Eroii Revoluției Române putrezesc în București, într-un cimitir protocolar,

păziți de soldați, de parcă ne-ar fi teamă să nu iasă afară. E și asta o idee.

Dacă ies toți într-o noapte și se apucă să povestească cum a fost, de fapt:
cine a fost pe lângă ei zilele alea, cine i-a îndrumat, cine a tras… În țară
sunt mai liniștiți că n-au atâta marmură pe ei, dar mai ies, din când în
când, și povestesc. La mine vine unul mereu și mă-întreabă cum a murit el
și de ce. Ce să-i spun? Las rușinat capul în jos și tac. El mă privește lung și
dureros de greu. Până la urmă, îl rog să mă ierte, să ne ierte, precum și noi
greșim greșiților noștri, acum și-n veacul vecilor. Amin!”

„Se pare că ne-am rătăcit de tot și nu mai știm pe unde e ieșirea, cu sângele
neînchegat pe bot și ei ne așteaptă să ne pierdem firea. Și noi parcă mai
licărim un pic, parcă mai scânteiem o nerăbdare și ne-ncropim din arce de
nimic, și ne-ntrupăm din semne de întrebare. Mai goi ca niciodată, străvezii,
prin noi trec azi luminile durerii și rugăciunile ne sunt târzii, și-i prea
departe ziua Învierii. Alunecăm pe flori de iriși, beți, înmiresmând cu spaime
dimineața în care răsăritul altei vieți nu risipește negura și ceața, că e plină
țara de căpușe, de lipitori și de guzgani, de fel de fel de rozătoare puse să
toace nervi și bani. Cum de se nimeriră, Doamne, toate deodată, la un loc,
ca un blestem căzut pe capul sărmanului fără noroc. Când să ieșim la
drumul mare și să ne ștergem de noroi, să fim curați și drepți, și liberi, se
pune șaua iar pe noi. Și tot mai slabi, și tot mai singuri, cu ochii scoși de
spaime plini, orbecăim prin casa noastră, de parc-am fi printre străini. Nu
mai sperăm nimic. Degeaba visăm la ziua aceea, când cohorte vesele de
îngeri veni vor către noi, cântând, trimise a nu știu câta oară să mai
deratizeze un pic țara din care se ia totul și nu se pune în loc nimic”

„Am ieșit, târându-ne, convinși că, odată ce-am ieșit afară, nu ne mai lăsăm
vreodată prinși, nu ne păcălim a doua oară. Deși ochii sunt încă neînvățați
cu lumina crudă a libertății, orbi de-am fi, nu doar înlăcrimați, am vedea
cine sunt vinovații. Dar încep să cred că ne lăsăm duși cu vorba și înșelați pe
față, fiindcă nu mai știm nici noi ce vrem. Ne e silă, ne e frică, ne e greață. Și
când ne-a fost bine, ne-a fost rău, nu ne-am bucurat prea mult de viață. Ne-
am târât ca șerpii prin dudău și ne-am descurcat ca orbii în ceață. Ne văităm
că n-am avut noroc, că dușmanii ne sunt prea aproape, că ne-au trecut prin
sabie și foc, dar puțini au vrut să vrea să scape. Ne-a fost mai comod să stăm
plecați și să ne lăsăm în voia sorții. Ne-a plăcut să stăm îngenuncheați, să ne
smiorcăim în fața morții. De asta lâncezim, de asta băltim. Cu mătasea
broaștei cuveltură și cu chitea mare de pelin, ce ne cresc mereu din ochi, din
gură, așteptăm să vină cine-o fi. Din mocirlă să ne tragă afară, să ne spună
că-ntr-o bună zi s-ar putea să mai avem și-o țară”.

Cât de repede s-au dus

Anii ăştia ce trecură,
Numai am văzut că nu-s
Şi-am îmbătrânit în ură.

Ochii ni s-au micşorat,

Buzele se subţiară,
Fiii ni s-au cocoşat
Şi-au plecat scârbiţi din ţară

Refren: Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,

Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng
Degeaba, păsările gureşe din crâng.

Doamne, cât am mai crezut

Că ne ţii candela-aprinsă
Şi noi tot ca la-nceput,
În genunchi, cu mâna-ntinsă.

Milogindu-ne mereu,
Aşteptăm pe scurtătură,
Ocolind drumul cel greu,
Să ne pice para-n gură

Refren: Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,

Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng,
Degeaba, păsările gureşe din crâng.

