PIA ALIMANESTIANU

DOB OGEA
FILE TRAITE

SCRISUL ROMANESC S. A., CRAIOVA

•
 PIA ALlMANESTIANU

DOBROGEA
FILE TRAITE

T IP ARUL
SC RI SU L ROMANES C S. A.
C R A I OVA

42357
D 0 B R 0 G E A

Cat ai trecut Dunarea ~i ai pus piciorul pe pa-

mantul Dobrogei, cat il cutreeri in lung ~i'n lat, ai
impresia ca te afli intr'o tara cu desavar~ire orientala,
dar sUipanita de tainele trecutului.
Se deosebe~te de malul cellalt prin amalgamul nea-
murilor, prin mult.imea pasarilor calatoare, brazdand
vazduhul, prin campia intinsa acoperita cu ciulini
~i pir, cu maci ~i bujori salbateci.
E aproape fara incetare bantuita de vanturi ce se
intorc de mai multe ori pe zi. De oriunde vin, sufla
vijelios.
Chiar rasaritul ~i apusul soarelui sunt mai aprinse,
mai aramii, lumini~urile lunei mai luminoase, iar la
fiecare pas it.i ies inainte, te t.in in loc, amintiri din
vremuri indepartate. La Constant.a, mormantul unui
necunoscut; pe mi~te, tumulusuri; dealungul cai.i
ferate, valullui Traian ~i castrele; pe coama dealurilor,
risipit, trofeul dela Adam Klisi ; dar mai ales te ~e 'n
loc, in ~esu-i pustiu, singurateca, l stria, ruine a trei
cetat.i suprapuse, falnica l strie de odinioara, in.conju-
rata cu lacurile albastre pierzandu-se cu marea.
In zadar incerca-va omul sa ridice palate ~i vile,
sa dea coastei Marii Negre priveli~tea banala a Occi-
dentului, in zadar veni-vor invat.at.i din toate unghiu-
rile lumii, atra~i de mirajul artei vechi, sa desgroape,
sa cerceteze cetat.i, morminte, comori. · '
 In zadar.
Dobrogea i~i va pastra pe campii deapururi far-
mecul luminos al Orientului, i~i va pastra deapu-
ruri 1n pamant, netalmacite, sufJetul ~i tainele trecu-
tului.

4
RUSTEM BOSTANG I U L

Il chema Rustem. Bordeiul lui acoperit cu coceni

~i cladit din ceamur *), era a~ezat pe marginea dru-
mului. In dos se l.ntindeau lanurile de porumh ~i
clailc de pae; 1n fat;a cam pia ce o tineau turcii m
arenda ; fa~ii de fasole, de castraveti ~i mai ales bos-
tani cat prive~ti cu ochiul.
In departare, Ia rasarit, marea.
Sunt trei tovara~i, fiecare cu tarina lui.
Nu se ajuta decat la vanzare. Ismail ~i Tific au
carute mari hrailene, 1mbracate In scanduri, cai voi-
. ~i . lume multa care le munce~te : £rap, surori
nici
~1 rusmac1.

Rustem este tovara~ul sarac.

La el vin la plivit numai dimineata din zori,
sotia ~i fetele in tistimel alb ~i fusta verde, 1ntr'o
hri~ca trasa de un cal obosit; apoi p&J.a a doua zi
ramane iar singur cu crunele lui ciobanesc, sur, cre-
dinciosul Copec, pe care, cand nu-l bate, tl desmearda
lovindu-l cu pumnul 1n cap, pana urla.
Bordeiul este oranduit cu ce-i ,trebue: masa, banci,
lavite m oeamur lustruit ~i cm·at, parc'ar fi fost ce-
ruite.
Ca pat are o rogojina.
Langa bordei se afla ogeacul **), 1nconjurat cu un
zid sa apere focul de vanturi.

*) pamant cu pae.
0*) cuptor.

5
 Curtea ~i caminul ~i le m~Uura hatrruml de ma1
multe ori pe zi.
Rustem are infati~area rassei sale asiatice, tipul
turcului de altadata, al lui Abdul Hamid, harha lunga,
nasul lung, dar ohrazul, umerii e~iti arata corcitura
cu tatarii.
Si-a pastrat portul stramo~ilor: turban ~i ~alvari.
U~a bordeiului aproape nu o vezi deschisa, numai
la amiati ~i seara cand ~i-a sfar~it munca, deoarece
toata ziua ratace~te pe ar~ita cea mai mare, cand
intr'un colt al cmpului, cand intr'altul plecat pe
tarina.
11 priveam din pridvor ~i rna minunam de bar-
batia lui, fadi sa fi sch.imhat vre-un cuvant impre-
una pma mai deunazi, cand rna striga de dincolo de
ulu0- ~i in mainile sale intinse lmi arata doi pe-
peru.
A:mJ intins ~i eu mana de am luat pepenii ~i de
atunci s'a rupt ghiata dintre noi.
Spre soare-apus rna opresc adesea la bordei, fie
ca-l aflu lungit pe pat inconjurat cu bostanii randuiti
pe lavite ~i pe rogojina, fie ca-~i gate~te de man-
care.
,Ce este asta, Rustem? .tl intrebai odata, nein-
~elegand bine de pregatea pentru el sau pentru caine.
Intr'un cenac avea bucatele de paine ~i branza ~i in-
tr 'un blidw,:prajea ceapa taiata marunt."
, Papara .
Alta data fierhea ghiveciul cu toate zarzavaturile
intr' o oala, pe infundate, cu ceasurile. Uneori ii mai
adaog ~i eu cate 0 cana cu lapte sau oua.
Niciodata nu rna intorc atunci acasa :f.ara sa ga-
sesc pe masa un bostan sau castraveti, darul lui Rus-
tem.
Din romaneasca lui pocita am inteles ca este nas-
cut pe pamantul Dobrogei.

6
 Putjn ii pasa sub ce stapan tdie~te.
A fost supus turc, acum este supus roman.
E legat numai de tarina ce o munce~te, dar se
mandre~te mai presus de toate ca. a luptat sub Osman
Pa~a.
Intr' o seara veneam dela stransul paelor ~i l-am
gasit a~ezat turce~te, langa foe. E~ea din cotlon fum
gros, alb, inah cat bordeiul. Copec legat de lant stetea
cu ochii atintiji pe mancare.
- ,Tot singur, Rustem? am griiit. P entru ce nu
pastrezi ~i una din fete cu d-ta, seara sa-ti ajute la
gatit?"
M'a privit ~i a dat din cap.
- ,Am avut o fata; niciuna nu ~tia sa culeaga
bostani ca Djemile."
- ,Unde este acum?"
- ,Mort."
~i ochii lui se intoarsera spre ogeac. Nu mai am
putut sa-i scot un cuvant ~i am plecat lasandu-1 in-
fundat in gandurile sale.
- ,A~a dar ~i tu, Rustem, ai suferintele ~i gri-
jile tale, altele decat ale tarinei" mi-am zis eu de-
partandu-ma. Cand m'an1 urcat in pridvorul culei,
u~a bordeiuJui era inchisa ~i souele coborise dincolo
de zare, dar cerul era inca innecat in lumina tran-
dafirie. Trandafirii erau norii, luceafarul, luna cu
c01·nul in j os in primul sau patrar, ca o semiluna
turceasca, semiluna lui Rustem.

7
CO L ON IS TELE

La poalele claii, Floarea ~i Gherghina ridicau in

varful furcii paele aurii, intinse pe pfunant la uscat
~i le aruncau tocmai sus, in var£, argatului Marcu.
Aceia~i mi~care mliidioasii, ritmica, ceasuri intregi,
neobosite. Din cand in. cand una din ele i.ncepea un
cantec, dar n oprea repede din lipsii de suflare.
Glasul Gherghinei era ascutit, al Floarei mai gros.
~~pii cantecele lor se intelegea cii nu erau din acela~
Juaet.
Erau coloniste aduse ,de doi ani la Hasiduluc. Gher-
ghina era v~esela ~i guraliva; pelita aramie, ochiul
negru aprins ~i dintii ca filde~ul ii ariitau obar~ia
de tigancli.
Se tTagea din judetul Olt.
Floarea dela Titirle~ti, dinspre Clo~ani, era tiicutii,
balana, mai inaltii ~i latii'n umeri.
Mana ei era cea mai dibace la mfmuirea furcii. Ni-
meni nu ridica povarii a~a mare dintr'un salt.
Marcu le imbiirbiita, de sus, cu cuvinte neintel.ese
care l e faceau sa raz5..
El era rus din Basarabia.
In dreapta ~i ill stanga se intindeau ~irele, unele
in coame lungi, altele mici, ascu"\ite.
Pe drumurile din fata lor treceau care, inciircate cu
pjae ~i bri~tile turcilor oe se intorceau goale dela targ.
La picioarele noastre prin pleava, scotocea nesfiicios
cardul de ga~te.

8
 Glasul Gherghinei rupse tacerea:
, Stau in drwn ~i 'ncep sa plang
, Cand rna gandesc de demult,
, Cwn eram ~i-acum cum suul,
,Cum eram la tinerete
,Si cum sunt la batranete" .
,Nu vreau sa imbatranesc - zise deodata ca
pentru ea msa~i, cu hotarare, oprindu-~i cantecul, -
vreau sa raman tanara.
- Si pentru ce Gherghina? - am intrebat-o. -
Stai nwnai sa-ti trae~ti traiul ~i sa vezi atunci, ca
n'o sa-ti mai pese de batranete ~i de moarte."
- ,Nu rna tern de moarte, dar vreau cat oiu trai
sa fiu tanara. Ce sa fac, cand oiu fi batrana daca nu
pot sa ridic sav.a. Sa rna uit la pamantul meu ~i sa
nu-l muncesc? '.
- ,Geaba te trude~ti. Ce ne-a fost scris sa fie,
noi nu-l pulem schimba.
- ,A~a este. A~ fi crezut vreodata cand m 'am
maritat, sa ajung la malurile apelor astea? Nici nu
~tiam de Dobrogea pana am plecat din lzvoare.
Valeo! greu a fost la inceput! - urma ea. - Am
pornit de acasa cu totii aproape iarna.
Ne-am ind ircat in vagoane de vite cu cate aveam ~i
le puteam ridica, - cu puroel ~i catel.
Din copii, noroc ca mai lasasem la parinti.
Cand n e-am vazut sositi ~i a~ezati in campul pus-
tiu pe care nu trecuse niciodata brazda plugului, fara
adapost, fara d'ale mancarii, fara apa, 1n preajma
vanturilor turbate, ne-a cuprins jalea.
Dar cand ne-au spus Cojanii din satul dealaturi,
ei ba~ tina~i, vazand ca. ,ne vaitam de lipsa de apa,
~i ca lc secam fantana, cand ne-au spus ca in apro-
piere este ap[l cat vrem, numai sa ne ducem sa ]uam,
nu am ~tiut, c5.-~i bat joe de noi. Am plecat una cu

9
sticla, alta cu vadra, cu ce am avut, am pornit-o la
Agigea o ceata de muieri.
A gustat-o mai intai Ileana lui Gheorghe din Aluni~.
Sa fi vazut-o scuipand ~i afurisind pe Cojani pentru
pacaleala. V'ali fi prapadit de ras, dar nouii, zau,
ca nu ne ardea de a rade.
$i iata acum ne-am facut rostul la Hasiduluc, mai
bine decat acasa. De dragul pamantului, pe care-1
stapanim ~i-1 muncim, tmi place mai degraba aici
ca la lzvoare ~i nu numai mie, dar la to~i coloni~tii".
- ,Ba eu, - ii taie cuvantul Floarea care se oprise
~i ea din lucru ~i asculta- azi a~i pleca inapoi la Ti-
tirle~ ti, daca a~ avea cu ce triii acolo.
Azi a~ pleca ca neam 'd in neam ne tragem din
ciobani, crescuti in creerul mun~ilor ~i cand vad tur-
mele plecand catre plaiuri, rna apuca un dor de •duca,
spre padurile noastre de fag ~i de brad.
- ,Fag ~i brad - striga Marcu, rastindu-se la
ele. - Nimic lucrul".
- , Lasa, Marcule, sa ne mai varsiim ~i noi focul" .
- , D-tale unde i~ place mai bine? Aici sau la
D-ta acasa?" intreba Gherghina.
-- ,Eu bine oriunde - mie plac f emeile toate,
~i rus, ~i roman, ~i "tigan-toate!".
Fetele izbucnira de ras, iar Gherghina in~epandu-~i
cu barba~e furca in pae i~i incep·u din nou viersul.
- , Stau in drum ~i 'ncep sa plang,
- .. Cand rna gandesc de demult ..... "

10
p u s T N I c u L

Astavara, la moara danapanata, cu aripile franlie

din Agigea, u~a era deschisa ~i pe prag ~edea un om
In picioare, in halat cafeniu, cu tichie pe cap. Avea
barba pana la brau.
Cat a dat cu ochii de bri~ca, a fugit inauntru:
, Cine e? Morarul?" am intrebat pe Gheorghe Vi-
zitiul, care de obiceiu le ~tie toate.
- , ,Moara nu merge. E un pustnic.
Din toamna s'a a~ezat in ea ~i n'a mai coborit.
Nu prime~te pe nimeni, deceit pe un copil, care-i
aduce de mancare ~i primeneli.
De vrei sa te urci la el, asvarle cu coceni de po-
rumb."
, 0 fi nebun? "
, Oamenii spun ca nu e."
,Atunci de ce s'a bagat 1n moara?"
,Alt.ceva nu ~tiu deceit ce va spusei."
La intoarcere, la Hasiduluc, caii abia inaintau ~i
bri~ca aluneca in dreapta ~i in stanga, caci timprul•
ee-l petrecusem la Techirghiol bantuise o furtuna
~tra~nica cu grind:ina cat nuca, desfundand drwnu-
rile.
Granele, malte pana Ia capra trasurii, acum za-
ceau culcate la pamant.
Dar cerul se limpezise. Norii, taiati de un cur-
cubeu lung-luminos, risipiti de Yant, se stransesera
gramada peste rasarit deasupra marii, care in clipele
acelea i~i pnrtau bine numele de neagra.
11
 In fat;a stricaciunilor pricinuile de furtuna, mi-am
uitat de pustnic.
A doua zi 1nsa am cautat sa aflu printre lucra-
torii cur~ii cine era. Nimeni nu ~tia. Singur tini-
chigiul mi-a strigat de pe acoperi~ul casei, unde ba-
tea tabla, ca. pustnicul, despre care mtrebam, era
bulgar, mo~ier mare din Cadrilater.
11 cheama Hrislu Velico.
Am dat de urma lui din intamplare. \
Oprindu-ma oda ta, catava vreme dupa aceia, in
drum spre Balcic, la conacul din Araclar, con ac cum-
parat de curand, care-~i pastrase nota originala a
casei bulgare~ti de 1Jiran.
Odaile erau podiLe cu pamant, tavanele de lemn,
ferestrelc mici, imprejur vapsite in albastru.
Curtca era fara un porn, fara un fir de iarba.
In fata geamlacului dela intrare avea un colt de
gradina, cu r azoare napadite de burueni, printre care
cres~m.edi ici ~i colo cateva mixandre, ciugulit.e de
curc1.
Dar farmecul inlregului conac il f acea cuhnia,
lunga, joasa ~i mai ales vatra din mijlocul zidului, o
gaura mare boltita in care p<Hpaia focul, cand am
intral ~i lumina intreaga incapere.
Pe ciubucul zidit ca o banca in 'fata ei ~edeau ar-
gatii, a~ teptand 'mancarea, fiecare cu cate un blid
in mana, iar .ill .Picioar e 0 femeie, ru~ca ~eap arat dupa
parul ro~u ~1 p1struele de pe obraz, mvartea un ceau~
mare de lemn prin ciorba din cazan.
Totul era imp rejur afumat ~i ziduri ~i lemnarie.
- ,,Frumoasa buciWirie" - am grait. , Trebue sa
fie mult mai veche decat casa".
- ,Au fost zidite odata, cand s'a insurat j upanul
Velico"- m i-a raspuns bucatareasa.
- , ,Care Velico? - am intrebat eu, venindu-mi de-
odata in minte chipul pustnicului.

12
 l\f am apropiat de dansa ~i am ~optit:
- ,Cel care tdie~te in moara din Agigea?"
- , Chiar el. "
In clipa aceea ne-a chemat la cina.
Sufrageria avea in loc de soba tot vatra in zid, mai
mica, deasupra doua icoane ruse~ti, ln mijloc ban-
cile ~i masa, p e care fumega minunat hor~ul.
Dar ca. La muscarie! Te in~epau pe m aini, pe obraz.
Dupa cateva !mbucaturi m 'am sculat ~i am e~it in
curte, indrept.andu-ma spre bucatarie, cu gandul sa
dau de rusoaica. Am gasit-o singura.
-- , Ia spune-mi, femee , ce s'a 1:ntamplat de a
parasit Domnul Velico mo~ia ~i s'a !nchis la moara?"
- ,A pJecat dupa ce a murit cucoana".
Si din vorba in vorba am aflat ca so~ia lui Hristu
Velico, Jordana, bulgaroaica din Balc.ic, traise la Ara-
clar L~ ani de zile dupa casatorie. Era blanda ~i fru-
moasa.
Sotul ei, om ciudat, dar care o iubea ma.i presus
de orice, 0 tinea mchisa la mo~ie.
Nu-~i vedea nici rudele.
Cu toal-e ca pe toti in curte- cand se supara - Si
injura ~i ii batea de le rupea oasele, la Jordana nici-
odata nu se rastea, pana in ziua cand, fiind in pat
lehuza, duptl na~terea unui copil mort, s'a mfuriat
peste masura.
Din pricina unei condici de socoteli rii,tacita, a
ridicat mana sa 0 batii..
Tanara femee a le~inat ~i nu s'a mai de~teptat .
Nici Hristu Velico, de atunci, nu s'a mai intors in
casa.
A stat ascuns prin padurea din vale vre-o sap-
tamana, apoi a pus de a inhamat caii la trasura ~i
a plecat la Agigea, la moara de pe mo~ia fratelui
sau, Boian.
Dupa dorinta lui s'a vandut Araclar ".
 l-am multurnit ~i m'am departat.
P!ma la plecare, sufletul Iordanei Velico, bulga-
roaica din Balcic, m' a intovara~it.
Am ratacit ilnpreuna prin curtea pustie, prin gra-
dina paraginita, prin campia 1ntinsa, acoperita cu
bujori salbateci, ro~ii, cu inima de aur- pete de
sange.
F A T A H 0 G E I

Guizarie, fata Hogei din Hasiduluc, venea anul tre-

cut, in fiecare zi, la nirniez sa aducii de-ale mancarei
talalui sau ~i morar ~i preot, la moara de pe movila
cimitirului, la hotarul satului.
In fiecare zi, la acela~ ceas, o vedeam dela fe-
J;eastra pridvorului plecand din disuta de piatra, aco-
perita cu olane, in cear~af ~i ~alvari turchezi, poc-
ceaua de merinde intr' o mana ~i in cealalta ciomagul
cu care se pazea de caini.
0 lua dealungul imprejmuirei de bolovani, dealun-
gul drumului priifuit spre Techirghiol, dealungul po-
rumbi~telor.
Odata in apropierea moarei, se oprea ~i striga cu
glas tare ,Hogeal"
Batranul e~ea pe pragul u~ii, 1nalt, spatos, barba
~i haina albite, una de ~irul anilor, alta de faina grau-
lui, ~i soobora sciirita.
Amandoi se a~ezau pe iarba.
Cat manca preotul, auzeam glasul copilei grai:nd
in limba ei guturala, parca pe nerasuflate. Cand dan-
.
sui se scula, fata i~i lua bocceaua, ciomagul ~i pleca
mapm.
.
Spre seara o pornea ~i morarul.
Nu trecea mult, il auzeam chemand credincio~ii
din varf de minaret, iar moara ramanea pustie, dar
aripele ei, 4 la numar, nu se odihneau rnci zi, nici
noapte. Ele se i:nvarteau, cand intr'o parte, cand in-
tr'alta, cand mai tepede, cand mai domol, dupa cum
 Ie bateau vanturile. Uneori le bateau a$a de tare, in-
cat lemnul lor mrechit scartaia $i troznea, de cre-
deai ca se frang.
La ln.toarcerea m ea in vara aceasta la Hasiduluc,
le-arn gasit toate 'c um le lasasem.
Morarul la moara lui.
Guizarie p e drumul ei, doar ca in loc sa o ia dea-
lungul porumbi$telor, o lua dealungul paduricei de
salcami $i (ies:eori statea cateva clipe de vorba cu
fiul logofatului ce o pandea la cotitura.
l ata ca eri J?e la ceasul, cand de obicei venea cu
mancarea, fusel trezita de gem ete dinspre moara.
Hogea, la poal·ele movilei, da cu picio.rul in dreapta,
in stanga, in sus, intr'o massa mica, infoi'llllr, dln
care e$eau gemetele, ce le auzeam.
Am crezut mai intai ca dupa obiceiul turcesc, se
razbuna pe un caine, pana am cunoscut stamba cear-
~afului lui Guizarie.
Inspaimantata am strigat din rasputeri.
-· ,Astampara-te, Hogea, astampara-te!"
Ru$inat, batranul a mai dat odata cu piciorul ~1
s'a urcat sus.
Cand mi-am intors privirea iar spre Guizarie, dansa
se sculase $i plecase $Chiopatand, spre sat.
M'am dus in urma la turc sa-l intreb, cu ce gre-
~ise fata.
L-am gasit a$ezat pe pragul U$ii, lini$tit, ca $1 cum
nu s'ar f i intamplat nimic.
- ,Ce fap ta a~a grozava a £aptuit?" am grait.
,Spuneai ma1 deunazi, ca dansa este cea mai ascul-
·tatoare din copiii d-tale $i azi era s'o omori."
- , ,Ce, zise, sculandu-se din nou 1nfuriat, fata
Hogei din Hasiduluc, sa faca dragoste cu un ere$ tin?
Mai bine moarta I" ~i-mi arata un mic iatagan, cu
maner de filde$ ee-l purta la brau .

-'
.. .
 Inte1esesem. Aflase de intalnirile cu fiul logofa-
tulill.
- ,Ei ~i ce?- am spus ca sa-l potolesc, - Turcul
~i Romanul nu sunt tot oameni? nu traesc in aceea~i
~ara ? nu este ·un sing-ur Dumnezeu pen tru to~i ? Pen-
tru ce nu vrei ca Gmzarie sa se marite cu .un ere~ tin?
- ,Eu turcl" rasp!Unse cu dispret ~i intra in
moara.
In seara aceia, pe cand chema Hogea credincio~ii,
pe cand zarea abia i.~i stinsese focul ~i abia disarise luna,
am inlrezarit in amurg, pa~ind alaturi dealungul pa-
duricei de salcami, doua fiinte.
Una din e1e, am deslu~it-o bine, era silueta fra-
·geda a fetei Hogii. Mi s'a umplut deodata sufletul de
o presimtire.
Am r evazut iataganul turcului la brau ~i mi-a ve-
nit sa 0 vestesc, s '0 gonesc spre cas a, sa-i strig:
,Ia seama, Guizariel "

2
u R L I c H I 0 I

Mergind spre Urlichioi dupa piatra, am ramas

uimita cum 1n cateva zile au crescut lungi ~i bo-
gate spicurile pe tarla, cum au 1nflorit, tufa langa
tufa, pe m arginea . drumului macii, inul, mazarichea.
- , Cata variatie sta in aoeia~ priveli~te, rna gan~
deam, amintindu-mi de campia arsa din anul trecut,
caci daca Dobrogea toamna are ma.retia stepei, vara
pare o _gradina.
De la Ovidiu la Cernavoda este o singura ap.ii,
oglinda lina ~i stravezie.
Doar ici ~i colo este intretaiata de ooroanele sal-
ciilor J?.Jutinde sau de prunduri pascute de bivoli.
Apm de la Cernavoda pana la Constanta se "j;in lant
stufurile de trestie, lanurile de gr.au ~i p~intre ele,
dispandite in pete galbene, rapita ~i laptele cucului.
Ajun~i la Urlichioi, logofatul 1ntreba pe un cioban
stand intr' 0 rana pe coasta, uncle se gase~ te piatra de
vanzare.
- , Acolo e stapanul, Domnul Fanidi." ~i arata
catre un conac, mai la deal. 0 luaram incotro n e ara-
tase ciobanul.
In fata locuin~ei, am cobodt din trasudi, insa n'am
cutezat sa intrfun din pricina haitei de caini, ce ne
pandeau ~i Hitrau la n oi indarjiti.
In mijlocul batalurii erau legati trei cai vineti,
scunzi ~i incorda~i la lrup.
Printre ei · mi~au porcii ~i _pas.iirile curtii, mai
departe sub un ~opron acoperit cu cocem , doua vaCl
sviterane rumegau m tihna.
Peste cateva clipe e~i stapanul.
Era un tip Domnul Fanica, un tip simpatic, tot
in rotunjime, gras, fata rotunda, trasaturile ingro-
~ate.
Dupa ce ii deteram cuno~tin1.a ~i se tocmi cu lo-
gofatul in priv1nta pietrei, luandu-i arvuna, ceru ier-·
tare ca ne primise in jil·e tdi ~i papuci- apoi ne pofti
sa-i vedem Q"Ospodaria.
Ne-am phmbat prin viia ~i printre pomii cu rod.
In dosul casei ne-am a~ezat pe banca de sub nuc, ale
carei craci invoalte crescusera peste acoperi~, ca o
bol ta de frunzi~, inchizand vederea. ditre mare, adu-
cand insa 0 racoare minunata.
Dincolo de nuc era urn razor patrat de tufanele,
cativa trandafiri de dukeata ~i caltuna~i.
- , Ce loc placut"- spusei. u cred ca patrunde
caldura vreodata aci."
- , .Niciodatii, oricat zaduf sa fie afara."
- , D-ta ar trebui sa pui firma , La umbra dea.sa"
ca la birtul din Tekirghiol-Sat. Nu ~tiu daca-1 cu-
no~ti . "
Sunt doua firme, doua carciumi acolo, in fata di-
rora de cate ori Lrec, irni vine sa raz. Una , La Ionel
incurca lume ", ceeace mai degraba ar goni mu~terii
decat sa-i apropie ~i alta , La umbra deasa", doi
piperniciti de salcami, inconjurat.i cu mese, drept in
ar~i~ soarelui ~i praful drumului."
- , Le cunosc pe amandoua."
- , Un sjngur J?acat are nucul d- tale, ascunde
vederea catre mare.
- ,0 vaz iarna la Constanta. Aici caut sa tdiiesc
lini~tit . Sa nu mai ~tiu nimic de lume."
, Iarna o petreci la ora~? "
- , .Da, cateva luni numai. Al tadata tot anul, cand
eram cerealist, mare cerealist. Nu credeli cand rna
vede~ a!jia" !;ii-!;ii privi mainile inegrite !;ii crapate de
munca. , Eram unul din marii cereali!;it-i din Dobro-
gea. Ma jucam cu milioanele, cand a inceput criza."
Adaog~ dupa cateva clipe de tacere:
-· , l'lumai dintr'o intamplare m'am ales cu vii-
!;iOara asta din care traiesc acum, dintr' o fapta buna.
Pe cand inotam in bani, - mi-a venit sa fac !;ii eu
odata un bine unui var !;ii i-am dat 5oo.ooo lei de
!;ii-a cumparat petecul asta de pamant sa-l gospoda-
reasca. Dupa ca~va ani s'a saturat cu viata la tara.
A plecat inapoi la Craiova. Mi-a rlimas mie viia pe
spinare !;ii mi-a prins bine. Dar, ... ertati-ma- numai
un mi:nut."
Se repezi in casa !;ii se intoarse aducand intr'o1
mana un clondir cu vin, 1ntr 'alta 0 tava {;U pahare. Le
puse pe masa din fata noastra.
- ,Ai oopii, Domnule Fanica? l-am intrebat dupa
ce am inchinat in sanatatea gazdei !;ii gazda intr'a
noastra.
- , Nu am - voiam sa luam o fata de suflet. A
fost soiu rau. Am dat-o afara dupa ce am cheltuit
o gramada cu ea.
Imi spusese mie nevasta, muere cu judecatii: ,Sa
nu iai niciodata in casa nici copil nascut din flori,
nici copilul altuia. N'am ascultat-o."
- ,Rau ai facuL."
- ,Rau. Pacat cii nu este !;ii ea aci. E plecata la
ora~ cu lana, spre vanzare. Nadajduesc insa, ca ve~
veni sa-mi gustati strugurii la toamna. Am numai
tamaioasa, perla de !;iaba !;ii !;iasela" .
Ne-am luat ramas bun ~i am pornit.
Abia ne departasem putin !;ii ne striga D-1 Fanicii

sa ~E:!:~pre noi ro!;iu, pliciuindu-!;ii papucii prin praf.

