Osman Akdere

MICUȚA KATI

Traducere din limba turcă

de Ferda Kamburoğlu

ROMAN
Editor: Leonard Ancuța
Copertă: Alexandru Marin
DTP: Elena Marin

shahpublishing.ro
Editura Shah Publishing
E- mail: contact@shahpublishing.ro,
comenzi@shahpublishing.ro
Tel/fax: 0757 809 401

osmanakdere@yahoo.com

© 2019 Shah Publishing

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AKDERE, OSMAN
Micuța Kati / Osman Akdere. - Drobeta-Turnu Severin: Shah
Publishing, 2019

ISBN 978-606-94782-2-6

I. Kamburoğlu, Ferda (trad.)

821.512.161
 Osman Akdere
MICUȚA KATI

ROMAN
 1

Era o noaptea rece de crăpau pietrele. Furtuna nu

se domolea, iarna era la ușă. Mustafa și soția lui dor-
meau. Se auzeau scârțâituri de pe scările de jos apoi
un zgomot de ușă trântită. Feride, soția lui, spuse
șoptit:
- Mustafa, se aud zgomote de jos, îl înghionti ea.
Mustafa nu o băgă însă în seamă și continuă să do-
armă. Însă când Feride își luă halatul pe ea și deschi-
se ușa, în ușa dormitorului lor apărură doi oameni
mascați, îmbrăcați cu haine militare, dar de culoare
neagră. Erau în fața lui Feride cu pistoalele îndrep-
tate spre ea.
- Aoleuuuu bărbate…. cine mai sunteți și voi?! Băr-
bate, bărbate! țipa ea. Omul cu pistolul o împinse pe
Feride în cameră și închise ușa. Cei doi bărbați înar-
mați intrară în dormitor. Feride fugise lângă soțul
ei. Nu plângea, nu mai avea nici o reacție. Făcuse oc-
hii cât cepele și se ghemuise lângă Mustafa. Mustafa
sărise din pat și el, mut de uimire, și se uita cu frică
și cu o față ce se voia impenetrabilă la cei doi bărbați
înarmați din fața lui. Mustafa își cuprinsese soția de
după umeri părând că vrea sa o protejeze. Dar desi-
gur, gestul era inutil. Inutil. Cei doi erau speriați, iar
umbrele care le treceau peste chip îi dădeau de gol.
Unul dintre bărbații înarmați:
- Domnule Mustafa, acesta este primul nostru
avertisment. Șase dintre oamenii mei ți-au înconju-

109
rat casa. Ai cincisprezece zile la dispoziție! Dacă nu
îți plătești datoria în aceste cincisprezece zile, știi ce
se va întâmpla cu tine și cu copiii tăi... Aveți exact
cincisprezece zile! a spus el, și a ieșit pe ușă.
Și apoi Feride parcă a reînviat dintr-o dată și s-a
năpustit asupra soțului ei, lovindu-l cu pumnii în
disperare. Țipa din răsputeri, sculase toată casa în
picioare. La sunetul acestor zgomote s-au sculat și
copii din camerele alăturate; veniseră în dormito-
rul părinților lor și se uitau la ei plini de curiozitate.
Mama lor lovea în stânga și în dreapta cu pumnii și
picioarele, de parcă își scotea pârleala pe ceva sau
cineva. Lovea de parcă ar fi trebuit să o facă mai de
mult și nu o făcuse pentru că nu avusese un motiv.
Însă acum găsise și motivul, așa că Feride lovea cu
înverșunare. Această femeie drăgălașă, blondă, cu
ochi de viperă se dezlănțuise într-o demonstrație de
putere, răzbunându-se pe anii ce trecuseră pe lângă
ea, adunând tot veninul și toate durerile în ea. Da,
acum avea un motiv! Acum era momentul să se răz-
bune pe soțul ei.
Soțul părea să aibă ochii închiși. Se gândea la cu
totul altceva: cum avea să-și plătească datoria? Cum
să scape de problema asta?!... Pentru că ăștia nu le
vor da pace până nu-și vor recupera banii. Dacă imi-
tațiile astea de mafioți îndrăzniseră să îi intre până
în casă la ceas de noapte, cine știe de ce mai erau în
stare să facă... În timp ce Mustafa se gândea la toate
astea, simți în plină față pumnul lui Feride. Acela a

6
fost momentul în care Mustafa s-a trezit la realita-
te. Își revenise. Nici nu-și mai amintea de pumnii pe
care îi încasase până atunci, pumnul pe care-l luase
acum în față îi fusese de ajuns să-l trezească la rea-
litate. Iar palma pe care i-a dat-o lui Feride, reacție
care, de fapt, nu era de așteptat de la un bărbat așa
manierat cum era el tocmai îimisafir făcuse simțită pre-
zența în casă. 2020-01-28 10:10:42
--------------------------------------------
Feride căzuse la podea; lovitura o lungise cât era de
dupa el=punem virgula
lungă. Fiica ei se grăbi să-i sară în ajutor, încer- când
pe de alta parte să o liniștească. Fiul părea că vrea să-l
țină în frâu pe tatăl său, încercând să-l op- rească să
mai dea o a doua palmă. Brusc, însă se li- niștise și el.
Nimeni nu părea să vrea să meargă în cameră la
culcare.
Uneori, când se produc astfel de dezastre, familia
se unește și un nou proces de recuperare poate înce-
pe. Greșelile făcute în trecut sunt date uitării, toate
certurile sunt șterse din memorie cu un burete. Pu-
tea fi acesta un astfel de moment și pentru familia
lor? Ar putea această familie să-și recapete fericirea?
De fapt, cu toate că astfel de situații pot avea conse-
cințe grave asupra familiei, câteodată chiar și aceste
evenimente nefaste pot duce la rezultate mai bune.
Feride era unica fiică a unei familii bogate. Mai
avea doi frați. În copilărie, dar și în adolescență,
crescuse foarte răsfățată de către familie. Era mi-
cuță de statură, subțirică, blondă, o fată frumoasă,
atrăgătoare, cu ochii albaștri ca două mărgeluțe.

7
În tinerețe se îndrăgostise de Mustafa și își ame-
nințase părinții: „Ori mă căsătoriți cu Mustafa, ori
mă sinucid.” Greșelile pe care le făcuse până atunci
nu puteau fi trecute cu vederea. Era o fată plină de
contradicții și deficiențe psihologice, toate datorate
creșterii ei, era mereu cu nasul pe sus, îi disprețuia
pe cei din jurul său. Îl întâlnise pe Mustafa pe când
erau în liceu. În timp ce Mustafa era în anul doi de
liceu, Feride termina - era în anul trei. Cu toate aces-
tea, Mustafa părea mai matur; ar fi putut fi conside-
rat înalt, puteai spune că e gras, dar când îl priveai
în ansamblu era ceva care îl arăta mai suplu. Poate
din cauza înălțimii. O față mare, ochi mari, părul în-
tins, pielea curată, era un bărbat frumos, Mustafa.
Era simpatic și prietenos. Te simțeai de îndată foarte
apropiat de el. Se vedea pe fața și din comportamen-
tul său că este o persoană care poate crea întotdea-
una o atmosferă pozitivă în jurul său și că singurul
lui scop este să-i facă pe toți fericiți.
Dar nu oare tocmai această bunătate îi crease tot
felul de probleme? ... Poftim! acum și viața îi era în
pericol. Și toate astea numai din vina lui. Făcea bine
în jurul său, fugea în sprijinul oricui avea probleme
sau avea o suferință și nu-și găsea liniștea până ce
nu găsea o rezolvare acestora. Și pentru că cei din
jurul său știau lucrul acesta, se foloseau de bunele
lui intenții, exploatându-l, abuzau de bunătatea lui
și îl luau de prost.
Cu toate acestea, Mustafa nu era nici prost și nici

8
fraier. Știa că, într-o bună zi, toate aceste fapte bune
pe care le săvârșea se vor întoarce asupra lui. Com-
portamentul plin de dispreț al soției și al familiei
acesteia îl mâhniseră la început pe Mustafa, dar cu
timpul se obișnuise. Acceptase situația: era o ca-
rență ce venea din familie. Mustafa nu avea însă de
gând să permită ca acest comportament defectuos să
treacă și la copii lui, așa că se ocupa îndeaproape de
misafir
aceștia. Erau foarte apropiați.2020-01-28
Vorbeau 10:11:54despre tot
împreună, iar ei nu se sfiau să-și critice tatăl, fără
--------------------------------------------
copiiilui
milă. Dar tatăl lor nu făcea nimic rău, timpurile erau
rele; era evident că facerea de bine se sfârșea într-
un mod trist. Așa erau vremurile...
Acum, ce aveau făcut? Nimeni nu dormise toată
noaptea, cu toții se adunaseră în sufragerie și se
gândeau. Nu îndrăzneau încă să-l întrebe pe tatăl
lor: Ce erau toate astea? Ce se întâmplase?! Oamenii
mafiei ne-au atacat pe timp de noapte... Era atât de
înfricoșător și de trist. Nu știau încă ce se întâmplă.
Tatăl lor își aprindea țigară de la țigară. Nici mama
misafir
lor, care stătea de partea cealaltă a camerei,
2020-01-28 10:16:54 nu se
lăsa mai prejos. În cele din urmă, băiatul rupse tăce-
--------------------------------------------
in loc de ”de la”
rea: dupa
- Cine sunt ăștia, tată, ce vor? Dacă au reușit ei să
vină până în dormitorul vostru, înseamnă că sunt
oameni periculoși! Ce vor de la noi? Spune, tată! Nu
vom putea rezolva nimic prin tăcere. Spune-ne, ca să
găsim o soluție!
Însă tatăl nici nu-l băgă în seamă. Era ca și cum

9
nici nu era în acea cameră, era undeva departe; se
întoarse spre fereastra care dădea în stradă. Nime-
ni în cameră nu vorbea. Fata pregătise ceai pent-
ru părinții ei. La un moment dat, când s-a dus să-l
servească și pe tatăl ei, i-a surprins lacrimile ce i se
prelingeau pe obraji. Mustafa nu ar fi vrut să-și ara-
te lacrimile cuiva, dar iată, ele erau acolo și fiica lui
le văzuse, deși el într-o mișcare disperată încercase
misafir
să-și întoarcă chipul, văzând 2020-01-28
că fiica10:18:23
lui se apropia
misafir
de el. Dar fata îl văzuse și nu numai
2020-01-28 că nu-l luă la
--------------------------------------------
10:18:48
stergem ”el”
întrebări, dar se și prefăcu că --------------------------------------------
nu vede.
stergem virgula
Mama avea o idee despre ce se întâmplase. Își spu-
nea în sinea ei „cine știe de la cine a luat iar bani
prostul ăsta și acum nu mai poate să-i dea înapoi!”
Nu era pentru prima dată. Așa făcea tot timpul Mus-
tafa. Însă era pentru prima oară când oameni înar-
mați veneau până în dormitorul lor. Asta era înfri-
coșător. Mai avuseseră datorii și înainte, le plătiseră
în timp. Toată lumea îl cunoștea pe Mustafa. Știau
că nu este un impostor. Nu era nici pe departe un
om rău. Nu era nici iresponsabil. Însă nu putea să
reziste. I se rupea sufletul dacă cineva îi cerea ajuto-
rul și el nu i-l putea oferi. Nu-i putea trimite acasă cu
mâna goală... Se întâmplase foarte rar să refuze pe
cineva care-i ceruse ajutorul. Chiar dacă erau foarte
rare cazurile acestea dacă era incapabil să ajute, se
întrista, nu mai putea să bea și să mănânce, cădea
la pat cel puțin o săptămână. Se punea în locul celui
care a cerut ajutor și atunci când nu avea puterea

10
necesară, făcea întocmai ca acum: își punea viața
la bătaie, riscând tot. Făcea totul, astfel încât cel la
ananghie să se pună pe picioare. Dar nu întotdeauna
se întâmpla așa. Mulți oameni abuzau de bunătatea
lui Mustafa.
La fel ca acum, domnul Mustafa se ocupa cu co-
merțul de legume și fructe atât pe piața internă cât
și pe cea externă. Ca să nu aibă un preț de achiziție
ridicat la vremea recoltei, domnul Mustafa obișnuia
să dea avans producătorilor, astfel încât să obțină un
preț mai mic. Și de data asta, țăranii îi ceruseră
avans domnului Mustafa. Pe lângă banii lui, se îm-
prumutase și de la alții ca să poată plăti fermierii
pentru trei- patru luni în avans. Când ar fi adunat
recolta, le-ar fi vândut și ar fi plătit toate datoriile.
Pentru asta intrase la datorie și unele persoane de la
care împrumutase, nu erau tocmai cei mai core- cți
oameni. Unii dintre ei erau cămătari, oameni du-
bioși. Marea majoritate a sătenilor, deși luaseră un
avans de la domnul Mustafa, nu îi dăduseră recol-
ta promisă, se folosiseră de banii lui și obținuseră
din nou câștiguri din vânzarea produsele către alți
comercianți. Domnul Mustafa ar fi trebuit să vândă
această marfă, ca să-și poată plăti datoriile, însă nu
avea produsele, nu avea nici banii și data scadentă
sosise...
Oamenii aceștia întunecați care îi dăduseră banii,
îl sunaseră de mai multe ori și veniseră și la biroul
lui, dar nu reușiseră să-și recupereze banii. Acesta

1
1
era motivul pentru care oameni înarmați îi călca-
seră în toiul nopții casa. Toate din cauza faptului că
misafir
misafir
domnul Mustafa avea o inimă2020-01-28
de aur.
2020-01-28 Le dăduse să-
10:21:49
10:22:07
--------------------------------------------
tenilor avansul pe care l-au cerut,
in
fără
loc decuvinte
să stea prea
--------------------------------------------
”toiul” scriem
stergem ”casa” ”pragul”
mult pe gânduri, fără nici o ezitare. Acum inima
îi era împăcată: nu-i nimic, ce mai era până la re-
coltă?!... mai erau trei- patru luni, atâta tot. Nu luase
nici o garanție de la săteni, le dăduse la toți avansul
pe care i l-au cerut. O parte din ei îi dăduseră produ-
sele așa cum se înțeleseseră, dar marea majoritate îi
dăduseră țeapă. Acesta era de fapt rezumatul zilei de
azi. Era vorba de bani mulți. Foarte mulți. Acum ce
era de făcut? Nici el nu știa...
Domnul Mustafa era un om onorabil. Nu ar fi ce-
rut niciodată ajutorul cuiva. Atâta timp cât îl țineau
mâinile și picioarele, știa că este trimisul lui Dum-
nezeu pe pământ pentru a-i ajuta pe ceilalți. Își cu-
noștea și soția: știa că dacă primea ajutorul ei i-ar fi
misafir
scos-o imediat pe nas și l-ar fi făcut 10:23:15
2020-01-28 să-i para rău că
a acceptat. Pe de alta parte, soția lui, Feride, nu ar
--------------------------------------------
dupa ei= punem virgula
fi vrut ca soțul ei să fie fericit. Ea nu putea fi mulțu-
mită decât dacă Mustafa ar fi fost neliniștit și trist.
Ea nu făcea decât să dea de pământ cu el și cu fami-
lia lui, ori de câte ori avea ocazia. Se plângea mereu
că sunt săraci și inculți. Dar chiar și așa, chiar dacă
nu aveau posibilități materiale, nu știau cum să sară
misafir
2020-01-28 10:22:38
în ajutorul cuiva care le solicitase sprijinul... Ar fi
--------------------------------------------
făcut tot ca să poată ajuta. Și el și familia
stergem ”nu” lui.
Băiatul era întocmai tatălui său. Burak crescuse,

12
devenise un tânăr frumos. Terminase facultatea și îl
ajuta pe tatăl său la muncă. Își iubea tatăl, în timp
ce relația lui cu mama sa era așa și așa. Dar așa era
mama lui, era rea, nu ar fi avut cum să o schimbe
misafir
acum. Numai moartea ar fi putut 2020-01-28să10:24:00
ducă tot răul
--------------------------------------------
din ea.
stergem ”era”
Se făcuse dimineața, băiatul își aștepta tatăl în ca-
mera de jos. Acesta coborî cu geanta în mănă și își luă
pardesiul. Băiatul a sărit imediat să-l ajute. Între timp,
Feride striga de sus, din capul scărilor:
- Dacă mai vii în casa asta, nu mai ai ce căuta aici!
Și așa, casa este pe numele meu... du-te și rezolvă
treaba asta și după aia să vii! Îți mai spun o dată:
dacă criminalii ăștia mai calcă în casa mea, nici să
nu mai treci pe aici, că nu te mai bag în casă! țipa ea.
Burak, intră la brațul tatălui său și spuse ”Hai
tată, nu lua în seamă. Hai să mergem!” și porniră la
drum.
Chiar daca soția lui era cea înstărită, Mustafa era
cel care cumpărase casa, cu banii câștigați de el. Fe-
meia insistase să-i treacă casa pe numele ei și reuși-
se. Tatăl îi spuse lui Burak:
- Du-te la birou. Eu o să mă duc până la cei ce ne-
au vizitat aseară...Să văd ce e de făcut ca să rezolvăm
situația. Și se despărțiră.
Domnul Mustafa, ajuns la biroul domnului Ha-
lit, a dat de doi bărbați care nu-i permiteau accesul
în clădire. Le-a spus celor doi bărbați ce păreau a fi
mai degrabă gardieni, că dorește să stea de vorbă cu

1
3
domnul Halit. Unul dintre ei a sunat la secretară. În
câteva minute secretara și-a făcut apariția la ușă, in-
vitându-l politicoasă pe domnul Mustafa “Poftiți, vă
rog, domnul Halit vă așteaptă”.
Într-adevăr, domnul Halit era un interlop. Un om
întunecat, al unei lumi întunecate. Alături de el mai
erau doi bărbați . Și ei erau înalți, puternici, muscu-
loși și cu mustață. Halit le-a făcut un semn cu ochiul
și amândoi au ieșit din cameră. Apoi s-a uitat către
Mustafa și l-a poftit să ia loc. Nu i-a întins însă mâna.
Oamenii de felul lui nu știau ce-s acelea manierele...
Erau niște neciopliți, niște ignoranți, pentru care
singurul lucru important erau banii.
- Când ai de gând să-mi dai banii, frate? îl luă în
primire Halit, fără ca măcar să se sinchisească să-l
întrebe ce face.
- Dacă îţi mai trimiți oamenii la mine acasă... o să
vezi tu și bani și cum te omor eu aici, îi răspunse și
Mustafa.
Era un răspuns la care nu te-ai fi așteptat de la
domnul Mustafa. Era surprinzător să-l vezi ame-
nințând așa, cum nu o făcuse vreodată în viața lui.
Dar acum îl amenința cu moartea pe mafiotul ăsta
înarmat, de parcă bărbatul acela manierat, respec-
tuos, care sărea în ajutorul tuturor plecase și în lo-
cul lui venise un alt Mustafa, care știa ce vorbea și
era extrem de hotărât. Deci era evident că anumite
evenimente importante din viața unui om, ar putea
să ducă la o schimbare de caracter... Anumite eveni-

14
mente pot crea o presiune asupra creierului și aces-
ta ar putea reacționa în mod deosebit, surprinzân-
du-ne cu reacții mai puțin obișnuite.
Pe oricine ați fi întrebat dacă domnul Mustafa
vorbește așa în mod obișnuit ori dacă domnul Mus-
tafa e în stare să amenințe așa în mod deschis... ni-
meni, dar absolut nimeni, nu v-ar fi confirmat acest
lucru. Nimeni nu s-ar fi așteptat la o reacție atât de
hotărâtă și de sigură din partea lui. Dar chiar așa se
întâmplase. Un cutremur de proporții se desfășu-
ra în sufletul lui acum. Acest cutremur îl luase pe
domnul Mustafa și în locul lui adusese un om, total
diferit, un necunoscut.
Și Halit știa. Domnul Mustafa era un om civilizat,
liniștit, căruia îi puteai lua și pâinea de la gură iar
el nu ar fi ripostat. Ajutase pe mulți oameni în jurul
său și numai el știa câte pătimise de pe urma lor. Fo-
arte mulți îl supăraseră, dar nimeni nu reușise să-l
aducă in halul ăsta. Chiar și așa, el continua să ofere
ajutor celor care aveau nevoie. Chiar dacă îl supă-
rau, chiar dacă încercau să-l fraierească, el tot își
vedea de scopul lui. Acela de a fi și de a rămâne un
om bun. Însă cu o seară înainte, pentru prima dată
în viața lui, ceva se schimbase atunci când mascații
aceia înarmați au dat buzna peste el în casă. Nu mai
era același Mustafa dinainte...
Se uită hotărât în ochii lui Halit și spuse:
- O să-ți primești banii cel târziu într-o lună. Înt-
re timp, dacă se întâmplă ceva cu casa mea sau cu

1
5
copiii mei, îți jur că te omor cu mâinile mele. Asta
este tot ce am avut de spus, și acum n-ai decât să faci
cum vrei... Și plecă trântind ușa în urma lui.
Ditamai șeful mafiei, Halit, rămăsese înmărmurit în
scaunul lui. Era în stare de șoc. Nu știa la ce să se
minuneze mai întâi... că fusese amenințat cu moar- tea
sau cum se comportase domnul Mustafa în fața lui?...
Nu se putea scula de la masă, parcă paralizase. Se
confrunta cu o situație la care nu s-ar fi așteptat
niciodată, dar niciodată. Fusese o adevărată surp- riză
pentru el.
Acum, domnul Mustafa știa ce are de făcut. Erau
țări în care ani de-a rândul făcuse export. Produsele
citrice se vindeau foarte bine în România iar antu-
rajul pe care și-l făcuse acolo era unul foarte bun.
Acum ar fi trebuit să încerce să obțină o scrisoare de
credit pe care să o aducă la una din băncile din țară pe
care o cunoștea bine și în felul acesta să rezolve
problema. Marfa oricum ar fi trimis-o. Era prioritar să
obțină cât mai repede banii și să-i înapoieze ma-
fiotului ăsta nemernic. Îi era teamă că ar putea să-i
rănească într-un fel sau altul copii...
misafir
Opri un taxi și se duse la 2020-01-28
banca cu care lucra de
10:24:40
obicei. Mai toți angajații băncii îl iubeau și-l respe-
--------------------------------------------
copiii
ctau pe domnul Mustafa, pentru că pe toți îi ajutase
într-un fel sau altul. Acum era rândul lor. Însă dom-
nul Mustafa nu era obișnuit să ceară ajutorul. Știa o
singură modalitate: aceea de a ajuta. Dar nu era de
glumă. Trebuia să ceară ajutor pentru binele și viito-

16
rul copiilor săi.
A stat de vorbă cu directorul băncii și cu asis-
tenții săi. Ar fi făcut o scrisoare de acreditare pentru
România și i s-ar fi plătit banii înainte ca mărfurile
să fie trimise . Astfel, domnul Mustafa și-ar fi plătit
datoria și ar fi avut și timpul necesar pentru a aduna
marfa lipsă, pe care trebuia sa o trimită în Româ-
nia. Respiră ușurat și se urcă într-un taxi, îndreptân-
du-se către birou.
Fiul său, Burak, îl aștepta, și de cum îl văzu îl înt-
rebă nerăbdător:
- Ai reușit să rezolvi ceva, tată? Dacă nu ai reușit...
cer eu de la bunicul .
Mustafa nu s-ar fi enervat niciodată pe fiul său,
însă acum era blocat undeva între o stare de furie
sau nu; nu ar fi vrut să-și supere fiul, dar nici nu pu-
tea trece cu vederea felul familiei soției sale. Orice
sprijin ar fi venit din partea lor, nu ar fi făcut decât
să fie o cale lungă până la moarte... I-ar fi scos ochii,
de câte ori ar fi avut ocazia, ori Mustafa nu ar fi re-
misafir
zistat în ruptul capului. Deși 2020-01-28
chipul 10:25:21
îi era blând, îi
aruncă o privire tăioasă fiului, care înțelese imedi-
--------------------------------------------
stergem ”ori”
at că dăduse cu bâta în baltă. Chiar dacă se enerva,
chipul domnului Mustafa era luminat de fericire. O
față curată, cu trăsături fericite ...
Tatăl i-a explicat ce aveau de făcut. L-a informat că
va merge în România și i-a cerut să-i cumpere un bilet
de la Tarom, pentru a doua zi. El trebuia să me- argă
la magazine pentru a cumpăra cadouri pent-

1
7
ru prietenii săi importanți de acolo. Cadourile pre-
ferate oferite astfel românilor îi vor ușura munca
de convingere și îi vor scurta timpul de rezolvare a
problemelor. Dacă n-ar fi fost comunismul ăsta... în
România totul era foarte frumos. Domnul Mustafa
vindea de ani buni citrice în Bulgaria, România și
Moldova. Avea un prestigiu în aceste țări, își făcuse
un loc bine meritat pe piață. Era un om de încredere,
cuvântul lui era respectat.
Dimineața ateriza cu avionul de ora trei, direct la
București. A oprit un taxi și s-a îndreptat către car-
tierul Drumul Taberei. Când a bătut la ușă, Olga a
fost foarte surprinsă, nu se aștepta deloc să-l vadă.
Mustafa nu-i spusese că va veni. Se îmbrățișară.
Acești doi oameni, care se iubeau atât de mult și
care erau împreună de atâta timp, se priveau acum
cu încredere în ochi. Domnul Mustafa găsise ceea ce
căuta într-o căsnicie, la București, alături de Olga.
Erau într-adevăr ca și căsătoriți, trăiau ca un cuplu
adevărat. Se iubeau unul pe altul și nu exista nici o
clipă lipsită de respect. Domnul Mustafa își găsise li-
niștea familială departe de Turcia. Întâlnirea dintre
Mustafa și Olga, afacerile în România, toate parcă
fuseseră aranjate de soartă cu mult timp înainte. Jo-
cul sorții făcuse ca afacerile pe care le făcea Mustafa
să fie cu citrice. Mandarine care erau în mâna Ol-
găi care îi deschidea ușa la hotel, când se văzuseră
pentru prima dată... mandarine care erau pe măsuța
din camera de hotel și pe care i-o oferea lui Mustafa.

18
Mustafa nu a uitat niciodată acest moment. Nici ca-
mera de hotel în care a văzut-o pentru prima oară, nici
emoția timidă a Olgăi, nici acea mandarină...
Și iată că acea mandarină, avea să-l facă pe dom-
nul Mustafa un exportator de citrice. Numai ca să
o poată vedea pe Olga mai des... Avea tot timpul în
subconștient acea mandarină. Și n-avea s-o uite ni-
ciodată. Era pentru prima dată în viața sa, când se
afla în străinătate. Și încă în România.
În tinerețe, pentru că situația financiară a familiei
nu i-ar fi permis și pentru că el nu lucra, acceptase
invitația prietenului său, care se oferise să-i plăteas-
că toate cheltuielile. Nu avea nici măcar un pașa-
port. Desigur, el era un tânăr frumos și atrăgător,
dar la fel ca Mustafa cel din zilele noastre, avea ceva
specific lui: putea să se împrietenească foarte ușor
cu fetele și să devină apropiat de ele într-un timp
scurt. Și pentru că prietenul lui îi cunoștea foarte
bine această particularitate, îl luase cu el în Româ-
nia.
Grupul era format din aproximativ patruzeci de
persoane. Călătoria urma să înceapă la Sibiu, apoi
Brașov urmând să se finalizeze la București. Era
iarnă, sezonul de schi. Iar Sibiu și Brașov erau stați-
unile de iarnă frecventate de români. Grupul era
format din funcționari publici, oameni din pătura de
mijloc; in general, soț și soții sau iubiți, sau pur și
simplu prieteni, un grup armonios cu oameni de un
anumit nivel și calitate. Grupul ajunsese la hotel,

1
9
unde urmau să înnopteze peste seară. Sibiul era ima-
culat, un oraș superb care nu-și pierduse nimic din
istorie; un oraș impetuos cu o forță artistică extra-
ordinară. Toată lumea aștepta în holul hotelului să
treacă la masa de seară. Erau gălăgioși. Toată lumea
era bine dispusă, se înțelegeau bine între ei. Chiar
în acel moment, în holul hotelului își făcu apariția
o blondă înaltă, cu ochi verzi, îmbrăcată cu o fustă
mini. Aproape că se făcu liniște- tot grupul o urmă-
rea din priviri. Fata era într-adevăr de o frumusețe
covârșitoare: părul era tuns scurt, picioarele lungi,
superbe erau păzite de cizme. Cine n-ar fi fost invi-
dios pe acele cizme?!... Nici cizmele nu rezistau prea
bine...
Fata venise la cabina de telefon din hol și acum
suna pe cineva. Toți membrii grupului urmăreau cu
admirație picioarele pe care fusta mini le dezvăluia
privirilor, spunând parcă ”Poftiți, priviți!” în timp ce
cizmele le înfășurau geloase, ferindu-le parcă de pri-
virea tuturor. Fata era frumoasă. Era o divă. Când
toată lumea era cu ochii pe picioarele acelea lungi și
frumoase, Mustafa era cu ochii pe altceva. Fata avea
în mână cheia de la camera de hotel. Cheia aceea ve-
che și greoaie, cât era de mare... iar în capăt avea
agățată o bucată de plastic mare cam cât un pachet
de țigări, pe care era scris numărul camerei. Numă-
rul camerei era 28. Fata terminase de vorbit la tele-
fon și acum se urca la etaj, folosind scările laterale.
Mustafa i se adresă prietenului lui:

20
 - Ismet, eu nu vin la masă. Ascultă-mă! Dacă mi
se întâmplă ceva, să știi... eu mă duc în camera fetei
de la telefon, să fac cunoștință cu ea. Poate am puțin
noroc... Poate e singură. Poate nu are un prieten sau
un soț... Dacă nu mă întorc în jumătate de oră, vino
după mine. Camera 28, la etajul doi.
- Nu Mustafa, de abia am venit! Ăștia sunt comu-
misafir
niști, cine știe ce ni se poate întâmpla...
2020-01-28 10:26:46
Chiar dacă Ismet îi spunea--------------------------------------------
așa, Mustafa era de
dupa nu punem virgula
neoprit. Urcase în fugă pe scări și se oprise în fața
ușii pe care scria numărul 28. Nici nu se hotărâse
dacă să bata sau nu la ușă, când mâna lui porni și
bătu discret în ușă. Singurul lucru care-l punea pe
gânduri era că fata ar putea fi însoțită de cineva.
Tocmai când se gândea la asta, ușa se deschise și în
fața lui apăru fata cu o jumătate de mandarină în
mână. Cealaltă jumătate era pe măsuța din cameră.
Acum mai aveau o problemă: cea a limbii. Mustafa
vorbea puțină franceză, atât cât învățase în timpul
facultății. Dar foarte puțin. Și nici că știa altă limbă.
Oricum nu mai era în stare să deschidă gura. Când
ușa s-a deschis, Mustafa a simțit cum picioarele-i
o iau razna în fața aceste frumuseți. Trebuia să-și
revină. Se înroșise tot, emoțiile erau de nestăvilit.
Inima îi bătea nebunește, urechile îi țiuiau, fulgere
cădeau în lumea lui Mustafa. Putea fi reală o astfel
de frumusețe?! Fusese orbit... Mâinile și picioarele
parcă îi erau legate, ochii îi erau închiși, buzele se
încleștaseră. Nu aveau să se mai deschidă acele buze

2
1
niciodată.
Diva aceasta blondă, îl dăduse pe spate pe Musta-
fa. Parcă trecuse un buldozer peste el. Fata încercă să-
i sară în ajutor și îl întrebă surâzând:
- Vă ascult, ce doriți?
Însă Mustafa nu mai era în stare să răspundă. În
clipa aceea fata și-a dat seama că tânărul era din
misafir
grupul vesel din holul hotelului, unul10:41:54
2020-01-28 dintre cei care
puțin mai devreme o măsuraseră din cap până-n pi-
--------------------------------------------
dupa aceea punem virgula
cioare. Își dăduse seama că Mustafa nu era rău in-
tenționat, așa că s-a liniștit și i-a făcut semn lui Mus-
tafa să poftească. Îi arata un loc lângă măsuță, unde
ar fi putut să stea.
Nu mai aveau nevoie de nici o limbă străină acum.
Acești doi străini, ajutați de limbajul corporal, înce-
puseră de mult să vorbească. Fata i-a întins lui Mus-
tafa o bucată din mandarină. Își aflaseră numele
unul altuia. Își doreau să fie împreună. Își doreau
să se asculte unul pe altul, să stea ochi în ochi, să
se privească... Între timp, Mustafa încerca cu france-
za pe care nu o avea, arătând cu mâna pe ceas, să îi
spună că ar fi foarte fericit dacă l-ar însoți la masa
de seară pe care urma să o ia alături de grup, la ora
șapte. Fata l-a înțeles. Și-a împrospătat machiajul și
în cinci minute erau pe scări în drum spre cină. Toți
membrii grupului, așezați deja la masă, îi urmăre-
au cu atenție. Unul dintre ai lor, un tânăr turc, se
împrietenise cu o fată nemaipomenit de frumoasă
și acum o invitase la masă. Toți masculii din grup îl

22
priveau cu admirație și invidie pe Mustafa.
Așa începuse povestea lui Mustafa cu Olga, așa
făcuseră cunoștință. Și începând din acea zi, își pro-
miseseră că nu se vor mai despărți niciodată. Soar-
ta, însă, avea să-i despartă în alt fel; valurile imense
aduse de energia cosmică a sorții avea să-i poarte
către alte evenimente misterioase. Că vreți sau nu,
nu aveți cum să știți ce vă aduce soarta. Zilele de
mâine vă pot aduce în suflet în egală măsură și surp-
rize și dureri și fericire. Pentru toate trebuie să fiți
pregătiți. Iată: Mustafa și Olga, doi tineri din două
țări diferite. Poate că în tot acest timp gravitau pe
aceeași paralelă, între două planete diferite, fără să
se întâlnească. Dar fulgerele cosmice îi adusese lao-
laltă. Datorau acest dar forțelor cosmice. Întâlnirea
celor doi fusese extrem de emoționantă.
Chiar și acum, de câte ori se vedeau, ochii lor își
aminteau de mandarina aceea din mica cameră de
misafir
hotel... Dar acum Mustafa trebuia să 10:44:07
2020-01-28 muncească. De
--------------------------------------------
asta venise acum aici. Mustafa îi povesti imediat Ol-
stergem mica
găi motivul pentru care venise de data aceasta. Cei doi
iubiți, cei doi prieteni au adormit îmbrățișați în timp
ce vorbeau. Domnul Mustafa misafir nu și-a10:44:34
2020-01-28 făcut nici un
program pentru ziua aceea, iar Olga și-a luat li- ber de
--------------------------------------------
dupa prieteni punem virgula
la serviciu. Toată ziua era a lor.
Casa lui Olga era în același timp
misafir și casa domnului
Mustafa. Chiar dacă nu erau 2020-01-28
căsătoriți 10:43:43
în mod ofi-
--------------------------------------------
cial, ei trăiau o căsnicie în viața reală.
stergem Dragostea și
”lui”
respectul pe care și-l purtau reciproc
stergem Olga erau nemărgi-
punem Olgai

2
3
nite. Se înțelegeau și se cunoșteau foarte bine unul
pe celălalt. Știau ce își doresc. Mulțumită domnului
Mustafa, Olga nu prea avusese parte de neajunsurile
specifice perioadei comuniste. Mustafa era întotde-
auna alături de ea. Olga era o doamnă frumoasă, ag-
reabilă. Înaltă, blondă, cu părul scurt și ochii verzi,
era de îndată ținta tuturor privirilor. Trăia alături de
mama ei, într-un sat la 20-30 km de București. Tatăl
îi murise de mult. Mama se străduise să-i schimbe
statutul social, o trimisese la școală- nu voia să ajun-
gă muncitoare ca ea. Olga trebuia să învețe, și apoi
să-și găsească o slujbă bună în București. Tocmai
de aceea, în timpul școlii, Olga rămăsese la cămin,
apoi se mutase împreună cu o prietenă într-o căsuță
mică. Se angajase la Ministerul Sănătății. Mama ei
rămăsese la țară, cu ochii pe drumuri, așteptând-o
pe Olga la fiecare sfârșit de săptămână.
După ce făcuse cunoștință cu domnul Mustafa,
Olga se mutase într-o căsuță, apoi Mustafa îi cumpă-
rase casa în care stătea și acum. În plus, folosindu-se
de relațiile pe care le avea, domnul Mustafa interve-
nise și îi aranjase transferul la Ministerul Comerțu-
lui. Bineînţeles că Olga nu era deloc mulțumită de
faptul că domnul Mustafa își petrecea cea mai mare
parte a timpului în Turcia, dar îi promisese că, de
îndată ce copii își vor găsi rostul,
misafir se va despărți de
nevastă și se va muta alături 2020-01-28
de ea, cu ea voia să se
10:45:26
--------------------------------------------
căsătorească. Amândoi își doreaucopiii asta din tot sufle-
tul.

24
 Domnul Mustafa s-a trezit de dimineață și a plecat
de-a dreptul la ministere. Își rezolvase toate prob-
lemele. Obținuse scrisoarea de credit cu care urma
să-și acoperire datoriile. Datoria este întocmai unei
grenade de mână- oricând cineva îi poate trage cu-
iul... Pe timpuri spuneau că datoria este biciul cu-
rajosului. Dar nu mai era demult așa. Datoria este
o funie în jurul gâtului. Funie de care se strânge în
orice clipă. Și când ceri și când dai împrumut, sufe-
rința este aceeași; îți sunt suficiente emoțiile prin
care treci. Datoria este cea care te perturbă din pun-
ct de vedere psihologic, care îți schimbă viața, care
te poate face cel mai trist om de pe pământ. Pe de
alta parte și dacă nu vrei să-ti plătești datoriile și nu
vrei să-ți accepți responsabilitățile, și partea vătă-
mată poate suferi din greu. De data aceasta cei care
au dat cu datorie vor fi cei care vor avea de suferit, ei
vor fi cei cărora viața le va fi distrusă. Oricum o dai,
datoria este, adică, un cuțit cu două tăișuri. Exact
așa era și domnul Mustafa acum, tăișul unui cuțit.
Mustafa era emoționat, neliniștit și vesel. Întotde-
auna obținuse ceea ce-și dorise în România. Pentru că
de fiecare dată, mai întâi sădise. Dăruise. Ajutase.
Acum era timpul culesului roadelor. Nici unul dint- re
prietenii lui din România nu l-ar fi refuzat, căci toți se
simțeau obligați față de el.
O îmbrățișă pe Olga, din nou și din nou... O sărută
de nenumărate ori pe obraji, pe față, pe frunte, pe gât,
pe buze și îi spuse înainte să se despartă: „Iubita

2
5
mea, draga mea. Mai ai puțină răbdare. Toate astea se
vor termina curând și noi vom fi o familie. N-am să te
mai las singură niciodată, până când voi muri... Iubita
mea, dragostea mea frumoasă” îi spuse și se urca în
taxiul ce avea să-l ducă la aeroport.
Domnul Mustafa se lupta cu timpul: trebuia să
plătească datoria cât mai curând. Îi era teamă că acești
nemernici, că acești mafioți de paie le vor face rău
copiilor. Gândindu-se la astea, își aminti de dia- logul
pe care-l purtase cu soția lui:
- Ce datorie ai la ăștia? întrebase ea
Iar când el îi răspunsese furios:
- De ce mă întrebi? Ai de gând să plătești?
Ea îi răspunsese la fel de nervoasă:
- Plătesc, dar cu o condiție. Dacă îmi accepți con-
diția, plătesc.
- Decât să iau bani de la tine, mai bine mă duc și
mă arunc de pe pod... Ce știi tu de ajutor, de facere
de bine? Ca să nu-ți mai spun că nu vreau nici bine-
le, nici ajutorul, nici milă de la tine! Stai departe de
mine, ăsta e cel mai mare bine pe care mi-l poți face
acum. Stai departe de mine!
Doamna Feride nu fusese crescută în mod cores-
punzător: era o femeie răzgâiată, singura fată din casă.
Părinții și cei doi frați pe care îi avea, nu-i ieșe- au din
cuvânt. Tot ceea ce-și dorise i s-a îndeplinit. Era și
normal ca ea să se simtă undeva alături de so- arele de
pe cer. De parcă Feride crease bolta cerească iar
iubitul ei era soarele.

26
 Feride îi răspunsese nervoasă:
- Sper să ai parte de zile și mai grele și eu să stau
și să te urmăresc cu plăcere! O să mai pun și eu ben-
zină peste foc, să arzi și mai bine! Să crapi! Să mori
dracu’! îi spusese ea și plecă trântind ușile în urma
ei.
Copii știau că părinții lor nu se înțeleg deloc, că
nu sunt fericiți. Dar asta era numai problema lor.
Nici nu prea îi mai ascultau- se săturaseră și ei. Co-
pii erau obișnuiți să audă blestemele, înjurăturile
mamei la adresa tatălui lor, înjosirile. În schimb
tatăl nu vorbea niciodată cu copiii despre mama lor.
Dacă se întâmpla să se certe cu soția, tăcea și ieșea
imediat din cameră atunci când intrau copii.
misafir
De abia trecuse o zi de când se întorsese
2020-01-28 10:46:34din Româ-
nia. Pregătise toate documentele necesare, totul era
--------------------------------------------
copiii
gata pentru bancă. Își făcuse programare pentru a
doua zi dimineață. De fapt banii luați de la Halit,
misafir
nu-i luase el personal. Îi luase 2020-01-28
un prieten de-al lui în
10:46:21
numele său. Halit îl cunoștea din auzite pe domnul
--------------------------------------------
punem virgula
Mustafa și i-a dat banii pe care îi ceruse fără să stea
prea mult pe gânduri. Gândindu-se la toate astea,
Mustafa nici nu se putea supăra foarte tare pe Ha-
lit. Însă nu-i putea ierta faptul că îi intrase noaptea
în casă, până în dormitor. În fine, toate aveau să se
sfârșească.
Domnul Mustafa venise cu rugămintea de a i se
plăti contravaloarea scrisorii de credit ce i se dădu- se
în România. Banca, pe bună dreptate, îi cerea să

2
7
aducă documentele vamale pentru produsele livra-
te, pentru a putea da drumul sumelor de bani soli-
citate. Domnul Mustafa le-a explicat prietenilor lui
din bancă situația reală, iar ei bazându-se pe faptul
misafir
că-l cunoșteau de ani de zile,2020-01-28
au acceptat10:49:04 eliberarea
acreditivului. Asta îl liniștise
--------------------------------------------
pe domnul Mustafa.
virgula
Cu o parte din bani urma să-și plătească datoria, iar
cu restul avea să plătească intermediarii de citrice.
Cei de la bancă i-au spus ”Vino mâine la ora 11:00 și
ia-ți banii”. Mustafa ridicase deja mâinile spre cer să
misafir
se roage. 2020-01-28 10:49:34
--------------------------------------------
A doua zi după prânz, Mustafa, împreună cu con-
i-ati
tabilul său, urmau să-și plătească datoria față de
Halit și să recupereze hârtiile semnate. Zis și făcut.
Halit fără să-i vorbească deloc, se adresă oamenilor
de lângă el ”aduceți hârtiile” și își luă banii. Mustafa
își recuperase și el hârtiile. Așa că toată treaba se
sfârșise, tocmai când era pe punctul a deveni un foc
nimicitor.
Acum singurul lucru pe care domnul Mustafa îl
mai avea de făcut, era să pregătească de urgență
marfa ce urma să fie livrată. Banca își asumase o
responsabilitate plătindu-i banii. Ori procedura în
acest mod era ilegală. Domnul Mustafa ar fi trebuit
să prezinte documentația mărfurilor din vamă, apoi
să încaseze acești bani. Acummisafir
banca urma să-l cons-
trângă pe domnul Mustafa. Mai întâi
2020-01-28 vor insista să
10:49:57
--------------------------------------------
le aducă documentele vamale, apoi după un timp,
virgula
în cazul în care vor vedea că actele nu vin și deci

28
exportul nu se face, atunci vor începe să ceară banii.
Românii nu aveau nimic de pierdut. El putea să-și ia
banii de la banca care îi dăduse scrisoarea de credit.
Scrisoarea fiind valabilă timpmisafir
de o lună, își pierdea
2020-01-28 10:50:59
valabilitatea la sfârșitul perioadei iar conducerea
--------------------------------------------
misafir
in
băncii rămânea descoperită, pasibilăloc de ”care”
de pedeapsă,
2020-01-28 10:51:14
punem ”ce”
--------------------------------------------
toate procedurile neurmând cursul firesc. Domnul
virgula
Mustafa inclusiv.
Atunci, domnul Mustafa trebuia să se grăbească,
să trimită cât mai repede marfa în România. Dom-
nul Mustafa era și fericit dar și îngrijorat în același
timp. Era fericit pentru că semințele bunătății pe
care le sădise, începuseră să dea roade. Prietenii lui
de la bancă îl ascultaseră cu răbdare și compasiu-
ne și îi săriseră în ajutor de îndată ce aflaseră că o
pot face. Pentru Mustafa era o mare onoare. Când
le povestise prietenilor lui de mafioții înarmați care
dăduseră buzna peste ei, în casă, cu toții se luptau cu
propriile lacrimi să nu curgă, dar ce folos?! Lacrimi-
le aveau să câștige și să curgă libere pe obraji. Toate
astea erau dovada disperării de care dădea dovadă
Mustafa. Umerii îi căzuseră. Bărbatul masiv, chipeș,
care era domnul Mustafa, acum era plin de îngrijo-
rare. Parcă ceva, undeva în adâncul corpului, nu-i
dădea pace și-i crea un disconfort.
În aceeași măsură, era îngrijorătoare și starea
prietenilor săi, directorul băncii și directorul conta-
bil. Îl cunoșteau de ani de zile pe domnul Mustafa,
dar era pentru prima oară când îl vedeau într-o ase-

2
9
menea stare de disperare. Dar indiferent de circums-
tanțe, aveau să-l ajute pe domnul Mustafa, pentru că
de ani de zile erau tovarăși pe același drum al sorții,
fusese întotdeauna cinstit și sincer cu ei, nu-i vân-
duse niciodată. De câte ori avusese ocazia și el îi aju-
tase la rândul lui. Acum era rândul lor să-l sprijine.
De câte ori privirile lui Mustafa li se intersectau cu
cele ale directorului, pe Mustafa îl treceau toți fiorii
pe șira spinării. Toate îngrijorările își făceau apa-
riția, în adâncul sufletului avea o neliniște pe care
nu o putea defini. De câte ori îl privea pe director,
privirile acestuia păreau a-i spune ”Dacă nu reușești
să trimiți marfa... noi treaba asta o facem acum ile-
gal. Am împlinit 50 ani, mai am puțin și ies la pen-
sie... nu mă băga în pușcărie!” Sufletul lui Mustafa
se făcuse cât un purice ”Și dacă nu reușesc să trimit
marfa? Și dacă se întâmplă ceva neprevăzut? Ce mă
fac eu față de prietenii mei?” Toate gândurile astea,
la început mai firave, apoi din ce în ce ,mai multe,
veneau peste Mustafa ca un tăvălug. Îl deranjau din
cale afară, nu-i dădeau pace nici o clipă. Dar nu avea
de ales, trebuia să-și scoată din cap toate gândurile
negre, să gândească în mod pozitiv, să meargă la in-
termediari cât mai curând și să bage marfa în vamă.
Nu prea avea mult timp la dispoziție - trebuia să fi-
nalizeze toate operațiunile în mai puțin de o lună.
Mustafa nu-și putea scoate din cap privirile celor
doi directori. Și asta îi era de ajuns ca să-l rănească
până-n adâncul sufletului. Acum trebuia să plece și

30
să se întâlnească cu intermediarii.
Uneori stați și vă gândiți... ce-i cu toată durerea
asta suferită? ce-i cu fuga asta contra cronometru?
ce-i cu toată neputința asta?... Pentru domnul Mus-
tafa ceva era în neregulă. Își luase capul între mâi-
ni și stătea așa, cu coatele sprijinite pe masă, gân-
ditor. Ceva era în neregulă, primea semnale care îi
arătau asta. Bărbatul acela trainic și sănătos parcă
dispăruse și în locul lui venise un altul, bolnav. Se
îngălbenise la față și mâinile îi tremurau din când
în când. Vorbise deja cu doi intermediari și aceștia
îl anunțaseră că nu au nici o marfă să-i dea, căci își
vânduseră marfa altora. Numai unul din cei pe care
îi sunase îi dăduse un răspuns pozitiv. Banii pe care
domnul Mustafa îi dăduse intermediarilor în avans,
erau sume mari. Dacă ar fi reușit să-și recupereze
banii de avans, sau dacă ar fi reușit să ia marfa pent-
ru care plătise banii, Mustafa ar fi fost un om bogat.
Tot binele pe care îl făcuse Mustafa, îl punea acum
într-o situație de-a dreptul dificilă: pierduse toți ba-
nii avans pe care îi dăduse intermediarilor. Nu mai
avea nici bani și nici marfă. Era distrus domnul Mus-
tafa. Dar cea mai mare problemă a lui nu era asta; ce
dacă murea?! nu i-ar fi păsat de hăul în care căzuse,
de neputința care îl cuprinsese. Dar cum rămânea
cu prietenii lui de la bancă? Asta era cea mai mare
sursă de tristețe pentru Mustafa acum. Făcuseră tre-
buri ilegale pentru el. Cum se va uita el acum în oc-
hii lor? N-aveau și ei familii? N-aveau și ei copii sau

3
1
nepoți? Din cauza lui, oamenii aceștia vor avea de
suferit, vor intra poate la închisoare... Toate astea îl
distrugeau pe Mustafa.
Toate cercetările făcute de Mustafa eșuaseră. To-
ate demersurile făcute erau în zadar. Cu ajutorul
avocatului, i-a adunat laolaltă pe toți intermediarii
cărora le dăduse avans. A luat de la toți ordine de
plată contra valorii sumelor ce le dăduse, dar ce fo-
los? La ce ar fi folosit ordinele de plată, când el tre-
buia să depună la bancă suma asta cel târziu într-o
lună... Ce avea să se întâmple cu prestigiul lui în fața
băncilor din România? Toate angajamentele pe care
și le luase, le dusese la bun sfârșit întotdeauna îna-
inte de termen, dar acum? Domnul Mustafa nu se
prea gândea la România acum, nici la prestigiul, nici
la reputația lui. Ceea ce-l măcina pe el, îl termina,
era situația prietenilor lui de la bancă. Făcuseră tre-
buri ilegale numai ca domnul Mustafa să nu pățe-
ască nimic, asta îl dobora pe Mustafa. Mustafa și-i
imagina pe copii acestora și pe familiile lor... Pusese
capul pe masă și plângea în hohote. Vorbea printre
lacrimi de unul singur: ”Ce-am făcut eu? Ce-am să le
spun eu prietenilor mei?...”
Tocmai în acea clipă, în fața ușii se auzi un zgo-
mot și după câteva clipe, ușa se deschise și în prag
apăru Burak. Își găsise tatăl plângând cu capul masă și
acum încerca să-l consoleze.
- Fiule, s-a sfârșit. Toți și-au vândut marfa, e im-
posibil să mai găsim de undeva marfă. Ca să nu mai

32
spun că nu mai e nici timp. Cum o să mă uit eu acum
în ochii prietenilor mei? M-au crezut, au avut încre-
dere în mine. N-aveau nici un dubiu că voi exporta
acele produse. Mi-au dat banii în mod ilegal, ce-o să
se întâmple acum?!... Sunt terminat fiule! Terminat...
Mai bine muream decât să mi se întâmple așa ceva,
plângea el.
Trecuse deja o lună și nu reușise să găsească o so-
luție. Nu putea să facă exportul. Nu putea să înca-
seze nici avansurile pe care le dăduse, în locul lor
misafir
reușise să obțină niște ordine 2020-01-28
de plată10:52:10
cu termen în-
--------------------------------------------
depărtat. Nu le putea folosi la bancă în locul sumelor
virgula
luate. Datoria de la bancă trebuia plătită cumva, dar
nu se întrezărea nici o cale. Între timp, prietenii lui
de la banca îl țineau la curent cu variantele posibile
care se întrezăreau. Și ei erau distruși. Dar ce putea
fi mai frumos și înălțător decât să-ți ajuți un prieten
la ananghie?! Să ajuți, nu sunt numai două cuvinte
una lângă alta, golite de sens. Nu vedeți câtă bucurie
vă cuprinde și cum vi se înalță sufletul atunci când
o faceți pentru cineva care are nevoie? Amintiți-vă!
Încercați să vă amintiți starea de spirit și bucuria
ce vă umplea sufletul după un astfel de episod. Bi-
neînţeles, dacă ați făcut-o vreodată...
Aceste calități se dezvoltă însă numai între priete-
ni buni și familii, ca mijloc de îmbunătățire socială.
Adică apare și se propagă numai în rândul oameni-
lor buni la suflet. Întrajutorarea, acest comporta-
ment, acest mijloc de îmbunătățire socială, nu trece

3
3
pe la oamenii fără suflet, iresponsabili sau egoiști.
Așa priveau lucrurile și prietenii lui de la bancă.
Căci domnul Mustafa le arătase de nenumărate ori
acest tip de comportament, le făcuse cunoscut acest
mijloc de îmbunătățire socială. Trăiseră pe pielea
lor și văzuseră aceste ajutoare; nu era posibil să fi
uitat vreodată că beneficiaseră de ele, așa că inevita-
bil, bunătatea trebuia răsplătită. Așadar bancherii,
misafir
îl sunau pe domnul Mustafa numai2020-01-28ca să-i spună un
10:53:04
10:52:47
singur lucru: “Te rugăm, nu-ți --------------------------------------------
face griji, ce-o fi o fi.
stergem
virgula virgula
Noi știm că tu te străduiești să rezolvi situația, dar
unele lucruri nu pot fi prevenite. Asta e. Vino, te rog,
să stăm de vorbă” Numai asta îi spuneau.
Timpul se scurgea. Scrisoarea de credit își pierdu-
se valabilitatea, românii își retrăseseră banii de la
bancă. Între timp domnul Mustafa le scrisese parte-
nerilor din România că marfa pe care urma să o ex-
pedieze nu era la calitatea dorită și deci exportul nu
va mai avea loc. Au fost încântați că au fost anunțați
în prealabil. Domnul Mustafa rămăsese basma cu-
rată în fața prietenilor lui de afaceri din România,
își salvase onoarea și prestigiul. Acum inspectorii
cercetau situația nou apărută. Iar rezultatul era
evident: banii fuseseră dați pe căi ilegale și încă nu
fuseseră returnați. Pe scurt, persoane abilitate din
cadrul băncii, la înțelegere cu clientul, comiseseră o
fraudă calificată. Erau deja la ultima înfățișare când
judecătorul le adresă următoarea întrebare funcți-
onarilor de la bancă: ”Care vă este ultimul cuvânt?”

34
Cei doi directori de bancă, și directorul executiv și
directorul adjunct au răspuns la fel: ”Dacă am avea
de-a face cu aceeași situație, am proceda în același fel:
ne-am asuma acest risc, și am plăti banii domnu- lui
Mustafa...”
Luaseră ceva de la domnul Mustafa? ”Nu, nu...”
Știau un singur lucru: domnul Mustafa de ani de
zile, dădea tot ce avea în mână, celor ce aveau ne-
voie de acest ajutor. Îi susținea până se puneau pe
picioare, le mai dădea o șansă la viață. Ori acum, el
se afla pentru prima oară într-o astfel de situație.
”Dacă dețin virtuțile pe care omenia o cere, dacă am
demnitatea și caracterul unui om integru, atunci îl
voi ajuta pe domnul Mustafa, nu o dată ci ori de câte
ori va fi nevoie” spuneau ei în fața judecătorului.
Ultima întrebare i-a fost adresată domnului Mus-
tafa:
- Ai ceva de adăugat?
Domnul Mustafa se adresă judecătorului cu o
voce imploratoare:
- Vă rog, domnule judecător! Prietenii mei banc-
heri nu au nici un fel de vină. Eu am insistat, eu sunt
cel care i-a adus în halul acesta. Partea lor de pede-
apsă, vă rog să mi-o aplicați mie, domnule judecător!
Vă rog să-i eliberați, eu îmi asum orice vină! plângea
el...
Nu-i păsa că avea să intre la închisoare. Ce-l măci-
na și acum, era că cei doi prieteni ai lui vor intra din
cauza lui la închisoare. Luaseră mită de la el? Erau ei

3
5
asociați sau aveau ceva de câștigat de pe urma aces-
tei tranzacții? Nu, nu, nu... Nu făcuseră altceva decât
să ajute un prieten, un om pe care îl cunoșteau de
multă vreme și în care aveau încredere. Lucra de ani
de zile cu banca lor, făcea export, totul era foarte
minuțios, nu făcuse până acum nici o greșeală. Dacă
ați fi fost în locul lor nu ați fi făcut același lucru? Nu
l-ați fi ajutat? Viața celor trei oameni și a familiilor
lor se sfârșise acum, era imposibil să se redreseze.
Oamenii aceștia urmau să fie împinși în afara so-
cietății și să trăiască izolați cu această durere. Ni-
meni nu putea aduce înapoi tot ce aveau aceștia să
piardă. Pentru cineva care intră la închisoare și apoi
iese, nici anii pierduți, nici îndepărtarea de viața so-
cială, nici ruptura de viața în sine... nimic nu mai
poate fi ca înainte.
Cei doi funcționari ai băncii luaseră câte 12 ani
pedeapsă cu închisoare, iar domnul Mustafa 14 ani.
Dacă vă gândiți că media de vârstă este de 60-70 ani
și 20% din această perioadă urmează a fi petrecută
dincolo de gratii, rupt de viața socială, lipsit de li-
bertate... Și ce-i mai rău în acest trai este că deveniți
un număr, care vine când i se cere, stă când i se cere,
mănâncă când i se cere, vorbește când i se cere...
misafir
Viața celor doi funcționari 2020-01-28
ai băncii fusese anihi-
10:54:20

lată, intraseră la închisoare pentru 12 ani. Își puse-

--------------------------------------------
dupa mananca
seră viața pe tava pe care acum le-o întindeau
adaugam ”atunci” în fața
gardienilor. Nici domnul Mustafa nu rămăsese mai
prejos. Și el primise 14 ani. Și și-ar fi asumat și mai

36
mult, dacă ar fi putut să ia asupra sa și vina celor doi
prieteni ai lui...
Acum stăpânii lor erau gardienii. Toate sentimen-
tele și trăirile lor erau de acum în grija gardienilor. La
mijloc nu rămăsese decât o masă de oase și carne, un
corp golit sufletește.
Mustafa îi trasa ultimele directive fiului său, îna-
inte să se îndrepte către noua lui locuință. Tatăl și fiul
stăteau la o măsuță într-o cameră mică cu pe- reții din
beton, o fereastră mică la înălțime și pereții murdari.
- Dragul meu băiat, asta este pentru ultima oară
când vii să mă vezi aici.
- Nu, tată! Am să vin! Am să vin în fiecare săp-
tămână, în fiecare zi de vizită, nimic nu mă poate
împiedica să o fac! se aruncă imediat Burak.
- Fiule, nu trebuie să mai vii aici. Trebuie să-ți faci
un rost în viață. Ești un băiat deștept, sunt sigur că
vei reuși. O să te rog un singur lucru, fiule. Știi că
am în România o prietenă, Olga. Pentru că nu o voi
căuta acum, că sunt în închisoare, ea va suna cu
siguranță după mine. Pentru că eu obișnuiam să o
sun cam la două zile. Când va suna, trebuie să-i spui
în felul următor: ”A plecat. A vândut tot și a plecat
de aici. Nu știm unde.” Dacă se întâmplă să trimită
vreo scrisoare, să nu o primești. Să o trimiți înapoi
cu mențiunea ”Aici nu locuiește nici o persoană cu
numele de Mustafa”. Trebuie să mă uite, trebuie să-
și vadă de viața ei. Cine știe, poate întâlnește pe alt-

3
7
cineva, poate se mărită. Poate își face o nouă viață.
Eu 14 ani de acum încolo sunt aici. Cine știe ce se
mai întâmplă până atunci? Așa că fiule, trebuie să
faci în așa fel ca Olga să-mi piardă urma. Nu vreau
să sufere din cauza mea. Nu e vorba de un an, doi
sau trei... e vorba de 14 ani. Ar fi păcat de ea.
Cât despre mama ta... ea e mama ta. N-am să co-
mentez nimic despre asta, dar să angajeze imediat un
avocat și să divorțeze de mine. Fiul meu iubit, vinde și
biroul și cu banii pe care-i vei aduna de pe ordine- le
de plată vei putea să acoperi datoria de la bancă. Dacă
nu plătești datoria asta, fiule mă vei omorî a doua
misafir
oară. Să plătești neapărat toate datoriile
2020-01-28 10:55:13 și cu banii
care-ți vor rămâne poți să faci --------------------------------------------
ce vrei. Ți-i las ție și las
virgula
la aprecierea ta ce să faci. Trăiește-ți viața, fi fericit.
Și uită de locul ăsta, uită de mine, mă des- rc eu.
misafir
cu Numai să nu fi trist.2020-01-28
Și mai 10:55:28
misafir
am o rugăminte,
fiule. Să te duci mereu la directorii ăștia acasă. Nu
--------------------------------------------
2020-01-28 10:55:40
fii
--------------------------------------------
rupe legătura cu familiile lor,fii încercă să-i ajuți cum
poți, fiule. Asta m-ar face foarte fericit, fiule. Orice ar
fi, ai grijă și de sora ta, Nu cred că mama ta o să o lase
pe mâna cuiva, dar fii cu ochii pe ea, fiule. Sper ca
mama ta să nu facă vreo greșeală...
- Ce vrei să spui, tată? se băgă în vorbă Burak.
- Nimic, fiule. O să aibă grijă mama ta de ea. Dar
nici tu să nu-ți iei ochii de pe ele. Haide fiule... cine
știe când ne vom revedea. Agață-te de viață, fiule.
Trăiește pe deplin, fi fericit. Am să încerc și eu să mă
obișnuiesc cu lumea mea cea nouă... Haide fiule, ni

38
s-a scurs timpul. Gardienii au început să se uite la
noi...
Cei doi s-au îmbrățișat, ochii le erau plini de lac-
rimi. S-au mai îmbrățișat de câteva ori până s-au
despărțit. Tatăl a luat-o pe urma gardienilor. Fiul
rămăsese privind în urma lui. Nu știa nici ce să zică,
nici ce să facă. În clipa asta lumea se oprise în loc
pentru Burak. Tatăl era cel mai bun prieten al lui.
Mustafa nu era numai tată pentru el, îi era și cel mai
bun prieten, cel mai bun tovarăș. Acum Burak se
simțea de parcă cineva îi scosese pantalonii, cămașa,
,maieul și-l lăsase gol pușcă în stradă. Îi era teamă,
îi era rușine. Era trist și încă nu reușea să perceapă
ce se întâmplase. Pe de-o parte era tatăl său, pâinea
lui Dumnezeu - omul care sărea în sprijinul tuturor,
pe de alta parte erau cei care-l îndepărtau de această
societate, care-l renegau și care îi spuneau că nu este
demn de această societate.
Pe undeva ceva era greșit, dar Burak nu putea să-i
dea de capăt ș inici nu știa cum ar putea rezolva si-
misafir
tuația. Oare legile erau făcute2020-01-28
numai10:56:38
pentru ca oa-
--------------------------------------------
menii înstăriți să-și apere avuția și pe ei înșiși? Era
si nici
bulversat Burak.
A ieșit pe porțile închisorii, gândindu-se la cum
avea să se descurce cu noul statut în viața socială, în
condițiile date. Nu știa cum, dar trebuia să treacă și
peste asta. Toate vor trece. Cine știe ce mai avea de
văzut în viața asta? La un moment dat s-a gândit că ar
fi putut da totul ca să poată schimba locul cu cel

3
9
al tatălui lui acum. El ar fi trebuit să facă închisoare
în locul lui. Își dorise asta din tot sufletul. Își iubea
nespus părintele, însă soarta îi trasase o alta rută.
Și atunci, când clipa va sosi... se va uita și el pe acea
hartă.

În emisfera nordică, lunile aprilie și mai erau ui-

mitoare. De exemplu, rămâneați surprinși și râvne- ați
la dragostea de viață a mugurilor, când îi priveați în
luna aprilie încolțind în copaci. Veți fi uimiți să îi
vedeți cum cresc și cum sunt nerăbdători să se desc-
hidă spre viață. Un eveniment atât de magic, atât de
mistic, încât nu-ți poți lua ochii.
La fel de magică era și Olga, care încă din copilă-
rie se înfrumuseța, deschizând spre soare bobocii
noi. Părea că așteaptă și ea cu nerăbdare ziua în care
va înflori. Era o blondă neastâmpărată, un adevărat
argint viu. Ochii verzi îi ardeau. Trăise o copilărie fe-
ricită alături de părinții săi care o supravegheaseră
și o îngrijiseră, într-un mediu plin de dragoste și căl-
dură. Până când, pe când ea avea numai 10 ani, tatăl
ei muri... Într-o dimineață, în timp ce se pregătea să
se ducă la serviciu ca în fiecare zi, se prăbușise pe
pat. Fusese doborât de inima care până atunci nu-i
dăduse nici un semn că l-ar putea lăsa de izbeliște...
Îi făcuse o surpriză. Și era încă tânăr, nu avea nici o
altă problemă de sănătate. Așa le explicaseră docto-

40
rii: a fost răpus de inimă.
Acum, frumoasa Olga rămăsese numai în grija
mamei ei. Locuiau într-un sat mic, la aproximativ
douăzeci de kilometri de București. Tatăl însă nu o
dăduse la școala din sat. Ca să se asigure că va primi
o educație bună, o ducea la o școală din București.
Trenul trecea pe lângă casa lor, calea ferată era foar-
te aproape. Așa că pe Olga o duceau când tata, când
mama la școală și tot ei o aducea și seara. Nu era o
corvoadă pentru ei, căci și serviciile lor erau tot în
București, așa că cine avea programul mai lejer, se
ocupa și cu transportul fetei. După moartea tatălui,
sarcina aceasta a rămas strict în seama mamei. Iar
ea, nu precupețea nici un efort pentru creșterea și
educarea Olgăi.
Anii au trecut, Olga studia economia la ASE. În
timpul facultății locuia la căminul studențesc. Așa
se înțelesese cu mama ei, era greu să stea pe drumu-
ri în fiecare zi. Avea totuși o condiție de respectat:
trebuia ca vineri să vină acasă, la mama ei și să se
reîntoarcă la facultate luni dimineață. Mama îi pre-
gătea mâncarea pentru o săptămână, numai ca să
nu mănânce de la cantină.
Școala se termina, trebuia să-și găsească o slujbă.
Desigur, se gândea la ceva în domeniul economic,
comerț sau contabilitate. Oferta nu a întârziat să
apară, și încă într-un mod surprinzător. Unul dintre
profesorii de la facultate o aprecia și o îndrăgea pe
Olga. Fiica lui murise foarte tânără, iar el o punea pe

4
1
Olga în locul ei. Ca și Olga, și fiica lui era blondă cu
ochii verzi. Semăna foarte mult cu ea.
Într-una din zile , o chemă pe Olga:
- Uite, fata mea, mai sunt două luni până termini
școala, și încă cu note foarte bune. Soția mea este
subsecretar de stat la Ministerul Sănătății. I-am vor-
bit foarte mult despre tine, i-am spus cât de mult te
asemăn cu fiica noastră. Dacă ar fi fost în viață, ar
fi fost de vârsta ta. Îmi amintesc de ea de câte ori te
văd, draga mea. Și soția mea e curioasă să te cunoas-
că. Ce-ai zice dacă te-ar lua să lucrezi la Minister, la
contabilitate... Soția mea te-ar sprijini, ar fi alături
de tine, ai putea să faci o carieră acolo. Tu ești o fată
decentă și cu un suflet curat, ce zici, draga mea? înt-
rebă el
Iar Olga:
- Bineînțeles, domnule profesor! Aș fi fericită și
onorată...
Astfel, când a terminat școala, Olga a început să
lucreze la Ministerul Sănătății. S-a înțeles cu o co-
legă de facultate și au închiriat împreună un apar-
tament. Acum nu mai puteau locui în căminul stu-
dențesc, aveau casa lor și asta le era de ajuns să le
facă să se simtă speciale...
Șeful Olgăi:
- Am să te rog să te duci pentru două zile la spita-
lul din Sibiu. Vreau să verifici facturile de acolo.
Olga:
- Desigur, domnule, când doriți.

42
 Șeful:
- Să fii acolo luni. Miercuri sau joi te întorci.
- Mă duc singură, nu-i așa?
- Da, Olga.
- În regulă, domnule. Luni voi fi la Sibiu .
Se înserase. Olga se afla la hotelul din Sibiu . Ter-
minase cu treburile de azi. O sunase pe colega ei de
cameră, Suzi. A terminat convorbirea și a urcat în
cameră. Începuse deja să mănânce niște mandari-
ne, când cineva a început să bata timid la ușă. Apoi
după un timp, a bătut din nou. Când Olga a deschis
ușa, în fața ei a apărut un tânăr ce părea a fi străin,
cu o figură inocentă, chipeș dar timid. Stătea în fața
ușii, nehotărât dacă să bată în ea sau nu, și acum era
lipsit de cuvinte în fața ei. Deși iarnă, pe frunte bro-
boanele de sudoare se scurgeau spre ochii lui Musta-
fa. Picioarele nu-l mai țineau. Ochii îi ardeau în cap.
Mustafa nu văzuse niciodată așa ceva în viața lui.
În plus, Mustafa nu era un copil bogat. Să vadă
o astfel de fată, să vorbească cu ea ar fi fost posibil
numai în filme sau în vise. Cât de copilăroasă și fru-
moasă era... Ochii verzi ai Olgăi, se ascundeau sub
bretonul părului blond, iar alura ei era atât de dia-
fană și firavă pentru înălțimea ei - aproape la fel de
înaltă ca Mustafa (1,78 cm).
Da, Mustafa era terminat, fusese trăsnit. Era ceea ce
se cheamă lovitură de fulger. Mustafa se îndră- gostise
la prima vedere. Olga încerca să înțeleagă ce se
întâmplă în timp ce și ea era deja sub influența

4
3
acestui tânăr bărbat. Îl invită înăuntru. În acea se- ară,
în acea cameră de hotel, povestea lor avea să înceapă.
Acolo și-au dat cuvântul unul altuia: nu se vor mai
despărți niciodată.
Erau tineri, mânați de sentimente, conduși de
sentimente... Gândirea trecuse momentan pe plan
secundar- își aștepta cuminte rândul. Ce dragoste
trăiseră amândoi zilele acelea... cât de neprihănită
și inocentă le era iubirea. Se iubeau de moarte și-și
promiteau multe, fără să se gândească o clipă dacă
își vor putea respecta promisiunile. Nu făcuseră
cunoștință încă cu fața aspră și nemiloasă a vieții.
Erau neprihăniți, nevinovați și naturali.
Așa s-au întâlnit domnul Mustafa și Olga. În tim-
pul vizitei unui grup de turci în România, datorită
curajului și îndrăznelii de care a dat dovadă, a făcut
cunoștință cu această creatură dumnezeiască nu-
mită Olga. Olga și Mustafa erau tineri, plini de viață.
Iubeau viața. Nu voiau să se despartă, dar erau nevo-
iți s-o facă. Era perioada comunistă. Pentru Olga era
imposibil să plece peste hotare. La fel de dificil era
și pentru Mustafa rămânerea în România. În primul
rând Mustafa nu era bogat; el și muncea și studia în
același timp. Cu ce bani să călătorească în România?
Cu toate acestea, amândoi începuseră să viseze la un
cămin împreună... Un timp, Mustafa a început să
pună de-o parte banii de salariu și la două - trei luni
se ducea în România. Câteodată cu trenul, alteori cu
tirul - așa mai scutea niște bani de drum. Se împrie-

44
tenise cu mulți șoferi de tir. Avea și el carnet de con-
ducere pentru categoria tir, dar nu avea experiență
deloc.
Dar viața uneori îi ia pe oameni și îi pune să facă
lucruri pe care nu le-au planificat și la care nu s-ar fi
gândit niciodată. Domnul Mustafa se îndrăgostise.
O iubea pe Olga și simțea că nu poate trăi fără ea.
Dar nici în România nu era posibil să trăiască. Era
un stat comunist, nu știai la ce să te aștepți. Te pu-
teai trezi oricând băgat în vreo închisoare... În ast-
fel de momente, creierul însă venea cu o mulțime
de soluții și vi le prezenta pe o tavă de aur. Spunea
”Poftiți, care din ele vă este de folos...”
V-ați fi gândit vreodată că Mustafa ar putea fi un
șofer de tir? Dar asta își dorea din toată inima. Pent-
ru că numai așa își putea vedea iubita. Altfel nu ar fi
reușit să facă față, nici cu liberele de la serviciu, nici
cu banii.
Într-o zi, în timp ce stătea de vorbă cu prietenul
lui care conducea tirul, acesta i-a sugerat că ar pu-
tea conduce acel camion. Tirul făcea ruta numai pe
România. La ducere transporta citrice, iar la întoar-
cere produse industriale și piese de schimb.
Când Mustafa a întâlnit-o pe Olga prima oară, atun- ci
când își adunase tot curajul și bătuse la ușa ei, două
lucruri îi rămăseseră întipărite în minte: o blondă
spectaculoasă și mandarinele din mâna ei și de pe
măsuța din cameră.
Nu putea să uite de acele mandarine, nu și le pu-

4
5
tea scoate din cap. Undeva în subconștient își făcu-
seră un loc și acum parcă vorbeau cu el: ”Într-o zi
voi intra în viața ta, vei fi foarte fericit pentru mine,
dar în același timp vei avea parte și de dureri de care
nu ai avut parte niciodată”, spunea ea. Mandarina
vorbea cu domnul Mustafa, părea să spună: „Nu mă
vei uita niciodată, zilele îți vor trece alături de mine,
te voi învăța ce înseamnă viața, îți voi da să guști
din toate durerile lumii, dar nu vei știi că sunt de la
mine. Eu voi fi doar un simplu fruct, doar o manda-
rină. Dar am suficientă putere pentru a-ți da viața
peste cap.” Când intrase pentru prima oară în came-
ra Olgăi de la hotel, privirea lui Mustafa căzuse pe
acea mandarină. Se uitase la ea în așa fel de parcă îi
dăduse viață. Mandarina prinsese viață sub privirile
lui Mustafa și acum ori de câte ori rămâneau singu-
ri, mai stăteau de vorbă. Era confidenta lui Mustafa,
tovarășa lui de drum...
Șoferul de tir, prietenul domnului Mustafa, îl în-
vățase ce avea de făcut, ce produse transportau, de
unde trebuia să ia marfa și unde trebuia să o predea.
Dar făcea și glume pe seama lui: cine știe, mâine po-
imâine auzim că te-ai făcut un mare exportator de
mandarine... Da, Mustafa devenise un șofer de tir,
numai de dragul Olgăi. Și da, acum devenise expor-
tator de mandarine, numai ca să poată să stea cât
mai mult alături de iubita lui. Învățase și Mustafa
cum merge treaba.
Când erau împreună, cei doi tineri nu aveau prob-

46
leme, erau fericiți. Dar când erau departe unul de
altul, interveneau tot felul de probleme. Proveneau
din culturi diferite, trăiau vieți diferite. Mustafa nu-
și putea domoli dorința aprigă pe care o avea, ace-
ea de a se căsători cu Olga. De fiecare data când se
întâlneau, de fiecare dată când privea în adâncul
ochilor ei verzi... ochii lui negri strigau: ajunge! Nu
vreau să mai stau pe drumuri! Vreau să fiu alături
de tine, vreau să mă căsătoresc cu tine... Și în ochii
verzi ai Olgăi se întrezăreau același dorințe și sen-
timente. Era inevitabil: toate aceste dorințe fizice și
emoționale îi uniseră; erau un singur trup.
Mustafa a crescut afacerile și până la urmă a ajuns
și exportator de citrice. Primise și acceptul din par-
tea Ministerului de Comerț din România. Autorități-
le românești îl simpatizau. Domnul Mustafa nu-i
dezamăgise niciodată de-a lungul anilor. În același,
timp începuse cu exportul de citrice și în Bulgaria.
Chiar autoritățile din România îl sprijiniseră pent-
ru a intra pe piața din Bulgaria. Mustafa o vedea pe
Olga ca soție a lui; își dorea să aibă copii împreună,
pentru asta făcea planuri de viitor. În perioada ace-
ea, starea financiară a domnului Mustafa era destul
de bună. De fiecare dată când venea în țară, îi dădea
bani Olgăi să-i pună de-o parte pentru o casă. Și-i
spunea mereu:
- Dacă într-o zi am să mor, sau poate nu mai pot să
vin, să ai acolo naşte bănuți puși de-o parte. Să ai cel
puțin o casă, o mașină, ceva bani pentru zile negre.

4
7
Să nu ai nevoie de ajutorul nimănui.
Pentru a-i asigura un viitor fericit pe termen lung,
Mustafa o forța pe Olga să primească câte ceva de el.
”Să ai pentru zilele în care eu nu voi putea fi alături de
tine” îi spunea el. De parcă intuise ceva, de parcă
primise niște semnale de undeva din adâncurile suf-
letului lui. Câteodată inima i se strângea, și îi bătea
din ce în ce mai tare. Parcă îi murmura ceva... Parcă îi
zicea ”Luați-vă toate măsurile de siguranță pentru
viitor”...
Familia lui Mustafa era foarte preocupată de ace-
astă situație. Da, Mustafa se băgase în afaceri, câști-
ga și bani, dar mintea lui era la o fată creștină. Nu
era musulmană, era o creștină . Trebuia neapărat să
se despartă de ea.
De câte ori privea în urma sa, Mustafa, sufletul i
se chircea de supărare, toate trăirile se transformau
în durere. Cum adică să nu te căsătorești cu o fată
pentru că era ghiaură? Era și ea un om. Era atât de
inocentă. Dacă Olga s-ar fi născut în Turcia, ar fi fost
musulmană, dar pentru că se născuse în România
era ortodoxă. Bun, și atunci care era vina Olgăi? Era
creștină Olga. Până și felul în care rosteau aceste cu-
vinte, părea deosebit în gura tatălui și a mamei lui.
Cuvintele parcă nu se rostogoleau de pe buze, ci de
undeva din adâncul burții și erau aruncate ca o rac-
hetă, în sus : Ghiaură , ghiaură, ghiaură... ”Nu te vei
căsători niciodată cu o femeie ghiaură, altfel și tu
vei deveni ghiaur...” îl bombăneau ei.

48
 - Vei cădea în păcate de neiertat și mâine poimâi-
ne, pe lumea cealaltă, vei arde în cazane clocotinde.
Dar nu te arzi numai pe tine, ci și pe noi. Ne bagi
și pe noi în cel mai mare păcat. Nu! Nu o să te mai
vezi cu ghiaura asta și să nu te mai auzim că pome-
nești de însurătoare, căci nu ne vom da binecuvân-
tarea! Vom uita că avem un fiu, ne vom pune lacăt
la inimă mai bine. Dacă te duci după femeia aceea
ghiaură, nici să nu te mai întorci acasă! Uită că-ți
suntem mama și tată, și să terminăm! așa îi spuneau
lui Mustafa.
Mustafa era tânăr, își iubea familia. Se speriase
la auzul acestor amenințări. Și se și rușinase puțin,
de parcă făcuse ceva rău. Până la urmă, după multe
presiuni, familia reușise să pună stăpânire pe el și
să-l convingă să se căsătorească. Și așa, fata de liceu,
răzgâiată și bogată era îndrăgostită de Mustafa... Își
dorea foarte mult să se mărite cu el. Așa că până la
urmă așa s-a și întâmplat: Feride cea cu nasul pe sus
și-a atins până la urmă scopul și s-a măritat cu Mus-
tafa.
Acum familia lui era fericită, îl legaseră pe Mus-
tafa la cap. Acum nu mai era așa de important dacă
Mustafa se mai ducea în România, dacă se mai ve-
dea cu fata aceea ghiaură. De acum Mustafa era un
om însurat, iar locul lui era alături de soția sa. Soc- rul
său era un om foarte zgârcit. Îi aranjase pe cei doi
într-unul din apartamentele lui, dar contra unei chirii -
chiar dacă aceasta era o suma modică. De

4
9
acum, domnul Mustafa și soția lui locuiau cu chirie.
Iar proprietarul casei era chiar socrul său.
Mustafa, între timp, își făcuse o grămadă de cu-
noștințe, oameni de vază din Mersin și din Antalya.
Anturajul pe care și-l făcea, creștea pe zi ce trece.
Muncea mult și câștiga bine. Dar nu știa să țină ba-
nul. Pentru că Mustafa era un om cu suflet, iar sufle-
tul lui era plin: ”Nu-i refuza pe cei ce-ți cer ajutorul”
scria în sufletul lui.
Pe de alta parte și comerțul din România îi mer-
gea foarte bine. O vedea în mod constant pe Olga lui.
Acum făcuse și cea de-a doua căsătorie, cea neofici-
ală, căsătoria sufletului, căsătoria inimii lui cu Olga.
Cealaltă căsătorie, chiar dacă era oficială, fusese im-
pusă în mod artificial de către familia lui. Era evi-
dent că Mustafa nu simțea absolut nimic față de Fe-
ride. Feride își dorise foarte mult această căsătorie
și iubea foarte mult. Dar în această iubire nu exista
nici suflet, nici profunzime. Ori și această iubire ar
fi trebuit să aibă un sens, un conținut... Cei doi iubiți
ar fi trebuit să poată împărtăși multe lucruri. Feride
era înnebunită după aspectul fizic al lui Mustafa și a
crezut că îl iubește. Și atunci ce era de făcut? Trebu-
ia să se mărite.
Dacă în viață nu puteți împărtăși nimic, nu pu-
teți discuta despre anumite lucruri, atunci ceea ce
trăiți nu este o iubire. Într-o iubire trebuie să existe
în egală măsura și părți bune și părți rele. Și între
ele să se stabilească un echilibru.

50
 Sentimentele pe care Feride le trăia, erau de admi-
rație pentru aspectul fizic al lui Mustafa. Ori într-o
relație ar fi trebuit să se simtă și căldura sufletului.
Să știe că persoana iubită îi este alături, indiferent
de condiții. Când te uitai la ei, nu vedeai decât doi
străini într-o cameră. Și iată că acești doi străini au
făcut și doi copii de-a lungul anilor. Fiul lor Burak
și fiica lor Ayfer. Băiatul era o replică a tatălui său;
atât din punct de vedere al aspectului fizic, cât și din
punct de vedere emoțional, era copia fidelă a tată-
lui său. În mod ironic, fiica lor, Ayfer, era o copie
fidelă a mamei. Mândră, arogantă, cu nasul pe sus
și disprețuitoare, dar pe lângă asta și o fată sexy,
frumoasă și atrăgătoare. Oriunde se ducea, priviri-
le se aținteau asupra ei, inimile bărbaților tresăreau
odată cu apariția ei. Era conștientă de farmecul ei și
se folosea cu prisosință de asta. Cele două, mama- fi-
ică, aveau un alt drum în viață. Acest drum era total
diferit de drumul pe care domnul Mustafa voia să-l
urmeze. Pe acest drum, soarta avea să-i dezamăge-
ască de mai multe ori și avea să le arate suferințe la
care nu s-ar fi gândit.
Uneori, singuri ne alegem calea plină cu spini și
pe măsură ce spinii ne înțeapă picioarele, încercăm să
plângem, să strigăm și să fim fericiți.
Asta era viața lui Mustafa, asta era viața lui făcută
praf. Două locuri diferite, două vieți diferite, două
sentimente diferite. Într-una din ele mergea și trăia
fericirea la maxim, în cealaltă, durerea, suferința,

5
1
un trai lipsit de toleranță. Mustafa se înțelegea foar-
te bine cu băiatul său, se iubeau unul pe celălalt, dar
când era vorba de fata și soția lui... totul se sfârșise
pentru el. Ce-ar fi trebuit scos sau adăugat în viața
domnului Mustafa? Toată lumea are în viață ast-
fel de trăiri. Lucrurile pe care nu ți le dorești ți se
întâmplă, iar cele după care aspiri parcă fug de tine.
Era foarte greu să ai în viață doar ceea ce-ți dorești...
Este un miracol. Aceste miracole nu se întâmplă în-
totdeauna, iar celor care trăiesc acest miracol ar tre-
bui să li se spună,, ce bărbat norocos” sau ,, ce femeie
norocoasă“.
Domnul Mustafa era singur, fusese plasat într-o
celulă mare. Se gândea cu ochii închiși la toate as- tea,
stând în patul lui mic. Când gardienii au stins lumina,
a tresărit din gândurile lui; acum trebuia să doarmă.
Bineînţeles, dacă va putea să doarmă în lo- cul ăsta
numit închisoare...

Olga era fericită. Omul pe care îl iubea, pe care îl

respecta, nu o rănea în nici un fel. Tot ce îi lipsea,
era tatăl pe care îl pierduse la o vârstă fragedă. Du-
cea lipsa tatălui său, îi era nespus de dor de el. Când
Mustafa era în România, seara după ce Olga se în-
torcea de la serviciu, ieșeau prin oraș. Mergeau fie
la teatru, fie la cinematograf sau la un restaurant...
Olga nu prea gătea acasă, nici nu prea se pricepea.

52
Nu știa să gătească. Ei îi plăcea doar să stea lângă
Mustafa, să-l privească ore întregi adânc în ochii
lui negri. Când Mustafa era alături de ea, nimic nu-i
lipsea. Dar când el nu era acolo, parcă nici nu mai
trăia. Nu mai respira, nu mai auzea, nu mai vedea...
Îl adora pe Mustafa. Olga era la fel de îndrăgostită,
ca în prima zi. Exact ca atunci când a deschis ușa
camerei din micul hotel din Sibiu; atunci când cu o
mandarină în mână, a știut că nimic nu va mai fi ca
înainte. La fel simțise și Mustafa. Și el se îndrăgos-
tise de Olga și i se dăruise cu totul. De acum, erau
doar o singură persoană.
Cu timpul, de când Mustafa începuse să răreas-
că sosirile în București, Olga începuse să-și facă tot
felul de idei... Oare Mustafa nu o iubea îndeajuns?
Oare se plictisise de relația lor? Dacă se gândea mai
bine, oare Mustafa avea pe altcineva acolo? Oare gă-
sise pe altcineva în Turcia?... Când era singură, își
făcea tot felul de idei. Se gândea la toate amănuntele
astea. Știa că nu-și iubește soția, că nu există cale
de împăcare între ei. Dar totuși ... Și dacă era o alta
femeie? Nu, nu, nu! Își dădea o palmă peste față și
pleca repede din casă. Voia să-și îndepărteze toate
aceste gânduri din cap... să se gândească numai la
lucruri frumoase. Însă un lucru era cert: Mustafa nu
mai venea atât de des, cum o făcea înainte. Ăsta era
adevărul.
Într-una din zile, de îndată ce ajunse la birou, o
sună pe fosta ei colegă de apartament, pe Simona.

5
3
Înainte ca Mustafa să-i cumpere casa, locuia cu Si-
mona în casa pe care o închiriaseră împreună. Acum
că nu mai locuiau împreună, Simona își găsise o alta
colegă de apartament. Nu ar fi putut să plătească
singură chiria...
- Simona, poți să vii puțin?
- Spune draga mea, ce s-a întâmplat iar? Iar ți-a
picat fața că nu a venit Turcul tău!
Și Simona îl îndrăgea pe domnul Mustafa, dar nu
se putea abține să facă glume pe seama lui Olga... ”
Turcu’ a venit... Turcu’ a plecat... Turcu’, Turcu’ Tur-
cu’”... Râdea și Olga la glumele Simonei.
- Simona, nu mi-a venit ciclul. A întârziat cu o săp-
tămână...
Olga se înroșise toată. Frica și teama se amesteca-
seră, trăia un sentiment ciudat. Și asta se vedea pe fața
ei. Era de neînțeles, dar Olga chiar nu știa ce să facă.
Și dacă era gravidă? Nici nu-și putea imagina ce avea
să se întâmple. Ar fi fost un coșmar în viața Olgăi. Nu
era măritată, ce explicație ar fi dat familiei ei?... Ce să
le spună celor din jurul ei?... Era distrusă, inima i se
strângea ca un purice.
- Hai, scoală-te, să mergem, draga mea. Să mer-
gem la un doctor, să aflăm ce se întâmplă. Să nu-ți
faci tot felul de gânduri degeaba. Și dacă nu ești... îți
faci griji și grijile astea te consumă.
misafir Hai, hai, scoală!
Hai să mergem! i-a zis în timp2020-01-28 11:00:39
ce o prinsese de mână
--------------------------------------------
și trăgând-o înspre ea o sărutăvirgula
pe frunte.
Acum erau în taxi. Era rândul Simonei să se țină

54
de șotii, așa că-i aruncă marea întrebare din senin:
- Și ia zi, ce-ți dorești? Fată sau băiat?
- Termină Simona! Și așa mă trec toate transpi-
rațiile... Nu mă supără și tu acum... Doamne ferește!
Eu nu vreau nici un copil!
Realitatea vieții însă nu stă pe loc. Chiar dacă
vreți, nu puteți să o opriți. Viața merge înainte, iar
lucrurile se întâmplă. Întâmplări care aveau să vă
schimbe soarta urmau să se întâmple. Și ele nu pute-
au fi oprite sau ocolite. Trebuie să le trăiți. De parcă
toate fuseseră scrise și planificate din timp, iar acum
se trecuse la faza de executare. Rănile deschise erau
uneori foarte adânci și nu puteau fi trecute cu vede-
rea. Însă câteodată, nu se întâmpla așa. O întâmpla-
re care vă întrista profund, vă putea aduce și o mare
bucurie la sfârșit. Dar de unde să știți asta? Cum să
vă închipuiți așa ceva? Acestea erau sentimentele
care o încercau pe Simona; erau un du-te vino, în-
tocmai valurilor unei mări, care nu știau unde să se
oprească.
Prietenul Simonei, doctorul, o consultase și îi spu-
sese că este foarte probabil să fie gravidă. Era însă
prea devreme ca să se poată pronunța, așa că o che-
mase la un nou consult peste două săptămâni pent-
ru un diagnostic sigur.
Acum Olga ce să facă? Să râdă... sau să plângă? Nu
știa. Un lucru era sigur: nimic nu avea să mai fie ca
înainte. Nu era măritată, bărbatul pe care-l iubea
trăia în alta țară și în plus mai era și căsătorit cu

5
5
doi copii. Mama ei era în vârstă, cum aveau să se
descurce amândouă? E adevărat că Mustafa se asi-
gurase ca din punct de vedere financiar, Olga să nu
aibă nici o problemă de parcă presimțise acest lucru:
și dacă se întâmplă să nu pot veni un timp pe aici,
ce-o să se întâmple cu Olga? Trebuia ca măcar din
punct de vedere financiar să nu aibă de suferit. De
parcă presimțise că o lungă perioadă de timp nu va
putea veni, făcuse o înțelegere cu una dintre bănci și
depunea lunar în contul Olgăi o anumită sumă de
bani.
Frumoasa brunetă Simona, încerca să o console-
ze. Nu voia deloc să o vadă supărată. Era prietena
ei din studenție, acum lucrau împreună, erau prie-
tene de suflet. Când terminaseră facultatea, soția
profesorului care îi aranjase angajarea Olgăi acolo,
pusese o vorbă buna și pentru Simona și acum luc-
rau împreună. Simona era o fată frumoasă; o fată
înaltă, zveltă, cu ochi negri și părul lung negru. Era
deșteaptă. Știa și avea capacitatea de a gestiona eve-
nimentele care se petreceau în jurul ei. Din acest
punct de vedere, Olga era foarte norocoasă. Avea o
prietenă de nădejde.
Cum aveau să treacă aceste două săptămâni pent-
ru Olga, acum? Nu era ceva obișnuit. Cei care intră
în închisoare, sau cei care sunt în armată folosesc
tot felul de metode ca să facă trecerea zilelor mai
ușoară. În afară de asta făceau tot felul de tăblițe,
calendare pe care însemnau trecerea zilelor. Curio-

56
zitatea , faptul că voia să afle dacă este sau nu gra-
vidă, îi puneau sufletul la grea încercare, o tulbu-
rau profund. Dorințele care puseseră stăpânire pe
ea, erau întocmai ușilor unui baraj care se deschid
brusc și lasă apa să țâșnească cu putere, măturând
totul în calea lor. Ca o rachetă lansată care aduce
durere.
Ce-și dorea Olga? să știe, să afle imediat, să nu aș-
tepte cele cincisprezece zile. Era greu. Era greu să-și
controleze dorințele, să le manipuleze... Să reducă
intensitatea acestor dorințe, sau să le schimbe cu
altceva. Era greu să scoată dorința și să pună în loc
răbdarea. Era greu să zică “lăsați răbdarea să stea
în locul dorinței” și să și reușească asta. Dar în ast-
fel de situații, se modelează caracterul nostru. În
urma acestor modelări, caracterul vă oferă lucruri
mai frumoase, cum ar fi onoarea, virtutea, onestita-
tea... Toate acestea nu pot fi câștigate ușor. Nimeni
nu vă oferă pe o tavă de aur aceste virtuți, spunând
“E darul meu! Poftim, ia-le!”... Aceste virtuți, aceste
caractere puternice sunt numai rezultatul unei lupți
asidue, îmbinată cu o răbdare de fier și o durere ap-
rigă.
Acum iată că Olga se pregătea pentru primul său
examen. Cum urma să rezolve această problemă, pe
care viața o frământase și o pregătise înainte de a o
pune în fața ei? Acesta era un examen. Așa e viața,
plină de surprize: tocmai când vă gândiți că totul s-
a terminat, ceva se întâmplă și o luați de la capăt

5
7
într-o lupta continuă. Și așa se lungește, și lungeș- te...
fără sfârșit parcă.
Lunile au trecut. Olga o luase pe mama ei ală-
turi de ea. Acum avea și ea o fiică frumoasă. În tot
acest timp, fiica sa Maria, i-a alinat dorul de Mus-
tafa, luându-i tristețea și stresul pe care îl crea ab-
sența lui. Olga era preocupată de creșterea fiicei ei,
de parcă de undeva de sus fusese programată să nu
mai sufere. Dacă nu ar fi fost fiica ei, cum ar fi putut
supraviețui lipsei lui Mustafa, faptului că o lăsase și
plecase, că nu mai putea comunica cu el... pe scurt,
cum ar fi putut rezista acestei situații grele? Cum să
treacă peste lipsa lui Mustafa, a motivelor pe care
nu le cunoștea? a veștilor care lipseau cu desăvârși-
re? Cum?!...
Îl căutase pe Mustafa la adresa și la numărul de
telefon pe care i le lăsase, dar Mustafa dispăruse de
parcă fusese înghițit de pământ. Acum ce avea să le
spună celor din jur? Mulți îl invidiau pe Mustafa,
pentru că el fusese alesul Olgăi. Muți dintre prie- tenii
lor făceau glume pe seama lui Turcu’, Turcu’, Turcu’,
dar în orice glumă există și un sâmbure de adevăr...
Iată de ce, existența fiicei ei, îi distrăsese atenția
pentru un timp. Nu simțise întocmai absența lui
Mustafa. Trebuia să se ocupe de fata ei. Trebuia să
aibă grijă de ea și să stea departe de știrile senzați-
onale cu privire la Mustafa, să-și închidă ochii și
urechile la tot ce se zvonea despre el. Chipurile că

58
era căsătorit, că murise, ori că intrase la închisoa-
re... Nu! Nu trebuia să asculte, nu trebuia să audă
nimic din toate astea. Ea îl știa pe Mustafa al ei. Cu
siguranță că s-ar fi întors într-o buna zi, nu era în
nici un caz un om rău. De un singur lucru îi era însă
teamă: și dacă Mustafa murise fără să-și cunoască
fiica?... De câte ori se gândea la asta, simțea că- și
pierde mințile. Atunci brusc îi spunea mamei ei să
aibă grijă de Maria și se arunca în stradă. Mergea
așa ore în șir pe străzi fără noimă. Numai așa putea
să-și scoată din cap gândurile sumbre și să scape de
tot stresul pe care-l acumula.

Feride, era unica fiică a unei familii înstărite. Fu-

sese răsfățată, toate poftele i se făcuseră; dorințe-
le ei erau un ordin pentru familia ei. Creierul ei se
percepea ca „Sunt Dumnezeu pe pământ...” Chiar și
soțul îi venise pe comandă. Fusese în stare să spună
familiei „Îl vreau pe bărbatul ăsta, iar dacă nu mi-l
luați îmi voi lua eu zilele!”, atât de trufașă, arogantă
și lipsită de bun simț putea fi.
Acum era fericită? Bărbatul îi era în închisoare...
Nu! Toate astea nu erau suficiente pentru ea. Bărba-
tul ei trebuia să mai sufere, să-l bage în impas, să se
răzbune din punct de vedere psihologic. Dacă Mus-
tafa nu îngenunchea și nu-i implora iertarea, dacă
nu spunea „Soțioara mea cea dragă, eu am greșit tu

5
9
iartă”... tot degeaba! Pe scurt, atâta timp cât Mustafa
nu se preda, Feride avea să-l mai șicaneze pe domnul
Mustafa. Nu se lăsa condusă de mintea ei ci de trăi-
rile ei. Se lupta cu propriile ei emoții, consecință a
proastei educații pe care o primise.
De fapt, Feride suferea foarte mult. Pe cât de pro-
fundă era durerea ei, pe atât de greu putea să o vin-
dece. Ar fi trebuit să meargă la psiholog, nu avea to-
ate țiglele pe casă... Sufletul îi fusese cutremurat, un
cutremur de opt grade pe scara Richter. Iar replicile
continuau să vină încă din copilărie. Acum trebu-
ia să-l facă pe Mustafa gelos. Trebuia să-i îndrepte
atenția în altă parte.
Pe lângă aceste lipsuri psihologice, Feride era o
femeie foarte sexy. La prima vedere nu era atât de
frumoasă, însă era foarte sexy. Te căuta cu privirea
și prin comportamentul ei, te pregătea, te invita să o
cuprinzi în brațe. Era nesătulă, avidă de iubire, dar
după un timp, Mustafa a renunțat să mai încerce să
o satisfacă pe soția sa, Feride. Nu se mai lăsa în mre-
jele ei. Nu era suficient sexul pentru a susține ace-
astă relație, mai era nevoie de ceva. Dacă acel ceva
ar fi existat, poate că lucrurile ar fi venit de la sine.
Dacă ar fi putut să se înțeleagă, trupurile lor ar fi
mai ușor de satisfăcut și totul ar fi decurs în mod
natural. Însă toate mișcările de gimnastică lipsite
de orice urmă de sentiment ale acestor doi oameni,
nu erau decât de natura fizică. Nu era o eliberare
a sufletului și a creierului, era doar un moment de

60
satisfacție pentru dânsa doamnă și dânsul domn...
În rest nimic. Nu era o fericire adevărată la mijloc.
Când se căsătoriseră, fuseseră foarte fericiți la pat.
Dar de cum se dădea jos din pat, Feride începea bom-
bardamentul. Lui Mustafa nu-i rămânea decât să se
arunce în tranșee și să se apere.
Feride, undeva în adâncul inimii ei, îl iubea pe
domnul Mustafa. Însă felul în care-și arata această
dragoste nu era tocmai potrivit. Nu voia decât să-l
facă să sufere, să-l supere, să-l rănească. Așa simțea
Feride că trebuie să se comporte, să arunce cu pietre
și bolovani la fiecare cuvânt al lui, așa simțea. Dacă
nu ar fi dat cu pietre după Mustafa, dacă nu și-ar fi
revărsat lava, atunci vulcanul ar fi continuat să fu-
mege. Pe măsură ce arunca cu ceva în el, pe măsură
ce-l înjura cum îi venea la gură, Feride se descărca.
Focurile din vulcan se domoleau, lava se împuțina.
Asta era dragostea lui Feride; acesta era felul ei de
a iubi. Poate că era un mod greșit de abordare, o în-
fundătură. Câți oameni ar fi putut rezista la o ase-
menea dragoste? Să disprețuiești în fiecare zi, să-ți
verși în fiecare zi blestemele și apoi seara să vii în
pat și să ceri să fi satisfăcută...
Mustafa, inițial nu realizase ce fel de caracter este
Feride. Încercase să facă față cerințelor și injuriilor
lui Feride, după care noaptea încercase să o mulțu-
mească. Dar până unde să mai reziste și el? Cât să
mai reziste o relație lipsită de iubire?... Feride era
psihopată. Trebuia neapărat să fie tratată de psiho-

6
1
logi. Îi propusese și asta de câteva ori lui Feride. O
dată îi spusese “Trebuie să ceri ajutorul unor medi-
ci”, dar de îndată ce terminase propoziția se trezise
cu vaza de pe masă în cap. Au trebuit să-l coasă, să-i
pună trei fire la cap, așa că de atunci Mustafa nici
nu-i mai propusese un tratament medicamentos,
dar nici nu se mai apropiase de patul nupțial.
Între timp, încercase să-i spună și socrului care
este situația lui Feride. Îi spusese de nenumărate
ori “Ar trebui să se vadă la un doctor”, însă la fel
ca și fiica lui, tatăl l-a luat în primire pe Mustafa,
spunându-i: “Fiica noastră a fost fericită până când
v-ați căsătorit! Nu a avut probleme, a fost sănătoasă!
După ce te-ai căsătorit cu ea, TU ai îmbolnăvit-o! TU
ești responsabil de situația ei! TU ești cel care nu o
respectă, nu o iubește și nu o înțelege!”
Din acel moment, Mustafa nu a mai deschis nicio-
dată subiectul familiei lui Feride și nu s-a mai plâns
niciodată. Pentru că Mustafa practic, nu mai exista
în casa aceea decât din punct de vedere fizic. Între-
rupsese orice relație cu Feride - era un simplu musa-
fir în propria casă. Dacă nu ar fi fost nici fiul lui, nu
ar fi rezistat nici măcar o singură zi acolo.
Feride a mers împreunămisafir cu fiica ei la avocații fa-
2020-01-30 08:55:42
miliei și le-a adus la cunoștință faptul că dorește să
--------------------------------------------
divorțeze de soțul ei fiiaflat în închisoare. Avocatul
său i-a spus: “Nu vă faceți griji, doamna Feride. Con-
siderați problema ca și rezolvată.” Cel puțin o parte
din focul răzbunării se afla acum sub control. Asta

62
era unul la mână. Se mai liniștise puțin din punct de
vedere psihologic. Dar această ușurare a fost de
scurtă durată. Focul mocnit, aproape stins dinlăunt-
rul ei urma să se reaprindă și flăcările să ardă din
nou totul în jur.
Şi acolo unde flăcările ajungeau, răni adânci se
deschideau. Și copii aveau parte de flăcările lor. Nici
misafir
eu nu stăteau prea bine din punct2020-01-28de11:02:43
vedere psiho-
logic. Cum ar fi putut să țină în frâu o mamă atât de
--------------------------------------------
copiii
nemiloasă? Mama lor devenise un fluviu învolburat,
ce mătura tot ce îi stătea în cale. Nimic nu o mai pu-
tea opri. Era dezastrul în persoană. Și lucrul acesta era
știut numai de cei doi copii și soț. De câte ori ve- nea
cineva în vizită la ei, Feride se comporta foarte
normal. Nimeni nu și-ar fi imaginat că Feride tunase
și fulgerase puțin mai devreme. Sau că luase în calea
sa tot ce întâlnise, precum apele dezlănțuite... Sau
împroșcase lavă aprinsă ca un vulcan în erupție... Nu.
Feride era o femeie calmă, senină și sexy. Era do-
amna casei și mama copiilor ei. Nimeni nu-și putea
imagina că atunci când rămâneau între ei, se trans-
forma într-un uragan, făcând totul în jurul ei una cu
pământul.
În perioada în care domnul Mustafa fusese închis,
Feride îl vizitase o singură dată și atunci fix pent-
ru trei minute. Se dusese să-i spună lui Mustafa “Nu
ești bun pentru mine! Săracul de tine, ești un prost!
Am divorțat de tine! Am scăpat de tine!” a strigat ea,
în timp ce Mustafa s-a făcut că nu aude și a chemat

6
3
de îndată gardianul “Gardian! întrevederea a luat
sfârșit!“, a spus el și a părăsit încăperea.
Feride nu era pe deplin mulțumită. Mustafa nu
îi dăduse ocazia să se desfășoare pe deplin. Avea de
gând să mai țipe, să-l insulte, să-l jignească de față
cu toată lumea care se mai afla acolo. Dar Musta-
fa nu i-a dat satisfacția asta. Așa că după un timp,
focul care începuse să se domolească, nervii de foc
au început din nou să clocotească, iar tam-tam-urile
răzbunării să sune din nou.
Feride trebuia să mai facă ceva, trebuia să-l mai
lovească cu ceva pe soțul ei. Bine, nu mai era soțul
ei, divorțaseră de comun acord la prima înfățișare.
Așa că Feride putea să facă ce-și dorea. În plus, era și
bogată, așa că-și permitea să-și cumpere și alți băr-
bați...Cu o singură condiție: să existe supunere to-
tală.
Fiul ei Burak, era conștient de acest comporta-
ment instabil al mamei sale, și de sufletul acesta lip-
sit de dragoste. Nu mai putea să stea alături de ea. Nu
avea nimic de împărțit cu mama lui. Cel mai bine era
să se mute într-o altă casă. Nu mai voia să știe, sau să
audă nimic despre mama lui.

Doctorul țipa:
- Pierdem pacienta!
Asistentele erau în panicate. Pacienta nu era sta-

64
bilă, își pierdea cunoștința. Erau într-un spital mic.
Localitatea nu avea mai mult de trei mii de locuitori.
Spital era mult spus oricum. Dacă femeia ar fi putut să
nască într-un spital dotat, poate că ar fi avut și șanse
de supraviețuire...
Spitalul avea un singur medic și el trata toate bo-
lile. Era tânăr, nu avea mai mult de treizeci de ani.
Poate că asta era chiar prima slujbă după absolvirea
facultății. Acum încerca să scoată copilul printr-o
operație de cezariană. Nașterea devenise foarte pe-
riculoasă, așa că se hotărâse să intre în operație.
Mama își pierduse cunoștința, ochii când i se înc-
hideau când i se deschideau... Din când în când mai
murmura “Fetița mea, Kati, e bine?” Dar de fapt fe-
tița nici nu se născuse încă. Săraca mama, câte mai
avea de suferit... Prietenele ei din copilărie, plânge- au
și ele în afara sălii de operații, văzându-i sufe- rința.
Cosmina și Alexandra vedeau că prietena lor este pe
moarte. De unde să găsească sângele de care era
nevoie? O pierdeau văzând cu ochii pe Daniela,
prietena lor din copilărie pe care o iubeau nespus. Toți
vecinii de pe stradă știau că cele trei fete sunt de
nedespărțit. Nu făceau nimic una fără de alta. Cres-
cuseră împreună, erau tovarășe de viață. Când prie-
tena lor a început să aibă contracții, toate trei s-au
urcat într-un taxi și au plecat spre un spital. Sperau ca
amândoi să scape cu bine- și mama și copilul.
Se pare însă că, dacă femeia nu murise acasă, urma
să o facă aici. O femeie tânără, o mamă nefericită.

6
5
Vecina care o adusese la spital, îi spusese doctorului
că pe pacientă o cheamă Daniela, că a fost părăsită
în urmă cu patru luni de soțul ei, care era șofer de
cursă lungă și care plecase după altă femeie... Era
clar că Daniela suferise mult. Atât ea cât și soțul ei
erau aproape dependenți de alcool. Certurile zilnice
din casă, neajunsurile, îi făcuseră viața insuporta-
bilă. Colac peste pupăză mai rămăsese și gravidă...
Zile grele o așteptau pe Daniela. Când aflase că este
însărcinată, încercase și chiar reușise să se lase de
băutură, dar nu renunțase la fumat. Faptul că bărba-
tul o părăsise pentru altă femeie, îi adâncise și mai
mult durerea, făcându-i viața și mai tragică.
Acum se lupta cu viaţa. De unde știa oare că va
avea o fată? De câte ori își revenea, întreba: “Fetița
mea, Kati, e bine?”. Operația fusese reușită pentru
fetița ei, dar pe mamă o pierduseră. În timpul ope-
rației pierduse foarte mult sânge; au avut nevoie de
sânge pentru transfuzie, dar aici fiind un spital
mic... de unde să găsească sângele de care aveau
atâta nevoie? Era mai degrabă un cabinet decât un
spital. Daniela lăsase singură copila, înainte ca ea să
o vadă măcar.
Își dorise ca numele copilului său să fie Kati. Chi-
ar și pe masa de operație întrebase încontinuu “Cum
se simte Kati a mea? Frumoasa mea Kati e bine?”
Nefericita Kati... Da, se născuse; dar fără mamă
și fără tată. Singură pe lume. Nimeni nu a revendi-
cat-o. Încă de când se născuse, începuse viața în de-

66
zavantaj. Ghinionistă încă de la naștere, viitorul mi-
cuței Kati se întrevedea la fel de nefericit și lipsit de
orice urmă de noroc. Nu avea nici mamă, cine avea să
o alăpteze? Laptele mamei era atât de esențial în
dezvoltarea ei... Cine o va proteja? Nu avea nici tată,
nici casă... Viața micuței Kati începea de la minus. În
cursa vieții, nu era la aceeași linie de start cu ceilalți
copii de vârsta ei. Ei i se spusese “O să începi cursa
cu zece metri în urmă”. Da, Kati pornise la drum cu
foarte mult în urma copiilor de seama ei. Cui îi păsa
de viața ei? Cui îi păsa că ea a pornit la drum din
urmă? Cui?! Și cui i-ar fi păsat de ce-i rezervă viito-
rul? ...
Dar cine știe, poate că se întâmpla exact opusul.
Poate că faptul că începea viața învinsă cu 3-0, ar fi
putut să o motiveze, să o mobilizeze în alt fel. Poate
reușea să-și ajungă din urmă semenii și chiar să-i
depășească. Da, bineînţeles că toate acestea erau po-
sibile din punct de vedere fizic. Dar cum ar fi putut
sufletul lui Kati, lumea sa interioară, emoțiile sale,
inima frântă, iubirea ei de mamă și de tată, viața
de familie să le poată înlocui?... Cum să înlocuiască
dorul ei de familie? Pentru micuța Kati viitorul se
întrezărea foarte anevoios, dar cel mai greu părea
de îndurat lipsa unei familii, lipsa căldurii din sânul
unei familii. Micuța Kati nu avea să cunoască dra-
gostea de mamă și sentimentul siguranței pe care
un tată ți-l poate oferi.
Mai marii orașului, personalitățile oficiale din lo-

6
7
calitate, împreună cu primarul au hotărât să o dea
pe Kati la un orfelinat, în grija statului. Micuța Kati
urma să crească acolo fără mamă, fără tată. Acolo
începea să facă cunoștință cu durerea care nu avea
să-i lase urma niciodată. De parcă se înțeleseseră
între ele, toate supărările voiau să o testeze pe mi-
cuța Kati. Exista o regulă, de undeva de sus fusese
trasat un ordin prin care Kati trebuia să sufere orice
durere. Nu mai erau și alții? Mai trimiteți și la alții
din durerile voastre și mai lăsați-o în pace pe micuța
Kati!... Nu, nu se putea asta! Cei care trasau ordinele,
nu acceptau nici o greșeală. Dacă toate durerile îi
erau destinate lui Kati, ei bine... la Kati trebuiau să
ajungă. Nu avea decât să reziste, sau viața ei să ia
sfârșit.
Astfel, viața lui Kati a început în casa de oaspeți
a statului. Dar ce viață... Locul în care aveau loc tot
soiul de atrocități, în care toate relele se adunaseră
se numea casa de oaspeți a statului. Statul îi lua pe
acești copii, îi îngrijea, îi hrănea, îi spăla, îi trimitea
la școală, îi învăța o meserie. În tot timpul acesta le
spunea angajaților săi “De disciplină vă ocupați voi.
Voi, angajații orfelinatului veți fi părinții acestor co-
pii. Îi veți crește cu milă, dragoste, bunătate și since-
ritate. Aveți grijă să nu fie răniți”... Dacă existau fa-
milii care își doreau să-i înfieze,
misafircopii erau dați spre
adopție-bineînţeles, dacă condițiile necesare erau
2020-01-28 11:03:51
--------------------------------------------
îndeplinite. copiii
Kati creștea sub aripile ocrotitoare ale statului.

68
Începuse școala, era deja în clasa întâi. Cea mai
mare plăcere pe care o avea, aici în orfelinat, era să
facă sport. Îi plăcea foarte mult atletismul, să aler-
ge. Tatăl Stat, avea grijă de cei ca ea. Tatăl Stat, avea
impresia că micuța Kati este crescută cum trebuie.
Dar lucrurile nu stăteau chiar așa. Copii erau la mila
misafir
angajaților. În partea aceasta a2020-01-28
clădirilor, locuiau fe-
11:05:00
--------------------------------------------
tele. Puteau să stea aici până împlineau vârsta de op-
copiii
tsprezece ani. Erau timpuri grele pentru copii aceș-
tia singuri pe lume, acești copii care aveau nevoie
de căldura unei familii și compasiunea ei... Și nu era
ușor să capteze atenția lor: dacă erai o fată mai ară-
toasă, mai existau șanse. Dar dacă erai mai urâtă,
atunci urâțenia nu avea să-ți aducă decât lacrimi și
durere. De atunci încolo lacrimile aveau să te însoțe-
misafir
ască tot restul vieții în buzunarul la piept. Dacă
de 11:04:39
2020-01-28
erai mai arătoasă, atunci unii--------------------------------------------
dintre angajați, indi-
virgula
ferent că era vorba de femei sau bărbați - te doreau
pentru ei, sau pentru a te vinde altor bărbați. Dacă
erai mai frumoasă, angajații orfelinatului, paznicii,
puneau ochii pe tine și nu știau cum să facă să te
aibă. Dacă erai o fată urâtă, poate nu aveai astfel de
probleme, dar atunci toate treburile căminului îți
rămâneau în cârcă.
Nu numai că nu aveați alături de voi familia, și
cei dragi vouă... dar vă și răpeau tot ce aveați mai
bun în voi și se foloseau de voi după bunul lor plac.
Așa fusese stabilit sistemul. De la cel mai mic, cel
mai nesemnificativ funcționar, până la cel mai înalt

6
9
grad ierarhic, toată lumea căuta să obțină un avan- taj;
așa era sistemul clădit. Cei de jos, erau obligați să
plătească celor cu grad ierarhic mai mare... Cei din
vârful piramidei, tăceau și închideau ochii la to- ate
mizeriile care se întâmplau, în funcție de ceea ce
primeau. Era un sistem reciproc avantajos. Toată lu-
mea avea de câștigat. Singurii care aveau de suferit,
erau acești copii orfani, copii rămași fără apărare în
fața acestor nemernici. Pentru că erau singuri, sin-
guri cu soarta lor. Până și statul îi vânduse într-un fel.
Micuța Kati, era o fată mică de statură, firavă, cu
părul negru nu foarte frumoasă. Ochii negri îi arde-
au. Privirea ei spunea foarte multe. Nu avea decât
zece ani, dar credeai că e în vârsta de treizeci de ani.
Era serioasă, părea că înțelege totul. Ochii, starea
generală și gesturile ei păreau că vor să povestească
ceva. Păreau că imploră ”O să mă asculte și pe mine
cineva într-o zi?!” Drama pe care Kati o trăia era
incomensurabilă. Nu-și cunoscuse nici mama, nici
tata. Din când în când, vecinele părinților ei, veneau
să o viziteze. Ele îi povesteau lui Kati ”Noi am dus-o
pe mama ta la spital; tatăl vă părăsise, trăia cu o altă
femeie, iar mama ta a murit în timp ce te năștea.“
Aceste vecine, îi aduceau lui Kati o căldură din tre-
cutul familiei ei. O făceau pe Kati să se gândească “
Înseamnă că am avut și eu o familie... Și în plus, tatăl
meu trăiește“. De câte ori auzea de moartea mamei
ei, Kati se bosumfla, plângea și întotdeauna avea re-

70
mușcări “ Mi-aș fi dorit să mor eu, nu mama“... Dar
soarta aranjase toate pietrele pe drum, calea era deja
stabilită. Kati urma să meargă pe această cale, spre
destinul său. Nu mai exista cale de întoarcere de pe
acest drum. Cine știe ce mai avea de văzut micuța și
simpatica Kati... Dar stai, acum venea criminala de
Viorica. Trebuia să se pună pe treabă imediat, tre-
buia să continue să șteargă podeaua. Nu puține fu-
seseră bătăile pe care le luase de la ea și de câte ori
avea ocazia, o lovea pe mica Kati.
Erau nopți în care micuța Kati se mai scăpa pe ea
în pat. Când avea patru-cinci ani făcea mereu asta.
Viorica era femeia care făcea curățenie pe acel etaj.
Fetițele care locuiau în camerele de pe acel palier,
o numeau pe Viorica “criminala“. Pentru că de câte
ori găsea vreo fetiță că a udat patul, o bătea cu bru-
talitate. Lovea ca un boxer, criminala Viorica. Ținea
mâinile pumni și lovea în copii acolo unde nimerea:
în ochi, în cap, în burtă... Nu trebuiau să facă pipi în
pat, altfel trebuiau să ia lecții de box de la crimina-
la Viorica. Dar criminala Viorica nu le bătea numai
pentru că făceau pipi în pat, ci și pentru a exersa
boxul pe ele, de câte ori avea ocazia. Tabla era ște-
arsă, pe jos era curat, ce râzi?! Ce?! n-avea Viorica
motiv?... Oricum ar fi fost surprinzător dacă copii
misafir
nu s-ar fi speriat de ea, după cum arăta:
2020-01-28 11:06:47avea o față
mare, o frunte înaltă, cu părul rar; era și exagerat de
--------------------------------------------
copiii
grasă.
Pe măsură ce creștea, micuța Kati nu mai făcea

7
1
în pat, dar nu uitase nici o clipă de antrenamentele
Vioricăi. De câte ori o vedea pe criminala Viorica, oc-
hii lui Kati parcă spuneau “Stai puțin tu, stai să mai
cresc eu puțin și o să vezi cum o să mă revanșez eu
pentru toate suferințele pe care le-am trăit. Soarele
să-mi fie martor, furtunile toate să vadă cum te voi
face să trăiești tot ce am trăit și eu... ”
Prietenele din cartier ale mamei sale decedate o
vizitau din când în când pe Kati. Întrebau condu-
cerea căminului dacă Kati are nevoie de ceva, dacă
îi lipsește ceva, sau dacă are vreo problemă. Numai
și acest lucru era un mare prestigiu pentru micuța
Kati. Pentru că la majoritatea copiilor nu venea ni-
meni, nimeni nu îi căuta. Micuța Kati era norocoasă
in acest punct de vedere. Vecinele mamei ei, Cosmi-
na și Alexandra erau femei de treabă și erau cinstite
din punct de vedere moral. O dată, au cerut chiar
permisiunea directorului de orfelinat și au dus-o pe
Kati la casa mamei ei. Micuța Kati își dorea foarte
mult să vadă locul în care mama și tatăl ei trăiseră.
În astfel de situații putea să rămână o zi - două la ve-
cinele mamei ei. Și de câte ori rămânea acolo, singu-
rul lucru pe care voia să-l audă, era despre părinții
ei. Erau înalți, erau frumoși, se iubeau? Dacă tatăl
ei trăia, “De ce nu vine să mă vadă?” le întreba ea pe
vecine. Și ele îi spuneau că tatăl este plecat în afara
țării și că o părăsise pe mama ei, pentru o alta fe-
meie. Dar acum o părăsise și pe acea femeie pentru
a lucra în străinătate. Dumnezeu știe, mai mult ca

72
sigur că nu știa că are o fată. Vecinele îi spuneau că
tatăl ei era un om lipsit de iubire, lipsit de interes.
”Uită de ei, nu le face un loc în inima ta. Tu trebuie
neapărat să înveți, să ajungi învățător, doctor... să
scapi de aici, din căminul ăsta de orfani.„, așa o sfă-
tuiau. Și după o zi, două, o duceau înapoi la cămin
pe micuța Kati. De câte ori se ducea la Cosmina, fața
lui Kati exprima numai fericire; când se întorcea de
acolo era toată numai lacrimi și nefericire, iar o ca-
racteristică de ei își făcea apariția. Era adevărat că
micuța Kati dobândise niște tulburări psihologice,
aici, în acest cămin, unde nu exista nici urmă de iu-
bire și atenție. Toată copilăria nu avusese parte de
nimic bun; fusese înjosită, câteodată chiar bătută,
lucru care în adâncul sufletului ei de copil, desc-
hisese răni adânci, iar creierul ei era predispus de
misafir
acum la manifestări post traumatice: de câte ori se
2020-01-28 11:08:55
enerva pe cineva, Kati își ațintea
--------------------------------------------
privirea în ochii
adanci
adversarului și nu și-o dezlipea de acolo, până nu
intervenea altceva. Oamenii era incomodați de ace-
astă privire dură, pătrunzătoare și insistentă. Încer-
cau imediat să riposteze situației: ”De ce te uiți așa
fix la mine¬? Cu tine vorbesc! De ce te uiți așa cu
dușmănie la mine? Ia-ți ochii de pe mine! Ești bol-
navă? Ce-i cu tine de te porți așa?” spuneau și se în-
depărtau rapid din zonă. Dar Kati mai rămânea o
vreme acolo. Chiar dacă la nivelul ochilor ei nu mai
era nimeni, ea continua să stea cu privirea ațintită
undeva în gol, cu trupul înghețat, nemișcată. Apoi

7
3
cineva venea și o scotea din această stare. Kati scăpa
de privirile acelea ucigătoare, cu o singură mișcare
venită din exterior. Dacă nu se mai afla nimeni prin
preajmă, Kati putea să mai rămână așa, preț de încă
câteva minute bune, fără să-și mute privirea în altă
direcție. Singurătatea nu o deranja niciodată. Kati
nu privea niciodată în modul acesta dur, dacă se afla
într-un loc în care exista iubire și înțelegere. Acest
lucru nu s-a întâmplat niciodată. Atunci când era
fericită, Kati era un copil normal.
Acum ajunsese la vârsta pubertății. Sânii începeau
încet-încet să se arate. Strălucirea feței era un semn
al frumuseții viitoarei micuțe Kati... Numai în înălți-
me nu creștea. Avea în jur de treisprezece-paispreze-
ce ani, dar era sub standardul vârstei ei. Micuța Kati,
așa cum îi spunea și numele, avea să fie micuță. Asta
se vedea încă de pe acum. Corpul începuse să prin-
dă forme și pentru că făcea în mod constant sport
(atletism și alergare), se transformase într-o tânără
zveltă, subțirică și bine proporționată. Magia vieții
o pregătea pe Kati să devină în trei -patru ani o fată
foarte frumoasă și sexy, chiar dacă era scundă.
Toți cei care lucrau în căminele statului, îngriji-
torii, paznicii, funcționarii, toți își găsiseră o moda-
litate de a profita de pe urma acestui lucru. Fiecare
avea un loc de muncă distinct și fiecare avea inte-
rese diferite. Nici unul dintre angajați nu se mulțu-
mea numai cu salariul pe care-l câștiga aici. Păreau
că s-au înțeles între ei și că se întrec pentru a obține

74
anumite avantaje. Devenise o modă să-și însușească
anumite lucruri care nu le aparțineau. Nimeni nu
spunea nimănui nimic; nimeni nu făcea nici o rec-
lamație. Foarte puține din produsele alimentare și
celelalte ajutoare care veneau pentru copii, hainele,
pantofii și toate ajutoarele trimise de oamenii ini-
moși ajungeau la acești copii. Pe majoritatea, le îm-
părțeau între ei, le luau acasă sau și le vindeau unii
altora. Era un teren bun pentru asta. Nici nu mai po-
menim de angajații care-i hărțuiau pe acești copii, care
voiau să-i atingă, să fie împreună cu ei, oameni
bolnavi cu capul, obsedați sexual. Aici era un cămin
pentru fetele orfane. Era o casă pe care statul îl ofe-
rea ca adăpost pentru aceste fete; însă unii dintre
îngrijitorii și angajații acestui cămin nu urmăreau
decât oportunitățile de a le hărțui sexual. Angajații de
sex masculin erau doar paznicii care de obicei lucrau
noaptea. Ei erau cu ochii pe fetele mai mă- rișoare.
Erau în stare să facă tot ce era posibil pent- ru a putea
profita de pe urma lor, erau creaturi care nu puteau fi
numiți oameni. Niște ignoranți, niște primitivi care nu
aveau nimic omenesc în ei. Nici nu era nevoie să-i
numești oameni. Ce fel de om trebuia să fii, să poți să
furi din mâncarea acestor copiii, să iei din cadourile
care le erau destinate, să încerci să profiți de ei -
indiferent că ești femeie sau bărbat... ce fel de om ar
trebui să fii? ... Dar asta era realitatea crudă a acestor
cămine. Nu se făceau reclamații? Ba da, se făceau.
Erau transferați, dar locul lor era luat

7
5
de alte scursuri ale omenirii. Când spuneai de copiii
orfani, în capul lor de obsedați sexuali se făceau nu-
mai conexiuni macabre cu privire la acești copii.
Petre era paznic de noapte. Arăta destul de bine,
era un tânăr arătos. Părea să aibă în jur de treizeci
de ani, avea ochii negri și o față frumos conturată.
Era căsătorit și avea două fete. Era paznic la căminul
de fete. În timpul zilei se ocupa cu treburile casei, se
mai ducea și pe câmp sau pe la vie. Câteodată se mai
ducea și cu ziua, să mai câștige un ban: mergea fie
pe șantier, fie pe câmp, la muncă. Munca de paznic
era numai de fațadă. Seara, când venea la serviciu,
făcea câteva ture prin cămin până la ora nouă-zece
când fetele se culcau, apoi încuia ușile și se ducea și
el să doarmă în cabina portarului.
În căminul pentru fete, în afara lui Petre mai
rămânea și o asistentă medicală, pentru orice even-
tualitate. Și ea făcea la fel - după ce fetele se duceau la
culcare, se culca și ea. Asistenta medicală era o fe-
meie de peste patruzeci de ani, foarte grasă și urâtă.
Te punea pe gânduri când o vedeai: oare de ce o anga-
jaseră aici, să aibă grijă de aceste fete? Era imposibil
să nu te sperii când o vedeai, darămite aceste mici
copile... ce simțeau oare când o vedeau? Era nervo-
asă, avea o față acră și părea că e pusă tot timpul pe
scandal. Poate că ar fi fost mai bine dacă schimbau
locurile între ei: Petre paznicul ar fi trebuit să ia lo-
cul asistentei, iar Lăcrămioara, pe cel de paznic. Lăc-
rămioara nu se putea înțelege cu consoartele ei. Mai

76
ales pe cele care erau frumoase, le invidia enorm.
Ar fi fost în stare să le strângă de gât, așa de geloasă
era pe ele. Te puteai aștepta la orice rău de la această
Lăcrămioară, neîmplinită și nemulțumită. Lăcrămi-
oara, zdrobită psihologic și manipulată din punct de
vedere emoțional, acolo era un fel de prezicătoare
a morții. Când o vedeau, toți copii amuțeau; toți se
temeau de îngrozitoarea Lăcrămioara.
Singurul prieten al Lăcrămioarei cea cu fața do-
lofană, era Petre. De câte ori îl vedea pe Petre, uita
de toate răutățile pe care ar fi vrut să le facă și în-
cerca să fie o cu totul altă femeie. Petre o făcea să
se schimbe, îi amintea că și ea este o femeie. Petre
o ajuta să se adune, o făcea să uite de complexele
pe care de-a lungul anilor le adunase. Fusese umilită
și disprețuită ani de-a rândul. Toate aceste presiuni
psihologice, au făcut-o să înceteze să mai fie o feme-
ie; după ce că era urâtă, în loc să-și facă meseria de
asistentă medicală și să mânuiască instrumente me-
dicale, ajunsese să se plimbe pe coridoarele orfelina-
tului cu bastonul de polițist în mână. Da, dacă i-ar fi
văzut cineva ar fi spus că au făcut schimb de locu-
ri. Lăcrămioara care se plimba cu bastonul in mâna
trebuia să fie gardian, iar Petre părea mai adecvat
pentru poziția de asistentă de îngrijire medicală..
Lăcrămioara, era dușmanul tuturor fetelor, fără
excepție. Nu ezita nici o clipă să se folosească orice
ocazie pentru a le pune în situații dificile. Micuța Kati
crescuse, formele corpului începuseră să se înt-

7
7
rezărească, deși ea era minionă. Nu era de mirare
că atrăgea atenția psihopaților din jurul ei. Corpul
firav, dar frumos al micuței Kati, îi ademenea pe
acești bolnavi mintali. În fruntea tuturor acestor
psihopați, venea asistenta Lăcrămioara. Lăcrămioa-
ra o invidia pe Kati, și faptul că reușea să o pună în
situații dificile, să o întristeze, o făcea pe Lăcrămio-
ara nespus de fericită. De fiecare dată când o vedea
îi spunea numai vorbe de ocară și, arunca cu ce avea
în mână după ea. Făcea tot ce e mai rău posibil ca să
o facă să sufere.
Însă cea mai importantă caracteristică a Lăcră-
mioarei era de a le urmări pe fete după ce acestea se
culcau. De cele mai multe ori o urmărea pe Kati; o
privea și suspina ore în șir. Din când în când, se
arunca din locul în care se așeza la pândă și fugea
până-ntr-un loc în care nimeni nu ar fi putu sa o
vadă și se lovea cu mâinile peste cap, scotea sune-
te de neînțeles și smulgea hainele de pe ea. Trăgea
de ea, de sânii care nu i se mai vedeau de grăsime.
Arunca din suflet toată tristețea ce se adunase, tră-
gând de haine și gemând în pumni... așa se liniștea
cumva. Cinci minute mai târziu își revenea însă. Își
stăpânea nervii și trăirile erau luate sub control.
Într-una din seri, în timp ce Lăcrămioara o urmă-
rea încă pe micuța Kati, care era pe cale să adoarmă,
din ochi au început să i se prelingă lacrimi. Demonii
iar își făcuseră anunțată prezența. Crizele iar ave-
au să înceapă. Nu-și putea controla nici picioarele,

78
acolo unde stătea pe scaun. Nu-și putea stăpâni tre-
muratul genunchilor. Petre a intrat brusc în cameră.
Luată prin surprindere, a strigat la Petre:
- Cum poți să intri aici?! Pleacă! Ieși afară!
Petre a replicat imediat:
- Ai lăsat ușa deschisă, așa că am spus să mă uit, să
văd de ce a rămas deschisă...
Lăcrămioara și-a revenit imediat; corectându-și sta-
rea psihologică și apariția fizică a răspuns și ea ime-
diat:
- Ah da?... Ușa dinspre hol? Am lăsat ușa deschisă?
a întrebat ea. Bine, Petre, îmi pare rău că am țipat
la tine degeaba. Scuze, m-ai luat prin surprindere.
Știam că sunt singură aici și pentru că nu așteptam
să vină cineva... am tresărit. Te rog să mă ierți...
Fiara de Lăcrămioara se transformase într-un
mielușel. Între timp, Petre se apropiase de ea și ajun-
sese în dreptul ferestrei prin care Lăcrămioara le
spiona pe fete. Fără să vrea i-a alunecat și lui privi-
rea spre fetele care dormeau în dormitor. În cameră
dormeau patru fete în patru paturi suprapuse. Petre
o văzuse pe Kati care dormea într-unul din paturile
de jos. Se dezvelise, pătura alunecase de pe ea. Pici-
oarele i se dezgoliseră până la șold, iar Petre nu-și
putea lua privirea de la ea. Dintr-o dată, fără să-și
dea seama cum și de ce, din gură îi ieșiră cuvintele
“Fata asta o să fie foarte frumoasă. O să fie dulce și
sexy”.
Ochii Lăcrămioarei au început să strălucească.

7
9
Simțise dorința ce luase naștere în Petre. Mii de idei
nebune mișunau acum în capul ei. Dintr-o dată, s-a
emoționat amintindu-și ce făcuse înainte, altor fete.
Cât de satisfăcută fusese femeia asta bolnavă...
Da, acum ar putea să se folosească și de Petre; ar
putea să-l pregătească pentru meschinăriile pe care
avea de gând să le facă și care ar fi putut să-i umple
puțin golul din suflet. Așa că l-a tras pe Petre de-o
parte și i-a spus:
- Petre, o vrei pe fata asta? Ți-o dăruiesc... Am eu
grijă de tot; dacă o vrei, fata asta va fi a ta. Poți să
faci ce vrei...
Petre:
- Ce tot spui acolo, Lăcrămioara? Ești nebună, cum
să spui așa ceva? e doar un copil...
Lăcrămioara îl apucă pe Petre de braț și îl trase îna-
poi la fereastră.
- Ia mai uita-te o dată acum! e o copilă? Ia uită-te
mai bine la ea, arde ca focul. Când vei fi cu fata asta,
vei întinerii cu cel puțin douăzeci de ani... Uită-te
bine la ea, ți-o dăruiesc Petre...
În acel moment, Petre și-a tras brațul din mâna
Lăcrămioarei și a ieșit repede din încăpere:
- Ești nebună! Ești bolnavă! Ai înnebunit !!! a spus
el în timp ce se îndepărta de acolo.
Dar ceva se schimbase în Petre. Începuse să se gân-
dească la micuța Kati, începuse să viseze la ea. Pe de
altă parte, era o situație foarte periculoase. Avea doi
copii. Era fericit. Unde mai pui, Kati avea doar tre-

80
isprezece - paisprezece ani. Era foarte periculos.
Era adevărat că auzise foarte multe lucruri în acest
orfelinat, dar nu dăduse atenție. Auzise că multe din
fetele din cămin au fost abuzate sexual, că au năs-
cut și copii lor au fost vânduți... știa că mâncarea și
hainele care veneau ca donații pentru acești copii
dispăreau ca și când nici n-ar fi existat și încă câte și
mai câte auzise Petre în acest orfelinat, dar nu dădu-
se atenție la nimic. De îndată ce fetele se duceau la
culcare în dormitoarele lor, se ducea și el să se culce
în cabina lui de pază, unde dormea până dimineața.
Iar dimineața se ducea direct acasă sau pe unde mai
avea el treabă. Petre era un om de caracter, nu era
genul care să se piardă așa cu una cu două. Numai
că de dată asta ce să facă?!... nu-i ieșeau din cap pi-
cioarele pe care le văzuse în noaptea aceea... Și mai
era ceva pe care nu putea să și-l scoată din cap: ce îi
spusese Lăcrămioara în acea seară “Ți-o dăruiesc...”
așa îi spusese.
Îi treceau multe prin cap. Nu putea uita ochii mari
și negri ai lui Kati, cea care îi umplea visurile și gân-
durile. Și acele picioare perfecte... care-i trezeau do-
rințe adânci.
Lăcrămioara, de câte ori îl vedea pe Petre îi spu-
nea:
- Petre, nu uita ce ți-am spus. Nimeni nu-ți va ofe-
ri un cadou de genul ăsta... Gândește-te și caută-mă
când vrei. Aș vrea să te văd fericit, spunea ea.
Îmbrăcată așa, în halatul alb de asistentă, namila

8
1
de Lăcrămioara părea încorsetată. Privită din spate,
șoldurile imense păreau două lumi diferite. Halatul
alb de asistentă o făceau să pară și mai mare și mai
hidoasă decât era în mod normal.
Într-o seară, când a venit la serviciu și a întâlnit-o
pe Lăcrămioara, Petre i-a spus:
- Ia spune-mi, cum o să fie treaba asta?
Iar Lăcrămioara i-a răspuns cât se poate de serio-
asă:
- Tu spune-mi când ești gata! Spun-mi în ce zi vrei
și restul lasă pe seama mea. Bucata e bună rău, așa
că atunci când te vei simți în formă ca un taur, dă-
mi de știre...

