Cine a fost Gheorghe Cristescu zis si Plapumaru?

Nascut in anul 1882, acest om, a carui viata de peste 90 de ani a fost o lupta politica aproape continua in slujba ideilor socialiste, a avut de suportat multi ani de inchisoare. Daca printre sanctiunile primite pana la momentul 23 august 1944 "capul de afis" a fost o condamnare la moarte, dupa acel moment, "neastamparandu-se", a redevenit client al tribunalelor, locatar al temnitelor si "participant" la constructia Canalului, de acum sub umbrela socialismului victorios. Aici, dupa propriile destainuiri, si-a trait cea mai neagra zi din viata, zi in care trudind cu tarnacopul in inima santierului, este recunoscut de un fost comisar al politiei de pe vremuri, care vazandu-l, s-a oprit din lucru si, adresandu-i-se "colegial", l-a intrebat:

Da dumneata ce cauti aici, domnule Cristescu? Nu sunt ai dumitale la putere? Intrebare la care - daca ne luam dupa el s-a "trezit blocat" si, nefiind in stare sa dea un raspuns, a dat cu tarnacopul de pamant si, riscand a fi pedepsit, a parasit locul de munca. Avand in vedere si numai aceste "trairi", concluzionez ca personajul merita un dram de atentie postuma, acum la peste 35 de ani de la deces (29 noiembrie 1973). Daca in primul caz s-a putut sustrage executarii funestei pedepse (pana la amnistiere a stat ascuns in chiar centrul Bucurestiului, intr-un cavou din cimitirul Belu, unde breasla groparilor l-a gazduit mai mult de un an), din clestele fostilor sai tovarasi, acum stapani ai fotoliilor ministeriale, nu s-a putut sustrage.

Omul care, in numele Partidului Socialist din Romania, a fost mandatat sa discute personal cu Lenin, in toamna anului 1920, despre conditiile de aderare la Internationala a III-a, nu a fost iertat de catre noii leninisti pentru faptul ca, dupa 23 august 1944, a tradat clasa muncitoare, atunci cand la alegerile din 1946 s-a alaturat "clicii lui Titel Petrescu", candidand in judetul Valcea pe listele Partidului SocialDemocrat Independent. Pe nea Ghita - Plapumaru - l-am cunoscut in vara anului 1966 la Calimanesti. M-am dus acolo la recomandarea medicului, in urma unei crize de rinichi, dar si la indemnul tatalui meu, Alexandru Ungureanu, cu care se cunostea si care m-a asigurat ca Ghita Cristescu imi poate inlesni o cazare decenta pe langa un program placut si instructiv. Inarmat cu o mica depesa din partea parintelui meu catre primul fost secretar general al PCR, inca de la infiintare (8 mai 1921), am purces la drum chiar daca nu stiam unde locuieste "adresantul" la Calimanesti. Coborand in gara la Pausa, l-am intrebat pe primul calimanestean care m-a acostat sa-mi ofere o camera, daca stie unde locuieste Ghita Plapumaru.

Raspunsul mi-a venit prompt, si cu multe detalii binevoitoare de la mai multi cetateni, ramanand impresionat de popularitatea de care se bucura acest om in localitate. Prima intalnire a fost neasteptat de simpla, iar scurta convorbire avuta putea lasa impresia ca ne cunoastem de cand lumea. Vorbea cu mine cu o voce in fortissimo, si totusi degajat, asa cum imi inchipuiam ca ar fi vorbit cu o mai veche cunostinta. Dupa acest prim contact, l-am vizitat de mai multe ori in a doua jumatate a amiezilor, cand ma primea pe o micuta terasa, unde "monologam impreuna" - daca se poate admite aceasta expresie. La o scurta intrebare pe care o puneam, urma un fluviu de expuneri, argumentate prin idei si fapte, unele in umbra remuscarilor, dar care toate, in definitiv, insemnau istorie. In expunerile lui nu se gaseau ineptiile celor ce i-au urmat la tronul PCR.

Nu avea nimic din tembelismul gandirii politice a lui Ceausescu si nici din tirania criminala a lui Dej, doar poate din credulitatea lui Foris sau Patrascanu. A fost un idealist a carui religie era socialismul, pe care il slujea fara teoretizari doctrinare. O discutie cu el in parcul Calimanesti la o "ora de varf" era o aventura riscanta pentru interlocutor. Puterea politica instalata in Romania dupa 6 martie 1945 era calul de bataie predilect. Cu vocea-i sonora si inconfundabila, tuna impotriva lui Gheorghiu-Dej si a vecinului de la

rasarit, de ti se facea pielea ca de gaina. Stalin si Dej erau capcaunii, cat despre Lenin, numai de bine. Fusese primit de "parintele" sovietelor si ramasese sub impresia ca discutase "de la egal la egal". "Imbrobodit" de cameleonul vulpoi Ulianov, ii ramasese oarecum fidel sub impresia personalitatii lui, opinand ca nenorocirile nu au venit de la comunism, ci de la cei pe mainile carora au incaput. In Ceausescu credea atunci, sperand sa realizeze la Bucuresti ce nu a reusit Dubcek la Praga. Era vara anului 1968.

Dupa mitingul care a avut loc in Capitala, in Piata Palatului, cand Ceausescu s-a intrecut pe sine surprinzand Occidentul, "tovarasul Cristescu" ii trimitea "tovarasului Ceausescu" o telegrama care incepea asa: "Cristescu Plapumaru catre Ceausescu cizmaru...". Telegrama pe care am transmis-o, in acele zile, eu personal, din vechiul local al postei din Calimanesti. Iata OMUL pe umerii caruia apasa stigmatizarea, datorita actului de infiintare a primului nucleu PCR, contribuind la spargerea unitatii celor ce credeau in socialism. Astazi insa, cu luciditate si putina bunavointa, constatam ca si el s-a dovedit pana la urma o victima inocenta, care a descoperit "cacealmaua" mult mai tarziu decat, sa zicem, Panait Istrati.

Ca fapt divers, as mai adauga ca despre el, in tinerete, presa a vorbit si in alt diapazon, caci Cristescu, plapumarul comunist, a fost si patron, "exploatand" un atelier de plapumarie in Bucuresti si un hotel in Calimanesti. si, ca parinte, necazurile nu l-au ocolit, daca amintim de fata lui, Tita Cristescu, de o frumusete olimpiana, al carei deces neasteptat, in frageda tinerete, a alimentat un timp titlurile ziarelor si datorita faptului ca moartea ei pendula intre sinucidere si crima pasionala. Dar el fiind un luptator, razbate prin tumultuoasele asperitati ale vietii, refuzand unele "atentii", daca i se pareau dubioase, dar si incercand sa profite de bunavointa de care credea ca se bucura din partea lui Ceausescu, intervenind pentru acei social-democrati care zaceau prin puscarii pentru vina de a nu se fi incolonat, la alegerile din 1946, alaturi de Voitec si Radaceanu. P.S. Mai de mult, mi-a cazut in mana o publicatie in care un articol gazduia o dezbatere privind soarta monumentului funerar construit la ordinul lui Gheorghiu-Dej in Parcul Carol. Acest monument, ridicat in urma cu cca 50 de ani, "botezat" Monumentul eroilor clasei muncitoare, sortit sa devina peste milenii piramida faraonilor Romaniei, nu l-as fi pomenit daca nu-mi aminteam ca printre confesiunile pe care mi le-a facut la Calimanesti a fost si una in care spunea ca nu vrea sa fie inhumat in mausoleul din Parcul Carol, in vecinatatea lui Gheorghiu-Dej, doleanta pe care i-a spus-o raspicat lui Ceausescu!

Dvs poate puini tii cine a fost Ghi Cristescu, Ghi Cristescu zis i plpumaru, care a fost primul preedinte al primului partid comunist romn, n 1921 i era la Canal, i el m -a dus s-l ntlnesc. i diminea plecam la munc, o vreme am spat pentru canalul Dunre-Marea Neagr, i atunci luam roaba, lopei, trncoape i era cntecul nostru: eu rob i tu roab, hai s ne apucm de treab! Iar Ghi Cristescu era la o magazie de unelte. Zic: aici ai ajuns, domnule Cristescu? Da, pi aa le-am zis i eu: eu v-am crescut i voi m ducei la nchisoare? i zic: Eu sunt cretin! Zice: Iisus Hristos a fost primul socialist! Asta mi-a spus-o Ghi Cristescu! Mi-aduc aminte, eu care sunt btrn, n timpul parlamentelor vechi,pe scari, cnd Iorga cobora i Cuza se ridica, i atunci: Ei, ce faci domnul Cuza? Ei, ce vezi, dumneata cobori, eu m urc! Zice: Am eu ac de cojocul dumitale! Poate ai luat ac de la Ghi Plpumaru!, c era i el n parlament atunci din grupul rnesc muncitoresc sau aa ceva.(Parintele ConstantinGaleriu)

"La impliniria varsti de 50 ani iam trimes lui tov. N. Ceausescu urmatoarea felicitare de mai jos." "Stimate tovarase Ceausescu, Plapumarul Ghita Cristescu, care prin jertfe a scris o pagina istorica in viata statului nostru, impingand carul socializmului inainte, ureaza la implinirea varstei de 50 de ani cizmarului Niculae Ceausescu sa duca mai departe barca socializmului-comunist, deschizand poarta libertatii de gandire si exprimare catre implinirea destinului sortit de legile firesti ale evolutiei, fara zguduiri. Caci lupta noastra din trecut ca si in prezent trebuie sa tinteasca binele si fericirea intregului popor Roman. Trimeasa 8 Ianuare 1968. De zeci de ani il stiu doar ca nota de subsol in cartile de istorie. Gheorghe Cristescu "Plapumarul (nume conspirativ Crilenco, nascut la Ghimpati- Vlasca in 1882, mort in 1973 si depus la mausoleul din Parcul Carol), primul secretar general al PCR. Om cu numai patru clase, intrat la 15 ani in PSDMR, vecin de idealuri conspirative cu Jumanca, Flueras, David Fabian, Iancu Ludwig, Sami Steinberg, Marcus Iancu, Marcel Blumfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Al.D. Gherea, Marcel Pauker, Solomon Schein, Vasia Vasilescu s.cl., singurul roman ajuns in aceasta functie intre 1921-1944 si unicul supravietuitor (alaturi de Boris Stefanov) al epocii care i-a vazut exterminati pe Foris, Kbls, Holostenco si Stefanski. Omul lui Rakovski, arestat in 1909 impreuna cu Panait Istrati. Omul care s-a intalnit cu Lenin in decembrie 1921, votand la congres impotriva tezelor acestuia, exclus din partid in 1928 si intrat in PSD. Omul care, din 1947 avea sa treaca prin inchisorile dejiste, rearestat in 1952 (Pitesti, Peninsula etc.), participant strict urmarit de Securitate la inmormantarea lui Titel Petrescu in 1956 si a Anei Pauker in 1960. Plapumar "cazut la partid, dupa formula lui Belu Silber, comunist "de susa cu agentie de plasare a somerilor in 1904, concesionar de restaurante in Bucuresti si Calimanesti. In fine, omul care a refuzat decoratiile partidului si care indraznea sa-i scrie "cizmarului Ceausescu telegrame precum cea de mai sus, texte agramate, dar pline de talc (vezi "libertatea de gandire, formula "fara zguduiri si sublinierea din final privind fericirea "intregului popor, nu doar a nomenclaturii) Iata ca nota de subsol prinde viata acum, gratie cartii publicate de Oana si Cornel Constantin Ilie la Editura Semne, cu prefata lui Florin Constantiniu, cel care il defineste pe Ghita Cristescu drept "un fanatic al consecventei. Din culisele istoriei mici, stiam pana acum despre Ghita ca a fost tatal frumoasei Tita Cristescu, actrita, miss Romania, otravita in decembrie 1935, dar nu de inginerul Liviu Ciuley (tatal marelui regizor), asa cum au fost orchestrate scandalul si procesul la vremea respectiva, ci - asa cum s-a descoperit mai tarziu - de servitoarea Maria Suciu, care i-a furat bijuteriile. Aflam acum ca "Tita a fost inmormantata la Bellu in acordurile Internationalei! Volumul ("corespondenta, documente, imagini) este savuros pe de o parte prin pitorescul figurii Plapumarului, iar pe de alta prin scrisorile urzicate ale confratilor si congenerilor comunisti, care-i incriminau fostului secretar general principialitatea, rezistenta la ceausism, refuzul medaliilor si onorurilor prin care se

putea accede la mariri de pensii si alte avantaje. Astfel de documente (delicioase, amare, grotesti, agresive, aluzive, lamentabile) ale fostilor ilegalisti fanatici, umiliti deopotriva in dejism si ceausism, gasiti la paginile 59, 71-76, 82, 126-130. Cat despre Cristescu, pentru care Hristos a fost "primul socialist al vremii, el ii scrie mamei despre cei sase curcani cumparati in decembrie 1939 ("2 ii dau Ministrului, 2 administratorului, iar 2 pentru noi, voi cauta sa cumpar si oua si ce miai scris), cumpara "un gratar in tovarasie la Calimanesti, isi mustra fiul in 1950 ca nu a ocupat "un loc in campul muncei, ca sa ne fii si noua de ajutor, se vaita tot atunci ca a pierdut "o lucrare de saltele pentru un hotel, ne relateaza alegerile de la varful "miscarii din 1920 ("toti evrei au fost invitati la casa lui Simonide Segal langa Templu. Erau 38 persoane), ca sa se vada ofilit in 1967 de propria-i fiica: "Ai fost un violent si un apucat si o ai victima pe mama. Ai fost sclavul partidului si ai o victima pe Misu de care nu te-ai ocupat si strunit. Ti-a napadit casa si sufletul sacalii si vad ca nu mai ai scapare.

Data de 4 martie este si data in care istoricul Serban Papacostea, prezent la evniment, a facut cunostinta cu regimul Canalului Dunare-Marea Neagra. Ieseam de la Institutul Francez cu o carte in mana. Am fost inconjurat de haidamaci si bagat intr-o duba cu destinatia Dunare-Marea Neagra. Papacostea isi aminteste ca, pe langa munca de zi, era obligat, alaturi de alti dusmani ai poporului sa munceasca, in ture, si noaptea, la popota sau la bucatarie. Intr-o zi a venit la mine Cristescu Plapumaru (Gheorghe Cristescu Plapumaru, unul din fondatorii partidului comunist si primul secretar general al PCR.n.n.) si mi-a zis : esti tanar ai sa scapi de aici. Eu l-am invatat carte pe Ghita (Gheorghiu Dej.n.n.) si acum sunt aici. Stateam si-l ascultam si ma gandeam la situatia in sine, ca unul din fondatorii PCR in Romania a ajuns sa fie trimis la canal tocmai de partidul pe care l-a creat.

Gheorghe Cristescu (n. 10 octombrie 1882 d. 29 noiembrie 1973) a fost un politician comunist romn. A fost secretar general al Partidului Comunist din Romnia (1921-1924) i a fost printre fondatorii acestuia. A fost supranumit Plpumarul.

Partidul Comunist Romn (cunoscut sub acronimul frecvent utilizat, PCR) a fost un partid politic, succesor al ramurii bolevice de extrem stnga al Partidului Socialist din Romnia, care a susinut ideologic realizarea revoluiei comuniste. n perioada interbelic a fost o for politic ilegal, de mic anvergur, complet subordonat Cominternului i implicit URSS. S-a mpotrivit constant includerii n statul romn a Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Cadrilaterului i a susinut Pactul Ribbentrop-Molotov, care se pronuna, n protocolul adiional secret, n favoarea cedrii de teritorii romneti ctre Uniunea Sovietic. Pn la sfritul anilor 1930, majoritatea membrilor fuseser arestai sau se refugiaser n URSS.

Partidul comunist i-a nceput ascensiunea la putere n statul romn la 23 august 1944, odat cu intrarea Armatei Roii n Bucureti, fiind parte a complotului nlturrii marealului Ion Antonescu. Dup aceast dat, cu sprijinul direct al lui Stalin i al trupelor sovietice, PCR i-a eliminat treptat adversarii, iar dup abdicarea regelui Mihai I a instaurat Republica Popular Romn. ntre 1947 i 1989 PCR a fost singurul partid politic din Romnia. n articolul 3 al Constituiei Romniei din 1965, PCR era numit "fora politic conductoare a ntregii societi din Republica Socialist Romnia".

Cuprins
[ascunde]

1 Istoric o 1.1 nfiinarea o 1.2 23 august 1944 o 1.3 1947 - 1965 o 1.4 Modelul sovietic o 1.5 Dup 1965 o 1.6 Continuatori o 1.7 Stema 2 Congresele Partidului Comunist Romn 3 Secretarii Generali ai PCR 4 Vezi i 5 Note 6 Legturi externe

[modificare] Istoric
[modificare] nfiinarea
n mai 1921 s-a separat aripa de extrem stng a PSDR, care s-a constituit apoi n Partidul Socialist-Comunist, redenumit curnd Partidul Comunist din Romnia (PCdR). Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu. Imediat dup scindare, nou formatul PCdR s-a afiliat la Internaionala a III-a. n anul 1924, PCdR a fost interzis de guvernul liberal, care l-a acuzat de "aciuni anti-romneti" dup evenimentele de la Tatar-Bunar i a rmas n ilegalitate pn n 1944. Partidul Comunist din Romnia numra 2000 de membri n 1922, 1500 n 1931 i sub 1000 n anii celui de al Doilea Rzboi Mondial. Scaderea numrului de membri s-a datorat cruntei represiuni ale dictaturilor de dreapta, carliste si antonseciene, care au ajuns sa condamne prin instanele judectoreti, inclusiv adolescenti pentru mpratirea manifestelor comuniste. Numrul estimat pentru data de 23 august 1944 este ntre 794 i 1150 de persoane .[1] PCR avea un

caracter multietnic, romnii reprezentnd mai puin de un sfert din membrii si (n 1930 distribuia pe naionaliti era: maghiari 26%, romni 23%, evrei 18%, rui i ucraineni 10%, bulgari 10%).[2]

[modificare] 23 august 1944

La 23 august 1944 PCdR a participat alturi regele Mihai, de Partidul Naional rnesc, Partidul Naional Liberal i Partidul Social Democrat Romn la lovitura de palat care a dus la nlturarea regimului progerman al Marealului Ion Antonescu, Romnia intrnd n sfera de influen sovietic. Dup 23 august 1944, reprezentani ai PCdR au intrat n guvern (Consiliul de Minitri). ncepnd din 6 martie 1945, ca urmare a presiunilor sovietice, s-a format guvernul condus de Petru Groza, guvern n care PCdR, ajutat de partidele satelite, deinea toat puterea.

[modificare] 1947 - 1965

Partide comuniste

[ extindere ] [ extindere ]

Africa

Africa de Sud Lesotho Madagascar Senegal

[ extindere ]

America

Argentina Bolivia Brazilia (PCdoB) Brazilia (PCB) Canada Chile Columbia Cuba Ecuador Mexic (PC) Mexic (PPS) Mexic (PPSM) Panama Paraguay

Peru (PCP) Peru (PCdelP-PR) Statele Unite ale Americii Uruguay Venezuela
[ extindere ]

Asia

Bangladesh Birmania China Coreea Filipine India (CPI) India (CPI(m)) Japonia Kazahstan Krgzstan Laos Nepal Pakistan Sri Lanka Tadjikistan Vietnam
[ extindere ]

Europa

Albania Armenia Austria Azerbaidjan Belarus (KPB) Belgia (Flanders) Belgia (Wallonia) Belgia (PvdA/PTB) Bosnia i Heregovina Britain Bulgaria Cipru Danemarca (DKP) Danemarca (KPiD) Estonia Finlanda Frana Georgia Germania Grecia Irlanda (CPI) Irlanda (WPI)

Dup o campanie susinut de PCR pentru subminarea partidelor istorice, Regele Mihai a fost forat la 30 decembrie 1947 s abdice, iar Romnia a fost proclamat republic (Republica Popular Romn). n 1948 s-a realizat fuziunea dintre PCdR i PSDR, noul partid numindu-se Partidul Muncitoresc Romn (PMR), devenit totodat partidul politic unic n statul romn. Puterea efectiv n partid era deinut n aceast perioad de gruparea Ana Pauker. n 1948 a avut loc naionalizarea principalelor mijloace de producie, adic etatizarea societilor comerciale mari i mijlocii cu capital privat primul pas major spre desfiinarea proprietii private. n acelai an a fost reformat nvmntul, introducndu-se gratuitatea ce avea s fie generalizat la toate nivelurile n anii urmtori; a fost extins durata nvmntului obligatoriu i introdus gratuitatea manualelor colare, obiectivul principal fiind eradicarea analfabetismului. n 1949 a nceput marea campanie a ceea ce s-a numit cooperativizarea agriculturii, prin care ranii au fost forai s se asocieze n Gospodrii Agricole Colective (GAC), ulterior redenumite Cooperative Agricole de Producie (CAP). Proprietile agricole transferate nu n sistemul cooperatist, ci direct n patrimoniul statului, au avut denumirea ntreprindere Agricol de Stat (IAS). n primii ani ns organizarea cooperatist agricol se fcea n aa-zisele ntovriri, GAC fiind denumirea ulterioar. n aceast perioad sunt create nchisorile politice. La nceputul anilor '50 s-a desfurat o lupt pentru putere n interiorul conducerii comuniste din Romnia pe care a ctigat-o Gheorghe Gheorghiu-Dej, devenind, cu acordul Kremlinului, liderul suprem al PMR. A reuit s-i menin aceast poziie pn la moartea sa, survenit n martie 1965.

Italia (PdCI) Italia (PRC) Luxemburg Malta Moldova Norvegia Portugalia Republica Ceh Romnia Rusia San Marino Serbia Slovacia Spania Spania (Catalonia, PCC) Suedia rile de Jos Turcia Ucraina Ungaria
[ extindere ]

Orientul Mijlociu

Algeria Irak Iran Iordania Israel Liban Sudan Siria

[ extindere ]

Subiecte conexe

Comunism Marxism-leninism Centralism democratic Istoria comunismului

Modelul de construcie socio-economic de tip sovietic aplicat sistematic a nsemnat naionalizarea industriei, cooperativizarea agriculturii, etatizarea unei mari pri a fondului locativ, electrificarea rii. n anul 1965, partidul, redenumit PCR, ntrunea un milion 400 de mii de membri - 7% din populaia Romniei.

[modificare] Modelul sovietic

Dup modelul sovietic, s-a trecut la planificarea economiei, elaborndu-se aa-numitele planuri cincinale. Strategia planificrii economiei avea la baz viziunea economiei naionale ca o

corporaie unic i trecerea de la economia preponderent agrar la economia preponderent industrial. Industrializarea a implicat strmutarea la ora a unui segment important al populaiei rurale, un efort de urbanizare, simultan cu creterea nivelului de colarizare i pregtire profesional. Perioada anilor '50 a fost marcat pe plan politic de ceea ce a fost definit de nsui limbajul ideologic comunist ca lupta de clas, ncadrat n regimul politic al dictaturii proletariatului. Ceea ce a nsemnat consolidarea continu a unui sistem de guvernare i organizare a societii n chip totalitar, partidul politic unic, comunist, tinznd s controleze i controlnd societatea pe toate planurile.

[modificare] Dup 1965

n 1965 i-a schimbat numele din Partidul Muncitoresc Romn n Partidul Comunist Romn. ntre cele dou partide, Partidul Comunist Romn (PCR) i Partidul Muncitoresc Romn (PMR) nu exist practic nici o diferen, primul continund n mod firesc activitatea celui de-al doilea, fr ntrerupere. Redenumirea PMR-ului n PCR a fost fcut din dorina lui Nicolae Ceauescu, devenit prim-secretar al PMR n iunie 1965, care a vrut s demonstreze simbolic ruperea cu trecutul i orientarea politicii Romniei. Sub conducerea lui Ceauescu s-au accentuat tendinele autonomiste fa de URSS, evideniindu-se n acest sens relaiile bune cu comunitii chinezi, aflai n relaii ostile cu sovieticii; condamnarea invadrii Cehoslovaciei de ctre trupele Tratatului de la Varovia (august 1968); apropierea i colaborarea cu rile occidentale (aceast politic fiind iniiat nc pe timpul lui Gheorghiu-Dej). n anul 1974 PCR ntrunea 2,5 milioane de membri (11,5% din populaie). n 1989, PCR avea circa 4 milioane de membri (18% din populaia Romniei). Dac sunt luai n considerare membrii UTC, precum i informatorii Securitii Statului, se poate considera c Romnia devenise sub Ceauescu una dintre cele mai comunizate ri. PCR a ajuns s fie partidul comunist cu efectivul cel mai numeros din rile europene din sfera de influen sovietic. A deinut puterea pn la 22 decembrie 1989. Dup evenimentele din decembrie 1989, care au dus la cderea regimului comunist, PCR a fost scos n afara legii i dizolvat prin decretlege[3]

[modificare] Continuatori
Dei PCR a disprut de jure n 1989, noua conducere a Romniei era asigurat n principal de foste cadre superioare de partid regrupate n FSN. Cele dou mari partide politice din Romnia actual, PD-L i PSD, sunt formate prin sciziunea FSN. Exist i un partid (NPCR) care se revendic explicit drept continuator al PCR. La alegerile din 2008, NPCR a obinut un numr nesemnificativ de voturi.

[modificare] Stema
Stema Partidului Comunist Romn, de inspiraie sovietic, are ca elemente principale "secera i ciocanul", simboliznd "nfrirea" i "uniunea de nezdruncinat" dintre "rnimea muncitoare

i proletariat." Cununa de spice este uor eliptic i ascendent i conine acronimul PCR. Culorile sunt rou, fondul, i respectiv galben culoarea simbolurilor heraldice i a acronimului.

Steagul Romniei ntre 1965 i 1989 pstra culorile naionale, dispunerea lor spaial, dar aduga ca element distinctiv Stema Republicii Socialiste Romnia, plasat n cmpul galben, la intersecia diagonalelor.

[modificare] Congresele Partidului Comunist Romn

Nume Perioad Locaie Bucureti

Primul

mai 1921

al II-lea

octombrie 1922 Ploieti

al III-lea

august 1924

Viena

al IV-lea

iulie 1928

Harkov

al V-lea

decembrie 1931 Gorikovo februarie 1948 Bucureti

al VI-lea

al VII-lea decembrie 1955 Bucureti

al VIII-lea iunie 1960

Bucureti Bucureti Bucureti

al IX-lea

iulie 1965

al X-lea

august 1969

al XI-lea

noiembrie 1974 Bucureti

al XII-lea noiembrie 1979 Bucureti al XIII-lea noiembrie 1984 Bucureti al XIV-lea noiembrie 1989 Bucureti

[modificare] Secretarii Generali ai PCR

Potrivit revistei Memoria, respectiv articolului Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, de Eugen Denize, urmtorii secretari generali ai partidului au fost numai strini, i anume: Elek Kbls, maghiar, 1924-1928; Vitali Holostenko, ucrainean, 1928-1931; Alexandru tefanski (Gorn), polonez, 1931-1934; Eugen Iacobovici, evreu, 19341936; Boris tefanov, bulgar, 1936-1940; Mikls Goldberger, evreu maghiar, n 1940; tefan Fori (Istvn Fris), evreu maghiar, 1940-1944.[2] 19211924

Gheorghe Cristescu

Elek Kbls

19241927

Vitali Holostenco Alexander tefanski

19271931

19311936

Boris tefanov tefan Fori

19361940

19401944

Gheorghe Gheorghiu-Dej 19451954

Gheorghe Apostol

19541955

Gheorghe Gheorghiu-Dej 19551965 Nicolae Ceauescu

19651989

Schimbare de garda in Partidul Comunist

15 decembrie 2004 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI Indepartarea lui Gheorghe Cristescu Anul 1924 a adus numeroase schimbari in Partidul Comunist din Romania. Numerosi factori i-au afectat activitatea. A lipsit unitatea mult trambitata de liderii partidelor comuniste de pretutindeni. S-au impus orgoliile si veleitatile personale ale comunistilor care doreau diverse functii in structurile partidului. GEORGE D. RIPA

CONTINUARE

Trecusera doar sapte ani de la succesul bolsevicilor

in Rusia (1917) si cota partidelor comuniste din "Ostasul fidel al Europa era in crestere. Ca urmare a afilierii NOUA LUME. Comunistii puterii au sesizat corect proletare" Partidului Comunist din Romania la Comintern si a problemele sociale ale esuarii negocierilor romano-ruse de la Viena epocii. Radicalismul (martie-aprilie 1924) in acelasi an, la 9 decembrie, se voteaza Legea caracteristic i-a facut Marzescu. Tratativele de la Viena urmareau reluarea relatiilor diplomatice insa sa preconizeze dintre Romania si URSS, rupte in 1918. distrugerea totala a acesteia ILEGALISMUL. Autoritatile romane luasera masuri impotriva comunistilor inca de la inceputul anului 1924. Liderii comunisti erau pusi sub observatie, cei mai multi fiind cautati pentru a fi inchisi. Este cazul lui Elek Kbls, Gheorghe Cristescu, Al. Dobrogeanu-Gherea, Lucretiu Patrascanu si Elena Filipovici, lideri marcanti ai partidului in aceasta perioada. Pe acest fond, comunistii se reorganizeaza. Incepea o noua era in istoria comunista care va deveni un titlu de glorie pentru participanti - ilegalismul. In aprilie 1924, numerosi membri ai Partidului Comunist se intalnesc la Brasov. Printre acestia, David Fabian, Marcel Pauker si Boris Stefanov. Cel care luase masuri pentru continuarea politicii partidului in ilegalitate a fost Elek Kbls. La sfarsitul lui aprilie se creeaza o conducere ilegala a Partidului Comunist. Membrii au denumit aceasta conducere Directoriu. Printre liderii acestui organism erau Gheorghe Cristescu, D. Fabian, M. Pauker si B. Stefanov. Secretarul general provizoriu este numit Elek Kbls. Aceasta conducere, cu sediul la Brasov, care functiona in paralel cu cea legala, din Bucuresti, avea ca scop continuarea miscarii in cazul in care Partidul Comunist urma sa fie decapitat. Treptat, pe masura ce rolul lui Elek Kbls devine mai important, are loc o miscare a centrului de greutate a partidului catre Transilvania, actiune simultana cu implicarea la nivel inalt in cadrul PCdR a tot mai multi maghiari. Noua conducere ilegala a avut doua obiective de realizat. Primul a fost trecerea partidului in ilegalitate. Teoretic, faptul era usor de implinit, insa comunistii nu erau obisnuiti cu metodele extreme. A activa in ilegalitate insemna a trai cu acte false de identitate, in locuinte provizorii, rupti de familie sau de prieteni, fara a cunoaste numele exact al celorlalti membri de partid. A activa in ilegalitate insemna totodata a realiza acte de sabotaj, de spionaj, atentate. Pentru comunistii romani, aceste lucruri erau necunoscute. La 1 iunie 1924, Directoriul semneaza un manifest in care isi afirma dorinta de a activa si in ilegalitate. In documentul respectiv se spunea ca "Partidul Comunist traieste si va trai! (...) Alungat

de la suprafata legalitatii, el va continua si in ilegalitate lupta, largindu-si activitatea si organizatia si adancindu-si radacinile in masele poporului muncitor". Al doilea obiectiv al Directoriului era pregatirea Congresului al III-lea al partidului. In acest sens se elaboreaza "Circulara Directoriului catre sectii cu ocazia Congresului". Documentul este semnat de Elek Kbls cu pseudonimul V...ks. Faptul ca el semneaza acest document, si nu Cristescu, demonstreaza ca transferul de putere se realizase deja. Congresul al III-lea al Partidului Comunist din Romania are loc la Viena in august 1924. La Congres, Elek Kbls este ales secretar al partidului de catre cei 12 comunisti care au reusit sa ajunga in capitala Austriei. Tot aici se adopta lozinca autodeterminarii pana la despartire a provinciilor "anexate" de Romania. Aceasta actiune a determinat adoptarea unor masuri oficiale care vizau interzicerea Partidului Comunist in Romania. In 9-10 decembrie 1924 se imprastie manifestul intitulat "Jos robia economica, politica si nationala!", redactat sub influenta Cominternului si a Federatiei Comuniste Balcanice. Documentul afirma o pozitie antiromaneasca si hotararea de a lupta pentru distrugerea statului de drept. Ca urmare, la 19 decembrie 1924 se adopta de catre Parlament legea Marzescu, care scoate partidul in afara legii. Concomitent, au loc arestari in masa ale comunistilor. NOUA POLITICA. Incepand cu anul 1925, din cauza scoaterii in afara legii, comunistii adopta o noua politica. Majoritatea liderilor erau in inchisori, iar cei ramasi in clandestinitate se aflau sub observatia atenta a Sigurantei. In aceste conditii, Elek Kbls, secretarul partidului, paraseste Bucurestiul. Se muta in diferite localitati din Valea Muresului si o data cu el se muta si centrul de coordonare al activitatilor partidului. Kbls milita pentru activarea partidului sub paravanul unor organizatii legale. Prin acestea se spera ca poate fi continuata legatura cu masele. Nefiind gasit de catre Siguranta, Elek Kbls a fost judecat in contumacie si condamnat la zece ani de inchisoare. Fiind nevoit sa stea ascuns, Kbls nu putea sa conduca miscarea la fel de bine ca in libertate. Se hotaraste astfel sa se retraga din fruntea Partidului Comunist. Federatia Comunisa Balcanica refuza insa acest lucru. Criza de personalitati capabile sa conduca miscarea comunista excludea demisia sa. La inceputul anului 1925 au loc discutii in cadrul partidului pe tema reorganizarii activitatii in ilegalitate. Concluziile sunt prezentate la 21-24 iulie, in cadrul plenarei Comitetului Central de la Targu-Mures. Raportul prezentat cu aceasta ocazie de Kbls prevedea intensificarea actiunilor in vederea unor intelegeri cu partidele burgheze (Partida taraneasca condusa de Ion Mihalache si Partidul National Roman condus de Iuliu Maniu).

In toamna anului 1925 apare Blocul Muncitoresc-taranesc, organizatie legala de propagare a ideilor comuniste. Kbls afirma ca din programul Blocului "trebuie scos dreptul la autodeterminare al tuturor natiunilor asuprite pana la completa despartire de stat". Blocul merge cu liste proprii in alegeri, dar rezultatele sunt proaste. Nu reuseste sa intre in Parlament. In octombrie 1926, Kbls emigreaza. Nu s-a mai intors niciodata in tara. In urma lui ramane o miscare comunista irelevanta. "La noi merge destul de greu, de cand ne-a scos din lege partidul si ne-a interzis ziarele si sigilat cluburile. Propaganda ce se face este foarte redusa, ca si inexistenta, si de ce crezi, fiindca sunt foarte multi cu cap si, cand cauti, nici unul nu are cap. Eu ma mentin pe terenul propagandei legale ()" - Gheorghe Cristescu, fost secretar al PCdR, intr-o scrisoare catre Comintern

Vizita lui Nicolae Ceauescu la expoziia consacrat aniversrii a cinci decenii de la crearea P.C.R.discuie amical cu Gheorghe Cristescu, primul secretar general al P.C.R. (1921-1924). (27 mai 1971).

Gheorghe Cristescu (October 10, 1882 November 29, 1973) was a Romanian socialist and, for a part of his life, communist militant. Nicknamed "Plpumarul" ("The Blanket Maker"), he is also occasionally referred to as "Omul cu lavaliera roie" ("The man with the red four-in-hand necktie"), after the most notable of his accessories.

Contents
[hide]

1 Biography o 1.1 Early activism o 1.2 Communism o 1.3 Dissidence o 1.4 1930s, persecution, and rehabilitation 2 Notes 3 References

[edit] Biography
[edit] Early activism
Born in Copaciu (at the time part of Ilfov County, presently in Giurgiu County), Cristescu trained as a blanket-maker and became the owner of a blanket-making shop.[1] Active in socialist circles as early as 1898, he soon became a leading member of the Romanian Social-Democratic Workers' Party (up to 1899, when the Party disbanded).[2] In 1900, he joined the leadership of the only surviving group of the Party, its Bucharest socialist circle, Romnia Muncitoare (led by Christian Rakovsky).[3] Up until the creation of a Romanian Social Democratic Party (PSDR) on January 31, 1910, Cristescu was one of the leaders of the short-lived Socialist Union of Romania. Soon after a Romanian Railways employee named Stoenescu attempted to assassinate Premier Ion I. C. Brtianu on December 9, 1909, Cristescu, alongside other Romnia Muncitoare activists (including I. C. Frimu and Dumitru Marinescu), was arrested and interrogated on suspicion of having inspired the action.[3] From 1910 to 1916, he was one of the PSDR's leaders;[4] in 19081920, he was active in the trade union movement. In 1916, the Party was banned for its activities in support of the Zimmerwald Conference at a time when Romania entered World War I on the Entente side.[5] After the Central Powers offensive (see Romanian Campaign), he remained active in enemy-occupied Bucharest, and kept contacts with Social Democratic Party of Germany with the help of German soldiers who sympathized with the latter.[5] In 1918, when Romanian authorities resumed control, Cristescu and many other leaders of the PSDR (Ecaterina Arbore, Constantin Popovici, Ilie Moscovici, and Constantin Titel Petrescu among them) were arrested on charges of collaboration.[5]

The PSDR re-emerged in November 1918, as the Socialist Party of Romania, with Cristescu becoming one of its representatives in Parliament after the elections of 1919. In this capacity, he became noted in debates over the imprisonment of Mihai Gheorghiu Bujor, a Romanian citizen who had joined the Russian Red Army in Bessarabia during the October Revolution, and who had been tried for treason.[6] Constantin Argetoianu, who negotiated a failed merger of the Socialist Party into the People's League in late 1919, stated that Moscovici voiced criticism of his party's far left wing, where, as Argetoianu formulated it, "the blanket-maker Cristescu and others were agitating".[7] In the early elections of 1920, Cristescu, together with Alexandru Dobrogeanu-Gherea and Boris Stefanov, was not validated into Parliament, despite having carried the popular vote.[8] He was eventually confirmed for office.[9]

[edit] Communism
Although he had originally voted against Vladimir Lenin's thesis as a delegate of the socialists to the Comintern World Congresses in Moscow (with Eugen Rozvan, Constantin Popovici, Ioan Fluera, David Fabian, and Alexandru Dobrogeanu-Gherea),[10] and despite Rozvan's suspicions that he had maintained a "minimalist position",[11] he became more and more radical, supporting the transformation of the Party along Bolshevik lines, but showed himself opposed to control from Russia.[12] In deliberations for the 1920 vote, he expressed his opposition to Comintern control over local parties,[13] and subsequently met with Lenin - Cristescu later claimed that the Russian leader had accepted his dissent and had offered some "non-political" concessions to the Romanian socialists (the claim was partly backed by a testimony of Dobrogeanu-Gherea).[14] During the Congress, both Cristescu and Dobrogeanu-Gherea were ridiculed at home by the noncommunist press (their bourgeois status, in contrast to their activism, was highlighted in the nicknames "Cristescu-Blanket Maker" and "Dobrogeanu-Restaurant", the latter of which alluded to the business Dobrogeanu-Gherea was managing in Ploieti).[12] Cristescu led the faction that separated itself after the Party's Congress of May 812, 1921, and was elected as the first general secretary of the newly formed Socialist-Communist Party (soon to be the Romanian Communist Party). Those maximalists who had designated themselves as "communists" (including Gheorghe Cristescu) were arrested and indicted in the Dealul Spirii Trial: Romanian authorities attempted to connect them with Max Goldstein, a terrorist of uncertain affiliation who had detonated a bomb inside the Romanian Senate on December 8, 1920.[15] The charge against the communists was based on their rejection of Greater Romania as a concept, and their commitment to "World revolution" and the Comintern, which raised suspicion that they were trying to overthrow the existing order through actions such as that of Goldstein.[16] Constantin Argetoianu, Interior Minister in the second Alexandru Averescu cabinet and main instigator of the arrest, later admitted that his order lacked legal grounds, and stated that he had given Cristescu approval to hold congress with the knowledge that Comintern policies were to be submitted to a vote, thus causing the faction to incriminate itself.[17] Most of the accused were acquitted, an important reason for this being Cristescu's convincing testimony (alongside a hunger strike endured by most on the bench, as well as the absence of sufficient evidence).[16] Cristescu depicted Goldstein as an anarchist, and declared most of the

witnesses who had connected the terrorist with the Party to be spies for the Sigurana Statului secret police.[18]

[edit] Dissidence
Cristescu started questioning his Party's policies after the decision taken by the Balkan Communist Federation during its 1923 Vienna Conference. The Federation had adopted the official Soviet policy recommending that Bessarabia, Bukovina, Transylvania and Southern Dobruja (or all of Dobruja) be given the right to secede from Romania. Due to the ethnic composition of these regions, he could not accept that minorities be given self-determination (especially since this implied not autonomy or independence, but rather satisfaction of territorial demands that other nations had on Romania).[19] Cristescu allegedly called for the party to revise its program in respect to these points, and thus resume legal activities.[9] Notably clashing with his nominal subordinate Marcel Pauker over such issues,[20] he did all in his power to prevent the Party from adopting a clear point of view: when his attitude was investigated by the Balkan Communist Federation (1924), he had to resign his position, being excluded from the Party in 1926.[21] According to Vladimir Tismneanu, Cristescu's marginalization inside the Workers and Peasants' Bloc (created as an umbrella group for the outlawed Communist faction) was a major factor in his conflict with other activists.[22]

[edit] 1930s, persecution, and rehabilitation

After creating his own minor grouping, the Socialist Party of Workers (later known as Independent Socialist Party), in 1928, Cristescu joined the minor and Unitary Socialist Party in 1932 (a Marxist group led by Leon Ghelerter, tefan Voitec, and Constantin Popovici, it eventually dissolved itself under pressure from the Communist Party in 1944).[23] He retired from politics in 1936.[9] His daughter Tita Cristescu, a former Miss Romania who had become the mistress of Liviu Ciulei (a famous lawyer and father of the director Liviu Ciulei), died in mysterious circumstances in 1936[24] most likely, she was murdered; Ciulei, arrested on charges that he had poisoned her, was acquitted later in the same year.[25] A theory in circulation indicates Maria Suciu, Tita's maid, as the killer.[25] During the first years of Communist Romania, he was severely persecuted for his political views, being arrested and imprisoned in the Danube-Black Sea Canal labour camps from 1950 to 1954.[26] Released through the first amnesty of political prisoners (occurring very soon after Joseph Stalin's death), Cristescu spent his remaining years in relative anonymity.[27] While his name was cleared by Nicolae Ceauescu's rehabilitation policies,[28] his uncomfortable opinions were censored and he was subject to Securitate surveillance until the day he died.[29] Although occasionally hailed up as an anti-Comintern communist during a time when the Ceauescu regime developed a nationalist discourse, Cristescu avoided being associated with the party he had helped found.[9]

[edit] Notes

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29.

^ Constantin Argetoianu, in Tandin; Cioroianu, p.24, 40; Constantiniu ^ 110 ani de social-democraie, p.12; Cioroianu, p.40-41 ^ a b Ornea, p.522 ^ 110 ani de social-democraie, p.14 ^ a b c 110 ani de social-democraie, p.15 ^ Constantinescu, p.40-41 ^ Argetoianu, "Memorii" (Magazin Istoric), p.75 ^ iu ^ a b c d Constantiniu ^ Constantiniu; Diac, "La kilometrul 0...", "Delegaii socialiti..." ^ Cioroianu, p.24 ^ a b Diac, "Delegaii socialiti..." ^ Cristescu, in Dosarele Istoriei; Diac, "Delegaii socialiti..."; Tismneanu, p.45-47 ^ Cristescu, in Dosarele Istoriei; Dobrogeanu-Gherea, in Frunz, p.22-23 ^ Cioroianu, p.29; Constantiniu; Tnase; Tismneanu, p.49-50 ^ a b Cioroianu, p.29; Tnase ^ Argetoianu, in Diac, "La kilometrul 0..." ^ Tnase ^ Frunz, p.37-38 ^ Cioroianu, p.34; Tismneanu, p.56-57 ^ Constantiniu; Frunz, p.50; Tismneanu, p.56-57 ^ Tismneanu, p.67 ^ Cioroianu, p.25; Constantiniu; Frunz, p.147, 203-204, 214; Tismneanu, p.59 ^ Cioroianu, p.25; Tandin ^ a b Tandin ^ 110 ani de social-democraie, p.25; Constantiniu; Frunz, p.391-392 ^ Cioroianu, p.25 ^ Constantiniu; Cioroianu, p.25; Frunz, p.488 ^ Cioroianu, p.25; Frunz, p.488

[edit] References

(Romanian) 110 ani de social-democraie n Romnia ("110 Years of Social Democracy in Romania"), Social Democratic Party, the Ovidiu incai Social Democratic Institute, Bucharest, July 9, 2003 Dosarele Istoriei, 10/1998 Constantin Argetoianu, "Memorii" ("Memoirs"; fragment), in Magazin Istoric, March 1968 Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx. O introducere n istoria comunismului romnesc ("On the Shoulders of Marx. An Incursion into the History of Romanian Communism"), Editura Curtea Veche, Bucharest, 2005 Ion Constantinescu, "Dr. N. Lupu: Dac i d-ta ai fi fost btut..." ("Dr. N. Lupu: If You Yourself Had Been Beaten..."), in Magazin Istoric, August 1971 Florin Constantiniu, "Cristescu, Gheorghe", in Biographical Dictionary of European Labor Leaders, Greenwood Press, Oxford, 1995, p. 229 (Romanian) Cristina Diac, o "La kilometrul 0 al comunismului romnesc. S-a terminat definitiv cu comunismul in Romnia!" ("At Kilometer 0 in Romanian Communism.

Communism in Romania Is Definitely Over!"), in Jurnalul Naional, October 6, 2004 o "Delegaii socialiti romni la Moscova" ("Romanian Socialist Delegates in Moscow"), in Jurnalul Naional, October 7, 2004 Victor Frunz, Istoria stalinismului n Romnia ("The History of Stalinism in Romania"), Humanitas, Bucharest, 1990 Z. Ornea, Viaa lui C. Stere ("The Life of C. Stere"), Vol. I, Cartea Romneasc, Bucharest, 1989 (Romanian) Stelian Tnase, "Procesul din Dealul Spirei" ("The Dealul Spirii Trial"), in Magazin Istoric (Romanian) Traian Tandin, "Istoria crimelor pasionale: Cazul Liviu Ciulei" ("The History of Crimes of Passion: the Liviu Ciulei Case"), in Jurnalul Naional, September 17, 2005 Vladimir Tismneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkeley, 2003 ISBN 0-520-23747-1 (Romanian) Ilarion iu, "Aliatul lui Stalin" ("Stalin's Ally"), in Jurnalul Naional, June 7, 2005

Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej

Eugen Denize
-Cteva consideraii -

Lovitura de stat de la 23 august 1944, care urmrea scoaterea Romniei din rzboiul purtat alturi de Germania i reinstaurarea democraiei, organizat de regele Mihai I i de principalele partide politice, Partidul Naional rnesc, Partidul Naional Liberal i Partidul Social-Democrat, la care a fost asociat i Partidul Comunist, minuscul la acea dat, dar exponent al intereselor sovietice, nu a adus nici pacea, Romnia trebuind s lupte mpotriva fotilor si aliai pn la nfrngerea lor total, i nici democraia mult ateptat de ntregul popor romn. Rsturnarea lui Antonescu de la putere nu numai c nu a adus linite i pace poporului romn, dar l -a aruncat ntr-o perioad de anarhie generat de propulsarea Partidului Comunist de ctre forele sovietice n prim planul vieii noastre politice, ca i de ncercarea acestuia, reuit n cele din urm, de a prelua ntreaga putere politic i economic n ar. Avnd n vedere faptul c dup 23 august 1944, treptat, dar sigur, Partidul Comunist a devenit principala for politic din ar, rmnnd apoi unica for politic din Romnia i instaurnd un regim totalitar copiat dup modelul Uniunii Sovietice, considerm necesar s prezentm cititorilor cteva din principalele momente ale istoriei ace stui partid, momente care explic poziia i aciunile sale dup ocuparea rii de ctre armatele sovietice. nc nainte de nfiinarea Partidului Comunist, adepii ideologiei sale au neles c soarta lor era strns legat de aceea a bolevicilor rui, care reuiser s preia puterea n urma loviturii de stat din 25 octombrie _ 7 noiembrie 1917. Comunitii romni, atia ci erau, i ddeau seama c singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolevicii rui, ajutor n schimbul cruia ei erau gata s se subordoneze complet acestora, n dauna celor mai importante interese naionale. Aceasta i-a plasat, de la nceput, pe poziii subversive, antistatale i antinaionale, antiromneti n ansamblul lor. Un exemplu elocvent, credem noi, n sensul celor afirmate mai sus l constituie scrisoarea pe care M.Gh. Bujor, membru n Comitetul de aciune al Partidului Social -Democrat din Romnia, cu sediul la Odesa, i-a trimis-o lui Leon Troki, la acea dat comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, la 15 decembrie 1917, din Petrograd. Bujor i scria lui Troki despre faptul c la "...nceputul lunii iulie (1917), noi am trimis Sovietului din Petrograd _ Sec ia internaional, un raport-apel n care noi am artat situaia intern a Romniei, necesitatea i posibilitatea unei lupte revoluionare i noi ne permiteam s cerem ajutor din partea democraiei revoluionare ruse, pentru a atinge acest scop." Cu alte cuvinte, Bujor dorea ca exact n momentul n care Romnia se afla angajat n plin lupt mpotriva forelor germane, pe frontul din sudul Moldovei, ea s fie atacat pe la spate i distrus de forele revoluionare bolevice. Trdarea intereselor naionale ni se nfieaz aici n toat hidoenia ei. Dar pentru c acest lucru nu a fost posibil, bolevicii fiind nfrni temporar chiar la ei acas, aciunea lui Bujor i a tovarilor si s-a limitat la nfiinarea unui centru de organizare i propagand revoluionar romn la Odesa, care a rspndit, cu

concursul soldailor rui, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemrile lui Lenin i Troki la pace. Era foarte puin, Bujor o recunotea deschis, dar lipsa mijloacelor i -a mpiedicat s fac mai mult. n schimb, dat fiind situaia foarte grea din acel moment a Romniei, nfrnt de maina de rzboi german, Bujor i cerea, i mai presant, ajutor lui Troki: "Noi considerm momentul politic i social intern i extern foarte favorabil pentru a ncepe n Romnia lupta final. i noi sperm, n acelai timp, c apelul nostru va avea de aceast dat o cu totul alt soart." Textul scrisorii lui M.Gh. Bujor dovedete, fr putin de tgad, aa cum consider istoricul Gheorghe Buzatu, c, dei nu trecuser dect cu puin peste 30 de zile de la victoria loviturii de stat bolevice, comunitii romni "...i aflaser deja naii". Devenii mercenari ai puterii bolevice, iar din martie 1919 ai Cominternului _ acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea ntregii planete fa de interesele Rusiei sovietice _, comunitii romni a trebuit s fie pltii de aceasta pn n 1944, cnd povara plii a trecut pe umerii poporului romn. Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 mar tie 1920, arat c Secia de propagand Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia i 60.000 de ruble pentru restul Romniei, iar pentru revoluionarii romni aflai la Odesa se cereau 20.000 de ruble. De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea n misiune n Romnia a tovarilor Goldenberg, Rozenkran, Brigodirenko, Stncescu i Panaitescu, cu toii dotai cu geamantane cu fund dublu i cu materiale de propagand. Sumele pltite erau: pentru Stncescu, 12.000 de ruble sovietice i 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov i 3.000 de lei, iar pentru ceilali, 5.000 de ruble sovietice i 7.000 de ruble Romanov. Tot n acest sens, trebuie s artm c reprezentantul Grupului comunist romn, care a nceput s funcioneze la Odesa imediat dup terminarea primului rzboi mondial, cunoscut sub pseudonimul "Baronul", a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitane ce probau c primise de la delegatul Moscovei, un anume tovar Zalik, ajutoare nsumnd cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva i 4.000 de coroane cehe. Ceva mai trziu, un anume activist Cosma emitea chitane atestnd ncasarea unor sume variabile pentru ntreinerea membrilor Partidului Comunist din Romnia, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dat neprecizat i alte 360.000 la 1 iulie 1925. Rspltirea comunitilor romni de ctre Moscova a continuat, aa cum spuneam, pn n 1944, n luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble i aa mai departe. Aceast subordonare fa de interese strine a impus comunitilor romni metode i mijloace de aciune conspirative i ilegale, chiar i atunci cnd partidul lor s -a aflat n legalitate, precum i adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce ngreuneaz foarte mult munca cercettorului n acest domeniu. Pentru a-i ntemeia un partid propriu, comunitii romni au avut nevoie expres de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis n Rusia, n toamna lui 1920, o delegaie alctuit din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu -Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Fluera i David Fabian. Dup discuii ndelungate i aprinse cu Zinoviev, Buharin i chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaiei au acceptat cele 21 de condiii necesare pentru afilierea la Comintern, Fluera fiind trimis napoi n ar, de oarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflndu-se ntr-o vizit prin Rusia Sovietic. Aceast acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, n februarie 1921, scindare n urma creia, la 8 mai al aceluiai an, a luat fiin Partidul Socialist Comunist ca secie romn a Internaionalei Comuniste. Pentru c primul Congres al Partidului a fost ntrerupt de intervenia poliiei, la 12 mai 1921, lucrrile sale au fost reluate la Ploieti, la nceputul lunii octomb rie a anului 1922. n noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din Romnia, noua denumire a sa, care se va menine pn n octombrie 1945. Primul punct al Statutului prevedea c: "Partidul Comunist din Romnia este o seciune a Internaionalei Comuniste. El nu are alte scopuri dect acelea ale Internaionalei creia i aparine". La punctul al doilea se arta c: "Tezele i hotrrile de orice fel ale Internaionalei a III -a Comuniste sunt obligatorii pentru toi membrii i toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist." n felul acesta, Rusia sovietic i crea o agentur fidel n Romnia, iar micarea muncitoreasc din ara noastr primea o puternic lovitur pe plan politic, Partidul Social -Democrat destrmndu-se n mai multe grupri i nereuind s joace un rol n viaa politic pe msura electoratului su potenial. Pn la sfritul celui de al doilea rzboi mondial ns, P.C.d.R. s -a aflat permanent la periferia vieii politice romneti. Identificarea partidului cu doctrinele comuniste i ameninarea pe care o reprezenta Uniunea Sovietic la adresa Romniei l-au lipsit de orice sprijin popular. Din cei 45.000 de membri ci avea Partidul Social -Democrat nainte de sciziune, P.C.d.R. a mai rmas doar cu 2.000 n 1922. Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului romn, susinute public de ctre comuniti, i eecul tratativelor romno -sovietice de la Viena, din martie-aprilie 1924, au condus la trecerea n ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924. Rspunsul Uniunii Sovietice nu s -a lsat ateptat prea mult, aceasta formnd, n vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republic Sovietic Autonom Moldoveneasc, iar n septembrie provocnd revolta de la Tatar Bunar, sprijinit de comunitii romni, mai ales de cei din Basarabia. Trecerea n ilegalitate a P.C.d.R. a fcut ca activitatea sa s se desfoare mai mult n exteriorul dect n interiorul ri i. Urmtoarele sale congrese s-au desfurat n strintate, la Viena (1924), Harkov (1928) i Moscova (1931), i au dus la eliminarea tuturor celor care mai ndrzneau s se opun indicaiilor Cominternului, printre care s -a numrat i primul secretar general al partidului, Gheorghe Cristescu, eliminat n 1924 sub acuza ia de naionalism. De remarcat c el, Gheorghe Cristescu, a fost singurul romn dintre secretarii generali pe care i-a avut Partidul Comunist pn n 1944. Urmtorii secretari generali ai partidului au fost numai strini, i anume: Elek Kbls, maghiar, ntre 1924 i 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, ntre 1928 i 1931; Alexandru tefanski (Gorun), polonez, ntre 1931 i 1934; Eugen Iacobovici, evreu, ntre 1934 i 1936; Boris tefanov, bulgar, ntre 1936 i 1940; Miklos Goldberger, evreu, n 1940; i tefan Fori, evreu ungur, ntre 1940 i 1944. Aceast situaie de la vrful partidului s -a reflectat i asupra bazei sale. Fiind un partid antiromnesc, din puinii si membri, romnii reprezentau n anii '30 doar o minoritate de 23%, n timp ce maghia rii erau n proporie de 26%, evreii de

18%, ruii i ucrainenii de 10%, la fel ca i bulgarii, tot 10%. Caracterul antinaional al partidului a fcut ca i numrul membrilor si s fie foarte sczut pn la 23 august 1944. Astfel, n 1922 existau 2.000 de membri de partid, n 1925 erau 1.661, n 1926, 1.500, n 1927 abia 300, n 1928, 500, n 1929, 461, n 1930, 700, n 1936, 1083, iar n 1937, 1633. n perioada celui de-al doilea rzboi mondial, efectivele P.C.d.R. erau, dup nsemnrile lui Boris tefanov, cuprinse ntre 2500 i 2800 de membri. P.C.d.R., prin acceptarea condiiilor de afiliere la Internaionala Comunist, devenea n mod automat nu numai un prizonier ideologic al Cominternului, cum era cazul, de altfel, cu toate celelalte partide comuniste recent nfiinate. Comunitii romni, ale cror interese ncep s se confunde cu interesele Moscovei, pe care au obligaia s le apere, mai aveau obligaia, n noua lor calitate, s militeze nu numai mpotriva ornduirii sociale existente, ci i mpotriva intereselor statale ale Romniei. Aceast poziie, de trdare a intereselor naionale, este foarte clar expus n apelul lansat la 3 februarie 1922 i intitulat Ctre muncitorii i tovarii din toat ara, precum i n informaiile pe care comunitii romni le furnizau centrului de la Moscova, informaii descoperite i publicate de istoricul Gheorghe Buzatu. Astfel, documentele P.C.d.R. aflate la Moscova cuprind rapoarte cu privire la situaia partidului, scrisori despre Romnia, un raport al lui Boris tefanov despre demisia guvernului Ttrescu, diferite alte informaii despre Romnia, despre situaia din ar. n 1941 documentele comunitilor romni se refer la situaia din ar, la situaia general i la situaia specific din anumite zone, la activitatea organelor locale ale puterii de stat, la aprovizionarea populaiei, la ajutorul ce putea fi acordat armatelor sovietice. Anterior, n 1940, dup cotropirea Basarabiei de ctre sovietici, P.C.d.R. a pu blicat un Manifest entuziast, n care se vorbea de Basarabia eliberat, de fericita Basarabie, unde "... Armata Roie a pus capt jugului greu al imperialitilor romni". Toate aceste documente dovedesc n ce strns msur activitatea comunitilor ro mni, prin intermediul Cominternului, era legat de Moscova, ale crei interese ei le reprezentau, de fapt, n Romnia. Documentele dovedesc amploarea activitii trdtoare a comunitilor romni, simple unelte la ndemna Kremlinului n toat perioada cuprins ntre 1918 i 1944. P.C.d.R. nu numai c a acionat mpotriva regimului social -politic existent n Romnia, dar a militat, n ajunul celui de-al doilea rzboi mondial, pentru desfiinarea granielor Romniei Mari, prin proclamarea dreptului la autodeterminare al locuitorilor unor provincii istorice precum Basarabia i Bucovina, i nglobarea lor n Uniunea Sovietic. P.C.d.R. n ilegalitate nu era altceva, aa cum consider Vladimir Tismneanu "... dect o coloan a cincea, instrumentul capital al propagandei sovietice n Romnia". n timpul rzboiului, P.C.d.R. a acionat ca instrument al politicii imperialiste i al rspndirii i introducerii n Romnia a ideologiei Kremlinului i ca oficin de spionaj la ordinele i la discreia serviciilor secrete moscovite, N.K.V.D. i G.R.U. Comunitii au ntreprins operaiuni informative, de diversiune i sabotaj, au rspndit manifeste cu coninut antinaional, au fcut propagand radiofonic de la Moscova mpotriva rii, au dus munc de lmurire ntre prizonierii de rzboi. n ceea ce privete politica trdtoare i antinaional a P.C.d.R., trebuie s mai reinem i faptul c cei mai de seam lideri comuniti romni ai anilor '20 _ '50 au fost recrutai ori s -au pus la dispoziia serviciilor secrete sovi etice, remarcndu-se dup 23 august 1944 n aciunea de sovietizare a Romniei. Dintre acetia putem aminti pe Ana Pauker, Lucreiu Ptrcanu, Emil Bodnra, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu -Dej, Petru Groza i alii. n ciuda acestei totale subordonri fa de puterea de la Moscova, P.C.d.R. nu a fost nici el scutit de marile epurri din anii 1936_1938, cnd au fost lichidai activiti de seam, precum Elek Kbls, Marcel Pauker, Al. Dobrogeanu -Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Al. Bdulescu, Ecateri na Arbore, Timotei Marin, Eugen Rozvani, I. Dicescu, Imre Aladar, Petre Zisu, Marcel Leonin, D. Grofu i muli alii. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a propulsat P.C.d.R., acest partid de trdtori, n prim planul vieii politice romneti, tocmai pentru c URSS a devenit factorul hotrtor n Romnia. ntreaga evoluie viitoare a rii va fi hotrt de acest fapt, Romnia fiind rupt de Occident i aruncat din nou, ca de attea alte ori n istoria ei, n braele unui imperiu oriental, ale unui imperiu de step, condus de un sistem de valori economice, sociale, politice, morale, culturale i aa mai departe, cu totul diferite de cele care au stat la baza statului romn modern. Comportamentul ocupanilor sovietici s -a caracterizat prin aceeai barbarie ca cel al ocupanilor turci i ttari din trecut. Astfel, ntre 23 august i 12 septembrie 1944, dat la care a fost semnat armistiiul, armatele sovietice au fcut prizonieri peste 130.000 de militari romni i au scos din ar bunuri n valoare de 2 miliarde de dolari americani. n perioada 23 august _ 31 decembrie 1944, Inspectoratul de jandarmi Iai a constatat pe teritoriul a 6 judee, Bacu, Flciu, Iai, Neam, Roman i Vaslui, urmtoarele fapte ale soldailor sovietici: 61 de agresiuni contra jandarmilor soldate cu 3 mori, 3399 devastri, 10.065 vehicule confiscate, 97.360 animale confiscate, dintre care 8.169 cai, 10.452 boi i vaci, 60.864 oi, 7.615 porci i 10.220 psri, 35.000 de tone de cereale luate, 110 persoane ucise i 53 grav rnite. La nceputul lunii octombrie 1944, dorind s-i stabileasc o baz militar la Craiova cu scopul de a sprijini armata popular de eliberare a Iugoslaviei, sovieticii au luat drastice msuri, printre care i confiscarea unor bunuri materiale. A stfel, la 12 octombrie, Ivan A. Serov, comisar adjunct al Afacerilor Interne al URSS, raporta lui Lavrenti P. Beria, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, c, din ordinul sovieticilor, Sigurana romn a arestat n total 55 de persoane cu orientri antisovietice, printre care se numrau comandantul garnizoanei romne, locotenent -colonel Buzia, prefectul judeului, general de divizie n rezerv Petrescu, directorul biroului Siguranei, Prvulescu, eful poliiei, Vlasia, primarul oraului , general de divizie n retragere Popescu. De asemenea, fuseser ridicate i predate 90 de arme de foc cu evi ghintuite, peste 800 de aparate de radio, fuseser sechestrate 12 automobile deinute ilegal, 17 camioane de producie sovietic aflate la dispoziia unitilor romne, fuseser retrase din circulaia oraului Craiova i expediate la Odesa 7 troleibuze, 7 tramvaie, stlpi de font, cablu electric i statui de bronz luate de romni din URSS. n ora au fost desfurai 2.000 de ostai din trupele N.K.V.D., plasai n zonele principale, pentru introducerea regimului militar sever, iar 250 de soldai formau rezerva de intervenie n cazuri speciale. De fapt, Comisia Aliat (Sovietic) de Control din Romnia, condus de marealul Rodion I. Malinovski i avnd ca

lociitori, pe rnd, pe generalul-locotenent V.P. Vinogradov i pe generalul-colonel Ivan Z. Susaikov, a devenit organul de conducere sovietic n Romnia, adevrata deintoare a puterii n ar. Aceast poziie a fost consolidat din punct de vedere militar prin reducerea forelor poliiei romne, la 2 octombrie 1944, de la 18.000 la 12.000 de oameni, iar la 26 octombrie i a armatei romne din interior, de la 13 divizii complete la 3 divizii cu efectiv redus, n total 10.000 de oamen i. De asemenea, efectivele de grniceri i jandarmi au fost reduse de la 74.086 la 58.018 oameni. n ansamblu, forele armate romne au fost reduse, de la 419.000 de oameni n mai 1945, la doar 136.000 de oameni n decembrie 1947. n schimb, numrul trupelor sovietice staionate n Romnia a crescut de la 80.000, la 8 mai 1945, la 615.000, la 1 martie 1946. Dei, treptat, numrul lor a sczut (400.000 la 1 iunie 1946 i 240.000 la 1 noiembrie 1946), ele au reprezentat elementul esenial n desfurarea evenimentelor politice i de alt natur ce au avut loc n ara noastr. Sovieticii, prin intermediul P.C.d.R., devenit Partidul Comunist Romn la conferina din octombrie 1945, au introdus n Romnia sistemul comunist cu ideologia sa, dup care au transformat ara ntr-o anex a imperiului lor. n ceea ce privete comunizarea Romniei, nceputurile acestui proces au loc n intervalul 23 august 1944 _ 30 decembrie 1947. Datorit sprijinului sovietic _ politic, diplomatic i, mai ales, militar _ comunitii au reuit s provoace eecul revenirii la democraie a Romniei i, la 6 martie 1945, s pun mna pe puterea executiv, prin formarea guvernului dr. Petru Groza. Asaltul politic a continuat prin preluarea puterii legislative, ca urmare a falsificrii alegeril or din 19 noiembrie 1946, i s-a ncheiat, la 30 decembrie 1947, prin alungarea regelui Mihai I i proclamarea Republicii Populare Romne. n aceast perioad, toate partidele politice au fost eliminate, ultimul dintre ele, Partidul Social Democrat, fiind nghiit de comuniti la congresul de fuziune din 21 _ 23 februarie 1948, n urma cruia a rezultat Partidul Muncitoresc Romn, denumire sub care se va ascunde Partidul Comunist pn n vara lui 1965. De asemenea, Poliia, Jandarmeria, Sigurana general, Serviciul Special de Informaii au fost infiltrate de sovietici care, dup 6 martie 1945, nfiineaz Brigada Mobil Special, embrionul viitoarei Securiti, i declaneaz o represiune general nemaintlnit n istoria rii, represiune ce va dura aproape dou decenii i va schimba faa Romniei. Fiecare pas politic spre comunism s-a reflectat i n domeniul economiei. Astfel, la cteva zile de la instalare, guvernul Petru Groza a efectuat reforma agrar din 23 martie 1945 prin care au fost expropria te 1.468.000 ha, din care 1.109.000 au fost date n proprietate ranilor, iar restul au fost trecute la rezerva de stat. Cu ocazia reformei s -au confiscat 3130 tractoare, 1276 pluguri de tractor, 682 locomobile, 1274 batoze pentru cereale, 1031 secertori -legtori, 1100 secertori simple i a fost desfiinat clasa moierimii. "Dup victoria" n alegerile din 19 noiembrie 1946, puterea comunist a etatizat Banca Naional, la 1 ianuarie 1947, dup care, la 15 august al aceluiai an, a efectuat o reform monetar prin care erau deposedai toi proprietarii de capital. n acei ani, pe lng obligaiile economice pe care Romnia le avea fa de URSS ca urmare a conveniei de armistiiu din 12 septembrie 1944, puterea comunist a nfeudat ara i mai mult fa de interesele sovietice. Astfel, la 8 mai 1945 a fost semnat un acord comercial cu Uniunea Sovietic prin care se nfiinau sovromurile. Pe aceast cale au luat fiin Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovrommetal, Societatea de transporturi aeriene romno-sovietice T.A.R.S., Sovromlemn, Banca Sovieto-Romn, Societatea Anonim Sovrombanc. Timp de aproape un deceniu, pn la desfiinarea lor ntre 1954 i 1956, aceste sovromuri au fost principala modalitate prin care Uniunea Sovietic a exploatat economic Romnia, aproape ntregul surplus economic al rii lund calea Rsritului. n 1947 situaia economic a Romniei era dezastruoas, la aceasta adugndu-se despgubirile pe care le avea de pltit fa de URSS i care se ridicau la 1.195 milioane dolari, dintre care 75 milioane pentru ntreinerea armatelor, 300 milioane despgubiri propriu zise, 470 milioane restituiri, 200 milioane rentregiri n drepturi i 50 milioane cu alte destinaii. Aceast nemiloas exploatare la care era supus Romnia s -a reflectat dureros n nivelul de trai al populaiei. Astfel, indicele preurilor n Bucureti a crescut de la 100 n 1943 la 2.712 n martie 1945, deci de peste 27 de ori, iar n 1946 preul crnii a crescut cu 400%, al cartofilor cu 800%, al pinii i al f asolei cu 1000%. Toate acestea nu puteau mpiedica ns drumul victorios al comunitilor spre acapararea total a puterii. n acea perioad un rol important n desfurarea evenimentelor din Romnia l -a avut Transilvania de nord-vest, teritoriu pe care sovieticii, cum ei nii o recunosc, l-au folosit ca pe un mijloc de presiune i antaj asupra guvernelor de la Bucureti, pn la 6 martie 1945. Astfel, la 26 decembrie 1944, A.J. Lavrentiev, comisarul poporului pentru Afaceri Externe al R.S.S.F. Ruse, i scria lui Vinski, artndu-i c, la cererea guvernului romn de a se introduce administraia romneasc n Transilvania de Nord, guvernul sovietic a declarat, prin Comisia Aliat de Control, c problema termenului i modalitilor de instalare n Transilvania de nord a organelor administrative romneti se afl ntr-o legtur indisolubil cu problema ndeplinirii Conveniei de armistiiu. n concepia lui Lavrentiev i, prin urmare, a autoritilor sovietice "... problema remiterii ctre Romnia a Transilvaniei de Nord trebuie s serveasc drept cea mai important prghie pentru influenarea guvernului romn, nu numai n domeniul ndeplinirii obligaiilor economice din Convenia de armistiiu, dar i n domeniul promovrii politicii sale interne i externe". Semnificativ n ceea ce privete acest obiectiv al politicii sovietice n Romnia este rspunsul pe care l -au dat comunitii romni, principalii lui beneficiari. Exponenii Frontului Naional Democrat din nordul Transilvaniei, organizaie creat de comuniti la 12 octombrie 1944, au manifestat o clar tendin de transformare a zonei ntr -o autonomie, tendin care ar fi dus la ruperea acestui teritoriu din trupul rii. Pentru comuniti, orice mijloc era bun dac el putea s duc la acapararea total a puterii. Dar politica sovietic n Romnia, eliberat de orice obstacol dup ncheierea Tratatului de pace de la Paris, din 10 februarie 1947, este exprimat cel mai bine de o directiv special adresat, de centrul N.K.V.D. din Moscova, fil ialei sale din Varovia, la data de 2 iunie 1947, atunci cnd Stalin hotrse grbirea procesului de sovietizare i comunizare a rilor ocupate de Armata Roie, ca rspuns la planul Marshall i la evidenta hotrre a americanilor de a rmne n Europa. Dei documentul (Vezi i Memoria nr. 8, pag. 76-82.) se refer la Polonia, este evident c datele cuprinse n el au n vedere toate rile din sfera sovietic de influen de pe continentul nostru, sfer n care se ncadra i Romnia. Expunerea prevederilor cuprinse n acest document considerm c va fi pe deplin lmuritoare pentru cititori n privina obiectivelor urmrite de ocupantul sovietic.

N.K.V.D. interzicea primirea pe teritoriul ambasadelor sovietice a autohtonilor contactai ca informatori. n tlnirea cu aceti oameni trebuia organizat de serviciul special desemnat n acest scop i putea avea loc doar n locuri publice. Informaiile erau preluate de ctre ambasad prin organele serviciilor speciale. Se cerea ca ntre soldaii sovietici i populaia civil s nu aib loc legturi de nici un fel. Trebuia realizat n mod accelerat unificarea tuturor partidelor ntr -un singur partid, avndu-se grij ca toate rolurile cheie s revin acelor oameni care aparin serviciilor secrete sovietice. De la conductorii de plase n sus, n poziii de conducere se vor repartiza oameni cu care sunt de acord serviciile secrete sovietice. Pentru fiecare congres, indiferent de natura lui, se vor pregti oameni noi i doar cei agreai de serviciile secr ete sovietice. Persoanelor cu capaciti organizatorice i cu anse sigure de popularitate li se va acorda o atenie deosebit, iar n cazul n care se opun colaborrii nu li se vor da posturi ierarhice superioare. Funcionarii de stat, n afara celor d in Securitate i din industria minelor, trebuiau s aib salarii mici, mai ales n domeniul sntii, justiiei, precum i cei care deineau funcii de conducere. n toate organele de guvernmnt i n majoritatea uzinelor, trebuiau s existe oameni care s conlucreze cu serviciile speciale sovietice, fr tirea organelor administrative locale. Presa autohton nu trebuia s transmit date cu privire la calitatea i sortimentul mrfurilor ce se livrau sovieticilor. Autoritile locale nu puteau emi te acte doveditoare a proprietii asupra pmntului, ci doar acte care artau calitatea de lot dat n folosin (deci nu de proprietate). Gospodria particular trebuia s fie fcut nerentabil, dup care urma s nceap colectivizarea. n cazul n care intervenea o rezisten mai mare, trebuia redus mprirea mijloacelor de producie, concomitent cu creterea obligaiilor de predare a cotelor. Dac nici pe aceast cale nu se ajungea la rezultatele scontate, trebuia fcut ca agricultura s nu poat asigura aprovizionarea cu alimente a rii, astfel ca necesarul s trebuiasc acoperit prin import. Trebuia fcut n aa fel nct hotrrile i ordinele cu carac ter juridic, economic sau organizatoric s fie nepunctuale. Autoconducerea din uzine nu putea exercita nici o influen asupra activitii concrete din acestea. Ea aciona doar pentru punerea n practic a hotrrilor. Sindicatele nu aveau dreptul de a se mpotrivi conducerii. Ele trebuiau s fie ocupate cu alte probleme, precum organizarea odihnei n concedii, discutare a cererilor de pensii i mprumuturi, programe culturale i distractive, organizarea de excursii, repartizarea mrfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere i decizii ale conducerii politice. n ceea ce privete activitatea de conducere, urma ca numai acei conductori care rezolvau impecabil problemele cu care fuseser nsrcinai i care nu le analizau, depind cadrul activitii lor, s fie avansai. n legtur cu activitate a "btinailor", purttori ai unor funcii de partid, de stat sau administrative, trebuiau create asemenea condiii ca acetia s fie compromii n faa angajailor, astfel nct s devin imposibil ntoarcerea lor la anturajul iniial. Cadrelor militare autohtone li se puteau ncredina poziii de rspundere n locuri unde deja erau plasai oamenii serviciilor speciale sovietice. n cazul fiecrei aciuni armate i cu ocazia tragerilor, cantitatea muniiilor trebuia controlat permanent i cu seriozitate, indiferent de tipul de arm. Trebuia inut sub observaie fiecare laborator i institut de cercetare. Era permis doar realizarea acelor invenii cu aplicabilitate n domeniul minelor sau cele care aveau indicaiile speciale sovietice. Nu se puteau realiza invenii care ar asigura creterea produciei de produse finite i, paralel cu aceasta, scderea produciei i a extragerii de materii prime, sau care ar mpiedica ndeplinirea deciziilor. Dac o invenie devenea cunoscut, trebuia organizat vnzarea acesteia n strintate. Documentele cuprinznd date cu privire la valoarea i descrierea inveniei nu se publicau. Punctualitatea transporturilor trebuia perturbat. n uzine trebuiau iniiate diferite edine i conferine profesionale, trebuiau notate propunerile i observaiile ce fuseser expuse, respectiv autorii acestora. Trebuiau popularizate discuiile cu muncitorii care se ocupau de probleme actuale legate de producie, respectiv cele care criticau trecutul i problemele locale, dar nu trebuiau nlturate cauzele fenomenelor n discuie. Trebuia acordat o mare atenie s nu existe reele de ap nelegate la reeaua principal n cartierele n curs de reconstrucie sau nou construite. Canalele vechi neracordate i fntnile trebuiau lichidate sistematic pe parcurs. Reconstrucia obiectivelor industriale i construcia celor noi trebuia fcut avndu-se n vedere ca materialele reziduale s fie dirijate n depozitele de ap ce ar putea folosi drept rezerve de ap potabil. n oraele reconstruite sau nou construite nu se admiteau n locuine spaii excedenta re, care ar fi putut folosi la adpostirea pe o perioad mai lung a animalelor sau la depozitarea rezervelor de alimente. ntreprinderile proprietate personal i industriaii trebuiau s primeasc doar astfel de materii prime i utilaje care s mpiedice producia de calitate. Preul acestor mrfuri trebuia s fie mai mare dect preul produselor similare ale ntreprinderilor d e stat. Trebuia facilitat extinderea proprietii de stat la cel mai nalt grad n toate domeniile. Era admis criticarea activitii organelor administrative, dar nu se admitea scderea numeric a personalului i nici funcionarea lor normal. Trebuia mpiedicat buna aprovizionare a pieei interne. Trebuia provocat o antipatie general mpotriva bisericilor. Era necesar s fie puse sub observaie tipografiile bisericeti, arhivele, coninutul predicilor, cntecelor, al educaiei religioase, dar i ceremoniile de nmormntare. Din colile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee i faculti, trebuiau s fie nlturai profesorii care se bucurau de popularitate, locurile lor urmnd s fie ocupate de oameni numii "de sus". Trebuia redus cantitatea de material documentar, iar n licee trebuia oprit predarea limbilor latin i greac veche, a filosofiei generale, a logicii i geneticii. Cu ocazia predrii istoriei, nu trebuia amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut s serveasc binele ri i, ci trebuia artat mielia regilor i lupta poporului asuprit. n colile de specialitate trebuia introdus specializarea ngust. Trebuiau organizate aciuni cu caracter artistic sau sportiv care s celebreze lupta "btinailor" mpotriva cotropitorilor, exclusiv ruii, ndeosebi nemii, i care s popularizeze lupta pentru socialism. Centrul N.K.V.D. de la Moscova cerea s se aib grij de construcia i reconstrucia drumurilor, podurilor, a cilor i reelelor de legtur, astfel ca, dac ar fi fost nevoie de o intervenie armat, locul rezistenei sau al concentrrii fore lor reacionare s fie accesibil din toate prile. Reprezentanii opoziiei politice trebuiau arestai sau prelucrai aceia care se bucurau de stima populaiei "btinae". nainte ca ei s se ntipreasc n contiina claselor, trebuiau lichidai prin aa numite "ntmplri neprevzute" sau nchii sub acuzaia de crim de drept comun. Trebuia, de asemenea, mpiedicat reabilitarea celor condamnai n procese publice. Dac aceast reabilitate devenea inevitabil, ea se admitea doar cu

condiia ca respectivul caz s fie considerat o greeal judectoreasc. Procesul nu trebuia reluat, iar pricinuitorii judecii greite nu trebuiau convocai. Conductorii numii de partid care, prin activitatea lor, produceau pierderi sau trezeau nemulumirea angajailor, nu trebuiau chemai n judecat. n cazuri extreme erau rechemai din funcie, fiind apoi numii n posturi similare sau superioare. La sfrit, trebuiau pui n funcii de conducere i inui n eviden cu rol de cadre d e rezerv pentru perioada schimbrilor ulterioare. Trebuiau aduse la cunotina publicului procesele acelor persoane cu poziie de conducere, n primul rnd din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, nvmntului, care erau nvinuite de atitudine mpotriva poporului, socialismului, industrializrii, pentru a se atrage atenia maselor populare. Cei care lucrau n diferite funcii trebuiau s fie schimbai i nlocuii cu muncitori cu cea mai slab pregtire profesional, necalificai. Trebuia ca n faculti s ajung cu prioritate cei care proveneau din cele mai joase categorii sociale i care nu erau interesai s se perfecioneze la nivel nalt, ci doar s obin o diplom. Cu unele mici modificri specifice fiecrei ri, acest document N.K.V.D. a fost aplicat n ntregul imperiu sovietic, deci i n Romnia. Dovada o constituie tocmai faptele i aciunile comunitilor romni, care au pus n practic cele mai multe dintre prevederile documentului. Nu ntmpltor istoricul Florin Constantiniu constat c n toate mprejurrile i n toate domeniile, de la economie la ideologie, conducerea Partidului Muncitoresc Romn a aplicat obedient directivele sovietice i, n multe cazuri, a fcut chiar exces de zel pentru a-i dovedi fidelitatea fa de stpnii de la Kremlin. Din aceast cauz, consider politologul Vladimir Tismneanu, comunismul romn a fost, de la bun nceput i fr ntrerupere, o ntreprindere malefic. El a servit unor scopuri barbare i a fcut -o cu metode barbare. Evident, aceast politic de subordonare complet a rii fa de Uniunea Sovietic, de distrugere sistematic a elitelor romneti i a valorilor tradiionale ale poporului nostru, a putut fi aplicat cu succes i datorit contextului politic internaional creat la sfritul celui de-al doilea rzboi mondial. Istoriografia romneasc i majoritatea opiniei publice romneti a considerat i consider c o mare parte de vin pentru aceast situaie revine puterilor occidentale, mai ales Statelor Unite ale Americii i Marii Britanii, care au asistat pasive la moartea democraiei i la instaurarea comunismului n Europa de rsrit, nu au ntreprins nimic consistent pentru a opri tvlugul sovietic n aceast parte de lume. Pasivitatea anglo-americanilor este evident pentru toat lumea i ea nu mai necesit nici o demonstraie. Este clar c cele dou mari democraii au fcut mult prea puin pentru a apra Europa de rsrit de ameninarea sovietic. Dar istoricul nu trebuie niciodat s se mulumeasc cu simpla constatare a unor realiti. El trebuie s gseasc i s explice cauzele care au condus la acea realitate. Astfel, Uniunea Sovietic, adic Stalin, considera c cel de -al doilea rzboi mondial nu semna cu cele din trecut. Tiranul de la Kremlin i declarase n 1944 lui Milovan Djilas, unul dintre conductorii comunitilor iugoslavi i viitor disident, c "... cine ocup un teritoriu i impune i propriul su sistem social." Marea Britanie, condus de Churchill, se afla, n schimb, la captul puterilor, era epuizat din punct de vedere economic i militar, fapt care va provoca destrmarea rapid a uriaului su imperiu colonial, mai presus de orice, ea se temea c la sfritul rzboiului americanii i vor retrage toate trupele din Europa, la fel cum procedaser la sfritul primului rzboi mondial, lsnd astfel continentul prad sovieticilor pe care nimeni nu-i putea opri din punct de vedere militar. n aceste condiii este de neles de ce Churchill a preferat o nelegere cu Stalin i nu o confruntare pe care sin gur nu o putea susine. La 9 octombrie 1944, aflat la Moscova, el i-a propus lui Stalin o mprire a sferelor de influen din Europa central i de sud-est, mprire n urma creia Romnia intra n sfera sovietic n proporie de 90%. n ceea ce privete Statele Unite ale Americii, ele se aflau la sfritul unui rzboi victorios, forele lor armate erau destul de obosite i lipsite de dorina de a ncepe imediat un alt rzboi, Europa de rsrit era un teritoriu ndeprtat unde interesele americane erau prea puine i lipsite de importan, ca s nu mai spunem c o parte din rile de aici, Bulgaria, Romnia i Ungaria, le fuseser inamice n timpul rzboiului. Opinia public american nu ar fi neles i nu ar fi aprobat o confruntare deschis cu Uniunea Sovietic n asemenea condiii, mai ales c aceast ar contribuise decisiv la nfrngerea Germaniei hitleriste. Apetitul teritorial al Uniunii Sovietice era ns prea evident pentru ca anglo -americanii s nu reacioneze n nici un fel. Reacia lor, care a dus la salvarea Finlandei, Greciei, Iranului, iar mai trziu a Austriei, a provocat rzboiul rece, care dup 45 de ani se va ncheia cu destrmarea i desfiinarea Uniunii Sovietice i cu eliberarea rilor captive, printre care i Romnia. Pn atunci ns, teroarea din Uniunea Sovietic a cuprins ntreaga lume comunist, printre care i Romnia. Peste 1.000.000 de romni au trecut prin nchisorile politice comuniste, numrul celor care i -au pierdut viaa fiind mare, dar greu de precizat n actualul stadiu al cercetrilor. Instaurarea monolitismului politic, o dat cu proclamarea Republicii Populare Romne la 30 decembrie 1947, a fost urmat de un adevrat asalt al comunitilor asupra societii romneti, de un potop de msuri viznd realizarea modelului sovietic. Astfel s -a nfptuit naionalizarea principalelor ntreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurri i de transport (11 iunie 1948), s -a instituit planificarea centralizat a economiei (1 iulie 1948), s-a reorganizat nvmntul dup model sovietic (3 august 1948), au fost create staiunile de maini i tractoare n agricultur _ S.M.T. (7 octombrie 1948), au fost expropriate moiile de 50 de hectare rmase n urma reformei agrare din 23 martie 1945 (2 martie 1949), cu o suprafa total de 342.319 ha, s -a hotrt nceperea colectivizrii agriculturii (3 _ 5 martie 1949), s-au naionalizat farmaciile (2 aprilie 1949), s -au nfiinat Securitatea (30 august 1948), miliia (23 ianuarie 1949) i trupele de securitate (17 februarie 1949), s-a declanat o represiune fr precedent mpotriva poporului romn (fenomenul Piteti, canalul Dunre-Marea Neagr), a fost naionalizat o mare parte a fondului de locuine (20 aprilie 1950), s -a introdus munca forat prin noul Cod al Muncii (30 mai 1950), s -a realizat o nou mprire teritorial-administrativ a rii n regiuni i raioane (23 iulie 1950), a fost epurat Partidul Muncitoresc Romn, fiind exclui peste 192.000 de membri (noiembrie 1948 _ mai 1950), au fost adoptate dou Constituii ale R.P.R. dup model sovietic (1948 i 1952) i multe altele pe care nu mai considerm necesar s le reamintim aici. Pe plan intern, politica promovat de Partidul Muncitoresc Romn a avut ca rezultat o accelerare a industrializrii, dar

cu un pre foarte mare pltit de ntregul popor romn. Abia la 28 decembrie 1954 au fost desfiinate cartelele la produsele de strict necesitate, iar nivelul de via a crescut foarte lent, mult mai lent dect n rile aflate n afara imperiului s ovietic. Politica P.M.R. s-a bazat pe deposedarea de avere a celor care aveau proprieti, primele victime fiind moierii, burghezia n totalitatea ei i rnimea care, pn n 1962, i -a pstrat numai n zonele de deal i de munte pmnturile dobndite n urma reformelor agrare anterioare. Dintr-un popor de proprietari mari, mijlocii, dar, mai ales, mici, poporul romn a fost transformat ntr-un popor de funcionari i muncitori, toi depinznd de bugetul de stat. Pe plan social, comunitii au reuit s construiasc o clas mijlocie care, spre deosebire de cea similar din rile cu o economie de pia, avea un caracter parazitar. Ea era alctuit din anumite categorii, precum militarii i membrii aparatului de represiune, activitii de rang inferior, intelectualitatea tehnic i o bun parte a celei umaniste, intelectualitate constituit din fii de rani i muncitori, formnd tehnocraia i aparatul ideologic al noului regim, membri i aparatului birocratic de la nivel local, muncitorii calificai. Toate aceste categorii se bucurau de anumite privilegii (asisten medical i educaie gratuite, locuine cu chirii foarte mici, concedii de odihn la preuri reduse, locuri de munc i salar ii stabile) cu condiia de a servi regimul, de a-i fi fidele i de a-l apra. Iniiativa acestei clase de mijloc socialiste era nul, ea ateptnd ca, n schimbul sprijinirii regimului, s beneficieze de o bucat ct mai mare din bugetul de stat. n rest, societatea era format din aa-numita nomenclatur, clasa conductoare care se bucura de toate privilegiile, i dintr -o categorie de dezmotenii ai comunismului, moieri, foti proprietari de diferite categorii, urmaii acestora, rani deposedai de pmnt ca urmare a colectivizrii, intelectuali de care regimul avea puin nevoie sau care nu doreau s -l serveasc, muncitori necalificai i alii, care cu toii duceau o via de chin. Din punct de vedere politic, monolitismul nu a adus dect o linite aparent. n rndurile Partidului Muncitoresc Romn, dei din 1945 Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost recunoscut ca fiind numrul unu, lupta pentru putere a fost permanent, uneori lund chiar forme sngeroase, de vendet. Astfel, n 1944 au fost nlturai din fruntea Partidului tefan Fori i Remus Kofler, n 1948 a venit rndul lui Lucreiu Ptrcanu, n 1952 cel al Anei Pauker, al lui Vasile Luca i Teohari Georgescu, n 1957 cel al lui Iosif Chiinevschi i Miron Constantinescu, iar n 1958 a fost ndeprtat Constantin Doncea. Unii dintre acetia (tefan Fori, Remus Kofler, Lucreiu Ptrcanu i Vasile Luca) au fost asasinai c u snge rece, iar altora li s-a pierdut urma prin nchisorile comuniste. n ansamblu ns, puterea lui Dej a tins s creasc necontenit, dup 1958 el devenind stpnul absolut al Partidului i al rii pn la moartea sa, survenit la 19 martie 1965. n ceea ce privete politica extern a Romniei din acea perioad, ea a fost subordonat n ntregime intereselor Uniunii Sovietice, cel puin pn n primii ani ai deceniului al aptelea. Romnia a refuzat planul Marshall, iar P.C.R. a participat la punerea bazelor Biroului Informativ al Partidelor Comuniste i Muncitoreti, n septembrie 1947, lng Varovia (Cominform). n 1949, Romnia a fost membru fondator al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), iar n 1955 al Tratatului de la Varovia, organizaie militar ndreptat mpotriva democraiilor occidentale. n felul acesta, ara noastr a devenit un membru activ al organizaiilor i organismelor controlate de Uniunea Sovietic, s -a transformat, mpotriva voinei sale, ntr-un duman al Occidentului i al democraiei, poziie pe care nu a prsit-o dect n decembrie 1989. Subordonarea fa de Uniunea Sovietic i ostilitatea fa de Occident sunt dovedite cu toat puterea i claritatea de cteva documente aduse la lumin n ultima vreme, mai ales de ctre istoricul Gheorghe Buzatu. Aceste documente indic faptul c, din 1947, controlul Moscovei asupra Romniei a devenit aproape total. Ele arat ce probleme interesau cu prioritate Moscova i indic i pe principalii informatori ai acesteia de la Bucureti: Iosif Chiinevschi, Alexandru Moghioro, Leonte Rutu i Miron Constantinescu. Astfel, n august _ septembrie 1948, Moscova a fost inut la curent n privina divergenelor ivite ntre Bucureti i Belgrad n urma atacurilor "tovreti" ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker sau Vasile Luca la adresa lui Iosif Broz Tito i a echipei sale. n octombrie al aceluiai an, Al. Moghioro a prezentat Moscovei manifestele rspndite la Reia de Micarea Naional de Rezisten _ Pentru Patrie i Rege. A urmat Iosif Chiinevschi, care a pus la dispoziia lui Mihail Suslov alte manifeste, cu caracter trokist, ntocmite i difuzate de ctre elementele ce "sabotau lupta purtat toat viaa de Ana Pauker i ceilali conductori ai P.M.R. pentru crearea condiiilor de unire a Romniei cu URSS". De la Moscova s-au dirijat i activitatea P.M.R. n rndurile tineretului romn, precum i preparativele Bucuretiului pentru organizarea zilelor V.I. Lenin, n luna ianuarie 1949. n aceeai lun, tovarii din C.C. al P.M.R. au prezentat Moscovei cuvntrile inute n plenul Marii Adunri Naionale de ctre Ana Pauker, Vasile Luca i Teohari Georgescu. n martie 1949, Cominformul lua cunotin de adunrile inute n capitalele de judee pentru condamnarea de ctre conducerea P.M.R. a "bandei de spioni a lui Tito". Un material dens, extrem de documentat, pregtit de organele speciale ale regimului comunist de la Bucureti i avnd, deci, un caracter strict secret, a ajuns la Moscova la 29 m artie 1949, tot prin bunvoina lui Iosif Chiinevschi, material intitulat Unele aspecte privind activitatea imperialitilor americani i englezi n ara noastr . ntre "agenii imperialiti" reclamai Centrului moscovit se ntlneau generalul Aurel Aldea, Iuliu Maniu, grupul Auschnitt-Pop i sionitii. n august 1949, la cererea expres a Moscovei, C.C. al P.M.R. a naintat un amplu material, strict secret, cu informaii despre capitalul strin din Romnia "burghezo-moiereasc", cu trimiteri concrete la "reprezentanii si _ Al. Vaida-Voievod, G.G. Mironescu, sau familia Brtianu", despre propaganda anglo-american mpotriva Romniei i mijloacele de contrapropagand adoptate, despre activitatea Partidului Social -Democrat Independent, condus de "trdtorii " Constatin Titel Petrescu, Adrian Dumitriu i Iosif Jumanca, toi deja arestai, despre activitile de peste hotare (SUA, Anglia, Fran a, Germania, Portugalia, Italia etc.) ale "reacionarilor" aparinnd unor diverse cercuri i grupri politice, culte e tc., dar mai cu seam ale Comitetului Naional Romn, veritabilul guvern al emigraiei romneti din acel moment, condus de generalul Nicolae Rdescu, beneficiind de la 7 august 1948 i de recunoaterea Regelui Mihai I. Erau indicai Moscovei ca principale personaje ale conspiraiei: Nicolae Rdescu, Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Al. Cretzianu, Constantin Vioianu, C. Bianu, Grigore Niculescu-Buzeti, M. Frcanu, I. Zissu, Mircea Eliade, V. Veniamin, Al. Busuioceanu, N.I. Herescu, D.N. Ciotori, Constantin Antoniade, Vintil Horia, C. Marinescu i alii.

