MRTURII (Dan Ion - Memorii) Dan Ion, zis a lu Nicut (1902-1984) a trait n Mndra, n casa de la numarul 45.

Toata lumea l stia ca pe prietenul cel mai bun a lui Horia Sima. Toata lumea l respecta, indiferent daca erau pro sau contra legionari. A ramas vorba ca, daca legionarii rezistau la conducerea Romaniei, Ion a lu Nicuta, taranul din Mndra, ar fi ajuns Ministrul Agriculturii. Pe unde a trecut, Ioan Dan a lasat loc de Buna ziua. Cheptarul, recalul, cioarecii si caciula l-au nsotit la biserica pna-n ultimele zile. Fiica sa, Maria (sotia protopopului Opris din Rupea, a dat profesorului Ion Zara din Mandra o copie dupa memoriile tatalui sau. Am mai regasit aceste povesti si la Alexandra Comsa, a lu Gicu lu Domnu, care le-a transcris pentru noi n format digital).

n rndurile ce urmeaza am ncercat sa las urmasilor mei amintirile ntmplarilor mai de seama din viata mea, cele pe care mi le-am mai putut aminti la etatea de 80 de ani (n anul 1982), si dupa ce memoria mea, avnd in vedere etatea si ncercarile fizice si sufletesti la care am fost supus, sigur a slabit. Prin aceste rnduri nu ncerc sa fac pe martirul ntruct altii au fost ncercati de zeci de ori mai mult dect mine, iar cei mai vrednici si-au pierdut si viata n conditii uneori de nenchipuit. Fac acest lucru pentru ca stiu ca atunci cnd nu voi mai fi, copiii, si mai ales nepotii, auzind de lucrurile petrecute n timpul vietii mele si la care ntr-o oarecare masura am luat si eu parte, vor regreta ca nu m-au ntrebat pna am fost n viata. Amintirile acestea ar fi fost mult mai complete daca acum cnd le scriu ar fi trait si sotia mea care a fost martora si a participat cu suferintele ei la cea mai mare parte din aceste evenimente. Cu aceasta ocazie mi exprim regretul fata de aceasta tovarasa credincioasa care a suferit nzecit mai mult dect mine din cauza sicanelor si presiunilor indurate n lipsa mea de la aceia care ne-au dusmanit viata plina de ntelegere si respect pe care am dus-o mpreuna pna la moartea ei, cu toate greutatile prin care am trecut. Am crezut ca atunci cnd o sa ma ntorc din puscarie o voi gasi suparata pe mine, dar nu numai atunci, dar nici dupa aceea nu a dat nici cel mai mic semn de suparare pentru acest lucru. Care a fost cauza suferintelor si ce m-a facut sa merg pe acest drum? n timpul cnd eram casier comunal (1927-1932) am avut ocazia sa cunosc reprezentantii diferitelor partide. Cu aceasta ocazie am

observat ct erau de perversi si mincinosi, cum i credeau pe tarani, prosti, cum i attau pe unii contra altora, fiecare promitnd luna si stelele. Atunci am luat hotarrea sa nu merg cu nici unul din aceste partide. Cnd a venit la mine Horia Sima, din partea Miscarii Legionare, ca sa-mi propuna sa ma nscriu la ei i-am spus ca eu nu fac politica, ca nu ma nham la carul nici unui partid. Dar pna la urma m-a convins ca Legiunea e o scoala de caractere si ca ei sunt dusmanii demagogiei politice din tara noastra. Din clipa n care am acceptat propunerile lor nu am crutat nimic, nici timp, nici bani. Fiecare lovitura pe care o primeam ma ndrjea tot mai mult. Cum a luat nastere aceasta miscare si care au fost cauzele aparitiei ei veti afla din scrierile altora mai competenti. Nu ma ndoiesc ca ngenuncherea acestei miscari va fi de scurta durata; ca o alta generatie se va ridica contra dezmatului si minciunii impuse de straini.

***

M-am nascut n comuna Mndra, jud. Fagaras, n anul 1902, 6 ianuarie, dupa calendarul nou. Dupa calendarul vechi, n decembrie 1901 adica, asa cum spuneau parintii, n Ajunul Craciunului, seara cnd umblau copiii cu steaua si feciorii cu ceata. Pe vremea aceea, ca si mai trziu, pna dupa al doilea razboi mondial, se pastrau obiceiurile vechi de sarbatori. Dupa aceea, comunistii au luat masuri aspre pentru mpiedicarea acestora. Dupa 1970 au nceput sa lase libere obiceiurile legate de sarbatori. Ca fiecare copil de la tara am fost dus la cmp de mic. Parintii povesteau ca aveam vreo 34 ani si am fost la secere sub coasta. Dupa masa a venit un vnt puternic cu prevestiri de ploaie. Eu eram la o jumatate de gru, unde dormeam. Parintii s-au grabit sa puna snopii claie ca sa nu-i prinda ploaia pe jos. La mine nu au mai venit dect cnd au gatat de cladit snopii si cnd a trebuit sa mergem acasa. Cnd au ncercat sa ma scoale sa plecam eu nu mai putem sta pe picioare. Cred ca m-au prins vntul si ploaia si eu eram transpirat. Parintii nu erau stiutori de carte si, superstitiosi, au crezut ca m-a pocit. De aici au nceput cu descntari si mers pe la ghicitori sa-mi dea leac, sa ma fac sanatos. De atunci au nceput tot felul de boli. O data nu mai auzem. Alta data nu aveam pofta de mncare. Tot timpul eram slab. Pna la vrsta de 21 de ani aveam reumatism si din aceasta cauza nu aveam siguranta n picioare, tot timpul cnd mergem sau cnd stateam aveam un fel de anchilozare. La etatea de 21 de ani tot corpul mi s-a umplut de frunculi (buboaie). Cred ca am avut peste o suta. Am fost la doctor si mi-a spus sa i las n pace, doar sa i spal cu apa calduta si cu sapun ca sa fie tot timpul rana deschisa. Asa a fost. Sotia mea credea ca mi-a facut cineva ceva vrajitorii. De altfel era de crezut ntruct eram numai rana pe tot corpul si nu puteam suferi nici rufele pe mine.De atunci ncoace am fost sanatos tun. Tata tinea foarte mult sa ies om de omenie, din aceasta cauza ma batea din lucrul cel mai nensemnat.

ntr-o primavara, un neam de-al nostru care era cu vreo 6-7 ani mai mare dect mine m-a chemat cu el dupa porci pe drum. Plouase mult. Valea era mare si trebuia sa trecem pe o punte care era dintr-un singur lemn. El a apucat nainte si eu dupa el, dar cnd a fost el la capatul celalalt si eu pe la mijloc a scuturat cu picioarele de punte si eu am cazut n vale. Am avut noroc ca au fost pe aproape doua femei (Dascalita si Morasana) care au intrat amndoua n apa, m-au prins de recal si m-au tras afara. Cnd am venit acasa, tata, care mi spusese de multe ori sa nu ma mai duc la Didu Istinii, mi-a tras o bataie sora cu moartea. Parca l vad si acum cum a tras un lat de la palanul de la gradina si m-a batut cu el pna l-a facut bucati (latul era de stejar). n anul 1908 am intrat la scoala elementara confesionala din satul nostru, Mndra. Cladirea scolii era construita din jos de biserica. Era compusa din doua camere despartite de un coridor care avea o usa pe care intram din strada si una n curtea scolii. n camera cea mai mica, de catre rasarit, preda nvatatorul Cocan la clasele I si a II-a, iar n camera cea mai mare, dinspre apus, nvatatorul Comsa, la clasele a IIIa, a IV-a, a V-a si a VI-a. Dupa ce faceau 3-4 clase aici, copiii se rareau, mergeu slugi sau la meserii. Eu, fiind singur la parinti, am avut norocul sa fac sase clase. n scoala am nvasat doua alfabete, romn si maghiar. La ncheierea anului ultim am dat examen cu protopopul la romni, iar la o saptamna am dat examen la limba maghiara cu un inspector. Ni s-a spus ca cei care vor trece acest examen vor putea ocupa posturi la comuna sau la stat si vor avea drept de vot la majorat.n clasa ajunsesem cinci baieti si trei fete. n saptamna care a urmat examenul de limba romna am facut repetitii la limba maghiara n cimitirul din fata bisericii unde erau doi tei care sunt si acum, si, de mult ce iubem limba maghiara, ne-am apucat si am taiat n coaja bietilor tei numai cruci. Pentru aceasta ne-a dat nvatatorul Comsa o chelfaneala zdravana. Am terminat scoala n 1914. n zadar i-am rugat pe parinti si am plns sa ma dea mai departe caci nu iam putut convinge fiindca, spuneau ei, asa a facut cineva din alt sat, a dat singurul copil la scoala si dupa ce s-a vazut el om cu carte n-a mai voit sa vina de la oras si parintii au ramas singuri. n acel an a fost ucis la Sarajevo n Bosnia printul mostenitor al Austro-Ungariei, Franz-Ferdinant, cu sotia si din aceasta cauza, asa cum se stie, Austro-Ungaria a declarat razboi Serbiei. La Sfnta Maria a nceput razboiul; n sat era jale mare. Oamenii se mbatau, umblau beti prin sat si cntau:

Si m-a luat nemtu catana La pusca, de buna seama, Dar la pusca n-am fost bun Si m-a dat neamtu la tun.

Atunci a plecat si un nepot al mamii care era nvatator n Vulcan-Brasov. A venit pe la noi nainte de a pleca; avea o nfatisare de om blnd si vorbea frumos si linistit. A plecat si nu s-a mai aflat nimic despre el; a fost dat disparut. Sotia lui l-a asteptat pna la moarte. n timpul acela nte noi si unguri era dusmanie. La noi n sat nu erau unguri dar erau la ferma Sercaia si mai ales noi copiii, cnd ne venea ocazia, ne dam la ei. O data venem pe sosea dinspre Fagaras spre satul nostru. Eram eu si doi prieteni, fusesem la scaldat la valea Rusorului. Dinspre satul nostru venea un baiat de ungur care era ceva mai n etate dect noi. Venea cu capul sus, repezindu-si minile de credeai ca zboara. Noi am nceput sa facem glume pe socoteala lui. El a observat si cnd s-a apropiat de noi a zis fudul: Ce-i mocane? Din ntmplare pe unul din cei doi prietenii l batjocoreau n sat Mocanul. Creznd ca i se adreseaza lui, s-a dat la el: Cine-i Mocanul, mai?, si gata bataia. Ne-am repezit si noi ceilalti doi si l-am scuturat bine. Dupa ce a scapat si s-a departat, ungurul a strigat la noi ca are sa ne spuna la jandarmi. Ca sa nu se afle cumva ca noi am fost cu chelfanela ungurului am intrat n sat pe dupa calea ferata sa nu ne mai vada cineva. Alta data veneam cu vitele din cmp, dinspre Sercaia. Vitele veneau nainte satule, ncet, rumegnd, dupa ele venea ntr-un car un baiat de seama noastra, Niculae al lui Dan. n car avea crengi de acat care erau puse nelegate si napoi umpleau tot drumul. Noi eram vreo sapte copii ce mergem pe lnga car, povestind. Deodata auzim n urma carului lovituri de bici. Ne-am oprit sa vedem ce se ntmpla n urma. Era fispanul (prefectul) cu trasura. Se dase jos si fiindca noi ocupam tot drumul cu vitele si cu acatii, el, neamiputnd trece, a nceput sa bata pe unul din grupul nostru care era n urma carului. Noi am luat-o pe cmp pna am vazut ca s-a urcat n trasura, apoi ne-am repezit si am aruncat dupa el cu bolovani de pe drum. Mai era cu noi si un cine care s-a dat si el la dl. fispan, voind sa se urce n trasura la el. Cnd cinele se da pe o parte sa-l muste pe fispan, acesta se da de cealalta parte a trasurii si asa mereu pna s-a apropiat de sat l-am nsotit noi cu pietre si cinele cum v-am spus. Vitele au intrat n sat pe drum iar noi care pe unde am crezut ca nu ne vede nimeni. n sat fispanul a dat ordin primarului sa-i afle pe raufacatori. Sigur, nu i-a fost greu; dupa ce ne-a aflat a dat parintii n judecata si am mers si noi mpreuna cu ei. Eu, fiind cel mai tnar, am fost chemat cu tata n fata pretorului, la urma. Judecata s-a tinut la pretura n Sercaia. Pretorul ne-a spus ca toti ceilalti au zis ca eu am dat cu pietre n dl. fispan. Eu am negat, da tata a spus: O fi dat, ca e cam misel. La urma s-a dat sentinta ca fiecare parinte sa faca cte zece zile la nchisoare la pretura. Eu a trebuit sa-i duc tatii mncare n fiecare zi pna a terminat nchisoarea. Era n anul 1916. Razboiul continua de doi ani. n toamna au declarat razboi Puterile Centrale si Romnia. Noi asteptam cu mare bucurie si nerabdare sa vedem soldati romni. Pentru ca se asteptau la lupte si bombardamente, peste ulita de noi, n gradina popii, oamenii au facut o groapa pe care au acoperit-o cu crengi de brad si peste care au pus pamnt. (Cnd am fost si eu pe front, n al doilea razboi mondial, mi-am dat seam ce jucarie era acesta). Primul soldat romn pe care l-am vazut a fot un biciclist care a venit dinspre Toderita n recunoastere. A fost o bucurie de nedescris pentru noi. Hainele erau de culoare verde deschis si o pelerina cum am vazut numai la biciclisti si care era pna la bru si cadea ca o toga de la umeri n jos, nevnd mneci. Dupa el au urmat soldati cu carute cu cte patru cai alaturi. Mai vazusem cu trei cai alaturi, dar cu patru, nu. Caii erau mici si cam slabuti. Toti soldatii ntrebau daca mai era mult pna la Alba Iulia.

La noi au cantonat o data doi soldati voinici. Se vedea ca erau prieteni. Nu le-am uitat numele niciodata; pe unul l chema Cucuietu Gheorghe, era din Bucuresti si spunea ca parintii lui se trageau de la Fagaras. Pe al doilea l chema Mihai Stan Bragadiru si era din satul Comana, jud. Vlasca. Pe Cucuietu Gheorghe l-am ntlnit dupa 22 de ani n lagarul de la Vaslui unde eram cam trei sute de legionari. Un comandant a fost asezat la parintele, care era vecin cu noi. ntr-una din zile a aparut un avion. Pna atunci nu mai vazusem avion. Era de culoare galben deschis si zbura tare sus si ncet. La comandant venea din cnd n cnd o masina, poate a unui general. Avionul a aruncat cteva bombe, nu stiu daca dupa automobil sau dupa soldati, dar nu s-au produs victime; au cazut n gradina si pe cmp. Artileria romneasca de peste dealul Sonei bombarda din cnd n cnd satul nostru. Au fost lovite doua suri: a parintelui si a noastra. Au fost omorti doi soldati romni care au fost ngropati n cimitirul bisericii noastre. Dupa razboi au fost adunati cu altii n cimitirul din Fagaras. n timpul naintarii am fost luat si eu n caruta sa transport obuze de artilerie la front, nu stiu ce unitate era. Parca vad si acum cum explodau obuzele unguresti pe dealul Galatului. n acest timp un adevarat romn, Senchea, care a fost obligat sa se retraga cu ungurii a ncercat sa se napoieze n Fagaras ntr-un car ncarcat cu fn. A fost descoperit de unguri si mpuscat. Peste putin timp armatele romne au fost respinse de armata germana care a venit cu putere mare si cu experienta a doi ani de razboi si avnd armament mai bun. Ne durea inima cnd vedeam pe fratii nostri ca se retrag plini de noroi, pe ploaie si vnt. La noi au intrat n ultimele zile ca o companie. Au cobort otava din sura, pe jos, ca sa se odihneasca, obositi de lupte. Povesteau cum au fost mitraliati de nemti, la Porumbacu, din turnul bisericii, dar nu sau lasat pna nu i-au alungat pe nemti. n casa a stat un locotenent. Mama i-a facut ceva de mncare, dar nu a mncat nimic. Eu ma uitam pe gaura cheii sa vad ce face. Nu a dormit deloc si se vedea ca era tare necajit. A doua zi a plecat. Era a doua noapte cnd ne gndeam ca a doua zi vor veni ungurii. Au venit doi soldati si au strigat la parintele dar el era plecat cu familia de vreo doua zile n retragere. Le-a raspuns tata spunndu-le ca parintele a plecat. Atunci soldatii l-au chemat pe tata pna n drum la dl. colonel Basarabeanca. Acesta l-a luat sa le arate drumul pna la Magura Voinii. Tata s-a dus cu ei pna unde drumul o lua la dreapta, din sosea peste hotar. n acest timp cadea o ploaie rece si deasa, un fel de burnita. Colonelul a ntrebat daca pot merge pe aceasta cale cu carul cu povara si tata le-a raspuns ca e greu la deal si mai ales acum, fiindca ploua si se ngloada carele. Au renuntat si au mers pe sosea spre Sercaia. Acolo au dat repaus si soldatii s-au adapostit de ploaie pe lnga stresinile caselor, iar tata, vaznd ca nu-i mai are numeni grija, a plecat spre casa. Pe drum s-a ntlnit cu patrule unguresti calare si s-au ascuns n porumb. A avut noroc ca nu l-au vazut ca l mpuscau.

Mai trziu, undeva departe, se auzezu din cnd n cnd bubuituri de tun. La hotarul comunei noastre, pe Vlcea, s-a gasit un plutonier mort, lnga el un catelus, mort si el, si cam douazeci de arme si munitie. Probabil soldatii au fost luati prizonieri. Plutonierul avea o gaura mare n cap, probabil de lance. n toamna lui 1918 a venit revolutia din Ungaria, dupa ce au mpuscat pe primul ministru Tisa la Budapesta. Atunci a nceput a se retrage si armata germana din Romnia. La noi au cantonat carute, cai soldati si un medic, care i-a vindecat pe amndoi parintii care zaceau n pat, tata de frunculoza si mama de gripa spaniola de care n acel an a murit multa lume. ntr-una din zile, cnd nemtii erau nca la noi, au adus o pulpa ntreaga de carne fiarta si m-au invitat si pe mine sa tai din ea si sa mannc. Am primit invitatia si am mncat, era tare buna. Dupa ce au plecat ei am vazut copite de cai n gradina de peste drum si atunci am nteles ca a fost carne de cal. La 1 decembrie s-a facut unirea Ardealului cu Patria. Am fost calaras la Fagaras, unde s-a facut mare serbare. Pentru noi, ca si pentru toti romnii, era o zi mare n istoria noastra. Pacat ca cei de astazi nu i dau importanta care i se cuvine. Au urmat pentru mine ani frumosi de munca la cmp, cu jocuri duminica, cu fete si baieti, cu nunti multe, fiindca acum se nsurau feciorii care fusesera pe front si care mai scapasera cu viata; din satul nostru au murit 62 de oameni. Prin 1936 am ncercat mpreuna cu altii sa facem un monument pentru ei. Am adunat 5.000 de lei, dar cum eram legionar autoritatile au spus ca cu ei vreau sa fac propaganda si m-au obligat sa depun banii la caminul cultural ca sa se faca prin camin, dar nu s-a mai facut nimic. Ca orice tnar la etatea aceea, ma simtem fericit. Iarna, n sezatori, n fiecare seara. Cu ceata de feciori, de la Craciun pna la Sfntul Ioan. De Pasti, de obicei facem cu nvatatorii cte un teatru urmat de jocuri. n anul 1923 am fost recrutat. Am avut acte de dispensa de serviciu militar ca fiind unicul copil la parinti batrni (tata avea 58 de ani, iar mama, 53). Nu am scapat fiindca primarul, cnd a fost ntrebat de catre colonel daca e de acord sa fiu dispensat, a spus ca nu, deoarece parintii sunt tari si ca pot sa fac armata. Cu un an aninte un altul a scapat, desi parintii lui erau mai tineri ca ai mei, dar acelasi primar a spus ca nu se pot ntretine singuri. Asta era n februarie. Fiindca i promisesem viitoarei mele sotii ca am sa o iau n casatorie, am cautat sa ma tin de cuvnt, mai ales ca era un suflet bun, lucru de care nu m-am nselat. A fost o sotie ideala. Ne-am casatorit la Rusalii. Am tocmit muzicanti pentru hora care se facea la Ispas ntre hotare, unde a venit multa lume din Mndra, Toderita, Ileni si Rusor. Pe aceiasi muzicanti i-am tocmit si pentru nunta. Tot tineretul a fost multumit de ei, cum am fost si noi la nunta. Sotia era fericita. Eu ma bucuram ca se simte bine si eram convins ca o vom duce bine. A doua zi de Rusalii ne-am casatorit si am nceput viata linistita de plugari. Dupa nunta sotia mi-a spus ca a fost ngrijorata ca nu o voi mai lua daca voi merge militar. De alfel am vazut si eu ca atunci cnd am venit de la recrutare si am trecut prin sat cntnd cu hrtiile la palarie cum se obisnuia, cnd am trecut pe la ei, ea era n fereastra casei si parea palida si speriata.

Seara m-a asteptat la fereastra si am discutat situatia care se crease. Am ntrebat-o daca e hotarta sa se casatoreasca cu mine acum cnd sunt luat militar. Mi-a spus ca s-a gndit la ntrebarea acesta si ca s-a hotart sa vina dupa mine daca eu sunt de acord. I-am atras atentia ca va fi greu fara mine cu doi parinti batrni. Mi-a spus ca e sigura ca n lipsa mea se va mpaca bine cu parintii mei. Mama, Dumezeu sa o ierte, era o femeie harnica, da cam nchisa. Se purta cam sever cu ea. ntr-un timp am observat ca mama, cnd servea masa, punea n farfuria mea carne mai multa sau supa mai grasa. Cnd am fost numai cu dnsa i-am atras atentia ca nu-mi place ce face, ca Veta se va simti nedreptatita, desi nu mi-a zis niciodata nimic. Mama a continuat tot asa. Ca sa ndrept lucrurile, eu am schimbat farfuriile de cteva ori si lucrurile au revenit la normal. Alta data, fiinca mama i facea observatii pentru anumite lucruri care nu i placeau dnsii, i-am spus sa o lase n pace ca doar vede ct e de ntelegatoare si nu o contrazice. Tot Veta era cea care mi spunea sa nu o supar pe mama, ca lucreaza destul si doar lucreaza pentru noi, ca ea o ntelege, ca nu se supara pentru ca asa sunt oamenii batrni, mai uriciosi si ca asa vom fi si noi cnd vom fi batni. n februarie 1924 am primit ordin de chemare la reg. 31 Calafat. Mi s-a parut departe. Am facut apel la dl. locotenent Comsa, de la noi din sat, care e acum general n rezerva. El a mers cu mine si cu alti doi prieteni, Leonte Taflan si Gheorghe Taflan sa l rugam pe dl. colonel, comandantul Cercului de recrutare, sa ne mute n alta parte, mai aproape. Dl. Comsa i-a spus ca eu sunt casatorit cu o nepoata dea dnsului si ca ar dori sa fiu mai aproape sa pot veni mai des acasa. Colonelul a fost binevoitor si m-a repartizat la batalionul 3 Vnatori de munte. Am mers la Brasov si de acolo am fost repartizati toti trei la compania de specializari, n aceeasi grupa. Dupa instructia individuala compania era mpartita nr-un pluton de legatura, pluton de pionieri si sectie de brand. Eu a fost repartizat la plutonul de legatura ca telefonist, pluton comandant de dl. slt. Dolunescu, care era un barbat frumos, vesel si foarte cumsecade. Din prima luna, smbata cnd veneam de la instructie la ora 11 eram nvoit cu aprobarea batalionului pna luni dimineata la ora 7. Comandant de companie am avut pe capitanul Lupu Stefan din Porumbac, care facuse razboi n armata romna. Un om sever, dar drept. El fugise din armata ungureasca peste Carpati. L-am mai ntlnit n al doilea razboi mondial la Cercul de recrutare Brasov, era locotenent colonel. n timpul ct am facut armata am avut primul copil, pe Valerica, nascuta n 1925. La companie, dupa instructie, seara, lucram ca furier, serviciu pe care l-am facut pna la eliberare. Am terminat armata cu gradul de sergent. Am vrut sa intru la un curs de notari care ncepea la 1 noiembrie 1925 cnd eram lasat la vatra, dar nu am putut obtine un act prin care sa arat ca am satisfacut legea recrutarii. Acest act se elibera numai cnd mplineai doi ani de ncorporare. Am venit acasa la sfrsitul lui octombrie 1925 si am nceput meseria mea de agricultor. mi era draga. Avem lnga mine doi parinti harnici si o sotie harnica, frumoasa si credincioasa. Eram toti fericiti. n timpul primului razboi mondial a fost luat clopotul cel mare de la biserica pentru ca materialul sa fie folosit la turnat proiectile. Dupa razboi parohia a cumparat din Bucuresti de la turnatoria Ionescu un alt clopot, care dupa ctiva ani s-a spart. Deci trebuia un alt clopot. S-a ncercat prin colecta sa se strnga banii necesari. A fost trimis un om din sat la Bucuresti, unde ntre cele doua razboaie, eru multi consateni de-ai nostri cu serviciul, acestia urmnd sa dea fiecare ct credea de cuviinta. Ei s-au nteles ca parohia sa le dea clopotul spart si sa-l dea la fabrica pentru alt clopot iar restul de bani pentru acoperirea costului l vor da ei si l vor aduce cu o masina si l vor instala. Pe cei din sat nu i va costa nimic. Tot ei vor acoperi cheltuielile pentru petrecerea ce se va organiza cu ocazia nstalarii clopotelor,

la care va fi invitat tot satul. Parintele nu a fost de acord. A spus ca cine vrea sa ajute sa dea bani ca stie dnsul de unde sa ia clopotul. Consatenii din Bucuresti s-au suparat si nu au mai contribuit cu nimic. A trebuit sa se faca repartitie pe sat, pe fiecare parohian. A durat mult pna s-au adunat banii, unii poate nici pna azi nu au contribuit. Pentru ca eu am criticat procedeul, nu am fost cuminecat sase ani n sat, dar am fost la alti preoti. Cu toate acestea la biserica ma duceam. Prin anii 1932 1933 comuna a luat hotarrea sa faca trg de vite n sat. Trgul ar fi adus comunei un venit anual. Pentru aceasta trebuia cerut asentimentul comunelor din zona care aveau deja trg de treizeci de ani. S-a cazut de acord cu celelalte comune si s-a fixat sa se deschida trg de vite de doua ori pe an. Urma ca data trgului sa fie fixata dupa coasa fnului si dupa coasa otavei. Trebuia sa se caute locul n care sa se tina trgul. Locul cel mai potrivit era n gradina parohiei din jos de sat, lnga vale, unde, la nevoie, se puteau adapa vitele. Pentru acest lucru s-a oferit parohiei 25 % din venitul de la trg, sau sa se plateasca venitul mediu realizat de parohie de pe urma gradinii n ultimii trei ani. Deci, pe lnga un venit sigur, si gradina va fi arnjata si nchisa mprejur cu zalogi. Parintele nu a vrut sa primeasca nici una din oferte, desi eu am spus ca era un venit sigur si pentru comuna si pentru parohie. Eu am criticat acesta pozitie a dnsului, ca si greseala cu clopotul. Din aceasta cauza, cnd am fost la spovedit n postul Pastelui, dnsul mi-a spus ca nu voi fi mpartasit (cuminecat) fiindca am criticat capul bisericii. Am ncercat sa-i arat ca ceea ce facuse dnsul cu clopotul si trgul le sustin si acum, ca au fost greseli mari fata de satul nostru si ca martor mi-este Dumnezeu ca am spus numai adevarul. Dnsul mi-a spus sa tac ca acolo n biserica numai dnsul vorbeste. L-am lasat sa ma certe ct a vrut si cnd am vazut ca a terminat am spus buna seara si am plecat. Cum am mai spus, de aici nainte sase ani m-am spovedit si cumonecat la alti preoti n alte sate, pna cnd preoteasa i-a spus mamei sa ma duc sa ma spovedesc la biserica. M-am dus. n acest timp am fost vizitat de sectari, care ma invitau sa ma duc la ei. La biserica am mers tot timpul. Sectarilor le-am spus ca eu sunt romn si romnul nu poate fi dect ortodox, a parasi biserica nseamna a-i parasi pe stamosii mei. La noi n sat nu era nici o masina de treierat, cum era n alte sate, unde erau proprietari particulari cu masini vechi. La noi, de regula, se termina de secerat si treieratul ncepea mai devreme. Veneau din satele vecine masini, care de cele mai multe ori erau niste hodoraoge, si acelea treierau la cei mai nstariti, iar cei saraci si cu cereale mai putine ramneau cu ele netreierate. Eu ma framntam cum sa nlaturam acest neajuns. n ultimul timp veneau n satul nostru doi sasi, frati, din Cristian, de lnga Brasov, care erau mecanici si aveau trei masini de treierat, cu aburi. Am ncercat, mpreuna cu varul Nicodin, sa cumparam amndoi una din masini de la acesti sasi, dar nu am putut ajunge cu ei la un nteles. Cu aceasta ocazie le-am spus sasilor ca noi vom face o asociatie, unde vom baga cti mai multi consateni, si ca masina tot o vom aduce. Sasii au rs si au spus ca asta nu se va face niciodata fiindca oamenii nu se vor putea ntelege. Acest lucru m-a ambitionat mai mult si am nceput propaganda mai hotart. A fost destul de greu fiindca era dupa criza economica din 1930-1934. Totusi, n anul 1935 reusisem sa grupam n jurul acestei idei vreo 40 de sateni. Am ncercat sa-l asociem si pe preot si pe directorul scolar, care erau cei mai nstariti din sat, dar nu au voit sa vina cu noi. La acesta lucrare am fost ajutat foarte mult de nvatatorul Sipos Ioan, care functiona la noi n acest timp. Am facut mai multe adunari generale unde am dezbatut problema pe toate laturile. n primul rnd era vorba de procentul cu care sa contribuie fiecare. Ne-am nteles ca fiecare sa contribuie cu ct poate, si dupa ce vom achita masina, celor care vor da peste doua mii sa li se restituie diferenta pna la doua mii, iar celor care vor da mai putin sa li se retina din dividente pna se vor completa doua mii lei, asfel ca toti sa avem aceeasi contributie. Cel mai mult a dat Gheorghe Taflan (Sociu) care era la Bucuresti zece mii lei, se vede treaba ca era bine retribuit. Eu si nca vreo patru insi am dat cte cinci mii lei si ctiva trei mii. Masina a costat doua sute nouazeci mii lei, din care am dat avans nouazeci mii lei, iar restul n doua rate

anuale. La conducere a fost ales un comitet, ca presedinte a fost ales notarul comunal, Nicolae Stefan, care intrase si el n asociatie, secretar, nvatatorul Ion Sipos si casier, subsemnatul. Ca mecanic a fost pus Leonte Bera (al lui Chirita). n acest timp s-au gasit unii care cautau sa semene zzanie si nencredere. Pentru suma de doua sute de mii trebuia sa semnam un contract si agentul a staruit ca primii semnatari sa fie cei mai nstariti. I-am pus primii pe un unchi al sotiei mele, Iacob Zara (al lui Nical Aldii) si pe socrul meu, Ion Bera (al lui Alexe). S-au gasit unii care sa-i sperie ca daca dam gres li se va vinde averea. Cei care au fost mai speriati erau nenea Iacob si socrul, care au venit ntr-o zi si mi-au cerut sa rupem contractul fiindca s-ar putea sa nu putem plati si li se vinde lor tot ce au. Socrul, carea avea ncredere n mine nu era prea alarmat, dar nenea Iacob staruia sa rupem contractul, dar pna la urma am reusit sa-l linistesc, spunndu-i ca o treime era deja achitata din banii adunati de la membrii asociatiei si ca vom reusi sa facem suma mai ales ca n sat nu va mai putea veni alta masina. Cei care bagau dihonia motivau ca eu i-am bagat pe ei n aceasta afacere riscanta, iar eu nu riscam nimic ntruct nu aveam pe nume nici un fel de avere. Eu ntr-adevar nu aveam, fiind unicul fiu nu i-am cerut tatii sa-mi treaca pe nume, ntruct la moartea parintilor tot mie mi ramneau toate. Daca s-ar fi ntmplat ceva, dupa cum i-am spus lui nenea Iacob, masina era o valoare care putea usor acoperi cele 200 000 lei. Cnd am construit asociatia, secretarul si casierul ne-am angajat sa servim fara nici o plata pna achitam masina. Toate au mers foarte bine, am platit n fiecare an rata la timp si n anul 1939 eu m-am retras din postul de casier ntruct ncepusera concentrarile si ma gndeam ca s-ar putea sa fiu chemat si eu. Am fost chemat n toamna anului 1939. Masina adusa de noi era un tractor Hanang si batoza MAR. Dupa aceea s-a mai facut o asociatie de catre cei care ne puneau la nceput piedeci. Dupa ce s-a mai adus o masina am facut o singura asociatie (cooperativa) si masinile ncepeau treieratul, una dintrun cap de sat si alta din celalalt. Cei care am luat prima masina cumparasem batoza, camion pentru transportat cerealele si am adus o piesa care, atasata la batoza, treiera trifoi de samnta. Mai fascusem nca o curea mare de transmisie ca sa fie de rezerva, am cumparat o suta de saci, pe lnga faptul ca mai daseam fiecare cte un sac, saci care au fost marcati. Cnd a venit actualul regim le-a luat pe toate si se spune ca a dat 200 000 lei la coperativa de consum care nu le-a mai dat nici o dividenta. Un prieten din Arpasul de Jos m-a rugat sa-i dau 10 000 lei pentru a ncepe un negot. (Era dupa criza financiara). Am facut cum am putut si l-am servit, cu conditia ca dupa ce se pune pe picioare sa-mi aduca banii. ntre timp a venit razboiul, omul a fost dus pe front si a murit. Dupa aceea, sotia m-a ntrebat o data daca omul acela din Arpas mi-a mai dat banii. I-am spus ca el a murit pe front si ca i-a ramas femeia cu doi copii. Ce sa fac, femeia de unde sa-mi mai dea banii. Sotia mi-a spus: Las-o, ma Ioane, n pace. Bine ca te-a scapat Dumnezeu sanatos pe tine din razboi. n anul 1927 am luat serviciul de casier comunal. Tot n anul 1927 a luat fiinta Legiunea Arhanghelul Mihail. n anul 1929 m-am nscris si eu n Legiune. Acesta organizatie si propunea ca prim scop crearea unui om nou, om de caracter. Cei care m-au convertit, cum am mai spus, au fost Horia Sima, Nicolae Petrascu si Gheorghe Bulbu. Ei erau studenti. La nceput ca ziar de informare politica era revista nfratirea romneasca, ca si ziarul cu acelasi nume la care scriau printre altii profesorii Catineanu si