Cum ne mai vedeam zburând,

Vulturi albi, feriţi de rele,
Cei aleşi, cei scoşi din rând,
Reci luceferi printre stele.

Dar suntem cum am rămas,

De când ne-am vândut norocul,
Orbi de orbi, fără de glas,
Căutându-ne iar locul.

Refren: Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,

Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba, ne-au secat fântânile şi plâng,
Degeaba, păsările gureşe din crâng.

Degeaba, pentru noi luminile s-au stins,

 Degeaba, în mijlocul verii noastre-a nins,
Degeaba.

Vin colindătorii

Vin colindătorii cum veneau odată, lerui ler

Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler

Gazdelor creştine, să-i primiţi în casă, lerui ler

şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă, lerui ler
Vi-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, lerui ler
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, lerui ler

şovăielnic pasul , mâinile plăpânde, lerui ler

Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, lerui ler
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, lerui ler
Domnilor de astăzi, să v-apuce frica, lerui ler

Mută-i întrebarea ce răsună-afară, lerui ler

Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, lerui ler

Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, lerui ler

Pe la porţi străine ce ne stau închise, lerui ler

Vin colindătorii cum veneau odată, lerui ler

Să colinde-n seara asta minunată, lerui ler
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, lerui ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, lerui ler

Sufletele fostilor zidari

Sufletele fostilor zidari

Si`au luat mistriile in cer
Si`au zidat o moara de ninsori
Pt cei de`acasa
Leur-i ler –bis

Ref : Ninge brusc,in 3 dimensiuni

Ninge cu miros de lujer ud
Ninge dureros si luminos
Ninge clinchetire imprejur

Si zidarii morti din univers

Ca si cum ar fi printre straini
Catre tara unde s-au nascut
Macina si tot trimit lumini

Vor sa-si faca poate case noi

Din banutii castigati in cer
Und au zidit si-au varuit
Moara care ninge
Leru-i ler

Ref.

Ninge ca-ntr-un spatiu aberant

3 dimensiuni in sus si-n jos
Fiecare fulg purtand in el
Sunet si culoare si miros

Clinchete,arome ,lumanari
Vin o data,pleaca de trei ori
Iarna toti zidarii merg in cer
Sa zideasca moara de ninsori

Primeste-I, Doamne-n, casa Ta

Pe cei ce vin din Timișoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care Ți-a trimis-o țara.

De-atâtea ori am înălțat

Spre Tine caldă rugăciune
Și-atâta timp am așteptat
Dumnezeiasca Ta minune.

Că ochii ne-au rămas înfipți

În slava cerului, părinte
Și îngerașii Tăi cuminți
I-au spart sub tălpile lor sfinte.

Și ne-ai lăsat să stăm așa,

Cu două găuri de-ntuneric
În locul ochilor ce-ar vrea
Bici de lumină, fulger sferic.

Să fie, ca să taie drum

Glonțul pornit din țeava puștii,
Ascunsă-n noaptea grea și-n fum
Și cine-a tras nicicând să nu știi.

Primeste-I, Doamne-n, casa Ta

Pe cei ce vin din Timișoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care Ți-a trimis-o țara.

Pune, tată, steag la poartă

Și iartă-mă, iartă-mă, că am murit,
Știu că mama mai așteaptă
Și mai știu că într-un ceas a albit.

Refren: Ce lumină lină ne îndulcește moartea

Celor ce-am căzut în București
Părul maicii mele luminând și partea
 Nevăzutelor cărări cerești.

Trec colinde-n astă seară,

Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler,
Noi cu ochii plânși spre țară
Tremurăm la o poartă de cer.

Refren:

O farâmă de colindă
Du-o, Doamne, pân’ la îngeri, până sus,
Ca-ntr-o noapte ea s-aprindă
Candelă acelor ce s-au dus.

Refren:

Pune, tată, steag la poartă

„Patriotismul nu-i
brăţară sau papion sau pălărie.
Să-l porţi sau nu.
Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie.
Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii.
 N-ai cum să-l lepezi de pe tine.
Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii,
nu-l cumperi de la curţi străine. 
Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi.
E un fel de suferinţă crestată dureros
pe grinzi de suflet vechi şi de credinţi.
Aud şi văd, citesc şi tac
cuprins de-o silă ancestrală.
Plâng de ruşine c-am fost dac
şi c-am ajuns acum zăbală
în gura ştirbă a nu ştiu cui,
care-mi molfăie mândria
şi-mi bate lacrimile-n cui
şi-mi răstigneşte poezia”.

