Trimite pe email

11.17.2015 | ● Vizualizări: 2670

1 Comentarii

+ZOOM

Galerie foto (1)

La data de 17 noiembrie 1985 era ucis, prin tortură, în arestul
securităţii, disidentul anticomunist Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu s-a născut la 1 iulie, în Basarabia, în oraşul

Soroca, fiind fiul lui Vasile Ursu (din Galaţi) şi al Margaretei (din
Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învăţat la şcoala din Soroca
pînă în anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galaţi. A continuat să
înveţe la liceul Vasile Alecsandri din Galaţi. Bunicii lui din partea
mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care erau
evrei) au fost ucişi la Auschwitz.

Gheorghe Ursu a fost un inginer constructor, poet, scriitor şi

disident.

În anul 1970, i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri

numit "Mereu Doi" cu o prefaţă scrisă de Nina Cassian.
Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985, pe motiv
că deţinea valută. În realitate, a fost arestat în urma denunţului
unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său
intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. Jurnalul avea 61
de caiete reprezentând însemnările zilnice pe perioada 1949-
1984 şi alte manuscrise.

A fost plasat în aceeaşi celulă cu „recidiviştii violenţi” Marian

Cliţă şi Gheorghe Radu, iar miliţienii au primit ordin să nu
intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În
paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă şi „interogat” zilnic,
prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a
rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au
notat drept cauză oficială a morţii o „peritonită”

În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina

Cassian, a preferat să nu se mai întoarcă în România şi a
emigrat în SUA.

Gheorghe Ursu a fost şi scriitor, cartea de călătorie scrisă de

acesta fiind publicată post-mortem în anul 1991.

Viaţa lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de

către Cornel Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu
ocazia evenimentului Sibiu - Capitală Culturală Europeană
Filmul conţine şi înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.

Procurorii au respins sistematic, până în 2014, plângerile penale

ale fiului lui Ursu, motivând fie că infracţiunea nu există, fie că
fapta - omor calificat sau crime împotriva umanităţii - s-a
prescris.

Andrei Ursu a prezentat declaraţiile date de colegii de celulă ai

tatălui său, mărturii ale paznicilor celulei în care a fost închis
Gheorghe Ursu, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum
şi declaraţiile mai multor medici de la Jilava, printre care şi
doctorul care l-a operat pe Gheorghe Ursu, din care rezultă
"foarte clar" că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe
Ursu au fost făcute în timpul interogatoriului luat de maiorul de
securitate Marin Pîrvulescu.
Redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui
Gheorghe Ursu a fost confirmată, în 12 noiembrie 2014, de
Curtea Militară de Apel Bucureşti, care a constatat legalitatea şi
temeinicia acestei măsuri, după ce Parchetul instanţei supreme
a infirmat soluţiile de netrimitere în judecată în acest caz.

Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a fost în greva foamei 17

zile, în octombrie şi noiembrie 2014, în semn de protest faţă de
faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis,
iar ofiţerul de la Securitate, Marin Pîrvulescu, care a coordonat
ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare.

Până acum, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost

condamnate trei persoane: Marian Clită, fost coleg de celulă cu
Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări
Penale, şi Mihail Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.

La începutul lui ianuarie 2015, procurorii militari au anunţat că

fostul maior de securitate Marin Pîrvulescu este urmărit penal
pentru infracţiuni contra umanităţii, în dosarul privind moartea
disidentului Gheorghe Ursu.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a primit

abia anul acesta dosarul de urmărire informativă pe care fosta
Securitate i l-a deschis disidentului Gheorghe Ursu.

Documentele au venit de la Parchetul Militar, care a redeschis

dosarul morţii violente a inginerului Ursu. CNSAS a cerut SRI şi
microfilmul pentru a confrunta datele. Aşa a descoperit că
forma actuală a dosarului nu coincide, în cea mai mare parte a
sa, cu forma iniţială, întocmită de Securitate. Fiul disidentului a
susţinut că falsificarea documentelor a avut un singur scop: să
ascundă implicarea unor foşti ofiţeri ai Securităţii în moartea
tatălui său

1.www.ziare.ro

Parchetul General a inceput urmarirea penala in rem in dosarul

disidentului Gheorghe Ursu
Procurorii militari au dispus inceperea urmaririi penale pentru crime impotriva umanitatii in dosarul
deschis cu privire la moartea disidentului anti-comunist Gheorghe Ursu. "In cauza ce formeaza
obiectul dosarului penal nr. 32/P/2015, prin ordonanta din data de 15 ianuarie 2015, procurori militari
ai Sectiei parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au
dispus inceperea urmaririi penale sub aspectul comiterii infractiunii contra umanitatii, prevazuta de art.
439 alin. 1 lit. e, g si k din Codul penal, cu privire la actiunile represive si sistematice desfasurate
impotriva lui Ursu Gheorghe Emil, in perioada in care acesta a facut obiectul urmaririi informative si
judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist", se arata in comunicatul remis
presei, luni, de Parchetul General..

2.www gh-ursu.ong.ro

Dosarul de Urmarire Informativa a lui Gheorghe Ursu, 1985

"[Ursu Gh.] mi-a spus ca era batut de anchetator,ofiter de Securitate, intrucit

acesta dorea sa divulge si numele altor colegi ai ing. Ursu... Dupa bataile care i-au fost
administrate de catre anchetatori... starea sanatatii devenise subreda...
...a povestit ca motivul arestarii lui este politic; a spus ca deoarece nu era in interesul
regimului sa figureze cu detinuti politici, l-au arestat pentru detinere de valuta... era
anchetat de Securitate. Am inteles ca pe cei care il anchetau ii interesa problema
jurnalului sau si relatiile cu prietenii...
... a fost batut in timpul anchetei ca sa spuna ce vroia anchetatorul... era detinut politic...
Mie Ursu mi-a spus ca a fost batut de anchetatori pe criterii politice...

...avea legaturi cu Europa Libera si Vocea Americii... Am inteles de la colegi ca Ursu nu a

recunoscut la ancheta ceea ce ii interesa si pentru acel motiv a fost introdus in camera
cu cei doi arestati care erau informatori de camera... deoarece trebuiau obtinute date
pentru ancheta...

...au fost introdusi acolo cu [Gheorghe Ursu] pentru a afla de la acesta ceea ce nu au
reusit sa afle anchetatorii...

...avea legaturi cu postul de radio Europa Libera. Ursu Gheorghe a fost dus la
ancheta si cind a revenit era rosu la fata si se tinea de burta… Era clar ca era in acea
stare datorita anchetei la care fusese supus... am aflat ca Ursu Gheorghe Emil ar fi
fost anchetat de Securitate si ca nu ar fi reusit sa afle de la el ce-i interesa... Ursu
Gheorghe Emil a fost adus de la ancheta cu patura".
...il batea in camera pe Ursu Gheorghe pentru a-i spune ce legaturi avea cu unele
persoane din afara...
... In jurul orei 11 noaptea, a fost dus la ancheta... a fost readus cu vizibile urme de
violenta... se observau urme de singe. Ii curgea singe din ureche si nas. Spunea ca...a
fost batut. …de un...maior de Securitate… ca era anchetat pentrujurnalele pe care le
tinuse ..."
Mi-a spus ca era lovit la interogator de cel care-l ancheta. Mi-a spus ca a scris niste
documenteimpotriva regimului... Mi-a spus ca anchetatorul era ofiter de securitate.
Aceste urme de lovituriapareau dupa fiecare interogator... In urma loviturilor primite
in zona abdominala suferea de incontinenta...
Am observat ca Ursu Gheorghe dupa ce era scos la ancheta venea
batut... datorita palmelor umflate si intr-o etapa ulterioara datorita leziunilor din zona
capului. El spunea ca il bate anchetatorul. Ursu Gheorghe s-a intors lovit la cap
singerind...

...aceste interogatorii erau brutale deoarece el nu vroia sa colaboreze cu organele

Securitatii cu privire la existenta sau trimiterea in afara tarii a unor materiale cu caracter
de propaganda. Mai ales dupa ce era scos la interogator l-am vazut cu urme de lovituri.
Am vazut ca fata prezenta urme de palme si de citeva ori cu sange pe camasa... In
apropierea datii de15 nov 1985 in urma unui interogatoriu victima a venit in celula
acuzind stare grava de voma si dureri in zona abdominala...
...Cam cu 2-3 zile inainte de a fi dus la spitalul penitenciar Jilava, ing. Ursu a fost scos la
ancheta dimineata, si adus de acolo seara batut intr-o patura, intrucit nu mai putea
mearge. Ursu acuza in special dureri abdominale. Cert este ca fusese scos la ancheta
de anchetatorul lui... care eramaior... cu numele... PIRVULESCU ..."

Depozitii ale martorilor in anchetele si procesele de pana acum ale asasinilor

lui Gheorghe Ursu

3 WWW.mediafa.ro

"În cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. 32/P/2015, prin ordonanţa din data de 15 ianuarie
2015, procurori militari ai Secţiei parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie au dispus începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii contra
umanităţii, prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. e, g şi k din Codul penal, cu privire la acţiunile represive şi
sistematice desfăşurate împotriva lui Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul
urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist", se arată
într-un comunicat de presă al PICCJ, transmis luni agenţiei MEDIAFAX.

Procurorii militari vor audia în acest dosar mai multe persoane, "în interesul soluţionării cauzei", a
precizat sursa citată.

Redeschiderea urmăririi penale în dosarele privind decesul lui Gheorghe Ursu a fost confirmată, în 12
noiembrie 2014, de Curtea Militară de Apel Bucureşti, care a constatat legalitatea şi temeinicia acestei
măsuri, după ce Parchetul instanţei supreme a infirmat soluţiile de netrimitere în judecată în acest caz.

"În noul cadru procesual, cercetările vor continua pentru a lămuri, sub toate aspectele, împrejurările în
care au fost comise faptele ce pot constitui infracţiuni contra păcii şi omenirii, incriminate în noul Cod
penal ca infracţiuni contra umanităţii, precum şi pentru a identifica toate persoanele responsabile de
comiterea acestora", arăta atunci Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Fiul lui Gheorghe Ursu, Andrei Ursu, a fost în greva foamei 17 zile, în octombrie şi noiembrie 2014, în
semn de protest faţă de faptul că dosarul privind moartea tatălui său nu este redeschis, iar ofiţerul de
la Securitate care a coordonat ancheta ce l-a vizat pe acesta nu este pus sub acuzare.

Până acum, pentru moartea lui Gheorghe Ursu au fost condamnate trei persoane: Marian Clită, fost
coleg de celulă cu Gheorghe Ursu, Tudor Stănică, fost şef al Direcţiei Cercetări Penale, şi Mihail
Creangă, fost şef al Arestului Miliţiei Capitalei.

Pentru trimiterea în faţa justiţiei a lui Marian Pârvulescu, maiorul de Securitate care a coordonat
ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, procurorul şef al Parchetelor Militare de la acea vreme,
Dan Voinea, a disjuns cauza.

Înainte însă ca Pârvulescu să fie trimis în judecată, Voinea a fost înlocuit de generalul magistrat Ion
Vasilache, pe care Andrei Ursu îl acuză că "a muşamalizat dosarul".

Parchetul Tribunalului Bucureşti a dispus, printr-o rezoluţie din 21 ianuarie 2013, neînceperea urmăririi
penale a fostului ofiţer de securitate Marin Pârvulescu. Soluţia a fost contestată de fiul lui Gheorghe
Ursu la Tribunalul Militar Bucureşti, care în 16 octombrie 2013 a respins definitiv cererea de judecare a
fostului ofiţer de securitate.

Judecătorul Tribunalului Militar Bucureşti a susţinut, în motivarea deciziei, că Gheorghe Ursu nu a fost
cu adevărat un disident politic, opoziţia sa la regim fiind "nesemnificativă". Mai mult, în motivare s-a
afirmat că Ursu a fost chiar "un privilegiat" al regimului: şi-a făcut concediile în străinătate, "neexistând
practic ţară din Europa nevizitată de acesta", nu a fost dat afară de la serviciu, iar fiul său era stabilit în
SUA. Judecătorul nu a precizat sursa acestor informaţii despre Ursu şi nici sursa aprecierilor sale
despre practicile regimului comunist.

