Sven Hassel

Camarazi de front
Camarades of War
Cea mai nensemnata
durere a degetului tau
cel mic e pentru mine
mai dureroasa dect
moartea a milioane de
oameni.

Am fost adusi la Centrul de pansare, unde murdaria noastra respingatoare si para

zitii ce ne colcaiau pe ranile deschise l-au facut pe chirurg sa turbeze de furi
e.
- Nu mi-a fost dat n viata mea sa vad asemenea porci! exclama el.
Medicul acesta foarte tnar, proaspat iesit din scoala de la Graz nu vazuse, ntr-ad
evar, mare lucru n viata lui. Micutul l blagoslovi cu o ploaie de njuraturi, ceea c
e i-a sporit si mai mult furia. Se jura pe onoarea lui de soldat ca va fi aspru
pedepsit, daca binenteles va scapa cu viata. Pna atunci se distra cu delicii auzin
du-l cum zbiara n timp ce i scotea schijele de obuz care mpanau muntele acesta de c
arne.
Tnarul medic nu stia altceva, nu era dect un copil care nu avea sa mai creasca. Fu
mpuscat trei saptamni mai trziu, legat de un plop. Operase un general ce fusese mu
scat de o vipera si generalul murise sub cutitul copilului. Chirurgul statului-m
ajor fiind beat, nu putuse face operatia, nsa cineva ceruse ancheta, iar chirurgu
l de la statul-major se grabi sa dea vina pe tnarul sau coleg. Incompetenta si nen
deplinire a datoriei, declarase consiliul de razboi. Tnarul zbiera necuviincios n
timp ce era legat de plop, au trebuit patru oameni sa-l care si au observat ca i
nima i se zbatea sa-i sparga pieptul. Soldatii l-au mbarbatat spunndu-i ca trebuie
sa se poarte ca un barbat. Dar e tare greu sa fi barbat cnd nu ai dect 23 de ani
si iluzia ca esti cineva pentru ca ai doua stele la mneca.
Cei din pluton au povestit ca a fost o executie urta. Erau vechi infanteristi car
e vazusera multe! Asii regimentului 94.
TRENUL-SPITAL AUXILIAR 877 EST
Gerul taia n orice materie vie ori moarta, precum o lama nrosita n foc. n departare,
se auzea cum trozneau arborii n padure. Locomotiva, care tragea lungul tren sani
tar, fluiera vaietul ei sfsietor si pna si vaporii albi pareau reci in aceasta zi
de iarna ruseasca. Mecanicii purtau caciuli grele de blana si scurte mblanite. Su
te de raniti zaceau ngramaditi n vagoanele de marfa nsemnate cu mari cruci rosii, i
ar zapada spulberata de pe- rambleu de goana trenului patrundea n vrtejuri prin pe
retii acoperiti cu promoroaca.
Zaceam n vagonul 48, mpreuna cu Micutul si cu Legionarul. Micutului i patrunsese o
schija n spate, iar o mina i smulsese jumatate din fese. Era culcat pe burta, n pai
e.
- Nu crezi ca-i rost de-un chiul zdravan? Vreau sa zic cu fesa asta care i-a ram
as lui Ivan?
Legionarul, care si privea toata ziua n oglinda nenumaratele, stricaciuni personal
e, se porni sa rda ncetisor.
- Esti mare si prost. n batalioanele disciplinare nu poti chiuli dect atunci cnd ti
-ai lasat si capul. Tu nsa te vei ntoarce pe front sa-ti lasi jumatatea cealalta d
e fund.
Micutul recazu pe paie blestemnd. Legionarul l batu pe umeri.
- Linisteste-te, porc mare ce esti, altfel risti sa te arunce jos din vagon la u

rmatoarea debarcare a eroilor defuncti!

Ceva mai ncolo, lnga perete, Huber ncetase cu racnetele.
- Cred ca a crapat, sopti Micutul.
- Da, si nu va fi singurul, murmura Legionarul, stergndu-si fruntea de sudoare.
Avea febra mare si din pansamentul vechi de opt zile, ce nu izbutea sa-i acopere
umarul ranit, i curgea puroi. Era cea de a 16-a rana a sa. Primele 14 datau din
vremea cnd era n Legiunea Straina, unde servise timp de 12 ani, astfel nct se consid
era mai mult francez dect neamt, cu obrazul sau tabacit, cu statura scunda si ves
nicul sau, chistoc ntre buze.
- Apa, pentru Dumnezeu, apa! implora subofiterul Huhn, care avea pntecul deschis.
Cineva de lnga usa l njura.
- Gura! N-avem de baut dect propria urina, si daca faci una ca asta ticalosii te
pun la zid pentru mbolnavire intentionata.
Omul cu pntecul deschis ncepu sa plnga. Un altul, de la celalalt capat al vagonului
, rse rautacios:
- N-ai dect sa faci ca noi, linge gheata.
Cel de lnga mine, Feldwebel-ul, se ridica pe jumatate, n ciuda durerilor pe care i
le pricinuia burta gaurita de un glont de mitraliera.
- Camarazi! Fhrer-ul va avea grija de noi.
Ridica bratul, salutnd teapan, si intona nceputul unui mars nazist, nsa cazu napoi p
e paie, epuizat. Hohotele celorlalti urcara spre plafonul acoperit cu promoroaca
.
- Eroul a obosit, mri un glas, iar ntre timp Adolf se mbuiba cu de toate.
- Va trimit n fta consiliului de razboi, zbiera Feldwebel-ul.
Micutul i zvrli n cap o oala cu varza mputita.
- Taca-ti clanta! Daca fundul nu mi-ar fi n halul asta, ti-as scoate ceea ce-ti s
erveste drept creier sa-l trimit partidului tau.
Trenul se opri cu o zguduitura puternica care ne facu sa tipam de durere. Gerul
patrundea si mai mult, amortindu-ne degetele de la mini si picioare.
Promoroaca ne crispa nemilos chipurile. Unii se distrau desennd cu vrful baionetei
pe peretii nghetati animale mici si nostime, care dispareau ncet, nsa un catelus,
botezat pe loc Oscar, a fost redesenat de nenumarate ori, pentru ca ncepuse sa ne
fie drag. Atunci cnd, chinuiti de sete, lingeam peretele nghetat, aveam mare grij
a sa nu ne atingem de Oscar.
- Unde mergem? ntreba micul infanterist de 17 ani, care avea ambele picioare stri
vite.
- Acasa, pustiule, i sopti un subofiter ranit la cap.
- Auzi la el! rse marinarul de la Marea Neagra, cu femurul zdrobit. Ce-i aia, cas
a? Raiul lui Hitler, n care ngerii lui Adolf, cu zvastica pe capatna, cnta Horst Wess
el"?
Se strmba spre stalactitele ce scnteiau rece.
Trenul porni din nou, acest ciudat tren sanitar alcatuit din 86 de vagoane pentr
u vite, murdare si nghetate, pline cu mizeria umana numita noroi. Eroi care blest
emau, njurau, plngeau, epave nspaimntate zvrcolindu-se de durere, acest soi de eroi d
e care pietrele de mormnt nu pomenesc niciodata.
- Ia spune, arabule, striga Micutul, stii care va fi primul lucru pe care-l voi
face cnd vom ajunge la afurisitul ala de spital? Ma voi ghiftui bine si apoi ma v
oi napusti peste puicute...!
Ochii i erau stralucitori de dorinta. Pentru prima data n viata se ducea la spital
, iar acesta n ochii lui era un fel de bordel, unde clientii se bucurau de servic
ii complete. Legionarul rse n bataie de joc.
- ti va veni tie mintea la cap, baiete. n primul rnd vei nadusi scotnd farme de fler
prin toti porii si-ti va pieri pofta de crailc,crede-ma!
- Doare rau cnd macelarii astia ti taie n carne vie? ntreba uriasul speriat.
Legionarul ntoarse capul si privi chipul mare si bestial, palid de frica la auzul
celor ce-l asteptau.
- Cumplit. ti taie halci ntregi din slanina si nu poti spune nici of!
- Maica Precista, gemu Micutul.
Trenul se apleca scrtind ntr-o curba lunga.

- Dupa ce ma vor coase la spital, am gndit eu cu glas tare, mi voi gasi o amanta, n
sa una scumpa, cu palton de vizon si meseriasa.
- Pricep cam ce-ai vrea, facu Legionarul plescaind. O bucatica faina!
- Ce-i aia o amanta? ntrerupse Micutul.
I-am dat lamuriri amanuntite.
- Adica o trfa n afara bordelului! Nu se poate...! Si poti sa salti de-astea?
nchise ochii si ncepu sa viseze batalioane de fete frumoase care dau din fund.
- Si cam ct costa una? ntreba mijind un ochi.
- Solda pe un an de zile, i-am soptit, uitnd de durerea din spate, n timp ce ma gnd
eam la amanta cu vizon.
- Am avut odata o iubita la Casablanca, visa Legionarul. Asta a fost imediat dup
a ce am fost numit sergent n compania a 3-a. Buna companie, un sef de treaba, nu
unul afurisit.
- Da-l dracului de sef, am mrit eu. Toti sefii sunt afurisiti, mai bine vorbeste-n
e despre puicuta ta.
- Era sotia depravata a unui armator putred de bogat. Nu mai avea douazeci de an
i si avea dambla sa-si plateasca amanti, carora le dadea apoi papucii, unul dupa
altul.
- Si ti-a dat si tie plasa? Ca celorlalti?
- Nu, minti Legionarul, eu am sters-o. Avea pielea maslinie, parul negru ca zmoa
la si dessous-uri care te ameteau precum un Roederer sec 1926. Daca ai fi vazuto, mai baiete!
Subofiterul ranit la cap rse ncetisor:
- Esti un cunoscator, mi-ar placea sa te vad la treaba.
Legionarul, cu ochii nchisi, cu o cutie de masca de gaze sub ceafa, nu-l nvrednici
macar cu o privire.
- Femeile nu ma intereseaza, sunt doar amintiri din trecut.
- Ce? facu subofiterul uluit, ai trecut cumva la inamic?
Rsetele ce izbucnira l iritara pe Legionar.
- Ce va priveste asta pe voi, pifani nenorociti?
Furios, zvrli o cizma catre subofiter, care se feri. Cizma atinse pe aviatorul mu
ribund, care nici nu observa.
- Bine tintit, rnji celalalt.
Statura uriasa a Micutului se ridica ncet. Nimeni altul, cu asemenea rana, nu ar
fi fost in stare de asa ceva. Cu sclipiri de nebunie n priviri, nsfaca pe subofite
rul ngrozit, care ateriza n capatul opus al vagonului, cu zgomot nfundat.
- I-au taiat bilutele nomadului! racni uriasul. Cinii din lagarul de la Fagen. Da
ca mai aud o vorba despre nomad, va frng gtul! Uite asa!
Rupse patul unei carabine si arunca bucatile pe peretii vagonului, dupa care caz
u la loc gemnd n paie.
Legionarul fredona n surdina Vino, dulce moarte, vino...".
- Esti cam prost crescut, Micutule.
Uriasul izbucni n rs.
- Asta-mi place. Mai povesteste de trfa ta din Casablanca. Ce bordel e si Casabla
nca asta?
Legionarul si drese glasul.
- Casa nu-i un bordel, e un oras de pe coasta Africii, unde legionarii de mna a d
oua nvata sa-si bea sudoarea, sa haleasca nisip si unde, noaptea, te poti captusi
cu un sancru. La Casa pna si idiotii care si-au nchipuit ca Legiunea nseamna o via
ta de aventuri afla ca nu-s dect niste porci, fii de porci ca tine si ca mine, la
fel ca n toate armatele din lumea ntreaga.
- Ticalosilor! zbiera Feldwebel-ul nazist. Vai voua atunci cnd maresalul von Mans
tein va trece de Lodz si se va ndrepta spre Moscova!
- Ca prizonier, n drum catre Siberia? spuse cineva n bataie de joc.
- Gura! racni Micutul. Mai spune ceva despre Africa.
- Dumnezeule, ct poti fi de prost crescut! Era o fata pe cinste, continua Legiona
rul. Allah mi-e martor ca o iubeam. Se apleca si sopti:
- Ciudat ca dragostea poate sa doara att de tare.
- ti intrase n suflet? ntreba Micutul, care si scarpina fundul cu baioneta. Am paduc
hi n fund, zise n chip de scuza.

- Paduchii au generali isteti, afirma un ciung, al carui unic brat era ros de ga
ngrena. Gasesc ntotdeauna locul cel mai potrivit pentru a ataca.
si mirosi bratul.
- Gangrena nsa nu le place, i face sa verse.
- Cnd voi iesi din spital voi cafti un intendent, marturisi Micutul, cu ochii pie
rduti pe peretii vagonului.
- Ce ai cu intendentii?
- Vite mputite! N-ai observat niciodata ca suntem uzi sub impermeabilele noastre?
Pricepi cum vine chestia? Intendentul cstiga cte trei marci la fiecare impermeabi
l, iar noi renuntam la unul sau doua pentru a gasi ceva mai bun, ti dai seama cu
ct se alege?
- Buna afacere, observa Legionarul. Allah! De-as putea deveni intendent.
- Si puicuta ta? gemu Micutul, uitnd de intendent.
Legionarul raspunse ca si cum si-ar fi vorbit siesi:
- Doar Allah stie ct o iubeam. De doua ori am ncercat sa ma omor dupa ce mi-a dat
papucii.
Acoperind zgomotul trenului pna la noi, razbi un altul. Brusc s-a facut tacere. C
iuleam urechile asemeni unor animale haituite.
- Jabos, murmura cineva.
Am nceput sa drdim, nu de frig, ci pentru ca moartea patrunsese n vagon. Un avion. S
e roti si reveni, zumzetul crescu. Cu motorul urlnd zbura n lungul trenului. Steau
a rosie tintea nendurator crucile rosii ce punctau acoperisurile convoiului. Apar
atul lua naltime, apoi cobor n picaj.
- Vino, diavol rosu! urla Micutul. Cinele iadului, vino, sa se termine o data!
Ca si cum pilotul l-ar fi auzit, gloantele rapaira n pereti iesind pe cealalta pa
rte. Se auzira tipete, apoi horcaituri. Legionarul fredona Vino, dulce moarte, vi
no...". Cineva hohotea, altul gemea tinndu-se de burta. Locomotiva suiera. Intram
ntr-o padure.
Fara ndoiala ca avionul se mistuise undeva, n cerul acestei dimineti senine si ger
oase. Rotile rasunau pe sine, frigul cumplit patrundea prin gaurile lasate de pr
oiectile.
- Alfred!
De mult nu mai pronuntasem prenumele micului legionar. Nici nu stiu bine daca o
facusem vreodata.
- Alfred... poate spun prostii. Nu ti-ai dorit niciodata o casa a ta? Cu mobile
si asa mai departe?
- Nu, Sven, a trecut vremea aceea, spuse rnjind.
Ct de mult mi placea chipul sau smead.
- Am peste treizeci de ani.La 16 am intrat n Legiune, adaugndu-mi doi. Sunt de pre
a multa vreme un porc. Gunoiul este elementul meu. Camera mputita de la Sidj-belAbbes va ramne ultima.
- Si asta nu te necajeste?
- Nimic nu trebuie sa te necajeasca. Viata e frumoasa, vremea e frumoasa.
- E att de frig, Alfred.
- Si frigul e bun. Orice vreme e buna, atta timp ct esti n viata. Pna si o puscarie
e buna, atunci cnd nca mai traiesti si nu te gndesti la ce ar fi putut fi daca... A
cest daca" i supara pe oameni.
- Nu ti-e frica de o rana la gt? ntreba cel cu gangrena. Poate va trebui sa porti
un colier de fier.
- Ei si! Cnd toate se vor sfrsi, mi voi gasi o slujba ntr-un depozit al Legiunii. n f
iecare seara o sticla, apoi si bursa neagra cu materialele. Si nu ma gndesc la zi
ua de mine; la moscheie de doua ori pe zi. De rest, putin mi pasa.
- Eu, spuse stegarul, dupa ce va fi dat jos Hitler, ma voi duce la Venetia. Am l
ocuit acolo timp de doisprezece ani, mpreuna cu babacul. Frumos oras. Cine cunoas
te Venetia?
- Eu, rosti un glas stins ntr-un colt.
Era aviatorul pe moarte. Am ncremenit. Uleiul ncins i arsese obrazul, ochii nu mai
erau dect doua pete rosii ntr-o masa cenusie, cu reflexe vinetii.
Infanteristului i curgeau balele; fara sa priveasca spre muribund, ntreba:
- Ai fost deci la Venetia?

O tacere lunga, pe care nimeni nu cuteza s-o ntrerupa. Se ntmpla rar ca un om pe mo

arte sa vorbeasca despre un oras.
- Canalul cel mare e mai frumos n lumina serii. Gondolele seamana cu diamantele l
asnd n urma lor jerbe de perle... Este cel mai frumos oras din lume, n care mi-ar f
i placut sa mor, spuse cel aproape mort, stiind bine ca va muri ntr-un vagon de v
ite, undeva pe lnga Brest-Litovsk.
- Un soldat batrn este ntotdeauna multumit, visa mai departe Legionarul, pentru ca
traieste si stie ce nseamna asta. Numai ca nu sunt prea multi soldati batrni. Cea
cu coasa nici nu-i stie.
Trenul frna scrsnind. nainta n scuturaturi scurte, apoi frna din nou. Se opri cu un u
rlet prelung si locomotiva se ndeparta sa se alimenteze cu toate cte trebuiau unei
locomotive.
Ne aflam ntr-o gara. Zgomot de cizme, strigate, comenzi. Se auzira rsete, mai ales
un rs autoritar, de gradat, un amart de trupete nu putea rde n felul asta.
- Unde suntem? ntreba pionierul.
- n Rusia, idiotule.
Cineva deschise usa vagonului si aparu fata natnga a unui subofiter sanitar.
- Heil, camarazi! necheza el.
- Apa! se auzi un geamat ce iesea dintre paiele soioase.
- Putina rabdare, veti primi apa si supa. Aveti grav-raniti aici?
- Te tii de bancuri! Suntem proaspeti ca tiparii, hohoti stegarul. Tocmai ne ntoa
rcem de la un meci de fotbal.
Subofiterul disparu n graba. Trecu o vreme, apoi se ivira ctiva prizonieri de razb
oi, paziti de un ostas teritorial, care duceau o galeata cu supa calduta. O turn
ara n gamelele noastre dezgustatoare. Am mncat-o si ni se facu si mai foame. Ostas
ul ne fagadui sa ne mai aduca, dar nu facu nimic, n schimb sosira alti prizonieri
sa dea jos cadavrele. Paisprezece cadavre, din care noua n urma atacului aerian.
Au vrut sa-l ia si pe aviator, dar acesta izbuti sa-i convinga ca nca mai traia.
Ceva mai trziu sosi un medic tnar, nsotit de ctiva subofiteri sanitari. Arunca ici s
i colo o privire si de fiecare data spuse acelasi lucru: Trece, nu-i nimic grav."
Cnd ajunse lnga Micutul, izbucni furtuna.
- Lepadatura de trfa! Mi-au smuls jumatate de cur, nsa nu-i nimic grav, ai? Culcate aici, fachirule, sa-ti smulg pe al tau si sa-mi spui daca-i de rs!
l apuca de glezna pe medic, care se lungi n paiele puturoase.
- Bravo! se bucura gangrenosul si ncepu sa-l loveasca pe medic peste fata cu brat
ul sau putred, din pansamentul caruia se scurgea snge si puroi.
Medicul fu tras afara de doi subofiteri n ultima clipa, plin de puroi si cumplit
la vedere.
- Nu-i nimic grav! zbiera Micutul. Nataraule!
- Asta te va costa scump! ameninta medicul furios.
- Du-te dracului!
Cei trei au sarit jos si au tras usa glisanta. Trenul a pornit mai departe a dou
a zi dimineata, dar au uitat sa ne mai aduca micul dejun.
Aviatorul nca mai traia, un altul murise n timpul noptii si doi dintre noi se luar
a la bataie pentru cizmele sale. Cizme frumoase si moi, care meritau sa te bati
pentru ele, fiind facute cu siguranta nainte de razboi, captusite cu piele de cul
oare deschisa. Le dobndi un Feldwebel artilerist. Pumnul sau pocni barbia subofit
erului de vnatori, facndu-l sa uite ctvatimp de cizme.
- Ce cizme grozave! exclama Feldwebel-ul, stralucind de bucurie.
Scuipa pe ele si le lustrui cu mneca.
- Mai bine ai da mortului pe ale tale, l preveni cineva, altfel s-ar putea sa le
pierzi pe cele noi foarte curind.
- Sa ndrazneasca cineva! striga Feldwebel-ul, ca un cine care si apara osul.
- Jefuirea si despuierea cadavrelor, asta nseamna Consiliul de razboi, sa stii!
Subofiterul trase o njuratura, dar si scoase cizmele, cu care ncalta mortul. Dupa o
ora, nici cadavrul nu si-ar mai fi recunoscut propriul echipament, pna la cel ma
i nensemnat articol.
Subofiterul Huhn, cel cu burta deschisa, cerea ntruna apa. Legionarul i arunca o bu
cata de gheata s-o suga. Mie au nceput sa-mi arda picioarele si ntreg trupul mi era
strabatut de mpunsaturi, oasele mele pareau cuprinse de flacari. Stiam despre ce

e vorba: la nceput sunt dureri, care apoi se linistesc. Urmeaza flacarile, pna ce
picioarele devin insensibile. Aceasta e gangrena si picioarele mor, atunci dure
rile urca si mai sus. La spital se taie capatul cuprins de gangrena. Ma nfior...
Amputarea... Numai asta nu! I-am soptit groaza mea. Legionarului, care ma privi:
- Pentru tine asta ar nsemna sfrsitul razboiului. Mai bine ti pierzi un picior dect
capul...
Da, razboiul ar lua sfrsit. Am ncercat sa ma consolez n timp ce panica ma gtuia. Pic
ioarele, fireste... Cu minile ar fi mai rau. Spaima ma facea sa ma cutremur. Nu,
nu, fara crje! Nu vreau sa fiu invalid...
- Ce te-a apucat? ma ntreba Legionarul uluit.
Strigasem invalid!" fara sa-mi dau seama. Am adormit din nou. M-au trezit dureril
e, nsa eram multumit; picioarele ma dureau, prin urmare nca mai traiau. Mai aveam
picioare bune. Au urmat nca doua opriri. De fiecare data l-am auzit spunnd:
- Nu-i grav.
- Pe barba Profetului, ce e grav atunci? Legionarul l arata pe aviator, care tocm
ai murise. Dar el, nici el nu-i grav?
Nu a raspuns nimeni. Ciudatul tren sanitar auxiliar si urma drumul spre vest. Dup
a douasprezece zile de calatorie, la Craiova, 62% dintre raniti au fost descarca
ti sub forma de cadavre.

- Sleahta de smiorcaiti, bombani preotul. i cereti lui Dumnezeu sa va ajute, ce a

re nsa Dumnezeu de a face cu niste tlhari ca voi?
Chema infirmierele sa ia doi morti.
n dupa-amiaza aceea, preotul cazu pe scari si si rupse bratul n trei locuri.
- Geme ct voi toti la un loc! ne spuse infirmiera rznd.
Infirmiera aceasta avea nevoie de doua mperecheri pe zi pentru a-si pastra buna d
ispozitie.
- Ce oameni ciudati! murmura micutul Legionar.
Se ntoarse cu fata spre noi si ne povesti despre un sihastru care se retrasese n d
esertul Riful-ui.
MAGAZIA MORTII
n fostul seminar din Cracovia, care purta acum numele de Spitalul auxiliar nr.3",
medicii operau n tacere. Biroul staretului servea drept sala de operatie. Nicicnd
bunul parinte nu si-ar fi putut nchipui ca aici vor muri attia oameni.
Eram ntins pe o targa, tare ca tabla ondulata, si asteptam sa fie operat un ranit
la cap. Omul muri. Veni apoi rndul unui vnator, ranit la burta. Muri si el. Dupa
el au mai murit nca trei, dupa aceea doi au fost scosi afara nca n viata. mi venise
rndul.
- Pastrati-mi picioarele! au fost ultimele cuvinte pe care le-am rostit nainte de
anestezie.
Chirurgul tacea.
M-am trezit ntr-o camera si mai aveam picioare. Primele ore au fost destul de pla
cute, apoi au nceput nsa suferintele. Dureri atroce, suferinte cumplite att pentru
mine ct si pentru ceilalti. n odaia ce putea a iod si fenol se naltau nentrerupt gem
ete, n timp ce ntunericul protector se lasa ncet asupra paturilor.
O infirmiera se pleca deasupa mea, mi lua pulsul si si vazu de drum mai departe. F
ebra crestea, chinurile mortii se trau n jurul nostru, ma ncolaceau ca serpii. ntr-u
n colt al ncaperii pndea Femeia cu coasa. Femeia cenusie, nvaluita n negru, avea mul
t de lucru.
- Faina prada, mortaciune, nu-i asa? Prada faina... Dar nu cred ca mi-e frica...
Tremuram de frica.
- Pleaca de aici, putoare a fenolului! Asteapta tu putin, sa vina rusii, ti vor a

rata ei tie, mic-burgheza nemtoaica!

Femeia cu coasa rse ragusit, tremurnd de nerabdare. Era la capatul rabdarii. Legio
narul fredona ntr-una Vino, dulce moarte, vino...".
Mi-am acoperit urechile cu palmele sa nu mai aud cntecul asta blestemat, dar mii
de glasuri intonau n cor: Vino, dulce moarte, vino...". Femeia cenusie ridica ncntat
a privirile si ncerca taisul coasei, o coasa stralucitoare. La fel de taioasa ca
ghilotina de la Plotzensee sau de la Lengries. Cu toate ca Ursulei capul i-a fos
t taiat cu o barda, la Kolima...
- Ce tot ndrugi, nataraule? Doar stii bine ca iubita ta era la Berlin si se culca
cu SS-istii, sa mai treaca timpul... Minunata fata! Nu te mai smiorcai, cretinu
le... Era o vreme cnd mai erai un soldat adevarat si acum tremuri de spaima nainte
a Femeii cu coasa! Bate calciele, stai drepti, si ia-ti ramas-bun. Cum vei trece
pragul, toti te vor uita. Vino, vulturule, vino si ia-ma! Crezi... ca mi-e teama
de tine?
Femeia cenusie se ridica. nvaluita n mantia ei neagra, se apropie de patul meu... n
cet... Am scos un racnet. Infirmiera a venit n fuga sa-mi stearga fruntea. Doamne
, ce mngiere racoroasa... Ploua. Picaturile monotone mi potoleau nervii. Femeia cu
coasa disparuse, lund cu ea pe doi dintre noi.
Dupa o saptamna am fost mutat n alt salon, unde i-am ntlnit pe Micutul si pe Legiona
r. Micutul se alesese cu sapte zile de carcera, la iesire, pentru ca strigase Ura
! Au venit trfele! Repede n scutece, camarazi!" la aparitia infirmierei-sefe, care
era nsotita de ajutoarele ei. A urmat un scandal monstru si binenteles sanctiuni
din partea medicului-sef. Nefericitul nostru prieten nu mai pricepea nimic. nca n
u ntelesese diferenta ntre un spital si un bordel.
- Ciudate lucruri mai vezi pe aici! facu Legionarul n bataie de joc. Unele dintre
infirmiere sunt rele de musca. Am prins toate ponturile de la Hansen, care-i ai
ci de 17 luni. Uite, de pilda, sora Lise, a ncercat un regiment ntreg nadajduind s
a faca un baiat. Degeaba. Dar continua. Zice ca-i o datorie patriotica!
ntr-o zi cu vreme frumoasa am fost instalati, nfofoliti n paturi, pe o terasa de un
de puteam vedea Elba sclipind si slepurile trase mpotriva curentului. n fata acest
ei privelisti, orele se scurgeau molcom, n zgomotul ritmic al ciocanelor de nitui
t din uzina de la Stulpen.
Picioarele mele ntepenite trebuiau reeducate. Ultima schija de obuz, pe care o lu
asem pe cnd ma cataram pe faleza, atinsese coloana vertebrala. O infirmiera ma nva
ta sa merg. Am suferit cumplit, nsa, ncetul cu ncetul, rabdarea acestei femei urte s
i devotate a facut minuni. Numele ei? L-am uitat. Numele prietenilor l uiti, pe a
l dusmanilor niciodata.
Micutul si preveni tovarasii sai de salon:
- E mai bine sa stiti dinainte. Daca da dracu sa ma lasati fara bere, va puteti
numara mortii!
DICTATURA MICUTULUI
Rusia, sau mai exact ceea ce cunosteam noi din Rusia, adica frontul de est, pare
a departe. Numele acesta ramasese pentru noi simbolul iadului, nsa un iad ale car
ui grozavii depaseau n sadism tot ce nascocisera religiile pentru a-i nspaimnta pe
pacatosi. ntr-adevar, eram departe, nsa eram raniti, bolnavi, desfrnati, mbatati de
viata si de dorinta de a uita. Ne bateam joc de toate, deoarece mine vom muri.
Hamburg. Un spital bun, ctiva medici buni, altii mai putin buni, infirmiere de to
ate felurile. Pretutindeni pe unde fusesem ne-au macelarit, dar acum se terminas
e. Eram pe picioare, aveam dreptul sa iesim, bordeluri, ncaierari si toate cte ne
lipsisera. Ne mperecheam cu orice femeie ntlneam, exceptie facnd desigur Legionarul,
care nu mai era n stare, de cnd fusese mutilat de SS-istul din lagarul de la Fage
n. Alfred Kalb se distra nsa altfel: bea. Cnd spuneam nomadul se tine bine" nsemna c
a era ntr-att de beat nct altii n locul lui ar fi fost morti.
Foarte curnd, n trei crciumi din oras, ni s-a dat n mod politicos a ntelege ca prezen
ta noastra era nedorita. Politete care i displacu Micutului si costa pe autori do

ua comotii cerebrale, un nas rupt si cteva fracturi de mica importanta. Dupa care
namila se prabusi n propria-i varsatura, n spatele statuii lui Bismark, de unde f
u ridicat de patru haidamaci din Politia militara. Medicul-sef hotar ca i-ar treb
ui putin repaus. Zece zile n camera de izolare, zece zile care l-au dobort. n fieca
re zi spalaturi stomacale, n fiecare zi clisma, la fiecare doua zile test amibian
, plus doua injectii mpotriva botii portului", cu urmarea ca sarmanul Micutul bles
tema toate femeile, din lume.
Dr. Hahler nu punea niciodata pe cineva n carcera. Nu, camera de izolare era sufi
cienta; facea de zece ori mai mult dect orice masura disciplinara.
Ne aflam toti la spital din cauza febrei, febra mlastinii, malarie, tifoida, spa
niola sau mai stiu eu care. Muream de febra ca mustele.
- E o chestiune de inima, spunea dr, Hahler, care si mpodobea ntotdeauna frazele cu
well" sau OK", asa cum Legionarul spunea bon". Unul traise multa vreme printre eng
lezi, celalalt printre francezi. Maniile astea straine i enervau pe unii, altora n
sa le inspira ncredere. Nici medicul si nici nomadul nu erau de-ai nostri.
Dr. Hahler nu purta nici una din numeroasele sale distinctii, si ele toate strai
ne, acordate de dusmanii celui de-al III-lea Reich. Decoratii glorioase si umane
, rau-vazute n domnia brutelor. Dupa 20 iulie, 1944 au ncercat sa-l spnzure pe dr.
Hahler, norocul nsa l-a ajutat si lucreaza si acum n acest spital de febrili, n car
e atta lume i datoreaza viata.
n spital gasesti de toate, de la cele mai bune la cele mai rele: studenti la medi
cina nazisti, incapabili, formati n graba, si medici lipsiti de inima, care nu cu
nosc dect un singur lucru, regulamentul.
- Sa trecem n biroul meu, spunea dr. Hahler, de fiecare data cnd se petrecea vreo
dandana.
Dupa o jumatate de ora l vedeai pe mpricinat iesind rosu la fata si rusinat.
- Secaturi! rezuma Hahler.
Era un conducator pedant, ntelegator, invizibil si omniprezent. Toata lumea stia
aceasta, ncepnd cu ticalosul doctor Frankendorf, medic de stat-major, pna la soldat
ul Georg Freytag din salonul nostru.
Georg avea o boala ciudata care nu putea fi identificata. I se luau mereu probe
de snge, dar fara nici un rezultat. Cnd parea ca totul merge spre bine, febra ncepe
a din nou sa urce.
Controlau, cautau, banuind ca simuleaza, nsa febra era autentica. Se faceau razii
fulger, la ordinul banditului de Frankendorf, pentru a descoperi zaharul cu benz
ina, ori alt mijloc de provocat temperatura. Frankendorf conducea personal opera
tiile, magulea, ameninta, dar era nevoit sa se retraga nvins. Georg avea febra.
Micutul si-a pierdut o dupa-amiaza ntreaga fagaduindu-i munti de minunatii ca pre
t al secretului, dar Georg clatina din cap:
- Febra mea e adevarata, poti sa ma crezi, camarade.
Un tip ciudat, nu bea, nu juca, nu-l preocupau fetele. Se plimba ntotdeauna singu
r. Era baiat frumos, un baiat bun pe care toata lumea l adora, mai putin Frankend
orf, care ncepuse a-l uri pe ostasul acesta de 24 de ani.
Ocupam camera 72, cu vedere spre Reepersbahn si Palatul Justitiei, de la capatul
bulevardului. Legionarul scoase la iveala de sub saltea o sticla de bere. De fa
pt era o sticla mare de Kmmel, care trecu din mna n mna. Heinz Bauer se si mbatase.
- Ati vazut fetele care au fost racite? Afurisit de nostime! spuse Stein, aducnd
vorba de o serie de crime comise recent. Povesti ca fetele fusesera violate, apo
i de fiecare data sugrumate cu un ciorap ori alta piesa din lenjeria lor intima,
dupa care taiate cu cutitul pe burta. Fara ndoiala, opera unui sadic. Politia er
a la capatul rabdarii.
- Poate ca-i Frankendorf, emise Micutul. Ce bafta am avea daca l-am putea turna!
- Toate astea vor sfrsi rau, striga sudetul Mouritz, un voluntar pe care nu-l put
eam suferi. Voi care va pierdeti vremea cu trfele! Va balaciti n noroi! Mi-e scrba
de voi toti!
Tipul era cam puritan.
- Tu vorbesti? facu Micutul amenintator. Esti un Iuda vndut lui Adolf!
Mesteca un bot de slanina, din care zvrli o bucata n mutra cehului care pali si se
ndrepta spre el.

Cu un racnet de groaza, Mouritz se strecura sub pat, pe care Micutul se tolani a

sa ncaltat cum era, tragnd de slanina pe care nu izbutea s-o rupa cu dintii. n clip
a aceea, o infirmiera ntredeschise usa, nu vazu altceva dect pe uriasul ncaltat pe
pat si alerga cu ochii iesindu-i din cap s-o cheme pe sora-sefa. Aceasta veni n t
rap. Privelistea namilei care se lafaia cu slanina ntr-o mna si cu sticla n cealalt
a i taie rasuflarea.
- Ai nebunit?
Micutul scoase sticla de la gura si scuipa pe deasupra patului drept n scuipatoar
ea de lnga usa. Infirmiera se feri la timp. Trase cu putere aer n piept adulmecnd.
- Ce vrei, sperietoare batrna?
Ne tineam respiratia. Era beat si n stare de orice. De curnd se ncaierase cu o fata
, ntr-o camera de la etajul 3. Fata avusese pretentia sa faca baie nainte de a se
culca cu ea. n chip de protest, aruncase cada pe fereastra si zgomotul i-a facut
pe toti sa se repeada n pivnita creznd ca e bombardament.
Ochii infirmierei-sefe, poreclita Bila de seu" disparusera de pe fata ei ca o lun
a plina.
- ndraznesti? suiera ea, si se apleca asupra uriasului, culcat foarte linistit pe
pat.
- Ridica-te, porcule! daca nu vrei sa faci cunostinta cu mine.
- Pastreaza-ti munitia, graso. Te stiu eu. Te cheama Bila de seu", dar eu ti zic Gr
amada de slanina". Haide, ntinde-o!
Chipul femeii se nrosi.
- Sus, vita!
l nsfaca pe Micutul, l ridica, spre uluirea noastra, si-l arunca pe podea, unde ate
riza zgomotos. Total vrajit, se aseza si o privi fara o vorba. Bila-de-seu ntinse
cearceaful, arunca slanina si rachiul n cutia cu gunoi si iesi fara a mai spune
ceva.
- Sfnta Nascatoare, articula bruta, ce m-as bate cu ea! Ce cafteala ar iesi, va p
uteti nchipui, baieti?
- Te-ar strivi ca pe un pui de gaina, fu de parere Bauer.
- Ce-as mai viola-o pe sperietoarea asta, ah! Ce i-as face!
Usa se deschise si Bila de seu obtura deschizatura.
- Ai zbierat destul, bestie. Mai sunt si bolnavi. Daca nu te potolesti, ai de a
face cu mine.
Trnti usa fara sa se sinchiseasca de bolnavi.
- Ce femeie! spuse Micutul vesel.
Se duse sa pescuiasca sticla din cosul de gunoi si o goli dintr-o sorbitura.
- ntr-o buna zi ti vei frnge gtul, de prost crescut ce esti, i spuse cu blndete Legion
arul, de pe patul sau de la perete. Era cel mai bun pat din sajon si l ocupase di
n prima clipa cnd sosise. Patul era al cehului Mouritz, care protestase timid. Le
gionarul l privise de sus, fara a-i raspunde. Cum Mouritz se ncapatna, Kalb dadu zi
arul de o parte si se ridica ncet.
- Rahat, camarade!
- Ce-ai zis? facu Mouritz., parind ca nu e nteles.
Simteam ca urmeaza caftul. Micutul veni mai aproape, ca un urs ce simte mierea,
Mouritz nu vazu furtuna apropiindu-se, dar se simti apucat de gheare de otel si
azvrlit pe cel mai rau pat, cel de lnga usa. Cel care l ocupa era vesnic trezit de
ceilalti, care aprindeau ori stingeau lumina.
- Esti doar un porc, spuse ncetisor uriasul, si ai cerut patul asta, nu-i asa?
- Da, capitula Mouritz.
Micutul ridica o sprinceana.
- Domnule reangajat clasa I, se grabi sa adauge cehul.
- Bun, spuse celalalt, multumit.
l sili pe Mouritz sa cnte un psalm de 9 versete despre mntuirea lumii, dupa care i p
orunci sa mearga la culcare. n schimb el se porni sa zbiere un cntec care l-ar fi
putut duce la streang, pentru nalta tradare, apoi arunca sticla pe fereastra desc
hisa; de jos se auzira proteste vehemente. Era din ce n ce mai beat. n cele din ur
ma, un pumn bine tintit l ameti si n salon se lasa linistea.

Tanti Dora nu se gndea dect la bani. Traia n spatele tejghelei, chiar sub pestele-s
pada mpaiat si sorbea ct e ziua de lunga aquavit cu angustura, nelasnd nimic sa-i s
cape din cele ce se petreceau n local.
Micul Legionar sedea n fata ei si bea pernod.
- O nascocire a diavolului, spunea el, dar nu-ti dai seama dect la al optulea pah
ar.
Rse si l dadu fetei pe al noualea. Aceasta se dezbraca ntr-una din nisele nguste. Av
ea lenjeria neagra ca noaptea si transparenta. Doar chilotii erau rosii, de un r
osu corai. Dar numai Stein si Ewald i-au vazut.
TANTI DORA
Ne petreceam timpul la Vindstyrke II, o bomba din spatele garii. Tanti Dora, patr
oana acestei crciumi de lux, era o femeie dura si urta pentru care nu conta nimic
altceva dect banii. Noi, craii mortii, nu puteam dect sa-i dam dreptate: Cu bani ti
poti cumpara viata vesnica lnga Allah, n vaile albastre", spunea Legionarul, aplecn
du-si fruntea catre sud-est.
- Cu bani poti veni la Tanti Dora, am spus eu, trimitndu-i bezele din vrful degete
lor.
Eram plini de bani, iar bursa neagra din Hamburg era cel mai bun vad din lume. P
uteai cumpara aici tot ce-ti doreai, pna si un cadavru.
La Tanti Dora lumina era rosie, difuza si se dansa, cu toate ca era interzis si
politia si facea aparitia destul de des. Dar gazda noastra era un diavol cu fusta
, iar ginitorii nu observau niciodata nimic. Pe fisa stabilimentului era scris: L
ocal special, neinteresant politic", nsa nu era loc unde sa se petreaca mai multe
lucruri interzise ca la Vindstyrke II".
Veneau aici dame n cautare de experiente prohibite, care sovaiau, emotionate, sa
treaca pragul, ori oameni care se mbatau nainte ca o mna misterioasa sa le taie ber
egata. Cadavrul era gasit apoi n Elba, iar vama l depunea n antrepozitul de lnga Lan
genbrcke.
O fata cu rochia pna la genunchi l ntreba pe Legionar daca danseaza. Nu-i acorda ni
ci macar o privire.
- Dansam, micule? insista fata, privind cu interes mutra brutala, strabatuta de
o cicatrice lunga, de un rosu aprins.
- Du-te dracului, stricato! mri Legionarul.
Fata ncepu sa tipe furioasa. Un barbat tnar nainta pe la spate spre scaunul Legiona
rului si si ndrepta minile catre gtul lui, dar n aceeasi clipa o lovitura ntre picioar
e si alta n marul lui Adam l culcara la pamnt. Legionarul se aseza la loc si mai ce
ru o votca. Tanti Dora facu semn portarului, un belgian solid, care ridica trupu
l nensufletit si-l arunca n spatele unei usi, de unde altii l transportara ntr-un lo
c departat. Fata s-a ales cu o scarmaneala buna, ntr-o camaruta de lnga bucatarie.
Nu striga, fiind pe jumatate sufocata sub o perna murdara ce nabusise multe alte
tipete. Un fost proxenet si-a asumat sarcina s-o pedepseasca cu un bici scurt c
azacesc, primit cndva de la un SS-ist. Acesta avea doua: unul cumparat de la Ewal
d, calaul de la Tanti Dora, celalalt de la un agent de politie judiciara, care l
socotise numai bun pentru a stoarce marturisiri cu el.
ntr-adevar, biciul acesta contribuise la avansarea sa, deoarece ntr-o dictatura tr
ebuie sa dai randament. SS-istul cazu prizonier lnga Shitomir si a fost spnzurat d
easupra focului. Nu a marturisit mare lucru, caci oamenii de la GPU ntinsesera pu
tin prea tare plopul. Nu i-au trebuit dect doua minute sa moara.
Ewald o biciui pe fata de doua ori, dupa care se culca cu ea, asa cum obisnuia. n
ziua urmatoare, fata fu vazuta din nou la Tanti Dora primind ca de obicei 35% d
in ncasari, nu-i mai ceru niciodata Legionarului sa danseze eu ea.
ntr-o seara, doua dame bine au luat loc lnga Legionar. Nu erau trfe, una dintre ele
si arunca privirea asupra camaradului nostru si se instala picior peste picior r
idicndu-si fusta. Se vedea coltul unui jupon alb, scrobit, si lenjeria parfumata.
Legionarul si aprinse o noua tigara de la vesnicul chistoc pe care l tinea ntre bu

ze si se uita chioris la sampania lor.

- Chteauneuf? E cu adevarat cea mai buna?
Damele se facura ca nu au auzit. Legionarul chicoti aplecndu-se spre bruneta, pe
care prietena ei o numea Gisele.
- Vreti sa ne jucam mpreuna pe o suta de marci?
Dama nu raspunse, dar rosi si Legionarul izbucni n rs. Tanti Dora, care urmarea ma
nejul printr-o oglinda, se porni si ea sa rda.
- Daca am urca mpreuna, ti-as da doua sute de marci si o pereche de chiloti noi,
sopti prietenul nostru.
Tanti Dora se neca cu biterul ei, un amestec de rachiu danez cu angustura. Asta c
ica ar curata sufletul de pacate, spunea ea, dar un preot i zisese ca sufletul ei
era cam greu de curatat.
- Ar trebui sa-ti fie rusine!
Lisa l respingea pe Legionar. si golise paharul dintr-o singura sorbitura, n timp c
e prietena ei abia se atinsese de al sau.
Legionarul rse pe sub mustata si facu semn chelneritei care o ajuta pe Tanti Dora
la bar, aratndu-i paharul gol. n paharul Lisei au fost turnate imediat cteva picat
uri dintr-o sticla al carei continut era secretul patroanei. Rezultatul era ntotd
eauna multumitor. Tanti Dora murmura n timp ce umplea paharul Legionarului:
- Esti un porc, dar sa fie ntr-un ceas bun; porcarioarele sunt rentabile, baiete.
Legionarul rse din nou.
- Doamna, patru sute de marci si lenjerie noua de la Paris? i propuse scotnd rotoc
oale de fum.
Trude sufla pe un pahar foarte curat si ncepu sa-l stearga cu ndrjire. Stia la fel
de bine ca noi ca Legionarul nu putea avea legaturi cu o femeie. Tanti Dora scoa
se o tigara lunga.
- Da-mi un foc, bastard african.
Legionarul se executa si se trase de nas.
- Dupa tine, cam ct ar trebui sa dau doamnei pentru o raita prin pat?
Se ntoarse spre Lisa:
- Ai picioare frumoase, doamna, ai picioare foarte frumoase. Mi-ar placea sa te
dezbrac. Sase sute de marci pentru a te dezbraca, nainte nsa ai vrea sa dansezi cu
mine, doamna?
- Nu! Lasa-ma n pace, nu sunt ceea ce crezi.
Ridica dintr-o sprnceana.
- Adevarat? Mare pacat. Zmbi politicos. Dar nu ne puteti parasi n felul acesta, do
amna.
Gisele nu bea, n schimb fuma si i era cald. Lua loc lnga mine si o ntrebai ntr-o doar
a daca vrea sa se culce cu mine. Eram si eu beat, mi dam seama ca sunt badaran, d
ar putin mi pasa. Gisele clatina din cap n timp ce si balansa piciorul ncaltat cu pa
ntof de seara, din matase roz. Trebuie ca e bogata", mi-am zis.
- Culca-te cu mine.
Se prefacu ca nu aude si, profitnd de o noua ncaierare a Micutului, disparu, uitndu
-si nsa poseta. n ea era o carte de identitate mpreuna cu adresa ei si bani, din ca
re Legionarul lua o suta de marci.
- Asta-i pretul experientei, spuse el si comanda cel de-al optsprezecelea pahar.
Va veni singura dupa acte, nu trebuie sa i le duci, urma el, ca si cum mi-ar fi
ghicit gndurile.
Lisa avea un nume cu von si locuia nu departe de Elba, era fara ndoiala o femeie
bogata.
- Trebuie ca-i plina de bistari, facu Ewald, lingndu-se pe bot.
- Daca te atingi de ea..., ncepu n soapta Legionarul, n timp ce se juca cu sisul.
Ewald se scutura ca de un fior si rse galben, ochii sai oribili de peste i se rot
eau n cap. L-am vazut pe Micutul cum se ridica si arunca cutitul, care se nfipse nt
re degetele lui Ewald, fara sa-l raneasca.
- Ce esti tu?
- Un cine puturos, blbi Ewald, privind ca hipnotizat cutitul.
Acesta apartinuse unui om din ndepartata Siberie, un om pe care l omorisem cu lovi
turi de cizma, lnga Cerkasy, pentru ca scosese un ochi locotenentului de vnatori d

in regimentul 104. Micutul luase cutitul din cizma tipului si se folosea de el c

u maiestrie. ntr-o zi, pe frontul de rasarit, am plecat n recunoastere peste un po
d ce parea vechi, nefiind nimeni care sa-l ntretina, era un pod din fier si din l
emn. Am trecut podul n graba, cizmele noastre rasunau pe metal, printre traverse,
rul rnjea rautacios, deoarece, stia ceea ce noi nici nu banuiam, bucuria pe care
ne-o pregatea Ivan.
Mergeam palavragind ca de obicei, iar Micutul venea din urma. Era foarte prost d
ispus caci de trei zile nu mai fusesem aprovizionati si mai ales pentru ca Batrnu
l i interzisese sa violeze una dintre femeile n uniforma, ce cazusera prizoniere n
oaptea trecuta.
- Te omor ca pe un cine daca te atingi de ea, mrise amenintator Batrnul.
Prin urmare, Micutul ramasese n urma, mbufnat si framntat de gnduri ucigase. Patrula
se mistuise n ceata din care mai razbatea doar zvonul glasurilor. Brusc, se opri
. Iesind din pcla groasa, o umbra tacuta ncalecase parapetul si aluneca dupa noi c
u pasi de pisica. ntr-o clipa, Micutul deveni un altul, cizmele sale ncetara sa scr
tie si gorila, preschimbata n pantera neagra, disparu n spatele omului, prin aburii
cenusii.
Un tipat ragusit. Patrula amuti deodata, tresarind ca un singur om. Se auzira ge
mete, apoi pasi grei rasunnd pe fier. Luasem automatele n mna. Batrnul clipea, des,
Porta pregatea o grenada, iar Stege tremura, ca de fiecare data cnd se ntmpla ceva.
Din neguri aparu Micutul, tragnd de picior o forma lipsita de viata. O arunca n fa
ta noastra rnjind.
- L-ati vazut pe asta?
Gtul siberianului era deschis, rosu precum urechile unui peste mare, iar sngele se
scurgea pe pod.
Micutul si sterse sngele ntunecat de pe obraz.
- Porcul m-a murdarit tot cnd l-am ucis.
Batrnul trase adnc aer n piept.
- Unde ai dat de el?
- Iesea din ru, n spatele vostru, dar l-am crestat putin pe stalinistul asta.
- Ne-ai salvat, zise Batrnul, si ne arata ncarcatura de explozibil de sub haina mo
rtului.
- Vnator sinucigas, blbi Stege cutremurndu-se.
Porta suiera lung.
- Micutule, mai spuse Batrnul, ne-ai salvat viata.Individul asta ne-ar fi transfo
rmat n rachete.
Uriasul se foi jenat, nefiind obisnuit sa fie laudat.
- Esti iute de cutit, zise Legionarul cu mndrie, fiindca i fusese profesor Micutul
ui.
Namila se umfla n pene de placere, privi spre Batrnul implorndu-l:
- Atunci pot s-o iau pe aia cu fundul mare?
Batrnul facu nu din cap, si arunca automatul pe umar si porni din nou la drum. l ur
mam n tacere. Micutul tipa si glasul sau puternic trebuie ca se auzea pna la rusi,
pe partea cealalta a riului. Batrnul se opri si puse arma sub nasul uriasului:
- Tine-te departe de soldatoaica, ori te duci drept n iad si mi-ar parea rau. Nu
glumesc, Micutule!
Acesta tinu seama de amenintare, dar se perfectiona si mai mult n mnuirea cutitulu
i, spre marea multumire a Legionarului.
Ewald stia toate acestea si el nsusi mnuia cu destula ndemnare sisul sau cu arc, lua
t cndva unui marinar portughez. Marinarul era beat si din cauza lui Ewald se ales
ese cu cea de-a doua condamnare. O poveste urta. Ewald scapase de lagarul de exte
rminare a criminalilor profesionisti, nu se stia bine cum, aratndu-se foarte disc
ret n aceasta privinta. Secretarul sectiei judiciare, Nauer, din postul de politi
e din strada Stadthausbrcke 8, i smulsese o ureche lui Ewald si i zdrobise degetele
de la picioare unul cte unul. Nu pentru asasinarea marinarului, nu, n vremurile a
cestea lucrul era de mica importanta. Erau ucisi attia marinari! Ct timp cadavrele
stau la coada, de ce sa strnesti atta zarva pentru mai nimic? Dar Herr Nauer cred
ea ca Ewald stia ceva despre activitatea Capelei rosii" si dorea cu nfocare sa tre
aca la sectiunea anticomunista a politiei secrete, la inspectorul Kraus, cel mai

mare asasin pe care l-a rabdat vreodata pamntul, nsa un politician abil, conform
normelor celui de al III-lea Reich.
Kraus a fost spnzurat n 1946, ntr-o zi ploioasa, ntr-o celula de la Fuhlsbttel. Era nt
r-adevar o zi mohorta. Kraus tipa ca un soarece care se neaca si semana realmente
cu acesti rozatori. A trebuit sa fie dus pe sus pna sub latul nou, ce mirosea pla
cut a nou, pentru cei carora le place mirosul de funie. Doi tineri l sustineau pe
scaunel n timp ce el topaia smiorcaindu-se, apoi cineva lovi cu piciorul scaunul
rasturnndu-l. Glgii putin, gtul i se lungi, ochii i iesira n afara n mod ciudat. Unul
dintre tineri spuse:
- Damnit! si pleca.
Celalalt mai ramase pentru a face o fotografie, la repezeala, deoarece era inter
zis.
- A damnet good souvenir! i spuse el prietenei sale din Hamburg, o fata frumoasa
care adora genul acesta de fotografii. Tatal ei fusese ucis de curnd undeva n rasa
rit, mpuscat n ceafa, cu un Nagan, pentru nimic, acum nsa cnd razboiul se ncheiase Iv
an trebuia sa mai ucida ctiva cu Naganul n ceafa. Fata nca nu aflase; n fotografie s
e vedea limba mare a lui Kraus. Tnarul rse.
- Scoate limba la noi!
Nici el nu stia ca Kriminalrat"* Kraus, din biroul 60 al sectiei anticomuniste a
Gestapo-ului, si-ar fi vndut mama, tata si copii pentru a intra n serviciile secre
te ale tarii tnarulii. Se oferise voluntar si dase informatii timp de un an ntreg,
acum nsa scotea limba, asa cum fac toti serpii.
Ewald, pestele, sadicul si afemeiatul, izbuti sa scape din postul de politie far
a a fi facut cunostinta cu Kraus. Se zvonea ca spusese multe, amestecnd adevarul
cu minciuna.
Tanti Dora trase din trabuc si zise:
- Astea nu ma privesc, daca nsa porcul scapa o vorba care m-ar face sa ajung la mn
a Marelui Nauer", ei bine, atunci...
Zmbi si facu cu ochiul. Oare din pricina fumului din vesnicul ei trabuc, sau era
un semn catre cineva care era asezat lnga nisele cele mici? Nimeni nu o putea spu
ne, dar Ewald iesi de-a-ndaratelea, ca un mascarici huiduit.
Atunci cnd am aparut noi la Tanti Dora toate acestea erau de domeniul trecutului
si n clipa aceasta Ewald era blocat ntre doua scaune nalte din fata barului, tremurn
d ca un sacal ce era.
Micutul rdea si se juca voios cu sisul de la care Ewald nu-si putea desprinde pri
virea. Tanti Dora se scobea n dinti cu o furculita si se uita cnd la, unul cnd la c
elalalt.
- Fara bataie, baieti. Daca aveti de gnd sa-l mpuscati pe cinele, asta scoateti-l n
aibii afara, dar fara batai pe aici.
Ewald ncerca sa scape, dar o piedica l facu sa se lungeasca pe parchet. Cnd se ridi
ca, un cutit i suiera pe la ureche si se nfipse n usa camerei n care obisnuia sa bic
iuiasca fetele. Se opri brusc si sopti ragusit:
- Doar nu v-am facut nimic!
Stein se prefacu ca l ajuta, dar Ewald, care tremura, fu aruncat n sus printr-o pr
iza de judo si cazu greoi la pamnt, unde ramase nemiscat. n clipa de ncheiere, Micu
tul se apleca asupra trupului chircit si i arse una cu piciorul, dupa care am par
asit Vindstyrke II", foarte multumiti de noi.