- , Cand trimeteti dupa piatra ?"

20
 ,Durninica, des-de-dimineala" .
. ,Bine, 1ntrebali de Voevod la stana."
, Da, da" .
Facusedi caii cali-va pa~i, iar ne opri.
- ,Nu ~tiu daca o veni Voevod sau Ali, dici de
candl i s'a 1ntamplat nenorocirea, e zapacit de tot" .
- , Ce nenorocire?".
- ,Nu ~Lili? intreba el apropiindu-se. Poate nu
erali inca la Hasiduluc, cand cu furtuna de saptamana
trecuta. Nu am vazut a~a potop de apa, a~a bubuit
de tunete ~i limbi de foe pe cer. Mi se parea cii se
prabu~e~Le pamantul."
- , Si ce s'a intamplat cu Voevod?"
- , .Baiatul lui, cu nevasta ~i argalii, se intorceau
t?cmai del~ P.ra~itul porumbului, spre inserate, cand
a nceput VlJelia.
Poposisera in drum, adapostili sub carut;a, pan' o
trece. Cum ~edeau ghemuili, ea razimata de ~ina roa-
tei, el cu amnarul... in mana sa-~i aprinda ligara,
poe ... un tunet mai grozav ca toate, in urma diruia
a cazut o mare de flacari in zare. Am vazut-o ~i eu
cu ochii mei din batatura. I-a traznit pe toti. Au
murit amandoi pe loc. Argatilor le-a parlit doar unuia
obrazul, altuia bratele ~i pieptul.
Si nu numai ei au pa·!it-o rau.
La Mamencea au murit 7 in~i, la Topraisar 3 ....
N-am mai auzit.
CuvinLele i se pierdusera. Vizitiul nerabdator dase
drumul cailor.
Parasind Calea Bazargicului, am luat-o tprintre holde
spre movilele din care nu se vedeau decat varfurile
asculite, dici de jur imprejur cat cuprindea ochiul
era o mare de spicuri argintate, mladiate de vant.

21
A L I D I N BALCIC

Ali coco~atul este trepadu~ul Balcicului. Toti 11

cunosc, toti il cinstesc, in cur·~ile tuturor intra ~i iese ca
la el acasa.
Abia sositi la Vila , Maria" vila cu ochiurile mari
de sticla ~i cu terasele batute de valuri, cat a zarit
oas.J?eti n oi, s 'a infiintat.
Ne-a urmat pas cu pas de dimineata pana sear.a.
Chiar in timpul mesii, dispre~uindu-ne mancar ea,
a~Lepta picior peste picior, a~ezat pe zidul de piatra
din fata sufragerei, sa-i dam insarciniiri ~i la fiece
c).ipa i s' au dat.
- , Auzi, treoe turcul cu sacaua din Ak-Bunar.
Ali chiama-1! " .
- ,Ali tot stai degeaba. - Fa ghetele."
- ,Ali, du-te 'la Cara-Miti ~i vezi daca are deseara
Luferi proaspeti. ''
- , Uite a luat-o broasca ~es toasa pe scari. - Ali
alearga dupa ea."
Ali in sus, Ali in jos, -le face toate repede ~i
pe tacute. Gel m:ai me~ter este insa la curatitul m-
calta.m~intei. Ca sfarleaza ii m erg periile in mai.ni,-
~raghios din cale afariL E caraghios ~i tot deodat.ii!
este c~va copiliiresc ~i batranicios i.ntr'insul, care ti-l
aprop1e.
Daca. n 'ar purta fesul ca sa-i desta:i:nuiasdi obar-
~ia , dupa gura vecinic intredeschisa cu dintii g.albui
;;i lati, dupa ochii de carbune ~i fata c.astanie, dupa
imbraciimintea prea ticluita pentru un baiat de seama
22
lui; pantaloni negri vargati, haina de dril alba ~i
panLofi b.ine lustruiti 1'ai crede un tiganu~ laudatt
din mahalaua Bucure~tilor .
Dar cat de oriental este din fire Ali! Orice mi~­
care; orice pas e fa cut in vederea bac~i~ului. Il pan-
de~te cu surasul pe buze ~i daca nu vine, sau vine
sub 10 lei, sc posomore~te, te prive~te 1ncruntat, gata
sa ti-l arunce l.napoi.
$i cu toata lacomia de bani, e cinstit. Niciodata
nu lipse~te nimic de pe urma lui Ali. Are l.nascuta
tn el, cinstea musulmanului.
Cand spre seara, am pornit-o sa cutreer.iim coasta
~i i-am zis: ,Ali arata-ne Balcicul" . Ne-a purtat
peste tot, ·Ca un catel credincios, cand ln cap cand ln
coad.a.
Ne spunea pe unde treceam, ale cui erau casele,
unele vopsite, 1n fete aprinse, darafanate, altele noi,
albe, care nu piistrasera din ora~u lui Allah, decat
acoperi~ul de olane cu stra~ina lata ~i nelipsitul smo-
chin sau migdal din curte. Ne-a '_plllrtat prin mai multe
geamii; 1n port, printre corabiile parasite pe mal
~i magaziile de~arte, magaziile unor vremuri de bel-
~ug; ne-a prurtat prin fata fantanilor cu izvor ta~nit
din zid, din care-~i umpleau turcii batrani butoaele
atarnate pe spinarea magiiru~ilor 0

Nu ne-am oprit decat la cofetaria lui Mahmud,

sa bern din vesti.ta cafea.
Ali l.nsa ~i-a ales dulceata de smochine. A luat-o
la masa de alaLuri singur. Urmandu-ne apoi drumul
inainte, ajuns la o scarii repede l;ii stramta, in trepte
de piatra, ne-a strigat: , Vreti sa vedeti casa vechie,
adeviirat v·echie ?"
- ,,Vrem''.
Ne fiicu semn sa urcam scara. Sus la poart.a batu
din ciocan cu indarjire- panii ii deschise un barbat
inalt, chipe~. Pa~ind in gradinita,, nu te mai credeai
in inima Balcicului. Era o palma de loc napadit de
verdeata ~i .~~?his cu bolovan.i de jur J.myrej~r ...Pri~­
Lre trandaf1rn de dulceata m floare ~1 biilii.rn e~a
tw·banul unui mormant, turcesc. Mai departe pe creaca
migdalului atarna aprins, un felinar de fier tiganesc.
- ,Aci este ingropat Hagi Skender", spuse Halil,
pazitorul conacului. Stapanul nu era acasa ~i am putut
cerceta in lini~te, odaia lui Halil, unde-~i alapta so~ia
baetelul, iar sus, celclalte doua odai ~i micul pridvor
ca ~i gradinita, adevarate jucarii de copil, cu tocu-
ril~ largi, deschise catre mare, fad giurgiuvele, fadi
U~l.
Inauntrul avea tot dichisul, tot farmecul ciiminului
musulman; - divanurile inguste dealunaul odaii, baia
de aburi pitita in zid, rogojina pe po~eala, covoare
~i Listimele pe peretii ~i pe mesele joase, aproape la
pamanl. Coborindu-ne iar in curte, ne-am odihnit
pe o ],espeda, la poarta.
- ,,Cine era Hagi Skender?" Am intrebat pe Ha-
lil, ce ne intovara~ise ~i ne da la.muriri intr'o roma-
neasca curatii.
,Un om mare, un sfant. Altceva nu se ~tie. Intra
lume multa la noi din Balcic ~i din J.mprejurimi ~i
felinarul nu-i sta niciodata stins."
- Nu a fost a~a mare ca Az Yazala Su1Lan din
Teke, am rostit.
- ,Eu crez ca a fost" .
- ,Eu nu cred, judecand dupa mormantul lui
uria~. E aproape cat o mo5chee, aproape cat moscheea
de alaturi ~i spuneau satenii din Ala Klissi, ca. atata
multimc H cerceteaza! Spuneau ca stau bolnavii cate
trei zile dearandul inauntru, nemi~cati, nemanca~ " .
- , La Az Yazala, Sultan, numit de cre~tini Sfantul
Atanasie, cu toate ca era get-beget turc, vin ~i din
celelalte nearnuri, ortodoxi ~i catolici, de lasii ca.te o
sdreanta legaUi de copacul din fat-a mormantului. Si
pe to~i ii vindeca sfantul, far.a deosebire de Dum-
nezeu.
Aci se· perinda numai credincio~ii lui Mahomed.
Hagi Skender e numai al nostru. "
Ne-an1. luat cu parere de diu dimas bun de la
conacul hagiului.
E~iti in Strada, am hagat de seama ca Ali numai
era printre noi. Tocmai sus, pe plaiul varfurilor
stancoase, ce se inal~ ca doua capatani de zahar in
mijJocul ora~ului, am auzit un glas chemandu-ne.
Era coco~atul pe ra.pa. ,Ce faci acolo ?".
Imi aratii hazma ua alba, pe care stransa de ca-
pat.ai, o legana intr'o :m3.na. Cobori jos ~i deschizand-o
desvalui patru broa~te testoase: Una mare ~i trei mici.
-- , Mama ~i puii", spuse.
Ghioaca lor era lncrustatii pe spinare cu linii verzi,
in patrate regulate. Cand i~i scoase marna capul ~i pi-
cioarele, pocite, Ali le inchise iar in bazma: _, ,Cum-
peri?"
- ,Cat?" .
- , 8o batrana, L~o copiii."
- Glume~ti. Nu face nici s~ertul din cat ceri. Dacii
vrei a~a, bine, daca nu, du-te aiurea de le vinde."
Ali mi-a aruncat atunci o uitaturii incruntata, ui-
Latura lui, cand nu-i dadeau bac~i~ul a~teptat ~i a
luat-o repede la vale.
Dar ~i eu repede, atrasa de priveli~tea dimpre-
jur, mi-a.m intors gandul dela coco~at ~i dela broa~­
Lele lui.
Soarele la asfintit, ~tersese poalele Balca.nilor, mun-
~ilor alba~trii din zare, taiase a.pele limpezi, de sma-
ragd, ale marii in dungi, in valuri, tot mai inchise.
Acum spulhera lumina de aur p~eritor asupra ora~ului
c~~arat pe ooasta in ter.as~ de pi~tra .caramiz5e~ ~ela
1 enha-Iuvah, palatul ahta mtreziint prmtre gradim, al
Reginei, pana sus pe :povarni~ul pusLiu cu mahalaua
TaLarilor ~i cu Tigama, rama~ite inca neatinse ale
Balcicului de altadak1., ale Balcicului care se duce ~i el.
V A C A RUJITA

A inceput seceri~ul.
Din muncile dela tara in nici una nu e atata via~,
atata veselie.
Nu rna saturam sa privesc azi dimineata dela fe-
reastra, seccratoarele l.nvartindu-~i aripile, coasele cul-
cand lJologul la piirrulnt, muncitorii legand snop linga
snop, in campia de aur.
Odata cu seoeri~ul a 'nceput secela cu tot alaiul ei
de mu~te ~i de tin~ri.
Cand am coborlt ill gr.iidina, mi-a strigat Gheor-
ghe, argatul, care pazea vacile dincolo de drum:
,A fatat Ruji~! "
- ,Ce a fatat?"
- "0 vitea alba ca zapada, cu pete ro~ca te " .
- - , Bine viu ~i eu s'o vad."
Peste cateva minute eram linga ~ira de coceni, la
adapostul careia sta Rujita. Am gasit-o a~ezata pe iarba
cruda, la soare. Ala.Luri, pe picioare inca tremurande
i~i incerca mica Reghin.a cei dintai pa~i ~i facea cu-
no~tin~a cu lumea in care abia sosise.
Era ciudat sa urmare~ti cum i se de~teptau unul
dupa altul sim~urile l.n contact cu natura. Mirosea lung
florile, ierburile dimprejur, dar nu se gandea sa le
smulga; l.n mersu-i incon~tient i~i baga capul in co-
ceni ~i nu ~tia cum sa dea inapoi; dacii o 1ntepau
mu~Lele, se mvartea pe loc fara sa le poata goni,
fie cu urechile, fie cu coada.
 Din cand :l.n cand se apropia de Rujita. Aeeasta o
lingea, .li netezea parul ere~.
Gheorghe de pi3 gramada de pae radea, privindu-le
~i dansul.
- ,Puiu de om, zise, nu face pas un an de zile
~i noi ne batem joe de sarmana vi~ea, amu nascuta" .
Pe cand vorbeam sosise Alexandru Lazarescu, eu
pas grabit, de~i cam ~chiopa tand.
- ,B una ziua, Domnule Alexandru" .
- ,Buna. A fatat Rujita?"
Se lnvarti pu~in in juru-i ~i adaoga:
- ,Tare-i mandra vi~ica " . Apoi ceru voe sa stea
lfmga argat. II cam durea p.iciorul beLeag de pe urma
reumatismulu.i ciipatat in razboi.
- ,Viu tocmai dela hotar. A 'ngiilbenit ~i spicul
ovazului- aproape, aproape-i gata de secerat. S 'au
gramii.dit toate deodata.
- ,A~a e."
- , La nici-o mo~ie nu-i £rumos ca la D-v. ~i la
noi. Au fost ~i bine lucrate. Sa dea D-zeu o ploicica
porumbului ~i e~im cu fata curata."
-· , Cu cine-1 pra~iti?"
- ,Am luat ~i noi solda~i: un tigan, un bulgar, doi
ru~i, doi sa~i, un ungur, trei coloni~ti- o adunatura
de neamuri.
- ,Muncesc totu~i bine impreuna. Pardi n 'ar fi
atatea firi deosebite."
- ,Muncesc chiar dadi unul e mai molatec, cum
e sasul. li prinde pe ceilalti, fiindcii nu se opre~te
din lucru de fel."
- , Niciunul nu lucra plimanLul ca romanul ~i bul-
garul - glasui ~i Gheorghe - s'au nascut cu sapa in
" .., ,,
mana.
- ,Ba ~i turcul e indemanatec, i-am spus. Bie-
Lul turcl Il cam iau ceilal~i in batae de joe ~i el nu
~tie de gluma, se supara."
 Eri, un basarabean zicea lui Izet ca barba~i la m
se imbraca in ~alvari, ca muerile.
·S'a !nfuriat Izet! Da cu sap·a in dreapta ~i in stanga,
de i se intorsese turhanul pe cap. I-a raspuns foarte
bine basarabeanului:
- ,Noi avem ~alvari pentruca a~a e legea noastra
dela Mahomed, dar la voi cre~tinii acum au inceput
de haz muerile sa se poarte ca barbatii. Du-te la Te-
kirghiol, la m are, sa le vezi cum se pEmba in pan-
taloni."
- , In Ardeal, - grai Alexandru - pe sas H bat-
jocore~te romanul mai mult. Pe spinarea l'ui pune
tot buclucul, cum 11 pune in Regat pe tigan. Au
nascocit glume peste glume pe seama-i. Cunoa~teti
p'a cu cioara?"
- ,,Nu. ''
-- ,Apoi sa v'o istorisesc eu, ca-i buna.
, Un roman a spus odata catre un alt roman:
- ,Mai in anul asta eu nu-rni cosesc iarba de fel. "
,Pentru ce ?"
,Pentruca vreau sa iau fan dela sasu Mi~u".
, Apo1. cum.?"
, ,Sa vezi cum voiu face-o.''
Toamna a fost frumoasa ~i lunga. Prin Noembrie
tot frumos era. Romanul a sp'us atunci iar catre ce-
lalt roman:
- ,M' am dus la sas ~1 am cumpiirat fanu, ve-:
. e. "
em
- , Cum facu~i? Mie mi-a zis ca nu-l da decat
cand cant5. cucul."
- , lata cum. Cand mi-a zis, tot a~a ca a~teapta
cucul, eu ce-am facut? Am alergat la codru, m 'am
urcat intr'un copac ~i daca am vazut pe s~s intrand
in padure, am inceput sa strig incet: cucu! cucu I
ca din departare. Sasu m'a auzit ~i m'am pomenit catre
seara cu el la poarta :
 - ,Inca va~ine, am venit sa-~i vanz fanul. A
can tat cucu azi. " Am cumparat fanul ~i l-am dus
acasa. Dupa '20 de zile s'a pus un frig, s'a pus o
i.a.rna, s'a pus o zapada. Inca mcepe sasu sa-~i gate
fanul. Se duoe tn graba la roman.
- ,Inca, va~ine, buna dimineata. Am venit sa-ti
iau 1napoi ce -~i-am vandul."
- , Vai, vecine, cum sa-ti dau firm 1napoi, daca
l' au mancat vitele."
- , Bine, va~ine, atunci rna due sa-mi iau pu~ca,
sa merg la padure, sa pu~c cucu.. uncle l'oiu gasi,
ca el m 'a mintit."
Porne~te sasu la codru, vede o cioara, o pu~ca cre-
zand cii-i cucu ~i se 1ntoarce acasa r epede, cu ea in
mana multumit.
- ,No, nevasta, .inca am pu~cat pe oucu. Sa-l
opiire~ti, sa-l gate~Li, sii-l manciim, sa nu mai cante
altadata ~i sa rna pac,iileasca."
- ,Gheorghe, am grait, nu e prea cald aici ·pentru
Reghina ? Arde soarele. Ar fi mai bine s'o muti 1n
grajd."
- , A~a-i. Ma due dupii caruya ~i viu mintena~."
Cfmd s'a intors Gheorghe, manand caruta mha-
mata cu un singur cal in dreapta oi~tei, a luat bini~or
viteaua, 1mpreuna cu Laz.arescu, ~i au a~ezat- o pe
pae, 1nauntru.
Ca mu~cata de ~arpe, a siii·it Rujita 1n sus, s'a re-
pezit spre odrasla ~i a 'nceput a mugi tare.
In privi.rea. ei, de obiceiu a~a de n epasatoare, am
citit in clipa aceia rasvratire. Parca ar fi vrut sii spue:
- , Reghina nu este a voastdi. Cu ce drept mi-o
ridica~i? ' ' .

3o
 GRADINA BULGARULUI PETROF

Gradina de zarzavat a bulgarului Petro£ din de-

partare pare o pata de verdeata pe malurile nisri-
poase ale laculm din Agigea.
Este toata incercuita cu adevarate raulete limpezi,
adumbrite ici colo cu cate 0 salcie.
{nauntru langa locuinta slapanului, mai mult bor-
dei decat casa, roata cea mare de lemn, invartita de
doi bivoli, ridica din zori apa ~i o risipe~te in ~an~u­
rile de udat.
P e la sfar~itul verii e frumoasa gradina.
De ca.te ori tree podul ~i intru prin ea, imi place
sa o cutreer in lung ~i in lat. Ocolesc mai intai ra-
zoarele bine randuite, unde cadi, sapa, culeg zar-
zavatul muncitorii cu ziua, cei mai multi coloni~ti
olteni.
Privesc tulp:inele mcarcate cu roadele ciucure: ardei
galbeni, ardei stacojii, bame, fasole, mazare, patla-
gele vinete ~i patlagele ro~ii, privesc vrejii intin~i pe
pamant cu pepeni verzi, castz·aveti, dovlecei. In dosul
casei sunt lanurile de zarzavat pentru iarna, iar in
curte sta gramezi marfa ce o pregatesc pentru targ,
doi b~gari imbracati in haine de dimie casnica ~i
. papuc1.
Sunt slugile jupanului: Slave ~i Gospodin, plugari
sadea. De~i abia ~tiu a ceti ~i scrie, totu.,c;i sunt cei mai
priceputi la ingrijirea zarzavatului.
 Cu ei i~i tine Petro£ grad.lna, cu ei pleaca toamna
in Bulgaria ~i se intoarce primavara inapoi.
Banii stran~i in tar a ii aduc cu totii aproape ne-
atin~i acasa, caci vin de acolo cu tot ce le trebue,
pana ~i cu acul ~i ata de carpit straele.
La ora~ nu ii ispite~te nimic.
Alaltaeri, cand m 'am oprit in fata lor, i-am gasit
a~ezati pe rogojini, impletind funiile de ceapa.
N u fusesem de cateva zile in gradina, dar nu ~tiu
pentru ce in ziua aoeea m:i se paru parasita, poate unde
niciun caine nu-nri e~ise in cale ~i in locul stapanului,
pe care n gaseam vecinic printre coloni~ti, era fra-
tele eel mic, I vanciu. Dansul tinea de obiceiu ghe-
reta din piata ora~ului Constanta.
- ,,Azi am patruns u~or r ·a na la D-voastra, - le
spusei. N'am intalnit niciunu din dulai. Unde sunt
de nu ma latra?"
, Ursei a turbat ~i de teama, i-a impu~cat paz-
nicul pe toti" raspunse eel mai varstnic, Slave.
, Jupanul unde e?"
, La spital, in ora~."
, Ce are?"
, Rau ce are. Rau de tot. "
, Era sanatos m ai deunazi."
-· , Sanatos, dar boala zacea intr'insul, de cand 1-a
mu~cat cainele."
- , L-a mu~cat Ursei?"
- ,Nu Ursei. 0 potae din sat, cu care ne-am po-
menit intr' o zi 1a oearta cu ai no~ tri . Cand a vrut ju-
panul sa' 0 izgoneasca ~i s' a apl,ecat sa ridice 0 piatr.aj
ca s'o ·asvarle dupa ea, lighioana s'a aruncat in dosu-i
~i dupa ce i-a 1nfipt coltii in calcai, a luat-o la fuga
inspre sa t. Fugea ~i tot ea cheltuia.
- ,Am spus atunci stapanului, zise de alaturi
Gospo'din, ca trebue sa fie turbata, dar ~i-a batut joe
de mine."
 Slave urma:
- , Ma mir ~i eu ca nu s'a temut mai mult, ma.I
ales ca i;n chiar noaptea aceea visase vis urat; se
darama casa pe el."
- , Si s'a dus la injectii la Constanta?"
- , Ce injectii sa mai faca dupa doua luni de
zile ? "
- , A turbat aici?"
- , Nu era 1turbat de tot cand l-am pornit. De tr'ei
zile se sculase cu dureri de cap ~i se tot plangea ca-l
supara lumina de afara. A~a ca nu a e~it din ca&a.
Sedea pe marginea patului nemancat ~i nebaut. Eri
dimineata l-am gasit intins deacurmezi~ul pe pragul
u~ii ~i cum il priveam nedumerit ce sa-i dau, mi-a ce-
rut cu nerabdare apa c.3. moare de sete, dar abia a dus
tinicheaua la buze, a aruncat-o inlaturi. Ii tremurau
mainile ~i pieioarele ~i mai ales ochii li erau infiora-
tori cu privirea lor neclintita, insangerata.
Ahia atunci mi-am amintit de mu~ditura cainelui
~i l-am pornit repede la spital cu biietii. "
- , Groaznic sfar~it. A murit? "
- ,Nu murise-spuse Gospodin - cand l-am Iii-
sat acolo. In drum ne-am luptat cu el sa nu sara din
bril?ca ~i nu s'a astamparat pana nu i-am legat mainile
~i picioarele cu franghii. "
- ,Groaznic sfar~it - zisei iar. Daca se ingrijea
dela incepu t! "
- , Daca nu murea, bre, de turbare, murea alta-
data de altceva" imi taie cuvantul Slave.
- , Si acum cine stiipane~te gradina?"
- , ,E cu nenoroc peticul acesta de pamiint. De
20 de ani, de ciind muncesc p;e el, s'au perindat patru
stapani.
Unul vine, altul pleaca, dar gradina tot gradina
ramane, zarzavatul tot zarzavat cre~te" ...

3 Pile trAite. 33
p R I N c u R T E

Fac argatii chirpici. E mare mi~care prin curte.