Gheorghe Ursu a murit în arestul Miliţiei Capitalei, în 1985, fiind bătut sistematic de anchetatori şi de
colegii de arest, tocmiţi de organele de anchetă. La 1 iulie 2014, el ar fi împlinit 88 de ani.

Procurorii au respins sistematic, în ultimii ani, plângerile penale ale fiului lui Ursu, motivând fie că
infracţiunea nu există, fie că fapta - omor calificat sau crime împotriva umanităţii - s-a prescris.

Andrei Ursu a prezentat declaraţiile date de colegii de celulă ai tatălui său, mărturii ale paznicilor
celulei în care a fost închis Gheorghe Ursu, acte medicale de la Jilava ale acestuia, precum şi
declaraţiile mai multor medici de la Jilava, printre care şi doctorul care l-a operat pe Gheorghe Ursu,
din care rezultă "foarte clar" că leziunile care au provocat moartea lui Gheorghe Ursu au fost făcute în
timpul interogatoriului luat de maiorul de securitate Marin Pârvulescu

4 https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Ursu
 Gheorghe Ursu (n. 1 iulie 1926, Soroca, Basarabia - d. 17 noiembrie 1985, torturat
la penitenciarul din Calea Rahovei,București) a fost un inginer constructor, poet, scriitor
și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în
posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. A murit din cauza
bătăilor primite în timpul detenției.

Gheorghe Ursu s-a născut în orașul Soroca, fiul lui Vasile Ursu (din Galați) și al
Margaretei (din Măgura Ilvei Năsăud). Gheorghe a învățat la școala din Soroca pînă în
anul 1941 cînd familia s-a mutat la Galați. A continuat să învețe la liceul Vasile Alecsandri
din Galați. Bunicii lui din partea mamei, împreună cu încă 10 membri ai familiei (care
erau evrei) au fost uciși la Auschwitz.

În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit "Mereu Doi" cu o
prefață scrisă de Nina Cassian.

În urma confiscări Jurnalului intim, prietena lui, poeta Nina Cassian, a preferat să nu se
mai întoarcă în România și a emigrat în SUA.

În octombrie 2001, Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care
a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre
ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.

În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost
condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.

În decembrie 2005, fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de
închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei
Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor
90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în
arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.

Gheorghe Ursu a fost și scriitor, cartea de călătorie scrisă de acesta fiind publicată post-
mortem în anul 1991.

Cuprins
[ascunde]

 1Moartea
 2Referiri la Gheorghe Ursu în opere de artă

 3Note

 4Legături externe

Moartea[modificare | modificare sursă]

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută[1]. A fost
plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar
milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau
zgomote[1]. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin
„metode specifice”, de către Securitate[1]. Disidentul a rezistat până pe 17
noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită” [1].

Referiri la Gheorghe Ursu în opere de

artă[modificare | modificare sursă]
 Viața lui Gheorghe Ursu a devenit subiectul unui film regizat de către Cornel
Mihalache, film ce a avut premiera în Sibiu cu ocazia evenimentului Sibiu - Capitală
Culturală Europeană Filmul conține și înregistrări ale vocii lui Gheorghe Ursu.
 In anul 2006-2007 Iordan Chimet a publicat de asemenea două volume de
corespondență între el și prietenii săi Gheorghe Ursu si Camil Baciu, sub titlul
"Cartea prietenilor mei"

5. http://www.halbjahresschrift.homepage.t-online.de/radu.htm#Ursu

Procesul Gheorghe Ursu

Monica Macovei
In procesul Gheorghe Ursu se audiaza martori. O zi pe luna, intr-o sala a
Tribunalului Bucuresti, ascultam timp de cateva ceasuri marturiile unor persoane
care au intersectat, intr-un fel sau altul, viata lui Gheorghe Ursu. Sunt ofiteri de
securitate, de militie, doctori legisti. Multi dintre martorii de astazi au fost partasi
la crima din 1985. Altii doar au acoperit-o prin taceri nevolnice. Incercam, prin
intrebari, sa aducem in auzul public fragmente din adevarul pe care ancheta nu l-a
formulat in termenii clari ai vinovatiei penale.

Singurul judecat astazi pentru omor - pentru ca Gheorghe Ursu a fost omorat - este
fostul co-celular Marian Clita, care in 1985 a stat cu Gheorghe Ursu in celula, in
arestul Inspectoratului General al Militiei din Calea Rahovei. Era, potrivit
rechizitoriului, informator. Multe lucruri nu s-au schimbat de atunci. Marian Clita
este si astazi in acelasi arest, cu toate ca locul oricarui condamnat definitiv este
intr-un penitenciar si nu intr-un arest de politie. Probabil pentru ca si astazi este
informator. Inspectoratul General a devenit al Politiei, o parte din militienii anului
1985 a plecat, o parte a ramas. A ramas si Marian Clita impreuna cu firele nevazute
care il leaga de arestul din Calea Rahovei si de militienii politisti.

Dar nu despre inculpatul Clita vreau sa vorbesc. El va fi judecat de tribunal si pana

la o solutie definitiva este prezumat nevinovat. Ci despre martori. Despre felul -
incredibil - in care fostii ofiteri ai securitatii si militiei trateaza astazi adevarul,
justitia si pe noi. Vasile Gheorghe a fost seful Directiei Cercetari Penale a
Departamentului Securitatii Statului in timpul regimului comunist. Astazi este
pensionar. Directia pe care a condus-o s-a ocupat de dizidentii din tara ai
regimului. I-a urmarit, investigat, retinut, perchezitionat si batut. Unii au murit. Asa
cum a murit Gheorghe Ursu. Ce ne spune astazi Vasile Gheorghe despre cazul
Ursu? "Nu imi amintesc nimic, pentru ca la acea data aveam 4-5 cazuri de rutina pe
zi, iar acesta nu a fost unul din cazurile importante." Cazul Ursu a fost deci un caz
"de rutina", la fel cu multe altele. Rutina care a dus la moarte. Si moartea era pentru
securitate o rutina. Personal, nu il cred pe Vasile Gheorghe. Este in interesul lui sa
nu declare in fata unei instante de judecata despre propria implicare in acest caz.
Dar modul in care a inteles sa se "apere" este sfidator. Sigur, afirmatia "nu-mi
amintesc" este cea mai simpla modalitate prin care o persoana refuza sa spuna
adevarul. Dar cand ne explica de ce nu isi aminteste, Vasile Gheorghe isi bate joc
de noi. Ne spune, explicit, ca Gheorghe Ursu nu a fost un "caz" nici macar in 1984-
1985 cand era cercetat de securitate pentru "propaganda impotriva oranduirii
socialiste" si, prin urmare, el nu a stiut nimic. Si ne mai spune ca in fiecare zi erau
4-5 astfel de cazuri despre care el, seful, nu avea cunostinta. Era rutina. Teroarea si
moartea erau rutina. Si ne spune asta in mod public, fara rusine si fara frica.

Aroganta unui alt ofiter de securitate, Marin Pirvulescu, a mers si mai departe. El a
lucrat din 1966 pana in 1990 la aceeasi Directie de Cercetari Penale din cadrul
Departamentului Securitatii Statului, sub comanda lui Vasile Gheorghe. A
perchezitionat locuinta lui Gheorghe Ursu si l-a investigat impreuna cu un alt ofiter
din Directia de Cercetari Penale, Vasile Hodis. Ce ne spune astazi, in ianuarie 1999,
ofiterul Pirvulescu, dupa ce 24 de ani a lucrat in unul din cele mai detestate
departamente ale securitatii? Ca nu se foloseau violente in timpul anchetelor
securitatii. Nu s-a referit la Gheorghe Ursu (ceea ce am fi inteles, doar nu ne
asteptam sa se acuze singur), ci la toate anchetele securitatii. Ne palmuieste pe noi,
toti locuitorii Romaniei. Teroarea securitatii a fost numai in imaginatia noastra,
frica de tortura fizica a fost o inchipuire, toti cei care au trecut prin birourile de
ancheta ale securitatii si au avut sansa sa iasa si sa vorbeasca au mintit, iar
Gheorghe Ursu si multi altii au murit de amigdalita. Si, in general, romanii au trait
de bunavoie intr-o parere de dictatura.

Ofiterul de securitate Vasile Hodis, cel care a lucrat alaturi de Marin Pirvulescu la
Directia de Cercetari Penale a Departamentului Securitatii Statului a perchezitionat
si el locuinta lui Gheorghe Ursu si l-a anchetat pentru afirmatiile dusmanoase din
jurnal. Incearca sa nege implicarea sa in cazul Ursu, dar asta este firesc. Ce nu este
firesc este ca, astazi, Vasile Hodis lucreaza la Serviciul Roman de Informatii. Ajuta
la consolidarea democratiei si a statului de drept in Romania. Despre care a invatat
in timp ce-l ancheta pe Gheorghe Ursu pentru scrierile sale critice la adresa
comunismului. Isi aminteste cineva despre statul de drept din timpul
comunismului? In 1985, Hodis era locotenent al securitatii, iar astazi este colonel
SRI. Pe banii nostri. Iar noua ni se spune cu tarie ca numai specialistii in
contraspionaj economic sau in alte chestiuni din astea sofisticate au mai ramas in
SRI. Noi insa ne incapatanam sa nu credem. Pentru ca Vasile Hodis nu a fost un
specialist in contraspionaj, ci in politia politica indreptata impotriva romanilor care
criticau dictatura comunista, a celor carea aveau curajul sa spuna adevarul.
Perversitatea anilor de dupa 1990 nu se opreste aici. Acelasi Vasile Hodis este cel
care, in brava sa calitate de colonel jurist la SRI, a raspuns in scris solicitarilor pe
care Parchetul Militar le-a adresat SRI in cursul anchetarii cauzelor mortii lui
Gheorghe Ursu. Asadar, aspectele legate de cum a lucrat securitatea in 1985 in
cazul Ursu au fost clarificate exact de unul dintre anchetatorii lui Ursu. Atat despre
impartialitate.

Institutul de Medicina Legala Bucuresti a fost si el la inaltime. Doctorul Anastase

Cavaliotti, astazi pensionar, a efectuat in 1985 autopsia lui Gheorghe Ursu in
calitate de medic primar legist si a concluzionat ca moartea acestuia a fost
patologica (adica, naturala). Desi la data autopsiei detinea actele medicale de la
Spitalul penitenciar Jilava, in care se mentionau urmele de violenta si ruptura de
intestin, desi afirma ca ruptura nu se putea produce decat printr-un traumatism in
urma unor lovituri, desi a efectuat autopsia dupa terminarea programului, considera
ca "moartea patologica" a fost o concluzie fireasca, iar in meseria lui interventiile
(securitatii, militiei, ...oricui) nu erau posibile. Am trait in lumi diferite? Noi stim ca
nu.

Sefii de arest, care in regimul comunist s-au ingrijit de detinuti, sunt si ei persoane
respectabile. Mai ales seful temutului arest din Calea Rahovei, al Directiei de
Cercetare Penala a Inspectoratului General al Militiei. Mihail Creanga a fost seful
acestui arest in timp ce Gheorghe Ursu era detinut acolo. Dansul crede numai ca se
foloseau informatori in aresturi inainte de 1989 (de parca nu s-ar folosi si astazi) si,
pentru a mai diminua din "taria" acestei afirmatii, ne spune ca acestia se ocupau de
fapt cu mentinerea ordinii si disciplinei in celule. Fiind o persoana cu frica lui
Dumnezeu si cu educatie in materia drepturilor pe care statele democrate le asigura
persoanelor arestate, Mihail Creanga a continuat sa lucreze la arestul din Calea
Rahovei, pana in iunie 1993. Experienta de sef de arest i-a permis sa se angajeze
apoi la Credit Bank, pe post de executor credite, unde se afla si astazi. Prieteniile
vechi sunt durabile. La data angajarii sale de Credit Bank, vicepresedintele bancii
nu era altul decat fostul sau sef din Calea Rahovei, colonelul Tudor Stanica, cel
care timp indelungat, inclusiv in perioada anchetarii lui Gheorghe Ursu, a condus
Directia Cercetari Penale a Inspectoratului General al Militiei. Si Tudor Stanica este
martor in procesul Ursu. Inca nu a raspuns chemarii justitiei. Suntem nerabdatori sa
auzim, probabil, cum aceasta directie era un exemplu de probitate profesionala si
cat de sfinte ii erau sefului drepturile celor arestati.

