Eric Leconte - Uimitoarea Civilizatie Azteca

Colecţia
CAinTOftll ÎN TIMP
ERIC LECONTE
Uimitoarea civilizaţie 5
aztecă
traducere
Lydia Constanţa Ciucă
Prietenii (Hărţii
BUCUREŞTI 2002
PRIETENII CĂRŢII CP 58-47 BUCUREŞTI
ISBN 973-573-165-7
(((((((CnPITOLULIII
Originea
a mijlocul secolului care marca sfârşitul Evului

Mediu, Moctezuma l, împărat de drept divin, a dorit să
cunoască locul de origine, strămoşesc, al poporului său.
A convocat preoţii săi cei mai destoinici şi le-a încre-
dinţat misiunea de a regăsi Aztatlan, parcurgând acelaşi
drum lung, pe care-l făcuseră şi strămoşii odinioară.
Preoţii, cu toată priceperea şi calităţile lor remarcabile,
nu au putut merge mai departe de Tuia. Cu toate acestea,
când s-au înfăţişat din nou, au susţinut cu tărie că zeii îi
ajutaseră, aruncând pe umerii lor piei de animale ferme-
cate şi astfel au putut vedea Aztatlan, în vis...
Fireşte, nu era decât o minciună sfruntată. Moctezuma l
ş-a retras atunci în palatul său, gânditor; şi-a reamintit
CfilflTORII ÎN TIMP
tradiţia strămoşească: poporul lui venise de departe, din

nord-estul Mexicului, de la Aztatlan (Locul unde se strâng
bâtlanii ca să-şi facă cuiburi); descindea, în linie dreaptă,
si dintr-un alt loc, numit Chicomoztoc (Cele şapte caverne
sau Cele şapte neamuri).
Poporul ales
Conform tradiţiei, cele mai însemnate neamuri care au

părăsit Aztatlan erau: Chichimecii (Poporul arcului şi al
săgeţilor), Cuitlahuaca (Poporul vasului cu apă), Tepane-
cii (Poporul palatului sau al pietrei), Malinalca (Poporul ier-
bii împletite), Matlazinca (Poporul Năvodului), Xochimilca
(Poporul câmpului înflorit), Huexotzinca (Poporul sălciei
mici), Chalca (Poporul de jad).
Dintre toţi, zeul Huitzilopochtli îi preţuia cel mai mult pe
azteci, acordându-le o atenţie deosebită; cea mai eloc-
ventă dovadă a protecţiei divine a constat în faptul că zeul
le-a dăruit un semn distinctiv: a luat pe fiecare aztec în
parte, i-a frecat cu răşină urechile şi fruntea, pe care a
încununat-o cu pene. Toată lumea putea recunoaşte, ast-
fel, poporul ales. în plus, zeul a cerut ca aztecii să-şi
schimbe numele în mexicani, deoarece al doilea nume al
zeului era Mexitli.
Toate popoarele acestea au rătăcit vreme îndelungată,
până când li s-a arătat un semn: un copac a căzut pe tem-
plul lui Huitzilopochtli-Mexitli. Aztecii au interpretat semnul
ca o necesitate de a se separa de celelalte popoare, în
afară de chichimeci, şi au pornit mai departe, căutând un
CIVIlIZRŢIfl RZT6CILOR
loc prielnic înălţării unui oraş. Drumul lor a fost istovitor, iar
piedicile, nenumărate; mulţi au pierit, în drum spre Tuia,
vechea capitală a toltecilor. Cei care au izbutit să ajungă
au fost uluiţi de frumuseţea oraşului, unde, spre marea lor
bucurie, se vorbea aceeaşi limbă: nahuatl. Au aflat, astfel,
despre cultul zeului Tezcatlipoca, a cărui oglindă vrăjită a-
ducea ploaia, după voie. Li s-a povestit că în anul 900
d.H., căpetenia toltecilor, Mixcoatl (Şarpe-nor) — care do-
rea să-şi găsească o soţie demnă de el — a întâlnit, într-o
zi când plecase la vânătoare, o femeie foarte frumoasă,
care a fugit din calea lui. El a urmărit-o şi a încercat să o
oprească, aruncând săgeţi în faţa ei; a fost foarte surprins
văzând-o cum prinde săgeţile din zbor. Aflând numele a-
celei făpturi fermecătoare, Chimalma (Mână-scut) Mix-
coatl a înţeles că mirarea lui era de prisos şi s-a căsătorit
cu ea.
într-o zi, Chimalma a înghiţit, din nebăgare de seamă,
o ţandăra de jad albastru-verzui şi a rămas însărcinată.
Soţul ei a fost foarte supărat de această întâmplare, deşi
îşi dorea un fiu. Nu a avut fericirea să-şi vadă copilul, pen-
tru că propriul lui frate, Atecpanecatl (Stăpânul palatului
din împărăţia apelor), l-a ucis şi a devenit regele toltecilor.
Chimalma a fugit la părinţii ei, ca să-l aducă pe lume pe
fiul lui Mixcoatl.
Marele preot al lui Quetzalcoatl
Copilului i s-a dat numele Topilzin (Prinţul nostru) şi,

întrucât se născuse în ziua Ce Acatl (întâia trestie),
8 CfllflTORII ÎN TIMP
numele lui întreg

a fost Ce Acatl
Topilzin. Prinţul
se remarca prin
inteligenţa lui
sclipitoare şi firea
lui bună şi
dreaptă. A făcut
studii strălucite la
şcoala
sacerdotală din
Xochical-co,
unde, şi în
prezent, poate
fi admirată
piramida
măreaţă, înălţată
pentru a-l slăvi
pe Şarpele cu
pene. Topilzin,
cu însuşirile şi
meritele lui
deosebite, a
devenit marele
preot al zeului
Quetzalcoatl
(Şarpele cu
pene), fiind, cu
timpul, identificat
cu el, cu numele
Ce Acatl Topilzin
Quetzalcoatl.
După
aceea, a
pornit în
căutarea
rămăşiţelor
pământeşti ale
tatălui său, ucis
mişeleşte de
Atecpane-catl;
le-a descoperit şi
le-a îngropat,
după datină, la
Cuit-lahuac — în
prezent Tlahuac.
După ce l-a ucis
pe unchiul lui,
Atecpanecatl,
răzbunând
moartea tatălui
său, a instituit
cultul lui Mixcoatl,
zeul vânător,
însoţito a fost însoţit şi
rul cel de poporul
veşnic Nonoalca
al (Surdo-muţii sau
cerbilo Cei care nu ştiu
r şi să vorbească)
căprio care vorbea o
arelor. limbă
Ap neînţeleasă de
oi, s-a tolteci. Nonoalca
strămu s-au dovedit a fi
tat, cu constructori
întregu remarcabili; au
l său ridicat în Tuia
popor, temple
mult impunătoare
mai împodobite cu
de- statui minunate.1^
parte; Topilzin iubea
a acest popor
înteme care se
iat închina zeului
Tuia, său
care a
devenit
în scurt
1) Se poate
timp presupune că
un Nonoalca erau
oraş supravieţuitorii
înflorit impe
or, riului şi ai marii
vestit civilizaţii
pentru religioaseTeotih
uacan,
frumus predecesoa
eţea rea celei
lui, toltece. (n.a.)
întrecu <;<>
tă
numai
de
faima
înţelep
ciunii
şi a
cucern
iciei
înteme
ietorul
ui său.
în
migrar
ea sa,
Ce
Acatl
Topilzi
n
Quetz
alcoatl
Dinastie aztecă.
10 CftlfrrORI! ÎN TIMP
şi al strămoşilor
săi, Quetzalcoatl;
în schimb, toltecii
îl adorau pe
Tezcatlipoca,
zeul slăvit de
părintele său.
Prinţul a dorit
să facă o
reformă,
decretând
suprimarea
sacrificiilor
umane, urmând
ca ofrandele
acceptate să fie
fluturii, florile,
fumul de tămâie.
Schimbarea
pe care o
propunea prinţul
a tulburat po-
porul,
neliniştindu-l:
fără sacrificii
umane, ploaia
nu mai cădea,
recoltele nu mai
ajungeau să fie
strânse; din
cauza uscăciunii,
îi pândea
foametea...
îngrijorarea
toltecilor era tot
mai mare, dar
dragostea lor
pentru tânărul
prinţ-zeu,
evlavios şi
neprihănit,
rămăsese
întreagă,
neschimbată.
Ca să le
liniştească
temerile, Topilzin
se ducea noap-
tea pe munte şi
îşi scotea sânge
din vene, cu
ajutorul unui ac
lung — un spin
de cactus. Aliaţii
săi Zeul
credin Quetzalcoatl
cioşi, şi-a pierdut
No-
noalca puritatea
, i-au
încredi Cu toate
nţat binefacerile lui
taine Topilzin, toltecii
uluitoa refuzau să-l
re, slăvească pe
astfel Quetzalcoatl ca
încât zeu unic; se
Topilzi temeau de mâ-
n i-a nia dezlănţuită
putut a sângerosului
învăţa Tezcatlipoca,
pe zeul strămoşilor
toltecii lor, însetat de
neciopl sacrificii umane
iţi să (pe care Ce A-
prelucr catl Topilzin nu i
eze le acorda),
aurul, îngrijorarea lor a
ar- fost atât de
gintul, mare încât şi-au
să pierdut cumpătul
facă şi au urzit un
podoa complot
be pe
care
să ştie
cum
să le
folo-
sească
, dar,
mai
presus
de
orice, i-
a
învăţat
cum
să
cultive
bumba
cul şi
porum
bul, în
toate
culoril
e
curcub
eului.
CIVILIZflŢin flZT6CILOfl______________________________ŢI
dîmpotriva bunului lor prinţ-zeu.

între timp, Tezcatlipoca, sprijinit de alţi zei ai Răului,
făcea tot felul de vrăji ca să-l silească pe Topilzin să
părăsească Tuia. S-a strecurat în încăperea întunecoasă
a templului, unde tânărul prinţ-zeu se ruga. Tezcatlipoca
adusese oglinda lui fermecată; i-a întins-o şi atunci Topil-
zin Quetzalcoatl a văzut un bătrân respingător şi gârbovit
care-l privea.
— Dacă supuşii mei mă văd astfel, vor fugi din calea
mea, a gândit el, cu spaimă.
Ca să-l liniştească, divinitatea răufăcătoare Coyotlina-
hual (Vrăjitor-coiot) i s-a arătat şi i-a spus:
— Am să te ajut să arăţi altfel...
I-a pus o mască vopsită cu roşu şi I-a împodobit cu
pene.
în timpul acesta, cel de-al treilea zeu răufăcător, Ihui-
mecal, pregătea în cazanul său o fiertură diavolească din
roşii, ardei;'ceapă, chili1), porumb, fasole, într-un castron
de lut a amestecat miere cu pulque, un rachiu foarte tare.
Invitat de cei trei zei, Topilzin Quetzalcoatl a gustat, din
politeţe, din felul de mâncare pregătit, fiind hotărât să nu
bea deloc. Numai că mâncarea era atât de condimentată,
încât a fost nevoit să-şi înmoaie degetul în băutură, ca să
domolească arsura buzelor. Setea lui devenea tot mai
mare; a întins patru degete... în zadar...
Atunci şi-a turnat în căuşul palmei şi a băut pe nerăsu-
flate...
S-a ridicat, a dansat şi, ameţit, plin de înflăcărare, a
poruncit:
1) condiment iute.
CRIRTORII ÎN TIMP
- 5 J^-Jl
**•'»:£';• — Să fie adusă sora mea, încântătoarea Quetzalpet-
latl (Coadă din pene), ca să bem împreună...
Când s-a trezit, mult mai târziu, sora lui se odihnea
alături de el, goală, cu părul despletit... Topilzin Quetzal-
coatl, îngrozit, a înţeles că în beţia lui îşi pierduse puritatea
divină şi decăzuse, astfel, din demnitatea sa de preot su-
prem.
Prezicerea anului în care va sosi Cortez

l
Plângând, prinţul-zeu a plecat, înconjurat de credincioşii săi
prieteni Nonoalca, copleşiţi de mâhnire; s-a refugiat la Cholula —
în actualul stat Puebla — unde a stat douăzeci de ani. Apoi s-a
dus, însoţit de preoţi, la Coatza-coalcos —în actuala regiune Vera
Cruz; şi-a făcut cunoscute învăţămintele până în ziua în care a
hotărât din nou să plece, înainte de a se despărţi de discipolii
lui, le-a făgăduit:
— Mă voi reîntoarce, venind dinspre locurile de unde răsare
soarele, la ziua mea de naştere Ce Acatl...
Cronicile mayase menţionează faptul că Topilzin Quet-zalcoatl a
rătăcit pe meleagurile lor între 987 şi 1000, zăbovind mai mult
în regiunea Tlillan Tlapallan. S-a constatat, apoi, că s-a stabilit
la Mayapan şi la Chichen Itza, unde era numit Kukulkan.
Din a părăsit cadrul istoriei, in-stalându-se în cel al legendei. Am spus
clipa „legendă" deoarece versiunile ulterioare au fost foarte diferite: una
aceea, dintre ele specifica moartea lui Topilzin Quetzalcoatl, care se
figura lui
CIVILIZnŢIR RZT6CILOR______________________ 13
aruncase pe un enorm rug funerar, laTlatayan. S-a ridicat

atunci un fum gros, negru, care s-a preschimbat în păsări
minunate, cu pene strălucitoare...
Altă versiune susţinea că Topilzin Quetzalcoatl se
îmbarcase pe o plută uriaşă, formată din buşteni legaţi
între ei de şerpi încolăciţi.
Dar aztecii, proaspăt sosiţi în Tuia, oraşul părăsit, afir-
mau cu tărie — ştiau ei bine! — că Topilzin Quetzalcoatl
se îndreptase spre planeta Venus pe care ei o numeau
Tlahuizcalpantecuhtli (Domn al casei zorilor), cu alte cu-
vinte steaua dimineţii, planeta-mamă, cea din care provin
oamenii şi zeii.
Un simplu fapt era sigur, tulburător: Topilzin Quetzal-
coatl dispăruse la data de Ce Acatl, făgăduind să se
reîntoarcă în alt an, la aceeaşi dată. Când, peste mulţi ani,
calendarul a readus în atenţie Ce Acatl, iar cel puţin opt
semne au prevestit un eveniment cumplit... Hernando
Cortez, adversarul sacrificiilor umane, debarca în Mexic...
Zeul ploii trimite seceta
După ce Topilzin Quetzalcoatl a dispărut în infinitul in-

vizibil, exilându-se singur, părăsind Tuia, regii care i-au ur-
mat s-au ferit de raporturile prea strânse cu zeii,
mărginindu-se să fie războinici buni. Le plăcea însă să fie
slăviţi pentru faptele lor, să fie reprezentaţi în diferite ipos-
taze, mândri îndeosebi de statuile care-i înfăţişau ţinând
în mâini atlatl, toiagul propulsor de săgeţi, suliţi lungi şi
subţiri — arme specifice aztecilor, care, după cum se
14 CfilfiTORII ÎN TIMP
spune, le-au
inventat. Urmaşii
lui Topilzin au
recucerit vechiul
imperiu
Teotihuacan şi au
ocupat partea
centrală a
Mexicului.
Autoritatea lor se
exercita până la
actualul port Vera
Cruz, la nord, şi
la actualul stat
Guerrero, la sud.
Ultimul suveran a
fost Ce Coatl
Huemac
Quetzalcoatl
(Reptilă mână
mare — Şarpe cu
pene) care a
domnit şaizeci de
ani, de la 1108 la
1168). Ultimii lui
ani de domnie au
fost tulburaţi de
multe necazuri,
deoarece seceta
a adus mari
pagube şi multă
suferinţă
poporului său.
Totul s-a
întâmplat din
cauza lui
Huemac, care,
jucând cu Tlaloc,
zeul ploii, o
partidă de joc
sacru cu mingea,
a făcut imensa
greşeală de a
câştiga. Tteloc,
cu regret, i-a
propus să-l
plătească cu
porumb, dar
Huemac,
abuzând de
această
împrejurare, a
pretins să fie plătit
cu jad şi pene
multicolore.
Tlal bine lăzile
oc, regelui, cu jad şi
indign pene, dar, fiind
at, a zeu, a trimis
vrut să seceta, care a
demon pustiit culturile;
streze aşadar, lăzile
că lui Huemac
frunzel erau pline, iar
e de hambarele
porum supuşilor lui erau
b erau goale... Toltecii
aseme ajunseseră la
nea capătul răbdării;
celor deşi se luptau cu
mai huaxtecii, s-au
minun gândit că aceştia
ate se bucurau,
pene probabil, de
verzi, protecţia unor
galben divinităţi superi-
e şi oare zeilor
albe, cărora li se
iar închinau ei. Au
boabel hotărât atunci să
e de adopte zeiţa
porum huaztecă
b Tlazolteolt
valora (Mâncătoare de
u mai resturi murdare),
mult aducându-i, ca
decât ofrandă, oameni
tot pe care-i uci-
jadul deau după ce le
din însemnau cu
lume vopsea albă
prin pieptul, în
frumus dreptul inimii.
eţea Sângele lor
lor. în curgea şiroaie
zadar! pe pământ, ca
Hue- să-l facă să
mac rodească... Era
ţinea sânge, nu apă!
morţiş
să fie
plătit
aşa
cum
vroia.
Atunci,
Tlaloc,
ca uri
jucător
cinstit,
a
umplut
civiuzRŢifl 15
nzreciLOR
Sos
irea
azte
cilo
r
H
uem
ac
înfru
nta
dest
ul de
uşor
situa
ţia,
cu
toată
sec
eta
şi
agre
siuni
le
huax
tece.
l-a
mers
bine
până
într-
o zi,
când
a
avut
chef
să
cear
ă de
la
popo
rul
Non
oalc
a o
fe-
meie
cu fese late de fost
patru palme... învin
Deşi au fost şi de
surprinşi de barb
această poruncă arii
neobişnuită, i-au chi-
făcut pe plac şi i- chim
au adus o tânără eci
cu forme pline, (Pop
conform dorinţei orul
suveranului. Dar, arcul
acesta, furios că ui şi
„rotunjimile" al
tinerei nu săge
corespundeau ţilor),
exigenţelor sale, înve
a respins-o. şmâ
Trebuie spus că ntaţi
numele Huemac cu
însemna „Mână piei
mare" şi că de
unitatea de anim
măsură ale,
personală a care
regelui nu se s-au
asemăna deloc insta
cu cea a lat la
poporului Tuia.
Nonoalca, mic de O
statură. Jigniţi, dată
înspăimântaţi, cu
Nonoalca au chic
fugit din Tuia, în hime
1168; fapta lor i- cii, a
a îndemnat pe pătr
tolteci la revoltă. uns
Huemac a fost şi
nevoit să nea
părăsească mul
oraşul, însoţit de răzb
câţiva curteni oinic
credincioşi. Ei s- al
au adăpostit într-o azte
cavernă — care cilor,
face parte, în pre- neci
zent, din parcul opliţi
Chapultepec, din ,
oraşul Mexico — înset
unde regele a aţi
murit, asasinat, în de
1174. sâng
Toltecii, e ca
neavând în nişte
fruntea lor nici sălb
un conducător atici.
capabil să le ..
apere neamul, au
16 CfiLflTORII ÎN TIMP
Moctezuma a
zâmbit cu
mândrie
Ajuns la
acest stadiu al
visării sale,
evocând trecutul
strămoşilor lui,
Moctezuma l nu
şi-a putut stăpâni
un zâmbet de
mândrie; aztecii
dovediseră
marea lor
dibăcie, cu
prisosinţă!
Câinii aceia
de chichimeci îi
priviseră
odinioară cu dis-
preţ, ca pe nişte
sălbatici! Cu
răbdare,
pricepere şi
curaj, aztecii
realizaseră
căsătorii
„diplomatice",
alianţe profita-
bile, bazându-se
pe isteţimea şi
viclenia unor
mesageri.
Izbutiseră în cele
din urmă să se
impună, ca
stăpâni extrem
de rafinaţi ai unui
mare imperiu...
Imperiul lui
Moctezuma l!
Tradiţia
amintea tot ce se
întâmplase după
distrugerea
definitivă a
oraşului Tuia.
Dascălii lui
Moctezuma
cunoşteau multe
detalii cultivaţi sau nu,
pitoreş ştiau foarte bine
ti cu ce se întâmplase
privire înaintea sosirii
la lor la Tuia.
peregri înclinaţia lor
nările de a prelua şi de
celor a asimila zeii,
din tradiţiile şi
stirpea cultura altor
sa; îl popoare era o
povăţu calitate
iau înnăscută, care
neînce a contribuit, în
tat foarte mare
(Moct măsură, la
ezuma făurirea unui alt
parcă destin, căruia îi
le şi erau hărăziţi.
auzea
glasul!
):
—
Fără a
cunoa
şte pe
deplin
trecutu
l
triburil
or care
au
vieţuit
aici,
înainte
a
sosirii
noastr
e, nu
vom
ajunge
să ne
cunoa
ştem
bine
propria
noastr
ă
fiinţă...
Dar
Mocte
zuma
l, de
altfel,
ca şi
mulţi
azteci,
TIaloc, zeul ploii. Este considerat binefăcător în perioadele de
secetă şi distrugător în timpul inundaţiilor.
Nelegiuiţii
trebuiau
nimiciţi
Aztecii şi-au
văzut de drum,
purtând cu ei
rămăşiţele
pământeşti ale
lui
Huitzilopochtli-
Mexitli, fostul lor
suveran, căruia i
se închinau ca
unui zeu. Acesta
le cerea să nu
poposească mult
timp în acelaşi
loc. Aztecii îl
ascultau, izgonind
triburile din
oraşele pe care le
ocupau şi pe care
le părăseau, după
câţiva ani. Când
au ajuns la
Chapultepec, la
vestul lacului sau
al lagunei
Texcoco, de unde
i-au gonit pe
chichimeci, s-a
auzit glasul
zeului lor,
Huitzilopochtli-
Mexitli, care le
cerea să
zăbovească mai
mult în acel loc.
Au rămas,
aşadar, din 1250
până în 1298 —
interval plin de
evenimente
neprevăzute.
Aceşti nomazi
înrăiţi, devenind
sedentari, nu se
mai istoveau în
lupte; nd să-şi
în îndeplinească
schimb misiunea, a fost
, nevoit să se
fărădel refugieze într-un
egile oraş otomi, la
lor Culhuacan, la
erau sudul lacului
nenum Texcoco. Acolo
ărate: s-a plâns de
furau necazurile pe
soţiile care le pricinuiau
vecinilo aztecii nelegiuiţi;
r lor, îngrijoraţi, vecinii
fără să din Chalco şi
se Xaltocan s-au
teamă, întrunit, hotărâţi
vânau să se apere.
pe Aliindu-se cu
domen războinicii şi
iile lor, vecinii lor din
jefuiau, Azca-potzalco, s-
cereau au năpustit
răscum asupra aztecilor
părări. care sărbătoreau
Matatzi atunci Focul cel
n nou; era o
(Cerbul ceremonie
), deosebită, la
revoltat care lua parte
la toată lumea.
culme Popoarele unite
de pur- împotriva lor i-au
tarea
lor, a
prefera
t să
plece
de
acolo.
El
primise
împute
r-
nicirea,
de la
vecinii
acestor
„barbar
i", de
a-i ţine
în frâu
şi de a-
i
suprav
eghea;
neputâ
CMUZRŢIR 19
RZT6CIIOR
învin
s şi
i-au
izgo
nit
din
Cha
pulte
pec,
reţin
ând
u-l
pe
Huit-
zilihu
it
(Pan
ă de
colib
ri),
căpe
tenia
lor, şi
pe
fiicel
e lui,
care
au
fost
curâ
nd
sacri
ficat
e
zeul
ui
Culh
uaca
n.
A
ztecii
supr
avieţ
uitori
s-au
refu
giat
în
insuli
ţele
mlăş
ti-
noas
e ale
lacului sau Cox
lagunei Texcoco; cox
aceste insuliţe a- auzi
veau să nd
constituie capitala veşti
imperiului lor, le
Tenochtitlan sau primi
Mexico, te de
aşezarea lui la
Mexitli. trimi
Suveranul din şii
Culhuacan, săi:
Coxcox, nu i-a toţi
urmărit şi nu i-a spun
izgonit; a socotit eau
că este mai că
prudent să le azte
dăruiască cii, în
teritoriul pe care loc
se aşezaseră, să
adăugând la piară
această danie de
câteva regiuni muş
situate aproape cătu
de Tizapan, ra
infestate de şerpi ucig
veninoşi, iguane ătoa
şi alte reptile, re a
dintre cele mai şerpi
respingătoare. lor,
Coxcox era făce
încredinţat că au
nici o fiinţă ome- un
nească nu putea adev
supravieţui în ărat
mediul acela prăp
infestat şi ăd,
pestilenţial şi se ucig
felicita că ând
avusese ideea şerpi
de a-i trimite a- i cu
colo, convins că clop
şerpii vor oţei,
contribui la a
distrugerea totală căro
a poporului r
aztec. carn
e
era
foart
înveşmântat e
apre
cu pielea fiicei ciată
sale .
Deo
Mare a fost arec
mirarea lui e se
hrăneau din
belşug cu a-cest
vânat neobişnuit,
reptilele
ajunseseră pe
cale de dispariţie.
Terenul era
curăţit; aztecii
începuseră să
ridice un templu
uriaş, închinat lui
Huitzilopochtli.
Coxcox,
nedumerit, a vrut
să afle ce avea
să adăpostească
un templu de
20 CRlfiTORIltNTIMP
proporţii atât de
uimitoare. Inimi
si sânge
proaspăt, a fost
răspunsul ce i s-
a dat.
îngrozit,
regele a poruncit
soldaţilor săi să
umple templul cu
excremente;
ceea ce au şi
făcut. Nu a trecut
multă vreme şi
Coxcox şi-a
regretat amarnic
porunca nechib-
zuită; declarase
război triburilor
Xochimilco
(Câmp înflorit);
la un moment
dat, s-a văzut
nevoit să ceară
ajutorul
războinicilor
azteci,
promiţându-le
drept răsplată o
libertate deplină,
dacă aduceau
8000 de
prizonieri. Aztecii,
fericiţi că li se
dădea prilejul să
se încaiere, s-au
avântat pe
câmpul de luptă,
zdrobindu-i pe
Xochimilco; au
tăiat urechile
prizonierilor, le-
au pus în saci şi
le-au trimis lui
Coxcox;
deschizând sacii
regele a numărat
16.000 de urechi
tăiate cât se
poate de bine...
înfricoşat,
Coxcox s-a
grăbit să se ţină
de cuvânt: le-a
acordat libertate
totală, gândind
că du-i din nou;
aliaţii veniseră să-l
aceştia roage să vină la
, templu şi să
pericu- aducă ofrande.
loşi şi Coxcox i-a însoţit
stânjen bucuros. La
itori, început, în
vor încăperea
profita întunecoasă a
de ea sfântului lăcaş
şi se regele nu a văzut
vor nimic. Pe
îndepă măsură ce ochii
rta. Az- lui se obişnuiau
tecii au cu întunericul,
vrut ceea ce vedea îl
să-şi cutremura de
arate groază; un preot
recuno aztec executa un
ştinţa dans lent de
şi, comuniune cu
pentru divinitatea, iar
a-l preotul era
cinsti înveşmântat cu
pe pielea
rege însângerată a
într-un fiicei lui. Coxcox,
fel nebun de durere,
deose a fugit din
bit, au templu, şi-a
cerut-o adunat
pe fiica războinicii,
lui; făcând legământ
regele că îi va distruge
nu i-a pe azteci, până
putut la unul.
refuza Văzându-l pe
şi le-a Coxcox atât
dat de
fata. înverşunat,
Trecus aztecii nu
eră
câteva
ceasur
i de
când
aztecii
o
luaser
ă pe
fiica
lui, cu
mare
alai. A
fost
mirat
văzân
CIVILIZflŢIR 21
RZT6C1LOR
pute
au
înţel
ege
de
ce
era
atât
de
tulbu
rat şi
dorn
ic de
răzb
unar
e:
doar
îşi
căsă
toris
e
fiica
cu
zeul
lor!
Pent
ru a
e-
vita
o
cioc
nire
sâng
eroa
să
azte
cii s-
au
înde
părta
t,
porni
nd
din
nou
spre
mlaş
tini,
unde
au
fost
nevo
iţi să
se
aşez
e, dar în condiţii oam
mult mai grele enilo
decât înainte. r era
Cum au putut nesti
trăi în mediul nsă.
acela? Vegetaţia
în putrefacţie,
mâlul lacului
Texcoco creau
multe probleme
A
supravieţuitorilor, z
siliţi de t
împrejurări să se e
hrănească cu c
icre depuse de i
peşti, ouă de i
muşte, larve de
ţânţari, şobolani s
de apă, şerpi şi c
broaşte ţestoase a
de apă. Mulţi au p
pierit, măcinaţi de
ă
boli. O mare parte
dintre ei s-a
instalat în locul d
numit ulterior e
Zoquitlan (Oraş
de noroi). Aztecii v
lâncezeau, ţinuţi r
la distanţă de toţi, ă
ca nişte ciumaţi. j
Dacă îndrăzneau i
să treacă dincolo t
de triunghiul o
Azcapotzalco- a
Texcoco- r
Culhuacan —
cele trei oraşe
e
care marcau a
malurile lacului
Texcoco, la nord- „
vest, nord-est şi F
la sud, erau l
urmăriţi şi hăituiţi o
mai aprig decât a
animalele r
sălbatice. e
Necazurile co-
mune i-au unit; d
au căutat să i
lupte împotriva
urgiei sorţii dând
n
dovadă de o
solidaritate i
exemplară... iar a
ura lor faţă de cei r
care-i considerau b
inferiori ă
î
m
p
l
e
t
i
t
ă
"
în momentul
marii migrări
aztece, sora lui
Huitzilopo-chtli-
Mexitli, numită
Malinalxochitl
(Floare din iarbă
împletită),
geloasă pe
fratele ei, pe
care poporul îl
iubea şi-l
respecta ca pe
un zeu, începuse
să aibă faima de
vrăjitoare
neîntrecută.
22 CfiltiTORII ÎN TIMP
Ea pregătea
băuturi
fermecate,
îmblânzea
scorpionii şi
păianjenii a căror
muşcătură era
ucigătoare, pe
care-i folosea
apoi împotriva
duşmanilor ei.
Supuşii
credincioşi ai lui
Huitzilopochtli,
îngrijoraţi — pe
bună dreptate —
s-au sfătuit cu el
în privinţa
măsurilor care
trebuiau luate.
—1Ce facem
cu vrăjitoarea,
sora domniei
voastre?
—2 Părăsiţi
tabăra când
doarme ea; dar
aşteptaţi să fie
o noapte fără
lună.
Au profitat de
ocazie la
Malinalco1),
continuându-şi
drumul, lăsând-o
pe Malinalxochiti
pradă demonilor
somnului.
Aşa cum era
de aşteptat,
vrăjitoarea a
aflat tot; ştia în
fiecare clipă
unde se aflau,
unde poposeau,
îndată ce s-au
instalat la
Chapultepee l-a
trimis pe fiul ei,
Copil (Pălăriuţă
ţuguiată), să
îndemne triburile
vecine să por-
nească
împotriva
fraţilor ei, ca
să-i t direct fn
distru stânca
gă şi muntelui, (n.a.)
să'o
răzbun
e.
Băiatul
poate
că ar fi
izbutit
să
îndepli
nească
po-
runca
mamei
sale,
dacă
nu l-ar
fi prins
doi
preoţi,
pe
vârful
unei
coline,
de
unde
Copil
se
pregăt
ea să
asiste
la
masa-
crarea
neamu
lui său.
1) Sit
arhe
ologi
c
ciud
at.
Un
temp
lu a
fost
ciopli
CIVIlIZflŢIfl flZT€CILOfl 23
întemeierea oraşului Tenochtitlan

tt/
» Preoţii i-au smuls inima, au aruncat-o cât mai departe
cu putinţă, la o distanţă de cel puţin patru kilometri1'.
Inima a căzut pe o stâncă şi a plesnit; în locul acela a
crescut un cactus foarte spinos şi stufos, marcând ampla-
sarea viitoarei capitale a imperiului aztec; Tenochtitlan,
nume care înseamnă „Locul cactusului pe piatră".
Aceasta este una dintre versiunile întemeierii unei
cetăţi aşezate, probabil, pe locul numit şi de spanioli Insula
cu câini2'.
Altă versiune este cea tradiţională şi, poate, mai
adevărată.
Aztecii pribegeau mereu şi drumul le părea nesfârşit;
uneori se înfundau în mlaştini pestilenţiale. Purtau trei co-
mori, în trei saci închişi care nu se deschideau niciodată,
în primul sac se aflau rămăşiţele pământeşti ale căpete-
niei lor, venerat acum ca un zeu, Huitzilopochtli-Mexitli; în
al doilea, două baghete sacre; în cel de-al treilea era o
perlă extraordinară. Nici unul dintre ei nu ştia în care sac
se aflau baghetele sau perla. Dar cea mai mare comoară
pe care o aveau era prezicerea zeului, pe care fiecare az-
tec o purta în suflet; de aceea, el cerceta cu atenţie
1) Pe locul unde se află în prezent palatul naţional din

Mexico
(n.a.).
2) In timpul inundaţiilor era adăpostul unor haite de câini
mexi
cani (n.a.)
i orizontul,
! dorind să fie
V
primul care-i
vedea
realizarea.
Preoţii aij
fost primii
care au zărit
pământul
făgăduit, re-
cunoscându-
l după
descrierile
străvechi; au
descoperit
cu uimire, în
mijlocul
pustiului de
nămol în
descompune
re, izvorul
limpede, cu
apă
cristalină,
cu nuanţe
albăstrui,
mărginit de
sălcii argintii.
Un cactus
minunat îşi
scălda
rădăcinile
viguroase în
apă. Pe
frunza din
vârf se
prinsese
bine cu
ghearele-i
puternice o
acvilă
imperială
ţinând în
A tase e e care poate
c ră fi dată de
e con v exemplu, în
st diţia i multe
a um a privinţe.
er ană ţ Acolo s-au
a , a făurit
lo de frumuseţea,
c mn s visele de
ul ă şi e mărire,
fă liber idealurile de
g ă. m putere. A-
ă î a colo au pierit,
d n i pentru că
ui locul popoarele pe
t. acel z care le-au
P a au b supus au
crea ă dorit cu
t t înflăcărare
una e să se
dintr a elibereze;
e tributul pe
cele î care îl
mai n plăteau,
rafin c vieţile
ate ă omeneşti
civi- . care erau
lizaţi cerute ca
i ale A sacrificii
Am c aduse zeilor,
erici o îi făcea să
i l îndure greu
prec o stăpânirea
olu aztecă. Au
mbi a pierit şi
ene. u pentru că s-
Acol au încrezut
o au o în frumoasa
înălţ r lor legendă,
at g mai mult
cătr a decât în
e n realitatea
ceru i prezentă. Au
ri z fost atât de
pira a uluiţi încât au
mid t confundat
e, solzii de fier,
tem o de culoare
ple, închisă, ale
oferi s numitului
ndu- o Hernando
le c Cortez, cu
zeil i penele în
or e nuanţele
inim t curcubeului
i a ale prinţului-
und t zeu,
((((((((CnPITOlUl 2î!i
întemeierea
rofeţia s-a realizat între 1280 şi

1362. Se poate data, cu anumită
precizie, întemeierea oraşului Te-
nochtitlan — Mexico, în 1324.
Aztecii au înălţat imediat un templu impunător,
consacrat cinstirii zeului lor Huitzilopochtli-Mexitli. Sa-
cul cu osemintele divine şi-a găsit în sfârşit locul cuvenit
în templu, astfel încât zeul lor ocrotitor să se afle alături
de ei, pe pământul făgăduinţei. Şi-au a-mintit că zeul
frecase cu răşină urechile şi fruntea fiecărui strămoş al
lor, astfel încât lumea îi recunoştea, fiind .poporul ales";
zeul le mai ceruse să-şi schimbe numele de azteci în cel
de „mexicani". Prin urmare, Tenochtitlan a devenit
„Mexico", care înseamnă în limba aztecilor „în buricul
lunii".
Ce s-a
întâmplat cu
ceilalţi doi saci?
După ce s-au in-
stalat în
Tenochtitlan,
aztecii s-au
împărţit în două
mari grupe, care
au întemeiat
două cetăţi:
Tlaltelolco şi Te-
nochco. Primul
grup, de la
Tlaltelolco, a fost
sortit să a-leagă,
primul, unul din
cei doi saci sacri,
bineînţeles, fără
a le cunoaşte
conţinutul. S-a
întâmplat ca să
aleagă sacul
unde era perla.
Locuitorii
oraşului
Tlaltelolco nu
mai puteau de
bucurie; celor din
Tenochco le-au
revenit baghe-
tele, care, cu
timpul, s-au
dovedit mult mai
valoroase.
Frecate una de
alta aprindeau
focul, după voie,
în timp ce perla
nu reprezenta
altceva decât un
sidef mort. Cei
din Tlaltelolco,
care la început
s-au socotit
favorizaţi de
soartă, regretau
acum alegerea
făcută şi-i
invidiau pe cei
din Tenochco.
De fapt,
resentimentul
acesta i-a făcut
să se înstrăineze
de bunăvoinţă
fraţii şi aşezarea pe
vecinii acele meleaguri
lor din a poporului hulit
Tenoc şi dispreţuit care
hco, venea din
care a mlaştini. Pentru a
deveni le îndruma şi a le
t controla evoluţia,
adevăr regele a numit un
atul guvernator.
Tenoc Pentru
htitlan. Tenochtitlan,
Tezozomoc I-a
desemnat pe
nepotul
Multe suveranului din
Cuihuacan, la
lucrăr sud de lac — în
i şi prezent
mulţi Coyoacan; noul
copii guvernator
descindea dintr-
o familie de
Tez origine pur
ozom toltecă şi se
oc, numea
bătrân
ul
suvera
n din
Azcap
otzalc
o —
oraş
situat
la
nord-
vest
de
Tenoc
htitlan,
pentru
cucerir
ea
căruia
aztecii
luptas
eră de
multe
ori —
a fost
singur
ul care
a privit
cu
destul
ă
CIVIUZRŢIR flZTeCILOR_______________________________27
Acamapichtli (O mână de trestii) Cuacuapitzahua (Corn

subţire), fiul lui Tezozomoc, a stăpânit Tlaltelolco până în
1418.
Acamapichtli a iniţiat o serie de lucrări importante la Te-
nochtitlan; guvernatorul urmărea îndeaproape stadiul
lucrărilor şi nu pregeta să dea o mână de ajutor; când se
întorcea acasă, îl aştepta soţia, care, din nefericire, nu-i
dăduse urmaşi. Fiind din neamul Culhua, femeia a cerut
sfatul şi ajutorul şefilor culhuacani, în această situaţie de-
licată. Fără nici o şovăială, aceştia i-au oferit lui Acamapi-
chtli pe propriile lor fiice.
Astfel, primul guvernator din Tenochtitlan a fost bine-
cuvântat de zei cu o mulţime de copii; vestitul Itzcoatl era
fiul lui şi al unei sclave. Toată situaţia nou creată nu făcea
decât să sporească nemulţumirea tepanecilor din Azca-
potzalco; pentru a îngrădi dezvoltarea oraşului Tenochtit-
lan, mai precis cu gândul hain de a-l distruge, ei au plănuit
să ceară aztecilor un tribut fantastic:
— Aduceţi o plută pe care să crească copaci înfloriţi,
pentru înfrumuseţarea grădinilor noastre; oferiţi-ne raţe
care fac ouă şi ai căror pui se vor naşte sub ochii noştri, în
momentul când se prezintă ofranda...
Minunea lui Huitzilopochtli
Aztecii erau disperaţi pentru că ştiau prea bine că le era

cu neputinţă să satisfacă astfel de cerinţe; se gândeau cu
groază că vor pribegi din nou... dar zeul Huitzilopochtli le-a
venit în ajutor, învăţându-i cum să procedeze...
Di
M ntre
toţi,
cel
mai
surpr
ins a
fost
Tezo
zom
oc,
când
a
primi
t
ouăl
e,
din
care,
spăr
gând
u-le
coaj
a, au
apăr
ut
puii
de
raţă;
regel
e a
mai
văzu
t, cu
neţă
rmur
ită
uimir
e, o
— 1) sau
î Motecu
T hzoma
(ambel
e grafii
sunt
accepta
te)
(n.a.)
civmzflŢifl 29
nzreciLOR
La
106
ani,
a
mur
it de
amă
răci
une
H
uitzil
opoc
htli a
murit
brus
c, în
1416
.
Azte
cii,
diplo
maţi,
i-au
ales
urm
aşul:
un
copil
de
zece
ani,
Chi
malp
opoc
a;
hotăr
ârea
lor
fuse
se
deter
mina
tă şi
de
faptu
l că
era
nepotul favorit al pers
lui Tezozomoc. onali
într-adevăr, tate
bătrânul avea o şovă
slăbiciune pentru ielnic
tânărul vlăstar al ă,
neamului său aces
regesc şi-i ta nu
îngăduise chiar a
să capteze apă putut
de la izvoarele ţine
Cha- piept
pultepecului, ambi
aproape de ţiosu
Azcapotzalco. lui
Tepanecii, invi- său
dioşi, s-au mâniat frate
atât de mult încât Maxt
au distrus fragilele la,
ţevi de pământ care
susţinute pe furci a
din lemn, făcut
instalate de cu el
azteci. Atunci, un
povăţuiţi de rege, schi
ei au construit un mb
apeduct trainic. avan
Tepanecii, plini tajos
de ciudă, primind de
această nouă oraş
ripostă, au e: a
hotărât să-l ceda
suprime pe t
Chimalpopoca. prop
Un spion de-al riul
regelui său
Tezozomoc a oraş
aflat de planul lor — al
si imediat l-a doile
adus ia a
cunoştinţa oraş
regelui. Acesta, tepa
neputând nec
suporta perspec- —
tiva unui Cue
asasinat, a murit huac
de inimă rea, la an-
106 ani; vene- Coy
rabilul rege îşi oaca
desemnase n —
succesorul din pent
vreme: fiul său ru a
mai mare, obţin
Quetzalayatzin. e
Tutelat de capit
părintele său ala,
foarte mulţi ani, Azca
potzalco, unde a
domnit, înţeleptul
Chimalpopoca,
de dragul
bunicului său
Tezozomoc,
susţinea cu
putere pe cel ce
urma să-i
succeadă,
Quetzalayatzin.
Această
fidelitate i-a
fost fatală.
Constrâns să
se lupte cu
30 CrllfiTORII ÎN TIMP
u
z
u
r
p
a
t
o
r
u
l
,
f
o
s
t
î
n
v
i
n
s
;
c
a
p
r
i
z
o
n
i
e s
r ă
,
m
a o
a
f r
o ă
s
t d
e
î
n f
c o
h a
i m
s e
.
î
n C
t u
r m
-
o n
u
c
u m
ş u
c r
ă e
a
ş -
i d
e
l s
ă t
s u
a l
t
d s
e ă
-
r l
e
p s
e u
d g
e r
, u
m
M e
a ,
x
t c
i u
a
p
a r
o
p p
o r
r i
u i
n l
c e
i
t l
u
u i
n
u m
i â
i
s n
c i
l .
a
v
O fire ia g
crimi era u-
nală as ve
asi rn
n at
M a înn or
ăs din
cut Tl
: alt
din elo
ord lco
inu ,
l nu
lui mit
a Tl
fos ac
t at
uci eo
s tl
pro (O
pri m
ul ul
să div
u in)
frat T
e, oat
Qu e
etz cri
ala me
yat le
zin ac
, şi est
a ea
fos au
t stâ
îne rnit
cat ind
no ign
ul ar
M ca bă
A C xi to
t pe ar
hu ea
ali ju
ztli pu
(s irii
ăr ).
Aztecii,
stăpâni ai
unui imperiu
Armata a
trecut munţii şi a
ajuns în faţa
oraşului Te-
nayuca, care nu
a opus nici o
rezistenţă, în
1428, capitala
tepanecă,
Azcapotzalco, a
căzut în mâinile
asediatorilor.
Maxtla se
refugiase la
Coyoacan,
încercând cu
disperare să
lupte împotriva
adversarilor săi.
în apropiere de
Toyoacan,
regele se oprise
lângă un ochi de
apă, ca să se
odihnească
puţin, dar a fost
surprins de
unul din
duşmanii săi
care, apucându-l
de păr, i-a
cufundat faţa în
apă şi j-a silit să
stea aşa ore în
şir până când şi-
a dat sufletul, în
felul acesta,
numai datorită
faptului că au
fost însufleţiţi de
dorinţa de a-şi
redobândi
independenţa şi
demnitatea
firească, aztecii
au devenit dintr-
o dată lor imediat.
stăpâ- Celorlalţi le-a
nii făcut o împărţire
unui dreaptă: a oferit
imperi oraşului
u Tlacopan — în
întins. prezent Tacuba
Itzc — care i se
oatl a raliase, regiunea
dovedi de vest a văii, cu
t misiunea de a-i
capaci supraveghea pe
tatea te-panecii
sa de supravieţuitori ai
condu regatului
cător Azcapotzalco,
iscusit de care ţinea
si de oraşul; Itzcoatl i-
diplom a încredinţat
at negoţul şi
experi aprovizionarea
mentat cu alimente.
: a Regiunea de
convin est a fost
s atribuită
soldaţii oraşului
din Texcoco,
Huexo
t-zingo
şi din
Taxcal
an că
pămân
turile
lor
erau
mult
mai
va-
loroas
e
decât
valea
Tenoc
htitlan
ului
—
adică
lacul
Texco
co cu
maluril
e sale.
Ostaşii
s-au
întors
la
casele
CIVIUZRŢIR 33
flZieCILOR
deoa
rece
oraş
ul
era
aşez
at la
nord
-est
de
Teno
chtitl
an.
A
poi,
Itzco
atl a
dărui
t
oraş
elor
Teno
chtitl
an-
Tlalt
elolc
o
între
g
terito
riul
din
nord
şi din
sud,
unde
se
vorb
ea
limb
a
nahu
a; a
înze
strat
cele
două
cetăţ
i
azte
ce
cu o
arma
tă
bine pregătită, Moct
pentru că ezu
observase că o ma l,
formaţiune mili- impe
tară disciplinată riul
creează o castă aztec
trufaşă, dornică a
de cuceriri, deci fost
de câştigarea foart
unor avantaje. e
Vechiul întins
imperiu tepanec a ,
fost integrat în cupri
această triplă nzân
alianţă. d
Itzcoatl nu s-a anexi
mărginit la unea
această com
repartizare; pletă
devenind „şeful a
suprem al forţelor stat
aliate" el a mers ului
din victorie în More
victorie şi a pus los, a
stăpânire pe terito
toată valea riilor
Mexico-ului. -mixt
întreprinsese ece
chiar cucerirea şi a
actualului stat actu
Morelos când a alului
murit fulgerător, stat
în 1440. Hida
lgo,
până
la
Vera
Moctezuma l,
Cruz.
cel trufaş Veci
nii
După cum am săi l-
văzut, au
Moctezuma l a urât
fost cel care a tri- pentr
mis preoţii săi cei u
mai destoinici pe mân
drumul lung, dria
străbătut lui
odinioară de dispr
strămoşii săi, eţuit
veniţi din Aztatlan; oare,
nu a aflat de la ei dar
mai mult decât el i-a
ştim noi acum, cu pede
privire la obârşia psit
poporului său. atât
Sub domnia lui de
crunt încât
relaţiile sale cu
noii aliaţi s-au
deteriorat foarte
repede.
Moctezuma a
pătruns pe
teritoriile oraşului
Texcoco şi a
declarat război
capitalei
tlaxcaltecilor —
Tlaxcala —
situată departe,
în direcţia
oraşului Vera
Cruz şi a Golfului
Mexic.
La Texcoco
domnea un rege
înţelept, cultivat,
inteligent,
Nezahualcoyotl,
care dăruise
poporului
bunăstarea şi
pacea; cât timp a
cârmuit, Texcoco
s-a dezvoltat
uimitor, într-o
„epocă de aur",
extraordinar de
rodnică. Regele
studia cu
pasiune filozofia;
a făurit cultul
unui Zeu
necunoscut,
căruia i-a
înălţat un
templu uriaş, în
marea sa
înţelepciune, a
sfătuit poporul
să-i dea toată
cinstirea cu-
venită şi lui
Moctezuma, care
a interpretat
acest prinos ca o
dovadă de
slăbiciune.
Nezahualcoy
otl cucerise
teritoriile din jurul
actualului oraş
Puebla, precum
şi Xilotepec
(statul Hidalgo).
Moctezuma a
cerut să i se
plătească tribut.
Suveranul nu
numai că a
acceptat, dar şi-a
trimis arhitecţii
cei mai buni în
ajutorul aztecilor,
ca să P
se r
poată i
realiza z
apedu o
ctul
n
care
lega
i
Chapu e
ltepec r
de i
Tenoc
htitlan. c
Pe â
ntru t
slava
domni m
ei sale, a
Mocte i
zuma l
a
constr
m
uit un u
dig pe l
lacul ţ
Texcoc i
o, a ,
creat
grădini p
le de e
la n
Texcot t
zingo, r
un
u
adevăr
at
paradi a
s, cu -
trepte i
tăiate
în s
stâncă a
, a c
înălţat r
temple i
, a f
clădit
i
băi,
ale
c
căror a
vestigii
uimes z
c şi în e
ziua u
de azi. l
u
i
l
o
r
Co
mport
ament
ul lui
Nezah
ualcoy
otl,
preînt
âmpin
ând
război
ul, a
favoriz
at
dezvol
tarea
artelor
şi a
ştiinţel
or. Re-
gele
însuşi
a fost
un
poet
subtil.
Mocte
zuma
contin
ua să
civiLiznŢin nzreciLOR____________________35
se războiască, pentru a cuceri noi teritorii şi pentru a

strânge cât mai mulţi prizonieri duşmani, pe care îi sacrifi-
ca zeului aztecilor.
în 1450 foametea a făcut ravagii; regele a fost obligat
să procure hrana necesară de la cei care obţinuseră re-
colte bogate; a jefuit şi a atacat, fără cruţare, Huexotzingo,
Chalco, Tlaxcala. Către 1460 şi-a îndreptat ostile către
Vera Cruz; la Cuetlaxtlan a avut loc o bătălie crâncenă, în
care Moctezuma a reuşit să evite înfrângerea numai da-
torită vitejiei lui Moquihuix (Beţivul), şeful războinicilor din
Tlaltelolco.
Evenimentul acesta a avut repercusiuni importante a-
supra oraşelor aztece: rivalitatea dintre Tlaltelolco şi Te-
nochco s-a manifestat din nou, în clipa în care oştenii iui
Moquihuix au vrut să înalţe un templu în cinstea victoriei
lor. Monumentul respectiv, ce urma a fi clădit, însemna o
insultă permanentă la adresa celor din Tenochco-Te-
nochtitlan, care suferiseră o înfrângere usturătoare.
Lucrurile ar fi luat o întorsătură foarte urâtă, dacă Zeul
nu ar fi intervenit; în aproximativ cinci ani cei trei mari su-
verani au murit:
în 1467, Cuauhtlatoa din Tlaltelolco, căruia i-a urmat
Moquihuix, a cărui glorie nu pălise încă.
în 1468, Moctezuma i din Tenochtitlan, avându-l ca
succesor pe Axayacatl (Faţă de apă).
în 1472, credinciosul şi înţeleptul Nezahualcoyotl din
Texcoco, al cărui fiu, Netzahualpilli (Prinţul care posteşte),
i-a urmat la domnie.
în noua perioadă care a început, toate evenimentele au
fost hotărâtoare. Soarta văii Mexico-ului avea să se preci-
zeze în mod definitiv, până la sosirea lui Hernando Cortez.
Netzahualpilli, regele din Texcoco, a dovedit că era
36 CRlflTORII ÎN TIMP
demnul urmaş
al tatălui său,
deşi nu se arăta
deloc îngăduitor.
Domnia lui a
durat din 1472
până în 1516; su-
veranul studia
astronomia şi
ezoterismul1^ cu
multă pasiune,
în clipele lui de
răgaz. Se
căsătorise cu
fiica lui
Moctezuma l,
frumoasa
Chalchiuhnenetzi
n, pe care era
foarte gelos. Este
foarte adevărat
că era îndreptăţit
să fie, pentru că
soţia lui îl înşela
deseori, fără
sfială, având
neruşinarea să
pretindă ca iubiţii
ei să fie
reprezentaţi de
statui, pe care să
le adore ca pe
nişte divinităţi.
în cele din
urmă,
dezgustat,
Netzahualpilli a
ucis-o
smulgându-i
inima, pe care a
aruncat-o la
câini.
Suveranul
mai
condamnase la
moarte mai
multe fiice şi fii
care săvârşiseră
greşeli minore
(dar pe care el
le considerase
foarte
importante).
Acest om
învăţat nu
proceda astfel
decât murită încredere
din în judecata lui
dorinţa dreaptă şi
de a neîndurătoare,
da astfel încât l-au
poporu ales mare e-
lui lector de
exemp Tenochtitlan.
le
grăitoa
re şi
pentru
a avea
deplină
putere
de a
1) transmiterea
aplica unei doctrine
legea, numai unui
cu număr restrâns
toate de iniţiaţi.
rigorile
ei,
respec
tând
astfel
ordine
a şi
tradiţia
.
Conda
mnând
la
moarte
pe cei
care-i
erau
atât de
dragi,
el
credea
că
insufla
poporu
lui
teama,
care îl
ferea
de
săvârşi
rea
unor
nelegi
uiri.
Sup
uşii lui
aveau
o
neţăr
CIVlUZflŢIfl RZT6CILOR 37
S-au furat veşmintele regelui Axayacatl
Urmaşului lui Moctezuma l, din Tenochtitlan, îi plăceau