Titus Malai. n anul 1931 ne-am prezentat la alegerile generale. Noi am pus listele sub denumirea Gruparea Corneliu Zelea Codreanu. Au candidat pe listele de la Fagaras dl. Ionel Mota, ing. Blanaru de la Focsani si subsemantul. De abia am avut vreo 250 de voturi pe judet. Pe tara nu am ntrunit 2% pentru a trimite deputati n parlament. Eu eram necajit si i-am scris domnului Horia Sima care era atunci profesor la Brad. Dnsul mi-a raspuns sa nu fiu suparat ca adversarii vor intra n parlament iar noi vom continua lupta n tara si izbnda va fi a noastra. Am mai luat parte la alegeri n 1932 si 1933, cum se va vedea. ntre timp s-a scos la Fagaras un ziar, Legiunea. Au aparut, cu destula greutate, cteva numere. Era condus de Horia Sima, redactor responsabil fiind Beleuta Valer, student teolog, iar cu difuzarea lui ma ocupam eu. n anul 1933 mi s-a comunicat de catre domnul Butnaru de la Iasi, cu care am facut cunostinta n comitetul de 1 000 pentru procurarea tipografiei de la Iasi, faptul ca a fost numit de catre Capitan, sef al judetului Fagaras, un absolvent al Academiei Comerciale, Nichi Constantinescu, functionar la S.T.B. Bucuresti. Pe la sfrsitul lui octombrie, nceputul lui noiembrie, mergeam cu carul pe drumul garii, spre Olt. Aduceam pietris pentru primavara cnd voiam sa stric casa veche facuta de tata din lemn si sa fac alta de zid. Am ntlnit un var, Ion Bera, care venea de la gara cu un tnar de statura mijlocie, cu o tinuta frumoasa si mers sigur. Varul mi-a spus ca dnsul ma cauta pe mine. Ne-am dat mna si l-m rugat sa-l conduca acasa ca ma ntorc curnd. A mers la mine unde sotia l-a primit asa cum se cuvine, vesela, cum primea pe oricine. El s-a bucurat ca a nimerit bine, mai ales cnd a vazut pe perete Calendarul Legionarului, un calendar simplu, dar era al nostru. A doua zi l-am dus la Fagaras unde i-am facut cunostinta cu profesorul Han Vasile. Parea ca sunt frati, amndoi de aceeasi statura si bruneti. S-au bucurat mult ca s-au cunoscut. Eu i-am lasat si m-am ntors la munca mea. Anul 1933 a fost unul dintre cei mai slabi n recolta din cti am cunoscut. Paioase au fost dar le-am adunat greu fiindca a plouat tot timpul, porumb nu s-a facut deloc, doar ceva coceni mici. Cartofi, am pus 55 de saci si am recoltat 65. Cocenii de porumb si cartofii au fost recoltati de mama. Sotia sta acasa fiind cam bolnava. Eu cu tata si cu un alt prieten am luat un km de drum prin Sercaia unde am dus pietris de ru, ales, pentru pietruit soseaua. Pentru cernut si ales piatra am luat oameni din Sercaia care o pregateau mpreuna cu tata. Eu cu caruta cu trei cai o duceam pe sosea. Din aceasta lucrare mi-au ramas 7.000 lei cu care se putea cumpara o pereche de boi. n ziua de 21 noiembrie, cnd era sarbatoarea ntmpinarea Maicii Domnului, a trebuit sa merg la Sercaia unde venea o comisie de la Casa Drumurilor ca sa receptioneze pietrisul pus pe sosea. n ziua aceea era un vnt si un frig de-ti intra pna la os. Din cauza aceasta m-am hotart sa merg pe jos cu prietenul meu mai ales ca si caii erau istoviti de munca. De abia am ajuns la Sercaia ca m-am pomenit cu tata cu caruta. Venea dupa mine sa ma ntorc n sat ca au venit, zicea el, prietenii aia ai vostri. Am ntors imediat carul si l-am lasat pe tata sa predea piatra iar eu am plecat spre Mndra. Nu departe m-a

oprit plutonierul de jandarmi de la sectia Sercaia, Apostol, care m-a ntrebat unde merg. I-am raspuns ca merg la Mndra si ca si el merge acolo. Mirat m-a ntrebat de unde stiu ca el merge la Mndra. Fiindca au venit legionarii acolo si cred ca de aceea mergi d-ta pe frigul acesta. Au nceput discutiile dintre noi si au tinut pna n dreptul fntnii de sub coasta unde am ntlnit masina prefecturii cu capitanul de jandarmi. A oprit masina. Plutonierul s-a dus la masina si eu am asteptat pna au termiant discutia. Majorul a venit si am plecat mai departe. n timpul discutiei plutonierul mi-a spus ca legionarii venisera la mine. nainte de intrarea n sat l-am ntlnit pe comandantul Nichi Constantinescu cu o echipa de legionari, mergnd spre Sercaia. Plutonierul a facut, din caruta, semn cu mna sa opreasca dar legionarii nu s-au oprit pna nu s-a dat jos majorul si a staruit sa opreasca. Constantinescu l-a ntrebat daca el ca romn nu are voie sa umble prin tara asta fara sa fie legitimat la fiecare pas. L-a legitimat pe el si el a spus ca de ceilalti raspunde el. Era nervos fiindca dupa ce venise de dimineata cu baietii au lasat bagajele la mine si s-au dus la biserica, iar cnd s-au ntors sotia le-a pus masa si n timpul acesta a venit seful de post si i-a legitimat pe fiecare n parte. Cnd s-a oprit caruta cu plutonierul nu m-a cunoscut. L-am lasat pna a terminat discutia apoi m-am dus la el si l-am salutat. Mi-a spus sa iau bagajul de la mine de acasa si sa vin dupa ei. Asa am facut, desi mi era mila de bietii cai ca le era tare frig si erau foarte obositi. Cnd am ajuns acasa venise de la Fagaras profesorul Han cu nca un legionar pe care l trimisese Constantinescu sa l cheme pentru a veni si el cu noi. Am pus bagajele si i-am dat lui Han o scurta si o caciula, ca venise cu haina si cu palarie. Am plecat din nou spre Sercaia. Pe drum am ajuns pe seful de post de la noi cu nca doi jandarmi. I-am luat si pe ei n car. Pe podul de la Valea Sercaii am ntlnit masina cu capitanul de jandarmi. Seful a vazut-o si a sarit din car mpreuna cu jandarmii. Au ramas mai n urma si au vorbit cu capitanul. Noi am mers mai departe, dar era un vnt puternic si frig. Pe ulita nu era nimeni. Am ajuns n dreptul judecatoriei de plasa unde la dreapta se face drumul spre Vad, iar mai nainte n capatul satului se despart alte trei drumuri, spre Parau, Grid si Persani. Deci ne ntrbam ncotro a luat-o Constantinescu cu echipa. Pe strada nu era nimeni si nu aveam pe cine ntrba. M-am gndit ca numai jandarmii stiu ncotro au luat-o, pentru ca ei i-au vazut. M-am dus la sectia de jandarmi. Am ciocanit la o usa unde se auzea vorba si a scos capul seful pe care l adusesem cu carul. Mi-au spus ca au plecat la Vad. Era agitat. Am banuit ca s-a ntmplat ceva. Am plecat cu caruta spre Vad. n capul satului am ntlnit niste tineri care l cunosteau pe profesorul Han si ei ne-au spus ca aici avusese loc o ciocnire ntre legionari si jandarmi si ca au plecat spre Ohaba. Cum n ziua aceea era trg de marfa la Vad, la mijlocul satului s-a bagat un porc ntre cai si a trebuit sa opresc chiar n dreptul jandarmului si primarului care discutau aprins n mijlocul drumului. Nu si-au dat seama cine suntem, am dat bice cailor si am mers mai departe. Pe la jumatatea drumului ntre Vad si Ohaba ne-a ajuns din urma cu bicicleta unul dintre tinerii cu care vorbisem n capul Vadului si ne-au spus sa ne grabim ca dupa ce si-au dat sema cine suntem, jandarmii s-au luat dupa noi. Din nou am dat bice cailor ca sa nu fim prinsi. Am trecut si prin Ohaba fara sa vedem pe cineva prin sat. Oamenii nu aveau curaj sa iasa pe ulita de teama gerului. Cnd am ajuns la capatul dinspre munte al Ohabei am oprit fiindca nu stiam daca au luat-o spre Sinca Veche sau spre Sercaita, dupa ce au iesit din valea din care probabil caii bausera apa. Am mnat si i-am ajuns. Nichi era agitat. Han a cobort si am mers mpreuna pe jos. Ne-a povestit ca n capul Vadului oprisera fiindca pe unii baieti i rodeau bocancii. n timpul ct si aranjau bocancii venisera jandarmii din sat ca sa-i legitimeze. Nichi a iesit n drum ca sa stea de vorba cu jandarmii n timp ce baietii erau pe sant. Cu el a mai venit unul sau doi. n timpul ct el se legitima cei de pe sant discutau ntre ei ceva tare si dnsul s-a ntors sa le spuna sa taca, sa faca liniste. n acel timp seful de patrula i-a reprosat lui Nichi ca i ntoarce spatele ca la o cocota. De aici a nceput discutia si la un moment dat seful a ntors

arma spre ei, dar unul din baietia prins miscarea si i-a dat arma cu teava peste cap si n acelasi timp i-a si sucit-o din umar. Ceilalti legionari s-au ridicat si ei de jos si au nceput a arunca dupa ei cu pietre de pe sosea. Jandarmii au fugit si s-au baricadat n primarie. A ncercat primarul sa-i opreasca dar l-au lovit si pe el. Dupa aceea au plecat spre Ohaba. Acum ne apropiam de Sercaita. Am trecut si prin acest sat fara sa vedem pe cineva. Ne-am ndreptat spre Bucium. Am cautat pe tatal lui Dobrin ca sa intre echipa la el sa se odihneasca, sa nu fie luati de jandarmii care banuiam ca erau pe urmele lor. La Dobrin nu am gasit loc, era o familie numeroasa. Am gasit la un student care era bolnav si si ntrerupsese studiile. l chema Boac si el le-a dat o camera. Am descarcat bagajele n camera aceea si le-am dat pine cu slanina si cu ceapa, pe care le luasem de acasa. Am vorbit cu Nichi sa plec pna nu vin jandarmii, sa nu ma poarte si pe mine si mai ales caii care erau morti de oboseala. Am plecat acasa prin Toderita. Dupa plecarea mea imediat au sosit comandantul legiunii de jandarmi cu procurorul si jandarmii si dupa parlamentari s-au predat si s-au ntors la Vad unde se petrecuse incidentul. Au fost cantonati pna s-au facut cercetari la primarie, unde au stat trei zile. Dupa aceea au fost dusi la tribunalul Fagaras. n dimineata cnd stiam ca trebuiau sa treaca spre Fagaras am iesit la sosea si am vazut iesind din crciuma pe majorul Apostol. L-am ntrebat unde sunt baietii si mi-a spus ca vin acum pe drum, excortati de jandarmi. Veneau cntnd, ncadrati de jandarmi cu baionete la arma. I-am salutat si am venit acasa, am luat alte haine si am plecat la Fagaras sa vad ce se ntmpla cu ei. Au fost nchisi la penitenciar si li s-a fixat ziua de judecata. Au fost judecati. Aparatori au avut pe avocatul Danila Vasu care tot timpul ct au stat la nchisoare le-a dat zilnic doua kg de carne si un kg de zahar si pe avocatul Varodi din Fagaras, asociatul lui Vasu. Au fost condamnati la zece zile nchisoare, pe care le facusera. nainte de judecata s-a ajuns la ntelegere cu jandarmii si primarul care si-a retras reclamatiile. Le-am platit arma rupta si chipiul. ntre timp guvernul a desfiintat Garda de Fier, numele sub care depusesem listele de candidati. Pe liste candidase Neculae Constantinescu, Vasile Han si subsemnatul. n noaptea de 9-10 decembrie au venit la mine comandantul legiunii de jandarmi, Ionescu, procurorul Sima, judecatorul de instructie, Motet, si prefectul Brsan, pe care l-am gasit n 1953 la canal si care ma mbratisat. Mi-au facut perchezitie si mi-au luat toate manifestele, pe care nu am vrut sa le dau pna nu mi-au dat chitanta. Tot aunci mi-au spus ca listele noastre au fost anulate si ca eu sa nu fac propaganda. La sotie, careia i spusesem sa nu se scoale din pat, a mers prefectul Brsan si a ntrebat-o de ce ma lasa sa merg cu golanii aceia, ca doar suntem oameni cu situatie. Sotia i-a raspuns sa vina la mine sa discutam astfel de lucruri, ca ea nu are drept sa faca politica. A doua zi a venit capitanul de jandarmi cu multe ajutoare pentru a aresta a doua echipa care era la mine si care astepta instructiuni de la Bucuresti. Seful echipei era un legionar, Tomescu, din Bucuresti. Baietii nu au vrut sa se predea, dar pna la urma jandarmii au fortat usa si i-au tras pe cte unul, i-au legat cu minile la spate cu srma si i-au urcat n camion. De aici i-au dus la Ploiesti unde au fost pusi n libertate. Unii au venit la Mndra si si-au luat bagajele lasate la mine. n ziua n care au fost arestati a venit tot satul de a protestat. Putin a lipsit sa nu fie linsati, capitanul si jandarmii. n cele din urma oamenii s-au multumit cu amenintari la adresa Partidului Liberal.

Dupa ce au fost judecati si eliberati, cei din echipa lui Nichi a venit sa-si ia bagajele si sa plece la Bucuresti. n sat si facusera multi prieteni. Le-au spus acestora n gura mare ca daca pleaca la Bucuresti or sa-l mpuste pe Duca pentru ca ne-a anulat listele. Atunci cnd Duca a fost nsarcinat cu formarea guvernului, tara era datoare bancherilor din Paris si nu putea plati cuponul extern. naintea lui Duca fusese prim ministru Vaida, care l trimisese pe Lugojanu la Paris ca sa-i convinga pe bancheri sa amne cuponul. Acestia au conditionat amnarea de desfiintarea Garzii de Fier si primirea din Germania a 35 000 de evrei pe care Hitler i expulza. Vaida a preferat sa-si dea demisia si asa a venit Duca cu liberalii. Duca a plecat la Paris si a primit conditiile. A declarat ziaristilor ca va neca Garda n foc si snge. Aceste angajamente ale lui Duca ne-au fost aduse la cunostinta de ziare si de Capitanul nostru, Corneluiu Zelea Codreanu, printr-o circulara prin care ne anunta ca ne asteapta mari persecutii. ntr-una din nopti, dupa Craciun, m-am pomenit la mine cu Nichi Constantinescu care statuse ascuns la avocatul Danila Vasu (Averescu) pentru care primisem dispozitie sa-l votam. A fost adus la mine de masina acestuia si n aceeasi noapte a plecat la Bucuresti, deghizat de mine cu hainele mele taranesti. Pe lnga haine i-am dat si o pereche de desagi cu pine si slanina. S-a dus noaptea la gara pentru ca l cautau sa l aresteze, asa cum i cautau pe toti comandantii legionari. Eu am mers nainte pe dupa sat si el dupa mine la 50 de pasi. Am mers la gara, am controlat peste tot sa vad daca nu cumva erau jandarmi acolo. Nu era nimeni. I-am scos un bilet de Bucuresti, i l-am dat si a plecat. Nu mai stiam nimic, cnd ntr-o noapte, era ntre 29 si 30 decembrie, am auzit prin somn ca a oprit o masina la poarta. Era luna ca ziua. M-am dat jos din pat si am vazut o masina la poarta si casa nconjurata de jandarmi. M-am dus la usa de la tinda si cnd am deschis-o, seful de post cu doi jandarmi erau cu armele spre mine. Cnd am ntrebat ce este mi-a spus ca la poarta e capitanul cu masina, sa ma fac gata si sa merg cu el n Fagaras. I-am chemat n casa pna ma mbrac. n acelasi timp s-a sculat si sotia, mi-a dat hainele si mi-a pus ceva de mncare. I-am spus sefului ca vreau sa merg afara pentru mine, dar nu m-au lasat singur. Mi-am dat seama ce s-a ntmplat asa cum ma asteptam. M-am mbracat si am iesit la poarta unde m-am urcat n masina. I-am dat buna dimineata capitanului si l-am ntrebat si pe el care e cauza pentru care m-a luat. n loc de raspuns mi-a spus ca s-a zvonit prin sat la sarbatori cum ca Nichi ar fi puscat pe Duca si numai de la mine a plecat povestea. Eu am negat. De alfel nici nu spusesem asa ceva. Am fost dus la Fagaras n fata prefecturii unde am ramas n masina cu soferul, iar afara, lnga masina, jandarmii ma pazeau. Soferul, care era evreu, mi-a atras atentia ca voi vedea eu ce am sa patesc daca voi face tot ispravi de-astea. Am ncercat sa aflu de la sofer ce s-a ntmplat, dar n-am putut afla nimic. La ziua a venit capitanul la masina si mi-a spus sa mergem la legiunea de jandarmi. Am ncercat din nou sa aflu ceva de la el, dar nu am reusit. Am fost nchis la legiune ntr-o celula mica, fara foc, unde am racit rau de tot. Dupa masa am auzit pe capitan ca i spune la santinela sa ma scoata afara ca oi fi nghetat si sa ma mai dezmottesc. Cnd am iesit afara m-am dus direct la capitan, care era n curte, si l-am ntrebat ce are de gnd cu mine. Mi-a spus ca Nichi l-a npuscat aseara pe Duca pe peronul garii Sinaia. Mi-a pus mna pe umar si mi-a aratat cum a tras. Zmbea. Pe seara am fost dus la penitenciar.

A doua zi au adus pe avocatul Mateias. A treia zi au adus pe studentul Coman. ntre timp, din cauza racelii de la legiune si poate si din cauza aerului nchis din celula, am nceput sa am dureri n piept si n spate. Directorul penitenciarului, Novac, era ntelegator, a chemat pe medicul de la spital, dl. dr. Stroia de m-a vizitat. Dl. doctor a spus ca aveam nevoie de raze, la care m-a dus mai trziu, de abia dupa o luna de zile. Sotia m-a cautat mereu. A ncercat la legiunea de jandarmi, la politie, la penitenciar, dar toti i spuneau ca nu stiau numic de mine. ntr-un trziu m-a zarit n penitenciar un om din sat si atunci a obtinut nvoirea sa ma vada. S-a bucurat ca un copil. Dupa sase saptamni am fost pus n libertate. Ajuns acasa, o luna n-am putut sa lucrez nimic. Dar odihna si hrana m-au refacut. n timpul ct am stat fara camarazii mei n penitenciar am mai stat si cu un fost ofiter rus din armata alba, care a luptat contra comunismului, sub generalul Vranghel. Printul Boris de Forj era condamnat pentru tentativa de omor la adresa sotiei sale, profesoara Catana din Fagaras. Mi-a povestit tragedia vietii lui, care e destul de lunga. Era prieten al printului Jusupov, care l-a mpuscat pe Rasputin. A vazut cu ochii lui cum comunistii i-au omort mama. El a scapat mpuscnd o santinela cu un pistol adus de mama lui ntre haine. Fusese aghiotantul printesei Olga a tarului Nicolae. Am avut mare noroc ca el facea pe bucatarul si mi aducea n fiecare dimineata cte un ceai cald cnd eram bolnav. Dupa iesirea din penitenciar a urmat procesul lui Duca, precum si a Garzii de Fier. Au fost acuzati Codreanu, Capitanul Garzii de Fier, si cei trei care au luat parte la pedepsirea lui Duca: Constantinescu, Caranica si Beldimace. Eu am fost citat martor. Procesul se judeca la Consiliul de razboi al corpului II situat in cazarma Malmaison. Au fost citati ca martori 2 000 de persoane din toata tara si ei urmau sa arate samavolniciile facute de jandarmi si politie contra legionarilor. Au facut apelul martorilor dar pna la urma au renuntat la o parte din ei. Eu nu am mai fost citat a doua oara. Capitanul a fost achitat iar ceilalti trei au fost condamnati la cte zece ani. De la Nichi am primit vreo trei scrisori din nchisoarea de la Aiud si fotografii n costumul national dat de mine. Scria frumos. n vara anului 1935 am fost vizitat de Ivoras mpreuna cu logodnica lui Nichi si un alt camarad, Constantinescu. Ei veneau de al Aiud unde l condusesera pe Nichi care, cu nvoirea celor din nchisoare, fusese la Bucuresti ca sa vorbeasca cu Capitanul. Trecusera noaptea prin Mndra si Nichi, spuneau ei, regretase ca nu a putut vorbi cu noi. mi trimitea niste bautura din care bausera ei cu totii si ar fi vrut sa beau si eu.

Din anul 1935 a nceput, cum se stie, revolutia n Spania unde a plecat sa lupte si o echipa de legoinari n frunte cu generalul Cantacuzino Granicerul care ducea ca dar o sabie de Toledo generaluilui Moscarda care aparase scoala de cadeti de la Toledo desi comunustii i-au comunicat ca daca nu preda cazarma l vor mpusca pe fiul sau care era pus de comunisti sa-si sfatuiasca tatal sa predea cazarma, altfel el va fi mpuscat. Generalul i-a spus fiului sau sa moara pentru Spania libera pentru ca el nu poate sa tradeze. Apoi a auzit o mpuscatura. Copilul sau era omort de neamul lui sau de agenti rusi care l conducea. La 13 ianuarie 1936 s-a comunicat de pe frontul spaniol ca din echipa Romniei au murit Ionel Mota si Vasile Marin. Pentru noi era o pierdere mare. Ionel Mota era cel mai de nadejde om al Capitanului, iar Vasile Marin unul dintre cei mai buni. A urmat napoierea n tara a echipei ce cei morti. n Germania au fost dusi pe umar de ofiteri n biserica si s-a slujit pentru ei. n tara au fost purtati prin toata Romnia. Prin garile prin care treceau lumea i astepta n genunchi, cu rugaciuni. Ziua de 13 februarie a fost fixata pentru nmormntarea lor la Casa Verde din Bucuresti. De la Fagaras am plecat cu un tren aproape toti legionarii. Am urmat cortegiul de la sediul din Gutemberg, de la casa generalului Cantacuzino pna la Casa Verde. Grupul de legionari fagaraseni a fost comandat de subsemnatul. Seful judetului, Mateias, era cu comandantii care urmasera imediat dupa carul mortuar care era tras de o echipa mare de legionari, n forma de cruce. Desi a fost frig, cu vnt mare si lapovita, au fost zeci de mii de legionari, toti n camasi verzi. Pe margine era un cordon de legionari, de la plecare pna la Casa Verde. Dincolo de cordon era lume de nu mai ncapea pe trotuare. Multa lume era pe acoperisurile caselor. Spuneau bucurestenii ca asa ceva nu mai vazusera. n anul 1937 a luat fiinta Partidul Totul pentru Tara, n frunte cu generalul Cantacuzino, un om batrn dar plin de viata. Au urmat alegerile. Pe lista noastra au candidat ing. Gheorghe Climc, Nicolae Petrascu si Virgil Mateias. Era un entuziasm fara margini. Cnd trecea trenul prin gara toata lumea din el cnta cntece legionare. Era un curent cum n-a mai fost n Romnia, poate doar cnd s-a facut Unirea. Cum am mai spus, alegerile din 1937 ne-au adus 60 de deputati, dar au fost anulate. Daca intram n alegeri n 1938 ieseam cu o mjoritate zdrobitoare. Dua anularea alegerilor din 1937, regele l-a ncredintat pe Octavian Goga cu formarea guvernului, cu conditia sa-l puna la Interne pe Armand Calinescu. Am intrat n alegeri. De la nceput au concentrat contra noastra toate fortele politienesti si jandarmeria. La Fagaras venise de la centru pentru propaganda n judetul nostru un camarad tnar si plin de viata, Pavelescu. Era avocat. Erau interzise marsurile n cadenta si nu era voie sa cnti. Asta lovea n noi. ntr-una din zile ne-am nteles cu comandantul judetului si am plecat la Sinca Noua, un sat din

marginea judetului. Acolo nu se facuse propaganda si se parea ca suntem mai slabi. Ca sa nu mergem n formatie paramilitara, ne-am dus cu trei care lungi. Am plecat o parte cu carele din Mndra si pe masura ce mergeam spre Sinca Noua se mai urcau alti camarazi din satele pe unde treceam. Nu ne-a sicanat nimeni pna am trecut de Sinca Veche, dar imediat ce am trecut s-au alarmat jandarmii si mpreuna cu maiorul venit de la Bucuresti s-au luat dupa noi cu un camion. Am avut noroc ca peste valea Strmba, ntre Sinca Veche si Sinca Noua podul era stricat. Noi cu carele am trecut prin apa, ei au ncercat cu camionul dar s-au mpotmolit. La capatul satului Sinca Noua ne-au iesit n cale autoritatile n frunte cu notarul si au ncercat sa ne opreasca. Noi nu le-am raspuns la somatie si am trecut pe lnga ei. Am tras la un camarad, Ilie Ciocan, unde a venit din sat multa lume careia i-a vorbit cmaradul Pavelescu. Oamenii au ramas entuziasmati, gata sa ne dea votul. De acolo am luat drumul napoi, cu carele, precum am venit. Pe drum ne-am nteles cu Pavelescu ca el si cu Strmbu din Vad sa treaca peste munte n Sercaita, iar noi cu carele sa mergem pentru a vedea ce au jandarmii cu noi. Stiam ca ne asteapta la valea Strmba, caci am ntlnit pe drum oameni care ne-au spus acest lucru. ntr-adevar jandarmii erau n drum cu armele n mna. Dupa ce am trecut valea ne-au somat sa stam, dar noi am mnat cu carele pe lnga ei. Maiorul a ntrebat cine e seful nostru. Am raspuns ca eu sunt. M-a chemat la el, m-a luat de brat si m-a ntrebat daca sunt romn. Parca el nu stia ca n legiune nu erau dect romni. Mi-a cerut sa spun unde este Pavelescu. I-am raspuns ca a ramas la gara la Sinca Noua sa plece nu stiu unde. ntre timp, cnd parlamentam noi cu jandarmii, Pavelescu si cu Strmbu, neputnd trece peste munte pentru ca era zapada mare, s-au apropiat prea mult prin tufe si au fost vazuti de un plutonier care i-a spus maiorului. I-au somat sa se apropie, ceea ce au si facut. Jandarmii au cautat lemne si au pus peste vale ca sa poata veni la noi. Am urcat cu totii n camion si am plecat spre Sinca Veche. Carele le-au luat trei dintre ai nostri ca sa le duca acasa. Cnd am ajuns la Sinca Veche ne asteptau legionarii si multa lume din patru sate. Cnd ne-am dat jos din camion lumea s-a repezit la jandarmi ca un val vuind si amenintnd. Pe unul l-am auzit cnd striga la maior: Noi romnii am luptat de am facut Romnia Mare si acum tot noi romnii nu avem voie sa umblam prin tara asta. Sinca vuia. A intervenit Pavelescu si a calmat oamenii spunndu-le ca desi ne-au arestat vor trebui sa ne dea drumul pna la urma pentru ca n-am contravenit cu nimic legii. Ne-au bagat n postul de jandarmi, pe unii n pivnita si pe altii n camere. Pe sapte dintre noi ne-au urcat n camion si ne-au dus la Fagaras. Cei din pivnita au fost batuti rau de tot si pe seara li s-a dat drumul. Noi, cei sapte din camion, cntam cntece legionare. Din cabina camionului maiorul striga mereu sa tacem, dar nu ne putea face nimic. Jandarmii cere erau cu noi ne aprobau n tacere. Erau si ei romni si ntelegeau scopul nostru. Ca sa nu intre n oras cu cntece, maiorul i-a lasat pe trei dintre noi la postul de jandarmi Sercaia si trei la postul de jandarmi Mndra. Printre cei trei eram si eu. Au plecat cu camionul nunai cu Pavelescu. Pe cei ramasi n cele doua posturi ne-au dus noaptea, pe jos, la legiunea de jandarmi Fagaras. Pe drum am cntat tot timpul cu jandarmii care ne nsoteau. De la legiunea a doua ei trebuiau sa ne transporte la penitenciarul tribunalului. Dnsii ar fi vrut sa nu cntam, dar asta nu me convenea noua. La plecarea din curtea legiunii de jandarmi nu am cntat pna am ajuns n centrul orasului, unde este acum parcul, si de aici am nceput sa cntam. Jandarmii ne-au somat sa tacem dar mai mult nu ne-au putut face fiindca de acum ori mergem la tribunal ori ne ntorceam napoi la legiune era aceeasi distanta. Pe lnga aceasta nu ne puteau brusca fiindca n clipa cnd am nceput sa cntam a aparut lumea ca din pamnt, au umplut piata si au mers alaturi de noi pna la tribunal. Strada principala era plina de lume de la un capat la altul. Jandarmii mergeu si ei printre oameni, neputinciosi. Am intreat sub poarta tribunalului si cnd ne oprisem ca sa urcam pe scari, pe rnd, sus la etaj unde era procuratura, am auzit o voce care striga: Si tu dai, mai tigane? Era vocea profesorului Petrascu Nicolae, candidatul nostru. Venea de la prefectura unde fusese pentru arestarile din judet si, n clipa cnd noi veneam sa urcam pe scari, a observat din spate, printre lume, un tigan din oras care voia sa ne loveasca. Cnd a auzit vocea profesorului acesta a luat-o la fuga, iar lumea striga dupa el. Jandarmii nu