Au fost audiati si alti martori, care s-au apropiat mai mult de adevar. Instanta l-a
ascultat si pe Andrei Ursu, fiul celui omorat in noiembrie 1985. Procesul nu s-a
terminat. Urmeaza noi martori si probe. Incercam sa uitam ca ancheta a inceput in
urma cu 9 ani si ca prin concluziile ei a trunchiat adevarul. Astazi, procesul se
judeca in fata unui judecator impartial si independent. Vrem sa aflam intregul
adevar, sa dovedim ca noi si nu ei am castigat pariul cu statul de drept.
Textul a apãrut în revista 22, Nr. 9/ 1999

Asasinul inginerului Gheorghe Ursu a fost condamnat la

20 de ani de inchisoare
In baza unui decret de gratiere din 1988, Marian Clita a fost absolvit de 10
ani de inchisoare * Astfel, Clita, care a executat opt ani de
inchisoare,va fi eliberat in dosarul "Ursu" in 2001-2002
Marian Clita, asasinul disidentului comunist Gheorghe Ursu, a fost condamnat, in
cursul zilei de ieri, la 20 de ani de inchisoare de catre judecatorii din cadrul
Tribunalului Bucuresti, dar instanta a constatat, in baza decretului de gratiere 11
din anul 1988, decret semnat de catre Nicolae Ceausescu, ca Marian Clita a fost
absolvit de 10 ani de detentie din pedeapsa care s-a dispus impotriva lui.
Judecatorii l-au obligat pe Clita, care a executat, pana in prezent, opt ani de
inchisoare, sa suporte cu titlu de despagubiri morale suma de 1.000.000 de lei.
Sentinta de la Tribunalul Bucuresti poate fi contestata la Curtea de Apel Bucuresti.
Conform rechizitoriului, Gheorghe Ursu a decedat in noiembrie 1985 din cauza
"tratamentului" care i-a fost aplicat in arestul Inspectoratului General al Militiei. In
decembrie 1984, inginerul Gheorghe Ursu a fost descoperit de catre cadre ale
Securitatii ca detinea, la locul sau de munca, un caiet in paginile caruia critica
congresul al XIII-lea al PCR. Locuinta inginerului a fost perchezitionata de catre
anchetatori, in urma "actiunii" descoperindu-se si cinci dolari, zece marci RFG, 40
de marci RDG si 3.000 de lire italiene. Intrucat nu existau suficiente probe in
vederea arestarii, sub acuzatia de "propaganda impotriva oranduirii sociale",
anchetatorii au dispus incarcerarea lui Ursu, in 21 septembrie 1985, sub acuzatia
de detinere ilegala de valuta. In celula cu Gheorghe Ursu au fost repartizati Marian
Clita, "informator-detinut" al Securitatii, si Radu Gheorghe. "Eram obligat sa execut
ordinele", a declarat anchetatorilor Marian Clita, cel care in octombrie-noiembrie
1985, "l-a maltratat, schingiuit si distrus, definitiv, moral si in parte, fizic pe
Gheorghe Ursu". In 17 noiembrie 1985, Gheorghe Ursu, care, pana in acea zi, a
acuzat cumplite dureri abdominale, a decedat in Spitalul Penitenciarului Bucuresti.

Adrian ARTENE
Ziua, 01.07. 1999

Asasinul inginerului Gheorghe Ursu a fost pus in libertate

29 septembrie 1999
 Referitor la acest caz presa din România a publicat mai multe relatari si comentarii. Iata cîteva extrase
dintr-un articol semnat de Marius Iosef aparut sub titlul polemic: În regimul anticomunistului Emil
Constantinescu Marian Clita, asasinul inginerului anticomunist Gheorghe Ursu, a fost pus in libertate /
Din 20 de ani condamnare, criminalul a facut doar 9:
Judecatorii au hotarat miercuri eliberarea din arest a lui Marian Clita, asasinul
inginerului Gheorghe Ursu - oponent al regimului comunist, care a murit in
noiembrie 1985 din cauza batailor primite in arestul Inspectoratului General al
Militiei.

Curtea de Apel Bucuresti a admis cererea de eliberare conditionata a lui Marian

Clita, care a fost condamnat de Tribunalul Bucuresti, in 30 iunie a.c., la 20 de ani de
inchisoare pentru uciderea inginerului Gheorghe Ursu dar, potrivit Decretului de
gratiere nr.11/1988, semnat de Nicolae Ceausescu, pedeapsa acestuia a fost
injumatatita. Tribunalul a luat aceasta hotarare tinand cont de reglementarile
existente la data producerii faptei. Decizia Curtii de Apel Bucuresti este definitiva.
Marian Clita a stat arestat noua ani. Potrivit legii, un condamnat poate face cerere
de eliberare conditionata, dupa ce a executat jumatate din pedeapsa.

Potrivit rechizitoriului, incepand cu decembrie 1984, inginerul Gheorghe Ursu a

intrat in atentia Securitatii in urma descoperirii, la locul sau de munca, a unui caiet
in care critica Congresul al XIII-lea al PCR. Locuinta inginerului a fost
perchezitionata de anchetatori care au ridicat inscrisuri, cinci dolari, zece marci
RFG, 40 de marci RDG si 3.000 de lire italiene. Deoarece nu au avut suficiente
probe pentru a-l aresta sub acuzatia de "propaganda impotriva oranduirii sociale",
anchetatorii au dispus atunci incarcerarea lui Ursu pentru detinere ilegala de
valuta.

In anchetarea lui Ursu au fost implicati generalul de brigada Emil Macri, lt. col.
Adrian Turcitu si cpt. Ion Dumitraciuc, fosti ofiteri ai Directiei a II-a din cadrul
Directiei Securitatii Statului (DSS), precum si col. Vasile Gheorghe, col. Corneliu
Anghel, mr. Marin Pirvulescu si lt. maj. Vasile Hodis, fosti ofiteri in cadrul
Directiei a VI-a din DSS.
Ursu a fost arestat la 21 septembrie 1985 si a fost cercetat in paralel atat pentru
detinere ilegala de valuta, cat si pentru propaganda.

In perioada 21 septembrie - 16 octombrie 1985, Ursu a fost scos de mai multe ori
din celula de catre ofiteri de Securitate, care au exercitat violente asupra lui. Pentru
ca ancheta nu aducea rezultatele dorite, s-a trecut la folosirea informatorilor din
randul arestatilor. Astfel, in celula lui Ursu au fost adusi Marian Clita si Radu
Gheorghe, ambii condamnati la inchisoare pentru furt.

Marian Clita a declarat procurorilor militari care l-au cercetat, dupa decembrie '89,
pentru moartea lui Ursu ca in urma "unor angajamente de colaborare semnate cu
organele de Militie si Securitate, am devenit colaborator al acestora si eram obligat
sa execut ordinele". El a recunoscut ca l-a lovit cu picioarele pe Ursu si a afirmat ca
"in perioada de inceput a lunii octombrie 1985, cand Ursu a fost introdus in camera
29 a arestului, si pana la inceputul lunii noiembrie a aceluiasi an, acesta a fost
maltratat, schingiuit si distrus definitiv, moral si, in parte, fizic".

In ziua de 17 noiembrie 1985, dupa ce a acuzat dureri abdominale, Gheorghe Ursu

a decedat in Spitalul Penitenciarului Bucuresti. El fusese internat cu diagnosticul de
"peritonita generalizata prin perforatii de ansa ileala". Cazul mortii lui Ursu a fost
preluat de Procuratura Municipiului Bucuresti, care a stabilit ca moartea acestuia a
fost patologica. Pe 26 decembrie 1989, sora inginerului Ursu, Georgeta Berdan, a
depus o cerere de redeschidere a cazului la Comisia CFSN privind rezolvarea
plangerilor victimelor regimului comunist. Dupa sapte ani de cercetari, Parchetul
General l-a gasit vinovat de moartea lui Ursu pe Marian Clita si l-a deferit justitiei.
De asemenea, Parchetul General a stabilit ca se fac vinovati de infractiunea de abuz
in functie col. Vasile Gheorghe (fost ofiter in cadrul Directiei a VI-a din DSS), lt.
col. Tudor Stanica (seful Directiei de Cercetari Penale DSS) si lt. Mihail Creanga
(fost sef al Penitenciarului), dar faptele lor au fost amnistiate potrivit unui decret.
Cotidianul, 30. 09. 99

Scrisoare deschisa adresata presedintelui Romaniei, Emil

Constantinescu, privind cazul Gheorghe Ursu
Impiedicarea elucidarii unei crime a fostei Securitati echivaleaza cu
ascunderea asasinilor
Uciderea prin tortura a inginerului si poetului Gheorghe Ursu a fost una din
crimele cele mai monstruoase ale regimului Ceausescu si ale Securitatii. De
aproape zece ani, toate incercarile de judecare si condamnare a asasinilor au fost
si continua sa fie sabotate. O data cu alegerile din noiembrie 1996, noi toti - si
credem ca ne exprimam atat in numele societatii civile, cat si al diaspora romanesti
- am fost convinsi ca venise momentul ca, in sfarsit, memoriei lui Gheorghe Ursu sa
i se faca dreptate, iar prin acest act de justitie elementar, societatea romaneasca sa
intre intr-o zona de normalitate. O zona in care aspiratiile pentru dreptate ale
societatii sa fie luate in considerare de reprezentantii sai alesi. Un timp in care
macar crimele cele mai abjecte, mai evidente, ale regimului Ceausescu, sa fie
pedepsite conform legii. Un timp in care societatea romaneasca sa inceapa un
drum de recladire morala, o desteptare din cosmarul unui dement cult al
personalitatii si al unui regim al terorii, in care non-valorile si fanatismul puterii au
creat un cerc vicios al fricii, delatiunii, neincrederii, oportunismului.

Domnule Presedinte, suntem convinsi ca sunteti la curent cu ultimele desfasurari

survenite in cazul Ursu. Ignorandu-se adevaratii vinovati, un detinut de drept
comun - o simpla unealta in mana sefilor securitatii ceausiste - a fost condamnat,
pe 30 iunie a.c., la 20 de ani inchisoare, din care urma sa execute... doi. Culmea
acestei farse juridice este ca pe 30 septembrie acesta a fost pus in libertate.

Iar adevaratii criminali si tortionari, intre care se numara Vasile Gheorghe, fostul
sef al directiei de cercetari penale a Securitatii, Parvulescu Marin, fost maior din
aceeasi sectie, Tudor Stanica fost sef al directiei de cercetari penale a Militiei, nici
macar nu au fost pusi sub urmarire penala si se plimba liberi, nestingheriti de
nimeni, iar unul dintre instigatori - fostul locotenent de securitate Hodis Vasile, este
acum colonel SRI.

Dosarul de urmarire informativa intocmit de Securitate, ca si jurnalul lui Gheorghe

Ursu - documente de importanta istorica, dar si juridica pentru aflarea adevarului -
nu au fost inca puse la dispozitia Procuraturii, nici macar dupa interventia
Procurorului General al Romaniei si a unei interpelari in Senat in acest sens.
Dosarul era necesar Parchetului General pentru cercetarea penala privind
participarea la omor a ofiterilor de Securitate si Militie.