mult femeile, numărul soţiilor sale fiind greu de precizat.
Cu toate acestea se ştia în mod sigur că recunoscuse
optsprezece copii, fapt însemnat, din punct de vedere is-
toric.
Axayacatl a continuat politica de cuceriri dusă de tatăl
său, tiranizând popoarele învinse, deportând masiv locui-
torii regiunilor ocupate, ca să înăbuşe orice tentativă de
răscoală. El a întreţinut garnizoane la toate graniţele im-
periului, la est, la vest, la nord, la sud, având grijă să nu-
mească peste tot guvernatori şi perceptori pentru
încasarea impozitelor.
Odată i s-a întâmplat un lucru neobişnuit: plecase la la-
cul Patzcuaro, în pelerinaj, însoţit de tarascii din Aztatlan.
în apele lacului se făceau băile ritualice de purificare. Dar,
în timp ce ei erau ocupaţi cu aceste îndatoriri religioase,
tarascii stăteau de pază pe mal; dar zeul lor a intervenit şi
le-a şoptit, viclean, să fure hainele şi armele aztecilor şi să
fugă cât mai iute.
Ceea ce au şi făcut, fără să se gândească la conse-
cinţele acestei „glume" necuvenite. Mânios din cale afară,
Axayacatl le-a invadat ţara, ajungând mai sus deTlaxima-
loyan; luptele au fost crâncene, dar la Michoacan coaliţia
târască l-a învins pe suveran; tarascii şi-au păstrat, astfel,
independenţa.
m
,
Pă
pu
şa
de
ja
d"
av
ea
o
al
en
ă
fet
id
ă...
D
acă
nas
ul
Cle
opa
trei
ar fi
fost
mai
scu
rt...
de
ase
me-
nea
,
dac
ă
„Pă
puş
a
de
jad"
ar fi
avu
t
ale
na
mai
puţi
n
fetid
P
C
„
N
CIVILIZflŢIFI flZT6CILOR______________________________39
Cuetlaxtlan-ului, pe care o repurtase Moquihuix, însemna

umilinţa celor din Tenochco. Uriaşul de piatră înăsprea
relaţiile dintre cele două popoare, care căutau alianţe cu
străinii, în loc să se apropie şi să se unească între ele; cei
din Tenochco se bizuiau pe descendenţii familiilor toltece
din Culhuacan-Coyoacan, iar cei din Tlaltelolco se alătu-
raseră tepanecilor din Azcapotzalco.
Rivalitatea lor nu era motivată decât de ambiţia de a
face din propriul lor oraş capitala imperiului, de a-l situa în
fruntea tuturor celorlalte cetăţi.
Insulta adusă „Păpuşii de jad" cerea răzbunare.
Axayacatl şi Moquihuix s-au pregătit în vederea unei
bătălii pe viaţă şi pe moarte; fiecare dintre ei vroia să
obţină sprijinul oraşelor Cholula, Tlaxcala şi Huexotzingo,
hotărâtor pentru victoria taberei lor.
Purtătorii de cuvânt ai celor doi şefi au fost trimişi de
urgenţă în oraşele respective. Nu era o misiune uşoară
pentru ambasadorii lor, care îşi riscau viaţa în fiecare
clipă. De altfel, Axayacatl a capturat trimişii lui Moquihuix,
iar acesta i-a înecat pe cei ai lui Axayacatl.
Cei însărcinaţi cu tratativele fiind eliminaţi, cei doi
conducători au fost obligaţi să se întâlnească. Moquihuix
a primit invitaţia lui Axayacatl, la un banchet regesc, după
care urmau discuţiile pentru reglementarea conflictului.
Axayacatl a fost o gazdă desăvârşită; a fost atât de po-
liticos şi de prevenitor încât a stat în spatele oaspetelui
său, bătând toba ritmic, în timpul mesei. Ca desert — o
„surpriză" — i s-a prezentat lui Moquihuix capul unuia din
ambasadorii săi; în plus, a fost întrebat dacă tocăniţa —
din care mâncase cu atâta poftă! — îi plăcuse într-adevăr,
pentru că fusese pregătită cu ce mai rămăsese din trupul
trimisului său special.
40 CfllRTORII ÎN TIMP
Moquihuix,
jignit, înşelat de
perfidul său
duşman, a
plecat degrabă;
răzbunarea lui
trebuia să fie
cumplită, pe
măsura crimelor
de care se
făcuseră vinovaţi
duşmanii săi.
Au urmat
lupte crâncene,
incursiuni,
adevărate „rai-
duri" de noapte,
ciocniri de pirogi,
pe canale, o
încleştare pe
viaţă şi pe
moarte, care a
durat ani de zile.
în acest război
fratricid care
punea în pericol
existenţa
imperiului,
viclenia era
arma cea mai
bună a celor
două tabere
vrăjmaşe.
In 1473,
Axayacatl,
pornind la atac
cu toate
efectivele de
care dispunea, a
pătruns până în
„piaza mayor"
din Tlaltelolco,
provocând
deruta
adversarului
său, care,
văzându-se
încolţit, a recurs
la soluţia ce-i mai
rămăsese: să
trimită pe câmpul
de luptă femei
goale!
La început,
aceste
„război atât bărbaţii,
nice" până la ultima
deose picătură de
bite şi- sânge, cât şi fe-
au meile, până la
invitat ultima suflare.
advers S-a pus capăt
arii la luptei numai
lupte atunci când, pe
amoro vârful unei lănci,
ase, a fost purtat capul
convin celui mai mare
se că şef militar din
vor Tlaltelolco,
izbuti generalul
să-i Ateconal, şi
domin îndeosebi atunci
e... când piciorul
Dar învingătorului
aceştia Axayacatl a fost
nu s- pus pe trupul
au neînsufleţit al lui
lăsat Moquihuix, căzut
ademe pe ultima treaptă
niţi! a templului care-i
Furioa consfinţise
se, victoria de
femeil odinioară.
e le-au
arunca
t
murdă
rii; apoi
şi-au
chema
t copiii,
mici de
tot, pe
care i-
au
zvârlit
în
picioar
ele lor.
A
urmat
o
învălm
ăşeală
îngrozi
toare,
în care
au
luptat
cu
disper
are,
QuetzalcoatI, Şarpele cu pene. Duşman al sacrificiilor umane,
el este zeul vieţii, al „renaşterii care asigură un trai mai bun".
42 cflimroflii ÎN TIMP
„Picior pătat
cu sânge"
Primul lucru
pe care l-a
înfăptuit
Axayacatl a fost
dărâmarea
templului. Apoi a
realizat
unificarea
oraşului aztec
care a rămas, pe
veci, Tenochtitlan
cel unic. A mai
poruncit să fie
sculptat în piatră
uimitorul
calendar aztec;
lucrarea a fost
terminată
înaintea morţii
sale, în 1481.
Conducerea a
fost preluată de
propriul său frate,
Tizoc (Picior
pătat cu sânge),
a cărui domnie a
fost contestată.
Aztecul trebuia
să dovedească
permanent
capacitatea sa
de luptă şi
calităţile de
războinic
neînfricat, ca să
poată domina
celelalte
popoare, asupra
cărora îşi
exercita autori-
tatea. Lui Tizoc i
se reproşa
tocmai
slăbiciunea,
chiar laşitatea.
Primele lui
campanii se
soldas s-a bănuit că
eră cu moartea lui s-a
un datorat băuturii
eşec otrăvite pe care
(interv i-a oferit-o un
eniser anume
ă, de Tlacaelel...
altfel,
Huaxte
cii,
aliaţi ai
Metztitl
an-
ului).
Totuşi,
repurta
se
victorii,
în
luptele
duse
cu
poporu
l Matla-
zinca,
din
valea
Tolula,
şi cu
tlapan
ecii din
Guerre
ro. Se
ştie că
a făcut
100.00
0 de
prizoni
eri,
atât
din
rândur
ile
huaxte
cilor,
cât şi
al
tlapan
ecilor.
Tiz
oc a
domnit
numai
cinci
ani şi
nu a
fost
iubit;
civiuzflŢin nzreciLOR 43
Un Talleyrand1) la azteci
Tlacaelel era o personalitate remarcabilă; deţinea

funcţia de prim ministru şi slujise mai mulţi suverani azteci
cu aceeaşi abilitate.
Dacă ne gândim la începuturile carierei sale de diplo-
mat, în timpul domniei lui Itzcoatl, la calităţile sale de ne-
gociator subtil, dovedite pe vremea lui Moctezuma
llhuicamina, la intrigile pe care le-a urzit, şi la înţelepciu-
nea cu care a rezolvat anumite situaţii încordate, în timpul
domniei îndelungate a lui Axayacatl, putem conclude că
Tlacaelel, prim ministru permanent al imperiului aztec, a
fost, în realitate, un precursor înzestrat al lui Talleyrand.
Tlacaelel i-a dat nefericitului rege Tizoc o doză de o-
travă fulgerător de ucigătoare, trimiţându-l zeului stăpân
al lumii de dincolo.
înţeleptul Netzahualpilli, regele filozof din Texcoco, i-a
propus atunci primului ministru al imperiului locul de
frunte, cu titlul de împărat.
Tlacaelel a primit, cu ascunsă bucurie.
— De ce nu aş fi eu cel ales? Nu i-am povăţuit eu întot-
deauna pe toţi regii noştri? Nu am înscăunat şi am detro-
nat atâţia regi? De ce nu aş continua tot în felul acesta?
1) Charles Maurice de Talleyrand-Perigord (1754-1838),

diplomat francez, politician abil, maestru al intrigilor politice,
unul dintre diplomaţii renumiţi ai lumii.
44 CfîlflTOfilI ÎN TIMP
Un tiran
genial:
Ahuizotl
Tlacaelel, a
cărui ascensiune
politică fusese
spectaculoasă,
era pe deplin
mulţumit; era
preocupat
numai de
consolidarea
măreţiei
imperiului său.
Cu talentul său
înnăscut de fin
psiholog, a
impus — mai
mult decât a su-
gerat — ca
urmaş al lui
Tizoc, pe cel de-
al treilea fiu al lui
Moctezuma, pe
Ahuizotl (Câine
al apelor).
Alegerea
făcută a avut o
importanţă
istorică co-
vârşitoare.
Ahuizotl a fost un
războinic dornic
de noi cuceriri,
un organizator
neîntrecut, un
tiran genial.
Această
personalitate
excepţională a
fost impusă fără
teamă de
Tlacaelel,
singurul care-i
intuise valoarea.
Cu toate
acestea,
Ahuizotl, devenit
rege, şi-a arătat
duritatea,
cruzim Juchitan, de-a
ea şi lungul ţărmurilor
neîndu Pacificului, către
rarea, sud, până la
într-un Guatusco
fel (aproape de
monstr graniţa cu
uos. Guatemala),
Fiin trecând şi prin
d actualul stat
puterni Chiapas. în
c atras marşul său
de încununat de
Ocean victorii, Ahuizotl
ul era atât de sigur
Pacific de forţele de
, a care dispunea
întrepr încât îşi permitea
ins să lase în
cucerir punctele
ea strategice
actual „fierbinţi" câteva
ului garnizoane, în
stat permanentă
Guerre primejdie, fiind
ro, a rupte total de
coaste restul armatei.
lor de Dar prestigiul lui
la Aca- de războinic era
pulco, atât de mare,
pătrun înspăimântând
zând duşmanii, încât
în garnizoanele
istmul
Tehua
ntepec
,
purtân
d
nenu-
mărat
e
războa
ie;
câmpu
rile de
luptă
cuprin
deau
zone
extrem
de
întinse
, de la
Tehua
ntepec
la
CIVILIZffrifl 45
RZT6CILOR
acel
ea
izbut
eau
să
stăp
ânea
scă
şi să
contr
olez
e
trafic
ul şi
nego
ţul,
în
între
gul
istm.
Mar
tiri,
alini
aţi
pe
kilo
met
ri
într
egi
P
acific
ul nu
i-a
ajun
s.
Ahui
zotl
s-a
repe
zit
asup
ra
Atla
n-
ticul
ui; a
porn
it
într-un raid locul
cutezător ui,
înlăturându-i pe atotp
huaxteci, trecând utern
apoi fără icia
dificultate în sa,
actualul stat Ta- care
maulipas, unde avea
nici măcar nu s-a să
ostenit să supună se
hoardele de mani
chichimeci feste
nomazi; a ajuns în
până la actualul cadr
Sân Luis Potozi, ul
a trecut dincolo so-
de gura fluviului lemn
Panuco, dar a ităţii
considerat că la
teritoriile situate care
mai la nord nu fuse
prezentau nici un seră
interes; în poftiţ
consecinţă, i.
trebuia să se în
întoarcă la Te- ziua
nochtitlan. hotăr
A ajuns la âtă,
timp, ca să preoţ
sărbătorească ii
inaugurarea tem- purta
plului uriaş, u
închinat lui statu
Huitzilopochtli. ia
în acest lăcaş împă
s-au desfăşurat ratul
atunci ceremonii ui, în
neobişnuite, care mări
implicau me
masacrarea natur
multor ală,
nevinovaţi. şi o
Ahuizotl piatr
convocase toate ă
notabilităţile ungh
imperiului, prie- iular
tenii, aliaţii săi de ă de
bunăvoie, aliaţii jad
săi din trans
constrângere, pare
până şi cei pe nt,
care-i socotea prin
duşmani. Toţi care
trebuia să vadă, se
cu propriii lor vede
ochi, şi să a o
aprecieze, la faţa repr
ezentare a
împăratului care
îşi străpungea
urechile cu spini
de cactus.
Ahuizotl şi-a făcut
apariţia, purtând
un costum de
ceremonie
somptuos;
46 CfllfiTOfllI ÎN TIMP
a urcat treptele
piramidei,
ajungând în faţa
zeului şi a pro-
priei sale
reprezentări, în
piatră; în faţa
numeroasei asis-
tenţe şi-a
străpuns lobii
urechilor:
sângele şiroia pe
mantia (tilma) lui
de ceremonie.
Diadema
regală, lucrată în
mozaic de
turcoaze (xihuit-
2 Iii), s-a înclinat
foarte uşor, ochii
negri ai
suveranului au st
llucit mai mult,
fericit că-l poate
mulţumi pe zeul
Huitzi-lopochtli.
Preoţii au
înţeles că sosise
clipa în care
trebuia să fie
aduşi prizonierii.
Aceştia înaintau,
într-o masă
compactă,
cuprinzând
huaxteci,
chichimeci,
totonaci.
Numărul lor
părea infinit de
mare. înaintau
încet, în rânduri
de câte patru, iar
coloana lor avea
o lungime de
peste şase
kilometri, într-o
ordine
desăvârşită, ei
urcau treptele
templului uriaş,
până sus, la
ultima platformă.
Acolo erau
aştept a soarelui. Trupul
aţi de victimei se ros-
patru togolea pe
preoţi, treptele celeilalte
cu laturi a templului,
ajutoar cea rezervată
ele lor. întunericului
Li se veşnic.
smulge în ziua aceea
a de solemnă
cămaş sărbătoare,
a Ahuizotl a sacri-
(huipil-/ ficat peste o sută
/), apoi de mii de
erau prizonieri. Valuri
traşi de de sânge au
păr curs pe treptele
astfel templului,
încât revărsându-se şi
să dea pe străzile Te-
capul nochtitlanului; de
pe altfel, multă
spate; vreme lespezile
în lor late au
mome păstrat o culoare
ntul sângerie,
acela, împăratul
un lucrase la
preot, planurile unui
ridicân apeduct care să
d lege Coyoacan
cuţitul de Tenochtitlan;
său cu dar calculele pe
tăiş din care le făcuse
obsidia erau greşite,
n, îl astfel încât apele
împlân s-au revărsat cu
ta în putere,
pieptul inundând oraşul.
victime După această
i, primă catastrofă,
smulg ploile torenţiale
ea au făcut ravagii
apoi în valea
inima
în care
viaţa
se mai
zbătea
încă şi
o
oferea
zeului
nesăţio
s, în
plină
lumină
CIVILIZflŢIfl 47
RZT6CILOR
Mexi
co-
ului:
mar
ele
dig,
proie
ctat
şi
cons
truit
de
Nez
a-
hual
coyo
tl s-a
prăb
uşit;
nivel
ul
lacul
ui
Texc
oco
a
cres
cut
îngrij
orăt
or
de
mult,
ating
ând
prim
ul
palie
r al
marii
pira-
mide
. Era
oare
nevo
ie de
atâta
apă,
ca
să
spel
e
atâta
sâng
e? probl
Imperiul aztec ema
se întinsese succ
enorm; toate esiu
visele de cucerire nii la
ale lui Ahuizotl se dom
realizaseră: nie.
supusese peste Unul
zece popoare; din-
teama pe care o tre
inspira îi făcea să fiii lui
plătească tributul Axay
la data sorocită; acatl
poporul lui nu se
avea ce să-i re- bucu
proşeze. ra
împăratul de
supraveghea favo
lucrările începute area
la dig, când s-a împă
rostogolit o piatră, ratul
lovindu-l cu ui şi
putere; poate că de
un zeu nemilos i- bună
o trimisese, voinţ
pentru că o boală a
ciudată l-a făcut preo
să sufere multă ţilor.
vreme; era Prot
complet ecţia
descărnat, pielea împă
lui se lipise de ratul
oase. ui
A murit, dar era
amintirea lui câşt
dăinuie în sufletul igată
mexicanilor, din prin
moment ce spun: nenu
Que ahuizote! măra
(ce sălbăticie!), tele
expri-mându-şi răzb
indignarea faţă oaie
de fapte de o făcut
brutalitate ne- e cu
maivăzută. scop
ul de
a ex-
tind
Suveranul plin e
imp
de mânie eriul
;
In 1502, an de apro
foamete bare
cumplită, după a
moartea lui A- preo
huizotl, s-a pus ţilor
se obţinuse prin
numărul mare
de prizonieri,
materialul uman
necesar
sacrificiilor cerute
de zei. Acest
candidat ia
domnie a murit
într-o luptă
desfăşurată pe
versanţii
înzăpeziţi ai
muntelui
Popocatepetl, în
care
huexotzingo au
fost înfrânţi.
A fost
desemnat un alt
fiu al lui
Axayacatl:
Moctezuma
Xocoyotzin
(Suveranul plin
de mânie).
Prinţul era inteli-
gent, cultivat,
rafinat; studia cu
plăcere şi căuta
să stea cât mai
mult în preajma
savanţilor şi a
înţelepţilor.
Istoria aztecilor îl
pasiona şi o ştia
pe dinafară; el se
închina zeului
Quetzalcoatl
(Şarpele cu
pene) — pe care
îl venera în mod
deosebit — zeul
care nu primea
sacrificii umane
şi care dispăruse
în infinitul
Universului.
Promisiunea
zeului de a se
întoarce în
mijlocul
poporului său
tulbura imagi-
naţia acestui
prinţ cucernic şi
studios.
Mama lui,
născută la Tuia,
era o a cucerit multe
desce oraşe, a
ndentă pacificat, în felul
a lui, Oaxaca, între
familiei Mexico şi istmul
regale Tehuantepec, a
toltece inventat un
; ea îşi sistem de scări
îndem în rapel, pentru
nase escaladarea
fiul să falezelor
caute naturale ale
tovără oraşelor, socotite
şia imposibil de
preoţil cucerit. Mixtecii
or şi el şi zapotecii au
accept fost principalele
ase victime ale
bucur experienţelor
os. înfăptuite de
După geniul său
ce a militar, în
fost concluzie, toată
ales lumea îl
împăra considera un
t, viaţa mare împărat.
lui s-a Era, de fapt! El
schim
îmbina
bat
măiestria
compl
războinică a
et.
Un
mare
împăr
at
împ
ăratul
şi-a
înţeles
menire
a,
făcând
u-şi
datoria
cu
cinste.
Gener
al
iscusit,
război
nic
viteaz,
CIVIlIZflŢIR 49
flZTeCILOR
celor
din
Teno
chtitl
an
cu
ştiinţ
a
celor
din
Texc
oco,
cuno
s-
când
bine
astro
nomi
a,
ştiinţ
ele,
artel
e.
Gust
ul
său
pentr
u
plant
e
neob
işnuit
e,
flori
rare,
uime
a; în
privin
ţa
acea
sta îl
egal
a pe
Moct
ezu
ma
llhui
cami
na l,
creat
orul
vesti
tei
grădi
ni botanice din foart
Huaxtepec, unde, e
pe hectare înde
întregi, se părta
străduise să te, la
cultive toate toate
varietăţile punc
botanice tele
existente în card
Mexic. i-
Moctezuma II, nale.
respectând Dup
opera ă
înaintaşului său, toate
a îmbunătăţit prob
aspectul abilit
grădinilor, le-a ăţile,
înfrumuseţat, s-a
creând, la rândul ivit
lui, minunatele un
grădini din confli
Chapultepec şi ct
terasele între
impunătoare din aztec
Tenochtitlan, El ii şi
urmărea cu may
atenţie aşii
reproducerea din
unor păsări rare peni
cu pene bogat nsula
colorate în colivii Yuca
mari închise. tan,
Autoritatea lui la
Moctezuma II se sud-
exercita asupra vest
unui număr mare de
de provincii Mexi
(peste treizeci), c;
perfect organi- desig
zate, pe plan ur,
militar şi social, aztec
care plăteau ilor
impozitele cu le-a
regularitate. reve
La începutul nit
secolului XVI victor
imperiul aztec ia, în
cuprindea o plină
optime din ex-
republica pansi
mexicană actuală, une
în partea centrală, a
contând pe civiliz
alianţe, aţiei
dispunând chiar lor,
şi de bastioane, puter
situate în locuri nici,
bogaţi, siguri de
ei, a-doptând de
la popoarele
vecine zeii care
se dovediseră a fi
binefăcători, nimic
nu le stătea în
cale; totul le era
posibil: aztecii
erau invulnerabili.
Mayaşii, în
schimb, se
stingeau încet; ei
nu cunoşteau
setea arzătoare
a cuceririlor, iar
bătăliile nu îi
pasionau prea
mult.
Fiinţe ciudate,
venite din larg
Moctezuma
Xocoyotzin II
era în plină
campanie mili-
tară de cucerire
a regiunilor din
apropierea
oraşului Oaxa-
ca, intrând
victorios în
Itztitlan, când i s-
a adus vestea că
fiinţe ciudate,
venind din larg,
puseseră piciorul
pe pământul
mexican. Aztecii
ignorau cu
desăvârşire
lumea din afara
lor şi nu-şi
puteau închipui
că ar putea
exista în univers
oameni deosebiţi
de ei.
Moctezuma II a
crezut că era
vorba de
reîntoarcerea lui
Quetzalcoatl (la
care se gândise
de atâtea ori!).
A plecat în
grabă spre
Tenochtitlan, ca
să-l primească
pe Quetzalcoatl
cu toate
onorurile. Era în
1519. Soarta a
vrut ca istoria
aztecilor să
sfârşească odată
cu presupusa
întoarcere a
divinului ei
creator.
Dar
ace
ast
a
est
e
cu
totul
altă
istor
ie!
Ce
a a
unui
hidalg
o1) din
Estre
madur
a, fost
stude
nt la
Salam
anca,
fiul
unui
căpita
n din
corpul
de
infante
rie al
Regilo
r
Catoli
ci, a
unui
conqui
stador
2
^
Herna
ndo
Cortez
.
3) nobil
spaniol.
4) cuce
ritor.
((((((((CnPITOlUl 3ii
Zeii
ztecii credeau că zeii sunt în permanenţă alături de

oameni, care au datoria să le asculte poruncile şi să le
îndeplinească (uneori cerinţele lor erau mai mari
decât binefacerile!). Zeii lor aveau multe calităţi, dar se
purtau tiranic, mereu nemulţumiţi. A-ceastă latură, mai
puţin plăcută a firii divine, era acceptată cu seninătate de
azteci, care îşi reprezentau zeii după chipul oamenilor; în
afară de aceasta, nu făcuseră ei un zeu dintr-un om,
cum a fost cazul lui Huitzilopochtli?
Zeii aztecilor erau extrem de numeroşi; unii dintre ei,
împrumutaţi de la popoarele vecine, au fost adoptaţi, ve-
neraţi, cu toată filiaţia lor foarte complexă.
52 CfilflTORII ÎN TIMP
De patru ori
sfârşitul lumii
în concepţia
lor despre
existenţa
universului,
aztecii credeau
că sfârşitul lumii
avusese loc
până atunci de
patru ori, iar
distrugerea
Pământuiui
fusese totală;
„cei patru Sori"
marcasera
fiecare sfârşit al
lumii. Era în care
trăiau (deci, şi
era noastră)
era a cincea,
care urma să
sfârşească în
acelaşi fel.
Aztecii
defineau
astfel „cei
patru Sori":
La primul
Soare, pământul
a fost
dezmembrat
(cutremur).
La al doilea
Soare, pământul
a fost înălţat
(erupţie vul-
canică).
La al treilea
Soare, pământul
a explodat
(fisiunea ato-
mului?).
La al
patrulea Soare,
pământul a fost
înghiţit inundaţii
de catastrofale care
ape au stins Soarele.
(potop
).
Sfâ
rşitul
celor
patru
perioa
de era
indicat
cu
precizi
e,
specifi
când
data
exactă
, pe
monu
mente,
dintre
care
cel
mai
import
ant
este
uimitor
ul
calend
ar
aztec
sau
Piatra
So-
rilor.
Astfel,
a
patra
perioa
dă —
„Soar
ele
apei"
— era
însem
nată „4
apă",
sfârşin
d,
după
cum
ştim,
prin
CMLIZflîlfl 53
flZTeCILOR
Cu
mpli
ta
prez
icer
e
azte
că
O
cruc
e,
plas
ată
în
mijlo
cul
cale
ndar
ului
azte
c,
pec
e-
tluieş
te
soart
a
noas
tră:
cruc
ea
Sfânt
ului
Andr
ei, de
fapt
un
sem
n al
scrier
ii
aztec
e
sau
may
ase,
avân
d
sens
ul de ollin. jos
Semnul poate fi era
tălmăcit în două lăca
sensuri, pentru şul
că desemnează orelo
atât „mişcarea", r de
cât şi noap
„cutremurul". te.
Tragem U
concluzia că, n
după risipirea fluviu
întunericului şi re- înco
tragerea apelor, njura
soarele nostru se Păm
află acum în ântul
mişcare naui —
ollin, dar va baza
ajunge la capătul celor
drumului, la două
apusul lui, odată pira-
cu distrugerea mide
totală a Terrei. — şi
Dacă dăm se
crezare aztecilor num
din cea de-a ea
cincea Chic
perioadă, una
acesta este uha
sfârşitul lumii în pan,
care trăim! „Cur
Aztecii îşi entul
închipuiau celor
Pământul sub nouă
forma unui disc ";
plat, ca o bază a pentr
două triunghiuri u că
echilaterale, unul se
având vârful în distin
sus, iar celălalt, geau
în jos. nouă
în religia cerur
aztecă, i şi
triunghiurile erau nouă
reprezentate prin nive-
două piramide. luri
Urcarea sau inferi
coborârea unei oare.
trepte a piramidei
însemna
creşterea cu o
oră, în piramida
cerească, sau
scăderea, cu o
oră, în piramida
inferioară.
Piramida de sus
primea orele de
zi; piramida de
Ulterior,
sistemul s-a
complicat, într-
o oarecare
măsură, prin
adoptarea
„straturilor".
Aztecii credeau
că există
treisprezece
straturi cereşti,
în care figurau
divinităţile, mai
mult sau mai
puţin importante,
după rangul
stratului care le
era rezervat.
Raiul si iadul
în schimb,
şi-au imaginat
numai nouă
straturi infe-
rioare, unde
morţii erau
terorizaţi în
permanenţă.
Se pare că la
început două
straturi
prezentau cea
mai mare
însemnătate
pentru
credincioşii
înflăcăraţi:
stratul superior
—
Tamohuanchan
— (Casa din
care descin-
dem), un fel de
rai, loc extrem
de roditor (să nu
uităm că mediul
natural al
aztecilor era
caracterizat de
uscăciune, iar
seceta
prelun la care nimeni
gită nu cuteza să se
aduce gândească...
a Aşadar, în
foame privinţa
tea, cu concepţiei
efecte despre lume a
dis- aztecilor, putem
trugăto afirma că se
are), în apropie foarte
paradi mult de a
sul noastră: acelaşi
acesta fel de
, se reprezentare a
auzea raiului, a
susuru paradisului
l unor pierdut (Casa
iz- din care
voare descindem) şi a
limpez infernului care
i, ne pândeşte,
creşte Mictlan.
au
florile
de o
frumu
seţe
rară,
încolţe
au
seminţ
ele
care
dădea
u
roade
bogate
, iar
vâna-
tul se
găsea
din
belşug
.
Str
atul
inferio
r se
nume
a
Mictla
n,
având
întune
cimi
înspăi
mântăt
oare,
civiuznŢifl flzreciLOR
55
Pariul lui Pascal1 ^ amplificat
Ipoteza aceasta este pe deplin admisibilă, ţinând sea-

ma de faptul că aztecii, adoptând o mulţime de zei, erau
foarte receptivi şi dispuşi să studieze mai multe posibilităţi.
Aveau vederi largi: mai multe versiuni valorau mai mult
decât una singură. Acceptându-le în totalitate, creşteau
şansele de a o deţine pe cea corectă, unica adevărată.
Era o prefigurare a pariului lui Pascal, amplificat!
Mai întâi au crezut că un crocodil care vieţuia în marea
originară a creat Lumea... apoi au preferat să creadă că
pământul era o broască râioasă uriaşă, coborâtă din ce-
ruri, la porunca perechii divine, zeul Quetzalcoatl şi zeiţa
Tezcatlipoca. După ce a ajuns jos, pe pământ, a creat, din
cele patru membre ale sale, munţii, apele, văile, plantele,
iar din capul său au fost plăsmuite animalele. (Versiunea
aceasta a fost contestată, într-o oarecare măsură, deoa-
rece Tezcatlipoca era foarte frecvent considerat ca un zeu
androgin.)
Trebuie subliniată baza religiei aztece, care consta în
1) în Cugetări (publicate postum, 1670), Pascal a abdicat de la

raţiune în favoarea credinţei. Recunoscând că existenţa lui
Dumnezeu nu poate fi demonstrată raţional, Pascal se
mulţumeşte cu invocarea avantajului opţiunii pentru credinţă.
El formulează vestitul său „pariu", potrivit căruia, „dacă
Dumnezeu nu există, nu pierdem nimic, iar dacă există,
câştigăm totul!"
56 CfilffiTORII ÎN TIMP
dualismul care
opunea
elementului
masculin pe cel
feminin. Cu alte
cuvinte,
Quetzalcoatl —
elementul
masculin —
reprezintă
lumina, ziua, iar
Tezcatlipoca, —
elementul
feminin —
noaptea,
întunericul.
Zeii supremi ai
creaţiei
Mitologia
aztecă îi
considera pe
Tenocatecuhtli şi
pe Tonacacihuatl
(Stăpânul şi
stăpâna vieţii)
creatorii supremi,
cei care au
generat zeii,
astrele şi
pământul.
Credinţa cea mai
răspândită era
cea a perechii
„Soare-Pământ"
(soarele
încălzind şi
fecundând
pământul).
Perechea
primordială se
numea şi
Ometecuhtli şi
Omecihuatl —
Doi Domni şi
Două Doamne
—, pentru că,
atât Domnul, cât
şi Doamna,
aveau o
„dublură".
Per ipoca Alb,
echea identificat cu
primor Quetzalcoatl, şi
dială a cu Vestul;
avut Tezcatlipoca
patru Negru, Unicul,
fii, venerat ca atare,
creator identificat cu
ii altor Nordul.
zei, ai
celor
patru
puncte
cardin
ale, ai
capete
lor
lumii.
Toţi fiii
se
numea
u
Tezcatl
ipoca,
dar se
disting
eau
printr-
o cu-
loare
caract
eristică
:
Tezcatl
ipoca
Albastr
u,
identifi
cat cu
Tlaloc
sau cu
Huitzil
opocht
li, şi cu
Sudul;
Tezcat
lipoca
Roşu,
identifi
cat cu
Xipe
Totec
sau cu
Mixcoa
tl, şi cu
Estul;
Tezcatl
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR . 57
Huitzilopochtli, zeul-strămoş
Dintre toate divinităţile importante, Huitzilopochtli era,

desigur, unul dintre cei iubiţi de poporul aztec, pentru fap-
tul că era strămoşul tribului lor, venind din mijlocul lor, un
om obişnuit care dăduse dovadă, toată viaţa, de înţelep-
ciune şi bărbăţie, în vremurile acelea aztecii îl aleseseră
comandantul lor suprem. După moarte, a fost divinizat de
popor; rămăşiţele sale pământeşti au fost strânse cu evlavie
într-un sac, pe care-l purtau în peregrinările lor. în cursul
drumului lor lung, către valea Mexico-ului, se făceau po-
pasuri solemne pentru a pune întrebări „sacului sfânt" şi a
se asigura că erau pe drumul cel bun.
Huitzilopochtli înseamnă în limba aztecilor-nahualt —
„Colibri din sud"; mai exact Huitzilin = Colibri şi Opochtli=
din stânga, adică din sud.
Mai târziu a fost asimilat cu zeul Soarelui, care, când
răsare, alungă luna şi stelele cu arma sa vrăjită, xiuhcoail
(Şarpele de turcoază), ce aruncă raze de foc.
Deseori era reprezentat ca divinitatea opusă lui Tez-
catlipoca, purtând un scut cu cinci ghemotoace de puf,
înarmat cu un arc şi săgeţi. Huitzilopochtii însemna cerul
albastru al dimineţii, sfântul ocrotitor al nobilimii aztece, l
se atribuia orice faptă măreaţă şi era slăvit, în tot imperiul,
pentru ceea ce îndeplinise în trecut, ceea ce realiza în pre-
zent şi pentru ceea ce rezerva viitorul.
Tlaloc era venerat ca Tezcatlipoca Albastru; divinitate
contradictorie, în sensul că era un zeu binevoitor, care
58 CfllfiTORII ÎN TIMP
aducea ploaia şi
tunetul în vreme
de secetă, dar
care era şi
răuvoitor, când
trimitea valuri
uriaşe, inundând
valea şi
distrugând
digurile şi
barajele.
Aztecii
credeau că
Tlaloc trăia pe
culmile semeţe
ale lui
Popocatepetl,
într-un palat în
care se formau
norii şi de unde
arunca trăznetul,
dezlănţuia
furtunile,
ninsorile, grin-
dina. Era
înfăţişat cu ochi
de bufniţă şi
colţi de jaguar;
broaştele şi
şerpii îi erau
consacraţi.
Aztecii mai
credeau că
Tlaloc era cel
care-i
îmbolnăvea de
gută şi de
reumatism.
Mixcoatl, zeul
războiului
Mixcoatl era
zeul „străin" prin
excelenţă, dar
care era adorat
ca şi celelalte
trei divinităţi; îl
înfăţişa atât pe
Tez-catlipoca
Roşu, cât şi pe
Mixcoatl (Şarpe-
nor), Huitzilopochtli
zeul avea pasărea
naţio- colibri. Aztecii
nal al organizau, în
chichi cinstea lui
mecilo Mixcoatl, o
r1). vânătoare
Zeu al simbolică, pe un
război teren reconstituit
ului şi în mod artificial,
al de dimensiuni
vânăto reduse.
rii,
stăpân
al 1) Am constatat,
animal la urmaşii lor
elor, el direcţi, poporul
mai Tarahumara,
reprez care trăieşte în
enta nordul
Calea Mexicului, că i
s-a păstrat
Lactee cultul (n.a.)
sau
Steau
a
Polară
. Se
spune
a că
era
tatăl
lui Ce
Acatl
Topil-
zin,
fiind
zeificat
după
moarte
.
Tot
emul
lui,
reprez
entân
d
animal
ul care
îi era
înrudit,
era
cerbul
,
nahua
lli,
după
cum şi
CIVILIZRŢIfl 59
flZTeCILOR
Xip
e
Tote
c,
zeul
jup
uirii
Xi
pe
Tote
c
(Do
mnul
nostr
u cel
jupui
t)
mai
era
numi
t şi
Yuall
ahua
na
(Cel
ce
bea
noap
tea);
repre
zent
a
reînv
ierea
natur
ii,
sărb
ătoar
ea
prim
ăveri
i, cel
care
trans
mite
a
seva
vieţii
plant
elor
şi florilor (dar mai rena
era şi divinitatea ştere
creatoare de a,
pulque, prim
favorizând beţiile ăvar
— un Bacchus a.
de temut). Mai
In fiecare an era
se organiza o şi
mare sărbătoare zeul
în cinstea lui, patro
tlacaxipehualiztli n al
(sărbătoarea bijuti
jupuirii); cu erilor
această o-cazie .
se făceau multe
sacrificii umane:
preoţii jupuiau
pielea celor
sacrificaţi
zeului, se
înveşmântau cu
ea şi executau
un dans ritualic.
în mod
simbolic, aztecii
vedeau în acest
zeu întruchiparea
reînnoirii,
posibilitatea ca
primăvara să se
ivească,
scăpând din
stransoarea
iernii, aducând
cu ea toate
bogăţiile. Oare
şarpele nu îşi
schimba pielea,
ca să devină mai
puternic? Xipe
Totec avea o
înfăţişare destul
de
înspăimântătoar
e, fiind
înveşmântat cu
pielea unui om,
înnodată la spate;
trupul lui era
vopsit cu alb şi
roşu. „Domnul
nostru cel jupuit"
reprezenta Roşul
şi era adorat mai
cu seamă pentru
că lui i se datora
reînnoirea,
Quetzalcoatl,
zeul prea-iubit
Quetzalcoatl,
Şarpele cu
pene,
Tezcatlipoca Alb,
era divinitatea
binefăcătoare a
aztecilor; mai
era numit Ehe-
catl (Zeu al
vântului),
Tlahuizcalpante
cuhtli (care
poate însemna
„Venus" şi
„Domn al casei
zorilor").
La origine a
fost zeul venerat
de poporul
Nonoalca; era
iubit şi slăvit cu
înflăcărare, ca
ocrotitor al vieţii
bune şi fru-
moase,
protector al
fericirii, zeul
reînvierii,
creatorul unei
vieţi cât mai
bune.
Avea o
înfăţişare
luminoasă,
întruchipând
blândeţea; era
alb, avea barbă
şi iubea oamenii.
Se spune că
odată s-a
preschimbat în
furnică, când a
părăsit lăcaşul
ceresc, aducând
primul bob de
porumb —
planta vitală a
poporului aztec
— în avea nevoie de
furnica un nume special
rul pentru că era
unde Unicul, stăpânul
se Nordului de
ascun unde veneau
sese, noaptea,
astfel întunericul,
încât vântul,
copiii
săi să-
l poată
sădi şi
cultiva
, ca să
nu mai
moară
vreoda
tă de
foame.
Qu
etzalc
oatl
reprez
enta
bunăt
atea,
binele;
în faţa
lui
stătea
Răul,
Tezcat
lipoca
cel
Negru.
Tezca
tlipoc
a cel
Negru
,
vrăjito
rul
Tez
catlipo
ca era
cel
de-al
patrul
ea fiu,
care
nu
CIVIliZfiŢIR 61
flZTeCILOR
frigul
. Nu
avea
un
picio
r
pentr
u că
un
mon
stru
păm
ânte
an i-l
smul
sese
; era
ciun
g şi
de
acee
a
folos
ea
ghea
ra
jagu
a-
rului
(tote
mul
lui)
când
făptu
ia o
ticăl
oşie,
ca
de
exe
mplu
,
când
l-a
împi
ns
pe
Quet
zalc
oatl
să
săvâ
rşea
scă
o
faptă
condamnabilă, (eter
neîngăduită unei nitat
divinităţi. ea),
Tezcatlipoca în
înseamnă mom
„Oglindă care entel
fumegă". De o- e lui
bicei el apărea de
într-un nor de bună
fum şi îşi alegea disp
cu răutate oziţie
înfăţişarea, ca să , îl
inspire groaza. împr
Chiar războinicii umut
se temeau a cu
noaptea de plăc
apariţia lui, ştiind ere
că punea la cale unui
ceva necurat; a
şiretlicurile la dintr
care recurgea îi e cei
terorizau şi pe trei
cei mai viteji. fraţi
Acest duşman ai
făţiş al lui săi;
Huitzilopochtli şi era
al lui Quetzalcoatl foart
era, în mod e
ciudat, foarte susc
iubit de preoţi. eptib
Când se il şi
întâmpla să fie se
bine dispus, zeul simţ
apărea cu o ea
oglindă de jignit
obsidian, pe care din
o ţinea ca pe un orice
scut, în care el fleac
vedea tot ce se ;
petrecea în lume. atun
Patron al ci,
magicienilor, al zeul
tâlharilor, rege al —
vrăjitorilor, al care
misterelor, pute
Tezcatlipoca era a să
şi zeul care fie şi
cerea sacrificii şi deos
impunea ebit
pedepse, de
sancţiuni. bun
Pe piept purta şi de
un inel de piele gene
prin care era ros
trecută o — îşi
panglică galbenă, mani
simbol al festa
anahualt-u\u\ rău-
tatea cu
prisosinţă.
De altfel el nu
ierta nici o
abatere. Pe
Quetzalcoatl îl
îndemnase la
incest, cu vrăjile
lui de zeu negru,
şi, pentru că
această greşeală
era de neiertat
pentru un zeu, l-a
trimis în exil.
Quetzalcoatl
era foarte iubit de
popor, care-i
închinase un
cult deosebit;
de aceea
promisiunea lui
de a se
întoarce, ca un
zeu alb şi
bărbos, venind
dinspre răsărit,
era vie în
sufletele
aztecilor, care
aşteptau
realizarea ei.
Prin urmare, este
explicabilă
primirea
însufleţită, făcută
lui Hernando
Cortez „zeu alb
şi bărbos,
descinzând din
răsărit"...
confundat, în
acel an
blestemat Ce
Acatl, cu zeul
iubit
Quetzalcoatl,
reîntors printre
ai săi. Greşeală
cu efecte
catastrofale,
care a dus la
pieirea imperiului
aztec. Poate
Tezcatlipoca,
vrăjitorul negru,
a întrevăzut dra-
ma, dar nu a
putut decât să-l
alunge pe
Quetzalcoatl,
Şarpele cu pene;
cu toate acestea,
vrăjile lui nu au
putut birui
dragostea pe
care aztecii i-o
purtau zeului lor
favorit.
Un zeu unic?
în fiecare
noapte, preoţii şi
savanţii
cercetau stelele,
studia vârf, cel de-al
u, zecelea etaj —
reflect ultimul — era
au, vopsit în negru
desco la exterior, iar în
pereau interior era
noi reprezentată
divinită bolta cerească.
ţi sau îl Acest templu cu
aflau, totul neobişnuit
poate, a fost consacrat
pe „zeului
Dumn necunoscut,
ezeul făcătorul tuturor
unic. lucrurilor", numit
Nu Tioque
este o Nahuaque sau
afirmaţi Ipalnemo-huani,
e „Cel datorită
hazard căruia trăim".
ată, Până atunci
dacă nimeni nu îl
ne pomenise, nu îl
gândi cunoscuse sau
m la îl văzuse, deşi
lucrăril exista o tradiţie
e a respectării
cucern divinităţilor; zeul
icului acesta nu era
rege reprezentat prin
Nezah nici un idol şi
ual-
coyotl:
el a
porunc
it să
se
constr
uiască
un
templu
gran-
dios,
cu un
turn
de
nouă
etaje,
împod
obit
cu
pietre
preţioa
se, aur
şi
pene
rare.
La
CMLIZflŢIR nZT6CILOfi______________________________63
nici o statuie nu îl înfăţişa. S-a spus că Tloque Nahuaque

a prefigurat unicul Domn Dumnezeu.
Ceilalţi zei ai panteonului aztec
Numărul celorlalţi zei era foarte mare; reţinem, aşadar,

pe cei mai cunoscuţi:
Centeotl:Zeu al porumbului; adorat de agricultori şi de
bijutieri. Era reprezentat ţinând în mână un ştiulete de po-
rumb.
Centeocihuatl: Zeiţa porumbului, venerată îndeosebi
de agricultori.
Chicomecoail: „Şapte-Şerpi", zeiţă a porumbului care
se coace. Era sora lui Tlaloc şi se mai numea Chicolotzin,
adică „Şapte ştiuleţi de porumb".
Xilonen: „Ştiulete de porumb verde", zeiţă protectoare
a dezvoltării răsadurilor. Cei săraci îşi puneau în ea toată
nădejdea, în vederea obţinerii unei recolte bogate.
Centzontotochtin: înseamnă totodată „Cei 400", „Ne-
număraţii", „Brazii". Erau zei cu activitate complexă, pen-
tru că însoţesc luna şi divinităţile stelare. Li se atribuia
apărarea recoltelor; mai erau slăviţi şi de cultivatorii de
maguey, plantă cactacee din care se pregătea pulque
(prin analogie erau, deci, şi zeii protectori ai beţivilor!)
Cihuacoatl: „Şarpe-femeie", zeiţa războiului, a naşteri-
lor — mai ales „patroana" moaşelor — şi a cultivatorilor
de tutun.
Coatlicue: „Fustă de şerpi", Zeiţa mamă, supremă
creatoare. Mamă a divinităţilor cereşti şi a lui Huitzilopochtli.
64 CfiLăTORII ÎN TIMP
Nu cuteza
nimeni să-i
reprezinte
frumuseţea
chipului; aşadar,
era înfăţişată ca
un şarpe încolăcit
sau un cap de
mort. Ea purta
un colier din
inimi de om.
Tunica ei era
făcută dintr-o
împletitură de
şerpi; picioarele
zeiţei erau, de
fapt, ghearele
unui vultur.
Coatlicue era
zeiţa florarilor.
Cultul ei era
celebrat mai cu
seamă
primăvara, când
se aşterneau
covoare de flori
la picioarele
reprezentărilor
sale simbolice.
Era numită cu
familiaritate
Tonantzin „Maica
Noastră"; fapt
tulburător: pe
locul unde se
înălţa cel mai
important templu
al zeiţei, la
Tepeyac,
creştinii au clădit
sanctuarul Sfintei
Fecioare de
Guadelupa. Se
poate stabili o
comparaţie, cu
toată smerenia şi
evlavia, între
cultul aztecilor
faţă de Coatlicue
şi cel al multor
creştini faţă de
Fecioara Măria.
Tlazolteoîl:
„zeiţă a
scârnăviilor".
Pescarii o
adorau Zeul
. Ea sacrificiilor
acorda umane
iertare
a celor
ce au Tonatiuh:
păcătui „Zeul-Soare".
t; înrudit cu
lumea i Huitzilopochtli şi
se cu Tezcatlipoca.
spoved Aztecii îl
ea, hrăneau cu
pentru sângele celor
că sacrificaţi, ca să
avea aibă puterea de
calitat a-şi continua
ea de drumul, în jurul
„mânc lumii cunoscute.
ătoare Din clipa în care
de răsărea, până la
păcate amiază, era
" însoţit de
(mărtu victimele
risirea sacrificate si de
şterge războinicii ucişi
a
în
greşea
la).
Mic
tlantec
uhtli:
„Domn
al
împără
ţiei
morţilo
r".
Stăpân
al lumii
necun
oscute
în care
se
pătrun
de
după
moarte
. El
îndrum
a şi
condu
cea
morţii,
aflaţi
sub
protecţ
ia sa.
CIVlUZflŢIfl 65
RZT6CILOR
luptă
. De
la
amia
ză la
apus
era
esco
rtat
de
zeii
Cihu
ate-
tec.
Mai
era
numi
t şi
Tlate
cuhtli
(Soa
re
abso
rbit)
când
erau
eclip
se.
M
etzli:
„Lun
a";
privi
nd-o,
azte
cii
vede
au în
mijlo
cul
ei un
iepur
e şi
o
asoc
iau
cu
venir
ea
pe
lume
a
copiil
or.
Era
protectoarea vadă
dezvoltării un
plantelor. Scoicile singu
o simbolizau, r
pentru că ea se dinte
ascunsese multă , în
vreme în zilele
cochiliile lor. de
Xochipilli: sărb
„Prinţ-floare". Zeu ătoar
al abundenţei şi e el
al artelor, al înch
cântecelor de eia
dragoste, al pro-
petrecerilor. Cel cesiu
care făcea viaţa nea
plăcută şi veselă. zeilor
Toţi artiştii îl , din
adorau, în special cauz
dansatorii. a
Xochiquetzal: vârst
„Floare-Pană", ei
uşoară... ca sale
fulgul în zbor! înain
Soţia lui Tlaloe, tate
răpită de şi de
Tezcatlipoca, tea-
având o purtare ma
destul de de a
uşuratică... zeiţa nu fi
slăvită atât de dat
femeile uitări
căsătorite cât şi i...
de prostituate.
Jocurile cu
mingea se
practicau sub
egida ei. A
Huehueteotli: ceşti
„Bătrânul zeu a
venerabil". erau
Probabil primul zeii
zeu adorat în cei
Mexic, pentru că mai
era zeul focului. de
De când îi sea
însoţea pe azteci mă.
în peregrinările Ceila
lor, se schimbase lţi
mult, zei,
îmbătrânise. Era foart
reprezentat ca un e
bătrân ridat, num
ponosit, stând eroşi
lângă un brasero, , îi
cu gura deschisă, com
care lăsa să se pline
au. Toţi zeii
aveau şi un
simbol sub forma
unui animal.
Aztecii se
considerau
înrudiţi cu tot ce
reprezenta viaţa,
fie oameni,
animale sau
plante.
66 CflLfiTOfill ÎN TIMP
Asocierea
acestor „vieţi"
contribuia la
desăvârşita
comuniune cu
natura. Era
normal să li se
alăture zeii!
La acest
„popor ales al
soarelui", exista
o legătură
simplă între
oameni şi
divinităţi; ciclul
vital se realiza
numai prin
puterea îmbinării
energiilor lor.
Jumătate
viaţă, jumătate
moarte
Noţiunile de
„bine" şi de „rău"
practic nu
existau în valea
Mexico-ului; în
orice caz,
respectarea sau
nerespecta-rea
lor nu implica
intrarea în rai
sau
condamnarea la
iad.
Moartea şi
viaţa erau „capul
şi pajura"
aceleiaşi medalii,
pe care o
primise fiecare
la naştere.
Soarele se
năştea la răsărit
şi murea la apus,
însâng moarte, fiind
e- siguri de
rându- nemurirea dată
l; de zei. Olarii din
petrec Tlaltilco
ea înţeleseseră
noapte foarte bine tâlcul
a în vieţii: pe
Teotlal obiectele de lut
li iitic fabricate de ei,
(Câmp chipul unui om
ia era împărţit între
divină, lumină şi umbră:
infernu jumătate viaţă,
l), dar jumătate moarte.
se Concepţia
ivea în aztecilor despre
zori, lumea de
înving dincolo era deo-
ând sebit de
întune complexă; ei o
ricul. împărţeau în trei
Lu- lumi distincte.
ceafăr
ul de
ziuă
străluc
ea la
răsărit
apoi
străbăt
ea
pămâ
ntul
pentru
a
reapăr
ea,
stea
lumino
asă a
nopţii,
la
apus.
Ciclul
viaţă-
moarte
-viaţă
era
accept
at cu
senină
tate;
aztecii
nu se
temea
u de
Sacrificii umane la baza unui teocalli, în timpul unei ceremonii
religioase.
68 CfllrTTORII ÎN TIMP
Treisprezece
niveluri în
lumea zeilor
Lumea zeilor
se întindea pe
treisprezece
niveluri cereşti.
Omelecuhtli şi
Omecihuatl
ocupau nivelurile
cele mai ridicate.
Terasele
Nesfârşitului le
erau rezervate.
Nivelul
unsprezece:
cerul roşu,
domeniu al
zeului focului.
Nivelul zece:
cerul galben,
domeniul
zeilor —
soare.
Nivelul nouă:
cerul alb sau
luceafărul de
noapte.
Nivelul opt:
cerul sfâşiat de
nori, leagăn al
furtunilor,
provocate de
ciocnirea
cuţitelor de
obsidian.
Nivelul şapte:
cerul albastru,
domeniul lui
Huitzilopo-chtli.
Nivelul şase:
cerul verzui de
unde porneau
vânturile vi-
jelioase.
Nivelul cinci:
domeniu în care
se adunau
laolaltă limbile de
foc, care
întretăiau
drumu unu: „tavanul"
l oamenilor,
comet palatul norilor în
elor, care se plimba
al luna şi circulau
stelel planetele.
or Nivelurile
căzăto treisprezece şi
are, al doisprezece,
şerpilo „terasele" lui O-
r de melecuhtli şi
flăcări. Omecihuatl,
Niv admiteau
elul sufletele copiilor
patru: rnorţi la naştere.
cerul Ei erau hrăniţi cu
de seva unui arbore
culoar şi, când venea
ea sfârşitul lumii, ei
curcub constituiau
eului, germenele care
adăpo regenera
stul omenirea.
păsăril
or
multic
olore
şi al
zeiţelo
r
pămâ
ntului.
Niv
elul
trei:
cer
ul
pe
car
e se
plim
ba
soa
rele.
Niv
elul
doi:
lăcaşu
l Căii
lactee
şi al
zeilor
cerulu
i de
noapte
.
Niv
elul
CIVILIZffpfl RZT6CILOR______________________________69
Cele patru niveluri superioare se mai numeau Teteo-