- Voi, evreii din lagarele lui Himmler, sunteti marfa de pret. Obiecte, si nu al
tceva, asta sunteti, spuse Brand, camionagiul.
- Nu-i adevarat! striga batrnul evreu n uniforma vargata.
Am izbucnit cu totii ntr-un rs lipsit de veselie. Evreul cel batrn a ramas cu gura
deschisa, cu ochii nfundati, plini de durere.
- Nu-i adevarat! Lanturile vor cadea, ca pe vremea lui Moise, care ne-a eliberat
din robie n Egipt.
Batrnul rse cu amaraciune:
- Astazi n-ar mai putea s-o faca si, chiar daca ati scapa de haitele lui Himmler

, altundeva veti da peste alti Himmleri. Oriunde veti fi, tot prigoniti veti fi.
Porta i nmna mosului 200 de marci.
- Sa ai n noua ta viata, cnd o vei ncepe sa-mi trimiti o carte postala!
Evreul mngie banii zmbind si ntreba:
- Unde sa-ti scriu?
Porta ridica din umeri.
- Cine stie?
Urma cu glas grav:
- Cnd vei gasi o casca ruginita zacnd pe pamnt, ciocaneste n ea si ntreaba: Cine putre
zeste aici?" Daca e casca mea ti voi raspunde: Un tmpit din armata germana". Atunci
lasa-mi un biletel sub casca si voi veni sa-l iau ntr-o noapte cu luna plina.
EVREUL
- Te iubesc, i-am spus.
Era pentru cel putin a douasprezecea oara. Oare n sfrsit mi dau seama? Ea ncepu sa rd
a ncretindu-si pliurile fine de la ochi, ne-am asezat pe canapea sa privim Elba p
e fereastra. Pe fluviu trecea leganndu-se un vas vechi, suprancarcat cu oameni, si
trecu degetul peste nasul meu stlcit.
- Te-a durut cnd ti-au spart nasul?
- Pe moment putin, mai mult dupa aceea.
- Ai ochii reci, Sven, chiar si atunci cnd rzi ramn duri. ncearca sa-i mai mblnzesti p
utin.
Am ridicat din umeri.
- Ostasii lui Hitler sunt facuti sa fie fara mila.
- Da de unde, tu nu ai nimic dintr-un soldat de-al lui Hitler. Esti un pusti car
e s-a pomenit n uniforma, cu table la piept. Razboiul este rau, s nu oamenii. Saru
ta-ma, strnge-ma la piept, arata-mi ca tu nu esti rau!
Am sarutat-o nca o data, am strns-o la piept. Afara n strada un tramvai frna zgomoto
s.
- Cum arati n civil?
- Ca un imbecil.
- Vorbesti urt.
- Stiu, dar asa vorbim n meseria noastra. Nu poti ucide politicos. Nu poti spun: M
a duc la toaleta", ca apoi sa te lasi pe vine lnga calea ferata, de fata cu 800 d
e barbati si 50 de taranci, care ti aud basinile si te vad cum te stergi cu o fru
nza.
- Esti ngrozitor.
Se ridica ntr-un cot privindu-ma drept n ochi.
- Nu izbutesti sa fi ca ceilalti, ti-e frica de tine nsuti.
Ma saruta cu si mai multa nfocare.
Eram ntinsi din nou alaturi si priveam plafonul.
- Mi-ar placea sa merg la vnatoare, am visat eu cu glas tare. La vremea asta rate
le sunt tocmai bune si vin dinspre est.
- Da, vnam rate mpreuna cu sotul meu, spuse ea. si musca buzele, dar era prea trziu.
- Unde e acum sotul tau? am ntrebat, cu toate ca mi era indiferent.
- n Rusia, cu divizia lui. Este colonel, are frunzele de stejar la guler.
Am zmbit.
- Noi le zicem salata. Barbatul tau e un erou? Probabil ca da, de vreme ce are c
rucea de fier si salata.
- Esti rautacios, Sven. Este ca si tine ofiter n rezerva.
- Eu nu sunt ofiter n rezerva, m-a ferit Dumnezeu! am rabufnit eu.
- Vreau sa spun, este la fel ca tine, nu iubeste razboiul si nici pe Fhrer.
- E de necrezut ct de putini oameni l iubesc pe Adolf. Te ntrebi cum de ne sta n crca
.
- Cu adevarat, l-ai putut suferi vreodata? ntreba privindu-ma cu atentie.
- Ba da, Gisele, cndva, demult, am crezut n el. Doamne! Cum am fost n stare sa cred

n mascariciul asta?
- Mascarici? rse ea nencrezatoare. Ce vezi de rs la el?
- Nu, ai dreptate, nu te face sa rzi, acum nsa nu mai cred n el. Si sotul tau l iube
a?
- La nceput, da. Credea ca va salva Germania.
- De la ce?
- Nu stiu, asa spuneau toti. n orice caz, a dat de lucru si pine poporului.
- Pinea este rationalizata, iar munca s-a schimbat, dar taci acum, vrajitoareo, n
u am chef sa vorbim despre asta.
- Esti imposibil, Sven. Se spune vrajitoare celei pe care o iubesti?
- Toate femeile sunt vrajitoare ori trfe. Nu ai venit ntr-o seara la Vindstyrke II"
sa ncerci sa fii trfa? Doreai sa te prostituezi. Lisa a gasit ce cauta, tu nsa tiai pierdut curajul, n mod las.
- Esti ngrozitor.
- Binenteles. Te poti astepta la altceva de la cei mai respingatori soldatoi pe c
are i-a zamislit pamntul? Sarmana societate care ne va mosteni cndva!
si arunca bratele n jurul gtului meu si ma saruta att de salbatec nct am simtit gustul
sngelui pe buze.
Era zapuseala. Purta un jupon mov, de trfa, i spusesem. Unul din acelea care te att
a. Din strada rasuna zgomotul tramvaielor. Tunica mea neagra si urta zacea arunca
ta n mijlocul incaperii. Unul dintre capetele de mort rnjea catre tavan. n departar
e o sirena porni sa urle sinistru, trezindu-ne.
- Alarma, zise dama n jupon mov, privind cerul fara nori, nrosit de nserare.
- Da-o dracului de alarma, hai sa facem dragoste, i-am spus rasturnnd-o pe spate.
Am facut dragoste pna s-a rupt juponul. Eram nebun, ea striga, eu gfiam.Uitasem lum
ea. Foarte sus, deasupra noastra, marile bombardiere lasau urme albe n urma lor,
bombele cadeau, dar undeva departe, poate pe lnga Kaiser-Wilhelmstrasse. Ofta, ap
ropiindu-se din nou de mine. i simteam trupul frumos si subtire lipit de al meu,
era suplu si neted si mirosea a proaspat. Ridicase un picior si sub ciorapul sub
tire se vedeau unghiile rosii. Avea picioare frumoase si lungi, pe care mna mea l
e urmarea de la glezna si pna la rotunjimea soldului.
- Daca ar veni sotul tau, ne-ar omor?
- Nu va veni. Este cu divizia lui, o divizie de lupta, a 28-a de vnatori. Drept in
signa are un soim.
- O stiu, i spuneam divizia soimului. A fost la Gomei si la Nicopol, o adevarata
divizie a mortii. Nu-ti vei revedea niciodata barbatul.
- Nu vorbi asa.
ncepu sa plnga tacut, lacrimile i se scurgeau nencetat, n timp ce o bateam usurel pe
spate si i mngiam prul, asa cum mngi un pisoi.
- Toate astea sunt din cauza razboiului, sopti ea.
n cele din urma suna ncetarea alarmei si zgomotul strazii urca iarasi pna la noi n z
apuseala serii. Oamenii rdeau linistiti, nu fusese dect o alarma marunta, doar ctev
a sute de morti si raniti.
- Povesteste-mi putin cum e pe acolo.
Starui mult si nu ntelegeam ce nevoie avea sa stie ce se petrece n iad.
- Crezi ca-i bine sa ucizi oameni pentru ca sunt de alta rasa? De pilda evreii.
- Fac mai mult dect sa-i ucida pur si simplu. Poti cumpara un sac cu evrei, sau t
igani morti ca cenusa de ngrasamnt.
- Nu se poate!
- Nu zau? Sunt altele si mai si. N-ai idee cte poti vedea.
- Dar de ce sunt oare evreii att de urti?
- Nu stiu. Eu nu am nimic mpotriva lor, am ntlnit nsa adesea oameni care nu-i nghitea
u si totusi nu erau nazisti, dimpotriva.
- Sunt nebuni?
- Fara ndoiala, nsa ticniti suntem cu totii. Cei care nu-s stau nchisi n spatele srme
i ghimpate. Lumea s-a ntors cu fundul n sus si doar nebunii mai au drepturi cetate
nesti. Nu pot uita ziua cnd am dat peste un evreu, pe cnd vnam partizani.
- Povesteste, ma ruga, ntinzndu-se lenes.
- Povestea e destul de lunga, dar merita sa fie spusa. Eram pe atunci n muntii Ce

hoslovaciei, n cautarea partizanilor. O treaba placuta, pentru ca eram de capul n

ostru, mpartiti n cete mici, fara nici o supraveghere. Din cnd n cnd mai trageam n aer
, de forma. Risipa uriasa de munitie justifica rapoartele noastre, pe ct de razbo
inice, pe att de mincinoase. n realitate nu se ntmplase sa ne ntlnim cu cineva. Si noi
, si partizanii ne evitam reciproc. Lucrul de capetenie era sa gasim mereu ceva
de mncare si atunci cnd nu mai ramnea nimic, baietii plecau sa vneze capre negre, o
vnatoare care costa Reich-ul o cantitate uluitoare de munitie. Se ntmpla destul de
rar sa revenim cu o capra ori un cerb, de cele mai multe ori nsa aduceam un porc
sau un vitel, mai lesne de mpuscat fiind legati.
ntr-o seara, nainte de apusul soarelui, am ajuns la o coliba de munte parasita, un
de ne-am hotart sa noptam.
- Noi"? Adica cine?
- Nu-i cunosti. O sleahta de afurisiti dintr-un regiment de trazniti, vesnic cu
un picior n groapa. Cnd am intrat n coliba am simtit un miros dulceag, patrunzator.
n vreme ce mncam, mirosul deveni si mai staruitor. Porta urca sa vada despre ce e
vorba si peste putin timp se ntoarse rnjind si si sterse jobenul cu mneca.
- Am gasit un natarau mort n pat, el pute asa.
- Ce nerusinare! facu batjocoritor Heide. Sa te nalti la cer n patul tau, pe vremu
rile astea!
- Porta avea joben? se mira Gisele.
- Da, Porta facuse rost de unul n Romnia si nu se despartea de el nici n prima lini
e. Si, cum spuneam, am urcat toti doisprezece sa-l vedem pe tipul mort n patul lu
i. Era un batrn ce se odihnea cuviincios, n camasa lui alba.
- S-a scapat n scutece, zise Porta, care strecurase o privire sub plapuma grea ta
raneasca. Ce porc! Un pat att de fain!
- Ce pute! strmba Stege din nas.
- Domnului student nu-i place parfumul? rnji Porta si ntepa cadavrul cu baioneta.
- Ai grija sa nu gauresti partile pe unde pot scapa gazele, l certa Batrnul, asta
n-am mai putea suporta. Am face bine sa-l ngropam. Hai, apucati-va de treaba si ng
ropati-l.
Micutul si Porta au apucat fiecare de un capat al cearceafului si au carat cadav
rul. Pamntul era nsa att de nghetat nct a fost cu neputinta de sapat groapa. L-am ngro
at n balegar, ceea ce era mult mai usor, dupa care ne-am reapucat sa bem si sa ju
cam carti.
- E ceva n coliba asta blestemata! mri deodata Heide, privind nervos n jur.
Lampa cu gaz fumega aruncnd o lumina sinistra.
- Mai taca-ti clanta! se otar Porta. Joaca ori du-te lnga mos, n balegar.
Micutul scoase un mrit, i dadu un ghiont lui Heide si jocul continua. Dar acum ne e
ra peste putinta sa ne concentram. Cu toate simturile treze, ciuleam urechile. H
eide nu exprimase dect nelinistea care ne apasa pe toti. Era ceva care alarma ins
tinctul nostru milenar; asupra colibei plutea un mister.
Dupa o jumatate de ora, Batrnul nu mai rabda, azvrli cartile pe masa si striga cu
glas tunator:
- Daca e cineva pe aici, sa se arate!
Tacere. O tacere apasatoare. Nici cel mai mic zgomot. Cu toate acestea ceva era,
o simteam, ceva viu, ceva care nu facea parte din casa.
- E cineva ascuns aici, mormai Stege si se lipi de perete cu pistolul- mitraliera
la sold. Buzele i tremurau de enervare.
- Poate am picat peste un cuib de partizani, sopti Batrnul.
Micutul scoase la iveala o ncarcatura de dinamita, din care avea vesnic buzunarel
e pline.
- Ce-ar fi sa aruncam n aer cocina asta?
- Stapneste-te, l potoli Batrnul. Sa cercetam peste tot, altfel nnebunim.
Ne-am catarat pe scara cte patru deodata, cu armele pregatite sa culce la pamnt or
ice ar fi aparut n fata. O usa zbura n tandari dintr-o lovitura de picior. n timp c
e micul Legionar stropea din belsug ncaperea cu o salva din pistolul-mitraliera.
Heide zvrli o grenada n camera alaturata.
- Pe ei, pe diavoli! urla Porta.
Pustile si automatele scuipau flacari mnioase n bezna.
- Traiasca Legiunea! zbiera strident Legionarul, facnd salturi de tigru. Deodata

se auzi un zgomot ca de tunet, ca si cum am fi descoperit un cuib de partizani,

dar nu era dect un dulap mare plin cu haine care se prabusise peste el, prinzndu-l
ca pe un soarece.
Dupa un sfert de ceas, etajul era devastat mai cumplit dect ar fi facut-o un urag
an. Din plapumile taranesti, pe care le spintecasem nspaimntati, fulgii ningeau as
upra noastra, n timp ce ascultam cu urechile ciulite, muti ca pestii.
De la etajul de sus ne parveni totusi un fosnet usor.
- Dumnezeule! murmura Legionarul.
Frica ni se urca pe sira spinarii. Primul care si-a pierdut stapnirea de sine a f
ost Heide.
- Cine-i acolo? Sunteti ncercuiti, diavolilor! racni el, facnd sa rasune ntreaga cl
adire.
Apoi tacerea se lasa apasatoare. Tremuram din crestet pna n talpi.
- Sa fugim! sopti Micutul, alunecnd spre una din ferestre.
Din nou un zgomot nedeslusit deasupra noastra. Micutul scoate un urlet si sari p
rin fereastra, facnd tandari geamul. Ne cuprinse panica, ne mbulzeam sa fugim. Hei
de si arunca automatul care se blocase n timpul vnatorii de strigoi. Cnd am ajuns af
ara, ne-am dat seama ca lipseste Stege.
- Trebuie sa ne ntoarcem sa-l cautam, hotar Batrnul, ceea ce ne facu sa dam din nou
buzna n casa blestemata.
- Hugo, unde esti?
Am scaparat un chibrit sa aprind lampa cu gaz si, la lumina tremurnda, am zarit o a
ratare nalta, n haine vargate.
Batrnul si reveni primul.
- Hei, zebratule!
Silueta mizerabila se ndrepta ca la militarie, cu privirea atintita asupra Batrnul
ui si prezenta raportul:
- Domnule Feldwebel, prizonierul nr. 36789509 se declara fugit din compania de l
ucru de la calea ferata 4356 est.
- Nu se poate! izbucni Porta. Mai sunt si altii ca tine pe aici?
- Nu, domnule soldat.
- Ispraveste cu titlurile astea caraghioase, facu Batrnul enervat.
- Ei, ei! interveni Porta. Ma simt magulit sa fiu gratificat cu domnule". Nu mi sa mai ntimplat niciodata una ca asta!
Mosneagul n haine vargate privea temator n jur, ramasese n pozitie de drepti, n mijl
ocul ncaperii.
- Ia loc, i spuse Porta, aratndu-i masa mbelsugata. Ia-ti un colt de pine si o bucat
a de carne, cu o nghititura de cafea.
Batrnul detinut si misca buzele tremurind.
- Domnule soldat de stat-major, detinutul nr, 36789509 cere permisiunea sa vorbe
asca.
- Da-i drumul, fratioare, mri Micutul.
Detinutul cel vrstnic ramase mut. Parea sa-si caute cuvintele, stiind prea bine ct
e de primejdios sa spuna ceva ce ar putea displace. O vorba nepotrivita putea ns
emna moartea. Pentru el noi eram dusmani, n ciuda banderolelor cu cap de mort, nse
mnul unitatilor disciplinare.
- Hai, vargatule! Ce vrei sa ne soptesti? latra Porta si ntinse ca o pisica deget
ul spre chipul cenusiu al mosneagului, pe care murdaria se lipise n straturi ntune
cate.
Omul si plimba privirile obosite ale ochilor sai injectati pe fiecare dintre ucig
asii legali ce eram.
- Ce vrei sa ne spui? ntreba Brand, camionagiul, care putea respingator ca ntotdea
una. Nu ndraznea sa se duca la dentist prefernd sa ndure suferinte chinuitoare. De
toate i bagasem n dintii lui stricati, de la praf de pusca si salpetru pna la gaina
t de pasare.
- Dar taceti o data, idiotilor! se rasti Batrnul. Nu vedeti ca e mort de frica? D
aca v-ati uita n oglinda ati ntelege de ce alaturi de voi si dracu-i mai frumos!
Se duse la mosneag, l cuprinse cu mna pe dupa umeri si i spuse n felul sau, scarpinnd
u-si o sprinceana cu pipa:
- Nu-ti fie teama, prietene, nu suntem chiar att de fiorosi cum parem. Ce-ai vrut

sa spui?
Detinutul rasufla adnc privind omul scund, voinic, cu chipul cumsecade de sub cas
ca neagra. Ochii lor se ntlnira, cei att de negri ai detinutului cu cei limpezi si
albastri ai Batrnului. Ne-am dat seama ca cei doi au facut, dintr-o singura privi
re, un legamnt ce nu se mai putea desface.
- Herr Feldwebel, a lua cel mai marunt lucru de aici nseamna a jefui, am fost asc
uns aici trei zile, dar nu am pus mna pe nimic.
Batrnul se scutura de rs.
- Uita aiurelile astea. Asaza-te si mannca.
Se ntoarse catre Heide.
- Cauta ceva de mncare, dar misca-te mai repede.
Heide ramasese cu gura cascata n fata detinutului, ca si cum ar fi avut vedenii.
Micutul se apleca spre el:
- Fa pasi, bzoi de rahat, sa n-o iei pe coaja!
Heide se trezi si se repezi n bucatarie. Batrnul urma:
- Unde ai dormit n aceste trei zile?
- Pe jos, n bucatarie, Herr Feldwebel, pentru ca am paduchi si nu doream sa murda
resc cearceafurile astea curate.
- Maica Precista! hohoti Porta, prapadindu-se de rs. Daca toti ar fi la fel de si
mtiti, razboiul ar deveni o adevarata placere!
Heide se ntoarse cu bratele ncarcate cu rachiu si slanina afumata. Arunca zgomotos
totul pe masa. Stege descoperise o carte pe un raft si o ntinse Batrnului.
- Gazdele noastre sunt oameni cititi.
Cartea, era intitulata Karl Marx".
- Taman ce ne-ar trebui la Gestapo, mri Heide.
- Gura, pupa-ma-n fund ori ti tai gramofonul sa nu te mai aud scrtind. Nu cumva cre
zi ca am uitat ca ai fost cndva turnator?
Heide l privi cu ura pe vlajganul de Porta, cu joben pe cap; automatul cu care se
juca neglijent l tinea nsa la respect.
- E pacat de masa asta frumoasa, spuse detinutul, vaznd cum Legionarul taie slani
na direct pe tablie.
- Ia nu ne mai bate la cap, l repezi Brand, care facea la fel cu pinea.
- Trebuie sa ai grija de lucruri, starui ncapatnat mosneagul.
- Gura, jidane! racni Heide scuipnd.
Se apleca peste masa, lipindu-si aproape obrazul de cel al batrnului. Ochii lui d
e alcoolic, strabatuti de vinisoare rosii, sclipeau de rautate. Rgi.
- Asculta, vargatule! Eu, Julius Heide, subofiter n regimentul 27 de blindate, sp
un ca esti un jidan mputit.
Privi triumfator n jur.
- Ce-ai de zis de asta, scrnavie?
De pe scaunelul pe care sedea, mosneagul l privea uluit. Parea ca nu si da seama c
a despre el e vorba; insultele lunecau peste el, prea de multe ori i se vorbise
astfel. Nu mai patrundeau n el, era imunizat. Heide se rasucea n toate directiile,
ca un taur gata sa mpunga toreadorul.
- Cu tine am vorbit, mortule, suiera el din coltul buzelor. Esti un jidan puturo
s, un rahat de jidan.
si arunca pe spate capul rznd de propriile-i cuvinte scrnave, repetndu-le de cteva ori
, ca pe o litanie pagna n care cuvntul jidan revenea obsedant. Se nfierbntase, scuipa
, zbiera, i curgeau balele. Noi taceam. Batrnul mnca, nepasator, ca si cum nu ar fi
auzit suvoiul de cuvinte scrboase. Porta zmbea tragndu-se foarte atent de ureche,
Legionarul fluiera Vino, dulce moarte, vino...". Batrnul mparti cartile cu ncetineal
a si mare grija. Brusc, n mna lui Heide aparu un revolver mare. ndeparta cu un pocn
et sec piedica, un zgomot ce noua ni se paru de obuz.
- ti zbor creierii, jidane!
Rdea bestial n timp ce ridica ncet revolverul tintind capul mosneagului. Se lasase o
tacere amenintatoare. Mosul se ridica fixndu-l pe Heide cu o privire ciudata.
- Daca vreti sa trageti n mine, domnule subofiter, nu am ce face. Daca ma omorti p
e mine ori omorti un cine, tot un drac. Nu-i dect o deosebire: cinelui i e frica de m
oarte, mie nsa nu. Trageti, daca asta va e pofta, sa iesim nsa afara. Aici s-ar mu
rdari totul, nimic nu murdareste mai rau ca creierul, domnule subofiter, cnd se mp

rastie si se scurge.
- Dracu sa te ia! zbiera Heide, al carui deget ncepuse sa se zgrceasca pe tragaci.
Nici acum Batrnul nu spuse nimic. ntoarse linistit o carte sa-si termine pasienta;
era dama de pica.
- Pune arma jos, ordona brusc.
Heide paru uluit.
- i urasc pe evrei! ntotdeauna am avut pofta sa ucid unul!
- Pune imediat arma jos!
Micutul se ridicase, actionnd arcul sisului de transee. Batrnul i se adresa direct
:
- Julius Heide, lasa revolverul.
Legionarul fredona Vino, dulce moarte, vino..." abia soptit. Heide lasa mna n jos,
revolverul cazu zornaind. Pe fata i se citea o spaima vecina cu nebunia. Legiona
rul i puse o piedica, trntindu-l la podea. Micutul ridica sisul hotart sa i-l nfiga n
spate, dar mosneagul l opri la timp, apucndu-l de brat.
- Nu, nu-l ucide, camarade.
Am ncremenit. Micutul l lasa pe Heide si se uita furios la batrnul evreu, palid si
tremurnd, ce i se agatase de brat.
- De ce te opui sa racesc bestia asta puturoasa? Doar te-a insultat!
Detinutul clatina din cap.
- Nu, camarade, nu m-a insultat, eu sunt evreu, iar el e bolnav. Toate astea se
vor uita atunci cnd lumea va fi vindecata.
- Bolnav? striga Porta. E prea putin spus, e cel mai mare ticalos pe care l-a pu
rtat vreodata pamntul!
Btrnul facu un gest cu mna.
- Nu mai fiti att de setosi de snge, lasati-l n pace si asezati-va sa putem juca n s
frsit. Vrei sa joci? l ntreba pe fostul detinut.
- Nu, domnule Feldwebel.
- Nefericitule, nu-mi poti spune camarade, asa cum i-ai spus banditului asta mare
care e Micutul?
Mosneagul clatina capul si deschise gura, dar dura o vesnicie pna sa auzim:
- Voi ncerca, nsa va fi greu.
Am jucat n tacere pna cnd Brand si arunca cartile pe masa.
- Nu mai am chef, m-am plictisit.
- Esti un tmpit de calibru mare, se nfurie Porta, am sa-ti stlcesc mutra pocita.
Aruncndu-se fulgerator ntr-o parte, Brand evita sticla care, azvrlita cu toata pute
rea, se sparse n mii de cioburi n perete.
- E pacat sa murdarim toate astea, murmura din nou batrnul detinut. Cei care au a
bandonat casa au doi copii, care i vor mosteni.
- De unde stii?
- n dulap sunt hainute de copil.
- Ia spune, de fapt ai si tu o casa?
- Am avut, nsa mi-a fost luata de mult.
- Cine ti-a luat-o? Portareii? ntreba cu naivitate Kraus, SS-istul ce fusese tran
sferat la noi din pricina lasitatii dovedite pe front.
Ne-a pufnit rsul, nsa evreul cel vrstnic conveni:
- Portarel? Da, se poate spune si asa.
- Oi fi sterpelit casa cuiva, pe vremea Republicii de la Weimar! rnji Kraus.
- Poate fara stirea mea, riposta sec detinutul.
- Cum te-au nhatat, vargatule? l chestiona Porta.
Batrnul evreu nfuleca lacom nca o bucata de carne, si sprijini capul n palma si ncepu
sa vorbeasca. Vorbea ca si cum ar fi fost singur, asa cum vorbesc doar cei care
au fost nchisi si izolati un timp ndelungat. Nu vorbesc, scuipa, tusesc cuvintele,
viseaza cu glas tare.
- n '38 ne-au luat. Eu am scapat pentru ca aveam relatii.
- Voi astia din Tara sfnta, aveti ntotdeauna pile, zgndari Heide.
Ura lui era att de mare nct nu sovaia sa si-o arate riscndu-si viata. si descoperise
coltii precum un cine.
- Ai trebui spnzurat, spurcaciune!

Batrnul evreu urma fara a se lasa batut.

- Traiam la Hamburg, pe Hoch Allee", n apropiere de Rotherbaum, un loc ncntator.
Ofta, gndindu-se la Hamburg, cnd orasul miroase a aer sarat de mare si fum de la v
apoare, cnd micile luntrii de pe Elba rasuna de rsete.
- Eram, chirurg-stomatolog, aveam multi clienti si prieteni. Am izbutit sa obtin
nu pasaport cu viza Partidului si m-am gndit sa strabat Rusia pentru a ajunge n C
hina. Clatina capul. Proasta idee. Noi, evreii, suntem prigoniti si acolo.
Batrnul rse a lehamite.
- ntr-adevar, sunteti prigoniti la sovietici, la polonezi, aproape n toata lumea s
unteti prigoniti. De ce? Singur Dumnezeu stie.
Se ntoarse catre Heide.
- Julius, tu ar trebui sa stii de ce, odata ce-i urasti pe evrei.
- Sunt porci si banditi! chelalai Heide. Dovada Talmudul.
Julius Heide i ura pe evrei pentru ca cel mai inteligent baiat din clasa lui era
un evreu pe numele de Mouritz. Micul Mouritz l ajuta pe voinicul Julius; i sufla s
i i pasa fituici. n decursul anilor, Julius resimtise fiecare cuvnt soptit, fiecare
fituica precum o umilinta arzatoare, iar ura lui crescuse tainic. n afara de ast
a, nici Heide nu stia mai mult dect noi despre ura de rasa. Doar ca nvatase pe de
rost lungile tirade naziste.
Am renceput sa jucam n tacere, fara multa tragere de inima. Porta scoase flautul, s
i sufla nasul, scuipa pe degete si ncepu sa cnte Mica serenada". Ascultam vrajiti.
Era splendoarea primaverii, cntecul miilor de pasarele ce patrunsesera n coliba ntu
necata preschimbnd-o ntr-un palat de cristal, n care printi n haine de matase pareau
ca danseaza un menuet. Auzeam o orchestra ntreaga dirijata de capelmaistrul curt
ii.
Evreul ncepu si el sa cnte. Avea un glas grav si ragusit. Visa, amintindu-si... Ca
sa dinainte de '38, o femeie n rochie de un albastru deschis, cea care i placea...
Ana lui iubita... Cum mai rdea! Rdea aratndu-si dintii albi, ct era de draguta! Ana
, draga lui Ana, pe care a gasit-o ucisa, sub o poarta, pentru ca era rusinea ra
sei. Erau barbati tineri si tare veseli, n uniforme brune, cei care au omort-o, si
aducea foarte bine aminte. ntr-o seara se dusesera mpreuna la teatru sa vada Wilhel
m Tell" si, pe cnd se ntorceau, el ramasese n urma sa-si cumpere tigari. Ea o luase
nainte, pe tocurile ei nalte, al caror tacanit fu dintr-o data acoperit de zgomot
de cizme tintuite. O auzise tipnd... de doua ori. Prima oara un strigat lung si
ascutit, iar a doua oara ca un horcait. Ramasese nlemnit, vaznd cum o culca la pamn
t. Mai auzea si acum loviturile fatale. Un pusti de la SA, blonziu si cu un chip
angelic, pe care orice mama l-ar fi adorat, o lovise cu o scndura n cap.
Era la 23 iunie 1935, chiar Inga Darmator.
nainte sa se ntmple aceasta, petrecusera adesea seri muzicale, el cnta la fagot ori
vioara, ea la pian. Ana cnta aproape ntotdeauna Mozart, cu aceeasi profunzime de s
entiment ca soldatul acesta roscovan, jegos si cu joben turtit.
Legionarul si lua muzicuta si acompanie un mars razboinic pe care nu-l cunosteam,
dar ne lasa visatori. Deodata rasuna un dans cazacesc mprastiind orice urma de m
elancolie. Deveniram si noi salbatici, beti si urlnd sa darmam coliba. Batrnul evre
u rdea si el, uitnd de sotia lui asasinata, de casa furata, de miile de lovituri nc
asate de la tineri n uniforme frumoase mpodobite cu insigne cu cap de mort. Vru sa
danseze si dansa cu Heide, care uitase cu totul ca ura pe evrei. Se bateau pe s
pinare si se clatinau n ritm. Topaiam toti. Legionarul, ncntat, striga Traiasca Legi
unea!", participnd la dans n aplauzele tuturora. n cele din urma, obositi, ne-am pr
abusit pe scaune si am renceput sa bem pna ne-am cherchelit de tot. Pe sub grinzil
e batrne rasunau bolboroseli de betivi.
Evreul cel vrstnic, care sughita un pic, rencepu sa povesteasca.
- Calatoria mea spre China mi-au curmat-o ntr-un orasel murdar. n sanatatea voastr
a.
Se ridica si trase o nghititura. Jumatate din lichid i se scurse pe barbie.
- Ma cheama Gerhardt Stief si cum suntem ntre ostasi, locotenent de infanterie Ge
rhardt Stief.
Chicoti si facu cu ochiul, ca si cum ne-ar fi ncredintat un mare secret. Noi am i
zbucnit n rs pleznindu-ne pe pulpe. Micutul se rasturna de pe scaun de atta rs si vo
mita. Brand i turna n cap o galeata cu apa. Evreul continua netulburat:

- Eram n regimentul 76 de infanterie, de Inga Altona. Vroiau sa ma trimita la regi

mentul de garda, Ia Potsdam, dar mie putin mi pasa de garda, n 1919 m-au eliberat
si mi-am reluat studiile. Era la Gttingen, o epoca de aur.
Mai trase o nghititura.
- Da, e bine la Gttingen, spuse Batrnul. Am fost acolo ca ucenic la tmplarul Radajs
ak. L-ai cunoscut, zebratule? Domnule locotenent?
Toata lumea rse. Batrnul si ndesa pipa lui veche cu capac.
- Stii cafeneaua aia faina, din colt, de-i zice Holzauge"?
- O stiu, aveau o fata pe care o chema Bertha! exclama Gerhardt, fericit de a-si
aminti fata pe care o chema Bertha.
- Si ce s-a mai ntmplat dupa aceea? ntreba Brandt, scuipnd pe Heide, care adormise.
- M-au chemat la biroul NKVD-ului. Unul maruntel, foarte amabil, m-a poftit naunt
ru si, zmbind ntruna, mi-a explicat ca sunt retinut fiind banuit de spionaj. Dar a
stea se vor lamuri, binenteles, fara urma de ndoiala. Desigur ca se vor lamuri! Vo
i fi mpuscat ori ngropat de viu la Kolima, ce attea fite juridice! Se pune o stampi
la si totul devine simplu. Am vazut multe n Rusia sovietica, de dupa srma ghimpata
, si am ajuns sa urasc doua culori, verdele NKVD-ului si negrul garzilor SS.
Batrnul scoase pipa din gura si clatina capul.
- Tovarasu' Gerhardt, te ntelegem. O caciula cu cruce verde te poate face si ea s
a te cutremuri.
- Pe cnd eram la Borizov, trebuia sa ne ngrijim singuri de-ale gurii. Mncarea o gas
eam n fluviul ce curgea chiar n marginea lagarului. Borisov e n China, ntr-o mica re
publica amarta sovietica.
- Cnd ai ce mnca, nca mai merge, zise Brandt, muscnd dintr-un crnat.
Stief l privi lung si trase o dusca buna din sticla cu rachiu.
- Crezi? Ai auzit de pestele rosu?
Micul Legionar se apleca peste masa privindu-l atent pe doctorul Stief.
- Cel care ti da viermi la ficat? Fluiera lung. Sunt dati naibii tipii de la Bori
zov. Prin urmare, ai paraziti n ficat, locotenente?
Stief ncuviinta grav.
- Da, si asta doare. Te roade pe dinauntru, hapurile pe care ti le dau nu fac de
ct sa prelungeasca durerile. De la pestii rosii am trecut la ocnele de la Jaslano
v. Le stiti, marele pustiu sarat din sudul Asiei. Dupa aceea ne-au trimis n Urali
. La Marrosov. la fabrica de locomotive. n cele din urma i-au strns pe nemti, cehi
, austrieci, polonezi si ne-au dus la nchisoarea de triaj de la Gorki, apoi la Le
mberg. Acolo ne astepta cea mai mare surpriza a vietii noastre. SS-istii si sovi
eticii au ncropit un adevarat trg de oameni. n strigate si rsete dispretuitoare am f
ost predati din nou SS-ului, n schimbul celor pe care nazistii i napoiau rusilor. C
amarazi, ati ncercat vreodata sa ramneti pe vine ceasuri ntregi?
Lua tigareta pe care i-o aruncase Brandt si trase un fum, nchiznd ochii de placere
.
- Ati fost vreodata nchisi n vagoane de fier, att de nghesuiti nct jumatate sa se sufo
ce? Ati constatat ct de moale se pastreaza un cadavru atunci cnd stai pe el cu ore
le? Asta e felul modern de a transporta carnea vie.
Stiam. Nu exagera cu nimic. Cunoscusem si noi Torgau. La fel si Lengries si Fort
-Plive. Gustasem si noi dictatura.
- La sovietici nu-i mai rau? ntreba fostul SS-ist.
- Sunt exact aceiasi oameni. n lagarul 487, din Urali, ni se da peste vechi de o
suta de ani, peste putred, sarat si mputitul peste tiulka, care si viu pute, asa
se naste. La Majdanek, aveam parte de pine cu viermi, pilitura de fier si talas.
Detinutii se necau cu ea si mureau. Sa te bata cu patul armei ori cu pisica cu no
ua cozi e acelasi lucru, rusii foloseau si ei lanturi sa ne snopeasca peste sale
, iar executiile erau mai ales cu Naganul n ceafa. SS-istii preferau funia. Vezi
si tu, SS-istule, e cam acelasi lucru.
- Nu sunt SS-ist, protesta Kraus.
Un zmbet fin ncreti buzele lui Stief.
- Asta o vor spune multi cnd va sosi ziua socotelilor.
Porta mri:
- Toti din NKVD si SS au fost voluntari. l arata pe Kraus, care nega. Vei ramne nto
tdeauna un bandit de SS-ist si daca nu ti-am facut felul pna acum, e pur si simpl

u pentru ca te pastram pentru o ocazie festiva.

Stief interveni.
- Nu fii att de sngeros. Cu siguranta ca e bntuit de cosmaruri, ceea ce e mult mai
rau dect sa fii spnzurat. Dar sa continui. La Fort-Plive cnd voiam sa ne usuram tre
buia sa ne asezam pe o scndura lunga. Cel care cadea n sant se neca n rahat. SS-isti
i puneau ramasag pe ragazul ce-i trebuia sa dispara. La Majdanek, la rusi, era l
a fel, multi au crapat acolo necati. Dispareau ntr-o bolboroseala de basici de aer
.
Micutul scuipa un os de gsca si trase un gt de bere:
- La Bruckendorf 3, de lnga Torgau, cnd ne scapam n pantaloni, pentru ca guliile ne
provocau diaree, ne puneau sa urinam unii pe altii.
Ne-am uitat mirati la urias. Era pentru prima oara ca vorbea de vremea cnd fusese
la puscarie. Nu stiam ce facuse si nici unde fusese nchis. Urma, cu gura plina:
- Mi-au rupt bratul n trei locuri si mi-au smuls degetul mic de la picior cu cles
tele.
Se ridica, apuca un fotoliu greu si-l facu tandari de perete.
- Uite asa i voi face diavolului aceluia de la Torgau cnd l voi gasi. Stiu ca lucre
aza ntr-un lagar de lnga Weser.
- La Fagen au castrat pe ctiva doar ca sa rda, spuse Legionarul cu ochii aruncnd scn
tei, cum au maurii cnd simt ca se apropie clipa razbunarii.
- Eu am ncercat sa ma spnzur, cnd m-am ntors de la Fort-Zinna, spuse Batrnul.
Se facu tacere. Mai auzisem ca Batrnul se spnzurase, dar sotia sa taiase funia la
timp si un prieten l-a readus la viata. Batrnul nu mai ncercase niciodata sa se om
oare.
Am renceput sa jucam. Gerhardt cstiga cteva sute de marci si l-am lasat sa cstige cu
buna-stiinta. Nu parea sa-si dea seama. Ne bucuram toti cnd tragea o carte buna.
- La naiba, Gerhardt, te mbogatesti!
Cineva mpinse sticla spre el.
- Trage o dusca, locotenente!
Stief bau si puse sticla jos lovind-o de fund, asa cum faceam si noi. Gestul ace
sta avea un nteles, nsemna obisnuinta cu sticla, un semn de barbatie.
Subofiterul Heide se adunase de pe jos si-l mbrnci pe Kraus de lnga Gerhardt. Se is
ca nitica glceava, cteva njuraturi si Heide lua locul lui Kraus plesnind din limba.
Se uita cu coada ochiului la Gerhardt.
- Hai sa-i curatam pe cacaciosii astia.
Gerhardt ncuviinta si am jucat cu mai multa atentie. Gerhardt continua sa cstige.
Heide parea jignit. n cele din urma se lasa pagubas.
- Sunt curatat!
Gerhardt rse.
- Poti sa mprumuti de la mine, daca vrei.
- Cu ce dobnda?
- Cu 60%, cum se ia atunci cnd ai de a face cu tipi dubiosi, hotar Legionarul.
Afara stralucea luna, piina si rotunda, ca si cum privelistea celor treisprezece
candidati la moarte ar fi amuzat-o. Legionarul matura cartile si zvrli scaunul ct
colo cu piciorul.
- Jocul asta ma plictiseste, mai bine hai sa ne batem!
Ct ai bate din palme am fost gata sa ncepem boxul. Micutul si Heide s-au nfatisat d
rept primii combatanti. Ringul fu nconjurat cu funii luate din canapea si fotolii
. Pachete de pansament devenira manusi de box. Cele doua mari brute s-au ncins ntr
-o lupta ce degenera iute ntr-o bataie de pomina. Plini de vnatai si de snge, la fe
l de ndrjiti amndoi: Heide neglija nsa o clipa garda si asta i-a fost fatal. Micutul
, urlnd precum o gorila, l apuca de glezna facndu-l sa cada si l lovi cu capul de po
dea, pna cnd acesta atrna ca o crpa. Arunca apoi trupul nensufletit ntr-un colt si se
prabusi, la rndul sau, dobort de un somn profund.
Afara, luna lumina mai departe copacii nghetati. Adormisem toti, claie peste gram
ada, precum cateii. Tacerea sinistra a muntelui nvalui pe cei treisprezece candid
ati la moarte, n cabana n care pe vremuri veneau sa se odihneasca schiori veseli.
Micutul a fost primul care i-a zarit n dimineata urmatoare. Veneau n sir indian, p
asind grabit n timp ce coborau muntele, pe unde stnca era parca despicata. Mritul Mi

cutului ne aduna in graba. Eram nghetati.

Pareau mult mai numerosi dect noi si erau narmati cu aruncatoare de flacari, trei
mitraliere grele, precum si cu o bazooka din cele noi. Soarele care ncepuse sa sc
alde n auriu culmile facea sa sclipeasca argintul capetelor de mort. Cu binoclul
am putut observa ca n frunte era un Obersturmfhrer. Stege sustinea pe buna-dreptat
e ca era o companie ntreaga. Batrnul lua binoclul de la ochi si, fara a ntoarce cap
ul, sopti:
- Spuneti lui Gerhardt s-o ntinda.
- Unde sa ma duc? ntreba Gerhardt Stief, care era n prag si privea pe deasupra uma
rului lui Porta.
ntr-adevar, unde? Ne-am privit disperati. Micutul si Heide ridicara mutrele lor s
tlcite catre cer, clipind.
Ziua ncepuse rau. Acolo sus, pe poteca ngusta, unul se mpiedica si am vazut cum Obe
rscharfhrerul zbiera la el gesticulnd cu un pistol mitraliera n mna.
- Niste gunoaie, mri Heide, pipaindu-si ochiul umflat, o adunatura de gunoaie!
- Sa punem mitraliera n pozitie si sa le facem de petrecanie la toti, propuse Por
ta.
- Grozav, apoi i si crestam! sughita Micutul jonglnd cu sisul sau mare.
- Taceti, natarailor, se stropsi Batrnul la ei. Suntem unu la douazeci. Trebuie s
a-i ducem cu zaharelul.
- Nici tu nu crezi ce spui, mormai Stege. Ne vor casapi ndata ce vor gasi urmele
chiolhanului si pe Gerhardt.
- Bine zici, Hugo, interveni Legionarul. Chiar asta ne va ucide.
i arata matahala care repezea acum un alt vnator. Disparura cte unul n spatele unor
brazi firavi. ntr-un sfert de ceas vor fi dincoace si apoi foarte repede la noi.
Au aparut precum traznetul. Stege strnse dintii si puse mna pe automat. Batrnul rid
ica dintr-o spranceana facndu-ne semn sa ramnem linistiti. Micutul si alese alta po
zitie. Armele companiei de SS-isti clampaneau. Kraus, cel care fusese transferat
la noi pentru lasitate, fu apucat de o tuse cavernoasa.
- S-o ntindem!
- Ti-e frica de fratii tai? ntreba ncet Porta.
Legionarul suiera cntecul sau preferat. Obersturmfiihrer-ul SS mergea repede, cu
mnecile suflecate, i se vedeau bratele acoperite de par negru. Simteam ca moartea
e foarte aproape, narile noastre frematau ca la vnatul ncoltit de gonaci. Gerhard
t se facu nevazut n cabana, urmat de Micutul si de Bauer. Soseau... Toti baieti t
ineri, frumosi si bine hraniti.
- Companieee, stai! la picioor arm! Pe loc repaus...
Ordinele rasunau, seci si dure, asa cum era si dimineata.
Batrnul clipi spre capetenia cu par negru si ochii lor se ntlnira. Batrnul pasi ncet
pe iarba incredibil de verde, care i placuse att de mult evreului cel vrstnic. Micu
l legionar si facea de lucru n spatele lui, n pozitie de tragere, strecurndu-se fara
a atrage atentia dupa o gramada de lemne.
Porta se instalase n casa si puteai banui o gura neagra-albastruie n spatele feres
trei cu gratii, ascunsa de scnduri. Batrnul era aparat de doi dintre cei mai buni
tragatori ai frontului.
Ofiterul SS si tragea tocmai nadragii ngreunati de Mauserul sau, cnd dinauntrul cas
ei se auzi clinchetul de farfurii si pahare. SS-istii naltara capul. Ce zgomot mbi
etor!
Raportul Batrnului fu scurt si sec. Nimic deosebit de semnalat". Farfuriile si pah
arele rasunara din nou si suplul ofiter SS privi ridicnd din sprncene spre usa des
chisa. Se ndrepta usor, cu o ncetineala ngrijoratoare, catre casa. Curelele sale no
i scrtiau. Ajunse lnga butucul de lnga intrare, unde se opri, apuca toporul si retez
a o bucata de lemn dintr-o singura lovitura. Toporul fusese ascutit de un meseri
as. Dnd cu piciorul n lemnul taiat, rse ncetisor. Chipul i se naspri cnd se ntoarse ca
re Batrnul.
- Dumneata, Feldwebel, ti strngi oamenii si plecati repede de aici.
Cnd ridica bratul pentru salutul nazist, la ncheietura minii sclipi un ceas mare de
aur.
Glasul Batrnului tuna:
- nainte, mars, banditilor!

Ne-am adunat, posaci. Ne mbrnceam mormaind. Micutul si Heide au iesit din casa cla
tinndu-se. Micutul tinea n mna cutitul sau lung siberian.
- Luati-va armele. nainte, mars! ordona Batrnul cu glas de stentor.
Am trecut foarte aproape de SS-isti, care ne priveau de sus.
- Cacaciosi! zise unul dintre ei.
Micutul tresari, dar Legionarul si Batrnul l ncadrara imediat. Taunii roiau ntepndu-n
e cumplit, ntotdeauna chiar lnga marginea gulerului. Am strabatut bradetul fara sa
ntoarcem capul si abia cnd am ajuns jos, lnga podul cel vechi, ne-am oprit. Fara u
n cuvnt, ne-am aruncat la pamnt, cu capetele ndreptate spre cabana, pe care soarele
o lumina acum din plin.
L-am vazut pe Obersturmfhrer-ul cel nalt intrnd n casa, urmat de doi SS-isti. Au ram
as mult timp nauntru, fara sa se ntmple ceva. Ctiva se tolanisera pe iarba verde si
jucau zaruri sau carti, fara nici o graba.
- Prietenul nostru, locotenentul Stief, s-a ascuns bine, zise Porta.
- Sa nadajduim, sopti Batrnul ngrijorat, muscndu-si pipa.
Micutul dadu un rnd de snaps si am baut ndelung, cu lacomie. O data cu arsura alco
olului, n vine ni se scurgea furia, gustul sngelui. Micutul scuipa pe o frunza.
- Cini blestemati! Sa-i casapim! Hai, Batrnule! facu el ragusit batnd darabana pe m
inerul cutitului.
Batrnul sugea n continuare de mustiucul pipei. Deodata, linistea fu sparta de un t
ipat prelung.
Instinctiv ne-am lipit si mai mult la pamnt.
- Mosul nu s-a ascuns destul de bine, gemu Stege.
Strigatul rasuna din nou, strigatul acela pe care noi l cunosteam prea bine, pent
ru ca l auzisem de attea ori n nchisori si n lagare.
- Ce-i fac? ntreba prosteste Brandt.
- Moarte lenta, latra Legionarul, asezndu-si aruncatorul de flacari n pozitie. Cnd
eram n Rif ne razbunam de fiecare data cnd casapeau pe unul dintre ai nostri.
Privea catre Batrnul, care sta ntins n spatele unui tufis, cu privirea atintita asu
pra cabanei. Tocmai se pregatea sa continue, cnd iesira afara tragndu-l pe Gerhard
t dupa ei. Mosul se tra n patru labe si tipa ntruna. SS-istii l loveau Cu cizmele si
i frnsera un brat. Fiecare gest al lor ne sfredelea creierii, aproape nnebunisem.
L-au lovit peste fata si se prabusi. Oberscharfhrer-ul se pleca asupra lui, cu un
cutit n mna. Banuiam ce avea de gnd sa faca, mai vazusem de astea si totusi de fie
care data ne lua prin surprindere. Tipatul acela, prelung si neomenesc, atunci cn
d trupul se destinde ca un arc. Membrul nca viu, aruncat pe poteca, cobora la val
e saltnd.
I-au tinut capul pe butuc si capetenia nu lovi dect de doua ori cu toporul. Sngele
tsni pna departe. Rdeau n timp ce au sapat o groapa n balegar, n care ndesara corpul
reuna cu capatna, apoi pornira la drum cntnd. Curnd disparura pe dupa brazi.
Stege plngea cu sughituri, Micutul blestema, iar Batrnul ne implora:
- Fiti rezonabili!
Legionarul nsa suiera precum un sarpe.
- Traiasca Legiunea! Sa facem ca pe vremuri n Rif!
Furia lui se ntinse ca un incendiu de padure si n numai cteva secunde ne-am hotart.
Lupii aveau sa se lupte cu lupi si mai feroci, o haita condusa de fiara marocana
.

A-ti ucide semenul poate fi uneori o usurare.

Cel care trebuia sa moara se prabusi. Zgrie pamntul cu unghiile si picioarele, och
ii i se nchisera. Legionarul lovi gura care horcaise nca o data Heil!", iar membrel
e ticalosului fura smulse de plopul brusc destins.
Soarele se nalta ncet deasupra crestelor muntelui pentru a contempla razbunarea, i
ar victimele de la Auschwitz trebuie ca s-au bucurat de adierea dreptatii.
RAZBUNAREA

Ascunsi n cotloanele muntelui, i asteptam pe ucigasii lui Gerhardt.

Gndul de a-i ucide ne umplea de fericire, o fericire care mi amintea de aceea pe c
are o simteam pe vremea copilariei, de Craciun, atunci cnd asteptam n spatele usii
nca nchise sa vedem pomul fermecat.
Stege plngea, avea sufletul cel mai sensibil din toata sleahta noastra. Porta njur
a, micul legionar mormaia blesteme arabesti.
Locul ales de noi era o adevarata fortareata naturala, o capcana de prins SS-ist
i, un poligon de tras la tinta.
- Ce bascalie va fi, zise Brandt camionagiul, sugndu-si ntruna dintii gaunosi.
- Pe Oberu' ala mare l scalpez, striga Julius Heide, din naltimea copacului de und
e pndeau.
- Nu, Julius, treaba asta eu o fac, i-o reteza Porta sarutndu-si cutitul.
- Sunteti nebuni de-a binelea, interveni Batrnul. V-ati gndit ce urmari vor fi la
cele ce aveti de gnd?
- N-ai spor, spuse Porta, scuipnd pe jos. Poti sa ma crezi, nici unul dintre ei n
u se va ntoarce acasa la ma-sa sa povesteasca ce s-a ntmplat. Pna la noapte corbii l
e vor hali la toti ochii.
- Sunteti niste tmpiti! izbucni furios Batrnul. Nu va dati seama ca-i vorba de o c
rima?
Am ramas cu gura cascata.
- Cum ai spus? striga Porta, uitnd ca n munte se aude pna departe. Dar ceea ce face
m noi de patru ani ncoace cum numesti, domnule Feldwebel?
- Nataraule! Pna astazi ai ucis doar dusmani, nu compatrioti.
- Dusmani! hohoti Porta batjocoritor. Dusmanii mei sunt numai SS-istii.
Plin de indignare, Batrnul sari afara din groapa pe care o mpartea cu Stege si cu
mine si si ndrepta revolverul spre Porta, care se lungise dupa o stnca.
- Esti cam uituc, baiete, dar ti voi mprospata memoria! ti amintesti de NKVD-istii
pe care i-am mpuscat lnga Bobrusk? Ai uitat cum Micutul si Legionarul le-au taiat
beregata voluntarilor sinucigasi la Kiev? I-ai uitat pe bosniacul si femeile din
compania de brandisti? Erau cumva prieteni? n acest caz ai un fel ciudat de a-ti
trata prietenii! Fara sa mai pomenesc de infanteristii de la cota 754, civilii
din canalele Harkovului, de personalul penitenciarului din Poltava! Tot prieteni
au fost? Sa mai continui?
Batrnul se facuse rosu ca focul la fata.
- Ce limbarita mai ai! suiera Porta. Mai bine te faceai popa n trupele de soc ale
Mntuitorului!
- nchide gura ta spurcata de berlinez, ori te culc la pamnt chiar acum! urla Batrnu
l, scos din fire. Automatul tinut la sold tintea spre Porta.
S-a facut tacere. Era pentru prima oara cnd l vedeam n asemenea stare. Nu se mai ntmp
lase nici macar o data n cursul celor trei ani de cnd eram mpreuna. l priveam uluiti
pe dragul nostru Wilhelm Bayer, care rasufla greu, ca si cum s-ar fi sufocat. R
encepu sa vorbeasca blbindu-se.
- Sunt niste fiare, SS-istii astia, asasini, e adevarat, ar merita tot ce le-ati
face. Si daca e cineva care sa va nteleaga, acela sunt chiar eu.
Duse mna la gt si arunca o privire spre culmea de unde i auzeam pe SS-isti cntnd:
So weit die braune Heide geht,
Gehrt das alles mir.
Ct se ntinde castania cmpie,
Toate mi apartin numai mie.
- Dar uitati ca nu strpesti macelurile prin crima.
Glasul i devenise o soapta. Porta ncerca sa spuna ceva, dar Batrnul l opri cu un ges
t.
- Va amintiti ziua n care l-ati ucis pe ticalosul acela de locotenent la Lemberg?
Ne privea pe toti pe rnd si privirea lui ne sfredelea.
- Va aduceti aminte?

Nu a raspuns nimeni. Ne aminteam ca si cum ar fi fost ieri. Un ofiter din politi

a frontului fusese ucis cu un glonte n cap, n plina strada Pahlevi, din Lemberg. n
cursul raziei care a urmat au fost arestate saizeci de persoane, care au fost ex
ecutate chiar n fata casei unde fusese gasit mort locotenentul. Printre victime e
rau nouasprezece copii sub doisprezece ani. Toate locuintele din jur au fost fac
ute scrum. O femeie a fost omorta mpreuna cu pruncul ei cu patul armei.
- Oare ucigasul ofiterului nu si-a regretat fapta? ncheie Batrnul murmurnd.
si smulse casca, iar aceasta se rostogoli pe panta, apoi si continua voios cursa l
a vale antrennd grohotisul n urma ei.
- I-ati uitat pe cei doi SS-isti pe care i-ati njunghiat la Stalino? urma el cu nc
apatnare. Rasplata a fost masacrarea locuitorilor din Brigadenhof. Dar telefonista
aceea care pretindea ca fusese violata de civili rusi? Treizeci de femei si cop
ii au luat drumul robiei n lagarele Reich-ului...
Da, ne aminteam. Telefonista a marturisit mai trziu ca nu fusese violata. Mintise
. Au ridicat din umeri si au bagat-o zece zile la prnaie pentru ca si batuse joc d
e politia secreta, nsa n sat copiii mureau de foame, n timp ce mamele lor crapau mu
ncind n Germania.
Cu ochii nchisi, Batrnul continua sa aminteasca multe altele. Porta clipea des, St
ege gemea, Heide scuipa, Legionarul fluiera printre dinti Vino, dulce moarte...",
doar Micutul nu parea impresionat."
- Daca i macelariti pe SS-isti, urma Batrnul, o faceti cu buna-stiinta. Va plati ntr
eaga populatie dimprejur, ct si detinutii, adauga el dupa o clipa. Voi veti purta
vina pentru fiecare ce va fi mpuscat. Fiecare glonte n ceafa al vostru va fi si cn
d totul se va ncheia, veti putea spune cu mna pe inima ca ntr-adevar sunteti asasin
i.
Dupa ce ne privi din nou pe rnd, ne striga:
- Si acum trageti, daca ndrazniti! Nu uitati nsa ca de fiecare daca cnd un SS-ist si
da ultima suflare datorita voua, ucideti n acelasi timp si douazeci de civili, c
u siguranta femei si copii, prunci, elevi, bieti copii nfometati, care n clipa ast
a nca se mai joaca, fara a banui ce-i asteapta! Trageti si razbunati-l pe evreul
Gerhardt Stief, cel care refuza sa se bage n pat pentru a nu-l umple de paduchi.
V-ar scuipa daca ar afla ce aveti de gnd sa faceti. Vreti sa-l razbunati? Atunci
strigati n gura mare ce ati vazut. Sa nu uitati vreodata! Cnd toata lumea se va nfo
foli n bunastare dupa razboi, voi sa strigati n continuare. Aceasta sa fie razbuna
rea pentru miile de Gerhardt pe care i-au torturat.
Legionarul se ridica obosit.
- Ai dreptate, Batrnule, ca ntotdeauna.
si arunca mnios teava aruncatorului de flacari, o strivi sub picioare si striga ra
gusit:
- Sa fie blestemati! Ni s-a luat totul, bucuria, libertatea si curajul nu folose
ste la nimic. Ct priveste armele, e sigur ca nu pot fi dect n slujba acestor ticalo
si, mnuite chiar de noi, porci n uniforma.
Se lasa la pamnt, scoase covorasul de rugaciune, si descalta bocancii, ngenunche cu
fata catre rasarit si se ruga ndelung. Priveam n tacere acest lup din muntii berb
eri, care nu putea nici macar sa muste cutitul care, ncet, ne ucidea.
Unul cte unul, ne-am ridicat. Batrnul porni la vale, iar noi l-am urmat cu inima g
rea. Porta scuipa cu naduf, si ndesa jobenul pe capatna, si arunca arma grea pe umar
, pasind si el n urma omului scund si voinic ce cobora fara a ntoarce capul.
SS-istii cntau si acum. Strngeam pumnii de durere si furie. Heide mormai:
- I-am fi avut pe toti! Nu ar fi durat nici cinci minute.
Batrnul grabi pasul n vreme ce noi l urmam greoi. Coborsul se mai ndulcise cnd un miro
s nabusitor ne nvalui deodata, venind pe deasupra padurii. Ne-am oprit foarte mira
ti sa vedem valatuci grosi de fum ridicndu-se dintre copaci.
- Ce-ar putea fi? murmura Batrnul gnditor.
- Cred ca e n padure, cu toate ca pare a veni de mai departe, spuse Porta. si mpins
e palaria spre ceafa. Parca ar fi la Katowitze, dar de ce naiba arde?
Stege scoase harta si busola.
- Arde Tekolowich, ne anunta sec.
Ne-am repezit ca nebunii de-a dreptul pe munte n sus, printre stnci, pasuni si scu
rtaturi. Sudoarea ne patrundea n ochi. Legionarul scoase un strigat, aratnd spre s

ud-est, unde o alta coloana de turn se nalta catre cerul albastru.