SRI si-a motivat refuzul prin faptul ca legislatia in vigoare interzice un astfel de
acces. Insa in Legea sigurantei nationale, Legea nr. 51/1990, se interzice accesul
publicului numai la documentele care privesc siguranta nationala. Or, nimeni nu
poate pretinde ca anchetarea lui Gheorghe Ursu pentru scrieri anticeausiste are
astazi vreo legatura cu siguranta nationala! Ni se pare strigator la cer ca, in prezent,
directorul SRI (numit de dumneavoastra) sa invoce ca pretext siguranta nationala,
cand acel dosar poate elucida o crima politica a fostei Securitati si ascunderea lui
echivaleaza cu ascunderea asasinilor.

Credem ca a sosit momentul strapungerii acestui esafodaj al minciunii si obedientei

fata de fosta Securitate. Domnule Presedinte, aveti posibilitatea, si girul intregii
societati civile romanesti, sa sprijiniti aflarea adevarului si infaptuirea dreptatii intr-
un caz definitoriu pentru evolutia Justitiei romanesti din ultimii, dar si urmatorii
ani. Va rugam sa interveniti pentru:

 Punerea la dispozitia procuraturii de catre SRI a tuturor materialelor preluate de la fosta

Securitate legate de Gheorghe Ursu, inclusiv dosarul de urmarire informativa
 Continuarea cercetarilor asupra ofiterilor de Securitate si Militie care au fost implicati direct
in torturarea si uciderea lui Gheorghe Ursu
 Restituirea catre familie a jurnalului lui Gheorghe Ursu, confiscat de fosta Securitate si preluat
de SRI.
Cu consideratie si speranta,

Fundatia Gheorghe Ursu, alaturi de care semneaza Calin Anastasiu, Gabriel Andreescu, Gabriela Adamesteanu,
Sorin Antohi, Constantin Amarie, Keleti Adam, Lena Adam, Felicia Antip, Ana Blandiana, Radu Bercea, Lucian
Boia, P.M. Bacanu, Eliade Balan, Anca Berbescu, George si Aurelia Mioara Baltac, Eric Ivan Bloch, Serban
Barbenec, Dorin si Alexandru Baleanu, Mircea Barnaure, Dan Badea, Radu Bogdan, Camil Baciu, Tereza Barta,
Catalina Mateescu-Bogdan, Ioan Botez, Pavel Campeanu, Gh. Campeanu, Mihai Creanga, Radu Cosasu, Gabriel
Cerkez, Doina Cornea, Andrei Cornea, Mihail si Zenonia Constantinescu, Lena Constante, Matei Calinescu,
Andrei Codrescu, Liviu Ciulei, Mariana Celac, Lia Ciplea, Crina Cosoveanu, Gina Crangariu, Mircea Diaconu,
Stefan Augustin Doinas, Ovidiu Dula, Clara Dan, Dennis Deletant, Mircea Daneliuc, Virgil Duda, Peter
Eckstein, Constantin Eretescu, Florica Enescu, Radu Filipescu, Bogdan Ficeac, Dinu Flamind, Iancu Fischer,
Anghel Gidea, Costin Gazaban, Dinu C. Giurescu, Gh. Gherman, Stere Gulea, Sanda Golopentia, Remus Valeriu
Giorgioni, Augustin Griguta, Emil Hurezeanu, Sorin Iliesiu, Ioana Ieronim, Eugen Istodor, Petru Ignat, Garofita
Iuga, Virgil Ierunca, Vasile Igna, Mircea Iorgulescu, Gabriela Ionescu, Vicentiu Ilutiu, Rodica Iulian, Mircea
Ivanoiu, Florica Jebeleanu, Carol Emil Kovacs, Gabriel Liiceanu, Dan-Valentin Lascu, Monica Lovinescu, Elsa
Luder, Doina Lazar, Nicolae Manolescu, Monica Macovei, Maia Morgenstern, Sallak Margit, Ioana Mailatescu,
Solomon Marcus, Mircea Mihaes, Cornel Mihalache, Vladimir Mirodan, Alexandru Mirodan, Paul Miron,
Angela Mihai, Vasile Negulici, Nicola Nechita, Virgil Nemoianu, John Nandris, Andrei Oisteanu, Ioana Orleanu,
Oana Orlea, Alexandru Paleologu, Rodica Palade, H-R. Patapievici, Dan Perjovschi, Andrei Pippidi, Mihaela
Pricop, Anamaria Pop, Cristina Perta, Sorin Panfil, Dan Pavel, Dumitru Radu Popa, Catrinel Plesu, Stelian Popa,
Stelian Popescu, Iaromira Popovici, Nutu Rosca, Florian Razmus, Stefan Rey, Miriam Raducanu, Dumitru Radu,
Radu Sergiu Ruba, Helga si Stefan Ravovitza, Ana Sincai, Manuela Stefanescu, Ilie Serbanescu, Mircea Saucan,
Crina Sacaleanu, Claudiu si Ioana Sacaleanu, Ion Stanica, Dan Safran, Florentin Smarandache, Maia si Vlad
Sommer, Stelian Tanase, Diana Turconi, Dan Timotin, Alexandru Timotin, Vladimir Tismaneanu, Maria
Talundriu, Sorin si Gina Vieru, Marinica Vacarescu, Adrian si Gina Vasiliu, Katherine Verdery, Ion Vianu, Leon
Volovici, Renate Weber, Iunian si Iuliana Zarnescu si Asociatiile : Prodemocratia, Alianta Civica, Academia
Civica, Fundatia "Humanitas", Fundatia "Romania libera", Fundatia "N. Steinhardt".

România liberã, 13.11.1999

Dosarul lui Gheorghe Ursu a fost cosmetizat de SRI

Dupa ce a fost cerut cu insistenta timp de zece ani, dosarul intocmit de Securitate
pentru inginerul si poetul Gheorghe Ursu a ajuns, in sfirsit, la Sectia Parchetelor
Militare care continua ancheta pentru aflarea adevarului in acest caz. Andrei Ursu,
fiul inginerului ucis in 1985, a avut o surpriza de proportii dupa consultarea, fila cu
fila, a celor sapte volume trimise de SRI Parchetului cu aprobarea CSAT. Surpriza
neplacuta insa pentru ca in dosar nu se afla nimic despre cei care au comandat
urmarirea, anchetarea si lichidarea tatalui sau. In primul rind, spre stupefactia
tuturor, dosarul nu contine nici un document original. Fiecare volum, legat frumos
in coperte cu antetul "Republica Socialista Romania - Ministerul de Interne",
contine doar copii xerox dupa documente lipsite de importanta si impartite dupa
criterii fara legatura cu logica. Te-ai astepta ca intre cartoanele cu un asemenea
antet sa descoperi documente scrise de securisti in pauza dintre doua batai, cind
anchetarea "dusmanului poporului" nu da rezultatul planificat. Majoritatea
documentelor aranjate de SRI in dosarul Ursu sint deja cunoscute: procesele-
verbale de perchezitie domiciliara, rechizitorii, note de urmarire informativa,
declaratii de martor, citeva pagini din celebrul jurnal al disidentului, pagini din
agende si citeva scrisori. Ceea ce socheaza cel mai mult este altceva. In fiecare
volum al dosarului apar inserate, in copie xerox, articole aparute in presa
romaneasca de dupa 1990: "Romania Libera", "22", "Expres" etc. Fiind vorba
despre un Dosar de Urmarire Informativa, asta poate insemna ori ca Securitatea si-
a continuat treaba si dupa 1990, ori ca SRI a vrut - cu tot dinadinsul - sa ramina un
demn urmas al temutei DSS. Dosarul contine, in proportie de peste 70%,
documente ("Note") elaborate dupa 1990, desi Gheorghe Ursu a fost arestat de
Securitate in 1985 si urmarit informativ de la mijlocul anilor '70. Andrei Ursu a
observat, intr-unul din volume, un tabel cu mai multe rubrici care rezuma
urmarirea lui Gheorghe Ursu in perioada 1978-1984. Rubricile sint intitulate:
"Sursa", "Continutul materialului", "Masuri si observatii". Ele se refera in mod
deosebit la deplasarile in strainatate ale lui Gheorghe Ursu, relatiile cu scriitori
romani si persoane din strainatate. Ca "surse" apar diversi: "vecini", "colegi de
serviciu" etc. La rubrica "Masuri" apar solicitari de relatii de la Directia a II-a a DSS
(contrainformatii economice). In acelasi volum exista, de asemenea, copie xerox a
unei ciorne intitulate "Nota de sarcini", intocmita de Directia a VI-a (Cercetari
Penale), ciorna cu diverse adnotari. Lipseste insa originalul care continea numele si
semnaturile celor care au intocmit-o si supervizat-o. Studierea tuturor acestor
volume duce la o prima concluzie stupefianta: sint omise in mod intentionat
documente care ar putea ghida ancheta Parchetului Militar spre adevaratii
responsabili. Omisiunea are ca scop acoperirea ofiterilor implicati, parte din ei
preluati in SRI. O alta concluzie este ca autorul acestei "cacealmale", care se vrea a
fi o "reabilitare" a lui Gheorghe Ursu, este chiar SRI. Daca de cosmetizarea acestui
dosar ar putea fi acuzati Virgil Magureanu si subordonatii sai, de preluarea si
lansarea acestei diversiuni raspunde, constient sau nu, Costin Georgescu. De
asemenea, in joc a fost atras si CSAT care, in februarie, a aprobat inaintarea catre
Parchet a asa-zisului Dosar de Urmarire Informativa al lui Ursu (legendat "Udrea"),
dosar care, in fapt, n-a fost inca scos din arhive. Aprobarea CSAT, deci a lui Emil
Constantinescu, a fost data pentru o actiune a Securitatii facuta la multi ani dupa
decembrie 1989. Daca un caz atit de mediatizat este insotit de un dosar care
contine note ale SRI si articole de presa din ultimii ani, este de presupus ca pe toti
ne asteapta o mare surpriza atunci cind vom fi pusi in fata propriului dosar: dosarul
de Securitate este dosarul SRI.

DAN BADEA / CHRISTIAN LEVANT

Evenimentul Zilei, 18.04. 2000

Trei fosti militieni audiati in dosarul "Ursu"

Judecatorii militari au audiat trei fosti subofiteri de militie care, in anul '85, lucrau
la punctul de control al arestului Inspectoratului General al Militiei (IGM), loc in
care a fost incarcerat disidentul comunist Gheorghe Ursu, decedat in urma batailor
primite in detentie. Sergentii majori Nicolae Enache, Ioan Dinu si Dumitru Dinu au
afirmat ca nu au auzit de Gheorghe Ursu in perioada cand asigurau controlul dintre
IGM si arest, ci abia dupa Revolutia din decembrie '89, din mass-media.
In acest proces sunt judecati col. (r) Tudor Stanica - fost sef al Directiei Cercetari
Penale din IGM, col. (r) Mihail Creanga - adjunctul sefului arestului IGM si plt. (r)
Stefan Burcea, toti acuzati de instigare si complicitate la omor calificat in ceea ce-l
priveste pe inginerul Gheorghe Ursu.
Ziua, 25.07.02

Fiul disidentului Gheorghe Ursu primeste in batjocura despagubiri de

20 de milioane lei

Judecatorii l-au scapat pe fostul general SRI Grigorescu

Instanta Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti a hotarat ca incadrarea juridica, de
abuz in serviciu, nu este cea motivata in cazul gen. (r) SRI Eugen Grigorescu de
catre Sectia Parchetelor Militare, schimband incadrarea acestuia in infractiunea de
neglijenta in serviciu pentru inculpatul care a facut disparut jurnalul disidentului
asasinat in inchisoare, Gheorghe Ursu. Grigorescu a fost loctiitor al comandantului
U.M. 5135 si fusese trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de sustragere
si distrugere de documente. Jurnalul lui Ursu, retinut de fosta securitate, fusese
clasificat drept "strict secret". Judecatorii au stabilit, dupa schimbarea incadrarii
juridice a faptelor, ca nu mai poate fi vorba nici de tragerea la raspundere pentru
neglijenta in serviciu intrucat a intervenit prescriptia, iar pentru retinerea de
inscrisuri a incetat procesul penal. Totusi, au fost acordate daune civile in valoare
de 20 de milioane lei, sub forma daunelor morale, si 2.000.000 lei cheltuieli de
judecata.