can, cerurile nevăzute.
Cele nouă niveluri cereşti inferioare se numeau şi llhui-
catl, cerurile cu activitate vizibilă.
Lumea a doua era lumea oamenilor, iar cea de-a treia,
lumea subpământeană.
Lumea subpământeană
Sufletul răposatului întâmpina multe greutăţi: părăsise

lumea pământeană şi îl aştepta un drum lung şi anevoios,
presărat cu mai multe obstacole decât cel al vieţii. Se luau
toate măsurile de prevedere: o boabă de jad strecurată în-
tre dinţii încleştaţi ai mortului folosea ca inimă de schimb.
Mâinile atingeau darurile pentru Mictlantecuhtli şi Mictlan-
cihuatl, stăpânul şi stăpâna Infernului, ca să le fie pe plac
şi să fie bine primit.
Mortul era înconjurat de drapele din hârtie, pături
călduroase, porumb, apă şi cel puţin un câine.
După împrejurare, fără a avea o însemnătate deose-
bită, răposatul era ars sau îngropat, dar nu înainte ca
preotul să rostească ultimele sfaturi:
— Fii foarte atent, nu uita, vei întâlni în calea ta cele opt
obstacole ale lumii subpământene. Vei începe drumul
trecând fluviul Chicnahuapan. Câinii tăi te vor aştepta pe
mal. Bagă de seamă, să nu-ţi încredinţezi sufletul decât
unui câine care să nu fie nici negru, nici alb, pentru că
ceilalţi nu te-ar mai ajuta, la un câine roşcat, simbolul lui
Xolotl, prinde-te bine de coada lui şi el te va ajuta să treci
70 CfiLfiTORII ÎN TIMP
cu bine râul
Infernului.
De cealaltă
parte, vei vedea
doi munţi foarte
înalţi care se
ciocnesc cu
regularitate. Vei
pătrunde în cea
de-a treia lume a
Infernului. Vei
avea nevoie de
toată puterea ca
să urci potecile
abrupte care duc
spre vârf. Acolo,
suflă vântul
îngheţat al lumii a
patra. Un vânt
tăios ca tăişul
obsidianu-lui.
Dacă izbuteşti să-
l eviţi, vei zări
fluturând
drapelele celui
de-al cincilea
Infern. Atunci,
săgeţile celui de-
al şaselea
domeniu te pot
ajunge şi îţi pot
ciurui trupul. Dar,
ajungând la al
şaptelea iad,
jaguarii îţi vor
sfârteca inima.
Adună-ţi puterile
în clipa aceea şi
treci de defileul
sinistru care duce
la lumea a opta.
Ajungând la
capătul
ostenelilor tale,
vei fi întâmpinat
de noapte şi de
odihna veşnică,
în Chicnahuat-
nictlan, cea de-a
noua şi ultima
lume infernală.
Acestea erau
cuvintele
adresate unui
om de d zeul-soare; de
rând, cealaltă parte,
un om cultivatorii, care-l
mort, slăveau pe zeul
din ploilor.
gloata
oamen
ilor
simpli.
Erau şi
Raiul
morţi
privile- Războinicul
giaţi. mort în luptă sau
Să nu pe piatra de
uităm sacrificiu era
că, primjt în
după paradisul de
credinţ răsărit al
a soarelui, numit
aztecă Tonatiuhi-chan
, un (Casa soarelui),
om nu fiind admis să
se devină „însoţitor
bucura al
de
veşnici
e
potrivit
faptelo
r lui
bune
sau
rele;
conta
numai
felul în
care
murise
.
Lu
mile
veşnic
iei
semă
nau
cu
cele
pămâ
ntene,
împărţi
te în
război
nici şi
vânăto
ri, pe
de o
parte,
adorân
CIVIlIZflŢIR 71
flZT€CILOR
soar
elui"
,
qua
uht
ecat
l.
Dup
ă
patr
u
ani,
timp
în
care
însoţ
ise
astr
ul-
suve
ran
din
clipa
în
care
răsă
rea
pân
ă la
amia
za
zilei,
răzb
oinic
ii şi
cei
sacri
ficaţi
erau
pres
chim
baţi
în
păs
ări
colib
ri,
buc
urân
du-
se
de
cea
mai
depli
nă libertate, înce
zburând din rcăril
floare în floare, e
oriunde păm
strălucea soa- ânte
rele. ne
Paradisul de erau
vest al soarelui, mult
Cincalco (Casa mai
porumbului) era greu
reşedinţa de
zeiţelor-mame şi îndu
a femeilor rat
moarte la dec
naşterea ât
copilului (ele cele
deveneau zeiţe subp
ciutateo, de care ămâ
oamenii se nten
temeau)... e!
Raiul de sud N
al soarelui, u
Tlalocan, ştim
aparţinea nimi
binevoitorului c
Tlaloc; el îi des
primea pe pre
înecaţi, locu
sinucigaşi, rile
leproşi, cei loviţi cere
de trăznet şi cei şti
cu reumatism. pe
Tlaloc îi care
primea ca un treb
ţăran, într-o uiau
grădină să
minunată, cu le
fructe şi legume ocu
nemaivăzute, cu pe
pajişti verzi şi împ
flori care ărat
creşteau ul,
uimitor de prinţ
repede, ii,
înviorate de dem
ploi bi- nitar
nefăcătoare. ii,
Pentru ţăranul mari
aztec, raiul lui i
Tlaloc era ideal! preo
Paradisul de ţi,
nord al soarelui preo
era Micîlan, ţii.
rezervat morţilor Dac
neînsemnaţi, ă
care erau soar
convinşi că ta
fusese cu ei
darnică, iar viaţa
lor fericită, nu
meritau după
moarte acelaşi
destin? Poate că
se aflau sub
protecţia lui
Quetzalcoatl,
care le oferea o
viaţă şi mai
bună!
Aztecul ştia
că nu poate ocoli
Destinul; dar mai
ştia că este
nemuritor şi că,
în rai sau în
Infern, fluxul vital
îl va face să
prindă din nou
viaţă.
Un cler
numeros în
slujba zeilor
Dacă ne
gândim la
numărul mare de
preoţi care
slujesc civilizaţia
creştină, ca
slujitori ai unicului
Dumnezeu, nu
ne mai mirăm de
numărul
impresionant de
preoţi care
slujeau mulţimea
de zei azteci! Ca
să fim mai bine
edificaţi, în pri-
vinţa aceasta,
am reţinut faptul
că cinci mii de
persoane erau
folosite pentru
ceremoniile
desfăşurate în
templul lui
Huitzilopochtli. în
imperiul aztec,
împăratul era, de
drept, marele
pontif — cel mai
mare grad în
ierarhia
sacerdotală —
iar primul
ministru era,
implicit, primul
mare preot, al
cărui nume şi
titlu era
dhuacoatl.
Cihuacoatl
numea doi mari
preoţi —
quetzalcoatlsi tla-
macazque — a
căror autoritate
era deopotrivă
de mare. Aceştia,
la religioase.
rândul Mai erau şi
lor, alte grade
atribuia clericale:
u Cuacuacuiltin
rangul — bătrânii preoţi
de care slujeau
mexica cultul zeului
tl Huitzilopochtli.
teohua Cuahuehuet
t-zin que — preoţi-
celui soldaţi, care
mai capturaseră
merituo mulţi prizonieri,
s, care din rândurile
devene duşmanilor,
a, pentru sacrificiile
astfel, atât de plăcute
mare zeilor însetaţi de
maestr sânge. Ei
u al decorau soldaţii
ritualuri cei mai viteji,
lor, găurindu-le
conduc urechile şi buzele
ător al cu ace sacre.
clerului
şi şef al
intende
nţei co-
legiului
preoţe
sc
Calme
cac,
marele
semina
r
teologi
c az-
tec.
Co
munită
ţile
religioa
se
aveau
un
admini
strator,
cunos-
când
foarte
bine
principi
ile şi
ritualur
ile
civiLizflfifl flzreciLOR
________________________________
73
Tenamacac— preoţi vârstnici, care nu avuseseră nici

un rang clerical.
Tlamacazque — tineri preoţi hirotonisiţi.
Tlamacaztoton — tineri novici care urmau a fi hirotoni-
siţi.
Cihuateopixque — preotesele, al căror rol era, proba-
bil, important, dar în privinţa aceasta dispunem de prea
puţine documente.
Educaţia religioasă se desăvârşea la Calmecac; discipli-
na era extrem de riguroasă. Se poate afirma cu certitudine
că viitorul preot îşi urma vocaţia, optând pentru această
funcţie, în mod liber, nefiind constrâns de nimeni şi de nimic.
împăratul, ca mare pontif, dăruia clerului domenii în-
tinse, pe care să le cultive, venerându-l astfel pe Tlaloc.
Statul avea grijă ca preoţii să aibă traiul asigurat, du-
când o viaţă conformă cu rangul şi menirea lor.
în cadrul ceremoniilor religioase, preoţii aveau
veşminte sacerdotale diferite, adecvate podoabelor zeului
pe care îl slăveau.
Halucinogene, post, abstinenţă, asceză
Darul profeţiei pe care-l aveau câţiva preoţi se datora

plantelor sau ciupercilor cu proprietăţi halucinogene, pe
care le consumau, ca, de exemplu ,ololiuhqui, peyotlsl în-
deosebi teonanacatl, o ciupercă cu gust foarte amar, care
trebuia unsă cu miere, pentru a fi mâncată, în prezent, a-
ceastă ciupercă există şi indienii o numesc „carne de
zeu", în limba aztecă, teonanacatl.
Se ţinea
deseori post; !a
preoţi însemna
o cale de
ispăşire a unui
păcat şi putea
dura chiar
optzeci de zile;
hrana consta
într-un număr
foarte mic de
boabe de po-
rumb (în funcţie
de gravitatea
greşelii şi de
penitenţa ce
trebuia făcută).
Se bea numai
apă, după apusul
soarelui.
Poporul
postea câteva
zile, uneori
douăzeci de
zile, luând o
masă frugală fie
la amiază, fie la
miezul nopţii.
Cel care
postea aducea
la cunoştinţa
tuturor absti-
nenţa sa,
purtând o fâşie
de împletitură
de răchită,
înfăşurată în
jurul coapselor;
acasă îşi
petrecea timpul
meditând, făcând
rugăciuni, arzând
tămâie;
ofrandele pe
care le prezenta
zeului erau, în
majoritatea
cazurilor, pro-
duse ale
meseriei sale.
în caz de
mare calamitate,
cum ar fi
inundaţiile,
epidemiile,
postul religie si de
se filozofie.
impun Rezultatele
ea de cercetărilor
la sine. acestor mari
Bin iniţiaţi rămâneau
eînţele secrete; poporul
s, le ignora.
postul Ritualul de
era oficiere a cultului
însoţit era respectat cu
de o sfinţenie. Religia
totală ritma viaţa
abstin aztecilor,
enţă înlăturând orice
sexual posibilitate de a-
ă. şi manifesta
îndoiala,
decepţia sau
dezorientarea;
Cuno religia constituia
cimentul
aştere piramidei numite
şi Imperiul aztec.
religie
O
anumit
ă
catego
rie de
preoţi
se
consa
cra
studiul
ui şi
cercet
ării
astrolo
giei,
mister
elor
cerului
şi ale
infinitul
ui. Cei
care
deţine
au cel
mai
înalt
rang
clerical
se
ocupa
u de
civiuznŢifl flzreciLOR
75
Sacrificiile umane
Călugărul dominican spaniol Bartolome de Las Casas

afirma în lucrarea sa, Apologia, că aztecii au făcut sacrificii
umane, în numele unei credinţe profunde: „Păgânul, într-un
fel destul de confuz, posedă noţiuni de religie şi, dacă în-
tr-adevăr crede în existenţa zeului lui, este normal să-i
ofere ceea ce apreciază el cel mai mult: viaţa oamenilor..."
Las Casas a citat din Geneză, cap. 22: „Dumnezeu a
pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „la pe fiul tău, pe sin-
gurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria
şi adu-i acolo ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi
arăta Eu!"
...Iar dacă au ajuns la locul de care-i grăise Dumnezeu,
a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi,
legând pe Isaac, fiul său, I-a pus pe jertfelnic, deasupra
lemnelor.
Apoi şi-a întins Avraam mâna şi a luat cuţitul, ca să-l
înjunghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat
către el din cer şi a zis: „Să nu ridici mâna asupra copilului,
nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de
Dumnezeu şi pentru Mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al
tău".
Pentru Las Casas, jertfirea lui Isaac, pe care părintele
său, Avraam, era gata să o facă, fără şovăială, reprezenta
originea obiceiului de a sacrifica zeilor vieţi omeneşti.
Aztecii credeau că zeii adunau osemintele răposaţilor,
le sfărâmau, le amestecau cu propriul lor sânge divin şi
creau apoi f
alte fiinţe. u
Omul, s
aşadar, era e
de origine s
divină, pentru e
că sângele
zeilor curgea î
în vinele n
sale. c
r
e
d
i
„Datoria de
n
sânge" ţ
a
Oamenii t
erau obligaţi ă
să-şi
plătească .
datoria faţă p
de zei o
cândva, -
menţinând p
astfel un o
echilibru al r
rânduielilor u
lumeşti, l
restituind u
zeilor o mică i
parte din a
sângele pe l
care l-au e
vărsat pentru s
ei. "
Aztecul .
ştia că nu O
este altceva a
decât un m
grăunte de e
porumb sădit n
de zeu; era i
firesc să-l i
hrănească cu v
propria lui e
făptură, dacă d
îi era foame! e
Preoţii a
spuneau u
neîncetat că
datoria sfântă z
de a hrăni i
soarele l
n
ic î
trud
a
astr
ului-
„
D
j
suve
-ran
ca
să
răsa
ră,
împr
ăştii
nd
neg
ura
şi
norii
, şi
ca
să
străl
uce
ască
apoi
în
toat
ă
măr
eţia,
dân
d
lumii
căld
ura
de
care
ave
a
nev
oie;
în
cele
din
urm
ă,
biruit
de o
forţă
irezi
s-
tibilă
,
astr
ul
disp
ărea
Războinici azteci. „Războiul este un mod natural de a se
supune voinţei atotputernice a zeilor."
Jertfe pentru
zeul-soare
Către 1450
calamităţile
naturale s-au
succedat, tot mai
numeroase;
patru ani în şir
uraganele,
furtunile, seceta,
foametea,
epidemiile au
făcut ravagii, în
faţa acestei ca-
tastrofe
naţionale, au
început să se
generalizeze
sacrificiile
umane.
„Căderile
masive de
zăpadă au
distrus casele,
lacul îngheţase",
„au apărut
animale sălbatice
în oraşe, iar vul-
turii se rotesc
neîncetat"
spuneau
cronicile. „Patru
ani mai târziu,
zăpada
abundentă,
lipsa de hrană
au dus la
hotărâri şi
pedepse
cumplite: era
condamnat la
moarte cel ce
fura un singur
ştiulete de pe
ogor, chiar dacă
acesta era
proprietatea lui".
Sacrificiile au
fost închinate
soarelui, punând
capăt Aztecii au fost
ca- „obligaţi" să
lamităţ poarte războaie
ilor sacre, numite
care poetic
durase xochiyaoyotl,
ră „războiul florilor";
patru duşmanii nu
ani.
Azt
ecii au
înţeles
că
zeul
Huitzil
opocht
li
trebuia
hrănit;
„popor
ul ales"
nu
trebuia
să-l
lase să
se
stingă,
dar,
cum
nimeni
nu
dorea
ca elita
Tenoc
htitlanu
lui să
fie
jertfită,
„mate-
rialul
uman"
a fost
adus
din
afara
graniţe
lor
imperi
ului.
„Răzb
oiul
florilo
r"
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR 79
trebuia să fie ucişi pe câmpul de luptă; era nevoie de cap-

turarea unor prizonieri perfect sănătoşi, voinici, pentru a
oferi zeului inimi de cea mai bună calitate şi sânge din
belşug.
Din 1450, seceta, epidemiile, foametea, inundaţiile în-
cetaseră, în valea Mexico-ului viaţa îşi reluase cursul nor-
mal. Aztecii credeau că au găsit cel mai bun mijloc de a-l
mulţumi pe Huitzilopochtli şi, de atunci, jertfele umane se
făceau cu regularitate.
„Războiul florilor" s-a permanentizat. Aztecii porneau
în raiduri foarte îndepărtate, tot mai cutezători, cu scopul
de a aduce cât mai mulţi prizonieri, ca să-i jertfească zeu-
lui. Plecau la război cu sufletul senin; nu le păsa de moar-
tea care-i pândea pe câmpul de luptă; cel mai important
lucru era să-l prindă de viu pe duşman, ca să-l ofere apoi,
viu şi nevătămat, zeului. Aztecul era fericit să-şi ofere ini-
ma divinităţii adorate şi nu se îndoia că duşmanul prizonier
nu va proceda la fel; o dovedesc cuvintele acestui cântec
de marş:
Nu te teme, inima mea,

Acolo unde-i bătălia
Vreau să mor, răpus
De tăişul cuţitului de obsidian.
Inimile noastre nu îşi doresc decât moartea la război.
Voi, care sunteţi pe câmpul de luptă!
îmi doresc moartea sub tăişul cuţitului de obsidian.
Inimile noastre nu îşi doresc decât moartea la război.
Diferite jertfiri;
smulgerea
inimii
Fn general,
cei sortiţi
sacrificiului purtau
veşminte de
loarea preferată
de zeul respectiv:
albastră, albă cu
di roşii, sau cu
dungi galbene.
Uneori culorile
erau apr direct
pe pielea celui
adus spre jertfă.
Cel ce trebuia
jertfit era deseori
îmbrăcat în alb,
< ba-rea
orizontului
înainte de
răsăritul
soarelui; ca să f
jbtul alb, i se
presăra în păr
puf alb de
gâscă.
Sacrificatul
devenea un
„ambasador",
pentru c să-l
întâlnească pe
zeu. l se
încredinţau
mesaje nale",
adresate zeilor
de la care se
solicita un aji
sebit.
Landa ne-a
transmis o
descriere
cutremurat k a
felului în care se
desfăşura
sacrificiul:
— Dacă
victim aşeza pe dosul
a era pietrei, ţinându-i
adusă strâ /cele patru
spre membre.
jertfă, Executorul se
pe1 apropia şi cu un
/ai c /cu tăiş de
se obsidian, lovea,
smulg cu cruzime şi
e îndemânare Jitre
inima, coaste, sub sân;
era vâra mâna în
condu cavitate şi
să smulge /ima
până sângerândă, pe
în care apoi o
curtea punea într-un
te' va / i-o înmâna
/jlui, preotului. Acesta
cu se ducea
mare imediat să stro
alai şi iscă chipurile
mult idolilor cu
fast. sângele
Se proaspăt sau
vopse ducea gura
a cu zeului o
albast
ru
trupul
conda
mr
i\u\,
care
era
adus
în faţa
unui
altar
rotund
.
Preotu
l, aj' /
de
asis-
tenţii
săi,
vopse
a cu
albastr
u
piatra
şi
apuc-
/ctima,
pe
care o
CIVlUZflŢIR 81
flZT€CHOR
cupă
plină
cu
sâng
e şi-i
frec
a
buze
le,
ca
să-i
potol
easc
ă
sete
a.
L
a
„Săr
băto
area
anu
ală"
—
anul
avea
18
luni
de
câte
20
zile
—
se
făce
au
jertfe
şi
sub
alte
form
e, în
noie
mbri
e, în
cinst
ea
lui
Huit
zilop
ochtl
i se
orga
niza
o petrecere şi un de
fel de femu
reprezentaţie r, pe
teatrală, cu care
participarea largă nu le
a lumii adunate, pute
în care se ai
înfăţişau scene num
din viaţa zeului: ăra;
naşterea lui pe mai
„Muntele cu erau
şerpi", pericolele num
care îl pândiseră, eroa
felul în care se
reuşise să le crani
evite, lupta sa i,
încununată de iz- înşir
bândă împotriva ate
uzurpatorilor: între
luna şi stelele. bârn
e de
lemn
. Trei
100000 de cran preo
ţi
ii avea
u
în secolul XII, misi
oamenii aduşi unea
spre jertfă nu mai de a
erau sacrificaţi păzi
prin toate
„cardiectomie"1); aces
li se tăia capul, te
ca să li se ose
păstreze craniile, mint
pe un fel de e". In
suport de lemn, vrem
în formă de ea
scară. Bernal acee
Diaz, care-l a, se
însoţea pe obiş
Cortez, îşi nuia,
amintea că, „într- în
o piaza din
Tlaxcala, cu mai
multe temple, 1)
erau cranii A
umane înşirate bl
pe prăjini, atât de aţi
un
regulat aşezate ea
încât puteau fi ini
numărate cu mi
uşurinţă; am i;
socotit că erau ac
peste 100000. în es
alt loc, erau stive t
ter
men chirurgical
înseamnă, con-
form textului
anterior,
smulgerea
inimii.
mod curent, ca
să se păstreze
craniile aşezate
pe tzom-patli.
Practica aceasta
s-a menţinut
vreme
îndelungată; ca
dovadă, numărul
important de
oraşe mici din
Mexic purtând
numele
Zumpango,
însemnând, cu
exactitate „Locul
şevaletului cu
cranii".
Existau şi
ofrande
nesângeroase,
pentru cultul
zeului nesăţios:
se pregăteau
hârtii stropite cu
cauciuc lichid, te-
tehuitl, care se
lipeau pe idoli.
Acelaşi fel de
hârtii, împo-
dobite cu pene
aranjate într-un
fel anumit, era
depus în faţa
zeului şi putea
înlocui jertfirea
unui om.
Spovedania
aztecă
Cu toate
acestea, erau
destul de mulţi
azteci cărora le
plăcea să se
bucure de viaţă,
din plin.
Aceasta
implica, fireşte,
şi comiterea
unor păcate, a
unor se va reîntoarce
fapte pe pământ sau
săvârşi că va avea
te dreptul la un
împotri locşor în lăcaşul
va ceresc.
societă Totuşi, s-a
ţii sau găsit o cale de a
a scăpa de
semen pedeapsă: era
ilor lor, suficient să se
care spovedească,
erau să-şi
aspru mărturisească
pedep păcatele şi
site de fărădelegile
lege. preotului, care îi
Judec dădea cuvenita
ătorul dezlegare, în faţa
pro- zeilor, a justiţiei
nunţa împărăteşti,
deseor aztecul era scutit
i o atunci de orice
sentinţ învinuire.
ă de
moarte
. Dar
nu era
vorba
de o
moarte
prin
jertfire
—
lăudab
ilă sau
onorab
ilă —
ci de o
moarte
înjosito
are,
ruşino
asă,
care îl
conda
mna
pe
vino-
vat la
pierder
ea
iremed
iabilă
a
speran
ţei că
CIVILIZflŢIfl 83
flZT€CILOR
D
ar, în
virtut
ea
princ
ipiul
ui
„Cin
e a
păcă
tuit,
va
mai
păcă
tui",
azte
cul
amâ
na
spov
edan
ia
cât
pute
a de
mult,
pentr
u că
nu
pute
a să
se
spov
ede
ască
dec
ât o
dată
în
viaţă
.
Dup
ă ce
obţin
use
iertar
ea
păca
telor,
nu
mai
avea
voie
să
se
abată de la legile „
impuse de Ma
împărat sau să mă
calce poruncile a
zeilor, până la zeilo
moarte. De r,
aceea aztecul se părin
spovedea cât mai te al
târziu posibil, sau zeilo
când era nevoit, r, şi
fie de o boală tu,
gravă, fie din foc
cauza unui stră
accident, fie că se moş
temea de moarte. esc,
iată
că a
venit
în faţa un
biet
preotului
om,
plân
Tezcatlipoca, gân
cel care vedea d,
tot, ştia tot, era nec
invizibil şi ăjit,
prezent în toate nelin
locurile, iştit.
împreună cu Poat
Tlazolteotl, zeiţa e că
dragostei a
interzise, a făcut
adulterelor, a greş
desfrâului, îl eli;
inspirau pe poat
tlapouhqui, e s-a
singurul preot în înşel
măsură să at,
transmită voinţa poat
lor. e a
în faţa lui trăit
tlapouhqui, în
penitentul se păc
prezenta cu umi- at. A
linţă. Era bine venit
primit de preot, acu
care arunca m
boabe de tămâie cu
într-un vas inim
special, unde a
ardeau, grea
răspândind un şi
fum aromat şi amă
pătrunzător. răciu
Preotul adresa nea
apoi o lui e
rugăciune zeilor: mar
e. Domn şi
Stăpân al nostru,
care ne eşti
aproape şi ne
eşti departe,
curmă-i suferinţa,
linişteşte-i
sufletul."
Penitentul
îngenunchea
atunci în faţa
zeiţei
Tlaelquani
şi, cu voce tare,

înşira,
amănunţit, toate
faptele urâte,
necurate,
nefaste,
criminale, pe care
le săvârşise. De
fapt, avea
obligaţia să
povestească —
fără să omită
nimic — toată
partea
condamnabilă a
vieţii sale. Dacă
avea cumva de
gând să ascundă
ceva, fiindu-i
prea mare
ruşine, zeul
Tezcatlipoca —
care ştia totul
despre făpturile
pe care le crease
— îl dădea de
gol şi atunci era
pierdut pe veci.
Rituri funerare
Civilizaţia
aztecă nu a
înălţat
monumente
funerare
fastuoase,
pentru
preamărirea
celor dispăruţi
pentru că religia
impunea un ritual
aparte, în privinţa
trupului defunc-
tului.
Zeului Tlaloc i
se cuveneau
morţii, pe care îi
favoriza vădit:
înecaţii, leproşii,
bolnavii de gută,
de reumatism...
singurii genunchii fiind
morţi aduşi sub bărbie
care — era strâns
erau legat, ca să
îngrop păstreze a-
aţi. ceastă poziţie; la
Despr urmă îl înfăşurau
e cei cu multe
înecaţi cuverturi su-
, se prapuse, albe
credea sau viu colorate,
că prinse cu
pierise frânghii.
ră din O singură
cauza excepţie la
lui desfăşurarea
auitzotl acestui ritual
, funerar: femeile
balaur moarte la
ul din naşterea
fundul copilului, care
lacului, erau divinizate şi
care îi aveau dreptul să
trăses fie îngropate în
e de grădina interioară
picioar a templului
e. Ciuapipiltin.
Răpos
aţii
care
nu-i
aparţin
eau lui
Tlaloc
erau
arşi; în
vedere
a
acestei
cerem
onii,
trupul
defunct
ului era
mai
întâi
înveşm
ântat
cu cele
mai
frumoa
se
haine;
apoi,
trupul
încovoi
at —
ClVIUZflflfl flZTeCILOR 85
Piatra preţioasă între dinţi
Acelaşi rit funerar se desfăşura şi pentru împăratul

mort, dar i se aplica pe faţă o mască de piatră, sculptată,
şi i se puneau podoabele divine pe care le purta Huitzilo-
pochtli, în reprezentările sale. Trupul împăratului defunct
era purtat solemn, în timp ce se auzea o melopee funebră
(miccacuicatf), până la rugul pe care-l aprindeau bătrânii.
Aceştia urmăreau arderea lentă a trupului. După incine-
rare, bătrânii luau scoici şi adunau cu evlavie cenuşa, oa-
sele şi craniul, pe care le aşezau într-o urnă.
între maxilarele împăratului (sau ale demnitarului) se
introducea o piatră preţioasă verde, care simboliza inima.
Templul lui Huitzilopochtli adăpostea cutii de piatră, cu
capac, artistic gravate, care conţineau rămăşiţele impe-
riale, care erau slăvite patru ani. După aceea, aztecii cre-
deau că ele reveneau pe pământ, ca păsări colibri sau
fluturi.
Se întâmpla, de asemenea, ca odată cu decesul
împăratului să fie sacrificate şi femeile sale preferate, pre-
cum şi servitorii dragi şi câinii favoriţi. Dar, în acest caz,
femeile şi servitorii o cereau; nu li se impunea, dar dacă
socoteau că nu puteau trăi mai departe, fără domnul şi
stăpânul lor, nu puteau fi refuzaţi.
De fapt, orice mort — îngropat sau incinerat — era
însoţit de un câine roşcat, condiţie indispensabilă pentru
trecerea fluviului sacru.
Ţinând seama de faptul că destinul omului era hotărât
de zei, fiecare îşi

îndura viaţa,
bună sau rea, ca
pe un lucru
dinainte sortit.
Aztecii
gândeau că şi
viaţa de dincolo
era precizată de
zei, în acelaşi
fel:
Războinicilor,
sacrificaţilor,
însoţitorilor
Acvilei imperiale
le erau
rezervate
palatele solare
cu lumini
strălucitoare.
Nemărginita
fericire, într-o
grădină
încântătoare a
raiului, li se
cuvenea celor
protejaţi de
Tlaloc.
Pe toţi
ceilalţi îi
aşteptau cele
nouă încercări
înfricoşătoare,
până să
dobândească
odihna veşnică,
sub ultimul cerc
întunecat din
Mictlan.
Soarta
aceasta
neîndurătoare
care le era
rezervată după
moarte îi făcea
pe azteci să
prefere să fie
jertfiţi zeului,
oferindu-i inima.
Mulţi prinţi
vestiţi pentru
vitejia lor erau
întrebaţi, când
se întorceau
victorioşi din
război:
—
Ru
Ce ga
doreşti le
drept era
răsplat asc
ă? Ai ulta
dreptul tă.
să ceri
tot ce
vrei!
Răs
Moctezuma şi
pun
sul oroarea de
lor împărtăşanie
era:
— După
cucerire,
R Moctezuma II
ă studia cu multă
s seriozitate religia
p catolică a
l învingătorului, cu
a intenţia de a-l
t asocia pe lisus
a în cultul marilor
idoli — în cazul
s în care zeul
u venit de peste
p mări şi ţări
r justifica această
e cinstire.
m
ă
!
s
ă
f
i
u
j
e
r
t
f
i
t
z
e
u
l
u
i
!
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR______________________________87
Când a înţeles bine simbolurile creştine, a fost îngrozit:

cuminecătura (împărtăşania) i se părea intolerabilă.
Indignat, l-a acuzat pe Cortez:
— Cine eşti tu, netrebnică făptură omenească, de cu-
tezi să mănânci trupul Domnului tău şi să-i bei sângele?
Moctezuma îl considera, aşadar, pe Cortez un monstru
dezgustător, dacă îşi permitea să-şi mănânce zeul! Câtă
deosebire, faţă de azteci, care îşi ofereau sângele şi inima
zeului creator, ca acesta să trăiască veşnic!
Sacrificii, şi în prezent
Patru secole mai târziu...

După ce am petrecut cinci ani în mijlocul triburilor de
indieni mexicani independenţi, departe de civilizaţia ac-
tuală, pot afirma că s-a transmis din veac în veac, din ge-
neraţie în generaţie, cultul strămoşesc, îndeosebi cel al lui
Tlaloc. Cu dragoste şi cu credinţă.
Indienii din Nord sau indienii din Sud, cu care mă îm-
prietenisem, mi-au mărturisit, împărtăşind părerea însoţi-
torului meu chiapas.
— lisus a fost jertfit zeului de oamenii tribului său. De
ce vrei să-l adorăm pe el, favoritul, aşezat alături de
soare? El nu este decât un spirit preafericit. Toţi suntem
fiii Domnului; Dumnezeu trebuie preamărit, nu omul!
înţelepciunea indienilor este adâncă, riguroasă, înţe-
lepciunea Vechiului Testament. Angelito — prietenul meu
chiapas nu făcea excepţie, într-o seară, i-am recitat
poemul celebru
al regelui din
Texcoco,
înţeleptul şi
savantul
Nezahualcoyotl:
E deci
adevărat că
trăim pe
pământ? Pe
vecie, poate? Pe
acest pământ,
doar o clipă!
Pietrele
preţioase se
sfărâmă, aurul
îşi pierde
strălucirea,
penele
minunate se
prefac în
pulbere. Vom fi
oare veşnic pe
pământ? Doar o
clipă! împletiţi
florile albastre cu
cele roşii ca
focul! Plâng,
pentru că
moartea va
distruge aceste
ghirlande; ea ne
spulberă
lucrările,
cântecele fru-
moase. Să ne
bucurăm de
clipa cât sunt ale
noastre.
Angelito
dădea
din cap,
cu
înţeles, îi
plăcuse..
. Apoi a
oftat:
— Ce trist e!
Eu am crezut
că se gândea la
clipa când nu
mai suntem pe
pământ. Dar
înţeles scăpând de
esem întunecimile
greşit; înspăimântătoar
Angeli e, sub al
to mi- nouălea cerc al
a spus Mictlanului, unde
cu nu este viaţă?
blânde
ţe: Imperiul
— aztec a dispărut,
dar măreţia lui
Nu, dăinuie încă, în
priet Mexic!
ene
!...
Ce
trist
e că
zeul
nu
ne
mai
vre
a...
Mă
într
eb
dac
ă, în
fun
dul
sufl
etul
ui,
Ang
elito
şi
fraţii
săi
indieni
mexic
ani, nu
ar fi
capabil
i de
orice
sacrific
ii, ca
să-şi
întâlne
ască
zeul,
să se
aşeze
alături
de
soare,
Războaiele
u poate fi citat un alt exemplu istoric,

la fel de uluitor: aztecul se năştea,
trăia şi murea pentru război, care
constituia, pentru el, q adevărată ne-
cesitate fiziologică, în tot imperiul,
războiul era practicat ca un impor-
tant sport naţional, dar nu oricum, ci
după reguli foarte stricte!
Războiul — voinţa regilor
Războiul (yaoyoti) însemna îndeplinirea unei datorii

fată de Univers, o manieră firească de a se conforma
90 CfiLfiTORII ÎN TIMP
voinţei
atotputernice a
zeilor. Potrivit
legendei,
războiul a fost
provocat de
greşeala stelelor
din nord —
Centzon
Mimixcoa sau
„Cei patru sute
de şerpi-nori".
(De fapt nici un
aztec nu s-a
plâns vreodată
de efectele
acestei greşeli!)
Ce se
întâmplase?
Zeii i-au creat,
într-o seară, pe
Centzon
Mimixcoa, ca să
aibă grijă de
soare,
pregătindu-i
mâncarea şi
băutura, pe care
trebuia să i-o
ofere zilnic.
Misiunea lor
era de o
importanţă
covârşitoare,
dar ei au fost
atât de pătrunşi
de semnificaţia
ei, încât s-au
considerat egalii
zeilor... O dată
au prins un
jaguar mare (un
exemplar
superb!) şi, în
loc să-l ofere
soarelui, la
masă, I-au
păstrat şi au
făcut o petrecere
mare la care au
invitat şi femei;
s-au împodobit
cu pene
strălucitoare şi
bijuteri să moară de
i foame! Duceţi-
deose vă şi nimiciţi pe
bit de cei Patru sute
frumo de şerpi-nori...
ase, Fireşte,
au oamenii au
mânca respectat voinţa
t şi au zeului şi aşa a
băut început
vin războiul... în
tziuact drumul lor lung,
li, spre
până Tenochtitlan,
când li aztecii se
s-a războiau zilnic
tulbura — era ocupaţia
t lor preferată.
mintea Săgeţile lor,
. săbiile de lemn,
Org incrustate cu
ia obsidian, le a-
aceast sigurau libera
a l-a trecere spre
supăr locurile unde
at pe trebuia să se
Huitzil realizeze
opocht prezicerea,
li, care descoperind pe
şi-a un cactus acvila
chema imperială, ţinând
t copiii în cioc un şarpe.
—
oame
nii pe
care îi
crease
— şi
le-a
spus:
—
Mimix
coa
sunt
nişte
ticăloş
i. Nu-i
dau
de
mânc
are
părint
elui
nostru
:
soarel
e
poate
CMUZflŢIfl 91
flZT€CILOR
Dor
inţa
put
erni
că
de
a
trăi,
pati
ma
de
a
învi
nge
în
regi
une
a
mlaş
tinilo
r, pe
insul
iţele
insal
ubre
,
azte
cii
au
lupta
t din
toat
e
pute
rile
ca
să
poat
ă
supr
avieţ
ui.
N
imic
nu îi
dezg
usta,
nimi
c nu îi oprea din Huit
drumul lor, nimic zilop
nu îi descuraja: ochtl
nici dezlănţuirea i le
elementelor crea
naturii, nici u un
colcăiala de scut
şerpi veninoşi, inata
nici viclenia cabil
nisipurilor ;
mişcătoare, nici aceş
coaliţia celorlalţi ti
oameni, hotărâţi viteji
să distrugă acest nu
„neam de avea
sălbatici". u
Ca să team
supravieţuiască, ă de
se mulţumeau cu moa
orice: larve, ouă rte,
de broască, în
insecte parazite. nici
O asemenea o
sete de viaţă era împr
însoţită, în mod eju-
firesc, de dorinţa rare.
pătimaşă de a O
învinge. Aceasta sănă
era chezăşia tate
voinţei acestui de
popor care aspira fier,
spre libertate şi o
dreptul la o rezis
existenţă tenţ
autonomă, re- ă cu
prezentând totul
totodată o neo
ameninţare bişn
pentru vecinii săi uită
mai favorizaţi de (mla
soartă. ştinil
La început, pe e
când erau cond
consideraţi ca o amn
specie inferioară, au
deosebindu-se de la
foarte puţin de naşt
animalele ere
sălbatice, aztecii pe
au fost folosiţi de cei
vecinii lor mai slabi
bogaţi ca merce- ,
nari. Credinţa lor boln
nestrămutată, ăvi-
devotamentul lor cioşi,
constant faţă de plăp
zeul ânzi)
, o dorinţă
înfocată de a
învinge —
trăsături
caracteristice
aztecilor —
inspirau teama
chiar şi celor
care îi foloseau
în slujba lor.
Arta militară
După
aproape două
secole, micul trib
aztec, aşezat în
insulele
mlăştinoase ale
lacului Texcoco a
ajuns să se im-
pună, prin forţa
armelor,
ocupând o mare
parte a Mexicului
actual.
Tehnica lor de
luptă era
rudimentară, la
începutul ex-
pediţiilor lor
războinice, fiind
consacrată celui
care le oferea
mai mult; ei
înfruntau
cohortele
duşmane ca pe
mamuţi;
urmărirea
uriaşelor
pachiderme,
prinderea şi uci-
derea ior
reprezentase
totdeauna un
foarte bun
exerciţiu sportiv
— dar numărul
aztecilor care
piereau era
enorm.
Tezozomoc,
regele
tepanecilor din
Azcapotzalco, a
fost cel care a
pus în mâinile lor
de vânători arma
tăioasă a puterii
dominatoare. El
i-a învăţat arta
militară şi le-a
arătat pe Maxtla, fiul lui
cea Tezozomoc, cel
mai care i-a iniţiat în
bună arta militară.
cale de Cele trei oraşe
a o aliate şi-au făurit
practic o platformă
a, spre comună:
folosul — Suntem
lui şi al urmaşii de drept
gloriei ai dinastiei
sale. toltecilor şi,
Elevi acum, ai dinastiei
destoin din Texcoco, care
ici, descinde şi ea
aztecii din cuceritorii
şi-au chichimeci...
întrecu Cu alte
t cuvinte, dacă
curând veţi contesta
dascăl autoritatea
ul, noastră
dovedi suverană, vă
ndu-şi vom trata ca pe
superi nişte rebeli...
oritate
a prin
cucerir
ile pe
care
au
începu
t să le
întrepri
ndă,
constit
uind o
triplă
a-
lianţă,
compu
să din
formaţi
ile
militare
ale
oraşel
or
Tlapo-
can,
Texco
co,
Tenoc
htitlan
cu
scopul
de a-l
nimici
CIVILIZflŢIfl 93
flZT€CILOR
A
imit
a
eroi
sm
ul
soa
relui
R
eligia
şi
instr
ucţia
alcăt
uiau
un
tot,
care
le
crea
o
stare
de
spirit
favor
abilă
avân
tului
lor
răzb
oinic,
înno
bilat
de
mi-
siun
ea
sfânt
ă pe
care
trebu
iau
să o
înde
pline
ască
în
nu-
mele
zeul
ui Huitzilopochtli. amia
împăratul ză.
aztec era Pent
comandantul ru
suprem al azte
armatei şi al ci,
clerului, în vreme era
de război, un
înscrierea privil
preoţilor în rân- egiu
durile armatei era să
îngăduită; „preoţii moa
combatanţi" s-au ră în
distins pe câmpul luptă
de luptă în mod .
deosebit, iar
vitejia ,lor a fost
recunoscută prin
instituirea unor
decoraţii
speciale.
Credinţa
neştirbită a
aztecilor le
insufla un curaj
neobişnuit: li se
dădea ca pildă de
eroism lupta
zilnică a soarelui
pentru a învinge
întunericul care
învăluia totul;
astrul strălucitor,
învingător în
fiecare zi, zeul-
soare, era pilda
cea mai
elocventă. Fiinţele
pe care el le
crease aveau da-
toria eroică să-l
imite.
Războinicii se
avântau în bătălie
fără nici o teamă,
pentru că aveau
certitudinea că
vor intra în rai, la
est de soare,
murind pe câmpul
de luptă, sau fiind
sacrificaţi zeului
adorat.
Răsplata
divină consta în
favoarea de a
însoţi soarele de
la răsărit până la
Vecinii,
„rezervoare
de sânge"
Pentru a
supravieţui, zeii
aveau nevoie
de o „raţie
umană", iar
nobila misiune
de a le oferi
„hrana cerească"
fusese
încredinţată
aztecilor, care
aduceau prăzi
de război
numeroase.
Vecinii lor au fost
consideraţi ca
furnizori de
seamă,
reprezentând
rezervoarele de
sânge atât de
necesare zeilor.
Aztecii
profitau de pe
urma războaielor
nenumărate pe
care le purtau;
beneficiile
realizate
corespundeau
obiectivelor
urmărite:
—3 furnizarea
unui contingent
important de
prizonieri de
jerfit zeilor;
—4 dări,
tributuri
impuse celor
învinşi;
—5 protejarea
propriil t de pe urma
or bătăliilor:
negust moartea — şi
ori atunci devenea
(pentru semizeu;
ca capturarea unor
Oraşul prizonieri pentru
cen jertfe; noi cuceriri
tral — sau
Tenoch descoperirea
titlan unor bogăţii.
—
Texcoc
o—
Tlacop
an —
să
pros
pere,
trebuia
să-şi
vândă
produs
ele şi
să
cumpe
re
altele
de la
vecinii
săi).
în
conse
cinţă,
război
ul a
adus
imperi
ului
stabilit
ate, o
bogăţi
e
excepţi
onală
şi o
întinde
re
teritori
ală
uriaşă.
Azte-
cul
avea
numai
de
câştiga
civiuzflŢifl flzrecuofl
95
Războiul în slujba comerţului
Dintre primele exemple cunoscute de casusbelli^,

putem cita unul, motivul conflictului fiind raporturile
comerciale.
între oraşele Tenochtitlan şi Coyoacan se făceau zil-
nic, cu regularitate, schimburi de produse, într-o zi, s-a
întâmplat ca „femeile mexicane să pornească la drum,
încărcate cu alimente — peşti, broaşte, raţe — pentru
piaţa din Coyoacan, unde obişnuiau să-şi vândă marfa.
Paznicii aflaţi în diferite puncte de trecere le-au luat tot;
femeile s-au întors la Tenochtitlan plângând şi tânguin-
du-se"...
Evident, nu s-au mai dus la Coyoacan. Regele acestui
oraş şi-a adunat sfetnicii şi le-a spus:
— Prieteni! Aţi văzut că nu mai vin la piaţă femeile
mexicane; fără îndoială sunt supărate de purtarea
noastră... a fost o jignire pe care nu o vor trece cu vederea
mexicanii... să ne pregătim armele, scuturile, săbiile...
Motivul conflictului era destul de neînsemnat, dar azte-
cilor nu le trebuia mai mult ca să treacă la fapte. Ei nu re-
curgeau la diplomaţie decât în cazuri limită: dacă nu
aveau nici o şansă să câştige războiul, sau dacă bătălia
părea dinainte câştigată; aztecii considerau diplomaţia ca
o formă de înaltă trădare, atunci când, prin mijlocirea ei,
1) (lat.) motiv de război.

se evita un
război în care ar
fi putut învinge.
Astfel, când
regele din
Azcapotzalco,
exasperat de
abuzurile
aztecilor,
nemaiputând
tolera pretenţiile
lor, a luat
hotărârea să
lupte până când
va izbuti să-i
distrugă, şi a
trimis iscoade,
care s-au postat
sub zidurile
oraşului, aztecii,
văzând primejdia
care-i ameninţa,
au trimis
nenumăraţi soli,
ca să-l înduplece
pe rege.
Eforturile lor au
fost zadarnice! în
cele din urmă i-
au încredinţat
această delicată
misiune lui
Tlaca-eletzin,
care-şi dovedise
în alte împrejurări
talentul de me-
diator iscusit. A
plecat încărcat de
daruri — bijuterii,
haine, coroane
de pene, săgeţi
— pe care le-a
pus la picioarele
adversarului
temut. Regele
din Azcapotzalco
a primit darurile,
dar a refuzat să
facă pace. Totuşi,
pentru că exista
un fel de curtenie
cavalerească, i-a
remis lui
Tlacaeletzin un
scut, o sabie
bogat
împod în prima etapă,
obită şi quauhquauhnoc
un htzin
costu („ambasadorii"
m din Tenochtitlan)
splendi se prezentau cu
d de multă
coman solemnitate la
dant curtea
război suveranului pe
nic. care-l pândea
— primejdia unui
Mulţum război şi
eşte-i discutau cu
lui consilierii săi.
Itzcoatl — Sunteţi
şi oameni în
mergi vârstă, anii v-au
sănăto deprins cu înţe-
s! Asta lepciunea, ochii
mi-e voştri au văzut
voia! atâtea în trecut
încât pot
Diplo
maţie
de
intimi
dare
—
prima
etapă
Da
că,
dimpot
rivă, li
se
părea
că
izbând
a lor e
neîn-
doielni
că,
soliile
aveau
misiun
ea de
a
acţion
a
diferen
ţiat.
Astfel,
CIVIlIZflŢIR 97
RZT6CILOR
desl
uşi
viitor
ul: ei
văd
ince
ndii,
cala
mităţ
i,
distr
ugeri
,
înro-
birea
popo
rului
vostr
u...
Cum
va
supo
rta
regel
e
vostr
u
prev
estir
ea
acea
sta?
Nu
aţi
pute
a să-
l
convi
ngeţi
că ar
fi
prefe
rabil,
pentr
u
binel
e
tutur
or,
să
admi
tă
alian
ţa şi
pro-
tecţia pe care e A
dispus să i-o dou
acorde imperiul a
aztec? etap
De multe ori ă de
acest discurs
inti
elocvent avea
efectul dorit: mid
suveranul se are
angaja pe
cuvânt de D
onoare, „să nu upă
fie duşmanul expir
imperiului, să area
permită intrarea aces
şi ieşirea negus- tui
torilor cu familiile term
şi slujitorii lor, ca en,
să-şi poată dacă
desfăşura suve
activitatea, ranul
nestânjeniţi", în tot
plus, el era de nu
acord să pri- ceda
mească în templu ,
o reprezentare a inter
lui Huitzilopochtli, vene
promiţând că îl va au
venera, cel puţin „amb
în aceeaşi asad
măsură în care îşi orii
slăvea cel mai parti
mare zeu, şi că va cular
trimite la i" ai
Tenochtitlan celui
darurile conform de-al
tradiţiei"... doile
Dacă a
suveranul şovăia, oraş
„ambasadorii" îi azte
înmânau scuturi c —
şi săbii, astfel achc
încât să înlăture, acau
de la bun htzin
început, po- din
sibilitatea de a Texc
trăda. După oco
aceea se —
retrăgeau, care
lăsându-i regelui discu
răgazul de a tau
reflecta timp de cu
douăzeci de zile mai
(luna aztecă era mult
de douăzeci de ă
zile). aspri
me.
— Vi se
acordă încă un
răgaz, pentru a
pune capăt
şovăielilor
voastre. Dacă,
după alte
douăzeci de zile,
nu vă supuneţi,
veţi fi ucişi.
Capul vostru va
fi sfărâmat cu
ciomagul,
după cum
prevede
legea.
Bineînţele
s, în afara
cazului în
care nu
vă
surprinde
moartea
pe
câmpul
de luptă
sau nu
sunteţi
luaţi
prizonieri,
şi atunci
veţi fi
jertfiţi lui
Huitzilopo
chtli.
Curten
ii,
demnitarii
erau
pedepsiţi
conform
sentinţei
date de
cei trei
şefi ai
imperiului
aztec.
în
cazul în
care se
accepta
supremaţi
a aztecilor,
suveranul
şi poporul
său
plăteau
un tribut
moderat,
impus de
fiecare
şef. Acest
triplu tribut
trebuia
plătit
anual, nu
numai ca
m şovăiala
ă lor, ci şi
s pentru a
u le
r reaminti,
ă periodic,
că
d datorau
e supunere
imperiului
p aztec.
e Achca
d cauhtzin
e nu erau
p jigniţi dacă
s primeau
i un nou re-
r fuz; în
e cazul
acesta, în
a ziua a 21-
a, se
s întorceau
u la curtea
v suveranul
e ui
r şovăielnic,
a depuneau
n pe o
u cască
l uşoară
u din pene
i tecpilotl—
ş care
i atesta
a nobleţea
şi înaltele
p calităţi ale
o suveranul
p ui — apoi
o ungeau
r faţa şi
u braţul
l regelui cu
u o licoare
i fermecată
s , menită
ă să-i dea
u puterea
necesară
p pentru a
e ţine piept
n asaltului
t neîndurăt
r or al
u armatelor
aztece.
Poli
teţe
a şi
curt
eni
a
lor
era
ned
ez
min
ţită!
A T
trei —
a Ve
ţi
etap în
ă de du
inti ra
mid ch
are in
uri
,
U lo
rma vit
dem uri
ersul ,
ultim to
ei at
dele e
gaţii, ne
al no
celui ro
de-al cir
treile ile
a pe
oraş
al
impe
riului
,
Tlac
opan
(actu
alul
Tacu
ba,
la
vest
de
Mexi
co).
Amb
asad
orii
din
CIVlUZflŢIfl RZT6CILOR______________________________99
care le aduce războiul. Vă cunoaşteţi propriile forţe, le ştiţi