Dumitru ~i Adam carii cu butoiul intr 'un colt al
bataturii, apa de la fantana ~i stropesc mormanul
de pamant amestecat cu pae. Izet infundat inaun-
tru pana'n genunchiu, mana calul legat de un stalp
ce calca ~i pliimade~te noroiul, pe cand A~im il aduce
cu roaba ~i-1 descarca langa Mure~an ~ Ion Colo-
nistul.
Cei doi argati il mai framfmta odatii cu pumnii,
il toarna in tipare ~i-1 scot car.iimida.
Langii ei, aproape nemi~cat, toata dupa amiaza a
stat Petre, ba·etelul logofatului, abia de trei ·ani, cu
mainile in buzunarele nadragilor, ochii alba~tri, mari
de~chi~i. Privea glodul, privea chirpiciul, in~iruit ca
pHicintele pe iarba, ii prlVea pe to~1 cu jind, f.a.r.a sa
indrazneasca sa se pue ~i el p~ munca, fiindcii ~tia
ca-l bate Catita, cand tl prinde facand vre-o praji-
tura sau topaind prin b.altoacele curtii laolalta cu ra-
tele.
A~ezata spre seara pe banca din gradina, nu pu-
team ceti de zgomotul muncitorilor.
Dupa catava vreme, mi-am lasat cartea ~i m'am
apropiat de uluca. Mure~an istorisea ca 1m Bucovina
nu se clade~te cu chirpiciu.
- ,Din ce face casa?" intreba mirat A~im, care
tocmai sosea cu roaba incarcatii·.
- ,Din barne. Avem lemn de pnsos ~I nu ne
pierdem vremea carpind la ziduri. Acolo omul are
de munca tot anul, nu ca la voi, 2-3 luni la camp
~i celelalte luni sa ~eazru la poarta 1n iminei, fara rna-
car sa-~i ia cate 0 carte 1n mana, ca boerii, sa mai
citeasca" .
$i privirea-i merse pe furi~ catre mine.
Ion rosti:
- ,Daca am citi toata ziua, cand :n·avem de lucru,
apoi ce odihnii ar mai fi ! Dimpotriva, eu mai u~or
fac IOO de didimizi, decat sa silabisesc 0 foaie diri
carte."
- ,Fiecare meseria lui - grai cu f:ilosofie A~im --
Eu ~tiu muncesc numai cu nulinile. Nu ~tiu citesc,
nu ~tiu gandesc, gande~te logofatul pentru mine. Nu
e bine a~a? Fiecare meseria lui .. ,
Arga1ii radeau.
Ion se plecii spre Mure~an.
,Prost e!"
- , De loc. Face pe prostu, dar e baiat de~ lept
~i de treaba. Cu el rna potrivesc mai bine decat cu
voi. Cuvantul lui, e cuvant, nu e ... " .
- ,Ia spune, Bucovineanule, ii taie Izet vorba din
departare, oprindu-~i calul din mers. Pentru oe ai
venit ~i veniti Loti sa va lmbogatiti la noi in Dobrogea
asta cu chirpici, daca e mai bine in Bucovina ta c'u
lemne."
- ,Eu am cu ce trai la mine. Am 2 5 jugare ~i
...
casa.'~

- ,Atunci pen~ru ~ ~f plecat? "

- , Nu de buna v01e.
Se opri putin.
- , PenLru ce am venit in Dobrogea? P entruca a~a
mi-a fost nenorocul. "
- ,Care n enoroc? Sau nu poti sa ni-l spui?"
- , Ba pot. Nu-i nici-o ru~ine, iaca Yi-1 istori-
sesc pe data. "
Dupa ce-~i rasturna tiparul incepu :

35
 ,Cand mi-a murit maica, eram inca la milit].e.
Abia rna intorsesem, s'a inecat ~i taica in Bistrita.
Taica era vasla~, adica umbla pe rau, cum umbla
aici oamenii pe mare, dar nu 1n caice. Umbla pe
plute, £acute tot din bame. Pe patine rauri po~i
merge ca pe Bistrita. Alocuri e larga cat Dunarea.
La noi insa curge intre doua ziduri de stanci !}i fun-
du-i e tot numai stanca. Fereasca-te Dumnezeu sa
te izbe~ti de el, cum s'a izbit pluta taichii, intr'o
zi de vijelie.
I-am ciiutat trupul peste tot locul, am intrebat
de el in saliele dealungul apelor, pana-n Bicaz, fiindca
toti il ~tiau pe vasla~ul Pay;e} din Vatra Dornei. Daca
cineva 1-o fi intalnit vreodata 'n cale, nu 1-a mai
putut uita. Era inalt cat un munte ~i drept cat bra-
dul. Jfustatile ~i le prurta scurte, dar de sub palaria
cu marginile late, atarnau pletele pe cojoc mai jos
de umeri. Sa-l fi vazut de pe mal, carmuindu-~i lo-
petile cu bratele vanjoase, ti se parea ca niciodata
nu l'or stii];>ani valurile ~i l-au stapanit tocmai la
petrele lui 1oader.
M'am 1ntors inapoi in casa goala, fara sa-l pot
gas:i.. Nu numai de urat am luat-o pe o sora mai
mica la mine, dar ~i fiindca-i mancase barbatul zes-
trea. A~a fusese ~i vointa taichii.
Nemernic, lene~, cum n 'am mai vazut om, cum-
natu mai degraba murea de foame cu nevastii ~i co-
pii, decat sa se bage argat, iar cand muncea, vai de
munca lui. Daca nu ai suflet, sa faci o treaba, mai
bine lipsa.
Fara sa ~tie Maria i-am imprumutat, cii-mi cerea
mereu, azi un ban, maine un ban, pana ce rni-am
pus mo~ia in amanet jidanului din Campru-Lung. In
trei ani am ajuns la datoria de peste 200.000 lei,
cu dobanda. M-a strans cu u~a sa pJatesc. De unde
sa-i scot decat din vanzarea piimantului? Am dat

36
25 de jugare din 5o. A~ £i avut din ce trai, dar de
mandrie, de ru~inea vecinilor, m'am hotarit intr'o
noapte sa plec in America ~i fara sa ~tie sora unde
merg, am pornit spre Bucure~ti. In tren, cum i~
iese soarta in cale, stand de vorba cu un birj ar din
Constan~, ~i dansul bucovinean, m'a sfatuit sa viu
in Dobrogea. Zicea c.li cine nu a fost in stare sa-~i
ca~tige 0 paine in ~ra, nu ~i-o poate chtiga in alta
straina."
Mure~an tacu.
- ,Te mai intorci in Bucovina?" intreba A~im,
care ascultase a~ezat pe bratele roabei.
- ,M'oiu intoarce in ziua cand oiu strange atatia
bani, cat sa-mi cumpar inapoi eel putin jumatate
din ce am vandut. Mai inainte nu. Dar maine, poi-
lll.8.ine, ii strang eu, ~i atunci. .. Calsalangeana * A-
~im. calsalan.Qeana! - ~i facea cu mana salamalecul
obi~nuit turciJor.
Cand m'am departat de arga~, insera.
In curte :paznicul Hisase slobode cele doua vitele.
Reghina ~1 Fladira, simtindu-se deodata in largul
lor, dadeau tarcoale ca nebune, in salturi prin batatudi.
De jur-imprejur sa pusesera sa alerge cateii ~i
manzul sciipat din grajd ~i Petre eel mic. Tot po~im­
dichiul era in mi~care ~i tocmai intrau pe poarta mun-
citorii no~tri la intors dela seceri~, unii gramada 'n
bri~ca, altii pe jos, ·coasa la spinare.
La coada, ~andu-se de brau, in latul drumului
negru, vre-o zece dintre ei, cei mai mul~i cu caciula
alba de basarabean, ziceau un cantec, pe care-1 aud
mereu seara prin batatura dupa cina ~i rna urma-
re~te:
,Cata-ma, maicuta, bine,
Cat mai sunt pe langa tine,
*) Adio pe turce~te.
 ca., daca m ' oiu depiirta,
Mult ai plcinge ~i-ai ofta.
Cate pasari or ccinta,
Pe toate mi-i 1ntreba.
~i nici una n'o sa ~tie
Ca-s plecat la batalie,
Numai cucu din padure,
C ucu cu penele sure,
Ce-i ~i el strain ca mine
Si ne-o vazut tare bine,
Ne-o vazut in muntii Carpa~i,
SLam pe pu~ca rezimati
Si flamcinzi ~i insetati,
Chica unu, chica doi,
Chic' o mie dintre noi,
Chic ~i eu l'apus de soare,
In iarba langa ciirare.
Iaca. vine o fata m are.
Si-mi pune o lumanare,
Dar s'a dus ~i m 'a lasat,
Fara pcinza, ne' ngropat,
Plange-mi, maicuta, de jale,
Cand n 'oiu mai veni la vale,
ca. n 'avui de cruce parte,
$'am murit de voi depar te" .

Ceilalti flacai de neam strain, le ~neau isonul,

cantand numai viersul .

.)8
ARAMARUL DIN KUSTENGE

Tingit·i, tavi, lighene, ibrice, cazane man $1 m1c1,

lustruite ~i sti·alucitoare stau atarnate ~i randuite pe
lavi~e1·e ~i la geamul ar·amarului din Strada Atelie-
relor.
Cand am trecut pragul u~ei dughenii, in care abia
te y oti invarti, 1mi e~i re~de l.nainte stapanul.
Sarchissian este armean din Asia Mica, fugit cand
cu prigonirea cre~tinilor . Are spran cenile stufoase,
dintii lati ~i e~iti,, obrazul lung. E slab, grozav de
slab.
- , P acat ca nu ati venit mai de dimineat.a. Am
vandut chiar adineaori un lucru, pe care n pusesem
la o parte pentru D-voastra. "
- , Ce lucru ?"
- , Un ligh'ean argintat din Cadrilater. 0 minune.
L-a cumpara t un In glez."
- , Cu ca' t?"
- ,.Ef tin. 2.5oo lei" .
- , Atunci nu f acea de punga mea."
lncepu sa rada.
- , Daca punga D-v. e goala, ce sa mai zic de a
lui Sarchissian? Cat credeti cii am ca~ tigat pe el?"
- , 0 mie."
- ,A~i! Ahia cativa lei."
Era 1ntotdeaima acela~i schimb de cuvinte intre
n oi, aceea~i lup ta la tocmeala. El se vaita cii nu
~~_tig~ n~lic, eu ca-mi_cerea vprea ;cump ~iv ovri_c~t
rm1 lasa dm pret, tot m1 se parea ca eram pacali~.
 - , Am venit sa caut un urcior de alama sau de
arama.
u "

- , Nu am. "
- , Trebue sa se afle a~a ceva printre vechiturilt:
D-tale. Ia cautal"
- ,Nu am."
Dar pe cand privirea imi mergea de jur-impre-
jurul odaii in aflarea vasului, imi puse deodata mana
pe brat.
- , Stai- zise el - poate gasesc ~i e~i pe u~a din
dos."
Ramasa singudi am e~it ~i eu in strada sa-l a~tept.
Ulita Atelierelor e lata ~i impietruita cu bolovani.
In f ata mea erau rnumai pravalii de curelari ~i ca-
reta~i, care-~i tineau risipite pe drum'ul trecatorilor
roatele, fieraria, uneltele.
Intr'un capat se zarea cofetaria vestitutului Rahat
Bellavista ~i in celalt capat, pe un morman de bos-
tani, un turc batran sta de vorba cu un bragagiu,
tava cu acadele ~i sugiucuri in cap, donita intr'o
mana.
Neincetat bri~tele, carulele veneau ~i plecau. A-
proape toate se opreau la unul din careta~i, f ie di li
se batea un cui sau schimba vre-un arc, fie ca rama-
neau deshamate la atelier.
Negustorii ~i baelii alergau d ela un mu~teriu la
altul.
In jurul meu aveam tot pravalii, dar mai mici.
Aveam la dreapta o taraba de zarzavaturi, la stanga
o brutarie ale carei paini, covrigi ~i cornuri calde
raspandeau un miros ispititor, iar la cativa pa~i jucau
ar~ici doi baet;a~i, un turc ~i un grec.
Strigatele ~i rasetele lor umpleau strada.
Spre a se putea intelege vorbeau pe romane~te.
Deodata isbucni mtre ei o cearta, o lupta crancena,
salbaLeca. Se rostogoleau pe jos, pe pietre, prin praf,
cand unul deasupra, cand celalt, panii ce tiitarul i~i
stiipani vrii~ma~ul proptindu-~i genunchii in pieptul
grecului, dintii infipti in obrazu-i stacojiu.
Peste cateva clipe i~i luasera veseli jocul inainte.
Auzind glasul armeanului in fundul dughenii am
trecut iar pragul.
- ,Nu este frumos ?" zicea el.
A~ezase pe masa un vas, mai mult urnii ca urcior,
de~i .avea un singur maner ~i capac. Era intr'adevar
frumos, atat prin tiparul siiu antic, cat ~i prin ala-
ma-i invechitii, albastrie. . ,,
~

- , Nu es te urat, spuse1.
Nu voiam sii-i arat bucuria ca-mi gasise ce VlSa-
sem.
-- , Cati bani?"
- ,Dac' ar fi sa-l pre~uesc dupa inimii, v' a~i cere
mult, mult de tot, dar fiindcii tiu atat la el, nu vii!
cer decat 3oo lei, cat sa-mi cumpar cateva tigiiri."
- ,Pentru ce-ti este a~a de drag?"
- , Pentrucii e singura amintire ce mai am de
acasa. Cand m'au pornit parin~ii din Van, cu armata
rusii ca sa rna scape din ghiarele paganilor, mama mi
1-a dat cu apa sfintita pe drum.
- , De uncle e~ti, Donmule Sarchissian ? "
- ,De la Erzerum.
0 vad inca pe mama la plecare pe 0 lespede,
la.ngru poartii plangand. A ramas numai cu tata, pr~
batrana ca sii-~i paraseascii satul, oricat era de in-
grozitor macelul dimprejur. Imi stransese in graba
cateva strae ~i ceva de mancare. Eu am plecat copil,
ne~tiutor ca din clipa aceia voiu umbla ratiicitor prin
lume, pana am ajuns la Kiistenge.
- ,~h unde ai umblat?
- ,Am stat in Rusia ani de zile. Cand au infrant
Bol~evicii pe Denikin, am fugit cu ai lui la Constan-
tinopol, apoi in Romama, pe care o laudau toti cii
e tara primitoare.
 A~ a £ost. "
- ,De cei de acasa mai ~tii ceva?"
- ,Nimic. Le-arn scris in zadar de mai multe ori.
Trebue sa zaca amandoi parin~ii in tarana acum.
Pustie ne-a ramas casa, pustie o sa dimaie ~i pra-
valia asta cand oiu muri ... "
- ,N'a.i p e nimeni aici?"
- , Pe nimeni. De aceia ma despart de tot ce-mi
este drag. De aceia vanz ~i urciorul. Mai mul~umit
srunt ca-l ~tiu la D-voastra, in cula, decat in maini
streine sau arrmcat pe vre-un maidan."
Ochii i se umpludi de lacrimi.
Ii dadui mana, mi~cata.
- , Lasa, Domnule Sarchissian. Ti-l pastrez eu.
Sa vii intr' o zi la Hasid. uluc sa vezi ce bine ii sta pe
ciubucul vetrei din sufragerie."
l-am numarat 3oo lei ~i am plecat din dugheana
cu vasul in mana, singura data cand am cum parat ceva
aramarului din strada Atelierelor, fadi sa ma fi toe-
mit, f ara sa-i fi taiat eel pu~in jumatate din pre~ul
cerut.
H 0 T I D E c A I
•

Pe !?esul din jurul satului Hasiduluc, s'au ridicat

!?ire de pae, !?ire lungi, iar CO!?urile vapoarelor de
treerat raspandite pretutindeni fumega incotro bat
vanturile. Ele vestesc oeasul tuturor, eLe surra chemarea.
lucratoriJor, cand abia au J.nceput zorile sa inrO!?ea-
SCU apele marii !?i le suna plecarea spre casa, cand
campia intra'n umbra noptii.
Tot dupa ele se ~ armanele dealungul vetrii sa-
tului.
Tocmai sosisem dela Eforie !?i rna oprisem pe aria
din aprop~erea culei.
Din cei 35 de in!?i gramadi~ in ea, unii sus varau
snopii in toba, al~ii jos dau pleava In latu ri, umpleau
sacii, cladeau !?ira, atatau focul. Carele veneau !?i ple-
cau.
Toti lucrau fara ragaz !?i in graba mare, parca m
acela!? timp, in aceia!?i masura cu bataile pripite ale
motorului.
Intorcandu-mi-se deodata gandul iar la ~armul ce
Hisasem in urma, la nisipul marii, infipt cu corteluri
in fete aprinse, cu fem ei, barba~i, copii, intin!?i la
soare, straduindu-se sa strecoare lungunea zilei in
nemi~care, am avut impresia ca venisem de pe alta
lume, decat aceea ce-mi sta inainte.
Niciodata nu am inteles ca atunci schimbarea adusa
in firea omului prin cele doua munci: a creerului !?i a
bratelor.
 Una ii istove~te trupul ~i ii wbatrane~te de rmc
sufletul, vecinic fram1mtat ~i nemultumit.
Alta ii pastreaza pana moare, tinerete ~i veselie de
copil, vlaga ~i nadejde in ziua de maine.
Langa mine privea ~i Mo~ Matei. Mo~ Matei era eel
mai batran unchia~ din Hasiduluc ~i din imprejurimi.
Apropia suta, de~i spatele 1i era inca drept ~i pasul
hun. Numai vederea ~i-o cam pierduse, dar mintea-i
era vie ~i ii plaoea sa vorheasca despre trecut, desl?re
oamenii de seama ce crmoscuse, despre razboiul m-
dependentii, in urma caruia Domnitorul Carol ii atar-
nase pe piept cruoea d.e fier, de care nu se despartea,
dupa cum nu se despartise nici de itarii lui de Oltean
bagati in hocanci ~i zeghea de dimie neagra.
L 'am intrebat ca sa-i spun o vorba huna: - , Ti-ai
sfar~it cu armanul ? "
· - , 11 incepe haiatul maine, caci nu mai pot munci
ca'n vremuri, cand imi aram singur ro pogoane cu
boii mei, cat erau de scunzi."
- , Crez ca faceti orz in anul asta? "
- , Pana nu 1-oiu vedea in sac, nu ~tiu. ''
Tacu putin ~i adaoga:
- , ,Ia sa va spun ce m 'a 1nvatat tc'lica pe vremea
cand eram copil.
Intr'un an gran ele rasarisera dese ca parul. Era
verde ogorul de-ti lua ochii.
l-am zis:
- , Ei, taica, in vara avem hucate frumoase. Ai
v azut cum a' ncoltit graul?"
- , Ce grau, baete?"
- ,Pai eel pe care 1-ai semanat acu o luna. "
- , Asta nu-i grau. Asta-i iarha pentru vite. Mai
tarziu om vedea."
Cand. a crescut de se pierdea omul intr'insul, iar
i-am Sipus:
- , Uite, Taica, cat de inalt e. Tot nu este grau ?".

44
 - ,Nu e , baiete. Dac'ar Vieni un foe, cenu~e
s'ar alege din ele. Acu e numai pae."
A! mai trecut cat a trecut, a dat ~i spic, un spite
bogat. Am rupt unul ~i i l-am adus.
- ,Daca nici asta nu o fi grau! " .
- ,Nu-i, baete, ca de I'o bate grindina, e bob
pentru ciori numai".
In sfar~it cand 1-a secerat ~i 1-a bagat in saci,
m'a chemat ~i mi 1-a aratat:
r •v. ,,
- , ez1, asta-1 grau .
' vorbeam, cu Mo~ Matei, imi. ~opti la ureche
Pe dnd
Costandina lui Stere.
- ,Ati auzit ce a patit Sandu Dragomire&eu?"
- ,N'am auzit." ,
- ,A:r,oi duceti-va acolo pe miri~te sa vii istor.i-
seasca el. '
lntr'adevar, am gasit pe Sandu langi carele des-
jugate, a~ezat pe jos, fata ca de pamant, ~i pieptul
cama~ii numai zdrente. Il mconjurau mai multi sa-
teni.
Facandu-mi drum printre ei, l-am intrebat ce i se
intamplase.
- ,Era sa-l omoare, raspunse batranul Dragomi-
rescu. Numai mana Domnului 1-a seapat."
- , Cine era sa-l omoare? Ia spune, Sandule?"
- , Intrasem in porumbii no~tri, colea, la intor-
satura drumului, catre Agigea.
Pe cand taiam coceni sa dau la hoi, zarii la pi-
cioare o coada de biciu. Pun mana de o ridic ~i cum
trageam de ea, cii nu se mai sfar~ea, ca din parnant
imi iese inainte un om."
Se opri pu~in ~i scoase un oftat lung.
- ,Atala spaima am avut! Mi s'a parut un uria~,
cat vrejul porumbului. Dar privindu-1 mai deaproa-
pe, mi-am daL seama cii nu era a~a de inalt, era poate
chiar mai mic decat mine."
, ~i ce rost avea biciul?" BIBLIOTECA.
PROFESaR CR!G. M:Gil. " ~RU
Volurnul No. ...V
Autorul
Titlul
Inre_gistrat la { ~ \( 0
 - ,Sfarcul biciului era legat de piciorul talha-
rului, ca sa-l scoale din somn. Stia el, ca cine o
da de coadii, o ri.dica ~i-1 treze~te."
,y(;:.'l ce p.-a
• f acut.
v ? ".
,S'a rastit la mine: ,Ce cati aici?" .
,Am venit sii tai coceni."
,De uncle e~ ti? " .
, Dela ma~ina hoerului. "
,Cum 11 chiama satul? " .
,Cumpana."
, Minti. La mine scrie Hasiduluc."
N'apucai sa-i raspunz ~i !ncepu sa-mi trag.a palme,
sa-mi sfa~ie cama~a cu ghiarele. Deodata mi-am venit
~i eu !n fire.
- , I-a stai , mi-am zis, sa-i arat cine-s", cii vezi
cutitul de macelar dela brau nu-l tdisese ~i nici nu 1-a
tras."
M'am aruncat pe el ca un bivol. L'a~ fi rapus
daca a~ fi izbutit sa-l trantesc, 1-a~ fi strans de gat
pana da ortu popii, dar, spre nenorocirea mea, cand
am ridicat piciorul sa-l lovesc In hurta, m 'a apucat
de el ~i am cazut in laturi. Cat m-am simtit slobod,
am ~ters-o, nici nu m ' am uitat indarat, sa vaz daca
rna urmare~te.
,Ce sa te urmareasc.ii, zise Adam razand - o fi
fugit ~i el ca epurile in partea cealalta, ca daca am
mers noi toti cu Domnul Ion, die am }nconjurat
porumhi~tea, nu era pui de om intr 'insa. Am gasit
numai in locul uncle s'au batut, unde erau vrejii la
pamant, o funie lunga ~i un biciu de vre-o 4- 5
metri."
- ,Vorbea bine romane~te?"
- , Zau, daca mai ~tiu. De frica nici nu-mi dau
seama; ce ~tiu e ca purta ~ap\ca v.iirgatii cu albastru
pe cap ~i brau lat alb ~i ca daca ~i-ar fi soos cutitul,
acu eram pe lumea alalta. "
 - ,Doamne, Doamne!" se vaita iar Petr e Drago-
mirescu, facand semnul crucii.
- , Lasa, Mo~ Petre, ca nu i se .intampla nimica.
Nu vedeti dupa funie ~i biciu ca era hot de cai?-
rosti Clement. Acu e vremea lor, acu umbla ei mai
mult, cand stau caii slobozi noaptea in jurul ariilor,
~i cand .se -pot ascunde mai bine prin clai ~i prin
porumbi~te. '
- , ~i la noi dau tarcoale in timpul treeratului,
zise Adam, dar se pitesc mai ales prin stufurile la-
cului Razim. Cat sunt ele de mari, nu-i chip sa-i
prinzi. Uneori scapa prada ~i intalne~ti caii fura.ti,
cari, cu ~treangurile rupte, alearga, aJearga, vin ptma-n
Sarna~au ~i punem mana pe ei.
In toam.na au intrat noaptea ]a Hogea din Babadag,
in curte, cativa borfa~i . Au scos lini~tit 7 cai din
grajd ~i au J?lecat. Bietul Hogea .ii privea dela gea ·
mul cu gratn de fier !}i nu se incumcta sa iasa din
casa.
Caii au fost gasiti tocmai dincolo de Tulcea, la
ni!}te geamha!}i tigani.
- ,Cu funia ce fac?" - intrebai.
- ,Cu funia .ii prind. 0 tin doi in~i de cate un
capataiu, mana calu cu biciu !}i a 1nconjoara cu ea,
de-l apucii aproa:pe. Au !}i ei me~te!}ugul lor" .
- , Hoti de ca1, hoti de cai, dar d adi te 1ntalnesc in
cale, tot te omoara", mormai Mo~ Matei. Despartin-
du-ma de ei, am plecat in tovara!}ia logof.atului !}i a
lui Adam. Pe cand hi istoriseau alte punga~ii din
imprejurimi, eu nu-i ascultam. Se petrecea in mine
ceva straniu.
Simteam o nelini!}te ce n 'o puteam potoli ~i pe uncle
treceam, la lumina lunii pline, in dosul cHiilor, prin
desi!}ul porumbilor, dealungul zidului de piatra, pre-
tutindeni vedeam umbra de oameni, vedeam umbra
hotului de cai.

47
R u s N I A c E L E

Rusniacii de pe malurile Dunarii sunt un neam

deosebit de oelelalte neamuri din Dobrogea.
Nu au infati~are anumita: unii sunt oache~i, altii
balani. Multi seamana a Mujici, mai ales barhatii cu
barbele mari nepieptanate.
Nu au nici tembelismul musulmanului, nici apatia
r usului, tree drept habotnici, cei mai habotnici dintre
ortodoxi.
Sunt veseli. cheflii, totu~i la mundi sunt stra~nici,
deaoeea sunt atat de cautati vara.
Pe mo~ie anul trecut, turcul Ismail tocmise vreo
20 in~i dela Jurilovka, dintre care numai doi bar-
bati.
Ei faceau pe carau~ii. La caratul porumbului pe
arie, aduoeau uneori 1 5 carute pe zi, incarcate cu
varf. Abia sosite, le descarcau ~i plecau repede ina-
poi in trapul eel mare al cailor de stepa, barba flu-
turata de vant.
Era ceva in faptura lor primitiv, care te indemna
sa le cuno~ti din obiceiuri, din suflet.
Intr'o zi am pornit-o pe jos catre locul uncle ~tiam
eli muncesc ~i am gasit doar cateva femei, toate CU
broboada neagra pe cap, adusa pe fata, pe gura. Nu-
mai ochii le ramasesera descoperiti ~i de departe le
luai drept turcoaice.
Purtau fuste cutate in fete vii ~i ciupag scurt, in-
cretit in jurul mijlocului.
 M'am apropiat sa le vorbesc. Dadeau din urneri ~i
radeau ca nu ~tiau romane~te. Am stat cateva clipe
de le-am urmarit munca.
Mergeau ca fulgerul, I?e und? treceau parca ar fi
trecut un stol de lacuste ~1 desghiocau porumbul altfel
ca sateanul nostru. Aveau un cui mare cu care-1 sco-
teau, iar frunzele ramaneau :ee cocean.
Vazand ca nu era chip sa aflu ceva dela ele, m 'am
indrumat catre bordeiul in care dormeau noaptea sa
le vad eel putin gospodaria.
La intrare ~edeau cinci f emei tinere, in stamba
pembe, incaltate ~i parul lins. Se vedea cii. se pre-
gatiscra J?entru a doua zi.
Una din ele, cea mai in varsta, avea tipul curat
mongol, - pe cap purta un bari~ cafeniu, ca un bo-
net, pe care erau cusute margel'e in jurul fruntii
,semnul femeii maritate", am aflat in urma.
- , f;itie vreuna roinane~te? " am zis eu catre ele.
- , Aniuca, Aniuca l" strig-ara toate ~i e~i din bor-
deiu o fata cu pielita alba ~1 ro~ie, cu trasaturi gin-
ga~e.
- , De unde ~tii romane~te? " o intrebai, dupa ce
ne stranseram mana.
- ,Am fost trei ani la Ia~i."
- , Imi pare bine, ca rna P.ot intelege cu D-ta.
Spune-mi pentru ce femeile rusniace nu )n va~
romane~te? Ele traesc ~i munce5c in Romania".
- , Aveti dreptate. Dar la Jurilovka toti rornanii
~tiu ruse~te-nu mai e5te nevoie ~i chiar taranii vin
la biserica ruseasca. Ei zic ca slujba noastra este mai
frumoasa."
Mahnita de ce mi se destainuia, am schimbat vorba.
- , I a sa va vaz gospodaria I"
- M' am apropiat de bordeiu ~i am intrat. Cand
am vazut cat de murdar era inauntru, rn'am oprit
pe prag. Avea un singur pat de scanduri, nici rnasa,

4 File trllite. 49
nici scaun - ~i pe el erau ingr amadite plapoma, per-
ne, haine, ghete, cioburi de oglinda, pana ~i paine.
Pe jos nu cred di fusese maturat vreodata.
Aniuchii ii fu ru~ine, caci spuse :
- ,Aici nu e frumos, sa vii la Jurilovka la mine.
Sa vii la Sfanta Paraschiva - ~i facu semrnul crucii-
e targ m are, pe~ie, icre moi, de toate, pe nimic"
Si rna batea cu mana pe umar.
Era placuta, apropiata, £ar.ii sa fie indrazneata.
Ne duseram spre focul din fa~a bordeiului, dea-
supra caruia era atarnat un ciaun.
- ,Ce mancati asta-seara ?"
- , Nu ~tiu, gate~te turcul; numai ceaiul e pe
seama noastra."
Se stransesera toate in jurul meu, varlave, una
din ele se pleca ~i-mi smulse ciulinii agiitati de ze-
ghie.
Dupii ce ii multumii, intrebai pe A.niuca:
- , Cum se zice pe ruse~te ciulini ?"
- ,La noi ... " .
- ,In Dobrogea se chiama gherlici", ii taie cu-
vantul Georgescu, pazitorul, care venise sa se incal-
z.eascii la foe. , Tot dumnealor, ru~ii, n e-au procopsit
cu ei. Se zice eli inainte de razboiul din 77 nu erau
prasiti in tara. Au fost adu~i de Cazaci pe coada
cailor. Ca gherlicii sunteti ~i voi, ruzniacele, cand va ·
agatati de om, nu va mai scapa din ghiare - adaoga
razfmd catre Aniuca."
- , Ei, fiindca gherlicii rnu sunt buni, sunt rus-
niaci a~a e? Nu e adevarat. La noi la Jurilovka nu e
ca la voi la Constanta, tot campul numai ciulini ; la
noi campul e ca un covor de :flori."
- ,Se poate sa fie a~a, spusei ~i eu, caci Juri-
lovka nefiind pe malul marei, este mai la adiipost
~i cresc ierburile mai inalte. Poate nu bate nici vantul
a~a turbat."