In perioada 21 septembrie - 16 octombrie 1985, Ursu a fost scos de mai multe ori
din celula de catre ofiteri de Securitate, care au exercitat violente asupra lui. Pentru
ca ancheta nu aducea rezultatele dorite, s-a trecut la folosirea informatorilor din
randul arestatilor. Astfel, in celula lui Ursu au fost adusi Marian Clita si Radu
Gheorghe, ambii condamnati la inchisoare pentru furt. In ziua de 17 noiembrie
1985, dupa ce a acuzat dureri abdominale, Gheorghe Ursu a decedat in Spitalul
Penitenciarului Bucuresti. El fusese internat cu diagnosticul de "peritonita
generalizata prin perforatii de ansa ileala". Cazul mortii lui Ursu a fost preluat de
Procuratura Municipiului Bucuresti, care a stabilit ca moartea acestuia a fost
patologica.
Din: Ziua si Adevarul, 22.02.03

6. http://gh-ursu.ong.ro/cazul_pirvulescuDocumenteDUI.html

CAZUL TORTIONARULUI PIRVULESCU MARIN

Dosarul Penal de la Securitate al lui Gheorghe Ursu (pentru "Propaganda impotriva
orinduirii socialiste", art 166CP) a fost gasit recent la CNSAS - unde se pare ca a fost
trimis in anul 2006. Traiectoria sa ramine suspecta. Insa citindu-l, se intelege de ce a fost
secretizat atitia ani la SRI. El dosarul dovedeste hotarirea lui Gheorghe Ursu de "a
face ceva" pentru inlaturarea dictatorului Ceasescu, "Paranoicul" cum il numea in
jurnal, pentru a inceta "sa ne prostituam moral si sa lingem blidele material sub domnia
Nebunului si a Scroafei Teroriste". Din fragmentele de jurnal citate in dosar se intelege
de ce Securitatea a vrut sa-l elimine pe Gheorghe Ursu. De unde a avut atita ura
impotriva lui, de ce a fost convinsa de periculozitatea lui Gheorghe Ursu pentru regim, si
obsedata de un eventual complot, cel putin de rezistenta intelectuala, dar si de actiune,
pe care acesta l-ar fi organizat. In final, se intelege de ce ordinul de tortura si asasinare a
lui Gheorghe Ursu a venit mai mult ca sigur de la Ceausesti, si tortionarii Securitatii l-au
indeplinit cu bestialitate...

Inscrisuri din dosarul de urmarire informativa (DUI)

al lui Gheorghe Ursu de la Securitate
Dosarul de urmarire informativa (DUI) al lui Gheorghe Ursu de la Securitate a fost
solicitat de catre Parchetul Militar inca din timpul anchetelor asupra lui Stanica si
Creanga. Procurorul Dan Voina reusise sa obtina fotocopii dupa unele documente
din dosar inca in februarie 1990, probabil datorita schimbarilor temporare care se
petreceau post-revolutie. Ulterior SRI-ul a blocat accesul la acel dosar, eliberindu-l numai
datorita unei campanii de presa, prin hotarirea nr. 14 a Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii (CSAT) din 21.02.2000.

Previzibil, dosarul fusese insa falsificat in buna parte (si anume in anii 1990-1994),
sustragindu-se cele mai multe documente care ar fi identificat pe asasini si tortionari. O
cercetare detaliata scoate la iveala nu numai modalitatile falsificarii, dar si multe
documente relevante atit pentru dimensiunea politica a acestu caz, cit si pentru motivatia
planuirii si implicarii Securitatii in asasinat. Este foarte posibil ca aceste documente sa fi
fost lasate in dosar numai datorita imprejurarii amintite mai sus, si anume ca procurorul
Dan Voina obtinuse fotocopii dupa unele din aceste documente, deci s-a considerat
in defavoarea SRI-ului ca acestea sa dispara in intregime.

Coroborandu-se cu declaratiile martorilor, aceste documente dovedesc, la o

analiza atenta, atat intentia si motivele organelor de Securitate de a-l
suprima pe Gheorghe Ursu, cat si participarea directa a ofiterului
PIRVULESCU la tortura si omor.
Raportul DSS nr. D/0290247/30.01.1985, in care, pe baza anchetei si notelor semnate
de PIRVULESCU Marin, sunt acuzatiile principale aduse de securitate lui Gheorghe
Ursu:

- "Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari
ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului roman, inserind
si comentarii dusmanoase din emisiunile postului de radio autointitulat “Europa libera”. Insemnarile
mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat"
- "Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris,
comentatori ai postului de radio autointitulat “Europa libera”, de la care a primit si introdus in tara,
in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist"
- "In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a funizat postului de
radio autointitulat “Europa libera” 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase
masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, ca au facut obiectul mai multor
emisiuni"
- "A copiat 4 citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei
impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia
critica din vremurile respective (cu sute de ani in urma sau in timpul regimurilor fasciste) s-ar
potrivi in prezent realitatilor din Romania".

In final, conducerea DCP a DSS hotaraste:

- "Avind in vedere ca URSU GHEORGHE EMIL a desfasurat o intensa activitate de propaganda

dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din
strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor
sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al.
2 Cod penal…[propaganda impotriva orinduirri socialiste, nn.]"

-"Intrucit cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii scriitori care se afla in
atentia organelor de securitate pentru conceptiile lor dusmanoase, urmeaza ca in
cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu acestia".

Nota DSS din 15.08.85, in care Directia Procuraturilor Militare noteaza: "Cazul este
cunoscut si analizat la nivelul conducerii Securitatii Statului si MI" si "Prezentat
tov. procuror general la 28.08.85". Nota e semnata si de N. Iscrulescu, procuror
general adjunct la acea data. Aceasta data este ulterioara datei la care Securitatea a
pretins ca a incetat anchetarea lui Ursu, si cu trei saptamini inaintea arestarii si
inceperii torturii in arest. Aceasta dovedeste o data in plus interesul regimului Ceausescu
pentru Gheorghe Ursu dincolo de simularea sfirsitului anchetei din stare de libertate.

Declaratii si procese verbale contra-semnate de PIRVULESCU Marin in timpul

detentiei lui Gheorghe Ursu

Acestea dovedesc o data in plus ca PIRVULESCU Marin a fost ofiterul de securitate

care l-a anchetat pe Gheorghe Ursu in inchisoare:

- Declaratia din 24.10.1985, scrisa de mana si semnata de Ursu Gheorghe Emil ,

contrasemnata de PIRVULESCU MARIN.

- Delegatie din 24.10.1985, scrisa de mana si semnata de Ursu Gheorghe Emil ,

contrasemnata de PIRVULESCU Marin.

- Dovada de perchezitie domiciliara din 01.17.1985, scrisa si semnata

de PIRVULESCU Marin, pe al carei verso se afla odeclaratie a lui Gheorghe Ursu din
24.10.1985, si o alta a lui Andrei Ursu, din aceeasi data.

- Procesul-verbal de perchezitie, 17.01.1985, scrisa si semnata de PIRVULESCU

Marin, contrasemnata si de Gheorghe Ursu, sub o Nota adaugata de acesta din urma,
la 24.10.1985 – in timpul detentiei - avand si o Nota scrisa si semnata de Andrei Ursu,
la 29.10.1985, in fata aceluiasi PIRVULESCU ;

Alte documente redactate de PIRVULESCU Marin legate de anchetarea lui Gheorghe

Ursu in detentie

Adresa Directiei Cercetari Penale a DSS din 22.10.1985 , deci din timpul detentiei
lui Gheorghe Ursu, conceputa de PIRVULESCU Marin, catre Directia a IIa DSS, cu
privire la interesul partii americane pentru cazul lui Gheorghe Ursu. Aceasta arata
interesul Securitatii pt. Gheorghe Ursu, precum si faptul ca PIRVULESCU Marin era in
continuare anchetatorul principal al disidentului si in timpul detentiei.

Adresa Directiei Cercetari Penale din 22.10.1985 catre Securitatea Municipiului

Bucuresti, conceputa de PIRVULESCU Marin, in care se specifica: "URSU
GHEORGHE EMIL a confiat unei surse ca fiul sau URSU ANDREI-HORIA efectueaza
lucrari destinate Ministerului Apararii Nationale si ca ar fi participat la executarea unro
produse destinate R.P.Chineze. A afirmat ca la acestea in mod intentionat n-a efectuat
unele lucrari pentru a putea pleca in aceasta tara la remedieri. In situatia in care nu va fi
trimis va depune actele pentru plecare definitiva din tara.... Fata de acestea, va rugam sa
luati masurile ce se impun".
De aici rezulta cu claritate ca Gheorghe Ursu era in continuare "lucrat operativ" cu
informatori, de catre PIRVULESCU Marin, in timpul detentiei (desi o parte din
informatiile transmise de informator sint vadit false).

Nota securitatii din 23.10.1985, (din timpul arestarii) privindu-l pe Gheorghe Ursu,
clasificata "strict secret".

Telegramele externe si notele interne ale autoritatilor

romane din timpul detentiei lui Gheorghe Ursu
Toate aceaste documente dovedesc din nou, fara dubiu, ca Gheorghe Ursu era in
acel moment (octombrie-noiembrie 1985, in timp ce era torturat in inchisoare, in
perioada imediat premergatoare uciderii sale) in atentia la virf a statului roman.
Este evident ca in logica opresiunii si mistificarii politice comuniste, regimul
Ceausescu nu mai putea sa riste ca detinutul Gheorghe Ursu sa mai iasa viu din
inchisoare, fiind evident ca acesta ar fi dezvaluit partii americane, si lumii
intregi, esenta politica a anchetei si arestarii sale, tortura si regimul de teroare la
care fusese supus, si minciuna oficialapracticata de regimul dictatorului
Ceausescu. O astfel de dezvaluire ar fi afectat relatiile cu Statele Unite, de a
carorclauza a natiunii celei mai favorizate Ceasusescu inca mai beneficia la acea
data.

Scrisoarea congresmanului american Sydney Yates catre ambasadorul Gavrilescu

de la Washington, din 4.10.1985 (la inceputul detentiei lui Gheorghe Ursu) in care
cerea partii romane explicatii, dar si sa permita vizitarea acestuia de catre familie si
avocat.

Telegrama ambasadorul Gavrilescu de la Washington catre ministrul de externe

Stefan Andrei

Telegrama aceluiasi Gavrilescu catre Iulian Vlad (seful DSS), Gh. Homostean
(Ministru de Interne in 1985) si Aristotel Stamatoiu, seful Centralei de Informatii
Externe a DSS, adjunct la Interne

In aceste telegrame se arata ca partea romana il considera pe congresmanul Yates drept

unul dintre "membrii cei mai influenti ai camerei reprezentativilor" si o "relatie apropiata
ambasadei care a sprijinit dezvoltarea relatiilor romano-americane".

Raspunsul ambasadorului catre congresmanul american Sydney Yates ca urmare a

interventiei acestuia din urma pentru a afla situatia lui Gheorghe Ursu.

Scrisoarea lui Lee Hamilton, seful sub-comitetului Congresului American pentru

Europa si Orientul Mijlociu, catre ambasadorul Gavrilescu la Washington, la 17 octombrie
1985, in perioada in care Gheorghe Ursu era in arest, torturat de Securitate pe motive
politice (in engleza):

"... Inteleg ca a disparut de la biroul sau pe 21 sept. 1985, si ca este retinut de

Securitatea romana... Cer ca autoritatile romane sa revada cazul sau si sa-l elibereze
grabnic.”
Scrisoarea Ministrului de Interne George Homostean catre Stefan Andrei, Ministrul
Afacerilor Externe, (redactata si intr-o a doua varianta, mai scurta, la 22 octombrie
1985) - in care raspunde ca Gheorghe Ursu a fost arestat doar pentru cauza de drept
comun, ceea ce demonstreaza, coroborat cu scrisorile diplomatice, si cu cele intre
ambasadorul Gavrilescu, ministrul Stefan Andrei, si sefii Securitatii (mentionate mai sus),
ca partea romana a ascuns partii americane adevaratul motiv political anchetarii si
arestarii lui Gheorghe Ursu.