şi pe ale noastre. Chibzuiţi, ca adevăraţi ostaşi care nu do-
resc să fie robi! în mod inevitabil, înfrângerea voastră ne
va înstăpâni pe noi, provinciile voastre vor fi pustiite, dis-
truse. Oraşul vostru ne va plăti tribut: voi, cei ce vă aflaţi
aici ca să-l apăraţi, nu-i puteţi dori o asemenea soartă!
înainte de a se retrage, „ambasadorii" ofereau acestor
războinici săbii şi scuturi, semn al preţuirii vitejiei lor — dar
de care aztecii nu se temeau.
Misiunea odată încheiată, „ambasadorii" plecau şi se
alăturau celor din Tenochtitlan şi Texcoco, aşteptând
sfârşitul ultimului răgaz îngăduit oraşului râvnit (ultimele
douăzeci de zile).
Declaraţiile de război erau făcute cu multă conside-
raţie, tratând adversarul cu menajamente; înainte de a
porni la asalt pe câmpul de luptă, aztecii îşi asaltau rivalii
pe altă cale, purtându-se extrem de politicos şi de curteni-
tor, încercând să-i cucerească cu promisiuni şi rugăminţi.
Războiul începea în momentul în care preoţii şi prezicăto-
rul încuviinţau o anumită dată, evident favorabilă.
Spionii — „şoareci"
Aztecii aşteptau multă vreme, pentru că respectau in-

tervalul — destul de lung — pe care-l acordau adversa-
rului, pentru pregătirile de război. Poporul ales îşi stabilise
un punct de onoare: a nu acţiona prin surprindere sau prin
trădare. El îşi prevenea viitoarea victimă, cu bună ştiinţă,
cu mult timp înainte, oferindu-i astfel posibilitatea de a
100 CfilRTORII ÎN TIMP
lupta după o
pregătire
adecvată, cu
cele mai multe
şanse de a
câştiga, şi după
o evaluare
conştientă a
situaţiei, în cazul
unei înfrângeri.
Aztecii erau
ferm convinşi de
imparţialitatea
zeului; Judecata"
lui era dreaptă:
victoria se
cuvenea celui
mai valoros,
care îşi dovedise
calităţile de
războinic iscusit
încă din
perioada
premergătoare
declanşării
războiului, până
la terminarea lui.
Cu toate
acestea, făcând
cunoscut scopul
urmărit, nu
însemna câtuşi
de puţin că
aztecii ignorau
planurile adver-
sarului. Când se
pregătea o
campanie de
expansiune te-
ritorială,
comandantul
armatei aztece
expedia în
oraşul respectiv
un corp de
armată
neobişnuit:
quimichtin —
„şoarecii" —
format de bărbaţi
şi de femei care
aveau sarcina de
a se infiltra peste
tot. Aceşti spioni
învăţaseră să se
poarte, oasă. „Şoarecii"
să se acţionau din
îmbrac umbră,
e, să îndeosebi
se noaptea când
piepten era foarte
e, să plauzibilă
vorbea „confuzia asupra
scă la persoanei." în
fel ca cazul în care
băştina „şoarecele" era
şii, să surprins în
degust flagrant delict,
e era lapidat
special imediat, dacă nu
ităţile murea de bătaia
culinar cu ciomagul.
e Activitatea
locale „şoarecelui",
fără să deseori eficientă,
se dădea roade
strâmb importante, pe
e, într- plan strategic,
un informa
cuvânt comandanţii
trebuia azteci asupra
u să se punctelor slabe,
identific mai puţin
e atât apărate, ale
de oraşului ce
bine cu trebuia cucerit, a
popula moralului
ţia populaţiei, a
vizată stării de spirit, a
încât rezervelor de
să hrană.
poată fi Un „şoarece"
consid care transmitea
eraţi informaţii
localni valoroase — şi
ci. recunoscute ca
Misiun atare — izbutind
ea să nu fie prins,
„şoare primea
cilor"
nu era
uşoară
, iar
pregăti
rea
neces
ară
îndepli
nirii ei
era
foarte
minuţi
CIVlUZfiŢIR 101
flZTeCILOR
drept
răspl
ată
dome
nii
întins
e.
D
e ce
se
nume
au
şoare
ci?
Toţi
azteci
i ştiau
foarte
bine
că un
şoare
ce
care
road
e un
dig
poate
provo
ca o
cata
strofă
uriaş
ă.
Lupt
ător
ul
azte
c
La
luptă,
războ
inicul
aztec
purta
un fel
de
armu
ră-tu-
nică, din bumbac flăcăr
matlasat i. Un
(ichcahuipilli), de fel de
o rezistenţă ja-
excepţională, chetă
putând opri o din
săgeată trasă de la piele
zece metri. Era moal
încălţat cu e
sandale cu talpă atârn
de piele, care se a sub
strângeau cu discul
curele de piele, acela
încrucişate până rigid,
sus, sub ge- pentr
nunchi. u a
Casca amor
impresiona mai tiza
mult decât proteja; lovitu
îi dădea celui care ra
o purta o înfăţişare unei
impunătoare, arme
inspirând teama: tăioa
o-brazul era prins se,
între maxilarele care
reale, articulate, lunec
ale unui jaguar ase,
sau purta pe cap poate
un cioc de vultur. , pe
Casca era chim
confecţionată din alli.
lemn, carton, C
pene, sau din os; o
după tipul de m
cască purtat, an
aztecii da
recunoşteau nţi
apartenenţa i
războinicului la pu
una din şcolile lor rta
militare — un fel u
de cluburi private, pe
foarte preţuite în u
Tenochtitlan. m
Braţul stâng al eri
luptătorului ţinea un
un scut rotund, fel
chimal-II, făcut de
dintr-un amestec po
de piele şi de rt-
bambus, fiert şi dr
apoi uscat, ap
împodobit cu el
desene-totem, —
scutul reprezenta
deseori un soare,
înconjurat de mici
102 CflLfiTORII ÎN TIMP
din lemn,
incrustat cu
pietre preţioase,
aur, pene,
egrete;
capturarea unor
port-drapele era
un semn al
nemulţumirii
zeului. Aztecii
fugeau atunci,
speriaţi, chiar
dacă victoria lor
părea foarte
sigură.
Podoabele
armurilor, ale
căştilor,
decorarea
scuturilor, portul
unor stindarde,
reprezentau
modalităţi de
răsplată, de
acordare a
distincţiilor, de
promovare în
ierarhia militară.
Cel care
îndrăznea să
poarte o
decoraţie fără a fi
îndreptăţit să o
aibă, îşi primea
pe loc pedeapsa,
chiar dacă se
afla pe câmpul
de luptă.
Preoţii-
combatanţi nu
se distingeau de
războinici, do-
vedind, astfel, că
în imperiul aztec
Statul şi Clerul
formau un tot
unitar.
Arme aztece
Praştiile se
foloseau în mod
curent; mânuite
de (m/f/) sau de
război- suliţe scurte şi
nicii subţiri
aliniaţi (tlacochtll).
în Arma cea mai
rânduri periculoasă era
strâns maquauhuitl; se
e, ele prezenta ca o
arunca sabie din lemn
u întărit, lungă de
asupra un metru, lată de
adver- zece centimetri
sarului şi groasă de
atât de cinci centimetri,
multe în grosime, erau
pietre, dispuse oblic
încât lame tăioase de
se obsidian, care
întune doborau un om
ca sau îl răneau
zarea, grav. Războinicii
iar purtau la
duşma centiron macana
nul era — un fel de
obligat măciucă — şi
să se duceau
ascun îepuztopilli—
dă sau
să
părăse
ască
lupta.
Arcul
(tlauita
llî) şi
săgeţil
e,
cunosc
ute de
pe
vreme
a
chichi
mecilor
, erau
de
mare
folos.
Aztecu
l a fost
invent
atorul
a?/af/-
ului, un
propul
sor de
săgeţi
CIVILIZRŢIfi 103
RZT6CILOR
lance
lung
ă de
doi-
trei
metri
,
împo
dobit
ă cu
pene
color
ate şi
mărg
ele
de
sticlă
.
Băt
ălia
D
upă
toate
prob
abilit
ăţile,
bătăli
a
înse
mna
un
spect
acol
bine
regiz
at, la
care
partic
ipau
şi
culori
le vii
ale
cost
u-
melo
r,
frea
mătu
l
penelor de pe în
coifurile care
războinicilor, tăişul
clinchetul armelor, de
pocnetul obsid
portdrapelelor, ian
impresionând răne
duşmanul; în a
prezenţa grav
adversarului, victim
ofiţerii ordonau a; u-
soldaţilor să neori
sufle în fluierele nu
de os, modulând mai
sunete ascuţite. folos
Fluierele se ea
foloseau şi la lanc
transmiterea ea
ordinelor prin lung
semnale scurte ă —
(ca semnalele tepu
morse), pentru ztopi
că, în mijlocul lli —,
bătăliei, vocea prefe
umană nu se rând
făcea auzită. mac
Războinicii, de o ana
parte şi de alta, (măci
scoteau strigăte uca),
asurzitoare, ca să
pentru dobo
intimidarea are
adversarului. duşm
Vacarmul era anul,
atât de mare fără
încât ofiţerii a-l
purtau de gât o ucide
mică tobă pe . De
care băteau obice
semnalele i,
potrivite pentru a aceşt
da soldaţilor in- i
strucţiunile luptăt
necesare. ori
Bătălia avea
începea cu atacul u în
arcaşilor şi al celor preaj
care aruncau cu ma
praştia, continua lor
cu ofensiva două
suliţaşilor şi sau
sfârşea cu lupta trei
corp la corp. ordo
Apărat de scut nanţ
— chimalli—, e
războinicul lovea care
cu ma-quauhuitl, duce
au un fel de targa.
Dacă izbuteau să
pună adversarul
în imposibilitatea
de a
acţiona — fără a-
i crea alte
„neajunsuri" —
ordonanţele îl
aşezau pe targa,
îl legau bine şi îl
duceau, la
adăpost, de-
parte, în spatele
frontului. Mai
târziu, prizonierul
era jertfit zeului
sau devenea
sclav.
Intimidarea
strategică
Lupta
continua, corp la
corp; nu se mai
urmărea cuce-
rirea unor poziţii
strategice, ci
capturarea unui
număr cât mai
mare de
prizonieri, „în
stare bună";
scopul aztecilor
era de a
dezorienta
adversarul, de a-
l respinge cât
mai mult, şi de a
pătrunde până la
templul
duşmanului ca
să-l ardă, odată
cu zeul-protector
naţional. Ei ştiau
că inamicul va
depune armele
şi se va declara
învins, îndată
ce flăcările vor
cuprinde templul
— zeul lor nu
fusese destul de
puternic.
înfrângerea
adversarului era
simboli informeze pe cei
că, de acasă în
pentru privinţa
că nu desfăşurării
se bătăliei. Prin
distrug urmare, dacă
eau Tenochtitlan
structu zărea ştafeta
rile purtând haina
poporu bine încheiată,
lui însemna că lupta
învins; fusese egală.
i se Dacă părul îi
respec acoperea faţa,
tau tra- fiecare înţelegea
diţiile, că trebuia să se
limba aştepte la o
şi felul înfrângere
de usturătoare.
viaţă. Dacă, dimpo-
Aşadar trivă, părul lui era
, nu se strâns împletit, iar
punea solul îşi făcea
proble- intrarea
ma
unui
război
nimicit
or, de
distrug
ere, ci
de o
bătălie
de
prestigi
u, de
intimid
are
strateg
ică,
urmare
a
intimid
ării di-
plomati
ce.
în
cursul
acţiunil
or de
luptă,
aztecii
trimitea
u
mesag
eri, ca
să-i
CIVlUZflŢIfl flZT€CILOR_____________________________ 105
în oraş învârtind chimalli şi maquahuitl, atunci victoria era

neîndoielnică. Lumea îi ieşea în întâmpinare; se presărau
pe drum flori, trestii, hârtie colorată, se ardea tămâie, toţi
îşi manifestau în fel şi chip bucuria şi dorinţa de a sărbători
întoarcerea armatei învingătoare.
Victoria aztecă
După cum am văzut, războiul nu se declara decât în

cazul în care nu se obţinea rezultatul dorit al negocierilâr
îndelungate. Sfârşitul războiului se desfăşura în acelaşi
mod. într-o capitulare, înfrângerea cea mai dureroasă era
a zeului local sau naţional; cei învinşi realizau că Huitzilo-
pochtli era cel mai puternic, iar ei veneraseră prea multă
vreme un zeu inferior.
Depunând armele, învinşii căutau totuşi o soluţie mai
bună, încercând să-i convingă pe viitorii conducători de
sinceritatea lor.
— Am greşit! Cruţaţi-ne! Nu cerem altceva decât să
fim luaţi sub ocrotirea zeilor voştri şi a împăratului vostru.
Vom fi supuşii lui credincioşi şi devotaţi, lată ce vă oferim
drept chezăşie a bunei-credinţe...
Atunci începeau tratative nesfârşite. Aztecii nu urmă-
reau distrugerea adversarului, care trebuia să-şi restabi-
lească echilibrul vital, pentru a aduce cât mai multe
beneficii imperiului. Exista o singură cerinţă, esenţială: în-
vinşii jurau să-l cinstească pe Huitzilopochtli ca pe cel mai
de seamă zeu al lor.
Exigenţa aceasta nu-i împiedica pe azteci să adopte
106 CfiLflTORII ÎN
TIMP
l
vr
e
o
di
vi
nit
at
e
a
fo
st
ul
ui
d
u
ş
m
a
n,
d
a
c
ă
li
s
e
p
ăr
e
a
fa
v
or
a-
bil
ă
şi
m
ai
c
u
s
e
a
m
ă
bi
n
ef
ă
c e făcea în az
ă proporţie te
t de două că
o cincimi .
a pentru Te- N
r nochtitlan, e
e două a
.. cincimi mi
. pentru nti
î Texcoco şi m
m o cincime de
p pentru fe
ă Tlacopan de
rţ . Aztecii ra
ir se ţia
e străduiau for
a să se m
tr poarte cu at
i demnitate, ă
b înţelegere îm
u şi nobleţe, po
t ca să tri
u atragă va
l definitiv lui
u poporul de
i învins în ce
i confederaţ n-
m ia tru
p imperiului. l
u de
s re
( cr
a ut
Opus
li ar
m războiului e
e total in
n sti
t în tui
e Mezo- t
, America1) la
b nici un Te
ij popor nu a no
u încercat ch
t vreodată titl
e să an
ri distrugă ,
i, complet de
a un altul; a Itz
r făcut co
m excepţie atI
e Maxtla, ,
, dictatorul ca
p din re
e Azcapotza a
n lco, care a pr
e vrut să el
) nimiceasc ua
s ă dinastia t
c armatelor m
o din eri
n Huexotzin di
on
d go. al,
u Azcapot- şi
c zalco a no
e fost rd
r asediat şi ul
e constrâns A
a să m
e capituleze. eri
cii
f Maxtla a ce
e fost ucis ntr
c la al
ti Coyoacan e.
v . Aceste
e fapte se
l petrecuse
o ră în
r 1428, dar
d oamenii îşi
i aminteau
n şi acum cu
T spaimă de
e primejdia
n prin care
o trecuseră.
c Suveranii
h din
ti Tenochtitla
tl n şi
a Texcoco
n au
, procedat
d cu mult
e tact şi
T destulă
e diplomaţie
n ,
o
-
c 1)
e suprafaţ
l a
o ocupată
tl de
, civilizaţii
c le
o precolu
mbiene,
m la nord
a de
n istmul
d Panama
a ,
n cuprinzâ
t nd
Mexicul
u
central
l şi
CMUZRŢIfl 107
flZT€CILOR
cruţâ
nd
oraşu
l
Tlaco
pan
—
care
aparţi
nea
regat
ului
Az-
capot
zalco
învin
s, —
care
a
deve
nit
ulteri
or
aliatu
l lor
pri-
vilegi
at, în
acest
fel a
fost
creat
trium
virat
ul din
valea
Mexi
co-
ului.
Az
tecii
nu au
dorit
nicio
dată
să
ucidă
găina
cu
ouăle
de
aur.
Era
impor
tant
să fie
cât mai grasă, ca de el.
să poată profita de Totuşi
ea cât mai mult... ,
amba
sador
ii se
Declaraţia de pre-
zenta
război u la
suver
împăratul anul
aztec nu putea pe
declara război din care
proprie iniţiativă; se
avea nevoie de pregă
încuviinţarea teau
consiliului, să-l
compus din comb
comandanţii ată,
supremi ai ce-
armatei şi înalţii rându
demnitari ai -i
statului şi ai pentr
clerului. u
Odată întrunit, ultima
consiliul primea oară
ambasadorii celor să-l
trei oraşe aztece, recun
ca să le asculte oască
doleanţele şi să pe
judece temeiul Huitzil
nemulţumirilor opoc
lor. Erau audiaţi htli
cu cea mai mare drept
atenţie negustorii zeu
şi „şoarecii" supre
rechemaţi din ţara m şi
împotriva căreia să-i
urmau să se plăte
declanşeze ască
ostilităţile, pentru tribut.
a-i cunoaşte cât N
mai bine pregătirile umai
de război, stocul în
de arme şi cazul
rezervele de hrană, unui
punctele strategice refuz
de apărare, categ
slăbiciunile, în oric
general, consiliul se
dorea să sprijine făcea
hotărârea impe- decla
rială, dat fiind că raţia
războiul genera de
multe avantaje şi războ
satisfacţii pentru i,
zeu şi poporul ales potriv
it legii.
Mobilizarea
generală
Imediat, un
preot,
înveşmântat ca
zeul Painel,
mesagerul
favorit al lui
Huitzilopochtli,
străbătea străzile
din Te-nochtitlan,
învârtind cu o
mână o
plesnitoare şi
ţinând un scut
cu cealaltă; el
oficializa în
acest fel
declaraţia de
război şi chema
la arme pe toţi
cei care urmau
să se alăture
formaţiei de
luptă respective.
Preoţii
băteau într-o
tobă mare —
panhuehuetl —
al cărui sunet
grav se făcea
auzit în toată
valea Mexico-
ului, ca un clopot
de alarmă
impresionant.
Astfel
înştiinţaţi, vasalii
imperiului îşi
adunau armele,
alimentele,
echipamentul şi
se prezentau
degrabă, în
rândurile armatei
aztece.
Mobilizarea
generală se
efectua cu multă
bucurie, într-un
climat nu este casa ta
de adevărată,
fericire pentru că tu eşti
deplin un soldat şi un
ă, slujitor al zeilor.
pentru Patria ta nu este
că aici, ci
aztecu altundeva, fu
l, de la aparţii câmpului
naşter de luptă şi toată
e, era fiinţa ta
consa
crat
zeului
război
ului şi
se afla
în
slujba
soarel
ui. El
nu
venea
pe
lume
decât
pentru
a-şi
dărui
sângel
e Celui
care îi
dădus
e
viaţă.
Cordo
nul
ombili
cal
„Fiu
l meu
preaiu
bit,
ascult
ă ce
ne-au
învăţat
zeii:
locul
unde
te-ai
născut
CIVILIZRŢIR 109
RZT6CILOR
este
cons
acrat
ă
războ
iului.
Dator
ia ta
este
de a
da
soar
elui
să
bea
sâng
ele
duşm
anilor
tăi şi
de a
hrăni
păm
ântul
cu
leşuril
e
celor
care
te-au
înfrun
tat.
Ţara
ta,
bunur
ile
tale,
soart
a ta
se
află
în
casa
soar
elui.
Acol
o, vei
pute
a să-
ţi
slujeş
ti zeul
şi să
fii
fericit
că eşti în slujba lui, Plec
dacă, printr-o area
întâmplare în
binecuvântată, vei
fi demn să mori de cam
o moarte pani
luminată." e
Cuvintele
acestea erau
D
rostite de moaşa
care asistase la eplas
naştere, după ce area
constatase că în
nou-născutul era marş
un băiat sănătos. a
După aceea, ea unei
tăia cordonul arma
ombilical, îl punea te
într-o scoică şi îl aztec
încredinţa e
rudelor de parte resp
bărbătească ale ecta
nou-născutului, o
cărora le revenea anu
o misiune mită
neobişnuită: ordin
trebuiau să treacă e.
noaptea într-o Mai
ţară duşmană, să întâi
sape o groapă în vene
acest pământ au
străin, în care să iscoa
depună scoica şi dele,
conţinutul ei, să ca să
netezească solul, cerc
ca să nu se vadă e-
nimic, şi să se teze
înapoieze. Aztecii poziţi
credeau că o a şi
putere mişc
necunoscută va ările
readuce copilul adve
devenit războinic rsaru
pe meleagurile lui;
unde fusese erau
îngropat cordonul urma
său ombilical şi că ţi de
acolo va învinge co-
în luptă. Teritoriul horta
a-cela îi aparţinea, celor
într-un fel; acolo, mai
el îşi putea apăra viteji
viaţa, având răzb
prilejul de a oferi oinici
alte vieţi soarelui. , cei
mai
puter
nici,
„eroii", precum şi
de o parte a
comandanţilor.
no CfilfiTORII ÎN TIMP
Se studia
terenul cu atenţie
şi, treptat, se
elaborau tac-
ticrle de luptă
adecvate,
ţinând seama şi
de reacţiile
duşmanului.
După o zi
soseau preoţii,
purtând zeii
secundari şi idolii,
precedând cu
douăzeci şi
patru de ore
grosul trupelor,
care înaintau
întotdeauna în
aceeaşi ordine,
la interval de o zi
întreagă:
—6 trupele
din
Tenochtitlan;
—7 trupele
din Texcoco;
—8 trupele
din Tlacopan.
Ariergarda
era alcătuită din
„micii aliaţi",
intendenţa şi
geniul.
Fiecare
soldat purta într-
un fel de raniţă
hrana pentru
douăzeci şi patru
de ore.
Intendenţa căra
şi alte alimente
cu brancardele
care, în cursul
bătăliei, erau
folosite la
transportarea
trupului
duşmanului
capturat, care
trebuia adus viu
— şi cât mai
puţin vătămat!
Pregătirea
alimentelor
revenea femeilor
care compromis
însoţe
au
armata Când
. iscoadele
Azt descopereau
ecii grosul forţelor
înainta duşmane, gata
u cu de atac, armata
foarte aztecă,
mare continuându-şi
pruden marşul, fără
ţă; grabă, aştepta
patrule ralierea tuturor
le ex- efectivelor,
plorau înaintea
neînce
tat
munţii
şi
văile,
pe
distanţ
e mari.
Noapt
ea se
aprind
eau
focuri
şi
santin
elele,
care
se
schim
bau
din
două
în
două
ore,
erau
de o
vigilenţ
ă şi de
o
corectit
udine
exemp
lară.
Ultim
a
tentati
vă de
CIVILIZflŢIfl flZT€CILOR_____________________________111
momentului hotărâtor; uneori trecea o săptămână până la

regruparea definitivă a trupelor.
Pentru ultima oară, suveranul potrivnic era invitat să ia
parte la un consiliu, în jurul focului: dacă primea să-l vene-
reze pe Huitzilopochtli, îşi păstra titlul, tronul, bunurile... Să
se supună suveranului din Tenochtitlan, să plătească tri-
butul şi viaţa îi va fi cruţată!
Dacă regele respingea şi această ultimă soluţie de
compromis, primea toate asigurările că va fi ucis, soldaţii
sacrificaţi, capitala distrusă, recoltele arse, iar poporul, în-
robit pe veci şi condamnat să plătească cele mai grele
taxe...
Dacă refuzul era pronunţat răspicat, fiind auzit de toţi
cei de faţă, aztecii aprindeau un rug uriaş, pe care fiecare
soldat depunea o bucată de lemn; preoţii aruncau în foc
boabe de tămâie. Războiul era iminent, nu se aştepta de-
cât momentul favorabil, indicat de auguri.
Organizaţie şi specializări
Organizaţia militară a aztecilor era remarcabilă. Te-

nochtitlan putea concentra patru unităţi militare pe care
aztecii le numeau armate; în consiliu se hotăra numărul
armatelor de care putea dispune şeful-comandant;
numărul era variabil, în funcţie de riscurile bătăliei anga-
jate, de distanţa ce trebuia parcursă etc.
O armată era alcătuită din 8000 de soldaţi, repartizaţi,
în mod obişnuit, în corpuri de armată, divizii, companii, fn
orice caz,
Texcoco se baza
pe două armate,
cel puţin, iar
Tlacopan, pe o
singură armată.
.Aliaţii
secundari" erau
solicitaţi să le
pună la dispoziţie
mai multe
armate.
Şeful-
comandant era
instruit de
împărat, care nu
lua parte la toate
campaniile şi
atunci numea un
împuternicit,
tlacatecatecuhtli.
în campaniile
foarte
importante,
acesta comanda
celor patru
generali ai celor
patru cartiere din
Tenochtitlan,
având, fiecare,
în subordine o
armată; de
asemenea,
tlacatecatecuhtli
ordona şi
căpeteniilor
armatelor aliate.
La eşalonul
diviziei, 1000 de
oameni erau sub-
ordonaţi
comandantului.
în compania
sa, căpitanul
dispunea de 150
— 300 de
soldaţi.
Şeful de
brigadă
răspundea de
douăzeci de
oameni. Existau,
fireşte, şi
diferenţieri, pe
specialităţi.
Vet oşteanul de
eranul rând. Trebuia să
se dovedească, prin
numea acţiuni deosebite,
quachi că putea fi socotit
c, i se demn de a fi
încredi numit
nţau „războinic" — în
tinerii acest caz, era
ne- necesar să
deprinş aducă spre jertfă
i cu cel puţin un
lupta, prizonier, în plus,
ca să-i oşteanul de rând
înveţe nu primea soldă
cum să şi nu avea drept
proced la nici un fel de
eze în împărţeală.
ve- Toţi
derea yaoquizque
captură doreau să
rii unui devină
mare „războinici",
număr pentru că numai
de aceştia aveau
prizoni dreptul să se
eri (în căsătorească.
cazul
în care
advers
arul
era
înfrânt)
, fără a
se
expune
prea
multor
riscuri.
„Ca
valerii"
purtau
o
unifor
mă
decora
tă cu
gheare
de
vultur
şi
boturi
de
jaguar.
Ya
oquizq
ue era
Calendarul aztec.
T
114 CRlfiTORII ÎN TIMP
Rugăciunea soldatului
Din fericire, cronicarul spaniol Fray Bernardino de Sa-

hagun — călugăr franciscan, care a trăit pe timpul cuceririi
spaniole — a păstrat textul rugăciunii rostite de azteci
înainte de a se avânta în luptă:
„Zeii aleg acum pe cel care va trebui învins, pe cel care
trebuie să ucidă, pe cei care trebuie ucişi, pe cei al căror
sânge va fi băut şi carnea le va fi mâncată... O, stăpân al
nostru, îngăduie acestor nobili care mor în vâltoarea
bătăliei să fie primiţi de soare şi de pământ, care sunt
părinţii noştri, ai tuturor. Noi ştim că tu vrei să-i vezi murind
pe câmpul de luptă, deoarece acesta este motivul pentru
care i-ai adus pe lume, astfel încât sângele şi carnea lor
să se prefacă în hrana soarelui şi a pământului.
O, stăpân al bătăliilor, împărat al lumii, te implorăm să
îngădui celor care vor muri în acest război să fie primiţi în
casa soarelui cu dragoste şi cu cinste, să se alăture celor
a căror vitejie a fost vestită, care sunt înaintaşii lor şi sunt
în slujba Domnului Nostru Soarele".
Lupta începea, reglementată după cum am văzut, res-
pectând o disciplină riguroasă, care implica o supunere
oarbă la ordinele armatei din Tenochtitlan.
Purtarea aztecului poate descumpăni uneori, prin
ciudăţenia sa: de pildă, au fost unii care, după ce au în-
vins, au pus stăpânire pe zeii potrivnici şi i-au închis în
cuşti, ca să-i pedepsească că i-au amăgit pe adversarii
lor!
CMUZflp 115
RZT€CILOR
Şiret
licur
ile
răzb
oiul
ui
Er
au
nume
roase
, dar
naive
; cu
toate
acest
ea,
datori
tă
unui
şiretli
c,
destu
l de
simpli
st,
împăr
atul
Axay
acatl
a cu-
cerit
valea
Toiuc
a,
câşti
gând
bătăli
a de
la
Cuap
anoa
yan.
îm
părat
ul
porun
cise
războ
inicilo
r săi
să sape, noaptea, impe
un sistem de riulu
tranşee în care să i
se ascundă.
Camarazii lor le-au azte
acoperit cu multe c
crengi astfel încât
ei nu puteau fi în
văzuţi. A doua zi, concl
în zori, duşmanii uzie,
înaintau fără pentr
teamă, nebănuind u
nimic, când au azteci
fost surprinşi de ,
soldaţii din război
tranşee, care s-au ul era
aruncat asupra lor o
şi i-au ucis. moda
Alteori îşi litate
băteau joc de de a-i
adversar, împă
atrăgându-l într-o ca pe
ambuscadă. zei;
Odată un organ
„glumeţ" a creat o
izaţia
armă
lor
năstruşnică:^ um-
militar
plut o tigvă mică
ă era
cu viespi foarte
desă
mari şi agresive,
vârşit
în toiul luptei,
ă
inamicul a fost
bombardat cu
astfel de tigve care
explodau pe
scuturile lor...
Numai că
aztecul acela
maliţios a uitat un
fapt esenţial:
viespile, pe care
zeii le tulburaseră,
probabil, înţepau
fără
discernământ,
atât într-o
tabără cât şi în
cealaltă!
Bineînţeles, a
urmat o
debandadă de
nedescris!
Invincibila
putere a
şi credem că nici
un popor din
Mexic nu ar fi
putut evita
ciocnirea,
cucerirea şi
aservirea; dacă
nu se întâmplau
toate acestea,
însemna că
aztecii nu
doreau să cuce-
rească şi
preferau alte
forme
„recreatoare",
împotriva unor
vecini. Ştiau
foarte bine că
prin gruparea
tuturor forţelor
imperiului ei pot
distruge un
duşman, chiar
dacă se afla
foarte departe.
Dar ei nu
urmăreau scopul
acesta,
preferând să
menţină poporul
respectiv ca o
„rezervă" pentru
nevoile lor
ulterioare.
în privinţa
expediţiilor la
mare distanţă, cu
efective mai
puţin însemnate,
ele nu erau
întotdeauna
triumfale, dim-
potrivă! Dar
prezentau
avantajul de a
păstra tradiţiile
militare, de a
face mari
manevre, de a
răspândi, dincolo
de graniţe,
groaza de tăişul
săbiei de
obsidian aztece
care-i ameninţa
pe ul aztec.
indieni, Ura ascunsă
în a victimelor care
orice doreau să se
clipă. răzbune,
Advers îmbinată cu
arii dezorganizarea
aztecil şi dezordinea
or îşi rezultând din-tr-
dădea un nou război,
u vor contribui la
seama distrugerea
că aztecilor, odată
acele cu debarcarea
expedi lui Hernando
ţii Cortez,
nesem cuceritorul venit
nificati din altă lume,
ve nu necunoscută
erau acelor războinici
decât aprigi.
„raiduri
".
Put
erea
aztecil
or era
atât de
mare
încât
se
credea
u
singuri
, în
centrul
univer
sului,
fiind
convin
şi că
vecinii
lor nu
vor
încerc
a
vreoda
tă să
încalce
regulil
e
stabilit
e de
cel
mai
puterni
c:
imperi
(((((((((CnPITOlUL 5)1
Comerţul
iecare naţiune, care începe să se dezvolte material şi

spiritual, instaurează anumite dinastii — de fapt, clase
sociale — funcţionale. La azteci, cea dintâi era, de
drept, cea a războinicilor, care asigurau apărarea şi
erau chezăşia puterii; a doua era cea a preoţilor, care
se ocupau cu grijă de hrana sufletească a oamenilor.
Urmau negustorii, care, datorită negoţului, contribuiau la
prosperitatea şi viaţa tot mai bună şi mai plăcută a
tuturor; bogăţiile lor creşteau, fireşte, în acelaşi timp;
toată lumea recurgea la serviciile lor, deşi erau priviţi cu
un uşor dispreţ.
Negustorul aztec era, însă, prin forţa împrejurărilor, deo-
potrivă soldat şi explorator. El a deschis calea cuceririlor im-
periului şi deseori a fost cauza conflictelor, casus belii.
118 CflLfiTORII ÎN TIMP
Din
L
totdea
unaja
origin
e au
fost
ţăranii
,
pesca
rii,
vânăto
rii, cei
care
se
ducea
u să-şi
vândă
marfa.
Casta
L
M
CIV1LIZBŢIR flZTeCILOR 119
La Tlaltelolco, şase instituţii judecătoreşti

pentru comerţ
în imperiul aztec, Tlaltelolco — oraşul geamăn al Te-

nochtitlanului — se făcea remarcat prin numărul consi-
derabil al celor ce se ocupau cu negoţul şi cu afacerile.
încă de la începutul secolului XV, odată cu domnia lui
Tlacateotl (1407), negustorii din Tlaltelolco au avut prilejul
să facă afaceri minunate, vânzând vecinilor lor din Te-
nochtitlan primele ţesături de bumbac. Pe urmă s-au dus
departe, ca să aducă obiecte rare, farduri pentru ochi şi
pentru buze, piei de jaguar, şi îndeosebi acel articol de
consum delicios care, -în scurt timp, avea să fie savurat de
toţi: seminţele arborelui de cacao.
în perioada de independenţă a oraşului Tlaltelolco —
între 1407 şi 1473 — a fost organizată şi codificată corpo-
raţia aztecă a negustorilor, a cărei putere şi autoritate s-a
afirmat curând. Reşedinţa principală se afla în cartierul
Pochtlan (de unde provine şi numele negustorilor), pre-
cum şi în alte şase cartiere, înzestrate, fiecare, cu o insti-
tuţie judecătorească, consacrată comerţului — fapt cu
totul remarcabil! Toţi cetăţenii erau justiţiabili în faţa
împăratului, numai negustorii aveau tribunalul lor special,
reglementând orice litigiu între ei. Comercianţi din tată în
fiu, ei alcătuiau o lume aparte — o corporaţie dinastică, în
ierarhia lor, rangul cel mai înalt era deţinut de pochtecat-
lailotlac — „preşedinte-director general" — înconjurat de
toţi pochtecatlaloque, negustorii cei mai vârstnici, retraşi
120 CnifiTORII ÎN TIMP
din afaceri,
gestionari
cumpătaţi şi
înţelepţi, care
controlau
calitatea
mărfurilor
vândute de tinerii
pochteca.
Călători-
aventurieri
Nahualoztom
eca erau
aventurierii de
profesie, călători,
cei care îşi
asumau riscurile:
oameni
deosebiţi,
înzestraţi cu o
minte sclipitoare,
firi dinamice, a
căror bărbăţie
era uluitoare.
Călugărul
franciscan
Bernardino de
Sahagun a
remarcat şi a
înţeles că:
.Aceşti negustori
străbat toată ţara
ca să-şi ducă la
bun sfârşit
afacerile
întreprinse. Nu
există în lume
vreun locşor
unde să nu
descopere vreun
obiect co-
respunzător, de
vândut sau de
cumpărat, fără să
le pese dacă e
cald sau frig, fără
să ţină seama că
sunt mai mult
sau mai puţin
sănătoşi. Sunt
atât de nea de minune
îndrăz împăratului aztec:
neţi, când se
încât întorceau din
au expediţiile lor, ne-
pătrun gustorii făceau o
s chiar relatare amplă,
în ţări cu privire la ce
duşma văzuseră şi
ne; constataseră în
când regatele străine;
au de- îi prezentau
a face împăratului o
cu adevărată dare
străinii, de seamă, în
doved care menţionau
esc credinţa,
multă obiceiurile, starea
şireteni de spirit a
e şi populaţiei,
abilitat amplasarea şi
e, puterea de
învaţă apărare a
limba anumitor zone,
localni pregătirea sol-
cilor, daţilor.
cărora
le
arată
multă
bunăv
oinţă,
ca să-
şi a-
tragă
clientel
a. Ei
ştiu
unde
se pot
găsi
piei de
animal
e rare
şi unde
le pot
vinde,
la un
preţ
cât mai
bun".
Cu
noaşte
rea
ţărilor
îndepă
rtate
conve
civmzflŢiR 121
flzrecuoR
L
a
încep
ut,
aceşt
i
negu
stori
au
avut
şi
rolul
de
explo
ra-
tori-
spion
i; pe
urmă
au
fost
folosi
ţi ca
agen
ţi
prov
ocato
ri,
iscân
d
confli
cte
care
dege
nera
u în
acţiu
ni
milita
re, în
caz
de
răzb
oi,
negu
storii
îşi
aleg
eau
propr
iul
com
anda
nt,
quau
hpoyohualtzin, patru
aveau propriile lor ani!
simboluri de luptă Până
şi insigne, care-i în
deosebeau de clipa
ceilalţi războinici. în
care,
unii
dintre
Teiul lor era ei,
izbuti
cucerirea nd să
străp
Odată s-a ungă
întâmplat ca o liniile
coloană mare de inami
negustori să se ce,
aventureze prin au
părţile ajuns
Tehuantepecului vii şi
şi să fie prinsă nevăt
într-o capcană, ămaţi
pusă la cale de o la Te-
grupare puternică nocht
a za-potecilor. itlan.
Negustorii azteci împă
au fost pe punctul ratul
de a fi doborâţi, Ahuiz
dar, cu preţul unei otl,
rezistenţe eroice, revolt
şi-au revenit şi au at,
organizat o mâni
garnizoană într-un at, a
loc întărit, unde s- poru
au închis. Triburile ncit
vecine au sărit în viitor
ajutorul ului
zapotecilor. Cu împă
toate a-cestea, în rat
ciuda numărului Moct
foarte mare al ezu
celor coalizaţi ma,
împotriva lor — care,
stimulaţi şi de pe
gândul că vrem
negustorii apărau ea
o pradă constând acee
din bunuri a
materiale foarte deţin
însemnate, pe ea
care ar fi vrut să rang
pună stăpânire — ul de
aztecii le-au ţinut tlaco
piept cu hcalc
înverşunare. S-au atl să
apărat, astfel, înrole
singuri, timp de ze
soldaţi şi să trimită
o armată de
eliberare, pentru
supuşii săi
credincioşi.
Moctezuma nu
a mai avut nevoie
să ajungă până la
Te-huantepec.
La jumătatea
drumului, pe
neaşteptate, a
122 CfilfrTORII ÎN TIMP
întâlnit un grup
de oameni
bărboşi, pletoşi,
zdrenţuiţi, răniţi,
care duceau
anevoie o pradă
de război
uluitoare:
trupurile
duşmanilor ucişi
şi zeii lor.
l-a privit uimit:
erau
pochteca,
învingătorii!
Tenochtitlan
le-a făcut o
primire triumfală.
Ahuizotl i-a
invitat la palat;
eroii pochteca
au depus la
picioarele
împăratului
stindardele şi
trofeele capturate
de la duşman,
precum şi
coroanele de
pene ale
comandanţilor
răpuşi.
Ahuizotl i-a
numit „unchii
mei" şi într-un
anumit fel le-a
acordat un titlu
de nobleţe,
autorizându-i să
poarte, în zilele
de sărbătoare
naţională şi la
sărbătorile
specifice cor-
poraţiei lor,
podoabe din
pene şi bijuterii
de aur; acesta
era privilegiul
exclusiv al
demnitarilor din
clasa
conducătoare.
Un delegat al
negustorilor, bun
orator, a luat
cuvânt i...
ul şi i- Cuvintele
a acestea, rostite
mulţu cu îndreptăţită
mit mândrie,
împăr contribuie la o
atului: apreciere mai
— corectă a poziţiei
Noi, sociale a
pochte negustorului
ca, aici aztec.
de
faţă,
unchii
tăi, ne-
am
Cele sfinte
primej-
duit Pe stradă,
viaţa, un negustor se
am distingea de
trudit ceilalţi
ziua şi concetăţeni prin
noapte faptul că purta
a, nu un costum
am deosebit şi
precup avea două
eţit nici însemne: un
un băţ mare în
efort, formă de lance,
deoare
ce, în
ciuda
faptulu
i că
sunte
m
numiţi
ne-
gustori
şi ne
compo
rtăm
ca
atare,
noi
sunte
m şefi
militari
şi
soldaţi
, care,
pe
ocolite
,
pornim
spre
noi
cucerir
CIVlUZflŢIfl RZT€CILOfi_____________________________ 123
simbolul zeului Yacatecutli — protectorul călătorilor — şi

un evantai din pene.
Când se îndreptau spre meleaguri necunoscute şi
îndepărtate, negustorii aveau un comandant, pe care-l a-
leseseră pentru că avea o mare experienţă şi vechime în
muncă, era sănătos şi apt pentru îndeplinirea mai multor
scopuri.
Seara, ei înfigeau toate beţele în pământ şi le legau cu
o frânghie făcută din trestii împletite. Pe urmă, în faţa a-
cestor beţe legate, aşterneau o pânză, îngenuncheau pe
rând şi îşi luau puţin sânge de la încheietura mâinii, slăvin-
du-l în acest fel pe Yacatecutli, adresându-i totodată
rugămintea de a le acorda protecţia sa, neîncetat.
La înapoiere, dacă afacerile fuseseră fructuoase, re-
zervau o parte a beneficiilor pentru cumpărarea unor sclavi,
ca să-i ofere ca jertfă zeului Yacatecutli, celor cinci fraţi ai
săi şi surorii sale.
Cât lipseau de acasă negustorii, membrii familiilor lor
nu se spălau pe faţă.
Dacă se afla despre moartea unui negustor, departe
de oraşul său natal, familia înjgheba un schelet, alcătuit
din beţe, de statura răposatului. Acest „manechin" era
înveşmântat cu hainele cele mai frumoase ale defunctului
şi, la miezul nopţii, aceste rămăşiţe simbolice erau arse în
faţa divinităţii. Faptul că trupul celui dispărut nu putea fi
adus şi incinerat conform tradiţiei era perceput ca o neno-
rocire, o adevărată dramă.
Noroc că totul se rezolva cu puţină imaginaţie!
La patru zile după acest foc simbolic, rudele răposatu-
lui îşi spălau faţa, în cadrul unei ceremonii publice, care
reprezenta forma obişnuită de a alunga tristeţea şi doliul.
Pieţele din
Tlaltelolco
într-o
oarecare
măsură,
organizarea
comercială a
oraşului
Tlaltelolco a
stârnit invidia
celor din
Tenochtitlan,
generând, în
1469, războiul
civil care a durat
până în 1473. A
învins
Tenochtitlan,
oraşul cu cei mai
puternici
războinici, îndată
ce a pus
stăpânire pe
Tlaltelolco, impu-
nându-şi
autoritatea,
împăratul a
perceput un tribut
asupra tuturor
activităţilor
desfăşurate în
pieţe, în schimb,
el asigura
protecţia totală a
negustorilor, pe
tot cuprinsul
imperiului, şi nu
pregeta să
participe la
războaie
pustiitoare,
pentru a-i sprijini
în negoţul lor.
Desigur,
împăratul cuce-
rea, în acest
mod, noi titluri de
glorie şi noi
bogăţii...
Aztecii erau
atât de Tlaltelolco, am
mândri fost surprinşi să
de vedem acolo atât
pieţele de multă lume şi
lor din a-semenea
Tlaltelo bogăţie de
lco, mărfuri; de
încât, asemenea, am
la fost uimiţi să
sosire constatăm
a lui ordinea
Herna desăvârşită şi
ndo disciplina
Cortez respectată de
la băştinaşi.
Tenoc Niciodată nu ni
htitlan, se oferise o
împăra asemenea prive-
tul lişte. Fiecare fel
Mocte de marfă era
zuma vândută separat,
s-a într-un loc
grăbit amenajat în mod
să-l special.
condu Mai întâi se
că la prezentau cei
„minun care făceau
ea comerţ cu pietre
imperi preţioase, cu
ului". pene, cu
Cronic veşminte şi
arul lucruri brodate.
conqui Apoi se
stador
ului,
Bernal
Diaz,
a
conse
mnat
vizitare
a
acelor
pieţe,
transm
iţându-
ne o
de-
scriere
edificat
oare.
„Câ
nd am
sosit în
piaţa
aceea
mare,
numită
CIVILIZRŢIfl flZTeCILOfi_____________________________ 125
vedeau sclavi indieni, atât bărbaţi, cât şi femei; erau aduşi

legaţi de prăjini lungi, cu un lanţ pus de gât, ca să nu poată
fugi. Unii, totuşi, umblau liber. După aceea am descoperit
negustorii care vindeau bucăţi mari de ţesătură de bum-
bac, obiecte din fibre textile împletite, precum şi cacao.
Se vedeau acolo, adunate laolaltă, toate felurile de
mărfuri care pot fi găsite în Noua-Spanie. Erau oameni
care vindeau materiale ţesute din fibre de henequen —
frânghii, sandale — şi rădăcini ale acestei plante, care se
mănâncă fripte şi sunt bune la gust.
în alt loc se vindeau piei de lei şi de tigri, de lutră şi de
şacali, de cerbi şi de alte animale, ca bursucii şi pisicile
sălbatice. Unele piei erau tăbăcite, iar altele în stare brută.
Si se mai aflau acolo multe alte mărfuri..."
Mâncăruri, dulciuri, hârtie, tutun
Dăm din nou cuvântul lui Bernal Diaz — cronicar me-

ticulos, prin excelenţă:
„Am mers mai departe; i-am întâlnit pe cei care vindeau
fasole, salvie şi alte legume sau ierburi, într-un colţ al
pieţei şi în altul, pe cei care aveau păsări de curte, cocoşi,
iepuri, cerbi, raţe, pui de căţei şi altele de acelaşi fel. Nu
trebuie omişi cei care vindeau fructe, femeile care aduse-
seră mâncăruri şi aluaturi; cei care ofereau amatorilor
miere şi dulciuri, ca pasta de nuci. Alte mărfuri se vindeau
în locul ce le era rezervat: obiecte din lut ars, de la chiupuri
mari până la căni mici, modelate în mii de feluri; lemnul de
construcţie, scândurile, grinzile, butucii, lemnul de pin
pentru foc...
Hârtia,
trestiile
parfumate cu
liquidambar^ şi
umplute cu tutun,
alifiile galbene,
alte articole de
genul acesta
erau desfăcute în
locurile ce le erau
destinate. Sub
arcadele a-cestei
pieţe, special
amenajată
pentru târg, se
vindeau multe
coşenile^; acolo
stăteau de obicei
şi negustorii de
plante aromatice,
împreună cu cei
care vindeau
verdeţuri.
Era să uit
vânzătorii de
sare, pe cei care
făceau cuţite din
piatră, cioplind
aşchii direct din
piatră, pe
nevestele
pescarilor care
îmbiau
cumpărătorii cu
prăjiturele prepa-
rate dintr-o
spumă
provenind din
apele lacului cel
mare; cu spuma
aceasta, care se
întărea, ele
făceau un fel de
pâine, care avea
un gust de
brânză."
Aramă, alamă,
grăunţi de aur
„în altă parte a

pieţei ntul.
erau înainte de a
expuse părăsi târgul,
topoar am văzut mulţi
e, negustori care
barde,
ploşti
5) (cuvânt
de
spaniol) arbore
aramă din Asia Mică şi
şi de din America, din
alamă, care
vase se extrag
de diverse răşini,
lemn, 6) insectă
vopsite exotică din
Mexic, din
în gogoşile căreia
culori se extrage câr-
vii. Nu mâzul (materie
am colorantă roşie).
putere
a să
descriu
tot ce
se
vindea
acolo,
erau a-
tâtea
lucruri,
şi piaţa
de
desfac
ere, cu
porticu
rile
sale,
era
atât de
înţesat
ă de
lume,
încât,
chiar
dacă
aş fi
stat
acolo
două
zile în
şir, tot
nu aş fi
fost în
stare
să
cuprin
d totul,
cu de-
amănu
CIVILIZflŢIfl flZT€CILOR_____________________________127
aduseseră spre vânzare grăunţi de aur, exact aşa cum se

găsesc în mine. Aurul era fixat în pene lungi, albe, trans-
parente, de la aripa sau coada gâstelor. învoiala se făcea
în funcţie de lungimea şi grosimea acestor pene: se ofe-
reau, la schimb, atâtea pene cu grăunţi de aur pentru atâ-
tea haine, sau atâtea tigve pline cu cacao, sau atâţia
sclavi, sau orice altă marfă corespunzătoare schimbului."
Bernal Diaz a zugrăvit în culori vii bogăţia incomparabilă
a pieţei din Tlaltelolco; se cuvine să-i adăugăm, com-
pletând tabloul, larma zecilor de mii de cumpărători, de
gură-cască, strigătele negustorilor, reclama făcută de
vânzătorii ambulanţi, zumzetul tocmelilor, cotcodăcitul
păsărilor, şuieratul păsărilor din junglă, culorile vii ale
ţesăturilor de bumbac, sclipirea ţesăturilor preţioase,
mănunchiurile de pene multicolore, varietatea nesfârşită a
florilor, a fructelor, a legumelor extraordinare, parfumul
greu al tămâiei, îmbinat cu mirosul ciupercilor otrăvitoare
şi al peştilor. Şi, mai presus de orice, veselia neîngrădită
a mulţimii aztece, binecuvântată de soare, manifestându-şi
intens bucuria de a trăi.
Aztecii sunt acolo si în ziua de azi
întrucât cunosc bine Mexicul actual, am profitat de ge-

neroasa lui ospitalitate şi m-am împărtăşit din marea-i
înţelepciune, voi adăuga recomandarea de a vizita, în pre-
zent, unul din marile târguri mexicane, adresând-o celor
care doresc să regăsească, într-o formă optimă, urmele
grăitoare ale vieţii aztecilor.
Dacă facem
abstracţie de
plasticul urât,
rece, vulgar,
toate se află la
locul lor ca pe
vremea
strămoşilor.
Mai mult, ei
sunt prezenţi
acolo! S-au
refugiat, pentru
câteva ore, în
acele piaza
zgomotoase. Au
revenit, s-au
contopit cu
mulţimea
gălăgioasă,
dornică să se
bucure de viată.
închideţi ochii
o clipă! Vă jur că
îi puteţi vedea,
întocmai cum i-a
descris Bernal
Diaz.
Credeţi-mă!
Aztecii nu au
pierit!
Nu exista
monedă
Nu putem
vorbi despre
piaţa de
desfacere din
Tlaltelol-co, fără
să ne întrebăm:
„Cum se făceau
plăţile?"
Aztecii
practicau trocul,
conform legii
schimburilor, care
reglementa atât
strictul necesar
traiului, cât şi
inutilul pro-
duselor de lux.
Exista o
„bursă se foloseau şi
a ele în mod
valoril curent ca articol
or", de schimb în
variind natură.
după Se mai
diferite calcula valoarea
pe- produselor şi pe
rioade, bază de qua-chtli
bune (bucată de
sau ţesătură); o
rele. „încărcătură" era
Seceta alcătuită din 20
şi de bucăţi.
inunda Urmau, în
ţiile ordine
influen crescătoare
ţau pu- egretele,
ternic panaşurile,
valorile
alimen
telor
de
bază.
Du
pă
toate
probab
ilităţile,
unitate
a de
bază a
trocului
a fost
miezul
seminţ
ei
arborel
ui de
cacao.
Xiquipi
lli
(sacul)
trebuia
să
conţin
ă
8.000
de
mieji.
Top
oriştel
e de
aramă
, cu
două
tăişuri,
CIVILIZflŢIfl 129
flZT€CILOR
smoc
urile
de
pene
(cota
te
mai
mult
sau
mai
puţin,
după
raritat
ea
păsăr
ii şi a
dificul
tăţii
de a
le
procu
ra)
pietre
le se-
mipre
ţioas
e,
pietre
le
preţio
ase,
penel
e
conţi
nând
pulbe
re de
aur,
veşm
intele
de
lux,
podo
abele
.
S
e
trece
a
apoi
şi la
prod
usele
de
bază,
necesare hranei: susţi
se cereau nute
xiquipillide de o
porumb, de curea
fasole, de ardei, lungă
de seminţe de de
plante piele
oleaginoase. împle
Şi pe vremea tită,
aceea, cei bogaţi aşez
îşi umpleau ată
hambarele şi, cruci
dacă era secetă şi ş;
foamete mare, pentr
aceste rezerve le u
a-sigurau nu pove
numai rile
supravieţuirea, uşoa
dar şi re, el
îmbogăţirea! folos
ea o
cure
a
Transportul dintr-
o
mărfurilor împl
etitur
Negoţul ă de
aztecilor se baza trestii
pe uimitoarele lor . O
cunoştinţe despre band
natură şi ă îi
multiplele ei încin
resurse animale, gea
vegetale şi frunt
minerale. ea,
Hărnicia lor uşur
era extraordinară, ându
dacă ne gândim -i
că nu dispuneau efort
de nici un animal ul, în
de tracţiune sau mod
pentru arat ogorul. obişn
Ei lucrau uit,
pământul cu nu
unelte foarte era
rudimentare; după oblig
ce strângeau at să
recolta, erau străb
nevoiţi să o ată
transporte cu mai
spinarea. mult
Indianul era în de
stare să parcurgă opt
distanţe enorme legh
purtând în spinare e
poveri grele, zilnic
. La cingătoare
purta raţia sa de
hrană.
Rezistenţa la
oboseală a
aztecului era cu
totul ieşită din
comun: nu avea
limite, după cât
se pare.
Acum câţiva
ani, am avut
ocazia să verific
performanţa unui
indian din
neamul
Tarahumara,
care efectuase,
„la trap mărunt",
120 km în
aproximativ
unsprezece ore,
scurtând drumul
datorită unor
poteci uneori
greu accesibile.
A doua zi,
după o masă
frugală compusă
dintr-un piure de
fasole roşie şi din
tortilla de
porumb, fără să
arate vreun semn
de oboseală, era
gata să
pornească din
nou.
Civilizaţia
porumbului
Civilizaţia
aztecă,
asemenea celei
mayase, este
deseori numită
„civilizaţia
porumbului."
Această
plantă graminee
cu boabe
comestibile a
constituit, de la
bun început,
baza hranei
aztecilor, asigu-
rându-le
supravieţuirea,
contrib letele de porumb
uind, cu boabele sale
aşadar de aur, simbol al
, la forţelor naturii, al
propă- vieţii şi al
şirea capacităţii ei de
neamu regenerare şi
lui şi la perpetuare.
formar Centeocihuatl
ea era divinitatea
caract porumbului şi a
erului fertilităţii.
său Chicomecoatl
atât de reprezenta
origina porumbul în
l. Zeii pârgă. Xilonen,
lor, „Ştiuletele crud
extrem de porumb" sau,
de mai poetic,
numer „Păpuşa cu părul
oşi — blond" era zeiţa
să nu mlădiţelor şi,
uităm! bineînţeles,
— ocrotitoarea
erau
divinită
ţi ale
porum
bului.
Ce
nteotl,
zeu şi
duh al
porum
bului,
era nu
numai
„pa-
tronul"
—
protect
orul —
agricul
torilor,
ci şi al
bijutieri
lor;
care
încerc
aseră
să
reprezi
nte, în
primel
e lor
lucrări,
ştiu-
civiiizRŢifl 131
nzreciiOR
celor
săra
ci —
dacă
poru
mbul
nu
se
coce
a,
cei
săra
ci
erau
cond
amn
aţi să
piară
de
foam
e.
Plant
ă
suver
ană,
po-
rumb
ul a
fost
elem
entul
de
spriji
n
esen
ţial,
care
a
asigu
rat
exist
enţa
tutur
or
civiliz
aţiilor
mes
o-
amer
icane
.
In
trodu
cere
a
poru
mbului în Europa (ma
a avut loc abia în no).
secolul XVI, după Sunt
cucerire; era nece
complet sare
necunoscut. mai
Pasiunea mult
instructivă a e ore
aztecilor pentru pentr
tot ce trăia şi ce u
creştea pe sfărâ
pământ sau în mare
apă este a şi
impresionantă. Ei pisar
observau ea
neîncetat, boab
cercetau, elor
experimentau, de
testau însuşirile poru
binefăcătoare ale mb,
speciilor sau pentr
caracterul lor u a fi
dăunător. preg
Datorăm ătit.
aztecilor peste Ei
patruzeci de mai
varietăţi de ali- fac,
mente. Lista pe
specialităţilor lor pietr
este e
convingătoare şi
foart
pe baza ei se pot
e
alcătui meniuri
calde
bogate, cu infinit
,
de multe
„floric
variante.
ele"
de
poru
mb,
Bogăţia de din
alimente pe boab
care am e
moştenit-o prăjit
e,
umfl
Mai întâi, ate şi
nepreţuitul crăp
porumb, în ate
prezent, indienii (poru
din Mexic îl mb
pregătesc tot ca expa
pe vremea ndat)
aztecilor, folosind ,
o dală de piatră, foart
scobită (metate), e
în care-l zdrobesc ase
cu un fel de măn
pisălog cilindric
ător cu pop-corn-
ul vândut pe aleile
Central Park-ului
din New-York.
Lumea Nouă
ne-a făcut să
descoperim
multe plante
comestibile;
dintre tuberculii
şi rădăcinile
cele mai
132 CflifiTOflII ÎN TIMP
apreciate,
menţionăm
cartoful,
pătata1^,
topinamburul2),
taroul3),
maniocul, din
care se prepară
tapioca4).
Dovlecii
enormi,
dovleceii, tigvele
se cultivau în
mod constant.
Xictomatl au
devenit, prin
deformare
lingvistică, toma-
tele noastre.
Indienii le
mâncau cu
Xonocates
(ceapă). Pe
câmpuri întinse,
cât vezi cu ochii,
ca şi pe cel mai
mic petec de
pământ se
cultivă şi acum
fasole, din care
există peste
cincizeci de
varietăţi, în Mexic
se găteşte
fasolea cu ardei
dulce, plăcut la
gust, sau cu o
căpăţână de
chile, care te
face pe loc să
crezi că cerul
gurii s-a
transformat
brusc în cazanul
încins al unei
locomotive
supraîncălzite.
Cu timpul, s-a
renunţat la hrana
vegetală
tradiţională az-
tecă: huauhtli, cu
care se delecta
Moctezuma. Se
mai macină şi în
prezent, în
special străjuiesc şi
cu acum ruinele
ocazia templelor;
marilor
sărbăt
ori
7) specie de
religio plantă cu tuberculi
ase, comestibili
fiind (Ipomoea batatas).
folosit 8) un fel de nap
la (Helianthus
aluatul tuberosus).
de 9) plantă cu
tuberculi
plăcint comestibili din
ă regiunile
(tamal tropicale (Colo-
es). cassia
Chia, a esculenta).
cărui 10) substanţă
frunză alimentară
făinoasă,
seamă
extrasă din
nă cu tuberculii
cea a manio-
teiului, cului, folosită în
nu se alimentaţia
mai copiilor.
foloseş 11) originar din
te America de
Nord, hicori este
acum asemănător cu
decât nu
la cul, din al cărui
prepar lemn, greu,
area foarte tare şi
băuturil flexibil se fac
or diverse
răcorit obiecte, mai
ales schiuri.
oare. 12) artocarpus
Arb .
orii
oferă
multe
fructe
savuro
ase:
nuca
hicoriu
lui5),
nuca-
unt,
nuca
de
Brazili
a.
Arb
orii
de
pâin
e6)
CIVILIZflŢIR flZT6CILOfl_____________________________133
fructele lor sunt foarte hrănitoare, deşi gustul lor nu e prea

plăcut.
Aztecii mâncau cu poftă fructe savuroase, ca: jocotes,
tejocotes, cireşe de Surinam, o varietate de rodii, avoca-
do, papaya, mamey, fructele unui arbore tropical (Annona
muricata), curmale, zmeură, afine, ananas.
Arborele numit „sapotilier" secretă un suc lăptos, foarte
gras şi elastic; aztecii mestecau acest chictli sau tzicli —
strămoş al chewing-gum-u\u\ — pentru albirea dinţilor, dar
o făceau acasă, în taină; altfel, dacă mestecau în public,
se făceau de râs...
Preparate culinare obişnuite