Stege scoase din nou harta.
- De data asta arde la Branowich. Ce se ntmpla oare?
- Represalii, spuse Batrnul. Dar pentru ce?
Brand si salta la loc pe umar burlanul de plita si propuse:
- Trebuie sa mergem sa vedem despre ce-i vorba.
Si dinspre sud se zarea alt incendiu.
- Ce dracu se ntmpla? izbucni Heide.
- Represalii, repeta Batrnul. Vreun smintit care i-a facut felul unuia dintre bai
etii lui Himmler si acum toti din mprejurimi trebuie sa plateasca.
Pe panta cobora un cine latrnd ntruna, Porta l prinse. Era o corcitura mare de cine l
up, asa cum aveau pe aici cei mai multi dintre tarani, cu zgarda rupta si blana n
rosita de snge. Bietul cine era nnebunit de frica si durere.
Batrnul trase gnditor din pipa, cu privirea atintita asupra cinelui.
- Animalul acesta vine de la o ferma de munte, si nu dintr-un sat.
Legionarul, care mngia cinele pe cap, se ntreba:
- Asta ar putea nsemna ca lichideaza si gospodariile mici? Ce naiba s-o fi ntmplat?
si verifica cu atentie arma si, cum Batrnul se pregatea sa continue coborsul, Legio
narul l opri cu un gest. Aseznd cu prudenta arma, privi catre est si ceru o tigara
.
- Baieti, Batrnul ne-a tinut o predica mare, iar noi am fost ntelegatori pentru ca
erau destule motive. Dar acum, acolo sus totul e cuprins de flacari. Se prea poa
te ca pe partea cealalta unii sa fi fost mai putin ntelegatori. n acest caz eu con
sider ca nu mai avem nici noi motive sa fim n continuare ntelegatori.
- Gura, facu Batrnul. Adunati-va armele, pornim.
- Asteapta putin, sa auzim ce are de spus nomadul.
Legionarul rnji rautacios. Ochii i straluceau de ura fanatica.
- Pe Allah! Sa-i ucidem pe SS-isti!
- Nu, spuse Batrnul.
- Cinii turbati trebuie omorti! racni Legionarul. Bastarzii lui Himmler nu sunt al
tceva! Cine ma urmeaza? Ridicati mna.
Porta, Micutul, Heide si Brandt ridicara pumnul. I-am urmat cu inima ndoita. Ulti
mul intra n rind Stege, privind n chip de scuza spre Batrnul.
- Pe Allah! E o zi mare, spuse Legionarul ridicndu-se.
i puse mna pe umar Batrnului.
- Noi te ntelegem, dar ntelege-ne si tu. SS-istii nu se mai pot razbuna, si-au ter
minat treaba, totul arde. Ne conduci, asa cum ai facut-o ntotdeauna pe front?
Batrnul scutura din cap.
- Va urmez pentru ca nu am ncotro, un asasinat nsa nu voi conduce.
Legionarul ridica din umeri.
- Foarte bine. Baieti, Urmati-ma.
Am atins liziera padurii catarndu-ne peste obstacole care i-ar fi facut sa sovaie
pe vnatorii de munte, nsa dorul razbunarii ne dadea aripi. Am naintat astfel ore nt
regi, deschizndu-ne drum prin maracinis cu topoarele si cazmalele noastre. Aveam
minile nsngerate, dar Legionarul ne mboldea ocarndu-ne, mai fanatic dect toti. Istovit
i, l amenintam cu armele, el nsa rdea dispretuitor trimitnd n toate directiile striga
tul sau de lupta marocan.
Am ajuns n sfrsit la prima gospodarie. Ramasesera doar ruinele fumegnde si trei cad
avre chircite, doua femei si un copil.
Batrnul nchise ochii, era livid. Eram fiare otelite n razboi, care vazusem de toate
, nsa minile ni s-au crispat strngnd si mai tare armele. Ne-am repezit mai departe, n
urma Legionarului. Dupa o ora, am descoperit nca doua lesuri; doi batrni mpuscati n
ceafa. Legionarul le rasuci, chipurile lor nu mai erau deot o gaura.
- P-38, stabili Porta pipaind orificiul cu degetul.
Asupra cadavrelor nici o hrtie. Totul fusese luat.
- Poate fi la fel de bine opera partizanilor, sugera Kraus, lasul.
- Binenteles! facu Bauer, izbucnind n rs mpreuna cu noi.
Batrnul si scoase pipa din gura si i se adresa SS-istului:
- ti pot spune cuvnt cu cuvnt ce va scrie mine n ziarele din tara. Taranii pasnici au

fost asasinati de banditi. Ei au incendiat si trei sate si mai multe gospodarii

. Represaliile vor urma ct de curnd. Semnat, Heinrich Himmler. Dupa care, Standart
enfhrer-ul SS Blobel, numit de Fhrer seful politiei din Brach, va proceda la execu
tiile uzuale. Pentru mai multa siguranta se va mentiona ca banditii purtau unifo
rme germane. Cei de la RSHA se gndesc la toate.
Porta si puse degetul pe rana uneia dintre victime, apoi l mirosi.
- Gangrena n prima faza.
- Ia te uita! Exact la fel ca la cadavrele galbene de la Dobrovina, spuse Legion
arul.
Porta nclina capul, mirosind din nou.
- Celalalt s-a scapat n pantaloni.
- Asa faceau ntotdeauna atunci cnd i gazam la Birkenau, zise deodata SS-istul Kraus
.
Se lasa o tacere cumplita. Am uitat de cadavre pentru ca se produsese ceva care
era al dracului de interesant. Toate privirile s-au ntors catre voinicul SS-ist,
cel ce fusese izgonit dintre ai sai, degradat si trimis ntr-un regiment disciplin
ar ca dezertor.
- Ca sa vezi... Si ce-ai mai vazut la Birkenau?
SS-istul pali, facndu-se aproape verde. Ceea ce ascunsese cu atta grije timp de tr
ei ani i scapase acum fara voie. n noptile de nesomn se temuse sa nu fie tradat, d
e cineva de la secretariat, de pilda subofiterul Julius Heide, printre altii, pe
care l rentlnise la noi. Ce spaima trasese atunci cnd l vazuse pe Heide!Oare trebuia
sa-l implore sa taca, platindu-i orice? Dar poate ca Heide nu stiuse totul... A
ltfel era inexplicabil ca tacuse atta vreme... Kraus ncercase desigur sa fie mutat
, capitanul von Barring nsa hotarse: Nici vorba". Ticalosul acela de von Barring, la
fel ca toti ceilalti din plutonul asta blestemat! Tradatori de patrie care ar t
rebui neaparat lichidati...".
Se produsese un lucru de necrezut, nimeni nu-l tradase, o facuse el, cu gura lui
. Adresa o rugaciune lui Dumnezeu, de care se lepadase n 1938, cnd intrase n SS. Ct
de mndru fusese sa se mpauneze acasa la el n uniforma nazista, verde, cu capete de
mort argintii! Cu cta grija cosese banderola neagra purtnd literele de argint Toten
kopfverband" (Uniunea Capului de Mort) pe mneca stnga. Izbucnise n rs vaznd spaima ma
mei sale atunci cnd aparuse acasa mbracat n uniforma aceasta mult-urta. l amenintase
pe tatal sau cu nchisoarea cnd acesta invocase dreptatea lui Dumnezeu. Ce fericire
sa vezi toate lepadaturile din cartier privindu-te terorizati!... Toti cei care
fusesera obraznici cu el se ntreceau sa-l tamieze. Cnd crciumarul refuzase a-i da p
e credit, aruncase pe tejghea cteva marci soioase si n tacerea grea ce se lasase,
i-a strigat: Foarte curnd va veni vremea cnd te vei tr la picioarele mele!"
Nu a durat mult, ntr-adevar... Un biletel strecurat n cutia de scrisori a unitatii
, cea pe care nu o deschidea dect Eicke, seful SS, cu numele si adresa crciumarulu
i, purtnd mentiunea Tradator de patrie". Dupa trei saptamni crciumarul a fost chemat
si, n aceeasi zi, i s-au aplicat zece bastoane, ntins pe o capra de lemn. Sa se nv
ete minte, mrsavul! ntr-o zi de ianuarie, n 1938, a fost prins n srmele ghimpate si a
poi ngropat mpreuna cu vreo cincizeci de evrei, spnzurati n ajun n spatele grajdurilo
r.
Apoi ziua n care sosise la Gross Rosen, una dintre cele mai frumoase din viata lu
i. Si-o amintea mereu cu emotie. I se ncredinta grija cinilor. Adora cinii, dar Hau
ptsturmfhrer-ul SS Streicher era un natarau. Pentru faptul ca unii dintre tradato
rii de patrie fusesera muscati putin de cinii sai, Streicher facuse taraboi. E ad
evarat, fusese si un mort, ce importanta avea nsa aceasta? Oricum ar fi murit. Un
bosorog, fost ministru al Republicii, care lesina de fiecare data cnd lua un bas
ton pe spinare...
Hauptsturmfhrer-ul Streicher ceru ancheta si, daca nu ar fi fost si povestea cu Ho
pa-hop!", afacerea ar fi fost clasata. Kraus recunostea ca sarise nitelus peste
cal cu Hopa-hop", chiar si fata de niste tradatori de patrie. Fusese inventia lui
Steinmller, Oberscharfhrer-ul din blocul 7, iar jocul avea mai multe variante.
De pilda, ctiva detinuti erau adusi pe platoul cel mare din spatele stnei; li se a
seza o cutie pe cap si trebuiau s-o tina sub amenintarea cu bataia. SS-istii tra
geau apoi n cutii si, desigur, se mai ntmpla ca un detinut sa se aleaga cu un glont
n scafrlie. Dar ce minunat exercitiu de tir si ct de amuzant era!

Se mai organizau de asemenea si alergari pe deasupra santurilor latrinelor, iar

cnd detinutii treceau peste scnduri, li se trageau de sub picioare. Era haios sa-i
vezi zbatndu-se n rahat, unii mureau ncet, e adevarat, dar ce importanta mai avea?
Doamne, ct rdeau n batalionul acela! Mai erau nca multe alte tetun de a juca Hopa-hop
"!; ntr-o zi nsa, Steinmller a depasit totusi masura. Legase mpreuna trei detinuti, n
pielea goala, de agregatul de caldura, sa vada daca erau curajosi.
Bruta aceea de Streicher i descoperise. Ce taraboi se iscase! n cele din urma nsa t
icalosul de Streicher a patit-o si el. A aparut n fata consiliului de razboi, pen
tru a fi luat apararea tradatorilor de patrie, a fost alungat din SS si transfer
at la aviatie. Se spunea ca fusese dobort n Polonia.
Dupa Gross Rosen, Kavensbrck. Numai femei. Era acolo un Stabsfhrer care purta insi
gna de snge a partidului din 1923 Un vizionar. Cte putea nascoci cu fetele... Pute
ai sa nnebunesti dupa asemenea sedinte! O detinuta, fost avocat, cuteza sa acuze
pe SS-isti de abuz de putere. A fost snopita n bataie cu o coada de matura, dupa
care au sarit pe ea de la naltimea mesei, sfarmnd-p ca pe o coaja de ou. Comandantul
de la Ravensbrck nu a cerut ancheta, cel putin el stia cum trebuie tratata pleav
a aceasta. Si ce distractie sa biciuiesti femeile! Te dureau coastele de atta rs;
s-a ntmplat totusi ntr-un rnd ca lucrurile sa se ncurce, pentru ca una dintre scorpii
protestase cu tarie, sustinnd ca fusese nsarcinata de Kraus. Avusese grije ca iap
a sa crape la timp, multumita bunelor sale relatii cu medicul-sef. De necrezut ct
era de greu sa omori o femeie... Fusese nevoie sa-i faca o injectie cu benzina.
Un lucru bun fusese si numirea lui la Birkenau, la compania de exterminare. La nc
eput erai totusi, ct de ct, impresionat atunci cnd soseau mii de evrei pentru a-si
primi portia de Cyclon B. Dar te obisnuiesti cu toate. ntr-adevar nici nu mai sti
a numarul evreicelor pe care le lichidase.
ntr-o buna zi nsa norocul l-a parasit, a fost ziua cea mai ntunecata a vietii sale,
cea n care a fost dat afara din echipa de exterminare. Multumita Untersturmfhrerului SS Rochner si doar pentru ca violase o romnca. Sa mai ai ncredere n camarazi!
S-au nversunat mpotriva lui si a celor patru complici ai sai, hotarnd sa fie trimis
i la sectia de instruire de lupta din Cracovia. Dar scapa datorita unui picior i
nfectat. O mie de marci l-a costat infectia de la picior, cu toate acestea, ghin
ionul se ncapatna sa-l urmareasca. A fost varsat direct la regimentul SS Der Fhrer".
Un regiment de ticalosi, care nu visau dect o moarte eroica...
Au urmat luni de sudoare, de disperare si spaima, pna fugi de pe front, la Harkov
, chiar din prima zi. Consiliul de razboi, degradarea, nchisoarea de la Torgau. S
i acum tremura amintindu-si de Torgau, cea mai cumplita dintre puscarii! Dupa ca
re culmea... regimentul acesta ngrozitor disciplinar, cu ucigasi de cea mai josni
ca speta.
Iar acum, tocmai nelegiuitii astia ndrazneau sa-l judece, pe el, ostasul Fhrer-ulu
i, veteran nazist!
Se umfla, dar, privindu-i pe Micutul si pe Porta, curajul l parasi prin toti pori
i. Nu puteai sti niciodata de ce erau n stare smintitii astia... adevarate brute.
.. puteau nascoci ce e mai rau. Kraus si aminti de capitanul Meyer, de Obersturmfh
rer-ul Gratwohl, de Sonderfhrer-ul Hansen ...Sudoarea nghetata i picura de pe frunt
e. Sa ceara ajutor? Poate ca n vecinatate s-ar afla ctiva camarazi din SS? Ce plac
ere sa-i denunte n sfrsit pe porcii astia! S-ar lasa cu cteva gloante n ceafa si nca
ar fi prea putin!
Dar ce naiba e asta? Iata-l pe Porta apropiindu-se... foarte ncet. Nu ma atinge!
vru sa strige, de pe buzele sale nsa nu iesi nici un sunet. Avea limba umflata, u
scata, pe spate i curgea sudoarea. Legionarul, monstrul acesta marocan, fiara ast
a cu cicatrice, se ndrepta zmbind spre el. Si gorila de Micutul... ba chiar si Jul
ius Heide, fratele sau de arme... veneau putin adusi de spate, ca si cum s-ar pr
egati sa-l atace. Brandt, hotul de Brandt, scoase cutitul.
Doar nu-l vor omor! Nu se poate! Batrnul vorbise de crima. Cu toate acestea l ucise
sera pe Hannsen, ncet, fusese un omor. Iar pe Gratwohl l spnzurasera, tot omor fuse
se. Pe capitanul Meyer l mpuscasera, alt omor... Acesti oameni ngrozitori! Acesti t
radatori de patrie. Se va apara... va trage...
Un zgomot metalic. Dumnezeule! Porta l facuse sa scape arma din mna.

- Nu! striga cnd Legionarul l lovi cu bocancul ntre picioare.

Zmbeau, tacuti, cu dintii nclestati si descoperiti. Urma sa moara astazi? Dar era
cumplit... viata, frumoasa viata...! Nu si facuse dect datoria si nimic altceva. O
are puteau ntelege asta ucigasii?
Batrnul l privi, fara o vorba, cu privirea ntunecata, cu ochi care nu mai erau ai s
ai. Era dusmanul sau, nu spuse Este un asasinat".
Cercul se strngea. L-au nconjurat, foarte de aproape. Kraus era n mijloc, precum pa
ta alba din centrul tintei. Au nceput sa loveasca. O durere insuportabila i stabat
u corpul din cap pna n picioare. Scoase un tipat n timp ce se ptabusea, asa cum tip
ase si Gerhardt.
- Isuse Christoase, ajuta-ma. Sfnta Fecioara, ajuta-ma. Ah! implora fara a fi auz
it, ma voi face preot pentru restul vietii. Doamne, te voi sluji, nu te voi rene
ga niciodata. Salveaza-ma de diavolii astia!
Muntii s-au rasturnat, cerul s-a deschis... L-au legat strns cu funii si l-au las
at acolo, sngernd, fara a-i acorda importanta, n timp ce fumau n tacere.
Apoi plopul a fost ndoit catre pamnt. Stia ce avea sa urmeze. Urletul sau era de f
iara, poate pentru ca nnebunise. Dar nu-l auzi dect Satan, care se bucura.
Astfel muri SS-istul, cu membrele si articulatiile smulse. Zbiera zece minute nai
nte de a muri. Porta fu de parere ca avusese parte de o moarte prea rapida. Am a
runcat hoitul ntr-o rpa ngusta si batalionul si continua drumul. n apropierea unor al
te ruine fumegnde am dat peste o banda de SS-isti, nsa nimeni nu a tras, iar strig
atul Legionarului Allah el Akbar!" nu rasuna n munte. Setea noastra de razbunare e
ra potolita.
Gisle dormea. Am mbratisat-o, se trezi, se ntinse si ma saruta cu foc. Dormise foar
te mult timp.
- Si, spuse, evreul pe care l-ati ntlnit a murit n cele din urma?
Am sarutat-o fara a-i raspunde. Rse si am recazut nlantuiti, apoi ma ntreba din nou
:
- A murit?
- Nu, evreii nu mor niciodata.
- Pna ntr-o zi tot trebuie sa moara, facu ea mirata.
- Nu. Nu poti ucide un evreu. Continua sa traiasca, n ciuda urii, n ciuda persecut
ilor.
- Nu nteleg, dar n-are a face. Lucrurile astea ma plictisesc, prefer sa facem dra
goste.

n bordelul cel mare se facuse curatenie cu prilejul sosirii noilor pensionare.

Pestele urias, cel care fusese spnzurat deasupra biroului la care sedea Tanti Dor
a, disparuse si fu nlocuit cu un cap de taur. Cineva agatase de un corn un ciorap
foarte fin; de celalalt atrna o pereche de chiloti albastru-deschis.
O femeie complet dezbracata dansa pe sirul de mese, n timp ce proiectoarele facea
u sa joace lumini colorate pe partile cele mai intime ale anatomiei dansatoarei.
Publicul racnea, Micutul depasea orice nchipuire. A fost nevoie sa-l doborm cu o s
ticla n cap pentru a-l potoli.
MICUTUL SE LOGODESTE
n ziua aceea am sosit la spital chiar nainte de vizita.
Doctorul Mahler se opri la patul lui Mourtiz si, asa cum facea ntotdeauna, arunca
o privire pe hrtiile pe care i le prezenta Bila de seu. Suiera putin printre din
ti, apoi l privi cu atentie pe Mouritz, voluntarul sudet.
- Cum se simte astazi flacaul nostru?
- Nu prea bine, domnule medic-sef, spuse Mouritz, respectnd cele mai bune traditi

i militare.
- Adevarat? Nu esti chiar att de bolnav, draga prietene. Se rasuci examinndu-l pe
Micutul, care era ntins ca o scndura pe pat, cu minile asezate n lungul trupului pe
cearceaf si arbora o mutra ct se poate mai tmpita.
Doctorul Mahler zmbi si rencepu sa fluiere subtire.
- Pacientul se simte mai bine?
Micutul sughita de frica, medicul nsa nu parea ca observa.
- Starea pacientului este n general buna. Cere sa fie trimis la batalionul de con
valescenta al diviziei.
Micutul se ridica dintr-o singura miscare, cu o privire potrivita a sfsia inima.
- Am putea sa-i semnam iesirea, sa vedem cnd...
- Marti, pe sapte, i sufla Bila de seu.
Doctorul Mahler zmbi pe sub mustati.
- De acord, sora, pe sapte.
Micutul deschise gura, frica i se vedea n ochi si nu pricepea, la fel ca noi, ce l
apucase pe doctorul Mahler. Dar, spre usurarea generala, medicul se ntoarse brus
c spre Mouritz ntinzndu-i mna.
- Mult noroc! Nadajduiesc ca te-ai odihnit bine la noi.
Micutul se prabusi la loc pe perna, avnd impresia ca se afla n paradis.
- Pacientul pare cam palid, afirma doctorul cnd ajunse n dreptul patului uriasului
.
Bila de seu pufni pe nas si i nmna o foaie n care era vorba mai mult de pedepse disc
iplinare dect de boala. Medicul se dedica unei ascultari atente a zdravenei cutii
toracice.
- Pacientul are dificultati evidente de respiratie, dicta. Respiratia remarcabil
de rau mirositoare, iar limba foarte ncarcata. (Limba Micutului atrna afara precu
m o halca de carne putrezita n tutun si alcool.) Si altfel, cum o mai duci, priet
ene? urma doctorul sarcastic.
- Domnule doctor, cnd stau lungit, destul de bine, nsa ndata ce ma ridic, mi se fac
e rau, raspunse cu glas de muribund.
- Hm, hm... nteleg. Lipsa de apetit, doar sete mare?
- Da, spuse Micutul, care habar nu avea ce putea sa nsemne cuvntul apetit.
Doctorul zmbi si dicta:
- Pacientul va trece la regim, timp de opt zile. Nu se va ridica din pat, se vor
alterna bai si spalaturi stomacale.
Bila de seu si arata dintii galbeni cu un rinjet diabolic, cnd doctorul saluta si s
i continua inspectia.
Abia dupa ce ntreg salonul fu trecut n revista, Micutul si-a dat seama de napasta
care se abatuse asupra lui. Dar nu era nimic de facut. Veni ora spalaturii, admi
nistrata de Bila de seu personal.
Sedinta a ramas de pomina.
- Voi chema jandarmii si vei ajunge n fata consiliului de razboi, urla Bila de se
u, mpungind cu toate puterile canula r fundul cel mare al Micutului.
- Nici un consiliu de razboi nu ma poate mpiedica sa fac pe tine, riposta Micutul
tragnd o basina.
Apa ncepu sa clocoteasca si se revarsa din irigator. Infirmiera tipa, Micutul nec
heza, dar spalatura a fost cu toate acestea nghitita pna la ultima picatura.
- Si ai s-o tii n tine! tuna Bila de seu.
njurnd si blestemnd, Micutul pastra lichidul mai mult de o ora n el, stiind ca infir
miera se va ntoarce sa-i faca o injectie.
Acul era ntotdeauna cel mai vechi si mai mare din cte putea gasi, l nfigea foarte nce
t pentru a-l auzi pe urias zbiernd. Era clipa ei de razbunare.
n ziua aceea, nici nu se aplecase bine deasupra fundului paros, cnd un gheizer ras
unator izbucni cu putere. Bila de seu sari napoi scotnd un strigat de spaima, n tim
p ce rsul Micutului facea sa se cutremure paturile. Infirmiera, mproscata de sus pn
a jos, putea sa-ti mute nasul.
- Porc nerusinat! blbi, voi avea grija sa te nchida pna la sfrsitul zilelor tale!
- Taci din gura, burduf de pipi! hohoti Micutul vesel.
Bila de seu emise cteva sunete salbatice si apucnd pacientul de urechi, l lovi cu c
apul de marginea patului.

- Drace! spuse cu admiratie Legionarul, dupa care se cufunda din nou n citirea Co
ranului.
O sora si strecura capul prin deschizatura usii si dupa ce vazu scena, disparu ca
prin minune. Cu toate acestea, Micutul a avut ultimul cuvnt, caci, ncepnd din ziua
aceea, spalaturile au fost suprimate.
Peste o saptamna, n calitate de convalescent, dupa ce bau precum o gura de canal,
patrunse n camera n care Bila de seu si petrecea ora de odihna, ntinsa pe pat si cit
ind romanul ei favorit Femeia cu doi barbati".
Deodata, se auzi un taraboi monstru, pe care nimeni nu ndrazni sa-l ntrerupa. Medi
cul de serviciu, unul nou, anuntat n graba, se dovedi destul de precaut sa-si lip
easca doar urechea la usa, fara nsa a interveni n aceasta batalie a titanilor.
Dupa lungi minute de asteptare, deodata se instaura tacerea. Ne temeam sa nu se
fi lasat cu moarte de om. Tacerea a durat doua ore si jumatate si toata lumea nce
puse sa se nelinisteasca de-a binelea, cnd am vazut aparind pe Bila de seu brat l
a brat cu Micutul, cobornd scarile.
Micutul avea un ochi nvinetit si uniforma uimitor de bine periata. Cizmele si cen
tura, lustruite, straluceau ca niciodata mai nainte.
Bila de seu arbora un palton rosu si o palarie bleu, mpodobita cu pene de fazan m
ulticolore. Fara a ne acorda o privire, perechea se facu nevazuta n directia Reep
erbahn si nu reveni dect trziu n cursul noptii. Micutul mort de beat, iar Bila de s
eu izbucnind n rsul de femeie ametita si jucndu-se cu un balon dintr-o basica de oa
ie, pe care l avea legat de ncheietura minii.
Namila se lasa sa cada pe un pat strain, locatarul fiind silit sa se mute n capat
ul celalalt al salonului. Rdea si sforaia ca un porc ghiftuit, mputind aerul cu mi
asme de crciuma.
n ziua urmatoare, ne anunta ca este ndragostit si ncepu sa se ferchezuiasca ntr-un f
el de care nimeni nu cuteza sa-si bata joc.
- Briantina! sopti Legionarul.
Briantina, ntinsa cu peria de haine, nu putea face nimic la o asemenea chica.
- Sunt frumos, nomadule?
Legionarul se nvrti n jurul lui ncretind din nas.
- Esti frumos, cu toate ca ai prea mult cur n pantaloni. Poate ca totusi nu se va
observa, adauga mpaciuitor. Fugi si fii fericit.
Nu trecu mult si iata-l napoi, cobornd treptele vertiginos, ca un taur furios. Cu
privirea crunta, patrunse n salon ca un bolid si se aseza pe jos mormaind.
- Plosnita! Scrboasa! Ce scroafa! M-a dat pe usa afara zicndu-mi ca put a parfum c
a un bordel n pragul falimentului!
- Si ai nghitit tu asa ceva? ntreba Legionarul facnd pe miratul.
- Da, m-a luat prin surprindere; dar o sa vada ea! Doar sunt un razboinic!
- Si un natarau, spuse amabil Legionarul. Eu, Alfred Kalb, din Legiunea Straina,
mi permit s-o spun.
Uriasul din palid se facu rosu. Dadu cu piciorul ntr-o galeata, i trase un pumn lu
i Mouritz, l ameninta pe Stein ca-l ia la palme si se rasti pe fereastra la un ci
clist nevinovat.
Apoi porunci lui Mouritz sa ne cnte psalmi. Cum nefericitul se codea, l fugari pe
sub toate paturile pna ajunse n sfrsit la al sau, din care se naltara apoi cntece les
inate. Ai fi zis ca e glasul unui crestin din groapa cu lei.
Micutul si puse capul sub robinet, se sterse cu cearceaful si deodata ordona:
- Stein, Bauer! La drum, mergem la curve!
- La ora asta? ntreba Stein, n vreme ce Bauer ncepea sa se echipeze.
Legionarul se prapadea de rs.
- Binenteles, se simte nevoia de exercitiu.
Am pornit cu galagie mare. n drum, pe coridorul principal, am dat de o galeata, p
e care Micutul o rasturna dintr-o lovitura de picior. Apa se revarsa pe podeaua
imaculata. Femeia de serviciu, indignata, se repezi la urias.
- Ai facut-o nadins, ticalosule!
- Ce-ai zis? Zgripturoaica hitlerista!
Galeata se alese cu un nou sut, care o proiecta drept prin usa de sticla. Geamur
ile se sparsera cu zgomot de tunet, n timp ce femeia porni sa urle ca din gura de
sarpe. Aparu n fuga subofiterul de serviciu, cu casca pe cap si narmat potrivit r

egulamentului. Era un tinerel lipsit de experienta, cu ochi foarte albastri, car

e aruncau scntei, ceea ce de asemeni facea parte din regulament.
- Drepti! ordona el.
Am pocnit calciele destul de moale lund o atitudine care semana cumva cu pozitia d
e drepti. Chipul femeii se nsenina. si sterse minile pe sortul murdar, mpodobit n dre
ptul burtii cu un vultur spalacit si se dezlantui zbiernd pe culoar.
- Pe tine, porcule, te voi nvata ce-i ordinea, spuse subofiterul.
Micutul nclina capul privindu-l piezis pe zelosul tablagiu, cu casca prea mare pe
ntru el, ca si cum ar fi cautat pe chipul sau primele semne ale nebuniei.
- Cu tine vorbesc, golanule!
- Cu mine? spuse Micutul mirat, aratndu-se cu degetul. Ati mai pomenit asa ceva?
ne surse confidential. Conform regulamentului trebuie sa mi se adreseze cu gradul
pe care l am, chiar daca as avea pntecaraie.
i puse subofiterului mneca sub nas, att de aproape nct acesta facu un pas napoi, pentr
u a nu fi rasturnat.
- Asa cum domnul subofiter poate vedea, eu sunt Obergefreiter si atrag atentia c
a n felul acesta trebuie sa fiu numit.
Ne-am nvinetit de rs. Nimeni nu l-ar fi crezut pe Micutul n stare de asemenea raspu
ns, demn de Porta.
- Vrei sa ma nveti pe mine? racni subofiterasul. Drepti si nu vorbi dect atunci cnd
te voi ntreba.
- Esti un cur cu urechi, spuse Micutul.
Gradatul exploda ca o bomba:
- Sunteti martori la ce mi-a spus! blbi nestapnit.
Legionarul rse ncetisor, ceea ce mari si mai mult furia celui din fata noastra.
-- Si tu, de ce rzi, idiotule, negru scopit! Ma ocup eu si de tine!
Zmbetul se sterse de pe fata Legionarului si ochii i se facura ca de sarpe. Novic
ele subofiter avea acum un dusman de moarte.
Stein interveni foarte repede:
- Va raportez, domnule subofiter, ca nu putem fi martori. Nu am vazut nimic.
- Rebeliune! urla racanul. Sa vina garda!
S-au nfiintat apropiindu-se n zgomot infernal zece soldati infirmieri, iesiti din
camera de garda.
- Arestati-i!
Nimeni nu se misca.
- Nu avem dreptul, facu un batrn Obergefreiter, taragannd cuvintele. Nu putem, ada
uga el.
- Asta-i rebeliune! Rebeliune!
Batrnul Obergefreiter, ncntat, ne facea cu ochiul, n timp ce noi urmaream desfasurar
ea evenimentelor nadajduind ce-i mai rau.
Subofiterul, izbutind sa se stapneasca, i striga:
- Gndeste-te bine! S-ar putea sa te coste capul. Sunt Fhrer n Hitlerjugend!
Smulse pistolul sau greu P-38 din toc, l arma si blbi, mai mult scuipnd cuvintele:
- n numele Fhrer-ului, sunteti arestati cu totii si vi se va taia capul!
Atunci se ntmpla ce era firesc sa se ntmple. Revolverul se slobozi singur. Din recul
, responsabilul cu hrdaiele se sperie att de tare nct mai trase un foc, trezind ecou
l n ntreg spitalul si facnd-o pe femeia de serviciu s-o ia la sanatoasa, neuitnd tot
usi sa-si ia galeata si crpa de sters podelele.
S-a deschis o usa facnd loc Hauptfeldwebel-ului Domas, pe buze nca avnd urmele micu
lui dejun. Cntari situatia dintr-o privire, si se ntoarse suparat spre subofiterul
care i dadea nainte cu rebeliune" si sabotaj".
- Esti sigur ca raportul dumitale corespunde realitatii? ntreba ciocanind cu dege
tele pe nasturele de sus al tunicii impecabile a subofiterului. Cine a tras?
- Eu! latra micul responsabil cu hrdaiele.
- Nu zau? Si asupra cui, ma rog? Nu vad nici un mort.
Privi n jur cautnd un cadavru, care ar fi jignit spiritul sau pentru ordine.
- Asa se ntmpla ntotdeauna cnd se apuca bobocii sa traga. Si de ce ati tras, domnule
subofiter?
Pronunta domnule" si subofiter" astfel nct sa exprime ntregul sau dispret. Nu primi r
aspuns.

Feldwebel-ul spitalului se amuza. Arata cu degetul acuzator cele doua gauri de n

oua milimetri din usa laboratorului, din care ieseau acum cteva fete blonde precu
m griul. Feldwebel-ul plutea. Ce situatie minunata! Sa le arate cum striveste pa
duchele asta de subofiteras! Se lingea pe bot de placere.
- Ai nnebunit? Rebeliune? Asemenea lucruri nu se pot petrece n spitalul meu". Cred
ca esti de acord cu mine, raspunde!
- Herr Feldwebel...
- Fara cuvntari idioate! i-o reteza superiorul, ncntat de el.
Deodata, spre nesfrsita sa deziluzie, l-am vazut aparnd pe coridor pe doctorul Mah
ler n carne si oase. Bluza lui alba flutura afara, ntr-un fel prea putin militar.
Se opri n fata grupului adunat la picioarele scarilor si cu mna facu un gest a leh
amite.
- Ce mizerie! Adjutant, scoate-mi astea de aici. Te-ai crede ntr-o gara bombardat
a.
Ni se adresa noua:
- Sunteti nvoiti? Dati-i drumul! Apoi, aratnd spre usa din sticla: Si vedeti sa fi
e pus geamul la loc, totul e cu dosul n sus. Aici e spital, nu circ.
Doctorul Mahler spunea ntotdeauna spital", si nu lazaret", cum se obisnuia n armata.
Mai arunca o privire scurta si asupra numeroaselor dame ce se adunasera pe cori
dor.
- Infirmierele mele n-au altceva mai bun de facut dect sa se bage n chestiuni sold
atesti?
Saluta si si vazu de drum. Infirmierele s-au volatilizat, cei din garda s-au ntors
zgomotos n camera de garda, iar noi ne-am facut nevazuti prin usile rotative. Ad
jutantul suiera subofiterului:
- Vin eu sus imediat, sa ma ocup de tine. Pentru nceput vei intra n carcera.
- n carcera! striga nefericitul, att de tare nct doctorul Mahler, din celalalt capat
al culoarului, se ntoarse brusc.
- Ai spus ceva, adjutantule?
- Nu, domnule medic-sef.
ntre timp, pentru noi, dimineata se anunta promitatoare. Am navalit cu harmalaie n
bordelul n care o femeie urta si astepta clientii n spatele biroului. Pe perete era
afisat un aviz care facea cunoscut ca, n caz de nevoie, sa fie chemata Jandarmer
ia militara nr. 0001 si, n cazuri de extrema urgenta, unitatea 0060.
Mutra de puscarias a Micutului nu-i spunea binenteles nimic bun, asa nct femeia cea
grasa se gndi din capul locului la nr. 0001. Micutul se apleca deasupra biroului
.
- Stii nemteste? o ntreba. Da? Atunci asculta, graso, suna alarma la trfele tale,
dar mai repejor! Astazi suntem pusi pe fapte mari!
Rse multumit, se ndrepta la adevarata sa naltime si astepta. Tanti se ridica, ct un
munte, pieptul i se zbatea sa scape din sutien, ochii ei mici si spalaciti arunc
au fulgere, iar cele cteva fire din barbie i s-au zburlit bataioase.
- Iesi afara! zbiera, sau chem Feldgendarmeria!
Se stropsea la noi toti. De sub tejghea scoase un baston de jandarm si i aplica M
icutului una peste capatn.
Acesta scoase un zbierat si dupa aceea totul se petrecu cu viteza fulgerului. Di
n Tanti nu mai ramase dect un papuc. Restul plutea prin salonul n care o cireada d
e fete, pe jumatate dezbracate, se ngramadisera prin colturi, creznd ca peste bord
elul hamburghez aterizase un V2.
- Haideti, frumoaselor! urla uriasul, bine dispus, iata-ne din nou aici! De baut
si apoi repede n scutece!
- Nu avem nimic de baut, spuse Elfriede. Cheile sunt la doamna.
Aplecndu-se asupra muntelui de carne ce zacea pe jos, Micutul scotoci gasind chei
le ntre sni. Fetele, fermecate, se repezira n pivnita si se dezlantui un chiolhan m
onstru. Ne-am mbatat cu totii, turnam alcool pe gtlejul trfelor. Stein picta cu cer
neala pe fundul uneia dintre ele, Bauer si facea de lucru cu voinica Trude pe pia
n, ntreaga ncapere era plina de pahare sparte sj de varsaturi. Micutul, prea obosi
t sa calareasca, se opintea cu Isabele culcat pe podea, n timp ce noi dadeam masu

ra cntnd:
Schn ist die Liebe im Hafen,
Schn ist die Liebe zur See...
Buna-i dragostea n port cnd esti,
Frumos e marea sa iubesti...
Si soseau alti clienti, cascnd ochii mari de uimire.
Nici nu am parasit bine asezamntul, cnd cei din Feldgendarmerie au descins n iures.
Jandarmii erau narmati pna n dinti si pareau pusi pe fapte mari. Dinauntru rasunau
tipetele isterice ale femeilor.
- Putorile o iau pe coaja, zise Micutul, mai beat ca de obicei.
Fara nici un motiv se opri n mijlocul strazii si, cu minile plnie la gura, racni pe
ruseste:
- Stoi!
Trei jandarmi ce ramasesera lnga masina se ntoarsera ca fripti spre noi. l vazura p
e Micutul fluturnd din mini si sfidnd gloata de jandarmi.
Se auzi tropot de cizme, zanganit de arme, un motor puternic porni. Jandarmii, c
are snopisera n bataie nu numai personalul bordelului, ci si clientii gasiti la ft
a locului, si-au ndreptat acum atentia asupra unei prazi mai de soi.
- Apropiati-va, paduchilor, sa va masacrez! racnea Micutul catre jandarmii setos
i de macel si foarte hotarti sa hacuiasca tot ce ntlneau n cale.
n nici una din politiile din lume nu poti gasi pe cineva care sa se poata compara
cu brutele germane care poarta pe piept semiluna de metal. Tipilor din Feldgend
armerie le placea la nebunie sa rupa bratele n mai multi timpi. Se pricepeau sa l
oveasca un individ fara a-l face sa lesine, aducndu-l, nsa n pragul nebuniei; si, nt
r-adevar, nu putini soldati au trecut din celulele cu zabrele ale jandarmeriei n
cele capitonate ale azilurilor; pe care nu le mai paraseau dect cu picioarele nain
te.
- Allah e mare! zise Legionarul, n timp ce si cauta boxul spaniol cu tepi.
Micutul se protapea n continuare, cu picioarele departate, pe linia de tramvai, c
e mai prada pentru brute! Stein njura, Bauer rdea ragusit, nfasurnd n jurul ncheieturi
i cureaua la capatul careia atrna teaca baionetei - o arma cumplita pentru cine s
tia s-o foloseasca, iar Bauer trecea drept un maestru.
Feldwebel-ul de jandarmi Braun, un taur caruia i placeau mai ales anumite lovitur
i joase - care faceau totul harcea-parcea - cobora strada fara sa se grabeasca,
urmat de ucigasii lui.
Casca parea mica pe teasta lui enorma. Oberfeldwebel-ul Braun, din brigada a 3-a
, era cel mai mare ticalos ce purtase vreodata uniforma aceasta. Milog n fata sup
eriorilor si odios fata de toti cei care depindeau de el, avea scoala comandoulu
i politiei din Hamburg. Multi grevisti ramasesera ologi dupa ce-i lucrase Braun,
multe trfe din Sankt-Pauli jurasera razbunare dupa ce beneficiasera de tratament
ul special de la Dispensarul nr.7 din Davidstrasse. Cum aerul din Hamburg ncepuse
a
deveni nesanatos pentru el, ceruse mutarea la Berlin, dar la declararea razboiul
ui revenise la Hamburg, n fruntea unui comando special.
ntr-un rastimp foarte scurt, Parisul s-a bucurat si el de binefacerile sale, nsa d
e groaza rezistentei franceze revenise n orasul-port. i placea sa loveasca soldati
i pna ce mureau. Strigatul pe care l scotea victima atunci cnd o lovea ntre picioare
era pentru el cea mai naltatoare muzica si pe cnd se apropia n fruntea brutelor sa
le de Micutul, semana cu un demon atras de mirosul sngelui. Bta i se lovea de cizm
e, o bta care, sustinea el, ucisese doi soldati dintr-o singura lovitura. I se sp
unea Gorila", o porecla care l nfuria.
Strigatul Micutului bubui precum tunetul:
- Gorila! Malai mare, vino sa te casapesc!
- Pe el! Vreau sa-l prindeti viu!
Sapte jandarmi s-au napustit asupra uriasului, care i astepta, nfipt ca o stnca, ch
iar n mijlocul drumului. Se auzira busituri nabusite, un jandarm horcai. Micutul m
ugea precum un cerb, cei din comandoul lui Braun galopau pe strada. Totul nu a d

urat nici cinci minute. Legat ca un burduf, Micutul fu aruncat n masina Feldgenda
rmeriei.
- Allah Akbar! racni Legionarul si se napusti lovind cu boxul n ceafa unui jandar
m. Sclipi un cutit, izbucni un foc de arma. n lungul strazii, umbre abia banuite
se strecurau pe lnga case fugind n fata jandarmilor att de urti. Legionarul i sari un
uia n crca si l strnse de beregata pna se prabusi. Stein rdea ca un nebun, cu dosul mi
ii dobori pe unul care ncerca sa scoata revolverul din toc.
Deodata se auzira fluieraturi stridente. O femeie striga dnd alarma:
- Fugiti, baieti, va ataca acum tot comandoul!
Dinspre Reeperbahri se auzea urletul unei sirene, se aprindeau lumini, strada ra
suna de cizme tintuite. Fara a mai cere restul si carnd cu noi trupul inert al Mi
cutului, am sters-o catre beraria Sankt-Pauli, unde portarul ne-a deschis o poar
ta scufundata n bezna. Am auzit rapaitul unei mitraliere.
Micutul era pe departe cel mai ponosit, obrazul i era zebrat de doua rani mari ce
sngerau din belsug. Ne-am dus dupa un infirmier al spitalului, care, fara prea m
ulte menajamente, l cusu pe camaradul nostru. Nenorocitul blestema de durere, din
fericire nsa mai avea minile legate, ceea ce l mpiedica sa se mpotriveasca. Dupa ce
a trecut destul timp, pe drumuri ocolite, acelasi infirmiier ne-a condus napoi la
spital.
Dupa trei zile, n saloane au patruns triumfator zece jandarmi cu casti, sub coman
da personala a lui Braun, care l recunoscu imediat pe Micutul. S-au aruncat asupr
a lui si l-au luat cu ei. Pe noi nsa nu ne-au mai gasit niciodata.
S-au mai scurs doua zile. Spre uimirea generala, am vazut-o atunci pe Bila de se
u parasind spitalul, tocmai cnd era mai multa treaba de facut. Era n mare tinuta:
palarie rosie, bluza galbena si umbrela verde, ceea ce o facea sa semene cu mare
le pavoaz al Braziliei. ntreg spitalul o urmarea de la ferestre. Infirmiera-sefa
o lua iute pe Zirkusweg si disparu pe scara statiei Sankt-Pauli a metroului. Se n
toarse pe la ora 17 si un sfert tinndu-l pe Micutul de mna. Ce s-a ntmplat nu am fi
aflat niciodata daca un jandarm nu ar fi istorisit fantastica ntmplare.
Bila de seu avea relatii nalte, printre care chiar si un general. Au vazut-o intrn
d ca o furtuna n Feldgendarmerie, urmata de un general de artilerie, de trei ofit
eri de stat-major si de un Gruppenfhrer SA. Acesta din urma nu stia sa zica dect Ah
, da?" la orice.
nca din prag generalul ncepu sa trmbiteze:
- Drepti! Disciplina lasa de dorit aici! repetnd aceste cuvinte de trei ori, n ras
timp de treizeci de secunde. Herbert Freiherr von Senne, artilerist ca si genera
lul, ceru sa-l vada pe Oberfeldwebel-ul Braun Hans. Pronunta Hans" ca si cum ar f
i dat cu barda.
Ceilalti doi ofiteri si ciocaneau voiosi tocurile revolverelor, pe care le purtau
n dreptul burtii, contrar regulamentului. Generalul si puse monoclul si dadu un s
ut Bibliei care zacea pe jos. O sentinela miorlai:
- Jandarmeria 7, nimic de semnalat!
- Porcule! i raspunse Bila de seu, mpungnd sentinela cu umbrela.
- Da, doamna, admise omul, caruia vederea unui general i dadea ameteli.
Oberfeldwebel-ul Braun veni n fuga din cusca lui din spatele coridorului cu celul
e, lua pozitia de drepti si nsira un raport lipsit de stralucire pe care nici nu
izbuti sa-l termine.
- Culcat, Oberfeldwebel!
Braun rasuci capul fara sa nteleaga. Trecusera pe putin zece ani de cnd se dezobis
nuise de asemenea exercitii. Generalul l atinti prin monoclu. Bila de seu mpinse na
inte gusa ei dubla.
- La pamnt, porcule!
Precum se naruie un munte minat, Braun se pravali la pamnt si se vazu silit sa ex
ecute regulamentar exercitiul, pna cnd maiorul se declara multumit.
- Sleahta asta are nevoie de disciplina! tuna generalul de artilerie scuipnd pe f
otografia unei capetenii razboinice, pe nume Ludendorff.
Se ocupa energic de ntreg personalul jandarmeriei, ceru punerea n libertate a Micu
tului, aminti de frontul de est si incheie cu aceste cuvinte nspaimntatoare:
- Toata porcaria asta va fi raportata Fhrer-ului. Voi trimite urgent propunerea d
e mutare ntr-o unitate combatanta.

Se auzi slab un Da, domnule general". Micutului i spuse raspicat:

- De tine ma voi ocupa mai trziu!
n aceeasi clipa nsa observa insigna regimentelor disciplinare si rosi. Respira adnc
:
- Frontul de rasarit te asteapta!
Facu un semn si Bila de seu l nsfaca. Micutul parea din ce n ce mai naucit.
- La prima ncercare de fuga, doamna se va folosi de arma!
Dupa care s-au retras.
Micutul scuipa pe jos si spuse:
- Vino, Emma, sa-i lasam.
Ea l lua de mna si-l duse ca pe un baietel. L-am culcat, nsa se mbata mpreuna cu Legi
onarul si n linistea noptii i-am auzit soptind ndelung. Din cnd n cnd la urechi ne pa
rveneau cuvinte precum "jandarmi" si Gorila"...
ntr-o smbata seara s-au hotart sa se duca dupa Gorila". Erau n plina forma, forma car
e se mbunatati si mai mult nca multumita sticlei de votca pe care Legionarul o lua
se cu el. Braun tocmai se dezbraca si paru surprins de vizita aceasta neprevazut
a. Nu-l recunoscu din prima clipa pe Micutul, care era deosebit de prietenos, l gd
ila cu vrful cutitului, l ciupea de obraz si i fagaduia sa-i taie beregata. Oberfeld
webel-ul Braun nu izbuti dect sa emita un strigat slab, fiind pe jumatate sufocat
de degetele de otel ale Legionarului care l strngeau de gt.
- Vreau sa-l omor eu, cu mna mea, protesta Micutul atunci cnd Braun se nvineti.
Chiar atunci din dormitor a iesit doamna Braun, membru activ n organizatia femeil
or national-socialiste. nainte de a-si da seama de ce se petrece, ordona:
- Liniste! Imediat liniste!
n penumbra i se puteau zari moatele din par si camasa de noapte, care, ca totul d
in apartament, apartinuse fostului proprietar, o evreica vaduva, moarta la Neuen
gamme. Apartamentul constituia un vechi vis al doamnei Braun, pe care ntr-o buna
zi si-l realizase. Vaduva, mpreuna cu cei trei copii, fusese ridicata de SS, fara
a putea lua cu ea dect ceea ce aveau pe ei, la ora trei dimineata. Doamna Braun
fusese de fata, mbracata n piele de sus si pna jos. Pe scari prichindelul de trei a
ni plnse spunnd ca-i este frig n ploaie. Un SS-ist l palmui. Doamna Braun o scuipa p
e vaduva n obraz si o lovi cu piciorul n fluierul piciorului.
- Tu si tncii tai veti fi pusi bine n lagar.
Apoi, urca sa schimbe apartamentul dupa gustul ei, nainte de a-i sosi barbatul. E
vreica si cei doi micuti au fost trimisi la camera de gazare, iar fata de treisp
rezece ani sfrsi ntr-un bordel de lagar.
Micutul aflase despre toate acestea pe cai tainice, cunoscute doar de cei care t
raiesc n marginea societatii. si ridica privirea asupra doamnei Braun. Cnd a apucat
-o de par s-a auzit un mormait. Femeia tipa, nu prea tare. O lovi cu capul de to
cul usii, lsnd-o apoi sa cada fara viata.
- A fost un diavol, i spuse Legionarului, strivind capul doamnei sub cizmele sale
.
l sugruma pe Braun cu un cablu de otel si, dupa ce se asigura ca a murit, murmura
cteva cuvinte latinesti ramase n strafundurile memoriei din vremea cnd fusese n pen
siunea catolica din Minden.
La plecare au verificat cu grija broasca de la usa.
- Bntuie attia tipi dubiosi pe aici, ar putea sparge apartamentul! spuse Micutul.
si trase pantalonii n sus si-l urma pe Legionar la Tanti Dora, care le puse cte un
pahar dinainte zicndu-le:
- nca un paharel, baieti?
Ca si cum tocmai terminasera un dans.
- Skl! facu Legionarul dndu-l peste cap.
- S-a facut? sopti Tanti Dora turnndu-si un biter.
Legionarul o privi si clipi ridicnd paharul.
- Skl! repeta el.
- n sanatatea tuturor celor pe care i vei aranja, spuse Tanti Dora, care era gata
sa jure oricui ca cei doi clienti nu se miscasera toata noaptea din bomba ei.
Nu ntreba nsa nimeni.
n ziua urmatoare, avioanele canadiene bombardau cartierul n care locuise Gorila", t
ransformndu-l ntr-o mare de flacari. Micutul i spuse Legionarului:

- Ce bafta pe noi ca ne-am hotrit sa mergem ieri, altfel am fi ajuns prea trziu! S
i nu am mai fi putut intra n paradisul lui Allah, nu-i asa, nomadule?
- Nu-ti bate joc de lucrurile serioase, raspunse Legionarul.

- Trebuie sa ai relatii, spunea Tanti Dora. E la fel de necesar ca aerul pe care

l respiri.
Frumosul Paul" era o relatie excelenta. Trimitea oameni la spnzuratoare sau le comut
a pedeapsa n munca silnica dupa bunul sau plac si de altfel nu facea nimic pentru
nimeni, Tanti Dora nsa nu era nici ea o relatie de neluat n seama.
Frumosul Paul" era unul dintre cei mai veninosi serpi ai celui de-al III-lea Reic
h. Tanti Dora nu se temea de muscatura lui. Rse, scarpinndu-si pulpele groase, n ti
mp ce urmarea din ochi cum ies zbirii Serviciului de Securitate.
Rachiul de ienupar, pe care Frumosul Paul" doar l mirosise, fu golit n chiuveta, pe
ntru mai multa siguranta: Micutul zicea ca-i pacat de el!
VINDSTYRKE II"
Fisa noastra de iesire a fost semnata ntr-o miercuri oarecare. Doctorul Mahler ne
-a strns mna privindu-ne n ochi, avnd pentru fiecare cteva vorbe bune.
Ne-au trebuit trei zile sa ne luam ramas-bun de la toata lumea, iar Micutul se nt
recu pe sine la bordel. Legionarul si cu mine ne-am mbatat zdravan la Vindstyrke I
I", nsotiti de Tanti Dora, care mormaia din vreme n vreme cuvinte neinteligibile,
privindu-l pe Legionar ntr-un fel ciudat. Eram asezati ntr-una din nisele cele mic
i, sub lumina rosie voalata.
- Ce veti face voi doi dupa razboi? am ntrebat eu, mai mult sa zic si eu ceva.
- Dupa razboi? visa Legionarul, privind cu interes cum si schimba absintul culoar
ea n timp ce rotea paharul n mna. Poate ma voi ocupa putin cu comertul.
- Trafic de carne vie, sugera Tanti Dora.
- De ce nu? O marfa ca oricare alta... Sunt locuri unde femeile sunt rare si cos
ta mult. Daca te-as fi ntlnit acum ctiva ani, draga mea grasa, ti-as fi gasit o slu
jba buna. Te-ai fi distrat cu un ntreg batalion la BMC-ul din Alger.
- Scrnavie, raspunse Tanti Dora.
- Daca as izbuti, dar asta numai dupa ce as taia beregata la ctiva care o merita,
m-as fofila sa traiesc ca un bogatas dincolo de Ocean. Undeva unde sa nu fie po
litia asta ndracita.
Rse singur la gndul acesta.
- Nici tu nu crezi ce spui, i-o taie Tanti Dora, aprinzndu-si o noua mahorca. Vre
i sa-ti spun eu ce vei face ndata ce se va ncheia razboiul? Te vei prezenta la pri
mul centru de recrutare francez si vei pocni din calcie pentru a obtine un contra
ct n Legiune.
Legionarul o privi lung. Cicatricea lui ntinsa devenise rosie ca focul, ca si cum
sngele era pe cale sa tsneasca prin pielea subtire. Strivi tigara pe jumatate fum
ata n scrumiera.
Usa rotativa scrti si perdeaua din margele ce atrna n fata ei zornai. O perdea din m
argele cum se ntlnesc n sudul Spaniei ori n Filipine, darul facut de mult de un mari
nar. ntr-o noapte, marinarul acela strigase n nasul unui tip de la Gestapo: Sa te i
a dracu, pe tine si pe Adolf!" si i aruncase n fata un pahar pe cnd tipul si scotea
revolverul. Tanti Dora era putin mai departe, dar iute ca fulgerul ridica mna aru
ncnd o piatra. Gestapovistul fu gasit ceva mai trziu ntr-un sant dinspre Hamburg.
n ziua urmatoare marinarul trebuia sa se mbrace, nsa veni sa aduca perdeaua de marg
ele. Peste putin timp iesi n larg, la bordul lui Bismarck, si muri n apa nghetata,
cu ochii mncati de pescarusi, pentru drapelul pe care l urse.
- Alfred! spuse Tanti Dora cu o dulceata neasemuita n glas, de care nu ai fi crez
ut-o n stare. Rami lnga mine, vei putea face tot ce vei dori, ti fagaduiesc, tot, di
n clipa n care ti vei lepada uniforma si pna n ziua mortii.
Oare era o iluzie sau erau ntr-adevar lacrimi ce sclipeau n ochii acestei femei du

re - ochii aceia spalaciti ca ai unei cobre ce se repede asupra prazii. Semanau n

tre ei, patroana de bordel si soldatoiul prlit de cei cincisprezece ani petrecuti
n deserturile Africii. Ciudateniile vietii...
- Dora, batrna mea prietena, sopti. Legionarul tainic, sa ncercam sa fim tari, sa
nu devenim sentimentali. Floarea albastra nu-i de noi. Tu te simti bine printre
trfe si banditi, iar eu n desert, cu o pusca-mitraliera pe umar. Cu toate acestea,
ntr-o buna zi cnd vom fi cu adevarat batrni, ne vom rentlni si vom cumpara un local
mititel, cu un bar si sapte scaune.
Tanti Dora ofta.
- Alfred, nu va veni niciodata vremea sa avem un bar si sapte scaune, pentru ca l
a ora aceea tu vei fi muscat de mult tarna, pierzndu-ti sngele n nisip, iar eu voi f
i moarta n urma unui delirium tremens.
Legionarul se ridica, aduse cteva sticle, facu un amestec si ntinse un pahar mare
lui Tanti Dora.
- Bea, femeie. Stim amndoi ce nseamna gndurile negre.
O sirena ncepu sa sune alarma, dezlantuind un adevarat concert.
- Alarma! spuse cineva, ca si cum nu am fi stiut-o si jumatate din local se goli
.
O doamna cu parul saten intra si ntreba unde este adapostul. Era frumoasa, cu toc
uri nalte si fusta strmta, cu ciorapi deschisi, foarte fini. Nu era o trfa.
Primele bombe au nceput sa cada cutremurnd casa, dupa care o baterie antiaeriana nc
epu si ea sa traga. Sus pe cer pluteau mici nori albi.
- i auziti? zise cineva.
ntr-adevar, se auzeau bombardierele grele descriindu-si cercurile deasupra Hambur
gului, n zumzet de motoare.
- Unde e adapostul? ntreba doamna.
- Aici, spuse cineva aratnd taburetul gol din fata barului.
Un nou sir de bombe se abatu asupra strazilor.
- Sunt unii care acum fac pe ei, rse un marinar de la submarine, bagndu-si mna pe s
ub fustele unei fete.
Doamna care cauta adapostul iesi, urmata de un domn gras, foarte nervos. n aceeas
i clipa, casa fu zguduita ca de traznet si lumina clipi amenintator.
- Asta a fost una faina! zise marinarul aplecnd pe spate fata, care ncepu sa geama
.
Doamna si domnul cel nervos au venit napoi n mare graba. Ea era dragalasa, cu paru
l n dezordine si obrajii nrositi de frica. Desigur ca nu era nca obisnuita cu moart
ea. Se aseza la bar, privind cu teama n jur. Marinarul, care si pierduse panglica
de la bereta, abandona fata si se apropie de doamna. Fara o vorba, si strecura mna
sa mare n lungul piciorului subtire.
- Lasa-mi sotia n pace, spuse domnul cel gras, ridicndu-se.
Marinarul nu-l vazu si, aplecndu-se spre cucoana, i sopti ceva din care se auzea m
ereu cuvntul pat".
- Las-o n pace pe sotia mea, marinarule! spuse din nou domnul indignat.
- De ce? ntreba curios marinarul.
- Pentru ca-i nevasta-mea.
- E barbatul tau? facu marinarul sceptic. Da? mi plac femeile maritate.
Domnul l apuca de brat:
- Vezi bine ca-i sotia mea!
- Ei si? zise marinarul, care era destul de beat. Vreau sa ma culc cu nevasta-ta
, ntelegi, fratioare?
si lipi palma de pulpele doamnei, care l palmui, furioasa. Rse cu hohote, trase o d
usca si racni:
- mi placi, ador sa mi se opuna rezistenta, dar mine plec n larg cu U-l89. Adauga c
onfidential: Este ultima mea calatorie.
Un troznet cumplit ne acoperi deodata cu praf marunt de gips. Marinarul si trase c
apul ntre umeri zmbind.
- Asta a fost foarte aproape, dar la mine nu se prinde. Mi s-a prezis ca ma voi
curata n urmatoarea calatorie. La prima torpila... fsss! U-l89 e o hodoroaga, iar
comandantul von Grawitz o lepra. Tu, hrsitul desertului, l-ai cunoscut pe lepra d
e von Grawitz, cu crucea lui de la gt, primita drept recunostinta pentru toti cei

pe care i-a trimis la fund?