Faptul că tatăl său fusese închis, îl marcase pro-

fund pe Burak. Sufletul lui părea că nu se va mai
reface nicicând. Îndeplinise întocmai toate instru-
cțiunile pe care tatăl său i le trasase. Plătise toate
datoriile de la bancă, vânduse biroul. Refuzase scri-
sorile de la Olga și schimbase numărul de telefon al
tatălui său. Oricum în închisoare nu mai avea nevo-
ie de telefon. Așa că orice sursă de contact cu Olga
fusese anihilată. Tatăl său nu-și dorea ca Olga să-l
aștepte în toată această perioadă. Bine, nici nu știa
dacă l-ar fi așteptat.. Era un cu totul alt subiect.
Domnul Mustafa nu făcea altceva decât să se poarte
conform personalității și caracterului său. Ar

82
fi fost greu să stea separați, să-l aștepte atâta amar
de timp. Nu era o situație foarte ușor de suportat.
Burak era un tânăr zvelt, cu ochi albaștri, înalt,
cu părul castaniu, un tânăr care cucerea cu ușurință
inimile fetelor. Avea multe prietene, atât din cartier,
cât și în facultate. Dar până acum nu avusese nici
o relație serioasă. Nu-și găsise încă aleasa inimii.
Pentru el nu exista deocamdată decât dragostea de
tată - îl iubea într-un mod indescriptibil. Acum nu
putea accepta faptul că fusese închis; nu era corect
ce se întâmplă, totul era o greșeală. Afară erau sute
de oameni vinovați, care se plimbau liniștiți în liber-
tate. Tatăl lui cu ce greșise? ce făcuse?...
Trecuseră patru luni, iar el reușise să plătească
toate datoriile. E adevărat că plata se efectuase cu
întârziere, dar pentru ce trebuia ca acești trei oame-
ni să rămână în continuare închiși? Toate sentimen-
tele de revoltă care-i umpleau sufletul erau pe cale
de a răbufni. Simțea că poate face în orice moment o
mișcare greșită. Se gândea în continuare că ar fi tre-
buit să fie eliberați după ce plata fusese efectuată.
Ar fi înțeles dacă banii care fuseseră încasați de la
bancă în mod necorespunzător, nu erau returnați...
Era de acord ca atunci să fie închiși nu pentru zece
ci pentru douăzeci de ani. Dar așa... când banii fu-
seseră returnați in mai puțin de patru luni... Atunci
și cei doi funcționari ai băncii, prietenii tatălui său
și tatăl lui ar fi trebuit să fie eliberați. Tot timpul se
gândea la asta. Dar rezultatul era întotdeauna ace-

8
3
lași. Tatăl lui era în continuare în închisoare. Burak nu
era suficient de influent ca să-l scoată pe tatăl lui de
acolo.
Era zi de vizită la închisoare, astăzi urma să-și
vadă tatăl. Își chemase și sora să meargă împreună
cu el, dar Ayfer refuzase gândindu-se că mama lor
s-ar putea supăra pe ea. Nu-l văzuse de mult pe tatăl
ei. Lui Ayfer părea că nu-i pasă de el. Mama ei o inf-
luențase foarte mult, reușise să o îndepărteze de
tatăl ei.
Burak îi luase țigări; țigările erau cele mai impor-
tante pentru tatăl lui. Bineînțeles, pe lângă țigări,
ceaiul și cafeaua erau de asemenea indispensabile aici
în închisoare. Pe lângă astea îi mai adusese și un
pulover gros, ciorapi și lenjerie de corp. Îi adusese o
lamă de ras ca să se radă, hârtie și creioane ca să-și
scrie simțirile și trăirile de acolo.
Gardienii îl lăsaseră pe tată să aștepte la masa din
sala de la vorbitor. Era duminică. Burak însoțit de
gardieni, venise lângă tatăl lui. Amândoi se luptau
să nu plângă, se luptau să-și stăpânească lacrimile.
Mustafa trebuia să fie puternic; nu trebuia să plân-
gă în fața fiului său. Nu ar fi putut sa uite astfel de
scene și asta l-ar fi afectat. Trebuia să pară liniștit și
fericit, chiar dacă asta nu era realitatea. Așa trebuia
să pară.
Domnul Mustafa:
- Fiule!!! exclamă el în timp ce-l îmbrățișa.
Dar toate scenariile pe care le pregătise în timp

84
ce venise aici se prăbușiră și lacrimile se porniră,
deși își promisese că nu le va arăta și nu va lăsa
nici o urmă de tristețe să i se citească pe chip. Tre-
buia să pară foarte sănătos și fericit în fața fiului
său, dar iată că nu reușise. Tatăl și fiul rămăseseră
îmbrățișați, nici nu apucaseră să se așeze. Tatăl își
ținea fiul la piept și-l mângâia pe păr, în timp ce fiul
își îmbrățișa și săruta tatăl pe obraji. Erau scene pli-
ne de emoție. Peste puțin timp urmau să se despartă.
Cine știe pentru cât timp... cine știe când aveau să se
mai vadă... Burak nu va mai putea să-l întrebe tot ce
i-ar fi venit în minte; iar tatăl nu va mai putea să-l
direcționeze pe calea cea dreaptă, cu sfaturile lui. De
acum, caracterul lui Burak avea să se modeleze lip-
sit de călăuza tatălui său, urma să-și găsească singur
calea. Era singur pe drumul spinos al sorții. Mento-
rul său era dincolo de gratii și cine știe cât avea să
mai rămână acolo...
Aveau o oră la dispoziție, trebuiau să se folosească
bine de timpul acordat. Pentru vizitatori, timpul era
foarte prețios. Burak îi povestea tatălui său ce avea
de gând să facă, iar tatăl îl asculta liniștit. Însă în tot
acest timp, Burak îl urmărea cu atenție - îi studia to-
ate mișcările. Încerca să simtă înainte să audă dacă
îl aprobă, dacă a reușit să-l convingă.
Burak se hotărâse. Trecuseră trei ani de când co-
munismul căzuse în România. Pe acolo trebuia să
caute ceea ce își dorea, trebuia să-și încerce norocul.
Tatăl își felicită ă fiul:

8
5
 - Faci cum vrei, fiule. Ești inteligent, inventiv și
un om de nădejde. Mă mândresc cu tine, fiule. Con-
tinuă! Îți doresc succes... Dacă vrei să vânezi în ape
pe care nu le știi, nu ai decât fiule, fă-o! Numai ai
grijă, înainte să faci un lucru să te gândeşti bine. Să
te gândești de zece ori și să faci o dată, îl sfătui tatăl.
Și continuă:
- Ayfer ce face? De ce n-a venit? Spune-i că o sărut
pe obraji. Dar să nu-i spui că am întrebat de ce nu a
venit, te rog.
Burak:
- Tată, banii care mi-au rămas după datorie, i-am
pus pe numele tău în bancă. Mă gândesc că în felul
ăsta nu vei avea aici grija banilor cel puțin. Poți să-ți
iei ce vrei de la cantină. O să-ți intre în cont în fie-
care lună o sumă de bani, nu vei avea probleme. Poți
să-i cheltuiești cum vei avea nevoie. Cu restul bani-
lor, am de gând să-mi încerc norocul în România,
bineînţeles și cu permisiunea ta, spunea Burak.
S-au despărțit, tot așa cu ochii înlăcrimați. Tatăl
rămăsese uitându-se în urma fiului său... Părea că
gândul îi zburase altundeva.
Burak se îndrepta spre România. Tatăl îi atrăsese
atenția: nu trebuia să pomenească nimănui despre
Olga și nici nu trebuia să încerce să o contacteze în
vreun fel. Nu-și dorea ca Olga să sufere. Îi povestise
de nenumărate ori lui Burak despre viața din Româ-
nia, despre lucrurile la care trebuie să fie cu băgare de
seamă, despre ce fel de țară este. Burak învățase

86
câte ceva despre aceasta țară, căci de câte ori tatăl
său începea să povestească, el era numai ochi și ure-
chi, curios parcă să afle cât mai multe despre o altă
lume. Despre lumea în care bărbatul acesta care era
tatăl lui, se lumina la față de câte ori povestea ea.
Tatăl lui iubise România, iubise oamenii ei, prin-
cipiile lor, felul lor de a se comporta, felul lor de a
privi lucrurile. În plus, tatăl său își găsise fericirea
acolo, alături de Olga, care-i luminase viața, care-l
făcuse să cunoască fericirea. Burak asculta fascinat,
amintirile din România ale tatălui său. Și toate își
făcuseră un loc în subconștientul lui. Toate aces-
te amintiri își găsiseră un loc undeva în capul lui.
Acum toate aceste amintiri parcă prindeau viață în
fața ochilor lui.
La fel ca și tatăl lui, s-a cazat la Hotel Bulevard din
Piața Universității, exact așa cum făcuse și el când
venise pentru prima oară în România. La fel făcuse și
el, se cazase în același loc. Tatăl îl sfătuise: ”Nu face
nimic timp de cel puțin o lună; plimbă-te numai și
cunoaște România. Dacă inima ta simte o căldură
pentru locul acesta, atunci te poți hotărî să-ți trăieș- ti
restul zilelor aici. Să te gândești ce poți face tu în țara
asta... Dar, întâi de toate, plimbă-te, deschide-ți ochii,
deschide-ți inima, deschide-ți sufletul și vezi, observă.
Încearcă! Vezi ce vei simți după toate as- tea? Să
vedem, vei putea iubi și tu această țară? Pent- ru că
dacă nu se întâmpla asta, atunci nu vei reuși nimic.
Fără dragoste, nu va exista nici fericire, nici

8
7
succes”... Așa îi spusese tatăl și cuvintele lui încă îi
răsunau în minte.
Comunismul se sfârșise în România și sute de fab-
rici și întreprinderi de stat erau vândute. Și încă fără
prea multe cercetări și cu mult sub valoarea lor re-
ală. Se vindeau pe nimica toată. Statul spunea ”Noi
suntem capitaliști de acum. Statul nu mai poate fi
angajator, nu mai poate fi industria” așa că întrep-
rinderile întemeiate cu atâtea sacrificii poate, de-a
lungul timpului, erau vândute acum pe te miri ce,
pentru obținerea unor avantaje. Neregulile care se
învârteau în timpul acestor tranzacții, chiar dacă nu
fac obiectul acestui roman, dacă le puneam cap la
cap, ar fi fost cât drumul până în Turcia și înapoi...
Așa se făcea privatizarea în România. Iar explicația
era foarte simplă... ”Domnule, fabricile astea sunt
cu tehnologie învechită, nu pot concura cu produ-
cția din vest, nu aduc profit, trebuie înnoite...” așa își
explicau faptele în fața unei nații întregi. Așa că își
vedeau liniștiți de hoție și de șpăgi, întreprinderi de
toată frumusețea erau vândute pe nimic și dispăre-
au una câte una de pe firmament.
Desigur că și Burak a profitat de pe urma unei
astfel de vânzări și a achiziționat o fabrică de lapte. Și
uite așa avea să înceapă și povestea lui Burak în
România...
Ori de câte ori se uita în jurul său, Burak vedea
urma pașilor tatălui său; îl vedea pe tatăl său pe
trotuare, pe străzi și în clădiri. Și-l imagina aici, pe

88
aceste străzi. România era o țară foarte frumoasă.
Auzise lucrul ăsta de la tatăl său de nenumărate ori,
dar acum era rândul lui să experimenteze. De câte
ori auzea despre România, Burak se gândea la o țară
care avea anumite secrete și era deschisă la surpri-
ze, o țară în care ar fi putut să-și încerce norocul. Era
o țară în care forțe mistice îi creau o personalitate
aparte. Pentru Burak, până și din numele țării pu-
tea scoate mai multe înțelesuri. România, România,
România ... ce este acest mister? Ce era acest vortex
care-l cuprinsese și pe Burak? Ce era acest vârtej nu-
mit România? România lua și înghițea omul.
Căci în România erau de toate: iubire, dragoste,
trădare, familie, libertate, nesimțire... totul. Pe de o
parte, România părea din Europa medievală. Religia,
care intrase sub pământ și se ascunsese acolo o dată
cu venirea comunismului, ieșea acum încet-încet la
suprafață și spunea încetișor ”Nu mă uita, eu sunt
aici“, și chiar dacă nu se vorbea pe șleau și aici reli-
gia urma să spună ”Eu voi conduce, dar pe scenă vor
fi guverne. Eu voi fi cea care le voi șopti din spatele
draperiilor lor, ceea ce vreau să fac. Dar populația
va vedea politicienii și guvernul de pe scenă, așa că
eu voi putea să-mi ascund secretele și intențiile.”
Burak și-a amintit de vremurile când se ducea
la școală. De comportamentul colegilor din sala de
clasă. Se întorsese în copilărie. Își amintise de colegii
care erau disciplinați când profesorul era în clasă, și
cum se transformau cu toții, de îndată ce profesorul

8
9
ieșea, sau erau în pauză. Aruncau cu cretă unii în alții,
se băteau, se urcau pe bănci, țipau, făceau zar- vă
mare...
Exact așa era în România astăzi. Comunismul, sis-
temul acela represiv, regimul totalitar dispăruse și
lăsase în loc un haos total. România de azi era în-
tocmai elevilor al căror profesor tocmai ieșise din
clasă. Comunismul plecase. Acum erau liberi, vorbe-
au, țipau, voiau să facă tot ceea ce nu putuseră până
atunci. Erau plini de ură, sufletul le era plin de dure-
re. Ura era cea care îi conducea. Acest grup de oame-
ni voia acum să se răzbune. Voiau să recâștige ceea
ce pierduseră în ultimii ani. Voiau să-i regăsească pe
cei care se pierduseră pe traseu, voiau să-i recupere-
ze. Oamenii nu aveau nici o preocupare, trebuiau să
facă ceva. Comunismul se sfârșise, erau liberi acum.
Acum nu se temeau de nimeni.
Așa că tot ce rămăsese de pe urma comunismului
trebuiau să împartă. Toate astea au fost ascunse de
poporul român. Comunismul i se adresa poporului:
- Nu te poți atinge de aceste lucruri, nu te poți uita
la ele. Până aici te poți apropia, nu mai mult. Aco-
lo să stai! Stai, așază-te, scoală-te, mănâncă, bea și
mori...
Iată conflictul de interese al unui grup de comu-
niști. Oamenii erau acum liberi; puteau jefui, fura,
atinge, lovi. Pentru că ei erau oameni liberi. Și atun-
ci, normal că tot ceea ce comunismul construise, pu-
tea fi vândut contra micilor favoruri. Cu cât se vor

90
vinde? Cum se va face plata? Cui urmează să fie vân-
dute? După vânzare se va continua activitatea? Ce
se va întâmpla cu muncitorii? Nu, nu, nu... Nu mă
bulversa acum. Eu o să vând. Atât.
În această atmosfera confuză, Burak cumpărase o
fabrică de lapte. Era destul de aproape de București,
la circa șaptezeci - optzeci de km, în Târgoviște- la
patruzeci și cinci , cincizeci de minute depărtare.
Era un mare noroc pentru Burak. În condiții nor-
male, banii lui Burak nu ar fi fost suficienți pentru
achiziționarea unei astfel de fabrici. Dar românii li-
beri vindeau. Asta era modalitatea în care scăpau de
toată ura și resentimentele pe care le acumulaseră
de-a lungul timpului. Așa își curățau lumea interi-
oară. Sentimentele lor fuseseră codificate pentru a
șterge orice urmă a comunismului din lumea lor.
Pentru a putea aduce în lumea sufletului lor din nou
verdeața, ura trebuia aruncată de acolo și pentru a
putea face asta, trebuiau să vândă. Și ei vindeau. Vin-
deau tot. În schimbul unor mici comisioane. Pentru
poporul român, nu erau importante sumele. Impor-
tant era că scăpau de umilința și prăpădul pe care-l
făcuseră comuniștii în ultimii cincizeci de ani. De
asta scăpau. Nu voiau să vadă acele edificii și să-și
amintească din nou, de umilințele trăite.
Oamenii nu au parte de noroc decât o dată sau de
două ori în viață. Asta i se întâmplase și lui Burak. În
condiții normale, Burak nu ar fi reușit să cumpere
această fabrică. Nu i-ar fi ajuns banii pentru asta.

9
1
Dar în momentele în care românii încercau să se răz-
bune pe comunism, Burak se afla acolo întâmplător.
Era șansa lui. Iar acum, avea aproximativ o sută de
angajați. În fabrică se producea o mare varietate de
lapte și iaurt. Produsele lor erau distribuite la toate
magazinele de specialitate și în marketuri. Fabrica
avea un lanț de producție, distribuție și aprovizio-
nare bine stabilit, așa că funcționa fără nici un im-
pediment. Lui Burak nu-i rămânea decât să studieze
care era marja de profit. Pentru că în perioada co-
munismului, bunurile de consum erau furnizate cu
o marjă de profit foarte mică sau chiar deloc.
Ceea ce trebuia să facă acum Burak, era să lase
ca lucrurile să meargă de la sine. Dacă ar fi interve-
nit, ar fi putut să strice mecanismul care funcționa
deja. Trebuia numai să studieze cu atenție, să vadă
dacă va fi în măsură ca în cel puțin trei sau patru
luni de la preluare, să plătească datoriile angajaților
și celelalte cheltuieli. Asta trebuia să urmărească. Îi
convocase pe cei care lucrau la birouri și le ceruse să
facă calculele necesare pentru a vedea dacă fabrica
își poate acoperi costurile de funcționare și materie
primă.
Asta îl interesa pe Burak deocamdată. În fiecare
dimineață venea la fabrică la ora șase și rămânea până
seara la opt - nouă. Într-una din clădirile ce aparținea
fabricii își amenajase un dormitor, o bu- cătărie și o
baie. Era un etaj destul de mare. Aici avea să fie casa
lui de acum încolo. Apoi, în funcție de

92
cum aveau să meargă treburile, putea să-și facă și o
casă mai târziu. Fabrica avea un teren de cincizeci
de mii de metri pătrați și avea o priveliște foarte fru-
moasă.

Lucrul cel mai bun care li se întâmpla fetelor din

cămin, era în jurul orei șase, când ucigașa Viorica
pleca acasă și asistenta psihopată Lăcrămioara ve-
nea la program. Cine s-ar fi gândit că doi oameni
se pot asemăna într-atât?!... Și din punct de vedere
fizic dar și moral. Amândouă erau grase, dar grase
din acelea hidoase. Sunt oameni grași care-și aco-
peră această imperfecțiune prin felul vesel de a fi,
sau prin felul în care vorbesc, sau cu o față veselă
și luminoasă. Sau aveau un mijloc subțire, în timp
ce șoldurile erau imense. Mijlocul subțire și sânii
puteau acoperi hidoșenia șoldurilor imense, spre
exemplu. Dar nici la Viorica și nici la Lăcrămioara,
nu era cazul de așa ceva. După ce că amândouă erau
foarte urâte, mai erau și rele, două persoane care nu
făceau altceva decât să streseze persoanele din jur,
incapabile de a oferi un zâmbet.
Despre Lăcrămioara spuneau că este o perversă, o
ciudată și o obsedată sexul, dar copiii nu știau prea
multe amănunte. Îi găsiseră tot felul de porecle: na-
mila, huiduma, obsedata.
În ceea ce o privește pe Viorica, și ea avea tot felul

9
3
de complexe de inferioritate. Ce însemna boxul pe
care-l făcea cu fetele?... Chiar așa! Când avea de gând
să lovească într-o copilă, își lua poziția de atac, des-
chidea picioarele și ridica pumnii în dreptul feței,
gata să pornească într-un croșeu. Aproape toate fe-
tele făcuseră cunoștință cu pumnii Vioricăi. Multe
dintre ele o văzuseră cum boxa cu alte fete. Se obiș-
nuiseră de mult să audă înjurăturile cele mai josni-
ce și să o vadă cu brațele ridicate în aer, în semn
de victorie, după fiecare lovitură reușită. Dar nime-
ni nu intervenea, nimeni nu spunea nimic. Aici, cel
care apuca să facă ceva, rămânea cu treaba făcută.
Aveau nevoie unii de alții. Cu toții: directorii, îngri-
jitorii, asistentele, femeile de serviciu aveau nevoie
unii de alții... Tocmai de aceea, nimeni nu scotea un
sunet chiar dacă vedeau că se întâmplă nedreptăți
sau fraude. Într-un fel sau altul, erau legați unul de
altul.
În plus, aceste fete erau singure pe lume, nu ave-
au pe nimeni. Statul ar fi trebuit să le fie și mamă
și tată. Dar acum statul era ocupat cu alte lucruri...
Conducătorii statului căzuseră deja în capcanele
murdare ale interesului. Își pierduseră și capetele
și picioarele și sufletele în aceste capcane murdare.
Nu aveau timp să se mai îngrijească și de aceste săr-
mane orfane; pe ele numai zeii nevăzuți din spatele
soarelui, le mai puteau salva. Într-o zi, când lumi-
nile soarelui se vor stinge, zeii care stau ascunși în
spatele soarelui vor ieși la iveală și ne vor vizita aici

94
pe Pământ. Atunci va fi clipa în care conducătorii
statului care s-au vândut, vor plăti cu vârf și îndesat
pentru tot ce au făcut.
Toate Lăcrămioarele, Vioricile, toți hoții și crimi-
nalii, toți oamenii fără de suflet își vor găsi atunci
pedeapsa. Deja lumina soarelui scade treptat. Într-o zi,
zeii vor veni și vor domoli plânsul și vor ușura
durerea celor asupriți. Iar cei care vor trebui să fie
pedepsiți nu vor mai găsi loc să fugă...
Se înserase și paznicul Petre intra pe poartă. Lăcră-
mioara ieșise și ea pe coridor să închidă ușa fetelor de
la dormitor.
Petr:
- Lăcrămioara, eu sunt gata. Dar dacă se întâmp-
lă ceva, tu ești responsabilă. O vreau pe fata asta,
dar nimeni nu trebuie să afle, iar ea nu ar trebui să
vorbească niciodată. Doar noi trei trebuie să știm de
treaba asta.
Lăcrămioara:
- Te rog, Petre, relaxează-te. Cu cât ești tu mai feri-
cit în treaba asta, cu atât mă voi bucura și eu. Avem
aceleași interese și căutăm aceeași fericire. Ferici-
rea ta va fi și fericirea mea. Dacă ți se întâmplă ție
ceva, mi se va întâmpla și mie. Nu voi permite să se
întâmple așa ceva, stai liniștit. Mâine noapte, fix la
unu jumate după miezul nopții, să vii la ușa de la
hol. Am să te bag înăuntru.

9
5
 8

De când se despărțise de soțul ei, Feride se simțea

de parcă i se luase jucăria. De cine să se mai ia ea
acum? Când se ducea la mama ei, se certa cu ea ore în
șir. Se certau până-i ieșeau ochii din cap. La fel fă-
cea și cu tată ei. Îl apuca cu ambele mâini de gulerul
de la haină și-l trăgea, și-l smucea, dar el nu-i spunea
nimic. Când vedea că vine acasă, el pleca imediat
pleca. Femeia aceasta, minionă, blondă și frumoasă,
împrăștia în jurul ei numai blesteme, făcând lumea
celor dragi din jurul ei un adevărat calvar...
Dar fiica ei, Ayfer, era mult prea tânără și era o
fată atât frumoasă. Avea părul blond, ochi căprui și
un chip ale cărui trăsături fuseseră furate de la tatăl
său. Nu era așa de slabă ca mama ei. Nu semăna nici
cu mama, nici cu tata din acest punct de vedere. Era
mult mai somptuoasă, cu sâni voluptoși și picioare
frumoase, gata să frângă inimile multor bărbați. Era
în anul trei de facultate. Anul următor urma să de-
vină absolventa Facultății de Științe Comerciale. Era
emoționată și foarte atașată de mama ei. Își iubea
mama cu toate greșelile ei. Îi adora frumusețea. Ea
era o versiune mai plinuță a mamei ei. Mama era
mai slabă, o femeie blondă, și încă sexy pentru vârs-
ta ei. Avea niște picioare superbe. Numai Ayfer o pu-
tea ține puțind din frâu, făcea ce făcea și reușea să
o țină sub control. E adevărat că o făcea și pe Ayfer
să sufere, dar toate erau numai din punct de vedere

96
psihologic. Însă oricum ar fi fost, Ayfer reușea într-
un fel, să-și controleze mama.
Într-o zi, se aflau împreună la banca cu care luc-
rau. Angajații de aici le cunoșteau. Dar această ban-
că nu era banca cu care lucra Mustafa. Mama des-
chisese un cont pentru ea și fiica ei la o altă bancă.
Tocmai retrăseseră banii, finalizaseră tranzacția,
când unul dintre angajații băncii se apropie de ele.
- Doamna Feride, îmi pare rău, am auzit de divorțul
dumneavoastră. Dacă aveți nevoie de ceva vreodată,
vă rog să nu vă sfiiți, să ne spuneți. Eu vă stau la
dispoziție, sunt gata să vă ajut cum pot, îi spuse
domnul Bülent.
Ce era asta? Cum să spui asemenea vorbe?... Cum
adică - Am auzit de divorț ?! Dacă Feride i-ar fi răs-
puns atunci, imediat “Și care-i problema ta? mă des-
part sau nu, asta-i treaba mea! ” cum ar fi fost oare?...
Dar nu poți să le închizi gura oamenilor...
Feride îl cunoștea pe tipul ăsta libidinos, mândru
tare de el, care nu inspira deloc încredere. Dacă îl
vedeai pe domnul Bülent, toate lucrurile îți merge- au
pe dos în acea zi. Era un funcționar de rând, un
nesuferit care împrăștia în jurul său numai energie
negativă, ai cărui ochi îi jucau în cap emanând vic-
lenie. Albul pupilei părea că s-a unit cu albul ochiu-
lui, iar culoarea lor era de un verde spălăcit. Dom- nul
Bülent avea părul unsuros și blond ce-i cădea pe
frunte; era un om lipsit de suflet, un nesimțit.
Feride i-a mulțumit lui Bülent, după care în mod

9
7
neașteptat i-a spus:
- Ori de câte ori sunteți dispus, vă așteptăm la o
cafea! Ne-ar face o deosebită plăcere, spuse ea. Bü-
lent se uita când la mamă, când la fiica ei, le sorbea
din priviri.
Domnul Bülent mulțumi:
- Vă promit, doamnă dragă, mâine după program
am să trec pe la dumneavoastră să bem o cafea.
La care Feride replică imediat:
- Vă aștept, domnule Bülent, spuse ea.
Bülent se uită în urma lor. Îi plăcea de amândouă.
Fata era prea tânără, însă mama era tocmai bună
pentru el. “Da, da, da... ar merge treaba asta” se gân-
dea el.
Ayfer fusese foarte surprinsă de atitudinea ma-
mei. De ce chemaseră un străin acasă? Era pentru
prima oară când stăteau de vorbă, de ce oare îl che-
mase? Era foarte confuză Ayfer. Nu era ceva normal
ca Feride să-l invite pe libidinosul de Bülent. Fiica
sa, pe care o iubea din suflet, nu reacționase tocmai
plăcut la această invitație. Era pentru prima oară
când Ayfer avea o suspiciune cu privire la comporta-
mentul mamei sale. Era pentru prima oară când nu
o mai asculta orbește și prima oară când avea un du-
biu. Până atunci, tot ce făcea mama ei avea un motiv,
ea era îndreptățită să facă tot, dar acum... o sămânță
de neîncredere se sădise și în sufletul lui Ayfer. Era
prima oară când se distanța de mama ei și privea
cu alți ochi realitatea. Era prima piatră a unui drum

98
lung și anevoios pe care Ayfer pășea în contradicto-
riu cu mama sa.
Nimeni din afara familie nu știa că are probleme
psihologice. Nimeni nu avea nici cea mai mică idee
de cât de crudă, insolentă și nesuferită putea fi. Ni-
meni nu-i cunoștea cu adevărat caracterul. Pentru
că Feride numai în fața rudelor de gradul întâi își
dădea arama pe față. Numai lor le făcea scandal și
tot felul de mizerii. Altfel, era o doamnă respectabilă
în societate.
A doua zi, Feride se pregătea pentru întâlnire. Se
îmbrăcase și se machiase. Purta o fustă sexy - nu era
mini, era deasupra genunchiului. Feride era scundă,
dar acoperea acest neajuns prin faptul că era subți-
rică. În plus fusta care nu era mini, o făcea să pară
mai înaltă. Ayfer nu se întorsese încă de la facultate.
Feride era singură și din cale afară de emoționată.
Simțise ceva față de libidinosul domn Bülent? Nici
ea nu știa încă ce se petrece cu ea. În capul ei se în-
vârteau o mulțime de gărgăuni. De ce îl invitase pe
libidinosul Bülent? Nu știa nici ea încă cum, dar se
gândea să se folosească de domnul Bülent.
Dar ce se întâmpla dacă libidinosul de Bülent se
folosește Feride? Și dacă se întinde până la fata ei?
Pentru că libidinosul nu era un domn precum Mus-
tafa. Se vedea pe fața lui cum curgea nenorocirea.
Libidinosul venise la ușă cu un buchet de trandafiri
roșii, o cutie cu bomboane de ciocolată foarte bune și
un pachet de cafea.

9
9
 Doamna Feride:
- Vai, dar de ce v-ați deranjat domnule Bülent ?
Trandafirii sunt foarte frumoși, mulțumesc. Poftiți,
să trecem în salon.
- Cum, se poate așa ceva, doamnă Feride?! Eu mi-
am adus aici, toate sentimentele alături de mine.
Frumusețea acestor trandafiri e palidă în fața fru-
museții dumneavoastră.
Discuția decurgea foarte lejer, deveniseră apropi-
ați între timp. La un moment dat, s-a auzit ușa de
la intrare - era Ayfer care venise de la facultate. S-a
salutat cu libidinosul Bülent. Ayfer a stat cel mult
zece minute alături de ei, după care s-a adresat
mamei:
- Trebuie să mă pregătesc, am un examen mâine, a
spus ea.
A cerut permisiunea de la libidinos, s-a retras în
camera ei, lăsându-i pe cei doi din nou singuri. Era
pentru prima oară când se aflau singuri. Feride era
fericită, sau nu, de cele ce se întâmplau... nici ea nu
era sigură. De un singur lucru era însă sigură: viito-
rul avea să fie mai palpitant de acum încolo.
În urma acestei întâlniri domnul Bülent, o invită
pe Feride la cina de sâmbătă seara, pe care ea a ac-
ceptat-o fericită. După masă, Bülent i-a cerut permi-
siunea și s-a retras. Acum Feride rămăsese singură.
Apoi dintr-o dată, fără ca măcar să adune ceștile de
cafea rămase pe masă, ieși ca o furtună din cameră
și se îndreptă către dormitorul ei. Se lovea peste față,

100
își smulgea carnea de pe ea, plângea în hohote. Ne-
buna asta blondă, care până mai acum cinci minute
îi zâmbea fericită libidinosului de Bülent, plângea
acum în hohote, singură în dormitorul ei. De unde
apăruseră aceste lacrimi? De ce plângea? Nu era
ușor de înțeles ceea ce se întâmpla cu ea. Se dădea cu
capul de pernă și plângea “Ce fel de femeie sunt eu?
Nu am fost niciodată într-o astfel de relație în afara
soțului meu. De ce mă văd cu domnul Bülent? De ce?
Dumnezeule, te rog , ascultă-mă! Te rog să mă vezi!
Ce fac eu?” spunea ea în timp ce lacrimile îi udau
bluza. Dintr-o dată a sărit în picioare și cu o mișcare
bruscă și-a rupt bluza de pe ea. Acum rămăsese nu-
mai în sutien “Ce sunt eu? O curvă? Sunt eu o femeie
atât de rea? Te rog, Doamne, ajută-mă! nu mai rezist!
Când ies din casă devin o cu totul altă femeie... Ală-
turi de copiii mei și părinții mei mă port ca o curvă.
De ce? De ce? Când o să mă ajuți Doamne, dacă nu o
vei face azi?!? Doamne, dă-mi putere, dă-mi răbdare”
urla ea din răsputeri. Strigase atât de tare, încât fiica
ei o auzise și venise în fugă în camera ei:
- Mami, mamă, ce ți s-a întâmplat? și lacrimile lui
Ayfer au început să se scurgă pe față. Oricum lacri-
mile lui Ayfer erau gata să se scurgă oricând. Era su-
ficientă o singură atingere, un singur cuvânt și s-ar
fi revărsat ca o ploaie pe fața ei. Ayfer și-a îmbrățișat
mama și i-a șters lacrimile cu un șervețel.
- Nu plânge, mamă, nu mă face și pe mine să
plâng...nu pot suporta! Te rog, mamă, nu-mi face

1
0
1
asta! Mă faci și pe mine să plâng, mă întristezi ire-
mediabil ... Te rog mamă, spune-mi care este proble-
ma? Vrei să mergem la spital? Să te vadă un doctor,
dacă te doare ceva...
Feride s-a ridicat brusc în picioare. S-a smuls din
brațele lui Ayfer și cu o privire foarte aspră s-a proță-
pit în fața ei. Lui Ayfer începuse să i se facă teamă.
Părea că mama ei suferă o criză. Însă dintr-o dată,
mama ei care acum câteva secunde părea într-o sta- re
de criză, trecuse în fața ei și se liniștise brusc- era ca
un mielușel. Privind în ochii fiicei sale, îi spuse cu o
voce foarte blândă și grijulie:
- Ce i-am făcut eu soțului meu? Ce i-am făcut eu
tatălui tău? Ce i-am făcut eu acelui bărbat cinstit și
onorabil? L-am băgat în închisoare, i-am adus dure-
re în suflet, i-am pricinuit toate necazurile.
Lacrimile iar începuseră să se scurgă. Ayfer își dă-
dea seama acum cât de rușine îi era față de tatăl său,
îi venea să intre în pământ. Nu-l vizitase nici măcar
o dată la închisoare, în timp ce tatăl său și-ar fi dat
și viața pentru ea. Și ea știa acest lucru. Dar făcuse
o greșeală. Se luase după mama ei, îi ignorase pe cei
care o iubeau... Uitase că nu trebuie să-și rețină dra-
gostea fața de cei care o îndrăgeau... Ayfer era foarte
tristă acum. Simțea lipsa tatălui său, ar fi vrut să fie
acum lângă el și să-l îmbrățișeze.
Feride se lăsase pe mâna lui Ayfer, fata prelua-
se controlul asupra ei. “De ce eu? De ce mă faci să
sufăr, Doamne?” plângea ea. Ayfer o așeză din nou

102
pe pat. Încerca să o calmeze cumva, o mângâia pe
față, pe mâini, pe păr, o întinse cu grijă în pat și aș-
teptă lângă ea până se liniști și într-un sfârșit reuși
să adoarmă.
Feride îl iubea pe Mustafa, fostul ei soț. Dar dist-
rusese tot: căsnicia, dragostea, respectul... Singurul
lucru care nu se sfârșise erau sentimentele lui Feri-
de, dorința ei de a controla unde este și ce face. Feri-
de își amintea câteodată de sentimentele pe care le
trăia. Exista totuși un lucru numit conștiință. Feri-
de o pierduse pe drum, dar din când în când își făcea
apariția. La fel se întâmplase și în timpul primei sale
întâlniri cu Bülent, când la masă, alături de ei, luase
loc și CONȘTIINȚA care îi spunea:
- Vă rog, să-mi dați și mie o cafea cu puțin zahăr,
zicea ea.
Se întâlnea pentru prima dată, cu un alt bărbat
în afara soțului ei. Și tocmai atunci, conștiința veni-
se și ea în vizită să-i amintească câte ceva. Inima pe
care credea că nu o are, îi amintea ceva.. A doua zi,
Ayfer nu știa cum să interpreteze schimbările care
apăruseră la mama ei. Cât îl chinuise pe tată său...
Ori el era gata să-și dea și sufletul pentru ea, pentru
a o vedea fericită. Mama se purtase și ea execrabil cu
el și pentru asta n-avea s-o ierte niciodată, dar nici
singură nu avea s-o lase. Va avea grijă de mama ei,
până când ea o va izgoni întocmai cum făcuse și cu
tatăl și fratele ei. Amintindu-și de fratele ei, Ayfer
suspină. Nu erau ei cei mai apropiați frați din lume,

1
0
3
însă el era singurul căruia ar fi putut să i se confe-
seze. Ce bine ar fi fost să fie acum alături de ea, să
poată discuta împreună despre situația mamei...
Sâmbătă seara, după ce a parcat mașina undeva
în apropierea casei, libidinosul Bülent și-a aranjat
freza în oglinda retrovizoare apoi și-a mângâiat
mustața blondă inexistentă. S-a dat pe mâini și pe
păr cu colonia pe care o ținea in buzunarul de la ușa
mașinii. Acum era pregătit. A sunat la ușă. Feride îi
deschise ușa plină de bucurie, toată față îi râdea. Era
bine dispusă.
- Numai o clipă domnule Bülent, vin imediat.
Bülent deschise galant ușa Renault’ ului și o ajută
pe Feride:
- Poftiți, doamnă Feride.
- Vă mulțumesc, domnule Bülent, sunteți foarte
amabil, spuse ea.
Veniseră la un restaurant modest, mic, dar dră-
guț. Era situat de așa manieră că aici puteau să stea
de vorbă în intimitate. Bülent alesese foarte bine lo-
cul. Restaurantul era un loc în care-și puteau spu-
ne deschis gândurile și dorințele. După discuția de
complezență, Bülent a deschis imediat subiectul.
- Și dumneavoastră sunteți singură și eu, doam-
na Feride. Îmi cer mii de scuze dacă vorbele mele vă
rănesc sau vă întristează, dar... dacă spun ceva ne-
lalocul lui, vă rog să nu mă luați în seamă. Doamna
Feride, vreau să fiu foarte deschis față de dumnea-
voastră...

104
 Cei doi se mai văzuseră și în alte împrejurări, însă
acum era pentru a doua oară când erau singuri.
- Doamna Feride, vreau să mă căsătoresc cu dum-
neavoastră. Vă rog, nu-mi răspundeți imediat. Gân-
diți-vă puțin...
Dintr-o dată, toate sentimentele de răzbunare pe
care le adunase undeva în subconștient, au pornit la
atac. Preluaseră comanda și mergeau în față. Răzbu-
narea era la întrecere cu ura, cursa era strânsă. Ca
un fulger și-a amintit de fostul soț, de răzbunarea pe
care ar fi putut să și-o ia astfel și dintr-o data s-a li-
niștit, sufletul ei și-a găsit pacea; corpul ei era fericit
acum. Oasele îi mulțumeau “ ne presai cu carnea pe
care nici nu o ai”. Se întoarse brusc către domnul
Bülent:
- Când ne căsătorim? a întrebat dintr-o dată. Bü-
lent a rămas cu gura căscată. Nu se aștepta de fel la
o astfel de întrebare, însă totul părea și pentru el o
surpriză.
- Când doriți dumneavoastră, doamna Feride. Eu
sunt pregătit. Vă știu și vă admir de mult timp. Chiar
dacă nu am avut ocazia să interacționăm, locuim în
același cartier. În afară de asta sunteți una dintre
clientele noastre speciale. Vă admiram și vă urmăre-
am ori de câte ori veneați la bancă. Sunt îndrăgostit
de dumneavoastră. Cu răspunsul acesta mi-ați dăru-
it o lume întreagă, m-ați făcut să fiu cel mai fericit
bărbat din lume. Vă iubesc, doamna Feride.
Feride și-a ridicat încet privirea și l-a măsurat din

1
0
5
cap până-n picioare pe libidinosul Bülent. Tipul ăsta
era un ticălos, un om în care nu puteai avea încrede-
re, un nesimțit. Și libidinosul blond domn Bülent o
urmărea pe sub sprâncene pe doamna Feride. Amân-
doi aveau în cap numai gărgăuni. Amândoi își făce-
au tot soiul de planuri. Căsătoria aceasta nu avea să
facă decât să scoată la iveală sentimentele cele mai
tainice. Această căsnicie nu avea ca scop fericirea
nici unuia dintre ei, din contră. Această căsătorie
avea să se încheie pentru distrugere- distrugere re-
ciprocă. Bineînțeles că distrugerea îi va ajunge din
urmă... Doamna Feride era nebună, schizofrenică,
dar lucrul acesta era cunoscut sau cel puțin intu-
it doar rudele de gradul întâi. Nebuna Feride se va
răzbuna acum pe fostul ei soț Mustafa. Acum însă
se gândea: Oare Mustafa mai simțea ceva pentru
fosta lui soție? Feride îl omorâse de mult pe fostul
soț. Acum făcea planuri de omor pentru un soț nou.
Oare cine mai era la rând? Cine mai trebuia sacrifi-
cat pentru ca sufletul bolnav al lui Feride să se vin-
dece, să-și recapete fericirea?...
Nu trecuseră nici două luni. Libidinosul Bülent se
căsătorise cu nebuna Feride și se mutase deja la ei în
casă.

Burak învăța totul despre România, începuse să-i

placă. Singurul lucru pe care-l făcea acum, era să

106
urmărească de la fereastra biroului său pe toți cei
care intrau și ieșeau din fabrică și activitățile care
se desfășurau în incintă. Așa îl sfătuise tatăl său:
“De orice te-ai apuca să faci, înainte de toate ob-
servă, urmărește, ia notițe și nu te apuca de nimic în
primele patru luni. Apoi discută cu directorii tăi to-
ate greșelile pe care le-ai observat și notat, poate tu
ești cel care te-ai înșelat.” Burak nu uitase niciodată
cuvintele tatălui său. Își promisese că nu va interve-
ni timp de o lună, cu toate astea nu se putuse abține.
Biroul în care stătea avea vedere perfectă către
intrarea în fabrică, astfel că putea observa cu ușu-
rință sosirile și plecările angajaților din fabrică. Bu-
rak o urmărea cu privirea pe o angajată de patruzeci
și cinci – cincizeci de ani. Îi atrăsese atenția căci în
timp ce lucra în fabrică, femeia nu avea burtă și nu
era grasă, dar la sfârșitul programului devenea cam
rotofeie. Într-una din zile a oprit femeia la poartă și
a chemat-o în birou. A chemat și pe una din anga-
jatele de la birou și a rugat-o să-i facă o percheziție
corporală. Și ce să vezi?! Asupra ei avea tot felul...
lapte, iaurturi, unt pachete, pachete. Dar ce e asta?
Femeia nici măcar nu se înroșise, nu dădea nici un
semn că s-ar fi rușinat sau că i-ar fi cât de puțin
jenă. După ce că nu simțea nici cea mai mică urmă
de vinovăție deși fusese prinsă în timp ce fura ceva
ce nu-i aparținea, s-a mai și întors către patronul ei
spunând:
- Înăuntru sunt mii de iaurturi și brânzeturi. Ce

1
0
7
se-întâmplă dacă iau și eu o bucată- două?! striga
ea. Femeia considera că are dreptate și patronul era
cel care făcuse o nedreptate. Își schimbase și felul
în care-l privea; acum o făcea cu ură. Femeia nu știa
ce face. Poate că această femeie trăia încă în comu-
nism.
În zilele și anii care aveau să urmeze, Burak avea să
întâlnească tot felul de situații de genul acesta. Cum
ajunsese să-și explice asta?.. Așa fuseseră românii
întotdeauna? Nu! Ce-i schimbase așa? Comunismul
era cel care-i schimbaseră; da, comunismul. Româ- nii
erau oameni de o înaltă moralitate, culți, iubito- ri,
cinstiți. Dar comunismul luase tot ce era mai bun, la
fel cum se întâmplase și în această fabrică: luase
sentimentul RUȘINII.
Începutul comunismului a fost prin efracție. Co-
muniștii au venit, au confiscat fabrici, locuri de
muncă, ferme, terenuri. Toate erau acum ale statu-
lui. Toată agoniseala lor, tot ce dobândiseră cu bune
cu rele, cu lacrimi și fericire, dispăruse într-o sin-
gură clipă. Comunismul le luase totul. Cu alte cuvin-
te, comuniștii erau cei care furaseră primii. Întrep-
rinderile astfel furate intraseră în posesia statului
și nici una din împroprietăriri nu fusese făcută cu
voința posesorilor de drept. Statul luase cu forța tot
din mâna cetățeanului de rând. Și când făcea asta,
propunerea pe care le-o aduceau vechilor proprieta-
ri era simplă: fie că deveniți directorul acestei fab-
rici, fie un simplu angajat. Și dacă nu vă convine,

108
vom închide ochii dacă părăsiți țara... Patronul de-
venit salariat în propria fabrică nu va putea să di-
gere niciodată o astfel de schimbare. Nu va putea să
accepte niciodată asta. În fiecare zi, își spunea: “Mă
voi răzbuna pentru asta, mă voi răzbuna”. Până ce
într-o zi, acea zi va veni. Și până atunci, așteptând ca
ziua aceea să sosească, ura-i va crește în suflet. Între
timp, directorul salariat va continua să fure din înt-
reprinderea statului. Dar lucrul acesta nu era ceva
de care ar fi trebuit să se rușineze. Pentru ca primul
care furase fusese statul- care furase fabrica de la el
și-l pusese să lucreze acolo ca director. Dacă dire-
ctorul fura, nu era chiar un furt, o hoție... Dacă di-
rectorul fura, angajații procedau și ei în același fel.
Dar ăsta nu era un furt. Seara, dacă ajungea acasă
cu brațele pline, soția îl întâmpina cu zâmbetul pe
buze. Copii vedeau cum tatăl vine încărcat în fiecare
seară. După un timp, copii erau cei care gândeau că
ce fură de la stat cu aia rămân. Așa că era care mai
de care... dar în opinia lor, statul fusese cel care în-
cepuse jaful. O societate care va trăi într-un astfel
de mediu va fi condamnată să-și piardă valorile mo-
rale, ceea ce s-a și întâmplat. Și le-a pierdut. Furtul
oamenilor a fost planificat conștient, nu era consi-
derat furt. Ei știau că ritmul fusese statul.
Acum statul dispăruse. Fabricile fuseseră luate
din nou de persoane fizice, corporații, capitaliști.
Dar populația se obișnuise să fure, iar sentimentul
de rușine dispăruse și el de mult. Aceeași logică o

1
0
9
aveau și angajații de la fabrica lui Burak. Credeau
că au dreptate, furau așa de ani de zile. Însă acum
toate se schimbaseră. Fabricile fuseseră luate de
persoane fizice. Dar, sentimentele și obiceiurile
angajaților nu se schimbaseră. De asta și erau
furioși pe Burak. “Înăuntru sunt mii de iaur- turi și
brânzeturi. Ce se-întâmplă dacă iau și eu o bucată-
două?!” Nu erau de condamnat, ei nu făceau decât
să-și continue obiceiurile din timpul comunis-
mului. Bineînţeles că moralitatea și caracterul ave-
au să vină înapoi, dar prejudiciul adus de comunism
era foarte mare. Suflete distruse, corpuri bolnave,
evenimente sociale aproape de moarte ... Poate cu
sacrificiul unei sau a două generații, într-o zi toate
aveau să se așeze la locul lor, ca și cum nimic nu s-ar
fi întâmplat.
Burak începuse să înțeleagă încet-încet toate as-
tea. Își corecta comportamentul, încercând să-l
adapteze la situații noi. Era singur, seara uneori se
ducea în anumite baruri să bea câteva beri. Mai lua
și el o gură de aer, în plus se simțea fericit când fă-
cea cunoștință cu fete frumoase.
Tot așa, într-o sâmbătă seara, Burak se plictisea.
Era singur, i se făcuse dor de tatăl lui. De altfel și
sosirea lui în România era, tot un semn de admirație
pentru tatăl său. Îi călca pe urme, era eroul lui. Îi spu-
sese cândva de locurile de aici și-l sfătuise să se în-
soare cu o fată de ape aceste meleaguri. “Ascultă-mă
fiule, fetele de aici sunt zâmbitoare, finuțe, frumoa-

110
se și moderne. Te vor face fericit. Uite, eu m-am căsă-
torit în Turcia și uite ce s-a întâmplat cu mine... O
femeie bolnavă mi-a ruinat viața, în timp ce femeia
din România mi-a arătat ce-i Paradisul. Asta e dife-
rența ... Du-te, găsește o ocazie și stabilește-te aco-
lo”, îi spunea de fiecare data. Orice ar fi, era Europa.
Singura adresă a culturii și a democrației. “Fiule,
traiul acolo nu numai că-ți va prelungi viața, dar vei fi
supus și la riscuri minime”, îi spunea el.
Gândindu-se la spusele tatălui său, se dusese la
barul la care obișnuia să se mai ducă. Își luase o
bere care mergea de minune alături de o țigară. La
masa alăturată, stăteau o fată foarte frumoasă și
un tânăr. Fata părea că nu are nici douăzeci de ani.
Era o apariție cu părul lung negru, până la mijloc
și înaltă cum era. Tenul alb imaculat, sprâncenele
negre subțiri, o față proporțională corpului, cine o
vedea ar fi crezut că e vreo manechină. Și tânărul
părea înalt, dar era mai scund decât prietena lui. Era
blond, cu ochii albaștri, o fața curată și un trup at-
letic. Amândoi beau bere și ridicau halbele în aer în
semn de noroc către Burak. Burak a răspuns gestu-
lui. Apoi tânărul îl invită pe Burak la masa lor. Burak
nu învățase încă româna, dar știa ceva engleză din
timpul anilor de școală. Numele lui era Victor, iar ea
era Tatiana. Amândoi vorbeau excelent în engleză.
Burak s-a prezentat. Trecuseră deja două ore, dar ei
continuau să bea bere. Se și împrieteniseră. La un
moment dat, Tatiana s-a dus la toaletă. Atunci Victor

1
1
1
i-a spus imediat lui Burak:
- Îți place de ea? Sunt doar prietenul ei, noi nu
suntem împreună. Dacă vrei, puteți să plecați împ-
reună acasă. Tu știi...
Lui Burak îi plăcuse foarte mult fata. Tatiana era
într-adevăr foarte drăguță, ca un model. Sexualita- tea
curgea pe toate fețele, era foarte sexy. Ochii, tru- pul,
mâinile, brațele parcă îl invitau pe Burak “Ia- mă, du-
mă de aici ce mai stai... ”. Tatiana se întorsese de la
toaletă; își reîmprospătase machiajul, mirosea foarte
frumos. Din nou au toastat toți trei după care Victor s-
a întors spre Tatiana:
- Lui Burak îi place foarte mult de tine.
Tatiana nevinovată, cu o față zâmbitoare, dar fără
să deschidă gura își feri privirea de ei; din expresia
feței se înțelegea că-i face plăcere situația.
Când Burak a întrebat-o:
- Tatiana, vrei să vii cu mine? Ea și-a ridicat privi-
rea și s-a ridicat de la masă în semn de accept.
Burak plătise nota și aștepta ca Tatiana să vină cu
el. Pentru o fracțiune de secundă, Tatiana și Victor
făcură un schimb de priviri care ascundeau un mis-
ter, însă Burak era prea preocupat cu planurile pe
care le făcea pentru a o arunca în patul său pe Tati-
ana, așa că nu observă schimbul de priviri. Victor îi
spuse lui Tatiana:
- Vii dimineața, nu? Și Tatiana,
- Desigur, a spus ea. Și îl urmă pe Burak.
Din punctul de vedere al lui Burak, noaptea urma

112
să treacă în rândul celor de neuitat. Tatiana îl sa-
tisfăcuse pe deplin, se simțea un bărbat împlinit.
Dimineața, tocmai când Burak îi spunea doamnei
Elena, menajera, să pregătească micul dejun, Tatia- na
își făcu și ea apariția în bucătărie. Burak le făcu
cunoștință. Doamna Elena făcuse cafelele și pregă-
tise omleta. Tatiana savura micul dejun. Menajera era
în permanență cu ochii pe ea. Era o fată de o fru-
musețe rară, albă ca zăpadă, un ten imaculat, grați-
oasă, înaltă, zveltă, o adevărată zeiță. Da, era o fată cu
adevărat frumoasă. În timp ce lua micul dejun,
Tatiana își făcuse o coadă de cal.
Când a terminat micul dejun, femeia a dus-o pe
Tatiana în biroul lui Burak. Burak i-a spus imedi-
at șoferului George să o lase pe Tatiana la adresa
la care dorește. George era unul dintre angajații de
încredere ai lui Burak. În plus, și menajera, doamna
Elena, era o femeie care avea în jur de patruzeci de
ani și era o femeie de încredere și respectată. Tatia-
na îl urmase pe George și părăsise incinta fabricii.
Când se îmbrățișaseră de rămas bun, Burak avusese
grijă să-i bage ceva în buzunar. Dar acum Burak tre-
buia să se întoarcă la treabă.
A doua zi dimineața în jurul orei zece, doi polițiști
au venit la biroul lui Burak. Era surprins, ce treabă
aveau cei doi polițiști aici? Burak nu era singur în
birou. Polițiștii i-au spus că vor să vorbească singuri,
așa că Burak s-a întors către cei din cameră și le-a
cerut să se întoarcă la muncă. Unul dintre polițiști i

1
1
3
s-a adresat lui Burak:
- Ieri ai fost cu o fată numită Tatiana? Burak:
- Da, am luat-o de la bar ieri seara; acolo ne-am
întâlnit, am stat împreună. Și apoi am fost împ-
reună. Dimineața am trimis-o acasă. Ce s-a întâmp-
lat cu Tatiana, domnule polițist? E vreo problemă
polițienească?
Polițistul:
- Da, domnule Burak, tu ești problema.
- Cum adică?
- Ai atacat-o, are gâtul plin de semne de mușcătu-
ri; mușcături pe piept, pe gât și pe ceafă și pe multe
părți ale corpului. Toate mușcăturile s-au transfor-
mat în răni.
Burak s-a simțit dintr-o data ușurat. Putea avea
cel puțin conștiința împăcată , pentru că el știa că
nu făcuse așa ceva. Burak se temuse de acuzații mai
grave. Fata putea să fie bolnavă sau vreo teroristă
sau vreo persoană urmărită de lege. Putea să-i cree-
ze probleme serioase lui Burak...
- Domnule ofițer, eu n-am mai făcut așa ceva!
- Poți dovedi asta?
- Da, desigur. Ai spus că în plângere a scris ca are
urme de dinți pe față și pe gât, corect? Nimeni nu
ne-a văzut când am venit aseară. Portarul ne-a desc-
his ușa și noi am intrat direct în casă, dar dimineața
doamna Elena i-a pregătit micul dejun. A ajutat-o să
facă baie. De asemenea, șoferul George este cel care
a condus-o până la destinație.

114
 - I-ai putea chema pe doamna Elena și domnul Ge-
orge?
- Sigur, spuse Burak.
Peste cinci minute, ambii erau în birou.
- Domnule Burak, vă rugăm să așteptați afară.
După ce vorbesc cu acești oameni și întocmesc pro-
cesul verbal, vă voi chema din nou.
Burak ieșise de mult afară. Era foarte emoționat
în acest moment. Nu pentru că era speriat. Pentru că
știa că nu a făcut nimic rău. Dar nu putea să treacă
peste faptul că toate acestea se întâmplau în fața an-
gajaților săi. Viața lui Burak începuse din nou, soar-
ta începuse să-și țese plasele iar Burak nu avea decât
să învețe și să trăiască totul pas cu pas.
Polițistul îl chemă din nou pe Burak, și-l puse să
semneze procesul verbal și declarațiile Doamnei
Elena și a domnului George. Spuseseră numai lucru-
ri frumoase despre el. La fată nu văzuseră nici urme
de dinți, nici umflături, nici vinețeli. Chiar doamna
Elena își amintea că se luase de ea când îi dusese
prosopul la baie și o văzuse goală și-i spusese “Cât de
frumoasă ești!” Și adăugase și ceva de genul, “Sper că
vă veți căsători cu domnul Burak”, așa declarase ea.
Polițistul îi spuse lui Burak:
- Stați liniștit! Nu mă las până nu rezolv situația.
Nu aveți nici o vină în acest sens. O să vă ținem la
curent, spuse el și părăsiră incinta.
Burak era puțin fericit, dar în egală măsură și

1
1
5
îngrijorat. Se simțise jenat în fața angajaților săi, se
înroșise tot. Să muști o femeie, să o lovești... nu erau
lucruri pe care le-ar fi făcut Burak.

10

Cât de repede trecea timpul. Să trăiești și să îm-

bătrânești... oare conștientizăm cum trece timpul?
Olga se gândea și în timp ce călca rochia fetei ei
Maria se întreba: „Cât de mult am îmbătrânit... ce
lipsită de viață par...“ Blonda superbă de odinioară
dispăruse, locul îi fusese luat de o doamnă modestă,
de vârstă medie. Olga își ascunsese frumusețea pe
undeva? Ce aștepta oare să iasă la iveală? Își aștepta
dragostea, partenerul, tovarășul ei de viață, iubitul sau
pe tatăl copilului ei?
- Mamă, ai terminat cu hainele mele? Am să întâr-
zii. Iar ai căzut pe gânduri mama. Mamăăăă!?
Olga trezită din visele sale, a tresărit și a răspuns:
- Bine, fata mea. Dă-mi două minute.
- Bine, mamă.
Olga a terminat rapid de călcat rochia fiicei sale
și i-a dat-o imediat, la care ea a sărutat-o imediat pe
frunte. Singura preocupare a Olgăi erau problemele
care păreau că nu se mai sfârșesc ale fiicei ei. Mari
era deja adolescentă, mergea la liceu. Era înaltă,
avea prestanță, era dolofană dar nu era grasă. Era
o tânără plină de energie. Maria părea că nu luase
nimic de la mama sau de la tatăl său. Ochii nu erau

116
nici verzi nici căprui, erau o amestecătură de cu-
lori, iar fața era puțin cam mică pentru acel corp.
Ochii mici, nasul mic și părul șaten cârlionțat lung
până la umăr erau suficiente ca să o facă o fată atră-
gătoare? Era de discutat. Era însă o fată deosebită,
înaltă, cu sâni voluptoși și picioare pline. Era o fire
închisă, nu-i plăcea să vorbească, în schimb îi plă-
cea să asculte doar muzică în timp ce vulcanii din ea
erau gata să erupă. Nu era în stare să stea mai mult
de zece minute oriunde s-ar fi așezat. Trebuia să se
plimbe, să fie în continuă mișcare. Trebuia să găse-
ască răspunsuri la întrebările din mintea ei. Uneori
era foarte nervoasă, devenea greu de controlat. Înt-
rebarea cea mai brutală, întrebarea sumbră pe care i-
o adresa mamei, și la care ea nu putea da, sau nu
voia să dea un răspuns era aceeaşi: “Mamă, cine este
tatăl meu? Mamă, unde este tata? Mamă, tata a mu-
rit?“ Acestea erau întrebările care o terminau psihic
pe Olga. Olga se gândise să-i spună că tatăl ei a murit,
dar ce s-ar fi întâmplat daca Mustafa ar fi apărut așa
din senin? Dacă i-ar fi spus că tatăl ei este Mustafa,
atunci nu ar fi întrebat-o de ce nu s-a măritat cu el?
Dacă nu avea să-i fie tată, atunci de ce se mai culcase
cu el? Maria era crudă; întrebările cu subînțeles o
sfâșiau emoțional pe Olga. I se întâmpla să simtă că
propria-i fiică, o cataloghează ca fiind o femeie ușo-
ară, chiar dacă nu exprimase în mod deschis acest
lucru. Nu-și întrebase mama pe șleau: “Mamă, tu
ești curvă? “ însă îi urlase în față de nenumărate ori

1
1
7
“Mamăăăă cu cine m-ai făcut, mamăăăă??“ Când se
întâmplase asta, Olga nu mai vorbise o săptămână
cu fata ei. Apoi Maria, încercase să-i recâștige ini-
ma cerându-și iertare “Iartă-mă mamă, cred că am
fost prea dura... “ îi spusese ea și totuși nu încheia-
se subiectul “Poate într-o zi îmi vei spune câte ceva
despre tata“. Maria era o fată sexy pentru vârsta ei.
Era în căutare de aventuri și emoții noi, încerca să
găsească o cale pentru a-și alina suferința și în ca-
pul ei mic începuse să nutrească sentimente de ură
pentru mama ei- ardea cu focul răzbunării. De ce era
ea fără tată? cine e tatăl meu? se întreba ea în per-
manență. Dar răspunsul era mereu același: singura
vinovată era mama ei. Ca urmare mama trebuia să
plătească pentru toate.
Oricât ar fi încercat prietena Olgăi, Simona să
o consoleze nu a reușit. Asta îi era scris în frunte,
asta era soarta Olgăi. Să fie părăsită de bărbatul
pe care l-a iubit... să-și crească singură copilul, fără
un tată... asta era. Și ea, și fiica ei Maria, nu aveau
decât de suferit. Toate astea trebuiau să se întâmple.
Frumoșii ochi verzi ai Olgăi își pierduseră din stră-
lucire, părul ei blond începuse să-i cadă. Da, Olga su-
ferea...
Era aproape ora nouă seara. Maria nu venise încă
acasă, așa că a sunat imediat la prietena ei Simona.
- Maria a venit la tine?
- Nu, trebuia să vină la mine? Nu a venit acasă? a
întrebat ea imediat.

118
 - Nu ...
- În regulă. Nu-ți face griji, o fi cu prietenii ei, eu
vin imediat la tine.
Cincisprezece minute mai târziu, Maria era la ușă.
Era beată moartă, de abia se mai ținea pe picioare.
Mama ei nu o mai văzuse niciodată în halul ăsta. De
cum a deschis ușa și a văzut-o în ce hal era, a spus
imediat:
- Ce ți s-a întâmplat, fata mea? Dar înainte ca ea
să-și sfârșească propoziția, Maria a apucat-o de braț
și a împins-o cu putere înăuntru. Luată prin surp-
rindere, Olga și-a pierdut echilibrul și a căzut pe hol.
Când a văzut-o, bunica a strigat:
- Ce s-a întâmplat, fata mea? Dar Maria, fără ca
măcar să se uite la mama ei, a intrat repede, așa în-
călțată cum era, direct în camera ei. Bunica a ajutat-o
pe Olga să se ridice de jos și s-a uitat să vadă dacă
are vreo rană la cap. Bine măcar că nu era rănită.
Chiar în acel moment, în cadrul ușii dinspre scară,
care rămăsese deschisă, apăru și Simona. Când le
văzu mama fiica pe podea, a strigat înspăimântată:
- Ce se întâmplă, Olga, ce ai pățit? îi spunea ea în
timp ce o îmbrățișase.
Olga nu avea nimic. I-a povestit Simonei ce se
întâmplase. Olga nu îi povestea nimic mamei ei- îm-
bătrânise și n-ar fi vrut s-o mâhnească cu probleme- le
ei.
Simona se uită la Olga și spuse:
- Dragă și astea vor trece. E la vârsta adolescenței,

1
1
9
o perioadă dificilă. O să treacă și asta...
- Dar Simona, băutură?! Ce înseamnă să bei în
halul ăsta?... Mirosea toată a băutură. Nu se ținea
pe picioare. Ce mă fac eu acum cu ea?... și izbucni
în plâns. Se lăsase la pieptul Simonei și plângea în
surdină. Să mă cac în ea de viață și de soartă! Parcă
Dumnezeu numai mie mi-a dat o fată s-o cresc și s-o
educ, singură fără tată. Și fata asta să vină și să te
împingă, să te trântească pe jos. Asta mai lipsea, să
mai fiu și bătută... Nu mai e mult, o s-o trăiesc și pe
asta se pare... spunea ea printre sughițuri.
Și Simona se mirase când auzise de băutură. Asta
nu era de bine. Trebuiau să ia de îndată măsuri. Nici
Simona nu s-a mai putut stăpâni și a izbucnit și ea în
lacrimi. Nu putea înțelege ce i se întâmplă prietenei
ei. În casa Olgăi sufla vântul O voce îi spunea “Re-
zistă, Olga”. Aveau să supraviețuiască și vânturilor
și inundațiilor.
Olga și plângea și vorbea cu Simona:
- De ce-mi pare cel mai rău acum este că înainte
mă rănea prin vorbe, dar acum și băutura și cu ges-
turile pe care le-a făcut... Nu știu ce se va întâmpla,
Simona ...
- Olga, te rog să te liniștești, înainte de toate. Este
încă un copil de șaptesprezece ani. Trebuie să o înțe-
legem, trebuie să o ajutăm. Dacă ne contrăm cu ea
o putem pierde pentru totdeauna. Și mie îmi pare
atât de rău pentru treaba asta cu băutura... Trebuie
să aflăm și să-nțelegem cu cine a băut, de ce a trebuit

120
să bea. Nu te mai gândi de ce s-a purtat așa cu tine,
nu mai pierde timpul cu chestiile astea. Trebuie să
vedem ce se întâmplă cu Maria. Dacă e cazul să o
vadă și un psiholog. Se întâmplă ceva cu ea, există
ceva care o macină sub comportamentul ăsta nemi-
los față de tine.
Înalta și frumoasa brunetă Simona, reușise să o
liniștească pe Olga.
- Olga, draga mea, lasă-mă pe mine să mă duc mai
întâi în camera ei. Îți spun eu ce se întâmplă, îi spuse
ea în timp ce se scula de lângă ea.
Ținând-o de mână, o ajută și pe Olga să se scoale.
- Haide, Olga, spală-te pe mâini, pe față, te rog. Să
ne purtăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Eu
mă duc în camera Mariei.
- Bine, Simona, bine draga mea.
Când Simona intră în cameră, o văzu pe Maria
care se trântise în pat îmbrăcată și încălțată așa cum
era. Nici măcar nu s-a întors să vadă cine a intrat în
cameră. Era între somn și realitate, dar era evident
că avea dureri de stomac căci își pusese ambele mâi-
ni pe burtă și se chircise în pat. Dintr-o dată se sculă
brusc să meargă la baie, dar de îndată ce s-a ridicat,
a vomitat tot ce avea în stomac. Până și voma îi mi-
rosea a alcool. Simona acum luase situația sub cont-
rol:
- Maria, bagă-ți degetele pe gât să vomiți tot. Hai,
draga mea...
Maria cu ochii închiși, vomita într-una de parcă

121
nici nu o auzise. Nu avea nevoie să-și bage degetele-n
gât. Simona a luat imediat șervețelele de pe noptieră și
i-a șters fața și gura, spunând: “Vino Maria, hai să
mergem la baie.”
Între timp, mama ei plângea în timp ce le urmă- rea
din ușă. Începuse și Maria să plângă:
- Mă doare burta și capul foarte tare, a spus ea.
Mama a făcut imediat un ceai cu lămâie, piper
negru și mentă și i-a spus: “Încearcă să bei ceaiul,
puiul meu. “
Maria a luat o înghițitură, apoi a pus cana la loc.
Mama i-a adus imediat un prosop curat și colonia.
Au dezbrăcat-o bine, i-au pus gheață pe cap și au lă-
sat-o să doarmă. Simona spuse: “O să rămân aici în
noaptea asta. Să se trezească și am sa încerc să stau
de vorbă cu ea. “ S-au așezat una lângă alta în sufra-
gerie, au fumat, și au plâns și au stat de vorbă până
la ora două noaptea. Și au luat o decizie foarte im-
portantă. Acum așteptau să se facă dimineață.
Simonei i se rupea sufletul când o privea pe prie-
tena ei de-o viață. Cât de frumoasă și atrăgătoare era
Olga. Era în centrul atenției tuturor bărbaților, era
o bombă blondă. Acum, când te uitai la ea, nu vedeai
decât o persoană care ar fi căzut dacă o atingeai și ar
fi plâns dacă te uitai mai aspru la ea. I se rupea suf-
letul când se uita la ea, și o vedea în ce hal ajunsese.
Ieșise de mult din raza de acțiune a bărbaților. Când
o priveai înțelegeai că este în așteptarea unui lucru
și apoi ar fi putut să și moară. Trebuia să predea cu-

122
iva ceva. Olga ascundea ceva, purta un secret apăsă-
tor. Și anume Maria. Nu voia să moară înainte să o
predea pe fiica ei, tatălui. Acesta era țelul ei, trebuia
să reușească înainte să moară să facă asta.
Simona făcuse deja cafeaua în bucătărie și acum
aștepta să vadă cine o să intre prima în cameră. Ma-
ria a intrat pe ușa de la bucătărie, bălăngănindu-se
la stânga și la dreapta, cu ochii încă închiși, într-un
training verde. Mergea aplecată spre dreapta, cu
mână se ținea de cap, la frunte. Dintr-o dată a făcut
ceva neașteptat: a strâns-o pe Simona atât de tare în
brațe, încât Simona care tocmai își bea cafeaua cu o
țigară în mână stând în picioare, a scăpat ceașca de
cafea din mână. Maria pe de o parte o îmbrățișa pe
Simona, pe de alta parte spunea “Nu-i nimic, las-o
să se spargă! “în timp ce lacrimile îi curgeau șiroaie
pe obraji. Lacrimile erau învolburate precum apele
Dunării.
La sunetul scos de ceașca căzută pe jos, și mama ei
și-a făcut apariția în bucătărie. Atunci Maria s-a
desprins din brațele Simonei și a fugit la mama ei,
începând să plângă în timp ce o îmbrățișa.
- Iartă-mă, draga mea mamă, te-am supărat atât de
mult. Cred că te-am și împins pe jos... O săru- ta pe
obraji, nu mai era nici urmă din Maria de cu o seară
înainte. Aceasta era noua Maria, iar mama ei era
supusa ei.
Uitaseră ce se întâmplase cu o seară înainte, pre-
tinzând că nu sa întâmplat nimic. Toată lumea reve-

123
nise la activitatea cotidiană. Seara însă Maria veni
din nou beată acasă. Iar avea o față de înmormân-
tare, iar nu te puteai apropia de mirosul de băutură.
De data asta n-a mai împins-o pe mama ei, dar i-a
aruncat așa o privire... mai puternică chiar decât
ghiulelele aruncate de republicani la Bastilia. Fără
să-și dezlipească privirea de la mama ei părea că-i
spune: “Tu ești cauza nefericirii mele. Ești o femeie
lipsită de onoare, care nu știe nici măcar cine mi-e
tată pentru că te-ai culcat cu cine ai apucat. “ Suf-
letul Olgăi fusese nimicit. Mai bine ar fi murit decât
să simtă aceste priviri pline de subînțeles de la fiica
sa, pe care o iubea mai presus de propriul ei suflet.
Maria a trântit ușa cu putere în urma ei, și s-a dus
în camera ei fără să spună nici un cuvânt. Mama
plângea în bucătărie. Vorbise cu Simona la telefon
și hotărâseră să o urmărească pe Maria să vadă pe
unde se duce. Însă sufletul de mama cu greu rezista.
Într-o bună zi Maria avea să vadă și să înțeleagă to-
tul, dar nu va fi oare prea târziu?
Simona și Olga știau totul; aflaseră cu cine își pet-
rece timpul Maria și pe unde se duce. De obicei erau
trei sau patru fete care atunci când ieșeau de la șco-
ală, mergeau împreună în bar: Distracția începea cu
bere, dar apoi o luau pe vodcă. Dacă nu reușeau s-o
smulgă pe din acest anturaj, Maria avea toate șan-
sele să devină alcoolică. Mama era distrusă. Atunci
când frumoasa Olga rămânea singură, ridica ochii
spre cer și se ruga: “Doamne, trimite-l pe Mustafa

124
lângă mine, să rezolve problemele fiicei lui. Numai
el le poate rezolva Doamne.“ Rămăsese numai piele
și os de cât plânsese și se consumase. Trebuia să ia
sfârșit acest calvar, Olga trebuia să găsească o so-
luție. Până acum nu o pedepsise în nici un fel pe Ma-
ria, nu o tratase urât, se purtase numai frumos cu
ea. Nu-i reproșase comportamentul pe care-l avea, se
consumase numai ea, ca mama, până ajunsese să se
îmbolnăvească. În timp ce fetei nici nu-i păsa. Așa
credea ea, dar fetei îi păsa. Fata auzise o mulțime de
lucruri de la prietenii ei, de la familiile prietenilor
ei. Aflase cumva de existența domnului Mustafa, de
dragostea dintre mama ei și el. Dar nu avea de gând
să deschidă subiectul până când mama ei nu i-ar fi
spus. Într-o seară, Maria cea beată era așteptată din
nou de mama ei și Simona. Simona deschise ușa și o
chemă pe Maria lângă ea. Ea a vrut să meargă direct
în camera ei, dar de data asta Simona i-a spus pe un
ton răspicat:
- Cu tine vorbesc, Maria! Nu te voi lăsa să-mi omo-
ri prietena! Nu vezi în ce hal a ajuns mama ta? A
rămas numai piele și oase, s-a îmbolnăvit femeia...
Nu ai pic de milă sau compasiune? Te-a crescut, te-a
educat, te-a adus până la vârsta asta...Uite mâine po-
imâine începi facultatea, ți-a pus câți bani ai vrut în
buzunar, ai mâncat și ai băut ce ai vrut...ce vrei de
la mama ta? Nu-ți este rușine? Ești o fată fără suflet,
fără inimă, acum înțeleg. Dar ajunge! Mama și buni-
ca de mâine se vor întoarce la țară. Vei rămâne sin-

125
gură aici. De acum ești pe cont propriu. Poți să faci
ceea ce vrei. Nu pot s-o las, altfel mama ta va muri
aici.
Mama stătea în sufragerie, plângând pe podea.
Plătea oare acum pentru greșelile pe care le făcuse
în trecut? Dar ce a făcuse Olga? Ea doar iubise. Sin-
cer și necondiționat. Asta a fost singura ei crimă. Și
astăzi l-ar fi iubit la fel pe Mustafa al ei, poate și mai
mult... Cât de mult îi simțea lipsa, câtă nevoie ar fi
avut de el acum, ce greu era să crească o fată fără
tată.
Simona îi explica clar și răspicat Mariei ce avea să
se întâmple:
- De acum înainte poți să bei cât vrei, poți să faci
ce vrei. Noi până aici am fost alături de tine, spunea
ea.
Maria auzea ce i se spunea, dar nu părea că conș-
tientizează seriozitatea lucrurilor. Mama s-a apropi- at
de ea și:
- Maria, ăștia sunt ultimii bani pe care ți-i dau. Ai
aici bani pentru trei luni. Trebuie să-ți găsești ne-
apărat de lucru ca să poți plăti lumina, gazele, înt-
reținerea. Mâine când te vei întoarce acasă, noi nu
vom mai fi aici așa că ia-ți cheile cu tine. De acum
în colo i-ați viața în mâini, eu până aici te-am putut
sprijini, fata mea. După ce-i spuse, se îndepărtă
de ea.
Simona:
- Maria, ai ceva de întrebat? Pentru că asta este

126
ultima oară când ne vom mai vedea. Atâta timp cât
tu vei fi așa, noi nu vrem să te mai vedem! îi spuse ea
și după ce o îmbrățișă de rămas bun dădu să se în-
depărteze, dar ulciorul se sparse în clipa aceea și lac-
rimile se făcură râu. Așa un plâns, așa un plâns... Cu
țipete, cu bocete, cu sughițuri... Plâns din suflet, din
toate trăirile adunate. Simona și Maria se îmbrățișa-
seră. Așa înalte și îmbrățișate cum stăteau, păreau
că sunt la zidul plângerii. Simona o împinse încet,
încet spre Olga...
- Mamă, mama, mama te iubesc atât de mult! Iartă-
mă, te rog! Nu mă părăsi! Nu mă lăsa singură... Dacă
pleci, eu mor. Pot să-ți promit orice, dacă-mi dai și tu
o explicație. Nu mai beau niciodată, îți jur! Nu mai
ies niciodată din cuvântul tău! Te întreb ceva atât de
greu? Răspunde-mi la întrebarea asta și ia-mi inima
dacă vrei. N-o să te mai supăr niciodată! N-o să te
mai fac să plângi niciodată! N-o să mă mai răzbun pe
tine niciodată!...
Ultima propoziție atinsese o coardă sensibilă în
Olga. I-a tras o palma zdravănă în timp ce striga la ea:
- Despre ce răzbunare vorbești? Ce răzbunare?
Ești nebună? Ce ți-am făcut eu ție?
Maria fusese zdruncinată de palmă, dar își reveni-
se. Așa că acum îi spuse cu toată drăgălășenia:
- Dă mama! Lovește-mă! Dă cât vrei în mine, mama!
Numai spune-mi: cine e tata? Unde e el?
Brusc, foarte nervoasă, Olga zbieră:

127
 - Taică-tu a murit! spuse ea fără să-și dea seama.
- Tata era turc?
-Da, da...
Acum era foarte greu să o calmeze și să o liniște-
ască pe Olga. Pentru prima oară Olga, discuta despre
dragostea ei, cu fructul dragostei ei. Mama îl iubise
mult pe Mustafa, îl adorase, îl respectase și avusese
încredere în el. Încă mai avea, căci și în momentul
de față încă îl mai aștepta. O voce din suflet, îi spu-
nea Olgăi că Mustafa avea să apară într-o buna zi. În
subconștientul Olgăi exista o seriozitate, un echilib-
ru și o responsabilitate pe care Olga o regăsise și la
Mustafa. Dar acum ce era să facă? “Da, tatăl tău era
turc și a murit. “
Maria plângea în brațele mamei sale.
- Mamă, azi am băut pentru ultima oară. N-ai să
mă mai vezi niciodată beată. Promit, mama...
Mama, Simona și Maria plânseseră dar și prinse-
seră din nou fericirea de un picior...

11

Când namila de Lăcrămioara a ajuns în cămin, s-a

dus direct în camera micuței Kati și a colegelor ei și le
spuse:
- Copii, o să zugrăvim camera asta! În seara asta, o
să vă mut în alte camere. Avea o față nesuferită.
La ora stingerii, namila de Lăcrămioara se înto-
arse în camera fetelor și le spuse scurt “Urmați-mă,

128
copii.” Apoi s-a oprit pe coridor la camera de lângă
camera lor și le-a aranjat pe două dintre fete în ca-
meră. Apoi a luat-o pe cea de-a treia fată și a băgat-o
în camera de lângă. Lângă ea rămăsese numai Kati,
împreună cu care a coborât la subsol. Aici era un fel
de depozit de materiale, un coridor pe care se aflau
panourile electrice și diverse depozite. Nu era un
loc în care fetele să poată dormi, nu erau dormito-
are. Era un soi de magazie, un atelier în care se fă-
ceau diverse reparații necesare căminului. Micuța
Kati mergea în urma Lăcrămioarei. În sinea ei se
gândea “iar o să mă pună să fac curat, acum la mie-
zul nopții...” La capătul coridorului erau materiale
de construcție; peste tot era numai praf și mizerie.
Într-un sfârșit s-au oprit în fața ușii de la capătul
coridorului. Lăcrămioara a scos din buzunar un lanț
mare, la capătul căruia era un inel de care atârnau
cel puțin douăzeci - treizeci de chei. Începuse să cau-
te cheia camerei. După ce a găsit-o și i-a deschis ușa
lui Kati, i-a spus:
- În noaptea asta, aici vei dormi. E plin peste tot.
Kati îi spuse cu puțină teamă în glas:
- Dar aici nu stă nimeni de obicei... Voi rămâne
singură aici? întrebă ea.
Începea să fie tensionată și să se simtă incomod, iar
acei ochi se îndreptau încet spre ochii lui Lăcră-
mioara. Lăcrămioara o cunoștea pe Kati, știa că de-
venea dificil de controlat când era furioasă. Pentru
prima dată, Lăcrămioara a făcut ceva ce nu mai fă-

129
cuse niciodată de când o cunoscuse pe Kati. Pentru
prima oară:
- Nu-ți face griji, fata mea. Eu sunt alături de tine,
îi spuse ea în timp ce o mângâia pe creștet.
Se mirase și Kati de comportamentul ei, dar în-
cet-încet începea să prindă și încredere, neliniștea ce
o cuprinsese dispărea. Era pentru prima oară când
Lăcrămioara arăta afecțiune și compasiune pentru
o copilă, chiar dacă nu era deloc sinceră în compor-
tamentul ei. Dar o cunoștea îndeajuns pe Kati ca să
știe că atunci când se înfuria, privirea i se fixa în gol
ca și cum ar fi intrat în comă. Lăcrămioara nu putea
să riște să se întâmple asta. Kati trebuia să se simtă
în largul ei, să se liniștească. Au intrat împreună în
cameră, i-a făcut patul și:
- Haide, puiule, tu culcă-te. O să stau aici cu tine
până adorm, numai să nu-ți fie teamă. Eu voi fi lân-
gă tine, puiule...
De unde să știe mititica de Kati ce i se punea la
cale, ce avea să i se mai întâmple... Zeii îi trasaseră
o cale plină de dureri, de unde să știe? Prinsă între
frică și încredere, Kati a reușit să adoarmă. Chiar în
fața patului în care dormea, era o mică fereastră. Se
deschidea dacă o împingeai în sus. Era o fereastră
mică, prin care ar fi încăput numai capul unui om
adult. Lăcrămioara deschise fereastra și îi scoase ge-
amul cu mâna. Acum, chiar dacă cineva ar fi vrut
să închidă fereastra n-ar fi închis decât tocul de la
geam și ea ar fi continuat să poată vedea și auzi tot

130
ce se întâmplă înăuntru. Apoi, scoțând și cele două
cuie de deasupra ferestrei a îndepărtat și perdeaua.
Acum nu era nici perdea. Era pregătită. Toată viața
îi plăcuse să însceneze și să urmărească astfel de
scene. Cine știe câte păcate săvârșise? Cine știe câte
vieți chinuise? Închise ușa de la cameră în urma ei
și ieși pe coridor. Apoi imediat intră în camera de
lângă camera în care o băgase pe Kati. Totul era pre-
gătit: scaunul, lanțurile... totul era gata. Acum nu-i
mai rămânea decât să-l aștepte pe Petre să vină. Așa
că a urcat la etaj, s-a așezat lângă ușă ce dădea spre
coridor, s-a lăsat purtată de vise și în curând a ador-
mit până când Petre i-a spus:
- Hei, Lăcrămioara! Am venit, deschide ușa!
Lăcrămioara a tresărit din somn, dar imediat și-a re-
venit și i-a spus lui Petre:
- Nu dormeam, îmi odihneam ochii. Te așteptam,
spuse ea. Hai, intră! Deschise ușa dinspre coridor și
îl lăsa pe Petre să intre, apoi împreună începură să
coboare la subsol. Tot căminul dormea, numai câte-
va becuri chioare luminau holurile. La subsol nici
nu erau becuri. Lăcrămioara a aprins lanterna pe
care o avea la ea și-l conduse pe Petre, până în fața
ușii.
- Eu voi fi în camera de alături. Dă-mi de știre când
îți termini treaba. Hai să ai spor, spuse ea și-i deschi-
se încetișor ușa lui Petre.
- Vezi că e un întrerupător pe perete, lângă ușa.
Deschizi lumina de acolo.

131
 Acum Petre era înăuntru. Camera era întunecată.
Până i s-au obișnuit ochii, Petre nu a văzut nimic.
Pipăind cu mâna peretele de lângă ușă dibui între-
rupătorul. Aprinse lumina. Nu-i venea să creadă cât
de întuneric putea fi în cameră- nu vedea la doi met-
ri în față pe întunericul ăsta. Becul fusese înfășurat
cu o cârpă, astfel că lumina în exces era blocată. Ca-
mera asta era o cameră mistică. În camera asta des-
tinele erau redefinite. Profeții hotărau, șoimii pre-
găteau povestiri și destine tragice...
Petre se apropie încetișor de pat. În cămine, fe- tele
primeau cămăși de noapte albe, lungi până la
genunchi. Micuța Kati se dezvelise, iar cămașa i se
ridicase până deasupra șoldurilor. Petre începuse să se
dezbrace încet-încet. Hainele și le punea pe scău-
nelul mic de lângă pat.
Între timp, perversa, namila de Lăcrămioara, tre-
cuse în camera alăturată, își scoase pantalonii și chi-
loții și se așezase pe un scaun în fața ferestrei, urmă-
rind cu atenție tot ce se petrecea în camera lui Kati.
Petre și micuța Kati erau chiar în fața ei. Dacă Petre
și-ar fi întors capul puțin spre stânga, nu era de mi-
rare să fi dat ochi în ochi cu Lăcrămioara dincolo de
fereastră. Scaunul pe care se așezase Lăcrămioara,
era de fapt un fel de băncuță, căci fundul imens al
acestei namile de femei n-ar fi încăput pe un sca-
un normal. Pe peretele din fața ei, chiar sub geam,
erau două cârlige. Lăcrămioara își legase picioarele
de aceste cârlige. Practic nu ar fi putut să părăsească

132
banca pe care stătea, decât dacă ar fi deschis cătușe- le
cu care era prinsă în cârlige. Era și asta o fantezie de-a
Lăcrămioarei ...
Petre nu o rezolva singur pe micuța Kati. De ce-
alaltă parte a peretelui și Lăcrămioara o făcea în
sufletul său, în trupul său, în visurile sale, în ochii săi.
Lăcrămioara se dezbrăcase, era goală și cu am- bele
picioare încătușate în cârligele din perete. Își băgase
tot capul în cadrul ferestrei, îl aștepta pe Pet- re să
facă primii pași. Între timp, cu mâna dreaptă, începuse
deja să se joace cu mica Lăcrămioara. Bine, “mica”
era un fel de-a spune... Ar fi fost utopic să aștepți ca o
namilă de femeie cum era Lăcrămioara să aibă
organele micuțe... Era o bucată de carne ce-i atârna
până la genunchi, o fleică îngrozitor de scâr- boasă.
Petre se apropie încet de patul în care dormea Kati
și începu să-și plimbe mâna pe picioarele ei. Kati
dormea, avea un somn greu. Petre a apucat încet de
chiloți, i-a tras și i-a luat. Fata nu dădea semne că
s-ar fi trezit. În același timp, mâna i se întinse către
sâni. Kati avea sâni micuți, cât niște prune. Dormea
în continuare. Arcul lui Petre se încordase, săgeata
era gata de lansare, așa că îi îndepărtă picioarele și
lăsă săgeata asupra ei. În secunda următoare Kati se
trezi cu un geamăt de durere. Petre retrăsese săgeata,
dar Kati plângea și urla. Îl cunoștea pe acest tip, era
paznicul de noapte. El era cel care o viola. Le auzise
pe fete vorbind prin cămin. Se vorbea despre astfel

133
de atacuri violente asupra fetelor. Kati își amintea
că aceste fete sfârșeau prin a avea copii, pe care însă
fetele nu-i vedeau niciodată. Între timp, Petre îi în-
chidea gura cu o mână, iar cu cealaltă încerca să o
împungă din nou cu săgeata tensionată. Da, era fix
la țintă. Fata plângea, se zbătea, dar în zadar. Săge-
ata aruncată cu viteză, atinsese ținta fără greș. Nu
ar mai fi ieșit de acolo decât cu propria voință. Chi-
ar atunci, Petre auzi vocea Lăcrămioarei. Femeia nu
mai știa de ea, gemea cu un soi de disperare în glas
“dă-i drumul, dă-i drumul”. Mâna ei dreaptă prinse-
se viteză, acum nu mai era de oprit. Se mișca în sus
și în jos într-un ritm sacadat în timp ce urla spre Pet-
re “dă-i drumul, dă-i drumul”. Acum se sculase în pi-
cioare, gemea. urla în același timp “Ce mai aștepți?!
vino, vino...” Smucea lanțurile în care era prinsă, în-
cerca să sară, voia să se ducă lângă ei. Voia să vadă
săgeata ieșind din arcul întins, să-l ia în mână, să-l
mănânce. Visul ei era să-și introducă propriul corp
în corpul lui Kati. Voia să respire și ea aerul pe care
cei doi îl respirau. Dar acum nu se putea duce. Avea
picioarele înlănțuite, iar cheia de la lacăt o aruncase
undeva mai departe de ea în cameră, tocmai ca ”să
nu mă duc lângă ei cumva...” Dacă ar fi ajuns lângă
ei ar fi putut să rănească pe cineva. Era în cale afară
de înfierbântată și ațâțată, numai lanțurile de la pi-
cioare ar fi putut s-o oprească de la vreo nebunie.
Balele îi curgeau din gură și nu mai putea decât să
îngaime “Dă-i drumul, dă-i drumul” sau ”vino, vino...

134
ai venit?”, parcă era șocată. Asta era fantezia ei. Așa
se simțea și ea eliberată, așa se simțea și ea fericită,
asta dorea să facă tot timpul. În afară de asta toate
loviturile pe care și le dădea, toate zgârieturile pe
care și le făcea pe picioare, toate mușcăturile de pe
brațe îi dădeau o stare de beatitudine psihopatei
acesteia.
Între timp, Kati nu mai scotea nici un sunet de
parcă leșinase. Era doar un copil, cum avea să treacă
peste această traumă? Chiar dacă din punct de vede-
re fizic nu ar fi fost o problemă, dar sufletul ei?... Nu
era o tortură pentru un copil să i se facă toate aceste
lucruri meschine, când ea nici măcar nu se sărutase
până la vârsta asta?... Petre începuse să se îmbrace.
Patul era într-o stare jalnică din cauza mirosului de
sânge și transpirație. Și așa cearșafurile din cămin
nu mai erau de mult albe, de cât fuseseră spălate
erau de-a dreptul negre.
Da, fata leșinase. Rămăsese așa cum o lăsase Petre,
cu picioarele îndepărtate. Nu era conștientă. Petre s-
a uitat spre fereastra de unde auzise vocea Lăcri-
mioarei, să o cheme să deschidă ușa, dar Lăcrimioa-
ra încă gemea, cu gura plina de bale ”Hai Petre, vino!
Vino...” A vrut să o atingă cu mâna, pentru a-i atrage
atenția, să-i spună ”Hai Lăcrămioara, deschide ușa”,
dar chiar în acea clipă Lăcrimioara îi înșfăcă dege-
tele cu putere și începu să i le sugă cu ardoare. Între
timp, femeia își scosese celălalt braț pe fereastră și îl
apucase de talie pe Petre. Îl lipise astfel de fereastră.

135
Lăcrămioara puternică ca un animal, Petre nu avea
nici o șansă de scăpare. Acum îi lingea degetele liniș-
tită. Dacă se străduia puțin îi putea rupe degetele în
dinți. Lăcrămioara înnebunise de-a binelea. Nu avea
de ales: trebuia să o aștepte să-și revină. Între timp,
Kati se afla în aceeași situație: picioarele îndepărta- te
cu genunchi ridicate și lacrimile șiroind-i pe ob- raji.
Cearșaful din jurul picioarelor și al șoldului era plin
de sânge. Lucrul ăsta îl speriase pe Petre. Situ- ația în
care picau oamenii din pricina pasiunilor lor bolnave,
era deplorabilă.
Dintr-o data, Lăcrămioara a început să urle cât o
țineau bojocii.
- Am venit! Dumnezeule, îți mulțumesc pentru cli-
pa asta, striga ea.
Brusc a deschis ochii și i-a spus lui Petre:
- De ce sunt degetele tale în gura mea? Nenoroci-
tule! Nu ți-a fost de ajuns fata asta? Nenorocitule!!!
striga ea cu furie. De ce m-ai dezbrăcat, de ce mi-ai
scos hainele? urla ea la Petre în timp ce îl pocnea
peste față prin fereastra fără geam.
Petre înțelesese ce se întâmpla: femeia își pierdu- se
mințile. Își pierduse orice urmă de echilibru suf-
letesc. Nu realiza nimic din ceea ce făcuse, nici nu era
conștientă că ea singură se dezbrăcase. Uitase că așa
se pregătea pentru fiecare fată pe care o aduce în
această cameră. Petre venise lângă fereastră să o po-
ate readuce la realitate, dar nu reușise să-și scape de-
getele și ,mijlocul din mâinile acestei femei. Acum se

136
trezise, revenise la realitate. Brusc, împinse cu greu-
tatea corpului ei bancheta pe care se afla. Camera
era mica- avea cel mult trei, trei metri jumate, așa că
rostogolindu-se de două ori reușise să ajungă la che-
ia lacătului cu care închisese cătușele lanțurilor de
la picioare. Le deschise. Își eliberase picioarele, care
acum sângerau de cât fuseseră smulse. se îmbrăcă
în grabă, deschise ușa și ieși din cameră. Deschise
ușa de la camera în care se afla Petre, îl scoase afară.
- Hai. vino să te scot pe ușa de la hol afară. Tu întoar-
ce-te la post, închid eu pe aici. Petre, vreau să uiți tot
ce s-a petrecut aici. Ar fi sfârșitul nostru, al amân-
durora. Nu ai văzut nimic din prostiile pe care le-am
făcut. Nu am văzut cum ai făcut-o pe Kati. Sper că
nu te-ai speriat de ieșirile mele. Nu s-a întâmplat ni-
mic- uită! Tu te-ai eliberat, eu m-am eliberat... toată
lumea e mulțumită. Acum hai, fiecare la treaba lui.
Serviciu ușor! îi spuse ea în timp ce înainta pe cori-
dor spre ghereta de pază a lui Petre.
Acum trebuia să se ocupe și de Kati. Era adevărat,
Kati nu era prima victimă. Văzuse multe fete care
leșinaseră în halul ăsta. Dar știa și multe fete care
deveneau dependente de chestia asta care le pro-
vocase durere. Ce vicleană, psihopată era namila
psihopată de Lăcrămioara ...
Întoarsă la Kati, Lăcrămioara o găsi stând în fund și
plângând în timp ce se uita la balta de sânge de sub ea.
Nu suferise nici o traumă fata. Azi plângea, dar mâine
avea să râdă și să întrebe ”O să vină din

137
nou bărbatul ăla?” Nu avea nimic fata, totul era în
regulă.
- Ce s-a întâmplat cu mine? Ce mi-a făcut paznicul
ăla? Am peste tot numai zgârieturi, mușcături, sân-
ge ...
Kati a început să plângă în hohote. Încă îi mai
curgea sânge între picioare. Petre o cam maltratase-
era doar un copil. Era o fecioară neprihănită care
nu mai trăise așa ceva în viața ei, nu mai suferise
un atac mișelesc de genul acesta. Pe de alta parte,
Kati nu înțelegea nimic din ceea ce se întâmplase. Se
bucurase la venirea Lăcrămioarei. Fusese atacată de
paznic, iar Lăcrămioara o salvase. Așa somnoroasă
cum era, în lumea ei de copil nu putea face diferența
între evenimentele care i se întâmplaseră. Săraca de
ea, credea că Lăcrămioara venise să o salveze, pent-
ru că ea era încă mică și nu avea nici mamă, nici
tată. Era singură pe lume, o pasăre cu aripa ruptă în
zbor. O puteai amăgi în orice fel, o puteai manipula
cum îți doreai, îi puteai face orice fel de rău, căci așa
era viața în căminele de orfani. Toată lumea avea un
scop de urmat. Nimeni nu se gândea la cel din fața
lui, erau fără milă.
Lăcrămioara i-a desfăcut picioarele și i-a șters pi-
cioarele de sângele ce se scurgea, apoi a spălat pro-
sopul la chiuveta din cameră. A îmbrăcat-o, apoi a
aprins lumina din cameră.
- Ascultă-mă, puiule. Nu spune nimic nimănui.
Nu spune nimănui nimic despre ce s- întâmplat aici.

138
Dacă cineva aude cineva ceva sau dacă le spui tu
ceva, cu siguranță te vor trimite la spitalul de nebu-
ni. Și nu mai poți să ieși în viața ta de acolo. Eu am
văzut tot ce s-a întâmplat, am să te ajut. Am să fac
tot ce trebuie, numai că și tu trebuie să-mi promiți
că nu vei spune nimic colegelor tale de cameră. Dacă
le povestești ceva, o să-l chem pe director și o să-ți
fac imediat transferul la spital. Și de acolo te vor tri-
mite la spitalul de nebuni, de unde nu vei mai reuși
să scapi. Au și motive. Ia gândește-te: când te ener-
vezi cum stai cu ochii ațintiți într-un singur punct?...
Astea sunt semne de nebunie. Așa că nu deschide su-
biectul ăsta nimănui. Dacă ai nevoie de ceva, de ori-
ce, anunță-mă. O să-ți aduc tot ce mai nevoie, puiule!
spuse ea. Și brusc, cuprinse în brațe fetița în pijama-
le și o puse în brațele ei. Acum stăteau pe pat amân-
două. Kati era în brațele femeii. Nu-ți fie teamă, stai
să mă uit puțin la rănile tale...
Și începu să o atingă cu mâini tremurânde peste tot
pe păr, sâni, pe picioare. Tocmai ajunsese la miti- tica,
când Kati sări ca arsă:
- Nu am nimic! Poți să mă duci înapoi în cameră,
te rog? întrebă ea destul de aspru. Lăcrămioara îi
răspunse imediat:
- Cu o singură condiție, Kati! Nu vei spune nimă-
nui despre ceea ce s-a întâmplat în camera asta!
- Am înțeles. O să vin și o să-ți spun ție tot.
- Acum hai după mine, să te duc în camera ta.
Dacă te întreabă prietenele tale când te-ai întors sau

139
unde ai dormit... să le spui ”N-am dormit. M-a pus să
curăț tavanele și apoi am făcut curat în bucătărie.
Apoi m-a adus în camera mea. Am auzit când vorbe-
au, cred că nu le-a mai rămas var” așa să le zici.
- Bine! spuse Kati.
Lăcrămioara râdea pentru prima dată, și fericită
îi spuse lui Kati:
- Vino la mine dacă vrei ceva. O să te ajut eu, spuse
ea și plecă din cameră.
Acum Kati a rămăsese singură. Oare acest copil
frumos de paisprezece ani ar fi putut să facă față
acestei situații? S-a așezat pe pat, înainte ca priete-
nele ei să vină în cameră. Deschise picioarele și se
uită la dânsa. De ce sângerase? Cum se găurise și ce
intrase în ea? Ce simțea acum oare? Dânsa îi era to-
tal necunoscută. Era curioasă să știe, să cunoască,
să înțeleagă ce i se întâmplase. Fetele mai vorbeau
între ele, dar pentru că nu aveau familiile alături de
ele, nu știau ce au de făcut acum că se aflau la perio-
ada pubertății. Cea mai buna deducție în acest sens
l-ar fi putut da mamele, ori acum, în căminul acesta
de orfani în care se aflau, nimeni nu le spunea nimic
despre perioada pubertății sau viața sexuală. Copile-
le acestea nici nu știau ce înseamnă cu exactitate să
ai acea boală pe care o au femeile în fiecare lună...

12

Burak avea o frică în suflet. Îi era frică, dar care

140
era sursa acestui sentiment? De unde apăruse ace-
astă frică? Nu-și dădea seama încă. De ce venise în
România, ce căuta aici? Desigur, faptul că poliția
venise și îl acuzase pe nedrept, îl afectase profund.
Burak era un tânăr emotiv, plin de compasiune, un
tânăr decent. Faptul că tatăl său era pasionat de
România, că aici își găsise fericirea, că mama lui era
o dezechilibrată emoțional, o psihopată și mai pre-
sus de toate faptul că prietenul lui cel mai bun, tatăl
său fusese închis... De ce ar mai fi stat în Turcia?
Tatăl își găsise fericirea în România. De ce nu și-ar
găsi-o și Burak? În plus, nu exista nicio dragoste,
nici o pasiune care să-l fi reținut pe Burak în țară.
Iar acum sa simțea singur și vulnerabil aici. De
fapt, din punct de vedere comercial era foarte noro-
cos. Norocul fusese de partea lui. Cei care veniseră în
țară imediat după prăbușirea comunismului și care
făcuseră investiții înțelepte, erau acum pe drumul
cel bun. Însă pe măsură ce anii treceau, Burak căuta
tot mai des acele vremuri. Și asta nu numai pentru
că nu exista nici un fel de concurență, dar și pentru
că puteai comercializa tot ce produceai, iar prețurile
le stabileai după cum te lăsa inima. Caracterul lui
Burak era întocmai cu al tatălui său- nu avea mari
ambiții în comerț. Dacă reușea să rămână în lumea
afacerilor era bine, dacă nu, nu. Nu avea răbdare să
aștepte succesul. Ori ca să-și atingă țelul trebuia să ia
în calcul și suferința. Dar Burak era un tânăr simplu
și cât se poate de emotiv. Acționa cu instinctele, nu

141
cu mintea. Ceea ce era greșit în felul lui de a acționa,
era că dădea ascultare mai mult instinctelor decât
să le evalueze în mod egal cu gândurile. Instinctele
erau mereu un pas înaintea minții și puneau piedică
ordinelor ce veneau pe cale rațională, ieșind mereu
în evidență. Așa că de fiecare data, ordinele intrau
în subordinea instinctelor. Și pentru că greșeala ve-
nea de la bun început, nu exista cale de remediere.
Greșeala nu ar fi dus decât la greșeală.
Era în jurul orei nouă treizeci dimineața. Asisten-
ta lui Burak bătu la ușă:
- Domnule Burak, polițiștii care au fost și data tre-
cută sunt aici, spuse ea.
- Să intre, te rog.
- Bună dimineața, domnule Burak, ce mai faceți?
Avem vești bune pentru dvs., am venit să vi le adu-
cem, spuse unul dintre ofițerii de poliție. Acesta era
un tip arătos, prietenos, de statură medie, un ten cu-
rat, strălucitor; părea un om bun. Polițistul din spa-
tele lui era mai în vârstă și nu vorbea deloc. Părea un
nesuferit. Era cam înfricoșător ca apariție, cu ochii
și sprâncenele lui negre, cu ochelarii mari cu rama
neagră și cu pardesiul de piele neagră pe care îl pur-
ta. Stătea tot timpul cu ochii în pământ. Tânărul a
continuat:
- Nu a fost primul incident al lui Tatiana și Victor.
Victor tocmai ce a ieșit din închisoare. Se pare că
sunt persoane care au legături cu organizații crimi-
nale de acest gen din România. I-am trimis acolo de

142
unde au venit, adică în Moldova. Am rupt și dosarul
dvs. Ați scăpat cu bine, domnule Burak.
- Vă mulțumesc foarte mult, spuse el, manifestând
afecțiune către ambii polițiști. Burak își chemă asis-
tenta și îi spuse: “Pregătiți câte un pachet generos
pentru cei doi domni, cu produsele noastre.”
Astfel, evenimentul care de un timp îl deranja pe
Burak, se finalizase într-un mod fericit. Însă Burak,
deși trecuse peste acest incident, simțea în suflet o
neliniște pe care nu și-o putea explica. I se părea că
e la început de drum și soarta avea alte planuri cu el.
Cel care la cea mai mică problemă se confesa tatălui,
cel care căuta soluții alături de tatăl său, era acum
singur. Nu avea pe nimeni căruia să-și deschidă ini-
ma, nimeni căruia să-și poată împărtăși grijile... Era
singur. Și asta îl minuna. Gândindu-se la asemenea
lucruri triste, în gând îi veni brusc la sora lui, Ayfer.
De ce își amintise tocmai acum când era atât de stre-
sat și singur și terminat din punct de vedere emoți-
onal, de Ayfer? Era subconștientul. Poate că singura
persoană cu care ar fi putut împărtăși totul nu era
alta decât sora lui, Ayfer. Tatăl era în închisoare, iar
mama o schizofrenia psihopată. Nu-i mai rămânea
decât sora, Ayfer. Dar nu se știe din ce motiv, nu se
apropiaseră prea mult unul de altul. Cumva emoți-
ile lor nu aveau un numitor comun. Ayfer era mai
apropiată de mama și în orice condiții era alături
de ea. Își proteja mama, era îngerul ei păzitor. Ayfer
nu prea avea nimic în comun cu tatăl ei. E adevărat

143
că nu era vorba despre o lipsă de respect, dar pentru
că toate problemele și le rezolva cu mama, nu prea
mai avea ce să-i ceara. Prin urmare, relația dintre ei se
rezuma la ”Bună dimineața. Sunt bine, merci” cu-
vinte de complezență pe care și le spuneau de parcă
erau doi străini. Între ei se ridicaseră munți, care îi
împiedicau să se vadă. Cine știe, poate într-o buna zi,
cumva, relația lor avea să înceapă. Burak puse mâna
pe telefon și forma un număr. Cea care răspunsese era
mama lui. Însă fără a i se adresa ei, Burak spuse cu un
ton de gheață:
- Poți să mi-o dai pe Ayfer?
La ultima lor întâlnire mama îl dăduse și pe el afară
din casă. “La fel ca taică-tu, ești și tu la fel de
netrebnic!” îi spusese ea. Burak aștepta la telefon.
Trecuseră trei minute, când auzi vocea lui Ayfer:
- Burak, tu ești? Ce faci?
- Mi s-a făcut dor de tine. Când eram împreună nu
trăisem acest sentiment, dar acum chiar mi-e dor de
tine. Îți simt lipsa.
- Când vii? l-a întrebat Ayfer.
- Nu mai pot veni. Conduc o fabrică de produse la-
ctate, Ayfer. Vino tu, mi s-a făcut dor de tine. Și când
te gândești că atunci când eram împreună nici nu
ne vorbeam... Acum mi-e atât de dor de tine... atât de
dor...
- Da, mi-ar prinde bine și mie.
- Vreau să te întreb ceva: ai fost vreodată la tata?
Se lăsă tăcerea de partea lui Ayfer, apoi Burak conti-

144
nuă:
- Bine, înțeleg.
- Ia-ți biletul și vino. Te aștept.
Bineînțeles că între timp Ayfer căzuse pe gânduri,
căci nu îl vizitase deloc pe tatăl ei. Ce voia de la omul
ăsta? Sau dacă își punea altfel întrebarea ”Ce rău îi
făcuse, de era atât de supărată pe el?” Gândindu-se la
toate astea, pe de o parte îi răspunse fratelui ei:
- Bine frate. Să-mi iau mai întâi viza, apoi biletul
și vin. O să te anunț eu, spuse ea și închise apoi tele-
fonul.
Nu era nimeni în cameră. Ayfer se prăbuși chiar
acolo lângă telefon și lacrimile îi porniră ca un ro- pot
de ploaie. Dar ce plâns... În sufletul ei era o fur- tună.
Bine măcar că în cameră nu mai era nimeni. Singura
propoziție pe acre o mai putea rosti printre suspine era
”Ce-am făcut eu, tată? Cum am putut să te las singur,
tată? Cum am putut să mă iau după mama și să stau
supărată pe tine? Nu te-am băgat în seamă, am
încercat să mi te scot de la suflet... Iartă- mă, tată!
Iartă-mă!” plângeau ochii căprui ai blondei Ayfer.
Acum Ayfer căzuse pe gânduri. Chiar? Ce rău îi
făcuse tatăl ei? Și aprofundând puțin situația, dat
mamei ce rău îi făcuse? Devenise irascibilă și neli-
niștită, dar nu putea răspunde la aceste întrebări.
După aceste întrebări, lacrimile au început să cur-
gă râuri, pentru că nu găsea nici un răspuns negativ.
Tatăl ei avusese dreptate încă de la început. Numai

145
că nu o purtase pe brațe pe mama, în rest în orice
împrejurare se purtase cu atenție și respect față de
ea, față de ei toți. În schimb mama nu făcuse altceva
decât să-l denigreze și să-l desconsidere de față cu
toți, jucându-se cu onoarea lui. Își bătuse joc de el.
Acum putea să vadă mult mai bine acest lucru, putea
să înțeleagă. Acum îl înțelegea mai bine și pe fratele
ei; acum îi înțelegea sentimentele. Ayfer se întreba:
de ce fratele ei alesese să se ducă în România? Când
aici putea foarte bine să continue afacerea tatălui
lor sau se putea folosi de puterea financiară a ma-
mei lor își putea deschide o afacere proprie. Acum
înțelegea: scopul lui Burak nu era de a întemeia o
afacere, scopul lui era să fugă de aici. Nu voia să-și
mai vadă mama, să mai aibă de-a face cu ea. Pe tatăl
lor, oricum nu-l putea vedea pentru că era închis...
Relația lui cu mine, era departe de a fi aceea a unor
frați apropiați...
Așa că pe Burak nu-l mai reținea nimic pe aces-
te meleaguri, nu trebuia să mai stea pe aici. În sub-
conștient exista și informația cu privire la fericirea
tatălui din România. Nu trebuia să o vadă sau să o
audă pe mama lui, dar ce să-i faci, i se făcuse dor de
sora lui. De asta o și invitase în România. Așa cum în
urma conversației lor, Ayfer se prăbușise lângă tele-
fon podidită de lacrimi, tot așa și Burak încuiase ușa
de la birou și se așezase în fotoliu, pe gânduri. Dar
ce familie erau... Se împrăștiaseră bine de data asta.
Poate că astea erau zilele lor cele mai bune. Mama și

146
 sora lui trăiau departe de el, alături de un necu-
noscut. Tata era în pușcărie, Burak era pe aici. Acum
își chemase sora să-l viziteze. Burak era un tânăr
foarte emotiv și sensibil; cu siguranță că era îndu-
rerat. Despărțirea de tatăl său îl întristase din cale
afară. Acum și slăbise foarte mult. De multă vreme,
nu mai putea să facă nici sport. Se luase cu munca,
cu grijile... Se îndepărtase de lucrurile pe care le iu-
bea și le făcea cu plăcere. misafir
2020-01-28 14:51:02

misafir
În ultimele zile simțea o neliniște in rândul mun-
--------------------------------------------
14:47:23 Privirile lor către Burak
citorilor.
2020-01-28 stergemdeveniseră
”cu” mai
--------------------------------------------
dupa aspre
el punemînvirgulaultimul timp. Părea că cineva îi ascunde
ceva lui Burak. Când preluase fabrica, crescuse sa-
lariile tuturor angajaților, însă privirile lor de acum
nu aveau nimic prietenos în ele. Timpul avea să-i de-
monstreze semnificația acestor ochi trădători...
Pe de altă parte, acasă, Ayfer aștepta să se întâlne-
ască cu mama ei. De data aceasta era hotărâtă. Mai
spre seară, cei doi îndrăgostiți, libidinosul Bülent și
mama sa, și-au făcut apariția foarte veseli și volubi- li.
Ayfer era sus, la etaj, îi auzise că veniseră, dar știa că
mama ei avea să urce și ea în camera ei. Ceea ce se și
întâmplă:
- Ce face fata mea frumoasă? spuse ea pe un ton
prefăcut. O sărută într-un fel care nu era deloc natu-
ral, în timp ce Ayfer i se adresă:
- Mamă, trebuie să vorbesc cu tine.
- Te ascult, fata mea. Spune-mi ce-ți dorești și voi
face. Eu vrea să-mi văd fata fericită.

147
 - Vreau să-l vizitez pe tata, mama- spuse ea. Și în
clipa imediat următoare, capacele lui Feride au să-
rit:
- Să-l vizitezi pe ăla? Du-te, poftim! Dar acasă sa
nu mai vii. Ești și tu lingăul lui? Exact ca frate-tu!
Ai văzut? Frate-tu mai vine pe aici? O să ajungi și
tu exact ca el. Ce, ești curvă? Ești târfă? Ești o vacă,
dacă ai uitat că taică-tu e un animal!
Mâinile și picioarele lui Feride tremurau. Ochii
îi ieșiseră din orbite. Începuse să facă niște mișcări
incredibile pentru statura ei minionă. Auzind ieși-
rea lui Feride de jos, libidinosul Bülent alergă să o
liniștească. Între timp, Ayfer începuse să plângă cu
sughițuri. Dar nebuna de Feride începuse să facă în
toate felurile.
La un moment dat, scăpată din mâinile libidino-
sului, a pocnit-o pe Ayfer cu toată puterea. Luată
prin surprindere, Ayfer căzuse la podea, dar Feride
încă nu se liniștise. Începuse să-și lovească fata cu
picioarele; o lovea pe unde apuca. Libidinosul Bü-
lent a ridicat-o în brațe și a îndepărtat-o din camera
lui Ayfer. Acum Ayfer rămăsese singură în cameră.
Văzând că mama ei ieșise din cameră, se lăsă cu to-
tul la podea. Acum pe lângă sughițurile care nu mai
conteneau, se mai adăugase și starea de melancolie.
Mama ei era foarte bolnavă. Medici de familie
îi spuseseră domnului Mustafa când îl vizitaseră
într-o zi, acasă. Ayfer auzise totul prin ușa întredes-
chisă de la bucătărie. Auzise atunci cum doctorul îl

148
avertizase pe tatăl ei: ”Dacă nu se tratează, poate de-
veni periculoasă și violentă, ca mai apoi să se poarte
de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.”
La vremea respectivă, nici Feride și nici familia ei
nu acceptaseră această realitate. Din contră, chiar
se certaseră cu domnul Mustafa pe această tema.
”Tu ești cel care o îmbolnăvește pe fata noastră!”
spuseseră ei. Până când și domnul Mustafa renunța-
se ”Faceți cum vreți, treaba voastră!”
Lui Ayfer îi era milă de mama ei, dar pe de-o parte
era și înspăimântată de realitatea de a trăi cu dure-
rile insuportabile pe care le va aduce această stare.
Viața ei era plină de agitație și ghinioane. Dar ce era
acum de făcut? Nu era momentul de a filozofa... Se
sculă de unde era întinsă, se așeză pe fotoliu, își luă
un pahar cu apă și-și aprinse o țigare. Tocmai își du-
sese mâna la frunte, când cineva bătu la ușă. Fără să
se ridice de unde era, se adresă celui de dincolo de
ușă: ”Poftiți”. Cel care venise era libidinosul Bülent.
Cu un rânjet pe față se apropie de Ayfer.
- Ești bine, Ayfer? Te rog, nu-ți face griji, ea e mama
ta. Și fără să o lasă să dea un răspuns, a continuat:
Dacă vrei să-l vizitezi pe tatăl tău, de ce-i spui? O să
mă ocup eu de tot ce e nevoie, de zilele de vizită, de
permisiunea de vizită... Nu-i mai spune mamei “O
să-l vizitez pe tata”. Bülent s-a apropiat de ea, a făcut
un gest ca să-i adune părul și a continuat: Dacă ai
vreo problemă, indiferent de care, te rog să-mi spui.
Te ajut în orice problemă. Noi suntem o familie de

149
acum. Hai, te rog, nu fi trista, spuse el. Mă așteaptă
mama ta, noapte bună, Ayfer. Ne vedem mâine.
Ayfer avea niște idei în cap, dar mai întâi trebuia să
se gândească bine.
Astăzi, fratele ei o invitase în România. Se gândea
că ar fi fost bine și pentru ea și pentru mama ei dacă
ar pleca. Era încă o fată tânără. Tatăl ei era în închi-
soare, mama ei era bolnavă, o psihopată, un tată vit-
reg ce tocmai se alăturase familiei, un frate care era
plecat de casa pentru a nu se mai întoarce, departe
de ea și de mama ei, iar Ayfer rămăsese singură și
neajutorată. Se simțea nesigură în mediul în care se
afla și asta o făcea să se simtă nefericită și dezamă-
gită. Acum a trebuit să se culce, avea să vadă ce se va
întâmpla. Avea să vadă totul.
Se crăpa de ziuă, soarele se înălța pe cer. Lumina
și razele acelui frumos soare cădeau pe geamul de
la camera lui Ayfer. Razele soarelui atacau cu viteză
maximă exact locul în care ea dormea. Nu mai era
posibil să continue să doarmă; încercă să deschidă
ochii dar fusese nevoită să-i închidă imediat. Mesa-
jul transmis de soare era unul clar: ”Scoală-te! Ajun-
ge cât ai dormit!”
Așa că Ayfer își aduse aminte de ceea ce se întâmp-
lase cu o zi înainte. S-a sculat de pat, întinzându-se.
Ayfer era o fată frumoasă, blondă, de statură me- die,
un ten curat și bine împlinită. Avea ochi mari, căprui
sub o frunte înaltă și frumoasă. Tocmai când trecea
prin fața oglinzii, privirea i-a alunecat pe ref-

150
lecția din ea și s-a oprit pentru o clipă. Urma palmei
pe care o primise de la mama ei, era încă vizibilă pe
obrazul ei. Își duse mâna la față și pipăi încet pielea
înroșită. Nu avea nici o durere fizică, dar durerea
sufletului ei era mai mare decât orice durere. Ce fă-
cuse, de meritase toată furia mamei ei?... Ayfer nu era
ca alte tinere. Ducea o viață simplă și modestă, de la
școală acasă și de acasă la școală, nimic mai mult.
Dacă te uitai la prietenele ei... baruri, discote- ci,
băutură și droguri... Ayfer avea un singur viciu.
fumatul. Ș inici asta nu era așa de important pentru ea.
misafir
Era sigură că se va lăsa atunci când14:52:17
2020-01-28 va fi timpul.
Ayfer nu voia să meargă la bucătărie și în salon, îi era
--------------------------------------------
Si nici
frică să-și întâlnească mama. Nu voia să-și amin-
tească, dar deloc, de evenimentele din seara prece-
dentă. Tocmai atunci, mama bătu la ușa ei. Fața ne-
bunei Feride, era toată un zâmbet. A îmbrățișat-o
imediat pe fiica ei, a săruta-o din nou și din nou și:
- Ce vrei să facem azi, frumoasa mea fiică Ayfer? o
întrebă ea.
Fetei îi era milă de vipera asta blondă și micuță.
Părea că nu-și amintește nimic din cele ce se petre-
cuseră cu o seară înainte. Se mai întâmplase o dată
să-și piardă memoria. Se pare că și asta era una din
acele situații. Acum în sufletul lui Ayfer se dădea o
bătălie mare între mintea și sentimentele ei. În to-
ată ființa ei, mintea îi spunea „Iart-o pe femeia asta.
Ea e mama ta și e bolnavă” în timp ce sentimentele
îi spuneau ”De ce ai dat în mine? Ce vrei de la mine?

151
Ce ai vrut de la tata? De ce te-ai măritat cu nespăla-
tul ăsta, la nici un an?” Erau atâtea întrebări... N-a
rezistat și și-a îmbrățișat mama. Acum amândouă
îngenuncheaseră. Și-a apropiat mama de piept. Pri-
virea i se pierduse în zare, era de acum într-o pădure
îndepărtată și zgomotoasă.
Dintr-o dată, mama se lăsă moale în brațele ei;
ochii i se închiseseră. Nu mai făcea nici o mișcare.
Ayfer s-a speriat și a început să strige: mamă, mamă,
mamă... Dar mama nu scotea nici un sunet. Ayfer
a sunat imediat la urgențe și a cerut o ambulanță.
Casa bunicilor era foarte aproape, așa că imediat i-a
sunat și pe ei. Lacrimile îi curgeau din ochi fără înce-
tare. O luă în brațe pe mama ei, încercând să o liniș-
tească. Mama ei respira, dar avea și spume la gură.
Mâinile, degetele îi erau rigide, iar fața era albă ca
varul. De îndată ce ambulanța a sosit, au dus-o ime-
diat la medicul care o consulta de obicei. Acum se
ruga la Domnului ”Te rog, dă-mi mama înapoi... Nu
misafir
mi-o lua, te rog! Mi l-ai luat 2020-01-28
pe tata,14:53:55
apoi mi-ai luat
--------------------------------------------
fratele... acum e rândul mamei?! Nu mi-o lua, te rog!
Domnul
N-aș rezista singurătății...” urla pe coridoare Ayfer.
Veniseră și bunicii la spital. Între timp bunicul înt-
rebă:
- Bülent știe? întrebă el.
- Nu, nu știe.
L-au chemat imediat și pe el. Mama era sub supra-
vegherea medicilor.
După mai multe ore, medicii au declarat că starea

152
de sănătate e mai bună, însă pentru o investigare
mai amănunțită ar fi mult mai indicat să rămână
internată cel puțin o lună în spital. Se pare că boala
nebunei de Feride nu era doar schizofrenie. Voiau să
o monitorizeze. Tatăl și mama ei mulțumeau medi-
cilor: “Cum credeți dumneavoastră de cuviință...”
Zilele treceau. Cum termina orele, Ayfer venea ală-
turi de mama ei. Pe timpul zilei, stăteau părinții lui
Feride cu ea. Nici trăia Bülent nu o lăsa singură. Când
erau și părinții ei de față, Bülent părea că este foarte
trist și își arăta nefericirea. Însă de îndată ce aceștia
plecau, Bülent își arata fața cea reală. Nebuna Feride
era înstărită, avea bani, avea avere și era căsătorită
cu Bülent. Odată cu moartea ei, Bülent putea pune
,mâna pe toată averea ei. Părinții lui Feride erau nes-
pus de triști căci nu-l ascultaseră pe fostul soț, pe
domnul Mustafa. Medicii vorbiseră foarte deschis:
dacă Feride ar fi fost adusă cu trei sau patru ani în
urmă, boala nu ar fi ajuns în stadiul acesta. Docto-
rii nu le spuseseră în direct familiei, dar găsiseră și
o tumoare pe creierul lui Feride. Tumoarea creștea
rapid și acest lucru se reflecta în comportamentul
său. Familia înțelesese situația și acceptaseră reali-
tatea: “Faceți tot ceea ce trebuie să faceți” spuseseră
ei resemnați. Acum, bunicilor le părea foarte rău că
nu-l ascultaseră pe vechiul lor ginere când acesta le
spusese: “Feride este foarte bolnavă, trebuie neapă-
rat dusă la un medic și consultată. “, dar pe măsură
ce el spunea asta, îl dojeniseră: “Tu ne-ai îmbolnăvit

153
fata!” și îl goniseră fără să-i dea crezare. Acum totul
era prea târziu, regretau amarnic...
Lui Ayfer nu-i dăduseră amănunte, ea știa de sc-
hizofrenie. Bunicii nu voiau să o supere, așa că nu-i
spuseseră. Nebuna de Feride nu mai ieșea din spital,
rămăsese internată. După prânz, Ayfer stătea cu ea
până seara târziu și discuta câte și mai câte. Toată
lumea din secția de neurologie o cunoștea de acum pe
Ayfer, cu toate acestea nimeni nu-i spunea nimic
despre starea gravă a mamei ei. Într-una din zile, după
ce a plecat de la mama ei, s-a dus la o prietenă să mai
stea puțin de vorbă. A stat o vreme cu ea, a mai băut
și un pahar- două de vodca- cola, se relaxa- se puțin
Ayfer. Apoi și-a sunat și fratele să-i spună de starea
mamei. Și așa nu prea se iubeau intre ei, măcar să știe
care îi este starea... Gândindu-se la to- ate astea,
ajunsă acasă se dezbrăcă și se băgă direct în pat să se
culce.
Trecuseră două-trei ore, când ușa lui Ayfer se des-
chise. Era libidinosul de Bülent. Gol, doar cu chiloții
pe el, intra în camera fetei. Ayfer, sub influența al-
coolului dormea liniștită. Rămăsese doar cu sutie- nul
și chiloții pe ea și nu dădea semne că s-ar trezi. Lui
Bülent începuse să-i curgă balele din gură. Se apropie
de patul lui Ayfer și începu să o măsoare din cap
până-n picioare pe frumoasa Ayfer. Părul lung și
blond i se revărsa până la mijloc. Dormea pe spate.
Ayfer aproape că nu avea o viață sexuală. Se săruta-
se cu un băiat sau doi rămăsese cam în urmă în do-

154
meniul ăsta. Bülent începuse să o sărute pe picioare
și înainta așa sărutând-o, încet, încet spre partea de
sus a corpului lui Ayfer. Ayfer avea somnul adânc
și era încă sub influența paharelor de vodcă pe care
le băuse cu prietena ei. Din când în când mai ofta,
câteodată se mai întorcea pe alta parte, însă era în
continuare adormită și nu știa ce i se întâmplă de
fapt. Bülent, cu mișcări line i-a scos fetei lenjeria in-
timă. Ayfer nu se trezise. Încet, fără să o bruscheze,
îi îndepărtă picioarele și pătrunse în zona sacră a
lui Ayfer. Acum începuse să o sărute aici. Faptul că
Ayfer deschisese gura și începuse să ofteze tot mai
des îi arătau lui Bülent că lui Ayfer îi plăcea ceea
ce îi făcea...Însă ochii încă nu îi deschidea. Bülent îi
scosese și sutienul dintr-o mișcare și se simțea deja
înnebunit privind sânii frumoși ai lui Ayfer, chiar
dacă încă nu-i atinsese măcar. Erau foarte frumoși
misafir
sânii lui Ayfer. În timp ce începuse
2020-01-28 să-i mângâie în-
14:55:44
cetișor sânii, Bülent își scosese și el chiloții. Ayfer
--------------------------------------------
stergem ”inca”
nu dădea semne că ar fi conștientă de ceea ce i se
scriem ”nici”
întâmplă. Avea sânii aspri și frumoși. Ar fi vrut să-i
mănânce acum. Între timp se băgase între picioarele
ei, iar racheta lui era gata de lansare. Racheta fusese
lansată, iar acum nici dacă cele două lumi ar fi ve-
nit alături, nimic nu mai putea îndepărta racheta de
la țintă. Dintr-o dată, străpunsă de durere, se auzi
țipătul lui Ayfer. Înțelesese că ceva este în ea. Făcuse
ochii cât cepele, dar acum era deja prea târziu. Rac-
heta distrusese tot în jurul ei. Strigătul lui Ayfer fu-

155
sese urmat de o mișcare bruscă și destul de puterni-
că pentru o fată: îl împinsese pe Bülent de deasupra
ei în timp ce cu ceasul de pe comodă îl lovea în față.
Tot corpul ei era plin de saliva lui Bülent și mușcătu-
rile lui. Patul era plin de sânge. Ayfer nu mai înceta
să țipe. Bülent leșinase în urma loviturii pe care o
primise avea capul plin de sânge. Ayfer se cocoța-
se în vârful patului, cu picioarele trase la piept, își
ținea capul între mâini și plângea în surdină. Nici
nu se putea uita în jurul ei, nu voia să vadă ce se
întâmplase. Toate visele acestei fete blonde frumoa-
se fuseseră ruinate. Avea cu totul alte gânduri, totul
ar fi trebuit să fie altfel. Se păstra pentru cel pe care
urma să-l iubească, așa visa. Citea cărți despre asta.
Se documenta despre cum va fi primul act sexual și
care vor fi consecințele acestuia. Aștepta ziua aceea,
visând la acel moment minunat...
Trecuse în jur de o săptămână. Nu se lăsase pra-
dă gândurilor, nu se lăsase tulburată de ceea ce i se
întâmplase. Trebuia să reziste, trebuia să se compor-
te de parcă nimic nu se întâmplase. Îi spusese lui
Bülent în mod clar și răspicat: “Dacă te mai văd în
preajma mea sau a mamei, poți să fii sigur că o să-ți
iau gâtul cu mâinile mele. Să nu-mi mai apari în cale
niciodată de acum în colo, iar dacă se întâmplă, să-ți
schimbi direcția de mers. O să pleci din casa asta și
mâine o să te duci să-i dai avocatului împuternicire
să divorțezi de mama. Dacă faci toate astea, n-am să
povestesc nimănui nimic. Din clipa în care vei ieși

156
pe ușa asta, n-ai să mă mai vezi nici pe mine, nici
pe altcineva din familia mea. Ai înțeles? Ai înțeles,
porcule? Animalule... “ Bülent își trăsese o căciulă
pe ochi și dispăruse chiar în ziua aceea, fără ca vre-
odată să mai apară.
Ayfer, poate că-i spusese mamei ei de zeci de ori
“Mamă, omul ăsta are ceva ce nu-mi place, o simt...
Nu știu ce, dar ceva la el mă deranjează. Nu-mi place
de el, mama. Te rog să faci niște cercetări despre el.
” Însă Feride riposta imediat: “Ce știi tu despre băr-
bați? Ești un copil încă... ” și-i închidea imediat gura
lui Ayfer. Ori dacă mama ei ar fi fost puțin mai cu
capul pe umeri, ar fi înțeles imediat. Din comporta-
mentul și sentimentele copiilor față de el, ar fi tre-
buit să înțeleagă imediat ce fel de caracter are acest
Bülent. Dar ea era nebuna Feride. Ea le știa pe toate,
ea era cea mai frumoasă, ea era cea mai deșteaptă.
Nu exista loc de discuții. Totul era numai despre EA,
numai despre FERIDE.
Ayfer avea să treacă peste toate astea trebuia să
supraviețuiască cu orice preț, dar acum nu știa cum.
Știa un singur lucru: nu mai voia să respire aerul
ăsta. Era aerul pe care-l respira împreună cu Bülent.
Nu voia să mai locuiască nici în același oraș cu el. E
adevărat că ea îl condiționase să plece din oraș și el
o și făcuse, numai că gândul că au locuit împreună
în același loc, îi era suficient lui Ayfer.
Ayfer vorbise deja cu bunicii ei și le spusese că ar
vrea să meargă la fratele ei. Nu putea să-i spună ma-

157
mei, ea era în comă. Familia o sprijinise în hotărârea
ce o luase: nu trebuia să mai stea în atmosfera asta
tristă, așa că Ayfer începuse să-și facă pregătirile. Mai
avea însă de lămurit o chestiune.
O stradă mai jos, era secția de poliție. Tatăl lui Ay-
fer avea mulți prieteni la secția aceasta. Știa că tatăl ei
și polițiștii de aici erau mai tot timpul împreună.
Polițiștii care lucrau aici îl cunoșteau și pe Burak, dar
și pe Ayfer. Bineînțeles că nu exista om din car- tier
care să n-o cunoască pe nebuna de Feride. Ayfer, a
venit la secția de poliție în jurul orei nouă treizeci
dimineața. Tocmai în clipa în care anunța că doreș- te
să-l vadă pe comisarul Sedat unul dintre polițiștii care
o cunoșteau a văzut-o și i-a făcut un semn cu mâna:
“Ayfer, Ayfer! Vino!” strigau și alți polițiști care o
recunoscuseră. Unul dintre ei îi explică po- lițistului
de la poartă: “Hayri, las-o să treacă. Ea e fata
domnului Mustafa, Ayfer”. Văzându-l pe polițis- tul
Irfan, Ayfer fugi spre el. Irfan venise de multe ori la ei
acasă, îi cunoștea foarte bine pe cei ai casei.
- Ce s-a întâmplat, Ayfer? Ai vreo problemă?
- Irfan, trebuie să vorbesc cu nenea Sedat.
- Hai, vino să mergem la el.
Și İrfan și comisarul Sedat erau prieteni la cata-
ramă ai tatălui său. Când Ayfer a intrat în birou, co-
misarul Sedat vorbea cu cineva. Cum a văzut-o pe
Ayfer i-a spus imediat “Vino fata mea, s-a întâmplat
ceva? Ia loc. Treci și tu Irfan, ia loc”
Apoi le-a spus celor cu care stătea de vorbă să vină

158
peste o săptămână, după care i-a condus până la ușă.
- Vino fata mea, aici lângă mine. Vino, frumoasa
mea....
Domnul Sedat era cam de-o seamă cu tatăl ei și
o iubea pe Ayfer ca pe propria-i fiică. Și el era cam
ca tatăl ei, puțin cam gras, o față senină, cu ochi și
sprâncene negre, un bărbat îndesat. Semăna cu un
luptător de greco-romane.
- Spune-mi, fata mea, ce s-a întâmplat? De ce eşti
aici? Am auzit de mama ta, însănătoșire grabnică vă
doresc. Încă mai e internată în spital?
- Da, nene Sedat, tot internată e.
- Nu-ți pierde speranța de la Dumnezeu, fata mea.
Să ne rugăm să-și recapete sănătatea cât mai repe-
de...
- Nene Sedat, a trecut atâta timp și eu influențată
și de mama nu m-am dus să-l vizitez pe tata. Te rog
să mă ajuți vreau să-l văd pe tata. Pentru că după
aceea am de gând să mă duc la fratele meu- m-a che-
mat la el.
- Cum îi merge fratelui tău în România? A reușit
să-și facă o afacere?
- Da, nene Sedat. A cumpărat o fabrică de produ-
se lactate, produce lactate acum. Îi merge bine după
cum mi-a spus.
- Să-i transmiți și salutările noastre când ajungi
acolo. Să nu uite locurile de unde a plecat. Ne e dor
de el. Când vrei să-l vezi pe tatăl tău, îmi spui/ Nu-ți
face griji, voi face tot ceea ce trebuie. Te duc eu aco-

159
lo, puiule. Dacă am vreo treabă, te duce Irfan în cel
mai rău caz.
- Nene Sedat, cu cât mai repede, cu atât mai bine.
- Hai, puiule, mergi la școală sau la acasă. Te sun
misafir
eu. Dacă vrei puiule, să te ducă Irfan15:00:03
2020-01-28 unde ai nevoie.
- Nu, nene, mă voi duce la spital și de acolo acasă.
--------------------------------------------
stergem ”la”
- Bine, te sun eu pe la trei-patru după-amiaza.
Ayfer a sărutat mâna unchiului Sedat și acesta a
sărutat-o pe frunte.
- Irfan, scoate-o tu pe Ayfer de aici...
- Să trăiți domnule comisar! Am înțeles.
misafir
Ayfer a părăsit secția de poliție. dus direct acasă
S-a 15:00:29
2020-01-28
și a căzut pe gânduri. Fata odinioară durdulie slăbi-
--------------------------------------------
dupa traiti punem virgula
se în ultimul timp. Se așezase în bucătărie. Își făcuse
o cafea și își aprinsese o țigare în timp ce vorbea de
misafir
una singură: “Cum o să mă uit eu în
2020-01-28 ochii lui tata?
15:00:44
--------------------------------------------
“ Toată lumea știa că ei doi nu tigarase înțelegeau foarte
bine. Avea două mari probleme: nu-l vizitase nicio-
dată până acum de unde apăruse acum vizita asta?!...
Sufletul ei era plin de suferință și tristețe. Nu avea
cu cine să stea de vorbă și cui să i se destăinuie. Dar
cel ce era închis acum în pușcărie era tatăl ei. Să-i
fi spus oare de ceea ce-i făcuse Bülent? Să-i fi spus
și lui despre lucrurile înfiorătoare pe care le trăise?
Dar dacă i-ar fi spus, asta l-ar fi omorât pe bietul
om, acolo în închisoare și n-ar mai fi ieșit în viață
de acolo. Toate neliniștile care o frământau, își fă-
cuseră simțită prezența pe fața ei: îi apăruseră niște
chestii roșii pe față. Toate astea numai pentru că nu

160
mai avea cui să-i povestească nimic din ceea ce trăia,
punea totul la suflet. Ori ar fi trebuit să povestească
cuiva; nu era ceva de ignorat ceea ce i se întâmplase.
Ar fi înnebunit pe oricine. Visul oricărei fete tinere
este să trăiască prima experiență a actului sexual cu
omul pe care-l iubește, însă lumea lui Ayfer se năru-
ise acum. Sentimentele pe care le trăia acum erau
de nedefinit. Experiența tragică pe care o trăise, o
zdruncinase realmente. Ori ea trebuia să reziste în
continuare, trebuia să-și trăiască viața în continua-
re, trebuia să reziste. Și tata nu ar fi întrebat-o, sigur
nu ar fi întrebat-o “De ce ai venit, fata mea?” sau “Mă
mir că ai venit pe aici, draga mea!” Nu, cu siguranță
că tatăl ei ar fi strâns-o la piept. În plus, cu ocazia
asta i-ar fi crescut și speranța de viață a tatălui ei. I-
ar fi crescut speranța, ar fi așteptat cu nerăbdare să
iasă afară. Cine nu s-ar fi bucurat la sentimentul că
îl iubește cineva. Să știi că ești iubit, să știi că ci-
neva se gândește la tine...
Ayfer își făcea mii de planuri în cap. Făcuse de sute
de ori proba reîntâlnirii cu tata, repetase de zeci de
ori cuvintele pe care urma să i le spună. Mergea de
sus în jos prin bucătărie, gândindu-se la cum ave-
au să se întâlnească. Și nu, nu avea să-i spună nimic
despre Bülent. Ar fi însemnat moartea pentru tatăl
ei, dacă ar fi aflat despre el. Când se gândea la toate
astea, suna telefonul:
- Ayfer, fata mea?
- Poftim, nene Sedat.

