Sven Hassel Batalion de mars MARCHBATALION

Diferenta nu-i chiar att de mare pe ct ar putea parea, declara Barcelona Blom, scui pnd prin oblonul tancului. Dupa cum stiti, razboiul civil din Spania l-am nceput c a miliciano" n Servicios Especiales. Cei banuiti ca ar apartine coloanei a V-a sau c-ar fi fascisti erau dusi, prin Calle del Ave Maria, pna la zidurile abatorului . Nisipul era ntr-att de uscat nct sugea imediat sngele, de nu mai era nevoie sa fie vnturat dupa executie. Preferam sa-i mpuscam stnd n picioare, dar unii se aruncau pe jos si nu era chip sa-i scoli. Multi strigau: Traiasca Spania!" Cnd nationalistii lui Franco, au pus mna pe mine si m-au nrolat n Legiunea Straina s paniola, am fost nevoit sa le demonstrez ca sunt un bun german, luat cu sila de oamenii generalului republican Miaja. Am fost varsat la compania a 3-a, batalion ul 2, aia care aveau gulerul tunicii albastru. Aici, faceam acelasi lucru ca si la Servicios Especiales ale generalului Miaja, numai ca-i mpuscam legati de scaun e, cu spatele la noi. Si ei, ca si ceilalti, tot Traiasca Spania!" strigau. Cnd a venit sfrsitul razboiului, nu mai pridideam cu atta munca. La Barcelona, i nghe suiam n arenele destinate coridelor si-i seceram cu mitraliera. Eram ajutati de p atru escadroane de mauri, apoi s-a amestecat si politia care tragea n morti de la un pas. Dupa cum vedeti, toata lumea murea n acelasi fel si nimeni nu era vinova t de nimic! Ca sa dovedesti ca esti bun patriot, trebuia obligatoriu sa denunti pe careva. J udecatorii republicani ziceau: Gura, porcule!" cnd vreun acuzat ncerca sa se apere, la astilalti, la nationalisti, judecatorii ziceau: Fleanca, porc de cine!" Aici e ra toata deosebirea! Destul despre razboi! sari Micutul. Povesteste mai bine despre luptele de tauri si despre frumoasele gagici scaldate n soare! Barcelona si freca pleoapele de parca ar fi vrut sa alunge de sub ele imaginea sng eroaselor executii. Se porni sa vorbeasca si uitaram pe loc si gerul care ne ard ea obrajii, si troienele nghetate, acum nu mai vedeam altceva dect cerul albastru al Spaniei, nu auzeam dect vuietul entuziasmat al multimii. Chiar si T-34, tancul rusesc n care ne aflam, asculta, uitnd ca nu mai are ulei, d uduia ncetisor si-si nchipuia ca e un taur, mare si negru. COMANDO CU DESTINATIE SPECIALA Zapada se nvrteja si se nvolbura peste nemarginirea stepei. Rafale de fulgi biciuia u tancurile ce se aliniasera ntr-un sir compact de-a lungul a ceea ce ar fi trebu it sa fie o sosea. Echipajele se nghesuisera dedesubtul lor sau se adaposteau pe dupa ele, n partea ferita de vnt, protejndu-si fetele de apriga muscatura a Crivatu lui. Micutul se instalase sub tancul nostru, un MK-4. Tot acolo Porta si confectionase un soi de saltea si ghemuit cum statea semana cu o bufnita, avndu-l si pe marunt elul legionar, complet nghetat, ntre picioarele sale. Impetuoasa noastra naintare fusese oprita deodata, fara ca cineva sa-si fi dat os teneala sa ne explice pentru ce de altminteri, ni se rupea-n paispe. Ce importan ta avea pentru noi daca stam pe loc sau facem altceva? Julius Heide, care-si sap ase o groapa n zapada, ne propuse o partida de septica, dar aveam degetele prea ng hetate ca sa putem tine cartile. Legionarul avea degeraturi grave la mini si la u rechi. Pomada care ni se distribuise parea ca face mai mult rau dect bine. De alt fel, Porta o aruncase nca din prima zi, pretinznd ca pute a caca de pisica. Batrnul se apropie de noi suflnd din greu. Sosea de la comandant. Schmeisser-ul i l uneca de pe umar si cazu n zapada, nainte ca proprietarul sa-l fi aruncat singur.

Ce-a vrut animalul ala? se interesa Porta, privindu-si degeraturile purulente de pe mini. Batrnul nu se grabi cu raspunsul. Tacticos, ncepu sa-si ndese pipa, vechea sa pipa din lemn, cu capacel de metal, fabricatie proprie. Legionarul i ntinse bricheta. C ea mai buna bricheta din lume ce nu daduse niciodata gres. O confectionase dintr -un tub de proiectil pentru mitralierele a.a., iasca, o tandara de cremene si o bucata din lama unui brici. Scnteia aprindea iasca, bobul de jaratec era aproape invizibil noaptea si nici cea mai cumplita furtuna nu-l putea stinge. Hai, zi-i, ce-a vrut? si Porta scuipa nerabdator n zapada. Micutul se plesnea peste coapse ca sa se mai dezmorteasca. Christoase, ce frig! si freca cu grija obrazul, care semana mai degraba cu un vec hi pergament dect cu o piele omeneasca. Credeti ca mai e mult pna-n primavara? Tmpitule! rnji Porta. Peste trei saptamni e abia Craciunul. Ct despre daruri, singur ul pe care l-ai putea capata ar fi de la Ivan, sub forma unui glont n scafrlie! De sub vesta sa alba de camuflaj, Batrnul extrase o harta pe care degetele sale a proape rigide o ntinsera direct pe zapada. Aratatorul murdar se opri n dreptul unu i punct de pe caroiajul hrtiei. Uite, va trebui sa ajungem cu plutonul ici-sa. Ivit de dupa senila blindatului, Micutul se cazni sa descifreze numele localitat ii. Locul unde ne aflam acum se numeste Kotelnikovo, explica Batrnul, privindu-ne pe rnd. E la 30 kilometri de pozitiile germane cele mai ndepartate de Stalingrad. Urm eaza sa pornim n directia unei asezari pe nume Obilnoie si sa vedem cam ce concen trari de trupe sovietice au loc acolo, practic, e vorba de o misiune de recunoas tere pe directia Sarpa si tarmul marii. Daca ntoarcerea ne e taiata, avem ordin s a cautam o legatura cu Armata a 4-a romna, care se afla la sud-vest de Volga. Fir este, dac-o mai exista n acel moment! Porta izbucni n rs si trase un prt zgomotos. Ia spune, Batrne, care dintre voi doi s-a ticnit: tu, ori animalul ala de capitan ? Ivan nu-i nici prost, nici chior! O sa ne vada masinile de la sapte poste! Tin te mai procopsite nici ca se poate! Batrnul si freca barbia si-si miji ochii. Afla, baiete, ca toata chestia-i cu dichis. n primul rnd, trebuie sa transmitem zi lnic un mesaj radio Corpului de armata si, n al doilea rnd Batrnul se opri, scoase pipa din gura si se scarpina cu mustiucul dupa ureche , n al doilea rnd, ziceam, ne ntolim n uniforme rusesti si ne mbarcam n T-34-urile pe care i le-am julit lui Ivan ! Asta-i sinucidere curata! sari Legionarul. Pai daca Ivan ne prinde n trentele lui si cu fundul instalat n toracele personale cu stea rosie pe turela, streangul ne paste! Ba eu prefer latul unei morti lente n minele de plumb de la Kolima! Aiurea! suiera printre dinti Legionarul. Daca te-ar lasa sa alegi, afla ca ai nti nde-o n pas alergator pna dincolo de Cercul polar! Toate povestile astea cu alesul sunt niste tmpenii! Te lupti pentru viata, orict ar fi ea de amarta si de paduchio asa! E vrerea lui Allah! Si vrerea lui Allah e sa ne costumam n hantele lui Ivan si sa ne ndesam n cosciugel e sale de otel? rnji Porta. Allah le-a prevazut pe toate, riposta Legionarul. Ba sa-mi fie cu iertare, striga Micutul de sub tanc. Zici ca Allah e bun si cnd c olo nu face dect sa ne bage tot mai mult n rahat! Legionarul se multumi sa dea din umeri. Pentru el nu mai ncapea nici o discutie cn d era vorba de Allah. Batrnul se ridica de jos si-si culese pistolul-mitraliera d in zapada. Hai, miscati-va! Capitanul Lander moare de dorul vostru! Ne scularam n sila si, aruncnd armele pe umar, porniram n gloata spre tancul comand antului de companie. Capitanul Lander sosise de putin timp la batalionul nostru de mars si-l stiam dr ept un nazist fanatic, originar din Schlesswig. Nimerise pe front n urma unor ist orii cam ciudate cu niste copii. Umblau tot soiul de zvonuri si Porta, ca ntotdea una, descoperise despre ce-i vorba datorita prietenului sau de la statul-major,

fruntasul Feders. Maltratarea copiilor. Bai fortate n apa nghetata practicate ntr-o casa de reeducare" si alte asemenea distractii". ntr-o buna zi, la fel ca si-n alt e dati, aveam sa aflam tot adevarul. Ne picau tot soiul de indivizi, care ne bat eau pe umar spunndu-ne camarade", care mparteau tigari cu nemiluita, care primeau d in Danemarca pachete cu ditamai slanini afumate n ele, care povesteau pna le seca saliva din gura despre modul fratesc n care s-au purtat cu populatia tarilor ocup ate... Pna la urma nsa, pe diverse canale ntortocheate, porcariile savrsite de ei sfr seau prin a ajunge la banuitoarele si mereu nencrezatoarele noastre urechi. Si at unci, Porta si Legionarul hotarau care le va fi soarta. Pe unii i mpuscam pe la spate n cursul vreunui atac, pe altii i pasam lui Ivan si nu mai stiam de ei. Oricum, bine nu le era! Pe altii, n sfrsit, i lasam pur si simplu sa crape de frig. Capitanul Lander ne astepta lnga tancul sau, cu picioarele cracanate si minile nman usate protapite n solduri. Era un tip scund si dolofan, de circa 50 de ani, fost negustor de delikatessen". Porta l poreclise taie-slanina". Ceea ce nu stiam nca era faptul ca, la el acasa, fusese un soi de epitrop al parohiei, si, totodata, pre sedintele consiliului local de tutela. Adora citatele biblice si cnd expedia pe c areva n fata tribunalului militar de campanie, rostea cu onctuoasa parere derau: S unt ndurerat ca trebuie s-o fac, dar e vointa Celui de Sus. Nestiute sunt caile S ale atunci cnd vrea sa aduca ndarat la turma oaia cea ratacita". Se ruga mai tot timpul, zicea Binecuvnteaza, Doamne" naintea fiecarei mese, invoca D uhul Sfnt nainte de a semna ordinul de executie a unor civili rusi pe care numai e l singur i considera partizani si doar ca nu se lingea pe buze n fata trupurilor c iuruite de gloante. Cel ce scoate sabia de sabie va pieri", zicea el ridicnd spre cer niste ochi de oblete fiert. l confunda pe Dumnezeu cu Adolf Hitler, dar de Iis us nu pomenea niciodata. De, un evreu! ntr-una din zile, cnd a executat cu propria-i mna o tnara rusoaica, i-a soptit cu du iosie oblignd-o sa se aseze n genunchi: n mparatia cerurilor te asteapta o lume mai b una", a mngiat-o blnd pe par si a apucat sa descarce de doua ori pistolul n ceafa ne fericitei nainte ca aceasta sa se prabuseasca. Capitanul se tinea ntotdeauna ct mai departe de linia-nti. Crucea de fier era rezul tatul unor matrapazlcuri ordinare, dar cnd cei de la regiment au vrut sa afle mai multe despre motivele decorarii, locotenent-colonelul Hinka, comandantul nostru, a primit ordin de la persoane sus-puse sa nceteze imediat investigatiile. Batrnul si facu raportul si capitanul Lander lua cuvntul: Razboiul cere jertfe, e nsasi vointa Domnului. Un razboi fara morti nu-i razboi! Misiunea pe care v-am ncredintat-o presupune, fara ndoiala, moartea multora dintre voi, dar va fi o moarte pe cmpul de lupta, o moarte glorioasa! Rahat! facu Micutul destul de tare. Lander amuti pentru o clipa. Privirea i era dezaprobatoare, dar nu mnioasa. La Sco ala militara din Dresda nvatase ca un ofiter nu trebuie sa-si piarda niciodata cu mpatul. Elevul Lander umpluse o suta douazeci si sase de caiete cu extrase din r egulament si preceptele ofiterilor-instructori. Unul dintre ele, de pilda, conti nea totul despre comportarea unui ofiter atunci cnd se deplaseaza cu bicicleta. A sa stnd lucrurile, nu nvrednici plutonul dect cu o privire dispretuitoare. Moartea poate fi frumoasa, continua el cu intonatii de predicator. Ea poate fi c hiar dulce, mai striga el, adresndu-se pustiului nghetat din jur, gustnd parca adje ctivul dulce". Datoria ostasului german este sa lupte si sa moara pentru mareata sa Patrie, nu-i sfrsit mai frumos dect acela de a muri ca un erou! N-ai dect sa sfrsesti tu, bai cap de caracuda! fu comentariul Micutului. Capitanul facu un imens efort ca sa stapneasca urletul de furie ntepenit n gtlej. De schise si nchise de cteva ori gura n timp ce fata, altminteri vnata de ger, palea si se nrosea succesiv. Caporal, te poftesc sa-ti tii gura atta timp ct nu ma adresez direct! Sa traiti, dom' capitan, racni Micutul, mi tin cu placere gura pna cnd dom' capitan binevoieste sa mi se adreseze! Porta se hlizi, Legionarul asisderi, Steiner scuipa nepasator n directia unui cad avru acoperit pe trei sferturi cu zapada, Batrnul juca pe loc, plesnindu-se peste coapse. Comandantul companiei si musca buza, salta centironul care se cam lasase sub greu

tatea pistolului purtat la sold si continua cu glas ceva mai aspru: E nsasi vointa lui Dumnezeu ca voi sa fiti cei desemnati pentru o misiune n spatel e liniilor rosii, o magnifica misiune de care puteti fi mndri! Bai, Legiune, Dumnezeu e cumva general? se auzi vocea Micutului. De data asta, Lander uita si de caiete si de tot. Din trei pasi ajunse n fata mat ahalei si se porni sa urle, mproscnd cu stropi de saliva: Ticalosule! Jigodie! Porcule! Trei zile de carcera pentru obraznicie la adresa c omandantului. Un cuvnt n plus si te curat ca pe o jivina ce esti! Repeta ce-am spu s! Da, sa traiti, numai sa nu trageti dom' capitan, raspunse Micutul ca la cazarma, ca daca dom' capitan nu ma nimereste s-ar putea sa fiu naintat Tribunalului mili tar ca sa fiu rempuscat! Capitanul deveni apoplectic, mna i se ntinse spre tocul pistolului si o clipa ne-a m temut ca va trage. Singurul care-si pastrase firea era huiduma noastra tmpita c are statea n pozitie de drepti si se holba la cer. Culcat! racni capitanul. Cine? Eu? Culcat! repeta Lander spumegnd de furie. Micutul se pravali n zapada exact ca un sac cu cartofi care cade din pod. Grasanu l ofiter se uita la el, scuipa scrbit si continua, adresndu-se plutonului: Criminalul asta e o rusine pentru ntreaga companie. Daca v-a mai ramas un strop d e onoare, aranjati-va n asa fel nct sa putrezeasca n cel mai scurt timp sub o cruce din craci cu o casca ruginita-n vrf, dar va garantez ca zilele-i sunt numarate si ca primul tribunal de campanie o sa se ocupe de el! Din fericire, bacanul din Schlesswig nu putea auzi ce mormaie Micutul cu botul nf undat n zapada, asa ca binevoi sa ne puna la curent cu misiunea ncredintata. Grupa urma sa se echipeze n uniforme sovietice, sa se mbarce n patru tancuri T-34 si sa efectueze o recunoastere n spatele liniilor inamice. S-ar putea ca n Germania lume a sa aiba un respect deosebit pentru Conventia de la Geneva de vorbit, n orice ca z, se vorbea ntruna , dar ideea asta geniala constituia o violare flagranta a susamintitei conventii. Dupa ce ispravi ce avea de spus, capitanul ne facu vnt cu un gest dispretuitor. n ochii lui eram de pe acum dati disparuti. Lucrul cel mai greu a fost sa gasim o uniforma sovietica n care sa ncapa cei doi m etri de ciolane si muschi ai Micutului. Acesta din urma zbiera ct putea ca-i o po rcarie ce se face cu el, ca nimeni n-are dreptul sa-l ndese n uniforma lui Ivan. F uribund, se zbatu sa traga pe el niste nadragi vatuiti, vru sa bage o caciula cu clape n gura tunului si rasturna cu piciorul o pusca-mitraliera ce se gasea n pre ajma-i. Las' ca stiu ce fac! racni el deodata. O sa cer executarea imediata a celor trei zile de carcera! Conform regulamentului, un pedepsit poate cere ncarcerarea pe l oc daca e supus si unei alte pedepse suplimentare. Te-ai ticnit! riposta Legionarul. Taie-slanina" o sa te mpuste pe loc pentru refuz de executare a misiunii ordonate si ncercare de dezertare n fata inamicului. Ba sa stii ca am dreptate! insista colosul. ti mai amintesti ziua n care l-am ales pe Adolf ca Fhrer si m-am ncurcat la votare? Cei care eram veteranii companiei am izbucnit, fara voie, n rs aducndu-ne aminte de faimoasa zi a votarii. Era marele referendum liber" din 1930 care trebuia sa dem onstreze unitatea poporului german. Participa toata lumea, inclusiv soldatii si detinutii din lagarele de concentrare. La noi slujeam pe atunci la Regimentul de care de lupta din Eisenach treaba a debutat prin lipirea pe toti peretii a unor prea frumoase afise colorate, apartinnd diverselor partide. S-au tinut discursur i prin dormitoare si salile de masa, ba s-au organizat chiar si discutii libere" n timpul orelor de instructie. Unele dintre ele s-au dovedit a fi chiar furtunoas e. n plutonul nostru existau patru comunisti si sapte social-democrati, toti ceil alti eram tufa n materie de politica, dar, dupa un anume timp, majoritatea dintre noi a ajuns la concluzia ca e mai bine sa votam mpotriva lui Hitler, chiar daca nu stiam prea bine de ce anume. A venit si ziua referendumului. Pe strazi cntau fanfare, rapaiau tobe. Peste tot numai drapele, nsa, desi votul era liber", nu le vedeai fluturnd dect pe cele cu zva stica. La orele 15 trebuia sa fim prezenti la cazarma, fiecare grupa urmnd sa vot

eze n dormitorul ei. Aproape ca ne luase cu friguri. Micutul declara sus si tare ca va vota numai pentru partidul care-l va trimite imediat acasa si, mpreuna cu P orta, se si apucase sa-si strnga cazarmamentul si echipamentul ca sa le predea la magazie, totul fiind, n viziunea lor, o chestiune de ore. Usa s-a deschis facnd loc locotenentului Ptz, poreclit Calugarita", care a patruns tinnd n mna un teanc de buletine de vot. Drepti! a racnit seful de dormitor si i-a prezentat ofiterului raportul. Acesta a salutat cu trei degete duse la viziera, dupa care s-a uitat prin ncapere sa vada daca totul e-n ordine. Sub talpa lui Porta a fost descoperit un pic de tarna, neglijenta care l-a costat nvoirea de duminica, iar Micutul, al carui deget ramasese murdar de unsoare de arma s-a nvrtit de un planton peste rnd. Acum, disci plina prusaca era salvata. Calugarita" a ordonat repaus, cu gesturi solemne a nsirat buletinele pe masa, si-a netezit vestonul si ne-a cercetat cu o privire scrutatoare. Ceea ce a vazut l-a linistit: eram cum trebuia sa fim, o turma disciplinata si supusa pna la moarte. Tusi, dregndu-si glasul, mai trase o data de poalele vestonului de sub care spnzu ra, n cinstea acestei marete zile, stiletul de parada si ne zmbi ca o fecioara la prima mpartasanie. Camarazi! zbiera el. Astazi, marea Germanie urmeaza sa voteze. Traiti o zi marea ta. O zi mareata n timpul careia se va petrece ceva cu totul deosebit! Se opri brusc, constatnd ca Micutul nu-l asculta si-i cu privirea aiurea. Soldat Kreutzfeld, la ce te uiti? La muste, dom' locotenent. Care muste? Ale doua care se reguleaza acolo sus, pe lampa, dom' locotenent. Si Micutul arat a cu degetul doua muste ncalecate pe abajurul becului din tavan. Idiotule! mri locotenentul. Repeta ce am spus! Micutul lua pozitia de drepti, abandonnd contemplarea mustelor. Dom' locotenent a zis ca e o zi mareata. Bine. Dar de ce e o zi mareata? Huiduma l privi cu un aer nauc, aproape se auzeau scrtind rotitele creierului sau. Ei bine? ntreba, sec, ofiterul. Chipul Micutului fu iluminat de o subita inspiratie: E o zi mareata pentru ca avem nvoire pna la noapte, si ziua-i lunga. Cretinule! urla locotenentul si-i crpi o pereche de palme. Dupa ce-i reveni calmul, Calugarita" si relua discursul: Camarazi, va ordon sa simtiti pna-n strafundul sufletului vostru emotia acestei m arete zile! Daca exista vreunul care sa n-o simta, i voi administra o asemenea ch elfaneala nct fundul lui va frige att de tare ca se va putea face omleta pe el! Spe r ca m-ati nteles, brutelor? si potrivi stiletul de parada. Fhrer-ul nostru, de Dum nezeu binecuvntat, Adolf Hitler, a ngaduit unor nenorociti ca voi sa-l votati si m i-e greu sa-mi nchipui ca, asa tmpiti cum sunteti, v-ati putea gndi sa votati pe al tcineva! Toata gasca, inclusiv comunistii si social-democratii, am racnit de trei ori Heil !". Apoi, primul din flancul drept fu chemat la masa. Locotenentul i vr un creion nt re degete si-i arata buletinul: Pui o cruce aici! Unul dupa altul, fiecare dintre noi se prezenta la masa si totul merse ca pe roa te pna veni rndul Micutului. Tulburat si zapacit de ceea ce se ntmpla, brontozaurul nostru puse cruciulita altundeva. Unde? N-am aflat-o niciodata. Cert e ca locote nentul Ptz a explodat mai ceva ca o bomba: nalta tradare! Porcule! Te mannc de viu! Micutul fu expediat pe sub paturi si pe dulapuri, primi trei plantoane peste rnd, dupa care ntreaga grupa a fost pedepsita cu o ora de instructie. Seara, comandantul de companie l-a condamnat pe Micutul la paisprezece zile de c arcera pentru ca ntinase onoarea companiei. Daca ar fi sa capeti ceea ce meriti, te-as trimite cu un sut n fund direct n fata plutonului de executie! si scuipa la picioarele huidumei. Eu nsa ndragesc oamenii si animalele, asa ca scapi numai cu carcera. Comandantul de batalion a transformat pedeapsa n trei luni de nchisoare cu lanturi

la picioare. Si daca te pune dracul, malacule, sa iesi la raport la comandantul de regiment, te paste Tribunalul militar. Doamne, ce rau mi pare ca nu mai suntem n evul mediu! Singura ta sansa, bivole, e sa ceri executarea imediata a pedepsei! Zece minute mai trziu, Micutul era la prnaie si timp de trei luni s-a tot ntrebat u nde te pot duce voturile liber exprimate! Batrnul se apropie de noi cu mersul sau leganat, att de caracteristic, si ordona p e un ton sec: Grabiti-va cu ntolitul n hantele lui Ivan si pregatiti cele doua T-34. Plecarea ntr -o ora! N-au fost nici surle, nici tobe, pur si simplu am disparut, cenusii si tristi. M uti, comandantii de car ne priveau de la naltimea turelelor. Batrnul ridica o mna n semn de adio si cu asta se ncheie totul. N-o sa-i mai revedem niciodata, spuse un locotenent de la compania a 4-a. Daca I van pune mna pe ei, urmeaza streangul n cinci minute, iar daca ncearca sa se ntoarca n liniile noastre n uniformele pe care le poarta si cu T-34-urile astea, se va tr age n ei ca n ciori. Si scuipa cu amaraciune. Iarasi suntem n rahat! comenta Micutul, ncercnd sa largeasca, folosind talpa cizmei , caciula prea strmta. Tancul trudea din greu urcnd panta, senilele scrsneau, tevile de esapament mproscau scurte flacari albastre. Porta accelera. Mugetul motorului se repercuta de coas tele muntilor. Barcelona-Blom, care, de regula, nu se gndea dect la livada sa de p ortocali pe care-o va avea dupa razboi, deschise unul din obloane si scruta noap tea. crivatul aduna peste tot troiene uriase. Munti si iarasi munti. Da, iar printre ei, Ivani si iarasi Ivani, completa Batrnul. Am si trecut de liniile lor? se interesa Porta, ambalnd motorul. Demult, murmura Batrnul, sprijinindu-si fruntea de rama de cauciuc a periscopului si straduindu-se sa strapunga noaptea prin sticla groasa, armata cu srma de otel . Barem sa nu nimerim peste mine! gndi el cu glas tare. Legionarul chicoti, sarcastic. Micutul renuntase sa mai largeasca prea-strmta cac iula, pe care de altminteri o si expediase n decor, si acum trona cu melonul gri pe capatna, melonul care, alaturi de jobenul galben al lui Porta, provocase nenum arate accese de turbare diversilor superiori. Bai Legiune, zise el ajustndu-si melonul, crezi c-as putea intra n gradina lui All ah? Stii, cu religia nu m-am descurcat niciodata prea bine. nchina-te si roaga-te lui Allah si el te va ierta, l povatui Legionarul. Nici un fel de iertare pentru gorila asta! izbucni Porta. Faradelegile lui depas esc chiar si puterea lui Allah! Daca s-ar ntmpla asa ceva nseamna ca si SS Himmler si-ar gasi acolo adapost, ceea c e e cu neputinta! Allah n-ar trebui sa accepte asa ceva! Destul! le-o reteza Legionarul. Putin i pasa lui Allah de niste jigodii ca voi, d ar asta nu nseamna ca nu-i datorati respect. Strigatul nabusit al Batrnului ne trezi la realitate si ntr-o clipita redeveniram c eea ce eram: fiare. Porta frna brutal si izbuti sa nu dea peste o coloana de infa nteristi sovietici. Soldatii agitara bratele, strigara ceva acoperit de duduitul motorului, apoi disparura ndaratul nostru, nghititi de vrtejurile de zapada strnite de senile. Spre marea noastra usurare, aparu si celalalt tanc, nvolburnd la rndu-i zapada, nim eni nu gasise nimic suspect n aparitia acestor doua T-34 cu stea rosie pe turela. Glasul Batrnului rasuna, alterat, n casti: Pastreaza distanta ntre vehicule. Celalalt tanc ncetini, deveni o umbra, apoi pieri n noapte, doar parazitii din cas ti i mai tradau prezenta. Dora unu catre Dora doi, soptea Batrnul prin laringofon. Unghi de mars 216, vitez a 30, indicativ 16. Terminat.

Parazitii disparura. Crap de frig, am gemut. Da-te jos si fa un cros pe lnga noi, ma lua peste picior Porta. Ai putea chiar st riga Heil!" Atunci sa vezi ce cald o sa ti se faca! N-as zice ca-i o placere sa rulezi asa, printre Ivani, facu Julius Heide, scuturn du-se. Daca ar banui ceva... ...s-ar termina cu noi n doi timpi si trei miscari, i continua Batrnul gndul. Si nim eni pe lumea asta nu le-ar putea reprosa ca ne-au casapit: ncalcam cu nerusinare legile razboiului. Si atunci, de ce n-am zis nu? striga Micutul. De fiecare data cnd m-au nhatat cei de la Kripo, de tot attea ori au pretins ca am ncalcat legea! Pentru ca, daca refuzam, tot streangul sau glontul ne astepta: neexecutarea ordi nului pe cmpul de lupta. Nu mai pricep nimic, facu, mbufnndu-se, Micutul. Atunci executa si nu mai pune ntrebari! conchise Legionarul. ntreaga noapte am rulat pe drumuri troienite, nfundndu-ne n zapada si patinnd. Brusc, Batrnul scoase un strigat ngrozit. Ce s-a mai ntmplat? mugi Micutul. Nu-i raspunse nimeni, doar Legionarul avu un rs amar: Sfrsitul, baietica, asta s-a ntmplat. Pregatiti-va de lupta! ordona Batrnul. Zi-i mai degraba de un corp-la-corp! rectifica Porta frnnd. Legionarul arma pistolul-mitraliera, eu nhatai o grenada, Barcelona si lipi ochiul de ocularul periscopului. n lumina palida a zorilor ce abia mijeau se distingeau contururile imprecise ale unor tancuri oprite pe un drum lateral. Lnga blindatul nostru se agita un tip, probabil un ofiter, care racnea ceva n ruseste. Batrnul nt redeschise chepengul si-i raspunse, amestecnd alandala cuvinte letone, rusesti si lituaniene. ntre timp, aparu si cel de-al doilea T-34, care frna cu ntrziere si ne tampona zdravan. Ofiterul se porni pe njuraturi si, har Domnului, n limba lor sunt destule. Luati-va dupa tancurile care vin! ordona el, sarind pe blindaj. Era un ofiter din trupele NKVD, poate chiar un comisar, cu o caciula alba de bla na si petlite verzi a caror simpla vedere ne ngheta sngele n vine. Batrnul, cu capul scos din turela, ncerca sa se nteleaga cu el n vorbirea lui stlcita. Esti din tarile baltice? l ntreba rusul. h! Se vede dupa cum vorbesti. Dupa victorie, sa faci bine si sa nveti limba noastra cumsecade! Ne nimeriram n capul unei lungi coloane de tancuri. Peste tot enkavedisti n unifor ma, care zbierau si se agitau, straduindu-se sa puna n miscare coloana. De unde dracu veniti? ntreba ofiterul enkavedist, oferindu-i Batrnului tabachera sa cu mahorca. Batrnul ndruga ceva n legatura cu o misiune speciala ceea ce nici macar nu era o mi nciuna , dar, spre fericirea noastra, atentia comisarului se concentra asupra nval maselii care se produsese pe sosea si care bloca naintarea. Sarind de pe blindaj, se ndrepta n fuga spre agentii de circulatie, cernd prioritate pentru cele doua ta ncuri ale noastre, de fapt pentru el, deoarece era n mod vadit grabit si noi i slu jeam drept mijloc de transport. Racnetele lui, njuraturile si amenintarea cu Sibe ria dadura rezultatul scontat si ni se facu loc. Mai repede! Mai repede! comanda el, sarind la loc pe blindaj. Pe drum, l complimenta pe Porta pentru modul magistral n care conducea mastodontul de otel si-l ntreba pe Batrnul daca, la o adica, n-ar vrea sa i-l cedeze ca sofer . Batrnul i promise ca va vorbi cu comandantul unitatii noastre. Dupa vreun sfert de ceas, comisarul, care nghetase bocna stnd afara, a cerut sa i se faca un pic de loc n interior. Batrnul se nghesui n Heide si prin chepengul deschis aparura cizmel e cu carmbi lungi ai ofiterului, apoi ateriza si el cu un buf" sonor pe planseul d e otel. Ce bordel mai e si aici! exclama el, dnd un sut ranitei Micutului. Aveti ceva vod ca, pui de catea? Este, raspunse Batrnul, ntinzndu-i bidonul.

La urmatoarea raspntie, alt baraj. Un sergent din trupele NKVD ne cere parola. Papali turnant nad rekoi, raspunse prompt comisarul nostru". Tancurile fac parte din Regimentul 67 Blindate? l chestiona sergentul Niet, raspunse comisarul. Misiune speciala. Sergentul ne ruga sa asteptam, fiind vorba de o misiune speciala, trebuia sa rap orteze sefilor sai. Ei fir-ar sa fie! njura comisarul, sarind din turela. Ne grabim! Bombanind, se lua dupa sergent si se ndrepta spre un brad, sub care un maior, tot de la NKVD statea de vorba cu alti ctiva ofiteri. L-am vazut pe comisar prezentnd u-si actele, maiorul izbucni n rs si-i spuse ceva comisarului, aratnd spre un autom obil tras putin mai ncolo. La rndu-i, comisarul rse si el, era clar ca i se propuse se un mijloc de locomotie nitel mai confortabil dect un T-34. Sergentul reveni si-i ntinse Batrnului cteva foi de hrtie. Iata noile ordine de libera-trecere. Pe alea vechi le puteti rupe. Se pare ca ti calosii de fascisti s-au strecurat cu niste tancuri n spatele liniilor noastre, d ar le venim noi de hac! D-aia se si schimba liberele-treceri si parolele. Aveti cumva un strop de vodca? Batrnul ntinse bidonul Micutului. Continutul disparu fulgerator, mai abitir ca rou a diminetii sub razele soarelui de vara. Sergentul icni multumit si zgomotos. Iata si noua parola pe care nici un neamt n-o va putea rosti cum se cuvine si pe care voi, balticii, ar fi bine s-o pronuntati corect fiindca la cea mai mica zbr ceala se trage fara somatie. Retineti: Rastvetali iabloni i grus. Raspunsul e: Su mnaia ulita. Sper ca stiti ca asta-i strada pe care e sediul NKVD-ului din Tomsk ! Nici un neamt n-are de unde sti chestia asta. Cu un chicotit rautacios, se cat ara pe blindaj ca sa-i explice Batrnului itinerariul: Te ndrepti n directia Sadovoi e, dar nu intri n localitate ca acolo-i toata divizia a 14-a. O iei spre sud, cat re Krasnoie. Kommandatura de acolo ti va da noua parola. Te prezinti apoi la unit atea speciala din Elisa, unde ti se va ncredinta ce o sa ti se ncredinteze. Panima iesi, tavarisci? h, mormai Batrnul. Amicul de la NKVD ne facu semn sa-i dam drumul. Ore n sir am rulat catre sud, cautnd sa ocolim toate asezarile ivite n cale, ne-am n crucisat, de cteva ori, si cu coloane n mars, dar nimeni nu ne-a cerut vreodata pa rola. Pe seara, am ajuns n inima muntilor. Tancurile au fost camuflate sub crengi de brad, att de iscusit nct nu le vedeai de la un metru. Batrnul ridica antena stat iei radio si stabili legatura cu statul-major al Corpului de armata. Ordinul nu n trzie: Misiunea continua n directia Tuapse". Tuapse? facu Batrnul, strngndu-si calabalcul. Zau ca stabii nostri nu duc lipsa de i maginatie! Dac-am avea bafta sa dam peste un bordel al tatucai, ce fapta buna am putea face , se lasa Micutul prada visarii. Si cam ce fapta buna ai putea face? l ntreba batjocoritor Barcelona. Sa aducem bietelor fete un pic de fericire. O partida de craci n aer cu Micutul e mai ceva dect sarutatul inelului Prea Sfntului Papa de la Roma pentru un credinci os. nceteaza sa mai amesteci lucrurile sacre cu porcariile tale! se stropsi Legionaru l. Ti-am mai spus-o o data! Priceput? Da' n-am zis nimic de Allah al tau, bai sarpe al nisipurilor! E acelasi lucru. Exista un singur Dumnezeu, chiar daca poarta nume diferite. Bag a-ti asta n capatna si sa nu te mai aud hulind! Heide, nazistul fanatic, deschise gura sa riposteze, dar, ntlnind privirea aceea s peciala a Legionarului, prefera sa taca. O stiam si noi si destui purtau pe trup diverse cicatrice facute de pumnalul micului caporal n cadrul unor discutii pe t eme religioase. Nimeni nu-l uitase pe SS-istul care tragea la tinta ntr-un crucif ix. Legionarul i taiase beregata de la o ureche la alta, dupa care, ca de obicei, daduse vina pe partizani. Duduind din uriasele lor motoare, tancurile pornira spre sud-vest. Carburantul e pe terminate, anunta Porta. Asta-i buna! sari imediat Micutul. Doar n-o sa mergem pe jos. Maica Prea-Curata din Kazan! Am bataturi si sufar de hemoroizi!

Batrnul arunca, batjocoritor: Nu uita sa le-o spui si celor din escorta cnd te vor ncolona directia minele de pl umb din Ural! Mnati din urma de nori burdusiti cu zapada, am reluat marsul spre apus. Muntii de veneau tot mai abrupti, mai salbatici. Drumul, care pe harta aparea ca o sosea l arga, se ngusta ntruna, mastodontii de otel patinau pe poleiul format si era nevoi e de ntreaga maiestrie a mecanicilor nostri conductori, Porta si Steiner, ca sa n u se rostogoleasca n prapastie. Sticla vizoarelor se acoperise cu un strat gros d e gheata, trebuia sa mergem cu obloanele deschise, dar crivatul spulbera n asemen ea hal zapada ca nu vedeam nici macar unde se termina teava tunului. Pe neasteptate, tancul condus de Steiner derapa si se propti cu botul n coasta mu ntelui. Am cobort cu totii si l-am prins cu doua cabluri zdravene de otel de tanc ul nostru. La prima tractiune, cele doua cabluri, groase ct bratul, s-au rupt ca si cum ar fi fost o biata sforicica. Atunci, am recurs la lantul cel mare. Trept at, tonele de otel au prins sa se aseze pe directia dorita, dar, brusc, vehiculu l luneca si nu se opri dect pe buza prapastiei, mai, mai sa traga si tancul nostr u dupa el. Steiner sari din masina, nsfaca un baros ct toate zilele si se apuca sa bata n disp erare cu el n crligul de remorcare. Ni s-a taiat pur si simplu respiratia cnd am va zut ca si tancul nostru e tras spre genune. Porta a accelerat brutal, jerbe de s cntei au tsnit de sub senile, dar exact n momentul n care credeam ca totul e pierdut , crligul a cedat si tancul lui Steiner s-a pravalit, cu zgomot sinistru, n vidul negru, ducnd cu sine, cosciug de otel, pe micul Mler, radistul-mitralior. De ce nu parasise si el blindatul? Nimeni n-ar fi putut-o spune... Ct carburant mai avem? a ntrebat Batrnul. Ct sa spalam n el izmenele Micutului, raspunse Porta. Pai, atunci sunt cteva sute de litri, interveni Heide. Izmenele Micutului sunt ma i mputite dect o groapa de vidanjare! ncetati cu tmpeniile voastre, se stropsi Batrnul. Vreau sa stiu exact cta motorina n e-a mai ramas! Joja e la zero. Hai sa zicem c-ar mai fi vreo cinci litri pe fundul rezervorului , comunica Porta. Stingerea-a-a! psalmodie Heide, imitnd trompetul si aruncnd un bulgare de zapada n prapastie. Bine, decise Batrnul. i facem vnt n prapastie. Demontati nchizatoarele tunului si ale mitralierelor, luati tot ce poate fi transportat si amintiti-va ca munitia e mai pretioasa dect vodca! Sunt vreo cinci, sase sute de kilometri pna la pozitiile ge rmane. Ai stofa de sportsman! se hlizi Porta. Un fleac de plimbarica de cinci, sase sut e de kilometri! Si se porni sa fredoneze: Sunt o pasarica plimbareata, care zburda-n voia ei..." Am bataturi! se tngui Micutul. Gura! porunci Batrnul. Daca va ordon s-o faceti pe pifanii e pentru ca asta-i sin gura sansa de a ajunge la ai nostri. Ne-au sters demult din controale, fii sigur, convinsi ca ne leganam cu totii atrn ati de o craca, spuse n sila Heide. Legionarul arunca prin oblonul frontal ranita sa si trei pistoale-mitraliera si s e uita la Porta care se sprijinea de blindaj. Faca-se voia lui Allah, murmura el. Tancul fu golit de tot ce putea fi necesar, dupa care Porta puse levierul schimb atorului de viteza n pozitia marsarier", bloca acceleratia si sari afara cu sprint eneala unei maimute. Peste cteva clipe, colosul cenusiu disparea n prapastie. Hai, eroilor, directia vest, spuse rznd Steiner si-si arunca pe umar Schmeisser-ul . Nu ma simt deloc la mine acasa n pustietatile de-aici. Ce departe e Reeperbahnstrasse, numarul 26, murmura Micutul. Maica Precista, ct e de departe...

Da' ce-i acolo de-i duci asa dorul? Un bordel nemaipomenit cu noua corvete durde si ttoase. Slujeam acolo pe post de om-sandvici, racolam turistii. Ce timpuri minunate!... Cu priviri nostalgice, gorila urmarea sarabanda fulgilor de nea. Daca asta te-ar putea consola, l lua Legionarul peste picior, pna la Irkutsk e si mai departe, n schimb sansa de a ajunge acolo e mai mare dect la bordelul tau. Pe seara, ne-am oprit sa ne mai tragem sufletul. Ce viata de rahat! facu Micutul, scotnd din buzunar un pachet de mahorca. Era unu l din acele pachete turtite pe care le primeau soldatii sovietici. Cei care n-au facut niciodata parte dintr-un comando, cei care nu s-au simtit pa rasiti si, uitati n spatele liniilor inamice, aceia nu-si pot da seama de valoare a acestei mahorci att de hulite n alte mprejurari. Neomenescul frig e dat uitarii, piere foamea care-ti rascoleste matele, madularele nu mai sunt ca de plumb... st ai n zapada, bine proptit pe picioare si tragi adnc n piept fumul puturos... Din ti mp n timp, cte un oftat de placere, un zmbet care mijeste... Avem mahorca si suntem liberi! nca nu-i totul pierdut! Porta se nviorase de-a binelea. Bidonul cu vodca trecea din mna-n mna, rgiam si scuip am n prapastie, vazuta prin volutele de fum, situatia nu mai parea att de disperat a. Aia cinci sute de kilometri i facem n doi timpi si trei miscari, se mpieptosa Barce lona. Cel mai misto nsa ar fi sa gasim un hogeac de-al lui tatuca si sa asteptam acolo sosirea baietilor lui Churchill. Ce ziceti, o sa-i spnzure pe Adolf si pe Himmler de Poarta Brandenburg? se interes a Micutul. Pentru niste jigodii ca ei e buna si o craca din Gradina zoologica, riposta, Ste iner. Mergeam si sporovaiam la nesfrsit despre ce-o sa fie dupa razboi si despre proiec tele noastre, amestec ispititor de golanii si razbunari. n cea de-a sasea zi am s capat de munti si am dat de cmpie. n fata paseau Batrnul, Steiner si Barcelona Blom . Porta, Legionarul si Micutul ramasesera mai n urma si se certau pe un codru de pine, ultimul de altfel. Eu ma bagasem dupa un maracinis si ma odihneam. Brusc, rasuna un strigat, sfsiind tacerea ca o lama de pumnal, un strigat caruia daca nu-i dadeai imediat ascultare, urma, invariabil, rafala: Stoi! Kto tam? Am sarit cu totii n picioare, nevenindu-ne sa credem ochilor. Cobornd coasta unui deal, se ndrepta n goana spre noi o sanie lunga, trasa de cini, erau acei cini siberieni, mici si ndesati, capabili sa alerge la nesfrsit. Sania ef ectua un viraj larg n jurul Batrnului, al lui Steiner si al lui Barcelona, la fel de nemiscati ca niste oameni de zapada. Stoi! Kto? strigara doi soldati cu petlite verzi, n cojoace albe, cu picioare la fel de scurte ca si cele ale cinilor. Schiuri, cte o balalaica de-a curmezisul pie ptului, nelipsitul bici din fsii de piele, denumit nagaika, prins sub epolet de o jurubita de culoarea spanacului. Gestul de a cere actele la control e acelasi pretutindeni, chiar si-ntr-o stepa viscolita din Caucaz. Unul dintre enkavedisti ramase n acoperire, cu arma atintita spre noi. Celalalt s e apropie. Cinii se culcara n zapada, cu limbile scoase, suflnd aburi pe nari. Ramaseseram cu totii ca hipnotizati. Asa cum ne aflam, era imposibil sa tragem f ara riscul de-ai rani pe cei trei camarazi. Singur Legionarul, calit n atrocele l upte dintre dunele si muntii nord-africani, se pricepu ce sa faca, invizibil, ai doma cobrei serpuind spre prada ochita, el se apropie de cei doi sovietici. Iata -l ajuns. Se ridica brusc ntr-un genunchi, cu pistolul-mitraliera pregatit, si fl uiera printre dinti cuvntul cel mai temut n aceasta tara: Stoi! Cei doi enkavedisti se rasucira pe calcie, fixnd nspaimntati uriasa cicatrice care b razda obrazul Legionarului. Mes amis, pentru voi razboiul s-a terminat! Schmeisser-ul rapai scurt. Unul dintre sovietici se prabusi, fulgerat pe loc, ce lalalt dadu sa fuga, dar baioneta Micutului l ajunse din urma mplntndu-i-se ntre umer i.

Batrnul se repezi spre cini, l nsfaca de ham pe naintas si-l sili sa ramna culcat, la ceput nervos, mrind si ncercnd sa muste, fiorosul dulau se potoli treptat. Sania era plina de alimente si munitii. Daduram si peste doua canistre cu vodca. Ct ai bate din palme, cei doi morti fura dezbracati la piele, placutele de ident itate smulse de la gt si n cele cteva minute ct ne mai foiram, aranjndu-ne lucrurile n sanie, cadavrele lor erau de acum nghetate bocna. O-ha! racni Batrnul, plesnind din nagaika. Cinele-naintas scoase un urlet prelung si sania se smulse din zapada.

i spuneam Profesorul". Era norvegian, student la Oslo, si se angajase voluntar n Wa ffen SS. Nici unul dintre noi nu-l putea suferi. Porta zicea ca e un tradator scr bos, ca toti cei care pactizasera cu SS-ul si ca, odata revenit acasa, va fi spnz urat de primul copac de pe Glbrandsdal, bulevardul principal din Oslo. Batrnul, n schimb, protesta, zicnd ca, nainte de a condamna pe cineva, e nevoie sa c unosti motivele pentru care a facut ce a facut si ca, poate, Profesorul" avusese motivele sale. n cazul asta, a facut-o din tmpenie, nu se lasa Porta, iar tmpenia trebuie pedepsit a. Ho-ho, se amesteca Micutul, simtindu-se vizat, ia-o mai usor! Ciudat mai era si acest student din Oslo! Optase pentru cauza lui Hitler si avus ese naivitatea sa creada ca poate spune adevarul despre metodele celor din SS! Ct ai zice peste, s-a si trezit ntr-un KZ. iar de aici, directia regimentului disci plinar de PU si batalionul de mars. Micutul i-a propus chiar sa-i mprumute pistol ul ca sa se poata sinucide mai comod. M-am apropiat de el avea ochii ncercanati si obrajii supti si m-am apucat sa-i vo rbesc n daneza, limba apropiata de norvegiana lui. S-a bucurat nespus si mi-a mar turisit ca se simte condamnat si ca scadenta e pe undeva, pe-aproape. Am dat, ne pasator, din umeri. Erau attia pe care-i astepta moartea peste o ora, peste o zi, peste o saptamna... Regimente ntregi! Ce mai conta un voluntar norvegian? ZAPADA, CINI SI VODCA

De fiecare data cnd Micutul cadea n zapada, imensitatea stepei se cutremura de fio roasele sale njuraturi, Profesorul" era la capatul puterilor, chiciura asternuta p e lentilele ochelarilor l facea de-a dreptul orb, fata i se prefacuse ntr-un soi d e fulg mare si vinetiu, schiurile i scapau din legaturi, plngea convulsiv, cu sugh ituri. Voluntar SS! l batjocorea Porta, nu asta ti-ai dorit? Mai ai un pic de rabdare si vin ei, enkavedistii, sa-ti ntepe nitelus bucile cu baioneta! Pna la Kolma sunt nca 8 000 de kilometri, destul ct sa nveti cum se merge pe schiuri! Si rsul sau rautac ios se pierdea n vjitul furtunii. Subofiterul Julius Heide alerga pe lnga atelaj si-l tot ntarta pe cinele-naintas, ace sta, o fiara de culoare galben-ruginie, nu parea sa nutreasca sentimente mai tan dre, mria, ncerca sa-l nhate de picior si, neizbutind, si nfigea coltii n propriul ham Pocitanie! urla Heide. Hr! Hr! Musca! A-a, nu pricepi nemteste? Ciortova sabaka hrhr! Acum ai priceput? Heide lungi pasul si reusi sa depaseasca atelajul. Cinele se ncorda n ham, viteza s pori, acum, ntre oameni si animale nu mai era nici o diferenta: si unii, si altii , la fel de ndaratnici, la fel de nraiti. Heide tragea cu coada ochiului la cinele galben: Javra ticaloasa! Ti-ar placea sa-l musti pe Julius. Afla, cotarla, ca Julius i ur aste pe jidani, cinii si zapada. Bagat la tartacuta? Sunt Julius Heide, subofiter tanchist, ucigas cu simbrie la stat si urasc ntreaga lume, lumea asta de cacat! n aceeasi clipa se mpiedica si cazu. Dulaul scoase un urlet prelung, triumfator pa rca, se avnta si mai tare, nversunndu-i si pe ceilalti. Sania porni ca din prastie. Ramas o clipa n zapada, Heide sari n picioare si se repezi dupa cinele-naintas. Stai, potaie nenorocita, stai ca-ti vin eu de hac! Nu scapi tu de Julius Heide,

Unteroffizier, coloana vertebrala a armatei! Batrnul, plesnea din cnd n cnd din nagaika: Ho-ho! striga el. Ho-ho! si cinii fugeau din rasputeri, tragnd dupa ei sania greu n carcata. M-am saturat! Gfiam, alergnd n rnd cu Porta. Atunci, culca-te n zapada si crapa! suna nemilosul sau raspuns. M-am apucat sa numar pasii, fiecare facea cam un metru, poate un metru si ceva. Nu, mai curnd un metru. O mie de pasi, un kilometru. n ritmul asta faceam un kilom etru la fiecare opt minute. Am ncercat sa socotesc ct facem n douazeci si patru de ore. Dar n trei zile? Dar n cinci? Cadeam, ma ridicam, uitam, numaratoarea... n pai sprezece zile ar trebui sa ajungem la liniile germane.... daca vor mai exista pna atunci... Din timp n timp, Batrnul controla busola ca sa ne mentinem pe directia nord-vest. Departe, departe de tot, era Marea Baltica, iar dincolo de ea erau Suedia si Dan emarca. Un bulevard luminat, vitrine scnteietoare, si tu, cu o palarie moale pe c ap, te plimbi de colo pna colo, cu tigarea-n gura si minile n buzunare! Numai imagi nndu-mi asa ceva si simteam ca ma umfla rsul, dar iata, privirea mi luneca spre cam arazii mei: obrajii vineti de ger, buze crapate, cautaturi de fiare ncoltite, fur isate pe sub streasina de otel a castilor. Si rsul pieri nainte de a se fi nascut. Brusc, Profesorul" scoase un tipat. I se rupsese legatura schiului si fara schi e ra pierdut n zapada asta afnata. Batrnul opri sania, se ndrepta de spate, si scoase mnusile cu doua degete si se apuc a sa-si ndese pipa. O facea pe-ndelete, tacticos, grijuliu sa nu risipeasca tutun ul. Facuse o halta si, pentru el, vrstnicul nostru comandant, halta nsemna o noua pipa. Cu buricul degetului gros apasa jaratecul din vatra, apoi zmbi. Zmbetul Batrn ului! Ne ncalzea inimile, ne nsenina privirile. De vreme ce Batrnul zmbea, nsemna ca amarul nu-i chiar att de amar, ca durerea nu-i chiar att de dureroasa. Micutul se aseza n zapada cu picioarele larg desfacute. Fulgii se asezau pe el si semana cu o capita idioata, admitnd ca exista asemenea capite. Istovit, Porta se sprijinea de marginea saniei. Heide se trntise cu burta n jos si parea mort. Eu a bia ma tineam pe picioare. Legionarul se sprijinea de pusca sa mitraliera ca un cioban de bta si se uita ntr-un fel ciudat spre rasarit. Barcelona si Steiner urma sera exemplul lui Heide. Ochii ne fugeau mereu spre Batrnul, care fuma calm, reze mat si el de sanie. Se nsera. Cinii se culcasera cu botul ascuns ntre labe, nghesuiti unul ntr-altul, bulgari de b lana pe zapada neatinsa. Luati-va dupa cini, spuse Batrnul, atintind spre ei mustiucul pipei. Camarazii nos tri cu patru picioare. Cunosc muzica si stiu ce e de facut. Un cine de sanie nu m oare niciodata de frig. Ne-am apucat, asadar, sa scormonim zapada ca sa construim un iglu. Micutul munce a ca un buldozer, carnd cte patru blocuri de zapada, cnd noi abia ne descurcam cu u nul singur. Fir-ar sa fie de viata! izbucni el. Uite-ma si zidar! Mnca-i-ar lupii pe rusi! Cte va blocuri i scapara din mini si, de furie, le strivi sub picioare. Ce-si nchipuie ei? C-o sa-l faca mart pe Micutul? Si, n momentul imediat urmator, fu ct pe-aici s a-i crape capul lui Heide cu lopata Linemann pentru ca acesta l luase drept creti n. Porta se porni pe rs: Bai, apucatilor, ce facem noi se cheama sport! Cunosc barosani care ar plati gra s sa se poata juca asa n zapada! Ideea unor domni bine, picati printre noi, l nveseli, pe data, pe Barcelona, dar i nterventia Legionarului l potoli imediat. Nu auziti nimic? spuse acesta, uitndu-se mereu spre rasarit. Ce-i de auzit? ntreba Porta, rasucindu-se n aceeasi directie, cu un aer nauc pe mu tra. Ar trebui sa auziti, mri Legionarul. Brusc, cinii si saltara capetele si ciulira urechile. Simtisera si ei acel ceva pe rceput de omul dunelor si al nisipurilor. Tacuti si ncordati, cu nervii ntinsi ca niste strune, ne ntoarseram cu totii, scrutn

d, pe ct era posibil, stepa. N-aud nimic, facu Barcelona. Ti se nazare. Nenvrednicindu-se sa-i raspunda, Legionarul arma pusca-mitraliera, ca si cum, din tr-o clipa ntr-alta, naintea noastra avea sa se materializeze primejdia. Cinii ncepu ra, si ei, sa scnceasca. Sarisera n picioare si se uitau n aceeasi directie ca si L egionarul. Acum, nu mai ncapea ndoiala. Undeva, departe n stepa, se petrecea ceva d eosebit. Profesorul" si mijea ochii sai de miop, ascunsi n dosul lentilelor bulbucate. Macar de ti-ai pune niste plnii n urechi, poate asa o sa fii si tu bun de ceva, su iera veninos Steiner. Norvegianul nu-i raspunse, se obisnuise, de cnd era la noi, sa fie vesnicul tap i spasitor. Privirea Batrnului se aprinse deodata: Cini, spuse el n surdina. Baieti, n tragatori, la douazeci de metri n fata. Tu, Profe sore", rami pe loc, dar sa te fereasca sfntul s-aud un cine latrnd. Voi, ngropati-va n zapada, gata de lupta. Nu trage nimeni fara ordinul meu! n cteva minute, eram perfect camuflati, cu armele pregatite. Fulgii care se cernea u de sus faceau camuflajul nostru perfect. Ca sa fim descoperiti, ar fi fost nev oie ca cineva sa se mpiedice de noi. Acum i puteam auzi. Latraturi de cini, strigate. Aparura ca aduse de furtuna, doua sanii cu cte trei soldati pe fiecare si douazeci de cini n ham. Veseli, furiosi, s au poate doar beti, surugii zapezii scoteau racnete prelungi, mboldind cinii, care si asa fugeau din rasputeri. Ca niste naluci, cele doua atelaje trecura la numa i patruzeci de metri de locul unde, necuteznd nici macar sa respiram, terorizati de gndul ca javrele noastre s-ar putea porni pe latrat, ne adapostiseram noi, gat a sa ucidem si sa fim ucisi. Nu s-a ntmplat nsa nimic, saniile disparura viziune fugara tot asa de brusc precum aparusera. Dumnezeule, sopti Heide, scuturndu-se. i radeam ct ai zice peste, mri Micutul. Nu erau dect sase. Da, interveni, acid, Barcelona, dar fiecare din ei face ct cinci de-alde tine! E de-ajuns sa zbiere stoi!" si-ai si facut n pantaloni! Ba, mie nu-mi e frica de nimeni si nimic! se mpieptosa huiduma. Sa ncerce numai ca reva sa ma mpiedice sa revin acasa! Am promis o cafteala strasnica la doi gagii s i, aplecndu-se spre Barcelona, zise amenintator: Micutul nu-si uita niciodata fag aduielile, ntelesu-m-ai, bai Suge-Portocale? Pai, nu ti-am facut nimic, tmpitule! exclama Barcelona. Asta-i norocul tau! Altminteri, adio livada de portocali! Viscolul se ntetea, acum nu mai sufla, ci urla, parnd ca se nversuneaza mpotriva noast ra, a veneticilor. Eu sunt nsasi Rusia, suiera si scrsnea el, sunt Rusia si o sa va nimicesc!" Taria vntului smulse de pe sanie diverse lucruri si, cu plamnii gata, gata sa ples neasca, a trebuit sa alergam prin stepa ca sa le adunam. Cadeam, ne ridicam, le adunam de prin zapada si iar cadeam, njurnd ntregul univers. Aici ne lasam oasele, gemu Heide. Sunt istovit, istovit se vaita Profesorul". Cretinule! l apostrofa Porta. Cin-te-a pus sa aterizezi la SS-isti, n loc sa rami d racului n Norvegia ta? Ai vrut razboi, baiatule, ai vrut sa devii erou, sa fii un meterez n calea bolsevismului! Te-o fi mbratisat nsusi Quisling n persoana la pleca re? Asteapta numai sa revii, si-ai sa vezi cum te vor spnzura cu capul n jos! Nu vreau sa revin, sopti Profesorul". Atunci, Ivan va fi acela care te va spnzura. N-ai ascultat la radio Glasul Moscove i"? Nu, ce spun? E interzis sa asculti posturi straine... Sfnta Fecioara! exclama Micutul, plesnindu-se peste frunte. Auzi dumneata, interzi s"! Pai, nu vezi unde-am ajuns! Norvegianul clatina trist din cap: Crezi ca am pierdut razboiul? Asta o sper nca din 1939! Uite acolo, departe de tot si Micutul arata cu degetul spre nord , bubuie mii de tunuri, destule ca sa faca praf si pulbere toata Armata

a 6-a. Ba si alte armate, exceptnd un singur soldat. Stii care va fi acela, unic ul supravietuitor? Profesorul" clipea nspaimntat. Nimeni altul dect Micutul! Printre ruinele Cancelariei Reich-ului, eu voi fi acel a care voi stuchi peste ciolanele nalbite ale eroilor istoviti! Nici nu m-ar mira sa se ntmple asa, mormai Batrnul. Nu dupa mult timp, un racnet scos de malacul nostru ne atrase atentia. Gasise ce va n zapada, si acum scormonea de zor. Legionarul i sari n ajutor si de sub crusta alba aparu o mna, apoi o fata vinetie, doi ochi ca albusul unui ou rascopt, un rnj et sinistru. Dezgropam astfel doi infanteristi germani, dintre care unul ne amen inta cu mna lui, parca nvinovatindu-ne. Micutul dadu un sut n mna aia moarta. Sa-l ia dracu'! Nu l-am vazut n viata mea! Vedeti daca n-are ceva n sacul de merinde! striga Barcelona. Ba uita-te singur! mi da fiori tipul asta care ma arata cu degetul! Mai putin delicat, Legionarul ntoarse cadavrul cu fata-n jos si taie curelusa de care era prins un bidon. I-l ntinse lui Heide, iar acesta mirosi continutul. Pute a vodca. N-am chef, si-i ntinse bidonul lui Barcelona care deveni brusc aler gic la alcool si-l plasa Micutului, care nici el nu vru sa-l atinga. Porta l amus ina cu precautie, dar Legionarul i-l smulse din mna. Idiotilor! exclama el, ducnd bidonul la gura. Fascinati, i urmaream fiecare zvcnire a omusorului, asteptndu-ne, dintr-un moment nt r-altul, sa-l vedem prabusindu-se fulgerat. Nu-i rau, zise crestatul, stergndu-se la gura. Nu-i vodca, dar e fain si te ncalze ste. Batrnul trase si el o dusca zdravana. Atunci, Porta si Micutul se napustira asupr a bidonului prins la centironul celuilalt cadavru, mai, mai sa se ia la cafteala . Steiner i scotoci prin buzunare, lund livretele militare si desprinznd de la gt pl acutele de identitate. Mai ncolo, ne strecuraram n igluul pe care-l construiseram, si, ndesndu-ne unul ntr-al ul, dupa exemplul cinilor, adormiram instantaneu, nepasndu-ne de protestele Batrnul ui. Nu era nimeni dispus sa vegheze. De ce sa mai punem sentinele cnd avem doisprezece cini de paza? protesta Micutul s i se baga sub poala mantaii lui Heide. Parca era un urs, gata de hibernare.