Scrisoarea lui Mark Siljander, membru al comisiei de afaceri externe a Congresului

American, catre ambasadorul Gavrilescu, la 15 noiembrie 1985 (conform declaratiilor
martorilor, aceasta a fost ziua administrarii loviturilor mortale asupra lui Gheorghe
Ursu de catre ofiterul PIRVULESCU, data care se coroboreaza si cu concluziile
medicale si medico-legale):

"Din ziua arestarii, membrilor familiei lui Gheorghe Ursu din Romania li s-a interzis
sa-l vada sau sa vorbeasca cu autoritatile romane in legatura cu cazul lui, in ciuda
incercarilor continue si zilnice. Inteleg ca domnul Ursu e retinut fara o acuzatie
[valida] si i se interzice sa-si vada familia sau avocatul. Familia mi-a comunicat
ingrijorarea lor ca este tinut in detentie abuziva si izolare totala. Domnule Ambasador,
dupa ce am contactat Departamentul de Stat [ministerul de externe american], am luat la
cunostinta ca ei au contactat deja guvernul Roman privindu-l pe Gheorghe Ursu, si
inteleg caguvernul dumneavoastra nu a raspuns. Nu pot lasa acest caz neobservat!
Fiti sigur ca nu voi inceta persistenta pina cind acesta situatie e rezolvata. Astept
raspunsul guvernului dumneavoastra. Promptitudinea dvs. in aceasta situatie va fi
apreciata...."

***

Documente de ancheta redactate de ofiterul de Securitate PIRVULESCU Marin care

dovedesc atat faptul ca el a fost anchetatorul principal al lui Gheorghe Ursu, cat si
natura strict politica a cazului

- Nota de sarcini scrisa de PIRVULESCU in cauza privind pe Ursu Gheorghe –

decembrie 1984, manuscris care contine planul de cercetare informativa a lui Gheorghe
Ursu ;

- Tabelul manuscris, redactat de PIRVULESCU intitulat "acte de documentare", cu

note informative despre Gheorghe Ursu luate de la informatori, si din urmarirea la care
fusese supus anterior (actiunea "CALATORUL");

- Nota de studiu a materialelor din dosarul "Udrea" - 20.02.1985, scrisa de

PIRVULESCU Marin, informatii culese de la informatori si prin utilizarea tehnicii de
ascultare ;

- Notele lui PIRVULESCU din ianuarie 1985, despre emisiunile de la postul de radio
"Europa Libera", in care au fost citite scrisori scrise de Gheorghe Ursu ;
- Extras din buletinul Europa Libera nr 231 din 12 dec 1981 (din Dosarul Penal de la
Securitate al lui Gheorghe URSU). Emisiunea a fost bazata pe materialul trmis de
Gheorghe Ursu despre Conferinta Uniunii Scriitorilor.

- Nota lui Iulian Vlad din primavara lui 1985 catre Seful Dir a 6a si Dir a 2a - criticind
faptul ca nu s-au obtinut inca destule probe pentru incriminarea "in instanta" a lui
Gheorghe Ursu, si can nu s-a aprofundat "proliferarea" actiunilor acestuia, si "legaturile
in rindul scriitorilor", deci cerindu-le sa obtina aceste declaratii "cu valoare probatorie" de
la Gheorghe Ursu prin alte mijloace.

- Plicul cu stampila cabinetului lui Iulian Vlad din primavara lui 1985 demonstrind
provenienta notei de mai sus.

- Proces-verbal de acte premergatoare semnat de PIRVULESCU Marin – 5.03.1985 ;

- Raportul DSS din 3.5.1985, semnat de PIRVULESCU, in care propune pretinsa

incetarea a cercetarii de catre DSS si "sesizarea" organelor de Militie.

- Referatul din 14.08.1985, semnat de PIRVULESCU Marin, dupa pretinsa incetare a

cercetarii penale de catre DSS.

- Ordinul procurorului TUCULEANU Alexandru din 21.10.1985, prin care s-a dispus
prelungirea abuziva a arestarii preventive a lui Ursu Gheorghe Emil, desi ancheta
referitoare la infractiunea de drept comun era finalizata si "nu prezenta probleme".

- Procesul-verbal din 5.08.1987, intocmit de ofiterii de securitate PIRVULESCU Marin si

Hodis Vasile, din care rezulta ca si la acea data – 2 ani dupa asasinarea disidentului,
acestia se ocupau inca de dosarul Gheorghe Ursu;

- Copia dupa coperta volumului II al dosarului de urmarire informativa privindu-l pe

Ursu Gheorghe (din cele 7 volume in total), avand data de 1.10.1987, dovedind inca o
data ca Securitatea se mai ocupa de acest caz la doi ani dupa asasinarea
disidentului;

- Nota SRI "privind pe Ursu Gheorghe Emil" , din vol 7 DUI "Udrea", "primita de la dl.
comandant azi 15.09.93", si ulterior "primit de la d-l col Bogdan Teodor la 28 iulie 1994".
Acest document atesta o directie revelatorie, in parte diferita de eforturileanterioare ale
SRI-ului de a disculpa Securitatea, si anume prin urmatoarele asertiuni:

 "La acea data era in vigoare 'indicatia' ca sa se puna in evidenta infractiuni

de drept comun 'comise de cei urmariti, pentru a se diminua numarul
opozantilor regimului".

Aceasta dovedeste strategia Securitatii, trasata explicit, ca indicatie de sus, de a

folosi pretextul de drept comun in cazul lui Gheorghe Ursu pentru a-l putea ancheta
in secret, in stare the arest la Militie, deci prin tortura.
 "Ca urmare, la 21 septembrie 1985, URSU GHEORGHE EMIL a fost 'retinut
'pentru cercetari de organele de militie.. deoarece in perioada 1978-85 a detinut
mijloace de plata straine (fapt cunoscut de organele de securitate din iulie
 1980, n.n.) ". Inca o data, se dovedeste ca arestarea de catre militie a fost doar
un pretext folosit de Securitate.
 Trei zile mai tirziu, ofiterul de securitate care se ocupa de caz a obtinu o nota
informativa din continutul careia rezulta "reactia colegilor si comentariile facute"
de catre acestia dupa arestarea lui URSU GHEORGHE EMIL (ceea ce
inseamna ca stia despre aceasta masura pentru ca altfel nu trasa o asemenea
sarcina)".

 Pe 15 noiembrie 1985 directorul... si seful biroului personal... intocmesc o

caracterizare a carei copie a fost predata in aceeasi zi de catre ofiterul de
securiate care lucra la cazul "Udrea" unui ofiter din directia cercetari penale a
IGM.Surprinde un asemenea "seviciu" deoarece nu intra in practica de zi cu
zi si nici in sfera cooperarii intre securitate si militie. Mai mult, organele
securitatii ar fi trebuit sa inchida cazul in momentul avertizarii (3 august
1985)...Daca nu s-a procedat in acest mod se poate concluziona ca dupa 21
septembrie 1985 "cazul URSU" inca mai prezenta interes pentru organele de
securitate. Concluzia poate fi sustinuta si de prezenta in dosarul de
urmarire informativa a urmatoarelor documente:

o o scrisoare din 18 octombrie 1985 (retinuta din circuitul postal) trimsa sin
Paris de catre Baciu Camillo, prin care protesta impotriva arestarii lui Ursu
Gheorghe Emil.

o anunturile aparute la rubrica "decese" a ziarului Romania Libera din 21 si

22 noiembrie 1985.

o copia telegramei nr. 074009/8.10.1985 a Ambasadei romane din

Washington...

o copia certificatului de deces ... din 25 noiembrie 1985...

o o nota a fostei UM 0544 din 17.12.1985 din care rezulta reactiile unor
congresmeni si personalitati din SUA pe marginea "cazului Ursu".

o Dosarul de urmarire informativa Udrea a fost inchis la 1 august 1987...

- Documentele din dosarul D120 Artă-Cultură – 12 volume - de la CNSAS, care,

conform cercetatoarei Ioana Diaconescu (autoarea volumului "Scriitori in arhivele
CNSAS") confirmă ca "încă din ziua morţii lui Gheorghe Ursu, intenţia ucigaşilor lui de a-
şi ascunde fapta: se invocă, în fals, peritonita, urmată de septicemie şi în final, decesul
«în urma operaţiei»“.

„Protejarea înfăptuitorului crimei este limpede încă de la început. Generalul Iulian Vlad,
şeful Securităţii, îşi arăta intenţia lugubră în ceea ce-i privea pe oamenii de artă şi cultură
încă din 1982. Generalul cerea deja „[...]un caracter mult mai ofensiv de cunoaştere,
realizându-se un volum însemnat de intervenţii preventive“ (fila 203, volumul 2).
Termenii „ofensiv” şi „intervenţii preventive” anunţau orori. Se luau măsuri de
„cunoaştere” şi „prevenire a unor acţiuni sau fenomene”. Se cerea „îmbunătăţirea
conlucrării cu factorii responsabili din domeniul creaţiei literare”, iar aceştia trebuiau să
„contracareze” şi să„neutralizeze” etc.“

...Ordinele date de generalul Iulian Vlad unui subaltern pentru a înăspri măsurile
împotriva celor asemeni lui Gheorghe Ursu: „În raportul său din 13 mai 1985, acelaşi
Iulian Vlad se adresa unui subaltern care nu lua suficiente măsuri represive împotriva
oamenilor de cultură: „[…] În ceea ce priveşte munca în problemă („artă-cultură” – n.m.
I.D.) supusă analizei, organizaţi mai temeinic controlul executării sarcinilor. Instauraţi
ordinea şi exigenţa în întreaga activitate. Asiguraţi competenţă şi profesionalitate (sic!)
în munca fiecărui lucrător în problemă. Preocupaţi-vă stăruitor de finalitatea cazurilor şi
acţiunilor lucrate de direcţie sau luate în control. Lămuriţi în profunzime şi deplin
cazurile mari[…]“( volumul 6, fila 219).

"In legatura cu cauzele morţii lui Ursu, Ioana Diaconescu încheie: „Rapoartele
Securităţii nu contenesc nici după moartea dizidentului. Concludent ... este raportul
falselor cauze ale condamnării şi morţii lui Gheorghe Ursu, din 4 iunie 1988 ( fila 336 a
volumului 7, dosarul D 120): „[…] Susnumitul a fost în atenţia Direcţiei II fiind cunoscut
cu manifestări duşmănoase. Sub acoperirea organelor de miliţie i s-a făcut o
percheziţie, prilej cu care s-a ridicat un caiet în care erau consemnate adnotări cu
caracter ostil regimului nostru, discuţii purtate cu unii oameni de artă şi cultură[…] şi o
sumă de dolari deţinută ilegal (17 dolari – n.m. I.D.), motiv pentru care, la 21.09.1985 a
fost arestat./ Procuratura sectorului 6 Bucureşti, la data de 16.11.1985 a început
urmărirea penală pentru operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. Îmbolnăvindu-
se în arestul Miliţiei, la data de 17.11.1985 a decedat în timpul unei intervenţii
chirurgicale […]”. Ioana Diaconescu ... in ultimii 13 ani a cercetat dosare din arhivele
fostei Securităţi pentru a dezvălui adevărul despre torturarea şi batjocorirea elitei
intelectuale româneşti, în perioada comunistă.
În volumul „Scriitori în arhivele CNSAS“ autoarea a povestit despre experienţele
îngrozitoare cu Securitatea ale unor intelectuali precum Mircea Vulcănescu, Alexandru
Ivasiuc, Petre Ţuţea, Lucian Blaga, Mircea Eliade şi alţii. Ioana Diaconescu încearcă să
aducă lumină şi în cazul disidentului Gheorghe Ursu."