- Gura, facu Legionarul, care tocmai i explica lui Tanti Dora, cu lux de amanunte
, reteta unei anumite supe ce se mnca la Damasc.
Domnul cel gras, care cazuse greoi pe un scaun la troznetul bombei, se ridica ndr
eptndu-se topaind spre marinar. Se opri amenintator n fata celui de la submarine.
- ti ordon sa-mi lasi sotia n pace si sa-i ceri scuze.
- Rahat! zise Legionarul. Nataraul vrea sa se bata cu marinarul?
- Treaba lor, rosti Tanti Dora, scotnd un rotocol de fum.
Matelotul se apleca si o saruta pe doamna drept pe gura. Domnul se clatina, l lov
i n barbie si striga lucruri de nenteles. Sotia lui striga si ea. Domnul ridica mna
si-l nimeri nca o data pe marinar, rasturnndu-i berea, o halba ingefar", greu de p
rocurat. Tocmai aceasta strni mnia omului. i arse un sut domnului, care se prabusi,
apoi se napusti asupra femeii, rasturnnd-o pe spate. Sotul se ridica, palid. Pus
e mna pe un scaun vrnd sa-l sparga n capul adversarului sau, nu-l nimeri nsa si o lo
vi pe femeie, care cazu la pamnt ca o papusa nearticulata.
Marinarul se repezi asupra lui.
- Porcule! Sa dai ntr-o femeie! ti arat eu, tie!
Domnul se narui cu fata nainte, cu nasul n pulbere si portarul belgian l arunca n st
rada.
- Ia muierea! zbiera un feldwebel infanterist. Da-i la buci!
- Taca-ti clanta! se enerva Tanti Dora.
Usa s-a deschis si un gardian de strada intra clatinndu-se.
- Arde ntreg Kirchenhalle! anunta el. Arde ca-n iad.
si scoase casca si se vazu ca pe chipul foarte palid avea dungi de negreala. Unif
orma i era mbibata de fum.
- Dumnezeule, cum arde...
Ceru un rachiu dublu si-l bau dintr-o sorbitura.
- Afara n strada e unul gras care se smiorcaie. Voi l-ati aruncat afara?
Fara sa mai astepte un raspuns, arata catre doamna ntinsa pe tejghea, care misca
din cap gemnd.
- Ce-i cu ea, e lovita la cap?
- Tare curios mai esti! tipa Feldwebel-ul clatinndu-se. Vrei sa te bati cu mine,
combatantule?
- Binenteles ca nu, raspunse gardianul, stergndu-si gura cu dosul palmei, ceea cel facu sa para si mai murdar.
- Esti un las! striga Feldwebel-ul.
- Asculta, pifanule, spuse gardianul cu rabdare, linisteste-te. Ce mai arde! rel
ua apoi ntorcndu-se catre Trude. nca o bere, fumul asta ti da o sete... Si tu, pifan
ule, ntinde-o, nu ma bat cu ranitii.
Feldwebel-ul cu capul bandajat ncerca sa ajunga la politaiul de strada, dar si pie
rdu echilibrul. Cu foarte mare osteneala apuca o sticla si o azvrli n capul gardia
nului, care sari napoi ferindu-se.
- Esti nebun? si trase revolverul.
- Da, blbi betivanul, nebun de legat.
Se scotoci prin buzunare si scoase un petec de hrtie, pe care l vr sub nasul gardian
ului uluit.
- Ia te uita! exclama acesta, stergndu-si sngele ce-i curgea dintr-o zdrelitura pr
ovocata de sticla. Ca un permis de vnatoare! Unul adevarat! Ai noroc, fara hrtia a
sta erai un om mort. Ce lovitura mi-a dat, bestia!
Marinarul si nfunda iarasi mna pe sub fustele doamnei.
- Am s-o gdil. Veti vedea cum si va reveni, zise rznd.
Doamna gemu. Cu o singura miscare marinarul i smulse fusta de pe ea.
- Chilotei roz! jubila el, dndu-i o palma peste fese. Hai, trezeste-te! Heinz nu
se va mai ntoarce niciodata la Hamburg.
O noua serie de bombe. Paharele s-au rasturnat sunnd, lumina s-a stins, una din f
ete tipa de frica. Feldwebel-ul ncepu sa cnte. Politaiul tusea. Casca i se rostogo
lise ntr-un colt n momentul exploziei. Marinarul saruta femeia care gemea ntruna.
- n sanatatea mirilor! se auzi un glas.
Toata lumea a rs si am baut n sanatatea marinarului si a doamnei.
- Misca-te, putoare, se auzi n ntuneric. Mine e ultimul meu drum cu U-l89, azi nsa e

rndul tau.
Trude aduse lumnari si n penumbra am deosebit doua trupuri ntinse pe jos. Doamna sc
oase un tipat ascutit. Politaiul mri:
- Porcule, las-o n pace!
Tanti Dora se ridica n tacere si nainta pe ntuneric spre barbatul culcat deasupra d
oamnei. mbracamintea femeii era sfsiata, se apara violent, dar matelotul era pe ca
le de a-si atinge scopul. Gardianul se pleca spre marinar si i smulse victima.
Barbatul se ridica zbiernd bezmetic... Se repezi la usa.
- La prima miscare trag! ameninta politaiul.
Marinarul disparu mormaind pe scari. Atunci am auzit cum pocnesc bombele incendi
are. Pe asfalt se raspndi un lichid arzator, iar flacarile s-au naltat, vii, iscnd
o caldura ca de cuptor. Cineva striga cernd nisip. Umbrele oamenilor se alungeau n
lumina aceasta de iad. Strada ntreaga ardea.
Tanti Dora aprinse calma un trabuc, al douazecelea de la nceputul alarmei. Legion
arul cnta Vino, dulce moarte, vino...". L-am vazut prin fereastra pe marinar aprin
zndu-se precum o torta, se topi ncet pna cnd din el nu ramase dect un fel de papusa r
osiatica.
Femeia violata sedea pe jos si privea drept nainte, fara a vedea ceva. Se clatina
tipnd mereu si ncepu sa se loveasca cu capul de pereti, din ce n ce mai repede, ca
un tren care prinde viteza. Glasul ei urca ntr-un vaiet ascutit.
- A nnebunit, spuse un subofiter de pionieri.
Tanti Dora si arunca privirile asupra femeii care se balansa.
- Du-o n spate, porunci, facnd semn lui Ewald.
Din nou bubuit de tunet. n apropiere casele se prabuseau, strigatele nsa fura nghit
ite de furtuna de flacari care matura, precum un uragan totul din Hansaplatz.
Tanti Dora, calma n continuare, ne-a adus un platou cu castane coapte, pe care le
-am mncat cu sare pna cnd o patrula a Serviciului de Securitate si facu o intrare zg
omotoasa. nti s-au uitat la gardian, care si puse la loc pe cap casca, iar Oberscha
rfhrer-ul care comanda trupa fluiera lung.
- Aha! Iata un agent care sta la caldurica, ce surpriza placuta!
Gardianul lua pozitia de drepti prezentndu-si raportul.
- Inspector de politie Krull, de la infirmeria Garii Centrale. Nimic de semnalat
.
SS-istii au izbucnit n rs.
- N-ai imaginatie, tataie! Jumatate din cartier arde si tu n-ai nimic de semnala
t? Afara, chiar lnga intrare, sunt doua cadavre si nu ai nimic de semnalat?
SS-istul ntinse mna rznd. Fara o vorba, politaiul i-a nmnat ordinul de patrulare si ca
rnetul. SS-istul rasfoi nepasator carnetelul cenusiu, fara sa citeasca ordinul d
e serviciu, baga totul n buzunarul de la piept si i se adresa:
- ti doresti un glonte-n ceafa, tataie?
Politaiul clipi des, si agita capul si rosti ceva neinteligibil.
- Sa te pui la adapost n bordelul asta, n timp ce noi ne facem datoria, e prea de
tot!
l perchezitiona atent, nvrtindu-se n jurul politaiului. Mauserul disparu n buzunarul
SS-istului.
- Hai, cu fata la perete, dar mai repede!
Cu automatul l mpinse catre zid.
- Te vei balabani de-o funie, nene politaiule, cu un anunt pe burdihan: Dezertor!
Ceilalti SS-isti se prapadeau de rs.
- Minile la ceafa, ori ti smulg urechile! zbiera seful.
ntorcndu-se catre bar comanda:
- Cinci halbe, repede.
Tanti Dora se ridica facnd cu ochiul lui Trude, care disparu n spate, acolo unde e
ra telefonul si lua locul ei de la bar. Pufaia nervoasa. SS-istul o privea insis
tent. Siguranta sa parea ca scade n fata acestei femei grase cu ochii duri, carel masura cu indiferenta.
- Am zis cinci halbe.
Tanti Dora si scoase foarte ncet tigara din gura si i sufla fumul n obraz.
- Nu.

Toti au ramas nmarmuriti. Cuvntul rasunase ea pocnetul unei carabine. Legionarul si

descoperi dintii. Se ridica si el asezndu-se pe taburetul de lnga Oberscharfhrer.
- Crezi ca-i meserias, omul? o ntreba pe Tanti Dora aratndu-l cu capul.
- Nu, cu siguranta nsa un prost.
- Cine-i prost? Hei, matroano! racni SS-istul.
Tanti Dora i sufla din nou fumul n obraz.
- Tu. Daca ai fi fost mai smecher, de mult te-ai fi carat de aici.
Din spatele pravaliei aparu Trude, care facu un semn abia vazut catre Tanti Dora
si-l privi cu voiosie pe SS-ist. Acesta se rasti furios:
- Ma ameninti, zdreanto? E timpul sa ne faci o vizita. Ma voi ocupa personal de
tine, copila mea!
Oamenii sai rsera tare si unul dintre ei si puse automatul pe bar. Legionarul i mpin
se ca din greseala si arma cazu pe jos cu zgomot.
- Nataraule! urla SS-istul.
Tanti Dora o privi din nou pe Trude, care ncuviinta din cap.
- Apleaca-te si culege-ti arma, ordona seful omului sau. Apoi, catre Tanti Dora:
Ce se aude cu halbele alea? Trebuie sa ni le luam singuri?
- Nu primiti nimic, spuse Tanti Dora, aseznd o sticla pe penultimul raft din spat
ele ei.
- Ce-ai zis? Refuzi sa ne servesti?
Un SS-ist se strecura n spatele tejghelei.
- Fa ce ti se spune, plosnito, sau e vai de capul tau.
Feldwebel-ul cel cu permis de vnatoare se ridica si se apropie mpleticindu-se de b
ar.
- Lepre de SS, cine vrea sa se bata cu mine?
SS-istul i arunca o privire indiferenta.
- ntinde-o, secatura!
Felwebel-ul, clatinndu-se din ce n ce mai tare, si lipi obrazul de cel al sefului.
- Va sa zica o cauti, lepadatura!
Celalalt nu-l lovi dect o singura data cu patul revolverului si Feldwebel-ul se p
rabusi ca un bolovan. Din nas i se scurgea un firicel de snge.
- Acum ajunge! mrii Tanti Dora, punnd jos tigarea. Daca nu dispareti la repezeala
toti cinci, o patiti sa tineti minte. Azvrli automatul de pe bar. Acesta e local,
nu arsenal.
Se apuca sa stearga frenetic tejgheaua, uitndu-se pe furis catre usa. Legionarul
deschise gura sa spuna ceva, dar i sopti:
- Taci, vezi-ti de treaba ta.
- Pe toti dracii! tuna Oberscharfhrer-ul. Trfa batrna, te casapim, sa vedem cum ti a
rata hoitul!
i dadu un picior Feldwebel-ului n nesimtire, facnd sa-i cada pansamentul. Aparu o c
icatrice lunga, recenta. Era deschisa n mai multe locuri, se putea vedea carnea r
osie strabatuta de un dren. Una din fete se apleca asupra ranitului:
- Hans! Oh, sarmanul Hans!
l tr cu mare greutate pna la una dintre nise. SS-istii rdeau, iar seful ridica din um
eri.
- La plecare sa-l luati si pe decazutul asta, l vom da putin la darac. Si acum sa
vina berea, ori ati dat de dracu!
Exact n clipa aceea portarul tusi usor. Tanti Dora ridica repede capul si zmbi. Ap
aruse un barbat maruntel, cu un fular alb n jurul gtului, ntr-un impermeabil cenusi
u si cu mnusi albe. Avea ochii ciudati, opalescenti, ca la morti.
Tanti Dora si aprinse alt trabuc, pocni din degete si spuse:
- Buna seara, Paul.
Maruntelul nclina capul.
- Heil Hitler!
Pantofii lui scrtiau. Fara sa se grabeasca, introduse o tigara ntr-un lung tigaret
de argint, cu capatul de fildes, n timp ce SS-istii l priveau hipnotizati. ndrepta
tigaretul catre Oberscharfhrer-ul catarat pe taburet. Capetenia zbirilor se tulbu
ra. Nu prea stia ce sa faca. Sa se ridice si sa-si prezinte raportul, ori pur si
simplu sa racneasca: Gura!", ceea ce i-ar fi placut mai mult. Glasul i era nsa pre
a familiar, i amintea de cazarma sau de coridoarele ntunecate de la politie. Nu ndr

aznea. Pe de alta parte, experienta l nvatase ca sub toalele ridicole ale civililo
r se puteau ascunde surprize de necrezut.
Aluneca de pe taburet, nsa ncet, si nu-si apropie dect pe jumatate calciele, fara a
le pocni. Spuse ca facea o razie obisnuita si gasise un gardian de strada suspec
t de dezertare.
Barbatul cel scund arunca o privire nepasatoare spre agentul n picioare de lnga pe
rete.
- Ordinul de razie?
SS-istul sovai. O mnusa de piele alba se ntinse poruncitoare.
- Ordinul?
- Nu am, domnule.
Un ochi mirat l privi, unul singur, cel stng de pe chipul palid. Celalalt privea n
gol, era din sticla, la fel de nesimtitor ca si inima omuletului, foarte potrivi
t nsa pentru a-i ngrozi pe inculpati.
- Ce nseamna asta? Nu ai ordinul?
- Nu, domnule... SS-istul sovaia sa-i acorde un grad. Cine naiba era? Am crezut
de cuviinta sa controlez putin cloaca asta de aici.
Omuletul ridica un colt al buzelor ntr-un surs ce semana cu o grimasa nfioratoare.
- Cine a crezut de cuviinta? Si ce ntelegi prin cloaca? Aici nu-i dect un singur p
orc, iar acela esti chiar dumneata, Oberscharfhrer.
Urma o tacere prelunga. Undeva departe se auzeau bombele caznd.
- Dumneata conduci trupa?
- Da, domnule.
- Nu mai spune! Prin urmare, dumneata esti vinovat de ilegalitatea asta? Razie p
e cont propriu, fara ordin. Consiliul de razboi, nu-i asa, Oberscharfhrer? ti recu
nosti desigur vinovatia?
SS-istul se balabanea nesigur de pe un picior pe celalalt. Avea acum calciele apr
opiate, iar degetul mic era pe cusatura pantalonilor. Ceva nu era n regula cu civ
ilul asta. Tanti Dora stergea n continuare tejgheaua, cu ochii stralucitori de bu
curie rautacioasa.
- Oberscharfhrer-ul SS Brenner raporteaza ca recunoaste.
Barbatul cel scund ridica o sprinceana. Ochiul viu se mai ntuneca putin, cel mort
ramase de gheata.
- Vom mai sta de vorba la Cartierul general. Poti pleca cu oamenii dumitale.
- Va rog sa-mi spuneti, domnule, unde sa-mi naintez raportul?
Omuletul dadu roata localului fara sa raspunda. Privi n numeroasele nise, ilumina
te cu cte o lumnare, si arata catre agentul de strada, care sta drept, lipit de pe
rete, cu minile la ceafa.
- Pe asta luati-l cu voi.
Oberscharfhrer-ul, n continuare n pozitie de drepti, se rasucea pentru a se gasi me
reu cu fatta la maruntel.
- Unde trebuie sa ne prezentam, domnule?
Nici un raspuns. Barbatul n negru era acum n fata barului si privea sticlele. Tant
i Dora freca mai departe, fara a privi la nimeni. Trude i turna un pahar de rachi
u de ienupar. Mirosi paharul.
- Din Olanda, spuse, ca si cum si-ar fi vorbit singur.
Rasucea paharul privind lichidul. ncepu sa fredoneze:
Judenblut soll spritzen...
Sa curga snge de evreu... puse paharul pe bar, l mai adulmeca o data si murmura:
- Amsterdam. Keizersgracht.
l mai duse o data la nas, facu un semn din cap si se ridica fara a fi gustat. Se n
drepta repede spre usa, dar, n trecere, i puse mna pe umar lui Ewald.
- Tu te prezinti mine la ora 12 si 10 la mine. Adresa ti-o spune seful tau.
Proxenetul se facu alb la fata ca un mort. l asteptau vremuri grele. De lnga usa t
ipul cel scund se mai ntoarse catre capetenia zbirilor.
- Sunt consilierul judiciar Paul Bielert, de la Siguranta Nationala, Sectia a 4a, II A.
Si disparu.

- Drace! sopti Oberscharfhrer-ul, naucit. Frumosul Paul" n persoana!

si privi trupa. Asta nsemna plecarea apropiata spre frontul de rasarit, ntr-o unita
te combatanta. Sleahta l-a luat pe gardian n suturi; l-au amenintat pe portar si
l-au scuipat pe Ewald, dar n-au spus nimic la adresa lui Tanti Dora. Era aici ce
va ce nu puteau pricepe.
Suna ncetarea alarmei. Pretutindeni n oras rasuna urletul sirenelor pompierilor, c
are strabateau strazile. Ardea peste tot. Pna la noi ajunse miros de carne arsa.
Carne de om. Feldwebel-ul cu permisul de vnatoare nu si mai reveni si muri n bratel
e fetei care se vindea pe unt si cafea, mai pretioase dect lingourile de aur.
- Fir-ar sa fie! exclama Legionarul. Ce seara!
O privi pe Tanti Dora, care si sorbea rachiul.
- Cine-i Bielert si de unde l cunosti?
- Esti curios, nu-i asa? zmbi ea. Paul Bielert este scula mare la politia judicia
ra, aici la Hamburg. E consilier. Semnatura lui te poate trimite fara judecata n
capatul celalalt al lumii. Sturmbannfhrer, sau asa ceva.
- Si tu frecventezi asemenea monstru?
Tanti Dora urma, fara a-i pasa de ntrerupere.
- Pe vremuri, Paul nu era mare lucru, un smecher oarecare de la Kripo". L-am scap
at o data dintr-o belea (se scobi n dinti cu un chibrit). Fara mine, Frumosul Paul
" si-ar fi f... norocul, dar, binenteles, mi-am luat masurile mele de siguranta.
Rse ncetisor.
- Cnd ai de a face cu serpi de soiul asta, ti trebuie ser bun.
Legionarul se scarpina dupa ureche.
- Hm... facu el dus pe gnduri. S-ar putea sa fie cam nesanatos. Ce s-ar ntmpla daca
Frumosului Paul" i-ar trazni prin minte ca e mai prudent sa scape de tine... n lo
cul lui, eu asa as face, iepurasule.
Tanti Dora se puse pe ris.
- Ia spune, Alfred, chiar ma crezi ultima cizma?
- La dracu, fireste ca nu! Daca ai fi fost fata mare, de mult n-ai mai fi pe aic
i... Dar baiatul asta are o mutra! Mie nu mi-ar placea sa stiu ceva care i-ar pu
tea i daunator.
Tanti Dora se distra.
- Daca cineva ar fi att de prost nct sa ma raceasca, tot ceea ce stiu ar iesi din m
ormnt, iar tribunalele ar trebui sa faca 80 ore suplimentare. O stiu toti. Este n
interesul lor sa nu mi se ntmple nimic si sa scap cu viata din razboiul asta, poti
sa ma crezi. E foarte posibil de altfel sa sfrsesc singura, cu cteva dintre trfe, n
cautare de clienti, undeva n spatele bisericii Sfntul Michael. Atunci nsa Adolf va
fi crapat de mult.
Dadu peste cap rachiul si si nfoi chica neagra cu amndoua minile.
- Ceea ce stii despre el e de natura politica?
- Fireste. Crezi oare ca tipii de soiul asta se tem de o simpla crima?
Am baut n tacere.
Politaiul care intrase doar sa-si spele gtlejul de fum a fost judecat de un tribu
nal exceptional, n numai douazeci de minute. Judecatorul, un judecator batrn, avea
de judecat mii de oameni, ceea ce era cu mult peste puterile lui. Sotia sa stud
ia dosarele, n timp ce el mnca si semna nenumarate documente din care nu citise ni
ci macar un singur rnd. Dupa razboi s-a retras la pensie, cultivnd lalele si garoa
fe lnga casuta sa din Aumhle, la cinci minute distanta de statuia lui Bismark.
n ziua cnd a pronuntat verdictul nefericitului gardian, avusese o dimineata deoseb
it de ncarcata si se grabea sa vina acasa la prnz. n numele Fhrer-ului, acuzatul va
plati cu viata dezertarea, avnd nsa n vedere numerosii ani petrecuti n cadrul politi
ei, este iertat de decapitare si va fi executat prin mpuscare. Pronunta Heil Hitle
r" cnd aproape ca parasise sala.
Politaiul de cincizeci de ani, care avea treizeci de ani de serviciu, se prabusi
hohotind. Cineva povestea ca amantul era pe jumatate mort de frica nainte chiar
de a fi strapuns de douasprezece gloante. Un ostas din pluton l atinse la cap, mu
tilndu-l. Asta era mpotriva regulamentului, si putea trece drept act de violenta ceva ce nu-si are locul n cadrul unei executii militare.
Locotenentul de politie care comanda plutonul se nrosi de suparare si-l pedepsi p
e vinovat, care, dupa doua saptamni, pleca n Polonia sa urmareasca partizani. ntr-o

noapte ntunecos, compania lor a fost trimisa undeva la nord de Lemberg. Doua cam
ioane s-au mpotmolit. n timp ce munceau sa le elibereze, au izbucnit deodata focur
i de arma. Un foc intens, cu mici flacari albastre. Veneau din dreapta, din stnga
si din fata lor. Totul nu a durat dect exact patrusprezece minute, apoi s-a lasa
t tacerea; nu se mai auzea dect trosnetul flacarilor care mistuiau camioanele si
cteva gemete.
Umbre mbracate taraneste s-au ivit din ntuneric. Au dat cu piciorul n morti, iar ra
nitilor lovitura de gratie. Nu le luase mult timp sa lichideze 175 de soldati di
n politie, locotenentul Wasilij Polonef disparu apoi tacut, asa cum venise. Cei
175 de soldati omorti erau toti oameni n vrsta, care batusera ani de-a rindul straz
ile din Hamburg, Bremen sau Lbeck, fara a fi banuit vreodata existenta unor aseme
nea ucigasi fanatici, de teapa lui Wasilij Polonef.
Dupa un anumit timp, familiile vor primi cte o carte postala: Sergentul major Schu
ltz (sau Mller) a cazut la datorie, pentru Fhrer si patrie. Fhrer-ul va multumeste"
.
Mai ales nu trebuia sa plngi, caci a-ti arata durerea nu e demn de un german, ast
a putea fi considerat drept sabotaj; pna si anunturile mortuare nu trebuiau sa po
meneasca de suferinta.
Am primit cu mndrie vestea mortii fiului nostru, locotenentul n rezerva Heinz Mller,
cazut pentru patrie..."
Trei saptamni mai trziu, familia Mller primise o scrisoare lunga care anunta expedi
erea a 147 marci si 25 de pfeningi, recunostinta armatei pentru sacrificiu. Batrn
ul Mller s-a nfuriat si spuse o multime de lucruri pe seama pretului sngelui, dar f
u auzit de cineva care supraveghea casa.
n seara urmatoare, au aparut doi domni bine mbracati, care l saltara pe Mller. A fos
t si un proces. Defetism, purtare necorespunzatoare pentru un bun german, ofense
aduse Fhrer-ului si ndemn la rascoala. ntr-o dimineata de noiembrie, pe cnd ploua m
arunt, calaul i taie capul lui Mller-tatal.
Doamna Mller, care traise atta vreme alaturi de Hans Mller, a fost trimisa la Raven
sbrck, pentru reeducare.

Un cor de strigate si chemari se nalta din mii de guri. Bombele cadeau ca grindin
a. Pe strazi alergau torte umane, prefacndu-se apoi n mici mumii.
l chemau n ajutor pe Dumnezeu, dar Domnul nu-i auzea.
Biserica Sfntu Nicolaie era o mare de flacari. Preotul ncerca sa salveze Sfintele
Odoare, dar un Christ mare de piatra se prabusi peste el rupndu-i salele.
Ardea Hamburgul.
Noi beam n pivnita spitalului, n timp ce stabii Partidului benchetuiau ntr-un resta
urant subteran din Baumwall, unde Paul Bielert cauta un asasin.
Pentru jefuitorii de cadavre, noaptea se dovedea fructuoasa.
BOMBARDAMENT DE NOAPTE
Asupra spitalului cadeau torpilele aviatiei inamice. Caminul de copii dinspre La
ndungsbrcke fusese distrus nca mai nainte. Un nor urias de fum si caminul disparuse
, mpreuna cu soimii hitleristi si toti ceilalti copii din pivnita. Tot atunci au
disparut si cei noua baieti de doisprezece ani, servantii tunul antiaerian.
O aripa a spitalului, cea care avea fatada pe Nachtstrasse, fusese pe jumatate r
asa. Se mai puteau vedea resturile contorsionate ale paturilor de fier, un picio
r gol smuls de la genunchi sub un roi bzitor de muste si o mna, o mna mare, aspra, c
u un inel neted pe deget. Si-o disputau doi cini costelivi, ceea ce ne facu sa rde
m.
- Mare porcarie, camarazi, sufla Legionarul. Sfrsitul e aproape, Reich-ul devine
linia nti.
n fata berariei Sfntu Paul, o femeie pe jumatate nfasurata ntru-un covor roz, vechi,
acoperita toata de praf de calcar cenusiu, plngea de una singura. n ziua aceea er

au multi care plngeau singuri. Pe poarta dinspre miazanoapte a Hamburgului fu vaz

uta o lunga procesiune, erau muncitorii straini care lucrau cu contract. Nimeni
nu ncerca sa-i aresteze, politia se prabusise. Cu poveri grele pe umeri, muncitor
ii strabatura Neumnster, trecura podul de la Rensbourg si se ndreptara catre grani
ta. Erau satui de razboiul german. Au trecut granita fara a fi controlati, Germa
nia toata parea cuprinsa de flacari.
n ceea ce ne privea, iesirea din spital a fost amnata fara explicatii si am fost r
epartizati la degajarea ruinelor, dar cea care ne comanda era mult prea lipsita
de experienta, pentru catane vechi ca noi. Era o infirmiera-sefa, nou-venita, car
e purta un coc mare n vrful capului, o femeie tipic germana, slaba si plina de ea.
Pe piept, deasupra brosei de argint, se lafaia emblema Partidului, toata din au
r. Vorbea gutural si ragusit.
- Voi aia patru, nepricopsitilor, faceti bine si miscati-va mai repede! Faceti r
ost de o lopata si degajati statia 3.
- O singura lopata? se interesa Micutul.
- Obraznicule! latra muierea cea slaba.
Legionarul se ridica foarte nepasator si zise n frantuzeste:
- Allons-y, les gars!
- Aici se vorbeste n germana! zbiera ea.
- Mai du-te dracului!
Femeia scrsni din dinti si disparu pe scari. O infirmiera maruntica, care vazuse
scena, ne sopti:
- Feriti-va de Mathilda! Are un frate la Gestapo...
Legionarul se adresa Micutului:
- Aminteste-mi s-o trec pe Mathilda pe lista lui Porta.
- De ce? facu mica infirmiera mirata.
Legionarul o prinse de barbie.
- Pentru ziua rafuielilor, draguto. Facem lista din fuga calului.
- Dumnezeule! exclama prostuta, n-oti fi comunisti?
Camionagiul cel voinic Willy Bauer izbucni n rs si fata clatina capul vazndu-ne ple
cnd.
- Sa ai grija ce spui, Grethe, sopti unei colege. Comunistii si noteaza numele, e
timpul s-o stergem.
Sora Grethe se porni sa rda.
- Nu e cazul meu, fato. Tatal meu e de cinci ani ntr-un lagar de concentrare. Era
national-socialist, dar nu stia sa-si tina limba-n fru. ntelegi, am astfel o poli
ta de asigurare pentru viitor.
Cealalta se scarpina gnditoare.
- Macar daca as putea spune la fel. Din pacate nsa tatal meu este maior ntr-o divi
zie SA das Reich".
Continuara sa spele n tacere canule si seringi, iar dupa un timp cea mica zise, p
ierduta n gnduri:
- Poate ca ar trebui sa raportez sefului? Asa spune regulamentul cnd e vorba de c
uvinte subversive.
Grethe se uita lung la ea.
- Margaret, sa nu faci asta! Se poate ntoarce mpotriva ta n ziua cnd Adolf nu va mai
fi. Regulamentele astea sunt facute sa le calci n picioare, aminteste-ti sfatul
meu: n-ai vazut, n-ai auzit, n-ai vorbit!
Se rasuci sa plece si i mai zise o data:
- Daca vrei sa te tii la suprafata, tine minte ce ti-am spus. Mannca, dormi, culc
a-te cu cine vrei, dar tine-ti gura, asta e principalul.
Sora Grethe lucreaza si astazi ntr-un spital. Timp de patru ani a ngrijit soldati,
a nchis ochii mortilor, i-a toropit cu morfina atunci cnd erau n pragul nebuniei,
s-a culcat cu ei cnd era la capatul nervilor. Timp de doi ani a ngrijit soldati en
glezi, facndu-le injectii, ocarindu-i cum facuse si cu soldatii germani. Apoi, ci
vilii au luat locul soldatilor, cu boli ciudate si necunoscute pna atunci. Infirm
iera Grethe de la Crucea Rosie refuza sa urce scarile ierarhice si continua sa f
aca injectii. Din cnd n cnd ntlnea cte un fost pacient, german, norvegian, danez, engl
ez ori negru congolez, arab din Alger, vreun legionar tremurnd de febra care se nt
orcea din Indochina. Se bucura revazndu-i, bea cu ei, uneori se culca cu unul ori

cu altul.
- ntotdeauna nu-i dect o fiinta omeneasca, spunea ea, si am vazut att de multe...!
Grethe a fost o mare infirmiera, pe care unii o dispretuiau n numele moralei, dar
altii - mult mai omenosi - o salutau cu respect. Cititorule, daca vei trece vre
odata prin Hamburg, du-te la Landungsbrcken, nu departe de Reepersbahn. La stnga f
ata de Hafenkrankheit, ntr-o casa retrasa, care este o clinica de specialitate, o
vei gasi pe sora Grethe si multumeste-i n numele tuturor barbatilor necunoscuti n
uniforma verde sau kaki.
Mica Margaret a fost spnzurata ntr-o zi de mai din anul 1945, murind tot att de pro
steste precum traise, n numele moralei si din cauza numarului prea mare de rapoar
te.
Odihneasca-se n pace, nu e singura de felul ei.
n ceea ce ne privea, gasisem mijlocul sa chiulim de la degajarea terenului si juc
am carti n pivnita, la infirmierul Peters.
- Caci, spunea Legionarul, daca ajutam la degajari, ajutam n acelasi timp si pe c
ei pe care i urm.
Peters cstiga. Ne ghiftuia cu crnati stropiti cu alcool de 90 de grade, ndoit cu ap
a si eram fericiti ca suntem n viata. La Hamburg, n 1944, acesta era lucrul de cap
etenie. Fratiorul arata catre un borcan n care plutea ceva greu de definit.
- Ce mai e si asta? ntreba, lungind gtul.
Peters privi napoi si raspunse:
- Un apendice infectat.
Plin de interes, Micutul l culese cu vrful degetelor si fluiera cinele al carui bot
se vedea se sub aparatul cu raze X.
- Esti un porc! i zise Legionarul animalului, observnd cum nghite bucata de intesti
n.
- Ai sa vezi, profeti Peters, pun ramasag crnaciorii mei contra snapsului tau ca l
da afara.
Cinele, tolanit ntr-un colt, ne privea cu ochii sai nfometati, deodata se ridica, s
ughita violent si scuipa apendicele.
- Adu rachiul! striga Peters ncntat. Am stiut-o.
Cu un gest de mare senior i-a napoiat totusi Micutului un crnacior, anuntndu-ne ca n
plutonul 7 este un artilerist n stare sa nghita orice.
- Aiurea, facu Legionarul, care nu credea. Am mai vazut eu unii care nghit serpi,
sticla sau scuipa foc.
- Hai sa vedem, propuse Micutul, daca nu-i de acord, l cotonogim.
n drum catre plutonul 7 am cules n gradina o broasca. Artileristul era un muntean
zdravan cu palmele ct lopetile. Pe fruntea joasa si tesita, sprncenele i se mpreuna
u si ochii sai mici si negri ne fixau timp. Rse, foarte mndru, cnd Peters l ntreba da
ca ar putea mnca broasca.
- nghit orice daca mi se da ceva pentru aceasta.
- O palma! zise Micutul.
- Pentru asta, raspunse artileristul, va pot snopi pe toti, cu tine n frunte, sec
atura!
Fratiorul tresari. Un vnator de munte se apropie si ngaima ntr-un dialect aproape d
e nenteles:
- Emil poate rupe cu mna piciorul mesei, poate ameti o vaca, uite asa! Si vaca se
prabuseste. Poate ridica un cal de artilerie, cu harnasament cu tot.
Micutul trase aer n piept, plin de dispret. Se duse la fereastra tripla, apuca ra
ma, o zgudui de cteva ori, apoi si puse ntreaga forta. Zidul ncepu sa crape, uriasul
ramase cu rama n mini, triumfator. Azvrli totul prin golul ferestrei n gradina, de
unde se nalta un zgomot de tunet nsotit de proteste. Artileristul ridica barbia. S
e ridica ncet, apuca masa cea mare din mijlocul ncaperii, smulse un picior si-l sf
arma de coltul patului. Micutul, ridicnd din umeri, lua patul cu cel care l ocupa c
u tot si, n urletele de spaima ale bietului om, l arunca n celalalt capat al camere
i.
- Liniste! racni un Feldwebel din patul lui.
Doua palme l cumintira. Ct l priveste pe artilerist, un pumn l facu sa se ntinda pe j
os, cu gura deschisa de mirate.
Legionarul ne facu semn. L-am ncadrat pe Micutul lundu-l cu noi.

- Asta se lasa cu prnaie, dragul meu, profeti Peters. Se vor da semnalmentele tal
e, cel mai rau e buclucul cu fereastra.
- Vezi-ti de treaba, pe vremurile astea dispar attea...
Scoase broasca din buzunar si o arunca pe biroul infirmierei, care sari fripta s
cotnd un tipat de groaza.
Avioanele au revenit noaptea. Rugurile, reanimate de fosfor, s-au aprins din nou
facnd alte victime. Copiii se repezeau desculti n adaposturi pentru a pieri, prins
i n cursa ca soarecii. Undeva, n zona portului, o coloana de prizonieri paziti de
gardieni din SS se ndrepta de asemenea catre un adapost. Nimeni nu auzi urletul b
ombei care l lovi din plin. Nu ramase dect o gramada de carne sngerinda, care se co
ntorsiona, urmata de putoarea obisnuita de snge, salpetru si carne arsa. Un SS-is
t fara picioare se tr plngnd pna la un prizonier care nu mai avea pntec. Murira unul n
bratele celuilalt. Aruncatoarele de flacari ale genistilor i-au prefacut apoi n c
enusa.
Pe lnga Monckebergstrasse se putea vedea cum luneca o umbra, care din cnd n cnd se a
pleca asupra trupurilor ce zaceau acolo. O lama de cutit sclipea, sectionnd cte un
deget si inelul disparea ntr-un buzunar ncapator. Umbra mergea mai departe, catre
cadavrul urmator, un geamat, o lovitura de maciuca si degete agile care pipaiau
trupul nca frematnd... Pretutindeni, lnga Elba, pe Hansaplatz, n Kraiser Wilhelmstr
asse, se putea vedea acelasi lucru. n coltul lui Alterwall o femeie urla de groaza
. O silueta scunda si felina se arunca asupra ei, degete de otel i nabusira striga
tul n gtlej... Cu genunchiul, barbatul i puse piedica rasturnnd-o, o mna scotoci pe s
ub fusta strmta, sfsiind lenjeria subtire. Picioarele femeii se zbatura cu dispera
re, n timp ce o pulpa supla si muschiuloasa le departa... Vorbe fierbinti si dulc
i i se sopteau la ureche, n timp ce o gura lacoma i mngia chipul crispat...
- Lasa-ma... nu vreau sa-ti fac rau....
Femeia l lasa, mai bine asta dect moartea.... Plngea de spaima... Deasupra lor un p
om de Craciun stralucitor se legana n aer, apa clipocea n canalul Elbei, proiectoa
rele iluminau cerul, livid de praf si flacari. Pamntul tremura, la fel ca femeia su
b mna celui care o viola. Cu precautie, mna urca n lungul picioarelor desfacute, de
zbracnd victima. Era o femeie tnara care se grabea spre adapost si daduse peste unul
din monstrii pe care i zamislesc astfel de nopti. Se arunca asupra ei... Nici nu
mai striga. O bomba exploda nu departe... Nu-i acordara atentie, nu simtira pamn
tul care se cutremura sub ei. Cu delicatete, barbatul scoase unul din ciorapii s
ubtiri de matase, si plimba buzele pe el, si nfunda obrazul... Respiratia i deveni s
uieratoare, ochii i luceau n lumina flacarilor. Musca obrazul femeii, o apuca de p
ar si, foarte repede, i nfasura ciorapul n jurul gtului... Strnse... Femeia horcaia,
zbatndu-se cu ndrjire. Barbatul rse. Buzele i se nvinetira, ochii i-au iesit din cap,
gura i s-a deschis. Trupul se facu moale si muri. Barbatul scoase cu nfrigurare
chilotii mici ai victimei si i puse n buzunar, dupa care viola cadavrul nca o data,
sarutnd gura lipsita de viata. Se linisti, zmbi cadavrului siluit, cazu n genunchi
si si mpreuna minile.
- Doamne, sunt mna Ta. nca un diavol de femeie a fost pedepsit, asa cum mi-ai poru
ncit.
Se apleca asupra trupului si, cu vrful cutitului, cresta o cruce pe frunte, apoi
disparu ca o pisica printre gramezile de moloz si ruinele fumegnde.
Putin mai trziu, doua femei tinere au gasit cadavrul, dar, cuprinse de groaza, au
fugit ct le tineau picioarele. Era al cincilea asasinat n numai cteva saptamni, pol
itia era la pnda. Afacerea trecu de la politia judiciara la Gestapo, iar consilie
rul Paul Bielert prelua ancheta, Frumosul Paul" n persoana, protectorul lui Tanti
Dora.
n palton si mnusi albe, cu tigaretul de argint ntre buze, si cu nasul ascuns ntr-o b
atista parfumata, privi ndelung cadavrul, n tacere. Tocmai se ncheiasera masuratori
le si fotografiile, un medic se ridica de lnga trupul nensufletit, un medic vrstnic
, care se uita dintr-o parte la Frumosul Paul".
- A violat-o nainte de a o sugruma. Ranile si taieturile au fost facute dupa ce a
murit.
- Mai bine mi-ai spune cine le-a facut! mri Bielert. Ar fi fost mai folositor!
i ntoarse spatele medicului si se ndrepta ncet spre Mercedes-ul sau. Mintea i lucra d
in plin, mintea aceea care nascocise torturi diavolesti pentru inamicii Reich-ulu

i" si care era n sfrsit preocupata de ceva rezonabil.

La etajul trei al Prefecturii din Karl Muck Platz se nregistrau victimele bombard
amentului, desigur cu o aproximatie de cteva sute, caci era imposibil a alcatui s
tatistici exacte. O functionara n vrsta, roasa parca de molii, aduna listele. Dupa
multe discutii, se ajunsese la 3 418 morti, attia raniti si attia disparuti, caci
foarte multe corpuri fusesera preschimbate n cenusa, dupa ce genistii curatasera
locul cu aruncatoarele de flacari. Au fost mzgalite fise, acestea trimise la arh
ive, a fost timbrat un vraf de certificate de deces, n asteptarea atacului urmato
r. Este nevoie de ordine ntr-o societate civilizata.
La numarul 367, de la etajul doi, Frumosul Paul", nconjurat de ctiva colegi, studia
fotografiile celor cinci femei asasinate. Cea mai tnara de 16 ani, cea mai vrstni
ca de 32, toate strangulate cu un ciorap, toate avnd pe frunte o cruce sngerie; n t
oate cazurile criminalul luase chilotii cu el.
- Tipul e soldat, spuse brusc Paul Bielert si se ridica.
Cei trei colegi l-au privit nmarmuriti. Un SS-ist l ajuta sa-si mbrace paltonul. si
trase cu grija mnusile albe pe mini si, pufaind din tigaretul sau lung, parasi Pre
fectura.
Timp de ore n sir a putut fi vazut plimbndu-se prin strazile rau mirositoare, cu o
batista parfumata la nas, privit cu dispret de unii si salutat umil de altii. A
fost vazut si la Tanti Dora, palavragi cu fetele, se rasti la Ewald, apoi ratac
i pe Neuer Wall intrnd n diverse locuri.
Catre seara ajunse la un restaurant de lux, de lnga Baumwall, la cteva etaje sub p
amnt. La suprafata nu se vedea dect o veche pivnita cu vechituri, dar dupa ce cobo
rai o scara abrupta, care ducea mult sub nivelul strazii, o noua lume ti se desc
hidea. Lojele cu aer conditionat cuprindeau mese acoperite cu tesaturi imaculate
, cu vesela de portelan si argintarie. Lampile colorate, fotoliile comode si cov
oarele adnci contribuiau la atmosfera intima. O armata de chelneri n vesta alba, c
u revere rosii, se ngrijea de clientii eleganti si veseli.
n aceste restaurante subterane de lux nu gaseai liste de mncaruri si nici de vinur
i. Comandai orice doreai, iar pretul era n functie de comanda. O cucoana foarte s
umar mbracata i lua paltonul Frumosului Paul", care se arunca nepasator ntr-un fotol
iu, fara a-l nvrednici pe oberul frnt de la mijloc nici macar cu o privire. Potrnic
he cu ciuperci, cartofi prajiti, sticla de Oppenheimer... dupa care Paul Bielert
se lasa pe spate ncepnd sa studieze numeroasa adunare. Eleganti ofiteri n uniforma
cenusie sau verde, ofiteri de marina n albastru nchis, cu fireturi aurite si cama
si de o albeata orbitoare, SS-isti n negru cu gulerele cusute cu argint, function
ari de partid, att de ncarcati cu aur nct pna si un maresal de pe vremea lui Franz-Jo
seph i-ar fi pizmuit, toti rdeau, nepasatori, cu damele mbracate n matasuri si blan
uri. Un amiral se umfla n pene ntre doua
doamne foarte vesele, la gt i atrna crucea de cavaler cu spade si frunze de stejar
si cea "pentru Merit", din primul razboi mondial. Paul Bielert pufni dispretuito
r vaznd ca amiralul i arunca o privire de sus, amiralul nsa ar fi nghetat daca i-ar
fi citit gndurile Standatenfhrer-ului SS Paul Bielert.
Frumosul Paul" i ura la fel pe ofiterii superiori ct si pe junkeri, ceea ce o demon
stra cu prisosinta dupa atentatul din 20 iulie cnd, n calitatea sa de Gruppenfhrer
SS, intra sub comanda directa a sefului Gestapo-ului, Kaltenbrunner.
Pna una-alta, si devora n tacere potrnichea, muscnd de pe oase precum un animal de pr
ada, fara sa-i pese de privirile pline de dispret ale celor din jur. Oasele tros
neau ntre dintii sai puternici, din cnd n cnd scuipa cte unul si se scobea cu furculi
ta. La sfrsit scapa un rgit usor.
Fu salutat politicos, mult prea politicos, de un domn n civil, care trecea pe lnga
masa lui urmat de o doamna. Bielert raspunse fara a scoate din gura copanul de
potrniche, pe care l tinea cu amndoua minile.
- Agent al Gestapo-ului, foarte sus pus. Dumnezeu stie ce cauta aici! sopti domn
ul nsotitoarei sale.
Un functionar de la Partid, n uniforma ou de rata, si facu aparitia flancat de tre
i femei. Ceru coniac si, n trecere, o plesni peste fund pe prietena unui cavaleri
st care vru sa se supere, nsa cnd recunoscu pe vinovat deveni brusc numai zmbete. O
mul Partidului mai trase o palma peste fesele dansatoarei unui maior din Luftwaf
fe. Acesta protesta si profera slab cteva amenintari. Nazistul pufni n rs, privind

crucea de razboi a maiorului, care stralucea singuratica pe panglica n doua culor

i.
- Tnjesti dupa o moarte de erou?
Ofiterului i se urca sngele n obraz, nsa partenera lui zmbi omului de la Partid. Avi
atorul, vnat, se ndrepta si spuse ncet:
- Vei avea vesti de la mine.
- Si tu de la mine, raspunse celalalt, lundu-si crdul de dame la bar, unde se urca
semet pe un taburet.
Frumosul Paul" si sterse gura cu servetelul si ceru o moca. Foarte departe se auze
a tipatul de alarma al sirenelor.
Portile grele de otel, prevazute cu rasuflatoare, au fost zavorte, gonind afara l
umea flacarilor. Se simtea caderea bombelor prin usoare zguduituri. Oberii serve
au ca de obicei, fara graba, fara teama; nici cea mai mica compasiune pentru cei
care, n urlete de groaza, topaiau acolo sus pe asfaltul arznd sau pentru copiii c
are se topeau n lumina orbitoare a fosforului. Orchestra cnta muzica languroasa pen
tru floarea Hamburgului si a Partidului, siragurile sclipeau pe decolteurile adnci
ale femeilor; pietrele de o valoare inestimabila straluceau la minile rasate ale
dansatoarelor.
Afara, pe strazile nvecinate, umbrele fantomatice ale noptilor de alarma erau la
pnda... O bomba asupra elegantului local de noapte, ce mana cereasca ar fi nsemnat
pentru jefuitorii de cadavre! Unele umbre aveau zvastica la butoniera.
Printre mese trecu, strecurndu-se, o femeie frumoasa, ntr-o rochie albastru-deschi
s si cu pantofi decupati cu tocuri nalte, se opri lnga Paul Bielert.
- Buna ziua, Paul. Tu, aici?
Cu ochii pe jumatate nchisi i facu senin sa ia loc pe scaunul din fata sa.
- Asaza-te, Elsebeth, sa palavragim.
Elsebeth se aseza ridicnd nitelus fusta, ceea ce descoperi picioarele ei lungi, n
ciorapi extrem de fini.
- Chestiuni personale sau de serviciu?
Frumosul Paul" tuguie buzele. Ochiul viu lucea amenintator.
- E razboi, Elsebeth, suntem ntotdeauna de serviciu.
Ea rse sarcastic.
- Mi-am dat seama, Paul. Chiar dupa ce am pierdut pe sotul meu si trei frati.
si aprinse o tigara. Dupa o clipa de gndire, adauga:
- Si un fiu. Unicul meu fiu. ntelegi ce nseamna asta, Paul?
- Nu nseamna nimic, Elsebeth, absolut nimic. Singurul lucru care conteaza este vi
ctoria Germaniei. Sa mori pentru Fhrer trebuie sa fie dorinta fiecarui german, ba
rbat ori femeie, si este o moarte frumoasa, Elsebeth, o moarte de pizmuit. Nu or
icine se poate fali cu cinci eroi cazuti la datorie.
Femeia privi lung ochiul mort.
- Ai spus eroi?
- Da, eroi cazuti pe cmpul onoarei, pentru Fhrer, raspunse Paul, ndreptndu-se cnd pro
nunta Fhrer".
Elsebeth rse fortat.
- Baietelul meu avea sapte ani, o grinda i-a frnt spatele. Micutul meu Fritz... S
a-l fi auzit cum plngea...
- Nu-i victorie fara lacrimi, draga mea, e legea vietii. Pentru a birui trebuie
sa suferi. Pna si Fhrer-ul trece prin clipe grele.
- Ai fost vreodata pe front? ntreba ea dulce.
- Nu, nu pe frontul la care te gndesti, nsa pe un altul, spuse Bielert taios. Adol
f Hitler - se ridica - are nevoie de oameni care sa faca sa mearga masina, oamen
i fara mila pentru tradatori, defetisti, care sa apere eroicul popor german de c
iuma asta. Sa nu crezi ca munca noastra e usoara, fata mea. Trebuie sa fim duri,
tari ca otelul lui Krupp, sa nu avem nimic din sensibilitatile copilaresti. Cre
de-ma, nu stiu ce nseamna sa ai inima.
- Te cred, spuse, privindu-l lung.
Cautatorul de eroi" avea un ochi pretutindeni, rascolea spitalele, batalioanele d
e supraveghetori, unitatile de politie, fabricile, birourile. Invalizi, batrni, p

usti, cu totii i cadeau n plasa.

- nainte, camarazi!" Plecau cntnd spre unitatile de instruire. Este att de frumos sa f
ii soldat!" Traiasca Germania, traiasca Adolf Hitler si traiasca moartea eroilor
!
Frumosul Paul" ratacea pe strazi n continuare, era vazut pretutindeni. Cnd se plicti
sea, ordona sa i se aduca doua femei pentru vizita". Asta i lua ctva timp, dupa car
e, putin cam rosu n obraji si putin cam obosit, Paul Bielert pleca de la Judiciara
". Fetele vizitate" erau eliberate. Totul are pretul sau.
Dupa alte trei zile avu loc o noua crima, tot o femeie, la ctiva pasi de Reepersb
ahn, n Hein Hoyerstrasse, din apropierea spitalului. Consilierul juridic Paul Bie
lert crezu ca nnebuneste de furie. Carnd dupa el o duzina de experti, i asmuti prec
um o haita amenintndu-i de toate relele.
- Sa nu va ntoarceti, gramada de neputinciosi, nainte de a aduce un rezultat! Avet
i cinci zile, nici o secunda mai mult. n caz contrar, va asteapta divizia SS din
sectorul central al frontului de est. Sa crapati acolo reglementar, n mijlocul ml
astinilor!
Copoii parasisera cladirea cenusie din Karl Muck Platz, doi cte doi. Al saselea a
sasinat a fost cel al unei infirmiere de la noi din spital, o fata de 21 de ani.
Ca si celelalte, a fost violata, iar chilotii disparusera si ei.

Principiile marginite ale unei mame absurde au fost n mare masura cauza crimelor
sale. Omora pentru a face bine, fiind ncredintat de meritele lui.
Tot ceea ce i spusese mama ramasese nsemnat cu litere de foc n mintea bolnava, nceto
sndu-i ntelegerea. Nimeni nsa nu ncerca sa-l nteleaga.
Noi nsine eram ucigasi, nsa ucigasi n serviciu comandat, ceea ce era cu totul altce
va... fireste nu nsa si pentru cei ucisi!
UCIGASUL DE FEMEI
Hans Bauer a fost cel care a descoperit chilotii. Aceasta descoperire a strnit, c
um era si de asteptat, glumele cele mai josnice, pna cnd Stein ne-a pus ziarul sub
nas.
Era vorba de o noua crima. nca o femeie. Cadavrul, ca si cele ale victimelor ante
rioare, fusese dezbracat de chiloti de catre ucigas, un adevarat sadic.
- La naiba! striga Bauer.
Privea aiurit sacul din care scosese chilotii si i numara nervos: sase! Am verifi
cat si noi, cu acelasi rezultat. Legionarul fluiera a paguba.
- Trtura! Sase chiloti si sase cadavre, socoteala se potriveste!
Micutul se ntinse si arunca o privire scurta n sacul rasturnat lnga pat. Continea ct
eva pachete cu biscuiti de secara si ceva lenjerie, mpaturita regulamentar, cu vul
turul aviatiei la vedere.
- Cum i-ai gasit? ntreba Micutul, lovind sacul cu piciorul.
- n ce rahat m-am bagat, cotrobaindu-l! Cautam ceva de scris si am simtit ca alun
eca ceva, asta-i! spuse Bauer ntorcnd capul.
- Minti! hotar Micutul. Adevarul este ca adulmecai ceva de manglit si te-ai arunc
at pe sacul lui Georg.
n camera nu eram dect noi cinci, toti ceilalti erau la corvoada sau la vizita medi
cala.
- Ce ne facem? ntreba stupefiat Bauer.
- Vrei sa spui ce o sa faci? l corecta Stein. Tu i-ai gasit, nu noi. Noi nu ne ba
gam nasul n lucrurile altora.
Bauer rse rautacios si ridica un deget, pe ct de acuzator pe att de jegos.
- Tu vorbesti?! Poate ca nu esti tu cel care i-a sutit snapsul Micutului n timp ce
era la bordel? Ai ? Nu mai spui nimic, gauzarule?
Micutul sari ca ars. l prinse pe Stein de ceafa si racni la el, scuturndu-l: Porcule
! Este adevarat ca tu m-ai furat?"

Stein statea nspaimntat n minile uriasului.

- Furi de la un prieten! Ce porcarie!
l smuci pe Stein mai sa-i rupa beregata, apoi l lasa njurnd:
- Ai sa-mi aduci n cea mai mare viteza trei sticle, te priveste de unde le furi.
Dar ct mai repede, ai nteles? Lua un chilot si-l adulmeca: nca mai pute a muiere.
- Gura! spuse Legionarul, ntorcndu-se catre Bauer, care statea tolanit n pat. Ce sp
ui? Aruncam o vorba la politie?
- Esti nebun? sari Bauer. Drept cine ma iei? Crezi ca am legaturi cu sticletii?
Legionarul clatina din cap:
- Chiar la asta ma gndeam, oricum trebuie sa facem ceva. Ai o alta idee? Atunci a
m eu una si, fara sa mai astepte raspuns, i arunca lui Bauer sisul. Foloseste-l c
um trebuie, sa putem uita povestea aceasta ct mai repede.
Bauer tinea sisul n mna si privirea lui nspaimntata trecu de la arma la Legionarul,
ce-si fuma pipa linistit.
- Vrei sa-l ucid pe micutul Georg? Nu se poate!
Legionarul l privi uimit:
- Cretinule! Vrei s-o fac eu, sau Sven, sau Stein? Tu l-ai descoperit, e treaba
ta, dar pentru ca ne-ai povestit, acum e si a noastra. De asta vrem sa facem cev
a. Nu-i cazul sa mergem la Kripo, ai dreptate. De mult nu ne mai ntelegem cu poli
tia. Deci trebuie sa o facem noi. Georg a omort sase femei, mi vei spune ca noi am
ucis mai multe, este adevarat, dar nu-i acelasi lucru. Si micuta infirmiera? Er
a o colega. Ucignd-o, Georg a facut un lucru josnic, caci era si colega lui. Vezi
bine ca nu mai are dreptul la viata si ca asta ne priveste pe noi.
Bauer nchise ochii. Albise.
- Nu pot sa-l ucid. Nu mi-a facut nimic si mi ceri sa fac o crima. O sa fiu prins
si dus n fata plutonului de executie.
Aceste cuvinte l cutremurara.
Legionarul se ridica, merse la Bauer, i smulse cutitul din mini si si-l puse la ci
zma. Scrisni:
- Tu trebuie sa-l suprimi, lasule!
Bauer se clatina nainte si napoi, ncovoiat de ura Legionarului. Micutul se oferi sa
taie el gtul lui Georg.
Legionarul se ntoarse si-l privi ndelung.
- De ce vrei sa o faci tu?
Uriasul se puse pe rs:
- Pentru ca trebuie sa-i suceasca gtul cineva si daca o fac eu sau altul tot una
e!
- Si nu-ti pasa? continua Legionarul.
- De ce? Georg este un gunoi, ai spus-o chiar tu, nomadule.
Legionarul izbucni n rs si se trnti pe pat:
- Pe Allan! Esti grozav. Georg este un gunoi si pentru asta i tai beregata cu snge
rece! Se ridica ntr-un cot: Camarade! n numele societatii ce va veni ti doresc o m
oarte eroica nainte ca razboiul sa se fsie!
Scoase de sub saltea o sticla de coniac si trase din ea un gt nainte de a face tur
ul camerei.
- Bun, deci o sa-l cureti pe acest Georg?
- ti mai spun o data! striga Micutul, care tocmai se ocupa de Stein. Pe cnd snapsu
l meu, hot de la prieteni! Dadu cu piciorul unui chilot albastru care zacea, pe
jos. Si ct timp vor mai zacea aici ambalajele astea de buci, ca sa excite lumea?
Bauer se grabi sa adune lenjeria feminina si s-o ndese n sacul lui Georg, mpingndu-l
apoi la loc, sub pat. Se ntoarse spre Legionar, care jongla cu trei zaruri.
- Doamne Isuse Christoase! murmura Bauer cu o voce sugrumata. ntinse mna. Da-mi cu
titul si o sa-l fac bucatele, de nici maica-sa n-o sa-l mai recunoasca.
Legionarul si ridica privirea; un zmbet viclean i se ntipari pe chipul dur. Fara un
cuvnt, scoase cutitul siberian din cizma si-l ntinse lui Bauer, care, tremurnd, si
-l ascunse sub perna.
Usa se deschise. Georg, nsotit de altii, si facu o intrare vesela si zgomotoasa. A
ducea un tort primit de la o infirmiera, caci toate l adorau pe micutul aviator d
e douazeci de ani, care parea de saisprezece. Un zmbet rautacios aparu pe mutra l
ui Bauer. si trase arma de sub perna.

- Ia asta, camarade! Poti sa tai cu el la fel de bine si prajituri si trfe.

Bauer ncremeni, apoi ncepu sa rda n felul sau copilaresc si mparti prajitura.
- Cine merge la bordel? striga Erich, genistul.
si umplu gura cu tort si ncepu sa boxeze cu un adversar imaginar.
- Prea multa risipa de energie! striga Micutul cu o voce grava. Ia-ti banii si c
ara-te dupa bere, altfel ti arat eu box!
O lovitura bine tintita l arunca pe genist n patul lui Thomas Jensen. Acesta se ri
dica si se aseza pe un alt pat. Thomas nu se amesteca niciodata. Se soptea ca fus
ese voluntar n 1939 si el nsusi nu spunea da sau nu. Dar ca-i era dor de casa, ast
a aflasera cu totii. Voluntar ori ba, nu mai suporta razboiul si se spunea ca-si
taiase venele, scapnd la un fir de par de curtea martiala. Thomas se retragea n c
arapace cum devenea cineva mai curios. Legionarul i ordonase Micutului s-o traga
de limba pe infirmiera-sefa, care stia totul despre Thomas, dar sarmanul idiot r
atase totul marturisindu-i acesteia din capul locului intentiile sale. Infirmier
a Emma l privise gnditoare pe Micutul, clatinase din cap, apoi se culcase cu el. C
eva mai trziu l-a cauta nsa pe Legionar, care dormea mpacat si l-a aruncat pe jos d
intr-o singura lovitura.
- Sarpe marocan! L-ai pus pe Micutul sa ma spioneze! Esti un nemernic.
Apoi l sarutase pe Micutul si iesise n timp ce acesta i trimitea bezele.
- Esti cel mai mare imbecil pe care l-a suportat vreodata pamntul! strigase Legio
narul enervat.
- Sunt un prost, nomadule, o stiu. Dar, vezi tu, eu nu pot sa mint.
- Asta e, renunta Legionarul.
- Nu vii cu noi, Georg, s-o facem lata? l ntreba Bauer privindu-l fix. Douazeci de
ani, asta-i vrsta ideala.
- Multumesc, dar nu-i de mine. Eu urmez sfaturile lui Goebbels pentru tinerii so
ldati. Sa se tina departe de bautura, tutun si femei.
Bauer ncepu sa se scobeasca ntre dinti cu sisul.
- Ai dreptate. Toate femeile sunt niste diavoli, ele raspndesc sifilisul si toate
celelalte. Ar fi mai bine sa le curatam pe toate, nu-i asa? Izbucni n rs si misca
sugestiv sisul. Sa bagi n toate o scula ca asta! si se porni pe rs.
Georg se opri din mncat si ramase cu gura cascata n fata lui Bauer, care si rotea a
menintator cutitul deasupra capului sau.
- De ce spui asta? ntreba el linistit.
- Femeile sunt niste gunoaie, nu-i asta parerea ta? supralicita Bauer.
- Nu nteleg, spuse Georg. Nu te-am mai vazut asa. si puse felia jos si ncepu sa se
plimbe nervos prin camera. N-am nimic mpotriva femeilor, iar cele pe care le cuno
sc sunt foarte dragute cu mine. Si mama era buna cu mine: era att de bine cnd ma s
aruta, nainte de culcare, cnd eram mic. Dar acum e moarta.... arsa cu fosfor. Cred
ca se afla n cer.
- Doar Domnul stie unde s-o afla, spuse Bauer brutal. Nu mai rdea si l privea pe L
egionar care se juca indiferent cu zarurile. Nu te-ai culcat niciodata cu o feme
ie? relua Bauer aplecndu-se ca sa-l observe mai bine pe tnarul soldat.
Stein, prea nervos, ncepu sa fluiere. Simtea ca si noi ca Bauer merge prea repede
.
- Nu! striga Georg. Urasc asta! Ai nteles n sfrsit! Urasc... sunteti niste animale,
niste fiare murdare atunci cnd va gnditi la femei! Si cnd femeile au aceleasi gndur
i ca voi, ele sunt uneltele Diavolului!
Bauer se retrase, ngrozit, n fata privirii lui Georg, n ochii lui se citea nebunia.
Tnarul soldat si prinse parul n pumni, ca si cum ar fi vrut sa si-l smulga, apoi c
azu pe pat cu fata ngropata n mini si ncepu sa plnga.
Se lasa o tacere apasatoare. Toti l priveau nmarmuriti pe tnarul soldat, dar, din c
ei cincisprezece, doar noi cinci ntelegeam despre ce-i vorba. Micutul se ridica, s
i trase pantalonii si porni spre Georg, dar, ca o pantera, Legionarul sari, i pus
e mna pe umar si rosti ferm:
- Vino, Micutule, sa bem ceva.
- Faci cinste? spuse uriasul multumit.
Legionarul confirma si l lua de acolo.
- Trebuie sa-l omor? ntreba inocent Micutul, aratndu-l pe Georg care zacea n pat ho
hotind de plns, fara sa-i mai pese de ceva.