5o
 Aniuca dete din cap.
- , Tocmai acolo sunt vfmturile cele mai ~rozave .
Cand sufla crivatul iarna se mi~ca toate prm casa,
dar noua, r uzniacelor, ne place vantul. Daca se opre~te
ne este urat fara de el, a~a zice ~i cfmtecul: , I dieva
ruscaia mladaia oschla spocanoi doushoi s liubinim
ei vetrom v. pole."
- , ,Talmace~te-mi-1 pe romane~te ."
- , Zice ca: La o fata ruzniacii au venit odat.a trei
petitori, - soarele, gerul ~i vantul. Toti o iubeau deo-
potriva, dar fata nu iubea decat pe vant ~i din toti
p~ el 1-a ales."
Ceilalti doi s' au suparat.
- , 0 sa te cae~ ti, Sonia, a gr ait soarele, cii. nu
m 'ai ales pe mine. La nunta ta drept rasbunare voi
trimite ar~ita a~a cumplita, incat trupul t.au, dela
cap la picioare sa se faca taciune."
Dar fata i-a raspuns : - "Nu-mi pasa de ar~it.a ta,
oare. Alaturi de mine este neclintit vantul meu ~i
daca el adie, tu nu poti sa rna faci ta ciune".
- , .0 sa te die$ti, Sonia - a grait ~i gerul - ca
nu m 'ai ales pe mine. La nunta ta, drept razbunare,
voi trimite frig a~a cumplit, incat trupul tau de la
cap la picioare sa se faca sloi de ghiat.a."
Dar fata i-a raspuns :
- ,Nu-mi pasa de frigul tau, gerule. A1aturi de
mine este neclintit vantul ~i fara de el, tu nu-mi
poti face trupul sloi de ghiata."
$i fata rusniaca a plecat cu suflet lini~ti t ~i cu
vantul, iubitul ei, pe camp."
- , Frumos - zisei, cand sfar~i Aniuca. - Mi-ai
facut pofta sa viu la anulla Jurilovka. Lasa-ti numele
la Georgescu, sa-ti dau de veste."
Am plecat catre movila dela hotarul mo~iei. In
drum trecand prin fata bordeiului lui Ku.rtnezir, l-am
gasit la u~e, pe jps.
 - ,Buna ziua, Kurtnezir. Ce-ti fac bostanii?"
- ,Bine fac. "
- ,Ma aplecai ·~i privii in bordeiu. Era mai curat,
mai lustruit ca niciodata."
- ,Bravo. La D-ta e foarte frumos, nu ca la Rus-
. "
mace.
,Ele murdar ~i stricat. "
- , Pentru ce spui a~a, nu par stricate."
- , Nu stricat? Da pe Sali, da pe Aca, da pe Is-
mail, cine a perdut vara asta? Ismail trei luni plecat
de acasa. Perdut bani, perdut pamfmt, perdut tot."
- , Uite, - adaoga aratand cu degetul spre ho.r-
deiul femeilor,- a venit cu caruta ~I pleaca toti la
Kiistenge."
Pana luni ~eade carciuma cu ele, petreceri. Nu
stricat?"
Intr' adevar era o caruta oprita la femei ~i se urcau
inauntru, una dupa alta, se indesau. Cand pornir~
caii, incel?ura toate laolalta un cantec.
Am mai schimbat cateva cuvinte cu turcul ~i mi-am
urmat drumul spre movila.
Apusul era in clipele acele o mare de foe, era jar
aprins, a carui valtoare, stingandu-se, cuprinse cu in-
cetul cerul tot ~i se intinse dealungul zarei, incercu-
ind-o intr'un inel de 'purpura.
~i tot mai indepartat spre Constanta, se auzea can-
tecul rusniacelor.
F L 0 R I A N

Dintre tot]. baetii ce veneau din sat sa munceasca

cu ziua, niciunul nu avea farmecul lui Florian. Era
mic pentru vars La lui - I 5 ani - dar indesa t la tru p;
ochii sai ca.Prui imi placeau mai ales. Aveau aproape
numai lumm5. ~i gura-i mare parca tot sta sa raza.
De~i nu tacea o clipa, era vrednic, inimos ori unde-l
puneai; de sa:pa, de randuia grajdul, de cara apa
plecand ~i vemnd calare pe butoiu.
Nicaeri nu avea atat haz ca la arrnan, cand in mij-
locul ariei, lipit de stalp, biciul in mana de doua ori
cat el, i~i indemna call cu glasu-i limpede ~i rasu-
nator. Imi amintea de povestea lui Andersen , Der
kleineKlaus'':- , Hue! aile meine Pferde, hue!" 'd oar
ca Florian striga cand ,Hai Murgule!" ,cand : , H.ai
Fetito!" cand ,Hai Trailal" .
I ci ~i colo mai traznea ~i sfarcul biciului in manzul
vanat ce urma pas cu pas iapa.
Un cusur avea. Era obraznic din cale afara ~i-i
placea sa porunceasca dela mic la mare. E drept
ca-i ducea pe toti ~i toti il ascultau, incepand cu
Marcu ~i Ion, argatii ru~i , moi, fara de vlag.li.
Cu fata logofatului se ciorovaia, mustrand-o de
lenevia ei, ca ~edea toatii ziua cu bratele incruci~ate.
L-am auzit odata strigandu-i: ·
- , D-tale, Domni~oara Vasilica, iti place sa ma-
nanci prajiturile d'a gata" ~i tot el radea de ce-i
spusese.
Mai alaltaeri la mulsoarea vacilor, il chemase lap-
tareasa sa pazeasca viteii.
53
 In fiecare seaxa m erg sa privesc pe Florica ~i pe
Ruji~, intorca:ndu-se dela camp. Inainte merge Flo-
rica, alba cu pete ro~ii, 1n urma Ruji~a, toata ro~catii.
Se indrumeaza singure spre iesla din curte, indesata
cu pae, unde-~i au culcu~ul de noapte.
In ziua aceia, Florian sta tacut ca. niciodata.
Si eu eram cu min tea aiurea. Imi venise in gand,
vazand paele hatoase din iesla, daca-~i mai reaminteau
cele doua vaci de obar~ia lor, de zavoaiele luncii Ar-
ge~ului cu plutele uria~e, daca nu suspinau dupa pa-
ji~tele de mu~etel ~i de sulfiniL Si cerul 1n clipele
acelea, cu luceafarul tremurand ill zare, imi parea
cerul dela Florica.
- ,,A~ vrea sa vii spun ceva" - auzii glasul lui
Florian langii mine.
- ,, Spune.!"
- ,A~ vrea sa rna lua~ cu D-v. la Bucure~ti. Mama
imi eslie vitrega ~i tata lmi ia to~i banii ~i rna bate
A~ vrea sa plec."
- ,Bine, te iau. Dar cu invoiala parin~ilor, vor-
be~ti? "
- ,Nu. "
- , ,Du-te de cere voie tatalui D-tale. Numai trei
lucruri iti cer: sa nu minti, sa nu furi ~i sa asculti."
,Nu mint ~i nu fur. De ascultat este u~or."
- , Intelege-te cu parintii" - ~i a plecat voios a-
casii.
De atunci au trecut zile multe ~i Florian nu s'a mai
intors la munca. A venit sora-sa ~i ne-a spus ca. 1-a
batut tatal a~a de cumplit, !neat a fugit.
Neaparat il batuse, cand i-a cerut sa vie la Bucu-
re~ti.
- ,Unde o fi fugit? Pe ce maini a cazut? Ce va
e~i din el ?" rna intreb adesea.
Mult imi lipse~te glasul lui Florian in CUl'te!
D I J M u I T u L

Zile dupa zile satenii din Agigea ~i din Hasidu-

luc au car at porumbul la dijmuit, 1-au descarcat p,a
aria din fata ~irelor de J?'ae: in dreapta, al Turcilor,
al Oltenilor, in mij loc ~1 al coloni~tilor 'din Tulcea,
in stanga. Insfa.r~it s' au a~ezat cu totii la clacii, cii-
ru~ele desjugate langa ei, caji ~i vitele pa5cand ras-
le~ite pana departe pe miri~tea dimprejur.
La intrecere le zbor porumbii din mana ca sageata,
roata spre 'teancurile diminea~ de ~ofran, seara de
aw·.
Mul~umiti de be1~ugul verii, multumi~ ca ~i-au
vazut munca scapata. de ar~ita soarelui ~i de bataia
grindinei, rad, glumesc, canta pana noaptea tarziu.
Cateodata e tacere.
Atunci ~tiu ca istorise~te unul vreo poveste ~i merg
9i eu s'o ascult.
Mai alaltaieri treceam printre ei. Numai morma-
nele lui Kiazim Gafar, lui Adem ~~i lui Aca Ibraim erau
pustii, caci turcii aduc porumbul desghiocat gata.
M'am oprit la Dumitru Verde~ila. Nimeni nu avea
teanc a~a malt ~i a~a lat. Se v,ede eli se uitau coloni~tii
.
cu jind
. la el, deoarece cand m'am apropiat, le striga
mamos :
- , Acu va pare rau Q.i nu a~i cules cat mine,
dar in vara cand pra~eam de patru ori, va bateati
joe. Ziceati ca-mi pierd vremea, ca bel~ugul nu-l
aduce omul, 11 aduce Dumnezeu cand da ploaie.

55
 Eil a plouat'la un £ella voi ca lamine sau nu?"
Ceilalti taoeau.
Mai adaoga tot manios:
, ~i voi ave~i cu cine munci. Eu am )?e Marioara
neputincioasa ~i copil de ~a~~i. Aproape smgur mi-am
agonisit ce am azi."
Privirea mi se duse atunci spre femeia de langa
el sa vaz pentru ce 0 poreclise neputincioasa.
Se intorsese spre copilul din copae ~i il legana.
Nu avea infati~area celorlalte rumprejur, de~i tre-
cu ta de timpuriu cum se tree {emeile la tara, to-
tu~i era ceva mai spalata, mai alba la pielit;ii ~i ochii
ei erau lungueti cu sprancenile imbinate.
- ,Verde~ila, ii striga Terente de pe fundul ariei,
nu spuneai adineaora: , Cum semeni, a~a culegi?"
Tot astfel ~i tu. Ai vrut muere dela ora~, cucoana
din Bucure~ti. Ti-ai luat-o. Daca te insurai cu o co-
lonista din Hasiduluc, poate faceai indoit porumb."
Eu priveam fa~ femeii, pe care niciun mu~chi nu
se mi~case ca t vorbisera intre ei satenii. I~i leg,a na
inainte inoet copilul 1ca ~i cand nu i-ar fi auzit.
Cand barbatul se scula ~i se duse cu Terente sa
stranga cocenii risipiti de vant dincolo de drum, m 'am
a~ezat langa copae ~i am intrebat-o:
- , Pentru ce se plange Verde~ila ca nu-l ajuti?"
- ,Nu rna dau inlaturi la nimic, dar nu pot sa
stau mereu la camp. Trebue sa mai vaz ~i de casa.
Nu pot sa traesc cum traesc ei in sat."
Pe cand vorbeam se intoarsera Verde~ila cu Te-
rente. Acesta se vede ca auzise ultimele cuvinte ale
Marioarei, caci spuse: ,Uite, Dumitre, sa te inva~
eu un leac pentru nevasta. Sa faci ca romanul care
intors odata ·acasa seara, nu g.asise nici mamaliga
fiarta. Nu i-a zis nimic, dar ~i-a luat cojocul din cui,
1-a pus P'e spinare nevestii ~i a inoeput sa-l bata.
Da-i cu ciomagul.

56
 - , Na, striga el, cojoace, di nu mi-ai gatit nimic
astazil"
Ferneia striga ~i ea: ,Iarta-1, barbate, iarta-ll Lasa
ca de azi .lnain te rna ingrij esc eu de tine I"
Si de ziua aceia a fost mancarea gata la vrerne.
- , Eu ~tiu una mai buna", rosti Marin Tanase
dealaturi, un batran cu plete lungi ~i barba carun-
~ta.
- , Ia spune, rno~ule."
-- , Ci-ca Dornnul l sus §i Sfantul Petre cutree-
rau odata parnfmtul. Facandu-i-se mila de £erneea
rnuncita peste masura in casnicia ei, cu barbatul stri-
cat, cu copii sburdalnici, Sfantul a spus catre Dornnul
lsus intr' o zi:
- , Doamne, pentru ce D-ta care iuhe§ti drepta-
tea, nu mai schimbi ~i rostul ferneii pe lume? Pune
§i pe barbat sa se trudeasca ~ sa se jertfeasca, cum
se jertfe~te dansa, ca unul duce viata prea u~oara ,
al tul prea grea."
Si Isus, ca sa faca dupa placul Apostolului sau, il
puse pe barbat .ln locul femeii §i pe fernei,e in locul
barbatului.
Dupa ce trecu catava vreme, plecara iar .lmpre-
una pe pamant. Cand ajunsera intr'un sat ( rnai ~tii
o fi fost chiar Hasiduluc al nostru) spre inoptate,
se oprira in fat;a unei casu~e, in care gasira un sa-
tean CU §Or~} in fata §i legat }a cap cu· tuJpan , ma-
turandu-§i tinda.
Se rugara. sa-i gazduiasca pe noapte.
- ,Ma tern - zise el -rna bate nevasLa cand pri-
mesc oameni straini in casa ~i o due destul de greu
cu ea §i a§a, ca are o gura! Uite, vedet;i colo rntm-
carea de pe vatra? Se stricii, toate se ard, fiindca
ea nu vine niciodata la vrerne.
Sta pana tarziu, cateodata pana aproape de zi, la
A • v JJ
carCiuma.
 Domnul Christos a grait catre el atunci:
- Nu te teme, omule. Nu ti se inta.mpla numc
In astaseara. Noi snnliem oameni buni la Dumne-
zeu, aducem numai no roc."
Si i-a primit. Au luat cina imprenna, apoi oaspe-
tii s' au culcat in odaia de langa vatra, a.m3.ndoi in-
tr' un pat. Isus catre zid, Sfantul catre margine.
Pe la miezul nop\ii furli treziti de tipete ~i racnete.
Era so~ia care se intorsese beata lulea ~i certa pe
so~ ca era mancarea arsa.
Cfmd i~i facu ca de obiceiu raita prin casa, delie
de Sfin!ii, ce se Rrefaceau eli dorm.
Tin-te atunci! 8e infurie mai tare ~i nici una, nici
doua, se azvarli pe Sfantul Petru, ii dete o sfanta
de bataie ~i trecu iar in tinda.
-- , Doamne, ~op~i tova.ra~ului sau Apostolul in-
spaimantat, schimba repede cu mine locul, ca dacii
se intoarce ~i rna gase~te la margine, iar rna omoadi
cu bataia."
· Domnul lsus a~a a f acut, cum a cerut Sfantul, dar
iata eli intorcandu-se intr' adevar femeia, data dra-
cului ~i bagand de seama ca erau doi in pat, nu unul
cum crezuse intaiu, se arunca sa traga o bataie ~i
celuilalt, celui de al doilea care dormea ins:p re zid,
~i acela era tot bietul Sfantulet.
A doua zi cand au pornit dis-de-di.mineata, in
taina, amandoi drumetii, cu toiagul in mana ~i traista
pe spinare, Sfantul Petru zise catre Domnul Isus:
- ,Doamne, mare dreptate avut-ai, cand ai dat
stapanirea barbatului in casa, nu femeii. ·
Schimba, Doamne, cum a fost mai inainte eli era
mai buna chibzuiala pe lume."
- ,Nici toate ale Popei, nici toate ale doftorului,"
spusei eu sculandu-ma. , Cand merge rau o cisni-
Cle, nu este vina numai a unuia. Fiecare este de vina
cu cate ceva" ~i am plecat.

58
 Nori de plumb acoperisera oerul peste tot ~i su-
fla un vfmt reoe, tiiios. Abia p:uteai inainta. Uneori
te oprea din mers.
Deasupra culei, cat priveai cu ochii inapoi, plu-
tea un stol de ciori. Bateau din aripi pe loc, sburau
in dreapta, in stanga, nelini~tite.
Se coborara deodatii in curte; abia ajunse jos, o
luarii iar in sus ~i-~i urmarii drumul inainte.
Croncanitul lor umplea viizduhul.
Tocmai atunci .trecea ~i Maria Ciobiinita de lacamp
spre casii cu Sp.opul de coceni in cre~tetul ca pului.
Stete de urmari cateva clipe stolul pe cer ~i plecii
re;pede Sipre sat strigand catre siitenii de pe arie:
, Zor, baieti. ne aduc baniin.iiile ziipadii.

·.

5g
B A I D 0 c

Baidoc a carpit saptiinuina trecuta, toata ziua cea-

murul din camara.
Toata ziua, cand cu mistria, cfmd cu bidineaua
a tencuit ~i a dri~cuit fiecare gaura, fiecare crapa.tura.
- , Cuiburile de ~oareci le-am astupat cu ciment
~i cu sticla pisata"' tmi spuse, pe cand ii urmaream
catre seara munca migaloasa.
, La D-voastra sunt numai de cei mici. La noi e
grozavenie. Patrund ~obolanii peste tot in casa, in
~opru, in grajd. ~i ce ne da S'plterul ca sa-i starpim•
sunt numai bani cheltuiti degeaba."
- , $i la administratie sunt destui."
- ,Aici toate ar fi bune daca nu am avea de
razboit ba cu ~obolanii, ba cu lacuslele, ba cu ciorilel
ca sa nu mai vorbesc de mu~te, de tantari, de pu-
ncl. ..
Mai u~oara este viata in Some~, ori cat de ma-
noasa e Dobrogea."
- ,Daca e$ti din Some~, l-am intrebat, cum de
te-ai pripa~it la Hasiduluc, unde sunt numai colo-
ni~ti olteni."
- ,Am venit mai intai sa lucrez cu o ceata din
Dej la calea ferata Bumbe~ti-Petro~ani. Acolo m'a
cunoscut 'domnul Dumitrescu, mo~ier din Gorj, ~i m 'a
luat ca logofat la Curti~oara."
- , La Curti~oara, la Cula ?"
,0 ~titi? Tocmai acolo."

6o
 - ,Atunci cand treceam pe vremuri spre Clo~ani
~i rna opream deseori s' o cercetez, D-ta erai aoela
ce tinea in vechiul pridvor boeresc fasole ~i nuci la
uscat."
- , Eu eram. "
- ,Nu era pacat?"
- , N'aveam alt rost. Apoi era parasita. Domnul
Dumitrescu ~edea la Targu-Jiu. "
Tacuram cateva clipe.
- ,Am stat lamo~ie ~apte ani- urmii el. Ajunsesem
omul 'de incredere a1 casei. In afara de plugar, eram ~i
tamplar ~i zidar, pentruca ~tiu de toate, chiar m obila
faina, cum zicem In Ardeal. Intr'o zi am primit scri-
soare dela fra tele meu din Murfatlar. Ma chema in:
graba sa cladim case pentru coloni~ti ~i am plecat.
Mi-a parut rau de stapani.
Ce sa faci? Trebue sa te duci unde ti-e de mai
mult folos.
Dela Murfatlar am trecut, tot impreuna, la Hasi-
duluc. Am capatat in urma cu ajutorul domnului Du-
mitrescu, un lot de pamant ~i aci am ramas.
Nu m 'am intors in Some~, or £i 20 de ani.
Plecasem la 34 - implinesc la iarna 55. 0 viata
de om."
- ,Nu ai decat 55 de ani?" intrebai neincreza-
toare.
- ,Par mai batran? Atata am. "
1-ai fi dat pes'te 70. E drept ca par alb nu area,.
totu~i In jurul ochilor erau numai zbarcituri ~i tru-
pul greoi abia se mi~ca, mai ales mainile, cu toata.
dibacia lor, lucrau incet, din cale afara de inoet.
- , Cum spuneam, grai iar Baidoc, dupa ce-~i mai
netezi de cateva ori dri~cuiala, fiindca lighioanele S\lnt
floare la ureche, te obi~nue~ti cu ele, aci toate ar
fi bune ~i mi-a~ sfar~i traiul in lini~te cu nevastaJ
d 'a doua, daca nu ar duce sarmana lupta in casa cu

6t
-

copiii din disatoria d'fmtai. 0 fi uneori partinitoare,

dar nici co:p:iii azi nu mai ~tiu ca alta data s'asculte
de parinti.'
- ,Tot a~a se plangea Bara aseara. Tarziu noap-
tea (noroc ca era luna ~i vedeai ca ~iua) l-am g,iisit
in poarta, jumatate porumbul din caruta risipit pe
drum . II injura ~i-1 strangea.
L-am intrebat ce s'a 1ntamplat.
- Ge sa se intample? Cum zice zicatoarea la
tara: vai de parintii, car·e asculta de copii.
M'am luat dupa ei. N'au vrut in ruptul capului sa
ducem porumbul ce mai ramanea pe camp in doua
randuri. Mi-au umplut caruta cu varf... Acum fac
de doua ori munca singur."
- , Nici ai mei nu se supun.
Cand e cearta prea mare, eu o ~terg la carciuma.
Acolo ne uilam noi satenii de griji. Mai aflam oe se
perinda prin lume, mai vine unul, vine altul ~i ne
istorise~te cate ceva, mai canta lautarii cate un can-
tee, radem, hem. E veselie ~i trece vremea, mai ales
prin mahalalele Constantei e veselie ca nicaeri. D-voa-
stra nu cunoa~teti- mahalalele Constanyei decat in trea-
dit. Atatea hanuri, atatea cafenele deschise noaptea.
~i ziua se tin lant.. E o gradina de ora~ poate ~i diJ2
pricina strainilor de pe vapoare, ahtiati clupa che-
furi."
- ,In toate porturile e a~a. Marinarul sta putine
zile pe mal. Vrea cat sta sa petreaca cat petrec alti-i
intr'un an.
Dar mi se pare, Baidoc, adaogai privindu-i fata
putin ro~covanii, ca-ti cam pJace bautura ca marina-
rilor. ''
- , Zau, daca beau mult de cand m 'a oprit doc-
torul. M'apucasera arsuri grozave in piept. De atunci
am rarit-o ."
 - , Cat• h e1. pe z1.
. ?"
- ,Un paharut dimineata, vre-o doua la masa,
seara la carciuma vre-o patru-cinci. "
M'a prididit rasul.
- ,A tunci cat heai inainte, daca a1 rarit-o cu
~pte-opt?"
lncepu ~i el sa radii.
- ,Masuram cu sticla, nu cu paharu~ele .
Sa vedet.i ce rachiu fac din tescov.ina! Uite am chiar
in co~nita dela u~a o proha. Am adus-o Domnului
Ion, c'ar vrea sa mi-o cumper e toata pentru mun-
citori."
Pana sa-i raspund, se intoarse cu sticla in mana.
Ii scoase dopul de hartie ~i mi-o :intinse.
- ,,Multumesc, Baidoc, m 'am grahit sa-i spun. Nu
beau. Imi da ca dumitale arsuri".
- ,PacaL. E tare ca focul. ~Iacar mirositi-o. "
Am mirosit-o. Intr'adevar trehue sa fi fost tare
ca focul. Am mai stat cateva clipe ~i-am e~it din
casu.
Cat eram langa el. Baidoc nu lucra.
In curte am gasit pe logofat, pe cativa argati, toti
griimadit.i in jurul vacii Florica, trfmtita jos pe iarha.
Scotea un muget dureros, parca plangea. Cati se vaita
~i-~i da cu pumnii in piept, ceilal ~i se intreoeau, care
s '0 f rece cu pae, care sa-i lase sange.
Toate f ura zadarnioe. Mancase lucerna.
Dohitocul ahia rasufla, cand spuse Domnul Ion:
- ,Geaha o chinuim, trage sa moara." Apoi s'a
apropiat ~i mi-a ~optit, se vede citindu-mi pe fata
ce simteam in clipele acelea :
- , Mai hine nu st.ati aici. "
M'am departat. M'am dus urmiirita de gem etele
Florichi, m 'am dus tocmai in fundul ograzii dincolo
de gradina de zarzavat ~i m 'am OP'rit.
Mi-era ru~ine de servitori ~i de mine insami de

63
zbuciumul ce-mi starnise moartea unei vite din curte.
- , Nu e orice vaca. E vaca din Florica", mi-am
zis, dupa ce m ' am recules pu~.
Ea imi intrupa grajdurile f rumos randuite, in care
fusese aleasa dintre toate, malurile Arge~ului cu ape
line, casa parinteasca primitoare ~i plina d'e veselie,
Ea - imi intrupa dealul cu cele doua biserici.
Cand m ' am sculat ~i am pornit inapoi, curtea se
golise. I~i luasera to~i ~irul treburilor. Domnul Ion
pleca 1~. sfecla, Cati i~i inchidea clo~ ti.le, argati_i ada-
pau can.
Am inteles ca murise vaca.
A G I G E A

Era intr' o Dumineca.