Pune, tată, steag la poartă

Și iartă-mă, iartă-mă, că am murit,
Știu că mama mai așteaptă
Și mai știu că într-un ceas a albit.

Orice-ai fi și unde te-ai tot duce

Cât ai fi de rău și cât de bun
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun

Când se strâng străinii pe la case

Și lumini s-aprind în pomii lor
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor

Refren:

Bate vântul, bate dinspre țară

Suflă-n răni cu sare şi pelin
 Bate vântul, și te-nchide-afară
Rudele în vizită nu vin (2 ori)

Mori aici și nimeni nu te-aude

Dar visează tot ce-ți e pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.

Din puținul lor, ai tăi vor face

Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și pace
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.

Refren.

Unde-ai fi și orice-ai fi, bătrâne,

Parcă dorul șalele ți-a frânt,
Și atât din tot îți mai rămâne
Să te-așezi cu fata la pământ

Și să plângi când alții-n sărbătoare

Hohotesc de parcă te-ar sfida,
Și să-ți plângi durerea ta ce-a mare
Și să plângi de dor de țara ta.

Trei parlamentari
 D D
Dintre cei mai mari
G D
S-au trezit in zori
A D
Pe la cantatori

Pe ochi s-au spalat

Si s-au pieptanat
Si s-au pregatit
De calatorit
Drumul va fi greu
Pan’ la Dumnezeu
Unde-au fost chemati
Sa fie-ntrebati
Cine i-a-ntristat
Cine i-a suparat
Cine i-antrebat
Si i-a lacrimat
Cum s-au ingrasat
Intr-un an de zile
Cu-asa multe kile
Cei parlanetari
Dintre cei mai mari
Multi s-au vorovit
Au consfatuit
Cand o fi sa-i fie
Domnului sa-i spuie
Cine i-antrebat
Cum s-au ingrasat
Intr-un an de zile
Cu-asa multe kile
Ei doar sa ofteze
Sa nu protesteze
Sa raspunda-n cor
Ca e mai usor
Ai de ne-au ales
Ne cearta prea des
Nu e saptamana
Sa nu dea din mana
A amenintare
Doamne parca’s fiare
Si noi mielusei
Ne uitam la ei
Lacrime ne pica
Si mancam de frica
Ca-ntr-un vechi poem
Plangem si mancam
Si fara sa vrem
Doamne ne-ngrasam

N-am fost mult, dar cât am fost,

F
Trece vremea, trece,
Gm
Sigur mi-am făcut un rost,
Dm
Trece vremea, trece,
Gm
Și mi-e teamă că n-apuc,
F
Trece vremea, trece,
Gm
Să mă bucur că mă duc,
Dm
Trece vremea, trece
C/G
Și dacă m-aș duce-n sus,
F
Trece vremea, trece,
Dm C/G
Nu m-aș plânge că m-am dus,
Dm
Trece vremea, trece,
C/G
Dar mi-o fi drumu-napoi,
F
Trece vremea, trece,
Dm C/G
Și mă-ntorc iar printre voi,
Dm
Trece vremea trece.

Gm F C Dm x2

C-am uitat cum e să n-ai,

Trece vremea, trece,
Bani de-o bere și să stai,
Trece vremea, trece,
La o coadă cât un veac,
Trece vremea, trece,
Pentru-o mână de spanac,
Trece vremea, trece,
M-am cam dezvățat să fiu,
Trece vremea, trece,
Om normal și nu mai știu,
Trece vremea, trece,
Cum era când așteptam,
Trece vremea, trece,
Troleibuzul și-njuram,
Trece vremea, trece.
Gm F C Dm x2

Oricum, e ca terminat,
Trece vremea, trece,
Amărâtul de mandat,
Trece vremea, trece,
Și mă voi întoarce, dar,
Trece vremea, trece,
Ca un fost parlamentar,
Trece vremea, trece,
Care s-a-ngrijit să-și ia,
Trece vremea, trece,
Partea lui, din partea ta.

Maturizare

Caror sfinti si caror Dumnezei

Mieii-si varsa sangele-n cutite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?

Refren : Au facut copiii nostri dinti

Musca din bunici si din parinti
 Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

II. Pentru care dimineti tarzii

Cade ceata care ma-mpresoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?