Stein si cu mine l-am ncadrat imediat si se ndupleca sa iasa. La ntoarcere, cteva or

e mai trziu, era liniste. Georg se afla la infirmerie si ajuta un elev sa pregate
asca bandajele. Rdeau amndoi fericiti, i auzeam de pe culoar. Bauer se ntinse n pat m
urmurnd:
- O fac n seara asta, trebuie.
Legionarul clatina din cap:
- Cu ct mai repede, cu att mai bine.
Ne-am pus pe baut fara teama, asa cum o faceam n fiecare zi, fara sa ne pese de i
nterdictii, n timp ce Micutul a urcat la Emma. Seara se scurgea, iar noi eram tot
mai beti. Deodata, aparu infirmiera-sefa, fara uniforma, avnd pe ea o rochie de
casa verde. Un spectacol inedit!
Cu pasi de pisica, ea se apropie de Bauer, ntinse mna si sopti:
- Da-mi-l!
- Ce vreti sa spuneti?
Se apleca deasupra lui si, ca sa nu trezeasca toata ncaperea, sopti:
- O stii foarte bine, da-mi-l!
Bauer se ridica si o privi nentelegator.
- Ah! Nu pricepi. Ei bine, poti sa fii multumit ca sunt eu si nu politia!
Cotrobai sub perna camaradului nostru, lua cutitul si-l ascunse sub rochie. Iesi
fara sa priveasca pe nimeni.
- Magarul de Micutul a trancanit! sari Legionarul.
- Ce-i de facut? ntreba Bauer disperat.
- Ce se ntmpla aici? se auzi o voce n ntuneric.
Nimeni nu-i raspunse. Trziu, spre dimineata, aparu si Micutul, vesel nevoie mare
si strignd ct l tinea gura. Legionarul l ntmpina, susotira ceva, iesira si si continua
a discutia la toaleta. La ntoarcere, Micutul era sobru, tacut si chiar putin tris
t.
Legionarul se trnti n pat si si aprinse o tigara, fara sa scoata un cuvnt si fara sa
raspunda la semnele noastre.
Dimineata continua ca de obicei cu vizita medicala, cu doctorul Mahler n frunte.
Sora-sefa era de o rigiditate regulamentara, chipul ei nu trada nimic n legatura
cu cele petrecute. Un artilerist cu piciorul amputat, un nou-venit, ncepu sa rda p
rosteste cnd Mahler l ntreba cum se simte.
- Bine, domnule macelar-sef, minunat! Am fost sa beau cu fetitele un coniac. Scr
ieti ca ma simt al naibii de bine, domnule macelar! Hai, spala putina!
Toti tresarira, asteptnd o explozie, dar doctorul l privi o clipa, apoi l batu lini
stitor pe umar.
- Cu att mai bine, Fischer, as vrea sa putem spune cu totii asta.
Legionarul ma privi, ciocnindu-si fruntea. Sora-sefa l urma pe doctor si, chiar na
inte de a iesi pe usa, cauta privirea Legionarului. Se ntelegeau foarte bine: bar
batul dur si femeia nu mai putin dura, unul slab si uscat, cealalta obeza buhait
a. Usa se nchise cu un zgomot sec. Micul Georg se ridica si si rascoli n sac. L-am
vazut cum si nalta fruntea uimit, cautnd ceva... apoi cum privi din nou n sac si, lun
d o hotarre brusca, l-a legat si l-a aruncat sub pat, scotnd un tipat si iesind pe
usa ca un nebun.
- Ce are? l ntreba Legionarul pe Bauer.
- Nu nteleg. S-a sonat si asta!
- Se rotesc, se rotesc deasupra ta si te zdrobesc! Striga artileristul izbucnind
ntr-un rs dement. Te zdrobesc ncetisor... Os cu os... Uraaa, camarazi, nainte! La l
upta! Noi, blindatele, porcii, cea mai buna carne de tun din lume! si se puse di
n nou pe rs.
- Gura! urla unul din Prusia Orientala, cu stomacul perforat.
Fischer l privi politicos, saluta si-i vorbi n falset:
- Da, generale! i terminam. Cred doar n Sfnta Treime si n victorie. n numele lui Adol
f, amin!
- Este complet nebun!
Legionarul i facu semn Micutului si amndoi se postara n fata lui Fischer, care, plngn
d, ncerca sa ia pozitia de lupta.
- Repaus, artileristule! comanda Legionarul ca la instructie.
Fischer se relaxa. l privea pe Legionar, dar nu parea sa-l vada.

- Culca-te si dormi! continua vocea aspra.

Artileristul latra: Baterie la posturile de lupta. Foc! Adapostiti-va!" Dintr-un
salt se trnti n pat, se rostogoli pe spate si tintui tavanul.
- Rahat! exclama prusacul. E nebun de-a binelea!
Masa tocmai se ncheiase, cnd, deodata, usa se deschise, lasnd sa treaca un veteran
cu palaria tiroleza lasata pe ceafa, urmat de un individ negricios, masiv, cu pa
laria nfundata pe cap ca si cum i-ar fi fost prea mare.
- Heil! striga veteranul.
Cincisprezece oameni si ridicara nasurile din supa de urzici, privindu-l cu inter
es.
- Rahat! spuse prusacul.
Noul-venit se puse pe rs:
- Sa treci pe la mine, erou de trei parale, si o sa-ti ncalzesc boasele de-o sa z
ici ca-s oua rascoapte.
- Snteti de la garnizoana? ntreba Micutul, privindu-i curios pe cei doi civili.
- ntr-un fel, baiatule, si-i facu semn amuzat celuilalt.
Legionarul i privi printre gene.
- Politia? i ntreba.
- Ai ghicit, Kripo. N-ati mai vazut asa ceva, ai? Care dintre voi, eroi de doi b
ani, se numeste Georg Freytag, din regimentul 7 antiaeriana?
Toate privirile se ndreptara spre Georg, care, alb ca cearceaful, se sprijinea de
masa; cel vrstnic se opri n fata lui.
- Prin urmare, ngerasule, tu esti Georg Freytag?
Georg deschise gura fara sa scoata un cuvnt. Politistul se apleca spre el.
- Ti-a pierit glasul, iepurasule? Pentru ca nenea Kripo a venit sa te vada? Poat
e ca aducem o veste buna... poate ai primit o mostenire neasteptata... Daca ai c
onstiinta curata, nu-ti e frica de Kripo!
n sala se lasase o liniste de mormnt.
- Nu vrei nimic de la nenea? Pacat, te deranjeaza daca ne uitam prin bagajele ta
le, sa vedem daca nu ai mostenit cumva ce cautam?
Fara sa astepte un raspuns, se apleca si trase sacul tnarului soldat spre el.
- Nu! urla Georg. Nu-l atinge, e al meu!
Politistul ramase surd la cuvintele lui, iar negriciosul i se posta n spate ca o
stnca. Politistul ncepu sa cotrobaie. Haina de piele neagra se ntredeschise si-am z
arit curelele care sustineau tocul unui pistol 38. Georg l privea hipnotizat. Cu
brutalitate, omul i ravasi efectele militare att de constiincios mpaturite; o cutie
de bomboane cazu urmata de fotografia unei doamne cu parul gri.
- Mama! striga Georg disperat, vaznd fotografia.
Cteva manuale au fost si ele aruncate, apoi o Biblie si la sfrsit un cutit n teaca
- un cutit finlandez. Politistul l trase din teaca din piele de ren si examina ot
elul stralucitor, marcat de o zgrietura adnca.
- Este al tau, micutule? si arma disparu n buzunarul hainei. Cu doua degete, poli
tistul tinea acum un chilot de dama alb, apoi unul albastru, nca unul alb... n tot
al sase.
Se ridica. Aerul malitios i disparuse, ramasese Hiena.
- Destul cu gluma!Tu ai asasinat fetele. Daca negi, nu faci dect sa-ti ngreunezi s
ituatia. Hai! si cei doi l apucara.
- Lasati-ma, sunt bolnav! striga Georg disperat. Ara febra, spuse, ncercnd sa-i lo
veasca pe cei doi colosi.
- Fii calm, spuse negriciosul care vorbea pentru prima data.
De departe, de pe scari, nca se mai auzea vocea lui Georg care striga: Lasati-ma l
asati-ma, am febra!"
Cnd, peste cteva clipe, masina se opri la coltul cu Reepersbahn, Georg reusi sa le
scape si, alergnd pe soseaua Glacis, sari peste bariera de la Sportplatz. Cei do
i alergau pe urmele lui.
- Stai! strigara de trei ori, regulamentar. Stai!
Apoi se auzira mpuscaturile. Proiectilele automatului l aruncara n aer, o clipa par
u ca pluteste, apoi cazu zdrobit. Rci pamntul si spuse ceva de nenteles.
Politistul se ntoarse pe calcie.
- Mort. Misiune ndeplinita. Sa ducem corpul la morga.

Cu negriciosul la volan, pornira spre Kripo.

- Tot noi suntem cei mai buni. Nici de data asta nu ne paste frontul de est.

- nca nu s-a nascut omul care mi va cuceri inima, spunea mereu Tanti Dora.
- Sa iubesti o singura femeie este mpotriva naturii, pretindea Legionarul.
Dar cuvintele astea datau dinaintea ntlnirii lor.
Acum, redevenisera copii si visau un paradis, adica un bar cu sapte locuri.
Tanti Dora l ruga sa dezerteze, dar el era prea batrn si prea viclean ca sa faca a
semenea nebunie.
Trenul porni separndu-i ca pe attia altii.
Razboiul continua mai salbatic ca niciodata.
NTOARCEREA PE FRONT
Ofiterul de serviciu din gara ne verifica actele si spuse scurt:
- Trenul Berlin-Varsovia-Lemberg, peronul 4.
- Atunci, asta e! suspina Legionarul.
Capitanul l privi si i raspunse mucalit:
- Cam asa ceva a zis si Cezar cnd a trecut Rubiconul.
- Da, alea jacta est.
Uimit, ofiterul l studie pe soldatul cu cicatrice.
- Esti student, Obergefreiter?
- Nu, batalionul 2 din Legiunea Straina, raspunse Legionarul, amuzat de surpriza
ofiterului.
- Si stii ce nseamna? insista celalalt.
- Da, nchipuiti-va!
Ofiterul rosi si ne lasa sa trecem. Micutul racni si porni ca la curse. O descop
erise pe Bila de seu care, spre surpriza generala, venise sa-si ia ramas-bun. Se
repezira unul la celalalt ca doi elefanti de lupta.
Trenul, ca un sarpe flamnd, astepta soldatii care se nghesuiau pe peron. Priveam m
area pendula din gara ale carei limbi se roteau negre si amenintatoare. Limbile
se nvrteau, se nvrteau, se nghiteau una pe alta... n curnd se va termina totul.
Prusacul si Thomas Jensen sosira ncet, cocosati sub bagajul infanteristului. Stei
n si Bauer se aplecara pe fereastra compartimentului si strigara ca au cinci loc
uri. Cum tocmai le ntindeam bagajele, o maicuta de la Crucea Rosie ne ntreba daca
vrem cafea, adica o fiertura de sac de iuta.
- mbarcarea! striga ofiterul de peron pentru a patra oara, caci nimeni nu-l baga n
seama.
mpinse brutal ctiva oameni, printre care si pe Micutul, care i raspunse prompt cu u
n suvoi de njuraturi, dar stiind ca nu-i bine sa te pui cu cei de pe front, janda
rmul se facu nevazut. Trenurile acestea pareau facute sa te nnebuneasca. Se auzi
o voce de femeie care, striga: Alfred!" Legionarul se ntoarse si alerga spre chios
cul lnga care Tanti Dora, cu gulerul ridicat, se ascunsese cu greu.
Puse mna pe umarul micului legionar si i sopti:
- Ti-am adus haine civile. Grabeste-te sa te schimbi la toaleta si fugi!
Legionarul si pleaca ochii.
- Dora, micuta mea, fara prostii! i stii pe cinii din jandarmerie. Nici unuia dint
r-o mie nu-i izbuteste lovitura si, daca ma prind la tine, o patesti si tu.
- Nu-mi e frica de nchisorile lor!
- Nu, dar mie mi este de gloantele lor!
Scoase un articol decupat dintr-un jurnal si i-l puse sub nas. Ea si musca buzele
citind: n atentia dezertorilor si lasilor! - Cer poporului german si mai ales fem
eilor sa fie cu ochii n patru ca sa-i descopere pe lasii care se ascund n coloanel
e de refugiati ca sa treaca de la est la vest. Nici o mila pentru acesti mizerab
ili dezertori! Voi, demne femei germane, national-socialiste, denuntati-i fara m
ila, fie ca este vorba de straini, fie ca sunt soti, fii sau frati. Locul lor nu

este n marea noastra Germanie national-socialista! Semnat Heinrich Himmler".

Tanti Dora si nalta privirea:
- Ce monstru! Dar ai putina rabdare, se va gasi ac pentru cojocul lui!
- Sau pentru al nostru, daca ne purtam ca prostii. Singura sansa de supravietuir
e este sa urmam miscarea generala.., n tacere. Sa te ascunzi pe ct este posibil. O
prinse de barbie. Si sa ai n buzunar hrtii care sa te faca sa treci de cel mai af
urisit control.
l arata pe Feldwebel-ul ce semana ou un hipopotam:
- Priveste-l pe ala cu ceafa groasa, s-ar nfiora de placere sa aresteze un dezert
or si sa-l spnzure cu o pancarta pe piept. Plngi, batrna mea Dora? Ce nseamna asta?
Dora, potoleste-te! si ncerca stngaci sa-i stearga lacrimile.
- Esti un natarau, un natarau, hohotea femeia cu capul pe umarul lui. O sa-ti sc
riu, Alfred, n fiecare saptamna...
Mngia cicatricea lui privind locomotiva care sta gata sa plesneasca sub presiunea
vaporilor ce tsneau n jeturi albe si se gndea: Parca ar fi o fiara care se hraneste
cu sngele vostru! Unde crezi ca va duce?"
nainte de a-i raspunde, Legionarul privi podul pe care zdranganeau tramvaiele:
- Batrnul ne-a scris ca regimentul se afla aproape de Orsa, n sectorul central. Or
sa este la intersectia drumurilor ntre Minsk, Tula si Moscova. Drumul merge pna n S
iberia si se termina la Kolima, acolo unde camarazii nostri lucreaza n mine.
Orsa!" gndi ea. Un nume. Un nume necunoscut, un punct pe harta nemarginita. Un loc
trist si murdar n imensitatea Rusiei, prin care trec mii de soldati, dintre care
cei mai multi nu se mai ntorc.
Ea i mngie minile, pe care soarta nedreapta le obliga sa aduca moartea altor soldati
si pe care ar fi preferat sa le vada amestecnd bauturile...
- Alfred! murmura ea, nghitindu-l din priviri. Nu ntelegi, imbecilule, ca te iubes
c? De ce? Habar n-am. Am fost violata la doisprezece ani, la cinsprezece am ncepu
t sa iubesc chestia asta, dar acum nu mai mi pasa. Copii, noi doi nu mai putem sa
avem, dar suntem doua fiinte care se nteleg si se pot iubi. Amndoi stim ca viata
este un carnaval mizerabil n care trebuie sa porti masca cea buna. Alfred, te ast
ept si treizeci de ani daca este nevoie. ntr-o buna zi ne vom trezi din acest vis
urt si atunci o sa vindem sandramaua si o sa plecam undeva unde putem munci.
Legionarul izbucni n rs:
- Unde, Dora? n Tibet?
- Nu, n Brazilia. Sora mea are un bordel, unul adevarat, este loc acolo si pentru
noi doi. Fara jandarmi, fara Gestapo, sa poti respira n liniste.
O micuta infirmiera, proaspat iesita din scolile Fhrer-ului, topaia n lungul peron
ului agatnd ici si colo cte o ramura de brad, asa cum vazuse ntr-un film de razboi.
si stergea ochii cu batista si, aruncndu-si capul pe spate ca o walkirie, striga:
Va multumesc, eroi! Va multumesc ca luptati pentru a ne apara pe noi, femeile ge
rmane, de ciuma sovietica!"
Un infanterist cu mutra de vulpe trase un vnt si i spuse n fata: Tie ti lipseste ceva
, fetito!" si o pocni peste fund n rsul general.
- Grabeste-te spre casa, vin nvingatorii!
Micuta infirmiera, ultragiata, smulse ramura de brad si fugi sa se plnga unui Fel
dwebel din jandarmerie, care ridica indiferent din umeri si o ndeparta.Mai ncolo,
o ntreaga familie nsotea un pusti de saptesprezece ani, care pleca n Polonia la o un
itate de instruire.
- Sa fii curajos si demn! striga tatal, consilier ministerial. Si sa faci cinste
familiei tale.
- Si asteptam o scrisoare ct mai curnd, nepoate! chelalaie un mos cu parul alb, ntr
-o uniforma fantezista de colonel din primul razboi mondial. Sa ne scrii cum Fhre
r-ul ti-a nmnat Crucea de fier!
- Sa trimiti o fotografie ct de repede o sa poti, murmura mama, stergndu-si o lacr
ima.
- Femeile germane nu plng, Luise! i spuse tatal cu repros.
Un pastor cu palarie rotunda si trecu bratul peste umerii femeii si i spuse, conso
lator:
- Este o onoare sa-ti trimiti fiii la lupta mpotriva barbarilor care ne ameninta
patria!

Un alt membru al familiei, n tinuta nazista, l privi cu asprime:

- Cum? Inamicul ne ameninta patria? N-a explicat att de clar Fhrer-ul ca e vorba d
oar de ajustari ale liniei frontului?
- Ajustari pna la Berlin! rnji un subofiter de la o alta fereastra a trenului.
Preotul clipi nspaimntat. si baga degetul ntre gulerul tare si gt, iar marul lui Adam
ncepu sa i se agite n timp ce-l privea cu umilinta pe omul Partidului.
- Voiam sa spun ca inamicul a navalit n Ucraina, care, dupa spusele Fhrer-ului, es
te tot patria noastra.
- Cnd a spus Fiihrer-ul asa ceva?
- De mai multe ori, vorbind despre marele Reich ce se va ntinde pna n Caucaz, unde
sunt inamicii nostri acum.
Nazistul i facu semn sa taca.
- N-ar fi mai bine pentru dumneata, pastore, sa tragi o raita pe frontul de est,
sa-i ajuti pe eroii nostri sa-l nfrnga pe dusman? si radia de fericire vazndu-l pe
pastor cum tremura.
O silueta gri se strecura n lungul trenului si Bauer urla de bucurie recunoscndu-l
pe Ewald de la Tanti Dora, n uniforma de campanie.
Cu doua zile n urma intrase pe poarta cenusie a cartierului general al Gestapo-ul
ui din Karl Muck Platz si, dupa o lunga asteptare, se trezise n biroul lui Bieler
t.
Bielert, asezat pe coltul mesei, luase din minile lui Ewald raportul obisnuit, sc
ris cu litere mici. Lovi raportul cu dosul palmei.
- Cte minciuni si inventii sunt aici?
- Nici una, domnule Brigadenfhrer. Totul este adevarat!
- Renunta la domnule". La noi se spune direct Brigadenfhrer, rnji Bielert. ncearca s
a tii minte!
Un potop de njuraturi cazu peste Ewald, mut de uimire. La sfrsit, Bielert scoase o
hrtie alba cu dunga rosie si i-o puse sub nas.
- Uite, ncorporarea ta ntr-un regiment disciplinar. Ai fost soldat doar sase sapta
mni, asa-i?
- Da, Brigadenfhrer, zbiera Ewald, pocnind din calcie ca si cum ar fi nvatat asta p
e terenul de instructie de la Grafenwehr.
O amintire care-l ngheta. Mai bine la nchisoare dect ntr-o cazarma de infanterie, sp
usese pe atunci. Si fusese luat de acolo, descoperindu-se ca totul era o eroare
si ca ar fi trebuit dus la nchisoare pentru furt si alte cotcarii. Scapat de arma
ta, dupa ce si ispravise condamnarea, traise n mediul interlop al Hamburgului, dar
i era tot mai greu. Frontul i aduna pe toti, chiar si pe cei ca Ewald, iar regime
ntele disciplinare erau create tocmai pentru banditi ca el.
Bielert se aplecase deasupra lui spunndu-i:
- Mai este si o alta solutie, prietene.
Mutra lui Ewald se lumina, se vedea scapat. Din prnaie scapase devenind turnator.
Putini erau cei care mai ieseau de la Gestapo n urma denunturilor sale, iar Paul
Bielert i datora chiar numirea ca Brigandenfhrer, caci turnatorul, din ntmplare, ca
zuse peste o afacere importanta.
- Fac tot ceea ce doriti, Brigandenfhrer, se blbi Ewald cu o privire de cine batut.
- Poti sa alegi ntre doua variante: batalionul disciplinar sau tribunalul cu proc
edura de urgenta pentru dusmanii poporului.
Ewald se sufoca:
- Dar n-am facut nimic! gemu el. Nu m-am amestecat niciodata n politica!
- Nu mai spune! i raspunse Bielert aratndu-i raportul. Si astea? Sunt oare stiri m
ondene? Esti bagat pna la gt n politica, scumpule.
Se ntoarse catre usa si striga: Geige, Potz!" Aparura imediat doi giganti n uniform
a SS.
- Procedura de urgenta pentru asta! rnji Bielert, aratndu-l pe Ewald caruia i clant
aneau dintii si era gata sa lesine.
Cei doi SS-isti l apucara de mini, spunndu-i rece:
- Vino, micutule.
- Nu, nu! urla nefericitul. Nu puteti sa-mi faceti una ca asta, Brigandenfhrer! V
-am servit corect, v-am executat toatei dorintele!
- Nu am dect o singura dorinta, mputitule, sa nu-ti mai vad mutra! i rse Bielert n na

s.
Ewald striga nnebunit. Mizerabilul turnator fusese destul de prost inspirat sa o
pomeneasca pe Tanti Dora n ultimul sau raport. Totul se terminase pentru el, nime
ni nu se atingea de Tanti Dora.
- Bine, gasiti-i o uniforma si sa plece cu primul convoi.
Asta era pricina pentru care Ewald se strecura acum n lungul trenului, ntr-o unifo
rma fara epoleti si fara nsemne de arma. Bielert nu se multumise sa-l trimita ntrun regiment oarecare disciplinar, ci chiar n batalionul 919 de reeducare discipli
nara, aflat la Brest-Litowsk. Daca Ewald ar fi banuit ce-l asteapta, ar fi ntinso n mahalalele Hamburgului. Ar fi avut mai multe sanse sa scape asa dect din cea m
ai celebra unitate a armatei germane, acolo unde Stabsfelwebel-ul Neuring te prim
ea invariabil cu aceleasi cuvinte:
- Daca va trece cumva prin cap ca va puteti scapa pielea fugind de aici, va nsela
ti. La amiaza veti capata un glonte regulamentar n ceafa.
n lungul trenului alergau ctiva jandarmi, cu placile stralucitoare pe piept. Micul
legionar o strnse pe tanti Dora la piept.
- Asta este, Dora, trebuie sa plec. Acest razboi nu se poate termina fara capora
lul Alfred Kalb din al 2-lea, regiment al Legiunii. Gndeste-te, daca Hitler nvinge
, n-o sa ne fie bine!
Tanti Dora l ngropa la pieptul ei urias. Gurile lor se cautara, puteai sa crezi ca
n-o sa-i mai dea niciodata drumul.
- Alfred, sopti ea, o sa te ntorci sigur!
Era aproape un ordin dat lui Dumnezeu. Legionarul nu trebuia sa moara pentru o c
auza idioata. nalta privirea si se forta sa surda.
- O sa ma ntorc, scumpa mea Dora, pe Allah ca o sa ma ntorc. Rusii n-or sa poata u
cide un caporal din Legiune! Doar un cabil ar putea-o face.
- Alfred, scrie-mi, scrie-mi! nnebunesc daca ma uiti! i spuse, mbratisndu-l salbatec
, cu inima sfsiata. Plngea, iar lacrimile lasau dre pe obrazul pudrat.
- n vagoane! striga un jandarm. Se nchid usile!
Legionarul urca ncet si ramase n cadrul usii. Dora nsa i mngia fata slabita.
- Adio! spuse el cu o voce sugrumata.
- Nu, marocane, nu adio, ci la revedere, spuse ea muscndu-si buzele.
- Ai dreptate, la revedere! rse si el.
Micutul si arunca pe geam sacul, apoi farfuria cu trei crnati, o pine de secara si
cteva sticle de rachiu. Se repezi apoi nca o data n bratele lui Bila de seu si o ri
dica n sus ntr-o ultima mbratisare.
- Ai grija de tine, ursule, sa nu te adun din bucatele, rse ea. Dupa ce ne casato
rim o sa avem douazeci si trei de copii la fel de uriasi ca tine.
- La naiba! rse Micutul. O sa fie lucrul cel mai bun din viata mea. Traiasca nfrnge
rea! Douazeci si trei de mucosi, Doamne!
- O sa scot om din tine, hot de buzunare! si i dadu o palma pe obraz.
Micutul rse fericit:
- M-am ndragostit de tine! Esti cea mai tare dintre fetele din sandramaua de pe Wi
ener Neustadt si totusi esti att de simpatica! Emma, spuse el luminat, cnd se term
ina razboiul o sa ne aciuim amndoi ntr-un bordel si vei vedea ca esti cea mai buna
trfa!
- Porcule! striga Bila de seu ultragiata. Sunt o doamna, nu o trtura, ncearca sa tii
minte asta. De altfel o sa am eu grija...
Micutul si pleca teasta uriasa.
- Iarta-ma, daca te-am suparat, dar adu-ti aminte ca nu sunt un gentleman! Si ai
grija cnd englezii o sa-si arunce bombele, sa-ti ascunzi trtita!
Ea i surse, si ochii i disparura n pernutele de grasime.
- Ursule, murmura ea, esti prost ca un bou! Dar mi placi prea mult. As vrea sa te
ntorci, chiar si cu un picior lipsa, asta n-are nici o importanta. Ba chiar ar fi
mai bine, ai fi mai ascultator.
Un jandarm se planta n fta lor, cu picioarele cracanate, si l mpinse pe Micutul spre
tren:
- Spune-mi, Obergefreiter, astepti o invitatie speciala?
- n cincisprezece zile ma ntorc, Emma! Permisie pentru nsuratoare, gasesc eu ceva, s
triga uriasul.

Trenul se urni cu o smucitura si capul lui se lovi de un fier, rnindu-l.

- Isuse, mi-am spart capul! Ma voi ntoarce!
- ntoarce-te, ntoarce-te! striga Emma. Alerga alaturi de tren, tinndu-si poalele fu
stei cu mna si agitnd cu cealalta boneta rosie de infirmiera. Fata i era scaldata n
lacrimi. ntoarce-te, ursule, ntoarce-te!
Tanti Dora, pe jumatate ascunsa de chiosc, i facea semne Legionarului care nca se t
inea n usa deschisa. O femeie de cincizeci de ani cazu, avnd n brate un copil de tr
ei luni care se rostogoli pe asfalt. Se auzi tipatul ngrozit al unui puscas marin
.
Mai repede, mai repede... Nesfrsitul tren se tra ducnd cu el trei mii si opt sute d
e capete de vite n uniforma, printre ruinele Hamburgului, spre Berlin.
Un jandarm si taia drum pe culoar:
- nchideti ferestrele, se trage asupra celor care se arata la fereastra.
- Musca de rahat! exploda un subofiter de la naltimea plasei pentru bagaje.
ntr-un alt compartiment cineva ncepu sa cnte:
- ntoarce-te, ntoarce-te, te astept, caci pentru mine tu esti fericirea...
Pe peron, sute de iubite, de mame, de femei si de copii nca mai fixau linia orizo
ntului, acolo unde trenul disparuse, lasnd n urma lui o colona de fum care se nalta
spre nori. Cei mai multi urmau sa nu se mai vada. Tanti Dora, singura lnga chios
c, privea absenta si buzele i tremurau.
- ntoarce-te, Alfred... Pentru numele Domnului, ntoarce-te la mine, nu conteaza cu
m, chiar si n crje, dar ntoarce-te...
Bila de seu ajunsa la capatul peronului, continua sa-si agite boneta rosie. Gfia,
obosita, dupa acest exercitiu neobisnuit.
- Urs prost, sopti ea, sa nu rami pe acolo...
Si facu un lucru de care singura nu se credea capabila: n mijlocul peronului, sub
geamurile sparte, si mpreuna minile si se ruga.
ncepu sa ploua, o ploaie fina si apasatoare. Peronul se goli ncet, iar sirenele nce
pura sa urle. Oamenii alergau care ncotro. n departare cazu prima bomba.
La intrarea pe peron ramasese doar o tnara cu fata mpietrita, care si sfsia batista
cu dintii.
- Otto, biguia ea cu vocea sugrumata. Of, nu, Otto!...
Deodata, scoase un tipat ascutit si ncepu sa-si smulga parul de disperare: Otto, n
u-i lasa sa te ucida! Hitler e un asasin! gemu ea. Hitler e un asasin!"
Doi tineri civili n haine negre au aparut brusc lnga ea. O insigna de argint stral
uci ntr-o mna si se auzi: Gestapo". S-a zbatut cu ndrjire, dar izbutira s-o trasca n p
numbra misterioasa a cladirii Politiei.
n tren, infanteristul Otto murmura:
Lotte, draga mea, o sa ne revedem n curnd". mpartasi unui camarad faptul ca Lotte er
a nsarcinata.
Dar copilul lui Lotte nu a vazut niciodata lumina zilei. Mama sa spusese adevaru
l ntr-o tara n care adevarul echivala cu o condamnare la moarte.
Trenul strabatea Germania. Se oprea cteva clipe n gari supraaglomerate pentru a ngh
iti noi valuri de soldati extenuati. Se catarau peste munti de saci, marmite, ma
sti de gaze, pusti, mitraliere, paturi facute sul si peste trupuri mbracate n verd
e, n albastru, n negru, n cenusiu.
Toate armele. Soldati din marina n vrsta de saisprezece ani, cu insigna celor de l
a submarine pe mneca; SS-isti fanatici cu ochii ficsi, crescuti n casa statului di
ctatorial cu nume de institutie educativa; politisti ntre doua vrste, ntr-un verde
veninos, n drum catre un post de politie de tara, meniti sa fie tinta partizanilo
r inamici, care i vnau ca pe fiare. Erau soldati din diviziile de blindate, n jegoa
sele lor uniforme negre, putind a benzina si ulei; cavaleristi solizi, ca orice
taran, cu epoletii galben-tipator; scunzi vnatori de munte cu floarea de plumb pe
mneca; artileristi fara decoratii; genisti cu fetele mpietrite de oboseala dupa m
unci inumane, tristi ca epoletii lor negri. Erau artileristi din marina, nalti si
grasi, multumiti ca apartin unei arme ndepartate de front, n lungul coastelor; ag
enti de legatura cu ochii inteligenti, care si mpopotonau spusele cu cuvinte strai
ne, pentru a arata cte limbi stiu. Dar cei mai multi erau infanteristi n uniforme

att de rapciugoase nct dezminteau denumirea glorioasa de regina a armelor".

Prin toate colturile se bea, se juca. Un grup susotea n jurul unui infirmier, un
Obergefreiter.
- Cu hepatita, nu-i nimic de facut, spunea infirmierul, cu varsatul si gripa, ni
ci att... pentru att de putin va trimit la plimbare. Arunca n jurul lui o privire p
rudenta, dar nu i se paru ca are vreun ascultator primejdios n apropiere. Continu
a soptind: Tifoida, baieti, un adevarat tifos, asta e ceva. Asta-i doboara! Febr
a, sa le crape termometrele. Daca unul singur este aproape mort, nici ei nu mai
rezista. Nici nu crezi ct de buni devin creznd ca esti gata sa urci la ceruri. Si
apoi boala dureaza foarte mult.
- Si cum poti sa faci tifoida? ntreba un infanterist desirat.
Cteva pliculete si schimbara proprietarul si infirmierul si mai nfunda niste bani n b
uzunar. Zmbi confidential, dupa o alta privire mprejur.
- Praful din pachete l puneti n cafea si pe urma trageti o dusca de vodca. n cel mu
lt cincisprezece zile sunteti ntr-un pat bun si ati terminat-o cu razboiul pentru
sase luni.
-Poti sa crapi? ntreba un cavalerist mai sceptic.
- Ai avut parte vreodata de ceva fara riscuri, cretinule? spuse un aviator ntr-o
eleganta uniforma gri-bleu, cu pieptul plin de decoratii. Avea aproape douazeci
de ani, dar razboiul l mbatrnise cu cel putin zece ani. Se saturasera pna si ei, ero
ii zburatori ai lui Herman Goering.
Traversarea Berlinului a avut loc noaptea, n timpul unei alarme. Peste tot, n lung
ul trenului ntesat, ne zbateam sa ajungem la toalete, n atmosfera pestilentiala se
schimbau replici stupide.
Legionarul, nghesuit ntre Micutul si mine, l avea n fata pe Ewald, vnat de ciuda, ncad
rat de Stein si Bauer. De la naltimea plasei pentru bagaje, prusacul glumea si im
ita diverse personaje.
- Ia spune-ne ce parere are Hitler despre situatie! striga Stein.
Prusacul si ridica filtrul mastii de gaze ca pe un microfon, si potrivi o suvita p
e frunte si si mpinse nainte buza de jos. Semana cu o caricatura ngrozitoare a lui H
itler, vocea nsa era uimitoare.
- Femei germane, barbati germani! Niciodata nu am fost att de aproape de victorie
! Linia frontului este sinuoasa si face operatiile dificile. Ne vom replia pe po
zitii dinainte stabilite, pentru ca actiunile noastre sa se desfasoare conform p
lanului. Dusmanii poporului spun ca este vorba de o retragere, dar stiti ca acol
o unde se afla bravii mei soldati nu poate fi vorba de retragere! nca un mic efor
t si a noastra este victoria finala. Dar, asteptnd-o, fiti siguri ca veti muri ca
niste eroi!
Ridicndu-si bratul pentru salut, si pierdu echilibrul si se prabusi.
- Fhrer-ul a cazut, spuse Bauer.
Micutul si rasucea meticulos o tigara. n timpul celor patru luni petrecute la spit
al adunase constiincios toate mucurile si avea acum un saculet de tutun. Trecuta
lui saracie l nvatase sa nu risipeasca nimic, orice putea deveni folositor.
- Credeti ca o sa primesc o permisie daca ma nsor cu Emma? ntreba trecnd cu limba p
e foita.
- Binenteles ca nu. Hauptfeldwebel-ul Edel va spune ca esti idiotul regimentului
si ca idiotii nu trebuie sa se nsoare. Si pe urma de ce sa lasi vaduva o fata att
de draguta? izbucni Legionarul n rs.
- Mai taci! nti si nti ca Emma n-are nimic dintr-o fata draguta. Este un tanc care l
-ar dobor chiar si pe Edel dintr-o lovitura.
- Edel va spune de asemenea, continua Legionarul, ca moartea eroica este singura
ta sansa, altfel, dupa razboi, o sa ajungi ntr-un lagar de exterminare, ca peric
ol public!
Aceasta evocare ne facu pe toti sa ne strmbam.
- Nu nteleg! spuse Micutul.
- Nici nu ma mira, rse Bauer.
- Nu sunt dect un porc scos din scoala de corectie. Mamei nu-i pasa de noi, iar p
e batrnul l stiu mereu beat. La internat ne bateau si n restul timpului ne bateam nt
re noi. Stie vreunul dintre voi ce-i aia o scoala de corectie? Nu? Ma asteptam l
a asta. Iadul! Nici vorba de scoala. Nici n-o sa aveti nevoie, spunea supraveghe

torul, un raspopit din Trinen, Se spunea ca femeia organistului i fusese amanta si

de asta fusese izgonit din biserica. Si este adevarat ca n-aveai nevoie sa stii
sa scrii si sa citesti ca sa cari grinzi de fier sau sa sapi santuri. Pe urma,
am devenit soldat, nu uitati ca fac parte dintre cei activi, nu sunt rezervist.
Mi s-a spus: Pleci la razboi ca sa-ti aperi patria". n sinea mea m-am ntrebat de ce
trebuie sa o apar, daca ea nu a facut nimic pentru mine si nici macar nu eram e
u cauza acelui razboi. mpotriva barbarilor, a dusmanilor fara mila", au spus. Bun.
Deci te lupti cu barbari si oameni fara mila. Probabil ca ei stiu acolo sus ca
dusmanii sunt si mai rai ca tine, Micutule. Tu esti doar carne de tun. Am dus-o
asa, tragnd asupra a tot ceea ce mi se dadea ordin, pna cnd mi s-a spus: Cara-te!",
si am ntins-o. Si timp de sase ani m-am plimbat cu "gaina" nazista pe piept.
Micutul se opri si ne privi rautacios.
- Dar acum s-a ivit ceva nou si asta ma tulbura. Sunt logodit si o sa am douazec
i si trei de copii cu cea mai buna femeie din lume, spuse, stergndu-si fata. Si e
ste ceva ce nu merge. Celui de dincolo, de la Harkov, Kiev, Sevastopol si din ce
lelalte locuri n care ne-am aparat patria, daca i spui: Asculta, Ivan Ivanovici, de
ce tragi n mine?" O sa-ti spuna: Tovarisci Frit, n-am nici o ndoiala! Tatuca Stali
n a spus ca trebuie sa o fac." Si, poc, te pomenesti cu o gaura n frunte. Zi-mi d
aca nu suntem sonati amndoi?
Legionarul privi ngrijorat n jurul lui, nchise brusc usa compartimentului si spuse
cu asprime:
- Taci, cretinule! Daca nu, o sa te spnzure chiar daca te ntelegi cu Ivan.
- Tocmai asta si spun! striga Micutul. Mereu ti se spune ce sa faci, mereu aceea
si placa: Gura, fa ce ti se spune, sau o sa atrni la capatul funiei". Uite ca eu n
u nteleg.
- N-are nici o importanta, spuse cu cruzime Legionarul. Supune-te. Este mai sana
tos si pentru tine, si pentru noi. O sa te mbolnavesti, gndindu-te; capul tau nu-i
facut pentru asa ceva, el trebuie sa poarte casca si atta tot.
Micutul ridica din umeri:
- Probabil ca ai dreptate, nomadule.

-Stiu ce-i asta, spuse Legionarul.

Ne uitam la soldatii spnzurati care se balabaneau n vnt. Hienele politiei aveau mul
t de lucru n acel moment. Se respecta cu strictete noul ordin al Fhrer-ului: Curte
a martiala sau procedura de urgenta pentru urmatoarele cazuri:
Defetism, dezertare, sabotaj.
Amenintare la adresa sigurantei statului.
Banditismul, jefuirea cadavrelor, tradarea.
- Stiu ce-i asta, repeta Legionarul. Este nceputul sfrsitului. Razboaiele se pierd
ntotdeauna n acelasi chip.
ROCADA
Calatoria noastra a durat douasprezece zile si s-a ncheiat la rocada Pinsk-Gomel,
putin spre sud-vest de David Gorodok.
Dupa Serviciul de informatii, regimentul ar fi trebuit sa se afle fie la Petriko
vo, fie la Skrigalov.
Cel care a vazut macar o singura data rocada aceasta nu o va uita niciodata. Est
e un drum de peste patruzeci de metri latime, batatorit de trecerea a milioane d
e roti si senile. Nu este dect un drum si totusi este la fel de important pentru
armata cum este aorta pentru inima. Zi si nopte se scurg mii de vehicule ntr-un s
uvoi necontenit, care daca s-ar opri ar provoca si moartea frontului.
ntr-un sens trec coloane lungi cu munitii, merinde, tunuri, tancuri si vehicule a
le postei. n celalalt sens, piese de artilerie distruse, vehicule tandari, epave
de blindate, fiare rasucite care s-au numit cndva avioane si un sir nesfrsit de am
bulante pline cu trupuri de oameni.
La urma-urmei, tot ceea ce nseamna cuvntul razboi. Aceasta rocada era un supliciu

pentru soldati. Iarna, un patinoar, vara, un fluviu de praf, n timpul ploilor o m

lastina, n care masini, animale si oameni ramn nnamolite.
Ne tram tusind, njurnd si scuipnd n lungul unui val de pamnt, spernd, ca toti ceilalti
sa gasim un mijloc de transport. n timpul unei opriri, Micutul pleca dupa ciorde
ala, asa cum i era obiceiul, si nu se ntoarse dect dupa trei ore. Tra dupa el un sac
plin cu haleala.
- Esti nebun! spuse prusacul. Jaf, baiete. Daca te prind te asteapta funia.
- Lasule, rnji Micutul. Tu nu vezi ca se rectifica linia frontului, altfel spus,
ca ne retragem? Aveam ordin sa aruncam totul n aer si nu va aduceti aminte de Kub
an, atunci cnd au fost aruncate n aer doua sute de tone de haleala? si mngie sacul su
rznd rautacios. Vitamine pentru victorie! Apoi, izbucnind n rs, si ndesa dintr-odata d
oua banane n gura.
- De cte ori revad drumul asta, spuse Bauer aruncnd mucul tigarii, ma apuca toti d
racii!
Micutul, care ncepuse sa se plictiseasca si care avea chef de o cafteala, l strnse
de gt pe Bauer si nu stim ce s-ar mai fi ntmplat daca nu s-ar fi oprit lnga noi o ci
sterna. Aparu un Feldwebel:
- ncotro, lenesilor?
- Spre regimentul 27 blindate.
- Nu o sa ajungeti niciodata n ritmul asta! latra el, rautacios.
Toate capetele se ridicara. Uniforma croita pe masura, cascheta eleganta, centur
a neregulamentara, cu revolver ofiteresc. Desi tinea de intendenta, si permisese
trese galbene de cavalerist, n locul celor albastre, att de urte, ale trupelor de p
e front, pe care trebuia sa le poarte si intendenta. Cum eram singurul care se s
culase n picioare, n timp ce toti ceilalti ramasesera ntinsi n iarba, complet indife
renti, Feldwebel-ul sari din camion, ragnd ca un magar.
- n picioare, golanilor! Si la drum! Cu fata spre rasarit, acolo unde va asteapta
o moarte eroica!
S-au ridicat cu o ncetineala exasperanta. Micutul si arunca sacul pe spate ca un h
amal si porni la drum fara sa-i mai arunce vreo privire.
- Hei, Obergefreiter, ce-i cu sacul ala?
- Un sac de iuta.
Subofiterul se sufoca de furie:
- ti bati joc de mine! Ce-i nauntru?
- Posta si haleala comandantului nostru, locotenent-colonelul Hinka, raspunse Mi
cutul fara sa clipeasca.
- Arata-mi!
- Nu pot, spuse Micutul, legnd gura sacului.
- Ce spui?
- Gekados! murmura uriasul, facnd semn cu ochiul.
- Bine jucat! sopti Legionarul cu admiratie.
- Ce-i balamucul asta? urla Feldwebel-ul.
Micutul si pleca privirea:
- Locotenentul mi-a spus: Soldat, nimeni sa nu-si bage nasul aici. Este secret".
Asta este adevarul adevarat, domnule Feldwebel! si facu un gest energic cu mna.
Feldwebel-ul ne privi dezarmat, observnd ca ne adunam n jurul Micutului. Sari n cam
ion strignd.
- ntindeti-o! O sa anunt jandarmeria despre voi.
Camionul disparu ntr-un nor de praf, n timp ce Micutul mpartea cu marinimie ciocola
ta. Am pornit la drum fara nici o graba, la fel ca tiganii care au toata viata na
intea lor, iar la capatul a zece kilometri am cazut de acord ca trebuie sa facem
un nou popas.
Se asternuse deja noaptea cnd ne-a trezit zgomotul unui motor. Drumul era ntesat c
u vehicule: camioane, masini, tunuri, branduri, transportoare de trupe, blindate
, o ntreaga armata.
- Pe onoarea mea! striga Bauer. Ai spune ca-i parada militara!
- Da, si nca spre vest! completa Stein.
- S-a terminat razboiul, camarade? striga Micutul unui rezervist batrn, aflat la
volanul unui camion cu munitie.
- Repliem linia frontului! rnji celalalt.

Un maior sosi n fruntea altei coloane si sari n mijlocul drumului, agitndu-si revol
verul.
- Faceti loc pentru regimentul meu, striga el, sau va sparg capetele.
Nu l-a bagat nimeni n seama si celelalte vehicule au continuat sa nainteze cu vite
za unui mele. O limuzina Horsch cu stegulet metalic si taia cu greu drumul. nauntr
u se zareau ofiteri de stat-major. Aparu imediat un locotenent-colonel de jandar
merie nconjurat de un ntreg pluton.
- Faceti loc generalului-comandant de armata!
Toata lumea se calca pe picioare si generalul nu reusea sa avanseze. Atunci, jan
darmii au dat ordin sa fie mpinse peste creasta talazului vehiculele care blocau
trecerea. Am nceput sa mpingem mai multe dintre ele.
- Asta-i culmea, spuse cineva. Din pricina individului astuia, stricam masinile.
Este o rusine!
- Peste ctiva ani de razboi o sa sfrsesti prin a ntelege, baiatule! rse Legionarul.
Un colonel, comandnd regimentul de artilerie tractata de cai, protesta violent, v
azndu-i pe jandarmi cum i mpingeau vehiculele, iar n momentul n care locotenent-colon
elul de jandarmerie a pus mna pe friele calului sau, l-a lovit de mai multe ori cu
cravasa peste fata, strigndu-i:
- Jos labele!
ndemnndu-si calul care necheza, pleca n galop spre general, descaleca, lua pozitie
de drepti si ncerca sa vorbeasca, dar nu i se lasa timp.
- Ce vrei, colonele? schelalai generalul. Am dat un ordin sau nu? Crezi ca am de
gnd sa mucegaiesc n vagauna asta?
- Generale, raspunse colonelul pe un ton rece, bateriile mele nu pot parasi drum
ul. Caii sunt obositi si nu pot urca pe taluz nici macar un singur tun.
- Asta nu ma priveste. Trebuie sa plec imediat.
- Refuz sa execut ordinul dumneavoastra. Oamenii mei vor ramne pe sosea.
Generalul l masura cu privire amenintatoare.
- Daca refuzati sa va supuneti, atunci...
Colonelul se ndrepta. l ntrecea cu un cap pe general, iar la gt i atrna o decoratie.
- Atunci, generale?
Ochii generalului se micsorara.
- Am sa uzez de puterea mea si o sa va trimit n fata Curtii Martiale. Nu avem nev
oie de ofiteri ca dumneavoastra n armata germana.
Colonelul pali.
- Este ultimul dumneavoastra cuvnt, generale?
Generalul nu-i raspunse si se ntoarse catre ofiterul de jandarmi care se tinea du
pa el.
- Oberstleutnant Scholl.
Colonelul si duse mna la tocul armei, si soase pistolul si l arma.
Generalul facu un pas napoi, palid ca un mort, n timp ce ofiterul de jandarmi ncrem
eni, uimit. Toata agitatia din rocada se opri brusc.
Pe buzele colonelului miji un zmbet.
- Nu te teme, generale, esti prea respingator ca sa te mpusc, dar refuz sa mai se
rvesc n actuala armata germana.
- Arestati-l, latra generalul.
nainte ca jandarmii sa apuce sa faca vreun gest, colonelul duse teava armei n ceru
l gurii si trase. Ramase nca o secunda n pozitia de drepti, se clatina nainte si nap
oi, pe urma se prabusi la picioarele generalului, ca un trunchi de stejar dobort.
Generalul se ntoarse pe calcie si se urca n masina, o ordonanta i acoperi picioarele
cu o patura. l auziram spunndu-i sefului sau de stat-major: Prea multi imbecili n c
lipele astea".
Jandarmii reusisera sa mpinga echipajele de partea cealalta a talazului, caii nec
hezau disperati alunecnd pe panta, corpul colonelului fu aruncat ntr-un camion, si
, n scurt timp, Horsch-ul disparu n lungul drumului.
- Pe cinstea mea! exclama prusacul. Colonelul asta s-a priceput cum sa paraseasc
a scena.
Urletele Micutului l ntrerupsera.
- Un camion de-al nostru!

ntr-adevar, un camion cu prelata, marcat cu semnul nostru distinctiv, doua cruci

albe pe fond albastru, nainta pe drum.
- Hei, camarade, striga Bauer. Unde te duci? Putem sa urcam?
Soferul, un Obergefreiter, mri fara sa ne priveasca.
- Ma duc la Kln, idiotule!
- Unde? spuse Legionarul uimit.
- Ai dopuri n urechi? Am spus Kln, si cuvintele lui i facura pe cei din jur sa izbu
cneasca n rs.
- Ai auzit, nebunul vrea sa mearga la Kln!
- Nu uita sa schimbi trenul la Breslau!
Rsetele continuara.
Un artilerist sari pe scara cabinei:
- Tine! Uite un permis ca sa o iei pe scurtatura, si i arunca una dintre acele, hr
tii pe care orice soldat de pe frontul de est o avea n buzunar, n ciuda pedepselor
severe. Erau manifeste sub forma de permis de trecere pe care avioanele rusesti
le aruncau cu miile.
- Vrei sa ne duci pna la Berlin? se ruga Legionarul. Macar pna la prima statie de
metrou.
- Urca-te, daca ai chef, spuse netulburat soldatul.
Nu a trebuit sa o spuna de doua ori. Prusacul l ntreba pe sofer prin, geamul spart
:
- Este adevarat, mergi la Kln?
- Binenteles, misiune importanta.
Ne arata foaia de drum si am citit mirati ca mergea n misiune speciala la Kln, tre
cnd prin Lemberg, Varsovia, Breslau, Berlin si Dortmund.
- Asa! striga Bauer. n viata mea nu am vazut o trasnaie mai mare! Sa faci mii de
kilometri cu o rabla, chiar si pentru ceva important.
- Ce poate fi att de important? ntrebara mai multe voci.
- Mantale englezesti, pentru trupele de pe front, camarazi! Se catarasera si alt
i soldati n camion.
- Razboiul se termina n curnd, spuse un subofiter jegos, scuipnd pe drum.
- Asteptnd asta, continuam! rse un infanterist scund si foarte palid.
- Stiti de ce nu mai apare Adolf pe front? i este teama ca-i vom striga: Fhrer, te
urmam!" si o sa pornim dupa el, pna la Berlin.
Un soldat de optsprezece ani, pe a carui uniforma tipator de noua apareau initia
lele HJ - Hitlerjugend, se ridica palid ca un mort.
- Va interzic sa vorbiti astfel! Asta-i defetism. O sa va notez. Caci este de da
toria mea sa denunt orice tentativa de razvratire.
Stein l prinse de umeri si-l arunca n fundul camionului.
- Gura, neispravitule! Stim noi ce facem cu tradatorii ca tine.
Baiatul ncepu sa strige si, pentru a-i acoperi tipetele.
ncepusem deja un cntec, cnd Micutul s-a pus pe urlat:
- Avioanele!
A sarit imediat peste oblonul camionului si s-a ntins pe cmp: Legionarul si prusac
ul l urmara si ei.
Debandada a pus stapnire pe drum. Un zgomot de tunet! Trei avioane de vnatoare rus
esti ne tinteau cu mitralierele lor. Ne-am lipit de pamnt cu capul ntre umeri, sim
tind curentul de aer rece provocat de aparatele care zburau la rasul ierbii. Pe
aripile lor steaua rosie stralucea sinistra.
- Pe toti dracii! njura un Obergefreiter. Am n camion zece mii de litri de benzina
. Isuse, daca asta pocneste va fi un adevarat foc de artificii bengalez.
Cele trei avioane survolara din nou soseaua. Vedeam trupuri de oameni aruncate n
aer. Ctiva infanteristi tineri au nceput sa traga n sus urlnd.
- Se mpute treaba, murmura prusacul, lipindu-se de pamnt.
Mai multe vehicule ardeau pe sosea. Se auzeau strigate: Infirmieri! Infirmieri!
Dar cui i pasa! Prusacul l trase violent pe Legionar n groapa n care ne ascunsesem n
clipa n care sase avioane coborau n picaj, unul dupa altul.
Pna aici ne-a fost!"Ideea mi trecu prin cap n timp ce ma rostogoleam n fundul unui cr
ater. Undeva, sus, flacari albastre ieseau din armele avioanelor de vnatoare, iar
pamntul tsni n sus precum un gheizer urias si auziram strigate nspaimntatoare. Un ca

pitan cu privirea tulbure ameninta cu pumnii avioanele care virau si veneau din
nou asupra noastra. Capitanul s-a prabusit ntr-un ru de snge si capul sau cu ochii
larg deschisi s-a rostogolit ca un pepene pe sosea. Cascheta i-a sarit ceva mai
departe. Un infanterist de optsprezece ani, urlnd, alerga pe niste cioturi, cu am
bele picioare taiate deasupra gleznelor. Lasa n urma lui o dra purpurie. Panica i c
uprinsese pe soldati. S-au ridicat toti si au facut cel mai rau lucru care putea
fi facut, adica sa fuga n lungul soselei.
Aviatorii se dedara atunci unui veritabil masacru si salvele rapaira pe corpuril
e tremurnde. Un locotenent n uniforma neagra a tanchistilor sari n groapa noastra s
i bocancul sau l lovi pe Micutul care njura. Locotenentul ncepu sa rda, prezentndu-se:
Ohlsen".
Era cu adevarat tipul ofiterului de front, cu mitraliera atrnata de umar si piept
ul plin de decoratii.
Legionarul si ridica privirea, l cntari si se prezenta la rndul sau.
n jurul nostru totul plesnea, frigea, ploua cu foc. Avioanele atacara din nou. O
explozie asurzitoare ne smulse din adapostul protector. Peste noi trecu un val d
e foc, toata rocada era n flacari.
- Cei zece mii de litri ai mei! gemu Obergefreiter-ul.
Cazu o ploaie de bombe; totul sari n aer. Era sfrsitul.
Avioanele disparura spre rasarit, fuselajul lor argintiu stralucea n lumina soare
lui.
Ne-am sculat ncet, descoperind ca drumul era ntesat cu morti. Un ofiter de aviatie
a luat comanda si am nceput sa adunam cadavrele si vehiculele carbonizate. Oberg
erfreiter-ul care trebuia sa mearga la Kln privea distrus camionul n flacari.
- Doamne, hrtiile mele! Hrtiile mele! Totul a ars.
Soldatii care nu faceau parte dintr-o anume unitate au fost adunati ntr-o compani
e eteroclita, veritabil mozaic cu toate armele si toate tarile Axei. Unguri, bul
gari, romni, un caporal finlandez, ctiva iugoslavi, ba chiar si un bersaglier ital
ian, cu pene de cocos pe cap.
Micutul, pe care aceasta adunatura l enerva, pocni un soldat din politia poloneza
: ntinde-o, tradatorule!"
Se auzira murmure n compania n care mai mult de un sfert erau voluntari. Locotenen
tul Ohlsen ncerca sa-i calmeze pe scandalagii enervati de cuvntul tradator". Un caz
ac din Tiflis si scoase chiar cutitul si njura n germana. Micutul izbucni n rs si-l s
triga pe Legionar, care mergea n fruntea companiei, alaturi de locotenentul Ohlse
n.
- Mai lasa-ne n pace! veni raspunsul.
Locotenentul ncepu sa rda si-l ameninta pe uriasul al carui cap rasarea deasupra a
dunaturii. Se auzira ocari si ncepu sa razbata un murmur de furie, n timp ce o pia
tra l lovi pe Micutul n umar. Fusese aruncata de un ceh, care purta uniforma polit
iei de pe front. Uriasul si musca buzele si porni spre omul care batea n retragere
, o mna de fier l apuca de gt si-l arunca ngrozit la marginea drumului. Pe urma, cam
aradul nostru ni se alatura si ncepu sa cnte.
Trei zile mai trziu am ajuns la Proskurow, unde ciudata companie a fost dizolvata
, urmnd ca fiecare sa se descurce cum poate. n acelasi oras am vazut pentru prima
oara ngrozitorul preludiu al unei stari de lucruri si mai ngrozitoare.
Doi infanteristi batrni erau spnzurati, fiecare de cte un stlp de telegraf, avnd pe p
iept cte o pancarda pe care parca ardeau litere rosii:
Prea las ca sa-si apere patria!"
Ne-am oprit ca sa privim trupurile care se leganau n vnt.
- Pentru ei razboiul s-a sfrsit, filozofa prusacul.
- Stiu ce-i asta, spuse Legionarul, scarpinndu-si nasul. E semn bun. La fel putea
i vedea si n muntii Rif, nainte de rascoala insurgentilor.
Am continuat sa strabatem orasul n cautarea unui loc de dormit. n fata noastra a a
parut o cladire care semana cu un hambar, din care te trasnea un miros puternic
de cartofi stricati si de fn mucegait.
- Mare scofala, spuse prusacul. Trebuie totusi sa noptam aici.
- Bine, spuse Micutul, dar tu o sa fii primul care o va ntinde.
Se repezi nauntru precum o locomotiva, n bezna din care se auzeau numai njuraturi s
i blesteme. Doua trupuri au zburat afara si n cteva minute eram la adapost.

Locotenentul Ohlsen rse cnd auzi o voce n noapte.