Bri~ca noastra la trapul mic al cailor cobora spre
Agigea.
Campul era de~ert.
Cu cat rna apropiam de ghiolul lin, spalacit, cu
iarba dirfunizie, pe malurile caruia poposea 0 turma
de oi, cu atat se inte~ea albastrul marei.
Intrati in sat, am cercetat de locuint;a lui Hairedin,
care ne poftise sa ne oprim odata la el.
Gos)?odariile la Agigea ca in toate satele turce~ti
sunt nsipite pe intinderi mari ~i seamana una cu cea-
Jalta; atat J;lentruca sunt imprejmuite nwnai cu pia-
tdi neciophta sau cea'mur, ca.t ~i pentruca zidurile,
olanele, pana ~i pamantul bata torit din cur~le lip-
site de orice verdeata sunt de fata bolovanilor, ca de
oenul?a.
Am ajuns insfar~it inaintea celei aratabe de catre
baet;andrii sburdalnici care pazeau ga~tele langa Hn-
tana.
Gasiram pe Haired:in in poarta cu fesul pe cap
imineii in picioare ~i sub haina, brau ro~u.
Ne pofti inauntru voios.
Hairedin are Lrei camere in ~ir, incapatoare.
Tavanul e de scanduri ~i pardoseala de pamant
gal ben.
Intrarlim mai intaiu in tinda.
Pe zidul din fata erau agat;ate tavi mari, rotunde
~i capace de arama cositoritiL

5 File tr~lte. 65
 In dreapta ~i in stanga, se aflau doua vetre prm
care se facea focul in odaile de aHituri.
Iatacurile erau amandoua intocmite la fel: aceia~i
soba de zid, dreptunghiulara, inalta ~i cu polita dea-
supra; aoeUea~i sofale joase, acoperite cu perne cu-
sute cat ~ineau cei trei pereti din fat:a u~ei.
Pe~chire atarnau dealungul tavanului, in toate fe-
. ~ele, unul langa altul.
Ne opriram cu tot;ii in iatacul din stanga ~i ne a~e­
zaram JOS, stapanul casei ceva mai departe de noi, cu
picioarele incruci~ate ~ub el, razimat in varful de-
getelor. ·
Alaturi veneau, e~eau, se opreau sa ne priveascii,
copiii de toate varste1e.
Dela Ha.iredin la eel mai tanar din odrasla, un
nepotel purtat in bra~ de o femeie scunda, toti a-
veau obrajii cu umerii e~iti ~i ochii infundati in cap.
Dupa cateva cuvinte de lauda pentru dibacia fe-
meii turce la cusut, am intrebat:
- ,Domnule Haired.in, e~ti tatar ?"
- ,Eu tatarl"
- ,Ce deosebire este intre turc ~i tatar ? caci de~i
in tara sunteti tinuti tot una, infati~area va este
alta.'·
El imi raspunse :
- ,Cum bulgar, sarb, frantuz, cu roman cre~tin>
a~a ~i Uitar, turc. P entru toti Mahomed. Atat."
- ,Atunci numai Mahomed vii leaga, alte lega-
turi nu aveti cu Stambul."
- , Putin a fost cu Rusia. Acolo este capu l. Acum
bol~evici. Greu legaturi acolo. Strica tot obiceiu ve-
chi. Cre~te copii fara Allah.
La mine nu a~a prostie. La mine lege veche. La
mine tot turcesc, mancare turceasca, haine turce~ti.
Uite cum Nepize sotia mea. '·

66
 Tocmai intrase f emeia cu copilul in bra~ ~l. sta
rezimata de tocul u~ei.
Purta intr'adevar imbracamintea turcoaicelor de
alta data, traditionala rochie vargata cu ~alvari, un
tistimel in jurul ~oldurilor ~i coadele pe spate. Umbla
in casa numai in ciorapi.
Ne scularam ~i ii deteram mana, apoi am po£tit-o
sa ~eaza langa noi. Nu a fost chip.
Cand am bagat de seama, oa turcul d.a.dea din cap
sa 0 lasfun in pace, am mteles ca pastrau ~i aci legea
veche, ca stapana sa nu stea jos, in fata musafirilor
inainte de a-i fi cinstit cu ceva.
Ne urmarea ~i dansa convorbirea cu zambetul pe
buze.
Insfar~it a bolborosit ceva pe limba tatara catre
sot, ~i dansul ne-a talmacit, ca ne pofte~te sa luam
masa ~i sa dormim la ei in astaseara.
In zadar le spuneam ca nu era cu putinta, ca eram
a~tepta1i acasa, ca vom veni altadat.a.. Ne dadeau zor
mereu sa stam, Neprize prin semne, Hairedin cau-
ta:nd sa ne ispriteasca cu o ciorba de pui cum n ' aJili
mai mancat ,a la Turca."
Vaz8.I}d ca nu izbutesc, ne-a intrebat oe dorim sa
luam ca gustare: cafea, iaurt, pepene verde?
Am ales toti pepene.
~i ea in basmul arab al Sultanei , ~eherazada" in
Aladin, deodata ne-am pomenit ca prin minune in
fata cu o masa rotunda, pe picior jos, acoperita cu
un peschir :frumos ~i pe ea, pe o tava rotunda de
arama, bostanul ta.iat in bucati patrate, fara coaje,
o felie de paine de fiecare ~i iaurtul1ntr'un blid adanc
din care am gustat dearandul, unul dupa altul.
Cand am sfar~it gustarea, ne-am sculat cu gan-
dul de plecare. Afara se lasase amurgul. Dar pana.
am ajuns sa ne urcfun in bri~ca, a trecut vreme.
Hairedin nu ~tia oe sa ne mai dea acasii:. Insfa:r~it
a holarat sa ni se taie o pasare. Si iata cii s'a pus
tot neamul, afara de stapan, femeie, copii sa aler~e
dupa un biet pui, care saria prin curte, pe strada,
zbura din maidan in maidan sa scape cu viata din
mainile uciga~ilor.
Sus, depe imprejmuirea de piatra, neclintit, co-
co~ul alb ca zapada, pe picioare inalte ~i cu creastal
stacojie, privea parca cu batjocura de n eputinta o-
mului fata de neamul pasliresc.
Am rugat pe Hairedin sa se taie puiul fagaduit
altadata.
S 'a supus, dar tot a alergat in tinda sa mai aducii
un bostan pe care-l puse ill trasura la picioarele
noastre.
Salamalec, mulpuniri. La intoarcere ill satul Agi-
gea, incepeau sa liciireasca luminile prin case.
Pierisera ga~tele ~i copiii de langa fantana.
Pierise ~i turma de oi.
Singura luna se mai oglindea in ghiolul pustiu.

68
D A s c A L u L

Venind dela camp, am gasit oprit la poarta pe 1n-

vatatoru1 Mirea, cunoscut prin satele dimprejur sub
numele de , Dasciilul " . De r2 ani, de cand preda
cursurile primare la Musurat, spun satenii de toate
neamurile, ca ~i-a vazut numai de meserie, lucrand
cu tpatima in ~coala, ca ~i in afadi de ~coala, la plama-
direa sufletelor ata tor generatii de copii.
Scund, aproape atat de Iat cat de lung, cre~ tetul
capului chel, nu are altceva deosebit, totu~i cand stai
de vorba cu el, se desprinde din 1ntreaga-i faptura,
din ochi, din zamhet, mu1ta bunatate.
Numai cand mi-au istorisit prietenii lui nedespar-
~iti, invatatorii din Hasiduluc ~i din Lasmahale, !m-
prej urari din viata lui Mirea, !i am descoperit sufle-
tul. lmi istorisisera de pilda odata ca este invalid
din rgr6, dar invalid f ara penSii.e, c.aci ducandu-se
sa-~i reguleze drepturile, il intampinase ofi"j;erul la
care fusese lndreptat, cu:
- ,~i D-ta ceri Statului bani? Nu vezi cat de sa·
racit a e~it din razboiu ?"
Cuvintele ofiterului H atinsesera. I~i bagase hartia
in buzunar repede ~i lasase locul altuia.
Ranile de care se tamaduise, dar care-1 suparau
mult, de cate ori se schimba timpul ~i-1 patrundea
vantul, le capatase la Dragoslave. Se pusese pavaza
capitanului in clipele cand ii cazuse 0 bomha la pi-
cioare. 0 schij a ii intrase in coapsa dreapta ~i alta
ii sfa~iase plamanul stang. Patru zile zacuse pe mar-

69
ginea raului D3.mhovita, singur, cu dureri groazmce
~i cand la tipetele lui s'au indurat ~i 1-a ridicat Wl
camion, nu s'a trezit decat la Spitalul Militar din
Bucure~ti. S'a luptat cu lunile intre moarte ~i viata.
Odatii insanato~it, un mo~ier milos 1-a 1uat 1a dansul
administrator in timpu1 ocupa~iei ~i la intoarcerea
acestuia din pribegie, Mirea i-a dat mo~ia inapoi ~i
bani ghiata, iar el a p1ecat sarac, cu nevasta ~i ~pte
copii sa-~i caute postul din invatfunant. Nu 1-a putut
avea decat peste un an, tocmai 1a Musurat, aruncat
pe maluri1e Marii Negre.
Dar toate aceste nedreprtati nu-i schimbasera firea;
nu-i starpisera avantul.
La sos1rea mea, ~edea rezimat de zidul de piatra,
care impr·ejmue~ te cula, palaria de pae ~i toiagUL
langa el.
- ,Ce vant te-a adus pe 1a noi?" - l-am intrebat
a:propiindu-ma.
- Ertati-ma, nu ~tiam ca. va aflati 1a Hasiduluc,
caci n' a~ fi indraznit sa viu a~a nepoftit. Cand nu
sunte~i aici, viu aldesea de privesc cula olteneasca,
lmi aminte~te pe oea dela Campu-Mare ~i de cate
ori 0 vad, plec multumit."
- ,De atata timp, de cand 1-ai parasit ~i tot ai
ramas cu inima legata de judetul Olt?"
- , Tot. Poate nu rna credeti daca v'a~i spune cii
m 'am inradacinat acum ~i de ~coala mea, cu toate
ca tara asta pustie nu-mi place. Niciodata nu m 'am
putut obi~nui cu ea".
- , Te crez, de~i nu te pot intdege. Dupa mine
fiecare loc i~i are frumuse1iea, ~esului, muntelui, dea-'
lu1ui, orinnde te duci, le gase~ti alt farmec".
,Nu zic ca nu vad £rumusetile pamantului do-
brogean. Fereasca-ma Dum.nezeu! Nu rna pot im,
paca cu lipsa copacului, la umbra caruia sa te odih-
ne~ Li, sa cite~ti o carte, sa-ti cante primavara ~i cate
o pasare. Aci numai croncanitul ciorilor tl auzi ziua
~i noaptea buhuitul bufnit;ei. Stiti cum o cheama co-
loni~tii pe bufnit;a ?".
- , .: " •
,N U ~uU
- , Privighetoarea Dobrogei au poreclit-o la tn-
ceput tn batjocura ~i acum i-a dimas rrumele.
Dar din toate cu ce rna p:>t !mpaca mai putin
e rna rea, cu fdmfmtarea ei galagioasa. La ce folos?
Imi pare lupta valurilor cu tarmul zadarnica ca a
lui Don Quichotte cu morile de vant."
- ,Fiindca asemeni marea cu Don Quichotte, da-mi
voie sa te asemui ~i eu cu Ovidiu, caci numai el a
ramas pana la moarte ou gandul la Rom a."
,E lucru firesc. De care loc e~ti mai legat
decat de aoela unde ti-ai petrecut copilaria? ".
- ,,Daca-ti pJace cula, vino s' o vezi tnauntru" .
Si ne 1ndrumaram catre conac.
Urea bietul Dascal pufuind scara mgusta ~i in-
tunecoasa, din cat l.n cat.
Odata sus, cfmd dete de lumina orbitoare a prid-
voru]ui, rasufla adfmc.
- ,Aici este frumos sa trae~ti" - zise el dup:a ce
privi de jur-imprejur.
Intr'adevar, rareori vazusem ~i eu priveli~tea a~a
limpede. Plouase ill ajun ~i toate ree~eau in fe!-e mai
vii, mai deslu~ite.
La miaza-noapte se intindea, pana dincolo deMur-
fatlar, camp:ia dunareana, iar la rasarit dealungul ;rnarii
argintii, se zareau in ~ir, cladirile indesate ale satului
Techir-Ghiol, Carmen Sylva pe !naltime, Eforia, ca-
teva pete albe. Apoi institutul de biologie ~i acoperi-
~urile ro~ii ale Sanatoriului ~i conacului Costinescu.
In stfmga Hasiduluc, viile ~i portul Constan1a, 1m-
brumate.
- ,E ~i bine pusa. Tot coltul asta parc'ar fi un

71
colt de la noi, - grai inva~atorul, aratand ditre sat -
mai ales biserica ~i casele ascunse prin salcfuni".
Ne a~ezaram jos.
- , Cum o duci cu ~coala?" rupsei tacerea.
- , Pana strang copiii toamna, merge greu. lnchid
~i eu ochii putin, caci, de, nevoie au ~i parintii de ei.
Incepe ~coala 1n toiul porumhului, dar socotesc dli
trag mai mult folos, cand vor fi mari, din munca
cchnpu1ui, decat din mva1:atura raurilor din Africa" .
- , E drept. Cati copii urmeazii la Musurat? " .
, Vreo sutii."
- ,Multi Musulmani?"
- ,Multi. N'am nici-o su~rare cu a . Copilul
e copil. Mai tarziu 1noe'p sa se iveasca nazuintele
fieciirei natii. Asta nu rna prive~te pe mine. Eu ce
caut, e sa cunoasca hine limha noastra ~i sii-i m-
drumez astfel meat, sa iuheasca pe romani, stiipani
1n Dobrogea, din mo~i stramo~i. A1tceva nu e cu
putin¢. Sangele apa nu se face".
, Tot a~a mii gandeam ~i eu azi. Citeam o
carLe despre Napol,eon al II-lea, depiirtat de mic de
orice li putea reaminti copilaria ~i tara, crescut de
cei mai mari vrajma~i ai lui Napoleon I, totu~i a
mm·it urmarit de gloria tatiilui siiu, chinuit de do-
rul F rantei.
Ce pi1da mai huna putem avea, ca sangele apa
nu se face, cum o spuneai adineaori".
Dasdi.lul stete cateva clipe ganditor, a poi adaoga :
- , Dacii nu a~ fi prea 1ndraznet, mi-a~i putea
1mprurnuta ~i mie carLea, cand 0 veti s'far~i ?" .
-,Cum de nu, chiar acum" - ~i luand-o depe
divan, i-am intins-o.
Pe cand vorbeam intrase servitoarea cu tigari, dul-
ceata ~i cafea.
- , Va multum esc - zise Dasciilul cand i le pu-
sei in fatii - nu ohi~nuesc cafea".
 ,Gel putin o tigara".
,Nici tigara, o dulcea~a cu placere."
, Vail Domnule inva~tor, D-ta nu ai mc1-un
vi~iu. In~el eg ~igara, ca este dauniitoare sanat.atii, dar
cafeaua ce strica ?".
- , Altadata obi~nuiam amandoua. Eacandu-mi
mtr 'o zi socotealii, cat ma costau intr'rm an , m 'am
tamaduit de ele . Cu banii ce cheltuiam, imi cumpar
acum mai degraba carti sau dau incliltaminte unui
~colar desculf '.
Se scula sa piece.
Ramasa singura am urmarit de sus cum a trecut
prin gradina, cum a e~it pe poarta, intovara~it de
latratul cainilor din curte.
Umbla iute, toiagul sub un brat, cartea sub altul,
cu pas hotarit, cugetul lini~tit ca toata viata ~i-a fa-
cut daLoria catre ~coala ~i catre neam .

BIBLIOJECA
PROFESOR GRIG. M:Crl. GOTLARU
L A POTCOVIT

A~teptam in fata potcovarului ·Ghita din Constan~a.

Imprejur erau zeci de carute ce-~i descarcau sacii
cu grane la magaziile de piatra dealungul stra.zii.
Era o zi de zaduf, inabu~itoare, adevarata zi de
cuptor.
A~teptam la umbra coviltirului de panza al bri~­
tei, sa li se schimbe cailor potcoavele.
- , Patru perechi alese pe spranoeana" a~a le nu-
mise nevasta me~terului, aducandu-le l;n~iruite pe drug,
dici fiecare i~i avea rostul in cu~nita. Ghita cudita
~i ri~cuia copita, incalzea ~i batea: fier;ul, potrivea
tintuia potcoava. Marghioala il ajuta la toate, vrednica
~i indemanateca. Ii intindea ba cutitaiul, ba ra~pelul,
ba ciocanul. Alerga din cand in cand ~i atata cu foa-
le1e carbunii.
Coplli, un ba.iat ~i o fetita, doi tiganu~i oache~i ~i
cu par cret, ridicau unul cate unul cuele risipite prin
tarana ~i le randuiau pe tejghea.
Pe cand le urmaream munca, veni ~i Ion carau-
~ul din Hasiduluc la potcovit ~i trase caruta langa
bri~ca.
- ,Ce te faci clnd o sa fii mare?" am mtrebat pe
ba.iat, care se oprise in fata mea ~i rna privea.
, Ofiter". .
- ,Te-oi vedea tu ofif,er cum m'am vazut ~i eu"
mormai maica-sa.
, Sunt ai D-tale?"
, Ai mei."
74
B A c I u L I 0 N

Go~coge-mi-te d iciula pe cap ~i sarica pletoasa atar-

nand de pe umeri pana la glezne, inalt, fata trasa,
cu ochii alba~tri ~i mustata ro~cata, baciul Ion sta din
zori .Pana'nserate in mijlocul turmei, aproape vecinic
In p!i.cioare, razimat pe bata.
Rareori ~edea jos, numai cand manca la nimiez
mamaliga cu ceapa sau cand scotea dela chimir ca-
valul ~i zicea o doi:na intotdeauna aceia~i.
Afadi de Niculae, ciobanul dela Topraisar, ce se
oprea cateodata pe la el in treacat spre Constanta,
nu-l vedeai graind cu nimeni, nici cu argatii, de aceia
il poreclis·e ra intre ·e i: ,ursuz".
Prin satul Hasiduluc nu calcase de ~ase luni, de
cand luase in 'p rimire turma, singura lui grije. Si
noaptea o veghea mai mult decat dormea.
De cate ori nu-i auzeam doina rasunand agale tar-
ziu, prin intunericul noptilor de vara.
Atrasa de purtar·ea lui ciudata, am mcercat sa-i
vorbesc, sa-l apropii putin.
Rasprundea la intrebarile mele, dar nici-un cuvant
mai mult decat trebuia.
Atat am aflat: Ca se tragea din Pocruia.
Degeaba i-am spus ca-i cuno~team satul pe dru-
mul spre Baia de Arama cu bisericuta in varful dea-
lului, ca cutreerasem padurile de stejar dimprejur,
targul dela Godine~ti ~i Valea Tismanei, cu apele ra-
sunatoare. La toate parea nepasator.
Am incetat sa rna apropii de turma, vazandu-1 a~l\
 - ,Trait;i, Domnule Colonel, am zis, pe cal nu
trebue sa-l iai ca pe om, cu car e nu faci treaba .fara
balae, trebue sa-l iai cu blandetea.
A inceput sa raza Domnul Colonel. "
P e cand vorbea se sculase ~i se apropiase de bri~ca.
- , Sa ispraveasca ~i Marghioala de tras vopseaua
pe copite ~i pu teti pleca sanato~i. "
Sezusem aproape un ceas ~i jumatate la poLcovit.
Am luaL-o dea-drepLul spre casa. NiciodaUi nu mi
s'a parut nesuf.eriLa, ca :in ziua aceia, calea dinLre
Constanta ~i Hasiduluc, tn toiul verei.
Cat :fusesem :in o ra~ se ivise un vant puternic, care
turburase vazduhul. .
Impanzea :in ceata m area ~i tarmul, ridica praful
:in varLej uri, cu lca porumbul pe tarla, risipea paele
pe armane, pe lanuri, snopii. Era adevaraLa vij elie
arzatoare cu cer senin ~i totu~i dealungul dmmului ~i
pe camp :imprejur :i~i urmau :inainte satenii cantana.
munca. nepasaLori de lupta lor cu elementele na Luri1,
:imha rb aLa ~i parcii de vecinicul lor canLec, cantecul
numiL a~a bine de vechiul poem arab, eel mai minunat
dar haraziL omului pe pamant.

77
 Ge credeti di a f acut atunci, coana Marghioala?"
sfar~i Ion.
- , I-a tras romanului o pereche de palme mai
strajnice, raspunse Ghita, care se oprise din lucru
~i asculta.
- ,A~ . Repede s'a 1ntors catre parinte, 1-a luat
de bra~ ~i a e~it cu dans'ul pe f uga a:fara din car-
ciumii, racnind cat il tinea gura :
, Hai taica, tu nu vezi ca asta e nebun? Cum
sa te pui cu el ? ''
Tacudi cateva clipe.
F,erarul i~i luase iar ciocanitul, femeia sta alaturi
pe ganduri, cutia de pacura in tr ' 0 mana ~i pama-
tuful in tr 'alta I
- , Te 1n~e1i , Domnule Ion, rupse ea tacerea. Nu
ne cuno~ti neamul, daca judeci pe ita a~a cand 0
fi mare.
La tigani, sunt doua soiuri de oameni; cei fri-
co~i din cale-afara ~i cei indraznet.i din cale-afara -
noi sun tem din soiul astor din urma.
Sa :fi vazut pe Ghita la remonta. printre amnii-
sari ! Ii minuna -pe toti. ;Cei mai narava~i cai numai
dfmsul ii putea p<>tcovi. Erau unii adevarate fiare.
Ti se parea cand ii zareai turhati, saltati 1n doua
picioare, ca se rastoarna cu ca.liirctul pe spate. Bie-
~ii sol dati ce pa:t;eau I Cati nu s 'au schilodit de pe
urma lor. Dar barbatul pardi-i fermeca cu vorba.
La toti le ~tia numele."
- ,Odata, grai ~i potcovarul, venise Domnul Co-
lonel la inspectie pe n evestite. Tocmai potcoveam ar-
masari nestruniti.
Tot grajdul rasuna de n echezatul ~i tropaitul lor.
M'a 1ntrebat :mirat, trecandu-mi prin fata ~i va-
zandu-i a~a potoliti cu mine.
- , Cum faci, m e~tere, de ~ed a~a cuminti ?"
 - ,Grozav seamana. Parc'ar £i gemeni."
- Chiar gemeni sunt. S'au nascut cand eram la
Anadolchioi, la remonta statului acu cinci ani, in aju-
nul Sfintei Maria."
- , ,Vara trecuta am gasit alt stapani aici. Prost
me~ter era. Ne-a ramas un cal beteag de pe urma
lui."
- ,Cum sa fie me~ter bun, cand tat's'o fusese
spoitor? Din spoitor, potcovar! In neamul lui Ghit;a
dela strabunicu, din tata in fiu sunt f.J.erari ~i Nita;
tot ferar o sa fie, geaba vorbe~te el numai de armata
~i se razboe~te cu 'copiii din mahala.
Potcovar o sa fii ca tat' o, nu ofiter, ~trengarule,
adaoga, ciupindu-1 de ureche."
- , ,Lasa, coana Marghioala, intra ~i Ion carau~
tn vorba. Ii trece pofta de batllie c.ind o cre~te,
ca-i curge prin vine sange de danciuc. D-ta ~tii ce
sp:une povestea despre puiu de tigan, cand i-a venit
intr'o zi parintele acasa, batut?"
- ,Nu ~tiu."
- ,Spune ca s'au luat la cearta intr'un han un
roman ~i un tigan. Acesta s'a pomenit de la eel din-
tai, pe cand se ciorovaiau cu 0 palma de a rasunat
carciuma. Dar ~i el repede a ~terS'-o pe u~e ~i pana
la capatul satului, pana la bordei, a dus-o vaica-
rindu-se. Acolo s'a mai potolit istorisindu-~i patania.
Cel mai varstnic din odrasla, un japlan inimos,·
tare s'a infuriat ~i a jurat rasbunare pacatosului,
Pe data ca doi viteji au pornit-o inapoi la han. Nu
a~cara sa intre ~i de pe prag shiga danoiul eel
llllC:
- ,Cine a indraznit sa se atinga de taica, sa-mi
iasa incoace ca sa-l fac praf."
- ,Eu am indraznit" ,-a rostit unul tanto~, dar
pana sa se intoarca, nici una nici doua, primi ~i
baiatul o palma strajnica.
ursuz; din varful movilei insa unde obi~nuiam sa-mi
p etrec parte din dimineata,, imi placea sa privesc in
fa~a mea, oile cu ciobanul profilandu-se pe cer. Imi
dadea ~presia unui tahlou arhaic, impietrit acolo de
veacun.
In ziua de Sfanta Marie Mica, urmaream randu-
nelele pregalindu-se de duca.
Fie ca· sburau in stoluri in jurul culei, fie ca se
in~irau pe stra~ina acoperi~ului de ~i~a, ciripitul lor
nu inceta o dipa.
Era o zi prevestitoare de toamna, nici rece, mCl
calda, fara un nor pe cer. Chiar vecinicul vant do-
brogean se oprise.
Cum ~edeam ~e loc, minunata de instinctul pa-
sarilor pribege, s a apropiat de mine baciul Niculae.
De departe semana mult cu Ion.
Avea aceia~i statura inalta, acela~ pas domol, ma-
surat, al omului obi~nuit sa urce muntele; dar de
aproape nu semanau la fat.a.
Nicolae avea trasurile chipurilor de daci care-mi
ramasesera intiparite in minte din car~e de ~coal5.,
pe can<! Ian avea nasul arcuit ~i barbia adusa a
rassei latine.
S'a oprit sa-mi dea ziua huna.
Parc'ar fi vrut sa-mi sr,ue ceva.
, Inootro, baciule? ' .
, La Hasiduluc."
, Imi pare bine ca D-ta nu e~ti ca Ion" .
, El nu calca prin sat".
, Ei, Doamne, dac-a~ avea pe suflet ce are el,
tot a~a a~ face ~i eu".
- ,Are ceva pe suflet?" am intrebat.
- ,Ce va pot spune, este ca nu e vinovat. Nu-
mai Dumnezeu ~i cu mine o ~ tiam . Eram de fata,, sus
pe Gardomanu, cand a vrut sa traga in urs ~1 a
nem erit pe P:etre. Gre~eala a fost ca a luat-o la

79
fuga. '$i acum cfmd 11 indemn sa treaca granita,
fiindca mi s'a scris de acasa ca-l cauta j andarmii
prin Dobrogea, da din umeri, ~i spune ca e mai bine
in ocna decat sa rataceasca printre straini".
I on uciga~? nu-mi vine sa crez!
- ,Daca o veni sa-l ridice, urma el, scapati-L
Nu e vinovat".
- , Cum sa-l scap?" n'am apucat sa sfa.r~esc, caci
se apropiase de · noi Ion, de teama se vede sa nu-mi
destainuiasca baciul ceva.
M'am departat.
Din ziua aceia am ram as 1ngrij orata.
De~i 1mi a:minteam de cuvinLele lui Niculae ,nu
esLe vinovat", totu~i gandul ca aveam un uciga~ ill
curte, rna framanta.
A trecut luna lui Septembrie.
In primele zile ale lui Octombrie, pe o zi de toamna
posomorata, de ploaie ~i d~ vant, ne-am pomenit
cu doi soldati cu pu~ca la urnar sa ridice ciobanul
ec'tre Locmai i~i ad.apa oile la fantana din curte.
$i f ara sa fi !ncercat sa se apere, fadi sa fi grait
un cuvant catre argatii stran~i in jurul lui, !ncreme-
ni~i, baciul Ion s'a dus intre cei doi soldati, cu ca-
pul plecat ~i lant;urile la picioare.

8o
 STRADA STEFAN MIHAILEANU

Luam masa in Constanta, la Zinca ~i Niculae Cran-

gu~.