161
 - Mâine dimineață la ora nouă e bine pentru tine,
fata mea? Am să te duc eu până acolo.
- Foarte bine, nene Sedat.
- Atunci vin eu să te iau de acasă, mâine dimine-
ață. Mâine la ora opt și un sfert sunt la voi acasă.
- Să nu vă deranjați, nene Sedat.
- Ești și tu o fată a mea. Tatăl tău e cel mai bun
prieten al meu, e tovarășul meu. Nici eu nu l-am mai
văzut de o lună. Eu mă duc în fiecare lună. O să fie o
surpriză vizita ta, va fi uimit. O să se bucure foarte
mult, crede-mă puiule. Hai să nu te mai țin la tele-
fon, puiule. O zi bună.
- O zi buna, nene Sedat.
Acum cum să se facă ziua pentru Ayfer? Picioarele
îi tremurau, fața i se înroșise. Nu-l văzuse de atâta
timp pe tatăl ei. Nu fusese alături de el în timpul
greutăților prin care trecuse, se simțea foarte prost
față de tatăl ei.
Dar nu era oare mama, cauza tuturor celor ce i se
întâmplaseră? Nu știa ce să hotărască: nu știa dacă
să o ierte sau nu. Uite, mama ei acum murea. Se in-
formase pe furiș și aflase că mai are câteva zile de
trăit. Era deja în comă și nu mai cunoștea pe nimeni.
Chiar! Ce făcuse tatăl ei de atâta amar de timp, Ay-
misafir
fer făcuse pe supărata pe el? Da, 10:20:53 Însă Ayfer
vorbeau.
2020-01-29
nu putea să se opună ordinelor nebunești ale mamei
--------------------------------------------
cat
ei. Nu se gândise să interogheze doleanțele ei, dacă
erau corecte sau nu... Așa că între ea și tatăl ei se
ridicaseră ziduri înalte. Vorbeau printr-o mică fere-

162
astră ce o lăsaseră în acest perete. La fel era și cu fra-
tele ei. Ordinele odioase ale mamei îl aveau ca țintă
și pe el. Din cauza ei se ridicase un zid între ea și
fratele și tatăl ei. Așa se făcuse că fata rămăsese ală-
turi de mama ei și fratele era de partea tatălui. Așa
se echilibrase puțin situația, cu bucuriile de-o parte
și cu suferințele de cealaltă parte. Jumătate plecase
cu mama, jumătate rămăsese cu tata. Gândindu-se
la toate astea, adormi pe canapea, până când bunica
o trezi și-i spuse ” Hai, treci să dormi în patul tău!”.
În mașina unchiului Sedat, inima îi bătea cu putere.
Nu-și putea ascunde emoția. Petele roșii de pe față
i se înmulțiseră. Furtuna din suflet scăpase de sub
control. Fetei ăsteia slabe i se întâmpla ceva. Comi-
sarul îi spuse:
- Fata mea, ești foarte încordată. Relaxează-te...
stai liniștită.
- Nene Sedat, nu am fost deloc la tata de când a
intrat în pușcărie. Ș inici nu prea ne înțelegem bine
misafir
din cauza lui mama. Nu aveam o problemă cu
nici 10:21:40
2020-01-29
el, dar de câte ori voiam să mă apropii de el, mama
--------------------------------------------
Si nici
înnebunea. Și uite așa, am trăit în aceeași casă ca
doi străini. Ori tata mă iubea foarte mult, avea un
suflet protector. Dar eu l-am neglijat foarte mult. Nu
m-am îndurat nici măcar să-i acord un zâmbet, de
abia dacă îl întrebam ”Ce faci, tată?”. A intrat în în-
chisoare, n-am fost în stare să-i spun ”Să treci ușor
peste asta”. Cu ce față mă duc eu acum la el? Ce o să-i
spun?...

163
 Rănile din adâncul sufletului lui Ayfer, cele mai
adânci răni, loviturile cele mai dureroase nu erau
cele primite de la tatăl său. Rana deschisă de Bü-
lent o transformase pe Ayfer într-o pasăre cu aripa
frântă, un porumbel lipsit de apărare. Era rănită, și
tot ce acumulase în suflet trebuia să descarce. Noap-
tea aceea!... De câte ori își amintea își strângea pum-
nii, se încorda, fața ezita între plâns și autoapărare.
Comisarul Sedat:
- Fata mea, tatăl tău este un om foarte bun. Știi și
tu că la închisoare tot din cauza bunătății lui a int-
rat. Știi mai bine decât mine că nu are în suflet nici
urmă de ură, dorință de răzbunare sau ceartă. O să
te strângă la pieptul lui. Astăzi prin vizita pe care i-o
vei face, îi vei face cel mai de preț dar, fii liniștită
puiul meu.
- Mulțumesc, nene Sedat, spuse ea și lacrimile i se
prelinseră pe obraji.
Pentru că Sedat îi cunoștea pe polițiștii de la ușă, au
intrat fără probleme.
- Fata mea, tu du-te să-ți vezi tatăl singură. Când
termini tu întrevederea, o să intru și eu pentru cinci
minute să-l întreb ce mai face. Să nu intru acum înt-
re tată și fiică. Hai, puiule, tata te așteaptă în camera
de acolo, spuse el.
întâlnire privată, azi nu
Comisarul Sedat aranjase o misafir
era zi de vizită la vorbitor. 2020-01-29 10:23:08
--------------------------------------------
- Hai, fata mea. Intră în camera
stergemaceea.”om” Aduna-te.
Tata te așteaptă. Ieri am anunțat că să-l omviziteze

164
fata. Hai, șterge-ți lacrimile, nu fii tristă, fii veselă!
misafir
Căci tatăl tău după ce vei pleca, fie10:23:31
2020-01-29 se va întrista
misafir
--------------------------------------------
dacă te va vedea supărată, fie2020-01-29 bucura dacă te
se va 10:23:53
fi
--------------------------------------------
va vedea fericită. O să-i ridici moralul, puiule.
dupa tau punem virgula
Ayfer și-a șters lacrimile și a deschis ușa de la ca-
meră. domnul Mustafa se plimba de la un capăt la
altul al camerei. Ayfer planificase de acasă ce avea
să vorbească și cum avea să se comporte. Făcuse
proba la tot. Uitase însă tot de îndată ce intrase în
misafir
cameră. Fugi și sări la gâtul tatălui
2020-01-29 ei. Îl îmbrățișă
10:24:58
10:24:26
de parcă nimeni și nimic nu avea să-i mai despartă.
--------------------------------------------
dupa tot
insavirgula
virgula
Lacrimile curgeau râu. Se pare că închisoarea își va
rezolva alimentarea cu apă. ”Tată, iartă-mă! Iartă-
mă tăticule!” încerca să spună, dar cuvintele i se în-
nodau în gât. Era foarte greu să descifrezi ce spu-
nea, căci lacrimile și plânsul trădau cuvintele ce le
rostea. ”Iartă-mă tăticul meu drag. Te iubesc atât
de mult. Știu că te-am supărat atât de mult” spunea
Ayfer printre lacrimi. Lacrimile domnului Mustafa
erau întotdeauna la îndemână. În astfel de situații
ce putea fi mai mult decât lacrimi și lacrimi... Să cur-
gă cât cuprinde. Au rămas îmbrățișați vreme înde-
lungată. Amândoi plângeau. lacrimile tatălui spălau
părul fetei. Tata:
- Fata mea, draga mea fată... n-ai făcut nimic pent-
ru care să vrei să fii iertată. Ce să iert? Hai, vino pu-
iule, stai aici lângă mine.
În jurul unei mese de lemn cu picioare de metal,
erau trei scaune din lemn. Fata se uita adânc în oc-

165
hii tatălui și el în ochii ei. Minute în șir s-au privit,
amândoi luând mesaje importante unul de la al-
tul din aceste priviri. Încercau să descifreze aceste
mesaje, încercând să deslușească dacă viața lor era
grea, era palpitantă, era fericită sau era îngrijorată.
De acum le vorbeau ochii. Tatăl se așezase lângă fii-
că, și-i mângâia părul. Îi ștergea lacrimile ce i se pre-
lingeau pe obraz. Și pentru prima oară după multă
vreme, domnul Mustafa era fericit din nou. Fata lui
venise. Era aici cu el și mesajul pe care îl luase era
că fata lui îl iubește. Tată- fiică au stat îndelungat
timp de vorbă, își povesteau lucruri din viață. Ayfer
îi spuse despre starea mamei și despre faptul că fra-
tele o chemase în România. I-a povestit tatălui că în
curând se va duce la fratele ei și poate că se va sta-
bili acolo. Tatăl se bucurase foarte mult auzind că
se va duce să-și ajute fratele. Vestea că în sfârșit se
înțelege bine cu el și că se va duce în sprijinul lui, l-a
bucurat nespus pe tată.
- Ayfer, draga mea, ai fost la un doctor pentru pe-
tele astea de pe față? Poate e ceva neînsemnat și tre-
ce repede.
- Bine tată, mă voi duce. Nu cred că e ceva foarte
important. Când apar când dispar... M-au iubit pete-
le astea.
De unde să știe tatăl ei că fusese atacată noaptea
în somn, că cel mai prețios bun al ei îi fusese luat
cu forța și încă de tatăl ei vitreg... de unde să știe?!...
Era normal să-i apară tot felul de pete de câte ori

166
își aducea aminte... De câte ori își amintea de toate
astea mâinile și picioarele i se încleștau, vocea nu-i
mai ieșea. Iar fața i se umplea de pete roșii. Fața îi era
ca o casă părăsită. Petele roșii puneau stăpânire pe ea
ori de câte ori voiau. Dacă Ayfer uita de tot ce i se
întâmplase și petele dispăreau. Toate îi marcaseră
sufletul, dar toate aveau să treacă- era de abia la în-
ceputul vieții. Câte mai avea de văzut și câte și mai
câte avea de trăit... Un polițist intrase în cameră și cât
se poate de politicos îi anunță: ”Domnule Musta- fa,
mai aveți cinci minute”. L-a îmbrățișat din nou cu
putere pe tatăl său și l-a sărutat pe obraji. Robinetul
iar se deschisese și toate lacrimile curgeau șiroaie spre
tatăl ei.
- Tăticule, am să te și sun, am să și vin în vizită cât
mai des. Am să-l trimit și pe frate-meu. Să văd eu ce
treburi face acolo, să învăț puțin și apoi îl voi trimite
și pe el să te viziteze.
Amândoi plângeau. Atât limbajul corporal cât și
starea lor spunea cât de mult se iubesc unul pe altul.
În urma aceste întâlniri, domnul Mustafa întinerise
cu zece ani. Fusese vizitat de fata lui și văzuse cât îi
fusese dor de el și că îl iubește necondiționat .
- Tată, ți-am adus și un pachet. Am pus de toate în
el, dar mi l-au luat polițiștii. Au zis că o să ți-l predea
după ce-l controlează.
- Bine, draga mea. Știu, așa e procedura aici. O să
mi-l aducă ei.
- Pe mine m-a adus nenea Sedat aici. N-a vrut să

167
intre cu mine. A zis că o să intre și el pentru cinci
minute după ce o să ies eu.
- Bine, fata mea. Aveți grijă de voi, draga mea. Eu
sunt bine aici. Dacă ai ceai, cafea, țigări... de rest nu
mai ai nevoie de nimic. Singura mea îngrijorare este
pentru voi. Tu și fratele tău. Dacă voi sunteți bine, o
să fiu și eu bine, puiule. Hai draga mea, du-te. Mergi
cu bine.
- Tată, o să-ți scriu. O să-ți și telefonez. O să vin și
în vizită. Te rog să ai grijă de tine, tată. Părea că și-a
amintit ceva în ultima clipă, dar picioarele o scoteau
deja din cameră.
Comisarul Sedat o ajută se așeze. Ayfer acum plân-
gea și mai abitir. Tatăl slăbise foarte mult. Bărbatul
acela atletic slăbise din cale afară, obrajii i se lăsa-
seră. O întristase pe Ayfer să îl vadă în felul acesta.
- Fata mea, așteaptă-mă cinci minute. Mă duc să-l
salut pe tata.
A intrat înăuntru. Erau prieteni vechi ei, s-au
îmbrățișat, s-au îmbărbătat. Sedat l-a întrebat:
- Ai vreo problemă aici?
- Mulțumesc, ai rezolvat totul. Toată lumea mă
tratează cu respect, nu-mi lipsește nimic.
- Ți-a adus și Ayfer un pachet. Ți-am adus și eu niș-
te țigări și cafea. O să ți le aducă gardienii în cameră.
Cei doi prieteni s-au îmbrățișat din nou. Comi-
sarul Sedat a lăsat-o pe Ayfer acasă. Ayfer plângea,
era tristă. Dar pe de alta parte era fericită: își văzuse
tatăl. Și ea simțise că era totul în regulă între ei și

168
asta îi dăduse speranță.
Acum Ayfer era în drum spre România. Aștepta ora
decolării avionului pe Aeroportul Atatürk din
İstanbul.

13

Biata copilă, trăia o dramă deplorabilă. Viața lui

Kati era plină de lacrimi și durere. Psihopata, nami-
la de Lăcrămioara, nu-și lua mâinile de pe Kati. Lăc-
rămioara renăscuse. Kati îi dăduse viață; acum de
câte ori își dorea, îi făcea un semn lui Petre, o lua pe
Kati sub pretextul curățeniei și coborau la subsol.
Așa că de câte ori voiau și ea și Petre, se jucau cu
Kati. Săraca micuță Kati, nu-i mai rămânea decât
să o implore pe Lăcrămioara ”Te rog, să nu dureze
mult. Cât o să dureze? O să mă doară iar? O să curgă
iar sânge?”
Psihopata, trecea cu ușurință peste toate frământă-
rile micuței Kati. Micuța Kati era încă o copilă; po-
ate că din punct de vedere fizic era dezvoltată, însă
din punct de vedere spiritual era încă un copil. În
plus nu simțea nici un fel de satisfacție din ceea ce-i
făcea Petre. Se ruga la Dumnezeu să se termine totul
cât mai repede. Nu era posibil ca micuța Kati să și-l
dorească într-o asemenea atmosferă. Cum ar putut
să se simtă Kati în mediul opresiv care se crease, lip-
sit de încredere și frumusețe? Era un mare nimic ...
Trecuse ceva timp de când începuse totul; fetele o

169
vorbeau pe Kati pe la spate. Observaseră și se minu-
nau între ele cum Kati începuse să se îngrașe. Unele
dintre ele, mai răutăcioase, făceau glume pe seama
ei spunând că cineva îi aduce lui Kati de mâncare de
afară, ”să ne aducă și nouă să mâncăm și noi” râde-
au ele între ele. De fapt, și Kati se temea de schimbă-
rile care aveau loc în corpul său. Mai întâi i se oprise
menstruația, apoi a început să aibă grețuri și înce-
puse să-și dorească tot felul de mâncăruri. Psihopa-
ta, namila experimentată înțelesese deja; Kati era
însărcinată. Lăcrămioara și complicii ei erau foarte
fericiți. Treaba mergea ca pe roate, exact așa cum își
doreau.
Zbuciumul din sufletul lui Kati, faptul că nu putea
împărtăși cu nimeni iubit durerile pe care le trăia, o
puneau serios pe gânduri pe Kati. Ochii ei priveau
tot mai des în gol, privirea i se ațintea fără motiv la
alții. Colegele de cameră o urmăreau mirate pe Kati,
dar nu găseau nici o explicație pentru schimbări-
le pe care le observau la ea. Dar nici nu voiau să o
enerveze, căci știau că privirea îi rămâne fixată la
persoana care o enervează. Faptul că preț de câteva
minute te aflai sub privirea fixă a ei, era suficient
pentru a-ți întinde nervii la maxim. Când se uită, nu
numai ochii priveau țintă, dar și corpul rămânea ca
bătut în cuie. În clipele acelea, Kati se îndepărta de
lume.
Zilele treceau, iar burta lui Kati devenea din ce în
ce mai vizibilă. Lăcrămioara nu o mai trimitea Kati

170
la școala. O mutase la subsol, acolo unde erau de-
pozitele, în camera unde fusese siluită prima oară. Îi
explica ce i se întâmplă și ce urma să se petreacă de
acum înainte: ”Nu trebuie să mergi altundeva în
afară de acest coridor. Niciodată. Nu trebuie să te
vadă nimeni. Le spun că te-am trimis pentru scurt
timp, într-un alt oraș. O să le spun celor care între-
abă de tine că o să participi la niște cursuri acolo. O
să te ascund aici până o să naști copilul. Nașterea o
să o faci cu un doctor pe care-l cunosc. Să nu-ți faci
griji. Să nu-ți fie frică. Pune-mă în locul mamei tale
puiule. Spune-mi mie tot ce ai pe suflet orice. Fac
orice pentru tine puiul meu”, spunea ea. Kati puțin
îngrijorată puțin curioasă:
misafir
- Cum o să am grijă de copilul ăsta?
2020-01-29 Mi-e așa de
10:25:59

frică. Știi că mama mea a murit la naștere. Daca mor

--------------------------------------------
virgula
și eu?
- Nu vorbi prostii draga mea! Atât i-a fost viața de
la Dumnezeu puiule. Numai Dumnezeu știe. Nu te
gândi la astea, o să am eu grijă de tot. O să te ajut,
ți-o spun din inimă.
Kati a îmbrățișat psihopata și i-a spus milostivă:
”Mulțumesc, doamnă. Să vă dea Dumnezeu sănă-
tate” În timp ce Kati o îmbrățișa, cu Lăcrămioa-
ra se întâmplau lucruri ciudate. Se emoționase. A
îmbrățișat-o și ea pe Kati și au stat o vreme așa, în-
lănțuite. Apoi a așezat-o pe Kati pe pat și s-a așezat și
ea lângă ea.
- O să-ți aduc mâncarea și ce-o să mai ai nevoie,

171
aici. Să-mi spui mie de ce ai nevoie, puiule. Să nu te
vadă nimeni pe aici. Dacă te vede cineva, știi bine ce
ți se poate întâmpla. Or să te întrebe ”Cu cine te-ai
culcat?” și nu te vor crede când le vei spune că ai fost
siluită. Tot ce-ți vor spune va fi: ori la închisoare, ori
la spitalul de nebuni.
Kati era foarte speriată, singurătatea de nedescris și
nesiguranța îi creau clipe grele. Dar timpul trecea, iar
Kati începuse să-și trăiască viața la subsol. Fă- cea pe
zi cel puțin cincizeci- șaizeci de ture de la un capăt la
celălalt al coridorului. Numai așa reușea să obosească.
Noaptea când nu reușea să adoarmă, i se făcea frică.
Dar dacă era obosită, reușea să doarmă până
dimineața. E adevărat, Lăcrămioara venea în fiecare
noapte să o verifice. Era doar proprietatea ei, era
prețioasă pentru ea. Peste puțin timp valoarea ei avea
să se dubleze, așa că trebuia să aibă grijă de ea ca de
ochii din cap. Lăcrămioara își făcea bine calcu- lele:
mai avea puțin de aștepta.
misafir
Săraca Kati își petrecuse aproape tot timpul sar-
2020-01-29 10:26:40
cinii, la subsol. Mâini sinistre, îi luaseră bebelușului
--------------------------------------------
asteptat
misafir
din burtă până și dreptul la aerul curat
2020-01-29 de afară. Da,
10:26:59
își petrecuse întreaga sarcină, frecând coridorul de
--------------------------------------------
fara virgula
la un capăt la altul, undeva la subsolul unei clădiri,
printre camerele de depozitate de acolo. De-a lun-
misafir
gul coridorului de aproape cincizeci de metri spre
2020-01-29 10:28:07
--------------------------------------------
exterior nu erau decât câteva aerisiri. Printre tavan
depozitat
și pereți se putea vedea afară, dar Kati nu putea să
ajungă până acolo. Aici, pe acest coridor avea să

172
vină pe lume, copilul lui Kati. Ce avea să-i spună mai
târziu Kati?! “Te-am crescut undeva sub pământ; nu
am văzut lumina zilei tot timpul sarcinii”.
Îi venise timpul. Lăcrămioara pregătise totul și de
acum nu mai pleca acasă în timpul zilei. Rămânea pe
același coridor, lângă camera lui Kati, în camera în
care își trăia fanteziile cu Kati. Copilul putea sosi în
orice clipă. Medicul din echipa Lăcrămioarei era și el
gata, aștepta ca Lăcrămioara să-i dea de știre. Era
seara în jurul orei zece. Pe Kati o apucaseră durerile și
rupea coridorul cu țipetele ei. La un moment dat, ușa
se deschise și Lăcrămioara își făcu apariția, ur- mată
de o femeie de vârstă mijlocie, destul de grasă, cu
capul turtit și părul scurt; în spatele lor venea un băiat
tânăr care avea în mâini câte o geantă. Au int- rat cu
toții în cameră. Lăcrămioara i se adresă tână- rului:
- Așteaptă afară, Mihai! a spus el. Să nu dispari.
- Bine, eu stau pe hol, spuse tânărul și ușa se închi-
se în urma lui. Doctorul era femeia aceasta, care știa
să ajute la nașteri cu metode vechi. Dacă Kati sau
copilul ar fi murit, nu-i prea păsa lui Lăcrămioara.
Kati se uita cu colțul ochiului la femeie, dar nu înd-
răznea să spună nimic și nici nu prea putea, de dure-
re. Ochii nu-i mai vedeau, urechile nu-i mai auzeau.
misafir
Asta era povestea micuței Kati. Șapte10:41:29
2020-01-29 luni de zile se
târâse pe acel coridor și trăise--------------------------------------------
îngrijorată pentru că
fara virgula
pe zi ce trece pântecul i se umfla, iar psihologia ei
se denatura. Micuța Kati era înnebunită de durere

173
în această mică cameră. Peste puțin avea să devină
”mamă” ea însăși fiind încă un copil. juca acum ca-
mera mică.
Trecuseră două ore și femeia această iscusită
reușise să finalizeze nașterea cu succes. Kati dormea
de parcă nu voia să se mai trezească. Presimțea că
se vor întâmpla numai lucruri rele atunci când se
va trezi. Instinctele îi spuneau ”Nu deschide ochii”.
Trecuse ceva timp, se luminase de ziuă. Kati desc-
hise încet ochii; de la brâu în jos nu mai simțea ni-
mic, parcă picioarele îi paralizaseră. Încă mai avea
dureri, dar cel puțin nu mai avea durerile acelea in-
suportabile și nu mai țipa cum o făcuse mai devre-
me. Totul se terminase. Uitându-se la Lăcrămioara,
Kati spuse:
- S- a terminat? Iar Lăcrămioara:
- Da, fata mea, s-a terminat! Dar am pierdut băia-
tul la naștere ...
Micuța Kati nu înțelesese nimic încă. Era încă
adormită, nu-și revenise încă pe deplin. A întrebat din
nou:
- Am un băiat? Unde este atunci? Dă-mi-l!
Lăcrămioara se așeză lângă ea. Îi îndreptă părul cu
mâna, și îi șterse lacrimile din ochi.
- Fata mea, fiul tău a murit la naștere. Astea sunt
lucrurile obișnuite. Ce să facem, atât i-a fost viața...
dar tocmai când spunea asta se întâmplă ceva cu to-
tul neașteptat și Kati se ridică în pat țipând la ea:
- Dă-mi copilul, nebună grasă ce ești! țipa și plân-

174
gea și-și smulgea hainele de pe ea în același timp.
Acum ceva din Kati fusese scos, smuls de la locul
lui. Kati simțea cum copilul ei fusese smuls și luat din
ea de furtuni necunoscute. Acum simțea ce înse- amnă
să fii mama, acum devenise mama cu adevă- rat. Dar
fiul ei nu mai era. După naștere, așa bolnavă cum era,
se sculă în pat și o apucă cu mâinile de gu- ler pe
Lăcrămioara:
- O să te omor! Dă-mi copilul! dă-mi băiatul! O să
te omor cu mâinile mele! spunea ea, în timp ce își
fixase ochii în ochii Lăcrămioarei, într-o nouă criză.
Tot corpul îi tremura, dar în același timp rămăsese
țintuită locului. Acum ochii ei o topeau, o terminau
pe Lăcrămioara. Kati înțepenise, nu mai era posibil
să-și dezlipească privirile de pe Lăcrămioara. Lăcră-
mioara a plesnit-o peste față. Fata s-a dezechilibrat
dar a reușit să-și îndepărteze în sfârșit privirea de la
ea.
- Revino-ți, Kati! Ți-am fost ca o mamă. De la cine
te-ai pricopsit cu copilul ăsta? Pe mine m-ai întrebat
când l-ai făcut? Eu te-am protejat tot timpul. Chiar și
acum sunt alături de tine și încerc să-ți fac un bine.
De șapte luni te hrănesc și te ascund aici. Acum e
momentul să fii nerecunoscătoare?! Hai, poftim!
Arată-ți nerecunoștința, răsfățato!
Micuța Kati se prăbușise, ceva din viața ei lipsea.
Gustase din plăcerea de a fi mama, știa că are un
fiu. Dar scorpia asta îi spunea acum că fiul ei mu-
rise. Nu-i venea să creadă, nu putea s-o creadă: ”Eu

175
îmi vreau băiatul! Unde mi-este băiatul? Ce i-ai fă-
cut? Graso, vaco! Ce i-ai făcut puiului meu?” țipa ea
în timp ce făcea ravagii în cameră. Kati iar o luase
razna. De abia ce se liniștise puțin mai devreme cu
palma pe care o încasase de la Lăcrămioara. Trăia
două sentimente diferite în aceeași clipă: acela de a
deveni mama și de a pierde această calitate specială.
Era o psihologie foarte deosebită. Chiar dacă în tim-
pul sarcinii se uitase de nenumărate ori la pântecul
ei și spusese ”O să scap de tine într-o buna zi”, și se
rușinase de apariția pe care o avea cu burta la nas,
acum își dorea cu ardoare pruncul din pântec. Voia
să-l atingă, să-l dezmierde, să-l alăpteze. Dar el nu
mai era. Lăcrămioara îi spusese că ”A murit”. Atun-
ci... și Lăcrămioara trebuia să moară. Ea îi omorâse
băiatul, ea era de vină. Gândindu-se la toate astea
înșfăcă paharul de apă de pe noptieră și o lovi pe
Lăcrămioara. Dar cu un reflex de invidiat, namila de
Lăcrămioara o prinse de mână și îi lua paharul, apoi
îi mai dădu o palmă peste obraz.
- Ajunge!! Ce dacă te-am ajutat? ce dacă ți-am spus
puiule? Ajunge! N-ai decât să faci ce vrei! Eu plec!
spuse ea și se îndreptă către ușă.
- Cum a murit băiatul meu? Cum v-ați îndurat de
el? Vreau să-i văd cadavrul...
- Ajunge! Ajunge! Revino-ți, altfel o să-ți para rău.
Ajunge curvă ordinară ce ești! Pe mine m-ai întrebat
când l-ai făcut? Curvo ce ești! Ce să-ți spun ești mare
mama acum... Vezi-ți de treaba ta! Mai stai două zile

176
aici și când te faci bine te duci lângă colegele tale. Și
lor o să le spui că te-ai întors de la curs. Tacă-ți flean-
ca! Nu mai vreau să-ți suport fițele! Îmi faci numai
probleme... M-am săturat să mă mai chinui cu tine!
Lacrimile lui Kati nu mai conteneau Ӕmi vreau
băiatul, îmi vreau băiatul”... Plângea în surdină cu
sughițuri.

14

Un hotel mic, dar curat, foarte aproape de cămi-

nul lui Kati. Nu puteai spune ca este un hotel, era
mai degrabă o pensiune sau o căsuță de vacanță. Era
ca un loc de odihnă drăguț, pentru două-trei familii.
Cosmina făcea curat în fața ușii de la intrare. Era o
femeie înaltă, uscățică, brunetă cu părul lung. Avea
un nas lung, ochii mari și fruntea înaltă. Făcea curat
pe porțiunea din fața ușii care ducea până în stradă.
Un taxi se opri; Un bărbat și o femeie cu gențile în
mână se apropiară de Cosmina și o întrebară:
- Lucrați aici?
- Da, doamnă.
- Ne puteți ajuta vă rog? Avem o rezervare; vom
rămâne numai o noapte.
- Da, doamnă. Vă conduc imediat la recepție. Cole-
ga mea se va ocupa imediat.
- Mulțumesc.
- Cu plăcere, spuse Cosmina.
Cosmina, care aștepta la recepție să îi ajute cu

177
gențile, nu-și putea dezlipi ochii de la soția domnu-
lui. Erau soț și soție. O asculta pe recepționistă. Pe
soție o chema Geta, iar soțul era Adrian. Haine așa
cum erau cele ale soției, Cosmina văzuse numai în
filme. ”Trebuie să fie foarte bogați” gândea ea. Și
bărbatul era foarte elegant. Era un bărbat chipeș,
îmbrăcat curat, la patru ace. Amândoi erau înalți și
aveau în jur de treizeci- treizeci și cinci de ani. Termi-
naseră formalitățile de la recepție, dăduseră și câte
o copie după buletin, acum urcau spre camera unde
aveau să înnopteze. Cosmina cu cele două genți în
mână, mergea în fața lor, arătându-le drumul, dar și
cu cheia gata să deschidă ușa.
- Dacă aveți nevoie de ceva, vă rog să mă chemați.
Numele meu e Cosmina.
- Iar eu sunt Geta. Bineînțeles că te vom chema,
spuse ea. Soțul a scos niște bani din buzunar și i-a
strecurat în buzunarul șorțului lui Cosmina.
Două ore mai târziu, Geta suna la recepția și:
- Puteți să o trimiteți pe Cosmina? a spus ea.
- Da, doamnă. Cu ce vă pot fi de folos?
- Poți să ne aduci ceai? Cu multă lămâie, te rog. Nu
folosim zahăr, mai bine miere dacă aveți. Și apă, te
rog.
Locul ăsta era un hotel mic și modest. Camerele nu
aveau nici frigider, nici TV. Dar baia era mare și apa
caldă era bună. Alt lux nu mai avea. Cosmina venise
la ușa noilor veniți. Avea mâinile pline, nu putea să
deschidă ușa. Ca să poată deschide, tocmai punea ce

178
avea în mână pe jos, moment în care a auzit ce se
vorbea înăuntru. Vorbeau despre orfelinat. Spune-
au ceva despre faptul că nu au documente oficiale.
Dar nu înțelesese despre ce documente oficiale era
vorba sau pentru ce. În afară de asta, auzise că au
cerut mulți bani și se întrebau dacă banii vor ajunge
la fată sau nu. Dar nu înțelegea nimic despre ce ar
putea fi vorba.
Cosmina a bătut la ușă și a servit ceaiul adus.
Era o cameră cu două paturi. Pe unul dintre paturi,
pe pătură, a văzut hăinuțe de bebeluș. Nu a înțeles
despre ce e vorba, dar s-a gândit că poate au venit la
cineva în vizită și urmează să le ducă cadou. După
ce i-au mulțumit, Cosmina a ieșit din cameră. Acum
lui Cosmina îi venise o idee. Cum pomeniseră de or-
felinat, Cosmina și-a amintit de Kati, fetița prietenei
care murise, Daniela.
Cele mai bune prietene ale Danielei erau Cosmina
și Alexandra. Ele erau cele care o duseseră la spital
să nască și tot ele fuseseră cele care se ocupaseră
cu înmormântarea când ea murise. Era prietena
misafir
lor cea mai bună, crescuseră împreună în satul ăsta
2020-01-29 10:42:35

mic. Apoi au adus copilul născut acasă la ele și l-au

--------------------------------------------
inmormantare
îngrijit preț de două luni, după care l-au dat la or-
felinat. Dar nu au rupt legătura cu fetița prietenei
lor. Mama le spusese că a numit-o Kati, iar ele o vi-
zitau pe Kati ori de câte ori aveau ocazia. Li se rupea
sufletul pentru ea, dar ce puteau să facă?!... Și ele
erau neajutorate, lipsite de bani. Kati avea nevoie de

179
sprijin psihologic. De câte ori se enerva, rămânea cu
privirea ațintită undeva, iar corpul îi tremura fără
control. Dacă nu erau probleme și Kati era fericită,
nu erau probleme. Numai când se enerva apăreau
probleme. O puteai scoate din starea asta împietrită
numai dacă interveneai din exterior cumva.
Acum iat-o pe Cosmina care își amintea de prie-
tena ei Daniela, gândindu-se la toate astea. Fata ei
crescuse, dar fără să simtă căldura unui cămin, fără
mamă, fără tată. “Ce om rău sunt și eu. Nu am fost
demult la Kati. Ce o face, cum s-o simți?... ce fel de
prietene om fi și noi?...” își spuse ea în gând. Dar își
promise că se va duce să o viziteze cu prima ocazie. O
va lua chiar și pe Alexandra să meargă cu ea. Câte-
odată, mai luau învoire de la orfelinat pentru Kati și
pentru două- trei zile o aduceau acasă la ele, dar în
ultimul timp nu o mai vizitaseră. Trecuse ceva timp.
A doua zi de dimineață, în jurul orei opt-nouă, Geta
împreună cu soțul ei Adriana u chemat un taxi și au
plecat de la hotel. Înainte să misafir
plece i-au spus Cosmi-
2020-01-29 10:43:57
nei: --------------------------------------------
Adrian
- Ceaiul de ieri a fost foarte bun. auSă ne faci și azi

un ceai ca cel de ieri, când ne vom întoarce la prânz,

spuseră și cei doi plecară de la hotel.
Era în jur de ora două. În fața hotelului oprise un
taxi - erau Geta și Adrian. Cosmina stătea în spatele
ușii de la intrare și ce să vadă?... În brațele Getei era
un bebeluș! Soț și soție plecaseră fără copil și se în-
torceau cu un bebeluș în brațe. Cosmina le deschise

180
ușa:
- Poftiți, vă rog! Bine ați venit.
Cosmina păși în față și îi conduse până la cameră să
le deschidă ușa. Nici unul dintre ei nu a spus ni- mic.
Înainte să închidă ușa, unul dintre ei a spus nu- mai:
- O să bem câte un ceai și plecăm imediat spre Bu-
curești...
- Vă aduc imediat ceaiul, spuse ea și părăsi came-
ra.
După o oră-două, un taxi aștepta în faţa hotelului.
După ce Geta și Adrian i-au mai dat niște bani Cos-
minei, au plecat de la hotel. Cosmina era fericită: ”Ce
bine ar fi să vină mereu așa clienți...”

15

Ayfer trecuse de controlul de pașapoarte și se înd-

repta către poarta de așteptare a călătorilor care
soseau pe Aeroportul din București. Și-a văzut chi-
ar în față fratele care-i făcea semn cu mâna. S-au
îmbrățișat s-au pupat amândoi erau foarte fericiți.
La fel ca și fratele ei, Ayfer începea o nouă viață în
București.
În noaptea aceea au stat mult de vorbă. Trecuse de
ora două noaptea, când Burak îi spuse:
- Ayfer, dimineață avem treabă, ne vom trezi dev-
reme. Hai frumoasa mea, du-te la culcare. Conti-
nuăm și mâine.

181
 - Bine, frate. Să mă înveți ce să fac. Nu am venit
aici să stau sau să mă plimb. Am venit să te ajut, spu-
se ea. Apoi pusa pe șotii, zâmbi și spuse: Cine știe,
poate o să devin partenerul tău...
- Numai tu să fii fericită! Ți le dau pe toate, să fie
ale tale, draga mea surioară.
Dimineața, vocea lui Burak se auzea de afară. Bu-
rak striga:
- Dacă nu mergem, găsim noi pe cineva care să
meargă!
Ayfer intră în cameră: În fața biroului din care se
auzeau zgomotele astea, erau o grămadă de angajați.
Ayfer era surprinsă. Oamenii păreau hotărâți și puși
pe scandal. Ayfer s-a speriat pentru o clipă: dacă fra-
tele ei pățea ceva? Cei care o vedeau pe Ayfer se dă-
deau din calea ei, lăsând-o să treacă. Burak era roșu
la față. Îi făcu semn lui Ayer să ia loc. Bărbatul care
stătea în faţa biroului se sculă și îi oferi locul lui Ay-
fer.
Burak se întoarse către directorul general Dan și
îi spuse: ”Să facem o ședință în jumătate de oră. Să
vină toți directorii, să discutăm să luăm o hotărâre.
Tu pregătește ordinea de zi, discută cu toți. Să facem
o evaluare. Vă aștept”. Directorul general ieși și trase
ușa după el.
Burak o suna pe secretara sa Mădălina și-i spuse:
- Să nu mă deranjeze nimeni treizeci de minute,
spuse el și închise telefonul.
- Ce se întâmplă, frate? întrebă Ayfer. Ești într-o

182
țară străină, o să te bata ăști aici, o să te omoare. Ce
faci, frate? Tu care nu te enervai și nu țipai când erai
în Turcia, în ce hal ai ajuns, frate?... Trebuie neapă-
rat să ieși din situația asta. Nu te văd bine, dacă totul
rămâne așa. Te rog, spune-mi și mie ce se întâmp-
lă, frate? Nu face asta. Nu te certa cu ăștia în țara
lor. Chiar dacă ai dreptate, o să mori cu dreptatea în
brațe... Te rog, frate. Nu rezolvi nimic cu cearta. Stai
și spune-mi ce se întâmplă...
- Dar Ayfer, asta nu e prima, nici a doua oară... De
când am venit aici, de când am luat locul ăsta un
grup de muncitori îmi fac numai probleme. Inven-
tează probleme din te miri ce. În mod constant aduc
numai critici, de fiecare data încerc să le rezolv. Re-
zolv o problemă, peste două zile apar cu alta, Apoi cu
alta. De când am luat fabrica misafir reușit să o pun
nu am 10:44:28
2020-01-29
în funcțiune nici douăzeci și patru de ore din prici-
--------------------------------------------
apoi
na lor. Numai probleme și probleme... și pierderi. În
ultimele șase luni pe lângă faptul că nu am câștigat
nici un ban am mai și cheltuit numai din buzunar.
Am rate, nici pe alea nu le-am putut plăti. Banii pe
care mi i-a dat tata s-au terminat. Ori dacă fabrica
ar funcționa am avea de lucru Am plăti și datoriile și
misafir
ratele pe care le avem. Și muncitorii ar câștiga bani
2020-01-29 10:45:12
frumoși. Și noi am câștiga. Dar gata asta e ultima
--------------------------------------------
am
soluție! M-am săturat! Mi-a ajuns până aici, spuse el
arătând cu mâna sub bărbie. Ori mergem mai depar-
te, ori o să dau oamenii ăștia afară!
- Frate, te rog să fii răbdător și mai calm! Nu ho-

183
tărî dintr-o data. Vorbește azi cu ei. Și spune-le mâi-
ne ce ai decis. Dacă tot ai cumpărat aici, ai investit
atâția bani, atunci ar fi păcat să pierzi. Caută o cale de
a câștiga.
Burak, tânărul acela liniștit și sobru, se abătuse
de la calea pe care și-o croise. Era nervos din cale
afară, se plimba în sus și-n jos prin birou vorbind
de unul singur: ”Gata, am terminat cu toate astea!
Ce-o fi o fi!”. Nu-și ridica ochii albaștri din pământ,
era încordat, brațele luau tot felul de forme în timp
ce se învârtea prin birou. Stătea tot timpul cu capul
în pământ. Numai din când în când, ridica privirea
și rostea cu glas tare și aspru: ”Gata!”. În tot timpul
acesta uitase și de sora lui.
Trecuse o jumătate de oră când cineva bătu la
ușă și directorul general Dan păși în încăpere. Avea
aproximativ un metru cincizeci, un corp pătrățos
din cap până-n picioare, un cap mare, o față mare cu
un ten curat, părul lung negru, pieptănat pe spate
și ochi vioi cercetători. Nu stătea nici o clipă locu-
lui. Nimeni nu ar fi spus că este director general la
o fabrică de lapte. Semăna mai degrabă cu un de-
tectiv. Pentru că ochii lui iscoditori depistau imedi-
at în jur pe cei ce aveau să facă ceva și transmiteau
informația de îndată spre creier. Era din cale afară
de lingușitor față de patronul lui. Era de o politețe
desăvârșită? nu intra cu haina descheiată, nu se așe-
za până nu era invitat să o facă, purta în permanență
un costum negru cu o cămașă albă la care asorta o

184
cravată îngustă și închisă la culoare ce părea veche de
ani de zile. Acesta era directorul general Dan. De
îndată ce deschise ușa:
- Sir, noi suntem aici dacă și dumneavoastră sun-
teți disponibil.
- Poftiți înăuntru.
- Yes sir, spuse Dan și ședința începu.
Burak luase fabrica de ceva timp, însă nu reușise
să așeze unele lucruri. Avea dificultăți în cunoaște-
rea și analizarea oamenilor. Nu era suficient faptul
că el era cu sufletul curat și că era un bărbat educat.
La mijloc mai era și experiența, dar și diferența de
comportament a oamenilor din cele două țări. Dar
acestea erau foarte importante. Oamenii din jurul
lui Burak, erau de încredere? În urma căror rezul-
misafir
tate Burak îi luase alături de el și le dăduse funcții
2020-01-29 10:45:40
importante? Burak avea să învețe, așa spera. Măcar
--------------------------------------------
fara virgula
de n-ar fi intrat în insolvență sau să piardă mulți
bani, până să le fi învățat pe toate... Pornise pe acest
drum, nu mai avea cale de întoarcere.
Când Burak luase fabrica, Dan lucra tot pe post de
director general. Când făcuse achiziția, Dan îi spu-
sese: “Doriți să lucrați cu mine?” Burak îi spusese
că nu vrea să lase pe nimeni fără un loc de mun-
că, așa că hotărâseră să lucreze cu același cadru cu
care se lucrase și înainte. Dan îl informase: ”Am să
vorbesc cu persoanele de care am nevoie și voi reve-
ni cu informații la dumneavoastră.” O zi mai târziu
îl informa că toată lumea acceptase să-și continue

185
activitatea cu o mică mărire de salariu, pe care Bu-
rak o acceptase fără ezitare. Bun și atunci care era
acum problema? De când luase locul ăsta era numai
în pagubă. NU putea să o pună în funcțiune așa cum
misafir
trebuie. 2020-01-29 10:46:16
Cercetând istoricul vânzărilor și al plăților fabri-
--------------------------------------------
stergem ”o”
cii, Burak observase că fabricapunem avea ”il”un profit foar-
te mic, dar că era o întreprindere care lucra în mod
constant și care făcea produse de calitate. De când
intrase însă în posesia lui Burak, fabrica nu mai fun-
cționa. Sau oare ar fi trebuit să spună că nu era în
stare să o pună în funcțiune?!...
Burak îl plăcea pe Dan și avea mare încredere în
el. Dan reușise să-i câștige încrederea în foarte scurt
timp. Tot comportamentul lui exagerat de controlat,
respectul peste măsură, lingușeala față de patron...
faptul că-și asumase toate sarcinile lui Burak, îi adu-
seseră în schimb încrederea lui Burak. Dan era ca un
membru al familie de acum. Era mereu la îndemână.
- Yes sir!
Lipsa de experiență a lui Burak și faptul că toate
gândurile, emoțiile și comportamentele ar putea fi
diferite într-o țară străină, nu i-au dat prin cap lui
Burak. Era foarte tânăr și încă nu putea să între-
vadă modul de a gândi al oamenilor. Instinctele lui
nu erau încă suficiente de dezvoltate ca să-i ofere
lui Burak informațiile sănătoase, de care avea atâta
nevoie.
Secretara lui Burak, Mădălina, era o doamnă fru-

186
moasă, grăsuță, de înălțime medie, brunetă cu un
chip fără cusur. Era căsătorită și avea un copil. Sin-
gurul său defect erau cele câteva kilograme în plus.
- Domnule Burak, la ședință, vă rog. Domnul Dan
mi-a cerut să-i aduc pe directorul de producție, mar-
keting-ul, directorii de vânzări, tehnic și de CTC,
spuse ea.
- Yes sir. Vă așteaptă în sala de ședințe.
- Haideți să mergem. Ayfer, vino cu mine să afli ce
greșeli se fac. Ajută-mă, altfel în ritmul ăsta nu e de
mirare dacă falimentăm...
În sala de ședințe, Burak:
- Domnul Dan, spune-mi te rog ce e cu laptele și ia-
urtul care au fost returnate? Au venit de la Ministe-
rul Sănătății și au spus că ne vor închide cel puțin o
lună. Dacă închidem, nici voi nu veți avea ce mânca,
nici eu! Ați retras mărfurile distribuite pe piață?
- Yes sir! Mai sunt foarte puține pe piață. Le înlo-
cuim cu marfă nouă și încercăm să oferim promoții
și să aducem îmbunătățiri, astfel încât să-i satisfa-
cem pe clienții noștri. Sper că vom depăși situația.
În plus, am făcut diverse cercetări în cadrul Minis-
terului Sănătății, și sper că vom scăpa cu o amendă
cât mai mică. O să vă povestesc ulterior despre asta,
domnule.
- Doamna Elena, vă rog să-mi spuneți cum a fost
posibil ca laptele și iaurtul să fie stricat? Cum a fost
posibil să ajungă până la clientul final? Și dumnea-
voastră, doamna Laura, nu ați verificat? Cum e posi-

187
bil ca marfa asta stricată să fie livrată la clienți?
Directorul de producție, doamna Elena Hanım, ară- ta
de treizeci și cinci până în patruzeci de ani. Era
subțirică, brunetă, ochii afundați în orbite și o față
inexpresivă. Părea că are o față lipsită de viață. Ară- ta
ca și cum nu ar fi existat nici o urmă de viață pe fața
ei.
- Domnule Burak, nu a existat nici o schimbare în
producția realizată de mine. Materia primă folosită
este evidentă, ordinea de succesiune a operațiunilor
efectuate a fost înregistrată. Toate sunt în concor-
danță cu procedurile noastre. Înainte să le trimitem
spre vânzare, eu am chemat-o pe doamna Laura de
la CTC și am efectuat verificările împreună. Totul
era în regulă, nu era nimic lipsă. Am predat rapoar-
tele de producție și CTC, domnului director Dan. Vă
rog să verificați și dumneavoastră. Nu recunoaștem
că am avea o greșeală.
Doamna de la CTC, doamna Laura, avea în jur de
patruzeci și cinci de ani; era o femeie plăcută, cu pă-
rul scurt dar cam grasă. Era negricioasă, părea că
bea în fiecare seară.
- Dacă doriți, pot aduce rapoartele de CTC, dom-
nule Burak.
- Voi două, întoarceți-vă la muncă. Sper că nu vor
mai exista astfel de greșeli... Cele
misafirdouă doamne, Lau-
ra și Elena au părăsit încăperea.
2020-01-29 10:46:51
--------------------------------------------
Burak și Ayfer rămăseserăstergem
pe gânduri la masă. La
”la masa”
masă mai rămăseseră directorul tehnic Florin, di-

188
rectorul de vânzări Manuela, secretara Mădălina și
directorul general Dan. Tunelul în care intrase Bu-
rak era destul de întunecat. Nu vedea nimic în față.
Și dacă mergea în ritmul ăsta ar fi fost imposibil să
iasă din acest tunel fără sprijinul cuiva. Iar acel ci-
neva avea să fie sora lui, Ayfer. Burak, desigur, era
foarte trist. Investise banii pe care îi avea în acest
misafir
loc, iar o parte din datorie urma să 11:24:07
2020-01-29 o plătească în
tranșe. 70% din sumă o plătise. Pentru restul de 30%
--------------------------------------------
Investise in acest loc banii pe care ii avea,
din sumă semnase patru ordine dedinplată,
iaro parte datorie peurmacare
sa o
urma să o plătească într-un an. Pe Ayfer o întrista-
plateasca in transe.

se foarte mult starea fratelui său. Era foarte greu să

reziste ca om de afaceri. La toate greutățile, se mai
adăuga și faptul că se afla într-o țară străină unde
încerca să facă afaceri. Burak era un tânăr care acți-
ona condus mai mult de sentimente, era un tânăr
sincer, bun, iubitor și care gândea numai lucruri
bune. Ayfer, era destul de pesimistă având în vedere
tabloul pe care-l văzuse încă din prima zi. Dar era
hotărâtă să-și ajute fratele pentru că doare pentru
misafir
asta venise: să-i fie alături și 2020-01-29
să scape de propriile
11:25:08
ei griji. Nu voia să-și mai amintească
--------------------------------------------
de libidinosul
doar
de Bülent și de mama ei. Voia să îi uite pe amândoi
pentru tot restul vieții. Dacă reușea să se acomodeze
și să învețe treburile de aici, nu ar fi fost de mirare
să poată da uitării situația tristă în care se aflase.
De ce nu?! Ar fi putut să-și făurească o nouă viață, o
viață curată. De ce nu? Trebuia să încerce. Putea să-
și scoată fratele din tunelul acesta întunecat. Doar

189
studiase lucrul acesta la facultate.
Burak îi spuse directorului de vânzări:
- Spuneți-mi dumneavoastră, doamna Manuela.
Manuela era o femeie de statură medie, care pur-
ta ochelari și era adusă puțin de spate. Ochelarii o
făceau să pară mult mai bătrână. Ochii din fundul
capului erau mici, dar Manuela purta niște ochela-
ri mari. Când te uitai la fața ei nu vedeai altceva în
afara ochelarilor. Impresia pe care o lăsase asupra
lui Burak era cea de încredere. Era muncitoare, și cu
sufletul cel mai curat dintre toți angajații de acolo.
Nu ar avea de-a face cu intrigile de nici un fel. Manu-
ela a explicat cât se poate de clar despre problemele
de acolo:
- Nu-mi dau seama, domnule Burak. În această
fabrica singurul nou venit, singurul element care
misafir
s-a schimbat sunteți dumneavoastră. În rest totul e
2020-01-29 11:25:33
la fel: producția, vânzările, angajații,
--------------------------------------------
departamentul
virgula
de achiziții toate sunt aceleași. Numai dumneavo-
astră sunteți nou venit. Singura schimbare este ve-
nirea dumneavoastră. Așa că vă rog să vă gândiți cu
atenție, domnule Burak? De ani de, această fabrică
misafir
lucrează în mod impecabil, 2020-01-29
producând 11:25:50
11:26:19produse de
calitate și, de asemenea, își satisface clienții. Ce s-a
--------------------------------------------
faraani
De semn
de zile,
întâmplat acum dintr-o dată, de totul s-a stricat?
Manuela stătea chiar în fața lui Burak. De-o par-
te a lui Burak era Ayfer, iar de cealaltă parte stătea
directorul general Dan. Lângă Manuela stătea secre-
tara Mădălina, iar pe de cealaltă parte era directorul

190
tehnic Florin. Manuela privea fix în ochii lui Burak,
într-un fel anume de parcă voia să insinuează ceva.
Dintr-o data își luă privirea din ochii lui Burak și se
întoarse către directorul general Dan:
- Vă rog, domnule director, spuneți-ne despre tre-
cutul acestei fabrici. Povestiți ca toată lumea să știe.
Dar în timp ce vorbea, îl privea fix și cu subînțeles
pe directorul Dan.
De fapt, mesajul era pentru cei care aveau ochi să
vadă și urechi să audă. Dan se înroșise. Ayfer începu-
se să prindă ceva semnale în aer. Începuse să-i placă
de Manuela. Era o femeie corectă, care ar fi avut mai
multe de spus, dacă ar fi putut. Burak a simțit și el că
în capul lui ceva prinde viață. Ce se întâmpla acum în
sala de ședințe nu era ceva normal.
- Care sunt problemele tale domnule Florin? între-
bă Burak.
- Domnule Burak, vă rog să mă credeți că nici eu
nu știu ce s-a întâmplat și de ce. Toți indicatorii și to-
ate eșantioanele sunt normale. Dar cum e posibil ca
marfa să iasă stricată vă rog să mă credeți că nu am
misafir
misafir
înțeles, domnule. Analiza laptelui2020-01-29
2020-01-29 11:26:42precum și
primit,
11:26:50

rapoartele despre operațiunile --------------------------------------------

efectuate sunt aici.
Va
stricata?
Totul este normal, nu sunt nici un fel de probleme
în producție. Dar voi mai verifica încă o dată.
- Bine, mâine ne întâlnim și vom discuta din nou,
spuse Burak.
Casa lui Burak se afla pe același teren pe care se
afla și fabrica. Închisese o parte din birou și îl ame-

191
najase ca locuință temporară.
- Frate, eu mă duc acasă, spune Ayfer.
În cameră rămăseseră doar Dan și Burak.

16

Anii trecuseră, dar frumoasa Olga încă îl aștep-

ta pe Mustafa al ei. Îmbătrânea de acum, dar nu-și
pierduse încă speranța. Într-una din zile, Mustafa
avea să se întoarcă la ea, chiar dacă părul îi albea pe
zi ce trece. Acum în viața ei nu exista decât fetița ei,
Maria. Își dorea ca ea să fie fericită, să aibă un viitor
luminos precum stelele de pe cer.
Ea și Simona îmbătrâneau împreună, în timp ce
Maria lua viața în piept. Terminase facultatea de
drept și finaliza stagiul. Avocatul alături de care luc-
ra îi spuse într-una din zile:
- Părerea mea este că nu ar trebui să profesezi ca
avocat, pentru că ai o voință de fier și un caracter
puternic. Mai bine intră la examenele pentru pro-
curatură sau judecător, o să te ajut și eu. Am cunoș-
tințe la minister. Tu poți deveni un judecător foarte
bun, fata mea.
Maria le povestise mamei și Simonei despre toată
această situație. Acum așteptau și ele ca Maria să de-
vină judecător. Biata Olga suspina ”De-ar fi văzut și
taică-su că fata lui a ajuns judecător”... E adevărat
că încă nu ajunsese judecătoare, dara mama ei avea
încredere deplină în ea. Maria se schimbase foarte

192
mult. Devenise extrem de atentă și drăgăstoasă, de-
venise un copil iubitor și sensibil. Făcuse o mulțime
de nebunii în tinerețea ei, dar era normal să fie așa,
pentru că până la urmă crescuse fără tată. Mama o
crescuse până la vârsta asta, iar dacă i-ar fi cerut-o și-
ar fi dat și viața pentru ea.
După ce trecuse un timp, într-o dimineață telefo-
nul a sunat. Cine ar fi putut să sune așa cu noapte
în cap, acasă la Olga? Era Prof. Dr Avocat Mircea la
telefon.
- Doamna Olga, bună dimineață. Vă rog să mă scu-
zați că am sunat la această oră. Vă rog să o sculați de
îndată pe Maria și să o trimiteți la tribunal. Cerusem
sprijinul cuiva pentru interviul pentru postul de ju-
decător, și au acceptat întrevederea. Vor să o vadă
chiar acum. Cel târziu la ora zece să fie la tribunal, o
aștept.
Olga aproape că înnebunise; imediat intra în ca-
meră cu fiica ei și o trezi:
misafir
- Mamă, ce se întâmplă? Ce ai? Ai înnebunit?
2020-01-29 11:29:22 E nu-
mai șase dimineața... lasă-mă să mai dorm puțin...
--------------------------------------------
camera fiicei ei si o trezi
- Scoală-te imediat, fata mea! A sunat avocatul
Mircea. A aranjat o primă întrevedere pentru postul
de judecător, cel târziu la nouă jumate trebuie să fii
acolo. Te așteaptă la tribunal, hai, copila mea.
Maria a sărit imediat din pat, și a strâns-o așa de
tare la piept pe mamei ei, încât au căzut amândouă
pe pat. Acum, erau amândouă îmbrățișate în pat.
Lacrimile ce curgeau pe chipul mamei, își găsiseră

193
calea și se uniseră cu lacrimile ce se scurgeau din
ochii fetei.
După o vreme, Maria a fost numită judecător în
județul Brașov. Întreaga familia era fericită. Singu-
ra lor problemă era că Simona trebuia să rămână
în București. Trebuia să aibă grijă de părinții ei în
vârstă. Olga împreună cu fiica sa au părăsit Bucu-
reștiul și au închiriat un apartament în Brașov. Jude-
cătorul Maria a început să împartă dreptate.

17

Micuța Kati nu știa ce să mai simtă. Nu reușise să

fie copil, nici o adolescentă, dar ce ciudat că deveni-
se mamă. Atunci unde îi era fiul? De ce murise?
Pe măsură ce timpul trecea, Kati începea să înțe-
leagă ce se întâmplase de fapt. Nu știa încă ce făcuse
scandalagioaca, perversa de Lăcrămioara. Relația pe
care o avea cu Petre nu putea fi numită relație. Petre o
violase în timpul somnului, fără măcar să-i fi vor- bit
un cuvânt înainte, o forțase să întrețină această relație.
Și încă de fiecare dată de câte ori îi dorise suflețelul.
misafir
Acum începuse să înțeleagă 2020-01-29
încet, încet.
11:30:08 Acum își
amintea de strigătele pline de satisfacție ale
--------------------------------------------
stergem propozie
Lăcrămioarei în timp ce Petre o siluia, de abia acum
înțelegea în ce foc căzuse și misafir
știa că de aici nu mai
avea nici o scăpare. La cine 2020-01-29
să se ducă, 11:30:26 pe cine să
--------------------------------------------
caute, cum să plece? Toate virgula
însemnau un dezastru
pentru micuța Kati. După ce născu âniiseîiscres-

194
cuseră și mai mult, fața îi era mai albă acum. Kati
cea micuță de statură, era ea micuță, minionă, dar
avea un corp minunat. Avea niște picioare superbe
pe care orice bărbat și le-ar fi dorit. Dar fața nu-i râ-
dea niciodată, neliniștile curgeau râuri pe față. Miș-
cările erau din ce în ce mai lente, era mai tot timpul
pe gânduri. Ochii ei negri de smoală, nu erau fericiți
de loc.
misafir
Lăcrămioara o combina pe micuța2020-01-29Kati
11:30:45cu Petre la
două- trei zile. Odată, chiar îi spusese lui Kati:
--------------------------------------------
deloc
- Dacă vrei alt bărbat, dacă te-ai plictisit de ăsta
să-mi spui. Pot să-ți aduc un altul. Kati aproape în-
nebunise. Privirile de foc ale lui Kati se ațintiseră
acum în ochii Lăcrămioarei și trăgeau la foc conti-
nuu.
Micuța Kati începuse să crească și să gândească.
Atâta timp cât ar fi rămas aici avea să fie sclava sexu-
ală a Lăcrămioarei și a lui Petre. În fiecare zi ar arde
în focul fierbinte, micuța Kati. ”Atunci ar trebui să
misafir
fug de aici. Dar cum și unde?...” se gândea
2020-01-29 11:31:15 Kati. Era
--------------------------------------------
conștientă că nu avea nici bani de tren
fierbinte: ca Micuta
stergem să poată Kati
să plece undeva. Singura idee care îi venea era să se
ducă la Cosmina și la Alexandra. Ele erau prietenele
loiale ale mamei ei și până atunci făcuseră tot ce le
ceruse. Cel mai indicat era să se-ntâlnească cu ele și
să le ceară ajutorul. Kati nu prea cunoștea drumuri
și nici nu era educată să poată întrețină relații in-
terumane. De aceea, din cauza lipsurilor pe care le
avea, trebuia să ceară ajutor de la prietenele mamei

195
sale. Mai era ceva. Nu ar fi trebuit să ia învoire de
la cămin atunci când avea să se ducă acasă la Cos-
mina. Trebuia să se ducă fără ca cineva să știe, fără
să anunțe pe cineva. Dacă reușea să scape de aici,
trebuia să o facă fără să lase urme în spate, fără ca
cineva să aibă cea mai mică bănuială. Micuța Kati se
mândrea cu ea însăși: ”Ia uite la mine, la ce mă duce
capul...” Se simțise dintr-o dată întocmai unei fete
deștepte, educate, care citise și se informase toată
viața.
Fetele care erau din orfelinat aveau obligația să
plece și să vină de la școală împreună. Dimineaţa,
în timpul micului dejun, Kati, fără a fi văzută de ni-
meni, răsturnă bidonul de gunoi din sala de mese.
Peste tot se umpluse de gunoaie. Chiar în clipa aceea
angajatul de serviciu observă gunoaiele de pe jos și
pentru că Kati era chiar lângă ele i se adresă:
- Kati, adună gunoiul ăsta de pe jos. Te duci pe
urmă la școală. Să speli și pe jos după ce termini de
strâns gunoiul.
Se întâmplase ceea ce-și dorise. Le vedea pe fete- le
din cămin cum plecau deja spre școală, așa că se
apucă repede să strângă gunoaiele și să spele pe jos.
De îndată ce termină îl întrebă pe responsabilul de
etaj:
- Pot să plec, domnule? și misafir
aproape fără a mai aș-
tepta răspunsul lui o luă la fugă din cămin.
2020-01-29 11:31:43
--------------------------------------------
Știa că la ora aceea și Cosmina
virgulași Alexandra erau la
serviciu. Mai întâi avea să se ducă la hotelul la

196
care lucra Cosmina; știa că este undeva în apropie- rea
orfelinatului. Dacă nu o găsea acolo, s-ar fi dus la ea
acasă. ”Dacă nu o găsesc pe Cosmina, mă duc la
Alexandra” se gândea ea. Când a ajuns la ușa ho-
telului, a văzut-o pe Cosmina, care făcea curat în re-
cepție. A îmbrățișat-o imediat și a sărutat-o, a săru-
tat-o, a sărutat-o.
- Ce s-a întâmplat, Kati? Nu te-ai dus la școală?
- Nu, tanti Cosmina, nu m-am dus! Cosmina înțe-
lese imediat că s-a întâmplat ceva. A luat-o pe Kati
imediat și s-au dus împreună în camera în care an-
gajații ca și ea, luau masa.
- Ia vino tu, stai aici lângă mine... n-apucase să
termine ce avea de spus, că micuța Kati a început
imediat să plângă. Nu spunea nimic, numai o ținea
strâns în brațe pe Cosmina, de parcă Cosmina era
mama ei, așa simțea acum. Pieptul Cosminei era un
port în siguranță. Și ea plângea ușor, fără să vorbe-
ască. O aștepta pe Kati să plângă, să se liniștească; o
aștepta pe Kati să alunge toate frustrările, durerile,
ura și dezamăgirile odată cu lacrimile ce-i curgeau
șiroaie pe obraji.
Când Cosmina i-a capul la pieptul ei, a observat
misafir
sânii lui Kati cât crescuseră. Kati nu11:32:23
2020-01-29 mai era o co-
misafir
pilă. În timp ce o mângâia pe păr, 11:33:04și-a amin-
--------------------------------------------
Cosmina
2020-01-29
ia
--------------------------------------------
tit dintr-o dată de Geta și Adrian care se cazaseră
a observat cat crescusera sanii lui Kati.
pentru o noapte la hotel și care a doua zi plecaseră
cu un bebeluș. De ce-și amintise de ei?... Cât de ciu-
date sunt emoțiile umane. Cum este omul un amal-

197
gam perfect de minte și suflet; un instrument de
mare precizie. De ce oare mărimea sânilor lui Kati îi
amintiseră Cosminei de Geta și Adrian?... Milioane-
le de neuroni conectate la sentimente și gânduri vă
pregătesc și vă direcționează de câte ori sunteți mai
sentimentali sau vă aflați în pericol, când sunteți
bucuroși ori triști. Asta se întâmpla și acum. Ce legă-
tură putea exista între Adrian, Geta și Kati? Pentru
că atunci când îi ascultase la ușă îi auzise spunând
misafir
”n-o să-i dea fetei banii”, își amintea că vorbiseră de
2020-01-29 11:33:26
o mulțime de bani. Poate reușea să afle câte ceva de
--------------------------------------------
virgula
la Kati fără ca ea să-și dea seama.
- Tanti, simt nevoia să vorbesc cu tine și am ne-
voie de ajutorul tău. Dar te rog să nu mă întrebi ce
și cum. Când va veni timpul, am să-ți povestesc tot,
tanti, spuse ea și iar o podidi plânsul.
Cosmina, nu știa cum să facă față lacrimilor lui
Kati. Văzuse cum vin lacrimile acelea, în valuri și
valuri tocmai din adâncul sufletului... DE când veni-
misafir
se aici, numai plângea. Apoi s-a gândit:
2020-01-29 cum avea să
11:33:47
--------------------------------------------
trăiască Kati de acum încolo? Înțelesese ea ceva, dar
De
trebuia să se prefacă că nu a înțeles nimic că nu știe
nimic. Așa putea să o ajute mai bine pe micuța Kati.
- Tanti, eu vreau să scap de aici! Vreau să plec de
aici! Te rog ajută-mă, tanti! Mi-ați povestit cum ați
îngropat-o pe mama... dacă nu plec tot așa mă veți
misafir
îngropa și pe mine. Mă jur tanti, mă 11:34:07
2020-01-29 omor. Te implor
--------------------------------------------
ajută-mă... virgula
- Ce s-a întâmplat, fata mea? Spune-mi care-ți e

198
necazul. Spune-mi să căutăm o soluție împreună...
- Nu pot tanti! Nu pot să-ți spun! Dar trebuie să
plec de aici cât mai repede. Tot răul din lume aici e,
tanti. Dar nu mă pune să-ți vorbesc!
Cosmina, privind în ochii micuței Kati, rosti într-
un mod ferm și hotărât:
- Ai fost abuzată sexual, puiul meu? Ești gravidă?
Ai născut, micuța mea?
Auzind aceste trei întrebări, Kati o privi implo-
rator pe Cosmina și ochii ei se coborâră în pământ,
parcă asumându-și răspunsurile afirmative. Coborî
pleoapele ca și când i-ar spune acest secret și răma- se
așa o vreme fără a-i deschide. Kati îl confirmase
bănuielile. Cosmina: misafir
2020-01-29 11:34:31
- Kati o singură întrebare îți voi pune. Dacă-mi
--------------------------------------------
ii
răspunzi la această întrebare, te voi ajuta cu tot ce
ai nevoie. Am să te ocrotesc, puiule, dar și tu trebuie
să fii cinstită cu mine. Ne-am înţeles, frumoasa mea
fată?
Kati clipi în sens afirmativ și iar nu deschise oc-
hii. Cosmina era sigură că nu o va minți, știa că-i va
spune numai adevărul.
- Ai un copil, nu-i așa, fata mea? Câte luni are?
- Dacă fiul meu ar fi fost în viață, astăzi ar fi avut
exact trei luni și patru zile.
Kati îi spusese așa un lucru de parcă o dăduse cu
capul de pereți.
- A murit, de când a murit au trecut trei luni și
patru zile... și a continuat de data asta cu un ton mai

199
aspru: o să le cer socoteală pentru tot ce au făcut! Era
dura și hotărâtă. Kati cea molâie dispăruse în locul ei
venise o fată ca un șoim.
- Mai întâi trebuie să scap de aici, tanti. Dacă mai
stau mult aici ori mă omoară ei pe mine, ori mă
omor eu! Te rog, tanti, ajută-mă!
Cosmina a devenit brusc serioasă:
- Tot ce vom vorbi acum, trebuie să rămână între
noi, nu trebuie să povestești nimănui nimic. Trebuie
să acționăm în mare secret. Ai numai cincisprezece
ani, nu putem să te ținem ascunsă încă trei ani de
acum încolo. Nu trebuie să te scoatem prea mult în
evidență. De aceea, acum trebuie să te duci la cămin
și să faci ce făceai în mod normal. Nu trebuie să atra-
gi atenția asupra ta. Nu-ți arata buletinul la nimeni.
Dacă te întreabă cineva le spui ”am împlinit 18 ani.”
Apoi vei trăi trei ani, fără să te poți duce în instituții
oficiale. Să nu spui nimănui că noi două am stat de
vorbă. Să nu-mi distrugi și mie viața. Și nu mai plân-
ge atât. Fii răbdătoare, fată dragă, rezistă. O să trea-
că și zilele astea, puiul meu, spuse ea și o îmbrățișă
din nou pe Kati. Acum plângeau amândouă.
Cosmina își ridică capul, și privind în ochii lui Kati:
- Kati, ți-ai văzut băiatul?
- Nu, tanti. După ce s-a terminat cu nașterea, am
întrebat dacă e fată sau băiat... Mi-au spus că băiatul
meu s-a născut mort. Și Kati începu din nou să plân-
gă în hohote, iar Cosmina o lăsase de data asta să se

200
descarce.
Apoi dintr-o dată, cuprinsă de groază Kati se înto-
arse brusc către Cosmina:
- Fiul meu trăiește, tanti. Eu cred asta.

18

Seara, cei doi frați se gândeau la evenimentele de

peste zi în timp ce stăteau la masă. Amândoi aveau
în cap sute de gânduri și planuri. Semănau cu bărci-
le legate de mal. Nu era posibil ca barca să rămână
nemișcată la mal, erau de ajuns mișcările și sunetul
valurilor ca să o pună-n mișcare. Și Burak, și Ayfer
erau foarte entuziasmați. Femeia din casă, doamna
Elena, o întrebase pe Mădălina cum se spune în eng-
misafir
leză la sarmale și mămăligă. Femeia
2020-01-29din casă, doam-
11:35:15
--------------------------------------------
na Elena avea în jur de patruzeci și cinci de ani. Avea
fara virgula
și ea un copil, Pentru că soțul ei era foarte gelos, nu
voia să o lasă să facă curățenie în casă, dar Burak
misafir
îi spusese că se va întoarce în2020-01-29
fabrică de îndată ce
11:35:36
--------------------------------------------
va găsi pe cineva bun pe care să ia pentru treburile
lase
din casă. Așa că doamna Elena acceptase bucuroasă.
Îi spusese lui Ayfer, cu ajutorul secretarei Mădăli-
na, că pentru cină pregătește sarmale cu mămăligă.
Asta o făcuse pe Mădălina să facă o glumă spunând
”Pot să vin și eu la masă?”
Cei doi frați mâncau sarmale cu mămăligă, dar nu
vorbeau deloc între ei. Asta însemna că peste puțin
vor începe o discuție fără sfârșit. Pe scurt se aștepta

201
un cutremur de 6 pe scara Richter. Ochii celor doi
priveau în gol, undeva în depărtare; mestecau încet
și cu grijă fiecare înghițitură pe care o lua, țineau
gura închisă de teamă că gândurile le vor fi auzite de
ceilalți; era un mediu parcă steril de orice zgomot, în
care liniștea se lovea de pereți. Erau plini, amândoi
simțeau nevoia să se descarce, să se liniștească. Era
foarte interesant, să vedem care dintre ei avea să eli-
bereze săgeata din arcul întins. Dintr-o dată Burak:
misafir
- Ayfer, tu ce crezi? a spus2020-01-29
el. Magia se spărsese,
11:35:54
zidul tăcerii a fost dărâmat. --------------------------------------------
Ayfer luată prin surp-
virgula
rindere:
- Da, frate, despre ce?
- Hai, Ayfer! Și tu și eu am stat toată ziua și am
analizat evenimentele care nu sunt în regulă. Sunt
convins că și tu ai o mulțime de idei, te rog să le îm-
părtășești cu mine.
- Frate, ceea ce am văzut astăzi nu a fost nici ma-
tematică, nici fizică. Din ceea ce am văzut azi, nu
prea-mi vin mirosuri plăcute pe la nas. Le adun- îmi
greșit, le scad- îmi greșit, le înmulțesc- îmi greșit.
misafir
Ce-înseamnă asta, frate? Ce-i2020-01-29
asta? Eu pot să înțeleg
11:36:34
11:36:22
asta numai într-un singur fel: --------------------------------------------
aici este ceva în ne-
imi da
regulă, frate! Ăștia vor să te distrugă. Toate sunt o
capcană, frate. Cum de nu vezi nimic din toate astea,
misafir
frate? Unde-ți sunt ochii și 2020-01-29
urechile? Unde-ți sunt
11:37:06
capacitățile de evaluare a oamenilor și a faptelor și
--------------------------------------------
capcana.
de a lua decizii corecte? stergem ”frate”
Aici cei doi frați erau complet în contradictoriu.

202
Era vorba de două caractere complet opuse, două
puncte de vedere total opuse. Burak semăna cu tatăl
său în timp ce Ayfer cu mama. Burak era întocmai
tatălui său delicat era o persoană care nu voia să su-
misafir
pere sau să rănească pe nimeni. ca și tatăl său
La fel11:37:49
2020-01-29
purta în suflet virtutea de a face bine și de a dărui
--------------------------------------------
virgula
din suflet. Burak avea o inimă mare. Inimile lor erau
la concurență.
Ayfer era ca și mamă ei, o pasăre de pradă, un
șoim. Știa foarte bine ce calcule-și face, știa foarte
bine încotro se îndreaptă. Era o foarte bună obser-
vatoare. În toate acțiunile pe carte le întreprindea
era fermă și curajoasă. Din punctul ei de vedere,
dacă făceai o afacere nu putea fi vorba și de o prie-
misafir
tenie. Era un mare noroc că 2020-01-29
două caractere
11:38:09 ca ale
lor erau alături. Deși Ayfer era proaspăt venită, nu-i
--------------------------------------------
virgula
fusese deloc greu să înțeleagă ce se întâmpla. Ayfer
examina greșelile făcute de fratele său.
- E târziu, frate. Hai să ne culcăm și mâine dimi-
neață se ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Să
vedem ce va mai ieși la iveală spuse ea. Te rog eu
misafir
frate să te comporți ca până acum 2020-01-29să11:39:20
nu faci nimic
11:38:24
misafir
--------------------------------------------
diferit. Frate te rog eu ai încredere în 11:38:42
2020-01-29 sora ta. Numai
virgula
misafir
să ai puțină răbdare și să-ți ții 2020-01-29
gura un pic. Acum să
--------------------------------------------
11:38:57
11:39:07
virgula
facem și noi niște cercetări dar pe ascuns. Frate te-
--------------------------------------------
virgula
misafir
ai uitat în ochii lui Manuela? 2020-01-29
De ce s-a uitat așa fix
11:39:39
la tine minute în șir? Apoi privirea i-a alunecat la
--------------------------------------------
virgula
directorul Dan și a rămas așa... Nu crezi că privirile
Manuelei au o semnificație?

203
 - Ayfer, despre ce tot vorbești acolo? Nu înțeleg ni-
mic!
- Frate, du-te să te culci! O să-ți pregătesc eu mâi-
ne un raport detaliat. O să aplic tot ce am învățat în
facultate. Nu-ți face griji și nu te întrista frate. Tu
misafir
trebuie numai să ai încredere 2020-01-29
în sora 11:52:12
ta.
- Haide, fată nebună, du-te și te culcă. Noapte
--------------------------------------------
virgula
bună, draga meu surioară. Sunt foarte fericit că ești
misafir
alături de mine. 2020-01-29 11:51:59
--------------------------------------------
- Noapte bună și ție frate! spuse
mea
Ayfer și îl sărută
misafir
pe obraji. 2020-01-29 11:52:26
Ayfer s-a retras în camera ei și a început să treacă
--------------------------------------------
virgula
toate informațiile pe care le acumulase încă de la în-
ceput. Pentru fiecare manager, deschidea o nouă pa-
gină în caiet. Nota toate greșelile pe care le depistase
și mai jos în pagină trecea dacă este de încredere sau
nu. Dacă era nu era recomandată colaborarea cu
misafir
persoana respectivă, era marcat un stilou roșu.
cu 11:52:51
2020-01-29
Notase toate informațiile din cadrul ședinței, pre-
--------------------------------------------
sau
cum și cele din discuțiile pe care le mai avusese prin
misafir
birou. Toate astea au durat mai mult11:53:25
2020-01-29 de trei ore. De
--------------------------------------------
acum era pregătită să-i prezinte fratelui ei un raport
si pe cele
amănunțit. Bineînţeles că și fratele ei făcuse greșe-
li esențiale. Dacă aceste greșeli nu ar fi fost făcute,
nu ar fi avut așa surprize neplăcute și nu ar fi dat
ocazia evenimentelor care sămisafir
influențeze în mod ne-
gativ compania. Avea să-i spună fratelui
2020-01-29 11:53:40ei greșelile
--------------------------------------------
pe care le depistase în mod virgula
personal la el în birou
departe de ochii și urechile celorlalți angajați.

204
 Dimineața, în jurul orei zece, Ayfer a venit în bi-
roul lui Manuela. Aici era punctul crucial al eveni-
mentelor. Frecvențele celor două, Ayfer și Manuela
se potriveau de minune. Putea să pună pariu că Ma-
nuela nu ar fi făcut nici o mișcare greșită. Manue- la
era foarte isteață. Ochelarii de pe nas o făceau să
para ca un robot care cercetează plin de curiozitate
tot ce se întâmplă în jurul lui. Și asta numai pentru
că ochelarii erau foarte mari iar Manuela era foarte
scundă. Capul părea că-i fusese montat direct dea-
supra umerilor. Purta o jacheta de catifea neagră și
o bluză roșie închisă pe care nu le schimba nicio-
misafir
dată. Din când în când își schimba2020-01-29numai
11:53:59 bluza cu

una verde. Dar jacheta neagră era tot timpul pe ea.

--------------------------------------------
virgula
Când discuta cu clienții era foarte tăcută și liniștită
misafir
misafir
nici oamenii din jurul ei nu puteau să 11:54:13
2020-01-29
2020-01-29 o audă.
11:54:25
--------------------------------------------
- Bună dimineața, Manuela. --------------------------------------------
virgula
virgula
- Ayfer, bună dimineață.
Manuela vorbea engleza la perfecție. Aproape
două ore au stat de vorbă retrase într-o cameră se-
parată. Manuela lăsase pe altcineva în locul ei ca să
nu fie deranjată în timp ce stă de vorbă cu Manue-
la. Când a părăsit încăperea, misafir
Ayfer era cu capul în
2020-01-29 11:55:20
pământ și gândurile departe. Se pare că aflase mul-
--------------------------------------------
sters=
te lucruri de la Manuela. Ajunsă la birou întrebă de
Manuela
misafir
fratele ei. Secretara Mădălina o informă:
scriem=
2020-01-29
misafir Ayfer
11:55:34
- Domnul Burak este în fabrică, doamnă. 11:55:50 Dacă do-
--------------------------------------------
2020-01-29
virgula
--------------------------------------------
riți îl puteți aștepta în birou, poftiți.
virgula
- Nu, dacă-mi permiți am să stau lângă tine.

205
 - Vă rog poftiți.
misafir
- Eu mă numesc Ayfer. Dacă mai 11:56:05
2020-01-29 îmi spui o dată
doamnă sau mai știu eu cum--------------------------------------------
să știi că nu mai vor-
virgula
misafir
besc cu tine. Suntem prieteni 2020-01-29 înțeles? Ridică
aici. Ai11:56:29
mâna să bată palma. Degetul mare îl ținea îndepăr-
--------------------------------------------
virgula
tat, așa că mâinile lor erau acum unite.
Ayfer transferase din energia ei și Mădălinei. Pot-
rivit lui Ayfer, în companie erau două din două la
ora actuală. Și fata asta era de bază; nu putea fi vor-
ba de intrigă sau fraudă la fetele astea. Între timp
misafir
fratele ei își făcuse apariția. Îl2020-01-29
îmbrățișă. 11:56:43

- Ayfer, ia vino puțin. --------------------------------------------

virgula
Ayfer a pus dosarul din mână, în fața lui Burak.
- Poftim, te rog să citești asta. Și să discutăm mai
misafir
târziu. Mă duc până la doamna Elena11:57:00
2020-01-29 acum. Voi exa-
--------------------------------------------
mina etapele de producție. Ne vedem mai târziu,
stergem ”sa”
frate. Programul meu de mâine va fi la controlul
de calitate, voi lucra alături de doamna Laura. O să
stau cu toți directorii pe rând, săptămâna asta și o să
încerc să învăț de la ei toate secretele. Dacă nu le iau
eu toate secretele din gură, să nu-mi mai spună mie
Ayfer.
La un moment dat, Burak o măsură din cap până-n
picioare pe Ayfer; parcă era varianta mai grasă a ma-
mei lor. Dar cât de bine îi amintise de felul de a gân-
misafir
di și a se comporta al mamei... Era un
2020-01-29
misafir
mic drăcușor.
11:57:49
--------------------------------------------
Ayfer își spunea în gând: „E 2020-01-29
foarte ușor 11:58:11să fraierești
dupa felul = mamei
--------------------------------------------
pe cineva atât de bun ca frate-meu”
stergem ”al Numamei”
era greu de-
loc să-l facă să facă tot ce-și doreau ei. Burak nu voia

206
ca cineva să fie supărat, el își dădea toată silința ca cei
din jurul său să fie fericiți. Dar Ayfer își spunea în
sinea ei nervoasă: „Las’ că le arăt eu lor, cum se fac
jocurile, cum se trag țepile...”
Până când trecuse în posesia fratelui ei, fabrica
funcționase cu un profit mic. Era o afacere stabilă,
care făcea producție de calitate. Așa i se spusese iar
misafir
calculele contabile îi confirmau asta.11:58:27
2020-01-29 Acum ce se
--------------------------------------------
întâmplase de fabrica era în pagubă? Ce se întâmp-
virgula
lase de toate problemele se adunaseră aici? ”Dacă nu
rezolv eu asta, să nu-mi mai spună mie Ayfer...” își
zicea în sinea ei Ayfer.
Lui Burak îi mai atrăsese ceva atenția. În Turcia,
Ayfer era o fată liniștită, o fată care stătea mai toată
ziua în fundul mamei. În perioada în care trăiseră
împreună, singura persoană din familia lor care nu
avusese nici un fel de problemă fusese Ayfer. Ayfer
misafir
se regăsise pe sine însăși aici în2020-01-29
România. Dar cel mai
11:58:42
misafir
--------------------------------------------
important era departe de libidinosul de 11:59:06
2020-01-29 Bülent; aici era
11:58:56
virgula
misafir
departe de el și de mama ei. 2020-01-29
Burak 11:59:18
începuse se să
--------------------------------------------
virgula
gândească că ”deci nu aveai loc să te desfășori
--------------------------------------------
misafir
virgula
domșoara Ayfer...” Avea nevoie de un 11:59:48
misafir
2020-01-29 spațiu de lucru
2020-01-29 11:59:37
--------------------------------------------
pentru a putea realiza ceva, pentru a putea face di-
--------------------------------------------
virgula
stergem ”ca”
ferența între bine și rău pentru a putea scoate la ive-
ală o operă. Iată că Ayfer găsise acest mediu de care
avea nevoie. Aici, pe lângă faptul că se putea dezvol-
misafir
ta din punct de vedere al condițiilor de
2020-01-29 trai și al ca-
12:02:19
--------------------------------------------
racterului, îi putea fi tovarășă de drum și fratelui ei, îl
drumal
stergem
putea proteja de pericolele din jurul lui.”si”
Protejarea

207
lui ar fi dat naștere unui caracter puternic din punct
de vedere spiritual. Ayfer pășea cu siguranță într-o
nouă viață și nu avea de gând să rateze nici o oca-
zie din cele ce se iveau. Îi stătea în caracter să fie o
femeie de afaceri, avea în sânge asta. Așa-i venea să
facă, să cerceteze și să conducă. Pentru asta fusese
zămislită. Pentru Burak era un plus pus de-o parte.
La ora patru după-amiaza, Ayfer intra în sfârșit în
biroul fratelui său. Astăzi, discutase ore în șir atât
cu Manuela, cât și cu Mădălina, dar și cu Elena de la
producție. Acum se putea întâlni cu fratele ei, pute-
au să stea de vorbă.
- Frate, am o întrebare pentru tine. E adevărat că
am scris și în raport... Când ai luat fabrica pe cine ai
misafir
dat afară și pe cine ai angajat tu? De
2020-01-29 aici pornește
12:02:40
problema. Ai cumpărat o afacere, mai întâi trebuie
--------------------------------------------
virgula
să-i schimbi creierul. Dacă nu schimbi creierul, ar fi
numai un miracol să poți izbândi în noua afacere.
Iar creierul sunt funcționarii din administrativ. Iar
dintre aceștia primul pe listă este directorul general
Dan. Nu este o persoană iubită sau agreată în fir-
ma. Pentru că Dan nu este o persoană deschisă și un
misafir
mare lingușitor de patron. E2020-01-29
în stare să facă orice
12:02:59
--------------------------------------------
pentru propriul interes. Este o persoană care nu pre-
ci
zintă încredere. Directorul ăsta general trebuie ne-
apărat schimbat. Te rog să te gândești la asta, frate.
Al doilea pe listă este directorul tehnic Florin. Nici el
nu este de încredere. E numai omul directorului ge-
neral. Putem să și verificăm dacă vrei. Îi cerem ceva

208
și ai să vezi că în două minute directorul general va
fi informat. În afară de asta face treabă sau nu? Să
vedem... După cum am observat directorul general
are supremația asupra tuturor muncitorilor- îi are în
palmă. În special în punctele cheie de producție.
Burak a întrerupt-o pe Ayfer:
- Azi am primit o veste și mai proastă de la Dan.
Muncitorii planifică să intre în grevă. Dacă intră
în grevă suntem terminați. Licitația pentru lapte în
școli a fost câștigată de noi. Livrăm lapte în șapteze-
ci și opt de școli, în momentul actual. Dacă începe
greva, vor anula licitația. Dacă Dan ar fi fost un tip
rău, ar fi venit să-mi spună mie toate astea? Mulți
dintre ei îl invidiază și se știe și de ce; pentru că se
înțelege foarte bine cu mine, pentru că toată lumea
vede că ne iubim și ne respectăm în mod reciproc.
Faptul că Dan obține de fiecare dată ce-și propune îl
fac de invidiat în rândul celorlalți angajați. De asta
misafir
îl și vorbesc pe la spate că Dan e așa,
2020-01-29 că Dan e pe
12:03:28
--------------------------------------------
dincolo. Ori eu nu am încredere în nimeni altcineva,
face
decât în Dan.
- Frate, frate, frate... deschide ochii! Și eu sunt fix
împotriva lui. Numai în Dan nu am încredere. Frate
să ne facem și noi planurile noastre. Ce, suntem atât
de proști încât să nu le putem da de cap?!... Te rog
frate, nu renunța imediat. Lasă-mă puțin pe mine
să intervin. Profită de sentimentele tale, au văzut că
ești milos. Frate, dragul meu... nu lăsa să se vadă nici
părțile bune, nici cele rele. Nu de față cu toți anga-

209
jații. Va veni o zi când se vor folosi de asta, indiferent
că vor miza pe latura ta bună sau cea rea. Angajații
tăi trebuie să știe un singur lucru ”Ăsta este tipul de
patron cel mai eficient”. Cei de lângă tine trebuie să
știe numai dacă pot sau nu avea încredere în tine.
Frate să vorbim pe rând și sămisafir
căutăm o soluție împ-
reună. Să-ți spun ce am văzut2020-01-29
și ce am făcut eu astă-
12:03:58
--------------------------------------------
zi. Apoi îmi spui și tu. virgula
- Bine, Ayfer, se pare că nu scap altfel de tine.
- Frate, mai întâi lasă-mă să-ți spun ce am vorbit
cu Manuela astăzi. Numai că fata m-a rugat ca totul
să rămână între noi, nu trebuie să ajungă la urec-
hile nimănui, altfel ar putea avea probleme. După
spusele ei ”Să nu aveți încredere deloc în Dan. N-am
înțeles nici eu ce urmărește exact, dar cred că vom
afla cât de curând. Dan este un om foarte periculos
și egoist. Ce vrea, care este scopul lui? Nu știu de-
ocamdată. Ce dorește, care este scopul ei? Nu știu
pentru moment, dar crede-mă, o să aflu în curând.
Spune-i domnului Burak să nu facă imediat ce i-a
cerut domnul Dan. Să lase să treacă puțin timp și
între timp să facă niște investigații, să vedem ce-o să
descopere. Produsele noastre nu pot fi stricate. Dacă
ar fi stricate n-ar trece de controlul de calitate. Dar
din câte am văzut am primit o grămadă de retururi
ca marfă stricată. E greu de crezut. Cred că este un
sabotaj de al lui Dan. Dar de ce, car este scopul lui
final? Nu știu deocamdată care va fi avantajul lui
Dan. În afară de asta, să nu aibă încredere nici în

210
directorul tehnic Florin. Ăștia doi învârt ceva împ-
reună. Nu știu ce, dar ne vom convinge și de asta.”
Dragul meu frate, acum este de datoria noastră să
scoatem la iveală fețele adevărate ale acestor oame-
ni. Pe scurt, frate, nu putem vinde marfă acum. Ne
este teamă că ar putea fi returnate. Asta e o reclamă
foarte proastă pentru noi. N-o să putem plăti nici ur-
mătoarea rată. Mai avem încă datorii și la furnizorii de
lapte. În concluzie situația nu este roz deloc; asta
înseamnă că închidem fabrica de lapte. Să ne cerem
falimentul. Dacă ne plătim datoriile și ne mai rămâ-
ne ceva, să ne întoarcem în țara noastră. Asta e cel
mai logic lucru, spune Ayfer.
- Ayfer, ce vrei să spui? Ce tot spui acolo?! Eu mi-
am investit toți banii în afacerea asta...
Ayfer se uita la fix la fratele său. Se apropia de
finalul scenariului pe care îl scrisese, iar Burak că-
zuse deja în capcană.
- Ayfer, ai înnebunit? Crezi că de acum în colo eu
i-aș cere mamei bani? Îți imaginezi asta?! CA să nu
mai spun că încă nu e totul pierdut. Ne vom strădui
să o scoatem la capăt și vom salva compania. Eu am
încredere că vom reuși.
- Da, frate! da, frate! da! Asta am vrut și eu să aud
de la tine. Frate, bineînţeles că nu se poate așa! Atâta
timp cât ai încredere în tipi ăștia,
misafir n-o să reușim ni-
mic. Ăsta încearcă să ne distrugă2020-01-29din12:04:32
interior, tu
--------------------------------------------
încă mai spui că ar trebui să mergem
asculti după el. Te rog,
frate, vrei să mă as cult
ați puțin? În primul rând să

211
nu ne dăm de gol. Să știm tot dar să nu se vadă că
știm. Să așteptăm ca primul atac să vină din partea
lor. Ți-a spus că muncitorii vor intra în grevă, lasă-i
să intre. Să punem în aplicare planul ăsta neapărat.
Noi suntem responsabili de un singur lucru: nu pu-
tem să pierdem licitația cu laptele pentru școli. Unii
clienți poate că nu vor mai primi marfa în perioada
asta, ne putem asuma riscul ăsta. Frate, cred că tre-
buie să riscăm. Avem șansa să-i expunem pe cei buni
și pe cei răi, să nu ratăm ocazia asta. Și lasă-mă pe
mine să plec. Am un plan puternic, spuse ea și după
ce-l îmbrățișă îl sărută de noapte bună.
Ayfer era deșteaptă. Venise timpul să pună-n ap-
licație tot ce învățase în facultate, tot talentul pe ca-
re-l avea în afaceri. Știa foarte bine ce are de făcut.
Se îndrepta fredonând către camera ei. Burak rămă-
sese privind în urma ei, dar era foarte fericit că sora
lui era aici cu el; asta îi dădea speranță.

19

Biata Katie, după ce se despărțise de Cosmina

rămăsese cu emoțiile, frica și nesiguranța în suflet.
Dar de un lucru era sigură: orice ar fi, trebuia să plece
de aici. Aici sufletul ei ar fi murit cu siguranță.
Hotărârea aceasta vitală pe care o lua la numai cin-
cisprezece ani, era oare corectă? Nu putea să nu se
gândească, și dacă ajungea în situații mai proaste
decât acum? Kati se hotărâse: avea să plece de aici

212
cu orice preț.
La cămin, nu trebuia să lase să i se observe emoția
și nervozitatea. În camera în care dormea mai avea
trei colege. Printre ele era și Andreea, de care știa că
este în aceeași situație ca și ea. La fel ca și ea, și And-
rea se dusese aproape un an în alt sat pentru cursu-
ri. Atunci când rămâneau gravide, ca să nu fie obser-
vate de celelalte fete, erau trimise la cursuri. Ceea ce
numeau ei cursuri, era holul de la subsolul clădirii.
Aici erau cursurile. Exact cum i se întâmplase și ei
”Kati e plecată la cursuri, n-o să vină cel puțin un
an”. Noaptea când trebuiau să doarmă, Kati o auzea
pe Andreea cum plânge în surdină. Dar de frică nu
puteau să vorbească între ele. Ori ele se înțelegeau
din priviri, știau exact prin ce trecuseră amândouă.
Poate că gurile lor nu vorbeau, dar ochii și senti-
mentele lor o făceau cu prisosință. Totuși Kati voia
să găsească o cale să stea de vorbă cu Andreea. Dar
cum putea să reușească, nu avea nici cea mai mică
idee.
Trecuse o săptămână. Katie găsise încă o scuză
să întârzie la școală, ca să meargă la Cosmina. Cu o
săptămână în urmă Cosmina o chemase la ea. Katie
misafir
încă tremurând de emoție s-a2020-01-29 la cămin, și a
întors 12:05:05
misafir
continuat să meargă la școală 2020-01-29
ca și cum
--------------------------------------------
nimic nu se
12:05:17
virgula
întâmplase. Nu auzea nimic din lecțiile care se pre-
--------------------------------------------
virgula
dau la ore, capul îi era numai la modul în care va
scăpa de aici. Între timp devenise ceva obișnuit ca
Lăcrămioara să o trezească și să o ducă jos la subsol

213
pentru Petre, sau să o ia pe Andreea pentru alți băr-
bați. Când erau trezite se uitau unele la altele și lă- sau
misafir
ochii să vorbească. Emoțiile plângeau reciproc. Într-o
2020-01-29 12:05:38
dimineață, tot așa se priveau una pe alta, când
--------------------------------------------
virgula
Andreea n-a mai rezistat și s-a ridicat din patul ei și s-
a aruncat la gâtul lui Kati într-un șuvoi de lacrimi.
Plângea și suspina în același timp. Cum Andreea a
început să plângă, a început și Katie. Celelalte colege
de cameră erau mai micuțe. Una dintre ele avea zece
ani, iar cealaltă doisprezece. Numai Andreea avea
paisprezece ani, iar Katie cincisprezece.
Micuța Katie pe de o parte era bucuroasă că va
scăpa de aici, însă pe de alta parte se întrista pentru
Andreea. N-ar fi lăsat-o să scape cu viață de aici, căci
în fiecare an voiau să aibă copii- copii aduceau un
câștig fantastic. Andreea era o fată frumoasă, așa că și
copilul ei ar fi fost frumos. Gândindu-se la astea, lui
Kati îi veni dintr-o dată ideea de a scrie o scriso- are;
o scrisoare pentru Lăcrămioara.
Săptămâna trecuse. Katie mai găsise o scuză și nu
plecase împreună cu colegele ei la școală. Se dusese
direct la hotelul la care lucra Cosmina. Cosmina o
așeză lângă el:
misafir
- Acum ascultă-mă cu atenție, fata
2020-01-29 mea. Dacă se
12:05:57

întâmplă ceva, dacă te prind cumva, să nu pomeneș-

--------------------------------------------
ea
ti de numele meu orice ar fi. Să nu mă amesteci în
treaba asta.
- Nu, tanti. Se poate așa ceva?! Cum să spun?... Ni-
ciodată! Stai liniștită, tanti. Să nu mai deschizi su-

214
biectul ăsta, că nu e cazul. Mă supăr să știi. Tu ești
unica prietena a bietei mele mame...
- Nu, nu... nu sunt eu unica! Să nu uităm că și
Alexandra este o prietenă bună a mamei tale. Toate
trei am crescut împreună și nu ne-am despărțit nici-
odată. Numai moartea a luat-o pe mama ta de lângă
noi. Dar Domnul ni te-a dat pe tine în locul ei. Ești
o amintire dragă a mamei tale pentru noi. Acum as-
cultă-mă cu atenție, copila mea. Când o să te duci la
tren, noi- eu împreună cu Alexandra- o să rămânem
puțin în urma ta. O să te sui în trenul care merge la
București. Cum cobori din tren, să te duci în față la
biroul de vânzări bilete. Acolo te va aștepta o femeie
de vreo cincizeci de ani, înaltă și brunetă. Ea este
mătușa mea. O să stai în casa ei, îi vei fi tovarășă și-i
vei fi de ajutor. După ce înveți puțin împrejurimile și
te mai obișnuiești, te vei duce împreună cu mătușa
mea să cauți și ceva de lucru. La cincisprezece ani
n-o să-ți dea nimeni de lucru, asta e alta poveste, dar
tu trei ani de acum încolo să nu faci nici vreo nebu-
nie. Dacă te întreabă cineva de buletin, îi spui că l-ai
uitat. Mătușa mea e o femeie foarte bună, am vorbit
e ucu ea. O cunoștea și ea pe mama ta. E un om bun,
misafir
să o ajuți și ea-ți va da o cameră în care
2020-01-29 să locuiești.
12:06:24

O să ai și mâncare. Mai târziu o să găsești și de lucru

--------------------------------------------
eu cu
și așa o poți ajuta și pe mătușa. Casa e a ei, dar are
numai o pensie. Are un fiu, un netrebnic care nu stă
cu ea, e un alcoolic. Mătușa mea trăiește singură. Tu
ai fi ca fata ei, o să vă-nțelegeți bine, o să vezi. Pui-

215
ul meu, azi e vineri, pregătește-te pentru luni. O să
pleci cu trenul de ora zece spre București. Mătușa o să
te aștepte la ghișeul de bilete. Astăzi mă voi duce
după prânz să-ți iau biletul de tren, și tu să vii luni
dimineață pe la zece fără un sfert. Te găsesc eu aco-
lo, o să-ți dau biletul, dar nu trebuie să vorbim. Nu o
să te cunosc, poate ne vede cineva împreună, puiule.
Hai, acum du-te și te pregătește-te.
- Tanti, tanti vreau să te întreb ceva. Vreau să fac
ceva, dar nu știu dacă fac bine sau nu. Tanti, vreau
să las o scrisoare către cei care ne-au făcut rău mie
și celor ca mine de acolo. Și am de gând să scriu așa:
”Nu mă căuta. Dacă mă vei căuta, am să spun tot ce
știu la poliție. Poți să spui că sunt la cursuri, poți să
spui ce vrei, dar vei spune nimănui că am fugit. Știu
misafir
ce mi-ați făcut mie și celor ca2020-01-29
mine de acolo. Am să
12:07:50
le spun că ne-ați zis că ne-au murit copii și i-ați vân-
--------------------------------------------
dar nu vei
misafir
dut, că ați vândut fetele bărbaților bogați...
2020-01-29 12:06:46 TOT o să
povestesc la poliție. Trebuie să uiți de mine. O să mă
--------------------------------------------
copiii
scoți din mintea ta bolnavă, plină de microbi. Cine
întreabă de mine să spui că sunt la cursuri, știi tu...
la cursurile alea celebre. Sper că nu ne vom mai re-
vedea niciodată, dar dacă ne vom vedea să știi că te
voi omorî.”
- Foarte bine te-ai gândit, draga mea, Dar să o lași
la cineva în care să ai încredere. Să-i dea scrisoarea
numai după ce pleci tu de aici, spuse Cosmina.
Se făcuse luni.
Dimineața la ora la care trebuiau să se ducă la

216
școală, Kati:
- Andreea, așteaptă puțin. Vino la mine, spuse ea
și închise ușa camerei. Ascultă, Andreea, o să-ți spun
ceva. Dar trebuie să uiți imediat de asta. Ceea ce am
de gând să spun nu trebuie să iasă în afara camerei
ăsteia, ești în stare? Andreea, pot să fiu sinceră cu
tine? Sora mea nefericită și frumoasă, familia mea,
știi că tu ești totul pentru mine. Îi vei da scrisoarea
asta Lăcrămioarei și nu o veți deschide niciodată.
misafir
Asta este ultima mea dorință...2020-01-29 12:08:15
- Știu Kati, tu vei fugi! --------------------------------------------
vei
Kati i-a închis cu mâna gura prietenei ei.
- Taci! O să audă cineva! Da, Andreea, eu fug. Dar,
te voi lua și pe tine în curând... de îndată ce Andreea
auzi asta, o îmbrățișă repede și lacrimile se prelin-
seră precum apa Dunării care îneca Mărea Neagră.
Amândouă plângeau, amândouă își blestemau zile-
le. La vârsta lor atât de fragedă, trecuseră prin toa-
te...
- Numai că Andreea, te pot întreba ... Nu știu, noi
nu eram prietene, așa să le spui. O să mă gândesc
cum să te iau și pe tine de aici. Dar nimeni să nu-și
dea seama de situația actuală.
- Kati, Kati ... Te rog nu mă lăsa aici! Tot ce ți s-a
întâmplat ție, mi s-a întâmplat și mie. Și știi și tu
toate astea. Te implor, nu mă lăsa!... spunea ea. Plân-
gea, lacrimile îi udau fața.
Imaginea era sfâșietoare. Doi copii cu vârste între
paisprezece și cincisprezece ani erau deja zdrobiți

217
sub șenilele nemiloase ale vieții. Plângeau, se ține- au
strâns în brațe, era greu să-i desparți. Pe de alta parte,
Kati trebuia să plece, Cosmina și Alexandra o
așteptau la gară.
- Haide Andreea, nu uita ce ți-am spus! Să nu-și
dea seama nimeni de nimic. Să-i dai scrisoarea di-
rect lui Lăcrămioara. Haide, surioara mea frumoasă
rămâi cu bine, să ne revedem cât de curând, își luă
ea la revedere și plecă cu pași grăbiți.
Andreea încă plângea. Era posibil ca astăzi să
plângă toată ziua. Acum rămăsese singură, soarta o
despărțise și de tovarășa ei de soartă. Singura ei spe-
ranță era că o va lua și pe ea de aici. Între timp, se
gândea cum îi va da această scrisoare Lăcrămioarei.
Știa că va mânca bătaie mai mult ca sigur, dar era gata
să înfrunte orice durere și tortură pentru prie- tena ei.
Mai pe seară, Lăcrămioara venise la program și
făcea controlul în toate camerele. Inima Andreei cea
înaltă și subțirică bătea să-i spargă pieptul. Cum o să-i
spună? Pentru că atunci când i-ar fi dat scrisoa- rea
avea să devină evident că ea știa de fuga lui Kati, dar
că nu spusese nimănui, devenind ea însăși vino- vată.
Andreea ieși din încăpere:
- Doamnă, numai puțin! strigă ea în urma ei.
Lăcrămioara a auzit și a făcut o jumătate de ro-
tație, încet ca un trunchi de copac:
- Am treabă acum, ce vrei vrăjitoare gălbejită?
spuse ea cu o față furioasă.

218
 - Doamnă, Kati mi-a cerut să vă dau plicul ăsta.
- Păi ea unde este?
- Nu știu, doamnă, am văzut-o dimineață, apoi n-a
mai apărut.
- Tu vezi-ți de treabă, mă ocup eu, spuse ea și înce-
pu să meargă nervoasă. De cum luase scrisoarea în
mână, toată roșeața din obraji îi dispăruse; fața aia
urâtă se albise acum. Lăcrămioara era obișnuită cu
situația asta, mai fugiseră câteva fete înainte. Dar
nu se întâmplase niciodată ca vreuna din ele să lase
o scrisoare. De asta făcuse ochii cât cepele și se gră-
bea să o citească. Era preocupată și puțin îngrijorată.
Frica lui Lăcrămioara era dacă s-ar fi dus la poliție.
misafir
Era un oraș mic aici. Conducerea orfelinatului
2020-01-29 12:08:56
12:09:12 ar fi
mușamalizat situația, dar până atunci și Lăcrămioa-
--------------------------------------------
stergem ”lui”
Lacramioarai
ra ar fi murit de curiozitate și de îngrijorare. Pentru
că știa, era conștientă de faptul că se juca cu viețile
micuțelor fete din orfelinat, le făcea praf destinele.
Bineînțeles că prețul trebuia plătit, dar ca să fugă de
răspunderea asta, Lăcrămioara ar fi fost în stare să
mai omoare încă zece fete. Avea să plătească într-o
bună zi pentru toate astea namila de Lăcrămioara?
A deschis scrisoarea și a citit-o. Și-a pus mâinile
pe genunchi și s-a lăsat pe spate în scaunul pe care
stătea. Acum era fericită, Kati fugise. Dar nu mer-
gea la poliție. Dacă nu o urmărea, povestea se înc-
heia aici. Asta fusese condiția pusa de Kati: ”Dacă
mă vei căuta, am să spun tot ce știu la poliție. Poți
să spui că sunt la cursuri, poți să spui ce vrei, dar

219
vei spune nimănui că am fugit. Așa că dintr-o dată
s-a liniștit dar ce și-a amintit o clipă mai târziu avea
misafir
s-o întristeze. O lăsase singură. aveau să treacă
Cum12:10:01
2020-01-29
--------------------------------------------
acum nopțile lungi pentru namila de Lăcrămioara?
virgula
Pe lângă lacrimile pe care le vărsa, plăcerea pe care
o lua de la micuța asta era sursa ei de energie. În
locul ei trebuia acum să găsească o alta, poate mai
frumoasă și mai tânără. Își spuse în gând “Păcat de
Petre”... Apoi pentru un moment, s-a gândit la vari-
anta de a se culca cu Petre. ”Ce bine ar fi fost să-l
aibă, să-l mănânce” se gândea ea în timp ce se scula
de pe scaun să plece. Fără Kati, și ea era condamnată
la singurătate.
Kati a plecat din cămin cu pași repezi; se îndrepta
către gară. Ajunsă la gară la intrare le zări imediat
pe Cosmina și Alexandra. A fugit și le-a îmbrățișat,
deși vorbiseră că nici nu se vor cunoaște în gară.
Uneori există o așa încărcătură sentimentală, încât
să nu puteți face ceea ce trebuia să faceți, în schimb
să faceți ceea ce nu ar fi trebuit. Acesta a fost un ast-
fel de moment. Cosmina și Alexandra nu se putuseră
opri, încărcătura sentimentală era atât de profun-
dă, încât trecuse peste orice. Tatăl o părăsise, mama
murise la nașterea ei, fusese violată de nenumărate
ori în orfelinatul în care trăia, la paisprezece –cin-
cisprezece avea un copil despre care îi spuseseră că
a murit. Și acum își croia o cale către necunoscut,
către locuri pe care nu le cunoștea, nu le văzuse, nu
le știa. Soarta rea o prinsese la o vârstă fragedă și

220
încă nu intenționa să o elibereze.
Dintr-o dată, Cosmina o îndepărtă pe Kati de ea.
- Fata mea, puiul meu, noi te iubim foarte mult.
În geanta asta ai câte ceva de mâncare. Ăsta ți-e bi-
letul. Uite, eu și Alexandra ți-am pus niște bani într-
un plic, poate o să ai nevoie. Mătușa te va aștepta in
fața ghișeului de bilete, să nu uiți. La București, vei
coborî la ultima stație. Pe mătușa o cheamă Georgia-
na, să nu uiți puiule. Katiii ... nu uita! de acolo mergi
direct în fața ghișeului de bilete.
Au îmbrățișat-o din nou și au plâns împreună. Și-
au dorit, rugându-se la Dumnezeu, ca încercarea lor
de a deturna calea destinului lui Kati către o soartă
mai bună, să fie cu succes. Acum soarta cea rea tre-
buia să-i dea pace lui Kati, suferise destul de pe urma
ei, trăiseră suficient de mult timp împreună, obosise
micuța Kati, trebuia să scape de ea. Sufletul ei era
plin de emoție, visa cu toată inima, la momentul în
care se va trezi altundeva în afara orfelinatului. Înc-
hise ochii în compartimentul în care se afla; micuța
Kati era în drum spre București.

20

În fabrica lui Burak se jucau tot felul de jocuri. Ci-

neva lucra din răsputeri să bage fabrica în faliment.
La ora șase dimineața, Ayfer se trezise și pregătea
micul dejun. Mai pregătea ceva, avea o surpriză
pentru fratele ei. A bătut încet la ușa de la dormito-

221
rul lui:
- Frate, hai! avem foarte multe de făcut astăzi...
- Bine, bine, vin. Nu mai bate la ușă ca un copil!
Tic-tac-tic-tac Ayfer nu se oprea.
- Ești nebună pe cuvânt! Ești nebună? Am venit,
misafir
uite! Ce învârți iar? 2020-01-29 12:10:30

Ayfer venise de numai douăzeci de zile, dar avea

--------------------------------------------
virgula
tot personalul firmei în palmă. Acum știa ce se
întâmplă. Până la urmă fratele ei deschise ușa și îl
întâmpină cu un sărut.
- Trebuie să-ți spun ceva, hai du-te și te spală mai
repede și vino la bucătărie.
Ayfer s-a dus direct la bucătărie. În această dimi-
neața, un mic dejun regal îl aștepta pe fratele ei. Tre-
buia să-i mulțumească mai întâi stomacul, ca mai
apoi și creierul să vrea să fie folosit. Ar fi putut să-i
spună foarte simplu:
- Ce vrei să spui, Ayfer? Că nu-mi merge capul?
ce eu sunt prost și tu o să-mi pui mintea la contri-
misafir
buție?... 2020-01-29 12:12:19
Pentru că știa ce o așteaptă,--------------------------------------------
Ayfer avea să urmeze
Ce eu,
alta cale de abordare. Începuse deja să povestească:
- Frate, te rog să-mi dai voie să fac ce vreau astăzi.
Eu să-ți spun despre ce e vorba, apoi tu vei decide.
Burak a venit cu un răspuns surprinzător:
- Haide, azi sunt în ziua mea cea bună. Accept ori-
ce vrei să faci...
- Frate, o să le iau pe Manuela și Elena pentru trei,
cel mult patru zile. După cum știi e sezon de plaja.

222
Te rog, frate, n-o să iasă nimic dacă lipsesc și ele
trei sau patru zile. Lăsa- le și pe ele să se odihnească
puțin cu mine. Cu ocazia asta voi obține secretele
tuturor celorlalți angajați. Manuela a aranjat tot;
e un loc numit Costinești, acolo a făcut rezervările.
Te rog să nu te superi sau să te enervezi. Frate, dacă
Dan îți mai spune ceva de grevă să încerci să afli în
ce zi au de gând să înceapă. Încearcă să fie neapă-
rat după ce mă voi întoarce eu aici, te rog eu mult.
O să te sun, să-mi spui și mie în ce zi va fi greva. Și
frate, să-ți spun o ghicitoare acum. Dacă o să-i știi
răspunsul, înseamnă că meriți această fabrică. Dacă
nu o să știi, să-ți faci bagajele și să pleci direct în
Turcia. Iată ghicitoarea: ai cumpărat o fabrică care
funcționa perfect, dar după ce ai cumpărat-o tu to-
tul s-a dus de râpă. De ce? Unu: dacă se duce de râpă,
ce se-ntâmplă dacă nu-ți plătești datoriile, creditorii
vor pune mâna pe fabrică. Corect? Iar acum cea mai
importantă întrebare, frate: cui îi este de folos situ-
ația asta? Dacă ai un răspuns, spune-l. Dacă nu la
întoarcerea noastră din vacanță. Frate, eu trebuie să
plec. Am ședință cu directorii la șapte treizeci, apoi
plecăm în vacanță...
- Bine, Ayfer, bine! Mi-ai făcut capul calendar.
Cine ar beneficia de acest rezultat?... Da’ ce sunt eu?
Ghicitor în stele?!
Ayfer ieșise de mult din cameră, Burak vorbea de
unul singur. Dintr-o dată: “Bineînțeleees! Dacă nu pot
plăti... dacă fabrica intră în faliment... cine va

223
beneficia de situația asta? “ Stătu o clipă pe gânduri.
Burak cu mâna la bărbie, mergea încet prin bucătă-
rie. “Da chiar, cine ar beneficia într-o astfel de situ-
ație?”
De când cumpărase fabrica nu văzuse nici cea mai
mică greșeală din partea lui Dan. El era cel care știa
totul, care stăpânea situația. De când luase fabrica,
directorul general Dan fusese mereu alături de el.
Îl ajutase întotdeauna, îi arătase întotdeauna calea
cea dreaptă. În afară de el, nu știa cine ar fi putut
să facă învârteli prin firmă, căci nu prea erau alți
jmecheri de talia lui Dan. Mai era directorul tehnic
Florin, dra el își vedea de treaba lui și era foarte de-
misafir
votat lui Dan. Oare îi punea cineva
2020-01-29de la Agenția de
12:14:35
Privatizare să facă chestia asta? Să fie un fiasco, noi
--------------------------------------------
dar
să punem mâna pe fabrică și de la noi să o cumpere
unii... În cazul ăsta, Agenția de Privatizare trebuia să
aibă un om înăuntru care să organizeze toate aceste
sabotaje. Până la urmă se decise: trebuia să stea de
vorbă cu Dan. Putea să afle fără să-l ofenseze. Oare
era posibil să fi cumpărat pe cineva dinăuntru care
să facă sabotajele? Burak să nu poată să plătească,
să nu plătească datoriile, vânzările să fie la pământ
și el să fie nevoit să vândă afacerea.
În timpul ăsta cineva suna la ușă. Veniseră Manu-
ela și Elena de la producție. Ayfer aranjase totul de
ieri. Ayfer:
- Frate, poți să vii puțin în sufragerie?
- Bine, nu mai striga, vin.

224
 Când a intrat în cameră, de data asta a fost rândul
lui Burak să fie surprins. Pentru că cele două doam-
ne se aflau pentru prima oară în casa lui.
- Frate, noi plecăm, spuse ea. Fetele:
- Noi nu avem nici o vină, domnule Burak! Ordine-
le nu se discută.
Câteva zile de vacanță le-ar fi prins bine și ar fi
rezolvat și aceste probleme între timp.
- Bine, hai, duceți-vă! La revedere, aveți grijă. Să vă
întoarceți cu bine.
Fetele se îndreptau spre Costinești, la plajă. Au ieșit
din cameră. Manuela, de îndată ce p au ieșit pe ușă, i
misafir
se adresă doamnei Elena: 2020-01-29 12:14:54
- Hai Elena, să ne duci în siguranță până la Bist-
--------------------------------------------
stergem ”p”
rița.
Cele trei fete își pregătiseră deja planurile și nu
aveau de gând să-l dezvăluie nimănui. Pentru că
dacă i-ar fi spus lui Burak, acesta i-ar fi spus cumva
lui Dan. Sau ar fi auzit sau și-ar fi dat seama din ges-
turile sau din discuțiile lui Burak, căci Dan era foar-
te isteț. Nu ar fi fost posibil ca el să rateze astfel de
lucruri. Fetele stabiliseră un plan și juraseră că-l vor
duce la îndeplinire. Toate trei știau că era proiectul
directorului general Dan. El voia să cumpere fabri-
ca. Însă, încă de la început și până în ziua de azi, el
avea asigurată toată încrederea lui Burak. Oricine
misafir
încerca să facă vreo reclamație2020-01-29
la adresa 12:15:20
lui Dan, era
--------------------------------------------
dat afară imediat de Burak. Din punctul de vedere al
invidiat
lui Burak, Dan era invidia de ceilalți angajați, așa își

225
explica comportamentul acestora. Se întreba câteo-
dată: Dan avea vreo vină? sau vreo lipsă? sau puteau
să dovedească că făcuse ceva în defavoarea firmei?...
Nu. Nici muncitorii, nici funcționarii mai mici sau
mai mari nu-l suportau, toți îl invidiau. Pentru că
Burak ținea foarte mult la Dan. Iar Dan era în per-
manență pregătit: ” Vă rog, domnule, la dispoziția
dumneavoastră!”
Era trei după-amiaza. Erau la recepția unei mari
fabrici de lapte din Bistrița. Toate fuseseră aranjate de
Manuela și directorul de vânzări. Au stat de vor- bă
circa două ore, au bătut palma, s-au înțeles. Por-
niseră din nou la drum. Acum urma cea de-a doua
treabă.
Manuela a scos o listă din buzunar, cu numele
misafir
companiilor care făcuseră reclamații
2020-01-29 12:15:40și orașul în
la Cluj, alta la Sibiu și
care se aflau acestea. Una era--------------------------------------------
fara virgula
ultima era Pitești. Urmau să viziteze clienții din to-
ate aceste orașe. SE lăsase seara. Veniseră de la Bist-
rița până la Cluj. Aveau făcute rezervările la hotel,
iar a doua zi dimineața urmau să aibă întrevederi cu
magazinele la care livrau marfă. Erau contra crono-
metru în orice clipă ar fi putut începe greva iar ele
misafir
trebuiau să termine tot ce-și 2020-01-29
propuseseră 12:15:56 înainte de
--------------------------------------------
grevă. virgula
Manuela îl suna pe prietenul misafir ei domnul Costel,
de achiziții.
care înainte fusese director 2020-01-29 12:16:13 De două
--------------------------------------------
luni avea alta sarcină, nu mai virgula
era pe achiziții.
- Costel, noi suntem la hotel. La opt e bine? Luăm

226
micul dejun împreună.
- Bine, Manuela, la ora opt sunt acolo.
Toate trei erau foarte entuziasmate; au coborât la
micul dejun, așteptându-l pe domnul Costel. Când
a venit Costel, a sărutat-o mai întâi pe Manuela pe
obraji, apoi cei doi s-au îmbrățișat. Ușor de zis, dar
cei doi lucrau împreună de zece ani. Costel era un
bărbat uscățiv, cu ochii adânciți în fundul capului
un om uscat, slab, a intrat în ochi, părul ușor încă-
runțit, și adus ușor de spate. Arăta de patruzeci și
misafir
cinci , cincizeci de ani. 2020-01-29 12:16:46

- Ce s-a-ntâmplat, Manuela?--------------------------------------------
stergem
- Numele acestei doamne este ”de” Ayfer,
scriem sora noului
meu patron. ”in”

- Mă bucur să te cunosc, Costel.

misafir
- Pe Elena o cunoști deja. 2020-01-29 12:17:20
- Da, bineînţeles. Am lucrat--------------------------------------------
foarte mult cu Elena.
fara virgula
Am avut multe discuții la telefon. Întotdeauna insis-
ta să nu facă ambalajul pe care eu îl doream...
misafir
Manuela: 2020-01-29 12:17:58
12:17:47
- Dacă erau foarte scumpe?!... cereai tot timpul
--------------------------------------------
adaugam
stergem ”eu” ”eu”
ambalaje foarte frumoase; spuneai chiar că ar tre-
bui să poată fi păstrat vasul în care se vinde iaurtul,
așa voiai să proiectăm ambalajul...
- Da, dar așa nu poți vinde iaurtul! Pentru că am-
balajul e prea scump.
- În fine, Costel.
- Să fie într-un ceas bun, doamna Ayfer. Sper că
v-a plăcut și România și cea mai bună fabrică de lap-

227
te.
- Mulțumesc, îmi place foarte mult România. Cre-
deți-mă că în momentul în care voi înlătura obsta-
colele care mă împiedică să iubesc acum fabrica, nu
numai că o voi iubi, dar voi fi de-a dreptul îndrăgos-
tită, spuse ea și începură să râdă cu toții. Costel:
- Obstacole!!... Costel mustăci puțin: Nu i-ai spus,
Manuela? Directorul general Dan voia să ia fabrica.
Râse din nou, dar ultimul cuvânt pe care-l rostise,
dăduse cu bâta-n baltă. Ayfer spuse brusc:
- Manuela, e adevărat? De ce nu mi-ai spus?
- Nu, nu puteam să spun eu, Ayfer! De abia ne cu-
noaștem. Poate că peste două luni tu o să te-nțelegi
foarte bine cu Dan, iar eu voi fi dată afară. Eu nu
am nici o garanție. Ca să nu mai spun că fratele tău
încă nu iese din cuvântul lui. Ce îi cere Dan, aia face.
Dacă eu i-aș fi spus fratelui tău că Dan avea de gând
să cumpere fabrica, iar el nu m-ar fi crezut... și dacă
astea ar fi ajuns la urechile lui Dan și el m-ar fi dat
afară, crezi că fratele tău l-ar fi oprit?
- Uite, nu m-am gândit deloc la asta ...
- De asta am și făcut planurile astea: ca să vezi cu
ochii tăi. Așteaptă să vezi ce surprize te mai așteap-
tă! Costel, dacă aud de la altcineva în afară de tine,
că am venit aici, să știi că nu mai vorbesc cu tine
până nu mor, continuă Manuela. misafir
Ține minte, prie-
tene. Vrei să-mi spui acum, ca să audă
2020-01-29 și sora lui...
12:18:29
--------------------------------------------
Cum merg vânzările produselor noastre?
stergem ”nu” Există vreo
problemă la vânzare, la calitate? Ce fel de reclamații

228
aveți cu privire la producția fabricii? Voiam ca sora
misafir
lui Ayfer, să audă cu urechile ei2020-01-29
și să vadă cu ochii ei.
12:20:35
12:20:12
- Eu nu mă mai ocup de asta de două luni, a fost
--------------------------------------------
stergem
Vreau ”sora lui”
altcineva transferat. Nu știu care a fost motivul, nici
nu vreau să știu. Mai am puțin și ies la pensie... Ce
pot să spun este că singura problemă este că trimi-
teți prea puțină marfă. Produsele dvs. sunt vândute
în supermarket de cum sunt puse pe raft. Este cel
mai vândut produs. Calitatea este calitatea asigu-
rată de-a lungul anilor, și prețurile sunt, de aseme-
nea, bune. Singura problemă este că trimiteți puțină
marfă.
- Recent ni s-au făcut reclamații de la magazinul
vostru, atât la Ministerul Sănătății, cât și la noi la
fabrică. O clipă, te rog! Manuela a scos o hârtie din
geantă și i-a înmânat-o lui Costel. Era o copie a rec-
lamației.
Costel citi și râse.
- Asta a fost trimisă de noul director de achiziții,
se vede că este prietenul lui Dan. Manuela, tu nu mă
asculți? Produsele dvs. sunt vândute înainte chiar de
a fi așezate pe rafturi. Ca să nu-ți mai spun că atunci
când se epuizează stocul clienții se ceartă între ei. E
misafir
chiar comic. Un plan foarte prost. Nu12:20:59
2020-01-29 s-a întâmplat
niciodată așa ceva și nici nu se va întâmpla. Există
--------------------------------------------
virgula
alte lucruri în spatele acestei reclamații, cercetați-le
pe acelea.
- Deci, plângerea adresată Ministerului Sănătății
este făcută de magazinul dvs.? întrebă Ayfer curio-

229
asă.
Costel:
- Nu, nu! Dacă s-ar fi făcut așa ceva aș fi auzit și aș
fi știut. Și în plus, unde vă este produsul Hai să mer-
misafir
gem acum, să vă uitați la rafturi.
misafirProdusele care vin
2020-01-29 12:21:42
--------------------------------------------
de la voi, sunt produsele care2020-01-29
se vând
semn
12:21:24
imediat. Rec-
de intrebare
--------------------------------------------
lamația adresată Ministeruluifara Sănătății
virgula este o batjo-
cură, toate astea sunt jocurile directorului vostru
general Dan.
- Mulțumesc, Costel, spuse Manuela. Nu ne-ai vă-
zut, noi nu am venit aici niciodată. De aici o să mer-
gem la magazinul vostru, să-și vadă și doamna Ayfer
propriile produse; eu voi aștepta în mașină. Poate
mă recunoaște cineva, dacă o fi fost în vizită la fab-
rica noastră... Și-au luat la revedere și au plecat.
Acum se aflau în fața magazinului care făcuse
reclamații. Elena împreună cu Ayfer au mers direct
la raionul de lapte și iaurt. Și ce să vadă?!... Rămă-
seseră numai două cutii cu lapte, nimic altceva. Au
întrebat-o pe vânzătoare: ”Ce marcă de lapte ne pu-
teți recomanda?” Fata fără să stea prea mult pe gân-
duri le-a recomandat brand-ul produs în fabrica lui
Ayfer și a adăugat ”Dar să veniți mâine de dimine-
ață dacă întârziați nu mai găsiți. Pe la unsprezece nu
misafir
mai rămâne nimic. Nu știu de2020-01-29
ce trimit așa de puțină
12:22:04
--------------------------------------------
marfă cred că dacă ar trimite misafir
un camion tot s-ar vin-
virgula
de.” Ayfer rămăsese cu ochii căscați12:22:23
2020-01-29 de mirare, dar
--------------------------------------------
fără să se dea de gol luă și ultimele
virgula cutii de lapte de
pe raft și ieși. Poate că aveau la vânzare mai mult de

230
10 feluri de produse, era o unsprezece și pe raft nu
mai rămăseseră decât două cutii de lapte. Cele trei fete
se apropiau foarte mult de soluția problemei; acesta
era mesajul pe care privirile lor misafir
și-l dădeau.
Fără să piardă mult timpul,2020-01-29
aceste12:23:15
trei femei fru-
misafir
--------------------------------------------
moase, au terminat și Sibiul și2020-01-29
Piteștiul.
mesajul cel
Situația era
12:23:35
pe care
aceeași. Burak era jucat pe degete--------------------------------------------
de Dan. Fetele
stergem ”mult”
se întorseseră în două zile în București, dar Ayfer
le propusese să se cazeze împreunămisafir
la un hotel să
petreacă ultima zi desemnată 2020-01-29
planului lor, pentru a
12:23:48
--------------------------------------------
pune la cale împreună o strategie.virgula
- Atunci, dimineață după ce vom lua micul dejun,
misafir
ne vom retrage să lucrăm în cameră, a spus Ayfer.
2020-01-29 12:24:01
S-au îmbrățișat. Toate trei erau --------------------------------------------
fericite.
virgula
Dimineața s-au întâlnit în sala de mese și Ayfer a
spus:
- Avem nevoie de un notar.
- Prietena mea lucrează la notar. O sun să vină
aici, spuse Manuela.
- Elena, de unde luăm materie primă? Poți să-mi
scoți o listă, te rog? Eu între timp, am să-mi sun o
misafir
cunoștință din Turcia, a spus ea. 2020-01-29 12:24:20

Ayfer sunase pe cineva din--------------------------------------------

Turcia și îi povestea
virgula
evenimentele de aici, după care a spus „îți sărut
mâna, nene Sedat.“ și a închis telefonul. Acum era
și mai fericită. Apoi, l-a sunat pe bunicul său. Avea
și de la el o rugăminte, la care acesta îi răspunsese:
„Bine, copila mea, atunci când îmi spui tu. Numai nu-
ți face griji”.

231
 De fapt, nici unul dintre simplii muncitori din
fabrică nu aveau nici o vină, erau și ei manipulați
de către alții. Lui Ayfer îi era milă, știa că ei nu au
absolut nici o vină. Dacă ar fi vorbit cu ei, ar fi pu-
tut să schimbe tot și să-i aducă pe direcția pe care
ea o dorea. Deocamdată finalizaseră partea pe care
trebuiau să o rezolve în ziua aceea. Acum se puteau
întoarce după o vacanță de trei zile de la Costinești
- Ayfer, se vede pe fața ta că te-ai odihnit, îi spuse
fratele ei. Ești chiar mai frumoasă, acum că ești mai
odihnită, spuse el. A spus un “bun venit” și către Ma-
nuela și Elena.
- Frate, ai aflat când va fi greva? a întrebat Ayfer.
- N-am aflat încă de la Dan, nu am vorbit despre
asta, dar voi deschide subiectul astăzi. Numai că
astăzi s-a întâmplat ceva în fabrică. E o fată frumo-
asă care lucrează în fabrică, o cheamă Claudia. De
obicei când intru în încăpere, fetele se uită imediat
la Claudia și râd între ele. E o fată foarte frumoasă,
cred că mă iubește. Azi s-a apropiat de mine și mi-a
spus: „Nu lucrați luni, domnule Burak?” La care eu
am răspuns ”Lucrăm, cine ți-a spus asta?” și deși am
insistat nu mi-a spus mare lucru. Însă mi-a spus ceva
care mi-a dat de gândit... ”Aveți grijă luni, domnule
Burak. Se aude că va fi grevă. Dar să nu spuneți că
ați auzit de la mine. Dacă vămisafir
întreabă cineva ce ați
vorbit cu mine să le spuneți că am cerut
2020-01-29 12:27:22un avans...
--------------------------------------------
dacă le spuneți așa nimeni nuvirgulao să mă bănuiască pe
mine” Mi-a spus lucrurile astea și a plecat în fugă de

232
lângă mine.
- Frate, atunci greva va începe luni. Așa se pare.
- Aflu eu de la Dan tot, astăzi.
Era fratele ei. Chiar dacă- mergea capul, chiar
dacă nu, chiar dacă făcea sute de greșeli... era fratele
ei. Ochii lui albaștri i se micșoraseră în cap. Era pe
cale să ia o lovitură tocmai de la cine avea încredere
mai mult. Fratele ei avea să semisafir
confrunte cu cea mai
mare trădare. Dar ce era cel mai ciudat acum, era că
2020-01-29 12:27:54
--------------------------------------------
pentru fratele ei, cel mai de încredere
incredere cel om maidin firma,
era în continuare Dan. Nu, pentru el Dan nu făcuse
nici o greșeală. Toți îi spuneau: Dan a făcut așa și pe
misafir
dincolo, dar când îi invita cu 2020-01-29 nu mai rămâ-
probe...12:28:07
nea nimeni la înaintare. --------------------------------------------
nicio
Între timp, Ayfer a intrat în camera Manuelei.
- Dragă, o să dau un telefon, a spus ea.
- Vă rog, doamnă Ayfer. Ayfer a format numărul
și:
- Unchiul acum! a spus ea.
Și-a luat o cafea de la locul de
misafir
unde se bea cafeaua
2020-01-29 12:28:51
și a intrat în camera fratelui ei.--------------------------------------------
Burak vorbea la tele-
fon. Unchiule

- Sunt bine, unchiule Sedat, tu ce mai faci? Și Ay-

fer e lângă mine, îți transmite și ea salutări. Serios?
Bine, unchiule, o să mă uit să văd la companiile ae-
riene. Mâine sunt la tine unchiule și mergem împ-
reună la tata. La revedere unchiule Sedat. Ayfer, era
unchiul Sedat la telefon, tata s-a îmbolnăvit puțin. O
să plec mâine, și o să vin peste două zile.

233
 - Frate, dă-mi o procură de la notar, te rog. Dacă
fac ăștia ceva să am o hârtie la mână.
- Ce-ai înnebunit? peste două zile mă întorc.
- Frate, nu-i de joacă. Și-n afară de asta, tu n-ai înc-
redere în mine? Spune-mi, n-ai încredere în mine?
Și dacă trebuie să stai mai mult acolo? Dacă o să fie
grevă, nu-i vom surprinde cu un patron cu drepturi
depline?
- Bine, bine... ești nebună, pe cuvânt! Cum să n-am
încredere în tine?! Tu ești sufletul meu. Și așa nu mai
am pe altcineva decât pe tine. Mama, cum îi spune și
numele nebuna Feride, tata în închisoare... Pregăteș-
misafir
te să semnez ce vrei. 2020-01-29 12:29:18

- Bine, frate. O să te mai rog--------------------------------------------

ceva. Cheamă-l pe
virgula
Dan, mergeți să luați masa pe undeva și fă-l să vor-
bească. Ia încearcă să afli când o să fie greva aia. Re-
zolv eu cu biletul de avion, tu încearcă numai să afli
de ziua în care va fi greva. Acum, Manuela a chemat
notarul, a spus că va fi într-o oră aici, tu doar o să
semnezi. O să completeze ei ce e nevoie, o să semnez
și eu după aceea. Ah, și vreau să te mai întreb ceva:
avocatul cu care ai făcut formalitățile pentru vânza-
re-cumpărarea fabricii... tot cu el lucrezi?
- Pe avocat îl adusese Dan, eu un bun prieten de-al
misafir
lui. Cu el am făcut actele și am aranjat
2020-01-29 cu ratele. Mai
12:29:42
avem puțin, încă patru rate și--------------------------------------------
terminăm.
stergem ”eu”
- În regulă, frate. După semnătura la notar, aveți
o oră la dispoziție. Ia-l pe Dan și afla-mi data la care
va fi greva.