mai aveau grija noastra, fiecare si tinea arma n brate de teama ca populatia sa nu i dezarmeze. Dupa identificare am fost depusi la penitenciar. ntre timp a fost debarcat de guvern Goga-Cuza si s-a instaurat dictatura regelui cu primul ministru Miron Cristea si la Interne tot Armand Calinescu. Noi am fost pusi n libertate, pentru ca n toamna aceluiasi an, n noiembrie, sa fim judecati de Consiliul de razboi al Corpului I Armata Craiova. A fost instituita starea de asediu si cenzura. Capitanul a fost arestat si judecat n secret. Acest lucru s-a ntmplat din cauza lui Iorga. Acesta, nteles cu camarila regelui, a criticat n ziarul Neamul romnesc restaurantele legionare care devenisera foarte populare fiindca se servea bine si ieftin. Capitanul i-a scris lui Iorga ca l-a respectat toata viata dar ca e necinstit sufleteste. De la aceasta, Iorga, n ntelegere cu camarila, l-a dat n judecata pentru calomnie, el fiind unul din demnitarii regelui. Capitanul obtinuse pasaport pentru Italia dar s-au razgndit stapnii, i-au ridicat pasaportul si l-au arestat pentru a-l judeca, urmnd ca mai trziu sa-l omoare. La procesul secret a luat parte unul din fiii lui Iorga care, cnd s-a ntors de la proces, i-a spus tatalui sau: n urta afacere te-ai bagat, tata! Evreii reusisera si de data asta prin farmece cum a reusit si cu Estra si Irodiada din Sfnta Scriptura. Procesul Capitanului, desi sectret, a fost tiparit si l-am citit toti pe ascuns. Dupa instalarea lui Armand Calinescu, fiinca patriarhul era numai un paravan, s-a facut un plebiscit. Noi eram urmariti ziua si noaptea de agentii lor, pentru a afla ce gndim. Sedintele de cuib le tineam noaptea pe cmp, n anumite locuri. La una din sedinte, nainte de plebiscit, am ramas ntelesi ca n ziua prezentarii sa mergem ctiva de dimineata pentru a fi primii, ca oamenii mai slabi sa prinda curaj, fiinca nimeni nu era de acord cu noua constitutie facuta n favoarea regelui. Am mers primul. Comisia n fata careia trebuia sa votam era compusa din parintele, presedinte, primarul si notarul. Cnd am intrat m-au ntrebat daca sunt de acord cu noua constitutie. Am raspuns Nu. Mi-au atras atentia ca acest nu va avea urmari grave, ca voi fi trecut pe un tabel pe care va trebui sa l semnez. Preotul a spus: Lasati-l n pace ca asta e tot contra. Dupa mine au votat toti la fel. Ar fi urmat astfel tot satul dar autoritatile au oprit votarea si au anuntat la Fagaras cum merge treaba. Imediat a venit comandantul legiunii de jandarmi care a stat tot timpul n camera unde intrau oamenii sa voteze si ntreba pe fiecare, el personal, daca voteaza constitutia si regele. La atii le spunea: Traiasca regele si noua constitutie! Unii i-au spus ca regele poate sa traiasca dar nu voteaza noua constitutie. Ce au raportat si ce numar de voturi au fost pentru si cte contra nu a stiut nimeni. n vara anului 1938 am fost chemat n secret la Bucuresti unde m-am ntlnit ntr-o casa cu Pavelescu. Am ramas singur n casa n care am fost condus. La un moment dat a venit un camarad care trebuia sa plece imediat, fara ntrziere, la Giurgiu si spunea ca are nevoie de 50 de lei. Bazat pe cuvntul lui de legionar i-am dat cei 500 de lei pe care i aveam la mine cu conditia sa mi aduca restul imediat ntruct eu puteam pleca de acolo dintr-o clipa ntr-alta. A venit numaidect cu restul si a plecat. La cteva minute a venit cineva, m-a ndreptat spre Casa Mica n Calea Victoriei si mi-a dat cei 50 de lei, desigur stia ca i-am dat. Cu toate ca nu cunosteam Bucurestiul, fusesem doar la nmormntarea lui Mota si Marin, am gasit biroul cu cei pe care i cautam, erau dl. Rosianu si dl. Rudeanu, care au fost curnd mpuscati. Cu ei am discutat lucruri n legatura cu conducerea judetului. Dupa ctva timp Comandantul Horia Sima a trimis pentru organizare pe ing.Gh. Clima, originar din

Vistea de Jos. L-am sfatuit sa se napoieze la Bucuresti fiindca sunt attia agenti nct n doua zile va fi arestat. La doua saptamni, cnd era sa ne ntlnim din nou n-a mai venit. Mi-a comunicat ca s-a simtit ncoltit si sa facem noi cum vom putea pe timpul ct va fi plecat. A mers la Bucuresti unde a fost prins si mpuscat. Tot n vara aceea a fost mpuscat prietenul meu Pavelescu cu care am fost n propaganda la Sinca Noua si arestati la Sinca Veche. Cnd m-am ntors de la Bucuresti de la Casa Mica tebuia sa-l ntlnesc, pentru a-i comunica instructiunile, pe studentul Gheorghe Vornica din Vad, presedintele studentilor din Ardeal. Venind de la gara, pe sosea ma asteptau jandarmii. Le-am dat buna ziua si am stat de vorba cu ei. Le-am spus ca am fost la Bucuresti, la niste rudenii pentru a cumpara un pamnt ce-l aveau n hotarul comunei chiar lnga pamntul meu. Ajuns acasa am luat niste haine rele si capestrele, chipurile sa aduc caii acasa din stava si sa merg la lucru. Jandarmii erau n primarie, vorbeau la telefon cu fereastra deschisa. Cnd am trecut, fara sa ma uit spre primarie, i-am auzit spunnd la telefon: Acum trece cu capastrul n mna. Nu stiu ce au raspuns cei de la legiune, dar m-au lasat n pace si mi-am vazut de drum. Am mers prin padurea Vadului care se margineste cu hotarul comunei noastre si acolo i-am ntlnit, dupa cum ne ntelesesem, pe Gheorghe Vornica si Ioan Stranilu din Vad. Le-am comunicat cele aflate, am facut fotografii si neam despartit. La Bucuresti ar fi fost de dorit sa ma ntlnesc si cu Horia Sima dar mi s-a spus ca e periculos. La 10 septembrie am fost arestat mpreuna cu alti fagaraseni si dusi la lagarul de la Vaslui unde erau n jur de 300 de legionari din toata tara. Dl. Virgil Mateias era arestat mai demult si dus n lagarul de la Miercurea Ciuc. La nceput am fost tratati bine, dar pe masura ce timpul trecea ne-au scazut ratia pna la nfometare. Acolo timpul era organizat de catre ai nostrii. Erau ore predate de catre un profesor. Eu am urmat limba italiana. Dupa cum am spus, n toamna anului 1916 cnd armata romna a intrat n Ardeal la noi au dormit doi soldati care erau prieteni. Erau doi tineri voinici ce mi se pareau inteligenti: Cucuietu Gheorghe din Bucuresti si Marin Stan Bragadirean. O data la apelul care se facea n lagar de catre colonelul Badescu care ne punea ntr-o parte si cnd ne striga trebuia sa trecem prin fata lui n partea cealalta, am auzit cnd a strigat Cucuietu Gheorghe. Mi s-a parut ca mai auzisem undeva numele acesta si m-am gndit unde. Seara mi-am adus aminte de soldatii din 1916. Acum eram n 1938, deci dupa 22 de ani. A doua zi am fost atent cnd s-a facut apelul si cnd s-a strigat Cucuietu Gheorghe a iesit din grupul nostru un haldau voinic si cu tmplele albe. Dupa apel m-am dus la el. Nu ne mai cunostem, dar dupa ce i-am spus cine sunt si-a adus aminte. Scapase de razboi si a facut remarca: Am luptat de am facut Romnia Mare si acum nu avem loc n aceasta Romnie. Nu putea protesta contra miseilor de coducatori n frunte cu betivul de rege si jidoavca lui. n noiembrie am fost luat de acolo si trimis legat, sub escorta, mpreuna cu Ioan Strmbu din Vad, la Craiova. Acolo urma sa se judece procesul celor ntmplate la Sinca si Fagaras. nchisoarea Craiova gemea de legionari, mai ales tarani care erau majoritatea de la Fagaras, studenti si elevi. Comandantul nchisorii era un maior, Mihalache, care la nceput s-a purtat rau dar pna la urma si-a dat

sema ca cu raul nu face nimic si si-a schimbat atitudinea. De exemplu pe mine m-a dus la birou si m-a amenintat cu bataia daca mai raspund la salutul legionailor cnd ne plimbam prin curte. I-am raspuns ca stiu ca un um care nu raspunde la salut este prost crescut si eu nu vreau sa fiu considerat asfel, mai ales ca cei care ma saluta sunt camarazii mei. La alte amenintari cu bataia i-am spus ca nu ma sperie, ca de la bataie pna la moarte este mult. Aici l-am cunoscut pe studentul la medicina Istrate Grigore pe care nu l-am mai ntlnit de atunci si pe elevul Jaman care a fost mpuscat n 1939 cnd a fost mpuscat Calinescu. Erau amndoi din Slatina. La aceasta nchisoare am stat doua saptamni ntruct la prima judecata nu venisera martorii acuzarii si s-a amnat procesul. La ultima prezentare au venit ca martori ai acuzarii un sergent major de la Sinca Veche, un plutonier de la legiunea Fagaras si un caporal de jandarmi. Presedinte al consiliului de razboi al corpului I armata era colonelul Popescu Cetate, Comsa Regal Gelop. A fost citit actul de acuzare care era foarte nclcit. Instanta nu putea ntelege nimic din el ntruct erau relatate faptele petrecute la Sinca Veche si cele de la Fagaras ntre care erau intervale ntinse de timp. Presedintele mi-a cerut sa spun cum s-au petrecut lucrurile. Eu am relatat exact asa cum a decurs, tot taraboiul. Apoi au venit martorii acuzarii, care au ncurcat lucrurile rau de tot. Pavelescu din Bucuresti a fost condamnat n lipsa la sase luni de nchisoare. Noi am fost achitati. Credeam ca vom fi pusi n libertate dar am fost legati din nou unul de altul si ntorsi iar la lagarul de la Vaslui. Aici nu mai era atmosfera pe care o lasasem, luasera cartile de citit si caietele de nsemnari si fusesera mpuscati 40 sau 42 de elevi si studenti, de sublocotenentul de jandarmi Ciugluta. ntr-una din zile au fost chemati ctiva dintre conducatorii nostri la comandament si li s-a comunicat asasinarea Capitanului nostru Corneliu Zelea Codreanu mpreuna cu cei 13 legionari. Cnd s-au ntors n lagar au dat ordin sa ne adunam n sala de sus. Nu stiam despre ce era vorbe dar am observat ca ei erau posomorti. S-a comandat n genunchi si s-a spus Tatal nostru. Dupa aceea comandantul legionar Corneliu Georgescu a spus: Camarazi, n clipa de fata Capitanul nu mai este! n acel moment toti ca unul am tipat. Credeai ca cineva a nfipt cte un cutit n inima fiecaruia. Dupa aceea ne-am mprastiat toti. Nimeni nu a dormit n noaptea aceea. La masa nu a mers nimeni. Trei zile nimeni nu a vorbit. Era ca un mormnt. Eu am fost eliberat nainte de Craciun mpreuna cu altii, n jur de 100. Ne-au dat drumul pe socoteala noastra. Nu aveam bani. Pe multi ne-a mprumutat pictorul Mircea Basmala (care n timpul lui Antonescu a fost trimis pe front unde a murit). El a dat toti cei 12.000 lei care i avea la el. Cnd am ajuns acasa i-am trimis banii. n martie 1939 am fost concentrat la batalionul 3 Vnatori de Munte din Brasov, la unitatea unde facusem si armata ca activ. Era un timp urt cu lapovita si ninsoare, cu un frig umed pe care l simteai pna n maduva oaselor. Ajuns la unitate am fost repartizat de catre biroul de mobilizare la Compania a II-a. La companie, pe sala, era un soldat evreu care chema pe rnd pe fiecare dintre noii veniti si care erau nca civili, sa treaca pe la el pentru a fi tunsi zero si la fiecare i lua un leu. Eu stam la o parte si priveam cum acest fiu al lui Izrael gasise si aici ocazia sa ne piste cu ceva. Vaznd ca eu nu ma nghesui ca oaia la tuns, s-a rastit la mine, ntrebndu-ma ce astept de nu trec la rnd. I-am spus ca eu nu ma tund. El a zis ca e ordinul domnului locotenent comandant de companie. n acest timp ct noi ne ciorovaiam a sosit comandantul de companie si a ntrebat ce este. Evreul cu masina de tuns a spus ca eu nu vreau sa ma tund. Dnsul m-a ntrebat care e cauza. I-am spus ca eu, ca si toti ceilalti tarani, acasa

am purtat par mare si caciula. Daca ma tunde, fiind obligat, asa cum e ordinul, sa umblu cu casca de otel pe cap n timp ce ninge si burniteaza, ma voi mbolnavi de sinuzita, poate mai rau, si probabil unitatea nu doreste acest lucru. Dupa raspunsul meu, locotenentul a dat ordin sa nu se mai tunda nimeni. i stricasem socoteala camaradului. n vara anului 1939 a fost mpuscat, de catre o echipa de legionari, Armand Calinescu, omul lui Carol, cel care era vinovat de asasinarea Capitanului mpreuna cu cei treisprezece legionari. Atunci regele mpreuna cu Argesanu cel care a urmat ca prim ministru dupa Calinescu (patriarhul Miron Cristea mersese la Paris si zacea bolnav) a ordonat ca n fiecare judet sa fie mpuscati fara judecata un numar de legionari. Am fost arestat si retinut la postul Mndra mpreuna cu alti legionari. De aici am fost dusi la Fagaras unde au fost adunati cam 100 din tot judetul. La cei mai multi li s-a dat drumul. Am fost retinuti cinci insi: eu, Mija Iosif de la Comana de Sus, Dorin Victor din Arpas, Vasile Gheorghe din Vistea de Jos si un student, Socol din Berivoi, pe care l-a luat imediat unchiul lui, maiorul Socol, care era primarul Fagarasului. Pericolul trecuse. Comandantul legiunii de jandarmi a ezitat n primul moment iar n noaptea urmatoare a primit ordin sa nu mai mpuste. Asa am scapat. S-a varsat mult snge atunci n tara. Au fost omorti comandantii care erau la Rmnicul Sarat, la Ciuc si la Vaslui. Toata floarea generatiei noastre. A venit anul 1940. Eu eram concentrat la Bat. 3 Vnatori de munte n Brasov si eram furier de companie, cnd la una cnd la alta. n nchisoarea din Brasov era dl. profesori Radu Gir, Traian Brailean si un fagarasan, Tavi Popa. Legionarul Crje Vasile din Vistea era si el concentrat si era la trasura batalionului. Cum din ntmplare aghiotantul capitanului sta undeva aproape, prin el le trimiteam aproape zilnic cte un sac de pine. n acel an a murit tata. Dumnezeu sa-l ierte. Eram concentrat si lucram n birou cu comandantul batalionului dl. maior Vasiliu. A plns si el cnd a auzit si mi-a dat drumul la nmormntare. Au ramas acasa sotia, mama si trei copii. n toamna am ntlnit pe dl. profesor Petrascu si el mi-a comunicat ca la 6 septembrie se va da o lovitura de stat. n septembrie 1940 eram n concediu acasa. La 3 septembrie a venit la mine si m-a cautat n cmp elevul de liceu Buracu pe care nu l cunosteam. El mi-a spus sa fiu cu oamenii mei n gara Bartolomeu la Brasov. Fiindca eu stiam ca data loviturii era fixata pe ziua de 6 septembrie am crezut ca e un agent care trage de limba ca sa afle daca ntr-adevar se pregateste acest lucru. Creznd ca e o cursa nu am anuntat pe nimeni. Fiindca eram n concediu dimineata am luat echipamentul militar si am plecat sa merg la Brasov. La gara jandarmii m-au arestat si m-au tinut doua zile. ntre timp se dase lovitura si mi-au dat drumul. De la legiunea de jandarmi am mers direct la Brasov si i-am gasit pe camarazii din Fagaras nca acolo. nmormntasera un camarad care murise la lovitura de stat de la comanda batalionului 41 artilerie (Stada Lunga). Eu am ramas concentrat pna n noiembrie cnd am fost lasat la vatra. mpreuna cu Nicolae Maier am luat parte la inventarierea pravaliei lui Som Genlb dar nu am stat pna s-a terminat ntruct am fost numit casier la Federala Cooperativelor unde eram vicepresedinte. Nu am apucat sa iau n primire

fiindca a venit asa-zisa rebeliune din 21-22 februarie. n anul 1941 a trecut comandantul Horia Sima cu masina spre Brad la familia sotiei sale si a venit de ne-a felicitat si pe noi. La sfntul Ion a venit prefectul Mateias cu maiorul Motora, comandantul legiunii de jandarmi sa ma felicite dar i-am spus ca pe maior nu l primesc n curte ca ne-a facut necaz destul si a plecat si dl. Mateias cu el. Atunci a fost mpuscat n Mndra Costica Comsa, primarul din Sarata. A fost dus la spital unde l-am vizitat dar nu m-a mai cunoscut. A murit n aceeasi zi. n timpul rebeliunii i-am vizitat pe comandantul garnizoaniei militare Fagaras, colonelul Bordan, pe pr. Protop Borzea, pe Virgil Mateias si pe Emil Herseni. Am cazut de acord sa stam fiecare unde suntem, sa nu varsam snge romnesc pna vedem cum se dezleaga lucrurile la Bucuresti. Noi nu aveam legaturi telefonice. Detineam prefectura. n timpul acesta a venit un ofiter german de la garnizoana din Fagaras si ne-a spus ca Horia Sima, Comandantul nostru, este ministru de interne n guvernul care se formase la Bucuresti. Noi nu stiam nimic din cele ce se ntmplasera la Bucuresti pentru ca, cum am mai spus, nu avem legatura cu capitala. ntruct nu putem verifica am crezut si am dat drumul acasa la oameni. Eu am mai ramas la Fagaras nca o saptamna ca sa ma descurc de Federala Cooperativelor unde eram vicepresedinte. n timpul ct a durat guvernarea noastra cu Antonescu am fost o data la Bucuresti unde am vorbit cu Comandantul Horia Sima si cu profesorul Nicolae Petrascu. Am luat cina toti trei n casa domnului Ioan Protopopescu. Atunci am cunoscut-o si pe doamna Sima. n ziua aceea fusese instalat prefect al politiei capitalei dl. colonel Zavoianu acela care l ascunsese pe Capitan si l condusese la proces cnd fusese pedepsit Duca. Comandantul spunea n seara aceea ca lucrurile merg prost ntruct seara se ntelege cu Antonescu ntr-un fel si dimineata acesta nu se mai tine de cuvnt, fiind influentat de dusmanii nostri, care erau influentati de agenti straini. Am fost la adunarea de la Bucuresti din octombrie, la Alba Iulia si la nmormntarea eroilor de la Predeal. Dupa rebeliune am fost rechemat la Batalion la Brasov unde am avut administratia de la campaniile de instructie si mars si mai mult la campania de garnizoana. Dupa ce am venit la unitate m-am cazat la cazarma si nu am mai avut voie sa merg n oras. Dar abia am ajuns aici si ntr-una din zile am primit un telefon de acasa prin care ma anunta ca pe Valerica, care era eleva la Gimnaziul din Fagaras, o elimina din scoala pe motiv ca a luat parte la rebeliune. Era o razbunare a doamnei Dobosan care era directoare si la care nu ma mai dusesem de loc. I-am spus comandantului de companie ca trebuie sa plec si dnsul m-a nteles dar zis ca dnsul nu stie nimic daca se afla de lipsa mea. I-am promis ca a doua zi la sapte voi fi n cazarma si nu o sa afle nimeni nimic. Cnd am ajuns la scoala, Valerica era n biroul directoarei si plngea. Directoarea i spunea ca nu are ce face, ca trebuie sa o elimine. Eram foarte revoltat. I-am spus directoarei ca pe mine tara ma tinea comcentrat fara lefa si ca de acasa mi ia la rechizitie cai, caruta si hamuri fara nici o plata, ca eu trebuie sa platesc servitor, sotia fiindu-mi bolnava, scoala trebuie sa o platesc, si colac peste pupaza mai da si fata afara din scoala fara nici o vina. Am ntrebat daca asa ntelege sa se poarte cu cei care fac astfel de sacrificii pentru tara. Pna la urma mi-a promis ca o lasa n internat si ca o elimina numai pe doua saptamni, dar n acest timp sa nvete si sa se tina la curent cu lectiile. Dar nu s-a tinut de cuvnt, a eliminat-o. n anul urmator am

mutat-o la Sibiu, dar si atunci mi-a facut un rau. Fara sa vada copila, pe certificatul de scoala i-a trecut pe margine cu cerneala rosie ca a fost eliminata din scoala pe motive politice. Mi-a parut rau ca nu am aruncat-o pe geam sa ajung la tribunal. As fi aratat cu dovezi ca minte si ca n putinul timp ct au fost legionarii la putere, ea ndemna elevele sa se nscrie n Fratiile de Cruce, ca dupa aceea sa se poarte cu atta brutalitate. De la Fagaras am venit acasa, pentru ca a doua zi dimineata la ora patru sa ma ntorc la cazarma. Dimineata, cnd mai aveam 100 m pna la gara, trnul a plecat. Ce sa fac? mi era necaz ca o sa patesc rusinea ca nu o sa fiu la timp la cazarma. Am iesit n sosea si am ncercat sa opresc o masina. Dupa mai multe ncercari, cnd nu mai aveam nici o speranta, a aparut o masina mica, cu doi ofiteri germani. M-am postat n drum si i-am oprit. Masina era mica de tot. n spate, ofiterii erau nghesuiti, n fata era un sofer civil, un sas, si lnga el, un gemantan mare. Eram sigur ca nu ma iau. I-am spus soferului care e cauza pentru care sunt asa de grabit, el a vorbit ceva in germana cu cei din spate, s-a dat jos, a luat cufarul, mi l-a pus n brate si am luat loc lnga el. Am mers cu viteza mare si am ajuns la timp. Am ncercat sa-i ofer soferului ceva bani dar el a refuzat iar ofiterii au rs. I-am salutat si pe fata lor am citit multumiri. ntre timp Antonescu a pregatit un plebiscit, ca sa arate ca toata lumea e cu el. La batalion legionari mai cunoscuti eram eu si nca doi sergenti. Toti trei ne-am nteles ca la votarea care se facea n cazarma, cnd vom fi ntrebati sa raspundem toti cu nu. Stiam ca nici un soldat nu l agrea pe Antonescu, si daca noi vom ndrazni sa votam contra, restul ne va urma. Ofiterii au simtit si n ziua premergatoare votarii, cnd veneam de la instructie, un locotenent l-a ntrebat pe sergentul Rosu ceva face mine. Acesta nu s-a putut stapni si a spus ca nu l va vota pe Antonescu. Imediat ne-a chemat ajutorul de comandant pe toti trei si ne-a ntrebat si dnsul ce aveam de gnd. I-am raspuns la fel. Ne-a luat cu binele, spunnd ca acest lucru va avea consecinte grave pentru dnsul ca si pentru noi. Am ramas pe pozitia noastra. Ca sa scape de noi, pe mine m-a trimis la Tohan, unde era o garda, sa dau solda la soldati. Pe ceilalti doi i-a trimis in delegatie, pe unul la Predeal, pe celalalt la Sinaia. Dupa cteva zile a venit la unitate colonelul Scrneci care n timpul plebiscitului a fost plecat. A adunat batalionul si a tinut un discurs n care a facut aluzie la noi, ca e un caz de indisciplina, ca ar putea avea urmari grave daca s-ar aplica legea. A dat dispozitie sa nu mai fiu lasat la birouri, ca sunt pedepsit. La cteva zile dupa aceasta hotarre a venit la mine un soldat din Grid care m-a rugat sa merg la adjutant pentru a cauta o cerere trimisa de sotia lui sa fie lasat cteva zile acasa la lucru, ea fiind bolnava. El se interesa la birou de rezolvarea cererii, dar nimeni nu stia nimic. I-am spus ca am sa merg, dar numai miercuri dupa masa, cnd ofiterii nu vin la cazarma. M-am dus miercuri, dar cum am nceput sa caut n dosare a intrat colonelul. Eu l-am salutat si am continuat sa-mi vad de treaba. n birou mai era un sergent pe care colonelul l-a trimis dupa tigari. Am crezut ca l-a trimis ca sa se lege de mine. Dar nu a zis nimic. Mi-ar fi placut ntruct stiam ca a fost la un regiment n Fagaras unde era prieten cu niste ofiteri cu resentimente fata de noi. Poate ca din aceasta cauza nu a provocat discutia. Nu am mai avut ocazia sa stau de vorba cu el pna n 1943 cnd am fost trimis pe front. ntre timp am aflat ca a ajuns caraus, carnd pietris, pentru ca regimul nu i-a acordat pensie. n tinerete fusese campionul Romniei la schi la concursul din Cehoslovacia. A murit de cancer, la Brasov, dupa ce i se luase casa din Poiana.

Printre prietenii cu care am lucrat n timpul persecutiilor din 1938 si dupa aceea l amintesc pe Gheorghe Vornica. Acest baiat tacut si luptator nenfricat care era presedintele studentimii din Ardeal m-a vizitat mereu n drumul sau de la facultate spre satul natal si la ntoarcerea din sat. A terminat medicina cu Magna cum laude si profesorul Hateganu i-a spus: Se obisnuieste ca noi cei batrni sa dam tinerilor care pasesc n viata anumite sfaturi. Tie nu avem ce sa ti spunem, tu ne-ai ntrecut. Neam ntlnit de mai multe ori prin Sibiu, unde se refugiase Universitatea din Cluj cnd s-a cedat Ardealul de nord. ntr-una din ocaziile acelea l-am cunoscut pe profesorul de igiena, Moldovan. Acesta a vrut sal cunoasca pe viitorul socru al lui Ghita pentru ca tinea foarte mult la acest baiat si i-ar fi parut rau sa nu gaseasca o familie vrednica de el. Cum reiese din rndurile de mai sus, ntr-una din zile mi-a facut propunerea sa se casatoresca cu Valerica, fata mea cea mare. Eu nu m-am asteptat la asa ceva, stiind ca el putea sa-si gaseasca o fata cu carte multa si cu avere (Valerica era la liceu la Sibiu si avea numai 17 ani). I-am raspuns ca ar fi bine sa se mai gndeasca, ca eu nu pot sa-i dau mare lucru, doar ceva pamnt si mobila, aceste nefiind pe masura unei fete bogate. n timpul razboiului, dupa ce ocupasem Basarabia, basarabenii care facusera armata n armata romna au fost chemati la concentrare. Cu ei s-au format detasamente C.F.R. Un astfel de detasament a fost si n hotarul comunei Mndra, unde se faceau reparatii la calea ferata. n anul 1942, un timp, am avut si eu scutire de mobilizare si am fost un fel de sef peste acesti concentrati. Printre alte discutii i-am ntrebat cum era sub guvernarea comunista. Unii dintre ei, mai tineri si mai inteligenti, mi-au marturisit ca au dus-o greu. Eu le-am spus ca nu cred ca sunt sinceri. n timp ce ma contraziceam cu acestia, unul, care era mai slab mbracat si mi se parea mai necajit, s-a apropiat de mine si mi-a spus cu convingere: Dumneata nu i crezi pe tinerii acestia desi ei ti spun adevarul. Sa ma crezi pe mine, ca nainte de a se ceda Basarabia eu am fost comunist. Cnd au venit rusii, pe mine m-au pus un fel de sef peste o parte din satul meu. Mi s-a pus n vedere sa fac programul de lucru pentru ca de a doua zi n fiecare seara sa se raporteze ce s-a lucrat n ziua respectiva. Aveam putina carte si trebuia sa ma necajesc toata noaptea sa fac programul pentru fiecare lucrator si sa raportez ce a lucrat. Tot timpul eram ca beat si speriat fiindca mi se spunea ca daca nu raportez cinstit or sa ma mpuste. Cnd a venit administratia romna, neavnd alte alimente, am facut o mamaliga din putinul malai pe care l mai aveam. Am vorbit cu nevasta (eram numai noi doi fiindca nu aveam copii) spunnd ca e cea mai buna mncare pe care am mncat-o vreodata n viata noastra. Eu nu am nici o avere, numai o casuta si acum lucrez, ca si nainte, cu ziua pe la altii si sunt foarte multumit ca nu ma mai bate nimeni la cap n timpul liber si ma simt fericit. A doua zi de Craciun, de 26 decembrie 1942, am fost arestat si trimis la lagarul de la Trgu Jiu. Eram n jur de 2 500 3 000 de oameni din toata tara. Acolo i-am cunoscut prima data pe comunisti. Am lucrat ntr-un atelier unde faceam capestre pentru armata. Comunistii erau n lagar de mai mult timp. Ei lucrau n toate atelierele. La noi n lagar a venit cineva si a ntrebat daca vrem sa lucram. Eu am spus ca as vrea. De cte ori am fost arestat am cautat sa lucrez fiindca mai faceam miscare si timpul trecea mai repede. Asa si acum, ntr-o dimineata au venit si ne-au scos pe cei care am spus ca vrem sa lucram. Ni s-a aratat baraca unde sa intram. Am intrat eu primul, si fiindca era de dimineata si nu era lumina, cei care lucrau stateau n mijlocul ncaperii, n jurul unei sobe. Cnd am intrat am dat Buna dimineata. Cei de la soba au raspuns morocanosi, dar era unul la gem, mai aproape de usa, ce citea dintr-o carte. M-am apropiat de el si i-am dat si lui buna dimineata. Si acesta mi-a raspuns morocanos, peste umar. Voiam sa vorbesc cu el, doar nu venisem sa stau ca mutul. L-am ntrebat ce citeste. Mi-a raspuns ca