Subofiterul Julius Heide era copil de proletari. ntreaga sa viata fusese un sir i nterminabil de sicane, constrngeri si pedepse. La scoala, nvatatorii nu-l nghiteau, preotul l punea n genunchi pe coji de nuca, taica-su l croia cu ce-i cadea la ndemna . si ncepea ziua la patru dimineata, facnd curat si spalnd podelele la o brutarie. Din pricina asta, sosea la scoala cam la un sfert de ora dupa ceilalti, motiv pentr u nvatator sa-l traga de urechi si sa-l dea vesnic ca exemplu negativ. Aceste nentrerupte brutalitati l facusera dur, nencrezator n nimeni. Dintre noi toti , era cel mai ngrijit mbracat, orict de crncena, de fioroasa ar fi fost lupta, nu-l vedeai altfel dect perfect pieptanat, perfect curat. Statea ore n sir cu casca pe cap, dar cnd o scotea, cararea era impecabila si nici un fir nu parea deranjat. n linia-nti, ca si la cazarma, tinuta i era ireprosabila. Eleganta, spunea el, ti aduce securitatea si consideratia". Esti mort dupa militarie, l lua Porta peste picior, suflndu-si nasul cu degetele. Nu, i raspunse Heide, e doar o chestie de tactica. Chiar si la puscarie, un ostas ngrijit se bucura de mai mult respect. Unul ngalat e mai lesne pus la zid. Povestea vietii sale ne-a lasat pe toti cu gura cascata. Batrnul s-a uitat lung l a el si a spus: Dintre noi toti, tu esti cel mai nversunat, Julius. Tu nu traiesti dect pentru raz bunare. SCHMIDT CEL ROSU

Facuseram o halta. Frnti de oboseala, cinii suflau din greu scotnd valatuci de abur i din boturile lor deschise. Barcelona ncerca sa mestece o bucata de pine nghetata, tare ca piatra. Batrnul fuma n tacere, asezat pe talpica saniei. Deodata, Julius Heide se porni pe vorbit. Vorbea fara oprire si, la nceput, nimeni n-a stat sa-l asculte. Era un lucru att d e obisnuit ca cineva sa se porneasca pe spus fara ca cei din jur sa ia seama la ce spune! De fapt, era nevoie de a-si comunica siesi ceva, si nu cuiva anume, di n pricina zapezii, a spaimei, a mortii. Nu eram niciodata singuri, dormeam mpreun a, mncam mpreuna, mpreuna ne cautam de paduchi, ucideam, ne lasam ucisi... Pna si ne voile ni le faceam tot mpreuna fara sfiala. Asa si cu Julius Heide, n clipa de fat a. Se adresa stepei, crengutelor moarte si tepoase ale maracinisului, departarii , netinnd seama de noi ca si cum nici n-am fi existat. Babacul meu era un betivan nrait, spuse el, scuipnd ca un tmpit mpotriva vntului. O b utie fara fund! Doamne, ct mai putea suge! Porcul batrn avea o centura a carei cat arama nfatisa o gagica goala si un negru. O centura a naibii de lata cu care se nc ingea prinznd-o pe fata aia de negru. M-am ntrebat adesea de unde si-a procurat ne norocita aia de pafta, mai tare ca otelul. Heide privea spre apus. Ochii i erau incredibil de albastri si limpezi, undeva, d eparte, ei zareau un orasel din Westfalia, negru de funingine si o cocioaba infe cta. Cnd era beat, batrnu ne croia cu centura aia, dnd ca un salbatic si, cum era aproap e vesnic beat, bataile astea se tineau lant. Mama se ruga mult lui Dumnezeu si, asa cred, astea erau singurele sale clipe de bucurie. N-am stiut niciodata ce an ume cerea ea n rugile sale, pentru ca abia le soptea. Credeti cumva ca va bat din pricina bauturii? zbiera babacul. Va nselati! O fac di n datorie fata de marea noastra Germanie, din nevoia de disciplina! Cel mai bine nveti disciplina prin pedepsirea trupului cel pacatos!" Dupa care, izbucnea n rs s i rostea de vreo suta de ori trup pacatos". ntr-o buna zi l-au saltat niste politisti si, puteti sa ma credeti, au avut grija sa-i aranjeze cum se cuvine trupul cel pacatos". Mama l-a adus acasa, dar n ce ha l! Toata carnea de pe el era numai vnatai, verzi si albastre. Plngea cu capul pe g enunchii mamei. Ea sedea pe singurul scaun pe care-l aveam, un scaun schiop de u n picior, pe care-l nlocuisem cu o ladita, prea joasa, si un teanc de ziare vechi . Mama l mngia pe par si-l consola pentru bataia primita la politie, mai apoi, s-au c ulcat sa se consoleze n continuare, iar pe noi ne-au dat afara, desi se facuse trz iu, nu ne privea cum aveau sa se consoleze! De altfel, nu era prima oara cnd eram goniti, asa ca si de data asta ne-am dus n parc unde se nalta un monument al Kais er-ului. Un prea frumos monument, nfatisndu-l pe mparat n uniforma de cuirasier, cal are pe un cal urias. O aveam n brate pe surioara mea cea mica, abia de un an, car e nca nu stia sa umble. Saptamna asta o luasera pe Bertha si au dus-o la spital ntr -o ambulanta Mercedes din cauza unei carii osoase. A murit peste cinci zile. Bat rnul a zis ca se lasa cu o economie, pentru ca ne puteam mbraca n toalele ei. Berth a era cea mai mare dintre noi, asa ca lucrurile ei se potriveau tuturora. Mai ca patase si la spital cte ceva. Eu am dobndit pulovarul ei de lna, un pulovar aproape nou! Doamne, ce bun si calduros era. mi amintesc ca i-am multumit lui Dumnezeu c a a luat-o pe Bertha la el, n cer, unde-i att de bine, iar eu m-am ales cu un pulo var att de calduros. Era singurul caruia ma pricepeam sa-i multumesc. Iarna a fost cumplita si eu n-aveam altceva dect pulovarul. M-a pus dracu sa fur un paltonas, dar ce dandana a iesit din treaba asta! nvatatorul m-a batut, inspec torul scolar care se nimerise pe-acolo m-a croit si el, iar pastorul, care era s i presedintele comisiei de supraveghere a copiilor, mi-a crpit o pereche de palme att de zdravan nct m-a expediat direct n vitrina n care-si tinea bibelourile si alte marafeturi din portelan. Din izbitura, s-au spart trei cescute, motiv pentru ca re am primit o noua chelfaneala. Sfinte Sisoe, ce furios putea fi! O data din pr icina paltonului, dar, mai ales, din pricina cescutelor. Zicea ca sunt veritabile "! (Heide se porni sa rda.) Auzi tmpenie, ceasca-i ceasca, cum adica sa nu fie ver itabila? Cert e ca s-a facut atta tambalau pe chestia asta cu paltonul nct l-am aru ncat dracului.

Unul din fratii mei si-a gasit scaparea n armata, ne-a scris o singura data, trim itndu-ne si o fotografie: el, cavalerist, ntr-o garnizoana de pe nu stiu ce fronti era. De-atunci, n-am mai auzit nimic despre el, dar cred ca a sfrsit ntr-un lagar de concentrare pentru ca era comunist si n-a stiut niciodata sa-si tina gura. Tr ancanea ntruna despre victoria proletariatului si alte asemenea nazbtii. (Heide rse din nou amintindu-si de naivitatea fratelui disparut.) A mai fost si fratele ce lalalt, Wilhelm, care s-a curatat cnd vatmanul tramvaiului de pe linia 4 a descop erit ca s-a suit n vagon fara bilet. Si el, si eu o faceam att de des! Ba ne mai s i distram strigndu-i vatmanului ca-i un porc si sarind apoi din mers, iar el n-av ea cum sa opreasca si sa se ia dupa noi. n ziua aia nsa, Wilhelm si-a calculat pro st saritura si a nimerit pe sine, oamenii care au vazut s-au pus pe urlete de gr oaza, dar cnd tramvaiul s-a oprit, n sfrsit, Wilhelm era facut terci. L-au adunat ntr-un lighean. Am sperat sa-i pot mosteni sabotii, care erau noi, da r s-au dovedit prea mici pentru mine, calciul mi statea afara. Wilhelm era destul de pirpiriu si sor-mea Ruth s-a capatuit cu ce-a ramas de la el. Pentru Ruth, lu crurile s-au aranjat de minune: a fost cumparata adoptata, cum se zice de niste barosani din Linz. Taica-meu o batea de-o snopea deoarece mititica plngea amarnic , nevrnd sa se desparta de noi. Pna la urma, de atta bataie, n ziua cnd au venit s-o ia, amarta zmbea cu gura pna la urechi. Babacul o prevenise: Asculta, mucoaso, daca nu te porti cum trebuie cnd porcii aia de capitalisti o sa vina dupa tine, te aga t de stinghia uscatorului de rufe si te bat pna nu mai ramne nimic din tine". Babacul a umflat cincizeci de marci de la domnul cel bogat din Linz, care venise cu un notar, un ofiter de politie, plus doua tipese ultraelegante, numai blanur i si pene de strut. Astea urmau sa fie martore ca Ruth nu mai e a noastra. Ct tamb alau pentru o mucea ca asta! a comentat batrnu-meu. Daca poftesc, pot sa le fabri c si altele pe deasupra!" si se porni pe rs, sub privirile naucite ale elegantei societati. Cele cincizeci de marci le-a cheltuit pe bautura si cnd s-a ntors era turbat rau. Karl si cu mine ne-am ascuns n podul familiei Schultz, pna sa-i treaca artagul. Do amne, ce-a mai putut sa urle! A ncercat el sa ne duca, promitndu-ne marea cu sarea , dar cunosteam placa si am ramas acolo, sus, chiar sub vrtelnita de vnt, urmarind u-l printr-o spartura din acoperis cum se roteste ca un rinocer prin curticica. La un moment dat, s-a mpiedicat de copaia cu rufe a doamnei Schultz si a rasturna t-o. Madam Schultz a tsnit afara din casa cu o tigaie plina cu coltunasi fierti n ulei si a proiectat-o drept n botul lui taica-meu. S-a ncins o paruiala de toata f rumusetea, pna cnd s-a amestecat si fiica lui madam Schultz, Eva, una care facuse pna atunci trei avorturi. Gagica dadea zdravan, iar batrnu-meu s-a apucat sa zbier e: Ajutor, politia"! pna cnd a venit politia si s-au reclamat reciproc, politia l-a umflat pe babac si i-a tras un vajnic toc de bataie, la napoierea lui maica-mea si cu noi am avut parte de unul dublu. A venit si ultima zi de scoala. O zi minunata. De-a doua zi ncepea vacanta. Nici nu va puteti nchipui ct de fericit eram! Intrnd nsa n casa, am fost mirat ca nu aud m asina de cusut a mamei, care la acea ora mergea, de regula, din plin. Mama confe ctiona un soi de plicuri din pnza colorata pentru calendarele de buzunar pe care diversele magazine le distribuiau clientilor n chip de reclama. n locul tacanitulu i masinii am auzit un geamat prelung, ca acela cnd o femeie naste. Heide ridica privirea spre cerul plumburiu din care se cerneau fulgi marunti de nea. Mngia domol capul cinelui galben, mai sa nu ne credem ochilor, dar fiorosul du lau l lingea pe obraz, iar fiorosul Heide l scarpina, tandru, dupa urechi. Maica Precista, ce spaima am tras cnd am auzit geamatul mamei! Primul imbold a fo st s-o sterg, dar n-am ndraznit. Poate era bolnava! Am deschis usa odaii, usa a s crtit ngrozitor, pesemne ca babacul n-o mai unsese demult cu zeama de tutun. Mama e ra ntinsa pe salteaua dinspre perete. Aveam patru saltele, dar nu erau de ajuns s i Karl si cu mine dormeam pe niste saci vechi de cafea pe care-i sterpelisem din tr-o magazie. Erau grozavi sacii aia si, deseori, de cnd ma aflu pe-aici, le duc dorul. Ochii mamei semanau exact cu cei ai ucisilor pe care i-am vazut n fabrica aia din Kiev. Am revazut ntr-o clipita cadavrele din fabrica. Fiecare, cu cte o gaura de glont n ceafa, unele si cu cea de iesire la radacina nasului. Nu asta nsa ne-a ngrozit, va zusem destule... Nu, ceea ce ne-a ngrozit au fost ochii: larg deschisi, halucinan

ti, disperati. Am nteles atunci cam ce putusera resimti victimele n ultima lor sec unda de viata. Era ntocmai expresia pe care am deslusit-o si n ochii mamei. Privirea lui Heide se atintise din nou spre norii vinetii, buhaiti de zapada. Bu zele erau o rana sngerie, din obrazul acoperit de chiciura nu se zareau dect ochii , pe jumatate ascunsi de pleoapele tumefiate, urechea stnga, degerata, abia se ma i tinea. Taticul o sa se nfurie cnd o sa se ntoarca", gemu mama. Abia respira si rasuflarea e i suiera ca un motor care sta sa se nece. Naduseala curgea de pe ea mai abitir de ct de pe noi, n ziua cnd instructorul ne-a frecat ridichea, acolo, n spatele cazarmi i de la Paderborn. Uite, de aici (Heide arata radacina parului) curgeau adevarat e ruri. i stergeam sudoarea cu podul palmei, alungnd mustele. Era o puzderie de mus te care roiau prin camera, si dintr-acelea negre care se lipesc de om, si dintracelea verzi care stau numai pe putreziciuni. Tata va fi mnios daca ma gaseste zacn d si nefacnd nimic", mi-a zis si a dat sa se ridice, dar n-a izbutit. Mama era foarte vrednica, n-am vazut-o niciodata stnd de pomana, continua Heide, scarpinnd mai departe cinele galben pe dupa ureche. Baieti, poate ca sunt al mai t icalos din toata armata asta de osnditi, un nime-n lume, betivan, tlhar, unul care nu face nici ct curul celui mai amart dintre SS-isti, dar va dau cuvntul meu de on oare ca n-am vazut-o niciodata pe maica-mea pilita! Roti de jur-mprejur o privire plina de mndrie, si freca precaut obrazul, desprinse de pe el o coaja si o dadu cinelui. Mama era dintr-o familie foarte onorabila, tatal ei, ca si bunicul, de altfel, f usesera brigadieri silvici. Aveau un apartament adevarat, doua camere la etajul trei si un pian maro, cu picioarele terminate n capete de lei, iar sub ele, role ca sa poata fi mutat fara sa zgrie parchetul. O adoram pe mama, ea tinea toata pa duchelnita noastra: si maghernita, si cinele, si pisica, si pe babac, si pe noi, tncii. Mama nu ne-a batut niciodata si nici n-avea trascau ascuns prin closet, ca madam Schultz, ori n cuptorul de la aragaz, ca madam Hinzberg. Smbata seara, asta din urma se mbata att de rau ca nu-ti venea sa crezi ca asa ceva e cu putinta, ma dam Schultz si alelalte putori cu care locuiam n aceeasi curte se mbatau si ele, d ar nu chiar att de tare. Se puneau pe cntat cntece porcoase si rdeau de salta camasa pe ele, noi, pustimea, ascultam pe la usi, dar nu ndrazneam sa rdem, pna nu le sim team complet pilite. Odata, betivanca aia de Hinzberg s-a dus de-a berbeleacul p e scara si atunci sa fi vazut njuraturi si rsete! Mama noastra nu se amesteca nici odata n gasca lor, smbata seara, ea scarmana tot soiul de crpe vechi ca sa traga di n ele ata necesara cusutului ciorapilor nostri, care, de fapt, erau numai o crpit ura. Nici nu ti mai puteai da seama cum fusesera ei de noi, dar, credeti-ma, era o crpitura pe cinste! Mama era foarte ndemnatica, cum e si firesc pentru cineva car e vine dintr-o familie buna. Odata, babacul mpreuna cu madam Schultz au ncercat s-o faca sa bea, dar nu le-a me rs. Cu mama nu tinea figura! Babacu s-a ales cu o mpunsatura de cutit n coapsa, ia r madam Schultz cu o sticla-n cap. Era o placere sa le vezi pe cazaturile astea doua sngernd ca porcii. Sigur, mai ncolo, mama si-a ncasat portia, ca, de, ordinea s i disciplina trebuiau mentinute. Heide scuipa, iarasi, contra vntului, se sterse njurnd si mngie tandru dulaul galben care-si sprijinea capul pe genunchiul noului sau prieten. Doamne sfinte, ct de mult o iubeam pe mama! Nu va pot spune ce era n sufletul meu cnd, seznd pe jos, ma uitam la mama care suferea ntinsa pe salteaua ei. i mngiam mna s -i netezeam parul, exact cum fac acum cu animalul asta. i stergeam fruntea. Facea m tot ce se poate face ca sa arati cuiva ca-l iubesti. Ma straduiam din rasputer i sa nu ma podideasca plnsul, dar nu era usor. (Heide zvrli n noapte bulgarele de z apada pe care-l framntase n palme, un bulgare dur precum fierul.) Am adormit pe sa ltea, alaturi de mama. M-am trezit n zori, cnd soarele abia trecuse de acoperisul grajdului din curte. Nu stiu daca va este cunoscuta senzatia asta ca ntre timp s-a petrecut ceva, ceva c umplit. Senzatia asta am avut-o si am stiut imediat ca acel ceva s-a ntmplat. Odai a era ngrozitor de tacuta. Lipsea un anume zgomot. Am ramas nemiscat, plimbndu-mi privirea prin ncapere si, deodata, mi-am dat seama ca zgomotul pe care-l cautam e ra rasuflarea mamei. Mama nu mai respira. Am sarit n picioare si m-am uitat tinta

la ea: Mama! am strigat. Mama!" Avea ochii larg deschisi, dar ochii ei nu mai ve deau nimic. N-aveti cum pricepe, aveam zece, ba nu, noua ani, sunt saptesprezece de-atunci. ntre timp, am vazut attia morti nct spectacolul lor nu ne mai impresione aza, exceptnd cazul cnd primim o misiune speciala" si suntem nevoiti sa mpuscam sau sa spnzuram pe careva. Sigur, cu asa ceva nu te obisnuiesti niciodata pe deplin, dar, oricum, e mai putin groaznic dect ce am trait n acea dimineata lnga maicuta me a moarta. O iubeam att de mult... Ne uitam, pe furis, la Julius Heide. Sedea pe zapada, cu spinarea sprijinita de un troian care ne adapostea de viscol, plngea si ne istorisea o tragedie survenit a n urma cu multi ani, la mii de kilometri de aici, ntr-un orasel minier, murdar s i afumat. Am fost att de nspaimntat nct m-am azvrlit peste trupul ei ca s-o trezesc. Totul nsa ispravise. ntre timp a aparut si babacul, beat crita, si, ca ntotdeauna n asemenea ocazii, gata sa muste. Venise mpreuna cu Schmidt-cel-Rosu, de la mina numarul 3. De fapt, Schmidt-cel-Rosu nu mai era la mina, unde nici nu facuse multi purici, acum, lucra la azilul de nebuni, unde-i caftea pe internati. Hei, zbiera taica-m eu, e ceva de haleala pe-aici? Unde-mi esti, vrajitoare batrna? Auzitu-m-ai? Domn ul si stapnul tau vrea sa mannce!" S-a poticnit de o galeata si l-a apucat turbare a. La un moment dat, cei doi ticalosi m-au vazut si babacul, ndreptnd un deget tre murator spre mine, a racnit: Tlharule, uite, cu mna asta o sa-ti trag un toc de bat aie de-ai sa te scapi pe tine! Stai numa ca hoasca aia sa-si ridice curul de pe saltea!" Si, zicnd asta, a dat cu piciorul n mama: Scoala-te, vrajitoareo! Azi nu-i duminica sa tragi la aghioase!" Si a mai lovit-o o data. Suna ca atunci cnd trag i suturi ntr-un burduf din piele de capra, umplut cu vin. Mama e moarta", i-am spus eu animalului. S-a uitat la mine, cu gura cascata, la f el ca si Schmidt-cel-Rosu. Se uitau ca tmpitii, de parca m-as fi prefacut n cal sa u alta parascovenie. Schmidt vazuse destule chestii ciudate la el, la balamuc. S e zvonea chiar ca a sugrumat doi furiosi care-l atacasera pe paznic si, daca i pr iveai laboaiele, ntelegeai ca nu i-a fost prea greu. Ce-nvrte la ora actuala Schmidt-cel-Rosu, se interesa Micutul, pasionat de povest irea lui Heide. E gardian-sef la ospiciu si se ocupa de incinerari. Se moare pe capete la ospici u, toata lumea vorbeste de chestia asta, chiar daca-i gekados. Pai, de ce-i secret faptul ca mor? Ce, daca tu sau eu crapam, e vreo taina n asta ? Nu-i acelasi lucru. La azil li se face cte o injectie, se numeste eutanasie". Dumnezeule mare! exclama Barcelona. Chiar sunt ucisi nebunii? Da, o fac medicii, aparent e legal, dar strict gekados. Vrajitoarele nu mor asa, cu una, cu doua!" se baga-n vorba Schmidt-cel-Rosu si-i propuse lui taica-meu sa-i traga mamei cteva scatoalce zdravene. Se preface, la fe l fac si la azil. Arde-i cteva, Karl, putorii asteia si-ai sa vezi cum si salta im ediat trtita si ne face ceva de mncare!" De atunci, baieti, l urasc de moarte pe Sc hmidt-cel-Rosu si n-am sa ma las pna nu-l curat! Asta se-ntelege de la sine, l aproba Micutul. Trebuie lichidata javra. Cum ai sa pui nsa gheara pe el? La Mnster, n-o sa-ti fie prea lesne. Va pica el aici, afirma raspicat Heide, cu un zmbet diabolic pe buze. Stiu precis c-o sa-l avem printre noi. Ce-ai spus? facu uluit Batrnul. De unde stii? Heide si dadu capul pe ceafa si izbucni ntr-un rs prelung si sinistru de ni se facu la toti pielea de gaina. El continua: Porcul de taica-meu a nsfacat atunci un facalet care se gasea la ndemna si s-a apuc at s-o bata pe mama. Se clatina pe picioare, sughita, i curgeau balele. Trupul ma mei tresalta, aproape se ridica, att de cumplite erau loviturile. Am sarit la el sa-l musc, dar s-a descotorosit de mine si m-a azvrlit de perete. M-am ales cu un brat rupt si cu creierii zdruncinati. Ca sa nu ramna de caruta, Schmidt-cel-Rosu mi-a dat si el un picior n spate, asa ca am acum o coloana vertebrala usor devia ta, tocmai ce trebuie ca sa nu uit. Au batut-o cu salbaticie pe mama, dupa care s-au carat napoi la crciuma. M-am repezit imediat la politie, dar nu le-am spus ca mama murise peste noapte. Caralii i-au tinut nchisi vreo sase saptamni, cotonogind u-i de trei ori pe zi, pna cnd m-am ndurat si le-am spus adevarul. ntors acasa, baba

cu a fost apucat de asemenea draci nct m-am ales cu o hernie de pe urma bataii pri mite. Dupa ce-am iesit din spital, mi-am strns boarfele si am ntins-o. Aveai multe lucruri, se interesa, nitam-nisam, Micutul. Se aduna cte ceva, chiar daca n-ai dect zece ani. Aveam un pulover din care ramase se doar o mneca si niste pantaloni scurti, cndva albastri, dar decolorati complet de attea spalari. Mi-i daduse gagica Gauleiter-ului fiindca-i aduceam balega de c al pentru lalelele ei. Mai aveam si o pereche de tenisi, foarte placuti vara, cnd se ncinge piciorul n saboti. De ce punea gagica Gaulteiter-ului balega peste lalele? se mira Micutul. si nchipuia ca-n felul asta vor avea culori mai frumoase, l lamuri Heide si continu a: Babacul a fost ncorporat ntr-o unitate de teritoriali. (Heide ndeparta cu mna chi ciura care i se formase pe sprncene). L-am cunoscut pe Spiess"-ul cu care a fost p otcovit. Dracul gol! Am fost ntr-o vreme mpreuna la Regimentul 5 care de lupta si, cnd l-am revazut, bestia s-a jurat ca babacul o sa ajunga negresit fie la Torgau , fie la Glatz. Or, stiti si voi, din puscariile astea nu exista dect doua iesiri : una care te duce la stlpul de executie, ailalta, directia batalion de mars. Da' de unde stii ca Schmidt e n drum spre noi? Heide rnji si-si sterse, din nou, chiciura de pe frunte. Cnd am slujit n 2 care de lupta si am intrat n Praga, am cunoscut pe unul Pabst. O facea pe combatantul, dar, de fapt, era omul Gestapo-ului, pus sa-i spioneze pe ofiteri. Mi-a marturisit-o singur, n ziua n care ne-am mbatat n cinstea victoriei. D aca aveam chef ca vreunul sa dispara, n-aveam dect sa-i soptesc la ureche, asa iam aranjat soarta lui Schmidt-cel-Rosu. Pabst l-a cautat, l-a gasit si n-a fost nevoie de prea mult timp ca Schmidt, pilindu-se, sa-i dezvaluie tot ce era gekad os la azilul lui. Drumul spre Glatz era asigurat. Acolo, un Stabsfeldwebel, prie ten cu mine, l-a primit cu toate onorurile si, sase luni mai trziu, Schmidt-cel-R osu pornea n niste cizme cu doua numere mai mici catre Batalionul disciplinar 937 de la Heuberg. Barcelona Blom suiera: Ai aranjat lucrurile de minune, Julius! La Heuberg e Felwebel-ul Mirzenski, vech iul furier al companiei noastre, ala de si-a pierdut ambele picioare. O sa blest eme roscovanul ziua n care a dat n mama ta moarta! Exact! confirma Heide. O sticla de Schnaps, si Mirzenski s-a ocupat la bani maru nti ca Schmidt sa aiba parte de trai vesel si de un itinerariu potrivit. nti, best ia roscovana a devenit un specialist de nentrecut n curatarea latrinelor cu periut a de dinti si lingurita de ceai, nicicnd n-au stralucit ele mai tare, desi, la nde mnul lui Mirzenski, toti cei care le foloseau faceau alaturi de gaura, scuipau s i-si suflau mucii pe jos. Chipul Micutului sclipea de placere. Acum, m-am prins! exclama el. Al dracului, Heide! Curnd, curnd, va primi un bilet, numai dus, catre Regimentul 27 tancuri. Aici, l ai pe adjunctul Skauw care-l va repartiza batalionului 1, sergentul Hengst, furierul, care-i prieten bun cu adju tantul, l va expedia pe numitul Schmidt direct la compania a 5-a, compania noastr a, unde-l va lua n primire sergentul-major Bock, care Bock i va face vnt spre pluto nul nti. Ei, si atunci, "misiunea mea va fi sa-l aduc, frumusel, pe linia ta de oc hire. Porta rnji: Misto de tot, Heide! Nici eu nu le-as fi potrivit att de bine. Vrei sa-l cadorise sti cu un glont obisnuit sau cu unul crestat la vrf, ca acela pe care l aveam reze rvat pentru capitanul Meyer? Ba cu unul crestat, plasat drept n boase. Dar nu imediat, vreau, mai nti, sa traias ca un pic, sa afle ce-l asteapta si cum e viata la noi. Singurul lucru de care m a tem e ca nu cumva sa fie repartizat la un alt regiment sau, ceea ce ar fi cu a devarat groaznic, Ivan sa apuce sa-l lichideze pe Schmidt naintea mea. Zau daca s uport ideea asta!

Vestea a explodat precum o bomba: ne aflam la doi pasi de Turcia! nchipuirea noas

tra dobndi aripi. Porta aborda tema sa favorita: bordelul de lux si perversiunile sexuale. Ce naiba , zicea el, doar suntem oameni civilizati!" Si cu crapelnita cum va fi? se interesa Micutul. Specialitatea casei va fi piure de cartofi cu felioare de slanina prajita, totul stropit din belsug cu vin rosu si boia de ardei iute. Micutul saliva de pe acum, gndindu-se la piureul lui Porta. Doamne, de-am putea sa ne strecuram peste frontiera asta! Visul s-a spulberat repede. Turcia era aproape si, totodata, infinit de ndepartat a. Am parasit deci satul cu cini si cu enkavedistul nostru. Heide ntarta din nou cinele galben. UN GLONT N CEAFA Istoviti, cinii se ntinsera pe jos. Oricine si-ar fi putut da seama ca nu ne-am pr iceput sa-i conducem. Chiar si Batrnul, care, altminteri, stia multe, s-a dovedit , pna la urma, expert doar n doua meserii: cea de tmplar si cea de ostas. Pe prima o iubea, pe cea de a doua o ura, iar cu atelajul facuse ce putuse: oricum, nici unul dintre noi nu s-ar fi descurcat mai bine. Tara asta, att de ostila noua, strainilor, ne-a venit de hac. Am ajuns sa ne luam la bataie ntre noi, sa ne muscam, sa ne scuipam. De dimineata, Micutul si Heide s-au mardit pe tacute pret de vreo douazeci de minute. Heide s-a ales cu nasul s tlcit si, daca n-ar fi intervenit Batrnul, dracu stie cum s-ar fi terminat ncaierar ea. Din fericire, n glasul potolit al Batrnului e mai multa autoritate dect n corul reunit de racnete al tuturor majurilor si generalilor. Pugilatul a ncetat, dar ad versarii au continuat nca multa vreme sa se ameninte cu moartea. Ce-o fi si cu iz bucnirea asta de ura? Unul din cini a trebuit sa fie sacrificat pentru ca schiopata si nu mai putea tra ge la ham. Calau i-a fost Micutul, care l-a njunghiat cu un surs de idiot pe buze. Cnd ne-a auzit ca-l luam drept sadic, s-a stropsit furios la noi: Mi-am nchipuit o clipa ca e vorba de beregata lui Julius, halitorul de jidani! Murind, cinele scoase un urlet prelung. Micutul l privi staruitor pe Heide: Uite asa o sa urli si tu cnd ti-oi despica gtita! Heide scuipa furios n zapada, dar caftul nu se rennoi. Dupa un timp, Batrnul opri sania lnga un soi de taluz. Pe Allah din ceruri, exclama Legionarul, sa fie oare marea? Totusi, e cu neputin ta! Ne-am uitat pe harta, ne-am uitat la busola, ne-am uitat unul la altul, dar nu nc apea nici o ndoiala: n fata noastra se ntindea marea! Pe Porta l umfla rsul: Mama, da' grozavi mai suntem! nti, am facut-o pe eschimosii cu sania, acu va trebu i s-o facem pe vajnicii marinari-ce-pe-apa-sunt-strengari! (Flutura prin aer job enul galben pe care-l purta ndesat peste caciula cu clape si scoase din buzunarul mantalei pisoiul tigrat, mascota lui personala.) Stalin, batrn, mrtan, ai pofta d e-o scrumbie? Sa stii nsa ca trebuie s-o pescuiesti singur, undita si crlig am uit at sa luam! Batrnul se scarpina, nedumerit, dupa ceafa, declarnd ca nu mai pricepe nimic si ca ar fi trebuit sa fie mult mai departe. nseamna ca avem cu totii halucinatii, fiindca eu o vad, uite colo, la treizeci de metri de noi! sari Porta. O fi un lac..., zise Steiner. Lac, lac, dar care anume? Consultaram mpreuna, harta, dar pe ea nu figura nici un lac. Nu mai pricep nimic, mormai Batrnul, privind cu stupefactie ntinderea de apa ngheta ta. Poate ca-i o mlastina? si dadu cu parerea Profesorul", clipind marunt din gene n do sul lentilelor groase de miop. Una din ele era crapata, cazuse n ajun si sustinea

ca Heide i pusese dinadins piedica, ceea ce nvinuitul nici macar nu nega. Treptat, descoperiram conturul unui tarm ndepartat. nseamna ca-i un fluviu, glasui Steiner. Care nsa? Legionarul examina din nou harta, o orienta dupa busola, se uita la cer, se uita de jur-mprejur si clatina, descurajat, din cap. Busola e buna si harta asijderi. Nu ne ramne dect sa traversam gheata si s-o tinem tot spre vest. Stam prost cu proviziile, spuse Batrnul. Daca ratacim directia, ne-a vazut sfntul! Primul care s-a aventurat a fost Porta. nainta pe burta, cu miscari lente si prec aute. L-am urmat, cu inima ct un purice, ngroziti de ce s-ar putea ntmpla, pe frigul asta, o cadere n apa echivala cu moartea. Mai practic, Legionarul se lasa n genun chi si taie o copca, folosindu-se de pumnalul sau siberian, masura grosimea stra tului de gheata si zmbi multumit. Era suficient de groasa ca sa reziste. Descoper irea asta ne dadu o brusca buna-dispozitie, transformndu-ne din razboinici pruden ti n niste pusti dezlantuiti, sarind n picioare, Porta si Micutul se pornira s-o f aca pe patinatorii, caznd, sculndu-se si dndu-se nebuneste pe gheata. Ati capiat de-a binelea! ncerca sa-i domoleasca Batrnul. Uitati ca suntem la sute de kilometri n spatele liniilor sovietice? Vax! riposta, rznd, Micutul. Daca apare Ivan, l invitam si pe el la joaca! O pritura groaznica ne ngheta sngele n vine si stopa net zburdalniciile noastre. Ceva teribil zvcnea si trepida sub picioare. Cu schiurile pregatite, gata sa facem di n ele opritori, naintam pas cu pas. Batrnul ne ordona sa ne razletim. Dupa nu mai stiu ct timp, ajunseram n sfrsit pe malul opus, un mal plin de mestecanis. Ct ai bat e din palme, primul copac ntlnit a fost dobort, si un foc strasnic lumina nserarea. Grozavi mai sunteti! se rasti Batrnul. Palalaia asta se vede de la kilometri dist anta. Chiar aveti chef de belele? Mi se rupe! riposta, rnjind, Micutul. Daca apare vreun enkavedist, l miruiesc cu u n glonte, dupa care l halim fiert! S-ar putea sa fie chiar gustos. Va amintiti de mtele de la Dibuvilovka? Cine stie daca, nu cumva, un enkavedist mai dolofan nui mai bun dect pisicile alea sfrijite? Mai tine-ti, dracului, gura! se otar Heide. Mine, poimine o sa ni se duca buhul ca suntem canibali! Uite, Julius, ca sa nu zici ca-s baiat rau, tie-ti cedez buca, se pare ca-i buca tica a mai aleasa! Focul nostru e un veritabil rug si flacari imense urca spre cer. ncercam sa le ma i domolim, aruncnd zapada, dar parca cu asta le attam si mai tare. Fie si asa! Nu dupa mult timp, oameni si cini ne ntreceam n sforaituri. Un tipat ascutit ne arunca n picioare, cu minile pe arme si privirea ncercnd sa sfre deleasca noaptea. Tipatul se repeta, prelung si parca tnguitor. Christoase, ce-ar putea fi? ntreba n soapta Barcelona, armnd pistolul. Focul se stinse, licareau doar taciunii si n lumina lor nesigura zariram, printre copaci, un monstru, Porta scoase un soi de chitcait si se ascunse dupa Micutul, care, n genunchi, privea nspaimntat fioroasa aparitie. n ntunecimea noptii rasuna un nou strigat. Legionarul izbucni ntr-un hohot de rs de-am crezut ca nnebunise subit . E o camila, fie slavit Allah! O camila! rdea el, topaind pe loc. O camila salbati ca. Cu siguranta ca nu-i singura. Ne-am apropiat, prudenti, cu armele pregatite. Nu se stie niciodata de unde vine primejdia si-i preferabil sa tragi un glonte n plus, dect unul n minus. Atunci vaz uram camilele: trei sau patru se nghesuiau una ntr-alta, protejndu-se de vntul glaci al, altele se desprindeau din noapte si zapezi. Maica Precista! exclama Steiner, sunt puzderie! ntunericul era plin de ele. Careva se ntreba, cu glas tare, daca-s camile sau drom aderi. Camilele au doua cocoase, afirma Porta. Nici pomeneala! interveni Heide, batjocoritor ca ntotdeauna. Dromaderii sunt cu do ua cocoase. Oare pot fi calarite? Da, mon ami, confirma Legionarul, care mngia domol botul unuia din animale, camile le pot fi calarite. Vorbeam de dromadere si fac ceva pe nasul aluia care-mi pomeneste de camile! rep

lica, tfnos, Heide. Nu te-as sfatui, daca te referi la mine, i-o ntoarse Legionarul, si afla ca exist a camile si cu una, si cu doua cocoase. Ia stati putin, se amesteca Micutul. Pai fiarele astea traiesc n Africa, stie ori cine. nseamna ca am ajuns la Mediterana si ca Mediterana a nghetat ca sa ne fie ma i usor sa trecem dincolo! Legionarul clatina deznadajduit din cap: Doamne, cum ai putut zamisli un asemenea tmpit? Camile gasesti pna si-n China. Pes emne ca traiesc si aici, n Caucaz. Nu stii ca Ivan are unitati de meharisti? Spre stupefactia noastra, dintre copaci aparura trei indivizi mbracati n niste caf tane facute din blana de animal. Vorbeau ntr-o limba care n-avea nimic comun cu r usa, zmbeau si aratau spre apus. Sa nu faceti prostii, tavarisci, ca altminteri va radem, facu, mereu calm, Batrnu l. Acum, pe loc, propuse Heide, ridicnd pistolul. Termina cu idioteniile tale! l repezi Legionarul. S-ar putea sa ne fie de folos. Nemet, spuse Batrnul, adresndu-se celui mai vrstnic dintre ei. Raspunsul fu de nenteles. Batrnul dadu din umeri si murmura: Nix panemaiu. Ghermanski? Cum de ghicisera? Ne vor denunta oare? mbracati n uniforme sovietice, eram tocmai b uni pentru streang. Aborigenii pareau nsa animati de sentimente prietenesti si do ar Micutul, cu statura lui de urias, fruntea ct degetul si nasul stlcit, le inspir a o oarecare teama. Camilarii ne oferira niste turte cam jilave si lipicioase, dar care se dovedira de-a dreptul delicioase, si ceva alb pe care-l turnara n gamelele noastre dintr-u n burduf din piele de capra, de fapt, laptele aceluiasi animal. La rndu-ne, i mbiar am cu mahorca si o pagina de ziar n chip de foita. Rdeau ntruna si, cum rsul e molipsitor, sfrsiram si noi prin a rde cu ei. Vrstnicul se interesa, mai prin semne, mai prin vorbe, daca n-aveam cumva si un strop de vod ca. Prevazator, cum i era obiceiul, Batrnul mai pastrase cte ceva n bidonul sau si-i cinsti generos. Dobndind deplina ncredere, cei trei l trasera pe Batrnul mai deopar te si, prin gesturi si desene pe zapada, i dadura de nteles ca asezarea lor e spre apus si ca tot spre apus e si razboiul: ba, unul dintre ei porni sa alerge n cer c, strignd bum! bum!", dupa care cazu, facnd pe mortul. Spre marea lor bucurie, Bat rnul dadu din cap n semn ca accepta. Doua zile mai trziu, nsotiti de camilari, intram ntr-un sat. Nu-mi prea miroase a bine, facu Batrnul. n sat sunt locuitori, iar unde-s locuitor i, acolo sunt si enkavedisti. Simplu ca buna-ziua. Camilarii ghicira din nou temerile sale si unul dintre ei exclama vesel: Niet politruk! Aparitia noastra nu provoca cine stie ce interes. Starostele, pe care-l chema Fe odor, ne introduse ntr-o coliba pustie, unul dintre oamenii lui se ocupa de cjini , iar el i facu semn Batrnului sa-l urmeze afara. Vaznd sovaielile acestuia, Feodor zise, rznd: Niet politruk! Legionarul salta pe umar pusca-mitraliera si se oferi sa-l nsoteasca pe Batrnul. A plecndu-se sa iasa prin scunda usita, acesta ne arunca peste umar Cautati-ne daca n-am aparut ntr-o jumatate de ora. Nu-mi place deloc treaba asta, bombani Barcelona. Tipii s-au prins ca suntem nem ti si, ajutndu-ne, si asuma un risc enorm. Ma ntreb de ce-ar face-o? Pentru ochii f rumosi ai Micutului? Sa vedeti voi daca nu ne-om trezi cu un pluton ntreg de enka vedisti pe capul nostru! Hai s-o stergem, propuse Steiner. Am vazut unde-s cinii si sania. Te-ai tcnit? Cum sa-i lasam de izbeliste pe Batrnul si pe Legionarul? Asa-i, nimic de zis, dar o sa ma apuce cufureala asteptndu-i. Parca-i o cursa de s oareci bojdeuca asta! Poate c-au si fost capturati, facu nervos Profesorul". Urmeaza acum rndul nostru. Considera-te fericit daca te mpusca pe loc, interveni Porta, nveselit. De regula, eroilor din Waffen SS le este rezervat un tratament mult mai special! Uite, de p

ilda, ai toate sansele sa nimeresti la Vorkuta. Stii ce-i asta? Nu, sopti scandinavul, mijindu-si ochii. E un loc minunat unde SS-istii sunt pusi sa extraga plumbul cu unghiile si asta pna cnd cade toata carnea de pe ei si putrezesc de vii. Porta se si lansase ntr-o descoperire amanuntita a deliciilor pe care le ofera pe nsionarilor minele de plumb, cnd usa se deschise facndu-le loc Batrnului, Legionaru lui, lui Feodor si nca unui tip, mai pirpiriu, n uniforma germana cu petlite de ar tilerist. Uitati-va ce dar ne-a pregatit Feodor. l tin ascuns de trei luni. Zic ca a fost mp uscat. Am holbat, uluiti, ochii la tinerelul cu obrazul ca de ceara, sa fi avut cel mul t optsprezece ani. mpuscat! exclama Barcelona. Cum asa? Micutul, care se despaduchea asezat pe o mescioara, ridica privirea si-l cerceta , banuitor, pe baietandrul n uniforma de tunar. Prietene, daca ai fost cu adevarat mpuscat nseamna ca esti mort, iar daca esti mor t si totusi ai venit nseamna ca esti un strigoi. Mie strigoii nu-mi plac deloc, d ar deloc, asa ca fa bine si ntinde-o, altminteri te mpusc eu si, crede-ma, atunci o sa-ti piara cheful s-o mai faci pe fantoma. Termina odata cu tmpeniile tale! se stropsi Batrnul si, ntorcndu-se spre baiat, i nt e bidonul capatat de la Feodor. Trage, flacaule, o dusca de rachiu din porumb. Nu pot, raspunse soldatelul. Nu suport. Porta si scoase capul de dupa soba unde se aciuise: Si de ce nu suporti trascaul, fratioare? Am o gaura n cap, zise acesta si, ntorcndu-se, ne prezenta o cicatrice rosu-sngerie pe care o avea la ceafa. M-au mpuscat. De-atunci nu mai sunt acelasi. N-as zice ca-i cel mai frumos lucru pe care l-am vazut, facu Barcelona, fixnd orib ila rana, nca supurnda. Cum s-a ntmplat? Ma numesc Paul Thomas, din Regimentul 209 artilerie, ncepu baiatul, stergndu-si br oboanele de sudoare de pe frunte. Am fost capturati ntr-o seara, n timpul retrager ii. Mai toti din plutonul nostru erau boboci. Se opri, de parca cele cteva fraze spuse l-ar fi sleit de puteri. Feodor i ntinse o strachina plina cu lapte pe care pustiul o bau cu nghitituri lacome ca si cum sar fi temut sa nu i-o luam, apoi, arunca o privire, lunga si recunoscatoare, scu ndului si masliniului sau protector: Spasibo. Feodor l batu usurel pe obraz, turuind ceva pe limba sa, alta dect rusa. Comandantul nostru de pluton, subofiterul Tauber, a zis ca-i mai bine sa ne pred am, pentru ca, oricum, am fost ncercuiti. Hans Bulow, eu si alti ctiva am fi prefe rat sa continuam lupta, dar Tauber a pretins c-ar fi un sacrificiu inutil. Poate ca avea dreptate, despre Ivan se zic attea lucruri, dar eu unul socoteam ca-i pr eferabil sa ne batem, atta timp ct tragi mai ai o sansa sa scapi, mai ales ca avea m munitie si grenade din belsug. Am fi rezistat nca o bucata de vreme si, ntre tim p, s-ar fi gasit o solutie de salvare. Tauber sustinea nsa ca, daca ne predam, vo m fi tratati omeneste. Chiar n acel moment, rusii ne-au strigat prin megafon ca c ei care se vor preda scapa cu viata, altminteri, masacru general. Pna la urma, Ta uber ne-a amenintat cu pistolul-mitraliera, era subofiter si mi-am zis ca, oricu m, stie mai bine ce-i de facut dect un simplu racan ca mine. Deci, am ridicat mini le sus. Dar unde era restul bateriei? ntreba, mirat, Barcelona. Se retrasese mai demult, noi formam ariergarda. La nceput, rusnacii s-au purtat f oarte bine: ne-au dat schnaps si tigari. Un gradat de-al lor tinea mortis sa aib a Crucea de fier a lui Tauber, si-n schimbul ei i-a oferit o pine ntreaga pe care am si mpartit-o ntre noi. Mai ncolo, am fost dusi n spatele frontului, la interogato riu, asa cum facem si noi cu prizonierii. Ne-au ntrebat daca suntem din Hitlerjug end, la fel cum i ntrebam si noi daca sunt comsomolisti. Fireste, am zis ca nici p omeneala, dar au descoperit ca-i mintim pentru ca un idiot de-al nostru nu-si ar uncase, pe sest, carnetul. Atunci s-a schimbat calimera si s-au pornit sa ne njur e si sa ne ameninte ca pe niste adevarati criminali de razboi, dintr-aceia care schingiuiesc populatia pasnica. Sub escorta, am fost dusi la ctiva kilometri n spa

tele frontului, ntr-un sat caruia, parca, i zice Daskoievo, sau ceva n genul asta. Cnd ai de-a face cu Ivan, ti cam pierzi mintile... Asta asa-i, confirma Legionarul. Prefer ntotdeauna sa discut cu el, aflndu-ma de p artea unde-i tragaciul mitralierei. Acolo, n sat, ne-au furat tot ce mai aveam, ceasuri, verighete, stilouri, brichet e, bani, dar nu ne-au batut. Uite, pustiule, rasuceste-ti o tigara, si Batrnul i ntinse punga cu mahorca. Nu fumez, spuse Paul, zmbind stnjenit. Din cnd n cnd mestec cte o foaie de tutun... N privi, scuzndu-se parca, si-si trecu mna peste ceafa. Nu ne-au batut, continua el ngndurat, dar ne-au mpuscat. Nu mai pricep nimic! exploda Micutul. Am n fata un artilerist care ar fi trebuit sa fie mort, dar uite ca nu-i, si nici nu pare strigoi. Alo, cine a ndraznit sa m a faca idiot? Ne-au lichidat pe rnd, unul dupa altul, urma baietelul n uniforma. Stateam la coad a cum stai la bucataria de campanie cnd se distribuie ciorba. Rusnacul care coman da executia mi-a spus sa trec la urma, deoarece, fiind cel mai tnar, aveam dreptu l sa traiesc un pic mai mult. Cnd mi-a venit sorocul, m-am lasat n genunchi, asa c um i vazusem pe ceilalti facnd. Culmea e ca-mi era att de frica nct nici nu-mi dadeam seama ce se ntmpla. i zmbi lui Porta care iesise complet de dupa soba si se holba la artileristul care ar fi trebuit sa fie demult mort. Am ngenuncheat lnga gramada de balegar, ntocmai ca cei dinaintea mea, pe gramada er au trei gaini albe, care scurmau, si un cocos zbrlit. Ciudat cum se retin anumite lucruri tocmai n asemenea momente: trei gaini albe si un cocos furios. M-au mpins ceva mai n fata, dar nu brutal, aproape prieteneste. Celui care urma sa ma mpuste nu i-a placut pozitia capului si atunci mi l-a potrivit cum face frize rul cnd trebuie sa te ia la spate cu masina. Am simtit apoi teava revolverului nfi ngndu-mi-se n ceafa... Arata cu degetul locul. N-aveti idee ct poate sa doara... Ba eu cam stiu, interveni Micutul, suflecndu-si cracul pantalonului si descoperin d o imensa cicatrice rosiatica brazdndu-i gamba spre genunchi. Mi-a facut-o un ne gru din trupele coloniale franceze, cu baioneta, pe undeva pe lnga Arles, cu o se cunda nainte de a-i crapa tigva cu lopata Linemann. Doamne, ce durere! Ce-am putu t sa urlu! M-au auzit pna-n Paris! Am dat sa ma ridic... dar mai bine nu ma miscam, pentru ca am crezut ca explodez . Undeva, n departare, auzeam focuri de arma, dar totul mi devenise perfect egal, eram doar obosit, ngrozitor de obosit... Am nchis ochii si mi-am pierdut cunostint a. Timpul si tot universul s-au oprit din mers. Mai trziu, cnd mi-am revenit, lucr ul care mi s-a parut cel mai straniu a fost sa-i vad pe ceilalti. Erau cu totii acolo, subofiterul Tauber, Willie, aceiasi si, totusi, att de diferiti de cum i st iusem. Nu stiu daca ntelegeti ce spun... Sigur ca da, sari Micutul. Semanau, probabil, cu niste baloane de cauciuc din ca re scapase aerul si nu ramasese dect nvelisul. Cam asa ceva, confirma Paul. Erau ei, cu cte o gaura n ceafa, si nu erau ei. M-am simtit att de singur nct aproape as fi preferat sa fiu si eu mort, la fel ca si cam arazii mei, dar uite ca traiam... M-am saltat de jos, am pornit-o trs, m-am ndepart at si m-am ascuns la caderea completa a noptii. Apoi, Fedor si ai lui au dat pes te mine. Au tipat vazndu-ma, eram nspaimntator, plin de snge, cu obrazul schimonosit si au luat-o la goana zicnd ca-s nsusi dracul... Sau un strigoi, o tinu pe-a lui Micutul. Pe urma nsa s-au ntrebat ce-ar putea fi, totusi, chestia aia pe care o zarisera trnd u-se si au revenit, ba chiar m-au mpuns de vreo doua ori cu cutitul, dar n-am sim tit mare lucru... Baiatul avu un rs jalnic. Cte nu suporta omul... M-au dus n satul lor, asta de aici. Un tip care fusese, pare-se, agent veterinar a scociort prin teasta mea de m-a durut chiar mai tare dect atunci cnd m-au mpuscat si a scos glont ele cu o foarfeca... O foarfeca? exclama Barcelona. Una d-alea obisnuite, pe care le are orice femeie n gospodaria ei, ce, parca e mu sai sa posezi instrumente speciale ca sa salvezi viata cuiva? Cel care m-a operat " n-a scos o vorba: pentru el, eram un animal ca oricare altul, puteam sa traies

c sau sa crap. Nu ti-au dat nimic sa mirosi sau sa bei nainte de a-ti umbla n teasta? Nu. M-au ntins pe o masa, cu burta n jos, si m-au legat cu o curea de ham. Dupa ai a, m-au adapostit ntr-un hambar si femeile din sat mi aduceau de-ale gurii. Ce-i cu limba asta ciudata pe care o vorbesc? se interesa Heide. E turca. Turca! exclamaram noi ntr-un glas. Asta-i buna! Pai, unde dracu ne-am pomenit? Destul de aproape de granita cu Turcia. Maica Preacurata din Kazan! zbiera Micutul. Simt ca-mi pierd mintile! Ori ma min titi cu totii, ori am batut recordurile de viteza! nti am fost n Caucaz, apoi n Afri ca, dupa aia n China, cu camilele salbatice, iar acum n Turcia! (Se apleca spre pi rpiriul artilerist, care statea pe jos, ntre Feodor si Profesor".) Ia spune-mi, pu stiule, la ce ora-i primul tren pentru Hamburg-Altona? E singurul loc de pe lume care ma intereseaza. Odata ajuns acolo, ma sprcui n nasul lui Adolf! De aici nu pleaca nimic, raspunse ncetisor Paul. Locurile astea n-o sa le parasim niciodata, singurul lucru care ne-a mai ramas e sa ne pierdem printre localnici ... Turcii, murmura Porta, si sari de pe cuptorul sobei. Ar fi ceva treaba de facut. .. Cam cum se prezinta lucrurile ntr-o tara ca Turcia? Din cte stiu, e un popor ex trem de civilizat si fiecare barbat are propriul bordel, cu cel putin trei dame ca personal. Nu-i asa, Batrne? Vrei, poate, sa zici harem? riposta, rznd, Batrnul. Harem, daca-ti place mai mult asa, dar pentru mine, daca un tip are mai mult de trei gagici n serviciu, tot bordel se cheama. n plus, turcii nu se razboiesc cu ni meni, si dac-am putea razbi pn' la ei, tin-te viata, tin-te veselie! Cu o surcica, Barcelona desenase pe podeaua de lut un soi de harta ca sa-i expli ce Micutului unde se gaseste Turcia. M-am prins! racni, fericita, huiduma si, sarind n picioare, stlci harta lumii. Tur cia se nvecineaza cu China! Doamne-Sfinte, unde te poate mna si razboiul asta! Pentru niste eroi de calibrul nostru, trecerea frontierei n-ar trebui sa fie un lucru prea greu, visa mai departe Porta. Paul se strmba: Feodor zice ca-i cu neputinta. Multi au ncercat si pe toti i-a vazut revenind sub forma de cadavre. Nimeni nsa nu sta sa-l asculte. Suntem electrizati cu totii de ideea unei tari ne utre si att de apropiate. Turcia asta, murmura Batrnul, cam la cti kilometri e de aici? La vreo cincizeci. Dar numai pna la zona interzisa. Urmeaza, apoi, alti douazeci si cinci, mpanati cu mine, cu foisoare peste tot si pazite de cel putin cinci div izii de graniceri si trupe ale NKVD-ului. Turcia..., sopteste, visator, Barcelona. Ajungem la Izmir, de-acolo luam vaporul pna la Valencia... Simt cum se apropie livada mea de portocali. Asa, cam n vreo p atru saptamni, as putea asista chiar si la o corida! Amuteste, pierdut n reverie. Legionarul face arabescuri pe podeaua de pamnt cu cut itul sau maur. E clar ca ideea trecerii dincolo l pasioneaza. Sfnta Madona! Am la Ankara un vechi prieten, fost sergent-major n Regimentul 2 Leg iunea Straina. Cu ajutorul lui as putea trece n Siria, apoi n Algeria, unde m-as p rezenta la cazarma Legiunii de la Sidi Bel Abbes. Auzindu-l, Porta ramase cu gura cascata: Doar nu vrei sa fii iar soldat? E datoria mea. Sfnta. Franta continua lupta. Deci moare Franta, mor si eu. Pricep i asta, mon camarade? Nu, nici unul dintre noi nu poate pricepe asa ceva, dar nici nu cutezam sa-i spu nem ca s-a ticnit de tot, pumnalul maur cu care se joaca ne ndeamna la prudenta. Turcia... viseaza, la rndu-i, Profesorul". Acolo as putea gasi un vas suedez sa aj ung n Suedia, iar de acolo m-as furisa n Norvegia, care-i la doi pasi, si as lupta pentru ea. Ne pufni, pe toti, rsul. Asta-i buna! se hlizi Barcelona. Sa se bata pentru Norvegia! Pai, e tocmai ce fa ci! Si, aruncndu-i revolverul sau, striga: nainte mars, erou voluntar!