Problemele care interesau Kremlinul la confluena anilor '40 _ '50 erau urmtoarele: fiele de cadre ale unor foti activiti n URSS, materialul pregtit de Gheorghe Gheorghiu -Dej pentru reuniunea din noiembrie 1949 de la Budapesta a Cominformului, propaganda de partid i organizarea colilor de cadre (1951), situaia economic a Romniei n 1948 _ 1950, proiectele i execuiile bugetare, evoluia cooperativizrii agriculturii, raportul prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej la aniversarea a 30 de ani de la crearea PCR i care nu s -a publicat integral n ar dect dup cenzurarea lui la Moscova, unde s-a aprobat acest final stimulator: "... Noi suntem ncredinai n deplina victorie a socialismului, pentru c n fruntea muncitorilor din toat lumea se afl conductorul comunismului mondial, steag al pcii i libertii popoarelor _ Tovarul Stalin". Moscova mai era interesat de alegerile pentru organele i organizaiile de partid desfurate pe parcursul mai multor luni n 1951 i 1952, de situaia numeric i nominal a emigranilor iugoslavi din anii 1949 _ 1950 din Romnia, de situaia presei din ara noastr (numrul i numele tuturor ziarelor i revistelor, centrale i locale, tiraj ele lor, difuzarea, limbile de editare), de trecerea prin Romnia, n primvara anului 1952, a unei tipografii demontate din Germania i destinat Partidului Comunist din Israel, de lista organizaiilor de partid din Bucureti din luna martie 1952, d e minutele edinei Plenarei C.C. al P.M.R. din 29 februarie _ 1 martie 1952, n care s-a examinat cazul Vasile Luca, Ana Pauker i Teohari Georgescu, de materialele Plenarei C.C. al P.M.R. din 26 _ 27 mai 1952, care cercetase activitatea deviaionist a grupului Ana Pauker _ Vasile Luca _ Teohari Georgescu, de situaia din Partid dup eliminarea acestui grup. Studiul documentelor de la Moscova din deceniile '60 i '70 dovedete gradul de dominaie la care era supus Romnia din partea Uniunii Sovietice. Mijloacele de d ominaie erau incalificabile, metodele extrem de dure. Rostul Partidului, dei dubla activitatea organelor de stat, era acela de supracontrol, iar deciziile sale erau imposibil de contestat. Moscova trebuia s tie absolut tot ce se petrecea n Romnia. As tfel, n 1957 _ 1958, conducerea de partid de la Moscova era ntiinat n primul rnd, de ctre Ambasada sovietic din Bucureti, despre situaia politic intern din Romnia, despre situaia agriculturii, despre relaiile culturale bilaterale i despre sosirea n URSS la tratament a liderilor de partid i de stat romni. Toate datele erau centralizate n rapoarte politice anuale ale Ambasadei din Bucureti, precum cele pentru anii 1957, 1958, 1959,1960, 1961, 1962, 1963, 1964,1965. Diplomaii sovietici la Bucureti informau cu promptitudine despre ntlnirile lor cu liderii de partid i de stat romni ori cu omologii lor strini, precum i despre Plenara C.C. al P.M.R. d in 3 iunie 1957, despre rezultatele alegerilor n organizaiile de partid, despre stadiul colectivizrii i despre munca n rndul intelectualilor. Capitole speciale priveau, tot n perioada februarie 1957 _ februarie 1958, nivelul de via n R.P.R. i lu pta contra elementelor antisociale. n anul 1958 au fost la ordinea zilei urmrirea st adiului retragerii trupelor sovietice din Romnia, ca i atitudinea populaiei locale fa de eveniment. Au venit la rnd, n acelai an, convorbirile cu liderii P.M.R . despre rezultatele Plenarei din 26 _ 28 noiembrie 1955 i despre hotrrile Congresului II al P.M.R. privind mbuntirea componentei sociale a rndurilor partidului, munca ideologic, nsuirea de ctre presa romn a "modelului" sovietic, lupta mpotriva revizionismului marxist-leninist i activitatea Agerpresului. Nu au scpat ateniei, de asemenea, editarea i difuzarea crii sovietice n Romnia, a filmelor sovietice, pentru perioada ianuarie 1958 _ februarie 1959. Alte probleme s-au aflat ulterior n atenie: dezvoltarea economiei naionale a Romniei dup rzboi, msurile luate pe linie de partid i de stat pentru normalizarea muncii, mbuntirea condiiilor materiale ale muncitorilor n urma Congresului II al P.M.R., formele luptei de clas n cursul cooperativizrii agriculturii, atitudinea politic a rnimii, greelile organelo r de partid n nfptuirea colectivizrii, atitudinile anticolhoznice ale rnimii n unele sate din judeele Tulcea i Constana, situaia n gostaturi. n anul 1959, salariaii i colaboratorii Ambasadei sovietice au raportat despre popularizarea hotrrilor Congresului XXI al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (P.C.U.S.), despre ecourile vizitei lui Nikita Sergheievici Hruciov n State le Unite ale Americii, despre schimburile de delegaii i despre relaiile bilaterale tiinifice, culturale i artistice. Alte probleme demne de interes prin 1959 _ 1960 au fost: situaia n rndul Uniunii Scriitorilor din Romnia, aciunile mpotriva ordinii de stat, situaia bisericii catolice i a altor culte, relaiile economice externe ale Romniei, ajutor ul economic primit din partea URSS, situaia comerului interior i msurile P.M.R. referitoare la asigurarea nivelului de trai, emigrrile n Israel, pregtirile conducerii de partid pentru aniversarea n Romnia a 90 de ani de la naterea lui V.I. Lenin, ecourile n Romnia ale politicii externe promovate de URSS, activitatea sindicatelor i a organizaiilor de tineret. S -a reinut copia scrisorii C.C. al P.M.R. ctre C.C. al P.C. Chinez n legtur cu declaraia comunitilor chinezi la conferina de la Bucureti. n anii 1960 _ 1961 au predominat preocuprile n legtur cu Congresul III al P.M.R. (iulie 1960) i cu plenarele din octombrie i decembrie 1960 privind dezvoltarea economiei naionale pe viitor, formele luptei de clas n R.P.R. i schimbrile n componena claselor, interpretarea rezultatelor Consftuirii partidelor comuniste i muncitoreti de la Moscova din noiembrie 1960. Anii 1960 _ 1961 au fost marcai de interesul pentru ndeplinirea hotrrilor celui de -al treilea Congres al P.M.R. privind mbuntirea nivelului de trai, pentru colaborarea cultural -tiinific romno-sovietic i reflectarea n presa sovietic a unor probleme de istorie romneasc, pentru activitatea ARLUS -ului i pentru difuzarea crii sovietice n Romnia. n 1961 a revenit n atenie situaia cultelor religioase din Romnia i a propagandei antireligioase, dar s-au adugat pregtirile din URSS pentru aniversarea a 40 de ani de la crearea P.C.R. n 1961 _ 1962 se afla sub observaie aceeai larg gam de aspecte: dezvoltarea sntii, educaiei, radioului i televiziunii, activitatea editurilor i a Uniunii Scriitorilor, a Uniunii Compozitorilor i a Uniunii Artitilor Plastici. Se poate observa c pentru Moscova activitatea creatorilor i a furitorilor de cultur trebuia inut sub o permanent i strict supraveghere. Colaborarea cu URSS sub toate aspectele i relaiile externe ale Romniei au rmas sub controlul exclusiv al reprezentanilor Moscovei n ara noastr. Probleme noi apar n legtur cu difuza rea unor manifeste antisovietice, cu urmrirea pregtirilor pentru alegerile programate n vederea constituirii unei noi Mari Adunri Naionale i pentru consilii le populare. Pentru a lua pulsul opiniei publice din Romnia, Kremlinul i -a trimis funcionarii Ambasadei i colaboratorii si, ndeosebi foti studeni n URSS revenii n ar cstorii, s viziteze unele localiti pentru a se informa asupra vieii politice, economice i sociale.

n anii 1962 _ 1963 a rmas prioritar interesul pentru activitatea P.M.R. la toate nivelurile, revenind n studiu situaia tiinei, problemele educaiei i sntii, ale difuzrii presei sovietice n Romnia, situaia economiei naionale, perspectivele industriale i msurile de stat pentru dezvoltarea agricultu rii. S-au strns materiale speciale abordnd domeniul relaiilor Romniei cu Albania, Iugoslavia, Republica Democrat German, Republica Federal a Germaniei i rile socialiste din Asia. Pentru anii 1963 _ 1965 se impun semnele divergenelor romno -sovietice intervenite n relaiile de partid i de stat dintre cele dou ri, dei n continuare, pe canalele diplomatice sau de partid, radiografierea Romniei a continuat un timp, dup modelul perioadei precedente, adic urmrindu -se ndeplinirea planurilor culturale i tiinifice romnosovietice, activitatea ARLUS-ului i a Institutului de studii romno-sovietic, schimburile de turiti, ajutorul primit din partea URSS pentru construcia unor obiective industriale, vizitele de "informare" prin ar ale colaboratorilor Ambasadei din Bucureti, politica extern a Romniei, relaiile cu Iugoslavia, Anglia, Frana, Italia, R.F.G. i rile din Africa n anii 1963 _ 1964, planul de colaborare tiinific i cultural romno -sovietic n 1964 _ 1965, difuzarea n Romnia a crilor i publicaiilor sovietice, a mrcilor potale, aniversarea a 47 de ani de la revoluia din octombrie 1917 i a 20 de ani de la "eliberarea" Romniei n 1944, viaa cultural din 1963 _ 1964 i dezvoltarea literaturii dup conferina scriitorilor din 1962, turitii romni n URSS i sezonul turistic 1963 pe litoralul Mrii Negre, msuri din 1964 _ 1965 pentru dezvoltarea industriei i agriculturii, situaia industriei uoare i comerul cu URSS din 1963, relaiile comerciale i politi ce ale Romniei cu statele socialiste i, n mod special, cu statele capitaliste, cu Statele Unite ale Americii n 1964 _ 1965 i n 1965-1966. Dup Declaraia din aprilie a P.M.R. i dup Congresul din 1965 al P.M.R., devenit P.C.R., a sporit interes ul sovieticilor pentru politica i poziia P.M.R. fa de problemele micrii muncitoreti internaionale, pentru cazurile de propagand dumnoas fa de URSS i pentru manifestrile antisovietice din Basarabia. S -a semnalat reineri fa de colaborarea romno-sovietic, lips de grij pentru turitii sovietici aflai n Romnia, atitudinea modificat a autoritilor romne fa de cetenii sovietici i fa de familiile sovieto-romne. Conducerea P.C.U.S. nu i-a pierdut din vedere pe istoricii romni, fiind urmrit i consemnat activitatea specialitilor militari aflai la documentare la Moscova n 1962. Toate aceste documente aduse la lumin de istoricul Gheorghe Buzatu, fapt pentru care istoriografia romn trebuie s-i fie recunosctoare, demonstreaz, fr putin de tgad, ct de deplin a fost dominaia sovietic asupra Romniei, dar i asupra altor ri ocupate din Europa Est -Central dup 1944 _ 1945, cel puin pn n deceniul apte. n epoca analizat, Kremlinul a fost cu adevrat "centrul" lumii comuniste situat n spatele "cortinei de fier", iar creierul ei a fost C.C. al P.C.U.S. Evident, Romnia, dominat att de categoric de ctre Uniunea Sovietic, a fost obligat s se angajeze n lupta cu Occidentul, s desfoare o vast activitate de spionaj i de contraspionaj, activitate care nu a ncetat dup 1964, ci a continuat pn n 1989, pn la prbuirea comunismului. Tot istoricul Gheorghe Buzatu, mpreun cu istoricul Mircea Chirioiu, au publicat cteva documente revelatoare n acest sens pentru anul 1955. Astfel, primul dintre acestea, datat la 27 octombrie 1955, este un Raport al generalului maior Vasile Vlcu privind analiza muncii Direciei I din cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe perioada 1 ianuarie _ 15 octomb rie 1955. Sarcinile acestei Direcii n 1955 fuseser de a aduce pe o treapt superioar munca informativ extern, de a ridica nivelul pregtirii profesionale i combativitatea efectivelor din rezidene, ct i din Central. O alt sarcin fundamental a fost aceea de a ptrunde informativ n guvernele, parlamentele i principalele partide politice din SUA, Anglia, Frana, Italia, Germania Occidental, n corpul diplomatic capitalist din rile apusene, n comandamentele NATO din Frana i Turcia, n statele majore ale armatelor principalelor state capitaliste, n comandamentele bazelor militare americane din Anglia i Turcia, n serviciile de informaii i contrainformaii dumane, cu scopul destrmrii acestora, n importante instituii tehnico-tiinifice din Germania Occidental, Anglia, Frana, SUA, Italia etc. Prin urmare, rzboiul rece pe planul spionajului n care se angajase Romnia mpotriva Occidentului era total i succesele nu au lipsit. n domeniul politic au fost obinute informaii valoroase privind conferina Commonwealth-ului britanic, inut n februarie la Londra, informaii privitoare la contradiciile dintre Anglia i India privind poziia de adoptat fa de intervenia SUA n Taiwan. Alte informaii priveau conferina S.E.A.T.O. de la Bangkok, conferina de la Bandung i poziia Angliei i a SUA, poziia rilor capitaliste fa de tratativele dintre URSS i Austria pentru ncheierea tratatului de pace, discuiil e dintre Anthony Eden i Nehru nainte de vizita ultimului n URSS, conferina de la Geneva a celor patru mari puteri, vizita cancelarului R.F.G., Adenauer, la Moscova, politica guvernului vest-german fa de URSS i R.D.G. n domeniul militar s-au primit informaii privitoare la organizarea Pactului Atlanticului de Nord, la o serie de staii radar, subterane i de suprafa, de pe coastele Angliei, la poziia unor baze aeriene americane din Anglia, la crearea de noi baze militare americane n Europa, la manevrele militare NATO din Turcia i Germania Occidental, la producia de arme i depozite de armament din Germania Occidental. A fost obinut un "ascunztor de flcri" ntrebuinat de piese de artilerie i folosit de forele armate ale NATO. S-au mai obinut informaii interesante privind forele armate ale Turciei, fortificaiile din Bosfor, forele armate ale Italiei, organizaiile austriece cu caracter militarist, precum i unele date de spre forele i bazele militare egiptene i israeliene. S -au procurat o serie de publicaii militare, cu caracter secret, privind dotarea i pregtirea forelor armate ale SUA, precum i instrucia n colile militare. Alte informaii importante au fost obinute n domeniul activitii serviciilor de spionaj, n domeniul economic i n cel tehnico-tiinific. n total, n 1955 Direcia I a naintat conducerii Ministerului Afacerilor Interne, n domeniul politic: 65 rapoarte speciale, 43 note cu caracter politic, 12 buletine informative; n domeniul militar: 3 buletine informative tratnd exclusiv probleme militare, 2 lucrri cu caracter militar, 7 note privind probleme militare; n domeniul tehnico-tiinific: 607 patente, 8 lucrri privind metodele de fabricare a unor produse industriale, 21 note n legtur cu diverse materiale tehnice; la acestea se adaug diverse lucrri privind servicii de informaii (n total 5) i emigraia romn (n total 3). Pe parcursul anului 1955, agentura Direciei I a crescut cu 16 ageni, ajungnd la un numr total de 120 de ageni, i s a hotrt nfiinarea de noi rezidene n Belgia, Olanda, Elveia i Siria.

Acest raport nu a fost ns pe placul Secretariatului C.C. al P.M.R. care, n baza hotrrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R., l-a schimbat din funcie pe generalul Vasile Vlcu, nlocuindu -l cu Mihai Gavriliuc. Ca lociitori ai ac estuia au fost numii Nicolae Doicaru, Solomon Sabu i Gheorghe Pele. Un aspect important al politicii externe a P.M.R. i a Romniei din acea perioad l -a constituit ruptura de Moscova produs n mod deschis n aprilie 1964, cnd a fost fcut public Declaraia cu privire la poziia Partidului Muncitoresc Romn n problemele micrii comuniste i muncitoreti internaionale . Conflictul a fost generat, n aparen, de ncercrile de supraplanificare ale C.A.E.R. i de tendina manifestat de Uniunea Sovietic de a-i impune punctele de vedere n disputele cu alte partide comuniste i muncitoreti. Comunitii romni au respins propunerea sovietic de a transforma Romnia ntr-o anex agricol a C.A.E.R. i nu s-au situat de partea Moscovei n disputa c u comunitii chinezi, afirmnd dreptul fiecrui partid la propria opinie. De fapt, comunitii, mai ales grupul conductor din jurul lui Gheorghe Gheorghiu -Dej, se temeau pentru propria lor schimbare din funcii, pentru pierderea puterii i privilegiilor derivate din aceasta. Dej a fost neplcut surprins de raportul secret prezentat de Hruciov la Congresul XX al P.C.U.S. din februarie 1956, prin care erau condamnate crimele staliniste. El se temea c un nou stpn la Moscova poate nsemna i noi v asali n imperiu, mai ales c destalinizarea din Romnia era foarte palid, ca i inexistent. Moartea lui Stalin (5 martie 1953) a dus i n Romnia la o uoar liberalizare cultural, la eliberarea unor deinui politici, la abandonarea lucrrilor Canalului DunreMarea Neagr i la desfiinarea sovromurilor. Dar destalinizarea real a fost ocolit i respins de Dej, care a limitat -o la o problem de intrig de partid i nu de discuie public. Pentru Dej, ndeprtarea Anei Pauker, a lui Vasile Luca i a lui Teohari Georgescu n 1952 echivalase cu o destalinizare, acetia fiind considerai vinovai pentru toate abuzurile i greelile comise de comunitii romni. Astfel, P.M.R. a devenit unul dintre partidele cu linia cea mai dur i mai stalinist din ntregul lagr socialist. Spre a se menine la putere, Dej a profitat de revoluia maghiar (23 octombrie _ 6 noiembrie 1956) pentru a -i arta ntreaga fidelitate fa de URSS. Teritoriul Romniei a fost pus la dispoziia trupelor sovietice pentru ataca rea Ungariei, Imre Nagy a fost deinut aproape 2 ani n Romnia, Securitatea romn a contribuit esenial la refacerea unei noi Securiti maghiare. Atacul venit din partea lui Iosif Chiinevschi i Miron Constantinescu n 1957 de pe poziii reformiste, hrucioviste, l-a fcut ns pe Dej s doreasc o ndeprtare ct mai rapid fa de URSS. Primul pas, reuit, a fost obinerea retragerii armatelor sovietice staionate n Romnia, n vara anului 1958, urmat ns de un nou val de represiune, ndreptat mai ales mpotriva intelectualilor, pentru a demonstra Moscovei, pe de o parte, c partidul este pe deplin stpn pe situaie n ar, iar pe de alt parte, pentru a consolida grupul de la conducere, n frunte cu Dej. ncercrile C.A.E.R. de planificare supranaional i conflictul chino-sovietic, despre care am amintit mai sus, i-au oferit lui Dej pretextul cel mai bun de a-i afirma independena fa de Moscova. Toi consilierii sovietici aflai nc n Romnia au fost obligai s prseasc ara, ultimii fiind cei ai K.G.B.; n decembrie 1964 a nceput un proces de derusificare prin nchiderea Institutului Maxim Gorki, a Muzeului romno-rus, a Institutului de studii romno-sovietic, a editurii i a librriei Cartea Rus, prin schimbarea numelor de strzi, prin diminuarea orelor de limb rus predat n coli: a nceput cea mai liberal perioad din istoria comunismului romnesc. Trebuie spus ns c "independena" fa de Uniunea Sovietic a fost, n primul rnd, a conductorilor, Dej i apoi Ceauescu, i nu a rii. Romnia a continuat s fie membr a C.A.E.R. i a Tratatului de la Varovia, a continuat s fac spionaj mpotriva democraiilor occidentale i s transmit informaii i tehnologie n URSS. n ciuda "independenei" rii, modelul sovietic de dezvoltare intern a devenit tot mai puternic n Romnia, mult mai puternic dect n celelalte ri socialiste care-i proclamau deschis vasalitatea fa de Moscova. Aa cum consider politologul Vladimir Tismneanu, declaraia din aprilie 1964 a adus o oarecare independen extern, dar pltit cu o consolidare a stalinismului pe plan intern. De fapt, n Romnia nu a avut loc niciodat o adevrat destalinizare pn n decembrie 1989.

Din corespondena Plpumarului

Galai, 12 septembrie 1927. Scrisoare trimias de Jean Arhip lui Gheorghe Cristescu (Bucureti), referitoare la situaia micrii socialiste din Galai Bodega 1 Mai Jean Arhip Str. Brilei n faa oborului de vite Galai 12 sept. 1927

Stimate Tov Cristescu, Afl despre mine c sunt bine, am deschis o prvlie n str. Brilei vizavi de obor, n carterul nou unde sunt nproprietrit. Relativ merg bine. Ceea ce v doresc i Dstr. cu ntreaga familie. Am primit CP. de la bi v mulumesc de atenie. Tov Cristescu in cu aceast ocazie s v informez care este situaia la Galatz, n cei ce privete noua Dtale. orientare politic; Tov Cristescu lunga Dtale inpasivitate n cei ce privete defimarea carieritilor lea dat posibilitatea s v discrediteze n mare, iar prin imisarii lor pltii, s trag sforile discreditrii i pe cei ce simpatizau cu aciunea Dtale, desigur c acetia au fost civa tov sinceri i contieni de rolul lor, ma i ales c cunotea frumosul Dtale trecut i susinea aciunea Dtale, ntruct este pornit dintro adnc convingere i o sinceritate ireproabil pentru proletariat pentru care ai luptat o via de martir. Micarea comunist este compromis, prin aciunea clandestin trecut, toate elementele vechi au prsit micarea. Elementele pe care se putea conta n trecut pentru orice aciune de mase sau dus ca exemplu: Ionescu Heron, C. Petrovici, tef. Mnescu la liberali, Sticulescu la averescani, iar o parte di n elementele noi la lupiti i naionaliti, aa c micarea este condus astzi de civa profani, care au venit boi i vor pleca vaci, ca Nenil, Chicu, Mnzraru, Rahmil i Tnase Ghi. Toi acetia sunt lipsii de iniiativ proprie, ei sunt nite aparate de execuie a Centrului, pentru a le canaliza murdria lor, desigur c nu pot concepe altfel dect c sunt bine retribuii, cnd ei execut prostete nc, tactica nenorocit transmis de aa zisul Centru compromis i el pn n vrful capului. Tov. Cristescu, tactica nenorocit inaugurat de ctre Int III n micarea muncitoreasc a otrvit n aa fel sufletele muncitorilor ntruct este o imposibilitate de remediere. Personal sunt complectamente scrbit, i nu mai pot crede ntro unificare a muncitorimei, pentru o lupt eficace. Tov Cristescu, nu vreau s bnuieti ns c fac aceast declaraie cu gndul s m nrolez n vreun partid burghez. Nu aceasta nu-mi este permis s fac ntruct ai da cu piciorul la trecutul meu de 14 ani de activitate, i ai putea s fiu considerat trdtor n afar de faptul c ai compromite ideia. Cu drag Jean Arhip. Bucureti, aprilie 1968. Carte potal trimis de Gheorghe Cristescu lui Iuliu Blumenfeld

Familia Iuliu Blumnfeld Cu venirea zilei ce simbolizeaz pe Fiul Omului Isus Cristos (Pate) primul socialist al vremii, ca i a marei zile de 1 mai 1968 ce reprezint nfrirea universal a muncitorilor dela sate i orae, v dorim pace i pine. Ghi Cristescu Medgidia, 10 decembrie 1968. Scrisoare trimis de C. Boboc lui Gheorghe Cristescu (Bucureti) Drag Tov Cristescu Am primit scrisoarea dela Dv i mi-a bucurat foarte mult. tiu de situaia Tov Mrcineanu Florea, este grav bolnav i are pensie mic, ca i Tov Marinescu. Eu am luptat alturi de aceti oameni care au un caracter socialist deosebit. Nu tiu dece forurile dela conducere, adic fripturitii de azi nu s-a gndit la cei ce au luptat n trecut s le asigure o pensie omeneasc. Am vzut n librrii cartea: Micarea muncitoreasc ntre anii 1910-1915. Scrie frumos Augustin Deac dar nu-i-a pus ntrebarea?
82

Unde sunt aceti sraci socialiti care au nfruntat n timpuri grele tirania fascist i oroarea capitalist?? Triesc n mizerie!!! i ei se lefesc n lux i n desm. Istoria nu-i va erta. Eu am rugat un medic dela Constana i fac un tratament raze X m simt mai bine. Dar cnd este nor i ploaie m doare reumatic. Snt sigur c viitorul este al nostru, dar m doare, cnd tiu c am fost arestat de frai de-ai notri ah ce ticloi snt. Cu ocazia srbtorilor i a anului nou 1969 v urez: Dv Tov Cristescu mult sntate - i pentru mine i ali muncitori rmne-i un discipol credincios ideilor de libertate i dreptate social. C. Boboc P.S. Atept veti de la Dv. Anul 1969 s ne aduc sigur victoria libertii

Cu pensia dac nu vor nu mai insista-i Dreptatea va veni sigur. Am suferit destul Ajunge C. Boboc nsemnri manuscris fcute de Gheorghe Cristescu La npliniria vrsti de 50 ani iam trimes lui tov N. Ceauescu urmtoarea felicitare de mai jos. Stimate tovare Ceauescu Plpmarul Ghi Cristescu, care prin jertfe a scris o pagin istoric n viaa statului nostru, mpingnd carul socializmului tot nainte, ureaz la mplinirea vrstei de 50 de ani, cizmarului Niculae Ciauescu s duc mai departe barca socializmului comunist, deschiznd poarta libertii de gndire i exprimare, cu colaboratorii si, ctre mplinirea destinului, sortit de legile fireti ale evoluiei, fr zguduiri. Cci lupta noastr din trecut ca i n prezent trebuie s inteasc binele i fericirea ntregului popor Romn. Trimeas 8 Ianuare 1968

(s-au pstrat toate caracteristicile textului, inclusiv greelile gramaticale)

Din volumul Gheorghe Cristescu Plpumarul. Primul secretar general al PCR. Coresponden, documente, imagini, aprut la Editura Semne (autori Oana ILIE i Cornel Constantin ILIE).. Lansarea a avut loc pe 19 iunie 2009, la BOOKFEST, de la ROMEXPO, Pavilion 16, stand 1.

Istoria partidului povestit de Nicolae Ceauescu

Autor: DR. PETRE OPRI 15 aprilie 2009 Twitter Facebook Email Imprim

n anul 1989, mitul referitor la legitimitatea prelurii i deinerii puterii politice de Partidului Comunist Romn se regsea n mod constant n discursurile lui Nicolae Ceausescu.

Cum prezenta Ceauescu n expunerile sale din ultimii ani istoria PCR, se tie. Reieea c partidul era continuatorul "zbuciumatelor lupte de eliberare social i naional" din ntreaga istorie. Iar el, Ceauescu, "chintesena" eroilor naionali, " fusese conductorul revoluiei populare care-l adusese la crma Romniei. n scopul meninerii sale n fruntea partidului-stat, sub form de salvator al patriei, Ceauescu a folosit n mod frecvent marota propagandistic a legitimitii ntr-un mod pseudo-istoric, fiind influenat n acest sens i de anturajul su. Practic a existat o diferen enorm ntre realitatea istoric si povetile transmise/impuse naiunii romne de la vrful elitei politice a rii, referitor la

faptele svrite de "ilegalitii" PCR n perioada interbelic si n cursul celui de-al doilea rzboi mondial. n 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceauescu i-au prezentat liderului vietnamez, Ho i Min, o istorie edulcorat a PCR, cu influene romanioase de tip sovietic i hollywoodian. Astfel n cursul ntrevederii din ziua de 19 august, Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a rugat pe Nicolae Ceauescu s-i relateze lui Ho i Min despre evenimentele care au marcat evoluia PCR de la nfiinarea sa pn atunci. ntreaga poveste relatat de Nicolae Ceauescu la 19 august 1957 a avut urmtorul coninut: "De la nfiinare, PCR a avut numai patru ani activitate legal, apoi a fost pus n ilegalitate. n ilegalitate a organizat o serie de aciuni mpotriva fascismului. Luptele din februarie 1933 au marcat un moment hotrtor n viaa partidului. n fruntea luptelor au stat tov. Gheorghiu-Dej si Chivu Stoica. Luptele s-au desfurat sub semnul unitii clasei muncitoare. n 1935 (s-au nregistrat) succese n organizarea frontului popular. Partidul a repurtat un important succes n lupta mpotriva rzboiului. n 1944, organizarea Frontului Unic Muncitoresc. n nlturarea forelor reacionare, un rol important au jucat tov. din nchisori, forele patriotice, armata, toate acestea sub conducerea PCR. Numrul membrilor de partid la eliberare era mic. Circa 1.000. Partidul a suferit mult n ilegalitate, n special cadrele au fost decimate. Rsturnarea lui (Ion) Antonescu, nfptuit de forele interne sub conducerea PCR. Burghezia a cutat s-i nlture apoi din guvern pe reprezentanii PCR. Datorit aciunilor maselor, datorit Frontului Unic Muncitoresc s-a reuit s se dejoace manevrele reaciunii. Masele rneti au trecut la luarea pmnturilor de la moieri. n 1948 s-a realizat partidul unic muncitoresc. Majoritatea PSD a fost pentru unire. O grup infim a fost contra. Noi am nfptuit primii partidul unic. Rolul partidului a crescut dup unificare. Dup unificare aveam un milion de membri. A ptruns n partid o serie de elemente mic burgheze i burgheze. Acesta era un pericol pentru partid. Ptrunderea elementelor dumane, nlesnit de deviatori. Deviatorii au adoptat o linie lichidatorist. n 1948 s-a trecut la verificarea membrilor de partid. Au rmas n partid cca 500.000.

Compoziia partidului, nainte de verificare, era de 38% muncitori. S-a dat atenie ntririi compoziiei sociale. S-a ntrit compoziia cadrelor de partid. n 1952 au fost nlturai deviatorii. Aceasta a avut o mare influen n viaa de partid. n perioada cnd grupul antipartinic era n conducere, munca colectiv, controlul partidului au fost aproape inexistente. (...) Dup nlturarea deviatorilor au fost introduse normele leniniste n viaa de partid. Au nceput alegerile de partid. Pe trm economic au fost luate msuri serioase care au dus la mbuntirea nivelului de trai. n 1955, Congresul al II-lea al Partidului. Aici s-a analizat activitatea Partidului i s-a adoptat un program vast. Azi (19 august 1957 - n.r.) avem 660.000 de membri de partid i candidai, din care 300.000 de muncitori. Femeile sunt cca. 18%. Dup Congresul al II-lea s-a pus un accent i mai mare pe ntrirea compoziiei partidului. Tezele Congresului al II-lea au fost confirmate i de Congresul al XX-lea al PCUS. Prelucrarea documentelor Congresului al XX-lea al PCUS au fost legate (sic!) de hotrrile Congresului al II-lea al PMR. Prelucrarea documentelor Congresului al XX-lea s-a fcut n mod organizat, spre deosebire de cum s-a fcut n Polonia i n Ungaria. Evenimentele ulterioare au dovedit justeea msurilor noastre. Dup Congresul al II-lea, sectorul socialist n agricultur s-a dublat. S-au luat msuri de mbuntire a sistemului de salarizare. Au fost desfiinate cotele obligatorii de predare de cereale. Desfiinarea cotelor se vede de pe acum c este o msur just. Dei s -au desfiinat cotele, fondul central de cereale este asigurat. S-a dat atenie deosebit Gospodriilor Agricole de Stat i creterii produciei acestora. De subliniat c, la noi, n timpul evenimentelor din Ungaria au intrat 300 de m.embri d.e p.artid din care 80% muncitori. Evenimentele din Polonia i Ungaria au dus i la noi la unele fenomene negative, i anume, aceea de a aluneca pe calea liberalizrii n literatur. Marea majoritate a intelectualilor de la noi a avut ns o poziie just. De remarcat c intelectualitatea maghiar din ara noastr a avut, de asemenea, o

atitudine just. i n Biroul Politic am avut dou cazuri: Miron Constantinescu i Iosif Chiinevschi. Ei au vrut s mping partidul pe drumul liberalismului". Gheorghe Gheorghiu-Dej a intervenit de mai multe ori n timpul prezentrii respective, pentru a face anumite precizri, dar nu a contrazis afirmaiile lui Nicolae Ceauescu. Mai mult dect att, Gheorghiu-Dej a recunoscut c "rzboiul a surprins partidul neorientat" i c "dup aceasta (22 iunie 1941 - n.r.) s-a nceput treptat orientarea partidului". Este evident faptul c realitatea respectiv a creat permanent probleme de imagine nomenclaturitilor PCR. Acetia au ncercat mereu, cu ajutorul aparatului de propagand pe care lau dezvoltat dup 23 august 1944, s fie recunoscui de naiunea romn drept salvatori ai patriei. Deoarece cunoteau foarte bine ci ageni sovietici/comuniti se aflau n Romnia la 23 august 1944 i ce rol au avut acetia, liderii sovietici nu au acceptat mistificarea adevrului de conducerea PCR. Autoritile de la Moscova au reamintit, ori de cte ori a fost necesar, despre rolul primordial pe care l-a avut Armata Roie n aducerea la putere a sectanilor PCR. Pentru a contracara acest argument, Emil Bodnra a menionat, n luna octombrie 1959, ntr-o edin a conducerii partidului, despre numrul infim al bolevicilor care au preluat puterea n Rusia la 7 noiembrie 1917, situaia respectiv fiind comparabil cu cea n care se gseau cei aproape 1.000 de comuniti romni la 23 august 1944. n concluzie, membrii PCR erau incapabili s acioneze singuri pentru nlturarea cu succes de la putere a marealului Ion Antonescu. Dorina liderilor PCR de a fi autori veritabili ai unei lovituri de stat n Romnia s-a ndeplinit la finele anului 1989. Aceasta s-a soldat, printre altele, cu lichidarea lui Nicolae Ceauescu i schimbarea denumirii partidului pe care l conducea, precum i cu o "reorientare treptat" a PCR spre alte forme de organizare

Cum au ajuns comunistii in alianta

23 august 2004 Twitter Facebook

Email Imprim

EDITIE DE COLECTIE Partidul Comunist Roman era cel mai mic partid comunist european, numarul membrilor sai nedepasind o mie. Majoritatea lor era inchisa sau emigrata in URSS. Cum ajung ei in alianta care a decis actul din 1944? PAULA MIHAILOV In atmosfera marcata de ascensiunea nazismului in Germania si de marile greve muncitoresti din Franta incepe colaborarea comunistilor romani cu fortele democrate europene. Intr-un mare miting, liderul Partidului Comunist Francez, Maurice Thorez, a lansat lozinca infiintarii unui "Front Popular al Muncii, Libertatii si Pacii". Astfel, lozinca de "front popular" sau "front antifascist" a inlocuit-o pe cea a "luptei de clasa". Noua teorie a "democratiei revolutionare" fusese reciclata de catre comunistii francezi din istoria anului 1793. Invitat la Moscova, Thorez a prezentat liderilor Kominternului un raport despre experienta-model a comunistilor francezi in noua tactica politica adoptata. Popularitatea comunismului sub masca "antifascismului democrat" a crescut in etapa extinderii puterii nazistilor. Urmare a aliantei de razboi intervenite, in 1943, intre URSS, Marea Britanie si SUA se impune si colaborarea tuturor fortelor antifasciste din fiecare tara. Astfel, "tactica de front popular" a fost transmisa de Moscova partidelor comuniste din intreaga lume. Dar tratativele initiate de conducerea comunistilor romani in 1943 au fost intampinate cu ostilitate de celelalte partide. Scrisoarea redactata de Stefan Foris, liderul partidului, pentru constituirea unui Front Unic Muncitoresc indreptat impotriva razboiului fascist a fost respinsa de presedintele socialdemocratilor, Constantin Titel-Petrescu. "De la comunisti n-are voie sa primeasca nimic", motivase acesta. Maniu, liderul taranist, i-a urmat exemplul. Bataliile de la Stalingrad si Uman, relatiile dintre partenerii Aliantei si intentiile lor de viitor, dar mai ales comunicarea facuta de N. V. Novikov (ambasadorul URSS la Cairo) emisarilor "opozitiei romanesti unite" Constantin Visoianu si Barbu Stirbei de a-i incadra pe comunistii romani in coalitia antifascista au schimbat atitudinea politicienilor romani. In acest fel, micul Partid Comunist din Romania a ajuns sa fie acceptat in decizia insemnata a scoaterii Romaniei din coalitia Axei.

"CIOARA ALBA". Particularitatile biografice ale lui Lucretiu Patrascanu vor face din el un partener de tratative acceptat de ceilalti politicieni, in fata carora Patrascanu aparea ca "cioara alba din cardul comunist". In oricare dintre regimurile de dictatura prin care a trecut Romania in acea perioada, in posturile inalte se afla rude si prieteni ai parintilor lui Patrascanu. Asa se explica si ca, spre deosebire de ceilalti comunisti detinuti in inchisori sau lagare, avocatul Lucretiu Patrascanu cu un doctorat luat la Leipzig a avut un tratament de exceptie, fiind lasat in domiciliu obligatoriu intr-o vila a familiei sale de la Poiana Tapului. Cu asemenea antecedente, la sfarsitul lui 1943, Patrascanu s-a prezentat la generalul Picki Vasiliu cunostinta a mamei sale din anii copilariei - cu ideea de a reprezenta, la Moscova, propunerile Maresalului Antonescu de iesire a Romaniei din razboi. Maresalul refuza insa sa-l primeasca sperand, probabil, intr-o redresare a Germaniei pe front. In primavara lui 1944 il solicita insa Picki Vasiliu. Acesta ii spune ca maresalul Antonescu se gandeste sa incheie un armistitiu cu URSS. Patrascanu a declarat insa ca "numai o reala reprezentanta a poporului poate sa faca acest pas si nicidecum regimul de dictatura". Raspunsul transmis de Picki Vasiliu nu i-a placut lui Antonescu, de aceea a anulat intalnirea cu Patrascanu. In noiembrie 1943, Lucretiu Patrascanu a solicitat o intrevedere cu Iuliu Maniu. Acceptand propunerea, Maniu si alti lideri taranisti s-au intalnit de cateva ori cu Patrascanu in toamna acelui an si in cursul lui 1944. Discutiile vizau modalitatile rasturnarii situatiei interne din Romania si incetarii razboiului din Rasarit. Legatura cu cercul din jurul Regelui s-a facut, dupa cum releva documentele de arhiva, tot din initiativa lui Patrascanu. Legatura lui Patrascanu in cunostinta cu baronul Ioan Mocsony-Styrcea s-a facut prin varul lui Patrascanu, colonelul Octav Ulea, maestru de ceremonii al Curtii Regale. Constantin Titel-Petrescu, liderul social-democratilor romani, a declarat, de asemenea, ca a stabilit contacte cu Patrascanu la recomandarea ce i-a facut-o acestuia Iuliu Maniu in decembrie 1943. Patrascanu era considerat conducatorul comunistilor din Romania. In realitate, acesta nu avea nici o functie, ci doar sarcina de comunist ilegalist de a tine legatura cu celelalte partide.

MOSCOVA
Elena Patrascanu, care-si insotise sotul la Moscova ca reporter al Romaniei libere, povesteste peripetiile calatoriei. Din cauza bombardamentelor, membrii delegatiei romane a trebuit sa stea mai multe ore intr-un beci, in Odessa. Ajunsi la Moscova, dupa prima intalnire cu Ana Pauker,

Patrascanu are impresia ca sovieticii sunt nemultumiti de ceea ce se intamplase la 23 August in Romania. Ziarele sovietice relatau despre "cucerirea oraselor romanesti." Delegatia noastra este lasata intr-o tensionata asteptare. La un moment dat, romanilor li se cere sa se mute intr-un alt hotel. Neasteptatul tratament ii face sa se teama ca ar putea fi arestati. Intr-un final sunt primiti de ministrul sovietic de Externe - V.M. Molotov - care isi reafirma pozitia: "Moscova nu are de gand sa dobandeasca vreo parte din teritoriul roman sau sa schimbe ordinea sociala ce exista in Romania."

Semnificatiile zilei de 23 August - puncte de vedere

INTERESELE NATIUNII. 23 August 1944 nu a fost un act istoric decis de capriciile unor politicieni dornici de putere, nici de calculele reci ale unor carieristi in stare sa faca orice pentru a-si atinge scopul. El a fost intreprins, responsabil de forte politice nationale, coagulate/concentrate pe o platforma comuna de actiune cu tinte precise, corespunzatoare intereselor nationale vitale. Perspectivele erau sumbre. Mult mai grava insa era probabilitatea ca Armata Sovietica sa ocupe intregul teritoriu national si sa impuna un nou regim social-politic. Deopotriva, se profila primejdia ca Romania sa plateasca o nota de plata nemeritata la sfarsitul razboiului, mai ales din punct de vedere teritorial. Trebuia ca toate acestea sa fie evitate cu orice pret. A fost nevoie de curaj si de o executie ireprosabila pentru a efectua 23 August 1944. El a deschis calea unicei solutii concordante cu interesele nationale vitale si cu mare impact in ansamblul razboiului mondial, caruia i-a grabit sfarsitul in favoarea Natiunilor Unite. Romania a inceput lupta pentru eliberarea Nordului Ardealului alaturi de trupele aliate. Imediat a fost reintrodus regimul politic democratic dupa sase ani de totalitarism. La 23 August 1944, Romania a facut tot ce depindea de ea pentru ca viitorul propriu sa corespunda intereselor ei. Gen. dr. Mihail E. Ionescu - directorul Institutului de Studii Politice ale Apararii Nationale si Istoriei Militare O POSIBILA DEFINITIE. Definirea corecta a unui eveniment trebuie sa aiba in vedere mai multe elemente: fortele care se confrunta, optiunile lor si felul in care acestea reflecta si se reflecta in valorile traditionale ale societatii, este vorba de instrumentele la dispozitie pentru impunerea obiectivelor si, pentru a privi mai departe, chiar felul in care evolueaza tara dupa producerea evenimentului in raport cu ceea ce fusese inainte. Nu trebuie pierdut din vedere rolul factorului

extern. Luand in considerare aceste elemente, apreciez ca acum 60 de ani, in Romania a avut loc o lovitura de stat, la finele careia opozitia nationala l-a inlaturat de la putere pe maresalul Ion Antonescu. Nu a fost o lovitura de palat, intrucat orientarea politica a tarii a fost modificata. Pe de alta parte, ma intreb: de ce avem nevoie de o definitie pe care sa o urmam sau la care sa ne raportam? Asta se intampla cu 15 ani inainte! Poate astazi simt nevoia sa nu dau nici o definitie celor petrecute acum 60 de ani, sa le zic, pur si simplu, evenimentele de la 23 August. Prof. dr. Mihai Retegan -Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti

EDITIE DE COLECTIE - 23 AUGUST 1944

Nume de cod - " Ziua Z" Scenarii si aliante Cum au ajuns comunistii in alianta Ion Antonescu: "Maine o sa fitI cu totii executati!" Pace cu fostii dusmani si razboi cu vechii aliati Granite cu masura ruseasca Cei care au participat la 23 August au disparut Drumul spre "revolutia antiimperialista" Flacarile lui august "Toata lumea sarbatorea nu mai tin minte ce"

Conducerea Partidului Comunist Romn

De la Wikipedia, enciclopedia liber (Redirecionat de la Conducerea PCR) Salt la: Navigare, cutare

Aceasta este o list cu conductorii Partidului Comunist Romn.

Cuprins
[ascunde]

1 Conferina Naional din 16-22 octombrie 1945 o 1.1 Secretariatul PCR 2 Congresul PMR din 21-23 februarie 1948 o 2.1 Biroul Politic al PMR o 2.2 Secretariatul PMR 3 Plenara CC al PMR din 27 mai 1952 o 3.1 Biroul Politic al PMR o 3.2 Secretariatul PMR 4 Plenara CC al PMR din 20 aprilie 1954 o 4.1 Biroul Politic al PMR o 4.2 Secretariatul PMR 5 Plenara CC al PMR din 2 octombrie 1955 o 5.1 Biroul Politic al PMR o 5.2 Secretariatul PMR 6 Congresul PMR din 23-28 decembrie 1955 o 6.1 Biroul Politic al PMR o 6.2 Secretariatul PMR 7 Congresul PMR din 20-26 iunie 1960 o 7.1 Biroul Politic al PMR o 7.2 Secretariatul PMR 8 Plenara CC al PMR din 22 martie 1965 o 8.1 Biroul Politic al PMR o 8.2 Secretariatul PMR 9 Congresul al IX-lea al PCR din 19-24 iulie 1965 o 9.1 Prezidiul CC al PCR o 9.2 Secretariatul PCR 10 Congresul al X-lea al PCR din 6-12 octombrie 1969 o 10.1 Prezidiul CC al PCR o 10.2 Secretariatul PCR 11 Congresul al XI-lea al PCR din 24-27 noiembrie 1974 o 11.1 Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv o 11.2 Secretariatul PCR 12 Plenara CC al PCR i Consiliului Suprem al Dezvoltrii Economice i Sociale din 2829 iunie 1977 13 Plenara CC al PCR din 26-27 octombrie 1977 14 Congresul al XII-lea al PCR din 19-23 noiembrie 1979 o 14.1 Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv o 14.2 Secretariatul PCR 15 Congresul al XIII-lea al PCR din 19-22 noiembrie 1984 o 15.1 Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv o 15.2 Secretariatul PCR 16 Congresul al XIV-lea al PCR din 20-24 noiembrie 1989

16.1 Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv 16.2 Secretariatul PCR 17 Legturi externe

o o

[modificare] Conferina Naional din 16-22 octombrie 1945

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Gheorghe Gheorghiu-Dej Secretari: Vasile Luca i Ana Pauker

[modificare] Congresul PMR din 21-23 februarie 1948

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Iosif Chiinevschi, Miron Constantinescu, Teohari Georgescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Theodor Iordchescu, Vasile Luca, Alexandru Moghioro, Ana Pauker, Lothar Rdceanu, Gheorghe Vasilichi i tefan Voitec Membri supleani: Chivu Stoica, Mihai Moraru, Iosif Ranghe, Zaharia Tnase i Vasile Vaida

[modificare] Secretariatul PMR

Secretar general: Gheorghe Gheorghiu-Dej Secretari: Teohari Georgescu, Vasile Luca i Ana Pauker

[modificare] Plenara CC al PMR din 27 mai 1952

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Iosif Chiinevschi, Miron Constantinescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioro, Constantin Prvulescu i Chivu Stoica Membri supleani: Dumitru Coliu i Iosif Ranghe

[modificare] Secretariatul PMR

Secretar general: Gheorghe Gheorghiu-Dej Secretari: Gheorghe Apostol, Iosif Chiinevschi, Miron Constantinescu i Alexandru Moghioro

[modificare] Plenara CC al PMR din 20 aprilie 1954

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Iosif Chiinevschi, Miron Constantinescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioro, Constantin Prvulescu i Chivu Stoica Membri supleani: Nicolae Ceauescu, Dumitru Coliu, Alexandru Drghici i Iosif Ranghe

[modificare] Secretariatul PMR

Prim-secretar: Gheorghe Apostol Secretari: Nicolae Ceauescu, Mihai Dalea i Janos Fazekas

[modificare] Plenara CC al PMR din 2 octombrie 1955

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Iosif Chiinevschi, Miron Constantinescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioro, Constantin Prvulescu i Chivu Stoica Membri supleani: Nicolae Ceauescu, Dumitru Coliu, Alexandru Drghici i Iosif Ranghe

[modificare] Secretariatul PMR

Prim-secretar: Gheorghe Gheorghiu-Dej Secretari: Nicolae Ceauescu, Iosif Chiinevschi i Janos Fazekas

[modificare] Congresul PMR din 23-28 decembrie 1955

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Nicolae Ceauescu,Iosif Chiinevschi (pn n 4 iulie 1957), Miron Constantinescu (pn n 4 iulie 1957), Alexandru Drghici, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Moghioro, Constantin Prvulescu (pn n iunie 1960) i Chivu Stoica Membri supleani: Dumitru Coliu, Leonte Rutu, Leontin Sljan i tefan Voitec + Grigore Preoteasa (din 14 iulie 1957)

[modificare] Secretariatul PMR

Prim-secretar: Gheorghe Gheorghiu-Dej

Secretari: Nicolae Ceauescu, Iosif Chiinevschi (pn n 4 iulie 1957), Janos Fazekas + Grigore Preoteasa (din 14 iulie 1957)

[modificare] Congresul PMR din 20-26 iunie 1960

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Nicolae Ceauescu, Alexandru Drghici, Gheorghe Gheorghiu-Dej (pn n 19 martie 1965), Alexandru Moghioro, Ion Gheorghe Maurer i Chivu Stoica Membri supleani: Dumitru Coliu, Leonte Rutu, Leontin Sljan i tefan Voitec

[modificare] Secretariatul PMR

Prim-secretar: Gheorghe Gheorghiu-Dej (pn n 19 martie 1965) Secretari: Nicolae Ceauescu, Mihai Dalea i Janos Fazekas (pn n 21 martie 1961) + Chivu Stoica (din 21 martie 1961)

[modificare] Plenara CC al PMR din 22 martie 1965

[modificare] Biroul Politic al PMR

Membri: Gheorghe Apostol, Emil Bodnra, Petre Boril, Nicolae Ceauescu, Alexandru Drghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioro i Chivu Stoica Membri supleani: Dumitru Coliu, Leonte Rutu, Leontin Sljan i tefan Voitec

[modificare] Secretariatul PMR

Prim-secretar: Nicolae Ceauescu Secretari: Mihai Dalea, Paul Niculescu Mizil i Ilie Verde

[modificare] Congresul al IX-lea al PCR din 19-24 iulie 1965

[modificare] Prezidiul CC al PCR

Membri: Gheorghe Apostol, Alexandru Brldeanu (pn n 18 decembrie 1968), Emil Bodnra, Nicolae Ceauescu, Alexandru Drghici (pn n 8 decembrie 1967), Ion Gheorghe Maurer i Chivu Stoica + Paul Niculescu Mizil i Ilie Verde (din 28 iunie 1966)

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu

Secretari: Mihai Dalea, Alexandru Drghici (pn n 8 decembrie 1967), Manea Mnescu, Alexandru Moghioro, Paul Niculescu Mizil, Vasile Patiline, Leonte Rutu i Virgil Trofin + Mihai Gere (din 1966), Chivu Stoica (din 8 decembrie 1967) i Dumitru Popescu (din decembrie 1968)

[modificare] Congresul al X-lea al PCR din 6-12 octombrie 1969

[modificare] Prezidiul CC al PCR

Membri: Emil Bodnra, Nicolae Ceauescu, Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu Mizil (pn n martie 1974), Gheorghe Pan, Dumitru Petrescu (pn n 13 septembrie 1969), Gheorghe Rdulescu, Virgil Trofin i Ilie Verde + Manea Mnescu (din 11 februarie 1971)

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu Secretari: Mihai Gere, Manea Mnescu (pn n noiembrie 1972), Paul Niculescu Mizil (pn n 18 aprilie 1972), Gheorghe Pan, Vasile Patiline (pn n 16 februarie 1972), Dumitru Popescu i Virgil Trofin (pn n 11 octombrie 1972) + Cornel Burtic (din 16 februarie 1972), tefan Andrei (din 18 aprilie 1972), Iosif Banc i Ion Dinc (18 aprilie 1972 - 19 iunie 1973), Miron Constantinescu (21 noiembrie 1972 - 18 iulie 1974), Ilie Verde (din 26 martie 1974) i Iosif Uglar (din 27 iunie 1974)

[modificare] Congresul al XI-lea al PCR din 24-27 noiembrie 1974

[modificare] Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv

Membri: tefan Andrei, Nicolae Ceauescu, Manea Mnescu, Gheorghe Oprea i Ion Pan + Cornel Burtic, Elena Ceauescu, Gheorghe Rdulescu i Ilie Verde (din 25 ianuarie 1977), Paul Niculescu Mizil (din 7 martie 1978) i Iosif Banc (din 23 martie 1978)

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu Secretari: tefan Andrei (pn n 23 martie 1978), Cornel Burtic (pn n 7 martie 1978), Mihai Gere (pn n 1976), Gheorghe Pan (pn n 17 martie 1975), Iosif Uglar i Ilie Verde (pn n 7 martie 1978) + Iosif Banc (din 17 martie 1975), Emil Bobu (17 martie 1975 - 2 februarie 1979), Constantin Dsclescu (din iunie 1976), Aurel Duma (iulie 1976 - 7 martie 1978), Ion Stnescu (25 ianuarie 1977 - 7 martie 1978), Virgil

Cazacu i Marin Vasile (din 7 martie 1978), Vasile Muat (23 martie 1978 - 2 februarie 1979), Dumitru Popa i Ilie Rdulescu (din 29 martie 1979)

[modificare] Plenara CC al PCR i Consiliului Suprem al Dezvoltrii Economice i Sociale din 28-29 iunie 1977
Sa hotrt adoptarea unui proiect de lege prin care li se interzicea cetenilor folosirea apelativelor domnule, doamn, domnioar n relaiile de munc, i li se impunea folosirea exclusiv a cuvintelor tovar, tovar sau cetean, ceteanc.

[modificare] Plenara CC al PCR din 26-27 octombrie 1977

A aprobat noul Regulament privind organizarea i funcionarea Comisiilor pe probleme, a Seciilor CC i Colegiului Central de Partid. Dei nu a fost pe ordinea de zi, la cererea unui membru al CC al PCR, Alexandru Sencovici, a fost discutat i greva minerilor din Valea Jiului din perioada 1-3 august 1977. La sfritul dezbaterilor, Bujor Alman, ministrul minelor, a fost sancionat cu vot de blam.

[modificare] Congresul al XII-lea al PCR din 19-23 noiembrie 1979

[modificare] Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv

Membri: tefan Andrei, Iosif Banc, Emil Bobu, Cornel Burtic, Virgil Cazacu, Elena Ceauescu, Nicolae Ceauescu, Nicolae Constantin, Constantin Dsclescu, Paul Niculescu Mizil, Gheorghe Oprea, Ion Pan, Dumitru Popescu, Gheorghe Rdulescu i Ilie Verde

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu Secretari: Iosif Banc, Virgil Cazacu (pn n 8 octombrie 1982), Constantin Dsclescu (pn n 21 mai 1982), Ludovic Fazekas (pn n 21 mai 1982), Dumitru Popa (pn n 26 martie 1980), Dumitru Popescu (pn n 26 noiembrie 1981), Ilie Rdulescu (pn n 26 noiembrie 1981) i Marin Vasile (din 12 februarie 1981) + Ion Coman (din martie 1980), Emil Bobu (din 12 februarie 1981), Petru Enache (din martie 1981), Marin Enache (mai 1982 - 8 octombrie 1982), Gheorghe Stoica (din 21 mai 1982), Miu Dobrescu (8 octombrie 1982 - 21 martie 1984), Ilie Verde (din 8 octombrie 1982), Lina Ciobanu (din 21 martie 1984), Silviu Curticeanu (din 21 martie 1984), Constantin Radu (din 21 martie 1984), Ion Radu (din 21 martie 1984) i Ion Stoian (din 21 martie 1984)

[modificare] Congresul al XIII-lea al PCR din 19-22 noiembrie 1984

[modificare] Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv

Membri: Emil Bobu, Elena Ceauescu, Nicolae Ceauescu, Constantin Dsclescu, Manea Mnescu, Gheorghe Oprea, Gheorghe Rdulescu i Ilie Verde (pn n 24 iunie 1986)

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu Secretari: Iosif Banc (pn n 24 martie 1987), Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Petru Enache (pn n 18 august 1987), Constantin Radu (pn n septembrie 1987), Ion Radu (pn n 13 noiembrie 1985), Ion Stoian (pn n 3 noiembrie 1989) i Ilie Verde (pn n 13 noiembrie 1985) + tefan Andrei (13 noiembrie 1985 - 5 octombrie 1987), Cornel Pacoste (13 noiembrie 1985 - 22 octombrie 1986), Maria Ghiulic (13 noiembrie 1985 - ?), Vasile Brbulescu (din 22 octombrie 1986), Radu Blan (3 octombrie 1987 23 iunie 1988), Ion Radu (5 octombrie 1987 - 23 iunie 1988), Constantin Mitea (5 octombrie 1987 - 20 mai 1988), Gheorghe Tnase (5 octombrie 1987 - 14 aprilie 1989), Constantin Olteanu (din 27 iunie 1988), Constantin Radu (din 14 aprilie 1989), Ion Srbu (noiembrie 1988 - 3 noiembrie 1989), Ilie Matei (din 3 noiembrie 1989) i Iosif Szasz (din 2 noiembrie 1989)

[modificare] Congresul al XIV-lea al PCR din 20-24 noiembrie 1989

[modificare] Biroul Permanent al Consiliului Politic Executiv

Membri: Emil Bobu, Elena Ceauescu, Nicolae Ceauescu, Constantin Dsclescu, Ion Dinc, Manea Mnescu, Gheorghe Oprea i Gheorghe Rdulescu

[modificare] Secretariatul PCR

Secretar general: Nicolae Ceauescu Secretari: Vasile Brbulescu, Emil Bobu, Ion Coman, Silviu Curticeanu, Maria Ghiulic, Ilie Matei, Constantin Radu i Iosif Szasz

Elek Kbls (1887 1938) was an Austro-Hungarian-born Hungarian and Romanian communist activist and political leader. He was also known by the pseudonyms Balthazar, Bdulescu, and Dnil.

Contents
[hide]

1 Biography o 1.1 Early years o 1.2 Political career o 1.3 Arrest and execution 2 Footnotes 3 Additional sources

[edit] Biography
[edit] Early years
Elek Kbls was born May 12, 1887 into an ethnic Hungarian family in Sromberke (presentday Dumbrvioara, part of Ernei, Mure County) in Transylvania. After completing elementary school in his native village, he continued his studies in Aiud. He dropped out of school after four years, and started as an apprentice carpenter in Trgu Mure.[1] As a carpenter, Kbls became active in the trade union movement and was won over to the ideas of revolutionary socialism. He took part in revolutionary activities in the Austro-Hungarian empire at the end of 1918,[2] fighting against Romanian troops in defense of the Hungarian Soviet Republic. When Transylvania was incorporated into Romania in 1920, Kbls became a Romanian citizen.[2]

[edit] Political career

Elek Kbls was a delegate to the May 1921 Congress of the Socialist Party of Romania, where supporters of the Russian October Revolution established the "Socialist-Communist Party" (soon renamed the Communist Party of Romania). Kbls was arrested at the closing of the Congress on May 12, 1921, and implicated in the Dealul Spirii Trial before being released in 1922. In October 1922, at the 2nd Congress of the Romanian Communist Party held at Ploesti, Kbls was elected member of the Central Committee, together with Gheorghe Cristescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Lucreiu Ptrcanu, Marcel Pauker, Eugen Rozvan, and Boris Stefanov.[3] Kbls headed the party's trade union section, with particular attention given to the woodworkers' union, of which he was the head.[2]

In 1924, at the 3rd Congress held in Vienna, Kbls was appointed general secretary of the Romanian Communist Party, replacing the disillusioned Gheorghe Cristescu. He continued in this position until 1927. During this period, Kbls came into conflict with Marcel Pauker.[4] In the summer of 1924, Kbls travelled to Soviet Russia, where he attended the 4th World Congress of the Communist International on behalf of the Romanian party.[2] Kbls returned to Romania in 1925, where he headed a secret meeting of the party Central Committee in July which decided to use the existing workers' and peasants' bloc as a legal outlet for Communist Party activity.[5] This effort at legal work proved unsuccessful, however, and Kbls was forced to flee the country in the fall of 1925. He remained in exile until 1927, staying in Vienna and the Soviet Union as a part of the Romanian Communist Central Committee in exile.[5] In 1927, Kbls returned to Romania, where he once again came under police scrutiny. He hastily fled to Czechoslovakia but was arrested at Koice by Czechoslovak authorities and held for possible extradition to Romania.[5] A major press campaign was launched on Kbls' behalf, with many international leftist activists, including French novelist Henri Barbusse, successfully lobbying the Prague authorities not to extradite Kbls to Romania. Kbls was finally allowed to leave for the Soviet Union.[5] In June 1928, Kbls attended the 4th Congress of the Romanian Communist Party, held in Kharkov in the Ukraine.[5] Kbls came under severe criticism at that party gathering for perceived errors in the Romanian party's political line and despite engaging in public selfcriticism for these alleged shortcomings, Kbls was not re-elected to the party's Central Committee.[5] In December 1929, the Russian Communist Party and the Comintern once again condemned the political activity of Kbls and he was forbidden to take part in any further work of the Romanian Communist Party.[5] Instead, Kbls returned to carpentry in an aviation factory.

[edit] Arrest and execution

Kbls continued to make his home in the Soviet Union. He ran afoul of the secret police during the Great Terror of 1937, when he was arrested, accused of espionage. Kbls was executed on October 9, 1938,[6] most likely in the Lubyanka prison, Moscow. Elek Kbls was posthumously rehabilitated in 1968, during Nicolae Ceauescu's move to establish his legitimacy in Communist Romania.

[edit] Footnotes
1. ^ (Romanian) Cristina Diac, "Ostaul fidel al puterii proletare", Jurnalul Naional, October 11, 2005

2. ^ a b c d Branko Lazitch with Milorad M. Drachkovitch, Biographical Dictionary of the Comintern: New, Revised, and Expanded Edition. Stanford, CA: Hoover Institution Press, 1986; pg. 219. 3. ^ (Romanian) Ilarion iu, "Aliatul lui Stalin", Jurnalul Naional, June 7, 2005. 4. ^ (Romanian) "Pauker Kbls, in lupta pentru putere", Jurnalul Naional, January 6, 2005 5. ^ a b c d e f g Lazitch with Drachkovitch, Biographical Dictionary of the Comintern, pg. 220. 6. ^ (Hungarian) Romniai Magyar Irodalmi Lexikon

[edit] Additional sources

Vladimir Tismneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers, Bucharest, 1995 Dosarele Istoriei, 10/1998

Elek Kbls (n. 1887 - d. 1938) a fost un politician comunist romn de origine maghiar care a avut pseudonimele Balthazar, Bdulescu, Dnil. A fost secretar general al Partidului Comunist din Romnia (1924-1927), dar n aceast perioad a intrat n conflict cu Marcel Pauker. Kbls a fugit n Uniunea Sovietic, unde n 1928 a fost acuzat de trokism i a fost arestat pentru cteva luni. A fost pus n libertate pn n 1937, cnd a fost din nou arestat i executat la nchisoarea Lubianka din Moscova.

"Elek Kbls - un provocator in stil mare"

5 ianuarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Pauker, despre Kbls, in Arhivele Cominternului Oportunist, agent provocator al Sigurantei, tradator, incult, in dezacord cu teza Cominternului privitoare la Unirea din 1918, il reclama Pauker la Comintern pe Kbls, principalul sau rival din anii 20. Prezentam in cele ce urmeaza fragmente din respectivul document, cu mentiunea ca sublinierile si precizarile ne apartin.

CRISTINA DIAC "Figura lui Kbls este destul de cunoscuta. In toata perioada opozitiei mele impotriva lui Kbls, nu am presupus ca si el ar fi un provocator, ci doar un oportunist inrait.
CENTRUL LUMII COMUNISTE. Conflictele INCREDERE INSELATA. Kbls a facut mai intai o buna impresie de dintre membrii muncitor destoinic si, cum s-a dovedit a fi un activist sindical capabil, avand partidelor comuniste o foarte mare influenta in Transilvania, parea ca este o admirabila achizitie europene, considerate in randul muncitorilor unguri. Dar cu timpul a trebuit sa-mi modific parerea sectii ale Internationalei a III-a, erau arbitrate la despre el. () Moscova

Kbls Si Pauker, la Congresul al III-lea al Partidului Comunist. La cel deal treilea congres al partidului, (1924, Viena - n.r.) organizat de Kbls, eu am fost indepartat din Comitetul Central. (...) Inca din 1923, eu distingeam in Comitetul nostru Central si in partid trei orientari, denumind-o ca fiind de stanga pe cea a partizanilor loiali Cominternului, de dreapta orientarea lui Cristescu si de centru - orientarea lui Kbls. Al treilea congres al partidului s-a desfasurat sub semnul luptei impotriva mea. Sa ma fi luptat cu Cristescu, mai era de inteles (primul secretar al Partidului Comunist era acuzat ca se sustrage de la respectarea directivelor Cominternului si ca nu se implica suficient in viata de partid - n.r.). Acum luptam si impotriva lui Kbls, ceea ce era nemaipomenit. A fost ales un nou Comitet Central, din care eu am fost indepartat. Delegatul Federatiei Comuniste Balcanice, ca si delegatul Cominternului s-au raliat pana la urma apelului general impotriva mea. Am fost ales totusi ca urmare a presiunilor delegatului Federatiei Comuniste Balcanice in Comisia de Control. OPORTUNISTUL. Multa vreme am crezut ca sunt o victima a oportunistilor care pusesera mana pe partid, profitand de inceputurile ilegalitatii. Dar lucrurile stateau mai rau. Nu simpli oportunisti, ci niste elemente necinstite obtinusera conducerea aproape neingradita a partidului, pe care aveau sa-l ruineze curand. Ce argumente puteam sa aduc acelor oameni pentru a demonstra incorectitudinea conducerii kblsiene? AGENTUL SIGURANTEI. Fapt este ca, in aceasta perioada, era anihilata orice vigilenta fata de provocatori (ai Sigurantei - n.r.), care puteau opera cu indrazneala si deschis, nefiind de mirare ca un sir intreg de ardeleni, care formau corul din jurul lui Kbls, s-au dovedit apoi ca sunt sau agenti sau chiar dusmani ai partidului. (...)

Dupa indepartarea mea din Comitetul Central (...), Kbls a putut sa adune o banda din care, ulterior, s-au dat aproape toti pe fata ca tradatori. ANI GREI IN ISTORIA PARTIDULUI. Cei patru ani pe care i-a strabatut partidul intre 1924 si 1928 (sub conducerea lui Kbls - n.r.) au fost dintre cei mai grei din istoria lui. De la inceput, Kbls a facut totul pentru a concentra in mainile sale intreaga conducere, ceea ce i-a reusit mai ales fiindca i-a fost mai usor sa creeze in Transilvania o baza pentru activitatea Comitetului Central, decat noua la Bucuresti. Era firesc ca aceasta baza sa fie creata "usor", pentru ca acolo politia isi varase coada. Dar chiar si in acest exil al nostru in Transilvania, orice control ii era inoportun, el ingaduindu-si intrigi si marsavii de necrezut, pentru a ramane singur si a-i paraliza pe ceilalti membri ai Comitetului Central si pentru ca, in sfarsit, sa ne conduca, din prima linie, pe mine, pe tovarasul Boris (Boris Stefanov, viitor secretar al Partidului Comunist din Romania in anii 30 - n.r.) si pe Fabian la cel de-al V-lea Congres mondial (al Cominternului). Dar vedeam cum Kbls nu stimuleaza munca de partid, ci vrea sa o paralizeze, lucru pe care il calificam doar ca oportunism, ajungand astfel in opozitie tot mai apriga cu el. INCREDEREA MOSCOVEI. Cand divergentele noastre au fost arbitrate de Comitetul Executiv al Internationalei Comuniste, mi s-a spus ca pentru mine este mai usor sa ma orientez in materialele Cominternului, numai partial traduse in germana si franceza, si sa critic oportunismul lui. El este un muncitor cu popularitate si trebuie ajutat. Trebuie renuntat la orice pozitie impotriva Comitetului Central. M-am gandit la asta si am socotit ca bine ar fi daca acele cunostinte ale mele s-ar imbina cu experienta lui, putand sa rezulte o buna colaborare. Dar, dupa scurta vreme, incercarea n-a mers deloc si a trebuit iarasi sa ne despartim. In pofida tuturor diferendelor, n-am crezut insa ca ar putea fi un provocator. Nici Comisia de Control a Executivului Cominterului nu a admis ulterior aceasta. Dar, in lumina experientei de mai tarziu, m-am convins ca Kbls a fost un provocator in stil mare. Tovarasii de la Moscova imi explicasera ca un muncitor precum Kbls nu putea fi nicidecum un oportunist, chiar daca ar fi comis atat de multe greseli oportuniste. Ma gandeam chiar sa-l sprijin pe Kbls, care castigase increderea Cominternului, si sa-l ajut sa depaseasca dificultatile care se datorau, probabil, lipsurilor lui in cunoasterea limbilor straine, nivelului cultural etc. (...)"
SFARSITUL DICTATURII Vineri, 17 decembrie, in holul central al Muzeului National de Istorie a Romaniei a avut loc deschiderea expozitiei 1989 - Sfarsitul dictaturii. Expozitia este organizata pe doua registre tematice, unul reprezentand ultimii ani ai regimului Nicolae Ceusescu, si cel de-al doilea, al evocarii evenimentelor din decembrie 1989. In primul registru sunt prezentate, printre altele, cadouri primite de Ceausescu, de la colective de

oameni ai muncii, cum ar fi vaze si carpete plusate, imprimate cu chipul lui. Pe al doilea palier sunt expuse obiecte personale ale victimelor Revolutiei, precum si vesta si bluza de trening cu care Ion Caramitru era imbracat in acele zile. Vernisajul a fost urmat de lansarea volumelor "Documente 89. Procesul de la Timisoara", coordonat de profesorul Milin, Mariana Cernicova "Noi suntem poporul", a albumului fotografic "1989 - Revolutia Romana", realizat de Agentia Nationala de Presa ROMPRES, si a lucrarii coordonate de Emilia Enache si Vasile Gherasim, care priveste evenimentele din decembrie prin prisma angajatilor Muzeului National de Istorie si a Muzeului National de Arta. VA RECOMANDAM SPRE LECTURA O ancheta stalinista (1937-1938)

Lichidarea lui Marcel Pauker, Documente traduse si adnotate de G. Bratescu, Postfata de Florin Constantiniu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1995. Datoram cunoasterea acestor evenimente importante pentru intelegerea istoriei Partidului Comunist din Romania in anii 20 si 30 ai secolului trecut, eforturilor de recuperare a documentelor anchetei Pauker din arhivele sovietice, efectuate de fiica lui Marcel Pauker, Tatiana, si de ginerele acestuia, Gheorge Bratescu. Din lectura cartii, prin exemplele oferite de declaratiile lui Marcel Pauker, se poate intelege metamorfoza uimitoare pentru neinitiati, prin care un comunist se putea transforma in dusman al partidului si chiar in "spion in favoarea unei puteri straine". Valoarea si credibilitatea declaratiilor lui Pauker sunt date de faptul ca ele erau facute chiar in fata liderilor Cominternului. Aceastia influentasera decisiv multe dintre evenimentele la care anchetatul se refera pe parcursul paginilor redactate la Moscova. Nevinovat in raport cu acuzatiile aduse, Marcel Pauker a fost condamnat la moarte si executat in anii Marii Terori Staliniste. SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 21 In anii 30, la Moscova, "fractionismul de partid" era una din cele mai grave acuzatii, acuzatie care echivala practic cu o condamnare la moarte. Astfel erau etichetati adversarii politici ai lui Stalin, inainte de a fi executati. Leon Trotki, o viata iesita din tipare. In opozitie fata de regimul tarist, Trotki a plecat in exil. S-a intors in Rusia si a condus de pe baricade "revolutia din octombrie". Intrat in conflict cu Stalin, va pleca din nou in exil. Parea sa fie singurul acuzat de fractionism care va scapa cu viata.

Pauker - Koblos, in lupta pentru putere

6 ianuarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI Disputele domina viata interna a partidului Viata interna a Partidului Comunist din Romania a fost dominata de disputele dintre diversi lideri sau fractiuni. In deceniul trei al secolului precedent, politica sa este marcata de controversele intre Marcel Pauker si Elek Koblos. In esenta intre cei doi s-a dus o lupta pentru putere in cadrul partidului. GEORGE D. RIPA

VIENA AZI SI IN ANII 20. Orasul in care a avut loc Congresul al III-lea al Partidului Comunist din Romania in august 1924. In urma acestui congres Elek Koblos va prelua conducerea comunistilor romani aflati de la sfarsitul aceluiasi an in ilegalitate. Cativa ani mai tarziu, partidul era minat de conflictul dintre Elek Koblos si Marcel Pauker

In tot cursul anului 1924 autoritatile au luat o serie de masuri care au condus in final la scoaterea partidului in afara legii. Dilema cu care s-au confruntat comunistii a fost daca sa actioneze in continuare ilegal sau sa incerce reabilitarea partidului in fata opiniei publice si a autoritatilor. Inca de la infiintare prin aceasta dificila alegere au trecut si membrii Partidului Social Democrat Rus. Atunci Lenin a propus o structura de organizare clandestina si centralizata. Celulele locale trebuiau sa duca la indeplinire deciziile luate de conducerea partidului. Cel care a sustinut normele leniniste in Romania a fost Elek Koblos. Aceasta fusese la inceput si pozitia lui Gheorghe Cristescu. Elek Koblos semneaza la 1 iunie 1924 manifestul Directoriului in care afirma necesitatea continuarii luptei pe cale ilegala. Respectivul manifest a aparut chiar inainte de Legea Marzescu. Deci putem afirma ca aceasta era pozitia oficiala a lui Elek Koblos, noul secretar al PCdR din august 1924. Marcel Pauker, pe de alta parte, dorea sa se urmeze o cale legala in ceea ce priveste recrutarea de noi membri. El era la acel moment membru in Comitetul Central. Principalul sau scop era editarea unui organ de presa al partidului. Mai mult, el dorea chiar semnarea unui acord politic cu Partidul taranesc, pe atunci de orientare radicala. Neincrederea lui Marcel Pauker fata de miscarile ilegale a fost sintetizata in declaratiile date la Moscova in timpul propriului proces. PROBLEMA NATIONALA. Initial, motivul de disensiune dintre cei doi a fost problema nationala. Marcel Pauker in declaratiile date la Moscova afirma ca la Conferinta Federatiei Comuniste Balcanice a sprijinit pe bulgari in dauna sarbilor. "In aceasta problema - declara el - a trebuit apoi sa duc o lupta grea in partidul nostru, unde nu numai Cristescu, ci si ungurul Koblos se manifestau categoric impotriva". Marcel Pauker, ca un adevarat internationalist, sustinea "autodeterminarea pana la separare". Desi Pauker il para in acest fel sovieticilor pe Elek Koblos, ulterior se pare ca si acesta din urma a adoptat teza cominternista. Koblos a avut un rol decisiv in imprastierea la 9-10 decembrie 1924 a manifestului "Jos robia economica, politica si nationala", lozinca ce condamna Romania Mare. POLITICA FATA DE SINDICATE. Aceasta a cunoscut diferite faze. La Congresul al II-lea al Partidului Comunist de la Ploiesti din 3-4 octombrie 1922, Elek Koblos a tinut un discurs in calitate de copresedinte al Biroului Congresului. A sustinut in fata delegatilor partidului necesitatea strangerii legaturilor comunistilor cu sindicatele muncitoresti. Se urmarea popularizarea doctrinei comuniste in randurile lor si folosirea muncitorilor ca masa de manevra. La 16-18 septembrie 1923 are loc, la Cluj, Congresul General Sindical. Socialistii doreau afilierea la Federatia Internationala a Sindicatelor, cu sediul la Amsterdam. Comunistii erau mai reticenti pentru ca Federatia Internationala Sindicala era controlata de socialisti. Referitor la pozitia adoptata de Marcel Pauker,
1 MAI 1924. Ultimul 1 Mai serbat in ilegalitate. In decembrie 1924 partidul a fost scos in afara legii

Elek Koblos spunea ca: "La un congres sindical se cuvine sa vorbesti despre probleme economice, despre salarii si despre exploatare, de astea se cuvine sa vorbesti in primul rand si daca pe astea le uiti, toata trancaneala nu face doi bani". Critica lui Elek Koblos se datora si faptului ca Marcel Pauker dorea unificarea tuturor sindicatelor, fie ele comuniste sau nu. Ulterior, Marcel Pauker avea sa declare la Moscova ca "este un lucru de la sine inteles obligatia comunistilor de a fi membrii sindicatelor". Cu aceeasi ocazie, Pauker afirma ca odata unificarea organizatiilor sindicale realizata "am luat legatura, pe calea comoda si legala a sindicatelor, cu intreaga tara, patrunzand in vizuina social-democratiei". Dupa cum se vede, in acest caz viziunile celor doi au fost destul de apropiate. Ceea ce a contat in primul rand a fost insa aversiunea lor reciproca. Putem afirma ca aceasta aversiune nu era generata in principal de conflicte ideologice. Dorinta fiecaruia dintre ei era de a prelua sefia partidului. ATITUDINEA FATA DE PARTIDELE BURGHEZE. Marcel Pauker a sustinut o alianta cu Partidul taranesc, cu Partidul National Roman din Transilvania si cu Partidul Socialist. A fost remis chiar un document Partidului taranesc in care i se cerea colaborarea. Comunistii propuneau ca odata ajunsi la putere sa militeze pentru un referendum privind sistemul politic din Romania. Spre deosebire de Pauker, Koblos nu dorea insa negocieri cu nici unul dintre partidele burgheze. El este cel care hotaraste ca partidul sa mearga singur in alegeri in 1926, sub masca Blocului Muncitoresc-taranesc. In fata acelorasi functionari ai Cominternului, Marcel Pauker il zugravea pe Cristescu, primul secretar al PCdR, in culori foarte reci si pentru ca nu a dorit sa extinda "frontul unic" la partidele burgheze, in speta Partidul taranesc, Partidul National Roman din Transilvania si Partidul Socialist . Referitor la anii 1935-1936, Marcel Pauker nota ca si "conlucrarea cu organizatiile taranesti a dobandit atunci o dezvoltare rapida". ATITUDINEA FATA DE BLOCUL MUNCITORESC-TARANESC. Despre infiltrarea comunistilor in Blocul Muncitoresc-taranesc, Pauker nota ca acesta ocazie "a prilejuit partidului o noua si larga experienta in domeniul muncii de masa". In ceea ce il priveste pe Elek Koblos, acesta a considerat Blocul Muncitoresc-taranesc "o organizatie prin intermediul careia noi trebuie sa traducem in randurile maselor programul nostru". Si atitudinea fata de Bloc a acestuia era identica. Disensiunile dintre cei doi s-au datorat asadar dorintei amandurora de a prelua sefia partidului. Rivalitatea in functiile de conducere era pentru primii comunisti romani mai importanta decat problemele de ordin ideologic. Acestea din urma erau rezolvate de catre ideologii din Comintern. Lupta pentru putere a comunistilor din partidele afiliate Moscovei va fi aspru sanctionata in viitor sub eticheta de "fractionism de partid".

Iancu Mou: arheologia unei mrturii a lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru. Racovski i partidul care nu exist
Posted on aprilie 18, 2011 32

Rate This

Iancu Mou, reprezentant al generaiei 80 n istoriografia romneasc, s-a remarcat n primul rnd ca arheolog, participnd efectiv la mai multe campanii de spturi n situri romane din ar, dar i din Italia. A publicat cteva cri de sintez, dedicate epocii romane, (Dacia Provincia Augusti, 2004) dar i folositoare instrumente didactice, (Atlas istoric colar, 2 volume, 2002 ori Mihai Viteazu, un principe renascentist, 2008), auxiliare menite a optimiza actul educaional n sfera istoriei. Dup 1990, nu i-a mai refuzat misiunea pe care, nc din familie, o resimea ca o urgen, anume rescrierea corect a istoriei (mai mult sau mai puin) recente, n special a istoriei micrii comuniste i a comunismului din Romnia (Romnia i comunismul.1919-1939, 2000).

n cele ce urmeaz, profesorul Iancu Mou ne ofer cteva pagini semnificative dintr-o procedur arheologic n documente-mrturii n care s-a fixat memoria vie a unor actori principali de pe scena politic romneasc. Nu este primul istoric gzduit pe acest blog. A mai contribuit, cu profesionalism i generozitate, la alctuirea Dosarului 15 Noiembrie 1987 Braov, Profesorul universitar doctor Ovidiu Pecican. Cu prietenie veche dar i cu solidariti mereu reafirmate, l primesc acum pe Iancu n Pavilionul de oaspei, pentru a expune aceste cioburi de memorie scoase la lumin de un arheolog mai mult dect calificat, chiar pasionat i motivat, n plus, i de biografia personal. Drag Vasile, Nu vreau s-mi fac pcate i s nu-i trimit mcar o parte din cele ce-mi amintesc din acea Istorie a partidului comunist din Romnia, rostit, povestit, cum vrei tu, de Gheorghe Cristescu-Plpumaru n nchisoare. nainte de toate cteva lmuriri. Materialul, dactilografiat pe hrtie de mtase ( pelur parc i zicea), fa spate pe fiecare foaie mi-a parvenit n toamna anului 1985 de la L.I., un vechi i foarte serios lider sindical social-democrat. Un social-democrat autentic. Omul a trecut prin mai multe nchisori n perioada 1948-1953 i mai apoi din 1957 pn n 1964. La Gherla i mai apoi la Aiud s-a ntlnit cu tatl meu i, fiind amndoi social-democrai e normal c s-au apropiat unul de altul. ntr-o anume prioad , nu-mi aduc aminte bine, de altfel n material nu era specificat n care din universiti s-a petrecut povestirea, a ajuns i Plpumaru. Pentru a-i nciera pe deinui, comandantul i-a bgat pe socialiti n aceleai camere erau mai multe cu legionarii spernd c se vor gtui unii pe alii. Spre surpinderea direciei omenii s-au comportat destul de civilizat, date fiind condiiile. Dar au vorbit. Plpumaru parc voia s se justifice fa de ceilali, mai ales fa de social-democrai. O alt precizare cred eu necesar. Materialul a fost dactilografiat n 3 exemplare. Autorul povestirii, L. I., scrisese, cu creionul, pe prima pagin, c a fost dactilografiat de o doamn din Bucureti ( nu-mi aduc aminte numele) cu indicaia ca la moartea sa a lui L.I. s fie predate, cele 3 exemplare, Bibliotecii Academiei. Ce s-a ntmplat cu celelalte dou al treilea mi-a fost confiscat nu tiu. Acum, ce mi amintesc din material. Pe primele dou pagini L.I. inuse s-i fac un gen de portret lui Plpumaru. Se vedea c l cunoscuse n perioada interbelic, prin anii 1934-35. Cristescu nu mai avea nimic din inuta brbatului bine fcut, chipe i arogant din anii de nceput ai comunitilor. Nu numai regimul de detenie l schimbase, ct ranchiuna i ura care-l mcinau mpotriva lui Dej i a celor care conduceau ara, care l-au aruncat n nchisoare

fr ca el s se simt vinovat de ceva. i mai rmsese doar o tipic aplecare ctre intrig, ctre tras sforile chiar i n nchisoare. Unii dintre ofierii penitenciarului l detestau pentru c avea obiceiul s fac pe dracu n patru s se dea bine cu direcia. ntr-una din discuiile dintre socialiti, la care se pare c au asistat i unii dintre colegii legionari ( fr a se amesteca n discuie!), Plpumaru s-a apucat s descrie modul n care a aprut partidul. ( Nu m judeca prea tare pentru povestire, mi aduc aminte pasaje, uneori formulri aproape exacte. Acolo unde nu-mi aduc bine aminte dau sensul discuiei. Tot ce apare ntre paranteze este intervenia mea, nu a lui P.)

tii foarte bine ce era Romnia dup rzboi ( primul). Haos, fiecare fcea ce i trecea prin cap. Atunci, eu, ca socialist la Bucureti, am luat hotrrea de a candida la alegeri s ajung deputat. i am ajuns, fr prea mare greutate. Aveam ceva cheag, aveam relaii la toi, i la poliie i la unii politicieni. Unul, un liberal mi-a zis c prea sunt frumos i detept ca s nu ajung i eu n Camer. L-am crezut i am ajuns. Atunci au venit la mine unii tovari unguri din Ardeal i unii tovari evrei de la Iai i mi-au spus c Racovski ( Cristu Racovki, eful Ucrainei) imi trimite salutri i c trebuie s inem neaprat legtura, c se vor petrece fapte mari pentru ar. tiam c este printre prietenii tov. Lenin care are mare ncredere n el, dup cte fcuse pentru soviete nc din 1916. Dup o vreme au venit civa tovari care mi-au spus c Lenin este nemulumit de cele ce se petrec n Romnia, c socialitii sunt revizioniti i se dau cu moierimea i cu capitalitii. C trebuie s facem tot ce se poate pentru a-i lovi acolo unde-i doare mai tare. Era, parc, imediat dup ce tov. Racovski fcuse parte din delegaia care a luat hotrrea de a crea Kominternul. Acolo, la Moscova, tov. Racovski a anunat c n Romnia exista un partid comunist dar c lucra n ilegalitate pentru c guvernul burghez nu ridcase nc starea de asediu. Eu tiam c nu avem partid dar tiam c muli tovari, mai ales dintre basarabeni ( evrei) erau la Bucureti i c ncercau s loveasc n regimul politic. Mai tiam c tov. din Ardeal, ungurii, aveau de gnd s mite mpotriva unirii forate cu Romnia i c tov. Kun ( Kun Bela) fcea minuni n Ungaria. Deci, noi cei de la Bucureti trebuia s-i ajutm din toate puterile. Trebuia s-i ajutm s in sovietele n Ungaria i s-l ajutm pe tov. Racovski s loveasc n regimul de ocupaie din Basarabia. Aa c ne-am organizat. Eu i alii (. nu mai in minte numele lor) am primit sarcina s facem mare agitaie mpotriva msurilor guvernului, s demascm exploatarea ranilor i muncitorilor din Basarabia i Ardeal. Mai ales trebuia s facem interpelri n Camer, s facem atmosfer n pres. i aveam unde c multe din ziare aveau n spate oameni de-ai notri. Probleme mari n-au fost dect la Iai unde un muncitor de la RMS ( Regia Monopolurilor Statului) Nicolina a adunat o band de btui i i-au btut ru pe tovarii care au pus steagul rou pe nite cldiri.Steagurile au fost date jos i au pus tricolorul romnesc spre marea noastr dezamgire. Ba au cerut poliiei s le dea voie s-i aresteze pe tovarii notri care mai voiau s protesteze. Organizaser acolo un mar. Ocazia era nmormntarea unui

muncitor brutar. Dar, naionalitii au oprit orice manifestare de simpatie i mpotriva guvernului pe motiv c unii dintre ai notri aveau la ei pistoale. Pi cum s nu ai pistol? Cum s te fi aprat de poliie sau de naionaliti? i eu am avut mult vreme un revolver. Chiar i n Camera era asupra mea. ( n. mea. Muncitorul de la Iai : Ion Munteanu, fondatorul unei micri de dreapta naional. Omul poate fi considerat un gen de precursor al Legiunii) Povestea cu atentatul de la Senat. N-am tiut aproape nimic de ce avea de gnd Goldstein. Nici cnd a vrut s-l omoare pe Argetoianu, nici cnd a pus bomba la Senat. Nu tiam nici eu nici ali tovari, c aripa noastr trebuia s se ocupe numai de problemele politice admise. tiam, nc de cnd m-a cutat trimisul tov. Racovski, c exista o parte dintre noi care lucrau n ilegalitate. Aa erau dispoziiile venite din Rusia i de la tov. Racovski. Venise la Bucureti, conspirat, Constantinescu. Era pornit ru mpotriva bestiei de Argetoianu c aresta n stnga i n dreapta de-ai notri. Unii au fost btui ru de tot de poliie i de unii de pe la armat. Cnd am aflat c a pus bomb la trenul lui Argetoianu mi-am zis c nu-i ntreg la cap. M gndeam c dac l-ar fi omort ne arestau i ne omorau pe toi. Cnd am aflat c Argetoianu a scpat m-am gndit c poate o s fie i mai ru, c va dezlnui iadul pe pmnt pentru noi. Noroc c n-a apucat, c Goldstein cu Osias i cu Leon ( Lichtbau) au pus bomba la Senat. Noi, civilii nu tiam mare lucru. Era treaba lor a tehnicilor, care lucrau cu servicile tovarilor bolevici din Ucraina. Nu-mi aduc aminte cine le-a adus explozibilul dar tiu c unul dintre ai notri i-a pltit cltoria de la Rieni la Galai i de acolo la Bucureti. Dup explozie ne-am cam dat la fund o perioad c prea era lumea pornit mpotriva noastr dar eram ateni la cele ce se petreceau pe Nistru i n Ardeal. C tot atunci se luase la Kiev hotrrea s facem greva general la CFR. Unii au zis c suntem nebuni s facem grev politic. Ar fi fost man cereasc pentru turbatul de Argetoianu s ne nchid pe toi. Dar ordinul a venit s facem cu orice risc. Trebuia s ajutm, prin blocarea circulaiei trenurilor sau prin mari ntrzieri, deplasarea trupelor ctre Ardeal i ctre Nistru. tiam c tov. Racovski primise ordin s atace cteva puncte din Basarabia, s provoace incidente ca s fie motiv pe pornire a revoluiei i la noi. Tot aa, trebuia s dm rgaz tovarilor unguri s loveasc n Ardeal i s-i consolideze poziia n Ungaria. De aia trebuia s facem greva. Dar a ieit prost. Muli muncitori n-au vrut s intre n grev iar alii, naionalitii, au refuzat i ne-au ameninat c ne omoar dac nu lsm trenurile s treac. Aa a fost la Adjud, unde doi tovari au fost btui de civa care nu erau de-ai notri iar la Teiu un acar l-a lovit cu o lopat n cap pe unul de-ai notri. E drept c i tov. unguri din Ardeal au greti grav. S-au apucat s umple oraele de materiale de propagand mpotriva regimului burghez romnesc i s-i cheme pe unguri la lupt mpotriva lipitorilor de la Bucureti. Unul dintre cei care asista la povestire l-a ntrebat ce e cu povestea cu partidul comunist pe care l-a declarat Racovski desi nu exista. Pi tov. Racovski a fcut declaraia creznd c face un pas mare nainte fa de ceilali participani la congres ( de nfiinare a Kominternului). El, Racovski, fusese cu tov. Lenin n Elveia ( anii 1915-1916) i tia care erau planurile. Trebuia s se declare c exist partide n fiecare ar din Europa, ca s nu se ajung ca burghezii i armatele lor s atace Rusia. De aceea a crezut nimerit s spun c noi deja avem partid, c suntem de acord cu condiiile scrise de Buharin. C de fapt pentru noi era totuna dac aveam partid intern sau c eram filial.