daca mi spune, eu stiu? Am ntrebat de ce sa nu stiu. - Fiindca pe voi nu v-a lasat sa cititi dect Alexandria si Visul Maicii Domnului. - Cine nu ne-a lasat, l-am ntrebat. - Capitanul acela al vostru, mi-a raspuns. Atunci l-a ntrebat ce ar zice daca ar stii ca am citit U.R.S.S.-ul azi de Sahia si cartile cu tendinta de stnga ale doamnei Pearl Buch. Mi-a spus ca nu m-am convins de adevar. I-am raspuns ca aceea este numai propaganda. ntre timp cei de la soba au venit si ei lnga noi. Am spus ca n primul rnd toate persoanele din U.R.S.S.-ul azi n fotografiile respective arata slabe, semn ca traiesc rau. Dupa aceea, colhoznicii duc grul cu carul si l arunca ntr-o gramada pe cmp. Asta e agricultura? Din acelele boabe batute de ploi si vnt ce poate iesi? Ca n tarile cu agricultura avansata cerealele se duc la silozuri, unde sunt vnturate si uscate. Aici n atelier am cunoscut pe un student si pe un elev din Basarabia, Rudenka si Gutan. Rudenka spunea ca e din Labru, vestita pentru vinuri. Dupa ce am venit acasa din lagar, pe la nceputul lui mai am primit ordin de chemare, sa ma prezint la unitate. Fiindca aveam o scutire de mobilizare de la CFR, m-am prezentat la district cu ordinul. Acolo mi s-a luat picherul si mi s-a spus sa mi vad de treaba. Dupa o saptamna, alt ordin de chemare. L-am dus la sectia Mont CFR. Si aici mi s-a spus sa mi vad de drum. Dupa alta saptamna am primit mandat de aducere. Cu acesta m-am dus la comisia militara a regionalei CFR si acestia mi-au spus sa mi vad de serviciu ca o fi o greseala. Mi-am dat seama ca se tineau de capul meu. ntre timp a venit n concediu de pe front de la unitatea de care apartineam eu, bat. 3 Vnatori de Munte, sublocotenentul Dobrin Silviu din Arpas. M-am dus pna la el si i-am spus care este situatia si ca probabil pna la urma va trebui sa merg si eu cu el. Dobrin spunea ca el trebuie sa se duca neaparat la Bucuresti la Marele Stat Major ca sa vada care e cauza pentru care nu mai trimit ofiter ca sa-l schimbe, ntruct majoritatea ofiterilor care erau la nceputul razboiului au fost schimbati (pe ei i schimba Marele Stat Major, nominal). M-a sfatuit si pe mine sa nu ma las fiindca aveam dreptate si fiind contingent batrn nu pot fi trimis.Daca ajung acolo nu mai am sanse sa scap fiindca cei de acolo sunt trupe de sacrificiu. M-am dus deci si eu la Bucuresti. Prin niste rude am cunoscut un maior care lucra la sectia MSM transporturi, de care depindeam eu. Pe acesta l-am rugat sa vada care era cauza de mi s-a anulat ordinul de mobilizare la CFR si daca se poate sa se revina asupra lui. Aceasta era de dimineata. Mi-a spus sa merg acasa la el dupa masa. Cnd m-am dus nu m-a lasat sa intru nici n curte. A tipat la mine zicndu-mi ca de ce nu-i spun cine sunt, sau vreau sa merga el pe front pentru mine. Am zmbit si am plecat. Eram legionar, si noi trebuia sa murim pe front ca strainii si nstrainatii de tara sa traiasca linistiti. Ct am stat la Bucuresti, am intrat n restaurant pentru a servi masa. La o masa mai era un sublocotenent de vnatori de munte. L-am ntrebat daca pot sta si eu la masa aceea. Mi-a raspuns ca da. L-am ntrebat de ce nu e vesel ca ceilalti clienti din local? Mi-a spus ca se uita la acesti galagiosi care nu stiu ce i asteapta, ca armata de abia mai poate opri puhoiul rusesc. Era medic veterinar si venea de

pe front n concediu. M-am ntors acasa si am asteptat sa ma ia jandarmii la rost din nou. Nu au ntrziat. Au venit cu o adresa de la Comisia Militara CFR Brasov, care ma anunta ca mi s-a anulat ordinul de scutire pentru lucru de catre M.S. Major si trebuie sa ma prezint la unitate. Ce era sa fac? M-am prezentat la Batalion. Am amnat o saptamna pentru a merge mpreuna cu Dobrin. Acolo, desi aveam prieteni la toate birourile, toti se fereau de mine. Erau amenintati de noul comandant capitanul Prcalaboiu ca daca ma protejeaza sa nu merg pe front, o sa-i trimita pe ei. Mi-au spus ca n fiecare saptamna primesc urgentari de la M.S. Major. M-am dus la biroul mobilizarii unde lucra un sergent cunoscut, care vazndu-ma ca ma duc la el s-a speriat, n loc sa se bucure. I-am spus ca m-am nteles cu Dobrin sa mai stau o saptamna acasa si pe urma sa plecam mpreuna pe front, deci sa ma mai amne. Mi-a raspuns ca numai capitanul Prcalaboiu poate face acest lucru si deci sa merg la el. Am cobort n curte, unde ofiterii erau adunati n jurul capitanului. M-am prezentat ca un militar. n clipa n care am spus ca sunt sergentul Dan Ion nu am mai putut continua caci capitanul a nceput sa zbiere la mine: nca nu ai plecat, tlharule? Tu trebuia sa fi mort pna acum! Ce era sa fac? Nici nu l-am mai salutat. I-am ntors spatele. Am mers la sergent si iam spus sa ma repartizeze la o companie, sa plec pe front, ntruct nu mi am loc n tara, ca trebuia sa fiu mort. Eram revoltat. Ca si ceilalti camarazi ai mei, cele mai curate suflete, trebuia sa murim. M-a repartizat la Compania a II-a. Cnd m-am prezentat la plutonierul major Stancu, care ma cunostea si m-a vazut ct eram de otravit, m-a ntrebat ce am. I-am povestit ce am patit cu capitanul. L-am rugat sa mai sa ma lase sa mai stau o saptamna, sa plec cu Dobrin. Stancu mi-a spus sa nu ma necajesc, sa stau pna seara la el si o sa-mi dea un bilet de voie cu care o sa plec acasa, sa vin peste o saptamna, sa ma mbrace si sa plec cu Dobrin. Asa am facut. Seara am luat biletul de voie si am plecat din nou acasa. La gara ma asteptau jandarmii, care, cnd mau vazut tot civil au facut o mutra acra. I-am ntrebat daca vor sa vada biletul de voie. Au raspuns ca nu, ca stiu ca am ca totdeuna. Le-am spus sa nu fie suparati ca peste o saptamna am sa plec pe front. Peste o saptamna am mers la Stancu si m-a echipat. Am venit cu hainele civile si dimineata cu trenul de patru am plecat spre Crimeea, fara sa mai dau pe la batalion. La plecarea de acasa, sotia, care era foarte credincioasa, mi-a spus sa merg fara grija, ca o sa ma ntorc sanatos acasa. Pe fata ei se citea atta siguranta. nainte de a pleca am spus servitorului pe care l aveam sa se poarte bine cu sotia ca iata eu plec pe front unde nu este gluma si ea saraca e destul de necajita. Dar cnd m-am ntors acasa mi-a spus sotia ca s-a purtat urt, a facut numai ce a vrut si a plecat nainte de a se mplini anul. n gara Ploiesti, cnd m-am dat jos sa schimb trenul m-a vazut din tren Dobrin, care acum venea de la Bucuresti. M-a strigat si s-a dat jos. Era necajit rau. Mi-a spus ca la Bucuresti nu a facut nimic si ca ofiterul numit de M.S. Major sa-l schimbe a intrat n spital si nu are de gnd sa vina sa-l nlocuiasca si

ca el va veni mai trziu, ce sa faca? La Tighina mi-a mai dat ceva hrana rece pe lnga cea luata de la batalion si de acasa. Pna la Bug aveam trenurile romnesti, de acolo erau germane. Pe drum am cautat sa gasesc pe cineva de la divizia I Vnatori de Munte. Cnd am facut transbordarea la Bug n localitatea Golta, am ntrebat un ofiter de Vnatori de Munte daca nu e de la divizia I. Mi-a aratat un vagon unde zicea el ca sunt un ofiter si un caporal de la 3 Vnatori. Am mers repede si am intrat n compartimentul lor. I-am gasit. Am facut cunostinta. Nu erau entuziasmati de cunostinta. Am mers cu ei pna am intrat in Crimeea. La gara Vladislavonca linia se bifurca. O parte mergea spre Cerci si alta la Feodosia. Eu aveam ordin de serviciu pentru Feodosia, acolo se credea ca voi gasi unitatea. Cei doi camarazi mi-au spus ca unitaea e n Caucaz. Cnd am ajuns n gara Vladislavonca, fara sa ma anunte din timp, ei s-au dat jos spunnd ca au traba la Feodosia si ca ramn n gara respectiva pna a doua zi la 11 cnd au trenul urmator, iar eu sa ramn n tren sa merg la Kerci, de acolo sa trec cu bacul la Tausan si de acolo cu masina pna la front. Dupa ce ei s-au dat jos m-am gndit ca eu aveam ordinul pentru Feodosia si prin urmare si eu pot avea treaba acolo. M-am dat jos la repezeala dar pe ei nu i-am mai vazut ntruct era un ntuneric de nu-ti vedeai degetul. Cred ca era camuflaj. Am mers la seful garii care era un ofiter german si l-am ntrebat de soldat romanski. Binevoitor, acesta mi-a aratat un drumeag si am nteles ca pe acolo se gasesc soldati romni. Am mers cam un km si la un moment dat, n ntuneric, m-a somat o santinela. I-am spus ca sunt n drum spre Feodosia si ca din gara am fost trimis aici la ei. M-a chemat nauntru si sub un sopulet, n fn, am ntins foaia de cort, mi-am facut un pat si am dormit bine. Aici era un depozit de fn. A doua zi am luat trenul si am mers la Feodosia. Aici nu am gasit nici un soldat romn. La gara erau ctiva soldati germani. Am ntrebat de soldati romanski si ei au umflat din umeri. Am mers n oras dar nici aici nu am vazut nici un soldat romn. Am ntrebat din nou un ofiter german. Acesta mi-a aratat, cu doua degete facute cruce, sa merg nainte. Nu am nteles nimic, dar dupa ce am mers o bucata de drum la intrarea unei case mari am vazut un fanion de cruce rosie si m-am gndit ca probabil e asta a spus neamtul. Am intrat, m-am suit la etaj, dar nu se auze nimic. La un moment dat mi s-a parut ca aud voci ntr-un anumit loc. M-am ndreptat spre locul respectiv. Aici am gasit niste surori, soldati si ofiteri. Fetele m-au ntrebat daca mi este foame. Le-am spus ca de cnd am plecat de acasa, de doua saptamni, nu am mnct mncare gatita. Mi-au aratat niste camere unde era fn pe jos si mi-au spus ca acolo pot dormi. Am ntrebat daca nu stiu unde este unitatea la care trebuie sa merg eu. Mi-au raspuns ca nu stiu, dar n cladire este un post de jandarmi si poate stiu ei. Am trimis dupa seful de post. Nici el nu stia dar mi-a scis pe ordinul de servici sa merg la Carasub Bazar, poate e acolo. Seful mi-a spus sa stau, sa merg seara la un film, ceea ce am si facut. A doua zi mi-a scris pe ordinul de servici sa primesc de la un centru german de aprovizionare hrana rece pe trei zile. Acolo mi s-a parut ca mi da cam mult si am spus pe nemteste, cum am putut. Nemtii au rs si mi-au aratat sa iau tot de pe tijghea. Am pornit cu ranita si cu sacul de merinde si am iesit la sosea sa iau masina la Carsub Bazar. Am luat primul cmion care mergea n directia respectiva. Acolo am vizitat cele doua cimitire, cel romn si cel german. Erau foarte ngrijite. Cel german era pe o coasta, n terase, cel romnesc, pe ses. n cel romnesc am cautat nume cunoscute. Nu am gasit nici unul. Erau toti de la Divizia 18 Cavalerie. De acolo am plecat la Simferopol. Aici am mers la frizerie si m-am tuns. De aici m-am dus la niste spitale sa vad daca nu cunosc pe cineva..

La un centru de informatii am aflat ca la un colhoz lnga Sinferopol ar fi permanenta diviziei I Vnatori de Munte. Am mers n capul orasului si am aflat o masina de a noastra. Am ntrebat unde merge. Soferul mi-a spus ca merge chiar acolo unde trebuia sa merg si eu. Am plecat mpreuna. Ajuns acolo m-am dus la o cladire unde ni s-a aratat ca ar fi comandamentul. Era o casa noua, joasa, cu un coridor ntunecos cu usi n dreapta si n stnga. Am auzit ca ntr-o camara joaca cineva table. Am ciocanit si am intrat. Am gasit doi sergenti TR. Am fascut cunostinta. Am jucat si eu table cu ei. Le-am propus sa ramn si eu acolo, la un birou. Mi-au promis ca vor vorbi cu batrnul lor care era un colonel. A doua zi mi-au spus ca au vorbit, si colonelul a spus sa ma lase sa plec ca cine stie cine sunt. Am plecat la un alt birou, tot al permanentei, la 2 km. Acolo am dat de un major batrn, cam ramolit. Am facut o gluma cu el. I-am spus ca a zis colonelul sa ma primeasca furier si sa trimita un baiat tnar sa merga pe front. Daca nu crede sa mearga sa-l ntrebe pe batrnul. Majorul a facut o mutra speriata. Se vedea ca nu se prea ntelege cu colonelul. ntre timp a venit un locotenent care mi-a aratat de pe un deal, pe o vale mai multe sate mici. Printre ele era si satul Pintilovca unde era permanenta batalionului nostru, unde trebuia sa ajung eu. Mi-a mai spus ca a doua zi va trimite alimente si pentru mine. Am plecat peste cmp, de-a dreptul. Am ajuns nti n satul Alexandruca. Pe strazile satului erau crescute buruieni si iarba. Numai pe mijlocul strazii era o cararuie din care pleca alta mai mica la fiecare casa. Casele erau acoperite cu paie. Erau nespoite de ani de zile si aveau aspectul unor case parasite. Din unele curti, care nu aveau porti, iesea cte o femeie sau un batrn care pareau ca vin din alta lume, zdrentarosi si murdari. Biserica, fara geamuri, de departe parea un schelet de cal n picioare. La marginea satului era un fel de sop nchis cu un gard si pe el erau aruncate niste paie. I se zicea atelierul colhozului. Am ntrebat cum m-am priceput daca asta e satul Pintilovca. Un rus batrn mi-a aratat ca acolo n vale este satul cautat. Am pornit la vale spre sat printr-o gradina unde fusesera cultivate fasole, floarea soarelui si crtofi. Am intrat ntr-o curte unde am ntlnit un soldat care spunea ca e magazionier. Casa era compusa din trei camere format vagon. n curte erau doua fete destul de solide pentru vrsta lor. Una zicea ca e de 15 ani si cealalta de 17. Prima camera era nchisa numai cu scndura. Acolo se facea si taiatul lemnelor de foc. n a doua locuia o femeie ce parea sa aiba n jur de 50 de ani si care statea ntr-un colt, cu candela aprinsa la icoana si citea ntr-o carte de rugaciuni. Am dat buna ziua, femeia a raspuns si a dat din cap. n ultima camera, cea de la strada, avea sergentul magazia. Am lasat bagajul meu si dupa ce m-am odihnit putin am iesit cu sergentul si m-am prezentat unui subofiter care era seful permanentei batalionului. n cele cteva zile ct am stat n sat, m-am interesat de locuitorii lui. Era putina lume. Copii nici nu am vazut, erau numai femei. I-am ntrebat pe ai nostri care e cauza de erau numi femei. Unde sunt barbatii lor? Localnicii spuneau ca n urma cu 7 8 ani a venit duba si i-a luat pe toti oamenii valizi si de atunci nu se mai stie nimic de ei. Nu s-a mai ntors nici unul. Satul era cam de 50 60 de gospodarii. n timpul ct am stat aici a venit si Dobrin din concediu. Dupa cteva zile a venit un camion cu un locotenent, seful aprovizionarii batalionului, ne-a luat si pe noi si a plecat spre front. O noapte am poposit la Sinferopol. Camarazii care aveau prieteni n oras m-au gazduit la o femeie batrna. Parea o femeie inteligenta, dar cum nu stiam limba rusa nu ne-am putut ntelege. Am dormit pe podea, acoperit cu foaia de cort. Fiind vara nu mi-a fost frig. Mai trziu, noaptea, a venit aici un civil voinic, parea un om cu carte, poate fiul acelei femei. A vorbit cu femeia, sa uitat la mine si pe urma a plecat. Dimineata, femeia mi-a dat un ceai fara pine. Pine aveam eu. I-am multumit si am cobort n strada, am cautat camarazii cu camionul si am plecat mai departe. Eu eram

strain, nu vorbeam nimic dect priveam. Ceilalti veniti din concediu cunosteau satele de parea ca sunt de acolo. Cnd am intrat ntr-un sat din Crimeia s-a luat dupa noi toata lumea, barbati, femei si copii. Cnd am ajuns n mijlocul satului, masina a oprit. Era tot satul n jurul nostru. Toti vorbeau romneste si ntrebau de soldatii nostri de pe front, ce mai fac, sunt sanatosi? Au nceput sa aduca pachete, n care nu stiu ce era, poate fructe sau dulciuri. Pachetele erau nvelite n pnza alba pe care era scrisa adresa cu creion chimic. Seara am fost la un tatar, primarul, care ne-a cinstit cu vin din belsug. Am plecat spre Kerci, unde am fost mbarcati cu masina pe bacuri germane. Ne-au dat plute de salvare. Pe bacuri erau postate mitraliere antiaeriene. Am trecut la Tamen care e pe partea caucazianaa a strmtorii Kerci. De acolo mai departe, spre front. Pe drum am observat ca Dobrin, singurul care ma cunostea, se cam pazea de mine. Am cautat sa-l ocolesc si eu. Nu era prima data cnd observam ca oamenii se feresc de mine. Mai ales intelectualii. Cnd am ajuns la trenul regimentar care era la circa 20 de km departare de front, mi-am luat ranita n spate si am plecat pe drumul pe care mi-l aratase un camarad. Dupa cteva sute de metri am auzit dintro vale cu tufisuri ca ma striga cineva pe nume. Am ramas surprins si m-am ndreptat nspre acolo. n fata unui bordei am dat de locot. Banea Gheorghe, nvatator din jud. Galati. l avusesem comandant de pluton la Brasov. I-am spus ca cei de la batalion nici nu stiu unde sunt cei de aici, ca pe mine m-au trimis la Eudosia, n Crimeia. Am fascut o baie ntr-o vale care era mai seaca. Muntii Caucazului nu au izvoarele puternice cum au Carpatii nostri. Mi-am spalat rufele si a doua zi am plecat cu trenul de lupta care era cam la 5 6 km n spatele frontului. Acolo era comandant maiorul Grecescu. Am gasit aici un prieten de la Turda, cu care fusesem nchis la Trgu Jiu, agronomul Rotaru. La plecare, locotenentul Banea mi-a spus ca a doua zi va merge la trenul de lupta plutonierul sau si i va spune sa ma ceara de la maiorul Grecescu la compania de comanda, unde era dnsul comandant. nsa a doua zi, fiind chemat la maior, cnd am intrat mi-a spus: Compania cercetare si imediat n prima linie! n alt loc mai rau nu avea unde sa ma repartizeze. Secretarul lui era un sergent TR, Gaia Gheorghe din Sacele, jud. Brasov, pe care l cunosteam de la Brasov, unde era furier la serviciu mbracaminte. Era un om rautacios si fara prieteni. Eu nu m-am nteles nici o data cu el. Cred ca el ma descrisese n culori negre la maior. Am facut stnga mprejur si nu am salutat, nici nu i-am mai spus nimic maiorului, revoltat de felul cum m-a primit si ma expediat. Am plecat prin padure sa caut trenul de lupta al companiei de cercetare. Aici, n padure, am dat de serg. Olteanu din Brasov. Am facut cunostinta. L-am ntrebat de plutonierul major si mi-a spus ca nu e pe acolo. M-am ndreptat spre un bordei unde era sergentul Ilinca, furier si magazionier al companiei. De abia am facut cunostinta, ca sergentul s-a si exprimat catre ceilalti soldati: Asta e unul din cei care au luptat n str. Romei. Eu m-am ntors la el serios si l-am ntrebat de unde stie unde am luptat n rebeliune. L-am lasat fstcit si am plecat la serg. Ilinca sa-mi dea echipamentul pentru front: arma, casca, masca, costume s.a. Eram foarte nervos, parea ca toti ma dusmanesc. Dupa ce mi-a dat lucrurile, sergentul mi-a cerut inventarul de la Brasov si a trecut n registru si hainele primite de la Brasov. Mi-a cerut sa semnez. Cum eram nervos, i-am spus ca nu smnez de doua ori pentru acelasi lucru. M-am

departat putin n padure si m-am asezat lnga un copac sa mannc ceva. Eram catranit. n acelasi timp a venit plutonierul Pavel, care era cu administratia companiei si mi s-a adresat: Dumneata esti dl. Dan? I-am raspuns: Eu sunt, ce vrei? El a zis: Mi-au spus baietii ca ai avut discutii cu ei. I-am spus: Pleaca de aici! si am ntins mna dupa arma. I-am spus o njuratura adaugnd ca o sa trag n ei si plec la rusi ca sunt numai colea. Noaptea am dormit singur lnga copac, fara sa ma mai supere nimeni. A doua zi am plecat singur la drum spre front, fara a mai vorbi cu cineva. Mi s-a spus sa merg n munti pe valea Dolgaia. Pe drum am ntlnit o femeie pe care am ntrebat-o: Kuda Dolgaia? femeia mi-a raspuns n romneste si mi-a aratat drumul spre unitate. Am ramas surprins si am ntrebat-o de unde stie romneste aici n muntii Caucaz. Mi-a raspuns ca e moldoveanca, ca e din satul Moldovanscaia pe care mi l-a si aratat. Regret ca nu m-am dus sa-l vad. Am plecat mai departe gndindu-ma unde i-a aruncat soartea pe acesti romni. Sigur, erau fosti ciobani de pe la noi, poate de la Sibiu. Cum mergeam pe drum, naintea mea era un piept de deal mai mare. Un neamt cu patru cai la carul ncarcat cu munitie a urcat pna n mijlocul dealului si nemaiputnd urca venea cu caruta napoi. Cnd m-am apropiat de el tocmai pornea din nou. Eu am fugit repede si cnd a oprit carul am pus un bolovan la roata. Nu a mai venit la vale. Neamtul a spus: Gut, gut! si nu stiu ce a mai spus pe limba lui. A pornit din nou si a oprit n deal. M-a ntrebat prin semne unde merg. I-am aratat indicatorul la care mergeam. Mi-a facut semn sa ma urc n car. M-am suit. Dupa o bucata de drum, neamtul a oprit si mi-a aratat ca el o sa o ia la stnga, eu sa merg nainte. M-am dat jos, ne-am salutat si am plecat mai departe. Dimineata, dupa o noapte de odihna, cnd am plecat de la trenul de lupta m-am gndit ca de cnd sunt aici pe front nu mi-am facut nici un prieten, ci numai dusmani. Am socotit sa-l caut pe colonelul Scrneci, comandantul batalionului, cu care ma cunosteam de la Brasov unde avusesem si cu el un mic conflict. Voiam sa constat cu ce ochi ma vede el. Mergnd nainte la o gura de vale mai mica vad un soldat ce era n post. L-am ntrebat de la ce companie e. Mi-a indicat compania. L-am ntrebat unde crede el ca l-as gasi pe colonelul Scrneci, la care soldatul mi-a raspuns ca e nainte la 500 m. Am lasat bagajul la el si am mers nainte. L-am gasit pe colonel n spatele unei stnci n care avea un adapost. Era la o masuta mica cu colonelul Ghiorghiu de la Batalionul 2. Erau cu cte un paharel de vin n fata. Cnd m-a vazut a nceput sa rda si mi-a spus: Cum ai stat tu pna acum n tara. Te asteptam de mult. Mai am destui ca tine. Voi nu aveti loc n tara, voi aici la moarte. Mi-a mai spus ca nu e de mine acolo. Ca aici, pe stncuile astea, are nevoie de oameni tineri. I-am spus ca maiorul Georgescu m-a repartizat n prima linie. M-a ntrebat intrigat: Atunci tu ce vrei? Am raspuns ca el e comandant si ca sa faca cum crede el ca e bine. Mi-a spus: Du-te la companie, acolo ai sa gasesti un comandant, Itu cu care ai sa te ntelegi bine. Cnd o sa te saturi, sa vii sa-mi spui sa te trimit napoi. Mai trziu, cnd au venit pe front n inspectie generalul Steflea si generalul Pantazi, seful Marelui Stat Major si ministru de razboi i-am cerut d-lui colonel Scrneci sa ma scoata la raport la cei doi pentru a le arata nedreptatea ce mi se facuse cu trimiterea pe front. M-a sfatuit sa-i las n pace, ntruct dnsul va fi schimbat de pe front, si cnd va merge n tara ma va lua si pe mine. M-am ntors napoi la santinela unde lasasem lucrurile si m-am ndreptat spre companie. Am gasit pe valea aceea mai nti adapostul cu agentii de legatura si telefonistii, care m-au ndreptat la adapostul capitanului. M-am prezentat la dnsul si dupa ce i-am spus de unde sunt mi-a spus ca a avut si dnsul la Scoala Militara un coleg cu numele Ciora din satul Dridif Fagaras. I-am spus ca am cunoscut un locotenent n rezerva Ciora care era nvatator, deci sigur nu era colegul dnsului, acela fiind ofiter activ. Dl. Capitan mi-a spus ca ma repartizeaza la un fagarasan la plutonul doi. Nu mi-a spus unde. A chemat ordonanta si i-a zis sa ma duca la comandantul plutonului doi. Cnd am intrat n adapostul comandantului plutonului m-am pomenit fata n fata cu sublocotenentul Dobrin cu care venisem de la Pintilovca de lnga Sinferopol. A ramas surprins si cnd am ramas singuri m-a ntrebat daca eu m-am

cerut la dnsul. I-am spus ca poate sa fie fara grija ca eu nu am spus nimanui ca l cunosc si ca am ajuns ntmplator acolo. Fara multa vorba m-a repartizat la grupa II si mi-a spus sa ma prezint la sergentul Fulga. Ordonanta dnsului m-a condus la adapostul grupei. Pe front nu avea nimeni grade asa ca atunci cnd am ajuns la palatul grupei am ntrebat care este sergentul Fulga. S-a prezentat un tnar maruntel. M-am prezentat si eu, sergent, si i-am spus ca din acel moment sunt comandantul grupei. Soldatii m-au primit cu urale si bun venit fiindca si eu m-am prezentat vesel. Nu am observat cnd a plecat sergentul, dar dupa cteva minute de la sosire, cnd eu eram de vorba cu soldatii, a venit la mine sergentul Fulga si mi-a spus ca ma cheama sublocotenentul Dobrin. M-am napoiat la Dobrin care m-a primit rznd si m-a ntrebat de ce fac glume de acestea ca Fulga s-a dus la el suparat si i-a spus ca eu i-am luat comanda. Am uitat sa spun ca atunci cnd m-am prezentat la capitan i-am spus ca eu nu sunt pregatit de razboi ntruct n cei trei ani de concentrare ca activ am fost tot pe la birouri si ca nu pot sa-mi iau raspunderea de a duce si pe altii la moarte pna nu ma acomodez eu cu aceasta sdituatie. Atunci sublocotenentul Dobrin m-a trimis la sectia de Brand de 60 unde era comandant sergentul Antonescu. Am repetat gluma dar sergentul Antonescu a prins miscarea si cu totii m-au ridicat n sus manifestndusi bucuria si mi-au urat bun sosit n mijlocul lor. Sectia era compusa din sergentul Antonescu din Rmnicul Sarat, comandant, caporalul Savescu, fost chelner la Capsa n Bucurasti, fruntas Margaritescu Driston din Cmpul Lung Muscel, fruntas Grneata, blanar din Craiova, fruntas Bindea, zugrav din Brasov. M-am nteles foarte bine cu ei. n prima saptamna nu am intrat n tura de posturi duble montate noaptea. Spuneau ca nti sa ma acomodez cu situatia. n aceeasi zi, cnd discutam cu camarazii una si alta, a nceput un bombardament strajnic. Eram cu totii n bordei. Bordeiul era facut n coasta unui munte. Avea trei pereti n pamnt si unul, cel din fata, era nconjurat de gard umplut cu pamnt. Sus de tot, sub streasina era un gemulet de o schioapa. De asemenea avea o usa ngusta, la mijloc. Am pus imediat burta la pamnt n adapost. n timp ce artileria bombarda, ne-a intrat pe geam o schija. Eu le-am zis ceva de mama la rusi ca ne-au spart geamul. Baietii au rs cu pofta. Aici aveam o dispozitie buna. Nu puteam fi atacati din cauza muntilor. n dreapta era batalionul 2 iar n stnga batalionul 25 care era vesnic n atac si contraatac. Aveam n fata orasul Crimscaia. n timpul liber mai jucam table si carti. ntr-o zi m-am dus la sublocotenentul Dobrin ca sa-i cer vreo carte si cum nu l-am gasit m-am dus la capitan unde spunea ordonanta ca ar fi. Cnd am intrat la dl. capitan m-a ntrbat ce doresc. I-am spus ca l caut pe dl. sublocotenent ca sa-mi dea o carte de citit. Capitanul i-a spus sublocotenentului sa caute n lada lui de campanie, ca el are carti din colectia 12 lei si sa-mi dea de acolo. Nu stiu ce mutra oi fi facut, dar capitanul m-a ntrebat ce este. I-am spus ca as citi o carte mai buna, nu din colectia lui Ignat Hert. Capitanul s-a nrosit. Mi-am dat imediat seama ca l-am jignit. Dar Dobrin m-a scos din ncurcatura. M-a luat de brat si mi-a zis ca mi da el ceva. Dupa ce am iesit afara m-a ntrebat de ce nu am grija, ca l-am jignit pe capitan. I-am spus ca mi-am dat seama imediat. Mi-a dat Viata lui Luther, o carte care mi-a placut. Baietii cu care eram la Brand mi-au spus ca i-a ntrebat capitanul pe cte unul cum se mpaca cu mine. n alta zi mi-au spus agentii de legatura ca le-a ordonat capitanul ca sa treaca mai nti pe la el corespondenta care vine pentru mine de acasa ca si cea pe care o trimit eu. Eram urmarit si ca legionar si pentru cele spuse de mine la trenul de lupta. n timpul ct era liniste mai facem trageri la tinta. La prima tragere i-am spus capitanului ca vad cam slab la distanta. Dar la tragere nu stiu cum s-a facut ca au intrat toate cartusele n tinta. Vezi, a zis capitanul, ziceai ca nu vezi bine. Eu i-am raspuns ca poate au mai bagat si vecinii.