şi mai puţin obişnuite
Aztecii erau mari amatori de peşte; cei din Tenochtitlan

pescuiau în lacul Mexico cu undiţa cu cârlig sau cu năvo-
dul, iar cei de pe coastă adunau tot felul de scoici, crabi,
languste, peşti cuibăriţi printre stânci.
Pe lacul Mexico se găseau cârduri întregi de raţe; az-
tecii aruncau deasupra lor atlalt — propulsorul cu săgeţi
— care nu dădea greş. Mari consumatori de carne de
raţă, ei au început să le crească, ca păsări de curte,
împreună cu bibilicile şi curcanii.
Păsările erau prinse sau vânate, fie pentru carnea lor,
fie pentru penele lor; în acest scop, aztecii puseseră la
punct un mijloc ingenios şi eficace: o sarbacană cu un sis-
tem dublu vizor-linie de ochire. Iscusinţa lor era uluitoare!
Cei mai îndemânatici doborau chiar o pasăre a paradisului,
i
i c
o
c
o
ţ
a
t
ă
î
n
tr
-
u
n
p
o
m
,
la
3
0
m
V S
L
P S
.
CIVILIZRŢIfl flZT€CILOR_____________________________135
mărturisesc, cu emoţie, şi cu repulsie, ceva care semăna

cu trupul unui bebeluş de şase luni. M-am liniştit repede;
nu era decât un pui de maimuţă, jupuit, copt în spuză, în
învelişul său de lut.
Aztecii apreciau şi carnea de iguană, acest balaur în
miniatură. Cine mai are în prezent ocazia să deguste fileuri
de iguană, va declara, cu siguranţă, aşa cum fac şi eu, cu
toată sinceritatea, că sunt delicioase, gustul cărnii ei amin-
tind de pui şi de broască. Mexicanii mănâncă şi acum anu-
mite specii de şerpi, servite la grătar, felii, sau marinate (cu
sos de vin şi ceapă).
Aztecii mâncau şi o anumită specie de furnică, al cărui
pântece era plin cu miere (în iunie şi în iulie). Desprinsă
de primul inel toracic, această pungă cu miere era ca o
bomboană fondantă. Aztecii îşi procurau miere şi pe alte
căi: dintr-un arbore scobit, tăiat, astupat la unul din capete,
ei făceau stupi, apăraţi de vânt, de un taluz; mierea era
recoltată foarte uşor, pentru că albinele negre care o pro-
duceau nu înţepau.
O delicatesă aztecă actuală
Felul de mâncare cel mai rafinat, suprema delicatesă,

rămânea viermele de maguey— un cactus spinos, uriaş,
atingând uneori trei metri înălţime. Mai mulţi oameni se
străduiau să-l taie; după ce îl legau, încercau să-l răstoarne;
nu era o treabă uşoară! în prezent, un călăreţ prinde ma-
guey-ul cu lasoul şi îl trage până când îl doboară. Şi acum,
ca şi pe vremea aztecilor, oamenii se reped să adune viermii
care se găsesc la
umbra răcoroasă
a rădăcinilor
maguey-u\u\.
Sunt larve albe,
de mărimea
degetului mare
de la mână, al
căror aspect este
dezgustător.
Un an întreg
am avut şi eu
această
repulsie pros-
tească, până
într-o zi, când
prietenul meu
mexican mi-a
spus:
— Nu te
înţeleg! Şi înţeleg
cu atât mai puţin
dezgustul tău.
Ca toţi europenii,
deguşti cu
încântare
crevete, lan-
guste,
langustine,
homari, crabi,
care se hrănesc
cu hoiturile care
putrezesc în
apă... trebuie să
mărturiseşti că
toate animalele
acestea nu miros
prea frumos...
Or, viermele de
magueyeste alb
ca neaua, curat,
nu se hrăneşte
decât cu seva
parfumată şi
curată a
/nagaey-ului... şi
ţie ţi-e silă! Cred
că recunoşti că
nu eşti normal...
Acest discurs
foarte logic nu
putea primi alt
răspuns decât o
tentativă cinstită
de absorbire a
alimentului hulit.
Mărturi cători şi
sesc consumatori
că la rafinaţi ai
începu produselor din
t, Lumea Nouă.
înainte
de a fi
gustat,
mi-era
sto- Ciuperca-
macul comuniune
contra divină
ctat.
Trebui
e să Numeroase
vă preparate
spun culinare aztece
că el erau bazate pe
este ciuperci; din
demn soiurile cele mai
de a alese se
figura pregăteau feluri
la
ospeţe
le
celor
mai
renum
iţi
gastro
nomi;
zeii
înşişi l-
ar
mânca
cu
multă
plăcer
e;
gustul
cărnii
lui
este
unic şi
delicio
s.
Mai
aveţi
vreo
îndoial
ă?
Aztecii
au
fost,
desigu
r, cei
dintâi
cunos
civiuzfi 137
Ţifl
minu
nate,
într-o
ţară
în
care
carn
ea
de
vită
se
găse
a
foart
e rar,
lume
a
învăţ
ase
să
folos
easc
ă
ciup
ercil
e,
boga
te în
prote
ine,
care
menţ
inea
u
echili
brul
alime
ntar
atât
de
ne-
cesa
r
corp
ului
ome
nesc.
Ele
mai
prod
ucea
u şi
un
deze- S
chilibru ahag
sacru un a
al desc
facultăţi ris
lor cons
psihice. ecinţ
în ele
acest inger
scop, ării
erau aces
organiz tei
ate ciu-
ceremo perci
nii :
special „P
e în rimul
cursul lucru
cărora pe
se care-l
consu mânc
mau au la
peyotls ospăţ
au era o
teonan ciupe
acatl, rcă
care mică,
provoc neag
au mari ră1 \
tulburăr care
i. îmbă
Teo ta, te
nanaca făce
tl a a să
repreze ai
ntat viziu
pentru ni şi
azteci te
mijlocul înde
ideal mna
de la
comuni desfr
care cu âu.
zeii. Ei Ei
îl mân
numea cau
u, de ciupe
altfel, rca
„carnea asta
zeului", înaint
a-l e de
mânca răsări
însemn tul
a a fi în soare
comuni lui...
une cu cu
zeul. miere
, şi acuz
când aţi de
începea adult
u să se er şi
înfier- pentr
bânte, u
se înfăpt
apucau uirea
să acest
dansez ei
e. Unii crime
cântau, erau
alţii pede
plângea psiţi
u, crunt:
ameţiţi li se
cum sfărâ
erau, ma
iar alţii capul
rămâne . Alţii
au pe se
gânduri. vede
Unii au
aveau ucişi
viziuni pentr
de u că
coşmar, furas
se eră;
credea şi
u pe multe
patul de alte
moarte, viziun
şi plân- i le
geau; tulbur
alţii se au
vedeau minte
sfâşiaţi a.
de o După
fiară; ce se
alţii treze
captura au
u prizo- din
nieri beţie,
mulţi pe discu
câmpul tau
de între
luptă, ei
sau se despr
îmbogăţ e
eau, viziu
devenin nile
d avute
stăpânii ."
multor
sclavi.
Unii se 1)
T
vedeau e
ona
naca
tl
sau
„carn
ea
zeul
ui"
nu
se
prezi
ntă
întot
deau
na
ca „o
mică
ciup
ercă
neag
ră".
Difer
ă
foart
e
mult
ca
aspe
ct,
mări
me
şi
culo
are,
potri
vit
regiu
nii în
care
creşt
e. Se
găse
şte
din
plin
în
regiu
nea
Tara
hum
ara.
(n.a.)
138 CfilRTORIIÎNTIMP
Se
l folosea
mult
peyotl,
mult mai
puţin
primejdio
s decât
teonana
catl.
Peyof/nu
este o
ciupercă;
se
extrage
din mu-
gurii mici
din
vârful
frunzelor
unei
varietăţi
de
cactus.
El
provoca
halucinaţ
ii
violente,
amestec
ând
culorile
cu bru-
talitate,
ca într-
un
caleidos
cop a
cărui
rotaţie
prea
rapidă ar
ameţi,
creând
senzaţia
de
greaţă.
„Cei
care îl
mănâncă
au viziuni
înfiorătoa
re sau
comice şi
această
beţie ţine
î n
z
i
u Condimentele ş
a divina cacao
d
e
a i P
z •
•
i
,
1) folosirea ardeiulu
l consumat ex
a provoacă ul
stomacale
g (faimoasele ag
r mexicane — ars
a stomac) (n.a.)
n
i
ţ
a
n
o
r
d
-
n
o
r
d
-
v
e
s
t
a
M
e
x
i
c
u
l
u
i
,
s
e
f
o
l
o
CIVILIZRŢIfl 139
flZTeCILOR
Teno
chtitl
an şi
al
vizitat
orilor
pieţei
din
Texc
oco.
Ei
pun
şi
acum
floare
de
vanili
e în
aluat
uri,
pentr
u
par-
fum,
iar
din
floare
a de
dovle
ac
preg
ătesc
ques
adilla
s
bine
rume
nite.
C
orian
drul,
scorţi
şoar
a,
salvi
a,
mag
hiran
ul se
folos
eau
mult
pe
vrem
ea
acee
a, ca şi în prezent. autod
Dar, mai iscipli
presus de orice na.
era băutura Dacă
neasemuită, divi- avea
na cacao. Când i- cuno
au descoperit ştinţe
savoarea, spaniolii destu
au fost atât de l de
încântaţi încât o vaste
beau chiar şi în în
timpul slujbelor, la dome
biserică, stârnind niul
legitima indignare ştiinţ
a preoţilor. elor
Aztecii naturi
considerau i, nu
amaxocoatl o ajuns
plantă sacră. ese
Sămânţa arborelui în
de cacao a fost schi
folosită, după cum mb
am văzut, drept să
unitate de bază des-
pentru orice coper
tranzacţie co- e
mercială a mijloa
imperiului. cele
Au fost şi de a
falsificatori (din
cultiv
lăcomie sau din
a
dorinţa de
supra
câştig?) care au
feţe
avut ideea
întins
„ingenioasă" să
e, cu
scoată pulberea
un
de cacao şi s-o
înlocuiască cu ran-
pământ, pentru a dame
folosi mai departe nt
sămânţa ca mijloc bun.
de troc... Prod
usele
nece
sare
traiul
Ospeţele ui
grandioase ale erau
iui Moctezuma răspâ
ndite
pe
Deşi aprecia o mai
masă bună, fiind mult
chiar un de
cunoscător rafinat, 2000
aztecul era, cu km,
toate acestea, de la
cumpătat, printr- nord
un fel de
la sud, de la un
capăt al imperiului
la celălalt.
Transportul se
efectua cu
spinarea.
140 CflLflTORII ÎN TIMP
Roata nu era
cunoscută1).
Seceta,
cataclismele
devastatoare,
foametea loveau
crunt populaţia.
Victimele cala-
mităţilor se
numărau cu
miile, deşi
împăratul
distribuia toate
rezervele de
alimente
depozitate în
hambarele sale.
Aztecului îi
plăcea să
mănânce bine,
către mijlocul di-
mineţii, iar masa
de seară o lua
cel târziu la ora
16. în schimb,
marii preoţi,
prinţii, demnitarii,
negustorii bogaţi,
deşi afişau un
aer modest şi
rezervat,
organizau
ospeţe
fastuoase.
Masa servită
împăratului
Moctezuma II l-a
impresionat în
mod deosebit pe
Bernal Diaz, care
a afirmat, cu
uimire, că
ceremonialul,
luxul,
rafinamentul
prezentării cinei
împărăteşti
aztece erau mult
superioare
protocolului curţii
regale a Spaniei,
precum şi al
marilor seniori din
Peninsula
Iberică. Relatarea
lui Diaz aşezau pe
a pământ, cu
menţio picioarele încru-
nat trei cişate sub ei), în
sute de faţa lui se afla o
feluri, masă joasă,
pregătit acoperită cu o
e zilnic faţă de masă
pentru sclipitor de albă,
împăra brodată cu
t, şi o măiestrie,
mie de
feluri,
pentru 1) în civilizaţia
sa- aztecă există
tisfacer un „mister al
roţii"; după
ea toate pro-
poftei babilităţile, nu a
de fost niciodată
mânca folosită pentru
re a transportul po-
marilor verilor; dar în
demnit cursul unor
săpături
ari ai arheologice s-
palatu- au descoperit
lui. jucării de copil,
Şefi montate pe roţi.
i Cum se explică
bucăta faptul că aztecii
ri nu au folosit-o,
din moment ce
aveau au creat roata şi
„secret au imaginat
ele" lor modalitatea de
culinar a o întrebuinţa?
e, Rămâne un
cunos- mister! (n.a.)
când
diferite
feluri
de
pregăti
re a
acelui
aşi
alimen
t.
Câ
nd lua
masa,
Moctez
uma se
aşeza,
singur,
pe un
ic-pa///
(supuşi
i săi se
CIVILIZRTIfl 141
RZT6CIIOR
prec
um şi
mai
multe
şerve
te de
masă
.
Sl
ujitori
i
trece
au
prin
faţa
împă
ratul
ui,
ducâ
nd,
fiecar
e, o
speci
alitat
e:
crust
acee,
peşti
din
lac,
vierm
i de
mag
uey,
plăci
nte
de
mălai
,
umpl
ute
cu
carne
,
iepuri
de
câmp
,
iepuri
de
casă,
căpri
oară
de
Yuca
tan, curcani, getel
porumbei, turtu- e şi
rele, fazani, să i
prepeliţe, se
potârnichi, porc ştear
sălbatic... gă
împăratul buzel
schiţa un gest, e, l
arătând, astfel, se
felurile alese, aduc
care-i plăceau. eau
pipel
e, pe
o
Pipă, prosop, mobil
bol pentru ă
joasă
clătit degetele, care
la masă le era
desti
„Patru femei, nată
foarte frumoase şi în
foarte curate, îi mod
prezentau bolurile speci
cu apă, pentru a- al.
şi clăti degetele Pipel
— Xi-cales; apa e nu
care se scurgea erau,
de pe mâinile sale de
era strânsă în alte fapt,
recipiente, ca nişte decât
farfurii mari; i se tubur
întindeau, apoi, i
prosoapele, iar groa
alte două femei îi se
aduceau din
plăcinte." lut
împăratului nu- ars;
i prea plăceau sau,
fructele; se de
întâmpla ca, la cele
sfârşitul mesei, să mai
ceară temales cu multe
melci, unul din fe- ori,
lurile sale din
preferate, garnisit tresti
cu axolotl, e;
salamandră de erau
apă, pregătită cu însă
ardei galben. decor
Moctezuma ate,
bea cu plăcere incru
două sau trei state
ceşti de cacao; chiar
după aceea făcea cu
un semn, ca să i pietr
se clătească de- e
preţioase, viu
colorate. Aceste
tuburi se umpleau
bine cu tutun
numit picietl (de
altfel, „tubul
pentru fumat" se
numeşte, în
prezent,
poquieîf). Nu se
fuma niciodată
fără a fi
amestecat, în
prealabil, tutunul
cu praf de var,
mangan, miere
şi liquidambar.
Poquietlse
aprindea la un
capăt şi fumul
era aspirat la
celălalt; se
răspândea un
fum gros, cu
proprietăţi narco-
tice, care-i
adormea pe
împărat şi pe
curtenii din jurul
lui. Cu toate
acestea, înainte
de a adormi,
împăratul nu-şi
uita îndatoririle
faţă de oaspeţii
din palatul său.
Bufoni şi
măscărici
Sahagun îşi
amintea că
„după ce
suveranul îşi lua
masa, el
poruncea pajilor
sau slujitorilor săi
să le dea de
mâncare tuturor
oaspeţilor de
seamă şi
ambasadorilor
veniţi din diferite
oraşe, de
asemenea, celor
ce păzeau pa-
latul; atunci luau
masa şi
educatorii
tinerilor —
tepuchtla-toque
— preoţii care
slujeau timp înainte ca
idolii, împăratul să-şi
cântăr aprindă pipa,
eţii, începeau să se
servito perinde prin faţa
rii; de lui fiinţe ciudate
aseme şi slute: cocoşaţi,
nea, li pitici, bufoni,
se echilibrişti,
aduce măscărici,
a de iluzionist!. Şi aici
mânca Moctezuma
re proceda la fel:
tuturor alegea numărul
celor care-i plăcea, ca
care pe o mâncare
erau în gustoasă, şi, în
palat; timp ce artiştii îşi
muncit jucau rolul sau îşi
ori, făceau numărul,
bijutieri fumul inhalat de
, cei suveran îi crea
care alte iluzii şi îl
prelucr cufunda într-un
au somn adânc, ca
penele şi
rare,
cei
care
lucrau
în
piatră,
mozai
carii,
cei
care
confec
ţionau
încălţă
minte
de lux
pentru
demnit
ari,
frizerii
care le
tăiau
părul,
nu era
uitat
nici
unul,
toţi se
îndest
ulau..."
Cu
puţin
CIVILIZRŢIR 143
nzreciLOR
pe
oasp
eţii
de
seam
ă
care
avus
eseră
cinst
ea să
se
apro-
pie
de
augu
sta
lui
perso
ană.
Pro
hibiţ
ia
P
utem
afirm
a că
azteci
i au
avut
un al
şasel
ea
simţ,
un
senti
ment
prem
onitor
iu
vigile
nt,
care
i-a
ferit
de
băutu
ra
dătăt
oare de euforii deos
artificiale. Ei îşi ebite.
cunoşteau foarte
bine propria fire şi
nu ignorau
înclinaţia
omenească spre
unele excese; dar
erau foarte
conştienţi că le-ar
fi prejudiciat
demnitatea,
raporturile
sociale,
sănătatea
mentală.
Consecinţele
ereditare grave ale
alcoolismului erau
aduse la
cunoştinţa publică.
Alcoolul pe
care-l consumau
aztecii era obţinut
prin fermentarea
sucului de agavă,
din care rezulta
octli (actualul
pulque). Agava
este numele dat
mai multor plante
ornamentale, cu
frunze lungi până la
2 m, late şi groase,
cu spini pe margini;
ea nu înfloreşte
decât o dată, la o
vârstă înaintată, şi
moare imediat
după aceea. Din
fibrele frunzelor
unei specii se fac
frânghii şi diferite
ţesături.
Mayauel, zeiţa
agavei, era
furnizoarea celor
„400 de iepuri", zei
lunari şi tereştri ai
abundenţei. Dar
aztecii ştiau că
trebuie să se
ferească de
aceşti „iepuri", să
nu se încreadă în
ei, rezervându-şi
plăcerea de a bea
octli în împrejurări
Pedeapsa cu
moartea
pentru beţie
Neglijarea,
„uitarea"
interdicţiilor
stabilite de
înţeleptul rege
Nezahualcoyotl
era foarte aspru
pedepsită. Dacă
un preot, un
ambasador, un
demnitar al
imperiului, un
erou — deci cei
mai iluştri — al
căror
comportament
trebuia să fie un
model demn de
urmat—erau
surprinşi în stare
de ebrietate, în
palat, erau
imediat
condamnaţi la
moarte. Dacă
persoana se afla
în afara incintei
palatului, îi era
rezervată
aceeaşi
pedeapsă, dar se
făcea pe ascuns,
în grabă.
Omul de rând
care se îmbăta şi
mergea
clătinându-se pe
stradă nu era
scutit de
neplăceri; propriii
lui concetăţeni
puneau mâna pe
el, îl insultau şi îl
duceau în piaţa
publică unde i se
rădea capul.
Dacă se
întâmp ei a treia,
la să singurele
recidiv libaţii legale
eze,
un
sclav In schimb,
vânjos erau tolerate, cu
îl înţelegere,
sugru „abaterile" celor
ma, ca vârstnici, care
pedea nu aduceau nici
psă un prejudiciu,
exemp nimănui. Libaţiile
lară legale ale vârstei
pentru a treia aveau loc,
lipsa de obicei, când
lui de
cumpă
tare.
Cla
sa
aztecă
condu
cătoar
e
depun
ea
multă
ostene
ală ca
să
fereas
că
popor
ul de
efectel
e
nocive
ale
alcool
ului,
ţinând
seama
de
faptul
că
indieni
lor le
plăcea
să
bea.
Libaţi
ile
vârst
CIVlUZflTIfl flZT6CILOR_____________________________145
i se punea un nume nou-născutului.

îl citez din nou pe Sahagun:
„Spre seară, bătrânii şi bătrânele se întruneau ca să
bea pulque şi să se îmbete. Aşezau în faţa lor un vas mare
cu băutură; un servitor o turna în tigve şi le dădea tuturor
să bea, pe rând. Când beau destul ca să fie ameţiţi, înce-
peau să cânte... Alţii discutau, râdeau, făceau glume... Pe-
treceau în legea lor cât se poate de bine".
Era unica situaţie admisă, acceptată; Sahagun a pre-
cizat că prima îndatorire a împăratului, după alegerea sa,
era de a rosti o cuvântare în faţa poporului adunat cu a-
ceastă ocazie solemnă, împăratul declara:
.Această băutură numită octf/este sursa tuturor relelor
şi a pierzaniei, pentru că octlisl beţia reprezintă cauza tu-
turor neînţelegerilor şi nemulţumirilor, a răscoalelor şi tul-
burărilor care distrug oraşele şi împărăţiile. Efectul lor este
ca un vârtej care distruge şi năruie totul, ca o furtună pus-
tiitoare, aducătoare de nenorociri. De la beţie se trag adul-
terele, furturile, crimele, mărturiile false, zvonurile,
calomniile, încăierările. Toate acestea apar din cauza
beţiei şi ocf/Aului."
Aceste recomandări, făcute cu înţelepciune de împăra-
tul aztec, erau respectate, de voie, de nevoie, în interesul
tuturor.
Un număr surprinzător de vindecări
Curiozitatea vie a aztecilor, dorinţa lor de cunoaştere,

studierea naturii au contribuit la formarea unei compe-
tenţe deosebite, destul de rar întâlnită în secolul XIV:
aceea de a alina
suferinţa şi de a
vindeca mai mult
şi mai bine decât
în oricare altă
parte a lumii
(poate, cu
excepţia Chinei).
Cum se explică
această
performanţă?
Ipotezele sunt
nesfârşite.
Părerea pe care
mi-am format-o în
privinţa vindecării
bolnavului aztec
se rezumă la
următoarele ex-
plicaţii, plauzibile:
—9 credinţa
profundă în zeii
care puteau să-i
alunge boa
la;.
—10 ticitl (medic,
bărbat sau
femeie) erau
bine pregătiţi;
era uimitoare
cunoaşterea
empirică a unui
număr enorm
de plante sau de
minerale specifice
locurilor, ale căror
pro
prietăţi curative
sunt
surprinzătoare;
—11 în ţara în
care sacrificiile
umane erau
frecvente, tru
pul omenesc, în
principalele lui
structuri, era
destul de bine
cunoscut;
—12 se ţinea
seama de
horoscopul
fiecăruia, de
anotim
pul când se
manifestase
boala, străin, folosind un
precu procedeu de
m şi magie neagră. Ei
de mai explicau
faptul boala prin
că influenţele divine
diagno nefaste sau prin
sticul dispariţia tona///-
părea ului, care
a fi înseamnă atât
preciza zodia în care s-a
t de o născut bolnavul,
putere cât şi imaginea
magică sufletului său. De
. fapt,
Toat
e
aceste
puncte
sunt
absolut
comple
mentar
e, iar
în
cazuril
e cele
mai
grave,
vindec
area
era
rezultat
ul
strân-
sei lor
asocier
i.
Zeii si
sănăt
atea
Azt
ecii
atribui
au
îmboln
ăvirile
introdu
cerii în
organi
sm a
unui
corp
CIVILIZnŢIfl flZT€CILOR_____________________________147
aztecii se refereau la „soartă", în sensul unei zodii noro-

coase sau nenorocoase.
Să nu uităm că ei credeau într-o anumită predestinare.
Se putea întâmpla ca zeii care priveau cu duşmănie
oamenii să devină o adevărată calamitate.
Tlaloc, de exemplu, răspândea hidropizia, guşa, lepra,
ulcerul, reumatismul.
Xochipilli pedepsea perechile care nu respectau absti-
nenţa sexuală în cursul posturilor de purificare, îmbol-
năvindu-i de boli venerice, de hemoroizi.
Tlazolteotl condamna perechile adultere la moarte prin
epuizare.
Xipe Totec era foarte darnic cu oftalmiile.
Din fericire, mai erau şi zei binevoitori, care vegheau
asupra oamenilor:
Huehueteotli, zeul focului, ocrotea femeile care
năşteau.
Tzapotlatenan vindeca răguşeala, durerea de gât,
rănile pielii capului, ulcerele.
Cihuacoatl, zeiţă bună, avea grijă ca inima amatorilor
de băi de abur să funcţioneze perfect.
Ixtilton, deşi numele lui înseamnă „chip negru", avea
sufletul atât de curat încât nu se ocupa decât cu vindeca-
rea copiilor, în templul care-i era consacrat se aflau vase
mari, pline cu apă neagră. Dacă i se dădea unui copil să
bea din ea, era salvat...
în cele din urmă Tlaloc şi Xochipilli nu erau atât de răi;
dacă erau rugaţi, cu credinţă, ei alungau boala pe care o
trimiseseră ca pedeapsă, într-o clipă de mânie.
148 CRLRTORII ÎN TIMP
Un diagnostic
divinatoriu
Stând la
căpătâiul
bolnavului, ticitl
punea
diagnosticul.
Modestia îl
făcea să
mărturisească
întotdeauna că
fără harul pe
care i 1-au
acordat zeii, de a
desluşi şi de a
ghici lucruri
ascunse,
neştiute de
nimeni altul, s-
arface de râs.
După reguli
personale şi într-
o anumită ordine,
el proceda în
diferite feluri:
—13 arunca
boabe de porumb
într-un vas plin cu
apă şi le
cerceta cu
atenţie: dacă
pluteau în grup,
dacă erau izolate
sau cădeau la
fundul vasului;
—14 după ce
îşi freca mâinile
cu frunze de
tutun, măsura
de câte ori se
cuprindea palma
mâinii sale drepte
pe toată
lungimea braţului
stâng al
bolnav denunţa
ului; vinovatul,
—15 numindu-l pe cel
fuma care făcuse vrăji.
sau îl Revelaţiile
punea acestea
pe stârneau o ură
bolnav nedomolită, care
(sau dădea naştere
pe unor adevărate
cineva „vendetta".
care a-
sista la
întreag
a
scenă)
să
fumeze
tutun.
De
aseme
nea,
mânca
peyotl
sau îi
dădea
din el
şi
bolnav
ului, în
cursul
halucin
aţiilor
care
urmau,
se
putea
descop
eri
„magia
" ma
lefică,
prin
interme
diul
căreia
se
strecur
ase
boala
în
trupul
pacient
ului.
De
seori,
peyotl
Spaţiul amenajat pentru ceremonii la Teotihuacan: Calea
Morţilor si Piramida Soarelui.
Remedii
miracol?
Toate acestea
nu ne conving
prea mult. Dar
când ticitl îşi
utiliza
cunoştinţele
medicale, spre
binele
pacientului,
obţinea rezultate
excelente;
probabil era
înzestrat cu un
fluid magnetic, în
felul acesta, a
putut vindeca
migrene şi dureri
de cap numai
prin aplicarea
mâinilor pe cap
şi pe frunte; prin
acelaşi mijloc,
ticitl a alinat
durerile
bolnavilor de
ficat sau a
ameliorat bolile
de nervi. Mai
ştia să ia sânge,
cu multă
îndemânare,
folosind o
lanţetă. Punea
aţele după ce
oasele fracturate
fuseseră puse la
loc perfect.
Una din
marile lui calităţi
era că ştia să
dozeze şi să se
folosească cât se
poate de bine de
flora mexicană,
atât de bogată şi
cu însuşiri
multiple.
/
ztecpa ochitl se
?//făce prezenta ca un
a să minunat
scadă medicament
febra, revulsiv.
dacă Cascara
nu se sagrada^,
obţinu săricică,
seră ipecacuana,
rezulta omagul, ru-
te barba,
bune ginsengul,
folosin curara,
d mandragora,
balsa erau folosite
mul de întotdeauna în
Peru, modul şi la
rădăci timpul potrivit.
na de
salcie,
rădăci 1) în spaniolă,
na de scoarţă sacră de
Jalapa copac
;
matlali
tztic
era
aliatul
medic
ului
militar,
pentru
că
oprea
hemor
agiile
cele
mai
mari;
chichi-
quauitl
, în trei
ore,
oprea
dizent
eriile
cele
mai
rebele;
izta-
coane
pilliera
un
diureti
c bun,
iar
nixta
malax
CIVILIZRŢIfl RZT6CILOR_____________________________151
Chinina făcea minuni, salvând mii de vieţi.

Din nenorocire, cele mai minuţioase observaţii ale ticitl,
cele mai ingenioase aplicaţii ale cunoştinţelor lor au
dispărut, odată cu năruirea civilizaţiei aztece.
Dispariţia farmacopeei aztece
în anul 1570, regele Filip al ll-lea al Spaniei a hotărât,

cu multă înţelepciune, să-l trimită în Mexic pe medicul său
personal, Francisco Hernandez, cu misiunea de a însem-
na numele plantelor din farmacopeea mexicană, de a le
studia, insistând asupra proprietăţilor curative ale acesto-
ra, despre care conquistadorii nu aveau decât cuvinte de
laudă.
Francisco Hernandez a consacrat acestui studiu şapte
ani şi a cheltuit o mică avere ca să poată alcătui un ierbar
de 1200 plante. El a lucrat cu entuziasm în Mexic, conti-
nuându-şi cercetările cu egală pasiune şi la întoarcerea sa
în ţară. Dar, tocmai când se pregătea să-şi publice studiile,
a izbucnit un incendiu la Escorial 1^ şi o mare parte a
preţioaselor documente a fost distrusă. Totala lipsă de in-
teres a contemporanilor săi a îngropat, practic, ceea ce
mai rămăsese.
Comoara de cunoştinţe, strânsă cu meticulozitate de
Hernandez, cu privire la plantele Mexicului, a fost ireme-
diabil irosită; iar acum, lumea secolului XX le redescoperă
1) palat la nord-vest de Madrid.

152 CRLfiTORII ÎN TIMP
calităţile
purgative,
sedative,
diuretice,
emetice, antiter-
mice, pe care
aztecii le
cunoşteau
empiric atât de
bine!
Proprietăţile
curative ale
pietrelor
Ticitl
vindecau rănile
cele mai adânci,
prin aplicarea
unei pulberi
extrem de fine
(ca o făină) de
obsidian. Faptul
este
incontestabil;
părintele
Sahagun, pe
care nu-l putem
bănui că se
putea lăsa
impresionat de
rituri magice, a
declarat, cu
convingere, în
notele sale de
călătorie:
„Există pietre
pe care ei le
numesc eztetl,
pietre de sânge,
care au
proprietatea de a
opri hemoragiile
nazale. Am
experimentat şi
eu însuşirile
acestei pietre; în
anul 1576, în
timpul
epidemiei, am
salvat mulţi
oameni care
pierde care alungă
au spaima celor
mult speriaţi de
sânge, bubuitul tune-
care le tului... şi care-i
curgea vindecă pe cei
din nas care au
— şi fierbinţeli. Piatra
îşi a-ceasta se
pier- găseşte în zona
deau dinspre Jalapa,
viaţa. Itziepec şi
Era de Tlatlauchquitep
ajuns ec, iar băştinaşii
să o ţii spun că atunci
în când începe să
mână tune şi să plouă,
câteva la munte, pietrele
minute acestea cad din
; cer, pătrund în
hemor pământ şi se
agia măresc, în
înceta fiecare an. In-
şi dienii le caută...
bolnavi ei scormonesc
i îşi pământul şi scot
revene pietrele
au, în acelea"...
târgul
Santia-
go
Tlaltelo
lco se
găsesc
mulţi
martori
ai
acesto
r
vindec
ări,
care
pot
adever
i
spusel
e
mele.
Mai
este şi
o
piatră
numită
quiau
hteoc
uitlatl,
aur de
ploaie,
CIVIUZR 153
ŢIR
Vind
ecar
ea
indi
ană
în
prez
ent,
câţiv
a
oam
eni
studi
ază
posib
ilitate
a de
a re-
cupe
ra
din
farm
acop
eea
india
nă
toate
surs
ele
curat
ive,
care
dau,
într-
adev
ăr,
rezul
tate
mira
culo
ase.
Susţi
n cu
tărie
acest
lucru
,
pentr
u că
sunt în spus,
cunoşti mai
nţă de târziu
cauză: ,
mi-au medi
salvat cii
viaţa. speci
Intra alişti
sem în din
statul Mexi
Coahuil co).
a, Indie
străbăt nii
usem aceia
Sierra m-au
Perdi- îngriji
da, t atât
când de
m-a bine
doborât încât
o după
răceală nouă
puterni zile
că, cu mă
febră înzdr
mare. aveni
Am sem.
căzut Nu-
de pe mi
cal, amint
aproap eam
e nimic
leşinat, ,
şi am zăcu
fost sem
salvat într-o
de incon
câţiva ştienţ
indieni ă
nomazi totală
care .
migrau Slăbi
în sem,
regiune dar
a eram
Vibora. perfe
Ave ct
am, sănăt
probabi os
l, o acum
dublă . Am
bronho- căuta
pneum t să
onie aflu
(după cum
cum mi- proce
au daser
ă erau)
salvator .
ii mei. Priet
După enii
câte am mei
înţeles, Seri,
ei mă care
duseser vorbe
ă într-o au
colibă nahu
special alt,
amenaj pune
ată au pe
pentru stra-
acest tul de
scop, frunz
unde e
au pietr
menţinu e
t o fierbi
tempe- nţi.
ratură Se
foarte degaj
ridicată; a
la mult
interval abur.
e Mi se
regulat dăde
e, ei a să
puneau beau
pe un
pieptul lichid
meu un în
strat care
gros de se
frunze puse
de arţar se
canadia peyo
n, în tl
care sfăr
era şi â-
un mat,
ameste ceea
c de ce
bucăţi expli
de că
animale amn
şi ezia
pulbere mea.
a unor C
pietre er
lucitoar t
e (nu es
am te
aflat că
nicioda în
tă care da
tă ce
am
fost
pe
picio
are,
mă
simţ
eam
154 ' CftlRTORII ÎN TIMP
în stare să încalec
din nou şi să
pornesc la drum,
fără să resimt nici
o slăbiciune.
Cauciuc pentru
jocul sacru cu
mingea
Am ajuns la
capătul listei în care
am enumerat
comorile pe care le
puteau negocia
pochteca în întreg
imperiul: de la
porumb, articol de
primă necesitate,
minune a naturii, la
plantele care
alinau suferinţele,
vindecau bolile şi
salvau viaţa
multora.
Documentaţia
de care dispunem
este săracă,
inventarul pe care
l-am întocmit fiind
destul de „elastic";
din fericire,
completările
binevenite, actuale,
sunt rodul
cercetării unor
savanţi entuziaşti,
care şi-au dedicat
viaţa acestui scop.
întotdeauna
sunt şi „omisiuni
regretabile". De
pildă, cuvântul
„elastic" mi-a atras
atenţia. Nu am
pomenit nimic
despre cauciuc,
invenţie aztecă.
Aşa cum au
observat cât era de
plăcut altor produse.
ă înainte de a ne
meste lua rămas-bun de
carea la ei, să le recu-
gumei noaştem meritele;
tzictli- fără aceşti
uM, „cavaleri" ai
care negoţului, imperiul
albea aztec nu şi-ar fi
dinţii, extins binefacerile
tot civilizaţiei sale
astfel neasemuite.
au
ajuns
să
usuce
laptele
de
hevea,
din
care a
rezulta
t un
latex
întărit,
l s-a
găsit
reped
e
între-
buinţar
ea: din
acest
cauciu
c s-au
făcut
mingi,
pentru
jocul
sacru
cu
minge
a,
tlachtli(
asemă
nător
cu
oină).
Pocht
eca
deţine
au
monop
olul
cauciu
cului,
ca şi al
Felul de viaţa
a azteci, moaşa avea un rol extrem

de important: ea îl ajuta pe copil să
vină pe lume, îi tăia cordonul ombili-
cal, rostind cuvintele ritualice de bun
venit; de fapt, ea prelua îndatoririle
unui preot. Cu o lună înainte de a se
naşte copilul, moaşa se instala în fa-
milia respectivă şi i se încredinţa
întreaga gospodărie; ea îşi asuma întreaga răspundere
pentru toate.
F
J e
m
e
i
l
e
m
o
a
r
t
e
l
a
n
a
ş
t
t
O a
e
r
a
î
n
g
r
o
p
a
t
ă
l
a
a
p
u
s
u
l
s
o
a
r
e
l
u
i
î
n
c
u
r
t
e
a
t
e
m
p
l
u
l
u
i
,
civiLizfl 157
Ţin
Tineri
i
răzb
oinici
pând
eau
mom
entul
favor
abil
ca
să-l
fure,
pentr
u că
repre
zent
a
ceva
sfânt
sau
divin;
se
lupta
u cu
fe-
meil
e
care
vegh
eau
şi
ele,
şi
uneo
ri
izbut
eau
să-i
taie
moar
tei
dege
tul
mijlo
ciu
de la
mân
a
stân
gă.
Fapt
a
acea
sta
se mure
întâmpl au în
a răzb
numai oi
noapte sau
a; dacă la
aveau prim
„noroc", a
tăiau şi naşt
părul ere
răposat erau
ei, numi
păstrân te
du-l ca moci
pe uaqu
nişte etzq
moaşte ue
sfinte, (fem
care le ei
hărăze vitez
au e,
putere făce
şi au
bărbăţi parte
e, din
făcând cate
u-i de goria
neînvin celor
s. morţi
Despre în
femeia răzb
moartă oi).
la Toat
naştere e
a erau
copilulu primi
i se ştia te de
că era soar
dusă în e şi
palatul sălăş
soarelu luiau
i, care în
o parte
primea a de
alături apus
de el, a
ca o cerul
răsplat ui;
ă şi o de
recuno acee
aştere a
a bătrâ
vitejiei nii
sale... num
Fem eau
eile occid
care entul
ciuatla F
mpa aptul
(partea de a
femeilo aduc
r)... e un
Plecân copil
d de la pe
zenit, lume
femeile era
slăvea cons
u idera
soarele t,
, aşad
coborâ ar,
nd ca o
odată adev
cu el ărată
până la luptă
apus, şi pentr
îl u
purtau viaţă
într-o .
lectică Fem
aşter- eia
nută cu care
pene mure
de a în
quetzal curs
. ul
Mergea aces
u tei
înaintea bătăli
lui, i se
preamă bucu
rin-du-l ra de
prin mare
strigăte faim
de ă,
bucurie aduc
. Se ându
despărţ -i-se
eau de toate
soare onor
acolo urile.
unde
apunea
, pentru
că el
era
întâmpi
nat
apoi de
lumea
de jos,
subpă
mântea
nă".
158 CfllftTORII ÎN TIMP
S
f
a
t
u
r
i
p
e
n
t
r
u
n
o
u
-
n
ă
s
c
u
t
La o
l naştere
normală,
moaşa
se
adresa
nou-
născutu-
lui, după
invocăril
e
ritualice,
dându-i
sfaturile
cuvenite,
potrivit
sexului.
Astfel
,
D
F a
D c
D u
m
e
r
a
î
n
g
ă
d
u
i
t
r
u
d
e
l
o
r
ş
i
v
e
c
i
n
i
l
o
r
s
ă
v
i
n
ă
î
n
v
i
z
i
t
ă
;
s
civiuzflŢifl 159
flzreciiOR
Prez
icăt
orul
calc
ulea
ză
horo
sco
pul
C
u tot
şuvoi
ul de
comp
limen
te şi
de
urări
liniştit
oare,
tatăl
copil
ului,
pentr
u mai
multă
sigur
anţă,
chem
a
pre-
zicăto
rul —
tonal
pouh
qui
—
pentr
u a
calcul
a
horos
copul
nou-
născ
utului
. Mai
întâi
„astrologul" aztec im
se informa a- agi
supra eredităţii na
se
copilului; după ră
aceea, cerea să i div
se precizeze ora izi
naşterii1^, ca să-i un
poată stabili zodia. ea
Pe urmă se tim
pul
cufunda în studiul
ui
cărţii de ab
astronomie — str
tonolamatf, se act
iveau atunci două şi
posibilităţi. Copilul cal
avea o zodie cul
abi
favorabilă? Atunci l.
toate visele de Cr
mărire erau oni
permise, soarta lui ca
fiind bună şi rii
blândă. Era născut nu
într-o zodie su
nt
nefavorabilă? în de
cazul acesta, ac
tonalpouhqunăce or
a tot felul de d
calcule, ca să în
găsească, în pri
vin
seria de
ţa
treisprezece zile, ev
un punct de alu
sprijin, ca să poată ării
efectua o tim
modificare. pul
Prezicătorul era ui.
Du
foarte binevoitor şi pă
găsea o soluţie, to
fireşte, pentru că at
cifra 7 era mereu e
favorabilă, iar pr
cifrele superioare ob
lui 10 erau la fel. abi
lită
în consecinţă, din ţile
treisprezece zile ,
rezultau cel puţin pe
patru posibilităţi de vâ
recuperare... rful
te
m-
plu
lui
1) Nu era deloc din
uşor, pentru că Tl
aztecii nu ax
cunoşteau nici cal
ceasul, nici a,
cadranul solar şi se
nu îşi au
zea sunetul
cochiliilor
enorme (ale unui
melc marin),
lovite de şase
ori, în douăzeci
şi patru de ore,
la intervale
regulate, (n.a.)
Botezul aztec
în mod
normal, botezul
avea loc cel
târziu la patru
zile după
naştere, fiind
oficiat de
moaşă.
Cifra patru,
cifră sacră,
revenea în
cursul
ceremoniei,
având un rol
esenţial. Moaşa
îşi cufunda mâna
într-un vas plin
cu apă şi lăsa să
cadă câţiva stropi
pe buzele
copilului:
— la,
primeşte, datorită
acestei ape vei
trăi pe pământ,
vei creşte, vei
prinde puteri. De
la această apă
primim tot
ce ne trebuie ca
să trăim pe
pământ.
Cu mâna
udă, moaşa
atingea, după
aceea, pieptul
gol al copilului:
— Asta e apa
cerească, asta e
apa foarte
limpede,
care-ţi spală
inima,
îndepărtând orice
urmă de
pângărire.
Primeşte-o! O
rog să
binevoiască să-ţi
purifice inima.
Cuf vreun rău
undân copilului
du-şi acestuia, lasă-l,
din dă-i pace, du-te,
nou depărtează-te
mâna de el, pentru că
în vas, acest copil se
moaş naşte din nou, din
a nou mai
strope ca noastră
a apoi Chalchiuhtilcue îi
capul dă fiinţă şi trup.
nou- Planurile
născut ursitei
ului, răuvoitoare fiind
rostind astfel dejucate,
cuvint cele patru etape
ele: ale ritualului apei
— odată încheiate,
moaşa prezenta
Să copilul celor
pătrun patru puncte
dă în cardinale.
trupul Pe urmă,
tău, dacă era un
rămân băieţel, ea
ând întindea către
vie, cer un scut mic,
apa a- un arc şi săgeţi,
ceasta cu rugămintea
cereas următoare:
că, apa
aceast
a
albăstr
uie...
Mo
aşa
lua
apoi
copi
lul
în
braţ
e şi-
i
spăl
a tot
trup
ul:
—
Oriund
e te-ai
afla, tu,
care ai
putea
face
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR_____________________________ 161
— Fă-l să meargă în palatul tău de desfătări nease-

muite, unde se odihnesc vitejii căzuţi în luptă.
Dacă era vorba despre o fată, ritualul era identic, cu
mica deosebire că fata era înzestrată cu un cofret în care
se aflau fusele şi suveica şi că ea nu era prezentată soa-
relui, „zeul bărbaţilor şi al luptătorilor."
Alegerea numelui
Botezul se termina cu atribuirea unui prenume. La az-

teci nu exista nume de familie, deci transmisibilitatea era
imposibilă, dar se întâmpla ca acelaşi nume să fie purtat
într-o familie, de la bunic până la nepot.
Frecvent, numele acordat era propriu-zis cel al zilei în
care se născuse copilul. Aztecii socoteau douăzeci de
zile, din care unsprezece purtau denumiri din lumea ani-
malelor, a plantelor sau a elementelor naturii: cipactli —
crocodil; cuetzpalin — şopârlă; coatl— şarpe etc.
Numele putea fi şi porecla unuia dintre zeii care domi-
nau seria de 13 zile căreia îi aparţinea ziua de naştere a
copilului.
Fetelor le erau hărăzite nume elegante, poetice, de
pildă, Quiauhxochitl— Floare de ploaie. Un băiat se putea
numi Itzcoatl— Şarpe de obsidian, sau Tlacateotl— Om
divin, sau Axayacatl— Faţă de apă.
După ce venirea pe lume a copilului era constatată ofi-
cial, iar numele lui reţinut de toţi, începea petrecerea
(după cum ştim, era o ocazie binevenită pentru bătrâni,
care se puteau îmbăta cu pulque).
„Cei şapte ani

de acasă"
Educaţia
primită de copiii
azteci era
superioară, din
multe puncte de
vedere, celei
date în Europa,
la vremea
aceea. Sistemul
educaţional era
obligatoriu pentru
toţi, fie săraci, fie
bogaţi, şi fiecare
se bucura, în
egală măsură, de
roadele lui, fără
nici un fel de
discriminare
directă sau in-
directă.
Nimeni nu se
gândea să se
sustragă de la
această
îndatorire.
Asigurarea
educaţiei
viitorilor cetăţeni
ai imperiului az-
tec era o
obligaţie de stat;
însuşirea ei
optimă, conform
nivelului
intelectual al
fiecăruia, era o
datorie civică.
Unul dintre
marile merite ale
acestei uluitoare
civilizaţii a fost
preocuparea de
a oferi tuturor
copiilor, fără
excepţie, o
educaţie bazată
pe corectitudine
civică, pe
dragos boabele de
te şi porumb uitate pe
înţeleg câmp, să pună
ere. capcane pentru
Tân animalele
ărul dăunătoare,
aztec pentru cele bune
trebuia de mâncat, să
să prindă peşti,
devină broaşte; învăţau
un om să recunoască
desăv ciupercile
ârşit. comestibile,
De la deosebindu-le
o de cele
vârstă otrăvitoare;
fraged studiau
ă, îndeosebi
copiii proprietăţile
erau plantelor
deprin tămăduitoare.
şi, Era necesar
direct, să ştie să
de conducă o
părinţi, corabie pe
vecini lagună,
sau
prieten
i, să ia
parte
la
„munc
a
pentru
supra-
vieţuir
e".
Astfel,
li se
încredi
nţau
diferite
treburi:
să
aducă
apa
bună
de
băut,
să
adune
lemne
de pus
pe foc,
să
strâng
ă
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR_____________________________163
să o pună la adăpost, ferind-o de rafalele de vânt şi de fur-

tuni, în consecinţă, tinerii azteci observau deplasarea no-
rilor şi puteau face o prognoză, pe baza aprecierii exacte
a condiţiilor atmosferice.
Fetele, şi ele, învăţau tot ce se cuvenea să ştie o vii-
toare gospodină: să ţină casa curată, să aibă grijă de
confecţionarea şi întreţinerea veşmintelor, de împodobi-
rea casei, să pregătească o masă bună, să ţeasă pe
războaie de ţesut — la care se lucra foarte greu.
Un noviciat religios sever
Familiile puteau îndruma copiii spre colegii, de la vârsta

de şase, nouă sau cincisprezece ani. Odată hotărârea
luată, viaţa copilului era orientată definitiv. Se analiza
comportamentul copiilor, cu scopul de a le descoperi
însuşirile, înclinaţiile, astfel încât să înveţe uşor o meserie
în care să-şi poată dovedi măiestria, cu cele mai mari
şanse de reuşită, pentru fericirea lui personală şi pentru
propăşirea neamului aztec.
Alegerea hotărâtoare era cu atât mai grea, cu cât nu
erau decât două categorii de colegii, corespunzând unor
concepţii despre viaţă deosebite, fiecare dintre ele fiind
plasat sub tutela unui zeu.
Cele două posibilităţi erau reprezentate de Calmecac
şi de Telpochcalli.
Calmecac era asemănător unui mare seminar teologic.
La Tenochtitlan se înfiinţaseră mai multe Calmecac. Vica-
rul general — nexicatl teohuatzin — le controla şi îndruma
preoţii
l care se
ocupau
de
învăţămâ
nt.
în
general,
fiii şi
fiicele
demnitaril
or
frecventa
u acest
colegiu
clerical.
Erau
admişi şi
copiii
negustoril
or, dar, în
cazul
acestora,
ca şi al
copiilor
proveniţi
din clase
sociale
cu
posibilităţi
modeste,
trebuia
să se
constate
la ei un
zel re-
D ă T studiau
C - domenii
D m extrem
— ă de
variate;
c planul lor
u de
învăţăm
a ânt era
t vast,
e complex
n ; erau
ţi obligaţi
e să
,
fi
u
l
e
!
A
c
o
l
o
n
u
v
e
i
fi
n
i
c
i
o
n
o
r
a
t
,
n
i
c
i
a
s
c
u
lt
a
t
,
n
i
CIVILIZflŢin flZT6CILOfi_____________________________ 165
muncească la câmp, efectuând muncile cele mai grele,

astfel încât să aprecieze la justa valoare munca celorlalţi,
să le înţeleagă necazurile, să le cunoască frământările şi
suferinţele.
(Să nu uităm că în biserica catolică, noviciatul în ordinul
călugăresc al trapiştilor era extrem de dur!)
Fetele erau consacrate slujirii templului, pentru o pe-
rioadă anumită; ele se angajau să oficieze cultul zeului de
mai multe ori pe noapte, în calitate de „preotese";
bineînţeles, felul lor de trai era cât se poate de neprihănit,
pe toată durata „slujbei"! Aceasta nu însemna că nu se
puteau mărita, într-o bună zi!
Elevii colegiului teologic — Calmecac — se dedicau lui
Quetzalcoatl, căutând idealul, perfecţiunea; viaţa lor se
întemeia pe castitate, studiu, renunţare, contemplare, sa-
crificiu.
Colegiu pentru marea masă
Celălalt tip de colegiu era Telpochcalli (Casa tinerilor)

mult mai răspândit decât Calmecac, şi se afla în toate car-
tierele importante ale capitalei, fiind condus de
telpochtla-loques — profesorii tinerilor — şi de
ichpochtlaloques — profesoarele tinerilor. Şi unii, şi alţii,
erau laici.
Telpochtlaloqueserau războinici vestiţi pentru isprăvile
lor pe câmpul de luptă, ca şi pentru îndemânarea lor deo-
sebită în mânuirea armelor; priceperea lor tactică şi stra-
tegică era exemplară. Elevii învăţau, sub îndrumarea lor,
diferite tehnici de atac şi de apărare, bazate pe o
cunoaştere
temeinică a
armelor şi a
modului lor de
folosire.
Antrenamentul
se făcea în
fiecare zi şi nu-l
scutea pe elev
de efectuarea
unor munci grele
înjositoare —
după părerea
unora — dar
necesare:
întreţinerea
curăţeniei în
instituţie —
măturat, spălat,
efectuarea unor
reparaţii, tăierea
lemnelor pentru
foc. în plus,
colegiul trimitea
elevii deseori pe
şantierele de
utilitate publică,
unde munceau
la drenarea,
irigarea şi
refacerea
canalelor; de
asemenea,
lucrau pe
loturile de
pământ ale
comunei,
arau,
însămânţau,
pliveau, ca
ţăranii.
După o zi de
muncă
istovitoare,
aveau dreptul să
se destindă,
spre seară, la
căminul
cântecului —
cuicacalco —
dansând şi
cântând
împreună cu
colegii.
în schimb,
elevul cetăţenilor
unui destinaţi unor
Telpoc funcţii medii. Cu
hcalli toate acestea,
dobân anumiţi
dea absolvenţi ai
destul colegiului
de ajungeau să
curân deţină posturi
d foarte
statutu importante,
l de pentru că în
adult, imperiul aztec
bărbat totul era
în îngăduit, tuturor:
toată era suficient să
putere ai voinţă şi
a capacitate fizică
cuvânt şi intelectuală a-
ului, decvată.
având Tezcatlipoca era
dreptul zeul tutelar al
de a colegiului şi al e-
cunoa levilor săi.
şte, Exista o
înainte preocupare
de a permanentă, o
se căutare
căsăto neîncetată de
ri, îmbunătăţire a
drago calităţii vieţii, de
stea şi evoluţie a
mâng gândirii. Aztecii,
âierile cu toată firea
curtez lor agresivă şi
anelor temperamentul
— lor războinic,
auiani dispuneau şi
me — de instituţii de
re- educaţie şi
zervat învăţământ,
e tutelate de
distrac Quetzalcoatl,
ţiilor divinitatea
noctur protectoare a
ne ale artelor şi a
viitoril ştiinţei, care
or propovăduia
luptăto cunoaşterea şi
ri. abnegaţia, în
Tel ciuda faptului că
pochc un număr mare
alli de elevi
forma
masa
largă
a
CIVlUZflŢIfl nZT6CILOR_____________________________167
venera zeul Tezcatlipoca, cel care-i ocrotea pe viitorii

apărători ai imperiului, spiritul era superior forţei, ca impor-
tanţă, ca valoare; în consecinţă, elementul spiritual avea
întâietate faţă de cel material.
Căsătoria: un aranjament al familiilor
In general, nu se gândea nimeni la căsătorie, înainte

de terminarea studiilor la Telpochcalli sau la Calmecac. A-
cordându-i tânărului dreptul de a se căsători, dascălul îi
conferea totodată diploma de absolvire a colegiului Telpo-
chcalli. Probabil că tânărul absolvent împlinea atunci
douăzeci de ani, dat fiind că aztecii se căsătoreau la vârs-
ta de douăzeci, douăzeci şi doi de ani, socotind un an în
plus pentru cei de la Calmecac.
Nu se poate spune că zeii dragostei puneau la cale
căsătoria tinerilor; în realitate, părinţii erau cei care „aran-
jau" căsătoria, potrivit aspiraţiilor şi ambiţiilor lor. înainte de
a-şi da acordul, ei consultau prezicătorii, astrologii, ca să
fie siguri că astrele care determinau zodiile copiilor lor se
îmbinau armonios şi nu puteau provoca o catastrofă
conjugală.
Odată îndeplinite aceste condiţii preliminare, începeau
tratativele, conduse de bătrânele intermediare — cihuat-
lanque — care se duceau la părinţii fetei alese. Aceştia îşi
jucau rolul cu multă convingere: după cum era obiceiul, ei
trebuia să recunoască, exagerând, fireşte, că aveau multe
defecte, că educaţia dată fiicei lor era cu totul nesa-
tisfăcătoare, fiind nedemnă de alegerea băiatului, că fata
era slută şi
proastă şi că,
desigur, tânărul
avusese o clipă
de rătăcire când
îşi exprimase
preferinţa faţă
de copila lor...
în orice caz,
demersurile
acestea nu se
efectuau decât
cu încuviinţarea
prealabilă,
deplină, a celor
două părţi in-
teresate...
Dacă părinţii
fetei consimţeau,
era în regulă;
rămânea doar
să se fixeze data
căsătoriei — fără
îndoială, după ce
oracolele îşi
spuneau
cuvântul.
Familia
tânărului avea
nevoie de trei
sau patru zile
pentru pregătirile
de nuntă,
întrucât
ceremonia şi
petrecerea
aveau loc în
casa mirelui.
Alai nupţial
original
Părinţii
mirelui se
duceau să ia
mireasa, de la
casa ei
părintească.
Aici se forma un
alai mare, care
atrăgea atenţia
prin originalitate,
prin astrologi-
varietat prezicători —
ea şi alcătuiau un alai
bogăţi vesel, care se
a îndrepta încet
culorilo spre casa
r, prin mirelui.^
pitores Ceremonia
cul trebuia să se
mulţimi desfăşoare
i seara, târziu, în
adunat consecinţă,
e. nuntaşii nu se
Dacă grăbeau;
mireas râzând şi
a era glumind,
de viţă făceau ocoluri
nobilă, mari pe străduţe
era întortocheate, ca
purtată să ajungă la
în momentul
lectică, potrivit. Trecerea
iar cortegiului
dacă nupţial era
era de salutată cu
origine entuziasm şi
mai
modes
tă, era
purtată
pe
umerii
unei
matroa
ne
vrednic
e de
tot
respec
tul.
Rudel
e,
prieten
ii,
cunos
cuţii,
invitaţii
celor
două
familii
—
telpoc
htlaloq
ues,
moaşe
,
preoţi,
CIVIlIZRŢIfl flZTeCILOR 169
bucurie, li se adresau mirilor cele mai bune urări.