Oricum tot tov.Lenin i ceilali tovari tiau ce e mai bine pentru c voiau s aduc libertile sovietice i la noi ca i la trdtorii de poloni, cehi i alii. La nceput ne-am temut cnd armatele au atacat pe polonezi s nu fie btute. Dar cnd am vzut ce succes au ne-am bucurat, am crezut c vor veni i la noi. C tov. unguri n frunte cu tov. Kun vor reui s-i alunge pe romni din prile Oradiei i Aradului. Dac tov. Racovski nu afirma c avem partid nu prea aveam anse s fie eliberai de guvernul burghez prin intervenia armatei tov. Racoski.! Da neau cam ncurcat aciunile lui Goldstein i a tovarilor lui. Mai ales atunci cnd i-au pus n cap s fac evadare pentru cei care fuseser nchii. Primise oridinele lui s-i scoat cu orice pre ca s ntreasc activul combativ. Ne-au mai ncurcat i tov. Moscovici i alii care au nceput s scoat bani prea muli prin Bucureti. Au nceput cei de la poliie s se intereseze de unde avem banii. Ce puteam s spunem, c ni-i trimitea tov. Racovski? S-a mai ntmplat c unul dintre tehnici ( mesager) s fie prins, ca prostul, la Galai cnd aducea o sum mare de bani n hrtii de 2 i de 5 lei. Erau din lotul evacuat n rzboi n Rusia i pe care au pus sechestru tov. sovietici. Nenorocirea este c erau foi netiate i au pit-o ru de tot cu poliia. ntrebat de tensiunile cu ardelenii a rspuns Ardelenii, mai ales Fluera, erau greu de convins c este necesar conducerea tov. Lenin i a Kominternului. Ei spuneau c ei nu sunt obinuii s asculte de cineva pe care nu l-au ales. nc mai credeau c sunt sub asuprire austriac, s fac ce le trece prin cap. De aceea nu erau prea bine venii la Bucureti i nici nu prea vorbeam cu ei. Nu odat ne-au luat peste picior i au rs de micarea noastr ( socialist i sindical) spunnd c avem un mare nimic. Ne-au luat pe sus spunnd c ei tiu cum se lupt i politic i sindical, c s-au btut cu ungurii pn la unire i c nu sunt de acord ca noi s spunem c ei fac parte din Ungaria de Est ( nume dat de comunitii lui Racovski Transilvaniei) i c ar trebui s adere fie la partidul tov. Kun fie s aib o filial a lor legat direct de Moscova. ( Ideea cu regionalizarea partidelor comuniste avea s reapar n ideile lui M. Pauker, ncepnd cu 1924. De fapt Pauker scria despre comuniti c, organizaiile sunt separate, c fiecare zon istoric ar fi avut un alt partid filial. Dar se poate vedea c nc n anii 1920 -22 bntuia deja povestea dezmembrrii Romniei. ) Ardelenii nu voiau s aib nici mcar o conducere comun cu tov. unguri i fceau mare scandal cnd se punea problema unui mod tovresc de a conduce organizaia. Voiau ca toate funciile s fie alese dup modelul burghez, prin vot deschis i nu admiteau numirile directe venite de la tov. Racovski. Mai fceau mare caz de activitile lui Constantinescu, Goldstein i nu acceptau s protesteze mpotriva campaniei de a-l prinde pe tov. Bujor. Spuneau c ei nu recunosc un conductor care s fi fost trdtor, dezertor. N-au neles niciodat c tov. Bujor a dezertat pentru ideile sale socialiste i comuniste, nu din laitate. Nu te puteai nelege cu ei nici cnd era vorba despre organizarea de aciuni n for. Adic nu voiau s ia parte la aciuni de organizare a unor evadri, n greve politice, n aciuni de protest de strad. Cnd auzeau c este nevoie ca unii tovari s fie narmai s rspund la nevoie forelor poliiei sreau ca ari. Spuneau c au vzut ce se poate ntmpla cnd un muncitor este narmat i se bate cu poliia. Aminteau de unul, Weiss din Timioara care ar fi tras fr niciun motiv asupra unui gardian public. Au urmat razii n cteva fabrici particulare din ora i au fost arestai i btui ru vreo 7 tov. care aveau arme asupra lor.

 Ardelenii n-au acceptat nici s organizeze ntruniri ale socialitilor la care s se pun problema acceptrii propunerilor tov. Buharin n vederea trecerii la partidul comunist. Spuneau c ei nu accept condiii din afar. Continum s prezentm fragmente din mrturiile lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru, unul dintre fondatorii Partidului Comunist din Romnia, puse la dispoziie de istoricul Iancu Mou. Sunt evocate idei i aciuni terifiante ale unor revoluionari ale cror idealuri, urmaul lor direct, Ion Ilici Iliescu, declara n primele momente dup preluarea puterii n decembrie 1989, c au fost ntinate de Ceauescu, lsnd s se neleag limpede c el le va reabilita! Din fericire pentru ar, ceasul istoriei arta alt or!

Aceste mrturii consemnate de tovari de detenie, n timpul deteniei, cnd Plpumaru nu mai avea nimic de pierdut sunt cu att mai importante cu ct, nc apar hagiografii elogioase (n fapt, adevrate acte de terorism intelectual, ndreptate mpotriva adevrului istoric) ale acestei personaliti complexe i fermectoare, cum scrie cu nalt competen Acad. Florin Constantiniu! (dar despre ce fel de competene e vorba, vezi: http://teodorescu.catavencu.ro/2008/04/sinceritatea-de-turnator-a-istoricului-academician-florinconstantiniu/ ) Pentru aceste motive profesorul i istoricul Iancu Mou merit admiraia, respectul i gratitudinea tuturor acelora care mai cred nc n adevr. Problema congresului de fondare (a P.C.d.R.) ntr-o discuie mai aprins ntre Plpumaru i unii dintre socialiti, cei din urm i-au reproat c s-au lsat dui de nas de bolevici i mai ales de Racovski. C tot ceea ce susineau ca fiind o discuie i o lmurire a poziiei partidelor de stnga din Romnia ( erau mai multe) a fost doar o tentativ de a elimina pe cei ostili bolevismului. Plpumaru a intervenit cu urmtoarele: Voi toi tiai c pentru a avea o prezen n plan internaional trebuia s ne dm pe lng cineva cu putere i cunoscut n lumea burghez ( n Occident). Cine ne tia pe noi acolo? Nimeni. Pe cine cunoeatu tovarii din Frana sau din Germania? Pe nimeni cu excepia tov. Racovski. i tii foarte bine c tov. Racovski a activat serios i n Elveia i mai apoi n Germania pn la Revoluie ( cea din Rusia). De aceea cercul i gruparea socialist din Bucureti i din Dobrogea inea s-l ascultm n toate pe tov. Racovski. Doar nu era s ne lum dup voi ( ardeleni) care i-ai trdat pe tovarii unguri i v-ai dat cu burgezia i moierii din Romnia. C voi nici mcar n-ai vrut s discutm de scoaterea de pe tron a blegului de Ferdinand. Aa c noi am neles c pentru a aduce sovietele la noi trebuia s ascultm n toate

de directivele venite de la Kiev. La fel tovarii bulgari din Dobrogea care nu uitau c tov. Racovski a fost urmrit i persecutat de poliie i de ctre armat. ( Racovski era bulgar). Lui i-a venit ideea s trimitem delegaia la Moscova care trebuia s semneze oficial trecerea la partidul bolevic odat cu semnarea condiiilor de recunoatere. ( Este vorba de cele 21 de condiii care se pare c au fost opera lui Zinoviev. Nu tiu dac merit sau nu s dau cele 21 de condiii aa cum au fost ele, nu cum sunt prezentate n mod curent. O fac fie i numai pentru cei care vor si aminteasc de marea ticloie.) 1. Propaganda i agitaia sunt comuniste i vizeaz n acelai timp burghezia i reformismul. 2. Epurarea posturilor de rspundere n micarea munictoreasc. A se nlocui reformitii prin comuniti. 3. Aciunea legal mbinat ntotdeauna cu cea ilegal. (Atenie! De la nceput cu terorismul!) 4. Propaganda ideilor comuniste n armat. 5. Propagarea ideilor comuniste la ar. 6. Denunarea patriotismului social i a pacifismului social (!!!) 7. Ruptura complet i definitiv cu reformitii. 8. Susinerea nu prin vorbe, ci prin fapte a oricrei micri de emancipare colonial. 9. Crearea unor nuclee comuniste n sindicate. 10. Organizarea partidului comunist trebuie s fie bazat pe o disciplin de fier, de tip militar. 11. Epurarea grupurilor parlamentare. 12. Combaterea internaionalei sindicale de la Amsterdam. ( sindicatele socialiste) 13. Epurarea periodic a partidelor comuniste de elementele mic-burgheze. 14. Ajutor necondiionat republicilor sovietice n lupta mpotriva contrarevoluiei. 15. Fiecare program naional-comunist trebuie adaptat la condiiile specifice ale rii. 16. Hotrrile Kominternului, partid mondial unic ( !!!) au caracter obligatoriu. 17. Partidele sunt comuniste i nu socialiste. 18. Toate ziarele comuniste trebuie s publice toate documentele importante ale Koninternului. 19. La patru luni dup al II-lea congres va fi convocat un nou congres pentru a dezbate propunerile. 20. Noul comitet central va fi ales cu 2/3 de membri comuniti. 21. A exclude din partidele comuniste pe cei care resping propunerile prezente. Delegaia care s-a dus la Moscova pentru a semna actul ticlos de mai sus este cunoscut. Important este epopeea lui Jumanca i Fluera. Fluera i Jumanca nu s-au dus odat cu noi, ceilali. Ei au venit pe cheltuiala lor i au venit cu tot soiul de documente ale celor care voiau revizuire, nu bolevism aa cum voiam noi. Nu mai tiu cine, cred c unul dintre oamenii lui Buharin ( Lenin, Buharin, Zinoviev i ali lideri bolevici aveau drept grzi de corp soldai germani!)a spus c dac ne ncurc prea mult are el grij de ei, definitiv. Tovarii de la Bucureti n-au fost de acord. Au spus c dac cei doi pesc ceva nu mai avem nici o ans n Ardeal cu romnii din sindicate. Aa c dup cteva ntlniri scurte s-a hotrt ca cei doi s nu mai fie primii la congres i nici n-au fost invitai s

semneze declaraia. Era pe acolo un basarabean care fcea trafic cu arme pentru tovarii din Ungaria. El mi-a spus c cineva de la o ambasad ( nu spune cine sau care ambasad)le-a transmis lui Fluera i Jumanca s nu se ntoarc n Romnia prin Basarabia c nu vor mai ajunge acas. Aa c au plecat prin Viena unde au fcut mare trboi de cele vzute i auzite la congres. Mare lucru! i ce-au rezolvat cu asta? n legtur cu ceea ce mai numesc unii ( inclusiv n cri de dup 1990) drept lupta ideologic pentru crearea p.c.r.: Voi ( socialitii)ai stricat tot. N-ai neles c era necesar s provocm un rzboi civil care s drme burghezia pe cnd nc nu avea putere. Nu prinseser cheag n Ardeal i n Banat. Iar voi care aveai oameni n Parlament tiai asta foarte bine. Dar n-ai vrut. V-a trebuit legalism i pstrarea ordinii. N-ai vrut nici greve politice i nici s ne narmm s luptm dup cum ne ndemna tov. Racovski. De ce credei c l-a trimis pe Constantinescu i pe tehnicii lui? Ca s ne ajute la lovituri bine intite. Voi ardelenii i unii din tov. din Banat n-ai vrut! Atunci sa luat hotrrea de a o rupe cu voi. Am rupt-o n februarie i voi ne-ai turnat lui Argetoianu. ( Cineva dintre socialiti i-a atras atenia c Argetoianu era informat chiar de ctre unii dintre comuniti.) Am bnuit dar nu era ceva prea grav. Oricum nu tiau de la noi ( comunitii!)unde erau ascunse documentele venite de la tov. Racovski, nici unde aveam banii ori altele. Abia dup ce voi ai spus c nu participai la congres c nu vrei s fim bolevici cu toii s-a hotrt s fim arestai. i ce-ai obinut cu asta? Noi am ieit nvingtori chiar dac am fost nchii, torturai ( minte!) i ne-au fcut proces. Cel puin am obinut ce-am vrut, ne-a luat n seam presa i unii dintre intelectuali. ( A se vedea lista susintorilor din lumea bun dar naiv! care s-au revoltat c nu se poate opri, bloca crearea unui partid chiar i comunist!) i credei voi i astzi c tovarii care au intrat n nchisoare n-aveau, nc de la nceput, mijloace de scpare? Pi nu v aminti cum au evadat cei mai muli? Este adevrat. Nu am reuit s terminm congresul i s alegem conducerea. Ei, i? S-a fcut anul urmtor n octombrie cnd am fost ales dup ce am fost propus la primul congres. i chiar dac nu am fost ales atunci tot eu am condus partidul. Eu primeam ordinele pentru aripa politic. Tov. Constantinescu le primea pe cele pentru tehnici. Oricum nu ne-au putut opri iar voi socialitii ai devenit trdtori n ochii notri cei din Bucureti. Pe voi nu v suportau nici tov. din Moldova i nici cei din Ardeal ( ungurii) Asta i dup ce Fluera n-a avut ce face i a anunat ministerul de interne de afacerea de la Viena. ( n. mea. Am cutat s vd la ce fcea referire Plpumaru cu afacerea de la Viena. O redau aa cum am gsit-o n presa vremii.) n anii 1921 i 22 au poposit la Viena civa comuniti de vaz. Printre ei Ghi Moscu, zis Moscovici. Personajul era urmrit nc din 1920 pentru diferite motive dar niciunul politic. n 1921, dup luna noiembrie, a fost prins, la Craiova, un oarecare Chiriescu. Avea asupra lui o sum enorm de bani. Anchetat a declarat c trebuia s-i transporte la Viena unde era ateptat de Moscovici i ali tovari crora trebuia s le predea banii. A fost reinut. n preajma verii din 1922 eful poliiei din Viena i alte autoriti austriece au solicitat Ministerului de externe al Austriei s atenioneze Bucuretiul c Viena era inundat de bani romneti

aruncai n toate direciile de mai muli indivizi printre care figura Moscovici. De fapt, la ancheta poliiei austriece s-a dovedit c Moscovici arunca banii pe dotarea, ntreinerea i organizarea unor bande de dezertori printre care i romni ce urmreau o revoluie n Austria i Bavaria! Pe fondul acestui scandal la Viena, poliia romn a prins pe un tip, Enciu Atanasov, omul lui Racovski n Dobrogea, care venea pe ruta Odessa Varna Constana Bucureti i el cu o mare sum de bani dar i cu mult valut i pietre preioase. Toate erau sustrase din pri ale valorilor romneti sechestrate de ctre Lenin dup 1918. Este interesant c fuseser furate din casetele de valori ale unor persoane particulare care au vrut s le scape de. jaful ocupantului german! Cristescu a mai povestit i cum a decurs aza zisul congres II pe undeva prin toamna lui 1922. S-au ntlnit n casa unui frizer din Ploieti, ntr-o sear la ora 22. La ora 24 congresul era gata. Participaser la el 8-10 persoane. La final ( pn la ora 24) fcuser i cheful de rigoare!

1. Drag Vasile, m ntreb dac nu cumva am greit lansnd o tem att de urt i de complicat. Oricum i mulumesc nc odat pentru generozitatea de a m gzdui n spaiul tu. Este pentru mine un privilegiu s pot contribui cu ceea ce tiu la aceast zon n care ne simim ct de ct noi nine. M simt cu att mai mult onorat cu ct abia ce am scris i deja a aprut. Dac nu te-ai satirisit de povetile cu ticloi mine diminea am s abordez dou probleme grave dup opinia mea: anul 1924 i 1929. Acum e prea trziu ca s fac un text dup memorie. Dar noaptea m va ajuta s decantez unele lucruri. Asta nu nseamn c voi inventa sau fabula dup cum crede dl. Culai c fcea Herodot ( care aa i fcea!) Imi trebuie un oarecare timp de hodin s nu cumva s scap i alte perle. n loc de noapte bun ( copii!) am s-i mai relatez o chestie cu haz din aventurile comunitilor. Prin anul 1932, n plin criz ( o s vedei cum era adevrata criz!) un frizer pe nume Fritz Hartmann, de loc din Hui, mutat ca tehnic n Bucureti, primete ordin s fac propagand. Biatul nu tia prea bine romnete. Dar, conform ordinului, trebuia s scrie unde putea ( grafitti!?) ce primise n plic. Fiindc a vzut c cei de teapa lui nu erau deloc agreai prin zona Grii de Nord se apuc s scrie urmtoarele: Triasc PCdR, n pm..tii pe peretele de la o toalet public de pe Calea Dudeti. Un ceferist onest, din Adjud, care lucra prin zon, l ia la ntrebri. Fritz nu prea nelege ce i se spune. Dar replic Ce vreai de la mini? Eu nu vrei vorbete limba ta de burghez! Omul nostru, btinaul i-a ras vreo dou peste flci i se pare c i-a spus ceva de genul Mi aista, dac nu vrei vorbete atunci mcar belete. Blete ochii s vezi ce fac eu pe ce ai scris tu. i omul nostru i-a ndreptat jetul natural ctre inscripie. Fritz sare ca fript i ncearc s-l opreasc. Faza urmtoare: un pumn ct un cap de miel n freza lui Fritz, dup care jetul pe Fritz. Vine poliia, vede situaia. l ia pe btina, i d o amend de 20 lei ( un pol!) i l amenin c-l bag la rcaore pe 30 de zile dac nu pltete n cteva zile. Se ncjete btinaul i i aduce aminte c are un cunoscut prin poliie. Apeleaz la el, dar nimic. Pe scurt. Se ajunge la proces i la pri. Al nostru

spune n faa instanei Onorat adunare. C partea advers zice ce zice e una. Dar de ce s traiasc pecereul la n p mamii? Ce treab are mama cu boii tia? ( din ziarul Dimineaa)

Dragi convorbitori, Dac nobilul Vasile m va mai accepta voi mai trimite pagini din ceea ce numesc o faet a nemerniciei. Selecia pe care o fa nu este dect pe baza la ceea ce mi aduc bine i foarte bine aminte. Sunt cteva episoade de tot rsul. Dar pn la rs, cu voia Dvs.voi prezenta unele monete foarte grave. Printre ele minciuna cu aa zisa fondare a PCRdR ( cum bine remarca un corespondent); rzbunrile comunitilor pentru aa zisa arestare abuziv care a dus la procesul din Dealul Spirii, aciunile n for pe linia Nistrului; raportul Criniceanu poate i altele. Dar s ne amuzm puin. Suntem n Sptmna Mare. Cndva, prin 1926 ( deci dup ce a intrat n vigoare legea Mrzescu, pomenit fie-i numele n veci!) la o alt mare srbtoare cretin Sf. Maria ( 15 august, ca s nu se confunde cu cea Mic din septembrie) un grup de tovi s-au apucat s fac o manifestaie! i-au gsit un loc, undeva pe la marginea Bucuretiului. Vis-a -vis o biseric unde oamenii normali la cap s-au dus s aud slujba. Tovii. au ateptat, pe un loc viran pn cnd enoriaii ieeau din biseric. Atunci, ca fulgerai de internaionalismul proletar, au scos un steag mare, rou, cu secer i ciocan i s-au apucat de tot soiul de strigturi din registrul obligatoriu al vremii. Oamenii s-au crucit, i-au lsat n pace. Cnd au vzut c proletariatul nu reacioneaz s-au apucat s-i ia pe oameni la . njurturi. S-i fac mistici i slugi ale imperialismului. A urmat o scen de toat frumuseea. O parte a enoriailor au smuls niscai pari dintr-un gard i a nceput o hor cu strigturi cu asortarea capetelor pe care poposeau parii de gard. Norocul tovilor a fost c au srit vreo 5-6 gardieni publici care i-au scos din minile oamenilor. Dup care ntr-un cor de huiduieli i-au condus ctre Calea Victoriei. Artau ca nite cini jigrii, plini de julituri i cu buze sngernde, cu hainele cam rupte etc. Cam aa i trata o lume normal pe tovii. de atunci. i-au dus pe Calea Victoriei la cererea lor. Pentru c acolo, ziceau ticloii, oamenii nu-i vor lua la btaie, c sunt civilizai. Ceea ce scriu nu este fabulaie, este un articol enorm pe prima pagin a mai multor ziare din epoc. i nu fac trimitere la Universul ( att de mult njurat de unii pentru c era a lui Stelian Popescu pe atunci) ci chiar la presa care le era favorabil, precum Adevrul care aparinea familiei Pauker! Lsai liberi au fcut-o i mai lat. S-au dus la una din grdinile de var ( nu-mi aduc bine aminte, cred c era Grdina Doamnei) i s-au tratat cu bere cu rom pn spre ziu. Seara, dup ora 21 au aprut i ali tovi ( lovii i ei de bere i vin). Au inut o edin ( la propriu!) dup care pe la spartul trgului ( beiei) s-au apucat s fac scandal prin ora. Fiind interpelai de poliie, unul dintre ei n loc s scoat actele a scos un pistol. Aa a fost de emoionat dup edina prelungit de peste zi nct a reuit s-i trag un glonte n picior! L-au dus la spital! Pcat c nu la 9!

Primul ef al PCR a fost un Plpumaru Acest articol a aparut si in Academia Caavencu din 11 Feb 2009 | Alin Ionescu | 0 comentarii | 371 vizualizri

Poate e o ironie a istoriei, poate doar o coinciden tmpit, n orice caz, dac ultimul secretar general al PCR a fost un cizmar, primul a fost un plpumar. i culmea, avea i o pantofrie. Gheorghe Cristescu a fost un personaj cu oarecare popularitate la nceputul anilor 20, nu att ca ef al comunitilor, ntre 1921 i 1924, ct mai ales ca gugutiuc populist, orator cu oarecare anvergur, bgtor de seam pe la ministere, pe la chermezele politice mai mult sau mai puin simandicoase i, nu n ultimul rnd, ca parlamentar al Partidului Socialist. Biat detept din nscare, Cristescu avea vocaia colportajului i harul cameleonismului social. Pornise realmente de la o plpumrie, undeva n strada Sfinilor, pe lng Armeneasc, i apoi, amestecnd n mod curajos activitatea revoluionar cu mimaul, ajunsese s strng un pic de cheag. Muli dintre fanaticii si colegi, Marcel Pauker, de exemplu soul celebrei Ane , l-au considerat un oportunist i un poltron. Dar acuzaia de oportunism era la ordinea zilei n acele

vremuri, mai tulburi ca mustul pus la fiert. Cristescu ajunsese n micarea comunist pe mna lui Racovski, cruia i-a organizat o perioad grzile de corp i l-a ajutat n operaiunile financiare. I-a fost ca un dulu, care mria la oricine s-ar fi apropiat de guru, dar care nici nu ezita, la o adic, s-i mai ngroape cte un os pentru uz personal. A fcut ocazional pucrie, o dat n 1909, cnd a fost arestat mpreun cu Panait Istrati. E arestat n 1921, imediat dup votul afilierii la Komintern a PCR, mpreun cu ali vreo trei sute de proaspei comuniti, i profit de ocazia procesului pentru a interpreta, la tribunal, rolul eroului comunist, sacrificndu-se pe altarul clasei muncitoare. n 1922, dup luni bune de audieri, martori adui s dea declaraii i atenie din partea presei, Guvernul Romniei acord o amnistie general a delictelor politice i Cristescu scap. Continu s fac politic comunist n

registru minor, dei e ales ef al partidului la congresul de la Ploieti. i asta pentru c Moscova nu vede n el omul cu vocaia aciunii subversive, cu patima teroristului, ci doar un individ mediocru, nclinat ctre compromis i aranjamente personale. Kominternul avea nevoie de eroi, iar Cristescu nu era dect un bufon marxist-leninist. Spat de colegi, suspectat de boii de la Komintern, e nlocuit n 1924, la al III-lea congres, de Elek Koblos, un tmplar maghiar, pare-se cu mult mai hotrt dect el i, n plus, agreat de rui. Totui, Cristescu-Plpumaru revine fulgurant n viaa Romniei, n 1936, de data asta fr nici o legtur cu comunismul. Fiic-sa, Tita Cristescu, una dintre cele mai curtate i mito gagici din anii 30, Miss Romnia 1926, este gsit moart n apartamentul ei, dup o supradoz de cianur. Agitat din fire, Cristescu a fcut puin tam-tam, dar s-a potolit rapid; i rmseser de pe urma Titei nite milioane, bijuterii, marafeturi. A avut un ultim moment de glorie cnd, deshumat politic de Ceauescu din motive tactic-naionaliste, ca pe nite moate ale comunismului neao, ine un discurs la Congresul al X-lea, din august 1969. Moare n 1973, iar astzi oasele lui snt bine -mersi la Bellu, n cavoul familiei.

Iancu Mou: arheologia unei mrturii a lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru (V). Lupeni 29
Posted on aprilie 27, 2011

Rate This

Anul 1929 i are importana sa n hagiografia comunitilor, fiind, n realitate, perioada n care trebuiau s se petreac evenimente majore. De fapt, Moscova dduse ordin ca toate filialele Kominternului s treac la aciuni prin care s arate c imperialismul este pe punctul de a ataca URSS. Ca atare, toate aciunile trebuiau s vizeze imaginaia celor care aruncaser n lume ideea unui nou rzboi. n ceea ce-i privete pe comunitii din Romnia trebuiau s provoace ct mai mult agitaie, s atrag atenia asupra lor pentru a deveni subiect de pres. Vrful aciunilor mpotriva imperialismului trebuia s fie la 1 august 1929. ntrebat de ctre social-democrai ce au vrut de fapt cu micrile, Plpumaru a rspuns:

 Nu prea tiu mare lucru despre aciunile de atunci, c Marcel (Pauker) nu m-a consultat deloc. El era, pe atunci, cel care conducea ntreaga micare i raporta totul direct Moscovei. tiu ns c a transmis c la noi toate erau bune dup ce el a reorganizat toat micarea. Bune pe naiba! A distrus cteva nuclee din orae, mai ales la Timioara. Nici la Cluj n-a fost mai bine. Avea nite idei pe care noi nu le-am neles. Oricum eu eram izolat i nimeni nu m mai ntreba ceva ct de ct important. Ce tiu este doar c venise ordin de la tovarii sovietici ca noi s facem aciuni, s artm c imperialitii vor s atace Rusia. Basarabenii erau cei care trebuiau s fie cei mai activi. Primiser ordin de la Odessa s se pregteasc. Se formase acolo un comitet revoluionar care avea pregtite toate materialele (de propagand), aveau chiar i stocuri de arme. Se primise veste c urmau s fie concentrate uniti de cavalerie pe Nistru. Ceilali, mai ales ardelenii i bnenii trebuiau s protesteze i mpotriva anexrii la Romnia ( Unirea din 1918), c se fceau zece ani de la eveniment. Cnd a ieit povestea cu micarea de la Lupeni am tiut c lucrurile scpaser de sub control. Mai ales c jurnalele puterii s-au dus acolo i au aflat tot felul de lucruri. Unele erau mai neplcute. Mi-aduc aminte c era amestecat n toat povestea un tovar, unul Munteanu sau Moldovan, care fusese i la voi (social-democrai) apoi s-a dus la rniti dar nu l-au primit. A venit la noi spunnd c tie de la voi cam tot ce trebuie i atunci tovarii l-au primit. Dar eu cred c era i omul Siguranei. El a fost cel care a aranjat totul. Numai c a dat peste un inginer care nu s-a lsat. Numai c sta, Munteanu , da aa l chema, s-a apucat s vorbeasc cu vreo 200 de tovari care nu tiu dac toi erau comuniti, s foloseasc fora dac minerii nu vor s fac demonstraie. Mai toi erau narmai cu tot felul de topoare i altele, de-ale lor dar erau i vreo 20-30 care aveau revolvere. Asta a fost marea greeal! C oamenii n-au vrut s fac nici grev nici demonstraie. Atunci s-a apucat s ocupe centrala electric i s taie oxigenul din subteran. Asta a fcut ca oamenii s nu mai fie de partea lui. L-au btut grav pe un maistru de la central i atunci cnd au venit jandarmii s-au baricadat. Nu mai aveau ce pierde c dac murea cineva n subteran (lips de oxigen) i-ar fi clcat minerii n picioare. Acuma toi spun c n-au avut dreptate, c nu era de ce s fac grev sau manifestaie. Nu-i chiar aa. C no duceau ei prea bine. Cu referire la deschiderea focului Ce guvern e la care trage asupra muncitorilor lui? E drept, nu ddeau drumul la electric, nu aveau cei de jos aer, dar nu te apuci s tragi n oameni aa, ca n rzboi. S-a zis c nti au tras unii dintre tovari. Poate c da, poate c nu. Eu nu cred c au tras ei primii. Oricum au murit destui. Din cte mi amintesc au fost vreo 60 de rnii i vreo 30 de mori Nu tiu dac armata a spus adevrul. De unde 10 mori i 15 rnii? Ci au fost lovii de glon i ci de altceva? ( Altceva erau: ghioage ghintuite, cozi de topor ranforsate cu oel, lanuri cu cap bil etc.; autoritile au ridicat de pe teren peste 500 kg de asemenea obiecte) C nu puteau cei care aveau revolvere s omoare atia soldai. i dup ce s-a terminat tot de ce sau apucat s-i fugreasc pe muncitori prin toat Valea ori prin pduri? C de fric unii s-au refugiat prin pduri cu familii cu tot. i de ce i-au pus pe momrlani s-i ia cu cinii i s-i bat?

 i nu s-au oprit doar la cei din Vale. Unul din tovarii unguri de la Braov mi spunea c s-au legat i de civa muncitori de la IAR. Ziceau c au fcut sabotaj la motoare. Da nu cred c era adevrat. Ce puteau sabota? Cineva din camer se pare c i-a spus c tia de cazul de la Braov, ( cel mai probabil era un fost legionar, poate chiar cu studii de inginerie) i c acolo nu poliia sau Sigurana au intervenit, ci chiar muncitorii. Da, c numai protii pot s cread c muncitorii ar fi srit pe tovari numai c au sabotat ceva la nite motoare. Eu unul nu cred c aa a fost. Am fost informat c poliia a intrat pe fir. I s-a spus c fiind o interprindere militarizat poliia nu avea nicio competen. Ce mi-e una ce mi-e alta! C au fost cei de la armat sau alii tot un drac. ( n realitate doi tovari unguri puneau nisip de turntorie n carburatoarele unor avioane prototip ale armatei. Au fost tratai de colegii de secie nct au stat prin spital vreo 3-4 sptmni) Discuia (din cte-mi aduc aminte) a lunecat ncet pe tema aciunilor pro Moscova ce trebuiau s fie puse n practic pn cel trziu la nceputul lunii octombrie. Sigur c trebuia. Numai c Marcel i oamenii lui nu aveau trecerea de care ziceau c se bucur. El nu tia s vorbeasc cu muncitorii notri i mai era i arogant. Ca s nu mai vorbim c i-a pus n funcii doar oamenii si. Le cuta n coarne celor de dincolo (de muni) mai ales celor de la Oradea i Timioara. Zicea c tovarii de colo sunt adevrai proletari i c numai ei lupt pentru distrugerea regatului. Tot el a fost cel care a venit cu ideea de a face propagand la ar. Dar nu a avut niciun succes. ranii l mai ascultau dar plecau i nu-i mai vedea nimeni pe la noi. Oricum nu ne-a cutat pe noi, vechii comuniti iar cnd i se trimitea vorb de la noi ne rspundea mai mult n doi peri. Pe urm a fost artestat. Noi credem c a scuipat cam tot ce tia cnd l-au luat la interogatoriu. C nu de poman l-a condamnat tovarul Stalin n rest, nu mi-aduc aminte s fi spus ceva legat de subiectul de astzi. Am gsit ns nu acum un fragment dintr-un articol aprut n ziarul Svedonia din Riga! Care se refer la eterna problem a Basarabiei. Se leag ntr-o mare msur cu atmosfera pe care o pregteau bolevicii pentru 1929 n Romnia. l redau pe scurt. 17 februarie 1929. Svedonia : Titlul articolului: Activitatea Kominternului n Basarabia Kominternul desfoar o activitate foarte intens n chestia preparrii rscoalelor din Basarabia. Civa dintre membri Kominternului mpreun cu reprezentanii comitetelor revoluionare au plecat grbii la Odessa, unde se afl n prezent centru micrii boleviste din Basarabia. Acolo au sosit din Basarabia reprezentanii comitetelor comuniste din Basarabia i din Tiraspol i civa membri ai guvernului republicii moldoveneti de lng Nistru. La aceast

consftuire, dup raportul comunitilor basarabeni, s-a hotrt organizarea rscoalei n timpul cel mai apropiat. S-a ntocmit lista viitorului guvern al Basabariei, despre care se pstreaz secretul. Au pornit n direcia Basarabiei mari transporturi de armament, care n timpul nopii sunt trecute peste Nistru. Rscoalele vor avea loc curnd. n legtur cu aceasta n Ucraina a i nceput dislocarea trupelor i mai ales concentrri de trupe n apropierea Nistrului. Adaos (de V.G.) Profit de tem pentru a da lista nominal a celor 22 de mineri ucii la Lupeni n 6 august 1929, aa cum sunt consemnai n volumul Cltorie prin vrstele Vii Jiului, autori Ioan Velica i Carol Shreter, Editura Destin, 1993: Prefectul judeului, tefan Rozvan, l mpuc cu pistolul pe Gavril Vito deschiznduse astfel masacrul muncitorilor. Au fost ucii 22 de mineri iar 5o au fost rnii. Iat pe cei 22 mineri-eroi ucii la Lupeni: Gaboi Martin (1889-1929)-miner la Victoria, Vasile Golcea (1902-1929)-de la mina Ileana, Gurzso Gavril (1893-1929)-de la mina tefan, Ghevelek Petru (1893-1929)-mina Ileana, Ion Groza (1911-1929)-mina Carolina, Fulop Mihai (1909-1929)-mina Ileana, Alexandru Negreanu (1900-1929)-mina tefan, Pataki Francisc (1902-1929)-mina tefan, tefan Ttar (1899-1929)-mina Ileana, Gavril Vito (19061929)-mina Carolina, Hegedu tefan (1899-1929)-mina Carolina, Fruja Petru (19o81929)-mina Carolina, Gaal Irimie (1899-1929)-magazia de materiale, Kolcsar tefan (18961929)-consum, Groza Loghin (1902-1929)-neprecizat, Szigeta Dominic (mort 1929), andor Antoniu (mort 1929), Vasile Donciu (1896-1929)-mina tefan, Ioan Vulpe (1890-1929)mina Carolina, Toma Maxim (1912-1929)-mina tefan, Sigismund Duca (1902-1929)neprecizat, Moise Aron (mort n 9 august 1929). cel mai n vrst dintre ei avea 39 de ani, iar cel mai tnr, aproape 17 ani. (n fotografie: monumentul ridicat n memoria lor la Lupeni. Creaie a sculptorului Ion Irimescu, el a fost dezvelit n 1969.) Completare la adaos: Drag Vasile, mi permit s adaug lista militarilor mori n acelai nefericit moment: plt. Leon Voinea, cap.Ion Tioac, Ion Gherghicu, soldai, Petre Iorgovan,Vasile Comnescu, Nicolae Mu, Ionu Aldea, Neam Vasile, Nicolae Iielciu, Serghie Dragoman, Vasile Paraschiv, Dumitru Vasile, Carol Vasilescu, Vasile Greu, Ion Grama. Numele celor rnii nu este publicat. Am fcut aceast completare nu pentru a contracara pe cei trecui de tine, ci pentru a se respecta acel adevr pe care-l dorim cu toii. Iancu Mou

Iancu Mou: arheologia unei mrturii a lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru (III). Problema Basarabiei
Posted on aprilie 20, 2011 27

Rate This

Al treilea set de cioburi restaurate i expuse aici de istoricul Iancu Mou, de pe antierul arheologic al mrturiilor celui care a fost primul ef al Partidului Comunist din Romnia, Gheorghe Cristescu-Plpumaru, ne ofer posibilitatea de a reconstitui poziia bolevicilor rui, dar i a celor din Romnia, fa de problema Basarabiei. Caracterul profund antinaional al politicii acestor revoluionari romantici (cum, cu obstinaie mistificatoare, continu s-i numeasc unii dintre cei care, n numele i cu simbria statului romn de azi, se ocup cu studierea i condamnarea tiinific a comunismului), natura terorist a aciunilor lor, cinismul i dispreul fa de principiile democratice social-democrate, ca s nu mai vorbim de cele burgheze, ies n relief fr nici o posibilitate de a le confunda. Oglinda istoriografiei marxiste din ultimii cincizeci de ani ar trebui s se fac ndri Tema de azi mi d ocazia s adaug i eu, la acest serial, o mrturie a unuia dintre subiecii-victime a acestei istorii. Mrturia lui ilustreaz efectele concrete, criminale ale punerii n practic a celei mai naintate nvturi despre binele omenirii. Pentru acest adaos i mulumesc prietenului i camaradului de baricad civic, n 1990, din Braov, profesorul Mircea Ivnoiu, care mi-a dat o carte a crei lectur a fost tulburtoare. Este vorba despre a doua ediie a volumului de mrturii ale unor romni refugiai din Bucovina i Basarabia, Basarabeni i bucovineni n Banat. Povestiri de via, Editori Smaranda Vultur i Adrian Onic, Cuvnt nainte de Smaranda Vultur, Studiu introductiv de Igor Cau. Volumul

(impresionant i ca dimensiuni) a aprut la Editura Brumar, sub egida Universitii de Vest din Timioara i a Centrului Interdisciplinar de Studii Regionale n acest an. Lucrarea beneficiaz i de un text nsoitor (pe coperta IV), tradus i n limba englez la finalul volumului, semnat de Sanda Golopenia, precum i de un album fotografic cu valoare de document i cu o putere de sugestie deosebit. Dar, mai nti, noile fragmente din Plpumaru, n prezentarea profesorului Iancu Mou: Problema Basarabiei Una din discuiile abordate n mai multe ocazii a fost aceea a Basarabiei. De fapt, era legat de dou probleme. Prima, inea de preteniile ruseti asupra teritoriului Basarabiei. A doua, de modul n care era organizat aa-zisul PCdR. La un moment dat unii dintre deinui ( bnuiesc i dintre fotii legionari) l-au ntrebat pe Plpumaru despre situaia din Basarabia. Ce tot facei aa de mare gur pentru Basarabia. N-a fost niciodat romneasc i oricum acolo adevrata putere o vor deine tovarii din Ucraina. Nici armata, nici jandarmii n-au avut acolo nici o putere. Ce administraie era aia care nu putea s conving c are puterea de a ine o provincie lng ea? Aa c degeaba v dai de ceasul morii i ne tot acuzai c am trdat ara. Pentru noi ara ncepea n alt loc. Acolo tovarii de la Kiev i de la Odessa tiau ce e de fcut. Iar noi, comunitii de la Bucureti trebuia s facem ce ni se cerea. i dac nu s-a reuit atunci, tot s-ar fi reuit. Aa cum s-a i ntmplat. Iar voi, legionarii degeaba v-ai fcut de lucru prin republica sovietic a Moldovei c tot noi tiam ce se petrece acolo, noi eram cei care controlam multe lucruri. Voi v ludai c preoii i nvtorii erau cu voi. Era o prostie. Cei mai muli erau cu noi i tiam tot ce vrei s facei. Probabil c discuia a iritat deinuii i s-a continuat: Pe voi ( legionarii) nu v-a preocupat dect s v luai de tovarii evrei sau de ucraineni. La ce v-a folosit? Ei erau cu noi i v urau c v credeai mari i tari. Ce prostie din partea voastr s credei c tot fluturnd romnismul vei obine ceva. Ce-ai obinut? Romnizarea nu s-a fcut i nici nu se va putea face vreodat. Ai agitat steagurile voastre peste tot unde v-au primit dar oamenii nu erau de partea voastr. Noi aveam mult mai muli i tiam s-i conducem. Nici la Iai nu aveai pe toi de partea voastr. Muncitorii adevrai erau cu noi. I s-a amintit c la Iai erau grupri sindicale ale munictorilor naionali. Da, e adevrat. Dar noi nu aveam nici un interes s-i lum cu noi. Erau tulburai de toate prostiile pe care le-au auzit n tot soiul de ntruniri. Ce le putea oferi un sindicat revizionist care nu avea nici direcie bine stabilit, nici o conducere ferm? Aa c tot s-au agitat i n-au fcut mare lucru. Iar cnd au vzut c guvernele nu le-au dat nimic s-au spulberat. Mcar noi tiam c aa se va ntmpla i am avut grij s-i pregtim cum trebuie. i nu numai la Iai. Cei

mai muli meseriai erau cu noi chiar dac nu artau. C n-am avut cum s ptrundem la ar este alt poveste. Acolo nu se nelegea nimic din ce voiam noi. Marea noastr problem nu erau ns ranii. Erau cei care nelegeau ceea ce se cerea de la noi i mai ales cum s facem s aducem sovietele la noi. i ce dac cei mai muli dintre tovarii notri din Moldova nu erau romni? Ce dac nu nelegeau prea bine romnete? Le ddeam materiale n limba rus sau n limba care o vorbeau acas ( idi). Cei mai muli nu nelegeau ce mare victorie a obinut Romnia c a anexat o provincie a Rusiei sovietice. Sperau s ajung s triasc destul pentru a ajunge s se vad condui de tovarii de la Kiev i s aib parte de o situaie asemntoare celor din Ucraina. De altfel cei din Basarabia nici nu ineau de partidul nostru. Ei erau cuprini n organizaiile ucrainene i erau condui de tovari, pe linie de partid de la Kiev, iar pe tehnic de la Odessa. ( la Odessa era stabilit un punct al NKVD, cu antene de transmisie, cu locuri de depozitare a materialelor pentru atentate etc. De acolo erau trimii curierii i alii) Toat lumea tia c partidul are subsecii. Ce aa mare lucru? Pi aa stabiliser tovarii de la Moscova i de la Kiev. Ce puteau nelege cei mai muli dintre tovarii din Ardeal cnd nu nelegeau romnete? Ei ineau de organizaia de la Viena, condus de la Moscova de tov. Kun. C din cauza intrrii armatei n Ungaria au trebuit s-i mute sediul la Viena. ( este vorba de campania armatei romne din 1920). Nici tovarii din Banat nu prea voiau s fie condui de la Bucureti aa c au fost repartizai tot la centrul de la Viena. Ct despre tovarii bulgari nici n-au vrut s aud de alt conducere dect a tov. Racovski. Cum el era la Kiev i mai apoi a plecat n misiune ( ambasadele de la Londra i Paris) organizaia a fost preluat de tov. Enciu ( Enciu Atanasov). Singurele probleme comune erau cele ale tehnicilor ( grupurile de atentatori). Ele erau organizate dinafar i toi din ar trebuiau s-i ajute. Le gseam loc de cazare, locuri s se ascund dup aciuni i i duceam la grani atunci cnd era nevoie. Fceam ce puteam s nu-i prind la venire sau la plecare grnicerii sau jandarmii de prin sate. C mai ales ultimii i zdrobeau n btaie pn s-i predea armatei sau poliiei. Mai apoi s-a bgat tare i Sigurana. Asta ne-a suprat cel mai mult c ia aveau obiceiul s infiltreze oameni printre noi. Aa a fost cu un fotograf din Hui care a fost prins n timp ce fotografia ceva cazarm. Dup ce l-au anchetat l-au recrutat i l-au lsat liber. Cnd a trimis materialele la centru ( Odessa) cei de acolo erau bucuroi c puseser mna pe secrete militare. Mai apoi i-au dat seama c nu sunt adevrate i ne-au cerut s-l facem s dispar. i disprut a fost! Cineva i-a amintit de numrul mare de incursiuni peste Nistru ale unor bande narmate. Ei i ? Ce mare lucru c mai treceau unii tovari peste Nistru i mai luau cte ceva de la rani? Erau mburghezii, aveau de toate i n Ucraina erau ceva probleme cu recolta. Cine s stea s se uite c se furau ceva gru sau altele? Las c n-au pierdut ranii prea multe. Mai mult i jupuia regimul burghez cu taxe i impozite. Cnd au murit la grani de-ai notri nu s-a scandalizat nimeni. C trgeau ca nebunii grnicerii. Nu odat au tras i cu mitraliera i au omort tovari, au distrus brci. tiu

c tovarii de la Kiev ne-au transmis c trebuie s gsim alte ci de ptrundere n Romnia. Atunci am vorbit cu tovarii bulgari i am czut de acord c cel mai sigur traseu ar fi cel prin Varna. Raportul Criniceanu De fapt este vorba despre un raport cerut de ctre Camera Deputailor prin intermediul Ministerului de Interne. Nu era vorba de Criniceanu ( am verificat), ci de generalul Vitoianu. Probabil c Plpumaru uitase numele real. tiu c n Camer, dup ce eu nu mai eram acolo, s-a prezentat un raport pe care l-a citit un general, unul Crincieanu. Acuma s fim bine nelei. Eu cred c acolo erau o groaz de prostii i minciuni. Ministrul de interne avea nevoie de mai muli bani i a gsit motiv c noi atacam pe Nistru. Noi n-am atacat nicidat. Erau misiuni ale tovarilor din partidul din Basarabia i ale centralei de la Odessa. C s-a tras e adevrat. Dar au czut destui i de-ai notri. Nu mai inei minte pozele alea de prin ziare care artau rnii i mori pe care-i denumeau bandii i bolevici? Au murit i dintre soldai. Aa e la rzboi. ( Din Raportul Vitoianu. Raportul, prezentat n faa Camerei arat numrul victimelor din rndul trupelor romne i din rndul jandarmeriei. A fost prezentat n luna mai (?) 1923 i cuprindea datele de pn atunci : 193 mori i 187 grav rnii din rndul grnicerilor i jandarmilor; 106 funcionari din alte servicii ale statului. Nu au fost prezentate date cu victime din rndul populaiei civile dar s-a estimat c furturile depeau orice imaginaie. S-a ajuns s fure pn i fiare de clcat!)

nti crile! Bineneles erau foarte bine pregtii pentru a suprima populaia. Cnd or ajuns n sat prima dat, or avut grij s adune toate crile de coal, din biseric, de unde erau i s le dea foc. i-au dat un comunicat la populaie, toat lumea s-i duc crile, nu exist s rmn la

cineva o carte, toat lumea s-i duc crile i s le predea. Aa cum o fost ordin s predm armament, dac-o avut cineva. Cartea era socotit o arm. O parte le-or predat, alt parte le-or ngropat n pmnt, le-au pus ntr-un fel de cutii, de lzi, ca s nu putrezeasc. Drapele, care-or avut drapele; le puneam cnd era srbtoare, cnd era Ziua Eroilor, la nlarea Domnului. Ziua de Ispas era Ziua Eroilor, o srbtoare foarte important pentru neamul romnesc. Era socotit aa de important ca sfintele Pati i ca ziua de Crciun. Care-or avut drapele or trebuit s le predea. De cri nu se tia cine are, cte are. Au mai dus unii, da nu toi. Dar de drapele se tia, c aveau ageni n comun, de ei n-o tiut nimeni, absolut nimic. Aveau trei ageni n comun, care or inut legtura cu ruii cu ani de zile nainte de a veni ei. Ei mai mergeau pe undeva cteo zi, dou. Din cnd n cnd mai venea cte-un civil pe la ei prin cas. Aceti trei ageni erau oamenii lor de legtur. i cnd or venit ruii, tia trei tiau, le-or pus o banderol roie pe mn i i-o luat cu ei i mergeau din cas n cas i spuneau care-au avut drapele tricolor. i a nceput persecuia, a nceput perioada de persecuie i de teroare pe populaie. Dar nti crile. Muli i puneau problema c de ce adun crile. Cnd or luat crile de la un popor nseamn c l-or necat. Cnd n-ai carte nu mai eti om, ai uitat tot trecutul, tot ce-a fost. sta era interesul, s nu mai aib nici o legtur cu trecutul, cu istoria i s nceap ei cu politica lor, cu istoria lor fals cu care o duc de ani de zile i-o duc i-n ziua de azi. Dac la om i-ai luat cartea i mncarea poi s faci ce vrei din el, aa cum faci dintr-o bucat de plastilin. (Gheorghe Holovati, refugiat)

Iancu Mou: arheologia unei mrturii a lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru (VI). Grivia 33
Posted on aprilie 29, 2011 9

Rate This

Problema protestelor i a grevelor din perioada 1932-1933 a fost legat de criza economic prin care trecea Romnia. Totodat trebuie spus c aa zisele aciuni ale grupurilor comuniste erau generate nu att de situaia economic ct mai ales de lupta dintre ele pentru a se plasa ct mai bine n graiile Moscovei. Erau cei din interior i cei din exterior. Cei din interior au profitat de situaia economic foarte dificil i de faptul c o parte a muncitorilor (cu deosebire cei din anumite regii ale statului) au organizat diferite tipuri de manifestri. Organele statului au reacionat n mod diferit, de la o situaie la alta, dar n plan naional sa ajuns la declararea strii de asediu i la transferarea unora dintre delicte n competena instanelor militare. Printre ele erau grevele i manifestaiile de anumit tip, cu deosebire n intreprinderile statului. Att poliia ct mai ales Sigurana tiau c se pregtea un nou asalt al proletariatului n spijinul URSS care se simea ameninat dinspre lumea imperialist. n ceea ce privete evenimentele din februarie 1933, conform ordinelor primite de la Moscova, gruparea intern a comunitilor ar fi trebuit s blocheze activitatea n tot ceea ce nsemna Cile Ferate Romne, cu deosebire n zona atelierelor de ntreinere-reparaii. n nchisoare, Plpumaru a vorbit despre grevele din 1933 mai puin dect se poate crede. Era, n mod vdit, deranjat de ntrebrile celorlali deinui, cu att mai mult cu ct nu fusese implicat n evenimente, dar fcea consideraii despre unii dintre cei care au devenit staruri peste noapte. Nu tiu aproape nimic despre ce au organizat cei din zona tehnic la Grivia. Nu mai aveam contacte aproape deloc cu conducerea partidului i toi ascultau mai mult de ordinele lui Marcel ( Pauker). Dar tiu c atunci au fost puternic activai Dej, Doncea i Chivu. ( Gheorghe Gheorghiu Dej, Constantin Doncea i Chivu Stoica) Poate i alii dar nu-mi aduc bine aminte. mi aduc aminte c a venit la mine unul, de la Iai, i m-a ntrebat dac tiu cum s facem demonstraii i greve politice. C ar fi trebuit s facem tot ce se poate ca Romnia s semneze un tratat cu URSS i atunci Kominternul va da ordin s se liniteasc lucrurile n ar. I-am spus c eu nu mai am nicio influen, c nici mcar cei din Bucureti nu m mai caut. Dar le-am mai spus c trebuie s fie foarte ateni c rnitii nu sunt la fel ca alii i c vor face prpd.

 Ce tiu eu este c i la Iai i la Cluj s-au amestecat n organizarea manifestrilor unii dintre tehnicii de la Odessa i de la Kiev. La Bucureti ns cel care a organizat totul a fost Doncea. la era chiar turbat cteodat. Dar la ce te puteai atepta de la unul ca el? Era att de pornit c nu mai lua n seam pe nimeni. Ziceau unii c erau gata s i ia gtul unora numai ca el s ajung s fie luat n seam, s urce n conducerea partidului. l luase pe lng el pe Chivu, un prost cum rar s-a vzut dar era mare i puternic. Nu pricepea mai nimic din ce era n jurul lui dar avea o putere ca de taur. Doncea nu se nelegea prea bine cu Dej, c sta era un pic mai rsrit. i mai ales nu se nelegeau pentru c Dej avea deja un nume printre muncitori. Mai ales printre cei din Ardeal, chiar dac cei de acolo l-au alungat. Dej era electrician. Pe vremea cnd nc nu-i spunea Dej lucrase la depoul din Dej. S-a apucat acolo s fac agitaie. Muncitorii de acolo nu l-au luat n seam. Ca s-i fac renume sa apucat odat s le prezinte politica partidului dar era s-o ncurce. Nite muncitori mai btrni care erau n pauza de mas i nu voiau s aud ce li se spunea l-au oprit. I-au spus c ei nu neleg ce spune i nici nu-i intereseaz. C ei au venit la munc s-i ctige pinea, c au acas copii de inut i c ar face bine s-i in gura. Dar Dej, aa cum l tie lumea! Nu s-a lsat i a mai vorbit. tiu c atunci un muncitor mai btrn, era ungur din cte tiu, i-a spus c dac nu nceteaz l bate. Se spune c avea n mn nu tiu ce unealt. i tot el i-a mai spus c dac l gsete i a doua zi la lucru tot acolo, l arunc n Some, c nu era departe de gar. Atunci a cerut Dej s fie transferat la Bucureti. i odat ajuns aici i-a zis Dej! De parc fcuse mare treab pe acolo. ntrebat de situaia real de la Bucureti, de la Grivia Plpumaru a spus: V-am spus c nu tiu mare lucru. Le-am spus i celor de la Siguran dup ce m-au ridicat. Ei tiau c nu am fost amestecat cu nimic dar m-au luat mpreun cu ceilali. Acuma ce am aflat este c Doncea a organizat tot. El a distribuit i 20 de revolvere unor tovari ca s se apere dac se va ajunge la lupt. C nu toi muncitorii erau de acord cu greva politic. Erau vremuri grele, salariile erau mici i totui muncitorii nu aveau curaj s lupte! Cineva din camer i-a amintit c revendicrile muncitorilor de la Grivia fuseser rezolvate n cea mai mare parte. Da, e adevrat. Numai c regia nu a vrut s-i ia napoi pe tovarii arestai pentru alte aciuni i nici nu au vrut s aud de organizarea unui comitet revoluionar care s preia conducerea atelierelor. Voiau s le conduc tot ca nainte dup metode burgheze. Atunci le-a spus Doncea c fr comitet revoluionar nu mai trebuie s stea de vorb i s treac la aciune I s-a spus c nu se putea aa ceva, atelierele fiind proprietatea statului. i ce-i cu asta? Oare nu puteau tovarii s conduc mai bine ca burghejii ia? C aveau instruciuni clare ce ar fi avut de fcut. Dar i ei tiau c o asemenea cerere nu se va rezolva i atunci au blocat orice activitate. Au fost muli, peste 1500.

 Acuma pot spune c au i exagerat. Unii dintre muncitori n-au vrut s rmn i s stea n ateliere. Numai c de frica lui Chivu i a lui Doncea au rmas. Mai ales Chivu era temut. sta era att de ngust la minte c nu tia nici cnd e zi nici cnd era noapte. Cnd au tras cei de la armat au spus c au rspuns la focul de la muncitori. Nu cred. C prea muli dintre ei nu erau narmai. Au tras i atunci a murit unul care era pe un acoperi s vad cum erau aranjai soldaii. Apoi au mai tras odat i au czut mai muli. Ce a urmat a fost mai grav c au intrat cu patul putii i cu centurile pe pumn i i-au rupt n btaie. I s-a pus c focurile dinspre muncitori au ucis un gardian public i o femeie care trecea pe trotuarul din faa atelierelor. Ei, se mai ntmpl. Mi s-a spus i mie c au tras i ntr-o salvare care trecea pe acolo i c au rnit nu tiu ce militar. Ce s-i faci ? Era lupt revoluionar, chiar dac a fost prost organizat. Cnd s-a fcut procesul, la Craiova, am vrut s m duc i eu. Dar nu m-am mai dus c Doncea nu merita efortul. Oricum era un individ care nu prea era iubit. Aici se ncheie ceea ce mi aduc bine i foarte bine aminte din materialul din care am redat episoadele de pn acum. Nu am pretenia c aceste materiale acoper toat povestea porcriei comuniste de la noi. Poate, mpreun, s o dezvluim pe baz de date i documente ce nu in de memorialistic.

Manevre de intimidare ale Partidului Comunist

Autor: ILARION TIU 29 ianuarie 2008 Twitter Facebook Email Imprim

Pe lng arestrile n mas n rndul fotilor politicieni interbelici, comunitii au operat dup 1948 i unele manevre de intimidare, prin ncarcerarea demonstrativ a unor personaliti.

Neutralizarea titelitilor
Pe lng arestrile n mas n rndul fotilor politicieni interbelici, comunitii au operat dup 1948 i unele manevre de intimidare, prin ncarcerarea demonstrativ a unor personaliti. Astfel, noii guvernani doreau s bage groaza n eventualii opozani. Un astfel de caz este nchiderea ctorva lideri ai social-democrailor independeni. Dup proclamarea republicii populare la 30 decembrie 1947 i congresul de unificare al PCR cu PSD din februarie 1948, comunitii au trecut la ofensiva final pentru anihilarea opoziiei. Nu ntotdeauna au folosit metode brutale, de arestri n mas sau nvinuiri nchipuite, uneori apelnd la

aciuni de intimidare, n urma crora opozanii trebuiau s neleag mesajul amenintor. Au procedat astfel cu membrii Partidului Social-Democrat Independent, care au fost linitii prin arestarea ctorva lideri, dup care restul simpatizanilor n-au mai manifestat nici o atitudine potrivnic regimului. Dimpotriv, s-au nscris n noul Partid Muncitoresc Romn, uitnd de idealurile social-democrate pe care ncerca s le conserve Constantin Titel-Petrescu.

LUPI SINGURATICI. Partidul Social-Democrat Independent a aprut n 1946, prin scindarea social-democrailor dup congresul din 10 martie. Atunci, ramura Lothar Rdceanu-tefan Voitec a reuit s impun colaborarea cu Partidul Comunist la alegerile din toamn, mpotriva voinei liderilor istorici ai organizaiei, cum ar fi Constantin Titel-Petrescu, Gheorghe CristescuPlpumaru sau Ion Fluera. Acetia i-au acuzat pe rdceniti c falsificaser rezultatele alegerilor la congres, ajutai de guvernanii comuniti. Independenii erau n minoritate fa de faciunea care s-a alturat Frontului Naional-Democrat, intrnd n opoziie alturi de rniti i liberali. Dup ce n perioada interbelic fuseser n permanent conflict politic, social-democraii lui Titel-Petrescu colaborau cu partidele burgheze, n sperana c vor evita comunizarea rii. ns la alegerile din noiembrie 1946, PSDI nu a obinut dect 1,90% din voturi, fr a putea trimite nici un deputat n Parlament. Au acuzat guvernul c le -a fasificat procentul real obinut, trimind proteste internaionale i cernd repetarea scrutinului. Sperana lui Titel-Petrescu erau laburitii englezi, partid de stnga, ajuns la putere n Marea Britanie dup al doilea rzboi mondial. n iunie 1947, Philips Morgan, secretarul general al Partidului Laburist, a sosit la Bucureti, avnd o ntrevedere i cu liderii social-democrailor independeni. ns demnitarul britanic nu le-a dat sperane, ndemnndu-i s colaboreze cu gruparea Rdceanu-Voitec. Morgan primise asigurri de la cei doi c fcuser aliana cu Partidu l Comunist pentru a salva socialdemocraia romneasc. Totodat, rdcenitii i-au promis oficialului de la Londra c nu vor ceda presiunilor Guvernului Groza n faa comunizrii rii.

ARESTRI. Rmas fr sprijin din toate prile, Partidul Social-Democrat Independent a intrat n defensiv. Liderii si au fost alarmai de valul de arestri n rndul naional-rnitilor, nceput n vara anului 1947, care a culminat cu procesul marii trdri naionale din octombrie -noiembrie acelai an. Dup unificarea social-democrailor rdceniti cu PCR din februarie 1948, adepii lui Titel-Petrescu sperau c vor fi lsai n pace, deoarece nu mai erau vizibili pe scena public. ns comunitii nu doreau surprize, astfel c n mai 1948 i-au arestat pe Constantin Titel-Petrescu i pe

Adrian Dimitriu (secretarul general al organizaiei). ncarcerarea acestuia din urm i-a speriat pe restul liderilor partidului. Au decis s nu se mai ntlneasc la vreun sediu de partid, prefernd edinele conspirative n Parcul Cimigiu din Bucureti. n ar, majoritatea membrilor au pactizat cu regimul. Romulus Dan, noul preedinte, abia putea strnge cteva cotizaii pentru a ajuta familiile celor doi arestai. Dup acest moment, social-democraii independeni au intrat complet n anonimat. Totui, n iunie 1949 autoritile au fcut noi arestri, ntreg Comitetul Executiv (opt persoane) fiind arestat. Un proces s-a organizat abia n 1952, pentru toi cei zece lideri social -democrai rmai n opoziie. Constantin Titel-Petrescu, Adrian Dimitriu i Eugen Dobrescu au primit pedepse pe via, iar ceilali, temni de la 10 la 25 de ani. Ilie Predan, Gheorghe Ene Filipescu i Ion Fluera au murit n detenie. Ceilali au fost eliberai n decembrie 1955 i aprilie 1956, n urma presiunilor Partidului Laburist britanic asupra lui Hruciov. N-au mai reprezentat ns un pericol pentru regimul comunist. Constantin Titel-Petrescu fusese obligat s semneze la eliberare o scrisoare prin care recunotea realizrile regimului democratpopular (documentul a fost publicat n Scnteia la 18 decembrie 1955). A primit o pensie de avocat, fiind n perman supraveghiat de Securitate, ca de altfel toi social -democraii independeni ieii din nchisoare. Titel-Petrescu a murit la 2 septembrie 1957, n urma unui infarct.

Autoritatile pierd procesul

13 octombrie 2004 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI ROMANESC - EPISODUL 3 1922 - Proces anticomunist in Dealul Spirii 271 de comunisti au fost judecati pentru afilierea la Internationala a III-a, activitati ilegale, terorism. O pleiada de avocati ai apararii, sprijiniti de 600 de martori, lupta impotriva unui singur

reprezentant al acuzarii - maiorul Cernat. Detinutii au apelat inclusiv la greva foamei pentru a castiga procesul. PAULA MIHAILOV In Dealul Spirii, imensa desfasurare de forte militare. La Tribunalul militar incepe procesul celor care se declara reprezentanti ai miscarii muncitoresti din Romania. Capetele de acuzare seamana cu cele din vreme de razboi: "crima contra sigurantei statului", "terorism", "alianta cu inamicul", "indemn la revolta" etc. Arestati in ultima zi a Congresului Partidului Socialist Comunist Roman (12 mai 1921), Gheorghe Cristescu, Moscu Kohn, Mihai Bujor, Elek Koblos si tovarasii lor vor fi incarcerati si judecati alaturi de alti simpatizanti ai ideilor comuniste. Exagerarile comise de reprezentantii justitiei militare nu se opresc aici. Pe motiv ca sala de judecata e prea mica, accesul publicului este interzis, numarul ziaristilor, redus. Conditiile pe care detinutii sunt nevoiti sa le suporte sunt mizere. Unii dintre ei, de oboseala, isi improvizeaza paturi chiar in boxele din sala procesului. Regimul de detentie va fi extrem de dur pentru toti. INUMAN. Iata cum descrie "Socialismul" din 26 ianuarie starea arestatilor: "Suntem in plin proces. La bara justitiei cazone apar chipurile trase si palide ale tovarasilor nostri supusi luni intregi la torturile cele mai grozave, la privatiuni si umiliri. Nimic din cate perversitatea omeneasca poate imagina ca mijloc de tortura morala si fizica nu a fost neglijat." La 1 februarie, acelasi ziar descrie atmosfera din sala de judecata: "E penibil sa vezi cum acesti congresisti, tinuti de peste opt luni in preventie, sunt tratati in inchisoarea militara. s...t Nu pot comunica cu familiile, si ceea ce este si mai grozav, cu apararea. Aspectul salei este lugubru: o companie de soldati inarmati pana in dinti, cinci persoane publice, patru ziaristi, 20-30 agenti de siguranta si cateodata unul dintre acesti nenorociti de detinuti lesina..." Unii dintre ei se imbolnavesc de tuberculoza din cauza conditiilor din inchisoare. APARAREA. Un intreg grup de avocati, in frunte cu decanul baroului Bucuresti - Dem Dobrescu, apara interesele comunistilor. Printre avocati sunt profesionisti renumiti ca Osvald Teodoreanu, Iorgu Petrovici, N.D. Cocea s.a. Ei aduc in sprijinul acuzatilor 600 de martori. Acuzarea, la randu-i, va incerca sa demonstreze vinovatia detinutilor prin depozitiile a 300 de martori. Depun in favoarea comunistilor generalul Alexandru Averescu, istoricul Nicolae Iorga, directorul ziarului Adevarul, Constantin Mille. Sunt persoane influente, iar discursurile lor impresioneaza. De ce s-au facut vinovati "reprezentantii clasei muncitoare"? In primul rand, pentru ca au votat afilierea la Internationala a III-a - Kominternul. Faptul a fost considerat de autoritatile romanesti ca un atac la

siguranta statului, avand in vedere expansionismul bolsevicilor moscoviti. Acuzatia este contracarata atat de inculpati, cat si de martori importanti. Profesorul Nicolae Iorga, de exemplu, afirma ca: "Afilierea la o internationala, oricare ar fi ea, nu poate constitui un act contra sigurantei statului". Fostul rector al Universitatii iesene Constantin Stere adauga: "S-au mai afiliat si alte partide la Internationala a III-a, dar nu s-au inscenat procese pe acest motiv. Afilierea nu poate constitui o crima". Dr. Nicolae Lupu (fost ministru al Regelui Ferdinand) opineaza: "A fi comunist si a fi afiliat la internationala comunista nu e o crima contra justitiei statului". Gheorghe Cristescu-Plapumaru a fost principalul acuzat. Invinuindu-l, comisarul regal Cernat ii face in ordonanta definitiva a procesului urmatorul portret: "La inceput, membru in comitetul executiv, in urma devenind secretarul partidului, desfasoara o activitatea intensa pentru apararea programului comunist. Fire impulsiva, cu o putere de fascinare a maselor, la intruniri si convorbiri particulare pregateste sufletul muncitorilor trezind in mintea lor dorul unei parveniri usoare. Astfel, fascinand muncitorimea, o convinge ca ea este in masura sa ia locul oricarei dregatorii. s...t El este acela ce-si ia angajamente in Rusia pentru desavarsirea revolutiei si impreuna cu Ilie Moscovici si ceilalti membri ai comitetului executiv a luat parte activa la propovaduirea desfiintarei actualei forme de guvernamant, la rebeliune, la insulta si dispret, catre institutiile statului, isi asuma cu placere toate invinuirile care i se aduc, cerand in numele intregii mase muncitoresti consideratiunea propriei sale culpe". La randu-i, socialistul Constantin Stere vine in apararea lui Gheorghe Cristescu (pe care "l-a vazut desfasurand o activitate energica parlamentara") si a lui Gherea-fiul ("pe care il cunosc de copil si stiu ca a trait intr-o atmosfera de idealism"). Tactica pe care miza apararea era disjungerea procesului, adica impartirea inculpatilor in functie de fapta comisa: acuzatii politici (congresistii) si anarhistii (atentatorii, in frunte cu Max Goldstein). In felul acesta, cei din prima categorie urmau a fi considerati mai putin vinovati si achitati. Nu se va reusi insa. In disperare de cauza, acuzatii vor recurge la greva foamei. CEDARI. Consecinta actiunii greviste consta in eliberarea a 37 de detinuti. Printre ei se aflau Mihai Cruceanu, Moscu Kohn, Ilie Moscovici, Elek Koblos, Constantin Popovici. Cei ramasi in inchisoare incearca in continuare sa-l convinga pe judecatorul militar de nevinovatia lor. AMNISTIEREA. Tanarul Alexandru Dobrogeanu-Gherea intra in greva foamei si rezista timp de 17 zile. Actiunea lui are un mare impact, insufland curaj tovarasilor lui si trezind un puternic ecou in societate. La presiunea avocatilor si a presei privind abuzurile din inchisoare, un capitan si un locotenent din paza inchisorii sunt demisi. Avocatul Take Polikrat scrie Regelui Ferdinand, rugandu-l sa-si arate bunavointa fata de inculpati. Intr-adevar, la inceputul lui iunie, Consiliul de Ministri

dezbate textul amnistiei generale, dupa care Regele semneaza Decretul de amnistie. In urma lui, cei 213 detinuti din Dealul Spirii sunt eliberati. "Prin gratia lui Dumnezeu si Vointa Nationala, Rege al Romaniei, Am decretat si decretam: art. 1 Dintre infractiunile contra sigurantei interioare si exterioare a statului sunt si raman amnistiate urmatoarele: provocarea sau participarea la greve, propaganda clandestina sau publica de idei impotriva formei de guvernamant, faptele care cad sub prevederile legii asupra spionajului, rebeliunea, delictele electorale si de presa." - Fragmente din Decretul de amnistiere dat de Regele Ferdinand, la 6 iunie 1922, prin care comunistii au fost eliberati "Mai vad si azi prin neguri/ mai vad de-atunci si cant/ Cumplitul iad de viata ce fost-a pe pamant/ Hlamida lunga, palos si-o mutra c-alta aia / Se oftica de grije, batatorind Sinaia/ Acesta fu al doilea, calaul cel loial (...)/ Prin fabrici faurarii isi desteptau oftatul/ Gemea in temnite tara, gemea in temnite satul/ In patru vanturi altii, mai regi si mai cu bani/ Ocarmuiau norodul sub cisma de tirani." - Fragment din poezia lui Mihail Cosma, Balada Republicii, in care comunistii acuza monarhia de nesabuinta si tiranie

PROTESTUL PROFESORULUI IORGA

In contextul unei intregi campanii de sustinere a drepturilor comunistilor la un proces corect, profesorul Nicolae Iorga ia atitudine in ziarul Neamul romanesc: "Tinem sa protestam alaturi de toata lumea constienta si cu dragoste de soarta cetatenilor acestui stat si de demnitatea noastra ca popor, contra tratamentului barbar ce se aplica la 300 de cetateni dati pe mana Curtilor Martiale, schingiuiti si batjocoriti cum nu se poate mai josnic, dupa ce au fost tinuti in aresturi peste un an de zile ca preventie. Sa inceteze nelegiurile si barbaria asupritorilor!".

DEM DOBRESCU CATRE INTELECTUALI

"Ca procuror al umanitatii acuz! Acuz pe autoritatea militara ca tortureaza inca pe comunisti, cu torturi morale, cu batai! Acuz autoritatea militara ca s-a transformat intr-o inchizitie militara! Fac apel la toti intelectualii din tara romaneasca sa uneasca glasurile lor laolalta, ca sa temperam terorismul si dictatura clasei burgheze si a clasei muncitoare, pentru ca in orbirea lor nebuna au ajuns sa salbaticeasca tara. Numai intelectualii au inteligenta si dezinteresarea necesara, pentru ca sa opreasca revolutia care alearga pe strada".

MANIU II APARA PE COMUNISTI

Iuliu Maniu, presedintele Partidului National, aflat in opozitie, ia atitudine fata de descinderea facuta de autoritati la sediul Partidului Comunist Roman din Str. Sf. Ionica nr. 12. Nu avea, deocamdata, nici un motiv sa banuiasca faptul ca peste 25 de ani, el insusi va fi victima unui si mai grav act ilegal si neconstitutional. Actul impotriva lui Maniu avea sa fie comis de chiar cei a caror aparare o ia in 1922. Liderul Partidului National considera arestarea comunistilor drept un "act absolut ilegal si neconstitutional".

MAINE, EPISODUL 4
TREZIREA DIN VISUL COMUNIST. Gheorghe Cristescu, singurul conducator roman din perioada interbelica al partidului comunist, s-a intors foarte repede la socialistii din randul carora plecase pentru a participa la fondarea noului partid comunist. Aceasta decizie ii va salva, probabil, viata. "IA ZIARUL! DOI LEI TITA SI CIULEI!" Vanzatorii de ziare din Bucuresti anuntau punerea sub acuzare a inginerului Liviu Ciulei pentru asasinarea Titei Cristescu.

Iancu Mou: arheologia unei mrturii a lui Gheorghe Cristescu-Plpumaru (IV). Anul 1924
Posted on aprilie 22, 2011 14

Rate This Pentru a nelege corect cele petrecute n 1924 sunt necesare cteva precizri. Discuia dintre Plpumaru i ceilali deinui atinsese la un moment dat o anumit tensiune. Din cele relatate n materialul pe care l-am avut este, poate, partea cea mai bine rmas n memorie. Autorul manuscrisului fcea o observaie interesant. Plpumaru nu prea vrea s discute modul n care i-a pierdut efia. l doare i acum c a fost nlocuit cu Kbls pe care-l consider drept un tmplar tmpit, obtuz, gata s fac orice i s-ar cere. Era, se zicea omul lui Kun. Iar Kun ncepea s aib putere n cadrul Kominternului dup ce Racovski ncepuse s i piard din influena enorm de pe lng Lenin. ntrebat despre nlocuirea sa, Plpumaru a ezitat s rspund pn cnd unul dintre colegii de detenie i-a adus aminte despre scandalul acordului comunitilor balcanici. Da este adevrat. Tovarii din Bulgaria, Grecia, Ucraina, ungurii i chiar i turcii au ncercat s colaboreze pentru a aduce revoluia n regiune. Atunci eu nu am fost prea sigur c o revolt general va duce la rezultatul dorit. Dar n materialele informative pe care le-am primit era trasat drept sarcin declanarea unor aciuni care s duc la eliberarea de sub dominaia imperialist a guvernelor burgheze a unor teritorii. Nu era un adevr faptul c toi cei din jur se ngraser pe seama Rusiei sovietice, a Ungariei i a Bulgariei? Dac nu sreau nemernicii de srbi cu poliia pe tovarii de acolo ar fi reuit i revoluia din Bulgaria i de acolo i n alte zone ale regiunii. Pe mine m-au schimbat fr s m anune, dect n ultimul moment. L-au adus pe Koblos care era mai tnr i mai hotrt. Dar nu avea nicio legtur la Bucureti i nici nu tia prea bine cum st situaia. Nici nu nelegea el prea bine romnete. Ce pretenii poi s ai de la un tmplar fr nicio coal, fr legturi. Pe deasupra era i cam tmpit i gata oricnd s scoat pistolul. Umbla i la femei cu pistolul la el. Nu m-am suprat aa de tare c m-au schimbat mai ales c eu nu le prea aveam cu armele. De treaba asta se ocupau tehnicii. E drept, Koblos era unul dintre ei. n noua situaie creat un tehnic trebuia s preia conducerea pentru a coordona aciunile deschise. Mai mult m-a suprat faptul c n-au avut grij s m consulte. C poate c mi-a fi dat demisia de unul singur. Unul dintre deinui l-a incitat cu o afirmaie. Era legat de situaia grav creat n Balcani nc din a doua jumtate a anului 1923. Nu nelegei nimic! Toate teritoriile din regiune ( rile!) erau conduse de imperialism, ne prigoneau ct puteau. Am vrut s le rsturnm guvenrile chiar i cu armele dac se putea. Cine s le sar n ajutor? Dar noi aveam cine s ne sprijine. La Odessa erau deja fcute planurile de ajutor i aflasem c un comitet militar ntocmise planurile de intervenie la nevoie.

Rscoala de la Tatarbunar a fost o revolt rneasc armat de inspiraie bolevic care a avut loc n zilele de 15-18 septembrie 1924, n mprejurimile oraului Tatarbunar (uneori scris i Tatar-Bunar) din Bugeac (Basarabia de Sud), care fcea pe atunci parte din Romnia, iar n prezent este parte a Regiunii Odesa din Ucraina. Rscoala a fost condus de un comitet revoluionar prosovietic care a cerut unificarea cu RSS Ucrainean i sfritul ocupaiei romneti n Basarabia.[1] (sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83scoala_de_la_Tatarbunar )

La mine au venit civa tovari de la Odessa i mi-au reproat c m-am nmuiat, c nu sunt destul de energic i c nu am activat mai activ n aciunile tehnicilor ( atentate, sabotaje, atacarea unor obiective bine stabilite). Dac ar fi fost pe zona mea de rspundere ( Vechiul Regat, fr Dobrogea, Bucovina i Basarabia) poate c a fi avut ceva de spus. Dar mai toate erau n teritoriul filialelor conduse de alii. De aceea m-am suprat c nu eu rspundeam de ce se petrecea acolo. Nici mcar politic. Dar, ziceau tovarii, eu trebuie s-mi asum toat conducerea, c eu figuram ca secretar al partidului n structurile de la Moscova. n mod cert un deinut mai n vrst ( eu cred c era legionar) i-a reproat un grav atentat asupra trenului rapid Bucureti Iai Chiinu. Da, a fost o eroare. Eu nu mi-am nchipuit c vor pune bomb la trecerea trenului cu pasageri. Am crezut c vor ataca un tren cu transporturi militare. C de la Bucureti tot plecau unii prin Moldova ( Basarabia) cu misiunea de a ntri garnizoanele. Ce s-i faci? Se mai ntmpl i asemenea greeli. Dar nu se poate spune c au fost chiar att de muli mori i rnii pe ct tot zic unii i alii. Au fost acolo, civa mori i ceva rnii ( n realitate au fost peste 190 de mori i sute de rnii). Dar i reacia poliiei i Siguranei a fost peste msur. Au arestat i iau btut pe muli care n-aveau niciun amestec. E drept erau simpatizani. Dar nu ei puseser bomba.Unii au fost arestai i schingiuii numai pentru c au ascuns pe unii din tehnici. Pe unul, era parc pop, l-au arestat i l-au btut de a rmas surd de-o ureche numai pentru c i-au gsit manifeste ascunse n altar. Dar nu era el cel care le pusese acolo. Le pusese fic-sa. Ea era de-a noastr, din tehnic. Popa era doar simpatizant c era ucrainean. Voi v tot legai de aciunile tovarilor tehnici. Dar ce ne fcea nou Sigurana nu se pune? Ce noi nu aveam dreptul s existm, s ne spunem prerea i s lum msurile pe care le credeam de cuviin? Ce, guvernul burghez nu lucra n for?

Cineva i-a reproat c nu prea au comunitii de ce a se plnge asupra tratamentului autoritilor romne. Ei nici chiar aa. Btile i schingiuirile se ineau una dup alta. Era unul, Gavrilescu parc, pe la Hui. la era turbat ru de tot.Cum prindeau unul de-al nostru l lua n hor i nu-l lsa pn nu scotea tot ce se putea de la el. Unul dintre tehnicii care a scpat de el zicea c mai bine l-ar fi mpucat dect s-l ancheteze cteva zile la rnd. C voi ( ceilali) spunei c n Romnia n-a fost omort niciun comunist nu-i adevrat. E drept, n-au fost condamnai i spnzurai ca la alii ( aluzie la srbi care-i excutau fr nicio reinere) dar au murit dup anchete sau n nchisoare. Noroc cu tovarii de la Kiev care au reuit s-i fac scpai pe muli sau au reuit s fac schimb cu spionii romni prini n soviete. Mai greu a fost dup ce bestia de Moruzov a ajuns ef la Siguran i a fcut un act de colaborare cu cei de la armat. sta ne ura i ne urmrea nc de pe vremea cnd era n Dobrogea i n Delt i se spunea ntre tehnici c abia atepta s pun mna pe ei. La nceput i lua mai uurel. Dac nu se lsau era vai de mama lor! O bestie, ce mai! Despre atitudinea studenilor nionaliti Lsai voi leginonarii figura asta de martiri. Martir sunt eu, care am slujit cu credin partidul i interesele proletariatului i uite unde am ajuns din cauza lui Dej. Voi v-ai prostit de cap cu tot soiul de vise. V-ai mbtat cu tefan cel Mare i Mihai Viteazul i v-ai rzbunat pe tovarii evrei studeni pe la Iai i n alte locuri. La ce v-a folosit c i-ai vrut separat sau afar din coli? Ce, ei nu aveau drept la coal? De fapt v-ai legat de ei pentru c erau cu noi. i nici nu tii voi, nici astzi, ci dintre ei ne fceau tot felul de servicii. I-ai btut, i-ai alergat i cu ce v-ai ales? Cu nimic. Problema ilegalizrii ( Legea Mrzescu). Nu ne-a afectat prea tare. Eram oricum cu o parte din activ n ilegal i cum aveam mai multe secii nu ne-au atins aproape deloc. Pi n-ai observat c i congresele le ineam deja afar? Mai grav a fost doar faptul c dac erau prini tovari erau judecai altfel dect pn atunci. Mai ales tehnicii care treceau la tribunalele militare. Ceilali nu. Era ca nainte numai c pedepsele erau mai aspre. Oricum, noi i aa trebuia s aducem la ndeplinire a sarcinilor venite de la centru. Iar centrul se schimba de oricte ori era nevoie. Conduceau pe rnd seciile, dup nevoile momentului. Cnd erau aciuni n Ardeal, era centrul la Viena. Cnd erau aciuni la Bucureti se ocupa de toate tov. Atanasov. n Moldova toate erau coordonate de la Kiev i de la Odessa. Aa c legea lui Mrzescu nu ne-a prea afectat Mai degrab a spune c ne-a ajutat. Tovarii de la Viena au trimis proteste la francezi i la germani i au aprut n pres. Guvernele burgheze au fost tare proaste. Umblau cu poveti despre legalitate. Pi cnd eti n rzboi cu cineva aplici regulile rzboiului. Noi rdeam la edine cnd auzeam ce spun politicienii burghezi i cum se legau de tot soiul de vorbe goale despre lege. i, dac ar fi vrut, ne-ar fi putut pune n mare dificultate c au fost unii care s-au dus la Siguran i au vorbit prea multe. S-au prins ia ( de la Siguran) c pot s ne infiltreze cu oportuniti i revizioniti i deaia s-a luat hotrrea ca muli tovari evrei s ia locul celor care erau romni i prea

vorbrei. S-a vzut imediat o schimbare. ncepea s semene cu situaia din Ardeal unde controlau tovarii unguri de la Viena. n Ardeal centrul cel mai activ era la Oradea. Nu tiu bine cine era delagt acolo, am auzit c era un farmacist. De la el ne-a venit prin octombrie ( 1924)un tehnic specializat n tipografie. L-am ajutat s-i deschid un atelier fotografic la Bucureti i altul la Galai. Pe la Galai veneau materialele de propagand pe care trebuia s le traducem i s le mprtiem printre muncitori. Totul a decurs normal pn cnd tehnicul s-a apucat s-i ia un ajutor, un ucenic. Nu s-a interesat nainte mai bine i s-a trezit cu poliia la u. Unele lucruri s-au schimbat ns dup 1924 cnd tov. Pauker a fost nsrcinat s ntocmeasc un raport amnunit cerut direct de la Moscova.

Trezirea din vis

Autor: CRISTINA DIAC 22 noiembrie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

In ciuda ideii acreditate ulterior, regimul comunist nu a inceput brusc, in seara zilei de 23 august. Era doar inceputul unei perioade complicate. Trei ani Romania s-a jucat cu focul si s-a "ars". A schimbat taberele, incercand sa dreaga ce se mai putea. Sovieticii aveau insa memorie buna. Vremea scadentei sosise. Vremuri de sperante si dezamagiri In ciuda ideii acreditate ulterior, regimul comunist nu a inceput brusc, in seara zilei de 23 august. Era doar inceputul unei perioade complicate. Trei ani Romania s-a jucat cu focul si s-a "ars". A schimbat taberele, incercand sa dreaga ce se mai putea. Sovieticii aveau insa memorie buna. Vremea scadentei sosise.