Dupa ctva timp am schimbat pozitia. Ne-am mutat n dreapta vaii pe care era ncalecat frontul batalionului nostru. Aici a trebut sa facem adapost din nou. Am sapat mai n roca. Am facut adapost cu capac din trei rnduri de copaci cu pietris sapat din stnca drept umplutura ntre ei. n timpul ct am stat aici am primit ordin sa trimit doi dintre noi n stnga noastra sa faca legatura cu unitatea germana situata la 3 km de noi. A plecat caporalul Savescu si fruntasul Margaritescu. Au ajuns n apropierea nemtilor si noaptea au dormit n padure. A doua zi au nceput sa sape ca sa-si faca o cazemata, un adapost. Aveau la ei topor, joagar, trnacop si lopata. Nemtii au observat si au venit la ei. Prin semne au aflat ce vor sa faca ai nostri. Imdiat au venit mai multi nemti si, la repezeala, au construit adapostul. n prima zi au venit si au luat mncarea si pinea de la noi, dupa aceea nu i-au mai lasat nemtii, au luat masa cu totii. n timpul ct am stat pe pozitia noua trebuia sa facem transee napoi, care, dupa cum am observat mai trziu erau necesare pentru retragere. Soldatii au nceput sa se plnga ca fata de munca pe care o faceau, masa de la 12 care se gatea la trenul de lupta era tot mai slaba. Dimineata si seara aveam hrana rece si fiecare pluton avea doua cazane, ntr-unul se fierbea ceai si n celalalt cafea. Zaharul l primeam fiecare n meniu la cinci zile. Capitanul ne-a adunat pe toti si s-a hotart ca unul din noi sa merga la trenul de lupta cu misiunea de a prelua alimentele de la cei ce le aduceau n fiecare zi de la divizie si sa asiste la punerea lor n cazan. Dar cine sa merga? Fiecare ar fi vrut sa merga el. Am amnat hotarrea pentru a doua zi ca sa ne ntelegem pe cine sa propunem. Eu nu prea vorbeam ntruct eram mai nou. A doua zi cnd a ntrebat capitanul n-a raspuns nimeni. Cum am spus, fiecare se astepta fie propus el. Atunci capitanul m-a propus pe mine spunnd ca de cnd sunt cu ei probabil s-au convins cu totii ca sunt un om corect si pe lnga asta sunt si cel mai batrn. Am cerut de la capitan un bilet catre sergentul major si am plecat. Cnd m-am prezrentat cu biletul la plutonierul Pavel, acesta a izbucnit n amenintari spunnd ca el nu permite unui sergent sa-l controleze. I-am spus ca stiu un lucru si-mi fac datoria. Daca a vazut ca nu merge cu raul m-a luat cu binisorul. Avea si o rusoaica cu un copil. M-a luat n bordei cu Marusca, cu ceva bautura si a ncercat sa ma convinga sa traim n pace si n buna ntelegere n folosul la toti trei. I-am spus ca puteam fi prieteni, dar ca am sa-mi fac datoria. Din prima zi cnd au fost puse toate alimentele n cazan, de-abia a putut fierbe mncarea de groasa ce era. Baietii pe pozitii au fost foarte multumiti. Tot la doua-trei zile ma duceam si eu cu bucataria pe pozitie. mi era dor de cei de acolo. De cteva ori ne-a apucat un bombardament pe vale, de a trebuit sa tragem la adapost. De altfel totdeuna s-a plecat astfel nct sa ajungem nainte de ora 11 pe pozitie, ntruct dupa aceasta ora ncepeau rusii sa bata valea cu artileria. nainte de 15 septembrie am fost chemat pe pozitie de catre capitan si mi-a comunicat ca sa-mi iau doua-trei carute de la trenul de lupta si sa ncep sa car echipamentul greu de pe oameni, sa-l duc la trenul de lupta si de acolo alte carute sa-l transporte la trenul regimentar. Am nceput cu securi, trnacoape, joagare, lopeti, paturi, ranite si am continuat pna au ramas soldatii cu arma si sacul cu merinde. Cnd am terminat au nceput retragerea din capul de pod Cuhan. Aveam nsarcinarea ca n tot timpul retragerii sa iau alimente pentru oameni. Mi aveam si grija sa iau corespondenta care venea de la batalion. Pentru toate aceste treburi aveam ctiva agenti de legatura si cteva carute sub comanda mea. Plutonierul, n care capitanul nu avea nici un fel de ncredere, a disparut si nu l-am mai vazut dect peste o luna. Cnd am ajuns la trenul regimentar, colonelul a chemat populatia din sat si le-a dat grauntele ramase.

Dupa ce am ajuns n cmpie a luat pozitie n fata rusilor motorizata germana. Noi ne retrageam noaptea si ziua stateam la adapost. Noaptea ne-a urmarit aviatia ruseasca, dar era slaba, lasau niste rachete cu parasuta care nu luminau aproape de loc. n timpul retragerii am avut noroc de un timp uscat si cu luna. Veneam tot timpul naintea batalionului, cu maiorul ajutor si cu locotenentul Mndrea, profesor din Smbata de jos Fagaras. A fost un drum placut, profesorul avea darul povestirii. nainte de a trece n Crimeea, am tras la un port secundar, Fiserai, la rasarit de Taman, unde ne-am mbarcat si am trecut la Kerci. Aici am stat ntr-un parc pentru ca soldatii sa dea apa la cai. M-a gasit un prieten din Sinca Veche, Goila, care mi-a dat cteva pini fiindca de cinci zile nu gaseam centrul de aprovizionare si am ramas fara alimente. Tot el, vazndu-mi bocancii slabi si stiind pe unde trecuse n oras un depozit de echipament german devastat, s-a dus si mi- adus o pereche de bocanci noi. Am continuat drumul pna ntr-un loc unde am asteptat trei zile la sosirea esalonului. Era un loc nconjurat din toate partile de dealuri, la mijloc era o cultura de tutun. La un moment dat am vazut compania venind, n frunte cu capitanul calare. Toti am fugit la ei. Erau camarazii nostri cu care am mpatrtit greutatile razboiului si nu ne vazusem de o luna. Dintre toti, eu am ramas mai n urma n lanul de tutun. Ceilalti au ajuns naintea mea si capitanul le-a spus: Nu dau mna cu nimeni pna nu vine Dan! Vreau sa dau prima data mna cu el. Dupa ce a dat mna cu mine a descalecat si mi-a zis: Datorita dumitale noi toti suntem sanatosi si zdraveni. Am primit tot timpul munitia si alimentele la timp. n timpul retragerii au fost raniti doi insi de un cal. De acolo am plecat spre Alusta pe litoralul marii. n timpul retragerii am facut si pe furierul companiei. Pe drum, ntr-una din zile au venit camioanele diviziei, au luat trupa si au dus-o pe pozitie la Alusta. Noi, cu trenul de lupta si cu trenul regimentar, am mai ntrziat pe drum cteva zile. Cnd am ajuns, capitanul mi-a aratat cantonamentul si birourile. A stabilit biroul lui, al meu si al plutonierului. O camera pentru mine si doua pentru telefonisti si agenti. Dupa vreo doua zile m-a ntrebat cum ma simt n cantonamentul ales de el. I-am raspuns ca baietii cnta si petrec toata noaptea. Desi mie mi place petrecerea, cte o data parca mi-ar placea sa fie liniste, sa mai citesc si eu cte ceva. A chemat ordonanta si i-a spus sa ma duca unde a fost el prima data. n cartierul tatarasc unde m-a dus casele erau cladite cu spatele la un deal si parterul da n strada din fata, iar etajul, n strada din dos cum era la nivelul etajului. Aici erau trei camere. ntr-una era niste harnasament al companiei, iar celelalte doua erau pentru mine. ntr-o camera era un bufet cu furnir din lemn de cires, doua scaune si un pat de fier. M-am instalat si m-am culcat. Am dormit bine, linistit, pna la ziua. Spre surprinderea mea, pe la sase dimineata, cnd eu eram nca n pat, am auzit un glas de femeie care cnta un cntec de dragoste care se cnta pe atunci la radio, La Crimeea peste mare, mai dorule, mai. Cnta foarte frumos. M-am dat jos din pat si m-am dus n balcon de unde am vazut n curte o tataroaica tnara si am ntrebat-o: Dumneata cnti? Mi-a raspuns: Da. Am intrat n casa si m-am asezat din nou n pat. Ea a nceput o romanta, A plecat un tren din gara. Cnta tot asa de frumos. Pe urma a venit n casa. Am ntrerbat-o de unde stie asa de bine romneste si mi-a zis ca de la soldatii nostri. Barbatul ei era retras cu rusii. Cu ea era mama-sa care nu stia o boaba romneste si doua fetite la care le mai dam cte ceva dulciuri. Le dam sa ia de la cazan portia mea pentru ele fiindca eu luam masa la casa ostasului german, unde cu o marca primeam la prnz trei feluri. ntre timp a venit furierul din concediu si i-am predat lui serviciul. Eu, cum spunea capitanul, am ramas fara slujba. n acst timp faceam plaja si baie. Dupa ctva timp am fost mutat la garnizoana, pe lnga garnizoana germana. Pentru a ma ntelege cu nemtii aveam ca interpret pe un sas. Aici m-a gasit dl. profesor Rogozea, care era locotenent la un regiment de artilerie. Am mai fost comandant la un pluton

care era ntr-un cartier lnga noi spre marginea orasului, unde soldatii o cam luasera razna. Nu mai tineau cont ca suntem pe litoral de paza si nu respectau camuflajul. Petreceau tot timpul cu femei si muzica. Cnd am mers acolo, am dat ordin ca dupa ce se nsereaza sa nu mai umble nimeni pe strada, ca cine mai circula va fi mpuscat fara somatie. I-am chemat la mine pe soldatii mai n etate, am pus patrule n tot cartierul si le-am spus ca atunci cnd simt ca umbla cineva pe strada sa traga n sus si sa avertizeze. n prima noapte au prins doi tatari beti. I-au dus la comenduirea pietii, unde au fost nchisi pna a doua zi. A doua seara am prins un baiat rus la o femeie. L-am expediat afara din oras. Pe urma am avut liniste n cartier. n Crimeea toata lumea stia romneste. Copii, daca te ntlneau, cereau tigari si se certau ntre ei n romneste. Ct am stat acolo nu am vazut nici un om mbracat ca lumea, doar rar cte o femeie cu un pardisiu mai curatel. Copii, mbracati rau, erau murdari si plini de eczeme. Am mers de mai multe ori la casa unde era cazat colonelul, la o doctorita rusoaica. Femeia avea cam 45 50 de ani, iar sotul ei, doctor, era retras cu armata ruseasca. Dintre alte lucruri discutate cu ea, i-am spus ca pe unde am umblat, prin orasele din Crimeea, am vazut palate frumoase ridicate cu regimul tarist, dar nu am vazut ceva nou construit de comunisti. La acestea ea mi-a raspuns Doamne! Comiunistii nu au facut nimic, numai au stricat. Cam pe la nceputul lui noiembrie am fost anuntat de la comandamentul batalionului de catre un prieten, prin telefon, ca pleaca acasa, colonelul. M-am dus la capitan si l-am ntrebat daca e adevarat. Mi-a raspuns ca pleaca si ca stie ca m-a promis ca ma ia si pe mine, dar el crede ca a facut-o din diplomatie. Desi era noapte si camuflaj, si la fiecare colt de strada te soma o santinela, am reusit sa ajumg la locuinta colonelului. Cnd am intrat pe sala, am gasit ordonata facnd bagajul. L-am ntrebat daca dl. colonel e acasa. Dnsul mi-a cunoscut vocea, a iesit din camera si mi-a spus ca a uitat de mine. Sa ma duc a doua zi la batalion sa vada ce se mai poate face. A doua zi dimineata am mers la batalion. Cnd a venit colonelul eram n curte. A venit drept la mine si mi-a spus ca si-a adus aminte ca dosarul cu care am fost trimis pe front e la divizie la Sinferopol si prin urmare nu ma poate lua acum. Sa mergem la noul comandant sa ma prezinte si sa-l roage ca cu prima oazie sa-mi dea drumul acasa. Neam prezentat. Era un colonel batrn de la granieri trimis ca si mine, pedepsit. Se povestea ca pentru o fata de-a lui care era studenta si era legionara. l chema Opris Nicolae si mi-a spus ac e originar din Vistea de Sus Fagaras, dar traise mai mult la Brld. Mi-a promis ca cu prima ocazie ma va trimite n tara, dar sa merg tot la doua saptamni sa-l ntreb ca s-ar putea sa uite. Iata acum cteva ntmplari mai importante din perioada n care am stat n Crimeea la Alusta: ntr-una din zile, cnd treceam prin oras, la un colt de strada, am dat de capitanul Itu ce sta de vorba cu o rusoaica voinica. L-am salutat si am trecut. Dupa ctiva pasi m-a chemat npoi. M-am ntors, l-am salutat si mi-a spus ca n seara aceea sa merg pna la el. L-am slutat din nou si am plecat. Seara m-am dus. Dupa ce am intrat n casa m-am uitat prin camera. Era singur. El a rs si m-a ntrebat pe cine caut. I-am spus ca am crezut ca nu e singur. Mi-a spus ca peste aceste femei a trecut razboiul si ca e

imposibil sa fie una sanatoasa. Alta data m-am dus la locotenentul Teodom, un fost student la filosofie, sa-i cer o carte. El sta la o rusoaica frumoasa. Cnd am ajuns nu mai era acolo. Am ntrebat-o pe femeie unde s-a mutat si ea mi-a aratat. M-am dus la el si l-am ntrebat de e s-a mutat. Mi-a raspuns: M-a pricopsit. Ct am stat la Alusta m-am mprietenit cu Dobrin si cu un subofiter al lui, Madaran, de loc din Dmbovita. Discutam de una, de alta. Ei, tineri, necasatoriti, aduceau mereu vorba despre iubitele lor din tara si si luau angajamentul ca atunci cnd vor ajunge acasa se vor casatori cu ele. Dumnezeu sa i ierte. Nu au avut noroc sa se tina de cuvnt, nu au mai ajuns acasa. Subofiterul a murit dupa ce am plecat eu, ntr-o incursiune dupa partizani. Dobrin, la retragerea din Alusta, la marginea orasului Jalta, si-a tras un glont n cap pentru a nu cadea prizonier la rusi. Pe Dobrin l-am cunoscut n Brasov. Cnd a intrat n biroul meu l-am salutat. El mi-a raspuns: Cum de au ncredere n tine astia de ti-au dat asemenea rapundere? A adaugat ca el ma cunostea de mult. Cnd a venit avea gradul de plutonier TR. A plecat de la compania unde faceam eu administratie. I-am facut unele servicii. Era un om vesel si inteligent. Mi-a povestit o ntmplare cu un soldat din compania lui. l chema Mndrila din Dmbovita sau Arges era un tip tacut si ti facea impresia ca e prost. Din Bucovina pna la Sevastopol, de cte ori l vedea, Dobrin l tachina. Mndrila nu i-a raspuns niciodata, isi vedea de drum. ntr-una din zile, cnd erau sub un tir de branduri si de artilerie, si nu mai erau siguri de viata, Dobrin cu Mndrila au ajuns ntr-o groapa de obuz. Erau cu sufletul la gura, mai mult morti dect vii. Atunci Mndrila, cum era n groapa cu capul lnga al lui Dobrin i-a amintit vorbele cu care era tachinat pe drum spre Sevastopol. Dobrin nu mai putea sa-l uite cum i-a venit asta tomai cnd el numai la asa ceva nu se gndea. ntr-un parc din Alusta am vazut bustul lui Pushin, din bronz. Ramasese neatins. n alt loc am vazut statuia din ghips a lui Stalin. Era darmata. Asa cum am mai spus, pe front, noi legionarii nu aveam prieteni, aveam doar dusmani. O data am ntlnit un soldat tnar TR si l-am ntrebat de cnd era pe front. Mi-a spus ca e de un an, ca e din Rmnicul Sarat, e licean si e la Compania a II-a unde e plutonier major Toader, care se poarta foarte rau cu el. Alta data am aflat ca la compania unde era plutonierul major Dlengaric, care era contingent cu mine, e si un soldat contingent cu mine 1924 la trenul de lupta, unde venisem si eu cu misiunea de a asista la punere alimentelor n cazan. Acest soldat care conducea o caruta ce transporta munitia pe pozitie se numea Florea, era din Bucuresti unde fusese contabil la STB si fusese trimis ca si mine pentru reabilitare. Plutonierul major l trimitea tot pe el n fiecare zi, n loc sa-i trimita prin rotatie pe toti carutasii. Bietul om mi-a povestit ca-i fae tot felul de sicane. Eu am vorbit cu furierul campaniei cu care eram prieten. l chema Dobre si era de pe Trnave. L-am rugat sa trimita carutele cu munitie pe rnd, nu numai pe Florea. Omul m-a ascultat. Dupa ce am ajuns n Crimeea mi-a venit ocazia sa ma rafuiesc cu plutonierul Toader cel care-l persecutase pe soldatul TR . Cum am facut: n timpul retragerii din Caucaz, noi ne aprovizionam din cinci n cinci zile de la niste centre pe baza unui tabel semnat de mine. ntr-una din aceste etape nu am gasit centrul respectiv si am ramas cinci zile fara alimente. Dupa ce am ajuns la Aluta am mers la aprovizionare si am cerut ca pe cele cinci zile sa-mi dea cel putin pinea, sa o dau la soldati pentru ca acestia pot crede ca am luat alimentele si le-am vndut, ntruct acestea fiind alimente scumpe erau foarte cautate de civili. Am fost de ctev ori si mereu am fost amnat. O data, cnd am spus ca de attea ori sa-mi dea pinea ca sa nu fiu suspectat de camarazi, plutonierul Toader, care ntmplator era de fata, s-a repezit la mine cu injurii la adresa legionarilor, ca

sunt niste oameni de nimic. Atta mi-a trebuit. Am pus mna sa scot revorvelul din toc si i-am spus ca un ticalos ca el n-ar trebui sa mai vorbeasca, ca stiu ca el, analfabetul, i persecuta pe legionarii din compania lui, ca daca mai spune o vorba despre legionari l mpusc imediat, pe loc. S-a facut galben ca ceara si n-a mai spus nimic. Sublocotenentul m-a luat de brat si m-a chemat sa-mi dea o pine. Prin iesirea mea rezolvasem doua lucruri: am luat pinea si i-am scapat pe soldatii din Compania a II-a de mizeria plutonierului. Mi-au spus soldatii ca din ziua aceea Toader s-a facut om de treaba. Dupa ce am facut acesta paranteza mare sa ne ntoarcem la noul colonel al batalionului. Asa cum mi-a spus, dupa doua saptamni m-am dus la dnsul, dar mi-a comunicat ca nca nu se ivise nici o ocazie de a pleca n tara. Peste alte doua saptamni m-am dus din nou. Cred ca era pe la sfrsitul lui noiembrie. Cnd am plecat de la companie capitanul mi-a spus sa ma ntorc pe la el. Cnd am ajuns la batalion si m-am urcat pe scari la etaj unde era biroul colonelului, m-am ntlnit cu acesta. Mi-a pus mna pe umar si mi-a spus la ureche: Au pus rusii capac la Pericop si deocamdata nu se mai poate iesi din Crimeea. Am plecat la companie. aninte de a ajunge l-am ntlnit pe dl. capitan care m-a ntrebat ce am facut. Iam raspuns ca daca el a stiut care e situatia, de ce m-a mai trimis degeaba pna acolo. Erau trei km. Ma ntrebat mirat ca mi-a spus colonelul? I-am raspuns ca Da. Atunci mi-a zis sa nu mai spun la soldati. I-am raspuns ca atta lucru stiu si eu, sa nu produc neliniste ntre soldati. Prin decembrie, ntr-o dimineata am iesit pe strada si, de la un colt, dl. Capitan Itu mi-a facut semn sa merg la el. Mi-a comunicat ca era o ocazia sa merg acasa, si m-a ntrebat ce fac, ma duc la colonel sau se ocupa dnsul de situatia mea? I-am raspuns ca daca vrea dnsul sa se ocupe de mine nu ma mai duc la colonel ca o fi avnd destule treburi. A luat o masina de la grup, unde avea un prieten bun. A mers la Sinferopol la divizie, unde era dosarul meu. A facut un raport si m-a decorat cu Barbatie si credinta, s-a ntors la Alusta si pe la ora doua a venit un sergent care m-a anuntat sa vin cu trei soldati din sectorul meu la locul de adunare care era ntr-o sala de cinematograf. Cnd am ajuns n fata salii, erau ofiteri din campanie. Dobrin mi-a facut semn sa merg la ei si mi-a zis: Stiu ca mergi acasa. Ai un noroc formidabil, esti de sapte luni pe front si te ntorci acasa. Am intrat n sala unde capitanul a comunicat ca vor pleca acasa cinci dintre cei mai vechi de pe front pentru care venise schimb din tara si alti doi, contingete mai vechi. De mine, capitanul a spus ca merg acasa pentru ca am facut mai mult dect altii n doi ani si jumatate. A mai plecat cu mine un sergent TR din Bucuresti, Mihai Vasile, contingent 1926. Eu eram contingentul 1924. Dupa aceasta comunicare am plecat la cantonament, urmnd ca la data cominicata de divizie sa plecam. ntr-o noapte au venit masinile diviziei, ne-au mbarcat si am plecat spre Simferopol. La plecarea din Alusta, cnd ne-am despartit, capitanul Itu mi-a strns mna cu lacrimi n ochi si mi-a zis: mi pare rau ca ma despart de dumneata, dar n acelasi timp mi pare bine ca pot repara o nedreptate, oameni ca dumneata e pacat sa moara pe aici. Fara sa-i cer mi-a facut o adeverinta despre faptul cum m-am purtat pe front. O parere foarte frumoasa despre mine ca soldat. M-a dat ca exemplu. Am trecut prin muntii Crimeei. Era un convoi mare de masini si pe fiecre erau doua pusti mitraliera, una n fata si alta napoi. Acum mi dadeam seama ce sacrificiu mare facuse capitanul Itu pentru mine parcurgnd acest drum pentru a-mi aduce ordonanta de plecare. La Sinferopol am stat cteva zile, n care timp am viziat din nou orasul. Printre altele am vazut o

biserica mare ce a fost deschisa dupa intrarea trupelor noastre aici. Era zugravita pe cupola n forma de raze de la mijloc n jos. Nu am putut vedea cine slujea fiindca biserica era mare si fosrte aglomerata. Se facea slujba n limba rusa. M-am dus la colonelul la care am mers si cnd am venit din tara, unde trimisesem bagajele. Am gasit tot ntr-un siloz. n lipsa mea baietii fusesera n piata, au luat malai si lau facut cu unt. Mi-au lasat si mie o jumatate de gamela. Mi-a placut asa de mult ca i-am trimis sa-mi ia si mie un kg pe care l-am pregatit la fel. Desi pot sa spun ca pe front am trait foarte bine, cum nu mai mncasem de sapte luni mamaliga, mi-a placut foarte mult. Rusii au fost foarte prost alimentati. Au avut noroc cu americanii. Unde ocupam o pozitie, la bucatarie erau numi cutii de conserve americane. Dupa cteva zile ne-au luat la Sinferopol niste masini care ne-au dus la aeroportul Sahi lnga Eupatonia. Aici am ntlnit un prieten pilot pe care l-am cunoscut n lagarul de la Trgul Jiu. Era inginer si n armata era pilot. Pilota un avion IAR 80 de vnatoare. Aici la aeroport era armata multa si a trebuit sa asteptam la rnd. Transportul se facea cu avioane de transport, n convoi, escortate de avioane de vnatoare. ntr-una din zile a venit din tara un singur avion de transport bimotor, care aducea ceva n Crimeea. Pilotul a spus ca el se ntoarce n tara si cine vrea, poate sa mearga cu el, dar ca nu are paza de avioane de vnatoare. Eu am spus ca merg. Soldatii din batalion care ma cunosteau au spus ca merg si ei. Ne-au dat la fiecare plute de salvare si am plecat. Zburam la mica naltime, asa ca vedeam valurile Marii Negre. Alaturi de mine era un sergent cam de etatea mea si i-am aratat cum l asteapta pestii. Am calatorit bine. Am facut o ora si trei sferturi pna la Cetatea Alba. Cnd am plecat din Crimeea era cald si frumos, umblam n vestoane. Cnd am ajuns la Cetatea Alba era un viscol de nu se vedea om cu om. Cnd ne-am dat jos din avion l-am vazut pe un soldat, taran din Rmnicul Vlcea, ca era tare palid si l-am ntrebat ce are. Mi-a raspuns n soapta, abia vorbea, ca i-a fost tare frica. Un altul era cu basca n mna, l-am ntrebat de ce nu o pun epe cap, a zis ca era murdara, vomitase n ea. De la aeroport am mers la cazarma din cetate. Camarazii de aici ne-au primit bine, cu dormitoare calde, paturi curate, ciorba buna, calda. Soldatii se uitau la noi ca la niste fiinte de pe alta lume. A doua zi, dupa ce am facut deparazitarea, am plecat la Bucuresti. Aici am fost cantonati lnga Gara de Nord, n niste baraci la care li se punea Casa ostasului. Fiindca n Bucuresti aveam niste rudenii, Gheorghe si Ilie Bera si un frate al sotiei, am mers la gara si am consultat o carte de telefoane. Le-am telefonat. L-am gasit la telefon pe Gheorghe. Cnd i-am spus cine l cauta nu i venea sa creada pentru ca ma stia departe si nu spera sa ma mai vada. Ei au avut acolo un frate care murise la Sinferopol. A ntrebat: Dan din Crimeea? I-am raspuns afirmativ. El m-a chemat la ei. Nu am putut merge ntruct eram mai multi si trebuia sa ajungem la Brasov pentru a preda echipamentul. Au venit la mine Ilie si Ion, fratele sotiei. Eram bucurosi ca ne-a ajutat Dumenzeu sa ne mai vedem. Am intrat ntr-un restaurant si ne-am cinstit bucurosi ca a trecut si acest necaz. Gheorghe, imediat dupa ce a primit telefonul de la mine a telefonat notarului Farcas la Mndra, cu care eram prieten, si l-a rugat sa-o anunte pe sotia ca sunt n Bucuresti si ca vin acasa. Notarul a mers, el personal, si anuntat-o pe sotia, pe mama si copiii ca vin acasa. A fost o bucurie fara margini. La Brasov am predat echipamentul si am cerut sa mi se dea adeverinta ca acum m-am ntors de pe front, caci fiind varsat la Centrul de recrutare ma vor chema imediat ce ajung acasa. Mi s-a spus ca marele Stat major a dat dispozitie ca cei care se ntorc de pe front sa nu mai fie concentrati dect dupa sase luni. Am ajuns acasa si ne-am bucurat cu totii. Era n timpul sarbatorilor si m-am dus la biserica. La ntoarcere am intrat pe la primarie sa l vad pe notar. Aici era si seful de post de jandarmi. Cnd m-a

vazut a palit. Mi-a spus notarul mai trziu ca dupa ce am plecat seful de post a zis: pe asta si de-l trimiti si la dracul, se ntoarce. Am amintit acest lucru ca sa se vada cum eram noi priviti, desi nu am facut nimanui nici cel mi mic rau. n timpul ct am stat pe front scriam familiei n fiecare zi, uneori si la rude si la prieteni. Cartile postale pentru soldati erau gratis si scriam ca sa stie ca sunt n viata si sanatos. Posta mergea regulat. S-a ntmplat ca n decurs de o saptmna sa primesc si raspuns. La sosirea postei n sat, la primarie erau unii care se interesau cine a mai scris. Dupa ce am plecat spre casa nu am mai scris si acest lucru a fost observat imediat, ntruct ale mele erau cele mai multe dintre cele care soseau. ntr-o zi a venit la sotia mea preoteasa, care era vecina si a ntrebat-o daca am mai scris. I-a raspuns ca nu dar poate sunt plecat spre casa si de aceea nu am mai scris. Preoteasa a zis sa nu ma mai astepte ca de acolo nu mai scapa nimeni, ntruct sunt trupe de sacrificiu lasate acolo. Soti i-a raspuns: Bun e Dumnezeu, ca doar noi nu am facut nimanui nici un rau. Se vede de aici ca unii cetateni care nu contribuiau cu nimic la acest mare sacrificiu te mai si dusmaneau. Noi am dat caii, carul, hamuri, alimente si am fost tinuti ani de-a rndul sub arme cu unul doi lei pe zi si se mai gaseau oameni care te dusmaneau n loc sa-ti spuna un cuvnt de ncurajare. O data, cnd eram concentrat la Brasov, unui soldat i-a venit o scrisoare prin care sotia l anunta ca nu are cu ce aduce acasa porumbul pe care l are luat n parte de la boier si ca acesta i-a spus ca daca nu i duce partea lui i va lua tot porumbul. Am facut remarca ca daca asa se poarta cu familia unui concentrat ar merita sa i se traga un glonte. Ceea ce banuiam s-a ntmplat. Curnd dupa ce am ajuns acasa am primit ordin de chemare de la Centrul de recrutare. Am mers la Cerc si am vrut sa ma lamuresc ntrebnd pe ajutorul de comandant, locotenentul colonel Boter, dar acesta nici nu avrut sa stea de vorba. ntr-un moment cnd nu am fost observat am intrat la comandantul Cercului, colonelul Rusu. Acesta m-a nteles si mi-a scris un ordin de amnare pna n 1 iulie 1944. Am mai asteptat sa ma mai cheme dar nu am mai fost chemat. A venit 23 august. n dimineata urmatoare am plecat de cu noapte la plug, faceam ogor la miriste. Nu stiam de cele ntmplate n noaptea aceea. S-a facut ziua si nu mai venea nimeni la plug. Ma gndeam ce sarbatoare poate sa fie dar nu gaseam nici una. Pe la orele 8 9 a venit socrul cu gunoi. I-am iesit inainte si l-am ntrebat ce s-a ntmplat. Atunci am aflat ca regele tinuse seara un discurs la radio, prin care anunta ruperea aliantei cu Germania si trecerea de partea celorlalti. Lumea era vesela ca s-a termiant razboiul, ca s-a pus pacea. I-am spus socrului ca oamenii sunt naivi, ca de abia acum ncepe razboiul, ca de aici naninte va fi razboi cu o armata cu experienta si care e pe teritoriul tarii si nca e destul de tare. De acum nu se poate astepta nici o bucurie de la venirea armatei rusesti n tara. Dupa ctva timp au mai venit ctiva oameni la plug, dar putini, cmpul parea pustiu. Eu am ramas pna seara la plug. Cnd am ajuns acasa, mi-a spus sotia ca dupa plecarea mea au venit fetele parintelui si i-au spus ca s-a pus pace, ca au ascultat la radio si ca n-au dormit toata noaptea de bucurie. Parintele le-a spus sa se roage si sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca n sfrsit e pace. M-am mirat ca nici parintele nu-si da seama ca de aici nainte vin necazurile cele mari. Pna si sotia, femeie fiind, si-a dat seama ca nu e bine. Intelectualii si majoritatea politicienilor vedeau viitorul n roz. Aici la noi a domnit ctva timp linistea. O liniste apasatoare. ntr-una din zile, dupa 1 septembrie, o parte dintre satenii care aveau carute au fost anuntati sa mearga la Sercaia sa ncarce munitie pentru a o transporta dupa armata. Ni s-a spus ca vom merge pna la Fntna, lnga Rupea. Acolo vom descarca pe alte care si acestea vor continua mai departe. Dar am mers pna n satul Mateias unde am poposit noaptea. Dimineata am pornit pe Olt n sus, unde am stat cteva zile. Am urcat dealul care este foarte pieptis si am cobort la Ormenis. De aici am trecut Oltul care fusese granita ntre noi si Ardealul cedat. Dupa treceerea Oltului am continuat pna am ajuns ntr-