Scalmbaindu-ne, intonaram n cor marsul Diviziei Viking", topaind prin fata voluntar ului miop: Luptam pentru onoare si libertate! Veniti, voluntari norvegieni, Zvastica-i mndria noastra, SS, nu sunteti singuri n lupta! Nefericitul nordic si ndesa capul ntre umeri, strivit de batjocura. Te vor spnzura compatriotii tai norvegieni, suiera Porta, te vor atrna n streang si , ah, ce frumos ai sa te legeni drept n mijlocul bulevardului Carl Johann! Da, da, ntari Barcelona. Spnzurat, fie ca spion, fie ca tradator. Rami n Turcia sau, si mai bine, vino cu mine sa crestem portocali. Cnd o sa ajungem bogati, poti sa te ntorci. Bogatilor li se iarta totul, asta se cheama justitie! Vax! trmbita Porta. Visul meu dintotdeauna a fost sa deschid un bordel, pe princi pii cooperatiste, la Istanbul. Am citit ntr-o revista pentru cucoane ca-n tara as ta nu exista politie de moravuri. Se instala pe masa, si scoase cizmele si obielele, si-si plimba degetele mputite p e sub nasul lui Barcelona. Aprinzndu-si o mahorca, mpunse cu tigarea n directia Mic utului care se holba, vrajit, la el. Tu, tu ai sa fii n fiecare zi n port ca sa distribui turistilor si calatorilor pros pecte colorate, scrise n toate limbile, cu poze porcoase si gagici goale. Bordelu l meu va functiona ntr-o vila alba, deasupra portului. Calitatea-nti, serviciu ire prosabil, baieti! Si se pierdu n paradisul visarilor sale. Bun, da' eu? Eu ce fac n hogeacul asta al tau? ntreba, oarecum nesigur, Heide. Porta mpinse pe ceafa jobenul sau galben si-si supse zgomotos singurul dinte carei mai ramasese n gura, si ala negru si gaunos: Tu ai sa cnti diverse cntecele pe tema placerilor patului." Steiner le va compune, trebuie sa fie ct mai parsive, dar sa nu se ia de religie, religia trebuie ntotde auna menajata. n odaie se lasa linistea, noaptea cuprinse demult pamntul, dar noi nca nu dormeam, furati de gndul la att de apropiata Turcie, la vila alba a lui Porta, dominnd Istan bulul. n zilele urmatoare nsa, mirificele visuri s-au spulberat. Nici vorba sa se poata t rece din Tara sovietelor n neutra Turcie. Porta se consola primul, declarnd ca raz boiul e oricum pe sfrsite si ca, n cel mai rau caz, va ajunge la Istanbul via Berl in. Halimaua cea mare s-a petrecut peste cteva zile, cnd Micutul descoperi o canistra pl ina cu spirt. De unde? Nu se stie si nici n-are importanta. Proptit n mijlocul ul itei, salta, precum un paharel, canistra de douazeci de litri si lasa sa-i curga n gtlej un prias de trascau, apoi, scotnd un adevarat muget de placere, trecu recipi entul lui Porta, care att astepta. Urma o scena de dementa. Steiner si Barcelona sosira n goana n ajutorul celor doi si, ct ai bate din palme, taraboiul pe care-l strnira atrase ntregul catun. Canistr a era marcata cu o stea rosie, semn ca apartinea armatei sovietice. Jefuirea bunurilor armatei se pedepseste cu moartea, declara sententios, ntr-o ru seasca aproximativa, Feodor, dupa care si lipi cu voluptate gura de cea a canistr ei. Numitul samagon, un basamac cumplit de tare, ne scosese pe toti din minti, iar l arma pe care o faceam se auzea, probabil, de la kilometri distanta. Aparu si o f lasneta, relicva venerata a ntregului catun, purtnd pe una din laturi o inscriptie cu caractere gotice, aproape ilizibile de vechi ce erau, din care rezulta ca re spectivul instrument fusese construit la Berlin-Moabit. Flasneta a fost mbarcata pe o sanie si nevasta starostelui porni sa nvrta cu o mna vnjoasa manivela. De prin diverse ascunzatori se ivira si alte sticle de vodca si samagon. Porta apucase d e acum sa angajeze un corp-la-corp cu o juna locala. Multimea talazuia, beata si urlatoare, cnd, deodata, Batrnul ridica o mna si ciuli urechea. n linistea care se instaura ca la comanda, se auzi glasul profund al unui barbat care cnta. Cntecul se apropia, strnind cotarlele satului, un cntec grav despre mormi

ntele din stepa. Lnga ultima izba aparu, deodata, o silueta n cojoc de blana, cu pistolul-mitralier a, zis balalaica, de-a curmezisul pieptului. Militarul se apropie de noi si se o pri, cracanat, n mijlocul ulitei. Mnusa lui mblanita atinse cu vadita tandrete stea ua rosie de pe canistra, noul-venit mirosi continutul, duse recipientul de metal la gura, trase cteva nghitituri zdravene, icni de placere si expedie un lung scui pat n directia lui Porta, care proptise fata de un troian de zapada. Tovarisci, zise el, esti un porc! dupa care duse din nou canistra la gura. Sunetele saltarete ale unei armonici se nvrtejira n vazduhul nghetat, n ochii rusnacu lui se aprinsera scntei, si ncrucisa bratele pe piept, se lasa pe vine, sari n sus, se rasuci n juru-i ca o sfrleaza si se porni sa batuceasca zapada cu tocurile cizm elor, ntr-un dans de o neasemuita si salbatica frumusete. Cercul nostru se largi, privirile se ncinsera, palmele bateau ritmul. Placerea ne-o curma cretinul de Mi cutul, care, nsfacnd pistolul-mitraliera, se apuca sa traga, foc cu foc, la picioa rele dansatorului, strnind mici gheizere de zapada. Terminndu-si ncarcatorul, apuca toarta canistrei, o duse la gura, nghiti si dadu s-o ntinda rusului, care se opri se din jucat. Crezi ca ma sperii pe mine cu rahaturi dintr-astea! rnji sovieticul si, ducnd bala laica la ochi, grupa o serie lunga, dar mult mai strnsa, la numai ctiva centimetri de hornurile de vapor care-i slujeau Micutului drept cizme. Nenorocitule! zbiera huiduma, destul de nspaimntata totusi. Habar n-ai cine sunt! Micutul, din Sankt-Pauli, Hamburg! Ai priceput, odrasla lui Stalin? Ai priceput? Soldat ghermanski! Tankist! Bum, bum! Si va bag n aia a ma-sii si pe tine si pe Tatuka! Iar betivanul asta Micutul l arata pe Porta care se apropia e Joseph Port a, cutitar din Berlin-Wedding, si n-apuci sa zici ps" ca ti le-a si taiat pe amndou a! Porta rnjea. Cu mnerul de lemn al grenadei ciocani n pieptul rusnacului: Baiatul asta e cam tmpitel din fire, dar acum ca i-a iesit porumbelul din gura po ti sa afli si restul, si zicnd astea, l apuca pe sovietic de reverul cojocului. Ui te, tu, ruski, eu, ghermanski, deci inamici. Panimaiesi? Eu, caporal, coloana ve rtebrala a armatei germane. El Porta l arata pe Legionar , nici ruski, nici gherma nski, el frantuski. Te-ai prins? Discursul lui Porta nu facu nsa nici un fel de impresie asupra rusnacului cu petl ite verzi de enkavedist. Tragea voios la masea din canistra, cracanat n zapada, c u pistolul-mitraliera atrnndu-i neglijent pe umar. Parea chiar voios. n acel moment, fara ca nimeni sa fi putut banui, Heide intra n actiune. Samagonul s i facuse, pesemne, efectul. Venea n goana pe ulita, cu cte o grenada n fiecare mna. Batrnul ncerca sa-l opreasca, dar Heide l mbrnci si se napusti asupra sovieticului. De data asta, enkavedistul salta pistolul-mitraliera. Miji ochii, chipul aspru, cu pielea tabacita de vnturi, mpietri. ntreaga lui atitudine deveni alta, nu mai er a o catana beata si vesela, ci cekistul nendurator a carui simpla vedere i baga pe oameni n gaura de sarpe. Porta si cu Micutul topaiau cu bratele petrecute pe dupa umeri, ca si cum ar fi fost pe alta lume. Rusnacul slobozi cteva focuri, gloantele sale nfigndu-se n zapada la numai ctiva centimetri de picioarele lui Heide care sosea n galop. Apoi lucrur ile devenira serioase. Rusul duse arma la ochi si tinti exact burta lui Heide, v azuram cu totii cum degetul sau comuta pe foc automat". Batrnul smulse pistolul di n toc si se sprijini de umarul Legionarului, tinndu-si respiratia. Lovitura trebu ia sa fie precisa. Mortala. Exact ntre ochi. n aceeasi clipa, Heide l lovi pe sovietic, a carui arma zbura din mini, ateriza n fa ta Legionarului, care o expedie cu un sut n afara ulitei. Trage, sopti Feodor, alb la fata. Trage! Astia de la NKVD sunt niste bestii. n ul tima vreme au luat pe trei dintr-ai nostri. Batrnul lasa n jos mna care tinea pistolul. Cum dracu' sa tragi n amestecul asta de mini si picioare? Din zapada rascolita, tsneau strigate, njuraturi, gemete. Iob tvoiu mati! Javra! Vino la Schwabing, n Kln, si-ai sa vezi ce patesc ticalosii de-al de tine! Heide si nclestase minile n jurul grumazului celuilalt si ncerca sa-l sugrume, dar ni ci rusnacul nu era un pirpiriu. O smucitura si o lovitura de genunchi bine plasa ta l scapara de nclestarea degetelor lui Heide. Privirea i fugi dupa arma, dar ea n

u mai era. Ticalosilor! Pui de catea! Ati ndraznit sa ridicati mna asupra lui Piotr Ianov, lo cotenent n trupele NKVD! O sa va coste viata! Porci venetici, cine sunteti? Docum entele la control! M-ati auzit, declasatilor? Da' n-ai vrea mai bine sa te crestez putin? zbiera Heide, spintecnd aerul cu pumn alul sau siberian, faimoasa kandra, cu doua taisuri. Ma-a, eu sunt din linia-nti, chiar de la nceput pe frontul de est, nu un fraier ca tine si dorinta mea cea ma i mare e sa-ti retez beregata! Pumnalul vjia prin vazduh: Tovarasci, baga-ti n cap. noi nu suntem niste voieno-plenie dezarmati si speriati! Rusul, care nu mai pricepea chiar nimic, se holba la uniformele noastre sovietic e, salta din umeri si ridica bratele n semn de totala nedumerire. Nie ruskiie? ntreba el cu un aer de comica perplexitate. Batrnul se apropie cu pistolul n mna, n vreme ce localnicii faceau cerc n jurul nostr u, cum nu mai vazusera niciodata un enkavedist att de descumpanit, spaima se risi pea. Murmurul sporea, se auzi chiar un rs sonor de femeie. Micutul se ridica din nametele n care cazuse, scutura zapada ramasa n par si, cu un gest grandios, ntinse politistului naucit bidonul cu basamac. Bea prietene, l mbie el rznd. Bea pentru bafta noastra si moartea ct mai grabnica a d usmanilor nostri! Rusul bau. Ghermanski aici, n uniforme ale Armatei Rosii, ntr-o regiune att de ndepa rtata de linia frontului, asa ceva era cu neputinta, asa ceva era de neconceput! Simpla idee a unei asemenea situatii reprezenta un act contrarevolutionar ce tr ebuia, necrutator, strpit! Daca un atare fapt se putea ntmpla, atunci NKVD-ul n-ave a dect sa dispara! Aparitia unui berbec fript l smulse din gndurile acestea att de neplacute. Proprietate colhoznica, bigui el. Taierea interzisa. Ar trebui sa fac un raport.. . Ne asezaram direct n zapada si ne apucaram sa smulgem, care cu degetele, care cu cutitul ori baioneta, fsii din carnea aburinda. Minile, buzele, barbia, totul era numai seu. Sa facem prezentarile cum se cuvine, propuse hilar Legionarul. Oaspetele nostru sughite, or se stie ca cel mai bun leac mpotriva sughitului e sa tragi o spaima z dravana. Feodor, povesteste-i istoria flacaului nostru mpuscat n ceafa, i propuse Batrnul sta rostelui, care se framnta, ntrebndu-se ce belele i va aduce pe cap aceasta nefericit a ntlnire. Piotr, sau cum te-o fi chemnd, racni Barcelona, aplicnd rusnacului o strasnica pal ma peste spinare. Prin tine trage prturi un ntreg sistem! Heil! Tovarisci, traiasc a Moscova! Rusul sughita de rasuna stepa, un rgit bubuitor i scapa din gura, nghiti o noua dusc a de trascau, rdea ca tontul si ncerca sa expedieze un scuipat n directia Micutului , care se straduia din rasputeri sa rastoarne n zapada o cumatra grasa, mbracata nt r-o pufoaica jegoasa si o pereche de pantaloni barbatesti, suflecati peste genun chi si decorati cu cte un petic verde pe fiecare buca.' Da zdravstvuiet Stalin! racni enkavedistul, n culmea beatitudinii. Viata lunga lu i Lenin, aparatorul proletariatului mondial! Se pravali ntr-o rna si Legionarul se opinti ca sa-l reaseze pe fund. Sunteti arestati, mai striga el. Arestati ca ag enti ai lui Trotki! Mai bolborosi ceva, i declara Legionarului ca Marx e un betiv si un curvar, cazu din nou si se agata de Porta, rotind o privire precauta de jur-mprejur, sopti mis terios: Prietene, spune-mi unde ai nvatat ruseste? Acasa la mine, raspunse, senin, Porta. Urma un moment de tacere, dupa care rusul izbucni n rs. Poate ma nveti si pe mine, ai? Da' ordin de misiune, posezi? ti jur ca da, nsa e fals, raspunse Porta cu toata seriozitatea. Sovieticul se ridica mpleticindu-se, cazu n genunchi, vomita, ca apoi, stergndu-si gura cu clapele caciulii, sa-i marturiseasca lui Porta ca-i ndragostit de nevasta comandantului sau. Urma o noua cazatura, de asta-data pe spate, reusi sa se sal

te si atunci l zari pe Profesor", care zacea nemiscat pe zapada dupa ce Heide i tur nase cu de-a sila pe gt o cana ntreaga de samagon. Luati cadavrul asta de aici! zbiera el. Davai! Davai! Nu pot sa sufar sa vad cad avre plutind n locuri publice! Nevasta comandantului tau are varice? se interesa Porta. Sovieticul n-a prea priceput despre ce-i vorba, dar se porni sa jure pe toti sfi ntii ca ceva mai frumos nu exista. Da' trtita, o are ca lumea? Un gest al rusului dadu dimensiunile pomenitei parti, nsotit de viguroase ncuviint ari din cap. Krasivaia, krasivaia repeta el euforic. Orice scroafa si iubeste purceii, conchise Porta, ridicnd din umeri. O trfulina ramn e vesnic trfulina. Kurva, kurva, paniemaiesi? Animalule! Vita-ncaltata! mugi sovieticul. Las' ca faci tu cunostinta cu taigaua , las' ca-i sa vezi tu Kolma si minele de plumb! Floarea mea de nufar n-are nimic de-a face cu o kurva! Kurva! necheza Micutul. Cine-a zis vorba asta dulce? Muierea n nadragi barbatesti profita de diversiunea creata si o zbughi de-a lungu l ulitei, n hohotele de rs si chiotele copiilor. Fu nsa harponata de Steiner, care o imobilizase n dreptul unei ograzi pna la sosirea Micutului. O lupta apriga, dar s curta, se ncinse n fata cotetului din poiata si cei doi se strecurara n subreda con structie, n ciuda protestelor orataniilor dinauntru. Rasunara icnete, oftaturi, nj uraturi si cotcodacit, din cotet tsnira o gaina alba, trei porumbace si, n final, un cocos rosu. Peste poiata se lasa linistea... Devenit pe neasteptate agresiv, sovieticul se apuca sa strige tot ce-i venea la gura, cam nesigur pe picioare, Porta se ridica totusi si, bine capsat, se strops i la el: Ba p-a ma-tii! Vorbeste-ne politicos si nu mai zbiera att! Nu suntem obisnuiti cu tonul pe care-l folositi, stimate domn. Suntem niste gentlmeni. Stiti ce-i acee a un gentlman? O persoana distinsa care are credit nelimitat la kurva-trfulina. B arcelona, serveste-ma, te rog, cu o bucatica de crnat pe care acest domn prost-cr escut o are cu siguranta n sacul de merinde. Barcelona desfacu sacul si rasturna continutul pe zapada. Taie la mijloc, acolo-i mai moale, capetele-s pentru cini. Are si niste cutii cu pateu din ficat de gsca. Jumatate mie, jumatate nevoiasilor merituosi! ordona Porta. Ai cumva si icre neg re? l ntreba pe enkavedistul care urmarea, capiat, cum bunatatile sale si schimbau proprietarul. Tacut, rusul dadu din cap, ba chiar l ajuta pe Barcelona sa descopere doua cutiut e cu caviar pe care i le ntinse lui Porta. Daca cineva nu-i deprins cu ngurgitarea acestor delicatese, risca o cufureala zdr avana, ceea ce reduce considerabil capacitatile lui de lupta. Ca atare, faci bin e ca mi le cedezi, eliminnd astfel o regretabila ntrziere ce s-ar produce n continua rea acestui razboi. (Deschise cu vrful baionetei una din cutiute si-i nfuleca, pe loc, continutul.) Cam prea sarate, comenta el, plescaind din limba. n final nsa, se declara multumit, regretnd doar ca nu-s dect doua cutiute. Pe vremuri, cnd razboiul nu era privit ca o gluma proasta, asa cum se ntmpla acum, continua el, lansnd priviri ucigase unei gaini care cotcodacea calcata de cocosul cel rosu, pe vremuri, zic, eram ntmpinati n fiecare gara de idioatele alea din Aso ciatia femeilor naziste care mparteau eroilor diverse bunatati. ntr-o buna zi, n st atia Berlin-Est s-a produs o indigestie generala provocata de consumul excesiv d e caltabosi si strudel cu brnza nct toate cacastoarele au fost umplute pna sus, iar cei nsarcinati cu curatenia, neavnd alta solutie, dar si tmpiti, au mprastiat contin utul printre sine. Un prapadit de capitan de infanterie, rezervist, a fost gasit vinovat de toata aceasta tarasenie si expediat urgent pe front, ntr-un batalion disciplinar. N-a apucat nsa prea bine sa ajunga n linia-nti, c-a si fost pus la zid si mpuscat. Cum asa? ntreba, nedumerit, Batrnul, aprinzndu-si vechea sa pipa cu capac. Uite asa, bine. Un colonel l-a ntrebat pe mangafaua de capitan de ce a ajuns la b atalionul disciplinar si prostul i-a raspuns sincer: Din pricina cacatului de la Berlin". Acest cacat s-a ntins pe cele o suta optzeci si patru de pagini ale unui

raport care se ncheia astfel: ... fapt pentru care, capitanului Kowski i s-au ref uzat dreptul la viata si moartea cu onoruri militare ca urmare a discursurilor s ale subversive referitoare la Fhrer st la conducerea superioara a Marelui Reich". Porta rnji, si desfacu bratele si conchise: Aveti aici dovada cea mai elocventa n legatura cu opinia tuturora n legatura cu Ma rele Reich. Cum e pronuntat cuvntul cacat", cum se face imediat legatura cu marete le idealuri pentru care luptam! mpunse cu un deget n directia sovieticului care afisa expresia aceea nauca pe care o ntlnesti, n general, numai la cei care urmeaza a fi spnzurati: Tovarisci, alunga aerul asta de cine batut. Suntem la tine acasa si, daca ti se ntm pla ceva, va fi, crede-ma, doar din pura ntmplare! Pe neasteptate, Feodor, care disparuse de o bucata de vreme, se napoie si se apuc a sa-i sopteasca ceva la ureche Batrnului, dnd din mini si aratnd spre est. Batrnul s e rasuci spre mine: Sven, galop! Starostele zice ca o patrula de enkavedisti e n drum spre noi. Trebu ie s-o stergem! Bun, fug sa pregatesc sania! Vestea se raspndi n sat cu viteza sunetului, soptita de fiecare tufis, purtata de fiecare fulg: vine NKVD-ul! Toata lumea se puse pe treaba ca sa grabeasca plecarea noastra, pe Micutul a fos t nevoie sa-l extragem cu forta din cotetul n care-si facuse mendrele. Clatinndu-s e, matahala revarsa un torent de njuraturi si obscenitati: Cnd cineva are una ca a mea, e o crima s-o dea la rate! Doamnelor, poftiti, dar f ara nghesuiala. Fenomenul e la dispozitia dumneavoastra! Comisare, nainte mars! Fa cerea de bine e.... Trist si descumpanit, sovieticul urmarea scenele de dementa din jurul sau. Stii sa dansezi hopakul? Vreau sa dansez cu tine, frumoaso! Si Heide, beat crita, ncerca s-o traga n mijlocul ulitei pe o batrnica ce abia se m ai tinea pe picioare. Abandonnd-o, nsfaca o tinerica, si baga labele pe sub fustele ei si amndoi se rostogolira n zapada. n nebunia generala, Micutul slobozi n aer un n carcator ntreg, smulse o bucata din carmbul cizmei rusnacului si turna samagon n ca ciula lui Feodor. Nimic nsa nu mai impresiona pe nimeni, exceptnd un singur lucru: iminenta sosire a enkavedistilor. Cum ne-am echipat si-am ncarcat sania? Habar n-am. Tot ce stiu e ca starostele ne -a cerut imperios sa luam cu noi pe sovieticul beat mort. Suntem pierduti daca ramne aici, ne implora el. Casapiti-l, dar mai departe de sa t, e un ticalos. Faceti o copca n gheata si aruncati-l n ru. Nu-l vor gasi dect la p rimavara. Da' mai nti taiati-i beregata ca sa fie mai sigur! Si, cu un gest expres iv ne indica operatia dorita. Am eu grija de asta, l ncredinta Heide, examinnd de pe acum gtul enkavedistului. Pactul fu pecetluit printr-o strngere de mna si o noua dusca de samagon. Paul, micul artilerist, a fost asezat pe sanie, Feodor l mbratisa, recomandndu-i sa fe reasca rana de la ceafa. Localnicii si luau ramas-bun de la noi, plesnindu-ne pri eteneste peste spinare, rznd, daruindu-ne care ce putea. Cel mai minunat cadou a f ost un cort din piele, unul din acele corturi mici, ascutite la vrf, pe care le f olosesc nomazii si care pot nfrunta cel mai cumplit uragan de zapada. Am mai prim it si un sirag de pesti uscati, tari ca niste surcele, pe care l-am agatat de ma rginea saniei. Urma plecarea. Apatic, sovieticul venea dupa noi pe schiurile sale scurte, dupa un Iob tvoiu mati!", si acela rostit n scrba, care voia sa spuna ca de aici ncolo to tul i era egal. Cum se pregatea sa puna n banduliera pistolul sau mitraliera, Heid e i-l smulse din mna rznd: Acum esti voieno-pleni, dragalasule, asa c-o sa-ti duc eu puscociul. Enkavedistul dadu resemnat din umeri si bombani ceva n care era vorba de Feodor s i de spnzuratoare. Niet! replica cel vizat, rnjind. Batrnul plesni din bici si scoase un ooo-hai!" salutat printr-un hamait vesel de ci nele roscovan. ntr-o nvolburare de zapada, sania parasi satul. n urma noastra, loca lnicii cntau:

Dosvidanie, dosvidanie, N-o sa ne revedem niciodata, E un drum lung, lung de tot, Dosvidanie, dosvidanie... Casutele joase disparura n departare, ritmul era infernal, frigul si efortul alun gasera mahmureala, angajasem iarasi vesnica, inumana noastra batalie. A treia zi, n timpul opririi pentru nnoptat, se strni vntul si, pentru prima oara de cnd plecasem, sovieticul ne vorbi, mai precis, se adresa Batrnului, pentru ca pe noi, astilalti, ne ignora pur si simplu. Vine furtuna, spuse el, cercetnd cu privirea rasaritul. O furtuna cumplita care v a dura cteva zile. Trebuie montat cortul. Batrnul si aprinse, gnditor, pipa si, mijindu-si ochii, urmari ndelung goana norilor ce coborsera jos peste apa. Asta-i parerea ta, Piotr? Se cade sa te ascultam, ti cunosti tara mai bine ca noi . Da-i zor! exclama el, agasat de calmul comandantului nostru. Peste un ceas a si venit peste noi si nghetam dracului daca nu-i gata cortul! (si vntura minile, ntarind prin gesturi spusele sale.) Uragan! Uragan! Va fi de groaza, sunt treizeci si o pt de grade sub zero! Are dreptate, sa ne grabim! interveni Legionarul. Cunosc furtunile astea de pe v remea Saharei, nisip sau zapada, tot aia-i, te asfixiaza! Doar n-o sa dai crezare gainarului astuia! se amesteca Porta. Destul cu palavrageala! comanda Batrnul. Montati cortul! Bine-e-e, scrsni Porta, dar nu te baza prea tare pe faptul ca te iubim... Fara prea multa rvna, ne apucaram sa desfacem sania, n vreme ce Heide l suduia pe ci nele galben-roscat de parca el ar fi fost vinovat de tot ce se ntmpla. Din senin, o pala cumplita de vnt matura stepa, trntindu-ne aproape din picioare. Sfinte Sisoe, exclama Porta, am impresia ca rusnacul a avut dreptate! Acum, nimeni nu mai sufla o vorba si ne cazneam sa ridicam ct mai repede cortul, lopetile individuale intrasera n actiune, taiam blocuri mari de zapada naltnd un so i de meterez care sa ne apere de vijelie. Odata adapostiti, se lasa tacerea si adormiram aproape instantaneu, vegheati de P rofesor", caruia vesnic i venea rndul sa stea de sentinela. Esti voluntar n SS, i-a explicat Porta, deci ti place militaria. Daca faci gura, t e traducem n fata Consiliului de disciplina, e dreptul nostru. Micutul va sluji d rept spnzuratoare si o sa te tina agatat n aer pna crapi. Deci, garda usoara! Ne-a trezit vijelia. Asa ceva nu mai ntlnisem pna acum, era un veritabil ciclon de zapada cum poti vedea doar la cinema sau... n Rusia. Timp de patru-cinci ore a fo st nevoie sa ne agatam si sa ne proptim n cort ca sa nu-l ia vntul, apoi suflarea lui nebuneasca se mai domoli. Rusul se trnti pe jos. Acum, se poate dormi, zise el. Sa dormim? replica Batrnul. Pai, n curnd, se face ziua, trebuie sa ne urmam drumul. Cu neputinta, facu sovieticul, cu un surs istovit n coltul buzelor. Va mai dura ce l putin trei zile si daca ncercam sa ne miscam mai devreme, murim nzapeziti. Gagiul ne tromboneste, se amesteca imediat Porta. si zice ca daca izbuteste sa ne tina pe loc, tovaraseii lui or sa ne dea de urma. Uite ca nu cred, replica Legionarul. Pe o asemenea furtuna, nimeni nu se poate d eplasa. Principalul e sa cascam bine ochii si sa tragem cum apare ceva. Ba eu vreau sa ma deplasez! protesta Micutul. Doar n-o sa ma mpiedice fleacul ast a de vntulet sa ajung la ai mei! Si, zicnd acestea, se strecura afara, ridicndu-se n picioare. n aceeasi secunda vije lia l nsfaca, l trnti n zapada, l rostogoli, turbata de furie, matahala se zbatu, musc a din zapada, urla neauzit si, finalmente, reveni n cort, alb de sus pna jos ca ta valit prin faina. Aici l ntmpina rnjetul batjocoritor al lui Porta: Sa fie oare zefirul asta cel care te-a mpiedicat sa ajungi la tine acasa, la Reep erbahn? Sovieticul a avut dreptate: viscolul a tinut trei zile. Eram nevoiti sa racnim d in rarunchi ca sa ne auzim unii pe altii si sa dominam mugetele de-afara. Din cnd n cnd, ne strecuram ca sa vedem si sa hranim cinii, facuti colac n dosul meterezulu

i ridicat. ntreaga stepa era un zid miscator de zapada, spulberate de sus, spulbe rate de jos, miliardele de cristale de gheata talazuiau precum valurile unui oce an rascolit de taifun. Orele se scurgeau ncet, lesios, iar noi deveneam tot mai i sterici. Micutul l batu de-l deznoda pe Steiner, Steiner l cafti pe Profesorul", ma i, mai sa-l lase mort, nefericitul a fost salvat de Heide, care s-a ncaierat ulte rior cu Micutul, care-l acuza ca ia partea SS-ului. Urmarea a fost ca Heide i-a repezit Profesorului", pe care tot el l scapase, un pumn att de naprasnic nct bietul s candinav a ramas o jumatate de ceas fara cunostinta, ca apoi sa-l trateze pe Mic utul drept haznaua armatei". I-am potolit, dnd n ei, fara deosebire, cu patul armei, dar pacea a domnit doar sc urta vreme, adica exact pna n momentul n care Porta a declarat ca Legiunea Straina franceza e un balamuc ambulant". Maruntul legionar gasi termenul jignitor si de a ici porni una din acele batai care, de regula, se termina cu omor. A fost nevoie de ntreaga autoritate a Batrnului ca acesti nebuni furiosi sa fie domoliti. Pna la urma, am cazut de acord sa-l declaram pe enkavedist vinovat de toate si lucruri le s-ar fi ispravit, probabil, cu o judecata ad-hoc si o condamnare la moarte da ca viscolul nu s-ar fi ostoit. Am deschis cortul. Furtuna gramadise adevarati munti de zapada. O zbughim afara si, aidoma unor copii zanatici, ne tavalim prin puful alb si ne batem cu bulgari de nea. Mamico! zbiara Micutul, bolsevicul mi-a bagat zapada dupa ceafa! Heide e apucat de un asemenea rs nct si scrnteste falca si ramne ntepenit pe loc, cu o hii holbati si gura cascata. Las-ca ti-o aranjez eu, se ofera imediat Porta, si-i si expediaza un pumn. Sa st ii nsa ca e nevoie de nca unul ca sa treaca de tot! Heide e apucat de o asemenea turbare, ca roscovanul e silit sa-si ia picioarele la spinare ca sa scape cu viata. Suntem nebuni, nebuni de legat. Doua saptamni mai trziu ne aflam n apropierea frontului. Nu mai aveam nimic de mncar e si eram capiati de oboseala. Hamesiti si ei, cinii refuzara sa mai traga si atu nci i-am desprins din hamuri, lasndu-i slobozi, iar sania am expediat-o ntr-o rpa. Enkavedistul nostru devenea, pe zi ce trecea, tot mai nervos, din ifosele lui in itiale nu mai ramasese dect amintirea, era clar ca se gndea cum s-o stearga. Dar c are dintre noi n-ar fi facut la fel? ntr-una din zile, pe cnd ne apropiam de o padure, o padure mare judecnd dupa harta, si cnd tocmai ajunsesem la liziera ei, rasuna oribilul strigat: Stoi! Cu viteza fulgerului, Porta pivota pe calcie si slobozi o rafala n directia din ca re venise somatia, Legionarul l imita cu aceeasi promptitudine. Cteva siluete, iti te printre nameti, se prabusira. Rapid n padure! ordona Batrnul. Heide si Profesorul" se trntira la pamnt ca sa ne acopere. Era momentul pe care-l a steptase enkavedistul. Alergnd n zigzag, se repezi spre tovarasii sai, strignd: Ne strleaite! Ia vas! Julius Heide fixa bine n umeri patul pustii-mitraliera: Piotr, batrn camarad de arme, i-am fagaduit lui Feodor sa-ti fac vnt pe lumea aila lta. Ai sa te razbuni, prietene, daca nu ma tin de cuvnt. Asa ca, tovarisci, adio ! LMG-ul clantani de cteva ori. Heide rnji: Doare, tovarisci? N-am ce-ti face. Julius Heide a jurat. Sovieticul se poticneste, cade, se ridica, se poticneste iarasi. Heide continua sa rnjeasca, trimitnd serii scurte, ucigase. Trupul fugarului e literalmente secti onat n doua, de dupa troiene si metereze de zapada tsnesc mici flacari rosiatice, focul rusilor e dens, gloantele suiera furioase prin aer. Cinilor! urla Heide. Arza-va iadul sa va arza! Pusca-mitraliera trepideaza n minile lui exersate, tirul e precis, ca la poligon. Misca-te mai repede, erou al SS-ul ui! racneste spre Profesorul" care-i alimenteaza arma prea ncet. Misca-te, ca altf el te dau pe mna frtatilor din fata! Un ostas sovietic sare n picioare cu o grenada n mna. ncaseaz-o, urtule! zbiara Heide, si-l doboara cu o rafala. Grenada explodeaz a sub el, facndu-l bucati. Primiti salutul lui Julius Heide! Si alte rafale mproas ca meterezele albe, din spatele carora cteva tipete atesta precizia tirului.

ntre timp, din padure se aude glasul, grav, inconfundabil, al unei SMG. Stop! comanda Heide. Tu, erou al fiordurilor, sterge-o ct scrba aia de piele ti-e n ca negaurita! Acusi, acusi i vezi pe amicii din fata ca se deprind cu muzica Legi onarului! Se rostogoleste pe-o coasta, leaga trei grenade ntre ele si cu o miscare de disco bol le lanseaza spre meterezul cel mai apropiat. Explozie bubuitoare, gheizer de flacari, madulare omenesti zburnd prin vazduh. Superba moarte de eroi! comenteaza cinic Heide si, sarind n picioare, o zbugheste n padure si-l auzim cum se apropie, cntnd cu o voce gjita: "Oh, Suzana, viata nu-i chiar grea, Pentru un logodnic mort, gasesti alti trei mii!" Heide e fericit. i place sa ucida. Daca n timp de pace ar fi ajuns n fata instantei , acuzat de omor, specialistii l-ar fi declarat psihopat sadic, cum nsa ne aflam n razboi, Julius Heide a dobndit reputatia unui bun soldat, cu snge rece, curaj, si mt al situatiei si calitati de comandant. A fost decorat pentru bravura si admir at pentru aptitudinile sale de combatant: a fost specializat n lupta corp-la-corp , careia, n parte, i datoreaza faptul ca, pna acum, a izbutit sa scape teafar din f oarte multe ncercari. O societate, fie ea civila, fie militara are nevoie de-alde Julius Heide, dar, cel putin n primul caz, prefera sa-i utilizeze fara sa aiba, direct, de-a face cu ei. Suflnd din greu, el se arunca n zapada alaturi de Porta si Legionarul instalati n s patele mitralierei. Am ras cel putin doua duzini! Foarte bine! Sa vada si ei ce nseamna sa tragi n propriii camarazi. Probabil ne iau drept una din formatiile Brandenburg. Daca-i asa, si daca pun mna pe noi, ramnem doar cu mila Domnului. Ne vor sugruma cu o bucata de srma ghimpata, prezise Steiner. Am vazut odata cada vrele a trei tipi din batalioanele Brandenburg: doi fusesera gtuiti cu srma ghimpa ta, al treilea perpelit la protap. Ce placere! exclama Porta. Si eu care nu suport caldura! Retragerea! comanda Batrnul. Om cu om! La revedere, doamnelor si domnilor! pufni Porta. Iertati-mi graba, dar nu-mi pla ce sa pierd autobuzul! Si, zicnd acestea, si lua picioarele la spinare. Batrnul si cu mine ne nimeriram ultimii, cnd suflul unei explozii ne trnti la pamnt. Slava Domnului, n-a fost dect o grenada, suspina usurat Batrnul, ridicndu-se. Da' a sta ce mai e? Ciulim urechea, ncordati, aidoma unei salbaticiuni care aude bocanitul haitasilor . Scrsnet de senile. Tancuri! Cine poate scapa! Legionarul, mai rapid ca o nevastuica, dispare n dosul unor tufisuri. Heide l urme aza, apucnd doar sa strige: Blindate! Trei T-34! Adapostiti-va! comanda Batrnul. Primul T-34 a si aparut. Distingem clar steaua rosie vopsita pe turela lui. Disp arem ntr-o clipita. Un proiectil de tun vjie printre copaci. Norocul nostru e ca f olosesc proiectile perforante, si nu explozive, altminteri am fi fost facuti, cu totii, terci. Porta se furiseaza de-a lungul unui sant ngust si nimereste drept n bratele unui sergent sovietic, dotat cu un aruncator de flacari. Acesta, l ia dr ept unul dintr-ai lor si de-aici i se trage pieirea: Porta i descarca drept n cap o jumatate de ncarcator, apoi nhata sinistra scula a mortii pe care sovieticul o p urta n spate. Acu' sa va tineti, bestii rosii! Din cteva salturi a si ajuns la sleaul de unde rasuna cumplitul si att de binecuno scutul clinchenit al senilelor. Porta se lasa n genunchi si, calm, ca la poligon, ndrepta stutul furtunului n directia primului tanc. Deie Domnul sa aiba destula presiune", mormai el, ochind turela blindatului care se ndrepta exact spre locul unde s-a ascuns. Declanseaza! Declanseaza, pentru numele cerului aproape geme Batrnul. Legionarul si musca degetele.

Ce dracu' mai asteapta! O sa-l striveasca! Micutul nu se mai poate stapni si urla: Trage, Porta, trage! Replica i-o da mitraliera tancului, dar n aceeasi clipa Porta actioneaza sistemul de declansare, cu un suier oribil, jetul ucigas tsneste, se aprinde, nvaluie ture la ntr-o mare de flacari. Tancul pare sa cabreze, ncearca sa dea ndarat, se opreste . Capacul turelei se deschide, unul din tanchisti da sa iasa, dar flacarile l nhat a, hulpave, strigatul lui nu mai are nimic omenesc, trupul se frnge peste bordaju l de otel, tresare ntr-o ultima zvrcolire, apoi ramne inert, carbonizndu-se. n nari n e patrunde mirosul gretos al carnii arse. Porta scuipa pe jos si pndeste, cu aruncatorul de flacari pregatit pentru o noua crematie. Dar celelalte doua T-34 manevreaza n marsarier si dispar printre copaci , tot de acolo izbucnesc cteva siluete care pier si ele n goana. Si-o fi nchipuind ca au dat peste o baterie de PAK-uri! rnjeste Heide. Hai, roiul! A fost o goana dementa prin padure pna cnd, complet sleiti de puteri, ne-am prabus it, nghitind n nestire zapada ca sa potolim setea ce ne ardea maruntaiele. n jurul nostru, tacerea era deplina, de departe nsa ne parvenea, valuri, valuri, un hurui t nabusit. Acolo-i frontul, spuse Steiner, privind spre nord-vest. Doamne, de-am ajunge odata, gemu Profesorul". Sunt att, att de istovit... Sarmanul de el, zacea pe spate n zapada, atintindu-si privirea spre crestetul cop acilor. Cele petrecute cu el n ultima vreme depaseau cu mult resursele sale de en ergie si trupul sau n-avea teribilul antrenament pe care lungii ani de razboi ni -l daduse. Noi vazusem si altele, si mai si. Ramn aici, murmura el. Nu mai pot. Urasc tot ce se petrece, urasc toata aceasta g igantica minciuna. Parea att de frumos cnd m-am nrolat, atunci, la Oslo. Steiner avu un rs amar. n pas de defilare spre victorie,- cu steaguri n vnt si trompeti suflnd din goarne, n u-i asa? Inamicii? Niste cretini, incapabili sa nimereasca un elefant de la zece metri! Pentru un SS, un tanc T-34 e mai putin dect o roaba! Ceva n genul asta, nu? N-ar trebui sa-ti bati joc, rosti, abia auzit, Profesorul". Camarazii mei au pier it ca mustele, habar n-aveam ce nseamna un tir de baraj, nu ni se spusese nimic d espre katiuse, iar daca o facusera, fusese n derdere. Am fost facuti harcea-parcea nainte chiar de a ne da seama despre ce-i vorba. Ce spui tu e adevarat, interveni Barcelona. Sigur, nu ne displace sa vedem pe de -alde voi sub senilele unui T-34, dar, oricum, mi-e mila: sunteti niste exaltati care ati crezut ca razboiul e un fel de petrecere la iarba verde. Cta instructie ati facut la divizia Viking"? Sase saptamni, dar sase saptamni dure. Christoase! ofta Batrnul. Noi, noi avem n crca trei ani, trei ani de razboi dur. Si cnd te gndesti ce frumos a debutat totul n Polonia... Parca eram pe poligon. Dupa aia nsa... Cti au mai ramas n viata dintre camarazii tai? n compania mea, regimentul Norvegia", am fost doua sute treizeci de voluntari, ult erior varsati n divizia Viking". Dupa prima zi de front, n Ucraina, o suta douazeci si unu s-au dus. Nimeriseram, habar neavnd ce trebuia sa facem, sub salvele unor baterii de katiuse. Pe cnd evacuam ranitii, ne-a mitraliat aviatia lor de vnatoar e. Hauptsturmfhrer-ul SS, tot un norvegian de-al nostru, comandantul companiei, s -a sinucis. Doua zile mai trziu, opt baieti au fost executati pentru dezertare n fa ta inamicului", alti noua au fost expediati n regimente disciplinare pentru ca au zis ca ofiterii nostri de cariera sunt mai incompetenti dect noi, care n-am facu t niciodata armata si nu suntem dect niste prapaditi de voluntari. Am fost biciui t cteva ore n sir la nchisoarea disciplinara de la Lemberg pentru ca n-am denuntat un camarad care-l scuipase pe Obersturmbannfhrer-ul Gratwohl, presedintele tribun alului disciplinar de la Lemberg. Camaradul meu a fost spnzurat, cu o placuta pe piept: Porc de norvegian". De ce l-a scuipat pe comandantul ala? se mira Micutul. Ca noi o facem, e de ntele s: suntem ce suntem. Dar voi, voi erati de partea nazismului, de partea lui Hitl er? Profesorul" nu raspunse imediat, de fapt, n-ar fi avut chef sa continuie, dar cur

iozitatea noastra era prea mare si-l nghesuiam cu ntrebarile. ncepu, poticnit: Obersturmbannfhrer-ul Gratwohl ne-a declarat ca a slujit n organizatia Todt cnd a f ost cu construirea bazei navale secrete pentru submarine de la Trondheim si ca, deci, i cunoaste bine pe norvegieni, ca asta-i un popor de adunatura, de pescari amarti, lesinati n fata anglo-americanilor si nedemni sa intre n snul poporului germ anic. Dar, lasa, dupa razboi o sa nvete si norvegienii ce-i aia civilizatie! Atun ci, pe camaradul meu l-a apucat turbarea si l-a scuipat pe SS-ist. Acesta a ordo nat imediat altor doi SS-isti sa se ocupe" de compatriotul meu. Dupa un timp, a i zbutit chiar sa-l faca sa ceara iertare, si, totusi, gnditi-va, noi, norvegienii, suntem un popor tare, asa ne-au facut muntii si marea. O clipa domni linistea. Heide si petrecu bratul pe dupa umerii tnarului scandinav. Lasa astea. Acum, important e sa-ti tii botul deasupra apei. Victoria alorlalti se apropie, Norvegia va fi eliberata si toti Gratwohl-ii vor fi trimisi direct n iad, cu suturi n fund. Sigur, cazul tau nu-i chiar faimos, dar sa-ti eliberam un certificat. De-as putea sa ma plimb macar o singura data pe Bulevardul Karl Johann, visa nor vegianul. Sau sa beau o cafea ntr-un bufetel, alaturi de o jente"... O ce? ntreba, nedumerit, Porta. O jente", l lamuri Barcelona, nseamna fata, asa se spune n norvegiana. Ba mie mi se pare ca suna mai civilizat coarda", declara Micutul, scarpinndu-se la ceafa cu vrful baionetei. Coarda" savura, plescaind din limba, cuvntul. Mi-ar plac ea una att de fierbinte n partile de jos nct sa faci basici numai atingnd-o. Subiectul era de interes general. Steiner se legana precum ursul, cu creierii n d elir. Baieti! Sa dai jos toalele de pe o gagica maritata! se linse el pe buze. Am cuno scut odata una, la Heidelberg. Vulcanica muiere, trebuia stapnita mai ceva ca un T-34. Motor cu nabadai. Demarezi lent si grija mare cum schimbi vitezele. Avea s i un portjartier pe care nu i l-am scos ca cilindrii sa iasa mai bine n evidenta. Eu unul prefer alt gen, interveni Barcelona. De bordele te saturi pn-la urma. (Se lasa n fata, vizibil excitat.) Nu, la Viena, pe-nserate, n Park, pe la sfrsitul lu i mai sau nceputul lui iunie... Tu le consumai numai la data fixa? se interesa Micutul. Taca-ti fleanca! l repezi Barcelona. Asculta ce spun. Deci, la Viena, n Park, vara , cnd damesele au rochii att de transparente ca vezi prin ele si cnd din baruri se revarsa o muzica lasciva..., iar tu, alaturi de o corveta trasnet, stai si ascul ti cum doi lautari tigani, dintr-aceia autentici, o iau pe coarda razachie: Zi-i, tigane, zi-i, nnebuneste toate femeile din lume..." Si Barcelona fredona, extaziat, tangoul altor vremuri. Cteva mpuscaturi sparsera linistea nceputului de noapte. Se tin scai de noi. Camuflati-va si fiti gata! ordona Batrnul. ntunericul sporea, focurile de arma se nteteau. Teama ne nnodase matele, dar am fi putut jura ca si celor din fata li se ntmpla acelasi lucru. Faceau un pas, se trnte au la pamnt, trageau n toate partile. Era clar ca ar fisters-o cu mare placere, da r n spatele lor erau politrucii cu naganele. Erau baieti tineri de tot, probabil comsomolisti, si se aflau la prima lor nfrunt are, posibil, nici macar nu stiau mpotriva cui lupta. Sigur, comisarul le vorbise de sabotori", dar auzisera acest cuvnt de attea ori nct i se tocise sensul: sabotor p utea fi si pustiul care se furiseaza ntr-o sala de cinema fara sa fi platit bilet ul, dar si generalul ori ministrul care sunt spnzurati pentru crima de nalta trada re, ca dusmani ai poporului". Navalitorii fascisti erau si ei sabotori. L-am auzi t pe unul din ei ntrebndu-l pe ofiterul care-i comanda daca nu vede cumva pe unul din acesti sabotori nazisti. Mi-ar placea att de mult sa curat pe una din bestiile astea! Si-si privi cu drago ste pusca sa mitraliera, nou-nouta, care nu tintise nca n nici o fiinta vie. Ofiterul mri ceva si trimise o rafala, la ntmplare, printre copaci. Daca apuci sa vezi un fascist, esti de-acum un om mort, panimaiesi? n fascist tre buie sa tragi de ndata ce-l simti, nu cnd l-ai vazut. Atunci e prea trziu.

Schimbul de cuvinte a fost cam tarisor si-am stabilit cu precizie directia. Legio narul sari n picioare si mitralie n dementa zona din care venisera sunetele. Un sn op de gloante ntlni pieptul bobocului" care dorise att de tare sa omoare un fascist. Baietanul se prabusi si l distingeam, neclar, cum se zvrcoleste n zapada. Ofiterul njura si se trase ndarat, fara sa-i mai pese de ranit. Disparu n dosul unui maraci nis des, probabil cu toate simturile la pnda. Se facu liniste. Maruntelul legionar fixa ntunericul asa cum o facuse att de des, mpreuna cu camaraz ii sai din Legiunea Straina, printre dunele Marocului ori djebelurile Algeriei. Heide se puse n miscare. Se tra, neauzit, urmat de Porta si de Micutul. Legionarul zmbi: el i nvatase trtul, dupa cum, la rndul sau, deprinsese acest mestesug de la das calii sai berberi. Barcelona i acoperea cu mitraliera pe cei ce se ndreptau spre a scunzatoarea ofiterului sovietic. Tineam armele pregatite, gata n orice clipa sa deschidem focul. Cu plesnet de harapnic, o craca e rupta. Sovieticul sloboade o rafala lunga n dir ectia din care venise zgomotul. Barcelona rnjeste satisfacut, mitraliera lui rapa ie. Somn usor, frumoasa doamna! fredoneaza el. Ofiterul rus lasa sa-i scape arma si scoate un tipat ascutit: Am orbit! Am orbit! i invoca pe Dumnezeu si pe Stalin, se nvrte n cerc, se mpiedica de radacini, se mpleti ceste si, cu pasi de om beat, se ndreapta drept spre noi, tipnd ntruna. Legionarul sare n picioare, duce pistolul-mitraliera la ochi si sloboade o serie lunga n trup ul nefericitului. Acesta cade n genunchi, apoi pe spate, acoperindu-si cu minile f ata nsngerata. Heide arunca o grenada, o grenada milostiva, si strigatul se stinge . Printre copaci se ntrezaresc siluete confuze lund-o la goana. Radeti-i! racneste Porta. Tot ce aveam ca armament intra fulgerator n actiune. E o prada lesnicioasa si rdem c a niste apucati, dar din padure razbat glasuri dure, glasuri care stiu sa comand e. S-o stergem! ordona Batrnul. Astora le e mai teama de politrucii lor dect de gloan tele noastre! Galopam printre copaci, biciuiti de crengi, cu fetele si minile nsngerate de spinii t ufisurilor, dar nu simtim nici durere, nici usturime. La un moment dat ne trezim rostogolindu-ne, claie peste gramada, pe fundul unei viroage destul de adnci. Pro fesorul" si luxeaza ncheietura minii si urla cnd Porta reduce luxatia printr-o smuci tura brutala si seaca. Ia nu mai zbiera att, capra de munte, sau te lasam dracului aici. Sa vezi tu ce-o sa mai zbieri cnd vor descoperi tovaraseii diploma de onoare pe care nen-tu Himm ler ti-a pictat-o sub brat! Rnjim cu totii, idee mai tmpita dect aceea de a tatua la subtioara fiecarui membru al SS-ului grupa lui sanguina nici ca se putea gasi! Vrei sa stii cine-i SS-ist? Pune-l sa ridice bratul! Ajunsi la mica distanta de pozitiile rusesti, ne ascundem ntr-un crng, asteptnd noa ptea urmatoare. Apoi, urmnd planul lui Porta, ne ndreptam ct se poate de firesc spr e transeele sovietice, fiind, chipurile, un detasament de pionieri. La fiecare s omatie, Porta raspunde imperturbabil: Misiune de minare. Nimeni n-a insistat sa cerceteze mai ndeaproape, un cmp de mine e o centura de sig uranta n plus. Dimpotriva, eram chiar ajutati sa trecem peste talazurile transeel or, cte unul ne mbia cu un hrlet, altii ne urau bafta. Ba un sergent-major, carunt si cu mustata pe oala, ne-a si binecuvntat, ce-i drept, pe furis. Cu miscari de r eptila am pornit peste tara nimanui" spre pozitiile germane. O mitraliera intra b rusc n actiune, smulgnd cu un glonte caciula lui Steiner, care izbucni ntr-un puhoi de njuraturi si blesteme. Cu putin naintea transeelor noastre, ne-am adapostit ntr -o groapa de obuz. Batrnul a zis c-o ia nainte ca sa previna avanposturile si sa n u ne ciuruiasca vaznd uniforme sovietice. La capatul unei adevarate vesnicii, un glas necunoscut striga: Veniti, dar fara bancuri, proaste! Unul cte unul, la interval de cinci minute. Al tminteri, tragem! Se temeau, de buna seama, de-o cursa, pentru ca, imediat ce unul dintre noi ajung

ea n transee, i se si proptea o baioneta n piept. Interogatoriul ni l-a luat un lo cotenent de infanterie, cum nu se poate mai sceptic. Greu de crezut ca spusele n oastre reprezinta adevarul adevarat. Ostasi germani n uniforme ale Armatei Rosii venind din spatele frontului sovietic? Basm curat, nu alta! Asa ceva nu exista! exclama el la un moment dat. Ba exista, dom'le locotenent, sari cu gura Barcelona Blom care nu prea stia sa s e stapneasca. Habar n-aveti cte exista si cte se pot ntmpla n brava noastra armata ger mana! Locotenentul tresari si vocea i deveni ragusita: Feldwebel, taci din gura si asteapta sa fii ntrebat! Or, acum, nu te ntreb nimic! Te afli n fata unui ofiter german, nu a unui comisar bolsevic! Las' ca te nvat cei aia disciplina! Culcat! Drepti! Culcat! Drepti! Si, ca sa ne intre bine n cap disciplina, acelasi lucru ni s-a ordonat si noua. Nu mai ncape ndoiala ca am ajuns acasa, mormai Steiner. Patria si ntmpina fii. Primirea pe care ne-a facut-o comandantul Lander a fost la fel de cordiala, dar, dupa trei zile, trupul lui, facut strecuratoare, a fost descoperit n niste tufisu ri. Fireste, fapta a fost pusa pe seama partizanilor. Ce-i drept, au planat niscaiva banuieli legate de Micutul si Porta, dar acestia, ca sa-si dovedeasca nevinovatia, au asistat cucernic la nmormntare, varsnd chiar o lacrima.

Aterizase la noi, venind din nchisoarea militara de la Glatz. Consiliul de razboi l potcovise cu zece ani de regiment disciplinar pentru vina de a fi declarat ca razboiul e unicul mijloc ca un zugrav de nimic sa fie luat drept un mare om. Din general de divizie a fost retrogradat la gradul de maior. n Africa si-a pierd ut ochiul stng, n luptele din Finlanda o bucata de stomac. Un excelent ofiter de t ancuri, capabil sa comande o divizie sau un corp de armata, dar uite ca nu nvatas e arta pupincurismului. De aia a si patimit ce-a patimit la sediul Gestapo-ului de pe Prinz Albert Strasse. Chiorul era cel mai bun comandant din cti avuseseram pna atunci. Cocotat pe blinda jul unui tanc, n camasa cu mneci suflecate si ncaltat cu saboti, ni s-a prezentat: Ma numesc Karl Ulrich Mercedes si sunt noul vostru comandant. La fel ca voi, ma aflu n rahat pn-la gt. Am 35 de ani si cntaresc 118 kilograme. Va sfatuiesc sa nu va tineti destu-n gaura curului si sa va folositi bratele si mintea asa cum trebui e. n rest, faceti ce poftiti, dar sa nu va prind turnnd! A ncheiat discursul inaugural salutndu-ne cu doua degete duse la viziera. La Lugan sk, a fost ranit si a avut jumatate de falca smulsa. Obuzierul lnga care statea a fost facut arsice, din cei sase cai si noua artileristi nu s-a ales mare lucru. Porta a oprit tancul, Heide ne-a acoperit cu mitraliera, Micutul si cu mine am sarit afara din car, l-am nsfacat pe Chior si, nvelindu-l cu o manta, l-am instala t pe blindaj. L-am adus pna la postul de prim-ajutor si, la cinci minute dupa ace ea, Jabos-urile sovietice incendiau Tiger-ul nostru. BATALIA DE TANCURI DE LA LUGANSK Cnd am traversat Luganskul, n zgomotul asurzitor al motoarelor ambalate la maximum si n scrsnetul senilelor, orasul era o mare de flacari. Pe strazi, unde vedeai cu ochii, cadavre si iar cadavre, abandonate ca niste gunoaie. Siruri lungi de sol dati, zdrentuiti si nsngerati, se grabeau sa ajunga la adapostul iluzoriu al casel or incendiate. Bubuiturile se succed. Limbi de foc tsnesc de pretutindeni. Obuziere, aruncatoare de mine, tunuri anticar, mitraliere, o monstruoasa masinarie menita sa ucida a intrat n functiune. n interiorul carului nostru de asalt un Tiger de 62 de tone , zanganitul diverselor fiare e insuportabil: gamele, bidoane, scule, lanturi de remorcare, tuburi goal e de proiectil totul se ciocneste, zornaie, pacane, scrtie. Porta accelereaza. Tig

er-ul se smulge spre nainte. Soldati nauciti si plini de noroi si cauta unitatile. Un maior de infanterie da di n mini, urlndu-si ordinele si stnd drept n mijlocul strazii. E izbit de trenul poste rior al unui Tiger, trntit la pamnt, urmatorul, n-are cum sa-l evite, l prinde sub senila si din maiorul cel semet nu se mai vede dect o pereche de picioare, ncaltat e cu cizme negre, lucioase, cu pinteni la toc. Nimanui nu-i pasa, nimeni nu zice o vorba. Ce mai nseamna un biet maior de infant erie strivit de senile pe lnga tot ce se ntmpla la Lugansk n ziua aceea de 14 martie ? Un acoperis se naruie, mproscnd cu scntei coloana de blindate lansata la atac. Opreste, Porta! Opreste! zbiara deodata Micutul si, nemaiasteptnd ca tancul sa st opeze, sare afara prin oblonul lateral si porneste n galop pe strada cuprinsa de flacari. Asta ce mai e? se nfurie Heide. Ne ia drept tramvai? Linia a 2-a, se maimutareste Porta, prezentati biletele la control. n casti rasuna, alterata de paraziti, vocea locotenentului Ohlsen, comandantul no stru de companie. nainte, fir-ar sa fie! La ce dracu ati oprit? Coloana s-a ncurcat. Iata nsa si pe Micutul. Arunca ceva prin chepengul turelei si sare pe blindaj. E un baietel de trei-patru anisori. Porta izbucneste n rs si demar eaza. Ce noua tmpenie ai mai facut? se rasteste Batrnul. L-am vazut prin vizor, explica huiduma, aratndu-l pe tncul ghemuit pe planseul de o tel al podelei. A fugit, uite, din casa aia care arde. De-acum e al meu, panimai esi? Si, ncepnd din clipa asta, fiecare din voi i da ceva din ratia lui! Laba urias a mngie tandru crestetul prlit de foc al copilului. De aici ncolo, el si cu mine, su ntem mpreuna! O sa le faca mare placere Chiorului si lui Ohlsen. Ce-or sa se mai bucure aflnd c a ai un fecior! i bag n ma-sa. Bag n ma-sa ntreaga lume! (Rse, topit de fericire.) Gnditi-va, bai, su t tata! Am un baiat! Doamne, ce chinuit e! Cine ar putea sa vrea raul unui aseme nea copil? Hei, tovaraselule, tu panimaesi? (Avu un rs timid.) Eu, Micutul, eu ot cenas! Cretinule! hohoti Porta. Acum i-ai spus ca esti Dumnezeu-Tatal". Cretin esti tu! Atunci, fa bine si tradu-i fiului meu ce-am vrut sa spun. Porta dadu din cap si-l scoase pe copil din ungherul unde se refugiase, lnga cuti ile cu benzi pentru mitraliera. n ruseasca lui destul de curgatoare, dominnd zgomo tul motorului, i explica, zmbind mereu, ce voia sa spuna Micutul. Copilul clipi si paru mai linistit, auzind limba cu care era obisnuit. Piciorusele lui prezentau multiple arsuri, o zgrietura adnca si sngernda mergea de la tmpla pna la baza gtului. Legionarul scoase trusa individuala si-l pansa, Heide i dadu un cartof fiert pe ca re tncul l nghiti pe nemestecate. Din pacate, n-aveam nimic altceva. Ma ntreb daca fiul meu fumeaza? facu Micutul, scotnd din buzunarul salopetei de tan chist un trabuc. Ce tmpit! exclama Legionarul, plesnindu-l peste mna. n clipele urmatoare, copilul fu dat uitarii. Asupra Luganskului s-a abatut o ploai e de proiectile explozive. Casa dupa casa, orasul dispare ntr-un ocean de flacari talazuitoare. Iesim din oras si ocupam pozitii n fata unui larg drum de tara. Se lasa nserarea si naintam aproape orbeste. Din niste ruine apar cteva siluete care se ndreapta n fuga spre noi. i rad? exclama Legionarul. Abia dupa ce si ultima silueta s-a prabusit, observam eroarea facuta: erau propr iii nostri infanteristi, ascunsi n darmaturile unei magazii si care s-au crezut sa lvati n momentul aparitiei noastre, dar de cnd s-au introdus bluzoanele astea de c amuflaj e mai greu sa le deosebesti de uniformele kaki ale sovieticilor. Cu toata viteza, blindatele traverseaza suburbiile orasului. Viram la stnga, trec em peste gradini si livezi, pulverizam sub senile bazine de apa, chioscuri, tot ce construisera oamenii cu minile si truda lor. naintea noastra e o viermuiala ngro zitoare de siluete kaki mnate din urma de un singur imbold: sa fuga, sa fuga ct ma i repede, sa fuga ct mai departe de tavalugul de otel si foc.

nainte! nainte! rasuna n casti. Sunt Mercedes! Ordon: nainte! Motoarele urla turate la maximum, senilele se nvrtesc demente, cincizeci de monstri mproscnd moarte se napustesc asupra turmei omenesti cuprinse de panica. n plina cmp ie e ceasul secerisului: un seceris nsngerat, facut cu mitraliera, cu tunul, cu aru ncatorul de flacari, cu senila. n urma noastra vin n goana pionierii de asalt cu aruncatoarele lor usoare de flaca ri, cu grenadele lor cu fosfor. Infanteria sovietica si paraseste pozitiile, oame nii alearga n dreapta, n stnga, se nvrt nnebuniti n cerc, fug nainte, fug napoi. Hao total. Se arunca la pamnt, scurma tarna, cauta disperati un adapost. Senilele se n vrt, i prind sub ele, i terciuiesc. Mitraliera din turela se blocheaza pe neasteptate. Calm, ca la manevre, Legionar ul extrage cu baioneta cele doua cartuse care patrunsesera simultan n nchizator, sc himba banda si reia tirul. Din stutul aruncatorului de flacari, mnuit de Micutul, tsnesc, suiernd sinistru, lungi limbi de foc. Heide ncarca tunul numai cu proiecti le explozive. Si, deodata, liniste... Nimeni nu mai trage, cosmarul s-a ispravit . Tiger-urile fac cale ntoarsa, mnnd n fata lor, spre pozitiile noastre, cete de sov ietici cu minile sus, la sud de Lugansk e un centru de triere a prizonierilor, ur mnd ca apoi acestia sa fie trimisi mai departe, n spatele frontului. nainte, spre pozitiile inamice! Ne nfundam adnc n ele, mbatati de sentimentul victori ei. E un sentiment straniu, usor maladiv, care-i cuprinde chiar si pe cei mai lu cizi. Un sunet cumplit de fier izbind fierul ne perforeaza aproape timpanele, e un pro iectil anticar care ne-a lovit cu atta forta nct ntreaga masa a tancului s-a cutremu rat. Din fericire, obuzul n-a explodat, turtindu-se doar de blindaj. napoi! comanda Batrnul, cu ochiul lipit de periscop. Tunul anticar trebuie sa fie pe undeva pe aproape si asteptam, din clipa-n clipa , un nou proiectil. Porta accelereaza si o stergem spre liniile noastre, tragnd d in mers cu tot armamentul de bord. Imediat ce ajungem, suntem expediati sa ocupam pozitie la o raspntie de drumuri l a marginea Novoaidarului. Chiar n acel moment zarim un rusnac sarind din plnie n pln ie de obuz, cu o pusca anticar n mna. Are, pesemne, mncarimi n fund, exclama Porta. l urmarim din ochi, stupefiati de-a dreptul. Asta-i nebun de legat! murmura Batrnul. Gasind o groapa pe placul sau, rusnacul s-a oprit la vreo treizeci si cinci de m etri de noi, a disparut cteva secunde pe fundul ei, dupa care l-am vazut reaparnd si instalndu-si puscociul n pozitie de tragere. l miruiesc? ntreaba Micutul, ndreptnd teava mitralierei spre tinta. Suntem nsa att de uluiti, nct nu-i raspunde nimeni. Holbam doar ochii. Un singur om, cu o pusca anticar, buna cel mult pentru transportoarele blindate, vrea sa nfrunt e un Tiger de 62 de tone, tancul cu cel mai gros blindaj! Gloantele trasoare ale Micutului trec razant pe deasupra plniei de obuz. Cel din fata riposteaza, proie ctilul lui izbeste turela si, fireste, se turteste de ea ca o lipie. Atunci, l pr ind n luneta de ochire a tunului si apas pe declansatorul electric. La distanta a sta, lovitura de plecare si impactul sunt, practic, simultane. Prin norul de fum si pamnt rascolit l vedem pe temerarul ticnit zburnd prin aer, caznd si o, minune! trndu-se, probabil numai ranit, sub o tufa. Micutul i mai trimite o rafala, dar Bat rnul l opreste: Da-i pace! Si-a luat portia! Dar al dracului de curajos tipul! Curnd, aveam sa nfruntam altceva, mult mai serios. n casti se auzi glasul locotenen tului Ohlsen: Formatie de T-34 la ora 3, distanta 2 000 metri!" Dumnezeule mare! se tngui Porta, si n oras, si la tara, razboiul asta al lui Adolf devine de-a dreptul monoton! Micutul e ocupat sa-si potoleasca fiul care plnge de ti se rupe inima. O companie de tancuri usoare porneste sa sprijine infanteria, noi, cu mastodontii nostri, ra mnem n ambuscada. Frigul e cumplit si drdim n salopetele noastre subtiri. Micutul a sa rit din turela si alearga n jurul tancului ca sa se ncalzeasca. Brusc, se schimba calimera, de jur-mprejur prind sa explodeze proiectile de tun, ni ste case iau foc, rasuna gemetele si tipetele primilor raniti. Micutul sare n tan c, urlnd ca din gura de sarpe, urechea dreapta i-a disparut.