Când ajungea în faţa casei logodnicului ei, tânăra co-
bora, fiind întâmpinată de viitorul soţ, care ţinea în mână
o cădelniţă. El se pleca cu respect în faţa ei şi-i oferea o
altă cădelniţă. După ce se salutau, conform obiceiului, cu
toată politeţea cuvenită, ei luau cădelniţele şi le mişcau
într-o parte şi în alta, în dreptul feţei partenerului, expri-
mând în felul acesta puritatea persoanei lor şi sinceritatea
sentimentelor lor.
Ceremonia
Ceremonia propriu-zisă era foarte scurtă: după ce se

cădelniţau, tinerii intrau în casă, dansând şi ţinându-se de
mână, îndreptându-se spre vatra unde ardea focul; mirii
se aşezau pe două rogojini, cu picioarele încrucişate, ca
orientalii.
Invitaţii se perindau prin faţa lor, oferindu-le multe ca-
douri. Pe urmă, mama fetei îi prezenta ginerului primele
sale haine de bărbat însurat. Mama băiatului înmâna norei
sale fusta şi bluza potrivite unei femei măritate, în faţa tu-
turor nuntaşilor, tinerii îşi puneau hainele oferite de ma-
mele respective, iar cihuatlanque trecea în spatele lor şi
înnoda poala hainei băiatului cu partea de jos a fustei fetei,
acest gest însemnând oficierea căsătoriei lor. Tinerii
căsătoriţi îşi dăruiau chifle de mălai (tamales) şi le mân-
cau, pentru oficializarea deplină a căsătoriei. Oaspeţii îi fe-
licitau, îi aplaudau, cântau cântece tradiţionale, înainte de
a se aşeza la masă şi de a petrece după datină.
M
iri
i
s
e
d
u
c
e
a
u
î
n
c
a
m
e
r
a
n
u
p
ţi
al
ă
şi
n
u
s
e
a
p
r
o
pi
a
u
u
n
ul
d
e
al
t
ul
p
a
tr
u
zi
le
,
ti
m
p
pe care Aztec
erau
obligaţi să-l
petreacă
făcând
l ul nu se
căsătore
a decât
o dată în
rugăciuni. viaţă,
La amiază conform
şi la miezul ceremo
nopţii, ei se nialului
întorceau descris,
în camera dar
principală, acest
ca să ardă lucru
tămâie pe nu-l
altarul împiedic
familial. a câtuşi
Abia în de puţin
a patra să aibă
noapte, tot
după atâtea
miezul soţii
nopţii „adjunct
aveau voie e" câte
să se culce putea să
împreună, întreţină.
pe o Acestea
rogojină în erau
care părinţii respecta
ascun- te de toţi
seseră şi aveau
pene rare, tot
preţioase, dreptul
şi o piatră să aibă
de jad, un loc
înzestrate rezervat
cu puterea anume,
magică de în casa
a le aduce soţului
noroc în lor. Fără
căsnicie, îndoială,
precum şi soţia
copii buni şi „principal
frumoşi. ă" le
domina
pe
celelalte,
De la care i se
supunea
soţia u, în
principală general;
... la ajungea
„celelalte u să se
" înţeleag
ă destul
de bine
până
când
M o
g
a
m
,
d
i
n
p
u
n
c
t
d
e
v
e
d
e
r
e
r
e
l
i
g
i
o
s
,
d
a
r
p
o
l
i
-
g
a
m
,
s
u
b
a
s
p
CIVILIZflŢIR RZT6CILOR_____________________________171
matrimoniale sâcâitoare...
Amintim, cu această ocazie, că o lege mexicană re-
centă încerca să instaureze „căminul unic", pentru simpli-
ficarea unor situaţii practic nerezolvabile, cu privire la
numele de familie. Pentru că cetăţeanul mexican actual se
comportă deseori ca strămoşul său aztec! Cel mai umil
posedă şi el o casa grande, în care locuiesc soţia sa legi-
timă, „oficială" cu copiii ei, precum şi mai multe casas
chi-cas pentru una sau mai multe concubine „oficioase".
Soţul şi stăpânul casei face tot posibilul să-şi împartă
salariul şi câştigurile, cât mai echitabil, făcând parte
dreaptă atât u-neia, cât şi „celorlalte"...
Pedeapsa cu moartea pentru adulter
Poligamia implica şi o explozie demografică, foarte ne-

cesară imperiului: războaiele, cuceririle, jertfele umane
cereau neîncetat victime, care trebuia să fie înlocuite. Cro-
nicile menţionau faptul că regele Netzahualpilli, de exem-
plu, a avut o sută patruzeci şi patru de fii şi fiice,
unsprezece copii fiind ai soţiei principale...
Regimul familial aztec era categoric cel de patriarhat,
bărbatul fiind şeful familiei, care făcea să domnească
dreptatea şi egalitatea în căminul său. Dacă nu izbutea,
era ţinta criticilor neîndurătoare ale tuturor prietenilor, ve-
cinilor şi superiorilor. Dispreţuit, dezaprobat, situaţia lui se
înrăutăţea tot mai mult. Concluzia? Fiecare aztec trebuia
să se poarte cât se poate de bine cu femeile cu care îşi
împărţea viaţa.
După părerea
mea, aztecul era
puternic tentat de
adulter, ca şi de
băutură. Ca
dovadă,
asprimea legilor
care condamnau
aceste două
excese.
Dacă alcoolul
tulbura raţiunea,
dăuna sănătăţii
şi com-promitea
calitatea
genetică a
neamului,
adulterul putea
crea multă
neorânduială
într-o societate al
cărei scop era
tocmai
respectarea
echilibrului şi a
ordinii.
„Soţiile
secundare"
reprezentau o
supapă
necesară
bărbatului care
îşi găsea astfel o
compensaţie
pentru faptul că
soţia principală îi
fusese impusă,
într-un anumit
fel, făcând
abstracţie de
sentimentele şi
de gustul lui.
Femeia părea
dezavantajată...
dar, pentru ca
tribunalul să o
poată condamna
pentru adulter,
afară de
acuzaţia soţului,
mai era nevoie
şi de mărturia
unor persoane a
căror comportare
era ireproşabilă,
demne de toată
încre- Fiica lui
derea. Axayacatl,
Da diabolic de
că se
întâm vicioasă
pla ca
soţul La
să-şi Tenochtitlan,
surpri crima pasională
ndă nu era absolvită
soţia de pedeapsă.
în Legea era dură,
braţele în cazul
unui adulterului,
iubit şi condam-nându-i
să o la moarte,
omoar deopotrivă, pe
e, pe cei doi surprinşi
ea şi
asupra faptului.
pe
Neiertătoare,
iubitul
legea prevedea
ei, în
ca femeia să fie
ciuda
faptulu
i că
fusese
un
„delict
flagran
t",
soţul
care
se
răzbun
a atât
de
crunt
era
pasibil
de
pedea
psa
capital
ă,
pentru
că, în
imperi
ul
aztec,
nimeni
nu era
îndrept
ăţit să-
şi facă
singur
dreptat
e.
CIVILIZRŢIfl RZT6CILOR_____________________________173
sugrumată, după care i se sfărâma capul cu piatra, înfi-

orător spectacol, care inspira groaza!
Ixtlilxochitl, urmaşul direct al regelui din Texcoco, Ne-
zahualcoyotl, a relatat un caz celebru de adulter, care a
avut repercusiuni istorice grave, contribuind la căderea
oraşului Texcoco.
...Pe vremea aceea, regele din Texcoco, Netzahualpil-
li, avea atât de multe soţii „secundare" încât abia le ştia
numărul. Printre ele figura şi fiica împăratului aztec Axaya-
catl, copilă încă, dar diabolic de vicioasă!
Datorită bogăţiei numelui şi prestigiului imperial de care
se bucura tatăl ei, avea la dispoziţie mii de servitori ca să-i
îndeplinească poruncile, iar palatul care-i era destinat era
de un lux neobişnuit. Era atât de răsfăţată, încât excesele
ei nestăvilite depăşeau orice limită. Dacă vedea un tânăr
arătos, elegant, potrivit gusturilor ei, dădea ordin, în se-
cret, să-i fie adus; ea i se dăruia cu patimă, dar după ce
se sătura de el, poruncea să fie ucis şi un artist trebuia să
sculpteze o statuie care să semene cu iubitul ei de o clipă.
Ea împodobea apoi statuia cu bijuterii de aur şi cu pietre
preţioase, îi punea haine somptuoase şi o aşeza în came-
ra în care obişnuia să stea mai mult. în cele din urmă se
adunaseră atâtea statui ale celor ucişi, încât se înşirau de-a
lungul pereţilor întregii camere".
Răzbunarea regelui
„Când se ducea să o vadă, regele o întreba ce repre-

zentau acele statui; ea îi spunea că sunt zeii ei şi regele o
credea, pentru că ştia cât de mult era legat poporul
174 CfiLftTORII ÎN TIMP
mexican de
divinităţile sale,
pe care le
venera cu
neţărmurită
credinţă."
Odată, regele
Netzahualpilli a
remarcat pe
haina — til-matli
— unui tânăr şi
frumos curtean,
o bijuterie pe
care o oferise
tinerei sale soţii,
îndoiala i-a
pătruns în suflet.
Cum s-a făcut
noapte, regele s-
a dus la palatul
copilei-soţii; slu-
jitorii şi
matroanele i-au
ieşit în
întâmpinare,
spunându-i că
prinţesa dormea,
nădăjduind că
regele se va
înapoia, aşa cum
procedase şi în
alte daţi.
Bănuitor, regele
nu s-a lăsat
convins şi a
pătruns în
camera ei, să o
trezească. Dar
în culcuşul soţiei
sale era pusă o
statuie purtând
perucă...
Umilit, turbat
de furie şi de
mânie, regele a
poruncit să fie
căutată
prinţesa... a fost
găsită, în cele din
urmă, cu trei
tineri aparţinând
nobilimii celei
mai alese; mica
petrecere
galantă a fost
curmată. Regele
a făcut ă, în faţa unui
dreptat public extrem de
e, într- numeros.
un fel Prinţesa a
cumpli fost sugrumată
t, dar conform
pe obiceiului, iar faţa
măsur ei a fost strivită
a cu pietre; cei trei
vinovă curtezani au
ţiei avut aceeaşi
celor soartă.
acuzaţ
i. El a
des-
chis o Divorţ şi
anche repudiere
tă, în
mod
public Societatea
, din aztecă
care condamna cu
au asprime
rezult adulterul; cu
at toate acestea
mârşă era foarte
viile liberală pentru
făcute vremea aceea.
de Deşi trăia în
tânăra patriarhat,
prinţes femeia nu era o
ă. Cei victimă:
care libertatea
au
tăinuit,
fiindu-i
compli
ci, au
fost
aresta
ţi; au
fost
conda
mnaţi
la
moart
e
pentru
compli
citate
la
asasin
at,
fiind
execut
aţi în
piaţa
public
CIVILIZflŢIfl nZT6CILOR_____________________________175
de care se bucura era foarte mare, privilegiile ei erau re-

cunoscute, apărate cu străşnicie. Era de-ajuns ca soţia să
depună o plângere la tribunal, învinuindu-şi soţul, că se
poartă brutal, că o loveşte, că nu aduce în casă tot ce tre-
buie pentru acoperirea nevoilor familiei sau că e un tată
care-şi neglijează copiii, ca plângerea ei să fie acceptată.
Tribunalul hotăra atunci să-i încredinţeze soţiei copiii, or-
dona inventarierea bunurilor cuplului respectiv, hotăra
împărţirea lor, în egală măsură, şi pronunţa divorţul.
Femeia era atunci liberă să se recăsătorească.
Pe de altă parte, bărbatul, dacă dovedea că soţia lui nu
putea avea copii şi că nu se ocupa prea mult de gos-
podărie, era îndreptăţit să o repudieze şi să o gonească
de acasă.
Şi mai simplu: era de ajuns ca unul dintre soţi să
părăsească domiciliul conjugal, ca plecarea lui să fie re-
cunoscută legal, şi divorţul să se pronunţe în mod auto-
mat.
Fapt cu totul remarcabil: cu toate aceste înlesniri, ca-
zurile de divorţ erau extrem de rare. Alt fapt interesant: a
fi divorţat nu însemna a fi stimat mai puţin; nimeni nu era
considerat „un caz social".
Casa aztecă
La Tenochtitlan, templele şi palatele erau situate în

centrul oraşului, în jurul lor se aflau casele arătoase ale
demnitarilor, cele mai modeste ale funcţionarilor, ale ne-
gustorilor, ale meşteşugarilor, ale militarilor.
176 CflLRTORII ÎN TIMP
De c
cealaltă parte a
a lagunelor m
se întindea o e
„zonă" locuită r
de cei cu e
venituri i
modeste, de e
cei umili şi r
truditori: a
muncitorii
agricoli, v
lucrătorii de a
la t
terasamente, r
hamalii. a
Locuinţa ,
acestora era, a
de fapt, o l
colibă din t
rămuriş şi din a
chirpici, cu r
acoperiş din a
trestii. l
Reamintim că l
Tenochtitlan u
se asemăna i
cu Veneţia, H
fiind stabilit în u
centrul unei e
zone -
mlăştinoase. h
Casa u
aztecului din e
clasa mijlocie t
era clădită e
din cărămizi o
uscate la t
soare. Când l
tinerii i
căsătoriţi ,
intrau într-o v
casă nouă, e
era foarte n
posibil ca e
aceasta să r
nu aibă decât a
o singură b
cameră i
mare, l
camera u
principală, în l
mod z
obligatoriu, în e
mijlocul u
bătr f
ân şi
divini
tate
a
a
m
i
l
i
focul i
ui. e
Se i
arde
au s
cren e
gi
tăiat î
e, pe m
trei b
pietr u
e n
simb ă
olice t
. ă
Cine ţ
păşe e
a pe a
aces u
te
pietr ş
e i
sacr
e s
mur e
ea
pe n
loc, ă
după ş
supe t
rstiţi e
a az- a
tecă. u
î
n c
jurul o
cam p
erei i
prin i
cipal i
e, .
se C
înfiri A
pa
cas
a,
pe
măs
ură
ce
venit
urile
CIVILIZflŢIR flZT€CILOR_____________________________ 177
Datorită aşezării sale pe lagună, casa aztecă avea cel

puţin o latură care dădea spre mare; de aceea se
construia un ambarcader, cu piroga familială.
Practic, nu existau mobile: doar cufere din împletituri
de răchită, unde se rânduiau ţesăturile şi hainele. Dar, cel
puţin într-unul din zidurile casei, era prevăzută o as-
cunzătoare secretă, în care se depuneau bunurile cele
mai de preţ.
Palate uluitoare
Palatele erau uriaşe; cel al regelui Nezahualcoyotl, la

Texcoco, acoperea o suprafaţă de aproximativ un kilome-
tru pătrat. Construcţia vastă, complexă, cuprindea servi-
ciul de administraţie a imperiului, arsenalul de război şi
palatul propriu-zis, rezervat regelui. Erau peste trei sute
de încăperi, pentru folosinţa personală, pentru recepţiile
oficiale ale suveranilor sau demnitarilor, în trecere pe aco-
lo, şi pentru harem.
Palatul, ca şi casele obişnuite, păstrase cea mai mare
parte a terenului pentru amenajarea grădinilor.
Bernal Diaz, profund mâhnit că asemenea minunăţii
dispăruseră pentru totdeauna, îşi amintea cât fusese de
uluit de strălucirea palatului de la malul lacului, unde po-
posise o noapte, la Iztapalapa:
„Strălucirea acestui palat m-a uimit prin dimensiunile
sale şi prin calitatea construcţiei: clădirile erau din piatră
de cea mai bună calitate, şarpanta era din lemn de cedru
şi din alte varietăţi de arbori, cu miros plăcut, cu încăperi
mari şi palioun,
demne de a fi
admirate,
acoperite cu
ţesături de
bumbac, aşa
cum sunt
corturile. După
ce am privit
îndelung
frumuseţile
acelea, am vizitat
grădinile. Pri-
veam cu nesaţ,
cu încântare,
diversitatea
florilor, iar par-
fumul lor era
nespus de
plăcut. Mai erau
nenumărate
brazde de flori,
mulţi pomi
fructiferi, un soi
de trandafiri,
specifici locurilor
acelea, şi un
bazin cu apă
dulce. Am re-
marcat ceva
extraordinar:
corăbiile mari,
venind din la-
gună, puteau
pătrunde până în
livadă..."
Grădini de vis
Pe de altă
parte, un nobil
indian
hispanizat,
Ixlilxochitl,
autorul Istoriei
chichimecilor, a
descris, poetic şi
entuziast,
ansamblul
grădinilor din
Tetzcotzinco:
„... Parcurile şi
grădinil rigolele pentru
e erau udarea florilor şi a
împod pomilor din parcul
obite acesta, provenea
cu direct din izvor:
vase pentru a fi
din lut, captată, a fost
care necesar să se
conţine clădească ziduri
au apă, de ciment, înalte
foarte şi solide, de
bine dimensiuni
execut neobişnuit de
ate, cu mari, care legau
fântâni, un munte de altul,
rigole cu un apeduct, pe
de culme, care
irigare, ajungea în partea
canale, de sus a
pavilioa parcului... Apa
ne cădea,
pentru învolburată, din
băi, stâncă în stâncă,
labirint stropi de apă se
uri pulverizau în aer,
minuna înainte de a uda
te, grădina în care
unde erau plantate
regele florile
Nezah înmiresmate ale
ualcoy regiunilor calde;
otl mi se părea
plantas
e o
mare
varietat
e de
flori şi
arbori
de
toate
soiurile
, unele
fiind
aduse
din
regiuni
îndepă
rtate...
Apa
care
aliment
a
fântânil
e,
bazinel
e şi
CIVILIZRŢin RZT6CILOR_____________________________179
că plouă în această grădină, atât era de mare forţa căderii

de apă pe stâncile acelea, în spatele grădinii erau băile, cio-
plite direct în stâncă.
în sfârşit, în palatul regal, situat în acest parc, se mai
vedeau numeroase încăperi şi apartamente, menţionând
în mod special o încăpere foarte vastă, precedată de o
curte, în care erau primiţi regii din Mexico şi Tlacopan, pre-
cum şi alţi demnitari invitaţi la o recepţie sau o sărbătoare.
în curtea aceea aveau loc reprezentaţii de divertis-
ment, se executau dansuri, cu scopul de a petrece timpul
în mod plăcut. Tot restul parcului era plantat, cum am mai
spus, cu tot felul de copaci şi de flori parfumate; mai ve-
deai acolo tot felul de păsări, afară de cele pe care regele
le adusese din diferite regiuni şi care stăteau în coliviile lor;
nu se auzeau decât trilurile lor armonioase. Dincolo de zi-
durile grădinii, se întindea câmpia, pe care se fugăreau
căprioarele şi alergau iepurii..."
O astfel de descriere ne lasă gânditori, în voia imagi-
naţiei... dacă ne amintim că Tetzcotzinco nu era decât una
din „reşedinţele secundare" ale regelui din Texcoco!
Animalele care lipsesc...
La palatul din Texcoco existau şi alte lucruri extraordi-

nare, într-un decor feeric, cu două mii de pini, fântâni, ba-
zine, canale, „numeroase labirinturi care comunicau cu
băile regale; odată intrat, nici un om nu putea să se des-
curce, neputând găsi calea de a ieşi de acolo...
Ceva mai departe, alături de temple, se înălţa casa
păsărilor, care
adăpostea toate
speciile de
păsări şi de
animale, de
reptile şi de
şerpi, aduşi din
toate părţile Noii
Spânii; în cazul
celor care nu
puteau fi aduse,
se găsise
soluţia, ca să
figureze,^şi ele,
sub forma unor
statuete din aur
şi pietre
preţioase, în
consecinţă, nici o
pasăre, nici un
peşte, nici un
animal, din
întreaga ţară, fie
viu, fie din aur,
nu lipsea din
grădina de vis a
regelui!"
Grădinile şi
palatele lui
Moctezuma erau
şi mai bogate,
împăratul iubea
tot ce era frumos,
rar, de bun gust,
rafinat; el
poruncea
trimişilor lui să-i
procure cele mai
noi şi cele mai
rare specii de
animale sau de
plante.
Cortez: „Aşa
ceva nu există
în Spania"
Cortez îi scria
lui Carol Quintul,
exprimându-şi
admiraţia şi
entuziasmul,
copleşit de
măreţi nu putem să ne
a celor îndoim de
văzute adevărul celor
: spuse de Cortez.
„îm ,Atât în oraş,
păratul cât si în afara
posed oraşului, se
ă în găsesc mai
oraş multe clădiri, în
un care utilul se
palat îmbină cu
atât de frumosul, pentru
grandi desfătarea celor
os care le
încât frecventează.
mi-e Una dintre ele
foarte are cea mai
greu minunată
să-l grădină pe care
prezint am văzut-o
, să-i vreodată,
descri deasupra căreia
u se înalţă posturi
măreţi de observaţie,
a şi din marmură şi
frumus jasp, frumos
eţea. şlefuite... tot
Pot acolo, se află
numai zece bazine cu
să păsări acvatice
declar, de tot felul...
cu
toată
sincerit
atea,
că aşa
ceva
nu am
văzut
în
Spania
".
Cu
noscâ
nd
orgoliu
l
naţion
al al
unui
spanio
l, mai
ales
dacă
acesta
era şi
conqui
stador,
CIVILIZflŢin RZT6CILOR_____________________________181
Păsările marine au bazinele lor cu apă sărată, iar cele-

lalte le au pe ale lor, cu apă dulce. Din când în când bazi-
nele se golesc, se curăţă şi se umplu din nou, prin nişte
canale: fiecare pasăre îşi primeşte raţia de hrană cuve-
nită, aşa cum şi-o lua din natură. Astfel, celor care
mănâncă peşte li se dă peşte, celor care se hrănesc cu
viermişori li se dau viermişori, celor care preferă grăunţele
de porumb ii se dă porumb... O rog pe Majestatea Voastră
să fie încredinţată de adevărul spuselor mele. Numai
păsărilor mari consumatoare de peşte li se dă zilnic zece
arrobas (peste 100 kg). Trei sute de slujitori se ocupă de
aceste păsări, dându-le toată atenţia. Alţi oameni se
ocupă exclusiv de îngrijirea păsărilor bolnave. Deasupra
fiecărui bazin sunt posturi de supraveghere şi coridoare
de unde împăratul Moctezuma le urmărea cu încântare..."
împăratul, ocrotitor al naturii
împăratul se purta ca un om căruia zeii îi încredinţaseră

misiunea de a ocroti şi de a salva de la pieire tot ce trăia
şi creştea pe acest pământ.
împăratul ajunsese să colecţioneze toate fenomenele,
chiar anomaliile naturii: pitici, cocoşaţi, albinoşi, schilozi.
în grădinile sale din O mie şi una de noptiera şi o Curte
a Miracolelor1), iar în această curte „mişună numeroase
1) cartier vechi, din Paris, rău famat, descris de Victor Hugo în

romanul Notre-Dame de Paris. Actualmente, corespunde
cartierului Reaumur-Sebastopol.
vipere şi năpârci
veninoase, a
căror coadă are
solzi cor-noşi
care produc un
sunet
caracteristic de
clopoţei: sunt
cele mai
periculoase
reptile. Sunt
ţinute în vase
mari, pe fundul
cărora este
aşternut un strat
de pene; acolo
îşi depun ouăle
şi îşi cresc puii...
când se aude
răgetul tigrilor şi
al leilor, urletul
vulpilor şi al
coioţilor,
şuieratul şerpilor,
te cuprinde
groaza, te
cutremuri de
spaimă,
crezându-te în
iad."
Aztecii aveau
o respectuoasă
afecţiune pentru
reptile. Probabil
era o
reminiscenţă a
vremurilor de
restrişte când
supravieţuiseră
în mlaştini,
hrănindu-se cu
carnea lor. îşi
aminteau că le
uciseseră ca să
se poată instala
pe teritoriul unde
ele trăiau în voie,
acolo unde
triburile duşmane
îi exilaseră ca să
îi distrugă şi să
piară.
Acvila
imperială din
vârful cactusului
nu ţinea oare un
şarpe care-l acoperise,
în cioc, oamenii se tre-
adeveri zeau, bucuroşi că
nd îi aştepta o nouă
prezice zi, pe care şi-o
rea că doreau cât mai
acolo, bună şi mai
în plăcută.
mlaştin Aztecul se
ile scula foarte
acelea, devreme; îşi lăsa
trebuia rogojina (pet-latl)
să se pe care dormise
aşeze gol, învelit cu o
poporul haină (tilmatlf)
aztec peste care erau
şi să puse cuverturi,
întemei potrivit
eze anotimpului.
Tenoch Cobora de
titlan?
Prime
le ore
ale
dimin
eţii
unui
aztec
La
2400
metri
altitudi
ne,
când
primele
raze
ale
soarelu
i
învălui
au cu
căldura
lor
binefăc
ătoare
Tenoch
titlanul,
risipind
vălul
uşor
de
ceaţă
CIVILIZflŢIfl flZreCILOR_____________________________183
pe estrada pe care era aşezat petlatl, îşi petrecea în jurul

corpului o fâşie de pânză dreptunghiulară, pe care o înno-
da în talie, de care erau prinse două bucăţi de pânză, ca
un şorţ, acoperind partea din faţă a corpului şi pe cea din
spate, îşi punea în picioare cactli (talpă cu toc, prinsă de
picior cu benzi de piele încrucişate) şi se repezea la izvor,
sau la fântână, sau la canal, pentru toaleta lui de dimi-
neaţă. Aztecul era extrem de curat şi se spăla cel puţin de
două ori pe zi, folosind fructul „arborelui de săpun", de
fapt, copalxocotl, uneori şi rădăcina plantei Saponaria a-
mericana, folosită şi la spălarea rufelor.
Dacă starea lui materială era satisfăcătoare, aztecul a-
menaja o anexă a casei sale, destinată îngrijirii trupului, o
baie, în accepţiunea modernă a cuvântului: temazcalli era
o baie de aburi.
Soţia lui, între timp, scormonea jăraticul din vatră şi
aţâţa focul cu un beţişor în vârful căruia era fixat un drept-
unghi mare, lat, din împletitură de trestii. După aceea, se
ocupa de pregătirea mesei: lua un „concasor", se aşeza
în genunchi în faţa pietrei mef/af/-ului, ca să zdrobească şi
să piseze boabele de porumb. Prepara un aluat pe care îl
frământa bine cu mâinile ei vânjoase: primele tlaxcalli (tor-
tillas) din ziua aceea.
Dacă soţul era ţăran, muncitor, meşteşugar, ea îi
pregătea de grabă un itacatl(o gustare) şi îl însoţea până
ia pirogă; îl vedea îndepărtându-se încet de ţărm, apoi au-
zea tot mai slab bătaia ritmică a vâslelor.
Femeia aztecă purta cueitl, ca o fustă lungă, prinsă în
talie cu un cordon brodat; pieptul era gol, numai femeile
nobile şi bogate îşi acopereau sânii cu un huipilli, ca o
bluză largă, foarte decoltată şi brodată cu mult gust.
Cu cât posibilităţile materiale erau mai bune, cu atât
veşmintele
bărbaţilor şi
femeilor aztece
erau mai bogate,
ţesăturile mai
alese, culorile
mai strălucitoare,
şi broderiile mai
complicate şi mai
variate.
Menţinerea
frumuseţii —
cosmetica
aztecă
în mod
obişnuit,
ţesăturile erau
confecţionate din
fibre de agavă
(ixtle), iar cele
destinate
claselor sociale
superioare erau
din ţesătură de
bumbac.
Femeile
bogate erau
foarte cochete şi
dispuneau de
toate mijloacele
necesare pentru
îngrijirea
frumuseţii lor:
puteau să se
privească
îndelung în
oglinzile de
obsidian sau de
pirită şlefuită şi
lustruită; îşi
ungeau pielea —
pe care o
considerau prea
închisă — cu o
cremă de teco-
zauitl, conţinând
argilă galbenă.
Numai
auianime —
femeil tzic-tli, fără să
e stârnească vreun
rezerv protest, sau îşi
ate învăluiau trupul
plăceril gol în fumul
or aromat al
tineri- ierburilor care
lor ardeau în
război cădelniţă, ca să
nici — fie cât mai
aveau atrăgătoare.
voie Celelalte
să-şi femei nici nu se
vopse gândeau să le
ască imite, pentru că
dinţii auianime aveau
cu un statut special,
roşu iar cele care le
sau cu urmau pilda erau
negru; socotite femei
uneori, desfrânate.
cu ace
fine, îşi
gravau
, între
derma
şi
epider
ma
sânilor,
linii
extrem
de
subţiri,
de
culoar
e al-
bastră.
De
aseme
nea,
numai
ele
aveau
voie
să-şi
poarte
părul
lung
până
la
şolduri,
desple
tit; tot
ele
meste
cau
- - , X . . , l . ,\>, .-.
Hartă din secolul XVI, reconstituire a traseului lui Cortez Tn

Mexic.
Bijuteriile i
n
c
Bărbaţii şi r
femeile u
aztece s
preferau t
veşmintele a
simple; în t
schimb, e
aveau o
adevărată e
pasiune r
pentru bijuterii a
şi pene. u
Bărbaţii, într-o
măsură şi mai p
mare, pentru u
că se bucurau r
de privilegiul t
de a-şi găuri a
nările, buza t
inferioară, e
pielea de pe ,
bărbie, ca să- d
şi incrusteze u
pietre p
preţioase, jad, ă
turcoază,
sidef, cristal m
sau aur. ij
Podoabele l
acestea o
precizau a
poziţia socială c
a celui ce le e
purta: anumite l
bijuterii erau e
apanajul elitei,
conform unei fi
ierarhii riguros e
stabilite. c
Coroane de ă
pene, în culori r
variate, u
aranjate cu i
multă fantezie a
completau ,
ţinuta f
elegantă. ă
Brăţările, la r
mâini, la ă
gleznă,
podoabele n
pentru urechi, i
cordoanele c
i o a re mânca un
îngră fel de fiertură
dire. m de mălai,
Toţi i îndulcită,
avea c uneori
u u condimentată
drept l cu ardei iute.
ul să Cei bogaţi
le d puneau
poart e cacao.
e şi j
înţele u
geau n
să .
profit
e de D
acea u
stă p
posib ă
ilitate
. c
â
t
e
Mes v
ele a
o
A r
ztecii e
nu
l
acor d
dau e
prea
multă m
atenţi u
e n
mese c
lor; ei ă
mân- ,
cau
ca să d
se i
hrăn m
easc i
ă, n
fără e
să se a
preo ţ
cupe a
de ,
calita
tea f
alime i
ntelor e
. Nu c
exist a
CIVILIZflŢIfl flZT6GLOR_____________________________187
Către orele şaisprezece-şaptesprezece, când căldura

era copleşitoare, aztecii se întorceau acasă pentru masa
familială principală.
în familiile modeste se aşezau lângă vatră, cu trupul
ghemuit, şi masa lor se compunea de obicei dintr-un piure
de boabe de fasole, roşii crude, larve din mlaştini. Mâncau
rareori peşte; uneori vânat, dar unul din felurile preferate
era curcanul fript. La masă se serveau tortillasde mălai.
Priceperea culinară a bucătarilor azteci era remarca-
bilă; ei ştiau să pregătească alimentele de bază cele mai
simple în zeci de feluri, transformându-le în delicii gastro-
nomice; neavând ulei sau grăsime, aztecii ignorau prăjea-
la.
în general, a lua masa însemna ceva mai mult decât
executarea, fără plăcere, a unui ordin lăuntric. Majoritatea
populaţiei era formată din preoţi şi din soldaţi; deseori cei
dintâi „uitau" de pofta de mâncare şi posteau, pentru
mulţumirea zeilor. Soldaţii preţuiau cel mai mult forma fi-
zică, sportivă.
Sărbătorile — jocurile
Aztecilor le plăcea să se amuze, să se distreze.

La sărbători religioase, la botezuri, la logodne, la nunţi,
la întoarcerea triumfală a unui comandant sau a unei ex-
pediţii comerciale, se organizau mari petreceri; muzica —
tobe, tamburine, flaute — însufleţea dansatorii purtând
costume în culori vii, strălucitoare, împodobite cu pene, cu
bijuterii. La sfârşitul mesei de gală, sunetul grav al gongului
188 CflLRTORII ÎN TIMP
cu două tonuri
— teponaztli —
anunţa prezenţa
poeţilor, care
declamau texte
de mare
sensibilitate,
folosind un vo-
cabular bogat,
metaforic,
subtil, fiind
ascultaţi cu
luare aminte şi
admiraţi de cei
prezenţi.
întrecerile
sportive erau
foarte apreciate.
Tlachtli a fost
practicat din
timpuri străvechi;
era un joc cu o
minge grea de
cauciuc, de
mărimea unui
pepene galben.
Se juca pe teren
plat, asemănător
cu terenul de
baschet; în locul
panoului era un
zid de piatră; în
locul coşului, un
inel de piatră cu
diametrul puţin
mai mare decât
al unei mingi. Se
trasa o linie, ca
să împartă în
două terenul,
pentru cele două
echipe. Evident,
mingea trebuia
trecută prin inelul
echipei adverse
şi nu era uşor; la
f/ac/?f//jucătorul
nu se putea folosi
de mâini, ca la
baschet, nici de
picioare, ca la
fotbal. Mingea
trebuia pasată
numai cu
şoldurile şi cu
genun apărătoare
chii. pentru clavicule şi
Jucăto de mănuşi
rii enorme, şocurile
loveau violente
uneori provocau
atât de hematoame
tare grave, care
încât trebuiau operate
cel imediat, pe tuşă,
atins ca să se scurgă
era do- sângele. Partida
borât era câştigată
la când se marca
pămân un gol.
t, fără
cunoşti
nţă.
Minge
împăratului
a
aceast nu-i plăcea să
a grea piardă
din
cauciu Tlachtli era
c, îngăduit numai
lansată suveranilor şi
cu curtenilor,
putere
pentru că avea
în
o semnificaţie
pântec
divină (mingea
ele
înfăţişa,
advers
arului,
făcea
numer
oase
victim
e.
Carier
a
jucător
ilor era
scurtă;
deşi
erau
proteja
ţi de o
cască
din
piele, a
cărei
parte
inferio
ară
apăra
bărbia,
de
probabil, un astru aspirat de puterile binefăcătoare ale zilei

sau de cele răufăcătoare ale nopţii). Partidele erau
urmărite cu entuziasm şi se făceau pariuri pe mize extrem
de importante: se cunoştea cazul unor prinţi care au pariat
pe toate bunurile lor; pierzându-le, au devenit sclavi.
împăratul Axayacatl a pariat în cursul unui meci de tla-
chtli: dădea grădinile sale din Mexico pe grădinile pline de
flori ale suveranului din Xochimilco, oraş aşezat la vest de
lacul Chalco, situat la sud de lacul Toxcoco-Mexico. Spre
marele ghinion al împăratului, a câştigat suveranul din Xo-
chimilco. Aparent, Axayacatl s-a stăpânit şi şi-a acceptat
neşansa; dar, a doua zi, şi-a trimis războinicii, ca să-i adre-
seze învingătorului felicitările de rigoare. Ei au făcut-o în-
tr-un mod perfid, mârşav: i-au petrecut în jurul gâtului o
coroană de flori, în care era ascuns un laţ metalic. Făcând
o plecăciune, şeful grupului de „lăudători" a tras de laţ şi
l-a sugrumat pe suveranul din Xochimilco. Ei ştiau bine că
unui împărat nu-i place niciodată să piardă!
Patolli—jocul cu zaruri
în afara aristocraticului tlachtli, aztecii jucau patolli, cu

boabe de fasole pe care erau marcate puncte cu valori di-
ferite. Se aruncau ca zarurile, într-un spaţiu anumit, făcân-
du-le să se rostogolească. Potrivit numărului de puncte
obţinute, cei patru jucători mutau de-a lungul celor 52 de
căsuţe o pietricică frumos colorată (fiecare jucător îşi avea
propria pietricică, de culoare diferită).
Primul care revenea la punctul de plecare era numit
câştigătorul
jocului, luând
mizele celorlalţi
trei jucători.
Aztecii făceau
pariuri fantastice;
nici o lege nu le-
o interzicea;
era ca o
supapă de
siguranţă, o
cale de
descătuşare, de
exprimare a
pasiunilor lor.
Jucători
fanatici, în jocul
vieţii şi în cel al
morţii, aztecii au
pierdut totul,
pentru că au
pariat totul pe
întoarcerea lui
Quetzalcoatl.
Ştiinţa şi ario
acă un aztec ar fi rostit cuvintele „Astăzi, mai mult

decât ieri şi mai puţin decât mâine" — afirmaţie ac-
tuală, uşor abuzivă — ar fi nedumerit profund si ar fi
indignat interlocutorul său, pentru că, în accepţiunea
aztecă, timpul reprezenta o permanentă renaştere, un
flux vital continuu, axat pe Marele Cerc creat de zei.
După părerea lor, timpul nu era inert, dimpotrivă! Era
un material viu, un dar al zeului; ei se înfruptau din viaţă
ca dintr-o prăjitură savuroasă, din care fiecare trebuia să
primească porţii aproximativ egale.
Totul este cuprins de timp, iar timpul este prezent în tot:
anotimpuri, catastrofe, sfârşitul lumii chiar, formează un şir
lung, în care elementele din capul listei se întâlnesc,
mm
*
1
192 CRIRTORII ÎN TIMP
inevitabil, cu elementele de la sfârşitul ei, în 52 de ani, anii

ciclului solar. Poate să piară totul, dar poate să reînceapă
totul!
înţelegem acum cât erau de tulburaţi şi de neliniştiţi az-
tecii, la fiecare început de jumătate a secolului.
înţelegem cu atât mai mult strădaniile lor de a măsura
scurgerea timpului, de a-i preciza valorile, dorind ca, în
sfârşit, viaţa să le fie cât mai plăcută şi mai uşoară, fiind
înscrisă în acest calendar implacabil.
Un calendar mult mai exact decât al nostru
Oamenii de ştiinţă din epoca noastră, în special cei

care se ocupă de domeniul astronauticii, îşi exprimă ad-
miraţia faţă de precizia, aproape absolută, a măsurării tim-
pului, arătându-şi în acelaşi timp nedumerirea — sau via
curiozitate — în privinţa mijloacelor folosite pentru a
ajunge la rezultatul acesta, mai cu seamă în domeniul as-
tronomiei. Calculele aztece sunt riguros exacte, nu diferă
— decât cu câteva minute pe an — de rezultatul operaţiu-
nilor efectuate pe maşinile electronice cele mai perfecţio-
nate. Chiar această diferenţă minimă atestă înaltele
cunoştinţe ale aztecilor. Ei cunoşteau foarte bine anumite
operaţiuni; ştiau ce calcule trebuiau efectuate astfel încât
anul lor, de 365 de zile să coincidă perfect cu măsurarea
timpului exact necesar rotirii pământului în jurul soarelui.
Ei acordau anului real o durată de 365,2420 de zile,
adică o diferenţă de 2/10000 faţă de operaţiunile recente
ale astronomilor noştri, în privinţa calendarului gregorian, al
CIVILIZflŢIR 193
fiZTeCIlOR
nostr
u,
acest
a se
baze
ază
pe
365,2
425
zile,
adică
o
abate
re de
3/100
00...
Mist
erul
mijl
oac
elor
folo
site
D
acă
sunte
m în
măsu
ră să
aprec
iem
uimit
oare
a
preci-
zie a
calcu
lelor
aztec
e, în
schi
mb
nu
dispu
nem
de
nici
un
indiciu care să ne înscri
permită să au
elucidăm misterul eclips
privind mijloacele ele
folosite, pentru de
obţinerea unor soare
rezultate sau
excepţionale. de
Marii preoţi lună,
împreună cu cu o
câţiva profesori exact
pasionaţi de la itate
Caimecac desă
consacrau vârşit
studierii bolţii ă.
cereşti cea mai
mare parte a
timpului lor. Ce
aparate foloseau?
Ce instrumente
aveau? Nu se
ştie!... Misterul
lor a rămas ne-
pătruns; se
bănuieşte, în
general, că
înălţarea unor
monumente de
piatră nu a fost
întâmplătoare, că
anumite piramide,
având o orientare
bine calculată,
puteau să le
servească ca
puncte de reper,
în momentul în
care soarele
ajunge la zenit, iar
obiectele
reprezintă puncte
care nu
proiectează nici o
umbră.
Aceşti preoţi-
astronomi
cunoşteau
uimitor de mult
mişcările de
rotaţie ale
corpurilor cereşti
— principalele
stele —, ale
soarelui şi ale
lunii.
Ei alcătuiau
tablete, pe care
„
S
t
r
ă
m
o
ş
i
i
n
o
ş
t
r
i
n
e
-
a
u
î
n
v
ă
ţ
a
t
c
u
m
s
ă
p
r
o
c
e
d
ă
m
"
Mă au spus că, într-
aflam adevăr, şi ei
în aşteptau eclipsa.
Mexic, Dar le-a fost
într-o imposibil să-mi
zonă explice, iar mie şi
destul mai mult, ca să
de înţeleg, prin ce
izolată procedeu sau
de ci- potrivit cărei
vilizaţi tradiţii
a ajunseseră la
actual cunoaşterea
ă, datei exacte şi a
unde momentului
trăia precis, în ziua în
tribul care eclipsa va
indienil proiecta asupra
or pământului
chiapa întunecimea ei
s; alarmantă.
ştiind Mai mult! Ştim
că că lipsa unor
peste măsuri de
câteva prevedere când
zile se urmăreşte
urma eclipsa solară, la
să anumite
aibă latitudini, poate
loc o provoca leziuni
eclipsă grave ale
de ochiului,
soare tulburând
totală, vederea. Din
am dorinţa de a-i
pomen feri de un astfel
it acest de accident şi,
fapt, pentru că urma
seara, să plec a doua zi,
când i-am prevenit,
ne atrăgându-le
strâng atenţia asupra
eam copiilor, care sunt
cu toţii pretutindeni
în jurul curioşi şi dornici
vetrei să descopere
familial ceva
e. senzaţional.
Prieten Prietenii mei
ii mei chiapas au
chiapa zâmbit îngăduitor
s, şi mi-au spus, cu
câtuşi toată
de convingerea:
puţin — Vom vedea
surprin cum pământul
şi, mi- absoarbe
soarel
e. Vom
privi şi
nu ni
se va
întâm
pla
nimic,
pentru
că
străm
oşii
noştri
ne-au
învăţat
cum
să
proced
ăm.
Mi-
au
adus
atunci
un fel
de
lighea
n mare
din
teracot
ă, de
culoar
ea
argilei,
fundul
lui fiind
înnegri
t. L-au
umplut
cu apă
până a
fost
plin
ochi...
CIVILIZnŢIfl flZT€CILOR ___________________________195
Din ce în ce mai zâmbitori, ei mi-au dat de înţeles că în

ziua în care se va produce eclipsa nu vor avea altceva de
făcut decât să o observe în mod indirect, prin această o-
glindă neobişnuită. Eclipsa se va reflecta în ea, fără a
dăuna vederii lor în nici un fel...
Cu privire la cunoştinţele astronomice ale aztecilor, dis-
punem de un singur reper: ei se foloseau de constelaţia
Pleiadelor1 \ de planeta Venus şi de Steaua Polară, ca
bază permanentă a calculelor lor.
Spiritul lor creator, nivelul cercetării lor, roadele ei, au
uimit omenirea.
Inventatorii numărului zero
Numeratia lor era exemplară. Multă vreme a fost atri-

buită mayaşilor, dar analizele efectuate cu carbon 14 au
indicat o dată mult mai veche: numeratia ar fi fost creată
de olmeci, predecesorii îndepărtaţi ai aztecilor.
Pentru ei era evidentă necesitatea numărului zero;
conceptul matematic al acestui număr a apărut în Meso-
America cu o mie de ani mai devreme decât în Europa oc-
cidentală; de asemenea, a precedat Egiptul sau India.
O civilizaţie capabilă să conceapă ideea numărului
zero merită toată admiraţia noastră, deoarece constituie
baza matematicii cunoscute de noi.
Pentru numeratia lor, aztecii, bazându-se pe zero, au
1) grup de stele din constelaţia Taurului; Cloşca-cu-pui.