un drum mare, am tras la stnga si am ajuns la Miclosoaia. Aici am dat de alte carute de la noi, acestea fiind cu munitie de la alte unitati. Noi eram cu un batalion de la regimentul III Olt. n acest batalion am ntlnit cunoscuti, doi nvatatori: locotenent de rezerva Ciora Octavian, adjutant al batalionului si sublocotenentul Streza, amndoi din Dridif Fagaras. Am fosr cantonati ntr-un fost conac al unui grof. Din informatii am aflat ca trece pe acolo generalul Balan si i-am iesit cu totii nainte, pentru a-l ruga sa dea ordin sa fim schimbati cu alti civili din cauza ca noi nu mai puteam merge, caii nu mai aveau potcoave, iar noi nu mai aveam alimente. Generalul a fost binevoitor, ne-a ascultat, dar n timp ce eu vorbeam cu dnsul, unul de la noi, mai nervos, a spus ca noi lasam caii si carutele si plecam acasa. Oamenii nu l-au aprobat, s-a produs harmalaie, iar generalul a plecat. De aici am pornit mai departe peste cmp si am ajuns n Aita Seaca. Frontul era la Malnas. n aceeasi dupa masa ne-au respins nemtii cu ungurii si am orbecait toata noaptea napoi. Din Aita Seaca ne-am retras pe o vale spre Aita de Mijloc. Pe vale am fost mnati tot timpul de explozii de branduri. Am continuat retragerea prin Aita Mare, pe Olt n jos si am trecut Oltul napoi la Ormenis. Am trecut prin Apata si la Maierus am descarcat n carute ale sasilor si am plecat spre casa. Am venit pna n Fntna unde am oprit si lumea ne-a dat de mncare noua si la cai, iar primarul a adus potcovari de ne-au potcovit caii, ca nu mai puteau mege. Dupa ce am ajuns acasa am nceput semanatul grului. Dupa doua saptamni am ntlnit n Sercaia un ungur din Halmeag care fusese cu noi cu caruta cu munitie. Eu m-am bucurat ca de un prieten de necazuri, nsa el s-a aratat tare suparat pe mine si a nceput sa ma acuze ca l-am lasat pe acolo, ca l-au prins ungurii, l-au batut si i-au luat caruta si caii. Eu am cautat sa-l linistesc, spunndu-i sa nu fie suparat ca l-a batut nemul lui. Au nceput sa vina rusii, zdrentosi si nespalati. Erau mai fiorosi dect i-am cunoscut pe front cnd am fost eu la ei. Nu mai erai sigur de nimic. Umblau n special dupa cai si dupa femei. nainte de 23 august se transferasera la noi, aproape de gara, o parte din atelierele fabricii Macazul din Ploiesti. Directorul administrativ, un oarecare Brsan, s-a instalat la mine. Dupa 23 august a fost nlocuit cu un evreu venit de la Cernauti, pe nume Wolf. S-a asezat n camera unde fusese Brsan. ntro zi a venit un ofiter de politie si a cerut cheia de la camera unde sta Wolf. I-am spus ca aici sta un director de fabrica, creznd ca o sa-l ndepartez de aici. Dar nu am putut scapa de el si a trebuit sa-l aduc pe evreu de la ateliere. I-am spus lui Wolf sa nu plece, dar ct a ajuns acasa a vorbit ceva ruseste si a plecat. L-am ntrebat de ce pleaca. Mi-a spus ca cu acestia e bine sa nu ai de lucru. Au fost cantonati trei soldati si un subofiter, care spunea ca e inginer. Musafirii au venit la cteva zile, cnd eu eram la cmp. Seara cnd am venit, mama mi-a spus vestea. Dupa ce am dezhamat caii am mers n casa. M-am prezentat rusului care zicea ca e inginer si i-am spus ca sunt proprietarul, la care el mi-a raspuns pe un ton obraznic si batjocoros: Proprietar, proprietar. Printre alte discutii l-am ntrebat ce salar are el ca inginer. Mi-a raspuns ca cu salarul de pe o luna poate sa-si cumpere un costum de haine camgar si o palarie borselina. Cred ca auzise de asa ceva. L-am ntrebat de salariul muncitorilor si mi-a spus ca zece muncitori au salarul lui si atunci l-am ntrebat ce deosebire e ntre ei si capitalisti. S-a suparat si mi-a aratat cu degetul la cap ca muncitorii fara capul lui nu au ce face, mi-a ntors spatele si nu a mai vrut sa vorbeasca. Printre altii a mai venit si un capitan cu un camion si doi soldati, dintre care unul era batrn, cred ca avea vreo 60 de ani. La un moment dat batrnul a iesit afara. Era seara si daca am vazut ca nu mai vine am iesi sa vad ce face. Era n mijlocul curtii si se uita la cladiri. M-a ntrebat: Fabric,

fabric? Eu l-am dus la grajd unde i-am aratat vitele. La noi venea din cnd n cnd un refugiat din Bucovina si cum era n seara acea la noi, l-am rugat sa-l ntrebe pe batrn de ce merge pe front. Omul amart mi-a spus ca ntr-una din zile a trecut pe la geamul lui politistul satului, beat. El l-a ntrebat de ce nu merge pe front si umbla beat prin sat. A doua zi l-a luat pe el de acasa si l-a trimis pe front. Cei doi rusi m-au ntrebat cum de sunt eu acasa ca doar sunt tnar si tare. Eu le-am spus ca nu sunt certat nici cu Stalin nici cu Hitler. Daca ei au ceva de mpartit n-au dect sa se bata. Cnd au auzit numele lui Stalin au amutit. Capitanul care a venit cu camionul facea naveta Ploiesti front si napoi. A mai venit de vreo doua ori. Ne consideram prieteni si ori ce cte ori a veni l-am tratat ca atare. Ultima data cnd a venit eu eram arestat si depus n lagarul de la Galati-Fagaras. Fiindca acasa nu era dect mama, nu le-a descuiat poarte. Ei au dat camionul napoi lnga poarta, au descuiat, au bagat camionul n curte, au fortat usile de la casa, au cerut mamei sa le gateasca doua gaini si au chefuit toata noaptea. Dimineata s-au sculat de cu noapte, au ncarcat n cmion toate hainele si ncaltamintea buna si s-au carat ca niste prieteni. A doua zi a venit sotia Veta la mine plngnd si mi-a spus ce ne-au facut prietenii. La vreo doua zile a venit iarasi plngnd si mi-a spus ca ne-au luat la armistitiu doua bivolite. Mai trziu ne-au luat la armistitiu si un cal. Dupa vreo doua luni mi-au dat drumul din lagarul de la Galati. Am stat doua saptamni acasa, m-au luat din nou si m-au dus n lagarul din Fagaras, la scoala saseasca. Aici mai erau printre altii dl.Smeu, directorul Fabricii chimice, ing. Leca, avocatul Crje. Sef de lagar era un comisar Mercur, refugiat de prin Moldova, un om foarte politicos. Acum cnd comunistii se manifestu pe ici pe colo oamenii au nceput sa nu i agreeze, dar ce se mai putea face cu rusii n tara? Ct am stat aici n lagar se faceau manifestatii n tara. n Fagaras am auzit ntr-o zi unguri si unguroaice strignd: eljeni Groza (traiasca groza). Ungurii din Ardeal au fost primii care s-au alaturat noului regim. Dupa vreo trei luni m-au eliberat din nou. Am continuat lucrul n gospodarie dar cu gndul eram la ce se va ntmpla n viitor. Mereu se auzea ca au ridicat ba pe unul ba pe altul. Operatia asta se facea mai mult noaptea. Mai dormeam pe cmp, sau daca eram n sat aranjam cu cineva care statea n marginea satului sa lase descuiata portita din fundul surii. Eu veneam prin dos, intram n sura si dormeam acolo pna catre ziua. La un vecin de vis--vis care avea capul surii catre o gradina am tras doua scnduri, intram seara si dormeam acolo. Dimineata potriveam scndurile la loc si veneam acasa. La el nu ma cautau ca era omul regimului. A fost greu o noapte-doua, pna s-a obisnuit cinele sa nu ma mai latre, pe urma eram fara griji. Norocul a fost ca veau obiceiul sa nu l dezlege. n anul 1946 au fost alegeri. Pe de o parte erau vechile partide cu adevarat democratice, de cealalta parte era asa-zisul bloc democratic, care numai gnduri democratice nu avea si care era compus dintr-o puzderie de organizatii care erau numai pe hrtie. Lumea toata vorbea numai de Partidul National Taranesc n frunte cu Iuliu Maniu, cu semnul ochiul. Nimeni nu ndraznea sa vorbeasca de comunisti, ca ar fi fost vai de el. Ar fi fost considerat ca dusman al tarii si neamului. Iata o ntmplare din care se poate deduce care era situatia n tara. Aveam o flanea alba pe care urma sa o iau la purtare, iar asa alba nu mergea pentru ca se murdarea repede. M-am nteles cu sotia sa o vopseasca. Parea ca lucrurile erau aranjate ca nu a gasit dect vopsea rosie. Am socotit ca e bine si asa pentru ca se va decolora de soare si de praf. ntr-o zi de vineri eram la semanat de gru. Am venit cu caii la apa la fntna ce era aproape de drum si pe unde treceau oameni care veneau de la trg, cu

carele. Unii erau cam chefuiti si un car venea cu niste oameni cntnd. Cnd m-au vazut pe mine cu flaneaua rosie unul a strigat: Traiasca Iuliu Maniu! si s-a uitat la mine. Eu am rs. Cum nu i-a convenit ca nu i-am raspuns cum ar fi dorit, mi-a zis: Nu-ti convine, ai si m-a amenintat cu pumnul bombanind ceva de mama si altele. Seara cnd am venit acasa i-am spus sotiei ca daca nu gaseste alta vopsea nu mai mbrac flaneaua fiindca se pot gasi unii care nu ma cunosc, ma bat si mai sunt si de rs. Acesta era atmosfera naintea alegerilor din 1946. n ajunul alegerilor m-am dus la nenea Ioan Roman care era seful organizatiei National Taraniste si lam ntrebat daca are ceva oameni gata pregatiti pentru paza sectiei de votare, fiindca comunistii mai mult ca sigur ca vor ataca sectia de votare, sau vor fura urna sau vor da afara delegatii si asistenta pentru a face singuri numaratoarea, pentru ca ei stiu ca cu ei nu tine nimeni. I-am relatat ca am vorbit cu ctiva oameni mai tineri sa ne postam n loc ferit cu ceva arme si daca nceraca ceva sa-i punem la punct. Nenea Ion m-a certat si mi-a spus ca are ordin sa lase lucrurile sa mearga n liniste. Mi-a zis ca nu o sa se ntmple nimic si a facut remarca: tu numai la rau te gndesti. Am argumentat ca ntruct cu ei nu tine nimeni, sunt capabili sa faca orice abuz pentru a cstiga. Deci era nevoie sa fim pregatiti. Mia zis sa nu ma amestec ca nu se va ntmpla nimic. Mi-am dat seama ca nu am cu cine ma ntelege si iam dat pace. Lucrurile s-au petrecut asa cum am prevazut. Pe la mine au venit oameni din alte sate care votau la noi si m-au ntrebat ce e de facut. I-am spus ca noi, legionarii, votam cu Iuliu Maniu. n seara alegerilor au venit la sectia de votare niste camioane cu derbedei dotati cu rangi si ciomege, i-au batut pe cei din opozitie, au luat urna si s-au dus. La Venetia de Jos oamenii au fost mai precauti. Cnd au vazut ce gnduri au, au intrat pe ferestre, l-au luat pe presedinte si au pornit cu el sa-l arunce n Olt. Numai la rugamintea femeilor l-au lasat de nu l-au omort. Printre cei batuti la noi a fost si un colonel n rezerva. A fost apoi urcat n camion si lasat aproape mort n zapada ntre Sinca si Piersani. A avut noroc cu o masina straina care a trecut pe acolo si care l-a luat si l-a dus la spital. A doua zi a venit la mine nenea Ion Roman si mi-a spus ca sunt nazdravan. Parca trebuia sa fii prea destept ca sa vezi lucrurile. Rusii erau n tara si sa iasa cei pe care nu i doreau. Oamenii nu-si dadeau seama pe ce lume traiesc. Au omort la ei zeci de mii de oameni pna s-au instalat si acum pe noi sa ne lase cum ne place. Sotia spunea ca atunci cnd am fost nchis nenea Roman venea si o ntreba daca nu m-am ntors. Saracul om acum ar fi fost de acord cu mine. Era n 14 mai 1948. Noaptea a venit cineva la mine si m-a anuntat ca voi fi arestat din nou. n Rusor au ncercat sa aresteze pe Arsu, dar el a sarit pe gem si a fugit. Mai trziu a mai venit cineva si m-a anuntat la fel. Ce sa fac? Ca sa nu auda mama si copii, am chemat-o pe Veta n sura si i-am spus ca o sa ma aresteze. Ma gndeam sa fug n apus. Prima data as fi mers n Arad unde ginerele era ofiter si de acolo as fi trecut n Serbia. Sotia a nceput sa plnga si m-a implorat sa nu plec ca voi fi prins si mpuscat, or sa ma gaseasca mort n vreun sant. A mai adaugat ca din clipa cnd voi pleca din curte ea nu va mai avea liniste. Sa las sa fiu arestat ca doar am mai fost si am scapat, ca nu au ce-mi face. Nu-mi convenea sa puna iar mna pe mine, dar nu puteam trece peste lacrimile si rugamintile ei. Am aflat ca cu o zi nainte toti sefii de post au fost la conferinta. Nu mai aveam stare. De lucru nu mai putea fi vorba. M-am dus pna la primarie sa vad daca nu stie notarul ceva, l credeam prieten. Acolo i-

am gasit pe primar si pe seful de post pe care nu l cunosteam. I-am facut semn notarului din spatele sefului si el a umflat din umeri, semn ca nu stie nimic. La primarie mai era un procuror de Sfntu Gheorghe, nepot al parintelui din sat. Am mai stat putin de vorba si am plecat cu procurorul care mergea la parintele ce mi era vecin. Abia am ajuns acasa ca venit un jandarm care m-a chemat pna la primarie. Acolo seful de post mi-a spus ca trebuie sa dau o declaratie, dar nu acum, ci dupa masa. La ora unu cnd m-am dus din nou la post nu era nimeni. Mai trziu mi-am dat seama ca nu ma arestau pentru ca mai trebuiau arestati doi si acestia nu erau acasa. Daca ma arestau pe mine ceilalti ar fi fugit. Grigore Popa era la canalizare la cmp, iar Ion Pica era la moara la Rusor. Pe Grigore s-au dus jandarmii si l-au adus de pe cmp, iar cnd a venit Pica de la moara ne-a luat pe toti trei. Seful ne-a spus ca trebuie sa mergem sa dam o declaratie la Fagaras. Am nteles. Eram luati pe un timp mai ndelungat. n timpul ct eram la post a venit Ionica, baiatul meu de sase ani si se uita cnd la sef, cnd la mine. Nu aveam sa-l mai vad dect peste opt ani. Ca sa nu fie de fata cnd voi pleca i-am spus sa merga acasa sa-i spuna Vetii ca am sa vin si eu imediat. Am plecat la Fagaras la Siguranta si de acolo la penitenciarul Tribunalului din Fagaras. Eram n aceasta situatie n total 43 de legionari si doi din alte cauze. S-a dat voie sa ni se aduca de acasa haine si alimente, fara sa putem sta de vorba cu ei. La 1 august am fost scos si dus la beciul Sigurantei. Aici am gasit un om batrn pe care l-am ntrebat cine este si mi-a raspuns ca e profesorul Novac, arestat pentru fiul lui care e disparut. O data cu mine au mai fost luati un subinginer, Bentia Aurel, un nvatator din Sinca Noua, Ion Flucus, si un functionar de la combinatul Fagaras caruia i spuneau Ilie. Cred ca era agentul sigurantei. ntr-o zi a venit la geamul pivnitei sora lui Bentea. I-am spus sa mearga la evreul caruia i facusem inventarierea n 1940, Genvlk, si sa-i spuna ca voi fi dus al Siguranta de la Brasov si nu am alimente si nici bani si stiam ca la Siguranta din Brasov nu se da mncare, numai ce primesc detinutii de la prieteni sau de la rude. La prietenii romni din Fagaras nu puteam trimite pentru ca nu avea nimeni curajul sa vina sa ma ajute. Fata s-a dus. Evreul a venit imediat si am vazut ca a dat ceva militianului de la poarta. Acesta mi-a adus un pachet si o mie de lei. Dupa ce Genvlk a vazut ca militianul mi-a dat pachetul si banii m-a salutat si mi-a spus: Drum bun. Am fost dus la Siguranta din Brasov care era n vila Popovici si depus n pivnita unde mai erau si parintele Arsenie, parintele Comsa din Galati, parintele Beleuta si inginerul Toader din Galati. Erau batuti la talpi de nu mai puteau merge. Noaptea am dormit pe ciment. A venit la mine inginerul Toader, pe care nu l cunosteam, si ne-a spus ca pe el l-au batut ca sa declare ca am fost n organizatia lui si ca pna la urma a recunoscut. Ca de acum nu va mai recunoaste aceasta declaratie si eu sa stiu acest lucru. A doua zi am fost la interogator la un oarecare Braila, care era bataus. Umbla cu un baston de cauciuc si ameninta pe toata lumea. A fost introdus prima data Flucus care a fost batut. Dupa el Bentea, batut si el. Dupa aceea a intrat functionarul Ilie care cred ca era informator fiindca au vorbit ceva ncet si apoi lau lasat liber. M-au chemat pe mine si m-au ntrebat daca-l cunosc pe inginerul Toader. Am raspuns ca nu-l cunosc. Mi-au spus ca are sa-l aduca de fata si o sa-l cunosc pna la urma. L-au adus. ntrebat n fata mea daca ma cunoaste a spus ca pe mine nu m-a vazut nici o data. A urmat bataia, dar ce bataie! mi venea sa spun ca am fost si eu n organizatia lui numai sa nu-l mai bata. Nu a recunoscut de loc. Braila era tot timpul dupa mine, parea ca i parea rau ca am sa scap nebatut. Dar seful Sigurantei de la Fagaras care facea cercetarile mi-a spus ca am sa merg la Fagaras si sa spun celorlalti de acolo ca s-au terminat cercetarile si peste cteva zile or sa ne dea drumul. n ziua aceea functionarul Ilie a fost pus n libertate. Eu am mai ramas pna a doua zi pentru ca masina Fagarasului era pe teren dupa alti urmariti. A doua zi am plecat de acolo mort de foame, numai cu soferul. Dupa ce am iesit de la Siguranta l-am

rugat pe sofer sa mergem undeva sa mncam. Nu am gasit nimic n oras dar am mers la Codlea unde am gasit niste taietei si niste chiftele reci. Am mncat amndoi si a plecat. Pe drum l-am mai rugat pe sofer sa treaca pe la mine pe acasa, sa vad ce mai fac ai mei. Nu mi-a promis, dar cnd am fost n capul satului m-a ntrebat unde stau si a mnat pe la mine. Cnd a oprit la poarta eu am sarit din masina si am intrat n curte. n curte era numai namol. n vara aceea fusese un potop mare si inundase tot satul. De altfel potopul fusese si n nchisoare. Am gasit pe Marioara, fiica mea cea mai mica. Cnd m-a vazut a nceput sa plnga. Am ntrebat unde e Veta si mi-a spus ca a aflat ca sunt dus la Brasov si ca a plect sa ma caute. Pe semne ne petrecusem pe drum. Am ntrebat de Ionica si mi-a spus ca de cnd am plecat eu e tot prin sat. n acest timp a iesit mama din bucatarie caci mi auzise vocea. Plngea si ea si mi-a zis sa vin acasa ca ele nu mai pot. Am mngiat-o si i-am spus ca peste cteva zile voi veni acasa. A fost ultima data cnd am vazut-o pe mama mea. Dumnezeu sa o ierte. A murit n 1950 la doi ani dupa ce am fost arestat. Nu a putut muri pna nu a venit un vecin si i-a spus: Mama am venit. Cum ea nu mai cunostea, s-a bucucurat si a murit. Am plecat cu masina spre Fagaras. Pe drum l-am ntlnit pe socrul meu care venea de la moara. Dupa ce am trecut de el i-am spus soferului ca e socrul si fara sa l rog a ntors masina si l-am ajuns. I-am spus si lui ca peste 2-3 zile voi veni acasa. Am fost mintiti tot timpul ca ne elibereaza, pna cnd am facut aproape opt ani. La penitenciar am comunicat celorlalti ce mi-a spus soferul Sigurantei, ca sa fim linistiti ca n curnd ni se da drumul. Apoi a fost trimis la Brasov si dl. Mateias, fostul prefect. Peste ctva timp s-a ntors si el de acolo. Pe la nceputul lui decembrie am fost mbarcati n autobuze, dusi la gara si urcati n duba trenului. Jumatate am fost lasati la nchisoarea Aiud iar restul au ajuns la Gherla. La nchisoarea din Aiud am gasit cam 2 000 de detinuti politici. Dupa cteva zile ne-au scos sa sapam santuri pentru a face canalizarea nchisorii. Era curtea plina de oameni, unul lnga altul. n timp ce sapam am auzit pe cineva spunnd ca trece directorul. Altcineva a spus ca l cheama Gutan. Mi-am adus aminte ca n lagarul de la Trgu Jiu, n 1943, lucrasem cu unul Gutan. Cum directorul nu era n uniforma m-am dus la el. Era n curte lnga un banc si sta de vorba cu niste instalatori de apa care filetau niste tevi. Cnd m-am apropiat l-am cunoscut. I-am dat buna ziua. S-a uitat la mine si m-a ntrebat ce doresc. Eu l-am ntrebat daca nu ma mai cunoaste. De unde?, a ntrebat el. De la Trgu Jiu, ciobanul acela cu care ai facut capestre. La Trgu Jiu eram cu un cojoc ciobanesc si cu o caciula mare. S-a uitat la mine, a clatinat din cap si a spus: Va fi de durata. Mai trziu am aflat ca era n comitetul central al partidului si ca acolo se hotarse arestarea si distrugere a noastra. Dupa cteva zile am intrat n atelierul de tmplarie unde am lucrat tot timpul cu parintele Geana Spiru din Teslui Slatina si cu Victor Dobrin din Arpas. Meseria mi placea, dar lucram tot timpul flamnd. Aici, ca peste tot n puscarie, am cunoscut lume multa. Erau aici cei condamnati la asa-zisa rebeliune din 1941, fosti ministri sub regimurile vechi, generali, precum si condamnati de drept comun cu crime grele. ntr-una din zile, dupa ce am intrat n atelier, a venit directorul n control. Mi s-a parut ca de departe s-a uitat la mine. Tejghelele erau puse la rnd, atelierul era lung si se putea vedea departe. Cnd s-a apropiat de tejgheaua mea si-a facut de lucu cu uneltele, fara sa se uite la mine. Eu, cu capul n pamnt l-am ntrebat unde e Rudenka. Mi-a spus ca e ambasador la Belgrad. Am mai ntrebat si de altii si mi-a spus ceva ce nu am mai nteles si a plecat. Era ngrijorat. Nu l-am mai vazut. A venit un nou director, Farcas. Mai trziu am aflat ca l-au facut colonel, comandantul tehnic al securitatii pe tara. Si mai trziu am auzit ca a ajuns din nou la puscarie cu Vasile Luca si Ana Pauker si ca a mai facut 16 ani.

Cnd lucram la atelier s-a facut o perchezitie mare si schimbari peste tot. Cnd am venit de la lucru si am mers la camera 7 de unde plecasem am gasit alti oameni care mi-au spus ca numai portarul stie unde e bagajul meu. Portarul m-a trimis la celula 310 unde mi-l dusesera brasovenii. Acolo i-am gasit pe profesorul Bordeianu, ing. Olteanu si un domn, absolvent al Academiei Comerciale, al cariu nume lam uitat. Pe dl. profesor Bordeianu l cunosteam din lagarul de la Vaslui din anul 1938. Ne-am nteles bine. ntr-o seara, plimbndu-ma prin camera, dl. profesor m-a ntrebat ce zic de faptul ca unii din cei tineri si asuma roluri pe care ar trebui sa le detina cei mai vechi n grad. Ce era sa spun? I-am spus ca, dupa cum stie, am si eu un grad mic n miscare, dar nu m-am gndit nici o data ca cei mai tineri si mai capabili dect mine sa stea n urma mea, pna ma voi putea urca si eu. Ar nsemna ca miscarea sa se anihileze din cauza unora. Nu a mai pomenit niciodata de acest lucru. La fel mi s-a ntmplat si cu profesorul Stefanesu la Brasov. ntr-un pachet pe care mi l-a trimis sotia a fost si niste sloi de oaie. Din el puneam toti cte putin n ciorba pe care o primeam. Domnului profesor Bordeianu i-a placut foarte mult. Cnd ne-am ntlnit dupa doi ani la canal m-a ntrbat daca nu mi-a mai trimis sotia sloi de oaie ca a fost tare bun. Aici la Aiud vis--vis de tejgheaua mea lucra un vopsitor ungur, Potoci Bela, din Salonta. ntr-una din zile a venit un evreu cu grad de colonel, Teler, care era din Salonta si l cunostea pe Potoci, pe care l-a ntrebat ct a luat. El a spus ca 10 sau 25 de ani, nu-mi mai aduc bine aminte, la care Teler a zis ca el trebuia puscat sau spnzurat. Dupa ce evreul s-a dus, bietul om a venit la mine si mi-a spus ca daca ar mai apuca puterea n mna el nu ar mai lasa nici urma de jidani. n timpul ct lucram la tmplarie ne da cte un ucenic ajutor. O data mi-a adus un elev de la liceul din Ploiesti. Acum aveam ca maistru un ungur cu numele Crisan. Cnd a venit baiatul, eu i-am pastrat o ceapa mica si o bucata ca de 100 de grame de turtoi din faina de malai cu tarte cu tot. A fost o mare bucurie pentru el. n lipsa mea, la tejghea a venit maistrul Crisan si l-a ntrebat cum se numeste zgrieciu dar baiatul nu a stiut. Maistrul a dat ordin sa fie dus la celula. Baiatul a plns. L-am rugat si eu pe maistru dar a fost n zadar. ntr-una din zile am fost dus la plutonul de securitate care face paza n exteior sa le fac niste stergatori de picioare la usi. Dupa ce soldatii au luat masa la 12, un plutonier a ntrebat daca am mnct si eu. Mi-a dat o gamela plina cu taietei si carne si o jumatate de kg de pine. Le-am mncat si dupa aceea i-am spus sa-mi dea si felul doi, care a fost o gamela de varza cu carne si o jumatate de kg de pine. De-abia dupa ce am mncat mi-am dat seama ct fusesem de flamnd. n orice caz, n trei ani de puscarie atunci am mncat mai bine, restul timpului am fost tot flamnd. Alta data am fost la spitalul nchisorii unde am reparat niste gergevele si podelele ntr-o camera. Aici erau doua ciubere de cartofi curatati si am luat n buzunar ctiva cartofi sa-i fierb la atelier. n timpul ct am mai lucrat m-am gndit ca acesti cartofi erau pentru alti detinuti care sunt bolnavi, eu sunt flamnd dar sunt sanatos. I-am pus napoi. Printre detinutii care lucrau n atelier erau si niste unguri tineri care n timpul ct Ardealul a fost ocupat de ei n partea de nord i-au pus pe bietii romni care erau cu ei la premilitara sa traga la jug. Erau apoi ungurii care omorsera pe protopopul Munteanu de la Huiedin si cu noi legionarii era fiul acestuia, doctorul Munteanu. Printre cei de drept comun care lucrau la tmplarie era unul care omorse caserita de la posta din Tulcea si i-a luat banii. ntr-una din zile a venit la mine si mi-a spus ca a facut cerere de gratiere pe motiv ca el omorse de saracie, de foame. Era bulgar, tmplar de meserie si-l chema Dimitrov. Se spune ca era un betiv si umbla cu rusii din crciuma n crciuma. Cnd a plecat a venit si

dat mna cu mine si mi-a zis: Eu plec, dumneata rami sa faci si pentru mine. Eu, care nu eram condamnat, primeam un pachet de trei kg alimente si 30 tigari pe luna. Criminalii si hotii primeau cte 10kg, sa traiasca, sa nu mai fure. Mncarea era foarte slaba. Oamenii erau numai piele si oase. Cu terciul de dimineata, pe la orele 10 nu mai puteau trage la rindea. Cnd ne da pinea, 250 g, o mncam imediat si pna a doua zi mai primeam o ciorba de 400 g la 12 si una seara. Eram numai niste umbre. n vara anului 1950 am facut curatenie generala la parterul celularului unde eram noi, meseriasii. Am fost mutati toti n sectii peste altii. Dormeam cte doi ntr-un pat de 70 cm. Eu am ajuns n camera 13 unde era sef de camera un maior, Brezeanu. Cnd am intrat, maiorul mi-a spus ca am cazut rau la ei fiindca numai ntr-un pat e un singur om, un ungur, criminal de razboi, foarte nervos, care s-a certat cu toata lumea. I-am zis ca am sa ma mpac cu el. Dar a fost foarte greu. Din cauza ca m-am tot pazit sa nu ajung n conflict cu ungurul am ajuns ntr-o stare de nu mai puteam dormi. Am dat n insomnie. Nu mai dormeam de loc. Toti cei din jurul meu erau siguri ca n-am s-o mai duc mult. Pe la 1 decembrie, seful de atelier, croitorul Marhau din Fagaras, a fost anuntat sa predea atelierul si sasi ia hainele de la magazie. M-am dus la el si l-am ntrebat de ce credea ca l schimba. Mi-a spus ca i-a soptit comandantul de gardieni ca-i da drumul acasa. M-am bucurat stiind ca daca mege acasa afla si ai mei de mine. A doua zi am fost anuntati nca cinci insi de la atelierul de tmplarie sa predam uneltele si sa ne luam hainele de la magazie. Eram sigur ca o sa ne dea drumul acasa, dupa spusele lui Mahau. Am fost adunati toti ntr-o celula, iar noaptea ne-au dus la gara si ne-au mbarcat n duba trenului. Eu cu Cormoiu nu am mai ncaput n camera comuna a dubei. Seful de duba ne-a spus ca ne baga ntr-o celula cu conditia sa nu fugim. Avnd ceva bani la cantina, nainte de plecarea gardianului cu cantina, m-am dus sa-mi dea ceva de acesti bani. A spus ca nu are nimic de mncare, numai tigari si chibrite. Ce era sa fac? Am luat ce mi-a dat. Cnd seful de duba ne-a pus conditia sa nu fumam unde ne baga pentru ca are un om TBC-ist l-am ntrebat pe Cormoiu ce facem. A raspuns ca daca e cineva bolnav de plamni nu fumeaza. Cnd am intrat n celula mare mi-a fost mirarea sa dau de unul din prietenii mei, arestat odata cu mine la Fagaras, Milea Samoila din Ileni, care venea de la Gherla. Cnd m-a vazut a ramas ca traznit. Nu-i venea sa creada ca sunt eu, asa eram de prapadit. Atunci eu am strigat: Ce ma, nu ma mai cunosti? Iar el mi-a zis ncet: Ma, dar tu esti? Vai dar ce praradit mai esti! El, saracul, era bolnav de plamni. La vreo doi ani i-au dat drumul acasa si dupa putin trimp a murit. Am mers la Bucuresti, la centrul de triere Ghencea. De acolo la canal, la punctul Capul Midia. Aici mai erau si alte categorii de detinuti: hoti de drept comun si altii. Noi am fost bagati ntr-o baraca de la marginea lagarului, nconjurata cu nca o srma ghimpata (lagar n lagar), separat de ceilalti. Comandantul lagarului era un nvatator. A venit la noi s-a uitat cu mila si ne-a spus ca nu poate face alceva pentru noi dect daca avem bani ne poate aduce tigari, lucru pe care l-a facut, dar dupa cum am auzit mai trziu a ajuns si el ca noi. Nu trebuia sa aiba mila de dusmanii poporului. Aici a fost groaznic! Asa cum se spunea: viata pe care o duceam noi nu o poate reda nici cel mai fantezist romancier. Cnd mi s-a cominicat la Aiud sa predau uneltele, convins fiind ca voi pleca acasa, am dat toate hainele si rufele la alti oameni care erau de mai mult timp n puscarie. Mi-am oprit numai hainele de pe mine: o camasa, pantaloni, caciula, bocanci, o flanea si o scurta. Cu acestea am ajuns la