Ticalosii! Bestiile! Mi-au smuls urechea! racneste el cu fata inundata de snge. Paguba-n ciuperci! face Porta. Tot n-asculti niciodata nimic din ce ti se spune! Te doare rau? ntreb eu ca prostul, zgindu-ma la rana. Vino-ncoa sa-ti fac la fel si-ai sa vezi atunci! Motoarele duduie, vazduhul vibreaza, senilele scrsnesc amenintatoare, obuzele exp lodeaza, flacari si valatuci de fum urca spre cer. nainte ca ele sa se risipeasca , alta grindina ucigasa. E limpede, sovieticii au declansat tir de baraj. Probab il, pregatesc ceva n stil mare. Se-mpute treaba, spune Batrnul, rotind turela. Cnd Batrnul zice asa ceva e semn ca situatia e ntr-adevar albastra. Veteran al tutu ror fronturilor, presimte evenimentele, fiind, din acest punct de vedere, un ver itabil barometru. Vocea locotenentului Ohlsen rasuna n casti: Ce parere ai, Beier?" Batrnul si drege g lasul si suge din vechea sa pipa: N-as zice ca-mi place. E clar ca Ivan ne pregat este o porcarie. Daca macar am putea vedea ceva la o suta de metri." Compania noastra se pune, zanganind, n miscare, naintnd de-a lungul drumului. Unul dupa altul, trecem pe un podet de lemn care scrtie si geme din toate ncheieturile, n casti, zumzet de voci, oamenii discuta despre atacul care se pregateste. Noapte a e impregnata cu o neliniste, o stare de nesiguranta care te scoate din minti. Un atac de noapte e infernal pentru carele de asalt. Vizibilitatea, si asa nu pr ea buna, se reduce la zero. Avansam acum pe un sleau ngust, de-a curmezisul unei mlastini. Limbi lungi de foc tsnesc din tevile de esapament, orbindu-l pe conduct orul ce vine din urma. Pesemne, rusii ne-au reperat, pentru ca tirul lor devine tot mai precis. Tancurile usoare ale companiei a 4-a iau formatie de lupta, noi, iesiti pe jumat ate din turele, ncercam sa distingem ceva. Ce mizerie! bufneste Batrnul. ti bagi degetele n ochi! Unul din tancuri derapeaza si se nnamoleste. Cablurile cu care ncercam sa-l tragem se rup ca niste sforicele. Soseste n goana maiorul Mercedes, cu un pistol-mitralie ra balabanindu-i-se pe ditamai burdihanul. Cine ar crede, vazndu-l, ca malacul as ta, n bluzon de camuflaj si cizme soldatesti, comanda un regiment? Cretinilor! Ce mosmonditi aici? mbrncindu-l pe unul din tanchisti, Mercedes apuca un nou cablu si-l fixeaza de crli gul de remorcare. Poarta niste mnusi din piele scortoasa, dintr-acelea pe care le folosesc docherii n porturi. Rusii si-au reglat, n sfrsit, tirul, o grindina de pr oiectile de katiuse si artilerie se abate asupra noastra. Cu o vioiciune incredi bila pentru cele 118 kilograme ale sale, comandantul sare n primul tanc aflat la n demna. Obloanele se nchid, schijele bat darabana pe blindaje. S-a pornit balul! tipa Porta ca sa acopere vuietul. N-as zice ca Ivan duce lipsa de munitie! Focul de baraj devine un uragan de explozii si metal ncins, au intrat n joc toate calibrele, ncercnd sa stopeze naintarea noastra. Plodul cules de Micutul se pune pe urlat. Fa-l sa taca! racneste Batrnul n laringofon. Ma ticnesc de-a binelea daca mai zbia ra si asta! n casca, se auzi glasul lui Barcelona Blom: Tu vezi ceva, Batrne? Macar de-as putea! Habar n-am unde ne aflam. Pe unde o fi Ivan? Se pare ca toate tancurile companiei a 4-a au fost distruse. Tacere n casti. Nervosi, deschidem foc de mitraliera, trasoarele se nsaileaza prin noapte aidoma unor margele multicolore, ncrucisndu-se cu alte snopuri luminoase, venite de undeva, din fata. Pozitiile infanteriei sunt, deocamdata, calme, astea pta ce va urma. Se pare ca initiativa a trecut acum de partea rusilor. Din ce n ce mai multe tancuri nu raspund la apel. Ohlsen se retrage spre compania de depanari, tunul turelei s-a blocat. Tensiunea creste, ca un foc de stepa, n v uietul si bubuitul din jur. Pamntul pare ca erupe, aidoma unui vulcan, vrtejuri oblice de flacari se nalta n vaz duh, un urias tavalug de foc se muta bezmetic, de colo pna colo, strivind totul n cale. Katiusele si-au lungit tirul, rachetele lor cu cozi de cometa rascolesc ac um pozitiile noastre din linia a doua, totul e numai scrsnet, bubuit, vuiet, expl

ozii monstruoase smulg care ntregi din pamnt. Nu mai suflam o vorba. Tacea pna si Porta. Ne era frica, o frica animalica, drdiam ca de friguri, cu nervii stnd gata-gata sa plesneasca, cu ochi de nebuni, injecta ti de snge, cu gtlejurile sugrumate. Ne simteam att de singuri, att de parasiti, jer tfiti necrutator iadului acestuia. De cteva ori, tonele de otel ale tancului au f ost saltate de la pamnt, recaznd, i auzeam articulatiile gemnd, mai-mai sa se desfac a. O lovitura n plin si sute de litri de carburant explodeaza, gigantic gheizer d e foc. O stiam. O vazusem, si nu o data. Orice iluzie era de prisos. Moartea cea mai fireasca pentru un tanchist sunt flacarile. Din toate armele, a noastra are cel mai mare procent de pierderi, din pricina asta, probabil, suntem si mai sal batici. La ce fel de cruci putem noi aspira? La cea a diavolului si la una, daca s-o nimeri, de lemn. Numai unu la suta din totalul echipajelor carelor de asalt a supravietuit razboiului. Pamntul tsneste spre cer, tunetele nu mai vin de sus, ci de jos, gheara mortii scu rma prin minti, spaima ne nnoada intestinele. Am putea da n marsarier, am putea so stergem, dar disciplina prusaca, o disciplina de fier, ne tine ncatusati. Nu ne batem nici pentru Hitler, nici pentru Patrie, ne batem ca sa ne salvam pielea, caci teama de plutonul de executie e mai puternica, dect cea pe care ne-o inspira obuzele rusesti. S-a ntmplat ca echipajul unui tanc sa abandoneze, terorizat, veh iculul, dar cel trziu a doua zi dimineata escorta l mna la locul executiei: Lasitate n fata inamicului", asa suna, invariabil, sentinta. O sentinta comunicata imedia t celor din linia nti, ca exemplu si ca sa stie ce-i asteapta! O explozie mai apropiata ndoaie lunga antena de otel si trimite n interiorul tancu lui un suflu dogoritor. Baietelul se pune pe urlat, musca, da din picioare, face spume la gura. S-a izbit de culata mitralierei si are tot obrazul naclait de sng e. Pesemne si-a pierdut mintile. l privim neputinciosi, nestiind cum sa-l ajutam. Heide si tot pipaie tocul pistolu lui, disperat, Micutul se da cu capul de peretii de otel, strngnd copilul la piept , acesta, cuprins de convulsii, se ndoaie si ntepeneste, ncordat precum un arc. Sco s din minti, Micutul racneste: Ajutati-ma, porcilor! Ce trebuie sa fac? Deodata, plapndul trupsor se-nmoaie, capul cade pe spate, ochii se ncetoseaza. Mic utul lasa din mini firavul corp n zdrente prlite de foc si priveste, nauc, copilul care a lunecat pe planseul de otel mnjit de ulei. Gigantica bruta nchide si deschi de de cteva ori gura, pentru ca apoi sa dea drumul unui urlet prelung, neomenesc. Copilasul meu, copilasul meu! A murit! nhatnd copilul, Micutul tsneste afara din tanc, sare n mijlocul drumului si acolo, t innd cu o mna copilul la piept, smulge cu cealalta pistolul din toc si l descarca n toate directiile. Veniti, ticalosilor! Veniti, cotarle ale lui Hitler si Stalin! Veniti sa va casa pesc! Era nspaimntator la vedere, cu pansamentul plin de snge fluturnd la ceafa si cu copi lul mort n brate. A nnebunit! exclama Porta. O sa fie facut bucati! Asemeni unui dihor, Legionarul se furiseaza din tanc si-l pocneste pe Micutul cu coada de lemn a unei grenade, apoi, Porta si Heide l cara, fara cunostinta, napoi n vehicul. Pe drum a ramas trupul nensufletit al baietelului. Ne reluam asteptarea, tragnd mereu cu urechea... Cerul se lumineaza treptat, pclel e umede si reci plutesc pe deasupra pamntului. Laudat fie Domnul! Acum, macar, pu tem vedea. Dinspre liniile sovietice se nalta cteva rachete de semnalizare, albe s i verzi. Am nteles: urmeaza atacul. Micutul si revine n fire si-si smulge pansamentul. Nu scapa nimeni viu din minile mele! Vreau cadavre! (Acum, mna care tinuse copilul mngia mitraliera). n burta, fetito, numai n burta! Sa doara! Atacul se declansase. Marea infanteriei sovietice pornita sa se reverse peste tr anseele noastre putea fi acum urmarita cu ochiul liber. Auzeam pna si strigatele lor de ura-a-a!" Frontul semana cu un ocean pamntiu rascolit, lanturile de tragato ri inamice talazuiau ct puteai cuprinde cu privirea, mii si mii de oameni n unifor me kaki se napusteau la asaltul pozitiilor germane. Ce reprezentau trupele noast re n fata acestui puhoi nimicitor? O picatura de apa ntr-un ocean. Un petic de hrti

e ntr-o vijelie. Si iata-le parasindu-si transeele, aruncnd arme, lepadnd casti si fugind ca sa-si salveze pielea. Gloantele trasoare teseau pnza lor ucigasa, moartea juca sarabanda printre tunete si bubuituri. O dimineata cenusie, lesioasa, spectrala, ultima pentru mii si mi i de oameni din acest sector al frontului. Nu se va sti niciodata numarul exact al mortilor din aceste douazeci si patru de ore. Si ntr-o tabara, si n cealalta, l istele au fost arse din pricina ca batalia pentru Lugansk a costat prea mult. Ma i trziu, un comunicat avea sa declare: Atac local n sectorul Lugansk stopat de arti leria noastra. Pozitiile au fost pastrate". n casti, glasul lui Mercedes: Compania blindate grele, atentie! Directia rambleul de cale ferata. Distanta 400 metri. Atacati cu tot armamentul de bord! nainte! Rambleul si calea ferata propriu-zisa sunt un haos de butoaie metalice ciuruite, de vagoane si locomotive rasturnate, de, sine smulse si rasucite, naltndu-se spre cer ca niste degete acuzatoare. ntr-una din ele, rotindu-se ncetisor precum o gir ueta, e corpul unui grenadier german, explozia unui obuz l-a proiectat n sus si, caznd, a nimerit n sina aceea, ca ntr-o tepusa. De sus, de pe taluz, privirea cuprinde, ca dintr-un balcon, ntreaga cmpie. Lanturi le infanteriei inamice se pierd la orizont, peste tot numai soldati n uniforme ka ki, un imens furnicar omenesc vnzolit, cei nhamati la tunuri de cmp, la tunuri anti car si antiaeriene, baterii de aruncatoare de mine, servanti tragnd dupa ei faimo asele mitraliere Maxim, cu scut si rotite. Cu neputinta, ngaima Batrnul. Dumnezeule, e cu neputinta sa fie att de multi... Martor mi-e Allah ca, n comparatie cu ce vad, atacurile kabililor din Atlas erau o joaca de-a-puia-gaia! ntareste Legionarul. Pamntul, pietrisul, tablaraia, traversele din lemn, totul e scurmat de uriasele n oastre senile, totul e pulverizat, monstri preistorici, Tiger-urile se desfasoar a n formatie de lupta. Cu ochiul lipit de vizor, tragem ca nebunii, trasoarele te s o urzeala att de densa nct nici un proiectil nu se pierde n van, gaseste un corp, doua, trei... Primul val se poticneste, izbit de ferocele nostru berbece, mareea omeneasca sov aie, da sa se retraga, dar e cu neputinta, din spate vin alte valuri pe care obu zele noastre de 88 si 105 milimetri le spulbera, le mputineaza, le risipesc. nlauntrul tancului, vaporii de cordita ne sufoca, ventilatorul, pus la turatie ma xima, nu apuca sa primeasca aerul, ochii ne lacrimeaza, gtlejurile ne ard, tuburi le fierbinti ale cartuselor de mitraliera si ale obuzelor zangane asurzitor si d ispar prin oblonul de evacuare. Heide e servant-ncarcator la tun. Munceste ca un apucat, culata, pe care o nchide mpingnd-o cu fruntea, nghite nesatioasa proiectil d upa proiectil, sudoarea siroieste pe fata nnegrita de funingine, ochii lucesc ca ai unui vrcolac, repeta ntruna: Ce scrnavie! Ce scrnavie!" Mnusile lui ignifuge miros a ars, de altfel, si salopetele noastre s-au aprins de cteva ori si le-am stins c u minile, fara sa simtim durerea. Tancul vibreaza, se pravale cnd ntr-o parte, cnd ntr-alta, turbarea vnatorii ne-a cup rins pe toti, o cunosteam de-acum, dar, de fiecare data, e ceva nou. Uitam si pr imejdia, si spaima mortii, chiar si motivul pentru care ne aflam aici si nu aiur ea, ne stapneste un singur gnd: SA UCIDEM! Cei din fata noastra, cei n kaki, nu mai sunt oameni, soldati ca si noi, nu, sunt demoni, fiare de prada ce trebuie stri vite si noi le strivim, mbatati de salbatica placere, fiindca si noi nu suntem de ct alte fiare care ucid din placerea de a ucide! Au de ce sa fie mndri instructori i nostri de pe poligoanele de lupta! Rdem n hohote, rdem ca niste scosi din minti. Ce exaltant e sa vezi semeni de-ai ta i prinsi sub senile! i zarim, ghemuiti n gropile lor ca niste bieti iepurasi nspaimn tati si atunci zvcnim cu tancul peste ei, patinam pe dreapta, pe stnga, un pic nain te, un pic napoi... Senilele scurma, strivesc, mprosca tarna. Ne-am scos vestoanele , ne agitam cu priviri de dementi, rnjetul buzelor dezveleste dinti ca de creta, fetele lucesc de naduseala si ulei. Micutul urla ca un lup. Ucidem, ucidem cu tu nul, cu mitraliera, cu aruncatorul de flacari. nnebuniti de masacru, rusii alearg a care ncotro, altii se bat cu nversunare, chiar si ranitii continua sa traga, cu revolverul, cu pusca, cu mitraliera, dar astea nu-s arme cu care sa nfrunti tancu rile. Pna si tunurile lor anticar sunt eficace abia sub o suta de metri. Cuprinsi

de fanatism, se reped la noi cu sticle incendiare, cu grenade de mna, cu mine ma gnetice, acestea din urma, redutabile altminteri, nu pot fi fixate pe un Tiger a l carui blindaj e acoperit cu un strat de ciment, tocmai pentru a fi neaderent. Ar trebui ca mina sa fie prinsa de un lant, rasucit la rndul sau n jurul turelei, dar nu-i chiar att de usor sa sari pe ditamai mastodontul, si, oricum, forta expl oziei e sensibil diminuata. n urma cu vreo trei luni, nca ne mai feream ca de dracu de luptele corp-la-corp, a cum, nici ca ne pasa, las-sa sara pe noi dementii astia fanatici! nainte! nainte! urla n casti vocea Chiorului. Scoateti-va destele din gaura curului , goniti-i n fundul iadului! nainte, gaozarilor! Motoarele sunt ambalate, duduitul lor a devenit infernal, peste stepa cenusie se revarsa masa noastra cuirasata. Plcuri, plcuri, pifanii sovietici fug, cu capul vrt ntre umeri, fug dar proiectilele noastre explozive sunt mai rapide, trupuri sfrte cate zboara prin aer, madulare smulse cad, cu zgomot sec, pe carcasele de otel, tancurile noastre parca-s tejghele de macelar. Ventilatorul vjie nentrerupt, dar du hoarea sngelui si-a viscerelor e mai puternica, mai persistenta. Batrnul vomita, m a stropeste pe fata, dar nici ca-mi dau seama. Ultimul proiectil! anunta Heide, manevrnd nchizatorul tunului. Nu mai am banda pentru mitraliera! rasuna vocea Micutului. Mai sunt doar treizeci de litri de motorina! comunica Porta. napoi! ordona Batrnul. Cisternele ne asteapta n dosul garii de marfuri. Facem plinul ntr-un timp record, burdusim fiecare coltisor liber cu proiectile de tun. S-au ngramadit attea nct Micut ul, nemaiavnd loc, se asaza direct peste unul din rastele. Porta rnjeste: Ei, si acum ajunge un singur bobrnac de-al lui Ivan si te trezesti n cer! Calatoriile lungi se fac cu mijloace rapide, replica, senin, huiduma si se insta leaza mai confortabil. O luam ndarat. Piuit n casti. E Chiorul care-si zbiara ordinele cu glas ragusit: Formatie inamica de tancuri la ora 9! Distanta 1 200 metri. Trageti la gramada, numai cu perforante! nainte, pui de lele, so pe ei! De asta-data, nu mai aveam de-a face cu tancuri izolate, ci cu aproximativ un bata lion de T-34, ale caror pntece negre se si ivisera deasupra rambleului. M-a cupri ns o drdiala din cap pna-n picioare. n asemenea cazuri nu-i o fericire sa te stii nch is ntr-o cutie de fier plina de exploziv. Foc! comanda Batrnul. ntr-o clipita, primele T-34 sunt cuprinse de flacari, dar si din rndurile noastre uriase ruguri si trimit vlvataile catre cer: sunt tancurile noastre MK-3 si MK-4, strivite ca niste coji de nuca de teribilele tunuri sovietice. Pe tot ntinsul ste pei se zaresc acum epave de otel, aduse la incandescenta, raspndind n jurul lor du hoarea ngrozitoare a carnii arse. Exploziile se tin lant, blindatele sar n bucati n clipa n care focul atinge munitia si rezervoarele de carburant. Obuzele mele tsnesc spre tinta. Avem, pna acum, 28 de lovituri n plin. Heide mi ia l ocul la luneta de ochire. E un tintas de prima forta si stiu ca, daca scapam tef eri, teava tunului nostru se va mpodobi cu noi cercuri albe, semne ale victoriilo r repurtate. De cte ori vede un T-34 sarind n aer, Porta urla ca un apucat: Arde-i Julius, halitor de jidani! Arde-i si nu-i lasa! Cu ochiul lipit de vizor si mna pe declansator, Heide scuipa si scrsneste: Uite nc-un cep pentru curul tau, Ivane! Si obuzul pleca, suiernd, spre tinta. n fata Tiger-urilor, blindatele inamice sunt neputincioase. Toata nclestarea dureaza o ora si ceva. N-a scapat nici un T-34. Atacul sovietic s-a terminat n foc si snge, dar si toate tancurile noastre usoare, MK-3 si MK-4, au fost nimicite. Dupa o asemenea bubuiala, n-as vrea sa fiu n pielea inginerilor proiectanti ai ti zului meu de la Kremlin, facu Joseph Porta. O sa-i tina numai n suturi pentru ca n-au fost n stare sa conceapa un tanc ca Tiger-ul nostru! Asteapta nitel si-ai sa-i vezi cum ne ajung din urma, l potoli Batrnul. Siberia nu -i numai pentru deportari. N-apucam noi sa zicem uf!" ca si-au si completat manaj eria cu vreun leopard, crocodil sau alta vietate care musca. La vremea aia sper sa fiu la pensie, si Porta si aprinse o grifas, tigarile noast re cu opiu.

n ziua aceea, sovieticilor le deveni clar ca strapungerea frontului n sectorul Lug ansk era imposibila. Pe noi nsa acest aspect tactic ne interesa prea putin, desch iseseram toate obloanele tancului si aerul proaspat, care zvnta naduseala de pe f etele noastre, ne mbata ca un vin dintre cele mai bune. n jur, mortii, ranitii, ve hiculele incendiate pareau secvente dintr-un film suprarealist, dar care nu ne p rivea. Batrnul i-a observat primul... Un lung sir de T-34, gonind de-a lungul rambleului , pe partea opusa noua. Ce urmaresc? Simplu de nteles: vor sa ne taie retragerea, sa procedeze la o manevra de nvaluire, operatiune n care rusii exceleaza datorita extraordinarului snge rece al echipajelor lor. Nu mai e de stat pe gnduri. Batrnul ia imediat legatura radio cu comandantul care ordona replierea. Formatie n V si napoi cu toata viteza! Nu mai e o cursa contra c ronometru, ci contra moarte. Trecem de-a dreptul prin casele cuprinse de flacari , grinzi aprinse cad peste noi, tiglele sfarmate rapaie pe blindaje, nu mai pastr am nici ordinea, nici distantele, fiecare tanc zoreste pe cont propriu spre pozi tiile noastre salvatoare. Blindatele inamice si-au schimbat directia, acum se napustesc de-a curmezisul cmp iei, taind calea ferata si cautnd adapostul colinelor ce se onduleaza la vest de ea. Laringofoanele intra n actiune: naltator 800, proiectil perforant, foc! n luneta mea de ochire, liniile telemetrice s-au ncrucisat pe imaginea tancului in amic, o apasare pe declansator, o flacara la gura tevii si proiectilul pleaca mug ind. O fulgerare la baza turelei primului T-34, urmata imediat de o imensa ciupe rca neagra. Urmeaza explozia care sfrteca, deopotriva, otel si trupuri omenesti. Electromotoarele zumzaie, turela se roteste, lunga teava a tunului meu de 88 mm cauta, lent, o noua prada. naltator 700, aud glasul Batrnului. n telemetru, cifrele se succed vertiginos, apare 700", liniile s-au ncrucisat din nou , alta flacara, alta detunatura asurzitoare, alta turela inamica proiectata n sus ca o minge. A mai sarit n aer un membru de partid! rnjeste Porta. Situatia e nsa grava, trecem n goana pe lnga tancuri germane incendiate, cu echipaje le prefacute n mumii carbonizate. ncetinim ca sa permitem ctorva grenadieri sa se ca tere pe blindaj. nsngerati, raniti, fara arme... Se agata de turela, de blindaj, u nii mai si cad, dar nu putem opri. N-avem cum sa-i ajutam, trebuie sa-i dam bata ie, sa fugim ct mai iute. Fiecare secunda si are pretul ei n snge. Mini disperate ncea rca sa se prinda de aparatorile senilei, de crligul de remorcare, de orice... Kammeraden! Luati-ne cu voi! Nu ne parasiti, Kammeraden! Porta reduce viteza. Furios, Batrnul l zgltie de umar. Da-i drumul, idiotule! Gura, Batrne! Daca am chef opresc si stau aici pna prindem rugina! Panimaesi? Porta! E un ordin! O izbitura formidabila n turela, tancul se poticneste, cei de deasupra urla. Porneste! Vrei sa ncasam nca unul? Bine ca n-au tras cu un perforant! Porta rnjeste, aparent nepasator, dar accelereaza, cu jobenul galben dat pe ceafa , manevreaza calm levierele. n toata divizia nu mai gasesti un conductor ca el. E unul care a nimerit sub senile, auzim n casti glasul stins al Legionarului. Fac a-se voia lui Allah. Daca ar fi cu putinta, si-ar ntinde, probabil, covorasul de rugaciune si s-ar nchi na cu fata spre Mecca. Locotenentul Ohlsen, unul din putinii ofiteri pe care-i iubim si-i respectam, a z is ntr-o zi ca singura slabiciune a Legionarului e credinta n Allah, n rest, nu-i p asa de nimeni si de nimic, si bate joc de toti si de toate, dar sunt doua subiect e tabu: Allah si Franta. Sigur, etnic vorbind, e neamt, dar lungii ani petrecuti n Legiunea Straina au facut din el, prin sngele varsat, un autentic francez. Sub uniforma neagra de tanchist poarta, de-a curmezisul pieptului, tricolorul francez , iar n buzunarul vestonului, alaturi de livretul militar, pastreaza fotografia u nui ofiter francez, caruia nu-i spune altfel dect domnul general". Locotenentul Oh lsen ne-a spus ca se numeste Charles de Gaulle, ca e tanchist si ca el comanda f ortele franceze care se bat n Africa. Heide a ncasat-o, si nca rau de tot, ntr-o zi cnd l-a tratat pe acest de Gaulle drept cacanar al desertului". Fulgerator, nainte

ca vreunul dintre noi sa poata interveni, Legionarul i-a si crestat obrazul cu p umnalul sau maur si Heide a trebuit sa galopeze pna la infirmerie ca sa i se puna copci. De atunci, de cte ori se nfurie, cicatricele devin purpurii, de parca are o cruce pictata pe mutra. Un pic mai trziu, Legionarul a declarat: Puteti trata de porc pe oricare ofiter poftiti, dar sa nu va aud spunnd o vorba u rta despre mon gnral. Nici unul dintre voi nu-i demn sa-i pronunte numele. M-ati nte les? Tancurile gonesc cu toata viteza prin stepa, peste transeele naruite, peste gram ezile de moloz ale fostelor locuinte, peste gardurile vii, peste santuri si talu ze. Tot ce ne iese n cale e strivit sub senile. Alte Tiger-uri se itesc naintea no astra. Doar tancul lui Barcelona se tine alaturi, cu o claie de infanteristi, ca re teferi, care raniti, pe el. Podul! De-am ajunge la pod! sopteste Batrnul. Stim si noi ca totul depinde de pod. Daca-l atingem dupa sosirea sovieticilor, ne -am ars. Gonim cu toata viteza de-a lungul digului, dincolo de padure se nvolbure aza fumul incendiilor: e Luganskul care se mistuie n flacari. Acum am dat peste o mlastina, situatia devine si mai critica. Tiger-ul lui Barce lona derapeaza, senilele nu mai au priza, ncetul cu ncetul, mastodontul de otel se cufunda n smrc, ncercam sa-l tragem afara cu ajutorul unui cablu, dar cum tractiune a se executa oarecum oblic, rezultatul e zero, mai facem o tentativa, dar singur ul ei efect e ca si teava tunului ajunge n infecta mocirla care bolboroseste si a spira. Batrnul ia legatura prin radio cu regimentul si Mercedes ordona aruncarea tancului n aer. l mbarcam pe Barcelona, echipajul si pifanii nghesuiti pe blindaj si Porta, nj urnd si blestemnd de mama-focului, demareaza ca un nebun. Dupa scurt timp, motorul ncepe sa faca nazuri, viteza descreste, distanta dintre no i si restul companiei devine tot mai mare. Porta si Micutul trudesc ncordati. Ce se ntmpla? ntreb cu glas gtuit. De unde vrei sa stiu? Ce-s eu, ghicitor n stele? se stropseste Porta, pompnd de zo r motorina n carburator. Batrnul ncearca sa ia legatura cu locotenentul Ohlsen, dar fara succes. Vedem cum u ltimele noastre tancuri dispar dupa coama dealului. Cu totul pe neasteptate, mot orul da doua, trei rateuri asurzitoare, dupa care porneste sa duduie ntr-un ritm regulat. Ce muzica divina! Ce muzica ncntatoare! Pentru a nu stiu cta oara, Porta s -a descurcat. De bucurie, ne burdusim spinarile cu ghionturi. Porta, esti regele supapelor! Porta nu ne nvredniceste cu vreun raspuns, scuipa, debreiaza si ncepe sa schimbe v itezele. Micutul si-a lipit palmele a ruga si-o face pe mascariciul: Suntem eroi, ne batem pna la ultimul cartus! Heil Adolf! Ce bafta pe noi sa ne fi nascut la timp pentru razboi! De fapt, pentru ce dracu ne batem ca chiorii? ntreba Barcelona Blom, care s-a cul cat sub culata tunului ca sa nu ne ncurce n spatiul acela si asa ngrozitor de strmt. Uite ce griji l f... pe el! sare Micutul. Nu ne batem pentru ceva anume, ne batem pur si simplu! Heil, Micutule, cel mai chipes barbat din Hamburg! Ne batem ca sa nu fim spnzurati, intervine Batrnul. Asta-i adevarul. Ori porti uni forma, ori te legeni ntr-un streang sau putrezesti prin lagare. Asadar, bateti-va fratilor ca niste eroi, n felul asta va mai ramne o sansa. ntr-o nvolburare de tarna amestecata cu zapada, atingem podul. Cei ctiva infanterist i rusi care-l pazesc n-apuca sa zica ps" ca au si fost striviti sub senile, unul d intre ei, cu un brat smuls, e proiectat pe blindaj si pasagerii nostri i fac vnt d e acolo cu lovituri furioase de picior. Podul trosneste din toate ncheieturile, tragnd nebuneste cu tot armamentul de bord , traversam cu viteza maxima un satuc aflat de partea cealalta a rului. Drept n fa ta noastra, un T-34. Trage. Proiectilul lui ne izbeste frontal, acolo unde blind ajul e cel mai gros, n plus, e un proiectil exploziv, neputincios cnd, e vorba de un Tiger. n schimb, toti amartii agatati de turela si capota sunt maturati ca nist e paie. Batrnul manevreaza turela, acum l am pe rus n luneta de ochire. Sagetile se apropie, dar cnd sa trag, Porta accelereaza naprasnic si intra berbeceste n tancu l inamic. Suntem zvrliti de pe locurile noastre si eu ma aleg cu o jupuitura zdra

vana pe frunte. T-34 e ntr-o rna, Porta baga n marsarier, se trage ctiva metri ndarat , apoi trece n viteza nti si se repede din nou. Doi dintre tanchistii sovietici car e tocmai ncercau sa iasa sunt literalmente retezati n doua n momentul n care oblonul turelei lor, sub impactul tonelor noastre dezlantuite, li se nchide peste soldur i. Bai, soferu' lu' peste! zbiara Micutul la adresa lui Porta. Nu stii ca depasiril e se fac numa' prin stnga? Ajungem din urma infanteria noastra care se retrage n dezordine, abandonnd pozitii le maturate de uraganul rusesc. Unde-i Ivan? striga un locotenent, alergnd pe lnga tanc. Drept n curul nostru, i raspunse Porta, scotndu-si capul prin oblonul din fata si s alutndu-l cu jobenul sau galben. Dam si de o puzderie de alti infanteristi, rataciti, nauci, apartinnd unor unitat i straine, pesemne, ntregul sector al frontului a fost facut harcea-parcea. Sunt frnti de oboseala, pamntii si murdari, cu pansamente nsngerate. De sub casti, ochi d e halucinati n orbite adnc sapate. Mini care se ntind, glasuri care implora: Luati-ne cu voi, camarazi, luati-ne!... O facem pe surzii si ne continuam drumul, nesimtitori la blestemele lor, gata-ga ta sa-i prindem sub senile. Lasilor! Ticalosilor! racneste un capitan care-si smulge pistolul din toc si tra ge n noi, nnebunit de furie. Un Oberfeldwebel dintr-un regiment de pionieri se protapeste n mijlocul drumului, agitnd o pusca-mitraliera si somndu-ne sa oprim, nu se fereste la timp si ajunge s ub senile. n urma noastra auzim urlete de mnie. Ce sa-i facem?! n sfrsit, dam peste echipajele noastre. Compania se adaposteste ntr-o padure, ceva mai la sud de Lihnovskaia si noaptea se lasa, zabranic protector, peste noi. Meca nicii se reped sa cerceteze tancurile avariate, scotocesc prin motorul nostru, nl ocuiesc niscaiva piese, pun cteva patine noi la senile si, dupa trei, patru ore d e munca nfrigurata dispar cu camioanele de depanare. Barcelona Blom capata un Tiger al carui tun avusese teava plesnita de un obuz ru sesc, teava a fost rapid schimbata cu una noua, cu un sistem de frnare hidraulica mai perfectionat. Porta se ndeletniceste cu pictatul cerculetelor albe pe teava tunului nostru, fiecare din ele reprezentnd un blindat inamic distrus. Sunt chiar mai multe dect ai nvatat tu sa socotesti! i striga el Micutului. Mai mult de cinci? ntreaba huiduma, pipaind cu degetul vopseaua proaspata si miscn du-si, laborios, buzele. Ajuns la cifra 27, holba, nencrezator, ochii: Douazeci si sapte, de tancuri! Fiecare cu cte un tun si cinci mameluci de-ai lui S talin nauntru! Ar cam fi ceva de platit! Las' ca nu achiti tu nota de plata! i-o ntoarse, rznd, Batrnul. Pai de la mine sa ia doar praful de pe toba! Pna si cataveica mea cea gaurita e t ot a lui Adolf! Legionarul scoase armonica si o melodie trista, nestiuta de noi, pluti printre c opaci, apoi, trecu la Marseieza, batnd tactul cu piciorul. Ochii i straluceau. nceteaza cu porcaria asta de cntec revolutionar! striga o voce din ntuneric, dar po sesorul ei nici ca ndrazni sa se arate. Era arhicunoscut n tot regimentul ca, pe a numite teme, cu Legionarul nu-i de glumit. Porta si scoase si el trisca. Padurea se umplu de note. Aparu si locotenentul Ohlsen care se aseza lnga noi, mpartindu-n e tigari. Cnta-ne ceva, ceru el. Ce anume? ntreba Legionarul. Ceva frumos. Horst Wessel, propuse Profesorul". Cretinule, era vorba de ceva frumos! se stropsi Porta, punnd n circulatie un bidon cu vodca. Beti si-o sa vedeti cum gasiti ce sa cntati. Bidonul trecu de patru ori din mna n mna. Obrajii ni se aprinsera, rsetele noastre s e auzeau pna hat-departe, vocea gjita a lui Porta sfredelea noaptea. Hai sa cntam M-am nascut ntr-un tractir, propuse el, scarpinndu-se ntre picioare. Porcule! mormai locotenentul Ohlsen. Aveti perfecta dreptate, confirma Porta. Haideti: un, doi, trei, si! Obscenitatea cntecului declansa euforia generala. Bidonul dadea roate, roate, Por

ta rgia de placere. Ehei, dac-ar sosi si un tren cu putori..., visa Micutul. Nici un fel de putori, toate-s cu centura de castitate pe ele! Aici unde ne afla m, avem dreptul doar la ceva plumb n trtita din partea curvelor lui Ivan. Ce-i aia o centura de castitate? se interesa Micutul care-si administra dusca dup a dusca. Un soi de chiloti cu lacatel, erau folositi pe vremuri mpotriva unor porci de-ald e tine, l lamuri Porta. ncalzindu-ne, vodca ne nfierbnta si creierele. mpusc tot ce-mi iese n cale! afirma, sughitnd, Julius Heide. Ca pe niste cini! i uras c pe rusi! Heil! Nazistule, lupti pentru Hitler si spatiul lui vital! Si Porta scuipa n dire ctia lui Heide. Tap scrbos! mugi Heide si arunca cu coada de lemn a unei grenade n Porta. Pe cine faci tu nazist, vierme socialist? Pace, pace! ceru locotenentul Ohlsen cu glas ncleiat. Predica n desert. n urmatoarea secunda urma o cumplita nvalmaseala de brate si picio are. Micutul profita de faptul ca Porta e ocupat n ncaierare ca sa sterpeleasca bid onul cu vodca. O nghititura zdravana, apoi, culegnd de pe jos o lopata individuala de infanterie, l pocni pe Heide cu latul ei drept peste ceafa. Acesta se prabusi fara cunostinta. Porta i mai dadu un sut. Javra rioasa! facu el, gfind. Auzi dumneata, sa te repezi asa, nitam-nisam, asupra unei fiinte pasnice, ntr-o padurice linistita, pai asta-i curata ticalosie! Eu unul, interveni Steiner, i dau dreptate lui Heide. i urasc si eu pe rusi. E gro aznic ce pot nascoci ca sa-i tortureze pe prizonieri. Nu poti ur un popor ntreg pentru bestialitatile ctorva, spuse locotenentul. Eu unul , de pilda, nu-i urasc pe englezii care m-au haituit ca pe un iepure n '41, n munt ii Macedoniei. Da' ei nu-i asasinau pe prizonieri cu un glonte n ceafa! striga enervat, Steiner. Si ce-i cu asta? sari Barcelona. Daca ai fi fost si tu cu Rommel n Africa, ai fi vazut ca nici cu ei nu mi-e rusine! Cert e ca noua ne este rezervata o moarte glorioasa, cu sau fara ura, rezuma Bat rnul problema. Bravo! exclama Heide care-si venise n fire. Principalul e sa crapam conform regul amentului. Ridicndu-se, arunca o privire furibunda Micutului, care fuma stnd turce ste: Ucigasule! Sa dai cu lopata ntr-un camarad! Puteai sa ma omori! Nici macar nu-i vorba de ura, se pronunta Barcelona. Esential e sa fii primul ca re trage. Numai asa rami n viata. ntelepte vorbe, Suge-Portocale! aproba Porta. Asta-i si teoria mea. Profesorul" deschise si el gura: Alaltaieri, am omort noua sovietici, zise el, rosindu-se ca o fata mare sub privi rile noastre convergente. N-a fost vina mea... De emotie, si scoase ochelarii sisi miji ochii de miop de parca s-ar fi ferit sa se uite la noi. Alergau drept sp re pusca mea mitraliera, drept n snopul de gloante. Credeti-ma, nu uram pe nici u nul dintre ei. Se poticni, apoi continua, aproape tipnd: Am tras de frica... numa i de frica!... Te credem, te credem voluntar SS! certificara, ntr-un glas, Porta si Heide, izbuc nind totodata n rs. Credem chiar ca nu esti nici macar ntarcat! Cine dracu te-a pus sa te angajezi? Ce subiect de rahat! protesta Micutul. Parc-am fi la sedinta Academiei. Ce-ar fi sa vorbim si despre altceva? De pilda, despre curve? rnji Porta. Despre pipitele cu dantele la pasarica. Afla, baiatule, ca din cnd n cnd, un pic de conversatie intelectuala n-a facut rau niman ui. Ma... pe conversatia ta! Hai, mai bine, sa bem! Ia gndeste-te ca ne-am putea trez i cu o bombita d-a lui Ivan nainte sa fi golit bidonul! Babacu meu s-a mbatat prim a oara cnd avea saispe ani si de-atunci nici ca s-a mai trezit vreodata. D-aia am aparut si eu pe lume. Ce legatura are una cu alta? interveni Barcelona. Ce legatura are faptul ca tactu era vesnic beat cu prezenta ta la Regimentul 27 Panzer?

Cretinule! Da' ce-ti nchipui ca, daca n-ar fi fost beat cui, se mai suia babacu n patu' lu' madam Kreutzfeld? Treaz, ar fi fugit rupnd pamntul! Cum era tatne-tu? Al mai ticalos bandit din tot Reeperbahn. L-au descapatnat n'37, la nchisoarea de l a Fuhlsbuttel pentru doua omucideri. Se pare c-a fost nevoie de cinci gealati ca sa-l trie pna la butuc si ca lu' nenea calau' i-a sarit jobenul din cap. Care va sa zica, babacului tau i-au facut frizura cu briciul al mare? se mira He ide. E chiar adevarat? Se pare c-au patit-o si altii..., si simula cu mna caderea unei securi. Clinchet de arme, zgomot de cizme. Un pluton de infanterie trece tacut pe lnga no i. Apare un altul. Pielaria echipamentului scrtie subtirel. Soapte nfundate... silu ete confuze printre copaci. Se iveste o companie, nca una, coloane interminabile se scurg una dupa alta. Baterii de obuziere, baterii de tunuri de cmp se nsira dea lungul sleaului nisipos. Ordine nabusite, sforaituri de cai, clefait de roti. Mama, maiculita, geme Barcelona. Uite-i ca nu se astmpara! Si uite ca s-a pornit si ploaia... Un ordin strapunge noaptea: La tancuri! ncalziti motoarele! Primele au si nceput sa duduie. Flacari lungi tsnesc din tevile de esapament. Misca-te odata! i striga Batrnul lui Porta care continua sa sufle, indiferent, n tr isca lui. Las-o mai moale, Batrne. Ti s-a facut de moarte eroica? Pe-ndelete, si desprinde de copac faptura sa desirata, scutura frunzele moarte pr inse de pantalonii negri de tanchist, soiosi ct cuprinde, se catara la locul sau, porneste motorul. Dati-i bataie! se aude n casti ordinul locotenentului Ohlsen. N-apucam sa pornim, ca iata-l pe Mercedes, zis Chiorul. E lac de naduseala. Ne sa luta cu doua degete duse la casca de tanchist, din piele groasa, se catara pe o buturuga si-n aceeasi clipa da cu ochii de jobenul galben al lui Porta, iesind a idoma unui burlan prin oblonul frontal. Sa fiu al dracului daca nu mi se face rau numai cnd vad potcapul ala galben! Echi paje! Scoateti-va destele din gaoaze! Comandantul diviziei are mncarimi undeva si vrea sa ispravim, odata si odata, cu tot blciul asta! La treaba! Sare de pe buturuga si dispare, asa cum a aparut. Habar n-avem ce cauta de fapt, dar asta-i Chiorul. O teroare pentru cei care n-au apucat sa-l cunoasca. Porniti! comanda locotenentul nostru. Padurea forfotea. Vehiculele se ngramadesc, unul ntr-altul, pe ngusta sosea foresti era. Sunt de tot felul, de la Kbelwagen amfibii, pna la giganticele camioane Horsc h. Coloanele se scurg catre rasarit, ploaia se nteteste, dar nu se produce nici o gtuitura n puhoiul continuu de tancuri, artilerie, infanterie si pionieri de asal t. Ce menajerie! exclama Heide. Ajungem curnd la destinatie, adica n fruntea formatiei. Porta si scoate capul prin oblon. Nu va suparati, prieteni, striga el unui grup de infanteristi, fiti buni, spunet i-mi daca aici e razboiul? Ne-au trimis sa luam si noi parte. Ai s-o afli ct de curnd! i raspunde o voce artagoasa. Multam pentru informatie! si Porta saluta cu jobenul sau galben. Nu de alta, dar daca ne-am ratacit si am nimerit la Conferinta de pace? Din departare se rostogoleste pna la noi tunetul exploziilor, pionierii au minat si acum arunca n aer poduri, depozite si alte obiective. Pe deasupra crestelor co pacilor talazuieste o geana violeta de lumina. Pe bolta neagra a cerului, gloant ele-trasoare si exploziile Flak-ului traseaza capricioase arabescuri multicolore . Asteptam. O lunga coloana de Tiger-uri. Porta si Micutul s-au furisat printre copaci, urmati instantaneu de Legionar si Heide, au ncins acolo, pe jos, o partida de zaruri folosind paharul bidonului dre pt recipient pentru amestecarea babaroaselor. Cameron! jubileaza Porta, de i se aude glasul de la o posta. Fa-te-ncoace cu cui ele alea de cosciug, neamule!

Bombanind, Micutul scoate trei grifas. Glasul strident al lui Porta se face iar auzit: Am bafta! Din nou cameron! Asa-i cnd te-ai cacat n scaldatoare! Vipera a nisipuril or, ada tigarile! Rapid ca o maimuta, Legionarul a pus mna pe zaruri, examinndu-le minutios. Porta l priveste, rnjind batjocoritor. Domnul si nchipuie cumva ca trisez? Chiar asa! face, ntartat, Micutul. Asemenea afirmatii calomnioase trebuie dovedite, replica, suav Porta. Uf, n-am ncotro, suspina Legionarul si scoase trei tigari cu opiu. Ma lasi sa joc pe datorie? implora Heide. Da, cu dobnda de 80%. Pai asta-i jaf curat! geme Heide, dar apuca, totusi, paharul metalic. Nimeni nu te sileste, halitor de jidani! Da' stii bine ca nu ma pot stapni, suspina Julius. Un timp, au jucat n tacere, nu se auzea dect zornaitul zarurilor, scuturate n cana de metal, apoi nsa rasuna tipatul Micutului care fusese pocnit peste degete cu te aca baionetei, fiind prins n ncercarea de a ciupi ceva din maldarul de bani si tig ari care se adunase n fata lui Porta. E o rusine sa te porti asa cu un camarad! se porni sa protesteze matahala, masndu -si ncheieturile ndurerate. Baiete, esti prea tmpit ca sa iasa un hot ca lumea din tine. Nu-i de mirare c-ai stat att la prnaie. Ce, tu nu furi? Ba da, dar nu ma las prins, aici e toata diferenta. O bubuitura de tun, seaca, coltoasa, rasuna n imediata apropiere. Am tresarit cu totii. T-34, preciza Batrnul. Colegii din fata bat la usa. Cu o miscare sprintena sari n tanc. Ticalosule! i trimise din urma Porta, adunndu-si tacticos cstigul. Porniti motoarele! se auzi comanda. n zapaceala generala, Porta se caznea si nu izbutea sa ndese n buzunare zaruri, ban i, tigari, din care pricina njuraturile sale acopereau duduitul motoarelor diesel . Tiger, nainte! Undeva n adncul padurii rapaiau pusti-mitraliera si plesneau grenade de mna. Se-ncinge tarta! ne striga Barcelona din turela tancului sau si disparu n interior , tragnd oblonul. Rachete de semnalizare albe si verzi urcau spre naltul cerului. Atacul. Instincti v, minile noastre lunecara peste uniforme. Avem tot ce ne trebuie? Pistolul cu co rdeluta lui de piele prinsa la umar, gata sa fie smuls din toc, baioneta, grenad ele de mna n buzunare, grenadele cu coada rnduite lnga scaunul fiecaruia, pusca-mitr aliera cu cele zece ncarcatoare, apoi nca un pistol mai mic si pumnalul vrte n carmbul cizmei? Uf, toate-s la locul lor. Nu-i deloc reglementar, dar sunt acolo unde t rebuie. Cnd esti pe front, n interiorul unui tanc, gata sa intri n lupta, regulamen tul izvort din creierii cine stie carui contopist nu face nici doua parale. Exper ienta, practica sunt cele care conteaza aici, unde n fiece zi afli nca ceva nou, c eva ce n-ai nvatat la cazarma. Cnd e vorba de ucis, cunostintele noastre n materie de anatomie a corpului uman ar lasa cu gura cascata orice chirurg. Nu s-a ntmplat niciodata ca lama pumnalelor noastre sa patrunda aiurea! ncetisor, ne facem loc spre liziera padurii. Brazii si mestecenii ntlniti n cale se frng ca niste scobitori. Tunurile noastre de 88 si 105 mm bufnesc scurt. Un T-34 sare n aer si bucati de metal ncins zboara peste coroana copacilor. Suiera proiect ile anticar, patrund n padurea muiata de ploaie si explodeaza izbindu-se de trunc hiuri. De cte ori le auzim, vrm masinal capul ntre umeri. Stim ce le poate pielea! R aspundem cu o ploaie de obuze explozive, tragnd oarecum la nimereala. Din cnd n cnd n sa, dibuim amplasamentul tunului si atunci servantii zboara n toate partile ca ni ste papusi dezarticulate. Brusc, tirul artileriei se opreste, ramne doar rapaitul armelor automate si un lu ng ura-a-a!" se revarsa peste cmpuri. Infanteria sovietica a pornit la atac.

Tiger, nainte! Ne napustim impetuos, copacii sunt smulsi din radacini, suntem ca o turma de ele fanti dezlantuiti, oprim pentru cteva momente ca sa-i lasam pe grenadieri s-o ia n ainte, motoarele sunt ambalate, duduitul lor atinge note acute, vazduhul vibreaz a, senilele scurma pamntul, mproscnd cu noroi, craci moarte si pietris. naintam n triunghi cu vrful napoi si-n noi dospeste, creste, sporeste, se revarsa bi necunoscuta febra, vechea febra a vnatorului pornit dupa prada. Dar cine-i acum vn atorul? Noi sau ei? Raspunsul este nca necunoscut. Cu scurte opriri si porniri, ne apropiem de un trgusor, nod de cale ferata, pe ca re infanteria noastra e pe punctul de a-l ocupa. Tirul e dens. Aruncatoarele de flacari si scuipa limbile lor nvapaiate care se termina n valatuci negri de fum ule ios si necacios. Grenadele de mna explodeaza cu zecile. Racnete si chemari n german a, n rusa, n toate limbile uriasei Tari a sovietelor. Purtat de vnt, fumul nenumara telor incendii se prelinge peste stepa rascolita. Depozite de munitii sar n aer facnd pamntul sa se zgltie casele incendiate ne luminea za drumul. De-a curmezisul lui a fost construit un baraj de srma ghimpata, protej at de doua tunuri anticar. Piesele sunt facute arsice si-ntr-o secunda n-a mai r amas nimic din baraj. O betoniera, suflata de cine stie ce monstruoasa explozie, s-a rasturnat peste o baterie de aruncatoare de mine si un capitan rus, cu ambe le picioare prinse sub masina, urla neauzit, cu gura larg-cascata. Peste tot, ec hipament aruncat, arme parasite, oameni si cai morti, camioane ciuruite sau calc inate, un haos de carnuri sngernde, taciuni, fragmente informe. Strivim tot ce ne iese n cale, fara sa gndim, fara sa ne pese. Ranitii, cei care p ot, se trasc, ferindu-se de senilele noastre. Cei care nu pot... Suntem inundati de o adevarata ploaie de funingine, patrunde pretutindeni, fierbinte, lipicioasa de parca strabatem cuptorul unui gigantic crematoriu. Gfim, ne frecam la ochi, da r vai de bietii infanteristi: urla de durerea arsurilor, leapada armele, alearga bezmetici de colo pna colo, acoperindu-si fetele cu palmele. Am scapat si de ciclonul de foc. Acum suntem chiar n centrul oraselului, prinsi nt r-o sarabanda a mortii. Un colonel de grenadieri ne striga ceva, se pare ca ne s i ameninta, dar nimeni nu sta sa-l asculte. Flacari prelungi tsnesc din tevile no astre de esapament, motoarele mugesc ntartate. nainte, blindate, nainte! Sub impactul a 62 tone de otel n delir, o casuta trosneste si se desface ca un fr uct rascopt. Pe pat, ntre doua femei moarte, o fetita de ctiva anisori tipa terori zata. Poarta o camasuta de noapte cu dungi rosii, iar n crliontii ei balai o funda care s-a desfacut. Privirea noastra, ngrozita si ea, nregistreaza ntreaga scena ntr -o fractiune de secunda, dar Porta nu mai poate frna si totul dispare sub pntecul de otel al tancului. Nu scoate nimeni o vorba... ncercam sa ne amagim cu tacerea. .. Nu ndraznim sa spunem ca am vazut ceea ce am vazut... Asa ceva nu mai e razboi , e asasinat pur si simplu, e odios, e oribil. Localnicii au pierdut si bruma de lucruri pe care au avut-o. Din toata agoniseal a lor n-a mai ramas nimic, nimic n afara de cioburi, tandari, bucatele arse, scor ojite, strivite. n mijlocul unei gramezi de aschii, cndva, poate, un pat, o masa, un dulap, sta o batrnica, adusa de spate, cu parul despletit si cu arsuri pe brat e si pe picioare. Nu mai are dect un singur pantof si, mpietrita, fixeaza uriasul tanc si interminabila teava a tunului. n drum, trei civili morti. Unuia dintre ei , un batrn, careva milos i-a ncrucisat minile pe piept. Proiectate de suflul unei e xplozii, ntre crengile unui copac, spnzura doua cadavre, al unui copil si-al unui infanterist german. Din ambele picura snge, rosu, fierbinte, proaspat. Fara sa stim bine de ce, oprim n capatul strazii, acolo unde e o mica piateta, cu o veche fntna n mijloc. Un infanterist german urineaza n ea. Curelusa castii i atrna sub barbie, pusca l stnjeneste, pesemne, s-a tinut vreme ndelungata pentru ca nu ma i termina. l privim n tacere de parca ar savrsi cine stie ce ciudatenie. n fond, de ce sa spurci o apa buna de baut? ntrebat, cu siguranta n-ar sti ce sa raspunda. U ite, asa... Cnd termina, scoate un oftat de usurare. E un barbat trecut de patruz eci de ani, un simplu soldat fara decoratii, are prinsa de manta doar medalia Cam pania din est", cea pe care o au mii si mii de altii ca el. De partea cealalta a fntnii, un copil se joaca n nisip. Soldatul se apleaca, l ajuta pe copil sa-si umple cu lopatica galetusa, apoi se ndreapta de sale, si potrivest e mai bine pusca pe umar, aprinde o tigare, ne face un semn cu mna si traverseaza

, fara graba, piateta. Se ntoarce nsa din drum si-i arunca tncului ceva pe care ace sta l vra, lacom, n gura. Tragnd cu nesat din tigare, soldatul da sa plece, dar n ace lasi moment l vedem ca se frnge de mijloc si cade, zvrlind spasmodic din picioare. Din gura tsneste un val de snge. La doi pasi de el zace copilul. Nimeni dintre noi n-a auzit venind mina de mortier. Explodnd, n-a facut mai deloc praf, cel mult, att ct se aduna pe o aripa de nger... Cteva gaini, ivite ca prin mi nune, s-au strns pe locul exploziei si se ciondanesc acum pentru o rma scoasa la i veala din pamnt. Infanteria se regrupeaza, atacul continua. Pornesc n salturi scurte sub focul ncru cisat al tancurilor. Siluete n uniforme kaki se agita printre case si gradini, izgonite de prin adapos turile lor de grenadierii nostri. Ivane-e-e! racneste Porta, scotndu-si capul prin oblon. Speli putina, ai? Las' ca ne revedem la Moscova! Cteva gloante se turtesc de blindaj, chiar lnga capul lui. Mitocanilor! zbiara el, tragndu-se precipitat ndarat. Artileria rusa intra n actiune. Infanteria noastra ncearca sa se adaposteasca, dar fara prea mare succes. Schije incandescente scurma n carnuri, de pretutindeni ra suna strigate si vaiete. Nu-mi dezlipesc ochiul de luneta de ochire. Ceea ce vad e un veritabil film. Un film de groaza. Ventilatorul hrie ngrozitor, macinndu-ne nervii. Heide da cu pumnul n carcasa lui, dar hritul devine si mai strident. Turbat de-a binelea, Heide baga c oada de lemn a unei grenade ntre pale, care, fireste, se rup. Bravo tie, Heide! PAK inamic la ora 9! naltator..., comanda Batrnul. Turela se roteste, servomotoarele bzie, teava tunului se ndreapta amenintatoare spr e o ferma, acolo unde niste jeep-uri, ce par mai curnd jucarii, trag scundele tun uri anticar. Dusmanii nostri cei mai feroce. Trei sau patru Tiger-uri si concentr eaza focul asupra lor. Din tufele dupa care se amplasasera tsnesc flacari. Duelul nu dureaza dect cteva minute, dupa care blindatele se napustesc, strivind totul s ub senile. Servantii, cei care au scapat, o iau la goana, dar sunt secerati de m itraliere. Tancul locotenentului Ohlsen primeste patru proiectile n plin, ncarcatorul, sergen tul Keiler, moare n flacari, agatat de oblonul turelei. Alte patru Tiger-uri expl odeaza. Nu scapa nimeni. Focul artileristilor rusi e nimicitor. Din compania nti s capa doar sase masini, compania a patra e distrusa n totalitate. Terorizati, o luam din loc. Lasilor! ne striga un locotenent infanterist nainte de a muri, ciuruit de gloante le inamicului. Ne oprim la ctiva kilometri. Comandantul diviziei, general-locotenent Keller, fac e o rapida trecere n revista, n picioare ntr-o masina decapotata. Cteva ordine si, d intr-o trupa n debandada, redevenim o unitate combatanta. Din spate sosesc alte f ormatiuni blindate. Motoarele uruie, tancurile se pun n miscare. Pamntul se zguduie sub canonada, n interior gazele ne sufoca. Heide, tocmai el car e stricase ventilatorul, e primul care nu rezista. O clipa se rezema de culata t unului, apoi cazu, lesinat. Pipita, nu soldat! mrie Micutul si-l mbrnceste, lundu-i locul. Acum, zice el adresndu mi-se, punct ochit, punct lovit, panimaiesi? n stnga, de dupa plopii care marginesc soseaua, apare o lunga coloana de monstri c enusii. Strig n laringofon: T-34!" si simt cum pe sira spinarii se prelinge o sudoare rece . Ce seara delicioasa, comenteaza, sarcastic, Porta. Ce-ar fi daca ne-am ntoarce ac asica? O mie doua sute de metri, anunta Batrnul. L-ai prins n luneta? Daca ratezi ne-am a rs! Abia daca respir... Pe scala de distanta cifrele se succed. Sageata centrala ntlne ste firul vertical. n centru, blindatul inamic, perfect clar. Apas pe declansator aproape masinal. Din teava tsneste o flacara lunga, tunul luneca si revine pe leaganul lui, culata nghite un nou proiectil. n plin! urla Porta, plesnindu-se peste coapse. Formidabil! N-a scapat unul!

Altul la rnd! Coloana s-a oprit. Surprinsi, tanchistii sovietici nu si-au dat sea ma de unde a venit lovitura. Tunurile lor se rotesc n directie opusa noua, cautnd sa dibaceasca bateria anticar ascunsa, probabil, pe undeva. n ocularul lunetei de ochire, din nou dansul cifrelor si al sagetilor. Aceiasi 1 200 de metri. Foc! comanda Batrnul, muscndu-si buzele. Perforantul pleaca vuind. Tancul inamic se ridica din fata ca un cal care cabrea za, tsnesc flacari, bucati de otel se nvrtejesc pe deasupra plopilor. O uriasa ciup erca neagra pluteste pentru o clipa n vazduh, apoi totul recade precum apa unei fn tni arteziene careia i-a fost, brusc, nchisa vana. Tancurile inamice sar n aer, unul dupa altul. Pe locul lor, un sir de cratere fum egnde. Aproape nimeni n-a izbutit sa scape. Echipajele au pierit n flacari. Nu mai sunt artificii! anunta Micutul. Kaput! Vrei sa spui ca nu mai avem munitii? face, mirat, Batrnul. Nici o bobita. Si Micutul se instaleaza pe jos, lnga Heide, care-si revine n simti ri. Blciul s-a ispravit, baietica! Acum ne-ar trebui o crciumioara si un pahar teap an de trascau! Batrnul cere prin radio munitie, sosesc doua tancuri de aprovizionare si, la adap ostul unui plc de copaci, transbordam n graba lungile proiectile de tun. Apoi, zor im din nou spre locurile unde se moare. Trecem printre ruine, printre copaci mutilati si dam, n sfrsit, de cmpie. Doamne, ce spectacol! Pe o fsie destul de ngusta de teren, 200 de Tiger-uri se deplaseaza n f ormatie strnsa. Impresia de forta e colosala! Pesemne, toate tancurile grele ale diviziei au fost concentrate pentru a fi strnse n acest gigantic pumn de otel. Din turela unui tanc apartinnd Diviziei SS Das Reich", unitate considerata ca fiin d cea mai aroganta din toata armata germana, un lungan de SS-ist scuipa dispretu itor vazndu-ne trecnd. Porta si scoate capul prin oblon, i da cu tifla si galiganul e ct pe-aici sa cada din turela vaznd jobenul cel galben. Ia-n te uita ce societate aleasa! Mare receptie, mare! S-au adunat toate cotarle le lui Heinrich! Bidonul cu vodca trece din mna lui n laba Micutului. Trage o dusc a, mai bese-n cizma si fa ceva pe nasul lor! Cnd halimaua asta se va ispravi, ti g asesc una grasa si ttoasa de-ai sa te pierzi n ea... Micutul nsa nu mai apuca sa zica ceva pentru ca dintr-o vaioaga tsneste un tanc in amic, pesemne ratacit. Aidoma unei gaini bezmetice care a nimerit pe autostrada n tr-o zi de duminica, tancul ncearca s-o stearga, facnd un slalom disperat. Turela lui Barcelona se roteste rapid, o scurta detunatura si din blindatul inamic izbu cnesc flacari. Suferinta neroadei gaini a fost de scurta durata! Escaladam malul abrupt al unei rpe. Cei sase metri de teava ai tunului mpung cerul ca un deget acuzator. Ajuns pe creasta, vehiculul oscileaza, se stabilizeaza si iata-ne dominnd orizontul. Ordinul e sa naintam spre sud-est, n directia localitat ii Sinegorsk unde o Kampfgruppe a fost ncercuita. Clestele inamic trebuie sfarmat pentru ca ai nostri sa poata scapa din ceaunul n care fierb. Prindem n casti apelu rile lor radio, situatia pare ntr-adevar disperata. Divizia mixta de tancuri porneste impetuos. Orice obstacol e spulberat. n spatele nostru si pe flancuri alearga grenadierii. Moralul e excelent. Prizonieri nu se iau. Oricine, fie ca ridica minile, fie ca nu, e curatat pe loc. Ce lucru ciudat, filozofeaza Porta. Cu ct un soldat e mai curajos, cu att e mai po rc. Ba p-a ma-tii! sare Micutul. Eu sunt foarte curajos, nu ma tem de nimic, da' nus porc! Porta rnjeste, dar nu sufla o vorba. Pe neasteptate, rafale de mitraliera bat dar abana pe flancurile noastre blindate, grenadierii se refugiaza punnd ntre ei si gl oante masa noastra de otel, iar noi expediem cteva proiectile explozive n tufisuri le de unde pornise focul. Mitraliera amuteste. ncercuirea inamica e strapunsa si-ntr-o padurice de pini dam peste primele elemen te din Kampfgruppe. Ce primire! Ce delir! Sunt beti de fericire! Porta nsa, scuip a scrbit. De asta-data chiar ca-mi vine sa borasc. Ati vazut pe cine am salvat? SS-isti! geme Micutul. Un Unterscharfhrer lung de doi metri se apropie de noi si-i ntinse, rznd, mna lui Por

ta, care-si scosese jumatate din desirata-i faptura prin oblonul frontal. Multumesc, camarade, ca ne-ati scos din belea. Porta ntoarse capul ca si cum n-ar fi vazut, n-ar fi auzit nimic Am spus multumesc, camarade, ca ati venit, repeta SS-istul, punnd mna pe bratul lu i Porta. Acesta expedie un scuipat peste capul camaradului" si-si scutura mneca. Daca stiam cu cine avem de-a face, nu mai veneam, panimaiesi? Si acum ntinde-o ca n-am chef sa-ti, vad mutra! Si Porta l mpinse cu teava pistolului-mitraliera, dup a care sterse grijuliu cu o crpa teava armei. Miroase a cacat pe aici! comenta cu glas tare Micutul. Unterscharfhrer-ul se facu precum sfecla si se rasuci pe calcie. O sa iasa cu tambalau, prezise Batrnul vaznd un Obersturmfhrer venind spre noi cu pa si repezi si energici si oprindu-se drept n fata lui Porta. Bonjour! l saluta acesta, scotndu-si jobenul. Esti cumva idiot? racni Obersturmfhrer-ul. Nu dom' locotenent. Da' dumneavoastra? Cum ndraznesti! Raspunde la ntrebare! Dom' locotenent m-a ntrebat daca sunt idiot si am raspuns reglementar: Nu, dom' lo cotenent", facu Porta, blnd ca un mielusel. N-o fa pe tmpitul, caporal! Ai avut obraznicia sa ma ntrebi daca nu-s idiot! Si ni ci locotenent nu sunt, cretinule, ci Oberstrurmfhrer, baga la cap! Am nteles, dom' locotenent, fiindca, stiti, la noi n unitate cnd ai asa ceva la pet lite si Porta arata cu teava pistolului-mitraliera gulerul ofiterului se cheama ca esti locotenent. Ajunge! Te trimit direct la Tribunalul militar si-o sa vad cnd ajungi n fata pluto nului de executie daca-ti mai arde s-o faci pe desteptul, cine de scroafa ce esti ! Ce-i aia cine de scroafa? l ntreba Porta pe Micutul care-si scosese capul prin cela lalt oblon. Adica e ceva gigea la SS-isti, raspunse gorila. La streang cu voi! racni ofiterul, complet scos din minti. Drojdia armatei ndrazn este sa insulte SS-ul! Audienta s-a terminat, rnji Porta si disparu n interiorul tancului, ca un mutunach e pe arc, tragnd oblonul dupa el. n acelasi moment, radioul transmise un ordin: Regruparea pe sosea. Retragere! N-am apucat sa ajungem prea departe, cnd ntreaga sosea se prefacu ntr-un vulcan n pl ina eruptie, o escadrila de IL-2 ataca sectorul cu bombe si tunurile de bord. Ne -am napustit la adapostul copacilor, n timp ce bombardierele sovietice pustiau to tul. Au disparut spre est, lasnd n urma lor un adevarat dezastru. Pretutindeni, mo rti si raniti. Mai grav era nsa faptul ca rusii se pregateau de atac, prin binocl u puteau fi vazute coloane nesfrsite de infanterie naintnd de-a curmezisul cmpiei. Chiorul, care comanda gruparea blindata, a cercetat rapid harta, apoi a atintit asupra locotenentului Gaun, aghiotantul sau, privirea unicului ochi. O stergem, Willi. Repede, repede! Grenadierii sa urce pe tancuri, ct mai multi. Rn ji si scuipa n directia rusilor. Ivan vrea sa ne prinda n cleste, asta se vede cu ochiul liber, dar nici noi nu suntem veniti cu pluta! Trase nca un scuipat. Asada r, Willi, sa-si scoata toata lumea destele din gaura curului si fiecare companie sa se descurce cum poate. Dar ranitii? Chiorul mai arunca o privire nspre cmpia de unde veneau rusii, se rasuci pe calcie si se ndrepta spre SPW-ul care-i slujea drept post de comanda. Se catara nauntru s i zise: Cine nu poate sa mearga sa fie abandonat. Domnule comandant, protesta tinerelul aghiotant, dar nu putem parasi ranitii. Vo r fi lichidati cu totii cu un glont n ceafa! Zvnta-ti lacrimile, Willi. Facem numai ce putem face. Apoi se apleca spre conduct or si ordona scurt: Da-i drumul, Bernard, directia Lugansk. Si apasa bine pe acc eleratie, ca aici se-mpute treaba! Aghiotantul urmari o clipa cu privirea blindatul care se ndeparta, dupa care se u

ita n jurul sau. Pretutindeni, raniti, izolati sau n grup, cei mai multi abia pans ati. Sarmanii de ei, nca mai credeau ca vor fi mbarcati si transportati la spital. Unul chiar i spunea camaradului sau: Pentru mine s-a terminat cu razboiul. Un picior mi s-a dus, dar zau ca face! Tra iasca spitalul! Da, gemu un altul. Infirmiere, paturi, zaci si nu mai tremuri de frica, mannci zi lnic... Aghiotantul grabi pasul. Vazduhul vibra de duduitul motoarelor. Vehiculele demar au, cu ciorchini de infanteristi pe ele, peste tot pe unde oamenii gasisera ceva de care sa se agate. Atunci, ranitii pricepura ca sunt lasati de izbeliste si u n imens strigat de groaza si durere porni din padure. Camarazi, nu ne parasiti! Camarazi, luati-ne cu voi! Sprijinindu-se unii de altii, folosind pustile drept crje, multi dadura navala sp re tancurile care se pregateau sa demareze, unii ncercara sa se, prinda de crligel e de remorcare, dar, trti pe pamnt, renuntara curnd. Trei SS-isti sarira naintea vehi culelor, ncercnd sa le opreasca. Au fost striviti. Nu mai exista loc pentru mila. Asa este razboiul! Luati-ne! Camarazi, ajutor! Ce ajutor sa le dam? Fiecare tanc e un musuroi de oameni. Cei care ncearca sa se mai suie sunt respinsi cu patul pustii. Praful strnit de senile pluteste peste sc ene de cosmar. Ultimul adio sutelor de raniti. Recunostinta patriei. Heil Hitler , care ne-a facut ceea ce suntem! ncepe o cursa contra cronometru. Stim precis ca paralel cu noi, tancuri sovietice gonesc ca sa ne taie retragerea. Relativa noastra securitate nceteaza brutal, comete cu lungi cozi de flacari se a bat asupra coloanei. Katiusele! Deasupra noastra e un soi de bolta de foc. Sa fi e acesta sfrsitul? Pentru multi, sigur ca da. Trebuie sa fi trecut macar o data p rin acest iad ca sa stii ce nseamna un atac al teribilelor lansatoare de rachete sovietice. Dar, odata depasit primul soc, o luam din loc cu toata viteza. Anii d e front ne-au calit, ne-au ascutit reflexele, ne-au robotizat miscarile. Coloana se reface, dar nu trece mult timp si alarma e data. Jabos! striga careva si toti cei de pe tancuri sar si-o iau la fuga, cautndu-si a dapost. Jabos! Tsnind din nori, se napustesc vijelios asupra noastra. Pe aripi si ampenaj stralu cesc mari stele rosii. Batrnul trage dupa sine oblonul turelei si l blocheaza. Apr oape n aceeasi secunda, cele 62 de tone ale Tiger-ului nostru sunt ridicate de la pamnt ca de mna unui titan. O bomba a explodat chiar lnga noi. Cioburi de sticla provenita de la aparatele de ochire si periscoape ne mprosca obrajii. Smulsi de pe locurile noastre, ne pomen im cu tot soiul de obiecte n cap, cablurile electrice se ncolacesc aidoma unor ser pi, tunul a fost smuls si Batrnul a ramas cu picioarele ntregi numai datorita ului toarei sale agilitati. Gloantele armamentului de bord, e drept, inofensive, rapai e pe blindaj, pamnt, bucati de metal, trupuri omenesti zboara n toate partile si s e nvrtejesc prin vazduh. Cu motoarele urlnd, Jabos-urile revin, de aceasta data din spate. Grenadierii, pe care-i aveam ca pasageri, s-au volatilizat care ncotro. n interiorul tancului, va porii de acid proveniti din acumulatoare, probabil sparte, amestecate cu gazele de esapament, ne ard ochii si gtlejurile. Ne vine sa urlam, sa urlam, sa ne izbim cu capetele de otelul peretilor, sa deschidem toate obloanele acestui cosciug, sa plonjam n oceanul de schije si explozii, orice numai sa nu murim asfixiati. Totul se termina la fel de brusc cum ncepuse. Avioanele dispar. Nici unul dintre noi n-ar fi fost capabil sa spuna daca ngrozitoarea frica pe care o traiseram dur ase secunde, minute, ceasuri... Minile tremura, nervii stau sa plesneasca, gurile -s ca de iasca. E oare cu putinta sa mai fim n viata? Multa vreme nimeni nu scoate o vorba. Peste infernul de afara si peste cel dinau ntru se lasa o incredibila tacere. Inimile pompeaza, febrile, snge n artere, sngele curge dintr-o rana larg-cascata pe care o are Porta pe fata, din mna sfrtecata a Micutului... Nici unul nu schiteaza macar gestul de a-l sterge. mpietriti, stau s i privesc n gol cu ochi care nu vad.