234
 Au trecut în biroul Manuelei. Erau singure. Ayfer:
- Manuela, dă un telefon la Privatizare și află ce
datorie mai avem. Hai, draga mea, numai noi două
trebuie să știm de asta. Tot ce facem trebuie să
rămână între noi.
- Desigur, doamna Ayfer.
După un timp, Manuela a sunat-o pe Ayfer care
stătea de vorbă cu Mădălina.
- Doamna Ayfer, aveți un minut?
- Ai aflat?
- Da, mai avem patru ordine la plată, au spus că e
vorba de optzeci de mii de dolari. Cheltuielile pentru
titlul de proprietate la cadastru și notar pot fi între
cinci mii și zece mii de dolari.
- Bine, dragă. Și apropo, poți scoate o listă a clienți-
lor? Aș aprecia dacă o poți face în patru categorii.
Începe cu clienții cei mai importanți pe baza cifrei
de afaceri. În afară de asta mai am nevoie de lista
locurilor de unde ne procurăm marfa și condițiile de
lucru cu ei.
- Dar toate locurile de unde luăm marfă, sunt la
misafir
Dan, el le știe pe toate. Mădălina a intervenit
2020-01-29 12:30:03 imedi-
at: --------------------------------------------
fara virgula
- Doamna Ayfer, voi lua eu toate dosarele și ți le
voi aduce. În plus, o voi întreba pe Ștefania de la
contabilitate: „Cu care dintre aceștia lucrăm în pre-
zent?”
Între timp, notarul sosise. Toate documentele erau
gata. Astfel, și Ayfer la fel ca și fratele său avea acum

235
puteri depline. Era foarte mulțumită acum Ayfer. Își
ridicase capul cu mândrie; pentru prima dată în vi-
ață se simțea onorată că a intrat în lista oamenilor
misafir
de vază. 2020-01-29 12:30:23
-Fratele meu, dragul meu frate, nu cumva să afle
--------------------------------------------
virgula
Dan de notar. Te rog eu frumos. Unele lucruri trebu-
ie să le facem în secret. Promite-mi frate, că nu o să
spui nimănui ce facem aici, între noi. Pentru că dacă
se află, toate planurile mele se duc pe apa sâmbetei,
nu o să mai reușim să aflăm cine e trădătorul. Ești
trădat la modul serios și tu nici măcar nu cercetezi
cine îți face lucrul ăsta! Dacă o să meargă tot așa, să
nu te mire dacă în patru zile nemisafir
nupun ăștia în fața ușii...
- Bine, bine îți promit că nu2020-01-29
voi spune 12:31:19nimănui ni-
--------------------------------------------
mic. Și nu o să trec cu vederea celui care m-a trădat,
stergem ”nu”
stai liniștită.
- Atunci ne vedem acasă, frăţioare. Voi mergeți să
vă luați cina cu Dan, și ai grijă cum îl descoși.
Burak plecă. Ayfer rămăsese în camera lui Burak. Și
așa foloseau amândoi același birou. A luat recepto-
rul de la telefon în mână și „Bunicule, o sută de mii
de dolari” a spus, după care a dat un număr de cont.
Apoi a continuat: ”Bunicul meu drag, fratele meu nu
va ști că acești bani au venit de la tine, îmi promiți,
nu-i așa?“ Bunicul i-a confirmat, apoi a închis tele-
fonul.
Ayfer le-a chemat pe Manuela și Ștefania în birou.
Evenimentele se precipitau, așa că Ayfer trebuia să

236
se asigure că planul ei va funcționa. Aflase de la Ma-
nuela și Elena că Ștefania este de încredere și că își
face bine treaba. Nu era omul nimănui în firma. Ay-
fer:
- Vă rog doamna Ștefania, luați loc. Tot ce vom
vorbi aici, noi trei, trebuie să rămână între noi. Este
în regulă? Dacă va rămâne între noi o vă voi explica,
misafir
voi rezolva cu altcineva. 12:31:42
2020-01-29 12:32:14
- Vă rog, doamna Ayfer, stați liniștită. Eu nu vor-
--------------------------------------------
stergem
Daca nu va ”o va voi explica”
besc niciodată, nicăieri, despre munca mea. În afară
de asta, nimeni, nici chiar dumneavoastră, nu mă
poate pune să fac ceva ilegal. Nu fac treburi din as-
tea. Dacă veniți cu o astfel de propune re îmi dau de-
misafir
misia imediat. 2020-01-29 12:37:11

- V-am chemat pentru un lucru --------------------------------------------

foarte bun. Trebu-
virgula
rile ilegale nu le fac nici eu și nici pe dumneavoastră
nu v-aș sfătui să le faceți. Dacă fac o treabă o fac
cum trebuie. Dacă văd că nu merge, o las baltă, îmi
văd de drum mai departe. Doamna Ștefania, mâine
va trebui să vă duceți la bancă și să plătiți întreaga
datorie pe care o avem către Privatizare. Dar nu veți
spune nimic directorului general, trebuie să rămână
între noi. Îmi promiteți asta? O să faceți transferul
din contul pe care mi l-am deschis când am venit
aici. O să pregătesc și eu și o să semnez documente-
le necesare. Dacă este nevoie,misafir poți să consulți ți un
2020-01-29
avocat cu privire la acest transfer. Dar să nu fie un
12:32:33
--------------------------------------------
cunoscut de-al lui Dan. stergem ”ti”
- Bineînțeles că promit, eu nu lucrez cu acel in-

237
divid. Este un om incert. Nu vedeți ce privire are?
Te dezbracă din priviri. E ceva diavolesc în individul
ăsta, credeți-mă.
Ayfer asculta cu cea mai mare atenție. Ștefania
își dăduse drumul, începuse să vorbească. Și Ayfer a
hotărât să o lase, să vedem ce mai scoate pe gură.
- Doamna Ștefania, după ce veți plăti datoria, tre-
buie să efectuăm transferul de proprietate pe nu-
mele nostru, să facem actul de vânzare-cumpărare
la notar. Asta este următoarea mișcare. Tot ceea
ce vom face va rămâne între noi trei. După ce vom
depăși situația primejdioasă, voi face eu declarațiile
necesare.
După ce a mai stat timp de o oră în birou, pe Ay-
misafir
fer a cuprins-o o senzație de 2020-01-29
oboseală. S-a decis să
12:37:47

se ducă acasă. Cum se făcuse de după atâția ani de

--------------------------------------------
stergem ”timp de”
misafir
stat în carapacea ei, liniștită și2020-01-29
retrasă, Ayfer se dez-
12:38:29
lănțuise așa ca un vulcan?!... Lava ei fierbinte ardea
--------------------------------------------
sters ”de”
totul în calea ei. Vulcanul dinăuntrul
scriem ”ca”lui Ayfer era
de nestăvilit acum. Fata aceasta blondă și liniștită,
era total opusul caracterului învolburat ce-și făcu-
se apariția. Da, Ayfer se schimbase. Fusese oare li-
bidinosul Bülent cauza acestei schimbări, acestei
explozii psihologice? Ayfer, cea care până deunăzi
misafir
nu-și băga nasul la nimic, care nu-și12:38:47
2020-01-29 spunea părerea
în nici o privință, apărea acum, dintr-o dată, ca un
--------------------------------------------
daunazi
lider în fața noastră. Modul în care gândea și acțio-
na era unul corect și coerent. De fapt, ani de zile nu
făcuse altceva decât să acumuleze de la mama, de la

238
tata, de la anturajul ei, din școală și din experiențele
pe care le trăise. Tot acumulase și nu avusese prilejul
să împărtășească nimic. Nu știa ce are, ce a adunat
în timp, dar în fabrica fratelui său, vulcanul a erupt.
Focul și lava erau peste tot. Împrejurimile erau în
flăcări, totul ardea. Ori ideile lui Ayfer erau extrem
de valoroase. De abia acum vedea că avea capacita-
tea de a face lucrurile exact cum dorea. De aceea era
foarte mulțumită și fericită. Mai avea multe de făcut,
planurile ei mergeau strună. De acum era o mașină
pusă-n funcțiune, pe care nimeni nu avea cum să o
mai oprească. Toate bucuriile, nervii, ura, supărări-
le pe care le acumulase în suflet, le investea acum
în ce făcuse și avea de făcut. Ayfer era plină, ochii ei
căpui ardeau. Păreau că vor să ardă tot ce e în jurul
lor. Telefonul sună, iar la celălalt capăt al firului nu
era altul decât Burak. Vocea-i era foarte veselă?
- Ayfer, am o veste bomba pentru tine! Greva e
luni. Dan s-a chinuit sa împiedice, dar mi-a spus că
misafir
nimeni nu l-a ascultat. 2020-01-29 12:39:21

gata de grevă. Nu-

--------------------------------------------
- Foarte bine, frate. Noi suntem
s-a
ți face griji. Ai încredere în sora ta. Și mâine să te
duci la tata și să-l pupi și din partea mea. Să vii să
vorbim, acum închid.
- Bine, fată nebună ce ești.
A doua zi, Ayfer își conducea fratele ce tocmai
pleca în vizită la tatăl său. Toate acestea fuseseră
aranjate de unchiul Sedat. Nu voia ca fratele său să
fie aici pe perioada de desfășurare a grevei. Voia să-l

239
țină departe de toate problemele care erau sau s-ar fi
putut ivi între timp. În plus, în lipsa fratelui său,
nici Dan nu ar mai fi avut nici o influență.
Miercuri
Ayfer își putea pune în aplicare planurile după
cum se pregătise. Trebuia să le cheme la o ședință pe
Manuela, pe Ștefania de la contabilitate și pe Elena
de la producție, dar mai întâi a aștepta ca Dan să
iasă din birou. Mădălina a spus un singur cuvânt: „A
plecat, acum a ieșit.“
- Bine, draga mea. Hai să începem.
Era aproape cinci și jumătate. În fabrică rămăse-
seră doar muncitorii de pe tura de noapte; cei din
birouri plecaseră. Era liniște în jur. Cele patru femei
s-au adunat în biroul lui Ayfer. Fiecare avea în față
un dosar pregătit de Ayfer. Ayfer le pregătise cu mi-
nuțiozitate, adăugând elemente noi, de fiecare dată
când era cazul.
- Fetelor, vă rog, să ieșiți pe rând din birou. Dacă
ne văd că ne-am adunat aici, e posibil ca planul nost-
ru să nu mai funcționeze. Toată lumea știe ce are de
făcut mâine dimineață, dragelor. Vă doresc mult no-
roc. Noapte bună.
Joi dimineață.
Contabila șefă Ștefania, i-a înmânat lui Ayfer do-
misafir
cumentele care atestau toate2020-01-29
operațiunile
12:39:42 ce fuse-
seră făcute: --------------------------------------------
fara virgula
1. Documentul care indică faptul că directorul ge-
neral Dan nu mai este director general, ci un simplu

240
asistent manager,
2. Documentul care indică faptul că fabrica nu
mai are nici un fel de datorii la privatizare,
3. Documentul care indică creditele, datoriile și
situația la zi a plăților companiei,
4. Documentul care indică faptul că la conducerea
companiei pe post de director general a fost numită
fata lui Mustafa Bol, Ayfer bol.misafir
Toate cele patru documente2020-01-29
i-au fost predate lui
12:39:57
--------------------------------------------
Ayfer. Manuela, a informat-o Bol că începând de vine-
misafir
ri cei mai importanți clienți vor fi aprovizionați
2020-01-29
misafir 12:40:17 de
la fabrica cu care făcuseră înțelegere.
--------------------------------------------
Nu era nici o
2020-01-29 12:41:13
fara virgula
--------------------------------------------
problemă de distribuție; toatevirgula
tipurile de ambalaj
fuseseră predate la fabrica respectivă, iar produsele
urmau să fie fabricate și distribuite în numele nost-
ru. Pe scurt, pe toată durata grevei, pentru a nu lăsă
clienții fără marfă, aveau să se folosească de fabrici
subcontractante pentru a-și onora comenzile. Pe lân-
gă asta, pentru laptele ce trebuia distribuit în școli,
conform licitației câștigate, făcuseră alta înțelegere
cu o alta fabrică. Aceasta urma să înceapă producția
și distribuția de mâine.
Directorul de producție Elena a informat-o că
misafir
furnizorii urmau să facă livrarea de 12:40:41
2020-01-29 materie primă
către fabricile cu care se înțeleseseră începând cu a
--------------------------------------------
virgula
doua zi. Mădălina pregătise documentele prin care
se propunea scoaterea muncitorilor în conce- diu
fără plată, începând cu a doua zi. Aceste docu-
mente urmau să fie predate muncitorilor, chiar în

241
seara aceasta la sfârșitul programului. Fabrica avea
să intre în revizie. Mâine dimineață nu avea să mai
fie nimeni în fabrică, producția urma să se oprească.
Ayfer le-a mulțumit tuturor.
- Fetelor, acum să ne deschidemmisafir
ochii patru. Orice
efect negativ ar putea să apară, trebuie
2020-01-29 12:41:36anihilat din
--------------------------------------------
fașă, a spus ea. stergem ”patru”
Ayfer și echipa ei erau fericite, știau ce aveau de
făcut. Tot ce-și doreau să facă și tot ceea ce făcuseră
era perfect legitim. Acum era rândul părții adverse.
Pe de alta parte și Dan și echipa lui erau foarte
fericiți; mai mult decât atât, Burak plecase în Turcia
în vizită la tatăl său. Ce ar fi putut să-și dorească mai
mult de atât? Greva era foarte ușor de făcut și aveau
de gând să o facă, să reușească. O săptămână de ina-
ctivitate, ar fi însemnat pierderea tuturor clienților
fabricii. Comunicatul de presă de o săptămână în-
seamnă că fabrica a pierdut toți clienții săi. În plus,
misafir
misafir
cel mai important, era contractul 2020-01-29
2020-01-29cu12:50:39
laptele pentru
12:49:11
--------------------------------------------
școli. Cel mai important contract și cel care ar fi pro-
--------------------------------------------
stergem
si a ”sai”
pulsat fabrica spre o nouă etapa a dezvoltării sale.
Aveau statul în spate. Plățile se făceau regulat, iar
faptul că laptele era livrat în cantități semnificative,
era motivant pentru companie. Reprezenta treize-
ci la sută din totalul vânzărilor fabricii. În cazul în
care ar fi pierdut acest contract,misafirfalimentul putea fi
luat foarte ușor în calcul. În plus,
2020-01-29
Dan 12:50:53
bazându-se pe
--------------------------------------------
prietenia pe care o avea cu Burak,virgula îi cunoștea și pu-
terea financiară reală. Știa că dacă nu ar mai fi avut

242
bani, nu ar fi fost omul care să ceară împrumut de la
altcineva. Știa că nu ar fi rezistat mai mult de zece-
cincisprezece zile. Era fericit și el. Joi seara, când se
îndrepta spre ieșire îi spuse lui Ayfer:
- Ce mai faceți, domnișoară? Ați vorbit cu fratele
dumneavoastră? Sper că este bine. Știți că lucrătorii
vor începe greva de luni; din păcate, nu i-am putut
opri. Dar cred că Burak v-a spus deja.
- Asta e, dacă așa e să fie... Să sperăm că totul va fi
bine.
- Bună seara, ne vedem mâine. Dacă e vreo prob-
lemă, vă rog să mă sunați, Ayfer.
- Bine, domnule Dan, mulțumesc.
Era în jurul orei patru treizeci. Și Ayfer îl aștepta să
plece. Probabil că va auzi mâine de la muncito ri,
misafir
că fabrica va intra în revizie. 2020-01-29 12:51:13
- Mădălina, Dan a plecat. Te--------------------------------------------
rog să începi în jurul
fara virgula
orei cinci. Dacă sunt printre ei care nu au venit astă-
zi, să le transmită colegii că fabrica intră în revizie
de mâine. Să le spuneți și celorlalți funcționari din
birouri. Ai aranjat și cu cei patru paznici, nu-i așa,
Mădălina?
- Da, doamna Ayfer, și ei sunt alături de noi, stați
fără grijă. Mâine dimineață vom fi numai noi și paz-
nici aici.
Nu trecuse nici o oră. Dan misafir
o sunase mai întâi pe
Manuela, apoi pe Elena și în sfârșite pe12:51:52
2020-01-29 Ayfer.
12:51:44
--------------------------------------------
- Ce se-ntâmplă doamna Ayfer? sfarsit Am auzit niște
virgula
lucruri, dacă doriți mă pot întoarce. Acum am intrat

243
în casă, dar telefoanele nu se mai opresc. Înţeleg că
mâine nu se lucrează, că fabrica intră în revizie. Do-
amna Ayfer, eu lucrez în fabrica asta de treizeci de
ani, în ultimii doi an eu am fost directorul general al
acestei fabrici, eu l-am ajutat pe fratele dumneavo-
astră să ia această fabrică. Eu l-am făcut proprietar. Eu
l-am ajutat cu toate. Dacă fratele tău este astăzi patron
de fabrică este numai datorită mie. Și acum fabrica
intră în revizie și eu, în calitate de director general, să
nu știu nimic despre asta?... Cine a per- mis așa ceva?
- Domnule Dan, vă rog, e suficient cât am vorbit
la telefon. Discutăm mâine. Să vorbim mâine. Vă do-
resc o noapte bună.
Acum era rândul lui Dan să dea socoteală pentru
misafir
2020-01-29 12:52:23
ceea ce făcuse până acum. Dan se juca pe degete cu
--------------------------------------------
stergem
fratele ei, parcă era un creion pe care-l ”se vorbim
învârteamaine” pe
degete. La ora opt, Ayfer era la birou. Și celelalte pat-
ru fete veniseră. La ușa erau numai doi paznici. Dar
se pare că muncitorilor nu le venise să creadă, că ve-
niseră la poartă și-i întrebau pe paznici: ”Când se va
deschide fabrica? Se lucrează?”. Cu toții erau foarte
curioși. Dan a venit în biroul pe care Ayfer îl folosea
împreună cu fratele ei.
- Bună dimineața, doamna Ayfer.
Cu burta mare și veșnica lui jacheta neagră, înc-
hisă la nasturi, o cravata subțire și părul pieptănat
pe spate, fruntea înaltă și ochii ieșiți din orbite pă-
rea mai degrabă un radar. Se uita în jurul lui, do-

244
ar-doar o prinde vreun amănunt de folos. Dar fața
avea o expresie haotică, nu puteai distinge mai ni-
mic. Fruntea i se înroșise, fața îi era albă. Semăna cu
un ou- alb pe dinafară, galben pe dinăuntru...
- Ce se-ntâmplă, doamna Ayfer? Când ați decis?
Cine v-a dat ideea de a face revizia și mie de ce nu
mi-ați spus? De ce nu mi-ați spus, eu ce vină am? De
ce nu mi-ați spus? Trebuia să aud de la muncitori?
Onoarea mea, mândria mea de director general, a
fost distrusă... M-ați terminat în fața lor. Mi-ați dist-
rus prestigiul. Cum mă voi uita acum în ochii mun-
citorilor? Ce le voi spune celorlalți funcționari? De
ce nu ați luat aceste decizii când fratele dumneavo-
astră era aici? Sper că nu faci treburile acestea fără
știrea fratelui dumneavoastră, misafir
în secret... Îi voi suna
acum pe fratele dumneavoastră! Lucram
2020-01-29 13:30:02 de atâta
--------------------------------------------
timp în armonie cu el, eram Ie ca doi frați. Ați venit
dumneavoastră și totul s-a stricat!
- Destul, Dan! Destul! Destul!... Eu am băgat fabri-
ca în revizie, iar dacă tu ești de partea fratelui meu,
ar trebui să fi mulțumit de această
misafir
decizie. Dacă nu
intram în revizie, tu de luni începeai
2020-01-29greva,
13:30:42 corect?
--------------------------------------------
- Nu, nu ... Greșit! Am încercat
fii
să o opresc, dar nu
am reușit.
- Ei bine, atunci fabrica ar fi intrat în grevă și pro-
ducția s-ar fi oprit; eu am dat concediu fără plată și
am intrat în revizie. Care variantă crezi că e mai pro-
fitabilă pentru firma? Gândește-te și apoi răspunde.
De ce te superi?

245
 - Dar nu mi s-a spus nimic. Astea sunt acțiuni care
au fost făcute fără știrea mea.
- Tu ne-ai dat informațiile cu privire la grevă? în
afară de asta, nu-i mai bine pentru firma să trimi-
tem oamenii în concediu fără plată?
- Nu poți face asta așa!
- Ce nu putem face, domnule Dan?
- Se poate să fiți sora lui, dar nu puteți semna ni-
ciun fel de document în numele fratelui dumneavo-
astră. Aceste documente nu vor fi legale!
- Atunci eu să stau și să privesc jocurile domnu-
lui Dan, să vadă cum compania falimentează, să văd
cum privatizarea ia fabrica înapoi și banii care au
fost plătiți să nu mai fie recuperați în veci. Asta do-
reai să se întâmple, domnule Dan?
Caracterul puternic, hotărât și plin de voință pe care
Ayfer îl scosese la iveală în această discuție, îl lăsase
pe Dan fără cuvinte. Așa că a început să love- ască
sub centură.
- Dacă cineva face o reclamație acum, putem să
primim sancțiuni foarte mari. Nu numai de la Mi-
nisterul de finanțe, ci și pe parte de economic și pe-
nal. Nu vrem ca procurorul să intenteze un proces,
dar doamna Ayfer se poate sfârșimisafir
prost!
- Ce este ilegal, domnule Dan? Îmi13:31:29
2020-01-29 poți spune? Nu
--------------------------------------------
trebuie să facă cineva reclamație
stergem
misafircă vă ”darocupați
doamna dum- Ayfer”
neavoastră și de asta... 2020-01-29 13:33:01
--------------------------------------------
- Pentru că eu sunt directorul general, iar ceea ce
virgula
faceți nu este legal, eu sunt responsabil pentru ceea

246
ce se va întâmpla!
- Ce anume?
- Cum vă puteți să dați concediu fără plată? Putem
misafir
fi amendați cu sume foarte mari pentru
2020-01-29 13:33:30nerespec-
--------------------------------------------
tarea contractului cu laptele pentru școli. Clienții
stergem ”va”
pierduți, banii care trebuie plătiți la privatizare...
- Dacă tot știați aceste lucruri, de ce ați târât fab-
rica într-o grevă a cărui sfârșit nu ar fi dus la nimic
bun? Ayfer a ridicat receptorul telefonului și a spus:
Mădălina, vă aștept pe tine și pe directori cu dosare-
le voastre.
Cele patru fete au intrat în birou. Dan era surp-
rins, fața îi era albă ca varul. Acum, roșeața de pe
frunte dispăruse, în loc se instalase comportamen-
tul unei persoane timide. Dacă cineva l-ar fi atins,
stătea să cadă.
- Doamna Ștefania, îmi puteți da vă rog, dosarele
pe care le aveți? Primul document era documentul
care atesta notarial faptul că Ayfer era reprezentan-
tul unic legal. Prin acest document se demonstra că
Ayfer avea puteri depline, întocmai fratelui ei. Al do-
ilea document era cel prin care funcția de director
general a domnului Dan fusese revocată și în care
se preciza că poate lucra în continuarea ca simplu
asistent de manager.
Pe măsură ce parcurgea documentele, Dan făcea
fețe-fețe, genunchii începuseră să-i tremure. Fără
să mai scoată nici un cuvânt a trecut în camera de
alături. Închise încet ușa, fără să spună nimic. Din

247
punctul lui de vedere era o situație înfricoșătoare: ”Să
dai treizeci de ani din viața ta acestei fabrici să fi tu în
misafir
ultimii doi ani director cu puteri depline
2020-01-29 și acum... cu
13:33:57

alte cuvinte îi ceruseră demisia. Cum să lucreze el ca

--------------------------------------------
virgula
asistent manager? Își băteau joc de el asta făceau...”
Nu putea să gândească limpede acum. Ce să
spună? Cum să iasă acum din camera lui? Toate îl
afectau emoțional. Situația în care se afla era de-a
dreptul penibilă: de parcă săvârșise o infracțiune și
fusese prins asupra faptului în văzul tuturor. Parcă
era la tribunal și era judecat. Parcă Ayfer era judecă-
toarea iar oamenii pe care până mai ieri îi conduse-
se acum îl judecau. Manuela, Ștefania, Elena, Mădă-
lina până mai ieri nu aveau curajul nici să treacă pe
misafir
lângă el... Directorul general 2020-01-29
era mâna dreapta omul
13:34:26

numărul unu al patronului. Individul care stătea în

--------------------------------------------
misafir
virgula
poziție de drepți în fața patronului care nu-i ieșea
2020-01-29 13:34:40
--------------------------------------------
din cuvânt care nici nu se așeza virgula
misafir
până nu i se dădea
voie ajunsese în momentul în2020-01-29
care era nevoit să dea
13:35:06
misafir
--------------------------------------------
socoteală pentru tot ceea ce 2020-01-29
făcuse.13:34:54
virgula
Era ziua plății.
misafir
Așezat în scaunul de la biroul --------------------------------------------
său, ochii
2020-01-29 13:35:24lui priveau
virgula
--------------------------------------------
spre pozele înrămate de deasupra ușii. Trecuseră cel
virgula
puțin treizeci- patruzeci de minute de când stătea
așa când deodată își înșfăcă geanta și ple că ca o fur-
tună. Intră în biroul lui Ayfer și-i spuse:
misafir
- Credeți că o să le las așa? 2020-01-29
Nu-mi 13:35:53
scot eu pârleala
pentru nerecunoștința voastră? O să vedeți voi! Nu
--------------------------------------------
virgula
o să las fabrica asta pe mâinile voastre. O să plecați

248
de unde ați venit. Mă doare să văd în țara mea toți
estici. Și mai ales pe voi turcii și arabii. O să vedeți
voi dacă nu vă expediez eu de aici cât mai curând, să
nu-mi spuneți mie Dan... Mâine o să-mi trimit și de-
misia. Să nu uitați doamnă Ayfer! Războiul de abia
misafir
începe. Mai e și runda a doua. 2020-01-29 13:36:20
Și a lovit cu o așa putere ușa de perete că toate
--------------------------------------------
virgula
documentele de pe biroul lui Ayfer au început să
zboare prin aer. Da, Dan amenințase în fel și chip și
acum plecase.
Ayfer în scaunul ei, și fetele rămăseseră blocate.
Nici ele nu au mai putut vorbi timp de zece sau cin-
cisprezece minute. Într-un sfârșit A yfer i se adresă
misafir
Mădălinei: 2020-01-29 13:36:39

- Să facem un proces verbal--------------------------------------------

cu data de azi, în care
virgula
să trecem toate amenințările și tot ce ne amintim
că ne-a spus Dan. Să semnăm toate. Nu se știe nicio-
dată, poate încerca în viitor să ne facă rău. Să ascun-
dem acest document, poate în viitor vom avea ne-
voie de el. Haideți, fetelor! Toată lumea să-și revină!
Bineînțeles că nu este ușor nici pentru el, s-a folosit
misafir
misafir
de fratele meu, l-a jucat pe degete,
2020-01-29
2020-01-29 făcut ce a vrut
a 13:36:55
13:37:29
--------------------------------------------
din el. Până la urmă pregătisevirgula
și terenul pentru a-i
sters ”ca”
lua fabrica, dar planul a fost unul groaznic și nu i-a
mers.
A doua zi dimineața Dan mergea
misafir la Agenția de
privatizare să cerceteze când va fi o nouă licitație
2020-01-29 13:37:50
13:38:23
--------------------------------------------
pentru fabrica care se închisesesterge
și urma
virgula să nu se mai
”cel mai”
deschidă. Bineînţeles că a avut o mare surpriză. Cel

249
mai se baza pe situația de aici. Din impresia pe care
și-o făcuse, Dan știa că Burak nu avea bani și știa că
nu va cere împrumut de la nimeni. Astfel fabrica ar
fi fost scoasă cu ușurință la vânzare. În plus el avea
o mulțime de prieteni sus puși pe când Burak era
singur.
Dar răspunsul pe care-l primise îl dărâmase pe
Dan. Îl informaseră că toate datoriile au fost plăti-
te și că documente notariale fuseseră înaintate deja.
misafir
Dan acum era distrus de-a dreptul. Trebuia să facă
2020-01-29 13:38:49
misafir
--------------------------------------------
cumva să-și descarce ura și dușmănia undeva.
2020-01-29 13:39:09
documentele
Până după-amiaza, Dan aflase totul. Aflase că
--------------------------------------------
sters ”sa faca”
pentru laptele ce trebuia distribuit se încheiaseră
contracte cu alți furnizori, iarmisafir
pentru clienți livrarea
se făcea de către subcontractori. Pe ce
2020-01-29 punea mâna...
13:39:23
--------------------------------------------
se întorcea cu ea goală. De nervi
vrgula
nici nu mai știa să
misafir
meargă pe stradă. Parcă de fiecare
2020-01-29 dată când arunca
13:39:34
găleata în fântână o scotea goală. Și de câte ori o sco-
--------------------------------------------
virgula
tea goală, de atâtea ori o înjura pe Ayfer cât îl ținea
gura. O făcea în toate felurile, curvă, jigodie, neno-
rocită... Nimic nu era suficient să-i descrie furia pe
care o trăia. Își smulgea părul din cap la propriu. Și
când te gândești că el își făcea planuri ca cel târziu
în două-trei luni să devină proprietarul fabricii... To-
ate capcanele pe care le pusese, toate planurile pe
c are le făcuse... toate se năruiseră
misafir una câte una. Se
2020-01-29
înecase în apele pe care Ayfer le eliberase 13:39:54
13:40:03
13:47:41 asupra
--------------------------------------------
lui. Probabil că mult timp nustergem
avea să
unul ”la se mai ridice,
pamant”
Ayfer îl doborâse la pământ.

250
 Cu toate acestea, se liniștea repetându-și ”Trebu-
ie să-mi scot pârleala pe ei”. Cine știe, poate că avea
și dreptate. Pentru ca Dan era român, iar Ayfer și
Burak erau turci. Veniseră din Turcia să facă inves-
tiții. Aveau să vadă ce se va schimba cu timpul. Azi
România avea nevoie de capital, de investiții așa că
nu făcea diferența de neam: că ești turc, sau neamț
sau chinez... Asta era foarte bine. Dar dacă peste zece
ani sentimentele naționaliste ar deveni prioritare și
comportamentul lor față de cei veniți să facă inves-
tiții în țară s-ar schimba?... E normal ca odată cu tre-
cerea timpului, societatea să își schimbe etalonul de
valori.
Luni, toți lucrătorii aflaseră că directorul gene-
ral a fost concediat. Așa că acum veneau pe rând, să
povestească cum Dan îi organizase pentru această
grevă. Desigur, se folosise și de directorii tehnic și
mecanic. Domnul Florin asculta doar directorul ge-
misafir
neral. Așa că și el a avut aceeași soartă
2020-01-29 13:52:46ca și el: a
--------------------------------------------
venit luni, și i s-a dat ieșirea. directorul
Acum, era momentul
să se facă trierea în rândul muncitorilor; erau aleși
numai cei buni Și așa pentru o treabă pe care ar fi
putut să o facă un singur muncitor, erau angajați
doi-trei lucrători, ceea ce era foarte costisitor. Tre-
buiau să se folosească de această ocazie pentru a o
transforma în avantajul lor: să angajeze lucrătorii
buni iar cei în plus să fie dați afară. Pentru treaba
asta Ayfer a format o echipă sub conducerea doam-
nei Elena. Și a început activitatea prin alegerea unui

251
director tehnic.
Restul avea să fie mult mai bine după o săptămână
misafir
de pauză; fabrica urma să-și înceapă
2020-01-29producția
13:53:00 de luni.
Fabrica fusese renovată, zugrăvită, toate re- parațiile
--------------------------------------------
virgula
fuseseră făcute. Toate mașinile, cazanele fuseseră
verificate, curățate și pregătite pentru pro- ducție.
Luni fabrica avea să-și înceapă din nou acti- vitatea.

21

Kati era în drum spre București. Cosmina și

Alexandra rămăseseră privind în urma ei. Din oc-
hii celor două câte o lacrimă se prelingea în liniște...
Prietena lor din copilărie, Daniela, murise fără să
aibă o singură zi fericită. Și acum nefericita ei fiică,
la o vârstă atât de fragedă trăise
misafir
atât de multe... so-
arta o aruncase fără pic de milă în cazanul
2020-01-29 13:53:17 încins al
misafir
--------------------------------------------
vieții, iar micuța Kati se zbătea neputincioasă
2020-01-29
virgula
13:53:28 pent-
ru a ieși, sau măcar pentru a--------------------------------------------
se menține la supra-
virgula
față.
- Alexandra, hai să mergem la noi. Trebuie să-ți
spun ceva, i-a spus Cosmina, luând-o de braț.
Cosmina îi mai povestise pe scurt cum micuța
Kati a fost violată și cum copilul ei se născut mort.
Dar era ceva ce până atunci nu-i împărtășise priete-
nei ei. Acum era momentul.
- Alexandra, să ne oprim mai întâi la hotel, am de
luat ceva de acolo. Și de acolo mergem acasă...

252
 Ani de zile, cele trei prietene parcă crescuseră
în aceeași casă. Odată cu moartea Danielei, parcă
misafir
Cosmina se apropiase și mai mult Alexandra. Și
de13:54:00
2020-01-29
bineînţeles că încercau să umple golul lăsat de Da-
--------------------------------------------
Daniela
niele cu Kati. Ajunseseră la hotel, și s-au îndreptat
către recepție. S-au îmbrățișat cu Natalia, prietena
care lucra pe tură. Prietenii săi care lucrau acolo îl
misafir
sărută pe Natalia pe obraji. Cosmina
2020-01-29i13:54:29
s-a adresat:
--------------------------------------------
- Am avut anul trecut niște clienți,
sters ”il”
o pereche. Pe el
îl chema Adrian, iar pe ea Geta. Au rămas
adaugat ”o” o singură
noapte în hotel, îți mai amintești? Poți să verifici
când au fost cazați, draga mea? Am nevoie de adresa
lor, le-am promis că o să le trimit pește proaspăt. Mi-
au promis că mă vor plăti bine. Acum e momentul să
fac niște afaceri, am rămas fără bani. Hai, ia vezi...
cam acum un an și o lună sau cam așa ceva.
Natalia i-a găsit pe Adrian și Geta în registru. A
aruncat registrul în fața lui Cosminei și i-a spus:
- Ia-l, drăguță, eu am treabă. Mai fac și pe secreta-
ra ta acum...
Cosmina mai mult decât recunoscătoare
misafir
lua re-
gistrul și găsi datele de identitate celor doi. Și-a
ale13:54:42
2020-01-29
--------------------------------------------
notat și data la care veniseră în oraș. A verificat să
virgula
nu fi uitat ceva să noteze, după care au plecat din
hotel, după ce i-au mulțumit Nataliei.
- Ce faci fată, iar? Ce treburi mai învârți? Hai po-
vestește... spuse curioasă Alexandra.
- Să mergem acasă, îți spun eu. O să rămâi și tu cu
gura căscată. Sunt 100% convinsă că e ce m-am gân-

253
dit așa o să iasă. Acum zece sau cincisprezece zile
misafir
când Kati a venit la mine, mi-a spus:13:55:07
2020-01-29 ”Dacă-mi trăia
13:55:20
--------------------------------------------
copilul, azi ar fi avut treisprezece luni și patru zile ”.
virgula
Alexandra, nu uita asta, draga mea.
A deschis imediat hârtia pe care notase informați-
ile de la hotel și s-a uitat la datele de sosire și plecare
ale lui Geta împreună cu soțul ei. Cât timp trecuse:
treisprezece luni și patru zile.
- Alexandra, acum am să-ți spun încă un lucru.
Deschide-ți bine urechile și ascultă-mă. Cei doi au
venit la hotel, s-au cazat pentru noapte, iar a doua
zi dimineața au plecat spunând că au treabă în oraș.
Acum să-ți spun ce am auzit când eram în fața ușii
lor. Spuneau ceva despre un cămin și am auzit: “Ba-
nii ăștia sunt foarte mulți, n-o să-i dea fetei banii
...”spuneau ei. În fine, ascultă-mă.
misafir
A doua zi în jur
de ora zece au plecat și s-au 2020-01-29
mai întors 13:55:40pe la două-
--------------------------------------------
trei cu un bebeluș în brațe. Iar la câteva ore imediat
virgula
misafir
după întoarcerea la hotel, au plecat
2020-01-29spre
13:55:54București.
Alexandra îi împărtășise îndoielile prietenei ei.
--------------------------------------------
virgula
Data nașterii copilului și data la care au spus că a
murit coincideau. Acest băiețel era copilul lui Kati, iar
oamenii aceștia lipsiți de suflet și insensibili îl
vânduseră. Atât de simplu...
- Ai dreptate, draga mea. Chiar așa cred că s-a
întâmplat. Așa pare...
Ce ar fi trebuit să facă acum? Ar fi trebuit să me-
argă la poliție sau să tacă?
- Eu plec, trebuie să vină bărbatu-meu, spuse

254
Alexandra după ce o îmbrățișă pe Cosmina, după care
a plecat din cameră.
Acum, amândouă aveau să se gândească și să de-
cidă care variantă urma să fie cea mai bună spre bi-
nele lui Kati.
Micuța Kati nu dormise deloc în tren. Era atât de
emoționată... Picioarele îi tremurau, ochii se uitau
cercetători în jur plini de curiozitate. Pentru Kati era
foarte greu să fie singură la acest început al vieții
să poarte de una singură această luptă. Bineînțeles
că era greu, dar avea de ales? Viața își urma cursul
ei. Fața îi era palidă, ochii îi puteau rămâne în orice
clipă ațintiți pe undeva. atârna undeva. Trenul so-
misafir
sise la ultima stație. Kati a coborât
2020-01-29încet,
13:57:45 încet din
--------------------------------------------
tren. Scările vagonului erau mult Atarnaprea mari și mai
înalte pentru ea. Se uita în jur cu ochi înfricoșați, îi
era frică. Kati se pierduse printre clădirile înalte, în
mulțimea oamenilor care forfoteau în jurul ei, a zgo-
motului infernal de oameni și mașini. Apoi dintr-o
dată și-a revenit: tot ce trebuia să facă era să se con-
centreze numai asupra lui Georgiana și a biroului
de vânzări de bilete. Kati se putea pierde, așa că și-a
adunat toată atenția către două lucruri: Georgiana
și biroul de vânzări de bilete. Începuse să caute cu
ochii ghișeul. Și iată, da, un panou cu o mulțime de
neoane, era acolo scris mare: ”Biroul de Vânzări”.
”Uite, uite doamna Georgiana!” își spuse ea în sinea
ei. Părea o femeie brunetă, înaltă, uscățivă, care pă-
rea că este furioasă pe ceva. Femeia cu chip întune-

255
cat și părul scurt o înfricoșase puțin pe Kati la prima
vedere. Kati se îndrepta direct către doamna Georgi-
ana. Între timp, și Georgiana, îi făcea semn cu mâna
lui Kati, ”Fata mea, Kati! sunt aici!” A fugit spre ea
și a îmbrățișat-o. Kati fusese luată prin surprindere;
nu se așteptase la o astfel de întâmpinare din partea
ei. Când o văzuse îi lăsase impresia că este o perso-
ană rece și aspră. Însă Pentru Kati fusese suficientă
o singură mișcare să-și dea seama cât se înșelase.
Kati o îmbrățișă și ea la rândul ei și îi sărută mâinile
plină de recunoștință. Georgiana se aplecase puțin
spre ea, era atât de înaltă față de Kati...
Acum erau împreună în casa lor. Kati nu văzuse
și nu înțelesese pe unde venise de la gară pe unde
misafir
trecuseră sau cu cine se întâlniseră pe drum. Par-
2020-01-29 13:59:02
--------------------------------------------
că plutea în aer. Ani de-a rândul fusese batjocorită,
virgula
misafir
umilită, folosită Kati. Traiul 2020-01-29
acesta 13:59:43
înfricoșător lu-
misafir
--------------------------------------------
ase foarte multe de la ea. Kati nu știa
2020-01-29 nici să râdă,
14:00:13
adaugam ”Kati”
avea să reușească să se prindă --------------------------------------------
din nou de viață?
stergem ”Kati”
Acasă, se uita uimită în jurul ei, o asculta plină de
curiozitate pe Georgiana. Din adâncul sufletului ei,
ruga i se citea în priviri: ”Vă implor, nu mă mai des-
considerați, nu mă mai întristați... vreau să trăiesc și
eu”... Privirea ei plină de dragoste implora înțelegere
nimic mai mult. De fapt însă era foarte norocoasă.
Georgiana era o mamă bună. Și ea avea multe de tras
și o făcea în continuare cu stoicism. Soțul îi murise,
avea un băiat. Era un vagabond, un drogat. Când
venea să ia bani de la mama lui, dacă nu-i dădea o

256
bătea. Suferise foarte mult din cauza lui. Din cauza
asta, chiar dacă era destul de în vârstă, Georgiana
încă mai muncea de dimineață până la prânz într-
un magazin unde făcea curat. N-avea de ales, căci
fiul ei își făcea apariția de fiecare dată când era zi de
pensie. Cum să nu-i dea?! Se rugase lui Dumnezeu
să-i dea o fată, dar soarta îi pregătise o altă cale. Tre-
buia să trăiască și ea ce-i fusese scris.
Georgiana i-a spus lui Kati să folosească came-
ra mică. Dar de îndată ce-i spuse lui Kati “Camera
asta o să fie a ta, fetița mea.” Kati începu din nou
să plângă și așa o îmbrățișă pe Georgiana... cu dor
de mamă, cu sufletul avid de iubire. Micuța Kati o
îndrăgise pe această femeie în vârstă cu chip aspru.
În spatele acelei apariții dure și a ochilor aceia ce
păreau gata să-și sfâșie prada, stătea însă un suflet
rănit de femeie. Părea că se predase vieții. În fața
lui Kati stătea acum o femeie rănită. O femeie afe-
ctată emoțional, gata să plângă... O femeie care își
pierduse respectul de sine și care acum se supusese
tragicului său destin. Kati o îndrăgise și o dorință de
a-i arăta respectul ei puse stăpânire pe ea. Georgiana
misafir
i-a spus: 2020-01-29 14:01:21
--------------------------------------------
- N-am avut o fiică, însă Dumnezeu mi te-a trimis.
ca
Chiar în clipa în care eram fără speranță, în mo-
mentul meu cel mai nefericit, când eram gata să mă
predau, a apărut soarele ce ani de zile nu mi-a dat
căldura ce o visasem și mi-a zis: ”Poftim, Georgiana.
Acum e timpul să-ți dau totul. Folosește toate aceste

257
sentimente dulci pe care nu le-ai mai gustat și sim-
te fericirea, căci ai meritat de mult să fi răsplătită
misafir
pentru răbdarea ta”... 2020-01-29 14:01:41

Lui Kati, nu-i venea încă să--------------------------------------------

creadă acum în came-
fii
misafir
ra ei. Se scula de pe pat mergea geam și se uita
la 14:02:07
2020-01-29 14:01:58
afară. Inima-i bătea cu putere în piept. Bucuria și
--------------------------------------------
are
ca
emoția se suprapuseseră- nu mai puteai vedea nimic
în jur, întocmai ca la o eclipsă totală de lună. Nici
Kati nu putea înțelege ce se întâmplă. Era oare totul
un vis, sau realitate? Se făcuse ora nouă jumate- la
cămin era ora la care se dădea stingerea. Lumina din
camerele de la orfelinat la ora asta se stingeau. Lui
misafir
Kati nu-i venea să creadă. Stinsese
2020-01-29lumina,
14:02:42 dar după
--------------------------------------------
un timp s-a dus și a aprins-ostingeaiar. La cămin lumina
se stinge de undeva de pe hol. Se stingea la ora nouă
jumate și se mai aprinde dimineața la cinci. În rest
misafir
nu aveau lumină. Ori acum avea toate. Văzuse și
de 14:02:54
2020-01-29
misafir
--------------------------------------------
televizorul din sufragerie. Când era la
2020-01-29 cămin nu avu-
14:03:20
14:03:13
virgula
misafir
sese ocazia să se uite la televizor.
--------------------------------------------
2020-01-29Ploaia
14:03:33 din ceruri
sters
Acum ”ori”
--------------------------------------------
curgea pe dealuri și câmpii, virgula
totul era plin de viață,
de viață îmbelșugată. Părea că soarta luase o tur-
nură în favoarea ei; acum putea privi cu încredere și
speranță spre viitor.
Nu putuse să doarmă în noaptea aceea, pentru
care nu se obișnuise cu un așa pat confortabil și
moale. Nu venise rândul somnuluimisafir
de cât mângâia-
se patul și se răsucise în el. Nu văzuse
2020-01-29 niciodată un
14:03:51
--------------------------------------------
astfel de pat. Când te așezai peel ea, se lăsa sub tine și
te cuprindea în căldura sa. Patul pe care dormea ea

258
la cămin era făcut din lemn, iar salteaua umplută cu
paie. În timp, paiele se făcuseră ca betonul. Nu era
greu să vezi cât de frumoasă era viața atunci când
comparai cele două paturi... iar acum îi dăduse și un
nume patului. Numele lui era Pompon. Dimineața,
s-a trezit la ora cinci și jumătate din obișnuință. Și-a
aranjat cu grijă pomponul, a făcut ordine în cameră.
A șters geamurile care dădeau în stradă, a măturat
prin cameră și a mai stat așa trează la ea în cameră.
Apoi i-a trecut prin gând ”Să mă duc oare să fac
puțină ordine și prin bucătărie..”, dar apoi s-a răz-
gândit de teamă să n-o trezească pe doamnă Georgi-
ana. Se decise apoi să facă curat în toată casa, după
ce ea v-a pleca la serviciu. Apartamentul era la etajul
doi, la stradă, dar în față blocului erau mulți copaci
care nu lăsau să se vadă în stradă. Apartamentul era
cu trei camere, dar camerele erau mici.
Lui Kati îi plăcuse apartamentul, se simțea foarte
bine, sufletul îi era plin de bucurie. Timp de aproape
o săptămână, Kati a stat mai mult singură. Doam-
na Georgiana se ducea de dimineață la serviciu și
în jurul orei două se întorcea acasă. Bineînțeles, că
fiind obosită și nu mai voia să iasă din casă. Ori Kati
misafir
misafir
era înnebunită să iasă puțin afară,
2020-01-29
2020-01-29 nu îndrăznea
dar14:04:15
14:04:26
--------------------------------------------
să-i spună Georgianei. Într-o săptămână făcuse casa
--------------------------------------------
sters
sters si
ori
lună. Se hotărâse chiar să și zugrăvească
misafir pereții și
pentru asta îi dăduse lui Georgiana o listă cu mate-
2020-01-29 14:04:41
--------------------------------------------
rialele de care avea nevoie. virgula
Într-o zi când Georgiana s-a întors de la serviciu:

259
 - Kati, haide, dragă, ieșim afară. Să mergem la un
magazin care vinde materiale de construcție, a spus
ea.
Kati a sărit în sus de bucurie, i-a sărutat obrajii și
a cuprins-o de după mijloc. Femeia se mirase, căci
nu se așteptase la o asemenea reacție, dar înțelesese
că ceva nu era în ordine. Kati se plictisise atâta timp
singură în casă, de abia acum înțelesese Georgiana
asta. Pentru a-și repara cumva greșeala, o sărută și
ea pe Kati și îi spuse:
- Draga mea fată, deja simt cum mă atașez de tine.
Să vedem dacă putem să-ți găsim ceva de lucru, să
nu te plictisești în casă...
- Doamna Georgiana, îți dau toți banii pe care-i
voi câștiga. Ce să fac eu cu banii? O să-mi luați dum-
neavoastră ce o să am nevoie. Vă rog, doamnă, să mă
credeți. Mănânc și beau aici, mi-ați dat o cameră și
un pompon...
Femeia a început să râdă: ”Pompon deci”...
- Nu râdeți, doamnă! În căminul în care stăteam
erau patruzeci, cincizeci de fete, nimeni nu avea în
cameră un pompon. Știu toate camerele și paturile
din căminul ăla. Știu tot din căminul ăla acolo m-am
misafir
născut și am crescut. Mi-au arătat
2020-01-29
misafir
o 14:05:03
lume, o lume în
care umilitoare și tristă. Sunt2020-01-29 fericit datorită
--------------------------------------------
foarte14:05:19
virgula
misafir
--------------------------------------------
dumneavoastră doamnă, și acum înțeleg
2020-01-29
sters ”in 14:05:37
misafir care”
că nu văzu-
sem tot de la viață. Dumneavoastră sunteți cea care
--------------------------------------------
2020-01-29 14:05:48
fericita
--------------------------------------------
mi-ați arătat că viața are și alte
virgulalaturi. Nu pot să-ți
mulțumesc destul, doamna Georgiana, îi spuse Kati

260
din suflet.
Brusc s-a așezat în fața ei , încercând să-i găsească
privirea. Pentru că Georgiana era înaltă, iar Kati era
scurtă, lucrul acesta era destul de greu. I-a găsit oc-
hii, privirea îi era clară, iar femeia o privi și ea direct
în ochi. Dintr-o dată:
- Pot să vă spun ”mamă”, doamnă? Nu am avut ni-
ciodată o mamă și nici un tată adevărați. Nu știu, dar
vin să spun “mamă”. Instinctele îmi spun că-mi sun-
teți mai apropiată decât o mamă. Te iubesc, mamă ...
- Și eu te iubesc, puiul meu. Nici mie nu mi-a surâs
soarta, puiule. Am un fiu, dar numai eu știu câte be-
lele am după urma lui. Bărbatul mi-a murit de mult.
Și viața mea era una deșartă, înainte să apari tu, pu-
iule, Eu cred, sunt sigură, că viața noastră se va sc-
himba și amândouă vom avea parte de fericirea pe
care o merităm, fetița mea...
Amândouă plângeau îmbrățișate. Erau deja mama
misafir
și fiica, ce-și doreau un standard de viață mai
2020-01-29 14:06:05
misafir
ridicat, un trai mai bun și mai liniștit, un trai așa
--------------------------------------------
2020-01-29 14:06:21
virgula
cum meritau. --------------------------------------------
fara virgula
De fiecare dată când ieșea afară, Kati se uita
misafir
anunțurile care căutau lucrători și urmărea
2020-01-29 14:06:38 anunțu-
--------------------------------------------
rile cu posturi vacante din ziare. Încercase și în câte-
vita la
va locuri, dar degeaba. Nu venise nici un răspuns
de genul ”Veniți, puteți să începeți”.
misafir Vedeau că este
mică, Kati arăta chiar cu un an doi mai mică și decât
2020-01-29 14:06:53
--------------------------------------------
era. Aspectul fizic al lui Kati elimina
sters si orice posibili-
tate de a lucra într-un loc. Era foarte slabă, fragilă și

261
scundă. De asta o și porecliseră micuța Kati când era
la orfelinat. Își dorea să muncească, dar de câte ori
se ducea la un interviu, singurul răspuns pe care-l
primea era ”O să va comunicăm noi rezultatul”. O
vedeau ca pe un copil și având în vedere și aspec-
tul ei fizic, trăda lipsa de putere, făceau ca persoana
respectivă să fie reticentă încă de la prima vedere.
Patronii care o vedeau se gândeau ”Ăsta-i un copil,
nu facem nimic cu ea. Ea nu poate să aibă grijă de ea
încă...” Kati simțea lucrul ăsta. Chiar dacă nimeni nu
i-o spusese deschis în față, simțea că asta era cauza.
Numai unul îi spusese ”Hai, puiule, tu vezi-ți de șco-
ala ta. Să nu faci prea multe absențe, pe urmă nu vei
putea să termini școala”...
Într-una din seri, tot așa se uita peste anunțurile
din ziar. A văzut un anunț pentru o fabrică de lapte;
era în afara Bucureștiului, dar pentru Kati nu conta.
Se căuta o fată în casă. Dacă se dorea, se putea să
rămână și peste noapte acolo. E adevărat că era cam
departe, dar era în a patra lună de când căuta ceva
și nu găsise nimic în București. Nu se simțea deloc
bine în fața Georgianei. O întrista mult faptul că în
timp ce femeia asta de cincizecimisafir
de ani muncea ea
pur și simplu stătea. Stătea în casa ei14:07:27
2020-01-29 datorită ei avea
misafir
--------------------------------------------
ce să mănânce. E adevărat că2020-01-29
micuța14:07:17
virgula Kati nu o lăsa
14:07:37
--------------------------------------------
pe doamna Georgiana să facămisafir nimic. Ea făcea totul
virgula
în casă Din punctul ăsta de vedere Georgiana
2020-01-29 14:07:53 era fo-
--------------------------------------------
arte liniștită- Kati învățase săvirgula
și gătească. Cu toate
astea micuța Kati se simțea rușinată în fața ei. Tre-

262
buia neapărat să-și găsească o slujbă. Deocamdată,
nu avea să-i spună Georgianei despre postul de la
fabrica de lapte. Era mai bine așa... Ar fi fost minu-
nat să o angajeze. Și atunci i-ar fi spus mai pe înde-
lete doamnei Georgiana, ar fi obișnuit-o cu timpul.
Micuța Kati era și emoționată dar și îngrijorată în
același timp. Și dacă nu reușea? Voia atât de mult
slujba aceia de menajeră, se gândea că era exact ceea
ce-i trebuia. A doua zi dis de dimineață, se porni la
drum spre fabrica de lapte. Pentru o clipă ochii i s-au
umplut de lacrimi, cu gândul la amintirile ce păreau
acum atât de îndepărtate. Nu putea să stea locului
în tren. Toate o năpădiseră: îngrijorările, îndoielile,
emoțiile...toate erau un amalgam ce dăduseră nă-
vală peste ea.
Ajunsă la fabrică, Kati îi spunea bărbatului din
cabina portarului că este așteptată de doamna Ayfer
sau doamna Mădălina. Paznicul:
- O secundă, domnișoară.
Trecuseră cinci minute, când Mădălina își făcu
apariția în cabina portarului și o pofti pe Kati
înăuntru. Mădălina îi aruncă o privire în doară, de
parcă spunea ”e încă o copilă”, după care fără să mai
stea prea mult pe gânduri spuse:
- Kati vă numiți, nu-i așa? Câți ani ai tu, Kati? După
cum arăți, nu pari să ai mai mult de cincisprezece-
șaisprezece ani.
- Optsprezece, doamnă, dacă vreți, puteți verifica
în actul de identitate. Nu-l am acum la mine, dar am

263
scris datele pe o hârtie.
Kati mințise.
Mădălina, care ezita între a-i spune Kati sau do-
amna Kati continuă:
- Kati, acum o să stai de vorbă cu patronul. Stai
puțin aici eu mă duc să-i dau de știre doamnei Ayfer.
Kati tu știi engleză sau o altă limbă străină?
- Nu, doamnă, româna.
- Bine, Kati. Pot să-ți spun numai Kati? Să re-
nunțăm la doamnă...
- În regulă, doamnă.
- Dar nici tu să nu-mi mai spui. Și eu sunt o an-
gajată aici. Îi spui patroanei ”doamnă” mie îmi poți
spune pe nume, Mădălina. Ai adus ce ți-am cerut la
telefon: cererea de angajare, carte de identitate și
CV-ul?
- Iată, le am pe toate aici. Cartea de identitate nu o
am încă, nu am luat-o de la Tulcea- o s-o iau cu pri-
ma ocazie când mă voi duce acolo.
- Aaa.. ești din Tulcea? Ce mă bucur, eu sunt Brăi-
la. Chiar când spunea astea, Ayfer a intrat în cameră.
Imediat:
- Această fată frumoasă va fi menajera? Draga
mea, ești doar o copilă... Mai degrabă tu ai avea ne-
voie de un servitor.
Mădălina îi traducea lui Kati tot ce Ayfer îi spu-
nea. Fața îi era palidă din cauza emoțiilor, și parcă era
și mai mică pe scaunul pe care stătea. Picioarele nu-i
ajungeau jos, ceea ce arăta cât de scundă era.

264
Dar micuța Kati avea ceva, era ca un magnet care
atrăgea toate privirile, avea o strălucire care-i imp-
resiona pe cei din jurul ei. Avea o eleganță aparte,
chiar dacă era numai un copil. Și își etala această
eleganță. Instinctele nu o înșelau pe Ayfer. Inocența
alături de eleganță, scoteau la iveală un caracter greu
de găsit. Nu puteai să te hotărăști dacă privind-o ar
fi trebuit să-ți fie milă sau să-i acorzi respect.
Kati era o necunoscută pentru toți. Viața ei toată
fusese plină de durere și greșeli. Soarta cea rea nu-i
dăduse pace. Uitându-se mai atent, Ayfer se simțea
influențată de ceea ce vedea în această micuță fată.
Pe măsură ce se uita la ea, voia să se uite parcă și mai
mult. Parcă rămăsese țintuită locului, în timp. Era
ceva în fata asta, de care nu-și putea da seama. Se
așeză lângă ea:
- Ce fată frumoasă ești tu, cum te cheamă? Câți ani
ai?
Kati se întorsese cu fața spre Mădălina, urmă-
rind-o cum traduce întrebările care veneau una după
alta. De cealaltă parte, Ayfer ridică mână involuntar
și o mângâie pe creștet pe Kati. Toate acestea veneau
din suflet. Toate trei stăteau într-un mic birou și o
ascultau pe Kati cum povestește. Pe cele două, pe Ay-
fer şi Mădălina le unea dorința de a o ajuta pe Kati.
Lucrurile fiind așa cele trei se uniseră instinctiv. Era
ceva ce nu putea fi clar definit dar Kati simțea față
de cele două femei un respect nemărginit, în timp
Ayfer și Mădălina declanșaseră instinctul de prote-

265
cție, pornind astfel spre un destin extraordinar și de
nedescris. Dar cum avea să știe Ayfer, că o parte din
ce-i era ei scris pe frunte era aidoma cu ce-i fusese
scris și lui Kati?! De unde să știe că amândouă fuse-
seră siluite...
Ayfer o îndrăgise pe această fată misterioasă. Forțe
misterioase se pare că șoptiseră puterilor divi- ne că
ea nu are o soră, așa că avea s-o crească și s-o educe
chiar ea. Ayfer era gata să-și asume această sarcină în
numele surorii ei. Ayfer întrebă:
- Cum o să te duci și întorci aici în fiecare zi? Nu o
să fie greu să mergi cu trenul, Kati?
- Dacă nu mă angajați, atunci va fi de fapt greu
pentru mine. Mor dacă nu mă angajați, tanti. Acum
nu plătesc chirie pentru locul unde stau, dar trebu-
ie s-o fac, nu se mai poate așa. Acolo beau, mănânc
și mi-este foarte rușine față de doamna Georgiana.
Dacă mi-ați da de lucru, voi putea să îndrept toate
lucrurile. Vă rog eu, tanti... vă implor, ajutați-mă...
- Și ce salariu vrei, Kati?
- Cât spuneți dumneavoastră, nu pot să vă spun
eu în nici un caz. Cum vă lasă inima, cât credeți că
merit...
- Poate cu timpul te muți aici; îți putem da și o ca-
meră aici. Ca să scapi de drumul ăsta cu trenul până
aici.
- Mulțumesc, tanti. Cum credeți dumneavoastră
că-i mai bine.
Îi râdeau ochii din cap lui Kati cea mică; ochii ei

266
negri străluceau de toată frumusețea. Acum nu mai
era palidă de loc, se înroșise până-n vârful urechilor.
Parcă tot sângele îi venise în obraji, toate îngrijoră-
rile îi dispăruseră și bucuria le luase locul. Ayfer, o
chemă pe doamna Elena- cea care fusese transferată
din fabrică în mod provizoriu. Voia să o învețe pe
Kati tot ce era nevoie ca mai apoi să se poată întoar-
ce la locul ei de muncă din fabrică.
Astfel Kati reușise să-și găsească un loc de muncă
și începuse să și muncească. Era fericită; nu-i spuse-
se Georgianei că locul de muncă pe care-l găsise era
foarte departe. Georgiana nici n-o întrebase unde s-
a angajat, primul lucru pe care-l întrebase fusese cât
îi va fi salariul.
- Nu știu, doamnă, le-am spus că voi accepta suma
pe care mi-o oferă. Îți voi aduce banii pe care-i voi
lua, o să plătesc pentru cameră și pompon, dar și
pentru hrana pe care mi-ai dat-o, doamnă. Vă sunt
recunoscătoare, m-ați ajutat la greu, mi-ați acordat
o șansă să pot sta pe picioarele mele. Vă iubesc foar-
te mult, scumpa mea mamă, spuse ea și o îmbrățișă
strâns în brațe. Dar de data asta nu mai plângea.
- Ce ați vrei să vă iau din primul meu salariu, do-
amnă? Vreau să vă cumpăr un cadou frumos, doam-
nă...
- Ia uite! ce tot spui tu acolo?!...
misafir Întâi ia-ți pentru
tine ceva de îmbrăcat. NU ai 2020-01-29
mai nimic. 14:11:19Ai înțeles,
--------------------------------------------
puiule? Cu primul salariu pe care-șl
care-l vei lua ne vom
duce prin magazine să-ți luăm tot ce ai tu nevoie.

267
 - Să facem la al doilea salariu treaba asta, primul
salariu vreau să fie pentru dumneavoastră. Și așa
mă simt foarte prost față de dumneavoastră, mi-e
rușine...
- Bine, bine draga mea fată. Așa să fie...

22

Lui Burak cele mai mult îi lipsise mâncarea din

Turcia. De cum coborâse în Ankara, avea în gând să
se ducă mai întâi la bunicul său, dar nu a putut re-
zista tentației de a se duce undeva să guste din mân-
cărurile și dulciurile la care poftise de atâta timp.
În apropierea casei lor, era un magazin de dulciuri
la care se ducea împreună cu tatăl său să mănânce
câteodată. I-ar fi prins bine să meargă și să ciugu-
lească câte ceva de acolo înainte
misafir
să ajungă acasă la
bunicul său. Cei de la prăvălie îl cunoșteau
2020-01-29 14:11:44 cu toții.
--------------------------------------------
L-au primit cum se cuvine stersdupăcate care l-au condus
spre casa bunicului său.
Apoi ajuns la bunica și bunicul au stat de vorbă pe
misafir
îndelete... Și ei erau mâhniți de soarta
2020-01-29 fiicei și a pri-
14:11:57
misafir
comă putea 14:12:30 oricând să
mul lor ginere. Mama era în --------------------------------------------
2020-01-29
virgula
--------------------------------------------
moară tatăl era în închisoare închis pentru cine știe
primului
încă câtă vreme. Iar cei doi copii se luptau cu viața
misafir
în țări străine... 2020-01-29 14:19:13
A doua zi, Burak a vorbit --------------------------------------------
mai întâi la telefon cu
sters inca
domnul Sedat apoi s-a dus la el la secția de poliție.
Acum erau amândoi pe drum și discutau aprins.

268
Burak era emoționat- nu-și văzuse de foarte mult timp
tatăl. Pe de-o parte era trist pe de altă parte era
îngrijorat. Tatăl său avea să rămână încă multă vre-
me de acum în colo în închisoare. Oare v-a reuși să
supraviețuiască? Se lupta din răsputeri ca lacrimile să
nu-l podidească. Înainte să se întâlnească cu un- chiul
Sedat, avusese o convorbire destul de lungă cu Ayfer
la telefon. Nu-i venea să creadă când auzise ce făcuse
Ayfer acolo. Se bucurase nespus să audă că fabrica
funcționa și că toate se rezolvaseră fără in- cidente.
Bineînţeles, faptul că trădătorul din fabrică era Dan,
directorul general, îl zdruncinase pe Burak. Burak
fusese trădat de o persoană pe care o îndrăgi- se și în
care a avut încredere, iar asta îl afectase. A fost
încântat să afle că s-a făcut plata datoriei către
Agenția de Privatizări. Dar de unde au venit banii?
”Erau niște bani pe care mama mi-a dat” îi spusese
Ayfer. Îi spuse surorii lui că va mai rămâne pentru
câteva zile și că o va vizita și pe mama lor. Când se
gândea la toate astea, ajunse și în fața ușii de la pe-
nitenciar.
Emoția era la intensitate maximă, pe Burak îl tre-
ceau toate sudorile... În curând avea să-și vadă tatăl,
avea să-l îmbrățișeze, avea să-i povestească tot ceea
ce făcuse. Bineînţeles că domnul Mustafa era din
cale afară de fericit. Nu cu mult timp în urmă, avu-
sese ocazia să stea de vorbă și cu fata lui, cu care
discutase pe îndelete și care îi dăduse din nou viață.
Acum îl avea pe fiul său în față. Ce mare bucurie...

269
Domnul Mustafa îi era recunoscător Domnului. Bi-
neînţeles că acum era puțin mai palid și mai slăbi-
se puțin, iar în hainele de deținut și cu părul tuns
scurt, arăta ca un ofițer de armată. Arăta mult mai
bine și mai în formă așa slab cum era.
Burak l-a îmbrățișat și nu i-a mai dat drumul din
îmbrățișare. Stăteau așa îmbrățișați, ca pentru o veș-
nicie. Tatăl își săruta fiul, se uita adânc în ochii lui
încercând să înțeleagă dacă totul este bine pentru el;
ochii aceia nu se uitau degeaba. Era tată, nu și-ar fi
dorit ca pruncii lui să sufere.
- Tată, ești bine? întrebă curios Burak.
- Sunt bine, fiule.
- Unchiul Sedat a sunat-o pe Ayfer, și i-a spus că
ești bolnav ...
Mustafa nu prea înțelesese, dar nici nu dădu im-
portanță.
- Am răcit puțin, băiete. Sunt atât de mulți spio-
ni de-ai unchiului Sedat pe aici... Cum tușesc, cum
se duce vestea imediat: “Prietenul tău este bolnav”.
Sunt bine, fiule; acum sunt și mai bine că mi-am vă-
zut copilul.
Burak și-a amintit cum Ayfer era cea care aflase de
boala tatălui lor și cum ea se ocupase în mare grabă de
biletele lui de avion. Ori tatăl lor nu avea nimic, era
sănătos tun. Acum arăta chiar mai bine ca-nainte...
Slăbise, iar alura sportivă îi ieșise în evi- dență. Pe
scurt întinerise în închisoare. Și știți cum se spune
despre cei care stau în închisoare: ”Sunt ca

270
murăturile. Stau în borcan mereu proaspete. Atâta
timp cât nu deschizi capacul. Dacă-l deschizi... toată
prospețimea din borcan se poate transforma în le-
gume moarte.”
Burak începuse să deslușească misterul ”Ah, Ay-
fer... ah, Ayfer...” spunea el în sinea sa. ”Numai ca să
mă îndepărtezi de grevă și de ce avea să se întâmple
m-ai trimis special în Turcia... Astea erau manevrele
lui Ayfer”
Tatăl îl întrebă pe Burak:
- Ai vizitat-o pe mama ta?
- Nu, tată, o să mă duc când plec de aici.
- Du-te băiete, e mama ta. E bolnavă și n-au vrut să
mă asculte a spus el. Două lacrimi strigau din ochii
lui că vor să cadă...
Burak explica ce au făcut, în ce domeniu avuse-
se succes și care erau spețele în care avea probleme.
Dar nu reușea să înțeleagă un lucru așa că i-a cerut
ajutorul tatălui său.
- Tată, vreau să te întreb ceva. Dar să nu râzi și să-
mi răspunzi în mod direct.
- Desigur, fiul meu ...
- Tu cum o știi pe Ayfer? ce știi despre felul ei de
a se comporta sau despre sentimentele ei? Tată poți
să-mi spui câte ceva despre fiica ta? Vrei să-mi spui,
misafir
tati, fiica ta? 2020-01-29 14:20:12
misafir
- S-a întâmplat ceva cu Ayfer, --------------------------------------------
fiule?
2020-01-29 V-ați certat
14:20:25
sters tot propozitie
--------------------------------------------
cumva? Să ai grijă de ea băiete, ea este sora ta. Tu îi
virgula
ești și mamă și tată de acum...

271
 - Tată, tată, tată... Ea mă protejează pe mine, ea
mă avertizează! Ea mă pregătește pentru pericole.
Amintești-ți, tată! Ayfer, când era aici, era fata le-
neșă a mamei. Nu așa o vedeai și tu? Nu vorbea, nu-
și spunea niciodată părerea, dorința sau vreo idee.
Ai auzit-o vreodată pe Ayfer că nu-i convine ceva?
Tată ți-a cerut Ayfer ceva vreodată? A venit cu vreo
problemă la tine?
- Nu, nu...
- Ayfer era o mută, leneșă, șleampătă și proastă.
Era servitoarea lu’ mama. E adevărat?
- Ce vrei să spui cu astea, Burak? N-am înțeles ni-
mic din tot ce-mi spui. Îți face probleme acolo?
- Nu, tată. Noi- eu, tu, mama... cu toții am înțeles-o
greșit pe Ayfer. N-am apreciat-o la justa ei valoare.
Dacă suntem încă astăzi proprietarii fabricii de lap-
te... este datorită lui Ayfer, tată. Dacă mai întârzia
venirea ei în România, pierdeam fabrica, tată.
Apoi Burak a început să-i povestească, tot ceea ce-i
spusese Ayfer la telefon. Tatăl asculta cu ochi plini
de uimire. Apoi îi spuse cum plătise datoria de opt-
zeci de mii de dolari din contul ei- cu banii pe care-i
dăduse mama. ”Cică i-a dat mama banii, așa mi-a
spus”. Contractul cu laptele pentru școli, anularea
grevei, descoperirea trădării directorului general și
demiterea lui... pe toate le asculta cu gura căscată
de uimire și cu mândrie. Fericirea i se putea citi în
priviri, tatăl era mândru de fiica lui.
- Înseamnă că mai era o Ayfer în ea, alta decât cea

272
pe care am văzut-o noi. Poate că dacă ar fi rămas aici
nici n-am fi văzut-o. Bine că s-a dus acolo și adevă-
rata ei personalitate a avut ocazia să se facă cunos-
cută.
Apariția personalității reale a lui Ayfer se dato-
ra oare numai faptului că plecase în România? Nici
unul dintre ei nu avea cum să știe. Ori în lumea lui
misafir
Ayfer foarte multe se schimbaseră.2020-01-29Ayfer
14:28:37suferise on
misafir
traumă pe care nici o tânără fată nu și-ar
--------------------------------------------
2020-01-29 14:28:51fi dorit s-o
virgula
trăiască: fusese violată ceea ce-i--------------------------------------------
schimbase radical
sters ”on”
misafir
starea sufletească. Situația asta o dăduse
2020-01-29 14:29:03peste cap.
Dacă nu ar fi fost întâmplarea cu libidinosul Bülent
--------------------------------------------
virgula
misafir
poate că piesa de domino care2020-01-29
marca14:29:18
caracterul nu
misafir
--------------------------------------------
ar fi apărut în față. Și poate că2020-01-29
nu am14:30:23
virgula
fi avut ocazia
--------------------------------------------
să vedem o Ayfer inteligentă și consecventă. Atacul
marca acesteia caracterul
libidinosului Bülent avusese un impact mai puter-
nic decât radiațiile solare schimbase poziția tuturor
misafir
pieselor de domino și le scosese pe cele
2020-01-29 mai relevan-
14:30:38
--------------------------------------------
te în prim plan: caracterul, consecvența, pasiunea
virgula
erau acum în prim plan. Tatăl îi spuse lui Burak:
- Te rog, totuși să o protejezi. Ai văzut?... Ați rămas
doar voi doi; sprijiniți-vă și protejați-vă reciproc nu
misafir
vă răniți unul pe altul. 2020-01-29 14:30:57
Putea să stea el fără să dea un sfat? Așa le venise
--------------------------------------------
virgula
și timpul să se despartă. Iar se lipiseră unul de altul,
iar ochii se uitau în ochii celuilalt, brațele erau în-
fășurate în jurul gâtului. La vocea gardianului, ace-
astă orchestră de un om s-a despărțit, iar cineva era
invitat pe scenă să-și facă muzica.

273
 - Unchiule Sedat, mă poți lăsa în fața spitalului?
Dacă tot am venit, s-o văd și pe mama.
Ajuns la spital, Burak spera că își va vedea bunicii,
dar nu era nimeni în jur. Nu era nici ora de vizită, și
totuși ar fi trebuit să vorbească cu cineva să obțină
permisiunea să-și vadă mama pentru cel puțin cinci
minute. S-a apropiat de asistenta de la recepție:
- Vă rog, doamnă, mă puteți ajuta?
Îi explică asistentei că este venit din România, că ur-
mează să se întoarcă în cursul zilei și că ar vrea să-și
vadă mama, cel puțin câteva minute. Asistenta între
două vârste, nu prea frumoasă dar simpatică, îi făcu
semn să o urmeze:
- Vino cu mine! a spus ea.
Ajunși la etajul la care se afla mama lui internată, îi
spuse: “Așteaptă-mă aici. Lasă-mă să încerc să obțin
permisiunea medicului de serviciu. “
Cinci minute mai târziu, Burak și asistenta medi-
cală se aflau în camera privată unde era internată
mama lui. Asistenta:
- Te aștept aici. Haide, intră să o vezi pe mama ta.
Burak, băiatul acela frumos, părea acum că se pră-
bușise. Nu și-o închipuise deloc pe mama stând
acolo așa. Mama lui fusese întotdeauna activă, pa-
sională și, desigur, nebună. Nu și-o putea imagina
în acest fel, tăcută, singură, fără scandal, fără nici
un zgomot. Burak a fost surprins s-o vadă stând așa
întinsă-n pat, fără nici un semn de viață. Nu putea
nici să plângă, nici să gândească. Cu toata bunăta-

274
tea, răul, scandalul și mizeriile ei, era totuși mama
lui... Și acum se îndoia că o va mai vedea vreodată. I-
a spus numai “Adio mamă”, și a ieșit din cameră.
Asistenta îl aștepta, nu și-au vorbit deloc, numai la
ieșire Burak i-a mulțumit și a plecat.
Trecuseră două zile de când se întorsese în Româ-
nia când în timp ce stătea în birou
misafir
cu Ayfer, în jurul
orei patru îl sună bunicul pentru a-i spune
2020-01-29 14:31:25 că o pier-
--------------------------------------------
duseră pe mama, și întrebându-l virguladacă vor participa
la înmormântare. Cei doi frați au spus la telefon că
nu vor merge. Amândoi se priveau unii în ochii celu-
ilalt, și gândeau același lucru: ”sper că te vei odihni
în pace, mamă, și-i vei lăsa și pe cei din jurul tău să
facă asta”. Burak își îngropase mama cu două zile
în urmă. Dacă nu și-ar fi văzut mama cu două zile
înainte, viața lui Burak, s-ar fi putut transforma mai
târziu într-o obsesie pentru acest lucru: ”Nu mi-am
văzut mama foarte mult timp, aș fi putut să am re-
mușcări din cauza asta..” Dar acum era fericit. Mama
lui nu suferise, nu stătuse la pat mult timp și murise
fără să fie dependentă de ajutorul cuiva și fără mari
necazuri și suferințe. Burak era fericit în numele ei.
Directorul general Dan încercase
misafir să-l contacteze
de câteva ori pe Burak. Îi spusese că 14:31:44
2020-01-29 vrea să vorbe-
--------------------------------------------
ască, dar Burak i-a răspuns căvirgula
nu mai are nimic de
spus și i-a închis telefonul. Cei doi frați erau mând-
ri că pot să facă ceva și plini de credință, lucrau cu
spor nedorind decât un singur lucru: să fie fericiți.
Cei doi frați erau singuri, nu aveau pe nimeni în care

275
să poată avea încredere să-și deschidă inima. Singu-
ra lor provocare era să-și dezvolte afacerea. Dar vi-
ața îți dădea câteodată șansa de a trăi și fericit. Viața
era întocmai unui copil răsfățat. Din când în când
spunea “Nu mă mai joc”. Și pentru că era gelos, te
arunca în mijlocul necazurilor. Atunci te confruntai cu
dezastre.
Trecuseră douăzeci de zile de la ziua în care lui
Ayfer ar fi trebuit să-i vina ciclul. Preocupările lui
Ayfer, frământările ei se reflectau și în activitatea
sa. Din când în când, când rămânea singură în ca-
meră, plângea: ”Ce-o să fac eu acum?”. Dar trebuia să
fie curajoasă și hotărâtă și în privința asta. Trebuia
mai întâi să știe dacă e sau nu însărcinată, apoi să
vorbească cu fratele ei. Se înțelegea bine cu Manu-
ela de la vânzări, se împrieteniseră. Voia să-i spună
ei mai întâi și apoi să meargă să fie consultată de un
doctor. Așa că o chemă pe Manuela.
- Manuela, poți să vii astăzi acasă la mine? Trebu-
ie să vorbesc ceva cu tine, și nu se poate la birou.
Ayfer era toată roșie la față. Kati îi făcuse o ca-
fea în bucătărie. Ayfer insistase să bea și ea o cafea.
”Hai, bea și tu”. Chiar în acea clipă, intră și Manuela
în cameră. Kati îi făcu și ei o cafea imediat și spuse:
- Sora, sunt în cameră, sună-mă dacă aveți nevoie
de ceva... și ieși din cameră.
- Manuela, îți voi explica ceva, dar să nu mă-ntre-
bi nimic. Când va veni vremea, își voi spune tot. Mi-a
întârziat ciclul cu douăzeci de zile. Nu știu dacă sunt

276
sau nu gravidă... Putem să mergem la un doctor pe
care-l cunoști, te rog?
- Vă rog, doamna Ayfer, stați liniștită, ce înseamnă
asta? Bineînțeles că mergem. Și vă felicit. Ce lucru
frumos de a avea un copil, cât de fericită cred că sun-
teți. Îi sun imediat pe medicul meu. Să fac o progra-
mare pentru mâine?
- Fă! spuse ea.
Manuela nu știa ce se întâmplă, nu știa ca Ayfer
fusese victima atacului unui psihopat... Lacrimile
începuseră să curgă din ochii lui Ayfer. Manuela
credea că sunt lacrimi de bucurie, în timp ce pent-
ru Ayfer era imposibil să uite rușinea și umilința pe
care o trăia ori de câte ori își amintea de această ne-
misafir
fericită. Venise în România doar ca să
2020-01-29 uite. Doar ca
14:32:27
să scape de animalul ala, să-și revină și să înceapă o
--------------------------------------------
nefericire
viață nouă.
Cu toate acestea, Bülent o găsise și în România,
poate nu din punct de vedere fizic, ci prin faptul că îi
purta copilul în pântece. Fata aceea frumoasă, parcă
se cocoșase și părul nu mai avea nici o strălucire. Au
misafir
mers la doctor împreună cu Manuela, iar medicul i-
2020-01-29 14:32:41

a spus: --------------------------------------------
virgula
- Am o veste bună pentru dumneavoastră, sunteți
însărcinată. Meriți un cadou frumos de la soțul tău.
Vă doresc fericire! Dacă doriți, puteți veni în fiecare
lună, la control.
Ayfer nu putea nici să râdă, nici să se-ntristeze. Nu
avea nici o reacție la cele ce le aflase și asta o uimea.

277
Nu a avut nici un prieten până acum, nu ieșise cu
nimeni. Dar acum urma să fie mamă. Gândindu-se
la asta, își amintea de noaptea aceea și toată pielea
i se zbârlea pe ea. Manuela o felicita bucuroasă și o
asigura că-i va fi alături ori de câte ori va fi nevoie.
Și a adăugat:
- O să fii o mamă foarte dulce! Și apoi îi scăpă din
gură: “Cred că și tatăl copilului este frumos...”
Ori chiar în clipele acelea, Ayfer se gândea dacă să
facă avort sau nu, așa că nu o auzise foarte bine pe
Manuele. Se întoarse brusc către ea:
- Ce ai spus? Ce, ce?! Poți să spui din nou? Nu am
înțeles ce spui, mă gândeam la altceva.
- Am spus că eu cred că și tatăl este un tip frumos.
Ieșiseră din spital, mergeau către locul în care par-
caseră mașina. Ayfer se opri brusc, și începu să urle
pierzându-se cu firea:
- Să nu-ți mai iasă pe gură cuvântul ”tată”. Altfel
ne supărăm. Și începu să plângă pe drum, de îndată
ce termină ce avea de spus.
Manuela realizase că ceva nu este în regulă, dar
de data asta dăduse cu bâta-n baltă. Manuela o luă
pe Ayfer de braț și o așeză pe una din băncile care se
aflau în curtea spitalului. I-a pus capul la pieptul ei
și a lăsat-o să plângă. Voia să o lase să plângă în voie,
să se descarce. Se pare că durerea lui Ayfer, suferința
ei era mare. Până acum nu lăsase să se vadă nimic
din viața ei particulară dar acum Manuela vedea că
în viața lui Ayfer erau furtuni ce încă nu se domoli-

278
seră. Se străduia din răsputeri să-și ajute prietena și
patronul.
Când au venit acasă, Kati încerca să gătească, fo-
losindu-se de niște cărți de bucate. Văzând fața lui
Ayfer, și-a dat seama că ceva nu este în regulă. Ayfer
plânsese și era foarte tristă. Kati imediat:
- Soră Ayfer, ce vrei să-ți aduc? Ceai sau cafea?
Masa va fi gata peste o oră. Ayfer nu s-a putut abține
și i-a făcut semn cu dosul palmei: Mulțumesc, tiu ve-
misafir
zi-ți de treaba ta, surioară. 2020-01-29 14:33:15
Kati ieși încetișor din cameră. Iar Manuela i se ad-
--------------------------------------------
tu
resă lui Ayfer:
- Eu mă duc la birou, și tu stai puțin singură și te
odihnește puțin. Să nu te deranjăm. Dacă se întâmp-
misafir
lă ceva, sună-mă, vin imediat.2020-01-29 14:33:29
--------------------------------------------
Manuela își lăsă prietena tristă și se îndreptă căt-
sters putin
re biroul ei. Bineînțeles, că și Manuela era uimită și
începuse să înoate într-un bazin de gânduri ames-
tecate. Faptul că Ayfer era însărcinată ar fi trebuit
să fie un sentiment minunat. Cu toate acestea, Ay-
fer era foarte nemulțumit de această situație. Fie se
misafir
despărțise de tatăl copilului, fie nu luase
2020-01-29 în calcul să
14:34:10
rămână însărcinată. Privirile, --------------------------------------------
emoțiile lui Ayfer se
nemultumita
schimbaseră după ce aflase că este însărcinată.
Ayfer cea pe care o cunoscuse până atunci, era un
adevărat lider, deșteaptă, hotărâtă, inteligentă și cu-
rajoasă. Dar acum Ayfer era total opusul aceleia pe
care o cunoscuse. Părea că umerii îi căzuseră, fața îi
pălise. Gândindu-se la toate astea, ajunse în biroul

279
ei. Burak o văzuse pe Manuela.
- V-ați întors, Manuela?
- Da, domnule Burak, Am lăsat-o pe Ayfer să se
odihnească puțin acasă.
- Totul e în ordine?
- Da, domnule.
Burak ar fi vrut să meargă imediat lângă sora sa,
dar mai avea de făcut câte ceva. Ayfer se întinse-
se pe spate, pe canapea și se uita în tavan, într-un
punct fix, fără să clipească. Sufletul, spiritul ei erau
undeva departe, trăia fix ceea ce nu-și dorise. Avea
de gând să iubească pe cineva, să se îndrăgostească,
să trăiască împreună toate frumusețile și greutăți-
le vieții. Voia să se păstreze pentru cineva de care s-
ar fi îndrăgostit. Toate visele ei se năruiseră. Mai
mult, faptul că nu putea împărtăși cu nimeni prin
ceea ce trecuse o afecta și mai mult. Ce bine ar fi fost
să poată povesti cuiva tot ce se întâmplase, fără să se
gândească că va fi judecata, atunci s-ar fi simțit mai
ușurată. Sufletul ei s-ar fi eliberat. Măcar să fi fost
criticată, bătută, certată... dar în situația de față, ar
fi fost extraordinar să poată împărtăși cuiva tot ceea
ce simțea. Starea ei psihologică s-ar fi îmbunătățit
cu siguranță, nu ar mai fi pus atât la suflet și nu s-ar
mai fi simțit atât de rănită. Dar asta soarta lui Ayfer.
misafir
Ușa din fața canapelei pe2020-01-29
care se14:34:35
trântise Ayfer
--------------------------------------------
dădea spre coridor. Kati se pitise
asta e
lângă ușă, stătea
pe vine și o urmărea pe sora ei mai mare. Era foarte
curioasă să știe d ce se supărase atât de tare sora ei.

280
Îi dădeau lacrimile când se gândea că și ea, atunci
când era gravidă, întocmai lui Ayfer, stătea așa în-
tinsă pe spate cu ochii ațintiți în tavan. Ațintirea pri-
virii într-un punct fix timp de mai multe ore era o
trăsătură distinctivă a lui Kati. Kati rămăsese timp
de șapte luni în acel subsol, fără să vadă lumina zi-
lei și, ca Ayfer, stătuse cu ochii în tavan toată ziua.
În timp ce o privea, momente din viața ei îi treceau
prin minte și se ruga: „Doamne, dă să nu fie aceleași
lucruri care mi s-au întâmplat mie...”
Parcă presimțise, micuța Kati; porumbeii nevă- zuți
din stele au intrat în inima, sufletul și creierul lui Kati.
” Voi două aveți aceeași soartă și mai aveți încă foarte
multe de împărțit” îi spuseseră ei. Kati o urmărea în
secret și plângea în surdină. S-a sculat în liniște de
unde stătea ghemuită, s-a apropiat de ca- napea și și-a
pus capul lângă capul lui Ayfer. A cup- rins-o cu
brațele pe sora ei mai mare, și i-a sărutat încet obrajii.
- Te rog eu surioara mea nu mai plânge nu te mai
întrista. Nu pot să rezist să te văd așa tu ești sora
mea tu ești totul pentru mine. Așa mi se pare că
misafir
avem foarte multe în comun și încă 14:35:57
2020-01-29 o să mai avem
--------------------------------------------
de acum în colo. Cred din toată virgula
inima. Acum hai,
draga mea, scoală-te! Pentru tot există o rezolvare.
Ahh sora mea, ahh ... dacă știi ce am pățit și eu, nici
n-ai sta așa culcată, nici nu te-ai mai întrista atât.
Regretase imediat ce terminase fraza, că o luase
gura pe dinainte. Văzuse că ar putea împărtăși sec-

281
retul într-un mod firesc. Avea încredere în Ayfer. Știa
că poate să-i spună lucruri pe care nu le mai
dezvăluise nimănui, niciodată.
Și în Ayfer, și în Kati existau curenți psihologi
extraordinari. Acești curenți, aceste intuiții într-un
fel sau altul făceau conexiunea între ele și ajungeau
misafir
undeva până-n străfundul lumii lor interioare,
2020-01-29 14:36:41 cone-
--------------------------------------------
ctându-se la o realitate crudă. Erau pregătite amân-
virgula
două să-și destăinuie aceste secrete misafir
incredibile. Una
dintre ele era foarte mică, avea numai
2020-01-29cincisprezece
14:36:16
--------------------------------------------
ani, dar ceea ce căra în spinarevirgula era ceva ce nici un
adult nu ar fi putut să ducă. Kati ajunsese la vârsta
maturității din punct de vedere spiritual, viața îi dă-
duse deja prea multe lecții. Ayfer avea douăzeci și
trei - douăzeci și patru de ani; trecuse și ea razant pe
lângă tinerețe. Și ea fusese încercată de viață încă
de la o vârstă foarte fragedă. Una călca pe urmele
pașilor celeilalte. Ayfer se ridică din pat îi șterse lac-
rimile lui Kati și îi spuse:
- Vino lângă mine, micuța mea, stai jos.
- Surioara mea, nu-ți face griji,... te rog eu, su-
rioara mea. Toate au un leac.
Ayfer își aminti ce spusese puțin mai devreme Kati
și se gândi să o întrebe direct:
- Cred că și tu ai trecut prin multe, te-au supărat și
pe tine, nu-i așa, Kati?
Kati nu putea să spună nimic, își coborî doar pri-
virea și tăcu în timp ce o îmbrățișă și mai tare pe
sora ei. Acum, curenții dintre ele se puseseră și mai

282
bine în mișcare, secretele treceau de la una la alta în
voie. Stăteau amândouă în liniște, îmbrățișate. Chi-
ar în acel moment intră și Burak în cameră. Kati a
sărit imediat în picioare, Ayfer nici nu a reușit s-o
oprească.
- Nu-ți fie teamă, fată, nu se-ntâmplă nimic! nici
n-apucase să-și termine propoziția că, Kati fugea
deja spre bucătărie fără să spună nimic.
- Ce se-ntâmplă Ayfer? văd că ești prietenă la cata-
ramă cu Kati.
- Da, frate, e o fată bună. Nu are pe nimeni, după
câte am înțeles, iar soarta a fost nemiloasă cu ea. Nu
știm ce a trăit sărăcuța, dar cred că aici se simte fo-
arte bine. Se simte în siguranță aici, și o să fie și mai
bine de acum încolo.
Viața ne învăța mereu câte ceva, chiar fără să ne
dăm seama. Trăim unele lucruri, dar nu le vedem,
nu le putem atinge... încercăm să le înțelegem nu-
mai după ce le trăim. Kati și Ayfer parcă simțiseră
că au avut aceeași soartă. Dar nu puteau să spună
asta și cum ar gri putut s-o facă părea ireal. Cu tim-
misafir
pul însă puteai înțelege de ce anumite sentimente se
2020-01-29 14:38:17
concentrau mereu în același punct,
--------------------------------------------
în jurul acelui-
sters = si cum ar gri putut so faca
ași eveniment. scriem ”fi”
Burak, de când venise Kati nu o privise niciodată
în ochi, nu putea s-o facă. Și Kati simțea la fel, nici
ea nu-l putea privi direct în ochi. De parcă s-ar fi pu-
tut întâmpla ceva între ei și prevedeau acest lucru
amândoi. Sentimentele erau active, în plină mișca-

283
re, oricând se putea întâmpla ceva. Amândoi simți-
seră asta. Cel mai bine era să-și controleze amândoi
sentimentele. Burak, o trata pe Kati ca pe un copil,
avea un instinct de protecție pentru această mică
fată nevinovată . Dar nu putea înțelege atitudinea,
comportamentul și schimbările de care dădea dova-
dă Kati în ultimul timp. Între timp Ayfer:
- Frate, trebuie să stau de vorbă cu tine, spuse ea,
și începu să-i povestească. Fratele meu drag, eu n-am
pe nimeni pe lumea asta. Tata e în închisoare, mama
a murit... Nu știu dacă vei putea să mă-nțelegi, dar
sper că nu mă vei răni.
Fața îi era roșie, când fratele veni lângă ea și se
așeză alături de ea.
- Ați fost la spital. Ce s-a-ntâmplat? ai ceva? Ayfer,
spune-mi despre ce este vorba?!
În acel moment, Ayfer, care stătea lângă el, a în-
ceput să plângă în hohote. Dar ce plâns... Și plângea,
și-l îmbrățișa pe fratele ei.
- Frate, m-au omorât, mi-au distrus visele, mi-au
terfelit sentimentele... Îți spun, dar dacă văd ceva
împotriva mea, să știi că mă sinucid. Pe cuvânt! Fac
asta! Eu nu am nici o vină. Știi că m-ai întrebat de
ce nu m-am dus la înmormântarea mamei. Eu am
înțeles de ce tu nu te-ai dus, dar tu nu ai înțeles de
ce eu nu m-am dus... Dar nu ai insistat. Dacă ai fi
insistat ți-aș fi spus încă de atunci, eram pregătită s-
o fac. Mama noastră, instabilă și psihopată, nu nu-
mai că l-a distrus pe soțul ei. Dar și-a gonit fiul și a

284
adus asupra fiicei ei cel mai cumplit dezastru. Tot
ce s-a întâmplat e numai din pricina ei, a nebunei
de Feride. O familie a fost distrusă numai din cauza
nenorocitei aceleia de femei, care a fost mama no-
astră. Am fost cu toții aruncați care încotro și fieca-
re am rămas legați cu câte un dezastru de picior, ca
să nu cumva să uităm. Cum să uite tata de anii de
închisoare... Daca ar fi vrut, mama ar fi putut să-i
plătească datoriile fără ca el să-și dea seama măcar
și atunci n-ar mai fi intrat la închisoare. Pe tine te-a
gonit pentru că i-ai ținut parte lui tata și pentru că
știa că ții mai mult la el. Te-a amenințat că ”N-o să
mai calci în casa asta, atâta vreme cât voi trăi eu!”
Psihopata, târfa asta a fost cea din cauza căreia am
rămas însărcinată...
Ayfer povestea și plângea. Amândoi îl uitaseră de
misafir
Kati, care acum stătea lângă ușă2020-01-29
și asculta plângând în
14:38:52
--------------------------------------------
surdină. Burak spuse puțin:
sters il
- Cum adică din cauza mamei ai rămas însărci-
nată?
- Îți spun acum, dar promite-mi că nu vom mai
deschide niciodată subiectul ăsta. Înainte să conti-
nui dacă mă consideri vinovată... e suficient să-mi
spui un singur cuvânt. Îmi iau valiza și-am plecat.
Frate, frate, dragul meu frate... să nu ne mințim. Să
spunem tot ce simțim, așa cum simțim. Dacă nu ne
spunem adevărul chiar acum, asta ne poate pune în
situații foarte proaste mai apoi. Te implor, frate. Să
vorbim pe șleau. Dacă crezi că ceva din ce-ți voi po-

285
vesti acum s-ar putea să te deranjeze... spune-mi de
acum. Dacă nu, promite-mi că nu vei mai pomeni ni-
mic despre asta până la sfârșitul vieții. Promite-mi!
Burak se speriase, fața lui era albă ca varul. Lac-
rimile lui Ayfer îl terminaseră; dacă-l atingeai acum
se putea prăbuși. De abia acum înțelegea acest băr-
bat tânăr, iubitor, cu suflet mare, prin ce dureri, prin
ce calvar trecuse luni de-a rândul sora lui. Ascunde
ceva îngrozitor; era ceva foarte greu, putea duce și la
moartea cuiva. Să le arunci pe toate în tine... care ar
fi putut fi rezultatul?!... să mori de inimă sau să faci
cancer... Ayfer a început să povestească acea noapte.
Plângea și povestea. Burak făcea fețe-fețe. Kati care
stătea lângă ușă, asculta și deși nu înțelegea pentru
că se vorbea în turcă, intuia că era vorba despre o
experiență asemănătoare cu cea a ei. Se gândea în
sinea ei: ”De ce se dusese cu Manuela la spital?” În
capul ei mic nu avea decât două răspunsuri: ori era
bolnavă, ori era însărcinată. Ayfer continua să po-
vestească cele întâmplate:
- I-am spus mamei: “Nu te mărita cu omul ăsta,
tipul ăsta e atât de rău... se uită la mine, simt asta.
Omul ăsta e aici pentru banii tăi, și pentru tinerețea
mea” i-am spus de nu știu câte ori. L-am văzut pe Bü-
lent privindu-mă în timp ce făceam baie. I-am spus
și asta mamei. La care ea ce crezi
misafir că mi-a spus: ”O fi
deschis din greșeală.”... “Dar 2020-01-29
mamă asta 14:39:31
14:39:43
e baia mea a
--------------------------------------------
voastră e la parter. Ce caută Bülent
virgula la mine la etaj?”
strigasem la ea... dar mama nu m-a ascultat de loc

286
nu mi-a dat crezare și s-a măritat liniștită cu Bülent.
Ayfer a povestit pe scurt povestea a ceea ce i se
întâmplase. Nu intrase în detalii de genul ”Băusem
un pic de bere cu prietenii de la școală, eram puțin
amețită. Am urcat la etaj și m-am dus culcat imediat.
misafir
Când am deschis ochii, l-am lovit cu tot
2020-01-29 ce mi-a venit
14:40:14
la mâna până a rămas întins --------------------------------------------
lat pe jos. Dar a fost
sters dus
prea târziu, mă pângărise deja. “ Plângea fără oprire.
Burak era distrus de suferința pe care o trăise
sora lui. Nu mai avea stare, toată furia, mânia erau
pe culmile cele mai înalte. Își făcuse o sumedenie
de planuri cu privire la libidinosul Bülent. Ayfer a
înțeles acest lucru și a vrut imediat să-l oprească.
- Spune-mi frate, acum: să avortez sau să aduc pe
lume acest copil? Vrei să fii cel care va rezolva prob-
lema mea? Sau să plec de aici? Te voi înțelege în orice
situație, frate, dar astăzi trebuia să mă descarc, să-ți
spun tot adevărul. Nu vom mai deschide subiectul
niciodată, mi-ai promis. Și nici nu vei încerca să faci
ceva. Nu-ți face griji, i-am dat pedeapsa pe care și-o
merită, de mult. Cea mai mare pedeapsă pentru el
este să rămână fără averea mamei. L-am amenințat
că-l voi da pe mâna poliției și am făcut în așa fel că
l-am făcut să divorțeze în mod oficial de mama. Așa
că asta e cea mai mare pedeapsă pentru el. Și l-am
pus să-și schimbe și locul de muncă și orașul de reșe-
dință.
Ayfer plângea și-i povestea fratelui său ce i se
întâmplase. Fratele îi ținea capul la pieptul lui, și-i

287
ștergea lacrimile. Din când în când și lacrimile lui,
cădeau pe fața lui Ayfer.
- Ridică-te, Ayfer. Nu avem ce face acum. Asta e,
ce-a fost a fost. Îmi pare atât de rău pentru suferințe-
le pe care a trebuit să le înfrunți până acum. Bine,
dar de ce nu mi-ai spus nimic până acum, draga
mea? Era foarte important să supraviețuiți acestei
misafir
traume și sunt atât de fericit 2020-01-29
că nu ai rămas cu nici
14:41:09
o sechelă. Ar fi putut să te împingă spre o tulburare
--------------------------------------------
supravietuiesti
psihologică mult mai gravă ...
Kati asculta și plângea în spatele ușii. Nu putea să
uite prima noapte în care ea a fost atacată cu atâta
sălbăticie, de cele șapte luni pe care le petrecuse sin-
gură pe coridor, nu putea uita. Când îi vedea pe Bu-
rak și Ayfer cum plâng, își amintea și ea de propriile
ei probleme, și plângea și ea. Burak îi ridică capul lui
Ayfer:
- Acum ridică-te, soră. Nu e momentul să ne pră-
bușim acum. Este copilul tău, și te rog să-l aduci pe
lume. E copilul nostru, eu sunt unchiul lui. Eu o să
am grijă de el. Ia gândește-te cât s-ar bucura și tata.
Hai, soro! Ridică-te! Și nu mai deschidem în veci
acest subiect. Dar și tu trebuie să-mi promiți ceva: O
să accepți să fi asociata acestei firme, și sub condu-
cerea ta, în calitate de director general, vei dezvol-
ta această companie. Și să-mimisafir
aduci pe lume, viu și
nevătămat nepotul, surioara mea scumpă.
2020-01-29 14:41:28
--------------------------------------------
Cei doi frați se îmbrățișaseră
nu arșifiplângeau din nou.
Ayfer nu ar ut
vrniciodată să facă un avort. Dacă așa

288
i- ar fi cerut fratele, s-ar fi întors în Turcia. Dar de
îndată ce i-a spus ”E nepoțelul nostru, îl vom creș-
misafir
te împreună” dragostea și respectul pe care le avea
2020-01-29 14:41:42
--------------------------------------------
pentru fratele ei s-au întețit. Avea
meu încredere în spi-
ritul, harul și instinctele subtile ale fratelui său. Dar
de data asta reușise să o fascineze demonstrându-i
încă o dată că drumul pe care se afla este unul al
omeniei. Încrederea în sine a lui Ayfer, prinsese ari-
pi. Acum era gata să semneze pentru toate succesele,
căci cel mai adânc secret al ei fusese dezvăluit celui
mai apropiat suflet al ei. Acum aruncase jumătate
din acest secret în poala fratelui său. Se simțea ușu-
rată. Chiar atunci a văzut capul plâns al lui Kati și
imediat:
- Kati, vino aici, frumoaso! spuse ea. Ochii Kati
erau umflați, plângea de o oră pe la ușă. De ce plân-
gi, dragă, ce ți s-a întâmplat?
Dar de îndată ce Ayfer își termină vorba, Kati o
îmbrățișă și începu să plângă și mai tare. Își pierdu-
se orice control. Se predase în fața lui Ayfer, se pre-
dase sincerității sale. Știa deja că suferințele prin
care trecuse era asemeni cu ale ei. Kati a ridicat ca-
pul de la pieptul lui Ayfer, și uitându-se în ochii ei a
întrebat-o:
- Soră, ești gravidă? și arătând spre burta ei “Aici
este baby”, a spus ea. misafir
- Dar Kati, tu de unde știi că2020-01-29
nu ți-am 14:42:04
spus nimic?
--------------------------------------------
Atunci Kati se uită în ochii lui Ayfer, cu subînțeles.
virgula
Privirea ei încerca să spună: “Am înțeles din inimă,

289
din sufletul meu.” Acum, și Ayfer, a simțit ce s-ar fi
misafir
putut întâmpla cu Kati, dar nu să o întrebe, nu
voia 11:26:22
2020-01-30 11:26:00
ar fi putut s-o facă. Într-o zi,--------------------------------------------
Kati i-ar fi spus totul,
sters
misafir ”fi putut”
sa
era sigură de asta. Pentru că2020-01-30
ele aveau 11:26:33
ceva în co-
mun. --------------------------------------------
intamplat

23

Prietenia dintre Kati și Ayfer urma să devină le-

gendară printre oamenii din preajma lor. Ayfer o
pusese pe Kati în locul sorei ei mai mici pe care nu
o avusese niciodată. Îi dădea lecții de limba turcă.
Kati era foarte deșteaptă: prindea imediat tot ce i se
spunea. Găteau împreună din bucătăria turcească.
Era hotărâtă să o învețe tot ce știa. Ce nu știa nici ea,
o întrebau pe doamna Elena, sau pe Manuela, sau
pe Mădălina. Căci și ea era foarte tânără; în compa-
rație cu Kati, avea cu șapte-opt ani mai mult. Singu-
ra problemă a lui Kati era că pierdea mult timp pe
drum; în fiecare dimineață trebuia să vină cu trenul.
Din cauza asta, nu se sătura de somn, dar și pentru
asta Ayfer găsise o soluție; o punea să doarmă o oră,
două la prânz. Kati nu ar fi vrut să dea dovadă de
lipsă de respect și să doarmă la locul de muncă, dar
nu avea de ales, căci ordinele nu se discută... Ayfer
nu stătea la discuție cu ea, îi ordona pur și simplu să
o facă.
Între Burak și Kati părea că există o tensiune de
neexplicat și probleme care păreau a nu putea fi re-

290
zolvate. Pe cât de apropiată se simțea de Ayfer, pe
atât de rece și de distantă se purta cu Burak. Nu-și
vorbeau, nici măcar nu se priveau unul pe altul. Era
ceva între ei, dar timpul avea să le rezolve pe toa-
te. Ayfer o prinsese de multe ori pe Kati în timp ce-l
urmărea pe Burak pe ascuns. Într-una din zile, în
jurul orei prânzului, Ayfer se machiase se ducea la
birou. Ea luase deja masa de prânz, dar Burak venise
mai târziu, căci în ziua aceea avusese niște musafiri.
Kati, călca la ea în cameră când Ayfer strigă la ea:
misafir
- Kati! Haide, pregătește-i ceva să mănânce
2020-01-30 11:27:00 ceva!
Are treabă, trebuie să plece imediat!
--------------------------------------------
fara virgula
Când Kati a ieșit din încăperea în care călca rufe-
le, lui Ayfer i-a atras atenția cu câtă grijă îi călcase
Kati rufele lui Burak. Îi călcase până și chiloții și-i
aranjase ordonat. Dar ce să vadă?! Maieurile le îm-
păturise în formă de inimă și le așezase deja în șifo-
nier. Toate rufele miroseau foarte frumos. Cine știe
cât detergent și balsam folosise... Și rufele ei erau
spălate la fel de bine, dar nu văzuse niciodată să i le fi
împăturit așa, în formă de inimă. Ayfer nu trebuia să
se dea de gol că a observat ceva, trebuia să conti- nue
să o urmărească pe Kati. Cum te puteai aștepta ca unei
fetițe de cincisprezece ani să-i placă de pat- ronul ei?!
Ayfer a părăsit camera și s-a dus în biroul ei. Își
repeta în sinea ei ”E un copil... sigur a văzut asta pe
undeva și încearcă și ea să facă la fel...”
Tot așa, într-o zi, Burak nu ieșise încă din casă.
Ayfer era la birou, și se întâmplase să aibă nevoie de

291
ceva de acasă, așa că întorsese de urgență. A deschis
ușa de la casă, dar nu a văzut pe nimeni pe coridor.
Cum făceai dreapta pe hol, ar fi trebuit să vezi came-
ra lui Burak. Peste tot se auzea foarte tare muzica. La
capătul coridorului era bucătăria. De acolo se auzea
muzica. Kati asculta muzică non stop, zi și noapte.
Muzica era iubirea ei. Acum, ușa de la camera lui
Burak era întredeschisă. Kati stătea ghemuită și îl
urmărea pe Burak prin ușa întredeschisă. De la Bu-
rak nu se auzea nici un sunet. Ayfer a urmărit-o un
timp pe Kati, dar ea nici nu realiza asta, era foarte
concentrată să urmărească ce se petrece în camera
lui Burak. Ayfer a ieșit, și de data asta a lovit ușa în
timp ce intra în încăpere; nu voia să o pună pe Kati
într-o ipostază neplăcută. Nu i-ar fi folosit la nimic
să o facă pe Kati să se simtă prost... Kati era foar-
te mică, bineînţeles că putea să greșească iar cea de
acum era una dintre ele. Auzind ușa, Kati a alergat
misafir
spre Ayfer; era roșie la față. Dar fața 11:28:17
2020-01-30 ei așa roșie cum
--------------------------------------------
era, îi dădea un aer magic, era ca un măr confiat, era
”ele” sters
foarte dulce scriem ”greseli”
- Ce este, soră. Burak doarme, vrei ceva?
- Dragă, poți să-mi faci o cafea? Să stau și eu aici
zece minute, să fumez și-o țigară...
- Acum, soră. Imediat.
- Kati, frumoasa mea, fă una și pentru tine și vino
să bem împreună. Odihnește-te și tu puțin, până plec
eu.
- Bine, soră.

292
 Ayfer se gândea: cum ar fi trebuit să interprete-
ze faptul că micuța Kati îi împăturea maieurile lui
Burak în formă de inimă, sau că-l urmărea pe furiș
în timp ce el dormea?... Era o pură curiozitate, sau îl
plăcea? Sau se îndrăgostise de Burak? Poate că nu
era nimic din toate acestea și era un simplu joc co-
pilăresc de-al lui Kati. Ayfer trebuia să o facă pe Kati
să i se deschidă, să o facă cumva să vorbească. Pent-
ru că ori de câte ori Burak și Kati ajungeau unul în
preajma celuilalt, privirile coborau în pământ, nu se
priveau de fel. De ce? De ce? Și nu era vorba numai
de Kati, la fel făcea și fratele ei.
Timpul trecea și faptul că frații învățaseră ce ave-
au de făcut, le dădea posibilitatea să se gândească
la noutățile pe care ar fi putut să le facă. Plănuiau
să modernizeze fabrica. Între timp burta lui Ayfer
creștea. În timp ce Burak, căuta fata pe care să o iu-
misafir
bească și căreia să-i ofere toată dragostea
2020-01-30 11:29:41 sa. În fie-

care dimineață se ferchezuia, --------------------------------------------

se aranja, se dădea cu
sters ”in timp ce”
parfumul lui cel bun și se ducea scriemla”iar”
birou. Imediat
după ce el ajungea la birou, în jurul orei șapte juma-
te- opt, ajungea și Kati la fabrică. Burak o urmărea
cu privirea de la poarta fabricii până la ușa biroului
lui, fără ca ea să-și fi dat vreodată seama. Kati trecea
prin fața biroului și-i spunea ”Bună dimineața” fără
ca însă să-i arunce măcar o privire. Nu era nevoie de
prea mult, ca să simți energia ce se simțea în aer în
aceste momente. Burak își spunea: “Kati are numai
15 ani, cum e posibil să-mi placă de ea? cum e posibil

293
să mă gândesc la ea?” Era de-a dreptul nebunesc. De
parcă cineva știa totul; de parcă cineva îl urmărea și
simțea că el este atras de această micuță fată. Atun-
ci îl luau durerile de stomac și toate transpirațiile.
Dar brusc se detașa de aceste sentimente și-și trăia
pe deplin bucuria interioară, pentru că știa că nu o
împărtășise încă nimănui. Stătea deci liniștit când
se gândea că nimeni nu știa ce simte pentru Kati, și
se lăsa pradă viselor în scaunul lui de la birou. Dimi-
nețile, până în jurului orei nouă, nu era prea multă
activitate la birou. Cei care lucrau la birouri vene-
au la ora nouă și atunci începea forfota prin firmă.
De când cobora din apartamentul lui și până la ora
asta, Burak putea să se lase pe mâna viselor lui uni-
ce. Nu se putea abține: se gândea tot timpul la ”acest
copil” cum îi spunea el. ”De ce mă gândesc la acest
misafir
copil?” își repeta el de nenumărate ori. Însă soarta
2020-01-30 12:21:46
lui Burak dădea deja semne --------------------------------------------
de schimbare în urma
virgula
angajării lui Kati. Credea că cineva nevăzut din ce-
ruri îi trasase această misiune. Și ei începuseră deja
să deseneze căile iubirii, ale pasiunii și ale dorinței
lor. Nu exista nici o cale de scăpare. Aceasta era o
misiune tragică care le fusesemisafir
trasată de sus, din ce-
ruri. Înainte să înceapă Kati să lucreze,
2020-01-30 Burak nu se
12:22:36
12:22:09
--------------------------------------------
mai întorcea acasă decât pentru masa de prânz. Își
stergem ”care„
virgula
făcea de lucru și inventa tot felul
scriemde
misafir motive ca să-și
”ce”
facă drum spre apartament. În timp ce făcea toate
2020-01-30 12:22:54
--------------------------------------------
astea, însă se simțea și dezgustat
stergem față de el însuși...
”insa”
”Cum e posibil să te uiți la o fată de cincisprezece

294
ani? Cum e posibil să simți ceva pentru ea?” Ce ar fi
gândit cineva dacă l-ar fi văzut în starea asta? N-ar
fi zis că e un pedofil? Iar îl luau transpirațiile, iar
era neliniștit, nu știa unde să-și mai pună mâinile
și se simțea de parcă ar fi fost electrocutat- fără nici
un control al membrelor sale. Îi plăcea însă să o pri-
vească pe Kati pe ascuns, fără ca ea să știe; îi plăcea
să o audă vorbind. Se lăsa târât cu toată forța într-o
situație foarte sensibilă. Și-i era teamă că ciocnirea
va fi inevitabilă, tot ce-și dorea era ca soarta să nu
le fie potrivnică. Burak trebuia să-și stăpânească
dorințele, trebuia să reușească să facă asta. Prejude-
misafir
cările societății erau ciudate, 2020-01-30
de aceea urmările ar
12:23:43
fi putut fi nefaste. Dintr-o data,--------------------------------------------
Burak si-a revenit:
Prejudecatile
”Nu, nu!” Trebuia să se mai gândească, nu era pe ca-
lea cea bună. trebuia să-și pună frâu sentimentelor.
misafir
Trebuia. Însă gândurile lui se schimbau de la o clipă
2020-01-30 12:24:16
la alta. Acum își spunea că nu se mai gândește, acum
--------------------------------------------
nu puncte, punem virgula
misafir
îl vedeai treizeci de minute mai zicând: „Kati,
târziu12:26:12
2020-01-30
îmi faci și mie o cafea?” Acum zicea ”Nu mă mai duc
--------------------------------------------
sters ”acum”
acasă” peste zece minute își vedeai
scriem acolo. Zeii pu-
misafir ”apoi”
seseră deja stăpânire pe el. Reușiseră să-i pătrundă
2020-01-30 12:25:07
--------------------------------------------
în minte, în suflet, în gând... Burak
stergem
era deja al celor
de sus, acum nu mai avea de ales decât să-și urmeze
”isi” scriem
destinul. ”se”

Într-o zi, urcase la etaj sa-și bea cafeaua. Kati toc-

mai aducea cafeaua în sufragerie, dar tocmai când
să pună ceașca pe masă i-a scăpat din mână. Îi tre-
murau mâinile. Se speriase. S-a uitat către Burak

295
pentru a-și cere scuze. Chiar atunci și Burak s-a uitat
spre ea. Ochii ei negrii au întâlnit ochii lui albașt-
rii. Era o privire dintr-un alt univers. Burak și-ar fi
dat și viața să poată trăi o astfel de clipă, n-avea im-
portanță ce spuneau zeii. Amândoi rămăseseră îng-
hețați, erau două bucăți de gheață. Fusese suficient
ca cei doi ochi să se-ntâlnească. Acum se întrebau
deja” Unde ai fost toți anii ăștia? Te așteptam!” Nu-
și mai fereau privirile, rămăseseră așa. Și brațele și
trupurile lor erau înghețate și încă unul în celălalt.
Ochii le fuseseră cale, ochii le fuseseră pod, spunân-
du-le că îi vor conduce în siguranță la destinație. Cu
toate acestea, ochii nu spuneau întotdeauna adevă-
rul: câteodată te încercau, câteodată te testau, une-
ori chiar vă înșelau. Dar indiferent de rezultat, erați
misafir
misafir
deja sub jugul ochilor ei aveau să fie
2020-01-30
2020-01-30 eleme ntele ce
13:21:35
13:21:22
misafir
--------------------------------------------
vă vor stabili viitorul, fericirea.
--------------------------------------------
2020-01-30
era
13:22:12
13:21:47
sters ”va”
misafir
--------------------------------------------
Burak, reușise să scape de2020-01-30
atracția
scriem
elementul
lui Kati, și-și
13:22:26
”te”
virgula
misafir
salvase ochii. Acum se gândea:--------------------------------------------
asta este
2020-01-30 dragostea. Își
13:22:39
ii
spunea în sinea sa „M-am îndrăgostit? N-am mai
--------------------------------------------
fara virgula
întâlnit un sentiment asemănător acestuia, de când mă
știu. Ori este un sentiment atât de diferit... Da. Da,
asta este dragoste, iar eu m-am îndrăgostit.” Tânărul
bărbat a sărit de la locul lui de fericire. Se îndepărtă
încet, în timp ce făcea un fel de pas al ștrengarului, și
ieși din încăpere. Dacă l-ar fi văzut cineva atunci pe
Burak, ar fi zis ”Ori e beat, ori de abia acum s-a
sculat”. Burak găsise răspunsul întrebării pe care și-o
tot punea. În ce hal fusese zile de-a rândul... Fu-

296
sese ca un somnambul, neliniștit ... ori acum tocmai
găsise un nume pentru starea ciudată în care se afla.
Era în căutare: ”Ce-i cu mine?” Dar acum scăpase,
Burak știa acum. Aceasta era dragostea aceasta era
boală de care fusese cuprins.
Și acum să vedem ce se întâmplase cu micuța Kati;
ea prin ce momente trecuse? Bineînţeles că și ea
trecuse prin mai multe stări. De când se născuse și
până-n ziua de azi trăise numai într-un orfelinat de
stat; tot ce trăise, tot ce învățase, tot ce experimen-
tase în viața aceasta se rezuma la experiența ei din
orfelinatul de stat. Kati nu văzuse nimic la viața ei.
Ceea ce trăia acum, atât din punct de vedere fizic cât
și din punct de vedere emoțional, era de o frumusețe
inegalabilă, inaccesibilă pentru ea. Era perfectă din
toate punctele de vedere. Kati urma să învețe acum
și aici totul despre viață. Aici urma să învețe dragos-
tea, trădarea, întrajutorarea, egoismul, respectul,
lipsă de respect, frumusețea, urâțenia vieții. Toate
aceste antagonisme aveau să-i formeze caracterul și
s-o canalizeze în drumul ei în viață. Dar un lucru era
cert: acesta era calea cea bună. Acum Kati începu-
misafir
se să învețe. Mai devreme sau2020-01-30
mai târziu,13:23:07 Kati avea
13:23:18
--------------------------------------------
s-o apuce pe acest drum. Acum era exact momentul,
virgula
aceasta
nimic nu fusese încă pierdut. Fluxul vieții era de-
terminat și de un pic de noroc; va putea ea să facă
misafir
o înțelegere bună cu norocul? Micuța13:24:01
2020-01-30 13:23:50
Kati, în ciuda
--------------------------------------------
staturii ei scunde, cu corpul eivirgula
frumos
sters =cu proporționat,
coapsele frumoase și părul ei negruărea p că spu-

297
ne: ”Iată sunt și eu acum printre voi. Vă rog să mă
misafir
primiți și pe mine”. Chipul ei simpatic
2020-01-30 și buzele ei
13:24:17
--------------------------------------------
pline scoteau din minți orice bărbat. De când fugise
virgula
de la cămin, singura preocupare a lui Kati fusese în
privința machiajului și a modei. Kati, care nu mai
îmbrăcase nimic altceva în afară de blugi în viața ei,
încă nu știa nici ce-i un ruj. Dar Kati avea să învețe
despre tot, cineva avea s-o facă și pe asta.
Cel mai mare ajutor al lui Kati era Ayfer. Ayfer era
hotărâtă să o ajute să se schimbe și s-o învețe cât
mai multe. Cum să folosească produsele de machiaj,
cum și în ce ordine, care erau produsele ce nu tre-
buiau să-i lipsească... Regulile impuse de Ayfer înce-
puseră să dea roade, Kati evolua pe zi ce trece, făcea
progrese importante pe calea învățăturii. Într-o zi,
Ayfer i-a spus: “Kati, coboarămisafir
te rog! Merge în oraș!”
Se plimbau împreună prin magazine. Ayfer voia să-i
2020-01-30 13:24:44
--------------------------------------------
cumpere lui Kati lenjerie și alte câteva lucruri care îi
Mergem
erau necesare. Ayfer știa că Kati nu avea nici un ban.
Doamna Georgiana, pe care Kati o numea mamă, îi
luase numai un abonament lunar pentru tren. În
timp ce treceau prin fața unui salon de coafor, Ayfer
a tras-o de mână pe Kati și i-a spus fetei care lucra
acolo:
- Puteți, vă rog, să-i faceți o mică schimbare aces-
tei fete frumoase?
Oferind o nouă formă părului ei care era lung
până la umeri, i-ar fi dat o nouă înfățișare, era si-
gură. Kati era uimită, o privea jenată pe Ayfer. Nu

298
mai fusese niciodată la un coafor, era pentru prima
dată în viață. Ayfer, o liniști cu privire blândă. Voia
să înțeleagă prin tot ceea ce făcea, prin gesturile și
privirile ei, că totul va fi bine. Stătuseră ceva mai
mult de o oră la salon; părul și sprâncenele ei ave-
au acum o nouă formă. Fața i se luminase. Chipul ei
frumos ieșise acum la iveală și striga: “Sosesc”. Ayfer
îi cumpărase o mulțime de haine și lenjerii de corp,
rochii și pantofi comozi ce puteau fi purtați în casă.
Kati:
- Sora mea, eu nu am bani, cum o să le plătesc eu
pe toate astea?
Ayfer și pus degetul la gură și i-a făcut semn să
misafir
tacă în timp ce o trăgea pe Kati2020-01-30
spre ea. A îmbrățișat
13:25:13

micuța fată. --------------------------------------------

si-a
- Nu vei da nici un ban pentru astea. Aceste luc-
ruri sunt din partea mea, ți le ofer din toată inima.
Tu n-ai vrea ca eu să fiu fericită? Atunci lasă-mă și
pe mine să fac ceva. Ce fac acum pentru tine mă fac
misafir
să mă simt fericită. Sunt fericită și vreau
2020-01-30
2020-01-30 să fii și t u
13:25:34
13:26:26
misafir
draga mea. --------------------------------------------
2020-01-30 13:26:43
virgula
face
Ajunse acasă, Ayfer îi spuse --------------------------------------------
lui Kati:
virgula
- Hai probează una din rochii. Asortează la ea și
niște pantofi.
Ayfer era mândră de ea. Era conștientă de impor-
tanța lucrului pe care-l făcea. Kati nu văzuse în viața
ei atâtea lucruri noi la un loc. Ori ochii ei negri, erau
plini de viață și pătrundeau cu privirea în inimile
persoanelor din jurul ei.

299
 Fără să-și dea seama, Ayfer a început să se gânde-
ască la fratele său. O îmbrăca, o înfrumuseța pe Kati,
dar inconștient se gândea și la fratele ei. Tocmai se
gândea: ”Ce-ar fi să intre acum frate-meu pe ușă,
s-o vadă acum pe Kati” când ușa se deschise dintr-o
dată, Burak intră în cameră și-i spuse lui Ayfer:
- Ce-ați făcut atâta timp? Unde ați fost șase- șapte
ore?
Tocmai când își termina propoziția, Kati cu noile
ei haine și încălțări, tunsă și machiată, își făcu apa-
riția în cameră. Burak amuțise. Kati, văzându-l pe
Burak în cameră, dădu să plec e seînroșise toată. Ay-
misafir
fer însă o opri și-i spuse: 2020-01-30 13:27:04
--------------------------------------------
- Nu, nu pleca! Vino lângă mine.
virgula
Ayfer se uita la Kati și vedea, înțelegea schimbări-
le care se petreceau cu ea. Dar schimbările fratelui
său, erau și mai interesante. Ayfer înțelesese: cei doi
se iubeau unul pe celălalt. Așa simțise imediat. Fra-
tele ei nu mai putea să vorbească; tot ce putea să mai
facă era s-o măsoare pe Kati din cap până-n picioare.
Kati, cu capul plecat, se apropie de Ayfer și se așeza
lângă ea. Îi ridică fața spre ea și văzu în privirea lui
Kati fericirea, respectul, iubirea și recunoștința. A
strâns-o la pieptul ei și a îmbrățișat-o. I-a spus apoi
lui Burak:
- Cum ți se pari schimbările pe care le-am făcut
misafir
la Kati, frate? Și a adăugat: o2020-01-30
s-o pregătesc,
13:27:19 o să mă
--------------------------------------------
asigur că se va împăca cu lumea par asta. O să o văd în
timp ce va privi spre soare, spuse ea.