Ii aveam pe am.B.ndoi stapanii in fata.

lnsurati abia de un an, pareau doi copii. Dansa era
fata carciumarului din coil, fiinta ginga~e, plina de
viala, cu ochii negri, ageri ~i par cret; dansul era
fiu de satean, baiat destoinic, ajuns de tanar cassier
intr'o banca dobrogeana. Faptura lui, iti dlidea im-
presia puterii, a sanatatii.
Duceau casnicie buna, de~i erau mult deosebiti la
fire, prin faptul ca'n vine le curgea unuia sange
macedonean romanesc curat din Florina, altuia sange
oltenesc din Balta-Mehedinti. Ii apropia insa o mare
staruinla la munca, fiecare in cercul sau.
. Gos'podaria ~i punga nu le lasa din m ana Zinca.
Socotea ban cu ban ~i se lupta din raSJ?Uteri cu apu-
caturile cam cheltuitoare ale sotului, ammtindu-i nein-
cetat de chipul cum i~i stransesera averea parin-
~ii lor.
Casa pe care o locuiau, cu tot dichisul, o primisera
de zestre. Fiecareia din cele patru fete, Iuliu Zode
ii daruia ]ocuinta, in afara de banii ghiata, ce-i punea
in mfma in ziua casatoriei.
Aveau de Loate, dar nu era nimic de prisos la ei.
Aveau sufragerie, intrare ~i iatac, cu mobila noua..
inca bine lustruita de paltin.
Pretutindeni se vedea mana femeii harnice. Aco-

6 Flle traile. 81.

peri~ul de pat, perdelel~ erau facut.e cu iglita; fetele
de m asa, ~ervetele, permele erau cusute cu acul.
Dupa friptura, Zinca n e puse o placinta. mare,
aurie inainte ~i rosti :
- ,A~a e obioeiul 'in Macedonia, ca dulce sa fie ~i
placinta sau cu bd.nza ~i marar, sau cu altceva. Toti
ai no~tri din Constanta au pastrat obiceiul."
- , Foarte ~ine, mai ales ca pare a~ gustoasa.
Dar p entru oe istoriseai adin·e aori, ,ca toti ai D-tale? "
Mai ai ~i alte 'rude in Constanta afara de parinti?'·.
Niculae se intoarse ~i tragand perdeaua f erestrii
arata spre strada:
- , Vedeti cladirile din fata? Sunt ale unchiului
Iani, alaturi ... "
- , Intr'adevar, ii taia nevasta cuvantul. Dac'ar
lua cineva din casa in casa, Strada Stefan M:ihliileanu
este locuita aproape numai de Macedoneni, rude ale
noastre.
La logodna sorii m ele in Martie, se aflau p este 100
de musafiri din acela~ neam. N'ar mai f1 incap,u b
strainii, cat e salonul tatalui meu de mare. $i toti
sunt boga1i, fiindca sunt priceputi negustori. Uncle
deschide unul pravalie, se ~tie ca-i omoara pe cei
dimprejur. Ori cat de bogat sa fie Lot munoe~te ina-
inte. Unchiul lane are 4-5 case. In fiecare an i~i zl-
de~te alta. Credeti ca se uit.a la ea cum se ridica? A~ I
Nu-l rabda inima, fune mana la zidarie, la tamplarie,
la orice se intelege '.
- , De zgarcenie ca sa scoata banii din lada".
glumi Niculae. , Orice cui, cat de ruginit, gase~te'n
drum, tl baga in buzunar".
- ,Ba deloc, nu-i zgarcit. E chiar darnic. $tii
cat ne-a daruit la nunta ~i noua. Zioe insa, ca. omul,
cand ajunge instarit nu trebue sa se leneveascii, sa se
lase de munca.
 - ,Eu, zau, ca nu a~ mai pune :mana pe mistrie,
daca a~ avea avere ca el".
- ,Tu n'ai pune-o, fiindca e~ti oltean".
- ,~i eu am sange oltenesc" :lisei razand. ,De
randul acesta insa sunt de partea Zinchii."
Adaogai:
- ,Te-ai nascut in tara?"
- ,Nu, am venit aici la varsta de 7 ani."
- , Iti mai aminte~ti de Macedonia?"
- , Imi amintesc de multe. Din toate doua lucruri
mi-au ramas mai lamurit intiparite in minte. Mai
intai Bunica. Avea peste 70 de ani la plecarea noastra.
- ,A murit? "
- ,Nu a murit. Acum a trecut de 8o. Era inca
frumoasa, chipe~a, leitii mama, cu nas mic, drept,
ochii verzi ~i sprancenele groase cat degetul. Tot ca
mama ducea toata casa. Avea 12 copiii in viata din
15. La ea, dupa vorba de aici, nu canta coco~ul".
- ,Cum e la toate macedonencile" glumi iar
Crangu~.
- , Imi amintesc a~a de bine portul bunicei -
urma Zinca neturburata de glumele sotului- de scur-
teica nostima, imblanita panii la glezne ~i fesul c~
funta mare la s'pate, un galben prins in fata. Apoi
ce salba! 2-3 randuri. Le schimba mereu, d.nd icu-
sari, cand mahmudele. Mama zicea ca avea una nu-
mai din Constandinale, de aur, cele mai pretuite.
Avea ~i un sertar plin cu paftale, prin care-mi placea
sa scotocesc, lucrate de bunicu ~i de ginere, ca tata
a fost argintar altadata.
Al doilea lucru pe care nu-1 pot uita este pornitul
turmelor, in apropierea Sfantului Dumitru, spre
Thessalia, spre ta.ri calde. Priveam in fiecare an la
ele cum se departau. Parca le vaz inconjurand .P1aiu-
rile, una dupa alta, cu tot rostullor, cioban, cc1im, rna-
gar. ~i se vaitau femeile ca ramanea satul p!Ustiu.

83
Nu mai vedeai pana'n primavara p1c1or de harbat.
Unii erau cu turmele, altii se duceau dupa negustorie.
Ace~ tia din urma nu se intoroeau z·eci de ani- ~i
cand se intorceau se intampla uneori ca, copilul lasat
la sim, sa-l gaseasdi la casa lui" .
- , Ne istorisea soacra-mea, ca tare bine istori-
se~te, ca tot ce faoe dansa, des pana seara tarziu- zise
Niculae - cum ramanand femeile singure cu copiii,
numai mueri in sat, se napusteau peste ele turcij_,
antartii ~i mai in urma comitagii bulgari. Ele tra·ia~
tot cu spaima'n suflet."
- ,D'aia a ~i cerut mama tatii s'o aduca in Con-
stanta, de teama sa nu i se intample cu noi ce s'a
!ntamplat bunichii cu £ata cea dea doua."
- ,Ce?".
- ,Intr' o seara, matu~a Catinca, plecata la targ
spre vanzarea ciorapilor, pe care-i £ac femeile in
Neviska, nu s'a mai intors. A trecut o zi, au trecut
<:loua. lata ca a treia zi bunica se pomene~te cu o
hartiuta pe fereastra, scrisa pe greoe~te. Numai popa
a ~tiut s o talmaceasca, fiindca in sat nu ~tia nici-
una decat romane~te. ,Daca vrei sa-ti vie inapoi fata
din paduri, pune atatia- nu ~tiu nici eu cati - icu-
sari la scapatatul soarelui, sub piatra dela u~a bise-
ricii. " Era o suma insemnata. De uncle s' o scoata
bunica? A luat ce a avut la dansa, a mai umblaltl
din casa in casa, de a oorut cu 1mprumut pan' a
strans suma ce-i trebuia ~i-a bagat-o sub piatra bi
sericii, dar in zadar. Fata n'a mai venit cu toate ca
banii au fost ridicati in noapte chiar. Cine ~ tie prin
ce haremuri or fi vandut-o, ca era tare frumoasa,
spunea mama, ca o icoana de pus in rama.''
Sfar~isem cu masa ~i ne scularam. Dorind sa cum-
par ceva m erinde ~i o tigae, am trecut cu gazdele ala-
turi, la tatal Zinchii, caci tinea de toate: bacanie,
fieriirie, marunti~uri, vasarie.
 - ,Te nu gase~ti. la D-nu Zode?" fura cuvinteie
cu care ne intampina dela u~e stapanul. li sernana
grozav fala, atat la statura cat ~i la chip.
In pravalie se afla ~i sot].a. Ne a~ezaram in car-
ciuma goala in clipele acele.
Era o sala inciipatoare, luminoasa. Pe pereti aL:irnau
patru cadre mari, unul cu Voda Cuza, altul cu Doamna
Elena, sotia lui ~i doua cu Mihai Viteazul. Curata ~i
bine randuitii, cu mesute rotunde 'lmJ?'l'ejur ~i scaune
d~ J?ae, mai degraba o puteai nunn cafenea decat
v

carCluma.
Batranul graia putin, punea doar cate un cuvant
ici ~i colo. Dansa tinea firul sindrofiei, intocmai ca
femeia pe care o zugravise Zinca la masa.
P e langa frumusete, avea ceva mai mult, oova care-ti
impuneal Simteai intr'insa un creer ~i o inimii, sim-
teai cii era indrumatoarea, pilda tuturor celor din
jurul ci.
- , Doream sa vii cunosc pe amandoi, ca sa vii
laud pen lru cre~terea ce at]. dat-o fetelor D-voastdi.".
- ,,Te e drept, avem fete bune - raspunse Ma-
ria Zode. Nu le-arn crescut cu carte multa, dar le-arn
invatal bine croitoria ~i gospodaria.
Marita imbracii Strada Stefan Mihaileanu aproape
l.ntreaga ~i nu pe bani, ca doar le sunt rude, iar
Zinca e ~ea mai gospodina din ele. Nadajduesc ca nu
m ' a dat de ru~ine azi cu masa."
- ,A fost foarte buna. Am mancat mai ales o
placintii minunatii, cum ne-a zis cii se pregate~te in
Macedonia.''
- ,A~a e. Dar se pregate~te cam rar, pentru cii.
nu prea avea musafiri pe acolo. Ele nu ~tiu, cii au
plecat de mi~i ~i aiti traesc in bel~ug, nu ~tiu ce viata
de saracie am dus noi. Cateodata cu lunile nu am
gustat carne, man cam numai zarza vat ~i burueni din
camp" .

85
 La plecare arnintindu-mi de cununia fetii d' a patra,
le-arn urat sa le traiasca copiii.
- , Sa traiasca mi-a raspuns b~itrana. Dupa cum
am a vut no roc cu fetele a~a am avut ~i cu ginerii.
Swrt toti de treaba ~i cu rostullor. Numai tei doi 01-
teni, ca a vern doi Olteni ~i doi Macedoneni - ~i privi
zamhind catre Niculae - au un cusur. "
- , Care? "
- ,Fetele mele sunt invat.ate sa vorbeasca putin.
Te spun sa fie cu judecata. Ei vorbesc uneori prea
mult ~i vorbe bune, dar ~i fleacuri. "
Incepuram cu totii sa radem.
Cand am e~it iar in Strada ~tefan Mihaileanu, rru
s'a parut alta ca la venire.
Mi se parea ca din toate casele se desprindea o
putere, 0 energie noua, energia romanului m acedo-
nean. , • .:~i!J~ i ~ [. ~1J1

86
PAZNICUL DE NOAPTE

Au trecut aproape trei ani, de cand Vasile nu mai

este paznic de noapte la Hasiduluc ~i totu~i de cate
ori nu a~tept sa-mi iasa inainte lung, sub~ire, mla.-
dios, Munlenegreanulin haine de postav vi~iniu, cusut
cu gaitan negru ~i nadragii largi pe ~olduri, stramti
la glezne.
P e capu-i mic cu trasaturi regulate ~i mustata ba-
lana purta fes, iar in jurul mijlocului brau lat sta-
cojiu, in care sta infipt un pistol mare argintat.
Umbla numai in opinci.
Nu am vazut om inalt ca Vasile paznicul.
Cine-1 apropia parea pitic, chiar Baciul din Po-
crucia ii ajungea abia pana la umar ~i tot ca Ba-
ciul Ion i~i ducea viata departe de ceilal·~ argati, de-
parte de sat.
Mandria ~i-o lasa la oparte numai fatii de st.ii.pa-
nii, cu care-i pliicea sa ~eaza de vorba. Ne urma:
pas cu pas prin curte, pe mo~ie.
Dar singuriitatea nu o diuta din pncma vreunei
taine a suflelului, o ciiuta fiindca se desprinsese de
taniir baiat sa traiasca stingher, ziua sa-i fie noapte
~i noaptea zi.
Ceasurile de odihna le petrecea printre clai, apoi
ditre amurg i~i lua pu~ca ~i pleca.
Ori unde te duceai, dai de el. Era neobosit ~i temut,
de aceia cat a stat la Hasiduluc, nu au calcat hotii.
0 singura data. au venit in ceata sa fure curcanii.
Vasile i-a simtit pe data ~i i-a prins tocmai cand
 se departau cu prada. Si a descarcat asupra lor cate
unul loate gloantele ~i s' au risipit.
Dimineata tot dansul a descoperit o dara ro~i~
deahmgul ~antului pana la un sala~ de tigani, la mar-
ginea satului. Afland cine erau hotii, s'a repezit la ei
printre corturi ~i a 'nceput cu patul pu~tii sa dea in
dreapta, in stanga, inainte, inapoi, in orioe ii e~ia
in cale, napraznic.
Alergau tiganii de se ascundeau prin curtile sa-
tenilor, inspaimantati la randul lor. Vasile singur irni
istorisi ]n urma ispra va cu mandrie.
Spuse sfar~ind :
- , A~a se starpesc talharii in Muntenegru. Sa
vedeti ca nu se mai intorc."
Si intradevar di nu s'au mai intors.
Toata grij a curtii cu incetul fu pe seama pazni-
cului. Ar fi fost inca azi, daca nu-l dobora boala de
care cred ca suferea de mult, dar care s'a inrautatit
la Hasiduluc din pricina umezelei coastei ~i a van-
turilor dobrogene.
La intoarcerea mea in primavadi, tusea lui, o Luse
lunga ~i uscata, rna scula noaptea deseori din somn.
Cum inaintam in vara, cu atat era mai lunga ~i mai
uscata, cu atat se adimceau gaurile din obraz, cu atat
ii era lumina ochilor mai arzatoare.
Zadarnic ne-am straduit sa-l ariitam unui doctor,
sa-l ducem la spital. Se infuria, ne intorcea spatele.
Ne-a mustrat chiar odata, ca vrem sa-l dam afara ca
pe un caine.
In ajunul plecarii noastre, rna intorceam deJa camp.
Imi amintesc ca atrasa de cerul aprins ca para fo-
cului dealungul asfintitului, rna oprisem la fantana,
uncle se adapau vitele sa urmaresc soarele, adancin-
du-se uria~ in zare.
La cativa pa~i am zarit pe Vasile paznicul lungit
langa ~irele de fan . M'am apropiat ~i pe cand il

88
priviam, n edumerita, dinsul sta nemi~cat, ochiul stins,
par'di 'llU m'ar f i ~tiut alaturi, dar cand a venit
Ursei, tovara~ul m eu de drum, sa-i linga opincile
patate de sange inca crud, i-a dat cu piciorul ~i 1-a
svarlit departe.
Dupa cateva clipe l'am 1ntrebat:
- , Ce te doare?"
Imi arata pieptul cu mana. Am 1nt;eles.
- , , Sa vie caruta sa te dudi a cas a?'' .
Facu semn ca nu.
,Vrei ceva? Sa chem un argat?"
La toate 1ntrebarile me1e raspundea cu ace1a~ semn.
Nimic nu vrea.
Cand a lasat ploapele pe ochi, mi-am dat seama cii
tot ce-i trebuia era lini~te ~i m ' am d'us.
Totu~i am trimis in urma spre el pe Adam, care
nu 1-a m ai aflat nici unde-1 lasasem, nici 1mprej ur.
A doua zi la plecarea noastra, era la p ostul sau
langa scara, pistolul la brau, pu~ca la spinare.
Dar nu a trecut o luna ~i am primit tidula dela
Domnul Ion, ca la Sfantul" Dumitru a fas t gasit
mort, 1a clail·e de fan, Vasile paznicul de noapte.
L A z I D

- ,Terente, ado apa, Terente, ado nisip, striga

neincetat italianul Gigeo, care sfar~e~te de cl&dit zi-
dul dimprejurul casei.
Dis de dirnineata, incepe ciocanitul pietrei ~i-1 tine
panii insereaza.
SaJahorul Terente nu sta nici el o clipa.
E inceputul lunei Noembrie.
Cate s'au schimbat din vara la Hasiduluc!
Moara Hogei nu-~i mai intinde aripele pe zare. I
s'au vandut pana ~i lemnul invechit, caci Hogea a
murit; din bordeiul batranului Rustem n'a mai ra-
mas ntmlc.
Gradinile turcilor sunt o campie de~arta pe care
vajie Crivatul nestanjenit, iar ogoarele arate de cu-
rand sunt pe~ce de tarina neagra, tesute de paian-
jeni in panze irizate de soare.
De pretutindeni se desprinde amorteala pamantu-
Jui, incetarea muncii.
Cu gandul sa rna scutur, m'am cohorit spr e Gi&eo
sa stau cateva clipe de vorba cu Terente, sa aflu de
ce poarta numele talharului din Briiila, cand se trage
din pacinicul Paro~.
- , Terente este numele D-tale sau e porecla?"
L-am intrebat cat a lasat din mana lopata, cu care
amesteca cimentul, ca sa-~i aprinza tigara.
- , Fereasca-ma Dumnezeu! M'au poreclit a~a aici
la Hasiduluc."
 - , Pentru ce? Fata D-tale nu aduce a talhar,"
adaogai privindu-1.
Era suhtire la trup ~i daca ochii ti erau isteti, nu
avea de fel uitatura !ioroasa.
- ,Acwn doi ani eram la semiinatul graului. S'a
oprit deodata semanatoarea. Numai eu cat pusei mana
pe ea, li aflai cusurul. "
Florea minunat a spus. atunci: , Singur Terente
i-ar fi gasit leacul, eli era om de~tept. "
Din ziua aceia mi-a ramas numele Terente. La
mine la Paro~ rna chiama Marin, ca pe tata.
- ,Rau ai facut de te-ai lasat poreclit cu un
nwne a~a de mit. ~tii D-ta cine a fost Terente?"
- , Haiduc de balta."
- , Sa fi fost ad.evarat haiduc, nu era nimic, caci
haiducii de p e vremuri, daca luau dela oamenii rai,
ajutau pe cei buni, dar Terente era om fara de lege.
Nu e~ea din baltile Dunarii, unde traia in lotca lui,
incarcata cu lucruri scwnpe ~i merinde, decat sa o-
moare ~i sa jefuiasdi. pe trecatori, de erau saraci
sau bogati, sa le rapeasca muerile, fetele.
lata cine era Terente."
- ,Nu ~tiu, nu-l cunosc."
- ,Nici nu o sa-l mai cuno~ti eli el a plecat drept
in iad ~i D-ta niidajduesc sa mergi, cu voia Dom-
nului, din potriva in raiu. Nu oi fi avand pacatele lui
Terente."
- , Eu nu vreau sa merg in rai", zise el in glumii:
, ,Acolb nu poti nici sa tragi turon, nici sa bei o tuicii..
Mai bine in iad, cu toate ca nu am pacatuit ca Te-
rente. Daca traesc in intuneric, barim fac ce vreau ."
- ,A~a crezi? vai de D -ta ... "
- , Raiul - imi taia Gigeo cuvantul - este nu-
mai p entru copii. Ei singuri sunt nevinovati ."
Iar Vasile argatul, ce ven.ise cu caruta de nisip ~1
asculta la noi, spuse ~i el de sus: A
Bl[B ~~ OTi3C
PROFE~OR GniG. t~~:.: l. GO~ARU 9 1
Volumul No. 4 f
Autor11l • o- ~ """' .{
Titlul
Inregistrat la [, ft »
 - ,,Mai ~tii de n 'o fi intrat ~i Terente in rru.u,
fara de vestea Sfantului Petre, ca jidanul ?"
- ,Care jidan ? " - am )ntrebat.
- ,A~a se zice cii un jidan, Moise, ~iret cwn
sunt jidanii, s'a furi~at in raiu .
S'a pome?it intr'o zi Sfa.ntul Petre cu ~ansu.L
Se trudea Sfantul Chelar sa-l scoata cu deabmelea,
cu d'a raul. Nu era chip, pana cand veni la el un
g:ec, mai ~ir~t ca Moise, care viizandu-i truda, i-a
z1s cu smererue :
- , Prea Sfinte, lasa-ma sa rna ascunz eu in dosul
portii ~i sa-i strig ceva. Sa vezi cii ti-l scot afara
de aici numai decat, dar D-ta fii gata ~i inchide re-
pede u~a dupa el."
A~a au ~i facut ~i cand incepu grecul sa strige :
- , Haini vechi!" ~~' ca fulgerul e~i Moise dupa
vanzatorul de haine vechi ~i Sfantul Petre ~i-a trantit
poarta a~a de tare in urma lui, incat s'a cutremurat
tot raiul. "
Radea Teren te cii paciilise grecul pe ovrei.
- ,Afurisiti sunt ~i grecii, zise el, ~i i-au facut
~i pe romcinii no~tri din Constan·~a tot de seama lor.
La Hasiduluc nu Le-ar cinsti cu ceva.
La noi, la Olt, Joia ~i Sambata tot satul ca,pata
pomana.
Sunt oameni darnici. Te duci la unul, te duci
la alLul, nu e~i din casu fara un pa.harut de Viiln.
~i ce bel~ug, Doamne I Prune cate vrei mananci din
ograda ta ~i de la vecin nu-ti zice nimeni ... "
- , Hai, Terente, ii striga rnerabdator Gigeo, ado
nisi)?· ''
~h salahorul p leca.
Il auzeam pe cand i~i umplea galeata mormaind:
- , Mai afurisiti decat toti sunt italienii a~tia. Nu-ti
lasa ragaz sa te odi hne~ti putin. Sa tragi o tigara.
Toata ziua: Hai Terente. "
p E T A B A R A

In fuga mare a caiJor dobrogeni treceau un ~nr

de caru~e spre Abdulah.
Treceau umpland viizduhul cu chiotele drumetilor.
Trei zile deara.ndul vajiitul vantului s'a l.nfratit cu
mugetul miirii, a~a neagrii incat nu se deosebia de
ogoare. Sgomotul lor, mai ales noaptea era infiora-
tor. Cand te scula din somn, auzeai geamurile, u~ile
clatinanrlu-s'e. Au cazut ~i ca~iva fulgi de zapadi.
A venit iarna tocmai cand prin gradini infloreau
tufanelele.
-,Uncle merg de trag astfel de chiote?"- intrebai
pe Aca, ce impreunii cu Fatma, nevastii-sa, descarcau
la piitul porumbul dijmuit.
- ,Sa aducii mireasa. E nunta la Hasiduluc."
- , Sunt turci?"
- ,Sunt romani. La noi nu merge ginerile la mi-
reasa. Ea vine tnainte de cununie sa-i impodobeasca
conacul cu peschire, perine, cu toata zestrea."
- ,Am auzit ca logodna ~e mult."
- , Tine de obiceiu un an. Turcu are nevoe de
bani ca sa se insoare. El da bani, nu daruri. "
- ,E j oc ~i masa ca la cre~tini?"
- ,E, dar baetii joaca cu baetii ~i :fetele cu fe-
tele. La Agigea avem doi lautari. Unul bate toba, ce-
liilalt 'canta din clarineta. Masa sta intinsa ~i opt
zile bogata: berbec, pui, toate ciirnurile afara de pore.
Chebap ~i rahat cat vrei."
g3
 - ,La D-voastra tatarii .. "
- ,Suntem amandoi arabi" - :Imi taie cu man-
drie cuvantul.
Intr'adevar Aca ~i Fatma aveau tipul curat ara-
besc, oache~i, tdisaturile mari, dar subtiri, ceva bland,
apatic, poate din pricina fatalismului lor ln.ascut. Orice
li se :lntampla, il primesc fadi razvratire, ca venind
de sus, dela Alah.
Pe cand vorbeam, auziram galceava dinspre ta-
bara de porumb :
- ,Iar se ciorovaesc Veta Caraman cu nora-sa"-
spuse Gheorghe Popescu care descarca ~i el caruta in
capatul celalt al patulului. - ,Cand se pun muerile
pe cearta sa te tii! Nu ispravesc cu lunile, cu anii.
Intre noi barba~ trece repede. Cateva mjuraturi ~i
gata. Si eu m'am ciorovait adineaori cu Vlad Catana.
- .Se legase de mine ca-i las :Eantana din curte
descoperita ~i :li spurc5. mortaciunile apa, pe cand
eu am mai multa grije de fantana ca el. A~a este
intre vecini. Nu poate fi pace."
II lasai sa-~i urmeze vorbaria cu Aca ~i ma :ln-
drumai catre tabar.Ji.
De cateva zile de cand nu fusesem pe acolo, se to-
pisera gramezile portocalii ~i in locul lor se ridica-
sera stoguri de coceni ~i maldare de foi uscate. In
colt, spre drum, mai erau singure dona gramezi pe
sfar~ite ~i ele. Una a lui Stanoiu, alta a lui Ca-
raman.
In jurullor lucra fiecare cu neamul sau. Imparteau
cele doua teancuri pentru dijmuit. Un co~ il goleau
:In dreapta, un co~ ill stanga ~i ca sa nu-~i piarza so-
coteala co~urilor, aruncau totdeodata :In laturi la fie-
care teanc ~i cate un cocean.
La marginea ~antului mai departe, dormea parasit
in copae un copil..

94
 Din pricina lui se incinsese cearta dintre cele doua
grfunezi.
Veta cu glasu-i ragu~it acoperea pe al Ilinchii. ln-
treaga ei faptura era grosolana, ca tot neamul Cara-
m~z:ilor. In ~liP.ele a?~lea pa:ea ~i. mai 1nvoalta din
pncma scurle1cu verZl unblarute ce-1 acoperea trupul.
Caprul ii era infa~urat intr' o broboada de lana neagra.
Avea multa trecere in sat, fiind oameni cu dare de
mana ~i gospodarie mai ingrijita, pe cand neamul
lui Stanoiu era sarac, coloni~ti din Bal.ane~ti (Olt),
maruntei, harnici, foarte isteti ~i gata la invarteala.
Tatal ei vitreg, de meserie pasarar, umbla cu ca-
ru1a din sat in sat lasandu-~i pamantul pe seam<l!
baetilor.
Ilinca stapanea ~i dansa doua pogoane mo~tenite
dela maicii-sa, tocmai la Karamurat, dar nici casa,
nici masii de cand fusese gonitii de biirbat.
Nu i se vedeau decat ochii ciiprui, incercui1i cu
genele lungi, Partea de jos a obrazului ~i-o acoperise
din pricina frigului, ca rusniacele, cu basmaua de
tulpan galben. Purta rochie scurtii de stamba tot gal-
benii ~i pti.cioarele ogoale.
Amanaoua femeile vorbeau a~a invrajbite, incat nici .
nu lnarii seama la cuvintele m ele de impaciuire.
Veta care curata porumbii din poala racnea, cand
m'am apropiat:
- ,In loc sa fii supusa ca. te-a luat Costicii sa-
racii lipitii, steteai mandra fata. de noi. Nu vreai sa
faci cutare, nu vreai sa faci cutare ~i nimic nu ~tiai
cand ai venit, nimic, nici sii gate~ti 0 ciorba, dar
lu,x ~tiai sa faci cu banii no~tri. In rochie de matase
te duceai Duminica la cafenea ~i t]neai pe Cos'ticii
pana innopta, ahtiata dupa joe. ~i eu ca o proasta
Starn acasa, de-ti pazeam bruatul".
- , Da - raspundea Ilinca cu glas ascutit, oprita in
fata Vetii, cu co~ul gol pe umiir- D-voastra ~tiati
ca eu nu aveam avere cind m 'ati cerut ~i m'at]. 1uat
ca sa aveti slujnica in casa.
llinca sa care cooeni.
Ilinca sa gateascii.
Ilinca sa sape pomii.
Ilinca sa cure~e cotetele.
Toata munca grea era pentru mine ~i D-ta primeai
musafiri.
M'ati gonit - ati luat-o pe Catrina de nora. Asta
va prive~te. Ce1 putin pastrati copilul pana ce-mi
fac un rost, oricat rna doare sa rna despart de el."
~i incepu sa planga.
- , ,Plangi, prefacuto. Daca 1-ai fi iubit, nu mi
l-ai fi svarlit in curte, azi dimineata, din zori."
- ,D-ta tl iubeai mai mult cand 1-ai svarlit ina-
poi in ulita, de ,e ra sa-l calce ma~ina?"
~i mergea cearta tot mai inver~unata, asmutita din-
tr' o parte ~i din alta de neamuri.
Mo~ Gusti paznicul sosise ~ el in fata lor.
Imbracat in zeghia alba din Arad, cu gaetan ro~u,
caciula de p.iele de miel in cap, mustatile ciirunte,
cu vorba lui pacinica, masurata, parca venea de pe
alta lume.
- ,Tace~i din gura, mai mueri - le striga -ullin-
ce-va ru~in,ea. De mila pruncului ce zaoe in ~ant, mu-
sai sa va intelegeti intre voi, sa nu-l tipati ca pe 0
zdranta de la una la alta. Mance-va ru~inea!"
- ,Mo~ Gusti - ii ~optii - nu le lasa sa piece
~i sa par.aseasca sarmanul copil! Nu le lasa!"
- ,N'aveti teama! Cand or mere toti pe seara
acasa, vine !linea inapoi, ca, de, su£1et de mama
are ~i n 'o sa-l tipe 'n drum.
D-voastra nu va hagati printre ele, cand se sudue,
ca-s nehune amu" . ~i am plecat amarata de cele oe
vazusem, de vrajma~ia dintre oa,rneni, aceia~ la sate ca
la ora~e.

q6
 In pridvor mi-am dat seama ca soarele sparsese
norii. Cateva raze de lumina schimbasera infati~a-
A • •
rea camp1m.
Era ca o zi de primavara.
Semanaturile pareau mai verzi, tu:f.anelele mai ln-
florite. Parra ~i marea se mai potolise ~i batea in
liliachiu, iar vantul se lntorsese. Sufla austrul lin.
La picioarele patulului se gra.m.adisera lacarne vdi-
hiile ~i pasarile curtii: ga~tele, ratele, curcile, g.ainile,
bibilicele, toate laolalta, l~i lmparteau In buna tova-
ra~ie boabele de porumb risiplte prin iarba.
- ,Cata armonie pretutindenil - lmi zisei privind
.lmprejur- ~i ce frumos ar fi pamantul, dacii nu ar
fi stapamt de omenire ill vecinica vrajba."