Cu minile, cu umerii, cu capul, mpingem obloanele si ne rostogolim afara. Cu nghiti turi hulpave, tragem n plamni un aer ce ni se pare nemaipomenit de proaspat si, sle iti, ne rezemam de blindaj. Clatinndu-se ca un om beat, vine spre noi Barcelona Blom, urmat de echipajul sau. Locotenentul Ohlsen, singurul supravietuitor al tancului sau, e ranit la gt. Bat rnul l panseaza ndemnatic, unul dupa altul, apar cei care au avut norocul sa scape. Tiger-ul nostru e o epava: patinele senilelor au sarit n cteva locuri, galetii au fost smulsi, blindajul e scrijelit, din rezervorul gaurit se scurge carburantul, tunul arata ca un tirbuson. Porta scutura, neputincios, din cap. Niciodata nu mai iese tanc din asta...

Ramasitele regimentului de tancuri au fost trimise la refacere n Germania. Aveam n evoie de odihna. Aveam nevoie de ntariri. Compania noastra a primit misiunea sa asigure garda nchisorii militare de la Torg au. nchisoarea asta n-avea dect doua usi: una ducea la stlpul de executie, plantat n curtea numarul 5, cealalta spre batalionul de mars. Rezemati de zidul popotei, priveam la un pluton SS care venea de la lagarul KZ s ub comanda unui june Untersturmfhrer. Detinutii pe care-i escortau au fost mnati pe soseaua de centura ntr-o viteza care -i facea sa gfie si pe cei mai vigurosi. De fiecare data cnd vreunul din ei cadea, SS-istii izbucneau n hohote vesele de rs si asmuteau cinii asupra nefericitului. Ap oi, detinutilor li s-a ordonat sa se alinieze pe doua rnduri, fata n fata, si sa a ngajeze un meci de box. Nici unul dintre ei nu si-a lovit camaradul, au avut nsa grija SS-istii s-o faca. Neexecutare de ordin! a racnit Untersturmfuhrer-ul. Ctiva s-au prabusit sub lovituri. Cinii i-au pus, rapid, pe picioare. Din nou pas alergator pe drumul de centura. Pe marginea lui, asezate din vreme, bte si lantur i. Rndul unu ia bta! Rndul doi, treci la poceala! Rndul unu a cules de pe jos ciomegele si lanturile. Nu le-a folosit nsa. Atunci au intervenit, din nou, baietii din SS. S-au nregistrat doi morti. Erau, de altfel, aproape morti chiar n ziua sosirii la faimoasa nchisoare Torgau. NCHISOAREA TORGAU Totul era cenusiu. Zidurile ce se naltau spre cerul nnourat, poarta pazita de doi gardieni n uniforme pamntii, zabrelele din sase bare de fier verticale si sase ori zontale, zeghea detinutului cu minile strnse n catuse. Paznicul, un sergent, saluta cu doua degete duse la viziera subofiterul venit sa ia detinutul. Omul cu catuse arunca peste umar o privire speriata, auzind poart a cea grea nchizndu-se n urma lui. S-a terminat... murmura el. N-o sa mai ies niciodata de aici, sunt doar un cadav ru viu. Gura! se stropsi la el Feldwebel-ul care-l escorta. Aici nu deschizi gura dect at unci cnd esti ntrebat. Iar ultima ntrebare care o sa ti se puna va fi daca vrei sau nu sa fii legat la ochi. Si Feldwebd-ul izbucni ntr-un hohot de rs. Asa rdea mereu Feldwebel-ul Schmidt, gar dianul-sef. Uneori se mira si el de ce o fi rznd, si nca att de tare. Camarazii sai din compania 378 jandarmerie, Hamburg l poreclisera Sugubatul". La fel i spuneau si detinutii din nchisoarea Tribunalului exceptional din Hamburg, unde era de servi ciu la fiecare opt saptamni, si tot Sugubatul" i ziceau cei care, ntr-un fel sau alt ul, ajungeau sa-l cunoasca. Feldwebel-ul Schmidt nu rdea niciodata de ceea ce ar putea nveseli niste oameni normali, dar Schmidt nu era normal, cum, de altfel, nu era normal nici un gardian german.

Niste dulai turbati, spunea despre ei Batrnul, si Batrnul nu arunca niciodata o vor ba n vnt. Feldwebel-ul Schmidt apasa butonul soneriei si tritul ei strident rasuna n ndepartat a sala de receptie" a Hauptfeldwebel-ului Dorn . Un scrtit prelung si ngusta usa, ce nusie si ea, se deschise automat. Escorta si prizonierul se strecurara nauntru. Cu acelasi scrtit, usa se nchise n urma lor. Heil Hitler! racni Feldwebel-ul Schmidt n fata Hauptfeldwebel-ului Dorn, care sed ea n spatele unui birou acoperit de maldare de hrtii si dosare. Era obligatoriu ca el sa arate asa pentru ca era obligatoriu ca Hauptfeldwebel-ul Dorn sa para coplesit de munca, dosarele se ngramadeau unele peste altele, pe rol fiind cel putin cinci cazuri ce se cereau rezolvate, dovada ca numitul Hauptfel dwebel nu se omora deloc cu lucrul, dar, totodata, dovada de netagaduit ca, dimp otriva, munceste pe rupte n cazul n care s-ar fi gasit vreun netrebnic care sa pre tinda ca el, Hauptfeldwebel Dorn, nu face altceva dect sa taie frunza la cini. n ultimul sertar al biroului, ascunsa sub un teanc de exemplare din Volkischer Beo bachter", pe care nimeni n-ar fi fost ispitit sa le rasfoiasca, se afla o sticla de culoare verde-nchis, cu o eticheta pe care scria Lipici". De continut, contine a coniac, excelent ntaritor n rarele momente n care, cu totul accidental, Dorn mai si muncea. Hauptfeldwebel-ul nu catadicsi sa raspunda la salutul subordonatului sau. Pret de vreo zece minute ramase asezat, cufundat n lectura unui dosar pe car e scria, cu majuscule, GEKADOS. n realitate, era vorba de o poveste porno, batuta marunt la masina. Feldwebel-ul Schmidt hrsi usurel talpa cizmei de dusumea ca sa-si semnaleze prezen ta. Liniste! zbiera Dorn. Nu vezi ca sunt ocupat? Unicul zgomot din ncapere era doar fosnetul hrtiei, atunci cnd Dorn ntorcea paginile acestui interesant dosar Gekados. ntr-un trziu, ridica privirea si-l fixa pe cel cu catusele. Fara sa scoata un cuvnt, ntinse mna spre Schmidt care-i remise documen tele prizonierului. Dorn le arunca, nepasator, pe masa, mpinse scaunul, se ridica, ocoli biroul si se protapi n fata prizonierului. Ei bine? M-ar interesa sa aflu motivul prezentei domniei-tale la Torgau. Detinutul lua pozitie de drepti, cu degetul mijlociu lipit de vipusca. Locotenentul Heinz Berner, din Regimentul 76 Artilerie, s-a prezentat la nchisoar ea militara Torgau pentru executarea pedepsei. Hauptfeldwebel-ul Dorn facu mna plnie la ureche, de parca ar fi fost surd, si rama se astfel cteva minute, apoi casca gura si zbiera de zornaira geamurile: Si pentru care motiv, pot sa stiu? Zbieretul deveni soapta. Poate ca-i gekados m otivul ispasirii, ai, porcule? Locotenentul Heinz Berner din Regimentul 76 Artilerie raporteaza: am fost condam nat la moarte pentru omucidere. Ia te uita-a-a, o facu pe miratul Dorn. Un ofiter, ucigas de rnd? Scuipa zgomotos . Ce grozavie! Poate ca domnul locotenent va avea bunatatea sa-mi dezvaluie si c ine a fost victima? Logodnica mea, raspunse arestatul. Dorn scoase un nechezat de multumire: Asta-i cea mai buna poanta din cte am auzit n ultima vreme! Auzi dumneata, sa-ti b agi n mormnt propria-ti salteluta! Ei las' c-ai sa-i urmezi la iuteala. Am eu grij a ca actele tale sa fie rezolvate ct mai rapid. N-avem nevoie de banditi ca tine! Asta-i o nchisoare militara respectabila, baga-ti bine n cap, asasinule! Ochii lui Dorn se mpclira, pupila se strnse ca la pisici. Se instala pe coltul mese i, balabanind un picior. Ia spune-mi, baietica, rosti el agale, apasnd pe cuvinte, nu-mi cunosti gradul? N -ai vazut niciodata un Hauptfeldwebel, coloana vertebrala a armatei, pe timp de pace, ca si pe timp de razboi? Prizonierul tresari, dar, nainte de a fi putut ngaima ceva, Dorn racni: Culcat! Drepti! De douazeci de ori broasca n jurul camerei! Sari! Detinutul se porni sa sara pe vine. De fiecare data cnd cadea catusele l stnjeneau si-l faceau sa-si piarda echilibrul , Dorn racnea ca asta-i neexecutare de ordin.

Apoi l puse sa se catare pe un fiset si-l tinu acolo, ghemuit sub tavan, pret de vreo douazeci de minute, timp n care taifasui cu Schmidt. ntr-un trziu, un soldat primi ordinul sa-l escorteze pe prizonier. La etajul trei, locotenentul Berner a fost nchis ntr-o celula avnd trei metri lungi me si un metru si jumatate latime. Avea senzatia ca-i prins ntr-o menghina. Lasndu -se sa cada pe taburetul de lemn, l podidira lacrimile si plnse ndelung, cu sughitu ri. Totul se sfrsise, era, de-acum, mort. Cei mai multi dintre prieteni se lepada sera de el. n fiece clipa, usa se putea deschide, va vedea luciul amenintator al c astilor de otel, l vor conduce undeva, n afara cladirilor, va auzi zgomotul nchizat oarelor vrnd cartusul pe teava... Oare cti vor fi? Unii ziceau ca-s sase, altii cas doisprezece... Locotenentul se cutremura si lacrimile-i tsnira din nou. Sosise acasa, n permisie, venind de la Scoala militara numarul 3 din Potsdam. Era permisia acordata cu prilejul avansarii n grad. Terminase cursurile. Ce mndra era maica-sa, ce multumit tatal! Feciorul lor era locotenent, locotenent de artiler ie! La gara l ntmpinase ntreaga familie, venise si Else, mndra nevoie-mare. Plecasera , apoi, sa se plimbe pe Monckgebergstrasse, ce superb se reflectau n vitrine eghi letii sai rosii! Parca erau niste zmbete! Pe strazi au ntlnit un numar imens de sol dati si subofiteri. Facuse aproape crampa la mna raspunznd la saluturi, dar ce mbat atoare senzatie. Nu dupa mult timp, si ngaduia chiar un salut nonsalant, de adevar at ofiter, ca acela al capitanului Hasse, cu doua degete, usor curbate, duse ale ne la cozorocul caschetei. Si ce placut e sa simti cum apasa, pe soldul stng, toc ul pistolului! Acest pistol, i spusese instructorul n ultima zi de scoala, e pistolul unui ofiter german. Daca se gaseste careva sa ntineze onoarea ta de ofiter, nu sta la discut ii, foloseste-l! Atunci chicotise, stnjenit, dar acum tare ar fi vrut sa se iveasca prilejul. Ce-a r mai sari n sus toti civilii astia daca el, locotenentul artilerist Heinz Berner , si-ar smulge pistolul din toc si l-ar gauri pe individul care, sa zicem, l-ar ponegri pe Fhrer! Se si vedea cum, cu un aer indiferent, baga pistolul la loc, n t ocul sau de piele. Poate c-ar fi cazul sa-l si scuipe pe ticalosul ntins pe calda rm? Dupa aceea, i va oferi Elsei bratul si se va ndeparta ca si cum, din acel momen t, povestea nu-l mai privea. Nimeni nsa din cei ntlniti nu manifesta dorinta sa-l i nsulte pe Fhrer, la butoniere nu vedeai dect insigne cu zvastica. Taica-su i daruise o cascheta cu banda rosie, ngusta, si cea mai superba cordeluta d e prins sub barbie din toata armata. Pantalonii de calarie gri-deschis chiar pre a deschis pentru a fi reglementar erau cadoul mamei. Pintenii cu rotite veneau d e la Else. Cravasa din piele galbena, lunga de peste un metru, si-o cumparase si ngur. De fapt, regimentul caruia i apartinea, Regimentul 76-Paderhorn, facea part e din artileria motorizata si, ca atare, nu i se cuveneau nici pintenii, nici cr avasa. Dar aici, la Hamburg, erau putine sanse sa dea tocmai peste cineva facnd p arte din acelasi regiment. Ba poate ca si alti camarazi de-ai sai se plimbau, mpin tenati si cu cravasa sub brat, atunci cnd veneau n permisie? Ce placut zornaiau pi ntenii si ce elegante erau toate aceste accesorii destinate, n realitate, artileri ei hipotractate. Ce ghinion ca n-a fost repartizat unui asemenea regiment! Si-ar fi putut bazona pantalonii cu piele de caprioara si sa-si trnteasca un veston cr apat la spate si cu buzunare oblice... Erau grozave uniformele astea ale calaret ilor! n fine, sa ne multumim doar cu pintenii si cravasa.... Seara a fost agasanta. Casa era plina de musafiri si unchiul Ernst strigase dupa prostul lui obicei: Ia zi, Heinz, de cnd te-au varsat la artileria calareata? Else intervenise, cu voce tare, nainte ca el sa poata raspunde ceva: Heinz a fost numit la Regimentul de artilerie de cmp Gross Deutschland". Zau? replicase unchiul Ernst, rznd si aratnd cu degetul cifra 76 de pe epoletii pro aspatului ofiter. Vezi, baiatule, ca ai un numar gresit pe umar! Else l privise mirata: Esti la Gross Deutschland", nu-i asa? ncuviintase cu capul. Perfect, facuse Else. Atunci, mine-dimineata, la prima ora, trebuie sa aranjam si chestia asta. A doua zi au mers ntr-adevar la magazinul Fahnenfleck de unde au cumparat doua li

tere aurite, GD", care au fost imediat cusute pe epoleti, pentru a atesta ca apar tine Regimentului de garda Gross Deutschland". Cele reale, ascunse bine n buzunar, urmau sa fie puse la loc imediat dupa terminarea permisiei. Ce-i drept, de fiec are data cnd zarea, chiar si de departe, vreun ofiter de artilerie, ntorcea grabit capul de teama sa nu fie recunoscut, iar ntlnirile cu patrulele Feldgendarmeriei i dadeau racorile mortii. Isprava asta putea sa-l coste sase saptamni de arest sev er si o plimbarica ntr-un regiment disciplinar. Din maruntaiele nchisorii porni un tipat. Un tipat lung, ascutit, ncheiat cu un ho rcait. l percepura urechile sale, dar nu si creierul. Zacea buimac, cu capul pe b ratele sprijinite de tablia zgrunturoasa a mesei. Se gndea la literele acelea, do ua litere mari, aurite, iscusit mpreunate. Din pricina acestor litere putea ajung e ntr-un regiment disciplinar. Auzise ca exista unul, poate 37, poate 17, n orice caz ceva cu 7. Ce-o fi regimentul acela din Dortmund caruia i se spunea ca-i de n eoameni"? O adunatura de indivizi numai buni de scuipat. Dispretuise ntotdeauna e lementele acestea criminale, nedemne sa respire acelasi aer cu adevaratii ostasi , dar, demne ori nedemne, acum nu cerea nimic de la viata dect sa ajunga la regim entul disciplinar de la Dortmund. Acolo, ncalte ti mai ramne o sansa. Va fi curajos si, drept rasplata, va fi, n scurt timp, eliberat. Rapid, o scrisoare catre Insp ectorul general al Artileriei si, de asemenea, maresalului Keitel, seful Comanda mentului armatei, si el tot artilerist. El n-o sa ngaduie ca un ofiter apartinnd a celeiasi arme sa moara asasinat de niste declasati, de niste nedemni. Auzise spu nndu-se ca cei nsarcinati cu executiile la Torgau si prin alte puscarii proveneau tocmai din aceste regimente disciplinare. TORGAU! Numele l izbi ca un pumn naprasnic. Doamne, sa fie oare adevarat? Sa fie chiar la Torgau? Denumirea asta nsemna iadul, tortura, moartea! Reizbucni n plns si, involuntar, si pipai epoletii. Da, era n continuare locotenent si va fi mpuscat ca atare. nsa nu voia sa moara, dorea sa lupte, sa se bata pentru Fhrer si Patrie! Se ndrepta de spate si privi cerul ce se zarea prin gemuletul ma tuit al ferestrei. De ce sa-l omoare? N-avea dect 20 de ani. Mai bine sa-l lase s a lupte, sa-i permita sa ucida ct mai multi barbari, bestiile acelea care siliser a pasnica Germanie sa intre n razboi. Era ofiter, primise o formatie excelenta. A r fi aberant sa-l mpuste. Da, va scrie de ndata Generaloberst-ului Haider, seful M arelui stat-major. l va ajuta cu siguranta. Era de datoria lui sa-i scrie. Locotenentul tintui o clipa geamul murdar si opac prin care, sleindu-se, lumina zilei se pregatea sa-si ia ramas-bun de la sinistra nchisoare si, dintr-o data, l cuprinse panica. Vreau sa scriu, sa scriu, sa scriu! se porni el sa urle. Pe coridor, cineva izbi usa cu o legatura grea de chei si se rasti: Liniste! Un ochi se lipeste de vizeta, un ochi viu, un ochi liber. Un ochi care nu se va uita n gaurile negre a douasprezece tevi de pusca. Acum stia cui trebuie sa scrie : lui Baldur von Schirach, Reichsfhrer al organizatiei Hitler Jugend, pe care-l c unostea personal. l va ajuta fara doar si poate, pentru ca n adolescenta locotenen tul fusese cel mai bun din tot detasamentul 15, n-avea dect cincisprezece ani cnd fusese facut mai mare peste 89 de HJ, cu cele mai bune note, asa cum fusese si n Scoala militara. Stia toata lumea ca pentru el national-socialismul reprezenta o religie. Nu luase el ntotdeauna partea Fhrer-ului, a Reichminister-ului dr. Goebb els si a tuturor activistilor importanti de partid? Nu el fusese cel care-si ndem nase camarazii sa semneze un raport mpotriva maiorului Voen, raport n urma caruia in dividul acela defetist fusese ndepartat? si aminteste perfect de noaptea n care a f ost ridicat maiorul si cnd ofiterul NF l-a batut prieteneste pe umar. Erau trei p olitisti n civil si unul n uniforma, toti de la Gestapo. El si camarazii sai l-au scuipat pe maior cnd a fost sa urce n masina si unul dintre ei i-a strigat: O sa te scurteze de-un cap!" Trecusera de atunci cam trei luni. Unde ar putea fi acum maiorul Voen? Cine stie , poate chiar n celula vecina? Nu, prea ar fi de tot... l va ntreba pe careva dintr e paznici. Majoritatea sunt simpli soldati. Ba, dupa ct i s-a parut, a vazut si ct iva apartinnd regimentelor disciplinare. n fond, e locotenent, ce naiba, si poate p ermite sa puna ntrebari. Amintirea faptului ca e ofiter l facu sa-si ndrepte spinarea. Exclus sa nu fie gra tiat, da, trimis poate ntr-un regiment disciplinar, dar nu pentru mult timp. Era

nazist convins, mai avea si ceva relatii si, oricum, omuciderea nu fusese premed itata. Dimpotriva. Ce deplorabila eroare. Se straduise, nsa n van, sa le explice c elor de la Tribunalul militar cum au stat lucrurile, dar ce sa priceapa imbecili i aia batrni? Niste dobitoci! Dar va veni ea, victoria, si toti acesti ramoliti v or fi maturati ca niste gunoaie ce sunt. Atunci vor guverna HJ si SS-ul, Fhrer-ul aproape o promisese. Se ridica, curajul i reveni, se simti chiar mai liber. Se puse pe marsaluit, cinci pasi ntr-un sens, cinci n celalalt. E clar ca nu-l vor mpusca. Cui i-ar trece prin minte asa ceva? El locotenentul Heinz Berner, va obtine dreptul de a lupta pent ru Marele Reich! nveselit, chicoti. Daca da Dumnezeu si razboiul mai dureaza vreo cinci ani, de pi lda, va ajunge la gradul de capitan, cu doua stelute aurii pe epoleti si cu vizi era caschetei tivita cu frunze, tot aurii, de stejar. Ideea l nsenina. ntr-una din zile, el si cu Else, luasera o cafea la braseria Wiene, unde cnta si o orchestra de tigani. Pe culoarul care ducea la toaletele pentru femei, o saruta se pe Else. O sarutase strecurndu-i limba printre buze, asa cum citise n cartea ac eea interzisa celor din HJ si SS. O carte extraordinara, nchiriata de toti colegi i cu pret bun de la proprietarul ei. Da' zau ca facea! Aflai din ea totul n legat ura cu felul n care trebuie sa procedezi cu o fata. Cum l chema pe autor? Un nume american parca? Miller? Exact Henry Miller! Dar ce scandal a fost cnd Bannfhrer-ul Haxer a dat peste ea! Mai-mai sa ajunga cu totii ntr-un lagar pentru PU. O scrii tura jidoveasca, degradanta, tipase atunci Haxter si-i amenintase cu toate chinu rile iadului. Timp de trei luni, ntregul detasament 19 a fost tratat de parca ar fi fost ciumati. Au fost izolati si cartea a fost arsa pe rug ntr-o noapte, n timp ce, ncremeniti n pozitie de drepti, cntau: Tsni-va snge de evreu! Modul n care fusese sarutata o nfuriase cumplit pe Else, care-l considerase un porc . Doua zile nu-si vorbisera, apoi trebui sa-i promita ca n-o va mai saruta nicio data. n cadrul Organizatiei BDM, din care facea ea parte, i se spusese ca e o inf amie, ca un ofiter nu face niciodata asa ceva, ca un ofiter si logodnica lui, da ca e membra a BDM, trebuie sa ramna puri pna n momentul casatoriei: Ce, Fhrer-ul umb la pe strazi pupnd femeile? ntr-adevar, o asemenea situatie era greu de admis. A u rmat apoi tmpenia aia de zi: aniversarea lui Kthe. S-a mbatat crita, ca toti ceilal ti de altfel, uitnd ca e ofiter si ca trebuie sa ramna cast si pur. S-au apucat sa joace o partida de pocker pe dezbracatelea si, pna la urma, totul s-ar fi termin at printr-o tavaleala generala la pielea goala daca Else n-ar fi facut o criza d e isterie. E o porcarie ce faceti aici! tipase ea. O infamie jidoveasca, dezonoranta! Nu mai avea pe ea dect slipul, sutienul si un singur ciorap. n aceasta tinuta, rid icase bratul, strignd: Heil Hitler!" Scena era att de comica nct izbucnisera cu totii n rs, iar Bernhardt Mller, locotenent de infanterie, o povatuise pe Else sa nu mai faca attea fasoane, asigurndu-o ca si marele Adolf se deda la destule chestii jido vesti". Else l-a scuipat n obraz si a disparut fara ca cineva sa fi prins de vest e. A doua zi, Bernhardt a fost arestat de Gestapo: doi tipi maruntei, n haine de pie le neagra, nsotiti de Else n uniforma BDM. Cu un deget acuzator, Else l-a aratat pe Bernhardt: Iata sluga iudeo-masnilor care a cutezat sa terfeleasca numele Fhrer-ului prin acu zatii erotice! Indivizii n piele neagra au pus cte un brat pe umerii lui Bernhardt si l-au invita t pe un ton suav: Hai fratioare, vino sa facem o plimbare, avem de vorbit mpreuna. Bernhardt a devenit alb ca varul. E, cu siguranta, o greseala, a spus el. Unul din cei doi a chicotit: ntotdeauna-i o greseala, fratioare. Totu-i o imensa greseala. L-au mpins pe Bernhardt n Mercedes-ul cenusiu, ale carui portiere se nchisera cu o pocnitura seaca. Else, care a vrut sa vina cu ei, a fost brutal mbrncita:

Hai, cara-te! Revoltata, a facut tipilor de la Gestapo un raport pentru insulta adusa unei BDM . Urmarea a fost ca a primit o invitatie la o anumita adresa si ca la ntoarcere s -a trntit pe o canapea si a plns n nestire. Tot ceea ce el, Heinz, a putut scoate d e la ea a fost ca n-o sa mai calce niciodata pe la Gestapo si ca-l sfatuieste sa procedeze la fel. Aia nu sunt fiinte omenesti, sughita ea. Cu siguranta ca Fhrer-ul nu stie ce sunt capabili sa faca! Dupa aceea a scos o sticla de coniac, apoi o alta. Taica-su avea o frumoasa colect ie, adunata de pe vremea cnd fusese la Kommandatura din Parisul ocupat. Daruri al e populatiei franceze pentru bunele si lealele servicii aduse acesteia, comentas e el, rznd cu pofta. Darnici, francezii astia: cele patru covoare persane, mobila rococo din salon, pianul cu intarsii de fildes, toate erau daruri. Tocmai calcau n picioare unul din covoarele-dar, bnd coniac si ncercnd sa danseze. Se mpleticira nsa si cazura pe jos. Un nou sarut, gustat de data asta de Else. Atunc i, deveni mai ndraznet. Sub fusta, purta chiloti foarte strmti, cu elastic, dar He inz era ostas, deci obisnuit sa nu-i pese de obstacole. O auzise soptind: Un ofit er nu face asa ceva..." Dar cum dracu' faceau ofiterii? La Scoala militara nu-i n vatase nimeni cum sa se descurce n atare situatii. Bun, ce face un ofiter? Asteapta sa fie casatorit, i-a raspuns ea. Atunci, hai sa ne casatorim. Te poti considera nevasta mea din momentul n care ne vom apartine. l mbratisase cu foc: Heinz, dragostea mea! S-au sarutat ndelung, asa cum descria Henry Miller n faimoasa sa carte, dar deodat a ea l-a mpins, cu o privire dementa n ochi: Doar nu ma iei de nevasta numai pentru ca ti-e pofta de mine? Am oroare de chest ia asta scrboasa! Pe una din fetele mele din BDM am bagat-o la puscarie pentru ca n tretinea raporturi sexuale cu un barbat! Se grabise s-o asigure ca nu-l interesa ctusi de putin problema asta si-n seara a ceea nici nu se ntmpla nimic. L-a ntrebat daca va ramne n cadrele armatei si dupa victorie, iar el i-a promis sol emn ca nu va parasi armata si ca va sfrsi ca general. General de artilerie. Ea nsa ar fi preferat SS-ul. Din nefericire, nu masura dect 1,78 m, prea scund ca sa fa ca parte din garda, Fhrer-ului. Ar putea intra nsa n Regimentul de artilerie al div iziei SS Der Fhrer" care, chiar daca nu face parte din garda personala, e totusi u n regiment de elita. Sau ar putea opta pentru Divizia SS Totenkopf. Sunt mari san se de avansare rapida n aceasta unitate nsarcinata cu paza si supravegherea lagare lor, mai ales ca, dupa victorie, va fi mult de lucru n lagarele de" concentrare, faimoasele KZ. Subdezvoltatii trebuiau lichidati, trebuiau sa dispara. Chiar Fhre r-ul spusese ca orice pata care ar putea mnji chipul frumos al Herrenvolk -ului t rebuie stearsa necrutator. A doua zi s-a dus la Directia SS ca sa depuna cererea de transfer, iar seara a v enit la Else. Cum s-au putut petrece cele ce s-au petrecut? Era un lucru att de ndepartat, att de nenteles... Se simteau att de bine mpreuna... Brutele de la Kripo n-au vrut nici o clipa sa admita ca nu-si amintea de nimic. l snopisera n batai si-l amenintasera ca-l vor scoate la plimbare cu masina, dar nu ntelesese de fel ce vor sa spuna cu asta. Probabil vreo smecherie de-a lor, ca prea rnjeau spunnd-o. Esti o bestie perversa, un tap lubric! i strigase un inspector. Cine, pe cti ai mai omort? zbierase un altul, pocnindu-l cu o rigla. Hai, vorbeste-ne despre ei, ca sa-ti putem face si noi o favoare si sa propunem judecarea cazului tau aici, la Hamburg, si nu la Berlin. Aici suntem baieti de t reaba, nu ca cei de la Berlin care pentru orice fleac te ncadreaza la sabotajul in tereselor Reich-ului". Au maturat podeaua cu el, l-au rostogolit prin toate colturile ncaperii, l-au poc nit cu picioarele n burta pna a vomitat snge, dupa care l-au pus sa-si linga sngele, i-au facut si multe altele, de a uitat complet ca e ofiter. Apoi, l-au transfer at la Gestapo. Acolo, a avut parte de vizita lui Paul Bielert, supranumit si Frum

osul Paul", seful local al sinistrei institutii. Acesta a intrat n camera n care i se lua un nou interogatoriu, l-a privit fara sa deschida gura, apoi a plecat. D in clipa aceea, cei care-l interogau au devenit si mai zelosi. Ca si cum le-ar f i fost frica de ceva, atunci a descoperit el ca, n pofida aerelor pe care si le d adeau, nu erau, de fapt, dect niste amarti de tucalari. A urmat detentia preventiv a. Aici, gardienii i-au sfarmat doua degete, cte unul de la fiecare mna, mijlociul, cel care te durea pna n rarunchi si care putea fi spart n trei locuri diferite. Se servisera nu de un ciocan, ci de teava pistolului-mitraliera, fredonnd tot timpu l: n zori, cnd cnta cocosul... Medicul care-l examinase rsese din toata inima: Dumnezeule! nca unul care a cazut! Coridoarele astea sunt mult prea alunecoase, z au asa! si-l povatuise sa bage de seama pe unde calca. Iesind din cabinet, l auzise nsa spunnd: Sa vezi ce-o sa mai chitai cnd ala cu joben o sa-ti faca frizura pe butuc! Infirmierii se amuzau copios si, n primul moment, nu facuse legatura cu calaul si securea acestuia. Se scutura ca de friguri. O sa-l decapiteze oare? Imposibil. Ofiterii sunt execu tati prin mpuscare. nsa gardianul care-l escortase de la Hamburg la Torgau l asigur ase ca nimic nu-i mai placut dect securea. Rapid ca lumina. Nu tu lovitura de gra tie, nu tu rateu, cum se ntmpla adesea n cazul spnzuratilor, de-i mai atrna o data. S igur si curat, garanta cu mna pe inima experimentatul paznic de puscarie. Amintindu-si de toate acestea, locotenentul fu pe punctul de a ncepe sa urle si t rebui sa-si bage pumnul n gura. i era frica, nspaimntator de frica. Oare cnd vor veni sa-l ia? Pe coridor se auzeau pasi si zanganit de chei lovite de gratii. Sunetu l staruia ndelung, ti macina nervii, dar ce-i pasa soldatului care-si facea rondul , un soldat venit de pe front, un soldat dintr-un regiment disciplinar, un solda t care vazuse altele si mai si dect ce se petrecea aici, la Torgau! El si camaraz ii sai vor ramne n garnizoana o luna, doua, trei pentru un soi de convalescenta. P lacuta convalescenta: noua ore de garda, noaptea libera. Cum sa-nteleaga el ca z gomotul unor chei te poate scoate din minti? Tnarul locotenent artilerist si iubea logodnica. N-ar fi vrut pentru nimic n lume s -o ucida. Atunci, cum de se ntmplase? Cei de la Kripo l-au considerat sadic, si ob sedat sexual, cei de la Tribunalul militar s-au cainat ca nu-l pot executa de ze ce ori la rnd. A smuls hainele de pe ea, da, de acest lucru si aduce aminte! Era beat, beat crit a, dar ntr-un mod ciudat, o betie lucida si, totodata, incontrolabila. Lasa-ma! Lasa-ma, porcule! tipa ea. Si de asta si aduce aminte. Urla, dar n-o auzea nimeni. Se tipa atta de jur-mprejur , nct li se astupasera tuturora urechile. Vina era a razboiului. l pocnise de cteva ori n fluierul piciorului, dar, n ciuda durerii, el rsese si-i ncle stase si mai tare ncheieturile minilor. Lasa-ma! Dar uite ca n-o lasase. Se lupta cu o furie, ca o fiara salbatica, l facea porc, salbatic, jidan. Erau insultele cele mai usturatoare din repertoriul ei. l lovea cu pumnii n fata, scuipa ca o pisica. Bataia lor se ncingea tot mai tare. Un mare vas de Svres, alt cadou al francezilor, era de-acum numai cioburi, i urma un altul , din portelan albastru de Dresda, o oglinda si o puzderie de pahare. Din acel m oment, probabil nnebunise si nu-si mai amintea nimic. Nici ca pisase sticlaria su b picioare, nici ca-i smulsese parul, ca-i muscase snii, ca o trntise pe jos si ca trasese cu revolverul n portretul nramat al Kaiser-ului doua gloante drept n frunte . Nu-si amintea nici ca strigase de durere cnd unghiile ei i zgriasera fata si nici ca-si nfipsese dintii n gtul ei, sorbind ca un dihor flamnd, deopotriva propriul sng e si pe cel care tsnea din beregata ei. Acum, din gura ei iesea un glgit, un glgit straniu, ireal. Nu se mai zbatea, devenis e toata moale si inerta. Continua s-o sarute brutal, salbatic, simtind pe limba gustul dulceag al sngelui. Cuprins de o bizara betie, se ridica n picioare si-si roti, uluit, privirea prin

odaie. Apoi, se apuca din nou s-o sarute, dar ea ramnea nemiscata, culcata ntr-o p ozitie usor grotesca. l podidi plnsul, lacrimile l orbeau, nu mai pricepea nimic. O lua pe Else n brate, c apul fetei cazu pe spate, nefiresc, ca acela al unei papusi din care s-au scurs tartele. Peste tot numai cioburi, sticla pisata si snge, snge pe cuvertura divanulu i, snge naclaindu-i parul. Lasa trupul fetei sa-i scape din brate si se prabusi a laturi de ea, ascunzndu-si fata n mini, plngnd si suspinnd. Else, nu-i cu putinta! Else, spune macar ceva! Else, jur ca n-am sa mai fac! O luase din nou n brate, strngnd-o la piept. Else, pentru numele lui Dumnezeu, spune ceva! Brusc, l napadi spaima. Else, doar n-ai murit? Else, tu nu esti moarta! l zglti un hohot de rs dement: Else, traiesti! Te prefaci! Ai uitat de serbarea BDM-ului? O sa valsam mpreuna, E lse... Strigatul se prefacu n geamat. Treptat, si dadu seama ca e moarta. N-o sa mai valseze niciodata. Ar fi vrut s-o mngie pe obraz, dar groaza l ferecase, statea n genunchi, paralizat, cu gura ntredesc hisa. S-a smuls de acolo si a luat-o la goana, fara centiron, fara cascheta, fugind as a cum era, mnjit de snge, prin Eppendorf Baum, n directia Dammtor. Patru jandarmi nt r-o micuta DKW cenusie stopara si-i cerura actele la control. Erau calmi si poli ticosi. Raspunsul lui era unul singur: Else e moarta. E moarta. Nu-i vina mea... Si fixa, hipnotizat, semiluna de metal care lucea pe pieptul jandarmilor. Comand antul patrulei, un Oberfeldwebel, si ciocani fruntea cu degetul. nca un tacanit! le spuse el celorlalti. L-au suit n masina si l-au dus la Comenduire. ntreaga noapte si-a petrecut-o astep tnd pe o banca. Unicul lucru pe care l-au putut scoate de la el a fost adresa Els ei. Sleit de puteri, privea buimac la jandarmii care veneau si plecau, parnd sa f i uitat de el. Erau adusi tot soiul de oameni, unii se zbateau, tipau ca apucati i, altii ramneau blegi, indiferenti. Abia n cursul dupa-amiezii venira sa-l caute: doi tineri n haine de piele, lungi, cenusii. Gestapo? SD? Chipuri dure, inexpres ive, cioplite parca n cremene. Ei bine, locotenente, vino frumusel cu noi sa stam putin de vorba despre ciudate niile existentei. I-au pus catuse, dintr-acelea care se pot strnge ca sa-ti patrunda bine n carne si le strnsera la limita. n masina, unul din ei l ntreba pe locotenent daca-l interese aza filosofia si, fara sa mai astepte raspunsul, continua: Filosofia e un lucru foarte important, n jurul ei se nvrt toate. Ai studii superioa re, locotenente? Rse glacial: Nu-i pot suferi pe cei cu studii. mi plac indivizii rudimentari. Astia cu carte nu stiu dect sa dea din gura, sa-si btie trtita si, n maj oritatea cazurilor, sunt niste fleoarte, cu toata stiinta lor. De regula, nu-mi trebuie nici trei ore ca sa scot totul dintr-un scrta-scrta pe hrtie. Cu cei de jos , cu aia rudimentari, altfel stau lucrurile. Am avut de-a face cu unul pe care l -am frecat saptesprezece zile n sir, i-am sfarmat toate oscioarele, da' n-a scos o vorba si, pna la urma, a crapat. Gustav, se adresa el celui de la volan, nu esti de parerea mea? Trogloditii sunt mai curajosi. Gustav nu raspunse, se multumi doar sa dea din cap. Acu vreo cin'spe zile a trecut pe la noi un maior. Doctor n aia, n aialalta, dar n douazeci de minute s-a muiat ca piftia. Si cnd te gndesti ca nu m-am servit dect de un trabuc. Nu trebuia dect sa apropii nitel jaratecul de nasul lui ca spunea si laptele pe care l-a supt de la ma-sa. Asa sunteti voi, astia cu studii, si tu, l ocotenente, o sa ne povestesti ce-ai facut si ce n-ai facut. Am si eu filosofia mea, alta dect aia pe care o nvatati n universitatile voastre mucegaite. Eu nu-s de ct un troglodit spunnd asta, se lasa pe spatarul banchetei, cu o lucire fanatica n privire , dar pe noi, astia de jos, astia primitivii, se cladeste noul stat natio nal-socialist, noi suntem cei care smulgem neghina omeneasca. Dupa ce vom sta de vorba acolo, la RSHA, o sa gasesti ca e perfect normal sa fii lichidat, o sa de scoperi singur ct de lipsiti de importanta sunt intelectualii.

ntre timp, ajunsesera sub portalul impunatoarei cladiri de pe Karl Munch Platz. I nterogatoriul a fost lung si chinuitor. A marturisit tot ce i-au cerut. Un zgomot infernal venit dinspre, culoar l-a smuls din gnduri. Tropaiau cizme tint uite pe tablaria pasarelei si careva njura de mama-focului, ceea ce n armata deven ise, de la o vreme, moneda curenta. Poate ca vin sa-l caute pentru ultimul sau drum, i trecu locotenentului prin mint e. Atinse usor cu degetul butonul soneriei. Oare s-ar nfuria daca ar suna ca sa nt rebe ce se petrece? Imediat nsa si spuse ca-i mai ntelept sa nu sune si-si relua pe ndularea prin celula. Pe coridor, zgomotele se stinsera: gndurile i se nvalmaseau n cap ca un pumn de confetii multicolore azvrlite de la o fereastra. Se pomeni din nou n fata usii. Sa sune, sa nu sune? Cine va veni? Probabil, un racan oarecare. Or, el e, totusi, ofiter. Auzi cum pe coridor e trt ceva greu. Poate ca lesinase cel dupa care venisera ca s a-l duca n ultima sa calatorie? I se va ntmpla si lui cnd o sa-i sune ceasul? Vor lu ci casti de otel, vor zangani arme... Nu, probabil, nu va izbuti sa-si pastreze curajul. Vor trebui sa-l trasca, la fel ca si pe asta de acum. Poate ca, ncordnd bi ne auzul, ar putea auzi si salva? Ramase nemiscat, ciulind urechea. Se repezi la ferestruica, se salta ct putu, dar geamul laptos nu lasa privirea sa razbata. Reveni pe podeaua de ciment si-n ace easi clipa inima i nceta aproape sa bata: cineva bagase cheia n broasca. Venisera d upa el... Mama, gemu el, mi-e frica. Prin usa si facu loc un gigantic Obergefreiter n uniforma neagra de tanchist, cu u n cap de mort cusut pe mneca. Doi ochi mici, sfredelitori, se atintira asupra lui , apoi Obergefreiter-ul dadu din cap, gasind pesemne ca totu-i n ordine. Ai zbrcit-o, locotenente. Nu-i nici o scofala sa fii ofiter. Uite, eu nu-s dect un prlit de Obergerfreiter, dar o duc mult mai bine ca tine. Am chiar ctiva sclavi c arora le-am acordat dreptul sa ma cinsteasca, regulat, cu bere si ai avea si tu daca ai fi liber si nu locotenent. Tnarul ofiter privi cu gura cascata la temnicerul sau care se lasa, greoi, pe lav ita si-l ndemna sa-i urmeze exemplul. Un ofiter sa stea la taifas cu un simplu ra can? De neimaginat! Unde mai e respectul pentru grad? Privirea i luneca peste pro pria-i uniforma, de parca ar fi vrut sa se asigure ca e, n continuare, ofiter de artilerie. Si-atunci, cum de-si permite buhaiul asta de Obergefreiter... Pentru prima oara n scurta sa viata l ncerca ndoiala n legatura cu toate adevarurile ce-i fu sesera inoculate de-a lungul anilor. Uite, baiete, ncepu Obergefreiter-ul, expediind un stuchit pe cimentul podelei... Baiete"! El, un locotenent! Fu pe punctul de a protesta, dar amintindu-si de situ atia n care se afla, renunta si, sleit de puteri, se aseza lnga muntele acela de c arne. Deodata nsa observa ca clapa tocului de piele al pistolului e ntredeschisa, patul negru si lucios al Parabellum-ului cazon lucea mbietor, facndu-i, parca, cu ochiul. O miscare rapida si arma va fi a lui. Se zice ca malacii sunt greoi si nc eti... Mai e si inelul cu chei... Ispita l electriza. Ce perspectiva i se oferea! Libertatea era la ndemna! La ora asta, n nchisoare nu-s dect soldati si gradati, nis te idioti cu frica galoanelor, carora le-ar veni lesne de hac... Valul sperantei i facu inima sa bata repede. Dumnezeule...! O treaba de numai cteva secunde, ct sa -l pocneasca o data zdravan cu patul pistolului pe buhaiul asta nerod si sa-l la se lat. Chiar daca ar crapa, omenirea n-ar pierde, oricum, mare lucru... Respira tia locotenentului devenise precipitata, emotia l sufoca. Vezi tu, locotenente, continua n vremea asta Obergefreiter-ul, de curaj ai nevoie n permanenta. S-ar putea nici sa nu bagi de seama cnd o sa-ti faca vnt pe lumea ai lalta. Ba poate izbutesti sa te aranjezi cu doctorul sa-ti dea ceva nainte ca sati plece mintea cu sorcova si sa nu stii nimic. Asa s-a ntmplat ieri, cnd l-am avut ca client pe un general de brigada. I-au facut o simpla injectie si dom' genera l a luat pozitia de drepti naintea noastra si n-a zis nici ps", cnd Julius, halitoru l de jidani, l-a legat de stlp si nici macar atunci cnd locotenentul Ohlsen a coma ndat la ochi arm'"! De regula, asta-i momentul cnd i apuca btul si zbiara tot soiul de chestii de parca amartii de noi am putea face ceva. Noi nu suntem dect niste mu safiri, asa zice "Mergi-ori-crapa", care are totdeauna dreptate. Nu-l cunosti pe Mergi-ori-crapa"? Un gagiu formidabil, poti sa ma crezi. Mama, mama cum ne-am ch

itrofonit la prima noastra ntlnire! A stat doispe ani n legiunea aia a frantujilor de-i casapea pe tuciurii. Povesteste ca se cafteau ca chiorii printre nisipurile alea ncinse de soare, da' si cnd ispraveau treaba, tusti direct la crciuma si la b ordel! Acu', de bordel nu-i mai arde fiindca ai nostri, cnd s-a ntors, l-au pagubi t de boase drept pedeapsa ca a luptat pentru broscari. Asta s-a ntmplat la nchisoar ea din Fagen, si i-au facut-o cei din Divizia Cap-de-Mort". Am stat si eu la prnai e huiduma si atinti privirea n tavan, concentrndu-se, si se apuca sa numere pe dege te: va sa zica, o data la Fuhlsbutten, o data la Fagen, ca sa nu mai pun la soco teala casele de corectie, asta cnd eram pusti. La Fagen erau numai brute, toti S S-isti. M-au batut de m-au deznodat si un ticalos de Unterscharfhrer mi-a smuls c u clestele un deget de la picior. Pe asta, cnd s-o termina razboiul lui Adolf, nu ma las pna nu-l gasesc! A fost apoi aia de la Moabit. Gaborii erau gigea, politi sti de meserie, nu javre din SS. Mai departe... a, mai departe a fost Sorgen-ul. Lagarul disciplinar de la Sorgen. Maica Precista, parca eram la manastire, lips ea doar rugaciunea de seara. Izbucni n rs amintindu-si sederea la Sorgen. Dupa aia nsa a venit Luneburg-ul. Acolo, m-au cam trecut naduselile. Nenorocitii, ne tine au numa'n suturi de-mi luase curul foc. Fosti din SA care-si spalau pacatele hin gherindu-ne pe noi. A venit, la rnd, cazarma-lagar de la Paderborn. Era acolo un Oberfeldwebel din cavalerie, complet chel, care semana cu aia de-s ca oamenii, c um naiba le zice? Stii, locotenente, aia care te pndesc din copaci n tarile calde. .. Degetele sale butucanoase bateau darabana pe genunchiul detinutului. Brusc, m utra lui de bruta pocita se lumina: Aha, mi-am adus aminte! Ura... uranitani se numesc! Vrei sa spui, urangutani, l corecta locotenentul, furat de povestire. Fara sa ia n seama interventia, Micutul continua: l poreclisem Popa-tunsu". Mama, ce fiara! Mai rau ca o grenada care-ti explodeaza drept sub trtita! Dupa Paderborn, am fost la nchisoarea regimentara. Acolo spalam podelele. Ct i ziulica de mare, frecam podele si pereti. La un moment dat nsa s-au saturat de spalatura mea si mi-au facut vnt afara. Ah, am uitat de Grafenhaus, Br aunburg si Loke, asta-i pe lnga Bielefeld. Mai e si lagarul de la Heideblume. Aco lo, n loc de buna-ziua, capatai una peste teasta. M-am nimerit si la Sonnenheim. Auzi, dumneata, cica-i Casa soarelui"! Soare n-am prea vazut, da' numai eu stiu c e mi-au patimit oscioarele! Paispe zile m-au tinut legat calare pe o capra de le mn. (Glasul Micutului scazu, devenind soapta.) Las' c-o sa ma ntorc eu la Sonnenh eim cu o steluta rosie la cascheta si un pistol-mitraliera subtioara si-o sa le arat eu soare! Acu', revenind la tine, stiu cum devine cazul si cam ce-i n inima ta. Dar, mai ales, nu le arata bestiilor astea ca ti-e frica. Cocostrcul" vine ade sea si se gineste prin vizeta. E dracul gol. De cnd Cocostrcul" a ajuns comandant, viata de aici, de la Torgau, a devenit de zece ori mai parsiva. Daca ti doresti c eva, zi-mi mie, dar daca te prinde Cocostrcul", mucles, nu sufli o vorba. Daca int ru si eu n rahat, tot tie o sa-ti fie mai nasol. n aceeasi clipa, ofiterul smulse pistolul din tocul lui si sari spre usa. Minile sus! Micutul se ridica ncet de pe lavita, holbndu-se la pumnul locotenentului. Pipai co burul gol, nevenindu-i sa creada ca e propriul pistol cel care acum era atintit asupra lui. Ie-te-te..., se minuna el. Cheile! Misca! ordona locotenentul. Ochii Micutului devenira doua vrfuri de ac si, ntinznd cheile, si strmba buzele ntr-u soi de zmbet. Lovitura fu scurta si fulgeratoare. Locotenentul cazu gramada, rev olverul zangani pe ciment si disparu la loc n tocul sau. Cu vrful cizmei, Micutul m pinse trupul inert al ofiterului. Vai de capul tau, amartule! Credeai ca-i poti face figura Micutului? Pai, dac-ar fi dupa mine, si tu, si ailalti candidati la pac-pac" ati zburda demult n libertat e. Numa' ca n-am nici un chef sa-ti iau locul. Are dreptate Mergi-ori crapa", pri ncipalul e sa nu fii nhatat. Or, daca tu ai roi-o, as lua-o eu pe coaja, si asa c eva nu-mi convine. Pe barba lui Moise, o sa te puna la zid fain-frumos, esti pre a bleg ca sa scapi! ncheindu-si discursul, Micutul trnti zgomotos usa si o porni fluiernd pe coridor, c iocanind cu legatura de chei n zabrele.

Rezemati de balustrada, el si cu Porta, cascara o vreme ochii la un grup de deti nuti, n uniforme cenusii si murdare, de corvoada la spalatul gamelelor. nainte de a fi puse sub robinet, fiecare din ele era constiincios linsa, ratiile din nchisoa re fiind mai mult dect mizerabile. Cel de la 389 a ncercat sa ma fraiereasca, da' nu i-a mers, anunta Micutul, dupa care propuse o partida de 14-21. Locul era closetul din fund care, datorita unei oglinzi de colt, te punea la adapost de surprize, ngaduind supravegherea coridor ului. Porta scoase din buzunarul uniformei un pachet de carti de joc slinoase si -si aprinsera fiecare cte un chistoc, fumau dinadins chistoace ca, n cazul aparitie i vreunui superior, sa le poata ascunde instantaneu n gura. Fumatul era strict-int erzis", cum i placea Cocostrcului" sa spuna. Cocostrcul" Oberstleutnant Vogel subn ea prin interzis" ntotdeauna strict-interzis" si cineva prins n ofsaid ncasa invariab il pedeapsa maxima, Cocostrcul" facnd rie pe mate cnd n-avea pe cine sanctiona. Douas'unu! exclama Porta, nsfacnd cstigul. Auzi, tu, mormai Micutul, mpartind cartile si aproape neremarcnd ca pierduse potul , auzi, sa ma pocneasca n dibla cu propriu-mi pistol! Paispe! trmbita Porta. Te rad, baiete! Ai facut rost de basamac? Pupa-mi-ai... Am trei litri. Mi i-a dat babacu' aluia de-a raposat miercuri ca s a-i dau lui fi-su o scrisoare si-o carte de rugaciuni. Trei litri pentru un asemenea fleac! Pai, n pretul asta, i faceam rost si de-un dr ic cu cai mascati! Uite ca iar ti-am umflat potul! Si Porta ntinse cartile pe scnd urica ce le slujea drept masa. Sa fii cumva ntr-att de javra nct sa trisezi? mri Micutul. Eu? Nu ti-e rusine sa gndesti n felul asta despre cel mai bun prieten? Hmmm, facu Micutul, magulit totusi de expresia cel mai bun prieten". Porta amesteca, dezinvolt, cartile, cu acea dezinvoltura a jucatorului de profes ie, Micutul le taie si Porta le mai amesteca o data. L-am trosnit cu legatura de chei si a cazut ca o balega. Pun pariu ca nu s-a scu lat nici acuma. Viseaza, pesemne, ca-i o pasarica si zboara vesel peste ziduri, mormai Porta, mpa rtind cartile. Ce carti de cacat! se otar Micutul. Ba nu-s deloc! replica Porta. Uite douas'unu! Sfinte Parinte, gemu Micutul, m-ai lasat fara o letcaie! Popa cu spovedania a trecut azi pe la marinarul ala torpilor, se pare ca-i pentr u mine. Care marinar? Cel nalt? Da, ala care i-a facut de petrecanie unui Unterscharfhrer. I-au dat bice. Abia daca sunt opt zile de cnd l-au adus. Nu i-am vazut niciodata att de grabiti. Nu i-au lasat nici macar timp pentru cererea de gratiere. E praf n ochi gratierea asta! Mai bine i-ar curata imediat dupa sentinta. Nu vorbi asa, riposta Micutul. Chiar si atunci cnd esti la zdup vrei sa mai tragi de timp. Iarasi douas'unu, jubila Porta, etalnd cartile. Acu', pui la bataie o sticla de b asamac, iar eu trei grifas si cizmele pe care mi le-a dat nevasta generalului cnd i-am adus boarfele ramase de la barbat-su. Da-mi vin cizmele alea? se ngrijora Micutul, cercetndu-si picioarele. nca nu-s ale tale! rinji Porta si expedie un scuipat precis pe bombeul huidumei. n acelasi moment, un strigat prelung sfsie tacerea nchisorii, facndu-i pe cei doi sa sara ca arsi n picioare. Ce naiba ar putea fi? exclama Micutul, aruncnd o privire n lungul coridorului pust iu. Cel de la 368. Doamne, ce m-a speriat dobitocul ala! Trebuie ca a facut pe el de frica! Popa cu iertarea pacatelor a trecut la prnz pe la el. S-ar putea sa fie pentru la noapte. n cazul asta, n-o sa fim noi plutonul de executie, ci cei din al 3-lea. Un timp, jocul continua n tacere. Brusc, pasi grei rasunara pe trepte. Chistoacel e si cartile se volatilizara. Tinuta, rectificata fulgerator, i transforma pe cei doi cartofori n veritabile modele ale ostasului prusac, disciplinat si corect.

De aparut, aparu, hlizindu-se, subofiterul Julius Heide. Vi s-a dus inima-n izmene, cacanarilor! izbucni el, hohotind de rs si instalndu-se pe unul din closete. Sunteti att de reglementari ca-ti vine sa borasti! Un zgomot fara echivoc rasuna de sub el. Magarule! l apostrofa Porta. Pai nu suntem la buda? Ce-o faci pe nebunul? Era limpede ca Heide era pus pe artag. De ce-ti plimbi botul pe-aici? Nu-mi aduc aminte sa fi sunat dupa tine! Scoate cartile. Pun la bataie o manta de piele tip SS. O manta adevarata? se mira Micutul. Da, tolomacule, una adevarata, cu dublura din blana de oaie si epoleti detasabil i: Una din alea pe care le saluti numai cnd le vezi atrnate de cuier. De unde ai zulit-o? Am relatiile mele. Singura ta relatie cu SS-ul a fost cnd te-au gabjit si ti-au muiat oasele n beciur ile lor. Zii, de unde o ai? Ce-ti pasa, rasfiertule? O am si gata! Cu o miscare uluitor de rapida, Porta l nsfaca pe Heide de gt. Julius, halitor de jidani, de unde ai mantaua asta SS? Ai furat-o, nu-i asa? Si ce daca? E important? Deloc. Dar ma intereseaza de la cine si cum. Idiotule! se stropsi Heide. Degetele lui Porta se strnsera ca o menghina. Julius, halitor de jidani, de unde ai mantaua? Heide gemu si deveni vnat la fata. ncerca, disperat, sa traga putin aer n piept. Oc hii i se bulbucara, frica mortii i se citea n privire. Porta slabi strnsoarea. Ce va intereseaza, paduchiosilor? Am primit-o de la vrajitoarea aia batrna care a venit sa-l vada pe SS-istul de fecioru-su, Oberjunkerul, ala de i s-a facut vnt pe lumea ailalta smbata trecuta. Ai primit-o? Nemaipomenit! chicoti Porta. Auzi, Micutule, zice c-a primit" de la maicuta ndurerata o manta nou-nouta si mblanita pe deasupra! Ei hai, hai baietica, nu te mai sfii att si spune-i lui nenea adevarul. Ce i-a venit nascatoarei de SS -ist sa-ti daruiasca mantaua! Simt ca-i ceva putred aici, ucigas de duminica! ncercarea de a-l nhata din nou pe Heide de gt esua si cei doi se ncaierara pe-nfunda te, nu se auzea dect bufnitura pumnilor si cte un icnet cnd tinta era atinsa. Din fericire, dinspre coridor se auzi zgomot de pasi. Cafteala nceta instantaneu, uniformele fura aduse rapid n ordine, doar privirile ramasera ucigase. Micutul f u primul care iesi pe coridor, aici, dadu nas n nas cu ngerul mortii", duhovnicul nc hisorii, preotul militar von Gerdesheim. Domnul fie cu voi, spuse acesta, dnd sa treaca mai departe. Micutul pleca cucernic capul si murmura: Si cu dumneavoastra, parinte. Duhovnicul se opri, surprins de acest salut neobisnuit, si atinti o privire dezo rientata asupra malacului ce-si tinea pleoapele n jos si palmele mpreunate ca pent ru ruga. Crezi n Dumnezeu, fiule? ntreba preotul. Era un batrn nalt, roscovan, cndva misionar n nu se mai stie ce colt al lumii, undesi facuse cu rvna datoria si unde fusese socotit drept loctiitorul Domnului pe pa mnt. Crezi n Dumnezeu, ostasule? relua el, privindu-l onctuos pe Micutul. E o mare buc urie sa ntlnesc oameni ca tine ntr-un batalion disciplinar, dar nu-mi aduc aminte, fiule, sa te fi vazut la slujba. Micutul fixa oberlihtul din perete ca si cum ar fi asteptat ca ntreaga Sfnta Treim e sa-si faca aparitia prin el. Nu te-am vazut nici la spovedanie, continua preotul, apropiindu-se de matahala, pregatit sa-i dea binecuvntarea. Micutul zmbi timid si-si pleca teasta pe-o parte. Domnule parinte, Obergefreiter-ul Kreutzfeld raporteaza ca merge regulat la bise rica n fiecare 15 august. Preotul casca ochii, dar se stapni si ntreba de ce merge ostasul la biserica numai

pe 15 august. n cinstea Prea Sfintei Fecioare, nascatoarea lui Dumnezeu, raspunse mastodontul, n altnd ochii spre cer. Preotul ramase cu gura cascata, mai ales ca Micutul semana mai curnd a soldat rom an, gata sa zvrle n groapa cu lei niscaiva crestini, dect cu un cucernic adorator a l Fecioarei. Domnule parinte, Obergefreiter-ul Kreutzfeld cere permisiunea sa-l ntrebe pe domn ul parinte daca domnul parinte crede n adormirea Maicii Domnului? Ce-e-e? izbucni preotul, facndu-se ca sfecla n obraz. ti bati joc, hulitor de cele sfinte?! Irod a fost un porc, proclama Micutul. Iar Sfnt' Bernard bea rachie dintr-un buto ias pe care-l gasise n zapada, ca d-aia si cinii botezati de el poarta la gt o plos cuta cu rom si... Toata aceasta eruditie teologica avea, n capul Micutului, menirea sa-l epateze pe preot si sa-i atraga bunavointa. Te-ai ticnit de-a binelea, racni acesta, dar, facnd un vizibil efort, continua cu blndete: Hai, ostasule, spune-mi de ce mi marturisesti toate acestea? Micutul era tot un zmbet: Cnd eram mic si arata cu palma ct era de mic doream foarte tare sa pot intra n mana stirea Ursulinelor din Eger pentru ca se zvonea c-ar pastra ctiva litri din lapte le Sfintei Fecioare si, ntruct Fiul Sau raposase cam de multisor, voiam si eu sa v ad cum se prezinta acest lapte si sa... Destul, nenorocitule! zbiera duhovnicul, saltndu-si sutana. Cum te numesti, Oberg efreiter? Sa traiti, domnule parinte, sunt Wolfgang Kreutzfeld, din Regimentul 27 tancuri, batalionul nti, compania a 5-a, momentan de garda la nchisoarea militara Torgau, s ectia C. Camarazii mi zic nsa, fiindca-i mai simplu, Micutul. Curios, colosul se apleca sa vada ce scrie pastorul n carticica pe care o tinea n mna, cu stupoare, descoperiram ca nu era altceva dect liturghierul pe care duhovni cul l folosea si ca blocnotes. Privirea pe care ne-o arunca ar fi trebuit sa ne e xpedieze direct n cazanul cu pucioasa al Gheenei. Cu pasi repezi se ndrepta spre u sa unei celule, urmat de un ultim ravas smerit al Micutului: Si sa stiti, domnu' parinte, ca nainte de a porni la casapeala ma marturisesc ntru totul Sfntului Duh! Preotul tresari att de tare nct fu ct pe-aici sa cada., Uita cu desavrsire pentru ce anume venise, astfel nct detinutul Kraus, ex-Schutzpolizei, muri mpuscat fara sprij in duhovnicesc. La drept vorbind, Kraus nici nu ceruse asa ceva si ultimele sale cuvinte au fost: Moarte lui Hitler! Toata aiureala asta l-a costat pe Micutul opt zile de prnaie, odata eliberat, s-a mbatat groaznic, mpreuna cu Porta si, beti crita, s-au dus acasa la pastor si l-a u batut de l-au zvntat. Slujitorul Domnului a zacut ct a zacut, dupa care, baiat istet, a obtinut mutarea sa la nchisoarea militara de la Glatz. Acolo au pus rusii mna pe el, n mai 1945, m ai trziu, a fost gasit spnzurat ntr-o celula din aripa B a cladirii.