- Adresa a Directorului SRI din 04.04.2000 catre Procurorul General al Romaniei,

impreuna cu care trimite cele 7 volume ale Dosarului de urmarire informativa privindu-l
pe Gheorghe Ursu, care constituiau secret de stat in anul 2000 (!), ca efect al unei
hotarari a CSAT (Consiliul Suprem de Aparare a Tarii).

7. http://acum.tv/articol/75574/

Cazul Gheorghe Ursu şi Radio Europa Liberă

de Victor Eskenasy (26-11-2015)

La 30 de ani de la uciderea de către Securitate a lui Babu Ursu.

„…A furnizat postului de radio autointitulat „Europa Liberă” două materiale în care a comentat
de pe poziţii duşmănoase măsurile luate de partid… care au făcut obiectul mai multor
emisiuni…; URSU GHEORGHE EMIL a desfăşurat o intensă activitate de propagandă
duşmănoasă prin acţiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propagandă reacţionară
din străinătate”. Cele două acuzaţii, între altele pe acelaşi ton, fac parte din Dosarul Penal de
la Securitate al inginerului şi omului de cultură Gheorghe, pentru prieteni Babu, Ursu, de la
uciderea bestială a căruia, de către Securitate, s-au împlinit marţi 30 de ani.
Gh. Ursu s-a născut în iulie 1926 la Soroca, unde părinţii săi – tatăl din Galaţi, mama din
Bistriţa Năsăud – lucrau ca medici chirurgi. Între 1932 şi 1941 a urmat cursurile şcolii primare
şi apoi ale Liceului din Soroca, părinţii săi revenind în ajunul intrării României în război alături
de Germania, la Galaţi. Împreună cu scriitorii de mai tîrziu Iordan Chimet şi cu Camil Baciu, a
făcut parte dintr-un grup anti-nazist, iar în 1944 s-a angajat în UTC şi a început să publice
poezie alături de alţi oameni de stînga, în cotidianul „Ecoul”, la care colabora, între alţii, Virgil
Ierunca. Anchetat de Securitate în 1985, declara că i s-a adresat lui Virgil Ierunca fiindcă „în
perioada adolescenţei mele îi citeam cu admiraţie cronicile literare care apăreau în anii 1943-
1946 în „Timpul”, „Vremea” şi „România Liberă”, cronici care arătau că autorul lor e un
intelectual cu o deosebită cultură”.
Devenit membru al Partidului comunist după război, avea să fie exclus în 1950 în urma unui
comportament neconformist şi din cauza prieteniei cu „elemente reacţionare”. A lucrat toată
viaţa ca inginer în cadrul unui Institut de proiectări la Bucureşti, a fost apropiat de lumea
scriitorilor români, prieten bun cu Radu Cosaşu şi Radu Albala, apropiat de Nina Casian, mai
tîrziu şi de Geo Bogza şi Dan Deşliu, între alţii, cu care a împărtăşit deziluzia şi despreţul faţă
de cultul presonalităţii lui Nicolae Ceauşescu, „cultul Javrei… mai penibil şi deşănţat ca
oricînd” – cum îl califica în Jurnalul său, în octombrie 1978, cu ocazia unui Congres al PCR.
Jurnalul, pe care l-a ţinut timp de aproape două decenii, însumînd după unele afirmaţii circa
30 de mii de pagini, a fost confiscat de Securitate şi ar fi fost distrus la ordinul generalilor
acesteia (deşi, pînă acum, nu există nici o dovadă probatorie). Fragmente au fost păstrate
într-o sinteză a Securităţii şi sînt citate în Dosarul penal. Lor li se adăugă fragmentele din
declaraţiile făcute de Gheorghe Ursu în timpul anchetei sale, începută în ianuarie 1985 şi
încheiată în noiembrie, cînd a fost omorît.
Ascultător de lungă durată al Europei Libere, după o consfătuire pe tema consolidării
blocurilor Capitalei afectate de cutremurul din 1977, la care Nicolae Ceauşescu a dispus
încetarea oricăror lucrări de securizare, Gheorghe Ursu, cum mărturisea în ancheta
Securităţii, gîndindu-se că „trebuie să fac ceva ca să se reia unele consolidări […] am crezut
că prin prezentarea punctului meu de vedere la Europa Liberă, unele organe din ţara noastră
vor intra în alertă şi vor lua măsuri. Fiind la Paris şi ştiind că Virgil Ierunca lucrează la ORTF
şi la Europa Liberă, am hotărît şi am luat legătura cu el… Am redactat materialul a cărui
concluzie era că în Bucureşti nu s-au efectuat consolidări care să asigure stabilitatea
construcţiilor deteriorare, în eventualitatea unui nou cutremur”.
Avea naivitatea să detalieze în faţa anchetatorilor discuţia sa Virgil Ierunca, într-o depoziţie
deja în ianuarie 1985, spunînd că au vorbit despre cartea „Zero şi infinitul” a lui Arthur
Koestler, pe care Ierunca o primise să o citească în 1946 de la Lucreţiu Pătrăşcanu, despre
„Veniţi la morile de vînt”, carte scrisă sub pseudonim de un şef al tineretului liberal, şi
mărturisind că a primit cadou cîteva numere din revista „Limite” şi „Ethos” şi volumele
„Arhipelagul Gulag” al lui Soljeniţîn şi „Le système totalitaire” al Hannei Arendt.”
După o depoziţie din martie 1985, ce sună ca şi cum i-ar fi fost dictată de anchetator: „În anul
1970, cît şi în anii următori am ascultat emisiunile postului de radio „Europa Liberă”, iar în
notările ce le-am făcut la 4 februarie 1978 în Jurnal (pe care l-am revăzut astăzi) am reliefat
faptul că m-au interesat aceste emisiuni încă de prin 1951-52. N-am reuşit să ascult mai
nimic, dar mergeam în vizită, în perioada 1956, a evenimentelor din Ungaria, la un prieten
spre a putea afla evenimentele. […] Mi-am cumpărat un aparat de radio prin 1957 sau 1960,
cu care nu prindeam mai nimic. În ’68 mi-am cumpărat un altul, dar emisiunile erau bruiate…
Menţionez că în ianuarie 1978 mi-am cumpărat un nou aparat cu care puteam prinde
emisiunile postului de radio „Europa Liberă”.
La 21 ianuarie, Gh. Ursu le declara anchetatorilor : „Aproximativ în martie 1979, la emisiunea
„Povestea vorbei” a lui Virgil Ierunca de la Europa Liberă, s-a difuzat un material care se
baza în cea mai mare parte pe textul pe care i-l predasem eu. Trebuie să arăt foarte clar că
cele două scrisori expediate la „Europa Liberă” şi a treia (pe care nu am trimis-o) nu au fost
determinate în nici un fel de alte persoane, nici de discuţiile purtate pe marginea emisiunilor
acelui post de radio, nici de exemplul vreunei alte persoane, ci au pornit în toate cele trei
cazuri din sentimentele mele subiective de luare de poziţie faţă de împrejurări, considerînd
că este datoria mea faţă de conştiinţă să exprim aceste sentimente”.
Gheorge Ursu era astfel, practic, condamnat din ianuarie 1985. Cum o atestă însemnările
din Jurnalul Monicăi Lovinescu şi amintirile colegilor mei, Gelu Ionescu şi Neculai Constantin
Munteanu, din nefericire, el şi familia au refuzat să permită prietenilor săi din Occident să
vorbească despre cazul său în acele luni la Radio Europa Liberă. Nimeni nu l-a mai putut
salva…
Victor Eskenasy, 18.11.2015
Preluat cu permisiune de pe situl Europei Libere..

8. http://jurnalul.ro/special-jurnalul/ucis-in-bataie-pentru-ca-a-scris-un-jurnal-intim-71820.html
 08 Mar 2004 - 00:00