In perioada cuprinsa intre septembrie 1944 si 6 martie 1945, in numai sase luni, Romania a schimbat trei guverne. Instabilitatea puterii nu reprezenta insa o noutate pe malul Dambovitei, "unde totul e tratat cu lejeritate". Au existat in istoria acestor locuri si domnii de cateva zile, perioadele stabile, cu domnii indelungate reprezentand mai degraba exceptia decat regula. Si-n guvern, Si-n opoziTie. Ineditul situatiei create in primele luni de dupa 23 august a constat in aceea ca o forta politica s-a aflat simultan si la guvernare, dar si in Opozitie. Partidul Comunist partid de guvernamant incepand cu 23 august 1944 - a sabotat in toata aceasta perioada actiunile guvernului in care avea reprezentanti. Generalul Constantin Sanatescu, seful primelor doua guverne de dupa 23 august, nota in acest sens in jurnalul sau: "Comunistii isi urmeaza planul dictat de Moscova si scot masele de lucratori la manisfestatii. Ministrii comunisti din guvern nici nu se intereseaza de treburile departamentelor lor, fiind ocupati cu intrunirile si discursurile incendiare ce trebuie sa tina la aceste intruniri. (...) Cu toate apelurile facute catre membrii guvernului, nu gasesc intelegerea necesara la comunisti - de-a ne asterne pe lucru serios si de a scapa tara asta din greutatile prin care trece". RAZBOIUL. Ineditul situatiei in care s-a aflat Partidul Comunist in primele luni de dupa 23 august nu este singura caracteristica care da perioadei o nota aparte. In Proclamatia catre tara, rostita de Rege la radio in seara zilei de 23 august, era anuntat natiunii debutul unei "ere noi". In seara aceea, entuziasmul populatiei a fost invers proportional cu privatiunile si nesiguranta pe care le aduce cu sine orice razboi. Trezirea la realitate a venit insa repede. Razboiul nu se terminase. A mai durat inca noua luni. Activitatea celor doua guverne Sanatescu, ulterior si cea a guvernului condus de un alt general, Nicolae Radescu, a fost puternic marcata de realitatea conflagratiei. Romania schimbase taberele, adversarii de ieri erau aliatii de azi si invers. Schimbarea taberei se facuse greu, dar se facuse. Numai ca simpla vointa a romanilor nu a contat deloc. Sovieticii, impotriva carora luptasera trei ani, aveau memoria buna. Au aratat de la inceput ca nu sunt dispusi sa treaca cu vederea pierderile suferite de pe urma Armatei Romane. Ramura de maslin venea prea tarziu. Pentru URSS, in ciuda actului de la 23 august, Romania era un stat care pierduse razboiul cu sovietele si trebuia sa plateasca. Vremea scadentei sosise. CONVENTIA DE ARMISTITIU. Si scadenta s-a numit Conventia de Armistitiu. Prin prevederile sale, depasea cadrele unui act strict militar. Erau prevazute nu numai indatoririle care reveneau Armatei Romane in noua sa postura de aliat al Armatei Rosii. In Conventia semnata la 12 septembrie si in anexe era prevazut si cuantumul sumei pe care statul roman trebuia sa o plateasca in contul despagubirilor de razboi, modalitatile de plata, termene. Toate statele invinse, nu numai Romania, au fost obligate sa plateasca despagubiri invingatorilor, sa indeparteze din posturi-cheie persoanele

care slujisera regimurile anterioare - naziste sau fasciste - , sa isi reduca efectivele militare, sa se inscrie pe calea democratiei. Pentru primele guverne de dupa 23 august, problema indeplinirii obligatiilor prevazute in Conventia de Armistitiu a constituit "cuiul lui Pepelea". Necesitatea indeplinirii unor indatoriri in fond normale a fost transformata de sovietici intr-o arma cu doua taisuri. Ca beneficiari ai Conventiei, numai sovieticii puteau aprecia cam cat de bine se achita Romania de sarcini. Si au interpretat in functie de factorul politic. Daca un guvern de la Bucuresti devenea indezirabil in ochii Moscovei, indepartarea sa se producea sub motivatia ca nu e indeajuns de eficient in a indeplini prevederile Conventiei de Armistitiu. Acest act juridic s-a constituit astfel intr-o adevarata "sabie a lui Damocles", care a cazut de doua ori. Prima data, asupra celui de-al doilea guvern Sanatescu, in decembrie 1944, a doua oara, in februarie 1945, cand cabinetul generalului Nicolae Radescu a fost inlocuit cu cel condus de Petru Groza, un apropiat al comunistilor. NEINTELEGATORI "Cu toate apelurile ce fac la membrii guvernului, nu gasesc intelegerea necesara la comunisti - de-a ne asterne pe lucru serios si de a scapa tara asta din greutatile prin care trece" - Constantin Sanatescu

Comunism - Pescari in ape tulburi

Autor: CRISTINA VOHN 29 martie 2006 Twitter Facebook Email Imprim

PCR s-a preocupat constant de cresterea numarului membrilor sai in Transilvania de Nord. Cu toate acestea, in mai 1945, partidul era "slab numericeste". In paralel, comunistii romani au sprijinit Frontul Plugarilor si Madosz-ul, care se bucurau de aderenta mai cu seama in mediul rural. Aici, recunosteau liderii PCR, exista teama de comunism.

Teama de comunism a ardelenilor

PCR s-a preocupat constant de cresterea numarului membrilor sai in Transilvania de Nord. Cu toate acestea, in mai 1945, partidul era "slab numericeste". In paralel, comunistii romani au sprijinit Frontul Plugarilor si Madosz-ul, care se bucurau de aderenta mai cu seama in mediul rural. Aici, recunosteau liderii PCR, exista teama de comunism. Administrarea Transilvaniei de Nord de Ungaria horthysta timp de patru ani (1940-1944) a condus la modificari etnico-sociale in regiune. Un numar important de etnici maghiari a fost adus din Ungaria, nou-venitii fiind instalati mai cu seama in orase. Majoritatea covarsitoare a aparatului functionaresc era formata din etnici maghiari. Romanii au fost exclusi din administratia localitatilor ardelene, chiar daca erau majoritari in cele mai multe dintre ele. Toate aceste probleme au fost preluate de administratia romaneasca la 9 martie 1945. In acest context, Partidul Comunist Roman a trebuit sasi readapteze strategia de recrutare a noi membri de partid din randul locuitorilor Ardealului de Nord. TENSIUNI. In aceasta zona s-a inregistrat o situatie deosebita de restul tarii. Dincolo de amprentele pe care le lasase razboiul asupra intregii Romanii, aici, administratia ungureasca, iar dupa eliberare, cea militara sovietica au creat o stare de spirit tensionata in randul locuitorilor. Salariile neplatite de mai mult de sase luni, lipsurile materiale i-au scos nu de putine ori pe angajati in strada. Dar problemele cele mai dificile s-au ivit in momentul in care au izbucnit tensiunile interetnice din provincie. Izolarea romanilor intre 1940 si 1944, neincadrarea lor in sectorul administrativ au condus la violente intre romani si maghiari. "Incadrarea Ardealului de Nord, aprecia Vasile Luca in 1945, a provocat acolo o serie de chestiuni... Vin elemente fasciste din Ungaria, vin elemente fasciste din Romania, din Vechiul Regat. Si, foarte caracteristic, activitatea lor merge mana in mana. Aceleasi lozinci, aceeasi tactica de a provoca ciocniri intre cele doua nationalitati, de a impiedica normalizarea vietii... Ungurii acuza mereu pe romani si lupta impotriva sovinismului romanesc si invers. Cu toate aceste acuzatii reciproce, aceste demascari reciproce, ei nu fac decat sa intarate si mai mult spiritele." PCR, IN ACTIUNE. Detensionarea climatului a cazut in sarcina guvernului FND, din care faceau parte si comunistii. PCR a convocat in mai 1945 o sedinta a Biroului Politic pentru a discuta problemele transilvanene. Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Ranghetz, Lucretiu Patrascanu, Iosif Chisinevschi, Gheorghe Apostol, Miron Constantinescu au dezbatut situatia prezentata de Luca, in urma vizitei lui in teritoriu. Stenograma sedintei dezvaluie totodata si situatia de fapt in care se afla PCR, aderenta pe care o avea in Transilvania, dar si tacticile si metodele de penetrare pe care le vor utiliza. Doua idei principale s-au conturat in sedinta

Biroului Politic: slaba aderenta a partidului si manifestarile de "sectarism" si "sovinism" din interiorul PCR. UN PARTID CU CATEVA SUTE DE MEMBRI. Membrii Biroului Politic au constatat ca PCR, aflat acum in legalitate, are un numar foarte mic de membri. Vasile Luca aprecia ca "numeri-ceste, partidul nostru este foarte slab". "De exemplu, afirma Vasile Luca, unde avem 30.000 de membri in Frontul Plugarilor, unde avem 40.000-50.000 de membri in Madosz, sindicatele au zeci de mii de membri, partidul abia numara cateva sute de membri de partid. Si nicaieri nu a fost organizat resortul organizatoric si abia acum (mai 1945 - n.n.) se controleaza cadrele." Vina este aruncata pe seama faptului ca PCR s-a ocupat mai mult cu administratia si economia decat cu organizarea partidului. Rezultatul a fost "de ramanere in urma din punct de vedere organizatoric" si "lipsa luptei educative politice a maselor". De aceea, apreciau liderii PCR, trebuie dusa o "mare lupta de educatie politica", inclusiv in randurile Frontului Plugarilor si ale Madosz-ului, care "nu sunt pe linia democratiei progresiste adevarate". Cele doua formatiuni trebuiau insa sprijinite, pentru ca, in Transilvania, mai cu seama la sate, aveau numerosi aderenti. Iar acolo nu trebuiau infiintate organizatii ale PCR, pentru ca "oamenii au teama de comunism". FRICTIUNI INTERNE. In organizatiile comuniste din Transilvania de Nord, partidul a cautat sa recruteze cat mai multi aderenti, romani si maghiari. Dar unii dintre acestia au dat dovada de "sectarism" si "sovinism". Ungurii se organizau dupa criteriul etnic si plusau mereu cu revendicarile lor. De cealalta parte, romanii se simteau exclusi si exprimau din ce in ce mai des opinii antimaghiare. Nu de putine ori s-a ajuns la ciocniri, acestea avand loc la Cluj si in sate de langa Targu-Mures, Oradea sau Dej. Pentru a salva situatia, membri ai PCR din Ardealul de Nord au dat dovada de "sectarism" si au mers "pe linia rezistentei celei mai usoare", cum aprecia Vasile Luca. De aceea, el a propus o "politica de apropiere intre cele doua nationalitati". Membrii PCR trebuiau sa fie instruiti, care sa stie sa le vorbeasca oamenilor pe limba lor si sa le insufle ideile comuniste. Scopul politic si propagandistic al partidului era acela de a "educa" insa cetatenii, indiferent de nationalitatea lor in spiritul "noii gandiri revolutionare".
BUCURIE In perioada interbelica, PCdR a sustinut principiul autodeterminarii pana la despartirea de stat a teritoriilor unite cu Romania in 1918, conform indicatiilor Cominternului. Dupa razboi, partidul si-a schimbat principiile dupa noile directive ale Moscovei. Acum, PCR considera ca statul roman trebuie sa aiba "grija" de minoritatile nationale. "Ardealul, afirma Ana Pauker in iunie 1946, este acum al nostru; un milion si jumatate de unguri raman la noi... Poporul roman trebuie sa fie primul care sa fie profund constient de marea lui datorie. Datoria noastra e aceea de a fi cei mai puternici combatanti, cei mai puternici veghetori asupra drepturilor poporului roman si a nationalitatilor conlocuitoare, de care noi

raspundem pentru viata si drepturile lor. Aceasta trebuie sa fie marea noastra datorie." MAGHIARI In cadrul Partidului Comunist (din) Romania a existat o numeroasa grupare de activisti de nationalitate maghiara. Intre cele doua razboaie mondiale, Internationala Comunista a dictat ca un numar important de comunisti de origine maghiara sa activeze in PCdR. A existat in istoria partidului chiar o perioada in care conducerea sa a fost formata predominant din activisti maghiari. Este perioada in care secretar general al PCdR este numit Elek Koblos (1924-1928). Alaturi de el din Biroul Politic mai fac parte Sandor Korosi-Crisan, Victor Tordai sau Willi Roth. Tot acum incep sa activeze in cadrul PCdR si alti viitori lideri ai sai. Este cazul lui Vasile Luca (nume real, Luca Laszlo), numarul doi in partid dupa razboi, al lui Alexandru Moghioros (Al. Magyarosi) sau al lui Ion Vinte (Ion Vincze).

Lupta pentru putere in Partidul Comunist

12 ianuarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI Miscarea comunista nu a avut in anii 20 o conducere unitara. Diversele fractiuni apelau la Comintern pentru a rezolva diferendele dintre ele.

Centrele de putere din Partidul Comunist

PCdR - un nume cu mai multe intelesuri In anii 20, Partidul Comunist din Romania nu a avut o conducere unitara. Ca filiala a Cominternului si membru al Federatiei Comuniste Balcanice, era automat subordonat acestor doua organisme. Situatia de partid ilegal si rivalitatile dintre membrii sai au cauzat o multiplicare a centrelor de putere. CRISTINA DIAC
CONTINUARE

Duelul fractionistilor

Insasi nasterea unui partid comunist in Romania a stat sub semnul afilierii la "Partidul Comunist mondial" care a fost Internationala a III-a comunista. Una dintre conditiile puse de Comintern spunea ca "orice partid care vrea sa faca parte din Internationala Comunista trebuie sa poarte numele de Partidul Comunist al cutarei sau al cutarei tari (Sectiune a Internationalei a III-a Comuniste)". Pana in 1922, denumirea oficiala a partidului a fost cea de Partid Socialist Comunist. Dupa aceasta data si pana in 1944, in actele oficiale, structura politica aparuta in mai 1921 se va numi Partidul Comunist din Romania, Sectie a Internationalei a III-a. SECTIE A COMINTERNULUI. Chiar denumirea de Partid Comunist din Romania, si nu Partid Comunist Roman, sugereaza ca centrul de comanda si decizie nu era la Bucuresti, ci la Moscova. Reprezentanti ai Partidului Comunist din Romania au participat in mod constant la viata politica interna a Internationalei a III-a. Aceasta participare presupunea si prezenta la congresele si plenarele largite ale Cominternului, precum si sa raspunda oricarei convocari venite de la Moscova. Unii dintre delegati au fost chiar alesi in Comitetul Executiv al Internationalei, organul de conducere. La Congresul al IV-lea al acestui for de decizie, care a avut loc la finele lui noiembrie si inceputul lui decembrie 1922, Partidul Comunist din Romania a fost reprezentat de Lucretiu Patrascanu, Marcel Pauker, Elek Koblos, Ana Pauker si Iosif Krebs. La congresul urmator, din anul 1925, Gheorghe Cristescu a fost ales in Comitetul Executiv al Internationalei. La acea ora, el nu mai era secretarul Partidului Comunist din Romania. Mai mult, nici macar nu participase la lucrarile congresului. Cum se luase decizia avansarii sale in structurile Cominternului, inca nu se cunoaste. "OAMENII MOSCOVEI". In afara de congresul Cominternului din 1922, la care au participat reprezentanti a PCdR veniti si din tara, la toate celelalte intruniri ale forului tutelar moscovit, comunismul din Romania a fost prezent prin intermediul unor persoane care activau, din diferite motive, pe teritoriu sovietic. Unii dintre ei, fascinati de puciul bolsevic din octombrie 1917, alesesera sa se alature la constructia primului stat comunist din istorie. A fost cazul proeminentului lider cominternist Cristian Racovski, al lui Mihail Bujor si Alexandru Nicolau, animatorii Comitetului de Actiune Roman de la Odessa care a luptat pentru triumful cauzei bolsevice in sudul Rusiei.
DRUMURILE DUCEAU LA MOSCOVA. Indiferent ca actionau in tara, ca Boris Stefanov (foto stanga sus), in URSS, ca David Fabian (foto stanga jos) sau Cristian Racovsky (foto dreapta sus) ori ca au facut "naveta" intre diverse orase europene, ca Gelbert Moscovici (foto dreapta jos) liderii comunismului romanesc raspundeau mereu in fata Moscovei

Altii au emigrat din Romania, in diferite perioade, dupa ce ispasisera condamnari pentru desfasurare de activitate comunista. Saul Ozias si Leon Lichtblau, coautori ai atentatului de la Senat, si-au gasit protectia in Rusia Sovietica. Chiar lideri comunisti care initial au activat in tara se vor stabili in deceniile al treilea si al patrulea in URSS. Alexandru Dobrogeanu-Gherea, unul dintre fondatorii Partidului Comunist din Romania, a emigrat in patria sovietelor in 1925. Un alt fondator, David Finkelstein Fabian, s-a aflat la Moscova in deceniul patru si pana la moartea sa survenita in anii "Marii terori staliniste". O alta grupare era reprezentata de emigratii din Basarabia, nemultumiti ca teritoriul dintre Prut si Nistru se unise in 1918 cu Romania. Intre grupul de la Moscova si comunistii din Romania au existat permanent dispute. MEMBRU IN FEDERATIA COMUNISTA BALCANICA. Internationala a III-a si-a creat mai multe structuri la nivel regional. Gestionarea problemelor din Europa de Sud-Est a revenit Federatiei Comuniste Balcanice. Primul sau centru a fost la Sofia, datorita pozitiei dominante a comunistilor bulgari in cadrul Federatiei si in Comintern in general. Ulterior, sediul ei se va muta la Viena. Partidul Comunist din Romania a fost membru al acestei structuri. Liderii Federatiei aveau un cuvant greu de spus in problemele care vizau activitatea comunistilor romani. Printre obligatiile acestora din urma se afla si participarea la conferintele Federatiei si la sedintele Comitetului Executiv ale acestei structuri. Problemele discutate la astfel de intruniri nu erau deloc minore. Astfel, la a VI-a Conferinta a Federatiei Comuniste Balcanice s-a adoptat "Rezolutia asupra problemei nationale din Romania". In acest document s-a lansat pentru prima data lozinca autodeterminarii pana la despartirea de stat a acelor provincii care, in opinia sovieticilor, fusesera anexate de Romania la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Ulterior, Congresul al V-lea al Cominternului din 1924 a adoptat cu privire la problema nationala in Balcani pozitia anterior expusa de Federatia Comunista Balcanica. Preluarea acestei teze de catre Partidul Comunist din Romania a fost principalul motiv care a condus la excluderea sa de pe scena politica a Romaniei interbelice. GRUPURILE DIN INTERIOR. Divergentele nu s-au manifestat numai intre grupul de la Moscova si comunistii din tara, multi dintre ei fosti socialisti trecuti la comunism. Partidul Comunist din Romania era scindat la randul sau in mai multe factiuni. Marcel Pauker, revenit in 1922 in Romania, dupa finalizarea studiilor universitare, a facut un inventar al acestor grupari fragmentate pe regiuni, fara un centru de comanda. La Viena exista o factiune condusa de Gelbert Moscovici, reprezentantul Romaniei la Comintern care milita pentru metode teroriste. Organizatia de partid

din Dobrogea se afiliase la Partidul Comunist Bulgar. Comunistii basarabeni se considerau parte a Partidului Comunist din Ucraina, la fel ca si comunistii din Bucovina. Existenta grupurilor si grupusculelor a ramas o caracteristica a Partidului Comunist din Romania dea lungul deceniului trei si in toata perioada interbelica. Dupa scoaterea partidului in afara legii, centrul de greutate se muta in Transilvania. La Bucuresti se declarase starea de asediu, desfasurarea oricarei activitati politice devenind practic imposibila. Sediile partidului au fost inchise, iar ziarele suspendate. Intre gruparea transilvanenilor lui Elek Koblos si grupul din jurul lui Marcel Pauker s-a nascut un nou conflict.
BIROUL POLITIC DIN STRAINATATE In 1926 sunt arestati Boris Stefanov, Pavel Tcacenko si Wilhelm Roth, lideri marcanti ai partidului la acel moment, primii doi membri in Biroul Politic. Willi Roth a acceptat ca, in schimbul eliberarii, sa deconspire autoritatilor intreaga componenta a Comitetului Central si toate sediile conspirative ale partidului. Elek Kbls, secretarul partidului la acel moment, are initiativa crearii unei noi structuri de conducere, in afara granitelor tarii. Astfel, de la inceputul anului 1927, conducerea Partidul Comunist din Romania se "imbogateste" cu o noua structura. La Viena apare un "Birou Politic din strainatate". In tara, organismul de conducere ramane Comitetul Central al Partidului. In octombrie 1926, Elek Kbls pleaca din Romania. El va conduce partidul de la Viena. In 1928, Biroul Politic exterior isi va muta sediul la Harkov, in Ucraina Sovietica.

Viata ca o inchisoare
Autor: CRISTINA DIAC 14 iunie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Comunistii din perioada interbelica au avut o viata ce rivalizeaza cu cea a eroilor din filmele de aventuri. Nume de imprumut, acte false, locuinte conspirative in Bucuresti, Moscova, Viena, Berlin, Praga sau Paris.

Fara nume, fara casa, mereu la dispozitia PCdR Comunistii din perioada interbelica au avut o viata ce rivalizeaza cu cea a eroilor din filmele de aventuri. Nume de imprumut, acte false, locuinte conspirative in Bucuresti, Moscova, Viena, Berlin, Praga sau Paris. In spatele aventurii se ascundea insa o existenta plina de riscuri si presarata cu foarte multe constrangeri. Despre existenta Partidului Comunist in ilegalitate nu se mai stie astazi mare lucru. Iar dintre putinele momente care au reusit sa strabata pana la noi, multe poarta pecetea falsificarilor operate succesiv de-a lungul celor 45 de ani de regim comunist in Romania. Partidul Comunist de dupa 1944 nu mai semana deloc cu cel ilegal. Niste elemente comune trebuiau gasite totusi, din necesitatea de a sugera o oarecare continuitate, chiar si firava, intre partidul interbelic si cel ajuns la putere o data cu intrarea Armatei Sovietice in Romania in august 1944. Din acest motiv, istoricii care au scris despre comunismul romanesc interbelic au ales teme cu caracter politic, scriind cu predilectie despre momente din viata interna de partid: fondarea partidului, congrese, plenare, procese intentate de autoritati comunistilor. NUME DE LA PARTID. In 1924, Partidul Comunist a fost scos in afara legii. A continuat activitatea in clandestinitate, fara a se desfiinta asa cum sperasera autoritatile. Pentru a nu deconspira partidul, comunistii ilegali au trebuit sa duca o viata ce seamana astazi cu cea a eroilor de film. In proiectul de statut al partidului din 1930 se spunea foarte clar ca "nerespectarea conspiratiei se considera calcare a disciplinei de partid", in conditiile in care "datoria cea mai mare a unui membru este (sa respecte - n.n.) cea mai severa disciplina de partid". O data ce intra in miscarea comunista, adeptul trebuia sa renunte si la propriul sau nume, in favoarea unuia conspirativ. O singura persoana ajungea sa aiba chiar mai multe in decursul vietii. Pe unii dintre ei ii stim astazi cu unul din aceste nume de imprumut. Dumitru Petrescu, unul dintre cei care au primit cele mai mari condamnari in urma procesului intentat grevistilor de la Grivita, se numea de fapt Gheorghe Dumitru, Petrescu fiind numele conspirativ. Seila Averbuch a ramas in istorie sub numele conspirativ Vanda Nicolski. Elena (Lenuta) Filipovici sau Filipescu apare in multe documente de partid cu numele Maria Ciobanu. Marcel Pauker a fost pe rand Luximin, Puiu, Marin Stepan Semionovici, iar sotia sa Ana isi juca rolul in viata de partid sub numele Maria. Viitorul ministru de Justitie Lucretiu Patrascanu a activat in anii 30 sub pseudonimul "Grigorescu". Ei intre ei se adresau, evident, cu numele conspirativ. Chiar si cand faceau la Comintern marturisiri complete despre diferite momente din viata partidului, referindu-se la tovarasii lor, foloseau aceleasi nume de imprumut. Marcel Pauker s-a referit in timpul anchetei la un oarecare Victor, nu la Nicolae Goldbergher; la Balthazar si nu la Elek Koblos; la Sasa gandindu-se la Alexandru

Dobrogeanu-Gherea. E foarte posibil ca multi membri ai partidului sa se fi cunoscut doar dupa numele conspirative, fara sa stie care era numele real al colegilor lor. ACTE FALSE. Pentru a putea circula chiar si in conditiile restrictive impuse de ilegalitate, un comunist avea nevoie de acte din care sa rezulte identitatea oferita de partid. Din acest motiv, erau posesorii mai multor randuri de acte false. Problema pasapoartelor, a actelor in general, se pare ca era una extrem de spinoasa, din moment ce ea apare mentionata in repetate randuri in corespondenta purtata de membrii din tara cu cei aflati la Moscova. Intr-o scrisoare a secretariatului - structura de conducere cu atributii limitate care activa in tara - semnata cu numele conspirativ Stoian si adresata Comitetul Central aflat la Moscova se spunea: "Dragi tovarasi, ceea ce faceti cu noi - pur si simplu va bateti joc (). In momentul cand din clipa in clipa se poate declara starea de asediu, noi umblam fara acte. Noi v-am rugat in legatura cu aceasta si dvs. stiti ca noi nu avem nimic si n-ati facut nimic in legatura cu aceasta. Mai mult decat atat, oamenii care vin si carora li s-ar fi putut face actele miscarii vin fara nimic, dar noi de unde putem sa le dam". Iritat de lipsa actelor foarte necesare pentru a se putea misca, acelasi Stoian reia problema peste cateva zile, intr-o noua scrisoare: "Sosit Baltag si celalalt, tot fara documente. Face impresia ca nu dati atentia cuvenita greutatilor noastre". TEHNICA. Actele erau necesare comunistilor pentru a le putea prezenta autoritatilor in cazul in care erau prinsi sau pentru a se putea folosi de ele in activitatea de zi cu zi. Viata unui ilegalist era foarte strict supravegheata de partid, el nu putea sa se duca unde voia si cand voia. Locuia in anumite locuri, special indicate de partid, in asa-numitele case conspirative, care erau schimbate in permanenta. Siguranta "burgheza" isi facea treaba si le detecta cu destula usurinta ascunzisurile. Un membru tinea legatura cu partidul prin intermediul unor persoane indicate tot de partid. Asemenea persoana de legatura se numea "tehnica", "iafca" dupa numele rusesc, sau pur si simplu "legatura de partid". "Tehnica" locuia in aceeasi casa cu cel pe care il avea in grija si comunica verigii superioare orice avea legatura cu membrul de partid supravegheat in acest fel. Toate aceste masuri erau luate pentru a nu se deconspira. Este de crezut ca in asemenea situatie intalnirile in grupuri mari, care puteau atrage atentia, erau foarte numeroase sau pur si simplu ca existau. Intr-o alta scrisoare trimisa din tara catre CC-ul de la Moscova in 1933 se spunea ca un oarecare Alexandru a pierdut legatura cu Comitetul de partid din Bucuresti, "iar acesta din urma a pierdut legatura sa cu tehnica". Din cauza acesta, a pierderii legaturii cu "tehnica", Comitetul de Partid Bucuresti "a primit ambele noastre manifeste si circulara mult mai tarziu decat organizatiile din provincie", se spune in document. In declaratiile pe care le-a scris sub ancheta la Comintern, Marcel Pauker a povestit un episod petrecut la una din revenirile sale in Romania. "Atunci am predat Tovarasei Vanda (Nicolski n.n.) toate legaturile, mie ramanandu-mi doar una", spune Pauker. Prin "legaturi" se intelegeau atat

persoanele de contact ale lui cu partidul, cat si contactele cu grupuri secrete sau adresele caselor conspirative in care putea merge. "Eu aveam atunci la dispozitie locuinta mea, unde mai inainte statuse de asemenea si Tovarasa Ana, locuinta pe care o stia si Victor, precum si casa Miletineanu. Iam spus Tovarasei Vanda ca daca n-am sa ma apuc sa-mi caut singur un adapost mai bun, aceasta situatie imposibila va dura multa vreme. Nu ma simteam in siguranta. Si ea statea intr-o casa veche, fosta locuinta a Tovarasei Ana, iar apoi a lui Victor. I-am propus sa pastrez aceasta ultima legatura pentru ca sa caut ceva, pana cand ea imi va indica fie o casa mai buna, fie macar o modalitate de rezolvare a problemei. Dar n-a vrut sa ma lase sa caut, intrucat n-ar fi conspirativ (). Mi-am permis sa-i spun la plecare: atunci nu-ti mai dau legatura! Dar la minutul stabilit, l-am luat pe Tovaras (legatura - n.n.) cu noi si, ca sa nu ne plimbam pe strada in trei, am mers singur mai departe. Mai tarziu s-a constatat ca tov. Vanda a vorbit cu Tovarasul, dar n-a preluat legatura", povesteste Marcel Pauker despre viata de ilegalist.
NUME PENTRU OCAZII "FESTIVE" In perioada Congresului al V-lea al partidului care a avut loc in decembrie 1931, in apropiere de Moscova, participantii au primit nume speciale, care urmau sa fie folosite in timpul congresului, chiar daca multi dintre ei aveau deja unul sau mai multe. Astfel, atunci cand in documentele emise de acest congres apare Aurel, trebuie sa ne gandim ca cel care a vorbit a fost de fapt Imre Aladar, unul dintre cei cinci deputati comunisti in parlamentul din 1931, invalidati de plenul Camerei. Zoe nu era personajul din comedia lui Caragiale, ci Ecaterina Arbore Ralli, medic si pentru o vreme ministru al Sanatatii in Ucraina Sovietica, iar pe Smaranda, dupa confruntarea datelor biografice oferite la congres cu alte surse, o putem identifica in persoana Vandei Nicolski. Alexandru Iliescu a purtat la congres numele de... Vasilescu - delegatul-poet, a fost Dumitru Grofu, cazut ulterior victima proceselor staliniste. PRINTRE HARTII A reconstitui astazi chiar si un moment mai bine cunoscut din viata Partidului Comunist ilegal este un lucru dificil. Au fost publicate pe multe zeci de pagini toate rezolutiile plenarei largite a Comitetului Central al Partidului din iulie 1933. Nu stim insa cu exactitate chestiuni elementare precum locul in care s-a desfasurat, cine au fost participantii, cati dintre membrii CC au luat parte, cine mai participa in afara de membrii de drept - cei ai conducerii partidului - ca sa se justifice numele de "plenara largita". Istoria oficiala a partidului comunist scrisa dupa venirea la putere s-a interesat putin de viata de ilegalitate, ce facea practic un comunist in Romania interbelica, in ce fel de activitati era implicat, cum traia, care erau riscurile si care erau avantajele adeziunii la "religia rosie". Nici n-ar fi avut cu ce se mandri! MAINE, EPISODUL 59 Cupluri unite si destramate prin actiuni de partid. Dupa ce-au ajuns la putere, fostii ilegalisti si-au prezentat biografiile anterioare ca istorii alcatuite exclusiv din suferinte si actiuni periculoase

impotriva clasei exploatatoare. Vietile lor reale pot fi recompuse prin intermediul celor care-au fost anchetati de institutii ale regimului comunist. "Nici unul dintre noi nu avea existenta proprie". Membrii partidelor comuniste din perioada interbelica au vorbit putin despre propria "tinerete revolutionara", dar au lasat marturii tulburatoare.

Comunism - Certuri, tradari, rivalitati

31 mai 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Febra disputelor nu le-a ocolit nici pe reprezentantele miscarii comuniste.

de CRISTINA DIAC ISTORIA COMUNISMULUI

Frustrari de ilegaliste
Istoria partidului ilegal a fost un sir nesfarsit de certuri, tradari, rivalitati fatise sau voalate, ascensiuni si caderi la fel de nejustificate. Febra disputelor nu le-a ocolit nici pe reprezentantele sexului frumos inregimentate in miscarea comunista. Intre "Maria" si "Vanda" a mocnit in anii treizeci o rivalitate surda. Din majoritatea surselor care ajuta la reconstituirea perioadei - fie ele de arhiva sau mai rar cu caracter memorialistic, se degaja impresia ca in partidul comunist interbelic toata lumea se certa cu toata lumea. Marcel Pauker a avut conflicte cu primul secretar al PCdR, Gheorghe Cristescu; nici cu al doilea, ungurul Elek Koblos, nu s-a inteles mai bine, disputa ajungand, evident, in atentia Cominternului. In timpul mandatului ucraineanului Vitali Holostenko, certurile
O FAMILIE MAI MARE. La Drezda, in 1932, Vanda Nicolski (stanga) alaturi de primul ei sot Dori Goldstein si de Lenuta Filipovici, o alta membra a "familiei largite" care era practic Partidul Comunist interbelic

intre gruparile "Barbu-Luximin", (dupa numele conspirative ale celor doi lideri de grup Vitali Holostenko si Marcel Pauker) au fost atat de puternice incat au dus practic la disparitia temporara a partidului. Adus la conducerea PCdR desi era exclus din partid, bulgarul Boris Stefanov s-a rafuit cu Nicolae Goldberger si cu Lenuta Filipovici, sustinatori neconditionati ai precedentului secretar al partidului, Alexandru-Danieliuk Stefanski. Enumerarea poate continua pana la epuizarea tuturor combinatiilor de membri ai partidului, luati doi cate doi. Aproape ca nu exista ilegalist care sa nu fi avut ceva de impartit cu unul sau mai multi tovarasi. ""O PROASTA SI O INCULTA""... Uitate sunt astazi majoritatea acestor personaje, uitate sunt si micile sicane, invidii si frustrari resimtite la nivel individual. In conflictele permanente care au marcat viata partidului comunist ilegal s-au implicat deopotriva barbati si femei. Tovarasele ilegaliste la randul lor s-au certat atat cu colegii barbati cat si intre ele. Un exemplu de astfel de rivalitate surda este cea dintre Elena Filipovici si Vanda Nicolski. Ambele combatante au ocupat locuri in conducerea partidului in anii treizeci. Erau de varste apropiate, prima se nascuse in 1900, a doua in 1902. Au avut chiar un amant comun, pe Marcel Pauker, gratie caruia rivalitatea dintre cele doua a ajuns sa ne fie azi cunoscuta. Originea problemelor a stat in mandatul lui Alexandru Stefanski-Gorn de secretar al partidului. In acea perioada, Lenuta Filipovici a fost amanta sefului, cu o mare influenta si putere de decizie in partid. Tovarasa Vanda s-a simtit marginalizata si umilita de "puternicii zilei", considerandu-se "copilul vitreg al Biroului Politic de sub conducerea lui Gorn", dupa cum i se va confesa lui Pauker. In opinia ei, "era tratata ca o proasta si ca o inculta, netolerandu-i-se nici cea mai vaga critica la adresa Mariei (Lenuta Filipovici)". Timidele incercari de a o contrazice intr-o sedinta pe amanta secretarului au adus riposta vehementa a acestuia. Gorn a spus ca "o calomniase pe Maria cand Vanda a povestit ca aceasta trecuse in anii douazeci printr-o perioada de demoralizare", a declarat Marcel Pauker in ancheta de la Comintern. Asemenea puneri la punct i-au creat tovarasei Vanda "un soi de sentiment de inferioritate, fiind foarte sensibila la criticile care se refereau la capacitatile sale", a opinat acelasi Marcel Pauker. ""AMANTA SEFULUI"". Atacata in sedinte, nici Elena Filipovici nu s-a lasat mai prejos. A asteptat momentul pentru a-i plati colegei cu varf si indesat ofensa. Cand s-a pus problema ca un membru al Biroului Politic sa plece in tara pentru a pregati o calatorie conspirativa pe care urma sa o faca ea insasi, cineva a propus-o pe Vanda Nicolski. Elena Filipovici s-a opus categoric, afirmand ca pentru a pregati o asemenea calatorie e nevoie de cineva care sa aiba "cap politic". Or, cum se stie, este o mare jignire pentru un comunist acuza ca nu este bine pregatit din acest punct de vedere, atata timp cat pregatirea teoretica figura printre obligatiile oricarui membru de partid. Nu a fost singura rautate a Elena Filipovici, zisa Maria Ciobanu. Din relatarile amantului comun Marcel Pauker, nu

exista sedinta in care aceasta sa nu afirme ca "tovarasa Vanda" este cel mai slab membru al Biroului Politic. UN SAMBURE DE ADEVAR. Permanentele sicane ale Elenei Filipovici si-au atins scopul. Vanda s-a simtit mereu complexata de colega de Birou Politic mai bine vazuta de conducerea partidului. Nu a mai indraznit sa o contrazica sau sa ia cuvantul in sedinte impotriva ei, atata timp cat protectorul Gorn a indeplinit functia de secretar al partidului. Marcel Pauker, care le-a cunoscut bine pe amandoua si a asistat la multe din scenele pe care le-a povestit, a explicat ca frustrarile Vandei ar fi avut mai multe cauze. Unele au fost de circumstanta: "ridicarea in slavi a persoanei Mariei timp de ani de zile si nevoia de a o asculta cu toata atentia, fara sa-si permita sa schiteze vreo critica". Altele au fost insa de natura obiectiva, dupa aprecierile lui Pauker, Maria "punctand" exact la capitolele la care Vanda era deficitara: cunoasterea limbilor straine, multe lecturi politice si de alte feluri, un contact mai intens cu Cominternul, faptul ca absolvise scoala de cadre de trei ani spre deosebire de Vanda care o frecventase pe cea de numai un an, destinata activistilor de rang inferior, o mai indelungata sedere la Comintern, capacitatea analizarii cu claritate a unei probleme, redactarea indemanatica a unei cuvantari, usurinta de a scrie. Unul din principiile pe care comunistii l-au clamat in permanenta dupa ce au ajuns la putere era acela care cerea pastrarea "unitatii de monolit a partidului", enuntat de insusi Lenin. Istoria interbelica dovedeste ca incalcasera intr-una porunca fondatorului comunismului.

ASPIRATII
"Era cunoscuta in anii de dupa razboi ca o fata de muncitori vioaie si inteligenta. Se deosebea prin istetime si imboldul catre invatatura. Vadea mereu o inclinatie catre cercurile intelectuale. Mai tarziu a invatat cateva limbi straine, pierzand cu totul caracteristicile ei muncitoresti". Fata de ea am avut intotdeuna sentimente amestecate. Placea, pentru ca era o tanara muncitoare desteapta, care pricepea repede si era dornica de a sti. In acelasi timp, respingea prin lipsa de caracter si prin netemeinicie - Marcel Pauker, coleg de partid si amant al Elenei Filipovici
ELEVELE FRICII SI ALE SUSPICIUNII Unul din motivele pentru care Vanda Nicolski se simtea inferioara Elenei Filipovici era acela ca ea nu fusese admisa sa frecventeze decat cursurile de un an destinate activistilor de rang inferior ale Scolii Leniniste de Partid de la Moscova. La acea scoala, cursantii invatau economie marxista, istoria miscarilor comuniste, metode de propaganda, spionaj si sabotaj. Le erau insuflate totdata teama, tendinta de a trada pe oricine daca partidul o cerea, precum si suspiciunea fata de toata lumea. In mod cert, au lasat puternice urme asupra eroinelor mentionate. Iata cum descrie atmosfera din acea scoala un comunist german care a frecventat-o: "Iscoditul pe furis la Scoala Leninista s-a raspandit rapid si odata cu el, s-a

intetit si un sentiment de groaza printre noi, studentii. Era la fel de periculos nu doar sa ne salutam cu colegii pe strada, ci la fel de periculos era si sa ne intalnim in camerele noastre. Ori de cate ori voiai sa discuti chiar si cel mai nevinovat dintre lucruri cu cineva, acopereai gaura cheii cu un prosop, astupai conducta de aer care dadea in camera alaturata si sopteai incet in urechea celuilalt tovaras". CITI SI... Afacerea Agabekov

Ilegalisti si agenti in randurile Partidului Comunist

9 februarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI "Dosarul Vasile Luca" din Arhivele Securitatii contine 169 de volume (aproximativ 50.000 de pagini). Printre documente se afla si notitele ministrului de Interne, Teohari Georgescu, confiscate cand acesta a fost arestat (1952). Ele au condus la investigarea relatiilor "neprincipiale" pe care Luca le-a intretinut cu Siguranta.

"Tradari" si "crime"

LAVINIA BETEA

C...DERE. |n 1952, Vasile Luca a fost destituit din func]ia de

ministru de Finan]e. C~teva luni mai t~rziu, a sunt datate 18 decembrie 1924. fost arestat [i anchetat de Securitate INCEPUTUL TRADARII. Intr-un raport al Inspectoratului General de Politie si

Primele documente care atesta relatiile speciale cu Siguranta ale lui Luca

Siguranta Brasov adresat directorului central al institutiei se comunica: "Se inainteaza totodata si indivizii Luca Laszlo secretarul regiunei comuniste Brasov, Gyorki Sandor si Ludovic Klem care au impartit manifeste comuniste si au servit ca intermediari lui Elek Koblos, secretarul comitetului central al partidului comunist din Romania". Manifestele raspandite mentioneaza raportul - erau in limba maghiara. Anchetat in legatura cu aceasta activitate a sa: "Numitul declara ca a fost angajat de Koblos Elek, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist, ca secretar al Regiunei Brasov cu 5 000 lei lunar si cu atributiunea de a crea organizatii comuniste clandestine in judetele Brasov, Trei Scaune, Tarnava Mica, Sibiu si Valea Jiului (...) In continuare numitul arata ca organizatia din Brasov o conducea personal, la Sibiu era condusa de Ursa, Ferentz si Fischer. La Medias Kanlich Iosif zidar care este si presedinte al Comisiei sindicale. La Petrosani, Tarnovschi si Stricker. La Lupeni, Farkas Mihai". URMARI. Rezulta ca in timpul acelei interogari, Luca si-a declarat activitatea ilegala si a comunicat numele tovarasilor sai. Varga Gabor, unul dintre numerosii sai frati (fiecare cu alt nume), implicat in activitatea ilegala comunista, a recunoscut de asemenea invinuirile aduse si a declarat agentilor Sigurantei ceea ce stia. Urmare a acestei colaborari, in 1928, in procesul la care principalul acuzat a fost Boris Stefanov, "numitii Luca Laszlo, Buia Iosif si Ilie Iosif au fost achitati si amnistiati". Raportul precizeaza insa continuarea supravegherii lor, urmand a fi comunicat "ce se va mai ivi suspect in sarcina lor". In 1952, in stare de arest si ancheta, dupa ce i-a fost adus la cunostinta continutul acestor documente, Luca recunoaste "activitatea sa tradatoare". LUPENI, 1929. Faptul ca ilegalistul conta ca informator al Sigurantei este si mai bine pus in evidenta intr-o nota a Directiei Politiei si Sigurantei Generale din 29 iunie 1929, cu referire la grevele de la Lupeni. "Dupa ultimele rapoarte primite de la Luca Laszlo, care conduce actiunea comunista in Ardeal - se specifica in nota - rezulta ca elementele comuniste de pe Valea Jiului au fost foarte bine organizate in ultimul timp. Conducatorul lor Stieber a cerut chiar si arme pentru a fi distribuite nucleelor". Informarile date de Luca sunt completate de informatiile provenite din urmarirea sa si a tovarasilor sai. O alta nota din 30 octombrie 1929, semnata de unul dintre agentii Brigazii a III-a din Directiunea

Politiei si Sigurantei Generale, mentioneaza: "Comunistul Luka Laszlo, secretarul Consiliului General Sindical Unitar fiind plecat in Rusia, Comitetul Central al Partidului Comunist a numit un directorat, compus din comunistii Dan Stefan, Bernard Abraham si Mihail Panescu, care sa se ocupe cu reorganizarea Sindicatelor Unitare". Actiunile comunistilor erau asadar bine cunoscute Sigurantei. NU SCRIE, "VORBESTE". Din consultarea acestor documente rezulta ca in tactica de colaborare a lui Vasile Luca (si probabil inca a altor ilegalisti) cu
PRIETENI. V~n`toarea era un sport ndr`git [i de liderii comuni[ti. |n imagine, Gheorghe Gheorghiu-Dej [i Vasile Luca

Siguranta erau convenite niste precautii. Astfel, procesul-verbal din 5 sept. 1933 mentioneaza urmatoarele: "Constatam prin acest proces-verbal ca chemat fiind la interogatoriu comunistul Luca Laszlo, acesta refuza sa faca orice declaratie scrisa despre activitatea sa subversiva, motivand ca il opreste regulile de conspiratie comunista, insa verbal da urmatoarele explicatiuni consemnate de noi in acest act".

Iar "explicatiile" date sunt multe si amanuntite. Printre informatiile considerate secrete de comunisti si declarate de Luca la arestarea sa din 1933 se afla referiri la alti ilegalisti, locuinte clandestine si directive primite de la Moscova. Printre care si urmatoarele: "La 24 februarie 1930, Luca Laszlo a participat la sedinta clandestina tinuta de muncitorii fractiunei partidului comunist din Bucuresti, strada Sofia nr. 9, impreuna cu Mihail Panescu, secretarul regionalei partidului, Bernard Abraham, Dumitru Grofu, Maria Burcescu si Iancu Lazarovici, cand s-a pus la cale declararea grevelor ceferiste pretutindeni. In acest sens, Consiliul General al Sindicatelor Unitare a trimis delegatilor prin curieri speciali instructiuni ca muncitorimea sa fie agitata pe chestiunea revendicarilor, nemultumirile sa fie speculate in vederea infaptuirii revolutiei comuniste prin inlaturarea actualei forme de guvernamant si intronarea in Romania a unui Guvern Muncitoresc taranesc, faptul fiind confirmat prin insasi brosura intitulata Instructiunile Consiliului General Sindical Unitar, editata in Februarie 1933, extrasul careia se anexeaza la dosar, originalul fiind inaintat la timp Consiliului de Razboi al Corpului 2 de Armata".
BANII CARNETELUL Relatiile de "tovaraseasca prietenie" (de acoperire reciproca, in fapt) ale celor din lumea puterii, in anii 50, sunt ilustrate cu ajutorul "aide-memoire"-ului tinut de Teohari Georgescu. Fara a se limita la programarile subordonatilor, ministrul de Interne isi

Printre documentele pastrate la Siguranta din Brasov se afla si o adresa, datata 26 septembrie 1925, prin care comunistul Vasile Luca este inaintat Consiliului de Razboi al Corpului 2

Armata. Adresa este insotita de o declaratie semnata de comisarul Banciulescu, unde este rezumata "activitatea subversiva" a lui Luca. Interesante sunt referirile la fondurile financiare ale comunistilor. Banciulescu aduna "cheltuielile impresionante" facute de Luca impreuna cu alti patru ilegalisti in perioada mai-iunie 1925, rezultatul fiind suma de 229.800 de lei. "De unde provine aceasta suma - concluzioneaza Banciulescu - nu mai este un mister, caci raportul original gasit la misionarul comunist Al. Grumbaum zis Valasek si adresat Internationalei Tineretului Comunist si Federatiei Comuniste Balcanice are un capitol in care se justifica cheltuielile si cere majorarea fondurilor". Dupa alt raport referitor la Luca, intocmit in 1929: "Numitul a trait tot timpul clandestin prin diferite localitati din tara fiind salariat de organizatiunile comuniste dupa posibilitate cu 4-10.000 lei lunar". A UCIS UN GARDIAN

trecea chestiunile deosebite intr-un carnetel personal, confiscat cu ocazia arestarii sale (1952). Printre insemnarile sale era si una referitoare la informatia fostului agent de Siguranta Munteanu din Brasov, care voise sa denunte compromitatoarele relatii intretinute de Luca in anii de ilegalitate cu Siguranta burgheza. Ce-a facut ministrul in 1950, dupa aflarea informatiei? La interventia tovarasului sau Luca, a luat urgente masuri pentru arestarea lui Munteanu. Cand insa Luca va cadea in dizgratia Moscovei (impotriva sa, a Anei Pauker si a lui Teohari Georgescu declansandu-se campania de "demascare"), acel carnetel al fostului ministru de Interne a declansat cercetarea care a condus la descoperirea "tradarilor" trecute sub tacere de Vasile Luca in autobiografiile sale.

Pe Vasile Luca il incrimineaza un raport al Sigurantei din Brasov, din 1937, ca fiind "acuzat si trimis in judecata pentru cumul de fapte intre cari cea mai grava este crima - uciderea gardianului Chirita". Faptul este deosebit de grav, intrucat "comunistul Luca Laszlo este acuzat de rebeliune cu omor in persoana unui organ al statului in exercitiul functiunei, deci nu un om simplu cum sustine apararea". AMENINTARE "Siguranta cauta sa-si perfectioneze aparatul, si asa destul de vast; pe langa angajarea in masa a informatorilor, ea se straduieste sa introduca (...) provocatori in organizatiile muncitoresti (...) si, mai in toate cazurile, ea cauta sa puna in slujba ei pe tovii arestati. Din nenorocire, aceasta i-a reusit in cateva cazuri" raport anonim din cadrul PCdR, 1926

Sarcinile de partid ale lui Luca, in ilegalitate

8 februarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Reiese din continuarea autobiografiei lui Vasile Luca ca acesta a fost unul dintre personajele importante ale partidului comunist. Ca organizator al "sindicatelor rosii", Luca are merite si in "ridicarea lui Gheorghiu-Dej" ca lider sindical. Marturisirea o face insa nu anchetatorilor, ci paznicilor sai din inchisoare.

Sindicatele Rosii
Arestari si anchete. "In aceasta prima cadere la Siguranta (decembrie 1924 - n.r.) nu am avut purtare cele mai buna nu din cauza fricei de batai, fiindca eram gata oricand sa sacrific si viata pentru cauza revolutiei, dar nu am avut educatie, dar mai bine zis am fost educat gresit. Eu am intrebat pe Koblos, care a fost secretar in PCR, cum trebuie sa ma port la Siguranta daca ma prinde si el ne-a dat instructiuni ca ceea ce se dovedeste despre noi trebuie sa recunoastem, dar sa nu dam pe altii si lucrurile care nu este descoperit. Asa ca la cadere am recunoscut activitatea comunista atat mai mult ca eram mai inainte presedinte organizatiei legale. Am recunoscut ceea ce a declarat altii despre mine. Insa nu am dat nici tipografiei care era cunoscut numai de mine nici cei arestati si nu am dat pe nimeni. Dealtfel datorita lipsei de experienta conspirativa Siguranta stia foarte mult despre activitatea ilegala a PCR si a facut arestari pe intreaga tara. Peste 800 tov. au fost arestati. Am fost inaintat la Sig. Gen. la Bucuresti si apoi depus la inchisoarea militara Jilava, unde am stat 3 luni si in urma de greva foamei de 37 zile am fost pus in libertate. La instructie am negat totul si comisarul regal n-a reusit sa se dovedeasca nimic impotriva mea. In ziua de 28 aprilie 1925 a inceput procesul si a durat pana la 9 iunie. Am fost prezenti la proces 56 acuzati, atat a ramas din 800 arestati. La proces am avut purtare foarte buna, am demascat regimul capitalist devenind din acuzat acuzator am sustinut comunismul. Nu am asteptat sfarsitul procesului ci la 3 iunie impreuna cu altii 16 acuzati am fugit de la proces. Am fost condamnat in lipsa la 10 ani inchisoare. La 6 septembrie 1925 in urma denuntului unui agent provocator am fost arestat si readus la Jilava ca sa fie rejudecat. A mai cazut dintre cei
Armata RoSie. In momentul cedarii Basarabiei si Bucovinei de Nord URSS-ului, Vasile Luca se afla in inchisoare, la Cernauti. A fost eliberat de trupele sovietice, care au ocupat orasul

condamnati in lipsa inca 3 tov. si in 1926 si tov. BORIS STEFANOV condamnat toti la 10 ani in lipsa. Datorita campaniei internationale de protest impotriva arestarii tov. BORIS STEFANOV si ceilalti acuzati, burghezia romana amana mereu procesul cautand momentul mai potrivit judecarea acestui proces. Asa ca abea in anul 1928 dupa 3 ani de retinerea mea in inchisoare a fost procesul rejudecati. Tov. BORIS si BERCU ZAHARESCU (un student) au fost condamnati iar noi cei 3 muncitori achitati. In acest 3 ani de inchisoare am dus lupte grele pentru regim politic si cu ajutorul tov. BORIS STEFANOV am complectat pregatirea mea marxista Leninista. In urma eliberarii mele din inchisoare a doua zi am reinceput activitatea revolutionara. Am fost ales ca presedinte Comisiei Sind. Locala Brasov si m-am apucat de reorganizarea PC. la Brasov, unde n-a mai existat o viata organizatorica de partid. DELEGAT AL PARTIDULUI. In iulie 1928 am fost trimis la congresul al IV-lea al PCR care s-a tinut in URSS langa Harcov. La congres am luptat contra liniei si tacticei oportuniste de dreapta a fostului conduceri care a fost inlaturata de congres. Am fost ales membru al noului CC al PCR. Reintorcand in Romania impreuna cu un alt membru al CC-ului am inceput reorganizarea PCR pe baza liniei hotarate de congresul al IV-lea. LIDER SINDICAL. Intai am fost insarcinat cu munca organizatorica, apoi am trecut la munca sindicala organizand primul congres al sind. Unitare din Romania care s-a tinut in aprilie 1929 la Timisoara. La acest congres am fost ales secretar general a sind. Unitare ramanand insa si membru biroului politic al partidului nostru. In 1929 am fost in delegatia trimisa de CC al Comintern pentru rezolvarea unele probleme politice si mai ales problema sindicala din conditiuni noua (Sind. Unitare fusese dizolvate de Guvern). Dela congresul al IV-lea al PCR pana la sfarsitul anului 1929 am fost mai multe ori arestat si trimis la urma. Siguranta a incercat ca sa insceneze procese impotriva mea. Astfel am fost dat in judecata si tinut 17 zile in inchisoare tocmai in ajunul Congresului. Dupa congres iar am fost arestat si tinut o luna apoi pus in libertate, asa ca am fost nevoit ca sa trec in ilegalitate. La Moscova n-am stat decat 2,1/2 luni si in 1930 m-am reintors in tara, dar din nenorocire in partidul nostru a izbucnit o lupta fractionista "fara de principiu" cum a fost caracterizat de Comintern (...). Eu am fost scos dela functia de secretar al CGSU-lui si mi s-a propus sa merg la scoala Leninista. Eu am refuzat insa aceasta propunere fiindca nu intelegeam ca sa merg la scoala cu pata si am cerut ca sa fiu trimis la munca de jos ca sa repar greseala prin munca folosind experienta dureroasa pentru mine si atat de daunatoare pentru partid. "MUNCA DE JOS". Am fost trimis la Buhus, un orasel dar cu o mare fabrica textila si am inceput activitatea in raionul acesta care a cuprins Piatra Neamt, Buhusi si Bacau.

In februarie 1931 s-a tinut o conferinta regionala la Iasi la care am fost referent in problema sindicala. La aceasta conferinta a fost creiat Regionala Moldova, iar eu am fost ales ca secretar regional. Dupa ce am reorganizat partidul in toata regiunea la 8 iulie in urma denuntului unui provocator am fost descoperit de siguranta si arestat. Nu s-a gasit nimic asupra mea iar eu am refuzat ori ce declaratie, dupa detinerea de 4 luni am fost pus in libertate (...) IN "LUPTA DE CLASA". Dupa inabusirea in sange a grevei dela Grivita (atelierele CFR - Bucuresti) am fost dat in judecata din lipsa fiindca siguranta nu ma putut gasi. Desi m-a asteptat condamnarea mare, avand in vedere ca sind. rev. din nou au fost dizolvate si cadrele cele mai bune arestate am ramas in tara la munca pana ce am cazut in urmarirea unei provocari a lui DENCI la 28 august 1933 cu o condamnare in lipsa de 20 ani munca silnica. Facand opozitie a urmat ca sa fie rejudecat procesul meu. Procesul a durat 5 ani. Datorita campaniei in tara si in strainatate si lupta clasei muncitoare ca sa ma smulga din temnite, din 20 de ani s-a redus treptat la 5 ani si 6 luni pe care am executat. In inchisoare am stat iar in fruntea luptelor grele pt. regim am fost mult chinuit. Am dus munca de educare tov. inchis in conditiuni cele mai grele. Inca inainte de eliberarea mea din inchisoare conferinta partidului m-a ales in CC. Am iesit din inchisoare la 4 aprilie 1939 si dupa o luna de odihna (primul meu concediu in 20 ani de activitate) sedinta plenara a CC-lui m-a ales in secretariatul CC-ului. Am activat in aceasta calitate pana ce iar am cazut in 4 aprilie 1940 la granita URSS-ului cand trebuia sa vin la Comintern. La arestare am reusit ca sa distrugem documentele asa ca siguranta n-a reusit sa faca alt proces decat incercarea de trecere frauduloasa a granitei si ne-a condamnat pe toti trei cati am cazut acolo, la 8 luni inchisoare." 5.VIII.1940 (ss) LUCA LASLO
ANII 30 In legatura cu fractionismul anilor 30, Luca isi face autocritica: "Com. Central s-a rupt in doua si nici eu n-am fost capabil de a judeca bolseviceste si am mers alaturi de o grupa fractionista (LUXIMIN RUDOLF) si am savarsit greseala cea mai mare ca am lasat ca lupta fractionista sa patrunda si in sindicate, la CGSU am introdus chiar eu, desi numai eu as fi fost in masura ca sa impiedic lupta fractionista. M-am lasat inselat de dusmanii partidului, de Pauker si Dori Goldstein, care s-au folosit de lipsa mea da experienta de atunci si credeam in sinceritatea lor. Vina mea nu am putut participa la judecarea acestor greseli la Comintern si au fost elemente care au folosit aceasta situatie ca sa ma calomnieze (Abraham) pentru care el a fost blamat de Congresul al V-lea al PCR." LIBERTATE "La 28 iulie (1940), la intrarea Armatei Rosii eliberatoare in Cernauti, ne-au eliberat muncitorii din Cernauti prin demonstratie"

Vasile Luca SINDICATE O tactica de penetrare a Cominternului au reprezentat-o infiltrarea in sindicatele muncitoresti existente si infiintarea unor sindicate noi, "rosii". Vasile Luca isi reclama in aceasta directie urmatoarele merite: "La inceputul PRIMA ARESTARE. anului 1932 am fost insarcinat de CC ca sa reorganizez miscarea sindicala Fotografie facuta de revolutionara. Sindicatele noastre au activat ilegal in timpul acela. CGSU Siguranta in 1925, cand dezorganizat si miscarea sindicala rev. au ajunsese la mici grupa sind. a fost arestat pentru sectariste. Am reorganizat CGSU am inceput pregatirea si organizarea luptelor prima oara economice, greve de mase pe cari am folosit pt. a forta experienta deschise a sind. rev. Astfel, la sfarsitul anului 1932 am avut sindicate legale cu 12.000 de membrii si numai CGSU a ramas organ ilegal. Prin luptele petrolistilor si CFR-istilor au esit acest numar aproape la dublu. S-a ridicat la 22.000 membri". MAINE, EPISODUL 30 Cititi maine in Istoria Comunismului Romanesc: Ilegalisti si agenti in randurile Partidului Comunist. Notitele fostului ministru de Interne comunist Teohari Georgescu, confiscate dupa arestarea acestuia, au condus la investigarea relatiilor pe care Luca le-a avut cu Siguranta. Ion Gheorghe Maurer - aparator al comunistilor. In dosarul lui Luca, intocmit de Securitate in 1952, se gaseste un articol dintr-un ziar, datat 16 martie 1938. Acesta este relevant pentru tipul relatiilor stabilite in epoca intre Justitie, Siguranta si comunisti.

Prietenii din Romania ai Rusiei Sovietice

19 ianuarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

ISTORIA COMUNISMULUI Comunistii romani devin "Amicii URSS"

Dupa intrarea in ilegalitate (1924), Partidul Comunist din Romania a fost nevoit sa se mentina in atentia simpatizantilor. Una dintre modalitatile prin care PCdR a revenit in anii 30 a fost infiintarea de asociatii semilegale. Scopul declarat al uneia dintre ele, "Amicii URSS", era intarirea relatiilor romano-sovietice. PAULA MIHAILOV Deceniului al treilea al secolului XX a fost marcat in Romania de mai multe evenimente importante pentru evolutia vietii politico-sociale si economice a tarii.

In numarul de azi

Romani despre URSS

IN SLUJBA INTERNATIONALISMULUI. Afacerile interne si externe ale Romaniei acelor vremuri nu erau usor de Flamurile comunismului administrat. Populatia era macinata de criza economica din anii 1929au acoperit o mare parte din continentul 1933 si suporta cu greutate somajul, instabilitatea zilei de maine, grevele european. Valorile se tin lant. Nemultumirea populatiei devine un fertil teren de exploatat de comuniste erau catre miscarile radicalilor de dreapta si de stanga. promovate prin munca numerosilor prieteni ai PERSEVERENTA CLANDESTINA. Comunistii, bunaoara, eliminati de pe URSS scena politica in 1924, nu renunta la activitatea lor, continuand sa activeze

in clandestinitate. Noul statut de ilegalisti le produce comunistilor pierderi la nivelul numarului de membri si de filiale. Influenta tot mai mare pe care o capata Internationala a III-a (Cominternul) in viata interna de partid va duce la paralelisme ale conducerii din tara si din strainatate, lucru care nu facea decat sa agraveze situatia dificila a partidului. "Prietenul" la nevoie se cunoaSte. Implicarea lui Stalin in jocul pentru putere al comunistilor romani va merge pana la inlocuirea liderilor romani din conducerea partidului cu altii apartinand filialelor Internationalei a III-a. Ca dovada ca succesorii lui Gheorghe Cristescu la functia de secretar al partidului au fost un roman de nationalitate maghiara, Elek Koblos, comunistul polonez Alexadr Stefanski si un reprezentant al Partidului Comunist Bulgar - Boris Stefanov. Conform literaturii oficiale de dupa 1964, despre o grupare a comunistilor romani se poate vorbi abia prin anul 1932, cand Lucretiu Patrascanu, Petre Constantinescu - Iasi si alti cativa intelectuali se remarca prin incercarea de a reinvia miscarea comunista in tara. Schimbarea pe care o impun ei consta in renuntarea la principiul cominternist al autodeterminarii, care mergea pana la despartirea de trupul tarii. Curentul favorabil apropierii de Uniunea Sovietica se datoreaza renumelui pe care il construieste propaganda "patriei socialismului mondial". "Grandioasele realizari" ale politicii si economiei sovietice erau prezentate intregii lumi ca un exemplu bun de urmat.

DRUMUL CATRE LEGALITATE. Reactiile comunistilor romani, aflati in dificultate, nu au intarziat sa apara. La Congresul al V-lea al PCdR si Plenara Comitetului Central (1932), reprezentantii partidului au hotarat sa gaseasca forme legale prin care sa iasa din obscuritatea clandestinitatii. Astfel ca intre 1928-1929 s-au organizat, in mai multe tari, cu sprijinul material al Uniunii Sovietice, asociatii numite "Amicii URSS". In 1930, Conferinta Internationala a filialelor "amicilor" a adoptat o declaratie comuna prin care acestea isi definesc scopul: patrunderea in masele populare, proslavirea Uniunii Sovietice si lupta impotriva razboiului mondial. La conferinta a participat si o delegatie a comunistilor romani, care, intorsi in tara, au inceput o campanie populara de promovare a bunelor relatii cu Uniunea Sovietica. Efectele apelului lor nu au intarziat sa apara: in mai multe orase precum Iasi, Bucuresti, Chisinau, Cluj au aparut in 1931 si 1932 "cercuri de prieteni ai URSS". AMICII ROMANI AI URSS. Dar abia in primavara lui 1934, un grup de intelectuali si muncitori, sustinatori ai miscarii comuniste, au trecut la organizarea unei filiale romanesti a "Amicilor URSS". In 28 iulie 1934, grupul de initiativa concepe un apel - "Catre toti muncitorii, taranii, intelectualii de la orase si sate" - prin care faceau cunoscuta infiintarea asociatiei "Amicii URSS" si scopul ei de "stabilire si dezvoltare a legaturilor de pace si prietenie cu Uniunea Sovietica". Grupul de fondatori romani ai "Amicilor URSS" a numarat 50 de oameni din care faceau parte profesorul universitar Petre Constantinescu-Iasi, scriitorii Zaharia Stancu si Alexandru Sahia, "printul rosu" Scarlat Calimachi, poetul Demostene Botez si altii. Programul lor de actiuni isi propunea "cercetarea si cunoasterea Uniunii Sovietice, prin organizarea de excursii pe teritoriul Rusiei, conferinte, expozitii, concerte, reuniuni sportive, editarea unei reviste" prin care sa popularizeze toate aceste activitati. In decursul a cateva luni, asociatia a deschis mai multe filiale in Brasov, Craiova, Braila, Pitesti, Galati. S-a trecut si la organizarea de comitete regionale, care aveau ca sarcina infiintarea de structuri asemanatoare in orasele mici si comune. Publicarea de carti despre Uniunea Sovietica, rularea de filme rusesti, punerea in scena a dramaturgilor rusi, toate faceau parte din campania de promovare a "binefacerilor" sovietice. In plus, asociatia a incercat sa editeze in octombrie 1934 revista Amicii URSS, interzisa de catre Siguranta. REGELE PUNE CAPAT AVENTURII. Adeziunile, cel putin cele declarate, la miscarea "amicilor" au nemultumit Guvernul liberalului Gheorghe Tatarescu. In baza decretului regal din 25 noiembrie 1934, asociatia "Amicii URSS" este desfiintata, alaturi de alte 31 de asociatii si organizatii acuzate ca atenteaza la siguranta statului. Comunistii se supun ordinelor palatului regal, dar in 1935 reinfiinteaza structura sub forma Societatii pentru intretinerea relatiilor culturale dintre Romania si Uniunea Sovietica. Alaturi de

Comitetul National Antirazboinic (1932-1934), de Comitetul National Antifascist (1933-1934) si Liga Muncii (1933-1934), asociatia "Amicii URSS" a fost o incercare de iesire din clandestinitate a Partidului Comunist din Romania si o prelungire a activitatii sale.

RUSIA AZI:
"Intre sate sunt 50-60 de kilometri, iar multe dintre ele, lipsite de sosele de legatura, raman in continuare izolate. Nu poti ajunge la ele decat pe drumuri care si vara sunt inaccesibile unui autoturism obisnuit. Prin noroiul si fagasele adanci, doar tractorul sau vechiul autobuz cocotat pe roti se pot incumeta. Am vazut si multe drumuri pe care nu te poti descurca decat cu un tractor pe senile. Bineinteles, intre catune se merge pe jos si nici o carare nu duce de la ele la vreun drum. Dar cate sate nu raman de tot izolate, traindu-si propria viata!" - Georges Nivat, "La pas prin noua Rusie"
PIEDICI Una dintre primele activitati intreprinse de organizatia "Amicii URSS" din Romania a fost organizarea unei excursii in Uniunea Sovietica, prilejuita de aniversarea a 17 ani de la Marea Revolutie din Octombrie. Delegatia romaneasca trebuia sa cuprinda patru lucratori ceferisti, trei muncitori petrolisti, o lucratoare de la regie si doi intelectuali, numiti de conducerea Partidului Comunist Roman. Desi toate pregatirile au fost facute, autoritatile romanesti nu au permis delegatilor sa plece. In ziua de 7 noiembrie 1934, Radio Moscova a anuntat ca delegatia romana nu a putut onora invitatia din cauza confiscarii de catre politie a pasapoartelor. Cu toate acestea, scriitorii Mihail Sadoveanu si Alexandru Sahia si actrita Maria Filotti au ajuns prin Polonia la serbarile fastuoase din capitala URSS. Impresionat de cele vazute acolo, Sahia a povestit camarazilor sai despre vizita in capitala comunismului mondial, iar in 1935 a scris o carte intitulata "URSS azi".

Duelul fractionistilor
12 ianuarie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Comunistii romani apeleaza la Comintern Anii 30 au marcat in miscarea comunista romaneasca inceputul "luptei fractioniste". PCdR era condus de mai multe centre, printre care unul intern si unul la Moscova. Datorita perpetuarii acestei situatii, existenta partidului era amenintata. Incepand de atunci si pana in 1944, reprezentantii PCdR se vor pari unii pe altii. PAULA MIHAILOV

JOCUL SORTII. In vreme ce ilegalistii romani se duelau in "fractii", bucurestenii mondeni dansau (foto stanga) si jucau la loterie (foto dreapta)

Pentru crearea unei imagini cat mai corecte si reale a jocurilor de putere din cadrul Partidului Comunist din Romania, va prezentam un document aflat in fondul Arhivelor Nationale Istorice Centrale din Romania. Raportul organizatiei de partid din Bucuresti, adresat in 1928 Cosiliului Executiv al Internationalei Comuniste, este elocvent pentru activitatea fractionista a membrilor Biroului Politic si a Biroului Organizatiei din cadrul Comitetului Central al PCR. Documentul poate fi gasit in fondul Arhivelor Nationale ale Romaniei. Mentionam ca subtitlurile ne apartin. "Noi, activul organizatiei de partid din orasul Bucuresti, observand totala lipsa de activitate a organizatiilor de partid si neprimind nici o munca (de partid) din partea organelor noastre de partid, am considerat necesar sa ne intalnim pentru a stabili cauzele acestei situatii si pentru a restabili activitatea partidului. In urma dezbaterilor, am constatat urmatoarele: slabirea activitatii partidului, de mai bine de un an (ceea ce) a dus, in prezent, la totala lipsa a activitatii. CINE E DE VINA? Acest fapt s-a datorat: 1) urmaririi salbatice a partidului nostru declansate de oligarhie; 2) lipsei de experienta a tanarului nostru partid de a activa in conditii de ilegalitate; 3) absentei unor cadre pregatite, care sa tina piept evenimentelor ce au avut loc in partidul nostru;

 4) absentei prelungite a unei conduceri centralizate permanente. In aceste conditii, partidul nostru ar fi pastrat si ar fi trebuit sa activeze sustinut pentru: 1) crearea si intarirea bazei organizatorice a partidului (bolsevizarea partidului); 2) completarea educatiei comuniste a membrilor de partid; 3) conducerea miscarii muncitoresti, tinand cont de toate aspectele acesteia. Constatam ca in aceasta directie nu s-a facut nimic, ajungandu-se, in final, la destramarea totala a organizatiei noastre. Cunoscand dorinta de a munci, manifestata de catre membrii partidului, consideram ca principala vina a lipsei de activitate o au organele centrale de conducere, care nu au fost in stare sa organizeze si sa conduca activitatea partidului. Mai mult, noi observam inactivitatea, atitudinea indiferenta de nepermis fata de munca si chiar sabotajul din partea organelor de conducere. Impartindu-se in doua tabere, s-au luptat intre ei, folosind unele metode inadmisibile in randul partidelor comuniste, metode ce au dus la subminarea autoritatii de care trebuie sa se foloseasca un organ de partid, cum sunt Biroul Politic si Biroul Organizatoric. (...) STAREA DE FAPT. Din primul moment dupa trecerea sa in ilegalitate, tanarul nostru partid a trebuit sa se lupte cu toate problemele politice si sociale pe care le-a intampinat. (...) Teroarea crunta declansata de clasa stapanitoare a impiedicat consolidarea partidului nostru. (...) Conducerea de partid din acea vreme nu numai ca nu s-a opus destramarii partidului, ci, din contra, prin intrigi si politicianism, pasivitate si sabotaje, a facilitat distrugerea partidului. (...) Biroul Politic, dorind sa discrediteze Biroul Organizatoric, a folosit toate mijloacele de lupta, incalcand cele mai elementare reguli de conspirativitate, prin incercarea de a lua legatura cu toti membrii de partid si chiar cu persoane straine de partid. (...) COLACUL DE SALVARE. Suntem convinsi ca, pe viitor, nu ne veti mai lasa in noroiul in care suntem; ne adresam dumneavoastra, ca sa ne ajutati si sa ne sprijiniti pentru a insanatosi partidul. Ancheta pe care o veti face va stabili vina fiecaruia. Noi nu vrem sa judecam pe nimeni. Noi semnalam doar cauzele situatiei actuale (repetam, noi consideram ca responsabilitatea actualei situatii o are conducerea centrala) si cautam o cale de iesire. Atat Biroul Politic, cat si Biroul Organizatoric nu se bucura de autoritatea pe care ar trebui sa o aiba astfel de organe de partid; ele si-au pierdut autoritatea in lupta lor politica fractionista. Conducerea centrala fiind personificarea unei grupari sau a alteia nu poate avea autoritate. Intrigile, utilizate pana acum ca mijloc de lupta, vor fi folosite si de noua conducere. Situatia se va schimba numai atunci cand Comitetul Central va fi ales de catre tot partidul si va activa sub controlul dumneavoastra nemijlocit.

Dumneavoastra trebuie sa lichidati aceasta situatie. Noi, toti activistii de partid, suntem la dispozitia dumneavoastra. Noi am intreprins aceasta actiune, fiind convinsi de justetea ei, si o vom duce pana la capat. Suntem convinsi ca si unii, si ceilalti ne considera o fractiune, ne acuza de trotkism, ceea ce au si incercat sa faca. Noi nu suntem o fractiune si nu ascundem activitatea noastra. Noi recunoastem neconditionat hotararile si instructiunile Internationalei Comuniste. Initiativa a plecat de la Bucuresti. Activul din Bucuresti si-a spus cuvantul si a luat initiativa de a convoca sedinta activului din toate orasele in care exista miscare comunista. (...) Noi intelegem ca numai asa putem reface partidul, aparandu-l de lupta fractionista si de intrigi. Va rugam sa ne aprobati si sa ne sustineti." "Declar ca voi lupta din toate puterile pentru distrugerea acestei grupe contrarevolutionare, combatand cu toate ocaziile greselile savarsite de mine, pentru ca asa sa putem merge pe linia curat revolutionara, impotriva oportunistilor de tot felul si a impaciuitorilor"Imre Aladar, 23 decembrie 1931
PARTIDUL CU CONDUCERE DUBLA Dupa arestarea liderilor comunistilor in mai 1921, Partidul Comunist din Romania (PCdR) a incetat a mai fi reprezentat la nivelul Cominternului. El a fost inlocuit de centrul bolsevic cu comunisti romani emigranti in Rusia, apartinand "grupurilor de la Harkov si Moscova". La al II-lea Congres al Cominternului (1922) vor participa pentru prima data delegati comunisti "socialisti" din tara: Lucretiu Patrascanu, Elek Koblos, Ana si Marcel Pauker. Dupa alti sase ani, la Harkov s-a hotarat "inlocuirea in bloc a conducerii partidului". Astfel, PCdR ("Socialist") a disparut, rolul sau fiind preluat de gruparea comunistilor de la Moscova, din care faceau parte Alexandru Stefanski, Boris Stefanov, Vanda Nikolski, Nicoale Goldberg. La Bucuresti, abia in anii 30 va reaparea o filiera nationala a comunistilor. Existenta a doua conduceri intr-un singur partid a grabit aparitia "luptelor fractioniste de principii". Nemultumit de jocul dublu al romanilor, Stalin va pune capat acestei lupte prin asasinarea, in timpul Marii Terori (1936-1938), a majoritatii liderilor comunisti aflati in exil in Rusia. VA RECOMANDAM SPRE LECTURA

Georges Nivat, "La pas prin noua Rusie" Editura Compania, Bucuresti, 2004

Georges Nivat este unul dintre cei mai apreciati slavisti din Franta. Pasiunea sa pentru spatiul rus a fost oglindita in numeroasele articole, carti si studii realizate despre Rusia zilelor noastre, pe care a studiat-o din perspectiva oamenilor care locuiesc acolo. Cartea de fata este o selectie din scrierile sale aparute dea lungul timpului, in urma calatoriilor pe care le-a facut autorul in Federatia Rusa de dupa caderea comunismului. Perindarile lui pe teritoriu rusesc nu au avut un scop turistic si nici unul de documentare stiintifica. Din scrierile sale, cititorii pot vedea ce se intampla in viata de noapte a Moscovei, cum resimt cersetorii greutatea tranzitiei, ce simt mamele soldatilor trimisi in razboaiele din Afganistan si Cecenia, cum functioneaza institutia ajutoarelor sociale in Rusia "democratica". Cititorii romani pot descoperi in aceasta lucrare o fascinanta descriere a Rusiei contemporane si a locuitorilor ei, cu toate poticnelile si succesele inregistrate in drumul catre o economie de piata si o democratie functionala. SAPTAMANA VIITOARE EPISODUL 23 10 ani de la preluarea puterii de bolsevici. Anul 1927 a fost anul sarbatoririi jubileului cuceririi puterii de bolsevici. Actiunea a intrat in istorie sub numele de "Marea Revolutie Socialista din Octombrie". Pana la caderea comunismului, acesta va ramane neschimbat. Rusia, in relatiile internationale. Ajunsi la putere, revolutionarii rusi au trebuit foarte repede sa-si asume si rolul de diplomati. Au actionat in relatiile externe ca un stat "burghez", nu fara a uita scopul final: incendierea lumii vechi.

Cel de-al treilea secretar general al PCdR

6 iunie 2005 Twitter Facebook Email Imprim

Dupa ce Gheorghe Cristescu - singurul roman de la conducerea PCR - si Elek Koblos fusesera demisi, Cominternul a numit un nou secretar general peste comunistii romani in persoana lui Vitali

Holostenko. Cunoscut in mediile tovarasesti ca "Barbu", mandatul acestuia in fruntea partidului a durat doar 3 ani. Barbu, Iacsa sau Valeri
de PAULA MIHAILOV

Istoria Partidului Comunist din Romania pare un roman captivant, ale carui personaje principale se succed cu mare viteza in prim-planul sau. Un roman cu final imprevizibil ca si destinul personajelor sale.
VECHI SI NOU. Amalgam de simboluri PRIVIND INAPOI. In ciuda tuturor obstacolelor intampinate in calea traditionaliste evolutiei sale ca formatiune politica, intr-o Romanie aflata parca intr-o medievale si celor apartinand epocii permanenta cautare de sine, PCdR-ul a supravietuit. Cea mai intunecata industrializarii fortate, parte a istoriei sale, cea interbelica, ramane intr-un con de umbra atat Harkovul a gazduit nu o datorita lipsei de informatii din arhivele romanesti, cat si datorita statutului data intalniri mai mult de partid ilegal pe care l-a dobandit in 1924 si l-a pastrat timp de douazeci sau mai putin oficiale de ani. Dupa ce in 1924, primul secretar general - Gheorghe Cristescu - a ale comunistilor din fost inlaturat de la conducerea Partidului, fiind inlocuit cu Elek Kbls, intreaga lume

comunistii romani au traversat o perioada in care s-au zbatut sa-si mentina grupusculul politic pe linia de plutire. Paradoxal, cel mai mare obstacol in calea lor a fost cel de al carui cuvant ascultau ca de o ruga: Stalin. "Marea teroare" declansata de Stalin a adus PCdR la limita supravietuirii. REINCARNAREA PCdR. Pentru prima data, ideea conform careia in Romania aproape ca nu exista un partid comunist a fost lansata la Congresul al IV-lea al PCdR, care s-a desfasurat la sfarsitul lui iunie 1928 la Harkov. Ceea ce a determinat instanta suprema in materie de suflare comunista Cominternul - sa impuna o astfel de teza a fost degringolada care sufoca Partidul de mai bine de patru ani. Practic, acest Congres a insemnat o lectie de disciplina pe care Stalin a aplicat-o celor doua tabere rivale din partidul comunistilor romani: gruparea comunistilor din tara, mai slaba si pe care Stalin o destrama, si cea care activa in strainatate. UN OM, MAI MULTE NUME. Personajul cel mai important, necunosocut printre romani, ce a marcat lucrarile Congresului a fost noul secretar general - impus, dupa datina birocratica a vremii de Comintern - Vitali Holostenko sau tovarasul "Petrulescu". Evreu de origine ucraineana, Vitali Holostenko s-a nascut in comuna Selioglo (Basarabia de Sud). In Romania il gasim abia in 1920, cand, ca student la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, a aderat la miscarea socialista. La Congresul de constituire al Partidului Comunist Roman din 8 mai

1921, tanarul a votat alaturi de majoritatea participantilor in favoarea afilierii neconditionate a noii formatiuni politice la Internationala a II-a Comunista. Motiv pentru care a fost arestat si judecat in deja celebrul proces al comunistilor din Dealul Spirii. Pana in iunie 1922, data amnistiei generale, a ramas in detentie la Iasi, iar dupa eliberare a plecat din Romania, parand a o parasi definitiv. In buna traditie a clandestinitatii, Holostenko a purtat alte nume decat cel real. In perioada de inceput a carierei sale de activist de partid era cunoscut
"BARBU". Astfel era cunoscut Vitali Holostenko printre tovarasii sai din ilegalitate

sub pseudonimele de "Iacsa" sau "Racsa Ion". Cel mai renumit pseudonim al lui Holostenko a fost "Barbu", pe care l-a purtat intre anii 1928 - 1930, concomitent cu cel de "Florea" sau "Valeri". IN SLUJBA KREMLINULUI. Plecand din Romania, Holostenko a ramas fidel ideilor comuniste, inscriindu-se si urcand in ierarhia Partidului Comunist

Bolsevic al Ucrainei. In acel moment, in fruntea comunistilor ucraineni se afla un cunoscut al lui Holostenko - Cristian Rakovski (roman de origine bulgara, presedinte al Comisariatului National al Poporului al Republicii Sovietice din Ucraina), prieten cu Trotki, prin urmare foarte influent la Moscova acelor vremuri. Desigur, Rakovski - una dintre cele mai active personalitati de stanga pe plan international - l-a ajutat si sustinut pe Holostenko. Despre perioada in care Holostenko a plecat din Romania (1922) si momentul revenirii sale pe scena politica romaneasca (1928) nu se cunosc prea multe amanunte. Ceea ce se poate spune totusi este ca Holostenko, dupa sase ani in care n-a avut legaturi cu Romania sau cu PCdR, revine in acest partid chiar la conducerea sa. Holostenko si-a inceput mandatul de lider prin repunerea pe tapet a sensibilei probleme nationale. Chiar de la tribuna Congresului ce l-a impus in fruntea PCdR, "Barbu" a declarat, respectand indicatiile Cominternului, ca PCdR-ul va lupta pentru "autodeterminarea tuturor nationalitatilor pana la despartire", pledand pentru independenta totala a provinciilor romanesti care formau Romania. BATALIA FINALA. Din mandatul sau ca secretar general al PCdR de remarcat e incercarea de unificare a conducerii partidului din interior si din exterior. Incepand cu februarie 1929, Secretariatului din tara cu cel din strainatate devin un singur organ de conducere, moment in care vechea rivalitate cu orgoliosul Marcel Pauker ("Luximin") se dezlantuie. Din lupta pentru suprematie la varful PCdR, pierd amandoi. Stalin ii gaseste lui "Barbu" un inlocuitor in persoana lui Alexandru Danieliuk - Stefanski. Astfel ca, din 1931, Vitali Holostenko iese pentru a doua oara din activitatile comunistilor romani. In 1937, a fost executat, probabil sub aceeasi acuzatie de "spion in favoarea Romaniei", ca si rivalul sau Marcel Pauker, executat un an mai tarziu.

CEL DE-AL IV-LEA CONGRES Pentru a pune capat luptelor interne din PCdR, a fost convocata o consfatuire a reprezentantilor Internationalei a III-a cu comunistii romani. Intalnirea de la Harkov, desfasurata intre 28 iunie - 7 iulie 1928, avea sa se transforme in cel de-al IV-lea Congres al PCdR-ului. Istoricii au remarcat unicitatea acestei intruniri, convocata, in afara traditiei impuse inca din 1919, inaintea unul Congres al Cominternului. Din partea PCdR au participat Luca Laszlo (Vasile Luca), Imre Aladar ("Nicolae"), Dumitru Chircus si Artur Rubinstein. Conform uzantelor birocratice instituite din 1924 de functionare a Cominternului, la conducerea unui partid comunist erau numite cate doua organe conducatoare, unul ce urma a functiona in strainatate si unul in tara. Astfel ca, din noul Comitet Central al PCdR si din Biroul Politic - ce isi desfasurau activitatea in exterior - au fost alesi Vitali Holostenko, Luca Laszlo, Alexandru Nicolski, Dori Goldstein, Iohan Heigel. DOUA SABII IN ACEEASI TEACA Fractionismul din PCdR s-a declansat dupa trimiterea clandestina in tara a lui Marcel Pauker, cu sarcina de a supraveghea presa comunista legala si ilegala. Desi nu facea parte din nici un organ de conducere al Partidului, "Luximin" avea drept de vot deliberativ la orice sedinta. Nereusind sa obtina presedintia PCdR in 1921, Pauker incepe acum lupta directa prin contestarea alegerii lui Holostenko in fruntea PCdR. Invectivele si blamarile reciproce din presa, ori la diferite plenare si conferinte organizate de fiecare grupare, au produs denunturi, certuri si confuzii in partid. Chiar si putinii membrii ai partidului care mai ramasesera au fost exclusi cand de o parte, cand de alta. Conflictul a fost rezolvat definitv de catre agentii si anchetatorii de la NKVD care i-au adus pe cei doi rivali in situatia de a fi condamnati la moarte si executati. MAINE,EPISODUL 57 "Gorn" in fruntea comunistilor din Romania. Pentru Comintern nationalitatea membrilor sai nu avea importanta. Astfel ca Partidul Comunist din Romania a fost condus predominant de straini. Intre anii 1931-1934, polonezul Alexandr Danieluk-Stefanski a reprezentat comunistii romani. Boris Stefanov, un comunist bulgar in fruntea PCdR. Incepand cu 1935, in fruntea PCdR a fost numit de Comintern Boris Stefanov. Acesta facea parte din "gasca" comunistilor bulgari care activau in cadrul PCdR, patronati de Gheorghi Dimitrov.

Marcel Pauker (n. 6 decembrie 1896, Bucureti - d. 16 august 1938 n localitatea Blutovo n apropiere de Moscova, executat n cadrul epurrilor staliniste), a fost un intelectual i lider comunist romn, fiul unei familii evreieti nstrite din Bucureti i soul liderei comuniste romne Ana Pauker (Rabinsohn). Era bine vzut de presa de stnga, avnd un cuvnt important de spus n relaia cu aceasta[1]. Marcel Pauker a purtat o serie de pseudonime, cel mai des folosite au fost: Luximin, Paul Lampart, Burghezul, Puiu, Herman Gugenheim, Priu, Semionovici Marin, Stepan sau Paul Weiss.

Cuprins
[ascunde]

1 Tinereea 2 Activitatea 3 Persecuia 4 Moartea 5 Reabilitarea 6 Familia i amantele 7 Note

[modificare] Tinereea
Nscut ntr-o familie de evrei nstrii, Marcel Pauker a fost un comunist instruit. A studiat ingineria la Zrich. n Primul Rzboi Mondial a fost cadet de artilerie, apoi a primit gradul de sublocotenent. Imediat dup rzboi, n perioada 1919-1921, a locuit n Elveia.

[modificare] Activitatea
n decembrie 1921 a fost desemnat ca membru al Comitetului Provizoriu al PCdR (Partidului Comunist din Romnia), apoi n 1922 devine membru in Comitetul Central i n Biroul Politic, fiind i delegat la Conferina partidelor comuniste din Balcani de la Sofia (1922) i la Berlin (1923). Activitatea sa conspirativ comunist va fi ntrerupt de autoritile romne (care susineau, de altfel, c muli comuniti romni interbelici erau de etnie evreiasc); va fi arestat i condamnat la 10 ani de nchisoare, apoi la munc forat pe via. Reuete s evadeze i fuge n 1925 n U.R.S.S., revenind n Romnia dup 4 ani.

[modificare] Persecuia
Marcel Pauker s-a implicat n luptele politice cu Vitali Holostenco, reflectnd diferenele doctrinare dintre secia comunist romn i cea sovietic ucrainean, susinndu-i deschis opinia n Congresul al IV-lea al P.C.d R. de la Harkov. Este sancionat de Comintern pentru preri personale. I se interzice activitatea politic i va fi trimis forat la Magnitogorsk, n Siberia (1930-1932).

[modificare] Moartea
n 1935 intr n dizgraia lui Stalin i va fi victima epurrilor politice petrecute n U.R.S.S. Este arestat de N.K.V.D. pe 21 martie 1937 sub acuzaia de spionaj n favoarea Romniei. Este

anchetat un an mai trziu. Sub tortur, Marcel Pauker va mrturisi n faa N.K.V.D. aciunile de spionaj. Este condamnat la moarte prin mpucare, sentina fiind executat.

[modificare] Reabilitarea
Marcel Pauker a fost reabilitat n URSS n 1957, n timpul lui Nikita Hruciov, odat cu destalinizarea produs n U.R.S.S. dup moartea lui Stalin. Nicolae Ceauescu a considerat cazul Marcel Pauker drept "o greeal a trecutului".

[modificare] Familia i amantele

Cstorit cu Hannah Robinsohn (Ana Pauker), conductoare comunist romn, cu care are mpreun trei copii.

Tanio (1921-1922) Vlad (n. 1926) Tatiana (n. 1928)

A avut mai multe amante, cele mai celebre fiind Elena Filipovici i Vanda Nicolski

Marcel Pauker (rendered in Russian as - Martsel Pauker; December 6, 1896, Bucharest August 16, 1938, Butovo, near Moscow) was a Romanian communist militant and husband of the future Romanian Communist leader Ana Pauker. During his life, Pauker took a series of pseudonyms, the ones used most being: Burghezul, Herman Gugenheim, Paul Lampart, Luximin, Puiu, Priu, Semionovici Marin, Stepan, and Paul Weiss.

Contents
[hide]

1 Early life 2 Militancy 3 Final years and death 4 Rehabilitation 5 Family 6 Notes 7 References

[edit] Early life

Born to a secular Jewish family, Marcel Pauker was a polyglot, and noted speaker of Esperanto. He briefly studied engineering in Zrich, before enlisting as an artillery cadet and becoming a Second Lieutenant in 1916 (during World War I). Between 1919 and 1921, he lived in Switzerland for a second time, receiving his diploma in engineering.

[edit] Militancy
In December 1921, Pauker was designated a member of the Provisional Committee of the Romanian Communist Party; in 1922, his position became that of member of the Central Committee and the Politburo, being sent as delegate to the Balkan Communist Federation Conferences in Sofia (June 1922) and Berlin (1923). His activities brought to the attention of the Romanian authorities: he was arrested and sentenced first to ten years imprisonment, and then to labour for life. Nevertheless, he managed to escape and flee to the Soviet Union in 1925, returning to Romania in 1929. Immediately, he was escorted back to prison, only to be released under the terms of an amnesty. He was yet again arrested, in Petroani after his activities as an instigator during the Jiu Valley miners' strike of August 1929.