- Micutule, tu esti?
Legionarul si aprinse lanterna si l recunoscu stupefiat pe Ewald, de la Tanti Dora
.
- Sfnta Nascatoare! Si tu esti aici, exclama Micutul. Ai rabdare pna mine, sa-si ca
peti chelfaneala pe care o meriti!
Dintr-o data, un urlet de bucurie izbucni deasupra oamenilor adormiti. Un tipat
de femeie i tinu isonul.
- Am gasit o femeie! se auzi, n ciuda protestelor furioase ale unor glasuri femin
ine. Veniti, baieti, e aici un ntreg bordel de campanie.
Se aprinse nca o lanterna ce facu sa straluceasca n noapte nsemnele unui capitan. Ce
ea ce Micutul luase drept bordel era un detasament de Cruce Rosie si de telefoni
ste din aviatie. Uriasul se vaita, a trebuit sa-l asezam cu forta, iar locotenen
tul Ohlsen si-a folosit ntreaga diplomatie pentru a-l calma pe capitan, care amen
inta cu Curtea Martiala pentru tentativa de viol.
S-a pogort linistea. La miezul noptii, am fost treziti de pasii unor bocanci tint
uiti. Lumini alergau de colo-colo, glasuri brutale cereau livretele si foile de
drum. Erau hienele politiei. narmati pna-n dinti si solizi ca stncile, verificau ntr
eg hambarul, placile n forma de semiluna de la gtul lor luceau amenintatoare n penu
mbra, de o mie de ori mai ngrozitoare dect mitralierele inamicului.
Frica, o frica cumplita ni se strecura sub piele. Cu Ivan te mai puteai ntelege ct
eodata, cu aceste brute niciodata. Erau ntruparea bestialitatii. Pusesera deja mna
pe unul, un subofiter de artilerie care se zbatea si tipa: Lasati-ma, lasati-ma!
Doar n-o sa ma ucideti! Am trei copii si femeia mi-a fost ucisa ntr-un bombardam
ent. Trebuie sa ma ntorc la copiii mei!"
- Gura, porcule! mri Feldwebel-ul a carui placa arunca luciri ucigase.
Subofiterul nnebuni: Lasati-ma, mrsavilor! Ucigasi de camarazi! Nu vreau sa mor, nu
vreau sa mor!" dar se zbatea inutil.
L-au tabacit bine. Un Oberfeldwebel i-a tras un sut ntre picioare, ceea ce l-a fa
cut sa se prabuseasca, urlnd. Cei care l tineau i-au dat drumul. Dintr-o data s-a
napustit asupra celui mai apropiat politist, doborindu-l la pamnt prin acest atac
neasteptat. Frica de moarte daduse nefericitului forte noi. si musca victima de
fata, scotnd urlete de fiara, dar ceilalti venira n ajutorul camaradului lor, lovi
ndu-l cu paturile armelor, transformndu-i fata ntr-o masa sngernda.
Subofiterul a fost aruncat ntr-un camion si, fara sa clipeasca, brutele si-au con
tinuat razia. Un Oberfeldwebel ne-a cerut actele.
- Un regiment de blindate n misiune speciala! murmura el.
l cntari pe Legionar si i arunca Micutului o scurta privire.
Trecu apoi de la mine la Stein si la prusac.
- Un mic ocol, ei, lenesilor! Asta mi miroase a dezertare, nu-i asa?
Ultimele lui cuvinte ne-au nghetat. Tribunalul cu procedura de urgenta nu asculta
explicatiile, graba era mult prea mare; doua minute de deliberare si pe urma pl
utonul de executie sau streangul.
- Ultima unitate? mri el, tintuindu-ne.
- Spitalul 19, Hamburg, i-a raspuns Legionarul.
- Si-acum iata-va aici, jefuitori de cadavre. Credeti ca puteti sa asteptati lin
istiti terminarea razboiului, ai? si striga unui subofiter cu arma la piept. Ocu
pa-te de turma asta de porci, sunt suspecti de dezertare. Hai, la drum!
Ne-am ars, ma gndeam. Si i priveam pe Legionar si pe Micutul, care ieseau din clad
ire mpinsi de la spate, albi ca varul, dar cu un aer indiferent.
Ne-am suit ntr-un camion cu caroseria proaspat vopsita. Dupa noi au fost aruncate
si telefonistele.
- Faceti loc doamnelor, rse un politist, scuipnd-o pe una dintre ele drept n fata.
Femeia s-a ntors instinctiv.
- Capul sus, fetito! O sa ai ocazia sa-l pleci, ti-o promit!
Patru infirmiere au iesit alergnd si una a cazut punndu-i-se piedica. Urma o lovit
ura n spate. Tipa si un murmur se auzi printre noi.
- Gura! Golani dezertori, striga un politist.
Ewald fu si el trt, urlnd, spre camion, de catre doua brute. Legionarul sopti; Daca
scapam, ma angajez la Ivan, sa le extermin pe brutele astea".

Unul dintre ei arunca o privire n camion, dar nu descoperi cine vorbise; Liniste,
porcilor!"
Trei camioane pline ochi se ndreptara spre fosta nchisoare GPU aflata n centrul ora
sului, unde am fost primiti cu suturi si njuraturi. Din celule cenusii si umede, n
tesate cu femei si barbati, urcau gemete, blesteme si rugaciuni. Un mitralior i b
lestema, urlnd, pe Hitler, Himmler, razboiul si pe Stalin. O telefonista se dezbr
aca si se oferi unui politist: ... daca ma lasi pe urma sa fug", sopti ea... O ta
ranca rusoaica, sigura ca va fi mpuscata pentru ca ascunsese dezertori, si striga
cu fanatism ura mpotriva lui Hitler.
La celalalt capat al culoarului, un capitan ngenuncheat se ruga n tacere. n cte locu
ri fusese invocat Dumnezeu n timpul razboiului? Pretutindeni, fara nici o ndoiala,
prizonierii cereau ndurare cu aceeasi nfocare. Am vazut un general de divizie rugn
du-l sa-l ajute mpotriva blindatelor sovietice, n timp ce trupele i erau n debandada
, Hitler l amintea n timpul discursurilor despre Germania mare, n timp ce SS-istii i
spnzurau pe preoti n lagarele de exterminare. Se auzea numele Domnului n baraci si
nistre, colcaind de viermi, nainte ca funia sa sugrume ultimul tipat. SS-istii, c
u buzunarele pline de lucruri furate, condamnati la moarte dupa procedura ide ur
genta, implorau si ei mila cereasca. Adica cereau ajutorul Domnului ca sa rembrac
e hainele naziste... Dar Dumnezeu parea ca nu-i aude nici pe condamnatii la moar
te din nchisorile GPU, nici pe preotii din lagare; nici pe generalul nconjurat de
tancurile sovietice, nici pe amputatii care gem prin spitale.
Unul dupa altul au fost dusi n fata tribunalului toti prizonierii facuti de janda
rmi si i s-a pus aceeasi ntrebare. Numele, vrsta, regimentul. Cteva soapte ntre cei t
rei judecatori, un fosnet al hrtiilor, totul n 60 de secunde... Pe urma o ntrebare
pusa de un judecator maruntel cu ochelari fara rama.
- Aveti ceva de spus n apararea dumneavoastra?
Dar cum deschidea gura inculpatul...
- Da, da, am mai auzit asta.
Din nou soapte. O semnatura pusa pe cteva hrtii, sugative.
- n numele Fhrer-ului si al poporului german, condamnat la moarte prin mpuscare. Ur
matorul!
n felul acesta cel de-al III-a Reich credea ca mai poate sa cstige razboiul.
La celalalt capat al culoarului, acolo unde ncepeau scarile, se auzea un murmur d
e glasuri ragusite: tocmai sosise plutonul de executie. Cu viteza fulgerului era
u deschise usile celulelor, dar ntotdeauna fara o ordine precisa, n asa fel ca pri
zonierii sa nu stie cui i venea rndul. O infirmiera de cincizeci de ani, care fuse
se dusa n curte, se arunca la pamnt.
Au legat-o de stlp cu minile deasupra capului. Trei ordine si douasprezece focuri
de arma. L-au adus pe urmatorul si, cu mici pauze, asa s-a scurs toata ziua. La
fiecare doua ore se schimba plutonul. Capitanul a fost trt de picioare.
Se agata de cea mai mica crapatura si a primit attea lovituri de picior peste mini
, pna i le-au zdrobit. Striga ca un animal ranit si a fost executat culcat. Ewald
urla ca un nebun. Le-a scapat temnicerilor, a fugit si s-a aruncat de le etajul
trei, fracturndu-si ambele picioare. A trebuit legat de stlp ca sa fie mpuscat.
- Si asta e o onoare prea mare pentru el, spuse Legionarul.
Soferul camionului trimis la Kln, ale carui acte ramasesera n masina arsa, a mers z
drobit si s-a asezat singur lnga stlp. Doua zile mai trziu, regimentul i confirma de
pozitia, dar era tardiv.
Norocul nca mai era cu noi. nainte sa ne vina rndul, hienele politiei, spre marele l
or regret, au fost obligate sa ne elibereze. Locotenentul Ohlsen sosise cu acte
de la regiment care dovedeau ca eram n timpul serviciului, si nu niste dezertori.
Salvati n ultima clipa, am pornit spre Drubnia, unde se aflau pozitiile noastre.

Feldwebel-ul necunoscut trimise o salva la ntmplare spre inamicii invizibili din p

adure.
n chip de raspuns, asupra noastra s-a abatut o ploaie de gloante ridicnd praful n j

ur.
- Idiotule! sari Legionarul, smulgnd mitraliera din minile Feldwebel-ului. Nu asa
se trage!
Urca pe marginea transeei si, lipindu-se de pamnt, trase ochind fiecare tufis.
Patru siluete au ncercat sa fuga, dar au fost doborte de gloante bine tintite.
Legionarul si schimba ncarcatorul si izbucni n rs.
DIN NOU PE FRONT
Hauptfeldwebel-ul Barth a fost cel care ne-a luat n primire la compania a 5-a. l po
reclisem Barosanul". De sub uriasa cascheta de cavalerie, neregulamentara, pe car
e o purta, ochii lui mici si rai ne-au inspectat din cap pna n picioare si ceea ce
a vazut l-a nfuriat ntr-un hal fara de hal.
Cu aerul unui copil rasfatat, care face mofturi n fata mncarii, se bosumfla si ncep
u sa se joace cu coltul unui carnetel care aparea ntre al doilea si al treilea na
sture al vestonului sau.
naltndu-si capul, ca si cum cele mai rele vise ale sale se mplinisera, se posta n fa
ta prusacului si mri:
- Numele!
Vocea lui rasuna n burnita ceausie si deprimanta, rostogolindu-se peste tristele
case taranesti.
- Obergefreiter Otto Blow, Herr Hauptfeldwebel, m-am prezentat, conform ordinului
primit, la regimentul 27, compania a 5-a, dupa ce am fost eliberat din spitalul
19, Hamburg.
- Culcat! suiera Umflatul, si omul se arunca n noroi cu viteza fulgerului si lua
apoi pozitia regulamentara.
Umflatul l privi atent, apoi se planta n fata Legionarului, dar, nainte sa apuce sa
scoata un cuvnt, acesta pocni din calcie si striga asa cum stiu sa o faca doar ca
tanele batrne:
- Obergefreiter Alfred Kalb, Herr Hauptfeldwebel, la ordinele dumneavoastra, dupa
ce am fost eliberat din spitalul 19, Hamburg.
Nu se ntmpla nimic. Legionarul se tinea drept, asa cum doar un soldat aflat sub ar
me ani n sir stia s-o faca!
Barth i lua boneta si constata scurt:
- Parul de lungime neregulamentara. Culcat, bastard african, si asta? continua e
l, punndu-mi mna pe umar.
- Stegar Sven Hassel, Herr Hauptfeldwebel, la ordinele dumneavoastra, dupa ce am
fost eliberat din spitalul 19, Hamburg.
Trase de centura mea:
- Prea larga, echipament neregulamentar. Culcat!
La fel s-au petrecut lucrurile si cu Stein. Veni rndul Micutului, care era la fel
de nalt si solid ca Hauptfeldwebel-ul Barth, dar altfel construit. Pieptul sau s
e bomba deasupra burtii supte, mutra lui cu frunte ngusta era luminata de ochii v
ii, stralucitori ca cei ai unei vulpi; nasul turtit de pumni si gura ntredeschisa
i dadeau aerul unei maimute. Umflatul l privi stupefiat.
- Si asta de unde a mai rasarit? N-am vazut nici odata ceva mai hidos!
- Nici eu! raspunse Micutul, multumit si surznd cu capul aplecat. Mi se spune, de
altfel, Micutul, dar nu asta e numele meu. Mama m-a botezat Wolfgang, ca pe un o
arecare Mozart, pentru cazul n care as fi devenit muzician. Si ma mai cheama si H
elmuth, din cauza maresalului von Hindenburg. De la batrnul meu, un betivan, am m
ostenit numele de Kreutzfeldt. n plus am hemoroizi si mi put picioarele. Iar dumne
avoastra, dumneavoastra sunteti Hauptfeldwebel-ul Barth. Si acum ma arunc singur
la pamnt, ca sa nu va mai obositi sa-mi spuneti. Face rau la gt sa tipati.
Si Micutul se ntinse lnga noi.
Dumnezeu stie ce se petrecea n creierul Barosanului, pe care discursul l paralizase
o clipa. Nimeni nu ndraznise vreodata sa-i raspunda pe acest ton. ncepu sa strige
si sa njure ca orice subofiter care e pe cale sa explodeze de furie. Asta ti lasa
ntotdeauna timp de gndire. Si a urlat ndelung. Micutul l privea cu interes.
- n noroi, porcule! striga el. Drepti! Salt nainte! Mai repede, lenesilor!

Cmpul rasuna. Micutul rdea, alerga, sarea, se tra rznd mereu. Barosanul si pierdu sufl
ul.
- Cnd vad gradele tale, suiera el scuipnd, mi se face parul maciuca. Dupa mine, or
ice individ care a ajuns Obergefreiter, a trait destul! si scuipa din nou, privi
ndu-l pe Micutul, teapan n fata lui si acoperit de noroi din cap pna n picioare.
Ochii lor se ntlnira si ar fi ramas asa mult timp daca Micutul n-ar fi rupt tacere
a.
- Obergefreiter Mic..., dar se grabi sa rectifice. Wolfgang Kreutzfeldt va roaga
sa-i acordati-o permisie, trei saptamni de permisie, pentru nsuratoare. Pe logodn
ica mea o cheama Emma, Herr Hauptfeldwebel.
Barosanul se sufoca. Buza de jos i cazu ca o usa iesita din ttni.
- Ce-mi ceri?!
- O permisie, spuse Micutul, surznd. Trebuii sa ma nsor, Herr Hauptfeldwebel.
Orice culoare disparu de pe fata Barosanului. ncepu sa se legene, ochii bulbucati
devenira ficsi. Asta putea sa fie sfrsitul... pamntul urma sa se deschida sub tal
pile sale... nu putea sa fie adevarat ca un individ cu care facuse instructie di
sciplinara o jumatate de ora cuteza sa-i ceara permisie, cu un asemenea zmbet tmp
pe fata! Si nca unul care lenevise patru luni prin spitale... Unul care de-abia s
capase de Curtea Martiala! Barosanul visa. Era un cosmar... Dar nu! Era ct se poa
te de adevarat... Ursul statea n fata lui surznd, un surs josnic, imbecil, bun sa te
nnebuneasca! Si asta n fata lui... Hauptfeldwebel-ul Herbert Barth, supranumit Her
bert cel taios" nca de la scoala de subofiteri din Berlin, cel mai aspru subofite
r al trupelor de blindate!...
ncepu sa tremure, sa paleasca, sa se nroseasca. Din gt i scapa un horcait salbatic..
. Dar se opri imediat. Observase ca Micutul surdea n continuare si, ca orice batrn
Hauptfeldwebel, stia ca poti sa-ti bati joc orict de un Obergefreiter, pna cnd ncepe
sa surda. Pe urma devine periculos... ncepe nebunia. O nebunie pe care o poate op
ri doar un glonte bine tintit, nainte de asta nsa, el, Barosanul, ar fi fost facut
farme.
l privi pe Micutul si spuse cu o voce stinsa:
- Fugi, fugiti cu totii! Si sa citesc numele vostru pe lista celor cazuti n lupta
. Iar tu, tu sa nu mai apari n fata mea, si disparu aproape alergnd.
Ne-am ntors pe pozitiile noastre mpreuna cu cei de la intendenta si am descoperit
ca din regimentul de blindate, ca de obicei ramas fara tancuri, batalioanele 1 s
i 3 devenisera batalioane de infanterie. Porta se prapadi de rs vazndu-l pe Micutu
l.
- Iata-te din nou acasa, vita ncaltata! mi face o deosebita placere sa te revad! C
urul tau a supravietuit operatiei? Este adevarat, ca nu mai ai dect jumatate din
el?
- Cnd o sa pun mna pe tine, tu n-o sa mai rami cu nimic!
Porta evita la timp o grenada goala, n timp ce Batrnul, care se balabanea ca de ob
icei, ne privi n felul lui, sobru, dar calduros.
- Mller nu mai este. Ivan l-a rapit n cursul unui atac si l-am gasit trei zile mai
trziu... va nchipuiti cum.
Prusacul ridica o sprnceana: Rastignit?"
- Da. Hugo Stege este n permisie la Berlin, desi ar fi trebuit sa ajunga la Dortm
und. O poveste cu o fata, asa ne-a scris n ultima scrisoare.
- Cine stie peste ce trfa a dat! mri Micutul.
Nu i-a raspuns nimeni. Ne strecuram, ndoiti de sale, n lungul transeei care ducea n
linia nti, cnd s-a auzit un glonte suiernd. Un subofiter scoase un strigat si se pr
abusi. Exact ntre ochi, sub marginea castii de otel.
- Un tragator siberian, spuse Porta.
Am ridicat trupul aruncndu-l pe deasupra parapetului de pe care se rostogoli ntr-u
n nor de praf.
- Amin, spuse Porta, continundu-si drumul.
Spre seara, locotenentul Ohlsen ne-a descoperit ntr-un adapost n care ne ascunsese
m ca sa jucam carti. Preluase comanda companiei, dupa moartea locotenentului Hal
ter, cazut cu putin timp n urma. Ohlsen s-a asezat pe un container cu masti de ga
ze si ne-a privit pe rnd. Porta i-a ntins burduful cu coniac. si puse degetul la gu
ra burdufului, l rasturna si trase o dusca, asa cum faceam si noi, apoi tusi sa-s

i dreaga glasul si se sterse la gura cu dosul mnecii.

- Beier, spuse el ntorcndu-se spre Batrnul, voi si grupa nti va trebui sa plecati la
noapte n patrulare. Dar poti numi pe altcineva sa ia conducerea. Regimentul a dat
ordin sa fie capturati prizonieri.
- Sfnta Fecioara! striga Micutul furios. Cum ne gasim si noi un locsor linistit,
cum se trezesc cei de sus sa ne bage pielea-n saramura.
Locotenentul zmbi.
- Cine ti-a spus ca iei parte la actiune?
- Locotenente, trebuie, eroii astia imbecili au nevoie de o dadaca. Cautati-l pe
Julius Heide.
Batrnul ncepuse sa se echipeze cnd Legionarul s-a ridicat n picioare.
- Rami aici, voi comanda eu grupa. Ai copii si va fi nevoie de oameni ca tine dup
a razboi. Noi, toti astia, suntem niste gunoaie fara importanta.
- Nu, nomadule, spuse Batrnul. Eu plec, nu grupa nti, ci grupa a doua, pe care o co
nduc eu a fost desemnata pentru misiune. Stegarul Paust va conduce plutonul n abs
enta mea.
- Cerule! gemu prusacul, mbracndu-si haina de piele. Ce adunatura de eroi, nici nu
stiu cum mai poate fi vorba de retragere!
La unsprezece noaptea eram gata de drum. Comandantul regimentului, locotenent-col
onelul Hinka, veni chiar el n persoana. Micutul mormaia.
- Doctorul Mahler mi-a prescris sa evit eforturile, dar cui i pasa? Sfnta Fecioara
, ce mizerie si razboiul asta!
- Gura, Micutule, spuse Hinka blajin. De-abia ai scapat de streang.
Ne-am potrivit ceasurile; era ora 23 si 9 minute dupa spusele lui Hinka.
n flancul drept bubuia artileria, un zgomot nu tocmai linistitor.
- E zona regimentului 104, spuse Legionarul, urmarind cu privirea coada ca de co
meta a unui obuz.
n spatele lui, Barosanul, sosit cu merindele, l-a descoperit pe Micutul stnd pe ta
luz si ndopndu-se cu biscuiti. S-a facut stacojiu.
- Iata-te, banditule! Ah, daca aflu ca s-a furat un singur biscuit, nu mai dau d
oi bani pe pielea ta! Si va fi cea mai frumoasa zi din viata mea.
- Da, Hauptfeldwebel, spuse Micutul cu calciele lipite, dar fara sa se ridice n pi
cioare.
- De unde ai biscuitii? insista celalalt.
Micutul si pocni din nou calciele fara sa se ridice.
- De la o trfa din Dubrasna. Mi i-a trimis prin curier special.
Subofiterul mri stingherit de privirile locotenent-colonelului Hinka. Daca i-ar tr
ece cumva acestuia prin cap sa-i dea comanda patrulei... Barosanul tremura numai
la gndul asta. Hitler, cel putin, care era si el un simplu subofiter, si nimic m
ai mult, se stergea undeva cu toti mpopotonatii astia de ofiteri...
Barosanul izbucni n rs la gndul generalilor stnd drept n fata unui subofiter. Locoten
ent-colonelul Hinka l privi uimit si-l ntreba ce gaseste att de amuzant. Barosanul
sovai.
- Ma gndeam la ceva, domnule colonel.
- ntr-adevar?spuse Hinka. Poate la o trupa de soc pe care ai vrea s-o comanzi?
- A si facut pe el, rise Micutul.
Hinka l privi sever pe urias.
- Mai taci, cu gura ta spurcata. Hauptfeldwebel-ul este superiorul tau, nu uita
asta.
Micutul sari n pozitie de drepti.
- Da, domnule colonel, n-o uit niciodata, dar mi-ar placea s-o fac.
Hinka si pastra cu greu seriozitatea, reusind sa murmure:
- Fiti atenti!
- Gata, Beier? sopti Ohlsen batndu-l pe umar pe Batrn.
Micutul porni tinndu-si pistolul-mitraliera ca pe o cazma, ceea ce-l facu sa tres
ara pe colonelul Hinka, dar acesta renunta sa mai pomeneasca despre regulament u
nui asemenea cap patrat.
- Tineti-va armele n asa fel ca sa nu se loveasca ntre ele, spuse Batrnul. Si tinet
i-va aproape, sa nu va rataciti.
Ne-am rostogolit de cealalta parte a taluzului, n no man's land, spre pozitiile r

usilor. Strecurndu-ne fara zgomot pe poteca lasata ntre cmpurile, de mine, ne-am trt
pe sub srma ghimpata, ca niste pantere, n noaptea ce se ntindea n fata noastra ca un
zid de catifea. Legionarul si cu mine eram chiar n spatele Batrnului, urmau Micut
ul si cu Porta, iar Heide tra sacul cu grenade de mna, legate snop, pentru aruncar
ea n aer a adaposturilor. Respira zgomotos ca ntotdeauna cnd i era frica.
O tacere rau-prevestitoare ne nconjura, pamntul respira, din mlastina se ridicau va
pori, se simtea miros de lemn ars. Aveam senzatia ca suntem singuri pe lume... cu
moartea pe urmele noastre.
Batrnul verifica mitraliera grea, iar Micutul vru sa-si aprinda o tigara.
- Imbecilule! sopti Legionarul. Vrei sa ne omori?
- Mai taceti odata! sufla Batrnul nervos.
Bauer si sprijini capul pe sacul cu grenade, zicnd ca lucrurile se ncurca.
Culcati unul lnga altul, priveam pe deasupra unui dmb pozitiile rusilor, aflate ne
placut de aproape. Daca ntindeam mna, puteam atinge cmpul de mine al dusmanului.
Micutul si planta mitraliera pe trepied si l privi ntrebator pe Batrnul.
- Cum vom strabate asta?
Muscndu-si buzele, Legionarul ne avertiza ca o sa sarim n aer. Un zgomot ne parven
i... un clinchet slab. Fiecare muschi ne-a tresarit. Porta ne facu semn sa fim a
tenti n stnga. Alt clinchet.
- Io tvoi mati!
- Ivan in persoana, spuse Micutul linistit.
Batrnul i trase un sut enervat. Ne tineam respiratia... Porta, ai caror ochi lucea
u n noapte, si pregati baioneta. Am auzit un rs n ntuneric, pe urma au rasarit chiar
lnga noi patru siluete. Trebuia doar sa ntinzi mna ca sa-i faci prizonieri... nimic
mai simplu.
- Haidem! sopti Batrnul.
Ca pisicile am urcat tacuti catre ei, n timp ce si vedeau nepasatori de discutia l
or. Deodata s-a auzit un zgomot si un tipat scurt: Heide cazuse ntr-o groapa.
Ct ai clipi, totul s-a schimbat. Cei patru rusi au tsnit spre pozitiile lor tipnd:
- Germanski! Germanski!
Micutul, urlnd, si-a aruncat lopata scurta de infanterist catre rusul cel mai apr
opiat, dar, dinspre liniile inamice, au si nceput sa suiere trasoare care scaldau
zona ntr-o lumina orbitoare. Heide, iesind din groapa, matura locul din fata sa
cu mitraliera. O silueta se repezi la mine. Am reusit sa disting figura crispata
a unui asiatic. Avea o voce aproape de copil.
Trei gloante drept n fata cu ochii oblici si s-a rostogolit la pamnt, unde a ramas
nemiscat. De la rusi se tragea rafala dupa rafala. Brandt, ncarcatorul nostru, f
u lovit si cazu cu sngele siroindu-i dintr-o rana urta ntre ceafa si umar. Vazndu-l,
ne-am pierdut capul si ne-am batut ca nebunii, uitnd de misiunea noastra de a ca
ptura prizonieri.
- Pomoji, pomoji! (mila, mila), gemea un ranit care zacea la mica distanta.
- N-ati facut nici un prizonier? spuse Batrnul cu repros cnd ne-am regasit gfind ntrun crater. Nu putem sa ne ntoarcem, ordinul e ordin.
Ne ntreba ce-i cu rusul care striga.
- E harcea-parcea! ridica din umeri Micutul. Am ndoit lopata pe el.
- Nataraule, mereu mi faci de-astea! Nu sti dect sa lovesti! Mare ghinion ca te av
em cu noi.
- Sigur ca da! urla Micutul, fara sa-i pese de rusi. Mereu e vina mea! Dadu cu p
umnul n pamnt si se ridica ct era de mare si racni de rasuna cmpul: Bine, bine! Ma d
uc la Ivan si-l voi aduce chiar pe comandantul lor, sper ca asa o sa fiti n sfrsit
multumiti!
- Micutule! striga Batrnul ngrozit. La pamnt!
Dar uriasul si continua cursa spre liniile inamic, indiferent la suierul gloantel
or, si disparu n noapte urlnd.
- E nebun de legat! gemu Batrinui. Trebuie sa-l prindem nainte sa ajunga la ei.
Ne-am grabit si l-am ajuns ntr-o groapa pregatindu-si grenadele. Cearta noastra s
e auzea pna departe. Deodata, tirul a ncetat de ambele parti, toti se credeau n fat
a unei crize de nebunie colectiva. O ora mai trziu ne aflam n liniile noastre, far
a prizonieri si eram primiti de locotenent-colonelul Hinka, n culmea, furiei.
- Compania asta este cea mai nenorocita sleahta de idioti din tot regimentul! Ma

i stam noi de vorba! si disparu fara sa ne mai salute.

Micutul asculta sprijinit de peretele transeei. n noaptea urmatoare, compania a p
rimit ordinul sa trimita doua grupe n spatele liniilor inamicului, pentru a cerceta
ce se ntmpla acolo. Ohlsen remarca imediat ca misiunea ne va costa scump, dar Hin
ka i-o reteza:
- Destul, locotenente. Datoria soldatului nu este sa-si scape pielea, ci sa lupt
e. Divizia mi-a dat ordinul, eu nu fac dect sa-l execut. Gndesti prea mult, locote
nente. Trebuie sa te supui, daca nu vrei sa ajungi la Torgau. Uita ce ai n cap ct
timp porti casca de otel. Aici, n 27, suntem ultimii dintre amarti, ntelege odata.
Astept raportul peste sase ore.
Locotenentul a ramas ncremenit, cu receptorul n mna.
De ctva timp se auzeau zgomote de motoare de partea rusa, dar aviatia nu descoper
ise nimic. Ca de obicei, totul era camuflat cu multa abilitate. Orice urma de se
nila era stearsa de genisti si trebuia folosita vechea metoda de recunoastere, c
u infanteria. Simteam cu totii ca se ntmpla ceva.
- Linistea asta nu-mi spune nimic bun, anticipa Batrnul. Ivan a adunat mult mater
ial acolo, n spate.
- Dar de ce noi suntem mereu cei care trebuie sa plece? mri Heide. Cum e rost de s
carmaneala, nainte, compania a 5-a!
- Pentru ca esti un rahat, rnji Porta si pentru ca te afli ntr-un regiment special,
care trebuie sa fie macelarit asa cum gndesc eroii Germaniei mari. O sa-ti vezi p
ortretul tau scris cu litere de aur. Binenteles n cazul n care nu te vor curata mai
nainte!
- Mie nu-mi e teama! bombani Micutul. Si, oricum, sunt cel mai curajos dintre vo
i, golanilor.
n aceeasi clipa aparu locotenentul cu posta.
- Ai si tu o scrisoare, Micutule.
Uriasul ramase stupefiat: O scrisoare pentru mine?"
Privea cu teama plicul cenusiu si soios pe care o mna stngace scrisese: Tanchistulu
i Obergefreiter Wolfgang Kreutzfeldt, plutonul II Paderborn". Expeditorul nu sti
a nimic despre camaradul nostru de foarte mult timp, caci el nu se mai afla de m
ult la Paderborn. Garnizoana era aceea care notase sectorul postal: 23 745.
- Sfnta Nascatoare! Este prima scrisoare din viata mea, sopti uriasul. Cum se des
chide chestia asta?
Stngaci, rupse plicul si scoase o hrtie de ambalaj acoperita cu un scris marunt. A
m ramas uimiti vazndu-l cum paleste n timp ce descifra cu greu.
Julius Heide ridica o sprnceana:
- Vesti proaste, camarade?
Uriasul nu-i raspunse, continund sa priveasca hipnotizat hrtia.
Heide i trase un ghiont:
- Ce-i, spune-ne!
Micutul sari, l prinse de ceafa, l izbi de parapet si si scoase baioneta, dar un sut
al Legionarului l arunca la picioarele lui Heide, nnebunit de spaima.
Micutul se ridica si-l privi pe Legionar:
- Asta o sa te coste capul, scursura arabeasca!
Legionarul si aprinse o papiroska fara sa arate cea mai mica emotie.
- N-o sa fie niciodata un domn! murmura Heide, palid.
- Gura! spuse uriasul.
Se trase de o parte, ridica scrisoarea si o netezi pe genunchi. O recitea pe ndel
ete. Batrnul se aseza lnga el si i ntinse o tigara, fumara apoi n tacere. Batrnul i pu
e mna pe umar.
- Pot sa te ajut, camarade?
- Da, murmura celalalt, lasndu-ma n pace pna cnd Ivan sau un SS-ist o sa-mi gaureasc
a pielea!
Se ridica, l mpinse pe Batrnul, arunca scrisoarea departe si pleca lovind cu picior
ul sacul cu grenade:
- O singura vorba, gasca de eroi, si va sucesc gtul.
Ne arunca automatul n cap, apoi disparu.
Batrnul, clatinnd din cap, ridica scrisoarea si o despaturi.
- Trebuie sa fie ngrozitoare, daca l-a adus n halul asta!

- Un cretin! spuse Heide, frecndu-si ceafa.

- Am putea cere sa fie mutat, propuse un nou-venit, Gefreiterul Trepka, al carui
tata era colonel de infanterie.
- Daca vrei sa te ocupi tu de treaba asta, spuse Heide, frecndu-si n continuare ce
afa.
- De ce nu? si Trepka porni spre masa. Este doar un criminal si locul lui este l
a zid.
Legionarul njura n franceza si l privi pe Batrnul.
- Vrei sa-l denunti pe Micutul? ntreba Heide.
- Nu-i greu, spuse Trepka, scotnd o foaie de hrtie si ncepnd sa mzgaleasca un raport.
- Minunat! rnji Heide. Daca Hinka citeste asta, te-ai ajuns.
- N-o sa ajunga la colonel, raspunse Trepka, ci la NSPO.
Puse mna pe raportul care ar fi nsemnat executarea Micutului.
Batrnul ne chema, pe Legionar si pe mine si ne arata faimoasa scrisoare.
Era de la mama Micutului:
Dragul meu Wolfgang, ma dor picioarele, dar trebuie sa-ti scriu ca sa te anunt ca
nu mai esti copilul meu, desi eu te-am adus pe lume. Blestemata fie ziua aceea.
Tatal tau, acel nenorocit, era un golan adevarat, tu esti nsa si mai rau. Tu est
i criminal si mama ta suporta consecintele. Am primit ieri o pereche de ciorapi
de lna de la doamna Schultz, stii, cea care m-a ajutat sa te bag la scoala de bai
eti. ti voia binele, la fel ca toata lumea, dar ai fost nerecunoscator si ai ntins
-o de acolo pentru ca uneori te mai si bateau. Mereu mi-ai adus numai necazuri.
Au fost attia domni si doamne care au vrut sa te ajute, pentru ca le faceam menaj
ul si am fost att de umilita cnd ai furat o marca de la zarzavagiul Molerhans. Pol
itistii erau sa te omoare n bataie cnd ai baut laptele gardianului Grner. Am facut
attea pentru tine, eu, sarmana ta, mama. Ai primit ncaltari noi cnd ai intrat la sc
oala si te-am batut de cte ori trebuia, n ciuda reumatismelor mele. Toate petele d
e pe scrisoare sunt urmele lacrimilor mele. La biroul de plasare mi s-a spus ca
esti un criminal notoriu, iar directorul Apel, care este un domn att de bine, mia spus ca daca ai fi mort as putea gasi de lucru, dar tu esti un dusman al socie
tatii si nefericirea mamei tale. Abia dupa ce o sa mori pentru patrie or sa aiba
grija de mine. Deci fii baiat bun, Wolfgang, si ofera mamei tale aceasta mica b
ucurie, toata lumea mi spune ca este usor, dar stiu ca n-o s-o faci. Nu mai avem
deloc carbuni si este vina ta, asa spun cei care dau cota. Nemernicul dumneavoast
ra de fiu mai traieste, sarmana doamna Kreutzfeldt?" a spus domnul Schneider. Mo
jicul! Mamei tale i este frig, Wolfgang; avioanele vin n fiecare noapte si este ngr
ozitor; ieri am schimbat un tichet de unt pe unul de cafea. Trebuie sa fii bun s
i sa cazi pentru Fhrer, daca asta mi rezolva problemele. mi vine sa plng cnd ma gndesc
ce fericiti am fi fost daca te-ai fi nscris n Partid, asa cum a facut Karl al doa
mnei Schultz. Karl este acum un domn elegant si cu multe decoratii, iar doamna S
chultz spune ca-i n anturajul lui Himmler. O face fericita pe mama sa si i-a adus
un inel, un colier de aur adevarat cu pietre rosii si tichete de unt. A luat to
tul de la un inamic al poporului, care spera astfel sa-si salveze viata, el, un
133 monstru care ne tradeaza, dar ti dai seama cum i trateaza Karl pe acesti oamen
i ngrozitori. Wolfgang, doamna Schultz ma cheama sa beau o cafea. Fii baiat bun,
hot de buzunare, si mori ca un erou pentru ca mama ta sa capete carbune. Nu-ti t
rimit salutari, bastardule, caci n-ai stiut niciodata sa faci ceva bun pentru ma
ma ta.
P.S. - Dupa ce o sa cazi pentru Fhrer, spune camarazilor tai sa-mi trimita o foto
grafie a mormntului, sa o pot arata domnului director Apel".
- Pe Allah, ce mama cumplita! exclama Legionarul.
- Prinde-l pe Micutul nainte sa se ntmple o nenorocire, spuse Batrnul crispat.
L-am gasit ascuns ntr-un cuib de mitraliera, iar la vederea noastra a mormait cev
a neinteligibil.
- Am citit scrisoarea, spuse Batrnul. Mama ta este ngrozitoare.
Sarmanul si fuma papiroska, si cnd ne-a raspuns am crezut ca o sa sara la noi.
- M-a trimis odata la Kripo pentru ca sparsesem un distribuitor automat. Voia juma

tate din bani, dar nu m-am prins, asa ca m-a denuntat. ntr-o zi, cnd Stapo a desco
perit la noi manifeste pe care le uitase amantul ei, ea a spus ca sunt ale mele,
desi toti cei care ma cunosc stiu ca nu ma bag n astfel de chestii. Asa era de f
iecare data si va jur ca dadea mereu fuga la Gestapo sa ma toarne. Si-a bagat n c
ap ca daca mor sa se ajunga - ochii sai straluceau amenintatori -, vezi, Batrnule
, m-am nascut ca un sobolan, am fost vnat ca un sobolan si ea vrea sa fiu ucis ca
un sobolan.
Batrnul l lovi pe umar:
- Linisteste-te, Micutule, aici toti te iubim, chiar si colonelul Hinka si coman
dantul von Barring tin la tine si te vor feri de SS.
Legionarul i dadu o palma amicala:
- Cnd razboiul asta nenorocit se va termina, poti sa vii cu mine.
- Si Emma? Crezi ca nu era sincera?
- Ba da, dar stii cum sunt femeile.
- Eram asa fericit ca am primit o scrisoare, prima din viata mea.
- Nu te mai gndi, spuse Heide, amestecndu-se n discutia noastra, se scriu attea lucr
uri care le regreti mai trziu!
- Crezi? spuse Micutul. Ar fi prea frumos.
Si se petrecu un lucru neasteptat: izbucnira lacrimi din ochii nefericitului, ac
ei ochi care nu zmbeau niciodata, chiar atunci cnd uriasul se scutura de rs. Lacrim
ile lasau dre pe obrajii lui murdari.
Heide si petrecu mna peste umerii lui:
- Pe naiba, opreste-te camarade,sau ncep si eu, sa plng! Da-o-ncolo pe maica-ta, n
u merita sa plngi pentru ea si daca cineva vrea pielea ta, trimite-l la Julius He
ide.
Dar uriasul hohotea de plns. L-am ndopat cu rachiu, cu tigari, cu fotografii de fe
te, i ndesam toate n ranita. Prusacul i ntinse pumnalul sau si-i spuse cu lacrimi n oc
hi:
- Ia-l, ti-l daruiesc.
Sarmanul ramnea de neconsolat. O ntreaga viata nefericita fusese scoasa la lumina;
nimeni nu-i spusese noapte buna cnd era mic, nimeni nu-l mngiase... Locotenentul O
hlsen, atras de zgomot, veni sa ne ntrebe ce s-a ntmplat. A ramas uimit n fata spect
acolului. Batrnul i-a ntins scrisoarea, fara un cuvnt.
- Doamne! Cnd te gndesti ce rai pot fi oamenii...
l batu pe umar pe Micutul:
- Capul sus, baiete, ne ai pe noi si noi ti suntem prieteni. Scrisoarea asta o sa
ajunga la comandant.
Ofiterii superiori ai diviziei benchetuiau si vinul le dezlegase limbile. Nimeni
nu-si ascundea opozitia fata de guvernamnt.
- Partidul? spuse colonelul regimentului de artilerie, lasndu-si privirea sa rata
ceasca pe cercul de oameni care-i nconjura - un cerc bine garnisit cu decoratii.
Ce s-ar face fara noi?
A fi n opozitie era blnda manie a ofiterilor superiori, dar era facuta ntre patru oc
hi". Era la moda sa gndesti astfel. Totusi declaratiile lor, ntotdeauna retinute,
nu dovedeau o opozitie de principiu. Nu erau dect niste egoisti. n fond, nu aveau
prea multe motive sa se plnga mpotriva Partidului, dar acceptau cu greu refuzul ac
estuia de a recunoaste independenta deplina a Armatei. Nu-i reprosau lui Hitler r
azboiul, ci reprosau doar soldatului simplu ca pozeaza n strateg.
Domnii acestia, ofiterii de stat-major, se nvoisera pe deplin sa cstige razboiul p
entru Partid, dar doreau sa-l cstige numai prin propriile forte.
N SPATELE POZITIILOR INAMICE
Era cu putin nainte de miezul noptii. Asteptam ora atacului.
- Ratie dubla de bautura si odihna toata dimineata, constata Porta. Stim noi ce n
seamna asta!
Pe la prnz, ordinele au fost schimbate; acum nu mai plecau n recunoastere doua plut

oane, ci toata compania a 5-a, impartita n douasprezece grupe, ce aveau sa actione

ze independent.
- Nici unul n-o sa scape cu viata, spuse, locotenentul Ohlsen clatinnd din cap.
Legionarul si curata cu nsufletire automatul, un MG 42, arma cea noua cu tragere r
apida.
- Te simti totusi cineva cu un puscoci ca asta, spuse el suflnd un fir de praf. A
m multe de spus mpotriva plimbarilor prin padure, dar nimic mpotriva sculei asteia
, cu ea te simti n siguranta atunci cnd misuna rusii.
Eram cu totii mbracati din cap pna-n picioare n tinuta de camuflaj. Adevarate naluc
i! Un sir de naluci, toate la fel, narmate pna-n dinti.
- Treizeci de secunde, murmura locotenentul Ohlsen, care statea cu ceasul n mna ntr
e Micutul si Legionarul. nainte! ordona el.
Oamenii ncepura sa treaca peste parapetul transeii. Un locotenent de grenadieri a
nunta sumbru:
- Am ncurcat-o!
- Cacanarule! striga Porta, care se grabea sa-i urmeze pe Legionar si pe Heide.
Grupa dupa grupa, toata lumea se mistui n noapte. Un scurt atac de artilerie bubu
i n sectorul vecin, ca sa le abata rusilor atentia.
- Pazea! ne preveni Micutul. Pe-aici sunt mine, le miros de la zece metri. nainte
trs n fruntea grupei, calauzind strabaterea cmpului. nainte, eroilor, tineti-va de M
icutul!
Fara sa ntmpinam rezistenta, am reusit sa ne strecuram prin liniile rusilor si am
ajuns ntr-un sat, la sase sau sapte kilometri n spatele frontului. Porta a fost ce
l care a descoperit, primul, tancurile excelent camuflate.
- Sfnta Fecioara din Kazan! exclama Micutul. O armata de T-34!
- Daca o iau din loc, o sa trebuiasca sa strngem bucile!
- Taceti odata, zise Batrnul, care privea nervos n jur.
- Va dau un sfat bun, mri Micutul. S-o roim n viteza spre pozitiile noastre. Aici m
iroase de la o posta a glont n ceafa.
- Ai dreptate, spuse Legionarul. Hai s-o stergem urgent, am vazut ce aveam de va
zut.
- Da, s-o stergem, aproba Batrnul.
- Gasca de lasi, rnji Trepka. Fugiti de bestiile astea!
Micutul privi curios fata ascutita a lui Trepka, pe care luceau ochii plini de u
ra. Mri:
- Rami aici si asteapta-i. Nimeni nu te-mpiedica.
Cu Micutul si cu Porta n frunte, ne-am napustit ca nebunii n padure, unde un insti
nct sigur ne-a calauzit pe potecile nguste care brazdau mlastina, cele mai acoper
ite de apa. Tocmai ajunsesem pe teren descoperit cnd tsnira patru rachete verzi, l
uminnd scena cu o licarire palida. Ne-am aruncat cu nasul n pamnt, dar, ca si cum c
ineva ar fi apasat pe un buton, totul ncepu sa tremure n jurul nostru. Voci aspre
dadeau ordine, aerul rasuna de huruit de motoare, senilele tancurilor grele zang
aneau, pamntul se cutremura sub picioarele noastre la trecerea artileriei si a ta
ncurilor T-34, care naintau spre pozitiile de atac.
- La dracu, striga Micutul, ridicndu-se pe jumatate, am picat chiar, n toiul ofens
ivei.
- Ce-o sa ne facem? gemu grenadierul Schmidt.
- Rami culcat si numara stelele, apoi ia-te dupa noi cnd o vom sterge, zise Legion
arul.
- Eu hotarasc cnd o roim, i-o reteza Micutul. Si-am hotart ca o roim imediat, caci
ntr-o clipa o s-avem infanteria pe cap si ne vom alege cu cte-un glont n ceafa. Eu
nu pot ramne aici, i-am promis lui Emma sa ma-ntorc.
- De unde stii ca vine infanteria? ntreba Trepka nencrezator.
- Prostule! suiera Heide. Mai ai de nvatat! Dupa tancuri vine infanteria, si daca
ne gaseste aici vei uita ca trebuie s-o faci pe eroul.
- Priviti, zise Porta, aratnd spre marginea padurii.
Un sir lung de siluete, naintnd n sir indian, iesea din tufisuri, era infanteria so
vietica. Imediat, tancurile ncepura sa nainteze n directia liniilor germane.
- La revedere, spuse Micutul si disparu.
Batrnul l urma ndeaproape, apoi Legionarul si eu. Trepka ncerca sa-l tina pe Heide,

dar se alese cu un pat de arma. Rachetele se naltau n spatele nostru, iar infanter
ia urla:
- Ura, Stalin!
Se auzeau detunaturi n toate partile. Val dupa val, infanteristii cenusii sareau n
transeele dusmane, iadul s-a dezlantuit, grenadele rascoleau pamntul. Artileria
rusa si cea germana se ntreceau n tumult.
Legionarul si cu mine am sarit ntr-o groapa de brand, calda nca de pe urma explozi
ei. Pe fundul ei zacea un trup facut bucati. Cineva mi cazu n spate si urlai de gr
oaza.
- Taci din gura, vita! facu glasul Micutului.
Tocmai doborse un rus si era mnjit de snge din cap pna-n picioare. Deodata, un zgomo
t de senile ne ngheta sngele n vine.
- Un T-34! Ne-au vazut... Culcat, cnd va fi foarte aproape, o stergem!
Zgomotul nspaimnttor se apropia. Simteam fiori de spaima pe sira spinarii, dar stia
m ca a fugi o clipa prea devreme nseamna moartea. Legionarului i tremurau buzele c
a unui iepure si si nfipsese degetele n pamnt, dar Micutul parea pe deplin nepasator
. Brusc, urla: Roiul!"
Am vazut tancul aplecndu-se peste marginea gropii... Cum am iesit din ea? Nici pna
astazi n-am aflat. Picioarele ni se miscau mecanic. Tancul se legana deasupra g
ropii strivind tot ce se afla nauntru, apoi si urma drumul. Ne repeziseram n alta g
roapa, cu gurile cascate, gfind, uniformele noastre de camuflaj ne strngeau sa ne na
buse... Micutul lega mpreuna sase grenade si sopti:
- i aranjez eu pe ticalosii astia care nu vor sa ma lase sa ma-ntorc la Emma!
Zgomotul de senile se auzi din nou... Ne facea sa ne pierdem mintile!
- Nu mai pot, nu mai pot! urlai disperat.
- Trimite-le o telegrama ca sa-i anunti, spuse batjocoritor Legionarul, ridicndusi foarte putin capul.
Vazu tancul ncetinind, turela nvrtindu-se si tunul cel lung cautnd o tinta... Apoi t
ancul pleca mai departe, cu senilele zanganind... O bubuitura puternica, si un ob
uz zbura spre un cuib de mitraliera german, care disparu ntr-un gheizer de foc. B
ratul Micutului se arcui napoi, cu un snop de grenade n mna.
- Arunca-le, arunca-le! striga. Legionarul, privindu-i hipnotizat mna.
Astepta o clipa care ni se paru un secol, apoi se rostogoli n groapa. Ne-am striv
it fetele de pamnt. Explozia ne smulse timpanele... o mare de flacari...
- Am sters-o, baieti! urla Micutul triumfator.
Din tancul incendiat atrna un trup ce se contorsiona, pe care Legionarul l achita
cu o rafala. n aceeasi clipa, din padure, iesi alergnd locotenentul Ohlsen, urmat
de o duzina de recruti proaspeti. Un T-34 i descoperi. O racheta se nalta si i prin
se n conul ei de lumina.
- Fugiti! urla locotenentul, dar nimeni nu-l auzi.
Din adncitura unde se ascunsese, vazu gloantele secerndu-i pe cei doisprezece recr
uti. Feldwebel-ul Schneider fugea spre transeele noastre surpate. Un obuz de bra
nd calibrul 15 cazu n fata lui si flacara l nghiti... Subofiterul Grnert si soldatul
Hauber au fost vazuti dintr-un tanc care s-a ntors si a tras asupra lor. Un glon
t strabatu pieptul lui Hauber. Cazu nainte urlnd. Tancul trecu peste trupul lui, i
strivi oasele, carnea si sngele fura mproscate de-o parte si de cealalta a senilel
or. La vederea monstrilor de otel, Grnert mpietri cu minile ntinse n fata, ca si cnd a
r fi vrut sa le opreasca. Tancul se legana pe senile, ca ntr-un dans sinistru. De
senila din stnga atrna una din minile lui Hauber, care parea ca ne face semne. De
pe botul tancului se prelingea sngele. Lui Grnert i iesira ochii din cap, tipa, ncep
u sa alerge, cazu, si, ntr-o clipita, tancul de 52 de tone trecu peste picioarele
lui. Nenorocitul se tra pe pamntul rascolit, tragndu-si dupa el picioarele. Un inf
anterist rus l vazu, njura si-i trase n spate o rafala de pistol-mitraliera. Se pra
busi si ramase nemiscat, dar infanteristul doar i ciuruise umarul si Grnert nu mur
i dect doua ore mai trziu.
Loctiitorul comandantului, locotenentul Burgstadt, calca pe o mina care-i sfsie pn
tecul. Doi rusi l gasira apasndu-si abdomenul cu minile si ncercnd sa opreasca intest
inele ce se revarsau, sngele i curgea printre degete, avea gura larg deschisa, dar
din ea nu iesea nici un sunet.
- Ciort germanski! spuse unul dintre rusi, nfigndu-i n piept baioneta cu trei muchi

i. O nfipse ncet, foarte ncet... Sora lui fusese spnzurata de SS-isti la Harkov.
Plutonul 3, comandat de Oberfeldwebel-ul Dorn, galopa nnebunit n no man's land. Tr
ei T-34 deschisera focul. Oamenii ncercara sa se ascunda ntr-o groapa, unde se ngra
madira unii peste altii, iar infanteria sovietica se napusti asupra lor din padu
re. Dorn dadu cteva ordine si ncepura sa traga n rusi cu cele trei mitraliere MG-42
, dar tancurile ripostara cu grenade. n ciuda amenintarilor Dberfeldwebel-ului nfu
riat, soldatii ridicara minile. Infanteristii rusi ascunsi iesira si ei la vedere
, ridicara pistoalele-mitraliera si facura un exercitiu de tragere la tinta asup
ra plutonului 3, pna cnd cazu si ultimul om.
- Macar stim ce ne-asteapta, spuse Batrnul. Nu avem dect un singur lucru de facut,
sa ne ntoarcem ct mai repede posibil.

Porta sedea pe marginea parapetului, cu o cutie mare de carne conservata n mna. Vo

rbea vrute, si nevrute, cnd a fost ntrerupt de bubuitul a o suta de tunuri.
Violenta exploziei a fost att de mare nct Porta si cutia lui zburara n capul Micutul
ui, care era asezat turceste pe fundul transeei.
n cieva minute, ntreaga retea de transee ajunse de nerecunoscut. Avioanele de vnatoa
re ieseau din nori si coborau toate odata n picaj; ploua cu bombe incendiare.
Nu mai exista pamnt, nici cer, nici soare. Lumea nu mai era dect explozii, urlete,
uruit, gemete sfsietoare si strigate. Cei morti erau aruncati n aer a doua oara;
cei vii se mbaiau ntr-o mare de foc.
Divizia ncetase sa existe.
PARTIZANII
Ramasitele comaniei a 5-a se gaseau ntr-un colt de padure, la 27 de kilometri de
ceea ce fusesera pozitiile germane, doisprezece oameni cu totul: locotenentul Oh
lsen, Barosanul, Porta, Micutul, Legionarul, Bauer, Prusacul, Stein, Heide, Trep
ka si cu mine.
Micutul molfaia o bucatica de lemn umed, cu speranta ca-si va potoli setea nesti
nsa, locotenentul mbatrnise peste noapte cu zece ani. Ochii lui ficsi, nfundati n or
bite, erau injectati de snge.
- Doisprezece oameni! gemu el. Doisprezece din 225! Ce sa fac, Dumnezeule, ce sa
fac? Privirea lui se muta de la unul la celalalt, disperata.
- Domnule locotenent, spuse Barosanul, dati-mi voie sa va propun ceva. Locotenen
tul facu un semn de dezgust cu mna. Propun sa ne predam rusilor.
Micutul izbucni n rs si-l striga pe Legionar, care se odihnea pe un trunchi cazut:
- Balosu s-a saturat! Ne ofera o vacanta la Ivan!
Barosanul sari:
- Taci din gura, Obergefreiter!
- Dupa propunerea pe care ai scuipat-o, nu mai ai dreptul sa dai ordine, pufni M
icutul.
Barosanul era gata sa explodeze.
- Domnule locotenent, cer un tribunal exceptional sa-l judece pe individul asta
pentru nendeplinirea ordinului!
- Usurel, usurel, spuse Julius Heide. Micutul si cu mine putem alcatui pe loc un
tribunal exceptional si sa te spnzuram chiar de copacul asta.
- Domnule locotenent, asta-i razvratire!
- Nu, Hauptfeldwebel. Propunerea dumitale de a ne preda dusmanului te face vinova
t de trei lucruri pentru care ai merita streangul.
Micutul rse si l gdila pe Barosanul dupa ureche:
- Te-ai prins, ai?
- Lasa-l, spuse Batrnul, a fost totdeauna un ticalos si-acum, n plus, mai e si las
. Ne rafuim cu el cnd ne ntoarcem... daca ne ntoarcem.
Arunca o privire spre drumul pe care rusii se scurgeau ntr-un suvoi navalnic spre

rasarit: Lemberg, Brest-Litovsk, Tolosine. Zgomotul coloanelor te facea sa te gn

desti la cel al furtunii. Tancurile hriau, motoarele torceau, senilele zanganeau,
caii nechezau, artileria nainta precum un sarpe nesfrsit.
Porta si Micutul gasisera provizii - nu mare lucru, cteva conserve, niste pachete
de biscuiti umezi si... o pisica. Toti se uitara cu scrba la pisica, dar Micutul
rse, dndu-si pe spate melonul.
- O sa va razgnditi, soldati de lux! Arata padurea: Valea asta are o suta de kilo
metri latime si e ntesata de partizani. Peste cteva zile o sa clampaniti orice sio sa zbierati dupa un copan de mita!
- Porc scrbos! Striga rafinatul Trepka. mi vine greata cnd vad ca un individ ca tin
e are dreptul sa poarte uniforma!
Micutul se ntoarse dintr-o miscare:
- nca o vorba si-ti rup salele!
Trepka pali. Cu o privire nveninata, mormai ceva neinteligibil si ntinse mna spre r
evolver, dar se opri brusc cnd observa expresia din ochii lui Heide.
- Domnule locotenent, spuse Micutul, vreti sa mpartiti proviziile?
Locotenentul Ohlsen facu semn ca da si mparti douasprezece portii riguros egale.
La sfrsit, nmuia fiecaruia un sfert de pesmet. Micutul ridica pisica deasupra capu
lui.
- Cine vrea o portie de pisica? Nici un raspuns. Fraierilor! Dar sa nu mai venit
i dupa aceea sa-mi cereti! si scoase din buzunar punga cu tutun. Uite tutun. n fie
ce dimineata voi face douasprezece tigari si fiecare o sa primeasca cte una, dar
sa nu va nchipuiti ca le fac cadou! mprumut cu dobnda 25%. si ridica unul din pumnii
sai mari. Si sa dea dracu sa ma trageti pe sfoara! Panimaesi?
- Ce munitii mai avem? ntreba locotenentul.
- Foarte putine, domnule locotenent, raspunse Porta, care zvrlea cu pietre pe sup
rafata apei unui mic iaz. Ct sa ne tragem fiecare un glont n cap.
- Ma obosesti, Porta. Locotenentul mpinse lazile de munitie spre Batrnul. Astea su
nt pline. Mitraliera functioneaza? Si ce arme mai avem?
Batrnul rascoli ntr-un musuroi de furnici cu o creanga uscata si raspunse pe un to
n foarte obosit:
- Trei pistoale-mitraliera, unul dintre ele rusesc. Saptesprezece grenade de mna,
un aruncator de flacari si un brand fara munitie.
- Sfinta Fecioara! rnji Porta. Cu ce s-o ducem pna la sfrsitul razboiului. Numai sa
nu afle Ivan, altfel s-ar pune pe fuga.
- Taci odata! striga furios locotenentul, tmpeniile tale nu folosesc la nimic, ma
i bine ti-ar veni vreo idee. Trebuie sa strabatem sectorul asta cu partizani ca
sa ajungem la liniile noastre. Trebuie sa se fi oprit pe undeva!
- n vecinatatea Berlinului, mrii Micutul.
- Declaratii defetiste! striga Trepka. Cer procedura de urgenta conform hotarrii
nr. 8 a Fhrer-ului!
Locotenentul se ntoarse ncet spre pustiul cel sngeros.
- Esti mult prea tmpit. Crezi ca avem timp sa ne ocupam de asemenea cacanarii n sp
atele liniilor rusesti?
Trepka i arunca o privire fanatica. Pocni din calcie si declama ca un cocosel piti
c:
- Domnule locotenent, orice soldat neamt, oricare ar fi gradul sau, poate cere a
plicarea procedurii de urgenta mpotriva tradatorilor si defetistilor! Scoase din
buzunar denuntul cu privire la Micutul si l ntinse lui Ohlsen.
Acesta l citi n tacere, l rupse si l privi ntr-un fel ciudat pe Trepka, drept ca un i"
n fata lui si mndru nevoie-mare.
- n locul tau nu m-as umfla atta n pene! Hotart lucru, ai boala procedurii de urgent
a!
- Cnd o sa puna Ivan laba pe noi, striga Micutul, o sa vedem daca rahatul asta ma
i vrea procedura de urgenta!
- Termina cu urlatul sau ne trezim la Kolima ct ai zice peste!
- La naiba! mrii Legionarul. Prefer Sahara dect Siberia!
- Le dau dracului pe amndoua, spuse Porta. Vreau acasa, la Berlin-Moabit.
- Poti sa ne spui cum ai de gnd sa faci?
- Sterpelim o masina de la Ivan, e mai bine dect sa mergem pe jos, spuse nonsalan

t Porta.
Locotenentul se uita la Batrnul si dadu din cap: Nebun de legat!"
Porta se ridica, si arunca pe umar pistolul-mitraliera si o lua la pas nspre padur
e. Micutul, ca un cine credincios, ducea lada cu munitii. Locotenentul, cu o nfati
sare resemnata, ordona:
- n coloana cte unul, dupa mine.
Si, timp de doua ore, ne-am croit drum prin padurea de pini, sleiti, epuizati, p
lngnd uneori, njurnd ncontinuu, dar instinctul de conservare si groaza de ceea ce le
faceau rusii prizonierilor ne fortau sa mergem mai departe. Cu simtul sigur al l
upilor de stepa, Porta si Micutul ne calauzeau prin desisuri si mlastini si, dup
a patru zile de sfortari supraomenesti, am zarit deodata lumina ctorva focuri. Ne
-am ascuns cu iuteala fulgerului si toti, cu exceptia calauzelor, am fost de aco
rd s-o stergem discret. Dar, n cele din urma, parerea lui Porta avu cstig de cauza
, cu toate ca, n sinea lui, locotenentul o considera nebuneasca.
- Acolo unde-i foc e Ivan, si acolo unde-i Ivan sunt masini. Si noua ne trebuie
una. Vino, Micutule, hai sa cercetam terenul. Au disparut n bezna, nsotiti de njura
turile nabusite ale comandantului.
Doua ore mai trziu, i-am vazut ntorcndu-se si amndoi s-au asezat turceste alaturi de
noi. Micutul si dadu melonul pe spate si ncepu sa rda.
- De mult ar fi trebuit sa ne cunoastem, Joseph Porta. Cte-am fi putut face mpreun
a pe Repersbahn!
- Masina avem, nimic de zis! Blindata, de teren, cu plinul facut, ct s-ajungi cu
ea pe Bornholmerstrasse!
- Si rusii? ntreba locotenentul fixnd cu privirea vrfurile negre ale pinilor.
- Nici o grija. Opt maimutoi tineri care le sugeau n jurul focului. Panimaiesi? A
u cel putin zece litri de vodca sterpelita de la intendenta. Pun pariu ca sarbat
oresc ntoarcerea acasa cu masina. Porta izbucni n rs. Si noi tocmai de-aia suntem a
ici, pentru masina!
Se lasa tacerea. Porta si rasuci o tigara. n sfrsit, locotenentul se ridica:
- Bine, hai sa luam masina.
n spatele pozitiilor inamice se petrecu apoi una dintre nenumaratele tragedii de
care nici un comunicat nu pomeneste. N-au ramas dect douasprezece nume sterse din
efectivele armatei.
Caporalul Vasili Rostov si soldatul Ivan Skolienski, din brigada 347 blindate, s
e ndreptau spre minunatul lor tanc nou-nout ca sa mai ia pastrama de oaie, cnd nis
te degete de otel s-au nfipt n gtlejurile lor. Totul li se sterse ncet din fata ochi
lor, vehiculul nou parea ca pluteste n aer. Vasili reusi sa-si duca mna la gt, apoi
muri. Ivan revazu ntr-o strafulgerare imaginea celor doi copii, ncerca sa strige,
dar nici un sunet nu iesi de pe buzele sale. Se zbatu, Legionarul strnse mai tar
e si astfel muri. Porta si Micutul mbracara la repezeala vestoanele rusesti peste
tunicile lor si si pusera pe cap castile mortilor. O soapta... ne-am strecurat s
pre focul la care se ncalzea restul echipajului.
- Io tvoi mati, njura Porta cu voce tare.
Lnga foc, rusii ncepura sa rda si unul dintre ei striga: Hai, mai repede! Asteptam h
aleala".
- Imediat, baiete, imediat, murmura Legionarul. O sa capeti n gradina lui Allah.
naintam prin fum, tacuti, ca panterele. Julius Heide avea n mna lantul de otel, Leg
ionarul pumnalul sau arab, altul lopata scurta, de infanterist; fiecare cu arma
lui preferata... Toate scnteiara deodata n lumina focului. Un geamat de groaza...
trupuri zbatndu-se...
Heide se arunca asupra sergentului, i strivi fata n taciunii care se stinsera sfrind
si nu-si lasa prada dect atunci cnd nu mai misca. Locotenentul Ohlsen ncepu sa ver
se. Totul se petrecuse fulgerator, n tacere, fara eroism. Priveam uimiti cadavrel
e calde nca, unul dintre ei mai avea n mna o bucata de pine, altul o gamela din care
mncarea i se varsase pe piept.
Batrnul, care si cuprinsese capul n mini, era livid, si aruncase departe lopata nsnger
ta; locotenentul continua sa vomite. Acestia doi nu se vor obisnui niciodata. Da
r Micutul si Porta sarisera deja n tancul nou-nout, Porta la volan, Micutul la mi
traliera. Heide si Stein urcara prin spate si tipara de bucurie descoperind arme
le: doua mitraliere si un excelent aruncator de grenade rusesc. Porta, radios, p

orni motorul care trezi ecoul n padure.