Capul Midia la 1 decembrie 1945. n iarna aceea am lucrat la un terasament de cale ferata. Ne ncarcau dimineata n basculante, care de multe ori erau pline cu apa si noroi, si eram obligati sa stam jos n apa si zapada. Pna ajungeam la locul de munca eram uzi pna la piele, tremuram de ne clantaneau dintii n gura de nu i mai puteam opri. ntr-una din zile eram pe terminate cu terasamentul si ploua ntr-una. Era pe la ora unu dupa masa si nu ne-a dat mncarea pna nu am gatat. n acest timp ploua ca cu galeata. Cnd am terminat eram uzi pna la piele. Apa iesea afara din bocanci. Era n luna decembrie. Fiindca masinile nu veneau dect seara dupa noi, ne-au dus la o baraca ce era pe cmp, chipurile sa nu ne ploua. Capetele baracii erau nenchise, pe jos era ud si batea un vnt rece. Am crezut ca ziua nu se mai sfrseste. Nu nteleg cum de am scapat cu zile. Altadata ne ncarcau n masini si ne tineau ceasuri ntregi n vnt si ninsoare, fiind obligati sa stam tot timpul gata de plecare. A venit primavara si am nceput sa facem terasament pentru decovil, pe unde avea sa duca pamntul din canal, la descarcari. n ziua cnd sa ne organizam, am cautat sa spun sefului de detasament care ar fi un bun sef de echipa, fiindca fusesem lucrator la CFR. Cnd am deschis gura mi-a spus: Tu sa taci! Am ncercat din nou sa spun ce vreau si iar mi-a zis: Tu sa taci! Nu a fost destul. A doua zi m-a trimis la alt detasament, la lopata aici era cu mult mai greu dect la calea ferata. Brigadierii erau la nceput numai hoti, care dadeau n oameni cu ce apucau si strigau ct i tinea gura sa dea mai repede. Att militienii ct si brigadierii erau niste brute. nca aproape trei ani ct am lucrat aici la canal nu a existat zi de de repaus. Nici un fel de sarbatoare. n acest timp am fost operat de doua ori de infectie la talpa. O data m-a lasat n baraca timp de trei zile, dar a doua oara m-a scos la lucru cu piciorul taiat. Piciorul fiind umflat, nu am putut purta gheata, am nvelit piciorul n zdrente. Asa am lucrat, n dureri si ger. n acea primavara au nceput sa ne transporte cu trenul de la colonie pe santier. Ne scotea noaptea de la ora patru afara din baraca si ne tinea n vnt si frig pna dupa ora sase, cnd venea trenul. Aici vntul bate vara cu praf si nisip si iarna cu zapada. ntr-o iarna eram bolnav. Dimineata la plecare am stat putin jos n urma detasamenului. Detasamentul a iesit si cnd m-am ridicat, iesea pe poarta. Imediat am facut un semn brigadierului care conducea detasamentul urmator sa ma treaca si pe mine la numar n detasamenul lui. Nu m-a trecut si cnd am ajuns la poarta s-a observat ca e unul n plus. Am fost opriti imediat si s-a ntrebat care este peste numar. Am raspuns ca eu si sunt bolnav. Nici n-an terminat de spus si am primit un pumn n piept, de la un sergent n termen din securitate, un oarecare Petrica de la Ploiesti. La prima lovitura nu am cazut, dar mi-a tot dat pna am cazut. Dupa el s-a luat si un militian si au nceput amndoi sa dea cu cizmele, care pe unde au nimerit. Nu am crezut ca mai ramne ceva ntreg din mine. Cele cteva mii de oameni plngeau, dar nu puteau spune nimic fiindca la un singur murmur ar fi tras n ei. Cautau aceasta ocazie. Am fost urcat n tren si am plecat la lucru. M-am bucurat ca nu mi-au rupt vreo mna sau vreun picior. O buna bucata de timp am simtit durerile. Se vede treaba ca ar fi dorit ca cu asemea ocazii sa termine ct mai repede cu noi, fiinda atunci cnd ne adunau, cte o data, comandantul spunea ca numai asa vom ajunge acasa, n plic. O data a nceput, pe lnga alte dureri, sa ma doara piptul si spatele. Am crezut ca m-am mbolnavit de plamni si ca am sa ma curat. Am reusit sa ajung la infirmerie. M-am cntarit, aveam 49 de kg cu hainele de iarna si cu bocancii. Nu e greu de nchipuit cum eram, avnd naltimea de 1,75 m. Medicul mi-a spus ca plamnii sun sanatosi, dar ca nu mai am muschi, numai fibrele care ma dor atunci cnd lucrez. Am zis ca poate are dreptate. Brigadierul, care era si el de fata, vazndu-ma dezbracat, s-a

ngrozit. Eram numai piele si oase. Odata cu mine a fost la infirmerie si Cosmoiu. Brigadierul pe care l aveam acum era un nvatator. S-a gndit sa faca ceva pentru noi. Pe Cosmoiu l-a dat la un mic atelier unde se faceau cozi la unelte. El scapase pentru moment de moarte. Mie mi-a spus ntre patru ochi ca are sa ma puna omul cinci. Adica, la doi vagoneti ncarca doi oameni, al cincilea curata linia si locul din jurul vagonetilor ca atunci cnd porneste locomotiva sa nu deraieze. A tinut sa precizeze ca, asa cum cere ordinul, se va repezi la mine, tipnd si amenintnd, dar eu sa nu dau mai tare ca ma prapadesc. Pe brigadier l chema Ezechil si se vedea un om de treaba. O bucata de timp a mers asa, apoi a venit un alt brigadier, tot un nvatator, pe nume Balan. Cei pe care i lasasem la calea ferata erau ngrijorati ca n-o mai duc mult. Cnd au avut de lucru mai mult au cerut sa-si aleaga din detasamente oameni priceputi, cel putin pentru cteva zile. Printre altii mau cerut si pe mine. Acolo era mai usor, dar peste cteva zile l-am ntlnit pe brigadierul Balan care mia spus ca ma ia de la calea ferata ntruct ceilalti oameni ai lui fac gura. Mi-o faceau din invidie, nu se bucurau ca am scapat de lopata. Eu i-am spus ca daca vrea sa aiba satisfactia sa ma vada mort, nu are dect sa ma ia. Acolo, eu nu o s-o duc mai mult de o luna. Vorbele mele l-au impresionat. I-au dat lacrimile si mi-a spus ca nu ma mai ia. Du-te si vezi-ti de treaba. Am ramas aici si peste ctva timp am ajuns sef de echipa. Ne mai facnd efort mare am scapat, deocamdata. Ca sef de echipa la calea ferata, la ntretinere, aveam oamenii cei mai nevoiasi, cei care nu puteau face fata la lopata. Trebuia sa le am grija, sa le spun sa se dea la o parte de pe linie, pentru ca, fiind asa de slabiti, le trebuia mult timp sa se dea la o parte. Majoritatea aveau picioarele umflate din cauza lisei de hrana. Toti aveau pe picioare rani care nu se mai vindecau. Noaptea nu puteam tine udul, ne apucau crceii la picioare, asa ca si putinul timp pentru odihna nu-l aveam linistit. Pe prici, n baraca, nu se putea dormi dect n dunga, fiind tare aglomerati. Pe fata eram toti plini de exeme, tot din lipsa de hrana. Eram asa de hidosi ca ne speriam unii de altii. n toamna anului 1952 au adus la canal oameni care au fost luati de pe strada n luna august, n haina, pantaloni si palarie. Le ziceam augustistii. Noi, care fusesem haituiti de toate guvenele, eram mai caliti, mai rezistenti dect ei. Din primele zile cnd au venit, pe ei i-a luat frica si deznadejdea, mai ales ca n octombrie, cnd au ajuns aici, au nceput si niste ploi reci si era ceata tot timpul. Noroiul era mare pna la glezne de le ramneau pantofii n el. Hainele le erau subtiri si erau uzi pna la piele. n cea mai mare parte erau oameni cu carte, neobisniuti cu greutatile ce le aduceau timpul ploilor de toamna. Ei erau slabi hraniti, iar munca era grea. Mureau pe capete. Dimineata comandantul l ntreba pe doctor cti au murit. Daca spunea ca au murit 7-8 nu era multumit si i zicea: Cnd termini cu ei, doctore? I se parea ca trece prea mult timp pna mor toti. Noi, legionarii, am avut noroc ca eram mai solidari, ne ajutam unii pe altii cum puteam. La Capul Midia, o parte dintre noi lucrau n colonie la diferite meseri: zidari, cizmai, zugravi, croitori si bucatari. Acestia aveau grija sa faca rost de cte ceva de mncare si cnd veneam de la lucru, ne mai dadeau cte ceva, dar cu mare grija fiinca daca i-ar fi aflat i-ar fi dat la lopata. Eu eram tare prapadit. Cnd cei care ne ajutau s-au consultat cui sa se mai dea de mncare ca sa se mai poata mentine, unul dintre ei a zis ca mie sa nu mi se mai dea ca si asa mor, mai bine sa de li se dea la altii care mai pot fi salvati. Mai trziu, cnd am mai prins aripi, unul dintre ei mi-a spus n gluma ce s-a discutat despre mine. Prietenul respectiv mi-a spus ca el era sigur ca nu am sa mai scap. Am rs si i-am marturisit ca si eu gndeam la fel.

ntre timp ni s-a dat cte o fisa cu care puteam lua cte ceva de la cantina. Ne aduna n tarcul nostru si asteptam de multe ori ore ntrgi si daca voia militianul ne ducea, daca nu, ne da ordin sa ne mprastiem. Cnd ajungeam la cantina ne dadeau tigari scumpe si bomboane de rest, rar se ntmpla sa l treaca n fise. Daca obiectai ceva, vnzatorul te njura, iar militianul te lua de piept si te da afara. Cnd eram sef de echipa la ntretinera caii ferate canal, printre oamenii din echipa de la Navodari aveam si doi avocati fosti SS-isti. Erau oameni tineri, dar att de slabiti, nct atunci cnd erau la santier, cnd suna masa ei erau plecati cu o ora nainte ca sa poata ajunge odata cu ceilalti la masa. Nu mergeau, doar triau picioarele. Pna la locul de adunare pentru masa erau cam 2 km. Cnd ajungeam cu echipa la santier, o mparteam n doua echipe: jumatate o lasam la ncarcari, cu cei mai tari, iar cu cealalta jumatate mergeam la descarcari unde eram mai putin supravegheati si ne mai puteam odihni. Eu, care venisem de la lopata unde fusesem pedepsit si unde ncarcasem la vagoneti sase luni, de-abia ma mai tineam pe picioare cnd am ajuns la CFR. Cei doi SS-isti erau Amarascu si Zaican. n ehipa mea mai erau: Simion Lefter din Galati, profesor Arandeanu din Piatra Neamt si Bratu Florea din Bucuresti, om maruntel si cumsecade care spunea ca are trei licente. Pe ceilalti nu i mai stiu. Cnd ajungeam la descarcari, puneam pe unul pe linie sa observe daca vine cineva iar ceilalti ne ascundeam prin gropi si ne odiheam. Cel care ramnea cu trnacopul pe linie avea consemnul ca atunci cnd vede pe cineva venind dinspre ncarcari, mai ales vreun militian, sa strige Nea Dan. Atunci saream din gropi si veneam cu totii pe linie. ntr-o noapte pe line era de planton Bratu Flore. Nici nu am apucat sa gasesc loc de odihna si Bratu striga. Nea Dane, hai repede ca astea se omoara! Am sarit repede si m-am dus. I-am gasit pe cei doi SS-isti cu trnacoapele ridicate, gata sa se loveasca n cap. Am sarit ntre ei si am strigat: Nu va e rusine, doi intelectuali ca voi sa ajungeti sa va amenintati cu trnacoapele si sa vina un taran ca mine sa va mpace! Natural ca li s-a facut rusine si au plecat unul ntr-o parte si celalalt n alta. Lui Bratu i-am spus: Du-te si te culca ca cei doi nu mai au chef de somn. n anul 1952 cnd s-a facut schimbarea banilor noua nu ne-a schimbat nimic, i-am ntrebuintat ca hrtie igienica. Mai pe urma au venit de doua ori pine si telemea. Ne mutase la Navodari am luat trei pini. Am mncat o data doua pini, a doua kg pinea. As fi mncat-o si pe a treia dar ma gndeam sa nu mor ca un caraghios. De pe urma celor doua n-am avut nimic. Eram asa de nfometati nct pe unde umblam mncam si iarba, buruieni, nu scapa nimic. S-au mncat acolo cini, pisici, serpi, poate si soprle. O data un prieten mi-a spus ca n seara respectiva sa stau pe la usa baracii ca i-a promis cineva ca-i da o caldare de mncare si ca o sa-mi dea si mie din ea. Am stat o bucata de timp, apoi m-am gndit ca poate fi printre baraci. L-am cautat si l-am gasit cnd mai avea ca un castron de ciorba. Mi-a zis: Noroc ca ai venit, ca mncam tot. E lesne de nchipuit ct eram de flamnzi. Flamnzi si disperati. O data lucram la ncarcaturi cu un prieten de pe lnga Galati, pe care l chema Danila. mi placea de el, era un om harnic si cumsecade. ncarcam amndoi vagonul repede si mai stam cte un pic jos. n timpul acesta l mai ntrebam cte ceva. De la o vreme mi-a spus sa-l las n pace. L-am ntrebat daca e

suparat pe mine iar el mi-a marturisit ca nu crede ca mai scapam de acolo. Dupa o saptamna a nebunit. Au fost multi ca el. Pe mine Dumnezeu m-a ntarit. Celor care ma ntrebau daca mai scapam le raspundeam ca totul n lume are un capat att raul ct si binele. Le-am spus la multi judecata lui Nastratin Hogea care a luat de la Sultan magarul, ca sa-l nvete carte. A zis: Pna la anul sau moare Sultanul, sau crapa magarul. Si s-a adeverit judecata lui Nastratin. Dupa moartea lui Stalin, presiunea asupra noastra a scazut. Ca dupa un an, din canalul, care credeam ca ne va nghiti pe toti au ramas niste gropi fara rost. n vara anului 1953 eram n curte, gata aliniati sa intram n canal. Auzim ca ncep toate locomotivele sa fluiere fara ntrerupere. Un fel de urlat. Ne gndeam si ne ntrebam unii pe altii ce o fi. A trecut timpul de plecare si noi eram tot n curte. A venit si schimbul care lucra noaptea. Acestia ne-au comunicat ca sa oprit lucrul la canal. Scapasem de moarte. n ultimul timp eram sef de echipa la liniile de 30 40 m n ecluza, pentru macarale. Dupa cteva zile am nceput demontarea liniilor si aducerea materialelor de pe canal si scoaterea lor pe deal. n vara aceasta, ntr-una din zile, ctiva dintre noi am fost transportati la colonia Peninsula, unde am gasit multi fagaraseni cunoscuti. Printre altii m-a cautat si fostul prefect liberal Brsan care facuse perchezitie la mine acasa n 1938. A venit la mine, m-a mbratisat si mi-a spus: Frate Ioane! I-am raspuns: E trziu, domnule prefect. De aici am plecat la Borzesti, unde am lucrat la un detasament care ridica un garaj mare si a batut fundatia la doua blocuri pe planul carora scria Blocuri de interventie. Eram ntretinuti de societatea Energo constructii care ne alimenta mult mai bine dect la canal. Aici m-am refacut. Am avut vorbitor. Au venit fiicele mele, Valerica si Marioara. La plecarea mea de acasa, Valerica era casatorita, pe Marioara o lasasem de 12 ani, acum avea 18. Cnd am intrat n baraca aranjata pentru vorbitor, baraca ce era prevazuta cu un coridor format din doua rnduri de srma cu ochiuri ntre care se palimba un militian, am vazut ca vine catre mine o domnisoara. Am crezut ca vine catre altcineva si am plecat mai departe. n acel moment a strigat: Tata, nu ma mai cunosti? Imediat am vazut-o si pe Valerica, pe care am recunoscut-o. Nu le mai vazusem de peste sase ani. M-am bucutat foarte mult. Sau bucurat si ele ca sunt sanatos. Apoi nu ne-am mai vazut vreme de doi ani. Aici am lucrat pna n iarna cnd a cazut zapada ct srmele care nconjurau lagarul. ntr-una din zile ne-au oprit de la lucru, ne-au bagat n domitoare si ne-au dat numai zeama de varza acra. n cteva saptamni am ajuns sa nu ne mai putem scula de pe prici. Cnd ncercai sa te ridici, ameteai. Au urmat tot felul de verificari si mutari. Pe unii i-au eliberat. Cnd am plecat de la Aiud si am ajuns la Ghencea mi s-a comunicat ca mai am o pedeapsa administrativa de doi ani. Cnd am fost dus de la canal la Borzesti mi s-a comunicat ca mi s-au mai dat cinci ani, ca sa fie, sa nu se gate. Am stat aici uitati, cnd la Onesti, cnd la Borzesti. Vara mai eram cam doua sute de detinuti. Am fost asezati n capatul unei baraci, n doua dormitoare. Eram ca sardelele. Nu puteam sta dect n chiloti, ngramaditi aproape unul peste altul. mpreuna cu un prieten am gasit un pat cu etaj, aproape de usa. Credeam ca aici va fi mai bine, mai mult aer. Prietenul sta jos, iar eu la etaj. Cnd m-am urcat prima data mi s-a facut rau. M-am dat jos, am mers la spalator si m-am spalat. M-am urcat din nou, dar iar mi s-a facut rau si m-am dat jos. M-am urcat a treia oara, dar cnd am vrut sa ma dau jos mi-am pierdut cumostinta si am cazut cu

capul n jos pe ciment. Noroc ca un cunoscut din Vaslui, Smeu, care dormea, a strigat: Sariti ca moare nea Dan! Au sarit toti n sus. Eu nu mai respiram. Printre cei din baraca erau trei sau patru medici, dar n graba nu stiau ce sa-mi faca. Atunci Sandu din Craiova, a strigat la ofiterul de serviciu sa aduca pe doctorul Nita din Craiova, care era izolat undeva. Ct l-au adus, el m-a ntepat cu un ac n muschiul de la burta si acesta a reactionat. Doctorul a strigat la ofiterul de serviciu sa aduca o anumita injectie, ntruct nu sunt mort. Mi-a adus injectia de la infirmeria dreptului comun si imediat ce mi-a administrat-o am rasuflat adnc si m-am trezit. Plngeau toti din jurul meu si spuneau ca au crezut ca numa mai scol. Mi s-a facut o gaura n cap pe care o s-o port ct voi trai. Am fost dus la infirmerie unde am stat o luna de zile. Nu puteam sta cu capul pe perna, dormeam razimat de perete. Dupa o luna m-am facut mai bine si am trecut n tarcul unde erau politicii. ntr-una din zile a venit medicul Oancea de la drept comun, ca el care ma tratase, si m-a ntrebat cum ma mai simt. I-am spus ca ma simt binisor. Cineva din cei de fata i-a zis: Daca l cunosti pune-l la meniu cu TBC-istii, sa se mai refaca. Doctorul mi-a promis ca asa va face, nsa a doua zi am plecat cu duba la Brasov. La securitate am fost introdus singur ntr-o celula. Ct ce am intrat m-am lasat pe pat si am adormit. Din cauza zdruncinaturilor de pe autobuz ma durea grozav capul. Nu stiu ct am dormit, dar la un moment dat am simtit ca ma misca cineva. Cnd m-am trezit, lnga mine era un militian care mi-a zis ca nu e voie sa stau ziua pe pat, e voie doar seara dupa stingere. I-am raspuns ca nu pot sta n picioare pentru ca am avut un accident si ma doare capul foarte tare. El a staruit dar eu nu am vrut sa ma scol. A plecat si curnd s-a ntors cu medicul caruia i-am aratat gaura din cap si i-am spus ca dupa cteva zile, dupa ce ma lasa durerile de cap am sa ma conformez dispozitiei de a nu mai sta ziua n pat. Medicul i-a spus militianului sa ma lase n pace. Aici aveam sa stau, cu ntreruperi, cnd eram dus la penitenciarul Codlea, un an si jumatate. La vreo doua zile a nceput ancheta. Eram luat din celula de un militian care mi punea ochelari astupati si ma conducea de brat. Cnd trebuia sa urcam scari mi spune: Acum urcam si cnd coboram, la fel mi spunea. Tot timpul aveam impresia ca o sa ma lovesc de ceva. Aici nu era voie sa vorbesti dect n soapta. Mereu te muta dintr-o celula ntr-alta, sau aducea pe altul peste tine. Cred ca asta s-a ntmplat de sute de ori si am ntlnit sute de indivizi care prin cuvinte mestesugite cautau sa afle lucruri n legatura cu trecutul si cu intentiile de viitor. O data mi-au adus un evreu care era nchis n legatura cu niste state de plata false. Ct a stat cu mine n-a ncetat sa o strige pe Rasela, i se parea ca aude cum o bate cineva. Am ncercat sa-l linistesc si cu bine si cu rau, dar nu am reusit. Alta data au bagat un fost politist care avea epilepsie. S-a ntmplat de a cazut jos pe pamnt si si-a rupt doi dinti. Am stat cu un fost politist din Medias, pe nume Boleonca, care de cte ori venea de la ancheta era batut rau si plngea ca un copil. L-am ntrebat cine l ancheteaza si de ce e acuzat. Mi-a spus ca l ancheteaza capitanul Marton si l acuza ca a batut muncitori si comunisti. El spunea ca a batut legionari si tigani. I-am zis ca nu a observat ca cel care l bate e tigan si ca-l bate pentru ca el spune ca i-a batut neamul. Prin urmare sa declare ca a batut legionari ca pentru asta ar putea sa i se dea o recompensa. Am fost trecut n cladirea veche a securitatii, cea care fusese vila fostului ministru Popovici. Aici n pivnita erau celule de un metru pe doi cu doua paturi suprapuse. Deasupra usii era o firida care corespundea cu sala de unde venea lumina. Cnd ploua afara trecea apa de la burlan prin zid, fundatia fiind de piatra intra n celula si de aici pe sala. Am fost anchetat un an de zile de un locotenent de securitate caruia nu i-am putut afla numele.

Detinutii spuneau ca l cheama Radulescu. ntr-o zi, fiind ntrebat de sute de ori acelasi lucru am raspuns ca sa ma mai lase n pace ca m-am saturat sa mai raspund la aceleasi ntrebari de un an de zile. Mi-a raspuns ca are sa ma lase n pace o saptamna, urmnd sa mearga la Mndra si sa se documenteze acolo. I-am zis ca nu ma intereseaza ce declara cei din sat, dar l rog sa se intereseze ce mai fac ai mei, daca mai traiesc si sunt sanatosi, ca nu mai stiu nimic de ei. Dupa o saptamna, un militian m-a dus la el. Mi-a spus: Am fost la Mndra. I-am spus iar ca nu ma intereseaza ce a spus satul, pentru ca cine e om nu a avut ce spune rau despre mine, ma intereseaza ce face familia. Mi-a raspuns ca a vazut de la Sfat trecnd pe drum o femeie slabuta cu un baiat slabut si ca cei de la Sfat i-au zis ca sunt sotia si baiatul meu, si ca mai am acasa o fata. Am nteles ca Marioara era data afara de la scoala. A mai precizat ca am un vecin scrbos care ma injura, dar ca el i-a spus ca nu l intereseaza ce a avut cu mine, ca sa i raspunda la ce l ntreaba. Era indignat pe el nct i-ar fi dat cteva palme. O data, cnd am iesit de la ancheta ofiterul m-a ntrebat daca mi place cu ochii legati, i-am raspuns ca sa ncerce si el sa vada cum e. n timpul ct am stat la securitate de unul singur mi era teama sa nu ma stric la cap. Cnd baga pe cineva cu mine l ntrebam daca nu dau semne de nebunie. Sigur ca au fost ntrebati ce discuta cu mine, asa cum eram ntrebat si eu, si s-a gasit unul, doi care au spus ca sunt obsedat de grija de a nu ma deranja la creier. De la o vreme veneau militienii la vizeta si spuneau: Ma, tu parca esti nebun. Alul: Ma, parca ai nebunit. Le ziceam n gnd ceva de mama si le ntorceam spatele. Ma rugam lui Dumnezeu sa ma ajute sa trec cu bine si acest hop. Dupa un an mi s-a schimbat anchetatorul. Motivul l-am aflat cnd mi-am vazut dosarul, ninte de proces. Dosarul ntocmit de primul anchetator a fost respins de procuratura ca nefondat. Trebuia o alta ancheta care sa gaseasca motive de condamnare. Acum aveau mai multi anchetatori care se schimbau. Cte o data ma ntreabu cte 3 4 deodata, sigur, pentru ca sa ma ncurce. O data eram cu un locotenent n camera de ancheta si a venit un capitan despre care se stia ca bat, desi n ultimul timp aflasem ca nu mai are voie sa bata. Era batrn si dupa figura se vedea ca e tigan unguresc. A intrat si l-a ntrebat pe locotenent cum merge. Anchetatorul a spus ca nu vreau sa declar nimic. Atunci capitanul s-a ndreptat spre mine. Eu m-am ridicat de pe scaun si am stat lnga perete cu scaunul lnga mine, n mna dreapta. Eram slab ca o umbra, dar ma gndeam ca daca se apropie de mine cu gndul sa dea, sa-l lovesc si pe urma nu are dect sa ma omoare. Sigur ca m-ar fi facut praf. Mi-a spus sa stau jos. Asta s-a repetat cam de cinci ori. Daca a vazut ca nu stau jos, m-a njurat de mama si mi-a spus: Ai sa-mi cazi tu n mna. Dar nu i-am cazut. Acest timp de un an si jumatate l-am facut cnd la Brasov, cnd la Codlea, unde era depozitul securitatii. Plecasera cei mai multi politici. Mai ramasesera n celula treisprezece insi carora li se da voie sa scrie acasa, sa primeasca pachet si sa aiba vorbitor. Cnd a venit directorul o data la noi, l-am ntrebat de ce nu-mi da si mie drept de scrisoare, pachet si vorbitor. Mi-a raspuns ca eu asa am sa mor, la care i-am zis ca sa moara el, ca eu de ce sa mor. S-a uiat urt si a plecat. Alta data au venit niste procurori militari si i-am ntrebat ce e cu mine: la ancheta nu ma mai cheama, la proces nu ma dduce si nici acasa nu-mi da drumul. Mi-a spus unul ca mi-a vazut dosarul si ca sunt dat n judecata. Am ntrebat de ce sunt nvinuit si mi-a zis ca sunt ncadrat n art. 193 aliniatul 4. De acest aliniat nu stiam. Dupa plecarea lor ne-am chibzuit cu totii si tinnd seama de ntrebarile din ancheta am ajuns la concluzia ca trebuie sa fie ceva n legatura cu faptul ca am fost legionar si ca acest lucru constituie motiv de ncadrare legala pentru a fi condamnat. Am facut imediat cerere sa fiu dus sa-mi vad dosarul. Au mai facut cerere si altii, dar numai mie mi s-a aprobat, eram singurul care aveam numai sase clase primare.