300
 Când Kati a ridicat capul, ochii ei întâlniră ochii
albaștri ai lui Burak și nu-și mai putu retrage privi-
rea. Nu și-a mai putut salva ochii de acești ochi al-
baștri, care o sfredeleau până-n adâncul inimii ei.
Burak era înalt ca plopul, și asta ceea un contrast cu
misafir
statura de copil a lui Kati. Burak un tânăr atră-
era13:28:09
2020-01-30

gător, cu părul lui negru și des,--------------------------------------------

un nas perfect, parcă
sters= ceea
sculptat, o piele fină și brațe musculoase.
un scriem = Nici Burak
misafir
nu reușise să-și retragă privireaeradin
in ochii
2020-01-30 lui Kati; se
13:28:20
--------------------------------------------
sorbeau din priviri cu patos, dragostea lor era acum
el
de nestăvilit. Doar un singur aspect îi tulbura gân-
durile lui Ayfer. Kati le spusese că are optsprezece
ani, dar Ayfer se îndoia de acest lucru. Voia să vor-
bească cu ea, voia să o cunoască mai bine, să-i afle
povestea. Pentru că fratele ei, era evident, era pre-
misafir
gătit să se arunce în această apa învolburată,
2020-01-30 13:28:39 iar ea
trebuia să fie pregătită pentru eventualitatea în care
--------------------------------------------
sters= era
ar fi existat un eșec emoțional.
Zilele treceau, Kati începuse să facă cunoștință
cu frumusețile vieții. Hainele pe care le purta și
parfumurile pe care începuse să le folosească, toate
erau noi și foarte frumoase pentru ea. Își dorea să
trăiască până la capăt și din plin aceste bucurii ale
vieții. Simțea că se iubesc reciproc, dar nu se pute-
au încă destăinui unul altuia. Se urmăreau unul pe
altul fără să-și facă simțită prezența.
misafir Amândoi știau
însă că atunci când se deschidea ușa, 13:28:59
2020-01-30 Kati era acolo.
--------------------------------------------
Cum dădea colțul, Kati era acolo. Dacă era nevoie de
virgula
ceva, Kati era mereu pregătită. Mereu prin preajma

301
lui Burak; când făcea curat prin birouri, îl urmărea
cu privirea. Pe de-o parte făcea curat pe de altă parte
încerca să vadă cu cine era Burak în birou și ce vor-
bea. De câte ori o vedea pe secretara Mădălina prin
preajmă înnebunea, picioarele începeau să-i tremu-
misafir
re. Mădălina era frumoasă și2020-01-30
era o tânără
13:29:28 cultivată
--------------------------------------------
și deșteaptă. O brunetă atrăgătoare, cu un ten im-
liniuta
pecabil, puțin durdulie. Avea însă un corp proporți-
onat, era înaltă și trăsături frumoase ale feței. Era
căsătorită și avea un copil. Dar Kati observase cum
și ea se înroșea în fața lui Burak. Dacă două femei
iubesc același bărbat, acțiunile lor le dau de gol. Ace-
lași lucru îl simțise și Mădălina în privința lui Kati.
Și îi spusese și lui Ayfer despre ceea ce ea observase.
- Cred că această frumoasă copilă, îl place pe Bu-
misafir
rak. 2020-01-30 13:29:45
- De unde le scoți pe astea?! --------------------------------------------
a spus Ayfer.
fara virgula
- Urmărește-o pe Kati și ai să-ți dai seama imediat.
Uită-te la fața ei ori de câte ori este Burak lângă ea,
sau de câte ori este nevoie să facă ceva pentru Bu-
rak. Fața ei vorbește de la sine o dau de gol pe Kati și
misafir
nu-ți va fi nici ție greu să observi dacă
2020-01-30 te vei uita cu
13:29:59
--------------------------------------------
atenție mai ale la ochii ei. Ayfer te rog eu uită-te la
virgula
misafir
ochii ei când este cu Burak. 2020-01-30 13:30:21
Ayfer clătină din cap în semn că a înțeles, dar în
--------------------------------------------
sters= mai ale
sinea ei își spunea: “Ei bine, dar tu de ce-i urmărești
cu atâta atenție?” dar bineînţeles că nu putea spune
acest lucru, puse deoparte gândul acesta. Dar Ayfer
acum știa: cele două fete frumoase se îndrăgostiseră

302
 de fratele ei. Pe scurt, Kati avea un rival în această
perioadă. Ori de câte ori întâlnea fericirea, îi apă-
rea în față și-i spunea lui Kati ”Hai să ne jucăm de-a
baba oarba. Dacă mă găsești, o să ieși învingătoare.”
Părea că ghinionul apăruse din nou în viața lui Kati.
Kati nu a vrut niciodată să intre într-o competiție
cu Mădălina. Mădălina era frumoasă, înaltă, în timp
ce Kati era scundă în comparație cu Burak. Mădă-
lina se potrivea mai bine cu Burak: era arătoasă, la
fel ca și el. Terminase o facultate, nu era servitoare
ca ea. Și era secretara lui Burak. Era o doamnă, în
timp ce ea sărmana, era o fată fără mamă, fără tată.
misafir
O fată care nu era nici pe departe o doamnă.
2020-01-30 13:30:42 Tocmai
--------------------------------------------
de aceea nu putea să concureze cu Mădălina. Pe de
virgula
altă parte, ar fi putut să o deranjeze cu privirile și
acțiunile sale, dar nu era genul lui Kati să facă ast-
fel de lucruri. Mădălina nu-i făcuse
misafir
nici un rău. Dar
sufletul lui Kati era în iad. Ori2020-01-30
de câte13:30:58
ori o vedea, îi
--------------------------------------------
venea s-o omoare pe Mădălina, nu-și putea controla
virgula
gelozia. Kati era foarte geloasă, era geloasă și pe ae-
rul care-i mângâia fața lui Burak. Totul era despre el
și pentru el.
Kati nu cunoscuse dragostea de familie și prieteni
până la această vârstă. Voia să fie iubită și să iubeas-
că în egală măsură pe cineva. Această latură îi lipsi-
se întotdeauna. Voia să completeze înțelesul acestor
cuvinte: iubire- a iubi- iubesc. Acum dorea să simtă
cu adevărat sensul acestor cuvinte și să simtă spri-
jinul lor ori de câte ori era deprimată sau neajuto-

303
rată. Voia să-și depășească dorințele, să-și elibereze
emoțiile adunate de-a lungul anilor și să completeze
părțile lipsă din sufletul său.
Într-o zi, o femeie frumoasă a intrat în camera lui
Burak. Părea foarte apropiată de Burak - era mana-
gera unui supermarket unde livrau produse. Începu-
seră să discute despre condițiile comerciale în care
avea să se facă livrarea, când Burak a sunat-o pe Kati
și i-a spus:
- O cafea fără zahăr, un ceai și o apă, te rog, spuse
el.
Ușa era închisă, amândoi stăteau de vorbă la
masă. Ușa se deschise și, imediat ce Kati o văzu pe
femeie, tava îi căzu pe podea. Colegii din celelalte bi-
rouri au sărit imediat în ajutorul ei. Cioburile de la
paharul spart, o tăiaseră pe Kati la picior, sângerase
puțin. Mădălina și Manuela au îndepărtat-o pe Kati de
acolo și au trimis-o acasă. Când Ayfer a văzut-o pe
Kati:
- Ce s-a întâmplat, iubito? De ce-ți sângerează pici-
orul?
Imediat în urma ei venise și Mădălina, care după
misafir
ce-i servise pe Burak și musafira lui,13:31:34
2020-01-30 venise și ea să
13:31:24
vadă ce face Kati. Kati plângea, nu spunea nimic.
--------------------------------------------
virgula
fara virgula
- Dragă, nu-i nimic dacă ți-a căzut tava, ce să facem
acum?! Nu-i nimic dacă s-a spart misafir
ceașca, uite nici tu
n-ai pățit nimic la picior... DE ce plângi
2020-01-30 13:31:47 acum? De
--------------------------------------------
cum a întrebat-o Ayfer, Katicași-a îmbrățișat sora și
a început să plângă și mai tare. Ayfer nu înțelesese

304
mare lucru în primă fază.
După o vreme, Ayfer a coborât în birou. A stat de
vorbă cu câțiva angajați și după ce a ascultat ce s-a
întâmplat acolo, acum era sigură: Kati era atât de ge-
loasă pe Burak, încât nu dorea să-l împartă cu nime-
ni. Ayfer a venit ochi în ochi cu Mădălina; nici una
din ele nu a spus nimic, dar amândouă înțeleseseră ce
se întâmplă aici.
Între timp, oaspetele plecase și Burak urca și el
către casă. În timp ce se urca pe scări se gândea în
misafir
sinea lui: ”Ce s-a întâmplat oare cu Kati?
2020-01-30 Îi intrase și
13:32:08
13:32:20
--------------------------------------------
o bucată de geam în picior... ” sters =se
virgula
În bucătărie, Kati cu fața toată plânsă, se proțăpi în
fața lui Burak și-i spuse:
- Îmi pare rău, domnule Burak!
D e îndată însă ce cuvintele i se rostogoliră de pe
misafir
buze, Burak n-a mai rezistat și2020-01-30
a îmbrățișat
13:32:49 fata. Nici
13:33:00
ea nu s-a opus și s-a cuibărit la pieptul lui. Nu-și vor-
--------------------------------------------
stergem
scriem = Insa”insa”
beau. Fata își pusese capul pe pieptul lui. Burak o
mângâi încet pe față și pe păr. Au rămas așa o vreme.
Apoi Burak a așezat-o uşor pe canapea și a adus spirt
și puțină vată din dulapul de medicamente. Începu-
se să-i șteargă încet rana; de câte ori o atingea, Kati
se înfiora. Și lui Burak îi făcea plăcere să-i curețe
rana lui Kati; ce bine ar fi fost să se întâmple în fie-
care zi câte un astfel de incident... ar fi putut face
asta la nesfârșit. Între mâna lui Burak și piciorul
lui Kati exista o înțelegere mutuală: sentimentele îi
porunceau ”curăță și zona misterioasă de la capătul

305
piciorului”, dar Burak ezita. Ori Kati închisese ochii
și se lăsase cu totul pe mâna lui Burak. Mâinile lui
Burak erau pe cale să creeze o operă de artă ca mâi-
nile lui Leonardo Da Vinci. Încet o așeză pe Kati la
el în brațe; Kati nu scosese nici un sunet. Închisese
ochii și aștepta cu sufletul la gură să vadă ce avea să
se întâmple. Nu se sărutase încă în viața ei. Aștepta
această clipă își dorea să se întâmple acea legătură
mistică a sărutului. Kati își lăsase destinul în mâini-
le lui Burak. Nici Burak nu mai avea nimic în min-
te. Toate aceste atingeri misterioase încredințaseră
controlul zeilor. Burak cu ochii închiși prinse încet
cu buzele sale buzele lui Kati. Când buzele sale căr-
noase se atinseră de cele ale lui Burak, trupurile lor
au simțit cum energia le face carnea de pe ei să tre-
mure. Când buzele lui Burak cuprinseră buzele lui
Kati nici ea nu rămase mai prejos
misafir
și răspunse întoc-
mai sărutului lui. Acum îl cuprinsese cu brațele de
2020-01-30 13:33:37
--------------------------------------------
după gât iar cu mâinile îl mângâia
virgula
pe păr și pe ceafă.
Sărutul lor pasional a durat câteva minute în șir. Ca-
napeaua, nu mai văzuse așa un sărut de când era ea
canapea.
Burak își desprinse buzele și spuse încet: ”Te iu-
besc, fetiță mică.” Kati auzea și simțea că e iubită. De
îndată ce i-a spus că o iubește, Kati l-a tras de gât și l-
a sărutat lung în buze. Era felul ei de a spune ”Și eu te
iubesc”...
Burak a lăsat-o pe canapea și fără să spună nici un
cuvânt a ieșit din cameră. Fata era în stare de șoc. Ce

306
se întâmplase cu micuța Kati? Chiar se sărutase cu
Burak? Sau era doar un vis? Nu-l sărutase pe Burak,
nu fusese nici una din scenele de mai devreme. Kati
adormise pe canapeaua din sufragerie.
După o vreme, Ayfer venise să ia masa dar văzând-
o pe Kati că doarme nu o deranjase. Intrase în
misafir
bucătărie și începuse să pregătească ceva de mân-
2020-01-30 13:33:59
care. Apoi veni lângă Kati și începu s-o urmărească în
--------------------------------------------
virgula
timp ce dormea. Avea un ten strălucitor și o față
frumoasă. Era micuță de statură, dar corpul îi era
perfect proporționat. Ayfer s-a emoționat dintr-o dată:
Kati râdea în timp ce dormea. Chiar și somnul acestei
fete era la fel de frumos precum al unui în- ger. După
cincisprezece - douăzeci de minute, Kati se trezi; era
jenată. Spuse imediat:
- Soră, îmi pare rău, am stat acolo și am adormit,
a spus ea.
- Normal că dormi! Te scoli în fiecare dimineață
la ora cinci, ajungi acasă seara la ora șapte, e nor-
mal să fii obosită. Sper ca în cel mai scurt timp să vii
să locuiești aici, alături de noi Să fii sora mea mai
mică.
- Soră, eu și astăzi aș veni! Dar doamna Georgia-
na a făcut atâtea pentru mine... A făcut ce nimeni n-
a făcut niciodată pentru mine, iar eu i-am spus ei
”mamă” pentru că o iubesc foarte mult. E o doamnă
foarte nefericită.
Lui Ayfer îi surâsese norocul. Kati deschise ușa cu
propria sa mână, acum îi rămânea lui Ayfer să trea-

307
că pragul.
- Cu ce te-a ajutat, Kati? Poate că doar exagerezi...
Acum chiar o călcase pe rană:
- Soră, am atât de multe să-ți spun... poate că dacă
îți voi spune, mă vei goni de aici. Dacă îți voi spune,
poate că nici nu mă vei mai iubi. Dacă îți spun, pro-
miți că totul va rămâne între noi? O să mă disprețu-
iești, o să mă umilești? Vreau să spun, soră, e că s-au
întâmplat atât de multe lucruri încât, dacă ți le-aș
spune, ar putea să fie un roman.
- Draga mea, tu crezi că toate nenorocirile s-au
abătut numai asupra ta? Dar dacă mi s-au întâmplat
și mie aceleași lucruri?... și de îndată ce rosti ulti-
mele cuvinte, lacrimile începuseră să i se prelingă
pe obraz. Lacrimile lui Ayfer veneau în mod natu-
ral, direct de la sursă, din adâncul sufletului ei. Cum
putea să uite de ceea ce-i făcuse Bülent? Și nici nu
plănuise să plângă aici, la comandă... Nu se gândise
să-și pună la înaintare lacrimile, să o impresioneze
pe Kati și ea să spună tot ce avea de spus... Când Kati
i-a văzut lacrimile și durerea, a pus de-o parte prop-
ria-i tristețe.
- Soră, dacă vrei nu mai vorbi
misafir
cu mine, dacă vrei
dă-mă afară! Eu nu am făcut 2020-01-30
nimic rău, mie mi s-au
13:34:46
--------------------------------------------
întâmplat toate. M-au pus să virgula
fac ce nu voiam să fac.
Surioară, eu am numai cincisprezece ani, am mințit
când am spus că am optsprezece ani. Nu mai am pe
nimeni, în afară de voi. Sunt obligată să muncesc.
Câte zile să mă țină și doamna Georgiana?! Dacă

308
nu-mi plătesc chiria pentru casă și banii de mânca-
re cine să mă suporte pe mine? Dacă mă aruncă din
casă, unde să mă duc soro? Eu am crescut într-un
orfelinat de stat și am fugit de acolo. În ultimul an
am avut foarte multe de îndurat acolo! și de îndată
misafir
ce a terminat de vorbit, ochii i2020-01-30
s-au umplut13:35:11 de lacri-
--------------------------------------------
mi. Plângea în hohote. M-au distrus!
Si
S-au folosit de
mine până-n ultima clipă... m-au vândut bărbaților.
Soră, eu am făcut și un copil, dar mi-au spus că a
murit la naștere. L-au vândut și pe el, știu asta.
Ayfer o trase pe fată la pieptul ei și o lăsă să plân-
gă în liniște. Kati și plângea și povestea:
- Sora, îți spun doar ție despre ce mi s-a-ntâmplat.
Nici măcar celor ce m-au ajutat să ajung aici nu le-
am povestit. Numai tu știi - acum dacă vrei poți să
mă gonești, poți să mă umilești, poți să faci ce vrei
din mine. Dar, soră, eu nu am făcut nimic. M-au luat
noaptea din somn și m-au dus. Și nu numai pe mine...
Sunt o gașcă organizată. Așa le făceau tuturor fete-
lor care arătau cât de cât mai bine. Dacă nu fugeam
de acolo ar fi continuat să mă folosească pe post de
sclavă a sexului. Dacă nu fugeam de colo mă omo-
misafir
ram jur. 2020-01-30 13:35:29
misafir
Lui Ayfer i se rupsese sufletul; în comparație cu ea,
--------------------------------------------
2020-01-30 13:35:40
--------------------------------------------
acolo
nici nu-și putea imagina cum reușise Kati să re- ziste
virgula
până-n ziua de azi.
- Dar cine e Georgiana? Te simți bine acolo cu ea?
- Soră, ea este mătușa prietenei cele mai bune a
mamei mele care a murit. Cosmina și Alexandra

309
m-au ajutat să ajung să rămân în această casă din
București. Lor nu le-am spus nimic din ce ți-am spus
ție. Dar cred că ele știau deja, pentru că nu sunt nici
prima, nici ultima care trăiește lucrurile astea în or-
felinat...
Lui Ayfer i s-a făcut foarte milă de această micuță
fată. Cât de mult suferise încă de la o vârstă fragedă.
A întins brațele spre ea, a tras-o la pieptul ei:
- De acum încolo, ești sora mea mai mică. Până la
moarte! Îți promit: atâta timp cât eu voi fi în viață,
nimeni nu se va mai atinge de tine, nimeni nu va mai
putea să-ți facă nici un rău. Voi fi sora ta, de acum
încolo. O parte din ceea ce ai trăit tu, mi s-a întâmp-
lat și mie. Știu cum este sentimentul, am căzut și eu
în hăul ăla. Vrei să ieși de acolo, dar nu reușești; și
nu poți să răzbești până ce nu ți se întinde o mână
de ajutor. Acum o să-ți spun și eu ceva. Dacă tu ai
avut încredere în mine, și mi-ai povestit toate neca-
zurile tale, toate durerile prin care ai trecut... am să-
ți spun și eu secretul meu. Asta o știe numai fratele
meu și acum vei știi și tu. Într-o noapte, am pățit și
eu exact ce ți s-a-ntâmplat și ție. Tatăl meu vitreg
mi-a luat virginitatea. Copilul din burta mea este al
tatălui meu vitreg îți poți imagina ce durere?... De-
sigur, există și o altă latură a acestui lucru: mama
mea a murit fără să știe, a murit fără să afle ce mi s-a
întâmplat. Asta mă mai liniștește puțin. Nici tatăl
meu nu știe ce mi-a făcut tatăl vitreg. Dar i-am venit
eu de hac! A trebuit să plece fără să apuce să ia nimic

310
de la mama. Și ceea ce mă bucură cel mai tare este
că copilul meu din burtă, nu va avea niciodată de-a
misafir
face cu omul ăla. Copilul meu2020-01-30
nu-și va cunoaște ni-
13:36:19
--------------------------------------------
ciodată tatăl adevărat. Acum știi și tu secretul meu,
virgula
sora mea frumoasă.
Amândouă, îmbrățișate, stăteau cu ochii închiși și
se lăsaseră pradă viselor. Nu știau încă ce le așteap-
tă.
Kati se gândea în sinea ei << În ciuda tuturor
acestor lucruri, Ayfer era foarte norocoasă. Avea un
frate mai mare care o susținea până la moarte. Ay-
fer urma să aibă un copil, cu voia lui Dumnezeu, a
cărei viață era de acum deja garantată. >> Cum era
oare fiul ei, care-i intra în vise? I-au spus că fiul său
a murit. Credea că fiul său trăia și, pentru o clipă, se
simțea ușurată și plină de speranță. Se juca cu fiul
său, îl îmbăia, îl îmbracă, îl trimitea la școală. Toa-
te erau niște vise care nu se puteau adeveri. Îi spu-
seseră că fiul ei a murit. Dar instinctele ei refuzau
să creadă acest lucru. Fiul său trăia, și se părea că
de undeva, furtunile îi aduceau mirosul fiului său.
De câte ori ploua sau era furtună sufletul lui Kati se
misafir
umplea de entuziasm și gândul îi zbura
2020-01-30 de îndată la
13:36:46

fiul pe care nici nu-l văzuse... Apoi, rupându-se de

--------------------------------------------
virgula
vis revenea la realitate și-și vedea
misafir
de viața ei amară
în continuare. 2020-01-30 13:37:01

Timpul trecea atât de repede;--------------------------------------------

Kati și Burak își trăi-
virgula
au dragostea din plin. Burak era fericit, singura lui
problemă era că Kati era minoră. Urma să împline-

311
ască șaisprezece ani și desigur, Burak era puțin cam
reticent. Dacă ar fi fost la el în țară s-ar fi căsătorit dar
misafir
condițiile de viață de aici nivelul de cultură
2020-01-30 13:37:28 și educație
--------------------------------------------
stilul de viață și religia erau factori care-l determinau
virgula
misafir
pe Burak să nu se simtă tocmai2020-01-30
în largul lui în această
13:37:39
--------------------------------------------
situație și-l făceau să se teamă că ceva nefast s-ar fi
virgula
putut întâmpla. În condițiile date, Bu- rak trăia cu
sentimentul de ”Fie ce-o fi!” gata să ac- cepte orice i
s-ar fi întâmplat din această cauză. ”O iubesc pe Kati
și ea mă iubește pe mine. Restul sunt amănunte care
se pot rezolva ușor” gândea el.
Ayfer vorbea mereu cu Kati, admirând relația ce-
lor doi. Amândoi păreau că au o relație de peste zece
ani. Erau un cuplu fericit care se înțelegea reciproc,
se respecta, se proteja și se consulta ori de câte ori
era nevoie.
- Să vă căsătoresc? o întrebă pe Kati întruna din
zile.
- Tu știi soră, dar da, da! DA! Îl iubesc pe fratele tău
sunt îndrăgostită de el...
Când Ayfer a vorbit cu fratele său, l-a întrebat și
pe el. Și el a răspuns imediat: “Ayfer bineînţeles că și
eu vreau. Să ne interesăm cum e legea aici să vedem
dacă se poate. Are dreptul să se căsătorească dacă
nu are optsprezece ani împliniți? Sau e vreo altă
cale, oare, să ne interesăm, sămisafir
vedem...” Și el o iubea
pe Kati și-și dorea să se căsătorească13:38:13
2020-01-30 cu ea imediat.
--------------------------------------------
Era o zi de duminică; Katisters o ajuta
= fie cupe Georgiana
la treburile casei. Așa putea șiscriem
ea să=f u conști-ie c
aiba
312
ința împăcată. Și femeia era mulțumită, numai că
nu prea aveau timp seara să stea de vorbă, pentru
că Kati ajungea târziu acasă. Ca în fiecare duminică,
Georgiana era la biserică, în timp ce Kati lua praful
misafir
prin casă. Făcea curățenie lună. Când13:38:46
2020-01-30 Georgiana se
întorcea de la biserică, îi mulțumea și o lăuda pent-
--------------------------------------------
sters = lua
ru treaba făcută. Îi pregătea imediat din plăcintă și
scriem = stergea
desert cu lapte care-i plăcea cel mai mult lui Kati.
Georgiana, deși arăta zdravănă și sănătoasă, avea to-
tuși peste șaizeci de ani. Se săturase de câtă curățe-
nie făcuse toată viața. Nu-și mai dorea să facă nimic
altceva decât ceea ce-i făcea plăcere. Inima femeii
funcționa exact opus apariției sale aspre și nesufe-
rite. Cei care-o vedeau se gândeau cât de rea poate fi
după cum arăta. Dar de îndată ce se apropiau de ea
și stăteau de vorbă, înțelegeau că nu era defel așa.
Femeia aceasta avea sufletul plin de bunătate. Nu se
băga în treaba nimănui și încerca să facă tot ce-i stă-
tea în putință pentru a ajuta pe oricine din antura-
jul ei. Făcea orice, fără cea mai mică ezitare, pentru
fericirea altora. Georgiana obișnuia să se întoarcă
acasă în jurul orei unsprezece cu pâine proaspătă,
șuncă și cârnații favoriți ai lui Kati.
Kati începuse de mult să facă curățenie prin casă;
spăla serios pe jos în timp ce se gândea la Burak.
Visa la el și se gândea că nu dormiseră niciodată îm-
preună. Numai în timpul zilei puteau fi împreună.
Râse de una singură gândindu-se la asta. Şi cum râ-
dea! Se gândea la prima zi când fusese împreună cu

313
Burak și la ce trăiseră atunci. Fusese o adevărată co-
medie. DE câte ori își amintea o bufnea râsul.
misafir
E adevărat că la cămin, namila
2020-01-30 Lăcrămioara o
de13:39:51
--------------------------------------------
ori, însă ce se întâmp-
împreunase cu Petre de zeci devirgula
la atunci n-avea nici o semnificație pentru Kati și
misafir
nici nu înțelegea ce se întâmpla. Din
2020-01-30 punctul ei de
13:39:34
--------------------------------------------
vedere, împreunarea cu Petre era ceva mai rău decât
sters = si
dacă ar fi luat bătaie. Asta erascriem
ceea ce = simțea Kati: că
mănâncă bătaie. În urma actului sexual, Kati rămâ-
care

nea cu o singură senzație: că o dor toate oasele, de

parcă fusese bătută cu o bâtă. De cum se termina cu
bătaia, micuța se freca peste tot pe corp, pe spate pe
mâini. Încerca să-și domolească durerile. Plângea
ore întregi după fiecare act sexual. Auzea și ea din
stânga și din dreapta că ambele părți ale cuplului se
simt fericite și relaxate în urma actului sexual. Că
lumea lor interioară se îmbogățește, că au o viziune
mai pozitivă și o acuratețe specială în a-și rezolva
toate problemele. Kati auzise numai lucruri frumo-
ase despre sex, dar ea se simțea întotdeauna numai
misafir
o durere intolerabilă. Chiar înainte
2020-01-30să înceapă totul
13:40:15
--------------------------------------------
o apuca durerea, corpul îi tremura. Nici nu-și dădea
sters= se
seama când totul se termina. Nu-și ridica capul din
pernă cu orele, stătea cuibărită și plângea. Nu se pu-
tea ridica din pat, atât de slăbită se simțea.
În timp ce gătea în bucătărie, Burak o prinse pe la
spate și începu să-i sărute gâtul. După un timp, Kati
a renunțat să mai facă mâncarea și s-a întors cu fața
la Burak. Burak îi prinse buzele într-un să-

314
rut pasional. Kati se entuziasmase, îl dorea. Burak a
apucat-o de coapse, a ridicat-o în brațe și a dus-o în
dormitorul lui. S-au întins amândoi pe pat, iar Kati și-
a îmbrățișat imediat iubitul.
- O să mă doară iar peste tot? Burak, te rog, dacă
o să mă doară iar așa, să nu facem nimic, îl imploră
Kati.
Burak a râs, apoi s-a ridicat încet din pat, vizibil
trist. A tras-o pe Kati la pieptul lui și i-a spus:
- Înțeleg și pot să-mi imaginezi ce ai simțit. Cei
care te-au făcut să ratezi cea mai mare fericire din
lume, o să dea socoteală pentru asta. N-am nici un
dubiu, micuța mea. Acum stai liniștită și dormi cu
mine. O să trecem împreună peste astea. O să mă
culc aici lângă tine și n-o să fac nimic. Dacă vrei poți
să mă iei în brațe, să mă atingi. Dacă nu vrei, n-o
face. O să trecem și peste asta cu timpul, sunt sigur
misafir
iubita mea. 2020-01-30 13:40:38
Ayfer îi povestise tot ce i se --------------------------------------------
întâmplase lui Kati,
virgula
misafir
fratelui ei. Pe deasupra și Ayfer2020-01-30
pățise 13:41:08
același lucru. Îl
misafir
--------------------------------------------
sfătuise: “Frate, să nu insiști să2020-01-30
facă ceva. Las-o pe ea
13:41:41
13:41:23
Ayfer ii povestise fratelui ei
--------------------------------------------
să vină la tine. O s-o facă, ai să vezi”
virgula
sters = fratelui ei
Kati și Burak își făcuseră o obișnuință în a se cul-
ca împreună de la trei la cinci. Dormeau împreună,
vorbeau, ciuguleau câte ceva. Burak nu-i cerea nici-
odată nimic lui Kati. Se sărutau mult, apoi Burak se
întorcea cu spatele și dormea. Și Kati făcea la fel.
Într-una din zile, tot așa se sărutau, când Kati s-a
urcat pe Burak și a început să-l sărute nu numai pe

315
buze, ci și pe gât și pe corp. Burak nu a mai putut să
reziste și i-a scos sutienul lui Kati. Îi plăceau foar-
te mult cele două talismane mici ale lui Kati. Între
timp Kati își scosese și chilotul. Văzând lucrul aces-
ta, și Burak și-i scoase. Kati se uita cu ochii plini de
frică: ”O să mă doară la fel de tare, dacă o facem?”
întrebă ea încetișor.
- Cum să știm fără să încercăm, draga mea?
- Bine...
Burak o săruta peste tot, o iubea, o pregătea. Voia
să facă pasul numai când ea și-ar fi dorit-o. Trauma
misafir
mai importantă
pe care o suferise, era mult 2020-01-30 13:42:18 acum.
Ar fi putut s-o piardă de tot pe Kati din pricina ei.
--------------------------------------------
dorit
Ori dacă avea răbdare să o înțeleagă dacă avea răb-
dare să treacă alături de ea peste această traumă
Kati avea să fie a lui pentru tot restul vieții. Burak
nu avea să fie cel care va face prima mișcare. Lăsase
ziua aceea Kati își do-
totul pe seama iubitei lui. În misafir
rise foarte mult s-o facă dar 2020-01-30
nu reușise. 13:42:35Se ridicase
--------------------------------------------
din pat puțin tristă puțin pe gânduri
virgula
dar și foarte fe-
misafir
ricită. Se îmbrăcase și plecase2020-01-30
acasă.13:43:41
Era puțin tristă
--------------------------------------------
căci nu-i ieșeau din cap amintirile din trecut. Stătea
virgula
pe gânduri „Și dacă o să-l pierd pe Burak făcând așa?
Dacă nu-l pot face fericit?”. Gândindu-se la toate as-
tea, își dădea seama că trebuie să se apuce să și facă
ceva.
Pe de altă parte era și fericită; demonii nu mai erau
cu ea, era alături de un om pe care-l iubea. Era înd-
răgostită de el. Alături de ea era un tânăr cu suflet

316
bun, plin de iubire. Și-a amintit de fața palidă a lui
Petre adus de namila Lăcrămioara. O durere bruscă de
stomac și senzația că o herghelie de cai trece în
tropote peste tot corpul ei.
În cele din urmă, într-o zi, Kati a preluat frâiele în
mâini cu gândul că indiferent de ce s-ar fi întâmp-
lat, ea și-l dorea pe Burak. Putea să se întâmple ori-
ce: să o doară iar tot corpul, să-i curgă sânge de peste
tot, ea tot îl dorea. Luase totul în calcul așa că-l luă
pe Burak în ea și simți fericirea adevărată. Dar acum
curiozitatea începuse să o macine și nu-i putea da de
cap de una singură. Dar nici nu putea să-l întrebe pe
Burak: dacă treaba asta i-a adus atâta fericire cum
de până acum nu simțise altceva decât durere? Cum
de fusese atât de dezamăgită și acum nu-și dorea de-
cât s-o facă din nou și din nou... Își dorea să facă asta
de două trei ori pe zi, se simțea plină și nu-și putea
explica. Ori totul era atât de simplu de explicat: fu-
sese anihilată din punct de vedere psihologic, fusese
speriată, își pierduse orice încredere, era singură...
așa că era de înţeles toată durerea pe care o simțea.
Chiar în acel moment, ceva o trezi din visul ei,
tresări. Cineva sunase la ușa, iar acum încerca să
deschidă cu cheia. Kati, credea că a venit Georgia-
na. Ușa se deschise și în prag apăru un cap mare cu
ochi bulbucați, frunte înaltă și două trei fire de păr
în cap. Nu avea un cap tocmai rotund, era de vreo
treizeci de ani, și mirosea a băutură. Un bărbat de
statură medie intra acum în sufragerie. Nasul îi era

317
roșu de atâta băutură, numai fruntea îi rămăsese
albă și înaltă. Privea în gol, ziceai că are probleme
cu capul. Kati se speriase:
- Poftiți, a spus ea.
- Mama nu e? Tu cine ești? răspunse el mai mult
urlând.
- Mama ta e la biserică, se va întoarce curând.
Persoana care venise, intra acum în sufragerie cu
misafir
pantofii murdari. Kati i-a spus2020-01-30
să se oprească
13:44:10 pe hol;
și-a dat seama că este băiatul --------------------------------------------
alcoolic al Georgianei,
fara virgula
despre care aceasta-i povestise. Încercase să deschi-
dă ușa cu cheia lui și întreba de mama, mai mult ca
sigur că era fiul ei. Acum înțelegea de ce Georgiana
era atât de nefericită. Se luptase ani de zile să-și sal-
veze fiul de la această viață periculoasă, care ducea la
misafir
moarte, dar nu reușise. Georgiana se supărase pe
2020-01-30 13:44:21

viață, nu mai vorbea cu nimeni din jurul ei. Femeia

--------------------------------------------
fara virgula
aceea înaltă și puternică, fusese golită pe dinăunt- ru.
Orice urmă de speranță îi fusese luată și în locul ei nu
lăsaseră decât greutățile și necazurile vieții. Georgiana
nu mai trăia, era ca și cum fiul său ar fi împins-o pe
ultimele trepte ale nefericirii. Kati de abia acum
înțelegea de ce Georgiana plângea când era singură.
Nu dorea să-i arate lui Kati, dar Kati o văzuse mereu
plângând în secret. Acum știa de ce. Javra asta de
băiat o distrusese. Îi luase sufletul, și-i lăsase doar
carnea și oasele; dacă ai fi atins-o s-ar fi prăbușit.
Kati și-a revenit imediat și s-a gândit să nu se

318
pună cu el, chiar dacă era plin de mizerie și intra
așa în casă. S-a întors cu spatele la el și s-a gândit că
cel mai bine e să continue să facă curat. Oricum și
mama lui trebuia să apară curând. Ochii tânărului
beat, îi ardeau parcă în capul misafir
mare cât o baniță. Nu
părea sănătos la cap. Ai fi zis că e gata
2020-01-30 să explodeze
13:45:43
--------------------------------------------
misafir
dacă ai fi aprins un foc. 2020-01-30
fara virgula 13:46:02
De îndată ce Kati dădu să se întoarcă de pe hol
--------------------------------------------
a fi
spre sufragerie în treaba ei, mâinile nebunului Vasi-
le se aflau pe umerii ei.
- Vino aici, târfă! Unde te duci? urla în timp ce o
trăgea spre el. Te coțcăiești cu toți și când e vorba de
mine, fugi? Vino aici, târfă!
De cum o prinse de umeri, o și puse jos pe hol, pe
Kati. Acum era deasupra ei, obsedatul Vasile. Dispe-
rată, Kati își scoase mâna de sub el și îi băgă în ochi.
Atingea o mucozitate, moale și caldă. Urletul de du-
rere al lui Vasile umplu toată casa. Durerea ce i-o
provocase îl făcuse să se scoale de pe Kati și să urle
”O să te omor, târfă!” Kati a fugit în camera ei și a
încuiat ușa în urma ei. Nu plângea și nici nu vorbea.
Rămăsese blocată de îndată ce încuiase ușa. Tulbu-
rarea psihologică a lui Kati, care nu mai apăruse de
mult timp, își făcuse din nou apariția. Rămăsese cu
ochii ațintiți pe cheia de la ușă, corpul îi înțepenise.
Nu trecuseră două minute când se auzi cum nebu-
nul Vasile începe să dea cu picioarele în ușă în timp
ce zbiera:
- Dacă nu deschizi ușa, te omor, diavole! striga el.

319
 În același timp, dincolo de ușă se auzi un zgomot
”trosc!” și apoi vocea Georgianei:
- Fata mea, sunt aici! Deschide ușa, draga mea!
spuse ea.
Kati ieșise din starea de șoc de cum auzise zgomo-
tul acela ”trosc!”. A deschis imediat ușa și cu ochii
plini de lacrimi începuse să strige de una singură: ”Și
aici m-ai găsit? Nu mă lași? Nu pot să scap de tine?!
Ce viață e asta? toate trebuie să mi se întâmple numai
mie?!...” plângea ea fără încetare. De frică și de
emoție transpirase toată. O îmbrățișă pe Georgia- na:
- Te rog, mamă, ajută-mă! protejează-mă, mamă! o
îmbrățișă, făcând-o și pe bătrâna femeie să plângă.
Umbrela de la intrare cu care-l lovise în cap pe Va-
sile, era ruptă. Fiul ei Vasile, stătea lungit pe podea,
mirosind a băutură, cu bale galbene de mâncare și-
roindu-i din gură.
Apoi, Kati a sărit brusc în picioare de parcă toc-
mai își amintise ceva:
- Mamă, nu mai pot să stau aici! Mi-e frică, mamă...
O îmbrățișa și-i repeta: “Nu mai pot să stau aici”. Tre-
mura toată. Se gândea la ce-i făcuse Lăcrămioara,
la ce-i făcuse acum Vasile, și-și plângea de milă: „ce
destin nefericit am...”
Această încredere în sine, pe care Kati încet-încet
și-o recupera, era pe cale să se misafir
piardă în urma aces- tui
eveniment. Kati, la o vârstă atât de fragedă,
2020-01-30 13:46:27 deve- nise
--------------------------------------------
prietena de bază a tuturor tragediilor.
fara virgulaDar Kati

320
nu mai avea puterea să reziste.
- Mamă, eu plec, spuse ea. Și plecă.
Asta era soarta Georgianei, a cărei căsătorie nu-i
misafir
dăduse o fiică. Soarta se-ntorsese, viața
2020-01-30 îi dăruise o
13:46:49
fată căreia să-i fie mamă, dar până aici fusese. Celă-
--------------------------------------------
fara virgula
lalt copil al ei, vagabondul, bețivul ei fiu, o distru-
sese pe micuța, sensibila și drăgălașa de Kati, și o
misafir
făcuse să plece de acasă. Georgiana
2020-01-30 îl aștepta acum
13:47:03
pe fiul său cu ochii bulbucați, --------------------------------------------
întins lat la podea, să
fara virgula
se trezească de pe urma loviturii pe care i-o dăduse.
Aștepta și pe de-o parte își blestema zilele și soarta
pe care o avea. Ținea capul fiului ei în poală și-l dez-
mierda, îl mângâia apoi brusc își trăgea mâinile de
pe el spunând „Băiat netrebnic, băiatul dracului nu
ți-a fost de ajuns că m-ai făcut să sufăr atâta?! acum
misafir
te-ai mai luat și de biata asta 2020-01-30
fată, singură
13:47:16 pe lume,
neajutorată... Tu n-o să te faci om. Mai bine mure-
--------------------------------------------
Acum
ai și scăpam și eu și tu.” Dar după câteva secunde îl
mângâia iar și plângea. Era un vagabond, era bețiv,
dar era băiatul ei.
Kati era și hotărâtă, dar și îngrijorată. Planificase
în gând ce avea să vorbească cu Ayfer. Cum a intrat,
Ayfer:
- Tu nu veneai duminica - ce s-a-ntâmplat, micuțo?
dar de îndată ce-și termină întrebarea, Kati fugi spre
ea cu ochii în lacrimi:
- Soră, surioara mea... mor! Soarta asta a mea cea
vitregă, nu-mi dă pace deloc! și se ghemui la piep-
tul ei, îngânând într-una ”O să mor, o să mor, o să

321
mor...”
Ayfer o cuprinse în brațe și o așeză pe canapeaua
din cameră. Apoi îi rezemă capul de pieptul ei și-i
spuse:
- Haide, calmează-te puțin, dragă! Îmi spui mai
târziu.
- Soră, nu mai am pe nimeni pe lumea asta, doar
pe voi vă mai am. Nu mai am nici unde să mă duc,
nici unde să dorm. Cândva îmi spuseseși că pot să
rămân aici... Soră, în casa Georgianei s-au întâmplat
niște lucruri îngrozitoare! Nu mai pot să rămân aco-
lo. Nici nu mai pot să mă duc acolo...
- Bine, fată, stai aici. Nu-ți mai face griji, dar te rog
să încetezi cu smiorcăiala asta. Ce s-a întâmplat, hai,
spune-mi!
Kati, pe de-o parte povestea, pe de-o parte toate
lacrimile și mucii și scuipatul i se adunau în barbă.
Ayfer luă imediat șervețele și-i șterse fața, după care
continuă:
- Să mergem la baie, drăguța mea. Să faci o baie
bună, o să-ți revii imediat, draga mea, a spus ea.
Trecuse o oră, Kati stătea în sufragerie, nu mai
plângea. Ayfer stătea lângă ea, citea ceva, iar Bu-
rak plecase în oraș să facă niște cumpărături de la
supermarket. Îl așteptau să vină. Ayfer îi spuse lui
Kati:
- O să te duci cu Burak să-ți iei lucrurile de la do-
amna Georgiana. O să stea fratele meu lângă tine,
spuse ea.

322
 - Soră, surioara mea, eu nu mai intru în casa aia!
Te rog eu, soră, vino și tu cu mine. S-o vezi și tu pe
doamna Georgiana, și ea pe tine... să stea și ea liniș-
tită. Dacă o să-l vadă pe fratele tău, cine știe cum o
să interpreteze. Și așa nu există zi fără să am proble-
me... Să nu ne facă și femeia asta probleme la toți. Să
nu se ducă la poliție să zică că m-a luat un tânăr și
m-a dus. Te rog eu, soră, dacă vii și tu, n-o să fie nici
o problemă. Da? Zi-mi da, te rog. Bine, bine? Vom
merge, da, sora mea frumoasă?
- Bine, bine, am înțeles. Vom merge împreună și
te voi cere de soție de la doamna Georgiana pentru
fratele meu.
Kati dintr-o dată izbucni în râs. Cât de bine îi stă-
tea când râdea... Acele buze frumoase, acei dinți albi,
acel ten imaculat, acei ochi negri, acea față mică,
drăgălașă, cât de mult se schimba cât de grați- oasă și
plină de virtute era atunci când râdea...
Burak cumpărase o mulțime de lucruri de la ma-
gazin. Luase aproape tot ce-i dăduse Ayfer pe listă.
Ayfer îi povestise pe scurt ce se întâmplase cu Kati; se
întristase și el, dar acum faptul era deja consumat.
Burak vorbise cu numai zece zile în urmă despre si-
tuația lui Kati și despre faptul că ar fi vrut să rămână
cu ei. Discutaseră deja că ar trebui să se ducă să stea
de vorbă cu doamna Georgiana și să-i spună în mod
oficial despre mutarea lui Kati la ei. Dar iată că zeii își
făcuseră treaba și după nici zece zile, Kati era cea care
îi implora să rămână alături de ei. Burak își do-

323
rea o mână, zeii iubirii din cer, îi dădeau două mâi-
ni... Bineînţeles că Burak se întristase că micuța Kati
fusese nevoită să-și dorească venirea alături de el,
în urma unei hărțuiri, dar dacă nu s-ar fi întâmpla
așa, poate că această venire s-ar fi amânat un an, sau
poate o lună, cine știe... Nu era suficient să-și dorești
misafir
ceva cu ardoare, trebuia să mai ai și 13:48:07
2020-01-30 puțin de noroc,
misafir
--------------------------------------------
să fi băut cu sete din izvorul bunătății.
2020-01-30 13:48:17
ti
Toți trei erau la ușa Georgianei. Kati le făcu imedi-
--------------------------------------------
sters = de
at cunoștință.
- Mamă, ei sunt patronii mei. Mi-au oferit o ca-
meră să locuiesc, chiar la locul de muncă; îmi spuse-
misafir
seră mai demult, dar eu refuzasem
2020-01-30 cu13:47:53
gândul la tine,
spuse ea. --------------------------------------------
fara virgula
- Nu mă lăsa singură, fata mea, mă obișnuisem cu
tine.
- Nu, mamă. Știi mai bine decât mine ce mi s-a
întâmplat la orfelinat. Astăzi, dacă ai mai fi întâr-
ziat puțin, pățeam același lucru. Eu o să vin mereu
să te vizitez. Când ai de făcut curat, poți să mă che-
mi oricând vrei. Dar nu pot să mai stau aici, mamă.
Mi-e frică. Acum, dacă-mi dai voie, o să-mi iau din
lucrurile mele, sper că mă lași să iau, mamă.
Mama începuse să plângă:
- Dar fata mea, eu mă obișnuisem atât de mult cu
tine...
Ayfer și Burak se uitau uimiți la Georgiana. Nu
era surprinzător faptul că aceste lacrimi provin de
la femeia aceasta rece ca un frigider? Și pe Georgia-

324
na o lovise soarta. În spatele acestei femei înalte și
aspre ca apariție, era o femeie sensibilă.
Acum în încăpere nu mai exista nici o armonie.
Kati era o brunetă foarte simpatică, o fată mică de
statură, cu fața dulce, subțire, și cu pielea albă. Pe
de altă parte Ayfer era o blondă mai plinuță, cu sâni
frumoși, ochi căprui și un ten deschis la culoare.
Avea buze voluptoase și părul lung până la mijloc,
era o femeie sexy. Cu picioarele ei perfecte, Ayfer
putea intra cu ușurință în centrul atenției oricărui
bărbat. Georgiana în schimb, era înaltă, cu părul
scurt negru, ochi negri, o față aspră și supărată, bu-
zele lipsite de culoare și câteva fire de păr răzlețe
deasupra buzei semăna mai degrabă cu o țărancă
misafir
care muncea pe câmp, decât cu o femeie
2020-01-30 13:48:45 care trăia
13:49:17
la oraș. Dar un lucru era cert: toate trei se plăcuseră,
--------------------------------------------
virgulasemana cu o taranca, mai
buzei,
așa că se despărțiseră în speranța
degrabacă se vor revedea.
Pentru micuța Kati, aceasta a fost o a doua tra-
umă. Prima traumă pe care o trăise o depășise cu
misafir
greu, însă de data aceasta avusese
2020-01-30 noroc.
13:49:29 Georgia-

na ajunsese la timp și își lovise cu umbrela în cap

--------------------------------------------
virgula
propriul fiu. Astfel, Kati scăpase de un alt episod de
hărțuire sexuală. În plus, situația era cu totul alta
acum; alături de ea era sora ei mai mare Ayfer, care
o iubea nespus, și iubitul ei Burak. Așa că ar fi trebu-
it să treacă mult mai uşor peste această traumă.
Ayfer îi spuse lui Kati: ”Draga mea, alege-ți o ca-
meră, pe care e vrei...”, Deasupra birourilor, etajele
doi și trei le transformaseră în locuință. Erau multe

325
camere goale. După ce-i spusese, Ayfer o urmărea pe
Kati cu coada ochiului, să vadă dacă și Kati gândește
ca ea, căci ea de fapt n-ar fi vrut să-i despartă pe cei
doi îndrăgostiți. Așa că o întrebă din nou:
- Care cameră o vrei, Kati? misafir
- Soră, care cameră zici tu...2020-01-30 13:49:45
- Atunci am o idee: de ce nu--------------------------------------------
Pe
stai în aceeași cameră
cu fratele meu?
- Mi-e rușine. Cum să nu vreau, el e sufletul meu,
dar mi-e rușine, soră.
- Ei bine, atunci, instalează-te în camera fratelui
meu. Sper și doresc din tot sufletul să fiți foarte fe-
riciți. Să zburați în viață alături, să vă creșteți copiii
frumos.
Micuței Kati începuse să-i tremure buzele. Plecă
capul în piept și începu din nou să plângă. De unde
venise, unde ajunsese... Toată viața avusese numai
probleme. Rar i se întâmplase să aibă o zi fericită.
Numai cu câteva ore mai devreme fusese victima
atacului unui bețiv. Slavă Domnului, scăpase ieftin
de data asta. Acum era alături de bărbatul pe ca- re-
l iubea, între oameni care îi acordau atenție și se
îngrijeau de ea. Acum nu trebuia să-i mai fie frică
să închidă ochii când se culca noaptea. Namila de
Lăcrămioara nu avea să mai vină la ea în cameră și
nu avea să-l mai vadă pe Petre cel cu fața palidă. Kati
încă nu depășise această traumă, că fusese victima
unei a doua... Era galbenă la față. Tot Ayfer fu cea
care o scoase din puțul gândurilor și al îngrijorări-

326
lor, pe Kati. Dar pe Ayfer cine avea s-o țină de mână
și s-o tragă la suprafață? Dar prin ce trecuse ea...
cum avea să uite? Burta îi creștea, aștepta un copil.
Vița fusese totuși generoasă cumisafir
cele două fete: le dă-
duse necazuri, dar și răbdarea2020-01-30
de care aveau nevoie
13:50:11
--------------------------------------------
să poată trece peste ele. AcumViata nu aveau decât să se
completeze una pe alta, să se sprijine reciproc și să-și
vadă de viață. Cine știe, poate că toate nu erau decât
un examen de-al lui Dumnezeu... Dar cele două fete
erau hotărâte, nu aveau de gând să ridice steagul
în semn de predare. Aveau să fie fericite, pentru că
asta era tot ce-și doreau amândouă. Atunci ar fi tre-
buit să lase nopțile întunecate deoparte, și cu liberă
voință, să se gândească la fericirea ce avea să vină.
Până în acum, nopțile întunecate îi fuseseră priete-
misafir
ne. Dar nu erau oare acele nopți întunecate
2020-01-30 13:50:37 care o
făcuseră să sufere? Zile și luni de-a rândul pentru ea
--------------------------------------------
sters = in
nu existase decât noapte, și nopțile acelea o răniseră
adânc, o omorâseră. Dar nu, Kati nu avea să moară.
Știa că pe undeva, puiul ei cel mic trăia. “Cine știe,
poate într-o zi zeii îl vor aduce înapoi la mine”, își
misafir
spunea ea. Avea speranțe în furtuni. În urma fiecă-
2020-01-30 13:50:53
rei furtuni, deschidea ușa și se--------------------------------------------
uita: ”Oare mi-au pus
virgula
puiul în fața ușii?”. Kati își trăise viața în medii dure
și neprielnice, dar acum se pare că totul intrase pe
un făgaș oarecum normal.
Dar Ayfer? Cea care îi ajuta pe toți în jurul ei, fata
aceasta frumoasă care se sacrifica pentru cei dra-
gi, fără să se gândească în nici un fel la ea însăși,

327
și masca pe care o purta... ea nu avea sentimente?
Dorințele, aspirațiile, iubirile ei? Și atunci, cine avea
s-o consoleze pe Ayfer? Cine avea să-i dea un ulcior
cu apă din izvorul liniștii? Ea era în continuare cea
care dădea. Ea era cea care umplea orice gol. Și tre-
buia să pară foarte puternică în timp ce făcea toate
astea. Cine o va ajuta să adune din nou putere și să
continue pe această cale? Ea continua să pună la suf-
let, să lase pe plan secund toate dorințele, necazurile
sale în timp ce încerca să-i ajute pe cei din jurul său.
Ori, Kati plângea, putea să-și manifeste durerea, pu-
tea să se descarce celor din jurul ei. Așa-și mai liniș-
tea cât de cât sufletul. În comparație cu Ayfer, Kati
se simțea mai liniștită, tocmai pentru că putea să-și
descarce stresul, povestind celor din jurul ei. Soarta
celor două fete se intersectase, așa că acum urmau
să se sprijine una pe alta. Se vor sprijini reciproc,
vor face orice sacrificiu este necesar pentru a fi feri-
cite și împlinite.
După un timp, somnul lui Kati s-a îmbunătățit;
Burak îi servise drept medicament. Burta lui Ayfer
creștea, iar Kati încerca să uite de rănile din trecut.
Un singur lucru nu putea uita: promisiunea pe care
o făcuse prietenei sale Andreea. Oare ce se întâmpla
acolo? Poate prietena ei era în brațele morții, poa-
te se afla în situații dificile. O implorase la plecare:
”Nu mă uita... ia-mă și pe mine de aici”. De câte ori
își amintea de prietena ei, sângele i se urca la cap
și nu știa, nu găsea o cale să o salveze și pe ea din

328
acel iad. Nu mai îndrăznea să le spună lui Ayfer și
Burak. Făcuseră atâtea pentru ea... O salvaseră în
adevăratul sens al cuvântului. Totuși un gând o mă-
cina fără încetare: ”Să-i spună oare lui Ayfer?” Știa
că prietena ei este într-o situație înfricoșătoare, pe
cale să danseze ultimul vals. Razele soarelui care
pătrundeau în camera lui Kati dimineața, îi pătrun-
deau până-n suflet și acolo îi lăsa anumite mesaje.
Era atât de intense aceste mesaje,misafir
încât Kati simțea
nevoia să închidă imediat ochii. Simțea
2020-01-30 că sunt pline
13:51:58
--------------------------------------------
de semnificație. Razele soarelui Erau
care pătrundeau la
Andreea în camera de la cămin și cele care pătrun-
misafir
deau în dormitorul lui Kati erau aceleași.
2020-01-30 De câte ori
13:52:11
--------------------------------------------
închidea ochii, Kati o auzea pevirgula
Andrea cum o implo-
ra. Fără voia ei, două lacrimi i2020-01-30
se scurseră
misafir
13:52:47
pe obraji.
Și chiar în clipa aceea, Ayfer --------------------------------------------
intra în încăpere și o
Andreea
vedea:
- Kati, iar plângi?
- Nu, soră, nu plâng ...
- Ia spune-mi ce problemă ai?
misafir
- Soră, eu pot să-ți spun ce2020-01-30
problemă 13:53:18am dar nu
știu cum o să reacționezi tu... Trebuie să-mi ajut o
--------------------------------------------
virgula
prietenă care se află în aceeași stare ca și mine. Dar
dacă-mi vei spune acum: ”Acum chiar exagerezi. Te-
am salvat pe tine de unde ai mai scos-o și pe prietena
ta?...” atunci să știi că am să plec și de aici. Știi că eu
nu am posibilitatea să o ajut în vreun fel.
- Spune-mi, dragă, ce vrei de la mine?
- Soră, te rog să nu te superi pe mine. Înainte să

329
vin aici, stăteam la orfelinat, în cameră cu încă trei
fete. Două erau mai mici, cea de-a treia era și mai
înaltă ca mine, și mai arătoasă, dar cu un an mai
mică ca mine. Dar dacă întrebai pe cineva câți ani
îi dai, ar fi zis douăzeci, cu siguranță. Când am fugit
de la orfelinat, i-am promis Andreei, tovarășei mele
de suferință, că o voi scăpa și pe ea de acolo. Și ea
are aceeaşi soartă ca și mine: este vândută în fieca-
re noapte cuiva. Și ei i-au spus că i-a murit copilul.
Când am fugit la București i-am spus: „Nu mai plân-
ge, o să te iau cu mine” . Soră, eu acum sunt fericită
alături de voi. Îl iubesc pe Burak. Dar nu-mi iese din
cap promisiunea pe care am făcut-o. Cu cât sunt mai
fericită, cu atât mai mult îmi amintesc de prietena
mea. Îi spusesem: ”Te voi salva de aici”, iar ea îmi
spuse: “Numai pe tine te am, Kati, nu am pe nimeni
altcineva.” Asta e problema mea, sora mea.
- Adică vrei să spui, să o luăm pe prietena ta And-
reea de acolo, așa-i?
- Da, soră, da!
- Și cum o să fie asta? În mod oficial, sau mai puțin
oficial? Hai s-o facem atunci.
Kati a sărit în picioare și de acolo la Ayfer în brațe,
înnebunită de fericire. O pupa pe Ayfer peste tot.
- Fată, stai ușor! O să-mi strivești copilul din
burtă... Acum draga mea, trebuie să faci un plan, tu
știi cum putem să-ți salvăm prietena de acolo.
O zi mai târziu, Manuela și Kati se îndreptau spre
Tulcea. Calculaseră că seara în jurul orei opt vor fi

330
acolo. Ayfer, îi povestise totul Manuelei în legătură
cu Kati. Iar Kati îi spusese Manuelei despre Andreea
și despre planul pe care-l făcuse ca să o salveze de
acolo. Desigur, pe măsură ce se apropiau de cămin,
Katie era din ce în ce mai emoționată. Gura i se usca,
băuse deja o grămadă de apă, deschidea geamul să
vadă împrejurimile, o luau căldurile. Nasul îi era
roșu, nu-și putea opri picioarele din tremurat. Ma-
nuela:
- Kati, calmează-te! Totul va fi în regulă, linișteș-
te-te!... Chiar dacă Manuela încerca să o liniștească,
ochii lui Kati priveau în depărtare. Nu o asculta de
loc pe Manuela.
Kati îi descria drumul; intraseră pe străzi lătu-
ralnice și acum treceau prin fața orfelinatului. Kati s-a
lăsat imediat în jos, pe canapeaua din spatele mașinii,
să nu o vadă nimeni. Era extrem de emoțio- nată,
Manuela se temea să nu pățească ceva din ca- uza
emoțiilor. Acum Kati se albise la față, mâinile îi
tremurau. Se îndepărtaseră puțin; Manuela a oprit
mașina și a îmbrățișat-o pe Kati:
- Drăguța mea, draga mea, liniștește-te puțin... to-
tul o să fie bine. Stai aici și nu deschide ușa la nime-
ni. Mă duc să vorbesc cu cineva.
- Nu mă lăsa aici, soră. Mi-e frică...
Manuela s-a gândi pentru o clipă, poate era ceva
în neregulă. Kati era extrem de sensibilă. Dacă ar fi
rămas singură și cineva ar fi recunoscut-o?...
- Casa lui Cosmina e aproape, Kati? Mai bine te

331
duc la ea acasă, așa o să fiu și eu liniștită.
A pus în mișcare mașina, în timp ce Kati o
îmbrățișa de bucurie. Toate acestea nu erau decât
semne ale traumatismului psihologic pe care Kati îl
trăise. Atât hărțuirea sexuală, dar și bătăile pe care
le luase de la Lăcrămioara și Viorica, condițiile de
viață la care fusese supusă, presiunea care se crease
asupra lor, amenințările cu trimiterea la spitalul de
nebuni, toate acestea le rupsese pe fetele din orfeli-
nat de viața socială, și în genere de viață. În momen-
tul de față Kati retrăia tot ce i se întâmplase. Asta
era problema.
Ajunse la casa lui Cosmina, s-au îmbrățișat și au
plâns îndelung. Se îmbrățișau și se priveau, și se
îmbrățișau din nou. Dorul, faptul că-i simțise lipsa,
dar cel mai important faptul că o vedea pe Kati că este
bine, o făceau din cale afară de fericită pe Cos- mina.
Cosmina și-a trimis fiul la Alexandra: „Să vină
repede, am o surpriză pentru ea!” Acum o luaseră pe
Kati între ele și vorbeau, o iubeau, o dezmierdau. Și
Cosmina și Alexandra, auziseră ce făcuse Vasile, fiul
misafir
Georgianei. Georgiana le povestise tot.13:53:57
2020-01-30

Amândouă, pe măsură ce se--------------------------------------------

uitau la Kati, își dore-
fara virgula
au să o facă din nou.
- Fată, te-ai făcut orășeancă. Nu mai ești smior-
căita aia de Kati care a plecat de aici. Nici după cum
arăți, nici după cum te porți.
Acum era o fată minionă, foarte frumoasă. Avea
o față strălucitoare, viitorul strălucit i se putea citi

332
în priviri. Cele două prietene ale mamei ei spuneau
”se pare că destinul tău nefericit, ți-a dat pace”. Îi
dăduse sau nu-i dăduse pace, viitorul avea să-i adu-
că fericire sau ghinion... nu se știa, urmau să vadă
împreună. Manuela a cerut permisiunea: „Vi-o las pe
Kati în grijă pentru cel mult o oră. Mă duc și mă-n-
torc imediat.” spuse ea și plecă imediat.
Ajunsă la orfelinat, Manuela îl întrebă pe pazni- cul
de la poartă:
- Sunt avocat Manuela, doresc să vorbesc cu do-
amna Lăcrămioara spuse ea și imediat paznicul se
albi la față și sări ca ars de pe scaunul pe care stătea.
- Imediat doamnă va fi aici în două minute. Vă
rog, poftiți.
Paznicul a poftit-o în cabina de pază și a plecat de
lângă ea ducându-se în căutarea Lăcrămioarei.
Manuela nu se așezase. Stătea în picioare și îl mă-
sura din priviri pe paznicul care corespundea desc-
rierii lui Ayfer. Da, acesta era paznicul care compli-
misafir
cele Lăcrămioarei, corespundea întocmai
2020-01-30 13:54:23descrierii.
13:54:33
--------------------------------------------
Manuela încerca să-și stăpânească emoțiile, dar nu
era
sters= era
putea să stea locului. Și dacă ceva nu mergea cum
trebuie? Și dacă Lăcrămioara i-ar fi spus: „Eu nu mă
tem de nimeni!” Sau dacă Lăcrămioara făcea o plân-
gere cu privire la Manuela? Desigur, Lăcrămioara
ar fi pierdut în orice variantă, datorită mărturiei pe
care Kati ar fi depus-o. Gândindu-se la asta, se mai
liniștea și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Într-un
târziu, pe ușă au apărut Petre și Lăcrămioara, care

333
erau întocmai descrierii lui Kati. Dar ce era asta?!
Talia era îngustă, dar sub talie era cât casa. Pe umeri
un cap mare cât roata carului, neagră și urâtăăăă...
venea spre ea legănându-se agale. Nici pașii nu și-i
putea arunca corect. Nici Petre nu mai era cine știe ce
arătos. Se înroșise la față, arată de parcă cu puțin timp
înainte fusese prins în flagrant delict.
Lăcrămioara:
- Da, doamnă, eu sunt Lăcrămioara.
- Iar eu sunt avocatul lui Kati, Manuela.
Lăcrămioara era obișnuită cu astfel de avocați, cine
știe câți văzuse până atunci. Știa ce înseamnă recla-
mațiile de genul acesta. Nici măcar nu-i era teamă
de procedurile ce aveau să urmeze. Așa că spuse pe
un ton hotărât:
- Cu ce vă pot ajuta, doamnă?
Manuela i-a întins scrisoarea pe care o pregătise
și care fusese semnată de Kati. Erau cu toții în came-
ra paznicului. ”Poftiți, luați loc” îi spuse Lăcrămioa-
ra. Manuela se așeză pe un scaun din lemn. Era un
scaun vechi de douăzeci de ani poate, tocit și lipsit
de culoare. Lăcrămioara făcea fețe-fețe în timp ce ci-
tea scrisoarea. Era un șantaj: ori o dădea pe Andrea,
ori doamna avocat urma să ducă o copie a acestei
scrisori la poliție. Numai la poliție? Nu! Și la minis-
tere și la toate celelalte instituții abilitate. Această
femeie hidoasă și nimfomană trebuia să ia o decizie.
A citit din nou scrisoare, și apoi încă o dată. A citit-o
de trei ori de la un capăt la altul. O făcea numai ca

334
să câștige timp, să poată analiza situația și a lua o
hotărâre. S-a îndreptat și i-a spus Manuelei în timp ce
o privea în ochi:
- Bine, când vreți să luați fata?
Manuela a răspuns cu un glas rigid:
- Acum! a spus ea.
Pe hârtie erau trecute toate faptele pe care le săvârși-
se, tipul de infracțiuni și datele aferente. Cum sunt
vânduse materialele pe acre orfelinatul le primise
misafir
ca ajutoare. Cum fetele rămâneau 2020-01-30însărcinate,
13:55:02 iar
misafir
copiii lor erau vânduți, cum fetele erau
2020-01-30 vândute băr-
--------------------------------------------
13:55:17
care
baților pentru a fi abuzate sexual, totul era trecut pe
--------------------------------------------
;
hârtie cu lux de amănunte. Kati le notase pe toate,
cu gândul că poate într-o zi va avea nevoie de ele. Și
iată că acea zi sosise; scrisoarea își atinsese efectul
scontat.
- Veniți peste jumătate de oră să luați fata. Să op-
riți mașina Ia o sută de metri mai în față; mă aștep-
tați acolo, am să vă aduc fata, a spus ea.
- Mă aștept acolo. Plec acum, a spus el, și a plecat.
misafir
misafir
De îndată ce Manuela a pășit2020-01-30
în afara
2020-01-30 curții orfeli-
13:55:42
13:55:33
--------------------------------------------
natului, Petre s-a întors imediat --------------------------------------------
spre Lăcrămioara.
ea
Va
- Lăcrămioara, dacă mi se întâmplă ceva, te omor.
Ți-o jur! Am doi copii. Să nu te joci cu mine! Să rezol-
vi problema asta!
- Hai, dispari! Am treburi mai urgente! spuse ea
și-l goni pe Petre de lângă ea.
Manuela se gândea în sinea ei: „Oare de ce fusese atât
de ușor? Oare e vreo șmecherie la mijloc?” se

335
întreba ea în timp ce inima-i bătea cu putere. Oare
avea de gând să se ducă la poliție? sau să cheme și
ea un avocat?... Manuela era confuză, dar cum să-și
mascheze sentimentele. Îngrijorarea nu i se citea pe
față. Știa să-și controleze reacțiile, nervii ei o ascul-
tau. Se urcase în mașină și fuma acum țigară de la
misafir
țigară. La un moment dat a văzut-o pe Lăcrămioara
2020-01-30 13:56:27
--------------------------------------------
însoțită de o tânără blondă frumoasă, apropiindu-se
sters = de la
de mașina ei. Manuela le vedea scriemîn= oglinda retrovi-
zoare. Lăcrămioara de abia mergea,
dupa dar fata parcă
era o rachetă ce se lansase spre stele. Părea că vrea
să zboare până la mașina Manuelei, dar se abținea.
Tremura toată de emoție. Acum era salvarea ei. Bi-
ata fată, îi răpiseră copilăria. Era o copilă, dar avea
aerele unei tinere mame. Dar nu era vina lor, ar fi
trebuit să le fie rușine celor le târâseră în această
misafir
lume plină de dureri și nenorociri încă
2020-01-30 înainte ca ele
13:56:48
să se nască. Aveau să plătească pentru toate păcatele
--------------------------------------------
care
fiicelor lor. Copii ajunși într-un fel sau altul în grija
misafir
statului erau vai de capul lor.2020-01-30
Dar iată încă un copil
13:56:59
--------------------------------------------
era pe cale să fie salvat. Hai, copilă frumoasă, încă
Copiii
un pas și vei fi lângă mașină, iar degetele tale se vor
putea întinde către libertate...
- Poftiți, doamnă, ea este Andreea. Iar acestea îi
sunt cartea de identitate, certificatul de naștere, toa- te
sunt aici. Acum e răspunderea dumneavoastră. Vă
doresc o zi bună.
Andreea nu scotea nici o vorbă, dar de îndată ce
se urcă în mașină și ușile se închiseră în urma ei,

336
izbucni:
- Am scăpat, am scăpat, am scăpat, am scăpat, am
scăpat! striga ea de se cutremura mașina.
Manuela se speriase. „Fata asta e nebună? ce are?”
se gândea ea în timp ce o urmărea cu coada ochiu- lui.
Între timp, Andreea o îmbrățișase cu putere pe
Manuela și începuse să o pupe, dar ea conducea în
acest timp, așa că fu nevoită să oprească mașina ca să
o îmbrățișeze și ea pe fată.
- Eu sunt Andreea! Andreea, spunea ea. Râdea și
întreba: cum am scăpat?
Apoi a început să plângă, fără să-și mai poată
controla lacrimile ce i se prelingeau pe obraji. Plân-
gea, plângea... O făcea și pe Manuela să plângă.
- Soră, am scăpat? Sunt afară? Am scăpat de aco-
lo? Întrebările veneau una după alta, fără oprire.
Sora mea frumoasă, Kati unde e acum?
- O să o luăm și pe ea peste cinci minute.
- Aaaaa, am înțeles.
- Am lăsat-o la Cosmina acasă.
- Bine, bine. O luăm și pe ea acum. Ah, Kati, ahhh....
nu m-ai uitat surioara mea dragă, tovarășa mea de
drum... Ce prietenă bună îmi ești, nu m-ai uitat, nu m-
ai vândut. Îți sunt datoare o viață, și viața mea ți-o
dăruiesc. Tu-mi ești prietenă, mamă, tată și soră-n
același timp...
În timp ce spunea toate aceste lucruri, Andreea
plângea. O făcea și pe Manuela să plângă. Au bătut la
ușă, Kati era cea care le deschise. Au stat îmbrățișate

337
mai bine de zece- cincisprezece minute și au plâns
în surdină. Cu capul plecat, erau martorele neprihă-
nite ale tuturor atrocităților și cruzimilor care se
petrecuseră acolo. Toți cei prezenți în încăpere erau
tăcuți. Andreea mai crescuse puțin, se înălțase. De-
venise o tânără domnișoară, blondă, foarte frumo-
asă, cu un ten minunat. Una era minionă, cu părul
negru și o față extrem de frumoasă cu tenul alb, ce-
alaltă era înaltă, subțirică, cu părul blond până la
brâu, cu fața îngustă și ochii verzi. Două fete minu-
nate ale căror destine fuseseră înfrânte aici. Nu li
se furase numai tinerețea, li se furase tot. Sufletele,
gândurile, necazurile, bucuriile, mințile și trupurile
lor fuseseră furate. Acum mai aveau o șansă. Puteau
să recupereze măcar o parte din ceea ce pierduseră?
Trebuiau să încerce. Acum era momentul în care
renășteau, acum viața lor furtunoasă ajunsese în
limanul unei mări calme.
De ajuns ajunsese, dar oare sacrificiul făcut din
suflet de Kati, avea să-i pregătească ei sfârșitul? În
timp ce Kati, cu trupul ei cel mic o îmbrățișa pe And-
reea, nu se gândea la nimic altceva decât să-i facă bine
Andreei, nu avea nici un altfel de gând. Kati era cu
sufletul curat. Ea nu știa decât să dăruiască, nu știa
cum este să primești, era la început... La fel ca Burak
și prietenele care îi erau acum alături, o iube- au și
încercau să-i ofere imagini din lumea lor inte- rioară.
Iar Kati le primea cu sufletul deschis. Și pe măsură ce
le primea simțea ce înseamnă să fii fericit

338
și împlinit. Își dorea ca și prietena ei să fie la fel de
fericită și împlinită. Kati nu s-ar fi gândit nicicând
că i s-ar putut face vreun rău.
Cât de înțelept era să o ducă pe Andreea în casa
lui Burak? Chiar dacă ar fi fost un lucru înțelept, ce
s-ar fi întâmplat dacă liniștea lor ar fi fost tulburată
de ceva? Dar Kati, cu toate acestea, credea că proce-
dează corect. Și asta era acum mai important.
Andreea îi dădea clasă lui Kati, dacă le comparai.
Cu statura ei înaltă, părul blond, ochii verzi și pielea
netedă atrăgea imediat fulgerele asupra ei. Andreea
era însă o fată simplă. Da, era frumoasă, înaltă, dar
ceva îi lipsea. Și da, ceea ce-i lipsea ei, era la Kati. În
faptului că era scundă, avea pielea
misafir
mai măslinie și
trupul mai slăbuț, Kati atrăgea razele13:57:38
2020-01-30 soarelui și nu
--------------------------------------------
fulgerele. Avea un farmec aparte, faptul
iar inocența feței și
delicatețea din mișcările ei erau deosebite. Kati era pe
cale să devină o femeie de o eleganță desăvârșită. Hai
să zicem că-ți petreceai ziua cu Andreea... Ce pu- teai
să discuți cu ea a doua zi? Ce puteai să împarți cu ea a
doua zi? Oare Kati făcea greșeala vieții ei, ducând-o
pe Andreea în casa lui Burak? Din ceruri, zeii îi
trimiteau semnale printre nori sărmanei Kati,
aruncând parcă cu pietre în sufletul ei. Dar cu ome-
nia pe care o avea în ea, nu putea decât să iubească, să
aibă grijă și să se gândească la fericirea celorlalți, mai
presus de a ei.
Dar chiar, Kati când căpătase acest caracter vir-
tuos? Da, nu poți dobândi totul prin studiu și edu-

339
cație. Se putea ajunge la un astfel de caracter și în
urma experienței, a curajului și a energiei pozitive
unice cu care Dumnezeu o hărțuise din belșug pe Kati.
misafir
Această micuță fată, fusese abuzată,
2020-01-30 trăise
13:58:03sin- gură, și
--------------------------------------------
simțise pe pielea ei loviturile de baros ale sorții. De
harazise
undeva de dincolo de acest întuneric, so- arele striga
către ea: “Acest întuneric se va sfârși și vei vedea
lumina. Să nu cumva să te lași! Să nu te lași! Îți voi
trimite toate razele mele! “ șopteau zeii cei magici la
urechea lui Kati. Iar Kati renăștea în fiecare zi.
Se crease o atmosferă plăcută. Cosmina și
Alexandra împreună cu soții lor, copiii lor, Kati, Ma-
nuela și Andreea au stat mult de vorbă împreună. S-au
îmbrățișat și au plâns împreună. Acum se gân- deau că
misafir
singurul lucru pe care și-l puteau dori13:58:25
2020-01-30 e ca cele două
frumoase fete să-și găsească în sfârșit feri- cirea. Să-și
--------------------------------------------
sters = impreuna
găsească liniștea să nu mai sufere...
Manuela puse capăt revederii:
- Mai avem drum lung de făcut. Mai e și noapte...
așa că vă cerem permisiunea ca noi să pornim la
drum, spuse ea și-și luă la revedere.
Cosmina și Alexandra parcă voiau s-o mănânce
Kati. Nu puteau s-o lase din brațele lor. În timp o
misafir
îmbrățișau, își aminteau în 2020-01-30
adâncul13:58:40 inimii lor de
--------------------------------------------
Daniela, mama lui Kati și draga lor prietenă. Și aici
pe
erau niște contraste care atrăgeau atenția: Cosmi- na
brunetă, înaltă, Alexandra era blondă. Amân- două
erau prietenele de suflet ale mamei ei. Într-un

340
sfârșit, și-au luat la revedere și au plecat.
Kati și Andreea se aflau acum în casa lui Burak.
Dintr-o dată casa devenise aglomerată. Se auzeau
râsete, era mișcare, totul era plin de viață. Ayfer era
puțin mai mare ca ele, dar până la urmă era și ea
tânără.
Când Ayfer a văzut-o pe Andreea intrând pe ușă
spunând ”Am venit!”, ceva din ea nu a acceptat-o.
Andreea, o fată de o frumusețe izbitoare, era în
același timp o persoană care nu-ți dădea încredere
și de care nu puteai fi sigur niciodată cum va reacți-
ona în secunda următoare. Era mai înaltă și mai sla-
bă decât Ayfer. Amândouă erau blonde, dar Andreea
avea ochii verzi. Părul ei blond, drept și lung, tenul
ei perfect erau de genul celor care ar fi făcut mulți
bărbați să și-o dorească. Kati își arăta vârsta, și din
contră părea chiar mai mică decât era: părea că are
treisprezece- paisprezece ani. Pe când Andreea, deși
era mai mică cu un an decât Kati, arăta ca o tânără
femeie, părea de douăzeci de ani. Sufletul lui Ayfer a
tresărit dintr-o dată: Oare fata asta adusese și toate
nenorocirile Nu, nu ... nu era frumos să gândească
așa. Era păcat să crezi asta. Era și o lipsă de respect,
dar și foarte dureros. Aceste două fete erau orfane
amândouă. Fuseseră abuzate în toate felurile de tot
felul de oameni. Daca nu le-ar fi ajutat pe ele, atun-
ci pe cine? Trebuia neapărat să se descotorosească
de toate presimțirile pe care le avea, trebuia să-și re-
vină!

341
 Dar când Ayfer se uită la Andreea, erau niște
mlaștini de întuneric sub norii nebuni pe care îi vă-
zuseră. Ayfer și-a respins imaginația. Dar într-un fel
nu se putea gândi la lucruri bune despre fata asta.
Dacă lupii mici care au intrat în mărul au înfășurat
misafir
mărul și l-au înfășurat peste 2020-01-30
tot, atunci13:59:02sentimentul
inițial de îndoială ar crește. --------------------------------------------
Ayfer știa asta. Aceste
mar
îndoieli nu au fost niciodată resimțite în Kati. Kati a
avut o greutate. Cu toate acestea, nu se putea gândi la
lucruri pozitive despre Andreea. Potrivit lui Ayfer, nu
exista nicio îndoială că Andreea avea fanteziile
diferite.
După ce a părăsit casa, Manuela ia dat lui Ayfer
misafir
dată anterior
Andreea camera care fusese 2020-01-30 14:01:01 lui Kati.
Deci, ei aranjau lent unde să rămână și unde vor
--------------------------------------------
Dupa ce Manuela a parasit casa, Ayfer
trăi. Andreea urma să-i dea o misafir
i-aslujbă
dat Andreeila fabrica.
camera care Ayfer
fusese data
a crezut că va fi bine verificată
anterior lui14:01:15
de Laura.
2020-01-30 Kati. Ar fi bine
--------------------------------------------
pentru viitor. Așa că sa așezat în casa asta din And-
Ayfer
misafir
reea și a deschis o pagină cu totul nouă
2020-01-30 vieții ei.
14:02:36
14:02:22
--------------------------------------------
Dar când Ayfer de câte ori se uita la Andreea, nu
cu
sta
vedea decât mlaștinile din spatele norilor întune-
cați. Ayfer încerca să alunge toate gândurile negre
care o năpădeau: ”Ajunge! Lăsați-mă!”. Dar oricât
s-ar fi străduit, nu avea nici un sentiment bun în
legătură cu această fată. Așa cum mici viermișori
care intră într-un măr, îl rodmisafir
pe dinăuntru până îl
termină, așa și îndoielile pe care Ayfer
2020-01-30 14:03:30 le avusese
--------------------------------------------
la prima întâlnire cu Andreea, Stersaveau să crească
tot propozitie și
pana la ”Incet”
s-o macine cu timpul. Ay ferera conștientă de lucrul

342
acesta. Nu avusese nici un fel de îndoială în privința
lui Kati. Ea avea o prestanță, în timp ce despre And-
reea nu avea o impresie bună. Potrivit lui Ayfer, nu
exista nici o îndoială că Andreea avea niște fantezii
deosebite.
După ce Manuela plecase, Ayfer i-a dat Andreei
camera care mai înainte fusesemisafir
a lui Kati. Astfel, în-
misafir
cet, încet fiecare se stabilea la 2020-01-30
locul ei.
2020-01-30 Urma să i se
14:04:20
14:04:13
--------------------------------------------
dea și o slujbă potrivită ei la fabrică. Ayfer se gândea
--------------------------------------------
Incet
sters ”Astfel”
că cel mai bine e să lucreze alături de Laura, la cont-
rolul de calitate. Era bine și pentru viitor. Așa că și
Andreea s-a instalat în casă, deschizând o nouă în
misafir
viaţa ei. 2020-01-30 14:04:44
--------------------------------------------
sters = deschizand o noua in viata ei
24

După ani de zile, un străin venea în orașul în care s-

au născut și au trăit părinții lui Kati. Își chinuise foarte
mult soția, de-a lungul căsniciei. După ce că scandalul
era de nelipsit, Gigi mai avea și o depen- dență de
alcool de care nu putea să scape. Până la urmă,
neînțelegerile și lipsurile au dus la prăbușirea acestei
familii.
Gigi era un bărbat de treizeci-patruzeci de ani,
înalt, puternic și cu o burtă mare. Capul mare avea
părul încărunțit, ochi îi erau mari și fruntea ca o se-
milună. Ochii săi căprui erau ca două mărgele, fața
i se îngusta spre bărbie. Gigi era un șofer bun, avea
carnet pentru tiruri. Asta și făcuse cât timp fusese

343
însurat, dar dragostea lui pentru băutură îl făcuseră să-
și piardă meseria. Era alcoolic când fusese dat afară.
Acum ori soția lui, Daniela, îl omora, ori Gigi își
ucidea soția. Nu era viață ceea ce trăiau ei. Singu- ra
șansă a lui Gigi era să plece de aici și să nu se mai
întoarcă. Să emigreze, într-un fel. Era inevitabil, ca și
pentru el și pentru soția lui să se întâmple lucruri nu
tocmai plăcute. Așa că a ales să plece ca șofer de tir
pe Italia, chiar dacă era pentru o perioadă deter-
minată, și a cerut azil de îndată ce a ajuns în Italia.
Motivase cererea cu dependența sa de alcool, așa că
acum lucra și făcea diferite terapii pentru a putea
scăpa de alcool.
Trecuseră aproape doi ani, și Gigi scăpase și de
băutură și de țigări. Devenise un om normal cu care
puteai sta de vorbă. În anii care au urmat, am muncit
pe brânci și a reușit să pună de-o parte și niște bani.
Și-a continuat și studiile Gigi. A urmat școli serale
și pe lângă italiană a învățat și engleză. Era într-o
adevărată cursă cu sine însuși în a-și putea acoperi
toate lipsurile pe care le avusese în trecut. Acum nu-
și dorea decât să fie un bărbat de încredere al cărui
cuvânt să fie ascultat și stimat. Citea în permanență,
ziarele și cărțile nu-i cădeau din mână. Bețivul Gigi
murise, în locul lui se născuse Marin cel cult.
Primul lucru la care s-a gândit
misafirGigi, a fost nevasta
lui. Oare ce se întâmplase cu 2020-01-30
ea, în ce14:05:08
stare era oare?
--------------------------------------------
Nu mai știa nimic de ea, pentru că întrerupsese ori-
fara virgula
ce relație cu familia și cu prietenii săi din România.

344
Gigi era un cetățean responsabil acum, nu mai era
un bețiv. Prin urmare trebuia să-și ducă la îndeplini-
re toate sarcinile pe care nu le făcuse sau pe care le
făcuse pe jumătate.
Ajuns acasă la el, nu găsi decât o ruină, fără elect-
ricitate și fără apă. O parte din acoperiș se dărâma-
se. Se vedea că nu mai locuise nimeni de foarte mult
timp. Gigi, fără să se uite în urma sa, începu să me-
argă spre casa Cosminei, care se afla la câțiva met-
ri depărtare. Cosmina și Alexandra, erau prietenele
cele mai bune ale nevesti-sii, Daniela. Și-a adunat tot
curajul și a sunat la ușa Cosminei. I-a deschis Cris-
ti, soțul Cosminei. Era un bărbat obișnuit, modest:
înalt, blond, palid , cu o mustață subțire. La început
era un bun prieten al lui Gigi. Bineînțeles, pe lân-
gă el, mai era și soțul lui Alexandra
misafir
care era scund,
misafir
gras și chel. Așa cum Daniela,2020-01-31
Cosmina
2020-01-31 și Alexand-
09:15:10
09:14:52
--------------------------------------------
ra erau prietene de nedespărțit, așa erau și Adrian,
Alexandrei
stergem= lui
Gigi și Cristi tovarăși de beție. Acum era împotriva
misafir
lui, Cristi. Se uită puțin la fața2020-01-31
lui Gigi, apoi se uită
09:19:00
misafir
din nou. Acum Cristi stătea în2020-01-31
fața lui. S-a uitat un
--------------------------------------------
09:19:19
09:19:36
Cristi
timp la fața lui Gigi, apoi s-a mai uitat o dată. Gigi
--------------------------------------------
= Cristi
stergem propozitie
care plecase de pe aceste meleaguri era un bețiv, un
vagabond, un șmecher... ori acum avea în fața lui un
domn. Cu hainele pe care le purta, cu felul în care se
purta, cu felul în care se pieptănase, cu felul în care
se îmbrăcase și calitatea cravatei pe care o purta... la
ușa lui era un domn. Lui Cristi i se păruse, dar acest
domn nu putea fi Gigi. Era o diferență ca de la cer

345
la pământ între Gigi care plecase și Gigi cel nou. Cu
toate acestea de îndată ce Gigi spuse:
- Cristi! Ce bine-mi pare să te văd! strigă și el ime-
diat:
- Deci tu ești, Gigi! Tu să fii domnul ăsta... Dar nu,
nu, nu! Nu pot să cred! Nu poți fi tu, Gigi?!... Erai un
bețiv prost, cum să fii tu...
- Eu sunt, Cristi. Eu sunt.
În timp ce se vorbeau așa, Cosmina începuse să
tragă cu urechea și sări imediat și ea la ușă:
- Ăsta-i Gigi?
- Ce mai faci, Cosmina? Sper că ești bine ...
Cosmina și soțul ei, muți de uimire cum erau, ui-
taseră să-l invite pe Gigi înăuntru. Cosmina rămăse-
se cu degetul arătător la buze și cu ochii pe Gigi. Iar
soțul ei era încă pe gânduri, dacă să-l îmbrățișeze, sau
nu... să-l atingă, sau nu....
- Nu mă inviți înăuntru? întrebă până la urmă
Gigi.
Toți trei s-au îmbrățișat, ca-n vremurile de altă-
dată.
- Oooo ne pare rău, a fost un șoc pentru noi. Da’
pentru cine n-ar fi?! Bețivul Gigi, care nu putea să
meargă pe stradă din cauza băuturii, să vină la ușa
noastră ca un adevărat domn. Asta da surpriză! Hai,
poftește, te rog! Haide, hai, prietenul meu de pahar,
prietenul meu din copilărie.
S-au așezat și imediat Cristi:
- Am din coniacul care îți place, am și rom și niște

346
țuică. Din care vrei să-ți aduc, prietenul meu alcoo-
lic?
Marin într-un mod foarte serios:
- Gigi pe care-l știți voi a murit. Dumnezeu să-l ier-
te. Acest Gigi nou, nu știe ce-i aia băutura și nu fu-
mează. Acest Gigi, a suferit ani de zile din cauza mo-
dului său de viață mizerabil și total greșit, care l-a
făcut să-și piardă totul. Și-a pierdut tinerețea, dra-
gostea, iubirea, visele, familia. Toate din cauza bău-
turii și a unei vieți prostești. Acum acel Gigi e mort.
Acum sunt o persoană nouă cu identitatea mea de
jurnalist. Îmi caut soția și casa.
- Nu e cam târziu? îl întrebă cu reproș Cosmina.
Avem multe să-ți spunem. Gigi, de abia ai ajuns.
Odihnește-te puțin, și-ți vom povesti totul.
Nici Cosmina și nici soțul ei nu luaseră în calcul
vreodată că Gigi s-ar mai putea întoarce. Credeau
că se băgase pe undeva... ori murise, ori dispăru-
se. Acum ce aveau să-i spună, cât aveau să-i spună?
misafir
Era o surpriză pentru ei, să-l 2020-01-31
aibă acum 09:20:03în fața lor
în carne și oase. Să-i povestească totul despre Kati,
--------------------------------------------
cate
oare? Să-i spună oare de copilul ei, că-i spuseseră că
e mort, dar că de fapt fusese vândut? Să-i spună oare
că se folosiseră de Kati ca de o femeie de bordel?... Și
cum să-i spună unde este Kati acum și ce face? Soț și
soție se uitau unul la altul, cu chipurile răvășite de
îngrijorare și ochii plin de disperare. Cosmina cea cu
ochii negri, cât de mult plânsese pe urma prietenei
ei, Daniela. Își aducea aminte de ea, de Gigi, de șefii

347
de la orfelinat, de dispensarul la care o duseseră pe
Daniela. Îi ura pe toți! Și-i blestema pe toți care fu-
misafir
seseră parte la asta! Dar de un lucru 09:21:19
2020-01-31 era sigură Cos-
misafir
--------------------------------------------
mina, n-avea să mai spună nici o singură minciună.
2020-01-31
stergem =09:21:31
fusesera
Poate că nu avea să spună chiar tot, dar în orice caz
--------------------------------------------
scriem = facusesera
din
nu va spune nici o minciună.
- Gigi, nevasta ta frumoasă și nevinovată, a murit
la naștere. Dar fata ta trăiește, e în viață. La cinci
luni după ce ai plecat, Daniela a dat naștere unei fe-
tițe. Dar, pentru că nu am putut să o ducem la un
spital mai bine dotat, a murit din cauza pierderilor
de sânge. Ai o fată foarte frumoasă...
- Și unde este acum fata mea, unde este? făcuse
ochii mari de entuziasm.
Și așa ochii lui Gigi erau foarte mari, ca două măr-
gele ce-i ieșeau din cap, acum de emoție îi ieșiseră și
mai mult în evidență. Parcă scuipa flăcări pe ochi...
- Stai jos, Gigi! Stai, liniștește-te! Calmează-te... Ai
dispărut ani de zile, ști de abia acum ai venit! Nu
misafir
poți să mai reziști cinci minute?! puțină răbdare!
Ai 09:22:05
2020-01-31
--------------------------------------------
Eu sunt foarte supărată pe tine. Dacă nu erai așa de
stergem = sti
pasionat de băutură, căsnicia asta se mai ducea așa
de râpă?!...
Gigi nu mai ridica privirea din pământ. Îi era frică
să vină ochi în ochi cu Cosmina. Și ochii lui se întor-
seseră la loc în orbite, nu mai era așa de înfricoșător
acum. Cosmina, pe măsură ce se uita la Gigi, înțele-
gea că erau o mulțime de probleme pe care nu le pu-
tea desluși. Gigi era un mister pentru ea. Suferințele

348
pe care le îndurase în urma comelor de alcool, bătăi-
lor de la poliție, a nopților dormite pe sub poduri, to-
ate îl făcuseră mai puternic și scoseseră un caracter
extraordinar la iveală. Faptul că terminase cu bău-
tura, că se apucase să studieze pentru a-și finaliza
cursurile, în plus faptul că muncise și reușise să se
îmbogățească, după care venise să-și caute familia...
Gigi putea să nu mai vină niciodată, putea să nici
nu se mai gândească la nevasta pe care o lăsase în
urmă. Însă ceea ce îl adusese pe Gigi înapoi, fusese
educația pe care o primise. Ceea ce îi lipsise și ceea
ce acum îi era indispensabila existenței sale, era cul-
misafir
tura. În ciuda vârstei, reușise 2020-01-31
să se lase de fumat și
09:22:53
misafir
băutură, umplând golul lăsat de --------------------------------------------
aceste
2020-01-31 vicii prin ci-
09:23:11
indispensabil
--------------------------------------------
tit. În locul băuturii și a țigărilor pe care organismul
si de
le cerea, el oferea lectură. Citise mii de pagini, cărți
ale marilor clasici, reviste și ziare de formare creând
astfel un tampon între dorința lui de băutură și el.
De câte ori își dorea să bea ceva lua o carte și citea.
Astfel ajunsese la nivelul la care se afla în momentul
misafir
actual. Acum, Gigi era o persoană responsabilă.
2020-01-31 09:28:20
--------------------------------------------
Cosmina îi spunea despre tot. Despre un singur
virgula
lucru ezita să-i spună și anume despre fiul fiicei sale și
despre faptul că acesta mai trăia. Nu intenționa să-i
spună încă despre asta mai avea încă timp. Dacă totul
misafir
mergea așa cum spera, bineînţeles că 09:30:12
2020-01-31 îi va spu- ne și
--------------------------------------------
despre fiul lui Kati. Astfel Gigi aflase unde o poate
stergem ”inca”
găsi pe fiica lui aflase și despre Lăcrămioara care o
folosise pe fetița lui ca pe o sclavă sexuală.

349
 Gigi asculta foarte atent. Din când în când desc-
hidea larg ochii și privea cu ochii lui bulbucați în
jurul său, plin de mânie. Apoi se liniștea. Așa au stat
de vorbă până la miezul nopții. Înainte de a fi dus în
camera unde avea să doarmă se întoarse către Cos-
mina și Cristi:
- Vreau să-mi faceți o promisiune. Vă spun cu to-
ată inima, și dacă voi sunteți prietenii lui Daniela,
o veți face. Nu m-ați văzut niciodată, nu am venit
niciodată aici. Mă cunoașteți ca fiind bețivul Gigi
și oricum credeați că am murit pe undeva. Așa să
rămână... Eu nu am venit niciodată aici. Iar voi nu
m-ați văzut niciodată.
Acum Cosmina era cea care rămăsese cu ochii
larg deschiși de uimire. Ce avea de gând oare Gigi, ce
plănuia, ce-și pusese-n gând să facă? Dar orice pu-
nea la cale, Cosmina avea încredere că va fi bine. La
ora cinci dimineața, Gigi ieșea din casă, înainte ca
nimeni de prin vecini să se trezească. Îl întrebă pe
Cristi:
- Poți să-mi dai ceva de băut?
Cei doi soț și soție erau surprinși. Bărbatul care se
lăsase de ani de zile de băutură, întreba de ceva de
băut. Dar Cristi se duse și-i aduse imediat o sticlă de
vodcă de jumate. Gigi continuă:
- Nu-i pentru mine, nu-ți face griji! a spus și a ieșit.
Știa exact unde să meargă. Lăcrămioara își ter-
mina programul la ora șapte, dar întotdeauna ieșea
mai devreme. Cosmina îi dăduse toate informațiile.

350
Orfelinatul nu era chiar în oraș, era la o distanță de
circa cinci sute de metri. Pe partea dreaptă a drumu-
lui era un câmp, iar în stânga trecea un pârâu. Dru-
mul care duce de la orfelinat spre micul orășel, nu
prea era îngrijit, fuseseră puse numai câteva bănci
de-o parte și de alta a drumului. Oamenii se așezau
pe băncile din fața pârâului să privească panorama.
De acolo de unde fuseseră puse băncile și până la
drum, erau mai mult de treizeci de metri; drumul
era puțin mai sus față de bănci. Ca să te poți așe-
za pe bancă trebuia să cobori puțin pe pantă, ast-
fel cei care stăteau pe bancă nu-i vedeau pe cei care
treceau pe drum. Gigi se ascunsese undeva pe aici,
pe drumul dintre orfelinat și oraș. Soarele încă nu
răsărise. În lumina lunii care se ducea la culcare, nu-
l prea puteai distinge pe cel ce se afla în fața ta. Dar
cea care se vedea venind în zare, era mai mult ca
sigur Lăcrămioara. Și asta pentru că ocupase mai tot
drumul pe care venea și Gigi putea să-i simtă de
aici, de unde era ascuns, energia pe care o emana. S-
au întâlnit. Tocmai în clipa în care urmau să tre- acă
unul pe lângă altul, Gigi care era foarte elegant
îmbrăcat, proaspăt ras, parfumat, înalt și bine făcut
îi spuse într-o doară:
- Doamnă, cred că dumneavoastră sunteți. Mi-au
spus despre dumneavoastră, chiar la dumneavo-
astră veneam.
- Da, eu sunt Lăcrămioara. Spuneți, vă ascult.
- Doamnă, am nevoie de ajutorul dumneavoastră,

351
și vă voi răsplăti din plin. Mă puteți asculta puțin, vă
rog?
- Bineînțeles, poftiți.
Lăcrămioara nu se gândea la nimic rău, în plus
credea că ar putea avea niște avantaje în urma aces-
tei conversații.
- Dar nu putem vorbi așa în mijlocul drumului.
Nu vreți să stăm pe băncile acelea de jos?... admirăm
și priveliștea și vă spun și ce doresc.
- Bine, bine.
Au ieșit de pe drum și au început să meargă căl-
când pe iarbă.
- Vă rog, luați-mă de braț, e greu de coborât pe
aici...
Ce a simțit Lăcrămioara când a intrat la brațul
acestui domn, oare? Era înalt, frumos, puternic.
Lăcrămioara își imagina cum s-ar fi jucat cu el în
pat. Din când în când Lăcrămioara călca greșit sau
aluneca pe iarbă, iar Gigi îi sărea imediat în ajutor.
Ajunși la marginea pârâului, Gigi alese banca cea
mai departe de privirile trecătorilor. S-au așezat
imediat.
- Vă ascult, domnule.
- Mă numesc Gigi Lascu. Acest nume vă amintește
de ceva, doamna Lăcrămioara?
- Nu, nu.
- Gândiți-vă bine, doamnă.
- Nu, nu-mi amintesc.
- Eu cred că vă înșelați. Vă amintiți de Kati? Kati

352
Lascu?
- Da... acum îmi amintesc.
Namila, butoiul de carne, hidoasa Lăcrămioara,
nu știa dacă să râdă sau să plângă... Întrebarea ve-
nise de acolo de unde nu învățase, fusese luată prin
surprindere. Chiar în clipa aceea , Gigi:
- Sunt tatăl lui Kati, doamna Lăcrămioara. Ce i-ați
făcut fiicei mele?! Sunteți o obsedată sexual, o psiho-
pată, o criminală. Știu tot ce ț-ați făcut lui Kati.
Acum o să pun o singură întrebare: a avut copii? Și
să-mi spui adevărul.
Lăcrămioara trăia momente de groază, nu știa ce
o așteaptă. Privirea bărbatului din fața ei era înfri-
coșătoare- moartea i se citea în priviri. Lăcrămioara
avea două variante: fie i-ar fi mărturisit totul omu-
lui și și-ar fi cerut iertare, încercând să o obțină pe
orice cale, fie s-ar fi opus cu vehemență acuzațiilor
ce îi erau aduse, ar fi stat fermă în fața bărbatului și
l-ar fi amenințat că se va duce la poliție să-l târască
prin tot felul de tribunale. Se ridică brusc în picioa-
re:
- Ce crezi? Că o să mă omori așa pe lumina zilei?!
a început să strige ea cu tupeu. Dar tocmai când în-
cepuse să strige și ”polițiaaa”, Gigi s-a sculat și el
în picioare și i-a dat un pumn puternic peste față.
Lăcrămioara era lată la pământ. Căzuse chiar lângă
banca pe care stătuseră. Gigi a ridicat-o și a așezat-o
cu grijă pe bancă. Nu-și revenise încă. A trecut în
spatele femeii și-a pus o mână sub bărbia ei, cu cea-

353
laltă mână a apucat-o de cap și cu mișcare scurtă și
bruscă i-a rupt gâtul. A așezat-o frumos pe bancă i-a
turnat o parte din vodcă pe gât și ce i-a mai rămas i-
a turnat pe rochie. Înainte să lase sticla goală la
picioare a șters-o frumos cu batista a curățat-o de
urme. Nu trebuia să lase nici o amprentă pentru ori-
ce eventualitate.
Apoi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, Gigi s-a
dus direct la gară. Acum era în drum spre Bu- curești.
În tren se urcase fără bilet. Înainte să vină controlorul,
avea să coboare din tren. De acolo avea să plece cu
iun alt mijloc de transport, astfel încât drumul pe care-
l va parcurge și ora la care va ajunge în București să
fie diferită. Gigi nu simțea nici urmă de remușcare în
timp ce făcea toate astea. Acum se gândea la un
singur lucru: la fetița lui. Știa unde luc- rează, dar nu
intenționa să o deranjeze. După moar- tea
Lăcrămioarei, sufletul lui Gigi se simțea ușurat, acum
era cu adevărat liniștit și eliberat. ”Cine a fă- cut-o pe
fetița mea să sufere, va avea de tras de la mine” își
spunea el
Dimineața în jurul orei zece, Cosmina o sună pe
Alexandra.
- Vii pe la mine? o întrebă ea.
Când a sosit Alexandra, Cosmina a privit-o-n ochi
de parcă i-ar fi spus: “Ai auzit ce s-a întâmplat?”
”Dacă comiți o crimă, va trebui să o plătești cumva,
nu există cale de scăpare” scăpă ea pe gură. Amân-
două știau, se vedea în ochii lor că știau de felul în

354
care murise Lăcrămioara. Dar amândouă se simțeau
ușurate. Atâția copii fuseseră chinuiți și persecutați
... cineva ar trebui să plătească pentru astea. Râzând
Alexandra:
- Te iubesc, Cosmina! Dormi în pace, Daniela, ai
fost răzbunată.
Cosmina și-a îmbrățișat prietena și amândouă și- au
văzut de treabă. Cosmina rămăsese plăcut surp- rinsă
să vadă cât de mult se schimbase tatăl lui Kati. Cine
știe poate într-o zi avea să-i zică și unde îi este
nepotul...
Gigi a închiriat o casă în micul orășel în care se
afla fabrica de lapte. Era destul de aproape de fab-
rică, la aproximativ zece minute de mers pe jos.
Într-una din zile, se duse de dimineață în fața fab-
ricii și începu să se uite la anunțurile de angajare
ce erau afișate la poarta fabricii. Căutau șofer și pe
cineva care să lucreze la birou. Trebuia să se aplice
pentru acest post. Așa putea să aibă ocazia să-și cu-
noască fiica. Cea mai mare dorință a lui era să o facă
să-i simtă prezența, să știe că are un tată. Își răzbu-
nase fata pentru tot ceea ce i se făcuse. Avea inima
ușurată. Gigi omorâse pe cineva dar el nu privea luc-
rurile în felul acesta. Cine știe câți copii mai năpăs-
tuise această Lăcrămioară. Cine știe câți copii lipsiți
de apărare pășeau în viață nesiguri, înfricoșați, lip-
siți de încrederea în sine și traumatizați psihologic
în urma celor ce le făcea Lăcrămioara. Gigi pusese
capăt acestor lucruri și pentru asta nu putea decât să

355
fie bucuros. Din punctul lui de vedere, unele socoteli
trebuiau încheiate și pe această lume, nu trebuia lă-
sat totul pentru lumea cealaltă. Chiar dacă credea că
ar trebui să plătească pentru păcatele lor pe cealaltă
lume, Gigi voia să-i vadă cum plătesc și pe această
lume. Își adusese aminte de crima lui Raskolnikov
din cărțile pe care le citise. Îi plăcea foarte mult Dos-
toievski, observațiile lui erau reale și la obiect. Nu
erau rupte de lumea reală. Trebuia să lase deoparte
toate gândurile ce-l frământau. Putea să-și vadă fata
în orice clipă. Cosmina îi spusese: “Ea este fiica ta!
S-a născut la cinci luni de la plecarea ta. Este fata
ta și a lui Daniela.” Cât de mult regreta, cât de mult
se blestema pentru ce făcuse... Tot ce făcuse, felul în
care se purtase... toate duseseră la moartea neves-
tei lui; fiica lui fusese vândută bărbaților la o vârstă
fragedă, fusese bătută, umilită, înfricoșată. Dacă re-
zistase până-n ziua de azi, dacă nu înnebunise, era
un dar al zeilor pentru ea. Dacă el nu s-ar fi recupe-
rat într-un mod miraculos, dacă ar fi continuat să
trăiască ca un vagabond, poate că nici nu și-ar mai
misafir
fi văzut fata, sau poate că ar2020-01-31
fi găsit-o09:33:08înnebunită.
Faptul că se recuperase, era cel --------------------------------------------
mai mare cadou pe
stergem = ca
care viața i-l oferise. Ce dacăscriem
fata lui = n-ar mai vorbi
cu el după ce l-ar cunoaște?... precum
O să se cunoască oare?
Inima lui ar fi rezistat?... Îl treceau
misafir toate căldurile.
Mâinile lui Gigi începeau să tremure, ochii bulbu-
2020-01-31 09:33:37
--------------------------------------------
cați ai acestui uriaș, ieșeau și mingi
mai mult din orbite, se
preschimbau în două mingii de foc. Bine dar... cum

356
de Kati putea fi așa de micuță și de firavă, când tatăl
ei era un uriaș, iar mama ei era o femeie normală la
înălțime... De ce era Kati atât de scundă? Era oare
vina orfelinatului? Cum trăise oare acolo? în ce con-
diții fusese crescută... nu știa. Cosmina îl pregătise:
”Să nu te miri, dar fata ta e foarte frumoasă, dar mi-
cuță de statură, o minionă.” Gigi, tot gândindu-se la
toate astea, nici nu apucase să bată la poarta fabri-
cii. S-a oprit preț de o clipă, apoi și-a aranjat ținuta.
Avea părul cărunt, dar și-l pieptănase în sus. Alungă
toate gândurile pe care le avea în minte și bătu la
ușă. Spuse că a văzut anunțurile prin care se căuta
șofer și lucrător și că este interesat să lucreze.
- Luați loc, vă rog. O să caut imediat persoana cu
care trebuie să stați de vorbă. Portarul era mirat,
văzând că domnul acesta bine îmbrăcat, ce părea că
este bogat, dorește să discute despre angajare.
Mădălina intră în încăpere; secretara companiei era
o doamnă frumoasă cu picioare zvelte, frumoa- se, o
brunetă cu părul scurt și buze groase. Avea în jur de
treizeci de ani și atrăgea atenția cu ochii ei cei negri.
- Poftiți, domnule, să mergem în birou! a spus Mă-
dălina.
- Mă numesc Marin, doamnă, se prezentă el.
Folosise în mod special numele de Marin. Nu voia
ca fata lui să îl cunoască, să îl știe pe Gigi. Voia să-i
cucerească inima mai întâi, apoi să-i spună că este tată
ei. Dacă ar fi aflat că este tatăl ei, cine știe cum

357
ar fi reacționat, cum l-ar fi certat ”Pe unde ai umblat
până acum? Ai omorât-o pe mama! Ai apărut acum,
după ce m-au făcut curva lor?!” și cine știe ce i-ar
mai fi zis...
Burak și Ayfer voiau să angajeze un șofer pentru
treburile pe care le aveau de dus și de adus. Doreau să
fie o persoană educată, care să știe să vorbească, să se
comporte, să fie un om serios. Pe scurt căutau un om
educat. Burak și Ayfer se miraseră când l-au văzut.
Purta cravată, era prezentabil, singurul cusur pe care-l
avea erau ochii care-i erau puțin bulbucați. Dar toate
celelalte calități estompaseră defectul cu ochii. Părea
un om serios de vârstă medie. Burak și Ayfer i-au
explicat, apoi Gigi:
- Domnule, nu vreau să spun nimic despre mine
acum; dacă îmi dați o șansă, veți avea ocazia să ve-
deți felul în care lucrez, dar și seriozitatea mea, și-a
încheiat el discursul.
I-au spus că poate începe de a doua zi. Au che-
mat-o pe Mădălina și i-au cerut să-i arate vehiculele
pe care urma să le folosească. După ce au completat
toate formalitățile de angajare, l-au dat pe mâna di-
rectorului tehnic Florin. A doua zi dimineața la șap-
te urma să înceapă lucrul. Era fericit, dar încă nu-și
văzuse fata. Se uita în jur, încerca să fie atent, poa-
te auzea pe cineva că o strigă pe Kati pe nume, dar
nimic din toate astea nu se întâmplă. Așa că plecă
urmând să se întoarcă a doua zi dimineață la prog-
ram...

358
 25

Două fetițe în bătaia furtunilor pe râurile înfri-

coșătoare. Soarta lor era aceeași, viața lor era acee-
ași, trăiseră ani de zile în aceeași cameră. ”Trăiește
aici, să nu cumva să mori. Când vă va veni timpul,
vă vom folosi, vom face tot ce vom vrea noi pentru
binele nostru. Dar trebuie să creșteți mai întâi...”
Așa erau privite aceste două fete, de cei care se
presupunea că trebuie să aibă grijă de ele. Oare se
gândea vreunul din ei, ca la proprii lor copii? Nu, ni-
ciodată. Dacă ar fi făcut asta, nici unul dintre acești
copii nu ar fi fost marcați pe viață.
Ori toți copii care creșteau în orfelinate aveau
ceva lipsă față de semenii lor care creșteau în sânul
unei familii. Cât de trist... Cine știe câte milioane de
fete au crescut în felul acesta. Cei de sus așteptau
numai să crească puțin, să prindă o formă, să fie
gata să fie mâncate și să fie folosite cât mai mult cu
putință...
Kati și Andreea crescuseră în aceeași cameră la
orfelinat, trăiseră împreună ani de zile, dar nu se
cunoscuseră cu adevărat niciodată. Pentru că nu li
se oferise această șansă. Nu ajunseseră să ajungă la
stadiul la care să se poată analiza reciproc. Pentru
că dacă ar fi fost aduse la acest stadiu, atunci într-o
bună zi ar fi ajuns să-și pună întrebări existențiale.
Și poate că într-o zi ar fi ajuns să-și și explice din
punct de vedere științific ce li se întâmpla. Ori ele nu

359
erau lăsate să respire, bătaia nu era lipsă niciodată.
Nu li se permitea să se dezvolte din punct de vedere
intelectual. Cei de sus n-și doreau ca ele să se dezvol-
te intelectual, doreau să se dezvolte numai trupurile
lor, numai ceea ce le era lor de folos. Ce importanță
avea ce-și dorea Kati? ce-și dorea Andreea?... Kati,
misafir
de câte ori se uita la Andreea, vedea09:34:17
2020-01-31 ruinele din ea,
vedea pădurile lugubre blestemate. Era ceva la And-
--------------------------------------------
Ce
reea care nu se potrivea. Nu vorbea coerent, o vorbă
nu se potrivea cu cealaltă. Asta era starea lor suflete-
ască, după ce ani de zile trăiseră în aceeași încăpere.
Câteodată își dorea să-i pună capul Andreei la
pieptul ei, să o strângi în brațe și să o sărute de mili-
oane de ori. Câteodată se imagina cum îi dă o palmă
cu toată puterea. Pe cât o iubea în aceeași măsură
își dorea s-o vadă moartă. Cum era posibil să exis-
te atâtea contradicții într-un corp de fată normală?
Să iubești, să iubești mult de tot și în același timp
să urăști de moarte, atât încât să-i dorești cuiva și
misafir
moartea. Ce fel de psihologie era asta?
2020-01-31 09:34:52Dar pentru
Andreea? Tot ce făcuse Kati pentru ea... faptul că o
--------------------------------------------
astfel
salvase din cuibul morții, faptul că împărtășise cu ea
fericirea pe care o avea... Nu era Kati, motivul ferici-
rii lui Andreea? Atunci de ce se uita acum la Burak
ori de câte ori îl vedea la masă, când se bărbierea sau
când stătea în sufragerie? Era corect ceea ce făcea?
Andreea îl fulgera din priviri pe Burak. Era tuna și
fulgera la apariția lui Burak. Andreea nu știa că Bu-
rak este iubitul lui Kati, că ei se culcă împreună? Ay-

360
fer nu vedea oare? Nu era adevărat că tristă de cele
misafir
în cameră
ce vedea, Kati se ducea la ea 2020-01-31 09:35:39și plângea

ore în șir? Nu venea la ea Ayfer--------------------------------------------

să-i spună ”Kati, fata
cu
misafir
asta e bolnavă...”? Andreea era2020-01-31
bolnavă, dar nu era și
09:38:49
Kati? Începuse din nou să aibă acele atacuri, ori de
--------------------------------------------
fara semn de intrebare
câte ori se întâmpla ceva care o supăra. Rămânea cu
ochii ațintiți într-un punct fix și rămânea așa până
misafir
ce un zgomot sau o mișcare bruscă2020-01-31o 09:39:10
scotea din ace-
astă stare. --------------------------------------------
statea
Fetele acestea două, care crescuseră în orfelinat
erau într-o stare deplorabilă. Chiar dacă reușiseră
să scape din acel iad, era foarte dificil pentru ele să
se încadreze în societate. Situația acestor bieți co-
pii care trăiau și creșteau în orfelinate era mai grea
chiar decât a celor care trăiau în închisoare. Pentru
că cei care ajungeau în închisoare erau oameni care
avuseseră ocazia să cunoască viața civilă ori acești
copii deschiseseră ochii în aceste cămine aici cres-
cuseră și aici învățaseră că ce e bine e rău și ce e
rău e bine... Așa se explică felul în care se formase
caracterul lor. Pe lângă ei pușcăriașii erau mult mai
misafir
norocoși: știau să facă deosebirea
2020-01-31între bine și rău
09:39:26
căci cunoșteau viața reală. --------------------------------------------
virgula
”Să avem mare grijă cu fata asta. Este în stare să ne
aducă multe nenorociri pe cap simt asta. Nu este
stabilă deloc și asta mă sperie misafir
Kati. Ceva nu este în
regulă cu ea. Te rog draga mea ai mare09:39:42
2020-01-31 grijă. Kati să-i
--------------------------------------------
căutăm o casă să se mute. Să-ivirgula
găsim o casă pe aici
prin apropiere. Presimt că fata asta are mari proble-

361
me.” îi repeta Ayfer la nesfârșit. Dar deși îi spunea
astea timpul trecea și Ayfer încă avea dificultăți în a
avea lucrurile sub control.
Kati îi spusese de câteva ori lui Andreea: ”De ce
misafir
te vuiți așa ore în șir la Burak?” La 09:40:15
2020-01-31 care Andreea îi
09:40:04

răspunsese simplu: --------------------------------------------

sters = lui
Andreei
- Nu, nu mă uit. Poate îmi alunecă doar privirea.
Nu dragă de ce să mă uit eu la iubitul tău?! Tu ești
sufletul meu, surioara mea... Îți sunt recunoscătoa-
re, nu te pot răsplăti toată viața pentru ce ai făcut
pentru mine... Și-ți voi fi fidelă toată viața, ai să vezi,
spunea ea.
Cinci minute mai târziu, o vedeai cum fuge la Bu-
rak când îl vedea că vine acasă, și-l ajută să se des-
calțe, îl așteaptă la ușa de la baie, îl întreabă dacă are
nevoie de ceva sau îi îndreaptă gulerul de la cămașă.
Și le făcea pe toate de față cu Kati. Nu-i păsa că nu-
mai cu cinci minute în urmă îi spusese de recunoș-
tința ei și de fidelitatea ei până dincolo de moarte.
Nu era ea cea care îi punea mâncarea în farfurie, îi
punea șervețelele în față și-l întreba dacă mai doreș-
te ceva, chiar de față cu Ayfer și Kati? Ce se gândea
oare Burak într-o astfel de atmosferă? Nu se gândea
oare că ”uite Andreea este mai atentă cu mine, mă
iubește mai mult decât Kati”? Ori Ayfer se prinsese
de mult de gândurile pe care le avea Andreea... Se
dădea atât de repede de gol, acest suflet bolnav, în-
cât toată lumea îl putea observa cu ușurință ori de
câte ori Andreea îl urmărea cu privirea pe Burak, se

362
atingea de el parcă din greșeală sau îl ținea de mână
când voia să-i spună ceva....
Andreea se purta așa încă din prima zi în care ve-
nise aici. La început, Și Ayfer și Kati crezuseră că se
poartă așa pentru că nu știa cum altfel să-și arate
recunoștința și iubirea față de cel care îi făcuse un
bine și o ajutase să-și adune inima frântă. Dar aveau
să priceapă nu după mult timp că nu despre asta era
vorba. Andreea numai că nu-l luase în patul ei pe
Burak în rest făcuse de toate. Cine știe, poate Kati
nu fusese destul de explicită când îi spusese de dra-
gostea dintre ea și Burak. Dar nu vedea că ei au ca-
mera lor și că trăiesc împreună? Toată lumea care-i
cunoștea, știau că ei au o viață de cuplu. Nimeni nu
avusese nici cea mai mică îndoială, până ce Andreea
își făcuse apariția printre ei. Erau doi tineri care se
iubeau. Ori Andreea de când venise, se purta de par-
că Burak era singur și nu avea o iubită. Se purta de
parcă ea ar fi fost încercat să-i devină soție. Se purta
de parcă dorea să-i câștige dragostea, și o făcea de față
cu Kati și Andreea.
misafir
Ayfer discutase de câteva ori2020-01-31
cu fratele ei, dar el îi
09:41:27
spusese numai ”Ce vrei să fac --------------------------------------------
eu, dacă ea vrea să mă
Ayfer
servească? Dacă vrea să mă privească sau să mă atin-
gă? Ce-aș putea să fac eu?”... Și asta era o altă prob-
lemă. Burak vedea că Andreea este mult mai sexy în
comparație cu Kati. Era și mult mai frumoasă și i se
potrivea mult mai mult și ca statură. Era o fată su-
perbă, cu părul lung, blond, parcă era o manechină.

363
Era foarte greu ca Burak să nu cadă în mrejele ei.
- Nu este de tine, frate. Mâine poimâine o să te
lase pentru altul. E o ușuratică. Nu vezi că-i joacă
toate părțile?! Dacă o ții tot așa, o vei pierde și pe
Kati. Plânge toată ziua și suportă situația asta nu-
mai pentru că te iubește foarte mult, frate! Dar dacă
o să o țineți tot așa, fata asta o să ne facă mari bele-
le. Frate, te rog eu, ai puțină grijă! Măcar de față cu
Kati, poartă-te și tu mai distant față de fata asta... îi
spunea Ayfer de câte ori avea ocazia.
- Lasă-mă, Ayfer! Termină! Nu mai lua așa în seri-
os totul. O să fie bine amândouă, o să fie mulțumite
amândouă, crede-mă! Nu te mai gândi atât...
Dacă Andreea nu era bolnavă, s-ar fi ajuns aici cu
discuțiile? Dacă aceste copile nu ar fi trecut prin
toate acele experiențe traumatizante, dacă nu ar fi
fost abuzate, bătute, batjocorite; dacă nu ar fi ajuns
în starea aceasta psihologică deplorabilă, s-ar mai fi
ajuns aici? Majoritatea copiilor din orfelinate rămâ-
neau cu sufletele rănite.
Kati o lua deoparte pe Andreea și-i vorbea despre
Burak. Îi spunea să nu se bage între ei, îi spunea că-
l iubește, iar Andreea: ”Dar eu nu fac nimic, nici
măcar nu mă uit la el; el se uită la mine” spune ea.
Și mințea cu nerușinarea, ca imediat să nege tot ce
spusese ”N-am spus așa ceva” era placa ei de bază.
Asta era dovada că sufletul și-l vânduse, mai rămă-
sese trupul, care se plimba acum gol printre ei...
Dar Burak? Faptul că și el se purta cum se pur-

364
ta... era corect ceea ce făcea? Bineînţeles că nu! Dar
trebuie să examinăm puțin și starea psihologică și
caracterul lui, dar și condițiile de viață din care ve-
nise. Oare unde era greșeala? Condițiile de viață ale
lui Burak, nu erau tocmai libertine, de acolo de unde
venise. Să nu te poți plimba de mână cu o fată pe
stradă, sau să nu te poți gândi la sex, când în vene-
le tale curge sângele învolburat de dorință... cum să
fie posibil așa ceva?! Erau foarte importante timpul
și locul din care venea Burak. Din punct de vedere
social, stătea mai rău decât un tânăr european. Era
foarte greu să-l poți compara pe Burak cu un tânăr
european. Timpul și locația erau diferite și amân-
două erau împotriva lui Burak.
În unele locuri, tinerii cresc împreună încă din
școala primară. Se plimbă mână-n mână, se joacă
mână-n mână. Și când se simt pregătiți îndeplinesc
și nevoile trupului. Burak cum avea să rezolve prob-
lema descărcării fizice? Pentru că o dată ce această
descărcare s-ar fi realizat, calitatea vieții și succe-
sul ar fi fost garantate. Nu există nici un dubiu că
actul sexual duce la fericirea și succesul indivizilor,
în timp ce lipsa acestei descărcări, poate crea prob-
leme psihologice tinerilor abstinenți. Condițiile în
care Burak crescuse și se dezvoltase ca adolescent și
tânăr erau mult mai aspre. Burak trăise prima lui ex-
periență cu o fată, aici în România, și asta era foarte
semnificativ pentru el. Și ce să vadă?! Tot pentru ce
era în stare să dea și comori, avea aici la dispoziție,

365
fără nici un efort. Uite o avea pe Kati, era Andreea,
dacă mai voia și alte fete ar mai fi găsit cu siguranță.
Aceasta era marea dilemă a lui Burak. Bineînţeles
că Burak trebuia să se opună Andreei și trebuia să-i
spună în mod deschis: ”Eu am o prietenă, dacă te
mai comporți în felul acesta, nu mai poți rămâne
aici”. Dar Burak nu avusese tăria să facă asta. To-
ată energia pe care o acumulase de-a lungul timpu-
lui în subconștient, găsise acum condițiile necesare
de maturizare, se transformaseră într-o adevărată
bombă atomică gata să explodeze. Burak era de alt-
fel un tânăr modest și onest. Dar acum controlul era
în mâinile dorinței; nu era Burak cela care trăia și-și
organiza viața. Dorința pusese stăpânire pe el, găsi-
se o zonă de acțiune propice ei și-l redusese pe Burak
la tăcere.
După o vreme, dorința avea să obosească sau să se
plictisească. Și atunci controlul avea să fie din nou
în mâinile lui Burak. Măcar să nu fi fost prea târziu.
Oare cât timp i-ar fi luat dorinței să-i lase frâurile lui
Burak? Lucrurile puteau fi diferite de la caz la caz...
Pe unii îi lăsa după trei luni, pe alții după cinci ani,
iar pe alții nu-i lăsa nici după douăzeci de ani. De
misafir
aceea problema care era acum2020-01-31
în casa lui Burak, era
09:43:14
una destul de serioasă. Burak,--------------------------------------------
Ayfer, Kati, Andreea.
Dar
Cum avea să se finalizeze această poveste? Cine avea
să câștige? Numai timpul avea să hotărască. Dar în
casa aceasta intrase un ghinion și era decis să creas-
că.

366
 Tocmai acum, când Ayfer și Burak trebuiau să se
sprijine unul pe altul, Andreea își băgase coada între
ei. Ayfer, pe bună dreptate, o susținea și o iubea pe
Kati. Comparativ cu Andreea era o fată serioasă, cu
prestanță pe care te puteai baza, în timp ce Andreea
nu știa ce vorbește. Dar pe Burak nu-l interesa ce vor-
bește Andreea, atenția lui era captată de picioarele
ei, de sânii ei, de ideea că oricând s-ar fi putut culca
cu ea. Începuse să se gândească cam des la ideea de
a o avea. Burak știa că și Andreea își dorea asta. Ave-
au o singură problemă și anume Kati. Era doamna
casei și în plus era mereu acasă. Șansele lui Burak
erau infime. Oricum cel mai important era că el ter-
minase totul în cap. Burak făcuse deja dragoste cu
Andreea în mintea și în sufletul lui, acum era doar o
chestiune de oportunitate și actul fizic avea și el să
se întâmple. Burak o luase și el pe calea de a deveni
un playboy. Dacă relația se încheia în cap, atunci era
vorba doar de timp ca să se poată finaliza și în reali-
tate. Ayfer vedea și observa toate aceste schimbări și
evoluția fratelui său, dar nu putea interveni.
În casă, demonii se ciocneau, fumuri negre ame-
nințătoare, se ridicau prin coșuri sus până la cer, la
soare și la lună.

26

Desigur, Marin avea doar un singur scop: acela de a

fi alături de fiica lui. O lăsase singură până acum.

367
Putea oare să umple acum acest gol? Era emoționat.
Sarcina lui Marin era să asigure necesarul pentru
birouri, să predea cele ce erau necesare și să-i spriji-
ne în mod activ pe angajații de la birouri. Marin în-
cepuse să lucreze și deși era deja a treia zi, încă nu o
văzuse pe Kati. Andreea lucra în fabrică, la departa-
mentul de control de calitate, iar în pauzele de masă
venea să mănânce. Auzise de Kati că este menajeră în
casa patronilor și deși își dorea foarte mult să o vadă
nu avusese încă norocul.
Era în jurul orei zece, când Burak l-a chemat în
biroul lui. Odată ajuns aici, Burak l-a rugat să o ajute
pe Kati la cumpărături în piață sau de la magazin, de
unde avea nevoie. Marin se înroșise:
- Da, domnule! Trag imediat mașina în fața porții,
spuse el și ieși imediat din încăpere.
De acolo de unde trăsese mașina în fața porții,
putea să vadă biroul. Burak îi dădea bani lui Kati și la
plecare amândoi se sărutară, dar Marin întoarse
imediat capul. Îi tremurau mâinile și picioarele. Kati
cea micuță, brunețică și cu chip de copilă, simpatică
cu ochi negri frumoși, ieșea acum din clădire. Burak îl
chemă pe Marin lângă ei:
- Ea este Kati, prietena mea. Iar el este Marin, noul
nostru șofer, spuse el.
Marin nu putea să se uite deloc în ochii ei, se în-
roșise ca racul. Când Kati îi întinse mâna, iar el toc-
mai se gândea dacă să dea sau nu mâna cu ea... Bu-
rak interveni:

368
 - Haideți, nu întârziați! spuse el. Marin, să o ajuți
te rog pe Kati! Ea n-o să poată căra atâtea lucruri, e
prea firavă. Te rog! îi spuse el cu o față plină de zâm-
bet, dar care parcă îi transmitea un mesaj sublimi-
nal: „Să nu te atingi de ea, e iubita mea” părea el că
spune.
Dar capul lui Marin nu mai era de mult acolo. Își
blestema din nou zilele în care se apucase de bău-
tură, trăia regretul în minte și în suflet: ”De ce m-am
luat eu așa cu băutura?!”... Dacă nu ar fi fost depen-
dența lui de alcool, poate că mama lui Kati ar fi trăit
și acum. Și el ar fi putu să spună azi cu mândrie că
este tatăl acestei fete minunate. Fata îi era alături,
dar ea nu știa că-i este tată. Ce relație ciudată...
- Bună dimineața, domnule Marin. E foarte apro-
ape, la zece minute distanță. Să o luăm la dreapta, și
de acolo o să-ți spun eu în ce parte e piața. O să vezi
și dumneata de altfel, îi spuse Kati.
Marin se simțea puțin ușurat, văzând un chip fe-
ricit și un fel frumos de a vorbi. Marin nu deschise-
se încă gura, nu scosese nici o vorbă. Asculta ce i se
spune și aproba tăcut din cap. Kati se așezase lângă
el, în dreapta. Era exact ca un copil, dar tenul fru-
mos, buzele cărnoase, și ochii și sprâncenele armo-
nioase îi dădeau aerul unei tinere femei frumoase.
Kati parcă ar fi vrut să stea de vorbă cu noul șofer,
dar omul nu dădea semne că și-ar dori același luc-
ru. Kati încă nu dezlegase misterul unei conversații
de complezență. Îi făcu semn să oprească pe dreap-

369
ta ”Să oprim aici. Să găsim un loc de parcare, să nu
luăm amendă de la poliție.” îi spuse ea lui Marin.
Marin încă nu scotea nici un sunet. Dădea numai
aprobator din cap. Ori câte ar fi avut de spus... În
sufletul lui vulcanii erau gata să erupă. Îi venea să
cânte în gura mare, dar nu putea să-i spună: „Tu ești
fata mea!”. Voia să o privească adânc în ochi, dar nu
putea. Și dacă ea i-ar fi spus: „Și cu ce tupeu vii tu
acuma la mine? Acum ți-ai amintit că-mi ești tată?”
Toate aceste stări de du-te, vino, făcuseră cărare în
sufletul lui Marin. Pe de-o parte era foarte fericit, pe
de altă parte se blestema necontenit. Muntele acesta
de om, bărbatul acela puternic cu ochi bulbucați și
părul încărunțit, era acum ca un copil. Se făcuse mic,
mic de tot în scaunul lui de la mașină. Nu putea să
scoată o vorbă, transpira... Ar fi vrut să-i spună ”Fata
mea, dacă ai știi prin ce trec eu acum...” Ăsta era băr-
batul care cu o mișcare îi rupsese gâtul Lăcrămioa-
rei fără nici o urmă de ezitare?... Acum și-o imagina
pe Lăcrămioara alături de fata lui. Cu cât se gândea
la moartea ei cu atât se simțea mai bine: ”Cum ai
putut Lăcrămioara să-i faci atâta rău bietei copile?!”
Și în sinea lui o omora din nou, și încă o dată, și încă
o dată. Moartea Lăcrămioara era doar un rezultat.
misafir
Motivele care o aduseseră acolo erau09:44:27
2020-01-31 mai importan-
te de fapt. Astăzi Lăcrămioara fusese eliminată, dar
--------------------------------------------
Lacramioarei
mâine locul ei avea să fie luat de altcineva. Era ne-
voie de o reformă revoluționară, ceva trebuia să fie
restructurat. Numai în acest cămin de orfelinat erau

370
aceste atrocități, egoism, trădare, colaps sufletesc?...
Nu, bineînţeles că nu. Era o stare generală. Suflete
bolnave care puneau stăpânire încet-încet, erau pes-
te tot. De aceea era necesar ca nu numai sistemul
de învățământ, dar și din punct de vedere economic,
social și cultural să fie înnoit. Modul în care cămine-
le de orfelinat, și nu numai, ar fi putut fi curățate de
conflictele de interese, treceau în primul rând prin a
reuși să fi om. A fi om însemnând să-ți poți respecta
și iubi aproapele. Fără de care nu s-ar fi putut altfel.
În piață, Kati mergea în față, iar Marin mergea în
urma ei. Din când în când îl întreba pe Marin, care
arată mai bine, iar el îi arăta cu mâna. Se întâmplă
același lucru o dată sau de două ori. Kati se opri chi-
ar în fața lui și, uitându-se în ochii lui, îl întrebă:
- Nu știi cumva să vorbești, sau nu vrei să vorbești
cu mine? Dacă ți-am greșit cu ceva, spune-mi, te rog.
Dar de când am venit n-ai scos nici un cuvânt, dom-
nule Marin. Îmi pare rău, cred că te-am deranjat...
spuse ea în timp ce se uita fix în ochii omului.
Înlăuntrul ei Kati simțea ceva de nedescris. Era
misafir
vorba de milă? Se întoarse iar 2020-01-31
către el09:44:47
și încercă să-i
vorbească. ” Mă chemă Kati” spuse ea și întinse spre
--------------------------------------------
virgula
el mâna în mijlocul pieței. Omul întinse și el mâna
și spuse:
- Marin, puiule.
Kati înțelese, bineînțeles, că Marin avea în jur de
patruzeci de ani, și putea să i se adreseze cu ”puiule”.
Noaptea când avea să se culce, Kati avea să-și amin-

371
tească de felul în care Marin rostise acele cuvinte ”
Marin, puiule”/ În acel ”puiule” era ceva pe care nu
și-l putea explica. Numai Georgiana îi mai spusese
așa și o impresionase. Iar acum Marin... Și Cosmina
sau Alexandra tot așa i se adresau, dar nu simțise
același lucru.
Kati terminase cu cumpărăturile din piață. Marin
misafir
nu o lăsa să care nici o plasă. 2020-01-31
Îi spunea: “Mergi, pui-
09:45:08

ule, le car eu.” --------------------------------------------

stergem = cu
Ajunsă acasă, Kati îi povesti lui Ayfer cum fusese
în piață.
- Aaaa și stai să-ți spun despre noul șofer, soro. E
mut ca un pește, nu scoate nici o vorbă. E foarte poli-
ticos și respectuos, nu mă lasă să fac nimic. El a ales
tot, el a luat tot. Eu i-am spus numai ce am nevoie. El
s-a ocupat de tot. Știe să facă cumpărături, domnul
Marin, se pricepe la asta. Aaaa și încă ceva! M-a im-
presionat, nu știu de ce, felul în care-mi spunea ”pu-
iule” de parcă era tatăl meu. M-a impresionat felul
în care mi-o spunea. De parcă atunci când o spune
el are un alt sens. E ceva la omul ăsta, soră. Cred că
a avut multe de suferit, poate cine știe, și-a pierdut
copiii...
Andreea nu ajunsese încă în casa lui Burak. Kati
și Burak trăiau o dragoste profundă. Se iubeau foar-
te mult. Dar de când au adus-o pe Andreea, așa cum
furtunile au rupt acoperișurile, și le-au aruncat cât
colo, așa s-a dus de râpă și fericirea lor. Odată cu ve-
nirea Andreei în casă, ghinionul și demonii și-au fă-

372
cut apariția. Andreea cea cu sufletul bolnav, își trăia
decadența și aici, în această conjunctură. Dar nu era
și Kati bolnavă psihic? Și ea era bolnavă, dar era o
simplă tulburare mentală care nu dăuna societății,
dar nu depășea limitele acceptate de structura soci-
misafir
ală. Ori, Andreea trăia un colaps tragic,
2020-01-31 care depășea
09:46:33
cu mult limitele bunului simț--------------------------------------------
și deranja din punct
care
de vedere social. Comportamentul ei îi deranja pe
unii, îi distrugea pe alții, îi rănea pe ceilalți și ce era
mai trist, era că Andreea nici nu era conștientă de
asta. Nu putea să estimeze ce repercusiuni vor avea
acțiunile ei. Acționa lipsită de conștiință, lipsită de
discernământ. Acestea erau, iată, două exemple ti-
pice profilului copiilor crescuți la orfelinat. Atâta
misafir
timp cât la nivelul acestor orfelinate nu se făceau
2020-01-31 09:46:48
--------------------------------------------
reforme, societății aveau să li se alăture încă mii și
Atat
mii de tineri de acest fel.
Marin, ca tată, vedea situația lui Kati, dar nu
putea face nimic. Știa că fiica lui îl iubește pe Bu-
rak. Și știa cum și îi plăcea Andreea pe Burak. Dar
când o întrebau pe Andreea, ea a spus: “Nu, nu are
nimic de-a face cu mine, domnul Burak”. Fugea și-l
misafir
îmbrățișa pe la spate pe Burak:2020-01-31
”Am venit”.09:47:08 Nu exis-
ta nici o concordanță în ceea ce spunea și ce făcea.
--------------------------------------------
fara virgula
Marin nu se putea supăra nici pe Andreea, pentru
că era conștient că e și ea bolnavă psihologic. Luase
prea multe bâte în cap, ca să mai poată fi normală;
tot ce nu trebuia să i se facă, i se făcuse Andreei, încă
din fragedă copilărie. Și asta făcuse ca în capul și în

373
sufletul ei totul să-și schimbe locul.
Din când în când, când Kati venea pe la birouri,
Marin se ducea să stea cu Mădălina, sau se ducea
în celelalte birouri ascultând ce aveau angajații de
făcut. Când Kati intra în biroul lui Mădălina, Marin
misafir
misafir
se ridica imediat în picioare și 2020-01-31
2020-01-31 să plece. Kati îi
voia 09:47:42
09:48:01
--------------------------------------------
spunea imediat: ”Vă rog, domnule stergem
Marin, stați jos.
Madalinei= lui
Pot să vă fac o cafea? îmi doresc din inimă să vă pot
oferi o cafea...” Marin se așeza ascultător la locul lui
și răspundea ”Bine, puiule, dacă așa vrei tu...” Auzin-
du-l spunând acel cuvânt anume, Mădălina rămăse-
se și ea uimită. Marin avea sufletul plin de emoție,
fiica lui era alături de el. Voia să facă o cafea. Pentru
cine? Șoferului de la firmă. Pentru cine? Tatălui pe
care nu-l cunoștea, nu-l știa. Era un război de emoții
aici. Marin transmitea emoțiile pe care le trăia și ce-
lor din jurul său. Toți angajații care îl auzeau vor-
bind, sesizau faptul că nu rostea cuvântul ”puiule”
pur și simplu, sau ca un tic verbal. De ce nu spunea
și altora ”puiule”? Dar pentru o clipă, Mădălina și-a
dat seama că de fapt nu putea s-o facă... Ceilalți an-
gajați aveau vârstele peste treizeci de ani, Dar stai!
Și-a amintit de Andreea. Ei nu-i spusese niciodată
”puiule”, ori Andreea era chiar mai mică cu un an
decât Kati.
Zilele au treceau, fericirea, durerea, bucuria,
emoțiile continuau. Două fete care iubeau un băi-
at în aceeași casă și o blondă frumoasă, Ayfer, care
încerca să țină totul sub control. Burta lui Ayfer în-

374
cepuse să se cunoască bine, mișcările îi încetiniseră
puțin. Ce să facă și Ayfer? să se chinuie cu Kati sau
cu Andreea? ... sau să aibă grijă de fratele ei? Avea o
misiune destul de grea. În plus, se acomodase foarte
bine cu munca de la birou, învățase toate chichițe-
le și acum conducea firma într-un mod cât se poate
de sigur. Burak avea însă probleme: pe Kati o iubea
din toată inima cu o dragoste pură, simțea asta în
adâncul inimii lui. Pe Andreea o dorea, nu putea să-
și stăpânească dorințele... Părul ei blond, picioarele
lungi îl scoteau din minți pe Burak. Era de-a dreptul
misafir
confuz, dezorientat; nu știa ce2020-01-31
să facă, nu știa ce să
09:48:32
mai spună. Când Kati era acasă, era în totalitate al
--------------------------------------------
virgula
ei; îi repeta că este fericit alături de ea și că o iubește.
De cum intra însă Andreea în încăpere devenea deo-
dată distant față de Kati, și chiar ridica vocea la ea,
își înnegrea cei doi ochi albaștri și se uita aspru la
ea. De cum ieșea Andreea din cameră, pe Burak înce-
pea să-l roadă conștiința: “Ce am făcut?” își spunea
el și-și cerea de mii de ori scuze de la Kati. De câte
ori Andreea intra în încăpere Burak devenea alt om:
juca rolul bărbatului singuratic. Dar nu rata ocazia
de a se purta urât cu Kati. Îi trecea imediat prin min-
te: „Dacă nu era Kati de față... ce-aș mai fi tăvălit-o
pe Andreea prin pat”. Apoi își revenea, se rușina că
a fost în stare să gândească așa se înroșea la față.
misafir
Își amintea de zilele în care se simțise
2020-01-31 09:48:56
atât de bine
--------------------------------------------
cu Kati și blestema ziua în care Andreea își băgase
virgula
coada între ei. Tot sistemul de gândire al lui Burak,

375
psihologia, sufletul lui, lumea lui interioară totul se
făcuse praf. Sentimentele lui fuseseră zdruncinate din
temelie, de afaceri să nici nu mai pomenim- nu se mai
gândea de mult la ele. Până să vină în Româ- nia,
Burak închisese pe undeva toate lucrurile fru- moase,
toate acele vise frumoase care-l relaxau și ca- re-i
arătau cum este să fie bărbat. Nu trebuia să fie așa,
însă. Presiunile, privilegiile și tradițiile la care fusese
misafir
supus în toată perioada adolescenței
2020-01-31sale, ieșeau acum
09:49:23
în prim plan. --------------------------------------------
stergem = insa
În România, Burak se aruncase în lumea afaceri-
lor dar tot aici avusese ocazia să vadă că a fi om, nu
însemna să fii doar din carne și oase. Era vorba de
mult mai mult decât atât. Și asta putea s-o vadă, s-o
simtă și s-o trăiască chiar acum. În viața lui, de câte
ori se apropiase de o domnișoară nu auzise altceva
misafir
decât: ”Mai bine stai deoparte! apropia de fată.
Nu te09:49:41
2020-01-31
--------------------------------------------
Și dacă aud frații ei? Dacă se duce vreunul la poliție
virgula
și te toarnă? Mai mănânci și bătaie...” și tot felul de
astfel de sfaturi auzea. Astea erau instrucțiunile
pe care tinerii băieți și fete le primeau de la fami-
lie și bătrâni când ieșeau din casă. Unii, mai mici
misafir
de vârstă, nu ascultau și-și asumau toate riscurile.
2020-01-31 09:50:06
Alții, ascultau, erau respectuoși față de membrii fa-
--------------------------------------------
fara virgula
miliei. Și oricum ar fi fost, după un timp, toate aceste
cerințe își făceau loc undeva în subconștientul lor,
comportându-se ca atare. Într-o astfel de societate,
la ce te puteai aștepta de la acești tineri? Fericirea
le era a mânată, interacțiunea cu o fată era lăsată

376
pentru vârsta căsătoriei. Ce păcat ar fi putut să fie
dacă acești tineri s-ar fi ținut de mână? Nu erau oare
mult mai echilibrați și nu aveau oare mai mult suc-
ces tinerii care erau crescuți fără a se face o diferență
între sexe? Restricțiile și interdicțiile impuse fetelor
și băieților, nu duceau oare la creșterea numărului
de cazuri cu probleme psihologice? Hărțuiri sexua-
le, scandaluri, minciuni, agresiuni, violențe asupra
femeilor, omoruri... Dacă comparăm și analizăm
tinerii din societățile occidentale cu societățile din
Orientul Mijlociu, vom observa adevărul cu ochiul
liber. era evident că atunci când au fost analizați ti-
misafir
nerii. Decesele femeilor, abuzurile sexuale,
2020-01-31 09:50:45 abuzuri-
le față de copii ajunseseră la --------------------------------------------
dimensiuni înfricoșă-
stergem propozitie
toare, erau ca o avalanșă în societățile din Orientul
Mijlociu. Tinerii erau nemulțumiți, revoltați, rebeli.
Nu li se mai putea cere mai multă răbdare, depăși-
seră deja orice limita a răbdării; călcau în picioare
orice legi ale societății.
Burak, dintr-o astfel de societate, dintr-o astfel de
viață venea. În fiecare zi o auzea pe mama lui cum
îi spunea: ”Nu te uita la fata aia. Nu e de tine. E bol-
navă. Fata aia are mai mulți frați, ai grijă. E mare
păcat, fiule...” Când un tânăr adolescent, își dorea să
aibă o prietenă, când își doreamisafir
să fie împreună cu o
2020-01-31 09:51:00
fată familia imediat îi spunea:--------------------------------------------
”Hai să te însurăm!
fara virgula
Ți-a venit vârsta de însurătoare, nu te îndrepta către
lucruri care nu sunt bune... mai bine te căsătorești!”
Era foarte simplu. Rezolvau imediat situația. După

377
tipul acesta de gândire, un băiat și o fată nu aveau
cum să fie prieteni, căci din aceste prietenii nu avea
cum să iasă ceva bun. Mai bine să se căsătorească de-
cât să facă vreo nebunie... Cam de aici venise Burak
în România. Iar aici, beneficia și el de binecuvântă-
rile democrației, unde era aplicată frumusețea sis-
temului laic. Chiar dacă mai avea mult până ce avea
să ajungă la nivelul sistemul laic democratic secular
din Europa de Vest, România se afla pe calea cea dre-
aptă.
Burak era uimit; în țara lui să te uiți la o fată se
misafir
putea finaliza și cu moartea2020-01-31
în anumite09:53:07 zone ale
țării, putea să se sfârșească destul de dramatic. Ve-
--------------------------------------------
virgula
neați dintr-o viață constrânsă de păcate și pedepse.
Aici, te bucurai din plin de libertate, te simțeai liber
misafir
cu adevărat. Burak avea ocazia să cunoască
2020-01-31 09:53:22 o țară în
care propoziții de genul ”nu face așa, e mare păcat”
--------------------------------------------
fara virgula
sau ”dacă faci asta vei fi pedepsi” nu se foloseau de-
loc, sau se foloseau foarte puțin: păcatul și pedeap-
sa.
Dar ce putea fi mai normal decât faptul că Burak
era surprins?! Andreea era foarte frumoasă, iar pe Kati
o iubea. De ani de zile dădea cu pietre-n pom și nici
un măr nu-i căzuse în poală ori aici merele căde- au de
misafir
la sine. Parcă-l invitau pe Burak să se 09:53:38
2020-01-31 înfrupte din ele.
Burak ce să facă? Burak era prea tânăr ca să facă ceea
--------------------------------------------
virgula
ce trebuia să facă... Caracterul lui avea să se contureze
după emoțiile pe care le trăia, în urma greșelilor pe
care le făcea și de pe urma cărora își

378
lua lecțiile. De altfel se supăra și pe el. Pentru că pe
Kati o iubea, dar voia să guste o bucățică și din And-
reea. Nu putea să renunțe la ea, voia să guste, voia
să o atingă, să o simtă și pe ea. Voia să umple toate
golurile lăsate de anii pe care-i trăise în abstinență.
Era conștient că iubita lui nu va accepta și nu-l va
ierta pentru asta, însă acum nu avea nici răbdarea,
nici frica și nici puterea de a face calcule și de a se
gândi la consecințele ce-l vor aștepta. Era de datoria
lui să încerce, să guste, să-și îndeplinească dorințele
de nestăvilit ale sufletului său. Dorința îl scosese de
pe drumul său, avea multe de pierdut. Burak nu era
deloc nevinovat. “Numai un nebun ar face asta”, își
spunea, dar imediat după aceea, “Fie ce-o fi! Trebuie
să trăiesc clipa”.
Băiatul ăsta, ca un leu, pierduse orice urmă de sc-
lipire din ochii lui albaștri, altădată plini de viață. Se
afla într-o situație mizerabilă. Nu voia s-o supere pe
iubita lui, Kati, dar nici nu putea să renunțe la And-
reea...