Refren : Au facut copiii nostri dinti

Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

III. Numai lacrimeaza nici un sfant

Si s-a sters vopseaua din icoane.
Seceta domneste pe pamant
Iar soparlele se cred igoane.
Seceta domneste pe pamant
Iar soparlele se cred igoane.

Refren : Au facut copiii nostri dinti

Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.
 Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Versuri: Radu Gyr

Muzica: Tudor Gheorghe

Am F*
A venit şi-aici Craciunul
G G7 Am
Să ne mângâie surghiunul
Am A7 Dm7
Cade alba nea, peste viaţa mea
E7 Am
Peste suflet ninge
Am A7 Dm7
Cade alba nea, peste viaţa mea
E7 Am
Care-aici se stinge

Steaua prinde să luceasca

Peste ieslea-mpărătească
Şi din nou trei magi, varsă din desagi
Aur şi tămâie
Îngerii de sus, magilor le-au pus
Cerul sub călcâie

O Iisuse, Împărate
Iartă lacrimi şi păcate
Vin’ de-alini uşor, rănile ce dor
Visul ni-l descuie
Noi te-om aştepta, căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie

Degeaba 30
Pesimist
Se pare că ne-am rătăcit de tot
Și nu mai știm pe unde e ieșirea,
Cu sângele neînchegat pe bot
Hiene-așteaptă să ne pierdem firea.
Și noi parcă mai licărim un pic,
Parcă mai scânteiem o nerăbdare
Și ne-încropim din arce de nimic
Și ne-împlinim în semne de-ntrebare.
Mai goi ca niciodată, străvezii,
Prin noi trec azi luminile durerii.
Iar rugăciunile ne sunt târzii,
Și prea departe ziua învierii.
Alunecând pe flori de iriși beți,
Înmiresmăm cu moarte dimineața
În care răsăritul altei vieți
Nu risipește negura și ceața.
Bah, voi n-aveti pic de frica, de rusine?
Sunteti totul,
Sunteti ci care ridica pentru orice tata botul
Nu v-au invatat parintii ca-I a dracu' lumea-n sine,
Ca s-au dus regii si printii, ca ce trece nu mai vine?
Lacrimati ca proasta-n targuri, va zbateti ca nebunii
Nu vedeti ca-u dat in parguri alte lanturi, alte funii?
Doamne, cum le stiti pe toate
Si eu dau din coate-n mine si ma-ntreb
De se mai poate sa faci raul rau in bine
Aah... Aia-I buna, aia nu e buna, aia...
Ce usor e sa spui asta, ailalta nu e buna
Vine lupu', papa oaia si ciobanul rade-n luna
Uite-I, Doamne, cum se cearta si se fac de rasul tarii
Ieri se milogeau la poarta si pupau poala puterii
Ne cereau marinimie, ne dadeau luna si stele
Doamne, ce fatarnicie pe alesii tarii mele
Lacrimeaza la tribuna, se lovesc in piept cu pumnul
Zama lunga de minciuna, unu-s toti si toti sunt unul
Un amestec, o cocleala, ceva-ntre otet si fiere
O rugina sau o bala, o pozitie: putere
Dai intr-unul, sar cu totii
Nu mai au principii, gata,
Sa ne menajam nepotii.
Nu conteaza ce-a fost tata,
Banii tai, eeh, sunt banii nostri
"Jos morala comunista"
Natiunea naste monstri.
Ce lozinca mai exista?
Hmm.. Grija fata de natura
Semenii duca-se dracu'
Asta da nomenclatura
Nu cu via, cu aracul.
Via las-o sa tarasca, e-nvata cu pamantul.
Noua sa ne prisoseasca si puterea si cuvantul
Noua sa ne fie bine, sa ne-alegem cu de toate
Ca de maine.... Ce e maine?
Tot ca azi, tot cine poate.
Eeh.. Copiii lu' taticu'
Nu va mai jucati cu focul
Ca se supara bunicul si va bate nenorocul
Ca bunicul asta stie cum si cat si cand sa lase
Ca tot robotind prin vie, i-a crescut via prin oase
Si e mare cat e toata vatra tarii
https://Versuri.ro/w/8wk2
Cum ni-I visul.. Nu-l invarte nicio roata,
Cu el nu te joci de-a prinsul
Si sunt sigur c-o sa-I vina sa va-nsire asa cu acul,
Sa va spanzure-n lumina si sa va trimita dracu'
Ca nu ne-ati bagat in seama nici ca cat
N-am existat... Am fost asa o forma, o aratare, un abur
Nici atat, un fel de... un manechin fara de uniforma
Un fel de aglomerare fara tel pe care-o manevrati cum va convine
Dar cine sunteti voi? Din ce castel va coborati?
Sau dintrece ruine veniti sa ne-nvatati ce sa gandim?
Si sa ne spuneti: "Noi suntem frumosii, va botezam, va cununam"
Sa fim mult mai uniti decat au fost stramosii
Ce raie, ce mizerie, ce zoi pe ambitiile voatre trecatoare
Ce lume rea rasare dintre noi
Ridica, Doamne, iar spanzuratoare!
Dar pune-I pentr-un timp cu capu'-n jos
Sa vada locul care-l parasira
Sa-l vada, sa se stie ca-I pe dos urcusul brusc pe care se suira
Ca prea devreme s-au ajuns ajunsii
Si ca mai sunt cutremure pe lume, ca pot sa cada, pot sa fie invinsii
Ca nu-s decat porecle, nu sunt nume
Degeaba, sa le fluturi si-un tramvai
Ca ei tot cu ochii-n sus si spre-nainte
Se lasa ceata, domnilor.
Si noi ne-nlacrimam degeaba-ntre cuvinte
Mi s-a pus de ieri un nod in gat
Si ma-neaca fumul vorbariei
Nimeni nu mai stie cum si cat trestia sopteste mustariei.
Curg siroaie de minciuni pe strada
Nicio lacrima de adevar
Rar de tot o raza ia-n raspar intunericul ce va sa cada
Dau pensionarii semn ca mor
Si copiii fug mereu de-acasa
Si alesii latra-n difuzor ca vor face tara mai manoasa
Si desupra bunul Dumnezeu
Sictirit de golul din cuvinte
Stinge mucul candelei de seu
Si viseasza c-o s-ajunga presedinte.