[edit] Final years and death

Marcel Pauker got involved in a political fight with Vitali Holostenco, reflecting the struggle between the Bucharest section and that of the Ukrainian SSR that had taken hold of the Party's wing inside the Soviet Union around the proceedings of the 4th Congress in Kharkiv. Again in the Soviet Union, Pauker was reprimanded by the Comintern. Forbidden from contributing to political activities, he was sent to assist as an engineer in the industrial expansion of Magnitogorsk (in western Siberia), a job he undertook between 1930 and 1932. At the same time, Joseph Stalin, whose priority at the time was showing the facade of "unity" within his subject Parties, had Holostenco removed from his position. In 1935 Pauker was appointed a member of the Secretariat of the Romanian Communist Party. He spent time in Prague until 1937, when he returned to the Soviet Union. He fell victim to the Great Purge: arrested by the NKVD on March 21, 1937 and held in the infamous Taganka Prison, Marcel Pauker was first interrogated over a year later, being presented with the charge of espionage in favor of Romania. Records show that he finally admitted to the charge (most likely after being subjected to torture). Consequently, he was put on trial, sentenced to death and executed by shooting.[1]

[edit] Rehabilitation
Marcel Pauker was rehabilitated by Soviet authorities in 1957 (as part of the De-Stalinization process under Nikita Khrushchev). Gheorghe Gheorghiu-Dej's rejection of newer Soviet policies prevented this and other such cases from being mirrored in Communist Romania. While

Gheorghiu-Dej was exercising a looser control of the society, he was not ready to question most of the Stalinist measures, as these had served to enforce his own rule during the previous decade. The case was reconsidered under Nicolae Ceauescu's further distancing measures. Pauker's name was cleared, but mention of his activities and details of his life were kept secret.

[edit] Family
Largely thanks to circumstances, Ana Pauker was able to survive her husband's downfall, and she even reached the peak of her political career in the following years. They had three children together:

Tanio (1921-1922) Vlad (born 1926) Tatiana (born 1928)

Vlad and Tatiana (known as "Marie") now live in France. In 1931 Marcel also fathered a son named Yakov, from his relationship with fellow militant Roza Elbert. He also had lengthy affairs with Elena Filipovici and Vanda Nicolski.

[edit] Notes
1. ^ Tudoran

[edit] References

Vladimir Tismneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers, 1995. ISBN 9733403245 Dosarele Istoriei, 10/1998 (Romanian) Lavinia Tudoran, "Lichidai de Stalin", Jurnalul Naional, March 8, 2004

Username

email

Login

Am uitat parola x Cre

Home
Administratie Arta cultura Biologie Casa gradina Diverse Economie Geografie Gradinita Istorie Jurnalism Limba Literatura romana Management Medicina Personalitati Profesor scoala Sociologie Stiinta Tehnica mecanica Timp liber

Exploreaza

Upload

O FARSA SINISTRA: "RESTAURATIA' (7-13 iunie 1930)

istorie

ALTE DOCUMENTE
APARIIA sI DEZVOLTAREA PARLAMENTULUI N TRILE ROMNE PN LA 1918 HERODOT Rolul ONU in solutionarea litigiilor internationale ADOLF HITLER ZAMOLXIS, ZEUL GEILOR Zeii Olimpului Scoala Cultul Elenei Ceausescu in anii '80

O FARS SINISTR: "RESTAURAIA" (7-13 iunie 1930) Moto: Fii binecuvntata Nefericire, daca sosesti singura

ARISTOCRATIE SI DEMOCRATIE, CAPUL SI STOMACUL Epoca monastica si feudala

partner-pub-9275

ISO-8859-2

PROVERB ORIENTAL

Cautare

ncepnd din 1821 Romnia w w w .scritube.co w w w .google.ro/u a cunoscut mai multe forme de soc politic, dintre care unele au fost si ramn n istorie ct se poate de ciudate. Mai nti am produs o miscare revolutionara condusa de marii boieri (n locul burgheziei), care a reusit sa antreneze o parte nsemnata a taranimii si sa ne dea un prim erou al timpurilor moderne - Tudor Vladimirescu. A venit apoi revolutia din 1848, care a ncercat sa introduca republica n aceasta parte a Europei, direct din feudalism. Din fericire, filonul national s-a mutat din Oltenia lui Tudor n Ardealul lui Avram lancu. A urmat o tentativa de lovitura de stat la Iasi, transformata n Unire. Primul domnitor al statului modern romn, urcat pe tron pentru a aduce democratia n Romnia, da o lovitura de stat mpotriva ei si instaureaza, dupa numai cinci ani de domnie, un regim autoritar, marcat de reforme institutionale artificiale, n 1865 se ncearca o lovitura de stat mpotriva guvernului prin tentativa de a amplifica o revolta urbana. Reuseste nsa o lovitura [X] de palat, care l ndeparteaza pe Cuza ntr-o noapte, fara nici o reactie din partea populatiei. Unirea se rupe la Iasi, printr-o miscare separatista, dar este refacuta printr-o interventie energica a Armatei a doua zi. Dupa numai patru ani din domnia printului strain adus pe tron, are loc o tentativa de lovitura de stat ndreptata mpotriva domnitorului si care esueaza la Ploiesti. La mai putin de un an distanta, n 1871, se produce a doua tentativa de ndepartare a lui Carol I, apoi lucrurile se linistesc si Romnia cunoaste primele guverne responsabile. Pretul stabilitatii a fost "rotativa guvernamentala", un regim politic cvasidemocratic, n care primul ministru este numit pentru a organiza alegerile si pentru a le cstiga. n 1888, o tentativa de lovitura de stat a fost organizata de o grupare politica, mpreuna cu o putere straina, printr-o revolta taraneasca. Apoi, puterea straina a reusit ea sa provoace o rascoala majora n Romnia. Din toate formele de soc politic cunoscute, mai lipseau puciul, lovitura de stat comunista si insurectia civila. Pna la sfrsitul secolului al XX-lea le vom avea pe toate. O dinastie zbuciumata de lupte interne si lovita de incredibile probleme de legitimitate, se va prabusi lent pna n stadiul de simpla reprezentanta si va fi nlocuita prin lovitura de palat cu dictatura comunista. Dar nimeni nu si-ar fi putut nchipui ca mai exista o forma de lovitura de

stat: cea data expres pentru a distruge Constitutia democratica. Era Bratianu Ionel I.C. Bratianu era un barbat frumos si inteligent. De groaza avocatilor care i facusera zile fripte, tatal sau i ceruse sa nu urmeze cariera cea mai populara printre politicienii zilei si 1-a ndrumat spre inginerie. Spiritul metodic si precizia matematicii 1au ajutat sa-si formeze un fel propriu de a fi, care dadea senzatia unei lungi detasari de problemele politice, n realitate - asa cum se poate constata din actiunile lui -, era un tip foarte calculat. Educat in spirit nationalist de tatal sau, fin observator al lumii cosmopolite concentrate n Orasul luminilor si atent condus prin viafa de umbra sa periculoasa, Eugeniu Carada, Ionel I.C. Bratianu a fost unul din cei putini oameni politici romni - Ion Cmpineanu-btrnul, luliu Maniu, Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Titulescu, Ion Antonescu - preocupati de proiectia istorica a personalitatii lor. n zona de elita a liderilor politici exista un prag la care personajul si masoara fiecare pas si devine preocupat de numele sau postum. Din cei enumerati mai sus, doar doi Cmpineanu si Bratianu "Vizirul"-, precum si Ionel au subordonat proiectia istorica a persoanei lor, perspectivei istorice a statului. Cmpineanu, neapucnd sa conduca, s-a pierdut n cvasianonimat. Kogalniceanu, Titulescu, Maniu si Antonescu au subordonat imaginea statului dorintei lor de a-si perpetua imaginea ct mai mare n viitor. Altfel spus, marii Bratieni aveau sentimentul eternitatii patriei, ca una din propriile lor trairi si, drept consecinta, lucrau n acest sentiment. Pentru motivul aratat, n mod surprinzator, modelul secret al lui Ionel I.C. Bratianu a fost Cetatea Vaticanului. Foarte putini oameni din anturajul sau au stiut asta. I.G. Duca era unul dintre ei: "Ceea ce i placea n politica Vaticanului nu erau att combinatiunile savante si pline de traditionalism ale diplomatiei papale, ct faptul ca Roma lucra vadit sub specie aetemitatis"230. Public, Ionel Bratianu spunea acelasi lucru, dar sub o forma care trezea suspiciunea politicianismului; era si greu de nteles. Atacat n Parlament pentru faptul ca si calculeaza prea ndelung deciziile politice, liderul liberal a raspuns: ,Partidul pe care l conduc nu este o improvizatie. El are un lung trecut si un mare viitor. Grabiti-va dumneavoastra - formatii recente si nesigure, fiindca ziua de mine va apare ndoielnica -, eu n-am de ce ma grabi. Eu naintez cu pasi linistiti, pe un drum bine tras, spre un tel bine definit". Asadar, modelul politic a fost Vaticanul, iar moto-ul sau personal provenea din Bizant: "Nu mi pasa de pietrele ce mi se arunca, mi pasa de piatra ce se va aseza peste mormntul meu." Strainii, mult mai atenti si versati, nu au avut vreun dubiu asupra familiei Bratianu. In 1902, cnd Ionel avea interimatul Ministerului de Externe, iar fratele sau, Vintila Bratianu, acumula experienta financiar-bancara necesara preluarii misiunii lui Eugeniu Carada, ministrul Austriei n Romnia transmitea la Viena: "Amndoi fratii Bratianu (Ionel si Vintila), ca toti oamenii politici romni, sunt niste nationalisti declarati, care au ca tel unirea tuturor romnilor"231. Daca Ionel era calculat, atunci trebuie spus ca Vintila Bratianu era un patriot nflacarat si extrem de dinamic, marturiile vremii consemnnd ca un cuvnt urt despre Romnia atragea imediat o antipatie violenta, iar persoana care l rostise era

dusmanita pn la moarte. I.G. Duca 1-a cunoscut bine si pe Vintil: "n genere, n-a fost idee de progres, n ultimele decenii, care sa nu fi gasit un rasunet puternic n sufletul sau de democrat sincer si fara de ostentatiune. n chestiunile nationale, iubirea de tara si de neam mergeau la el pna la fanatism; si istoria ntregirei neamului nu se va putea scrie fara ca numele sau sa fie pomenit cu evlavie"232. Ion I. Nistor 1-a vazut astfel: "N-a fost barbat politic mai fanatic n apararea si salvgardarea marilor interese nationale ca Vintila Bratianu, precum n-a fost nici un alt barbat politic mai ndusmanit si mai combatut cu atta nversunare ca dnsul"233 Vintila a fost acuzat, din cauza comportamentului sau pasional, de "sectarism". Honoriu Banescu, unul din amicii sai politici, ne dezvaluie principiul de la care pornea n orice decizie: "n orice chestiune la ordinea zilei, pentru Vintila Bratianu se punea o singura ntrebare: ara si neamul romnesc pot cstiga din solutia care se propune?. Daca la aceasta ntrebare, raspunsul nu putea fi dect favorabil, el era cel mai aprig sustinator al ei. Dar daca raspunsul parea defavorabil, atunci nu se putea gasi opozant mai hotart si mai nversunat ca el. Pe acest teren si numai pe acesta, se putea zice ca era sectar"234, n momentul interventiei Romniei n Al Doilea Razboi Balcanic, Ionel I.C. Bratianu si-a prezentat demisia din functia de presedinte al Partidului National Liberal, a mbracat uniforma de ofiter si a plecat pe frontul din Bulgaria. Vintila 1-a urmat imediat, cu grad de capitan n regimentul 6 Artilerie, n momentul declansarii Primului Razboi Mondial, functiile cheie ale guvernului au fost ocupate de Ionel I.C. Bratianu, prim-ministru, si de Vintila Bratianu, ministru de Razboi. Ca ministru de Finante, Vintila se va implica ntr-o serie de speculatii bancare si de afaceri menite sa aduca partidului sume importante, nefiind scutit de acuzatii pentru acte de coruptie bine dirijate din umbra, dar ntotdeauna cu substrat nationalist. Patriarhul Miron Cristea, care avea vechi legaturi cu liberalii, nu va ezita sa le prezinte si defectele: "Liberalii guverneaza dupa razboiul mondial vreo 10 ani. Cnd voiau. Sectari din sama afara, sustineau numai pe ai nostri. Acaparasera multe averi ale statului. Perimetrii petroliferi la Steaua, Gazul metan etc., etc. Adevarat, era un partid puternic, cu multi barbati de valoare, priceputi, dar pornirea de-a nimici tot ce nu-i liberal i-a facut odiosi". Odata cu trecerea statului n forma sa capitalist-financiar, liberalii vor acapara si exploata ntreg perimetrul bancar, n momentul n care o banca din Romnia Marmorosch Blank - se va asocia tandemului opozition-ist Maniu - Carol al II-lea si marii finante internationale, marele monopol financiar liberal se va prabusi. Este important sa privim cu multa atentie activitatea politica a acestor oameni, mpreuna cu cea a aliatilor si adversarilor lor politici, pentru ca altfel vom ramne mai departe prizonieri ai legendei ca marile realizari ale tarii, si n primul rnd Marea Unire din 1918, au fost ntmplatoare, rezultat al unei conjucturi favorabile sau al deciziei unor Mari Puteri binevoitoare. Nu, tot ceea ce s-a mplinit prin realitatea statala a Romniei Mari este opera unor conducatori remarcabili, a unor patrioti desavrsiti, dublati de o abilitate iesita din comun de a combina pe scena politica si economica. Opera lor nu a fost rezultatul unor discursuri potrivite, ci al inteligentei, tenacitatii, sacrificiului de sine

n folosul tarii. Dusmanii Romniei au nteles mult mai bine si mai repede importanta acestor barbati de stat. Nu ntmplator au ncercat n repetate rnduri sa-i asasineze. Ei stiau ca acestia sunt adevaratii constructori ai statului romn, la fel cum s-a dovedit ca, odata cu disparitia lor, edificiul s-a prabusit aproape imediat. Aceasta este una din marile drame ale Romniei moderne: a fost cladita doar de o mina de oameni. "Partea pe care ambii frati au avut-o la ndeplinirea acestor mari fapte istorice este bine distincta una de alta. Daca Ionel Bratianu, cu larga sa experienta si ntelepciune, urmarea de aproape vieata politica interna si relatiile cu strainatatea, fratele sau Vintila se interesa de aproape de marile si de grelele probleme economice si financiare, deopotriva de importante ca si cele de politica interna si externa. Ca unul dintre cei mai profunzi cunoscatori ai problemelor de la noi, dnsul ajunsese la convingerea ca un stat national nu se poate bucura ndeajuns de deplina sa neatrnare, cta vreme viata economica nu se poate razima ndeajuns pe capitalul national. Pornind de la aceasta convingere, Vintil Brtianu a dezvoltat o munca titanica pentru nationalizarea capitalului, pentru ncurajarea industriei nationale si pentru ridicarea si nviorarea comertului. Independenta economica este un corolar firesc si necesar pentru independenta politica, care n lipsa unei baze economice sigure, lesne ar putea sa fie amenintata"235.Vintila Bratianu a fost director general al Regiei Monopolului Statului, secretar general al Ministerului Finantelor, primar al Capitalei, ministru de Razboi, ministru de Finante, director la Banca Nationala, prim-ministru si presedinte al PNL. Pseudonimul sau era Dela Cungra, a carui anagramare da Gen Dracula. Toti cei trei frati Brtieni - Ionel, Vintila si Dinu -, au lucrat efectiv ca ingineri la constructia podului de la Cernavoda, sub conducerea lui Anghel Saligny. Ionel I.C. Bratianu a fost atras nca din adolescenta de femei. Conform unei versiuni legendare care circula n memoria conacului de la Golesti, vecin cu cel de la Florica, femeia care 1-a format a fost Elena Vacarescu. Daca informatia are un miez de adevar, atunci nu trebuie sa reprezinte o surpriza felul placut, distins si, totodata, fermecator cu care a cucerit numeroase femei din lumea buna. Elena Vacarescu a fost o femeie urta, dar o fiinta remarcabila, mai trziu diplomat de cariera si membra a Academiei Romne. Zvonul legaturii sale cu Ionel I.C. Bratianu ar putea proveni nsa din convingerea multor politicieni si istorici ai vremii ca Bratienii foloseau femeile pe care le subjugau sentimental pentru actiuni politice. Prezenta ei n viata principelui mostenitor Ferdinand, care s-a ndragostit nebuneste de ea si pe care a cerut-o n casatorie, a fost pusa pe seama unui astfel de "plasament" pregatit de Ion C. Bratianu si de Eugeniu Carada. mpotriva acestei versiuni se ridica un argument logic foarte serios: spre sfrsitul secolului al XlX-lea si n secolul al XX-lea, Bratienii au avut interesul sa mentina dinastia straina, fapt ce a dus si la ruperea brutala a logodnei secrete dintre Ferdinand si Elena. Conform unei marturii avizate, "plasarea" Elenei Vacrescu n anturajul lui Ferdinand a fost opera spionajului rusesc, prin intermediul secretarului reginei Elisabeta, un anume Scheffer". Una din numeroasele legaturi ale lui Ionel, cea cu Maria jytoruzi - vaduva fiului lui Cuza,

Alexandru - a generat complicatii, prin nasterea lui Gheorghe I. Brtianu: "LI.C. Bratianu s-a casatorit cu principesa Moruzi, dar dupa oficierea cununiei religioase a intentat, chiar a doua zi, actiunea de divort, n acest fel 1-a recunoscut pe Gheorghe Bratianu (nascut la 21 ianuarie/ 3 februarie 1898) ca fiul sau legitim. Relatiile dintre tata si fiu au fost sporadice, deoarece mama nu ngaduia contactele ntre cei doi. Abia dupa 1918, Gh. Brtianu l va frecventa pe 1.1. C. Bratianu, cerndu-i sfatul si sprijinul. Dupa mai multe aventuri galante, Ion I.C. Brtianu s-a casatorit n 1906 cu Eliza stirbey, pe care a determinat-o sa divorteze de Alexandru Marghiloman, cunoscutul fruntas al Partidului Conservator"237, n ciuda unor divergente politice, Gheorghe I. Bratianu a fost un urmas demn al tatalui sau si poate ca, ntro alta conjunctura dect dictatura, ar fi fost nu numai un mare istoric, dar si un devotat primministru. Dar femeia care 1-a iubit probabil cel mai mult pe Ionel I.C. Bratianu si alaturi de care a condus Romnia a fost Regina Maria. Aleasa spre a fi viitoarea regina a Romniei la vrsta de 17 ani, Maria Alexandra Victoria era o englezoaica de rasa si provenea dintr-un mediu anglo-saxon foarte diferit si de atmosfera publica balcanica, si de cea francogermana de la palat, n deosebi de austeritatea Casei regale prusace. Casatorita cu printul mostenitor Ferdinand n decembrie 1891, Maria a fost nevoita sa duca o permanenta lupta cu regele Carol, care o izola total la Peles si i interzicea orice contact cu personalitati politice sau culturale romnesti, "n tot timpul tineretii mele, cuvntul de ministru era sinonim cu capul rautatilor", avea sa scrie mai trziu regina, n numai ctiva ani de zile nsa, dupa ce i-a nascut pe Carol (1893), Elisabeta (1894) si Marioara (1899), principesa Maria se va nfatisa lumii ca una din cele mai splendide femei din Europa. Inteligenta si plina de vitalitate, Maria ntruchipa totodata si idealul romantic al oricarui barbat, fiind sanatoasa, nobila n atitudini si foarte femeie, n anii de izolare a suferit cumplit din cauza convingerii ca a fost atrasa ntr-o "capcana", ca i s-a atribuit doar "misiunea" de a naste un mostenitor pentru Tronul lui Carol I, ca si va distruge tineretea si frumusetea ntr-un castel rece, spionata de servitoare si guvernante. Buna calareata, binecuvntata de la natura cu gust si cu o frumusete iesita din comun, Maria a fost repede adoptata de Armata, care n foarte scurt timp, mai ales dupa ce a fost numita comandant (proprietar) al Regimentului de cavalerie 4 Rosiori, a ajuns sa o divinizeze. Respectul si supunerea pe care o aratau de timpuriu ofiterii acestei femei va conta enorm mai trziu: "Poate ca nu s-ar cadea sa spun tocmai eu aceasta, dar simt ca-mi fac datoria fata de neclintita lealitate ce mi-au aratat-o totdeauna. Ei alcatuiau o nchegare de puteri pe care ma puteam bizui; erau credinciosi, plini de nchinare si de devotament. Ma admirau pentru ndrazneala mea fara seaman cnd eram calare, pentru neoboseala si curajul meu, si totodata simteau n mine acea deplina si nenfricosata credinciosie, care deosebeste firea mea. Eram fericiti cnd eram laolalta, la ei gaseam o nchinare si o slavire spontana pe care n-o aflam aiurea". Legatura sufleteasca dintre Maria si Armata a fost extrem de puternica si nu s-a spijinit doar pe relatia oficiala dintre suveran si militari, ci pe fapte de razboi, n timpul Razboiului balcanic, principesa Maria a lucrat n serviciul

sanitar, ngrijind bolnavii din lagarele de holera, riscndu-si viata fara nici o rezerva, pentru ca apoi, des 141i821b i acum era regina, sa ngrijeasca la fel de riscant bolnavii de tifos din Moldova, n timpul primului razboi mondial. Arthur Gould Lee a descris plastic aceste gesturi ale reginei Maria: "Oamenii erau entuziasmati de exuberanta ei si i admirau spiritul, n special curajul incredibil dovedit n timpul razboaielor balcanice din 1913, cnd nu numai ca a trecut nepasatoare prin transeele din prima linie, sub bataia focului, dar a manifestat un dispret nenfricat, iesit din comun, fata de bolile contagioase din spitale. Fara sa-i pese de riscuri, ea statea la capatul soldatilor tineri care mureau de holera, varsnd lacrimi pentru fiecare din ei, tinndu-1 de mna ore ntregi pe tnarul muribund,,spunndu-i cu toata sinceritatea ca ea i nlocuia mama, si apoi/ cnd vedea ca i se apropie sfrsitul, lundu-1 n brate si spri-jinindu-i capul pe umarul ei pna cnd si dadea sufletul"239, n octombrie 1917, pe frontul din Moldova, regina s-a ncadrat, purtnd uniforma de ofiter, n sectorul de front Ciresoaia n fata cotei 443, pe linia nti, n prima transee, la 200 metri de inamic. A fost vocea cea mai hotarta pentru rezistenta si ofensiva pe frontul din Moldova si, daca studiem cu atentie memoriile ei, personalitatea care a decis n cele din urma intrarea Romniei n razboi de partea Antantei240, n perioadele cnd locuia la Cotroceni, ofiterii regimentului sau scoteau unitatea la instructie n fiecare zi si n fiecare zi, timp de ani de zile, la o ora precisa, Maria urmarea de la fereastra defilarea n onoarea ei. Este interesant de remarcat ca figura reginei Maria nu a fost nici o clipa alterata de regimul comunist, iar n armata a continuat sa fie cultivata n spiritul vechi al cultului eroilor, alaturi de maresalii Prezan si Averescu, n ciuda cenzurii si terorii regimului Ceausescu. n programa scolara a liceelor militare de la Cmpulung Moldovenesc si Alba-Iulia se predau informatii asupra atasamentului reginei noastre fata de armata; n cadrul lectiilor cu circuit nchis ale activului Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne istorici ca Mihai E. lo-nescu, loan Talpes sau Razvan Theodorescu tineau conferinte cu Maria, Regina Romniei, Povestea vietii mele, voi. 3, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1991, PP. 64-67.

Regina Maria (1875-1938) tema: Viata si opera reginei Maria "ntregitoare a neamului romnesc", nainte de a fi condusa de la Palatul Cotroceni pe ultimul ei drum, regina a fost salutata de militari cu baionetele nfipte n pamnt si patul armei n sus, gest unic pe care Armata nu 1-a oferit niciodata nici unui alt om. n biografia acestei femei proeminente se afla si un gest care ntregeste personalitatea sa unica: la 26 martie 1926, de Bunavestire, regina Maria a trecut la ortodoxism, ntr-o ceremonie desfasurata la palat, ea s-a spovedit, a fost dezlegata de patriarhul Miron Cristea si a fost primita n snul Bisericii Ortodoxe Romne, n clipa mortii, survenita la 18 iulie 1938, patriarhul Miron Cristea va rosti o scurta rugaciune si va nchide cu un gest blnd acei ochi superbi. Apoi va rosti cuvintele memorabile: "n tot cazul, se va putea spune ca a fost o femeie care si-a trait viata intens".

Personalitatea puternica a reginei Maria se afla ntr-un contrast pronuntat cu cea extrem de slaba a printului si apoi regelui Ferdinand. sters ca barbat, de o timiditate bolnavicioasa si introvertit pn la straneitate, dar nu lipsit de gentilete si caldura, Ferdinand a fost un bun sot al reginei. Despre raportul Maria-Ferdinand, Martha Bibescu va consemna: "Aceasta fiinta stralucitoare, desigur cea mai frumoasa principesa si poate cea mai frumoasa femeie din Europa pe timpul acela, era facuta parca anume ca sa eclipseze, mi dau seama, cu trecerea anilor, ca si ea a ajutat la mplinirea soartei, prin contrastul dintre orbitoarea-i vecinatate si umbra pe care acest om o cauta pentru jertfa sa. A fi sotul reginei e un rol greu de jucat, chiar cnd esti rege. L-a detinut timp de treizeci si sase de ani, si a fost recunoscator pna la sfrsit aceleia care-i lasa lui toata umbra, pentru ca ea era lumina". Desfigurat si slabit fiziceste pentru tot restul vietii n urma unei virulente mbolnaviri de friguri tifoide, perdinand va suferi si respingerea plina de cruzime a vulgului: "Multimea nu-1 iubeste, nu-1 admira. De cte ori apare n public, displace sau prilejuieste rsul". Fiinta cea mai apropiata, Maria nsasi, ni 1-a descris astfel: "Era blnd, bun, cam sentimental, cu o fire iubitoare, dar n-avea ncredere n nsusirile lui; era un om ce se lasa usor stapnit si totdeauna era gata sa creada pe altii mai presus de el, dar, cu toate acestea, era mndru si putea fi jignit usor". Expresia romneasca sa punem punctul pe i vine de la ezitantul Ferdinand, pentru ca "ntr-adevar, niciodata nu stiuse sa puie punctele pe i, proba grafologica de sfiala, de rezerva"244. Hagiografi de circumstanta i-au transformat defectele n calitati, lasnd posteritatii imaginea unei victime: "Cu gingasia omului deprins sa mnuiasca florile, purtndu-le lin ca sa nu le scuture colbul de aur, tot asa trecuse printre semenii sai, vesnic ngrijorat sa nu supere si sa nu mhneasc pe nimeni. Iar semenii, care nu erau flori, 1-au ntepat numai cu spinii. Pna la sfrsit"245. Imaginea de nalta regalitate, de importanta istorica si titlul de ntregitorul au fost produse ale propagandei oficiale, pe care si Ionel I.C. Bratianu si alti oameni politici romni au ntretinut-o - cu ntelepciune! - pentru a nu scadea din dimensiunea istorica a Marii Uniri din 1918 si, ndeosebi, a ncoronarii solemne de la Alba-Iulia din 1922. Oricum, am avut o mare regina! Revenind la anul 1897, vom consemna revolta totala a principesei Maria mpotriva vietii austere din palatul lui Carol I si a persecutiilor la care era supusa pentru orice fleac. Speriat ca firea exuberanta a principesei va ntlni exuberanta latina a romnilor, Carol I s-a purtat, chiar dupa spusele Mariei, ca un Mare Inchizitor. De aici, ntre Carol I si Maria s-a deschis un razboi psihologic devastator, nfuriata la culme, ea l cheama pe primul ministru Dimitrie A. Sturdza: "Ati fost mndri sa importati o printesa de neam mare, v-a placut sa aveti o printesa mostenitoare frumoasa, v-ati bucurat ca eram sanatoasa si ca nenumaratele mele rude stau pe cele mai de seama tronuri ale Europei. (Bunica sa era regina Victoria a Marii Britanii, un unchi al ei era mparatul Germaniei, iar alt unchi era tarul Rusiei, n. a.). Dar prea putin v-a pasat de fiinta mea sufleteasca, de idealurile, de nadejdile mele, de marea si nestirbita ncredere ce aveam n voi toti, de fata sfioasa venita din departari, aducndu-va darul tineretii si al bunavointei ei. [...] Va

spun dinainte ca n acest ceas sunt gata sa smulg totul din temelii, nu-mi pasa de zgomotul ce se va face, de vlva ce se va isca; vei putea lamuri dezertarea mea cum vrei vrea, nu-mi mai pasa de nimic, totul s-a sfrsit ntre noi. Nu mai am dect o singura dorinta covrsitoare: aceea de a fi libera, libera, libera!, de a putea sa-mi ntind bratele spre cer si de a scoate un strigat de triumfala dezrobire"246. Probabil ca primul ministru si regele s-au speriat de aceasta provocare, pentru ca la scurt timp i-au permis sa viziteze cteva din domeniile regale, nconjurata mereu la palat de femei si de btrni, principesa Maria ntlneste la Gherghita, nu ntmplator, pe Ionel I. C. Bratianu. Amintirile ei sunt pline de caldura: "si astfel intra n viata mea Ion Bratianu, singurul om sub patruzeci de ani, pe care datorita situatiei lui aveam voie sa-1 ntlnesc. Desi mpovarat de gloria tatalui sau, era el nsusi o personalitate, si ceea ce pentru mine avea pe atunci mai multa nsemnatate, Ion Bratianu al doilea era un tovaras ct se poate de placut; trebuie chiar sa adaug aici ca avea slabiciune pentru femei. [...] Bratianu, simtind ca n mine era viitorul, nu facu niciodata greseala de a ma privi ca o fiinta fara nsemnatate; ma facu sa nteleg de la nceput ca pentru el, cel putin, eu existam si nu numai ntr-un sens al cuvntului. Daca as spune ca pe atunci mi placea, as spune mai mult dect adevarul, dar era un om ce nu putea fi trecut cu vederea. [...] Sotului meu i placea Brtianu, nsa nu fara o usoara nuanta de teama; nu stia nca bine cu ce fel de om avea de-a face. Era n Bratianu ceva ce destepta o senzatie de neliniste; mna cu care te atingea era parca mbracata ntr-o manusa de catifea, sub care nu prea ghicei ce se ascundea"247. Au urmat manastirile Agapia si Varatec, bisericile din nordul Moldovei, coborrea cu pluta pe Bistrita, dealurile Muscelului, locuri n care Maria, nsotita de Ionel, si-a cunoscut n sfrsit tara si a nceput sa o ndrageasca. Pentru a proteja o iubire curata si de o romantica frumusete, principesa a simulat o corespondenta intima cu un print rus, iar Bratianu a dus pna n pragul casatoriei relatia cu prietena Mariei, multimilionara Pauline Astor. Inteligenti si foarte uniti, Maria si Ionel Bratianu au reusit sa nsele multi ani suspiciunile adversarilor si aprecierile istoricilor. Oricum, a-i face pe toti cei apropiati sa creada ca nationalistul Ionel I.C. Bratianu se putea casatori cu o multimilionara americana si ca se va stabili n SUA a fost cel mai haios renghi jucat de doi oameni att de seriosi! n fata responsabilitatii publice pe care o aveau si pentru a evita un scandal, Bratianu si Maria au decis sa treaca relatia lor ntr-o prietenie matura, niciodata stinsa, traind si ei drama personala a oamenilor care au o datorie fata de un neam: "Ne-a fost ursit sa ne sfatuim adesea mpreuna mai trziu, cnd ne-a venit vremea, lucru care a fost mult criticat si comentat n mii de feluri. Iubirea ce o simteam amndoi pentru Romnia ne-a facut sa ne folosim de putinta noastra de a munci si de a ne dovedi prin fapte patriotismul. Aceasta a fost legatura temeinica a prieteniei noastre"248. Regina Maria va avea ntotdeauna simpatii liberale, i considera mai dedicati muncii, mai bine organizati si dinamici. Multi ani nsa, cu exceptia lui Take lonescu, din rndurile Dreptei clasice, regina nu a avut posibilitatea sa cunoasca dect conservatori batrni. Oricum, dupa Razboiul balcanic, Partidul Conservator a nceput sa moara ncet.

De ce am insistat pe aceste informatii destul de intime si care, de regula, nu fac obiectul unor studii de istorie? Pentru ca evenimentele agitate din interiorul Casei Regale a Romniei, precum si resorturile secrete ale relatiilor Bratianu-Maria, Bratianu-Ferdinand, Maria-Ferdinand au avut consecinte directe asupra destinului statului romn n anii care vor urma. Alianta sufleteasca si politica ntre Ionel I.C. Bratianu si regina Maria a impus regelui Ferdinand intrarea n razboi alaturi de Antanta, prin ncalcarea tratatelor semnate cu Tripla Alianta. Tulburarile din interiorul familiei regale au avut influente asupra printului Carol, care, mostenind razvratirile mamei, a refuzat tutela celui mai puternic cuplu al Romniei Mari. nainte de a-1 judeca pe viitorul rege Carol al II-lea, va trebui sa observam ca oriunde ncerca sa se afirme - n Armata, n jocul politic, n lumea culturala - se izbea de autoritatea reginei Maria sau a lui Ionel I.C. Bratianu. Lovit de o periculoasa afectiune genitala si fiu al unui tata slab, printul mostenitor se va transforma foarte repede ntr-un "caz", cu implicatii asupra evolutiei statului romn pe scena europeana. Prima criza dinastica ncepnd cu anul 1918, Casa Regala romna intra ntr-o criza dinastica din care nu a iesit nici astazi. sirul lung de ilegalitati, tentativele de lovitura de stat repetate, precum si loviturile de stat legate direct de problema legitimitatii regilor, dupa Ferdinand, au facut ca dinastia de Hohenzollem sa se transforme ntr-o dinastie romneasca debila juridic si dominata de complicatii succesorale pe care si astazi, cu greu, se chinuie istoricii sa le clarifice. Ele toate si au originea n caracterul lui Carol al II-lea. Conform marturiilor celor mai apropiate rude, caracterul printului mostenitor Carol a suferit n copilarie o influenta nefasta din partea unor educatori prost alesi de rege. nca din primii ani de viata a fost nvatat de Carol I ca ntre el si toti ceilalti, inclusiv mama lui, exista o diferenta de rang si de responsabilitati care l obliga la un comportament distant, autoritar si independent. Pornind de la ideea ca guvernanta trebuie sa fie urta pentru a nu-i produce copilului preocupari erotice, Carol I i-a adus pe o anumita dna Winter. Regina Maria o descrie astfel: "Era vulgara, de o vulgaritate pe care nu o putea cntari deplin dect cineva din aceeasi nationalitate cu ea. Glasul ei era vulgar si grosolan, vorbai mitocaneasca si neslefuita". Parea ca principala misiune a acestei femei era nsa aceea de a-1 ndeparta pe printul mostenitor de mama sa. Curnd, aceasta a observat ca micului Carol i se interzisese sa mai invoce numele mamei sale n rugaciuni si ca nu recunostea dect autoritatea bunicului sau, regele, n perioada adolescentei, lui Carol i sa adus un preceptor elvetian ciudat, homosexual si urmarit de "idei socialiste naintate". Acest individ, pe nume Mohrlen, a avut o influenta decisiva, exact n perioada critica, asupra tnarului print, umplndu-i mintea "cu ndoieli tulburatoare, mai ales n privinta menirii lui de print si de ostean si, de asemenea, i zdruncina ideile asupra religiei"249. Printul Nicolae, fratele mai mic, insista n memoriile sale pe ambele aspecte periculoase

ale relatiei dintre preceptor si printul mostenitor: "Eram ngrijorati ca Mohrlen 1-ar putea initia n practicarea homosexualitatii; acesta a recunoscut, de altfel, ca era tare tulburat cnd l vedea pe Carol ngenunchiat pentru rugaciunea zilnica"250. Dar lucrul cel mai periculos a fost educatia republicana pe care a primit-o de la acel individ dubios ntre vrstele de 14 si 17 ani, cnd adolescentul traieste cele mai intense arderi si este si cel mai vulnerabil, si care, tot dupa spusele fratelui sau, i-au marcat tot restul vietii. Nepotul sau, printul Paul al Romniei, va sublinia momentul: "Preceptorul si-a parasit postul regal n 1911, cnd elevul lui mplinise saptesprezece ani; prin urmare, poate fi considerat singurul educator care-a exercitat o influenta asupra lui"251, n fapt, ar fi vorba de o perceptie rezervata a calitatii de print, a raportului dintre viata privata si cea oficiala, fata de stat, de institutii si oamenii politici, de monarhie, la care se adauga credinta ca socialismul va nvinge mai devreme sau mai trziu. Din aceasta influenta periculoasa, printul si mai apoi regele Carol al II-lea va prelua ca atitudine un egocentrism pronuntat, care l va conduce vizibil toata perioada romneasca a vietii lui, punnd naintea oricarei obligatii oficiale relatiile sale intime, interesele banesti, dorinta de a trai o viata de petreceri si lux. n urma scandalului declansat de mama sa si a interventiei medicilor romni, Mohrlen a fost ndepartat, dar numai n momentul n care si regele Carol I a constatat ca elvetianul era pur si simplu un psihopat, cu manifestari evidente de dezechilibru mintal si care lasase urme n personalitatea copilului Carol, ndeosebi prin ura fata de institutiile statului. Proba a fost facuta de regele Carol I. Cu ocazia avansarii micului print la gradul de sergent, regele i-a cerut sa mbrace uniforma militara si sa intre n serviciul de garda al palatului, pentru ndeplinirea misiunii de santinela. "Cu tipete, plnsete si batai din picioare, sub pretextul ca convigerile sale erau antimilitariste si antimonarhiste, a refuzat sa mbrace uniforma"252. Mohrlen a fost somat sa paraseasca tara n 24 de ore. n ncercarea de a salva ceva din distrugerile psihice produse de acel individ, printul Carol a fost trimis la Potsdam si incorporat ntr-o unitate militara de elita. Familiarizarea cu sistemul de autoritate prusac, precum si impactul puternic pe care 1-a avut n urmatorii ani asupra sa aparitia curentului socialist italian cunoscut sub denumirea de fascism, au fost exact ce-i trebuia lui Carol pentru a-i ntregi un caracter periculos pentru debilul regim democratic din Romnia. Ca barbat si print mostenitor, Carol nu a ezitat sa se implice n relatii sentimentale cu diferite femei din protipendada romneasca, dar si din lumea prostituatelor. Se pare ca prima legatura mai serioasa a fost cu Ella Filiti, pe care, spre deosebire de alte aventuri, dupa versiunea printului Nicolae, ar fi iubit-o sincer. Aceasta dragoste destul de puternica excludea complicatia matrimoniala, n primul rnd pentru ca femeia nu mpingea lucrurile spre acest dezno-damnt. ndepartarea ei brutala chiar n timpul razboiului, pe motiv ca i afecteaza preocuparile de comada n cadrul Regimentului de cavalerie "Regina Elisabeta", 1-a convins ca viata sa personala va fi mereu controlata de Casa Regala. Imaginea ramasa despre Carol pentru perioada razboiului n memoriile unor generali care au lucrat cu el sau 1-au avut n subordine atesta indolenta si incompetenta,

ntr-o marturie intermediata de Alexandru Marghiloman, maresalul Averescu va consemna un fapt, probabil real, legat de atitudinea lui Carol: "... printul n-are nici o calitate pentru domnie... La 29 octombrie 1916 primisem ordin sa ma retrag din Valea Prahovei; toti erau abatuti si tristi; trebuia sa se dea batalia de la Bucuresti; sondele erau incendiate, n aceasta atmosfera groaznica a trebuit, la noua ore, sa ordon sefilor de corp sa se retraga de la masa cu printul, ca sa execute ordinele, dar printul a stat la masa pna la doua dimineata. Patrulele inamice erau la 20 de km. Era dezgustator"253. Problema unor astfel de marturii din primul razboi mondial este ca printul Carol nu reprezenta un caz izolat. Multi generali si ofiteri erau total nemultumiti pentru faptul ca trebuie sa lupte alaturi de inamicul vesnic - Rusia, ca trebuie sa se supuna parerilor discutabile ale generalului francez Berthelot si priveau lupta mpotriva Germaniei ca o eroare. Practic, noi am intrat n razboi cu ofiterii nu foarte convinsi de victorie, mai ales dupa retragerea trupelor din Transilvania si aducerea lor pe dezastruosul front din sud. Incompetenta de la nivelul conducerii Armatei, dezorganizarea si sabotajele, spionajul multiplu si totala lipsa de pregatire psihologica pentru o astfel de campanie, nu au putut fi anulate de dorinta sincera de a-i elibera pe romnii din Transilvania. Petrecerile la care participa printul pe front, partidele ndelungate de carti, aducerea de metrese n bivuacuri nu erau apanajul exclusiv al lui Carol. Generalul Dumitru Iliescu, subseful Marelui Cartier General, si purta amanta pe front, iar aceasta dadea baluri. Alti ofiteri superiori si paraseau trupa pentru a onora invitatii facute la diferite adrese de o ntreaga fauna refugiata din capitala. Mai multi ofiteri ai misiunii militare franceze au fost surprinsi angajndu-se n afaceri cu valori romnesti sau negociind cu reprezentanti ai inamicului n numele Romniei fara nici o autorizatie. Dupa lovitura de stat din Rusia care i-a adus pe bolsevici la putere, diferiti comandanti ai trupelor rusesti de pe frontul din Romnia si-au vndut armamentul germanilor, armament cu care acestia au bombardat orase romnesti. Nu-i vorba ca si multi romni au profitat de pe urma razboiului pentru a trece de partea inamicului, ntregul univers corupt al statului bugetar si birocratic se prabusea atunci din nemasurata sa inconstienta: "Lucrul nu era, pe de alta parte usurat prin atmosfera de intriga si de coruptiune pe care o ntretineau ambele grupe de potrivnici n Bucuresti, unde viata asa-zis mondena si urma cursul, iar cea de noapte luase o dezvoltare imensa. Pe lnga lumea interlopa si pleava obisnuita a capitalelor, pe Unga oameni de afaceri mai mult sau mai putin cinstiti, Bucuresti, si mai ales hotelurile, cafenelele si localurile de petrecere diurna si nocturna au fost coplesite de o adevarata invazie de corespondenti de ziare, comisionari, actrite si alta omenire de acest soi, unii n serviciul uneia sau altei grupuri de puteri, altii aventurieri n cautarea cstigului banesc"254. Privirea lucida si plina de amar a generalului Rosetti nu a ocolit si alte aspecte: "Nu voi reaminti aici povestirea tuturor acelor manevre, a tuturor afacerilor, a ntregii coruptiuni de tot soiul, exagerata poate n unele publicatiuni, dar dovedita documentar si cunoscuta bine acelora care au avut un rost oarecare atunci, cum nu voi nfatisa nici urile nascute atunci, nici micimile vietii, nici spionajul si tradarea, care din nefericire nu au lipsit. Nu s-a putut descoperi atunci, si eu nu stiu nici azi, daca focul si explozia de la Pirotehnia Armatei

(16/29 mai 1916) si explozia de la Pulberaria Dudesti, n preziua razboiului (27 iunie/9 august 1916), cnd multe vieti au fost pierdute si au fost nsemnate pagube materiale, sau datorat unor accidente, unor actiuni de sabotaj sau chiar unei tradari"255. Multi ofiteri superiori au dezertat atunci la inamic, n frunte cu colonelul Victor Verzea, ardelean, desi fusese numit Director general al Postelor si Telegrafelor. Cam pe acest fond printul mostenitor gaseste de cuviinta sa fie mult mai preocupat de noua sa aventura, Ioana Valentina (Zizi) Lambrino. Razboiul i ncurca idila, iar insistentele generalului Averescu de a nfatisa un comportament macar decent l aduceau la exasperare. De altfel, n lumina multitudinii de amanunte degradante publicate ulterior de ofiterii adevarati ai acelui razboi, statul nu mai avea atunci dect patru oameni: Regina Maria, generalul Averescu, Ionel I.C. Br-tianu si Alexandru Marghiloman. Regina Maria, acest adevarat "ministru al ncrederii nationale", cum a fost numita n clipele cele mai grele ale tarii, s-a dovedit "pe att de hotrta si de nzestrata cu energie, pe ct Regele nu avea aceste nsusiri. Ea a fost mereu o pilda de drzenie si a creat o atmosfera de actiune"256. Pentru mult timp, chiar si dupa lovitura de stat din 1930 care 1-a pus pe tron, regina Maria a fost convinsa ca l va putea controla pe Carol. Ea si ntemeia credinta pe faptul cert ca fiul sau si admira mama, con-sidernd-o o femeie cu totul superioara, capabila si de autoritate si de sentimente nobile. A sperat pna n ultima clipa - atunci cnd fiul s-a ntors mpotriva mamei - ca aventurile vor fi trecatoare si ca, n fata responsabilitatii de print mostenitor, Carol va reveni la luciditate. Bratianu si Marghiloman l observau de aproape, pentru a-1 evalua ca viitor rege, si amndoi, desi adversari ireductibili, 1-au considerat complet inapt pentru domnie. Pentru orice domnie. Averescu i-a fost comandant n Armata si stia ca va fi incapabil sa acopere functia de "cap al Ostirei". nainte de orice, prin comportamentul sau iresponsabil dinastic, Carol si-a facut numai dusmani ntre cei de care depindea buna sa functionare ca rege. Aventurile lui ajungnd si la public, a devenit curnd si foarte impopular. Dupa toate probabilitatile, n iunie 1918, Carol si-ar fi anuntat parintii n timpul unui bal asupra intentiei de a se casatori cu Zizi Lambrino: "A urmat o lunga tacere. Regina a continuat sa-si fumeze tigareta, regele Ferdinand si-a mngiat gnditor barba, principesa Elisabeta, zmbitoare, si-a muscat buza, principesa Mignon a facut o clipa ochii mari, iar principele Nicolae si-a luat un aer nepasator"257. Este clar ca nu au luat n serios anuntul. Dar cteva seri mai trziu, Carol o cere n casatorie pe Zizi si i ofera inelul de logodna. La 21 iunie, cei doi corespondeaza pentru a perfecta formele legale ale casatoriei. Ei consulta doi avocati, care i asigura ca o casatorie ntre ei este perfect legala si i sfatuiesc sa o celebreze n strainatate, ntr-o tara de rit ortodox, pentru a evita desconspirarea prematura a actului. ara aleasa a fost Rusia, iar orasul era Odessa. Cum acesta se afla sub ocupatie germana, Carol trebuia sa faca trei lucruri riscante: sa-si paraseasca unitatea n care era ofiter, sa treaca clandestin granita trii si sa oficieze un act pe teritoriul inamicului. Pentru punerea n aplicare a planului a fost gasit un complice n persoana ofiterului Henri Serdici de Golobardo (sic!). In preajma lui se aflau ctiva

ofiteri-aghiotanti, ntre care si colonelul Nicolae M. Condiescu. Acesta era un ofiter de contrainformatii militare care si va lega ntreaga sa cariera militara de Carol. n memoriile sale (nca nepublicate) el reproduce detaliile date de colonelul Gica Atanasescu, subalternul sau numit n serviciul printului: "Printul ramasese numai cu maiorul Niculescu bolsevicul, aghiotant nou, fara autoritate nca. Gica nsa, vaznd ca printul slabeste, din cauza muncei ncordate ce-o depunea, ziua, la batalionul vnatorilor de munte, iar noaptea adesea venea chemat de dragoste la Iasi, a prevenit pe regina, cu doua luni nainte. Regina, dupa o lunga conversatie, a ajuns la concluzia ca n cel mai rau caz se va da fetei o suma mare si atta tot. Nimeni nu ntrevedea posibilitatea gestului printului. Cu o zi naintea fugei, a venit nsotit de Niculescu la Iasi. A trimis pe Mihailescu, functionar la palat si omul lui de ncredere, sa ridice din depozitul ce avea la Banca Nationala 100.000 lei si i-a spus: Sa nu spui la nimeni despre aceasta, nici chiar colonelului Atanasescu. Apoi, n ziua fugei, a spus lui Niculescu ca se duce 2-3 zile la Roman, el fiind liber si putnd sa stea acele zile la Iasi. Seara a plecat cu automobilul, dnd lui Mihailescu 3 scrisori, pe care acesta trebuia sa le trimeata imediat regelui la Bicaz. Pe de alta parte, banca avizase pe ministrul Mitilineu de banii ce ridicase printul"258. Nicolae M. Condiescu (numele real era Condeescu, dar pentru ca mai exista un general cu exact acelasi nume, 1-a schimbat n Condiescu), a fost sef al Serviciului de Informatii din Marele Stat Major n timpul campaniei din Bulgaria (1913), adjutant al lui Carol (1919) pe care apoi l va nsoti n calatoria n jurul lumii si n urma careia va scrie un valoros volum de calatorii intitulat "Peste mari si tari", ntre 1928 si 1930 a fost seful Casei Regale, numit ministru de Razboi cu doua luni nainte de lovitura de stat data de luliu Maniu n 7 -13 iunie 1930. Ca ofiter de contrainformatii si apropiat al printului Carol, Condiescu ne furnizeza informatii de prima mna. El arata ca germanii au fost informati tot timpul si de intentia printului si de sale. Carol si-a petrecut noaptea de 26 spre 27 august acasa Ia Zizi, apoi au plecat mpreuna cu Serdici si un sofer spre granita. Carol s-a deghizat ntr-o uniforma de ofiter rus. De la statia Prlita, fugarii au calatorit cu automobilul regal pn la postul de frontiera Bender, apoi au trecut frontiera cu un alt automobil. Aici, Carol a fost imediat recunoscut de un ofiter german. Acesta i-a condus la Cartierul general al trupelor germane, unde au fost ntimpinafi cu curtoazie de generalul Zeidler. Comandantul regiunii "nu numai ca le-a dat voie sa-si continuie drumul pna la Odessa, dar le-a si retinut camere la hotelul Bristol"259. Totodata, comandamentul german a anuntat nu familia regala, la Iasi, ci guvernul Marghiloman la Bucuresti, subliniind astfel calitatea de ofiter romn care a trecut la inamic, si nu pe cea de print, n ziua de 1/13 septembrie 1918 Carol si Ioana Valentina (Zizi) Lambrino au fost casatoriti de catre preotul saravski n biserica Pokrovskaia din Odessa, n prezenta unor martori avizati si a reprezentantului consulatului romn. A doua zi dupa casatorie, Carol a telegrafiat tatalui sau: Telegrama. Iasi. Regelui Ferdinand. Eu am luat n casatorie pe Zizi Lambrino. Raspundeti daca eu pot sa ma ntorc cu ea sau trebuie sa continui drumul catre Franta. Carol260. Este de subliniat ca, n conformitate cu raportul censului romn la Odessa, Grecianu, Carol se legitimase cu un cec de 200.000 lei emis de Creditul Lyonez,

ceea ce dovedea ca avea mijloacele financiare pentru a se deplasa n Franta. Tot consulul Grecianu raporta, fara dubiu, completa legalitate a casatoriei: "In ce priveste forma actului de casatorie n chestiune, el este alcatuit n conformitatea legii si jurisprudentei stabilite aici. Actele de publicitate si celelalte mentionate n scrisoarea Excelentei Voastre nu sunt deci prevazute n legea ruseasca, care exclude casatoria civila"261. Dupa lungi discutii contradictorii tinute ntr-un tren care s-a deplasat timp de trei zile n lungul frontierei, fara nici o tinta, Carol a fost convins de mama sa sa se ntoarca n Romnia, ntre timp, rege Ferdinand convocase mai multe consultari cu oamenii importanti ai tarii: "Averescu mpartasi n totul punctul de vedere al lui Marghiloman si ceru stergerea principelui Carol din rndurile Familiei Regale si proclamarea principelui Nicolae ca Mostenitor al Tronului. Bratianu, dimpotriva, s-a opus cu hotarre acestei solutiuni"262. Fara ndoiala ca Ionel I.C. Brtianu tinea partea reginei Maria, cea care spera ntr-o revenire la luciditate a fiului sau. Cert este ca, n acel moment, Bratianu a reusit sa ntoarca o decizie defavorabila lui Carol, pe care toti ceilalti deja o pronuntasera. Dar pe Ferdinand l astepta o surpriza foarte neplacuta: n timp ce consiliul politic a fost convins de Ionel I.C. Bratianu sa nu-1 stearga pe Carol din rndurile Familiei Regale, consiliul militar convocat ulterior 1-a informat ca actiunea printului se numeste dezertare si este pedepsita de Codul Justitiei Militare. Pentru a nu complica lucrurile, regele a hotart, prin autoritatea ierarhica a lui Averescu, o pedeapsa de 75 de zile de arest la manastirea Horaita din Bicaz. "Generalii convocati au mpartasit punctul de vedere al regelui ca principele Carol sa fie pedepsit disciplinar, iar masura sa fie adusa la cunostinta din nalt ordin, pna la comandantii de brigada inclusiv"263. Ordinul a fost citit n fata trupelor. Pe fondul unor tentative repetate de a-i plasa printului alte femei - actiune pe care nu a respins-o -, dar si al unor insistente presiuni de a anula casatoria, Carol cedeaza. La 21 ianuarie 1919, Sectia a Il-a a Tribunalului de Ilfov anuleaza casatoria. Din punct de vedere juridic, actul acesta ramne controversat, asa cum vom vedea n continuare, si pentru faptul ca "verdictul tribunalului de Ilfov, pronuntat n decembrie 1918 (stil vechi, n.a.), na fost nregistrat oficial la Bucuresti dect pe 23 aprilie 1919 si n-a aparut n Monitorul Oficial dect pe 16 mai"264. Aceste date se vor dovedi extrem de importante, n cursul lunii mai 1919, pentru a nu fi din nou mobilizat n Armata si trimis pe frontul din Ungaria, Carol simuleaza un accident de echitatie. ncercnd o alta solutionare a gravei crize imorale pe care Carol o provoca Tronului si tarii, regele ncearca sa-1 trimita ntr-o misiune comerciala n Japonia. Carol se automutileaza, mpuscndu-se n coapsa. Tot n cursul lunii mai, Zizi Lambrino l anunta ca a ramas nsarcinata, ntr-o scrisoare de raspuns, Carol nu lasa dubii asupra paternitatii: "N-as putea admite niciodata ca acest copil sa fie nelegitim si, orice s-ar ntmpla, am sa-1 recunosc totdeauna"2. Pentru a potoli spiritele, n luna iunie regina Maria accepta sa-i lase pe cei doi soti sa se retraga la mosia Manastirea, pe Dunare. De aici, n foarte scurt timp, Carol si anunta parintii ca este decis sa plece n strainatate, unde sa refaca actul casatoriei, si ca este hotart sa renunte la succesiune. Regina Maria l ameninta cu blocarea internationala a oricarei posibilitati de oficializare a actului, apoi, convinsa ca fiul sau este irecuperabil, i cere sa-

si amine deciziile pentru a da posibilitatea ntocmirii formalitatilor de radiere a succesiunii. Simtind ca este din nou amnat, Carol cere concursul lui Alexandru Marghiloman si al lui Take lonescu pentru a ntocmi un act de renuntare la dreptul de mostenire a Tronului. Varianta lui Marghiloman ramne cea mai buna: "Sire, Pe temeiul unui drept firesc implicitamente recunoscut si prin art. 83, par. 2 din Constitutie, declar ca renunt la calitatea mea de Principe Mostenitor al Coroanei Romniei, att pentru mine personal ct si pentru descendentii mei, si la toate avantagiile ce-mi sunt recunoascute de Constitutie n aceasta nsusire de Mostenitor al Tronului. Ramln slujitor credincios al Tarei si, punnd spada mea n serviciul ei, Rog pe Majestatea Voastra sa-mi desemneze un loc n lupta printre ostasii care se gasesc azi pe front. CAROL, Principe al Romniei. Bucuresti, l Aug. 1919." Pentru a fi sigur ca scrisoarea de renuntare va fi facuta public, Carol trimite un exemplar liderului socialist Toma Dragu - cunostinta noastra mai veche -, care se grabeste sa o multiplice si sa o difuzeze pe strazi. Textul este publicat si la Paris n ziarul Excelsior. Cu aceeasi ocazie, Carol redacteaza si un testament n favoarea sotiei sale, care continea si aceste pasaje: "Plecnd pe front pentru a relua comanda regimentului meu nu stiu ce se poate ntmpla. Vreau ca toata lumea sa afle ca pruncul pe care-1 porti n pntece este al meu si ca, n ciuda anularii casatoriei noastre, ma consider mai departe sotul tau"267. Retinut sub paza la Bistrita, n Transilvania, Carol primeste o scrisoare de la mama sa, care nu-si va cruta fiul de aceasta data: "i-ai renegat tara, surorile si fratele, traditiile si datoria ntr-o vreme cnd, mai mult dect oricnd n istorie, Romnia avea nevoie de conducatori [...] Cnd ti-a venit mai bine, ai lasat totul balta, nesinchisindu-te de rul pe care-1 faceai si sub nrurirea altora, ai uneltit cu socialistii, n speranta ca astfel i slabesti tatalui tau pozitia"268. La 8 ianuarie 1920 s-a nascut Carol Mircea Lambrino, fiul lui Carol si al Ioanei Valentina. Pe actul de nastere numele tatalui a fost lasat gol. Ca urmare a insistentelor parintilor sai si, mai ales, dupa ce guvernul a dat o dezmintire asupra autenticitatii actului de renuntare la calitatea de print mostenitor, Carol pleaca la 21 februarie 1920 ntr-o calatorie n jurul lumii. Se va ntoarce la sfrsitul lunii septembrie si va accepta casatoria cu o printesa de snge, lund pe pricipesa Elena a Greciei (27 februarie 1921). Opt luni mai trziu, la 25 octombrie 1921, se va naste Minai, nefericitul ultim rege al romnilor. Toata aceasta poveste dinastica, nu ne-ar fi interesat dect pentru anecdota, daca nu ar fi avut consecinte directe asupra evolutiei statului romn dupa Marea Unire. Sa analizam deocamdata cele trei probleme care se ridica din desfasurarea evenimentelor: 1. Problema situatiei militare a printului Carol. 2. Problema filiatiei lui Carol Mircea Lambrino. 3. Problema dinastica.

Infractiunile la legile militare ale printului Carol. Este clar ca printul si-a parasit unitatea militara n care era ofiter n ziua de 27 august 1918 si ca a ncercat sa treaca clandestin frontiera de stat, deghizat n ofiter rus. Fiind recunoscut de ofiterul german la Bender, Carol si declina identitatea: "N-am sa va ascund ca sunt principele-mostenitor al Romniei; eu calatoresc incognito si fac apel la ntelegerea dumneavoastra. Ma duc n Rusia ca sa fiu martor la casatoria prietenului meu Serdici si, datorita razboiului si recentei ncheieri a ostilitatilor, sunt nevoit sa calatoresc n strainatate, ntr-un anonimat deplin. Va rog sa pastrati secretul!"269. Dintr-un nceput, declaratia sa pune cteva probleme. La 24 aprilie/7 mai 1918 se semnase la Bucuresti pacea separata cu Puterile Centrale, n temeiul aceleiasi ntelegeri Armata romna a fost demobilizata. Carol a mizat pe aceste acte pentru a se considera liber de raspunderea militara pe care i-o dadea situatia de razboi si, n consecinta, a afirmat ca ostilitatile sunt ncheiate. Din nefericire pentru el, dar din fericire pentru tara, Tratatul de la Bucuresti nu va fi ratificat, nu va fi recunoscut de nici o putere nvingatoare, toate actele guvernului Marghiloman vor fi anulate si Romnia va declara solemn ca starea de beligeranta nu a ncetat niciodata. Tratatele semnate Ia sfrsitul razboiului de Romnia si Romnia Mare nsasi, ca stat unitar, independent si indivizibil se vor sprijini pe acest principiu: continuitatea starii de beligeranta a Romniei cu Puterile Centrale! Iata nsa ca la 28 octombrie 1918, la o luna de la fuga lui Carol, guvernul romn a nmnat reprezentantilor Antantei aflati la Iasi o nota n care se anunta ca "Majestatea Sa Regele a decretat mobilizarea armatei romne si a cerut, n interval de 24 ore, capitularea trupelor germane din Valahia"270. Evident, mobilizarea urma unei demobilizari. Ce a fost pus n discutie, din cauza confidentialitatii prezervate n jurul acestui caz, este daca ofiterul Carol fusese demobilizat cu acte oficiale, eventual prin demobilizarea regimentului sau. Acest lucru nu pare credibil, att timp ct el a fost arestat la ntoarcere si i s-a dat o pedeapsa militara, n consecinta, trebuie sa judecam actiunile lui Carol n calitate de ofiter. Conform Codului Justitiei Militare aflat n vigoare prin legea din 14 mai 1881, parasirea unitatii militare din care facea parte se ncadra la infractiunea de dezertare. Aceasta era prevazuta n art. 229 si arata ca "Este declarat de dezertor n strainatate, trei zile dupa constatarea lipsei, tot militarul care trece fara autorizatie hotarul tarii sau oricare afara din tara si paraseste corpul din care face parte"271, ntr-o prevedere expresa, la art. 231, se arata ca "Orice ofiter, culpabil de dezertare n strainatate, se pedepseste cu destituire si cu nchisoare de la l la 2 ani, daca dezertarea s-a ntmplat n timp de pace si cu detentiune daca dezertarea s-a ntmplat n timp de razboiu sau pe un teritoriu asediat sau investit"272. Ofiterul dezertor era, dupa caz, degradat sau destituit din armata. Mai mult dect att, Carol facuse si o alta infractiune grava: trecerea frauduloasa a frontierei, fapta care, indiferent de calitatea lui - militar sau civil - exista si n Codul Penal: "Sa treaca n mod clandestin sau neclandestin, dar fara aprobarea autoritatii militare, frontiera mergnd ntr-o tara straina". In legatura cu tentativa lui de a nscena un accident de calarie, precum si pentru

mpuscarea n picior pentru a nu pleca n Japonia. Codul Justitiei Militare, la sectiunea Acte de lasitate prevedea: "Militarul care cu vointa se automutileaza pe sine sau pe altul cu nvoirea lui, n scopul de a deveni impropriu, se pedepseste n timp de razboiu cu moartea (n acel moment chiar ne aflam n razboi, n.a.), iar n timp de pace cu nchisoarea dela 3 la 12 ani, n acest din urma caz, ofiterilor aplicndu-li-se destituirea". Toate aceste legi si sanctiuni nu au fost aplicate printului Carol, desi exista ntregul temei. Orice sentinta pe acest temei 1-ar fi exclus de la drepturile civile si militare. Pentru a evita acest lucru, Averescu i-a dat o sanctiune disciplinara, care era prevazuta n regulamentul militar, cu caracter de ordine interioara. Totodata, amanunt extrem de important, a fost invocata o scrisoare prealabila a lui Carol catre regele Ferdinand, prin care 1-a anuntat despre calatoria sa la Odessa, astfel nct sa nu poata fi ncadrat la infractiunea de dezertare. Arma se va dovedi cu doua taisuri. Moral nsa, Carol s-a dovedit dezertor, transfug si las. Valabilitatea casatoriei de la Odessa. Aici, lucrurile sunt ceva mai clare. Carol s-a casatorit la Odessa dupa legile tarii respective, prin cununie religioasa, cu martori si cu public n asistenta. Pentru a anula casatoria, Tribunalul s-a chinuit sa gaseasca n Codul Civil macar o prevedere care sa permita o sentinta defavorabila sotilor: pentru ca se facuse fara autorizarea Augustului Parinte, fara nregistrarea casatoriei la ofiterul starii civile, prin nselaciune si fara publicarea "strigarilor" n presa. Argumentatia era extrem de subtire, n primul rnd, acuzatia ca nu a avut autorizatia tatalui sau cadea, pentru ca altfel se dovedea ca anuntarea deplasarii era o minciuna, iar Carol era considerat dezertor, nregistrarea la ofiterul starii civile din Romnia nu era obligatorie deoarece, n acelasi Cod Civil invocat, la art. 152 se prevedea: "Casatoria savrsita n tara straina, ntre romni sau ntre romni si straini, va fi puternica si n tara, daca se va fi celebrat dupa formele uzitate n acea. tara"273, n Rusia era valabila casatoria religioasa, cu martori si nscriere n registru, lucru pe care sotii 1-au respectat, n plus, Zizi Lambrino si nregistrase actul de casatorie de la Odessa n localitatea sa de resedinta din Romnia: ,Numarul de ordine al casatoriei: 444 Luna august, ziua 31. Carol, fiu al lui Ferdinand, print mostenitor al Romniei, colonel al regimentului al VIII-lea de vnatori al Armatei regale jtoinne,necasatorit, ortodox... Vrsta logodnicului 23 de ani. Jeanne, fiica lui Constantin Lambrino, nobil, necasatorita, ortodoxa. Vrsta logodnicei 22 de ani.

(Urma numele martorilor - printesa Kropotkin, Serdici plus trei ofiteri rusi n.a). Semnat: Meletius Charavski (saravski, numele preotului n.a.)"274Acuzatia de nselaciune se referea la faptul anecdotic si ridicol ca Zizi Lambrino s-a trecut n registrul de casatorii cu patru ani mai tnara. Avea, n realitate, 26 de ani. n sfrsit, mai ramnea acuzatia ca nu au anuntat casatoria n presa din timp. ntr-adevar, la art. 174 din Codul Civil se prevedea cazul de nulitate "daca casatoria n-a fost precedata de cele 2 publicatiuni prescrise de lege"275. Pe acest temei casatoria a fost anulata. Sentinta a lasat loc de interpretare: ,Avnd n vedere ca aceasta clandestinitate n care a fost nvaluita celebrarea casatoriei Altetei Sale Regale, Printul Carol, cu domnisoara Jeana Lambrino, a avut ca scop eludarea legilor referitoare la publicitate si n scopul de a evita obstacolele care ar fi fost desigur ridicate n fata realizarii acestei casatorii din partea Majestatii Sale Regelui; din partea autoritatii militare superioare, n baza Legii asupra casatoriei militarilor din 12 martie 1900 Printul Carol fiind, deasemenea, militar; ca si prin partea guvernului tarii care s-ar fi opus unei casatorii contrare spiritului Constitutiei noastre, care, stabilind principiul dinastiei straine, a exclus prin aceasta chiar si ideea unei legaturi cu o familie romna... Asa cum am aratat, legea casatoriilor din Rusia nu i obliga pe soti sa faca anunturi n ziare, n ce priveste obligatia ca ofiterul sa-si anunte comandantul asupra intentiei de a se casatori - adica, pe Averescu - tot legile militare aratau ca anuntarea superiorului comandantului sau direct - superiorul lui Averescu era regele Ferdinand - l scuteste de pedeapsa. Rezulta, asadar, ca mariajul facut de Carol si Zizi n Rusia a fost anulat n Romnia, n realitate, pentru ca mireasa s-a declarat cu patru ani mai tnara! Problemele nsa nu s-au terminat, pentru ca un tribunal din Romnia nu putea anula o casatorie nfaptuita n Rusia, neavnd jurisdictia asupra altei tari. Conform uzantelor internationale, o casatorie ntr-o tara straina, facuta dupa legile locale - lex Iod -, se supune jurisdictiei locale - locus regit actum. Asadar, casatoria lui Carol cu Zizi Lambrino nu putea fi desfacuta dect de mitropolitul Rusiei, n urma ntrunirii unui Consistoriu Duhovnicesc. Pe baza acestor fapte evidente, Carol Mircea Lambrino a intentat proces n aprilie 1955 la Lisabona, n 1957 la Paris si n 1997 la Bucuresti. Le-a cstigat pe toate. Un articol anume al Codului Civil din Romnia nu lasa nici un dubiu asupra filiatiei lui Carol Mircea Lambrino: "Casatoria care s-a declarat nula totusi produce efectele sale civile, att n privirea sotilor, ct si n privirea copiilor, daca ea s-a contractat cu buna credinta"277. Sub presiunile Casei Regale, judecatorii au mai facut o eroare. Considernd ca un proces de divort ar recunoaste implicit valabilitatea casatoriei, au ales formula anularii. Dar si aceasta avea nuantele sale delicate. Tribunalul ar fi trebuit sa judece rapid cauza, pe temeiul nulitatii absolute. Pe cnd asa, n faptul imediat al anularii printr-un proces cu parti, casatoria a fost recunoscuta, pentru ca altfel nu era ce sa fie anulat. Printul Carol avea la dispozitie si o prevedere a Art. 286 din Codul Civil care i permitea sa conteste legitimitatea copilului nascut dupa 300 de zile

de la introducerea actiunii de divort. Cum divortul nu a fost acceptat drept modalitate de despartire, si aceasta prevedere legala cade. Recunoscut n repetate rnduri de tatal sau ca prim nascut, inclusiv n baza unei casatorii valabile, recunoscute de trei instante din tari diferite, Carol Mircea are acces direct si legitim la orice revenire a Constitutiei monarhiste din 1923 n Romnia, naintea lui Mihai de Romnia. Problema dinastica. Asa cum am vazut, la l august 1919, Carol a naintat tatalui sau o cerere de renuntare la drepturile dinastice, n baza articolului 83, aliniatul 2 din Constitutia din 1866. ntr-adevr, la aliniatul 2 exista urmatoarea formulare: "Daca nici unul din frafii sau coboritorii lor nu s-ar mai gasi n viata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci regele va putea numi succesorul sau dintr-o dinastie suverana din Europa, cu primirea Reprezentatiunei nationale, data n forma prescrisa la art. 84". Cum regele Ferdinand nu a luat n considerare actul de renuntare al printului, iar Parlamentul, sub forma unei Reprezentatiuni nationale, nu a votat o astfel de decizie, declaratia de renuntare a ramas litera moarta, fara nici o valoare oficiala. Jocul de-a justitia, de-a armata si de-a casatoria, ncalcarea legilor tarii si a legilor nescrise ale moralitatii lasa ntotdeauna urme. Pna la moartea sa din 1953, orice tribunal independent si corect din Rusia, Portugalia sau Franta l putea condamna pe Carol pentru bigamie. n sfrsit, un ultim argument, socant chiar pentru actorii acestor evenimente: nici Constitutia, nici vreo alta lege nu interziceau expres casatoria unui print mostenitor cu o romnca. Abia n 1926 se va da aceasta lege. Ametiti de solutia gasita n cazul logodnei secrete dintre Ferdinand si Elena Vacarescu si de reactia liderilor politici, opinia publica a ramas convinsa ca membrii familiei regale nu se pot casatori cu romni. Dar era fals - nihil obstat. A doua criza dinastica In decembrie 1925, Carol produce a doua mare criza dinastica, printr-o noua renuntare la tron. De data asta, argumentele sale au fost ceva mai complexe si nu s-au limitat la noua sa aventura, Elena Lupescu. Carol a invocat considerente politice, care vizau guvernarea "dictatoriala" a lui Ionel I.C. Bratianu, si argumente de onoare, care loveau n relatia intima dintre regina Maria si printul Barbu stirbey. De fapt, renuntarea definitiva la dreptul de mostenire a Tronului avea alte origini. Printul Carol intrase n afaceri din postura de inspector general al Aviatiei. Profitnd de pozitia sa si de accesul direct la informatia strategica, printul Carol a intervenit n negocierile cu firmele contactate pentru cumpararea de avioane necesare dotarii armatei. Cazul merita a fi cercetat n amanunt, pentru a ntelege exact resorturile ultimei sale renuntari la Tron. Afacerea Armstrong-Fokker. Dupa o lunga perioada de ostracizare, generalului-maior de aviatie inginer Gheorghe Negrescu, unul din pionierii aviatiei n Romnia, i s-a permis

sa-si publice memoriile n anul 1977. Cartea, desi editata ntr-un tiraj modest, este cea mai vie cronica a istoriei aviatiei militare de la nceputuri si pna la al doilea razboi mondial. El a fost martor al afacerii lui Carol. La l ianuarie 1924, n cadrul Ministerului de Razboi a fost creat Inspectoratul General al Aeronauticii, al carui sef a fost numit printul Carol. Atributiile Inspectoratului erau de comanda si instructie, iar inspectorul general nu se ocupa de problemele administrative. Acestea reveneau Directiei Superioare Aeronautice, conduse de colonelul Gheorghe Rujinschi. Din nalta functie pe care o detinea, Carol obtine pentru dotarea aviatiei militare un credit de aproximativ 500 de milioane de lei, care trebuia sa fie destinat achizitionarii unui lot de 150 de avioane de recunoastere si 60 de avioane de vnatoare. Generalul Negrescu (la acea data maior-inginer) a fost numit n comisia de achizitionare, n calitatea sa de comandant al Arsenalului aeronautic. Dupa studierea ofertelor s-a constatat ca erau n discutie doua tipuri de avioane: 1. aflate deja n serviciu la alte armate; 2. avioane noi, neintroduse n flotila vreunui stat. De la nceput a parut suspect interesul lui Carol pentru propunerea firmei britanice Siskin-Armstrong, care nsa oferea un avion total necunoscut, aflat n faza de prototip, fara sa treaca probele de rezistenta statica si, oricum, fara posibilitatea cunoasterii performantelor de zbor. La nceputul lunii aprilie 1924, comisia s-a prezentat la Carol cu optiunea sa asupra programului de achizitii, dar a conditionat contractul cu Siskin-Armstrong de efectuarea tuturor testelor. Enervat pentru faptul ca ofiterii insistau sa asigure viata pilotilor n carlinga unui avion complet necunoscut, Carol si-a aratat nemultumirea si a nceput sa faca presiuni asupra comandantilor. Colonelul Rujinschi 1-a luat deoparte pe maiorul Negrescu si i-a spus: "Negrescule, sa stii ca ne-am ars si o sa avem neplaceri; printul Carol nu a ramas deloc multumit de propunerile noastre"278. Dupa trei saptamni, fara sa mai fie consultati, a fost lansata o comanda de 60 de avioane de vnatoare tip Siskin-Armstrong, cu motoare Siddeley, de 370 CP, n Anglia. Speriat de consecintele unei astfel de decizii iresponsabile, colonelul Rujinschi U numeste n fruntea comisiei de receptie pe maiorul inginer (jh. Negrescu, pentru a fi sigur ca nu se vor produce abateri de la cerintele comenzii statului romn. Drept represalii, Carol l destituie pe Rujinschi din functia de director al Directiei Superioare a Aeronauticii si numeste n locul lui un general de artilerie. Hotart sa nu puna n pericol viata pilotilor romni, sa nu compromita actiunile de lupta ale Aviatiei pe timp de razboi si sa nu risipeasca banii tarii, maiorul Negrescu se deplaseaza la fabricile constructoare din Anglia pentru a supune avioanele la testele cerute de reglementarile internationale. Cnd, la 13 august 1924, printul Carol soseste el nsusi la fabrica din Coventry pentru a se interesa de mersul contractului, directorul englez se plnge acestuia de scrupulozi-tatea ofiterului romn, iar Carol strneste un adevarat scandal, umilindu-1 pe Negrescu de fata cu strainii. Lucrurile s-au complicat si mai mult, prin aparitia la fata locului a printului Paul al Greciei, nteles cu Carol. n fata unei grave ncalcari a regulilor administrative, atasatul militar al Romniei n Anglia, nimeni altul dect colonelul Ion Antonescu, este nevoit sa intervina dur si sa opreasca amestecul ilegal al celor doi printi. De atunci, Carol i va purta pica lui Antonescu. Iata nsa ca la scurt timp dupa acest incident, n ziua de l octombrie

1924, ncep probele statice ale avionului. Prototipul se dovedeste inferior la toate caracteristicile, (ntre altele, n loc de plafonul de 8 000 m., atingea doar 6675 m, n loc de viteza maxima de 265 km/h, atingea doar 243 km/h etc.), iar la ncercarea de presiune, una din aripi a cedat, rupndu-se de fuselaj. n sfrsit, la nceputul lunii decembrie 1924, cnd a fost supus testelor motorul avionului s-a constatat "craparea lagarelor si nlocuirea lor frecventa dupa zborurile si probele de banc de 3 ore. Cazul era grav"279. Parca pentru a nu mai exista nici un dubiu asupra acestei afaceri frauduloase, la 18 februarie 1925, n timpul unui zbor de ncercare al avionului Siskin-Armstrong "maiorul Sanatescu se prabusise prin ruperea n aer a avionului si se zdrobise de pamnt"280. Cercetarea accidentului a demonstrat ca avionul s-a dezintegrat pur si simplu n aer, pe timpul unor solicitari normale luptei aeriene. Cu toata aceasta drama, Carol a refuzat sa rezilieze contractul si a obligat Ministerul de Finante sa plateasca 100 de milioane de lei, valoarea afacerii. Firma n-a fost n stare sa onoreze comanda si a transfor-mat-o n furnizare de echipamente, ntors n tara n luna mai 1925, maiorului Negrescu i s-a refuzat avansarea n grad de care beneficia legal si a fost destituit din functia de comandant al Arsenalului aeronautic, n locul lui a fost numit un ofiter de cavalerie. Pentru ca Romnia avea totusi nevoie de avioane de vntoare, a fost contractat rapid un nou Iot de 50 de aeronave, Ia firma olandeza Fokker. Curnd s-a constatat ca reprezentantul strain al acestei afaceri era acelasi care angajase pentru statul romn afacerea Siskin-Arm-strong. n prezenta unui act scandalos de coruptie, Justitia si declansaza actiunea si membrii retelei de afaceri, ntre care si multi ofiteri, sunt arestati. n spatele acestor afaceri oneroase si periculoase pentru securitatea Romniei se afla o firma particulara ai caror patroni mascati erau printul Carol al Romniei si printul Paul al Greciei. Implicarile lui Carol n achizitionarea de aeronave pentru Aviatia militara va avea aspecte dintre cele mai grave, deoarece va produce o nzestrare pestrita, cu prea multe tipuri de aparate, de diferite fabricatii, care necesitau un imens efort de ntretinere si provocau alte comenzi, pentru piese de schimb. Carol era interesat n farmitarea comenzilor la ct mai multe firme straine, astfel nct sa poata lua comisioane de mai multe ori n schimbul semnarii, rezilierii sau resemnarii contractelor. Elena Lupescu era implicata n tranzactii si asigura transferul banilor n strainatate, n fata acestei situatii, Ionel I.C. Bratianu a intervenit n forta. Conflictul cu liberalii. La acea data ministru de finante era Vintila Bratianu. Acesta i-a semnalat fratelui sau, prim-ministru al tarii, ca afacerile printului Carol se extind si ca acoperirea lor implica relatiile interne si internationale dubioase ale Elenei Lupescu. Istoriografia noastra are un caz nerezolvat, care, daca ar fi lamurit, ar explica foarte multe lucruri: calitatea Elenei Lupescu de agenta a URSS. Fara ndoiala ca era extrem de usor n acea perioada sa-i fie plasata lui Carol o agenta, att timp ct acesta nu alegea prea mult, se combina rapid cu orice femeie care i dadea repede de nteles ca este

predispusa la o legatura sexuala si nu-si punea problema consecintelor de tot soiul. Serviciile de informatii romnesti reusisera sa depisteze destule femei cu relatii n mediul diplomatic, plasate de servicii occidentale n anturajul printului. Nu stim prea multe despre acest gen de actiune combinata de NKVD sau GPU, pentru ca probele au fost cu atentie sterse. Putem aduce doar probe indirecte. Astfel, stim ca Elena Lupescu ntretinea legaturi informative cu activisti din rndurile socialistilor romni, de regula evrei, si Elena Lupescu, ca printul Carol folosea acest canal pentru a produce campanii de presa mpotriva Bratienilor si a printului Barbu stirbey. n anul 1925, n mediul familiei regale se instalase ngrijorarea pentru starea de sanatate a regelui Ferdinand, si Carol si pregatea terenul pentru domnie, n perspectiva unei stapniri fara probleme si, probabil, pentru continuarea afacerilor, Bratienii trebuiau ndepartati. Singura forta politica ce putea conduce atunci o activitate ilegala si terorista era gruparea socialista. Cum Ionel I.C. Bra-tianu nu era un copil, ci o fiara politica, manevrele printului au fost usor descoperite si anihilate. Dintr-o scrisoare a lui Virgil Madgearu catre Mihail Manoilescu, controlata de serviciile romne de informatii, s-a aflat ca Ionel I.C. Bratianu comunicase sub titlu confidential unor ziaristi francezi ca "principele Carol era n legatura cu rusii, prin intermediul doamnei Lupescu, agenta sovietica"21. Acesti ziaristi, probabil ofiteri de renseignement, nu au publicat niciodata informatia, ea avnd alta destinatie. Nu trebuie sa ne mire faptul ca exact n acea perioada, n jurul Iui Carol au aparut niste indivizi suspecti, care s~au constituit ntr-un fel de grup politic carlist: "Acest grup de opozitie a atras o multime de socialisti, precum si ctiva extremisti, ceea ce i-a ndreptatit pe adversari sa-i spuna Carol bolsevicul, din cauza relatiilor sale politice"282. Elena Lupescu a fost pusa sub urmarire informativa de un tnar ofiter care nu-i prea iubea pe rusi: Eugen Cristescu. Mai stim ca n deceniul patru, dupa lovitura de stat care 1-a pus pe Tron pe Carol, Elena Lupescu si-a constituit un serviciu propriu de informatii. Att Mihai Moruzov, ct si Eugen Cristescu au observato fara ncetare si probabil va fi foarte greu de aflat ce anume urmareau: parazitarea de catre acest serviciu privat a activitatii informative a structurilor oficiale sau activitatile sale de spionaj n favoarea URSS. A existat si un dosar Elena Lupescu, despre care se spune ca a fost distrus de Eugen Cristescu. Oricum, din nsemnarile zilnice ale lui Carol al II-lea, mutilate de Elena Lupescu n Portugalia dupa razboi, au ramas cteva notite interesante. Vineri, 3 septembrie 1937, Carol consemna: "Duduia, la cina, dupa ce (care, n.a.) pleaca la un rendez-vous de informatii. O duc cu masina, nsotita de Mihaita"283. Fara ndoiala, este greu de controlat la ce fel de ntlnire de informatii se ducea Elena Lupescu. Subiectul este nsa destul de ciudat, pentru ca patru zile mai trziu, Elena Lupescu l suna pe Carol pentru a se plnge ca este supravegheata de unul din serviciile de informatii romnesti, desi Carol daduse ordin ca aceasta activitate sa nceteze: "Ca de obicei, telefonul cu D[uduia]; simt ca nu e multumita. Dupa lungi discutii, obtin ca s-a enervat pe chestia pazei si supravegherii, care, n loc de a se slabi, s-a ntetit"284. Ca nu era vorba de agenti destinati protectiei amantei regelui, ne lamurim n nsemnarea

facuta alte patru zile mai trziu: "Mare bucurie s-o vad pe D[uduia] mea iubita, nca cam suparata de chestiunea spionajului, care n-a ncetat dect n ziua n...(Fila 47 lipseste din manuscris)"2. Sigur ca iar ne putem ntreba ce motiv a avut Elena Lupescu sa rupa aceasta fila din manuscris, daca era vorba de propria ei paza si siguranta, n plus, este de mentionat ca n 1934, cnd era director al Sigurantei, Eugen Cristescu a fost destituit "pentru ca urmareste corespondenta doamnei Lupescu"286. Binenteles ca acest caz va trebui lamurit ntr-o zi cu documente si probe, pentru a iesi din zona presupunerilor, dar la fel de important este sa ne gndim daca comportamentul regelui Carol al II-lea a fost influentat de o agenta sovietica. Am avea astfel un raspuns si pentru marile enigme ale deciziilor aberante de politica externa din anii premergatori si pentru prabusirea teritoriala inexplicabila din 1940. Revenind n 1925, va trebui sa constatam ca n subterana conflictului Carol - Bratianu se aflau cu totul alte motive dect "dictatura" liberalilor. Ionel I.C. Bratianu ajunsese la o putere n stat asemanatoare celei la care ajunsese si tatal sau, pentru simplul motiv ca un sistem politic improvizat ca al nostru nu putea supravietui si nu putea produce progres dect cu o guvernare autoritara disimulata. Carol ntelesese acest lucru si cauta sa-1 aplice pentru el, prin nlaturarea liderului. Asa se face ca si ntregul scandal provocat n jurul relatiei regina Maria - printul Barbu stirbey, pe care romnii o cunosteau de cel putin un deceniu si jumatate - la fel cum se stia ca ultimii doi copii ai reginei nu sunt ai regelui -, nu a fost dect o diversiune. Concret si imediat, Brtianu i-a cerut Elenei Lupescu sa paraseasca tara. si aceasta invitatie de parasire a tarii este ciudata, pentru ca printul Carol era legat n acea perioada de mai multe femei si ntotdeauna se gasisera solutii "interne" pentru ndepartarea amantei. Motivul a fost fie implicarea n afacerile printului, fie activitatea de spionaj, dar Carol a transformat incidentul ntr-o tentativa de ndepartare a iubitei sale si de rupere a unei legaturi sentimentale. Cum scandalul afacerii Armstrong-Fokker izbucnise n presa pariziana, Carol a cedat nervos. Mai nti 1-a insultat pe Ionel Bratianu. Acesta i-a raspuns demn: "Rog pe Alteta Sa Regala sa-si aminteasca ca sunt liderul celui mai puternic partid din Romnia si ca, iata, se mplinesc mai mult de de douazeci de ani de cnd servesc Coroana si ara mea, cu tot simtul responsabilitatii, att fata de una, ct si fafa de cealalta". Carol uitase ca n consiliul politic din Moldova, n 1918, doar Bratianu luptase singur pentru salvarea dreptului sau la Tron si ntorsese decizia majoritatii liderilor politici. Apoi, ntr-un acces de furie, Carol 1-a scuipat pe Barbu stirbey ca un birjar, n apartamentul reginei Maria. Printul romn a scos sabia sa-1 taie, dar a fost dezarmat de servitori. Iata asadar ca, la sfrsitul anului 1925, cuplul Carol-Lupescu era total ncoltit. Renuntarea definitiva la Tron. Pentru descrierea conditiilor n care Carol a produs ultima sa renuntare la Tron, sa dam cuvntul unor eminenti istorici: "Trimis sa reprezinte familia regala romna la funeraliile reginei (mama) Alexandra a Marii Britanii, decedata la 20 noiembrie, pricipele Carol nu s-a mai ntors n tara. El s-a deplasat la Paris, unde s-a ntlnit cu Elena Lupescu, dupa care au plecat mpreuna la Venetia. De aici Carol a trimis la 12 septembrie 1925 regelui Ferdinand I o scrisoare prin care-1 anunta ca renunta

definitiv si irevocabil la calitatea de mostenitor al tronului; el se angaja sa nu vina n tara timp de 10 ani, iar dupa expirarea acestui termen sa nu se ntoarca dect cu autorizatia guvernului. Dupa o discutie cu Ion I. C. Brtianu, regele a decis sa-1 trimita n Italia pe Constantin Hiott, ministrul Casei Regale, pentru a vedea daca principele este constient de consecintele actiunii sale. Hiott avea misiunea de a-1 aduce pe Carol n tara sau, daca acesta refuza, sa semneze o noua scrisoare prin care preciza ca renunta si la drepturile ce-i reveneau asupra fiului sau Mihai. Principele a refuzat sa se ntoarca si a semnat scrisoarea, la 28 decembrie"287. Vom constata, asadar, ca a fost vorba de doua scrisori de renuntare. Prima, cea din 12 septembrie, a avut aspectul unui santaj, a unei fortari a minii regelui, Carol conditionnd revenirea n tara de ndepartarea adversarilor sai si amenintnd, pentru ntarirea cererii sale, cu renuntarea la Tron. Era o miscare bine calculata, pentru ca scrisoarea de renuntare avea destule ambiguitati si se prezenta oricum ca un text de natura epistolara si nu cu puterea unui act formal: ,ire, Va rog ca prin aceasta declaratie sa primiti ca renunt la toate drepturile mele de Principe Mostenitor al Romniei. Conform Statutului familiei regale, rog pe Majestatea Voastra de a-si da nalta Sa Aprobare acestei hotarri irevocabile. Totodata, spre a nu produce vreun neajuns in viitor, sa dati naltul Majestatii Voastre Ordin ca sa fiu sters dintre membrii Familiei domnitoare a Romniei si sa mi se acorde numele sub care mi voi putea alcatui o noua stare civila. Prin aceasta declar ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor mele, la care am renuntat de buna voie, si ma angajez, pentru linistea tuturor, sa nu ma mai ntorc n tara timp de 10 ani fara a fi chemat de cei n drept si fara autorizatia Suveranului. Carol, Principe al Romniei" Cheia textului se afla n ultima fraza, acolo unde Carol lasa deschisa o portita pentru rentoarcere, pe care n-ar fi facut-o "fara a fi chemat de cei n drept". Altfel spus, o cadere a guvernului liberal si o venire la putere a unui alt partid cu majoritate n Parlament putea produce o "chemare" din strainatate a fostului print. Carol mai spera si ca timpul va vindeca o alta rana adnca: scandalul afacerii cu avioane. De altfel, o data cu scrisoarea din 12 decembrie 1925, el a expediat tatalui sau si o a doua scrisoare, care atingea problema calitatii de inspector general al Aviatiei. Continutul scrisorii certifica, de fapt, vinovatia lui si motivul real al fugii. Plngndu-se ca nu a fost ajutat sa duca la bun sfrsit programul de nzestrare a Armatei, el gasea doua cauze: "1. Sumele ce s-au alocat din buget erau date att de trziu nct comanda nu se putea ndeplini dect n anul urmator si totdeauna reduse n asa fel nct nici pe jumatate nu se putea executa programul admis. 2. Din cauza noianului de intrigi si de interese personale si politice, att interne, ct si externe, ce se teseau mprejurul acestei chestiuni, nu putea fi achizitionata

tehnica cea mai perfecta"288. Ambele afirmatii ale lui Carol erau false. Ministrul de Finante, Vintila Bratianu, despre care a tot afirmat apoi ca i este unul din dusmani, eliberase transa de 100 de milioane de lei destinata contractului si banii s-au platit. Din ei si-au luat Carol si Paul al Greciei primul comision, ntrzierile la care se refera erau legate de faptul ca avionul Siskin-Armstrong nu exista, iar cnd a nceput sa fie construit ca prototip a cedat la testele de anduranta, apoi s-a dezintegrat n zbor, omornd un pilot romn, n ce priveste achizitionarea tehnicii "cea mai perfecta", afirmatia este de-a dreptul cinica, dincolo de aspectul sau agramat289, n ncheierea raportului pe care l nainta astfel regelui - desi Inspectoratul se subordona Ministerului de Razboi -, caracterul justificativ si preventiv al demersului sau iesea cu evidenta la iveala: "Din aceste consideratiuni si pentru consideratiuni si mai intime, care n-au locul n raportul de fata, si cum n aceste zile se face lumina asupra unor fapte savrsite la Directia Aeronauticii si Ia care n-am nici o responsabilitate, rog pe Majestatea Voastra sa-si ridice nalta ncredere ce mi-a acordat-o numindu-ma inspector general al Aeronauticii..."290 Mai este de mentionat aici ca n deplasarea la Milano mpreuna cu Elena Lupescu, Carol a fost nsotit de colonelul Nicolae Condiescu, care s-a ocupat de acomodarea la Hotel de la Viile a celor doi fugari si s-a pus la dispozitia acestora ca servitor, mpreuna cu servitorul angajat de perechea romna. Sigur ca Ionel Bratianu a nteles repede despre ce este vorba, asa ca demersul facut pe lnga fugar prin intermediul lui Hiot a avut mai mult caracter de clarificare hotrta a situatiei. Constantin Hiot a plecat la Milano cu textul declaratiei oficiale de renuntare ntocmit de la Bucuresti si unde se prevedea expres: "Renunt, de asemenea, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile tarii asupra fiului meu si asupra bunurilor mele". Simona Lahovary, una din doamnele de onoare ale reginei, va consemna reactia lui Carol n fata acestei cereri: "On me trouve donc si dechul" (Ma cred att de josnic?)291. Lamurit asupra deciziei ferme a guvernului si a Casei Regale de a nu mai juca dramoleta din 1918, Carol a semnat actul oficial de renuntare. Maria i va scrie o scrisoare n calitate de mama si regina, care tine loc de orice alt comentariu asupra comportamentului lui Carol: "Mam repezit ca o tigroaica aparndu-si puiul, m-am repezit si-am tinut piept unei lumi dusmanoase, pentru tine, Carol, pentru tine, fiindca am crezut n tine... Daca socotesti ca viata ti datoreaza totul, iar tu nu-i datorezi nimic vietii, atunci bine faci, sa stii, deoarece nu esti demn de-ncrederea pe care Dumnezeu si-a pus-o n tine, nu esti demn de-a fi un om ntre oameni, nu esti demn de a fi principe, sot, tata, fiu. n chip de adio, asculta numai att, Carol: desi lumea e mare, inima unei mame e si mai mare, si chiar facuta n bucati, calcata n picioare, ajunsa o zdreanta sngernda, nca mai poate bate la ceas de restriste... Te sarut pe frunte pentru ultima oara, Carol. ti dau ultima sarutare a unei mame"292. Repudiat de mama si de tatal sau, Carol va duce o viata de petreceri n strainatate, locuind mult timp n Italia sub protectia lui Benito Mussolini, pe care l admira. Acesta, francmason si comunist activ, initiase curentul politic socialist numit

fascism si preluase puterile depline ale statului n anul 1925. Carol se arata atras de fascism, pe care l considera un model de contracarare a regimului democratic parlamentar. n aceste conditii, regele Ferdinand convoaca la Peles n ziua de 31 decembrie 1925 un Consiliu de Coroana la care invita pe liderii partidelor politice. Acestia au avut mai nti ntrevederi separate cu suveranul. Cele mai importante dintre ele, pentru istorie si pentru studiul de fata, a fost cu reprezentantii Partidului National Romn (luliu Maniu) si ai Partidului aranesc (Ion Mihalache). Cei doi se consulta naintea audientelor si hotarasc sa adopte o pozitie comuna, ntrevederea regelui Ferdinand cu Ion Mihalache a avut urmatoarea desfasurare: "(Regele): sunt hotart sa primesc renuntarea si va cer sprijinul! (Mihalache): Fara ndoiala, Sire, actul Altetei Sale priveste, n primul rnd pe Majestatea Sa n calitate de parinte si sef al familiei regale. Totusi, mi-as permite a observa ca renuntarea unui print mostenitor cuprinde incalculabile primejdii n viitor. De aceea ar fi necesar sa se mai ncerce un demers pe lnga Alteta Sa spre a-1 ndupleca sa revie. (Regele): Am facut toate demersurile si au ramas zadarnice. De altminteri, printul este foarte enervat si n explicatia pe care am avut-o la plecarea (lui) din tara a avut o asemenea atitudine, nct abia am putut sa ma stapnesc. (Mihalache): Istoria ne arata, Sire, ca au fost unii regi care au facut n tinerete greseli mai mari si, totusi, mai trziu au ajuns suverani admirabili. Exemplul, nu tocmai vechi, al regelui Angliei, Eduard al VH-lea, este concludent. (Regele): Da, stiu, si sunt cu att mai zdrobit cu ct si eu, personal, am putut face greseli... (Mihalache): Rog pe Majestatea Sa sa mai ncerce nainte de a se lua o hotarre att de grava! (Regele): Nu, nu, d-le Mihalache, crede-ma, hotarrea mea este definitiva. Este o creanga putreda n dinastie, pe care trebuie sa o tai spre a salva Coroana! (Mihalache): Fata de aceasta hotarre irevocabila si cu rezervele cuprinse la nceput, Sire, Partidul aranesc nu poate fi dect alaturi de Maria Sa". De asemenea, importanta a fost si opinia presedintelui Partidului National Romn: "Participnd la sedinta Consiliului de Coroana din 31 decembrie 1925, luliu Maniu a declarat ca dreptul de a hotar ntr-o asemenea problema apartinea regelui, dar ca ar fi necesar nca un demers solemn si oficial pe lnga principe, pentru a-1 determina sa revina asupra deciziei sale"294. Pentru ca am subliniat preventiv importanta pozitiei celor doi lideri, o scurta analiza asupra interventiei lor este necesara.