27

Duminică, fabrica avea program de lucru, pro-

ducția era în toi. Încercau un nou gust. Încercau să
facă un iaurt și un ayran de o calitate mai bună. Era în
jurul orei unsprezece, când cineva bătu la ușă: era
doamna Laura de la controlul de calitate. Cea care
deschisese ușa era Kati, doamna Laura voia să vor-

379
bească cu Ayfer. Kati a poftit-o pe doamna Laura în
sufragerie și a chemat-o pe Ayfer, care era în camera
ei. Laura:
- Doamna Ayfer, produse noi sunt gata. Noi le-am
misafir
testat și ne-au plăcut. E și Elena producție aco-
de la09:54:07
2020-01-31
--------------------------------------------
lo. Dacă nu vă deranjează, nu puteți să veniți pentru
produsele
misafir
cinci minute să vedeți și dumneavoastră
2020-01-31 09:54:19produsele?
--------------------------------------------
Am vrea să vă știm părerea, înainte de a trece la pro-
stergem = nu
ducție.
- Pe domnul Burak îl doare capul, nu a ieșit încă
din cameră. Haideți să mergem împreună, spuse Ay-
fer. I-a făcut semn și lui Kati cu capul ”Să mergem
împreună”. Kati a înțeles mesajul și toate trei au
ieșit din încăpere.
Andreea spăla în bucătărie vasele de la micul de-
jun. Pentru că muzica era dată la maxim, nu auzea
nimic în jurul ei. De abia plecaseră de cincispreze- ce-
douăzeci de minute, când Burak se întoarse în
bucătărie cu un pahar gol în mână. Tocmai când a
văzut-o pe Andreea că spăla vase, și ea îl observă și se
priviră de parcă ar fi avut ceva să-și spună. Amân- doi
credeau că Ayfer și Kati sunt încă acasă, așa că nu-și
vorbeau se priveau numai.
Andreea purta o pereche de pantaloni scurți,
negri, imediat deasupra genunchilor. Erau atât de
strâmți, că șoldurile ei îți atrăgeau imediat atenția.
Burak își umpluse paharul cu apă și în timp ce se
îndrepta spre ieșirea din bucătărie, o lovi în glumă
peste fund. Andreea se întoarse imediat cu fața spre

380
Burak și se uită spre el, parcă așteptând să o sărute.
Burak:
- Unde e Ayfer? Unde e Kati? Ayfeeerrr... a strigat
el.
Se uită în camera lui, și apoi strigă “Kati”. Nu se
auzea nimic de la el din cameră. Dorința din el înce-
puse să-și scoată capul, era la un pas în a-l pune pe
Burak să-i îndeplinească poftele. Între timp și And-
reea înțelesese că nu mai e nimeni în casă. Văzând
că nimeni nu este acasă, Burak a intrat direct în
bucătărie și s-a așezat pe canapeaua din bucătărie.
Andreea:
- Vrei o cafea, Burak? întrebă ea.
- Nu! Te vreau pe tine! a spus el.
De îndată ce fată s-a așezat lângă el pe canapea
Burak a apucat-o brusc și a tras-o spre el. O ținea
în poală. Nu mai rezistau. Acum că rămăseseră în
sfârșit singuri, își doreau să-și satisfacă dorința, să
se sărute în sfârșit. Dorința făcea primii pași de dans,
și-l inițiase pe Burak pe drumul pe care dorise. Tot
ceea ce trăise până acum Burak, toate sentimentele
și viziunea lui asupra lumii se pierduseră în neantul
dorinței.
Burak avea în gând: “Și dacă ne vede Kati sau Ay-
fer? Ce i-ar putea spune surorii lui? Cum ar putea să-
și protejeze sora? Nu i-ar spune: Ai în casă o iubită
misafir
și te-ai găsit să-ți faci de cap 2020-01-31
cu nebuna asta incoe-
09:54:51
--------------------------------------------
rentă? Dacă tu te comporți așa, ti atunci am să fac și
eu la fel! Cum putea să răspundă la o astfel de între-

381
bare? O săruta ca un nebun pe Andreea și se gândea
la toate astea: ”Ce mă fac dacă vine tocmai acum și
mă prinde asupra faptului?” Andreea părea liniștită,
nimic din toate astea nu păreau s-o afecteze. Ea îi lu-
ase mâna lui Burak și îl pusese să o mângâie pe mica
Andree. În extaz maxim, aruncase bluza de pe ea,
Burak ar fi vrut să o oprească, dar dorința îl împie-
dica s-o facă. Își dorea să-și afunde fața între sânii
ei plini, ceea ce și făcuse, nimic nu-l mai putea opri
acum. După un astfel de preludiu, finalul era de ne-
evitat. Burak se gândea dacă s-o ducă în dormitor, în
timp ce pe Andreea nu o interesa nimic: ea își dorea
numai să-l aibă cu totul. În capul ei oricum i se dă-
duse...
În acel moment, Kati înțepenită de groază, cu oc-
hii fixați pe Andreea care era pe jumătate goală în
poala lui Burak, stătea în pragul ușii de la bucătărie
privind spre ea de parcă ar fi vrut să o omoare. Kati
avea iar o criză, stătea nemișcată, exact așa cum
se întâmpla de fiecare dată când ceva care o afecta
emoțional se întâmpla în viața ei. Ayfer știa lucrul
acesta. Era chiar în spatele ei când striga la Burak:
”Ce faci, frate? Ce faci?!”... S-a aruncat imediat asup-
ra Andreei și i-a dat o palmă de-a răsunat în toată
casa. Tocmai când se pregătea să-i dea și-un dos de
palmă brațul lui Ayfer a fost oprit în aer de către
Burak. Andreea fugise din cameră și acum Ayfer o
luase după ea. Uitaseră de Kati. Dacă nu ar fi existat
un contact fizic sau un altfel de șoc, Kati era în stare

382
să rămână așa nemișcată și două zile. Noroc cu Bu-
rak, carte în goana lui pe urmele lui Ayfer, o lovise
din greșeală pe Kati, ceea ce o făcuse să-și revină.
Își revenise din starea de șoc. Cu siguranță acum își
spunea: ”Mai bine nu-mi reveneam deloc...” Și brusc,
Kati începu să plângă. Și ce plâns... Andreea reușise
să intre în camera ei și încuiase ușa după ea. Ayfer
a lovit o dată, de două ori cu piciorul în ușă, apoi s-a
întors în fugă la Kati, ale cărei strigăte se auzeau în
toată casa. Burak se ascunsese și el, la el în cameră,
nu voia să dea ochii cu Ayfer. Kati plângea fără să
scoată o altă vorbă. Stătea cu ochii în tavan și repeta
șoptit într-una: ”Ce vrei de la mine, Doamne? Nu a
fost de ajuns?! Începusem și eu să știu ce e aia ferici-
rea, crezi că nu am meritat-o de mi-o iei?! Ia-o, n-am
nevoie de ea! Și pe asta o vrei? Ia-o! Nu mai vreau
nimic de la tine! Nu mai vreau! Nu mai vreau! Vii
și-mi spui: ia gustă puțin din fericire! Și tocmai când
încep să-i dau de gust, vii și mi-o iei din față! Nici
n-am nevoie de fericirea ta! Eu și așa sunt obișnuită
cu nefericirea... Ce-ți veni să-mi dai să gust din feri-
cire? Ce-ți veni de mi-ai arătat ce-nseamnă bucuria?
Eu și așa pierd de când m-am născut. Și așa nu știam
ce-i aia fericirea- nu gustasem, nu știam ce-i aia... Ia-
ți-o! N-am nevoie de fericirea ta! N-ai decât s-o dai
cui vrei tu, s-o folosească cum vrea. Numai stați de-
parte de mine, nu vă mai vreau!”
Ayfer o luă pe Kati alături de ea, pe canapea; erau
în bucătărie. Îi luă capul la pieptul ei; Kati plângea.

383
Nu putea să-i spună să nu mai plângă, pentru că și ea
plângea. Pentru un moment se pusese în locul ei, Ay-
misafir
fer. Ce fată lipsită de noroc, cât de tristă
misafir
2020-01-31
2020-01-31 09:55:21
îi era viața...
09:55:31
gândindu-se la astea, pe bună--------------------------------------------
--------------------------------------------
dreptate, lacrimile nu
Ayfer
i se mai opreau. După un timp, de Ayfer
stergem atâta plâns, Kati
a început să sughițe. Ayfer încerca s-o liniștească în
zadar. O ștergea pe față cu apă rece, dar totul era de
prisos. I se rupea sufletul când o vedea cum suferă.
Era totuși încă un copil, care nu avea pe nimeni, în
afară de Ayfer. Ayfer îi împărtășea sentimentele și
de aceea o îmbrățișa și încerca într-una să o liniște-
ască.
- O să treci și peste asta, micuța mea. Eu sunt ală-
turi de tine. Nu-ți fie frică, îți jur că voi fi toată viața
alături de tine, încerca ea să o consoleze într-un fel.
Biata Kati nu mai contenea din plâns. Unele lacrimi
cădeau în poala lui Ayfer. Și ei i se rupea sufletul...
cât de nefericită era această fată. După ce că avusese
de suferit atât de mult când era în Tulcea, nenoroci-
rile au continuat s-o urmărească și aici. Își pierduse
copilul la numai cincisprezece ani; ajunsă în Bucu-
rești, fusese agresată de bețivul Vasile... Își salvase
prietena, pe Andreea, din orfelinat și acum fusese
înjunghiată pe la spate de ea. De ce o trădase Andre-
ea? De ce-i făcuse răul ăsta? Nu putea să înțeleagă,
deși în capul ei cel mic se gândea numai la asta, nu
putea să găsească nici un răspuns logic pentru asta.
Întocmai ei și Ayfer își punea tot soiul de întrebări
cu privire la ceea ce se întâmplase cu cele două fete

384
și chiar găsise unele explicații. Putea să vadă faptul
că acești copii nu se dezvoltau în mod normal, că
nu-și puteau trăi copilăria fiind supuși unor sufe-
rințe grele, unor pericole și torturi inimaginabile.
Ca atare, rănite. Ayfer se gândea la un singur lucru:
„Mă întreb dacă Andreea, este conștientă de faptul
că i-a dovedit lui Kati că-i este nerecunoscătoare?“
Pe de altă parte se gândea și la fratele ei, și se umplea
toată de furie. Nici nu voia să se gândească ce i-ar fi
făcut dacă nu ar fi fost fratele ei.
Era o zi de duminică și ce se întâmplase... Și And-
reea și Burak se baricadaseră fiecare în camera lui
și încuiaseră ușa cu cheia în urma lor. Ayfer și Kati
rămăseseră în bucătărie. Ce bine ar fi fost ca nici
una din scenele de mai devreme să nu se fi trăit... ce
bine ar fi fost, dacă ultimele două ore din viața lor ar
misafir
fi putut fi derulate înapoi... Dar acum
2020-01-31 era prea târ-
10:19:22
ziu! Acum tot ce le rămânea de făcut, era să caute o
--------------------------------------------
fara virgula
modalitate prin care să treacă peste acest episod cu
cât mai puţine răni. Oricum nimic nu avea să mai fie
cum fusese înainte. Inimi frânte, sentimente deșarte
se plimbau brambura prin odaie.
Sughițurile lui Kati se mai răriseră. Nu mai plân-
gea, se mai auzea din când în când câte un suspin și
câte o lacrimă răzleață se mai scurgea atunci pe ob-
razul ei. Fără nici o continuaremisafir
însă. Izvorul lacrimi-
lor ei, era undeva în adâncul sufletului 10:22:16
2020-01-31 10:19:49
ei. Cele care nu
--------------------------------------------
apucaseră să iasă, o făceau acum fara la
sters fiecare
==eiau scazut gând
la zecetrist
minute si
ce-i trecea prin minte... Sughițurile lui Kati au

385
scăzut la zece minute și au începutmisafir
să scadă. Ceara
ei a fost tăiată și două lacrimi au venit
2020-01-31 la lacrimi și
10:22:37
--------------------------------------------
ea sa întors. Era atât de în lacrimi. Și Ayfer stătea cu
stergem propozitie
ochii închiși, ținând-o pe Kati la pieptul ei, cu gân-
durile departe; cine știe la ce se gândea. Apoi dintr-o
dată:
- Kati! Fată, stai de două ore pe burta mea, cine
știe ce se-ntâmplă înăuntru... zice ea și râdea sau
plângea, nici ea nu știa.
Kati s-a ridicat de la pieptul ei și s-a uitat la ea. Cât
de mult o iubea pe Ayfer. Kati nu putea să fie nerecu-
noscătoare. Ayfer era cea care o consolase, care fu-
sese alături de ea, încercând să-i înlăture toate tris-
tețile. Ayfer îi dăruise familia care-i lipsea: îi era și
mamă și tată și tot. Ce păcat că fratele ei o înșelase...
Kati se uită fix în ochii ei și-i spuse:
- Soră Ayfer, o să te întreb ceva și voi face exact ce-
mi vei spune. Soră, ce ai fi făcut tu, dacă erai în locul
meu? întrebă Kati de-a dreptul.
Kati era mică, era vai de capul ei, și faptul că pu-
sese această întrebare arata cât de disperată e. Dar
ăsta era adevărul: era doar o copilă. De unde să știe
ce trebuie să facă? Așa că cel mai bine era să acțione-
ze în urma informațiilor pe care avea să le primeas-
că de la Ayfer. Chiar dacă ar fi știut ce are de făcut,
circumstanțele în care se afla,misafir
puteau să o împiedice
să facă ceea ce voia să facă. Astfel, 10:24:12
2020-01-31 prin includerea
--------------------------------------------
lui Ayfer în problemă o făcea și pe ea părtașă... Nu
virgula
că Ayfer ar fi lăsat-o singură. După ce preț de câteva

386
minute, Ayfer se mai gândi cuchii- o n tavan, o luă pe
misafir
Kati lângă ea: 2020-01-31 10:24:34

- Nu mai sta aici! Să-ți închiriem o casă. Da, e fra-

--------------------------------------------
ochi-n
tele meu, dar dacă mie mi-ar fi făcut asta, eu n-aș
mai fi stat o clipă aici.
Ayfer spunea adevărul. Pe de altă parte se gândea
și la viitor. Visa ca peste un timp greșeala lui Burak
să fie uitată și dragostea celor doi să învingă, chi-
ar dacă va trece peste multe hopuri. Se puteau iubi
din nou; mai mult decât atât, se puteau căsători... Își
dorea foarte mult ca fratele ei să se însoare cu Kati.
Apariția Andreei, încurcase foarte mult treburile,
misafir
distrusese prietenii, omorâse sentimente.
2020-01-31 10:24:52
- Kati, hai pregătește-te să --------------------------------------------
mergem să închiriem
fara virgula
o cameră sau o casă pe aici, pe lângă fabrica. Și nici
să nu mai lucrezi în casă. Îți găsesc eu ceva de mâi-
ne, ori în producție, ori într-un departament mai li-
niștit, văd eu. Să lucrezi acolo. Să-i fie învățătură de
minte lu’ frate-meu. Nu te merită, Kati... spuse Ayfer.
S-au pregătit imediat. Ayfer l-a sunat pe Marin:
”Poți să vii să ne iei?” la care Marin a răspuns ime-
diat: ”În cincisprezece minute sunt acolo, doamnă!”
Era neliniștit ”De ce mă cheamă oare?” Kati se liniș-
tise când auzise de numele lui Marin. Avea încrede-
re în el, se obișnuise cu el. În plus știa că și el își
închiriase o casă. O casă frumoasă iar el era singur.
- Soră, dacă Marin mai are o cameră disponibilă la
el, nu-l întrebi tu dacă aș putea să stau la el în noap-
tea asta? Până găsim un alt loc. Nu rămân pe capul

387
lui și nu-i voi fi povară. Ia întreabă-l. Crede-mă soră,
nu vreau deloc să mai stau cu Burak în același loc.
Nu vreau să-l mai văd nici pe el, nici pe Andreea. Te
rog, soră! Tu ai atâtea prietene... și Mădălina sau Ma-
nuele. Până găsesc o cameră... te rog eu... Nu vreau
să mă-ntorc în casa lui Burak.
- Bine, drăguțo. Acum termină cu smiorcăiala, a
venit Marin. Hai să mergem să vorbim cu el. Tu să
nu spui nimic, o să spun eu ce trebuie.
- Bine, soră! Nu deschid gura.
Marin respectuos:
- Unde mergem, doamnă?
Marin nici nu se uita la fața lui Kati. I se adresa lui
Ayfer, era în contact numai cu ea. Ayfer:
- Avem nevoie de o cameră sau de un apartament
mic. Chiria o s-o plătesc eu. Pentru Kati.
Ayfer nu dorea să intre în prea multe detalii, nu îl
cunoștea încă foarte bine pe șofer. Dar ceea ce a
simțea era că el este persoană de încredere, o perso-
ană mărinimoasă. Era respectuos, ne se băga în tre-
burile nimănui, era concentrat numai pe treburile pe
care trebuia să le facă.
- Doamna Ayfer, apartamentul pe care l-am înc-
hiriat eu, este la șase-șapte minute distanță de aici;
cum mergi pe stânga, în primul bloc, la etajul al doi-
lea. Dacă este urgent, pot să dau apartamentul meu.
Găsesc eu unde să stau trei- patru zile până găsiți
dumneavoastră ceva.
- Domnule Marin, să mergem să vedem, poate gă-

388
sim ceva gol pe lângă apartamentul dumneavoastră.
Să întrebăm.
După două ore de cercetare, primiseră câteva pro-
misiuni. Urmau să le răspundă în cursul săptămâ-
nii. Se întorceau cu mâinile goale deocamdată. Dar
în decursul celor două ore pe care le petrecuseră
împreună, Ayfer avusese ocazia să-l urmărească cu
atenție și pe Marin și ajunsese la concluzia că este
un om de încredere. De fapt, ce-i trecea prin minte
lui Ayfer era același lucru la care se gândea și Ma-
rin. Cei doi nu-și vorbeau, dar împărtășeau aceeași
viziune, aveau aceeași dorință. Pentru a putea pune
în aplicare lucrurile la care se gândise, Ayfer avea
nevoie să stea undeva și să discute cu Marin față-n
față. Nu se putea concentra asupra discuției în timp
ce conducea sau se uitau la alte apartamente.
- Uite aici, să ne oprim puțin, să bem câte o cafea,
spuse Ayfer.
Marin le-a poftit pe cele doamne să ia loc la masă,
a comandat cafelele și s-a așezat alături de ele. Ma-
rin era o persoană sobră, serioasă. Ayfer lăsă deo-
parte scutul nesiguranței și toate secretele de care se
înconjura și intră direct în subiect.
- Astăzi, la noi în casă s-au petrecut niște lucruri
tare urâte. Nu vreau să se mai audă în altă parte,
vreau ca totul să rămână între noi. Bolnava de And-
reea, a reușit să pună mâna pe fratele meu, căci fra-
tele meu s-a dat pe mâna curvei ăleia. Bineînţeles că
amândoi au vrut. Pe scurt i-am prins tocmai când se

389
sărutau și se iubeau. Fratele meu o iubea și o respec-
ta pe Kati aveau intenții serioase. Iar Kati e cea care
a băgat-o pe Andreea în casă. A ajutat-o, a adus-o
aici. O să vorbesc foarte deschis cu dumneata, dom-
nule Marin. Ama încredere în dumneata și sunt si-
misafir
gură că nu vei face nici un rău. Kati10:25:26
2020-01-31 și Andreea au
misafir
venit amândouă de la un cămin --------------------------------------------
de copii.
2020-01-31 10:25:36 N-au nici
Am
--------------------------------------------
mamă, n-au nici tată. Sunt singure pe lume, și noi le-
niciun
am primit la sânul nostru, le-am dat de lucru. Prima
a venit Kati. A devenit fată-n casă, apoi sora mea.
Eram foarte fericiți; Kati se înțelegea foarte bine și
cu fratele meu, se iubeau. Înainte să fugă din cămin,
Kati i-a promis Andreei „O să te iau lângă mine” și
s-a ținut de cuvânt. Numai că ce sa vezi, Andreea și-a
băgat coada între Kati și fratele meu, ne-a dat pes-
te cap toată fericirea. Să rămână-ntre noi, domnule
Marin.
- Doamnă, stați liniștită. Totul rămâne-ntre noi. În
afară de asta, eu pot să vă fiu sprijin. Așa cum dum-
neavoastră ați fost sinceră și cât se poate de desc-
hisă, și eu vă asigur că puteți avea încredere în mine.
Kati e ca și fata mea, poate să stea la mine. Și așa am
o cameră goală poate să stea cât vrea. Dacă e sora ta
e și fata mea. Am și eu o fată cam de vârsta ei...
Marin își plecase capul în piept, nu își mai ară-
ta ochii bulbucați; îi era teamă. Dacă nu putea să-și
stăpânească acei ochi bulbucați? îi venea să plângă
să se descarce să se reverse ca o cascadă. Îi venea să
strige ”Tu ești fata mea”. Îi venea să o îmbrățișeze să

390
o sărute. Dar ce tată nefericit era. Începuse în viață
prin a pierde, dar acum primise un impuls și viața
lui luase o nouă întorsătură, totul părea să se înd-
repte.
Ayfer se uită la Kati, iar ea spuse încetișor:
- Nu aș vrea să-l deranjez pe domnul Marin. Și
începu să plângă. Lacrimile erau ca ploaia, nu mai
putea să vorbească de atâta plâns. Atâta timp cât
voi rămâne acolo, am să fac curat, o să spăl rufele
și vasele, o să gătesc... O să-l ajut și la chirie. O să-l
ajutăm, nu-i așa soră? Ayfer:
- Nu te mai gândi la asta. Tu numai spune-mi dacă
vrei să stai la domnul Marin până-ți găsim ceva?
Asta să-mi spui tu mie. Dacă ești de acord putem să
mergem chiar acum să-ți luăm lucrurile pentru că
eu mai am o răfuială cu fratele meu și cu Andreea.
Pe măsură ce Kati-și ștergea lacrimile, inima lui
Marin se înmuia. Câte și mai câte îndurase această
tânără, această copilă la vârsta ei încă fragedă.
misafir
Au mers și au adus toate lucrurile lui Kati, acasă
2020-01-31 10:26:03
--------------------------------------------
la Marin. Ce era asta acum?! Tatăl știa că-i este fiică,
virgula
dar fiica nu știa că este tatăl ei. Soarta îi pedepsi-
se să stea în aceeași casă, sau era un noroc ca tată
și fiica să poată locui acum în aceeași casă? Era un
dar extraordinar din partea zeilor. Oare fiica avea
să știe vreodată că locuiește în aceeași casă cu tatăl
ei? Oare Ayfer nu avea câtuși de puțin un dubiu în
privința aceasta? Nu, nu avea nici un dubiu Ayfer.
Ayfer avea numai încredere deplină în Marin.

391
 Kati se aranjase în casa lui Marin, totul arăta în
regulă. Ayfer:
- Kati, o cunoști pe Elena, care făcea la noi curat
înaintea ta? Ea îți arătase ce ai de făcut în casă, și vă
împrieteniserăți. Ți-ai amintit de ea?
- Da, soră.
- Mâine dimineață pe la opt și jumătate - nouă, să
te duci la ea. Să începi să lucrezi alături de ea; am
să o sun diseară și am să-i spun și ei, să știe. O să
trec mâine pe la tine, îi mai spuse ea, în timp ce o
îmbrățișa de plecare. Kati începuse din nou să plân-
gă.
- Soră, nu mă lăsa...
Ayfer i-a băgat ceva în buzunarul de la pantaloni
“În caz că ai nevoie...”
Era în jurul orei cinci după-amiaza. Mai întâi ieși
Andreea din camera ei. Și ea avea ochii umflați de
plâns, se vedea că și ea plânsese toată ziua. Plânse-
se pentru că-și dăduse seama de greșeala pe care o
făcuse, sau pentru că Burak nici măcar nu încer-
case să vorbească cu ea până la ora aia? Ayfer nu
prea putea să-și dea seama. Dacă plângea pentru că
se sărutase, atunci însemna că-și recunoștea greșe-
ala. Dar dacă tristețea nu i se datora faptului că o
distrusese pe Kati, ci pentru că-i era teamă că-l va
pierde pe Burak, atunci fata asta era chiar bolnavă
cu capul. Erau trei oameni în casă, dar nu se auzea
nici un sunet, era o liniște de moarte. Și Burak intra
și ieșea din bucătărie, dar nu scotea o vorbă. Ayfer

392
se retrăsese deocamdată în camera ei, aștepta. Voia
să-l întrebe un singur lucru pe fratele ei: ”Andreea o
să rămână aici?”. Dacă răspunsul era unul afirmativ,
atunci replica ei urma să fie că ea însăși va pleca;
dar dacă fata va pleca, atunci va rămâne alături de
fratele ei, așa se hotărâse.

28

Kati începuse noua slujbă, șimisafir

încerca să se obișnu-
iască în departamentul de ambalare alături de do-
2020-01-31 10:28:05
--------------------------------------------
amna Elena. Nu-i era foarte greu, căci o cunoștea di-
fara virgula
nainte pe doamna Elena. Elena era cea care le făcea
curățenie și le gătea lui Burak și Ayfer. Atunci când
Kati fusese angajată ca menajeră, Elena se întorsese
la postul ei inițial. Însă înainte de asta, timp de o
săptămână, Elena o învățase pe Kati tot ce trebuia
să știe despre treburile din casă. Cu ocazia asta se
și împrieteniseră. De data asta, Elena încerca să o
învețe cum se ambalează laptele. Kati muncea toată
ziua cu capul în piept, fără să vorbească cu nimeni.
Avea în gând numai imaginea lui Burak și a iubitei
lui, și era încă nervoasă. Burak o trădase. Kati nu
misafir
putea să-și scoată din minte cum îl văzuse
2020-01-31 10:28:30 sărutân-
du-se. Era atât de geloasă. Fusese rănită în propriul
--------------------------------------------
sters = si
ei orgoliu, și pusese totul la suflet. Persoanele geloa-
se ar trebui să știe că atunci când nu-ți poți controla
gelozia, aceasta se va întoarce împotriva ta și te va
lovi. Gelozia e o boală, o criză de nervi a cărei doză

393
putea fi oricând depășită și care putea ajunge la di-
mensiuni periculoase... Kati, pe lângă tulburările
sale psihologice, mai adăugase una pe listă: gelozia.
Pentru o persoană care este geloasă, un singur luc-
ru contează: clipa. Clipa în care nu-și putea controla
nervii, lăsându-se pradă valului de gelozie care avea
s-o poarte cine știe unde. Tot ceea ce-și putea dori
geloasa Kati era să nu plătească un preț prea mare
pentru gelozia ei. Să nu o poarte către alte dezastre
să nu o aducă în starea alpiniștilor ce și-au pierdut
calea...
Pe lângă toate acestea, însă, mai erau și momen-
tele cele mai frumoase din viața ei, pe care tocmai
le trăia. Pe de-o parte, Kati cea tristă și geloasă, care
se gândea la cum ar putea să se răzbune pe Burak și
Andreea, iar pe de cealaltă parte, era Marin care o
trata ca pe o prințesă, îi făcea toate poftele numai ca
să o vadă fericită. Încorsetată de toate problemele
zilei, stresul, și durerea pe care i-o provoca numai
gândul la Andreea și Burak, Kati, închidea ochii și se
retrăgea în sine. Or, atunci când ajungea acasă ieșea
imediat din această stare de pesimism și nefericire
profundă.
Marin o aștepta să vină de la serviciu cu mâncă-
rurile care ei îi plăceau, îi lua așternuturi noi, îi re-
decora camera, îi luase și o masă pentru machiaj și
o oglindă mare, doar-doar s-o înveselească, să-i asi-
gure condițiile de care avea nevoie pentru a putea
fi fericită. Când intra în camera ei, flori proaspete

394
o întâmpinau pe masă. Marin schimbase perdelele din
cameră, cu unele mai frumos și mai viu colorate. Baia
lui Kati era plină cu creme de calitate și diverse mărci
scumpe de șampon. Găseai tot ce ar fi putut avea
nevoie o femeie: loțiuni, parfumuri... Și în dor- mitor
avea o grămadă de parfumuri scumpe. Când deschidea
șifonierul, în fiecare zi avea o surpriză. Rochii noi,
paltoane, ca să nu mai pomenim de pan- tofii și
papucii pe care-i luase... Nici nu mai putea să le
numere Kati. În altă zi, găsise pe pat genți de di- verse
mărimi, culori. Toate erau de calitate, lucruri scumpe.
Kati își putea explica toate într-un singur fel:
”Omul ăsta sigur are o fată. Și fata asta, mai mult ca
sigur că a dispărut sau a murit cumva. Și mă pune
pe mine în locul ei...” La asta se gândea Kati, dar nici
acestea pentru o clipă nu s-ar fi gândit că Marin este
un om rău, sau de neîncredere. Mai pe scurt, ea își
misafir
spunea: ”Omul ăsta îmi face atâta2020-01-31bine,
10:30:02cheltuiește
o grămadă de bani pentru mine, --------------------------------------------
dar nu-mi va cere
sters = acestea
niciodată lucruri pe care nu i le-aș putea da.” Și se
rușina și se înroșea numai gândindu-se că i-a trecut
asta prin minte. Nu, Marin era un om inimos, un
adevărat tată. ”Ce bine ar fi fost să am și eu un tată
ca el” își spunea ea destul de des.
Marin o sprijinea și din punct de vedere spiritual pe
Kati. Trebuia să uite prin ce trecuse, trebuia să-și vadă
de drumul ei. Acum era prea târziu, faptele erau deja
consumate. N-ar mai fi rezistat la o alta nenoro-

395
cire. Kati era la limită. Tot ce avea de făcut acum era
ori să uite tot ceea ce se întâmplase, ori să-și vadă de
drum și să aleagă să se sinucidă de îndată ce avea
să întâmpine din nou o problemă. Tot ceea ce trăise
până acum fusese pentru ea un mare câștig de expe-
riență. Ea nu pierduse nimic... Da e adevărat că avea
unele tulburări psihice, dar nu era nimic vital. Și în
afară de asta puteau fi tratate. În fiecare seară, după
masă, nu făceau altceva decât să vorbească despre
Andreea, Burak și Ayfer. Kati încă nu-i dezvăluise
lui Marin, nimic din viața ei, deși asta și-o dorea din
tot sufletul. Simțea că poate avea încredere în acest
bărbat, că i se poate destăinui, că-i poate povesti tot,
așa încât și ea să se descarce. Îl iubea pe acest bărbat
ca pe tatăl său. Se obișnuise atât de mult cu el, încât
începuse să se gândească cât de dificilă ar fi fost vi-
ața fără el.
Kati mai observase un lucru. De ce se angajase
Marin la fabrica de lapte? Într-o zi, când el pleca-
se să cumpere pâine, a observat că-și uitase borse-
ta în care-și ținea banii, carnete de cec, permisul de
conducere, și buletinul. Marin nu pleca nicăieri fără
borseta lui mică din piele, dar de data asta o uitase
în cameră. Kati a aruncat o privire și a văzut că în
conturi avea numai dolari. Și încă mulți dolari. Dacă
ar fi vrut, Marin ar fi putut să deschidă o fabrică,
sau orice alt fel de loc de muncă. Era foarte bogat.
Kati rămăsese uimită să-și dea seama că de fapt el
nu cheltuia banii de salariu, ci banii pe care i-ar fi

396
câștigat poate într-un an. Și-i cheltuia pentru ea. Bi-
neînţeles că asta i-a atras și mai mult atenția. ”Oare
ar fi făcut toate astea și pentru altcineva?” se întreba
ea. O rodea să afle mai multe despre Marin. Se ruga
la Dumnezeu să nu fie din nou dezamăgită. Spera
ca Marin să nu fie rău intenționat, să nu aibă cine
știe ce gânduri ascunse în legătură cu ea. Faptul că
era curioasă și îngrijora atât în legătură cu cine ar fi
putut să fie, făcea ca existențamisafir
lui să fie și mai mis-
2020-01-31 10:31:39
terioasă. Dorința de cunoaștere era la cote maxime.
--------------------------------------------
si se
De ce cheltuia atât de mulți bani pentru Kati? De ce?
Dar nu era acum momentul în care trebuia să acți-
oneze, trebuia să țină aceste cunoștințe pentru ea.
Trebuia să afle care era secretul pe care-l ascun-
dea. Și dacă ar fi știut că și acele secrete așteptau de
atâția ani să-și scoată capul la iveală, că și ele erau
dornice de a se lăsa descoperite... Uneori aceste sec-
rete ne schimbă viața în totalitate, te ridică la un ni-
vel neașteptat de viață; ne permite să ajungem la cel
mai înalt nivel de mulțumire, de satisfacție. Alteori,
aceste secretele ne iau și ne târăsc spre cele mai in-
fame catastrofe. Kati era pregătită pentru ele?
A doua zi de dimineață, Andreea pleca din casa lui
Burak, fără să fi luat micul dejun și fără să fie văzută
de nimeni. Ajunsese la departamentul la care lucra.
Andreea lucra alături de un alt tânăr, la laboratorul
din subordinea doamnei Laura, la controlul de cali-
tate. Tânărul avea în jur de douăzeci și trei - douăze-
ci și patru de ani, era înalt, subțirel și arăta bine. Era

397
clar că îi plăcea foarte mult de Andreea, dar până în
clipa de față, Andreea nu arătase că ar fi câtuși de
puțin interesată de el. În această dimineață, ajunsă
în birou, Andrea se uită la Ion și îi spuse:
- Putem vorbi o clipă?
Ion era foarte fericit. În sfârșit, fata de care-i plă-
cea, pe care o dorea îi cerea să o asculte. Au ieșit îm-
preună din laborator și au intrat în cămăruța unde
fumau și beau câte o cafea. Andreea:
- Ioane, am probleme. Nu am unde să mai stau.
Azi trebuie să plec din casa patronilor. Să nu mă înt-
rebi de ce, nu-ți pot spune motivele. Dar azi trebuie
neapărat să plec de acolo. Poți să mă ajuți?
- Bineînțeles, absolut! Am închiriat împreună cu
un prieten un apartament. O să-i spun să-și găsească
un alt loc, și tu o să vii împreună cu mine.
Astfel Andreea își găsise un loc să rămână peste
noapte. Acum nu mai voia nici să muncească aici.
Nu știa unde o să se ducă și ce avea să decidă pentru
viitor. Un lucru era cert: creierul nu mai funcționa,
acționa condusă de sentimente. De data asta Andre-
ea fusese învinsă, se simțea neputincioasă. Era foar-
te tristă; nu se putea hotărî nici ce o să facă, mintea
îi juca feste. I se dăruise lui Ion din punct de vedere
fizic, dar niciodată cu sufletul sau cu sentimentele.
Își repeta la nesfârșit: “Kati, Kati, mă vei ierta?” Era
ca și cum era cineva în cameră, de parcă era Kati
acolo. Își cere scuze; Andreea își înțelese greșeala.
Vorbea de una singură. Voia să plece de acolo dar nu

398
știa unde se va duce. Nu știa dacă se va mai întoarce.
Nu credea. Aceasta era plecarea ei, așa se rupea ea
de viață. Soarta avea s-o poarte către necunoscut,
avea să dispară de pe această lume, de parcă n-ar fi
trăit niciodată, de parcă nici n-ar fi existat, de parcă
ar fi fost un nor de praf singur. Ultima ei șansă era
să vorbească cu Kati, să se agațe de ea, să-i implore
iertarea. Numai atingerea magică a lui Kati ar fi pu-
tut s-o mai salveze de la acest sfârșit tragic. Andreea
știa asta. Și ceea ce simțea acum nu era altceva de-
cât presimțirea unei alte lumi către care se îndrepta
cu pași siguri. Și-a revenit rapid și nu s-a mai oprit
decât în fața ușii locuinței de acum a lui Kati. Kati
deschise ușa. Era surprinsă să o vadă pe Andreea în
față ei, cu părul răvășit ochii plânși epuizată și în
stare de șoc.
- Poftește, Andreea. Ce-i cu tine în halul ăsta, fată?
Ai luat medicamente, ce-ai pățit?
- Nu am luat nici un medicament, dar am s-o fac
misafir
pe urmă, Kati, surioara mea. Te ajută-mă. Sal-
rog, 10:33:19
2020-01-31

vează-mă! Ce mă fac eu fără tine?! De când mă știu,

--------------------------------------------
niciun
ești alături de mine. Ai fost alături de mine toată vi-
ața mea, iar atunci când nu ai fost, nici n-am socotit
că am trăit. Ți-an făcut mult rău, Kati? Te-am supă-
misafir
rat prea mult? Nu poți să mă 2020-01-31
ierți? De paisprezece
10:33:29
ani suntem împreună, am împărțit atâtea... Am îm-
--------------------------------------------
am
părtășit și bucuriile și supărările... E adevărat că bu-
curiile noastre au fost atât de puține... Salvează-mă,
Kati! Eu am intrat pe un drum fără de întoarcere, nu

399
pot să mă mai întorc, mă duce valul... spunea ea în
timp ce lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji. Numai
tu poți să mă scoți de pe drumul ăsta, Kati. Numai tu
mă poți salva! Spunea ea în timp ce o îmbrățișa pe
Kati își lăsă lacrimile să i se prelingă calde pe față.
Nu se așezaseră încă, stăteau în picioare. Andreea,
fiind mai înaltă o privea pe Kati de sus. Ca să o poată
îmbrățișa și săruta, trebuia să se aplece. Iată unde
se ajunsese din cauza lipsei de dragoste. Iată cum
acești copii, acești adolescenți ajungeau în societate
cu inimile frânte și sentimentele rănite să se lupte
pentru existență, să încerce să rămână în viață. Era
extrem de greu pentru ei. Kati și Andreea erau un
exemplu. În afara de ele, mai erau sute de alți ado-
lescenți care încercau să se agațe de viață, copii fără
părinți, singuri pe lume. Ceea ce era ciudat era însă
că oficialii guvernanți încă mai încercau să adune
foloase de pe urma acestor copii. Nu era totuși atât
de dificil să-i educe pe copiii din aceste cămine, să
le ușureze viața pregătindu-i din punct de vedere al
educației... Dar odată ce interesele, lăcomia și gelo-
zia veneau laolaltă, devenea imposibil ca tineri deș-
tepți, educați și serioși să iasă la iveală.
Kati o băgase pe Andreea în camera ei, O șterse pe
mâini și pe față.
-Ajunge, Andreea! Nu mai suntem copii. Am de-
venit tinere femei, fără a fii copii. Atunci hai să ne
comportăm ca două tinere femei. Ți-ai salvat viața, ai
venit aici și lucrezi, acum ai și un iubit. Ești feri-

400
cită, ce mai vrei de la mine? Mi-ai luat iubitul din
mâini, chiar dacă poate nu e toată vina ta... Dar pu-
teai să nu vrei, puteai să-l refuzi, puteai să-ți spui
punctul de vedere... Dar n-ai făcut nimic din toate
astea! Ai flirtat cu iubitul meu în fața mea, uitân- du-
te în ochii mei. M-ai despărțit de el. Acum ce mai vrei
de la mine? Cum să te mai ajut acum? Nu te-am uitat
acolo în cămin; le-am spus oamenilor ăstora în fiecare
zi că trebuie să te scot de acolo. Te-am adus aici, ți-au
dat de lucru, ți-au dat un loc de dormit... Mi-ai mai
luat și iubitul. Ce mai vrei de la mine, And- reea? De
ce ai venit aici? De ce? De ce?
- Nu știu, nu știu... de unde vrei să știu eu?! Mă li-
niștește să vin la tine, să fiu alături de tine. Asta mă
împiedică să mă gândesc la lucruri nasoale. Kati, nu
știu de ce am venit aici... Nu pot să fac nimic fără
să mă gândesc la tine, fără să-ți destăinui ce gân-
desc. Nu știu Kati ce legătură cosmică există între
noi. Știu numai că nu am apucat să-mi exprim re-
cunoștința, loialitatea și dragostea pe care ți-o port.
Cred că te-am supărat foarte mult. Nici eu nu știu de
ce am făcut, ceea ce am făcut... Dar vreau să știi că
pentru mine nici Burak, nici Ayfer și nici Ion nu au o
importanță. Pentru mine TU ești importantă! Tu, tu,
tu!
Andreea a continuat să vorbească poetic, deși pră-
bușirea spirituală în care se afla era evidentă. Fata
asta era foarte bolnavă; fusese jucăria unor oameni
lacomi, ignoranți, barbari, care o folosiseră și acum

401
o aruncaseră la rebuturi. Andreea exista încă din punct
de vedere fizic; era frumoasă, dar epuizarea
sufletească o adusese la o distanță de o sută de metri
până la punctul de finish.
Kati știa de schimbările pe care le suferise prie-
tena ei, dar nu le putea interpreta. Nici ea nu stătea
prea bine, dar mai avea destul până la linia de finish,
în comparație cu Andreea. Kati:
- Andreea, te-am iertat de mult, crede-mă că te-
am iertat deja. Știu că tu nu ai făcut nimic din toate
astea în mod intenționat. Adună-te. Am auzit că ești
împreună cu Ion, că stați împreună... Foarte bine.
Revino-ți, draga mea. Andreea, tu ești dragostea
mea zilei mele de naștere. Tu ești bucățică din mine,
misafir
suntem trup și suflet de cincisprezece
2020-01-31 10:34:28 ani, cum te
--------------------------------------------
pot uita? Te iubesc draga mea soră. Dar Andreea,
stergem = zile mele de nastare
dacă nu-ți revii, nu te mai pot iubi! Dacă nu-ți revii,
nu vreau să te mai văd! Te rog, haide! Fii o doamnă
drăguță, fii o fată inteligentă, te rog.
Andreea își recăpătase moralul într-adevăr, și-a
revenit imediat. Credea în ceea ce-i spusese Kati.
Dar în același timp, ochii îi alunecau pe produsele
de machiaj pe care Kati le lăsase pe măsuță.
- Aaaaa... ce frumoase sunt astea! Kati, dacă din
astea sunt unele pe care nu le mai folosești sau nu-ți
plac, mi le dai mie? Apoi deschise ușa șifonierului
și privind spre hainele și încălțămintea pe care Ma-
rin i le luase lui Kati, continuă cu milogeala: Te rog,
Kati... poți să-mi dai ce nu folosești?!

402
 Aceasta a fost ultima întrevedere a lui Kati cu
Andreea. Cine desenase drumul lui Andreea? Cine
hotărâse ca acest drum să fie atât de scurt? O înt-
rebaseră și pe Andreea? Ea își alesese o potecă atât
de scurtă? Ea ceruse drumul aceste misterios prin
pădurea întunecată? Nu știa nimeni. Fata aceasta
frumoasă, delicată și grațioasă era o bolnavă psihic.
Avea multe lipsuri în lumea ei interioară; nu ar fi
trebuit să fie așa discrepanțe între ceea ce gândea și
ceea ce făcea. Dar așa era Andreea: spunea da, dar
el face fix contrariul. În aceste zilele excepționale,
misafir
pline de durere, cele două camarade, cele două to-
2020-01-31 10:34:56
--------------------------------------------
varășe de drum își luaseră rămas zile
bun una de la alta.
Andreea îi spusese lui Kati. ”Ne vedem mâine, draga
mea. Te pup!” după care se îmbrățișaseră. Era ulti-
ma dată când se îmbrățișau și-și vorbeau.
După un timp Kati a început să mai audă câte o
veste despre Andreea. Unii spuneau că s-a sinucis,
alții că s-ar fi măritat cu un italian.

29

În dimineața zilei de luni, când toți se pregăteau

să meargă la lucru, și-au dat seama că Andreea nu
era acasă- plecase de dis de dimineață. Ayfer dorea
misafir
să vorbească cu fratele ei, voia 2020-01-31
să încerce să-i explice
10:35:24
că ceea ce făcuse el nu era corect, să-i explice care ar
--------------------------------------------
sters = de
fi fost consecințele. Voia să-i împărtășească și frate-
lui ei planurile pe care și le făcuse în cap. Tot ceea

403
ce dorea era să nu fi ajuns la o răscruce de drumuri.
Pentru că și ei erau singuri pe lume, și încă într-o
țară străină. Tatăl lor era în închisoare... Ei trebuiau
să acționeze corect și să se sprijine reciproc. După
ce Burak s-a spălat pe mâini și pe față, a intrat în
bucătărie unde a găsit-o pe Ayfer bându-și cafeaua
de dimineață. În bucătărie era o liniște mormântală.
Liniștea dinaintea furtunii... Li se auzea respirația.
Ayfer era pregătită. Urma să pună în aplicare planul
de bătaie pentru modificările și evoluțiile pe care
fratele său le suferise. Era emoționată; Ayfer era un
caracter dominant, comparativ cu fratele ei. Burak
fugea mereu de responsabilitate și lăsa mereu totul
în seama lui Ayfer. Întotdeauna găsea o portiță de
scăpare și spunea: ”Ia, fă ce vrei, dacă spui tu, bine,
bine, accept numai nu-mi mai face capul pătrat!”
considerat mult mai presant capul meu“, numai ca
misafir
să fugă de discuții. Nu voia să-și supere
2020-01-31 sora. Ea era
10:36:04
unica lui surioară, singurul --------------------------------------------
lucru care-i rămăsese
sters= consider mult mai presant capul
din toată familia, sora lui cea mu mică ce urma să de-
e
vină mamă. Dar înainte ca Ayfer să deschidă gura,
Burak începu în mod surprinzător, să vorbească?
- Ayfer, draga mea surioară, îmi cer scuze pentru
evenimentele de ieri. Te rog, taci, Ayfer! Lasă-mă să
vorbesc! Îmi pare rău, pentru lucrurile pe care le-
am făcut, exact ca un animal. Crede-mă, Ayfer, mi-e
rușine de mine. Știu că am stricat multe lucruri. M-
am lăsat pradă magiei fetei ăsteia și nu am pu- tut
ieși din mrejele ei. Am rămas blocat. Ayfer, nu

404
mă disprețui! Știi și tu că ne confruntăm cu capca-
nele educației noastre. Toate dorințele , toate visele
de ani de zile ale unui tânăr păreau că s-au adeverit
dintr-o dată, Ayfer... Ani de zile am așteptat să văd
când mă pot înfrupta din aceste gusturi, așa că e de
înțeles cum de am căzut așa de ușor în capcana ce
mi-a fost întinsă de undeva din ceruri. Capcanele
astea erau așa de ademenitoare, încât daca nu aș fi
atins-o cu mâinile, cu buzele... mi-aș fi tăiat mâinile
alea, mi-aș fi dat foc la buzele alea. Și uite, poftim!
Acum nu numai mâinile si buzele mi-au luat foc, am
ars cu totul, Ayfer. M-am ars. Sufletul meu e scrum
acum. Nu pot să sting focul ăsta din sufletul meu...
spuse el și își îmbrățișă sora în lacrimi.
Burak era devastat, pentru că îl înșelaseră. Zeii îl
atrăseseră încet-încet către capcană, chiar în mijlo- cul
focului, și-l lăsaseră țintuit chiar acolo în mij- loc.
Acum și așa era distrus, dezastrul era inevitabil. Cum
să scape de aici, cum să se curețe? Dar cel mai
important, cum putea să-și liniștească sufletul? Că-
zuse deja în capcana asta, își vânduse deja sufletul lor.
Era momentul să ia totul înapoi, era timpul să-și
curețe inima, să-și limpezească sufletul. Trebuia să
plângă. Să plângă și totul avea să fie mult mai bine.
Ayfer îl lăsă pe Burak să plângă, să se descarce, să se
blesteme și apoi să se ierte. Trebuia să facă asta.
Uneori forțe divine cu nume necunoscute, doresc să
ne testeze cât de onorabili sau virtuoși suntem. Puteți
să strigați cât vreți voi de tare: “Sunt o perso-

405
 ană onorabilă!”, nu. Nu puteți să vă asumați acest titlu
decât dacă puteți trece astfel de examene. E un drum
lung și anevoios cel pe care trebuie să-l par- curgeți
pentru a trăi onorabil, cu demnitate și curaj. Din acest
motiv, numărul de persoane din societa-
te cu astfel de calități sunt cât degetele de la o mână.
Nu sunt așa ușor de găsit. Nu sunt așa de ușor de
crescut. În timpul perioadei de creștere, nu se pu-
teau ține departe de capcane. Așa pățise și Burak.
Căzuse pradă primei lui capcane. Dar cu siguranță
aveau să mai urmeze câte și mai câte. Modul de a
câștiga aceste virtuți care duc la forma supremă
OM, este să puteți supraviețui acestor capcane.
- Bine, frate, eu te iert, dar cum o să te ierte Kati?
Și bolnava aia de Andreea? Cu ea ce-o să se întâmp-
le? I-ai dat speranță, și le-ai pus față-n față, le-ai fă-
cut să devină adversare. Kati era o fată plină de viață
și simpatică- ai luat-o ai băgat-o-n mormânt. Ce se
va întâmpla acum?
- Ai dreptate, Ayfer. Ce zici, ai dreptate... Nu știu
cum o să adun bucățile pe care le-am împrăștiat pes-
te tot... Nu știu, Ayfer ...
Se uita la fratele său și nu mai vedea nici urmă de
acel bărbat frumos. Era dărâmat. Dar de fapt, colap-
sul emoțional nu aducea mai întâi un colaps mental,
apoi pe cel fizic?! Fratele ei era distrus; era întocmai
unui căpitan de vas ce și-a pierdut rota. Ochii lui al-
baștri erau umbriți, umerii îi căzuseră. Nu mai era
nici o urmă din Burak cel arătos. Toate rămăseseră

406
pe umerii lui Ayfer: să administreze firma, să se chi-
nuie cu sarcina ei, să aibă grijă de Kati și Ayfer, nici
ea nu mai știa de ce să se ocupe mai întâi.
- Pe Kati am mutat-o în casa lui Marin, frate. Nu
mai voia să stea deloc aici. Până-i găsim o casă, Ma-
rin o să aibă grijă de ea.
Burak nu scotea nici o vorbă. Se așezase încet lân-
gă Ayfer și o privea de parcă i-ar fi spus ”Salvează-mă
și pe mine din impasul ăsta!”. Ayfer era centrul de
comandă: ea era salvatoarea, ea era cea care aranja
toate lucrurile așa cum trebuia. Și orice problemă,
ajungea la ea într-un final. Ayfer continua să-i expli-
ce:
- Andreea și care băiatul ăla tânăr care lucrează în
misafir
producție, cum îl chema? Ion! Ah, Ion.10:40:25
2020-01-31 A plecat cu el.
--------------------------------------------
Nimeni nu știe unde au plecat, n-a venit nici unul la
stergem = si care
serviciu. Acum nu mai avem nici menajeră în casă.
Kati mi-a spus că ”Nu vreau să mă-ntâlnesc cu Bu-
rak acolo!” așa că am trimis-o să lucreze cu Elena. Îți
amintești de Elena, nu? Lucrase aici cu noi, ne făcea
mâncare.
Burak dădu din cap în semn că-și amintește. Și
spuse fără să ridice privirea:
- Cum se simte Kati? E bine? întrebă el cu subînțe-
les, și-n cale afară de trist.
Ayfer:
- E foarte supărată pe tine, nu vrea să te mai vadă
niciodată. Ai umilit-o, Burak; i-ai rănit sentimentele
cele mai nevinovate. Erai prima ei iubire. Știi și tu

407
cât de importante sunt primele iubiri. Eram foarte
îngrijorată pentru ea atunci când a plecat de aici,
dar acum Marin are foarte bine grijă de ea. E foarte
atent cu ea, face tot ce poate ca să poată uita, să se
poată detașa de tot ceea ce s-a întâmplat aici. E un
om bun, avem noroc că s-a nimerit să-l avem alături.
Știe să vorbească, să se poarte, este un om deschis și
respectuos, un adevărat domn.
- Eu o iubesc pe Kati. Nu pot să o uit, nu aș putea
suporta această durere. Te rog, ajută-mă. Am făcut
o tâmpenie. Am făcut-o cevamisafir rău, i-am frânt inima,
ei. Știu.10:40:52
m-am jucat cu sentimentele 2020-01-31 S-a întâmplat.
--------------------------------------------
Asta e! Am făcut o greșeală. Te rog, ajută-mă, Ayfer!
facut
Mi-e dor de ea deja... Eram ca o familie. Imediat s-a
făcut simțită lipsa ei. Fă ce faci, fă ceva și adu-o îna-
poi. Te rog, Ayfer!
Tânărul acesta înalt ca plopul, plângea acum în
hohote. Ayfer și-a îmbrățișat fratele:
- Haide, frate, nu renunța. S-a întâmplat, o să
văd eu ce fac. Nu mai plânge. Cred din suflet că tu
o iubești pe Kati, dar frate, crede-mă că nu se poate
acum. Nu vrea să audă nici de numele tău. Dă-i un
timp, și lasă-mă să o pregătesc eu încetișor. Timpul
va fi cel care ne va ajuta să înlăturăm această boală
mortală! Crede-mă, frate! spuse ea și îi sărută obra-
jii.
Ce era să facă?! Avea un singur frate. Și avea să
facă tot ce trebuie ca el să fie fericit.
- Hai frate, tu du-te la birou, vezi cum faci cu tre-

408
burile de acolo, să le pui în ordine. Să găsim o cale să
mai creștem vânzările. Diseară mă duc la Kati. Mi-a
trimis vorbă dacă pot să mă duc după program. Să
nu mă aștepți, să mănânci fără mine. Sunt curioasă
de ce mă cheamă. Nu poate să vină nici aici, ca să nu
dea cu ochii de tine. Cică atunci când cobori în fab-
rică, la departamentul în care lucrează ea, se ascun-
de la toaletă până pleci, așa mi-a spus doamna Ele-
na. Ai văzut, frate? Nu vreau să-ți spun că am avut
dreptate, dar ai văzut ce fată ușoară e Andreea? Nici
iubirea ei, nici prietenia ei... nimic nu e real, totul
nu-i decât o minciună la fata asta. N-a trecut nici o
zi și l-a și găsit pe băiatul ăsta, pe Ion, și a fugit cu el.
Nu ți-am zis frate, că fata asta e bolnavă psihic? Nu
ți-am zis că ea nu știe ce face? Ce bine ar fi fost să nu
fi avut dreptate....
Blonda Ayfer părea acum și mai frumoasă; bur-
ta îi crescuse, fruntea îi părea mai înaltă, iar ochii
căprui ieșeau și mai mult în evidență. Buzele îi erau
vii. Picioarele albe și netede. Sarcina îi dăduse o ele-
ganță aparte. În timp ce se ocupa cu toate și cu toți,
uitase de ea. Cine știe, poate într-una din zile și ei
i-ar fi fost hărăzit cineva să-l iubească și atunci ar fi
zburat și ea de fericire. Cine știe, poate într-o zi cine-
va ar scoate-o din mijlocul furtunilor și o va trimite
în lumea sa spirituală. Cine știe, poate într- o zi, ber-
zele care veneau pe drumuri tulburi aveau să aducă
vestea cea bună.

409
 30

Ayfer își terminase toate treburile pe la patru și

pornise spre casa în care locuia acum Kati. Bătu la ușă
și Elena îi deschise. Elena lucra împreună cu Kati.
Terminaseră tura la ora trei jumate. Kati o in- vitase și
pe ea: ”Vino doamna Elena, să bem o cafea.” Doamna
Elena avea patruzeci- patruzeci și cinci de ani, era
blondă cu ochi albaștri, slabă, o doamnă cu- rată și
politicoasă. Continua să pară atractivă cu pă- rul rar,
tuns scurt și cu pântecele puțin ieșit în afară. Zâmbi
dezgolindu-și dinții rari și spuse puțin ruși- nată:
- Poftiți, doamna Ayfer, eu tocmai plecam ...
- Nu te las să pleci până nu bei o cafea de la mine!
intră în vorbă Kati
- Te rog, Elena, stai liniștită. Nu suntem la serviciu.
În afara biroului suntem prietene. Haideți poftiți să
ne bem cafelele împreună, spunea Ayfer în timp ce
le băga în casă și pe Kati și pe Elena care veniseră la
ușă.
Era a doua oară când venea în casa asta Ayfer. Kati
o îmbrățișă în așa hal, încât Ayfer se simți nevo- ită să
misafir
spună ”Ce faci fată? O să-mi 2020-01-31
strivești10:41:49
fetița!” în timp
10:41:35
--------------------------------------------
ce arăta spre burtă. Kati se întindea să o pupe pe
stergem
Ayfer = Ayfer
obraji.
- Sora mea, sora mea, draga mea soră. Bine ai ve-
nit, surioara mea, cât de fericită sunt!
S-au îmbrățișat și după discuția de complezență

410
Elena a intervenit:
- Eu o să vă rog să mă scuzați, soțul meu cred că a
ajuns acasă. Mai mult ca sigur că mă așteaptă. Seară
bună vă doresc, ne vedem mâine.
După ce Kati o conduse pe Elena, se întoarse și se
așeză lângă Ayfer. Ayfer se uita la camera lui Kati și
întrebă uimită: ”Camera asta așa era?” Nu era sigură
că o mai văzuse așa. Nu-i venea să-și creadă ochilor.
Camera era mobilată foarte elegant, lucrurile scum- pe
de pe masă, hainele prețioase din dulap, pantofii și
gențile... Ayfer rămăsese cu gura căscată. Intrase în
stare de șoc.
- Fată, ce-i cu toate astea? Ai dat spargere la ban-
că? De unde au apărut toate lucrurile astea? Dacă nu
mă-nșeală memoria, aici nu era decât o canapea ve-
che, cu husele învechite. Poate veche de cincispreze-
ce-douăzeci de ani. Pe pereți erau pânze de păianjen.
Cum de ai reușit să faci toate astea într-un timp atât
de scurt? Sunt o grămadă de bani astea... Kati, toate
parfumurile, cremele astea... nu pot eu să mi le iau!
Mi se par scumpe. Tu cum ți le-ai luat, drăguța mea?
Ești un mister, puiule!
- Soră, stai jos și lasă-mă să-ți spun totul. De asta
te-am și chemat. Să vezi totul cu ochii tăi. Să vezi și
tu cu ce farmec, cu ce situație misterioasă am de-a
face. misafir
Micuța Kati își mai revenise un pic.
2020-01-31 10:53:33Era foarte
--------------------------------------------
emoționată, toate întâmplările astea
maiou o schimbaseră. O
fată care nu putea să-și cumpere un m u, unaie su-

411
tien, un pantof, ce-ar fi trebuit să facă acum, în si-
tuația asta? Înnebunise, era siderată. Și nu avea cui
să împărtășească toate astea, decât lui Ayfer. Erau
evenimente extraordinare pentru ea. Ce putea fi mai
natural, decât uimirea care o cuprinsese, dacă nu
pentru ea, care nu mai văzuse un parfum în viața ei,
darmite să-l și folosească, atunci pentru cine?!...
Katie era micuță, frumoasă, simpatică, cu fruntea
albă, ochi negri arzând sub sprâncene frumos arcu-
ite, buze voluptoase și corpul firav dar sexy, făcea
privirile să o urmărească, în timp ce în jurul ei adia
un vânt favorabil al liniștii.
- Soră, astea toate sunt nimicuri. Eu altceva vreau
să-ți spun, și trebuie s-o fac până vine Marin acasă.
Ayfer o asculta cu toată atenția.
- Fată, nu cumva sunt lucruri care nu merg bine
pe aici? E ceva între tine și Marin?
- Da, soră, e ceva! și nici n-apucă să-și termine vor-
ba, că pe chipul lui Ayfer apărură imediat semne de
scârbă și oroare. Dar Kati continuă:
- Nu, soro! Nu-i nimic de genul celor la care te gân-
dești tu! Îți jur, sora mea! Îți voi explica, ascultă:
Chiar dacă nu știm cu exactitate se pare că Marin
are o fată cam de vârsta mea. Acum nu mai există;
nu știu încă dacă a murit, sau doar trăiește alături
de mama ei de care Marin s-a despărțit. Dar se pare
că Marin, m-a pus în locul fiicei lui. Nu-mi lipsește
nimic. Nu i-am povestit încă nimic din trecutul meu.
El deocamdată se străduiește să-mi ofere toate con-

412
dițiile. Nici nu pot să mă gândesc cum mi-ar fi fost
viața fără el. Soră, ar trebui să vezi: îmi dă tot timpul
sfaturi, îmi spune ce se poate întâmpla dacă iau o
hotărâre sau alta. Mi-a spus că după vârsta de trei-
zeci de ani el a făcut două facultăți și că este un bun
ziarist. Dar soră, nu despre asta voiam să-ți vorbesc.
Ayfer a intervenit imediat:
- Dar astea sunt foarte importante! Uită-te ce gus-
turi rafinate are omul ăsta! Uită-te la ce-i place, la ce
alegeri a făcut... Uită-te la vopseaua de pe pereți, la
calitatea cearșafurilor în care te culci, la gențile și la
îmbrăcămintea pe care ți le-a luat... E ceva cu omul
ăsta. Și sunt de acord cu tine. Dacă spunea că a făcut
patru facultăți, nu două, tot îl credeam!
- Soră, nu mă întrerupe! Nu mă lași să-ți spun ce
era mai important! Secretele ...
Kati îi spuse lui Ayfer despre portofel și ce văzuse
în el, atunci când Marin se dusese să cumpere pâine.
Ayfer a tăcut; pe fața ei nu se mai vedea nici o urmă
de zâmbet, avea expresia unui om care nu se gândeș-
te la nimic. Trebuia să existe o explicație pentru to-
ată această grijă. Nimeni n-ar fi cheltuit atâția bani
degeaba. Ca să nu mai spunem că Marin se compor- ta
cu Kati de parcă ar fi fost propriul lui copil; cu grijă și
dragoste.
- Tu mi-ai spus că tatăl tău a plecat înainte cu pat-
ru- cinci luni ca mama ta să moară.
- Dar sora mea, toată lumea mi-a spus că tata era
cel mai mare bețivan din România. Cică bea zi și no-

413
apte, fără întrerupere. De câte ori s-a încăierat și a
ajuns în arest din cauza băuturii. Cei care-l cunosc
pe tatăl meu sunt siguri că el e mort sau cine știe în
ce pușcărie. Ca să nu-ți mai spun că eu nici nu semăn
cu omul ăsta. La ce te-ai gândit tu, m-am gândit și eu,
să știi. M-am gândit în sinea mea, că aș putea să le
întreb chiar pe Cosmina și pe Alexandra. Dar nu se
potrivește nimic. Omul ăsta este citit, cultivat. Soră,
i-am văzut carnetul de cecuri. Era de la trei bănci.
Ar putea să cumpere trei fabrici ca ale tale, soro. E
foarte bogat. În plus, nu bea deloc și nici nu fume-
ază. Seara, după ce eu mă retrag în camera mea, mai
stă vreo trei- patru ore și citește, scrie câte ceva. Pe
omul ăsta mi l-a trimis Dumnezeu. Un om minunat,
înțelept, politicos, emoțional, mi-aș fi dorit să fie
tatăl meu... Dar este exact opusul informațiilor pe
care le am eu despre tatăl meu, nu se potrivește cu
nimic. Soră, are două limbi materne: româna și ita-
liana. Dar mi-a spus că pe lângă astea mai vorbește
și engleza și franceză, iar acum s-a apucat să învețe
germana. Acum, soră, tu ce crezi? Te rog, spune-mi,
pentru mine sunt foarte importante părerile tale.
- Puiul meu, amândouă suntem de aceeași părere.
Acest om te-a pus în locul fiicei sale, aici suntem de
aceeaşi părere. Dar cu un lucru nu sunt de acord: ar
trebui să facem niște cercetări cred. Eu zic să faci
rost de o fotografie de a lui Marin. Și într-o zi, să
plecăm la Sulina, fără să dăm de veste nimănui. Și
să stăm de vorbă cu Cosmina. Ea o să ne lămurească

414
cum stau lucrurile.
- Ai dreptate, soră. Decât să ne gândim zile în șir
cine e omul ăsta, mai bine mergem și o întrebăm di-
rect pe Cosmina. Apoi dacă vrea să mă pună în locul
fiicei lui... eu voi fi bucuroasă.
- Atunci duminica asta să mergem la Cosmina, dar
nu spune nimănui. Lui Marin îi spui: “Ayfer are o
programare la coafor și vrea să mă duc și eu cu ea”.
- Bine, soră. Sora, vreau să te mai întreb ceva: s-a
dus Burak după Andreea, la București?
- Andreea a plecat cu Ion la București, de ce s-ar
duce Burak după ei?
- M-am gândit că dacă se sărutau în halul ăla, o să
se și ducă după ea...
- Kati, tu nu ai greșit cu nimic în viața ta? Apoi
uitându-se fix în ochii ei, Ayfer continuă? Și fratele
misafir
meu a greșit, dar important e 2020-01-31
să învățăm 10:54:48din greșe-
10:54:58
--------------------------------------------
li. Așa cum tu te-ai supărat și te-ai simțit cu inima
sters = Ayfer
punct
frântă, la fel de supărat și cu inima frântă s-a simțit
și fratele meu pentru greșeala pe care a făcut-o. Cu
timpul vor trece toate, toate rănile se vor închide.
Acum trebuie numai să vă gândiți puțin amândoi.
Kati, de un singur lucru pot să te asigur: fratele meu
nu este un om rău. A făcut o greșeală și știe că este
o mare greșeală. Nu are obrazul să vină să-și ceară
scuze de la tine, aveți amândoi nevoie de puțin timp.
- Lasă, soră! Să stea acolo la el Burak. N-am nevoie
de el și nici nu-l mai iubesc! spuse ea țâfnoasă, dar
bărbia începu să-i tremure, iar lacrimile o podidiră

415
iară, fără să mai ceară voie nimănui să apară.
Nici gura, nici bărbia, nici ochii, nici sentimente-
le, nici corpul nu-și asumau afirmația pe care o fă-
cea Kati, când spunea că nu-l mai iubește pe Burak.
Știau că minte. Îl iubea la nebunie pe Burak. Dar era
și foarte geloasă. Ayfer încă mai spera ca această
gelozie să nu le afecteze dragostea, pentru că era de-
a dreptul bolnavă de gelozie Kati. Trebuia să se
răzbune pe sărutul pe care-l văzuse între Burak și
Andreea, altfel sufletul ei ar fi rămas în flăcări. Nu-
mai dacă ar fi reușit să se răzbune, sufletul ei s-ar
mai fi liniștit puțin. Numai dacă și Burak ar fi trecut
prin ce a trecut ea, numai atunci s-ar mai fi liniștit.
Numai dacă suferința lui era la fel de mare, numai
atunci ar fi fost cu sufletul împăcat, căci sufletul ei
acum nu făcea decât să-i repete la nesfârșit ”Nu, nu,
nu o să se termine așa... Nu o să rămână el cu sărutul
acelea...” Într-o zi avea să se răzbune. Trebuia numai
să aibă răbdare, să aștepte condițiile cele mai bune
pentru asta. Și apoi avea să se arunce întocmai unui
leu asupra gazelei, așa avea și ea să-și încolțească
prada. La toate acestea se gândea Kati și nu intuia că
vulcanul stins din această micuță și simpatică fată
avea într-o zi să devină într-o zi activ din nou.

31

Așa cum se înțeleseseră, Kati pleca de dimineață

de acasă, spunând că trebuie să se întâlnească cu

416
Ayfer. Văzuse la colțul străzii mașina lui Ayfer. Așa
o rugase Kati, să o ia de la colțul străzii pentru a nu
fi nevoită să se întâlnească cu Burak. Erau pe drum
spre Tulcea. Kati cu greu rezistase după cincispre-
misafir
zece minute își rezemase deja 2020-01-31
capul de geamul de la
10:55:28
--------------------------------------------
mașină și adormise. Lui Ayfer îi plăcea foarte mult
virgula
să conducă la drum lung și să fie singură. Acum era
ca și singură în mașină Kati adormise demult. În
misafir
timpul acesta îi veneau tot felul idei ciudate și
de 10:55:44
2020-01-31
avea timp să se gândească la ele în amănunt. Acum
--------------------------------------------
virgula
era momentul propice, se adunaseră prea multe la
care trebuia să se gândească. Burak și Kati, Andreea
acre dispăruse cine știe pe unde, propria sa sarcină
misafir
... Pentru că mai avea puțin și 2020-01-31
propriul ei puiuț avea
10:56:10
să vină pe lume, era foarte emoționată. Se mai gân-
--------------------------------------------
care
dea și la Marin. La Marin șoferul, ziaristul, bărbatul
cu două facultăți terminate, bogat, la Marin cel care
era ziarist în Italia, Marin cel bogat. Dar ceea ce era
cel mai important, la Marin cel cu gusturi rafinate,
care înțelegea o femeie, modern și politicos. Îi ve-
nea în fața ochilor camera lui Kati și o compara cu
propria-i cameră, realizând cât de simplă și modestă
rămânea pe lângă cea a lui Kati. Perne de catifea,
huse de mătase peste fotoliile din cameră, produsele
de machiaj de calitate... Gândindu-se la toate astea,
își aminti de chipul lui Marin spunând ”Poftiți, do-
amnă!”... Nu era foarte atrăgător, în special ochii lui
căprui, păreau că au fost montați la sfârșit. Era înalt,
musculos, nici foarte gras, dar nici slab- avea puțină

417
burtă- dar era un om simpatic Marin. Faptul că se
misafir
purta atât de bine cu Kati, o făcea pe 10:56:41
2020-01-31 Ayfer să se gân-
dească la el. În astfel de momente, își ducea mâna la
--------------------------------------------
sters = Marin
vârful nasului și în fața ochilor și-și spunea: “Pentru
Dumnezeu, nu te mai gândi la lucruri din astea ne-
bunești”. Comportamentul lui Marin îi atrăsese însă
deja atenția lui Ayfer. Era un bărbat omenos, mări-
nimos, protector, un om așezat. Știa ce-și dorește, se
purta de parcă fiecare mișcare fusese calculată în
avans. Pentru o clipă pe Ayfer o trecu un fior; și dacă
omul ăsta nu era ceea ce părea fi, nici nu se gândea ce
pericol ar fi fost pentru Kati și pentru ei toți. În
creierul ei se ducea o luptă aprigă, pro și contra. Pe
de-o parte se gândea că Marin n-avea cum să fie un
om rău, pe de altă parte îi era teamă de s-ar fi putut
întâmpla în caz contrar... Tot drumul numai la asta se
gândise Ayfer. misafir
Luând în calcul tot ce-i povestise
2020-01-31 Kati
10:57:14despre Ma-
--------------------------------------------
rin, era evident că nu avea cum să fie tatăl ei. Dar
sters= Ayfer
dacă Kati se înșela? Trecuseră totuși cincisprezece
ani de atunci... Era o perioadă foarte lungă și multe
s-ar fi putut schimba în acest răstimp. Câteodată se
gândea cum ar fi fost dacă Marin ar fi fost iubitul
sau soțul ei; de câte ori se gândea, își spunea ”Da, da..
s-ar putea”. Câteodată își zicea ”Dar omul are patru-
zeci și cinci de ani iar eu douăzeci și patru...” și se
hotăra că nu se poate așa ceva. Se mai gândise și la
multe alte lucruri în timp ce se apropia de orașul
lui Kati dar la Marin se gândise de mai multe ori. De

418
câte ori gândul îi zbura la el încerca să-l alunge... dar
după un timp se surprindea gândindu-se iar la el.
Tot gândindu-se așa ajunseseră la Tulcea. Kati dor-
mea în continuarea, întorcându-se când pe o parte
când pe alta.
- Kati, trezește-te! Trezește-te, am ajuns. Hai som-
noroaso, trezește-te!
- Dar soră, nu m-ai lăsat să dorm nici un minut,
spuse ea și tocmai atunci realiză că ajunseseră la
Tulcea. Dintr-o dată, ochii i se lărgiră de mirare, și
încercă să-și aranjeze părul de parcă se pregătea să
se întâlnească și să stea de vorbă cu cineva.
- Kati să-mi spui te rog, cum mergem de aici.
- Soră, mai avem destul de mers. Nu știu să-ți zic,
dar cred că mai sunt vreo șaptezeci- optzeci de kilo-
metri. Dar nu știu pe unde ar trebui s-o iei.
Ayfer trase pe dreapta, și-l întrebă pe un bărbat
de vreo cincizeci de ani ce tocmai trecea pe drum.
Ayfer aflase cum să ajungă în sat, iar de acolo nu-i
mai rămânea lui Kati decât să găseas că casa lui Cos-
misafir
mina. 2020-01-31 10:57:58
De data asta era rândul Cosminei să rămână surp-
--------------------------------------------
acea casa a Cosminei
rinsă la vederea lui Kati, la ușă:
- De data asta, pe care din prietenele tale ai venit
s-o iei?
Kati îi făcu cunoștință cu Ayfer:
misafir
- Ea este șefa mea, și mama2020-01-31
și sora10:58:25
mea; poți să o
--------------------------------------------
iei cum vrei. Soră, iar ea este stergem
prietena = iarde suflet din
copilărie a mamei mele, Cosmina.

419
 După ce au stat puțin de vorbă și după ce Cosmina
le-a servit cu câte o cafea și un ceai,
- Tanti, de data asta am venit să te întreb ceva fo-
arte important.
Ochii negri ai lui Cosmina au rămas larg deschiși;
făcea curățenie când veniseră fetele. Era dezordonat
îmbrăcată, părul i se ciufulise de la praf și transpi-
rație. Își ceru scuze de la amândouă ”Dați-mi voie un
minut, să mă curăț puțin și să iau niște haine curate
pe mine. Voi stați liniștite aici, vin imediat” spuse ea
și se duse la baie. Cosmina plecase înadins, voia să
mai câștige puțin timp să-și dea seama pentru ce ve-
niseră fetele. Dar nu putea fi vorba decât de un sin-
gur lucru: trebuia să fie vorba despre tatăl ei, Gigi. În
afară de asta, nu exista altceva pentru care ele să fi
bătut drumul până aici. Ce o să le spună?
Între timp, micuța Kati se transformase într-un
uriaș, cu ochii larg deschiși, ce nu-și mai încăpea
în piele de emoție. Își dorea atât de mult ca Marin
să fie tatăl ei... Însă pe de altă parte se gândea unde
fusese până acum?! Nu era el cel care era responsa-
bil de moartea mamei sale?... Toate ideile astea dan-
sau în capul ei, cu suișuri și coborâșuri... Durerea
îi străpungea inima ca un pumnal la fiecare suiș și
coborâș. Neliniștea și nervozitatea îi cuprinsese tot
trupul pentru că trăia bucuria și durerea deopotri-
vă. Numai Ayfer o putea înțelege ce fel de sentimen-
te trăia ea în aceste momente. Și bineînţeles că și ea
își amintea acum de propriul tată, de ani de zile în

420
închisoare, departe de copii săi și se întrista și ea.
Soția îi murise. Totul era despre durere și la tatăl ei
Mustafa. Două lacrimi i se prelinseră pe obraji. Erau
lacrimi firave, parcă stăteau pe gânduri dacă să se
prelingă sau nu... Kati îi făcu semn lui Ayfer:
- Ce-i cu lacrimile alea, soră? Uite, eu nu plâng...
Nu plânge nici tu, ce mi-o fi scris acum...
Dar nu știa că Ayfer își amintise de tatăl său, că-i
era dor de el. Și oare reușise să-și sprijine tatăl în-
deajuns? Se îndoia, Ayfer. Ușa se deschise și Cosmi-
misafir
na își făcu apariția. Își strânsese părul
2020-01-31 negru bogat,
10:58:50
într-o coamă la spate se spălase pe mâini și pe față
--------------------------------------------
fara virgula
și-și pusese o pereche de pantaloni negri cu o bluză
gri. Era curată și sinceră.
- Spune-mi, Kati, frumoasa mea. Care e problema
de astă dată?
Cosmina se așezase pe un scaun puțin mai depar- te
de ele. Kati stătea alături de Ayfer pe canapea. Kati s-
a sculat și s-a așezat la picioarele Cosminei. Își puse
mâinile pe picioarele ei. Cosmina stătea pe scaun, iar
Kati pe podea, cu brațele în jurul picioare- lor ei.
Ochii lui Kati o implorau pe Cosmina.
- Tanti, știu că nu o să mă minți. Știu că mă consi-
deri ca și copilul tău. Te rog, tanti, te rog încearcă să-
ți aduci aminte, vreau să te întreb de cineva. Cineva
cam de vârsta ta. Te rog să-mi spui dacă-ți amintești
sau nu, e foarte important pentru mine.
Cosmina înțelesese, era chiar ceea ce se aștepta să
fie întrebată. Probabil că Gigi începuse să lucreze la

421
fabrica la care era și Kati și acum ea era curioasă să
știe cine e. Dar de ce venise tocmai la Cosmina? Pro-
babil că făcuse vreo legătură între Cosmina și Gigi de
venise la ea.
- Spune-mi, draga mea, care e problema?
- Tanti, de ceva timp, a venit la fabrică un om să se
angajeze. Numele lui e Marin. Îți voi arăta o fotogra-
fie de-a lui pe care am luat-o de la el, pe ascuns. Stai
tanti. Ayfer, poți să-mi dai poza?
Cosmina se albise la față, nu mai avea putere să
vorbească. Asta pentru că la plecare, Gigi îi atrăsese
atenția: ”Nu o să-i spui niciodată lui Kati că eu sunt
tatăl ei”, o pusese să jure el. Pentru că Gigi era vino-
vat. Intenționa să se facă mai întâi iertat, apoi să se
facă cunoscut fiicei lui. Dacă i-ar fi spus acum, nu
și-ar fi urât propriul tată?!... ”Să pleci tu cu alte fe-
mei, să o lași pe mama fără nici un ban și gravidă...
apoi să apari așa dintr-o dată de parcă nimic nu s-ar
fi întâmplat și să spui că eu sunt tatăl tău.” Nu i-ar
fi dat un șut în fund, Kati? Chiar dacă nu i-ar fi dat
misafir
un șut, n-ar mai fi vorbit cu el toată11:06:02
2020-01-31 viața. Cosmina
11:05:50

jurase că nu va spune nimic. ”Să te văd ce faci acum”

--------------------------------------------
Kati = Kati
sters
își zicea ea în sinea ei.
- Tanti, uită-te la fotografia asta, îl cunoști pe tipul
ăsta? Eu stau cu chirie la omul ăsta în casă. Și nu pot
să-ți spun cât bine mi-a făcut. Se poartă de parcă el
e responsabil de mine, mi-e ca o mamă, ca un tată.
Nu știu ce să mai cred: înainte ziceam că mă iubește
ca pe fiica lui. Mă gândeam că a avut o fată pe care

422
a pierdut-o și acum mă pune pe mine în locul ei. Am
acceptat situația și m-am pus în locul fetei lui. Îl iu-
besc foarte mult pe nenea Marin, ce bine ar fi fost
dacă ar fi fost tatăl meu. Dar tanti... ce bine ar fi fost
să-mi fie tată, dar mama de ce a murit atunci? De
ce a lăsat-o și a plecat cu o altă femeie? De ce a înc-
his ochii la ceea ce mi s-a întâmplat până acum? Și
apoi îmi amintesc că tu-mi spuneai că tata e un bețiv
notoriu și un vagabond. Îmi amintesc că mi-ai spus
odată că ”Ai nevoie de martori ca să poți spune că e
om, el s-a vândut pe sine și familia pentru un pahar
de băutură.” Gândindu-mă la toate astea, îmi dau se-
ama că Marin nu are cum să fie tatăl meu. Haide,
tanti, te rog, hai să dezlegăm misterul ăsta! Ajută-mă
de dragul cerurilor și al norilor. Ce dracu e asta? Te
rog, ajută-mă!
Cosmina ținea poza lui Gigi în mână. Kati era acum
la picioarele ei și plângea în surdină. Plângea și
suspina “Ce soartă crudă am...” și înjura de toți dracii.
Fotografia era în continuare în mâna lui Cosmi- na,
dar nu se uitase la ea încă. Cu o mână îi mângâia părul
lui Kati. Se ridică de pe scaun și ușor se așeză lângă
ea, pe podea. Luă capul lui Kati și-l puse pe pieptul ei.
Apoi îi spuse încet:
- Nu-l cunosc pe cel din poză, draga mea. Dar din
felul în care se purta părea că spune: “Da, cunosc
această persoană, dar nu voi spune nimic.”
Ayfer stătea puțin mai departe de ele, dar simțea

423
că Cosmina știa ceva. N-avea rost însă să insiste. N-a-
vea decât să încerce și din alte surse, în afară de Cos-
mina. Ayfer a tras-o pe Kati lângă ea și:
- Cosmina poate că nu știe. Nu mai insista, o să
găsim noi cine este omul ăsta. Lasă totul pe seama
timpului și vom afla, nu-ți face griji. Nu-ți face gri-
ji, scumpa mea, îi spuse ea și o așeză confortabil pe
canapea alături de ea. Cosmina, întorcându-se spre
Ayfer:
- Îmi pare rău, nu am putut să vă ajut de data asta.
Dar nu vă las să plecați la București până nu vă dau
să mâncați ceva.
- Oricum nu plecăm imediat la București. Kati o
să-mi arate casa părintească și orfelinatul în care a
crescut. Să respire puțin aerul de aici, i s-o fi făcut
dor și ei. I-ar prinde bine să vadă locurile natale, așa
Kati va fi capabilă în viitor să aibă succes, și să facă
lucruri frumoase.
- Bine atunci. Eu să mă apuc să fac ceva de mânca-
re și mai vorbim după aceea, spuse Cosmina și ieși
din cameră. Dar acum o cuprinsese îngrijorarea.
Dacă ar spune acum adevărul, ar fi fost vina Cosmi-
nei? Avea probleme de conștiință. Dar îi promisese
lui Gigi că nu-i va spune nimic lui Kati, jurase. Se dă-
dea o luptă aprigă în sufletul ei. Pe de-o parte conști-
ința-i spunea ”Spune adevărul și fi-le de folos!” pe de
altă parte ”Nu! Ai jurat, nu poți să faci asta.” Frustră-
rile o făceau să-și smulgă părul din cap în bucătărie.
Făcea mâncare, dar și scotea flăcări pe nări. Care era

424
calea cea dreaptă? Ridicase mâinile spre cer: ”Dum-
nezeule, poți să-mi spui ce trebuie să fac?“ Imploră
cerul ca să poată face alegerea potrivită. și se bleste-
ma că ajunsese în situația asta. În mintea și-n sufle-
tul ei încerca să cântărească ce era mai bine să facă:
să spună, sau nu? Care ar putea fi avantajul ambelor
părți? Ce s-ar întâmpla dacă spunând făcea o greșe-
ală și Gigi și-ar pierde complet fiica?
Înăuntru, Ayfer o consola pe Kati:
- Nu-ți face griji, draga mea, îți promit astăzi. Vom
dezlega misterul din spatele muntelui misterios, îl
vom găsi, îți promit. Trebuie doar să stai liniștită. îi
spunea Ayfer. Mi-au amorțit picioarele, spuse ea și
începu să se plimbe prin cameră.
Încăperea nu era foarte mare, avea cel mult trei-
zeci de metri pătrați. Se dusese până la servanta din
capătul celălalt al camerei, așezată chiar în mijlocul
peretelui. Era o mobilă veche, clasică, cu o lucrătură
fină, ce fusese cu siguranță frumoasă la vremea ei. De
la un capăt la altul, jos, erau numai sertare, iar
deasupra avea o oglindă mare. Ayfer își aranjă pă- rul
blond și frumos în oglindă. Apoi se întoarse la
canapeaua pe care stătuse puțin mai devreme își luă
geantă și o lăsă pe servantă. Din ea scoase câteva
produse de machiaj și pieptenul.
După cină Kati:
- Nu, soră, nu vreau să mai cercetăm. Sunt bine
așa cum sunt acum. Chiar dacă e tatăl meu sau nu,
vedem mai târziu. Nu vreau să fiu dezamăgită. Nici

425
măcar nu mai sunt curioasă să aflu. Nu vreau să
suport greutățile pe care mi le-ar aduce informația
asta.
Rămasă singură, Cosmina se gândea la Gigi. Chiar
dacă știa de fata lui, nu-i putea spune asta, nu pu-
tea împărtăși nimic cu ea. Ce greu trebuie să fi fost
pentru el... Dar uite că fata lui simțise ceva ”E ceva
cu omul ăsta!”. Intuiția ei făcuse lucrurile să fie mai
ușoare. Un singur lucru nu se potrivea din descrie-
re: cum de bețivul Gigi, se transformase în ziaristul
bogat Marin? Dacă sentimentele se unesc, atunci nu
ar fi așa de greu să treci peste anumite nepotriviri
fizice. Kati avea un tată? Îl putea găsi? Își spunea în
sinea ei ce bine ar fi fost ca și mama ei să fi plecat
pe undeva și acum ea să se fi luptat să o găsească. Ce
bine ar fi fost... Kati nu se mai gândise de mult așa la
mama ei. Chiar nu se gândea mai deloc. Dar de când
începuse să se întrebe ”Oare Marin este tatăl meu?“
de atunci începuse să se gândească și la mama ei, și
să-i simtă lipsa. Acum începuse să-și caute mama.
Venise clipa despărțirii. Amărăciunea și tristețea
le cuprinsese pe toate trei. Kati nu mai voia să știe
sau să afle ceva. Era foarte obosită. Micul ei căpșor,
nu putea să reziste la atâtea emoții. Nu mai era des-
chisă surprizelor, în ultimul timp trăise prea multe,
iar asta o afectase prea puternic din punct de vede-
re emoțional. Acum Kati era fericită. Persoana care
spera să-i fie tată nu fusese recunoscută de Cosmi-
na. Prin urmare, această cercetare trebuia să se înc-

426
heie aici. N-ar fi putut să reziste mai mult din punct
de vedere psihologic. În plus, Kati era tare fericită
acum. Omul care avea grijă de ea, o punea în locul
propriei lui fete. De ce să vrea să schimbe această
situație? Se gândi pentru o clipă și se întrebă dacă
ar mai fi putut fi la fel de fericită dacă ar fi aflat că
este tatăl ei. Nu l-ar agasat cu întrebările? Nu i-ar fi
reproșat ”Tu ești cauza morții mamei mele și a fap-
tului că m-au vândut ca pe o târfă!”... Da nu ar fi tre-
buit să strice vraja. Deocamdată era fericită și așa
trebuia să continue. Oricum nu toată lumea spunea
că tatăl ei murise pe undeva din cauza băuturii? Era
de preferat să rămână așa. Așadar, Kati îi spuse sorei
ei, Ayfer:
- Te rog, sora mea, îmi cer scuze! Te-am făcut păr-
tașa problemelor mele te-am supărat și pe tine și te-
am pus pe drumuri. Te rog să mă ierți, soră, și să
uităm de toate astea. Deocamdată Marin are grijă de
mine ca un adevărat tată, și lui îi face bine, căci mă
pune în locul fiicei lui. Deocamdată să continuăm
așa. Nu știm ce ne va mai aduce viața în față. Să
lăsăm lucrurile să curgă în ritmul lor și să vedem
unde ne va duce viața. Știi cum se zice: apa își va găsi
calea. Așa și cu noi...
Acum, erau pe drumul spre București.
- Katie, nu-ți face griji! Eu voi fi întotdeauna ală-
turi de tine. Tu ești prietena mea, tovarășa mea, suf-
letul meu, sora mea mai mică. Am uitat de toate as-
tea, nu vom mai deschide subiectul ăsta, nu-ți face

427
griji. Nu o să mai vorbim dacă Marin e sau nu tatăl
tău.
- Bine, soră.

32

Cand Kati a ajuns acasă, se făcuse seară. Marin

pusese masa, pregătise o mulțime de mâncăruri de-
licioase. Se simțea mirosul de la ușă. Marin deschise
ușa:
- Bine ați venit, micuță domnișoară, ce mai faceți?
Și eu care mă gândisem că astăzi am putea să mer-
gem împreună să ne plimbăm, sau să vedem un film
sau o piesă de teatru...
- Mai avem o mulțime de duminici în față, avem
timp să facem tot ce doriți, răspunse Kati.
Dar Marin observase că în locul micuței Kati,
acasă se întorsese o doamnă din ai cărei ochi se
vedea o explozie de energie. În fața lui era acum o
femeie care avea încredere în ea însăși, neclintită,
care putea să stea în spatele deciziilor ei. Se vedea
că-și asumase situația actuală, că nu avea să mai
facă cercetări.
- Ooo Marin, și-mi era așa de foame... Ayfer mi-a
spus să mergem să mâncăm pe undeva, dar eu nu
am vrut să întârzii acasă, așa că stau de dimineață
cu o cafea și un covrig. Mi-e o foame de mor.
- Hai atunci! Stai jos să-ți dau să mănânci.
A fost o cină minunată. Zâmbetele nu lipsiseră de pe

428
chipul lui Kati- se vedea că este fericită. Nu voia să se
gândească la nimic, nu-și dorea decât să stea cu ochii
închiși și să treacă în revistă tot ce se întâmp- lase
astăzi. Chiar dacă Marin îi spuse:
- Ești obosită, spăl eu vasele. Kati îl întrerupse
imediat:
- Nu, tu ai făcut ce e mai greu: ai gătit. Așa că lasă-
mă pe mine să spăl vasele și să adun pe aici, insistă
ea.
Fericirea din ochii lui Kati, o făceau să semene cu o
chinezoaică. Ochi mici, negrii, dar vioi. În seara asta
părea și mai frumoasă așa cu pielea albă, stră-
lucitoare și părul scurt. Deși era obosită, era ceva
diferit la Kati în seara asta. Marin simțise asta, dar
credea că era ceva legat de relația ei cu Burak- poa- te
că se împăcaseră. Singurul lucru care ar fi putut s-o
facă pe Kati atât de fericită era numai iubirea lui
Burak; altă explicație nu exista. Numai Burak era cel
care o mâhnise atât de mult. Și numai el era cel care o
putea afecta așa.
Marin se înșela. Încrederea pe care o căpătase
Kati se datora faptului că scăpase de toate suspiciu-
nile care o măcinau. Nu-i mai păsa dacă Marin este
sau nu tatăl ei, nu-i mai păsa ce-i va aduce viitorul.
Era pregătită pentru tot, scăpase deocamdată de un
stres. Era furioasă pe Burak, de câte ori se gândea la
misafir
el, se enerva maxim, dar își promisese
2020-01-31 11:06:46sie însăși:
--------------------------------------------
avea să se răzbune cumva pe B urak.= pe
sters Avea
Buraksă vină și
momentul acela.

429
 Zilele care au urmat, au fost frumoase; seara Ay-
fer trecea pe la ei. Marin și Kati aveau întotdeauna
câte un plan, program. Iar lui Ayfer îi creștea pe zi ce
trece admirația față de el. O impresionase muzica pe
care o asculta, felul în care vorbea, cuvintele pe care
le folosea, faptul că vorbea engleza la perfecție și bi-
neînţeles, cel mai important, faptul că se îmbrăca
extraordinar de elegant. Avea o prestanță ce-i confe-
rea un aspect nobil. Discuțiile dintre Ayfer și Marin
continuau ore întregi, discutau tot felul de probleme.
Discutau lejer despre orice: de la politică, la modă,
economie... orice. Ayfer avea foarte multe de învățat
de la Marin. Kati, pe de altă parte, îi surprinsese de
câteva ori privirile lui Marin către Ayfer. ”Oare mă
înșel?!” se gândea ea și apoi încerca să surprindă și
privirea lui Ayfer. Da, Kati își împreuna mâinile în
rugă în gândul ei, se ruga cu ochii spre cer... ”Da, da,
bingo!” Și-ar fi dorit să se întâmple asta. Ayfer avea
nevoie de un tată pentru copilul ei. Ayfer îi povestise
tot ce se întâmplase. Îi spusese tot despre libidinosul
Bülent și de violul lui de la miezul nopții. Ayfer avea
să nască cât de curând iar Kati nu se putea opri să
misafir
se gândească de cuplu frumos2020-01-31
ar fi fost ei. Își spunea
11:07:13
”Dumnezeule te rog ajută-mă. Amândoi au avut fo-
--------------------------------------------
misafir
ce
arte mult de suferit. Ajunge 2020-01-31
Doamne! Dumnezeule
11:07:38

unește-le destinele e clar că misafir

se plac unul pe altul.”
--------------------------------------------
virgula
Cât timp ei stăteau de vorbă Kati le
2020-01-31 pregătea ceai
11:07:48
--------------------------------------------
și cafea; era mai tot timpul virgula
în bucătărie trebăluind
câte ceva astfel încât amândoi să rămână singuri să

430
poată sta de vorbă în liniște. Se pare că dorințele lui
Kati se împlineau una câte una. Cei doi se apropiau
pe zi ce trece, se respectau reciproc și făceau pași
mari pe calea de a deveni buni prieteni.
Kati era liniștită acum; lăsase nesiguranța de-o
parte și alungase din gând orice urmă de îndoială.
Se putea observa cu ușurință că atitudinea ei se sc-
himbase. Cineva care o cunoștea mai de mult, și-ar
fi dat seama cu ușurință de schimbările survenite.
Se vedea diferența între Kati dinainte și Kati cea de
acum. Își recăpătase încrederea în sine, ajunsese la
maturitatea de a nu se mai fugi în caz de pericol.
Marin devenise între timp, o persoană apreciată
misafir
de către colegii săi de la serviciu. Toți
2020-01-31 îl iubeau și-l
11:08:04
--------------------------------------------
respectau. Dar nu asta e ceea ce numim caracter?
virgula
”Să ți se simtă lipsa, acolo de unde ai plecat” asta în-
semnă să ai caracter. Marin fusese angajat ca șofer,
dar în scurt timp i se dăduse și un birou și-i preda-
seră și actele cele mai importante din firmă.
Persoana din fața lui Burak și a lui Ayfer, era un
bărbat care terminase două facultăți, trăise multe
greutăți în viață, căzuse se ridicase, căpătase expe-
riență de viață, un om matur și înzestrat. Cei doi frați,
dar și ceilalți angajați ai firmei erau aproape convinși
că Marin avea să ajungă cât de curând di- rector
general. Marin îi cucerise pe toți cu modestia de care
dădea dovadă. Dacă voiai să te descarci cuiva puteai
s-o faci cu Marin căci el părea că este singu- rul care
ți-ar fi putut păstra secretul. Era serios și

431
muncitor; nimic din ceea ce făcea nu era fals. Aspe-
ctul aspru pe care i-l dădea părul grizonat pieptănat
în sus și pe spate și burta nu foarte mare, era anihi-
lată de ochii bulbucați ca două mărgele, care erau de
ajuns să liniștească orice interlocutor. Oamenii se
simțeau în siguranță și erau fericiți în preajma lui.
Într-una din zile Kati îl abordă:
- Marin, ai vrea să-mi auzi povestea? Pentru că
nu ai întrebat niciodată, până acum: „Cine ești tu,
de unde ai venit, unde e familia ta, ești prea mică...”
n-ai întrebat absolut nimic. M-ai primit în casa ta, ai
cheltuit mulți bani pentru mine, încerci să mă faci
fericită și faci o mâncare grozavă. Dar nu ești curios
deloc în privința mea, nu vrei să afli nimic despre
mine, nu mă întrebi nimic. Dacă sunt vreo hoață,
sau cine știe ce?!... Dacă nu mă-nşel ai un copil. Ori
a murit ori l-ai pierdut și m-ai pus în locul lui; nu-i
așa, Marin? De ce îmi faci bine? Nu sunt obișnuită
cu bunătatea ... Creierul meu nu este compatibil cu
bunătatea, nu-ți pot oferi nimic în schimbul ei.
Kati era atât de hotărâtă și era și puțin mai ag-
resivă, doar-doar îl va face pe Marin să reacționeze
în vreun fel. Bietul Marin, stătea cu capul în piept
ascultând vorbele lui Kati și mai trăgea câte un fum
din țigara pe care o ținea între degete. Ceea ce-l înt-
rista pe el acum, era că nu putea să-i mărturisească
lui Kati că este tatăl ei. Încă mai voia să o pregăteas-
că înainte să-i spună adevărul. Ce s-ar fi întâmplat
dacă i-ar fi spus așa din senin ”Eu sunt tatăl tău!”

432
unei fete care crescuse fără mamă și fără tată. Nu
voia s-o piardă pe Kati. Ar fi vrut să poată să-i răs-
pundă la întrebări, ori n-avea de ales decât s-o ia pe
arătură. Răspunsurile pe care le dădea nu erau sufi-
ciente. Kati nu înțelegea nimic din ceea ce-i spunea
Marin. Marin lua cuvintele, le trecea peste poduri și
drumuri și le lăsa în tuneluri. Marin:
- Da, puiule, am avut și eu o fiică cam de vârsta ta.
Am pierdut-o, puiul meu. De ce te-aș deranja cu înt-
rebările mele, puiule? Când va vine timpul, când vei
crede de cuviință să-mi vorbești din inimă, atunci
vei veni tu la mine. Te voi asculta cu mare drag, pu-
iule. Când vei vrea, eu voi fi acolo să-ți împărtășesc
trăirile, puiule.
- Îmi poți spune câte ceva despre viața ta?
- Bine, puiule, întreabă-mă ce vrei să știi.
- O las la latitudinea ta, Marin.
Confruntat cu această întrebare, Marin încercă să-
și dea seama cum ar trebui să reacționeze, pentru a
nu fi nevoit să mintă. Dacă i-ar fi spus adevărul
despre el, Kati urma să facă conexiunile necesare și
până la urmă și-ar fi dat seama că el este tatăl ei.
Atunci nu avea de ales: trebuia să mintă. Nu era încă
pregătit să-și asume adevărul, putea să-și piardă
fata.
- Draga mea copilă, când am terminat liceul, m-
am dus în Italia să-mi continui studiile. După ce am
terminat facultatea, am intrat în jurnalism, apoi am
avut noroc, și am intrat în viața de afaceri. Apoi

433
am simțit că ceea ce vreau să fac , ar trebui să fac
în propria mea țară. Dar pentru că am lipsit atât de
mult din țară am vrut să mă readaptez la condiții-
le de trai de aici. Trebuia să lucrez undeva. Trebuia
să văd cum merg treburile din punct de vedere eco-
nomic, în domeniul afacerilor, pentru cel puțin un
an doi. Atunci aș putea începe o afacere și aici. De
asta am venit și m-am angajat aici la fabrica asta.
De fapt povestea mea e foarte simplă. O viață foarte
normală, nimic ieșit din comun.
Și-și mai aprinse o țigară:
- Iată viața mea pe scurt, puiule. Vrei să-mi spui
și tu câte ceva despre tine? Ți-ar prinde și ție bine
să te descarci puțin. Tot ce-mi vei spune, voi lua cu
mine-n mormânt, nu voi spune la nimeni, știi asta.
- Bine, Marin, am o întrebare: n-ai spus că o să
povestești? Tu tot pe mine mă întrebi... După între-
barea asta, am să-ți povestesc. Dar acum să facem o
promisiune împreună: să nu ne mințim niciodată,
de acord? Și întrebarea doi: tot ce vorbim, va rămâne
între noi, nu-i așa, Marin?
Bărbatul care nu râdea mai deloc, începu să râdă
când văzu comportamentul copilăresc și felul în
care vorbise Kati. Katie:
- Aaaa, știai să și râzi?! Nu te-am văzut de mult
râzând. Ce mult mă bucur. Să râzi mereu! Îți șade
bine. Și așa toată lumea e puțin rezervată față de
tine, ”E prea serios, poate se supără pe noi.” așa spun
mereu când ești tu prin preajmă. Dar ce mult îmi

434
place să te văd așa... Am s-o fac mai des! Am să te fac
să râzi. Să fii pregătit pentru asta.
Ori nici ea însăși nu avusese prea multe motive de
râs în ultimul timp. De parcă primise instrucțiuni
de undeva- nu avea în vocabular cuvântul ”a râde”.
Kati putea să râdă acum, așa simțea. Lăsase totul pe
seama sorții.
- Marin, îți place Ayfer?
Era o întrebare foarte interesantă, nu se așteptase la
asta. Era o întrebare care nu venise din lecția pe care
o pregătise.
- Hai, hai Marin, spune-mi! Nu te rușina! Ne-am
promis unul pe altuia, că nu ne vom mai minți.
- Nuuuu, nu mi-e rușine, de ce să-mi fie rușine?
Sigur, e o doamnă frumoasă. Nu contează dacă-mi
place sau nu; important este să-i placă ei de mine.
În afară de asta, lucrăm împreună, suntem o echipă
bună. M-am împrietenit și cu fratele ei. Îmi poves-
tesc tot, fără nici o reținere. Sunt oameni buni... toc-
mai spunea Marin, când Kati îl întrerupse?
misafir
- Îți place și de Burak? Și se 2020-01-31
uită aspru în ochii lui.
11:08:45
- Da, puiule, îmi place și de Burak. Doar pentru
--------------------------------------------
fara semn
că el a făcut o greșeală, îl aruncăm la gunoi?! Nu to-
ată lumea greșește?! Tu n-ai greșit niciodată? Dacă
tu ai făcut aceste greșeli și te-ar fi exclus din viața
misafir
lor și te-ar fi aruncat la gunoi, 2020-01-31
ar fi fost bine? Sunteți
11:09:08
amândoi tineri, o să creșteți făcând astfel de greșeli.
--------------------------------------------
ai fi facut
Kati, puiul meu, te-ai gândit să-l ierți?
Dar Marin nici n-apucase să termine fraza că lac-

435
rimile lui Kati au început să-i rănească sufletul. S-a
sculat de pe scaunul pe care stătea și i-a întins fetei
un șervețel. Ar fi vrut să-i șteargă el lacrimile, dar se
temea că va fi înțeles greșit.
În timp ce-și ștergea lacrimile, Kati ar fi vrut să-l
îmbrățișeze, să plângă la pieptul lui și să-i spună
”Simt că ești tatăl meu!”
- Da, îl iubesc pe Burak. Nu îl voi uita niciodată,
dar nici nu-l pot ierta niciodată. S-a culcat cu prie-
tena mea, au făcut dragoste în fața ochilor mei. Nu
pot să suport gândul ăsta, și asta mă termină. Te rog,
ajută-mă! Cum pot să uit asta? Sunt încă foarte furi-
oasă și plină de ură. Simt că nu mă pot liniști până
nu mă răzbun.
Marin simțea toate astea și o înțelegea, dar nu putea
decât să-și spună ”Timpul le vindecă pe toate. Timpul
ucide ostilitățile, timpul aduce dorul de iu- bire și
dragoste.” Trebuia să schimbe subiectul. Po- vestea cu
Burak o rănea pe Kati și nu făcea altceva decât să
crească ura în ea.
- Haide, spune-mi puțin și despre viața ta, puiule.
Kati râse sarcastic:
- Asta e viață? Ce mi-a dat mie viața asta, ca să
pot povesti mai departe? Dacă vrei să auzi despre
suferințele și durerile mele, pot să-ți povestesc, Ma-
rin. Eu n-am avut în viața mea o familie care să mă
trimită și pe mine să învăț în Italia, să mă pregăte-
ască pentru mediul de afaceri, așa cum au făcut-o
părinții tăi. N-am avut o familie, așa ca tine, care să

436
mă pregătească, să mă educe și să mă facă fericită;
n-am avut norocul ăsta. Grijile și durerile mă iubesc
atât de mult... încât nu vor să se despartă de mine.
Bine, și eu m-am obișnuit într-atât de mult cu ele, în-
cât atunci când își face apariția fericirea mi se pare
ciudat. Nu știu cum e, căci n-am trăit niciodată așa
ceva. Ai văzut și tu: mi-au dat un colț de fericire ca să
vad și eu cum e și tocmai când încercam să-mi dau
seama... prietenele mele de suflet, parte din mine,
durerea și tristețea, și-au făcut apariția. Au avut iar
grijă să nu știu ce-i aia fericirea. Și acum ce-aș putea
să-ți povestesc, Marin?
Mama mea a murit în spital, în timp ce mă năș-
tea. Blestematul de tata, a părăsit-o pe mama când
ea era gravidă cu mine în patru- cinci luni. A plecat
cu o altă femeie, nemernicul! Marin, la auzul acestor
vorbe, încerca să se abțină, dar se înroșise la față.
Era distrus. Era și el întocmai cenușii în urma unui
pârjol.
Javra aia care-mi era tata, era un bețiv care era
mai tot timpul în pușcărie și mama a fost mai mult
singură decât cu el. Dacă s-ar fi găsit sânge la naște-
rea mea, se pare că mama n-ar fi murit. Eu am fost
crescută la căminul de copii. De când am deschis oc-
hii și până-n ziua de azi nu am văzut decât bătaie și
vorbe de ocară. Și știi ce a fost cel mai rău, Mariiiii-
in?! spuse ea uitându-se fix în ochii lui:
Mă vindeau bărbaților. Înțelegi? La paisprezece ani
aveam un copil. Mi-au spus că a murit, dar eu

437
știu că băiatul meu nu e mort! L-au vândut, dar o să-l
găsesc, Mariiinn....
Marin era șocat. Oare fata lui aflat că el era tatăl?
De ce spusese așa de apăsat ”Marinnn”. Spusese așa,
din cauza contextului, sau însemna ceva, o spunea
cu un subînțeles? De ce lungea așa cuvântul ”Marin-
nn”? Kati plângea acum și mai mult, o lăsaseră ner-
vii. Nu știa dacă îl rănise pe cel din fața ei cu cuvin-
tele ei, sau nu-și mai controlase cuvintele? Nu mai
știa. În capul ei zumzăiau un roi de albine. Plângea cu
capul pe brațul fotoliului pe care stătea.
- Nu mi-am cunoscut mama, nu am putut să o iau
în brațe, nu am putut să o ating... Să le fie rușine
celor care te-au băgat în mormânt de tânără, mamă!
Dar și cei care m-au făcut pe mine să nasc, deși eram
eu însămi un copil! Nu mai contenea din plâns. Nici
nu mai știa ce cuvinte îi ies pe gură, sistemul de frâ-
nare dispăruse.
- Nenorocitul meu tată, mai întâi și-a distrus el vi-
ața, apoi pe a mamei și apoi pe-a mea! Ne-a distrus
pe toți! Nu știu cât de mulțumit a fost de ceea ce a
făcut dar sper să fi crăpat pe undeva. Să dea Dum-
nezeu să sufere de o mie de ori mai mult, decât am
făcut-o noi. Plângea.
Ulterior, crizele de plâns au fost înlocuite cu su-
ghițuri. Mai târziu, Kati adormi în fotoliu. Marin o
acoperi cu o pătură fără să o trezească. Stinse lumi- na
și se retrase la el în cameră.
Acum era rândul lui; ce-o să facă? Văzuse suferința

438
prin care Kati trecea. Văzuse în ce hal era. În afară
de asta, observase cât de răzbunătoare era. Așa fuse-
se crescută. Anii de la orfelinat, viața o făcuseră să
fie așa. Marin se gândea: ”Nu se va împăca cu Burak,
decât dacă se va răzbuna pe la el. Dacă ar afla că și
eu sunt tatăl ei, cu siguranță va vrea să se răzbune și
pe mine.” Asta a ajuns să fie: un copil care a fost tot
timpul lovit, împins, hărțuit, trădat de cei din jurul
lui... La ce să te aștepți de la caracterul lui Kati? Te
așteptai să fie o persoana pe care să te poți baza, o
persoană de încredere, care să știe ce vrea? Nu. Kati
nu putea să ofere decât ceea ce primise de-a lungul
timpului. Transmisese toate datele pe care le acu-
mulase, undeva în cutia ei neagră, le ținuse acolo și
acum era pregătită să plătească cu aceeaşi monedă:
răzbunarea. Kati nu avea cum să uite ce i se făcuse,
și avea să le plătească tuturor cu vârf și îndesat.
Marin ajunsese la concluzia că starea psihologi-
că a lui Kati era deplorabilă. Aparent liniștită, ținea
ura în ea și aștepta clipa în care se va putea răzbu-
na, clipa în care va putea să scuipe toată ura pe care
o acumulase. Era foarte îngrijorat pentru fata lui.
După ce stătuseră de vorbă, reușise să vadă o altfel
de Kati, o Kati pe care n-o mai văzuse până atun-
ci. Era o situație total specială. Fiica lui avea nevoie
de suport, trebuia neapărat tratată, altfel, ferească
Dumnezeu, sfârșitul putea fi crunt. Ditamai bărba-
tul, stătea acum în camera lui, rezemat de perete, cu
genunchii la piept, plângând, dar verificând îngrijo-

439
rat în jurul lui să nu fie văzut de nimeni. Vorbele fiicei
lui îl dărâmaseră din punct de vedere spiri- tual, era de
mult în imposibilitatea de a mai gândi ceva. Dar nu
avea să renunțe la fata lui niciodată; dacă era nevoie,
avea s-o ducă la cei mai buni docto- ri din lume. Poate
cine știe, nici nu v-a mai fi nevoie să facă asta; în
viață, intensitățile emoționale influ- ențează
intensificarea sau vindecarea afecțiunilor. Dacă Kati
ar fi fost fericită, poate că nici nu ar mai avea nevoie
de acest tip de tratament psihologic.

33

Și Burak, și Ayfer se dedicaseră întru totul muncii

lor; totul luase amploare, și iată că roadele muncii lor
începuseră să se facă văzute. Într-una din seri în jurul
orei opt telefonul începu să sune. Burak era cel care
misafir
suna. Kati răspunsese la telefon dar 11:10:49
2020-01-31 fără să sco- ată
nici un sunet își mișcă buzele ”Burak” și-i întinse
--------------------------------------------
virgula
telefonul lui Marin.
- Te ascult, Burak! S-a întâmplat ceva?
- Marin, poți să vii te rog? Ayfer nu se simte prea
bine...
- Bineînţeles, vin imediat.
Kati se aruncă imediat în vorbă?
- Ayfer nu se simte bine? Vin și eu! Trebuie neapă-
rat să fiu alături de Ayfer! spunea ea în timp ce pe
de-o parte începuse deja să-și încalțe pantofii. Își pu-
sese și haina pe ea și ieșea pe ușă.

440
 Ajunși acasă, Kati rămase în mașină, în timp ce
Marin îi spuse lui Burak:
- Tu rămâi, e și Kati cu mine. Fac eu gotce este ne-
misafir
voie... 2020-01-31 11:11:07

- Kati e în mașină? --------------------------------------------

tot
- Da.
Burak o luă pe Ayfer de braț. De îndată ce îi văzu
că ies pe ușă, Kati ieși imediat din mașină și o luă pe
Ayfer de celălalt braț. Nu se uitase deloc la Burak și
nici nu vorbise cu el. Burak se întristă puțin. În ce
hal ajunsese fata minionă și veselă de care se înd-
răgostise... Dar asta e, faptele erau consumate deja.
Acum nu mai aveau decât să aștepte ca timpul să re-
zolve treburile, ca relația dintre ei să intre pe un fă-
gaș normal. Rămânea de văzut ce avea să ducă, sau
să aducă timpul peste relația lor.
- Sora mea, cum te simți?
- Sunt bine, Kati, mi-e teamă numai să nu se
întâmple ceva copilului. Aș muri, atunci...
- Nu, soră... Ce tot îndrugi acolo? Ce scenarii scrii
de la un simplu junghi?!
Ajunși la spital, Marin și Kati o susțineau pe Ayfer
în timp ce intrau la Urgențe. Marin aranjase tot- doi
doctori se ocupau de situație. Marin nu se zgârcise,
îi omenise pe doctori, iar ei acum se străduiau să
facă tot, pentru a-i răsplăti omenia. Pe Ayfer o băga-
seră înăuntru; Marin și Kati așteptau afară. Trecuse
o oră de când ajunseseră la spital, dar iată că Ayfer
ieșea acum din sală pe picioarele ei, însoțită de doi

441
medici și o asistentă. Ayfer zâmbea liniștită, în timp
ce îi privea pe Kati și pe Marin. Cei doi medici se
plecau cu respect în fața lui Marin.
- Domnule Marin, dacă mai e nevoie vă rugăm să
nu vă deranjați. E suficient să ne sunați, vom veni
noi imediat.
Își dăduseră numerele de telefon atât lui Ayfer cât
și lui Marin. Și asistenta care era alături de ei, pă-
rea pregătită să le sară imediat în ajutor. Era evident
că Marin se ocupase și avusese grijă de ei, păreau
că toți sunt la ordinele lui. Plecau acum spre casă.
Ajunși, Ayfer spuse:
- Kati, știu că nu vrei să vorbești cu fratele meu,
dar în casa asta trăiesc și eu. Așa că, acum o să vii cu
mine.
Era un ordin, dar avea dreptate. Cei doi frați locu-
iau în aceeași casă. Mari și Kati au dat amândoi să o
susțină, dar Ayfer nu le-a permis acest lucru: “Sunt
bine” spuse ea. Era rândul lui Burak să fie surprins.
Kati venea pentru prima dată aici, după ce părăsise
casa. Au trecut în sufragerie. Au vorbit despre me-
dicamentele care îi fuseseră prescrise de medici;
faptul că bebelușul creștea în burta mamei, crease
presiune și asta îi provocase niște junghiuri neaș-
teptate. Ca să fie sigură că nu e nimic în neregulă
cu bebelușul, Ayfer ținuse neapărat să fie văzută de
un medic. Doctorii o asiguraseră că e o situație oa-
recum normală și că de acum înainte se putea să se
aștepte la dureri mai mult sau mai puțin asemănăto-

442
are cu cea prin care tocmai trecuse. Ayfer se liniștise
acum, știa că-și poate ține copilul în siguranță.
Marin și Kati au mai stat până în jurul orei unspre-
zece. În timp ce-și lua la revedere de la Ayfer, Marin
îi spuse:
- Sună-mă oricând ai nevoie, indiferent de oră.
- Soră, spus Kati, dacă vrei pot să stau cu tine-n
cameră, până te simți tu bine. Aș avea grijă de tine,
aș face tot ce ai nevoie.
Marin și Burak erau pe hol. Ayfer o luă pe după
umeri pe Kati și îi spuse:
- Dacă vrei să stai aici, iubitul tău te așteaptă. Du-
te și stai cu el. Te iubește, ar trebui să-l ierți, draga
mea.
-Soră, surioara mea, s-a terminat treaba aia! Tu
ești sora mea.
Ayfer ignoră ultimele spuse ale lui Kati și-i făcu cu
ochiul:
- Cum te înțelegi cu Marin?
- Soră, taci! Și așa ieri mi-am pierdut controlul...
Am spus niște lucruri foarte grele. Sper că nu l-am
rănit prea rău. Nu știu ce să zic, eu am aceleași senti-
mente. Îl iubesc ca pe un tată, așa îl iubesc. Dar soră,
tatăl meu cred că e mort de mult din cauza băuturii.
Soră, omul ăsta te iubește.
- Care om, fată?
- Marin.
- De unde știi că mă iubești?
- Vino mâine pe la mine, să-ți povestesc ce am mai

443
vorbit cu el. Acum iubirea ta, mă așteaptă afară.
Kati s-a îmbrățișat cu Ayfer și a pupat-o de nenumă-
rate ori:
- Vorbim mâine, spuse ea. Ieși din cameră și fără
să se uite le nimeni se îndreptă direct spre mașină.
Burak fugi și îi deschise portiera, în timp ce îi spu-
nea:
- Kati, vreau să vorbesc cu tine.
- Dar eu nu vreau. Marin dacă nu pornești, să știi
că o iau pe jos!
De dimineață, Ayfer îl chemă pe Marin la ea. Marin
se aștepta la asta, nu era o surpriză pentru el. Îi sa-
lută pe toți cei aflați în încăpere. Ayfer:
- Ce bei, Marin? Noi bem cafea, vrei și tu?
- Bine, beau și eu.
De când Kati plecase de acasă, Ayfer o adusese
înapoi pe vechea menajeră, pe doamna Elena de la
ambalaje. Desigur, cu o singură condiție: să îi ajute
până ce vor găsi să angajeze pe altcineva. Burak:
- Domnule Marin, și eu și sora mea suntem foarte
bucuroși că am avut ocazia să te cunoaștem. Dacă e
să ne uităm la educația, cultura, umanitatea de care
dai dovadă, și la felul în care faci lucrurile, ești în-
zestrat cu toate calitățile de care ar avea nevoie un
director general. Prin urmare, suntem mândri să îți
oferim postul de director general al companiei no-
astre.
Marin nu spuse nimic, fața i se albise puțin și oc-
hii bulbucați se făcuseră cât cepele.

444
 - Vă mulțumesc amândurora. Nu o să vă fac de râs
niciodată. Accept fericit această sarcină. Puteți să
fiți siguri că voi pune toată experiența și cumulul de
cunoștințe pe care-l am, în slujba acestei firme.
Burak și Ayfer l-au felicitat pe rând. Aveau să-i
pregătească și să-i semneze actele oficiale ulterior.
Cincisprezece minute mai târziu, directorii tuturor
departamentelor se adunaseră în sala de ședințe. Cu
un discurs frumos, Burak le-a prezentat celor din
sală, noul director general. De acum, Marin era dire-
ctorul general al acestei firme. Burak:
- Sper că nu ne vei refuza, dar și mie, și lui Ayfer,
ne-ar face plăcere să te invităm diseară la un resta-
urant. Am mai vorbi și noi despre una, despre alta,
despre firmă... ne-am mai relaxa și noi puțin. La ora
opt e bine?
- Bineînțeles, e bine.
Ayfer făcuse rezervarea la restaurantul din cent-
ru. Cei doi rămaseră cu gura căscată, când l-au vă-
zut pe Marin, pășind în restaurant într-un costum
negru impecabil, cămașa albă frumos călcată la care
asortase o cravată grena, Era foarte elegant. Părul
grizonat era în contrast cu costumul negru. Părul
de pe fruntea înaltă, îl pieptănase așa cum o făcea
de obicei, pe spate. Interesant era faptul că și Ayfer
îmbrăcase o rochie neagră. Mânecile erau treisfer-
turi, iar decolteul encoeur, lăsa sânii să se vadă. Se
asortase perfect. Era modest îmbrăcată cu rochia ne-
agră și bijuteriile din argint, dar reușise să-și pună

445
în evidență toată feminitatea. Părul blond, frumos,
îl pieptănase pe spate, machiajul era discret. Burak
își pusese o pereche de blugi cu un pulover subțire,
cu guler encoeur. Și puloverul lui era tot negru. Se
potrivise bine cu blugii albaștri. Mai mult ca sigur
că-și lăsase haina la vestiar.
Toate întâmplările care avuseseră loc în ultimul
timp, îl făceau pe Burak să fie nefericit. Iubita lui se
distanțase, și-i spusese cât se poate de deschis că nu
mai vrea să aibă de-a face cu el. Dar ce era cel mai
interesant acum, era că nimeni nu credea că această
relație luase sfârșit. Era numai o afirmație de-a lui
Kati, în timp ce restul lumii aștepta ca timpul să le
repare pe toate, și relația lor să continue de unde
rămăsese. Cu toții erau convinși că o dată cu trece-
rea timpului, totul avea să fie dat uitării și astfel,
relația lor care părea să se fi sfârșit, să înceapă din
nou. Toată lumea avea presentimentul ăsta.
Când s-au așezat pe masă, după un timp, subiectul
misafir
de discuție a ajuns inevitabil 2020-01-31
la Kati.11:11:41
Era rândul lui
Marin să-și spună părerea. Și-i --------------------------------------------
acordau încredere,
ea
pentru că orice s-ar fi spus, experiența de viață a lui și
nivelul de educație erau cu mult superioare celor doi.
- O iubești pe Kati? îl întrebă el pe Burak.
- Da, din tot sufletul.
- Bine, dar cum putem știi cu siguranță, că nu vei
mai face și alte tâmpenii de genul acesta? Te-ai ju-
cat cu Andreea, te-ai distrat. Fata a plecat, lăsând în

446
urma ei o mare epavă. Ești mulțumit? Vorbesc acum
ca un frate mai mare de al tău, ca cineva din fami- lie.
Nu-ți vorbesc ca unui patron. Și eu fac parte din
familia asta. Așa că, dacă e să mă asculți pe mine,
dacă vrei să o câștigi pe Kati din nou, trebuie să mă
asculți cu atenție.
- Bineînţeles că vă ascult, domnule Marin, am tot
respectul pentru dumneavoastră. Și asta pentru că
puteți să vă țineți sentimentele sub frâu și să acțio-
nați cu mintea. Asta face ca dumneavoastră să aveți
succes.
- Uite, Burak, știi trecutul lui Kati, nu-i așa?
Dacă fata asta va fi din nou trădată, este posibil să
se întâmple niște lucruri extrem de teribile. Fata
asta nu poate să mai suporte o trădare, și-ar pierde
mințile, și-ar lua viața. Și acum are o mulțime de de-
ficiențe și obsesii; a fost crescută greșit, a fost dire-
cționată greșit. Iei în calcul toate astea, Burak? Dacă
vei lua în calcul, Kati se va întoarce la tine. Pentru
că te iubește, ăsta este adevărul. Dar într-un fel sau
altul, va încerca să se răzbune pentru trădarea pe
care a suferit-o. Atât cât am cunoscut-o eu pe Kati, în
timpul ăsta scurt pe care l-am avut la dispoziție, nu
se va întoarce la tine, decât după ce se va răzbuna pe
tine. O să aștepte și atunci când va găsi momentul și
conjunctura adecvată, va lovi; se va răzbuna și apoi
se va întoarce la tine. Adică, va vrea să vadă că și tu
ai suferit, va vrea să vadă că și ție-ți pare rău. Numai
așa va putea să se simtă fericită din punct de vede-

447
re psihologic, numai așa mândria ei și sentimentele
misafir
Asta 11:12:14
ei vor fi oarecum recuperate.2020-01-31 stă la baza tul-
burărilor psihologice ale tuturor
--------------------------------------------
persoanelor care
sters = ei
ani de-a rândul au fost umilite, înjosite și care nu
au fost băgate în seamă. Vor să vadă cu ochii și să
audă cu urechile lor că cei care sunt responsabili de
durerea lor, suferă și ei la rândul lor. Numai așa își
pot recăpăta mândria luată sub picioare. Tocmai din
această cauză, sfatul meu este ca din această clipă să
nu te mai preocupe Kati. Las-o pe ea să fie interesată
de tine. Dar în timpul ăsta, nici să nu te duci la alte
femei. Ea o să te urmărească pe ascuns; la început o
să vrea să pară cât mai dezinteresată. Dacă vrei să
o recâștigi pe Kati, las-o pe ea să conducă această
relație. Las-o să se răzbune pe tine, las-o să se liniș-
tească. Bineînţeles că va trebui s-o lași să se răzbune,
numai dacă vezi că nu este ceva periculos...
Marin pe de-o parte vorbea, iar atunci când pier-
dea contactul vizual cu Burak, își îndrepta privirea
ochilor bulbucați spre Ayfer, lăsând ochii lui să vor-
bească cu ai ei. După o seară frumoasă petrecută îm-
preună, cei trei s-au dus la casele lor. La cină însă
se petrecuse ceva. În timpul discuției, Marin spusese
ceva care-i atrăsese atenția lui Ayfer: ”Și eu fac parte
din familia asta.” spusese el. Inima lui Ayfer începu-
se să bată cu putere.
Numirea lui Marin ca director general, făcuse
posibilă apropierea dintre cei doi- Ayfer și Marin.
Sentimentalismul acestui bărbat echilibrat și cult,

448
începuse să iasă în evidență. Faptul că în fiecare di-
mineață se îmbrăca cu grijă și se parfuma ca să se
ducă la birou, îi dădeau un aer de tânăr îndrăgostit.
La fel se simțea și Ayfer. Simțea că un val de sen-
timente pentru el, o copleșesc. Se gândea la el, își
dorea să stea de vorbă cu el și să-și împărtășească
trăirile cu el. Nici Marin nu și-o putea scoate pe Ay-
fer din cap. Seara, când se întorcea acasă, Kati vedea
că ceva s-a schimbat la el. De câte ori venea vorba de
Ayfer, Marin asculta numai ochi și urechi, dar când
vorbea despre altceva, nu mai era deloc atent. luc-
misafir
rurile cu ea. Se făcea că ascultă, dădea11:12:42
2020-01-31 aprobator din
cap, dar era evident că gândul lui era în altă parte.
--------------------------------------------
sters propozitie
I se rupea inima lui Kati, când îl vedea așa. Ce mult
și-ar fi dorit ca acest om să fie tatăl ei. Dar acum nu
trebuia să se întoarcă iar în trecut, nu trebuia s-o ia
iar de la capăt. Nu-i era tată, dar îi era mai apropiat
ca un tată. Știa că o iubește pe Ayfer, și voia să-l aju-
te. Se iubeau unul pe celălalt și erau foarte potriviți
unul cu altul. Amândoi suferiseră în viață, dar acum
era timpul ca și ei să aibă parte de fericire. Trebu-
ia să poată să-i ajute cumva, dar cum? Asta nu știa
Kati.
Într-una din seri, Kati:
- Marin nu-i așa că este greu să te gândești la cine-
va... să te gândești că dacă i-ai mărturisi, ar putea să
te respingă... sau să te-nțeleagă greșit... Cred că este
foarte greu.
Marin stătea cu capul plecat în piept și-și asculta

449
fiica. Pentru că și ea îl iubea pe Burak, știa ce-i iubi-
rea. Putea să-l înțeleagă. Simțeau același lucru. Nu
era asta mâna sorții? Tatăl o iubea pe Ayfer, iar fiica
pe Burak. Tatăl și fiica îi iubeau atât de mult pe cei
doi frați, încât erau gata să se lupte pentru ei.
- Marin, o iubești mult pe Ayfer, nu-i așa?
Marin nu a putut să-i răspundă nimic lui Kati, la
întrebarea asta. Dar se vedea că nu este fericit. Re-
lația asta îl tulbura. Nu trebuia să se grăbească; nu
trebuia să se comporte copilărește. Nu trebuia să fie
parte a ceva de care mai târziu avea să-i pară rău.
Și în cazul ăsta, timpul avea un rol important- și el
avea să lasă totul pe seama timpului. Căci timpul e
cel care provoacă coincidențe, el este cel care face
ca atunci când vă așteptați cel mai puțin, să simțiți
adierea fericirii aduse pe aripile porumbeilor. S-ar
putea să nu vedeți porumbeii care zboară sus în văz-
duh. Dar aveați să trăiți minunile purtate de ei pe
aripi.
Pe de altă parte, Ayfer îi aștepta copilul și se gân-
dea și la Marin. Nu se putea opri să se gândească.
Marin a impresionase pe Ayfer; personalitatea,
bunătatea și atitudinea lui protectoare o făceau pe
Ayfer să-și dorească să fie împreună cu el. Câteodată
visa: “Cine știe, poate că o să mă căsătorească cu el,
misafir
poate va fi tată pentru copilului meu. Cine
2020-01-31
misafir 11:14:10știe?!... Ce
bine ar fi.” Apoi brusc ridica 2020-01-31 se gândea puțin
--------------------------------------------
capul, 11:14:32
11:14:21
--------------------------------------------
casatoresc
și răspundea mirată și ea ”Da, de ce nu?!”
copilul
ochii
Și astfel zilele treceau...

450
 34

După un timp, Marin și Kati au stat mai pe-ndele-

te de vorbă și au ajuns să se cunoască mai bine re-
ciproc. Marin îi povestise despre el, Kati îi spusese și
despre ea și își și blestemase tatăl care o părăsise pe
mama ei și pe ea. Din moment ce locuiau în aceeași
casă, și din moment ce Kati era pentru el ca și fiica lui
(desigur, asta era ceea ce știa Kati), atunci nu era
nimic mai firesc, decât să-și dorească să se cunoască
mai bine unul pe altul.
Dar ceva îi atrăsese atenția lui Marin, în acea
noapte. În discursul său delirant, Kati repetase de
câteva ori că îi vânduseră copilul și că ea este sigură
că băiatul ei trăiește. Era convinsă de lucrul ăsta. Și
mersese mai departe cu țipătul în noapte, spunând că-l
va găsi cu siguranță. Vorbise cu atâta patos, în- cât era
imposibil să nu o crezi. De parcă cineva îi șoptea de
undeva că nu-i murise copilul... Îi mai spu- sese o
dată, plângând, atunci când îi povestise despre viața ei
din orfelinat, că auzise cum și alți copii ai copiilor de
acolo fuseseră vânduți. I se rupea sufle- tul și plângea
de îndată ce începea să depene acele amintiri, dar
strigătul disperat din acea noapte al lui Kati, Marin nu
putea să-l uite nicicum. Trebuia să facă niște cercetări,
trebuia să afle dacă informația este una reală. Și dacă
nepotul lui trăia? Ar fi fost un dar de neprețuit în viața
lui Marin și al lui Kati...
Într-o duminică, Marin îi spuse lui Kati:

451
 - Ai nevoie de ceva din București? o întrebă el.
Un prieten de-al meu a venit din Italia, mă duc să
mă-ntâlnesc cu el. Vrei să-ți aduc ceva, să-ți aduc
când mă întorc de acolo?
- Nu, mergi cu bine. O să ies și eu puțin să mă plimb
cu Elena. Apoi o să mă-nvețe să fac niște mâncăruri
mai speciale.
- Bine, puiule, rămâi cu bine.
În timp ce conducea pe drumul spre Tulcea, dis de
dimineață, se lăsa purtat de gânduri: „Dacă am un
nepot, dacă trăiește?...” Era emoționat de această noua
situație. Numai Cosmina, Alexandra și cei din
conducerea orfelinatul ar fi putut să știe cu sigu- ranță
despre asta. Trebuia să afle de la ei, într-un fel sau
altul. Dacă avea un nepot, era dreptul lui să știe. Avea
să afle foarte curând lucrul acesta: fie pe calea ușoară,
fie cu forța.
Și iată că Cosmina, era iar față-n față cu Gigi, într-o
misafir
zi de duminică. 2020-01-31 11:15:02

- Intră, Gigi. Vino! Te așteptam.

--------------------------------------------
sters = ca
Când soțul ei, Cristi, îl văzu pe Gigi venind, ieși și
el din cameră imediat; după o scurtă conversație de
complezență, Cosmina deschise subiectul:
- Gigi, știi că săptămâna trecută Kati a fost aici cu
Ayfer?
Pe fața lui Gigi se vedeau că necunoscutele se joa-
că, uimirea era sus pe culmile munților, curiozitatea se
ascunsese dincolo de nori, iar dezastrele făceau
ravagii:

452
 - Au fost aici săptămâna trecută? Nu știam, nu mi-
au spus nimic. Mi-au spus că se duc la coafor.
Părul negru și lung al Cosminei era în armonie cu
înălțimea sa. Dar părul ei negru și lung, făceau să
pară și mai slabă decât era. Sărăcia își pusese amp-
renta pe chipul ei. Aveau doi copii care mergeau la
școală, de abia dacă le ajungea de la o lună la alta
salariul. Marin aruncă o privire asupra celor doi
prieteni ai săi, și sufletul i s-a frânt de tristețe. Ce
femeie frumoasă era cândva Cosmina. Era o brunetă
focoasă, cu carnea tare pe ea. Și Cristi era un tânăr
arătos și plin de viață. Se căsătoriseră din dragoste.
Erau săraci poate, dar erau fericiți. Nu aveau nevoie
de nimic mai mult. Tot ce-și doreau, era să-și poată
trimite copii la școală. Și reușeau să facă acest lucru.
Gigi insistă:
- De ce au venit aici, Cosmina? Sper că ai rămas
credincioasă jurământului pe care l-ai făcut?
- Desigur, Gigi, nu am spus nimic. Mi-a adus o poză
cu tine, și m-au întrebat: “Îl cunoști pe bărbatul din
poză?” Am spus că nu. Fiica ta mi-a spus că: ”Stau în
casa acestui bărbat, numele lui este Marin. A făcut o
mulțime de lucruri bune pentru mine. Dacă el face
tot ce-i stă în putință pentru a mă face fericită, atun-
ci am să aflu și eu cine este acest bărbat. Poate să fie
tatăl meu?” m-a întrebat ea. ”De ce să cheltuiască un
om, pentru cineva străin atâția bani? De ce se învâr-
te în jurul meu, spunându-mi fata mea, fata mea. Ce
să cred eu, tanti?” A plâns foarte mult, mititica. Apoi

453
mi-a zis ” Are o fata cam de seama mea, cred că mă
pune-n locul ei. Probabil că i-a murit fata sau poate că
a rămas cu mama ei...”
Cosmina povestea ce se întâmplase și plângea.
- Oh, Gigi, e o durere insuportabilă. Fiica ta era
plină de speranță: „Poate este tatăl meu...” Te iubește
foarte mult, foarte mult. Din când în când, o auzeam
cum spune fără să vrea ”Să dea Dumnezeu să fie tatăl
meu”. Așa se ruga... Am auzit-o cum a spus o dată
”Te rog, Doamne, măcar de data asta,0 fii alături de
misafir
mine! N u mă lovi și de data2020-01-31
asta, nu mă dezamăgi
11:15:39
Doamne!” Mi s-a rupt sufletul, Gigi, când am auzit-o
--------------------------------------------
sters = o
spunând așa. Of, Gigi, of... A avut foarte multe de su-
ferit copilul ăsta... A rezistat încă foarte bine, la câtă
durere a avut de îndurat. Este o fată puternică. Aș
fi vrut să-i spun: ”Nu mai plânge, nu mai țipa! Este
tatăl tău!” Aș fi vrut să-i spun totul, să-i spun ”Iartă-l!
Și el a suferit foarte mult!”, dar n-am putut. Doar îți
promisesem că nu o voi face.
Cosmina ridicase tonul vocii pe măsură ce vorbea.
Începuse să țipe tot ce nu putuse să-i spună lui Kati.
Gigi și soțul ei, încercau să o liniștească, dar orice
efort era acum în zadar. Parcă ulciorul se spărsese,
și tot ce adunase de-a lungul timpului în el, tot ce
nu putuse să-i spună lui Kati sau lui Ayfer, trebuia
rostit acum, fără să tacă. Era ca și cum vorbea acum
cu Kati sau cu Ayfer. Mintea ei o luase razna. Gigi îi
spuse lui Cristi:
- Las-o-n pace! Las-o să spună tot ce are pe suflet, o

454
să se liniștească- încerca el să-l calmeze și pe Cristi.
Nu vreau să-mi pierd fiica, dar o să mă ierte ea. O să
fiu demn de dragostea ei. N-o să mai aibă nici o sin-
gură zi tristă în viața ei. Dar dacă află acum că sunt
tatăl ei, o pot pierde pentru totdeauna. Poate fugi de
mine, poate să mă urască. Poate să dea vina pe mine,
pentru pierderea mamei ei...
Era foarte îngrijorat. De asta se gândea că cel mai
bine este ca deocamdată, Kati să nu afle că este tatăl
ei. Cosmina își șterse lacrimile ridică capul din piept
se uită la Gigi... se mai uită o dată, și lacrimile iar
începură să i se prelingă pe obraji. Începuse din nou să
vorbească de una singură. Dar de data asta era ca și
cum ar fi avut-o pe Kati în fața ei. Dar Gigi era cel
acre se afla acum chiar în fața lui Cosmina:
misafir
fată ...11:16:31
- Tu, fata mea, frumoasa meamisafir
2020-01-31 uite, ți-ai găsit
11:16:18
2020-01-31 11:16:06
--------------------------------------------
tatăl. Fii alături de el, nu-i arunca în față tot ce a fă-
--------------------------------------------
sters = lui
Cosminei
care
cut în trecut! Și așa toată lumea a fost distrusă, toată
lumea a suferit. Acum încearcă să te aduni, încear-
că să fii fericită, frumoasa mea. Nu știi câte a avut
de îndurat tatăl tău. Nu știi câte a pătimit din cau-
za băuturii. A fost înjosit, umilit, batjocorit. Dar el
a putut să treacă peste toate astea, puiule. A scăpat
și de băutură, a și învățat. A avut și noroc și a ajuns
și bogat. A câștigat o grămadă de bani, făcând jur-
nalism, alături de un bogătaș italian. Când patronul
lui a murit, i-a lăsat o sumă considerabilă ca moște-
nire. Ăsta este tatăl tău, puiule. Ăsta este Gigi. Așa îl
chema pe vremea când era alcoolic. Dar după ce s-a

455
lăsat de băutură, a devenit un nou om, care și-a cău-
tat necontenit familia, care s-a întristat pentru ea,
misafir
care nu și-a iertat niciodată păcatele și care a suferit
2020-01-31 11:16:58
mânia lui Dumnezeu. Acum se adresează ochilor și
--------------------------------------------
sters =
sufletului tău. “Iartă-mă”, îțipentru
spune scriemel. Iubita mea,
fata mea, iartă-l. El este unicul
= detău tată. Puiul meu,
Kati, tu ești un dar de la Dumnezeu pentru el. Nu te
mai gândi la trecut; închide toate socotelile, pune un
lacăt pe ele. Vreau să spun că nu ar trebui să te mai
gândești la ele niciodată. Dar nu am putut să spun
nimic din toate astea lui Kati... Nu am putut... Nu am
putut... Nu am putut... Din cauza ta, din cauza pro-
misiunii pe care ți-o făcusem, nu am spus nimic, am
ținut totul în mine! Acum m-am liniștit! Doamne,
ce bine mă simt! Apoi dintr-o dată, de parcă tocmai
atunci îl vedea pe Gigi:
- Bine ai venit Marin. De acum tu ești Marin pent-
ru mine, spuse ea. Ai mâncat ceva, Marin? Sau să fac
acum o cafea, și să pregătesc mâncarea mai târziu...
Marin rămăsese cu gura căscată. Pentru ce venise
aici și ce găsise. Era o mare surpriză pentru Marin. Și
oare cum ar fi putut să o răsplătească pe Cosmina,
pentru tot ceea ce făcuse pentru el? Cum putuse să le
țină ascunse secretele, și al lui , dar și al lui Kati, și
încă împotriva conștiinței ei... Cosmina își respecta-
se promisiunea. Demonstrase că este un prieten de
nădejde, un prieten de încredere.
- Cosmina, nu găti nimic, nu-i nevoie. O să plec.
Du-te și te spălă pe față, trebuie să-ți revii puțin.