creat sistemul
dublu zecimal,
pentru că nu au
numărat numai
degetele de la
ambele mâini
(ceea ce am
făcut noi, pentru
sistemul nostru
zecimal), ci şi
degetele de la
picioare.
Cifra capătă
valoare diferită,
potrivit aşezării
sale în grupul de
cifre. Numărul se
scria de jos în sus
şi se citea la fel.
Aztecii
foloseau, ca
semne ale
numeraţiei,
punctul — de la
1 la 20; drapelul
— pentru 20; o
pană — pentru
400; un sac cu
curea de piele şi
cu trei ciucuri —
pentru 8000.
Două
calendare
Aztecii
foloseau două
calendare: unul
de 365 zile, altul,
religios, de 260
zile, care se
întrepătrundeau
cu o mare
exactitate, ca, în
cele din urmă, să
formeze un
sistem unic. Anul
obişnuit de 365
zile era alcătuit
din 18 luni,
fiecare de câte
20 zile, plus 5
„zile mur); tecpatl
vide" (silex); quiahuill
numite (ploaie); xochitl
nemo (floare); cipactli
ntemf, (crocodil);
anul ehecatl (vani);
constit călii (casă);
uia cuetzpallin (şo-
astfel pârlă); coatl
„calen (şarpe);
darul miquitzli
Xihuitf (moarte);
. mazatl
Lun (căprioară);
ile tochtli (iepure de
erau casă); atf(apă);
consa itzcuintli (câine);
crate ozomatli
unor (maimuţă);
zei şi matinalii (iarbă
aminte uscată); acatl
au (trestie).
fenom
enele
natural
e sau
sărbăt
orile
agricol
e care
trebuia
u
ţinute
numai
la o
dată
fixă.
Cel
e
douăz
eci de
zile se
numea
u:
ocelotl
(jagua
r);
cuauht
li
(vultur)
;
cozca
cuauht
li
(acvilă)
; ollin
(cutre
CIVILIZflŢIfl RZT6CILOR_____________________________ 197
Cele 18 luni se numeau: izcalli, atlcahualo, tlacaxipe-

hualiztli, tozoztontli, hueytozoztli, toxcatl, etzalcualiztli, te-
cuilhuitonîli, hueytecuilhuitl, tlaxochimaco, xocotlhuetzi,
ochpaniztli, teotleco, tepeihuitl, quecholli, penquetzaliztli,
atemoztli, iititl.
Anul purta şi el un nume — acatl, tecpatl, călii, tochtli
— deosebit de important. Aztecii îşi imaginau lumea sub
forma unei cruci cu estul în sus, vestul în jos, nordul la
dreapta şi sudul la stânga; ei împărţiseră la patru, cele
douăzeci de semne ale zilelor, rezultând grupe de câte
cinci; fiecare grupă corespundea unui punct cardinal: acatl
la est, ca///lavest, tochtli \asud, tecpatl\a nord. Prezicătorii
puteau spune imediat ce fel de an va fi, în funcţie de nu-
mele ce-l purta, având calităţile şi defectele specifice nu-
melui respectiv.
Tonalpohualli era numele dat calendarului religios sau
almanahul sacru. Anul religios dura 260 de zile, pentru că
diferenţa dintre anul solar şi anul religios era de
365-260=105 zile, fapt care corespundea unui alt feno-
men, şi anume că în zona aceea soarele ajungea la zenit
la intervale regulate, de 105 şi de 260 de zile. De altfel,
dacă înmulţim cele 13 cifre de bază ale calendarului de
preziceri cu cele 4 semne-simbol ale anului, obţinem 52
de ani — o perioadă se încheia, alta reîncepea.
Aztecii numeau xiuhmolpilli ciclul de 52 de ani. La fie-
care reînnoire a ciclului, ei erau foarte neliniştiţi pentru că
după 52 ani, timpul se putea opri brusc...
Fiecare an sfârşea cu cele „5 zile vide"; bineînţeles, a-
ceastă prevedere era respectată şi în ultimul an al ciclului,
al 52-lea. Atunci, zilele acestea de profundă îngrijorare
erau consacrate reglementării situaţiei faţă de zei: purifi-
carea trupului prin spălări ritualice, curăţenia impecabilă a
căminului
familial; pe urmă
se spărgeau
toate străchinile,
vasele din lut,
toate accesoriile
din gospodărie,
se arunca apă
pe foc, ca să fie
stins; mulţi
azteci aruncau
în lac obiecte de
valoare.
„Conturile"
acestea odată
încheiate, lumea
se pregătea cu
înfrigurare
pentru
ceremonia
„Focului cel nou"
— numai atunci
puteau afla dacă
viaţa „va fi
reluată".
Preoţii
îmbrăcau
veşmintele
idolilor pe care-i
slujeau şi după
apusul soarelui,
în cea de-a
cincea „zi vidă",
ultima, porneau
încet,
măsurându-şi
paşii, astfel încât
să ajungă pe
vârful colinei
Steaua exact la
miezul nopţii
(colina se afla
între Ixtapalapa şi
Coyoacan).
Acolo, în faţa
templului, erau
aşteptaţi de tot
norodul.
îngrijorarea,
tulburarea,
sporeau: dacă
focul cel nou nu
se aprindea,
lumea era
sortită celor mai
cumpli e focului cel nou,
te însemna sfârşitul
cala- lumii: întunericul
mităţi. şi negura vor fi
„Pr veşnice, soarele
eotul nu va mai răsări
având niciodată; din
misiun ceruri vor pogorî
ea de pe pământ
a tzitzimine —
aprind monştri stelari
e care vor distruge
„Focul o-menirea. în
cel faţa acestor
nou" previziuni
purta catastrofale,
instru fiecare îşi lua
mentel măsuri de
e preîntâmpinare a
neces lor sau de
are şi salvare a propriei
de-a vieţi. Astfel,
lungul nimeni nu
drumul îndrăznea să
ui — rămână la nivelul
de la solului; toţi urcau
Mexic pe acoperişurile
o la plate ale caselor.
colină Femeile
— însărcinate
încerc purtau pe faţă o
a mască din
diferite frunze de
modali maguey; erau
tăţi de închise în
a podurile caselor,
aprind pentru că se
e credea că ele
repede puteau să se
focul. preschimbe în
Toţi fiare, care i-ar
aştept
au cu
teamă
dezno
dămân
tul:
dacă
preotul
nu
putea
să
facă
să
izbucn
ească
flăcăril
fi înghiţit pe toţi cei ce se aflau în casă. Copiii erau şi ei

închişi, şi nu erau lăsaţi să doarmă; părinţii îi plimbau de
colo-colo, îi certau, ca să-i ţină treji, pentru că, dacă ador-
meau, ar fi fost transformaţi în şoareci, îndeplinind toate
aceste cerinţe ale tradiţiei religioase, nu-i mai rămânea
populaţiei decât să urmărească, cu sufletul la gură, ivirea
primei scântei a focului cel nou..." (după relatarea lui Sa-
hagun).
Preotul trebuia să pândească momentul favorabil,
când anumite stele ajungeau la o poziţie ideală, pe bolta
cerului, ca să fie sigur că focul putea fi reaprins.
O jertfă umană pentru „Focul cel nou"
„Preotul se apropia atunci de un om ales, cu multă

grijă, pentru calităţile sale morale deosebite, care trebuia
jertfit zeului. Aşezat pe piatra unde se făcea sacrificiul, cu
pieptul dezgolit, victima îşi aştepta sfârşitul glorios.
Preotul punea pe torsul gol, pe care respiraţia grea,
precipitată, îl scutura cu putere, o scândurică din lemn
moale şi, ţinând în mâini un beţişor rotund, îl învârtea cu
repeziciune pe plăcuţa aceea.
Fricţiunea stăruitoare încălzea lemnul. Se ridica la
început un fum uşor, apoi lemnul moale se îngălbenea, se
înnegrea până când ţâşneau câteva scântei. Preotul
înteţea ritmul mişcărilor sale, până când lemnul începea
să ardă şi ţâşneau primele flăcări.
Atunci, preotul, plecându-se asupra victimei, îşi lua
cuţitul de obsidian, făcea o mare incizie intercostală şi
smulgea inima
celui jertfit; caldă
încă, o înălţa în
semn de victorie,
ca să o vadă
mulţimea.
Plăcuţa de lemn
ardea; se aţâţa
focul cu
vreascuri, cu
crengi groase;
pe pieptul celui
jertfit ardeau
lemnele unui rug
uriaş, în care
preotul arunca
inima şi aştepta
până când nu
mai rămânea
decât cenuşa ei".
Sahagun mai
adăuga alte
detalii: „Pe
colină, îndată ce
Focul cel nou
prindea viaţă, se
aprindea un foc
mare, care putea
fi zărit de la
distanţe mari...
Preoţii, veniţi din
toate colţurile
ţării îşi aprindeau
torţe din lemn de
pin, în formă de
secure şi
coborau în fugă
coasta colinei,
ca să ducă Focul
cel nou în toate
oraşele... Erau
aleşi cei care
alergau cel mai
repede, astfel
încât să se
transmită Focul
cel nou în cel
mai scurt timp
posibil. Era un
spectacol
impresionant,
care merita a fi
văzut: mulţimea
aceea care se
îmbul- be, bijuterii;
zea în aşterneau
temple rogojini noi, totul
le fiind împrospătat,
idolilor reînnoit, primenit,
unde în căminul
fusese fiecăruia, în
rânduit vederea
Focul, sărbătoririi
de la începutului unui
care nou an.
toţi îşi Pretutindeni
aprind se organizau
eau petreceri, era
torţele, multă voie bună
ca să-l pentru că se
poată credea că ciuma
duce şi foametea —
în care le dăduseră
casele târcoale —
lor. fuseseră
Toate alungate; ca
flăcărui semn de re-
le cunoştinţă, se
aceste aruncau în foc
a cantităţi mari de
străluc tămâie".
eau şi, în felul acesta
deşi era marcat
era începutul unei
noapte noi etape, de 52
, era de ani, desigur
lumină cu eventualitatea
ca unor „accidente
ziua-n pe traseu",
amiaz descătuşată de
a obsesia
mare. sfârşitului lumii.
Mai
târziu,
locuito
rii
fiecăru
i oraş,
ai
fiecăre
i case,
se
îmbrăc
au
frumos
, îşi
punea
u
haine
noi,
podoa
Războinici spanioli într-o reprezentare aztecă. Codex
Telleriano-Remensis.
Horoscopul
reglementeaz
ă cursul vieţii
Am văzut că
la naşterea unui
copil se acorda
o mare
importanţă zilei
în care se
născuse.
Prezicătorul sau
tena-macac
începea imediat
să verifice ce
anunţa
asocierea
semnului zilei cu
numărul indicând
poziţia sa în
cursul lunii. Dacă
rezultatul era
pozitiv, copilul
primea numele
acelui semn
benefic sau pe
cel al unui animal
sacru. Dacă era
negativ, se
elaborau tot felul
de combinaţii
pentru a-i pre-
schimba
caracterul
nefavorabil.
Cei mai
iscusiţi în
descoperirea
celui mai bun
„aranjament cu
cerul" erau
tonalpouhque;
cunoaşterea
celor două
calendare era
completată de
cea a astrelor,
dat fiind că îşi
consacrau viaţa
studierii nopţii
înstelate.
Ei deţineau
secret ni, contracarând
ul un eveniment
unor fericit.
soluţii
fără
cusur,
plănui Sărbători
au mexicane
„conju
ncturi"
actuale de
de origine aztecă
care
protej Astronomii
atul lor azteci au
benefi calculat şi anul
cia venusian. Ei au
toată descoperit un
viaţa. raport care
Zile exprima
le de echivalenţa celor
7,10,1 65 de
1,12,
şi 13
erau
consid
erate
zile
faste,
în
schim
b,
lumea
se
ferea
de 9!
De
altfel,
semne
le
aducăt
oare
de
noroc
erau
deseor
i
modifi
cate
de
„Stăpâ
nii
nopţii"
(cele 9
divinită
ţi),
care
puteau
interve
CIVlUZflŢIfl 203
RZT6CILOR
ani
venu
sieni
cu cei
104
ani
solari
.
Astrol
ogii
azteci
au
fost
mulţu
miţi
să
const
ate
că la
sfârşi
tul
fiecăr
ei
perio
ade
de
104
ani
cores
pund
ea cu
preci
zie
tonal
pohu
alli,
ciclul
de 52
de
ani,
încep
utul
anulu
i
venu
sian,
încep
utul
anulu
i
solar.
U
n
eveni
ment
atât
de deosebit optim
trebuia sărbătorit ist
cu fast. Anumite sau
sărbători sunt pesi
păstrate şi în mist
prezent, iar în — a
unele oraşe afirm
mexicane toată at că,
populaţia ştie pe dacă
dinafară ca- pune
lendarul a la
divinatoriu de 260 socot
de zile şi cunoaşte eală
vechea denumire şi
a zilelor şi a dumi
semnelor. nicile,
Sărbătorile exist
religioase, au
păgâne, 142
războinice, sunt de
atât de zile
numeroase încât de
un om de stat sărbă
mexican mi-a toare
mărturisit, cu (zile
regret: neluc
— Zilele de rătoa
sărbătoare, când re) în
nu se lucrează, Mexi
sunt o adevărată c.
calamitate pentru Evide
economia noastră nt, e
naţională. cam
Cea mai lungă mult!
grevă europeană
nu valorează nici o
zecime din costul
sărbătorilor S
noastre... e
Oficiul de
turism mexican d
publică, de altfel, i
o broşură de s
două sute de
c
pagini, în care
sunt anunţate şi
u
descrise t
multiplele ă
sărbători
mexicane, „
informând P
publicul în privinţa i
modalităţilor de a a
participa. t
Un ziarist r
mexican — mi-e a
greu să mă
pronunţ dacă era
C
i
c
l
u
ri
l
o
r
"
—
d
e
z
b
a
t
e
ri
î
n
d
e
l
u
n
g
a
t
e
înainte de a se
întoarce în patria
lor, cei ce au
vizitat Mexico
cumpără, ca
amintire, butoni
de manşetă, port-
chei, obiecte din
lemn, piatră,
argint sau aramă,
pe care
s-a gravat
faimosul
calendar aztec
de 365 de zile:
este vorba
despre
calendarul de
piatră, deseori
numit şi „Piatra
Ciclurilor".
Interpretările
specialiştilor, ale
oamenilor de
ştiinţă sunt
multiple,
contradictorii,
dând naştere
la dezbateri
pătimaşe,
soldate uneori
cu vrăjmăşie pe
viaţă, în reali-
tate, „Calendarul
Ciclurilor" se
aseamănă cu
un autentic han
aztec. Fiecare
contribuie cu ce
îi place să
descopere.
Nu se poate
tăgădui faptul că
reprezintă o
chintesenţă a
cunoştinţelor
dobândite de
oamenii din
Tenochtitlan.
Unii văd în el
precizarea
viitorului speciei
umane, alţii îl so-
cotesc un
sistem perfect
de calcul al
timpului; sunt şi
unii care susţin
că fiecare punct,
fiecare linie,
fiecare pătrat,
fiecare
circumferinţă
prezintă
perioadele
sinodi prevestitoare.
ce ale Tulburarea
pla- noastră este cu
netelo atât mai mare,
r cu cât anumite
Venus fenomene s-au
, ivit înaintea
Marte invaziei
şi spaniole — nu
Satur ne putem îndoi
n. de realitatea lor,
Timpu pentru că am
l va avut la dispoziţie
face mai multe
aleger mărturii ale
ea băştinaşilor,
potrivi adunate din di-
tă, ferite părţi ale
pentru imperiului
a-i da imediat după
calen cucerire. De
darulu asemenea,
i aztec sinceritatea şi
o obiectivitatea
semni relatărilor lui Sa-
ficaţie hagun sau
corect Munoz
ă. Camargo erau
evidente.
Semn
e
preve
stitoa
re
îngrij
orăto
are
Ca
şi
grecii,
romani
i sau
egipte
nii,
aztecii
acorda
u o j
însem
nătate
covârşi
toare
semnel
or
civiLizfljifl 205
flzrecuoR
C
ând
apăr
ea
un
sem
n
prev
estito
r,
preoţ
ii,
astro
nomii
,
ghicit
orii,
erau
conv
ocaţi,
pe
rând,
şi
fiecar
e se
străd
uia
să
tălmă
ceas
că
cât
mai
bine
sem
nul
trimis
de
divini
tate.
D
e
cele
mai
multe
ori —
fără
vreo
înţele
gere
preal
abilă
—
concl
uziile
lor
erau identice. de la
în cei zece ani soclu
premergători în
prăbuşirii sus
imperiului au fost se
semnalate opt subţi
prevestiri, care i- a tot
au neliniştit pe mai
azteci. Ultimele mult
două au fost până
transmise lui când
Moctezuma, rămâ
împărat şi mare nea
preot suprem, un
care a fost vârf
profund care
impresionat. se
înălţ
a
spre
Prima cer,
prevestire semă
nând
cu o
lată ce relata piram
Munoz idă.
Camargo: Colo
„Cu zece ani ana
înaintea sosirii acea
spaniolilor în sta
această ţară, a apăre
fost observat un a
semn, care a fost către
luat drept o amia
prevestire sinistră, ză;
un augur al de la
nenorocirii, o miez
minune ciudată: s- ul
a ivit o coloană de nopţii
foc, o vâlvătaie, până
care răspândea o în
lumină zori
strălucitoare, din ea
care ţâşneau lumin
scântei, care a
aruncau şi ele o neînc
lumină orbitoare, etat;
încât s-ar fi crezut dispă
că sunt zorile unei rea
zile luminoase. numa
Coloana de foc i la
părea ţintuită pe lumin
bolta cerului; baza a
ei era foarte mare zilei,
şi se sprijinea pe învins
suprafaţa ă de
pământului; dar, puter
ea soarelui.
Semnul acesta
s-a arătat un an,
calculat de la
începutul anului
pe care băştinaşii
îl împart în
douăsprezece
locaşuri, ceea ce
înseamnă,
conform
calendarului
206 CfllfiTORH ÎN TIMP
nostru castilian,
anul 1517.
Semnul
prevestitor i-a
îngrozit pe
indieni; îşi
manifestau jalea
prin ţipete,
vociferări, urlete,
se băteau cu
palma peste
gură, după cum
le era obiceiul:
erau
înspăimântaţi de
moarte.
Durerea lor
profundă,
tânguiala lor erau
însoţite de sa-
crificii
sângeroase, de
holocausturi
umane, după
cum era obiceiul,
în cazurile grave,
de calamitate
publică; într-o a-
semenea
conjunctură se
înmulţea
numărul
sacrificiilor şi al
superstiţiilor.
Tulburaţi,
uluiţi, îngroziţi,
aztecii se
întrebau ce
putea să
însemne acea
minune;
încercau să afle
de la magi şi
ghicitori
explicaţia şi
sensul acestui
semn
neobişnuit, ne-
maivăzut, în
întreaga lume.
Să nu uităm
că aceste
prevestiri s-au
ivit cu zece ani
înainte volului, numit de
de ei templul lui
sosire Huitzilopochtli.
a Nu putea fi
spanio nimeni învinovăţit
lilor: de producerea
datare incendiului; a fost
a celor atât de brusc şi
douăs de rapid încât se
prezec vedeau, ţâşnind
e din porţile tem-
locaşu plului, iimbi de
ri foc care se
coresp ridicau până la
unde cer; într-o clipită
anului flăcările au
1517, cuprins templul,
cu doi care a ars fără
ani ca cineva să
înainte poată stăvili
de a- focul; a rămas
pariţia doar cenuşa.
spanio Când s-a
lilor pe
teritori
ul
acesta
!
Al
doilea
semn
rău
„A
doua
minun
e,
semn,
augur
sau
preves
tire,
relatat
ă de
locuito
rii
Mexic
o-ului,
a fost
incend
ierea
templu
lui Dia-
flzrecu 207
oR
decla
nşat
incen
diul a
fost
zarv
ă
mare
,
strigă
te
după
ajutor
, de
genu
l:
„Haid
eţi,
mexi
cani!
Veniţi
cât
mai
iute
cu
ulcio
are
cu
apă,
ca să
sting
eţi
focul!
" Cei
care
au
putut
să
vină
s-au
apro
piat
de
foc,
vrân
d să
arun
ce
apă
pest
e el
si
să-l
sting
ă; dar utii, a
în clipa căzut
aceea trăzn
focul se etul
înteţea fără
şi mai să fie
mult, vestit
astfel de
încât un
totul s- fulge
a r sau
prefăcu de
t în un
scrum." tu-
net;
plou
a
măru
Al nt şi
treilea atât.
semn S
emn
ul
„Al
aces
treilea
ta
fenome
prev
n
estit
extraor
or nu
dinar a
pute
fost
a
trăznet
aduc
ul care
e
a lovit
decâ
un
t o
templu
mare
al
neno
idolilor,
rocir
al cărui
e:
acoperi
temp
ş era
lul
din paie
lovit
(xa-cal,
de
în limba
trăzn
autohto
et —
nă). Pe
atât
templul
de
acesta,
inex-
pe care
plica
aztecii
bil —
îl
a ars
numea
com
u
plet."
Tzonm
olco,
consac
rat
zeului A
lor patr
Xiuhtec
a
preves
tire
A
patra
prevest
ire a
avut
loc în
plină zi,
când
soarele
străluce
a mai
tare ca
oricând
; în
văzduh
au
apărut
grupuri
de câte
trei
comete
,
venind
din
apus,
deplas
ându-
se cu
viteză
spre
răsărit,
ca
păsările
în zbor;
pe tot
parcurs
ul, ele
arunca
u
scântei
şi jar,
proiect
ându-
le
depart
e...
aveau
cozi atât de mari

şi de late încât
nu se putea
aprecia nici
lungimea, nici
lăţimea lor. Cât
timp a durat
fenomenul a-
cesta, s-au auzit
zgomote, urlete,
strigăte."
AI cincilea
semn rău
Al cincilea
semn rău a fost
furtuna stârnită
din senin pe lacul
din Mexico, fără
să fie nici o pală
de vânt; lacul s-a
învolburat, s-a
acoperit de
spuma valurilor,
atât de înalte
încât au inundat
majoritatea
caselor din oraş,
care s-au
prăbuşit; în cele
din urmă casele
— cu tot avutul
lor — au pierit,
lacul le-a
acoperit."
Al şaselea
semn
,AI şaselea
semn, totodată a
şasea minune s-
a manifestat
printr-o voce de
femeie, care s-a
făcut auzită
multe nopţi de-a
rândul: ea
plânge
a în
hohote
,
suspin
a, se
tân-
guia:
„O,
copiii
mei!
Pieirea
noastr
ă este
neîndo
ielnică"
...
alteori
ea
striga:
„O,
copiii
mei!
unde
aş
putea
să vă
duc şi
să vă
ascun
d"?
CIVIUZRTIR 209
flZTeCIlOR
A
şapt
ea
prev
estir
e
„A
l
şapte
lea
semn
şi
mare
minu
ne a
fost
prind
erea
unei
păsăr
i
asem
ănăto
are
cocor
ului,
cu
penaj
ul gri-
brun.
Mari-
narii
—
sau
luntra
şii,
sau
vânăt
orii la
pând
ă —
care
au
captu
rat-o
pe
lacul
din
Mexi
co au fost uimiţi şi cerbi,
au dus-o imediat pre-
lui Moctezuma. cum
împăratul era în şi
palat, ca de obi- alte
cei, la ora aceea, anim
stătea în Sala ale.
Tenebrelor. Copl
Soarele era spre eşit
apus, dar lumina de
încă; pasărea era acest
atât de stranie, e
apariţia ei era viziu
atât de ni
fantastică, încât înspă
orice descriere i-
păleşte. Pe cap mânt
purta o diademă, ătoar
asemenea unei e,
oglinzi rotunjite, împă
foarte diafană, ratul
transparentă, şi-a
luminoasă, în care conv
se reflectau cerul, ocat
astrele şi stelele magii
pe care astrologii şi
le a-sociază cu prezi
zodia Gemenilor; cători
când a văzut i cei
împăratul mi- mai
nunăţia aceasta, învăţ
a rămas uluit, aţi şi
năucit, socotind mai
că prezenţa înţele
stelelor de pe cer, pţi.
pe diadema C
acestei păsări, nu ând
putea fi decât s-au
prevestirea unei înfăţi
nenorociri. şat la
A doua oară, palat,
când Moctezuma împă
şi-a aţintit privirile ratul
asupra diademei le-a
de pe capul expli
păsării a văzut cat
un cortegiu pri-
imens, cu multe cina
detaşamente şi nedu
escadroane meriri
disciplinate, pe i
picior de război, sale:
bine înarmate, „Drag
încăierându-se i
unele cu altele; în priete
această scenă de ni, v-
luptă apăreau şi am
chemat pentru că
vreau să vă
povestesc ce-am
văzut prin
diadema unei
păsări care mi-a

fost adusă în
mod special, o
captură rară, un
vânat cum nu s-
a mai pomenit
altul pe pământ;
în diadema
aceea,
transparentă ca
o oglindă, am
văzut un cor-
tegiu, oameni
necunoscuţi
care
mărşăluiau...
priviţi cu iuare-
aminte pasărea
aceasta cu
diadema ei fără
pereche; veţi
vedea tot ce v-
am spus şi poate
îmi veţi tălmăci
ce înseamnă
minunea aceea."
„Tocmai se
pregăteau să-şi
spună părerea
asupra a-cestui
fenomen
fantastic, când
pasărea a
dispărut brusc
din ochii lor, fără
ca ei să aibă
răgazul să
constate ceva."
Al optulea
semn rău
,A opta
minune, totodată
cel de-al optulea
semn, remarcat
ia Mexico, a fost
apariţia frecventă
a doi oameni cu
corpurile unite
între ele,
fenomen numit
tlacant prevesteau mari
zolli nenorociri,
de pieirea
băştin imperiului,
aşi1'. sfârşitul lumii,
Alteori după care urma
se crearea altei
vedea lumi, cu alte rase,
u noi locuitori ai
trupuri Pământului.
cu Durerea
două
capete
, dintr- 1) Tlacantzolli:
acelaşi „oameni
trup; sudaţi". Munoz
aceste Camargo
anoma scrie: „Doi
lii erau oameni cu
trupurile lipite
aduse
între ele". Noi
imedia am spune „fraţi
t la siamezi", (n.a.)
cunoşti
nţa
împăra
tului.
Odată
ajunşi
la
palat,
în Sala
Te-
nebrel
or,
aceşti
oamen
i
neobiş
nuiţi
dispăr
eau de
îndată,
fără ca
să aibă
cineva
timpul
să îi
cercet
eze
mai
bine;
alte
semne
, tot
atât de
ciudat
e,
CIVIUZRTIR 211
fizreaioR
aztec
ilor
era
nem
ărgini
tă:
simţe
au în
mod
nede
sluşit
apro-
piere
a
unui
dezn
odă
mânt
fatal;
nu
pute
au să
judec
e
altfel
feno
men
ele
acele
a,
inexp
licabi
le,
uluito
are,
cum
nu s-
au
mai
văzut
pe
între
g
păm
ântul.
"
O
între
bare
tulb
urătoare sfârş
ea,
cum-
Evident, va,
semnele printr
prevestitoare -o
aveau o enormă „lum
importanţă e de
pentru acest dinco
popor, care-şi lo"
reglementa viaţa îndoi
după astrele elnic
studiate atât de ă?
minuţios de A
specialişti. ceas
Aztecii ţineau ta-i
seama de toate „între
aceste fenomene, bare
dar nu se lăsau a"
doborâţi: care-
continuau să i
supravieţuiască, nelini
să trăiască, să ştea
clădească, perm
încrederea lor în anen
puterile omului t pe
rămăsese intactă. azte
Li se cuvine ci,
toată admiraţia şi într-
preţuirea noastră: un
nici o civilizaţie nu poe
a fost atât de m,
copleşită de care
voinţa zeilor, atât ni s-
de primejduită de a
deplasările trans
astrelor, atât de mis,
condamnată de din
semne ferici
necruţătoare! re,
Aztecii au încercat prinţ
din toate puterile ul
să lupte împotriva Ayoc
acestor nenorociri, uan
cu tot curajul şi din
iscusinţa de care Teca
erau capabili. Tot mac
ce se afla în jurul halco
lor — mai cu îşi
seamă după expri
părerea celor din mă
Tenochtitlan, mai tulbu
curând pesimişti, rarea
decât fatalist! — şi
pe pământ, în cer, îndoi
nu era oare ca un elile
blestem al sorţii, (atât
iar viaţa nu
de fireşti!):
îmi este dat

să trec prin viaţă
ca florile ce se
ofilesc? — Nu va
mai rămâne nimic
din numele meu?
— Faima mea, în
lume, va pieri şi
ea? — De ar
dăinui cel puţin
florile, cânturile!
— Ce ar putea
face inima mea?
— Degeaba ne-
am născut,
degeaba am
trecut prin lume.
Să ne
veselim, prieteni,
să ne
îmbrăţişăm! —
Păşim acum pe
pământul
smălţat cu flori.
— Nimeni nu ar
dori pieirea
florilor şi a
cânturilor! — Vor
continua să
trăiască, în casa
Dătătorului de
Viaţă. —Aici, pe
pământ, este
doar domeniul
clipei trecătoare.
— Locul acela,
unde viaţa de-
curge într-un fel
deosebit, îi este
asemănător? —
Acolo, vom
cunoaşte
bucuria? Pe
acolo există
prietenia? Ori am
fost sortiţi să
vieţuim numai pe
pământul
acesta?
Sensibilitatea
poetică a
prinţului
Ayocuan a
sublini papagal, etc.):
at însemna zborul,
import scurgerea
anţa timpului,
covârşi transmiţând un
toare a mesaj divin.
scurge Cu toate
rii acestea, aztecii
timpul şi-au dat toată
ui; osteneala să-şi
aztecii înfrângă
acor- neliniştile,
dau punând capăt
cea întrebărilor
mai chinuitoare; au
mare trăit cu curaj,
atenţie aşteptându-şi
fiecărei sfârşitul.
ore din
viaţă
— din
cele
treispr
ezece
ore ale
zilei
sau
din
cele
nouă
ore ale
nopţii
—
stăpân
ită de
voinţa
unui
zeu.
înţe
legem
acum
de ce
era
atribuit
ă o
pasăre
-
simbol
fiecărui
zeu
protect
or al
orelor
(cucuv
ea,
colibri,
vultur,
CIVILIZflŢIfl 213
RZT6CILOR
O
scrie
re
folos
ită
doar
ca
sup
ort
al
me
mori
ei
Si
stem
ul de
scrier
e
aztec
este
destu
l de
comp
lex.
Evo-
luţia
lui îl
situe
ază
între
ideog
ramă,
interp
retare
foneti
că şi
picto
grafie
sau
repre
zenta
re
grafic
ă.
Vo
cabul
arul
nahu
alt era foarte
bogat: termeni de
o rară eleganţă,
exprimând cele
mai subtile nuanţe,
cele mai rafinate
construcţii
abstracte. Limba
nahualt era un
instrument
minunat, pe
care-l puteau
mânui cu
măiestrie oratorii,
povestitorii, poeţii.
Din păcate,
scrierea lor nu
permitea
reproducerea
exactă a limbii:
folosind alternativ
simbolurile şi
reprezentările
figurative, scrierea
aztecă era cel
mult un suport al
memoriei.
Elevii erau
nevoiţi să înveţe
pe dinafară ceea
ce se considera
ca o chintesenţă a
cunoştinţelor:
poemele-ca-
podopere, cartea
viselor, principiile
religioase —
credinţa în zei.
Se scria pe cea
de-a doua scoarţă
a unui copac — a-
maquauitl — care
se macera cu var,
apoi se usca. Se
obţinea un fel de
hârtie, numită
amalt.
Me
mor
ator,
care
mai
mult
încu
rcă
dec
ât
des
curc
ă
Cu ajutorul
amalt-u\w,
aztecii au
alcătuit „codice"
— forme vechi
ale unei cărţi —,
având formatul
unei benzi late
de hârtie, care
se poate îndoi şi
dezdoi ca un
acordeon; pe
aceste „codice"
erau pictate sau
vopsite ideogra-
mele, semnele
figurative sau
pictografia.
Culorile
folosite de azteci
ne uimesc şi în
prezent; pre-
parate pe baza
unor elemente
vegetale,
minerale sau
animale, fixate
cu anumite
gume
(substanţe
vâscoase,
secretate de
unele plante),
ele ne-au
parvenit, de
foarte multe ori,
absolut intacte.
Cu semnificaţie;
toate procedeul era
condiţii identic.
le Din pricina
climati deficienţelor pe
ce ne- care le prezenta
favora scrierea,
bile, „codicele" nu
ele şi- putea decât să
au amintească
păstrat fapte şi
, de cunoştinţe
cinci transmise prin
secole viu grai, care
, o trebuiau
prospe reţinute. Aceste
ţime şi memento pentru
o memorii mai
străluc slabe au dat
ire multă bătaie de
neobiş cap specialiştilor
nuită. care căutau să
De găsească o re-
altfel, zolvare a
culorile cercetărilor lor.
aveau
un rol
deose
bit în
mijloac
ele ar-
tistice
de
expri
mare.
De
pildă,
fiecare
nuanţ
ă a
culorii
al-
bastre
confer
ea o
valoar
e
deose
bită
unui
eveni
ment.
Celelal
te
culori
aveau
aceea
şi
CIVILIZfiŢIfl 215
flZTeCILOR
Şap
tes
pre
zec
e
„co
dice
"
ad
mir
abil
con
ser
vate
E
xistau
multe
codic
e:
unele
erau
legat
e
foarte
elega
nt, •
împo
dobit
e cu
pietre
preţio
ase,
mai
cu
seam
ă
cele
care
se
refer
eau
la zei
sau
care
înfăţi
şau
gene
alogiil
e
imperiale. tipări
în timpul nd
cuceririi prim
spaniole, ele
numeroase texte
„codice" au în
dispărut, din nah
cauza războiului, ua,
nu din dorinţa susţi
specială de a le nân
distruge a lui d, ca
Hernando direc
Cortez. Primul tor
episcop al onori
Mexico-ului, Juan fic,
de Zumarraga, cate
precum şi Sfântul dra
Oficiu al de
Inchiziţiei, pe care nah
l-a reprezentat ua la
până în 1544, au Univ
fost multă vreme ersit
acuzaţi de atea
executarea din
autodafeurilor1) în Mexi
cursul cărora co.
aproape toate Refe
codicele rămase ritor
au fost arse. Un la
mare bibliograf al Inchi
Mexicului din ziţie,
secolul XVI, ea
Garcia nu
Icazbalceta, avea
biograful lui sub
Zumarraga, a jurisd
demonstrat nevi- icţia
novăţia lor, sa
deoarece decâ
distrugerea t
codicelor data din catol
1520 şi se datora icii si
tlaxcaltecilor, întot
duşmanii dea
înverşunaţi ai una
aztecilor, în plus, refu
Zumarraga nu zase
putea fi autorul să
moral al unei inter
pierderi atât de vină
mari, pentru că el în
a fost protectorul
indienilor,
întemeind la 1)
Tlaltelolco un co
colegiu vestit, nd
pentru copiii lor, a
m
nare pentru
erezie, cerută
de Inchiziţie:
ardere pe rug
sau distrugere
prin foc.
216 CfUfiTORII ÎN TIMP
probleme legate
de păgâni,
indieni sau alţi
necredincioşi.
Din fericire,
există încă
şaptesprezece
codice, de o va-
loare
excepţională,
risipite în diferite
părţi ale lumii;
Biblioteca
Naţională din
Paris posedă un
exemplar,
Tonalamatl
Aubin, care
conţine
calendarul
religios sau
tonalpohualli.
Redactarea
codicelor era
rezervată unor
specialişti
desăvârşiţi,
numiţi tlacuilos,
care erau
totodată artişti şi
erudiţi.
Pe de altă
parte, după ce
au fost cuceriţi
de spanioli,
aztecii au
încercat să
opună noilor legi
ale
învingătorului
propriile lor legi.
Fiind siguri că
procedau de
drept, ei se
străduiau să
amintească
evenimente din
trecut şi situaţii
cu valoare de
jurisdicţie. S-au
tradus .în limba
spaniolă multe
memorii sau
relatări
detaliate, din
care ni s-a
trans i-au frecventat
mis o pe primii
bună spanioli
parte; cunoscuţi,
datorit străduindu-se
ă lor, să înveţe
deslu scrierea cu
şim caractere latine.
mai Descoperind
bine acest nou mijloc
docu de scriere, mult
mente mai suplu, mai
le precis şi mai
prehis complet, ei s-au
panice angajat să
care redacteze tot
există ce învăţaseră
încă. despre măreţia
neamului lor,
despre
trăsăturile lui
Aztec caracteristice,
ii însemnând cu
învaţă grijă tot ce îşi
aminteau, în
literel acest fel, a fost
e păstrată o mică
latine parte a
tezaurului lor
literar.
Da
că
dispun
em de
anumit
e date
referit
oare la
viaţa
şi la
cultura
aztecil
or,
aceast
a se
datore
ază nu
numai
studie-
rii
codicel
or
vechi,
ci şi
indienil
or
învăţaţ
i, care
CIVIlIZflŢIfl 217
R2T6CILOR
Or
ice
act
impor
tant
din
viaţă
era
un
prete
xt
pentr
u eta-
larea
talent
ului
orato
ric ai
aztec
ului.
Ghe
muit,
cu
genu
nchii
îndoiţ
i,
spriji
nindu
-şi
greut
atea
trupul
ui pe
călcâ
ie,
privin
d în
gol,
fără
un
gest,
orato
rul îşi
expu
nea
păreri
le, îşi
manif
esta
senti
ment
ele,
folosi
nd prompt şi cu profe
abilitate idei, sioniş
metafore, repetări ti" îşi
bine alese, imagini ofere
sugestive. a
Când termina servic
ce avea de spus, iile
se ridica încet şi, celor
plecând ochii, mari,
modest, se celor
retrăgea, dând puter
impresia că nu era nici:
deloc mulţumit de ei
felul în care îşi putea
rostise micul u să-i
discurs. laude
Prinţii, marii , să
demnitari, le de-
doamnele din scrie
„înalta societate", faptel
cu har şi înclinaţie e de
spre poezie, creau vitejie
opere mai mult , să
sau mai puţin prezi
izbutite. nte
cu
admir
aţie
Poemele aztece perfe
cţiu-
nea
„Poemele vieţii
divine" aparţineau lor,
unui gen literar calitat
destinat elitei de ea
iniţiaţi, capabilă să lucrăr
le înţeleagă ilor
mesajul. Ermetis- lor,
mul, imaginile faptel
ezoterice, aluziile e lor
savante pilduit
rămâneau ne- oare.
descifrabile pentru P
majoritatea oetul
auditorilor. ui i se
Era foarte spun
apreciat ea
yaocui'caîl — cuica
poemul sau ni
cântul războinic — „cânt
care, în realitate, ăreţul
era o proză ritmată, ",
construcţia lui deoar
tonală înlesnind ece
memorarea. poe-
O corporaţie de mul
„poeţi era
cântat, întotdeauna
(sau cel puţin era
rostit cu o voce
foarte
melodioasă),
poezia fiind
însoţită de
melodie.
Cuicanisimţe
a că avea har, că
se deosebea de
semenii săi; el îşi
folosea talentul şi
profunda
sensibilitate ca
să-şi
îndeplinească
misiunea pentru
care era
pregătit:
Eu,
cântăreţul,
compun un
poem cizelat ca
un smarald de
preţ, ca un
smarald
minunat,
sclipitor,
mă adaptez
modulaţiilor
armonioase
ale
tzinitzanului...
ca o vibrare a
clopoţeilor, ca
un clinchet al
clopoţeilor de
aur...
îmi cânt
poemul cu
miresme
alese, creat
asemenea
unei pietre
preţioase
şlefuite
ca o turcoază
strălucitoare,
ca un
splendid
smarald
imnul meu,
ca o
podoabă,
adresat
primăverii.
De multe ori,
înainte de a
începe o
petrec notaţie. După
ere părerea noastră,
sau o era doar o bază
sărbăt sonoră ritmică.
orire, Principalele
se instrumente
decla muzicale erau
mau tobele, din
poem bucăţi de lemn,
e, ca scobite, având
o dimensiuni şi vo-
introd lume diferite; pe
ucere cele două
la fes- extremităţi ale
tivitate cilindrului gol se
a care aplicau piei mai
urma, mult sau mai
însoţit puţin fine, bine
ă de întinse.
muzic Sunetul se
ă, producea prin
dans lovirea acestor
şi membrane cu
cântec degetele, cu
e. mâinile sau cu
baghete ale
căror capete
erau
Instru
ment
e
muzic
ale
Azt
ecii nu
au
avut
nici un
sistem
de
reprez
entare
gra-
fică a
sunete
lor
muzic
ale;
din
cauza
aceast
a nu
dispun
em de
nici o
civiuzflŢifl 219
flzreciLOR
înveli
te în
cauci
uc.
După
mări
me,
toba
se
num
ea
hue-
huetl
,
panh
uehu
eil,
tlapa
nhue
hueîl
.
Aspe
ctul
lor
varia,
de la
form
a
simpl
ă,
rudim
entar
ă, la
cea
bogat
orna
ment
ată.
T
epon
aztli,
toba
aztec
ă
orizo
ntală,
aşez
ată
pe
un
su-
port,
se
folos
eşte
şi în
prezent în Mexic; Ansa
tonalitatea ei mblul
înaltă redă uşor instru
mai multe sunete. ment
Flautele, al
numeroase, erau incita
confecţionate din la
os, trestie, lemn; dans,
cele mai simple, cea
flautele drepte, mai
aveau un mare
dispozitiv la manif
capătul de sus al estar
instrumentului, e a
care îndrepta bucur
suflul spre iei
deschizătura colec
interioară a tivităţi
tubului, prevăzut i
cu trei sau cu aztec
şaisprezece e.
orificii.
Marile cochilii
de melc marin şi
fluierele erau
Cânt
folosite îndeosebi
în timpul bătăliilor. ece
Instrumentele şi
complementare dans
ayacastli— un fel uri
de pleznitoare—şi —în
chicahuatzli— frunt
baghetă
împodobită cu clo-
e cu
poţei de aramă împă
(coyolli) — ratul
aduceau o notă
originală la anu-
C
mite sărbători, ca,
ântec
de exemplu, cele
ele şi
consacrate
fertilităţii. dans
Dansatorii- urile
muzicieni purtau făcea
la glezne şi la u
încheietura parte
mâinilor curele de din
piele colorate, de progr
care se prindeau amul
clopoţei din metal, fes-
scoici mari şi mici, tivităţ
boabe uscate, tot ilor
ce putea produce închi
un zăngănit nate
vesel. zeilor
Instrumentul ;
solist era foarte totod
rar solicitat. ată
reprezentau o
modalitate de a
exprima voia-
bună, bucuria de
a trăi. în fiecare
oraş şi în locuinţa
fiecărui nobil era
prevăzută o
clădire separată,
destinată
cântăreţilor şi
compozitorilor de
cântece şi de
dansuri. Vocile
de bas se
bucurau de o
apreciere
deosebită,
pentru că
nobilele gazde
aveau, în
majoritatea
cazurilor, voci cu
un registru foarte
grav.
în mod
obişnuit, odată la
douăzeci de zile,
la una din
numeroasele
sărbători
principale, se
cânta şi se
dansa. Cele mai
importante
dansuri erau
executate în
piaţa publică
sau în paf/oul
suveranului sau
al unui nobil din
oraş... Sosirea
dansatorilor
dădea semnalul:
toboşarii îşi
ocupau locurile
iar doi cântăreţi
— dintre cei mai
buni — intonau
cântecul. Şeful
statului,
demnitarii,
persoanele de
vază, mergeau
înaintea
toboşarilor,
cântând, apoi
formau un cerc
în jurul lor, la o
distanţ care verset era
ă de repetat de trei-
trei patru ori — de
braţe. obicei, primul
Lu părea mai lung.
mea După aceea,
adunat toba schimba
ă tonalitatea,
partici nimeni nu mai
pa la cânta, iar
dans, „maeştrii
formân cântăreţi" intonau
d alte alt cântec, în
cercuri registru mediu şi
, în acut, înteţind
jurul ritmul...
primul Noaptea se
ui. aprindeau focuri
Dansu mari:
rile de spectacolul era,
acest desigur,
fel impresionant,
prinde prin frumuseţea
au în sa insolită, prin
vârteju veselia curată a
l lor o celor ce luau
mie- parte la
două sărbătoare.
mii de Plăcerea de a
persoa dansa era
ne. împărtăşită de
Tob tot poporul, în
a frunte cu
imprim împăratul.
a Aztecii adorau
tactul; cântecele şi
se dansurile, pe
dansa care le consi-
după derau mijloace
ce se vitale de
reţine exprimare; sub
au acest aspect, ei
exact se asemănau cu
măsur spaniolii, mai
a şi exact cu
cântec andaluzii.
ul,
care
începe
a cu o
măsur
ă
lentă,
pe un
registr
u
grav...
Fie
civiuzflŢifl 221
nzieciiOR
I
n
Mex
icul
actu
al,
în
num
eroa
se
sate
mai
puţi
n
favo
ri-
zate
,
reed
itare
a
unei
a
din
sărb
ători
le
stră
moş
eşti
are
da-
rul
de
a-i
însu
fleţi
pe
toţi;
chip
urile
abăt
ute,
apat
ice,
se
lumi
nea
ză,
prin
d
viaţă
...
l
Mii de situri
de
arhitectură
P
iram
Au fost idel
recenzate e
peste o sută ridic
de ruine ate
aztece; mii de de
situri au fost azte
depistate, ci,
precum şi un cu
număr socl
impresionant uri
de locuri unde pătr
era aşezat un
ate,
templu.
dre
Investigare
pt-
a minuţioasă a
siturilor, ung
studierea hiul
aprofundată a are
arhitecturii sau
aztece, care rotu
necesită nde
investiţii nu
enorme şi con
personal cu stitui
calificare au
superioară mon
rămân acum ume
probleme de nte
perspectivă. de
De la bun sine
început,
locuitorii
Mexicului au
folosit, din in-
stinct,
peşterile
naturale, apoi
şi-au clădit
altele,
artificiale, dar,
foarte curând
au dorit să
creeze ceva
care să-i apro-
pie de zei,
înălţându-i
spre ei.
Nu s-a
precupeţit nici
un efort: s-a
retezat şi s-a
adus la
acelaşi nivel
stătătoare, ca la
egipteni; ele erau
doar pretextul,
suportul unui
templu amplasat
pe vârful
piramidei, cât
mai aproape de
zei.
Piramidele cu
numeroase
platforme se
ridicau uneori la
treizeci de metri.
Trepte mari,
late, deserveau
platformele
suprapuse, a
căror suprafaţă
se reducea,
treptat, ultima
platformă fiind
destinată
templului.
în zilele în
care se aduceau
jertfe, cortegiul
victimelor se
înălţa încet spre
partea
superioară a
edificiului. Acolo,
la jumătatea
drumului dintre
cer şi pământ,
preotul, cu
veşminte albe,
smulgea inima
celui jertfit şi o
înălţa spre zei,
oferindu-le-o
odată cu sufletul
lui; trupul
victimei se
rostogolea din
treaptă în
treaptă, căzând,
zdrobit, la pi-
cioarele mulţimii
adunate.
Simbolul era de
o transparenţă
uimitoare!
A da preclasică, nu
p numai templele
r sau palatele
o aztece erau
p înălţate pe
i „socluri"; se
e practica, în
r mod obişnuit,
e supraînălţarea
a construcţiilor,
chiar a celor mai
umile.
d
Nu se punea
e
problema
pericolului de
c inundaţii sau a
e riscului de a fi
r atacaţi de fiare
. — pentru că, de
. foarte multe ori
. se săpau terase
pe coasta
c dealurilor sau a
u munţilor, foarte
accesibile
m animalelor
i sălbatice sau
j favorabile
l revărsărilor de
o ape. Suntem
a înclinaţi să
c credem, mai cu-
e rând, că aztecii
erau atraşi de
d înalta boltă a
i cerului, de zei
n
e
p
o
c
a
d
e
p
i
a
t
r
ă
în
perioa
civiuznŢifl 223
flzreciiofl
şi de
tainel
e lor;
dore
au
poat
e,
nelă
murit
, să
se
plase
ze
cât
mai
apro
ape
de ei,
sub
ocroti
rea
lor?
D
upă
calcul
ele
făcut
e,
ansa
mblur
ile
spect
aculo
ase
de la
Mont
e-
Alban
,
Palen
que,
Tajin,
Teoti
huac
an,
Tuia
şi al-
tele
au
nece
sitat
milio
ane
de
ore
de muncă; s-a nici
ajuns la concluzia atelaj
că toţi aztecii ele
munciseră la cu
realizarea acestor anim
e-dificii, în cadrul ale
echipelor de
cetăţeneşti care tracţi
lucrau pe şantier une.
cu schimbul. Pe
mater
ialele
prov
Să nu uităm enite
că, din punct de din
vedere tehnic, dărâ
aztecii nu mătu
depăşiseră epoca rile
de piatră şi nu unor
ştiau să const
folosească fierul. rucţii
Ei dislocau sau impo
spărgeau stânca, rtant
strecurând o pană e s-
de lemn într-un au
interstiţiu; udau desc
apoi pana până operit
când, um-flându- urme
se, despica de
lăcaşul în care se culoa
afla. Când privim re,
bucăţile uriaşe de care
rocă desprinse în confir
acest fel, mă
destinate faptul
construirii că se
templelor şi încre
palatelor, dinţa
rămânem se
gânditori... cond
Toate uneltele ucere
folosite erau din a
piatră mai mult şanti
sau mai puţin dură erului
— ciocanele din unui
bazalt, arhite
târnăcoapele din ct
diorit. Sculpturile spe-
erau executate cu cialist
dalta din obsidian. .
Degajarea Toate
terasamentului se const
făcea cu spinarea. rucţiil
Roaba nu exista e
încă, nici alte aztec
utilaje de transport ilor
echipate cu roţi, se
înălţau potrivit
unui plan bine
gândit, uneori
prevăzând
posibilitatea unei
extinderi, în faza a
doua.
Nu cunoşteau
cheia de boltă
De multe ori
aztecii erau
nevoiţi să
construiască un
templu sau un
palat pe un sol
mlăştinos.
Pentru a depăşi
acest
inconvenient, au
inventat un
procedeu
ingenios de
fundaţie pe stâlpi
de consolidare
din lemn, bătuţi
pe fundul apei.
Anumiţi
cercetători au
afirmat chiar că
acest sistem,
extrem de suplu
şi totodată
trainic, fusese
prevăzut ca să
atenueze — sau
să anuleze —
efectele
mişcărilor telurice
frecvente în
zona aceea, iar
eficienţa lor era
cel puţin egală
cu aceea a
fundaţiilor pe
suspensie
hidraulică şi
galeţi, eliminând
astfel efectele
nefaste ale
cutremurelor
care zguduie
frecvent actualul
Mexic
ultramodern.
Arhitectura
aztecă s-a
impus şarpe
pe monstruos, cu
plan gura larg
artistic deschisă; în
, dar şi interior, o
pe sculptură
plan executată cu
tehnic. măiestrie
.. asocia tigrii cu
Azt vulturii cu aripi
ecii nu întinse. Punctul
au de sprijin al
cunos acestei
cut construcţii
cheia îndrăzneţe,
de geniale, era
boltă invizibil. O infimă
şi nu eroare de calcul
au ar fi năruit totul.
ştiut să în interiorul
aşeze piramidelor nu
cum se găseau decât
trebuie materiale
pietrel nefolosite,
e de moloane, moloz.
temeli Zidarii azteci
e. ştiau să prepare
Lucru varul, mortarul,
cu atât cimentul, pentru
mai lucrările de
surprin importanţă
zător,
cu cât
au
cioplit
direct
în
stâncă
temple
de o
cuteza
nţă
arhitec
turală
uluitoa
re, de
pildă
cel din
Malinal
-co.
Poarta
de
intrare
se
prezen
ta sub
forma
unui
civiiizflTifl 225
flzreciLOR
naţio
nală,
în
privin
ţa
locui
nţei
pers
onale
, ea
era
conc
e-
pută
să
dăinu
iască
atât
cât
trăia
un
om;
num
ai un
om
bo-
gat
îşi
putea
permi
te
două
desc
hideri
la
locui
nţă:
una
spre
strad
ă,
ceala
ltă
spre
canal
sau
spre
lac.
„D
eschi
dere"
este
terme
nul
pe
care
l-am folosit în mod evide
deliberat, pentru nt
că nu existau uşi sărat
la case, chiar ale ă a
celor mai înstăriţi. părţii
Aztecul nu se estic
temea de hoţi, e a
pentru că legea îl lacul
apăra destul de ui să
bine. nu
poată
pătru
nde
Digui minunat în
al prinţului- apa
bună
poet-inginer de
băut
Arhitecţii azteci a
construiau şi părţii
diguri, baraje, vestic
elaborau sisteme e.
complexe de N
canale cu ecluze, u
în timp foarte pute
scurt, competenţa m
lor a devenit decât
inegalabilă. să ne
Spiritul lor inventiv, înclin
multilateral, a ăm
izbucnit, deodată, cu
cu o forţă extraor- admir
dinară. aţie şi
Regele din respe
Texcoco, ct în
Nezahualcoyotl, faţa
prinţ-poet, inginer unei
vestit, a realiz
conceput, a ări de
construit şi a acest
supravegheat fel.
lucrările unui dig Tu
lung de 18 km, ristul
pentru regele care
Moctezuma l. Ne cuno
uimeşte această aşte
lucrare dificilă, cu istori
atât mai mult cu a
cât digul era Mexi
plănuit astfel încât cului
un sistem complex şi
de vane să trece
regleze nivelul prin
apei, Mexi
preîntâmpinând co va
astfel inundarea fi
oraşului, iar apa deza
măgit;jşi
închipuise că va
descoperi
străvechiul
Tenochtitlani în
capitala
ultramodernă în
care
a ajuns, nu a
mai rămas nimic
din trecutul
aztec. A aflat, în
schimb, că
acum patru sute
de ani pe platoul
mexican se
întindea un lac
imens. Dar în
prezent lacul nu
mai există iar
turistul se plimbă
pe bulevarde
largi, străjuite de
zgârie-nori.
Spaniolii
descoperă
civilizaţia
aztecă
Tenochtitlan
şi lacul imens au
pierit,
cuîundându-se
în adâncurile
pământului.
Oraşul uimise
cuceritorii
spanioli; unul
dintre cei care l-
au văzut, înainte
de a dispărea
pentru
totdeauna, şi-a
notat impresiile;
din fericire acest
document
preţios a fost
păstrat şi ne-a
parvenit. Cităm:
„Când am
văzut atâtea
oraşe clădite pe
apă, alte oraşe
mari construite
pe uscat şi acel
dig lung care
duce la Te-
nochtitl copaci cu miros
an am plăcut; palatele
rămas aveau încăperi
înmăr vaste, curţi
muriţi; acoperite cu
trăiam pânză de
parcă bumbac. Nu ne
un săturam privind
basm aceste splendori,
cu dar când am
zâne! intrat în livadă şi
Câţiva în grădină,
soldaţi admiraţia
şi-au noastră a fost
pus nemărginită:
întreba diversitatea
rea copacilor,
dacă mireasma
nu fiecăruia, aleile
cumva cu trandafiri şi cu
conte multe alte flori,
mplau pomii încărcaţi
o de roade,
himeră bazinele cu apă
! limpede...
Câ Ambarcaţiile
nd am de pe lac
ajuns ajungeau direct
la la grădină. Totul
Ixtapal era bine clădit,
apa, cu multe feluri
am de pietre
fost împodobite cu
găzdui
ţi în
palate
minun
ate,
spaţio
ase,
bine
amen
ajate,
clădite
din
piatră
frumoa
să şi
din
lemn
de
cedru,
precu
m şi
din
lemnul
altor
civmzflŢifl 227
flzreciLOR
imagi
ni
care
dăde
au de
gândi
t. Mai
erau
şi
păsăr
ile
care
se
duce
au să
bea
apă
din
bazin
.
Repe
t, am
stat şi
am
con-
templ
at
toate
minu
năţiil
e
acest
ea şi
mi-
am
spus
că
nicio-
dată
nu se
va
mai
desc
operi
altă
ţară
asem
enea
acest
eia!
Iar
astăzi
, din
toate
como
rile pe care le-am îm
contemplat nu a părat
rămas nimic, totul ul l-a
s-a prăbuşit şi a ţinut
pierit!" de
lată ce mână
constata cu şi l-a
nostalgică invita
tristeţe Bernal t să
Diaz, însoţitorul admir
lui Cortez. e „a-
cest
oraş
mare
Corte şi
toate
z
celel
admir alte
ă oraşe
Tenoc aşez
htitla ate în
n de împr
sus, e-
din jurimi
„teoc le
alli" lagun
ei,
satel
Cortez, e de
cuceritorul, îi pe
scria uscat
împăratului ...
Carol Quintul: Din
„E uimitor să vârful
constat cu câtă acest
inteligenţă ui
procedează în templ
toate, cum înţeleg u
să trăiască blest
aproape ca în emat,
Spania, cu tot domi
atâta rânduială ca nam
în patrie". cu
Cortez era privir
încântat şi totodată ea
foarte surprins. Cu totul,
patru zile înainte spun
de a-şi face e
intrarea în Cor-
Tenochtitlan, tez.
înconjurat de De
ofiţerii săi, acolo
conquistadorul s-a , de
lăsat condus de sus,
Mocte-zuma şi a am
urcat cele o sută văzut
paisprezece trepte cele
ale teocal-//-ului.
trei drumuri care
pătrund în
Mexico, cel din
Iztapalapa, pe
unde sosisem
acum patru zile,
cel din Tlacopan,
pe unde am plecat
mai târziu, cât mai
iute, în noaptea în
care am fost
înfrânţi şi
cel din
Tepeyacac.
Vedeam, de
asemenea,
apeductul care
venea de la
Chapultepec,
pentru
alimentarea '
oraşului cu apă
dulce; din loc în
loc erau poduri
pe unde intra
apa lagunei pe o
parte şi se
scurgea pe
cealaltă.
Vedeam pe
laguna aceasta
o mulţime de
vase, unele
soseau cu
marfă, altele
plecau,
încărcate; în
oraşele acelea
erau temple şi
capele, ca nişte
turnuri sau
bastioane, de un
alb strălucitor,
adevărate
minuni! Dar
casele cu te-
rase! De-a
lungul
drumurilor, erau
alte turnuri şi
capele,
semănând cu
nişte fortăreţe.
După ce am
privit îndelung
toate acestea,
ne-am întors
privirea spre
marea piaţă a
oraşului, cu
mulţimea de
oameni care
forfotea acolo,
cumpărând şi
vânzând; vocile
lor se auzeau
de la o distanţă
mai mare de o
leghe. erau „lucruri
Avea nemaivăzute, la
m care nici nu au
printre visat vreodată".
noi Descrierile
oşteni acestea
care entuziaste erau
fusese puţin exagerate,
ră în după cum era
multe obiceiul
locuri descoperitorilor
din şi al
lumea cuceritorilor; ne
largă, gândim la
la Champlain, în
Const Canada, la
antino Cabeza de
-pol, în Vaca, preotul de
Italia, Niza, în Noul
la Mexic, la Las
Roma, Casas, în
dar toţi Venezuela, în
au 1530. De altfel,
spus spaniolii nu au
că nu păstrat nimic din
mai palatele atât de
văzus lăudate; după ce
eră, le-au dărâmat,
vreod au clădit, pe
ată, o ruinele lor,
piaţă palate
atât rezidenţiale
de autentic
bine andaluze: de
organi pildă, palatul lui
zată şi Diego de
de Ordaz, la
aranja Coyoacan, sau
tă, palatul lui
atât Cortez, înălţat pe
de locul palatului
vastă, imperial al lui
cu Moctezuma.
mulţim Numai
ea numeroasele
aceea paf/b-grădini ale
pestriţ noilor reşedinţe
ă..." datorează
în frumuseţea lor
conclu mai mult
zie, influenţei aztece
spani decât celei
olii andaluze.
erau
de
părere
că
acolo
((((((((CnPITOlUl 8ii
întoarcerea lui Quetzcilcocitl
arele împărat Moctezuma împlinise patruzeci de ani; era