Conform stenogramei Consiliului de Coroana prezentate de ziarul Cuvntul sub forma disimulata a unei relatari, luliu Maniu a afirmat ca "noua nu ne ramne dect sa luam act de declaratia irevocabila a M. Sale si a primi renuntarea la succesiune a mostenitorului". Totodata, Maniu a cerut si "suspendarea sedintei Consiliului de Coroana" pentru a se ncerca un ultim demers, n finalul interventiei sale, Maniu a declarat ca "oricare ar fi hotarrea M.S. n aceasta chestiune, ea ne va gasi alaturi de Majestatea Sa"295. Pozitia lui Maniu a derutat pe toti participantii, inclusiv pe rege, pentru faptul ca prezenta o evidenta contradictie: daca se recunostea decizia irevocabila a regelui de a accepta renuntarea si ea era primita de Partidul National, ce sens avea cererea de suspendare a Consiliului de Coroana pentru o noua ncercare? Nicolae lorga chiar ne-a lasat marturie un amanunt al atitudinii lui Maniu: dupa terminarea Consiliului, intervine asupra stenogramei si "la redactare, pe urma, ndreapta: sa se amne hotarrea"296, n loc de suspendarea sedintei, n 1934, cnd va scrie un memoriu asupra evenimentului, luliu Maniu va prezenta cu totul altfel faptele, n primul rnd, desi toate marturiile atesta ca regele Ferdinand i-a anuntat nca de la nceput pe liderii politici ca decizia lui este "irevocabila", "definitiva" si "nestramutata", Maniu falsifica realitatea si afirma ca regele doar " a rugat pe cei prezenti sa se declare privitor la acesta propunere"297, n continuare, liderul PN va sustine ca "toti cei care au luat cuvntul s-au declarat, cu diferite comentarii, pentru acceptarea si aprobarea hotarrii Regelui Ferdinand, n afara de dnii lorga, Vaida si eu"298. si aceasta afirmatie este falsa. De fapt, toti liderii politici prezenti au acceptat dezmostenirea lui Carol si urcarea lui Mihai I pe Tron, dar luliu Maniu a deformat contributia sa la eliminarea din dinastie a lui Carol Caraiman, transformnd cererea sa penibila de suspendare a Consiliului de Coroana, si care stmise stupoare, ntr-un vot negativ al Partidului National. Astfel, el ncerca sa legitimeze desfasurarea si apoi justificarea politicii procarliste terminate n catastrofa nationala, n deceniile urmatoare, ajungerea la Putere a acestei maniere de a face politica, pe care noi astazi o privim cu zmbete si ntelegere, va da lovitura de gratie sistemului parlamentar si va pecetlui esecul democratiei romne. I-am fi putut gasi o scuza lui Maniu, imaginndune usor ca rezervele aratate de el si de Mihalache proveneau din necunoasterea detaliilor intime ale renuntarii din 1918, ale evolutiei deciziilor si corespondentei din Moldova, precum si din necunoasterea sau ignorarea caracterului oneros al afacerii cu avioane, care constituia cauza principala a fugii printului. Din pacate, confirmarea n timp a tipului de politica a la Maniu va veni n cele mai grele momente ale statului. Profesorul lorga ncerca sa joace o noua carte politica, n ideea unei ascensiuni n fruntea vietii politice, pe fondul unei eventuale reveniri a lui Carol la putere. Dominat de ura personala mpotriva lui Ionel Bratianu si nfuriat pe esecurile sale politice, lorga va descrie toata aceasta perioada cu patima, n realitate, el a fost privit de colegii sai din vrful clasei politice cu ngaduinta si cu ironie. Ainsi que Ies grand discurs ne sontpas Ies grands faiseurs, opiniile marelui nvatat n jurul "afacerii Carol" trebuie citite cu multa circumspectie. El ramne nsa unul din marii portretisti ai epocii. O interventie anume din Consiliul de Coroana,

cea a lui Alexandru Vaida-Voevod, nu va fi reprodusa de nimeni public, deoarece fusese vulgaire, terrain pathologique, Vaida facnd aluzie la boala printului si la efectele sale nocive asupra judecatii 2". Dupa sarbatorile de Anul Nou 1926, n prelungirea deciziilor regale, n baza hotrrii luate n Consiliu de Coroana si cu acordul expres al suveranilor, la 3 ianuarie se ntruneste la Sinaia un Consiliu de Stat privat, care ia n discutie procedurile de protectie a Coroanei si a Constitutiei n fata actului de renuntare remis de printul mostenitor. Au participat regele, regina, primul ministru si trei ministri. Consiliul a decis sa treaca toate actele referitoare la criza dinastica prin Parlament, astfel nct ele sa capete putere de lege. Conform art. 83, alin. l din Constitutia din 1923 "Regele, n vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale n timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data n forma prescrisa la art. 79 din Constitutia de fata". Consiliu de regenta a fost propus a fi constituit din Patriarhul Miron Cristea, din presedintele Curtii de Casatie, Gheorghe Buzdugan, si din printul Nicolae. Totodata, s-a decis ca votul Parlamentului sa confirme cu putere de lege pierderea oricaror drepturi de succesiune de catre Carol, calitatea sa de cetatean romn obisnuit, lipsit de orice privilegiu si egal cu toti ceilalti n fata legii, precum si desemnarea lui Mihai ca print mostenitor. Temeiul constitutional si legal A doua zi, n 4 ianuarie 1926, n plenul reunit al celor doua Camere, a fost ascultat mesajul regelui si au fost supuse aprobarii cele doua decizii: "Domnilor deputati! Alteta Sa Regala, Printul Carol mi-a trimis de la Milano declaratia urmatoare, scrisa n ntregime si semnata de mna Altetei Sale: Act de renuntare la drepturile si prerogativele de membru al Familiei domnitoare si de Principe Mostenitor al Romniei! Declar prin prezentul act, ca renunt n mod irevocabil la toate drepturile, titlurile si prerogativele de care, n virtutea Constitutiei si a Statutului familiei regale, m-am bucurat pna acum, n calitatea mea de Print Mostenitor al Romniei si de membru al familiei regale. Renunt, n acelasi timp, la drepturile ce mi-ar reveni prin legile tarii asupra fiului meu si asupra averii sale. Declar, n afara de aceasta, ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor la care am renuntat n mod liber si din proprie initiativa, si ma angajez pentru binele tuturor, sa nu ma rentorc n tara timp de 10 ani, si dupa expirarea acestui termen, sa nu revin fara autorizatia Suveranului.

Milano, 28 decembrie 1925. Semnat: Carol, Print al Romniei" n continuare, a fost citita declaratia solemna a regelui |perdinand I al Romniei: "Domnilor deputati, Este o profunda durere ca trebuie sa constat ca pentru a treia loara de cnd se gaseste la vrsta de barbat, Alteta Sa Regala, printul ICarol, nu vrea sa ndeplineasca marile ndatoriri care i incumba n lealitatea sa de Print Mostenitor si ca printr-o decizie irevocabila el cere sa fie eliberat de aceasta misiune. n fata acestei decizii, si patruns de grija viitorului tarii si a [intereselor permanente ale Coroanei, care sunt legate de el ntr-un |mod att de indestructibil, ma simt obligat sa va supun actul de enuntare la Tron a Altetei Sale Regale, printul Carol, cerndu-va sa |acceptati renuntarea sa, asa cum am acceptat-o eu nsumi, si sa constatati ca Alteta Sa Regala, printul Carol, a renuntat n mod definitiv si la titlurile de care se bucura pna n prezent n virtutea Constitutiei si a Statutului familiei regale, n calitatea sa de Print lostenitor al Romniei si de membru al Familiei domnitoare. Semnat: Ferdinand" A urmat cererea oficiala de recunoastere a lui Mihai drept print mostenitor: "Domnilor deputati! Ca o consecinta naturala a acceptarii renuntarii la succesiune a Altetei Sale Regale Printul Carol, va mai cer sa recunoasteti ca succesiunea la Tron a Romniei revine de drept Altetei Sale Regale intui Mihai, descendentul direct si legitim, n ordinea primogeni-urii masculine a Dinastiei domnitoare. Semnat: Ferdinand" Parlamentul Romniei - Senatul si Adunarea deputatilor - a rotat Legea pentru recunoasterea A.S.R. Principele Mihai ca Principe Mostenitor al Romniei, care a fost apoi promulgata prin iecretul regal Nr. 13/926 si publicata n Monitorul Oficial Nr. 4 im 5 ianuarie 1926. Senatul si Adunarea deputatilor, ntrunite n leprezentatiune Nationala, conform art. 79 si 83 din Constitutie, prezenti fiind 151 de senatori din totalul de 197 si 301 deputati din stalul de 367, au votat cu majoritatea necesara Legea pentru pri-airea de Reprezentatiunea Nationala a Regentei numita de l.S. Regele Ferdinand I, promulgata prin Decretul regal nr. 14/926. Apoi a fost adoptat prin lege noul Statut al membrilor Familiei Domnitoare. Prin recunoasterea lui Mihai drept mostenitor direct si legitim al lui Ferdinand, Legea primea caracter constitutional, iar prin prevederile exprese ale Constitutiei aceste legi nu mai puteau fi abrogate. Carol pierdea definitiv dreptul de succesiune. De la 9 februarie 1926, n baza Adresei nr. 14578/1926 nregistrata la Ministerul Justitiei, Carol a primit numele de Carol

Caraiman, devenind un cetatean romn oarecare, cu domiciliul n strainatate300. El va urmari de la distanta evenimentele din tara, pastrnd legaturi cu o seama de indivizi dubiosi, dar si cu partizani politici. Comportamentul sau demonstreaza, n toate, ca fuga n Occident a fost doar o manevra necesara stergerii urmelor urte lasate n tara. El astepta moartea regelui si declansarea unei crize politice care sa-i favorizeze revenirea. Mai mult, s-a implicat n producerea acestei crize. Un nou actor al evenimentelor - PN Lupta pentru emancipare politica si pentru unitatea nationala a romnilor nu a ncetat nici o clipa si, dupa anul revolutionar 1848, a nceput sa ia forme din ce n ce mai bine organizate. Supusi unui regim de teroare si supravegheati n permanenta, romnii din Transilvania si din Banat au avut nevoie tot mai mult de sprijinul guvernelor nationaliste de la Bucuresti. Atunci cnd politica externa a regelui Carol I si a guvernelor conservatoare mpiedica sprijinul oficial, structuri politice sau private preluau sarcina tinerii n viata a legaturilor cu fratii ardeleni si banateni, fie prin sprijin financiar, fie prin sustinerea metodologica si logistica a activitatilor organizatorice. Astazi suntem ncredintati ca Marea Unire din 1918 a fost rezultatul unei lungi activitati politice, organizatorice, culturale si informative duse de intelectualitatea si burghezia romna din Transilvania si Banat, sustinuta n forme multiple de organizatii nationaliste din Regat. Am aratat n acest studiu implicarile secrete ale lui Eugeniu Carada n structurarea rezistentei romnesti din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria si am prezentat o serie de activitati conduse de Ion C. Bratianu de-a lungul tumultoasei sale vieti. Ne este clar astazi ca, dupa disparitia pamnteana a lui Avram lancu - cel mai mare conducator al romnilor din toate timpurile - proiectul unitatii nationale a fost preluat de Partidul National Liberal, ca parte a doctrinei sale politice, si de familia Bratianu ca misiune personala. Aceste doua tipuri de legaturi cu romnii din Transilvania si Banat au cunoscut cele mai diverse forme, parte a unui program gndit si pus n aplicare pe ambii versanti ai muntilor inca de pe timpul relatiei secrete nationaliste dintre Ion C. Bratianu si mitropolitul Andrei al Romnilor (Anastasiu "Andrei" saguna). Legatura secreta a fost continuata de ntelegerea dintre Ionel I.C. Br-tianu si mitropolitul Miron Cristea (Ilie Cristea din Toplita Romna), n ianuarie 1869 s-a constituit la Timisoara Partidul National al Romnilor din Banat si Ungaria, iar n februarie acelasi an s-a constituit la Miercurea Sibiului Partidul National Romn, "n sfrsit, la 30 aprilie - 2mai/12 - 14 mai 1881 a avut loc la Sibiu conferinta cercurilor electorale a romnilor din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures, care a stabilit ca cele doua partide sa se uneasca sub numele de Partidul National al Romnilor din Ungaria si Transilvania". Asa cum am vazut, originile Partidului aranesc sunt legate de activitatea subversiva a unui grup de socialisti, condusi de Vasile M. Kogalniceanu. Activitatea sa antistatala, cu consecinte grave n pierderi de vieti omenesti si n distrugeri materiale, a determinat reactia hotarta a autoritatilor. Numerosi lideri locali au fost cercetati si apoi pusi sub observatie.

Unele din filialele secrete ale acestei organizatii au hotrt sa duca o activitate transparenta, publica, de pe platforma unui partid taranesc burghez, adica democratic si parlamentar. Initiativa a apartinut unui grup de intelectuali si tarani nstariti din Arges, care la 5/18 decembrie 1918 a nfiintat Partidul aranesc sub conducerea lui Ion Mihalache. Dupa Marea Adunare de la Alba-Iulia din l decembrie 1918 n Transilvania s-a constituit Marele Sfat National Romn, cu atributii de Parlament al Transilvaniei, si Consiliul Dirigent, cu functie guvernamentala, sub conducerea lui luliu Maniu, care a elaborat proiectele de lege pentru reforma electorala si agrara si a studiat procedurile de integrare n Romnia. Consiliul Dirigent, acest adevarat guvern al Transilvaniei, si-a desfasurat activitatea ntre 2 decembrie 1918 si 4 aprilie 1920, iar luliu Maniu i-a supus toate deciziile de unificare institutionala cu Vechiul Regat. Unirea n fapt a Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei cu Patria Mama s-a produs la 30 decembrie 1919, prin votarea cu aclamatii a legilor de unire n Parlamentul Romniei. A doua zi, Miron Cristea a fost ales mitropolit primat al tarii. Din acest moment putem vorbi de noul stat Romnia Mare. Marile Puteri au recunoscut "n mod definitiv" alipirea Basarabiei la Romnia la 10 martie 1920. Pentru a produce recunoasterea internationala oficiala si definitiva a Romniei Mari, Ionel L C. Bratianu va organiza ncoronarea solemna a regelui Ferdinand I la Alba-Iulia, n 1922. luliu Maniu a ntrziat desfiintarea Consiliului Diligent nca patru luni - si a facut foarte bine - pentru a da timp minoritatilor din Transilvania de a cunoaste conditiile unirii si a-si formula pozitia. Toate minoritatile, inclusiv cea maghiara, si-au prezentat adeziunea la unire. Ba, mai mult, principalele familii nobiliare maghiare au solicitat trecerea Ungariei sub Coroana lui Ferdinand I al Romniei. La 22 septembrie 1919, Alexandru Marghiloman nota n jurnalul sau: "Familia Tisza, Weckerle, Bethlen si majoritatea aristocratiei lucreaza n vederea unei uniuni personale cu Romnia"302, nca din primele luni care au urmat Marii Uniri, n interiorul Partidului National Romn au existat fractiuni care s-au strns n jurul celor trei lideri: Alexandru Vaida-Voevod (ajuns prim-ministru naintea lui Maniu), Octavian Goga si luliu Maniu. ntelegerile mai vechi pe care conducerea Partidului National Romn le avea cu Partidul National Liberal implicau fuziunea dupa realizarea unitatii nationale, Bratienii considernd ca partidul pe care 1-au sprijinit si finantat mai multe decenii n Transilvania nu si mai are rostul n arhitectura Romniei Mari. Vaida-Voevod si Goga erau adeptii acestui proiect; Maniu s-a razgndit pe drum. El a pornit o batalie tenace pentru supravietuirea partidului transilvanean, care ar fi putut ocupa locul ramas liber prin disparitia lenta si trista a Partidului Conservator, o alta batalie pentru a-si asigura suprematia n acest partid si apoi o batalie clasica mpotriva adversarului parlamentar. Pe plan intern, de partid, Alexandru Vaida-Voevod i-o luase nainte, fiind deja numit prim-ministru si primul presedinte al Camerei Deputatilor Romniei Mari. n fata pericolului de a fi marginalizat, luliu Maniu va specula dificultatile inerente integrarii Transilvaniei si va miza pe sentimentul regionalist al adeptilor sai

pentru a putea ramne n jocul politic, devenind mult mai activ si cautnd sa realizeze o fuziune cu un partid mai slab, pe care sa-1 poata domina. La alegerile locale din 1926, partidul lui luliu Maniu accepta pentru prima data alianta electorala cu Partidul Comunist din Romnia, agentura sovietica infiltrata n rndurile Blocului Muncitoresc-aranesc. Fenomenul se va repeta de mai multe ori pna la 1944, cnd PN si PCR s-au aliat pentru rasturnarea lui Ion Antonescu, dar aceste colaborari, care ni se par noua astazi ciudate si care n 1931 au adus pentru prima data deputati comunisti n Parlament, nu au fost dect un simptom al orientarii generale de stinga a partidului, n sfrsit, dupa lungi pertractari, "Congresul Partidului National, desfasurat la 10 octombrie 1926 n sala Transilvania din Bucuresti a aprobat cu aclamatii fuziunea, principiile generale, programul si statutul Partidului National aranesc"303. Noul partid va ocupa solid locul stngii democratice din Romnia, dar forta sa va ramne pn la sfrsit mai mult o consecinta a slabirii PNL, a slabirii generale a sistemului de partide si a conjuncturii internationale. Foarte subtire doctrinar, PN va evolua pe scena politica romneasca prin singurul sau pro gram de substanta - cel agrar, elaborat de Virgil Madgearu dupa modelul programului cooperatist socialist italian (fascist) - si prin personalitatea lui luliu Maniu. Cteva trasaturi negative ale PN au minat eficienta partidului, fie prin faptul ca foarte mult timp a avut o conducere bicefala sau tricefala, fie datorita metodei de conducere initiate de Maniu, prin numirea rudelor sale n functiile cheie. Succesiunea rapida a evenimentelor din cei mai negri cinci ani ai Romniei moderne (1926 - 1930), 1-au facut pe Maniu sa nteleaga ca poate prelua initiativa scenei politice romnesti. Moartea regelui Ferdinand si a lui Ionel C. Bratianu la interval de cteva luni ale anului 1927 i-au favorizat ascensiunea. Trei morti fatale ntr-o perioada de numai trei ani, din vara anului 1927 si pna n iarna anului 1930, coloana vertebrala a Romniei Mari se frnge si statul romn constitutional construit cu attea sacrificii de Carol I, de Bratieni si de regina Maria, se prabuseste slabit la numai un deceniu de la Marea Unire. Parca loviti de blestem, din sira spinarii unei Romnii pline de promisiuni pentru romni si pentru echilibrul regional, moartea smulge pe rnd de la capul tarii pe regele Ferdinand, pe Ionel I.C. Bratianu si pe Vintila Bratianu. Tot n acest interval, un om politic iresponsabil si un aventurier calca n picioare si sngele varsat de stramosi si bruma de speranta ca societatea romneasca si va gasi, n sfrsit, statul sau natural, dnd lovitura de gratie sistemului democratic al tarii. Situatiile limita la care a fost supus regele Ferdinand n anii razboiului si n primii ani postbelici i-au zdruncinat sanatatea. Cancerul sau si are originea n stressul formidabil pe care a fost nevoit sa-1 suporte n timpul refugiului din Moldova si a negocierilor cu ocupantul german, precum si n viata de familie, prin deziluziile si loviturile provocate de Carol. Chiar daca medicina moderna a observat ca factorii favorizanti ai atacului canceros

sunt de origina chimica, fizica sau virala, starea de tensiune maxima la care este supus corpul uman pare sa fie factorul declansator. A fost numit Ferdinand cel Loial, pentru ca si-a sacrificat titlul princiar n slujba romnilor, fiind pe rnd excomunicat de Biserica romano-ca-tolica si sters din cartea familiei Hohenzollern, ca urmare a adoptarii formale a ortodoxismului si a intrarii n razboi de partea Antantei: "La Sigmaringen, familia lua doliu, ca si cum ar fi murit. Fratele sau mai mare l declara tradator numelui si armelor. Fu izbit de decadere; fu blestemat pe pamnt, dupa cum era si n cer. Capul familiei, Wilhelm al II-lea, regele Prusiei si mparatul Germaniei, l fulgera telegrafic: i retrase ordinul casei sale, ceea ce era tot una cu moartea civila"304. Din punct de vedere national, Ferdinand a obtinut cel mai nalt succes, fiind ntregitorul natiunii romne, dar din punctul de vedere al Coroanei Romniei sub o dinastie romneasca, principiul dinastic a dat faliment prin domniile lovite de incertitudinea legitimitatii ale lui Carol al IIlea si Mihai I. Cu ntreg misterul si sentimentul finalitatii implacabile ce nconjoara oricare caz de cancer, trebuie totusi spus ca moartea regelui Ferdinand s-a produs n conditii suspecte. Elisa Bratianu, bine informata mai tot timpul, ne-a lasat cteva detalii importante, n primavara anului 1926, pe fondul loviturii primite de la fiul sau, regele ia o paloare bolnavicioasa si slabeste rapid, fara o explicatie aparenta. Doctorul sau, Romalo, pune starea proasta a bolnavului pe seama supararii. Regina Maria si Ionel Bratianu, ngrijorati de simptomele tot mai pronuntate ale unei afectiuni ascunse, hotarasc sa-1 supuna pe rege unui consult separat si secret, condus de doctorul Mamulea. Acesta "a constatat o malfunctionare a intestinelor, a presupus chiar o tumoare maligna si a comunicat reginei ca tre-buieste consultat un specialist n rectoscopie, dr. Bensaude din Paris305. Cum Ferdinand tocmai avea proiectata o cura balneara n strainatate, regina a considerat ca examenul va putea fi asigurat fara probleme. Doctorul Romalo nsa a refuzat. Acest medic dubios era mai degraba interesat de aspecte politice, dect de cele medicale, irnplicndu-se n campania carlista a unor cercuri oculte. "Curnd s-a vazut rezultatul refuzului dr-ului Romalo de a-si consulta confratii. Indispozitiile regelui continuau si se agravau. Dr. Romalo a hotart sa recurga la o analiza care s-a facut la Sinaia de catre un obscur necunoscut si s-a dtoiarat ca pacientul suferea de un diabet grav. Regele a plecat la Paris. Dr. Romalo avea o singura preocupare, aceea de a obliga pe rege sa vada pe principele Carol. Nu a fost consultat dr. Bensaude, iar dr. Lable, dupa o foarte superficiala examinare, a confirmat diagnosticul de diabet al doctorului Romalo si a recomandat o cura la Vichy. Fara a se face analizele - sub pretextul unor hemoroizi - doctorul din Vichy a prescris dusuri ascendente. Rezultatul a fost dramatic, aceste dusuri provocnd o grava hemoragie, urmata de o sincopa, iar regele s-a dus la Sinaia extenuat - starea lui nrautatindu-se din zi n zi"306, n octombrie 1926, doctorul Romalo si abandoneaza practic pacientul pentru presupuse probleme de familie si locul sau este luat de doctorul Mamulea. Acesta constata indubitabil prezenta tumorii maligne in rectum. Alarmat de stire, primul ministru Alexandru Averescu i cheama pe cei doi doctori n fata sa si i

supune unui adevarat interogatoriu, scena avnd o anumita doza de periculozitate pentru ei, prin natura banuielilor generalului ca regele Ferdinand este victima unor acte deliberate, menite sa-i grabeasca moartea. Averescu s-a comportat fara menajamente: "Iar dv., a adaugat ntorcndu-se catre dr. Romalo, cnd ati mintit? Acum o saptamna, cnd mi-ati afirmat c starea regelui nu era grava, sau acuma cnd admiteti ca starea sa este disperata? Am minfit atunci, a ndrugat d-rul Romalo"307. La acest raspuns, maresalul Averescu a avut o ultima replica: "Meritati sa va mpusc!"308. Chemati de urgenta, doctorii Bensaude si Hartman pa au reusit dect sa prelungeasca viata regelui cu cteva luni. ,Operat la timp si fara cura de la Vichy, s-ar fi putut prelungi viata cu ctiva ani"309. Regele Ferdinand a murit ncet, ntins printre florile gradinii de la Peles, la 18 iulie 1927, decesul sau fiind anuntat n 20 iulie, pentru a da timp organizarii Regentei. Altfel spus, regele cel loial si-a ajutat tara chiar si dupa moarte. I s-au facut putine portrete, si toate din profil, pentru ca avea urechile clapauge. A ramas n istorie ca un rege slab, condus ferm de sotia sa. A iubit romnce, i-au placut tigancile, si de multe ori, fie n fata unor romni, fie n fata unor straini s-a lasat umilit. Dar n clipele cele mai grele ale tarii, pe el 1-au scos n fata si el a trebuit sa ia deciziile cele mai dificile, n noaptea de decembrie a Consiliului de Coroana, el citea, de fapt, testamentul sau politic: "As fi necredincios traditiunii Casei Mele si ntregului meu trecut, as fi n contrazicere cu toata simtirea mea de Rege si de romn, daca n fata unei asemenea situatiuni as putea fi stapnit de vreo alta preocupare dect aceea a misiunii pe care Dumnezeu mi-a dat-o n dezvoltarea istorica a Romniei si daca nu as pasi fara sovaire la hotarrea pe care mi-o dicteaza datoria catre coroana faurita de ntemeietorul Regatului si pe care cu atta jertfa mi-a fost dat s-o ntarim si s-o sporim"310. Patru luni mai trziu, aparent dintr-o banala (astazi) laringita, disparea Ionel I.C. Bratianu n numai cinci zile. S-a afirmat ca a fost otravit, apoi ca a fost lasat sa moara de catre doctori, iar n cercul de familie si printre prietenii cei mai apropiati un adversar politic a fost acuzat ca, din neprevedere, i-a dat gripa din care s-a dezvoltat cauza mortii. Numele gripatului care intrase n contact cu primul ministru - Nicolae Titulescu. Peste timp s-a invocat ca pe vremea aceea se murea dintr-o amigdalita sau dintr-un abces la masea. Medicina si, mai ales, farmacia, nu ajunsesera la performantele de astazi. Din relatarea amanuntita a Sabinei Cantacuzino putem reconstitui evolutia bolii n "timpi moderni", cum obisnuia sa spuna adesea tatal sau. ntlnirea cu Titulescu a avut loc pe 19 noiembrie 1927, ocazie cu care ministrul de externe s-a plns ca are gripa. A doua zi, Ionel Bratianu a prezentat primele simptorne ale bolii - dureri n gt si, evident, tuse. Timpul prea scurt ntre contactul cu Titulescu, precum si faptul ca la ntrevederea lor a participat si Vintil Bratianu - care n-a avut nimic -, nu indica un mediu pentru incubatia virala. Oricum, afectiunea lui Ionel era sigur de natura microbiana. Daca a avut gripa, aceasta se manifestase nainte - pe fondul unei epidemii - si n-a participat la tragedie dect prin efectul de slabire a rezistentei organismului. De la lorga stim ca primul ministru avusese

o forma de gripa rebela n iunie, pe timpul campaniei electorale. Asadar, a doua zi, Ionel Bratianu si-a continuat programul public, dar seara a cazut la pat cu frisoane, ceea ce indica declansarea unei stari febrile. De aici ncep incredibile gafe profesionale facute de medicii care l consultau periodic. Mai nti, n 22 noiembrie doctorul Elias a tratat cu lejeritate afectiunea si i-a prescris "gargara si o singura spaltura cu apa calda n gt"311, apoi, chiar daca a fost cautat, nu a mai revenit la patul bolnavului. Seara, temperatura a depasit 40 de grade, primul ministru intrnd n stare deliranta. Au fost chemati doctorii Constantin Angelescu, Ion Nanu-Muscel si Nicolae Mefianu. Pe 23 noiembrie, dupa ce medicii s-au convins ca este vorba de o evolutie rapida din amigdalita n abces amigdalian, i s-a facut o injectie antistreptoco-cica. Ea a fost tardiva. Gtul lui Bratianu se umfla vizibil si omul nu mai putea sa respire. I s-au pus drenuri, care nsa s-au dovedit mici si care s-au nfundat cu secretii foarte repede. Bolnavul a fost pur si simplu ntors cu fata n jos, pentru a se scurge puroiul din el si sa poata respira, n sfrsit, se aplica drenuri mai mari si Bratianu ncepe din nou sa respire normal. Nu poate vorbi, dar le scrie celor din preajma lui, ncercnd sa glumeasca. Una din actiunile ciudate si care au marit misterul acelei morti a fost tentativa de a extrage puroiul din gt, care nsa, inexplicabil medical nici astazi, nu a fost gasit! Doctorul Nasta, adus si el n graba, a improvizat o masa de operatie, "i rad barba si i fac o mare injectie n partea stinga a gtului, scotndui o parte din ganglioni, dar fara a gasi colectiunea de puroi"312. Bolnavul nu mai recunostea pe nimeni, transpira abundent, n acest loc Sabina Cantacuzino, sotie de medic, va consemna: "Intoxicatia era generala, abdomenul paralizat si el. Nu urinase din noapte"313. Prezenta acestor simptome ciudate pentru o amigdalita pultacee a trezit n timp si mai multe suspiciuni. I.G. Duca va ncerca sa pastreze un ton rezervat: "S-a pretins, fata de virulenta cu totul neobisnuita a infectiei, ca Bratianu fusese otravit, se banuia ca niste rusi aflatori la el n serviciu ar fi presarat pe pinea ce i s-a dat o cultura de streptococi anume pregatira. Unii afirmau ca atentatul era de natura sovietica, altii mergeau pna la a nvinui opozitia national-taranista. Nu a fost dovedit nimic si nu vreau sa las plutind asupra nimanui vreo banuiala. Virulenta infectiei a fost desigur suspecta, dar pe de alta parte nefunctionarea rinichilor si anghina lui Ludwig pot fi niste explicatii, fara a mai fi nevoie sa se recurga la alte ipoteze, care de altfel se fac prea des si prea usor, cnd este vorba de oameni ce ocupa situatii nsemnate"314. Ce se mai stie este ca, ntr-adevar, n serviciul de la bucatarie al familiei Bratinau se afla o rusoaica, dar nu s-a putut face nici o legatura ntre aceasta femeie si moartea lui Ionel I.C. Brtianu. Pe de alta parte, foarte suspect a fost comportamentul neglijent al medicilor, la fel ca n cazul regelui Ferdinand, iar asta ntr-o tara cu una din cele mai celebre scoli medicale. Ramne oricum inexplicabil cum a fost posibil ca doctorul unui rege sa-si abandoneze bolnavul n stare grava pentru a-si vizita o ruda n provincie, iar alt doctor, dupa ce prescrie gargare, sa dispara pur si simplu cteva zile, fara nici un semn, desi presa anunta deja alarmata starea grava a primului-ministru! Cu mna sa dreapta n mna fiului sau, Gheorghe Bratianu, la ora 6,45 din ziua de 24

noiembrie 1927, Ionel I.C. Bratianu s-a stins din viata. Dupa toate probabilitatile, infectia produsese o encefalita, transmisa rapid la cap prin legaturile limfatice. Opera politica a lui Ionel I.C. Bratianu a fost uriasa pentru romni. Nici o clipa usa de biserica, acest barbat de stat a nvatat bine lectia tatalui sau si a mentorului, Eugeniu Carada, conducnd Romnia din umbra, ca o republica mascata. Nu ntmplator, primului-ministru i se spunea Presedinte al Consiliului de Ministri. Maestru al loviturilor politice, a fost capabil s-si nsceneze un atentat pentru a nfiinta a doua zi Siguranta statului, pe care a coordonat-o cu discretie. Niciodata, nici macar atunci cnd instigarile erau evidente, nu si-a aratat dusmanii cu degetul. I-a lovit mai trziu, cnd toata lumea nu mai putea face o legatura ntre el si victima. La un moment dat fusese poreclit Ion Voda cel Cumplit, pentru faptul ca sub aparenta lui lene l banuiau de cele mai cumplite razbunari si manevre. Porecla pe care ar fi vrut sa i-o dea inamicii era aceea de Ivan cel Groaznic, cu ale carui metode l asociau pe liderul liberal, dar apelul la un personaj rus nu ar fi avut nici o credibilitate, Bratianu fiind cunoscut ca un rusofob convins. Multi politicieni romni si straini se temeau de el, stiindu-1 capabil de urmarirea inamicului cu tenacitate si de compromiterea publica a acestuia prin manevrarea imaginii sale publice. Numerosi oameni politici l caracterizau simplu, ca "periculos". Cnd a fost somat de Rusia si Franta sa intre n razboi si a constatat ca aceste Mari Puteri au mintit, au refuzat sprijinul promis si au expus tara la dezastru, Ionel Bratianu a avut o singura replica: "N-am sa le-o iert niciodata!" Multi au crezut ca a fost o reactie pasagera de furie, dar n numai ctiva ani de la Marea Unire, cnd toata lumea i mbratisa pe aliati, cteva legi fulgeratoare au nationalizat principalele resurse naturale, prabusind averi, distrugnd afaceri ale unor mari concerne internationale, mpingnd la sinucideri si provocnd internari n casele de nebuni ale unor indivizi care au crezut ca pretul recunoasterii Romniei Mari era nrobirea ei economica. Regele Ferdinand, mai moale, a avut o reactie trista: "Am mostenit o tara mica, dar independenta. Azi se face Romnia Mare, dar o Romnie vasala"315. Ionel Bratianu a actionat. El a introdus n Constitutia din 1923 doua articole care consfinteau proprietatea statului asupra zacamintelor miniere si a bogatiilor de orice natura ale subsolului (Art. 19) si asupra cailor de comunicatii, spatiului atmosferic si apelor navigabile si flotabile (Art. 20). ntr-un editorial al ziarului Dreptatea, PN recunostea critic ca Partidul National Liberal "dusese o lupta hotarta contra ntreprinderilor capitaliste straine din Romnia, iar prin legile sale recente se declara, n fapt, mpotriva oricarei serioase colaborari financiare cu strainatatea". n clipele cele mai delicate ale negocierilor pentru semnarea tratatelor de pace de la sfrsitul razboiului, cnd se conditiona din nou recunoasterea statului de rezolvarea ncetatenirii evreilor, cnd Bratianu devenise pur si simplu insuportabil cancelariilor occidentale prin dezvaluirea promisiunilor neonorate, nu a ezitat sa dea lovituri spectaculoase care sa-i lase adversarii muti. Orict ar parea de straniu pentru cetateanul romn de astazi, se dovedeste imposibil ca lupta dusa atunci de un prim-ministru romn mpotriva unor forte politice, economice si militare imense, aureolate de victorie, sa nu ramna si astazi un exemplu. Au fost fapte de mare demnitate, de inteligenta politica si

de sacrificiu care lipsesc din manualele noastre, pentru ca ne-au fost interzise din cauza grandoare! lor. La 12 septembrie 1919, Marghiloman consemna ca Supremul Consiliu al Pacii nu recunoaste calitatea de stat suveran a Romniei pentru ca a ncalcat prevederile Congresului de la Berlin din 1878 n privinta evreilor. Refuznd sa semneze, Ionel Bratianu si-a dat demisia. Cine a crezut ca a fost o cedare si o fuga de raspundere s-a nselat. Prin puterea pe care o avea asupra regelui si reginei, el a impus formarea unui guvern de condus de generalul Arthur Vaitoianu si avnd la ministerul Cultelor si Instructiunii Publice pe generalul Alexandru Lupescu. Ambii generali ai Armatei romne erau de origina evreiasca, ntr-un singur loc a gresit Ionel Bratianu: privind problema evreiasca prin prisma etnica, nu si-a putut nchipui ca si evreii pot fi buni romni. Primul ministru general Vaitoianu (Weithoffer) si ministrul general Lupescu (Wolf), acoperiti de glorie pe cmpul de lupta si loiali poporului pentru care au luptat si-au prezentat dupa o luna sabiile regelui si au avut o singura replica: "Nu semnam."317 Cazul acesta la nivelul cel mai nalt este una din dovezile sacrificiului personal pentru interesele natiunii, dar si al tolerantei fata de minoritati. El nu trebuie sa ne mire n mijlocul unui popor care, n panteonul sau eclesiastic, are un sfnt de origine evreiasca - Paisie de la Neamt318. Probabil ca va mai trece un timp pna ce romnii se vor convinge ca "problema evreiasca" a fost mereu instigata din exterior si vor putea privi si Miscarea legionara si orientarea proco-munista a unei parti a evreimii cu mai multa luciditate. Pna la urma, Ionel Bratianu 1-a ales pe Alexandru Vaida-Vo-evod care, prin legaturile sale francmasonice, a ntors decizia Marilor Puteri n favoarea Romniei. Ramne sa constatam nca o data ca problemele prin care trecem astazi, au mai figurat cel putin o data pe agenda istoriei Romniei moderne si ca oscilatiile acestei istorii s-au datorat oamenilor politici pe care i-am avut (sau i avem) si felului n care stim sa raspundem la aceste probleme. Partidul National Liberal ar fi supravietuit si fara Ionel Bratianu cataclismului din anii 1927 - 1930, deoarece Vintila Bratianu avea toate premisele continuarii operei fratelui sau. A murit subit si inexplicabil la 22 decembrie 1930 la mosia sa din Smburesti-Olt31. Trei ani mai trziu, primul ministru Ion Gh. Duca va cadea sub gloante pe peronul garii din Sinaia. Trupul, dus ntr-o anexa a Castelului Peles, a fost depus pe o masa simpla. Cnd i-au fost scoase hainele s-a constatat ca avea camasa cusuta si ciorapii crpiti. Acei oameni ai Romniei Mari nu traiau n lux. Disparitia lor n numai ctiva ani va scoate practic cel mai puternic partid din circuitul Puterii. Tentativa de lovitura de stat din 18 - 22 martie 1928 O privire focalizata pe centrele de putere va observa ca ntre 1927 si 1930, statul birocratic si bugetar, substantial marit prin revenirea provinciilor istorice la Patria Mama, se afla ntr-o acuta criza de sistem. Monarhia apelase la Regenta, echilibrul bipolar de partide - PNL si Partidul Conservator - se rupsese si fusese nlocuit cu improvizatii - PN si Partidul Poporului -, economia se lovea dur de marea criza din 1929, infiltrarea

comunista prosovie-tic actiona deja adnc n miscarea sindicala, iar mobilizarea nationalista pentru ntarirea unitatii statului slabea vaznd cu ochii. Faptul cel mai grav se petrecea n straturile societatii si, ndeosebi, la nivelul populatiei Vechiului Regat. Acolo, imaginea romnului din Ardeal se deteriora rapid si o data cu ea chiar imaginea Unirii. Aura de luptatori pentru unire, de victime memorandiste ale terorii maghiare, de refugiati pentru a lupta n Armata romna ncepuse sa paleasca atunci cnd ardelenii au fost identificati cu oamenii lor politici. Daca exponentul spiritului ardelean era luliu Maniu, atunci dezamagirea regatenilor are un nteles. Acest om politic romn, nu mai bun dect multi altii, si-a ridicat piedestalul murdarind semnificatia sacra a Marii Adunari de la Alba-Iulia din l decembrie 1918 si introducnd n viata politica romneasca un iezuitism de caa mai proasta factura. Sa analizam faptele. Prin Decretul regal nr. 1360 din 28 martie 1923 a fost promulgata noua Constitutie a tarii si a fost abrogata Constitutia anacronica din 1866. Multe din acuzele aduse celor doua partide guvernamentale, care au condus pe rnd tara pna la primul razboi mondial, s-au datorat incompatibilitatii Constitutiei din 1866 cu realitatea tarii sau, mai exact spus, imposibilitatii de a fi respectata n litera ei. De aceea, mult timp s-a actionat mai mult n spiritul ei, ca si cum ar fi reprezentat un model n jurul caruia nca se mai puteau modela alte forme. Este un motiv adnc al defectiunilor sistemului democratic de la noi, precum si al realitatii ca statul modern initiat de Alexandru loan Cuza n jurul personalitatii sale, si-a continuat existenta tot prin personalitati, si nu prin transferul natural de putere de la natiune la stat. Nicolae lorga constata n 1921: " n orice caz, prin conditiile n care Statul s-a produs si a intrat n normele noastre de alcatuire, el si pierdea de la nceput autoritatea. Produs al loviturii de stat, era lucru firesc ca mpotriva lui sa se ridice nu numai partidele, cu cel liberal n frunte, dar n buna parte si opinia publica. Astfel s-a ajuns la actul de la 1866, care a avut foarte multe defecte, ntre care cel dinti si hotartor a fost ca n-a reprezentat niciodata o realitate acceptata de constiinta nationala si, prin urmare, am trait cu o Constitutie formala, dar fara Constitutie adevarata"320. Timp de 57 de ani Romnia functionase dupa o Constitutie facuta de doi ziaristi, n sfrsit, Romnia Mare avea nevoie de o Lege fundamentala noua si Constitutia din 1923 sintetiza evolutia statului romn de la formele sale bugetare la sistemul democratic aplicat. Bun sau rau ca sistem, bogat sau sarac, statul romn se pregatea sa intre n faza sa de normalitate, att prin atingerea idealului national, ct si prin maturizarea politica a natiunii, provenita n buna masura din razboaie, dar si dintr-o serie fericita de masuri economice, luliu Maniu nu a vrut sa recunoasca aceasta Constitutie din 1923. Oricte cercetari si analize s-au facut n jurul acestei decizii, nu s-a putut gasi o alta explicatie mai buna pentru acest gest dect opinia istoricului Constantin C. Giurescu: "n primavara lui 1923 s-a votat de catre Parlament Constitutia cea noua, nlocuind pe cea din 1866; raportor Constantin Dissescu, profesor la Facultatea de Drept din Bucuresti. luliu Maniu e contra si n-o voteaza, desi e Constitutia statului unitar romn, stat la a carui construire

participase. Cnd, n perspectiva istorica, dupa trecere de peste o jumatate de secol, te ntrebi care a fost ratiunea care 1-a facut sa fie contra, nu gasesti dect una singura, de ordin personal: necazul sau dezamagirea ca aceasta Constitutie s-a nfaptuit sub guvernul Bratianu si nu sub al lui. Caci altfel cum sa-ti explici ca opozantul din 1923 este una si aceeasi persoana cu cel care, n preajma lui 23 august 1944 si, imediat dupa, cere si aproba revenirea la Constitutia din 1923. De altfel, tot pentru motive de ordin personal, fara valoare politica, ci, dimpotriva, gresind sub raportul politic si national, Maniu a refuzat sa participe si la ncoronarea regelui Ferdinand si a reginei Maria, la 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia. Fara sa vrei, cnd consideri activitatea de dupa unire, activitatea de politica interna acestui om politic transilvanean, ti vine n minte caracterizarea celebra a lui Goethe: Er ist der Mann der stets verneint (E omul care zice vesnic nu)"321. Decizia lui luliu Maniu nu ar fi fost att de importanta daca ar fi aplicat principiul democratic al dreptului la opinie, dublat de principiul de drept al obligatiei de a respecta Constitutia cu care nu esti de acord. Disparitia prematura a regelui Ferdinand si a lui Ionel Bratianu, precum si distantarea reginei de Regenta 1-au determinat pe liderul PN sa caute preluarea puterii, pentru a putea guverna tara, dar metoda aleasa nu avea nici o legatura cu democratia, "n vara si toamna anului 1927 fostul principe fost vizitat, la Paris, succesiv de Virgil Madgearu, Mihai Popovici, Citta Davila, Viorel V. Tillea si Victor Cadere, care au transmis dorinta lui luliu Maniu de a sprijini rentoarcerea lui Carol n tara, cu conditia despartirii de Elena Lupescu. Deoarece acesta dadea raspunsuri echivoce, national-taranistii au dezmintit public zvonul ca ar fi tratat cu el sau ca ar unelti mpotriva naltei Regente"322, n realitate, chiar asta se ntmpla. Planul comun stabilit ntre luliu Maniu si Carol Caraiman era acela al ajungerii PN la guvernare, al declansarii unei campanii favorabile revenirii fostului print si al acceptarii " chemarii spontane" din partea natiunii. Prima miscare a liderului PN a fost lansarea unei campanii internationale de presa care sa mpiedice obtinerea de catre Romnia a unui mprumut rnenit sa asigure stabilizarea monetara. Cum partidul nu avea fonduri pentru a sustine o astfel de campanie, Maniu a apelat la serviciile lordului Rothermere, magnat al presei, dar si finantator si aprig luptator n campania de nerecunoastere a Tratatului de la Trianon, al alipirii Transilvaniei la Romnia, iredentist cunoscut si extremist antiromnesc. Rezultatul imediat a atins nsa doua scenarii: Slabirea guvernului tarii prin adncirea crizei monetare si economice, dar si lansarea unui program de sensibilizare a opiniei publice internationale asupra "nedreptatii" facute Ungariei prin "cedarea" Transilvaniei la Romnia. luliu Maniu este raspunzator direct pentru primul scenariu si indirect pentru al doilea. Constatnd ca nu poate obtine chemarea la guvernare pe cai legale, PN declansaza o campanie de agitatii politice, ntruniri si miscari de strada n care acuza guvernarea liberala de tiranie si ndeamna la nesupunere civica. Cetatenii Romniei sunt ndemnati sa refuze de a mai plati impozitele, iar tinerilor li se cere sa nu se mai prezinte la ncorporare. Binenteles ca aceste ndemnuri aveau un caracter penal. La un moment dat, liderii taranisti someaza Regenta sa le predea puterea, invocnd

reprezentarea nationala pe care o detine. Tratata ca ridicola si, oricum, neconstitutionala, cererea se sprijinea pe doua considerente false, ntr-un discurs tinut la Cluj n 18 martie 1928, Alexandru Averescu avea sa identifice precis cele doua revendicari taraniste: "Partidul national-taranist se compune din doua parti si are doua motive pe baza carora si justifica aspiratiunea de a veni la guvern. Partidul national si cel taranesc n-au format un tot omogen, s-au alipit numai. Partidul national zice: Noi suntem Ardealul, peste noi nu se poate trece.[...] Partidul taranesc zice: noi avem massele. Contest acest monopol total. Eu l cred partial din punct de vedere al cantitatii si inferior din punct de vedere al calitatii"323. n privinta controlului asupra populatiei Transilvaniei, alegerile demonstrasera ca si PNL si Partidul Poporului reusisera sa atraga o buna parte a electoratului. Relativ la adeziunea "maselor" la Partidul aranesc al lui Ion Mihalache, topit n interiorul PN, afirmatia se sprijinea pe ntelegerile cu Partidul Social Democrat si pe pactul secret ncheiat cu Partidul Comunist din Romnia, agentura sovietica interzisa prin lege. Baza ntelegerii secrete dintre PN si Partidul Comunist din Romnia viza o alianta ntre tarani si muncitori prin intermediul a doua formatiuni politice si, nu n ultimul rnd, legalizarea PCR: "De aceea, printre participantii cei mai activi la adunarea din 18 martie s-au aflat militanti de seama ai Partidului Comunist Romn, precum Gheorghe M. Vasilescu, Nicolae Popescu-Doreanu, David Avramescu, Imre Aladar. De asemenea, la adunare au fost prezenti Ilie Moscovici, Constantin Titel Petrescu, loan Flueras si alti conducatori ai Partidului Social-De-mocrat"324. La adunare a luat cuvntul si celebrul Gheorghe Cristescu-Plapumaru, cel dintii prim secretar al Partidului Comunist din Romnia. Ca un fapt anecdotic, acum se leaga o colaborare jurnalistica ntre ziarul taranist din Braila Secera, cu Ciocanul, o publicatie socialista argeseana. Manifestatia de la 18 martie s-a desfasurat la Bucuresti cu participarea a peste 40 000 de oameni. La aceasta adunare Ion Mihalache va striga: "Camarazi, n-ati venit sa auziti discursuri, ci sa nfatisati o hotarre si o vointa si sa primiti o comanda: Puneti baioneta si faceti piramide! nalta Regenta sa priveasca si sa nteleaga ca, daca nu, va veni a doua comanda: Navaliti! Ura!"325. Adunarea a votat o motiune prin care se cerea cu un ton categoric Regentei sa-i cedeze puterea lui luliu Maniu. Guvernul a atras atentia PN ca a depasit marginile democratiei si ale libertatilor publice. "Nesatisfacut de acest raspuns, Comitetul Central Executiv al Partidului National aranesc a hotart retragerea deputatilor si senatorilor national-taranisti din Parlament si instituirea lor ntr-un for politic propriu, precum si organizarea unei mari adunari nationale la AlbaIulia n ziua de 22 aprilie 1928"326. Asa-nurnitul for politic propriu era, de fapt, o tentativa de constituire a unui "parlament" paralel cu cel al tarii, care, prin natura deciziei de convocare a unei mari "Adunari Nationale" la Alba-Iulia, se erija si ntr-un "Parlament al Transilvaniei". lorga, pe atunci aliat al taranistilor, va imortaliza momentul: "Luptatorii neaparatei revolutii, adeca ai prefacerii totale a Romniei n Stat pentru

terani, oricari terani, si anume nu pentru ca sunt romni, ci numai pentru ca sunt terani, se aruncara deci n Camere, ca pe vremuri, asupra dusmanului: strigatele, injuriile, urnele rasturnate - si, de partea cealalta, excluderile -, pentru a ncheia cu o retragere eroica din Parlament, anuntnd ca, n fata acestuia, n curnd un adevarat Parlament si va ncepe sedintele, Adunarea Nationala a lor"327. Daca retragerea din Parlament reprezenta o metoda de protest folosita si n alte ocazii de alte partide, constituirea unui Parlament separat pe baze regionale si de clasa era un act anticonstitutional extrem de grav, care atingea nsasi esenta exitentei fiintei nationale n sistem democratic. Amenintarea cu "separatiunea", care a fluturat la ntrunirile acestui "parlament" taranist, a fost generata de stabilirea datei de 22 aprilie pentru manifestatia de la Alba-Iulia, deoarece n aceasta zi cadea Duminica Tomii, la fel cum se ntmplase la Marea Adunare de la Blaj din 1848, pe Cmpia Libertatii328. Dupa mai multe sedinte ale acestui "parlament" improvizat si ilegal, liderii PN hotarasc transferarea "Adunarii Nationale" la Alba-Iulia, n mijlocul bazei electorale. luliu Maniu si-a dat seama ca fortele "revolutionare" din partid, reprezentate de gruparile taraniste si socialiste, au mpins lucrurile prea departe, astfel ca a ncercat sa dea adunarii de la Alba- lulia caracterul unui congres extraordinar al partidului, asi-gurnd populatia ca nu se pune n discutie desfacerea unirii Transilvaniei cu Romnia. Fara o aparenta motivatie speciala, luliu Maniu muta congresul pe data de 6 mai 1928 si anunta ca acolo se va produce un eveniment senzational care va forta Regenta sa-i acorde formarea guvernului. Era vorba de sincronizarea actiunii politice de forta cu intrarea frauduloasa a lui Carol Caraiman n tara, proclamarea lui ca rege la AlbaIulia si declansarea unui "Mars asupra Bucurestiu-lui" pentru urcarea acestuia pe Tron n ziua de 10 mai. Guvernul, alertat de informatii venite chiar din rndul organizatorilor, a luat masuri de supraveghere, dar si de contracarare a acestei tentative de lovitura de stat, precum si de urmarire informativa si n teren a miscarilor lui Carol Caraiman. Acesta actiona deja prin intermediul unor agenti - cum era Sabry Bey, fost consul turc la Novorossiisk329 - pentru stimularea unei miscari procarliste n Armata, si printr-un anume lonescu (Mauriciu Leibovici) pentru finantarea deplasarilor sale. La 28 aprilie 1928, Carol Caraiman debarca n Anglia, unde si pregateste deplasarea clandestina cu avionul la Alba-Iulia, precum sj actiunea de propaganda pentru proclamarea sa ca rege n acelasi loc. Nepotul sau ne da informatii interesante asupra pregatirilor pentru lovitura de stat. ntre Carol Caraiman si lordul Rothermere a intervenit o ntelegere privind o revizuire a conditiilor n care Transilvania a revenit la Romnia, n schimbul sprijinului pentru ocuparea Tronului Romniei. Imediat, concernul de presa al lordului Rothermere, din care faceau parte ziare importante, ca Daily MaiJ, a declansat o campanie de presa n vederea revizuirii granitelor Ungariei330, n plus, au fost tiparite n Ungaria 20 000 de manifeste, continnd Proclamatia pentru tara a lui Carol Caraiman. La punctul 16, Carol cerea: "Rezolvarea chestiunilor pendinte cu fostii inamici printr-o buna ntelegere mutuala care sa ni-i faca prieteni si sa garanteze astfel o pace spre folosul nostru, al Europii si al civilizatiei". La 10 ani de la Marea Unire si la 8 ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon, "chestiunile pendinte" erau rezolvate juridic si ca subiect de drept

international, si nimeni, n afara extremistilor unguri, nu mai punea problema revizuirii acestor acte majore. Relatiile dintre cele doua state nationale, Romnia si Ungaria, se desfasurau normal prin legaturi politice, diplomatice si economice fara restrictii. Textul a fost, fara ndoiala, pretul platit lordului Rothermere pentru sprijinul acordat. Desi au fost negate vehement aceste ntelegeri, ntrevederea ministrului plenipotentiar al Ungariei n Anglia cu un nalt functionar al Fo-reign Office, desfasurata la 7 mai 1928, aduce lumina asupra cazului: ministrul ungar a confirmat legatura dintre Carol si lordul Rothermere cu scopul unei interventii n Romnia, Carol putind "fi un atu pretios pentru Ungaria"331. Cazul nu era izolat. El se nscria n campania dusa de fortele extremiste maghiare pentru sensibilizarea opiniei publice internationale n favoarea Ungariei, campanie care fusese oficial semnalata de Parlamentul Romniei, n sedinta din 25 octombrie 1922, la o interpelare a lui Nicolae lorga n legatura cu afirmatiile iredentiste ale deputatului maghiar Szilagyi la adresa ncoronarii suveranilor romni la Alba-Iulia n 15 octombrie 1922, dr. Ion Matei va raspunde: "Este profund dureros ca acest domn Szilagyi, ntrebuintnd o dialectica cu desavrsire neparlamentara, califica ncoronarea noastra drept o parodie nereusita de bal mascat, pe care 1-am organizat ca sa alungam anumite stafii si sa nmormntam Ungaria milenara. El pretinde ca actul ncoronarii avea sa se savrseasca n numele poporului romnesc din Ardeal, Banat si Maramures, dar ca acest popor a refuzat sa participe la aceasta ncoronare. si explicatia o gaseste, spre rusinea noastra, n manifestul Partidului National, lansat cu prilejul ncoronarii, din care face o serie de de citatiuni, tragnd concluzie ca poporul romnesc din partile Ardealului este asuprit, ca din aceasta cauza cere restabilirea vechii stari unguresti si mai ales pastrarea autonomiei adnc primejduite prin cei 4 ani de suferinte"332, n aceeasi sedinta, reprezentantul Partidului National Maghiar, care participase la ceremoniile ncoronarii, a dat o palma morala usturatoare partidului condus de luliu Maniu, exprimnd nca o data si cald atasamentul minoritatii maghiare fata de actul solemn al ncoronarii suveranilor Romniei Mari. Ce este mai grav s-a ntmplat n timpul negocierilor Ungariei cu Italia si Germania pentru Dictatul de la Viena din 1940, cnd baza argumentatiei sale a fost "nemultumirea si nefericirea populatiei transilvanene", exprimate n repetate rnduri prin "vocea sa cea mai autorizata" - Partidul National aranesc. ntregul complot intern si extern a fost depistat si urmarit de catre serviciile de informatii romnesti. Pe plan intern, au fost trecute n stare de alarma mai multe unitati militare ale Armatei de Uscat si au fost pregatite pentru lupta doua escadrile de aviatie, una n Ardeal si alta la Chisinau, pentru ca se banuia existenta unei legaturi ntre tentativa de lovitura de stat organizata de PN si Carol Caraiman si miscarile de trupe pornite de Rusia la granitele noastre de Est. La Deva si apoi la Aiud s-a constituit un comandament militar sub conducerea subsecretarului de stat n Ministerul de Interne, Gheorghe Tatarescu. Rezidenta spionajului romnesc la Paris a primit misiunea sa urmareasca miscarile lui Carol Caraiman n Anglia, agentii sai dnd de urma lui ntr-un castel din comitatul Surrey. Prin intermediul unui fost inspector la Scotland Yard s-a intrat si n posesia manifestelor tiparite n Anglia si n Ungaria.

Un avion pregatit pentru zborul lui Carol Caraiman la Alba-Iulia a fost descoperit pe aeroportul Corydon de Unga Londra. "A doua zi, ca urmare a interventiei facute la Londra de catre guvernul romn, lui Carol i s-a pus n vedere sa paraseasca Anglia n termen de 48 de ore, motivndu-se ca prezenta sa a devenit indezirabila datorita faptului ca a abuzat de ospitalitatea ce i s-a acordat"334. Lipsit de mijloacele tehnice necesare deplasarii si expulzat din Anglia, Carol Caraiman 1-a informat pe luliu Maniu ca nu mai poate sosi. "Marsul asupra Bucurestiului" n noaptea de 5 spre 6 mai, Biroul Executiv al PN a analizat situatia creata de reactia interna si externa a guvernului, conducerea PN mpartindu-se n doua tabere: luliu Maniu se pronunta pentru formularea unei motiuni care sa fie naintate Regentei, n timp ce Mihalache dorea desfasurarea "Marsului asupra Bucurestiului" chiar si n absenta lui Carol Caraiman. Pozitia lui Maniu era mult mai slaba, pentru ca practic "desumfla" o manifestatie de 100 000 de oameni ntr-un act de protest care se mai facuse si la Bucuresti fara nici un rezultat, iar pe de alta parte l punea n inferioritate fata de taranisti, socialisti si comunisti, care organizasera si voiau sa faca marsul. Discutiile au durat pna la 4 dimineata cnd, observnd aderenta unor lideri ardeleni din tabara sa la proiectul lui Mihalache, Maniu a amenintat cu parasirea adunarii. El stia foarte bine ca fara "acoperirea" actiunii prin ideea "Restauratiei", adica a punerii lui Carol Caraiman pe Tron, toata miscarea va lua aspectul vizibil al unei lovituri de stat facute pentru a aduce Partidul National-aranesc la putere. A doua zi, cei 677 de delegati la Congres au dezbatut n sala Caragiale din Alba-Iulia situatia partidului si au reafirmat cu insistenta adeziunea PN la actul Marii Uniri. Era o ncercare disperata a lui luliu Maniu de a tine actiunea n mna si de a nu compromite partidul. Iesind n fata unei multimi dominate de formatiunile organizate ale taranistilor, socialistilor si comunistilor, la care se adaugasera si membrii Partidului Popular Maghiar, n frunte cu Kecskemethy Istvn si Kos Kroly, gruparea manista a pierdut repede controlul. La aceasta adunare s-a cerut din multime punerea la vot a unirii Transilvaniei cu Romnia, data fiind plinirea a 10 ani de la Marea Adunare Nationala din acelasi loc, iar n multime au fost mpartite ziare n care se gaseau subtitluri 5Luati bine aminte, la AlbaIulia s-a facut unirea, tot la Alba-Iulia se poate desface!", "Coteria plutocratica de la Bucuresti duce razboi mpotriva Provinciilor alipite". Ion Mihalache a avut si aici un discurs violent: "Sa tregem cu tunul constiintei la Bucuresti. Loviturile de aici vor sparge urechile surzilor. Dar daca totusi n beciurile bancilor oligarhice din Bucuresti se va ascunde vreunul, vom face din fiecare cetatean un infanterist, ca cu baioneta sa-i scoatem din brlog. Aceste steaguri nu se pot ntoarce napoi nfrnte. Juram aci sa punem viata noastra la dispozitia patriei, a unei patrii nsa care nceteaza a mai fi a ciocoilor"335. Enuntul cu "bancile oligarhice" era un atac la sistemul bancar controlat de liberali, n conditiile n care national-taranistii erau finantati cu sume exorbitante de bancile maghiaro-britanice si evreiesti. Prins ntre pericolele pierderii sefiei partidului, al ruperii fragilei unitati a acestuia si al unei riposte dure din partea guvernului, luliu Maniu

va cauta sa-si arate solidaritatea cu Ion Mihalache, pe care l numea "frate dulce si vnjos", si n acelasi timp sa calmeze spiritele adunarii. Totodata, declaratii populiste ale liderilor PNT au promis o politica dedicata muncitorilor si taranilor, imediat ce partidul va prelua puterea n urma acelei actiuni. Constantin Titel-Petrescu va consemna cu amaraciune: "La faimoasa ntrunire de la Alba-Iulia din 6 mai 1928, national-taranistii promisesera minerilor - care defilasera cu trnacoape -, fericirea completa: spor de salarii, scaderea orelor de munca si muntii mpaduriti, dinspre Rosia si Abrud... cnd vor veni la putere. si ei, ca naivii, au crezut n fagaduintele conducatorilor national-taranisti! Odata veniti la putere nsa, le-au dat gloante n creer, pentru a-si gasi fericirea, mai curnd, n lumea de dicolo de mormnt"336. Apelul la represiunea ordonata de PN se referea la greva de la Lupeni din 1929, la originea careia se afla un act de coruptie facut de lideri politici national-taranisti mpreuna cu lideri sindicali locali din PSDR. Intre altele, "muntii" dinspre Rosia si Abrud erau proprietatea lui luliu Maniu si a rudelor sale. Imagine de la adunarea de la Alba-Iulia din 6 mai 1928. Drapelele din imagine erau rosii. n motiunea ntocmita de participanti, la Articolul l se vorbea de Congresul PN, dar la Articolul 2 se afirma ca acolo s-a constituit "Adunarea Nationala", lasnd sa planeze confuzia ntre conceptul de ntrunire si acela de for politic al partidului, n sfrsit, cu strigate de lupta si fluturari de drapele tricolore si rosii, manifestatia s-a transformat n ceea ce fusese planuit: o actiune de forta mpotriva ordinii de drept din tara. Speriat ca i se va lega numele de marsul ilegal mpotriva guvernului, Maniu a ncercat cu disperare sa convinga manifestantii sa se ntoarca la casele lor. Era nsa prea trziu. Doua coloane, constituite dupa principiile militare - cu ordinele date n plic sigilat si cu drapelele sfintite -, s-au ndreptat spre Vinful de Jos si spre Teius, unde au ocupat garile cernd trenuri pentru a se deplasa la Bucuresti, ntelegnd ca si risca numele si cariera politica, luliu Maniu hotareste sa intre secret n legatura cu reprezentantii guvernului, si ofera colaborarea fortelor de ordine de sub conducerea lui Gheorghe Tatarescu. mpreuna cu acesta elaboreaza un plan de sabotare a actiunii partidului sau. Tatarescu trimite un numar de garnituri spre Alba-Iulia, care vor prelua marea parte a multimii, mprastiind-o prin tara n diferite directii. Totodata, fortele de ordine vor interveni n satele petroasa, Lazuri, Silea si n alte cteva localitati din Salaj, unde se pusese n miscare o rascoala instigata din timp de aceleasi forte tarnisto-socialiste de la Alba-Iulia. Pe de alta parte, "cei plecati spre Capitala, fara organizarea si pregatirea necesara, hartuiti n permanenta de jandarmi, au fost nevoiti, dupa parcurgerea ctorva zeci de km., sa renunte la intentia lor"337. "Marsul asupra Bucurestiului" se dorea a fi o copie a Marsului asupra Romei organizat de Mussolini n 1922. Pna si motivatiile erau aceleasi, n urma negocierilor cu guvernul Italiei, fascistii cerusera formarea guvernului, dar li se refuzase din cauza platformei lor politice, "un socialism mai socialist, adica mai radical, antidemocratic si

ntors spre o noua democratie, antiparlamentar si sprijinitor al actiunii directe"338. Miscarea fascista punea si problema monarhiei, n sensul sprijinirii rennoirii tarii prin regimul aliantei ntre muncitori si tarani sub un rege favorabil acestui curent, n fata refuzului guvernului de a ceda la amenintare si la aflarea vestilor ca acesta a dat ordine "pe terenul sigurantei generale si al legalitatii", Mussolini hotareste organizarea unui mare congres fascist la Napoli n ziua de 24 octombrie 1922, urmat de un mars pna la Roma. Marea adunare organizata n acea zi n piata Sn Ferdinando s-a transformat ntrun protest general mpotriva oligarhiei politice care conducea Italia, n fata unei multimi de 40 000 de oameni, n fruntea careia se aflau "legiunile tinuturilor revenite la Patria Mama"339, Benito Mussolini tine un discurs n care anunta: "Sau ne vor da ei conducerea de buna voie sau, daca nu, o vom lua noi singuri, mergnd la Roma. [...] Camerele nu mai reprezinta acum tara. Fiecare ministeriat care ar iesi din snul lor ar exercita n chip ilegal puterea. Sarcina noastra este sa redam legalitatea institutiilor reprezentative ale Italiei"340. Tot domnia legii cerea si PN prin manifestul sau "Catre tara": "Partidul national taranesc, n slujba instinctului de conservare al poporului romn, a hotart ca prin jertfa sa duca la bun sfrsit opera de eliberare politica a tarii, prin respectarea suveranitatii nationale si domnia legilor, ntr-un regim de democratie sincera inaugurata prin alegeri libere"341. Sa nlocuim Italia cu Romnia si vom observa ca "Adunarea declara guvernul liberal ca anticonstitutional, iar natiunea n stare de legitima aparare si ndreptatita la folosirea, oricaror mijloace pentru nlaturarea acestui regim. Ea tagaduia guvernului orice drept de a se rosti n numele tarii, pretindea regentei sa demita cabinetul V. Bratianu si sa instaleze unul PN, prezidat de luliu Maniu342. Alexandru Averescu nu va ezita sa semnaleze patentul mussolinian al marsului national-taranist: "Atunci s-a recurs la comica ideie a marsului asupra Bucurestiului. Nu lipsea dect un mic detaliu, un Mussolini al II-lea! De la Mussolini la Kerensky distanta este formidabila. Lumea s-a pus n miscare. Cum s-a terminat acest mars se stie, mai rau dect n coada de pesti. Este de notat naiva idee de a crede ca ocupnd o gara se putea, numai din acel fapt, organiza trenuri care sa duca poporul, adica tunul cel mare, pna la Sodoma pentru a o face una cu pamntul! A doua zi n Bucuresti s-a anuntat punerea n miscare a celor doua coloane, care au pornit fara voia conducatorilor, dar care au aceeasi tinta cu conducatorii: cucerirea Bucurestilor! ntelege cineva ceva n acest galimatias?"343. Trimiterea directa facuta de Averescu la Marsul asupra Romei al lui Mussolini nu pare deloc exagerat nici astazi: "n aceasta vreme ncepu marsul coloanelor asupra Romei, pornite de la locurile unde se adunasera, unele din proprie initiativa, din pricina nerabdarii si dintr-o oarecare indisciplina a comandantilor si ostenilor, fara niciun ordin venit de sus"344. Analiza faptelor conduce spre concluzia ca gruparea de stinga din PN a reusit sa speculeze manevra pur politicianista a lui Maniu si sa o transforme ntr-o manifestatie de tip "revolutionar", cum se pretindea si cea din Italia, fie inspirndu-se direct din marsul fascist, fie fiind instruita de agentii lui Carol Caraiman, mare admirator al dictatorului fascist ajuns ntre timp la putere. Aceasta jnetodologie, tipica si agenturii bolsevice n Romnia, va fi folosita si cu

alte prilejuri, prin specularea unor greve .sau manifestatii politice ale altor partide n care si plasa propriile mesaje, pe care apoi le-a revendicat mpreuna cu ntreaga manifestatie. Manevrele riscante ale lui luliu Maniu, ca si felul n care si-a sabotat propriul partid, intrnd n colaborare secreta cu guvernul pentru aceasta, au atras atentia oamenilor politici avizati asupra caracterului liderului national-taranist si asupra mijloacelor la care se poate preta pentru obtinerea puterii. Din pacate, luliu Maniu nu se deosebea cu nimic de majoritatea politicienilor din Regat, reprezentnd, din acest punct de vedere, exemplul cel mai rapid si complet al integrarii Ardealului n Romnia Mare. Cea mai semnificativa, n acest sens, este ntlnirea Patriarhului Miron Cristea, membru al Regentei, cu luliu Maniu: "l chem la mine singur, l dojenesc. Cine esti tu? Ce-ai facut pentru Romnism, n raport cu Averescu, lorga, Bratianu Ionel etc.? Erai ofiter austriac, luptai contra aliatilor Romniei; pe cnd Averescu s-a luptat cu demnitate pentru dezrobirea noastra. Ce economie nationala veti salva voi, care ati trait cu 2 - 3 franci n buzunar? (Voiam sa-i spui ca-i un calic, plin de datorii. Daca nu stiu niciodata sa traiasca n situatie baneasca aranjata, cum vor putea aduce la bunastare o tara ntreaga). A priceput el. L-am umilit cum trebuie, aratnd ca n timpul razboiului a depus armele morale ale chestiei romnesti. Vaida era bolnav ntr-un sanatoriu din Elvetia. Goldis scria articole unguresti de sociologie teoretica n Aradi Hirlap, ca sa-1 iee sub scutul lor n cursul razboiului. Dr.Vlad spunea n adunarea judetului Hunedoara (Deva) ca numai gunoiul a dezertat n Romnia: Mota, Dr. Lucaciu, Goga etc., ca sa scape de frontul unguresc. Numai Dr. Valeriu Braniste, omul meu de ncredere de la Lugoj, cnd eram episcop la Caransebes, a ramas demn pe teren. A $i terminat-o la Seghedin, n temnita, unde aproape orbise. Cehii Massarik, Kramer, erau judecati la moarte. Voi ati depus armele. Deci, fiti mai modesti!"345. Daca acest necrutator rechizitoriu ar fi fost rostit de vreun adversar politic sau de vreun regatean, am fi avut toate motivele sa-1 banuim de nedreptate, dar el apartine unui fruntas ardelean, unui preot si unui luptator formidabil pentru unitatea nationala. Pe de alta parte, dincolo de observatiile colorate ale Patriarhului, noul partid era ntr-adevar sarac. Nu s-a gasit dect dupa un an o explicatie pentru fondurile imense cheltuite pentru organizarea adunarii de la Alba- Iu-lia. stim din nsemnarile patriarhului Miron Cristea ca partidul si liderii sai aveau mari datorii: "Partidul National aranist, ahtiat dupa putere. Maniu datorii de 19 milioane, Bocu 5 milioane marturisite de el. Boila cu sechestre, licitatii la casa n fiecare saptamna, partidul sleit de mijloace promite printului Carol readucerea"3 Trebuie sa dam crezare unui specialist n finante si n istoria marilor afaceri, Mugur Isarescu, care a analizat "Scandalul Skoda". luliu Maniu se laudase nainte de numirea sa ca prim-ministru ca are n buzunar mprumuturi, contracte, investitii, ntr-adevar, imediat ce s-a constituit guvernul PN, la 10 noiembrie 1928, lui Bruno Selezky, reprezentantul uzinelor Skoda n Romnia si spion aflat sub urmarirea serviciilor de informatii romnesti, i s-a ncredintat ntocmirea unui studiu privind modernizarea armanentului romnesc, comanda prin care i s-a dat accesul la informatiile strategice ale statului, n luna mai 1929, n conditiile

falsificarii informatiilor asupra altor oferte si ndepartarii de catre autoritatile guvernamentale national-taraniste a competitorilor veniti pe piata romneasca, Bruno Selezky era sigur de cstigarea contractului. "La scurt timp dupa aceasta, are loc o sedinta a oficialitatilor romne, avnd acelasi scop - al nzestrarii Armatei romne - ; printre participanti se numarau primul ministru luliu Maniu, ministrul apararii nationale, generalul Cihoschi, precum si o serie de ofiteri superiori de specialitate. Cu acest prilej sa luat hotarrea de a comanda la uzinele Skoda o parte a munitiei si armamentului necesar"347. Cercetarea judecatoreasca facuta dupa izbucnirea scandalului a demonstrat ca afacerea era perfectata cu liderii national-taranisti nca din cursul anului 1928. A fost stabilita si suma precisa a comisioanelor -19.219.335 de lei (aprox. 116.000 USD la valoarea din 1928). Ceea ce a lovit cel mai mult statul romn n toata aceasta aventura politica nu a fost agitatia din jurul tentativei de lovitura de stat, ci campania dusa de PN n strainatate pentru mpiedicarea obtinerii mprumutului necesar redresarii financiare. Destul de abil nct sa nu recunoasca direct implicarea n aceasta campanie si, n acelasi timp, sa insinueze ca mprumutul se poate obtine doar sub un guvern condus de el, luliu Maniu este numit prim-ministru, asa cum am aratat, la 10 noiembrie 1928. n manifestul adresat natiunii, el va face cea mai frumoasa declaratie, pe care nsa n-o va respecta: ntemeiat pe realitati istorice si politice, Partidul National-aranesc a nutrit totdeauna credinta ca noul stat romn trebuie sa se aseze pe temeliile constitutionale si legale pe care statele occidentale s-au ridicat la nflorirea si prestigiul lor de azi"348. Astfel de declaratii deruteaza si astazi prin imaginea de impecabil democratism, sunt citate si analizate cu admiratie, dar ele se dovedesc doar expresii ale demagogiei, pe care au asimilat-o rapid si ardelenii. Pamfil seicaru, un apropiat al PN, avea sa constate: "n noiembrie 1928, la luarea puterii, guvernul national-taranist se gasea la o rascruce de drumuri, trebuind sa decida caracterul economiei nationale, programul economiei nationale. Programul economic al acestui guvern n-avea nici o precizare, plutind n vagul generalitatilor, exprimnd numai bunele intentii, acea sincera dorinta de a corespunde asteptarilor unei tari dominate de o mare ncredere"349. Curnd, binecunoscutul gazetar se va convinge cu amaraciune de adevaratele scopuri ale partidului: "n momentul cnd partidul a luat puterea, cei care dusesera lupta de opozitie erau plini de datorii si cautau sa utilizeze situatia pe care o detineau ca sa-si normalizeze finantele. Asa cum o femeie cocheta se mbraca ca sa seduca si seduce ca sa poata suporta servitutile elegantei, si partidele se gasesc n acest cerc vicios, fiind n mod obligator tributare propagandei, spre a convinge, a seduce opinia publica"350. Partidul National-aranesc va copia milimetric atitudinea sa din 1928 n 1996, dovedind ca nu s-a schimbat si ca renfiintarea sa de vechi activisti ai partidului a renfiintat doar vechile sale obiceiuri. Nepotismul a fost doar aspectul cel mai putin nociv. Complotul