456
Ați îndurat atâtea din cauza noastră... Hai, stai aici
puțin lângă mine și calmează-te!
Deci Kati avea unele dubii cu privire la tatăl ei, se
întreba cine este... Dar erau lucruri care nu se potri-
veau în ecuația asta. Gigi era alcoolic, Gigi nu făcuse
școală... astea nu se potriveau. Lumea interioară a
lui Kati era atât de apropiată de Marin încât simțea
că el este tatăl său. Sentimentele pe acre le nutrea
față de el, o făceau să spună: “Acesta este tatăl meu”.
Dar nu fusese așa. Cosmina nu recunoscuse persoa-
na din imagine, iar particularitățile lui Marin nu se
potriveau cu descrierea tatălui său.
Cosmina se spălase pe față și pe mâini și acum
stătea în fața lui. Se liniștise. Reușise să spună tot
ce avea pe suflet, tot ce ar fi vrut să-i spună lui Kati
atunci, când venise să o întrebe de Gigi, și nu putu-
se să o facă din cauza jurământului. Gigi părea că-i
spune ”Iar am venit la tine. Totul depinde de tine.
Hai, spune-mi tot, și scapă și tu!” Gigi se întoarse căt-
re Cosmina și spuse:
- Nu o să întrebi de ce am venit?
- Sunt surprinsă și eu. Am uitat complet ce să spun,
ce să mai întreb... Mi-ați sucit de tot mințile. Și tu, și
fata ta, și blonda aia, Ayfer. Haide, spune-mi ce vrei
să întrebi?
Gigi își aținti ochii bulbucați în ochii Cosminei:
- De data asta, te rog să-mi răspunzi la toate între-
bările. Să oprim, durerea, să oprim sângerarea. Am
suferit prea mult cu toții. Încă mai suferim. Dar ne-a-

457
junge la toți cruzimea pe care am trăit-o. Ne ajunge!
Cosmina, fie-ți milă de noi... spun-mi tot ce știi, să ne
recuperăm viețile pierdute! ce-a mai rămas din ele...
Te rog, Cosmina. Kati spune că are un fiu. Spune că
”L-au vândut, dar mi-au spus că a murit la naștere.”
Mi-a spus că acolo în orfelinat și altor fete le-au fă-
cut același lucru. Ea simte că fiul ei nu a murit. Te
rog, Cosmina. Fă ca această dramă să ia sfârșit. Fă
posibil ca eu să-mi găsesc nepotul și să-l predau cu
mâinile mele, fiicei mele. Nu-l lăsa să crească de-
parte de mama și de bunicul lui. De asta am venit
acum la tine. Tu ai cunoștințe, sunt sigur că știi ce
se petrece prin orfelinate. Și hotelul la care lucrezi
este aproape de orfelinat... Haide, te rog... orice in-
formație mi-ar fi atât de utilă... Spune-mi dacă știi
ceva. Să nu lăsăm un copil să crească orfan.
De data asta Cosmina se ridică fără să spună ni-
mic. Se dusese în dormitor de unde la nici cinci mi-
nute, se întoarse cu un plic în mână. Îl îmbrățișă
strâns pe Gigi:
- Nu ai putut să ai grijă de Daniela, nu ai putut să-i
fii un soț bun. Eu am văzut cum prietena mea, încă
în floarea vârstei a pierit. Să ai grijă măcar de fiica
și nepotul tău. Uite aici adresa la care se află nepotul
tău și numele persoanelor care l-au luat. Dacă nu ai
fi apărut tu, eu m-aș fi dus oricum să-l văd. Și dacă
aș fi văzut că este crescut bine, l-aș fi lăsat așa. Bi-
neînţeles că și situația lui Kati era importantă. Pu-
tea să aibă ea grijă de el? Ea însăși fiind un copil de

458
 numai cincisprezece ani?! Dacă-i spuneam ce ar fi
făcut? Ea nu putea să aibă grijă de ea, dar de un co-
pil mic... Am așteptat, așteptam. Acum că ești aici...
te-ai schimbat, ești om, ești bogat... Văd cum ai grijă
de fiica ta; Mi-au spus și fata ta, și Ayfer. Mă bucur
așa de mult, spuse ea și începu din nou să plângă. Ce
bine ar fi fost să poată vedea aceste lucruri și mama
ei, Daniela, spuse ea. Ia asta și du-te și ia-ți nepotul.
Să ai grijă de ei, Gigi, altfel te strâng de gât cu mâi-
nile mele. Bieții de ei au avut atât de suferit de la
oameni, de la toți cei ignoranți din jurul lor. I-ai și
salvează-i, protejează-i, spunea și plângea Cosmina.
Gigi îi îmbrățișă pe amândoi la plecare. Scoase din
buzunar un plic mare și-l lăsă pe scaunul de lângă ușa
de la intrare. Apoi a plecat. Până să apuce Cosmi- na
să spună ”Ce e ăsta?” Gigi deschisese deja poarta de
la grădină și se urcase în mașina lui.
E de ajuns să depistați locul care are nevoie de un
ajutor. E de ajuns să simțiți cu sufletul și să vedeți
cu ochii locul care are nevoie de ajutor. Tot ajutorul
pe care-l veți face, se va întoarce înzecit către voi.
Sufletul vă va fi mai ușurat, inima voastră va fi mai
împăcată. Comoara pe care Marin o avea acum în
mâini, îl făceau să fie și mai responsabil. Comoara
lui, era nepoțelul lui. Sânge din sângele lui. Acum îl
va lua, îl va iubi, va merge alături de el, se va juca cu
el. Privirea lui Marin se înmuiase; acum părea mai
calm, mai fericit și mai liniștit, pe drumul de întoar-
cere către București. Se gândea la fiica și nepotul lui.

459
 35

Doctorul îi spusese lui Ayfer că ar putea naște în

orice clipă. Îi recomandase să se interneze cu câte-
va zile înainte, astfel încât să poată fi ținută sub
observație. Dar Ayfer nu acceptase. Și iată că sosi-
se momentul în care durerile insuportabile își fă-
cuseră apariția. Ayfer, Marin și Kati erau la spital.
Kati urma să rămână acolo, alături de Ayfer. Marin
aștepta trist pe hol. Simțea durerile prin care trecea
Ayfer. Se ruga la Dumnezeu ”Dă Doamne să nască
sănătoasă...” Către seară, Ayfer a dat naștere unei
fete frumoase. Încă de pe acum se vedea că avea oc-
hii verzi ca ai lui Bülent. Era un copil minunat. În
acea seară, mulți dintre angajații de la fabrică ve-
niseră să o viziteze la spital. După ce toți plecaseră,
Marin rămăsese afară, în fața ușii. Kati era înăunt-
ru, în camera lui Ayfer. Oricum, de dimineața sau a
doua zi, urma sa fie externată. Kati:
- Să -l chemăm pe Marin, să-i spui să se ducă acasă;
nu e nimic de făcut aici, eu sunt alături de tine. Hai-
de, cheamă-l, sora mea.
Marin a intrat în cameră.
- Marin, ce-i cu florile astea? Ai atras atenție la tot
spitalul. O să creadă lumea că e internată o prințesă
aici. Și ce-i cu toți doctorii ăștia? Unul vine, altul
pleacă... Asistentele sunt toate gata să mă ajute... Nu
mai e loc de stat în cameră de atâtea flori! Vino lân-
gă mine, Marin!

460
 Așa culcată cum stătea îl îmbrățișă pe Marin, și-l
sărută pe obraji. Marin se topise cu totul; inima par-
că i se oprise și respirația i se tăiase. Marin o iubea din
tot sufletul, cu toată inima pe această femeie mi-
nunată, dar nu i se putea destăinui... Nu putea să-i
spună nimic din ceea ce simțea, sau gândea. Numai
ochii lor își vorbeau- restul cuvintelor erau de pri- sos.
Știau acum că cel mai bine e să aștepte momen- tul
potrivit, erau conștienți că nu vor face un pas de care
să le pară rău.
- Marin, tu du-te acasă, te rog! Trebuie să te odih-
nești. Vii mâine. Kati e alături de mine, oricum. Hai-
de, du-te, te rog.
- Cum vrei, Ayfer. Vin mâine de dimineață.
S-a aplecat spre ea, și s-au sărutat pe obraji. Kati:
-Marin, pe mine nu mă pupi? M-ai uitat deja... Bi-
neînţeles, cum ai dat de frumoasa Ayfer, ai și uitat
de Kati căreia-i spuneai ”fetița mea, puiul meu”...
- Ce tot spui acolo?! Cum să te dau uitării?? Tu ești
fata ei de suflet...
misafir
Râseră cu toții. Marin plecase. Kati
2020-01-31 se întinsese
11:19:00

pe canapeaua rezervată însoțitorilor. Nu trecuseră

--------------------------------------------
sters= ei
două minute că și adormise. scriem Fusese = mea de dimineață
până la ora asta numai pe alergătură. Obosise mi-
cuța Kati. Își amintise de perioada ei de sarcină. Ce
fată norocoasă era Ayfer. De câte ori nu-și amintise
Kati, cum fusese nevoită să stea ascunsă în subsolul
ăla mizerabil, pentru a nu fi văzută de nimeni. Cum
o amenințase namila de Lăcrămioara că o va băga la

461
spitalul de nebuni dacă va scoate o vorbă... Nu văzu-
se lumina zilei timp de 7 luni, de frică, șantajată și
amenințată de ea. Nu-i ieșea din cap, figura îngro-
zitor de urâtă a femeii cu care născuse- nici nu știa
dacă era moașă sau măcelar... Prin ce chinuri și su-
ferințe trecuse. Fiind mică ca vârstă, nașterea fusese
foarte grea. Își amintea cum născuse ea și nu putea
să înțeleagă de ce copilul ei să fi murit. Nu fusese de-
loc fericită cât timp fusese la spital alături de Ayfer
să o ajute. Își amintise tot timpul de suferințele prin
care trecuse , avea tot timpul în fața ochilor înlăc-
rimați, scene din viața ei de atunci. Dar trebuia să
fie optimistă și încrezătoare. Știa că fiul ei trăiește.
Suferințele unei fete micuțe... Exista un bărbat care
o ajuta și care îi cerea să-l considere ca pe un tată.
Avea un iubit care era nerăbdător să fie împreună cu
ea, dar pe care nu cu foarte mult timp înainte îl prin-
sese cu prietena ei cea mai bună. Iar acum, martoră
la nașterea micuței lui Ayfer, Kati era sigură că-și va
găsi și ea fiul: ”Și băiețelul meu trăiește, și-l voi găsi!”
Se înhămase la atâta durere... toate erau în cârca ei
și-i spuneau parcă ”Cară-ne, Kati!”
misafir
Pe de cealaltă parte, Ayfer2020-01-31
nu putea să adoarmă.
11:19:39
Se uita la Kati care tocmai adormise. Își alăptase
--------------------------------------------
sters = parca
fetița și se întinsese din nou în pat. Se lăsă purtată
de gânduri: ”Iubita mea fetiță, n-o să i te arăt nici-
odată lui Bülent” își spunea ea. Se uita la chipul ei
minunat, la ochii ei închiși de un somn lin, la fața și
mânuțele ei zbârcite și vorbea încetișor cu ea: „Da,

462
poate că omul ăla este tatăl tău, dar tu ești fetița mea
cea mică. O să-ți spun că tatăl tău a murit.” Apoi se
gândi pentru o clipă și continuă: ”...tatăl tău e Ma-
rin” Ar fi acceptat, sau nu... Ea e fetița mea de ce să
nu accepte?! Nu are nici o responsabilitate. Nu, nu,
nu... Nu trebuia să se gândească așa la Marin. Tu ești
copilul lui, iar el este tatăl tău. Să dea Dumnezeu să
fiu măcar acum fericită. Apoi, în timp ce vorbea cu
fetița ei, spuse dintr-o dată, de parcă atunci îi venise
ideea asta: ”Eu ce nume o să-ți pun? Dacă tot te-ai
născut în România, să-ți găsim și un nume româ-
nesc. Pentru că tu aici o să crești, aici o să te duci la
școală, aici vei avea prieteni. Să-ți găsim și un tată
român, iubita mea fetiță... Ia stai să-ți găsesc eu un
nume frumos... Ce fel de nume să fie, ce zici, iubi-
ta mea? Pentru că numele pe care-l vei purta, va fi
parte din caracterul tău, puiule. Gândindu-se la un
nume pentru fetița ei, își aminti de tatăl ei. Cu ochii
închiși se gândea pe rând la Marin, Kati și tatăl ei.
Pe jumătate adormită, se gândea la ei, în timp ce ba
zâmbea, ba plângea în visul ei. Oare de nume i-ar fi
pus tata, se gândea ea în sinea ei? Nici nu voia să se
gândească la mama ei. Oricum nu avea nici o amin-
tire frumoasă cu ea... Mai ales în ultimul timp, când
nu prea mai știa de ea, mâncase destulă bătaie de la
misafir
ea. A doua zi, o întreba senină2020-01-31
”Ce-ai11:19:58
pățit dragă, la
ochi? E puțin cam umflat...” Schizofrenia, tumoarea
--------------------------------------------
sters = de la ia
de pe creier... parcă adunase toate bolile din lume
la ea, mama ei. Suferise mult de pe urma mamei ei,

463
acum nici în visele ei nu o mai voia. Nu acum. Când
deschise ochii, se făcuse dimineață. Până să-și dea
bine seama, se trezi că-și alăptează fiica la sân, îna-
inte să se dezmeticească și să-și șteargă broboanele de
sudoare de pe frunte, urme ale coșmarului ce-l
avusese.
Dimineață Burak îi spuse lui Marin:
- Așteaptă, să mă duc eu să o văd mai întâi. Apoi
când mă întorc, te duci tu și îi și duci ce mai are ne-
voie.
Între timp, Burak simțea că se întâmplă ceva între
Ayfer și Marin. Îi văzuse cum stăteau de vorbă ore în
șir la birou. Nu era convins că discuțiile lor intermi-
nabile erau despre afacerile lor... Dar nu era împot-
rivă, nu voia să se amestece în treaba lor. Se gândea
că oricum se vor da ei de gol cumva. Pe de altă parte
se gândea că n-ar fi fost tocmai rea ideea ca Ayfer și
Marin să întemeieze o familie. Din contră, chiar îi
plăcea ideea, dar încerca să nu pară foarte interesat.
Așa fusese educat. Iar educația primită, îl făcea să
ignore momentan această relație care încă nu fuse- se
dezvăluită.
Ajuns la spital, Burak își sărută sora, apoi se înto-
arse și se așeză pe scaun. Imediat după aceea, se în-
toarse la sora lui de parcă atunci i-ar fi venit o idee:
- Și ăsta-i din partea lui tata, surioara mea dragă,
spuse el. Vorbeau în șoaptă, căci micuța dormea în
pătuțul ei. Chiar în acel moment se deschise brusc
ușa, și Kati își făcu apariția în pragul ușii, purtând o

464
tavă. Luase ceai, lapte și niște pateuri de la cantină.
Burak se sculă imediat și încercă să o ajute.
- Nu, te rog, mă descurc! spuse Kati.
Nu se uitase deloc spre el, dar ea se înroșise toată
când îl văzuse în cameră. Nu se simțea în apele ei, nu-
i convenea prezența lui Burak acolo.
- Ayfer, când crezi că te externează? întrebă Bu-
rak.
- Doctorul o să vină pe la ora opt. Ori astăzi după-a-
miază, ori mâine dimineață o să-mi dea drumul.
- Sunt foarte emoționat, Ayfer, crede-mă. Îmi aș-
tept nepoțica... Vino să te mai pup o dată. Curând, va
veni și Marin, află el cum e cu externare și când se
va face. Ai nevoie de ceva, Ayfer?
- Nu, tu du-te! Ne vedem acasă.
De îndată ce Burak a ieșit din cameră, Ayfer a tras-
o pe Kati spre ea:
- Vino lângă mine, Kati! Ce-i cu fața asta, ce-i cu
tine? Am înțeles că nu vorbești cu el, dar nu e cazul
să te porți cu el așa de mizerabil. E fratele meu, to-
tuși. Toată lumea greșește. Așa a greșit și el. Asta îți
spun tot timpul, dar ție-ți intră pe o ureche și iese
pe alta. Dacă te porți așa, să știi că mă supăr, Kati. E
fratele meu și încă te iubește foarte mult.
Lacrimile lui Kati începură să se prelingă pe obra-
ji, ca la comandă.
- Soră, nu pot să mă abțin! Ori de câte ori îl văd,
ceva se rupe în mine. Nu pot să mă comport normal;
ori mă simt foarte fericită ori foarte neliniștită...

465
Acum îmi pare rău și pentru el. Prietena meu pro-
astă, idioata, bolnava, ne-a dezamăgit pe toți, ne-a
bulversat pe toți, plângea ea.
Tocmai atunci, un medic și o asistentă au intrat în
salon.
- Ia să vedem dacă fetele noastre sunt în regulă,
spuse medicul.
După o scurtă verificare, le anunță că pot pleca
a doua zi, sau dacă vor și cred de cuviință, mai pot
rămâne internate încă o zi. Ayfer:
- Aș vrea să fac externarea mâine, dacă se poate.
La zece minute după plecarea medicilor, Marin
își făcu apariția. Avea din nou un buchet de flori în
mână. Dar de data asta, în mână mai avea și un pac-
het frumos, roșu, pe care i-l înmână lui Ayfer.
- Acestea sunt darurile mele pentru cele două do-
amne, spuse el.
Dar Kati se aruncă imediat:
- Dar bine, Marin, și eu am stat cu ele aici... Unde
este darul meu?
- Fata mea, iubita mea, îți iau tot ce vrei. E de ajuns
să nu mai fii așa de geloasă, spuse el și izbucniră cu
toții în hohote de râs. Ayfer și Marin se sărutară pe
obraji. Ayfer începuse deja să deschidă cutia.
Ayfer era șocată, era cu adevărat o surpriză pent-
ru ea. Nu se aștepta să primească cadourile acestea
din partea lui; Marin îi adusese un ban de aur numit
gremse și unul numit reșat . Ayfer era foarte emoți-
onată. Nici măcar fratele ei nu se gândise să fac un

466
gest de felul acesta. Până la urmă exista tradiția de
a duce un cadou noului născut, peste tot... Ț-a făcu
semn cu mâna lui Marin să se apropie de ea. L-a luat
de după gât și la îmbrățișat. La pupat apoi pe cei doi
obraji.
- Mulțumesc, Marin. Cu toată sinceritatea, îmi do-
resc de la Dumnezeu ca toate dorințele să ți se împ-
linească, a spus ea.
Kati îi privea pe amândoi, cu capul în piept, făcea
pe nevinovata. Dar Marin observase jocul ei, așa că
veni imediat lângă Kati, o luă și pe ea în brațe și o
sărută? ”Fata mea frumoasă” spuse el, la care Kati
răspunse imediat ”Tatăl meu spiritual”... Apoi Marin
i se adresă lui Kati:
- Să te duci acasă, am pregătit câteva ceva. Faci și
un ceai și le aduci aici, o să ne prindă bine. Eu trebu-
ie să plec de aici la Ministerul de Comerț. La întoar-
cere, trec pe aici.
Kati se uită la fetița fără nume, mică și frumoasă,
care dormea, apoi o îmbrățișă pe Ayfer și plecă.
Marin s-a așezat pe scaun și l-a apropiat de patul
lui Ayfer. Acum o vedea și pe micuță, și era la cinci-
zeci sau șaizeci de centimetri de Ayfer. Nu fuseseră
niciodată atât de aproape unul de altul, nu se privi-
seră niciodată cu ochi atât de limpezi și de străluci-
tori. Marin își țintui privirea în cea a lui Ayfer:
- Vreau să vorbesc ceva cu tine, dar mi-e teamă să
nu fac ceva greșit, sau să nu fiu înțeles greșit...
- Marin, revino-ți, Marin! Nu mai suntem copii!

467
sunt sigură că nu ne vom înțelege greșit unul pe
celălalt. Spune-mi, dragă Marin.
- Îmi acorzi onoarea de a fi tatăl acestei minunății
de fată? Nu pot să descriu fericirea pe care aș simți-o,
spuse el și capul și privirea îi căzură-n pământ. Lă-
sase totul să iasă la iveală. Nu mai putea ține ascuns
în el. Iar acum dăduse pasa lui Ayfer. Ayfer, îi spuse
bărbatului care aștepta liniștit alături de ea:
- Dragul de tine... Am înțeles eu greșit, sau tu ești
gata să fii tatăl fetiței mele și soțul meu în același
timp? Am înțeles eu bine?
Dar fără să-l lase pe Marin să-i răspundă la înt-
rebare, Ayfer îl cuprinse cu brațele de după gât și-l
sărută pe buze cu patimă, în timp ce-i șoptea: ”Te
iubesc...” Marin se entuziasmase, inima îi bătea cu
putere, toate simțurile puseseră stăpânire pe el, era
întocmai unui vulcan gata să erupă. Nu se putea
controla. Cum rămânea cu cele la care se gândise?
Parcă trebuia să aibă răbdare? Parcă trebuia să nu
facă lucruri de care ar fi putut să-i pară rău?... Toate
de duseseră acum pe apa sâmbetei. Toate emoțiile
puseseră stăpânire pe Marin, acum era momentul
unirii în sentimente. Logica, mintea fuseseră puse
de-o parte. Același lucru se întâmplase și cu Ayfer.
Ayfer îl îmbrățișă din nou pe Marin și-i spuse: ”Te
iubesc, Marin.” Lacrimile lui Marin erau pe cale să-l
podidească. Marin făcut multe greșeli în viața lui,
dar acum încerca să recupereze tot ceea ce greșise.
Încercase mereu să facă numai lucruri corecte. Și

468
acesta, era unul dintre ele. Își găsise fata, căreia încă
nu-i putea spune tot adevărul și în plus avea parte
de dragostea acestei tinere femei, frumoasă și inteli-
gentă. În cele din urmă Marin era fericit. Marin:
- Draga mea, vorbim despre toate celelalte prob-
leme mai târziu. Eu mă duc să declar pe hârtiile de
externare că sunt tatăl copilului. Asta trebuie să re-
zolvăm mai întâi. Te iubesc, Ayfer! Și când o să vrei,
eu sunt gata să-mi dau semnătura și onoarea în mod
oficial. Facem tot așa cum vrei tu, frumoasa mea iu-
bită.
- Să găsim mai întâi un nume fiicei noastre. Mama
turcoaică, tatăl român, ar trebui să găsim un nume
comun, gândește-te, Marin.
- Deci, ce vrei să scrie pe certificatul de naștere?
Azi vor pregăti documentul, mâine o să vin să vă
iau. În noaptea asta, rămân cu voi, aici, iubita mea.
Ayfer, am un prieten care lucrează la Ministerul de
Cultură. Lasă-mă să-l întreb pe el, poate aflăm niște
nume de fată care sunt folosite de ambele nații, ce
zici?
- Bine, dragul meu. Fie, să întrebăm.
Trecuseră cam două ore de la discuția lor. Marin intră
repede în încăperea unde Ayfer dormea.
- Ayfer, ascultă-mă puțin. Îți voi enumera câteva
nume. Care dintre ele o să-ți placă, acela să fie nu-
mele fiicei noastre. Era încântat, mândru și emoțio-
nat. Giulia, Ana, Yasmina, Samina, Sibel, Selin, Elif,
Bahar, Deniz, Emina ...

469
 Lor le plăcuse numele de Deniz, așa că fiica lor
avea să se numească de acum în colo Deniz.

36

Uitându-se în urmă la suferințele prin care trecu-

se, la momentele de comă alcoolică, la zilele din înc-
hisoare... Marin, nu putea acum decât să ridice ochii
spre cer și să rostească plin de recunoștință: ”Doam-
ne, ceea ce mi-ai dăruit, este cea mai prețioasă mi-
nune. Mi-ai dăruit viața, lucru pentru care-ți sunt
recunoscător, Doamne. Îți mulțumesc din inimă și
mă plec în fața ta pios...” se ruga el, în timp ce con-
misafir
ducea mașina în drum spre București. Câte nu-i tre-
2020-01-31 11:20:36
--------------------------------------------
ceau prin cap... își găsise fiica, era acum alături de
sters = pios
el. Avea o iubită minunată, cu care urma să-și une-
ască destinele în sfânta taină a căsătoriei. Acum se
ducea să-și caute nepotul. În plus, avea să fie tatăl
lui Deniz. Ce-și mai putea dori un bărbat pentru a se
putea numi fericit? Se gândea la fiica lui, îi plăcea
mult de micuța și simpatica Kati. Era nerăbdător să-
și cunoască nepotul. Oare în ce situație se afla ne-
potul lui? Era foarte curios și nerăbdător în același
timp. Copilul era mai mult ca sigur trecut în acte cu
prenumele mamei Geta și cel al tatălui Adrian. N-a-
vea nici cea mai mică idee cum avea să rezolve ace-
astă problemă. Tot ce știa, era că trebuia să găsească
acea familie și să-și vadă nepotul. Adresele pe care
le luase de la Cosmina erau la el. Cosmina îi dăduse

470
adresa cu care se înregistraseră la cazarea în hotel.
Marin era puțin îngrijorat; era posibil ca etapa ur-
mătoare găsirii nepotului să fie mai dureroasă. Cine
erau acești Adrian și soția lui Geta? Dacă erau niște
oameni puternici, dacă spuneau că nu vor să dea co-
pilul?! Ce s-ar întâmpla atunci?
Marin era îngrijorat, dar își dorea să-și ia nepotul
să aibă el însuși grijă de el. Acum, tot ce avea să ur-
meze se baza și pe puțin noroc... Dacă ar fi știut Kati
că fiul ei trăiește... îi trecu lui Marin prin cap, și suf-
letul i se strânse de amărăciune în piept. Ce dramă...
Marin nu era deloc fericit, atunci când ajunse la ad-
resa pe care i-o dăduse Cosmina. Numărul casei era
corect. Dar casă era prea puțin spus, era un adevă-
rat palat. Era o vilă clasică, o clădire de poate câte-
va sute de ani, cu o arhitectură de excepție, foarte
bine întreținută. De jur împrejurul casei era un zid
de cel puțin un metru înălțime, care se continua cu
un gard de fier forjat, înalt de cel puțin un metru ju-
mate și el. Amintea de zidul unei cetăți. Lângă poar-
ta de la intrare, exista ghereta portarului. Marin era
surprins. Era în fața unui mic palat, spera ca adresa
să fie corectă. Ar fi trebuit să verifice dacă adresa
este corectă. Imediat s-a gândit la o soluție practică.
Scoase o hârtie din buzunar și-i bătu în geamul de la
ghereta portarului. Portarul tocmai mânca ceva. Ri-
dică geamul de la gheretă și se uită curios la Marin:
- Poftiți, domnule.
- Am de livrat un pachet și vreau să mă asigur că

471
am adresa corectă. Camionul e pe strada din spate, se
descarcă marfa pentru alți clienți, dar între timp am
vrut să vin să văd dacă aici este casa lui Adrian
Voicu?
- Da, da. Este casa domnului Adrian, dar dânsul
nu este momentan acasă. Mai mult ca sigur că este
la birou. Dacă aveți să-i transmiteți un mesaj i-l pot
da diseară când se întoarce.
- Cu ce se ocupă, domnul Adrian?
- Are proiecte foarte importante. El este inginer
constructor dar are contracte cu statul participă la
multe licitații.
- Nu-i nevoie să transmiteți nici un mesaj. O să
aduc pachetul pentru care o să semnați de primire.
Important era să fiu sigur că este casa lui Adrian
Voicu. Mulțumesc și spor la treabă spuse el și se în-
depărtă în grabă.
Marin se urcă în mașină, apucă cu cele două mâi-
misafir
ni apucă strâns de volan, și cu2020-01-31
ochii 11:21:03
pe geam începu
să se gândească. Nu mai era o treabă atât de simp-
--------------------------------------------
sters = apuca
lă pe cât părea la început. Cei care înfiaseră copilul,
erau o familie de oameni înstăriți și cu relații. Se
cunoștea asta după casa în care locuiau, la afaceri-
le pe care le aveau cu statul. Marin se împotmolise
la mal, nu avea să fie o treabă deloc ușoară. Trebu-
ia să se gândească cum avea să rezolve toate astea
și să aibă grijă să nu-i spună deocamdată nimic lui
Kati. Dacă totul avea să decurgă așa cum își dorea
el, dacă era sigur de absolut tot, atunci poate că avea

472
să-i spună lui Kati. Sau poate aștepta ca nepotul lui
să mai crească. Kati oricum se obișnuise cu ideea că
el este mort, sau dispărut. Avea un presentiment în
legătură cu fiul ei, dar oare cât putea s-o mai ducă
așa, având în vedere că nu avea practic nici o dova-
dă vie că ar fi așa. Ce ar fi putut să facă? Pe de altă
parte, poate că oamenii aceștia îl luaseră pentru că
ei nu puteau avea copii și deci băiatul era acum uni-
cul copil al unei familii de vază. Atenția, educația,
viitorul de care putea avea parte nepotul lui era ceva
deosebit. Poate că era chiar mai bine să nu-i spună
nimic lui Kati. Gândindu-se la toate astea, își aminti
de unii prieteni de-ai săi. Trebuia să mai facă niște
investigații, trebuia să mai adune niște informații
înainte de a se hotărî pentru ceva. Cine era acest Ad-
rian Voicu? Cine era? Era un om bun? Un nemernic?
Trebuia să știe, căci până la urmă acest Adrian Voi-
cu, era tatăl vitreg al nepotului său.
Trebuia să le pună pe toate într-o ordine, trebu-
ia să acționeze cu atenție astfel încât să nu supere
pe nimeni, să nu deranjeze pe nimeni. Asta era nu-
mai problema lui, nu trebuia să mai vorbească cu
nimeni despre asta. Mai mult decât atât, trebuia să-i
spună chiar și Cosminei că aflase că Adrian și Geta îl
luaseră pe nepotul lui cu ei și plecaseră definitiv un-
deva în Germania. Nu trebuia să iasă nici un scandal
pe tema asta, trebuia să schimbe aura asta de tris-
tețe în privința acestui subiect și să-și asume el orice
problemă care ar fi putut să se ivească pe parcurs.

473
Partea cea mai proastă din toată treaba asta, era că
nu putea să vorbească cu nimeni nimic. Cel mult pu-
tea vorbi de unul singur.
După ce se întoarse la birou, termină treburile pe
care le mai avea de făcut și se întorcea imediat la
Ayfer. Între timp, Ayfer se înțelesese cu fată tânără
să aibă grijă de Deniz. Micuța era liniștită, totul era
perfect pentru ea. Deocamdată, Ayfer se ducea la
birou numai diminețile o oră sau două. În funcție
de treburile pe care le aveau, de cât de aglomerați ,
misafir
câteodată se mai ducea și după-amiaza.
2020-01-31 11:24:52Nu prea voia
s-o lase singură pe Deniz, zilele astea. Între timp, Ay-
--------------------------------------------
sters = de cat de aglomerati
fer începuse să trăiască împreună cu Marin. Cei ca-
re-i vedeau, credeau că sunt căsătoriți. E adevărat că
cei din anturajul lor, remarcaseră interesul pe care-l
aveau unul față de celălalt încă înainte ca Ayfer să-i
spună ”Te iubesc” lui Marin. Aceste două cuvinte ”Te
iubesc” își găsiseră un loc în inima lor cu mult îna-
inte să le ajungă pe buze. Ce bine ar fi fost să poată
împărtăși cunoștințele pe care le avea cu privire la
nepotul lui, cu Ayfer...
Împărtășindu-și sentimentele și trăirile cu cineva
iubit - ar fi fost o ușurare pentru Marin.

37

Când Marin s-a întors acasă, a găsit-o pe Elena,

care lucra cu Kati, venise în vizită. Văzând că Marin
a venit acasă, a cerut permisiunea de a merge acasă.

474
A îmbrățișat-o pe Kati, i-a spus “Vorbim mâine” și a
plecat. Rămași singuri, Marin a întrebat-o pe Kati:
- Ce faci, fetița mea? Sper că ești bine. Ce ai făcut
azi?
Marin câteodată mai stătea pe acasă pe la el, altă-
dată la Ayfer. I se părea că ceva nu este în regulă,
avea o presimțire, dar nu putea să-și dea seama
despre ce este vorba. O vedea pe Kati că se înțele-
ge foarte bine cu Elena. Elena însă, era o femeie în
vârstă, măritată, cu copii... ce treabă să fi avut cu
Kati? Nu-și putea scoate asta din cap. În afară de
asta, de câte ori le vedea, erau foarte secretoase. Tot
timpul șușoteau pe la colțuri, ce putea să fie? Kati nu
se ducea niciodată la Elena acasă, numai ea venea în
vizită la ea. Era ceva în neregulă cu femeia asta, dar
nu putea să-și dea seama ce. Privită dinafară, femeia
părea respectabilă, o femeie așezată, dar nu puteai
să ghicești ce ascunde în sufletul ei. Totuși era ceva
care-l neliniștea pe Marin. Nu putea s-o întrebe în
mod direct nici pe Kati; dacă l-ar fi luat la rost, dacă
i-ar fi reproșat: ”Ce dacă stau la tine în casă, crezi
că asta-ți dă dreptul să te amesteci în viața mea? să-
mi spui cu cine pot să fiu sau să nu fiu prietenă?!”...
O și vedea cum i-ar fi spus toate astea. Așa era ea,
un pic mai nebună. Voia să facă cumva să afle ce se
ascunde în toată treaba asta, misafir
dar trebuia să o facă
cumva, fără să le sperie, cât mai cu tact.
2020-01-31 Căci altfel,
11:25:19
--------------------------------------------
putea să intre pe un drum fărăstersde =întoarcere;
cum va trebu-
ia să o oprească înainte de a face ceva pentru care

475
ar fi putut să aibă remușcări. O vedea însă că încă
suferă. În primul rând pentru că se gândea la fiul ei
despre care era convinsă că trăiește, și apoi pentru
că încă nu-i putea ierta trădarea lui Burak, pe care
încă îl mai iubea. Cu puțin timp în urmă se dusese
și la Cosmina, încercând să afle dacă Marin este sau
nu tatăl ei. Era confuză. Fusese bulversată. Viața din
afara căminului de copii, era plină de trădare, iubi-
re, fericire, nerușinare, toate la un loc. Nu aveai de
unde să alegi. Ori în cămin, era vorba doar de un
singur lucru: durere. Lacrimi, tristețe, trădare... Kati
era bulversată. Nu știa ce e mai bine să aleagă, era
prea vulnerabilă. Dacă trebuia să compare, în viața
din afara căminului probabilitatea ca lucrurile să se
desfășoare mai complex era cu mult mai mare. Pu-
teai să stingi focul răzbunării ce te mistuia, căsăto-
rindu-te cu unul, sau puteai să-i tragi o țeapă altuia
numai ca să ai anumite avantaje. Era o lume plină
de surprize: bune sau rele. Kati își pierduse capul în
această lume nebună, nu mai era în stare să deose-
bească binele de rău. Așa că singura variantă care-i
mai rămânea lui Marin, era să încerce să acceseze
cu cea mai mare eleganță și discreție de care ar fi
putut da dovadă, lumea interioară a lui Kati, fără a
pune însă prea multe întrebări.
Marin: misafir
- Kati, să mergem duminica asta să
2020-01-31 facem un pic-
11:25:46
--------------------------------------------
nic împreună?heamă
C pe cinesters semneu mă confor-
vrei,
mez.

476
 - Nu, duminica asta o să fiu împreună cu Elena.
I- am promis mai demult.
- Fata mea, puiul meu, nu mă înțelege greșit, dar
ce treabă poți să ai tu cu Elena?!... Nu pot să înțeleg.
Poți să-mi explici, te rog? Fata mea... fata mea fru-
moasă, lumea a devenit atât de rea, încât nu mai știi
în cine să ai încredere, nu mai știi cine te vinde pent-
ru cel mai mic interes pe care-l poate avea... Chiar
dacă ți se par că sunt atât de buni după felul cum se
poartă și cum arată, să știi puiul meu, că nici nu-ți
dai seama cum te duc până la marginea prăpastiei
și-ți dau drumul de acolo. Nici nu apuci să-ți dai sea-
ma... Dacă te întreb acum, nu o fac din răutate. Chiar
dacă știu că o să mă cerți și că n-o să-ți convină, dar
crede-mă, iubita mea, o fac pentru tine; o fac pentru
că simt pe umerii mei o responsabilitate. Nu-ți vreau
decât binele. Să nu te iei după cum arată sau după
cum vorbesc unii oameni. Uită-te mai întâi ce vor de
la tine. Apoi încearcă să-nțelegi ce vei avea de pier-
dut dacă le vei oferi acel lucru. Numai atât am vrut
să-ți spun, puiule. Tu ești un om liber, un om matur,
poți să hotărăști singură ce să faci și ce să nu. Poți să
faci ceea ce vrei, iubito.
- Nu cred că e treaba ta, domnule Marin.
Kati, care până acum îi spunea pe nume, trecuse
la formulele de politețe. Apoi, imediat după aceea:
- Sunt obosită, noapte bună, domnule Marin, spu-
se ea și se retrase în dormitorul ei.
Marin înghețase. Acum știa sigur că Elena pune

477
ceva la cale împreună cu Kati. Tot ce putea să spe-
re, era ca ceea ce puneau la cale să nu fie ceva peri-
culos măcar. Acum își dădea seama, că în discuțiile
lor Kati îi spusese de câteva ori, că un om care ar
vrea să se răzbune nu s-ar da în lături de la nimic.
Sentimentul ăsta stupid și nebunesc de răzbunare,
te devora la propriu. Să zicem că reușeai să te răz-
buni, dar oare nu venea ca un bumerang și te lovea
în moalele capului? O simplă greșeală, o decizie de
moment era suficientă pentru ca răzbunarea după
care ați fi tânjit atât de mult să vă trimită pentru tot
restul vieții într-o lume de iad.
Marin nu voia ca fiica lui să mai sufere dar ce pu-
tea să facă?! Toată viața ei nu cunoscuse decât băta-
ia, umilința, trădarea. Dacă s-ar fi ivit ocazia, Kati
nu avea să o rateze. S-ar fi răzbunat pentru tot ceea
ce trăise până atunci, indiferent că oameni nevino-
vați ar fi fost și ei victime colaterale... Dar Kati nu
înțelegea asta. Setea de răzbunare o orbise într-atât,
încât nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Dacă ar
fi putut să înțeleagă, ar mai fi făcut? Nu se știe nici
asta...
În plus, pentru crimele și păcatele care se comi-
teau în afara orfelinatul se găsea o cale administ-
rativă de a fi absolvite. Existau ministere, tribuna-
le, închisori, moschei și biserici. Ori în orfelinat nu
exista decât o singură lege; o singură cale de a ispăși
pedeapsa- orice vină ai fi avut: bătaia (da, cea ruptă
din rai) și înjosirea fără nici o limită. Cei din orfeli-

478
nat erau liberi să-și folosească imaginația în această
privință.
Lui Marin îi vuia capul cu tot felul de idei. Elena
n-avea cum s-o atragă pe Kati în vreo capcană- dacă
ar fi făcut asta, ar fi făcut-o să plătească cu vârf și în-
desat. Dar dacă Kati avea să sufere la finalul acestui
joc... atunci degeaba o mai punea pe Elena să plăte-
ască pentru asta, căci faptul ar fi fost deja consumat.
Cel mai bine era să o urmărească pe Elena. Să vadă
cu cine se întâlnește, dacă pune cumva ceva la cale,
să vadă care-i erau intențiile. Numai așa își putea
proteja fata. Căzuse pe gânduri, întins pe canapea-
ua din salon. Ajunsese departe cu gândul, undeva
în Italia. Se gândea la fostul lui patron Roberto, cel
care îi oferise șansa să trăiască această nouă viață.
Ce om mare... Ce inimă măreață, ce intuiție, ce capa-
citate de a lua orice tip de decizie. Încerca doar să fie
ca el, să semene cât de cât cu el. Acum ar fi trebuit să
doarmă, trebuia să lase visele de-o parte. Era obosit
Marin.
A doua zi după orele de lucru, într-o cafenea mică,
două persoane stăteau și-și beau cafelele la o măsuță
retrasă. Erau foarte aproape de fabrică. Femeia vor-
bea:
- Ăștia-s ca microbii: azi se culcă cu tine, mâine
cu alta. Ai văzut și tu! A trăit cu tine ce-a trăit, s-a
distrat, și-a făcut de cap și cum a dat de una mai fru-
moasă ca tine, ți-a dat imediat papucii fără ca măcar
să-i pese de tine. A făcut dragoste în ochii tăi, ce să

479
mai... Nu-i așa?
Cea care o asculta:
- Da, e adevărat.
- Și nu vrei să te răzbuni? Ce ți-a făcut ție azi, po-
ate să-i facă și alteia mâine, nu-i așa? Nu trebuie să-
și primească și el lecția? continuă ea. Bineînţeles că
trebuie să-și primească lecția. Așa cum te-a făcut pe
tine să suferi așa cum s-a jucat cu sentimentele
tale... acum e rândul tău să faci la fel. Arată-i și tu ce
înseamnă să te joci cu sentimentele omului. Arată-i
și liniștește-te și tu.
Elena o avea pe micuța Kati la mână. Fata era ig-
norantă, nu știa nimic, iar ea o putea manipula după
cum credea de cuviință. Mai ales că micuța Kati de
abia acum făcea cunoștință cu lumea reală. Elena
simțise lucrul acesta și profita din plin. Kati era ca
o gumă de mestecat- unde o trăgeai, acolo se ducea.
Dar pentru că viața ei fusese un calvar, răzbunarea
avea un sens diferit pentru Kati. Dacă s-ar fi răzbu-
nat acum, nu s-ar fi răzbunat numai pe Burak, ci pe
toate suferințele pe care le trăise până atunci. Acum
era momentul să se răzbune pentru tot ceea ce-i fu-
sese luat, acolo în orfelinat. Căci nimic nu i se dădu-
se lui Kati, totul fusese pe luat. Acum avea să învețe;
viața reală avea s-o învețe cum este să dai și cum
este să primești. Dar deocamdată era rândul lui Kati
să ia.
- Ce ar trebui să fac? o întrebă ea pe Elena.
- Tu nu trebuie să faci nimic. Fostul director gene-

480
ral, domnul Dan, a pregătit totul. Tu trebuie doar să
semnezi hârtiile astea.
Deodată, Kati s-a speriat. Când auzise de cuvântul
semnătură, o trecuse un fior pe șira spinării.
- Și dacă semnez, ce o să pățească Burak, Elena? Dacă
i se întâmplă lui ceva, nu mi-o voi ierta niciodată.
Elena râse:
- Nu, frumoasa mea! Pedeapsa lui Burak va fi că
va trebui să plătească o grămadă de bani, nimic mai
mult.
- Ce bine-mi pare! Să plătească! Așa-i trebuie! Să
vadă și el cum e să te iubești cu prietena mea în fața
ochilor mei... O să plătească mulți bani?
- Bineînțeles.
- Numai să nu piardă fabrica cu totul, că eu o iu-
besc foarte mult pe sora Ayfer. Mi-e milă de ea, n-aș
vrea ca ea să pățească ceva. Dacă i se întâmplă ei
ceva, să știi că-mi scot pârleala pe tine, Elena...
Dan nu uitase niciodată cum plecase de la birou,
adică cum fusese concediat. Văzând că nu poate să
pună mâna pe fabrică, așa cum plănuise, începuse
să pregătească tactici pentru a lovi sub centură. Dar
fusese doborât de iscusința lui Ayfer. Chiar și după
ce plecase din firmă, nu putuse să uite cum fusese
dat afară. Își petrecuse apoi zilele care urmaseră
planificând metode de răzbunare. Pentru asta se ho-
tărâse să se folosească de merele stricate din cadrul
companiei. Elena era unul dintre ele. Se lăsase folo-
sită în jocurile lui Dan. Așa ar fi reușit și Dan să se

481
răzbune oleacă. Una peste alta, Dan nu uitase ce i
se întâmplase- chit că toate i se trăgeau de pe urma
complotărilor pe care el însuși le făcuse pentru a
pune mâna pe fabrică. Dar până la urmă tot avea
să reușească el cumva! Mai devreme sau mai târziu,
fabrica asta avea să fie a lui... Numai la asta se gân-
dea Dan, nu mai avea nimic altceva în cap. Visul
ăsta era singurul lucru care-l mai ținea în picioare.
Își spunea: ”Am fost martor la înființarea fabricii,
am făcut-o să crească, am fost ani de zile directorul
ei... doar n-o s-o las pe mâna unui turc mucos, care a
venit ieri?!” Aceasta era dorința lui cea mai arzătoa-
re; acum rămânea de văzut dacă avea s-o îndepline-
ască sau nu. Dar asta era mai puțin important acum;
important era că el nu renunța la această dorință.
Dacă reușea să scape de Burak, cine știe ce se pu-
tea întâmpla... Ar fi mers totul ca pe roate mai apoi.
Important era să scape mai întâi de patron: ”Să int-
re ani buni la închisoare; în lipsa lui mă descurc eu
cumva să pun mâna pe fabrică” își spunea el. De
parcă trăia în evul mediu. Comunismul se sfârșise,
iar capitalismul era ca un lup flămând gata de atac.
Într-o astfel de lume, banii erau singurul lucru care
avea importanță. Dar Dan nu trăia în lumea capita-
listă, rămăsese pe vremea comuniștilor. Așa fusese
educat, așa văzuse, asta știa, asta făcea. N-avea cum
să schimbe toate deprinderile pe care și le făcuse
de-a lungul timpului. Nu într-un timp așa de scurt,
în nici un caz. Nu era o baterie, pe care să o arun-

482
ci atunci când se termină și să o înlocuiești cu alta.
Aluatul celor ca Dan, fusese frământat în comunis-
mul acesta groaznic care îi transformase în roboți,
în persoane lipsite de demnitate. Cei ce vor urma,
vor purta mai mult ca probabil, urme ale comunis-
mului, căci nu e atât de ușor să elimini efectele co-
munismului până la cel puțin două generații după
înlăturarea lui. Comunismul nu era însă numai un
sistem economic. Era un sistem care a afectat totul,
a distrus viața, fericirea fără nici o ezitare. Nu a exis-
tat nici o libertate în comunism. În societățile care
nu trăiau în libertate nu se putea pomeni despre
dezvoltare, întrajutorare sau de o viața normală. De
fapt, comunismul era ca un baros, care făcea totul
praf în cale. Pentru Dan și cei de teapa lui, mai era
nevoie să treacă încă câteva generații
misafir
ca să poată să
afle ce înseamnă dreptatea, umanitatea,
2020-01-31 11:26:58libertatea
--------------------------------------------
și care sunt virtuțile de a fi om. Mai era nevoie să
sters = vreo
treacă mult timp pentru asta.
Acestea fiind spuse, Dan se folosise de Elena pent-
ru a o atrage pe Kati de partea lui. O făcuse să aibă
încredere în el, să creadă că orice îi va spune Elena
este spre binele și în interesul ei. Kati era convinsă
de lucrul acesta- avea încredere oarbă în Elena. N-a
fost nevoie să ducă o muncă de lămurire ca să o
facă pe Kati să semneze hârtiile pe care i le dăduse
Dan. Nici măcar nu se uitase pe ce-și pune semnătu-
ra Kati. ”Să rămână fără bani, atunci să-l văd eu pe
domnul Burak... Să vadă și el ce-i aia durerea, să fie

483
și el puțin supărat.” își zicea Kati în sinea ei. De abia
dacă împlinise șaisprezece ani ce să știe ea. Acolo
unde o trăgeai acolo se ducea.
Elena a luat toate documentele pe care le semnase
și le-a băgat în geantă.
- Hai că mai vorbim și mâine, spuse ea și dădu să
plece când deodată se opri:
- Uite, Kati, indiferent ce se va întâmpla, să nu
spui de numele meu nimănui. M-ar da afară! Nu vrei
asta nu?
- Nu, nu.
- Zici că te-ai dus la poliție, și ai dat cererea asta.
Promite-mi că nu-mi vei da numele acolo.
- Îți promit, Elena, nu sunt chiar așa de proastă.
Am scris-o singură, m-am dus la poliție, și am dat-o.
Asta e tot.

38

Burak stătea la birou, era în jurul de zece-unspre-

zece. Doi bărbați în haine civile se aflau pe hol, pri-
vind în jurul lor, de-a lungul coridorului, cu priviri
căutătoare. Ușa de la biroul lui Burak era deschisă.
Văzându-i, Burak li se adresă:
- Pot să vă ajut cu ceva? spuse el, de la biroul la
care stătea. Fără să spună nimic, cei doi bărbați, au
intrat în biroul lui Burak.
- Dumneavoastră sunteți domnul Burak?
- Da, eu sunt.

484
 Unul dintre bărbați arăta ca un cioban: era o ma-
tahală de bărbat, cu părul și bărbat neîngrijite, înalt și
urât; celălalt, era din contră un, deși scund, un bărbat
arătos, curat și îngrijit. Părul era pieptănat, tenul alb.
Erau exact prototipul a doi polițiști șme- cheri. S-au
prezentat, după care au intrat direct în subiect:
- Domnule Burak, trebuie să ne însoțiți la procu-
ratură. Nr așteaptă domnul procuror.
Fața lui Burak deşi devenise dintr-o dată palidă în-
misafir
cerca să ascundă orice urmă de2020-01-31
îngrijorare,
11:27:26în timp ce
întreba: --------------------------------------------
Ne
- Care este scopul? De ce vrea să mă vadă?
Nici nu se putea ridica de pe scaun; era pentru pri-
ma oară când era chemat la procuratură. Era foarte
neliniștit și emoționat. Ca să nu mai pomenim de
faptul că începuse deja să simtă presiunea celor din
jurul lui. Ce aveau ei să gândească despre el? De ce l-a
luat poliția? Ce-ar fi crezut, ce s-ar fi gândit despre
el? De când venise în România, de când cumpărase
această fabrică, își crease o imagine, iar acum venea
poliția și-l sălta... Imaginea lui era pe cale să se facă
una cu pământul.
I-a întrebat pe polițiști:
- Îmi puteți acorda cinci - zece minute?
- În regulă, dar grăbește-te.
Burak insista asupra problemei, polițiștii decla-
rau și ei la fel de insistent că nu știu despre ce este
vorba, și că singurul în măsură să dea mai multe

485
amănunte, era însuși procurorul. Burak mai întâi
a chemat-o pe Ayfer. Apoi, l-a chemat și pe Marin,
care era în fabrică. De îndată ce amândoi au sosit în
birou, Burak le-a făcut cunoștință cu polițiștii, după
care, întorcându-se către ei, le-a spus:
- Dânșii sunt aici ca să mă ia. Sunt chemat de pro-
cur, dânșii nu știu care este motivul.
Instinctul lui Marin i-a amintit de discuțiile sec-
rete pe care Elena le purta cu Kati, dar de îndată ce
gândul acesta începu să-i dea târcoale, Marin îl alun-
gă din cap: ”Nu, nu... Kati nu ar face asta!” își alunga
el presimțirile. Mai mult ca sigur era ceva legat de
afacerea lui. Așa se gândea. Marin și Ayfer erau fo-
arte emoționați. Dar Ayfer și făcea să se vadă lucrul
acesta: mâinile și picioarele îi tremurau, în timp ce
Marin încerca să-și păstreze calmul.
- Haide, Burak, vin și eu cu tine! spuse el, și ieșiră
împreună.
Marin mergea cu mașina lui în urma mașinii de
poliție, în timp ce Ayfer rămăsese de una singură în
birou. Nici nu știa dacă să plângă sau să râdă. I-a
venit în gând ultima vizită pe care i-o tatălui ei, la
închisoare. Ce locuri reci și dezgustătoare sunt înc-
hisorile, se gândea ea. Dar de ce oare îl chemase pro-
curorul pe Burak? Oare îl reclamase vreun client?
Oare era vorba de vreo marfă stricată? Sau-și plătise
vreo datorie pe undeva și creditorul îl reclamase?...
Era bulversată Ayfer. Fratele ei nu era genul de om
care să facă găinării de genul ăsta: nici nu avea capa-

486
citatea necesară și nici nu ar fi intrat în lucruri ile-
gale. Îl aveau ca exemplu pe tatăl lor care era de ani
buni în închisoare. Tocmai se gândea la toate astea
când în birou intră Mădălina:
- Ayfer, ce ți s-a întâmplat? Te-ai îngălbenit...
Imediat a amestecat niște apă cu alcool medici- nal
și i-a dat puțin pe față: “Revino-ți, Ayfer, ce s-a
întâmplat?!”
- Poliția l-a ridicat pe fratele meu. Se pare că pro-
curorul vrea să-l vadă, dar nu știm de ce. Mai am
puțin și crap de curiozitate, nu mia rezist. De ce l-o
misafir
fi chemat? Pentru ce l-o fi chemat?
2020-01-31 11:27:50
--------------------------------------------
De fapt, pe Ayfer o îngrijorau necunoscutele: dacă
mai
ar fi știut care este problema, nu s-ar mai fi lamen-
tat atât și ar fi căutat să găsească o soluție. Era pra-
ctică, în afara faptului că era foarte deșteaptă. Cea
mai mare problemă însă, în astfel de situații, era că
acesta era momentul în care realiza cât este de sin-
gură. Era într-o țară străină, unde nici ea nu-i putea
înțelege pe toți și nici cei din jurul ei nu o înțelegeau
cu toții... Cu cine putea să-și împartă grijile și bucu-
riile? În fine, când Burak avea să se întoarcă, avea
să afle și ea despre ce fusese vorba. Și astfel avea să-
și ia toate măsurile de precauție necesare. Acum cel
mai important lucru era să nu se uite în jur cu oc-
hii în lacrimi. Acum era timpul să fie mai curajoasă,
mai hotărâtă, să gândească sănătos și să ia hotărâri
cât mai corecte. Acum era momentul să preia condu-
cerea. Trebuia din nou să nu-și arate nimănui sufe-

487
rința, să nu-și bucure dușmanii, dacă aveau vreunul.
Trebuia să treacă și peste asta, așa cum făcuse și îna-
inte.
Se făcuse târziu, era ora două. Nu primise încă
nici o veste. Din când în când, când era doar ea în
birou, lacrimile o podideau, dar le ștergea imediat
de frică că ar putea fi surprinsă de cineva care ar fi
putut să intre în birou.
Ajunși la tribunal, Burak stătea între polițiști,
undeva pe hol. Era și Marin lângă el. Așteptau să
fie chemat de procuror. Burak se mai calmase. Ce
puteau să-i facă?! Era conștient că nu făcuse nimic
greșit. Mai mult ca sigur că unul dintre muncitori,
sau poate chiar un client nemulțumit făcuse vreo
reclamație cu privire la el... Se mai calmase, emoți-
ile îi trecuseră. Însă Marin nu era calm deloc. Nu-i
dădea nimic de înțeles lui Burak, dar presimțea că
toate acestea se întâmplau în urma discuțiilor pur-
tate de Elena cu Kati. Reacțiile nervoase ale lui Kati
în ultimele zile, șușotelile de pe la colțuri ale lui
Kati cu Elena, îl făceau pe Marin să-și facă gânduri
negre. Tot ce putea spera, era să se înșele. Spera ca
toate astea să fie numai în închipuirea lui, însă rea
misafir
și conștient de faptul că fata2020-01-31 avea să treacă
lui nu11:28:20
peste problema ei cu Burak, până ce nu s-ar fi răzbu-
--------------------------------------------
era
nat. Trebuia să-și ia revanșa. Și asta numai pentru că
avea un caracter slăbit de pe urma traumelor psihice
prin care trecuse, și nu era pregătită să deosebească
binele de rău; să facă diferența între ce ar putea să-i

488
dăuneze sau nu. Dacă era cineva care să-i acorde o
minimă atenție, Kati era pe urmele acelei persoane.
Marin spera că nu va fi. Spera ca fata lui, Kati, să
fi rămas în afara acestei povești. Altfel, în afara lui
Burak, și Kati avea să fie rănită: de data aceasta, ca-
racterul ei și așa șubred, putea primi o lovitură ce-i
va cauza răni ireparabile.
În timp ce Marin se gândea la astea, procurorul îl
chemă pe Burak. După ce au fost notate datele de
identitate din buletinul lui Burak, procurorul scoase
o hârtie din dosarul pe care-l avea în față:
- Am să te rog să citești această cerere, a spus el.
Burak și Marin, stăteau unul lângă altul. Amân-
doi o dată au simțit cum lumea li se întunecă în fața
ochilor, când au văzut semnătura din josul paginii:
KATERINA LASCU
Era o reclamație cu privire la faptul că Burak înt-
re ținuse relații sexuale cu o minoră de cincispre-
zece ani, că fusese abuzată sexual, că a fost folosită
pentru îndeplinirea unor dorințe animalice împot-
riva voinței ei; că făcuse același lucru și cu o altă
fată pe nume Andreea, că Burak era un om deose-
bit de rău, că fabrica avea datorii și că toți creditorii
erau amenințați, și câte și mai câte erau scrise acolo.
Avea mai mult de două pagini, cererea pe care Kati o
scrisese și o dăduse la procuratură.
Amândoi citiseră, amândoi erau în stare de șoc.
Marin presimțise că lucrurile se vor întâmpla așa.
Procurorul:

489
 - Trebuie să te rețin, până vei ieși în instanță. Vei
fi ținut în arest. Nu am cum să te țin afară din cauza
acuzațiilor care ți-au fost aduse. Și așa, nu va dura
mult. Peste două zile vei ieși în fața judecătorului. Aș
fi putut să te trimit și mâine, dar spre ghinionul tău,
azi e vineri. Deci weekend-ul acesta vei fi musafirul
nostru.
Burak se albise la față, mâinile îi tremurau. Era
pentru prima oară când pățea așa ceva. Își lăsase
sora singură, într-o țară străină. Era foarte trist, era
foarte supărat. Andreea fusese o joacă pentru el, dar
pe Kati chiar o iubise... N-avea cum să uite țeapa pe
care și-o luase de la fata pe care o iubise atât. Burak
era distrus. O blestema pe Kati, de parcă toată spe-
ranța i-ar fi fost în fulgerele din cer. Și toate astea,
în timp ce Marin era acolo, lângă el, și-l asculta. Ce
să facă și Marin?! Kati era fiica lui și făcea cea mai
mare greșeală din viața ei acum. Din toată cererea,
un singur lucru era adevărat: vârsta lui Kati. Restul
erau invenții, minciuni sfruntate. Era brizbrizuri,
care aveau să-l țină mai mult pe Burak în închisoa-
re. Burak o forțase pe Kati la ceva? Nu. Se iubiseră,
se doriseră unul pe altul. Kati făcuse prima mișcare,
și-l cucerise pe Burak. Acum Burak se simțea și tră-
dat și aruncat în mijlocul durerii pe care o simțea,
de pe urma trădării din partea fetei pe care o iubise
cu adevărat.
Procurorul îi recomandase lui Burak să-și găse-
ască un avocat foarte bun, având în vedere situația

490
destul de serioasă în care se afla și acuzațiile ce-i erau
aduse. Dacă ar fi pierdut, risca cel puțin opt - zece ani
de închisoare, îi spusese el.
- Dacă aceste plângeri nu sunt corecte, trebuie să
dovedești acest lucru, numai așa poți fi liber. Trebu-
ie să o găsești pe această Kati. Unde este ea? găseș-
te-o!
Procurorul părea un om bun și nu era atât de si-
gur de veridicitatea acestor plângeri. După ce l-a cu-
noscut mai bine pe Burak, i-a dat și niște sfaturi, la
care Burak a ținut să facă niște precizări:
- Kati, fata care a făcut plângerea, încă lucrează la
fabrica mea de lapte. Chiar și acum lucrează.
Procurorul a stat o clipă pe gânduri, a clătinat ca-
pul într-o parte și-n alta:
- Foarte interesant, foarte interesant. Această fe-
meie v-a semnat sentința la moarte, dar încă îi per-
miteți să lucreze în fabrica dumneavoastră. Acestea
nu este problema mea, e strict a dumneavoastră. Tre-
buie s-o rezolvați într-un fel. Acum trebuie să aștep-
tați ziua de luni. Întorcându-se spre polițiști, a spus:
”Luați-l pe domnul Burak, și duceți-l înăuntru.”
și
Burak Marin și polițiștii au ieșit
misafir
din încăpere.
Polițiștii: 2020-01-31 11:29:06

- Haideți, domnule Burak! Să --------------------------------------------

mergem!
sters = si
- Marin, totul va depinde de tine. Spune-i lui Ayfer
ce s-a întâmplat și spune-i să nu-și facă griji. Găsiți
imediat un avocat bun și veniți luni cu el la tribunal.
Polițiștii:

491
 - Dacă ai ceva important în buzunar, dă-i domnu-
lui, pentru că tot ce ai în buzunare va fi predat la
intrarea în arest.
Burak a scos tot din buzunare și i le-a dat lui Ma-
rin. Marin intrase de multe ori în închisoare în tine-
rețea lui. Știa cum sunt închisorile din România.
- Dacă aduc câte ceva primiți, nu? O saltea, o pla-
pumă, un pulover... lucruri de genul ăsta.
- Dacă le aduceți până-n ora cinci, le primim, spu-
se unul dintre polițiști.
Burak l-a îmbrățișat pe Marin și s-au despărțit.
Polițiștii i-au spus să stea liniștit și au plecat și ei.
Acum Burak era în arestul închisorii.
Ajuns în mașină, Marin, nu s-a mai putut abține
și a început să plângă. Cu greu se abținuse în fața
lui Burak, dar acum nu mai putea să-și stăpânească
lacrimile. Ajuns singur în mașină, pocnise ca o acu-
mulare de gaze. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Pe de-o
parte femeie pe care o iubea, viitoare lui soție, soră.
Și chiar dacă n-ar fi fost vorba de fratele iubitei lui...
el îl îndrăgise pe Burak erau foarte buni prieteni se
înțelegeau foarte bine aveau încredere unul în altul.
E adevărat că Burak avusese încredere și în fostul
director general... Ce se întâmplase acum? Toate as-
tea erau din pricina lui Kati?! Asta era o plângere
făcută de o fată de cincisprezece- șaisprezece ani?!
Categoric nu! Era evident că fusese întocmită de o
echipă profesionistă. Daniel Ionescu, fostul director
general, se afla și în spatele acestui document. Dar

492
acum problema nu era dacă Burak credea sau nu
ușor în oameni, ci cum aveau să-l scoată de acolo cât
mai curând posibil. Cea mai mare durere a lui Marin
era că fata lui, sânge din sângele lui, fusese folosită
în acest scop. Nu fusese greu să o atragă în capcană.
”Ce ar trebui să fac?” se gândea el. Se simțea prins în
capcană.
Ridicase mâinile spre cer și ca şi cum aștepta ca
puterile cerești să-l ajute. Mintea îi era întunecată de
furtunile din gânduri, iar norii îi întunecau vederea.
Ce să-i fi spus lui Ayfer? Ce să-i fi spus fiicei sale? So-
arta îi trasase și această misiune. Știa că are foarte
puțin timp la dispoziție. În primul rând, trebuia să
găsească un avocat foarte bun, să-l scoată pe Burak
de acolo. Își aduse aminte de cei din cauza cărora
fiica lui devenise ceea ce era astăzi, și-și aminti de ce
pățise și Lăcrămioara, iar gândul îi zbură spre Dan.
Unul ca Dan, care nu făcuse altceva decât rău, nu
avea să pățească nimic?! Nu avea să fie pedepsit cu
nimic? Toată suferința pe care o provocase altora...
Nu! Trebuia și el să plătească acum, în viața asta! În
capul lui Marin mii de idei se ciocneau între ele. Sin-
gurul lucru cu care nu putea s-o scoată la capăt, era
situația lui Ayfer și a lui Kati. Ayfer avea s-o mănân-
ce de vie pe Kati, și avea dreptate! Dar și Kati era fata
lui și în afară de asta, era bolnavă. Kati credea că
nu face nimănui nici un rău, când se apuca să facă
tot felul de treburi. Nici nu realiza cât de rău face
și ce tristeți naște în jurul ei. Ea nu era decât o fată

493
bolnavă cu deficiențe psihologice. Cine știe cum o
păcăliseră pe Kati...
”Kati, și-ar fi dorit ca Burak să meargă la închi-
soare? Dacă și-a dorit, înseamnă că s-a lăsat pradă
geloziei și s-a lăsat cu ochii închiși pe mâna celor ce
au purtat-o în marea geloziei până ce s-a înecat.” își
spunea Marin în sinea lui. Cu toate astea, nu credea
că lucrurile stau chiar așa. Avea senzația că ascunse-
seră ceva de Kati.
Știa că Burak este în continuare unica dragoste a lui
Kati, singurul bărbat pe care l-a iubit vreodată. Marin
știa asta. Așa că acum era rândul lui să bage mâna sub
piatră, să înțeleagă, să cerceteze și să re- zolve această
problemă. Își dorea ca zeii să fie de partea lui. Se mai
liniștise puțin. Plânsul îl calmase. Se duse direct la
biroul lui Ayfer. Văzându-l singur, Ayfer a avut o
cădere nervoasă.
- Unde e fratele meu, Marin? Unde e? De ce nu l-ai
adus înapoi? plângea ea în timp ce-l îmbrățișa.
Dar asta nu era nimic, pe lângă ce avea să se
întâmple când va auzi de Kati. Această fată frumo-
asă avea să se regăsească pe falia tectonica cea mai
misafir
activă a dezamăgirii și deznădejdii
2020-01-31 când
11:30:17 a auzit de
11:30:35
misafir
unde a venit trădarea. Era o durere
2020-01-31ce-i sfâșia sufle-
--------------------------------------------
11:30:57
11:31:05
regasea
sters = avea sa
tul. Era fratele ei, singurul ei sprijin. Nu era ușor să o
--------------------------------------------
sters
auzi = a
consoleze.
- Spune-mi, Marin, ce s-a întâmplat? Care este
vina fratelui meu? Ce a făcut? Spune-mi! Când pot
să-l văd pe fratele meu? Vreau să mă duc chiar acum.

494
 - O să mergem după-amiază. Sper că îl vom putea
vedea și tu și eu. Avem timp până la ora cinci. Trebu-
ie să luăm câte ceva și să le predăm acolo. O saltea,
un cearceaf și câte ceva de mâncare. Hai, draga mea,
nu mai plânge acum. O să-l scoatem pe Burak cât
mai curând posibil. Trebuie să găsesc un avocat bun.
Luni o sa iasă-n instanță. Sper că va fi eliberat luni.
Ayfer părea că s-a mai calmat puțin. Între timp
Marin, i-a dat secretarei, lui Mă dăli na, lista cu cele
misafir
ce trebuiau achiziționate. 2020-01-31 11:31:35
11:31:49
--------------------------------------------
- Pregătește te rog, ce e pe lista asta. Să le puneți
sters = lui
Madalinei
într-un microbuz. Și cu el să mergem la arest.
misafir
Marin o chemase și pe Manuela. Locul
2020-01-31 11:32:02ăsta era un
orășel destul de mic, populația nu ar depășea două
--------------------------------------------
sters = la arest
sute de mii de oameni. Manuela era din localitate și-
i cunoștea mai pe toți.
- Vreau să-mi găsești un avocat foarte bun. Ar tre-
bui să fie aici, astăzi până la ora 18:00. Luni este ins-
tanța. Să vedem, ce poate face? Manuela, te rog să
găsești cel mai bun avocat, nu contează banii.
- Nu vă faceți griji, domnulemisafir
Marin. O să-l găsesc
cel mai bun și să-l aduc aici până-n
2020-01-31ora șase.
11:33:48
--------------------------------------------
Bineînțeles că toți cei din fabrică
pe
auziseră că Bu-
rak fusese închis. Unii dintre ei trecuseră pe la Kati să
o consoleze. Kati a fost surprinsă auzind ce se
întâmplase, așa că se îndreptă imediat de acolo de
unde era, către biroul în care se afla Ayfer.
- Ce s-a întâmplat sora mea dragă?
La fel ca și Kati, nici Ayfer nu știa pentru ce fusese

495
închis Burak. În curând, avea să izbucnească cel de- al
treilea război mondial.
- Sora mea, ce s-a întâmplat cu Burak? De ce a
intrat la închisoare? avea și ea mii de întrebări, dar
lacrimile nu-i dădeau răgaz să le pronunțe. Deocam-
dată amândouă plângeau îmbrățișate. Marin a în-
cercat să le calmeze din nou. Le-a spus că îl va scoate
pe Burak cât mai curând și o trase pe Kati afară din
cameră. Kati și Marin, erau acum singuri pe coridor.
Marin:
- Fata mea, ce ai făcut? Ce ai făcut, fata mea fru-
moasă? Îți place ce ai făcut?
- Ce s-a întâmplat? Ce am făcut, Marin? De ce vor-
bești așa cu subînțelesuri? ? Spune-mi clar, Marin!
Ce am făcut?
Marin și-a dat seama imediat, că tot ceea ce-și
dorise devenise realitate. Kati nu avea nici cea mai
mică idee despre ce se întâmplase. Kati fusese folo-
sită. Și încă cum... O despărțiseră de omul pe care-l
iubea, pentru foarte mult timp de acum în colo. Kati
își dorise ca el să sufere dar nu în felul acesta. Era
dureros. Da, frumoasa Kati fusese folosită de direc-
torul general Dan și de doamna Elena... își îndeplini-
seră scopul.
- Acum du-te acasă, și așteaptă-mă acolo.
- Marin, nu pot s-o las pe sora mea în halul ăsta.
Nu plec nicăieri.
- Bine, atunci ascultă-mă un pic! Ai scris vreo hâr-
tie și ai dat-o cuiva după ce ai semnat-o?

496
 Kati a fost brusc surprinsă. Marin i-a dat o copie a
plângerii pe care o semnase.
- Citește asta! și apoi să-mi spui dacă vrei să mai
stai sau vrei să pleci să mă aștepți acasă... atunci să
decizi. Așteaptă până pun lucrurile la punct. Acum
stai aici și citește aceste două pagini. Să nu le mai
arăți nimănui. Până te hotărăști tu eu mă duc la Ay-
fer. Pentru că mă va întreba cu siguranță care este
motivul pentru care a fost închis, și nu-mi va da pace
până ce nu va afla adevărul. Așa că eu mă duc în fab-
rică. Vorbim când mă întorc.
Marin umbla prin toate departamentele și le exp-
lica la toți în parte:
- Da, l-au luat pe șefu’, dar va ieși curând. Și sora
lui este tot patron al acestei firme, și este aici ca o
stâncă. Toată lumea să-și vadă de treabă, vă rog! În
astfel de timpuri, trebuie să fim mai uniți, trebuie
să ne ajutăm unii pe alții! motiva el angajații. După
un timp, Marin se întoarse în birou, dar Kati nu mai
era pe nicăieri. Crezuse că a înţeles situația, și că-l
așteaptă deja acasă. Intrând în camera lui Ayfer, le
văzu pe Mădălina și Manuela, care încercau s-o li-
niștească pe Ayfer. Manuela îi spuse imediat:
- Am găsit pe cel mai bun avocat de aici și din Bu-
curești. Va fi aici la șase.
- Mulțumesc, Manuela.
- Pentru puțin, e plăcerea mea să dau o mână de
ajutor. Burak e ca și fratele meu, și e cel mai bun pat-
ron pe care l-am avut vreodată. Sper să iasă cât mai

497
repede...
Un muncitor venea în fugă de afară. Bătu grăbit la
ușa de la birou și intră înăuntru:
- Repede, domnule Marin! Kati o bate pe Elena!
Repede! Luați-o pe Elena din mâinile ei, altfel o s-o
omoare!
Sufletul ei bolnav se pusese în mișcare. Kati înțe-
lesese până la urmă că se folosiseră de ea. Elena o
trăsese pe sfoară, o s-o omoare. Ei îi spusese numai
”Dacă semnezi hârtia asta, o să ia numai o amendă!”
Ce simplu i-a fost s-o păcălească pe micuța Kati...
Kati habar nu avea cine mai e în spatele acestei îns-
cenări. Știa numai de Elena, numai cu ea vorbise,
deci ea o trăsese pe sfoară. O să o omoare din bătaie.
Aproape că o și făcuse. Când Marin ajunsese la Ele-
na în secție, oamenii de acolo le despărțiseră, dar nu
te mai putea uita la fața lui Elena. Kati o jumulise
bine de tot. Îi spărsese o arcadă, și fața începuse să
i se umfle deja. O luaseră cu forța pe Kati în camera
de alături și era păzită acum de două muncitoare.
Elena fusese dusă și ea într-o altă încăpere. Era aici,
acum numai cu Marin.
- Acum îți spun un singur lucru: m-n-o să te duci
la poliție pentru bătaia pe care ți-ai luat-o! Știu tot
ce ai pus la cale. Știu tot. Crezi că Dan o să scape ne-
pedepsit? Cu intrigile voastre, ați băgat un om nevi-
novat la închisoare. Ce-ai avut de câștigat din asta?
Câți bani ți-a dat Dan pentru asta? Dacă nu-ți scot eu
toți banii ăștia pe nas, să nu-mi spună mie Marin...

498
Acum o să te duci și-o să-ți dai frumușel demisia. Și
dacă te mai prind pe aici, dacă te mai văd pe lângă
Ayfer, sau Burak sau Kati, de data asta nu te mai las
pe mâna lu’ Kati, o să te bat de-o să-ți sune apa-n cap.
M-ai înțeles, curvă nenorocită ce ești?? Dacă aud că
te-ai dus la poliție și ai reclamat-o pe Kati, pe cuvân-
tul ,meu ca te omor cu mâna mea!
Se adresă la unul dintre muncitorii care erau în
fața ușii:
- Duceți-o pe asta să se spele pe mâini, pe față! O
să-i trimit imediat hârtiile de lichidare să le semne-
ze. După ce le semnează, îmi aduceți hârtiile, după
care o duceți direct la ea acasă! O să-ți trimit acum o
mașină.
De acolo, intră în încăperea în care se afla Kati. Cei
care se aflau în cameră, alături de ea, și-au revi- zuit
atitudinea. Apoi el le ordonă pe un ton aspru: ”Voi
ieșiți!” Acum rămăsese singur cu fiica lui. S-a uitat la
ea, și i s-a făcut milă. Avea și ea pe față niș- te
zgârieturi, dar ea o aranjase ,mai bine pe Elena. De
îndată ce s-a așezat lângă ea, Kati s-a aruncat la gâtul
lui:
- De ce mi se întâmplă numai mie toate astea, Ma-
rin?
Și-a îmbrățișat și el fiica și i-a spus:
- Nu-ți face griji, fetița mea eu sunt alături de tine.
Ai făcut-o praf pe Elena, foarte bine i-ai făcut. A me-
ritat! Și eu aș fi făcut același lucru.
Spunând acest lucru, Marin, a făcut ca fetița lui

499
să-și mai recapete din încrederea pierdută- tatăl ei
nu o acuzase cu nimic.
- Vreau să-ți spun totul, te rog să măscul a tați, spu-
misafir
se ea cu încredere. 2020-01-31 11:34:44
--------------------------------------------
- Spune, fetița mea. ascult
- Eu am cunoscut-o pe Elena cu mult timp în
urmă, de pe vremea când eram menajeră. M-a în-
vățat ce să fac, cum să fac curat, cum să gătesc, care
este orânduiala din casă, toate de la ea le-am învățat.
Mai târziu, după relația lui Burak cu Andreea, Ayfer
m-a aranjat la tine în casă, iar cu serviciul m-a tri-
mis lângă Elena. A făcut asta cu gândul ca eu să mă
simt în largul meu, căci eu o cunoșteam deja pe Ele-
na și mi-ar fi fost mult mai ușor să învăț lucruri de
la ea. Apoi mi-a spus despre fostul director general.
Că se înțelegea foarte bine cu el, că era cel mai bun
director din lume, că fabrica era pe culmi de glorie
pe timpul lui, că se făceau vânzări record și așa mai
departe. Am crezut că ea chiar ține la mine, așa că și
eu am început să-i fac destăinuiri cu privire la mine.
I-am spus și ce-a făcut Burak i-am spus că mă voi
răzbuna pe el cu orice preț și că aștept doar să se
ivească o ocazie pentru a face asta. La care ea mi-a
spus: ”De ce nu te duci la poliție să faci o plângere,
tu nu ai optsprezece ani!” Mi-a spus că dacă fac luc-
rul ăsta Burak avea să primească numai o amendă
serioasă, și astfel m-aș fi simțit și eu răzbunată. Mi-a
dat să semnez o hârtie. Când am întrebat-o despre
ce e vorba, mi-a spus ”O să ia numai o amendă”. Am

500
întrebat-o de cel puțin trei- patru ori. De fiecare dată
îmi spunea ”Ești copil? Bineînţeles că o să primească
numai o amendă! Când te vor chema acolo, să le po-
vestești exact ce ți s-a întâmplat!” mi-a spus ea.
- Eu când te-am întrebat ”Ce faci cu Elena? Ce tre-
abă ai cu ea?” mi-ai zis ” Nu te interesează, domnule
Marin” Dacă mi-ai fi spus atunci, cât de cât, acum
nu s-ar fi ajuns aici... De abia își terminase vorbele,
când Kati izbucni în plâns.
- Credeam că dacă fac asta o să mă răzbun pe el!
L-aș fi făcut să sufere și apoi m-aș fi întors oricum la
el. Dar le-am făcut pe toate praf! Îmi pare foarte rău
Marin... Îmi cer iertare.
- Nu mie trebuie să-mi ceri scuze, ci lui Ayfer și
lui Burak. Ar trebui să-i implori să te ierte. Amândoi
ți-au dat o a doua șansă la viață. Te-au iubit fără nici
o condiție, te-au luat sub aripa lor. Acum omul pe
care îl iubești și pe care ai vrut să te răzbuni, este
în închisoare. Știi cum e în închisoare? Gândește-te
la orfelinatul în care ai trăit și ai crescut. L-ai făcut
pe Burak să trăiască în condiții de o sută de ori mai
aspre ca cele din orfelinatul din care ai venit. În or-
felinat, indiferent de condițiile care erau, erați mă-
car liberi, puteați să ieșiți de acolo, să vă duceți la
școală. Orfelinatul nu era o închisoare, dar Burak
este acum într-una din ele. Și numai din cauza ta.
Când le-ai făcut pe toate astea, la Ayfer de ce nu te-
ai gândit? Cu ea ce ai avut? Fata asta frumoasă, nu
se gândește decât la tine. Te îndrăgește foarte mult,

501
te considera sora ei mai mică. Acum cum o să te mai
uiți în ochii ei? E fratele ei, ce frumos munceau ei
cot la cot, doi frați într-o țară străină. Ce ai avut cu
ei, Kati? Hîm? Ce-ai vrut de la frații ăștia, bieții de
ei... fără mamă, fără tată... Ce rău ți-au făcut ei? Ai
făcut dragoste cu el pentru că ai vrut. I te-ai dăruit,
pentru că așa ai vrut. Ai citit ce scrie acolo, pe hârtia
pe care ai semnat-o? Că te-a posedat după ce te-a bă-
tut și te-a amenințat. Scrie că te-a avut împotriva vo-
inței tale, că te-a folosit și că apoi te-a aruncat ca pe
o cârpă murdară. Toate astea sunt adevărate, Kati?!...
Toată lumea știe cât de îndrăgostiți erați unul de al-
tul. Ați fost împreună, pentru că vă iubeați. Lucru
pentru care erați și fericiți. Ceea ce s-a întâmplat cu
Andrea este cu totul altceva. Burak nu era singurul
vinovat. Nu a fost prietena ta, dementa aia, cea care
s-a agățat de Burak? Tu de ce nu ai intervenit? De ce
nu ai lăsat-o pe Ayfer să intervină? Pentru că priete-
na ta este cea care l-a ispitit într-un fel pe Burak. I-a
făcut farmece, l-a fermecat, i-a făcut ochi dulci, l-a
scos din minți. El știa că te iubește și te aștepta să te
întorci la el, chiar și după ce se întâmplase. Încă mai
spera că te vei întoarce la el... Acum ce se va întâmp-
la, Kati? El înăuntru va fi doar un număr, un deți-
nut, un om închis între patru pereți. Și începu și el
să plângă. Plângeau îmbrățișați, când dintr-o dată,
Marin se sculă în picioare:
- Nu e momentul să plângem acum, a spus el. Tre-
buie să găsesc o cale să-l scot pe Burak de acolo. Du-

502
te direct acasă, și așteaptă-mă. Să nu te duci nicăieri.
Zilele astea, sunt cam anapoda, puiul meu. Știi ce e
cel mai greu, fata mea frumoasă? Ayfer încă nu știe că
din cauza plângerii tale, Burak este închis.
Kati plângea acum, era imposibil de ținut din frâu.
Lui Marin îi era teamă, că boala ei ar fi putut recidi-
va. Se întoarse către el și printre lacrimi, îl imploră:
- Nu, nu, nu... vin cu tine. O să-i spun că e numai
vina mea! Lasă-l, Marin! să mă bată, să mă gonească,
să mă omoare dacă vrea! N-am avut nici o intenție
rea când am făcut asta. Am vrut numai să-l fac pe
Burak să sufere puțin. Vino să mergem la Elena, să o
întrebăm și pe ea: i-am spus de cel puțin zece ori și
de fiecare dată mi-au spus același lucru: că va primi
numai o amendă. Și eu am acceptat. Nu mi-au spus
nimic de închisoare sau ceva de genul ăsta. Dacă
mi-ar fi spus, n-aș fi făcut niciodată așa ceva... Eu îl
iubesc, Marin! Aș putea eu să-i fac vreodată vreun
rău? Spune-mi! Nu, vin și eu cu tine. Să-mi facă ce
vrea... Și așa, ce am trăit eu până acum nu se poa-
te numi viață! Am fost eu vreodată fericită? Nici nu
mai vreau să trăiesc o așa o viață! Să mă omoare
dacă vrea! Dar vreau să înțeleagă că m-au păcălit.
M-au tras pe sfoară, m-au fraierit, eu nu sunt un om
atât de nerecunoscător... Poate că sunt proastă, po-
ate că nu știu să mă port cum trebuie și asta numai
din pricina locului ăla infect în care am crescut. Cu
toate astea eu am un suflet bun și o inimă plină de
iubire. În viața asta furtunoasă a mea am avut par-

503
te numai de violență. Dar, chiar dacă numai pentru
scurt timp, am avut parte și de omenie. Am învățat
ce înseamnă asta: am învățat ce e dragostea, iubirea,
întrajutorarea... Faptul că m-ai luat lângă tine m-a
învățat ce e răbdarea. I-aș face eu așa ceva lui Ayfer,
sau lui Burak, pe care-l iubesc cu toată ființa mea?!...
Te rog, răspunde-mi, Marin!
- Mă duc s-o calmez puțin pe Ayfer. Să-i explic
că ai fost manipulată de Dan și Elena. Lasă-mă să-i
curm suferința, să-i șterg lacrimile neajutorate. Apoi
te voi chema și pe tine. Nu știu cum o să o faci să te
ierte. Trebuie să existe o cale. Pe la ora șase mă voi
întâlni cu avocatul- trebuie să stau și cu el de vorbă,
să vedem ce-mi propune să-l scoatem cât mai repede
pe Burak de acolo. Tu așteaptă-mă acasă, fata mea,
am să vin eu să te iau. Ai încredere în mine?
S-a uitat în ochii ei și a mai întrebat-o o dată: ” Ai
încredere în mine?”
- Da, Marin.
- Atunci, liniștește-te. Ți-ai făcut destule procese
de conștiință. Eu știu că tu nu ai fi vrut să-i faci nici
un rău lui Burak, în mod conștient. Acum du-te și te
spală pe mâini, pe față și schimbă-ți rochia. Odih-
nește-te puțin. O să vin diseară să te duc la Ayfer,
puiule.
- Bine, Marin, a spus ea și a plecat.
Pentru Marin începe acum runda a doua. Cum,
necum trecuse de prima rundă. Acum urma să iasă
din nou în ring. Pentru a supraviețui și celui de-a

504
doua runde, trebuia să-și pună-n evidență toată răb-
darea, să-și controleze nervii, să-și scoată la iveală
toate calitățile care-i asigurau controlul. Ceea ce era
foarte dificil. Pentru că Ayfer o iubea foarte mult pe
Kati. Încerca să găsească calea cea mai bună pentru a
misafir
o reda societății. Era sora ei mai mică
2020-01-31 și se simțea
11:35:54

datorea să o protejeze. --------------------------------------------

sters = calea
Marin intră în birou. Tot Mădălina și Manuela se
aflau și acum alături de Ayfer. Le făcu semn cu ochi-
ul să părăsească camera, după care îi Mădălinei să
misafir
nu trimită pe nimeni înăuntru.2020-01-31 era epuizată:
Ayfer 11:36:23
--------------------------------------------
- Marin, dacă nu-mi spui care este cauza, să știi
ii spunei Madalinei
că până la urmă o să mă duc să aflu singură. Apro-
ape că am murit de curiozitate și de îngrijorare. Te
rog, ia loc lângă mine și spune-mi tot, de-a fir a păr.
Ce-a fost să fie, a fost. Acum spune-mi cum îl scoa-
tem pe fratele meu de acolo? La asta trebuie să ne
concentrăm acum. La asta trebuie să ne gândim. Nu
ascunde nimic de mine! Dacă te gândești să mă pro-
tejezi și din pricina asta, îmi ascunzi ceva, să știi că
s-ar putea să avem mari probleme. Nu ascunde ni-
mic față de mine! De ce l-au închis? Spune-mi! Ma-
rin, ție îți spun! Vorbește!
- Acum vreau să-ți spun și eu câte ceva, și vreau să
mă asculți, cu toată atenția, iubita mea dragă.
O prinse de umerii și se uită fix în ochii ei:
- Ai încredere în mine? Ai încredere?
- Da, bineînțeles că am încredere în tine. Te iubesc,
Marin, dar nu ăsta e subiectul nostru acum...

505
 - Nu, exact ăsta e subiectul nostru acum... Dacă
avem încredere unul în altul, vom reuși să-l scoatem
pe Burak cât mai repede de acolo.
Marin trebuia să spună asta. Nu putea să-și prote-
jeze fiica de mânia lui Ayfer, decât în felul acesta.
- Motivul pentru care Burak, a fost băgat la închi-
soare sunt fostul director general Dan și partenera
lui, Elena. Și când spun Elena, mă refer la cea care
a lucrat o vreme ca menajeră la apoi în casă și care
acum lucrează în fabrică, la producție. Dar evident
că toate planurile au fost făcute de către Dan. Iar cea
care le-a aplicat cu succes, a fost Kati a noastră.
- Și Kati e băgată în treaba asta?!
- Din păcate, da. Kati se simte foarte prost acum.
S-au folosit de ea, au păcălit-o. Vin de lângă ea; cre-
de-mă, iubita mea, Kati nu are nici cea mai mică
vină. A vrut numai să-și scoată un pic pârleala pe
Burak, dar au pus-o să semneze o hârtie și i-au spus
„Dacă semnezi plângerea asta și o predai la poliție,
Burak va primi o amendă.” Kati nici măcar nu a citit
această plângere, a avut încredere și le-a semnat. I-a
dat-o lui Elena, ea lui Dan și el a dus-o la poliție. Ar fi
misafir
ori: “Cu
întrebat-o pe Elena de zeci de2020-01-31 această plân-
11:37:00
gere o să primească numai o amendă, nu?” Iar Elena,
--------------------------------------------
Elenei
i-a spus de fiecare dată „Destul Kati, ești ca scaiul,
nu mai scap de tine! M-ai întrebat de zeci de ori! Ți-
am spus doar, o să primească numai o amendă!” Eu
i-am arătat plângerea și am și insistat să o citească.
Trebuia să o fi văzut după ce a citit-o. S-a dus pe fu-

506
riș și a bătut-o măr pe Elena. Cu greu am luat-o din
mâinile ei. Pe scurt, au păcălit-o pe Kati, și au pus-o
să semneze plângerea asta. O să vorbesc cu avocatul,
o să vină azi, pe la ora șase. Kati mi-a spus că: “Voi
merge oriunde doriți, voi depune o cerere în care să
explic că nu fac nici o plângere de fapt. Îi voi implo-
ra, acolo, să-i dea drumul lui Burak!” Acum știi cum
stă treaba. Plângerea inițială era despre siluirea unei
minore, sub amenințare și cu bestialitate, urmată de
o situație asemănătoare cu o altă minoră. Că a alun-
gat-o pe Kati, că nu și-a plătit datoriile și taxele către
stat, reclamații ale firmelor de l acare a luat mate-
misafir
rie primă... De toate este direct răspunzător
2020-01-31 11:38:52 Burak.
--------------------------------------------
Procuratura trebuie să demonstreze acest lucru. În
la care
timp ce noi suntem obligați să demonstrăm cu acte,
că nici unul dintre aceste lucruri nu reflectă adevă-
rul. Ayfer, draga mea, acum nu e timpul de smiorcăi-
ală. Avem la dispoziție numai două zile. Trebuie să
ne mișcăm repede, ca să-l putem scoate pe Burak de
acolo.
Ayfer când îl asculta pe Marin, când nu-l ascul-
ta. Nu se putea abține, scrâșnea din dinți în timp ce
spunea ”Nerecunoscătoare care ești, ticăloaso! Am
avut încredere în tine, te-am luat în sânul nostru...
viperă! Tu ai fost cea care l-ai sărutat pe fratele meu,
tu ai fost cea care l-a chemat în patul ei, tu ai vrut
să faceți dragoste... Parcă erați îndrăgostiți... Ce s-a
întâmplat cu marea ta dragoste?!” Nu mai putea de
nervi. Înjura, blestema, se încordase toată și dacă ar

507
fi pus mâna pe ea, ar fi snopit-o acolo din bătaie.
- Marin, ce fel de fată e asta?! Exact ca un câine!
Îi dai un os și-ți mușcă degetul. I-am dat să mănân-
ce, am băgat-o-n rândul oamenilor, am încercat să-i
vindecăm rănile, am încercat s-o facem să-și uite tre-
cutul... Eram obligată să fac asta?! Am fost de două
ori până la ea în oraș, nu i-am refuzat nimic! Ce vină
aveam noi? S-a culcat cu fratele meu de bună voie!
Bine, și fratele meu a greșit, dar pentru greșeala pe
care a făcut-o, fratele meu trebuie să plătească cu
viața?!... Ca să nu mai spun, că fratele meu nu a fost
de unul singur. Ea este cea care a băgat-o în casa no-
astră pe prietena ei bolnavă cu capul, doar ca să-și
țină ea promisiunea pe care i-o făcuse! Fata n-a făcut
altceva decât să se țină de capul lui Burak de dimine-
ață până seara. A văzut și ea, de plângea pe la colțuri.
Fata și-a folosit toate farmecele până l-a cucerit pe
Burak. Dar nu era vorba de iubire, de dragoste... Fata
voia doar sex, ceea ce a și obținut până la urmă, și
încă așa, de față cu Kati. Adică fata asta bolnavă cu
capul, pe care tu ai adus-o aici cu mâinile tale, a fă-
cut tot ce a putut ca să-l aibă pe Burak. Toată lumea
a fost martoră la asta. Și apoi, vino și învinovățește-l
numai pe fratele meu și joacă-te și cu viața lui! Păi
nu ți-o mănânc eu cu fulgi cu tot?! Nesimțita naibii,
a dracului ce e ea... Marin! Lasă-mă! Mă duc la ea. Nu
pot să mă liniștesc dacă nu-i dau o lecție!
Și ieși cu mare viteză pe ușă. Marin nu se aștepta-
se la așa o reacție din partea lui Ayfer. Credea că va

508
putea s-o calmeze. Dar nu se întâmplase asta. Ayfer
era foarte hotărâtă și dură. Nu era respectuoasă și
blândă, ca Burak. Era o femeie hotărâtă și sigură
pe ea. Întotdeauna reușea ceea ce-și propunea, era
curajoasă, dinamică și nebună. Pe de altă parte era
însă și foarte sentimentală, miloasă și empatică. Dar
nu era posibil să rămână tăcută în fața unei nedrep-
tăți ce i s-ar fi făcut. Era foarte corectă. Marin nu s-a
mulțumit să o urmărească, a fugit și el după ea. Ay-
fer conducea. Ajunși la destinație, Ayfer trânti ușa
în urma ei și intră în clădire. Tocmai atunci, Marin o
prinse de braț.
- Dacă tot am venit până aici, lasă-mă să intru eu
mai întâi! spuse el și trecu în fața lui Ayfer. Nu voia
să aibă de a face cu o situație neplăcută, dar nici Ay-
fer nu avea de unde să știe că fata dinăuntru era chi-
ar fiica lui... N-avea de unde să știe, că fiecare insultă
pe care o i-o aducea lui Kati, îl rănea și pe el. Pe de
altă parte, însă, Ayfer avea dreptate. Iar el o iubea
nespus... Voia să-și întemeieze o familie cu ea, voia
să fie fericit alături de ea. Era prins la mijloc Marin.
Era ca într-o menghină electrică: pe de-o parte Kati,
pe de altă parte Ayfer, îl striveau, îl striveau... Cât
timp mai putea rezista Marin? Prins între două pla-
nete tensionate, era conștient de faptul că coliziunea
se poate întâmpla în orice moment. misafir Era de acord să
rămână prins între ele, decât să li se fi
2020-01-31 11:39:44
întâmplat lor
--------------------------------------------
ceva. Le iubea pe amândouă. Imensulminuni sore, le jucase
o festă celor două fete. Lăsase minunile și secrete,

509
 peste ele și le spusese: “Haideți, jucați-vă cu ele! Cea
care va fi cea mai puternică, va rămâne în picioare”
Marin scoase cheia din buzunar și o răsuci încet
în ușă. Deschise ușa, dar nu se auzea nici un sunet.
”Kati!” strigă el. Ayfer dădu buzna în casă- își pier-
duse orice răbdare.
- Marin! Repede! fata asta și-a luat viața...
Capul lui Kati căzuse de pe brațul canapelei din
sufragerie. Se vedea că se întinsese pe canapea după
ce luase un pumn de medicamente iar capul îi alu-
necase. Avea spume albe în jurul gurii, nu i se auzea
respirația.
- Puiule, puiule! De ce ai făcut asta?! De ce ai făcut
asta, scumpa mea copilă? spunea Marin cu dispera-
re.
- Marin, hai! Adună-te și tu! Ia-o în brațe și hai să
mergem cu ea la spital! Fiecare minut e foarte im-
portant!
Ayfer care venise la ușă acum cinci minute, parcă
plecase și în locul ei venise Ayfer cea care o îndrăgea
pe Kati. Așa e viața: e nevoie de foarte puțină iubire,
respect reciproc, dragoste, înțelegere ca totul să po-
ată fi rezolvat. Este o virtute de neegalat, dorința de a
oferi un sprijin, un ajutor. Toată ura, toți nervii cu
care venise acolo Ayfer, dispăruseră și lăsaseră loc
sentimentalismului; lăsaseră să-și facă apariția fata
aceea rebelă și sinceră. Acum urla cu mâinile ridica-
te în aer:
- Luați-vă labele de pe ea! Nu v-a ajuns câte i-ați

510
făcut fetiței ăsteia?! Chiar nu aveți pic de milă? Nu
aveți conștiință? Plecați de aici, lăsați-ne! Nu vrem
nici un bine de la voi! Numai lăsați-ne o dată! implo-
ra ea.
Cei de la urgențe s-au grăbit s-o ia în sală. I-au
spălat imediat stomacul. Amândoi stăteau în hol și
plângeau. Pentru ce se pregătiseră și ce găsiseră...
Soarta cea rea a lui Kati, se pare că nu intenționa
s-o lase singură. Nu ar fi lăsat-o inima să o părăseas-
că... Pe deasupra, soarta lui Kati mai era și geloasă.
De câte ori o vedea pe Kati se întâlnește cu fericirea,
apărea și ea și spunea ”Sunt și eu pe aici...” Doctorul
le spusese că trebuie să aibă răbdare și că trebuie să
fie pregătiți pentru ambele variante de final. Marin
plângea înfundat. Plângea și Ayfer, uitându-se la el
în ce stare era. Dar ceva îi atrăsese atenția lui Ayfer,
în toată tevatura asta: Marin plângea după Kati, ca
după propria lui fiică. Plângea ca un părinte îngrijo-
rat. Ayfer observase acest lucru, și chiar dacă nu era
chiar sigură, ideea că micuța Kati ar fi putut fi fata
lui Marin, reveni în actualitate. Nu existau însă nici
un fel de probe, în plus Cosmina le confirmase că
”NU, nu este tatăl lui Kati!”. Ori Marin era atât de
sincer și de implicat în tot ceea ce făcea pentru Kati,
încât nu-ți puteai imagina că el nu ar fi fost tatăl ei...
Ayfer era total bulversată. Nu știa pentru cine să se
întristeze mai mult: pentru fratele ei, pentru Kati,
sau pentru fetița ei care o aștepta acasă? Căci așa era
viața: câteodată ți le dădea pe toate o dată să te des-

511
curci. Toate erau câte o lecție de viață, pentru al că-
rui examen ori l-ai fi trecut, ori nu. Și așa se contura
și caracterul tău ca persoană. Între timp o asistentă
se apropia de ei.
- A trecut peste pericol! Micuța fată s-a întors la
viață, spunea ea.
Marin începuse să plângă în hohote, uitase că
Ayfer e lângă el. Bolborosea ca pentru sine ”Fetița
mea, totul o să fie bine. Te iubesc atât de mult! O să
trăiești... O să trăiești!” spunea el. Ayfer plângea și
ea, în timp ce-l asculta pe Marin cum vorbește și-l
privea cum este înfrânt emoțional. Nu putea fi de-
cât tatăl ei, era sigură acum. Îi spusese ”Eu mi-am
pierdut fata și am pus-o pe Kati în locul ei”, dar nu
era adevărat. Se vedea clar că micuța Kati este fata
lui. Se ruga zeilor ”Salvați-mi fetița! Nu mi-a fost de
ajuns cât am fost cu ea... Dați-mi fetița înapoi!” Pe
măsură ce auzea toate astea, praful de pe marea per-
dea a tainelor se spulbera și pentru Ayfer era din ce
în ce mai limpede adevărul. Se îmbrățișaseră. O lu-
aseră în brațe și pe asistenta care le adusese vestea
cea bună. Asistenta:
- În noaptea aceasta va rămâne aici. Dacă până di-
mineață nu are nimic, mâine o puteți duce acasă. Nu
e nevoie să rămâneți, spuse ea.
- Ayfer, draga mea! Trebuie să-i duc niște lucruri
lui Burak, până se face ora șase. După ce i le duc, mă
întorc aici. De abia dacă o să am timp. Trebuie să
vorbesc și cu avocatul. Apoi vin aici.

512
 - Marin, rămân eu cu Kati. Să nu-i spui nimic fra-
telui meu. Să nu-i spui că Kati a vrut să se sinucidă
și toate astea ... Dacă mergi mâine, să mergem împ-
reună, vreau să-l văd și eu.
- Bine, frumoasa mea, rezolv eu tot. Tu rămâi cu
Kati! a spus el și a plecat.
Marin a ajuns exact la timp pentru a-i da lui Bu- rak
lucrurile de care avea nevoie. Dar nu i-au dat voie să-l
și vadă. Sub acest pretext, Marin îndrăzni:
- Dacă tot nu pot să-l văd azi, pot să vin mâine și să
o aduc și pe sora lui? întrebă el.
”La două să fiți aici” fu răspunsul pe care-l primi.
Acum alerga din nou spre birou pentru a ajunge la
întâlnirea pe care o avea cu avocatul.
Avocatul venise, îl aștepta pe Marin. Întârziase
cinci minute, pentru care își ceru scuze. Au închis
ușa și întrevederea a început. Marin urma să asculte
care era planul pentru a-l elibera pe Burak; trebuiau
să pună la cale un plan serios.
Kati nu ieșise încă din operație. Marin nu le spu-
sese decât Manuelei și Mădălinei despre ceea ce se
întâmplase și despre ce făcuse mai exact Kati. Dar
nu se știe de ce, ele nu păreau deloc mirate. Intui-
seră că Dan avea să încerce să-l doboare pe Burak
cu un plan de genul acesta. Era de așteptat. Știau cât
de dornic de răzbunare era Dan. Era tipul de „om”
creat de comunism, un om bolnav psihic, frustrat, o
scursură a umanității. Și din nefericire, astfel de ti-
pologii umane urmau să sălășluiască printre ceilalți

513
timp de încă două- trei generații. Ceea ce însemna
că țara mai avea multe de îndurat până să-și regăse-
ască făgașul normal. Ayfer era în continuare pe hol.
Veniseră și Mădălina și Manuela să se intereseze de
situația lui Kati. Acum, aceste trei fete știau totul.
Faptul că Kati își dorise să moară era pentru că nu
mai avea tupeul să o privească pe Ayfer în ochi. Nu
ar fi putut să fie nerecunoscătoare față de ea. Ori
plângerea care-l băgase pe Burak în pușcărie fusese
semnată chiar de Kati. Ce credea oare Ayfer despre
ea? Mai bine să fi murit, decât să îndure rușinea
asta...
Nu trecuseră nici e minute, când o asistentă își făcu
misafir
apariția: 2020-01-31 11:40:49

- Kati a fost mutată în salon. Este în stare bună.

--------------------------------------------
sters = e
Dacă doriți, puteți merge lângăscriem
ea. = cinci
Toate trei s-au îndreptat repede spre camera ei;
Kati avea încă ochii închiși. Avea prins la mână un
ser fiziologic și părea foarte mică în patul în care
era întinsă. Fața nu i se mai vedea, de palidă ce era.
Auzindu-le pe fete, încercă să-și deschidă ochii. Dar
cum deschise ochii prima pe care o văzu fu Ayfer; în-
cercase să-și ia viața tocmai pentru a nu da cu ochii
de ea. ce avea să facă acum?! Dar iată că ea, Ayfer, se
uita cu dragoste în ochii ei, îi aranja părul și încerca
să-i transmită toată susținerea și sentimentele cele
mai sincere prin privirile ei.
- Fată, tu ești nebună, nu ești sănătoasă?! Cum să
faci așa ceva? Ești nebună? Nu te gândești deloc la

514
cei ce vor rămâne-n urma ta? Ayfer se lua de ea prin
vorbe, dar mâna ei îi mângâia fața albă ca varul. Se
apropie și mai bine de ea, se aplecă și o sărută pe
obraz.
- Tu ești sora mea mică și frumoasă. Te iubesc atât
de mult. Știu foarte bine că s-au folosit de tine. Știu
că te-au mințit, că te-au păcălit. Știu tot. Se odihneș-
te și Burak puțin. Nu-ți face griji! Dar nici nu apu-
că să-și termine vorbele, că micuța Kati izbucni în
plâns. Nici să plângă nu mai avea putere. Și celelalte
două fete se apropiară de ea:
- Hei Kati, bun venit pe lume! Încercau să o liniș-
tească râzând.
Apoi au scos-o pe Kati din spital, și au dus-o direct
la Ayfer acasă. Ayfer o luase din nou pe Kati sub ari-
pa ei ocrotitoare, și nu avea s-o mai lase pe această
fată.

39

Marin devenise foarte curios: cine era acest Dan?

Voia să-l cunoască pe cel care își permitea să se bage
în jocuri de genul ăsta, atât de periculoase. De câtă
lipsă de onoare putea să dea dovadă... Îi intrase în
sânge dorința de a face rău. N-ar fi stricat să-i facă o
vizită personală.
Seara erau cu toții acasă: și Ayfer și Kati cu toții.
Ayfer o iertase de mult pe Kati realizase că ea nu are
nici cea mai mică vină. Se folosiseră de ea. Iar ea își

515
asumase toată vina: a preferat să moară decât să o
privească în ochi pe Ayfer după toate cele întâmpla-
te. Se făcuse aproape ora unsprezece noaptea, când
Marin spuse dintr-o dată:
- Mă duc să verific fabrica! Nu mă așteptați, voi
întârzia probabil, a spus el, și a ieșit.
A luat adresa lui Dan, s-a urcat în mașină și s-a
îndepărtat de la fabrică. Și-a scos pistolul din geanta
în care-l ținea și l-a băgat la brâu. Acum suna la ușă.
- Bună seara, domnule Dan, numele meu e Marin.
Sunt noul director general al fabricii. Ia-ți o haină
pe tine și hai să ne plimbăm puțin...
- La ora asta?! Știi cât e ceasul? Ne cunoaștem de
undeva?
Dan, pitic, cu părul slinos și burtă, începuse să de-
vină suspicios, în timp ce starea lui de anxietatea se
făcea văzută.
- Să nu vorbim în fața ușii, să nu-ți deranjăm fa-
milia. Hai cinci minute în mașină, să stăm de vorbă
acolo.
- Zi-mi ce vrei, aici! Nu vin nicăieri, a spus și toc-
mai când încerca să-i trântească ușa în nas, Marin
puse piciorul în prag în timp ce își trăgea pistolul de
la brâu.
- Mișcă-te la mașină!
Din casă nu se auzea nici un sunet, mai mult ca
probabil cei ai casei adormiseră. Dan se albise la
față, nu mai scotea nici un sunet. Mergea în fața lui
Marin, spre mașina din fața casei. Dan avea o căsuță

516
cu un etaj, mică dar frumoasă. Au deschis poarta și
Marin i-a făcut semn spre mașina care era parcată
lângă trotuar. Își băgase pistolul la loc. S-au urcat
în mașină. Dan încă nu era în stare să scoată nici o
vorbă. Era normal ca un om care fusese amenințat
cu pistolul să-și piardă stăpânirea de sine... Se stabi-
lea o relație între amenințarea cu arma și moartea.
În viața de zi cu zi, oamenii se gândesc prea puțin
la moarte. Nu conștientizează realitatea morții de-
cât când sunt bolnavi sau într-o situație de pericol.
Amenințarea cu pistolul, atingerea degetului pe
trăgaci însemnau pe de-o parte sfârșitul vieții. Ori
mai erau multe de făcut, mai erau multe de vorbit...
Apoi Dan, dintr-o dată începu să se gândească: „Oare
omul ăsta mă va omorî?” Era de așteptat ca un om, ca
Dan, care era de o lașitate memorabilă și care nu se
pricepea decât la loviturile sub centură, un om lipsit
de caracter și virtuți, să fie și un om fricos. Așa era
și Dan, un fricos. Nu-și doreau deloc să iasă în față.
Preferau să manipuleze totul din umbră, să-i împin-
gă pe alții în linia întâi. Așa făcuse și la grevă. În tim-
pul grevei fusese de negăsit la fabrică. Nu lăsase nici
o urmă la sabotajele care se făcuseră în producție.
Și acum procedase după același tipar: se folosise de
Kati. Pentru că așa erau ei, cei de genul lui, fricoși
și lași. Incapabili de a apărea în fața societății și de
a-și susține convingerile. Pentru ei singurul lucru cu
adevărat important, era interesul pe care-l aveau.
Restul nu avea nici o importanță. Iar frica, era cara-

517
cteristica de bază a caracterului lor.
- Ia spune-mi, Dan, ce ai avut cu Burak? Ce ai fi
făcut tu, dacă ți-ar fi făcut cineva același lucru? Cum
te-ai folosit de micuța Kati?! Ori toată lumea știe, că
ei se iubesc unul pe altul. Au fost împreună pentru
că asta și-au dorit. Ce-ai avut cu bieții oameni?! Mai
întâi ai avut o treabă cu fabrica: ai vrut să o pui într-o
situație dificilă, apoi ai vrut s-o cumperi... În capul
ăla, în mintea aia ai numai răutate? Ascultă-mă ce-
ți spun! Dacă te mai iei de familia asta o să ai de-a
face cu mine! Nici n-o să-ți dai seama ce se-ntâmp-
lă. Luni n-o să vină nimeni din partea ta, sau tu, ca
martor. Și n-o să te mai văd prin preajmă până nu se
termină cu procesul. Atât am avut de spus. Dacă nu
vrei să suferi vreun accident de mașină, ai grijă cum
te comporți cu familia asta! M-ai înțeles, domnule
Dan? Dacă nu m-ai înțeles cum trebuie, te anunț de
pe acum că n-o să mai vin așa în fața ta. N-o să mai
vin eu. O să vină altcineva care n-o să mai fie așa de
respectuos și de atent ca mine. Acum o să-ți iei labe-
le de pe familia asta și o să dispari de aici! Să nu mai
aud ceva despre tine....
Ce era cel mai ciudat, era că amândoi aveau ochii
bulbucați. La Marin era ceva mai proeminenți decât
la Dan. Dar Marin era și mai înalt, în timp ce grasul
de Dan îi venea doar până la piept lui Marin. Marin
rezolvase din punctul lui de vedere situația- era con-
vins că Dan nu avea să le mai dea de furcă. Dan se
făcuse alb ca varul. Când să plece de la mașină, de

518
abia dacă i se mai auzea glasul când spunea:
- Bine, nu mă vei mai vedea niciodată! a spus el.
Și într-adevăr, în nici două luni înainte, Dan s-a
mutat la București. Fusese forțat să plece din orașul în
care crescuse, făcuse carieră și devenise un om
cunoscut.
Într-un sfârșit, ziua cea mare sosise: soarta lui
Burak avea să fie prezisă. Ayfer, Marin și avocatul
aștepta la ușa sălii în care urmau să intre. Ayfer era
foarte emoționată- urma să-și vadă fratele. Era o
sală mică de tribunal. Erau într-un oraș mic de pro-
vincie, iar sala de judecată era pe măsură.
- Stați jos, le spuse avocatul. Eu aș vrea să mă duc
să discut cu procurorul și poate am ocazia să stau de
vorbă și cu Burak puțin.
Avocatul lui Burak, era o doamnă blondă, în jur
de patruzeci de ani, care a fost considerată grasă.
Manuela le spusese că e cel mai bun avocat din
district. Primul lucru care-ți atrăgea atenția la Car-
men erau ochii ei verzi și sânii mari care stăteau de
strajă pieptului. În timp ce citea sau scria, își purta
ochelarii doar pe vârful nasului. Când purta oche-
larii, Carmen părea că are cel puțin șaizeci de ani.
Vorbea foarte mult, prezenta tablouri optimiste, le
dădea speranță oamenilor. Dacă ar fi putut să și pro-
beze tot ceea ce spunea, s-ar fi putut declara satis-
făcuți. Atunci ar fi putut spune că „Avem un avocat
minunat!” Marin și Ayfer se gândeau cam ce putea
să facă avocatul, în timp ce-și făceau planuri pentru

519
cum să-l ducă pe Burak acasă. Câte li se întâmpla-
se în ultimul timp... Nu erau cam multe, oare? Dar
erau recunoscători și pentru asta. Bine măcar că nu
suferiseră nici o pierdere, bine că nu pățise nime-
ni nimic. Toată lupta asta, tot zbuciumul prin care
treceau nu avea decât să-i întărească. Sau aveau să
piară, căci acesta avea să fie unul din momentele în
care caracterul lor avea să prindă un nou contur.
Când evenimentele acestea mari și profunde aveau
să se sfârșească, în urma lor aveau să rămână ei, dar
mai puternici, sau unii pentru care va fi nevoie de
martori pentru a li se putea spune că sunt oameni...
Tocmai când se gândea la toate astea, în sală își făcu
apariția Burak la brațul a doi polițiști, însoțit de avo-
cata Carmen, care era și ea prezență remarcabilă în
sala de judecată. Burak luase loc pe bancheta acuza-
tului, iar Carmen stătea alături de el. Emoțiile era la
nivel maxim pentru Ayfer și Marin. Ayfer se aruncă
de pe bancheta pe care stătea, lângă cea a lui Burak
și-i făcu semn cu ochiul polițistului de lângă el: „Pot
să-mi îmbrățișez fratele?” părea ea că vrea să spună.
Burak avea mâinile încătușate, le ținea în față. Po-
lițistul înțelesese, și-și mută privirea spre colegul
lui, căruia îi făcu un semn. Mai existau și polițiști
înțelegători, educați și cu bun simț... Ayfer i-a privit
plină de recunoștință. Nici nu mai era nevoie să ros-
tească vreun cuvânt, ochii ei exprimau foarte bine
ce voia să transmită celor doi polițiști.
- Dragul meu frate ... spunea ea, în timp ce-i săruta

520
obrajii.
- Ayfer, oprește-te! se uită toată lumea la noi.
- Lasă-i să se uite, dragul meu frate! Și așa nu te
văd, mi s-a făcut dor de tine! Frate, să fii puternic!
Astea-s mici obstacole ale vieții. Toate o să intre pe
un făgaș normal, nu-ți face griji. O să ieși de aici, tre-
buie să ai numai puțină răbdare. Acum spune-mi, ce
probleme ai, toata lumea? mai întâi să le rezolvăm
pe acelea. Te rog, spune-mi, ce vrei?
- Ayfer nu contează ce vreau! Nu pot să rămân aici,
nu mă pot obișnui aici! Atât vreau, Ayfer! Nu vreau
nimic altceva...
Se apropiase și Marin de ei:
- Bineînțeles, Burak! Doamna avocat Carmen este
cea mai bună din acest oraș, te va scoate de aici, nu-
ți face griji!
- Când? Știu și eu că voi ieși. Dar când?! Peste șase
ani sau zece ani sau trei luni? Te rog, Marin, dacă
e nevoie angajați doi, trei avocați, nu vă gândiți la
bani! Scoateți-mă de aici!
- Nu e vorba de bani, o să te scoatem de aici. Pent-
ru moment, ai răbdare și ascultă cu atenție ce-ți spu-
ne avocatul. Să vorbești exact cum îți spune ea.
Între timp, avocata îi puse în față un fel de car-
nețel mic.
- Domnule Burak, vrei să-mi semnezi, te rog? Ast-
fel te pot reprezenta oficial aici.
Burak a semnat, în timp ce cei doi polițiști li se ad-
resară:

521
 - E suficient! În orice clipă poate intra procurorul
sau judecătorul în sală, și n-am vrea să se supere pe
noi.
- Ai dreptate, frate! spuse și se așeză chiar în spa-
tele lui Burak, de unde putea să-l audă foarte bine pe
Burak când vorbește.
Pe ușa pe care intrase și Burak, își făcu apariția
procurorul. Acum polițiștii nu mai scoteau nici o
vorbă. Masa judecătorului era destul de lungă. La un
capăt stătea grefierul, iar la celălalt capăt procuro-
rul. Avocata Carmen, era alături de Burak.
Pe ușa din spatele mesei, își făcu apariția judecă-
torul. Toată lumea se sculase în picioare. Judecăto-
rul era un bărbat în jur de cincizeci de ani, grăsuț
și simpatic. Avea o față senină, purta ochelari. Fără
prea multe implicații, a făcut transferul dosarului
la București. Nu aveau competența necesară. Era un
tribunal mic de provincie, în care erau soluționate
cazuri mărunte de delicvență. De asemenea, și deți-
nutul urma să fie transferat la una din închisorile
din București. Procesul se încheiase. Fusese o surp-
riză pentru toată lumea. Chiar dacă doamna avocat
le spusese lui Ayfer și lui Marin că ”Aici este un tri-
bunal mic, nu se vor ocupa de această speță” ei tot
mai avuseseră o umbră de speranță... Acum lucru-
rile se complicaseră. Tribunalul era la zece minute
de arest. Pentru Ayfer, probabilitatea de a-l vedea
pe fratele ei aici era mult mai mare, decât la Bucu-
rești. Era un orășel mic, aveau posibilitatea să găse-

522
ască pe cineva care să intervină și să pună o vorbă
bună pentru ea. Dar acum lucrurile se schimbaseră:
Burak urma să fie transferat la București. Bărbatul
acela frumos, musculos, calm și liniștit care era, de-
venise acum mai palid; părea nervos. Înainte ca po-
lițiștii să-l ducă, Ayfer se uită din nou insistent la ei.
Băieți de treabă, polițiștii i-au permis lui Ayfer să-și
îmbrățișeze fratele și să plângă pe umărul lui. Bu- rak:
- Ayfer, lasă plânsul și vezi ce faci ca să mă scoți
cât mai repede de aici, spus el. Cu cât mai repede, cu
atât mai bine. L-a îmbrățișat și pe Marin:
- Marin, te rog, lasă toate celelalte lucruri pe sea-
ma lui Ayfer și tu ocupă-te numai de eliberarea mea.
Își voi rămâne dator pe viață, numai rezolvă treaba
asta, spunea el.
- Nu-ți face griji, vei ieși de aici, îți promit! spuse el
și se despărțiră.
Bineînțeles, lacrimile nu conteneau să se prelingă
din ochii lui Ayfer. Pe de-o parte plângea, pe de altă
parte spunea:
- Nu-i cer eu socoteală lui Dan?! Marin:
- Nu-ți face griji, l-am vizitat eu noaptea trecută...
- Pe bune?! Vorbești serios, Marin? Să-i fi dat una
și pentru mine!
- Am făcut ceva mai bun de atât! O să plece din
orașul ăsta și n-o să mai întoarcă niciodată pe aici.
Pot să-ți garantez asta, iubita mea.
Amândoi erau foarte triști. Seara urma să treacă

523
 misafir
2020-01-31 11:43:35
--------------------------------------------
pe la ei pe la birou doamna avocat;
sters urmau să discute
misafir= pe la ei
despre ce aveau de făcut mai2020-01-31
departe. Trebuiau să-
11:43:58
11:43:46
--------------------------------------------
și planifice următoarele mișcările,
doamnei
biroul
căci săptămâna
aceasta urma să fie și procesul de la București. ”Sper
că vom reuși să obținem să-l judece în libertate” spu-
nea doamna avocat. Trebuiau să aștepte, să se gân-
dească bine și vor vedea.

40

Fiica Olgăi, Maria, avusese succes în Brașov ajun-

sese pe culmile carierei ei de acolo. Acest lucru nu a
scăpat din atenția superiorilor săi, care au numit-o
judecător la tribunalul din București. De acest lucru,
cel mai mult se bucurase prietena de-o viață a Olgăi,
Simona, care în afara perioadei de la Brașov, nu stă-
tuse departe de ele niciodată. Simona era prietena
din copilărie a Olgăi. Cine le vedea, spunea că sunt
ca două surori, numai că una era blondă și cealaltă
brunetă. Nu erau surori, erau două prietene foarte
apropiate.
Maria în afara faptului că era un judecător foar-
te bun, era și o persoană bună. Încerca să ajute pe
cât putea lumea din jurul ei, și se lupta din răspu-
teri să arate calea cea dreaptă celor care o luau pe
căi greșite și comiteau infracțiuni de orice tip, ajun-
gând astfel să-și intersecteze drumurile cu cel al ei.
Nu putea să dea și ea un șut, celor care erau căzuți
deja... Își petrecea mare parte din timp ocupându-se

524
cu reeducarea lor. Avea încredere că lucrul cel mai
de preț pentru un om era educația. În societățile lip-
site de educație, rata infracțiunilor este mult mai
mare decât în societățile în care nivelul de educație
este ridicat. Prin urmare, este de la sine înțeles cea
mai importantă modalitate de a preveni criminali-
tatea, este educația. De aceea, atunci când timpul îi
permitea, organiza vizite în penitenciare, se ocupa
cu deschiderea bibliotecilor, îndemnând infractorii
să citească, și să se autodepășească. Organiza întâl-
niri cu unii dintre ei, dintre cei care citiseră, pentru
a-și împărtășii ideile și a analiza lucrurile pe care
le învățaseră. Maria era foarte fericită că poate face
acest lucru. Se dedicase educației infractorilor și îm-
bunătățirii condițiilor din penitenciare, drept pent-
ru care nu mai avea deloc timp liber pentru ea. Sin-
gura ei preocupare, era lupta pe care o ducea pentru
ca cei care erau eliberați să nu mai ajungă din nou
după gratii. Nu putea accepta ideea că cei care fuse-
seră o dată-nchiși, mai devreme sau mai târziu ajun-
geau din nou acolo. Considera că pe undeva este o
greșeală, dar nu-i stătea în putere ei să o îndrepte.
Erau peste puterile ei. Erau problemele parlamen-
tului, ale poporului, ale democrației, ale orânduirii.
Nu era ceva ce s-ar fi putut redresa peste noapte. Era
necesară o reformă radicală. Era inevitabil să existe
incidente infracționalele, atâta timp cât nu puteai
face echitabilă distribuția veniturilor în societate.
Ar fi fost o nebunie clară să nu vezi legătura directă

525
dintre distribuirea veniturilor și rata infracționa-
lității. Distribuția deficitară a veniturilor ducea la
apariția familiilor sărace, care nu-și permiteau edu-
cația copiilor lor. Și asta ducea automat la creșterea
ratei de infracționalitate. Cam așa stătea în general
treaba. Problema era strict una economică, și putea
fi rezolvată numai printr-o atitudinea unitară a înt-
misafir
regii comunități. 2020-01-31 11:46:13
Maria știa care era cauza acestor infracțiuni, dar
--------------------------------------------
atitudine
nu putea face nimic de una singură. Tot ce putea să
facă, era să acționeze pentru a împiedica întoarce-
rea celor care erau eliberați, în detenție. Și din ceea
ce observase în dosarele de care se ocupa, avusese și
succes.
Judecătorul Maria avea un singur punct slab.
Avea o repulsie față de străini și în special față de
turci și arabi. Nu o făcuse pe mama ei să sufere des-
tul, pe vremea când era adolescentă?! Mai era puțin
și mama ei aproape că murea din cauza asta. Până
la urmă se dăduse bătută și-i spusese “Da, tatăl tău
era turc și a murit. Ai aflat acum!“ De atunci și până
acum, turcii nu-i ieșiseră din cap Mariei. Mai mult
decât atât, îi influențau și deciziile la slujbă. Dacă
avea de a face cu un acuzat turc, era foarte puțin
probabil ca acesta să scape fără a fi pedepsit.
Maria era de-a dreptul nemiloasă cu turcii care
aveau neșansa de a ajunge în fața completului la
care ea era judecătoare. Chiar dacă ar fi scăpat de
acuzația cu care venise în instanță, Maria făcea cer-

526
cetări până găsea alte motive pentru care acesta să
fie pedepsit, lucru care o făcea din cale afară de fe-
ricită. Undeva în subconștientul Mariei, exista ceva
ancestral împotriva turcilor, ceva care o făcea să se
comporte ostil față de ei. Chiar dacă acel turc era
nevinovat poate, ea făcea ce făcea până reușea să-l
condamne. Nu reușea să pună stăpânire impulsului
de răzbunare care se manifesta inconștient. Bărba-
tul care o lăsase gravidă pe mama ei și care plecase
fără să-i pese și fara ca măcar o singură dată să se fi
interesat de copilul lui, putea fi la fel de bine nigeri-
an sau francez. Dar el era un turc. Iar Maria, se fo-
losea de toate armele pe care le deținea, pentru a-și
răzbuna mama pentru tot ceea ce i se întâmplase.
Dar nimeni nu știa asta. Ceea ce se știa era că jude-
cătorului Maria nu-i plac străinii...
Ghinionul lui Burak să pice în seama unui astfel de
judecător. Soarta își împletea plasele fără să lase nici
o urmă. Procesul lui Burak, urma să fie judecat de un
judecător ostil turcilor. Când o vorbeau pe la spate, se
spunea despre ea că este ”dușman al străi- nilor” fără
însă ca nimeni să precizeze în mod clar, că este o
dușmănie față de turci.
A doua zi, încă de dimineața, au început să intre în
sala de judecată tot felul de oameni: inculpați, mar-
tori, ziariști, avocați, rude ale deținuților. În fața clă-
dirii tribunalului, era foarte multă agitație, era fo-
arte aglomerat. Lui Ayfer i se păruse că Burak arată
mai bine; părea mai vesel. Se pare că asta se datora

527
faptului că de data asta, fusese încarcerat într-o ce-
lulă alături de alte douăzeci și două de persoane. În
Târgoviște, fusese singur într-o celulă. “Majoritatea
oamenilor dinăuntru, știu mai bine decât avocații
lor ce-i așteaptă. Știu câți ani poți să iei pentru o in-
fracțiune sau alta.” spunea el. Din ceea ce înțelesese
el de la colegii lui de celulă, era că dacă Kati renunța
la plângerea pe care o făcuse și declara că fuseseră
împreună de bună voie, atunci a doua zi ar fi putut
să fie și eliberat. Toți îi spuseseră că dacă își găseș-
te un avocat bun, n-avea de ce să mai rămână înc-
his. Nu era nimeni închis pentru așa ceva. ”În orice
caz, nu te vor închide pentru asta!” îl asiguraseră ei.
Era vesel; făcea glume cu Ayfer, îl întreba pe Marin
cum merge treaba. Era emoționat, dar plin de spe-
ranță. “O să fiu judecat în libertate” spunea el. Timp
de două zile, se întâlnise cu avocatul său, doamna
Carmen, încercând să respingă orice acuzație care i-
ar fi putut fi adusă. Se părea că va fi judecat în li-
bertate. Procurorul a intrat și el, pe ușă pe la care
avea acces și publicul prezent în sală. S-a așezat ime-
diat, chiar în fața grefierului. Sala de judecată era
ceva mai mare: avea o lungime de circa 10 metri și o
lățime de aproximativ 7 metri. Pereții erau proaspăt
vopsiți, se vedea. Masa judecătorului, era și ea nouă
și curată. Era din lemn, o masă clasică dintr-o sală
de judecată.
Doamna judecător a intrat în sală și toată lumea
s-a sculat în picioare. Acum se făcuse și mai frumo-

528
asă; era calmă, avea prestanță, era o doamnă. Și roba
de judecător, îi dăduse un alt aer, mult mai autoritar
și sobru. Primele două-trei procese s-au pronunțat
foarte repede. Venise rândul lui Burak. Judecătorul
Maria, care până de curând avea o atitudine poziti-
vă și era cu zâmbetul pe buze, se crispă dintr-o dată
la vederea dosarului lui Burak. Se vedea cu ochiul
liber cum devenise dintr-o dată mai nervoasă și iri-
tată; toată lumea putea observa acest lucru. Doam-
na avocat Carmen știa că acestui judecător nu-i plac
străinii. Dar dacă stăteai să te gândești, nu asta era
important în cazul de față. Problemele erau eviden-
te iar legile trebuiau să fie aplicate. Tocmai de ace-
ea nici nu le spusese lui Burak sau lui Marin despre
această particularitate a judecătorului; n-avea nici
un sens să-i demoralizeze...
Judecătorul Maria îi dăduse cuvântul procuroru-
lui, în timp ce ea examina dosarul de caz. Pe măsură
ce citea, mâinile i se încleștau, îi venea să urle, îi ve-
nea să sară să-l ia la bătaie pe Burak. Se vedea cum pe
măsură ce parcurge dosarul, se enerva. Nu-și putea
lua gândul de la mama ei și de la ticălosul de Mus-
tafa. Cum a înșelat-o pe mama ei! Cum a profitat de
mama sa și cum a dispărut ca un nemernic. Ignorase
prăpădul pe care avea să-l lase în urma sa și plecase.
Își satisfăcuse plăcerile și fugise, nu-și asumase nici
o responsabilitate, nici măcar nu se uitase în urmă
atunci când plecase. Era gata să plângă, dar trebu-
ia să se controleze. Trebuia să-și stăpânească nervii.

529
Dacă nu reușea să se controleze, un scandal ar fi fost
de neevitat. Din când în când ridica privirea și se
uita spre Burak; ”lasă că o să vezi tu, cum fac din tine
cârpă de șters pe jos...” gândea ea în sinea ei.
Procurorul terminase cu acuzarea, acum era
rândul avocatului apărării. Avocatul prezenta do-
cumentele care infirmau acuzațiile cu privire la in-
fracțiunile legate de firmă. Conform acuzațiilor, Bu-
rak nu plătise taxele către stat, nu plătise salariile
angajaților și datoriile firmei. Avocatul depusese în
fața instanței, toate documentele care atestau cont-
rariul. În urmă rămăsese numai procesul cu privire
la abuzul sexual asupra lui Kati. Avocatul îi cerea
judecătorului să-l elibereze pe pârât, prezentând
faptul că pârâtul este un om de afaceri respectabil,
care trebuie să-și supravegheze afacerea și care are
aici o fabrică și un imobil, prin urmare nu se poate
pune problema că va fugi. Îi cerea onoratei instanțe
având în vedere faptul că demonstrase cu toate acte-
le necesare că este un om de afaceri ce are în subor-
dine mai mult de o sută de angajați, să-l elibereze pe
pârât pentru a fi judecat în libertate.
Judecătorul Maria s-a întors către procuror și a
spus:
- Ce spuneți, stimate procuror?
- Desigur, convenim asupra faptului că pârâtul
poate fi judecat în stare de libertate, își spuse el pă-
rerea.
Judecătorul Maria s-a ridicat și a decis data ur-

530
mătorului proces precum și continuarea detenției
pârâtului. Avocatul:
- Dar asta e nedrept!
- Ce să spun?! Să-i lăsăm să vină aici, să ne pângă-
rească fetele și femeile, să lase pe drumuri copii fără
de tați, să ne umilească oamenii, să-i facă să sufere!
Și apoi să ajungă-n fața mea și eu să-i las pe nemer-
nici ăștia curvari și afemeiați, pe toți indivizii ăștia
lipsiți de onoare și de verticalitate să se ducă și să
pângărească și alte familii! țipa ea în sala de jude-
cată. Toate au un preț Acum, banditul ăsta pe care-l
am în față, va plăti pentru asta. Așa cum au oamenii
noștri, așa va suferi și el...
Toți cei aflați în sală, aplaudau în mod frenetic.
Acest judecător își iubea cetățenii; ei credeau că
acest judecător este un naționalist, este o persoană
care-și apăra patria și neamul, este o persoană care
îi ocrotește. Adevărul era însă că judecătorul Maria,
era deprimată din punct de vedere psihologic. Com-
portându-se în felul acesta nu făcea decât să-și răz-
bune propria mama, nicidecum să apere interesele
unui neam. Românii credeau că au de-a face cu o
naționalistă și-și doreau chiar s-o vadă în parlament,
doreau s-o vadă acolo apărând interesele poporului.
Tocmai când ieșea pe ușă, se întoarse și privindu-l
drept în ochi pe Burak, spuse : „O să putrezești în
pușcărie, nenorocitule!” Apoi ieși din sală, trântind
ușa în urma ei.