Jern Gustav zis si Gustav-de-Fier" apartinea, de treizeci si unu de ani, corpului subofiterilor, iar de douazeci si opt de ani ndeplinea functia de gardian-sef al nchisorii militare. Esti un exemplu pentru toti subofiterii invincibilei noastre armate, declarase H auptfeldwebel-ul Dorn cu prilejul ultimei aniversari a sus-pomenitului. Jern Gustav s-a lasat nsa ucis, un etaj mai jos, si, culmea dezonoarei, de catre un detinut! Dorn a ordonat ca numele sau sa dispara imediat de pe tabloul de ono are al subofiterilor si a aruncat eticheta n primul cos de gunoi ntlnit. Dupa aceea , s-a spalat pe mini, njurndu-l copios pe cretin. Tot ce-i apartinuse defunctului a fost ars. Nimic nu trebuia sa mai aminteasca de acest nenorocit care s-a lasat sugrumat de un prapadit de detinut, de acest netrebnic furisat n glorioasele rndur i ale subofiterilor, care, dupa cum stie o lume ntreaga, constituie coloana verte

brala a armatei germane. Singurele obiecte pe care Dorn le-a pastrat au fost doua sticle de vodca si patr u de coniac. Ele au fost confiscate ca fiind proprietatea statului si ncuiate n fi set n prezenta furierului-sef, Stabsgefreiter-ul Krone. Aceste sticle sunt dovada de netagaduit a descompunerii morale a raposatului Jer n Gustav, a declarat Dorn. Niciodata nu le-ar fi putut dobndi pe cale legala. n aceeasi seara, Dorn deschise fisetul si rase una din sticlele de coniac. Pierdu t n propriile-i gnduri, fuma una dupa alta patru trabuce braziliene din rezerva Co costrcului", negre, lungi, cu inel rosu. RUSINOASA MOARTE A LUI JERN GUSTAV

Era o dimineata nghetata, nvaluita n pcle umede. n curtea nchisorii, prizonierii alerg u n cerc, ncercnd sa se ncalzeasca. Rezemat de uscior, Batrnul se uita la ei. i lasa ntotdeauna sa fumeze n timpul plimbarii", chiar daca regulamentul interzicea a sa ceva, privirea sa, istovita de cte vazuse, urmarea hora celor saizeci si sapte de candidati la moarte. ntr-un colt, lnga intrarea n vechea sala a dusurilor, acum dezafectata din cauza ra zboiului si a lipsurilor de tot felul, statea, nstrainat de toti si de toate, Fel dwebel-ul Lindenberg. Cata la cer, de unde, printre norii cenusii, scapa din cnd n cnd cte o raza timida de soare. Tinea, ascunsa n causul palmei, tigara pe care i-o daruise Porta, un dar care-l putea costa saizeci de zile de carcera. Ceilalti prizonieri trageau cu coada ochiului la el. Vestea se raspndise de acum: va fi mine. ngerul mortii" apucase sa-l viziteze, iar la afisier, o mna trecuse: Plu tonul 1, grupa 2, prezentare pentru distribuirea munitiei la orele 4 si 15 minut e". nsemna cte zece gloante de caciula, gloante cu vrful rotunjit, nimeni dintre no i nu izbutise sa afle de ce, la executii, sunt folosite gloantele astea demult i esite din uz. Locotenentul artilerist, cel care-si sugrumase logodnica, se scutura de frig, er a, de-acum, de patru saptamni la Torgau si fiecare zi putea sa-i aduca vizita duh ovnicului. Dupa aceea, i mai ramneau de trait cam treizeci si sase de ore. Nici o putere pe lumea asta nu mai putea schimba nimic. ngerul mortii" reprezenta punctul final. n acea clipa, hrtiile venite de la instanta se gaseau ntr-un dosar roz, pe biroul Hauptfeldwebel-ului Dorn, semnate si contrasemnate, asa cum se cuvine ntro bine organizata administratie cazona. Tnarul locotenent artilerist cunostea acum o groaza de lucruri de care, habar n-a vusese la sosirea lui la Torgau. Stia, de pilda, unde sunt mpuscati condamnatii s i ca executiile intra n atributiile unei companii de disciplinari. Putea povesti o sumedenie de lucruri n legatura cu moartea cnd esti pus la zid, de fapt, la stlp, lucruri pe care nu le nveti n nici o scoala militara. Se aseza lnga junele teritorial, ntemnitat de mai bine de sase luni, cu doua cerer i de gratiere respinse si o a treia n curs. Ai fi zis ca cei de sus se distreaza cu cererile de gratiere ale acestui taran natng din Mecklemburg care-si petrecuse toti cei optsprezece ani ai vietii sale numai cu vacile. Fusese din cale-afara de mirat cnd, ntr-o zi, se pomenise chemat la un regiment oarecare si ca nu se poa te ntoarce de la cazarma acasa, la ferma, unde ar fi fost att de necesar la muncil e de primavara. Ca atare, ntr-o vineri, a sters-o de la cazarma lund cu el pusca si ranita. Le-a a scuns n podul casei, n dosul unor gramezi de cartofi. Jandarmii care au venit dupa el le-au gasit n doi timpi si trei miscari. El, baiatul, i-a ntmpinat cu mare bucu rie n crama n care trebaluia dregnd o butie. Grss Gott, le-a urat el. Heil Hitler! a raspuns Feldwebel-ul care comanda patrula. l cautam pe Kurt Schwar tz. Esti, cumva, dumneata? Da eu sunt, dar sa stiti ca am multa treaba ca acusi da ploaia. Jandarmii schimbara priviri nedumerite ntre ei. Un asemenea specimen nu ntlnesti n fi ecare zi. Trebuie sa vii cu noi. Curtea Martiala tnjeste dupa tine. Curtea Martiala? Da' ce treaba are ea cu mine?

Feldwebel-ul i puse mna pe umar Fara prostii, Kurt. Daca ncerci sa fugi, tragem. Unde ai ascuns pusca? Pe Kurt l trecura fiorii, nu-i prea inspirau ncredere acesti patru militari cu cas tile lor de otel si semilunele din metal stralucitor atrnate pe piept. Poate ca n -ar fi trebuit sa plece fara sa-si ia ramas-bun. Capitanul care-i era comandant, de pilda, parea un om de treaba si, pesemne, s-o fi suparat ca a ntins-o asa, fa ra macar un buna-ziua. Cel mai bine era, deci, sa vina cu jandarmii si sa explic e cui trebuie ca muncile de primavara nu stau sa astepte. nsa unde a ascuns pusca , asta n-o sa le spuna. Poate ca de-aia se burzuluiau la el, de cnd cu razboiul, era nevoie de arme pentru lupta mpotriva Rosiilor. Se ndrepta, fara mpotrivire, spr e masina. Ma, tantalaule, i se adresa jandarmul. De ce ai roit-o de la cazarma? Zi macar u nde-i pitit pusca? O sa fie mai bine pentru tine. Kurt nsa nu-i crezuse. Nu pricepea deloc care-i deosebirea ntre o absenta fara per misiune si dezertare, ba nca narmat. De unde sa stie el ca prima se lasa cu nchisoa re si, poate, un regiment disciplinar, dar ca cea de-a doua nseamna, invariabil, moartea? Si uite ca acum se afla la Torgau si-si astepta sfrsitul, laolalta cu alti saizec i si sase de condamnati. Avea, totusi, un avantaj asupra celorlalti: nu-si dadea deloc seama ca urmeaza sa fie executat si, de fiecare data cnd Micutul deschidea usa celulei ca sa-l scoata la plimbare, ntreba: S-a hotart? Iar Micutul raspundea: Nu-i pentru azi. Kurt se gndea la eliberare, Micutul, la stlpul condamnatilor! Pe lnga zid alerga un Oberleutnant, blond, cu pieptul plin de baretele decoratiil or primite. Se afla nchis de doua luni. Cu ocazia unui atac aerian asupra Berlinu lui si pierduse ntreaga familie: sotia si cei trei copii, arsi de vii ntr-o pivnita n care nimerise o bomba incendiara. Permisia i fusese refuzata. Atunci si fabricas e singur documentele necesare, venise acasa, dar la Berlin l si asteptau jandarmi i. Curtii Martiale nu i-au trebuit dect noua minute ca soarta omului sa fie pecet luita: dezertare, fals n acte militare pedeapsa capitala. Pe treptele scarii, un batrn locotenent-colonel aspira cu toti porii firavele raz e de soare. ncalcnd ordinul, si retrasese regimentul de pe pozitiile debordate de o fensiva sovietica. Curtea Martiala: lasitate n fata inamicului, sabotarea ordinel or pedeapsa capitala. Batrnul l atinse cu mna pe umar Aveti o vizita, domnule colonel. Eu? murmura, uluit, ofiterul. Da, confirma, zmbind Batrnul. Sotia dumneavoastra. Sotia? ntocmai, domnule colonel, urmati-l pe planton, o sa va conduca la vorbitor. Alb ca varul la fata, tremurnd din toate madularele, batrnul colonel se lua dupa p lanton. Se oprira n dreptul cancelariei nchisorii. Hauptfeldwebel-ul Dorn si facu ap aritia si-i arunca detinutului o privire scrbit-miloasa: E o placere, ai, tataie, sa mai vezi si-o fusta? Zgieste-te bine la ea ca-i ultim a oara cnd o mai vezi, crede-n vorba mea! i facu semn ostasului ca poate duce detinutul pna la vorbitor. Tacuti, cei doi por nira pe lungul coridor, urmariti de privirea scrutatoare a temnicerului-sef. Nu exista motiv pentru condamnarea la moarte care sa nu figureze aici, la Torgau . Unul jefuise n timpul alarmei aeriene, doi erau asasini, slabanogul ala de geni st l batuse de-l deznodase pe comandantul sau de companie, rebeliune, la zid cu e l! Nu va e nu stiu cum sa ne mpuscati acum ca ne cunoasteti? l ntreba pe Julius Heide un ofiter de cavalerie. La ce ntrebarea asta tmpita? Pentru ca ma intereseaza. Pe front, cnd i mproscam pe frtatii din fata cu aruncatoru l de flacari, ma durea n cot fiindca nu-i cunosteam. Aici, la puscarie, lucrurile stau cu totul altfel. Omul si mpinse usurel boneta pe ceafa. Suntem, ntr-un fel, c amarazi: ne aduceti haleala, stati de vorba cu noi, sunteti si voi, ca si noi, mp

otriva ticalosilor de-alde Jern Gustav si gasca. Si, totusi, stiti ca tot voi o sa ne curatati. M-am ntrebat, deci, ce simtiti? Da' multe-ti mai umbla prin cap! exclama Heide, vizibil descumpanit. Ce-ti pasa ce simtim noi? Ce, eu te ntreb ce simti? Poti s-o faci, raspunse ncetisor cavaleristul. Mi-e frica. O frica atroce. Sunt z ile cnd mi vine sa-mi crap capul de zid. n fiecare dimineata, la desteptare, Satana mi sopteste: E pentru astazi". Nici macar pe front nu mi-a fost att de frica. Taca-ti gura! racni Heide, scos din ttni. Nu vreau sa stiu nimic despre frica ta! Nu te cunosc si nici nu vreau sa te cunosc! Ba da, ma cunosti, camarade, si n-ai sa ma uiti niciodata, cum n-ai sa uiti pe n ici unul din robii de la Torgau. Maica Precista, zbiera Heide, esti mai rau ca o placa de patefon! Vino mai bine sa jucam niste zaruri ca sa mai uiti de frica! Crezi ca-i n curnd? insista omul. Buzele i tremurau marunt. De unde sa stiu? Pornira, mpreuna, spre dusurile dezafectate unde nu-i vedea nimeni, la scurta vre me, sosi si Porta nsotit de alti doi detinuti. Partida se ncinse, punctata, din cnd n cnd, de cte un strigat de bucurie al celui care izbutise un cameron". Jucau pe ti gari, pe tutun de mestecat, pe hrtie de ziar pentru rasucit, pe cioturi de creion , adevarate comori ntr-o nchisoare. Fluierul Batrnului puse capat jocului. Nepretuita ora se scursese. Candidatii la moarte se ncolonara n sir cte doi. n aceeasi clipa si facu aparitia si Jern Gustav. Protapit n cadrul usii care ducea spre celule, asculta n tacere raportul Batrnului, n vreme ce ochii sai, mici, sfred elitori, cercetau coloana. Pe tunica sa cenusiu-deschis stralucea Crucea pentru merit, clasa I, rasplata statului pentru lungii ani de vrednice servicii n nchisor ile militare. Stabsfeldwebel-ul Gustav Drer, zis Jern, era personificarea rautatii si ticalosie i omenesti.. Nu pierdea niciodata prilejul sa loveasca un detinut si chiar un so ldat din garda. Se zvonea c-ar avea pile mari la Gestapo si comandantul nsusi par ea sa se teama de el. Scund, ndesat, i putea gura si de la distanta si arata ca si cum nu s-ar fi spalat niciodata ca lumea. Fara graba, trecu de-a lungul coloanei si se opri n dreptul Feldwebel-ului Linden berg, pe care-l arata cu degetul. Tu, cel de colo, vino cu mine. Lindenberg pali ngrozitor si se clatina att de tare nct camarazii de-alaturi trebuir a sa-l sprijine. Cu totii, chiar si cei din paza, crezura ca Lindenberg va fi du s la stlpul de executie, n pofida regulamentului, acum, pe loc, n plina dimineata. Ar fi fost pe deplin n nota practicilor lui Gustav, care adora sa-i nnebuneasca pe prizonieri, mpingndu-le spaima pna la paroxism. Cu privirea fixa si pasi trsiti, Lindenberg l urma pe Gustav pna la vorbitor, unde l astepta o femeie n uniforma bruna. Era prototipul activistei de partid, plina de propria-i importanta. Feldwebel Lindenberg? ntreba ea, rasfoind niste hrtii. Mut, Lindenberg confirma cu capul. Groaza pe care o ncercase nu pierise nca. Activ ista, o blonda spalacita, cu parul strns n coc la ceafa, repeta ntrebarea, pe un to n ceva mai rastit. Da, sunt Hermann Lindenberg. Bine ca ti-ai regasit glasul. Sunt de la Asistenta publica. Iata cteva documente pe care urmeaza sa le semnezi astfel nct statul sa se poata nsarcina cu educatia fi ului dumitale. Nevasta dumitale nu e apta de asa ceva. O femeie germana care asc unde un dezertor si un sabotor e o fiinta nedemna. Semneaza si nu te mai izmeni! Rnji, dezvelind un sir de dinti ca de cal si mpinse, autoritara, hrtiile. Lindenberg se sterse pe fata. Plesnea de dorinta s-o crpeasca, dar se nfrna. ntreba n sa: Si daca n-o fac? E un ordin! croncani activista de partid. Cuvntul ordin" fu, aproape strigat. Esti un om dezonorat si fiul dumitale trebuie sa te uite, la fel ca si pe mama sa, d oi indivizi exclusi din comunitatea national-socialista! Baiatul va fi crescut n institutia pe care o conduc n asa fel nct sa poata deveni un bun cetatean al Reich-

ului. Hai, semneaza odata, trebuie sa plec, sunt grabita! Lindenberg sari de pe scaun. Ma cac si pe tine, si pe institutia ta! Si-i expedie un scuipat drept n obraz. Muierea scoase un tipat de furie si se trase ndarat. O sa te coste capul, ticalosule! Am un unchi la Gestapo, sa vezi ce patesti! Feldwebel-ul Lindenberg rse batjocoritor: Nu-mi mai poti face nimic, chiar de-ai fi ibovnica paiatei aleia de Hitler! Bastonul de cauciuc al lui Gustav vji prin aer, abatndu-se pe spinarea detinutului c are scoase un geamat. Semnezi? Nu! suiera Lindenberg. Nu ma puteti sili. Zau? chicoti Gustav. Avem niste metode de nici cu gndul nu gndesti. Extra-gekados. Odata iesiti din vorbitor, Gustav scrsni: Ti-au mai ramas cteva ceasuri naintea vesniciei, dar te asigur ca vor fi cele mai neplacute din viata ta. Deschise fara zgomot usa care dadea spre coridorul celulelor. Nimeni nu se price pea sa deschida o usa mai pe furis, specialitatea lui era sa pndeasca la usa unei celule pna cnd cel ntemnitat, simtind ca se ntmpla ceva, dar nestiind ce anume, ndrazn ea sa arunce o privire prin vizeta. ntr-o fractiune de secunda, Gustav baga cheia n broasca si descuia, vinovat de ncalcarea regulamentului, detinutul era dus n cel ula de pedeapsa si biciuit pna la snge chiar de gardianul-sef. O sa-ti farm os cu os! suiera Gustav. O sa rogi moartea sa vina! n acel moment, Lindenberg si pierdu capul. Se napusti asupra odiosului majur si-l apuca de beregata. Acesta fu att de surprins nct cazu pe spate cu un zgomot surd. L egatura cu chei i scapa din mna si zornai pe ciment. Degetele lui Lindenberg strnge au precum o menghina. Hrituri ciudate rasunara din gtlejul gardianului-sef, ochii, injectati cu snge, devenira sticlosi. Se zbatea, disperat, dar Lindenberg era ca o stnca. Cu fiecare icnet, viata parasea trupul puhav al odiosului temnicer. Ba o sa crapi naintea mea! mria Lindenberg, strngnd si mai tare. Aflat la etajul trei, Micutul auzi zanganitul cheilor si bufnitura celor doua co rpuri caznd. Arunca o privire n jos, peste balustrada, si pricepu imediat despre c e-i vorba. Pe tacute, alerga pna la closetele unde Heide si Porta disputau o part ida de zaruri. Faceti ct mai mult scandal! le striga el, surescitat la culme. Lindenberg l gtuie pe Jern Gustav! Cei doi ramasera o clipa cu gurile cascate, uitndu-se nauci la Micutul, apoi se p orni o harmalaie de nedescris: Porta trnti de ciment doua galeti din tabla, Micut ul izbea n pereti cu ce-i cadea sub mna, Heide tragea apa, declansnd adevarate cata racte. Cred ca a apucat sa striveasca plosnita, facu, dupa cteva minute, Porta si arunca o privire precauta n jos. Pe coridorul etajului de dedesubt, Lindenberg sedea pe pieptul lui Jern Gustav, ai carui ochi tsnisera aproape afara din orbite. Fata i era vnata, limba scoasa. Te mnicerul Drer ispravise cel de-al douazeci si optulea an de slujba penitenciara s i, de aici ncolo, niciodata nu va mai avea prilejul sa schilodeasca n bataie un de tinut, nici sa-l inunde cu apa rece n toiul iernii. Fara graba, Lindenberg se ridica. Cu o miscare masinala si rectifica tinuta si, a runcnd o privire n sus, i vazu pe cei trei care, tacuti, se uitau la el peste balus trada. Cu vrful cizmei mpinse trupul chircit pe ciment, aproape incapabil sa faca o legatura ntre masa asta inerta si bruta detestata ce fusese pna nu demult gardia nul-sef Jern Gustav. Iata-l acum mort, sugrumat de un detinut caruia i mai ramase sera doar cteva ceasuri de trait. Feldwebel-ul Lindenberg culese de pe jos legatura cu chei si, cu umerii usor adu si, urca domol scara. L-am gtuit, i spuse el lui Porta, ntinzndu-i cheile. ti multumim, camarade, facu Micutul, dndu-i o palma prieteneasca peste spinare. O s-o patesti nsa. Va trebui sa raportam, l preveni Heide. ntelegi, nu? N-avem ncotro, suntem obligati sa te denuntam lui Dorn. Sigur, asta-i situatia. Nu va faceti probleme cu mine.

N-o sa te uitam niciodata, camarade. Ar trebui sa fii gratiat c-ai scapat lumea de o asa jigodie. Lindenberg rse istovit si se ndrepta spre celula sa. Din usa, se rasuci si-l privi pe Heide. Grabiti-va cu raportul, sa nu aveti ncurcaturi dupa aia. Cred ca asta-i solutia, zise Porta. Are dreptate, Julius, si, cum esti subofiter , tie-ti revine sa raportezi. Ba ai sa te duci tu, replica Heide. Stii bine ca nu-mi pot parasi postul. Atunci, trimite-l pe Micutul. Nu, zau? sari imediat acesta. N-am vazut nimic, nu stiu nimic, n-am nici un Lind enberg n sectorul meu! Nu tine! rnji Porta. Tu ai fost primul care l-a vazut sarindu-i la beregata. Ba p-a ma-tii! Sa spun numa' ce taraboi ati facut ca sa nu se auda cum o mierles te Gustav si ai sa vezi cum te mai legeni n streang! Eu, o stie toata lumea, sunt cretin din nascare, da' nu si voi. Voi sunteti normali, voi o s-o ncasati. Destul! racni Heide, umflndu-se ca un adevarat Unteroffizier prusac ce era. ti ord on sa te duci imediat si sa raportezi Hauptfeldwebel-ului Dorn ca Jern Gustav si -a dat duhul! Poti sa te besi si pe gura, ca tot nu-mi pasa! replica Micutul, fara pic de resp ect pentru ierarhie. Ma faci sa rd! Stiinta sa militara era concisa si clara: Fereste-te ct poti de superiori, nu te p rezenta niciodata nainte de a fi chemat de cel putin trei ori". Se strmba elocvent la Heide, care-l privea furibund, nestiind cum sa procedeze n fata acestui evide nt act de nesupunere. Tare ar fi vrut sa-l crpeasca, dar si aminti la timp ca asa ceva ar fi fost echivalentul unei sinucideri. Micutul fornai zgomotos si expulza peste balustrada tot continutul nasului sau, nimerind cu precizie extinctorul agatat pe peretele opus. Ei, poftim! striga Heide, tragnd de poalele vestonului, dar nimeni n-avea sa afle daca aceasta exclamatie se referea la refuzul Micutului de a executa ordinul pr imit sau la gestul lui huliganic vizavi de un bun al statului. Termina odata cu urletele, l povatui, calm, Micutul. Vezi bine ca trebuie sa te d escurci cu hoitul asta! Cur pictat! racni Heide scos din pepeni. Ce-ai vrea, sa las rahatul asta de cada vru sa zaca acolo pna la Judecata de Apoi? De ce nu? ntreba huiduma cu aerul cel mai indiferent din lume. Nu-i cadavrul nost ru. Sfinte Sisoe! Stiu si eu ca nu-i al nostru! Da' ucigasul e al nostru, uite-l aco lo! (Si-l arata cu degetul pe Lindenberg care se zarea, prin usa ramasa deschisa a celulei, cum sade pe taburet cu capul ntre palme.) Of, Doamne Dumnezeule, ce t rebuie facut? gemu, disperat, Heide. Vrei sa spui ce trebuie sa fac"? l corecta, malitios, Porta. Tu esti subofiter, nu noi. Noi suntem niste amarti de subalterni, fara atributii. (Tacticos, si aprinse o tigare, uitndu-se cu mult interes la afisul rosu pe care scria Fumatul interzis ".) Esti n buda, Julius. n noaptea asta, Jern Gustav o sa-ti cam deranjeze nanica. Nu admit sa fumezi! racni, negasind altceva de zis, Heide si se plesni peste toc ul pistolului care-i atrna de centiron. Ie-te, fleosc! Ia nu te mai umfla atta n pene. N-ai sa apuci sa zici ps" c-o sa te t rezesti la prnaie si Micutul o sa te duca, sub escorta, la cacastoare. Ti-ai gasit timpul sa faci bancuri tmpite, mri Heide si se rasuci spre Micutul care palavragea cu Lindenberg n celula acestuia. Tu, ala de-acolo, ti ordon apasa pe c uvntul ordon" , ti ordon, zic, sa te prezinti la cancelaria nchisorii si sa-i raporte zi lui Dorn ca Lindenberg i-a facut de petrecanie lui Gustav. Hai, Micutule, dute nainte de a ma nfuria de-a binelea. Du-te si-am sa uit ca de doua ori ai refuza t sa executi ordinul. Calm, Micutul extrase din buzunarul pantalonilor un capat de crnat, l curata const iincios de scame, l rupse n doua, i ntinse una din jumatati lui Lindenberg, dupa car e se ntoarse spre Heide. Da' mult ti mai place sa f... oamenii la cap! Galop, vita-ncaltata! mugi Heide, scos din fire. Si nceteaza sa te ndopi! Esti n se rviciu comandat, idiotule! Cacat cu ochi! Rma mputita!

Si, cum nu mai gasea nici o njuratura potrivita, bigui: Obergefreiter Kreutzfeld, nu ma enerva pna-ntr-acolo nct sa uit ca ne cunoastem! Hai, plimba ursu', replica, imperturbabil, Micutul bagnd n gura ultima mbucatura de crnat. Heide deschise si nchise de cteva ori gura, dar nu-i scapa nici un sunet, pur si s implu, nu mai stia la ce sa recurga, ce-ar mai putea urla. N-o mai lalai si fa-ti raportul, l sfatui, perfid, Porta ndreptndu-se n buiestru cat re closete, urmat aproape imediat de Micutul. Ai sa vezi, daca n-o faci o sa ias a nasol. Cei doi cumetri se instalara confortabil pe cte o galeata rasturnata cu gura n jos si ncepura o partida de 14-21. n momentul asta, Julius ar fi fericit sa le dea dracului de galoane. Ce bine de m ine ca toti ma considera prea tmpit ca sa devin gradat! Nu tu raspundere, nu tu r apoarte... Idiot din nastere. Nu pricepe nimic, trebuie sa i se explice mereu de trei ori. Te-am ras, Porta, viata-i frumoasa! Bai, ai trisat! bombani Porta, examinnd atent cartile Micutului. Matahala o facu pe indignatul: Mai trebuie si dovedit, camarade. Las-o mai moale cu insultele... Bun, fie, te i ert de asta-data. Un moment jucara n tacere, dar fara chef. Gndurile lui, Porta se roteau n jurul cri mei. Era clar ca povestea asta putea lua o ntorsatura nasoala. Ar fi fost, deci, preferabil ca reactiile stabilor sa vizeze un singur personaj. i arunca Micutului o privire piezisa, dar constata cu neplacere Ca ochisorii acestuia i ghicisera i ntentiile. Joseph Porta, te previn dinainte: nu-ti fa planuri cu mine. Stii ca sunt sfios s i nu-mi place sa ma arat n lume. Porta dadu din cap. Pricepea si el: cu Micutul n-o sa iasa nimic. O clipa se gndi la el nsusi, dar imediat si zise ca e cu neputinta. Ar ramne Steiner, dar Steiner era un tolomac care n-ar fi stiut sa scape printre ochiurile navodului. Julius H eide? Nici o moarte nu i se parea ndeajuns de blnda pentru animalul ala, dar era t otusi un camarad, din cale-afara de curajos, n plus, foarte prost vazut n acel mom ent de jigodia de Dorn. Porta lepada cartile si-si pocni degetele. Am gasit! Micutule, destupa-ti urechile, scapam basma curata. O ntinzi n galop pna la Batrnul, i povestesti totul asa cum s-a ntmplat si-i spui, din partea mea, sa-l t rimita pe Barcelona Blom sa-i raporteze lui Dorn tarasenia. M-ai nteles? l zglti de poalele vestonului sau verde-cenusiu. Ochii Micutului se nvrteau ca doua bile n orbite, aproape se auzea cum scrtie rotile ruginite ale creierului sau. Nu-mi place chestia asta a ta. Eu, unul, nu vreau sa am nici un amestec, nu vrea u sa am de-a face nici cu raposatul, nici cu ala de l-a gtuit. Porta l lua de dupa umeri patern si se porni sa-i explice ca nu exista nici o pri mejdie pentru el, ca totul va fi bine, ca lucrurile se vor aranja de minune. Mal acul se scula si ncepu sa-si roteasca tigva precum taurul care nu stie daca trebu ie sa se repeada si sa mpunga sau sa linga mna toreadorului. Sfinte Iisuse din Nazaret, ia-ma sub obladuirea Ta. Ma voi duce la Batrnul si-i v oi istorisi despre cadavru. Agita pumnul sau urias pe sub nasul lui Porta: Cu as ta nsa, mi-am ispravit misiunea. Mai bine halesc scrna dect sa ma mai amestec n nmormn tarile voastre! Cizmoaiele sale tintuite bocanira pe coridor. Heide se uita dupa el cu gura casc ata: Ie-te-te ca se duce! Dupa cum vezi, chicoti Porta. O expresie de infinita usurare se asternu pe fata lui Heide. Totusi, Micutul asta e un baiat de isprava. Crezi c-o sa se lase cu bubuiala? De asta poti fi convins. Micutul disparu prin ngusta usita de fier care ducea spre coridorul central, unde se afla camera de garda. Reaparu dupa putin timp, urmat de Batrnul si de Barcelo na Blom. Batrnul se apleca peste cadavrul chircit pe jos, examinndu-l atent. Nasoala treaba, facu el ngndurat. Hai sa vedem cum vom proceda... Lindenberg e n ce

lula lui? (Heide confirma, dnd din cap.) Voi, astia de aici, n-ati vazut nimic nai nte ca Lindenberg sa urce si sa va povesteasca ce si cum. S-ar putea sa se prind a, desi cu Dorn ma cam ndoiesc: cel de garda pe coridor ar fi trebuit sa vada ce se petrece si avea datoria sa mpiedice crima. Batrnul i arunca o privire staruitoare Micutului, care rodea un coltuc de pine. N-am nici o vina, sari imediat huiduma. Sunt cufurit rau de tot. M-am dus de dou azeci si sase de ori la umblatoare, pe ziua de azi. Acolo eram si cnd Gustav a da t ortu' popii. Da' la infirmerie ai fost? Nu, am neglijat chestia asta, ziceam ca ma dreg singur... Ar fi fost bine, suspina Batrnul, clatinndu-si capul. Acum asculta si baga la bila : azi-dimineata, la opt, te-ai dus la infirmierul Holzermann care ti-a dat un ha p pe care l-ai nghitit pe loc. Mutra boccie a Micutului se lumina: ntocmai! Si nu un hap, ci toate cinci pe care mi le-a dat mai marele peste clisti re. Dar, fiindca-i vorba de tine, toata lumea o sa te creada. Tu, Porta, te aflai n c elula lui Lindenberg pe care o perchezitionai n timpul absentei acestuia. De aia nici n-ai auzit nimic. Dar eu? ntreba, aproape soptit, Heide. Tu inspectai closetele, asa cum ti-am ordonat. Pai tocmai ma usuram eu acolo, protesta Micutul. Bine. Atunci tu, Heide, numarai tacmurile. Fa rapid o lista cu ele, ai zece minut e la dispozitie. O recopiez pe cea de ieri si ascund doua linguri ca sa existe o diferenta, spuse Heide si o sterse pe data. n ceea ce-l priveste pe Sven, din cupola unde-i instalata mitraliera, nu poate ve dea nimic sub acest unghi. Se pare ca nu-i rea combinatia. Micutule, sa-l previi pe Lindenberg cum e chestia cu perchezitia celulei si faceti ceva dezordine aco lo. Tropaind ca un munte care se naruie, matahala se napusti spre celula si, n cteva c lipe, aceasta arata ca un cmp de batalie, pna si salteaua fusese sfsiata, dovedind zelul cu care se procedase la perchezitie. Barcelona Blom porni n trap saltat spre cancelaria unde trona Dorn. Porta nsfaca o pompita de ulei si o trusa de scule si se lua dupa el ca sa poata asista, fie s i de departe, la desfasurarea evenimentelor. Confortabil instalat pe scaunul sau, cu picioarele pe masa, Hauptfeldwebel-ul Do rn fuma unul din trabucele comandantului nchisorii. Pentru el, trabucul reprezent a nu numai o tigare, ci si un rang social. Amusina trabucul si facea rotocoale d e fum, asa cum vazuse el ca fac actorii de film, si rasfoia niste fotografii por no, recent primite. Ca de obicei, pe masa se ngramadeau teancuri uriase de dosare si hrtii. Cineva ciocani la usa. Dorn se prefacu a nu fi auzit. Dupa ciocanit, era limpede ca-i vorba de un prapadit de subaltern. O noua bataie, dar Dorn tot nu striga in tra!". Ca sa fie admis, intrusul trebuia sa bata, reglementar, de trei ori. Deci, dupa ce batu si a treia oara, Barcelona deschise usa, pocni din calcie, sal uta cu constiinciozitatea unui recrut si dadu sa-si nceapa raportul. n aceeasi cli pa, n usa rasunara trei ciocanituri precipitate si Porta intra, senin ca un nou-n ascut. Herr Hauptfeldwebel, caporalul Porta Joseph din compania a 5-a blindate, de gard a la nchisoare, raporteaza ca, din ordinul domnului comandant Vogel, sunt nsarcina t sa revizuiesc masinile de scris si alte materiale de birou. Si, drept dovada, Porta ntinse trusa de scule si pompita de ulei. Din al cui ordin? l ntreba, surprins, Dorn. Al domnului comandant Vogel, minti cu ndrazneala Porta, pe deplin convins ca nici o fiinta vie din aceasta puscarie nu se va apuca sa controleze afirmatia lui. D esi cam ciudata, se putea sa fie si adevarata, si atunci vai de cojocul cretinul ui care ar fi pus la ndoiala ordinul comandantului Vogel. Nimeni nu ndraznise sa-l deranjeze vreodata cu asemenea fleacuri. Si-atunci, ce mai astepti? zbiera Dorn, furios. Executa ordinul si n-o mai freca

att! Porta, narmat cu o crpa si cu pompita lui, se apuca, afectat, de treaba, stergnd pe unde se nimerea, suflnd cu nadejde si manipulnd de zor surubelnita. O sa mai dureze mult? Asta nu se stie niciodata, raspunse, cam n dodii, roscovanul. Dorn vru sa mai spuna ceva, dar tot ce iesi din el fu un sa te ia dracu!" dupa ca re se ntoarse spre Barcelona Blom: Si tu, plutoniere, ce mai vrei? Herr Hauptfeldwebel, Feldwebel-ul Blom, din Regimentul 27 Panzer, compania a 5-a , raporteaza, conform ordinului primit de la comandantul sau de pluton, Feldwebe l-ul Beier ca... Vorbeste ca lumea! l ntrerupse Dorn. Sa traiti, Herr Hauptfeldwebel..., ncepu, militareste, Barcelona. Vorbeste ca oamenii, vita cazona! zbiera Dorn, trntind un pumn n tablia mesei. Cu un surs imperceptibil n coltul buzelor, Barcelona capitula si anunta n clar: Stabsfeldwebel-ul Drer Gustav a dat ortul popii. Acum se afla pe coridorul blocul ui 6, cam n dreptul vorbitorului. Lui Dorn i scapa trabucul dintre degete. Am zis ca Stabsfeldwebel-ul a crapat prin gtuire. Dorn si culese de jos trabucul si-l cerceta cu o expresie de totala aiureala pe f igura. Dar nu-i posibil sa se fi necat? Cu ce s-a necat? Ce-a mncat? Nu stiu Herr Hauptfeldwebel, dar stiu ca cel care l-a trimis pe lumea aialalta a fost detinutul Lindenberg, si Barcelona mima gestul sugrumarii. Nu-mi sta aici ca un idiot! racni Dorn, care ncepuse sa se monteze. Si n-o mai fa pe mascariciul! Si nu-mi vorbi pasareste! Raporteaza exact ce s-a ntmplat! Pe masura ce se derula povestirea, racnetele Hauptfeldwebel-ului sporeau n intens itate, ntretaiate de amenintari si blesteme, unele mai cumplite ca altele. n acest rastimp, Porta, care lustruia cu rvna tot ce-i cadea sub mna, constatnd de l a fereastra unde-si facea de lucru ca ar fi cazul sa intervina, intra n actiune: Herr Hauptfeldwebel, caporalul Porta ntreaba respectuos daca trebuie sa controlez e si masa de scris? Stiti, se ntmpla uneori ca sertarele sa se ntepeneasca. Dorn se rasuci ca un taur si-i arunca lui Porta o privire furibunda: Ce pasca ma-sii nvrtiti pe-aici? Sa traiti, raportez ca revizuiesc masinile de scris din ordinul lui dom' comanda nt. Atunci, revizuieste-le! Revizuieste tot cacatul asta, dar sa nu-ti vad mutra! Ma calci pe nervi! Dar domnu' comandant a zis..., ncepu Porta. Dorn facu un pas nspre el, cu dorinta vizibila de a-l strnge, si pe el, de gt. Un singur cuvnt si-or sa fie doi morti! Auzi cu ce-mi bate el capul cnd Gustav a f ost asasinat! Dorn paru sa guste expresia asasinat" si o repeta, accentund-o. A-sasi-nat". Cine era de garda? Barcelona o facu pe niznaiul. Sigur, urla majurul, o banda de porci n crdasie cu detinutii! Cu lepre ca voi s-a dus dracului victoria! Da' las c-o sa ma cunoasteti, banditilor! Pna acu' am fost cumsecade, dar de-aici ncolo a ntarcat balaia! O sa-l pomeniti cu totii pe Joachim Dorn! Auzi, sa-l asasineze pe Gustav! Colaboratorul meu cel mai bun! Asta-i... asta-i... Se cazni sa-si aprinda trabucul care se stinsese n focul discutiei, dar truda i fu n zadar. Turbat, strivi sub calci trabucul si se duse sa-si caute un altul n serta rul de la biroul comandantului. O imperceptibila liniuta facuta cu creionul i per mitea sa controleze daca si altcineva si ngaduia neobrazarea sa umble la el. Se protapi, cu picioarele cracanate, n fata lui Barcelona, taie cu precizia unui mare cunoscator capatul trabucului si-l aprinse tacticos. Pentru el, o tigara bu na si groasa era un adevarat sprijin moral. Cine te-a facut plutonier? l ntreba pe Barcelona, uitndu-se la el ca la o pereche d e obiele murdare. De fapt, raspunsul nici ca-l interesa, mai ales pentru ca acolo era vorba de un oarecare locotenent-colonel, comandantul Regimentului 36 Panzer din Bamberg, un

regiment ct se poate de select, format numai din bavarezi si austrieci, unde nime ni nu urla cum urla prusacii, lucru cu care el, Blom, nu se putuse niciodata obi snui, si de aceea regreta deseori Regimentul 36 Tancuri. Semeni cu o ciosvrta de carne prost fripta, buna de dat la cini! decreta, scrbit, D orn. Da, domnule Hauptfeldwebel, conveni Barcelona, dndu-si seama ca orice discutie ar fi fost nebunie curata. Herr Hauptfeldwebel! racni Porta, stralucind de bucurie. Sertarele au fost freca te cu talc si acum luneca la perfectie. Sa le dau si pe cele ale lu' dom' comand ant? Ce-e-e? Mai esti aici? mugi Dorn. M-ai scos din sa-ri-te! Am altceva pe cap dect sertarele tale. Ceva ultra-gekados. nhata centironul de care atrna tocul pistolului, ndesa pe cap o cascheta de cavaler ist la care n-avea nici un drept si se napusti ca un motan salbatic spre corpul de garda n care patrunse vijelios. Voi l-ati descoperit pe Jern Gustav? (si roti, furibund, privirea prin ncapere.) U nde-i acum sacul ala de rahat? Batrnul l pofti pe coridor si-l conduse pna la locul unde zacea defunctul gardian-s ef. Fain lucrat, constata Dorn, ca unul care se pricepea, examinnd urmele negre lasat e de degete pe pielea gtului. Gluma asta nsa o sa-l coste capul. Proceda apoi la constatarea decesului si interogatoriul martorilor. n fundul sufl etului sau i multumea lui Jern Gustav ca-i ofera prilejul sa-si manifeste compete nta. Verifica scrupulos spusele fiecaruia din cei implicati, arbornd morga unui p resedinte de tribunal, morga pe care si-o cam pierdu cnd afla de la Micutul, n ter menii cei mai cazoni cu putinta, care-i erau ndeletnicirile n momentul crimei. Obergefreiter Kreutzfeld, e de ajuns sa te vad ca sa mi se ntoarca matele pe dos! Locul tau e ntr-un ospiciu de nebuni, nu ntr-o armata demna de aceste nume. Dispa ri imediat! Si, ntorcndu-se catre Batrnul, ordona: Feldwebel Beier, pune-l pe indiv idul asta sa faca orice, sa spele closetele pna plesneste, numai sa piara din och ii mei! Apoi, Dorn se ndrepta spre celula lui Lindenberg, l ameninta cu moartea pe condamn atul la moarte, i explica ce nseamna sa te ia Gestapo-ul n fabrica, ca acest caz va ajunge fara doar si poate la Gestapo si ca el, Dorn, se va ocupa, personal, ca lucrurile sa se petreaca ntocmai. Dar fu ct pe-aici sa damblageasca auzindu-l pe L indenberg declarnd ca i se rupe-n paispe si ca e ct se poate de ncntat ca i-a facut de petrecanie brutei de Jern Gustav. Mut de stupoare, Dorn deschidea si nchidea gura precum un peste scos din apa: era clar ca Lindenberg asta era nebun de legat. Care om normal declara, asa, cu sen inatate ca si-a strns de gt superiorul, ba, mai mult, ca-i ncntat de isprava? Esti chiar Lindenberg? ntreba el precaut. Nu te-ai lovit cumva la cap? Nu m-am lovit nicaieri si lasa-ma dracului n pace! Dorn nici macar de njurat nu mai izbutea sa njure. Se rasuci pe calcie si pleca, am art. Marturisirea asta strica totul. Unde s-a mai pomenit ca anchetarea unui asas inat sa se termine att de repede? Acum, nu mai ramnea dect sa completeze cteva formu lare stupide si cu asta Jern Gustav va fi definitiv sters din controalele armate i. Turbnd de furie si pufaind ca o locomotiva, Hauptfeldwebel-ul Dorn se ndrepta s pre cancelarie. Scroafele dracului! scrsni el deschiznd usa. Pardon? se auzi o voce mirata. Dorn fu pe punctul de a slobozi unul din racnetele sale obisnuite, dar si-l nghit i la timp constatnd cine se afla n ncapere. Pocnindu-si calciele, racni: Heil Hitler! si, ndulcind glasul, se interesa: Domnul maior a dormit bine azi-noa pte? Maiorul, adjunct al comandantului, o relicva a armatei imperiale, agent de asigu rari n civilie, se credea mai departe la agentia sa de la Innsbruck si-l consider a pe Dorn ca pe un soi de coleg de birou cu care se afla, fireste, pe picior de egalitate. Niciodata nu i-ar fi trecut prin minte ca Hauptfeldwebel-ul prusac nu trea pentru amabilul si politicosul maior cel mai profund dispret. Multumesc, dragul meu Dorn, am dormit cum nu se poate mai bine, gnguri maiorul, mn

gindu-si mustacioara blonda, poreclita de Hauptfeldwebel florii fecioarei". Ce ai s a-mi mpartasesti pentru ziua de azi, scumpe Dorn? Hauptfeldwebel-ul si umfla pieptul, zicndu-si n acelasi timp: Cu ce ti-oi spune, sen ilule, o sa-ti pui creierii pe moate". Raporta tunator: Domnule maior, Stabsfeldwebel-ul Gustav Drer a fost sugrumat de catre un detinut, plutonierul Lindenberg. Moartea a survenit de putin timp. Cadavrul se gaseste p e coridorul blocului 6. (Si continua, fara sa se ntrerupa.) Masinile de scris au f ost curatate si revizuite din ordinul domnului comandant. Sertarele birourilor a u fost date cu talc. Pe biroul dumneavoastra se afla dosarele a doi detinuti. Nu s-a procedat la nici o eliberare. O sentinta de executie asteapta semnatura dumn eavoastra. De asemenea, lista cu inventarul tacmurilor si alte inventare. n rest, nimic de semnalat. Paza nchisorii e asigurata de compania a 5-a din Regimentul 27 Panzer, efectiv: 160 trupa, 15 subofiteri. Un Obergefreiter s-a prezentat la in firmerie, dar continua serviciul. Diagnostic: diaree. Dorn pocni nca o data din calcie si se uita la maior. Maiorul se uita la Dorn. si t ampona fruntea cu o batista de albeata zapezii, cizmele, impecabil lustruite, scr tiau ncetisor de parca ar fi vestit si ele norii cei negri care se buluceau la ori zont. Draga Dorn, pofteste, te rog, n biroul meu, cele spuse de dumneata se cer analiza te si aprofundate. Un Stabsfeldwebel asasinat. nspaimntator! Asemenea fapte reprob abile ntr-o nchisoare civilizata... De nenchipuit! Poate ca te-ai nselat, draga Dorn ? Nu, domnule maior, racni Dorn. Scroa..., fusese pe punctul sa zica scroafa aia va rgata", dar se retinu la timp. Banditul acela de Lindenberg a marturisit de buna -voie ca s-a napustit asupra Stabsfelwebel-ului si l-a sugrumat. Maiorul clatina, nedumerit, din cap: De ce, dragul meu Dorn? Doar era un om att de simpatic, acest Gustav, att de polit icos si de amabil? Cretinule!" se taxa Dorn n sinea sa, amintindu-si ca uitase sa-l ntrebe pe faptas c are fusese mobilul crimei. Clipi de vreo doua ori, apoi i veni o idee, pe care o gasi geniala si o comunica, racnind ca de obicei, maiorului, nauc si att de nsingu rat n tot acest mismas: Raportez domnului maior ca detinutul nu-l putea suferi pe Stabsfeldwebel! nspaimntator! repeta maiorul, stergndu-si din nou fruntea cu batista pe care o tine a, muiereste, n mneca vestonului. Zelos, Dorn pregati hrtiile pentru semnat. Maiorul le semna fara sa le mai citeas ca. Nutrea o deplina ncredere n subalternul sau si, oricum, n-avea alta cale, fara acest personaj competent si descurcaret ar fi fost pierdut n jungla birocratiei prusace. Pna si soneria telefonului l facea sa sara n sus de spaima, la simpla idee ca l-ar putea auzi pe comandantul nchisorii, acest Vogel care mprosca vorbele pre cum niste proiectile, folosind termeni de-a dreptul de nenteles, dar care aduceau ntotdeauna numai batai de cap si neplaceri. Zmbind ntr-o parte, Dorn ntinse maiorului un dosar roz si-l deschise ndatoritor. Rec unoscator, maiorul se apleca si semna, fara sa mai stea sa citeasca. Privirea-i fugi, nevazatoare, peste literele gotice, negre, nscrise pe coperta roz: Dosarul Feldwebel-ului Lindenberg Hermann Regimentul 43 Infanterie" Lipseau doar doua date: Mort la data de... Predat la crematoriu la data de..." De fapt, semnnd ordinul de executie, maiorul nu se gndea dect la toate belelele pe care acest asasinat avea sa i le aduca. Ce ghinion ca asa ceva sa se ntmple tocmai n sectorul sau! Daca n-ar fi fost att de bine-crescut, probabil s-ar fi racorit c u o njuratura. Usurat, Dorn strnse hrtiile semnate. Sigur nu se temea de vreo ancheta, dar un doc ument e un document si te fereste ntotdeauna de batai de cap. Sa nchei si procesul-verbal n legatura cu decesul Stabsfeldwebel-ului? Excelenta idee, draga Dorn, excelenta, suspina, multumit, maiorul lund un trabuc

din sertarul biroului. Dorn lungi gtul si constata la iuteala ca nimeni nu se atinsese de sertar. Manier at, maiorul i oferi si lui un trabuc si amndoi se tratara cu un paharel de coniac luat din fiset. Nici unul din ei nu se mira ca de aseara si pna acum, continutul sticlei se redusese pe jumatate, maiorul si spuse ca Dorn simtise nevoia sa se nta reasca nitel, dupa toate aceste ntmplari zguduitoare, iar Dorn si spuse: Toti s la fe l. Si asta bea pe ascuns. n public, nu tu femei, nu tu alcool, dar cum ramn singur i, cum se porcesc!" Fireste, nici unuia nu-i trecu prin minte ca Obergefreiter-ul Porta, coloana ver tebrala a armatei, descoperise ascunzatoarea cu prilejul operatiunii talc". Dorn reveni n odaia lui, se pravali n scaun si ofta multumit. Sergentul-major Schm idt i prezenta corespondenta din ziua respectiva. Dorn o frunzari indiferent, pna ce dadu de un anume plic, singurul care-l interesa. Restul fu dat de o parte, ca un balast netrebuincios. Plicul continea o noua serie de poze porno. Dupa ce le studie cu atentie, grohaind de placere si plescaind din limba, temnicerul-sef s e apuca de raportul referitor la moartea Stabsfeldwebel-ului. La rubrica Cauza de cesului" nscrise, cu majuscule, cuvntul Asasinat". Pe foaia alba de hrtie, termenul sarea imediat n ochi. Dedesubt, nsira, iarasi cu majuscule: Ancheta efectuata sub c onducerea Hauptfeldwebel-ului Dorn". Scoase capacul stiloului si continua redactarea raportului, deosebit de satisfac ut de sine nsusi. Cine stie, poate documentul ajungea chiar pe masa de lucru a Re ichsfhrer-ului SS Heinrich Himmler si se si vedea varsat la Gestapo. Ce ochi va c asca Inge Maria n ziua n care va aparea n civil, cu placuta aurie n buzunar! Numai a cest simplu gnd l facu sa surda. Placutele gnduri fura ntrerupte de doi gardieni care aduceau un nou detinut. Dorn l ntmpina dupa tipic: Javra! Om de nimic! Las' ca nu faci purici aici! Tradatori de teapa ta n-au ce c auta printre germanii autentici! nsfaca dosarul roz al lui Lindenberg si-l flutura pe sub nasul detinutului care ncr emenise n pozitie de drepti, holbndu-si ochii. Uite, asta-i dosarul unui nemernic pe care-l vom mpusca mine, un bandit care si-a asasinat superiorul. Azi e marti. N-apuci sfnta duminica! Smbata te-am si pus la z id. ti ntocmesc actele expres! l ntrerupse soneria imperioasa a telefonului. Dorn se uita chiors la aparat: Iarasi un dobitoc care ma deranjeaza! Sa vezi ce-i fac! Apuca receptorul si se pregati sa dea drumul uneia din obisnuitele sale sudalmi, cnd glasul comandantului nchisorii rasuna, prevestitor de rele: Ce se ntmpla n sectorul dumitale? Ce-am auzit? Vocea lui Dorn se muie pe data si-si facu raportul n termeni oarecum nvaluiti, ada ugnd n final ca trecuse ancheta n competenta sefului sau, maiorul Divalordy. Te-ai nvrtit si de data asta, suiera glasul comandantului si se auzi pocnetul rece ptorului pus n furca. Odata prima emotie trecuta, Hauptfeldwebel-ul nhata telefonul si se puse sa frece ridichea ntregului personal al nchisorii, amenintnd n dreapta si n stnga cu expediere a pe frontul de est de ajunsesera pna si zidurile sa drdie de frica. Puturosilor! Vi s-au ngreuiat bucile de atta stat! Ei, las' ca v-arat eu voua! For ma numarul corpului de garda si racni la nimereala: Ia-ti picioarele de pe masa cnd vorbesti cu mine, Hauptfeldwebel-ul tau! Comandantul corpului de garda, sergentul-major Heidebricht, care, ntr-adevar, se instalase confortabil cu picioarele pe masa, sari ca ars: Am nteles, sa traiti! Ai vazut! racni Dorn, ncntat de bafta avuta. Un Hauptfeldwebel stie tot, vede tot, aude tot! ti nchipuiai, poate, ca esti la tractir? Receptorul pocni si amuti, lasndu-l pe sergentul-major prada celor mai sumbre gndu ri. Turbat, se repezi n ncaperea n care dormitau cei care nu erau de serviciu. Care m-a turnat? Cine naiba a putut sa ma toarne? Doar n-o vedea prin zid! Sunt opt pereti ntre noi! Imposibil. Dar, pentru mai multa siguranta, ascunse sub un p at sticla cu rachiu care trona pe masa. Verifica amanuntit activitatea fiecaruia din oamenii plutonului de garda, dar niciunul nu avusese posibilitatea material a sa ajunga la Dorn. n cazul asta, conchise el, nelinistit la culme, Hauptfeldweb

el-ul e dracul n persoana si trebuie sa am multa grija! Dupa ce-si njurase si blestemase copios toti subalternii, fara exceptie, Dorn ndes a ntr-o servieta diverse hrtii fara importanta si lua drumul nesfrsitelor coridoare ale puscariei. Servieta i slujea drept alibi n cazul ntlnirii cu vreun superior, ce l mai primejdios din toti fiind, fireste, comandantul. Avea o dispozitie de dula u caruia i s-a smuls osul din gura. n aceasta stare de spirit, dadu peste ctiva de tinuti ocupati, cam n dorul lelii, cu spalatul podelei. Trntorilor! zbiera el. Mi-ati scos peri albi! Va credeti ntr-un sanatoriu pentru ho dorogi? Un sut n galeata cu apa declansa o adevarata inundatie. Dorn si vazu de drum, dar, ajuns n capatul coridorului, urla: Ciurucuri ale omenirii! De asasinat stiti sa asasinati, dar cnd e vorba sa spalat i ca lumea o podea, la asta nu va mai pricepeti! Las' ca va drege el, batalionul de mars! Cobornd scarile, se ncrucisa cu maiorul Divalordy a carui paloare era vizibila chi ar si n semiobscuritatea ce domnea n acel loc. Dorn saluta teapan, ca la cazarma s i raporta ceva vag. Maiorul se uita, pierit, la adjunctul sau. Dragul meu Dorn, traim niste timpuri cumplite... Triplu cretin!" facu, n sinea sa, majurul, dndu-i totodata dreptate. Am fost convocat la comandant pentru orele 11,07, murmura maiorul cu glas de mur ibund. Da, domnule maior, am aflat de asta prin adjutant. Asa-i, dragul meu Dorn, asa-i... ntr-o asemenea zi, gndi Dorn, e preferabil sa fii vidanjor dect ofiter. Da' mie mi s e rupe!" Pocni de doua ori din calcie, saluta si o lua grabit spre magazia de efe cte si armament peste care trona Oberfeldwebel-ul Thomas, detinator al unei pute ri nelimitate asupra usilor strasnic zavorte. Thomas l avea ca mna dreapta pe marun telul legionar, care, la rndul sau, si-l luase ca ajutor, pentru trei zile, pe Mi cutul. Trio-ul si omora n chip placut timpul, jucnd carti. As avea chef de o muiere, marturisi Thomas ciracilor sai, adunnd miza. n acelasi moment, un pumn autoritar batu n usa. Deschideti, cretinilor, sunt eu! Thomas arunca o privire Legionarului, apoi Micutului si-si spuse: Uite cum ni se prapadeste ziua". Tacticos, scoase din rastel o pusca-mitraliera si-i desfacu nch izatorul. Cartile disparusera. Legionarul rasturna pe jos o cutie cu gloante, Mi cutul si facea de lucru cu doua pistoale, totul indica o activitate debordanta. Thomas desfereca usa si-l saluta, prieteneste, pe Dorn. Acesta patrunse, cu burt a nainte, maiestuos ca un transatlantic care intra n rada. Stia ca n acest sector p uterile sale sunt nule, dar si zise ca nu costa nimic sa ncerce. Arunca deci o pri vire circulara si tuna: Poftim, halal magazie! O cutie goala de la cartuse, violent sutata, zbura n celal alt capat al ncaperii. Karl August Thomas, ce crezi ca s-ar ntmpla daca, nefiind eu un baiat de comitet, as face un raport pe care domnul comandant l-ar gasi mine p e biroul sau? Ce zici? Astepta un moment, dar Thomas ramase tacut. Atunci, o luminita de bucurie i se a prinse n ochi. Iesise nvingator si Thomas se dovedise a fi o curca plouata. Asa va sa zica, Karl August? Ai chef sa afli cum miros obielele lui Ivan? Norocu l tau e ca-s baiat bun si nu-mi place sa-mi denunt prietenii. (Retinu pentru o c lipa privirea Legionarului, vadit batjocoritoare, dar tot el si spuse ca, nendoios , se nselase.) Hai sa facem o partida de 14-21, propuse el, generos, adjudecndu-si cel mai bun taburet din magazie. Thomas nu protesta si buna dispozitie a lui Dorn atinse zenitul, asa cum se si c uvenea unui Hauptfeldwebel de scoala veche, avea situatia n mna. Cu un gest condes cendent le ngadui si celorlalti sa se aseze. Micutul se instala pe un teanc de iz mene, scos, fara rusine, dintr-un raft. Legionarul dadu cartile si remarca imedi at ca Dorn a pitit doua, dar experienta l nvatase demult pe maruntelul soldat al de sertului ca nu-i niciodata recomandabil sa observi ca superiorul tau triseaza. As a ceva tinea de bunele maniere. Un timp, jucara n tacere. Dorn cstiga ntruna, de, e ra cel mai mare n grad! Thomas se satura primul. Se opri din joc si spuse: Ce porcarie e si afacerea asta cu Jern Gustav!

Dorn exploda la rndu-i si azvrli cartile ct colo. O ticalosie fara seaman! Arza-l-ar focul de bandit! Feldwebel-ul Lindenberg? ntreba, candid, Thomas. Bine-nteles ca nu! Pe Jern Gustav! Sa-l ocroteasca Dumnezeu pe popa daca ndraznes te sa-i faca slujba nemernicului astuia! Auzi, vechi subofiter prusac si sa te l asi gtuit ca un pisoi n propria-ti puscarie! Thomas dadu aprobator din cap. Dorn continua: Asa ceva nu s-ar fi vazut niciodata pe vremuri! E drept, Gustav era un betivan, avea un caracter infect si nu provoca dect belele! O scroafa vargata! ntari Thomas. Iritat la culme, Dorn se ntoarse catre Legionar. Ia spune, Kalb, n legiunea aia de nenorociti n care te-ai nrolat, chestii din astea trebuie ca se ntmplau cu gramada? Ctusi de putin, replica Legionarul. Asemenea fapte nu se petrec dect n nchisorile pr usace. Pe Dorn, mai, mai sa-l loveasca damblaua. Dezmeticindu-se, racni: Ma batjocoresti, caporal? Deloc, dom'le Hauptfeldwebel, raspunse calm Legionarul. Dar uite, de ntmplat, s-a n tmplat tocmai aici, la Torgau, si tocmai n nchisoarea dumneavoastra. Ghinion! Doamne, ce adunatura de secaturi mi-a cazut pe cap! mugi Dorn si scuipa dezgusta t. Mi-e sila, zau ca mi-e sila! Un nceput tot trebuie sa existe, cugeta cu glas tare Micutul. Dorn se rasuci ca fript si deveni apoplectic: Iarasi dau de tine, cretinule? Ti-am spus o data ca nu suport sa te vad! Piei di n ochii mei! Raportez lu' dom' Hauptfeldwebel ca am fost numit de serviciu aici, si Micutul t rosni regulamentar din calcie. Da' pot sa si plec, adauga el, facnd-o pe dragalasu l. Dorn nghiti de cteva ori n sec, apoi sari si-si flutura pumnul pe sub nasul huidume i: Ai sa pleci, ti-o jur! Spre rasarit, n cel mai scurt timp! Thomas pune-l pe buhaiu l asta sa faca luna toate mitralierele! Prea bine, rinji Thomas. Auzi, treci la curatat mitraliere! Poate da Dumnezeu si crapa! urla Dorn, dupa care efectua o retragere maiestuoasa si trnti usa. Micutul puse zavorul si se ndrepta spre Thomas si Legionar, care-si reluasera loc urile. nainte de a se aseza, facu de trei ori ocolul mesei ca sa cheme norocul si abia dupa aceea mparti cartile. Un detinut care era de corvoada la bucatarie le aduse prnzul pentru Micutul doua gamele si ramasera n magazie pna la orele 19, moment n care Dorn parasea nchisoarea. si pusera la iuteala uniformele de oras si ajunsera la Godacul vesel" tocmai n mom entul n care izbucnise un caft general. Micutul se alese cu falca scrntita, dar ma rdeala a fost pe cinste si, de cte ori pocnea pe vreunul, se gndea, cu placere, ca -l are pe Dorn n fata.