Propaganda populista care a atins straturile cele mai de jos ale societatii a avut consecinte imediate n comportamentul Partidului National-aranesc si al adeptilor sai. Mari manifestatii de simpatie pentru guvernul Maniu au degenerat n dezordini publice, n rascoale locale care au produs morti si raniti n rndul functionarilor publici, precum si distrugeri materiale, iar pe planul imaginii au condus la deviatii periculoase de tipul lozincii "Domnul arii luliu Maniu". Valul de popularitate strnit de promisiunile cele mai largj pe fondul crizei financiare si economice, a permis Partidului National-aranesc sa actioneze nca de la nceput abuziv, dizolvlnd Parlamentul nainte ca acesta sa acorde votul de ncredere noului guvern, adica nainte de a sti daca guvernul este legitim sau nu, pentru ca apoi sa organizeze alegeri, ntr-un cartel electoral cu socialistii, dar si cu Partidul Democrat German si cu Partidul Popular Maghiar. Primul era reprezentantul minoritatii germane din Romnia de orientare burgheza, dar cu atitudine procarlista, iar cel de-al doilea avea o orientare de stnga, sub influenta publicatiei marxiste Korunk, identificndu-se cu programul PN n cele doua puncte esentiale: transilvanismul (cu accente separatiste) si frontul pozitiei de clasa351. Alegerile din 12 decembrie 1928 au adus PN o majoritate covrsitoare de 77,76% din voturi n Camera Deputatilor, n conditiile n care rezultatul alegerilor ilustra o periculoasa orientare spre stnga a electoratului de 81,6% (PN + Partidul aranesc al dr. N. Lupu cu 2, 48% + Blocul Muncitoresc aranesc - comunistii, cu l, 35%, fara mandate), n partea Dreapta a scenei politice abia se adunau 16,35% (PNL cu 6,55% + Partidul Maghiar din Romnia cu 6,08% + Partidul Poporului mpreuna cu Partidul National - 2, 48% + L.A.N.C. cu l, 14%, fara mandate), n plus, orientarea politica de Dreapta se compunea pestrit si neunitar, liberalii ocupnd o pozitie de centru-dreapta democratica mpreuna cu partidele lui Averescu si lorga, maghiarii fiind dedicati programului etnic, iar gruparea lui A.C. Cuza lansndu-se cu o platforma antisemita politica si economica ("Guvernul Partidului National-aranesc - care vine sa ceara ncrederea alegatorilor romni n alegerile generale din 12-15 decembrie - pe lnga jidanii numerosi din partid, mai numerosi dect n oricare altul, are tot sprijinul electoral al jidanilor, care l dau, desigur, pentru ca acest guvern corespunde intereselor lor")352- Situatia politica nu era nca att de degradata nct romnii sa voteze pentru Liga Apararii Nationale Crestine, condusa de "Presedintele suprem" A. C. Cuza, doctrina acesteia parnd ca o "scrnteal" a unor indivizi exaltati. Erorile politice ale partidelor guvernamentale, distrugerea vietii parlamentare prin lovitura de stat din 7 - 13 iunie 1930, aparitia nazismului la putere n Germania si gravele anomalii din politica externa a trii vor aduce populatia n situatia de a crede n solutiile salvatoare ale extremismului, orict de "scrntiti" pareau liderii lui la nceput, n aceste alegeri, Partidul National-ranesc a folosit pentru prima oara n Romnia "comisarii de partid", dupa model comunist, care i-au nlocuit n violenta pe fostii agenti electorali. Importanta a fost dominatia categorica a Partidului National-a-ranesc care controla 348 de locuri n Adunarea Deputatilor din 387 si putea impune orice lege. Rmnea ca n fata istoriei sa aleaga: stat de drept sau dictatura parlamentara? Alexandru Averescu,

presedintele Partidului Poporului, a avut atunci mai multe interventii publice, prin care a atras atentia asupra pericolului deschiderii unei Cutii a Pandorei n chestiunea constitutionala, ntr-un manuscris intitulat semnificativ Constitutionalita, el avea sa scrie: "Din modul cum s-a instalat noul guvern la putere, din modul cum a stiut el sa faca alegeri libere, care au ntrecut n salbaticie pe cele mai salbatice si mai necurate alegeri ale partidelor oligarhice (ntre acestea avea cinstea sa fie enumerat si al poporului) si din primii pasi facuti n chestiunile economice, am dedus numaidect pe ce panta primejdioasa era deja angajata tara si am dat explicit alarma"353. O data ajuns la putere si cu principalul scop atins, luliu Maniu a nteles ca mijloacele folosite n campania de rasturnare a guvernului liberal l vor obliga sa plateasca un pret care l poate duce la compromiterea sa definitiva. Pentru foarte scurt timp el va produce o liberalizare a vietii publice si economice, pe fondul angajarii mprumutului extern si a deschiderii pietii pentru capitalul extern. Totodata, va actiona mpotriva curentelor extreme ale stngii existente n PN si la aliatii cu care cstigase alegerile. Primii pe care i-a blocat au fost comunistii. Apoi, social-de-mocratii au aflat repede ca programul politic convenit cu ei nu va fi respectat. Considerndu-se tradati, socialistii si comunistii vor declansa campania de presa, de greve si de sabotaje cunoscute de noi din istoriografia perioadei comuniste ca lupte ale proletariatului la Lupeni, Anina, ale petrolistilor si ceferistilor si ale invalizilor, ultima devenita celebra prin grotescul ei: "din ordinul guvernului, doua masini au ndreptat tulumbele cu apa asupra manifestantilor, apoi a intrat n actiune armata care a nceput sa loveasca fara mila"354. Fundamentala pentru aceasta perioada este lupta lui Maniu n interirorul partidului sau, pentru a-1 rupe din tendinta sa stngista de partid de clasa si a-1 aduce n zona liberalismului democratic. Daca pe plan politic si de conducere, Maniu va reusi sa domine PN, pe plan doctrinar partidul va ramne tributar Stngii taraniste, socialdemocrate si pe alocuri socialiste, nucleul gruparii maniste a fostului Partid National nemaiavnd o doctrina, dupa ce Marea Unire se consumase. Asistam, asadar, la impunerea personalitatii lui luliu Maniu la conducerea PN, dar cu costuri politice mari: pierderea unor ani importanti n lupta interna pentru suprematie (mpotriva lui Mihalache si Vaida-Vo-evod), nepotismul, ca singura metoda de a-si mentine controlul asupra partidului, ambiguitatea programului politic si mai ales a celui economic, care a dus si la situatii paradoxale precum cea de la sfrsitul anului 1929, cnd conducerea PN a trimis o delegatie de economisti n Uniunea Sovietica pentru schimb de experienta n domeniul organizarii agriculturii sovietice355, n sfrsit, nevoia de a-si plati obligatiile fata de sprijinitorii externi si fata de promisiunile electorale a trasformat PN ntr-un partid mai corupt dect PNL. n planul "restauratiei" carliste, care ne intereseaza pe noi, Maniu va da curnd primele semne ale nuantarii termenilor ntelegerii cu Carol Caraiman pentru lovitura de stat din mai 1928, cautnd sa obtina de la acesta promisiunea ca va renunta la legatura cu Elena Lupescu si ca, o data pus pe Tron, va domni constitutional. Era o forma de amnare, fara argumentatie solida, Maniu fiind pregatit cu un an n urma sa-1 aduca la Alba-Iulia si sa rastoarne cu el ordinea de drept a statului, n conditiile situarii la putere si

cu o majoritate parlamentara att de substantiala a Partidului National-aranesc, aducerea lui n tara se complica n mod paroxistic, Maniu fiind constient ca era un act ilegal care ar fi demascat ntreaga sa activitate anticonstitutionala. Pe fondul binecunoscut al refuzului sau de a recunoaste Constitutia din 1923, acest fapt ar fi expus Romnia si unei descalificari n plan extern. Ivlanevrele lui luliu Maniu din aceasta perioada dezvaluie un calcul pe ct de precis, pe att de periculos, dar nu lipsit de o logica adnca: ntelegnd mecanismele intime ale functionarii statului romn, pe fondul slabirii puterii Partidului National Liberal, a disparitiei omului forte Ionel I.C. Bratianu si a ndepartarii voite de treburile tarii a reginei Maria, luliu Maniu a manevrat pentru controlarea autoritara a puterii, dupa acelasi model initiat de Bratieni. Chiar si conducerea partidului pe criterii de rudenie a fost copiata de la liberali. Liderul politic ardelean s-a confruntat cu realitatea statului ce nu putea supravietui dect prin controlul strns al decalajului acestuia cu societatea sa. Totodata, este nendoios ca Maniu a dat impresia ca vrea sa schimbe aceasta situatie ntr-o democratie parlamentara de tip britanic, visul vechi al Dreptei clasice romnesti. Parazitati de stilul sau ermetic de manifestare publica, vom continua sa fim derutati de oscilatiile ntre credintele sale democratice de Dreapta si orientarea de stinga a partidului pe care l conducea omul politic ce va simboliza, pna la urma, esecul democratiei romne. Din pacate, stilul de activitate guvernamentala al lui Maniu se sprijinea fundamental pe factorul timp, ntr-o proiectie care, pornind de la un ultim soc anticonstitutional - o lovitura de stat care sa rupa trecutul de viitor -, sa aduca Romnia n stadiul de stabilitate sociala si politica. Calculul s-a dovedit complet gresit: Carol Caraiman nu era omul monarhiei constitutionale, iar evolutia situatiei internationale anula si factorul timp, att de necesar stabilitatii tarii. Maniu este n realitate vinovat de aceasta grava eroare politica, cu consecinte pe termen foarte lung, deoarece a stiut ca fostul print se dovedise incontrolabil si nedemn, pe de o parte, n timp ce pe plan extern Europa era martora unor transformari spectaculoase ale politicii continentale, pe de alta parte, n cheia acestor erori de apreciere va trebui sa judecam manevrele sale neconstitutionale si anticonstitutionale din perioada 1929 - 1930. Actiuni neconstitutionale. A doua actiune neconstitutionala a fost pusa n aplicare cu ocazia mortii regentului Gheorghe Buzdugan, survenita la 7 octombrie 1929. Nu exista un statut al Regentei, care sa fi prevazut situatia decesului unuia dintre regenti, dar legea din 5 ianuarie 1926 consfintea cel putin doua principii clare: l. Numirea Regentei se face prin Reprezentatiunea Nationala convocata de rege, iar n situatia concreta de atunci, cnd Regenta exista, convocata de aceasta. 2. Legea stabilea cele trei functii din care se compunea Regenta: Patriarhul Romniei (Miron Cristea), un membru de frunte al Casei Regale (printul Nicolae) si presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie (Gheorghe Buzdugan). Moartea unui membru al Regentei nu putea nsemna desfiintarea acesteia prin descompletarea numarului de membrii stabilit de lege, pentru ca legea nfiinta o institutie, nu un grup de persoane. Conform realitatii istorice si politice unanim

acceptate nca de pe vremea romanilor, precum si a oricarui dictionar, o institutie este o structura de functii. Regenta functiona si lua si decizii, inclusiv n absenta unuia dintre membri, cum s-a ntmplat atunci cnd patriarhul Miron Cristea era bolnav sau printul Nicolae se afla n strainatate356. Era asadar legal si simplu ca postul ramas vacant prin moartea lui Gheorghe Buzdugan sa fie ocupat de presedintele naltei Curti de Casatie si Justitie aflat n functie, Andrei Radulescu. Pentru a evita aceasta solutie legala, Maniu a apelat la interpretarea abuziva a articolului 81 din Constitutie, care preciza: "De la data mortii regelui si pna la depunerea juramntului a succesorului sau la Tron, puterile constitutionale ale regelui sunt exercitate, n numele poporului romn, de ministri, ntruniti n consiliu si sub a lor responsabilitate". Dupa cum usor se poate observa, Maniu dorea sa preia fraudulos sarcina desemnarii noului membru al Regentei de catre guvern. Regele nu era mort, iar puterile sale erau exercitate de Regenta care, prin aliniatul 2 al articolului 83 din Constitutie, exercita si "tutela succesorului Tronului n timpul minoritatii lui". Partidele din Opozitie au sesizat infractiunea, atragnd public atentia asupra neconstitutionalitatii actului facut de guvern, nsa luliu Maniu nu a tinut cont de aspectele clare de drept, intentia lui fiind desfiintarea Regentei prin anularea legii din 1926. La 9 octombrie 1929, primul ministru convoaca cele doua Adunari si le supune votului alegerea unui oarecare Constantin Sarateanu, ruda de-a lui Vaida-Voevod, n functia de regent, desemnnd ilegal aceasta convocare a corpurilor legiuitoare, n care avea majoritatea absoluta, drept Reprezentatiune Nationala. Constantin Sarateanu era un obscur functionar al naltei Curti de Casatie si Justitie, care tocmai "fusese propus cu cteva luni n urma de Grigore lunian, ministrul Justitiei, spre pensionare ntruct, datorita vrstei, devenise incapabil de a mai desfasura o activitate corespunzatoare"357. Scopul acestei alegeri era acela de a permite nlocuirea lui Sarateanu cu Carol Caraiman, n cazul aducerii lui n tara. Formula intrarii n Regenta a fostului print era nca o manevra prin care Maniu ncerca sa-i conditioneze acestuia, naiv, domnia constitutionala si dependenta de deciziile guvernului condus de el. pentru a-si "speria" aliatul aflat la Paris, Maniu a elaborat cteva hotarri menite sa-i semnaleze lui Carol ca s-ar opune venirii sale n tara fara o ntelegere prealabila ntre ei. Dar din toata "rezistenta" lui fata de fostul print nu mai ramasese dect problema despartirii de Elena Lupescu: "Dupa caderea guvernului Averescu si decedarea regelui Ferdinand, am continuat actiunea n partid, n opinia publica si n jurul A.S.R. printul Carol. n partid am ntarit tot mai mult convingerea ca printul Carol trebuie sa revina, n Parlament am luat cuvntul n chestiunea aceasta fata de Ion I. C. Bratianu. Iar la A.S.R. printul Carol au mers diferiti prieteni, ntre altii dl. lunian, pentru a-1 ncuraja, pe de o parte, iar pe de alta pentru a-1 convinge ca trebuie sa paraseasca pe d-na Lupescu"358. n legatura cu sperantele iluzorii ale lui Maniu pe aceasta tema, fratele lui Carol Caraiman, printul Nicolae, avea sa scrie: "Oare cum au putut crede oamenii nostri politici ca s-ar ntoarce fara amanta acest om, care a dezertat din armata n timpul razboiului, s-a automutilat pentru a nu lupta pe front contra comunistilor unguri, care, desi avea comanda unui regiment, a fugit miseleste cu Lupeasca, metresa lui, fara sa dea doi bani pe regalitate, sotie, fiu si parinti?"359. Nu

trebuie ndepartata prea mult - n perspectiva unor probe ulterioare - nici ipoteza celor doua interese majore care concurau din plan extern pentru aducerea lui Carol Caraiman pe Tron: pe de o parte francmasoneria oculta, al carei om de legatura era Elena Lupescu, pe de alta parte Vaticanul si aliatii sai ungari sau britanici, al caror exponent era luliu Maniu. Prea inteligent ca sa nu-si dea seama ca, nesatisfacnd interesul principal, risca sa fie dat la o parte si gasit un altul - si acesta era n imediata vecinatate, Vaida-Voevod sau Alexandru Averescu -, luliu Maniu a nteles ca va trebui sa cedeze fara sa poata lungi prea mult rezistenta sa. De aceea, ca exponent al unei tabere, a ncercat sa-si ndeparteze principalul adversar: Elena Lupescu. Aceste jocuri de culise nu vor fi ntelese prea devreme de opinia publica, iar atunci cnd au fost expuse de legionari, datorita tonului, limbajului si apelului la modelul nationalist italo-german, din faza avansata a legionarismului, ele vor parea stridente si ndoielnice, cum ni se par si astazi. Mai multe probleme interesante prin subtilitatea lor au ramas neelucidate complet pna astazi: Relatia cu capitalul strain. si nainte de numirea ca prim-mi-nistru si imediat dupa, luliu Maniu a dat asigurari ca are contacte importante n lumea marilor afaceri internationale si a bancilor, iar campania de denigrare a guvernului liberal si de nfatisare a Romniei ca un stat falit, desfasurata n presa straina la inspiratia PN, i-a facut pe membrii Regentei se creada acest lucru. Ceea ce s-a ntmplat n primii doi ani de guvernare national-taranista, prin cedarea multor active si proprietati, precum si a unor monopoluri de stat catre firme straine, cautnd sa anuleze masurile nationaliste luate de Ionel I.C. Bratianu, a venit sa confirme aceasta ipoteza. Semnarea la 2 februarie 1929 a contractului de mprumut mult asteptat s-a facut prin garantarea cu veniturile Regiei Monopolurilor Statului, cu terenurile petrolifere, cu societatea de telefoane si alte valori romnesti, la care se adauga acceptarea angajarii pe banii statului romn a unor consilieri sau experti straini n institutiile garante, pe care acestia, de fapt, le controlau. Unde nu s-au produs nca documente, este relatia dintre legaturile stabilite de Carol Caraiman n strainatate cu aceleasi firme si banci si colaborarea Carol - Maniu pentru aducerea celui dintii pe Tron. Daca s-ar putea documenta ca urcarea lui Carol pe Tron a fost o premisa a revenirii capitalului strain n Romnia, atunci cercul complotului s-ar nchide perfect. Deocamdata, punctul de plecare al unei cercetari minutioase asupra acestui subiect este destul de credibil: aceleasi mari companii, banci si agentii comerciale se vor regasi foarte repede n lista de "donatori" pentru fondurile speciale ale lui Carol, precum si n patrimoniul afacerilor sale personale. Aceasta ipoteza a fost parazitata de preluarea sa de catre propaganda legionara si apoi de catre cea comunista n termeni care i-au alterat credibilitatea. Legionarii vedeau n afacerile lui Carol cu marea finanta si cu marile concerne straine o dovada a legaturilor sale cu iudeo-masoneria", n care Elena Lupescu juca un rol decisiv si, de aceea, imposibil de nlaturat. Transformarea menajului Carol - Lupescu mai de graba ntr-un parteneriat de afaceri dect ntr-o interminabila

idila, a fost un argument n favoarea tezei legionare, propaganda comunista a preluat datele si mesajele legionarilor - evident, n alta cheie -, punnd accentul pe ideea "nrobirii tarii capitalului strain", minimaliznd rolul Elenei Lupescu si exagernd "crdasia" regelui cu partidele politice. Tot n planul politic, propaganda comunista a accentuat problema crizei instalate n raporturile dintre partidul burghez de stnga, care era PNT, si stnga socialista si comunista, atribuind-o patrunderii capitalului strain si cresterii somajului. Acesta fusese un fenomen real, dar nu att de extins. Celebrele greve, manifestatii, sabotaje si incidente violente cu fortele de ordine, pe care le va invoca propaganda comunista mai trziu, si aveau originea n tradarea de catre luliu Maniu a ntelegerilor electorale cu aceste forte afine. PN era considerat deja un "deviationist". Conflictul deschis al acestuia cu Constitutia democratica l facea extrem de vulnerabil n fata uneia din legile marxismului: primele care trebuie distruse ntr-o revolutie comunista sunt aripile socialiste. Nu ntmplator, imediat ce au luat puterea absoluta n 1948, comunistii au declansat urgia asupra PN, pe care populatia continua sa-1 voteze si n ochii careia ramnea cu imaginea socialismului sau agrar. Totodata, influenta economica a Dreptei autentice, reprezentata n 1928 de Partidul National Liberal, se va restrnge treptat la nivelul unor averi si cstiguri electorale fara efect politic. Atitudinea printului Nicolae. n memoriile sale, printul Nicolae afirma ca activitatile sale duse n Armata n perioada 1929 - 1930 au avut drept scop pregatirea unei lovituri de stat mpreuna cu Alexandru Averescu, pentru instituirea unui regim de forta. Cazul ramne nebulos, desi este confirmata vizitarea mai multor unitati militare din tara si o serie de dialoguri cu comandanti militari pna n preajma venirii lui Carol n tara. Ramne nsa lipsita de credibilitate aceasta versiune, din cel putin doua motive: 1. Generalii si ofiterii superiori puneau foarte putin pret pe proiectele printului, cunoscndu-1 ca un individ instabil. 2. Printul Nicolae era ofiter de marina, or fortele militare de care era nevoie ntr-o astfel de actiune erau cele terestre si aeriene. Mult mai credibila pare opinia majoritatii istoricilor, care considera ca printul Nicolae a intrat la un moment dat n combinatia cu Maniu si Carol Caraiman, facnd celor doi serviciul atragerii unor comandanti militari de partea conspiratiei. Pretul acestei colaborari era anularea prevederilor din Statutul Casei Regale (Cap. IV, Art. 10 - 13), care mpiedicau proiectata sa casatorie cu o romnca - doamna Saveanu, fosta Tohneanu si devenita Doletti -, dupa modelul din 1918 al fratelui sau. Concordatul cu Vaticanul, n anul 1929, Parlamentul controlat de luliu Maniu a votat un tratat cu Vaticanul, document cu valoare de ntelegere ntre state, care a ramas cunoscut cu numele de concordat360. El a fost aspru criticat de Biserica Ortodoxa Romna si de majoritatea oamenilor politici romni, pentru ca acorda cultului catolic privilegii care veneau n contradictie cu legile statului national unitar romn. Problema unui tratat cu Biserica romano-ca-tolica se discuta de mult, mai ales ca n perioada de negocieri si batalie diplomatica pentru recunoasterea Marii Uniri, diferite forte

interesate au lansat zvonul unei conditionari a recunoasterii de acordarea unei largi independente Bisericii catolice n Romnia si, binenteles, cultului greco-catolic. Includerea acestei probleme ntr-o lege a cultelor a trenat vreme de zece ani, guvernele liberale opunndu-se sistematic acordarii de privilegii sau conditionndu-le de recunoasterea oficiala si solemna a Marii Uniri si a statutului minoritatilor. La 10 mai 1927, la staruintele regelui Ferdinand si prin mijlocirea unor apropiati ai lui Carol Caraiman, concordatul a fost semnat n secret la Vatican. Ratificarea lui si, evident, dezvaluirea existentei lui, asteptau preluarea puterii n Romnia de o forta procatolica. La 11 februarie 1929 se produce nsa si un eveniment major n istoria Vaticanului: semnarea Acordurilor de la Lateran, prin care regimul fascist condus de Mussolini recunostea suveranitatea statului Cetatea Vaticanului. Din acel moment, Sfntul Scaun putea semna documente de politica externa cu terti si si putea reglementa cu acestia raporturile diplomatice si confesionale. si Vaticanul urmarea de foarte mult timp renfiintarea sa ca stat, dar numai sub regimul fascist 1-a putut obtine deoarece "Mussolini poseda, de altfel, datorita puterii sale dictatoriale, mijloacele de actiune si independenta de a negocia, mult mai accentuate dect primii-ministri parlamentari ai Italiei, sefi de guverne de opinie. El era deci ntr-o situatie privilegiata, liber de a realiza ceea ce nu au putut ndeplini predecesorii sai la putere"361. Fara ndoiala ca apartenenta majoritatii liderilor PN la cultul greco-catolic a fost una din cauzele pentru care guvernul s-a grabit sa semneze un concordat imediat dupa cel semnat de Mussolini, dar a contat si faptul tipologic ca guvernul PN avea o majoritate cu care putea ratifica n Parlament orice tratat. Totusi, adevarata problema nu era asta. Textul continea prevederi chiar mai largi dect cele originare, convenite ntre Italia si Vatican, unde, de exemplu, Mussolini nu acceptase autonomia nvatamntului eclesi-astic. La Art. 36 se preciza: "Italia considera ca fundament si ncoronare a instructiunii publice, nvatamntul doctrinei crestine dupa forma transmisa de traditia catolica. Deaceea, ea consimte ca nvatamntul religios, n prezent predat n scolile publice elementare, sa aiba o desvoltare ulterioara n scolile secundare, dupa un program ce se va stabili prin comun acord, ntre Sfntul Scaun si Stat"362. Ramne nca fara explicatie semnarea de catre guvernul national-taranist a Concordatului cu Romnia, unde, la Art. XVI se preciza ca "programul de studii se va fixa de catre autoritatea bisericeasca competenta", iar "studiul limbii si istoriei nationale se va face n masura n care nu va mpiedica studiile religioase si va fi compatibil cu caracterul acestor scoli". Asadar, privilegii pe care Biserica romano-catolica nu le avea nici n Italia, unde religia de stat era catolica! n al doilea rnd, declaratia oficiala de recunoastere de catre Cetatea Vaticanului a Romniei Mari, n integritatea sa teritoriala, suverana si independenta, ca stat national unitar, a fost trecuta ntr-o anexa, si nu n corpul Concordatului. Aceasta anexa a fost furata din sediul Ministerului Afacerilor Externe ale Romniei si nu va mai fi gasita niciodata. Speculnd gravele erori ale guvernului national-taranist, Biserica romano-catolica va declara n numeroase documente oficiale ca episcopatele maghiare din Transilvania se afla pe un "teritoriu vremelnic ocupat de Romnia". Cu exceptia acuzelor aduse de comunisti dupa 1947, nici

pna astazi nu avem o explicatie pentru atitudinea lui luliu Maniu n acest subiect. Sa nu uitam nici amanuntul ca refuzul lui Maniu de a participa la ceremoniile ncoronarii lui Ferdinand ca rege al Romniei Mari au coincis cu ordinul primit de greco-catolici de Ia papa de a nu pasi n Biserica Rentregirii, fapt confirmat lui lorga de episcopul luliu Hossu363. S-a opus acestei actiuni cu grave consecinte n timp Biserica Ortodoxa Romna. Pozitia oficiala a Bisericii nationale se sprijinea pe patru constatari dureroase: n primul rnd, Concordatul cu Vaticanul a dat o lovitura grea fenomenului natural de trecere a credinciosilor greco-catolici napoi la credinta lor ortodoxa originara. Mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului .semnalase public fenomenul nca din 1928: "Astazi n Ardeal este o miscare de trecere de la Biserica unita la Biserica ortodoxa. Eu nu vreu sa contest acest lucru. Asa e n realitate"364. n al doilea rnd, "prin acest Concordat se garanta Bisericii romano-catolice din Romnia deplina libertate de a comunica direct cu Vaticanul, fara controlul Statului"?65. n al treilea rnd, "Biserica romano-catolica a obtinut prin Concordat averi imense, pe care nu le-a avut nici n Austro-Ungaria catolica. Zeci de mii de hectare de pamnt, sute de imobile si alte proprietati intrau n asa-numitul patrimoniu sacru al bisericii romanocatolice, necesar pentru ntretinerea institutiilor ei, a epis-copilor si a personalului bisericesc"366. n al patrulea rnd, chiar Biserica unita (greco-catolica) din Transilvania si pierdea statutul de autonomie oferit de Biserica Ortodoxa Romna, devenind doar "un rit oarecare al Bisericii catolice"3". Astazi, n anul 2001, consecintele guvernarii luliu Maniu nu sunt nca sterse, Romnia avnd n continuare problema proprietatilor si a structurii nvatamntului Bisericii romanocatolice pe teritoriul sau national. Biserica romano-catolica a presat n permanenta asupra dinastiei regale romne, conditionnd sau pedepsind pe membrii fiionarhiei din Romnia pentru apropierea lor de Biserica Ortodoxa Romna. Cu toate ca ambele Constitutii democratice ale Romniei _ din 1866 si din 1923 - contineau obligatia regilor romni de a mbratisa "religiunea ortodoxa a Rasaritului", si Carol I si perdinand au murit catolici. La deschiderea testamentului regelui Ferdinand, patriarhul Miron Cristea a constatat ca acesta se sfrsea cu o fraza incompleta: "A7s treuer Sohn der Katholischen Kirche, wunsche ich dass..." (Ca fiu credincios al Bisericii Catolice eu doresc sa...). Pentru a opri speculatiile, patriarhul a completat-o cu formula folosita si la moartea lui Carol I: "... dass nur die Katholische Geistlichkeit die &&erdigung celebrire" (... ca numai clerul catolic sa oficieze nmormntarea)368, n toata perioada ct tara a fost condusa de un guvern PN, ai carui lideri erau greco-ca-tolici, Vaticanul a fost serios

implicat ntr-o serie de actiuni ale Casei regale, precum si ale politicii externe romnesti. Conform unei traditii conservate la biblioteca manastirii Antim din Bucuresti, luliu Maniu ar fi luptat n timpul primului razboi mondial n batalia de la Piave, unde s-a mprietenit cu locotenentul confesor Angelo Roncalli. Acesta va deveni arhiepiscop si nuntiu apostolic n Bulgaria din anul 1925. La nceputul anului 1930 el va primi misiunea de a se pregati pentru preluarea nuntiatului din Romnia, unde urma sa reia legatura amicala cu Maniu, dar scandalul declansat n jurul casatoriei ortodoxe a tarului Boris al III-lea cu printesa catolica Jeanne de Savoia anuleaza misiunea si aduce sanctiunea asupra arhiepiscopului inabil369. De la 28 octombrie 1958, Angelo G. Roncalli va deveni Papa loan XXIII3T. Casatoria catolica Elena Lupescu - Carol Caraiman. Un caz nca neelucidat este acela al presupusei casatorii catolice ntre Carol Caraiman si Elena Lupescu. Regina Elena, a doua sotie a lui Carol si mama regelui Mihai, a fost prima care si-a exprimat banuiala ca cei doi sunt casatoriti n secret n strainatate. Existau cteva argumente pentru aceasta ipoteza. Mama Elenei Lupescu Eliza Falk, se nascuse la Viena si trecuse la catolicism, iar Elena Lupescu nsasi nu se recunostea ca evreica371. Banuiala reginei Elena i-a fost ntarita de o interventie a lui Nicolae Titulescu n timpul "crizei divortului": "Carol a cerut o ntrevedere. Dar nainte de ntlnire, ea a fost avertizata de ministrul Afacerilor Externe, Titulescu, un apropiat al lui Maniu, ca nu cumva sa semneze vreun document care ar putea mpiedica anularea divortului. Guvernul dorea, a spus el, sa-1 sileasca pe rege sa confirme sugestia unora ca el nu putea accepta anularea divortului deoarece se casatorise cu doamna Lupescu n secret, n Belgia"372, n materie de secrete pe teritoriul occidental, din aceleasi motive pentru care a fost ajutat sa faca o stralucita cariera la Societatea Natiunilor, Nicolae Titulescu era un as. Un martor rece si inteligent al evenimentelor, Elisa Bratianu, sotia lui Ionel I.C. Bratianu, ne-a lasat amintirea unui dialog interesant cu Alexandru Averescu: (Elisa Bratianu): "Domnule general, am continuat, v-ati gndit la imposibilitatea n care se gasea printul de a se desparti de doamna Lupescu? Nu va gndeati ca se casatorise cu ea? (Averescu): Nu, nu, as fi stiut-o. (Elisa Bratianu): Puteati foarte bine sa nu aflati despre o ceremonie catolica celebrata n secret de un preot catolic. Legatura devine prin aceasta indisolubila. (Averescu): Este imposibil, a raspuns generalul, as fi avut cunostinta de ea. As fi putut, poate, ignora o casatorie celebrata de un capitan de vas n timpul unei traversari... (Elisa Bratianu): Iata ceva imposibil, am obiectat, o asemenea casatorie nu se poate face dect n cazul n care unul din cei doi candidati este n pericol de moarte... Ipoteza mea relativ la o casatorie catolica mi pare posibila. (Averescu): Imposibil, a insistat el, as fi aflat. Nici n Franta, nici n Belgia, nici un preot

catolic nu poate celebra o casatorie fara a avea proba casatoriei civile. (Elisa Bratianu): ngaduiti-mi sa va contrazic si sa va spun pe ce bazez ipoteza mea. Daca acest preot a avut autorizatia Papei, a putut celebra aceasta casatorie ntre doi straini tot asa de bine n Franta ca si n Belgia. Aceasta autorizatie ar fi putut fi obtinuta n schimbul unei scrisori prin care printul Carol se angaja sa intre n snul Bisericii Catolice si sa protejeze aceasta biserica n viitorul sau regat. Va nchipuiti, domnule general, ce succes pentru Vatican sa poata publica aceasta scrisoare la momentul potrivit?" n anturajul reginei Maria, asa cum confirma si doamna de onoare Simona Lahovary, exista credinta ca statutul matrimonial al lui Carol era de casatorit catolic n secret cu Elena Lupescu. De altfel, insistenta si lipsa oportunitatii cererilor sale repetate de a se pronunta divortul de Elena a Greciei n tara, au ridicat primele semne de ntrebare. Oricum, n astfel de subiecte, femeile simt si cunosc mai bine realitatea. Intuitia lor tine de multe ori loc de document. Carol a fost casatorit de patru ori cu trei femei, dintre care de doua ori cu Elena Lupescu - o data n Brazilia si nca o data n Portugalia. Daca a existat si o casatorie secreta n rit catolic, aceasta ar fi a cincea. Din punct de vedere juridic, el a ramas casatorit legal cu toate trei n bigamie, nici una dintre casatorii nefiind anulata conform legii. Ce este straniu n toata ipoteza Elizei Bratianu din 1930, consta n precizia cu care a anticipat cu 17 ani temeiul unei casatorii publice ntre Carol si amanta sa: "cazul n care unul din cei doi candidati este n pericol de moarte". Aceasta solutie a fost cea adoptata cu adevarat de cei doi n 1947, cnd Elena Lupescu, n ntelegere cu Carol, nsceneaza o boala incurabila pe cnd se aflau n Brazilia: "Nimeni nu stia exact de ce suferea doamna Lupescu. Simptomele erau anodine, dar ea se simtea foarte slabita si se topea. La nceputul lui 1947, Magda (Elena Lupescu, n.a.) statea mai tot timpul n pat; pna la urma, doctorii pun diagnosticul de anemie pernicioasa. Carol este prevenit ca nu exista remediu la aceasta boala"374. Ca urmare, la 5 iulie 1947 Carol si Elena Lupescu se casatoresc. Pn la aparitia unor documente revelatoare, nimeni nu va ntelege de ce au avut nevoie de un astfel de subterfugiu, pentru a se casatori, doi oameni care pierdusera orice speranta domnitoare, orice titlu, orice posibilitate de a mai fi cndva altceva dect doi cetateni romni cu domiciliul n strainatate! Dar - pentru a o cita din nou pe Elisa Bratianu -, "cine poate cunoaste secretele Vaticanului?" Desfasurarea loviturii de stat Desi se afla de 5 ani n strainatate, Carol Caraiman era surprinzator de bine informat asupra miscarilor fiecarui actor important al vietii politice romnesti. Cunostea n detaliu ce face zilnic fiecare membru al Regentei, ce face mama sa regina Maria, ce hotarri a luat guvernul si care este atitudinea capilor Armatei. Aceste informatii i veneau pe mai multe canale, care i fusesera puse la dispozitie de serviciile de informatii ale unor state, la cererea unor concerne interesate de venirea lui pe Tron, si de organizatii oculte cu care avea legaturi foarte strnse, de la oameni platiti din anturajul guvernamental, precum si de la rude din familia regala.

Fundamental n ntelegerea miscarii politice care 1-a adus pe fostul print Carol pe Tronul Romniei este conditionarea recunoasterii Romniei Mari de satisfacerea unor interese economice al Marilor Puteri occidentale, situatie pe care Ionel I.C. Bra-tianu a refuzat-o brutal. "Nationalizarea" valorilor romnesti si "gonirea" capitalului neromnesc au declansat ofensiva fortelor care s-au considerat tradate de Romnia, prin tentativa acesteia de a se constitui n putere politica, economica si militara regionala independenta, visul dinastiei Bratianu. Ionel relua n termeni avansati si mult mai duri doctrina tatalui sau: prin noi nsine, al carui nteles real era controlul romnesc al economiei romnesti. Fenomenul atingea si alte state mici. Controlul Marilor Puteri prin Liga Natiunilor cauta acum o alta forma, pe care la l septembrie 1929 o va prezenta Aristide Briand: "Daca nu prezint acum proiectul Statelor Unite ale Europei, se va cristaliza starea de lucruri actuala. N-ati observat ca n fiecare tara, ncet-ncet, s-au statornicit doua politici, s-au format doua echipe de oameni: cei care sunt trimisi la Geneva si care semneaza tratatele ca sa fie criticati si dezavuati la ntoarcerea lor, si cei care ramn n capitale, unde fac politica nationalista"375, i citise Ionel I.C. Bratianu pe francezi, dar si francezii l citisera pe el! A fost clar ca unele state mici vor fi pedepsite, n fata acestui conflict subteran - care pune un mare semn de ntrebare asupra mortilor n serie ce au decapitat conducerea statului n numai ctiva ani -, Romnia a ramas complet izolata, fiindu-i imposibil si sa se apropie de singura putere majora internationala ce o mai putea proteja - Rusia. Transformata deja n tjniunea Sovietica, marea putere comunista conditiona orice apropiere de vechiul sau joc panslavist, chiar daca acum era puternic colorat n rosu. Esecul tentativei Titulescu - Litvinov este una din dovezile acestei realitati. Romnia Mare, numita sugestiv de Pastorel Teodoreanu "Romnia Maria", a supravietuit att timp ct, prin guvernarea slugarnica a PN si prin domnia interventionista a lui Carol al II-lea, a fost restabilita dependenta totala a tarii de Marile Puteri ntemeietoare. Aceasta dependenta a fost fatala statului national unitar romn, care a fost abandonat n momentul cnd chiar Marile Puteri n cauza au nceput, ele nsele si pe teritoriul lor, sa aiba serioase probleme cu Germania. De aici a rezultat un fapt pe ct de dureros, pe att de evident: destinul Romniei a fost decis pentru viitorii 50 de ani ntre Germania si Uniunea Sovietica, nu de Franta, nu de Anglia sau de Statele Unite. Macinat n interior de efectele nocive ale imaturitatii democratice, de coruptie si de discordie, sabotat de combinatia Maniu-Carol, statul romn sa prezentat n fata actelor decisive ale Istoriei extrem de slab, vulnerabil si sarac. Toate raspunsurile sale politice - Mica ntelegere -, economice - Pactul otel-petrol - sau militare retragerea din Basarabia - au fost penibile. Aceste date istorice implacabile si dureroase ar trebui sa ne trezeasca la realism politic, economic si militar, caci si astazi nu facem altceva dect sa repetam aceeasi istorie. Scopul acestei carti este tocmai de a dezvalui crud erorile trecutului pentru a nu le repeta. Revenind la momentul 1930, ar fi de observat ca rezistenta lui luliu Maniu la procesul de finalizare a complotului organizat mpreuna cu Carol Caraiman era determinata exclusiv de eliminarea Elenei Lupescu din combinatie. Probabil ca liderul taranist intuise unde este cheia mecanismului de actiune a fostului print si ncerca sa o nlocuiasca cu

propria sa ferecatura. Lucrurile se desfasurau nsa mult deasupra manevrelor sale marunte. Mai nti a fost depistata actiunea complotista din Armata. Maniu a crezut ca miscare procarlista din rndurile ofiterilor era consecinta activitatii printului Nicolae si nu s-a ngrijorat prea mult, fiind n sensul ntelegerii survenite ntre ei. Asa cum am aratat, influenta printului Nicolae era iluzorie, att prin neseriozitatea acestuia, ca individ, ct si prin lipsa de autoritate profesionala, n Armata va actiona, de fapt, francmasoneria. n primavara anului 1926 se declansase prin presa un conflict ntre loja Unirea, aflata sub obedienta Marelui Orient al Frantei, si Marea Loja Nationala din Romnia n jurul tentativei acesteia din urma de a scoate Ordinul Masonic Romn de sub obedienta straina. Fenomenul repeta n lumea discreta procesul politic descris mai sus, sau, poate, mult mai corect spus, reprezenta un simptom adnc al procesului politic care se va desfasura la suprafata publica, "n anul 1925, lojele de obedienta franceza (Marele Orient al Frantei), care l combateau fervent pe loan Pangal, se grupeaza formnd Marele Orient al Romniei, n iulie 1926, loan Pangal si ia revansa si organizeaza la Bucuresti, cu ocazia instalarii naltului Consiliu al Ordinului, o importanta reuniune masonica, la care au participat Suveranii Mari Comandori din S.U.A. (jurisdictie de Washington), Italia, Polonia si Cehoslavacia, plus reprezentanti de marca din Franta si Austria"376, n cursul anului 1927 se nregistreaza intrarea n francmasonerie a comandorului Pais, din ordinul printului Nicolae, pentru a-1 informa asupra evenimentelor din snul lojei377. Se va stabili astfel un canal de informatii si de influenta cu Armata, pe care nsa l va parazita, spre sfrsitul anului 1928, ordinul ministrului de Razboi, generalul Cihoski, care va cere ntocmirea unor liste cu ofiterii superiori care faceau parte din masonerie. "Anul urmator, 1929, pe cei mai mari n grad si n special pe acei ce faceau parte din Ministerul Armatei - nota generalul Cihoski -i-am sfatuit personal sa se retraga"378. Fara ndoiala ca Cihoski -apropiat al lui Maniu si implicat adnc n "Afacerea Skoda" primise acest ordin de la primul ministru si incidentul, n sine, era un reflex al intersectiei unor forte ostile ntre ele, dar angajate independent n sustinerea aducerii lui Carol pe Tron. Conform unor informatii furnizate de un agent infiltrat (poate chiar comandorul Radu Comnescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O noua viziune asupra istoriei lumii civilizate, voi.l, Ed. Valahia, Bucuresti, 1991, p. 140. (Dupa urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, loan (Jean) Pangal va deveni ministru al Propagandei si Informatiunilor, post nfiintat chiar de el.) pis-) n loja Steaua Polara din Bucuresti, serviciile de informatii romnesti au stiut ca "prin activitatea lui Mihai Negru, secretar de redactie la ziarul Universul, sunt recrutati pentru initiere numerosi ofiteri, cu deosebire din aviatie si marina, care apoi sunt luati n primire si convinsi la ideea ca printul Carol trebuie sa vina n tara, ca sunt datori sa lucreze camarazii spre a-i cstiga acestei idei ntruct starea rea de lucruri actuala nu poate fi nlaturata dect de un rege major si energic care nu poate fi dect printul Carol [...]. Zilele trecute comandorul Bucholzer, din scoala navala din Constanta, a luat parte la o ntrunire a

membrilor lojii (Steaua Polara) cu care ocazie a tinut un discurs nflacarat pentru printul Carol [...] sunt multi evrei n aceasta loja si convingerea (informatorului care relateaza Serviciului de Informatii) este ca evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea printului Carol, ntruct sunt siguri de el ca-i va proteja n orice mprejurare si ca n caz cnd ar izbucni miscarea violenta de rasturnare a bolsevicilor, evreii, care vor cadea cei dintii victime ai pogromurilor ce vor avea loc, vor fi tolerati a se refugia n masa n Romnia"379. Dam astazi cu ajutorul excelentei carti a lui Horia Nestorescu-Balcesti - de capatul celui mai scump fir al "Afacerii Carol", care se dovedeste senzational din prespectiva istorica: fel mai-iunie 1929, "evreii" stiau de pregatirea unei izbucniri violente de rasturnare a bolsevicilor - URSS -, ca vor urma pogromuri si ca va fi nevoie de toleranta Romniei pentru primirea refugiatilor! Aceasta informatie uluitoare provenita din mijlocul unei loji francmasonice din Romnia se va dovedi exacta punct cu punct: . . n ianuarie 1933 Hitler ia puterea n Germania; La 20 martie este nfiintat lagarul de la Dachau;

. n decembrie 1933 cade sub gloante primul ministru I.G. Duca sub acuzatia de pactizare cu "masonii"; . In 1939 ncepe exodul refugiatilor din Polonia n Romnia, pentru care va plati cu viata primul ministru Armnd Calinescu; . La 22 iunie 1941 Germania ataca URSS;

. Cea mai mare comunitate evreiasca din Europa se salveaza n Romnia sub regimurile dictatoriale ale lui Carol al II-lea si Ion Antonescu. Pentru pregatirea venirii n tara a lui Carol Caraiman, o delegatie francmasonica condusa de loan (Jean) Pangal, Mare Maestru al Marii Loji Nationale, si col. loan T. Ulic, venerabilul Lojii Steaua Dunarii, se deplaseaza la l mai 1929 la Paris380. Conform personalitatii legionare dr. serban Milcoveanu, Carol a fost "adus n tara de Masonerie, n baza unei conventii secrete de subordonare"381, dar nu exista probe ale existentei acestei conventii, altele dect ceea ce s-a ntmplat concret ntre 1928 si 1940. La nceputul anului 1930, principalul mesager care tinea legatura ntre luliu Maniu si Carol Caraiman a devenit maiorul Victor Precup. Acest ofiter, caruia i vom acorda mai multa atentie n capitolele urmatoare, a ndeplinit cele mai secrete si importante misiuni n cariera sa, facndu-si debutul cu o misiune cruciala pentru Marea Unire din 1918 si sfrsind ca general facut de comunisti n 1948 si numit sef al Sectiei militare a Partidului Comunist din Romnia, n faza critica a complotului, Precup a facut naveta ntre Paris si Bucuresti, ducnd si aducnd mesajele schimbate de Maniu si Carol Caraiman, care constituiau principalele elemente de negociere ale revenirii: intrarea n tara fara a fi arestat, conform legilor n

vigoare; intrarea n Regenta n locul lui Sarateanu, marioneta lui Maniu; renuntarea la Elena Lupescu. Toate cerintele erau tentative ale primului-ministru de a-si asigura controlul asupra viitorului rege: patrunderea n tara sa se faca cu acordul lui, atunci cnd hotareste el, urcarea pe Tron sa se faca din Regenta, adica sa fie rezultatul deciziei sale; sa fie ndepartata persoana care l conducea n acel moment pe Caraiman, pentru a-1 putea conduce el. Sigur ca astazi ne surprinde naivitatea lui luliu Maniu, dar n epoca Nicolae lorga "descifrase" destul de repede marile lipsuri politice ale "Sfinxului de la Badacin" - un politician marunt, ajuns n mod dubios presedinte al Partidului National din Transilvania si jucnd un rol major ntr-o Romnie fara busola. Carol a reusit sa-i transmita indirect, printr-un emisar oarecare nu ntmplator - ca Elena Lupescu nu va reveni n tara daca el va fi rege. "La sfrsitul lunii mai a anului 1930, a trimis la luliu Maniu pe maiorul Precup sa-1 ntrebe ce atitudine va avea n situatia cnd el, Carol, se va hotar ntr-o zi sa vina acasa. luliu Maniu a cerut maiorului Precup sa comunice lui Carol sa nu ntreprinda nimic, pentru ca la 18 iulie va veni la paris principele Nicolae, cu care sa discute si sa ncerce clarificarea lucrurilor, iar ceva mai trziu va veni nsusi luliu Maniu n acelasi scop"382- Animarea nu-i convenea lui Carol, pentru ca ea era expresia dependentei de actori secundari ai complotului - printul Nicolae si primul ministru luliu Maniu -, care mai mult ncurcau planul prin intentiile lor de control, nca din februarie 1930, Carol primise o informatie de la varul sau, Franz Joseph de Hohenzollern-Sig-maringen, ca Nicolae va face o deplasare cu automobilul n Occident, ocazie cu care "sa discutati n persoana toate detaliile"383. Era clar ca cei doi din tara doreau sa diminueze ct mai mult atuurile externe lor pe care le avea Carol la acea data si pentru asta aveau nevoie de timp. Maniu, prea mic pentru aceasta batalie, va ceda n fata maiorului Precup, rugndu-1 sa-i transmita lui Caraiman ca, daca "se va decide sa faca un pas hotartor, independent, n el nu va gasi un dusman, ci un binevoitor"384. Era nca o carte blanche pusa de Maniu n mna fostului dezertor, ntors la Paris, maiorul Precup i va comunica lui Carol mesajul primuluiministru, apoi se va ntoarce n tara si la 4 iunie l va anunta pe Maniu ca deja Carol a plecat spre tara. Era fals, dar mai mult era ultimul test pentru a se convinge daca, anuntat ca vine, guvernul va lua vreo masura de siguranta. Timp de trei zile si jumatate, Carol s-a informat precis asupra miscarilor din tara. Astfel a aflat ca generalul Nicolae Condiescu (1880 - 1939) este n continuare de partea lui. Reamintesc ca acest general este fostul aghiotant al sau pe frontul din Moldova, ca apoi l nsotise n calatoria n jurul lumii, pentru a se asigura ruperea legaturii cu Zizi Lambrino, si ca facuse pe servitorul n hotelul din Milano unde Carol fugise cu Elena Lupescu n 1925. Ei bine, tocmai pe acest general l-a numit Maniu ministru de Razboi la 14 aprilie 1930, pentru a asigura controlul Armatei la sosirea lui Carol. Generalul Condiescu, parte a complotului, l va minti pe regentul Miron Cristea, cnd acesta l va ntreba oficial: "Cu o zi nainte spune: Armata este linistita, totul n ordine, nici o grija. (?) Fals. Trebuia sa stie totul"385, n dup-amiaza zilei de 6 iunie 1930, patriarhul i pune aceeasi ntrebare si lui luliu Maniu. Primul ministru i va raspunde: "Pna acum n fiecare zi am stiut unde e, ce face. De 4 zile a plecat din Paris spre Germania. Acolo i-arn pierdut

urma"386. si el mintea, pentru ca la ora O din noaptea de 5 spre 6 iunie 1930, maiorul Nicoara, un alt agent al lui Carol, l informase pe Maniu n detaliu asupra deplasarii ilegale spre Romnia: va pleca n dimineata de 7 iunie din Munchen cu un avion particular, va ateriza la Cluj pentru alimentare si apoi va sosi n jurul orei 18,00 la Bucuresti. Totodata, Nicoara 1-a "intoxicat" pe Maniu cu informatia falsa ca partidul lui Alexandru Averescu a pregatit un avion Ia Viena pentru acelasi scop si ca exista un complot paralel, care poate usor sa-1 nlocuiasca pe cel pregatit de primul ministru n functie al Romniei387. De frica sa nu primeasca averescanii meritele loviturii de stat, sau din precautie, Maniu circula n acea noapte si a doua zi, dnd ordine si pregatind sosirea lui Carol Caraiman. Acesta pleaca, ntr-adevar, de la Munchen cu avionul, dar din cauza vremii proaste aterizeaza la Vad. De acolo pleaca spre Cluj, unde ajunge mai trziu dect era planificat, n sfrsit, desi avionul a fost surprins de o furtuna deasupra Carpatilor, Carol Caraiman ajunge la Bucuresti, pe aeroportul Baneasa n seara de 6 iunie 1930388. Dupa toate probabilitatile, el intentiona sa aterizeze pe platoul din fata Palatului Cotroceni, pentru a limita la maxim riscurile unei arestari, intrnd n palat si punndu-se sub protectia unor unitati fidele din Armata. El se va duce oricum mai nti la cazarma Regimentului de vnatori, din care dezertase n 1918, si apoi la Cotroceni nsotit de fanfara. Desi Maniu insistase ca personajul intrat n tara cu pasaport fals sa fie cazat ntr-un apartament de la Guvern, unde putea pertracta cu el n voie si fara alti intermediari, primul ministru s-a vazut nevoit sa vina la Cotroceni si sa-i prezinte planul sau, de altfel, cunoscut. Carol nsa invita mai multi politicieni, si n primul rnd din PN, cu care se ntelege mult mai usor si mai bine asupra pretentei sale principale: proclamarea ca rege. Ion Mihalache, secundul lui luliu Maniu n PN, va fi unul dintre acestia. De asemenea, va deveni carlist convins si Gheorghe Bratianu, care va plati cu excluderea din PNL pentru gestul acesta. doua zi dimineata nsa, observnd cum s-a ntarit pozitia sa printr-o apatie a Armatei, dar prin sprijinul conducerii acesteia, prin adeziunea legionarilor si a multor politicieni slugarnici, ntelegnd n sfirsit amatorismul lui Maniu, Carol Caraiman cere ferm proclamarea sa ca rege. Primul ministru organizeaza o sedinta de guvern - trucata pentru a-i da un alibi -, din care, cu sase voturi contra cinci, se pronunta pentru proclamarea noului rege. Scena care dezvaluie ntregul complot s-a petrecut ntre Carol si Maniu, n fata patriarhului Miron Cristea: "El voia sa fie proclamat rege. Maniu se provocase ca si mine la: Am jurat credinta fiului Mihai. l voia regent. Atunci Carol i-a reflectat: Ei bine, dar cnd cu Alba-Iulia, tot asa ne-a fost ntelesul. Sa fiu proclamat rege. Maniu s-a uitat odata la mine. Nu i-a convenit ca printul Carol a tradat chestia. Era demascat"389. Ca individ lipsit de scrupule, Carol Caraiman si-a tradat aliatul nca din prima zi, dezvaluind originea tentativei de lovitura de stat din 6 mai 1928, de la Alba-Iulia, originea "Marsului asupra Bucurestiului" si a celorlalte acte ilegale pe care le nfaptuise primul ministru aflat acum n functie. In ncercarea disperata de a-si salva numele, luliu Maniu organizeaza o

ambuscada n mijlocul sedintei de guvern, unde permite patrunderea unui grup de 30 de parlamentari ai PN, care cer vehement urcarea lui Caro! pe Tron. Precizez aici ca sistemul de conducere a parlamentarilor PN de catre luliu Maniu se sprijinea pe metoda demisiei n alb, pe care toti trebuiau sa o semneze atunci cnd erau alesi n Parlament, astfel nct seful partidului sa o completeze si sa i dea curs atunci cnd dorea sa pedepseasca un act de indisciplina. Prin aceasta metoda nedemna, luliu Maniu si asigura controlul absolut asupra parlamentarilor proprii. Nu se punea asadar problema ca niste membrii PN sa navaleasca de capul lor n cladirea Guvernului si sa impuna ceva primului-ministru. Sub zodia acestei comedii, guvernul face sa treaca prin Parlamentul controlat majoritar de PN si apoi nainteaza Regentei un pachet de proiecte de legi care nsemna detronarea regelui legitim Mihai I si urcarea pe tron a lui Carol Caraiman, cetatean care pierduse orice drept dinastic prin legi constitutionale. Patriarhul Miron Cristea refuza sa semneze acest act. n conformitate cu art. 88, alin 3 din Constitutie "Regele (n cazul nostru, Regenta) poate refuza sanctiunea unei legi". n aceste conditii, guvernul este demis, deoarece, prin prevederile art. 92 "Guvernul exercita puterea executiva n numele regelui (Regentei), n modul stabilit de Constitutiune". luliu Maniu face nsa nca o scamatorie neconstitutionala, dndu-si demisia fara sa demita si guvernul, numind n locul sau pe George G. Mironescu. Regele Mihai I de Romnia este detronat, desi, n conformitate cu Constitutia din 1923, "regele se bucura de cele doua privilegii monarhice: principiul irevocabilitatii si principiul inviolabilitatii. Este irevocabil n sensul ca nu poate fi revocat, puterile sale fiind pe viata si ereditare. Este inviolabil n sensul ca ministrii sai sunt raspunzatori"390, n sfrsit, sunt abrogate prevederile art. 6 si 7 din legea privitoare la actele civile ale Familiei domnitoare (Statutul Casei Regale). O lege speciala l desemneaza pe Mihai - Mare Voevod de Alba-Iulia, o alta inventie stupida a gruparii luliu Maniu si, totodata, nca o bataie de joc la adresa Marii Uniri, precum si la adresa memoriei lui Ferdinand, ncoronat la Alba-Iulia ca rege al Romniei Mari. Toate aceste ncalcari ale prevederilor Constitutiei au reprezentat de fapt anulari de facto ale articolelor respective, prin crearea unui precedent si prin golirea de continut a unor principii constitutionale consacrate. Cea mai grava anulare a fost aceea a art. 77, n care se preciza expres ca puterile constitutionale ale regelui trebuie sa fie legitime, or Carol Caraiman pierduse legitimitatea prin actele de renuntare, devenite oficiale prin legi votate n Reprezentatiunea nationala si promulgate de regele legitim al trii, Ferdinand I, fiind decazut din toate drepturile dinastice. Chiar daca am presupune ca adunarea Parlamentului taranist din 8 iunie 1930, care a votat aceste anulari ale articolelor din Constitutie, ar fi produs n fapt o revizuire, actul ar fi fost tot neconstitutional, deoarece la art. 85 se preciza ca "Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii n timpul Regentei", iar initiativa trebuia citita n Adunare de doua ori, n interval de 15 zile. Concluzia juridica a actului din 8 iunie 1930, indiferent de interpretarile care se pot da artificiilor nonjuridice ale ministrului de Justitie Grigore lunian, Guvernul Maniu rezultat din lovitura de stat de la 7/13 iunie 1930 este n final una singura: regele legitim al tarii a

fost detronat si pe Tron a fost urcat un rege ilegitim. Astfel de acte, conduse din interiorul structurii de putere, se numesc lovituri de stat. Denumirea de "Restauratie" este o alta improvizatie ridicola, urcarea lui Carol Caraiman pe tron cu numele de Carol al Il-lea nerestaurnd nimic, deoarece monarhia si dinastia trii si urmasera cursul constitutional fara sincopa. Pentru ca astfel de improvizatii iresponsabile au ntotdeauna doza lor mare de absurd, trebuie aratat ca lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 a produs si un fapt unic n istoria monarhiilor din ntreaga lume: tatal si-a detronat fiul, iar regele a devenit mostenitor al Tronului! Dupa o saptmna, luliu Maniu revine la conducerea Guvernului, n 13 iunie. Ne putem imagina ca, privind spre Bucuresti din Panteonul geniilor nemuritoare, I.L. Caragiale s-a tavalit pe jos de rs. Lovitura de stat de la 7-13 iunie 1930 a fost ndreptata mpotriva Constitutiei democratice din 1923, pe care luliu Maniu nu o votase, si, binenteles, mpotriva regelui. Ea a creat cele mai grave precedente pentru tara n viitorii ani si Istoria nu va ntrzia sa se razbune pe actorii acestui sabotaj la adresa sistemului democratic din Romnia. Sa recapitulam faptele: . guvernul refuza sa demisioneze n momentul n care proiectele sale de lege sunt respinse; (la fel va proceda guvernul Petru Grozan 1946); . regele legitim al tarii este detronat cu argumentul ca "situatiunea cere o schimbare care sa duca la ntarirea statului"; (la fel vor proceda si comunistii n decembrie 1947 si cu exact acelasi argument); . primul-ministru si poate da demisia fara sa cada si guvernul; (Carol al II-lea va specula n urmatorii ani acest act neconstitutional, schimbnd premierii care nu-i conveneau guvernului sau); . prin abrogarea legilor constitutionale din 4 ianuarie 1926, Carol a fost recunoscut ca rege de la data mortii regelui Ferdinand, anulnd practic domnia legitima a regelui Mihai I, dar si legitimitatea statului, mpreuna cu toate actele sale oficiale, ntre 20 iulie 1927 si 8 iunie 1930. Aceasta ultima constatare atinge faptul cel mai periculos pentru statul romn. Intradevar, Carol a insistat ca domnia sa sa fie recunoscuta nu din 8 iunie 1930, ci din clipa mortii tatalui sau, adica din 1927. Cedarea lui luliu Maniu la aceasta cerere a parut inexplicabila pentru contemporani, care vedeau n manevrele sale de culise expresia unei inteligente iezuite, n realitate, el pierduse orice control asupra puterii nca din ziua cnd a revenit la guvern, unde a constatat ca noul rege i introdusese deja doi oameni de-ai lui n Executiv. Anularea legitimitatii statului romn din 1927 pna n 1930 i-a oferit lui Carol al n-lea o

arma redutabila cu care a putut impune vointa sa discretionala n toate actele de guvernare, pentru simplul motiv ca tot ce fusese aprobat si semnat de Regenta trebuia sa fie reconfirmat acum de rege. Numirile n functii din aparatul de stat, naintarile n grad din Armata, avansarea generalilor, legile date de Parlament si hotrrile de guvern, deciziile patrimoniale si cel mai marunt act care si dobndise legitimitatea prin sanctiunea Regentei se aflau n mna lui Carol. si acesta nu a ezitat sa-si plaseze oamenii de ncredere, conspiratori ca si el, n functii, sa-i controleze pe politicienii care vizau posturi ale aparatului birocratic, sa conditioneze recunoasterea dreptului de proprietate de comisioane grase depuse n conturile gestionate de Elena Lupescu. Fara ndoiala ca si institutia monarhica si-a pierdut sacralitatea, Carol permitndu-si n mai putin de 10 ani sa devina presedinte de partid politic, sa desfiinteze partidele politice, care oricum erau niste figurante dupa lovitura de stat din 1930, sa constituie camarila si sa conduca statul prin ea, sa traiasca viata de familie cu metresa (sotia?) pe care patriarhul tarii o numea "femeie stricata" si "cocota ordinara". n particular, prin aceeasi manevra neconstitutionala de nregistrare a domniei de la moartea tatalui sau, Carol anula prin efectul legii si divortul de Elena, mama lui Mihai, astfel nct se confirma situatia de bigamie, contractnd apoi alte doua casatorii (una civila si una religioasa ortodoxa) cu Elena Lupescu. Tot ceea ce se construise din 1866 pentru credibilitatea institutiei monarhice n Romnia si pentru stabilitatea institutiilor statului democratic s-a prabusit atunci. Aparuse un voevod de Alba-Iulia, ca o recunoastere a existentei separate a Transilvaniei, Bugetul statului sustinea banci particulare, iar nzestrarea Armatei s-a facut dupa principiul afacerii, fara nici un interes pentru nevoile de aparare ale tarii, n sfrsit, regimul instituit prin lovitura de stat din 1930 va conduce inevitabil la dictatura regala, la pierderea integritatii teritoriale si la instalarea dictaturii militare, tara trezin-du-se n fata celui de-al doilea razboi mondial fara rezerva politica si dezorganizata militar, subordonata total pe plan extern intereselor altor state. Manevrnd santajul legitimitatii, Carol al II-lea va slabi pna la pieire sistemul democratic, regimul parlamentar, monarhia si politica externa ale tarii. luliu Maniu este principalul responsabil politic pentru aceasta catastrofa si primul vinovat dintr-un sir lung de vinovati. Legenda democratismului sau si a lipsei de recunostinta aratate lui de Carol al II-lea mai bntuie si astazi lumea politica romneasca. Faptele nsa l acuza fara apel. Pe cine a pus rege luliu Maniu Elena Lupescu a fost descrisa si a ramas n istorie ca o femeie usoara ce a reusit sa-1 subjuge sentimental pe Carol, astfel nct a fost capabil de orice gest pentru ea. Multi au legat aceasta situatie de priapismul barbatului si de capacitatea de acuplare iesita din comun a femeii. Am fi asadar n situatia unui caz patologic, motiv pentru care toate

ncercarile diferitilor apropiati de a-i desparti ni se par astazi ridicol-zadarnice. Din punct de vedere sexual, la fel ca n cazul Cuza - Maria Obrenovici, dar mult mai violent, relatia dintre Carol si Elena Lupescu se ntemeia pe fenomene hormonale si psihice care se aflau n afara normalului si, din aceast motiv, imposibil de nteles. Apetitul sexual anormal este nsotit de fenomene psihice care dau dependenta de actul sexual si care combina n mod paradoxal placerea cu durerea. Cuplul care reuseste sa traiasca ntr-o astfel de fenomenologie - care displace omului obisnuit si reprezinta subiectul de interes al medicului - ajunge sa consume extazul n forme autosugestive, astfel nct dorintele si satisfactiile alterneaza la nesfrsit, chiar si n absenta contactului fizic. Asupra conditiei sexuale a lui Carol ne-au ramas cteva informatii comune. Regina Maria invoca n anumite momente ntrzierea maturizarii fiului sau mai mare, iar din cercetarile facute asupra numeroaselor sale escapade de catre agentii Sigurantei rezulta o virilitate excesiva si o apetenta perpetua. stim, de asemenea, ca legatura cu Elena Lupescu nu a oprit contactele lui Carol cu diferite alte femei, multe luate de pe strada. Partea cea mai nefericita a acestui comportament maladiv este latura psihica. Femeia care reuseste sa nteleaga procesele psihice si fizice prin care trece barbatul l poate domina numai si prin cunoasterea si mpartasirea problemelor sale sexuale, chiar n absenta unei predilectii proprii pentru excesul sexual. Asadar, Elena Lupescu nu trebuia sa fie neaparat o mare curtezana, dar putea fi o excelenta psihanalista. In cazul dominarii de tip psihic, se instaleaza ceea ce Giordano Bruno numea vraja circeica, sentiment al unei puteri mistice exercitate de femeie asupra barbatului391. Daca dominatia este nsotita de sacrificiu, ca n cazul extirparii benevole a uterului de catre Elena Lupescu pentru a nu da mostenitori, barbatul devine "sclav" pe viata, ideea de devotament depasind orice alta senzatie produsa de viata. Transfernd toata aceasta patologie sexuala n domeniul actelor publice, al calitatii de rege pe care o detinea ilegitim Carol al II-lea, dar mai ales n domeniul Puterii, vom constata ca Elena Lupescu i domina comportamentul si i controla deciziile. Exista o particularitate a cazuisticii acestei boli a barbatului n contextul cuplului, efectele distructive ale furtunii hormonale n care traiesc zilnic si care duc la finalitati premature: indivizii au o speranta de viata redusa. Carol a murit de inima la 59 de ani. Elena Lupescu a murit la 81 (sau 84) de ani, ceea ce n situatia unui cuplu patologic sexual ridica un semn de ntrebare, n cazul unei vieti de excese, aceasta longevitate nu are o explicatie medicala. Iata de ce, la o analiza mai atenta asupra cuplului Carol - Elena Lupescu, vom constata ca principala preocupare a celor doi era gestionarea Puterii si, imediat n subsidiar, strngerea unei averi. Ei au constituit mpreuna o "ntreprindere", un parteneriat foarte strns de afaceri392- Sunt argumente suficient de substantiale pentru a solidariza un cuplu. Tocmai aici, dominatia Elenei Lupescu pare cea mai pronuntata: i face legaturile cu marea finanta, i perfecteaza comisioanele si i selecteaza furnizorii interni (de ex. Malaxa si Auschnitt) si externi, asigura sprijinul unor forte oculte pentru revenirea lui n tara si urcarea pe Tron. Semnalul - e adevarat, insuficient de transparent

- asupra acestei realitati ne-a fost dat recent de regele Mihai: "Legatura regelui cu Magda Lupescu n-a fost doar o chestiune sentimentala. Implicatiile politice au fost cu mult mai adnci si mai greu de definit dect ne nchipuim. Interesele au fost mult prea mari pentru ca anumiti oameni sa nu aprobe si sa nu ncurajeze slabiciunea regelui. Pe scurt, o afacere tenebroasa"393. Ce interese att de mari l obligau pe Carol al II-lea sa depinda total de Elena Lupescu? Reprezenta cumva acest aventurier garantia ndeplinirii misiunii Romniei de refugiu pentru evreii din vestul si centrul Europei n fata urgiei ce urma sa vie? Daca da, misiunea era de nalta umanitate. Problema este cu ce pret. n stilul epistolar, precum si n nsemnarile sale zilnice, Carol ni se nfatiseaza ca patetic, pasional atunci cnd e vorba de femeia iubita. Iar acest comportament nu se altereaza cu vrsta. n anii 1917 - 1918 era ndragostit de Ella Filiti. ntr-o scrisoare trimisa Ellei la 3 ianuarie 1917, cnd barbatul avea 24 de ani, el i declara: "stiu ca viitorul nu poate sa rezerve inimii mele dect un singur destin: de a te iubi mereu din ce n ce mai nebuneste, pna la ultima Formula apartine doamnei Roxana Moisescu, nepoata Elenei Lupescu, care traieste n Bucuresti. Distinsa doamna mi- semnalat ca, la cererea Elenei Lupescu, formulata n 1972, descendentii acesteia au trecut la catolicism. rasuflare, pn la ultima picatura de snge. Te iubesc, copila mea cu tot sufletul meu, cu toata inima mea, cu tot gndul meu, cu toata credinta mea"394. Genul epistolar patetic la 24 de ani nu reprezinta o ciudatenie, ci o reactie normala vrstei, la care trebuie sa adaugam si tonul vremii, abia desprins de tipologia caragialiana Iata nsa ca la 45 de ani, stilul sau afectat nu a suferit nici o modifi. care, dupa cum putem constata n rndurile scrise la 21 mai 193g pentru Elena Lupescu: "Doamne-Dumnezeule, pazeste-o, da-i sanatate, alina starea ei de nervi ca sa pot sa fiu si eu linistit. Iubirea mea pentru dnsa tot asa de vie si de adnca este, nici nu pot sa-mi nchipui viata fara ea. Am avut proba zilei trecute, cnd n-a venit din cauza seratei lui Max (Auschnitt), cu toate ca am adormit, totusi chiar n somnul meu simteam cami lipseste ceva. Doam-ne-Doamne, da-i putere sa reziste la vremurile grele ce se arata"395. Nu stim ce produsese "starea de nervi" a Elenei Lupescu, dar stim tot din jurnal ca "bolnava" a petrecut la serata lui Max Auschnitt pna la ora opt si jumatate dimineata. Acest tip de comportament infantil al regelui Carol al II-lea poate fi urmarit pna la moartea sa prematura din 1953. Pe de alta parte, el poate fi doar un aspect al dedublarii, anumite amanunte ale corespondentei sale trezind banuiala falsitatii sentimentelor mpartasite. Este de subliniat ca n corespondenta sa cu Ella Filiti apareau nca de timpuriu temele logodnei oficiale, n scrisoarea din 3 ianuarie 1917, avem o mostra: "Tu esti logodnica mea si oricum eu te consider cu att mai mult drept Pasarica mea", n scrisoarea din 11 ianuarie 1917, trimisa de la Petrograd, Carol ar vrea sa o aibe alaturi de el pe Pasarica lui ca printesa, reamintindu-i ca i este logodnica396. Partea care pare mult mai interesanta din aceasta corespondenta juvenila este ca Ella Filiti l trata pe Caro! cu destula rezerva,

realista si, oricum, cu cele doua frumoase picioare pe pamnt. Ea nu a marsat la promisiunile matrimoniale ale printului mostenitor, si din acest motiv nu am avut un caz Filiti naintea unui caz Lambrino. n schimb, Ella si ncepea scrisorile catre el cu formula Tres, Tris cher ami sau mon tris cher anii, ntr-o ambiguitate inteligenta a grafiei care sugera jocul de cuvinte "Draga prietene triseor". Probabil ca Ella l "citise" si cunostea falsitatea declaratiilor sale. n acelasi fel, dat fiind ca stilul nu s-a schimbat n ani, nsemnarile sale pentru Elena Lupescu - n mijlocul unui jurnal plin de fariseism - puteau fi expresia disimularii n care traia. Ca acest om a fost un simulant, nu mai ncape nici un dubiu. Pus pe tronul si asa subred al Romniei, el se va nconjura de lingai, mpreuna cu care a transformat toate tradarile si afacerile sale n acte patriotice. Culmea disimularii este studiul n zodia Satanei, scris dupa razboi, n care da lectii popoarelor despre democratismul sau si despre cum a luptat pentru apararea independentei si integritatii teritoriale a Romniei, n final, ca si cnd n-ar fi avut nici o legatura cu problema, da solutii si pentru evrei: "Natiunile Unite au datoria de a gasi undeva n aceasta lume un petic de pamnt n care se va putea aseza un stat national independent evreiesc. Mari parti ale continentului american si african au locuri destul de productive, cu clima prielnica si cu o populatie att de rara ca sa poata da o buna si echilibrata solutie acestei probleme"397. Desi Satana din cartea sa este Hitler, solutia pentru evrei este a acestuia. Nu lipseste nici un sentiment pentru Elena Lupescu, cu exceptia geloziei, desi numeroase dovezi ale faptului ca femeia ntretinea relatii intime cu diferiti membrii ai anturajului se gasesc inclusiv n memoriile regelui Mihai. Comportamentul de sot casatorit catolic, pe care Carol 1-a afisat tuturor apropiatilor, vine sa ntareasca banuielile ca aceasta legatura matrimoniala a existat n fapt, ceea ce nu a mpiedicat escapadele sotilor. Lipsa oricarui respect pentru institutia casatoriei si avea originea - au spus-o rudele sale cel mai bine - n influenta nefasta primita de Crol n anii critici de la preceptorul homosexual Mohrlen. Simona Lahovary era convinsa de aceasta influenta: ,JDans cette inconscience enorme, je continue voir Ies mefaits de Veduca-tion de Moehlen"9S. O marturie interesanta asupra comportamentului lui Carol aduce Pamfil seicaru: "Alterarea fizica a fost mai putin vizibila. S-ar putea gasi o oarecare corespondenta ntre unele trasaturi feminine ca: felul molatec de a da mna, arta seductiei, inconstanta, lipsa de vointa, lipsa de memorie afectiva, folosirea cu mult rafinament a minciunii, oroarea de acte eroice, pasiunea pe care o punea sub dogoarea unei dorinte sexuale, careia, odata satisfacuta, i urma o totala indiferenta. De altfel, n-a dat dovezi de energie dect sub dominatia unei pasiuni sexuale. Dar sj n aceste manifestari se pot identifica trasaturi feminine". seicaru este convins ca n adolescenta lui Carol a existat un episod homosexual sau, mai corect spus, o agresiune sexuala care 1a marcat apoi toata viata. Cu ocazia unei anchete a politiei de moravuri n apartamentul dramaturgului Alexandru Davila, autorul prezumtiv al dramei Vlaicu-Voda, dar si notoriu homosexual, ca urmare a unei tentative de asasinat din partea unui iubit, printre persoanele gasite n condica de ntlniri a clubului homosexual era si printul Carol. Justitia

si Politia au musamalizat cazul, distrugnd toate dovezile, impiedicnd totodata si orice contestare a apartenentei celebrei piese de teatru la Alexandru Davila. Astazi el are un teatru n Pitesti. Ar mai fi de semnalat ca n perioada razboiului Carol avea trei logodnice - Ella Filiti, Zizi Lambrino si actrita Mirella Marcovici -carora le-a propus simultan casatoria si - poate mult mai important -fuga la Paris. Zizi Lambrino a fost aceea care i-a folosit slabiciunile de caracter si, dorind sa devina regina a Romniei, si-a inventat o origina bizantina, apoi 1-a adus n fata altarului din Odessa. Carol a avut numerosi copii cu amantele sale - se cunosc cel putin sapte -, iar comportamentul sau fata de acestia este nca o dovada a cazului sau freudi-an: pasiune si gesturi disperate ct timp logodnica era nsarcinata, dezinteres total dupa ce copilul se nastea. Istoricul Dan A. Lazarescu, care l caracterizeaza pe Carol al II-lea drept un individ sngeros, l nscrie ntr-o categorie mai larga de dezaxati ai epocii: "Woodrow Wilson -paranoic, mparatul Wilhelm al II-lea paranoic nascut cu umarul schilod, Lenin - sifilitic, Mussolini - sifilitic, Hitler - paranoic, Roosevelt - paralitic de la maturitate". Elena Lupescu, femeia cea mai versata din toate experientele sale sexuale, a "citit" foarte repede "harta" emotionala a lui Carol si a actionat cu mare precizie asupra unui barbat care, de fapt, era bolnav. Relatia Carol - Elena Lupescu a avut, oricum, mai degraba aspectul unui tandem politic, dominat de interese comune, de o puternica alianta si, probabil, de o foarte importanta misiune comuna, care contine, pna la un punct, marea sa doza de generozitate. punctul de unde misiunea si pierde nobletea este cel de la care se nlantuie sirul crimelor politice din Romnia antebelica: I.G. Duca, Corneliu Zelea Codreanu, Armnd Calinescu... Asadar, un aspect care i-a apropiat a fost desconsiderarea totala a institutiei matrimoniale, care pentru Elena Lupescu a avut mai mult un rol succesoral. Nici cu religia nu au stat prea bine, amndoi cunoscnd fluctuatii care n ultima instanta s-au redus la materialism. si mai mult i-au unit conceptiile politice. Nu au fost comunisti, dar amndoi au avut puternice nclinatii politice socialiste. Nu exista marturie a unui om politic din preajma lui Carol care sa nu confirme nclinatiile sale socialiste - care 1-au apropiat si de fascism - si sa nu aminteasca predilectia sa de a se nconjura cu "bolsevici" - indivizi care vedeau n regimul comunist viitorul omenirii. El presupunea dictatura, camarila, uniforme si partid unic. La acea data, lucrurile astea nu erau la fel de clare ca acum. Carol al II-lea le va pune n aplicare pe toate, sfrsindu-si domnia ilegitima ca sef al partidului unic: Partidul Renasterii Nationale. De altfel, ideea de republica s-a aflat de timpuriu ntre proiectele sale. n consemnarea din 25 mai 1930, Simona Lahovary reproduce marturia unei cunostinte, Lala de Beloy, care "afirma ca printul Carol i-a spus cndva ca nu vrea sa fie rege, ci presedinte de republica"401, n anul 1918, el a declarat anturajului sau: "stiu bine ca n 20 de ani Romnia... va fi republica; de ce sa fiu mpiedicat atunci sa traiesc cum vreau?"402. Daca aceasta informatie ar fi aparut mai trziu, n timpul dictaturii regale sau al constituirii partidului unic, am fi fost nclinati sa o punem pe seama zvonului. Dar pentru ca a fost facuta att de timpuriu si ntreaga sa

atitudine din urmatoarele decenii a slujit acest concept, afirmatia trebuie privita ca un principiu de viata al celui ce a acceptat cu mare usurinta renuntarea, n mai multe rnduri, la calitatea de membru al familiei regale, precum si legitimarea cu numele de Caraiman. nca o data trebuie spus ca toate aceste lucruri erau cunoscute n mediile politice romnesti si ca nu exista nici un amendament pentru responsabilitatea de a-1 urca pe acest individ pe Tronul Romniei printr-o lovitura de stat. O personalitate controversata: luliu Maniu si luliu Maniu este beneficiarul unui mit, compus n urrna mortii sale tragice si ntretinut de apropiatii sai care au supravietuit dictaturii comuniste. Din pacate, mitul unui luliu Maniu luptator pentru democratie a folosit doar reconstructiei unui partid, fara a se constitui n model pentru societatea romneasca de dupa 1989. Marele avantaj al mitului Maniu este ca att social-democratii actuali, ct si fostii legionari vad n el imaginea unei mari personalitati democratice, pentru ca a fost pe rnd aliatul Stngii si a] legionarilor. O analiza asupra performantei politice a lui luliu Maniu din pespectiva Dreptei lipseste. Un curent, puternic politizat, al demitizarii cu orice pret mpiedica si dezvoltarea mai larga a acestui subiect, iar dorinta expresa tocmai de a nu politiza acest studiu limiteaza pozitia autorului la analize ntemeiate pe documente si marturii ale epocii. Oricum, problema demitizarii este deja eronat abordata, n primul rnd, nu trebuie confundate miturile fondatoare ale poporului romn cu performanta unui om politic, chiar daca el se revendica de la acestea. Miturile fondatoare sunt intangibile nu pentru ca ar decreta cineva interdictia de a le atinge, ci pentru ca sunt fundamentale, s-au constituit si au participat la geneza noastra ca popor, au rezistat nealterate timp de aproape doua milenii si sunt deja implantate - cum spuneau Mircea Eliade, Petre utea, Lucian Blaga sau parintele Staniloaie - n constiinta colectiva a romnilor. Ca popor crestin - n ciuda avatarurilor religiei sale -, romnii traiesc si astazi n cultul mitologiei lor esentiale, raportndu-se intim la ea. De altfel, politica reprezinta doar un strat trivial al energiei unui popor, pe care trebuie sa-1 dezvolte pentru a-si gestiona slabiciunile sociale. Pornind de la acest principiu, problema demitizarii este, de fapt, problema modelului. Legenda are menirea de a crea un erou a carui existenta si activitate sa reprezinte un model moral, dar si o explicatie pentru evenimentele cuprinse n istoria timpurilor sale, n masura n care acesta le-a influentat prin performantele lui. Uneori constructia eroica este att de puternic deformata, nct reflexul sau istoric se pierde, motiv pentru care sugestia morala a existentei sale devine o diversiune, iar istoria un fals. Mitul devine o himera, nu o data chiar periculoasa pentru un popor. Alteori, eroul lipseste si este creat artificial pentru a popula cu personalitati evenimente controversate sau ascunse cunoasterii publice. Lucrarea de fata nu are intentia de a demitiza eroi politici, ci de a atrage atentia asupra a doua aspecte problematice ale legendelor moderne: 1. Nu ntotdeauna eroul corespunde

modelului. 2. Nu ntotdeauna acel erou este cel mai reprezentativ sau unicul pentru vremurile pe care le ilustreaza, n ultima instanta, avem dreptul sa ne punem ntrebarea daca eroii nostri moderni cei mai populari - Alexandru loan Cuza, Ion Antonescu sau, mai recent, luliu Maniu cu statuie n fata Senatului - sunt modele autentice. Toti trei au dat lovituri de stat; Cuza si Antonescu au condus regimuri autoritare, iar luliu Maniu a dat peste cap sistemul democratic, punnd un aventurier pe Tron. Trebuie sa ne hotarm ce vrem. Astazi, societatea romneasca da impresia ca si cauta modelul n democratie, fapt care se bate cap n cap cu miturile politice la care se raporteaza. si nca ceva: foarte putini se ntreaba cum se face ca activitatea eroilor nostri cei mai populari s-a terminat att de prost pentru tara? n acelasi timp, pe masura ce Cuza este hiperbolizat, de Barbu Catargiu nu se cunoaste nimic; n timp ce Balcescu, Kogalniceanu sau Nicolae Titulescu navigheaza prin istoriografie fara adversari, Bratienii, Lascar Catargiu, sau Petre Carp ramn nchisi inexplicabil ntre peretii ngusti ai unui partid. Tineretul habar nu are cine a fost mitropolitul Nicolae Balan. Nu se nfatisaz nici astazi cine sunt autorii Marii Uniri din 1918, de parca romnii s-ar fi adunat la Alba-Iulia ca urmare a unei transe, asa cum nca nu stim prin ce impuls au ajuns Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea sau P.P. Panaitescu tocmai n Miscarea legionara. si sa nu uitam cea mai mare diversiune: opera politica a fondatorilor Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau Nicolae lorga este considerata si astazi fara valoare, produs al naivitatii unor intelectuali visatori. Nimic mai fals. Iata unde este agresiunea la miturile fondatoare! Statura de luptator pentru democratie a lui luliu Maniu a nceput sa se construiasca dupa anul 1941, mai precis dupa decizia gresita a Conducatorului Ion Antonescu de a trece trupele romne peste Nistru. Se mplineau mai multi ani de cnd legaturile occidentale ale liderului taranist, mediate prin Budapesta, l adusesera n situatia de a fi cel mai important agent de influenta al puterilor anglo-saxone n Romnia. Astazi stim ca luliu Maniu a fost finantat ca agent britanic n Romnia pentru a constitui o opozitie democratica la regimul progerman al lui Antonescu. Protestele sale, sub forma unor memorii naintate lui Antonescu, erau expresia atitudinii acestor puteri fata de decizia unilaterala a Conducatorului. De altfel, daca privim cu atentie limbajul maresalului din raspunsurile sale, vom ntelege ca el raspundea de fapt Occidentului, sub acoperirea unei replici adresate reprezentantului lor. Reamintesc ca Marea Britanie si Statele Unite ale Americii nu au reactionat oficial mpotriva Romniei dect dupa ce a fost trecut Nistrul, din motivul simplu ca nu acceptasera modificarile de frontiera produse ca urmare a Pactului Ribbentrop -Molotov, Basarabia fiind recunoscuta ca pamnt romnesc. Atacarea Uniunii Sovietice pe teritoriul acesteia a schimbat total atitudinea Marii Britanii si a SUA fata de noi, cu consecinta bombardamentului asupra oraselor noastre si, mai ales, a desemnarii Romniei ca stat agresor si nvins la sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial. n toata aceasta realitate a raportului de politica internationala din care a cazut

Romnia sub ocupatie sovietica exista un paradox fascinant: orientarea anglo-saxona a lui luliu Maniu si a partidului sau reprezenta o premiza pentru intrarea postbelica a Romniei n zona de influenta cea mai prielnica dezvoltarii democratice si capitaliste. Altfel spus, orientarea lui luliu Maniu era cea corecta, iar tara noastra facea primul pas catre cea mai buna solutie pentru sistemul sau politic. Maniu se nscria astfel - e adevarat, foarte/prea trziu - n traseul dezirabil pe care l prefigurasera vizionar conservatorii, reprezentnd debil, dar totusi, rezerva politica de care are nevoie ntotdeauna un stat. La fel de paradoxal si pe plan intern, Maniu si mpingea partidul sau clasic de Stnga spre Dreapta conservatoare, astfel nct el ramne pentru istorie ultima personalitate politica a Dreptei romnesti pna la Corneliu Coposu n 1989. Tentativele lui luliu Maniu de a se opune instalarii sistemului bolsevic n Romnia, dupa 23 august 1944, si martirajul sau n nchisorile comuniste au fixat imaginea sa n legenda. Protejata de imaginea personala de victima, compusa mpreuna cu imaginea de victima a tarii, la care s-a adaugat abuziv legenda unui trecut unionist figura istorica a lui luliu Maniu se ndeparteaza rapid de responsabilitatea pe care a avut-o n dezastrul tarii si beneficiaza astazi de un elogiu discutabil: "personalitate emblematica a luptei pentru libertate nationala", care a urmarit "cu o consecventa exemplara idealurile sale politice democrate" si care sunt o consecinta a "conduitei sale n viata publica, fermitatii hotarrilor si neacceptarii compromisurilor". Parerea contemporanilor avizati, dar mai ales faptele sale dinainte de 1941 nu se potrivesc cu aceasta imagine. Probabil ca anul 1934 este cel care marcheaza ncetarea oricarei influenta exercitate de luliu Maniu asupra politicii statului romn. Este anul n care liderul taranist simte nevoia unor justificari pentru actul cel mai grav din cariera sa politica: lovitura de stat din 7 - 13 iunie 1930. El a ntocmit un text menit a fi dat publicitatii cu titlul Memoriul domnului luliu Maniu n chestiunea Restauratiei si pe care Carol al II-lea 1-a interzis, din motive lesne de nteles. Memoriul a aparut n strainatate, iar originalul s-a pastrat n "Arhiva Braniste", putind fi consultat astazi la Biblioteca Nationala a Romniei. Acest document ar fi fost sigur o pagina de istorie romneasca daca nu ar contine, n fapt, doar o tentativa a lui luliu Maniu de a deforma realitatea frustra a vinovatiilor sale. nca din debut, textul nfatiseaza o declaratie de loialitate fata de Monarhie, desi exista suficiente marturii ale unor oameni politici apropiati - Averescu, Vaida-Voevod, lorga, Mihalache asupra cochetarii sale cu republica nainte de 1930. luliu Maniu mai face acolo o declaratie surprinzatoare: prin "abdicarea"(!) printului mostenitor Carol n 1925 ar fi fost lovite "cele trei conditiuni esentiale ale Institutiei monarhice: stabilitatea, continuitatea si autoritatea"404. El plasa astfel institutia monarhica deasupra Constitutiei si n afara realitatii, deoarece Casa noastra Regala era stabila, aveam rege - minor, dar asta nu are nici o importanta n plan institutional -, Mihai I era mostenitor n linie directa si legitima a regelui Carol I, asigurnd astfel continuitatea, iar autoritatea Monarhiei nu era pusa n discutie dect de partidele si organizatiile marxiste, care reprezentau o minoritate insignifianta. Am aratat deja mai sus cum a deformat luliu Maniu continutul interventiei

sale din Consiliul de Coroana de la Sinaia din 31 decembrie 1925, cu scopul de a justifica mai trziu repetatele sale ncalcari ale Constitutiei si ale legilor tarii ("Parlamentul separat", "Marsul asupra Bucurestiului", dizolvarea Parlamentului n 1928, lovitura de stat din 1930) sub acoperirea dorintei de a "stabiliza" Monarhia cu aventurierul Carol Caraiman pe Tron. n continuare, luliu Maniu dezvaluie toate demersurile sale ilegale pentru detronarea regelui Minai I si coboara problema loviturii de stat la faptul trivial al prezentei sau absentei Elenei Lupescu n tara. O alta declaratie din acest memoriu era un fals grosolan: "Dupa dejun, la ora 3,30, m-am prezentat la Regentul Patriarh Miron, i-am comunicat sosirea A.S.R. Printul Carol, cerndu-i nvoirea pentru intrarea Lui n tara si intrarea n Regenta, nvoire pe care a dat-o fara nici o ezitare"405, n sfrsit, memoriul se ncheie cu o lunga nsiruire a deceptiilor si frustrarilor sale pentru atitudinea regelui pus pe Tron cu attea riscuri constitutionale. Tot n anul 1934, Nicolae lorga publica o carte stupefianta despre fostul sau aliat politic, luliu Maniu, pe care o inaugura cu o declaratie de buna credinta: "Aceste pagini, n care nu voi ngadui pasiunii sau interesului momentan sa iea cuvntul n dauna adevarului istoric, sprijinit pe incontestabile documente contemporane, mi-au fost impuse, cu toate greutatile ce apasa asupra timpului meu, de o datorie de constiinta"406. Nascut n 1873, ca nepot de sora al lui Simion Barnutiu, luliu Maniu s-a aflat mereu, pna n 1918, la periferia luptei romnilor din Transilvania pentru revenirea la patria mama. ntre 1906 si 1910, cu intermitente, a fost deputat n Parlamentul de la Budapesta. Aici a tinut, sporadic, cteva cuvntari care, n sensul luptei romnilor pentru unitate nationala, nu au contat si nu au ramas n amintire, fiind evocate sub diferite interpretari abia dupa ce a ajuns lider politic n Romnia Mare. n schimb, Nicolae lorga identifica mhnit cteva declaratii ct se poate de nepotrivite pentru un romn. De exemplu, marele istoric gasea ca declaratia lui luliu Maniu fata de Ungaria: "suntem cu toata curatenia sufletului nostru fii credinciosi ai acestei tari", nu era deloc patriotica. Ba, dimpotriva, luliu Maniu se declara n sedinta din 28 iulie 1906 a Parlamentului de la Budapestapatnof maghiar, ripostnd la invectivele care i se aduceau pentru ca este etnic romn: "Invectivele acestea - cer scuze pentru expresiunea (sic) - se ndreapta n contra noastra totdeauna cu gndul rezervat ca noi nu suntem fii asa de credinciosi si de buni ai acestei patrii, dupa cum s-ar putea pretinde de la noi din punct de vedere etic si omenesc. Dati-mi voie sa declar ca impresia aceasta a d-voastra nu are nici o baza reala. Niciodata nu veti putea arata vreun exemplu din istorie n care sa dovediti ca noi ne-am fi aliat o singura data cu dusmanii tarii"407. Acest raspuns venea la acuzatia ca romnii sunt dusmanii "patriei" ungare, ca urmare a participarii unor delegatii transilvanene la festivitatile de la Bucuresti, organizate cu ocazia sarbatoririi a 40 de ani de domnie ai lui Carol I. si, pentru a nu exista nici un dubiu, luliu Maniu subliniaza n aceeasi cuvntare: "Baza. patriotismului nostru e ca trecutul nostru e legat de aceasta tara ntocmai ca si viitorul nostru... Sustinerea Ungariei si n general a Monarhiei austro-ungare este o necesitate politica si internationala, att pentru romni, cit si pentru maghiari. Constiinta

acestei necesitati si sinceritatea sentimentelor este punctul de mnecare al activitatii noastre politice"408, n sfrsit, luliu Maniu si va ncheia funestul discurs cu urmatoarele cuvinte: "Trecutul nostru e legat de tara aceasta ntocmai ca si sentimentele noastre, aspi-ratiunile noastre de viitor vrem sa le realizam aici, n Ungaria, cercnd baze sigure n tara aceasta pentru dezvoltarea noastra culturala si economica"409. Este important de precizat ca aceste declaratii au fost cercetate de lorga n arhiva Parlamentului de la Budapesta, n original n limba maghiara, si ca au fost publicate n ziarul romnesc Unirea din Blaj. De altfel, n acest ziar, care apartinea catolicilor si greco-catolicilor din localitate, chiar sub nasul deputatului budapestan luliu Maniu, un profesor pe nume Alesiu Viciu scria urmatoarele: "La alte popoare, o nulitate ca Eminescu ar fi murit ignorat si uitat" si nfiera "cultul rusinos al lui Eminescu". socul acestor realitati transilvanene pe care nu le-am cunoscut - si asupra carora nu insist, cu dorinta de a nu-mi pierde obiectivitatea auctoriala -, ar fi putut fi atenuat daca am afla ca, n acea perioada dificila si sub regimul de teroare austro-ungar, intelectualii nostri au fost nevoiti sa faca unele compromisuri pentru a salva vieti, institutii romnesti si idei aflate n pericol de a fi oprimate. Altfel spus, este posibil ca luliu Maniu sa fi avut o "schema" pentru a-i pacali pe asupritori? Realitatea istorica arata ca nu. n totala contradictie cu declaratiile abominabile la adresa Iui Eminescu din ziarul canonicilor bljeni, preotul ardelean Ilie Miron Cristea (viitorul Patriarh) si dadea doctoratul la Budapesta, n inima Ungariei, cu o superba teza: "Opera poetica a Iui Mihai Eminescu", pe care o publica n limba maghiara. Tot la Budapesta, Octavian Goga si I. Tazlaoanu scoteau publicatia Luceafarul, "spunnd ndraznet ce simte si vrea un neam ntreg". Ion Agrbiceanu milita pe fata pentru natiunea romna, iar preotul greco-catolic Augustin Bunea, chiar din Blaj, facea declaratii categorice mpotriva proiectului legii care intentiona sa interzica folosirea limbii romne: "Cereti-ne sngele, cereti-ne averea si le dam, dar, cnd ne cereti sufletul, atunci avem si noi cuvnt. Poporul romn si are religia sa, limba sa si cultura si literatura sa, are poeti celebri, cunoscuti n Europa ntreaga si tradusi n limba maghiara. [...] Proiectul limbii este un adevarat atentat contra existentei poporului romn si a Bisericilor sale"411. Episcopul Vasile Hossu, care poate ca risca mai mult dect oricare alt romn, protesta public: "Sustin cu toata linistea - si voi primi cu durere contra-afirmatia documentala - ca, de o mie de ani de cnd locuiesc pe tarmii acestor patru ruri romnii si maghiarii, alaturi unii de altii, n-a fost o singura miscare, niciun moment cnd poporul romnesc ca atare sa fi dat dovada de sentimente iredentiste"412, n aceste probleme fundamentale, deputatul budapestan luliu Maniu, care era de asteptat sa reprezinte interesele romnilor, avea o voce foarte slaba sau tacea, nefiind practic implicat n lupta pentru pastrarea identitatii nationale si culturale, rezumnduse la comentariul juridic sau ocolind pur si simplu subiectul. Celebrul episod al preluarii politiei Vienei, evocat de Corneliu Coposu, ocazie cu care Maniu a devenit "ministru de razboi" peste o armata de 160 000 de soldati si ofiteri romni, nu explica de loc cum s-a facut ca la Marea Adunare de Ia Alba-Iulia a ajuns doar un detasament din Regimentul 83 Orastie, "n proportie de 90% romn"413(!). Oricum, abia n preajma Adunarii Nationale de la Alba-

Iulia, luliu Maniu devine mai activ si n mod deschis de partea unei uniri cu Vechiul Regat. S-a afirmat ca Maniu a avut un rol foarte important n organizarea Transilvaniei dupa gonirea administratiei austro-ungare. Fara ndoiala ca, si n calitate de sef al "guvernului" transilvanean, a contribuit la desemnarea noilor functionari, dar nu trebuie sa uitam ca, nca dinainte ca romnii sa se adune la Alba-Iulia, generalul jvlosoiu a trecut la desfasurarea trupelor pn la Trgu Mures, apoi Uioara, ocupnd podurile peste rul Mures, asigurnd libera adunare sj exprimare a romnilor, pentru a intra n 24 decembrie 1918 n Sibiu. Sub administratia trupelor generalului Mosoiu, luliu Maniu a trecut linistit la organizarea administrativa incipienta a teritoriului. Sa nu uitam ca n foarte scurt timp generalul Mosoiu va deveni guvernator al ntregii Ungarii, postura n care a trecut la reorganizarea administrativa a statului vecin si la aprovizioarea cetatenilor, dovedind calitati organizatorice remarcabile. Concluzia istoricului Nicolae lorga, ca urmare a cercetarilor facute pentru a descoperi contributia lui luliu Maniu la lupta romnilor transilvaneni, este ca activitatea sa politica n slujba romnismului este nula. lorga considera ca originea acestei atitudini distantate fata de problematica romneasca se afla n tineretile avocatului bancar "de eleganta feminina", care si-a facut "studii de liceu la o scoala ungureasca, de caracter calvin ngust" n Zalau si "studii de drept la cea mai napoiata Facultate din toata Europa, institutie medievala, sprijinita de Approbatae Constitutiones ale lui Verboczy: scoala de desnationalizare din Budapesta"415, n 1946, luiu Maniu i va declara Iui Dan A. Lazarescu: "Eu nu mi-am facut studiile la Blaj, cum se crede, ci la cel mai riguros institut pedagogic din lume, la Institutul Calvinist din Debrecen". Considerat nu mai mult dect un avocat provincial, cu viata nationala si activitate politica mediocre, nscris ca ofiter n armata austriaca si luptnd contra aliatilor Romniei, n timp ce ofiterii romni dezertau pe capete si se nrolau n Armata Romniei sau n Armata franceza, luliu Maniu va aparea cu totul inexplicabil si destul de suspect la conducerea Consiliului Diligent din Transilvania. La nceputul anului 1919, dupa moartea protectorului sau - si chiar mai mult dect att! - Gheorghe Pop de Bsesti, si dupa interimatul lui Teodor Mihali, luliu Maniu ia locul de presedinte al Partidului National din Transilvania. lorga va declara dezarmat: "Nu mi s-a spus niciodata n ce conditii 1-a capatat d. Maniu". Suspiciunile marelui istoric romn, care poate fi oricnd si el suspectat de subiectivism, persista si astazi, daca analizam cu obiectivitate actiunile lui luliu Maniu de cte ori a fost vorba de minoritatea maghiara, de bisericile romnesti, de propaganda iredentista declansata n Europa pentru a sprijini eforturile sale de aducere n tara a lui Carol Caraiman, toata povestea aceea nebuloasa cu lordul Rothermere, Concordatul cu Vaticanul, a carui anexa cu recunoasterea Romniei Mari este furata din Ministerul de Externe sub guvernarea sa, scandalul de spionaj din Afacerea Skoda etc. Este interesant ca luliu Maniu nu a explicat niciodata aceste ciudatenii din biografia sa, preferind sa dea declaratii categorice si patriotice de tipul: "ntre poporul romn si ntre poporul maghiar nu poate sa existe transactiune: ori noi, ori ei", dar numai dupa

1920, cnd lucrurile erau clare. Slabiciunea romnilor pentru declaratia patriotica 1-a scutit de explicatii. Doar Miron Cristea, n particular, asa cum am vazut, 1-a tras de guler. Fara a mbratisa cu totul opiniile lui Nicolae lorga, alt sustinator al urcarii lui Carol Caraiman pe Tron si care raspundea prin aceasta biografie minciunilor din memoriului din 1934 al lui Maniu, nu putem sa negam ca n privinta "personalitatii emblematice a luptei pentru libertate nationala" exista serioase dubii. Marea Adunare de la Alba-Iulia, ca detaliu. Asa cum am aratat pe larg, programul nationalist desfasurat de Partida Nationala si apoi de Partidul National Liberal n Transilvania a implicat o activitate complexa pentru pregatirea Marii Uniri. Din punctul de vedere al liberalilor, n primul rnd din punct de vedere brtienist, Partidul National din Transilvania fusese infiintat, sprijinit politic si finantat n ideea actiunii sale ca aripa transilvaneana a miscarii nationale generale a romnilor si, n particular, ca aripa ardeleana a PNL. Att Ion C. Bratianu, ct si Ionel I.C. Bratianu, desi au folosit institutiile statului - Guvernul, Serviciul Secret si Banca Nationala - pentru a conduce activitatile nationaliste din Transilvania, nu au ncetat niciodata sa priveasca acest demers din perspectiva unei actiuni partinice. La intrarea n primul razboi mondial, Ionel I.C. Bratianu i privea pe luptatorii nationalisti transilvaneni ca pe agenti ai sai, desi ei erau n fapt agenti ai miscarii nationale. Suprapunerea tipic bratienista a proiectului national cu proiectul liberal se sprijinea practic pe interpretarea activitatilor Romniei n Transilvania aflata sub ocupatia Imperiului Austro-ungar, drept acte politice ale PNL, pe considerentul ca numai acest partid actiona acolo si numai cnd venea el la putere se producea o noua activare financiara, logistica si informationala. Totodata, Banca Irationala, aflndu-se sub control liberal, asigura continuitatea implicarii n miscarea nationalista din Transilvania, indiferent cine guverna la Bucuresti. Partidul Conservator, fidel orientarii sale progermanice si aliantei cu Austria, fie nu intervenea, fie se facea ca nu vede. n toata perioada scursa de la nfiintarea Partidului National din Transilvania si pna la izbucnirea primului razboi mondial, miscarea nationalista din Transilvania a cunoscut nsa propriile sale convulsii. Privita astazi cu raceala stiintifica, ea contine eroism, lasitate, tradare si paradox, caracteristice unei miscari vii, adevarate si care tocmai de aceea nu poate fi izolata n tiparele unei actiuni dirijate de cineva. Cam de la debutul celei de-a doua jumatati a secolului al XlX-lea, mai ales sub influenta Bucurestilor, miscarea nationalista din Transilvania a avut un caracter militant antimaghiar, pe alocuri revolutionar de tip modern european, pornind de la principiul autodeterminarii. Lupta cu opresorul maghiar era deschisa, fara echivoc si declarat unionista. Lovita de riposta dura a autoritatilor austro-ungare si dependenta de forta si stabilitatea Patriei Mama - care nu reprezentau un fenomen continuu si ascendent -, miscarea nationalista din Transilvania a fost supusa slabiciunilor doctrinare, adica afectata de conflictul dintre caile diferite de actiune, sustinute de fractiuni diferite ale organizatiei. Primul paradox al acestui fenomen a fost acela ca perioada dintre 1869 si 1903 a fost

declarata capasivista, deoarece implica nere-cunoasterea Parlamentului de la Budapesta, neparticiparea la alegeri, revendicerea constanta a renfiintarii unei Diete a Transilvaniei, corespunzator realitatii istorice ca prezenta Transilvaniei n Imperiul Austro-ungar era ilegitima, ca Transilvania avusese o dezvoltare autonoma fata de Ungaria si ca dualismul fusese o decizie abuziva n ce privea drepturile romnilor. Pe aceasta linie doctrinara, unirea cu Romnia urma sa se produca la un moment prielnic ca o rentregire naturala, care nu implica artificii institutionale, tratative, declaratii de unire sau mari adunari, Transilvania si transilvanenii considerndu-se parte dintotdeauna a Romniei, aflata doar vremelnic sub ocupatie straina. O interventie militara a Romniei n Transilvania avea astfel caracterul unei campanii de eliberare a teritoriului ocupat. Daca, o data cu trecerea Carpatilor, populatia romneasca din Ardeal se rascula, agentii nationalisti se activau si treceau la sabotarea institutiilor si fortelor ocupatiei austro-ungare iar Partidul National prelua conducerea politica a eliberarii, cercul variantei nationaliste a rentregirii se nchidea perfect. Din moment ce Transilvania era dintotdeauna pamnt romnesc, iar integrarea n Romnia devenea doar o problema militara si geografica, actele de vointa, declaratiile sau adunarile populare n favoarea Unirii erau inutile, pentru ca ar fi pus n discutie o optiune din mai multe. Din punct de vedere istoric, etnic si nationalist, transilvanenii nu aveau ce sa decida, din moment ce erau romni, parte a Romniei istorice, existnd o singura optiune. Exact aceasta era gndirea lui Ionel I.C. Bratianu n momentul intrarii n razboi. Batrnii luptatori transilvaneni, memorandistii si toti cei care fusesera sprijiniti n activitatea lor de la Bucuresti si Iasi gndeau la fel, chiar daca unii puneau la ndoiala organizarea lor ca aripa ardeleana a PNL. Paradoxul este tocmai acesta: ei au ramas n istorie ca adepti ai pasivismului, pentru ca refuzau sa recunoasca autoritatea ocupatiei straine, dar reprezentau n realitate doctrina nationalista cea mai radicala. Acesta este si motivul profund al agresiunii brutale a ocupantului asupra Miscarii memorandiste. Budapesta stia foarte bine care este nucleul periculos al miscarii nationaliste romnesti. Iar memorandistii nu vor ezita sa atace problema frontal, chiar n sala tribunalului: (Parintele Lucaciu) Constat nsa ca Ia 1881 s-a hotart facerea programului nostru politic. Toata suflarea romneasca a fost cu noi, nu sunt la noi curente deosebite, toti formam un partid politic, Partidul National. Noi, deci, dupa ideile constitutionale, reprezentam ntreg poporul romnesc [...]. (Theodor Mihali) Aici este procesul ntregului popor romn, caci toti suntem uniti, si am fost, pentru a arata care este situatiunea noastra politica de azi [...] Procurorul ne mai imputa ca am vorbit despre autonomia Transilvaniei. Dar uita d-sa ca, la 1881, programul nostru national cerea aceasta autonomie, si eu, nrolndu-ma n acest partid, eram legat a o sustine [...].