- Ce scula! Noi n-avem asa ceva!
Locotenentul si Batrnul tresarira:
- Esti nebun? Se-aude tot n vagauna asta! Fa motorul sa mearga mai ncet!
- Imposibil, dom'locotenent, Ivan nu stie sa fabrice motoare silentioase, asa ca
prtie!
Mai facu o roata cu vehiculul greu, frna brusc, mproscnd cu pamnt, si aprinse faruri
le, ceea ce-l facu pe Ohlsen s sara iarasi n sus.
- Farurile, Dumnezeule mare! Stinge-le!
- Dom' locotenent, daca fac asa cum ziceti, n-ajungem departe. Nu mai suntem nem
ti care fug n debandada, ci Ivani nvingatori, atunci de ce sa mergem pe-ntuneric s
i n tacere? Multa lumina, mari de lumina, victoria-i a noastra! Traiasca tatuca S
talin! Io tvoi mati!
Locotenentul, zapacit, se lovi peste frunte, uitndu-se la Batrnul. Porta i trezea c
ele mai vii nelinisti. Conducea ca un nebun tancul prin noapte; Micutul si el, t
ravestiti n uniformele rusesti, stateau n fata; atunci cnd ajungeam la o taraba cu
neputinta de ocolit, amndoi accelerau si faceau cu pumnul semnul frontului rosu" c
atre barbatii barbosi, cu nfatisarea salbatica n vesmintele lor ciudate, care ne r
aspundeau ridicndu-si armele deasupra capului.
- Ura pentru Stalin! Traiasca Armata Rosie! strigau partizanii - caci ei erau - m
batati de bucuria victoriei la vederea blindatului.
- Jos nemtii! striga Porta. O sa ne spalam fundurile la Berlin!
- Luati-ne cu voi! raspundeau ncntati partizanii.
Ceas dupa ceas, carul blindat nainta din greu prin padure. Cnd ne opream n timpul z
ilei, camuflam cu atta grija vehiculul nct nu putea fi vazut de la ctiva metri. Juma
tate dintre noi facea de paza la mitraliere, n vreme ce jumatatea cealalta dormea
adnc.
n ziua aceea, acolo unde padurea era mai deasa, o grupa de partizani comandati de
un locotenent al armatei sovietice se ocupa cu un fel de procedura de urgenta.
Prinsesera o tnara rusoaica, de fel de lnga Volga, ce slujise, pentru casa si masa
, ca femeie de serviciu la cartierul general al unui regiment german. A nceput of
ensiva. Mai mult sau mai putin voit, rusoaica a fost data uitarii, erau attea fet
e, peste tot! Uniformele cu fireturi rosii au fost dintotdeauna pe gustul fetelo
r. Prin urmare, fata s-a pomenit privind n urma norilor de praf ridicati de regim
entul n retragere si, adunndu-si n graba lucrurile, s-a aruncat n suvoiul armatei ge
rmane ce se scurgea pe sosea. Ocarta de brutele de jandarmi, cadea, se ridica iar
si se clatina, plngnd. Ctiva kilometri s-a agatat de saua unuia dintre compatrioti
i sai cazaci, dar cazacul pleca n galop si fata cazu. Omul o lovi cu nagaica lui
cea lunga spunand nicevo", scuipa pe ea si dadu pinteni calului, n vreme ce soarel
e se rasfrngea pe insigna de pe caciula lui rosie.
O bucata de drum a putut merge n remorca unei bucatarii de campanie, pna cnd un loco
tenent a alungat-o. De pe atunci nca, fara ca ea s-o stie, soldatii Armatei Rosii
erau pe urmele ei.
nnebunita, a intrat n padure, cu toate ca aici se aflau dusmanii ei de moarte, car
e nu erau soldatii de front, ore ntregi a ratacit, paralizata de teroare, apoi, nt
r-o dimineata, dadu peste doi partizani barbosi si fu trta n fata locotenentului Tur
ieta, comandantul plutonului. Era un barbat nalt si slab, cel mai bun din clasa l
a scoala militara de la Omsk. La paisprezece ani si denuntase mama pentru ideile ei
contrarevolutionare, si femeia a murit ntr-o alunecare de teren n lagarul de depo
rtare SibCikogo. Cnd a aflat vestea, Piotr Turieta a ridicat din umeri si a spus:
A meritat-o". Era inteligent, fanatic si tragea repede concluziile. Cnd Maria apar
u escortata de cei doi partizani, observa numaidect ciorapii nemtesti. Surise gla
cial.
- Tradatoareo! suiera el. O scuipa n fata si o lovi cu caciula de blana. Cum te n
umesti? Ce faci aici? De unde vii?
Fata si nalta capul sub loviturile lui. ncapatnarea stramosilor ei iesi la iveala. nc
hise pe jumatate ochii ei frumosi, de un albastru ca marea, si linse sngele care-i
curgea pe buze si striga:
- Vin din pntecele mamei si fug de nemti. Tu poate nu stii ce se petrece prin sat
e, tu, care te-ascunzi n padure si ucizi pe la spate!

- A, deci asa, trfo! si chema loctiitorul, un calmuc scund, sergentul-major Igor Po

ltonek. Ocupa-te de fata asta.
Calmucul zmbi ntelegator, ncepu prin a o bate pe Maria, i rupse doua degete, apoi o
mngie.
- Marisa, spuse dupa aceea locotenentul, faceai spionaj pentru nemti?
- Niet, gemu nenorocita.
- Ai vrut sa ne vinzi? spuse locotenentul zmbind si-i suci gtul, rupndu-i-l pe juma
tate.
Fata ncepu sa tipe.
- Esti o tradatoare care s-a culcat cu nemtii.
Au lovit-o cu picioarele, apoi i-au smuls hainele si au aruncat-o ntr-un copac un
de a ramas agatata de o creanga, n vreme ce-i jupuiau fsii subtiri de pe trup si-i
presarau sare pe rani. Au dat-o jos si ea a marturisit. A spus tot ce voiau, ca
tradase Rusia, ca luptase mpotriva Armatei Rosii, ca-si batuse joc de Stalin, ca
era o tradatoare din clica lui Vlasov. Au obligat-o sa bea vodca, turnndu-i-o di
rect pe gt, apoi locotenentul ridica din umeri: Faceti ce vreti cu ea".
Calmucul se napusti la ea si o viola, apoi i scrijeli pe frunte o svastica cu vrfu
l unui cui nrosit n foc. Au ras-o pe cap si i-au ars parul, au scuipat-o si, n sfrsit
, au lasat-o n pace, lesinata. n zori au plecat. Turieta l ntreba pe Igor daca muris
e.
- Da, zise calmucul, izbucnind n rs.
Nadajduia ca va muri cu ncetul n padure, dar ea n-a murit. Era o fata de prin part
ile Volgai, si oamenii de pe Volga sunt rezistenti.
Cnd si-a revenit, un singur gnd mai ramasese n mintea ei arznd de durere: sa-l ucida
pe calmuc nainte de a muri. Clatinndu-se si plngnd, porni la drum; instinctiv, se ndr
epta spre est.
Trei zile mai trziu se aseza pe un trunchi de copac, nadajduind ca va muri. Sufer
intele cele mai chinuitoare se mblnzisera, arsura de la frunte nu o mai tortura, d
ar se simtea cuprinsa de o oboseala de moarte. Mesteca mladite pline de seva ca
sa-si nsele setea, dar si stricase dintii si si ranise gura.
Deodata, o mna se nclesta pe gtul ei si o trase napoi. Crezu ca moare vaznd mutra de
tlhar a Micutului sub casca ruseasca.
- O fata! striga el. O fata cu semnul pe frunte!
- Idiotule! zise Batrnul, da-i drumul bietei fete, o sugrumi.
Micutul o ajuta pe Maria sa se ridice n picioare, nu fara a-si plimba minile mari
pe trupul bine facut, abia acoperit de cteva zdrente.
- Sfnta Fecioara din Kazan! Ce bucatica!
- Trebuie s-o ducem la locotenent, mri Batrnul. Daca te atingi de ea, trag. i arata
revolverul.
Micutul o pipaia pe fata asa cum se ncearca o gaina de oua.
- Doamne! Ma ia cu cald n fata! gemu el.
- Ajunge! nainte, mars!
Au facut ctiva pasi printre brazi, cnd deodata Micutul exclama: Io tvoi mati!
Maria tipa, n vreme ce Batrnul se ntorcea nspaimntat.
- Puicuta n-are chiloti, acum mi-am dat seama!
- Ajunge cu porcariile! mri furios Batrnul. l lovi pe Micutul cu patul armei peste mn
a. Partizanii sunt poate foarte aproape si tu nu te gndesti dect la porcariile tal
e!
Pus la punct de Batrnul, Micutul i-a dat drumul fetei si toti trei au ajuns la no
i. Porta fluiera ca un cunoscator vaznd-o pe Maria cu vesmintele n zdrente si fata
vesela a Micutului care zbiera: O gagica! N-are chiloti pe ea, baieti! E o bucat
ica pe cinste!"
Locotenentul sari n sus si se opri n fata Batrinului.
- Ce i-ati facut?
Batrnul l privi cu ochii sai linistiti si ramase tacut. Ohlsen se tulbura.
- Iarta-ma, Beier. Daca dumneata ai fost acolo, nu se putea petrece nimic rau.
i ntinse mna Batrnului care i-o strnse, apoi o interoga pe fata. La nceput o asculta c
u nencredere, dar svastica nsngerat de pe fruntea ei era un argument mult prea clar
ca sa se mai poata ndoi de povestea ei. Maria vorbi cu ntreruperi vreme de un ceas
si jumatate.

- Unde sunt partizanii acum? ntreba locotenentul.

Maria arata spre rasarit: n padure.
- Sunt multi? spuse Batrnul.
- Da. Plecati repede. Davai, davai. Nix nema.
- Da, spuse locotenentul, s-o stergem.
Fata se aseza ntre Porta si Micutul, pe capota blindatului. Cu boneta de infanter
ist rus pe cap si cu ochii ei migdalati parea un soldat dusman.
Heide i ntinse un pistol-mitraliera si ea rnji simtind raceala otelului.
- Eu razbun. Calmucul Igor... trag, moare. Pot trage? spuse ea ntr-o germana stlci
ta.
Porta ridica din umeri:
- E mai bine sa nu-l ntlnesti, fata mea, si mai ales nu acum, ct esti cu noi. Ti-ar
trebui pe putin cincisprezece zile sa crapi.
Am pornit din nou de-a lungul drumului ngust. La fiecare oprire, Maria ne poveste
a aventurile ei si am auzit lucruri care ne-au umplut de mnie, dar de cele mai mu
lte ori locotenentul ntrerupea istorisirea zorindu-ne sa plecam. Se schimbase cu
totul de cnd ne aflam n spatele liniilor rusesti... nervos, agitat, n-avea nici un
chef sa ajunga un erou.
- Graba asta ma nnebuneste, mria Julius Heide.
- Ai zice ca vrea sa capete o decoratie, adauga altul.
ntr-o zi, pe cnd bombaneam, locotenentul, ca si cum ne ghicise gndurile, veni la no
i.
- Stiu ce spuneti despre mine, dar va nselati. Nu-mi place tinutul, asta-i tot, s
i n-am dect un singur gnd: sa ies din padurea asta infernala si sa scap. Scoase un
portofel si trase din el o fotografie. Sotia si baietelul meu. Are sapte ani, n
u l-am mai vazut de trei ani. Asa ca va mn de la spate din egoism. Singur nu pot
scapa din tinutul asta blestemat.
Parea ca asteapta un raspuns, dar noi taceam. Heide fredona:
E foarte lung drumul care duce n patrie,
Att de lung, att de lung...
- Am nevoie de voi, asa cum si voi aveti nevoie de mine, continua locotenentul.
N-avem de ales: ori crapam ca robii n tara asta cu taigaua ei nesfrsita, ori ncerca
m sa ne ntoarcem la ai nostri. N-are sens sa murim n padurea asta putreda.
Porta ridica capul:
- Toata lumea vrea sa traiasca, cei de dincolo la fel ca si noi si totusi trebui
e sa fim de acord ca foarte putini vor scapa.
- Vite nascute pentru abator, zise Legionarul. Avem doar nitel mai mult instinct
de conservare dect camarazii cu rt.
- Ai dreptate, aproba Heide. Dobitoace proaste, prea lase ca sa renunte.
- Nu! striga locotenentul. E fals. Zelul nostru nu trebuie pus n slujba lui Hitle
r sau lui Stalin, ci n slujba vietii! Sa supravietuim, sa traim! Trebuie sa ne cr
oim drum prin munti si prin paduri pentru a ne ntoarce! si sterse fruntea si lovi
cu piciorul o casca de otel, facnd-o sa se rostogoleasca departe.
Batrnul inspira adnc:
- Nu vreau sa va descurajez, dar nu cred ca ne vom mai ntoarce. Am nevasta, trei
copii si un atelier care ma asteapta si stiu ca n-am sa-i mai vad niciodata.
Locotenentul l apuca de guler pe Batrnul si-l trase spre el. Soptea, aproape l impl
ora:
- Batrne, n-ai dreptul sa vorbesti asa! Trebuie sa crezi din tot sufletul ca ne v
om ntoarce... Razboiul e pe sfrsite, trebuie sa se termine. Rusii ne vneaza ca pe i
epuri, recrutii nu sunt buni de nimic, nu mai avem arme, nici benzina, nici hran
a. Politia ne terorizeaza si acasa orasele se prabusesc. E o problema de saptamni
sau de luni ca sa vedem sfrsitul acestui iad!
- Da, dar nvingatorii? spuse batjocoritor Legionarul. Ce-o sa mai ncasam noi, sold
atii! Sa nu va nchipuiti ca am scapat pentru ca razboiul s-a sfrsit. Dupa aceea o
sa fie alte garduri de srma ghimpata, foamete si o sa sfrsim sfsiindu-ne unii pe al
tii.
- Nu, striga disperat locotenentul, asta nu!

- Ba da, urma Legionarul. De noi, lancieri obositi si tabaciti, cine va avea nev
oie? Intram n categoria materiale. Cu ct crapam mai repede, cu att mai bine. Oricum
, am uitat ce-i aia o meserie. Ridica din umeri si sufla un fir de praf de pe te
ava pistolului-mitraliera. Ramneti n armata, ca mine. Casa, masa si mbracaminte. Ce
va bani si o moarte rapida.
- Ce grozavie! Asta nu-i de mine, l contrazise Porta. Gasesc eu un mijloc sa ies
deasupra adunaturii asteia de cacaciosi. Plesni din limba si ridica un deget, ca
pentru a ne ncredinta un secret. Stiti cum? Voi aduna femei pentru un bordel a-n
tia, unde voi fi director. Se cstiga o gramada de bani cu fetele! Se sterse la gur
a cu dosul minii: Ce mi-ar placea, baieti!
- Un porc! spuse locotenentul cu dezgust.
- De ce, dom'locotenent? ntreba mirat Porta. Fetele se dau n vnt dupa asa ceva, e c
lar, dar n-au prea des ocazia.
Si ncepu sa mparta slujbe n stnga si-n dreapta tuturor celor pe care i-ar fi interes
at, dupa razboi, viitorul lui stabiliment de la Berlin.
Doua zile mai trziu ne-am ntlnit cu cei din Feldgendarmerie.
Heide i-a vazut primul. Intrase n padure cu Micutul si cu Maria sa caute ceva, nu
stiam prea bine ce, dar eram calauziti de instinct. Micutul, rnjind, si si pregat
ise latul de otel, dar Heide i facu semn sa se potoleasca. Am venit din urma, mpre
una cu locotenentul Ohlsen. Brutele - trei jandarmi - au fost uimiti cnd ne-au va
zut, dar au devenit repede obraznici. Uniformele neobisnuite i faceau sa semene v
ag cu infanteristii. Unul dintre ei, un locotenent-colonel de vreo cincizeci de
ani, nalt si gras, i ceru cu brutalitate ordinul de mars locotenentului, care-si p
ierdu rasuflarea.
Urma un moment de tacere, apoi ofiterul vorbi din nou:
- Ti-a pierit graiul, locotenente? Sau pricepi greu? Vreau sa-ti vad hrtiile ca s
a-mi dau seama daca ai dreptul sa te plimbi prin padure.
- Ce zapacit! spuse Heide.
- Liniste! mri ofiterul amenintator. Teava pistolului sau mitraliera atingea piept
ul locotenentului Ohlsen.
n aceeasi clipa, o voce dura, spargnd linistea padurii, rasuna n desisul din spatel
e jandarmilor.
- Minile sus!
Cu iuteala fulgerului, trei perechi de mini se ridicara si armele cazura cu zgomo
t. Porta si Legionarul iesira din padure. Porta ducea pe umar mitraliera grea si
Legionarul i trase un pumn locotenent-colonelului.
- n genunchi, bastardule! n curnd o sa ai un fund si mai greu ca acum!
Cei doi subofiteri primira o palma de la Micutul: n genunchi", zise el.
- Lasati-i n pace..., ncepu locotenentul Ohlsen.
- O sa platiti scump! zbiera locotenent-colonelul. Stiti ca paragraful 987 pedep
seste cu moartea pe oricine maltrateaza un jandarm n exercitiul functiunii?
- Iar dezertarea e pedepsita cu spnzuratoarea, i-o reteza locotenentul.
Cele trei bestii nu stiau ca noi o ntlnisem pe Maria, care i cunostea. Slujise la e
i ctava vreme si i auzise spunnd ca se vor preda rusilor, deghizati n infanteristi,
dupa ce vor lasa sa treaca ofensiva. Odata ce spatele frontului avea sa se linis
teasca, puteau sa treaca drept comunisti, cu acte excelent falsificate. Dupa ace
ea, urmau sa ajunga n Balcani, mergnd pe drumuri de munte. Maria stia ca aveau buz
unarele pline cu foi de drum n alb, cu semnatura unui general, falsificata, cu st
ampila, locotenent-colonelul avea un ordin de misiune menit sa-i deschida toate
usile.
- Ati cazut din caruta cu balegar? spuse batjocoritor Porta, ntepndu-l pe Iocotenen
t-colonel cu baioneta.
Ofiterul bolborosi:
- O sa platesti scump, ticalosule!
- Asta o vom afla, cu siguranta, nainte de rasaritul soarelui, dar n clipa aceea t
u o sa ai curul rece, baiete. Micutul moare de pofta sa te sugrume.
- Ajunge! zise locotenentul. Perchezitionati-i! adauga el pe un ton sec.
- Protestez! urla ofiterul de jandarmi. E o jignire adusa onoarei mele.
- Nu, spuse Micutul, e pregatirea pentru spnzuratoare.
Batrnul ne arata actele lor, printre care am gasit trei ordine speciale n alb, cu

semnatura unui general.

- Totul e perfect limpede, spuse locotenentul fluturnd teancul de acte.
Micutul si lungi gtul, scotnd din buzunar o bucata de srma de otel cu doua minere de
lemn, care alcatuiau latul:
- Trebuie sa-i execut, dom'locotenent?
- Nu! striga, furios locotenentul. i ducem la pozitiile noastre. Atta vreme ct coma
nd eu, nu poate fi vorba de asa-zisele proceduri de urgenta, sa va fie clar.
Heide si Barosanul primira ordinul sa-i duca pe cei trei n vehicul, unde au fost
legati cu minile la spate. Exact n clipa aceea au vazut-o pe Maria. Au palit. Fata
s-a ndreptat ncet spre ei, s-a oprit n fata jandarmului gras si l-a scuipat n fata,
suiernd: Ciort!"
Maria i suportase mngierile ntr-o coliba parasita de lnga cariera. Pentru ca se zbate
a, aproape o sugrumase, i smulsese rochia de pe ea si, libidinos, o umpluse de ba
le, muscnd-o de piept. Era o bestie grasa, mbracata n uniforma de ofiter, n care clo
coteau pofte animalice. Dupa ce s-a saturat, a dat fata pe mna camarazilor sai. D
in gura jandarmului gras iesira cuvinte de dragoste pe care le socotea necesare
chiar si n timpul
unui viol. Fata a stat nemiscata n vreme ce barbatul o poseda. La sfrsit, jandarmu
l i desclestase dintii si, foarte linistit, scuipase n gura ei. Maria vomitase. Fu
sese mai rau dect torturile partizanilor.
O piatra l lovi pe Feldwebel n ceafa si fata rse ca o hiena. Micutul i dadu nca una:
- Arunca-i-o n mutra!
Dar ea izbucni n plns si scapa piatra. Micutul ridica din umeri si, punndu-i piedic
a, l facu pe Feldwebel sa se ntinda pe jos. Privi o clipa matahala ce se prabusise
, apoi, tintind cu grija, i trase un sut puternic ntre picioare. Un urlet animalic
rasuna n padure si trupul se ncorda ca un arc gata sa se rupa.
Locotenentul Ohlsen sosi alergnd si-l ocar pe Micutul care statea nepasator n pozit
ie de drepti. Locotenent-colonelul, cu minile legate la spate, latra indignat:
- Asta-i tortura! Sadism! A lovit un subofiter activ! l va costa capul!
Nimeni nu catadicsi sa-i raspunda. Cnd aveam sa ne ntoarcem n liniile noastre, jude
cata lor va fi scurta: dezertare, falsificare de acte, stiam prea bine ce urma s
a se ntmple.
n zori nsa, putin nainte de rasaritul soarelui, Batrnul descoperi ca evadasera. Am f
ost uimiti... Barosanul fusese santinela, l-am gasit lesinat, lnga copacul de car
e fusesera legati prizonierii, si n-a fost n stare sa-i spuna nimic locotenentulu
i Ohlsen. Nu stia nimic. si amintea doar ca lesinase brusc. Locotenentul njura, sp
umegnd de furie, si i aminti ca santinela care adoarme n post e pasibila de judecat
a Curtii Martiale, dar Barosanul se jura, plngnd, ca nu adormise; tremurau suncile
pe el vaznd ct de furios e locotenentul.
- Au ajuns departe, spuse Micutul, uitndu-se la Legionar si la Porta, care, aseza
ti lnga Maria, molfaiau o sfecla.
Batrnul i privi linistit pe fiecare dintre cei trei si pe femeie. Dadu din cap, ta
cut, si arunca pistolul-mitraliera pe umar si intra n padure.
- Suntem prieteni, nu-i asa? striga Porta.
Batrnul se ntoarse fara sa spuna nimic, apoi si urma drumul.
Terminasem de ncarcat lucrurile n vehicul cnd se ntoarse.
- Ai gasit ceva? spuse locotenentul.
- Da, raspunse scurt Batrnul, aruncnd o privire spre Porta si Micutul, care jucau
linistiti zaruri si rdeau, batndu-se peste coapse.
- Ce s-a ntmplat? insista locotenentul.
- Tocmai asta nu stiu...
Legionarul se apropie, mergnd nepasator, curatindu-si unghiile cu pumnalul.
- Ce este? Vesnica lui tigara tremura putin n coltul gurii.
- Te-ai plimbat azi-noapte?
- Binenteles, n fiecare noapte ma trezesc sa urinez.
- N-ai observat nimic?
- Nu mi-era prea somn, spuse el nveselit.
- Maria era cu tine?
- Da. n glasul lui se ghicea o usoara amenintare. Dar, ia spune, nu cumva esti de
la Gestapo?

- Am gasit prizonierii, articula chinuit Batrnul.

- Ce? sari locotenentul.
- Ce noroc! striga Legionarul, aruncnd pumnalul n sus si prinzndu-l. De data asta i s
pnzuram!
- Degeaba, zise Batrnul. S-a facut.
Locotenentul Ohlsen se facu stacojiu.
- Hai sa vedem, spuse el scurt, si sa-l pazeasca Dumnezeu pe cel care a facut-o!
Ne-am repezit n padure si, dupa o bucata buna de drum, am zarit cele trei trupuri
goale. Furnicile si ncepusera sa misune pe fetele vinete; muste mari, albastre,
bziau pe ochii iesiti din orbite ai locotenent-colonelului. Era o priveliste ngrozit
oare.
Porta se apleca deasupra cadavrului ofiterului:
- Partizanii, spuse el.
Batrnul l privi n ochi:
- Si eu am crezut tot asa, dar cnd am vazut ce aveau n gura cele doua cadavre muti
late, m-am gndit la povestea Mariei si am o banuiala urta. Arunca o privire Legion
arului si continua, apasnd pe fiecare cuvnt: Nu fac asa femeile n muntii Riff-ului?
- De mult au prins rusii miscarea! zmbi sarcastic Legionarul.
Locotenentul si puse bratul pe dupa umerii Batrnului:
- Mai bine sa credem ca au fost partizanii. Ticalosii au reusit sa scape si au c
azut n minile lor.
Batrnul dadu din cap:
- Cum pot sa fie oamenii! murmura el. Si cum Micutul tipa ct l tinea gura, sari si
-l apuca de guler: Daca mai deschizi o data gura, te-am terminat!
Legionarul se juca n continuare cu pumnalul, privind scena cu coada ochiului. Vor
bi printre dinti:
- Gunoaiele astea nu meritau altceva. Asta-i razboiul.
- Chiar asa? spuse Batrnul, ntorcndu-se dintr-o miscare.
- Da, si mai cred ca ar trebui sa-ti tratezi nervii la ntoarcere.
Batrnul rse obosit si se uita la locotenent:
- Nu-i rea ideea ta: sa-i nchizi pe oamenii normali si sa-i lasi n libertate pe uc
igasi!
Am vazut pumnalul Legionarului zburnd cu iuteala fulgerului si nfigndu-se n copac, c
hiar deasupra capetelor Batrnului si locotenentului.
- Mi s-a parut ca vad o veverita, spuse zmbitor micul legionar.
- Noroc ca nu-ti tremura minile, i-o taie scurt Batrnul, altfel ti-ar tremura cons
tiinta.
Ne-am ntors ncet la tanc sa ne terminam pregatirile de plecare si catre seara am f
acut un nou popas pe malul unui ru adnc. Micutul se apropie discret de apa si Batrn
ul l vazu cum si arunca latul de otel, dar se feri sa spuna ceva. Legionarul ncepu
sa rda, n vreme ce Barosanul, asezat pe un trunchi de copac, se porni din nou sa s
e jure. l durea capul si nu putea sa nteleaga cum reusisera trei prizonieri legati
sa se elibereze si sa-l doboare pe el, un Haupfeldwebel din serviciul activ!
- Nu pricep nimic! Ma uitam la cei trei cacaciosi, cnd mi-a bubuit capul!
- Mai mult ca sigur ca a fost un partizan, sugera Micutul mpaciuitor, pipaind cucu
iul nefericitului subofiter, care era ct un ou de gaina.
- Si stia meserie, adauga Porta, mngindu-l pe cap.
Se lasa noaptea. Trebuia acum sa-i trecem rul pe doi dintre ai nostri, Barosanul
si Jrepka, care nu stiau sa noate.
- Stai aproape de mine, te trec eu, i propuse Micutul lui Trepka.
- Si pe mine cine m-ajuta? gemu Barosanul.
A fost un rs teribil cnd Porta i-a spus ca nu are dect sa ramna pe malul acesta al ru
lui. ntunericul ne-a cuprins repede. Deodata, plesni un foc de arma, era o carabi
na 98. Ne-am repezit: nu departe de noi, la liziera padurii, zacea Maria, cu cap
ul sfarmat. si pusese teava pustii n gura si apasase pe tragaci cu degetul mare de
la picior. Micutul mormai ceva din care razbatea regretul masculin si lovi furio
s cu piciorul o bucata de iedera nfasurata n jurul gleznei. Treaba asta l nfurie dea binelea si asta tinu Mariei drept slujba de nmormntare.

La miezul noptii, am trecut rul not. Trepka a fost gata-gata sa se nece si a scapat
doar datorita Micutului, ceea ce l-a facut sa puna cruce faimosului denunt. Bar
osanul, care gfia de spaima, se agatase de Heide si de Porta.
nainte de asta rasturnaseram blindatul rusesc ntr-o mlastina, nu departe de ru. Era
mormntul Mariei.

Toata gasca l-a condus la gara. Micul Volkswagen de patru locuri era gata sa se
prabuseasca sub greutatea celor zece pasageri.
Pe capota se cocotasera Heide si Micutul, pe care i-am pierdut de doua ori pe dr
um. ntr-o ocazie att de importanta, toti l tutuiam pe locotenent.
Trenul a plecat si am stat pe loc facnd semne de ramas-bun, pna cnd ultima suvita d
e fum a disparut. Locotenentul Ohlsen, sprijinit n coate la fereastra, visa. Nu v
edea copacii arsi, ruinele, ramasitele masinilor, locomotivele distruse aruncate
lnga rambleu. Nu-i vedea dect pe Inge si pe Gunni. Inima i batea nebuneste de feri
cirea revederii. Inge si Gunni, cntau rotile de tren. Vedea zmbetut cald al lui In
ge, ochii ei surzatori. De pe acum auzea glasul de copil al lui Gunni:
- Tata, ncotro se duc norii?
NTOARCEREA
Locotenentul Ohlsen pleca n permisie - prima permisie n trei ani! Mai este nevoie
sa spun ca se despartea de noi nebun de fericire? Iar, cnd trenul se opri n gara d
in Breslau, n compartiment patrunse neasteptat chiar un prieten.
Minunata ntlnire dupa attia ani, aveau attea sa-si spuna!
Prietenul n cauza era actor.
- Vino cu mine la Pariem, cnd ajungem la Berlin. Fac parte dintr-un soi de trupa
de teatru-teatru de razboi, adauga el rznd zgomotos. Ne distram de minune! Fete, s
uvoaie de sampanie, icre negre cu polonicul! Tot ce-ti doresti. Director este un
Obergruppenfhrer SS. Rse din nou.
Locotenentul O hlsen clatina din cap n semn de refuz.
- Nu vreau dect un singur lucru, Heinrich, sa ma ntorc mai repede acasa! Minile i s
e crispasera de nerabdare. mi vine sa cobor din tren si s-o iau la fuga nainte, pe
linie!
- Te nteleg, batrne, rse iarasi Heinrich, dar vino sa ne vezi ntr-o zi. ti pun de-o p
arte o fata clasa-nti! O vrajitoare oachesa... Foc, dragul meu, sa te lase lat! S
a-i vezi si pe SS-istii nostri, sunt n stare de orice, crede-ma. Si daca misca un
ul...Hop! L-au si terminat. Cu siguranta ca n-ai vazut ceva asemanator.
- Nu stiam ca te-ai nscris n Partid.
- Nici nu m-am nscris, Bernt, dar ce vrei? Prefer sa lucrez cu ei dect sa putrezes
c n transee. Si chiar daca as fi mpotriva, s-ar schimba oare ceva?
- Fratele tau n-a fost spnzurat la Buchenwald? ntreba mirat locotenentul.
- Ba da, si tata la fel, raspunse foarte firesc Heinrich. Dar ce pot face? Au vr
ut sa faca pe desteptii, cu att mai rau pentru ei! Trebuie sa stii sa schimbi mac
azul la timp. Liselotte si cu mine am fost mai smecheri: am simtit ca trebuie sa
jucam pe cartea lui Hitler si ne-am descurcat.
- Dar fii atent sa schimbi linia la vreme, l preveni locotenentul.
- Nu-ti face griji! Azi SS, mine NKVD sau FBI, daca eu sunt deasupra, putin mi pas
a de restul. Daca vrei sa-mi urmezi exemplul, Bernt, n-o sa mai vezi niciodata f
rontul.
- Mi-e teama ca nu sunt destul de smecher sa schimb linia atunci cnd trebuie, zmbi
Ohlsen.
Au ajuns la Berlin seara si s-au despartit n gara Silezia. Heinrich i dadu locoten
entului adresa, apoi cobor n fuga Scarile, rznd si disparu.
Locotenentul lua un tren de navetisti care se oprea la Friedrichstrasse si, puti
n deprimat, cobor n binecunoscuta gara, n mijlocul unui suvoi de oameni grabiti. De
odata i se facu frica. l cuprinse o spaima care-l sufoca. Din multime l saluta tea

pan un batrn din trupele de aparare teritoriala, dar Ohlsen nu-i raspunse la salu
t, i facu un semn din cap, ca de la egal la egal, asa cum avea obiceiul. Imediat,
un capitan de cavalerie veni la el zmbind prieteneste, dar privirea i era la fel
de rece ca ecusonul de otel de pe cascheta.
- Camarade, spuse el, pot sa-ti atrag atentia ca regulamentul cere ca un ofiter
sa raspunda militareste la salutul inferiorilor n grad si, n nici un caz, ca de la
egal la egal? Acesta-i aproape un act de sabotaj. Capitanul de cavalerie l salut
a: Permisie placuta si urarile mele de bine eroilor din transee!
Se ndeparta, pintenii sai zanganeau vesel pe peron. Asa facea el razboiul. Locote
nentul Ohlsen si sterse sudoarea de pe frunte si-l urmari cu privirea pe capitanu
l care, putin mai departe, se ratoia la un Feldwebel. Ridica din umeri si, lundusi cele doua genti, cobor scarile spre Friedrichstrasse.
Se simtea obosit, ngrozitor de obosit si avea sentimentul nspimntator ca se gaseste nt
r-o lume straina. l cuprinse teama. Oare Legionarul avusese dreptate? si privi uni
forma sifonata, prafuita, cizmele cu talpile tocite, cureaua murdara de care atrn
a tocul pistolului 0,38, care nu semana deloc cu tocul negru, elegant al Mauserului pe care l purtau ofiterii la spate. Era un amestec caraghios de soldat prost
si ofiter, caruia doar epoletii de argint i dezvaluiau gradul. Ohlsen respira adn
c si si trecu mna peste fata.
- Berlin! Berlinul meu!...
Obrazul aprins al Micutului i aparu deodata n fata ochilor, l revazu lovindu-l cu p
iciorul pe jandarm, revazu cutitul amenintator al Legionarului nfgndu-se n copac deas
upra capului sau, cadavrele mutilate, Maria moarta ntr-o balta de snge si ntoarse c
apul zarind, n sfrsit, cu totul altceva n jurul lui... Orasul parea pustiu n noapte.
Ruine peste tot, sub picioare simtea cioburi de geamuri; pe pereti mesaje scris
e cu creta: Mama e la matusa Anna, la Bergenwalde", Mller de la 3 sa mearga la unch
iul Theo"... si grabi pasul sa nu mai piarda nici macar o clipa din putinele zil
e n care i se ngaduise, n sfrsit, sa fie iarasi o fiinta omeneasca. Trei saptamni n tr
ei ani...
Ca ntr-un vis, i se paru ca vede scrisul lui Inge: Gunni a murit, ntreaba la tata".
ncepu sa suspine de spaima si si dadu seama ca alearga. Nimeni nu-i dadea atentie
, caci nu era lucru rar sa vezi oameni alergnd si plngnd pe strazile Berlinului. Zi
durile si pietrele nsesi plngeau... Gata, ajunsese n fata casei. Nu-l astepta nici
un mesaj. mpietri. Casa nu mai exista. Rasa. Pamntul gol.
Locotenentul se aseza greoi pe una din genti, si lasa capul n mini si ncepu sa plnga
ca un copil. Camarazii! Da, ar fi dat orict sa fie lnga el. Camarazii sai. Micutul
, o bestie mare, Batrnul, ca un tata, Porta, un smecher, Heide mereu elegant,
Legionarul, laconic si dur... Cu totii, da, cu totii camarazi pna la moarte.
O mna i se lasa pe umar. Era mna murdara si aspra a unui muncitor. Ohlsen ridica c
apul si privi mirat fata arsa de soare, brazdata, acoperita de o barba de cteva z
ile.
- Domnule Graup! striga el strngnd mna batrnului.
- Te-ai ntors, Bernt? mormai barbatul. Si ai ajuns locotenent! Nevasta-ta si baiet
elul au scapat, ne-au trebuit trei zile ca sa-i dezgropam. Am salvat nouasprezec
e. Smbata s-au mplinit doua saptamni de cnd au ras strada. Sotia nu ti-a scris?
Locotenentul dadu din cap:
- Inge nu scrie prea des, are attea de facut.
- Desigur, spuse batrnul, scuipnd o bucata de tutun. Parea jenat.
- Unde sunt?
- La taica-sau, sau mai bine-zis n casa lui. Socru-tau a trebuit sa plece. Telefo
neaza nainte sa te duci! striga omul, dar locotenentul nu auzi. Alerga deja.
Inge, Gunni, soptea el gfind. Sunteti n viata! Dumnezeu fie binecuvntat, sunteti n via
ta!
n urma lui, batrnul scuipa, alta bucata de tutun.
- Nenorocitul! sopti el. Dar fusese si mai rau ieri pentru acel Oberfeldwebel. So
tia si cei cinci copii omorti, iar el la Plotzensee acum, pentru declaratii jigni
toare la adresa Fhrer-ului. Mngie o pisica ce se freca de picioarele sale: Tu ai no
roc, numai de cini trebuie sa te feresti!
Locotenentul Ohlsen se ntoarse n fuga spre Friedrichstrasse si lua tramvaiul de Hle
nsee. Era gata sa i se ntmple o nenorocire, caci pe Krfrstendamm trecu pe lnga un gen

eral fara sa-l vada. Lua pozitia de drepti soptind foarte ncet:
- Sunt n viata! Inge si Gunni ... nu pricepi, tmpitule? Traiesc... Da, domnule gen
eral, pe front nu e disciplina... Sunt n viata... Da, domnule general, salutul re
gulamentar sta la temelia victoriei... Doamne, ti multumesc ca i-ai salvat!... Da,
domnule general, nu se va mai ntmpla... Ticalosule! Deie Domnul o bomba care sa te
arunce pe poarta Brandenburg.. ... i multumesc domnului general pentru ca a facu
t o exceptie de la regulament...
Generalul duse trei degete la sapca si pleca, ncntat de el nsusi. Locotenentul porn
i din calciele tocite si si relua goana. Reusi totusi sa salute un maior de stat-m
ajor, cu pantalonii gri-deschis cu vipusca rosie.
- Berlin minunat si putred! Sa vina de pe front sa curete toata murdaria! Ce fru
mos ar fi! Porta si Micutul cu o mitraliera pe Brandenburger Tor. Toti chiulangii
astia lichidati... Doamne! Traiesc...
Coti pe Joachim-Friedrichstrasse, scapa una din genti, o ridica si si continua go
ana. O fata l striga, dar el nu auzi nimic. Ea rse si-i arunca: Porcule! i trecuser
a pe sub nas o jumatate de livra de unt si o sticla de vodca.
n sfrsit, casa! O cladire pretentioasa, cu terasa de granit lustruit si poarta de
fier forjat; scara de marmura si, pe fiecare palier, oglinzi n rame aurite pe car
e ngerasi suflau n trompete. Att de mult rsese vaznd acesti ngeri la prima lui vizita!
Totul era urias, plin de ostentatie.
La etajul nti, o usa mare de stejar, cu o placa de arama pe care scria cu caracter
e gotice: Von Lander si, cu litere mai mici, titlul de excelenta: Regierungsrat.
Locotenentul privi placa, si aminti de socrii sai cu nasul pe sus si de cumnata
lui brfitoare... Rasufla adnc nainte sa apese pe butonul soneriei al carei trit rasun
a n apartament.
Tacere. Suna din nou. Nici un zgomot. Batu, la nceput ncet, apoi mai tare. Nu rasp
unse nimeni.
- Nu-i nimeni acasa? si zise el. Ciudat!
Batu darabana pe usa sculptata de stejar. Nimic. Atunci se aseza pe o treapta, d
escumpanit. n departare, un orologiu batu de douasprezece ori. Era miezul noptii.
Inge trebuia sa se fi ntors acasa, lui Gunni i era mereu frica atunci cnd ramnea sin
gur. Asculta. Ba da, ceva se miscase. Avea impresia ca era un fosnet de matase.
Era sigur, cineva era n spatele usii. Usa sculptata, de stejar, parea sa-si bata
joc de soldatul ntors de pe front. Cineva se ascundea, cineva care nu voia sa des
chida. Sari n picioare si batu iarasi darabana. Nici un raspuns. ncerca sa se uite
prin ncheieturile usii, dar erau acoperite de ceva, o tesatura rosie. ncepu sa lo
veasca cu amndoi pumnii. Totul ramase tacut.
I se paru ca aude o voce de barbat soptind. Un barbat? La ora asta? La Inge a lu
i? Nu se poate! Ea l iubea. n ziua n care se despartira, pe peronul garii, acestea
fusesera ultimele vorbe pe care le soptise. l iubea, avea sa-l astepte...
Cobor scara cu pasi apasati, lasnd sa se trnteasca usa, al carei bubuit, rasuna n to
ata casa, apoi, fara zgomot, urca din nou si se ascunse ntr-un ungher de unde put
ea supraveghea palierul.
Gfia, cu minile nclestate pe genti. ngerasii cu trmbita pareau ca-si bat joc de el si
scuipa n directia lor. Profetia Legionarului i rasuna n urechi: Vite nefolositoare,
nascute pentru abator..."
Un domn elegant si o doamna intrara n hol si se oprira sa se sarute. Rdeau. Femeia
si plesni cavalerul prea ndraznet peste mna.
- Otto! Asteapta un pic... Ma topesc dupa tine! Scoase un mic strigat. Nu, nu ai
ci, daca vine cineva?
Continuara sa urce si fura foarte jenati vazndu-l pe locotenent, si destul de nel
inistiti. Chiar si nemtii se puteau nsela si confundau uniforma neagra a trupelor
de blindate cu cea a SS-ului. Sinistrele capete de mort le aminteau de plimbari
le facute noaptea n masini de asemenea negre.
Domnul si doamna se grabira si mai tare si se uitara pe deasupra balustradei de
la etajul al treilea. Ohlsen auzi cuvintele soptite: Razie. Gestapo..." Apoi o us
a se nchise brusc.
- S-a dus noaptea lor, se gndi aprinzndu-si cea de-a patruzeci si treia tigara. Se
uita la ceas. Peste putin, ora trei.

Deodata, usa apartamentului se deschise fara zgomot. Se apleca spre balustrada s

i putu sa vada printre zabrele cum un barbat se strecura afara. Un barbat nalt si
voinic, n haine civile bine croite. Se auzira sarutari, o voce de femeie gemu...

- La revedere, draga mea, spuse barbatul n soapta. Pe, joi. O sa-i trimit baiatul
ui un pachet.
Cobor scarile fara sa vada umbra ascunsa n spatele rampei.
Un val rosu trecu prin fata ochilor locotenentului. Urechile ncepura sa-i suiere,
si nfipse unghiile n carne. Plngea cu asemenea disperare, nct avea crcei: De ce, Inge
de ce? Deodata i trecu prin minte un gnd ngrozitor: Despre Gunni orbise barbatul cn
d spusese baiatul"? Gunni, care era al lui... Gunni, fiul sau! Se va duce la Gest
apo, la SS, n iad!... Nimic pe lumea aceasta nu-l va mpiedica sa-si recapete baiat
ul! Camarazii sai l vor renega daca se va duce la Gestapo... Prietenii, prietenii
lui i vor ntoarce spatele. Legionarul l va ucide poate, dar nu-i mai pasa de nimic
... Mai degraba dispretul camarazilor dect sa-si piarda fiul. ncet, cobor cele cteva
trepte. Se opri n fata usii, apoi suna si batu.
n spatele usii nchise, o voce joasa de femeie ntreba: Cine-i? Nu raspunse imediat. S
a astepte... sa astepte o clipa ca sa-si linisteasca inima n flacari. Cnd vorbi n s
frsit, o facu cu un glas pe care nu si-l recunoscu:
- Inge, sunt eu, Bernt.
Femeia trebuie ca-si nchisese ochii timp de cteva clipe si-si miscase buzele, apoi
aparu, subtire, nalta si bruna; ochii ei negri rdeau, gura surdea, dezvaluind un s
ir de dinti stralucitori.
- Bernt! murmura ea. Tu! Se arunca n bratele lui.
O mbratisa. O clipa crezu ca visase... Da, totul se petrecuse n vis. Se sarutara n
ebuneste.
Intrara amndoi n salon. Era o ncapere mare, plina de covoare orientale pe care, altad
ata, i fusese teama sa calce. Ct rasese Inge! Ea vorbea, vorbea... Cuvintele ajung
eau cu greu n mintea locotenentului... Bombe, totul distrus... salvati. Tata chema
t... Intendent de stat-major la Leipzig... Mama face o cura la Karlsbad. Anni la
matusa Ingeborg".
Vorbea fara ntrerupere n fata paharelor pline. Ochii i straluceau, un kimono strmt,
verde cu negru, se mula pe trupul ei. Cnd se aseza picior- peste-picior, vazu ca e
ra goala sub tesatura groasa de matase.
Trfa"! gndi locotenentul. Trfa dezgustatoare". si legana nepasator piciorul. Cizmele
rau pline de praf, praf din Rusia... Fata batjocoritoare a Legionarului se ivi ia
rasi.
Deodata, Inge si dadu seama ca el nu deschisese gura nici macar o data. Umplu din
nou paharele si el l goli pe al sau dintr-o data. Gura frumoasa a femeii schita
un zmbet.
- Vrei sa faci o baie?
Clatina din cap.
- Ti-e foame? Am friptura rece de curcan, trimisa de tata.
Foame? Da, i era foame, dar clatina iarasi din cap.
- Esti obosit, vrei sa te culci?
Era mort de oboseala, dar nu raspunse. Ea l privi si ntreba sec:
- Atunci ce s-a ntmplat?
El zmbi fortat:
- S-a ntmplat ca e razboi, draga mea, ca nu mai avem casa, ca am pierdut totul. Ap
asa pe cuvntul totul" si l repeta.
- Doar att? rse Inge usurata. Sa nu-ti faci griji! Tata ne va da tot ce ne trebuie
, si chiar mai mult dect att. E n cele mai bune raporturi cu Partidul.
- Unde-i Gunni?
Ea si ridica ochii spre candelabru si aprinse o tigara nainte de a raspunde.
- La scoala Partidului de la Bergen, lnga Lneburg.
Ohlsen puse jos paharul cu un gest brusc, si miji ochii si spuse cu un glas ameni
ntator:
- De ce? As putea sa stiu?
Ea dadu drumul la cteva rotocoale de fum.
- Fiindca m-am gndit ca asa e mai bine, iar parintii mei au fost de aceeasi parer

e.
- Zau? Tu si familia ta din lumea buna nu stiti, poate, ca eu sunt tatal lui Gun
ni si ca parerea mea conteaza si ea? Stii ce nseamna Casa de educare a Partidului"
? Ti-ai vndut cu snge rece fiul nazistilor!
Ea si pleca capul:
- Stiam...
- Ce stiai? spuse el cu dispret. l cuprinsese furia, tmplele i zvcneau. si deschidea s
i-si strngea pumnii, spunndu-si printre dinti: Fii calm, pentru numele lui Dumnezeu
, linisteste-te..."
- Stiam ca nu vei ntelege nimic! zise ea aproape cu dusmanie. Ochii ei aruncau fu
lgere. Esti tot att de ncapatnat si de sigur de tine! Se vede de unde vii!
Locotenentul rse dezgustat.
- Da, se vede de unde vin, Inge. Sunt un pres de care si sterg picioarele cei din
familia Lander... Von Lander!
Pronunta ultimul cuvnt scrsnind din dinti, apoi ncepu sa se plimbe nervos prin came
ra si lovi cu piciorul canapeaua.
- Tot nu mi-ai spus de ce te-ai despartit de Gunni!
- Pentru ca baiatul era insuportabil! striga Inge scoasa din fire. Seamana cu ti
ne, e ngrozitor, morocanos, ncapatnat. Cnd i se spunea ceva, ma ameninta ca-ti poves
teste tot. E mincinos...
- Sa-mi povesteasca tot? Nu nteleg. Ce naiba ar avea de povestit ce n-ar trebui e
u sa aflu? Ca familia ta ma vorbeste de rau, asta stiu! Ca sora-tii cea fermecat
oare i place sa se-amestece n ceea ce n-o priveste? Scroafa aia grasa...
- Fii att de bun si scuteste-ma de asemenea expresii, i arunca ea ridicndu-se.
El se lasa pe spate si ncepu sa rda. Sa rda ca un nebun. Ea deschise gura:
- Ti-ai iesit din minti?
Brusc, rsul lui dement nceta. Se uita la ea cu ochi arzatori.
- Daca te socheaza cuvntul scroafa", ce parere ai de stricata", trfa", fata de trotuar
"?
Ea se ridica. Vocea i era foarte linistita.
- Ajunge, Bernt, pleaca!
Arata usa cu degetul pe care stralucea un diamant.
- Asta este casa tatalui meu si nu a ta, nu ai ce cauta aici. Pe mine m-a primit
, nu pe tine.
Locotenentul arunca de podea paharul, care se facu tandari.
- De ce n-ai deschis cnd am sunat si am batut azi-noapte?
n furia lui, si apropie fata ravasita de cea a sotiei. Ea l privi linistita si el nt
elese deodata ca l dispretuia, pe el, care statea n fata ei mbracat n uniforma zdren
tuita.
- Pentru ca nu aveam pofta sa-ti deschid usa. Probabil ca ai nteles de mult asta.
Se nabusea... i era rau. Rolurile se inversasera: nu mai era Inge cea prinsa n curs
a, el era acela. Fata i trada suferinta de nedescris. Inge! Inge a lui, pe care o
iubea att de mult, i spusese linistita ca nu avusese chef sa-i deschida... Nu-si
afirmase vinovatia, nu explicase nimic. Totul poate fi iertat, chiar si infideli
tatea, dar ea nu ceruse iertarea. Acesta era oare sfrsitul? O, Doamne, nu ngadui a
sa ceva! Putea sa suporte orice, iadul rusesc, orict avea sa dureze, putea suport
a orice, numai viata fara Inge nu! Nu, nu asa ceva... Si fiul sau... Gfia, cufundnd
u-se n adncul privirii catifelate. Ea i ntoarse privirea fara sa dea napoi si si trecu
mna mica si ngrijita prin parul scnteietor.
- De ce n-ai vrut sa-mi deschizi, Inge?
Toata furia lui disparuse, nu mai ramasese dect suferinta, o suferinta salbatica.
- Am trei saptamni de permisie.
Ea ridica din sprincene, se strmba, apoi se duse la patefon si puse o placa.
- Pentru ca aveam pe cineva n vizita, amice.
- O vizita?
- Stii desigur foarte bine. Cred ca te-ai ascuns si l-ai vazut pe Willy iesind.
Zmbi.
- Da, consimti el. Sleit, se prabusi pe un fotoliu si ntoarse capul. Vrei sa ne d
espartim? Era atent la ritmul muzicii: ... Lumea nu moare pentru att de putin...".

- Sa ne despartim? spuse ea turnndu-si un pahar de coniac. Nu ma gndisem. Ar fi po

ate o solutie. Bau cu nghitituri mici si puse o tigara ntr-un port-tigaret lung, nc
rustat cu cinci diamante mici. n orice caz, m-am saturat sa astept. Deocamdata su
nt ndragostita de Willy, dar se poate ca tu, cu mintea ta de soldat, sa nu pricep
i ca o femeie nu poate trai vesnic singura. n fond, casatoria noastra a fost o gr
eseala.
- Spuneai ca ma iubesti, Inge, si l-am avut pe Gunni.
Ea fuma cu nervozitate si mai bau un pahar. O vena i se zbatu pe frunte.
- Am spus attea lucruri! Cti dintre cei casatoriti se iubesc? Casatoria devine o o
bisnuinta. Daca ai fi avut vederi putin mai largi si n-ai fi dat atta importanta,
am fi putut evita scena asta tmpita si am fi putut trai linistiti. Privirea i se
facuse aspra, gura i era batjocoritoare. M-as fi putut culca cu cei ce-mi plac,
si tu la fel. Am fi ramas prieteni, doi prieteni cu verigheta...
- Inge, dar e monstruos! Nu se poate!
- Nu se poate? Glasul i era ragusit. Habar n-ai ce se poate. Simti un nod n gt. Ce
se petrecuse, Dumnezeule? Nu Inge a lui vorbise asa. si aseza cureaua, simti tocu
l pistolului si puse mna pe el fara sa nceteze sa reflecteze.
Ea vazu gestul si zmbi crispata:
- Fara drame clasice, pentru numele lui Dumnezeu! Am fi amndoi att de ridicoli!
El lasa mna sa-i cada si ridica din umeri:
- Trebuie sa plec, Inge?
- Ar fi mai bine, dadu ea din cap. Oricum, esti prea demodat ca sa admiti felul
meu de a vedea lucrurile. Daca vrei sa divortezi, Bernt, n-ai dect sa-mi scrii.
Kimonoul i se desfacuse. i vazu picioarele lungi si suple pe care le mngiase de atte
a ori. Oare scena aceasta se petrecea cu adevarat? Totul parea mult prea stupid,
prea ireal, caraghios. Statea acolo, surzatoare si frumoasa, traia. Si totusi era
moarta, n orice caz, pentru el. Din nou atinse pistolul. n tocul ntredeschis, dege
tele sale alunecara pe otelul rece, apoi se gndi la baiat... Si vazu iarasi privi
rea batjocoritoare a Legionarului. Mna i cazu nca o data.
- Nu vrei un pahar nainte de a pleca?
Spuse da... Mie, sotul ei... Un pahar nainte de a pleca...". Au baut mpreuna si ea
adauga ceva n legatura cu cizmele lui prafuite si cu uniforma patata. Apoi alta r
emarca, n legatura cu hotelul unde avea sa doarma. Deodata i scapara fara sa vrea
cuvintele:
- Esti ndragostita de Willy?
Ea si bau coniacul si zmbi. Privirea i se ntuneca.
- Ti-am spus, l iubesc.
- V-ati culcat mpreuna?
Ea si lasa capul pe Spate si ncepu sa rda. Un rs provocator. Simti dorinta sa o bata
si mna i aluneca din nou spre pistol, dar imaginea fiului sau l calma si de aceast
a data. Mine se va duce la tabara unde se afla Gunni.
Plecnd, i facu un semn de adio si vazu la ncheietura ei o bratara pe care i-o darui
se cndva, o bijuterie ncrustata cu pietre albastre, cumparata din Romnia. Fericita,
Inge i se aruncase de gt, apoi i se daruise ca niciodata nainte... Erau cinci ani
de atunci.
Cnd usa se nchise, locotenentul putu n sfrsit sa plnga, apoi esua ntr-o cazarma a garz
ii de la Potsdam.
A doua zi pleca la Bergen sa-si vada baiatul. Tabara - baraci simple de lemn - s
e afla departe, pe cmp, ferita de privirile curioase. n ciuda aparentelor, se pare
ca le era totusi rusine, nct nu doreau ca cineva sa vada cum, cu snge rece, metodi
c, erau ucise sufletele copiilor.
Un Obersturmfhrer SS care-si pierduse un brat n 1941 l duse cu masina n tabara, adre
sndu-i-se cu draga colega", ceea ce l scoase din sarite pe Ohlsen. SS-istul i spuse
ca era raspunzator de educatia militara a copiilor.
- Sunt niste crpe cnd sosesc aici, spuse SS-istul, ridicnd tonul ca sa acopere zgom
otul motorului, dar nu ne trebuie prea multa vreme ca sa facem din ei niste diav
oli! si flutura, ncntat, jumatatea de mneca goala. Sunt n stare sa le taie beregata s
i parintilor!
Masina se opri pe un colnic, la ctiva kilometri de tabara si SS-istul arata spre

un pluton de baieti mbracati n negru, care se trau.