N-am uitat nimic din toate cate ne-a fost dat sa le traim pe-aci.
Am trait cu vrute si nevrute si-am murit cu fiecare zi,
Am tacut atata amar de vreme
Cantecele mi le-am strans de gat cand veneau spasite sa ma cheme
Mi-a fost sila si mi-a fost urat
Simt un fel de.. abur de lumina care parc-ar vrea si parca nu sa umbreasca
partea mea de vina
Care a fost si care e si-acum
Dar de-o vreme simt ca se topeste sila-n deznadejde
Si ma tem de sictirul care ma-nveleste si de lipsa oricarui indemn
Mi-e frica, Doamne c-am ajuns de mult la mijloc si nu stiu
Ce-s? Intrebare sau raspuns?
Sunt mort sau inca mai sunt viu?
Ciudate sunete m-ating
Si-mi lasa urme sangerii,
Ninsorile care ma ning
Sunt prea tarzii, sunt prea tarzii..
Unde-am gresit si ce cuvant de frica mea s-a pribegit?
Si carui dor i-am fost mormant si carui soare asfintit?
Arata-mi calea si ma duc
Fara privirea cea-napoi,
Dar da-mi o lacrima de cuc
Pe-o frunza mica de trifoi,
Sa-mi fie candela pe drum
Sa-mi tie noaptea de urat
Cand nodul spanzura cu fum
Sa-mi cante-ncet atat, atat..
Ciudate sunete m-ating
Si-mi lasa urme sangerii
Ninsorile care ma ning
Sunt prea tarzii, sunt prea tarzii..
Mi-e frica, Doamne c-am ajuns de mult la mijloc si nu stiu
Ce-s? Intrebare sau raspuns?
Sunt mort sau inca mai sunt viu?
Buna dimineata, mama,
Gara-i gara, leru-i ler.
A venit Rapidul de la Iasi,
Nimeni nu ma baga-n seama
Gara-i gara, leru-i ler.
Caror ingeri sufletul mi-l lasi?
https://Versuri.ro/w/cm02
Pleaca trenurile, mama
Gara-i gara, leru-i ler
Si se-ntorc de parca n-au plecat.
Eu sunt lacrima si scama
Gara-i gara, leru-i ler,
In blestemu-n care m-ai scaldat.
E bine-n gara ca miroase-a dor
Si a batiste in 'la revedere'.
Despartirile se nasc si mor
In fum de mici si-n gust amar de bere.
E bine-n gara ca miroase-a dor
Si a batiste in 'la revedere',
Despartirile se nasc si mor
In fum de mici si-n gust amar de bere.
Buna dimineata, tata,
Gara-i gara, leru-i ler.
Iar te-ai imbatat si esti viteaz.
Mamii i-a-nflorit azi-nopate,
Gara-i gara, leru-i ler,
Vinetie o pata pe obraji,
N-a mai suferit bataia,
Gara-i gara, leru-i ler.
Am fugit in lume si m-am dus.
Sa te-ajunga, tata, claia
Gara-I gara, leru-i ler
Lacrimilor care mi s-au scurs.
E bine-n gara ca miroase-a dor
Si a batiste in 'la revedere',
Despartirile se nasc si mor
In fum de mici si-n gust amar de bere. (2X)
Fa-ma, Doamne, numai fa-ma
Cerc de lacrima pe ochi
Sa ma-ntunec
Si-apoi sa ma luminez ca-ntr-un deochi
Fa-ma fulger peste mare
Sau ma-neaca-ntr-un ulcior
Sa ma soarba o fata mare
Sa se vindece de dor..
Fa-ma lacat, fa-ma cheie
La porti mari, imparatesti
Sau strecoara-ma, idee
Numai sa nu ma gresesti.
Sa ma pui in minte şuie
De pretins cugetator,
Ca ma bate noaptea-n cuie
Si ma leaga de picior.
Si de vei veni la mine
Intr-o noapte sa ma vezi
Iti va spune :
'Acu e bine, Doamne, fa-te ca lucrezi'