Ceilalti erau cu facultate. Dupa aprobare am fosr luat cu duba ce mergea la tribunal si mpreuna cu un militian am mers la grefa tribunalului militar unde mi s-a pus la dispozitie dosarul care avea 64 de file. Le-am luat la rnd si nu am gasit nici un act compromitator. Actul de acuzare spunea n concluzie ca avnd n vedere ca am avut rol conducator n miscarea legionara, am contribuit la fascizarea tarii si implicit la razboi contra popoarelor pasnice ale Uniunii Sovietice. Probe n dosar nu aveam. Doar declaratiile unor oameni din sat care spuneau ca pare ca am fost legionar. Pentru a scapa de condamnare am hotart sa ma pun pe pozitia de prieten al miscarii legionare. E de amintit faptul ca n timpul anchetei unul dintre anchetatori mi-a aratat o copie batuta la masina, n care eu npreuna cu alti legionari am fi declarat n anul 1933 la postul de jandarmi Mndra ca noi protestam contra faptului ca suntem persecutati, mai ales acum cnd comunismul ridica capul n tara noastra. Acest lucru era pasibil de pedeapsa. Am negat si i-am spus anchetatorului sa aduca originalul daca l au si sa ma condamne. Anchetatorul a raspuns ca daca l-ar avea nu m-ar mai ntreba pe mine. Asteptam la Codlea ziua procesului. n ziua de 20 septembrie 1955 am fost dus la tribunal. ntre timp unii care au fost cu mine au fost eliberati fara proces. Prin ei i-am trimis vorba sotiei ca voi avea proces dar sa nu ia avocat. n ziua procesului am fost dus de doi militieni n boxa si mi s-a spus ca nu am voie sa vorbesc cu nimeni si sa nu ma uit nainte la judecator. Era multa lume si cu toata restrictia am vazut pe sotia si pe o parte din familie. Dupa ce mi-a citit actul de acuzare, s-a ridicat un avocat care am vazut ca vorbea n numele meu si care a spus ca pe baza actului de acuzare putem sa ne judecam. Presedintele m-a ntrebat daca sunt de acord. I-am raspuns ca putem sa ne judecam dar ca nu recunosc nimic din actul de acuzare. Aici se vorbea de cruzimile fascismului si de biata clasa muncitoare. Aceste lucruri ma nfuriau. Parca eu nu eram muncitor si parca fusesem un criminal. Atunci presedintele mi-a zis pe un ton aspru sa spun eu ce am fost. Am aratat ca am simpatizat miscarea legionara nca din anul 1928, ca atunci cnd echipele de studenti si muncitori veneau n sat n timpul alegerilor, veneau la mine si eu le dam mncare si cte o data si bani ca sa poata depune listele electorale la tribunal. Cnd s-a nfiintat Garda de Fier am candidat si eu ca sa le fie listele complete. Am spus ca am candidat n gruparea Corneliu Codreanu, Garda de Fier, si dupa ce aceasta a fost desfiintata si a aparut Partidul Totul pentru Tara sub conducerea generaluilui Cantacuzino Granicerul, m-am nscris si n acesta. Presedintele s-a enervat. Nu-i convenea ca publicul sa stie lucrurile pe care ei le ascundeau si mi-a facut semn sa tac. M-a ntrebat: Ai fost legionar? mi-am dat imediat seama ca totul depinde de raspunsul la aceasta ntrebare. Pentru ca nu aveaunici o dovada sigura, am raspuns: Nu am fost, domnule. Presedintele s-a ridicat nemultumit si a dat ordin sa fiu dus la celula. n timpul cnd ieseam din boxa, cumnatul, pe care nu-l vazusem, mi-a soptit ncet Nene! I-am raspuns. Noroc, Vasile! Dupa ce am iesit pe sala, militienii au nceput sa strige la mine pentru ca am vorbit si m-au amenintat. Atunci am nceput eu sa strig ca dupa opt ani de puscarie nu au pentru ce ma condamna cu toate legile abuzive. Am njurat de tot ce mi-a venit n gura. Au iesit ofiterii militari de prin birouri si se uitau la mine si sigur, judecau fiecare dupa sufletul si inima lor. Erau pe sala soldati n termen de la securitate, care mi faceau impresia ca se uita cu simpatie. Pe sala erau trei sau patru militieni ce au tabart pe mine. Eu, slab si prapadit, am fost tras ntr-un colt si mi s-au pus catusele. Au cautat sa ma linisteasca, mi-au dat o tigara si m-au dezlegat. Dupa cteva clipe ma mai calmasem. Am fost cobort la duba si dus la Codlea. Cnd au auzit cum a decurs procesul, prietenii din Codlea m-au nvinuit ca nu am procedat bine. Ca daca recunosteam luam 2 3 ani si plecam acasa. Eu le-am spus ca mai stau o luna, doua, dar nu vreau sa plec condamnat. Doctorul Cincora de la Deva m-a ntrebat daca nu mi-a fost frica ca ma trazneste Dumnezeu cnd am spus ca nu am fost legionar. I-am raspuns ca cine crede ca fata de acesti ticalosi are obligatia sa fie cinstit, nu are dect sa fie. Eu nu am nici o obligatie fata de ei, ca de cnd au venit, numai rau au facut. Acuzarea a pus printre martori si pe dl. Virgil Mateias, fost prefect de Fagaras. n

depozitia data, dnsul a cautat sa bagatelizeze aportul adus de mine Miscarii Legionare. Alti patru martori din sat nu au mai recunoscut declaratiile date la securitate. Au fost arestati si amenintati ca vor fi bagati cu mine n celula. Dar Ilie Zara a spus procurorului ca n-are dect sa-i nchida, ca de-abia i scoate din iarna fiindca grul li l-a luat si nu mai au ce mnca acasa. Procurorul s-a nfuriat si a dat ordin soldatilor din securitate sa-i bage ntr-o camera si sa-i ncuie acolo. Soldatii i-au ncurajat, le-au spus sa nu le fie frica, ca au facut si cu altii asa dar pna la urma le-au dat drumul. Lui Ilie Chima procurorul i-a zis porc batrn, iar el i-a raspuns ca nu se stie care e mai porc. Termenul de judecata urma sa fie n aceeasi zi a lunii urmatoare. Cum primul termen fusese stabilit la 20 septembrie, astaptam ca al doilea sa fie la 20 octombrie, dat atunci nu am fost chemat. Am fost dus la judecata n 20 noiembrie. Presedintele se schimbase si era unul Cojocaru care vazuse la prima nfatisare cum am fost legat si scandalul pe care l-am facut. M-a ntrebat ceva si i-am raspuns cam repezit. Dnsul mi-a zis Dane, Dane! si mi-a facut cu degetul. M-am gndit ca asta poate fi un om cu gnduri bune si i-am raspuns politicos. Sedinta a decurs n liniste si dupa ce s-a terminat, acuzarea a mai pus martori. Eu am cerut sa fiu pus n libertate, ntruct am facut destula nchisoare si ca n nici un caz nu voi fi condamnat la mai multi ani dect am facut. Presedintele a facut semn procurorului si acesta a spus ca am dreptate, ca cercetarile s-au terminat si ca pot fi pus n libertate cu conditia sa ma prezint la data la care urma sa se mai tina judecata. La 28 noiembrie am fost eliberat cu conditia sa trec pe la securitate. Seara m-au eliberat de la Codlea si am stat n gara pna a doua zi, cnd m-am dus la securitate ca sa semnez o declaratie ca nu voi spune pe unde am fost si pe cine am cunoscut prin nchisori. Am tacut pna am iesit de la ei. Asa, dupa opt ani am ajuns acasa unde ma asteptau alte surprize. Lasasem o gospodarie cu un grajd plin cu bivolite, altul cu cai, oi, porci, stupi, masina de coasa, masina de scos cartofi, masina de semanat, separator de unt, cazan de fiert cartofi, patru care, poduri pline cu cereale. Nimic nu mai era. Ai mei erau flamnzi. Sotia spunea ca cumparau o pine neagra si mncau trei insi o singura data. Sotia era bolnava, fiica mea Marioara, data afara din Scoala Tehnica, ginerele, Mon, care era ofiter, dat afara din armata. Peste tot necazuri, din cauza mea, pentru ca luptasem ca poporul romn sa fie un popor mndru si de caracter. n curte nu mai era nici un animal, doar un cine, care curnd, a murit si el. Am ntrebato pe Veta ce avem de mncare, acum n pragul iernii, patru insi. Mi-a spus ca are niste porumb n pod. Ne-am urcat amndoi n pod. Daca era desfacut de pe cocean, porumbul acela ar fi fost ca un sac de boabe, pe care daca-l macinai, jumatate ar fi fost pleava. ntre timp, dupa ce-i secatuise, statul le-a luat si pamntul,le-a mai lasat un pic, cel mai rau si mai departe, ne gunoit de cnd am plecat eu. HCM-ul prevedea ca cel care nu mai poate suporta cotele si impozitul sa predea altora ce nu poate lucra si sa anunte sfatul cui l-a dat ca sa se stie de la cine sa se ncaseze cotele si impozitul. Cei de la sfat l-au luat si au lasat ce au vrut. Au luat pamntul semanat si l-au secerat ei. A fost un jaf ca n codru. Pna a predat pamntul, impozitul era de 15 000 (cinsprezecemii) lei. Cerealele au fost luate pe mai nimic, vagoanele de cartofi, peste trei sute kg de carne, lapte, oua, la fel. Le-a mai ramas sufletul din ei. Cu asta i-am gasit. I-am spus sotiei ca e bine ca i-am gasit n viata, o vom lua de la capat, Dumnezeu e bun si vom reusi, ne vom descurca. Am ncercat n Fagaras sa caut un serviciu, ct de greu, numai sa-mi scot familia din foame. Am facut cereri la diferite institutii, as fi lucrat la dulgherie, zidarie, tmpalarie, munca la lopata, orice. Dar cum ajungeu cecrerile la birou erau respinse pe motiv ca am fost detinut, nu se tinea cont de faptul ca am fost achitat. Pe unde ma deceam ntlneam oameni care ma cunosteau, dar toti se fereau de mine. Eram lipsit si am ncercat sa mprumut cate ceva de la rude si prieteni, dar deabia m-a mprumutat unul cu 100 lei. Altul cu doi poli (40 lei). M-am dus la santierul de la Combinatul

Chimic Fagaras, sa lucrez, orice. Mi-au spus ca au nevoie de un geamgiu si ca l platesc cu 7 lei mp cu ochiuri de 15/15. Nu-mi convenea deoarece erau niste cladiri fara usi si fara geamuri si ma gndeam ca am scapat sanatos din puscarie si ca o sa dau ortul popii, aici, acasa. Am mers la fabrica si am vorbit cu un oarecare Dan care era sef la oxigen. Acesta mi-a promis ca peste doua saptamni ma pune magazionier. Omul nu stia ca eu nu aveam ce mnca, si nu numai eu, eram patru persoane. Am plecat de la fabrica si am venit la gara. Aici o echipa de muncitori lucrau la linie, la unghiul de ntoarcere al locomotivelor. Seful de echipa m-a ntrebat ce caut pe acolo si i-am spus ca ma uit la oamenii aceeia cum lucreaza. L-am ntrebat ct cstiga oamenii aceeia pe zi si mi-a raspuns ca 16 lei pe zi. La ntrebarea mea daca mai au nevoie de oameni mi-a raspuns afirmativ si a mai adaugat ca pot sa merg de a doua zi. M-am prezentat la lucru. Picherul ma cunostea si a fost binevoitor cu mine. Cnd am primit banii, o suta si ceva de lei, credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior. Am luat 5 kg de ulei, malai, pine si alte alimente si m-am dus acasa. Le-am spus sa mannce fara crutare ca s-a terminat cu foamea. ntre timp am primit cartela de pine, pe care o aveau numai salariatii, asa ca ne descurcm. Aveam si datorii. Pna nu am venit eu, sotia luase o jumatate de porc cu 1 000 lei, iar avocatului din Brasov i promisese sa i dea 1 000 lei. Cum sa i dea ea pe toti. Avocatul, care numai ma ncurcase, ma ameninta cu judecata. I-am scris sa aiba rabdare ca am luat servici si am sa-i dau cte 100 lei lunar, pna ma scap. A acceptat. Cu socoteala si crutare, am scapat de datorii. Ceva lemne avea sotia din toamna. ntre timp am fost pus cantonier la bariera la drumul spre Hurez. Peste un an am fost mutat la bariera Rusor, mai aproape de casa. Mai era o problema pe care trebuia sa o rezolv, Marioara. Am ncercat sa-i gasesc un servici si o gazda sa-si continue scoala ca sa termine liceul. Dar nu am reusit, cu toata alergatura mea. S-a casatorit, cu actualul ginere, Gheorghe Opris, preot. Am fost multumit, mai ales ca familia lui mi era cunoscuta. Cu tatal lui eram prieten vechi. Tot acum a trebiut sa-l dau pe Ionica la liceu. A fost cam greu pentru el. Autobuz la Fagaras era numai pentru muncitorii de la fabrica.Mai mergea cu autobuzul muncitorilor si mai da la sofer cte ceva. Cnd era de tura Comsa Ion, l dadea jos. Cnd era el, baiatul nu se urca. Cnd era timpul frumos, se ducea cu bicicleta. Luasem o bicicleta veche si cu unele reparatii, ne faceam necazul. Fiindca aveam acelasi drum, de multe ori mergeam amndoi pe ea, pentru ca eram amndoi usurei. De la cantonul Rusor se ducea el cu ea la liceu si cnd se ntorcea mi-o lasa mie sa vin acasa. Pna seara mai lucram si la cmp. mi luasem napoi parte din pamnt, dar pna la urma l-am nscris tot, 12 ha, la CAP. Am intrat la CFR n ianuarie 1956 si am stat pna n septembrie 1958. ntr-una din zile a venit picherul de la Sercaia, de care apartineam, si mi-a spus: Dumneata sa nu mai vii la lucru. L-am ntrebat de ce, dar nu mi-a raspuns. Stiam ca vreun binevoitor ma reclamase la partidul lor ca eu, fost legionar, puteam cstiga o bucata de pine muncind, si asta nu se putea. Noi romnii eram numai tolerati n tara asta n care au trait mosii si stramosii nostri. Acum era a Anei Pauker, a lui Vasile Luca, Teohari Georgescu, Fazekas si altii. Facusem razboiul, am scapat ca prin minune de acolo, am dat cai, caruta, hamuri, la admistitiu, doi bivoli, doi porci, un cal si acum altii, mai ales golani, care nu au dat nimic, dispuneau de noi cum voiau. Am aflat mai trziu ca mi-o facuse un evreu care era instructor de partid la Toderita. Pe urma am aflat ca acesta a plecat n Pasestina, unde a fost pus muncitor la porci.

ntre timp, pentru ca ma asteptam la zile negre, mi-am nciocalat o caruta, mi-am facut ceva unelte simple pentru plugarie. O parte din cele vechi le-am gasit prin sat. Am cumparat un cal rau, dupa aceea altul, tot rau, si asa, cu destula greutate am urnit plugul din loc. Cnd am venit din nchisoare, caruta de un cal era luata de unii din sat, pe motiv ca au platit cota pentru sotia mea. Desi i-am dat n judecata pentru caruta, pna la urma i-am lasat, ca sa nu zica ca au ramas saraci duin cauza mea. Le-am lasat carul fiindca ma bazam pe priceperea si puterea mea de munca si eram sigur ca o sa ma descurc. Prin 1961, Valerica cu Mon, la Bucuresti fiind, au gasit o casa de vnzare si ar fi vrut sa o cumpere. Nu aveau bani ntruct ginerele meu, dupa ce l-au dat afara din armata s-a apucat de politehnica si aveau doi copii. Era greu si de ei. Am ncercat sa mprumut de la cineva care stiam ca are bani la CEC, cu conditia sa le dau o dobnda mai mare dect la CEC. n situatia n care eram nu aveau ncredere ca voi fi n stare sa le restitui banii. Am facut tot felul de socoteli, am intrat dator la banca, am mprumutat de la cineva si pna la urma am luat casa. Aveam cote apasatoare, datorii, sotia fiind bolnava a trebuit sa iau si servitoare, dar speram ca ntr-un an, doi ma pun pe picioare. Un singur om m-a ajutat dupa ce am venit din nchisoare, Alexandru Cocan (Vetu). Am mprumutat de la el de doua ori cte 1 500 lei cu care am putut sa ma urnesc din loc. Prima data am cumparat un cal si a doua oara am ajutat-o pe Valerica sa-si cumpere casa din Bucuresti. Banii i-am dat napoi fara nici o dobnda. Eu i-am ajutat nainte pe destui, dar cnd am venit din nchisoare si acasa nu am gasit dect peretii, sotia bolnava, numai o umbra, Marioara data afara din scoala, ginerele Mon dat afara din armata, eu abia cu sufletul n oase, nimeni nu credea ca ma voi mai reface. Dar mai trebuia sa vina alta pacoste. n iarna din 1961/1962 au nceput sa vina tot felul de agenti si delegati care cautau sa ne convinga sa facem colectiv. Un nceput de colectiv, adica o asociatie, aveam din anul 1961, dar acum era vorba sa dam tot la gramada si sa lucram cu totii la un loc. Stiam ca era numai o forma de a justifica fortarea de a te nscrie. Sotia era tot bolnava si dnsa a staruit sa ma nscriu, ca sa nu mai vina toata iarna agentii sa ma bata la cap. Veneau si cte 10, 15 insi si te zapaceau la cap cu povesti si cu asigurarea ca va fi bine, ca nu mai trebuie platit impozit. Dar si acum cnd scriu aceste rnduri l platesc si desi nu mai am pamnt, impozitul este mai mare ca n anul 1938 cnd aveam venite de pna la 80 000 100 000 lei. Eu, care fusesem n Rusia si vazusem saracia si mizeria care erau acolo mi dadeam seama de ce nsemneaza colectivul, dar taceam, fiindca ma amenintau. Ma faceau atent ca am copil la scoala si or sa faca rapot ca sunt contra regimului. Baiatul, care era la facultate, mi-a spus ca si ei au fost atentionati sa caute sa-si convinga parintii sa se nscrie n colectiv. La fel zicea si ginerele de la Bucuresti. n primavara anului 1962 m-am nscris n Gospodaria Colectiva si am neput lucrul mpreuna. S-a semanat orzul si unde locul a fost grapat rau, orzul a ramas afara, neacoperit. Nu aveam obiceiul sa ma duc sa casc gura la colectiv si din cauza ca nu am fost de fata au dat vina pe mine si pe un vecin, care la fel nu a fost prezent cnd s-a discutat problema aceasta. Cnd ne-a spus brigadierul, noi am protestat. Ne-a zis ca daca nu mergem sa grapam a doua oara poate sa ni se ntmple ceva rau, desi acest lucru era gratuit. Am nceput sa ma gndesc ca asa o sa trag toata viata. n fiecare zi nervii mi erau pusi la ncercare. Sotia nu lucra, si fiindca ea nu lucrase nca de cnd eram particulari ar fi trebuit sa-i dea 15 ari de pamnt, asa prevedea regulamentul si asa ne-au spus cei care ne luasera declaratia de intrare n colectiv. Se cuvenea ca cei care sunt inapti de lucru sau batrni, si au predat pamnt, sa primeasca lotul de 15 ari si alte ajutoare n cereale si bani. Am facut cerere scrisa, cu certificat medical, dar nu s-au

ndurat cel putin sa raspunda. A venit timpul sa mergem la sapat. ntr-o dimineata a venit la mine seful de echipa si mi-a spus ca a fost la vecini, dar nu erau sculati. M-a rugat ca atunci cnd se scoala sa ma duc si sa le spun ca n ziua respectiva vor merge cu mine cu carul, n lunca, sa sapam porumbul. Eu sa-l sap cu masina si ei, cu sapele. M-am dus la vecinul din dreapta, unde barbatul era bolnav, si le-am spus ce a zis seful de echipa. Femeia a nceput sa strige ca seful de echipa nu stie ca ea are casa, ca stie ea de ce nu vine si multe altele. Ea a iesit n ulita dupa mine si striga si dadea din mini. I-am spus sa nu mai strige ca o mai vede cineva si crede ca avem ceva mpreuna. Am mers la vecinul din stnga. Aici femeia de abia se sulase si a nceput sa vocifereze ca barbatul ei nca n-a mncat, ca trebuie sa stau sa faca de mncare si sa mannce. Apoi au venit alte lucrari. De exemplu la coasa, unii fiind mai tineri si altii mai batrni, iam surprins o data pe cei tineri sfatuindu-se ca ar fi mai bine sa se separe de noi, fiindca ei lucreaza mai mult si de ce sa lucreze pentru altii. Astfel, n fiecare zi eram supus la enervari. Daca ar fi fost vorba sa le suport un an, doi, trei, a mai fi mers, dar cnd ma gndeam ca asta va dura ct va fi regimul comunist, ma apuca groaza. Desi era dispozitie ca la nici o intreprindere sa nu fie angajati colectivisti, i-am spus sotiei ca eu trebuia sa plec undeva, mai ales ca eu trebuia sa fac fata singur la ntretinerea mea, a sotiei si a baiatului care era la faculatate. Sotia era mai mult n spital si, colectivisti fiind, trebuia sa platesc spitalul jumatate. Cu baiatul cheltuiam 5 6 000 lei anual din cauza ca aveam, ziceau ei, venit cu care trebuia sa-l ntretin la scoala. Pna la 13 august, cnd am plecat de la colectiv, primeam 550 lei si toamna se apropia. Nu ma gndeam la haine, ncaltaminte. n primul rnd era spitalul, medicamentele si facultatea. Am ncercat din nou n Fagaras pe la prieteni, poate voi reusi macar acum sa intru n vreun servici, dar nu am facut nimic. ntr-una din zile veneam din oras si m-am gndit sa ncerc la ferma care era la 1 km de Fagaras, spre Mndra. I-am spus portarului sa-l cheme pe feciorul unui prieten, Marcu, care era brigadier acolo. Marcu a venit la poarta si l-am ntrebat de un serviciu. El, care cum am spus, ma cunostea, mi-a raspuns ca ei au numai lucru greu si murdar, n orice caz, nu era de mine. I-am explicat ca eu am nevoie de bani si nu ma speriu de munca, ori ct de grea. Mi-a spus ca daca asa sta treaba pot merge de a doua zi, ca au nevoie de oameni. Seara, m-am dus la seful de echipa, care era o rudenie, si i-am spus ce am de gnd: am sa mai trimit n locul meu baiatul, pna pleaca la facultate, dar pna vor observa altii lipsa mea, el sa nu zica nimica. A doua zi am plecat la ferma, unde m-a repartizat la uscat fn. Asta am facut n fiecare zi. Am nceput lucrul la ferma n 13 august si nu s-a observat nimic la colectiv pna la sfrsitul lui octombrie. ntre timp ferma a nceput sa aduca de la sectia Soars, sfecla, pe care o descarca pe cmp, la intrarea n curtea fermei. Nu aveau om care sa organizeze nsilozarea. Inginerul sef m-a ntrebat daca nu cumva ma pricep eu. I-am raspuns afirmativ, desi n viata mea nu mai facusem asa ceva, ntruct noi sfecla furajera si cartofii i depozitam pe iarna n pivnita. n timpul ct am sapat silozurile si am depozitat sfecla, a venit pe acolo inginerul sef, i-am povestit necazul care m-a adus la ferma si i-am cerut sa fiu angajat permanent. Mi-a promis, mi-a dat o caruta la zootehnie, unde era inginera doamna Tomescu, sotia directorului. Au fost zile foarte grele, mai ales iarna,dar greutatile au fost compendsate de faptul ca doamna inginera era o femeie cu mult tact si mtelegere. n cei trei ani ct am lucrat la dnsa, nu am auzit-o sa ridice vreodata vocea, desi probleme erau destule. Am admirat-o cum se putea stapni. n anul 1963 mi-a murit sotia. Nu m-am asteptat fiindca nu ma puteam mpaca cu lipsa ei si nu puteam accepta acest lucru pentru ca tineam foarte mult la ea. Observam ca e tot mai obosita pe zi ce trece, dar fiindca nu avea dureri, tot spream sa se faca bine. Speram, mai ales ca lua n fiecare zi medicamente pentru ntarirea inimii. Suferea de insuficienta cardiaca. n toamna anului 1963, cnd a plecat Ionica la facultate, am mers mpreuna n camera ei si am stat toti trei de vorba. I-am spus atunci sa se grijeasca bine ca peste doi ani termina Ionica facultatea, o sa se casatoreasca si o sa avem nepoti si de la el si o sa

ne bucuram cu totii. Era optimista. I-a spus baiatului sa se duca fara grija, ca se simte bine si ca nu e bolnava de moarte. Ca masura de prevedere am chemat pe Marioara sa vina acasa sa mai stea cu ea. Mereu spunea: Ma Ioane, scurta mi-a fost viata. Asta repeta foarte des. Cnd veneam de la serviciu era tot timpul lnga mine, pna mncam si la treaba. mi spunea ntmplari de-ale ei din timpul lipsei mele cnd am fost pe front si la nchisoare. Sigur, numai necazuri. Ct de greu se descurca cu cotele mari, mai mari dect ceea ce producea pamntul. Lor nu le ramnea nici de mncare. Impozitul era de 15 000 lei, dupa stabilizare. ntr-un timp nici nu stia ct are de plata. Azi i se spunea ca mai are de plata o anumita suma, dupa ce o platea, veneau si spuneau ca mai e de plata o suma mare. Ca sa se poata face o comparatie, salarul meu de la CFR era de 400 lei lunar. Cum a putut face fata nu nteleg, fiindca recolta o da cota, plus peste trei sute kg cota de carne si lapte. Cred ca atunci cnd tara era ocupata de turci nu a fost jaful mai mare ca atunci cnd eram aliati cu rusii. A vndut mereu vite, carute, masini agricole. Cnd am venit acsa, asa cum am mai spus, mai aveam un catel, care a murit si el la o luna de zile. Toate acestea i-au scurtat viata si numai moartea ma face sa uit tot ce a suferit de la toti neispravitii. Undeva am citit ca n vreme de ocupatie straina oamenii de nimic se ridica la suprafata ca gunoaiele deasupra apei. Asa a fost si n acele vremuri. Pe lnga toate acestea au vrut sa o dea si afara din casa. I-au pus n vedere, n scris, sa plece undeva, cu copii cu tot. Norocul a fost ca cineva a fatuit-o sa se duca la Procuratura. Spunea oftnd, cum era de bolnava si s-a dus pe jos pna la Fagaras. Cnd a ajuns s-a lasat jos pe scari la Procuratura, ca nu mai putea de oboseala. Un om de servici a ntrebat-o ce cauta acolo. Dupa ce i-a spus, omul a plecat si a venit peste ctva timp spunndu-i ca o cheama procurorul. Cine a fost si cum l chema pe acest procuror, sotia nu stia, dar mereu se ruga sa-i porte Dumnezeu de grija. Spunea ca a fost foarte atent cu ea. A ascultat-o si i-a vorbit cum nu i mai vorbise nimeni de cnd ma arestase pe mine. Dupa ce i-a aratat cum e amenintata n fiecare zi sa iasa afara din casa ei, procurorul i-a spus sa stepte putin afara. Dupa ctva timp a chemat-o din nou si i-a spus sa mearga linistit acasa ca nu o va mai supara nimeni si sa se ngrijeasca si sa se faca sanatoasa. Cnd mi aduc aminte prin ce a trebuit sa treaca n lipsa mea, ma gndesc ca, nendoielnic, lumea din vremea aceea si pierduse capul, cum spune Sfnta Scriptura, era domnia lui satana. Ma gndesc ce aveau cu ea. Nu batjocorea pe nimeni pentru ca nu avea acest obicei. Eu de asemenea respectasem pe toata lumea. n ziua cnd a murit, m-am sculat de dimineata sa merg la ferma, la servici. Am intrat n camera ei si am ntrebat-o cum se simte. Mi-a spus ca bine, dar ca i e cam frig si sa o acopar mai bine. Am tras plapuma bine pe ea si am acopert-o si cu cojocul ce era la ndemna. Am ntrebat-o daca dorea sa-i mai cumpar niste unt fiindca se terminase. Mi-a raspuns sa cumpar, dupa care i-am spus Doamne ajuta! Mi-a raspuns si ea cu aceeasi formula si am plecat fara grija. Pe la ora patru (16) a venit cineva de la telefon si mi-a spus ca sunt chemat acasa fiindca a murit sotia. Vestea aceasta a venit ca un traznet. Nu mai stiam pe unde merg. Am plecat nti la Fagaras si am telefonat la cei doi copii de la Bucuresti, sa vina acasa. Nu-mi venea sa cred, fara ea ma simteam asa de singur pe lumea asta. Toate ncercarile suferite pna acum, razboi, puscarie, nu au reusit sa-mi provoace atta durere ca moartea ei. De acum nainte cnd voi veni de la servici nu voi mai avea cui sa-i mai spun o gluma si sa mai aiba cine raspunde cu un zmbet de bunatate ca al ei. Am nmormntat-o. A fost o zi geroasa. Au fost copii toti, cu gineri si nepoti. De atunci, de cte ori ne ntlnim, o pomenim cu mare respect si durere ca nu mai e printre noi. Eu mereu o visez si cred ca nu o voi uita niciodata. A fost o sotie si o mama buna si ntelegatoare pentru toti. Pentru ea era o mare satisfactie cnd ne putea face o bucurie. De cte ori ma duc la biserica, aprind o lumnare la mormntul care adaposteste ramasitele ei, ale parintilor mei si ale fetitei Laurentia, care ne-a murit la vrsta de patru ani si jumatate, cnd eram nchis n lagarul de la Vaslui.

Din anul 1956, dupa concediu, din luna septembrie am ocupat serviciul de morar la ferma pna n anul 1967 cnd m-am pensionat. M-am pensionat ntruct directorul a fost dat la ziar pentru ca nu a instalat la timp o moara noua care sta afara n ploaie, si m-a banuit ca eu l-am dat la ziar. Eu i spusesem ca nu eu am facut-o. Din razbunare a desfiintat postul de morar urmnd, dupa parerea lui, sa merg la cmp ntruct n alt loc nu are unde sa-mi dea servici. La pensionare am facut cerere la Tribunalul Militar pentru sentinta de achitare, spre a-mi fi socotiti la pensie anii munciti n puscarie. n zadar am facut memoriu, n acest sens, si la Presedentia Consiliului de Stat caci raspunsul primit spunea ca ntruct atunci cnd m-au arestat nu eram n cmpl muncii, nu pot beneficia de pensie. Eu ceream pensie pentru acesti opt ani pentru ca lucrasem tot timpul si nu ceream plata salariului pentru aceasta munca. Desi sotia nu mai lucra de ctiva ani nainte de a se nscrie n colectiv pe motiv de boala, nu a primit nici lot individual si nici ajutor de boala. La fel, mie nu mi s-a dat la Gospodaria Colectiva nici lotul, nici pensia de batrnete pe care le-am cerut pentru pamntul, uneltele si vitele pe care le-am predat la nscrierea n colectiv. Si asta se numeste dreptate sociala. Dupa pensionare am mai lucrat pe ici pe colo, ntruct cu cele cteva sute pensie, ma descurcam greu... Ce-au mai patit copiii vor mai scrie si ei la timpul lor. O sa nchei cu ceea de stim n legatura cu parintii. Tata a fost cel mai mic dintre frati. Iacob a fost cel mai mare. A fost casatorit la Mogos unde sta Ilarie Florea (catre colectiv). Acesta a murit si a ramas un fecior care s-a casatorit cu Alexandrina din Sinca Veche. Acesta a murit pe front n primul razboi mondial si i-a ramas un fecior care s-a casatorit cu Maria din Berivoi. A murit si el si i-au ramas doi feciori, Viorel si Dorel, care traiesc. Marta a fost casatorita la Becu, tot catre colectiv. A murit de tnara, fara copii. Vasile a avut sase copii: Ion, Neculae, Mariuta, Gheorghe, Ilie si Firica. Dintre toti mai traiesc Mariuta si Firica. Tata spunea ca bunicul, pe care l chema tot Ion ca pe tata, era un om bun, ca lucra n cmp cu doua vaci pe care le mna tata la plug cu carul.

Cnd s-a mai ridicat, tata a plecat peste munte la Bucuresti, unde a fost rndas (ngrijitor la cai) la un depozit de vinuri. Spunea ca n fiecare smbata mergea cu gabrioleta de aduna banii de la crciumari. Aduna banii cu sacul. A venit acasa si a facut armata la honvezi unde era comanda ungureasca. Cnd a fost chemat la manevra s-a mpuscat mostenitorul tronului austro-ungar, Rudolf. Spunea tata ca se vorbea ntre soldati ca o data, la o petrecere, Rudolf a avut o discutie cu feciorul unui bancher evreu si acesta i-a spus la un moment dat ca de ce mai face pe grozavul ca mparatul i e dator tatalui sau. Atunci Rudolf a scos pistolul si l-a mpuscat pe evreu. Cnd a auzit mparatul a spus ca legea e moarte pentru moarte. Rudolf s-a mpuscat singur. Asa spunea tata. Bunicul, zicea tata, avea o casa mica de lemn, acoperita cu paie si mai ncolo avea o sura de brne, acoperita tot cu paie, si sub sura ava un grajd si mai ncolo avea o cocina, catre vecini. Sura a stricat-o n 1912 cnd a facut alta de zid, acoperita cu tigle. Casa acoperita cu paie a stricat-o si a facut alta n 1896, pe care am stricat-o eu si n 1934 am facut-o pe cea care este astazi. Grajdiurile le facusem n 1926, dupa ce am venit din armata. Tata s-a nascut n 1865 si a murit n anul 1940 la etatea de 75 ani. Mama, pe care nu am gasit-o nregistrata nicaieri, spunea ca era de o data cu Ionu Tichii, pe care l-am ntrebat si mi-a spus ca era nascut n 1870. Mama a murit n 1950 cnd eu eram n puscarie la Aiud, deci a murit la etatea de 80 de ani. Dnsa a fost nascuta Taflan de la Nicodin, unde sta acum Vlaicu. Ei au fost cinci frati: Ion, Sofia, Gheorghe; Maria mama si Marta. Unchiul Ion si matusa Sofia erau casatoriti cnd le-au murit parintii. Ei si luasera partea din averea parinteasca si fiindca parintii lor erau datori, li s-a vndut averea ramasa si cei trei copii mai mici nu au ramas cu nimic. Pe mama a luat-o sora ei Sofia ca servitoare, Gheorghe si Maria au plecat la Bucuresti. De acolo Gheorghe a plecat n America, de unde a venit batrn. Marta s-a casatorit n Bucuresti cu un boier batrn si dupa ce a murit boierul s-a maritat cu un mecanic de locomotiva, Lambu, pe care l-am cunoscut si eu. Casa n care stateau n Bucuresti o avea matusa de la primul barbat si era n Calea Dorobanti. Am vazut si eu o fotografie cu ea. Era o casa frumoasa, trasa mai n curte, cu poarta si grilaj de fier la strada. Mama s-a casatorit cu tata prin anul 1891. Sora ei i-a dat mamii ca zestre un loc arabil (pe Gropila) cam de 50 de ari si o livada de fnat. Amndoua au mpreuna ca un hectar arabil si fnat. Au muncit n parte (n dijma 50%) pe la cei care aveau pamnt mai mult si pe la ferma Sercaia si mai luau si pamnt n arenda. Ferma nsamnta porumb, pe care ei l sapau, l desfaceau de foi si l duceau la cosar. Fnatul l coseau, uscau fnul si l duceau la ferma. Dupa ce m-am casatorit, si dupa ce am mai cumparat pamnt am ajuns la 12 hectare. Ne ajungea pentru noi. Aveam de toate din belsug dar a trebuit sa vina colectivizarea care a pus capat la toate. Parintii murisera si nu au mai apucat sa vada cum munca lor de o viata ntreaga a fost luata pe nimic... Dan ION "Jurnal de Mndra"