- Iata comandoul nostru pentru sabotaje. Asa se ncheie cursurile noastre. Rse tare
spunnd cursuri". Din cnd n cnd, le dam si cte un evreu, cu titlu de experienta. E mai
distractiv pentru ei sa omoare un evreu dect sa asiste la o lupta de cocosi. Mai
trziu, oricum vor trebui sa ucida oameni.
Locotenentul se ntoarse dintr-o miscare si l privi ngrozit. Era un SS-ist cu nfatisa
re placuta si foarte elegant.
Ajunsera la comandantul taberei, Sturmbannfhrer-ul SS Gran. Surznd, i spuse lui Ohls
en ca nu mai avea fiu, acum apartinea Fhrer-ului. Nici nu putea fi vorba sa-l che
me pe Gunni si sa-i vorbeasca, dar putea sa-i trimita pachete care aveau sa-i fi
e nmnate din partea Partidului.
- Noi toti suntem Partidul, spuse Gran zmbind fara ncetare.
Locotenentul protesta, cu ultimele puteri, mpotriva adoptarii fiului sau de catre
Stat; nu semnase nici un act.
- N-are importanta, spuse nveselit Bannfhrer-ul. Semnaturile sotiei si socrului du
mneavoastra sunt suficiente si nu mai puteti contesta sub nici o forma faptul ca
fiul dumneavoastra va fi educat ca un adevarat discipol al Miscarii. Viata de f
amilie nu e recomandabila pentru tineretul nostru. Aici sunt caliti ca otelul Kr
upp!
Au avut atta bunavointa nct l-au condus pe locotenentul Ohlsen napoi la Bergen, nu p
entru a fi politicosi cu el, ci ca sa-l mpiedice sa ncerce, n ciuda oricarei ratiun
i, sa-si revada fiul.

n fata vilei sedea un barbat cu bratele si picioarele amputate, ce fusese asezat

pe o masina de jucarie. Era n civil, dar pe haina stralucea Crucea de fier clasa
inti.
Obergruppenf hrer-ul SS Berger cobor din Mercedes-ul sau, ncrunta din sprncene si se
uita cu rautate la jumatatea de om.
- Luati-l de-aici, i sopti ordonantei.
Au pus mna pe individul care tipa si l-au aruncat ntr-un cuptor, mpreuna cu ctiva ev
rei si tigani. Masinuta cu pedale se rostogoli n josul strazii si ajunse jucaria
unui pusti. Nici un alt obiect nu mai deranja acum privirile invitatilor.
SERATA LA SS- ISTI
ntr-o seara, Heinrich l-a dus pe locotenentul Ohlsen ntr-o vila mare, din apropier
e de Wannsee. Toata crema Partidului si daduse ntlnire acolo.
De fiecare parte a usii, pe care era sculptat vulturul SS, pazeau doua santinele
n uniforma de gala. Multimea se nghesuia n holul ncapator, unde alti SS-isti n jache
te albe luau hainele invitatilor. Imediat dupa aceea se intra ntr-o sala mare, lum
inata stralucitor de numeroase candelabre de cristal, care se rasfringeau n oglin
zi uriase, nalte ct peretii. n mijlocul ncaperii se afla o masa n forma de potcoava, a
coperita cu o tesatura din damasc, cu portelanuri de Svres, sfesnice cu douasprez
ece brate din aur masiv, cu vesela din cristal gravat si argintarie veche si mas
iva.
ntr-unul din capetele salii, vreo douazeci de ofiteri superiori aruncau prin mono
cluri priviri aprinse la decolteurile uriase ale doamnelor. Heinrich l trase pe Oh
lsen spre acest grup si l prezenta unui barbat destul de voinic, n uniforma neagra
, a carui privire l ngheta pe locotenent. Barbatul acesta era una dintre rotile cel
e mai perfecte ale mecanismului administratiei SS. i ntinse locotenentului o mna moal
e si lipicioasa si mormai ceva n genul Sunt onorat sa strng mna unui ofiter de pe fr
ont", apoi l ndemna pe locotenent sa se serveasca si, fara alte mofturi, se repezi
la o doamna mbracata n mov.
Toata lumea se aseza la masa. Un lung sir de SS-isti n jachete albe, mergnd ca la
instructie, intra aducnd felurile de mncare a caror abundenta era de-a dreptul nev

erosimila. Era acolo tot ce-ti putea pofti inima.

- Asta da, meniu! spuse rznd Untersturmfhrer-ul S.S. Rudolph Busch care, de pe acum
cenusiu la fata, statea n fata locotenentului. Sa ne fie de bine! bolborosi el,
muscnd dintr-un picior de fazan pe care-l tinea cu amndoua minile, ncercnd astfel sa
semene cu vechii eroi germanici.
Dupa spusele lui Heinrich, Busch si spnzurase propria sora la Gross-Rosen, n urma c
u doi ani. Avea ntr-adevar o fata de ucigas.
- Meniu international! mri el cu un gest larg, aruncnd apoi peste umar osul ros, pe
care un SS-ist se grabi sa-l ridice. Nimeni nu parea surprins. Germanii benchet
uiau asa cum faceau oaspetii lui Wotan.
- Uite anghinare din Iugoslavia, continua el, cu o nfatisare triumfatoare, trufe d
in Belgia, ciuperci din Franta, caviar rusesc, unt si sunca din Danemarca, somon
norvegian, carne de oaie din Ungaria, fazani din Bulgaria, gaini din Finlanda s
i cartofi de pe ogoarele nisipoase ale Poloniei. Nu ne lipseste dect un delicios
rump-steak englezesc! Arunca al doilea os peste umar. Dar ceea ce nu este nca pe
lista poate fi - si linse buzele unsuroase -, asteapta putin, locotenente, sa sar
im Canalul Mnecii! Ma umple de bucurie gndul ca vom ridica lagare de concentrare n
Scotia si vom atrna lorzii n streang!
"Dumnezeule mare! gndi locotenentul, oare nu stie ca am pierdut razboiul?"
- Ce crezi, draga colega, despre viitorul Germaniei? mormai Busch nfigndu-si dinti
i ntr-o bucata de friptura de caprioara. Parea un canibal n uniforma de parada.
Locotenentul ridica din umeri si si ceru scuze pentru ca nu stie. O minciuna sfru
ntata, ntr-o asemenea tovarasie!si aminti fata batjocoritoare a Legionarului si se n
fiora.
- Germania va fi cea mai mare tara din lume si din ntreaga istorie, l asigura puti
n mai trziu ofiterul SS, din ce n ce mai beat. Dar sa fim pregatiti sa ne curga ba
lele si sa nfruntam foamea, adauga el dupa o clipa de gndire. O foame de lup! Priv
iti-i putin pe invitatii nostri. Rnji. Astazi pentru acesti domni e mai important
a umplerea matului dect cultura sau lupta. Vedeti cum baga n ei. Ma refer la barba
ti.
- ntr-adevar, spuse locotenentul, care nu se putu mpiedica sa nu ntrebe: Si femeile
?
Rudolph ridica din sprncene. Alt os, aruncat cu nepasare, ateriza ntr-o frapiera p
entru sampanie, asezata pe o masa de serviciu.
- Asteptati putin si veti vedea. Rse, cu un aer resemnat si bau cu zgomot. Aici t
otul se petrece dupa regulamentul SS. Nu-i att de artificial ca reuniunile voastr
e, locotenente. Cu burta plina, trecem la actul doi. n acelasi timp musca dintr-o
piersica si zeama curse pe uniforma lui gri-deschis. Apoi, furioso grandiose, s
e strmba si plescai din limba. Si, n sfrsit, locotenente, pastorale amoroso. Totul n
limitele bunei-cuviinte. Trebuie sa-ti spun, locotenente, ca noi, SS-istii, sun
tem, cum spun englezii, gentlemani. Tacu si si linse un deget mnjit de sos. Aruncnd
u-i locotenentului o privire piezisa, continua sa-si suga degetul. Sosul cu hrea
n ma face ntotdeauna sa ma gndesc la fete, dar numai la trfele a-ntia!
l privi pe locotenent si se hotar n sfrsit sa debiteze ceea ce dorea de multa vreme
sa-i spuna unui tip din armata:
- Voi astia, ofiterii de front, n-aveti nici cea mai mica idee despre bunele man
iere! Sunteti niste adevarati primitivi. Izbucni n rs, asteptnd protestele locotene
ntului.
Dar Ohlsen nu-l asculta. Se gndea ce-ar putea face mpotriva sotiei si a socrului s
au.
- Socrul meu este ultimul porc! rosti el tare.
- Spune-mi numele lui si-l comunic unui prieten din Prinz Albrechtstrasse, bigui B
usch. Toti porcii trebuie lichidati. Trebuie sa facem curatenie, marturisi si el
cobornd vocea.
Putin mai departe, un Obersturmbannfhrer SS striga:
- Tine-ti gura, Busch, betivule, altfel o sa te usture!
- Da, Obersturm, sughita Busch, sorbind coniacul. Arunca o privire tulbure. Treb
uie sa-i lichidam, sa-i aruncam la fiare. Sunt buni numai de a fi dati fiarelor!
Locotenentul se uita la el fara sa-l vada. O vedea pe Inge n kimonoul japonez des

facut, dezvelindu-si picioarele frumoase. ntoarse capul, bau o nghititura si nu au

zi dect pe jumatate din prostiile pe care le debita Busch.
- Aici damele sunt distinse si bogate. Le mannca acolo unde stiu eu! Rse si ncepu s
a reflecteze: Colega, viata e ciudata. Esti ofiter de husari, locotenent ntr-un r
egiment de pe front, iar eu ce sunt? Un amrt de paznic de drapel ntr-un lagar. si ncr
unta trist sprncenele, matura din farfuriei gramajoara de oase roase si arunca fa
rfuria goala n spate. Sunt foarte nefericit, cu desavrsire nefericit! si rostogoli
ochii disperat, ca si cum s-ar fi necat, si se apleca spre Ohlsen ca sa-i sopteas
ca un secret: Viata mea e o nereusita, colega. Ar putea cineva sa creada ca dori
nta mea cea mai fierbinte e sa intru la manastire?
- Cu siguranta, nu, spuse locotenentul cu convingere.
- Si totusi acesta-i adevarul! Si, de fapt, ce s-a ntmplat? Scuipa scrbit pe jos, g
ata s-o nimereasca pe vecina lui: Am ajuns ofiter de Garda. Ce onoare! Dar am o
idee. Cnd se va sfrsi razboiul, o sa-mi iau diploma n teologie si sper sa sfrsesc ca
arhiepiscop de Kln. Ar fi nemaipomenit! Se clatina si continua: Cnd damele frumoa
se de aici se vor satura de baut sampanie, vom merge n linia nti, acolo sus. Rse si
facu cu ochiul: Vom sari capra!
Tacu si se chinui sa se concentreze. Privirea lui cauta pe cineva. Arata n sfrsit
o bruneta supla, n rochie argintie de lame, cu un decolteu nerusinat.
- Te previn, asta-i cea mai tare n domeniu!
Locotenentul i urmari privirea si recunoscu o actrita de cinema foarte renumita.
- Oare toate femeile sunt cu adevarat trfe? spuse el pe un ton de ndoiala, uitndu-s
e la actrita ce flirta foarte intim cu un general de politie.
- Nu toate, recunoscu Busch, dar pe cele care fac mofturi le dam afara. Aia de-a
colo, care sclipeste, e una adevarata! n filme joaca roluri de ingenua, dar aici,
oho! Pe cinstea mea, se transforma ntr-o bac... ntr-o bac... n fine, ceva n genul a
sta.
- Vreti sa spuneti bacanta?
- Nu face pe desteptul, soarece de front! izbucni furios betivul.
Locotenentul ncepu sa rda si ridica din umeri. Busch mormai cuvinte de nenteles... L
ichidam toata armata, adunatura de tradatori..." Deodata, fata lui lucitoare se
lumina.
- Stii ce nseamna initialele de pe insigna ta?
- Wehrmacht Heer, raspunse locotenentul.
- N-ai ghicit! tipa grasul, ncntat. nseamna Weg nacht hinten! nveselit, se lovi pest
e coapse si-i facu semn cu cotul vecinei sale.
- Dar stiti cum sunt porecliti SS-istii n armata? ntreba locotenentul lasndu-se pe
spate.
- Nu, spuse curios Busch.
- Arsch, Arsch! spuse locotenentul.
Se lasa o tacere stnjenitoare. Ohlsen se puse pe rs, si ridica paharul si zise:
- n sanatatea armatei! Dar cum paharele se ridicau ncet, adauga malitios: n sanatat
ea armatei Fhrer-ului!
Regula cerea sa se tina toastul si apoi sa fie sparte paharele, caci acestea nu
trebuiau sa mai fie folosite la nimic altceva. Locotenentul privi cu satisfactie
gramada de pahare facute tandari si si promise sa faca nca o data la fel nainte de
plecare.
Odata cina sfrsita, lumea s-a raspndit prin vila.
- Care-i starea de spirit pe front n clipa aceasta? sopti un ofiter de politie la
urechea lui Ohlsen.
Locotenentul facu un gest vag:
- Sunt n permisie si nu mai am nici o informatie recenta.
- Permisie? striga Busch. Ce-nseamna asta? n SS n-avem permisii. Cel mult misiune
a de a-i aresta pe tradatori si gunoaiele de soiul asta. Dar ia spune-mi de voi
astia, de pe front! Niste salahori! mi creste inima cnd se vorbeste despre armata.
Ochii lui tulburi ncepusera sa lacrimeze:Uita-te la fundurile-astea de generali c
are se leagana-n cizme. Eu le zic paduchi! Se nflacarase: Daca as fi Fhrer-ul, sec
urea, de urgenta! Se ntoarse spre gradatii SS care facusera cerc n jurul lui: N-am
dreptate, baieti? Armata e o turma de oi, o gasca de lasi.
Aprobara. Cineva murmura: Da, gasca de lasi".

- Domnii acestia frumosi cu epoletii rosii se mpauneaza n fata noastra, Garda Fhrer
-ului! Ne dispretuiesc ca pe niste rahati - Busch scuipa pe covorul persan -, ca
caciosii astia uita complet ca datorita noua sunt ceea ce sunt, caci fara noi, v
a ntreb, ce-ar fi?
Locotenentul ridica din umeri; Privi o doamna a carei fusta era trasa mult deasu
pra genunchilor. Un SS-st i masura coapsa cu o sfoara.
- Ce erau cinii astia? continua cu ncapatnare Busch si-i facu semn locotenentului c
u cotul. Niste rahati! Se prezentau la raport doar pentru a obtine semnaturi, ca
pe vremea vechiului sistem. Scuipa iarasi pe covor si strivi pata vscoasa cu pic
iorul. Voi, astia, mndria Wehrmacht-ului, capatati decoratii cu sacul pentru flea
cul asta de razboi!
Au ncercat sa-l linisteasca, dar n zadar.
- Si noi? Nu zici nimic, locotenent cu mutra de erou? Si noi?
- Ajunge, Rudi!
- Nu-i vina acestui locotenent de blindate daca tu nca n-ai decoratii.
- Lasa-ma sa sfrsesc, cretinule, protesta Busch, care l apucase de guler pe locote
nent. Razboiul nostru e mult mai greu dect al vostru, uite cum mi tremura minile. L
e flutura cu furie; sub nasul lui Ohlsen. Executii cu sutele, colega, executii n
masa. Ar trebui sa ncerci - ceas de ceas, zi de zi - sa comanzi plutoanele de exe
cutie, chiar daca cei pe care-i ucidem nu sunt dect inferiori. Tipa totusi, pentr
u ca le e teama de moarte. si linse buzele. Uneori i ngropam nainte sa moara de-a bi
nelea, dar nu din cauza ca suntem niste monstri. Adu-ti aminte ca vreau sa intru
la manastire! Rasufla, si goli paharul care fu imediat umplut si-l goli iar, din
tr-o nghititura. Dar avem treaba, colega, suntem grabiti, ce naiba. Toti evreii t
rebuie lichidati nainte de sfrsitul razboiului, si intelectualitatea poloneza, si
cea rusa, asa ca, ntelegi, locotenente, trebuie sa-i dam bataie daca vrem sa ucid
em attia indivizi!
Locotenentul, caruia i se facuse rau, i ntoarse spatele lui Busch. Atmosfera nca nu
se ncalzise bine. Pe scara abia ncepusera sa bea coniac din pantofii doamnelor. n
alta parte se jucau cu sticlele si si dadeau jos hainele. ntr-un colt, doi ofiteri
superiori beau si se chinuiau sa dea jos chilotii unei doamne care cotcodacea.
O fata mbracata n albastru dansa pe o masa; si arunca pantofii n tavan si acestia lo
vira o lustra de cristal care cazu si se facu tandari. Imediat, un Hauptsturmfhre
r si scoase revolverul si dobor alte doua.
- Becul mi-a cazut n cap, spuse el. Ascult ordinele Fhrer-ului, doi la unu.
si ncarca arma si o puse la loc n toc, notnd cu satisfactie ca doamnele de fata l rem
arcasera. Era un semn de virilitate sa tragi att de bine.
Locotenentul era absorbit n contemplarea unui tablou minunat. Un Standartenfhrer S
S se apropie.
- Frumos, nu-i asa?
Locotenentul aproba din cap.
- Ce casa ciudata, continua SS-istul. Era a unor evrei. Aici si faceau ticalosii
orgiile. Facu un gest de dezgust: Era si timpul sa curatam aceste grajduri ale l
ui Augias. l batu pe Ohlsen pe umar cu o mna nmanusata n alb. Veneam si eu aici. Era
magnific, somptuos, dragul meu!
- Ce s-a ntmplat cu proprietarul?
SS-istului i se taie rasuflarea din cauza naivitatii ntrebarii.
- A ajuns ntr-un lagar, evident! Ce era sa facem cu el? Dar mai nti l-am botezat.
- Botezat? l privi locotenentul fara sa nteleaga.
- Da, bine-nteles, botezat. E cam ceea ce le faceti voi partizanilor, cred. Se d
use rznd la o doamna, i sfsie rochia si nnoda cele doua bucati, ceea ce dezveli fundu
l femeii. Era caraghioasa, avea picioarele strmbe.
- Hai, mergem la culcare? striga un Sturmbannfhrer SS din divizia T, supravegherea
lagarelor".
- E loctiitorul comandantului de la Oranienburg, explica un politist, oferindu-i
locotenentului o cupa de sampanie. Veuve Clicquot veritabila, nu se gaseste pe
la noi. Avea o sticla n buzunar si umplu iarasi paharele. Ti-ai gasit o juninca,
locotenente?
- O ce?
- O juninca e una dintre cele noi, rise politistul. O vaca e o doamna care a dep

asit vrsta matura si o iapa e o acrobata care o face n fata tuturora.

- Si ce porecle le dati barbatilor?
Ofiterul de politie izbucni n rs si se repezi spre doua femei. Ohlsen se ntoarse n c
oltul unde era Busch, care le explica n continuare unor domni n costume civile de
culoare nchisa ce faceau valorosii SS-isti n vreme ce altii se distrau pe front. U
nul dintre domni si aprinse ncet un trabuc lung si negru. Se vedea ca e cunoscator
. Era unul dintre acei nemti misteriosi de care era plina America de Sud ntre cel
e doua razboaie. O vreme fusese consilier al politiei secrete din Bolivia. Mai tr
ziu a fost vazut vnznd tunuri Krupp n Paraguay, inamicul Boliviei n lungul razboi di
ntre cele doua state. Acum avea o pozitie nalta la Berlin, ntr-un birou de la ulti
mul etaj pe Prinz Albrechtstrasse.
- i lichidam pe toti, bolborosea Busch, clatinndu-se primejdios si turnndu-si conia
cul per uniforma. Mai nti i omorm pe evrei pna la ultimul om! Domnul dadu din cap n ta
cere. Apoi tiganii. Domnul aproba din nou. Busch duse gtul sticlei la gura, fara
sa stie ca un prieten o umpluse jumatate cu votca, jumatate cu rachiu. Se clatin
a. Apoi vine rndul polonezilor si, n sfrsit, atunci vom avea si noi, germanii, loc!
nainte, camarazi! Traiasca SS-istii! Pocni din calcie, ridica mna si urla: Heil! V
ictorie!
Toata lumea urla n cor, apoi intona:
...Judenblut soll spritzen...
Cntecul a fost ntrerupt de o fata pe jumatate goala, care fugea tipnd prin saloane,
urmarita de un ofiter n camasa, cu bretelele fluturnd n urma lui. Un ofiter purtnd n
semne de general SS comanda cu voce de stentor:
- Atentie... toata lumea n scutece!
Un tunet de veselie aproape ca facu sa sara acoperisul vilei. Era semnalul goane
i nebunesti dupa doamne. Una dintre ele, care protesta, a fost violata n nisa une
i ferestre. Alta mergea n mini, aratndu-si chilotii din dantela neagra, mai mult de
ct indecenti; un ofiter i turna vin, foarte ncet, cu sentiment. Obersturmfhrer-ul St
enthal aproba modul de folosire a vinului nobil fusese cndva chelar la Bon, acum
conducea interogatoriile la Buchenwald.
Dadu jos chilotii fetei si facu cteva experimente pornografice cu ea. Toti se ntre
ceau n inventivitate erotica; toti mugeau ca cerbii n calduri.
Locotenentul Ohlsen, asezat calare pe un scaun, era beat. n fata lui, ntinsa pe jo
s, o femeie goala, care nu pastrase dect ciorapii lungi, prinsi de jartiere cu tr
andafiri rosii, se masturba n bratele unui SS-ist n chiloti lungi, crpiti grosolan.
Locotenentul rdea de crpeala nendemnatica.
- Supergermanul n izmene, prost crpite! Scuipa si atinse fundul SS-jstului chiar p
e locul crpit. Esti un cur, spuse el cu convingere. Mine ma voi duce la Prinz Albr
echtstrasse si voi povesti cinelui de la etajul patru, care-l cunoaste pe Heinric
h, da, i voi povesti o gramada de lucruri despre cealalta trfa, nevasta-mea. ncepu
din nou sa rda.
O blonda platinata se aseza pe genunchii lui si-i mngie parul.
- Poti sa-mi spui Ilse, zise ea.
- Ilse, spuse locotenentul, scuipnd iarasi pe peticul chilotilor.
Ramasera o vreme tacuti, urmarind zvrcolirile celor doua trupuri pe parchet.
- Ei i place foarte mult, constata blonda Ilse.
O alta femeie li se alatura. Purta o rochie aurie, desfacuta pna sus, pe coapse.
- Pari att de trist! i spuse ea locotenentului. De ce nu te distrezi? Nu-ti plac f
emeile?
- Esti o trfa? ntreba locotenentul.
- Mitocanule!
- Asa-ti trebuie, spuse brutal Ohlsen. O lovi pe fata cu piciorul, dar fu gata-g
ata sa cada cu scaunul, reusi totusi sa apuce paharul asezat jos. Era o stacana
de un litru si jumatate, plina cu vodca si coniac. Un locotenent de politie i spu
sese ca acest amestec alunga tristetea.
Aparu un Hauptsturmfhrer SS, tragnd un scaun n urma lui. N-avea dect un ochi, celala
lt era acoperit de un monoclu negru care-i cadea tot timpul si atunci nu se vede

a dect o gaura rosie si umeda. i placea la nebunie sa-si arate gaura; lumea-si pie
rdea pofta de mncare. Barbatul se aseza greoi alaturi de locotenent si privi n jur
cu singurul sau ochi, negru ca taciunele.
- Vrei sa vii n lagar sa bagi cutitul n tradatorii patriei? si trase rasuflarea si
o arata pe blonda platinata: Si tu, fii amabila, n-ai vrea sa faci dragoste?
- Nu cu tine, zise Ilse, esti un adevarat porc.
SS-istul se puse pe rs si scapa monoclul care se rostogoli sub cele doua trupuri n
lantuite pe jos. Orbita rosie lucea; fetele se nfiorara. Locotenentul tragea din
tigara si privea nepasator gaura sngerie care nu voia sa se vindece.
- Esti ntr-adevar o mica tigroaica, i spuse SS-istul Ilsei. O pantera ce trebuie mb
lnzita cu biciul. Rsul lui deveni amenintator.
- De ce faci asa din ochi? zise locotenentul bnd cteva nghitituri din halba.
- E nebun, murmura blonda platinata, complet nebun. Se spune ca n lagar rastignes
te oamenii.
Locotenentul se uita atent la SS-istul ce rdea, n vreme ce orbita rosie i dadea o nf
atisare de dement.
- Asa este, dadu SS-istul din cap. Patru cuie, o sutana neagra sau un porc de ev
reu. Parea ca reflecteaza: Tipii cu Talmudul sunt mai rezistenti, dar popii stri
ga mai tare, sunt mai caraghiosi. Nu vrei sa vii, locotenente? I-ai putea vedea,
tocmai au adus o ncarcatura noua pentru cuptor.
Se uita la cele doua trupuri de pe jos, se apleca, ridica monoclul si apuca unul
din snii fetei goale, strngndu-l puternic. Fata tipa. Chiorul continua, nepasator.
- n camera mea am doua capete de marimea unei portocale. Unul dintre ele este al
unei evreice, celalalt al unei poloneze. n lagar e o frantuzoaica si vreau capul
ei. Cred ca pe birou capetele sunt decorative si, cnd razboiul se va sfrsi, cu sig
uranta ca vor avea valoare. E mai usor sa le iei de la Berlin dect din inima Amer
icii de Sud, e mai putin primejdios!
Locotenentul bau iarasi.
- Ce bei acolo? ntreba chiorul.
Locotenentul ntoarse capul spre el, dar: nu raspunse; era fizic incapabil sa-i ad
reseze cuvntul colectionarului de capete.
- Locotenente, ai baut vreodata coniac cu snge de femeie? Trebuie fix un degetar
la un pahar, dar e minunat.
O apuca pe Ilse de ncheietura minii, o musca brutal si rci rana cu marginea paharulu
i. Ilse tipa terorizata, ceea ce-l facu sa rda salbatic. Ceilalti se strnsera n jur
ul lor. Domnul nalt, mbracat n costum nchis, se apropie urmat de ctiva SS-isti n jache
te albe. Fara un cuvnt, asculta istorisirea celor ntmplate si se ntoarse cu spatele,
murmurnd:
- Asta-i tot? O gluma. Le sopti servitoarelor: Arestati-o pe fata pentru jignire
adusa unui SS-ist. Dar nu acum, mai trziu. si aprinse alt trabuc negru, se uita a
muzat la perechea aflata ntr-o pozitie erotica si parasi sala fredonnd.
Vnatorul de capete care bea snge de femeie se ridica si o mpinse cu piciorul pe fat
a goala de pe jos.
- Tipul tau nu se pricepe, gaseste unul mai bun!
Si pleca mai departe. Putin dupa aceea aparu, din nou, cu o manta cenusie peste
uniforma de parada plina de pete. Monoclul negru disparuse iarasi si carnea orbi
tei inflamate arunca sclipiri rosiatice. Saliva i curgea prin coltul gurii ntredes
chise. l lovi pe locotenentul Ohlsen cu mnerul de aur al cravasei.
- Vii n lagar, locotenente, sa tintuim ctiva jidani pe cruce?
Locotenentul ridica privirea. i urcara pe buze cuvinte pline de ura, dar nu era c
el mai potrivit moment. Nu raspunse si sorbi cu nghitituri mari din halba plina.
Sa uite... Cum ar putea vreodata sa uite?
SS-istul ridica din umeri si pleca leganndu-se. Crezura ca va cadea, dar se ndrept
a brusc si-si sterse cu mnusa alba rana care nu voia sa se vindece.
- Plec, striga el. Daca te razgndesti, ntreaba de Oberscharfhrer-ul Schenk. Te vor
conduce n lagar si ne vom distra sa vedem care striga mai tare, taiatii-mprejur sa
u popii.
Iesi zdranganind din pintenii auriti prinsi la cizme. Bruneta l ruga pe Ohlsen sa
-i ncheie sutienul.

- Esti n permisie? ntreba Ilse.

- Da.
- Nu ai familie? adauga bruneta cu ochii pe jumatate nchisi, ca o pisica.
Locotenentul nu raspunse.
- Poti sa vii sa te culci la mine, propuse blonda Ilse.
- Am sa ma gndesc, zise el bnd n continuare. Era beat-crita, dar nimeni nu-si putea
da seama. Punnd halba jos, se uita la blonda. Daca as fi n locul tau, as sterge-o
.
- De ce, exclama ea aruncndu-si pe spate, dintr-o miscare a capului, parul ravasi
t, stralucitor ca matasea.
- E un sfat bun, crede-ma, zmbi Ohlsen. Sterge-o fara sa te vada nimeni.
- Ce tmpenie!
Se duse spre un Unterscharfhrer care avea pe guler nsemnele SD. i mngie picioarele si
urcara mpreuna.
Locotenentul n-a mai vazut-o vreodata. Dupa ce s-a culcat cu SD-istul a fost are
stata. A fost scoasa pe usa din spate care da n strada nvecinata si, a doua zi, tr
upul ei a fost gasit n Grnewald. Un raport de serviciu semnala ca fusese calcata d
e o masina neidentificata si, n plus, era una dintre femeile asociale" ale Berlinu
lui. Oamenii au ridicat din umeri: O trfa!"
Cineva l batu pe locotenent pe umar. Era un foarte tnar Sturmbannfhrer SS ce purta la
gt Crucea de fier. Pe una din mneci avea cusuta banderola neagra pe care, n caract
ere gotice, se putea citi: Leibstandarten SS". Avea un sir impresionant de decorat
ii de-a curmezisul pieptului.
- O bere Ingefar, camarade? ntreba tnarul maior. Era pentru prima data n seara acee
a cnd cineva i se adresa cu Camarade". Mirat, ridica privirea.
- Bere Ingefar? spuse el. mi face rau.
Ridica halba si bau ncet, dar tusi. Maiorul SS ncepu sa rda si mirosi halba.
- Dumnezeule, ce tare e!
- Da, e tare. Ca sa traiesti, de asa ceva ai nevoie, adauga locotenentul.
Maiorul SS din garda personala a lui Hitler dadu din cap si arunca o privire de
jur-mprejur.
- Ce porcarie!
Ohlsen nu raspunse; termenul i se parea prea blnd.
- Cnd se va sfrsi razboiul, va trebui sa dam socoteala pentru tot ce-au facut indi
vizii astia, spuse maiorul.
- Rastignesc oameni.
- Da, zise SS-istul. Se apleca spre locotenent si sopti: Stii ce voi face, camar
ade? Ma voi sinucide.
Privi din nou n jur si pe buze i aparu un zmbet ironic:
- Si am s-o fac aici, chiar n mijlocul hoardei!
- Asta-i o prostie, spuse locotenentul.
- Poate, camarade, dar n-o sa le cada bine.
- Esti beat?
- Deloc, afirma maiorul SS, care avea cel mult douazeci si cinci de ani.
Era foarte subtire, foarte nalt. Parul lui amintea de culoarea grului copt, ochii
de azuriul cerului ntr-o zi calda de august. Era foarte frumos. Se ridica ct era d
e nalt:
- Mai bine priveste, camarade!
Se ndrepta spre un general SS pu pieptul plin de decoratii din primul razboi mond
ial, care ncadrau insigna de aur a Partidului. O tresa i mpodobea mneca dreapta. Tnar
ul ofiter l apuca de gulerul pe care straluceau frunzele de stejar din argint. Su
rse si spuse foarte tare:
- Gruppenfhrer SS, veti vedea ceva caraghios, o gluma deosebita!
Generalul, trecut bine de saizeci de ani, l privi, iritat, pe naltul si frumosul o
fiter. Tocmai discuta cu domnul n costum nchis si cu trei doamne, actrite de la UF
A.
- Si care este gluma aceasta?
Tnarul ofiter izbucni ntr-un rs fermecator si contagios. Ohlsen mai bau putin, apoi
se lasa pe spate. Se simtea invitat personal la ceea ce urma sa se petreaca.
Maiorul si ndrepta degetul catre general.

- Gruppenfhrer SS, sunteti un ticalos, un nazist ticalos si infect!

Generalul sari napoi. Fata lui puhava palise. Ramase cu gura cascata... Maiorul zm
bi.
- Voi toti, indivizii din lagare si din politie, sunteti o adunatura de asasini
si de monstri, dar ca sa va fac o surpriza placuta, va anunt ca am pierdut razbo
iul. Amicii din partea cealalta sunt n drum spre Berlin si merg repede!
O mna l apuca de brat si l scutura brutal.
- Jos labele, ticalosule!
Barbatul ce-l apucase de brat i dadu drumul si facu un pas napoi. Colanul Garzii s
i Crucea de cavaler impuneau totusi respectul. Tnarul maior scoase pistolul si l a
rma.
Se lasa o tacere de moarte.
Generalul si domnul n haine civile priveau hipnotizati pistolul greu de armata n mn
a tnarului ofiter.
- Mi-e rusine de uniforma pe care o port, spuse maiorul foarte ncet, apasnd pe fie
care cuvnt. Mi-e rusine pentru mama mea germana; mi-e rusine pentru tara aceasta
despre care se spune ca ar fi a mea. n realitate sper ca nvingatorii nostri vor av
ea ntelepciunea sa va mpuste pe toti, ca pe o haita de hiene ce sunteti, si sa va
spnzure cu propriile voastre, centiroane de peretii cazarmilor si nchisorilor voas
tre.
si apasa teava pistolului pe pntec, pocni din calcie si trase.
Pistolul cazu. Maiorul se clatina putin, dar nu cazu. Apuca pumnalul de parada,
o arma ascutita prinsa de un lant, si, fara sa nceteze sa zmbeasca, si-l nfipse ncet
n abdomen, deschizndu-si, de la stnga la dreapta, o rana adnca. Sngele i curgea pe mi
i. Se clatina din nou ca un copac batut de vnt, apoi cazu n genunchi. Nu va astepta
ti la asta, asasinilor!", parea ca spune, dar buzele lui nu se deschisera. Cu o
sfortare uriasa se ndrepta, apoi se prabusi. l privea pe locotenentul ce ramasese
asezat calare pe scaun si ridica mna n semp de adio. O mna plina de snge.
- Ti-a placut, camarade? sopti el.
Privirea i se ntuneca, dar nca mai zmbi. Crucea de cavaler scotea un clinchet lovin
du-se de nasturi. A fost ntins pe o masa; cineva i desfacu uniforma si pantalonii.
Muribundul privi fata barboasa a ofiterului ce se aplecase deasupra lui.
- napoi cu totii! Am iesit din gasca. Pacat ca nu v-am vazut spnzurati!
Ct de tare l durea... Dumnezeule, ct l durea...
- Poate ca este ntr-adevar o prostie, camarade.
Asaza-te n genunchi si roaga-te Domnului", spunea mama lui. Bunicul fusese pastor,
si amintea... Un guler teapan, alb. Bunicul tinea ntotdeauna predica smiorcainduse, dar trisa la carti cnd juca la cafenea... Lumina candelabrului de cristal luc
rat la Praga i supara ochii. Putea auzi pe cineva plimbndu-se nervos n spatele lui.
- Nu trebuie sa moara, spuse un glas.
Zmbi, adica buzele i se crispara si-i dezvelira dintii.
- N-ati nimerit-o, am scapat!... Acum putea sa moara, dar era amuzant sa-i tina n
tensiune. Totusi ct de tare putea sa-l doara... De ce se njunghiase? A fost stupi
d, camarade, e din vina japonezilor. Maimutele acelea galbene sunt mndre cnd si fac
harakiri, dar n-ar fi crezut totusi ca doare att de tare... Si gtul, si spatele..
. Macar daca n-ar exista Dumnezeu! Ar fi un ghinion. Nu se numara printre cei bu
ni, o stia. Poate ca suferintele sale vor fi trecute la socoteala daca Dumnezeu
asteapta acolo, sus... Poate ca bunicul cu gulerul sau scrobit va pune o vorba b
una pentru el.
Generalul, palid ca un mort, se apleca deasupra mesei pe care fusese ntins maioru
l si fata lui arata deodata ca aceea a unui om foarte batrn. Cu un efort de care
nimeni nu l-ar fi crezut capabil, muribundul se ridica furios. Sngele i curgea pe
gura. Tusi, se nabusi, bigui o njuratura. Generalul fu stropit cu snge, ceea ce l fac
u sa-si iasa din fire. Se auzi cuvntul porcarie". O fata plngea.
Maiorul cazu greoi pe masa. Acum nu-l mai durea... Se simtea bine... Foarte bine
... Muri.

Fara sa-si fi dat seama cum, se gasi deodata n fata unei cladiri mar si cenusii,
la numarul 8, de pe Prinz Albrechtstrasse. Doi vulturi si mentiunea Politia secre
ta" erau gravate pe placa ovala de bronz.
Urca scarile ca un robot, deschise usa grea a carei clanta se afla att de sus nct s
e simti la fel de mic ca un copil. Santinela SS nu-i arunca nici o privire, n ciu
da uniformei lui de ofiter.
La etajul al patrulea se opri n fata unei usi cenusii, pe care se putea citi, pe
o mica placa de arama: STAPO B2.
Se nfiora, ca si cnd i-ar fi fost frig. Mai departe se deschise alta usa. Aparura
casti negre si stralucitoare; o femeie trta n lift, care cobor iute spre beciuri.
Un barbat nalt si blond, cu nasul acvilin - o nfatisare ideala pentru Himmler - se
interesa ce cauta locotenentul Ohlsen.
- M-am nselat, sopti locotenentul ca n vis.
Cobor scara alergnd, iesi n strada si rasufla usurat. Va putea sa-i priveasca n ochi
pe Batrnul si pe Legionar fara sa roseasca.
DRAGOSTE DE OCAZIE
Ploua atunci cnd locotenentul Ohlsen parasi vila. Locotenentul n-avea manta si-si
tinea cascheta n mna ca ploaia sa i se scurga prin par. Se opri, si ridica fata sp
re cer, se bucura de ploaia care-i racorea obrajii arzatori...
Ce bine facuse tnarul maior! Dumnezeule! Bine facuse! Toata petrecerea stricata.
Locotenentul simti un fel de bucurie si pleca mai departe. Oare el ar fi avut cu
rajul acela absurd? i trecu prin minte un gnd, un gnd minunat... Sa se ntoarca acasa
, sa sune, sa sune ndelung, sa se ndrepte linistit spre arogantii sai socri, sa-l
priveasca pe socrul sau seznd, impunator si obez, n fotoliu, sa-i spuna tot ce gnde
a despre ei... Niste porci, nimic altceva! Porci acoperiti cu diamante. Sa vada
ochii lor de peste atunci cnd si va nfige baioneta n pntec... Ce caraghios ar fi!
Un Mercedes negru, cu numar oficial de politie, l ocoli. nauntru se ntrezareau ofit
eri si doamne ce rdeau. Locotenentul si spuse ca se plictisea. Camarazii sai! Erau
ani de cnd se despartise de ei... Poate murisera cu totii. l cuprinse teama si-l
revazu n minte pe micul legionar al carui chip brutal paru ca se iveste n spatele
tufisurilor din apropiere. Un chip fara trup. Locotenentul spuse cu voce tare: Sa
lut, Alfred!".
Micul legionar zmbi cu zmbetul sau de cap de mort. Doar gura zmbea, ochii niciodata
. De multa vreme ochii si inima lui ncetasera sa mai zmbeasca.
- Ai avut dreptate, Alfred! Dumnezeule! Cta dreptate ai avut! Suntem niste vite s
i vom muri n balegar. Traiasca Legiunea Straina!
Striga aceste cuvinte foarte tare, inconstient, si reveni si privi temator n jur.
Un schupo venea agale. Banuitor, l masura pe locotenentul ud leoarca din cap pna-n
picioare. Pe casca lui de politist, vulturul lucea si ploaia i se scurgea de pe
ceafa pe mantaua de ploaie, cu reflexe stralucitoare. Locotenentul grabi pasul,
n vreme ce politistul se opri si-l urmarea cu privirea, gndindu-se ca n seara acea
sta avea totusi noroc... nu fusese nici o alarma. si continua drumul.
Locotenentul coti pe o strada laterala. Amintirile se nghesuiau n mintea lui... Zi
ua cnd erau pe pozitii n apropierea vaii Elbrus-ului... O caldura torida. Nici cop
aci, nici umbra. Ct timp trecuse de atunci. Attia camarazi morti, cu un glont n fru
nte, pe pozitiile acelea! De necrezut! i trecu prin fata ochilor un sir de chipur
i, toti cei ce fusesera mpuscati n cap: Unteroffizier Schler, Gefreiter Busch, Panz
erschtze Schultze, Oberschtze Mall, Feldwebel Blom... cel care, dupa razboi, voia
sa mearga n Spania sa cultive portocali. Vorbea mereu despre plantatia de portoca
li, nu fusese niciodata n Spania si nvata spaniola dintr-un dictionar vechi si zdr
entuit. n ziua cnd a murit - puscasul siberian nu tintise bine, astfel ca agonia l
ui a durat trei minute - le-a spus celor ce stateau n jurul sau: Yo no me figurab
a.
Micul legionar, care stia spaniola, aproba din cap si-i raspunse n aceeasi limba.
Blom a murit mpacat, gndindu-se la plantatia lui de portocali. L-au ngropat lnga un
cactus rasucit, cu o bucatica de portocala pe care Legionarul i-a pus-o n mna, ap
oi au batatorit bine pamntul, ca lupii de stepa sa nu-l sfsie. N-aveau niciodata t

imp s-o faca asa cum trebuie, mureau attia! Dar cu Blom era altceva, toata lumea
cunostea povestea plantatiei de portocali.
A doua zi a fost rndul locotenent-colonelului Von Herling, pe care puscasul siber
ian l-a lovit sub marginea castii. A murit pe loc si pamntul n-a fost batatorit p
e mormntul lui pentru ca era un nou-venit, dar n ziua urmatoare mai ramasese foart
e putin din el, caci cinii de stepa l dezgropasera. Comandantul, nebun de furie, p
omeni de Curtea Martiala, dar era att de cald n valea Elbrus-ului nct incidentul a f
ost uitat nainte de caderea serii.
Acest comandant era colonelul von Lindenau care, mai trziu, a cazut la Kiev, ars
de viu n tancul sau. Trupul lui carbonizat atrna n afara turelei si Porta a spus ca
seamana cu o friptura uitata n cuptor. Rsesera. Cum nimeni nu-i simtea lipsa lui
von Lindenau, au lasat curatenia n grija lui Ivan, care a si facut-o. Echipa rusi
lor a desprins cu ajutorul a doua furci corpul colonelului, care a fost asezat nt
r-o groapa, cu putin pamnt peste el si nimeni n-a aflat vreodata unde-si doarme L
indenau somnul de veci! Ohlsen dadu din cap. Ce razboi!
Ajunsese pe malul Havel-ului si se aseza pe o banca, n ploaie, siroind de apa, da
r putin i pasa si vazu ca se afla alaturi de Prinz Albrechtstrasse unde Heinrich s
i avea biroul, la etajul al patrulea al STAPO. O fata venea agale, mbracata ntr-o
haina din piele rosie, cu o palarie uda pe cap. i zmbi. El i ntoarse zmbetul si-si st
erse fata.
Fata se aseza lnga el pe banca siroind de apa si-i oferi o tigara. Fumara n tacere
. Tigarile erau umede.
- Suntem uzi de-a binelea, spuse fata, care avea picioare frumoase.
Locotenentul facu semn ca da.
- ti place sa te plimbi prin ploaie?
- Nu, zise el, absolut de loc.
Fata fuma cu greutate.
- Nici mie.
ncepura sa rda si ramasera un timp cufundati n gnduri. Fata rupse tacerea:
- Vii de pe front?
- Da, din Est, si ma ntorc curnd.
- Sa facem o bucata de drum mpreuna, propuse ea ridicndu-se.
Pornira pe drumul ce mergea de-a lungul Havel-ului.
- Si iubitul meu a avut o permisie, spuse fata ncetinind pasul. Dar n-a mai vrut
sa plece.
Locotenentul o privi cu coada ochiului. Era draguta, cu nasul crn, ca o pisicuta.
- A dezertat?
Fata facu da" din cap si-si sterse fata.
- Nu voia sa se ntoarca acolo. i taiasera totul.
- i taiasera totul? ntreba locotenentul fara sa nteleaga.
Fata ceru alta tigara.
- Da, un glont, o rana ntr-un loc nepotrivit, a fost nevoie sa-l castreze. Ca sa
urineze avea un tub, putea.
Locotenentul nu gasi nimic de spus. Si comandantul Fromm fusese castrat, nsa de r
usi. Compania lui l gasise legat pe o masa n casa unui taran, cu organele puse ntro farfurie lnga el, ca la macelarie. Era mort. Tot abdomenul i era vnat. Sapte priz
onieri au fost executati cu un glont n ceafa, nu fiindca ar fi fost cu ceva impli
cati, ci pentru ca trebuia dat un exemplu. Erau sapte georgieni din regimentul 6
8 graniceri, toti din Tiflis, si au cazut cu fata nainte, ca mahomedanii atunci cn
d si fac rugaciunea.
- Si-apoi ce s-a ntmplat cu logodnicul tau?
O tutuia, instinctiv. Povestea despre soldatul castrat i legase, devenise si ea ci
neva de pe front. Un iubit castrat... Trista poveste, ce facea o fata n asemenea
situatie? Micul legionar fusese castrat si el, nsa de calai, ntr-un lagar.
- L-au prins, spuse fata, scotndu-si palaria ca s-o scuture.
- N-a avut noroc.
- L-au mpuscat la Morellenschlucht, n acelasi timp cu un general de aviatie. Am fo
st sa-i iau cenusa de la Curtea Martiala.
La naiba!" gndi locotenentul. De fapt, ce ma priveste pe mine povestea asta?"

- Mi-au dat-o ntr-o cutie de pantofi, cu recipisa, ca pe un colet postal.

- Si ce-ai facut cu cenusa?
Fata zmbi si privi rul.
- Am aruncat-o n Havel. Arata apa cenusie si furioasa care curgea n fata lor, mai
stralucitoare ca de obicei din cauza ploii: De-asta vin n fiecare zi aici, sa-i s
pun: Buna ziua, Robert!". Uneori i arunc flori si cnd plec i spun: La revedere, Rober
t, razboiul nca nu s-a sfrsit".
- Te nteleg, spuse locotenentul si se mira ca o ntelege ntr-adevar.
Amndoi au mers acasa la fata. Ea si-a aruncat haina rosie pe un scaun si a propus
sa faca cafea, dar a descoperit ca nu mai avea; nu mai avea nimic altceva dect ct
eva sticle de bere si doi litri de vodca aduse de Robert de pe frontul de est. A
u baut vodca dintr-o halba de bere, apoi fata s-a ntins pe sofa. Locotenentul o s
aruta si-i povesti despre Inge si Gunni, i spuse si ca voia sa se razbune.
- Nu foloseste la nimic, sopti fata, strngndu-se lnga el.
i strnse n mini genunchii rotunzi, n vreme ce ea l mngia pe par.
- Ai par frumos, cel al lui Robert era ca al tau, la fel de negru.
Mna locotenentului aluneca mai sus, dar fusta era att de strmta nct nu putea merge ma
i departe; fata si desfacu picioarele aproape fara sa-si dea seama, suspina, l lua
de gt. Degetele locotenentului continuau sa urce; simti marginea ciorapului si,
chiar deasupra, o cicatrice adnca.
- Ce-i asta?
- O schija de bomba, acum doi ani.
Rana sngerase foarte mult n noaptea aceea. Un marinar de pe dragoarele de mine se
grabise sa-i lege un garou din panglica beretei sale, cu partea pe care scria Mar
ina de razboi" la Vedere. Daca rana n-ar fi fost att de grava ar fi rs, dar sufere
a groaznic, schija atinsese osul. Un milimetru mai mult si adio picior!" spusese
chirurgul. si ridica piciorul ca sa-l priveasca:
- Am picioare frumoase, nu-i asa?
- Da, spuse locotenentul.
O lua n brate, o saruta. Ea deschise gura si se contopira ntr-un lung sarut. Deget
ele nca nesigure i trasera fusta n sus, n vreme ce fata se ridica putin.
- Nu trebuie, sopti ea cu ochii nchisi. Abia ne-am cunoscut!
Dar se lipi de el, si apasa gura pe gura lui ntr-un sarut lacom, murmura niste bie
te cuvinte. El o musca de gt, i saruta sfrcurile snilor dezveliti si si plimba degete
le pe umerii ei.
Uitara totul, cufundndu-se n dragoste. Timp de o clipa, o culme a uitarii si a vie
tii, din moment ce mine avea sa moara. Ea plngea, dar de ce? Fara ndoiala ca n-ar f
i stiut sa spuna. l plngea pe Robert, cenusa risipita pe fundul rului, se plngea pe
ea nsesi? O sirena ncepu sa urle.
Se ridicara pe jumatate si. ascultara cu atentie ncordata concertul infernal care
bntuia deasupra orasului, apoi cazura iarasi unul n bratele celuilalt.
- Sunt englezii, spuse ea. Totdeauna vin ziua.
Puteau fi auzite avioanele, foarte sus. Cum reusesc oare sa gaseasca Berlinul pe
vremea asta?
ncepura exploziile, facnd sa se cutremure geamurile.
- Coborm n pivnita? ntreba locotenentul.
- Nu, e groaznica, umeda si murdara. Sa ramnem aici.
Se iubira din nou si adormira nlantuiti, epuizati. Seara, cnd s-au trezit, continu
a sa ploua. Baura, mncara, facura iarasi dragoste; se simtira deodata foarte tine
ri. A doua zi veni sora ei, care era functionara la SD. Expresia ei favorita era
cuvntul rahat, pe care-l folosea la fiecare doua minute. Locotenentul era exaspe
rat, o fata att de frumoasa n-ar fi trebuit sa foloseasca cuvinte...
- La naiba, voi doi nu v-ati plictisit pe ntuneric? spuse ea rznd. Si daca va alege
ti cu un copil! La dracu?
Se duse la bucatarie si ncepu sa scotoceasca printre cratiti.
- Sunt pe punctul sa nfiinteze o noua organizatie, striga ea scotnd capul pe usa.
E secreta. La naiba, ce poveste! Vor sa puna mna pe ultimii taiati-mprejur cu un r
egiment SD adus din Polonia si din Sudeti. Unul dintre ei, un SS-ist, m-a nghesui
t la toaleta. Crede ca serviciul e un bordel, ceea ce, la urma-urmei, e destul d
e adevarat.

Scapa din mna un ou.

- Rahat, striga ea, lovind coaja cu piciorul.
- Alice e o adevarata scroafa, i spuse fata locotenentului, dar e de treaba. i pot
i povesti orice, nu te denunta niciodata. A ascuns un evreu aici, alaturi, dar n
-a vrut sa-l ajute pe Robert pentru ca nu-i plac dezertorii. Zice ca sunt lasi.
Locotenentul facu un gest vag. Ce era lasitate sau nu n acest razboi?
- Ai putea sa dezertezi?
- Cine a dezertat? striga Alice din bucatarie. Nu astepta raspunsul; N-ai un sor
t? Nu-l gasesc deloc! Rahat, uite-l!
- Nu cred ca as ndrazni, raspunse locotenentul.
- Trebuie sa fie att de nspaimntator pe frontul de est. Nu ti-e niciodata frica? ntr
eaba ea mngindu-l pe obraz.
- Mi-e frica totdeauna, dar daca ramn acolo am o sansa sa scap. Dimpotriva, daca
dezertez si pun mna pe mine, nu mai am scapare: plutonul de executie la Senne sau
la Morellenschlucht.
- Sunt multi executati?
- Un numar de necrezut.
- Si cnd pleci?
- Mine.
Ea ofta si-l saruta iarasi cu buzele pline si frematatoare, ca un ru primavara. A
lice veni cu dejunul.
- Sper sa-mi faceti onoarea. Heinz vine diseara, vom fi toti patru.
Cine poate fi Heinz?" si spuse locotenentul.
Coniacul si berea treceau din mna n mna. Beau tot ce le cadea sub mna si Alice obtin
ea multe lucruri, sau mai bine-zis le fura, dar stia ca ceilalti furau si ei si
acestia stiau ca ea stia!
Asa ca sfrsea prin a fura la lumina zilei.
- Alice, n-ai nici o urma de moralitate, spunea sora ei. Nu poti totusi sa stai n
combinezon n fata locotenentului.
- Rahat, zise Alice, si la naiba cu morala.
Numitul Heinz, pe care-l auzira urcnd scarile n fuga, intra asa cum intra cineva c
are are dreptul sa faca zgomot; era Unterscharfhrer SS.
- Buna, fetelor! Uite, trascau si cafea.
Scoase un hohot de betiv si nu observa gradul lui Ohlsen, pe care-l numi fara fa
soane colega", dar locotenentului nu-i pasa de nimic.
Baura iarasi, glumira, apoi se dusera la culcare. Alice gemea de placere, Heinz
rdea ca un mercenar si rasufla ca un taur.
A doua zi, n zori, locotenentul pleca fara sa trezeasca pe nimeni, fara macar sa
stie numele fetei. Se duse n gara Friedrichstrasse. Peronul era ntesat de soldati n
permisie ce se ntorceau pe front, unii nsotiti de cei apropiati, dar majoritatea
singuri, caci erau evitate despartirile n gara, care aminteau prea mult de nmormnta
ri. Ohlsen se plimba nervos pe peron. Nu-i ceva obisnuit sa pleci nainte de sfrsitu
l permisiei", gndi el.
- De ce naiba nu luati trenul de la Charlottenburg? ntreba un functionar al garii
un grup de soldati. Gasiti mai usor locuri, trenul se formeaza acolo.
Un subofiter batrn, ce statea asezat pe ranita, spuse dispretuitor:
- n celalalt sens ar trebui sa luam trenul, ar trebui sa mergem la Schleisinger H
of.
- De ce? E ultima statie din Berlin, plina ochi!.
- Tocmai, rnji un Obergefreiter ntins pe peronul ud, cu o cutie de masca de gaze s
ub cap. Nu e nici un tren de front n gara Silezia, dar, daca-ti vizezi foile la c
omandantul garii, cstigi o zi si pleci n ziua urmatoare.
Sosi un rapid, ntesat de soldati pe care batrnul subofiter i arata rznd.
- Astia au nteles! Pun ramasag pe ce vreti ca trenul se va goli n gara Silezia, da
r trebuie sa ne grabim. Daca ntrzie, cinii de jandarmi vor fi acolo si avem toate s
ansele sa fim pusi la zid.
Ctiva soldati sarira spre tren, ncercnd sa se agate.
- Nu le e bine! spuse subofiterul nveselit. Si ei s-au prins!
- Nici o oprire la gara Silezia! striga conductorul ce fugea n lungul peronului.
Se auzi un hohot de rs asurzitor. Ce vorbesti! O sa fim mai repede acasa!".

Functionarul ce recomandase gara Charlottenburg privea cu gura cascata trenul ar

hiplin.
- Fhrer-ul nu va cstiga razboiul cu turma asta, spuse el, plecnd suparat. Un locote
nent de blindate veni la locotenentul Ohlsen si-l saluta cu familiaritate.
- ncerci smecheria cu gara Silezia?
- Nu, raspunse Ohlsen, cu nepasare.
- Draga prietene, dar e o zi de permisie n plus!
- N-am chef, replica locotenentul zmbind.
Ofiterul se ntoarse pe calcie si se ndeparta repede. Nazist sau tmpit, si spuse el, pr
obabil amndoua". Se duse spre doi locotenenti de infanterie, dintre care unul dis
paru imediat n tren.
Agatate pe toate garniturile, pancarte scrise cu litere mari purtau lozinci ncura
jatoare, de exemplu: Mergeti spre victorie!" Un subofiter scuipa pe una dintre el
e: N-au dect sa mearga"!
Deodata se auzi un fluierat. Era semnalul de avertizare dat de un Feldwebel de l
a artilerie. Trei casti de otel, trei jandarmi se ivira pe peron. Ochii ameninta
tori sclipeau sub castile stralucitoare. Trenul pe care-l astepta locotenentul i
ntra n gara si se opri n scrsnet de frne. Soldatii se repezira. Strigate, chemari, nj
uraturi, certuri.
- Urcati n vagoane, trenul pleaca!
ncet, trenul strabatu Berlinul, trecu peste Spree, n departare se ghiceau Alexande
rplatz si Prefectura de politie, unde sute de oameni nchisi si asteptau fara ndoial
a moartea. n gara Silezia era o multime uriasa, dar putini au urcat n tren. Coada n
fata biroului comandantului garii crestea mereu, o coada de oameni multumiti ca
reusisera sa-si vizeze hrtiile si unii mpinsesera ndrazneala pna acolo nct sa spuna f
amiliei sa-i astepte dincolo de bariere. Un suierat lung, megafoanele emiteau or
dine. Trenul locotenentului si urma drumul spre est.
Fiecare compartiment era plin cu o gramada de barbati n drum spre abator, care av
eau nca n snge amintirea celor cincisprezece zile minunate. Dar acum i astepta altcev
a: focul, blindatele, luptele corp-la-corp, sngele, mutilarile, moartea... cuvinte
cu o asemenea ncarcatura de groaza si suferinte nct depasea orice nchipuire.
Ghemuit ntr-un colt, sub manta, locotenentul nchise ochii, n vreme ce ceilalti juca
u carti, beau sau spuneau povesti obscene. Locotenentul Ohlsen plngea... n tacere.
si plngea fiul pierdut, caminul distrus, si slngea singuratatea... Ba nu! Nu era si
ngur. Acolo unde l ducea trenul erau fratii sai de arme, camarazii sai.
Si i revedea pe toti: Batrnul, ca o stnca, micul legionar, Joseph Porta, Micutul, a
tt de nalt, att de prost, si toti ceilalti...
Trenul strabatea Germania.
n clipa aceea, n spatele frontului se ncheia concentrarea de trupe sovietice. Totul
fusese pregatit pentru cea mai mare ofensiva din istoria razboiului.
ntr-o groapa adnca de obuz i-ar fi putut vedea pe Porta, Micutul si un infanterist
rus care jucau zaruri. Pistoalele lor mitraliera zaceau aruncate alaturi. Toti
trei ajunsesera acolo n timpul luptei. Micutul cstigase deja o sticla de vodca cnd
urgia cea mare a frontului rabufni de la o zare fa cealalta si puse capat joculu
i.
Doua sute saizeci si trei de divizii de infanterie si optzeci si cinci de divizi
i blindate porneau la atac.