7 File tr~lite. 97
TURCI DIN DUROSTOR

In soldatul A~im, turc din Durostor, in A~im cu

nasul scurt ~i buze late, pare' ar fi fost doi in~i deo-
sebiti.
Cat sta. in seceri~, nu i se auzea glasul. Era mut.
Gandul ii era numai la munca. Dar cand e~ea din ea
era altul. II apuca o veselie nebuna, o veselie ce tre-
cea ~i eel or din j urul lui.
Tot drumul, fie dela camp la conac, fie dela cona~
la camp, in curte l.nainbe sau dupa masa sarea, juca,
se lua la tranta, se batea.
Da, nu gluma.
$tia toate cantecile : turce~ti, romane~ti, bulgare~ti.
Nu facea un pas fara sa cante ~i oe p~rea .mai
ciudat, era ca oricat ll sacaia pe tot]., pe nunem nu
supara fiindca era bland la suflet.
Blandetea ~i-o arata. ~i fata de dobitoace ~i mai
ales de magaru~ul Marcu, care ca un copil alintat,
cand tl vedea, venea spre el, iar cand tl apuca, cum
obi~nuia din senin, cate 0 mcapatanare, numai l!ui
A~irnl se supunea.
Intr 'o zi ne-a facut o isprava cu mult haz. Ma-
garul a~tepta l.nhamat 1naintea cuptorului de paine
din batatura pana ce Adam randuia in diruciorul cu
roatele joase mancarea de dus muncitorilor la camp.
Cand totul fu gata, dete drumullui Marcu, dar Marcu
nu se urnea din loc. Ciu~ in sus, ciu~ in jos. Il tragea
Nuri, tl l.mpingea dela spate Kremer, ii da ghion-
tw:i Adam. Nu facea un pas mc1 inainte, nici ina-
poL
In sfa.r~it cu chiu, cu vai, ajunsera pana la poartii.
Acolo magarul se culca la pamant. P 'aci-I?'aci era sa
se rastoarne carut.a. Mare bucluc. Cei tre1 soldati se
napustira iar pe micul dobitoc, cu coada furcii, cu
biciu, d'asvarlita cu coceni ~i odata cu loviturile plouau
~i injuraluri de tot soiul. In zadar.
lata ca iese A~im printre ei, se apropie de Marcu,
in mangae cu vorbele ,E~ichi, codichi, (magar, ma-
garu~), ii trage urechile. Peste clteva clipe e pus in
picioare ~i pornit la camp.
Dar dupa cum e rostul la armata, dupa o luna
sosi plutonierul bateriei cu schimburile ~i A~im a pie-
cat intunecat la fata. Nu-i pHicea la cazarma. li se
parea cii merge la pu~ciirie. D 'alunci l-am mai vazut
o singura data la Obrejenie.
Auzim prin curte rasete ~i vorbarie, apoi cfmtece,
cantecul pe care nu-l mai cantasera dela plecarea tur-
cului.
- ,Ac chiadan iistende, cara iaza."
Era intr'adevar A~im printre ei. ~edeau pe chir-
piciul randuit la uscat.
Langa el avea o carja.
- , Urala" - ii spusei. ,,Ce-i asta?" ~i aratai spre
carje.
- ,Ei, nu-i nimic. Tot pot umblu, fara laba,
pot chiar joe."
Sculandu-se incerca sa salte, dar nu merge~.
Se a~eza iar jos.
- , Lasa gluma, A~im. Ia zi-mi ce s'a intamplat."
- , Seara eram bulevard. Marinar beat e~it cafenea.
A;pucat cearta cu ofi~er care dat doua lovituri de sa-
ble. Nebunu speriat, scos cutit, pus alerge pe ulita,
cand dreapta, cand stanga. Toti dau la o parte. Eu
vrut opresc, Aruncat pe mine, trantit ~i 1nceput in-

99
figa cu~it coapsa, infi&a cu~t pulpa, infiga cu~t pi~
cior. Intra'n carne, can slanina pore. Sarit lume....
Radea cu hohot.
- , Vail A!1im, ce diu imi pare... "
- ,Ba eu foarte multumit. Scapat mili~e- !1i a-
runcc1ndu-!1i fesul in sus, striga tare:
- , Valsalangeana, Mure!jan, Valsalangeana. Plec
Durostor. "
Glumele lui imi scoteau o greutate de pe suflet.
Nenorocirea nu-l schimbase. A!1im era tot A!jim.
- , Ce o sa faci acasii ?"
, Dorm, cant, pana vindeca rana. "
- , Pentru ce ai venit pe la noi?"
- , Pentru Mure~an . lmprumulase la mine 3oo
lei. Iaca am adus."
- ,De uncle ai atatea bani?"
. . ,,,,Domnul Colonel silit nebun pHite!jte 5ooo lei
-
p1e10r.
Si-!1i batea in piept.
- ,Aici 47oo. Eu bogat."
Scoase din brau trei budi~i de cate IOO, innodate
1n coltul bazmalii !1i ii numara lui Mure!janu.
Dupii ce mai statudim putin de vorba, A!1im pleca.
Mergea incet, din ce in ce mai incet, razimat pe
carje. Cand trecu de imprejmuire, la hotarul mo-
~iei, se a!jeza pe marginea drumului. I~i tinea pi-
ciorul cu o mana, ~i-l tragea cu cealalta. Se ve~e ca-l
durea.
Si atunci imi venira in minte versurile poetului.
Cu adevarat A~im ar fi putut grai:

, 1\fai lung imi pare drumul acum la'ntors acasa,

,A~ vrea sa sbor ~i rana din pulpa nu rna lasli."

100
IN JURUL MORII GLORIA

Mergand cu proba de grau la moara Gloria, n 'am

e~it din norul de praf ridicat de carutele lncarcate cu
orzul ~i bostarrii satenilor, mai ales bostani, hrana
de capetenie a dobrogenilor In Septembrie. Ii in-
talne~ti rpeste tot locul, fie intregi gramezi; fie co-
jile lor aruncate 'n felii.
Singure dobitoacele moarte, cainii ~i pisicile, in-
~iruiti pe camp, rupeau monotonia priveli~tii in ziua
aceia. Lanaa halta Medea, am dat chiar peste un
cal, 0 n;;;Jia de cal, jupuit de piele, trupul inca san-
gerand, matele e~ite, prada pasarilor rapitoare, ee-l
sfa~iau cu Hicomie. Nimeni nu se lncumeta sa arunce
asupra-i cateva lopeti de pamant.
Inaintam tot mai incet, din pricina imbulzelii dru-
mului, cu cat ne apropiam de bariera ora~ului.
Si in Constanta, pe strazile dinspre moara era lume
multa. D ealtfel mahalaua aceasta a ispitelor, cum o
numesc satenii din imprejurimi, nu este niciodata
de~arta. Dis-de-dimineata, pana seara tarziu dai de
acela~ tip de oameni, a~ezati la m esele din fata ca-
fenelelor.
Stau nemi~cati, p1ecati peste table sau ~ah, tigara
la gudi,· ~apca sau fes in cap ~i nu se trezesc din
jocul lor, decat ca sa se ia la cearta, sau sa soarba
..
din cand in cand 0 cafea, un paharut de vin.
Cand ne aflam pe Grivita, iata ca ne face semn
sa oprim, Petrescu, dascalul din Hasiduluc.
- , Domnule Ion, striga el logofalului de pe ca-
101
pra, te rog imprumuta-m3, cu 10 poli. Ti-i dau maine
inapoi, fiindca viu iar cu cartofi."
- ,Ai vandut cartofi ~i nu ai bani?"
- ,Am vandut, dar am patit adineaori, ce n'am
patit de cand sunt."
- , T1. s 'au fu rat.?"
-,A~! Eu singur m 'am furat. Dupa ce am capitat
55o lei pe marfa, m'am pomenit in fata carciumii
, La trei frati." cu un baiat dela noi."
- ,Stai, mi-a zis, intra putin aici, pana scriu ·o
scrisoare, sa mi-o iai acasli."
- ,M' a bagat inauntru, aproape cu deasila, fiindca
eram grabit sa plec, m'a dus la 0 masa, unde jucau
doi greci carti, ~i a ~ters-o. Cei doi tovara~i ma
poftira prietenos sa ~ez cu ei, imi pusera ~i mioe
cartile in mana, a poi tin-te! Percle, Petrescule, perde.
Cand mi s"a golit punga, mi s'a aratat iar baiatul.
Se rasgandise, nu mai trimitea nimic la p~ii·inti. Toc-
mai in strada mi-am dat seama ca s'a pre:f.acut. A
voit sa ma incurce la joe, atata tot. L' OlU prinde ~i
eu odat.a'n sat.
Imprumuta-ma cu 200 lei, Domnule Ion, ca ti-i
inapoiez maine, negre~it".
Acesta scoase banii. Dupii oe-i numara, adaoga:
- ,Sa nu-i joci".
- , Ce sa-i joe? trebue sa-mi ridic bri~ca dela
atelier."
Am pornit-o iar !nainte ~i n'am mai oprit decat la
poarta morii.
Acolo,Je cand a~teptam in triisura, am dat de
alta com ·e. A e~it din casa din fata o femeie ~i s'a
a~ezat pe s·caunul alip~t de zidul fabricii, la cativ~
pa~i de mine. Nu ~tlu pentru ce, cat am vazut-o,
mi-a tintuit privirea. Era intr'insa ceva neobi~nuit,
respingator. l§i ascundea varsta, zharcituri1e de pe
obraz cu boia ro~ie, pusa cu d' a nemiluita. P arul

102
scurt, ~i el canit in negru, era legat imprejurul ca-
pului cu o panglicii lata, verde. La urechie ti atarna
o floare de mu~cata ~i trupu-i gras', scund era in-
vaJuit intr'un ~al de matase trandafiriu, cu ciucuri a-
proap~ pana la glezne. In picioarele descul"t;e purta
papue1.
Casuta din care venise avea ~i ea o infa"\i~are neobi~­
nuita. La toate ferestrele erau lasate perdelele, de~i
mereu intra ~i e~ea cate cineva pe poarta din stanga,
din curte. Mai avea ~i alta intrare neumblata, iru
dreapta, prin gradina cu 'flori ~i verdeata multa. Abia
~ezuse jos, se scula indrumandu-se catre un trecator,
un marinar cu parul carunt, ras ~i parlit la fatii, ce
statuse-n loc ~i-i privea locuinta. Se apTopie de el
ademenitoare, ca o hiena, ii trecu bratul in jurul mij~
locului ~i incepu sa-i vorbeascii incet, pe ~optite.
Intaiu ii raspunse ~i marinarul tot incet, apoi din
ce in ce mai aprins, din ce in ce mai mfmios.
Deodata, bagandu-i o mana prin parul cefei ~i cu
alta a;pucand-o de umar, se p'use sa 0 tlrasca dea-4
lungul ulitii. Intreaga mahala se stranse la ti'petele
femeii.
M'am dus ~i eu spre dan~ii.
0 t<l.ra mereu inainte, fara sa tie seamii de intre-
barile celor dimprejur.
In furia lui, abia putea vorbi.
Racnea:
- ,Da-mi-o, da-mi fata, ca te omor."
Erau singurele vorbe ce-i ie~eau din piept.
- ,Dai-o" o sfatuiau vecinele.
- ,Nu e la mine."
- ,Minte, o tine inchisa, surghiunita. Am scri-
soarea fetii, in buzunar. Stricato! Ticaloaso I Hai la
politie! Hai I"
Cand ii zise: ,Lasa-ma ca ti-o aduc", marinarul
l.i dete drumul.
103
 Femeia se repezi spre curte ~i intra in casa. To~i
a~teptam nemi~ca~i, tacu~i. Se scursera mai multe clipe
~i e~i la poarta cealalta, la poarta graidinii, printre·
crai~e o litnara fata, aproape un copil, in me~i tur-
ce~ti !iii rochie inflorata. Fa~-i era turburata ~i tre-
muranda se arunca in bratele batranului.
Amandoi plangeau.
Desgustata, razvr,a tita de cele vazute, de cele pre-
simtite, in dosul perdelelor lasate, m'am urcat in
trasura, ce rna urmase ~i ne-am coborit spre Ana-
dolchioi, spre satul risipit pe vale la marginea apelor
line, pe care rand pe rand, cand soarele ~i caru:l
luna le schimba in toate fetele curcubeului.
c L A c A

Treceam aseara tarziu prin livada de lucerna.

In sat era intuneric bezna; lini~te in curte.
Langa conacullogofatului auzind o hataie regulatii,
ca de motor, m'am apropiat tiptil ~i m 'am oprit in
umbra.
Pe jos, pe prispa ~edeau cei trei arga~: Ilie, Cos-
tica ~i Atil a.
Lampa atarnata de zid arunca lumina ro~ietica,
tainica asupra lor.
Fiecare tinea cate o bata scurta, ca o ghioaga,
in mana, cu care ciociinea floarea soarelui, teanc in
fat.a. Tuocul il zYarlea in gradinita conacului.
Samin1.ile sburau imprejur, mai la o parte, logo-
f eteasa Cati cu mainile pe ~oldurile in voalte ti privea
rezimatii de stalp, iar langa ea logofatul i~i trecea
Ia masa de sub fereastra socotelile in catastif. Dea-
lun~ gardului prispei se plimba singuratic Zimtica,
pisoiul eel alb.
Glasul muncitorilor in seara aceia nu se oprea, mai
ales al lui Ilie, supranumit ~mbalis tul , fiindca vara
Iuera la camp ~i iarna umbla cu taraful de lautari
din nuntii in nunta.
Cand pornea cate un cantec, cand cate o gluma.
Mai putin guraliv era Atila ungurul. Radea mai
mult decat graia.
- ,Tace~ din gura, le striga logofatul. Nu va
dau drumul pana nu gatati. Nu vede~ ca a ~i in-
ceput sa incinga.
105
 Atila marii pe infundate:
- , Pana la zi avem lucru.
- , Om dormi poima.ine, glumi Ilie pe ~optite .
- ,Are dreptate domnul Ion. S'a cam incingat,
spuse ~i Costea.
- , Ce vina avem noi, daca s'a incins, rnarii iar-
ungurul.
- ,Treaba e treaba, il mustrii tare Ilie, acum
ai e~it din armata ~i ai uitat sa asculti? Eu panii
mi-am facut militia, nu am ~tiut s'ascult. Geaba rna
certa taica. Faceam cum rna tiiia capul. Dar la ca-
zarma, n' a mai fost chip; ordinul e sfant. Atatea,
am invatat cat am stat acolo."
Se gandi putin:
- , Ba am mai 1nvatat ceva. Am invatat sa rabd de
foame . Stiti ce faceam cand incepea burta sa-mi chio-
raie? Strangeam bine cureaua dela pantaloni ~i se
oprea chioraitul."
- , Eu tot a~a" spusera intr'un glas ceilalti doi
tovara~i.
- ,Am mai invatat ceva- urma glasul lui Ilie
inainte. M'am lecuit de :Curat. M'a lecuit D-1 Capitan
Stanescu. N' oiu uita-o cat oiu trai.
Ma aflam la Constanta, pe Strada Mangalia. Era
zaduf grozav: cum e vara in Constanta. Gatul mi-era
uscat ~i punga goala. La o maghernita, la drum
vindea un grec batran o f rumusete de 'bostani. Am
ales unul, l-am tocmit, dar cu gandul sa nu-l pla-
tesc, ~i m ' am urcat pe maidan in dos. L-am liiiat felii
~i l-am mancat incet, incet de tot, ca stiit.ea vulpoiul
CU ochii pironiti pe mine, apoi Cand incepu sa Sf3
tocmeasca cu o turcoaica, am ~ters-o.
- , Da banii, D-le ·soldat, Te fugi asa :Hira sii pJ.a-
testi, ca un golan te esLi; - auzii in tdosul meu.
, Tocmai fiindca sunt golan nu platesc, fur.

106
Daca a~ fi boer, a~ p1ati pe 1oc." ~i m1-am urmat
drumul.
Dar batranul se luase dupa mine cum se z1ce scos
din pepeni, cu adevarat scos din pepeni; tot stri-
gand.
Eu mergeam inainte tot raspunzand:
- ,Go1anul fura,
,Boerul plate~te . "
Deodata rna pomenesc fata. in fata. cu D-1 Ca-
pitan ~i tin-te, plici in sus, plici in jos. Prime~te
Ilie o s'f anta de bataie, de n' o mai uiti, de o simt:i
inca pe piele ~i 10 zi1e inchisoare pe deasupra.
Sa traiascii D-1 Capitan cii e1 mi-a pus creerul
la loc."
- , Mai taci I " se rasti Cos tea 1a el. , Zau daca
nu ne apucii ziua aici din pricina ta."
, Daca tac, sa ~titi ca adormiti cu totii. Numai
eu va tin treji."
- , Ia zi mai bine un cantec de nunta, cantecul
miresii sa ne aducem aminfle de a noastra."
- , Las ca m' am si:i.turat de ele. Le-oiu fi cantat
de 6o de ori asta. iarna."
- , La cate nunti ai fost?" intreba Costea.
- ,Nu mai ~tiu nici eu. Ce ~tiu este eli am ca~tigat
in trei luni cu timbalul, cat in doi ani cu munca
campului.
Dar la sfar~itul iernei rna satur de oratii, de cantat
la ginere, 1a mireasa, 1a soacra. Tot alea ~i tot alea.
ca. nu lasa omul sa mai nascoceascii ~i el ceva."
- , Cati iti plate~te, Ilie?" intreba Cati
- , Unii 3oo, altii 4, dupa punga. La Pa~ti am
avut o nunta cu bel~g. Au strans mirii 5o.ooo lei
~i noi 3.ooo.
Venise lumea dimprejur pana ~i din Constanta sa
vaza mireasa. Era ~i mindra in rochia ei de matase
s_albena, ca floarea soarelui. Nu cum e palitili acum.
Gum era astavara, pe camp. Aur, ca soare1e."
10 7
 Tacura clteva clipe.
Se auzeau numai bataile pe tuoc, toate laoWta.
- , Acum ce sa va mai cant?"- rupse tot Ilie ta-
cerea in mandirimea lui de vorba."
- , Un cearda~" ceru Atila.
- , Nu-l ~tiu. Fluera-mi-1 ca ti-l cant."
Ungurul aduse varful degetelor la buze ~i dete
viersul pe care-1 prinse timbalistul pe datiL
- ,Cum tl ~tiu~i a~a de repede?" se minurWj
Cati. , Eu doar, l-am auzit de mii de ori la Nadab
~i nu-l pot ~ti" .
- , Da,ca-1 auz odata cum sa nu-l prind?"
- , Se vede ca ai sange tiganesc, Ilie, de ai ure-
chea a~a buna. N' oi fi tigan ?"
- , Dupa taica jur ca nu sunt. Dupa maica oiu
fi avand 0 piditura-doua."
Vazand zambetul pe buzele lui Costea, adaoga:
- , Ei ~i ce? Credeti ca mi-ar fi ru~ine sa fiu
tigan? Nici de cum. "
Apoi deodata )~i umfla vinele gatului ~i ridicandu-~i
ochii spre tavan, incepu cu glas tare:
- , Sunt tiganca ~i nu-mi pasL.
- , Nu am grije, nici nevoi .... "
Canta cu atat ifos, era a~a caraghios, incat rna
pufni raS'Ul ~i de teama sa nu rna simta claca~~
~i sa le stric cheful, m 'am departat repede, ocolind
prin dosul conacului.
Luna noua pierise de demult.
Inaintam 1ncet pe poteca ~tearsa. Abia vedeam.
Noroc ca Ursei 1mi arata d.rumul spre cula.
Dar daca in fata mea era intuneric, deasupra ca-
pului stelele se mtreoeau care sa straluoeasca mai tare.
Le puteai deosebi pe toate deslu~it acum: carul cu hoi.
steaua vasla~ului, clo~ca, . .. iar calea robilor se ln-
tindea dela un capat la celalalt al boltei cere~ ti ca un
val straveziu.
FAN T A N A TURCULUI

La Hasiduluc in luna lui Octombrie plute~te o lu-

mina de toamna l:nvruuitoare. Marea se zhate, vanLul
sufla tare, dar vazduhul ramane aproape vecinic lim-
pede ~i soarele raspande~te pe ~esuri din zori in apus,
caldw·a molcomii ~i aurie. Zilele se scurg asemenea
una alteia pana ta.rziu, uneori pana dincolo de S:f.
Dumiti·u.
La Hasiduluc ill luna lui Octombrie nu se desprinde
nostalgia verii, ce se despJ"inde la mun te sau la deal
cand printre codrii i~i fo~nesc frw1Zele sub picioare,
cand prin viea piirasita. i~ intinde copacul crengile
despuiate pe cer siniliu. Via~a aici catiiva vreme pare
ca-~i ia din nou :firul.
Graul in:frii~e~te, sulfina ~i cicoarea illfloresc iar.
Carduri de grauri zboarii din gard in gard, dela casii
la casa, J?C cand culesul porumbului invior eaza cam-
pul ~i an a din fa~a culei.
Sub farmecul luminii dimprejur ~edeam in grii-
dina pe colacul de piatra al fant.tmei.
Fusei trezitii de pa~i in dosul meu.
· Era Nae fantanarul, care cat e de mic ~i de slab
la trup, aproape singur a sapat ~i zidit mai toate
isvoarele din sat, de 3o de ani incoace. E mandru
de ele ~i din cand in cand 1e ia pe toate roata.
Ajuns langa mine, mi se paru imbiitranit.
- ,Ti s'a albit mustata de tot, Nae", nu m'am
putut impiedeca sii-i spun.

109
 - ,Are ~i de ce sa albeasca, cu atatea necazun
pe capul meu",- ofta.
- ,Ce necazuri?"
- ,Cu ginerile."
- ,Ce e cu el?"
- ,$titi de nenorocirea care i s'a intamplat anul
trecut. I-a strivit moara un bra~ ~i un pic10r ~i au
fost nevoiti sa i le reteze de tot."
- ,Ei bine, asta e istorie veche."
- , Veche, dar iata azi am alta belea cu fata. A
trait cum a trait cu el, muncita ~i trudita, ~i paca-
tosul s'a a;pucat de mueri. Se vede ca sa-i treaca de
unit, ca n are ce face toata ziua.
M'am pomenit cu Zinca la mine de S:fanta Maria,
fugita de acasa.
Nu-l mai poate suferi. El alearga de atunci turbat
dupa nevasta ~i dupa baiat sa-i aduca inapoi.
Nu ~tiu nici eu ce sfat sa-i dau.
Pe deoparte rna gandesc, ca are copil mic. Eu sunt
batran, baba a murit."
- ,Asculta, Nae. Tata zicea ca in greutatile vie~,
cand ai de luat 0 hotarare, sa nu te mai iai numai
dupa judecata. &i-~i asculti ~i inima.
Fie-~i mila de Zinca, tine-o la.nga D-ta daca biirba-
tul ei este atat de mi~el. Are cine sa-l ingrijeascru.
Nu-i traesc parintii ?".
- ,Ba traesc".
- ,Atunci sa-l lase pe seama lor. Asta e parerea
mea. Uite vine parintele Balan. Sa-l intrebam ~i pe
dansul" .
P,arintele Balan trece rar pe la noi. II vedem la
zi-intai cu crucea ~i cateodata Duminica la slujba.
Es'te prins cu biserica, pe care se stradue~te s' o
s:far~easca de cladit ~i cu munca piimantului sau de
colonist.

110
 E bun duhovnic, dar ~i bun gospodar. De 1-ai in-
talni fara sa-l cuno~ti, mai ales la coarnele plugului,
cand i~i leapada antereul, nu 1-ai lua drept preot;
fa~a oache~e, arsa de soare, barba taiata scurt, p.arul
ca'n palma.
A facut tot razboiul din Igi6 in tran~ee, cu regi-
mentul ~i i-a ramas in mers ~i mi~cari ceva masurat
al soldatului. Totu~i nici un preot din imprejurimi
nu sluj e~he ~i nu ~ine predici ca dansul, de~i e cam\
aspru (.cu enoria~ii. E aspru ~i dela om la om. Le
grae~te tot ca predicator, de aceia il ocolesc ~aranii,
de aceia Nae cand il vazu, se apleca spre mine ~i-mi
~opti:
- , Nu-l bagati in vorba noastra. "
Atunci am schimbat-o repede. l-am urat bun venit.
Pe cand vorbeam cu el, fantanarul luase manerul
tavalog.ului dela servitoarea ce-~i scotea apa de ca-
teva clipe ~i o mustra:
- , Nu se arunca galeata jos ca o minge. A~a stri-
ca~i Loate fantanele.
Sa vede~ in ce stare am gasit adineaori pe a turcu-
lui", zise el, intorcc1ndu-se iar ciitre noi.
, Tot D-ta ai facut-o pe a turcului?"
- , Tot eu."
- ,Ia spune-mi, Nae, pentru ce ,e numita a~a?
A ciirui turc ?,,
- ,A lui Kiazim."
- , Cine era Kiazim?"
- , Cel mai bogat mo~ier din Hasiduluc inainte de
razboi. Tot deodata era dintre turci eel mai cu tre-
cere ~i mai aratos in portul lui din Stambul, pe
care-1 pastrase cu sfin~enie, ca un habotnic musul-
man, ce a fost toata via~a.
Conacul ii era aproape de al meu, unde ~ade acum
armeanul daca ~tip..
Era un sat intreg, inconjurat cu un zid inalt de

111
cearnur ~i 4-5 case, fiecare cu dichisul sau: grajd,
cotet, ~opron ~i pentru copii insura~ . Avea berechet
vite ~i mul~e de neveste. Noi baetii din sat ca.
sa le putem privi, ne urcarn sus pe zid. Femeile ne
d.deau prietene~te, dar deodata rasarea un batran,
pazitorul lor de zi ~i de noapte (poreclit de noi -
fiara) ~i punea pu~ca la ochi. Tin-te atuncil Nu ~tiam
cum s'o ~tergem mai repede ca nu era de glumit cu
el. Ar fi tras. Chiar a tras odata.
Afara de femei nosLime mai avea patru cai roibi-o
minune - Zicea Hogea, ca erau din hergheliile Sulta-
nului. Mai zicea ca Kiazim era fiu de Pa~a. Chiar Pa~a
il chemau turcii."
- , Ce legatudi a avut cu :Eantana?"
- ,A avut ca, om ciudat cum era, a luat-o pe
seama dela inceput. Cand i-a gustat apa rece, m'a
chemat ~i m 'a pus pe socoteala lui s'o impietruesc
pana in fund ~l s' o imprejmuesc cu bolovani lati,
ne mai pomenit de lati in sat la noi.
Dar nu a trecut mult, a izbucnit razboiul dela
1914. Soseau mereu ~tiri ca intrau Turcii alaturi
de Nemti. Pa~a a ~i inceput sa-~i vanza vitele pe
-capete.
Intr 'o zi m'a chemat iar:
- ,Asculta, Nae. Eu plec Turcia, vine rasboi cu
Romania. Iau cu mine ce ];lot, altceva vanz. Fantana
nu pot nici s'o iau, nici so vanz. Eu trimit pe an
5oo lei, lu vrei s 'o pastrezi cum e?
Daca juri c' o pastrezi, jur ca. prime~ti bani cat
rna tine Alah pe pamant."
- ,Cum, Pa~a? D-ta ne parase~ti acum, cand
~ara este in prime,idie ~i te duci tocmai la vrajma~
sa te intorci cu el?"
- ,Nu rna intorc niciodata.
Ia spune tu, roman te bati contra roman?"
- ,Nu m'a~ bate."