(Gh. Pop de Sasesti) Cti suntem aici pe banca acuzatiunii, - zice d. Pop, ntr-o cuvntare limpede si entuziasta -, suntem solidari cu totii de faptele noastre, caci memorandul spune adevarul n privinta suferintelor noastre [...]. (Parintele Gherasim Domide) Noi suntem expresia poporului. Eu arn luat parte la toate preparativele ducerii memoranduui si pentru toate iau raspunderea Dar trebuie sa stiti ca autorul intelectual al memorandului e poporul si, judecndu-ne pe noi, pe el l judecati [...]. (Nicolae Roman, adus din temnita de la Seghedin) se alatura la tot ce au spus ceilalti soti"416. Dupa 1903, gruparea tnara a miscarii nationaliste din Transilvania adopta activismul, care presupunea participarea la alegeri si reprezentarea romnilor n Parlamentul de la Budapesta. "La congresul de la Sibiu al partidului, n 1905, s-a decis abandonarea pasivismului. Alti fruntasi romni patrunsesera ntre timp, ca deputati, n Parlamentul de la Budapesta: Teodor Mihali, luliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod"417. Aceasta noua orientare, numita impropriu activism, se afla n opozitie cu doctrina luptei pentru unitate nationala, care presupunea sacrificii, riscuri si martiraj, dar si legitimitate istorica, n plus, "activismul", pentru a se putea adapta compromisului institutional si prezentei n parlamentul ungar, devenise regionalist, cautnd o iluzorie independenta a Transilvaniei si aratndu-se pe alocuri ostil rentregirii. luliu Maniu va adopta o pozitie ambigua, fiind discipol si protejat al nationalistului Gh. Pop de Basesti, dar adept rigid al compromisului cu ocupantul. Alegnd ca atitudine principiile dreptului, el se va posta departe de miscarea pentru unitatea nationala, preferind sa interpreteze evolutiile politice exclusiv din unghi juridic, unghi care n marile momente ale istoriei devine fad, inoperant, chiar ridicol, n momentul n care Maniu s-a decis sa interpreteze un rol n miscarea nationalista, el a ales regionalismul. Optiunea lui, pe care o vom analiza n detaliu mai jos, s-a impus n anumite conditii nca neelucidate. Unul dintre evenimentele cetoase ale Marii Uniri a ramas revendicarea publica de catre Ion Flueras (socialist, rotar de meserie) socialisti a deciziei de a organiza Marea Adunare de la Alba-Iulia. Maniu a fost de multe ori persiflat pentru ca ar fi decis unirea la un hotel sau la un restaurant, n realitate, acuza este nedreapta. La 29 octombrie 1918, socialistul loan Flueras, membru al fractiunii romne din Partidul Social Democrat din Ungaria, a luat initiativa contactarii fruntasilor Partidului National Romn, ca urmare a declaratiei facute de Vaida-Voevod n parlamentul ungar, care la rndul ei fusese inspirata de Declaratia de la Iasi, prezentata primului-ministru Alexandru Marghiloman. Declaratia de la Iasi a Comitetului national al romnilor emigrati din Austro-Ungaria marca inaugurarea luptei deschise pentru rentoarcerea Transilvaniei la Patria Mama, pe cale militara. Pe acest fond de evenimente, socialistii romni din Budapesta forteaza ntlnirea cu liderii Partidului National, care va avea loc la hotelul "Cornul Vnatorilor" din capitala Ungariei. Aici, loan Flueras afla cu stupefactie ca liderii

Partidului National "n-au nca un program bine fixat si ca sunt n asteptarea desfasurarii evenimentelor"418. Socialistii le-au atras atentia colegilor lor din Partidul National ca la Budapesta va izbucni revolutia bolsevica - ei fiind cei mai n masura sa cunoasca pregatirile revoltei - si au propus nfiintarea unui "Consiliu National al Romnilor, care sa preia conducerea teritoriilor locuite de romni si sa nceapa imediat tratative cu guvernul oficial maghiar si cu Consiliul National Maghiar, nfiintat de curnd cu scopul, la rndul lui, sa preia puterea din niinile guvernului Tisza si sa nceapa tratativele de ntelegere cu natiunile conlocuitoare"419. Astfel, Consiliul National Romn s-a nfiintat la initiativa socialistilor, la Budapesta si n holul unui hotel. Trei zile mai trziu, o data cu izbucnirea revolutiei bolsevice, Consiliul National Romn s-a ntrunit din nou n acelasi hotel, unde socialistii au anuntat ca au ratificat ntelegerea, iar liderii Partidului National au anuntat ca au confirmarea lui luliu Maniu. Acesta a sosit la Budapesta dupa alte trei zile. Desi unii istorici afirma ca luliu Maniu ar fi nfiintat Consiliu National Romn, acest lucru se dovedeste fals. n sfrsit, mai este important ca noul Consiliu National Romn a cerut autoritatilor maghiare aprobarea de a nfiinta garzi nationale romnesti pentru pastrarea ordinii n Transilvania, precum si nlocuirea prefectilor cu romni. S-a convenit mutarea sediului la Arad si organizarea unei conferinte romno-maghiare n acest oras. Conferinta a esuat, maghiarii opunndu-se instalarii autoritatilor romnesti n Transilvania. loan Flueras ne povesteste ce s-a ntmplat mai departe: "Aceasta atitudine m-a determinat pe mine sa propun, n prima sedinta a Consiliului National, n numele Partidului Social Democrat Romn, convocarea unei Mari Adunari Nationale, pentru a consulta ntreg poporul romn asupra viitorului sau. Propunerea mea a fost primita cu unanimitate si astfel la l decembrie 1918, a avut loc Marea Adunare de la Alba-Iulia, care a votat Unirea si a ales n locul Consiliului National un Sfat national de 150 persoane"420. Rezolutia adoptata la Arad a fost n mare parte tot opera socialistilor romni, Maniu considernd-o ino-portuna(l). Mai mult dect att, legenda initiativei constituirii Consiliului Dirigent, atribuita tot lui Maniu, se prabuseste cnd aflam ca Partidul Social Democrat a fost cel care a cerut formarea unui Executiv, ce a primit ulterior denumirea de Consiliu Diligent, n sfrsit, rolul lui luliu Maniu ncepe sa figureze n istoria Marii Uniri, dupa numirea sa surprinzatoare, nemotivata de absolut nici un merit, n fruntea Consiliului Dirigent si dupa ce mitropolitul Nicolae Balan a trecut muntii la Iasi si a cerut oficial intrarea trupelor romne n Transilvania. Nu trebuie sa ocolim realitatea: la l decembrie 1918, Armata romna intrase deja n Transilvania si ocupa din ordin pozitiile strategice ale regiunii. Mai mult, Serviciul de informatiuni si propaganda politica al Marelui Cartier General, de sub conducerea transilvaneanului Octavian Tzlauanu, activase ntreaga sa retea din Ardeal si trecuse la actiuni de organizare a garzilor nationale romnesti, altele dect cele pe care doar le preconiza Consiliul National de la Arad, le aruncase deja n lupta cu grupurile paramilitare si bolsevice maghiare, asigurnd operatiunea tactica de curatire a terenului n fata trupelor de linie romne, activitatea informativa, precum si eliminarea fizica a unor inamici. Octavian Taslauanu, secondat de locotenentul Ion

Agrbiceanu si sublocotenent aviator Aurel Esca sunt oamenii cheie ai acestei actiuni. Tot n Transilvania actiona Sectia Militara Secreta a Armatei Romniei, serviciul special compus din 31 de membri interni si 41 de colaboratori organizati n retele operative, care a avut un rol fascinant n pregatirea Marii Uniri: spionaj si culegerea de informatii politice (sef era medicul Carol I. Sotel, de origine evreiasca), informatii cu caracter militar (sef era col. Emilian Savu), propaganda n favoarea Unirii (sef era inginerul de origina maghiara Gheorghe Chelemen), infiltrare si actiune n miscarea muncitoreasca din Transilvania (sef era preotul militar luliu Florian). Existenta Sectiei Militare Secrete care actionase n Transilvania a fost dezvaluita de Aurel Gociman n 1934: "Membrii acestei organizatii au dat dovada de un curaj si o disciplina extraordinara, si de numele lor sunt legate multe acte de eroism romnesc, nainte si dupa intrarea Armatei romne. Amintim cteva: au demontat 16 tunuri unguresti din Cetatuia Clujului cu care secuii vroiau sa iasa n ntmpinarea Armatei romne; la Dej au demontat 6 tunuri; au cutreierat transeele secuiesti facnd rapoarte si spionaj; au adus documente secrete din Budapesta; au reusit sa puna mna pe arhivele profesorului Apathi; au scapat pe multi romni condamnati la moarte n Ungaria; pentru Conferinta de pace au furnizat acte de mare pret pentru interesele romnesti; au prins spioni unguri; au confiscat multe milioane de coroane transmise din Budapesta ungurilor din Ardeal; au nfiintat garzi nationale la sate si consilii; au construit linii telegrafice secrete, prinznd ordinele ce s-au dat din Ungaria sfaturilor si garzilor unguresti din Ardeal etc"422. Asadar, att la Budapesta, ct si la Arad, membrii Consiliului National nu erau singuri! Se dovedeste totodata ca actiunile Consiliului National Romn de la Arad, daca nu au fost coordonate, au fost cel putin inspirate decisiv de Marele Cartier General de la Iasi, avnd n vedere ca agentii din acel Consiliu ai Serviciului de informatiuni si propaganda politica au primit att instructiuni asupra declaratiei citite de Vaida-Voevod n Parlamentul de la Budapesta, ct si asupra ntrunirii de la Alba-Iulia, dupa cum confirma sursele implicate direct n evenimente. Faptul ca acei eroi din umbra ai Marii Uniri ramn necunoscuti nu stirbeste cu nimic din meritele liderilor politici ai Unirii - rolul lor era politic -, dar nici nu trebuie sa permita atribuirea unei glorii exagerate acestora din urma. Din pacate, si n toata actiunea de eliberare a Transilvaniei, rolul lui luliu Maniu ramne alb, el fiind preocupat sa asigure politia Vienei(). Astazi stim ca, n urma consfatuirii care a avut loc la Iasi n 5/18 noiembrie 1918 ntre mitropolitul Nicolae Balan, generalul Coanda, generalul Prezan si Ionel L C. Bratianu s-a decis grabirea patrunderii trupelor Armatei Romniei n Transilvania (la acea data se aflau la Vatra Dornei) pentru a zdrobi actiunea detasamentelor bolsevice. Totodata, a fost decisa forma de rentregire a Transilvaniei, prin renuntarea la o revolta generala a romnilor si acceptarea nlocuirii acesteia cu o mare adunare. Tot de la Iasi mitropolitul Balan va transmite prin curierii Victor Precup si pilotul Grigore Gafencu (Vasile Niculescu) un mesaj secret catre liderii Consiliului National: "n acea scrisoare, d-rul Balan facea atent pe d. Vasile Goldis, sufletul Consiliului National de la Arad, ca la Marea Adunare

Nationala din Alba-Iulia, ce se pregatea, sa nu se puna nici un fel de conditiune la unire, deoarece un asemenea fapt ar ngreuna enorm mersul tratativelor diplomatice ulterioare"423 Cei care vor straluci la Alba-Iulia vor fi Vasile Goldis si Mirort Cristea. Cuvntarea lui luliu Maniu va fi att de anosta, nct nu este citata de nici un istoric. Ca moment emotionant n toata agitatia politica din jurul acestui eveniment, ramne pagina de mare sensibilitate trimisa de regina Maria lui Gheorghe Pop de Basesti: ,Ziua mareata a mplinirii visului nostru a sosit si este o zi de biruinta, ziua cnd mi mpreun minile si aduc multumirile mele Domnului. Binecuvntat fie ceasul n care trimit aceasta vestire Ardealului. Astept ziua cea mare, cnd voi veni la voi sa vad falnicii vostri munti, izvoarele, cmpiile si caminurile voastre. Acum attia sunt copiii mei, ca mi-i inima plina de nerabdare sa mi-i strng la piept". Delegatia Marelui Sfat National care a nmnat regelui Ferdinand actul Unirii a fost compusa din Miron Cristea, luliu Hossu, Al. Vaida-Voevod si Vasile Goldis. Este evident acum ca Marea Unire nu a fost o decizie unilaterala a romnilor transilvaneni, ci o actiune complexa dusa de romni plasati n diferite functii si evenimente, de la Iasi (Moldova), la Bucuresti (Muntenia), la Arad (Banat) pina la Alba-Iulia (Transilvania). Se da astfel un continut real si deplin afirmatiei ca Marea Unire a fost rezultatul vointei poporului romn, condus de liderii sai aflati in toate provinciile tarii. Pe plan politic, activitatea organizatorica a lui luliu Maniu se transforma din ce n ce mai clar n baza pentru constituirea unui partid politic regionalist, semnal pentru liberali ca formula ncadrarii n PNL nu este sigura. Desi putem identifica n atitudinea unor personalitati ardelene, ca Vaida-Voevod, Octavian Goga, parintele Lucaciu, Vasile Goldis, tentativa de a respecta ntelegerile secrete cu fostul finantator si sprijinitor politic din perioada de ocupatie a Transilvaniei, linia regionalista a lui luliu Maniu va predomina, pe fondul instabilitatii politice de la Bucuresti. Speculnd temerile ardelenilor fata de pierderea identitatii regionale n mijlocul unei mase de "mitici" - terna draga si astazi romnilor transilvaneni -, aparitia unui nou partid major, condus de Alexandru Averescu, precum si slabiciunile Partidului National Liberal, luliu Maniu va respinge oferta de fuziune a lui Ionel I.C. Bra-tianu. Istoricii sunt unanimi n a afirma ca numai dorinta lui Maniu de a conduce a mpiedicat fuziunea. Reconstituirea miscarilor lui luliu Maniu din perioada Consiliului Dirigent arata ca, daca nu a putut negocia unirea, s-a luptat sa strnga n jurul sau o forta politica menita sa negocieze procesul de rentregire, folosind aceasta arma pna trziu, n 1928. El va manevra n continuare pentru gasirea unui partener regatean care sa dea anvergura nationala partidului sau, sa-i dea caracter regnicolar, si l va gasi prin formatiunea stngista Partidul aranesc. Pretul platit pentru acest nou compromis a fost asezarea pentru totdeauna a PN la Stnga scenei politice romnesti, fapt confirmat chiar si de evolutia sa la guvernare n perioada 1996 - 2000. Pe de alta parte, Maniu va cauta o protectie externa pentru partidul sau si se va orienta

nefericit spre tandemul maghiaro-britanic, pigmentndu-si servitutea cu legaturi ndoielnice din punct de vedere patriotic cu Vaticanul. Un alt factor care a favorizat supravietuirea unui partid regional, cu conducere familiala si legaturi budapestane, a fost esecul proiectelor lui Ionel I.C. Bratianu. Liderul liberal a iesit mult slabit politic din aventura razboiului, iar varianta sa pentru eliberarea Transilvaniei pe cale militara nu a ramas n istorie ca decisiva, fiind surclasata de optiunea istoricilor pentru semnificatia Marii Adunari de la Alba-Iulia. Modelul moral luliu Maniu. si n ce priveste conduita sa exemplara, modestia si dezinteresul material, cu care a ramas n legenda luliu Maniu, sunt cteva comentarii de facut. A fost deja probat cu documente incontestabile ca, n efortul de rasturnare a guvernului liberal din 1928, Partidul National aranesc a contractat mprumuturi imense pe numele liderilor sai. Principala sursa a fondurilor a fost banca Marmorosch Blank - un fel de Caritas sau Bancorex avnt la lettre - care a primit ordin de la organizatiile oculte din Occident, ce sprijineau urcarea lui Carol Caraiman pe Tron, sa ofere liderilor PN credite fara limita, dar si fara acoperire. Aici se afla secretul ordinului dat de Carol al IIlea, ca Bugetul tarii sa acopere deficitul bancii Blank, si tot aici originea unei celebre reactii a ministrului de Finante: "Cu ct ne-ati cumparat?" Dupa cucerirea puterii, Partidul National aranesc a militat consecvent pentru patrunderea capitalului strain n Romnia, punnd nsa drept garantie mai multe monopoluri detinute de stat. Mai interesant nsa este fenomenul - cu care noi astazi suntem deja familiarizati - al prezentei liderilor PN n consiliile de administratie ale unor banci si societati capitaliste patrunse pe piata romneasca sub guvernarea taranista. Sa nominalizam cteva personalitati ale acestei practici: "Emil Hatieganu - membru al consiliului de administratie la Banca Agrara din Cluj, la societatile Turul, Arboria, Iris, Baile Borsec si presedinte al societatii Dermata; Mihai Popovici - membru al consiliului de administratie la Banca de Credit Romn, la societatile Titan Nadrag, Astra, Petrosani, Crisciatic, vicepresedinte al Bancii Ardelene din Cluj si presedinte al societatii Casa Noastra din Satu Mare; Zaharia Boila - membru n consiliul de administratie al Bancii Agrare din Cluj; Ionel Popp - membru n consiliul de administratie al Bancii Marmorosch-Blank, al Bancii Romnesti si al societatii Discom, precum si presedinte al societatii Ady\ Valentin Porutiu - vicepresedinte al societatii Industria srmei, presedinte al Bancii Centrale pentru Industrie si Comert din Cluj, membru n consiliu de administratie al societatii Cuprum; Ionel Comsa - director general al Bancii Centrale pentru Industrie si Comert, presedinte al societatii Industria srmei si al societatii Cuprum, membru n consiliu de administratie al

societatilor Britania, Petrosani si SRD"424. Calitatea de rude cu luliu Maniu a unora dintre cei enumerati mai sus nu are importanta n acest caz, dar prezenta lor n acele posturi trezeste semne de ntrebare, daca studiem provenienta capitalului: "Cercetarea mai ndeaproape a originii capitalului societatilor incluse n tabel demonstreaza, totodata, faptul mai putin stiut ca n realitate capitalul national transilvanean se ntre patrund e a intim cu capitalul neromnesc strain sau apartinnd burgheziei nationalitatilor conlocuitoare. Astfel, Banca Ardeleana din Cluj era controlata de capitalisti maghiari; Banca Timisoarei si societate comerciala pe actiuni - de Banca anglo-un-gara din Budapesta; Dermata facea parte din concernul Cluj Shoes Ltd., care avea sediul central la Londra si asa mai departe. Se poate deduce nsa ca relatiile fruntasilor politici ai aripii ardelene cu capitalul strain erau mult mai largi, daca se are n vedere participarea lor n consiliile de administratie ale unor societati mari, caBritania, Agricola-Fonciera, Resita etc."425. Fenomenul nu ar fi fost att de grav, daca sub acoperirea acestor firme maghiaro-britanice nu se desfasurau activitati antinationale cu consecinte care se vor dovedi funeste pentru integritatea teritoriala a Romniei. Un alt episod al legendei luliu Maniu se prabuseste atunci cnd constatam ca liderul taranist era unul din cei mai bogati oameni politici din Romnia, n ncercarea disperata de a evita implicarea lui luliu Maniu n Afacerea Skoda, Romulus Boila va pune la dispozitia anchetei documente care atestau calitatea de multimilionar a sefului partidului, situatie care l scutea de nevoia unor comisioane. Aflam astfel ca luliu Maniu "a cumparat nca din anul 1904 minele de aur de la Baia de Aries, Bucuresci-Rovine, Baisoara etc., de la Kredit-Gesellschaft fiir Handel und Industrie si de la Deutsch-Ungarische Gewerschaft, mine care valoreaza un pret extraordinar"426. Dupa constituirea Romniei Mari, pentru a evita comentariile pe tema averii sale, luliu Maniu si-a trecut proprietatile miniere n administrarea nepotului sau, Romulus Boila, ncepnd cu anul 1921. Conform Adresei No. 2270/1933, Ministerul Industriei si Comertului, Directiunea Generala a Minelor din regatul Romniei, valida calitatea de proprietar a lui luliu Maniu asupra minelor din Bucuresci, Rovina, Dupapiatra si Stajina (Bouresti) din judetul Hunedoara si a minelor de aur din Baia de Aries, Baisoara si Scel, din fostul judet Turda427. Romulus Boila mai arata cu aceasta ocazie: "Nu eu, ci experti din patru tari au stabilit ca n minele arendate de mine sunt pirite n valoare de lei 500 000 000 si aur numai ntr-o singura mina, de lei 7 500 000 000 (sapte miliarde, cinci sute de milioane)"428. Este adevarat ca luliu Maniu se declara agricultor - cu accentul pe litera u429 -, ca urmare a dreptului sau de proprietate asupra modestei mosii din Badcin, ca nu avea casa si masina n Bucuresti, dar la fel de adevarat este ca nici nu avea nevoie, rudele sale apropiate si amicii din conducerea PN - Romulus Boila, Ilie Lazar, Ionel Pop, Ghita Pop, Aurel Leucutia, Ghilezan, Sever Bocu s.a. - fiind excelent amplasati n consiliile de administratie ale unor banci sau societati cu capital anglo-maghiar. n legatura cu stilul sau de lupta politica, plin de "consecventa" si de "ferma hotarre" avem din nou

cteva observatii pasagere, care sigur ca nu diminueaza rolul lui Maniu n viata politica interbelica. stim ca liderul taranist s-a suparat pe regele Carol al II-lea pentru aducerea Elenei Lupescu n tara si pentru instalarea ei la Sinaia. si-a dat demisia din fruntea guvernului si a partidului, retragndu-se la Badacin, de unde a ramas intransigent pe pozitie. Aceasta este legenda, n realitate, la numai trei luni de la numirea guvernului lorga si la numai noua luni de la retragerea sa spectaculoasa, a cerut o audienta secreta regelui Carol al II-lea, care i-a fost acordata la sfrsitul lunii iulie 1931. Ramne n Sinaia, n asteptarea unei decizii regale, si la 8 august este primit din nou, ocazie cu care luliu Maniu, n perspectiva formarii unui nou guvern taranist, se pune "la dispozitia Coroanei"430. Carol al II-lea i va aduce pe taranisti la putere, dar cu Alexandru VaidaVoevod ca prim-mi-nistru (iunie 1932). Iata nsa ca n urma unor noi demersuri, la 20 octombrie 1932, "intransigentul" luliu Maniu obtine rasturnarea de la putere a colegului sau de partid si formeaza guvernul, desi camarila regelui si Elena Lupescu erau tot acolo si se ocupau cu aceleasi afaceri care produsesera protestul liderului taranist. Aceste actiuni nu se deosebeau cu nimic de atitudinea generala a politicienilor romni sub domnia discretionala a lui Carol al II-lea si nu pot constitui, n contextul vremii, o acuza; noi punem n discutie aici legenda. De altfel, tot legenda se va dovedi si chibzuinta sa proverbiala, sistemul pertractarilor si al amnarilor fara sfrsit, de fapt, pna ce evenimentele se nscriau n matca gndirii si intereselor sale, fara ndoiala pozitive. Iata nsa ca evenimentele 1-au strivit, asa cum au strivit ntreg poporul romn. Rmne sa ne ntrebam daca oamenii politici au o responsabilitate fata de actele care influenteaza destinul tarii sau Istoria vine de undeva, ni se aplica si noi ne aplecam resemnati sub ea. Cu toate ca tema circula n mediile istoriografice pe baza unor informatii si marturii credibile, problema vietii personale a lui luliu Maniu (cu aspectul si comportamentul sau efeminat, cu refuzul casatoriei si misoginismul cunoscut, cu relatia platonica fata de Gh. Pop de Basesti - singura explicatie a numirii sale n fruntea Partidului National din Transilvania -, precum si cu informatiile larg cunoscute si comentate de presa europeana a epocii asupra violentelor sexuale din Institutul Calvinist de la Debretin), nu constituie subiect al studiului de fata. Lovitura de stat data de luliu Maniu si de Carol Caraiman ntre 7 si 13 iunie 1930 a pus capat sistemului democratic n Romnia, a compromis dinastia de Hohenzollern si zdrobit autoritatea Constitutiei din 1923. Desi, cronologic, prabusirea sistemului democratic este considerata din clipa loviturii de stat data n 1938, cnd s-a instalat dictatura regala si a fost suprimat regimul parlamentar, iar partidele au fost desfiintate, functionarea statului a fost alterata fundamental nca din 1930. luliu Maniu a apucat sa guverneze pna la 9 octombrie, cnd a aflat ca Elena Lupescu era nca din august n tara si locuia la castelul Pelisor. Probabil ca mai importanta n decizia sa a fost constatarea ca noul rege 1-a obligat sa primeasca n functiile secundare ale guvernului oameni ai camarilei sale, care controlau activitatea ministrilor. A urmat un guvern improvizat, sub

conducerea lui George G. Mironescu, pe mandatul caruia Carol a facut mai multe tentative de a-1 schimba, fie cu Argetoianu, fie cu Titulescu, fie printr-un Executiv de tehnicieni, acesta din urma fiind un experiment simptomatic pentru criza. Pn Ia urma, Crol 1-a nsarcinat pe Nicolae lorga cu "formarea" guvernului, cuvntul formare fiind deja peiorativ: lorga a primit lista guvernului de la rege, avnd doar dreptul sa-si numeasca niste prieteni n functii secundare. Prevenit de Carol ca n anumite functii "nare dreptul sa aleaga", lorga va deveni actorul unei comedii politice, n care primulministru afla a doua zi ca i s-a mai numit un secretar de stat, de care "nu se poate atinge", si ca mprumuturile statului se fac fara stiinta sa, direct de Ministerul de Finante, la indicatia regelui. De altfel, nici ministrul de Finante, Constantin Argetoianu, nu stia ce se petrece, trezindu-se n fata unor angajamente internationale luate de rege si de camarila sa n numele statului. A ramas celebra reactia lui n fata reprezentantilor marilor banci creditoare: "Am fost sub turci, am suferit ocupatia germana; acuma suntem supusi bancherilor apuseni; o primim, dar cu ct ne-ati cumparat?"431. Sa urmarim datele numirilor n functii sub guvernul lorga, pentru a ntelege bine destabilizarea totala pe care o producea Carol al II-lea n conducerea tarii: lorga a fost numit prim-ministru la 18 aprilie 1931; modificarile n componenta guvernului sau s-au produs la 20, 21, 23, 27, 29 aprilie, la 6 si 7 mai, la 17, 22 si 27 iunie, la 14 iulie si 23 decembrie, apoi, n 1932, la 7, 9, 12 si 16 ianuarie, naintea unui nou consiliu regal, la 19 februarie 1932, Carol al II-lea nsceneaza chiar numirea sa - a regelui! -, tot de catre el, ca prim-ministru432. La 6 iunie acelasi an, Carol reuseste sa distruga unitatea PN, sa-si bata joc nc o data de Maniu, si sa aduca la guvernare pe Alexandru Vaida-Voevod. Nu peste mult timp va distruge si unitatea PNL, numindu-1 prim-ministru pe Gheorghe Tatarescu. Fiind o constructie de sus n jos, o constructie de cap - acest stat modern al romnilor -, decapitarea puterii partidelor prin imixtiunile directe ale lui Carol si ale camarilei sale au concentrat foarte repede decizia ntr-o zona extrem de ngusta. Cu o intuitie care tine de frecventele sale accente de genialitate, lorga va ntelege nc din 1932 ce se ntmpla cu Romnia: din 1930, tara noastra era obligata sa treaca la planul modest al "reducerii statului la putintele societatii"433. De acum n colo, Romnia va face numai ceea ce se poate si nimic pentru marile planuri de viitor ale constituirii statului capitalist dezvoltat, democratic si puternic n plan regional. Societatea romneasca a "nghetat" atunci, la nivelul la care a reusit sa ajunga n raport cu statul sau - nationalist, fara canalizare, fara lumina electrica si fara drumuri civilizate -, traind organic n obiceiuri pagne, n frica de Dumnezeu, n loc de dragostea de Dumnezeu, descurcndu-se de azi pe mine, cu capul plecat n fata amenintarii, defilnd pe stadioane si imaginnd n fata dictatorului Carol al II-lea tablouri alegorice, la fel cum o va face mai trziu n fata tuturor dictatorilor care i-au urmat: Ion Antonescu, Ana Pauker, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Cea-usescu. Nici macar numirea lui Jean Pangal, Marele Maestru al Lojii Nationale Romne, n functia de sef al propagandei, cu toate legaturile sale internationale fabuloase si influenta sa incontestabila, nu va reusi sa aseze Romnia lui Carol II ntr-un loc demn n Europa. Tot ce a putut face Carol al II-lea ne-a ramas noua drept mostenire si astazi n istoriografie si

n mentalitate: vinovate ar fi degradarea situatiei internationale, schimbarile profunde n politica europeana, aparitia fascismului si nazismului, razboiul si mpartirea lumii de catre Marile Puteri, nu noi. Un singur lucru nu se spune: ca statele pentru asta exista, pentru asta se constituie n jurul unor valori si n interiorul unui teritoriu, pentru asta si ntaresc diplomatia si puterea militara, pentru asta dezvolta economia si schimbul, pentru asta fac spionaj pe teritoriul altor state si pentru asta ucid, atunci cnd patria este n pericol tocmai ca sa-si apere natiunea n fata acelor amenintari. Perioada 1930 - 1937 este caracterizata prin suspendarea de facto a Constitutiei, prin hotarri discretionare ale regelui n compunerea guvernelor, prin ilegalitati financiare, economice si degradarea rapida a autoritatii statului n fata atitudinii tot mai radicale a Miscarii legionare, n numai un deceniu, n viata publica a tarii va fi introdus asasinatul politic, ntr-un adevarat razboi civil care pe care, romnii omorndu-si liderii ntr-o atmosfera de pierdere totala a oricarei moralitati. Primul ministru al tarii I.G.Duca lasat n gara fara nici o garda si mpuscat n cap ca un cine; zeci de intelectuali legionari scosi noaptea din case, din spitale, din universitatile n care predau si executati pe cmp; introducerea legilor rasiale n Romnia, unde se presupunea ca evreii trebuie sa scape; un alt prim-ministru omort n masina pe strada; alti legionari executati si expusi n pietele oraselor; oameni politici asasinati n celulele nchisorii; Nicolae lorga omort pentru un protest; oameni de afaceri nchisi n sectiile homosexualilor din puscarii pentru ca nu au dat ct spert trebuia regelui; politica externa - o inutila agitatie n slujba unei utopii; Cadrilaterul, Basarabia si nord-vestul Transilvaniei pierdute, cu tot cortegiul de masacre la care au fost supusi acolo romnii nevinovati - acesta este bilantul domniei celui adus la conducerea tarii prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930. Nu a fost nimeni pe scena politica a tarii care sa nu fi cunoscut ce fel de om era Carol, ce caracter si ce intentii avea. De aceea nu exista nici o scuza. Doi barbati, Gheorghe Tatarescu si Armnd Clinescu, au ncercat sa mai salveze ceva, la fel de ilegitimi amndoi ca si regele lor, luptnd pe doua fronturi: si mpotriva miscarii nationalist extremiste si mpotriva comunismului. Pe amndoi i-au curatat cele doua forte, ei neavnd nimic n spate dect o monarhie compromisa, ncercnd sa repare si el grava eroare de a se fi jucat cu destinul tarii, luliu Maniu a preluat cu fariseism lozinca democratiei, sistem politic devenit cu anul 1930, n loc de realitate, din nou un ideal. Astazi, la 70 de ani de atunci, democratia nca a ramas n stadiul de ideal pentru romni.

Liftele comuniste

Comitetul Central al Partidului Muncitoresc din Romnia: Ana Pauker(Anna Robinshon ram), Vasile Luca(Luka Laslo - ungur), Chivu Stoica(igan bulgar), Teohari Georgescu(Burah Tescovich - ram), Lotar Rdceanu(Lothar Wetzel - ram), Alexandru Chiinevchi(Jakob Broitman - ram), Alexandru Moghioro(Moghioros Sandor - ungur), Leonte Rutu(ram), Emil Bodnra(ucrainean Bodnarenko, Bodnariuk) i Gheorghe Gheorghiu Dej. n noiembrie 1944 Ana Pauker propune legionarilor s treac n mas la comuniti, alian care va dura pn n august 1945. n aprilie 1945 conducerea de faad a comunitilor este asigurat de I. Fori(ungur) cu o troic format din C. Prvulescu, I. Ranghe i E. Bodnra iar n toamn i-au conducerea A. Pauker, V. Luca, T. Georgescu i Gh-Gheorghiu-Dej dar puterea efectiv o deineau tot Cominternitii Pauker, Chiinevschi, Bodnra, V. Luca. n anul colar 1948 ,,istoricul naional Mihai Roller fiul rabinului Roller din Buhui a fcut primul pas ctre rescrierea istoriei Romniei prin tiprirea primului manual de coal scris de el dup indicaiile i procedeele venite de la Moscova i experimentate de genialul Stalin cu istoria ruilor. De profesie inginer, cracanat venetic i comunist cominternist avea o ur visceral asupra a tot ce era romnesc iar pe romni i dorea disprui din istorie! Din acest an s-a introdus obligativitatea de a nva limba rus iar ca lectur obligatorie lucrarea de temelie a lingvisticii ,,Stalin i problemele lingvistice! Tot n acest an s -au afirmat poetesele comuniste evreicele Nina Cassian, Maria Banu i Veronica Porumbacu, consngeanul ram Mihai Breslau i ideologii-culturnici M. Roller, N. Mocanu, Friedman Cmpina, aul Brukner Silviu Brucan i alii. n anul 2007, Radu Ioanid, cazar de soi i mincinos aijderea, a scris o carte despre acest nemernic Brucan, n care l scoate disident anticomunist! Livia Grg evreica, profesoar de filozofie i ofier de securitate din 1948 a epurat toat opera lui Mihai Eminescu dar din anul 1945 M. Roller mpreun cu T. Vianu au distrus din fondul secret al Academiei Romne cteva mii de manuscrise ale lui Eminescu printre care i cel cu Doina, De discreditarea continu a marelui poet pn dup 1990 s -a ocupat i evreul Zigu Ornea care a fost un apropiat al clicii criminale format din Roller, Rutu, Gogu Rdulescu, toi cazari pur snge cu stelue roii ia r astazi o face cu multa ura mucosul culturnic H. R. Patapievici. Ana Pauker Nscut Rabinsohn la 13 decembrie 1893 la Codeti Vaslui(alte surse spun c s-a nscut n Basarabia la Bli, fiica hahamului Rabinsohn, ajunge din Basarabia n urma pogromurilor teribile organizate de ,,Ruii adevrai n fruntea crora se afla Purischievici n anii 1904-1905 n Rusia i n special n Basarabia, refugiindu -se la Iai). A fcut studii medii ajungnd nvtoare. n preajma anului 1914 se nscrie n micarea socialist extremist unde se ntlnete cu Rakovski, Cristescu, Plpumaru, Frimu, Piurc, Alfred Mooiu, N.D. Cocea, Dr. Parhon ce formau statul major al Partidului socialist romn afiliat la Internaionala a ll-a socialist. Vine la Bucureti n 1913 i ia legtura cu socialitii romni care o suspectau de spionaj n favoarea ruilor ariti. n 1915 este implicat direct n atentatul cu bombe de la episcopia ungar de la Hajdudoros pentru a obliga Romnia s intre n rzboi. n anii 1916 au circulat n Europa mai multe hri privind viitoare mprire. Una conceput de masoneria de rit scoian condus de doi scoieni dup cetenie, iudei dup neam i mozaici dup religie, atribuia Ardealul Ungariei care mai includea largi spaii din Iugoslavia i din Cehoslovacia. n timpul rzboiului bolevicii cazari au elaborat un plan de cucerire a Europei cu ajutorul statului arist care doreau s-l ia n stpnire iar Budapesta era n planul lor, punctul central de unde trebuia s se atace vestul Europei. n iulie 1919 trupele armatei ungare comuniste dup ce au atacat fr sori de iznd Cehoslovacia i Iugoslavia pentru a le smulge teritorii ct mai mari, au atacat vestul Ardealului dar romnii i dau peste cap i ocup la sfritul lunii Budapesta. Bela Kun conductorul comunitilor mpreun cu toat banda care erau toi cazari, au fugit la Moscova. Cnd ungurii au atacat n Ardeal, ruii trebuiau s ne atace n Basarabia dup planul ntocmit de Kun i Lenin. La 13 decembrie 1919 cnd se srbtorea prima Unire a

teritoriilor locuite majoritar de romni, a avut loc o demonstraie a tipografilor din Bucureti care au strigat ,,Jos Romnia Mare!. Printre instigatori a fost i Ana Rabinshon Cnd cazarii bolevici au ajuns stpnii notri n toamna anului 1944, tot timpul ne-au uierat n urechi c am ntrziat revoluia bolevic cu 25 de ani! Dup unirea Basarabirei cu Romnia, mpreun cu cazarul comunist Goldstein Ana Pauker organizeaz n 1920 atentatul din Senatul Romniei unde moare preedintele Senatului, un episcop ardelean i un deputat iar 17 persoane sunt rnite. Goldstein este prins i condamnat la ocn pe via, iar vipera scap fugind n Elveia. Se ntlnete cu Marcel Pauker cu care se cstorete i ajung amndoi la Odessa pentru a organiza campania bolevic mpotriva Romniei i n special n Basarabia. Cnd au nceput luptele interne n oligarhia bolevic, Ana Pauker l toarn pe Racovski(care ajunsese guvernatorul Ucrainei) N.K.V.D.-ului care l execut. Dup scurt timp n anii 1930 i trimite soul pe mna clilor - isprav foarte mult apreciat de Stalin pentru c avea devieri iar NKVD i-a schimbat direcia ctre lumea cealalt! Dup 1934 revine n Romnia ca agent bolevic unde desfoar o furibund propagand mpotriva rii pentru care este arestat n anul 1936 i condamnat la 10 ani detenie. La proces s-au prezentat mai muli avocai care s o susin fr plat! Este eliberat n anul 1940 la intervenia ministrului Germaniei la Bucureti, Fabricius care a cerut predarea ei bolevicilor odat cu Basarabia i Bucovina! Instalat la Moscova, a obinut cetenia rus fiind pus ntr-o nalt funcie n Comintern, primind de la Stalin titlul de general al armatei roii. Conlucrnd cu G. Dimitrov ajuns dup 1945 preedinte al Bulgariei teroristul care a incendiat Reichstag-ul Germaniei n anul 1933 au elaborat planurile de expansiune a bolevismului cazar n sud-estul Europei. Era lipsit total de cultur, nu avea talent oratoric, avea un fizic respingtor era gras, urt i scund dar era un agent de execuie extraordinar, ca o mainrie infernal. Era vanitoas, de o ambiie fr limite, iubitoare de lux i opulen, de o cruzime animalic, isteric i imita pe mprteasa Ecaterina ll -a a Rusiei n aventurile amoroase. Se spunea despre ea c era singura care putea s comunice telefonic cu Stalin. n septembrie 1944 Ana Pauker a fost adus de la Moscova cu avionul pentru a conduce Romnia. Fratele ei Zalman Rabinshon, era considerat de Moses Rosen un sfnt al mozaicilor!!! Dar pentru romni ce a fost acest neam blestemat? Numit ministrul Afacerilor Externe al Romnie n 1946, dup ce a organizat poliia ca o structur terorist, a artat ,,ttucului c este nainte de toate o comunist adevrat, distrugnd cu snge rece orice urm care ar fi amintit de identitatea romnilor pe care i ura cu o slbticie fr margini, fapt pe care nici nu cuta s-l ascund. n anul 1952 l pred fr tirea celorlalte lifte comuniste romne, pe Pantelimon Halipa agenilor NKVD din Chiinu unde i se cere s recunoasc faptul c unirea Basarabiei cu Romnia a fost ilegal. Acesta refuz i bolevicii i dau trei ani de meditaie n Siberia, dup ce fcuse doi ani de pucrie i n Romnia condamnat de cazarii bolevici pentru acelai lucru. Pantelimon Halipa a fost preedintele Sfatului rii din Basarabia care la 27 martie 1918 a realizat unirea acestei provincii cu Romnia. Dup revenirea n ar mpreun cu ali basarabeni intervine pe lng comunitii romni pentru a cere retrocedarea Basarabiei dar nu primete nici un rspuns. Armatele bolevice se retrag din Romnia din partea a doua a anului 1958. Ana Pauker a fost o terorist absolut i o stpn cu puteri nelimitate muli ani asupra romnilor! A fost privit de ctre romni ca cea mai crncen c petenie a lui Antihrist care urmrea s distrug bisericile i tot ce era legat de religie i cultur la acest neam! A cumprat mai multe maini de lux pe care le folosea numai ea dar le explica oamenilor muncii c ara nu are bani s cumpere cereale dup seceta din 1946. Hidoas, fr a atrage pe cineva ct a fost o anonim, dup ce a devenit cea mai puternic persoan din Romnia, avea nravul s-i aleag tineri pe post de armsari care s-i liniteasc poftele carnale. Ea care i eticheta de ,,fasciti pe toi cei care ncercau s critice ct de puin unele aciuni ale regimului, avea ca secretar i armsar de pat pe fostul ministru legionar Vojin. Tiran al Romniei, amant corpolent i dezgusttoare, jidauca Ana Pauker a reamintit viaa de decaden a Elenei Lupescu i a mprailor bizantini. n iunie 1952 pierde toate funciile i puterea din partid fiind acuzat de ,,trokism, trdare i de legturi cu serviciile strine iar

dac nu ar fi murit ttucu atunci i-ar fi pus i ea capul pe tipsie pentru cauza bolevicmului cazar.. Ana Puaker a fost debarcat n aceeai perioad cnd la Praga se judeca procesul Slansky unde rami comuniti care i-au ajutat pe mozaici cu arme n anii 1944-1947 i nu combteau sionismul erau acuzai c saboteaz comunismul . n Cehia s-a lsat cu execuii de sataniti. Se atepta ca i tovara Ana s aib aceeai soart dar moartea lui Stalin a scpat-o. Stalin a vrut s le-o plteasc mozaicilor pentru c l-au tras pe sfoar cu ,,afacerea privind nfiinarea statului Israel i exportul revoluiei mondiale. ,,Ttucu d colul n martie 1953, iar tovara Ana scap de soarta pe care a avut -o Vasile Luca, aa c moare uitat de tovari dar de moarte natural n anul 1960. A avut un fiu, Vlad, nscut prin anii 1922 i o fiic Maia care dup ce mum-sa a dat colul, a ters-o n strintate dar a revenit n anul 1990 s ne pun de o Alian Civic mpreun cu ali consngeni, poveste n care au crezut muli romni. Petru Groza Nscut n Deva era de profesie avocat i a aprut prima dat n politic n anul 1921 adus de Goga. El constituie un caz patologic clasic: suferea de mania grandorii i de obsesie sexual. Era absolut iresponsabil. A fost atras n organizaia comunist n anii 1929 prin intermediul uneia dintre amantele lui, o unguroaic din Cluj creia i -a cldit un adevrat palat. A finanat la greu aciunile teroriste ale comunitilor din Romnia precum i propaganda acestora fiind arestat n iarna anului 1940 i anchetat pentru nalt trdare. Este scos din arest de ctre Mihai Antonescu iar ancheta se suspend. Toate aciunile lui politice au fost dictate de agenii moscovei i snt cazuri cnd el afla din ziare despre declaraiile pe care le fcuse ori de anumite decizii pe care le luase n Consiliul de Minitri. Toate aceste decizii erau luate de Ana Pauker, Emil Bodnra i Vasile Luca la care trebuie adugat Iosif Chiinevschi. Toi strinii spunea despre acest ticlos c era cel mai iresponsabil supus al Moscovei. n presa american din anii 1945 se spunea despre Groza: ,,are un oarecare farmec, ambiii nemsurate i posed o imens traist cu cele mai scrboase glume i anecdote. N-are nici o moral i nici un fel de prestigiu; e socotit momia momilor! Medicii considerau c personalitatea moral i echilibrul lui Groza erau complet descompuse iar el era gunoiul perfect care putea purta eticheta de ,,adevrat romn. ,,Guvernul Groza constituit la 6 martie este un guvern Viinski. Pentru moment Romnia a pierdut orice frm de independen. Declaraia Molotov i Convenia de Armistiiu au fost tratate ca simple foi de hrtie. Organele administrative, armata, jandarmeria, poliia, justiia, comunicaiile, propaganda snt n minile minitrilor care aparin partidului comunist condus de cetenii sovietici Ana Pauker, i Laszlo Luca (U.S.A Natinal Archives, Washinton D.C. Record Group 43). Emil Bodnra cel mai feroce instrument al Moscovei. Era strin ca i Pauker de neamul romnesc, tatl su Bodnariuk sau Bodnarenko era rutean din nordul Bucovinei iar mama era nemoaic. A fost descoperit c fcea spionaj pentru rui fiind ofier n armata romn i a fost condamnat n contumacie n anul 1936, reuind s fug la bolevici. A stat pn n primvara anului 1944 cnd a fost parautat n Bucureti. El l -a luat pe Antonescu de la palatul regal, l-a dus n Vatra Luminoas i la scurt timp l -a predat ruilor. El a distrus complet armata romn, a arestat i deportat zeci de mii de ofieri, procednd la masacre fr precedent asupra celor care au ncercat s se revolte mpotriva ideologiei bolevice. Iubitor de lux i de petreceri, imoral i viclean, de o ambiie nemrginit, era un adevrat maestru al corupiei i idol al dominaiei sovietice. Chiar i Ana Pauker mpreun cu banda de cominterniti se temeau de el. (Hoover Archives, Stanford University, Palo Alto, U.S.A. Collection G. Caranfil i Brutus Coste). Sorin Toma, cel care a semnat articolul defimtor mpotriva lui Arghezi, a fost unul dintre trdtorii din anul 1940 pentru c se luda c a luptat n armata bolevic din anul 1943 pn n 1945! Dar vizita unei delegaii bolevice din Rusia i -a umbrit aura de erou declarnd c nimicul a dezertat din armata romn stnd ascuns prin satele din Transnistria de unde i

turna pe partizani la romni. A urmrit prin acest articol s-l instaleze pe A. Toma, tatl lui pe soclu ca cel mai mare poet de stnga al romnilor acesta fiind o nulitate. Articolul a aprut n ianuarie 1948. n Scnteia unde era redactor ef Leonte Rutu. Era cazar i n anul 1988 pleac n Israel, de unde i trmbieaz nevinovia. Scrisoarea pe care a semnat-o a fost ticluit de tovaraa Ana Puker mpreun cu Chiinevschi iar ,,corectorul a fost Leonte Rutu. Tovarul Ghi-Dej i Apostol nu au tiut nimic dar nici nu au putut s se opun iar fctura cazarilor a stat n picioare pn ce ei au pierdut puterea n CC al PCR adic dup plecarea ruilor din anul 1958! Arghezi a fost reabilitat dup aceast dat. Benjamin Vilner, inspector la Ministerul Culturii i ,,ochiul care vede tot n ace st domeniu, fiind acceptai numai cei care slveau comunismul i bolevismul sovietic n frunte cu marele geniu al omenirii Stalin. Multe gunoaie au nflorit mucegind memoria neamului romn. Walter Neulander Nemet Roman, general n armata romn, ofier NKVD. A fost n anul 1945 propus pentru Ungaria s preia puterea n numele ungurilor, dar ulterior bolevicii au hotrt s fie trimis n Romnia pentru c oriunde trebuia jidanul s slujeasc interesul Satanei o fcea cu zel n orice ar n numele btinailor i numai n dauna lor. n anul 1988 nc era sufltor de tain pentru Elena Ceauescu, considerndu -se marginalizat ru cum s-a plns de cteva ori dup anul 1990 odrasla lui Petric i lupoaicele. Vladimir Tismneanu Tisminewski fiul unor foti ofieri NKVD, adus din Galiia iar acum este membru al Institutului pentru Studierea Comunismului n Romnia. A fcut parte din nomenclatura tinerilor comuniti UTC dar fiind cazar sprinten, li -a luat zborul n SUA. Revine n Romnia pentru c Bnai Brith i-a dat noi sarcini s ndeplineasc mpotriva romnilor. La institutul amintit s-a aciuat i Radu Ioanid care nu tie despre romni c au asasinat sute de mii de ovreiai neprihnii fiind n ceat cu alt romn venetic Horia Roman Patapievici. Ei care snt odraslele unor conductori din armata secret a lui Ana Pauker, aa cum prinii lor ne-au rescris istoria, acelai lucru l face acum ,,noua generaie dar slujind o alt stpnire. Numai un popor de tmpii condus de bande de trdtori i de lic hele poate accepta aa ceva.

Ah, ce nfiortoare osnd!

24.11.2011 Chiar pe prima pagin, sptmnalul ploietean Virtutea, din 4 februarie 1928, publica un articol ncheiat cu un apel pentru graierea unui cunoscut militant al ideilor socialiste i c omuniste, Mihai Gheorghiu Bujor. Articolul, intitulat Gemete din besna Doftanei, vrea s impresioneze i de aceea e sumbru i lacrimogen.ntre zidurile inchizitoriale ale Doftanei, geme un suflet de romn ce pn mai anr fcea fal democraiei romneti. n celula infernal dela Doftana se topete de viu un frate de-al nostru care sa jertfit pentru bine i dreptate, scrie dintru nceput anonimul autor al articolului, nmuindu -i pana n lacrimile de crocodil cu care l cineaz pe deinut. Aa de impresionat este, nct se ncurc n vorbe: cum adic M. G. Bujor pn mai anr fcea fala democraiei romneti? Acum de ce nu o mai face? Sau voia s spun c pn mai anr Bujor era liber? El fusese arestat i condamnat la nchisoare pe via, n anul 1920, nicidecum anr, ceea ce nseamn cu doi ani n urm. Dar cine a fost sufletul de romn care sa jertfit pentru bine i dreptate? Mihai Gheorghiu Bujor (1881 1964), jurist de formaie, a fost un militant socialist i, apoi, comunist. A fost arestat n anul 1918, pentru c susinea ca un suflet de romn, desigur c Romnia Mare era un stat imperialist, creat prin rapt teritorial. A fost eliberat la cteva luni dup arestare i a tulit-o n ara Sovietelor, unde, mpreun cu un grup de socialiti romni de diferite etnii, n frunte cu Rakowski i Cristescu Plpumaru, s-a ntlnit cu diferii fruntai comuniti, chiar i cu Lenin. Aa s-a pus la cale crearea Partidului Comunist din Romnia

(nu Romn, ci din Romnia), ca o oficin a KGB-ului i a Internaionalei a III-a comuniste. Bujor nu a apucat s participe la crearea PCR, pentru c, n 1920, rentors n ar, a fost arestat i condamnat la nchisoare pe via. Dar s ne ntoarcem la articolul din Virtutea i s ne nduiom de frazele autorului: n blestemata ocn (ocna de-adevratelea e ceva mai departe, la Telega, dar ce mai conteaz?! - n. m. NH) Doftana, acolo unde nu se zresc razele soarelui. Acolo, unde nu se aude ciripitul pasrilor. Acolo, n pustietatea sinistr, i deapn ultimele zile chinuitul chip de alt dat: M. Gh. Bujor!!! Ah, ce nfiortoare osnd! Ce ngrozitoare chinuri! Nici Mntuitorul omenirii na ndurat atta martiraj. Sigur, un condamnat la nchisoare pe via poate strni mil i comptimire. Totui mi se pare cam exagerat compararea cu Isus Hristos a unui individ care a uneltit contra propriei patrii. i mai departe: Dintre zidurile torturtoare ale Doftanei, strbate n inimile noastre rsunetul mugetelor sfietoare ale lui Bujor care strig desndjduit: salvai-m, frailor!. Sinistr imagine: cel comparat cteva rnduri mai sus cu Mntuitorul, mugind, fie chiar i sfietor. Cnd vrei s storci lacrimi cu orice pre, o mai nimereti ca Irimia cu oitea-n gard. Articolul se ncheie cu un apel ctre ministrul Justiiei, cunoscutul avocat, ziarist i om politic Stelian Popescu (1874 1960), cruia i se cere scoaterea la lumin din besna Doftanei a lui Bujor, ca o oper de sfnt dreptate i de adevrat democratism al ministrului mpritor al dreptii. Ministrul nu-l va graia pe M. G. Bujor. Abia peste ase ani, n 1934, va fi graiat. Nu se potolete din activitatea subversiv politic i, n anul 1937, a fost ntemniat din nou, rmnnd n nchisoare pn imediat dup actul de la 23 august 1944. N. Hristodore

Partidul Comunist din Romania - agentura sovietic anti-romneasc avnd drept scop dezmembrarea statului romn
La 25 octombrie / 7 noiembrie 1917, lovitura de stat n urma creia bolevicii preiau puterea n Rusia Puinii comuniti din Romnia au neles c soarta lor era strns legat de aceea a bolevicilor rui, c singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolevicii rui, ajutor n schimbul cruia ei erau gata s se subordoneze complet acestora, n dauna celor mai importante interese naion ale. Aceasta i-a plasat, de la nceput, pe poziii subversive, antistatale i antinaionale, antiromneti n ansamblul lor. Din decembrie 1917, M.Gh. Bujor, membru n Comitetul de aciune al Partidului Social-Democrat din Romnia, cu sediul la Odesa, ii cere ajutor lui Leon Troki, la acea dat comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, pentru nceperea revoluiei bolevice n Romnia. Bujor i a tovarii si nfiineaz un centru de organizare i propagand revoluionar romn l a Odesa, care a rspndit, cu concursul soldailor rui, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemrile lui Lenin i Troki la pace. ajutor lui Troki: "Noi considerm momentul politic i social intern i extern foarte favorabil pentru a ncepe n Romnia lupta final." Pentru a-i ntemeia un partid propriu, comunitii romni au avut nevoie expres de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis n Rusia, n toamna lui 1920, o delegaie alctuit din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Fluera i David Fabian. Dup discuii ndelungate i aprinse cu Zinoviev, Buharin i chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaiei au acceptat cele 21 de condiii necesare pentru afilierea la Comintern, Fluera fiind trimis napoi n ar, deoarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflndu-se ntr-o vizit prin Rusia Sovietic.

Aceast acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, n februarie 1921, scindare n urma creia, la 8 mai al aceluiai an, a luat fiin Partidul Socialist Comunist ca secie romn a Internaionalei Comuniste. Pentru c primul Congres al Partidului a fost ntrerupt de intervenia poliiei, la 12 mai 1921, lucrrile sale au fost reluate la Ploieti, la nceputul lunii octombrie a anului 1922. n noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din Romnia, noua denumire a sa, care se va menine pn n octombrie 1945. Partidul avea 2.000 de membri si a avut o politica trdtoare i antinaional. Primul punct al Statutului prevedea c: "Partidul Comunist din Romnia este o seciune a Internaionalei Comuniste. El nu are alte scopuri dect acelea ale Internaionalei creia i aparine". La punctul al doilea se arta c: "Tezele i hotrrile de orice fel ale Internaionalei a III-a Comuniste sunt obligatorii pentru toi membrii i toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist." Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului romn, susinute public de ctre comuniti, i eecul tratativelor romno-sovietice de la Viena, din martie-aprilie 1924, au condus la trecerea n ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924-- pana in august 1944 Rspunsul Uniunii Sovietice nu s-a lsat ateptat prea mult, aceasta formnd, n vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republic Sovietic Autonom Moldoveneasc, iar n septembrie provocnd revolta de la Tatar Bunar, sprijinit de comunitii romni, mai ales de cei din Basarabia. Partidului Comunist din Romnia, total subordonat Rusiei i indeplinind planurile Rusie bolevice, a fost condus de ne-romni mpotriva romnilor i a Statului Romn. Cu exeptia primului secretar, romnul Gheorghe Cristescu, eliminat n 1924 tocmai sub acuzaia de naionalism, toi ceilali secretari generali ai partidului au fost numai strini, i anume: Elek Kbls, maghiar, ntre 1924 i 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, ntre 1928 i 1931; Alexandru tefanski (Gorun), polonez, ntre 1931 i 1934; Eugen Iacobovici, evreu, ntre 1934 i 1936; Boris tefanov, bulgar, ntre 1936 i 1940; Miklos Goldberger, evreu, n 1940; i tefan Fori, evreu ungur, ntre 1940 i 1944. Cei mai de seam lideri comuniti romni ai anilor '20 - '50 au fost recrutai ori s-au pus la dispoziia serviciilor secrete sovietice, remarcndu-se dup 23 august 1944 n aciunea de sovietizare a Romniei: Ana Pauker, Lucreiu Ptrcanu, Emil Bodnra, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza i alii. --Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gndirii arestate, Nr. 29 Basarabia sau litigiul romno-rus / Basarabia si Cominternul

1919 - 1944: Rusia finaneaz terorismul mpotriva Romniei

Devenii mercenari ai puterii bolevice, iar din martie 1919 ai Cominternului - acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea ntregii planete fa de interesele Rusiei sovietice -, comunitii romni a trebuit s fie pltii de aceasta pn n 1944, cnd povara plii a trecut pe umerii poporului romn. Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arat c Secia de propagand Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia i 60.000 de ruble pentru restul Romniei, iar pentru revoluionarii romni aflai la Odesa se cereau 20.000 de ruble. De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea n misiune n Romnia a tovarilor Goldenberg, Rozenkran, Brigodirenko, Stncescu i Panaitescu, cu toii dotai cu geamantane cu fund dublu i cu materiale de propagand. Sumele pltite erau: pentru Stncescu, 12.000 de ruble sovietice i 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov i 3.000 de lei, iar pentru ceilali, 5.000 de ruble sovietice i 7.000 de ruble Romanov.

Tot n acest sens, trebuie s artm c reprezentantul Grupului comunist romn, care a nceput s funcioneze la Odesa imediat dup terminarea primului rzboi mondial, cunoscut sub psudonimul "Baronul", a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitane ce probau c primise de la delegatul Moscovei, un anume tovar Zalik, ajutoare nsumnd cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva i 4.000 de coroane cehe. Ceva mai trziu, un anume activist Cosma emitea chitane atestnd ncasarea unor sume variabile pentru ntreinerea membrilor Partidului Comunist din Romnia, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5 .500.000 de coroane cehe la o dat neprecizat i alte 360.000 la 1 iulie 1925. Rspltirea comunitilor romni de ctre Moscova a continuat, aa cum spuneam, pn n 1944, n luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble i aa mai departe. Aceast subordonare fa de interese strine a impus comunitilor romni metode i mijloace de aciune conspirative i ilegale, chiar i atunci cnd partidul lor s-a aflat n legalitate, precum i adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce ngreuneaz foarte mult munca cercettorului n acest domeniu. Comunismul romnesc de la nceputuri pn la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej - Eugen Denize, Memoria, Revista gndirii arestate, Nr. 29

nceputul comunizrii Europei

Intre anii 1918-1920, in majoritatea statelor europene se infiinteaza partide comuniste. In statele vecine Rusiei s-a actionat in scopul formarii unor guverne comuniste. Abdicarea Tarului Nicolae al II-lea (28 martie 1917) si triumful loviturii de stat bolsevice din 7 noiembrie 1917 impotriva guvernului Kerenski a avut consecinte dezastruoase pentru Romania angrenata in razboi contra Puterilor Centrale. Defectiunea rusa a dus la iesirea din razboi si semnarea pacii (7 mai 1918). Intre cele doua date (abdicarea tarului si lovitura de stat bolsevica) au avut loc, pe teritoriul Romaniei, manifestatii ale soldatilor rusi sprijinite de grupari socialiste. Astfel, la 1 mai, sunt eliberati din arest, la Iasi, comunistii C. Rakovski si M.Gh. Bujor, care se refugiaza in Rusia. C. Rakovski devine comisar al poporului in Ucraina, iar M.Gh. Bujor, revenit in Romania pentru a sprijini celulele comuniste, este arestat (in anul 1920) si condamnat pe viata, fiind gratiat in anul 1933. Comunistul Max Wexler, arestat in aprilie la Bacau, este impuscat la 14 mai in urma incercarii de evadare. La 30 noiembrie, Lenin trimite un comando bolsevic format din 80 de teroristi coordonati de S.G. Rosal, fost comandant al fortaretei Kronstad, cu scopul de a-l asasina pe regele Ferdinand si pe generalul rus Scerbacev si a proclama Republica Sovietica. Tentativa esueaza la Iasi, Rosal fiind impuscat de autoritati. In urma revolutiei proletare din Ungaria, se proclama, la 21 martie 1919, Republica Sfaturilor sub conducerea comunistului Bela Kunn, iar in iunie, in Slovacia, se proclama Republica Sovietica, lichidata, la 7 iulie, de armata din Praga. Armata romana din Transilvania fiind atacata de trupele comuniste maghiare trece la contraatac, iar la 3 august intra in Budapesta, punand capat regimului comunist. La 2-4 martie 1919 are loc formarea Internationalei Comuniste, iar la 19 iulie - 7 august 1920, la Moscova, la Congresul al III-lea, se adopta 21 de puncte privind ideologia si tactica comunista, conditie pentru partidele socialdemocrate de afiliere la Comintern. Prin acestea, se prevedea cucerirea puterii politice prin revolutie, dictatura proletariatului, formarea partidelor de cadre, distrugerea statelor burgheze, centralismul de stat. -- Terorism si comunism in Romania precomunista - Emil Tircomnicu, etnograf, Ziua, 8 mai 2003

La 1 noiembrie 1920 Rusia nu recunoaste unirea Basarabiei cu Romania. La 8 decembrie are loc atentatul de la Senat, planificat pentru asasinarea lui C. Argetoianu, ministru de Interne, in care-si pierd viata ministrul D. Greceanu, episcopul unit Radu al Oradei si senatorul Spirescu. Autorul atentatului, comunistul Max Golstein, este arestat si condamnat pe viata (moare de pneumonie in anul 1923). In 12-18 septembrie 1924 au loc evenimentele de la Tatar-Bunar. In judetul Ismail isi fac aparitia bande de teroristi bolsevici care ucid si jefuiesc pe localnici. Primind ajutorul unor localnici de nationalitati straine, teroristii proclama Republica Sovietica Moldoveneasca. Armata romana intervine si sunt arestate 489 persoane, 9 fiind de nationalitate romana. In urma procesului din 24 august 1924 - 2 decembrie 1925 sunt condamnate 85 de persoane, nici una de nationalitate romana.

PRIMUL CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMNIA

BY I O A N S C U R T U ON 2 2 D E C E M B R I E 2 0 1 1 L E A V E A C O M M E N T

Cercetnd istoria partidelor politice din Romnia, se poate lesne constata c Partidul Comunist Romn (ntre 1948-1965, cu denumirea Partidul Muncitoresc Romn) le-a depit cu mult pe toate n privina numrului de ani la putere.

Partizanatul politic a fcut ca acest partid, inclusiv Congresul de constituire, s nu cunoasc o abordare obiectiv sine ira et studio. Lucrrile publicate despre primul Congres fie au ignorat momentul, fie i-au exacerbat importana, fie l-au mpins n derizoriu. Pn la 23 august 1944, istoricii au menionat cu totul sporadic crearea P.C.R. De pild, N. Iorga, n volumul al X-lea din monumentala Istorie a Romnilor, meniona doar arestarea i condamnarea delegailor la Congresul din mai 1921: Atrai la clubul din dosul Palatului, socialitii fur arestai i condamnai la cte cinci ani; deputaii lor fur i ei cuprini n aceast msur. Dup 23 august 1944, istoricul oficial al P.C.R. a devenit Mihail Roller, sub redacia cruia s -a publicat manualul unic pentru nvmntul mediu (liceu), cu ediii succesive n 1947, 1948, 1952 i 1956. Lucrarea a fost elaborat n condiiile n care Romnia se afla sub ocupaia sovietic. Despre Congresul I al P.C.R. s-a scris n capitolul intitulat Romnia n perioada avntului revoluionar creat sub influena Marii Revoluii Socialiste din Octombrie (1917-1923). Semnificaia era ilustrat printr-un citat din Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului: Crearea Partidului

Comunist din Romnia a constituit o victorie istoric a leninismului mpotriva oportunismului i reformismului n micarea muncitoreasc din Romnia. Partidul Comunist s-a plmdit n focul luptelor de clas din Romnia anilor 1918-1919-1920, n focul avntului revoluionar produs n ara noastr de victoria Marii Revoluii Socialiste din Octombrie. Dup retragerea trupelor sovietice din Romnia, n 1958, i, mai ales, dup Declaraia P.M.R. din aprilie 1964, s-a nregistrat o tendin de echilibrare a raportului dintre istoria P.C.R. i a celorlalte partide, dar s-a meninut exacerbarea rolului comunitilor. De exemplu, n lucrarea Romnia dup Marea Unire, vol. II, partea I (1918-1933), semnat de Mircea Muat i Ion Ardeleanu, n capitolul intitulat Consolidarea statului naional unitar romn. 1919-1923, Partidul Naional-Liberal beneficia de 14 pagini, n timp ce P.C.R.-ului i s-au rezervat 52 de pagini! Dup decembrie 1989 s-a trecut n extrema cealalt. P.C.R. a fost prezentat ca un partid de trdtori i spioni, pui n slujba Kremlinului, iar regimul politic n fruntea cruia s-a aflat a devenit ilegitim i criminal. Istoricul nu are ns menirea de a elogia sau condamna, de a fi avocat sau procuror, ci de a cerceta documentele vremii i de a le corobora cu toate sursele posibile, iar, pe aceast baz, a prezenta evenimentele aa cum s-au desfurat, fr idei preconcepute i fr a urmri s ilustreze concluziile deja formulate de liderii politici sau diveri formatori de opinie. La sfritul Primului Rzboi Mondial, n Europa, pe fondul crizei economice i al deteriorrii grave a nivelului de trai al populaiei, s-au amplificat micrile sociale. Vinovai erau considerai guvernanii, partidele de la putere, vechii lideri politici Pe acel fond, s-a dezvoltat un curent radical, comunist, ce a vizat nlturarea burgheziei i instaurarea dictaturii proletariatului. Succesul Partidului Comunist bolevic din Rusia, care, n octombrie 1917, a preluat puterea ntr-una dintre cele mai mari ri din lume, a stimulat micrile radicale i constituirea de partide comuniste. n 1918 au aprut primele partide comuniste n Germania, Austria, Finlanda, Polonia, Ungaria, Lituania, Argentina, Mexic; n 1919, n Bulgaria, Regatul Srbilor, Croailor i Slovenilor, Norvegia, Olanda; n 1920, n Frana, Grecia, Turcia, Danemarca, Spania, Iran, Indonezia; n 1921, n Anglia, Portugalia, Belgia, Italia, Romnia, Cehoslovacia, Suedia, China etc. Afirmnd c Internaionala a II-a Socialist a dat faliment, ca urmare a solidarizrii partidelor socialdemocrate cu guvernele burgheze i a votrii creditelor pentru rzboi, Vladimir Ilici Lenin a acionat pentru nfiinarea Internaionalei a III-a Comuniste. La Congresul de constituire, desfurat n

martie 1919, au participat 35 de partide i grupri politice. Spre deosebire de Internaionala a II -a Socialist care era un for de dezbatere i de schimb de experien cea de a III-a, a fost conceput ca un partid unic mondial, afilierea fiind acceptat pe baza ndeplinirii a 21 de condiii. S-au constituit i unele structuri regionale, ntre care Federaia Comunist Balcanic. Socialitii romni problema Congresului general

i n Romnia s-au nregistrat mari micri sociale, care au culminat cu greva general din octombrie 1920. n noiembrie 1918, Partidul Social-Democrat i-a luat numele de Partidul Socialist, adoptnd i un nou program, prin care-i propunea cucerirea puterii politice i realizarea idealului comunist. n mai 1919, Partidul Socialist din vechiul Regat, Partidul Social-Democrat din Transilvania i Partidul Social-Democrat din Bucovina au adoptat un program electoral comun. Dei Consiliul General a hotrt abinerea partidului de la alegerile din noiembrie 1919, deoarece, prin meninerea strii de asediu i a cenzurii, guvernul nu asigura libertatea de propagand n campania electoral, cteva organizaii locale nu au retras listele de candidai, astfel c, n primul Parlament al Romnie i unite, au intrat nou socialiti. La urmtoarele alegeri, din mai-iunie 1920, socialitii au obinut 22 de mandate, clasndu-se naintea Partidului Naional-Liberal (17 mandate). nc din 1919, n seciile (organizaiile locale) Partidului Socialist se dezbteau, n principal, dou probleme: unificarea partidelor regionale ntr-o singur formaiune i aderarea la noua Internaional, Comunist. Ca urmare, trebuia s se organizeze un congres general. Data sa a tot fost amnat, att n urma msurilor luate de guvernani (starea de asediu, cenzura, arestarea unor militani), ct i a necesitii de a se clarifica spiritul problemelor nscrise pe ordinea de zi, mai ales afilierea la Internaionala Comunist. Pentru cei mai muli, afilierea reprezenta o necesitate, impus de spiritul de solidaritate ce trebuia s anime clasa muncitoare, de tradiia participrii socialitilor romni la Internaionala I i a II-a. ns ei au aflat c, pentru aderarea la Internaionala a III-a, trebuia ndeplinite anumite condiii, netiind ns exact care. Ca urmare, s-a hotrt ca o delegaie a Partidului Socialist (Gheorghe Cristescu, David Fabian, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Constantin Popovici i Ioan Fluera) s se deplaseze n Rusia, pentru a discuta cu liderii Internaionalei Comuniste.

Delegaia, plecat din ar n august 1920, s-a oprit mai nti la Harkov, unde s-a ntlnit cu Cristian Racovski, fost conductor al Partidului Social-Democrat Romn, ajuns liderul Ucrainei Sovietice, apoi s-a deplasat la Moscova. Acolo a avut mai multe ntlniri cu fruntaii Internaionalei (Buharin, Zinoviev, ablin), de la care au aflat c cele 21 de condiii erau obligatorii. De asemenea, a fost criticat activitatea socialitilor romni, acuzai c au pactizat cu burghezia, acceptnd s fac parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei i deoarece au purtat negocieri cu generalul Averescu. De asemenea, pentru lipsa de sinceritate, atunci cnd s-au solidarizat cu Partidul Comunist din Rusia, prin lansarea lozincii Triasc revoluia rus, care ne-a dat Basarabia. Gheorghe Cristescu a justificat poziiile adoptate, susinnd c participarea social-democrailor la Consiliul Dirigent a fost de scurt durat i c ei au ncercat s-l determine pe Averescu s susin revendicrile socialitilor (desfiinarea strii de asediu i a cenzurii). A respins categoric ideea c nu ar fi susintori sinceri ai revoluiei ruse. Cele mai mari rezerve au vizat condiiile de afiliere i stabilirea, de comun acord, a listei conducerii partidului, ce trebuia aleas de congresul general: Constantin Popovici, Gheorghe Cristescu, Ilie Moscovici, Carol Bartha, Boris Stefanov, Iancu Iliescu, Gheorghe Tnase, Eugen Rozvani, Mihai Blineanu. Pentru a pune capt discuiilor, reprezentanii Cominternului au cerut ca membrii delegaiei s rspund n scris, prin DA sau NU, la urmtoarele ntrebri : 1) Declarai n numele Comitetului Central al dvs. c suntei de acord cu cele 21 de condiii? 2) Aceste teze i condiii trebuie adoptate fr rezerve de ctre urmtorul dvs. congres? 3) Declarai c, imediat dup ntoarcerea dvs. n Romnia, Grigorovici, Jumanca, Fluera [Erau social-democraii din Bucovina primul, din Transilvania ceilali doi, care se pronunaser pentru Unirea din 1918 ] i consorii vor fi exclui din partid? 4) Declarai c v supunei tuturor hotrrilor Federaiei Comuniste Balcanice i c-i asigurai cea mai deplin participare i nelegere din partea dvs.? 5) Suntei de acord ca, mpreun cu partea comunist a delegaiei romne, cu participarea Comitetului Executiv al Internaionalei Comuniste s elaborai o list a noului Comitet Central al partidului romn, compus din comuniti de ncredere?

6) Putei garanta c, imediat dup ntoarcerea dvs. n Romnia, organul central i va schimba poziia i va scrie n mod comunist? Pui n faa unui adevrat ultimatum, Gheorghe Cristescu, Eugen Rozvani, Constantin Popovici i Alexandru Dobrogeanu-Gherea au rspuns DA, astfel c s-au ntors n ar cu un angajament ferm. Succesul moiunii comuniste

n zilele de 30 ianuarie-3 februarie 1921 a avut loc edina Consiliului General al Partidului Socialist, la care s-au dezbtut trei moiuni: una comunist care propunea afilierea imediat i necondiionat la Internaionala a III-a; alta, social-democrat partidul s se menin pe linia programului din mai 1919 (revendicri imediate i realizabile), i, respectiv, o a treia, de centru (unitarist) reluarea dezbaterilor privind aderarea la Internaionala a III-a n secii. Moiunea comunist a ntrunit cele mai multe voturi (18), urmat de cea a centritilor (12) i a socialdemocrailor (8). Faptul i-a determinat pe social-democrai s declare c se retrag din partid; socialitii unitari au afirmat c rmn, dar nu accept funcii de conducere. Astfel c gruparea comunist, majoritar, a asigurat desfurarea tuturor activitilor viznd pregtirea i organizarea congresului partidului. La 17 martie s-au stabilit data congresului partidului (8-11 mai) i a sindicatelor (12-14 mai), ca i ordinea de zi i raportorii: 1) Darea de seam moral i material Gheorghe Cristescu; 2) Raportul delegaiei n Rusia Gheorghe Cristescu; 3) Afilierea i programul Gheorghe Cristescu i David Fabian; 4) Problema agrar Alexandru Dobrogeanu-Gherea; 5) Cooperativele I. Negru i Dumitru Stoiculescu; 6) Presa i propaganda Petre Constantinescu-Iai; 7) Modificarea statutelor S. Margulius; Chestiunea naionalitilor Eugen Rozvani i Tiron Albani; 9) a) Micarea

tineretului I. Roianu; b) Micarea feminist Nina Neuvrit; 10) Alegerea comitetelor; 11) Diverse. Pentru congresul sindical: 1) Darea de seam C. Popovici; 2) Afilierea C. Popovici; 3) Organizarea Ioan Elena i Bebrici; 4) Modificarea statutelor Nicolae Marian i Carol Bartha; 5) Raporturile dintre sindicate i partid Eugen Rozvani i Constantin Mnescu; 6) Alegerea comitetelor; 7) Diverse.

Totodat, s-a fixat sistemul de reprezentare: la congresul partidului un delegat la 25 membri; doi delegai la 100 membri; la fel i peste acel numr, pentru fiecare sut de membri cte un delegat (fiecare delegat avea un numr de mandate, proporional cu numrul de membri ai sectiei respective). La congresul sindicatelor, regula a devenit: un delegat pn la 100 de membri; un delegat pentru fiecare sut de membri, respectiv trei delegai pentru fiecare uniune. S-a precizat c votarea se va face pe numrul de mandate. Au urmat dezbaterile n secii i alegerea delegailor, fiecare primind mandat privind modul cum va trebui s voteze n privina afilierii. De asemenea, au fost publicate principalele rapoarte. ntre acestea i cel privind afilierea la Internaionala a III-a, n care se propunea afilierea fr rezerve. Ce s-a votat, de fapt

Ministrul de Interne, Constantin Argetoianu, a aprobat desfurarea Congresului, cu ordinea de zi anunat. Iniial, lucrrile s-au desfurat n sala redaciei ziarului Socialismul, iar, din 11 mai, n sediul Partidului Socialist din strada Sfntu Ionic (stenograma lucrrilor Congresului). Comisia de validare a constatat c erau prezeni 62 delegai, care deineau 540 mandate, reprezentnd 27 secii cu 45.086 membri. De asemenea, c 380 mandate erau pentru afilierea fr rezerve la Internaionala Comunist, 78 pentru afilierea cu rezerve, iar 82 deliberative. Cele mai ample discuii s-au referit la afilierea la Internaionala a III-a. Teodor Iordchescu, reprezentantul centritilor sau al unitaritilor, a formulat unele rezerve: Punctul central de deosebire e acela de a da posibilitatea adaptrii modalitilor de aplicare a tezelor Internaionalei Comuniste la noi; Internaionala mergea pn la cele mai mici detalii ale aciunii pe care trebuie s o duc un partid comunist n ar, avnd dreptul de a da sanciuni cu caracter de lege, dei se baza pe informaiile primite de la birourile sale, fr s fie ascultate mai nti organele autorizate. nelegem centralismul, ns aplicarea tezelor s fie lsat n seama noastr, care ne cunoatem, lucrnd pn atunci n nelegere cu delegatul Internaionalei. Lupta contra burgheziei o vom da fr rezerve. Vrem ns ca deciziunile s aparin Comitetului Executiv, el fiind autoritatea suprem din ara respectiv, iar Internaionala s rmn organul suprem de critic.

Cel mai categoric n favoarea afilierii necondiionate a fost Eugen Rozvani, care a adresat critici extrem de dure la adresa conducerii Partidului Socialist, pentru c a promovat o politic oportunist: Internaionala Comunist are un plan vast de lucru, i acest lucru este de cea mai mare importan. Pentru lupt trebuie s fie un front unic, i pentru noi acela e realizat de Internaionala Comunist [...] sub teroarea burghez noi trebuie s ne afiliem necondiionat Internaionalei Comuniste pentru a grbi victoria clasei apsate. Gheorghe Cristescu a ncercat s risipeasc temerile centritilor, susinnd c, n timpul discuiilor cu liderii Cominternului, a exprimat unele rezerve, spunndu-le c ei nu pot cunoate pe membrii de valoare din micarea actual, dar a acceptat lista propus, n mod provizoriu. El era convins c Internaionala nu va da ordine, ci numai sfaturi i lmuriri principiale i tactice. Urmarea votului a fost: 428 mandate pentru afilierea fr rezerve, 111 pentru afilierea cu rezerve, dou voturi informative. Nu a existat, efectiv, un vot pentru crearea Partidului Comunist din Romnia, dar rezultatul avea acea semnificaie. Aflnd rezultatul votului, C. Argetoianu a decis s intervin n for. A doua zi, 12 mai, organele de ordine au blocat strzile din zon, fiind pregtite s treac la aciune. Ministrul l-a informat pe generalul Averescu, preedintele Consiliului de Minitri, care a convocat imediat edina de guvern. Potrivit relatrilor lui Argetoianu, generalul ar fi spus: Trebuie s sfrim cu comunitii. Luai prin surprindere, minitrii au avut reacii negative. Take Ionescu, galben ca ceara, a rostit trei cuvinte: Nu se poate. Vorbele au fost repetate i de Grigore Trancu-Iai i de Theodor Cudalbu. La rndul su, Nicolae Titulescu s-a declarat mpotriva unor msuri care pun statul n pericol. Minitrii erau ngrijorai: ce se va zice la Paris, la Londra , ce se va spune la Geneva?. Afar de generalul Rcanu i de Garoflid, toi minitrii erau contra. Argetoianu, chemat la telefon de generalul Eracle Nicoleanu, prefectul Poliiei Capitalei (1918-1930), a fost ns informat de arestarea tuturor celor care au votat pentru afilierea fr rezerve, operaiunea decurgnd fr incidente, congresitii fiind mbarcai n dube i transportai la Jilava i Vcreti. Revenit n sala de Consiliu, ministrul a declarat: Pot s v dau plcuta asigurare c s -a terminat cu comunismul n Romnia. n perspectiva istoric, Constantin Argetoianu (care avea s moar n nchisoarea de la Sighet, n februarie 1955) s-a nelat amarnic.

In extrema stng a vieii politice interbelice s-au aflat comunitii. Partidul Comunist din Romnia a activat ca o secie a Comintetului. n cadrul Partidului Socialist n 1920 a existat o confruntare ntre opinia: constituirii unui partid comunist i afilierii la Comintern unificrii ntregii micri muncitoreti i afilierea la Comintern - toamna 1920 o delegaie a socialitilor romni au vizitat Rusia Sovietic pentru a discuta condiiile afilierii la acest organism comunist internaional - Iosif Jumanca, Ioan Fluiera, G. Grigorovici au fost exclui din conducerea socialist pentru neacceptarea acestor condiii - la 8 mai 1921, extrema stng a pus bazele Partidului Comunist - Partidul Socialist s-a disociat de acesta - au fost arestai unii pa rticipani la Congresul de consituire - n 1922 a avut loc la Ploieti Congresul al II-lea la care au participat 34 delegai - n 1923 comunitii romni au adoptat i susinut teza cominternist, dezvoltat de Buharin, privind dreptul popoarelor la autodeterminare, mergnd pn la desprirea de stat - Romnia era considerat "un stat multinaional", o creaia "imperialismului apusean" au instigat cu sprijinul sovietic ,unele tulburri n Basarabia, n 1924 la Tatar-Bunar; Cimele, Nicolaevsca, Neruai, Galileti, care au grbit scoaterea comunitilor n afara legii prin Ordonanele Corpului 2 Armat din 5 aprilie 1924 i 23 iulie 1924. Msurile contra comunitilor au fost legiferate prin: - Legea persoanelor juridice din 6 februarie 1924 - Legea pentru reprimarea unor infraciuni contra linitii publice din 19 decembrie 1924. Comunitii au acionat n ilegalitate pn n 1944 - comunitii, fr o legitimitate istoric n ara noastr au dezvoltat o grupare extremist i conspirativ - n 1923 numrau circa 2000 persoane - n 1941-1944 sub 1000 persoane - Romnia era etichetat drept "un stat imperialist multinaional" o "temni a popoarelor" - comunitii i-au propus drept obiectiv cucerirea puterii politice, au acceptat compromisuri spre a se strecura n vrful piramidei politice n spatele unor aliane - la nivelul conducerii centrale au fost: Gheorghe Cristescu (1921-1924), Elek Koblos (19241928), Vitali Holostenko (1928-1931), Alexandru tefanski (1931-1935), Boris tefanov (19351938), tefan Fori (1940-1944) conducerea se afla sub presiunea unor centre de conducere din ar, de la Berlin, Praga, Moscova. Partidul s-a confruntat cu existena i activitatea paralel a dou fraciuni: - cea din interior (Lucreiu Ptrcanu' Bela Breiner, Alexandru Sencovici) - cea din exterior (Lenua Filipovici, A. tefanski, Vanda Nicolski, E. Iacobovici. Ana Pauker a acionat pentru a reface gruparea de exterior, pe care a pus-o la dispoziia lui Stalin. Unii lideri au pierit n U.R.S.S.: Alexandru Dobrogeanu Gherea, Eugen Rozvan, Ecaterina Arbore, Timotei Marin, Marcel Pauker, David Fabin, Ion Dicescu, Pavel Tcacenko

- salutnd pactul germano-sovietic din 1939, comunitii subliniau ca dificultile survenite n urma nceperii rzboiului mondial s fie folosite pentru declanarea unei "revoluii sociale". Tag-uri: lupta, intregire, tara, drepturi, politica, razboi, unire

Read more: http://articole.famouswhy.ro/nasterea_partidul__comunist_din_romania/#ixzz1r5fqzJ3H