531
 A 2 A ÎNFĂȚIȘARE

Unde se mai văzuse ca judecătorii să insulte așa

nestingheriți, în sălile de judecată? Judecătorul aces-
ta îl luase la ochi pe acuzat. Ca să nu mai spunem
că Burak, era practic încă nevinovat- nu exista nici
o sentință definitivă în cazul lui. Dar judecătorul îi
aruncase în față o grămadă de vorbe. Îl făcuse și jos-
nic, și bandit și câte și mai câte... Ce făcuse judecă-
torul în sala de judecată era o pată neagră pentru
justiție, era cel puțin un caz disciplinar. Dar nimeni
nu o cunoștea pe Maria, judecătorul naționalist, ju-
decătorul populist, judecătorul ce avea de partea lui
populația. Aceste calități o purtaseră pe culmi înalte
în ochii oamenilor. În astfel de situații avocatul po-
ate înainta o cerere de recuzare a judecătorului şi să
încerce să îl schimbe. Dar nici o autoritate superio-
ară nu și-ar fi asumat o astfel de hotărâre căci jude-
cătorul Maria, era o persoană agreată de popor, era
o persoană care era de partea adevărului, la ordinele
țârii.
Burak, Ayfer, Marin, doamna avocat Carmen, erau
cu toții în stare de șoc.
- Dacă judecătorul nu se schimbă, o să mă țină
aici, așa cum a zis: până la moarte, spuse Burak.
Fața lui Ayfer era albă ca varul. Înțeles: tocmai înce-
puse o luptă aprigă cu sistemul de justiție.
Și iată că aveam de-a face cu un judecător bolnav.
Toată copilăria îi fusese afectată de vorbele pe care

532
le auzise „Tatăl tău e turc... a siluit-o pe maică-ta și
a fugit...” Sau vorbe ce le auzise de la copii în timp
ce se jucau „Eşti un copil din flori! Nici nu știi cine
e taică-tu!” și câte și mai câte vorbe de acest gen,
care firesc, îi afectaseră copilăria, adolescența și,
iată, maturitatea, până într-atât încât să-i influențe-
ze deciziile, să-i afecteze dezvoltarea profesională.
Microbii aceștia ai prostiei, care-i fuseseră băgați în
cap în copilărie, lăsaseră urme adânci în creierul ei.
Puterea unică pe care o avea ca judecător, o folosea
acum în mod eronat pentru că nu se putea stăpâni
să nu se lase ghidată de propria-i furie și dorința de
răzbunare. Dar cine se uita la astea? Avea un renu-
me, restul era istorie... Avea lumea la picioarele ei,
putea să facă tot ce-și dorea. Burak era cel care avea
de suferit.
În sala de judecată, toți așteptau sosirea judecă-
torului. A venit, toată lumea s-a sculat în picioare.
Maria, i se adresă procurorului, în timp ce se uita fix
în ochii lui Burak:
- S-a hotărât chemarea în fața instanței a numite-
lor Katerina Lascu și Andreea Baraboi, care au fost
hărțuite sexual de către acest nemernic obsedat și
continuarea stării de detenție a acuzatului. S-a înc-
heiat! spuse ea.
Imediat, doamna avocat Carmen, i-a spus secreta-
rei că dorește să vorbească cu președintele baroului.
Președintele baroului era un bărbat cu părul alb, po-
liticos, care deși avea în jur de șaizeci - șaizeci și cin-

533
ci de ani, părea tânăr și dinamic; fusese profesorul lui
Carmen la facultate, aveau o relație bună.
- Ia loc, draga mea! a spus el.
- N-aș vrea să vă rețin prea mult, domnule. Am
vrut să stau puțin de vorbă cu dumneavoastră, îna-
inte să depun cererea.
- Te ascult, spune.
- Vrem să schimbăm judecătorul ăsta, pe Maria.
Președintele și-a pus imediat degetul la buze și a
spus:
- Să nu mai spui asta nicăieri, draga mea. Dacă vă
aude pe undeva că vorbiți așa, consecințele ar pu-
tea fi chiar mai urâte. Mă pot schimba pe mine din
funcție, dar pe judecătorul Maria, dacă nu vrea ea,
niciodată. Este cel mai apreciat și îndrăgit judecă-
tor. Este foarte muncitoare și este și un judecător
bun. Vorbește cam urât, dar are o inimă de aur. Mi-
ai spus lucrul ăsta acum, dar nu mai spune nimănui.
Mai spun o dată, cu riscul că mă voi repeta, dar, mă
pot schimba pe mine din funcție, dar de ea nu se va
atinge nimeni. Uită de treaba asta, încearcă să gă-
sești o cale să te înțelegi cu ea. Adu probe care să-ți
susțină cazul, căci ea nu le va putea contesta- este
un judecător foarte bun.
Dar nimeni nu știa că judecătorul avea probleme
psihologice, nimeni nu vedea obsesia pe care o avea
din copilărie.
Doamna avocat Carmen, solicita o întrevedere cu
Marin, ”Dacă se poate, între patru ochi.” Dar Marin

534
insistase ca și Ayfer să fie de față la întrevedere. Și
iată că acum stăteau toți trei și discutau; Carmen fă-
cea unele lămuriri.
- Știu foarte bine ce am vorbit, nu am uitat. V-am
asigurat că la prima sau a doua înfățișare o să obțin
judecarea în libertate. Nu pot să mai obțin acest luc-
ru, în plus nu știu ce ne va aștepta și la celelalte în-
fățișări, nu pot să vă mai promit nimic. Eu sunt un
avocat onorabil. Iată avansul pe care mi l-ați achi-
tat. Își deschise geanta și scoase niște bani. Vă rog
să mă eliberați de această sarcină. Îmi pare rău, dar
eu nu pot face nimic cu acest judecător. Suntem cu
totul sub controlul său. Îmi este imposibil să-l apăr
pe Burak, judecătorul nici nu mă ascultă!... În plus,
nici de lege nu-i pasă! N-ați văzut ce cuvinte i-a spus
lui Burak? L-a făcut și nemernic și lipsit de onoare și
bandit. Chiar dacă s-ar fi dovedit că este vinovat, nu
avea dreptul să aducă asemenea injurii, este caz de
indisciplină profesională pentru judecător. Putea fi
exclusă din barou sau în cel mai bun caz, să fie dată
la munca de birou. Cu toate acestea, Maria este cel
mai puternic judecător, nimeni nu se poate atinge
de ea. Cei sus puși și oamenii în general, o apreciază
pentru că este dușman al străinilor, naționalist, ju-
decător al poporului. Din pricina asta, n-aș vrea fac
să pierdeți timpul; nici nu vreau să vă promit ceva ce
nu aș putea să fac. Prin urmare sunt de părere că cel
mai bine ar fi să găsiți un alt avocat...
Amândoi tăceau. Nici nu se uitau unul la latul,

535
de parcă se rușinaseră, sau de parcă se izolaseră de
societate. Dacă ne uitam la piesa care se pusese în
scenă, ai fi spus că Burak este un terorist, sau o altă
variantă- Burak omorâse opt oameni, sau altă vari-
antă de scenariu- Burak fusese prins cu două tone
de droguri... Asta era psihoza pe care o realizase ju-
decătorul Maria cu acuzele sale. Ori singura vină a
lui Burak era că fusese împreună cu o fată a cărei
vârstă nu era corespunzătoare, dar care consimțise
să fie împreună cu el. Asta era tot. Însă judecătorul
Maria, făcuse din asta un proces de onoare națio-
nală.
Ayfer, luă banii pe care doamna avocat Carmen îi
întinsese și îi puse la loc, în geanta lui Carmen.
- Noi avem încredere în dumneavoastră. Ați fost
sinceră cu noi. Eu personal apreciez abordarea dum-
neavoastră. Sunteți avocatul nostru în continuare,
firește dacă sunteți și dumneavoastră de acord cu
acest lucru. De asemenea, nu vă faceți griji cu privi-
re la subiectul banilor. Faceți un calcul, veniți să-mi
spuneți suma, și vă dau cuvântul meu, că voi plăti
fără să comentez măcar...
- Doamna Ayfer, banii nu au importanță! Domnul
Marin mi-a achitat deja dublul sumei pe care o ce-
rusem. Banii chiar nu au nici o importanță, ceea ce
vreau eu să vă spun este că ne confruntăm cu un
judecător nebun. Nici eu nu-mi pot imagina ce se va
întâmpla. Poate că-l va scoate tocmai când ne vom
aștepta mai puțin. Dar eu mă văd obligată să vă spun

536
aceste lucruri. N-aș vrea ca mâine poimâine să veniți
să-mi reproșați că ”Ne-ai luat banii, dar nu l-ați scos
pe Burak!” În afară de asta, domnul Marin, este aici
de față, eu nu mi-am luat decât avansul. Restul ba-
nilor, adică cea mai mare parte a sumei ce urmează
să-mi fie achitată, o voi lua după ce-l voi fi eliberat
pe Burak.
Astfel, doamna avocat Carmen, clarificase toate
îndoielile pe care le-ar fi putut avea, lămurise toa-
te incertitudinile. Acum trebuiau să se pregătească
pentru cea de-a treia înfățișare. Avocatul:
- Trebuie să lucrez cu Kati timp de o săptămână.
Trebuie să o cunosc foarte bine, și în funcție de ea
să-mi stabilesc strategia în instanță.
- Kati este la noi acasă; ori de câte ori aveți nevoie
de ea, poftiți, ea este gata să ne ajute.
I-au mulțumit, stabilind o întâlnire pentru a doua zi,
acasă la Ayfer. După-amiaza, după ora trei, avea
întâlnire cu Kati.

A 3 A ÎNFĂȚIȘARE

Ziua înfățișării sosise. Oare Andreea urma să

vină? O găsiseră oare? Era foarte curioasă Kati. Dar
cea mai mare emoție pentru ea, era că urma să-și
revadă iubitul. Îi fusese foarte dor de el; acum îi era
ciudă pe ea ”Ce m-o fi apucat să fac asta? Acum cum
o să mă pot uita la el? în ochii lui? O să mă urască!”
își spunea ea, dar nu avea de ales. Totul se întâmpla-

537
se deja.
Doamna avocat Carmen, o pusese să repede de cel
misafir
puțin zece ori ce avea de spus.2020-01-31
Kati învățase
11:47:36 pe dina-
fară tot ce trebuia să spună, cu toate astea pentru ea
--------------------------------------------
repete
era un eveniment important. Era o situație nu toc-
mai plăcută, care o avea în prim plan chiar pe ea. Nu
se ducea în sala de judecată ca să-i asculte pe alții
cum vorbesc, din contră, ea era personajul cheie al
acestui proces.
Marin și Ayfer erau foarte îngrijorați. Atitudinea
judecătorului nu era deloc pozitivă, dimpotrivă, pu-
tea fi considerată chiar ostilă. Nici măcar neutră nu
era. Ayfer își amintea din când în când de tatăl ei. Își
amintea cum domnul Mustafa își încheia scrisorile
pe care i le trimetea cu o propoziție de genul ”Sper că
într-o zi ne vom revedea acolo”. Ayfer nu-i pomeni-
se tatălui ei că Burak este în închisoare. Nu-și dorea
deloc ca el să se întristeze acolo unde se afla. Dacă ar
fi știut ar fi murit de inimă rea; mai bine să nu știe...
”Copii lui sunt aici” își spunea ea dându-și curaj nu
le mai rămăsese nimeni în Turcia.
Înainte de înfățișare, Ayfer își închipuia tot fe-
lul de lucruri. Se tot gândea, care ar fi putut să fie
problema acestui judecător. Era o doamnă drăguță
în felul ei, așa înaltă, atletică cum era; avea picioa-
re frumoase și un cap mic în comparație cu corpul
și părul scurt, dar avea niște ochii negri vioi și era
drăguță. Cu toate acestea, în sala de judecată, deve-
nea cu totul o altă persoană. Era ca o zgripțuroaică

538
care avea o atitudine insuportabilă. “Mă întreb dacă
și judecătorul ăsta are probleme...” se întreba Ay-
fer. Ce era mai ciudat, din ce observase Ayfer, era
că judecătorul, părea un om normal până ce-i venea
rândul lui Burak. Femeia care stătea și-i asculta pe
toți cu răbdare și compasiune, cea care găsea soluții
și dădea sfaturi, devenea cu totul alt om când îi ve-
nea rândul lui Burak. Ayfer observase lucrul acesta la
ambele înfățișări. Se vedea pe judecător cum se
crispează instant la vederea fratelui ei. Ayfer nu-și
putea da seama dacă atitudinea judecătorului era
împotriva străinilor în general sau numai împotri-
va lui Burak? Oare care era răspunsul corect? Era
o dilemă pentru ea... “Oare azi cum va reacționa? “
se gândea ea în sinea ei. Venise cu o oră înainte și-și
ocupase locul din sală. Avea de gând să urmărească
comportamentul judecătorului față de ceilalți in-
culpați și să-l compare cu atitudinea pe care o avea
față de Burak. Știa de la celelalte înfățișări cam care
era intensitatea furtunii ce avea să apară. Dacă și
de data asta avea să se întâmple la fel, atunci cu si-
guranță că femeia asta avea ceva la mansardă. Asta
era părerea lui Ayfer. Avea cu siguranță o problemă
cu străinii sau cu Burak în particular. Ayfer încă nu
se putea pronunța cu exactitate, dar simțea că acolo
era problema. Care dintre cele trei detalii ale prob-
lemei erau oare mai importante? Burak, faptul că
era străin, sau situația actuală? Ayfer pe de-o parte
asculta pledoariile, pe de altă parte o urmărea pe do-

539
amna judecător, analizându-i comportamentul; nu-
și lua ochii de la ea. Săraca Kati, se ghemuise lângă
Ayfer și asculta și ea în liniște, cu capul în piept ce
se vorbea în sală. Asculta e un fel de-a spune, pentru
că gândul îi era cu totul în altă parte.
La fel ca data trecută, Burak își făcu apariția în-
soțit de doi polițiști. Alături de el era avocatul. Când
s-a întors să se uite în spate, Burak a fost de-a drep-
tul izbit de ochii lui Kati care plângea pe banchetă. Îi
șoptea lui Burak ” Iartă-mă te iubesc Burak!” Amân-
doi erau în stare de șoc. Ayfer prinsese un loc fix în
spatele lui Burak; știa de acum unde să se așeze și
cum să comunice în timpul înfățișărilor, deși era
strict interzisă comunicarea cu inculpații. Ayfer,
Marin și Kati stăteau chiar în spatele lui Burak. Dis-
tanța dintre ei nu era de nici măcar un metru. De-
sigur, Burak venise pregătit de data aceasta: colegii
de celulă, îi spuseseră câte ceva despre judecătorul
Maria. Știa că este ostilă față de străini ”Chiar dacă
nu ai o vină foarte mare cu judecătorul Maria o să-ți
fie foarte greu” îl avertizaseră colegii lui de celulă.
”O să te țină închis cât o să poată de mult. O să-ți gă-
sească tot felul de infracțiuni o să facă o conexiune
între ele astfel încât să nu-ți dea drumul așa cu una
cu două...” spuneau ei.
Burak era bosumflat. Kati uitase tot ce o învățase
avocatul Carmen să spună și că tot ceea ce avea ea
de gând să spună. Plângea și știa că ea este responsa-
bilă de ceea ce se întâmpla acum.

540
 Supărase o familie întreagă ori tocmai această fa-
milie era cea care își deschisese porțile și îi oferiseră
un cămin. Oare Kati va reuși vreodată să-i răsplăte-
ască pentru binele pe care i l-au făcut, pentru spriji-
nul pe care i l-au acordat? Nu știa. Tot ce știa, era că
ar fi putut să-și dea și viața acum, aici, pentru ace-
astă familie. Nu-i era frică, nu era îngrijorată “Pot să-
mi dedic viața acestei familii”, își spunea ea.
Judecătorul Maria trecuse la dosarul lui Burak Bol.
I se adresă procurorului:
- Aveți cuvântul! a spus ea.
- Dintre victime, doar Katerina Lascu este aici;
Andreea Bărboi nu s-a prezentat, doamna judecător.
Judecătoarea Maria a ordonat ca Andreei Bărboi să
fie adusă cu forța la următoarea înfățișare.
- Katerina Lascu, poftiți.
Doamna avocatul Carmen, venise lângă Kati și îi
misafir
arăta pe unde să treacă în față 2020-01-31 a depune măr-
pentru 11:48:57
turie. Dar Kati părea că nici nu--------------------------------------------
se poate ține pe pici-
avocat
oare, tremura cu totul. Se uita la Burak, și Burak se
uita la ea. Cu ce ochi să se uite la el? ... Ochii lui plini
de dragoste, se uitau la ai ei spunând parcă: ”Uite
ce mi-ai făcut...” Burak se topise tot. I se făcuse milă
de Kati. Fata aceea frumoasă pe care o lăsase acasă,
acum parcă slăbise și mai mult, părea și mai mică,
fața îi era plină de pete roșii. Tot stresul i se putea citi
pe față. ”Oare câte mai are de îndurat și fata asta?”
se gândea Burak, fără să mai țină cont sau să se gân-
dească la zilele lui din închisoare sau la probleme-

541
le lui. Burak o iubise cu adevărat pe această fată, și
încă o mai iubea. Simțea că este la fel ca pe vremea
când erau împreună, deschisă, sinceră și naturală. Era
amuzantă. În ciuda faptului că ea toată viața su- ferise
și nu avusese parte de nici o bucurie, împărțea în jurul
ei numai zâmbete, era plină de viață și avea speranța
că-ntr-o zi... va putea fi o sursă de fericire. Ea era
dragostea, iubirea, prietenia. Burak acum era mia
conștient decât altădată despre toate astea.
misafir
Judecătoarea se uită fix în ochii lui Kati
2020-01-31 11:49:30și-i spuse:
11:49:42
--------------------------------------------
- Spune-mi, fata mea! Ce alta ți-a făcut acest golan,
mai data
cum ți-a distrus viața? Nu te sfii, spune-mi tot, pui-
ule. Nu-ți fie frică de nimeni, eu sunt aici să te pro-
tejez! Maria simțea în subconștient că micuța Kati
este încă un copil și are nevoie de protecție, așa că
se întoarse către ea și-i spuse din nou, pe un ton mai
blând:
- Haide, puiule, povestește-mi cum îți vine. Este
adevărat ce ai scris în plângere?
Katie nici nu-și ridica capul din piept: își încru-
cișase degetele de la mâini și se juca cu ele. Judecă-
torul Maria insistă:
- Spune-mi, fata mea, ce s-a întâmplat?
Între timp, Katie, își ridică privirea și încercă să
prindă o rază de speranță în ochii avocatului Car-
men. Dacă Carmen i-ar fi spus să povestească, ar fi
făcut-o, nu mai avea luxul de a face o greșeală. Car-
men i-a făcut un semn cu ochiul ”Spune” dar Kati
uitase tot ce o învățase Carmen să spună. Nu-i mai

542
rămăsese nimic în cap. Judecătorul Maria, îl privi
pe Burak:
- Ia uită-te ce ai făcut din ea, vagabondule! strigă
ea în sala de judecată. Uită-te! Uite-ți opera! Ai ter-
minat fata asta, ai omorât-o! Corpul ei este aici, dar
capul ei, creierul ei, sufletul ei... le-ai omorât pe toa-
te! îl învinuia ea pe Burak, strigând cât o ținea gura.
Brusc, se întâmplă ceva cu totul neașteptat. Katie o
zbughi de la locul ei și-l îmbrățișă pe Burak. Se în-
toarse către doamna judecător și strigă:
- Nu, nu, nu!
Sala se cutremurase. Reacția fetiței acesteia mici
și neștiutoare îi făcuse pe toți să devină dintr-o dată
foarte atenți la ce se-ntâmplă în sală. Nimeni nu mai
scotea o vorbă- era liniște totală. Numai Kati plân-
gea și vorbea în același timp. Polițiștii au îndepăr-
tat-o imediat de Burak. Și el era surprins.
- Eu îl iubesc pe Burak, el nu mi-a făcut nimic!
plângea ea.
Apoi dintr-o dată, s-a oprit din plâns, a venit până-n
fața judecătorului și și-a ațintit privirea în ochii
judecătorului:
- Eu sunt vinovată, el nu e vinovat! EU, m-am cul-
cat cu el. Vă rog eu, tanti judecătoare, lăsați-l pe el
să plece, luați-mă pe mine! Eu sunt vinovată, eu sunt
vinovată... Tanti judecătoare, vă implor, dați-i dru-
mul.
Cei din sala de judecată plângeau; Kati era foar-
te naturală, se comporta așa cum îi venea. Continuă

543
plângând:
- M-au păcălit, tanti judecătoare, mi-au spus că îi
vor da numai o amendă lui Burak. M-au păcălit și
mi-au spus numai unde să semnez. Nici măcar n-am
citit ce scrie acolo, tanti. Dați-i drumul, lăsați-l liber,
el n-a făcut nimic! Toate sunt puse la cale de Elena
și de Dan. I-au întins o capcană lui Burak și s-au fo-
losit de mine. Tanti, tanti... vă rog eu frumos, dați-i
drumul...
Toți cei din sală erau emoționați. Toată lumea era
convinsă că Burak este absolut nevinovat. Era ceva
în neregulă aici. Scopul acestui proces nu ar fi tre-
buit să fie acesta. Acești tineri se iubiseră, fuseseră
împreună. Cineva rău intenționat se folosise de dra-
gostea lor profundă. „Unde a început totul?“ se-ntre-
ba Maria. Un lucru era cert, evenimentele luaseră o
cu totul altă întorsătură- se ajunsese într-un loc pe
care ea nu și l-ar fi dorit.
Judecătorul Maria fusese rănită în punctul ei sen-
sibil. Era o sentimentală. Lucru pe care dorea să-l
ascundă sub aspectul aspru pe care-l etala în sala
de judecată. Reacția spontană a lui Kati, o expuse-
se unui val emoțional și spiritual, care o purtă până
în adolescență, în momentele de ceartă cu mama sa.
Nu puține fuseseră certurile, scandalurile Mariei
cu mama ei. Și toate din cauza tatălui care lipsea.
O făcuse pe mama ei în toate feluri, până și curvă o
făcuse. Maria nu mai era acum în sala de judecată-
era undeva departe. Simțea până și palma pe care o

544
luase de la mama ei când îi urlase în față: „O să mă
răzbun pe tine! Nici nu știi cu cine te-ai culcat, feme-
ie lipsită de onoare!” Brusc se ridică în picioare și
spuse:
- Procesul a fost amânat până la următoarea în-
fățișare!
Apoi de la masa ei se aplecă puțin spre Kati și-i
spuse:
- Vino puțin, înăuntru draga mea. Vreau să vor-
besc cu tine.
Apoi i se adresă doamnei avocat Carmen:
- Adu fata în camera mea, dar să fie singură. O aș-
tept peste treizeci de minute! a spus ea.
Înfățișarea se încheiase, polițiștii îl luau pe Burak.
Kati a venit ca o furtună și l-a îmbrățișat din nou pe
Burak:
- Răbdare iubitul meu, o să ieși de aici! Te iubesc,
Burak! striga ea.
Polițiștii au tras de Kati și au despărțit-o de Burak;
acum Ayfer încerca să o aline. Burak se mai uită o
dată când la Ayfer, când la Kati și apoi plecă însoțit
de polițiști. Doamna Carmen îi spuse lui Kati:
- Să nu minți nimic în fața doamnei judecător;
dacă e cazul spune-i tot. Implor-o să-l scoatem pe
Burak de aici. Cu toții ne rugăm pentru fericirea vo-
astră...
Apoi, Carmen mai adăugă ceva:
- Fii relaxată. Mai rău de atât, ce poate fi?
Când judecătorul Maria, intră și se așeză la masă

545
puse mâna pe dosarul orfelinatului de la Sulina- Tul-
cea. Primise și mai înainte reclamații cu privire la
abuzurile asupra copiilor datorate structurilor dis-
torsionate din cadrul instituțiilor de stat. Îi mai ve-
nise pe la ureche despre copiii abuzați sexual și vân-
zarea la sume exorbitante a bebelușilor proveniți din
aceste relații. Cazul lui Kati, fusese ultima picătură
din pahar. Avea cunoștință despre evenimentele
prin care trecuseră Kati și Andreea. De asemenea se
raportase și faptul că Lăcrămioara fusese omorâtă.
Doamna judecător pusese mâna pe situația din aces-
te orfelinate, desemnase o nouă conducere și acum
primea rapoarte în mod constant. Mai fuseseră fete
care fugiseră din orfelinat? Judecătorul Maria știa
care sunt motivele pentru care Kati și Andreea fu-
giseră de acolo: știa că micuța Kati născuse un copil
despre care știa că a murit la naștere. Dar judecăto-
rul știa și că acel copil trăiește și-i știa și adresa.
Luând toate acestea în considerație își spunea:
”Ceea ce am trăit eu e o nimica toată. Ar trebui să dau
acatiste. Eu cel puțin am avut-o pe mama ală- turi m-a
educat, m-a trimis la școală, nu a lăsat pe nimeni să
mă umilească. Nici n-am simțit că nu am tată.” își
spunea ea ca să se liniștească. Dar de câte ori se
gândea la Kati, sufletul ei se întrista și ”Ce fată
puternică e..” își spune ea plină de admirație. Cineva
bătea la ușă. ”Intră!” spuse Maria.
Kati intrase înăuntru.
- Vino, draga mea, stai aici lângă mine.

546
Judecătoarea Maria se așezase pe canapeaua de lân-
gă masă și Kati se așeză chiar lângă ea.
Kati era foarte surprinsă. Din ce discutaseră acasă,
înțelesese că judecătorul Maria este o femeie foarte
rea, că este o xenofobă și că o să-l chinuiască mult pe
misafir
Burak. Dar de îndată ce se așeză lângă11:50:36
2020-01-31 ea, Kati simți
căldura și sentimentalismul pe--------------------------------------------
care-l emana Maria.
chinuie
Nu, această femeie nu avea cum să fie un om rău.
Kati se uita cu ochi plini de mirare la judecătorul
Maria și era uimită de ce i se întâmpla. Se simțea
de parcă nu stătea lângă judecătorul Maria, ci lângă
mama ei, atât de apropiată s-a simțit Kati de ea. Kati
intrase în încăpere cu emoții și cu totul alte gânduri,
dar acum se simțea cu totul altfel: simțea că vrea să
fie ocrotită, simțea că această femeie vrea s-o sca-
pe de toate supărările pe care le avea, întocmai unei
mame.
Judecătorul Maria:
- De ce te uiți așa la mine?
- Dar tanti, tuturor le e frică de tine. Și mie mi-a
fost frică până acum, dar acum nu mai simt deloc
așa... din contră. Nu poți fi un om rău, tanti... spuse
ea.
Dintr-o dată, cu Maria se întâmplă ceva: uită dintr-o
dată că este judecător, uită pentru ce se afla acum,
acolo, alături de Kati în acea încăpere...
misafir
Înce- puse să-
i povestească lui Kati despre propria-i viață, de parcă
2020-01-31 11:50:59
--------------------------------------------
era prietenă cu ea de ani de zile.
careDin când în când își
amintea de situația în acre se afla, se op-

547
rea din povestit și spunea ”Ce fac eu aici?” după care
continua să pună întrebările pe care ar fi trebuit să
le pună. Uitându-se însă la această fată micuță, sim-
patică, cu ochi negri îi venea să-i povestească totul
despre ea. Nu-i venea nici ei să creadă, văzând ace-
astă schimbare la ea.
Ai un loc unde să stai? Vrei să te duc să stai într-
un loc frumos?
- Nu, nu, tanti! Stau într-un loc foarte frumos. Eu
locuiesc împreună cu Burak, îl iubesc. O să ne căsă-
torim, tanti, spunea ea și plângea. Cei pe care i-ai vă-
zut lângă mine erau sora lui Burak Ayfer care este o
fată foarte bună. Are grijă de mine. Celălalt era unc-
hiul Marin, directorul general al firmei. Mă iubește
ca pe fiica lui, și momentan locuiesc în casa lui. E ca
și tatăl meu.
- Dar de Andreea știi unde este, draga mea?
- Nu știu, tanti. Eu am răpit-o din orfelinat. M-a
implorat so scot de acolo și eu n-am rezistat. Am
adus-o acasă și ea n-a stat prea mult pe gânduri și a
intrat în patul lui Burak. Tanti, jur că el nu are nici o
vină. Lingușitoarea aia a făcut tot ce a fost posibil ca
să-l scoată din minți pe Burak. Și mie mi-a fost milă
de ea, am suferit prea mult amândouă când eram
la orfelinat, și nu i-am zis nimic. Dar între timp am
prins și ură pe Burak. Am vrut să-l fac să sufere, așa
cum m-a făcut și el pe mine să sufăr. Dar totul n-a
fost decât o capcană; totul a fost planificat de fos-
tul director general, care voia să-l bage pe Burak la

548
închisoare... Îți jur tanti, că așa a fost. S-au folosit
de mine. Nici măcar n-am citit plângerea aia. Mi-am
spus toate secretele unei femei, cam de vârsta ta, una
Elena, și a venit la mine cu o hârtie pe care m-a pus
s-o semnez. ”Burak o să primească o amendă foarte
mare. Așa o să te răzbuni și tu pe el.” Așa mi-a spus.
Eu am întrebat-o, și mi-a spus că: ”N-o să mai prime-
ască nici o pedeapsă în afară de amenda pe care o
va lua!” așa mi-a spus. Cred că am întrebat-o de zece
ori. Tanti, eu îl iubesc pe Burak. S-au jucat cu noi. Te
implor, ajută-ne... a spus ea și lacrimile i se prelinge-
au pe obraji.
Doamna judecător luase un șervețel de pe masă și îi
ștergea lacrimile lui Kati cu mâna ei.
- Andreea e în spital acum, știi? După ce s-a
despărțit de tine, a avut de-a face cu niște bărbați
răi, care au vândut-o altor bărbați. A luat niște mic-
robi de la ei și acum e bolnavă în spital.
Lui Kati îi părea pe de-o parte rău pentru Andreea,
dar pe de altă parte, pentru că știa că Andreea era
singura responsabilă pentru ceea ce i se întâmplase,
nu-i păsa. Kati nu mai avea o prietenă pe nume And-
reea. Judecătorul Maria:
- Fata mea, te vei căsători într-adevăr cu Burak?
- Da, tanti, o să te chem și pe tine nunta mea.
- Fie, draga mea! Vrei să fac ceva pentru tine, ai
nevoie de ceva?
- Da, tanti! Dă-i drumul lui Burak, dă-i drumul,
tanti... te implor...

549
 - Bine, puiule, o să văd. Tu du-te acum, stai liniș-
tită. Să faci numai lucruri frumoase, draga mea, îi
spuse și o conduse după ce-i sărută obrajii.
Se așeză apoi la biroul ei și închise ochii. Gândul ei
zburase iar departe: era acolo alături de prietenii ei și
se juca de-a ”acasă”, Auzi vocea mamei ei care o
striga: ”Maria, masa e gata! Du-te mai întâi și te spală
pe mâini, apoi treci la masă!”

41

Ce ar fi trebuit să facă acum judecătorul Maria?

Pe de o parte, o crezuse pe această fetiță. Fetița ace-
asta vorbise cu atâta convingere și fusese atât de
sinceră când îi ceruse să-l elibereze pe Burak... în-
cât, nu i-ar fi scăpat din priviri dacă ar fi fost ceva
forțat. Dacă Burak i-ar fi făcut vreun rău lui Kati,
judecătorul Maria ar fi sesizat asta. Dar nu simțise
nimic de genul ăsta. Cu o logică simplă, se părea că
singură infracțiune comisă, era faptul că întreținuse
relații sexuale cu o fată care nu îndeplinise optspre-
zece ani. Cu toate acestea, ei erau îndrăgostiți unul
de celălalt. Fuseseră împreună, pentru că se iubeau.
Iar Kati era o persoană foarte geloasă. Era sigură
că semnase plângerea într-un moment de furie, cu
gândul că se va răzbuna pe Burak, fără ca măcar s-o
citească. Și apoi femeia aceea lipsită de scrupule și
suflet, Elena, o făcuse să aibă încredere în ea și se fo-
losise de ea pentru a-și mulțumi fostul director. Ma-

550
ria își punea acum o singură întrebare: “Dacă Kati ar
fi știut că Burak va ajunge în închisoare, ar mai fi
făcut asta?”
Își luase capul între mâini și se gândea care ar fi
trebuit să fie decizia. Din punctul ei de vedere, nu
mai exista nici o infracțiune a legii. Mai ales dacă
fata ar fi declarat ”Am făcut de bună voie” și cei doi
s-ar fi căsătorit, problema s-ar fi rezolvat de la sine.
Ar fi continuat în civil. Dar și acolo, având în vede-
re faptul că nu se punea problema încarcerării, și
faptul că a existat un consimțământ între cei doi,
nici de aici n-ar mai fi ieșit nimic. Prin urmare, ar
fi trebuit să-l elibereze pe Burak, sau cel puțin să-i
continue judecata în stare de libertate. Asta era ceea
ce-i dicta o logică simplă.
Dar judecătorul Maria nu putea să uite ce-i făcu-
se Mustafa mamei sale. Și Mustafa era turc, și ar fi
vrut să-și răzbune mama prin suferința pe care ar fi
putut să i-o provoace lui Burak. În felul acesta ar fi
putut să-și depășească și ea propriul complex psiho-
logic, și ar fi fost fericită.
Mintea și judecata, i se amestecaseră cu sentimen-
tele. Sentimentele o luaseră înaintea minții, condu-
când-o pe Maria. Dar de undeva de sus, instinctele îi
spuneau că ceea ce face este greșit, și că ar trebui să
facă diferența între faptele lui Mustafa și cele ale lui
Burak. Mintea încerca să transmită semnalul corect
sentimentelor care o dominau. Creierul o atenționa
pe Maria: ”Nu poți să faci să plătească un om nevino-

551
vat, pentru vina și păcatul altuia!” Iar sentimentele
îi dădeau o palmă minții alungând-o de acolo. Maria
se lăsa purtată de sentimentele pe care le avea. Urma
să vedem împreună ce avea să se întâmple până la
urmă...
Acum Kati era acasă, și povestea foarte emoțio-
nată ce vorbise cu doamna judecător. Le spunea că-i
plăcuse de ea , că este o femeie bună, că o va ajuta și
că-l va scoate pe Burak de acolo.

A 4 A ÎNFĂȚIȘARE

Carmen spera că la această înfățișare să se întâmp-

le ceva. Doamna avocat presimțea că lucrurile vor lua
o turnură pozitivă. Marin, Ayfer și Kati, se așe- zaseră
chiar în spatele scaunului pe care urma să se așeze
Burak. Să-l poată vadea, să-l poată atinge, să poată
vorbi cu el. Kati era palidă la față, slăbise foar- te
mult. Strălucirea din ochi îi dispăruse, în locul ei
rămăsese o privire goală, care te făcea să te întrebi
dacă mai este în viață sau nu.
Ayfer era și acum foarte îngrijorată. Își dorea ca
totul să se termine o dată. Fratele ei era închis și ea
nici la masa nu voia să se mai așeze fără el. Merge- au
împreună pe drumul pe care soarta li-l trasase. Tatăl
era în închisoare, fratele era și el închis... ce ar fi
trebuit să facă această fată frumoasă acum? Avea și ea
nevoie să fie motivată de cineva, să fie flatată,
lingușită puțin. Era și ea tot un copil. Fusese și ea

552
lovită de soartă, prin libidinosul Bülent, dar nu avea
de ales. Trebuia să rămână în picioare. Se gândea la
fata ei frumoasă... Reușise să treacă de trauma pe
care o suferise cu toate acestea simțea și ea nevoia
să fie alintată și răsfățată. Norocul ei că exista Ma-
rin, care venise în sprijinul ei, parcă trimis de niș-
te forțe oculte, și o scosese din colapsul spiritual în
care se afla.
Asta era soarta lui Marin: un caracter incredibil
care ieșise la iveală datorită încrederii în sine și a
curajului de a aborda situațiile din jurul său, pute-
rea de luptă incredibilă, bunătatea și frumusețile
sufletului său, care veneau acum în sprijinul său.
Marin, care era și aspru dar care știa și să se plece
în fața iubirii, era acum prezent lângă acești oameni
îndurerați, gata să-i consoleze. Dar dacă Marin nu
ar fi fost? Le-ar fi fost mult mai greu să treacă peste
toate astea. Ar fi supraviețuit, dar prețul ar fi fost cu
mult mai mare.
Burak își făcu apariția din nou, între soldați, cu
cătușele la mâini. Imediat în spatele lor era doamna
avocat Carmen. De îndată ce se așeză, se uită la ei. Se
uita când la Ayfer, când la Kati, când la Marin. Vedea
cum sora lui slăbise și fața ei care altădată deborda de
veselie și energie îi transmitea acum că ”mi-am
epuizat toate sursele de energie”. Când se uita la Kati,
vedea cât de mult o mustră conștiința. Dar Burak i-a
zâmbit în așa fel, încât i-a adus toată lumea la picioare
lui Kati. Acum Kati era în sala de

553
judecată, și ocupase un loc aproape de Burak. Și cu
Marin a avut un schimb de priviri semnificativ. Avea
încredere în el știa că se poate baza pe Marin să con-
ducă afacerea în aceste momente de cumpănă. Era
sigur de asta. De acolo de unde stătea Kati întinse
mâna să-l atingă pe Burak. El avea mâinile încătușa-
te, dar chiar și așa, Kati reușise să-l atingă pe umăr.
Ce sentiment plăcut era să-i simtă atingerea. Și cea
fizică, dar și cea spirituală. Ei asta trăiau acum.
Judecătorul Maria a intrat în sală și toată lumea s-
a ridicat. După un timp, a venit rândul dosarului lui
Burak. Judecătorul Maria a întrebat grefierul despre
situația Andreei. Procurorul a informat-o că starea
de sănătate a Andreei este foarte gravă, că este
internată într-un spital și că este în imposibili- tatea
de a da curs citației tribunalului. Judecătorul Maria
cunoștea situația Andreei, totuși pentru buna
desfășurare a cursului procesual, trebuia să întrebe
pentru a se consemna. Se întoarse către procuror și i
se adresă:
- Aveți ceva de spus? întrebă ea.
Procurorul a adus din în discuție judecarea al lui
misafir
Burak în stare de libertate. Lucrul
2020-01-31acesta
11:53:40 nu o prea
--------------------------------------------
mulțumise pe doamna judecător, se uita aspru la el
sters = al
și postura ei părea și mai impunătoare. Procurorul
nu mai avea nimic altceva de adăugat. Apoi i-a fost
dat cuvântul avocatului lui Burak? Doamna avocat
Carmen:
- Onorată instanță, cei doi au făcut o nebunie, s-au

554
iubit, au fost împreună de bună voie. Acum unul
dintre ei este închis, celălalt este afară, dar amân-
doi sunt într-o stare deplorabilă. Vă rog, onorată
instanță, să-i căsătorim pe cei doi. Să facem posibilă
această fericire. Amândoi își doresc asta. Fata asta îl
iubește atât de mult... De altfel, nu a fost iubirea cea
care a orbit-o? Nu din cauza asta a făcut atâtea greșe-
li? Nu a fost gelozia cea care i-a întunecat mințile?
Vă rog, onorată instanță, să le facem acest bine! Să
câștigăm o familie în numele acestei societăți. Las la
aprecierea dumneavoastră. Dar eu am convingerea
că cel mai indicat ar fi să-i unim. Decizia este a dum-
neavoastră! spuse ea și se așeză la locul ei.
Judecătorul Maria:
- Kati, fata mea, tu ce ai de spus, la vorbele doam-
nei avocat? Ai ceva împotrivă, draga mea? Nu-ți face
griji, vorbește cu toată sinceritatea, puiule!
- Tanti judecătoare, noi doi ne iubim. Burak este
aici, din cauza geloziei mele. Bineînţeles că ne căsă-
torim, dacă și Burak vrea. Sunt gata să-mi dau și suf-
letul pentru el. Eu îl iubesc pe Burak, tanti judecăto-
are. Vă rog eu, dați-mi-l înapoi! Eliberați-l... Să scap
de mustrarea asta de conștiință. Te implor, tanti!
- Vrei să te căsătorești cu Burak? a întrebat jude-
cătorul Maria.
- Sigur, tanti, vreau!
- Te mai întreb o dată: vrei să te căsătorești cu Bu-
rak?
- Întreabă-mă de o sută de ori, tanti! întreabă-mă

555
de un milion de ori, da, tanti, da! Dă-mi-l, te rog! spu-
se ea și izbucni în plâns.
Ayfer a așezat-o imediat alături de ea; o ștergea la
ochi. Dintr-o dată, judecătorul Maria o privi pe Ay-
fer direct în ochii. Simțise dintr-o dată o apropiere
față de Ayfer, pe care nu și-o putea explica. Când se
uita la ea, părea că vede o lume întreagă în ochii ei.
- Dumneavoastră ce grad de rudenie aveți cu Kati?
- Sunt sora lui Burak.
Și imediat Kati se băgă în vorbă:
- Tanti, ea e sora mea Ayfer, de care ți-am spus
înăuntru. Are o inimă de aur, e sora mea...
- Bine, Kati, stai jos, puiule, spune ea și se uită ad-
mirativ la Ayfer.
Se realiza o conexiune între sufletele celor două
doamne. Judecătorul Maria, întorcându-se spre Bu-
rak îl privi în ochi și-i spuse:
- Ai ceva de spus, domnule Burak Bey? întrebă ea.
Era pentru prima oară când i se adresa cu domnul
Burak; astăzi doamna judecător nu era deloc nervo-
asă și nu-i vorbise urât lui Burak. Se mirase și el de
comportamentul ei, căci la toate celelalte înfățișări
aproape că-și luase bătaie de fiecare dată. Îl jignise
și-l umilise de fiecare dată. Dar de dată asta nu se
întâmplase nimic până în momentul de față. Pri-
vind spre judecător:
- Doamnă, eu o iubesc pe Kati. Vă rog să ne căsăto-
riți, doamnă, spuse Burak.
- Să te căsătoresc cu ea, și apoi dacă după șase

556
luni fugi și o lași cu un copil, Kati ce o să facă? Tu
ca să scapi de aici, poți să mă și minți. Și chiar dacă
te-aș căsători... ce-o să se întâmple după aceea? Ia
spune-mi, domnule Burak! Nu faceți la fel, voi toți
turcii? Sunteți căsătoriți la voi în țară, veniți pe aici
să vă trăiți viața , să vă faceți de cap și apoi când vă
plictisiți vă întoarceți acasă.
- Nu, nu e adevărat, doamna judecător. Nu suntem
cu toții la fel. În orice țară sunt și bune și rele. Româ-
nii nu fac așa? Nu-și fac și ei de cap cu fetele? Toți cei
care sunt prieteni se și căsătoresc? Și chiar dacă se
căsătoresc, rămân până la moarte împreună?...
- Încetează, destul! Vrei să te căsătorești cu fata
asta? îl întrebă Maria pe Burak
- Da, doamna judecător! Îmi doresc foarte mult,
dacă vrea și ea.
Judecătorul Maria:
- Dau pauză timp de o oră, spuse ea și părăsi sala
de judecată.
Ayfer a spus imediat polițiștilor de acolo:
- Vă implor, lăsați-mă să vorbesc. Burak n-a
omorât pe nimeni, nu știu de ce luați măsurile as-
tea... Lăsați-mă să vorbesc! spunea ea cu ochii plin
de lacrimi și un zâmbet trist în colțul gurii. Polițiștii
erau înțelegători. Burak se întorsese către ele, erau
aproape față-n față. Aveau la dispoziție o oră. Car-
men ieșise și ea pe coridor să fumeze o țigară.
- Kati, uite, asta e foarte important acum: vrei să
te căsătorești cu mine, draga mea? Gândește-te bine,

557
nu e de joacă. Eu îmi doresc din toată inima. Te iu-
besc, Kati.
Kati n-a mai rezistat și cu o mișcare rapidă l-a
îmbrățișat pe Burak. Polițiștii se întorseseră de-a bi-
nelea cu spatele. Păreau să spună: ”N-aveți decât să
faceți ce vreți!” Burak și Kati se drăgăleau încercând
să recupereze timpul pe care-l pierduseră. Ayfer o
trăgea pe Kati de fustă:
- Lasă-mă și pe mine să-l îmbrățișez.
Kati s-a dat la o parte și Ayfer îl îmbrățișă pe fra-
tele său și îl pupă pe frunte și pe față:
- Frate, mai ai puțină răbdare! spunea ea. O să ieși
de aici! Te iubesc, frate! Nu trece nici timpul fără
tine. I s-a făcut dor și nepoatei de tine... spunea ea.
Doamna avocat Carmen intrase din nou înăuntru.
- Mă duc să fumez și eu o țigară, spuse Marin și
ieși din sală.
Burak o întrebă imediat pe Carmen:
- Astăzi doamna judecător văd că nici n-a înjurat,
nici nu a blestemat. Ce se-ntâmplă cu ea oare, Car-
men?
- Întreab-o pe Kati, ea a adus-o pe calea cea dre-
aptă, ea a făcut-o să se mai înmoaie. Kati i-a reglat
puțin balamalele și i-a arătat care-i calea cea dreap-
tă. Totul a fost măiestria lui Kati.
Kati se înroșise în obraji, se uita cu subînțeles în
ochii lui Burak. Și apoi dintr-o dată:
- Să nu te mai prind că te mai săruți cu altă feme-
ie, până o să mori, îi ieși ei pe gură.

558
 - Îți promit, iubita mea! Uită de toate astea. Le-am
trăit, s-a terminat. Acum trebuie să învățăm din ex-
periențele pe care le-am trăit și să fim fericiți...
Trecuse o oră. Poate chiar mai mult. Ușa din spate-
le mesei la care stătea judecătorul Maria se deschise și
judecătorul Maria își făcu apariția. Era urmată de
procuror, ceea ce însemna că timp de o oră fuseseră
împreună. Poate că era o zi fericită pentru Burak.
Judecătorul Maria a chemat-o pe doamna avocat
Carmen la masa sa și i-a spus ceva. Apoi, Carmen s-a
așezat la locul ei. Judecătorul citea hotărârea pe care
o luase. Da, li se permitea să se căsătorească, dosarul
continua să fie judecat în instanța civilă, urmând să
fie judecat în libertate. Pentru eliberarea din arest,
trebuiau rezolvate două aspecte: Kati trebuia să-și
retragă plângerea și cei doi trebuiau să se căsătore-
ască. Mai era însă o problemă: datorită faptului că
vârsta lui Kati nu era corespunzătoare, atât pentru
a se căsători, dar și pentru domiciliu pe care-l avea
momentan și pentru viitorul ei în general, trebuia
să se alcătuiască o comisie. Kati era minoră, nu avea
vârsta corespunzătoare. În plus nu avea nici un tu-
tore, nu avea pe nimeni. Până la căsătorie această
comisie avea să hotărască în numele ei. Judecătorul
Maria i se adresă:
- Kati, fata mea, toate drepturile și dorințele tale
vor fi direcționate către această comisie. După ce te
vei căsători, vei fi cu soțul tău, dar până atunci, co-
misia va fi cea care va fi responsabilă de tine. Pentru

559
că ești minoră și nu ai pe nimeni, îi spuse ea.
Kati începuse să plângă:
- Nu mă da pe mâna comisiei sau mai știu eu ce,
tanti! Eu sunt cu sora Ayfer.
Doamna judecător:
- Sora ta, Ayfer nu e familia ta, puiule. Te voi preda
unei comisii și viitorul tău va fi unul luminos. Nu ai
altă cale, draga mea, noi, ca stat, nu te putem lăsa
singură pe stradă. Din punct de vedere legislativ tu
ai numai șaisprezece ani și nu ai pe nimeni.
Kati plângea, și se agăța cu disperare de gâtul lui
Ayfer:
- Soră, nu mă lăsa! Ăștia or să mă dea iar la orfeli-
nat, nu mă lăsa ! Nu mă lăsa, sora mea!
Judecătorul Maria striga și ea în sală:
- Dar draga mea, tu ești orfană!
Dintr-o dată, o voce răsună în sală:
- Doamna judecător, ea are un tată! Nu este sin-
gură. Eu sunt tatăl ei!
În sală nu se mai auzea nici un zgomot. Toate ca-
petele se întorseseră către Marin; Kati și ea cu ochii
în lacrimi, se uita spre el de la pieptul lui Ayfer. Ma-
rin era roșu ca racul la fața, era evident că este fo-
arte emoționat. Își sprijinea mâinile pe picioare, cu
fruntea sus și pieptul înainte se uita plin de mândrie
misafir
și demnitate fix în ochii judecătorului Maria. Aces-
2020-01-31 12:15:49
ta era momentul în care secretul pe care-l ținuse
--------------------------------------------
virgula
atâția ani, se destrăma: tot timpul în care nu reușise
să-i spună, să-i strige, să-i spună: copila mea, toate

560
momentele în care nu putuse să mărturisească: eu
sunt tatăl ei... fuseseră depășite de această situație
de criză. Se gândise oare vreodată că o să ajungă să
mărturisească în fața unei instanțe că el este tatăl
real al acestei fetițe minunate? Soarta avea niște
planuri pentru dumneavoastră însă, și nu avea de
gând să-l respecte pe al dumneavoastră. Kati, se uita
în continuare stupefiată, din brațele lui Ayfer; avea
ochii cât cepele; nu putea nici să mai plângă, nici
să mai vorbească. Stătea numai așa cu ochii mari și
gura căscată, uitându-se la Marin. În tot acest timp,
Marin își plecase capul în piept, în fața judecătoru-
lui Maria și stătea cu ochii pe jumătate închiși. Și
Ayfer se uita la Marin. Apoi, dintr-o dată, își aminti
de noaptea în care Kati luase pastile și ajunseseră
la spital. Acum își amintea cum îl auzise pe Marin
spunând: „Cât de rău îmi pare că nu am apucat să te
îmbrățișez pe săturate, că nu am apucat să-ți spun
fata mea... încă nu m-am săturat încă de tine! Iartă-
misafir
mă, puiul meu ... Doamne, nu-mi 2020-01-31lua fata, de abia
12:16:34
am găsit-o... Nu o lua de lângă mine” Și atunci își
--------------------------------------------
sters = inca
spusese în sinea ei: “Omul ăsta e cu siguranță tatăl
lui Kati”, dar nu existau nici un fel de dovezi. Toate
dovezile care existau, erau împotriva lui Marin. Pe
de o parte mila, pe de altă parte șovăiala; ce situație
dificilă ... Marin nu ar fi vrut să-i mărturisească în
acest fel că este tatăl ei. Nu se gândise niciodată că
va ajunge să explice În mijlocul unei săli de judecată
că el este tatăl fetei. Tăcerea a fost întreruptă de vo-

561
cea dominantă a judecătorului Maria:
- Cum vă numiți, domnule?
- Gigi Lascu.
Ayfer și-a amintit dintr-o dată cum îi spusese Cos-
mina când fusese la ea în vizită: ”Dar numele lui nu
este Marin!” Gigi Lascu și numele de familie al lui
Kati era tot Lascu. Kati nici nu știa dacă să se bucu-
re, să plângă sau să se răzbune pentru tot ce suferise în
trecut?!... Era uimită.
Doamna judecător:
- Puteți să dovediți asta? Că sunteți tatăl ei? Dați-
mi o carte de identitate, vă rog.
- Marin și-a scos actul de identitate din buzunar și
i l-a întins judecătorului:
- Da, tatăl ei, Gigi Lascu. Draga mea, Kati, poți să-
mi dai și tu un act de identitate? Doamna judecător
i se adresase, dar Kati nu auzea, rămăsese stană de
piatră de când auzise că Marin e tatăl ei.
Imediat, Ayfer a atins-o puțin pe Kati și i-a scos
buletinul din geanta ei cea mică. Ayfer s-a dus la ju-
decător și i-a înmânat actul. Conexiunea care se sta-
bilise între cele două femei- Ayfer și Maria- părea că
are multe necunoscute. Erau pline de secrete pe care
le aduceau evenimente misterioase pe care nici ele nu
le știau. Judecătorul se uita la buletinul lui Kati. Da,
într-adevăr, Gigi era tatăl ei. Se întoarse către Kati și
îi spuse:
- Draga mea, ce norocoasă ești... Într-o zi ți-ai găsit
și soț, ți-ai găsit și tatăl, spuse ea și-i făcu pe toți cei

562
din sală să râdă.
Între timp, judecătorul Maria, se uita din nou căt-
re Burak în timp ce în sinea ei își spunea: ”E un băi-
at bun...”. Nici ea nu știa de ce, dar Maria se simțea
apropiată de acest băiat.
- Draga mea, Kati, ce zici de situația asta? o între-
bă ea.
Kati începuse să plângă. Până acum, de uimită ce
era, nu dăduse nici un semn că ar vrea să plângă. Ay-
fer îi făcu semn cu cotul și Kati își șterse lacrimile:
- Ce zici, Kati, de situația asta?
- Tanti, noi aveam niște bănuieli. Ne-am dus la
prietenele mamei mele, am vorbit cu Cosmina. I-am
arătat și poza, dar ele mi-au spus ”Omul ăsta nu e
tatăl tău!”. Eu și așa stau în casa lui Marin. De când
l-am cunoscut, e ca un tată pentru mine.
Marin a cerut cuvântul:
- Doamnă, eu le-am cerut vecinelor mele, Cosmi-
na și Alexandra, să nu-i spună lui Kati că sunt tatăl
ei. Aș fi vrut să-i mărturisesc asta într-un moment
mai potrivit. Doamna judecător, eu am greșit mult
în viața asta. Am făcut multe greșeli, dar am știut și
s-o scot la capăt cu ele. Am și pierdut foarte multe:
soția mi-a murit în timp ce năștea; am aflat că am o
fiică mult mai târziu. Pe vremea când mă luptam cu
alcoolul, am suferit foarte mult, nu a existat belea
să nu-mi fi venit pe cap... Așa au crezut de cuviință
cei de sus: că misiunea mea nu s-a încheiat. Mâini
sfinte s-au întins spre mine. Ele m-au schimbat în

563
mod miraculos, și m-au redat societății. Mi-au dat
atâtea lucruri... Dar, apropo, mi-au luat și multe luc-
ruri. Nici măcar nu mi-ar fi trecut prin minte, că am
să-i spun vreodată fiicei mele, că-i sunt tată într-o sală
de judecată... Nu poți să te abați de la cale pe care ți-o
trasează soarta... nu e chip! spuse el.
Kati era încă lângă Ayfer. Ayfer era între Marin și
Kati. Marin o apucă pe Ayfer de mână și o trase spre
locul lui. Venise lângă Kati și și-a îmbrățișat fiica:
- Puiul meu, o să mă poți ierta? Din motive care
nu țineau neapărat de mine, v-am făcut să suferiți
foarte mult...
Judecătorul Maria era și ea în stare de șoc. Fata
care crescuse într-un orfelinat, fata care crescuse
suportând atâta durere, își găsise tatăl la tribunal.
Era un șoc pentru toți. Judecătorul Maria rămăsese
cu gura căscată. Se gândise la o grămadă de lucru-
ri, în timp ce-i urmărea pe cei doi cum își vorbesc.
”Cum ar fi fost, ca într-o bună zi să vină și tatăl meu
să nu fi murit, și să apară să-l pot îmbrățișa și eu, să-l
pot pupa... Oare și-ar fi cerut și el scuze ca tatăl lui
Kati? Ar fi vrut să fie iertat? ” Judecătorul Maria nu
era așa de sigură: “Oare mi-aș ierta tatăl?” Avea dubii
că o va face, și totuși zâmbi stângaci și se gândi: „Da,
da, da, l-aș ierta, l-aș îmbrățișa. I-aș fi zis tată...”
Kati plângea, Marin plângea și el în timp ce-și
îmbrățișa fata. Nimeni nu observase dar și judecă-
torul Maria plângea. Ce scene emoționante pline de
durere. Judecătorul Maria încerca să-și ascundă lac-

564
rimile și ochii înlăcrimați în spatele unui șervețel
stând cu capul aplecat în față. Nu se putea opri din a
se gândi:” Ce bine ar fi fost să fie și în viața mea o
astfel de situație și să-mi fi cunoscut și eu tatăl, să fi
putut și eu să-l ating...” își spunea ea.
Cu toții erau îmbrățișați, inclusiv Burak. Nici po-
lițiștii nu-și mai făceau deocamdată datoria. Apoi
Judecătorul Maria spuse brusc:
- Domnule Burak, te voi mai ține aici încă trei -
cinci zile. După trei zile vei avea din nou o înfățișa-
re, după care vei fi judecat în libertate.
Judecător Maria, i se adresă apoi lui Marin:
- Vă rog să veniți puțin, și tu, Kati, fata mea.
- Domnule Marin, să ai grijă de Kati. Ea este o fată
frumoasă, foarte inteligentă și inimoasă. Fă-o să uite
tot ce a trăit până acum. Fata mea, Kati, poți veni
să mă vizitezi oricând. Pentru orice fel de problemă,
bine?
Judecătorul Maria, intrase iar în contact vizual cu
Ayfer. Prin ochi își transmiteau speranța de a se re-
vedea, în condiții mai bune, firește. Ochii lui Ayfer
erau plini de recunoștință- îi mulțumeau judecăto-
rului Maria.

42
misafir
Kati își lăsase iubitul acolo și plecase acasă tatăl
2020-01-31 12:17:31
--------------------------------------------
său adevărat, cu persoana la care
acasa cu tatalși-și spusese
visase
mereu: „Sper ca Marin să fie tatăl meu”...

565
 Viața lui Kati se schimbase brusc. Picioarele-i căl-
cau mai cu încredere pe pământ, capul îl ținea sus, era
mândră și sigură pe ea: nu mai era o bastardă. Avea
un tată. Dar ea tot așa îi spunea: Marin în sus, Marin
în jos. Cuvântul ”tată” parcă nu-i stătea bine în gură...
Dar timpul avea să o învețe tot, avea s-o facă să-i stea
bine și cu asta. Bineînţeles, acum și Ay- fer era foarte
fericită. O iubea foarte mult pe Kati, i se rupea
sufletul pentru ea. Dar acum, nu-i mai era milă de ea,
nu mai avea de ce- doar tatăl ei era lângă ea, nu? Peste
puțin timp și soțul ei avea să fie alături de ea.
Stăteau în acasă, cu toții din cale afară de confu-
zi. Ayfer și Kati pregăteau masa pentru cină. Marin
stătea și el liniștit, și citea câte ceva. Ayfer și Kati
vorbeau în șoaptă, dar Marin nu se întreba deloc
despre ce vorbesc ele. Nici nu apucaseră să rămână
singuri- nu că și-ar fi dorit acest lucru... Ayfer își des-
chisese inima către amândoi; și ei își găsiseră un loc
acolo, fără nici o urmă de ezitare. Ayfer le atinsese
sufletul și făcuse posibil să-și păstreze emoțiile la cel
mai înalt nivel. În tot acest tumult, scăpaseră mai
ușor de problemele cotidiene. Urma să vină un timp
în care aveau să se motive reciproc, aveau să-și vadă
copii și pe cei pe care-i vor iubi ei.
misafir
Dintr-o dată se auzi cum cineva
2020-01-31bătea
12:17:58 la ușă. Nu

așteptau pe nimeni. ”Deschid eu” spuse Marin. Nu

--------------------------------------------
motiveze
voia ca zumzetul din bucătărie să fie întrerupt. Șo-
aptele lor erau ca o melodie frumoasă, o melodie a

566
fericirii. Deschise ușa și un domn în vârstă, cu părul
alb, îmbrăcat cu o haină neagră, cămașă albastră și
fără cravată stătea în pragul ușii. Omul era de un
calm desăvârșit, blând și politicos, care dădea pace
și confort oamenilor din jurul său:
- Sper că este casa lui Burak. Sper că nu am venit
greșit....
Vorbea o română foarte stricată, dar Marin pre-
simțise imediat. Mai mult ca sigur că bătrânelul
acesta era tatăl lui Burak, care era în închisoare. Se
vedea că este străin supă cum vorbea și după cum
era de emoționat. Străinul spuse din nou:
- Ayfer și Burak sunt aici? Sper că nu deranjez!
- Poftiți domnule, spuse Marin imediat. Apoi
se grăbi să strige către bucătărie: Ayfer, vrei să vii
puțin?
Ayfer purta un șorț de bucătărie, făcea mâncare.
Văzându-l dintr-o dată pe tatăl său, se emoționă și ea.
- Tată, tată! și cei doi se îmbrățișaseră deja.
Lacrimile domnului Mustafa se prelingeau în li-
niște pe obrajii săi brăzdați de suferințele vieții. Își
îmbrățișase fata și o strângea la piept în liniște. Nu
se văzuseră de ceva timp; acum trăiau cu fiecare ce-
lulă a lor, fericirea reîntâlnirii.
- Fata mea, fetița mea... am vrut să vă fac o surp-
riză! După ce am ieșit, m-am dus și am lucrat în
fabrica unui bun prieten de-al meu. L-am ajutat ani
de-a rândul. După ce prietenul meu a murit, nu am

567
mai avut de ce să rămân acolo. După ce m-am dus pe
rând în Ankara, Istanbul și Antalya,0 m-am gândit
să vin aici alături de voi. Sper că nu v-am deranjat.
N-am vrut să vă anunț că vin. Mi-era teamă că nu
mă veți primi. Au râs cu toții, apoi Ayfer intră și ea
în vorbă:
- Tată, el e soțul meu, Marin. Marin, acest bătrânel
simpatic, este tatăl meu Mustafa.
Kati privea scena din ușa bucătăriei; nu îndrăzni- se
încă să se apropie de locul în care vorbeau.
- Kati, vino aici, dragă! strigă Ayfer la ea. Tată, ea
e Kati, logodnica lui Burak. Fiica lui Marin. Kati, el
este cel mai bun om, cel mai dulce tată din lume,
spuse ea.
Ceremonia prezentărilor luase sfârșit, trecuseră
în sufragerie. Ayfer se așezase lângă tatăl ei, iar ea îl
cuprinsese cu mâinile de după gât. Ayfer știa ce înt-
rebare urmează, așa că în speranța că va mai putea
amâna momentul întrebă:
- Tată, vrei să trecem imediat la masă, sau vrei să
bei o cafea turcească?
- Unde e fratele tău, draga mea? Nu s-a întors încă?
Era tată, era dornic să-și vadă copii, să-și aline do-
rul după atâția ani. Era emoționat, timid și retras.
Pentru că ani de zile fusese închis, multe dintre dep-
rinderi și le pierduse. Nu mai era atât de social cum
era înainte, obișnuia să stea mai retras. Se simțea
acum ca un pește pe uscat. Toate în jurul lui păre-
au atât de schimbate, totul era nou pentru el. Avea

568
nevoie de timp, ca să se reintegreze în viața socială. Și
apoi, domnul Mustafa era în vârstă. Perioada de
adaptare putea să fie un pic mai lungă.
Lui Ayfer i se rupse sufletul când se uită la el. Avea
în față ei un copil, lipsit de încrederea în sine; nu
mai știa cum să stea, cum să se comporte, nu mai fă-
cea nimic fără să întrebe, fără să ceară permisiunea.
Pe măsură ce-l examina, era tot mai evident că anii
de închisoare luaseră foarte multe de la el. Îi luase
curajul, zvâcul. Dar ce era cel mai important, îi dist-
rusese capacitatea de a lua decizii. În locul lui deci-
seseră alții. La intrare îi luaseră cele mai valoroase
misafir
calități și-l eliberaseră neajutorat,
2020-01-31pesimist
12:18:37 și lipsit
de valoare. Dacă ne gândeam că era și singur, atunci
--------------------------------------------
virgula
puteam spune că-l transformaseră într-un mort viu.
Ayfer își analiza cu atenție tatăl; era convinsă că
în cel mai scurt timp avea să-l ajute să-și recapete
zvâcul de altă dată, să-și recapete toate calitățile pe
care le avea odinioară și toate sentimentele ca- re-i
fuseseră răpite. El era tatăl ei. Își aduce amin- te de
frumusețea sufletului lui, și asta o făcea să-l
îmbrățișeze din nou și mai tare: ”tăticule” spunea ea
drăgăstoasă în timp ce-i săruta obrajii. Tatăl său,
Mustafa, se uită adânc în ochii lui Ayfer, și-i spuse:
- Draga mea, vrei să-mi spui ceva și nu poți? E ceva
care te face să te simți încordată,misafir care te stresează
din punct de vedere psihologic?... 2020-01-31 spune-mi,
12:19:05 fata
--------------------------------------------
mea. Spune să scapi și apoi săincercam
încercă să găsim îm-
preună o soluție. Să înlăturăm problema, oricare ar

569
fi ea. Burak e bolnav cumva? V-ați certat cu cineva?
A intrat în pușcărie? Ce s-a întâmplat? Spune, fata
mea.
- Tată, dacă veneai peste trei zile, l-ai fi găsit
aici râzând pe Burak; la fel ca și mine și el te-ar fi
misafir
îmbrățișat. Burak o să iasă peste zile, tată. A fost
trei 12:19:37
2020-01-31
--------------------------------------------
puțin înăuntru, acum va fi ultima înfățișare.
sters = pe Burak
Ayfer se abținea cu greu să nu plângă. Kati a ple-
cat și ea imediat din sufragerie. Iar rămăsese față-n
față cu propria conștiință. Acum își zicea: „Oare ce-o
să creadă și tatăl lui despre mine?” Se lupta și ea să
plângă în surdină, să nu fie auzită din sufragerie. În-
chise încet ușa. Își luase capul între mâini și începu-
se să bombănească de una singură: ”Ce-o să mă fac
eu, Doamne? ajută-mă! Ce mulți oameni am supărat,
dar pe celor care mi-au făcut cu adevărat rău nu am
putut să le fac nimic. Dar ce le-am făcut celor care
m-au ajutat, Doamne? Termină cu durerea și cu ne-
cazurile pe care mi le dai, Doamne! Nu-mi este de
ajuns cât am avut de suferit? Pe de-o parte mă faci să
mă bucur, pe de altă parte mă lovești iar! Ori îmi dai
tot timpul, ori nu-mi mai da deloc, Doamne!” Nici nu
auzise când ușa se deschisese, dar tatăl său intrase
în cameră și acum o mângâia pe păr. Îi luă capul și
i-l sprijini pe pieptul său.
- De ce mi se întâmplă toate astea, Marin? Ce-o
să creadă tatăl lui Burak despre mine? Auzi tu, să-l
bag în pușcărie și să mai și stau în casa lui!... Nu e
o contradicție? Cum o să înțeleagă el acum că situ-

570
ația nu stă chiar așa, și că eu nu sunt vinovată? În
aceeași zi îmi găsesc tatăl, dar sunt și nevoită să-l
confrunt pe tatăl iubitului meu. Chiar dacă o să-i zic
că eu sunt vinovată, că s-au folosit de mine, o să mă
creadă oare? O să mă poată ierta? Pentru că e tatăl
lui Burak, până la urmă. Cum o să interpreteze fap-
tul că fiul lui este închis din pricina mea?...
- Draga mea, fetița mea, el este un om trecut prin
toate, uns cu toate alifiile... Este un om experimentat.
Mai mult decât atât, persoanele care stau mult timp
în închisoare după un timp devin adevărați psiho-
misafir
logi. Nu știai asta? Sunt cei mai psihologi fără
buni12:19:58
2020-01-31

diplomă. Înțeleg imediat și nu decid niciodată ime-

--------------------------------------------
virgula
diat. Ei văd unde este greșeala datorită simțurilor și
experienței lor. De ce? Pentru că au trăit toată viața
printre infractori, printre oameni certați cu legea, au
avut posibilitatea să vadă tot felul de caractere. Așa
că știu cam ce pot face cei din jurul lor și de obicei
nu se înșală în presupuneri. Au învățat asta trăind,
nu dintr-o carte. Instinctele lor sunt diferite de cele
ale oamenilor care trăiesc în libertate. Pentru că ei
înăuntru sunt în permanență în stare de alertă, sunt
nevoiți să fie în permanență vigilenți. Aceste carac-
teristici, le capătă tocmai pentru că trăiesc acolo, și
nu ai putea să le găsești la un om normal. Tu dă-i o
silabă dintr-un rebus și el îl va dezlega în întregime.
De-a lungul anilor, cine știe câți oameni au intrat
din aceeași cauză ca și Burak. Trebuie să ai talent să-
ți spui povestea acolo. Și un alt talent este să-ți dai

571
seama de realitatea care se ascunde în spatele acelei
povești.
Acum, draga mea, nu-i spunem nimic tatălui lui
Burak. Să-i spunem doar că e din cauza unei fete. O
să-și dea el seama până la urmă și o să înțeleagă. O
să vadă felul în care trăiești tu aici și apoi o să afle
că fiul lui a intrat din cauza ta. O să fie foarte ușor
pentru el să umple golurile din această poveste. Fi
liniștită. O să-i spună și Ayfer cumva, o să înțeleagă
și o să te iubească și el, la fel cum te iubesc eu.
Kati își coborî privirea; se mai băgă puțin în tatăl
ei dornică să împărtășească cu el sentimentele care
o încercau. Toate sentimentele pe care le adunase
de-a lungul anilor gândindu-se la tatăl ei. Și iată că
acum era lângă ea. Își găsise tatăl.
- Tată, tăticul meu, pe unde ai fost tu, tată?! M-ai
lăsat singură în lumea asta mizeră... M-au supărat
foarte tare, tată, spunea ea în timp ce-l îmbrățișa și
plângea.
- Nu, nu, nu fata mea! Lumea este atât de frumo-
asă, viața este atât de frumoasă... să trăiești chiar și o
secundă mai mult este un dar de la Dumnezeu. Să nu
uiți asta niciodată puiule! Trăiește! Trăiește-ți viața
în fiecare clipă, în fiecare secundă. Vezi-ți de viața
ta, căci totul e aici, pe pământ. Când intri în pământ,
totul se sfârșește puiule... Trăiește în această lume
minunată. Dă-ți toată silința ca să trăiești cum se cu-
vine. Făurește-ți singură fericirea, nu o aștepta ca pe
un dar de la alții. Nu, fata mea, făurește-ți fericirea

572
și fi fericită, draga mea...
Acum și Marin își îmbrățișa fiica, dar nu voia să-i
arate că plânge și el. Ayfer intră în cameră:
- Haideți la masă, vă rog. Marin, Kati, tatăl meu
știe totul acum, stați liniștiți. Și pe el toată lumea îl
invidia. Tot ce a pățit, a pățit din cauza bunătății lui,
spuse ea.
De îndată ce domnul Mustafa s-a așezat la masă, a
spus cu cea mai mare sinceritate:
- Kati, fata mea, vino aici să stai lângă mine, spuse
el.
Ayfer îi povestise tatălui său: “Nu a putut rezista
mustrărilor de conștiință, și a încercat să-și ia zile-
le; dacă eu și tatăl ei nu ajungeam la timp, acum ar
fi fost moartă.” Îi povestise totul despre ea, despre
faptul că suferise foarte mult, că avusese de-a face
numai cu oameni josnici, că fusese folosită și ma-
nipulată de tot felul de nemernici, îi povestise tot.
Acum, domnul Mustafa, realiza în ce situație tragică
se afla această mică fată.
- Vino aici lângă mine, fata mea! și eu sunt de
acum un tată de-al tău. Și mie poți să-mi spui “Tată!”
spuse el.
- Ea nu-i spune propriului ei tată... Mai întâi să-n-
vețe să-i spună lui. Apoi o să-ți spună și ție.
După cină, Ayfer îi povesti tatălui ei, cum azi, Ma-
rin îi spusese pentru prima oară lui Kati că este tatăl
ei. Marin aflase că are o fată care fusese crescută la
orfelinat, dar fugise de acolo și ajunsese să fie an-

573
gajată la fabrica de lapte a lui Burak, de la prietena
fostei lui soții, de la Cosmina. Marin se angajase și
el la fabrică, mai întâi ca șofer, numai ca să fie cât
mai aproape de Kati, să aibă ocazia să o cunoască și
să o poată proteja, dacă era nevoie. Și iată că după ce
fusese angajat ca șofer, Marin ajunsese director ge-
neral și acum soarta făcuse ca el să se căsătorească
și cu sora patronului.
Acum domnul Mustafa era la curent cu totul.

43

Sosirea domnului Mustafa în România îl făcuse

să-și amintească de trecutul său de aici. Se întinsese
pe patul din dormitorul pe care i-l dăduse Ayfer, și
se gândea la situația în care se afla. Se întreba dacă
Olga, pe care o iubise cu ani în urmă , de care era
îndrăgostit și pentru care și-ar fi putut da și viața,
mai trăia oare? Cât de mult se iubiseră unul pe al-
tul...
Într-una din zile, domnul Mustafa se ducea cu tre-
nul de la Sibiu spre București. Era o iarnă aprigă, iar
el călătorea cu trenul. Și din București urma să se
ducă în Turcia. Își amintea cum se sărutase cu Olga
pe peron, înainte să se urce în tren și cum prin ge-
amul deschis de la vagon o ținuse de mână pe Olga
până ce trenul se pusese în mișcare. Olga nu voia
să-i dea drumul la mână, dar când trenul pornise,
nu reușise să țină pasul și căzuse pe peron în timp

574
ce lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji. Își amintea
și acum cum strigase ea în urma lui: „Nu pleca, Mus-
tafa! Nu pleca!” Ce bine se înțelegeau ei doi, ce iubire
necondiționată și pură trăiau... Dar anii aceștia de
închisoare îi despărțise. Mustafa făcuse în așa fel în-
cât să i se piardă urma. „Eu m-am ars, măcar să nu
se ardă și ea” se gândise el. „Poate găsește pe cine, se
mărită și va fi fericită” își spunea el.
Dintr-o dată îi veni o idee: „Ce-ar fi, să mă duc s-o
văd pe ascuns?” Nu, nu, nu... n-ar fi rezistat și s-ar fi
dus s-o îmbrățișeze. I-ar fi spus ”Olga mea!” și nu i-ar
mai fi dat drumul din brațe. Nu, nu trebuia să o re-
vadă. Cine știe, poate era măritată, avea copii, poate
că avea o familie fericită. Tocmai când era pe cale să
ațipească un gând îi străfulgeră mintea: „Și dacă a
murit?!” își spuse el și somnul îi pieri.
Marin o întrebase pe Ayfer:
- De unde știe tatăl tău să vorbească românește?
- Când eram copii, tata vindea aici citrice. A stat
mulți ani în România. Venea foarte des aici. Încă
mai avem acasă vin de Murfatlar. De fiecare dată
când se întorcea de aici, aducea acasă tot felul de
vin Murfatlar.
În noaptea aceea domnul Mustafa nu reușise să
misafir
doarmă de loc. Gândurile nu-i 2020-01-31
dădeau12:22:36pace. Din vâr-
ful munților un vuiet îi aducea vești: ”Olga a murit”...
--------------------------------------------
virgula
Râurile învolburate aveau însă alte vești: ”Olga este
fericită, are copii”. Pe când veștile pe care i le aducea
soarele domnului Mustafa îl făceau să se simtă ca

575
mareea. În mijlocul furtunilor cu puteri nelimitate,
în timp ce se răsucea în pat , Mustafa primea de la
soare o scrisoare plină de mistere: ”Olga te așteaptă”
Se trezise din nou. Ochii îi erau larg deschiși. Nu! era
clar... noaptea asta nu era prietena lui. Îi pregătise
tot felul de capcane. Era total bulversat. Mesajele pe
care le prinse de pe alte planete îl făceau să se simtă
foarte fericit, îl făceau să se simtă nemuritor. Me-
sajul pe acre-l primise era foarte clar: ”Ai un copil.
misafir
Ce-o săi spui? Ești pregătit?”2020-01-31
Nu, nu, nu... Mustafa
12:23:00

nu trebuia să mai doarmă. S-a--------------------------------------------

sculat, s-a îmbrăcat și
care-l
s-a dus la bucătărie; voia să-și facă o cafea. Era ora
trei noaptea. Dar așa era obișnuit de pe vremea când
era în închisoare. Dacă nu voia să-și piardă mințile,
noapte nu prea dormea. Nici noaptea asta nu fuse-
se prea prietenoasă cu el. Voia să se răzbune pe le,
misafir
parcă. Cică Olga a murit, cică2020-01-31
Olga s-a măritat, cică
12:23:15
Olga are un copil, cică copilul ăla este al tău, cică
--------------------------------------------
el
bărbatul Olgăi este foarte bun... Noapte își scosese
la luptă toată artileria grea. ”De ce nu te întorci în
misafir
celula ta?” îl întreba pe Mustafa,
2020-01-31punându-și
12:23:33 toate
forțele în joc. --------------------------------------------
sters = toate
Când deschise ușa de la bucătărie, îl găsi acolo pe
Marin, care bea și el o cafea. Marin se sculă imediat:
- Poftiți, domnule, să vă fac și dumneavoastră o
misafir
cafea imediat, spuse el. 2020-01-31 12:24:18
Lui Mustafa, pe măsură ce-l --------------------------------------------
privea pe Marin, nu-i
sters = sa
venea să-și mai ia ochii de la el. Încă nu reușise să- și
dea prea bine seama ce-i cu el, dar era căsătorit

576
cu fata lui. Din felul în care se comporta, se vedea
că este un om cu experiență de viață. Dar în același
timp se vedea din cearcănele pe care le avea, că și
suferise mult. De asemenea, părea foarte protector-
fata lui era norocoasă, acest bărbat o putea face feri-
cită. Părea un tip cu un caracter statornic, nu părea
că ar fi lăsat pe cineva de izbeliște, dacă l-ar fi iubit.
Dar Mustafa mai sesizase ceva la el: dacă ți-ar fi fost
dușman, n-aveai de ales decât să te îndepărtezi de
el, căci altă șansă se pare că nu aveai. Instinctul, îi
spunea lui Mustafa, că omul era un diavol pentru
dușmanii săi. Nu părea un om nevinovat, dar avea
credință.
Desigur, în tot acest timp și Marin îl analiza pe
Mustafa cu colțul ochiului. Mustafa era exact opu-
sul lui Marin. Era nevinovat, avea o inima curată.
Pentru domnul Mustafa, persoana lui proprie nu
avea nici cea mai mică importanță- mai importanți
erau oamenii din jurul său. Pe el numai Olga îl făcea
să se simtă important. Numai alături de ea, el era
important. Marin îl îndrăgise pe acest bătrânel sim-
patic; se simțea foarte bine în prezența lui. Au petre-
cut vorbind până dimineața. Mustafa îi povestea lui
Marin ce a făcut în România comunistă, iar Marin
îi explica se întâmpla în România capitalistă. Apoi
dintr-o dată Mustafa îl întrebă:
- Oamenii regretă? Le este dor de comunism? Le-a
plăcut capitalismul?
Erau întrebări cheie întrebări care provocau du-

577
rere. Tocmai când se lansaseră în discuții politice în
bucătărie își făcu apariția Ayfer.
- Tată, încă nu ți-am dezvăluit cea mai mare surp-
riză! Ayfer discutase cu Marin și hotărâseră să-i
spună că tatăl lui Deniz este Marin. Ayfer nu avea
de gând să-i pomenească în nici un caz de libidino-
sul Bülent. După toate suferințele prin care trecuse
tatăl ei n-ar fi vrut să mai sufere și din cauza acelui
imbecil. Ori dacă Mustafa afla de hărțuirea sexuală
cu siguranță ar fi fost distrus. Cel mai bine era să
nu-i spună nimic.
- De când am venit sunt mut de uimire. Cu toții
aveți o grămadă de secrete. Și din câte presimt încă
nu mi le-ați împărtășit pe toate... Le scoateți așa pe
rând... în rate... spuse domnul Mustafa și zâmbi.
- Tată, poți să vii puțin? Deschide, te rog, ușa asta
și o să vezi ce surpriză am pentru tine... Tată, meritai
de mult așa ceva.
Când Mustafa a deschis ușa și a văzut copilul care
încă mai dormea, inima aproape că a mai încetat să-
i bată. Ayfer, s-a apropiat de el, l-a luat de braț și i-a
spus:
- Tată, fă cunoștință cu nepoata ta, Deniz. Fata no-
astră.
- Fata mea frumoasă, mi-ai dăruit o lume cu ace-
astă minunăție de copil! Vă felicit pe amândoi, spuse
el și-o sărută pe Ayfer pe frunte și pe Marin pe obra-
ji.
Au stat puțin lângă patul lui Deniz și au privit-o

578
în timp ce ea dormea. Prin ușa întredeschisă, Kati îi
urmărea, gata să plângă amintindu-și de copilul pe
care-l pierduse. Marin știa la ce se putea gândi Kati
acum. Însă nu era încă momentul, nu acum când
trăiseră atâtea emoții una după alta. Evenimentele
se precipitau și nu era normal să se întâmple așa.
Avea nevoie de o clipă de respiro pentru a putea asi-
mila cât mai bine situația. Toate se întâmplaseră
una după alta de parcă erau într-un serial brazilian.
Când toate aveau să intre pe un făgaș normal, Marin
avea să i-l aducă pe nepotul luimisafir
Kati.
Au luat micul dejun împreună. Apoi
2020-01-31 Mustafa, i-a
12:25:01
--------------------------------------------
spus lui Kati: baiat
- Haide, fata mea, du-mă la fabrica! Hai să mer-
gem! a spus el.
Mustafa voia să-i lase puțin singuri pe Marin și
Ayfer și totodată să mai stea de vorbă puțin cu Kati;
să-i mai aline durerea din inima-ntristată, să o facă
să se agațe de viață, să o facă să iubească viața. Nu
voia s-o vadă cum se macină, cum se frământă și se
pierde-n lumea ei, acolo. Sănătatea emoțională,
avea să-i aducă frumusețea fizică, ceea ce-i va adu-
ce și fericirea. Toate veneau dinlăuntru, din adâncul
sufletului. Dacă sufletul îți era împăcat, atunci era
un suflet fericit. Asta încerca să-i transmită domnul
Mustafa lui Kati. Auzise de la Ayfer despre intenția
ei de a-și lua viața și fusese foarte mâhnit. Musta- fa
nu-și dorea ca ea să mai aibă astfel de intenții.
Coarda sufletului ei era întinsă la maxim. Faptul că

579
Burak ajunsese să fie închis din cauza ei, o rănise
nespus de mult, dar grație regăsirii tatălui său o fă-
cuse să mai atenueze din această durere.
Când erau afară, Kati mergea numai alături de
domnul Mustafa.
- Haide, draga mea, vino la brațul acestui bătrân,
îi spunea el încercând să-i recapete încrederea de
sine.
S-au plimbat o vreme împreună. Kati îl prezenta
angajaților de la birou: “Tatăl lui Burak și Ayfer”.
Domnul Mustafa era foarte mândru de copiii săi. Lo-
cul acesta de muncă nu era nici foarte mare, nici fo-
arte mic, era exact cât le-ar fi trebuit celor doi frați
să se asigure fără probleme din punct de vedere fi-
nanciar.
Domnul Mustafa îndrăgise fabrica de lapte; spera
ca și el să sprijine afacerea copiilor lui, să-i ajute și el
cumva. Dar dacă copii nu l-ar fi vrut alături de ei? Iar
îl treceau toate transpirațiile. Nu voia să se despartă
de nepoata lui cea dulce. Voia să rămână aici alături
de cei doi copii ai săi dar n-ar fi putut să spună asta
copiilor lui în veci! Cum să le spună? „Pot să stau și
eu aici cu voi?”. Nu voia să devină o povară pentru
nimeni. Avea bani, dar nu mai era vremea să desc-
hidă o afacere pentru el. Îmbătrânise. Nu mai avea
răbdare să deschidă o afacere și să o pună pe roate.
Trecuse vremea asta. Dacă s-ar fi întors în Ankara...
nici acolo nu mai avea pe nimeni, ar fi rămas singur
acolo. Avea doi copii și amândoi erau în România. Și

580
ei ce să facă cu bătrânul ăsta?!... Ce să facă cu omul
ăsta care trăise atâta timp în închisoare, și care-și
pierduse multe dintre abilități? ”În fine, lasă că văd eu
ce se va-ntâmpla. În cel mai rău caz, mai stau o lună-
două și apoi plec.” se consola el.
În cele din urmă, ziua înfățișării sosi. După ulti- ma
înfățișare, judecătorul Maria se dusese acasă și
plânsese în mijlocul sufrageriei, de față cu mama sa.
Sentimentele o copleșiseră, iar lacrimile îi curgeau
fără-ncetare. Îi povestise tot despre cazul lui Kati,
cum îi apăruse tatăl chiar la ultima înfățișare; îi po-
vestise tot mamei ei până o făcuse și pe ea să plângă.
- Chiar m-ai făcut curioasă, spuse Olga. Poți să mă
duci și pe mine la următoarea înfățișare? Vreau s-o
văd și eu pe Kati. Vreau s-o văd și eu pe micuța ace-
ea, drăguță și finuță de care-mi povestești. Vreau s-o
văd și eu pe fetița asta care a suferit atât de multe...
Își dorise și ea să o cunoască pe săraca de Kati, pe
tatăl ei, pe Ayfer, pe Burak.
- Bine, mamă, mergem împreună! Și așa lea-m pus
misafir
dosarul la urmă. O să stai și tu2020-01-31
în sală,12:25:28
o să-ți dai se-
--------------------------------------------
ama imediat cine sunt, îi spuse Maria.
le-am
Până la ultimul dosar, în afară de Marin, mai
rămăseseră patru- cinci oameni în sală. Judecăto-
rul Maria lăsase dosarul lui Burak la urmă. De data
asta, primul pe banchetă se așezase domnul Musta-
fa. Bancheta avea în jur de cincisprezece metri, sala
de judecată era proaspăt zugrăvită. Banchetele erau
așezate una după alta, ca la școală. Între ele era un

581
drum de trecere. Pe o banchetă puteau să stea și cin-
cisprezece persoane. În față, pe un pupitru mai înalt,
era masa judecătorului. Imediat lângă masa lui, era
o masă dreptunghiulară la care stăteau grefierul,
procurorul și avocatul. Vis a vis unele de alte, erau
puse câte trei scaune. În capătul primului rând, fu-
sese pus un scaun pentru acuzat. Tocmai de aceea
Ayfer îl așezase pe tatăl ei primul la margine, ca să-l
poată vedea mai bine pe Burak.
Burak l-a văzut pe tatăl său de cum a intrat în
sală. Bineînțeles că era o surpriză minunată pentru
el. Imediat Ayfer i-a rugat pe polițiști: „Tatăl său a
venit din Turcia. Vă rog, dacă puteți să-i dați drumul
puţin... și așa doamna judecător a zis că azi îi va dru-
mul.” Polițiștii cunoșteau cazul, așa că i-au scos că-
tușele lui Burak. Și cum s-au îmbrățișat ei, tată-fiu,
de i-au făcut pe toți cei din sală să plângă de emoție.
- Tăticul meu, mentorul meu, tovarășul meu de...
Ai văzut ce am pățit, dacă nu ai fost alături de mine?
spuse Burak și iar începură să plângă amândoi. Ce
s-a-ntâmplat cu tine, tată? Ai albit... Ești chiar bătrâ-
nul satului acum! Te iubesc mult, tată! spuse el.
Pe aceeași banchetă, în rând cu Mustafa stătea
și fata lui Ayfer, Kati și Marin. Pe aceeaşi banchetă,
dar în capătul opus, stătea o femeie cu părul grizo-
nat, dar încă frumoasă, care se uita la ei. Judecăto-
rul Maria încă nu intrase în sală, așa că tatăl și fiul
puteau să mai petreacă puțin timp împreună. Apoi,
femeia din capătul rândului, începu dintr-o dată să-l

582
măsoare cu atenție pe Mustafa. Kati o surprinsese
pe femeia cu părul grizonat, de vreo două-trei ori
uitându-se la el. Văzând că a fost observată, femeia
o salută dând ușor din cap. Femeia o recunoscuse pe
Kati din descrierile pe care i le făcuse Maria. Făcuse
dragoste cu băiatul arestat și apoi făcuse plângere.
La ultima înfățișare își cunoscuse și tatăl. Tipul cu
capul mare, ochii puțin bulbucați și înalt era mai
mult ca sigur Marin. El era tatăl ei. Fata blondă de
lângă ea, era probabil sora acuzatului.
misafir
Femeia se întorsese cu totul2020-01-31
spre stânga 12:25:53ei și-i pri-
vea pe toți. În spatele lor, pe banchetă mai erau câți-
--------------------------------------------
el
va oameni. Dintr-o dată, femeia cu părul grizonat își
duse mâinile la gură. Ochii i se opriseră pe Mustafa.
Se mai apropiase puțin de ei pe banchetă, încerca
să-i audă cum vorbesc. Când venise, se așezase și ea
în capătul din stânga al banchetei, dar acum ajunse-
se pe la mijlocul ei. Nu-și mai putea dezlipi privirea
de la Mustafa, numai pe el îl urmărea. ”Doamne, dă-
mi putere! Nu poate să fie el...” își spunea ea. Dar to-
nul vocii, alura erau la fel; numai barba îi albise. Oc-
hii îi erau la fel de negri; nu era nici slab, nici gras,
exact cum îl știa ea. Femeia cu părul alb, era desigur
mama judecătorului Maria, Olga.
Dintr-o dată s-a sculat și a ieșit repede din sală. A
bătut imediat la ușa camerei judecătorilor.
- Ce s-a întâmplat cu mama? ești albă ca varul. S-a
întâmplat ceva? Spune-mi! spuse Maria îngrijorată.
Mama căzuse lângă ușă, un domn sărise în aju-

583
torul ei. Au luat-o și au așezat-o pe canapeaua din
cameră. Maria a rugat secretara să-i aducă un pahar
cu apă. I-au dat cu puțină apă pe mâini și pe față.
- Sunt bine, draga mea, sunt bine. Mi-am revenit,
spuse mama ei.
Maria:
- Ai fost în sala de judecată? Dacă vrei, mă duc și
termin imediat cu procesul și mergem la un spital,
să-ți facă un control, ceva...
- Nu, iubita mea, trebuie să vorbesc cu tine. Și încă
imediat și singure.
De data aceasta, era rândul Mariei să fie surp- rinsă.
- Mamă, ce se întâmplă, mamă? Se întâmplă ceva
cu tine, frumoasa mea mamă...
- Draga mea, scoate oamenii ăștia din cameră și
vino aici lângă mine, spuse Olga.
Maria i-a spus secretarei să iasă și domnului care
se afla în cameră îi spuse să amâne discuția pe altă
dată ”Mama nu prea se simte bine, ați văzut și dum-
neavoastră” spuse ea. Când toți părăsiseră încăpe-
rea, Olga îi spuse:
- Închide ușa cu cheia, să nu intre nimeni. Vino și
stai lângă mine acum.
Maria era speriată și neliniștită; Ce se întâmplase
cu mama ei? Vocea îi era stinsă, părea că s-a speri-
at de cineva și s-a refugiat la ea în birou. Da, chiar
așa era: soarta era cea care o fugărea pe Olga. După
ani de zile, inima Olgăi începuse să bată din nou cu

584
emoție. Cine știe poate zeii îi aduseseră un dar aces-
tei femei cu suflet nobil.
- Maria, fata mea, tu ești singurul meu copil. Eu
sunt mama ta. Astăzi am să-ți cer ceva dar am să te
rog să nu-mi pui nici o întrebare. Maria, fata mea,
mă asculți? Nu o să mă-ntrebi nimic și nu o să pleci
de lângă mine. Acum o să te duci în sala de judecată.
Și așa nu mai e nimeni în afară de ei. În spatele acu-
zatului este un bărbat cu părul alb. Trebuie să afli
dacă pe acel bărbat îl cheamă Mustafa Bol. Nu mă
întreba nimic. Află și vino-napoi. Haide draga mea
du-te și vino imediat! Mai am puțin și mor aici.
Uneori miracolele salvează vieți, uneori minunile
vă dau o lume întreagă în dar. Întotdeauna așteptăm
miracole, așteptăm ca ceva să se schimbe în mod mi-
raculos. Câteodată îți dai seama că ani de zile ai ieșit
de pe drumul pe care ți-l propuseseși. Dar iată că la
un moment dat miracolul se poate întâmpla și ne
poate readuce la viață sau ne poate schimba. Aceste
miracole sunt întotdeauna undeva acolo. Poate că
până acum nu le-am văzut noi, dar tot ce vă pot spu-
ne e că ar trebui să le așteptați tot timpul. Să nu vă
pierdeți speranța!
Olga nu-și pierduse deloc speranța. “Mustafa al
meu se va întoarce într-o zi”, își spunea ea. Olga tre-
buia să-i predea lui Mustafa ce avea în grijă, pe fiica
lor. Olga trăia în fiecare zi cu acest presentiment:
„Va veni o zi, când fata mea își va cunoaște tatăl!”.
Avea încredere că așa se va întâmpla. Bărbatul din

585
sala de judecată - el era. Știa asta, simțea asta cu
toată ființa ei. Nu peste mult timp, fata ei, Maria,
avea să se întoarcă în cameră și avea să-i spună: „Da,
mamă! Numele lui e Mustafa Bol”. Olga aștepta să se
întâmple asta de ani de zile. Celor care-i spuneau tot
timpul „Nu mai aștepta degeaba, a plecat de mult”,
le răspundea mereu același lucru ”O să vină! O să-și
cunoască fata!”. Nu pierduseră nimic din loialitatea
de care dăduseră dovadă unul față de celălalt. Nu-
mai că soarta băgase de fiecare dată o strâmbă între
ei. Anii trecuseră, ei rezistaseră cu stoicism și aștep-
taseră cu răbdare ziua în care aveau să se regăseas-
că.
Olga nu mai avea răbdare să aștepte în camera
Mariei. Se muta de pe un fotoliu pe altul, de pe ca-
napea pe scaun... își aranjase părul de cel puțin zece
ori, își aranjase hainele de pe ea. Era ca o tânără
îndrăgostită, cu fluturi în stomac. Cuprinsă de vraja
dragostei, instinctele o conduceau rapid către san-
ctuarul iubirii. Brusc ușa se deschise și Maria intră
înăuntru:
- Mama, e Mustafa Bol. I-am pus pe toți să-și scrie
numele. Îl cheamă Mustafa Bol, mamă. Și acum, ce-o
să se-ntâmple?
Olga, așa cum stătea pe canapea, își lovea cu pal-
mele peste picioare. „Dumnezeu să mă ajute! Doam-
ne ajută-mă! Ajută-mi fata!” plângea ea. „Fata mea
frumoasă, fată mea deșteaptă!”
Maria se așezase lângă mama ei și încerca să o îm-

586
piedice să-și mai lovească picioarele. Bineînţeles că
și Maria începuse să-și dea seama că ceva se întâmp-
lă. Putea să-și imagineze cam ce o putea aduce în ha-
lul ăsta pe mama ei. Dar ce nu înțelegea ea era că
mama ei îi spusese că tatăl ei a murit. Și dacă nu era
așa? Mama sa se lăsa acum purtată de un vânt puter-
nic. Nici Maria nu se putea opune violenței acestui
vânt. Și dacă s-ar fi opus, ce s-ar fi întâmplat? Simțea
că-și pierde mama. Se uita la ea și părea că și-a pier-
dut mințile; se uita în gol, fără nici un pic de licăr
în ochi. Mariei începuse să i se facă frică de situația
asta.
Pe de altă parte, în sala de judecată o aștepta un
proces. Cel mai bine era să-și cheme imediat secreta-
ra și să-i spună că vrea să amâne înfățișarea pentru a
doua zi la aceeași oră. Pentru ea era mai importantă
mama ei, ea era singura ei avere pe lume. Mama nici
nu mai putea să vorbească. Îi făcu semn cu mâna
să o sune pe Simona. Acum nu voia altceva decât să
doarmă, să rămână singură undeva unde să-și poată
aminti de acele vremuri frumoase. Maria nu a mai
stat mult pe gânduri și și-a dus mama acasă. Simona
era deja acolo- avea o cheie de rezervă cu care intra-
se. Prietena ei dragă din copilărie nu-i înșelase ni-
ciodată așteptările, îi fusese alături tot timpul. Ală-
turi de Olga, Simona fusese pentru Maria și mamă
și tată. Erau gata să se ocrotească una pe alta ori de
câte ori ar fi fost nevoie. Simona fusese la vremea ei
o femeie brunetă, înaltă care atrăgea privirile băr-

587
baților, dar și asupra ei timpul își lăsase amprenta.
Era mai adusă de spate acum, și părul îi albise. Nici
fața nu o mai avea atât de mare, se trăsese și la față
puțin.
Au culcat-o pe Olga în pat; Maria îi pregătea apă
caldă cu lămâie și zahăr. În timpul acesta, Olga o trase
de mână pe Simona și o apropie de ea:
- Îndepărteaz-o pe Maria de aici, trebuie să-ți spun
ceva. Trimite-o la farmacie după medicamente, sau
inventează tu altceva. L-am văzut pe tatăl ei.
Simona se uita pe comoda de lângă pat și întrebă
neatentă la ce vorbise Olga: „De ce medicamente ai
nevoie?” Nici nu băgase de seamă ce-i spusese Olga.
Olga îi trase un ghiont în burtă.
- Ce-ai pățit Olga? întrebă ea nedumerită
- Tu nu auzi ce-ți zic eu aici??
Cele două bătrânele se ciorovăiau de zor.
- Te-ai ramolit de-a binelea!! Vino, draga mea Si-
mona, stai aici lângă mine... îi spuse ea.
Simona se apropie de ea și Olga și apropie capul
de urechea ei:
-L-am văzut pe tatăl ei, spuse ea.
Simona din nou:
- Pe cine?
Olga:
- Doamne, o să-mi pierd mințile cu tine! Te-ai
boșorogit de-a binelea! Cum pe cine?! Pe taică-su! Ți-
au stat mințile-n loc! Nu mai gândești de loc!
- Zi mai bine că TU nu știi pe ce lume trăiești! Iar

588
visezi? L-ai văzut pe Turcu?
- Da, da, da... Asta zic! L-am văzut!
- Eu ți-am zis că te-ai boșorogit! Când mergem la
supermarket zici ”Ia uită-te la omul ăla, ce bine se-
amănă cu Mustafa...”, te întorci și te uiți după băr-
bați pe stradă, doar-doar o fi el, ai îmbătrânit de-a
binelea. Să nu te mai plimbi singură pe stradă, cine
știe ce mai pățești...
Dintr-o dată, însă, cu un zvâc nemaipomenit, Olga
se sculă din pat și strigă:
- Simona! N-am îmbătrânit deloc! Ascultă-mă
bine! Și dacă nu mă asculți cu toată seriozitatea, mai
bine pleacă.
- Bine, bine... Se mai și supără...
Olga începuse să-i povestească ce se întâmplase la
tribunal. Pe măsură ce povestea, Simona deschidea
și mai mari ochii. Ce era de făcut acum? Olga voia
neapărat să le facă cunoștință. În afară de asta, nu o
interesa dacă Mustafa e căsătorit, sau dacă avusese
alte motive să nu se mai vadă cu ea. Tot ceea ce-și
dorea era ca fiica ei să-și cunoască tatăl. Era dreptul
ei să știe.
Simona:
- Maria e mai deșteaptă ca noi. Să-i spunem, să ve-
dem ce-o să zică? Și dacă înnebunește iar? Și dacă
face, iar, ca toți dracii? Nu, nu!... Nu mai e Maria, cea
din adolescență. E ditamai judecătorul, este o feme-
ie serioasă, o femeie bună la suflet, cu o inimă de
aur. Merită să știe ce am vorbit.

589
 Chiar în acea clipă, Maria intra în cameră cu me-
dicamentele pe care le pregătise pentru mama ei. Si-
mona:
- Maria, vino, fata mea.
Maria știa deja că în casă sunt medicamentele
pentru care fusese trimisă la farmacie. Intuise că
fusese trimisă să ia medicamente, numai pentru ca
mama ei să rămână singură cu Simona. Mai mult ca
sigur că exista o poveste cu și despre Mustafa Bol.
- Draga mea, tu ești o femeie în toată firea acum, în-
cepuse Simona să vorbească. Ești un judecător de re-
nume, dar pe de altă parte, pentru noi ești tot un co-
pil. Copilul pe care-l știm noi, copilul care din când
în când ne mai și supăra. Îți aminteşti? Eram aici
când ți-am dat cheile de la casă și ți-am spus că te
vom lăsa singură... Pentru noi, ești aceeași răsfățată
mică Marie. Că te-ai făcut judecător... pe noi nu ne
interesează! Tu eşti copilul nostru. Tu ești fata no-
astră deșteaptă.
- Ajunge, Simona! Treci la subiect! și imediat con-
tinuă, uitându-se spre mama ei: deci cine e acest
Mustafa Bol, mamă? Când l-ai văzut, parcă ai dat de
dracu’. Ai închis toate ușile, geamurile... n-ai știut
cum să ajungi mai repede acasă! Cine e, mamă? Hai,
spune-mi! N u mai sunt copilul de altădată! Poți să-
mi spui orice, mamă...
Apoi se apropie de ea, o cuprinse în brațe și o să-
rută. Și mama o îmbrățișă. Simona le îmbrățișă pe
amândouă- erau un ghem de iubire.

590
 - Să nu mă uitați! le atrăgea ea atenția.
Apoi Olga îi luă palmele și și le puse pe obrajii ei,
se uită adânc în ochii Mariei și-i spuse:
- Ai întrebat cine e Mustafa Bol? El e tatăl tău, pu-
iule...
- Nu ziceai că a murit?! întrebă imediat Maria.
Și n-a mai apucat să spună nimic altceva, că s-a
prăbușit pe covor. Și-a închis ochii, și a plecat într-o
călătorie imaginară, undeva în copilăria ei; își amin-
tea ce vorbe de ocară îi auziseră urechile de-a lun-
gul timpului: „Tatăl tău e Turcu’! Ce cauți aici? Du-te
lângă el! Mama ta cine știe cu câți s-a culcat...” Toată
copilăria ei își bătuseră joc de ea și ea se umpluse
de ură împotriva tuturor. Acum când se gândea în
urmă își dădea seama ce bine rezistase, cum reușise
să ajungă până-n zilele noastre.
Viața Mariei trecuse întotdeauna prin furtuni pe-
riculoase, încercând să găsească soarele. Ani de zile
trăise cu gândul la Turcu, imaginându-și-l în fel și
chip, făcând planuri de răzbunare pentru clipa în care
s-ar fi întâlnit. Ani de zile, în sufletul ei împle- tise un
pulover pentru Turc, dar nu-l terminase încă. La
fiecare ochi al puloverului, era agățată o amin- tire; de
câte ori făcea ghemul se gândea la mama ei care îl
așteptase atâția ani pe Turcu. Și iată că acum, acele
cuvinte magice se rostogoliseră din gura ma- mei ei:
„Bătrânul acela cu barbă albă, este tatăl tău” Și atunci
și-a dat seama că puloverul pe care-l împ- letise ani
de-a rândul se terminase. Ce să facă Maria

591
acum? Să-i dea tatălui ei, puloverul ei de amintiri, sau
să apuce de fir și să-l descoasă?
Și mama ei și Simona tăceau. În casă era o liniște
de gheață. Trecuse poate mai mult de o jumătate de
oră, când Simona veni cu niște cafele. Dar ceea ce le
mirase pe amândouă cel mai tare era că Maria nu fă-
cuse nici o criză de nervi, nu țipase, nu făcuse nici o
scenă. Amândouă se temuseră că vor avea parte de o
scenă, dar acum aveau amândouă o surpriză. Maria
sorbea din cafea încă cu gândul departe. Din când în
când mai închidea și ochii. Apoi, după un timp...
- Mamă, știu că tu îl iubești pe Turcu’, și că îl aș-
tepți de ani de zile. Tu ești totul pentru mine, mamă.
Nu vreau să te supăr. Asta o făceam înainte... Tur-
cu’ mă deranja, erau întrebări la care nu găseam un
răspuns. Dar acum m-am liniștit. Ceea ce mă intere-
sează acum pe mine: o să fii fericită dacă fac cunoș-
tință cu Turcu’? Dar, dacă nu are nici o importanță
pentru tine, eu zic să închidem subiectul aici... Să ne
facem că nici nu l-am văzut, nici nu l-am recunos-
cut.
Și mama și Simona, amândouă, au spus într-un
glas:
- Nu, Maria! Nu! El este tatăl tău, trebuie neapărat
să-l cunoști. Eu încă îl mai iubesc. Foarte mult. I-am
promis că-l voi aștepta toată viața. E totul pentru
mine. Dacă o să vă-ntâlniți, o să mă duci drept în rai.
M-ai face cea mai fericită mamă din lume, scumpa
mea. Câte zile crezi că mai am de trăit? Vreau să-ți

592
cunoști tatăl înainte ca eu să mor. Atunci n-o să plec
cu ochii deschiși, puiul meu. O să faci cunoștință
cu el, te implor, draga mea. Dacă mă iubești, câtuși
de puțin, ai ocazia să-mi demonstrezi asta astăzi. Ai
ocazia asta! Demonstrează-mi că mă iubești și fă cu-
noștință cu el, îi spuse ea și începu să plângă. Maria
își îmbrățișă mama:
- Bine, mamă, am să-l cunosc, dar cu o singură
condiție: mai întâi am să fac o mică cercetare. Să
văd de ce n-a venit atâția ani și dintr-o dată a apărut
acum în România? Mai întâi trebuie să lămuresc tre-
aba asta, dacă o să-mi dai voie. După ce-ți voi spune
tot ce-am aflat, ne vom hotărî împreună ce vom face.
misafir
A doua zi, în fața biroul Mariei2020-01-31
de la tribunal,
12:27:46 Kati și
--------------------------------------------
Marin așteptau tăcuți în fața ușii.
sters = ne
- Bine ați venit, ce faci, frumoasa mea, Kati? Dom-
nule Marin, poftiți vă rog.
- Tanti judecătoare, sper că nu s-a întâmplat ceva
rău și de aia ne-ați chemat... Sunt foarte curioasă de
ce ne-ai chemat, sper că nu e ceva rău. Burak o să
iasă, nu-i așa, tanti?
- Fata mea... Kati, nu are nici o legătură cu Burak.
V- am chemat de data asta pentru cu totul altceva.
- Dacă e vorba despre orfelinat, pot să spun imedi-
at tot. Știu tot despre ce se întâmplă acolo, tanti.
- Taci puțin, te rog, spuse Maria și Kati înțelese că
este ceva destul de important.
- Pot să am încredere în voi?
Tatăl și fiica s-au uitat unul la altul, iar Marin a

593
concluzionat: ”Oricând!”
- Bineînţeles că puteți să aveți încredere în noi! Pe
orice temă. Tot ceea ce ne veți spune, va merge cu
noi în mormânt, spuse Marin și Kati aprobă dând
din cap.
- Puteți să-mi spuneți câte ceva despre domnul
acela cu barbă albă, Mustafa Bol? Unde a fost până
acum? Trăiește aici?... Aș vrea să-mi povestiți tot ce
știți despre el. Tot.
- Doamnă judecător, și noi îl cunoaștem de o săp-
tămână. Este tatăl lui Burak și al lui Ayfer. A fost
închis mulți ani, în Turcia. Apoi s-a dus să munceas-
că alături de un prieten de-al lui; după ce i-a murit
prietenul, pentru că nu mai avea pe nimeni acolo,
a venit aici lângă cei doi copii ai săi. Se pare că n-a
putut să plătească o mare sumă de bani, și că făcea
treabă numai cu România. Tot ce a pățit, a pățit din
cauza bunătății sale. Impresia pe care mi-a lăsat-o
este că a suferit foarte mult. Nu are pe nimeni; nici
nu vrea să fie o povară pentru cei doi copii ai săi. Nu
acceptă nici un ajutor de la ei. Nici nu știa că băia-
tul lui este închis. Venise să le facă o surpriză, dar
surpriza neplăcută a avut-o tot el. Faptul că a aflat
că băiatul lui este închis l-a cam mâhnit pe domnul
Mustafa. Este un om trist, împovărat de griji, dacă e
să mă-ntrebați pe mine... nu a reușit să fie fericit în
viața asta.
- Tanti judecătoare, omul ăsta e un sfânt! Serios! E
un sfânt! se băgă și Kati în vorbă.

594
 Apoi Marin continuă:
- Din ce mi-a spus mie, viața lui căpătase un sens
în România, dar a ratat ocazia de a duce totul până
la capăt. Am încercat să aflu ce a vrut să spună cu
asta, dar nu am aflat prea multe de la el. Cert este
că am impresia că are o legătură sentimentală în
România, spuse el.
- Dar acum este căsătorit? Are o nevastă?
- Cu ani în urmă a divorțat și apoi fosta lui soție a
murit de cancer. Domnul Mustafa nu-i mai are de-
cât pe cei doi copii ai săi, care sunt aici, nu mai are
pe nimeni altcineva. Doamnaă judecător, este un om
misafir
lovit de soartă. Nici nu pot să 2020-01-31
spun dacă trăiește sau
12:28:14
--------------------------------------------
nu... Trăiește de parcă i s-a luat din mână ceva la care
Doamna
ținea foarte mult și nu trăiește decât cu speranța că
într-o zi va regăsi acel ceva. Ăsta este sentimentul pe
care mi-l lasă când îl privesc.
Maria asculta tot ce i se spunea. Pe de altă parte,
în sufletul ei se dădea o bătălie mare. Nu gândise ni-
mic bun despre Turcu’, până în clipa asta. Ani de zile
se gândise la el ca la un obsedat sexual, un playboy,
un om lipsit de milă, un om iresponsabil. Și nu făcu-
se altceva decât să arunce cu pietre în el. Ori ceea ce
auzea astăzi din gura lui Marin, era în măsură să-i
întoarcă pe dos tot sistemul de valori pe care-l clă-
dise cu privire la el. Tot ceea ce crezuse despre el și
imaginea de beton pe care și-o clădise despre el, în-
cepuse să se fisureze. Și dacă Turcu’ era un om bun?
Și dacă avea un caracter nemaipomenit, și dacă o iu-

595
bise până la moarte pe mama sa?... Iată că acum era
pe cale de a se confrunta cu adevărul. Trăia emoția
acestei clipe, era neliniștită. Fața ei mică, parcă se
micșorase și mai mult, trupul ei parca devenise un
conglomerat de simțuri. Dacă în cameră nu ar fi
fost Marin și Kati, ar fi vrut să plângă în hohote. Și
dacă tot ce-i povestiseră se întâmplase cu adevărat?
Și dacă fusese închis ani de zile? S-a sculat dintr-o
dată în picioare, nu mai putea să stea. S-a dus în fața
geamului; uitase că în cameră se mai află și Kati cu
Marin... ” Ce ți-am făcut eu, mamă?! N-am purtat așa
de rău cu tine, ani de zile... Numai că nu te-am făcut
curvă, în rest te-am jignit în toate felurile! Nu știu
cum o să mă poți ierta, mama...” spunea ea.
Marin și Kati ascultau în liniște. Maria continua
să vorbească de una singură: „L-am făcut și pe băia-
tul ăsta să sufere degeaba. L-am judecat de parcă ar
fi omorât zece oameni... Vai, mamă, vai... ce ghinion
ai avut tu mamă... Cu intuiția ta extraordinară, îmi
spuneai mereu că „Tatăl tău va veni! Cum pot eu să
uit cum am plâns amândoi în gara aceea de la Si-
biu?! El este jumătatea mea. De asta sunt convinsă
că va veni. Dar voi fetele astea învățate nu mai țineți
seamă de experiența celor din jurul vostru sau de in-
tuiție, nu credeți decât adevărurile mincinoase care
vi se pun în față. Nu băgați în seamă presimțirile. De
asta atunci când eu îți spuneam O să vină cu sigu-
ranță într-o zi și atunci am să te predau tatălui tău...
râdeai de mine”, așa îi spusese mama ei, dar ea nu o

596
ascultase.
Brusc, se întoarse din fața geamului; își amintise că
Marin și Kati erau în cameră.
- Îmi pare foarte rău! Pentru o clipă m-am pierdut,
am uitat că sunteți aici. Vă rog să mă iertați, spuse
judecătorul Maria.
- Tanti judecătoare, ești bine? Ai nevoie de ceva?
- Nu, frumoasa mea. Sunt bine, o să-ți explic mai
târziu. Nu acum, oricum ne vom întâlni în instanță
peste două zile. O să ți-l dau pe Burak, draga mea.
- Mulțumesc tanti! spuse ea și micuța Kati alergă
spre ea să o îmbrățișeze.
Acum Maria era singură în cameră. Ceea ce aflase,
făcea ca ea să nu se simtă tocmai confortabil în sub-
conștientul ei. Gândise foarte greșit. Prețul pe care-l
plătise acuzând în conformitate cu prejudecățile
societății, era unul foarte mare. Maria plătea acum
acest preț. Înainte de a pleca acasă, și de a se întâl-
ni cu mama ei, simți pentru o clipă cum bătrânelul
acela cu barbă albă este tatăl ei. Trăsăturile aspre ale
feței se preschimbau încet-încet în unele care expri-
mau liniștea și fericirea. Până și fața ei era mai exp-
resivă acum „Oare de ce nu venise mai devreme?”
părea ea că se întreabă... Bineînţeles că între timp
avea și remușcări. Fusese de-a dreptul necioplită cu
mama și ci Simona. Spusese cuvinte pe care nu ar fi
trebuit să le rostească. Mai ales într-o zi, își amintea
că-i spusese ceva de genul: „Nu poți să-mi spui cine
este tatăl meu pentru că te-ai culcat cu atâția încât

597
nu mai știi care e...” îi spusese ea mamei și dăduse să
plece din cameră, dar lovind-o, mama ei căzuse pe
jos. Lacrimile îi curgeau șiroaie. Maria se pierduse în
nori întunecoși și înfricoșători.
Marin și Kati erau foarte îngrijorați, dar și curi-
oși în același timp. Ce se întâmplase? Judecătorul
Maria ce avea de împărțit cu tatăl lui Burak? Oare
tatăl lui Burak înfăptuise și pe aici niște infracțiuni
și era acum căutat? Dar dacă era ceva de genul ăsta,
atunci de ce se văita la geam ” Vai, mamă, vai” ?!... Ce
legătură avea cu mama ei? Poate că atunci când se
simțea tristă spunea ”Vai, mamă, vai” tocmai pentru
că-i dădea o stare de liniște... Poate că ori de câte ori
i se întâmpla ceva, spunea: „Vai, mamă, vai”...
- Fata mea, Kati, să nu spui nimic, nimănui. Să nu
o supărăm pe doamna judecător. În fine, lasă că af-
lăm noi curând ce se întâmplă. Numai să nu se ia și
de noi, acum că are încredere în noi. Dacă te întrea-
bă cineva de ce ne-a chemat, să le spui că te-a între-
bat dacă chiar vrei să te căsătorești cu Burak; și că a
vrut să te întrebe fără să fie ei de față. De asta ne-a
chemat, așa să spui.
- Bine, Marin.
- Ajunge, fata mea! Zi și tu, tată, o dată! Eu sunt
tatăl tău. Toată lumea poate să greșească, și eu am
greșit. Iartă-mă, fata mea.
Kati l-a îmbrățișat de după gât, și fără să spună ni-
mic a stat așa cu capul pe pieptul lui. Marin se topise
tot. În sufletul lui erau furtuni și uragane. Nu știa

598
dacă să plângă sau să se roage celor de sus. sufletul
lui dădea pe dinafară. Soarta nu-l lăsase singur, îi
dăduse fata înapoi. În plus îi dăduse o nouă parte-
neră de viată, o nouă soție. Marin primea răsplata
pentru ce dăruise și el la rândul său, sau pentru tot
ce pătimise. În situația lui poate că mai erau un mi-
lion de oameni, dar mulți dintre ei nu ajunseseră să
trăiască această fericire. Și fericirea lui Marin nu se
limita numai la astea; el știa că are un nepot, era bu-
nic. Dar nu era nici momentul și nici locul să-i spună
acest lucru lui Kati. Toate aveau să se întâmple la
timpul lor și el avea să-și aducă nepotul în brațele
fiicei sale.
Când au ajuns acasă, din camera lui Ayfer se au-
zea o melodie frumoasă. Deși melodia amintea de o
dramă, ritmul era foarte dinamic. Marin asculta cu
atenție melodia, îi plăcuse.
- Cine cântă? Cum se numește cântecul? o întreba
el curios pe Ayfer. „Hanci sarhoș, yolcu sarhoș” , e
Selda Bağcan îi spuse ea. Lui Marin îi plăcuse foarte
mult cântecul, îl ascultase de două- trei ori.
Ayfer:
- Marin, o să murim de curiozitate: de ce v-a che-
mat? Din ce-am înțeles de la Kati, a întrebat-o dacă
vrea să se mărite cu Burak. Și Kati i-ar fi spus „Bi-
neînţeles că da, tanti”. N-a mai zis nimic altceva...
- Cred că vor să-l scoată pe Burak, numai dacă se
căsătorește, îi spuse Marin ca să o liniștească. De
asta a vrut să o mai preseze puţin pe Kati. Nu te-a

599
chemat nici pe tine, nici pe tatăl tău pentru că voi
sunteți familie. De asta m-a chemat în mod special pe
mine. Ca să vorbească cât se poate de liniștită în
prezența mea. Nu-ți face griji, draga mea, peste două
zile, Burak va fi acasă și o să-i căsătorim. Vor avea un
cămin fericit. Cine știe...
- Numai să iasă fratele meu, o să vedem noi ce vom
face, spuse și Ayfer.

44

Acasă la judecătorul Maria, nici Olga și nici Simo-

na nu voiau să mai vorbească. Olga cădea pe gându- ri
în fața ferestrei. Simona, nu o lăsase singură. De când
aflaseră vestea, stătea împreună cu ele. Încerca și ea să
o sprijine pe prietena ei de-o viața, să treacă mai ușor
peste toate aceste evenimente.
Marie era deocamdată nehotărâtă dacă să-i poves-
tească sau nu mamei ei despre ce aflase de la Marin
și Kati. Aștepta ca mama ei să înceapă să vorbească.
Ce să-i fi spus ea, mamei ei? Nici nu mai avea cura-
jul să-și privească mama în ochi... Crezuse că va pu-
tea remedia lipsurile psihologice datorate creșterii
în lipsa tatălui, prin atitudinea rebelă față de mama
sa. Așa alesese să se comporte: răzvrătită față de
propria mamă. Astăzi realiza cât de mult se înșelase.
Înțelesese că mama ei nu fusese părăsită de tatăl ei,
ci fusese protejată atunci când acesta fusese nevo-
it să intre la închisoare. „E mai mult decât probabil

600
că nu știe nimic despre mine!”, așa înțelesese de la
Marin și Kati. Acum aștepta întrebările mamei ei. Ea
știa că discutase cu Marin și Kati.
Nici mama ei nu se întreba nimic; și ea își dorea
misafir
ca Maria să vină să-i povestească aflase. Stăteau
ce 12:31:09
2020-01-31
--------------------------------------------
amândouă de parcă marea Nordului intrase între
sters = se
ele. Olga știa că dacă fata ei ar fi avut dreptate, nu
ar fi fost așa de liniștită până acum; de mult ar fi în-
ceput scandalul. Ca să scoată în evidență faptul că a
avut dreptate ar fi început cu siguranță să-i reproșe-
ze toate lacrimile scurse în zadar; ar fi început din
nou să-l blesteme pe Turcu care le mâncase zilele.
Mama ei nu-și dădea seama cum avea să se compor-
te în continuare Maria, dar simțea din felul ei de a se
comporta că nu era pregătită să facă această schim-
bare. Era neliniștită, nu-și găsea locul; se ducea când
în bucătărie, când în sufragerie, dar nu vorbea nici
cu Simona, nici cu mama ei. Simona gătea ceva în
bucătărie, în timp ce mama ei stătea în fața ferestrei
cu ochii ațintiți într-un punct.
Blocuri mari de gheață ce se desprindeau în ma-
rea Nordului alunecau pe apă și se loveau când de o
parte, când de alta. Pe măsură ce se loveau, sufletele
lor pline de sentimente explodau și-și răspândeau
urlând sângele în jurul. În liniștea asta mormântal
de sângeroasă, Maria spuse brusc:
- Mamă, ajunge cât m-ai făcut să sufăr! Bine, gata!
Tu ai avut dreptate! a spus ea.
Acum inundațiile care se porniseră la ochii lor

601
aveau să ude tot Bărăganul. Mama nu mai rezistă și
alergă să o îmbrățișeze. Nu mai era judecătorul Ma-
ria, era copila ei cea mică, Maria. Auzind zgomote
din sufragerie, Simona apăruse și ea în pragul ușii
de la sufragerie. Se uita la ele, martoră a dramei pe
care cele două o trăiau, fără ca ea să le poată ajuta
cu ceva.
Da, se pare că până la urmă mama fusese cea care
câștigase, în defavoarea fiicei ei. De acum puteau să
înceapă o nouă viață. Zeii le puseseră la încercare pe
amândouă. Cum aveau să se schimbe sentimentele
lor față de Mustafa, în acest caz? I-ar fi dat și Maria
un șut celui care era căzut deja? Sau l-ar fi ridicat,
i-ar fi spus tată și l-ar fi pus acolo unde-i era locul?
Dacă ar fi putut să asculte instinctele de neclintit ale
mamei ei, poate că nu ar mai fi trebuit să trăiască
atât de mult fără tată. S-ar fi dus, l-ar fi găsit și l-ar fi
îmbrățișat cu toată dragostea, în timp ce i-ar fi spus
acel cuvânt magic ”tată”... Cineva însă vă trasează o
cale, vă dirijează viața și nu vă mai dau o altă alter-
nativă, decât cea propusă de ei.
Mama își culcase fiica în poală; îi mângâia pă-
rul, mâinile; o săruta pe frunte, pe degete, pe păr... Și
apoi îi spuse cu blândețe:
- Fata mea, totul va fi bine... Trebuia să le trăim și
pe astea, îi spunea ea.
Două zile mai târziu
Procesul lui Burak fusese lăsat din nou la urmă.
Nici în sala de judecată nu mai rămăsese nimeni.

602
Dar domnul Mustafa, Ayfer, Marin și Kati veniseră
în sală cu o oră înainte și ocupaseră aceleași locu-
ri; așteptau. Între timp, doamna cu părul grizonat,
adusă puțin de spate, venise și se așezase și ea pe
aceeași banchetă ca și data trecută. Numai că de ace-
astă dată nu se mai așezase la margine de rând, ci un-
deva spre interior, mai aproape de domnul Mustafa.
Cum se așezase, îi venea pe partea dreaptă domnului
Mustafa. Aceasta fusese condiția Mariei: „Să vedem
dacă domnul Mustafa te va recunoaște?”. Mama sa,
misafir
îl recunoscuse pe el. 2020-01-31 12:31:40
Tatăl ei, domnul Mustafa, vorbea
--------------------------------------------
ceva cu fiica lui,
fara semn
Ayfer. Nu se uitase la Olga când aceasta intrase în
sală. Dacă s-ar fi uitat, ar fi observat-o imediat. Era
foarte aproape de locul în care se așezase. Olga se
așezase prima la stânga pe bancheta din dreapta, în
timp ce Mustafa se așezase primul la dreapta pe ban-
cheta din stânga. Îi despărțea numai culoarul dintre
banchete. De data asta, Kati o recunoscuse pe doam-
na cu părul grizonat. La ultima înfățișare îi zâmbise,
iar Kati o salutase. Olga era cu fața întoarsă spre ei,
îl vedea perfect pe Mustafa: vorbea plin de vervă cu
Ayfer. Și Marin încerca să-și amintească de această
doamnă distinsă. Olga începuse, din nou, să-l studie-
ze pe Mustafa. Și iar fusese surprinsă de Kati făcând
asta. Kati se apropie de Marin și-i spuse:
- Femeia asta și la înfățișarea trecută s-a tot uitat
la domnul Mustafa.
Marin și-a amintit de vorbele judecătorului Ma-

603
ria, pe care le spusese în biroul ei, uitând că cei doi
sunt de față: „Vai, mamă, vai...” Nu-i ieșiseră din cap
de atunci. Ce legătură aveau?... În acest timp și Ayfer
simțise privirile Olgăi ațintite asupra tatălui ei. Când
domnul Mustafa ridică privirea, ochii lui întâlniră
privirea celor doi ochi verzi care-i răpiseră inima.
Și-a acordat două secunde, apoi s-a lovit peste pici-
or cu mâna dreaptă. Oare adormise? Visa? Nu uitase
niciodată acești ochi verzi. Trăise cu durerea prici-
nuită de acei ochi verzi, înnebunise de dorul acelor
ochi verzi... Ar mai fi rămas închis încă cincizeci de
ani, numai să știe că acei ochi verzi nu vor avea de
suferit. Câtă mustrare de conștiință...
Nu, domnul Mustafa Bey nu visa. Nu, nu dormea.
S-a uitat la chipul fiicei lui: da, era în România, la fata
lui, Ayfer. Băiatul lui fusese închis. Iar el venise să-și
viziteze cei doi copii. Dar de unde apăruseră cei doi
ochi verzi?!... Îi era și frică să ridice privirea. În-
nebunea oare? își pierdea mințile? era adevărat ce i se
întâmpla? Oare dacă ar fi ridicat iar capul, avea să mai
vadă acei ochi verzi, minunați? Era un vis? sau
realitate? El rămăsese undeva între. A întins mâna
spre fata lui, și a prins-o de mână. Îi era teamă, era
îngrijorat. A ridicat încet capul și... da! iar acei doi
ochi verzi. Erau verzi ca niște valuri învolburate ce se
izbeau de țărm; îl priveau și păreau că-i spun ”pe unde
ai fost?”
Domnul Mustafa se ridică încet; nu-i dădea dru-
mul la mâna lui Ayfer. Păși încet și se opri în fața

604
celor doi ochi verzi. Ayfer de abia îl ținea. Domnul
Mustafa s-a uitat puțin la ochii și la părul ei; nu-și
dezlipise mâna stângă de brațul lui Ayfer. Și dacă i-ar
fi dat drumul nu s-ar mai fi putut ține pe picioa- re.
- Doamne, tu ești Olga! spuse el cu o voce stinsă.
Ditamai omul și Olga, stăteau față-n față și plânge-
misafir
au. 2020-01-31 12:32:17
Se îmbrățișaseră. Nimeni nu ar mai fi putut să-i
--------------------------------------------
virgula
despartă acum. Maria, sesizând liniștea din sală,
întredeschise ușa pe care urma să intre și se uita și
ea la cei doi, cum se îmbrățișează. Plângea și ea. În-
chise încetișor ușa judecătorilor, se așeză la biroul
ei și începu să plângă în hohote. Se revolta în sinea
ei: „”Acum, la vârsta asta aveai să-mi aduci tatăl îna-
poi?! De ce? De ce? Dacă tot aveai de gând să mi-l dai
înapoi... de ce acum? de ce nu mai devreme?!” plân-
gea ea ca o nebună.
Marin înțelese totul acum; această doamnă era
mama judecătorului Maria. Era mai mult ca sigur.
Era siderat de ceea ce se întâmplă: „Doamne, cum
vine asta?! Aici trebuiau ei să se regăsească?”
Tot misterul stătea ascuns în cuvintele misterioa-
se de care Marin își amintise că le-a rostit judecăto-
rul Maria: „Vai, mamă, vai...” Încă nu-și vorbeau, și
încă nu se desprinseseră din îmbrățișarea lor.
- Unde ai fost, Mustafa? îi șopti Olga la ureche. Ști-
misafir
ai că te-aș fi așteptat până la moarte, nu-i
2020-01-31 12:33:02așa? Știam
--------------------------------------------
că într-o zi ai vii, Mustafa. Soarta
sa ...

605
 - Cu ce obraz aș fi putut să vin la tine? îi șopti Mus-
tafa la ureche. N-aveam obraz să dau ochii cu tine.
Am petrecut mulți ani în închisoare. Îți amintești că
misafir
să primesc o scrisoare de acreditare. Toate de aco-
2020-01-31 12:33:29
lo au pornit. Când m-au băgat înăuntru, i-am spus
--------------------------------------------
trebuia
fiului meu să întrerupă orice legătură cu tine. Erai
atât de frumoasă, nu aveam dreptul să-ți cer să mă
aștepți. N-aș fi putut să-ți spun nici în ruptul capu-
lui „Poți să mă aștepți?” Niciodată n-aș fi făcut așa
ceva! Niciodată! Ai fi putut să-ți găsești pe cineva, să
te măriți, să ai o viață fericită...
Marin îi apucă pe cei doi bătrânei de mână și-i
trase după el pe bancheta din dreapta. Îi așeză pe
amândoi acolo după care se întoarse alături de Kati.
Ayfer se uita la Marin și plângea și ea.
- Asta e doamna Olga. Unica dragoste, pe care tatăl
meu n-a putut să o uite, îi spuse Ayfer.
- Dar ce face aici? Și data trecută a fost în sală, îi
spuse Marin. Și acum a venit iar. Să-i fi spus cineva
că tatăl tău a venit în România? Nu cred să fie doar
o coincidență! După ani și ani, o dragoste măreață
să se regăsească într-o sală de judecată... Zici că e
scenariu de film! spuse el.
Mustafa s-a ridicat brusc:
- Vino, Olga! Vino, draga mea! Lasă-mă să te pre-
zint copiilor mei.
Olga venea încet în spatele lui; cu toții se ridica-
seră în fața celor doi bătrânei simpatici.
- Ea este prima mea și ultima mea dragoste, Olga,

606
spuse domnul Mustafa. Draga mea iubită, acesta
misafir
domn e Marin, soțul fiicei mele. Ea 12:34:07
2020-01-31 e micuța Kati,
logodnica băiatului meu. Iar ea--------------------------------------------
este fiica mea, Ayfer,
acest
a spus el.
Olga se abținea cu greu să nu plângă.
- Curând, îl vor aduce și pe fiul meu, Burak. Do-
amna judecător mi-a promis că astăzi îi va drumul
fiului meu.
Se așezaseră iar cu toții pe banchetă, dar de data
aceasta, îi luaseră pe cei doi bătrânei în mijlocul lor.
Așteptau înfățișarea lui Burak. Marin era foarte cu-
rios să vadă ce avea să se întâmple. Își dorea să dez-
lege misterul care-i înconjura, așa că întrebă cât se
poate de politicos:
- Doamnă, dumneavoastră cum ați aflat că dom-
nul Mustafa este aici?
Olga începuse să explice cu amabilitate, încet-în-
cet.
- O să spuneți că e soarta... că așa ne-a fost scris
pe frunte... nici eu nu știu. Dar ăsta e un semn că cei
de sus încă ne mai iubesc. Eu așa văd lucrurile, așa
cred că s-a întâmplat. Credeți că toate misterele s-au
terminat? Atât credeați că a fost? Nu nicidecum! Mai
sunt o mulțime de mistere... Pe măsură ce le va veni
vremea, o mulțime de povești nemuritoare, care
ne vor lumina sufletele, ne vor fi aduse de păsări
măiestre. Și pe măsură ce le vom asculta, vom trăi
mândria de a fi dobândit virtutea de a fi oameni...
spunea Olga.

607
 Într-o zi, fiica mea mi-a povestit despre un caz al
unei fetițe pe nume Kati, și despre evenimentele tra-
gice din viața ei. O adevărată dramă. Am rămas fo-
arte impresionată. Și m-am simțit cumva atrasă de
această poveste. Într-o zi, i-am spus că: „Vreau și eu
s-o cunosc, pe această micuță și frumoasă Kati! Să mă
duci și pe mine!” i-am spus eu.
Cu toții ascultau cu atenție.
Acum trei sau patru zile, am fost aici. M-am salu-
tat și cu Kati. Aș fi vrut să-i împărtășesc durerea, aș
fi vrut să pot face ceva pentru ea... Stând aici pe ban-
chetă, l-am observat pe acest domn cu barbă albă,
inima mea. Părea puțin schimbat cu barba lui albă,
dar ochii lui negri și corpul atletic își făceau simțită
prezența. Îmi regăsisem inima. Ani de zile l-am cău-
tat, dar nu am reușit să-l găsesc. Așa mi-a fost soarta:
am venit să fiu alături de Kati, dar Dumnezeu mi-a
redat inima. Imediat am făcut o mică cercetare. Am
crezut că poate mă înșel, așa că am rugat-o pe fiica
mea să verifice dacă „Numele bătrânului cu barbă
albă este Mustafa Bol?” și ea mi-a confirmat. Și acum
am venit s-o sprijin pe micuța Kati, să fiu alături de
ea. Ea este cea care mi-a redat bărbatul iubit, iar fii-
cei mele i-a redat tatăl, încheie ea.
Domnul Mustafa nu înțelesese foarte bine; poate
era vorba de fiica ei din altă căsătorie. Își deschise
brațele către Kati, o luă și și-o băgă la suflet. Apoi o
sărută pe frunte, îi pupă mâinile:
- Doamne, îți sunt recunoscător! Micuța mea, Kati,

608
te iubesc, fata mea! De acum ești tu fata mea.
Nimeni nu a vorbit timp de cinci minute. Apoi tot
Olga, spuse pe un ton cât se poate de calm:
- Judecătorul Maria, este fiica ta, Mustafa.
Apoi se întoarse către Ayfer și-i spuse:
- Și sora ta mai mare, puiul meu.
Judecătorul Maria nu știa încă ce se întâmplase în
sala de judecată. Intrase brusc în sală. Făcuse aran-
jamentele necesare cu procurorul și grefierul pre-
gătise actele. Burak fusese eliberat deja și-și aștepta
tatăl afară pe sală. Totul fusese pregătit și finalizat
în biroul judecătorului Maria.
- Vă rog, luați loc, domnule.
Venise lângă ei. Domnul Mustafa se uita în ochii
fetei lui. Erau de aceeaşi culoare și la fel de mari. Ai fi
zis imediat „E fata lu’ tata!” Fără să scoată nici o
vorbă, Olga o luă de mână pe Maria și o aduse lângă
Mustafa.
- Uite, fata mea! El este tatăl tău. Omul pe care-l
iubesc și de care m-ai întrebat în tot timpul ăsta.
Apoi întorcându-se către Mustafa:
- Îți predau cel mai de preț bun al nostru. Acum și
dacă am să mor, nu mă voi duce cu ochii deschiși...
Maria nu știa dacă să-l îmbrățișeze pe tatăl ei sau
să stea mai retrasă. Tocmai când se gândea la asta,
Ayfer:
- Sora mea, dragă! Ești sora mea! spuse ea și-o
îmbrățișă plină de căldură. În îmbrățișarea lor îi
trăseseră ți pe cei doi părinți.

609
 Burak ieșise și el și îi căuta peste tot. Ajuns în sala
de judecată, rămăsese uimit de tabloul pe care-l vă-
zuse. Sora lui și tatăl lui o îmbrățișau pe judecătorul
misafir
Maria și plângeau. „Plâng că 2020-01-31
m-au eliberat
12:34:46 pe mine,
--------------------------------------------
oare? ” se gândi el preț de o clipă. Dar cum era posi-
sters = lui
bil să fie așa de apropiați de un judecător?!...
În acel moment, Marin se apropie de Burak:
- Fugi și mulțumește-i sorei tale! O să-ți explicăm
noi mai târziu! E sora ta! îi spuse el.
Cu toții erau fericiți pentru că îi găsiseră pe cei
dragi lor. Erau pe cale să devină o familie mare, feri-
cită.
Iar nouă nu ne rămâne decât să le urăm fericire,
fiind convinși că iubirea va dăinui între ei, iar acest
lucru le va aduce fericirea supremă.

În urma lor însă misterul dăinuia. Fiul lui Kati

creștea. Dar acest aspect va fi edificat în următorul
roman. Sunt sigur că și acolo veți regăsi misterele,
emoțiile și furtunile din viețile lor...

SFÂRȘIT

610
 Cărți ale aceluiași autor

Timpuri furtunoase

611
612