"112
 ,Nici eu."
, Juri?" m'a intrebat iar.
, Jur" , ~i am plecat.
In dimineat;a Sfantului Nicolae - crapase de zi -
e~ind din tinda, fiindca auzisem hodorogitura de ro~i
pe strada, am zarit portile Turcului deschise de tot.
Carute m ari brailene, zugravite ~i lustruite de cu-
rand, ar fi fost I5, se in~irau una dupa alta. I~
cele dintai era calabalacul, slugile, troiane de lavite
~i de legaturi, dupa ele veneau trei cu covaltir de
rogojina, in care ~edeau ghemuite cadanele sub cear-
ceaf ~i la .~far~i~ v~nea staP.an.ul, vin trasura vlui ~e
ora~ cu can roib1 ~~ hamurile m carcate cu alamane.
Treceau pe tacute, incet, parca 'n taina.
Pe caini ii lasasera legati in curte.
Sa f i auzit ce urlete au tras multa vreme, mai ales
noaptea dupa plecarea lor.
l-am urmarit pana au ie~it din sat. Delungul dru-
mului in fat;a caselor turce~ti, ii intamp.inara paganii
toti pe tacute unii deaproape, al~ii de deparLe cu sa-
lamalecuri, la cari raspundea singur Pa~a fiira sa
opreasca.
$i sa va spun drept cu toate, ca nu eram de 0
lege, cu toate ca p lecase ca . vra~ma~, mi s'a strans>
inima, cand a indus fiara, ramasa ca sa-i pazeasca
a verea, por~ile cele mari ~i le-a ferecat.
Kiazim fusese om de treaba."
- , S'a mai 1ntors cu Turcii?"
- ,N u s'a intors. Portile nu s'au deschis deceit
tan;iu cand a cumparat armeanul mo~ia. "
- , Bani a trimes in fiecare an cum fagaduise? "
- ,A trimes pana acum doi ani la zi, la S£. Ni-
colae. Am inteles de atunci ca-l chemase Alah la el."
- ,Cine-ti plate~te daca a mm·it, carpeala pu-
~ului?"
- ,,Ei, ce carpeala! Cativa lei pe ici pe colo.
Cine sa plateasca? Mo~ Nae."
8 tt3
 Preotul grai ~i el :
- ,Cu slove de aur in cartea cea mare din cer vor
fi insemnate faptele voastre bune, fie ·ele fa.ptuite la
lumina tuturor, fie in intuneric, ne~tiute de nimeni. "
Adaoga:
- , Vezi, Nae. Daca nu pe pamant, acolo sus vei
fi rasplatit."
- ,Ce vorbe~ti, P arinte, de rasp1ata?" il intam-
pina batranul cu ner.libdare. Daca o fi s 'a~tept ras-
plata pentru grija ce am de toate isvoarele mele, fru-
mos ar fi! ~i cum sa nu am grij e m'ai ales de al
Turcului, cand 'mi-am dat cuvantul Pa~ii la plecare."
Sunase buciumul pentru masa. Suna a doua oara
mai lung.
Abia atunci au pornit-o a.m.andoi spre Hasiduluc,
Parintele Balan ~i Nae Fantanaru, calauziti in viata
a~a deosebit unul de altul: preotul de credinta sa ne-
clintita, sateanul de imboldul unui suflet inca primitiv
~i neprihanit.

114
TIGANII CALDARARI

Movila de la marginea satului Hasiduluc e un tu-

mulus. A fost pe rand mai intaiu cimitir turces.c,
apoi moara.
Acum ~i-a luat iara~i infat;i~area ce i-o dadusera
coloni~tii romani. Din moara n'a mai ramas urme.
Din cimitir numai caleva pietre necioplite pe povarni~
~i l.mp'rejur mai arata ca sub pirul oe o acopera, zac
oseminte omene~ti.
Dar ce nu i se putuse schimba niciodata, fusese
priveli~tea larga, nestanjenita asupra satului, risipit
pe rapa, asupra marei, asupra campiei.
Pe drumul din fata ei, ce leaga Lasmahale cu Hasi-
duluc, tree cirezile de vite, turmele de oi, carele ill-
carcate; din var£, ca de nicaeri, poti urmari asfin-
titul soarelui.
Deaceea aproape in fiecare zi il urc.
Alaltaeri, cand am sosit, am gasit a~ezati la pi-
cioarele movilei un sala~ de tigani caldarari.
Erau clteva ciirute deshamate ~i trei corturi, prin-
tre care mi~unau, 1ipau, radeau, se zbateau femei
~i barba~i in zdrent;e, copii despuiati, cai, magari,
caini, purcei, pasari, pana ~i pisici, din toate dobi-
toacele. Adevarata corabie a lui Noe.
Toti purtau ~alvari, femeile aveau pe cap tisti-
mele galbene, barbalti fesul stacojiu ~i turban in
toate fe,~ele.
Tocmai lfmga piatra, pe care obi~nuiam sa rna o-

n5
presc, ~edeau cu picioarele incruci~ate sub ei, un ti-
gan cu barba alba ~i o femeie batrana, ochii lungi,
de catifea.
Costoreau tingirile satului, m01·man Ianga ei.
In fata aveau foalele, cu care el atata focul de
z~~rau scanteile sus prin vazduh; ea freca vasele cu
rus1p.
M'am oprit ~i priveam cum din tingirile innegrite,
mucigaite, e~eau altele noi, stralucitoare.
- ,Nu ai ceva de costorit?" rna intreaba tiganca.
- ,Nu am."
- , De unde veniti?" intrebai ~1 eu.
- , De la Tulcea."
, $i unde mergeti?"
- , La Istambul" .
- , Dupa Istambul? ... ".
- , Unde ne-o fi norocul sa dam de caldura" .
- ,Sunteti ca ~i cocorii- zis'ei - vara in Roma-
nia, iarna in tan calde."
- , Cocorii merg totdeauna aceea~i cale, noi nici-
odata. "
Aprinse o tigara ~i adaoga:
- ,Ne place sa schimbam".
- , Dar cand vreunul e bolnav? " .
- , Ramane in drum. Daca moare, tlingropam pe
loc. Nu-i tot pamant in toate partile?".
, Din tarile prin care treceti care va este ma1
draga ?"
v
..
- , Uncle e cortul nostru, acolo e mai bine.
- , De mancare ce faceti, cand nu ca~ tigati cu
cositoritul ? " .
- ,Se gasesc intotdeauna poame, pasari. Ce e in
drum e al trecatorului" .
- , Ati intarziat in toamna aceasta. Va apuca iarna
in Romania".
- ,Am avut bucluc la Murfatlar, din pricina unei

u6
Lurbate de Lataroaice. Am stat inchi~i opt zile. Cand
am venit la targ sa cumpar.iim cateceva ~i ne-a vazut,
a inceput sa racneasca, sa stranga lumea ca noi i-am
furat in vara vaca, ca ne-a cunoscut pe data, ~i pana
am sciipat, am pierdut vreme."
- , li or fi f urat-o altii, tot tigani."
- ,0 fi furat. "
- ,.Hai sa-ti dau cu ghiocul" spuse ea dupa ca-
teva clipe de tacere.
- ,Nu vreau. Mai bine, sa nu ~tiu ce o sa mi se
intample, daca o e~i ceva rau."
Batranul care pardi nici habar nu avusese de con-
vorbirea noastra, se pleca spre tiganca ~i ii gr.ai ceva
in limba lor.
Dansa se intoarse catre mine.
Intinzand mana la colanul ce purtam in jurul ga-
tului, intreba:
- , E de argint?"
- , De tinichea" raspunsei de teama sa nu-l VIe
in gand sa mi-l ceara.
Ma sculai ~i plecai.
Trecand prin fata conacului Coanei Smaranda, eel
din urma din sat, o aflai la poarta.
- , Intra ~i pe la mine. De cand n'ai mai venit
sa stam de vorba 1"
- ,Ma griibesc sa m.a in tore. Nu vezi tiganii colo?
N' a~ vrea sa intalnesc vre-unul din ei prin intuneric."
- , Lasa ca am dat de ~tire la jandarmi sa-i pa-
zeasca. Mi-era ~i mie frica, intra, nu te teme."
~i am intrat.
Gospodaria Coanei Smaranda, randuiLii de curand,
are de Loate cate putifl. 0 gradinita de flori, una
de zarzavat, ograda de pomi roditori, un pogon de
vie, altul de carto£ ~i fasole, cateva randuri de floarea
soarelui, cateva picioare de ri~ca , 0 padurice de sal-
cami, !1i-ceeace eslie mai rar la Hasiduluc ~i de care.
se fale~te d.ansa, are intr'un colt al curtii, cu pnve:
li~te catre mare, trei brazi s tufo~i ~i verzi, cum nu-1
vezi decat la munte.
Casa este mica; are doua oda.i ~i o cuhnie, dar ti-
nute ca un pahar, scandurile ceruite, zidurile va-
ruite. Singurul lux ii este patul de nuc, lada de
lem!l sapat, mo~tenite dela bunica ~i doua scoarte
pe JOS .
Ea insa~i e scunda, cam grasut;a, pielit.a, de~i are
pe~te 5o d e ani, alba ca de tanara fata, ochii al-
ba~trii ~i parul balan - bine netezit. E vecinic im-
bracaUi vara in rochie de panza rorn.fuleasca ~i pe
cap are o palarie vargata de pae, cu fund turtit ~i
marginile late, moi, ce-i tree peste umeri . In mana
poarta o nuia, rupta din salcamii curtii.
Iti da impresia ce ti-o da intreaga-i gospodarie.
De ceva ticluit, curat. E ~i un suflet deosebit. Mistic
din cale afara. Orice vis il talmaoe~te. E pentru d.ansa
o indl'Umare data de spiriiele celor morti de care este
legata, ca ~i cand ar fi traind inca.
Doua credinte o mai calauzesc : religia ortodoxa
~i dragostea de tara; dar fiindca n 'a fost inteleasru
in viata-i poate prea plina de idealism pentru vre-
murile de fat;a, nu are in credere decat in ea insa~i.
Tot ce ~i-a f acut, 1-a chibzuit singura, dupi ca-
pul ei, de aceia este a~a multumita azi cum nu era
in tinerete.
Dupa ce-mi arata intreaga-i avere pe dinafar.<i ~i
pe dinauntru, vazand ca. rna pregatesc sa plec, spu se :
- ,A~teapta sa-ti dau eel putin ~erbet f.acut cu
mure de pe campul m eu. Sa vezi ce gustoase sunt"-
~i sco'\imd o chesea de sticla din dulap, imi umplu
linguri ~a din farfurioara cu varf ~i mi-o ]niinse.
- , Sa le stapane~ti sanatoasa, Coana Smaranda,"
u zisei la plecare.
u8
 - ,Mt;tltumesc, mi-am vazut ~i eu visul batranetii
cu ochii, in Dobrogea mea iubita, ca clin toata tara
nici-un loc nu mi-e drag ca asta. Acum am unde sa
OJ A , 1
rna mgroape.
- ,Care din cele doua femei sa fie mai fericita?
-rna intrebam in drum, spre casa- Coana Sma-
randa sau tiganca, batrana caldar.areasa. Una trae~te
cu sufletul legat de tarana pe care s'a nascut ~i in
care vrea sa fie ingropata de veci, alta, nepasatoare
de unde-i va odihni trupul, nu are alte legatur1 in lume,
decat cortul zdrentuit. Care sa fie mai fericita?

llQ
p E s c A R I I L E

Priveam de sus, de pe banca pescariilor disaritul

soarelui.
Urea incet ca o minge de foe. Toata zarea era in
flacari.
Pe nisipul malului, in jurul schelei *) stau in ~ir
caicele.
Unul singur se vedea in departare saltat de va-
luri.
Era caicul capitanului plecat sa-~i cerceteze talia-
nul **), imi lamuri unul din pescarii, care-1 a~teptau
lungiti pe tarm.
La doi pa~i de mine in fata colibei abia e~ita din
piimant, spala ru{e o femee cu fustele suflecate.
Cum priveam reflexul minunat al cerului asupra
apelor, veni un barbat. Dupii ce schimbi cateva cu-
vin te cu femeea, se apropie de mine.
Erau amandoi inalti, balani.
Am inteles dupa graiul lor muiat ca erau rusniac.i.
El avea tipul rusniacului mai civilizat, farii barba,
numai mustata ~i parul ro~cat, ras in jurul cefei.
- ,A fost pe~te mult in vara ?"
. a mers prost. "
- , P up.n,
- , La J urilovka, cand am fost zilele trecute, ge-
meau cherhanalele ~i se tineau caicele lant, incii:r-
cate cu Lot felul de pe~ te. Prinseserii u.nii un mo-
*) por t.
**) nAvod.

120
run a~a de lung ~i gros, incat abia 1-au putut trage
6 oameni cu carligele lor uria~e."
- , ,Acolo se gase~tc intotdeauna. Cand nu e in
lacul Razim, e in mare."
- ,Suntet]. dela Jurilovka?"
- , D e la Jurilovka."
Amintindu-mi de Aniuca, spusci:
- ,C uno~Li pe Aniuca Gerasim? A cules Ia po-
rumbii lui Ismail din Hasiduluc.
li luasem numele ulitei ~i numarul casei, De geaba
am cautat-o, cum ii fagaduisem, la marginea dru-
mului spre Babadag. Nu ~tia nimeni de ea."
- ,Aniuca Gerassimi - zise pescarul ganditor -
Parca am auzit de nume."
Femeia care sfar~ise de spalat ~i incepuse sa-~i
stoarca rufe1e lntinzandu-le una dupa alta pe fran-
ghia le$ata intr ' o parte de un stalp, intr' alta de aba-
~ie .,. ) , h ~opti ceva.
- ,0 cunoa~te Prascovia. Sr,une tu ce ~tii. Eu
trebue sa cobor. Vine capitanul.'
- ,Cuno~ti pe Aniuca?" intrebai iar .
- , Cunosc, am plecat impreuna din Jurilovka.
Am mers insa la .Mangeabunar, nu la Hasiduluc, Ia
porumh. La intoarcere tot impreuna am pornit spre
cas a. Eu am so sit vie ~i ea a so sit moarta."
.
, Curn, An1uca . ?"
a m unt .
- ,Au gasit-o aruncata in drum."
- ,Dacii at]. plecat impreuna, cum de nu ati a-
juns tot impreuna?"
- ,Parra la Constan-ta am fost intr'o caruta. Acolo
am poposit ca de obiceiu Ia han, la Balcan, de am
cinat. Aniuca s'a pus la o masa cu doi ru~i din port pe
cari ii cuno~tea de curand. In jurul lor s'au strans
repede alte haimanale, ca din toate, nici una din
*) mori~ca de vant.

121
 noi nu avem lipici pe langa barbati ca Aniuca. Era
~i cu malt haz. Faceau chef mare la masa. Goleau
clondir peste clondir de vutca, platite de dansa din
banii stran~i in vara pe care ii ducea acasa. Se in-
cinsese atata raset ~i sgomot, ]neat de mai multe ori
l-am vazut pe stapan, pe turc, ca. venise sa-i poto-
leasca. Ii auzea lumea de pe uli~a. Cand ne-am sculat
.sa pleciim ~i am chemat-o, nu a fost chip s' o urnim
·run loc. Nu era beatii, ca oricat bea, i~i pastra min-
~ile, dar cred ca in ziua aceia era cam zapacita.
- ,.,Duce-ti-va" ne striga- eu a~tept pe Trifon
Savele.
A treia zi a sosit Trifon Savele cu trupul ei nein-
·sufletit, gasit pe drumul negru, inainte de Gargalac.
Avea o rana mare la piept ~i tot obrazul ii era cio~
_partit."
- ,A~a a fost sa fie ", adaoga Prascovia cu re-
.semnare, facand semnul crucii.
- ,Nu, numai pati.mele ei neinfranate au pier-
.dut-o. Cumplita pedeapsa."
- ,Cati nu au murit tot a~a oameni batraru. In
jurul Constantei se intfunpl5. des - chiar in vara asta
a fost gasit junghiat in porurnbii lui Frangopol baia-
tul lui Buidoc din Hasiduluc. Se intorcea de la targ
cu 8.ooo de lei de pe porci- se zice ca cei din cii-
ruta cu el 1-au omorit."
, Pe Aniuca s.'a dovedit cine a junghiat-o?"
- ,Nu s'a putut dovedi, dar numai ru~ii de la
.masa uu facut-o. Vazuser.ii cii are bani. "
Tacuriim iar cateva clipe.
- , In casa cine ~ade acum ?"
- ,Mama ei cu un frate mai mic. "
- ,Eu am gasit acolo o batrana, cam coco~aLa.
Nu ~tia de loc romane~te. "
,Ea trebue sa fi fost."

122
 - nSe vede ca nu a vrut sa aflu ce s'a intamplat
fetii.''
Prascovia sfar~ise ~i cu intinsul rufelor. Intra in
casa.
Eu am luat-o la vale- spre schela - dar gandul
A • •
rm1 era aturea.
Imi e~ise ca o viziune Jurj..lovka, a~a cum o vazu-
sem mai deunazi.
In primul rand ~irul morilor de vant cu aripile
lor oprite, nenumarate, in curmezi~ul drumului, cat
~inea satul. In rfu.ldul al doilea casele rusniace, neten-
cuite, tot una cu campul caramiziu. In fund, ne-
sfar~it, lacul Razim.
- nSalutarel" - jmi aduse iar gandul la Agigea,
glasul capitanului in fata mea, la doi pa~i.
- ,Buna ziua, Domnule Capitan. Cu noroc azi?"
-,Cam a~a. Multi dar numai mic, numai hamzii."
- ,Ei, Domnule Capitan, pentru ce dispretue~ti
pe~tele mic?
. E foa~te hu.n :rrajit in unt-d?-~emn ~i mancat fier-
hmte. ~l D-ta ~l eu suntem nnc1 de statura. Nu tre-
bue tocmai noi sa dispretuim hamziile" - zisei in
gluma.
Il cuno~team de trei ani, de cand se bagase pescar
sadea la 'Agigea. Cum se invartise nu ~tiu. Fapt era
ca indatii se impusese celorlalti tovar.a~i ~i clipatase
numele respectahil de capitan, de~i umhla tot ca ei,
des cult.
Vorbea insa ro lirnhi - prost, e drept - dar le
vorhea. Era ~i foarte clilatorit. Cuno~tia marile ~i
tarile dimprejur ~i din departare mai ales insulele
arhipelagului le ~tia pe de rost. Deaceea capatasem
credinta ca trebue sa fi fost pirat inainte de a se sta-
bili la Constanta.
Avern ~i o infati~are deosebitii: capul mare, cu
~apca vecinic pe o ureche, umerii lati, trasaturile bine
desemnate, ochii vioi ca de pasare rapitoare, mustata
~i parul negru , carbune.
Dar ceeace cred di impusese mai m ult celor dim-
prej ur f usese mandria, innascutil, in orice grec, de su-
p erioritatea rassei sale, nu a celei moderne, caci aceia
socote~te mai putin in ochii lui - a celei antioe.
- ,Nu dispretuesc - raspunse el - decat pe~tele
mic. Omul mic dimpotriva. .
N'a~ vrea sa f iu inalt. Stiti ce a grait un en glez
cand ~ :fiOst intrebat odata, ca, dacii n ' ar fi fost
englez, ce ar fi vrut sa fie: francez, american, ger-
m an? A grait: , Daca nu a~ f i fost englez, tot en-
alez a~ f.i. ales sa :tiu." A~a ~i eu. Daca mi-ar f i cerut
lJumnezeu sfatul cum sa rna facii, a~ fi ales tocmai
cum sunt azi, ca noi pescarii nu avem ce face cu
picioarele lungi ca ale lui Kanon Anissim, de nu ~tii
uncle sa i le bagi in caic."
Si arata catre cei doi pescari urcand incet coasta,
plecati sub povara pe~telui ce se svarcolea in piasa,
argint viu la soare.
Odata ajun~i sus, il lasara p e jos.
Capitanul, ca intotdeauna darnic, scoase rep ede o
buc.:'l ta de setca din buzunar, baga doi pumni de
hamzii inauntru ~i mi-i intinse zambind:
._.E bun ~i pe~tele mic," - zise el.
PE TARMUL MARE I

- Constanta este ora~ul contrastelor. Intr'insul

iti dai seama de v.ietile deosebite ce se sbat in Dobro-
gea- rna gandeam pe cand urmam calea de la vii
Ia terasa cazinoului.
In port, dincolo de dig, este viata shuciumata a
Occidentului: silozuri, uscatorii, conducte de petrol:
e in toate limbile mi~care intensa, incarcarea ~i des-
carcarea gd.nelor, intrarea ~i e~irea ''apoar elor. Prin
vazduh plutesc pretutindeni fum ~i praf de pae.
In inima ora~ului, pe piata Primariei, e~ti patruns
de viata d 'a doua, cea de alta data, cand te gase~ti tn
fata chipului de bronz al lui Ovidiu, trimis in pri.-
hegie pe m alurile s.albatice ale PonLului Euxin sau
a mormantului e~it ca prin minune din daramaturile
unei rapi ~i ale carei insemne sapate in piara-i g.al-
bue au starnit mari framantari printre arh eologi.
Tu insuti, trecator profan, te intrebi cu infrigu-
rare, daca intre oele doua taine, poate zadarnic mai
cercetate ale Dobrogei, nu este vre-o legatura, daca
in sarcofagul adus printr'o stranie fatalitate la doi
pa~i de statue nu odihnesc chiar osem.intele poetului.
Cand treci apoi iar la coasta, pe terasa Cazinoului,
la viata cea de a treia a Constantei de , dolce far-
niente", la inertia plajei, cu lumina orbitoare a ele-
mentelor ~i mirosul patrunzator al algelor, iti piere
din minte orice gand ~i la ziua de eri ~i la cea de
azi. Vezi numai valurile ce se perind.a riLmic unul
dupa al tul ~i se sparg turhate de stancile tarmului.
125
 Nu mai auzi decat vuetul lor asurzitor.
Aci marea e stii:pana.
Sub farmecu-i ~me pe cei ce tree.
Tuturor li se oprea azi privirea macar cateva clipe
asupra apelor pe care se oglindea soarele in solzi ar-
ginta~.
lVI'am a~ezat ~i eu pe o banca, intre doua tufi~uri de
petunii. In dos ulit;a era inchisa cu un zid de nalhe.
In fata un gradinar stra.ngea iarba casita de curand.
Gand dete cu ochii de mine se apropie ~i puse mana
la palarie. Am in~les cii i se urase cu atata muncii
tiicuta.
- ,Frumos soiu de nalhe aveti, - am deschis vor-
ba. Candle strangeti slimanta?"
, Peste vreo opt zile."
- ,N'a~i putea cumpara pentru mo~ie?"
- ,Cred eli da. Vorni~i cu gradinarul ora~ului.
Unde ave~ mo~ie ?"
- , La Hasiduluc."
- ,Nici eu nu sunt din Constanta."
- ,De unde e~ti?"
- , Din Medcidie."
. ?'1'
- ,, C0l 0n1st.
- , Bastina~. Nu din cei care le-au aflat toate d' a
gata."
- , Lasa ca au avut de furca, pana ~i-au injghebat
gospodariile. I-au prins ~i vremurile astea grele de
dupa razboiu."
- ,Pe cine a avut rost, nu 1-au lovit vremurile. Eu
mi-am zidit casa, peste suta de mii rna costa, dar in-
chiriez odai vara. Tot a~a cu cele trei vaci, pe care
le-arn cumparat in toamna trecutii. Vand laptele cu
6-8 lei. Mi le-arn chibzuit toate du:r.>a mijloace.
Am dat coJ?iii la meserii. Am ceva cheltuiala cu ei,
dar eel putm nu rna indatorez".
,E~ti om cuminte. Nu toti fac ca D-ta".
 - ,E drept. La cazin nu pui niciodata piciorul,.
ca altii mai saraci ca mine. Intra seara ~i ies dimi-
neata, . p~9~ goala. Apoi se vaietii de sii.racie. E ~i
mare ISpita ...
- ,A~a e" .
Pe cand vorbeam, se apropia de noi o doamna,
lunga, slaba, imbracata de la cap la picioare in n e-
gru. De~i cu par alb avea trasaturile incii tinere,
M'au izbit inainte de toate ochii ei adanci, verzi,
care nu te priveau in fata .
.- ,,De oe este vorba?" - intreba ~i se a~eza langa
mme.
- ,Ne viii.tam, spusei, ca prin cazinou se pierd
atatia constanteni" .
- ,Nu prin el... " , imi tiiiii cuvantul ~i aratand
riistitii catre mare:
,, este vra~ma~a, ea este vampirul,
- , Prin ea......Ea
care ne suge copm.
Ma pregateam sa-i raspund, cand gradinarul imi
fiicu semn sa tac.
Dansa urmii pe acela~ glas :
- , D-ta nu 1-ai cunoscut J;>e baiatul meu. Ea 1-a
ademenit, i-a furat inima de rruc. Numai de dorul ei a
fu "t."
~e sculase ~i ariitand din nou cu degetul spre ape:
- , Ea esLe vampirul."
Apoi se departii incet, gesticuland, bolborosind cu-
vinte neintelese.
Cand pieri ]a cotitura potecii, griidinarul imi ~opti:
- , ,Este iar nebunii azi. A~a e cu toane. Odata iti
vorbe~te lini~Lit, cuminte, odata aiureaza ... "
, Cine e ?"
, Vaduva de ofiter."
, Ce s'a intamplat cu biiiatul ei?"
,Adevarat cii era amorezat de mare. Toatii ziua
~i-ar fi petrecut-o in port sau aci jos pe mal. Nu voia

1 27
sa se faca altceva decat marinar. S'a luptat cu el
ani dearandul, pana cand i~tr ' 0 zi a fugit ;r·e un
vapor grecesc. De atunci ~i-a pierdut min1iJ.e.'
Pe cand vorbea i~i stransese uneltele. Incepusera
sa caza cateva piciituri de ploaie. M' am sculat ~i
m 'am coborit pe terasa ce se golise.
Dar nu m'am putut razima ca de obiceiu de pa-
rapet, atat de sus il?i aruncau spuma talazurile infu-
riate in lupta lor cu zagazul.
Marea era toata f umurie. Vuetul ei puternic, din
ce in oe m ai tunator, mi se parea in clipele acelea,
amintindu-mi de cuvintele femeii, ca era glasul de
desnadejde al sufletelor pe care le inghi~ise vampirul.
Dar marea ce ~tia?
Ce insemna pentru ea via~a unor oameni in nemar-
ginirea apelor sale?

Au~or11l
Titlui
Inregisttat ~ J?YO .. __ : ..,J
 CUPR INSUL

Dobrogea . . . . . 3
Rustem Bostangiul 5
Co!onistele 8
Pustnicul . 11
Fata Hogei 15
Urlichioi .. 18
Ali din Balcic . 22
Vaca Rujita . . 27
GrAdina Bulgarului Petrof . 31
Prin curte . ~
Ar~marul din Klistenge 39
Hop de cai 43
Rusniacele 48
Florian . 53
Dijmuitul 55
Baidoc 60
Agigea . 65
DascAlul . 69
La potcovit 74
Baciul Ion. 78
Strada $tefan MiMileanu 81
Paznicul de noapte 87
La zid .. . . . . . 90
Pe taMri! .. 93
Turci din Durostor 98
In jurul morii Gloria . 101
Claca .. . .. . 105
Fantana Turcului 109
'figanii d !.ldArari 115
PescAriile . . . . 120
Pe tArmul mArei 125
 L

~
91111
/f'IIJ I r;:;;;-icarlatul Nr. 9 -
Lel 1_2-...,....< ___
~--
------