A fost ucis pentru ca a avut inocenta sa creada ca, intr-un regim in care
Securitatea stia si cate plombe ai in gura, macar gandurile pot fi libere. A fost
omorat in bataie, intr-o celula din arestul de pe Calea Rahovei, pentru un jurnal
intim pe care-l tinea de la 18 ani. Pentru o poezie. Si pentru patru citate lipite pe
peretii biroului. Toate aceste acuzatii "grave" l-au condamnat la o moarte in
chinuri cumplite...
Babu, asa cum ii spuneau prietenii lui Gheorghe Ursu, avea 59 de ani si un suflet
de adolescent. Scria versuri si pedala fericit intre casa si serviciu, mandru de
bicicleta lui. Citea enorm si era indragostit de Bach. Verile si le petrecea la 2 Mai,
in gazda, si-n fiecare dimineata juca sah si inota voiniceste pana in larg. Era un
razvratit, credea ca e de ajuns numai sa vrei ca sa poti fi liber. Ii placea mult sa
calatoreasca si de cele mai multe ori facea foamea, cu un sul de salam "Sibiu" si
o roata de branza topita in rucsac, numai pentru a-si satura curiozitatea. Setea si-
o alina dintr-o sticla de plastic pe care o umplea cu apa de la robinet, in
restaurante si bistrouri.
In Grecia, urca scarile spre Panaghia avand in picioare niste pantofi cu talpa
crapata... "Cum eu cu bietele-mi picioare, bietu-mi cap chel, biata-mi inima de 54
de ani am urcat acolo si inca pieptis?", se mira singur in jurnalul de calatorie.
Intors din Spania, unde vreme de 20 de minute nu a inteles cum se anunta in
gara venirea si plecarea trenurilor, noteaza in insemnarile sale: "La doua
saptamani dupa intoarcerea din Marea Calatorie, m-am apucat sa invatlimba
spaniola fara profesor: suferisem o umilinta. Nu voi mai suferi; pe asta".
Acuzatiile lui Babu
Nu s-a putut feri insa de alte umilinte... Era de profesie inginer constructor si a
fost revoltat de decizia lui Ceausescu de a sista lucrarile de consolidare a
blocurilor avariate de cutremurul din ‘77. Fiind sef de proiect la unele dintre
blocurile avariate din centrul Bucurestilor, a vazut cum s-a dispus tencuirea
suprafetelor inaintea completarii lucrarilor de consolidare, numai pentru a putea
inchide santierele care-l deranjau pe Ceausescu in drumul sau catre lucrarile
megalomanice in curs de desfasurare la Casa Poporului. Nu a putut accepta
aceasta crima si a refuzat sa semneze proiectele astfel trunchiate din "indicatiile
pretioase" ale dictatorului. A trimis proteste autoritatilor competente, dar nu a fost
luat in consideratie si atunci a trimis un protest Europei Libere, in care-l acuza pe
Ceausescu. Intr-o alta scrisoare citita pe acelasi post de radio, Babu comenta
situatia dezastruoasa din cadrul Uniunii Scriitorilor.
Nonconformist, tinea la serviciu afise antitotalitare, pentru care Securitatea l-a
admonestat in mai multe randuri. Scria pamflete la adresa Ceausestilor, pe care
le citea numai cunoscutilor. Credea ca e nevoie ca intelectualii sa aiba o atitudine
organizata impotriva regimului si discuta despre asta cu prietenii. Dar cel mai mult
se confesa jurnalului sau, pe care-l tinea de la varsta de 18 ani. Fiecare
experienta traita era notata acolo. Ajunsese la peste 6.000 de pagini adunate in
61 de caiete, la care nu avea acces nimeni din familie sau dintre prieteni. Era
stransa acolo toata viata lui, surprinsa in insemnari intime, dar si impresii si
evenimente politice, culturale. Jurnalul lui Babu era, printre randuri, radiografia
exacta si ironica a societatii in care traia. Nu avea de gand sa o publice... Nu atat
timp cat traia Ceausescu, era realist. "Imi zicea, isi aminteste Andrei Ursu, ca abia
asteapta sa iasa la pensie, ca sa-si scrie memoriile. Spunea "poate crapa
Paranoicul - asa-l numea pe Ceausescu - eu sunt mai tanar, ii supravietuiesc si le
public!"".
"Eu imi scriu jurnalul chiar mai grabit decat scrisorile, deci e greu sa scriu ceva
frumos, adica ceva ce poate fi publicat. Inghesui fapte, nume, crochiuri
elementare de persoane si intamplari care, asa cum apar in jurnal, nu sunt decat
o materie bruta pentru un eventual viitor jurnal ", noteaza Babu intr-o epistola
trimisa fiicei sale. Spera sa o viziteze si-si depusese, pe 6 decembrie ‘84,
cerere pentru pasaport. I-a fost aprobata, i s-a dat actul, dar, peste doua
saptamani, i se cere sa-l returneze. Isi programase plecarea in America prin
primavara lui ‘85 si nu inceta sa spere ca toate se vor rezolva pana atunci... Isi
nota in jurnal planurile de calatorie si, cum nu se despartea nicaieri de caietul in
care scria "la zi", doua colege de birou de la ISLGC, Petre Elena si Parguta
Croitoru, si-au aruncat ochii peste cuprins si l-au turnat la Securitate. Era sfarsitul
lui Ô84...
Rastignit in celula
I se face o perchezitie la domiciliu si i se ridica cele 61 de caiete si alte
manuscrise, apoi este anchetat in stare de libertate. Interogat despre scrisorile
catre Europa Libera, despre criticile si satirele anticomuniste si anticeausiste din
jurnal si despre prietenii din tara si strainatate. Refuza sa-si divulge prietenii,
dovedind ca, desi n-a avut sansa sa devina un poet celebru, a avut puterea sa fie
 un Om! In jurnalul sau, ramas si acum in seifurile Securitatii, sunt pomenite nume
consacrate: Nina Cassian, Geo Bogza, Stefan Augustin Doinas, Lidia Iliesiu, Mirel
Iliesiu... Chiar si sub tortura, Babu a refuzat sa-i tradeze.
Si-atunci, i s-a inscenat arestarea... Pe 21 septembrie i se face perchezitie in
casa si sunt gasiti 17 dolari... Pentru "operatiuni cu mijloace de plata straine" este
inchis in arestul din Calea Rahovei. De fiecare data cand este scos la ancheta
este batut cu salbaticie. In zadar, caci nu marturisea nimic. Si atunci, la ordinul
sefului Directiei Cercetari Penale a Militiei, col. Tudor Stanica, si al col. Creanga
Mihail, seful arestului, Gheorghe Ursu este mutat intr-o celula cu doi informatori si
tortionari ai militiei, Clita Marian si Radu Gheorghe.
Infractor de drept comun, spargator de case, fost informator al Militiei si
Securitatii ceausiste, Clita era programat sa-l distruga pe Babu. "A fost maltratat,
schingiuit si distrus definitiv moral si in parte fizic de catre mine si Radu Gh.",
recunoaste el in 1995. "Intr-o noapte, povesteste un fost subofiter de arest, am
auzit zgomote in celula in care se aflau Ursu Gheorghe, Clita Marian si inca un
detinut. Uitandu-ma prin vizeta l-am vazut pe Ursu Gheorghe legat cu cearsaful
de pat, cu mainile in pozitia rastignit, iar Clita il lovea - cred - cu un bat, oricum cu
un obiect, in zona testiculelor." Celula de exterminare era pe sectorul numit
Catanga. Camera 30, care, conform schemei de arest, nu are vizavi decat un hol
si un grup sanitar.
Bataia fatala i-a fost aplicata lui Babu in noaptea de 14-15 noiembrie 1985. Clita l-
a batut crunt, aplicandu-i mai multe lovituri cu varful pantofului in burta, pana cand
i-a fost spart intestinul subtire. Se intampla cu doar cateva zile inainte de
expirarea celui de-al doilea mandat de arestare.
CV
 1 iulie 1926 - se naste in orasul basarabean Soroca. Parintii, Vasile si
Margareta, sunt medici chirurgi;
 1932-1936 - face scoala primara la Soroca;
 1936-1941 - urmeaza cursurile Liceului din Soroca;
 1941 - anii razboiului gasesc familia Ursu la Galati. Bunicii din partea
mamei, impreuna cu alti zece membri ai familiei acesteia, sunt ucisi la Auschwitz;
 1942-1945 - continua cursurile liceale la Liceul "Vasile Alecsandri" din
Galati;
 1944 - isi face debutul in literatura in cotidianul "Ecoul ", unde publica
eseuri; n 1945-1950 - este student la Facultatea de Constructii Bucuresti. Se
inscrie in PCR, dar devine un ins incomod. In 1950 este exclus din partid;
 1950-1985 - lucreaza neintrerupt la Institutul de proiectari in constructii
ISLGC. A fost sef de atelier specializat in calculul structurilor de rezistenta pentru
constructii;
 1970 - publica volumul de versuri "Mereu Doi" la Editura Litera;
 1980 - preda spre tiparire volumul cu impresii de calatorie "Europa mea" la
Editura Albatros; nu va fi publicat decat in 1991 la Editura Dacia;
 21 septembrie 1985 - este arestat;
 17 noiembrie 1985 - este ucis in arest.
Singur in Romania
Andrei Ursu spune ca, atunci cand si-a luat tatal de la morga, a observat urme de
lovituri pe abdomen si lateral si urme adanci de schingiuire pe spate. La serviciul
lui Gheorghe Ursu s-a dat ordin sa nu mearga nimeni la incinerare, insa multi
prieteni de-ai lui Babu si-au asumat riscul... "La spital, mi-au fost date hainele
tatei, povesteste Andrei Ursu, fiul lui Babu. Erau pline de sange, iar camasa era
rupta fasii pe spate. Cand am plecat in America, am vrut sa le luam cu noi. Nu am
fost lasati... Hainele in care a fost ucis s-au pierdut, le-am lasat in casa pe care,
dupa plecarea noastra, au rascolit-o si devastato cei de la Securitate..." Toata
familia lui Babu e acum peste Ocean, in Chicago. Fiica lui, Olga, fiul lui, Andrei, si
sotia - Sorana si nepoata - Bombi, toti sunt in Chicago. Numai Babu a ramas in
Bucuresti, intr-o urna din Crematoriul Cenusa. Clita s-a autoproclamat asasinul lui
Babu. In urma procesului, care s-a desfasurat intre 1997- 2000, a fost condamnat
la 20 de ani de inchisoare, dar, in baza decretului de gratiere nr. 11/1988 dat de
N. Ceausescu, Clita va beneficia de o amnistie de 10 ani. 8 erau deja executati
pentru alte infractiuni, asa ca lui Clita i-au ramas de executat doar 2...
In octombrie 2003 s-au predat si fostii colonei de politie Tudor Stanica si Mihai
Creanga, cei care au ordonat moartea lui Babu. Curtea Suprema de Justitie i-a
gasit vinovati de "instigare la omor" si i-a condamnat la cate 10 ani de inchisoare.
Astazi, cei doi sunt in Penitenciarul Jilava, unde-si executa pedeapsa. Exista si un
al treilea proces, pentru recuperarea jurnalului lui Babu din arhivele Securitatii.
Urmatorul termen este maine, 9 martie, la Curtea Constitutionala.
Securitatea ii montase microfoane pana si in podul casei
 Gheorghe Ursu intrase in vizorul Securitatii in anii ‘70, din cauza legaturilor de
prietenie pe care le avea cu disidenti din afara tarii, printre care Monica Lovinescu
si Virgil Ierunca, din pricina relatiilor cu oameni de cultura din tara care aveau
"conceptii dusmanoase" si, nu in ultimul rand, din cauza atitudinii critice fata de
regimul Ceausescu. Sub actiunile cu numele de cod "Calatorul" si "Udrea" a fost
urmarit, s-au folosit informatori, i s-au deschis si confiscat scrisori, i-au fost
ascultate convorbirile telefonice. In podul casei i-au fost instalate microfoane si
toate discutiile inregistrate erau transcrise constiincios in dosar. Iata doar un
fragment extras din munca laborioasa a celor din Departamentul Securitatii
Statului. Ultimul, constituit in act de acuzare: "In luna decembrie 1984, in urma
masurilor informativ-operative luate, Directia a 2-a a intrat in posesia unui inscris
(registru) redactat de URSU GHEORGHE EMIL, ce contine grave afirmatii
dusmanoase si denigratoare in legatura cu lucrarile Congresului al XIII-lea al
PCR, pe care il pastra in institut intr-un loc accesibil si altor persoane. Din
cercetarea in stare de libertate a celui in cauza, ascultarea unor persoane de la
locul sau de munca si din perchezitiile efectuate au rezultat urmatoarele:
 1 De mai multi ani, Ursu Gheorghe Emil tine in vederea publicarii un jurnal
in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza
realitatile din tara noastra (...).
 2 Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara
romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat Europa Libera,
de la care a primit si introdus in tara, in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in
limba romana cu continut anticomunist (anexa 2).
 3 In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in
strainatate a furnizat postului de radio autointitulat Europa Libera doua materiale
(...).
 4 In anul 1980 a compus o poezie, in continutul careia a defaimat si ofensat
conducerea de partid si de stat (...) ...
 5 A copiat patru citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin
referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca
(...).
 6 In atelierul de proiectare unde isi desfasoara activitatea impreuna cu alte
persoane a colportat stirile postului de radio autointitulat Europa Libera instigand
la audierea acestuia.
Avand in vedere ca Ursu Gheorghe Emil a desfasurat o intensa activitate de
propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de
propaganda reactionara din strainatate..., impotriva acestuia urmeaza a se incepe
urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in
judecata pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod Penal".
Semneaza acest raport seful Directiei a II-a, general-maior Macri Emil si seful
Directiei a VI-a, colonel Vasile Gheorghe.
"Duceti-l la spital, fiindca moare!"
In octombrie 1985, mai multi senatori americani si Amnesty International au cerut
autoritatilor romane informatii despre Gheorghe Ursu. Devenise un caz
international si, dupa bataia primita in arest, Babu nu mai putea iesi viu de aici...
Un arestat din Calea Rahovei isi aminteste de intalnirea avuta a doua zi cu Ursu
la WC: "Mi-a spus: "daca iesi de aici, le spui copiilor mei, Olga si Andrei, ca
nenorocitii astia ma omoara". Mi-a aratat abdomenul si am vazut vanatai si mi-a
spus ca urineaza sange". Desi a cerut asistenta medicala, desi urla de durere si
implora ajutorul, nu a fost dus la spital. Povesteste Clita: "Sunt scos de Tudor
Stanica si de colonelul Creanga care imi spun: "Ce-ai facut, ba?"... Le-am
raspuns: "Duceti-l la spital, ca moare". Mi s-a raspuns: "Lasa ba, ca nu avem
benzina, masina si pana la urma cam astea sunt si indicatiile"... "
A murit la 17 noiembrie 1985; abia la doua zile i-a fost anuntata familia. Nu se
comunica familiei cauza mortii, inhumarea desfasurandu-se in baza unor acte
secrete. Doctorul legist Cavaliotti conclude ca "moartea a fost neviolenta ". Pentru
a acoperi crima, este chemat un procuror civil de la Parchetul Bucuresti, Vasile
Manea Dragulin, care, desi avea la dispozitie toate actele medicale, da si el
verdictul de "moarte neviolenta"!
In 1990, Comisia Superioara Medico-Legala arata ca "moartea s-a produs
datorita loviturilor primite cu cateva zile anterior, lovituri repetate, cu corpuri dure".
Raportul medico-legal din rechizitoriul intocmit in 2000 este si mai concludent:
"Moartea numitului Emil Gheorghe Usu a fost violenta si s-a datorat peritonitei
purulente generalizate prin perforatie posttraumatica de ansa ileala. (...) Leziunile
externe si interne s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure in
regiunea abdominala, cu circa 3-4 zile anterior".
( ADRIANA OPREA-POPESCU )