a contribuit şi Justus.

Căror sfinti şi căror Dumnezei

Mieii-şi varsă sângele-n cuţite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plâng cu glasuri răguşite?

Refren:
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Pentru care dimineţi târzii

Cade ceaţa care mă-mpresoară?
Care sfert de lacrimi viorii
Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Care sfert de lacrimi viorii
https://Versuri.ro/w/2pv6
Amăgeşte dorul şi-l omoară?

Refren:
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.

Nu mai lăcrimează nici un sfânt

Şi s-a şters vopseaua din icoane.
Seceta domneşte pe pământ
Iar şopârlele se cred iguane.
Seceta domneşte pe pământ
Iar şopârlele se cred iguane.

Refren:
Au făcut copiii noştri dinţi
Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
Muşcă şi din morţii din mormânt.
N-avem ape minerale
N-avem gheaţă nici hartie
N-avem varză de sarmale
Dar avem democraţie.

Bişniţari şi primari
În aceeaşi berărie
Se tocmesc schimbând dolarii
De când e democraţie.

Lumea pare ca se-ntoarce

Viaţa pare ca re-nvie
E-o părere ca se-ntoarce
Firul de democraţie.

Duritate-n exprimare
Râs strident şi mârlănie
S-a dus dracu orice candoare
De când e democraţie.

Doamne ţine-mă cuminte

https://Versuri.ro/w/qen2
Ia-mi lucirea de mânie
Dintre cântec şi cuvinte
Vreau aici democraţie

Că sunt singur şi mă bate

Plânset vechi de ciocârlie
Dintr-o parte într-altă parte
Şi tac în democraţie.

De ruşine şi de frică
Pustnic vechi într-o chilie
Care Doamne nu mai pică
De când e democraţie?

Dar de cât aşa părinte

Năclăit de pesimism
Scoate-mă din necuvinte (bis ultima strofă)
Dă-mă-n totalitarism...!

Pune tata steag la poarta.. iarta-ma, iarta-ma ca am murit..

Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca e intr-un ceas albit..
Ce lumina lina.. ne indulceste moartea...
Celor ce am cazut in Bucuresti..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
Trec colinde-n asta' seara... Leru-i ler flori de mar leru-i ler
Noi cu ochii plansi spre tara.. tremuram la o poarta de cer...
Ce lumina lina ne-n dulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti...
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
https://Versuri.ro/w/3nf1
O farima de colinda... du-o Doamne la ingeri pana sus..
Intr-o noapte i-a s-aprinda candela acelor ce s-au dus...
Ce lumina lina ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor ceresti
Pune tata steag la poarta, iarta-ma, iarta-ma ca am murit..
Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca intr-un ceas albit...
Ce lumina lina... ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor ceresti