destul de înalt, vânjos, bine proporţionat, foarte
zvelt... Purta părul nu prea lung, cât să-i acopere
urechile; faţa lui plăcută era puţin lunguiaţă, ochii erau
frumoşi şi exprimau, după caz, dragoste şi
seriozitate..." Moctezuma II (Stăpânul mânios), fiul lui
Axayacatl, fusese urcat pe tron fără voia lui, deoarece
până atunci îşi petrecuse timpul studiind, meditând,
alături de înţelepţi, savanţi şi astronomi.
împăratul era un om desăvârşit, în înţelesul deplin al
cuvântului. Instruit, educat, cultivat, Moctezuma, prin
pregătirea sa multilaterală, a fost singurul homo universa-
lis al imperiului aztec. Erudiţia lui era impresionantă; din
instinct, era atras

spre poezie,
iubea florile,
păsările, tot ce
trăia şi se mişca
pe pământ, în
apă sau în
văzduh.
Anul posibilei
reîntoarceri
—întâmplări
stranii
„Codicele" pe
care Moctezuma
le ştia pe
dinafară erau
foarte precis
formulate: la
fiecare 52 de
ani, odată cu
anul „1 trestie",
putea să revină,
plin de măreţie,
acoperit de
glorie,
Quetzalcoat!
Magnificul, Zeul
alb şi bărbos,
legendarul
Şarpe cu pene.
Unii prevesteau
că va veni
„stând drept pe
un cerb uriaş",
îmbrăcat cu
veşmintele
negre ale lui
Tezcatlipoca,
care în cele din
urmă era învins.
Or, perioada
de 52 de ani
trecuse, începea
anul „1 trestie",
anul 1519 al erei
noastre.
întâmplări
ciudate creaseră
panică în
insulele oceanu-
lui: două, care-l
oamen neliniştiseră pe
i de un împărat:
tip De pe
necun culmea muntelui
oscut, Sierra
cu Matlalcueye (în
pielea prezent „La
albă, Malinche") se
cu ridica cu
barbă, regularitate un
ajunse nor de praf
seră până la cer.
acolo, De
călare asemenea, s-a
pe remarcat de mai
„cerbi multe ori, cu
mari". puţin timp
(Azteci înaintea sosirii
i spaniolilor, o
nume ciudată rază de
au lumină alburie,
astfel care apărea
caii, dinspre răsărit,
pe cu trei ore
care înainte de
Ameri răsăritul
ca nu-i soarelui. Ea
cunoşt arăta ca o mare
ea). Ei eşarfă albă,
venea
u din
răsărit,
de
unde
dispăr
use
Quetz
alcoatl
şi de
unde
trebuia
să se
reînto
arcă...
în
plus,
în
afara
celor
opt
semn
e
preve
stitoar
e, se
mai
iviseră
CIVlUZRŢIfl 231
flZT€CILOR
lumin
oasă
,
diafa
nă
ca
brum
a;
rămâ
nea
agăţ
ată
pe
cer.
Aces
t
sem
n
îngrij
orăto
r a
fost
zărit
în
speci
al de
cei
din
provi
ncia
Tlaxc
ala.
S
ufletu
l lui
Moct
ezum
a era
sfâşi
at de
două
senti
ment
e
deop
otriv
ă de
puter
nice:
bucu
ria,
pentr
u
întoa
rcere
a lui
Quetzalcoatl, lăcus
durerea, pentru tele,
renunţarea la inund
imperiul pe care aţiile,
trebuia să i-l secet
predea. a?
Va
ploua
sau
Sinodul 1) nu?
necromanţi Răzb
lor oiul îi
pând
eşte
Oare sosise pe
timpul sorocit mexi
pentru cani?
întoarcerea lui Moar
Quetzalcoatl? tea
Moctezuma va
părea aproape secer
convins, dar, ca a pe
să-şi confirme neaşt
părerea, a eptat
convocat e sau
înţelepţii, magii, va fi
prezicătorii, provo
necromanţii din cată
întregul imperiu. de
în faţa celor fiarel
îngenuncheaţi cu e
smerenie în faţa venit
lui, Moctezuma şi- e
a arătat
îngrijorarea şi i-a
întrebat dacă 1) cei
fuseseră martori car
la unele e
întâmplări se
neobişnuite sau oc
la fenomene up
ciudate, ă
cu
nemaivăzute, inv
împăratul dorea oc
răspunsuri clare, are
temându-se că ei a
vor încerca să suf
tăinuiască o let
primejdie. elo
r
— Vorbiţi! mo
Spuneţi deschis rţil
ce părere aveţi! or,
Explicaţi-mi cum pe
puteţi, ce se ntr
întâmplă! Ce ne u
ameninţă? afl
Epidemiile, ciuma, are
a
foametea, viit
orului.
de pe meleaguri
îndepărtate? Aţi
auzit-o pe
Cihuacoatl
plângând?
Atunci când
trebuie să se
întâmple ceva,
ea e prima care
presimte
evenimentul!
Magii şi
necromanţii au
deliberat multă
vreme, în cele
din urmă i-au dat
împăratului
răspunsul mult
aşteptat, care nu
era încurajator,
dar era corect:
— Ce putem
spune? Ceea ce
trebuie să se
întâmple
a fost hotărât în
ceruri, deoarece
numele său a
răsunat
deja acolo sus,
ca şi soarta care
este hărăzită lui
Mocte-
zuma: se va
abate asupra lui
o taină de
nepătruns, care
se va săvârşi în
faţa lui. Dacă
Moctezuma,
suveranul nos
tru, este în
cunoştinţă de
cauză, să ştie că
aşteptarea îi va
fi foarte scurtă,
pentru că acela
căruia îi este
încredinţată
taina nu va
zăbovi şi va
apărea curând.
Acesta este
răspunsul nostru:
dacă aceasta
este trimis pe
vrerea petlacalcatl—
sorţii, intendentul
regele palatului — să-i
să întrebe pe
aştepte necromanţii care
termen erau încă ţinuţi
ul sub supra-
prescri veghere, la
s. închisoarea din
Aşa palat.
dar, Tremurând de
tulbura spaimă,
rea lui petlacalcatl's-
Mocte a întors în
zuma grabă:
era — Sire,
justific omorâţi-mă,
ată: călcaţi-mă în
era în picioare, dar
concor trebuie
danţă să vă aduc la
deplin cunoştinţă că nu
ă cu am mai găsit pe
profeţiil nici unul.
e Paznicii nu au
regelui auzit nimic,
din straja, de
Texcoc asemenea. Eu
o, Net- cred
zahual că si-au luat
pilli, zborul, pentru că
fiul lui ei au puterea să
Nezah se facă
ualcoy nevăzuţi! Cred că
otl. asta au şi făcut!
Mo
ctezu
ma
vroia
să mai
afle de
unde,
din ce
parte,
când
trebuia
să se
întâmp
le
ceea
ce era
sortit;
prin
ur-
mare,
l-a
civiuzflŢifl 233
flzreciLOfl
Mân
ia
împ
ărat
ului
—
un
mun
te
pluti
nd
pe
mar
e
îm
părat
ul s-a
mâni
at
cump
lit: a
dat
porun
că să
fie
dis-
truse
casel
e în
care
trăise
ră
necro
manţii
,
familii
le lor
să fie
ucise
, iar
satel
e în
care
trăiau
să fie
şters
e de
pe
faţa pământului. ţărm
Misiunea a fost ului,
atât de bine băgă
îndeplinită, încât m de
nimeni nu ar fi seam
putut bănui că pe ă tot
locurile acelea ce se
acoperite acum întâm
de cenuşă, plă...
trăiseră cu o zi
mai înainte
1)
oameni paşnici şi
Că
fericiţi! tun
Era scris ca ,
Moctezuma să nu sit
fie înştiinţat de uat
nimic înainte de pe
vreme. co
Neliniştea si ast
a
tulburarea Atl
împăratului ant
sporeau. Erau icu
suficiente semne, lui,
văzute sau în
nevăzute, că se ap
apropia venirea lui ro
Quetzalcoatl. La pie
re
câteva zile după de
masacrarea Ve
familiilor ra
necromanţilor, un Cr
macehuatl (om uz.
simplu, din popor) Me
s-a prezentat la nţi
on
palat şi a stăruit să
at
fie primit de pe
împărat: hăr
— O rog pe ţile
Majestatea adr
Voastră să-mi ierte es
îndrăzneala. Sunt ate
de fel din reg
elu
Mictlancuauhtla1). i
Mă găseam pe Fili
malurile p
oceanului, când al
am văzut plutind ll-
pe apă un munte lea
sau un deal mare, (a
care naviga când c-
tua
pe o parte, când lm
pe alta, fără să ent
atingă ţărmul; or, e
nu am mai văzut dis
aşa ceva, păr
niciodată şi cum ut;
nouă ni s-a dat în nu
me
grija paza le
aztec însemna
Pădurea din re-
giunea morţilor)
(n.a.)
împăratul s-a
uitat cu atenţie la
macehuatlsi a
constatat că i se
tăiaseră
urechile şi
degetele de la
picioare;
îndoindu-se de
adevărul celor
spuse,
Moctezuma l-a
închis şi a
poruncit să fie
bine păzit; apoi a
trimis un preot
să cerceteze la
faţa locului tot ce
i se relatase...
Preotul, la rândul
lui, a discutat cu
oamenii lui de
încredere, care
cunoşteau bine
coasta.
Toţi au
confirmat acel
eveniment
ciudat.
Pielea albă şi
barba lungă
Marii
demnitari au vrut
să vadă şi ei, cu
propriii lor ochi:
s-au căţărat într-
un copac înalt,
au privit cu
atenţie şi s-au
grăbit să-i aducă
la cunoştinţă
împăratului, la
Tenochtitlan.
— Majestatea
Voastră, vă
rugăm să
binevoiţi a ne
asculta: e
adevărat că am
văzut nişte
oamen roşie, albastră,
i, care gri-cafenie,
nu verde, sau de o
arată culoare care
ca noi, semăna cu
pescui pelerina noastră
nd cu din fibră de
undiţa; maguey —
alţii ichtilmatli — în
arunca sfârşit ceva
u în asemănător, dar
mare tot atât de urât!
năvod Pe cap aveau
ul. fulare roşii sau
Pes- alte
cuitul acoperăminte de
lor a cap, foarte mari,
durat rotunjite ca o
destul oală de lut;
de probabil sunt
mult, umbrele de
până soare, pentru că
târziu; pielea lor e
s-au foarte albă, mult
urcat mai deschisă la
apoi culoare decât a
într-o noastră; în plus,
mică cei mai mulţi au
barcă o barbă lungă şi
până părul lor le
au acoperă
ajuns urechile.
la cele
două
turnuri
imense
de pe
mare,
şi s-au
urcat la
bord;
se
aflau
acolo
cincisp
rezece
persoa
ne;
fiecare
purta
un fel
de
cazacă
, de
culoar
e
diferită:
civiuzflŢia 235
flzrecuofl
î
mpăr
atul
ascul
ta, cu
capul
pleca
t,
zdro
bit.
După
un
timp,
a
poru
ncit
să fie
eliber
at
mac
ehua
tl din
Mictl
an-
cuau
htla,
cel
care-l
vesti
se
cel
dintâi
, şi
pe
care-l
ţinus
e sub
pază,
la
închi
soare
.
Dem
nitarii
s-au
grăbit
să-i
înde-
pline
ască
poru
nca:
au
desc
his
porţile dar nu au
mai găsit pe a
nimeni, fără să z
existe vreo urmă t
de evadare. e
Mace-huatl c
dispăruse! ă
Moctezuma nu
s-a mai mirat!
Era pregătit! U
n
tânăr
de
A treize
l ci şi
trei
i
de
a ani,
n fiu de
ţ căpit
a an,
nobil,
c care-
o şi
n făcus
q e
u studii
i le la
s Sala
t man
a ca,
d Hern
o ando
Cort
r
ez,
u sosis
l e în
u Cuba
i în
calitat
c e de
u secre
tar al
t guver
â nator
n ului
ă Ve-
r lasqu
a ez.
Visul
n lui
era
o
să
b cucer
i easc
l ă noi
ă terito
rii. Tânărul
ambiţios şi
cutezător a arătat
că posedă
însuşirile unui
mare strateg
politic şi militar.
Pe 18 februarie
1519 el a pornit
spre cucerirea unei
autentice Lumi
Noi, comandând
11 vase cu 10
tunuri, 580 de
soldaţi; mai
aducea 4 pui de
şoim şi 16 cai.
Cortez a ajuns
întâi în Yucatan,
la Cozumel, unde
a avut şansa să-l
găsească pe
călugărul De
Aguilar, scăpat ca
prin minune de la
un naufragiu; dat
fiind că trăise la
mayaşi şapte ani,
a fost un
traducător şi un
sfetnic foarte bun
pentru
conquistador.
A acostat apoi
la Tabasco,
unde a fost
atacat de
mayaşi; speriaţi de
acele stranii
apariţii — calul şi
călăreţul său —
seceraţi de
loviturile de tun,
au depus armele
şi au
încheiat o alianţă
cu spaniolii.
Cortez a
părăsit Tabasco
însoţit de 20 de
femei indiene,
primite în dar de
la mayaşi; printre
ele se număra şi
o tânără aztecă,
fiică de nobil,
care fusese
vândută ca
sclavă de văduva
părintelui ei.
Spaniolii au
numit-o Marina
pe azteca
Malintzin;
devenind iubita
lui Cortez, ea l-a
iniţiat în privinţa
obiceiurilor,
tradiţiilor şi
credinţelor
poporului ei,
căruia îi
cunoştea
puterea şi
slăbiciunea.
Informaţiile
acestea au avut
o importanţă
enormă,
înlesnindu-i lui
Cortez
continuarea
aventurii sale.
După aceea,
a urmat
acostarea la
malul plajei pe
care s-a înălţat
în scurt timp Sân
Juan de Ulloa,
ulterior Vera
Cruz, Adevărata
Cruce.
Mulţumiri
adresate de
bubui de datoria lui să-i
tul înapoieze zeului
tunul ce îi aparţinea?
Bogăţiile erau
ui uluitoare, şi
anume:
Mo —16 masca
ctezu unui şarpe,
ma a încrustată cu
chema turcoaze;
t cei —17 un
mai pandantiv din
iscusiţi pene de
bijutieri quetzal;
din —18 un colier
impe- împletit ca o
riu, le- rogojină, cu un
a disc de aur în
coma centrul lui;
ndat —19 un scut
execu împodobit cu fâşii
tarea de aur şi de sidef,
desăv tivit cu pene
ârşită de quetzal şi
a decorat cu
multor banderole tot din
obiect pene de quetzal;
e de
preţ şi
i-a pus
să
lucrez
e într-
o
izolare
totală.
Apoi,
a luat
hotărâ
rea de
a
scoate
la
iveală
comoa
ra lui
Quetz
alcoatl,
păstrat
ă cu
sfinţeni
e în
cuferel
e
tezaur
ului.
Nu era
CIVILIZflŢIfl 237
FIZICILOR
—20 o
oglin
dă,
de
fapt
un
moza
ic de
turco
aze,
asem
ănă
toare
cu un
scut;
—21 o
brăţa
ră din
plăcu
ţe de
\ad-
chalc
hihuit
es—
împo
do
bită
cu
mici
clopo
ţei de
aur;
—22 u
n
arunc
ător
de
săgeţ
i, cu
turco
aze,
împo
dobit
cu
ca
pete
mici
de
şerpi;
—
23
sa
nd
ale din Az
obsidian. tecii
Ca să nu facă l-au
o greşeală gravă, îmbr
Moctezuma a ăcat
scos şi veşmintele pe
lui Tezcatlipoca. El Corte
a încredinţat cele z cu
două comori veşm
sacre intele
împuterniciţilor săi lui
şi le-a spus: Tez-
— Plecaţi catlip
neîntârziat! oca
Mergeţi să-l şi l-
onoraţi şi să-l au
cinstiţi pe zeul împo
stăpânul nostru. dobit
Spuneţi-i: ,Am fost cu
trimişi aici de bijute
locţiitorul tău, riile
Moctezuma; iată lui
ce îţi oferă el, ca Quet
să-ţi zalco
sărbătorească atl:
sosirea, în casa ta acum
din Mexico". arăta
Aztecii au ca un
executat ordinul, rege!
destul de Drept
neliniştiţi; şi-au mulţu
încărcat corăbiile mire,
şi au acostat Corte
primul vas spaniol z a
care le-a ieşit în dat
cale. ordin
Au început să se
discuţiile tragă
preliminare, de cu
protocol. La bordul tunul.
vasului se afla şi Expl
părintele De ozia
Aguilar, care făcea i-a
parte din suita lui îngro
Cortez, şi azteca zit pe
Malintzin, care le- aztec
a fost interpretă, i,
traducând din care
limba ei natală — trem
nahualt — în urau
limba maya — din
limba ei de tot
captivitate — trupul
înţeleasă de ; nu
Aguilar, şi mai
retradusă de el în avea
spaniolă. u nici
o îndoială: zeul se
înapoiase, mânia
lui era cumplită,
văzuseră cu
propriii lor ochi
cum „tunetul"
lovise un copac,
făcându-l praf şi
cum o colină,
spulberându-se,
s-a prefăcut în mii
de bucăţi de
pământ.
238 CfllflTOfllI ÎN TIMP
Cortez i-a
lăsat pe azteci
să se ducă să-i
povestească
împăratului cele
întâmplate. El îi
trimitea un dar —
o cupă de cristal
cizelat şi trei
cămăşi de pânză
— şi îl vestea că
va veni să-l
salute, chiar la
Tenochtitlan.
P
o
p
o
a
r
e
l
e
a
s
u
p
r
i
t
e
d
e
a
z
t
e
c
i
s
e
a
l
ă
t
u că aztecii aveau
r un armament
ă inferior; el
aflase, cât
l ancorase la
ţărm, de
u
nemulţumirea
i multor triburi
supuse aztecilor,
C care îi urau,
o pentru că se
r purtau tiranic,
t cereau tributuri
e grele, în bani şi
z în jertfe umane.
Cortez se
îndrepta spre
Bij platou, trecând
uteriil prin Tlazcala —
e oază de
fabulo verdeaţă —
ase îndrumat de
primit totonaci, care se
e de o-feriseră să-l
Corte sprijine, cu
z i-au condiţia ca să fie
întărit apăraţi de azteci.
convin Poporul se
gerea temea de aceşti
că străini ciudaţi,
ajunse dar revolta lui
se la faţă de regimul
ţărmul aztec era prea
unui mare! Tlaxcaltecii
imperi s-au raliat şi ei
u ale cauzei lui Cortez;
cărui cu sprijinul
bogăţii acestor aliaţi
erau neaşteptaţi, ei
imens puteau să se
e sau elibereze de
nesfâr cârmuirea de la
şite, în Tenochtitlan.
consec Alăturându-se lui
inţă, a Cortez, au
pornit, contribuit în
în mare măsură la
fruntea prăbuşirea
micii imperiului.
sale Prima
armate slăbiciune
, spre fundamentală a
centrul imperiului aztec
ţării. consta în
Cortez sistemul său
şi-a represiv.
dat
seama
Moctezuma îl primeşte pe Cortez în palatul său şi
copleşeşte cu daruri. Desen aztec.
Cortez scapă
de capcana
întinsă de
Moctezuma
Cortez şi
oamenii săi erau
cantonaţi la
Cholula, oraş
aztec sacru; noii
săi aliaţi,
tlaxcaltecii, s-au
întors de la Te-
nochtitlan cu
veşti alarmante:
Moctezuma
pusese capăt
îndoielilor şi
preocupărilor lui
metafizice,
hotărându-se să
acţioneze
prompt,
împotriva
spaniolilor.
Cei douăzeci
de mii de soldaţi
ai împăratului
trebuiau să-i
atace prin
surprindere la
Cholula: ei
aşteptau doar or-
dinul de a
împresura
marele templu
unde era instalat
Cortez.
Era cea de-a
doua slăbiciune
sau greşeală
fundamentală:
după ce l-a
primit pe Cortez
ca pe un zeu,
după ce l-a
invitat în capitala
sa, Moctezuma îi
întindea o cursă
periculoasă,
care îi atunci între 3000
putea şi 6000 de
fi azteci.
fatală. Capcana de
Re la Cholula se
acţia soldase cu
lui pierderi enorme:
Cortez Moctezuma a
a fost fost din nou
directă copleşit de
: chinuitoarele lui
răspun nelinişti, după
zând acest eşec
vicleni catastrofal. Şi-a
ei tot trimis mesagerii-
cu ambasadori, cu
vicleni misiunea
e, a delicată de a-i
lăsat prezenta lui
să se Cortez scuzele
cread sale, insistând
ă că asupra faptului
pleacă că împăratul
; regreta
vestea incidentul, soldat
aceas atât de nefericit,
ta i-a şi că îl invita din
aduna nou, pe Cortez,
t pe cu toată
mexic prietenia, la
ani în Tenochtitlan.
curtea
templ
ului,
pregăti
ndu-se
de
luptă.
Cortez
a dat
ordin
să se
tragă
cu
tunul
asupra
lor;
tlaxcalt
ecii au
atacat
oraşul:
după
anu-
mite
surse,
au
pierit
CIVlUZflŢIR RZT6CILOR
Cortez şi-a luat acum toate măsurile de precauţie, ca să

nu fie surprins; s-a strecurat cu soldaţii lui pe potecile
abrupte ce despărţeau Popocatepetl, cu mantaua lui de
zăpadă sclipitoare, de Ixtacihuatl. într-o dimineaţă frumoasă
de noiembrie, cu cer senin, Cortez a văzut în sfârşit, aşter-
nându-se la picioarele sale, mult râvnitul Tenochtitlan.
Răscrucea
Spaniolii au sosit prin Xoloco (Răscrucea), în timp ce

Moctezuma, însoţit de marii demnitari ai curţii, le ieşea în
întâmpinare.
Joncţiunea s-a făcut la Huitzillan.
Aztecii s-au apropiat, copleşindu-i cu daruri pe spanioli;
ca dovadă a prieteniei lor le-au oferit coliere de flori, pe
care ei le-au atârnat la gât.
Când s-a înfăţişat Cortez, cu uniforma lui de catifea
neagră, cu pălăria neagră, Moctezuma nu s-a mai îndoit:
zeul cu faţa albă, cu barba frumoasă, se reîntorsese! Ple-
cându-şi capul cu multă smerenie, el a rostit cuvintele de
bun-venit, slăvindu-l pe Quetzalcoatl, căruia îi preda
împărăţia pe care o condusese, aşteptând venirea lui.
Cuvântarea lui a fost tradusă de Malintzin;
Moctezuma i se adresa lui Cortez-Quetzalcoatl astfel:
— Doamne, eşti obosit, te-ai chinuit mult, dar acum ai
ajuns în patrie şi în curând vei fi în oraşul tău, Mexico. Ai
venit ca un rege, locul tău e pe tronul regal, sub baldachin.
Locţiitorii tăi, care au plecat dintre noi, ţi l-au păstrat cu
sfinţenie, Majestăţile lor Itzcoatl, Moctezuma cel Bătrân,
242 CRIBTORII ÎN TIMP
Tizoc, Ahuizotl...
Pentru tine au
păstrat oraşul
Mexico, unde au
domnit; spiritul
lor tutelar a
îndrumat şi a
ocrotit poporul
strâns în jurul lor.
înaintaşii mei
iluştri vor afla,
oare, soarta
urmaşilor lor?
Dacă zeii s-ar
milostivi, poate
unul dintre ei ar
vedea şi ar
constata, uluit,
ceea ce mă
copleşeşte pe
mine, acum!
Ceea ce văd
eu acum, eu,
care nu sunt
decât supra-
vieţuitorul
suveranilor mei,
urma pe care ei
au lăsat-o.
Nu! Nu este
vis; nu sunt abia
trezit din visul ce
m-a tulburat; nu-l
văd în vis, nu
visez încă...
Pentru că te-
am mai văzut, ţi-
am mai privit o
dată chipul!
Acum cinci
zile, acum zece
zile, eram chinuit
de nelinişte, de
îngrijorare:
priveam ţintă
spre Domeniul
Tainei.
Şi tu ai venit
din neguri, din
văzduh... Căci
aceasta era
moştenirea şi
vrerea
suveranilor
noştri, trudit!
a celor Odihneşte-te!
care Lasă-i trupului
au tău răgazul să
stăpân recapete puteri!
it şi au Bun sosit în
condu ţara
s dumneavoastr
oraşul ă, nobili
tău. seniori!
Ei Ne întrebăm
ştiau dacă
că tu Moctezuma nu
vei încerca să se
ajunge convingă de
din realitate:
nou pe întoarcerea lui
melea Quetzalcoatl era
gurile cea făgăduită,
aceste adevărata
a, că îţi reîntoarcere?
vei Evident, avea
relua încă o îndoială
locul, ciudată, confuză.
cu Dar în ce
toată calitate, el,
măreţi Moctezuma,
a şi punea la
slava îndoială ceea ce
ce ţi se zeii hotărâseră
cuvin... dintru început?
Ac Când Cortez a
um înţeles bine
minun ceea ce i-a
ea s-a transmis
înfăpt tânăra
uit:
iată-te
aici,
după
ce ai
îndurat
atâtea!
Vin
o în
ţara ta,
ia din
nou în
stăpân
ire
lăcaşu
rile
regale,
sunt
ale
tale!
Eşti
CIVlUZflŢIfl flZT€CILOfl___________________________ 243
aztecă, i-a răspuns împăratului cu prefăcută curtenie:

— Să nu se teamă împăratul Moctezuma! Să aibă
încredere în noi! Sufletul nostru este copleşit de bucurie.
Noi îl preţuim mult pe Moctezuma; îl vedem, îl auzim, do-
ream de mult această clipă, a întâlnirii noastre...
Şi Cortez I-a luat de mână pe Moctezuma şi au intrat în
Mexico. Deznodământul dramei ce a urmat a fost cumplit.
Goana după aur
La insistenţele spaniolilor, Moctezuma i-a condus la pa-

latul Teucalo, unde era depus Tezaurul naţional. Văzând
bogăţiile aztecilor, pe spanioli i-a cuprins un fel de nebunie;
goana după aur îi făcea să se comporte ca nişte sălbatici:
smulgeau aurul de pe scuturi, adunau discurile de aur care
le împodobeau armele, strângeau pandantivele, inelele
pentru nas, brăţările pentru glezne, diademele; au aprins un
foc uriaş şi au topit tot aurul pe care-l luaseră.
Aliaţilor tlaxcalteci li s-au oferit pietre preţioase.
în nebuneasca lor lăcomie, uluiţi de cantităţile de aur
văzute, spaniolii i-au cerut categoric lui Moctezuma să le
arate tezaurul său personal, împăratul nu a opus nici o re-
zistenţă: ceea ce-i aparţinea nu constituia totodată bunu-
rile lui Quetzalcoatl?
Spaniolii au fost conduşi la Totocalco1^; în faţa bijuteriilor
1) Grădina zoologică din Tenochtitlan, unde Moctezuma îşi

păstra bunurile de preţ, exceptând animalele rare şi florile
neasemuite (n.a.)
imperiale a
căror
splendoare
întrecea orice
închipuire, aceşti
europeni
„civilizaţi" şi-au
manifestat
admiraţia într-un
fel ciudat, de
neînţeles.
Febra aurului
pusese stăpânire
pe ei; înnebuniţi,
alergau în toate
părţile, ca să nu
le scape ceva.
Deşi aveau
braţele încărcate
cu aur şi bijuterii,
distrugeau tot ce
li se părea că ar
putea tăinui vreo
podoabă din aur.
Goana lor după
aur, lăcomia lor
erau de
nedescris. Aztecii
îi priveau,
înmărmuriţi: ce se
întâmpla? Zeii
erau nebuni?
Singura care
a înţeles
numaidecât ce
se petrecea a
fost Malintzin;
mândria de a
aparţine unui
popor ilustru,
dorinţa de a
deschide ochii
prea
încrezătorilor
azteci, au fost
hotărâtoare în
clipele acelea.
Urcându-se pe
un parapet, ea s-
a adresat
mulţimii
adunate,
îndemnând-o la
luptă:
— cuceritorilor,
Mexica iubita lui Cortez,
ni! nobila aztecă
Spanio Malintzin.
lii sunt în realitate,
la aztecii nu erau în
capătu stare să
l reacţioneze cum
puteril era de aşteptat;
or; erau atât de
sunt îngroziţi şi de
do- uluiţi, încât erau
borâţi! complet
Acum dezarmaţi, în
pot fi cele din urmă,
uşor până şi Malintzin
învinşi s-a raliat definitiv
! Nu cuceritorilor albi.
staţi! Aztecii nu au
Veniţi crezut niciodată
reped că se putea ivi o
e! catastrofă de o
Luaţi- asemenea
le amploare,
hrana capabilă să-i
şi apa distrugă. Nu mai
limped aveau însă nici o
e de îndoială: ori zeii
care ei înnebuniseră, ori
au Moctezuma îi
nevoie predase, fără să
! Acum se lupte, unor
trebuie barbari infami.
să-i
atacaţi
! Ce se
întâmp
lă? De
ce nu
vă
mişcaţi
?
Sunteţi
stânje
niţi?
Ace
stea
au fost
cuvinte
le
rostite
de
sclava
mayaş
ilor,
traduc
ătoare
a
CIVIUZRŢIR 245
flZT€CILOR
Idolii
se
prăb
uşes
c
U
n
eveni
ment
grav
s-a
prod
us,
care
a
preci
pitat
prăb
uşire
a
imper
iului
lui
Moct
ezum
a:
Juan
de
Escul
ante
—
ofiţer
de
caval
erie
al lui
Corte
z —
fuses
e
ucis,
împr
eună
cu
trei
solda
ţi
spani
oli, de
Quauhpopoca, Axay
guvernatorul unei acatl.
provincii. Tăind înaint
capetele călăreţilor e de
şi ale cailor lor, a
aztecul a muri,
demonstrat, prin aztec
această vărsare ul
de sânge, că mărt
aveau de-a face urisis
cu simpli muritori, e că
cu animale, nu cu acţio
zei. Acest act de nase
revoltă a avut la
repercusiuni poru
deosebit de im- nca
portante: Cortez a împă
bănuit că ra-
Moctezuma era tului.
implicat în acel Corte
asasinat; z a
învinuindu-l de dispu
complicitate, l-a s
luat prizonier, atunc
închizându-l în i să
palatul lui fie
Axayacatl. adus
Totodată, Moct
conquistadorul a ezum
urcat în teocallişl, a, în
lovind cu o bară lanţur
groasă de fier i, şi
statuile zeilor să
nesăţioşi de asist
sânge, le-a e la
doborât la exec
pământ. Spaniolii uţie.
au acoperit cu D
var pereţii năclăiţi e
de sânge şi pe data
altarul jertfelor acea
umane au ridicat sta,
o cruce şi o aztec
capelă, închinată ii au
Fecioarei din înţele
Guadelupa, unde s
a început să tâlcul
oficieze slujba tutur
religioasă or
capelanul lui even
Cortez. i-
Quauhpopoca ment
fusese arestat şi elor
condamnat la petre
moarte, fiind ars cute.
pe rug în faţa Pri
palatului lui m
ul cetăţean al
imperiului,
Moctezuma,
deşi era
prizoni
J er, în
lanţuri
,
ripost
a
at
tăios,
cerân
du-i lui
Corte
z să
părăs
ească
imedi
at
oraşul
...
atât!
Ve
stea
î M
CIVILIZflŢIfl 247
FIZTeCILOR
împă
ratul
lor —
era
conte
stat
tot
mai
mult;
se
obiec
ta că
tolera
se
distru
gere
a
idolilo
r şi
profa
nare
a
teoca
///-
ului,
de
către
străin
i.
Acu
m, îşi
dezar
mase
supu
şii,
interz
icând
u-le
lupta!
,
Noc
he
trist
e"
N
arvae
z
fuses
e
înfrânt; Cortez se onoa
întorcea, rea
triumfător, în patrie
fruntea noilor sale i lor.
trupe. Bătăli
Moctezuma şi a,
Itzcuauhtzin, din care
Tlaltelolco, îi a
îndemnau pe durat
azteci la patru
înţelegere, la zile, a
îngăduinţă, ca să fost
mai amâne crânc
momentul decisiv enă.
al luptei; în ciuda Intre
sfaturilor lor timp,
pacificatoare, s-au
aztecii se petre
pregăteau să-şi cut
manifeste deschis eveni
revolta. Mândria ment
şi înflăcărarea lor e
patriotică îi deos
îmbărbăta: ebit
hotărârea lor de
nestrămutată era grave
de a-i nimici pe : un
străini. războ
Mexico l-a inic
întâmpinat pe aztec
Cortez în l-a
desăvârşită linişte; ucis
tăcerea pe
apăsătoare a împăr
oraşului l-a atul
tulburat, ca Moct
prevestirea unei ezum
catastrofe. Aztecii a,
pândeau, ascunşi care
în spatele zidurilor încer
sau la ţărmurile ca
canalelor, din
îngrijorat, Cortez a nou
dat ordin să se să-i
tragă cu tunul; convi
ecoul acelei salve ngă
a fost însoţit de pe
un urlet aztec
înfricoşător; i să
răpăitul tobelor, se
sunetele stri- supu
dente ale nă
fluierelor din os spani
au vestit olilor.
dezlănţuirea osti- Cu
lităţilor. Aztecii toate
luptau pentru şovăi
oraşul lor, pentru elile
sale, cu urmări
atât de nefericite,
Moctezuma
rămăsese
credincios, până
la
sacrificiu, zeului
său,
Quetzalcoatl —
Cortez. în
acelaşi timp a
murit şi
Itzcuauhtzin,
căpetenia
oraşului
Tlaltelolco.
Spaniolii şi aliaţii
lor fugeau,
îngroziţi, în acea
„tristă noapte"
din 30 iunie
1520; aztecii îi
urmăreau
îndeaproape...
Canalul Tacuba
a fost trecut cu
piciorul, fiind a-
coperit de
trupurile
spaniolilor ucişi.
Se spune că a
doua zi
dimineaţa, la
Popotlan, Cortez
a plâns amarnic
„noche triste"
care spulberase
atâtea vieţi...
Un mare eşec
Soarta
spaniolilor ar fi
fost pecetluită
dacă nu interve-
neau aliaţii lor
— totonaci,
tlaxcalteci,
otomi, cei din
Uexotzinco, chiar
viitorul autor al
Istoriei
chichimecilor, Ixt-
lilxochitl — ca să-
i susţină,
punându-le la
dispozi ortat, de-a lungul
ţie a 500 km până
hrană, la lacul Tex-
oamen coco.
i, Brigantinele,
spioni având tunuri la
— bord, au
pentru străbătut ca-
învălui nalele în lung şi
rea în lat, producând
Tenoc panică, prin
htitlan pierderile şi
ului. pagubele pe care
Cor le produceau.
tez se Aceste operaţiuni
pregăti militare au blocat
se Tenochtitlan.
minuţi în afara
os pericolului
pentru extern, flagelul
asedie intern — variola
rea — secera multe
capita- vieţi omeneşti;
lei majoritatea
aztece locuitorilor erau
, vlăguiţi, la
eliminâ capătul puterilor.
nd
riscuril
e
posibil
e.
Folosi
nd
carcas
ele şi
greem
entele
ambar
caţiuni
lor
scufun
date
la
ţărmul
oraşul
ui Sân
Juan
de
Ulloa a
constr
uit
brigant
ine, pe
care
le-a
transp
249
Vulturul care cade
Atunci, organizatorul marii revolte, marele preot

Cuauhtemoc a fost ales împărat. Numele lui însemna
„Vulturul care cade".
Era un tânăr de douăzeci şi cinci de ani, de o excepţio-
nală tărie morală, dârz şi înflăcărat în luptă, temut de cei
care-i datorau supunere. Cuauhtemoc era un bărbat deo-
sebit de frumos; soţia lui, fiica lui Moctezuma, era
încântătoare. Amândoi formau o pereche a cărei fru-
museţe impunea respectul celor care îi erau în preajmă.
Cuauhtemoc avea o minte pătrunzătoare şi clarvă-
zătoare; el nu şi-a închipuit nici o clipă că spaniolii s-ar pu-
tea reîmbarca la Sân Juan de Ulloa. A încercat din toate
puterile să constituie o uniune sacră împotriva lui Cortez,
pe baza apartenenţei la acelaşi neam; a propus chiar
transformarea imperiului aztec într-o confederaţie de po-
poare egale în drepturi, scutite de tribut. Din păcate, era
prea târziu! Popoarele supuse aztecilor nu uitaseră biru-
rile grele, recoltele şi bogăţiile înjumătăţite, tinerii jertfiţi
idolilor.
Nobilul prinţ Cuauhtemoc ajunsese prea târziu! Era
singur, iar poporul lui era şi el singur, izolat de toţi. A po-
runcit atunci evacuarea oraşului — femeile, copiii, bătrâ-
nii, bolnavii —, rămânând numai cei apţi pentru luptă. Pe
28 decembrie 1520 Cortez se afla în faţa Tenochtitlanului;
oraşul era sortit să înfrunte toate primejdiile.
Cuauhtemoc a respins propunerile de pace făcute de
250 CfiLRTORII ÎN TIMP
Cortez.
încleştarea
spaniolilor era
aprigă: cucereau
satele, unele
după altele,
înaintând încet,
dar sigur. Aztecii
contracarau, se
apărau cu
îndârjire, pe
toate fronturile
de luptă.
Pe 9 iunie, un
atac puternic l-a
respins pe
Cuauhtemoc
până la marele
teocalli; luptând
în fruntea
trupelor sale cu
vitejie, cu un
curaj fără
pereche, a
izbutit să-i
alunge pe
spanioli din oraş.
Pe 30 iunie,
aniversarea
nopţii triste —
noche triste —
căpitanul spaniol
a reluat asediul
oraşului. Fiind
lovit, a căzut de
pe cal şi era pe
punctul de a fi
luat prizonier de
azteci, când a
fost salvat de
unul din ofiţerii
săi. Şaizeci de
soldaţi spanioli
au fost capturaţi
şi executaţi sub
ochii ase-
diatorilor.
Cortez,
deznădăjduit, a
spus: „Greşelile
noastre ne-au
adus
nenorocirea"...
Moart mic de războinici
ea azteci. Nu aveau
Vultur cu ce se hrăni:
ca să
ului supravieţuiască
vânau şerpi,
Pe mâncau larve,
13 ducând o luptă
august continuă cu
1521, natura
oraşul potrivnică.
întreg Se apropia
era o sfârşitul.
ruină:
spaniol
ii şi
aliaţii
lor
pusese
ră
stăpâni
re pe
toate
cartier
ele
Tenoch
ti-
tlanului
. „în
ziua
aceea,
au fost
ucişi
40.000
de
mexica
ni",
declar
ase
Cortez
.
în
partea
de
nord-
vest a
oraşul
ui, în
bălţi,
se
refugia
se
Cuauh
temoc,
însoţit
de un
număr
CIVILIZflŢIfl flZT6CILOfi_____________________________251
Cuauhtemoc a încercat să străpungă încercuirea spa-

niolilor, trecând cu piroga, dar a fost prins. Cortez l-a asi-
gurat de tot respectul şi preţuirea lui, oferindu-i funcţia de
guvernator al noului Mexico.
Pe meleagurile unde poposise tribul rătăcitor, poporul
ales, care zărise, pentru prima dată, acvila imperială
cocoţată pe un cactus, ţinând în gheare un şarpe, Cuauh-
temoc, „Vulturul care cade", epuizat, a lăsat Tenochtitlan
— oraşul viteaz — în ghearele spaniolului.
Tenochtitlan, unul dintre cele mai minunate oraşe ale
universului, Tenochtitlan, care avea o populaţie de
1.200.000 de locuitori, Tenochtitlan l-a văzut pe Cuauhte-
moc, mândrul, nobilul, cutezătorul aztec, legat de stâlpul
de tortură, supus la chinuri, ca să spună unde era ascuns
aurul care împodobea veşmintele zeului. Cuauhtemoc a
schiţat un zâmbet şi a tăcut. Atunci i-au ars picioarele.
Cuauhtemoc a continuat să zâmbească, neclintit. Cortez,
vădit impresionat, a oprit supliciul.
După câtva timp, Cuauhtemoc a fost botezat creş-
tineşte: s-a numit Hernando de Alvarado Cuauhtemoc.
Pedro de Alvarado şi Hernando Cortez i-au fost naşi, iar
Malintzin azteca — Marina lui Cortez — a fost martoră la
botezul fostului împărat.
Nu a trecut mult şi Cuauhtemoc a chemat din nou la
luptă mexicanii, îndemnându-i să se opună puterii nelegi-
time a lui Cortez. Tăcerea grea, neputincioasă, a fost
răspunsul la apelul avântat al fostului împărat. Imperiul se
năruise, nu mai exista.
Cortez l-a condamnat la moarte pe Cuauhtemoc, învi-
nuindu-l de trădare, pe baza unor mărturii îndoielnice.
Ultimul împărat aztec a fost executat în piaţa unui sat
mayas.
Asigurarea
protecţiei
indienilor
Tenochtitlan a
fost distrus şi pe
locul fostei
capitale aztece
s-a ridicat un
oraş nou,
Mexico, care a
devenit un
centru important
de răspândire a
culturii hispano-
indiene. în 1539
s-au înfiinţat
tipografii, cu un
număr
impresionant de
publicaţii, au fost
create cinci
colegii — unul
fiind întemeiat de
Zumarraga,
pentru băştinaşi,
şi o universitate,
cu o catedră de
nahua (din
1553).
Carol Quintul
şi Filip al ll-lea au
exercitat un
control sever
asupra
colonizării
Mexicului,
respectând
dispoziţiile
testamentare ale
reginei Isabela
Catolica1), care
prevedeau ca
„indienii să fie
trataţi ca oameni
liberi, supuşi ai
Coroanei, ca şi
spaniolii, iar dacă
li s-a adus vreun
prejudiciu,
succesorii ei să
aibă favorizaţi de
grijă să justiţie, declara în
îndrept 1572 negustorul
e englez Hawks.
situaţia Plângerea
, care depusă de ei va fi
nu admisă imediat,
trebuie iar spaniolul —
să se de ar fi şi cabal-
mai lero — va fi
repete" chemat să
. răspundă şi va
Spa primi sancţiuni,
niolii
au
numit 1) Isabela l
o serie Catolica
de (1451-1504)
vice- regină a
regi Castiliei
(1474-1504).
remarc
abili,
primul
fiind
Antoni
o de
Mendo
za. Ei
au
suprim
at
encom
ien-
das,
care
punea
u la
dispoz
iţia
unor
coloni
şti
câteva
comun
ităţi
indiene
, au
stabilit
norme
juridice
echitab
ile şi
imparţi
ale.
„Indieni
i sunt
foarte
CIVILIZflŢIfl 253
RZT6CILOR
aplic
ate
atât
asupr
a
perso
anei
sale
fizice
, cât
şi
asupr
a
bunu
rilor
sale
mate
riale."
R
egii
Spani
ei au
interzi
s
conq
uistad
orilor
acces
ul la
câ-
teva
regiu
ni ale
Mexic
ului,
ca,
de
pildă,
Oaxa
ca şi
Chiap
as —
unde
a fost
numit
episc
op
domi
nican
ul1)
Las
Casa
s,
marel
e
priete
n al indienilor. Cerul
Mulţi călugări, ui,
însufleţiţi de pentr
adevărata u că
milostenie încet
creştină, au dorit ul cu
să-i cunoască mai încet
bine pe indieni; ei ul se
le-au împărtăşit fac
felul de viaţă, le- desc
au înţeles durerile, operir
le-au alinat i
suferinţele, le-au impor
consemnat tante.
tradiţiile.
Bernardino de
Sahagun este
exemplul cel mai
e-dificator: în
lucrarea sa,
consacrată istoriei
1)
generale a e- căl
venimentelor ug
petrecute în Noua ăr
Spanie, el îi din
caracteriza pe ord
azteci astfel: inu
„Ei au fost l
zdrobiţi, distruşi, şi cat
nu le-a mai rămas oli
c
nimic din ceea ce
al
au fost odată. Sunt sfâ
consideraţi barbari, ntu
oameni de lui
categorie Do
inferioară, dar, în mi
realitate, în materie nic
de civilizaţie ei pot ,
da lecţii celor care înt
se pretind superiori em
eia
în acest domeniu, t în
exceptând Fr
anumite anţ
particularităţi a
proprii instituţiilor la
lor. Nu am înc
reconstituit decât ep
foarte puţin, cu utu
multă trudă; dacă l
se
am izbuti să
col
redescoperim totul, ulu
superioritatea lor i
ar fi XIII
incontestabilă". .
îţi mulţumim,
Părinte
Sahagun!
Si mulţumim
Quien
l sabe?
C'me
ştie?
Apele
lacului
visurilor
au
acoperit
civilizaţia
aztecă.
Te-
nochtitlan
a
dispărut.
în
prezent,
în Mexic,
prin
înalta
protecţie
a
Coroanei
spaniole,
50% din
populaţie
poate fi
consider
ată că se
trage din
azteci şi
din
popoarel
C R
D e
p
e
t,
p
e
n
tr
u
c
ă
s
u
n
t
p
r
o
f
u
n
d
c
o
n
v
i
n
s
,
i
m
p
e
ri
u
l
a
z
t
e
c
il
o
r
î
ş
i
v
a
r
e
c
ă
p
ă
Cuprins
13)................................................................................... Ori
ginea.......................................................................5
14)................................................................................... înte
meierea...................................................................25
15)................................................................................... Zeii
51
16)................................................................................... Ră
zboaiele...................................................................89
17)............................................................................... Come
rţul.......................................................................117
18)............................................................................... Felul
de viaţă................................................................155
19)............................................................................... Ştiinţă
şi artă...................................................................191
20)............................................................................... întoar
cerea lui Quetzalcoatl...........................................229
Tipărit în România

Eric Leconte - Uimitoarea Civilizatie Azteca

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Eric Leconte - Uimitoarea Civilizatie Azteca

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colecţia

a mijlocul secolului care marca sfârşitul Evului

tradiţia strămoşească: poporul lui venise de departe, din

Conform tradiţiei, cele mai însemnate neamuri care au

Marele preot al lui Quetzalcoatl

Copilului i s-a dat numele Topilzin (Prinţul nostru) şi,

numele lui întreg

dîmpotriva bunului lor prinţ-zeu.

Prezicerea anului în care va sosi Cortez

aruncase pe un enorm rug funerar, laTlatayan. S-a ridicat

Zeul ploii trimite seceta

După ce Topilzin Quetzalcoatl a dispărut în infinitul in-

întemeierea oraşului Tenochtitlan

1) Pe locul unde se află în prezent palatul naţional din

rofeţia s-a realizat între 1280 şi

Acamapichtli (O mână de trestii) Cuacuapitzahua (Corn

Minunea lui Huitzilopochtli

Aztecii erau disperaţi pentru că ştiau prea bine că le era

se războiască, pentru a cuceri noi teritorii şi pentru a

S-au furat veşmintele regelui Axayacatl

Urmaşului lui Moctezuma l, din Tenochtitlan, îi plăceau

Cuetlaxtlan-ului, pe care o repurtase Moquihuix, însemna

Tlacaelel era o personalitate remarcabilă; deţinea

1) Charles Maurice de Talleyrand-Perigord (1754-1838),

ztecii credeau că zeii sunt în permanenţă alături de

Pariul lui Pascal1 ^ amplificat

Ipoteza aceasta este pe deplin admisibilă, ţinând sea-

1) în Cugetări (publicate postum, 1670), Pascal a abdicat de la

Dintre toate divinităţile importante, Huitzilopochtli era,

nici o statuie nu îl înfăţişa. S-a spus că Tloque Nahuaque

Ceilalţi zei ai panteonului aztec

Numărul celorlalţi zei era foarte mare; reţinem, aşadar,

Cele patru niveluri superioare se mai numeau Teteo-

Sufletul răposatului întâmpina multe greutăţi: părăsise

Tenamacac— preoţi vârstnici, care nu avuseseră nici

Halucinogene, post, abstinenţă, asceză

Darul profeţiei pe care-l aveau câţiva preoţi se datora

Călugărul dominican spaniol Bartolome de Las Casas

trebuia să fie ucişi pe câmpul de luptă; era nevoie de cap-

Nu te teme, inima mea,

şi, cu voce tare,

Piatra preţioasă între dinţi

Acelaşi rit funerar se desfăşura şi pentru împăratul

de zei, fiecare îşi

Când a înţeles bine simbolurile creştine, a fost îngrozit:

Patru secole mai târziu...

u poate fi citat un alt exemplu istoric,

Războiul — voinţa regilor

Războiul (yaoyoti) însemna îndeplinirea unei datorii

Războiul în slujba comerţului

Dintre primele exemple cunoscute de casusbelli^,

1) (lat.) motiv de război.

care le aduce războiul. Vă cunoaşteţi propriile forţe, le ştiţi

Aztecii aşteptau multă vreme, pentru că respectau in-

în oraş învârtind chimalli şi maquahuitl, atunci victoria era

După cum am văzut, războiul nu se declara decât în

momentului hotărâtor; uneori trecea o săptămână până la

Organizaţia militară a aztecilor era remarcabilă. Te-

Din fericire, cronicarul spaniol Fray Bernardino de Sa-

iecare naţiune, care începe să se dezvolte material şi

La Tlaltelolco, şase instituţii judecătoreşti

în imperiul aztec, Tlaltelolco — oraşul geamăn al Te-

simbolul zeului Yacatecutli — protectorul călătorilor — şi