Pe unul l chema Katz, pe celalalt Schrder si faceau parte din Gestapo. Ambii erau m buibati de propria importanta si ncntati ca oamenii se trau naintea lor. Dorn ncepuse prin a ridica glasul, deoarece ambii erau n civil, dar, cnd pricepu cu cine are de-a face, schimba imediat tonul. Cei doi tenebrosi crezura ca au nvins, cel putin, la nceput. Cnd nsa parasira nchisoa rea, lund drumul Berlinului, lucrurile se prezentau cu totul altfel si Katz mri: Un porc, colonelul asta! Si cnd te gndesti ca nu-i dect artilerist... Ciung, n plus, adauga Schrder. Si nu mai nalt dect o balega. ncalte sa fi fost din SS, dar asa, e doar din Wehrmacht! Urta treaba. Mai bine o stergeam de la bun-nceput. Daca am nainta un raport Reichsfhrer-lui? Nu, zise Schrder, facndu-si buzele punga. Ceva mi spune ca n-am avea dect de pierdut

. Noi, Katz, n-am vazut nimic. Ai dreptate, Schrder, n-am vazut nimic. GESTAPO Dimineata de tot, Feldwebel-ul Lindenberg a fost dus la locul executiei. Pasea nt re Micutul si Porta, si toti trei aveau aerul ca au iesit la plimbare. Lindenberg era n uniforma feldgrau, dar cu capul descoperit, conform regulamentul ui. Si, tot conform regulamentului, fara centiron. Escorta purta casti de otel, cu luciri mate, sinistre si pustile la umar. n cartusiera, cte un ncarcator. Iarasi , conform regulamentului, tot ce era pielarie fusese uns si lustruit. Burnita. ng usta si micuta piateta era numai baltoace, pustie si trista, frigul te patrundea . Plutonul 1, sub comanda locotenentului Ohlsen si a Batrnului, se aliniase. Lnga zi dul curtii interioare stateau un capitan de la Comenduire, preotul si medicul-ad junct. Mai ncolo, lnga portita, doi brancardieri asteptau, asezati pe targa. Lindenberg arunca o privire nervoasa n jur. Oare curajul o sa-l paraseasca n ultim ul moment? Sus capul, camarade, i sopti Micutul. Scuipa-i n bot, arata-le ca nu te lasi ngenun cheat! Lindenberg avu un zmbet trist si dadu, imperceptibil, din cap. Pasii care-l mnau s pre stlp se facura mai fermi. Se potrivi singur, astfel ca Micutul sa-l poata ncat arama mai lesne. Capitanul se apropie, tinnd n mna o basma cu care urma sa-l lege p e condamnat la ochi. Pastreaza-ti crpa, n-am nevoie de ea! scrsni Lindenberg si scuipa n directia ofiter ului spilcuit si tantos. Locotenentul Ohlsen ridica bratul. Lindenberg vazu tevile pustilor atintindu-se spre crpa alba care-i fusese prinsa de piept, marcnd locul inimii. O inima care ba tea nebuneste. Gura i se schimonosi. Avea senzatia ca arterele i vor exploda dint r-o clipa ntr-alta. O frica viscerala puse stapnire pe el. O clipa crezu ca-si va pierde cunostinta si se va prabusi ca un sac de cartofi, dar si dadu seama ca e l egat si ca cingatoarea de sub brate nu-l va lasa sa cada. Trebuia, neaparat, sa-si revina... Nici o slabiciune... Sa stea drept, de dragul camarazilor din fata... privirea i luneca peste rndul aliniat la ctiva pasi de el. Camarazi ucignd un camarad... Ce ciudat: uniformele negre ale tanchistilor si ce le bleumarin ale matelotilor vor trage acum ntr-o uniforma verzui-cenusie, aparti nnd nsa aceleiasi armate, aceluiasi popor. Camarade, sopti el, uitndu-se la Micutul, silueta gigantica n flancul drept al plu tonului, cu picioarele usor desfacute si patul armei bine nfipt n scobitura umarul ui. Privirile li se ntlnira. Pusca se clinti, teava se ridica imperceptibil. Micutul n u va trage ntr-un camarad. Pusca lui Porta avu aceeasi miscare. Un imens val de r ecunostinta se revarsa peste cel care avea sa moara: Multumesc, camarazi, murmura el si-si dadu seama ca lacrimile i siroiesc pe obraz . Unul din soldatii plutonului lesina. Un ochelarist, daca sa fi avut optsprezece ani. Cazu gramada si pusca zangani pe ciment, scapndu-i din mini. E prea mult pentru un pusti, gndi comandantul. Sarmane copil, o sa uiti multe, dar asa ceva nu. Despre asemenea lucruri nu se vorbeste, nu se scrie, dar nici nu se uita..." Ultimul lucru pe care-l mai vazu a fost zmbetul cald al lui Porta, apoi ceva l izb i, aidoma unei lovituri naprasnice de ciomag. Rasuna un tipat atroce. Locotenentul Ohlsen se repezi spre stlp, cu pistolul n mna. Lovitura de gratie nu-i necesara! Privirea se opri, ndelung, asupra mortului. La un semn al medicului, cei doi brancardieri se apropiara cu targa. Saltara cor pul pe ea si disparura prin portita din zid. Plutonul se ncolona si porni spre ca zarma nchisorii. n urma, cineva vomita. Porta, sopti Micutul, ce-o sa ne mai troscaim cnd o sa le facem alorlalti figura

asta! Atunci, n-o sa mai trag n vnt. Orologiul din turnul nchisorii batu de cinci ori. Cu exact douazeci de minute n ur ma, Lindenberg fusese trezit n celula sa. Acum, totul se ispravise. La ora 11, Hauptfeldwebel-ul Dorn ncheiase definitiv cazul Lindenberg. Toate docu mentele gekados se stivuisera pe birou: raportul privitor la executia propriu-zi sa, certificatul de nhumare, cheltuielile ocazionale, costul pnzei de la brancarda care a trebuit schimbata, costul munitiei etc. Totul se ridica la suma de 1 290 marci si 5 pfehingi. Dorn aplica stampila nchisorii pe toate documentele si para fa maiorului, le baga ntr-un plic si puse plicul n caseta hrtiilor de arhiva. Cazul Lindenberg era clasat pentru totdeauna. Hauptfeldwebel-ul se ntinse alene, si puse picioarele pe masa de scris si lua cu v oluptate servieta gekados continnd colectia de poze porno. Orele astea ale dimine tii erau cele mai placute pentru el, nimeni nu cuteza sa-l deranjeze si tocmai s e pregatea sa plonjeze n studiul unei partuze de toata frumusetea cnd telefonul ntr erupse acest mod agreabil de a-si petrece timpul. Era magazionerul care se interesa unde trebuie expediate lucrurile lui Lindenber g. E ceva care ne-ar putea interesa? Scrisori de la o femeie si alte porcarii dintr-astea. Atunci, expediaza-le celor de la Tribunalul militar sa se stearga la cur cu ele, ordona, brutal, Dorn. Schimba intonatia, devenind amenintator: Si daca tot te a m la capatul firului, baga-ti n cap, odata pentru totdeauna, Adams, ca dimineata am o groaza de treburi si ca nu vreau sa fiu deranjat sub nici un pretext. Daca mai uiti o singura data, ai sa te trezesti ntr-un batalion de mars, directia est. Cacanarule! Dorn scuipa pe jos, aprinse unul din trabucele maiorului si reveni la placutelei ndeletniciri. N-a trecut mult si a urmat al doilea deranj din acea dimineata. Usa dinspre cori dor se deschise, fara o prealabila ciocanitura, si n ncapere patrunsera doi indivi zi. La mbracaminte si ochi pareau gemeni, n rest, mutrele erau deosebite. nsa ochii ... Cenusii, inexpresivi, sfredelitori... Pe cap, palarii moi, cu borurile lasat e n jos, pe care cei doi nu se grabira deloc sa le scoata. Haine lungi, de piele, cenusii, pe corp, ncheiate pna sus. n picioare, pantofi butucanosi, maro nchis, scrti tori. Ce poftesc domnii? latra Dorn nemodificndu-si pozitia. Mai greu de zis, raspunse cel care se numea Katz. ntorcndu-se spre coechipierul sa u, l arata pe Dorn. De fapt, ce poftim, Schrder? Poate sa stam nitelus la taclale cu 'mnealui, rnji numitul Schrder. Ai ceva de baut, Hauptfeldwebel? Nauc, Dorn se uita la cei doi. Simtea ca va urma ceva tare neplacut, dar nu voia sa capituleze. Ce-i puteau reprosa, fie ei si de la Politia secreta? Ca-s de-ac olo o ghicise din primul moment, dar se simtea cu cugetul perfect curat. Se ridi ca fara graba, se rezema de perete si nchise pe jumatate ochii. Aici nu avem dect apa, dar la popota puteti gasi bere. Amiral de apa dulce, spuse, cam anapoda, Schrder. n orice caz, nu-ti mai tine copi tele pe masa! E un bun care apartine statului! Da-n definitiv, voi ce vreti? tipa Dorn, scos din sarite. Ce cauta aici niste ci vili? Cei doi schimbara ntre ei un zmbet plin de subntelesuri. E un bancos, ce zici, Katz? Un bancos gras si tmpit ct cuprinde. Era mai mult dect Dorn putea suporta. Se umfla mai, mai sa plesneasca, deveni sta cojiu, si nghiti saliva si se porni pe njurat. Racni ct l tineau bojogii, batu din pi cior, ameninta cu stlpul de executie, cu nchisoarea, cu frontul de est, cu batalion ul disciplinar, cu toate caznele iadului. Cnd, n sfrsit, se opri ca sa-si traga suf letul, constata cu stupoare ca nu-i impresionase ctusi de putin pe cei doi civili si ca acestia se distrau de minune urmarindu-i accesul de turbare. Sefu', fumezi niste trabuce pe cinste, facu Schrder, aratnd spre tigarea maiorului pe care Dorn continua s-o tina ntre degete. Fa-te rapid cu una-ncoace! Rapid, se fu'!

Cnd mi-oi vedea ceafa! zbiera, exasperat, Dorn. Ajunge! Si apasa pe soneria de al arma ca sa cheme garda. Vita asta ncaltata i cheama acum pe arcasii regelui! izbucni n rs numitul Katz. Pent ru ce? Pentru ca am poftit la un trabuc? Asculta, mai, troaca plina cu ciorba, a vem nevoie de o masa, de o masina de scris, de trei scaune si de doua lampi cu b ecuri de 500 de wati. Ne mai trebuie trei caftangii, dar din aia idioti, care ba t si nu pricep nimic. Gaseste-i la repezeala. Si ne mai trebuie unul, dar unul du r de tot, din aia care se pricep sa mnuiasca streangul prin puscariile voastre. Dorn holbase ochii, nevenindu-i sa creada ce-i auzeau urechile. Ce anume va trebuie? ngaima el. Complet idiot, suspina Schrder. N-am spus, de la bun nceput, ca-i idiot din naster e? Amicala discutie fu ntrerupta de aparitia garzii comandate de un sergent-major. Uite ca ti-a venit si garda, spuse Katz, nentorcnd nici macar capul. Hai, sa te ve dem ce faci? Da, da, sefu', chicoti Schrder, acu-i acu! Dorn nghiti de cteva ori n sec, apoi se porni pe racnit: Carati-va de-aici, neispravitilor! Mars din ochii mei! Sergentul-major mormai ceva despre alarma si consemn. Cretinilor! zbiera Dorn, pomenind, dupa bunu-i obicei, si de batalionul de mars si de frontul de est. Sergentul-major si soldatii sai disparura, ferm convinsi ca majurul Dorn nnebunis e subit. Perfect, spuse Katz, acum, hai sa ne jucam nitel. Da' unde te crezi, mugi Dorn, semannd, mai mult ca oricnd, cu un buhai furios. Katz nu se grabi cu raspunsul. Scoase din buzunar un teanc de hrtii si le nsira pe masa. Afla ca stim foarte bine unde ne aflam, nu-i asa, Schrder? catadicsi el, n sfrsit, sa vorbeasca. Ce facem cu el? Cu mine n-aveti ce face! se ratoi Dorn, dar fara sa fie prea sigur ca lucrurile stateau ntr-adevar asa. O unda de frica i se strecurase n suflet, ba ncepuse chiar sa se teama de-a binele a. Prea vorbeau n dodii tipii astia. S-ar putea sa te invitam pna la noi si sa-ti lustruim nitelus bucile alea grase pn a o sa poti fierbe oua la ele. De unde crezi ca suntem? E mult prea tolomac ca sa ghiceasca. Marturiseste, bai, ca esti un cretin. Daca nu va carati, izbucni Dorn la capatul rabdarii, l chem pe comandant si-atunc i sa vad ce mutre o sa faceti! Cei doi se pornira pe rs. Facem ceva pe comandantul tau. N-are nici cel mai mic chef sa ne cunoasca. Ce-i nebun sa-si puna asa, din senin, curul la bataie? Katz ocoli masa si se instala pe jiltul lui Dorn. O sa avem nevoie de scaunul asta, clar? Uite ce scaun de ofiter si-a adjudecat T arzanul asta numa' osnza! Daca-i cretin, facu Schrder, si trimise un scuipat pe dusumeaua cu al carei lustr u Hauptfeldwebel-ul se mndrea att de tare. Apucaturile lor grosolane l faceau pe Dorn sa turbeze, dar se abtinu de la orice fel de protest: remarcase niste umflaturi suspecte n dreptul subtioarei stngi, sub pielea cenusie a mantalei. Coburi de umar, ghici el. Calibru mare. Infecti tipi . Identitatea vizitatorilor sai i devenea din ce n ce mai limpede. Sunteti de la Gestapo? ntreba el cu glas dintr-o data ndulcit. Cei doi pufnira n rs, de parca ar fi auzit ceva neasemuit de comic. Katz chicoti: Esti iute la minte. Ma jur pe Dachau ca esti iute! O sa ai o viata frumoasa si nd elungata, fireste daca apuci sa traiesti! Acum nsa, avem cteva mici chestiuni de r ezolvat mpreuna. Sunteti de la Gestapo? repeta el ntrebarea. Exact, confirma Schrder. Katz si cu mine suntem de la RSHA4-2 A si murim de pofta sa stam putin de vorba cu tine. Esti un tip mare, ai pus n miscare cea mai formi dabila problema judiciara la ora actuala, valul de asasinate de la nchisoarea mil itara Torgau.

Un nou scuipat ateriza pe scndurile lucioase ale dusumelei. Dorn l privi reprobato r si-si spuse: Ce badaran! Sa scuipe pe dusumeaua mea! Cta nesimtire!" Katz ridica un deget: Ia cheama-l ncoace pe sturlubaticul ala al tau sa ne povesteasca si noua, n linist e, cam cum se sugruma oamenii pe aici, pe la voi. Va referiti cumva la asasin? Vizibil nervos, Dorn freca ntre degete un creion. Exact. Chiar daca ne distram de minune n societatea ta, nu pentru asta am facut a tta drum. Hauptfeldwebel-ul sterse cu mneca vestonului sudoarea care-i mbrobonise fruntea, si mtind cum si matele lui manifesta neliniste. O sa se lase cu bubuiala" si spuse el . E imposibil, articula el cu greutate. Ce anume e imposibil? Nu-l puteti vedea pe criminal. A fost executat azi-dimineata. Dorn schita un ges t cu mna. mpuscat si incinerat. Totul e acum ncheiat. Schrder se ridica alene de pe scaunul pe care se instalase. Asculta, baietica, n chestii dintr-astea nu suport glumele. Nici alea bune, nici alea proaste. Ne anunti, deci, ca l-ai executat pe ucigas, prin urmare, ai sabot at ancheta noastra privind o crima mpotriva Sigurantei statului, ncalcnd n acelasi t imp paragraful 1 019 din Codul penal. Stii ce nseamna asta? Ca o sa fim nevoiti s a te atrnam ntr-unul din crligele macelariei din Plotensee! Dorn era lac de naduseala. Eu n-am dat nici un ordin, pe mine nu ma priveste, eu nu fac dect sa ntocmesc hrtii le necesare... ntocmai. Tu ntocmesti hrtiile. (l apuca pe Dorn de un nasture al vestonului pe care n cepu sa-l rasuceasca n stnga si-n dreapta.) Daca nu ne poti procura criminalul, o sa stai agatat n crlig. Descurca-te! Oi fi semnat n cel putin douazeci de locuri, ce zici, Sherlock Holmes? Ai ancheta t, ai elucidat, ai descoperit, ai obtinut marturisiri, ai fost genial, dar acum, geamandura cu, rahat, ai sa ne prezinti la iuteala pe ticalosul care a gtuit un gardian! Ne trebuie un asasin, ce fel de asasin n-are importanta, dar cu mna goal a nu plecam! Baga-ti asta n tartacuta! Dorn deschidea si nchidea gura ca pestele pe uscat. Creierul nu-i mai functiona. S unt pierdut, gndea. Pierdut! Urmeaza batalionul de mars directia frontul de est. Mnca-l-ar viermii pe janghinosul ala de Jern Gustav, un nenorocit, un terchea-ber chea, care si-n viata, si dupa moarte n-a stiut dect sa aduca belele pe capul oam enilor!" Se mai domoli nsa, amintindu-si ca el l adusese aici pe Jern Gustav. Hala l inspiratie! Pe front, contra rusilor, acolo era locul lui Jern Gustav! De acum nainte nsa s-a terminat cu slabiciunile! Vor vedea ei cum se poarta un adevarat H auptfeldwebel. Gata cu familiarismele si ntelegerea fata de subalterni! Ba, chiar si fata de superiori. N-o sa se mai lase dus de sentimente! Va fi dur, dur prec um otelurile Krupp! Fara sa-si dea seama, Dorn se autoaproba, dnd energic din cap . Decizia fusese luata. Schrder se apropie de el ca o fiara sigura de prada ei si-l mpunse n piept cu un de get nu tocmai curat: Acum, misca-ti curul! N-avem timp de asteptat! Am venit sa facem curatenie n coci na asta a voastra. n ce te priveste, totul e clar. Avem celule pregatite, una pen tru naprca aia de comandant si alta pentru seful tau de sector, caraghiosul ala d e maior. Katz izbucni ntr-un hohot de rs, Schrder l imita, numai lui Dorn i cam atrna falca. Br usc, gestapovistii se oprira din rs, devenind ca de gheata. Asaza-te acolo! ordona Katz, aratndu-i taburetul din mijlocul ncaperii. Un taburet ordinar pentru trupetii de rnd, pe care el, Dorn, nu se mai asezase de optsprezec e ani. Din clipa asta, esti arestat! Dorn simti cum inima-i nceteaza sa bata. Se si vedea detinut la Glatz, spalnd dusu melele si executnd tot soiul de alte munci umilitoare destinate doar unor ciurucu ri. Un alt gnd, si mai atroce, i trecu imediat prin minte, facndu-l sa se cutremure . Dar daca va fi nchis chiar aici, la Torgau, printre puscariasii care-l cunostea

u ca Hauptfeldwebel? Se scutura ca de friguri. Numele, prenumele, vrsta, religia? ordona Katz care se apuca sa redacteze un rapo rt, munca sa preferata. Raportul se dovedi lung, cu cinci masive capete de acuza re: sabotaj, conducere ilicita a unei anchete, actiune judiciara ilegala, neglij enta n serviciu, falsificare de acte oficiale. Dorn semna totul fara sa crcneasca, adaugnd din obisnuinta si gradul: Hauptfeldweb el. Nu mai esti nici un fel de Hauptfeldwebel! se stropsi la el Katz. Esti un simplu arestat! Un nime-n lume, pricepi? n acel moment dramatic, usa se deschise lasnd sa treaca prin ea un ofiter maruntel , aproape pitic. nsa, din acest chistoc de om se degaja o teribila impresie de fo rta. Avea gradul de colonel si purta uniforma gri-deschis a artileriei de asalt, cu doua capete argintii de mort pe petlitele negre. La centiron spnzura, ntr-un t oc de piele maro, nou-nout, uriasul Parabellum P-38, care, fata de micimea poses orului, semana mai curnd a obuzier dect a pistol. Mneca stnga flutura goala. La gt atr na de panglicuta ei Crucea de fier cu frunze si spade, una din decoratiile cele mai prestigioase si mai rvnite. Nasul personajului era urias, aidoma figurilor de prova ale fregatelor de altadata, depasind sensibil umbra pe care o arunca vizi era, trasa adnc pe ochi, a caschetei, gri-deschis si ea. Maruntelul se opri n mijlocul camerei si astepta. Dorn sari n sus ca mpins de un ar c naprasnic. Atentiune! racni el. Domnule colonel, Haupt... Se neca, dar se corecta imediat: A restatul Dorn Jaochim e prezent mpreuna cu doi politisti! Nici un muschi nu tresari pe chipul colonelului. Semana cu o statuie de gheata b atuta de crivatul iernii. Cei doi gestapovisti se ridicara si ei. O tacere de mo arte se lasa n birou. Prin simpla sa prezenta, colonelul cel pitic domina situati a. Pe Dorn l apuca tremuratul. De cte ori l ntlnea pe comandantul nchisorii simtea cum i se nnoada matele de frica. ntr-un trziu, acesta rupse tacerea. Domnii apartin Politiei secrete, constata el cu o glaciala indiferenta n glas. Exact, domnule colonel! clantani Katz. Expresia politie secreta" nu-l ncntase deloc . SS Oberscharfhrer Katz, nsotit de Unterscharfhrer Schrder ca asistent. Detasati n v ederea ntocmirii unui raport privind asasinatul savrsit n blocul 6 al nchisorii mili tare Torgau de catre un detinut asupra persoanei unui Stabsfeldwebel. Sper ca v-ati putut efectua ancheta, domnilor? se interesa colonelul pe un ton i nsidios-dulceag. Presupun ca da, de vreme ce va gasesc n cancelaria sectorului 2, caruia i apartine blocul 6. Dorn e cumva complice la asasinat? Nu, domnule colonel, raspunse Katz. Colonelul ridica o sprnceana. Narile i palpitara ca ale unui ogar care a dat de ur ma. n cazul acesta, nu mai nteleg nimic. As putea afla ce cauta acesti domni n cancelar ia sectorului 2? Fara graba, scoase din buzunarul tunicii un ceas cu capace de a ur si verifica ora dupa pendula din perete. Domnii au trecut prin corpul central de garda la ora 9 si 37 de minute. Acum sunt orele 17 si 14 minute. Deci, sapte ore si treizeci si sapte de minute de cnd domnii se afla n incinta nchisorii, iar eu abia acum am placerea sa-i ntlnesc. Or, eu, si nu sectorul 2, am cerut sa venit i. Am dorit ca ancheta sa fie efectuata de persoane straine institutiei. Sa va f i prezentat la comandamentul meu si sa fi uitat eu lucrul acesta? De necrezut! Pentru a treia oara n acea zi, usa se deschise fara ca cineva sa fi ciocanit, n pr ealabil, n ea. Era maiorul Divalordy. Bonjour! facu el jovial, dar ntepeni de parca l-ar fi izbit trasnetul. Ticuri ner voase i schimonosira fata, gura i se deschise si se nchise de cteva ori si, pna la u rma, se hotar sa se prezinte reglementar, adaugnd ca nimic de semnalat" si ndraznind chiar sa se intereseze de sanatatea colonelului, asa cum se poarta la Viena", ad auga el cu un soi de chicoteala complice n glas. Colonelul replica sarcastic: Nu prea stati bine cu imaginatia la Viena, maiorule. Daca pentru dumneata nu s-a ntmplat nimic, tin sa te anunt ca s-au petrecut anumite fapte catastrofale, cu co nsecinte... cu consecinte neplacute, ncheie el, izbind usurel cu cravasa n biroul lui Dorn.

ntr-adevar, ntr-adevar neplacute, domnule colonel, crezu maiorul ca e cazul sa ntar easca spusele superiorului. Nu si pentru mine, preciza comandantul. Pentru dumneata. Maiorul si nghiti saliva. Brusc, simti ca nu mai poate de cald. Colonelul prinse n arcada monoclul, lua din minile lui Katz, ncremenit n pozitia de drepti, raportul p roaspat ntocmit si-l citi ntr-o tacere de mormnt. Tmpenii! spuse el, aruncnd foile dactilografiate pe masa. Arunca o privire spre Ka tz, apoi una si mai lunga spre Schrder. Dumneavoastra, domnilor, ati nesocotit n t otalitate ordinul meu de a va prezenta la comandamentul nchisorii, adica la mine. D impotriva, ati gasit ca-i mult mai amuzant sa bntuiti prin cancelaria sectorului 2 si sa va jucati de-a Curtea cu juri cu unul din subordonatii mei. O clipa facu pauza. Cei doi gestapovisti ncremenisera, fixnd portretul lui Adolf H itler, obligatoriu n orice birou, sugnd de la el forta si curaj. Tacerea dumneavoastra o iau drept o marturisire. n urmatoarele cinci minute va pr ezentati la aghiotantul meu, care a lamurit tot ce era de lamurit, si caruia i ve ti semna anumite acte. Diseara sunteti asteptati la Berlin. Mine-dimineata veti p leca pe frontul de est, n cadrul unui pluton de politie militara, dintr-un batali on de mars. Cu un gest sec al minii, i matura pe cei doi spadasini ai lui Himmler. Calatorie sprncenata, domnilor. Bocanind cu talpile lor tintuite, cei doi o stersera. Suflara abia cnd ajunsera p e coridor. Katz i marturisi lui Schrder: S-o stergem! Javra dracului, are pile peste tot! Doamne, ce boala am pe coloneii astia! Zece minute mai trziu, zburau ca suflati de vnt prin poarta nchisorii, blestemndu-l amarnic pe Jern Gustav. Dupa plecarea lor, micutul colonel se ntoarse spre Dorn. Ai fost mult prea mult timp temnicer-sef. Ultimele evenimente mi-au demonstrat c a serviciul acesta nu-ti mai place, ba chiar te oboseste. nsa dumneata, Dorn, est i un ostas curajos si vad ca arzi de dorinta sa te masori si sa-i nfrunti, corp-l a-corp, pe inamicii Reichul-ui si ai Fhrer-ului. Asa-i? Da, domnule colonel, bigui Dorn, trecnd prin toate culorile curcubeului. Eram sigur de asta, susura colonelul. Documentele dumitale sunt gata ntocmite la aghiotantul meu. Ba, cred chiar ca-s deja la comandantul batalionului de mars. T e prezinti ntr-o ora. La revedere si drum bun. Dorn disparu din scena. Pocni, la iesire, de doua ori din calcie si se mistui ca alungat de vrcolaci. Un univers ntreg se naruise! Totul se terminase, totul se isp ravise! Asta-i recunostinta pentru tot ce-am facut? Aruncat la gramada de balegar ! Eu sa ma bat pentru Fhrer si Reich? Sa-i ia dracul pe toti! Sa fiu alungat din n chisoare, din nchisoarea mea ! Arza-l-ar focul sa-l arza pe colonelul asta!" N-apuca Dorn sa traga usa dupa el, ca piticul colonel se rasuci catre maior. Ce mocirla mai e si nchisoarea asta, maiorule! Cui i-a venit ideea nastrusnica sa te trimita aici? Maiorul tusi, nghiti n sec, dar se feri sa raspunda. Te-ai lasat dus de nas, continua necrutator, colonelul, dumneata si ntregul secto r, de un oarecare majur. Sunt lucruri pe care nu le tolerez: ori esti ofiter, or i esti o crpa! Dumneata ce esti? Ofiter, domnule colonel! Maiorul ncercase sa-si faca un glas de stentor, dar nu prea reusi. Gasesti? Vom vedea. ntruct nsa chestiunea ma intereseaza direct, ti-am gasit un alt post. Regimentul de pionieri are nevoie de un comandant de batalion, or, dumnea ta, cel putin asa o indica uniforma, esti genist. Unitatea lor pleaca zilele ast ea pe front si comandantul regimentului mi-a spus ca ar fi fericit sa te numeasc a n aceasta functie. Pornind de la ideea ca te consideri ofiter si nu obiectul ac ela de care tocmai vorbisem, mi-am zis ca vei fi fericit sa lupti pentru patrie si, eventual, sa-ti sacrifici viata pe altarul ei. Surznd, ciungul colonel scoase din buzunarul vestonului o foaie de hrtie batuta la masina si o ntinse maiorului, devenit alb ca varul. Ca sa evit pierderea de timp, aghiotantul meu a ntocmit o cerere de transfer la b atalionul de mars al regimentului de pionieri. Nu ramne dect s-o semnezi. ti urez s i dumitale acelasi drum bun".

Duse cravasa, n chip de salut, la viziera caschetei, se rasuci pe calcie si dispar u. Fluturarea mnecii goale semana cu un adio" batjocoritor. Groaznic si spuse maiorul. Uite unde am ajuns. Si daca voi fi ranit? Ce-or sa zica doamnele din lumea buna vieneza de un barbat estropiat?" Se prabusi, greoi, pe taburetul grosolan din mijlocul camerei. Groaznic. O clipa se gndi sa se sinucida, dar tot el si zise ca sinuciderea nu rezolva nimic. Poate va izbuti sa obtina o slujba mai acatarii n spatele frontului si, cine stie, chi ar si o decoratie? I-ar prinde bine cnd se va ntoarce la Viena. mbarbatat de aceasta perspectiva, maiorul si facu valizele si nu omise sa puna ntruna din ele douazeci si opt de camasi albe. Transeele au constituit pentru el o surpriza din cele mai neplacute. A murit de dizenterie n lagarul de prizonieri de la Tobolsk, n 1948. L-au gasit, zacnd, n fata baracii cu numarul 9. Toate sentintele curtilor martiale treceau, pentru semnatura, pe la seful Contro lului judiciar al armatei. Seful acestui serviciu, generalul de infanterie von Grabach, citea doar rareori ceea ce semna, ca era vorba de un lot de crnati sau de o condamnare la moarte, pe ntru el era aproape totuna. i placeau cizmele cu scrt, la fel ca si amicului sau, generalul de intendenta von Schroll. Puterea acestuia era, de asemenea, deosebit de mare. Deseori, un camion cu alimente facea mai mult dect un tren cu munitii si cteva ladite cu coniac fran tuzesc puteau deschide cele mai ferecate portii ale unei nchisori. Oberleutnantul Brcker surdea, n sinea sa, contemplndu-l cu interes pe generalul de i ntendenta. Relatiile, enunta acesta, facnd sa-i zornaie pintenii, sunt un lucru foarte impor tant. Oberleutnantul se prefacea ca nu ntelege. Generalul se vazu nevoit sa-si demaste cartile. Tot n sinea sa, Brcker rnjea satisfacut. Ai intrat la apa, cretinule!" si spuse el, ntepenit n pozitie de drepti. Plecnd, pocn i de trei ori din calcie. Generalul se simtea ntru totul linistit. Brcker era un ofiter leal, un autentic pr usac crescut la scoala virtutilor traditionale. Fireste, nici nu-i trecea prin minte ca-si asezase fundul pe un vulcan ce sta sa erupa. GENERALUL DE INFANTERIE VON GRABACH Generalul de infanterie von Grabach, seful Controlului judiciar a patru corpuri de armata, se plimba de colo pna colo prin somptuosul sau birou ale carui ferestr e ofereau o admirabila priveliste asupra lui Landwehr Kanal. Era ntr-o excelenta dispozitie, deoarece amanta sa i promisese sa iasa cu el seara si generalul se bu cura de pe acum de ceea ce avea sa urmeze. O si vedea pe doamna von Zirlitz ntr-u n minuscul slip roz, generalul se dadea n vnt dupa culoarea roz, avea si el lenjer ie n aceasta nuanta. Zmbi si arunca o privire nerabdatoare asupra cadranului ceasu lui sau de mna, un ceas de aur, cadou al Consiliului municipal din Bucuresti, ora s n care petrecuse patru luni de vis. Ce femei! Ce petreceri! Ce partuze! Aici, la Berlin, lucrurile stateau complet altfel. Trebuia sa alergi dupa o feme ie pna-ti iesea limba din gura, dar si mai rea, era hoarda aceea de turnatori ai partidului, de SS-isti deghizati, vesnic la pnda. Jigodii ca astia n-aveau ce cau ta ntr-o armata de gentlmeni! Generalul se schimonosi de dezgust. Se apropie de f ereastra si lasa privirea sa-i rataceasca peste apele lenese ale canalului. Un r emorcher astmatic tra dupa el cteva slepuri pntecoase. Neaparat, sa nu uite sa-i st recoare un cuvintel amicului sau, generalul de divizie, n legatura cu sotul Ebbei . Ce tambalau ar iesi daca acest capitan von Zirlitz s-ar ivi asa, pe nepusa mas a! Nazist nfocat, i-ar strni imediat pe toti prietenii sai de pe Printz Albrecht Strasse. Generalul se si vedea degradat si expediat ntr-un batalion disciplinar. n gaduinta si ntelegerea erau virtuti necunoscute n cel de-al III-lea Reich. Ca si c

um era o crima sa te culci cu o femeie maritata, al carei sot e pe front! Aghiotantul sau intra si depuse pe biroul sculptat cteva hrtii. Erau dosare roz ve nite de la Curtea Martiala. Doua dintre ele erau barate de cte o dunga lata de cu loare rosie: cazuri de condamnare la moarte. Domnule general, spuse ofiterul cu un glas ciudat, venit parca din cap, sunt si doua cereri de gratiere sosite de la Torgau. Un locotenent artilerist omucidere, un plutonier de infanterie dezertare. Multumesc, Walther, lasa-le pe birou, o sa le examinez cnd o sa am timp. Vesnic n e bat la cap cu cererile astea de gratiere, ca si cum am gratia vreodata. Mai cu seama noi, cei din Armata a 4-a, reputati ca cei mai duri. Nici un fel de senti mentalisme muieresti! Sentinta cea mai aspra n instanta si orice recurs respins! Disciplina trebuie sa fie de fier! Zmbind dupa aceasta tirada, generalul ntinse ag hiotantului port-tigaretul sau placat cu aur. Serveste-te, Walther, tigari ameri cane veritabile, sosite prin Crucea Rosie. Pufni n rs. Probabil ca cei de la Washi ngton stiu ca le fumam noi, si nu pilotii lor cazuti prizonieri, si crapa de ciu da! Multumesc, domnule general, susura aghiotantul. Se instalara la fereastra, uitndu-se la o companie de recruti care marsaluiau, cntn d, pe alee. Frumosi baieti, murmura generalul, adevaratul tineret german. Cu asemenea materi al uman vom merge departe. ntocmai, domnule general. Am asistat ieri la cteva exercitii de lupta. Ct entuziasm ! Pot sa va ncredintez ca sunt cu totii gata sa moara pentru Fhrer. Geniala idee a cest Hitlerjugend ca formatie de pregatire paramilitara! Generalul zmbi, aproba din cap si facu rotocoale de fum. Ai fost cumva, n ultima vreme, pe la localul acela cu tigani, Walther? Nu mai departe dect aseara, domnule general. Von Grabach chicoti: Ceva interesant? Dumneata, care esti cunoscator, si-i facu cu ochiul. Diverse cucoane, unele foarte... receptive, si schita un gest sugestiv. Generalul chicoti din nou: Maritate? n marea lor majoritate, da, cu barbatii pe front sau n teritoriile ocupate. O frum usete de iepe, bine dresate! Si aghiotantul pufni n rs de propria-i comparatie. Se vede bine ca provii din cavalerie, aproba, ncntat si el, generalul. Si nca dintr -o aleasa scoala. Nu cunosti cumva, din ntmplare, un pur-snge numit Ebba von Zirlit z? se interesa el pe un ton ce se voia indiferent. Tnarul aghiotant se prefacu adncit n gnduri. O anumita inflexiune din glasul sefului sau facuse sa sune clopotelul de alarma. Ebba von Zirlitz? repeta el. N-am auzit niciodata numele asta. Vine si ea pe la tigani? Nu cred, facu generalul, mai sec. Voiam sa stiu doar daca o cunosti. Rse confiden tial. Pricepi! Unul dintre prietenii mei se da n vnt dupa ea. Aghiotantul rse si el, cu discretia cuvenita, aruncnd si o privire piezisa superio rului sau. Poftim ntrebare! Acum nici doua luni, el si doamna respectiva particip asera la o petrecere n stil roman, si numita Ebba trecuse prin bratele a cel puti n zece barbati! Cu un semn usor al minii, generalul si concedie aghiotantul. Gndurile i erau numai l a noaptea ce avea sa vina si la cum o va dezbraca pe frumoasa si voluptuoasa Ebb a. Lua primul dosar de pe masa, l rasfoi fara sa-l citeasca, apoi l arunca la loc si, ridicnd receptorul, forma un numar. i raspunse un glas cald de femeie. Ebba scumpa, sunt eu, Claudiu. Visez la seara noastra. Un lung sarut porni pe firul telefonic. Se auzi un rs sonor. Si eu. Nu uita ca mi-ai promis o blana. N-am uitat. Vei capata mantoul. Trei zile la rnd cele doua cereri de gratiere ramasera pe biroul generalului fara ca cineva sa se atinga de ele. Erau multi si nu numai la Torgau cei care astepta u, cu inima sfsiata, un raspuns la ultima lor speranta. Cte demersuri, cti bani, cte umilinte costasera aceste cereri de gratiere! Nadejdea se nascuse din lacrimi,

din mituiri, din plnsete. Sora locotenentului de artilerie devenise ibovnica unui a din membrii Curtii Martiale doar ca sa obtina o recomandare, un pretios covor persan si bijuterii de familie trecura de la un proprietar la altul. Nevasta plu tonierului artilerist facea ore suplimentare la o fabrica de munitii ca sa aiba cu ce plati drumul de la Hamburg la Mnchen, singurul loc de unde-si putea procura certificatele necesare cererii de gratiere. Si acum, n doua celule de la Torgau si n doua camine din Hamburg, niste fiinte omenesti asteptau cu inima strnsa. Stia u ca dosarele lor se aflau pe biroul unui personaj care putea ucide sau milui du pa bunul sau plac. Orice pedeapsa cu moartea putea fi comutata, decizia apartine a numai si numai generalului. Pna una-alta nsa, generalul n-avea timp. Pe usa biroului sau atrna o pancarta alba, scrisa cu rosu: Ocupat cu probleme de serviciu. A nu fi deranjat". Walther o vedea de cte ori trecea pe acolo. Serviciul, Walther, serviciul! spunea, rznd, generalul si facea strengareste cu oc hiul. Serviciul se chema Ebba von Zirlitz. Seful intendentei, generalul de divizie Sch roll, i procurase generalului von Grabach un mantou din zibelina, confiscat cu pr ilejul unei descinderi efectuate de SS. Blana ar fi trebuit livrata armatei pent ru a fi transformata n captuseala, destinata combatantilor de pe frontul de est. Dar, exemplarele cele mai frumoase erau imediat nhatate de diversii stabi pentru nevestele sau amantele lor, cele de mai mica valoare reveneau grangurilor din tr upele de ocupatie, iar cei care ocupau transeele nu capatau nimic. Generalul de intendenta tinea cu tot dinadinsul sa fie n termenii cei mai buni cu seful Controlului judiciar. E nevoie de relatii" spunea el ntotdeauna, chicotind ca o batrna razgiata. Munca dumitale e pasionanta, scumpe coleg, tocmai i zicea el generalului de infan terie. Da, e n permanenta cte ceva interesant, i raspunse acesta, mnuind cu eleganta o scob itoare de argint. Se gasea n biroul intendentului-sef, confortabil instalat n cel mai spatios fotoli u din piele. Acest birou era unul din cele mai somptuoase birouri din tot Berlin ul. Nimic facut din economie. Paharele din care-si sorbeau coniacul erau din cri stal cizelat de Boemia, scrumierele din cel mai fin portelan de Meissen. Fireste, fireste, gnguri intendentul, lund o nghititura zdravana de coniac. Coniacu l fusese rechizitionat n Franta si era, n principiu, destinat spitalelor. La mine, ce-i n gusa e si-n capusa. Ieri, de pilda, am deferit Curtii Martiale un plutoni er vinovat de sustragerea unor bunuri apartinnd statului. si freca, satisfacut, ba rbia ascutita. Nici un fel de mila! Sper ca tribunalul sa faca din acest caz un exemplu pentru toti amatorii de ciupeli. Pedeapsa capitala ar fi binevenita. ti promit, draga Schroll, ca voi veghea personal ca individul acesta dezgustator, care si-a nsusit din bunurile destinate eroilor nostri de pe front, sa fie spnzur at. Acum cteva zile, unul din subordonatii mei a revenit din permisie cu trei zil e ntrziere. Inadmisibil. Serviciul e serviciu, mai presus de orice. E nsasi viata m ea. Voi face din acest caz un exemplu rasunator. L-am dat pe mna jandarmeriei si, conform articolului 1 133, paragraful 9, pot cere pedeapsa capitala pentru tent ativa de dezertare. Unde-am ajunge daca asemenea fapte s-ar permanentiza? Regime nte ntregi si-ar pune coada pe spinare! Ai, de o mie de ori, dreptate, scumpe coleg. Dupa parerea mea, Codul militar de justitie e mult prea indulgent. De cte ori nu asistam la comutarea unei pedepse c u moartea, perfect justificata, ntr-o viata de trndavie, fie n nchisoare, fie ntr-un batalion disciplinar? n serviciul meu, gratierile sunt rarisime, afirma von Grabach. n momentul de fata, de pilda, avem un caz de insubordonare si refuz de executare a ordinelor. E vor ba de un tnar capitan, dintr-o excelenta familie, de altfel cu multiple relatii. Ei bine, desi cazul va fi judecat abia peste trei saptamni, am si dat ordin ca pe fisetul lui sa fie aplicate sigiliile rosii. nainte de a se da sentinta? se mira generalul de intendenta. O facem adesea. Verdictele Curtii Martiale sunt rostite n sensul sugerat de noi s i acest baietandru va fi executat cu toate relatiile lui sus-puse. Nimeni, dar a bsolut nimeni si asta tin s-o retii, generale Schroll nu ma poate influenta. Doa

r Fhrer-ul si, poate, Heinrich Himmler, nsa acestia doi, te asigur, nu sunt pentru reducerea pedepselor. Ma mndresc cu aceasta decoratie arata Crucea de fier de la gt pe care am primit-o pentru severitatea si rigoarea serviciului pe care-l cond uc. Reichsfhrer-ul a spus: Razboiul presupune duritate, iar duritatea trebuie rasp latita!" Orice idiot poate lupta pe front, dar arata-mi, te rog, unul care ar pu tea dirija cu mna forte un serviciu ca al meu? De la bun-nceput, e nevoie de multa cultura, simt psihologic si o vasta experienta de viata. Ct se poate de adevarat. Munca noastra e o munca grea. Pe mine, bunaoara, medicul vrea neaparat sa ma trimita pentru sase saptamni de odihna obligatorie la BadenBaden. Nu cunosti, scumpe coleg, niscaiva adrese pe-acolo? Von Grabach surse cu subnteles si urmari cu privirea volutele fumului de tigara. Ce trabucuri excelente ai, draga Schroll. Nu mi-ar displace sa am vreo doua cuti i dintr-astea... Vei avea cinci mine, promise Schroll. Minunat! O sa ti-o trimit pe servanta mea rusoaica si o lista de adrese utile. Generalul Schroll se apleca spre urechea oaspetelui sau si-i sopti confidential: Ai auzit de zvonurile alea ngrozitoare care circula prin Berlin? Cica armata noas tra din Caucaz e n plina deruta. Daca-i adevarat, victoria nu mai e chiar att de s igura... Generalul von Grabach sari ca ars. Refuz sa cred! Te ndoiesti cumva de victorie? Pentru nimic n lume! striga imediat celalalt. Nici n somn nu mi-ar trece prin cap asemenea gnd! Dar s-a gasit n serviciul meu un Oberfeldwebel care si-a permis tot soiul de aprecieri defetiste. Fireste, am sa-i fac imediat vnt. Tipul neaga, evid ent, las ca toti cei de teapa sa. Eu, cnd aud zvonuri, vad rosu! Generalul von Grabach sufla un nor gros de fum si contempla cu atentie capatul i ncandescent al trabucului. Sper, scumpe coleg, ca omul de care-mi vorbesti a si ajuns pe minile cui trebuia? Obrazul lui Schroll capata culoarea patlagelei rascoapte. Bigui ceva de nenteles, apoi facu primul lucru care-i trecu prin minte, adica nsfaca telefonul. Ai sa ma ierti, scumpe coleg, dar mi-am amintit de o chestiune foarte importanta . Ceru centralei biroul de furnituri speciale si angaja o scurta conversatie cu seful depozitului: Draga Obersintendent Schmidt, fii att de amabil si trimite-mi opt cutii cu trabuce lungi si o naveta cu sase sticle de sampanie. Acelea cu eti chete aurii pe care tocmai le-am primit. Mersi, mersi, draga prietene si sa stii ca problema permisiei dumitale s-a aranjat. Rse subtirel, puse receptorul n furca si-l batu amical pe umar pe colegul sau de l a Justitie: Trabucele sunt pe drum. M-am gndit si la niste sampanie pe care am primit-o chiar acum din Franta. E marca dumitale preferata. Se despartira, strngndu-si cordial minile. Ajuns la usa, von Grabach se opri. nainteaza-mi un raport referitor la porcul acela de zvonist. l vom instrumenta ct s e poate de rapid. Tocmai am primit de la Cartierul General instructiuni foarte s evere n legatura cu sanctionarea celor care propaga stiri false si defetiste. Ramas singur, generalul de intendenta se porni sa masoare biroul n lung si-n lat, zornaind din pinteni. Simtea cum l ia cu fierbinteli. Ticalosule! mormaia el cu naduf. Ticalosule, vrei sa ma-nfunzi!" Lua un trabuc, l frnse ntre degete, lua un altul. Umplu paharul cu coniac, l dadu pe gt si-si mai turna unul. Cum sa scape din ncurcatura? Pe cine ar putea sacrifica? Ia stai, parca nu demult, n timpul unui chef... Schroll se nviora. i venise ideea salvatoare. Pe loc, l chema pe adjunctul sau, un alt Stabsintendent, contabil de banca nainte de razboi. Brandt, l ntmpina generalul, ti amintesti de Oberfeldwebel-ul ala care i tot dadea cu retragerile strategice pe pozitii dinainte stabilite"? Adjunctul se gndi cteva clipe, apoi fata sa spelba de contopist se nviora. Da, domnule general, mi-l amintesc. Trebuie arestat imediat, ordona generalul. Arestat? Pentru ce? Manifestari defetiste! exploda generalul care ncepuse sa se monteze. Zvonuri! Nenc redere n victorie! Asemenea indivizi nu trebuie lasati n libertate!

Adjunctul emise un vag protest: Dar, domnule general, eram cu totii de acord, retragerile astea strategice" prea se tineau lant! Se prea poate, domnule Brandt, ca dumneata sa fi mpartasit aceste pareri, n nici u n caz eu! Asta suna a propaganda moscovita sau a magarilor de la BBC care urmare ste slabirea ncrederii trupelor n infailibilitatea Fhrer-ului si credintei n victori a finala! Scrta-scrta pe hrtie, care era Brandt, se arici pe loc. Avea o excelenta memorie, si aducea perfect aminte de spusele generalului si se decise sa mprospateze tinerea de minte a sefului sau. Domnule general, spuse el pe tonul unui contabil care semnaleaza o regretabila e roare, v-as aminti, cu permisiunea dumneavoastra, ca ati aprobat retragerile str ategice, ba chiar ne-ati povestit tot soiul de nostimade n legatura cu aceste ope ratiuni. Nervos, Schroll si miji ochii si-si freca barbia pe care o avea moale si tesita. Ai o admirabila memorie, domnule Brandt. Poate ai putea sa-mi amintesti si alte spuse de-ale mele. Nu mai tin minte nimic. Natngul adjunct nu intui primejdia si continua sa turuie: Oh! Domnul general a facut o remarca din cele mai spirituale. Ne-am tavalit cu t otii de rs. Domnul general a ntrebat: Ce-i acela un paradox?" Si cum nimeni n-a sti ut sa raspunda, tot domnul general ne-a lamurit: Este de a te stabili, din placer e si nesilit de nimeni, n cel de-al III-lea Reich!" Ia te uita, mormai generalul, frecndu-si si mai insistent barbia. Am mai si cntat, continua nevinovatul Brandt, am cntat si un cntecel nu prea ortodo x, ba chiar deloc: Doamne, ia-ne graiul. Caci e subversiv n al III-lea Reich Ia-ne vazul, ia-ne auzul, Subversive n al III-lea Reich!" Eram, desigur, beti, draga Brandt. Nici un ofiter german sanatos la minte n-ar cn ta asemenea orori! Chiar foarte beti, confirma fostul contabil. Oberfeldwebel-ul Kaiser era si el m achit rau de tot. ntr-un cuvnt, toata lumea era beata crita, conchise generalul. Dar spune-mi, draga Brandt, de la cine au pornit toate aceste tmpenii? Pai... de la dumneavoastra, domnule general, ngaima adjunctul. Ba, ati afirmat ch iar ca poporul german se mparte n doua grupuri: unul care lupta si altul care prof ita de pe urma celor care se bat. ngrozitor ce poate spune omul la betie, gemu generalul. Sa n-o luam nsa n tragic, s cumpe Brandt, oameni suntem, ce Dumnezeu! Fostul contabil avu un chicotit complice, era ntru totul de acord cu generalul. Si acum, continua generalul, hai sa vorbim nitel despre acel Oberfeldwebel. Serv este-te, cu un trabuc, draga prietene. O persoana lipsita complet de simtul umor ului se intereseaza de el. Asa stnd lucrurile, fa-i vnt de aici si ct mai departe c u putinta. Aranjeaza ceva si cu actele lui, totul trebuie sa dispara. Adjunctul ntepeni: Imposibil, domnule general! n plus, e si incorect. Toate documentele de serviciu sunt nregistrate. Nu-i cu putinta ca ele sa dispara! Documentele sunt un lucru fo arte important, domnule general. Unde am ajunge daca n-am tine la documente? De data asta, generalul si iesi completamente din ttni: Sa te ia dracu cu documentele si corectitudinea dumitale! Fa ce ti se ordona sau te expediez ntr-un batalion de mars! Pe Brandt l apuca drditul. Nu-l mai vazuse niciodata pe general n asemenea hal. Ce, asta era un ton pe care sa-l folosesti ntr-o discutie de oameni alesi? Doar racan ii pot vorbi asa! Nenorocitul asta de Oberfeldwebel sa dispara imediat ca magarul n ceata! M-ai ntel es, Stabsintendent? nteles, sa traiti, domnule general. l trimit la un regiment de infanterie n Grecia,

am acolo pe cineva... Cretinule! urla generalul. l trimiti pe frontul de est, la o unitate din linia-nti , l trimiti n Finlanda, dincolo de Cercul polar! Nu ntelegi ca individul trebuie sa dispara? Nu pricepi ca-i o amenintare pentru noi? Ct priveste hrtiile lui... Gene ralul cobor vocea si se pleca spre urechea adjunctului sau, alb ca varul la fata. Hrtiile, n soba cu ele, sa nu ramna dect cenusa si fum! Brandt si pierdu pna si glasul. Ceea ce se ntmpla nu ncapea n creierul sau de contabil . Sfinte Dumnezeule! Pai asta nsemna distrugere de documente oficiale! Fals n acte publice! Abuz n serviciu! Simtea cum se naruie un ntreg univers, universul lui. n ce viespar nimerise? Imediat ce acesta parasi biroul, generalul ceru sa vina la el aghiotantul, un tna r locotenent de infanterie, foarte curajos, ce-si pierduse pe front un picior. Fa-te comod, Brcker, l invita el, aratndu-i fotoliul. O tigara? Vorbind, generalul se nvrtea prin camera, plesnindu-se usor peste palma cu o rigla . Brcker, continua el, e din cale-afara de greu sa navighezi prin lumea asta ticalo asa evitnd recifele si bulboanele. Locotenentul fuma n tacere, reflectnd: Ce porcarie mai pui la cale, jigodie? De min e nu te poti atinge, fratele meu e n anturajul lui Himmler si te poate expedia pe front nainte de a putea sa zici uf! . Hai, parsivenie, da-i drumul!" Nebanuind tandrele gnduri ale subalternului sau, generalul se apropie de el zmbind : Adjunctul meu e un trntor, deloc ceea ce ne-ar trebui aici. Un imbecil, facu, sec, locotenentul. Da, cam asa ceva, confirma, cu oarecare rezerva, generalul. M-ai putea scapa de el? ntelegi nsa, Brcker, n-as vrea pentru nimic n lume sa se stie ca eu i-am dorit m utarea. n nici un caz! Dimpotriva, trebuie sa para ca am facut tot ce mi-a stat n putinta ca sa-l retin. Brcker dadu din cap n semn ca a nteles. Generalul chicoti, nervos. Se face ct ati bate din palme, domnule general. O sa ajunga precum un meteorit, d irect n linia nti. De preferinta ntr-o unitate SS din Ucraina. Generalul si freca minile. Daca izbutesti, esti capitan n doua luni. Fanfaronule! gndi Brcker. Pot deveni si fara tine. Ma ntreb nsa ce stie despre tine a cest adjunct de vrei sa scapi de el att de urgent? Prea-i cretin nsa ca sa nu meri te sa ajunga n transee, laolalta cu alti eroi". Patru ceasuri mai trziu, soarta adjunctului era pecetluita. Prin teleimprimator, S erviciul de cadre al armatei cerea afectarea fostului contabil la o unitate din zona operativa. Animat de cele mai frumoase sentimente, generalul se stradui sal ajute pe nefericitul sau adjunct, dar eforturile lui ramasera vane. Peste tot, primea acelasi raspuns: Ordin venit de sus." Cu aceasta ocazie, generalul consta ta, destul de nspaimntat, si ce vaste si influente relatii avea aghiotantul sau, o logul locotenent. Fostul adjunct primi tot felul de ncurajari, un paphet cu diver se lucruri bune de mncare si, n aceeasi seara, pleca spre Riga. De acolo, trecu n F inlanda. Pe ordinul sau de misiune scria: Frontul de nord. Suomisalmi. Regimentul 14 vnatori de munte". Era regimentul din cel mai nordic sector al frontului, por eclit si Congelatorul". Se zvonea ca oamenii mureau pe capete, degerati. Peste putin timp, von Grabach se informa ce-i cu Feldwebel-ul defetist. Schroll i raspunse ca, spre marele sau regret, subofiterul fusese mutat, dar ca, daca gen eralul doreste, poate ordona ca omul sa fie cautat. Aflnd nsa ca apartine de acum unei alte armate, stationate n afara Germaniei, von Grabach nu insista. Un asemen ea demers ar fi putut crea complicatii. Serviciul de cadre al armatei putnd fi, u neori, suparator de curios. Nu-i ramnea dect sa claseze cazul si sa-si salute coleg ul" care se dovedise surprinzator de istet. n aceeasi zi, primi doua ladite cu coniac, iar generalul Schroll pleca sa se odih neasca la Baden-Baden. E de speriat ct de tare te poate istovi o munca prestata cu constiinciozitate, dec lara el pe peronul garii. Coniacul Intendentei se dovedi a fi o licoare divina, si generalul von Grabach l primi pe consilierul de stat Bemer plutind n plina euforie. Convorbirea lor dura

destul de mult. Consilierul l implora sa dea dovada de clementa n cazul fiului sau , locotenentul artilerist Heinz Berner. La nceput, generalul ramase inflexibil, dar dndu-si, pe parcurs, seama ca vizitato rul sau are relatii multiple si influente, deveni amical si promise ca va face t ot ce-i va sta n putinta. ntelegeti nsa, domnule consilier de stat, e dificil, extrem de dificil. Nu sunt eu cel care decide, ordinele mi vin de sus. Daca ar fi dupa mine, i-as gratia pe to ti cti sunt. Am oroare de violenta si brutalitate, dar disciplina, domnule consil ier de stat, sta mai presus de orice, datoria unui militar e sa se supuna orbest e. E un razboi ngrozitor, murmura consilierul. Generalul l aproba n tacere. Crima fiului meu e o crima pasionala, nu era n toate mintile cnd a comis-o. Nervos, Berner batea darabana cu degetele n rezematoarea fotoliului. Va implor, obtineti ca fiul meu sa fie trimis ntr-o unitate disciplinara. Chiar si printre detinutii de drept comun... Berner vorbea cu nfocarea disperarii. Generalul dadea din cap. Sigur, va face imp osibilul ca sa-l salveze pe baiat. Luara mpreuna cafeaua, bine stropita. La al patrulea pahar de coniac, Berner l inv ita pe general sa petreaca o zi, doua, trei la Hamburg, la resedinta sa din Blan kensee. La rndul sau, generalul fagadui solemn sa nainteze si sa sprijine, uznd de n treaga-i autoritate, cererea de gratiere. Noi, oamenii de lume, trebuie sa ne sustinem unul pe altul, conchise Berner. Se ntoarse acasa cu sufletul n sarbatoare si nu se putu abtine de a nu povesti cel or" din compartimentul de tren cazul care-l adusese n capitala. Ct de omenosi sunt generalii nostri! exclama el n final. Zau daca cei mpotriva caro ra luptam se pot lauda cu acelasi lucru! Nevasta sa lesina de bucurie aflnd vestea. Telefonul zbrnia ntruna. Heinz a fost grat iat!" Nu va fi", ci a fost". Consilierul ncepu pe data demersuri n vederea afectarii fiului sau la un regiment disciplinar de artilerie. Generalul-maior Hartmann, care cunostea pe cineva la s tatul-major al unitatilor disciplinare, promise ca se va ocupa de Heinz si-i va gasi un loc ntr-un regiment din cadrul Armatei a 14-a, n prezent pe front. Consilierul expedie o lunga scrisoare fiului sau: ... Ai fost gratiat si speram s a fii trimis ntr-un regiment disciplinar de artilerie..." Scriind pe plic adresa, zmbi nduiosat si-si spuse: Data viitoare voi scrie numarul unei autentice unitati militare, si nu pe acela al nchisorii asteia oribile." La Berlin, generalul von Grabach si aprinse trabucul, turna un paharel de coniac si se instala confortabil la vastul sau birou. Petrecuse o noapte senzationala c u amanta, sa si fusese anuntat ca va beneficia de o lunga permisie la Berchtesga den. Ce minunata calatorie. ntre doua nghitituri, lua primul dosar de gratiere. Locotenent artilerist Heinz Berner, Degradat. Condamnat la moarte. Detinut la for tareata Torgau, Saxonia, sectorul 2, celula 476". Generalul frunzari, indiferent, dosarul, citind cnd ici, cnd colo. l lasa pe masa s i-l lua pe celalalt, absolut identic. Diferea doar numele. Feldwebelml infanterist Paul-Nicolas Grn" Cu aceeasi indiferenta lasa privirea sa-i lunece peste paginile acoperite de un scris marunt si des. Sorbi din coniac. Ar fi vrut sa citeasca mai departe, dar e ra att de plicticos... si aminti ca trebuie sa-si pregateasca si bagajele. Plecare a la Berchtesgaden era pentru a doua zi. Lua stiloul. Cerneala curgea prost si se vazu nevoit sa apese penita. Fara o sec unda de sovaire asternu cu cteva linii drepte, regulate, cuvinte care puneau capa t la doua vieti. Din acel moment, nimic nu-i mai putea salva pe cei doi detinuti de la Torgau. Chiar daca rusii ar fi aparut la poarta nchisorii, condamnatii tot ar fi fost executati, fie si-n celulele lor. Ordinu-i ordin. Amintirea acestei clipe nu-l va chinui niciodata pe generalul von Grabach, nu va renvia nici macar n visele sale cele mai urte. Disciplina apartine razboiului, asa cum i apartin mormanele de cadavre. Vor exista de-a pururi oameni care sa trimit a alti oameni la moarte. Generalul aseza meticulos cele doua dosare unul peste altul, le potrivi colturil

e si dadu sa se scoale, cnd un gnd neplacut i trecu prin minte: promisiunea pe care o facuse consilierului Berner. De ce venise imbecilul ala sa-l scie? Un razboi ngro zitor." Pai asta-i defetism sadea! Tipul ar trebui pus sub urmarire. Iritat de aceasta amintire, generalul porni sa masoare ncaperea n lung si-n lat. D e ce-i lasase omului o falsa speranta? De vina era numai acel savuros coniac, de vreme ce el, personal, era mpotriva gratierilor. Curtea Martiala judecase, se pr onuntase si cu asta basta! Disciplina era o necesitate absoluta. Daca se renunta la ea, nseamna sa se renunte la nsasi ideea de razboi. Or, asa ceva era de neconc eput! Generalul se nviora. Totul se ispravise. Suna si aparu un subaltern. Trimite hrtiile astea la Torgau, ordona el tnarului ofiter. Si, cnd sa iasa pe usa, i striga: Ah, uitasem. Comunica-le parintilor condamnatilor ca le este ngaduita o ultima vizita. Am nteles, domnule general! Pocni din calcie. OfiterulVon Grabach dadu din cap si-si spuse: Poate sunt dur, d ar, n orice caz, omenos. Cine ar mai fi dat o asemenea ncuviintare?" Doamna Berner desfacu plicul oficial. Daca doriti sa faceti o ultima vizita detinutului Heinz Berner nainte de executia acestuia care va avea loc pe data de 24 mai, la ora 5 dimineata, prezentati-va l a Kommandatura nchisorii Torgau pe data de 23 mai, orele 18. Autorizatia e valabi la pentru patru persoane si numai la data si ora stabilite. Durata vizitei: 10 ( zece minute). Semnat: von Grabach, general de infanterie". Doamna Berner scoase un tipat sfsietor. Cazul doamnei Grn a fost mai tragic. Douas prezece ore pe zi, ea muncea ca femeie de serviciu la hotelul Graf Moltke". Primi nd scrisoarea, veni la lucru ntr-o stare de cvasisomnambulism. si facu treaba pros t si fu amenintata ca va fi reclamata la Inspectoratul muncii, ceea ce echivala cu trimiterea ntr-o fabrica de munitii. Trei luni mai trziu, femeia se sinucidea a runcndu-se sub rotile metroului n statia Sankt-Pauli. La Torgau, scrisoarea consilierului fusese citita de toata lumea si eram convins i ca baiatul scapase. Pe Sfnta Fecioara! exclamase Heide, uluit de-a binelea. E prima oara cnd vad asa c eva! Heinz, esti baftosul baftosilor! Topit de fericire, Heinz Berner rdea. Noi ne instalasem pe patul lui. Celula frem ata de bucurie. Considera-te nviat din morti, i spuse Porta. n orice caz, acum esti un camarad, un prieten, si nu o scrba mucoasa de ofiter. Te luam cu noi la Godacul vesel"! Doar Batrnul parea sceptic. E prea frumos ca sa fie adevarat, spuse el dupa ce parasiram celula. Nu pricep d e unde a aflat taica-su toate astea, cnd noi nu stim nca nimic. Ar fi trebuit sa p rimim ordinul prin teleimprimator. Ba eu am ntlnit n Legiunea Straina un caz asemanator, interveni Kalb. Gagiul fusese de-acum legat de stlp cnd a sosit n goana unul de la comandament cu gratierea. Bizar, bizar, mormaia Batrnul. E aici ceva care ma depaseste... Sper ca nu-i nime ni att de mrsav nct sa glumeasca ntr-o atare situatie! Pariezi ca se gasesc si dintr-astia? ntreba Porta. Nu pariez pe asemenea lucruri! se stropsi Batrnul. Termina cu tmpeniile! Barcelona a fost cel care, venind de la secretariat, ne-a adus vestea. Livid la fata, abia reusea sa vorbeasca. l mpusca pe Heinz... Mine... la 5 dimineata... Imposibil! Am vazut cu ochii mei ordinul, se blbia Barcelona: E semnat de nu-si care general. Hauptfeldwebel-ul l are pe masina de scris... Ne-am privit n tacere. Bietul baiat, sopti Batrnul. Va fi groaznic. Credea ca mine va fi eliberat. Cine o sa-i spuna? Eu, se oferi Micutul. Si cnd te gndesti ca, la nceput, nu-l puteam suferi pe ofiter asul asta! Acu' mi-e drag si ma ndurereaza. Rar lucru sa ma ndurereze ceva... Ma ntreb cine-l va executa? facu Porta. Noi, raspunse cu voce joasa Barcelona. Imediat, se strni zarva. Barcelona scutura din cap:

Noi, grupa nti. Asa ne pica rndul. n afara de Heinz, mai sunt alti trei, deci va fi aliniat ntregul pluton. Vedeti si voi ca n-avem nici o sansa sa fim nlocuiti. Legionarul si musca unghiile. n cazul asta, trebuie sa-l ajutam. Scoase din buzunar doua tigari cu opium si le n tinse Micutului. Da-i-le! O sa-l mai usureze. Eu ma duc dupa sanitar ca sa-i fac a o injectie n plus peste cea reglementara. Dupa ce-o sa-l maturam pe Adolf si-o sa bagam la zdup toata gasca lui, o sa-i an unt pe toti ca-i gratiez si-o sa-i spnzur a doua zi! Pna atunci, o sa-ti treaca, l potoli Batrnul, si n-ai sa spnzuri pe nimeni. Ma duc la Heinz, anunta Micutul. Si va jur ca pe comisarul de politie Mllerwitz, de la circa de pe Davidstrasse o sa-l gtui cu minile mele ndata ce ispravim cu razb oiul lui Adolf si n-o sa ma poata mpiedica nici un rusnac ori yankeu de pe lumea asta! Bun, bun, dar acum du-te la Heinz si vezi ce vorbesti, i facu vnt Batrnul. Micutul descuie usa celulei. Heinz citea. Se rezema de uscior si arunca legatura cu chei pe masa. Berner tresari. Nu-mi spune c-ai venit sa-mi dai drumul? Sunt att de fericit ca nici sa mannc nu-m i vine. Micutul i ntinse o tigare. Un timp, fumara n tacere. Crezi ca mine, la ora asta, voi fi transferat la un regiment disciplinar? Nu, articula Micutul, nu cred. Haide, si spunea el, uitndu-se la ferestruica zabrelita ca sa evite privirea detinu tului, haide, trebuie sa-i spui naintea venirii popii". Cerceta cteva clipe polici oara cu carti prinsa deasupra mesei din scndura grosolana, apoi l fixa pe Berner d rept n ochi. Plin de vesela asteptare, tnarul i ntoarse cautatura. Mare ciudatenie si cu tine, Micutule. Esti banditul cel mai brutal din cti am ntlni t, bagi spaima n oricare om cumsecade si, totusi, uite, nu stiu cum Dumnezeu, dar lumea ajunge sa te ndrageasca. Nu sunt deloc un baiat bun, mormai Micutul, si nici nu tin sa fiu asa ceva. Ce-i cu tine? ntreba mirat, Berner. S-a ntmplat ceva? Tine-te tare, camarade. Astia nu vor sa te lase. Ce-ai spus? Berner sari n picioare. N-am fost gratiat? A fost un banc prost. Te nseli! gemu locotenentul, apucndu-l pe Micutul de mna. Se facuse alb ca varul la fata, parca golit de snge. Cu miscari nesigure, cauta pe pipaite scrisoarea tata lui sau si i-o ntinse. Priveste! Uite, scrie aici: Am obtinut gratierea ta si muta rea ntr-un regiment disciplinar." Nu-i cu putinta! N-ar fi scris niciodata asa ce va daca nu era sigur! E o ncurcatura. O confuzie de nume! La Torgau nu exista dect un singur locotenent Heinz Berner si acela esti tu. Ti-a venit rndul, prietene, vorbi, poticnindu-se, Micutul. Berner se prabusi ca secerat. Ce-i? Ce s-a-ntmplat? mormai Micutul, aplecndu-se ngrijorat deasupra condamnatului la moarte, care-si revenea cu greu din soc. n acelasi moment, intra si preotul. Purta uniforma cenusie de campanie, cu vulturu l de postav tinnd n gheare zvastica cusut pe mneca si crucifixul spnzurnd de gt. Era u n tinerel, cu gradul de Oberleutnant. O clipa se uita la cei doi. Privirea i se n crucisa cu scapararea feroce din ochii Micutului, adevarat hau de ura. Pricepu c a n-are ce cauta aici si se retrase fara un cuvnt. Cnd? ntreba Berner, strivind ntre degete mna Micutului. Mine, la 5 dimineata. Cine o va face? Colosul nu raspunse imediat. Muscndu-si buzele, fixa becul care spnzura de tavan. Berner se scula de pe jos si ncepu sa se nvrta prin celula, ascunzndu-si fata n palme. Se opri si-l apuca pe Micutul de umeri. Cine o sa mpuste? Noi. Camarade, ajuta-ma! Nu rezist! E cumplit, acum, cnd m-am crezut salvat. Micutul se foi. Uite, propuse el, arde-mi una n cap cu patul pistolului meu si dupa aia zboara-ti singur creierii. Asa, o sa-ti fie mai usor. Da' fa-o la iuteala, altminteri s eu

bun pentru douaspe gloante n hoit si asta nu-mi mai convine! Nu ndraznesc, gemu Berner. Mi-e frica. Trage tu mai bine n mine, ca si cum as fi v rut sa evadez... Atunci cnd de-abia picasesi aici, as fi facut-o cu placere, acum nsa nu. Nu pot tr age ntr-un prieten. Si nici n-o s-o fac. La fel si Porta. Dar daca si altii nu vor trage? Nu conta pe asta, baiatule! O sa ocheasca si o sa ocheasca bine. Ce-am hotart, eu si Porta, ne priveste numai pe noi. n caz de refuz, ntreaga grupa ajunge la Curte a Martiala si, dupa aia, direct la zid! O stii si tu ca doar esti ofiter: sabota rea ordinului, pedeapsa cu moartea. Uite, ti-l trimit pe Julius, ncearca sa-l poc nesti si s-o stergi, el va trage la sigur. l cuprinse cu bratul pe dupa umeri. Eu , eu nu pot ntelege. Sunt un porc, e adevarat, dar nu ca Julius. Asta-i un ticalo s de prima mna. Odata, n Rusia, a denuntat jandarmeriei un prapadit de taran si a lasat orfana o fetita de-o schioapa. Acu, amice, trebuie sa plec. Daca-i ceva, s una. Batrnul o sa vina sa stea de vorba cu tine. Se pricepe mai bine ca mine. Bru sc, fata de bruta a Micutului se lumina: Stii ceva, poate ca toate povestile ast ea cu Raiul nu-s chiar scorneli, poate ca-s adevarate? Poate ca, mine-dimineata, la cinci si cinci, ai sa te simti cu mult mai bine dect ai fi visat vreodata! Berner plngea pe-nfundate, cu capul n palme. Cu siguranta ca e un strop de adevar n tot ce se spune despre lumea de apoi". Un p opa mi-a zis ca, odata mort, ti-e mai bine. Moartea lenta e cea nasoala, dar tu ai sa ai parte de una rapida de tot. Heide si saharianul sunt tragatori de elita si nici n-ai sa simti cum ai ajuns la cer. Acum, camarade, trebuie sa o roiesc. Arunca pe masa un pachet de tigari si o cutie de roiesc. Arunca pe masa un pach et de tigari si o cutie de chibrituri, fapta care-l putea costa sase luni de car cera cu fiare la picioare, pedeapsa oficial suprimata, dar mai departe n vigoare la regimentele disciplinare. Sunt acolo si doua tigari cu opium, fumeaza-le n ult imul moment, ajuta. ncearca, mai ales, sa nu te gndesti la nimic. Timpul trece, tr ece repede. N-apuci sa zici uf" si s-a si facut dimineata. Cel mai bun lucru nsa a r fi s-o faci singur, si Domnul n-o sa te mustre, chiar daca scrie la Evanghelie ca nu-i ngaduit. E vorba, totusi, de un caz special. Da-mi una-n cap si ia-mi re volverul. Berner continua sa plnga. Micutul l parasi. Odata pe coridor, si varsa furia pe o nevinovata galeata cu apa, care zbura ct colo, mproscnd n toate partile continutul. Ce faci, idiotule? zbiera Heide, aflat la etajul inferior, vaznd apa revarsndu-se pe scara n jos. Gura! Cu ce placere as apasa pe tragaci daca te-as avea pe tine n vrful catarii! Si colosul cobor scarile metalice ca o locomotiva turbata. Prudent, Heide se facu nevazut, n asemenea momente, Micutul era n stare sa ucida. Batrne, glasui Micutul facndu-si aparitia n corpul de garda, mergi la Heinz n celula si povesteste-i ceva despre Iisus. La mine nu tine, sunt mult prea ticalos, iar El mult prea bun. E cumva credincios pustiul? ntreba Barcelona. Nu cred, interveni Porta, dar i-ar face numai bine daca Batrnul l-ar convinge ca Iisus, fiul Mariei, mpreuna cu Sfntul Petru l asteapta la biroul de primire din cer uri. Va spun cinstit, baieti, ca daca as avea ceva mai multa glava n tartacuta si as p ricepe ct de ct din toate chestiile astea cu religia, zau daca mi-ar pasa daca ma omoara sau nu. Se pare nsa ca-s prea tolomac. Da' poate ca-i mai bine asa, dracu' stie ce s-ar ntmpla daca m-ar umfla rsul exact n momentul n care m-ar lega de stlp? Mare pacoste pentru omenire mai esti si tu, Micutule, facu, rznd, Porta. Allah stie ce face, predica Legionarul. l va adaposti la snul sau pe Heinz, asa cu m i adaposteste pe toti cei care se pocaiesc si vin spre el. Daca Heinz doreste a cest lucru, portile gradinii lui Allah i vor fi deschise. Micutul se ntoarse spre el: Mergi si povesteste-i lui Heinz despre gradinile astea ca sa-i usurezi inima si sa se bucure pentru ziua de mine, iar pe noi sa ne socoata drept niste prieteni d e nadejde. Maruntul legionar cazu pe gnduri, si musca buzele si-si trecea palma peste obrazul

mutilat. Uriasa cicatrice care-i brazda fata, de la tmpla pna la baza gtului, deve nise purpurie. E o chestiune att de delicata... Nu-s tocmai o fire duioasa... Nu stiu daca as pu tea consola pe careva sortit, mine, mortii... Batrnul se ridica brusc: O sa ma duc eu. si puse boneta si-si aranja centironul de care atrna greul parabellum. Cred c-o sa ma descurc mai bine dect preotul. Julius si Porta, sa nu vad picior d e strain prin preajma celulei. Oricine ar fi! Gata, sefu'. O sa fie Trecerea oprita". Batrnul ramase aproape trei ceasuri n celula. N-am aflat niciodata ce s-a petrecut acolo, dar, n final, Heinz parea usurat si mpacat cu soarta. Batrnul spusese exact ce era de spus si totul a mers bine pna la vizita parintilor. Sedeau, fata n fata, ei si fiul lor, despartiti de o masuta joasa. Nitel mai la d reapta, aidoma unei coloane de piatra, se protapise un jandarm care asculta cu a mbele urechi, dar fara sa para c-o face. Mai curnd, ai fi zis ca tipul dormiteaza . Era exact ce trebuie sa fie slujitorul unui stat dictatorial: stupid si ncremen it sufleteste, impermeabil la tot ce nu-i litera si paragraf de regulament, ndesa te n capatna lui dupa infailibila metoda prusaca. Acum, de pilda, era martorul une i vizite, cea din urma, dar tragea cu urechea, doar, doar o prinde vreun cuvnt in terzis si i-ar putea denunta pe vizitatori ca elemente subversive. Si tare i-ar fi placut sa poata raporta asa ceva. Consilierul Berner trebuia sa faca un efort ca sa-si priveasca fiul. Doamna Bern er plngea cu suspine. Heinz, sa fim curajosi! Si apuca mna fiului sau. Cautatura jandarmului deveni feroce: ncerca oare sa-i strecoare ceva ilegal? Dar, spre marea-i deceptie, nu fusese dect gestul unei mame deznadajduite. Ea murmura : Heinz, baietelul meu iubit... Stop! racni jandarmul. Trebuie sa vorbiti cu glas tare si raspicat! Tata, ntreba Heinz , n ai carui ochi staruia un licar de speranta, e adevarat? Nu ma vor gratia? Tatal clatina din cap: Nu, baiatule, ai curaj. (Rostea cuvintele rar, parnd ca urmareste niste imagini p rintr-un perete transparent). ntr-o zi ne vom regasi. Trebuie sa crezi n acest luc ru. Mi-e att de frica..., ngaima Heinz. Consilierul tremura si el, si lui i era frica. Batrnul mi-a spus ca nu trebuie sa ma tem. Batrnul a zis ca Dumnezeu iarta totul. Batrnul mi-a spus si alte lucruri care mi-au facut mult bine... Se refera, probabil la preot, si spuse consilierul. De ce nsa i zice Batrnul ?" Si Micutul mi-a spus ca totu-i foarte rapid. Ca nici nu bagi de seama. Barcelona mi-a soptit ca cel mai greu e parcursul ntre celula si curticica interioara. Oda ta ajuns acolo, se termina aproape imediat. Legionarul si Julius sunt tragatori de elita, au fost si decorati pentru asta... Dumnezeule, se gndi consilierul, bietul de el si-a pierdut mintile". Se uita, disp erat, la chipul livid al fiului sau, la cearcanele de sub ochii injectati. Heinz, baiatule, despre cine vorbesti? Despre camarazii mei. Camarazii tai? facu, stupefiat, tatal. Da, confirma condamnatul la moarte cu un zmbet stins. Batrnul, adica Feldwebel-ul Beier, comandantul plutonului, Micutul, care-i gardian pe coridorul meu, apoi Ba rcelona Blom, Heide, Porta, Sven si maruntelul legionar, toti de la corpul de ga rda al sectorului. Si ei sunt camarazii tai? ntreba, aproape nspaimntat, tatal. Cei mai buni din cti am avut vreodata. Mine-dimineata urmeaza sa ma execute. Fara un zgomot, fara un suspin, doamna Berner luneca de pe scaun si se lungi pe jos. O culcara pe o lavita. Consilierul se pravali alaturi, strngndu-si tmplele ntre palme. n jurul lui, totul se nvrtea, se amesteca, se destrama. Cum poti fi prieten

cu cei care te vor ucide, cum poti fi si camarad si calau? n mintea lui de functi onar neamt si nazist, totul se nvalmasise si pentru prima oara l ncerca ura pentru societatea n care traia si pe care o slujea cu atta devotament. ntr-o buna zi, se va scrie, poate, o carte despre noi, detinutii de la Torgau... Consilierul de stat si sterse fruntea. Da, acum stiu ca aceasta carte va fi scrisa. Feldjandarmul se uita la ceas. Durata vizitei a expirat! racni el ca la cazarma. Taticule! striga Heinz, agatndu-se de mna acestuia. Groaza de cele ce se vor petrece l coplesi ca o maree. A fost nevoie sa fie despa rtiti cu forta. Se auzeau pna la noi tipetele fostului locotenent de artilerie: Dati-mi drumul! Nu vreau, nu vreau, nu vreau! Doi temniceri l trra pna la sectorul 2 si-l lepadara pe coridor ca pe un sac cu tarte , dupa care plecara, rznd. L-am dus pe Heinz n corpul de garda, lucru strict-interz is, si Batrnul i-a dat un pahar de rachiu, alt lucru interzis. n noaptea aceea, Barcelona si cu mine am ramas de garda. Ceilalti au ntins-o la God acul vesel", n primul rnd ca sa nu mai auda plnsetele si tipetele lui Heinz Berner. S-au ntors catre miezul noptii, beti pleasna. Micutul mai tare ca toti. A trebui t sa-l pocnim zdravan ca sa nu mai urle ca arunca nchisoarea n aer si scoate matel e din primul SS-ist pe care-l ntlneste. La un moment dat, a aparut si locotenentul Ohlsen, baut si el. Cu un deget tremurator l arata pe Micutul si ordona: Tu, sa taci din gura! dupa care se apleca peste chiuveta si vomita. n cazul Micutului, a fost nevoie sa-l altoim de patru ori cu patul pustii ca sa-l domolim si sa-l putem lega de pat. Nu departe de nchisoare, ntr-un mic han denumit Husarul rosu", familia Berner nchiri ase o camaruta. Au stat n tacere toata noaptea, tinndu-se de mna si privind n gol, n vreme ce vechea pendula din perete maruntea, ticaind, timpul si contragreutatile mpingeau ncet limb ile spre ceasul n care unicul lor copil, locotenentul de nici douazeci de ani, urm a sa fie executat. Erau ca ntr-o stare de catalepsie, incapabili sa scoata o vorb a. n celula sa, Heinz Berner umbla, neostoit, de colo pna colo. Din cnd n cnd, se mai op rea, si proptea fruntea de zid si batea cu pumnii n usa, tipnd cu disperare. Un lun g strigat: Ajuto-o-o-r!" ca acela al omului pierdut n mijlocul oceanului. La patru dimineata s-a sunat desteptarea. Legionarul, a plecat la magazie dupa m unitie. Cte trei gloante de caciula, n total treizeci si sase, gloante frumoase, l ucind de vaselina. Comandantul nchisorii sosi la ora 4,30, urmat de adjunctul sau. Veneau din cealal ta aripa, acolo unde fusese ncarcerat condamnatul la moarte Grn. Cu glas sec, coma ndantul i comunica lui Berner ceea ce acesta stia de acum, si anume ca cererea de gratiere a fost respinsa si ca va fi executat. Din usa, se mai ntoarse o data sp re cel ce urma sa moara si adauga taios: Stapneste-te! Nu uita, esti ofiter! Fiecare dintre noi trebuie sa poata privi moa rtea n fata. E un lucru pentru care avem datoria sa fim permanent pregatiti. Ia-t e n mna si nu te purta ca un las! Usa se nchise cu zgomot si pintenii comandantului rasunara pe coridor. Misiunea lu i se ncheiase. Dimineata era racoroasa si soarele poleia, n culorile diafane ale aurorei, ziduri le sinistrei nchisori. Locotenentul Ohlsen se ivi si el, avea obrazul tras si pec etea unei nesfrsite tristeti pe el. Purta, ca si noi, casca de otel, greul pistol P-38 atrna de centiron, ncarcat cu opt gloante destinate loviturii de gratie. Batrnul prezenta raportul: Sa traiti, domnule locotenent, grupa nti, pluton de executie. Cte trei gloante de p ersoana. Regulamentul e cunoscut. Grupa se compune din doisprezece oameni, coman dati de Feldwebel-ul Beier. Locotenentul duse trei degete la casca si spuse, abia auzit: Multumesc, Feldwebel. Ne trecu, cu privirea, n revista, apoi comanda, deloc reglementar: Pas de voie, dupa mine. Ajunseram la celula lui Heinz. Locotenentul Ohlsen puse mna pe umarul condamnatul

ui. Curaj, baiatule, nu dureaza. Sunt nsa obligat sa te leg la mini. Avea pregatita o frnghiuta, alba si noua, cu un nod care permitea o legare rapida si sigura. Nodul acesta era, se pare, rezultatul unor lungi si laborioase cauta ri. Brusc, Berner se prabusi. Se prabusi att de neasteptat, nct nimeni nu apuca sa-l re tina. O clipa, am sperat cu totii ca a facut un stop cardiac, dar nici el, nici noi n-am avut aceasta bafta. Batrnul si locotenentul l ridicara. i tremurau buzele, apoi tsni strigatul. Era urle t de fiara, repercutat de ziduri, rascolind celulele altor condamnati la moarte ce-si asteptau rndul. Nu vreau! Lasati-ma sa traiesc! Nu trebuie! Nu trebuie! Am fost nevoiti sa-l nsfacam si sa-l trm de-a lungul coridorului. Heide scapa pusca , lui Porta i sari casca de pe cap si se rostogoli pna la plasa de siguranta de la parter pe care salta ca o minge. Un spasm mi ntoarse stomacul si am vomitat, dure ros, numai bila. De cnd aflasem ce avea sa urmeze, am fost incapabil sa pun ceva n gura. Gasind pretextul ca sa-si descarce nervii, Porta zbiera la mine: Porcule! Mi-ai murdarit cizmele! Potoliti-va! ordona Ohlsen, care-si stapnea si el cu greu nervii. Din celule, tsneau acum strigatele detinutilor, strigate de furie si de deznadejd e: Ucigasilor! Fiti blestemati! Fascisti ticalosi! ne invectiva un subofiter de aviatie, probabil comunist. Expresia fu preluata si acum detinutii o scandau, tropaind din picioare: Fas-cisti ti-ca-losi! Fas-cisti ti-ca-losi! Nervii stateau sa plesneasca si cel mai mic incident putea declansa un dezastru. Aparu grupa a treia, escortndu-l pe Feldwebel-ul Grn. Alb ca varul la fata, pasea calm ncadrat ntre doi ostasi, solemn ca la o procesiune. Heinz Berner deveni de-a dreptul nebun, acum facea spume la gura, ochii i iesisera din orbite, privirea er a dementa. Camarazi! Camarazi, dati-mi drumul! Ajutor! Se zbatea disperat si nodul care-i lega minile se desfacu. Pesemne, locotenentul nu-l strnsese ca lumea. Dar si pe acesta l lasasera nervii. Cu un soi de scncet, se pravali pe patul unei celule goale. Daca istoria asta ar fi ajuns la urechile c omandantului, probabil ar fi iesit cu scandal si ne-ar fi pndit cine stie ce paco ste, desi putin ne pasa, paza unei nchisori militare nu era cu nimic mai buna dect linia nti. Nu vreau sa mor, tipa baietandrul, agatndu-se de mneca Batrnului. Batrne, nu ma lasa sa mor, ajuta-ma Batrne, ajuta-ma! Ce poti sa-i spui unui pusti nnebunit de groaza mortii? Deodata se auzi un glas calm si usor ragusit, acela al Feldwebel-ului Grn, celala lt condamnat la moarte: Nu-ti fie teama, nu-i chiar att de cumplit. Cu ochi rataciti, Heinz Berner se uita la tovarasul sau de nenorocire. Acesta zmb ea. Suntem mpreuna si asa vom ramne pna la capat, continua infanteristul. Camarade, nu mai esti singur... Heinz Berner si ndrepta umerii: Multumesc, camarade. Porni pe coridor, drept ca o lumnare. Alaturi de Batrnul, coborra scara si iesira a fara. n uniforma sa gri de campanie, cu crucifixul de gt, preotul urma procesiunea. Se r uga cu glas scazut, si-l auziram cum spune: Si ne iarta, Doamne, greselile noastr e..." Pe bolta, soarele se ridicase, trecnd de creasta zidului. Se nnegurase, oare, vreo data, neluminnd toate cele cte luminase? n orice caz, acum stralucea, tesnd beteala de aur si argint, ca si cnd nsasi natura ar fi dorit sa sugereze condamnatilor ca i asteapta vesnicia". O mierla facea triluri, cteva prigorii sagetau vazduhul pe deasupra curtii, totul

era splendid si ncntator pna n momentul n care douasprezece gloante vor ciurui pieptu l fostului locotenent Berner. Heide si Micutul l legara de stlp, un stlp grosolan, aschiat, cu pete de snge uscat pe el. Vrei sa-ti pun bandoul pe ochi? ntreba Batrnul. Nu vreau sa mor, blbi Heinz. Ajutor! Batrnul l lega la ochi. Cnd i se propuse acelasi lucru, infanteristul atasat de cel alalt stlp raspunse tare si limpede: Nu, vreau sa vad." Ce voia sa vada? Moartea s au lumina care se revarsa, generoasa, peste sinistrul, mohortul zid al nchisorii? Ultimul lucru pe care-l vazu Heinz Berner a fost mna scrijelita de explozia unei grenade a Batrnului, n nari i patrunse mirosul reavan, mbatator, al pamntului ncalzit de soare. Cele doua plutoane de executie se aliniara: grupele unu si trei. n locul locotene ntului Ohlsen aparuse un alt locotenent, necunoscut noua. Uitase de traditionala tigara sau, pur si simplu, dorea ca totul sa se ispraveasca mai repede? Fumatul ultimei tigari lungea, executia cu circa cinci minute. O vesnicie n asemenea caz uri. Dumnezeule, sa se termine odata! Pesemne, locotenentul visa sa se mbete. Ca si noi, de altminteri! Dupa o executie, aveam liber pna a doua zi. Asa prevedea m ultumanul regulament prusac! Locotenentul si potrivi casca si strnse jugulara. Apartinea infanteriei motorizate . si pierduse un brat la Stalingrad. Pieptul i era acoperit de decoratii. Sa fi av ut maximum douazeci si cinci de ani. Fara sa stim nimic despre el, l-am urt din p rimul moment. Lund pozitie de drepti, comanda: Grupa I, alinie-e-e-rea! Batrnul iesi din rnd pentru verificare. Porta, putin mai n fata! Heide, jumatate de pas napoi. La picior, arm'! Privirea drept nainte, comanda, iarasi, locotenentul, ncarcati, arm'! nchizatoarele tacanira. Primul glont luneca n camera de explozie. La ochi, arm'! Zidurile rasfrnsera ordinul. Catanele fixara pieptul lui Heinz. ntr-o odaie a Husar ului rosu", doua fiinte nu-si puteau desprinde ochii de la acele pendulei. Era o ra cinci fara un minut. Necunoscutul locotenent arunca o privire spre orologiul din turnul nchisorii si n u vazu cum teava pustii Micutului si a lui Porta se ridica imperceptibil. Sigur, putea fi invocat si tremurul involuntar al minilor. Doi nu vor trage ntr-un camar ad, dar ramneau alti zece care sa suprime un condamnat de nici douazeci de ani. Cu dangat prelung, orologiul suna. Foc! Douasprezece detunaturi, confundate ntr-una singura. Un strigat, stins n tsnituri r osii de snge. Heinz Berner se muie n legaturile sale. Mierla amutise. Doi infirmieri veneau n fuga cu brancarda. Locotenentul cel ciung se apropie cu p asi repezi si, fara sa clipeasca, si descarca pistolul n trupul care mai tresarea. Cnd s-o bage la loc n tocul ei, arma paru ca se mpotriveste. Se rasuci pe calcie si reveni spre noi. Grupa I! La st---nga! nainte-e-e, mars!

Pna la urma tot n-am scapat de batalionul de mars. Vina a fost a lui Porta, a Mic utului si a unui soldat condamnat la moarte care a reusit sa evadeze. n timpul anchetei s-a stabilit ca fugarul se folosise de obiecte venite din afara : o pila, o foarfeca de gradinarit, un cutit. Izbutise sa descuie usa, sa se fur iseze pe coridor, iar de acolo, folosind piroanele batute din loc n loc n perete, sa ajunga pe acoperis. Burlanul de scurgere i slujise drept scara, apoi, cu ajuto rul unei funii confectionate dintr-o patura taiata fsii si avnd la capat un soi de ancora, se catarase pe zidul centurii interioare, dupa care, o frnghie, de data asta adevarata, i facilitase escaladarea zidului exterior, nalt de sase metri. Toa te acestea se petrecusera cu trei zile nainte de executie. Micutul si Porta, ambii de garda, au fost imediat arestati si luati la ntrebari.

Dupa paisprezece zile li s-a dat drumul, considerndu-se ca explicatiile lor stau n picioare si ca, oricum, evadatul nu mai putea fi prins att de usor. Colonelul Vogel i-a facut vnt Gestapo-ului, venit sa-si bage nasul, dar a expedia t si compania noastra ntr-un batalion de mars. Pna la plecare, ne-a frecat rau de tot ridichea si ne-a njurat cum i-a venit la gura, ceea ce, n cazul colonelului Vo gel, nu era chiar o partida de placere. Cnd sa plecam, colonelul a venit sa ne ureze drum-bun. I-a debitat locotenentului Ohlsen ceea ce se spune, de regula, n asemenea mprejurari si nu a strns dect mna unu i singur om: Micutul. ncearca sa rami teafar, triplu idiot! La care, Micutul zmbi cu gura pna la urechi: Sa traiti, dom' colonel! Voi executa ntocmai ordinul lui dom' colonel. Colonelul si duse mna nmanusata la gura si se ndeparta grabit. Mai trziu, Porta avea sa afirme ca o facuse ca sa nu se vada cum rde. BORDELUL DE LA MAREA NEAGRA Oraselul din apropierea frontierei cu Romnia, acum pe jumatate abandonat, fusese odata o asezare mica, dar cocheta, cu vile albe si terase pe care sezonistii sta teau ntinsi n sezlonguri si se rumeneau la soare, admirnd Marea Neagra. Oraselul se numea Tiestanova, Reprezenta cndva un important nod de cale ferata si rutiera, la nord de Velkovo, dar succesivele bombardamente i anulasera aceasta c alitate. Cea mai mare parte a populatiei fugise n munti sau se refugiase, dincolo de frontiera, n Romnia. Intrnd odata ntr-o casa parasita, ne-am putut da seama ct de precipitata fusese fug a oamenilor. Pe podea mai zacea un pantof de dama, cu toc nalt, ce-si cerea perec hea, si un urs din plus galben a carui vedere l tulbura pe Batrnul. Culese de pe j os ursul si, tinndu-l n palma, murmura: Oribil razboi... Sufera pna si copiii... Micutul se trezi atunci sa mrie ca plozii nu ne intereseaza si ca, oricum, au prea multe oase. Ce tip ciudat si Micutul asta! Uneori, att de blnd, att de delicat, al teori, att de bestial, de cinic. Batrnul, mai-mai sa puna mna pe revolver. Te previn ca m-am saturat! urla el, de obicei nefiresc de calm. Daca te prind vr eodata ca te atingi de un copil, ai de-a face cu mine! Si iesi, trntind usa. Huiduma se uita, nedumerita, la noi. Ce l-a apucat? Suferinta copiilor l nnebuneste, zise Porta, aratnd ursuletul. Da' ce, e vina noastra? replica Micutul. N-am salvat si noi copii? Cresa aia? Si convoiul de copii cu destinatia Maidanek? Nu eu am fost ala care a tras n SS-ist i ca sa poata fugi tncii? Nu eu i-am scos inima SS-istului aluia si-am dat-o la ci ni? Tu, dar atunci ai cam sarit peste cal, spuse Porta. Chiar si din punctul nostru de vedere. Revazusem cu totii scena aceea atroce, acea noapte de groaza cnd, n Polonia, n tova rasia a noua partizani polonezi, picaseram peste convoiul de copii. Se pare ca u nul din partizani fusese colonel. Cutremurat de ceea ce Micutul se pregatea sa-i faca ofiterului SS pe care-l capturase, scosese, n sprijinul protestelor sale, u n teanc de acte si o fotografie care-l nfatisa n uniforma militara cu caraghioasa aia de cascheta n patru colturi ce amintea de vechile sepci ale ulanilor de altad ata. Micutul si Porta i raspunsera ca si ei sunt generali, deghizati asa, de hoha , n racani, ceea ce-l nfurie teribil pe polac, care disparu n padure, urmat de sase dintre oamenii sai si de crdul de copii. Ceilalti doi care ramasesera l-au ajuta t pe Micutul la macabra lui treaba, dupa care spnzurasera cadavrul de-o craca, cu capul n jos. Batrnul nu i-a vorbit o saptamna Micutului, pna cnd acesta n-a cerut ie rtare si n-a restituit ghiulul de aur furat de la SS-ist. Batrnul l-a aruncat ntrun ru pe lnga care naintam, fapt considerat de Micutul drept o mare tmpenie. n orasel, ocupam o vila, o magnifica vila asezata ceva mai sus dect restul localit atii si oferind o vedere splendida asupra marii. Vila era parasita. La primul si la al doilea etaj, camerele se nsirau una dupa alta, tapetate toate n roz si bleu

, cu cte un enorm pat nauntru si oglinzi prin diverse locuri. Staruia, pregnant, m irosul de femeie. Asta nu-i pat, ci un adevarat futodrom! exclama Micutul latindu-se pe unul din e le. Traiasca Partidul si clasa conducatoare! exclama Porta, tolanit ntr-un fotoliu adn c. Daca mai apar si cteva pipite n furouri negre si chiloti cu dantela, razboiul a sta poate sa dureze si treizeci de ani! Buna si vecinatatea cu Romnia! Ce tara de aur! Va amintiti cnd i-am furat umflatului de Hermann un compartiment ntreg de bu natati? Amintirea acelei ispravi ne facu pe toti sa rdem. Porta deschise larg ferestrele si adopta tonul unui ghid turistic: Marea pe care o vedeti este Marea Neagra, dar, chiar si niste aiuriti ca voi, po t sa-si dea seama ca n-are nimic negru n ea, departe, departe, dincolo de aceasta mare albastra, careia i se spune neagra, e razboiul, dar pna una alta, acest cap itol nu ne priveste. Grozava oglinda asta montata n tavan, interveni Micutul, lungit n continuare pe pa t. Cui i-o fi venit ideea? Tare mai miroase a portjartiere din dantela si chilot ei ct un timbru postal... Necheza de placere si se lasa furat de dulcea evocare a unor combinezoane stravezi i, plutind prin aer si a unui regiment de femei pe trei sferturi goale. Legionarul rse ncetisor si-i arunca o privire plina de subntelesuri Batrnului, care fuma rezemndu-si coatele de pervazul ferestrei. Mesele le luam pe terasa, ceea ce a fost ct pe-aci sa-l coste pe Micutul viata, dobitocul voise sa arunce cu o gren ada ntr-un cine care urla n curtea vecina, se dezechilibrase si, daca n-ar fi fost interventia prompta a lui Barcelona, s-ar fi rostogolit n jos, strivindu-se de pa vaj. n aceeasi zi, Micutul dadu peste o gigantica muiere care se pregatea sa goleasca un dulap n perete aflat la etajul nti. Dupa o clipa de nauceala, si reveni, se repez i la femeie si ncerca s-o trnteasca la podea. Ce-i cu scroafa asta aici? Sosiram n galop, la timp, ca s-o scapam pe neasteptata vizitatoare, moarta de fri ca, din labele Micutului. Ea se grabi sa-i explice Batrnului ca vila i apartine, d ar ca locuieste ntr-o alta casa, ceva mai ncolo. Familia mea s-a mbolnavit de tifos, mai adauga ea. Imediat, ne-am tras ndarat. Cuvntul tifos" ridica ntre noi si ea o bariera de netrecu t. Intrusa lua cteva boarfe din dulap si disparu. Legionarul si miji ochii, fixnd nd elung usa prin care disparuse. Mi se pare cam suspecta buda asta de osnza. Crezi ca-i o curva? se interesa Micutul. Nu tocmai, dar cunosc ndeajuns bordelurile ca sa pot repera de la zece kilometri un peste sau o codoasa. Or, balena seamana al dracului cu o tanti" de profesie. A steptati-ma aici. si ndesa pe cap boneta neagra de tanchist, si puse centironul de care atrna greul pa rabellum, vr un cutit n mneca vestonului si un altul n carmbul cizmei. Maruntelul capo ral era un specialist al cutitului si ne nvatase si pe noi cum sa ne servim de ac easta teribila arma, cum sa ucidem fara ca victima sa scoata un sunet. Cel a car ui prada apuca sa tipe era obligat, la prima ocazie, sa dea de baut. Ma duc s-o scutur nitel de purici pe grasana. Daca nu-i asta patroana de bordel, nseamna ca nici eu n-am calcat vreodata pe la Legiunea Straina! Micutul descoperise n localul fostei Kommandaturi o cantitate uriasa de provizii si odaia pe care o ocupa se transformase ntr-un adevarat depozit, de tavan spnzura u trabuce, pe sofa si la picioarele ei se nsirau pntecoase sticle de coniac frantu zesc, conservele alcatuiau veritabile piramide, iar pe un perete trona un imens tablou nfatisnd doua femei goale n atitudini voluptos-lascive. Ca sa ma goneasca de aici, declarase el, va fi nevoie de un nou Stalingrad! Dar asta ce mai e? ntreba Barcelona, aratnd spre o vaza de portelan agatata la cap atiul patului. Tucalul meu personal. Opera de arta, bai tarane, cu floricele roz si bleu si amo rasi care zburda. n viata mea n-am vazut ceva mai frumos, plus ca poate fi golit pe fereastra.

Legionarul reveni cu o desaga ntreaga de noutati. Se aseza turceste lnga Micutul s i se ntinse dupa coniac si tigari de foi. Exceptndu-l pe el si pe Batrnul, nimeni dintre noi nu putea suferi trabucele, dar ne faceam cu totii un punct de onoare n a le fuma. Heide borse de-acum de vreo dou a ori, dar o lua mereu de la capat, jurndu-se ca nu-i nimic mai bun. Stiti n ce casa ne-am instalat? ntreba Legionarul, chicotind pe-nfundate. O casa de stabi bolsevici. S-o credeti voi. Casa asta, fratilor, avea pe vremuri felinar rosu la poarta. Micutul ramase cu gura cascata. Vrei sa zici ca ne-am ncartiruit ntr-un azil pentru coarde? Exact. Cu personal de nalta calificare, ma rog frumos. Si unde-i, unde-i personalul? zbiera, excitat, Porta. ntr-o fractiune de secunda, Micutul era n picioare, echipamentul zbura pe un dulap , veston, pantaloni, camasa, izmene. Iata-ma-s gata! racni el. Batrnul, care se tavalea de rs, arata cu degetul spre cizme. Da' cizmele? Cizmele nu le scot. n cizme si cu centiron nu-ti mai pasa de nimeni! Porta lepadase si el tot ce avea, nfatisndu-se n costumul lui Adam, pastrase doar c izmele, centironul cu pistolul n toc, iar pe cap trona, falnic, jobenul cel galbe n. Micutul se grabi sa se mpodobeasca, la rndu-i, cu melonul gri. Gata de atac! striga Porta. Sa vina gagicile! Sahara, cheam-o pe Madama! De vazut, ati vazut-o: o scroafa, ce mai tura-vura. Toarna pe ea cte o jumatate d e litru de parfum n fiece dimineata ca sa nu-i simti duhoarea, n-are treaba cu co nstiinta si cntareste pe putin o suta douazeci de kilograme. Am ntrebat-o chiar cte tone de osnza are ca deplasament si a vrut sa ma tromboneasca, zicnd ca doar nouaz eci de kile. Sta ntr-un apartament, tot pe strada asta, ceva mai departe, dar ce a partament! Pe lnga el, vila noastra e o maghernita! Fumeaza tot timpul dintr-o pi pa curba si toarna la trascau n ea mai abitir ca un hamal din port. Bun, da' unde-i restul garnizoanei? se strofoca Porta. Nu vad nimic! Aici e buba, lamuri Legionarul. Toata trupa a ntins-o dincolo, la romni, de frica baietilor lui nen-tu Iosif Vissarionovici, si-a ramas numai bordelul, dar fara f ufe. Aia-i: cnd fu Tica, nu fu Tache... Micutul scoase un suspin sfsietor si se prabusi pe canapea, urmat imediat de Port a. Ce viata haina, se tngui el. Eu, clama Barcelona, eu nu mai pot, sunt n stare sa violez si o soba ncinsa! Porta si reveni primul din soc. Dar daca ne-am multumi numai cu codoasa? ntreba el, practic. Ia zi, Sahara, cum s e prezinta dama? Ca o betoniera! Daca te ratacesti prin ea, nu mai gasesti iesirea. Fleacuri! Principalul e sa stim daca vrea sa-si lepede chilotii. Restul ne prive ste. Nu cred sa faca mofturi, spuse Legionarul. O cheama Olga. Pronunta numele cu o vaga strmbatura de dezgust. Ai dreptate, comenta Micutul, Olga nu suna bine pentru o dama de bordel care se respecta, dar e razboi si peste tot dai numai de surogate. Asta-i situatia. Porta tresari deodata: Asculta, esti sigur ca putoarea nu ne, trage-n piept? Cum, adica? Sa nu fi dosit cumva menajeria ei, socotind ca nu suntem prea de soi, noi, astil alti? Legionarul si aprinse tigarea si cazu pe gnduri. De exclus, n-ar fi exclus, nsa unde naiba le-ar fi putut camufla? Facem ancheta! sari Micutul. Aflu n zece minute daca pipitele au fost dosite si-o gtui pe codoasa daca descopar c-a vrut sa ne tromboneasca! ncetati cu tmpeniile, interveni Batrnul. Una ca asta are ntotdeauna relatii pe la pol itie, chiar si la Gestapo. E o caracatita cu tentacule peste tot si, daca va rec lama, o luati pe coaja, mama, mama! Nu-mi pasa! striga Porta. nti jucam o polca-pe-saltea si pe urma, fie ce-o fi!

Cu urlete de veselie, ntreaga gasca se ndrepta spre casa Olgai. Micutul uitase cu desavrsire ca-i gol-pusca si fundul sau, si asa imens, parea si mai enorm din pri cina centironului si a cizmelor cu carmbii scurti. Aici, indica Legionarul, aratnd spre o vila alba care parea sa se nalte direct din tr-un urias buchet de flori. Deschise usa, nelund n seama cartonasul pe care scria : Sunati de trei ori". Am traversat un hol spatios si ne-am trezit ntr-un salon, cu nenumarate divane si sofale tapitate, cu matase, nsiruindu-se de-a lungul peretilor. Acolo am dat si d e Olga, asezata la o masa de scris sculptata, cu snii revarsndu-se peste tablia ei , era ca o figura de prova spintecnd luciul marii. Transpirase toata si fardul i se dusese, ncremenind pe falci si pe sub pungile de la ochi precum o lava racita. Sfinte Sisoe, ce de carnuri! gemu Porta. Carui fapt datorez onoarea vizitei dumneavoastra? ntreba ea cu glas gjit. Domnii do resc sa-mi vorbeasca? Depinde de depande, mri Micutul. Noi am venit sa te ntrebam unde-s plesnetele, pani maesi? Vai, ce expresii foloseste domnul, mieuna ea. Ispraveste cu blciul, budana cu seu! N-avem timp de asteptat! Fratiorii din fata ne cam nghesuie si-ai sa vezi atunci cum o sa-ti mngie bucile cu aruncatorul de fla cari! Eu te-am ntrebat politicos ce ma interesa, dar asta nu nseamna ca ma poti lu a la misto. Asadar, suna adunarea! Usurel, usurel, baiete, replica ea, dar facu un pas prudent ndarat cnd Micutul por ni spre dnsa. Da, Micutule, usurel, interveni Legionarul. Se va aranja totul. Madam' Olga si c u mine ne vom ntelege. Mersi, se sclifosi grasana, adresnd Legionarului un zmbet recunoscator. Madam', i se adresa Legionarul, trecndu-si mna peste cicatrice, asa cum v-a anunta t si camaradul meu, i asteptam pe colegii nostri din rasarit. Trupele noastre s-a u retras, lasnd totul de izbeliste, prin urmare avem mna libera. Rse sarcastic. Oda ta moarta, la ce mai pot servi relatiile? Ca atare, dovediti ca sunteti o femeie desteapta si asta la iuteala. Un zmbet piezis, dar elocvent i schimonosi gura: pa nimaiesi? Obergefreiter..., ncepu Olga. Nu apuca nsa sa spuna mai mult. Din hol rabufni o harmalaie ngrozitoare, usa fu dat a de perete si n salon navali o droaie de soldati romni. Soldatii o nsfacara pe Olg a si se apucara s-o salte n tavan, la fiecare aruncatura, balena scotea chiraitur i de groaza, iar fusta i se umfla precum o parasuta. Scroafo, iata-ne din nou! zbiera, vesel, un caporal romn. De pe pozitie, direct l a tine! Porta si scoase trisca, Heide muzicuta de gura si note saltarete se adaugara tamb alaului general. Ce dracu v-a adus? ntreba Micutul. Acelasi care te-a adus si pe tine, i replica un sergent tanchist. Ivan soseste n g alop, a simtit miros de curve si este datoria noastra sa aparam acest distins st abiliment! Scoase din toc pistolul si-l agita prin aer. Dar mai nti trebuie sa ne distram putin ca sa vedem daca grajdul asta merita sa fie aparat! Olga se ridica, gemnd, de pe jos, frecndu-si fundul ndurerat de ultima cazatura. Mi cutul descoperi o blana de urs, se nfasura n ea si se apropie n patru labe de Olga. Cu botul larg cascat al fiarei prinse glezna codoasei, care scoase un tipat de spaima si cazu la loc. Cinci oameni sarira pe ea, prefacndu-se ca se lupta cu urs ul. Madama zbiera ca din gura de sarpe, soldatii o nsfacara de picioare si pornir a sa se joace de-a troika, trnd-o ncolo si ncoace. Micutul o facea pe surugiul, inst alat chiar pe monumentalele tte ale damesei. Cnd i-au dat drumul, n primul moment am zis ca-i moarta. Dar nu. Smiorcaindu-se si blestemnd, ajunse teafara sub pian. Toata casa nu era dect cioburi si mobile rast urnate. Micutul descoperi un butoi de vreo cincizeci de litri de bere pe care, cu ajutor ul unui infanterist romn, l rostogoli pna n salon. Cu un dos de palma, tot ce era pe o masuta zbura, polobocul fu urcat pe ea si proptit cu niste bibelouri, pare-se de pret.

n mai putin de un minut, totul putea a bere. n butoias fura varsate cinci sau sase sticle de vin rosu si vreo sapte de votca. Sergentul romn adauga si trei flacoan e de coniac. Alta viata! exclama el sughitnd. Caporalul i expedie grasunei un sut: Ada corvetele! Unde-s? Beat cui, porni sa le caute, n patru labe si, negasindu-le, si nfipse baioneta ntr-o perna, umplnd toata camera de fulgi. Heide rasturna o oala cu bere peste Olga, s ergentul o tavali prin pene. Zbatndu-se, balena urla: Fie-va mila! Fetele au plecat! Sunt n drum spre Sulina! Zau? rnji Porta. La Sulina, zici? Da, tipa disperata Olga, de frica voastra! Pai, cam aveau dreptate! Se apleca si o apuca de urechi. Acum, nsa, draguta, ai s a povestesti frumusel lu' nenea Porta unde ai dosit gagicile. M-am cam saturat d e minciunile tale. Sunt n drum spre Constanta. nti Sulina si acum Constanta? Am avut ordin, gemu umflata. Evident. Nimeni nu misca fara ordin. Sunt ncredintat ca pna si Adolf e protejat de niste ordine! Interveni o lunga tacere. Privirile tuturora erau atintite spre Olga. Apoi, Port a exploda: Ajunge cu tmpeniile! Adu septelul! Turbat de-a binelea, Micutul nvrti prin aer blana ursului si o plesni peste mutra pe codoasa. Trombonisto! Inspectoare de gaoaze! Toate coardele n linia nti! Gata sa-si dea duhul, Olga ridica trei degete n aer: Jur ca au plecat cu masinile. Sigur, sigur? scrsni Heide, smulgnd baioneta din teaca si bagnd-o sub nasul madamei . Tine-o tu tot asa si-am sa te caut la mate cu lama asta de n-o sa poata douaze ci de chirurgi sa le mai descurce! n clipa aceea s-a produs minunea: de afara se auzi duduitul astmatic al unui moto r. Porta arunca o privire pe fereastra si scoase Un strigat nabusit: Am capiat sau am vedenii? Micutule, vino sa-mi spui ce vezi! Corvetele! racni mastodontul. Doua camioane pline! Si tin-te topaiala! Spectacolul era, ntr-adevar, nemaipomenit: doua camioane ante diluviene, gen Ford 1928, parcau n straduta. n cabine si pe platforma din spate se nghesuia o liota de fetiscane mbracate cum a dat Dumnezeu: unele aproape goale, a ltele cu un mantou de blana pus direct peste combinezon, altele n rochii de seara . Scrsnind din frne, camioanele oprira n dreptul vilei. Sfnta Precista din Kazan, sughita Micutul, gagicile au aflat ca sunt prezent la d atorie! Caporalul romn i administra un sut Olgai: Comandant peste putori, nainte-e-e mars! Amndoi se rostogolira n strada. Batrnul, care-si umplea pipa asezat alaturi de Legi onar, pufni n rs: Se-ncinge tarta. Nu-i mai opreste nici un T-34. Ma ntreb chiar daca si vila o sa r eziste mai mult de cinci minute. Din strada ne parveni un urlet de bucurie, urmat de chiraiturile ascutite ale uno r femei, mpletindu-se imediat cu zbierete salbatice si un potop de njuraturi pe ro mneste. Ramasesem ncremeniti, cu ochii tinta la usa prin care urma sa patrunda hoarda. Sos i precum un ciclon, mai nti, vreo duzina de fete, mai mult sau mai putin mbracate, apoi Micutul, doar cu cizmele si melonul gri, dupa care un nou lot de frumoase u rmate de Porta, si el doar n cizme si cu jobenul galben pe cap. Vino-ncoa, gagico! trmbita el, prinznd o roscovana care n-avea dect un furou negru pe ea. De ce te feresti, nu-ti cer nimic anormal! ntr-o clipita, Barcelona ramase la fel de gol ca si ceilalti doi. Heide scoase un urlet prelung si nadragii sai zburara pe fereastra, ramnnd agatati de catargul pe

care flutura drapelul cu zvastica, unanim detestat de toti locuitorii asezarii, dar nca temut. Pesemne ca pantalonului i se facu sila si rusine de asemenea veci natate pentru ca se desprinse de la sine si cazu pe spinarea unui porc ce dormea pasnic la piciorul catargului. Dobitocul sari n sus, guitnd de mama-focului, cnd si dadu nsa seama ca nu-i dect o bucata de crpa, inofensiva, se apuca voios s-o sfsie. Unul dintre romni se grabi sa-l previna pe Heide: Vezi ca porcul ti haleste budigaii. Duca-se-n... Tot n-am nevoie de ei! Barcelona si un romn se tavaleau cu una din dive pe canapea. Steiner cazuse n cada de baie si n-a lipsit mult sa moara necat. Cnd l-am scos de acolo sufla ca o foca si i-a trebuit un pahar mare de rachiu ca sa-si revina. Dar, odata revenit, nsfa ca o bruneta, grecoaica parese, si, din prea mult elan, sari cu ea pe fereastra. Din fericire, aterizara pe prelata ntinsa ca sa tina umbra, trezind din somn un biet magarus care, speriat, se porni sa raga din rasputeri. Legionarul izbucni n rs si se pleca spre Olga care, ca si cum n-ar fi patit nimic, si facea vnt cu un evantai din pene de strut, cadou probabil de la vreun marinar. Scumpa doamna, ce dragut din partea dumneavoastra ca ati permis aceasta mica pet recere n delicioasa dumneavoastra locuinta. Domnule soldat, replica ea, facnd-o pe distinsa, sunteti un cavaler. Francez prob abil? Da, doamna, sunt caporal n Legiunea Straina. Olga dadu din cap, prefacndu-se ca ntelege franceza. Micutul, care se uita la ei c u gura cascata, i dadu un ghiont lui Porta: Ce maniere elegante n bordelul asta! Se ciripeste numa' n straineza! Trase un prt tunator, si ajusta centironul si, nsfacnd o blonda precum grul, i facu vn spre un soldat romn care tocmai intra cu o tava ncarcata cu pahare. Sticlaria zbu ra n toate partile, romnul cazu n fund, iar fata, si ea pe jos, n chiloti roz cu dan tele verzi si ciorapi albi cu jartiere rosii rdea n hohote, plesnind podeaua cu pa lmele ntr-un acces de veselie deliranta. O s-o apuce btul pe Olga! sughita ea ntre doua cascade de rs. Annie aflasem ca-i nemtoaica din Hanovra se molipsi si ea: N-am avut niciodata asemenea vizite! De unde naiba ati aparut? Mare noroc pe noi ca n-am izbutit sa ajungem la destinatie! Porta dadea din mini ca o moara de vnt. Nimeni n-o sa te creada, Sven, daca-ntr-o zi o sa te apuci sa descrii razboiul a sta al lui Adolf! Pricepi, Sussi, zise el, mngind snii uneia din fete, va fi cronic a acestui razboi de rahat. Doamne, cte am mai vazut! Am baut din Volga, ne-am bal acit n Mediterana printre vapoare care se scufundau n flacari, ne-am racorit trtite le pe gheturile Ladogai, ne-a mncat de vii tntarimea din mlastinile Pripetului, am facut dragoste n iglu-uri de eschimosi lnga Cercul polar, am scuipat din vrful Elb rusului n vaile Caucazului, am carat tunuri n piese detasate peste creasta muntilo r si am ars lemn de palisandru ca sa ne frigem slanina de-a lungul drumurilor ge orgiene... Batrnul fornai pe nas si trase din vechea sa pipa cu capac: Tot ce spui tu, Porta, e perfect adevarat, le-am facut pe astea si nca multe alte le. Dar la ce bun sa povestesti? Pe cine intereseaza? Porta nsa se dezlantuise: Ne-am salvat din tancuri cuprinse de flacari, am trecut pe plute Marea de Azov, ne-am mbatat pna ce n-am stiut de noi, ne-am mbaiat n sampanie si ne-am spalat boase le cu vinuri de Crimeea, ne-am deghizat n soldati de-ai lui Ivan si-am facut-o pe turistii n T-34. Am fost de toate: pietrari, terasieri, parasutisti, spioni, mec anici de locomotiva, artificieri, temniceri, calai, hoti, falsificatori de docum ente, vinovati de nalta tradare de zece ori pe zi, ne-am sters la fund cu Mein Ka mpf si textele lui Alfred Rosenberg! Dadu capul pe ceafa si scuipa n directia pianului la care cnta un fost locotenent maghiar. Cnta cu patima ceva de la el de-acasa, de pe vremea cnd, nefiind nca degra dat, facea parte din ofiterimea eleganta si frecventa saloanele budapestane flir tnd cu frumoasele de acolo. Visa. Uitase unde se afla. Uitase ca n jurul sau sunt acum numai soldati murdari, ngalati, cu iluziile pierdute, oameni care nu mai vis au dect la betii si la violuri. Sunetele se revarsau n valuri armonioase, nechezau

cai cu coamele-n vnt, pusta rasuna de tropotul copitelor, un escadron de husari cu dolmane de culoarea cerului galopa spre luciul unui lac... Nemernicul de Micutul s-a pisat chiar si pe drapel. Cu un ceas nainte de a fi dec orat de comandantul corpului nostru de armata. Batrnul n-a mai stiut cum sa tina afurisitul ala de steag ca sa nu se vada udatura. Doamne, ce-am mai putut sa ne distram! Dar nu att ca azi! Saruta pe una din fete si-i mngie parul: Vino, copila n eprihanita, vino, Joseph Porta e gata! A dracului caldura! striga Barcelona, rasturnndu-si n cap continutul unei glastre cu flori. Locotenentul degradat ncepu alt cntec. Era un cntec de dragoste, un cntec trist. Mic utul deserta glastra lui Barcelona, ntre timp umpluta cu vodca, n pian. Dupa toate cte-i faci, i-o fi sete si flasnetei asteia! si-l batu pe umar pe fost ul locotenent, caznindu-se sa imprime gurii sale de bruta un surs amical. Acum, c retinule nu mai esti ofiter, esti un prieten printre prieteni. Ce sa-ntelegem no i din cntecele tale unguresti? Iar Ivan vine peste noi cu o gramada de T-34 si vo m sfrsi sub o cruce de lemn, cu o casca gaurita si ruginita n vrf. Cnta, mai bine, cn tece pe care sa le pricepem, d-alea frumoase, despre tte si buci! Legionarul se apropia, clatinndu-se ca o corabie pe furtuna, beat cui. Locotenente, hai sa cntam imnul mortii, al dulcei morti! Se apleca peste claviatura, placa doua-trei acorduri si fredona: Tunurile intoneaza ultimul psalm, Vino, dulce moarte, vino, Ia-ma de mna..." Dadu capul pe spate, izbucni ntr-un rs ragusit, amuti si fixa marea peste care se lasa, ca o baie de snge, lumina asfintitului. i auziti? Ciuliram cu totii urechea. Canonada ne parvenea ca o surda rumoare. Ciocane la usa, ricana Legionarul. Curnd, curnd i vom avea alaturi pe devotatii nos tri colegi! Ei si! n zori, vom fi cu totii morti! Micutul si cufunda capul ntr-un lighean plin cu vodca, coniac si bere si bau ca un cal din adapatoare. si umplu gura cu fiorosul amestec si-o mprosca pe Olga. Balen a se porni pe zbierete, atunci, Micutul se repezi spre peretele pe care, ntr-o ra ma de lemn poleit, atrna un portret al lui Hitler, l smulse de-acolo si-l mbraca pe capul codoasei: Portretele unor asemenea jigodii n-au ce cauta ntr-o casa cinstita, racni el, facn d rama sa se nvrta n jurul gtului, numai cute de grasime, al Olgai. Arza-te-ar focul de scroafa bortoasa! Nu stii ca expunerea pozelor porno e interzisa prin lege? Porta nhata o sticla de coniac, o decapsula de marginea pianului si o turna n capu l Olgai, asezata cu fundul pe dusumea si cu Hitler n jurul gtului. Hidosenie grasa! O sa fierbi n cazanele Iadului cu Fhrer-ul tau cu tot! Si sa-ti t ii fleanca atunci cnd vorbeste Joseph Porta! Eu sunt coloana vertebrala a nfrngerii ! Traiasca nfrngerea! Hai, fii dragut, se miortaia Olga, sa petrecem si noi un moment placut... De placut, va fi placut, poti fi sigura! Uitati-va si voi la capita asta de slan a care-si nchipuie ca am batut atta drum ca sa nu ne distram pe cinste! Desuruba unul din becurile lustrei si-l azvrli n curte unde acesta se sparse cu po cnet de pistol. Ajutor! guita Micutul. Ne-au napadit satirii si trag n noi! Se smulse dintre cele doua gagici goale ntre care se tolanise, smulse parabellumul din toc si goli ncarcatorul n podea. Aschii de lemn si cioburi de sticla zburar a n toate partile. Corvetele tipau, Olga njura de mama-focului, cu portretul Fhrerului de gt. Micutul se tavalea de rs, degradatul locotenent cnta: Husarii rosii trec n galop. Vino, draguto, cu mine pe sa." n acest moment, Olga descoperi ca blana ursului disparuse. Blana asta, pe care io daduse un vaporean, era obiectul ei de fala: coltii fiarei fusesera auriti, oc

hii nlocuiti cu doua rubine sintetice. Cine l-a furat pe Martin? Porcule, tu l-ai zulit! si-l nsfaca pe Micutul de brat. Nici pomeneala! se jura Micutul. Da' bietul de el s-a saturat sa-ti tot vada moa ca aia pocita si-a sters-o acasa, n padure! Si puncta afirmatia cu o palma zdrava na peste fesele matroanei. Julius Heide se apropie de ei, mpleticindu-se, beat pleasna. ntinse un deget acuza tor spre Olga, dar si pierdu echilibrul si degetul i se propti direct n gura femei i. E aici o chestie care nu-i n regula, rosti el caznindu-se, cu ncapatnarea oricarui b etiv, sa articuleze ct mai corect. Porta, bunule si batrnule Porta, tu care porti numele unui sfnt, nu-i asa ca esti de aceeasi parere? Ceva nu merge. Patachina as ta grasa umbla cu fofrlica. Pazea, Olga, vezi sa nu facem din tine biftec-tartar". Te fragezim cu centiroanele, Olguto, cu centiroanele, auzi tu? Rse si ciufuli latele jagardelei. Pe ea o trecusera toate naduselile, groaza ei ce a mare era ca nu cumva, n betia generala, fetele sa se apuce sa ciripeasca. n aces t caz, s-a terminat cu ea! Lasul de comandant al garnizoanei o stersese, cacanari i aia de politisti, la fel, si cea mai apropiata autoritate germana era la zeci si zeci de kilometri, deci nici o nadejde de ajutor. Cum ar fi mai bine sa proce deze cu banda asta de golani? Nu-i trebuise mult timp ca sa descopere ecusonul n egru pe care-l purtau la mneca, un ecuson cu doua capete de mort argintii si insc riptia Sonderabteilung" adica Detasament special". Stia despre ce-i vorba: tot soi ul de banditi, de criminali, de asociali care schimbasera zeghea vargata a pusca riasului pe uniforma feldgrau sau neagra a combatantilor. Dar asta nu-i facuse m ai buni! Ofiterii care treceau pe la ea i vorbisera nu o data despre aceste regim ente disciplinare, n care durata medie de viata nu depasea o luna, dar care erau cele mai formidabile unitati din linia nti, tocmai pentru ca stiau ca n-au nimic d e pierdut. si jucau la pocher decoratiile, n-aveau nici un Dumnezeu si daca murea u si apucau sa fie ngropati, pe crucea lor scria, sub nume si data: Mort reabilitat ". Singura recompensa postuma. Inamicul se temea de ei ca de dracu si cnd i prinde a vii nu-i cruta. La rndul lor, stiau lucrul acesta si de aceea nu se predau nici odata si nici nu dezertau. Si chiar daca le-ar fi venit cheful s-o faca, familii le lor erau imediat ntemnitate, n chip de represalii. Ticalosi, dar nu voiau sa-si expuna familia. Olga arunca o privire furisa catre Micutul. Goriloiul asta o fi avnd familie? Pna acum, o amenintase de patru ori c-o sugruma si, daca i-ar afla taina, cu siguran ta ca n-ar ezita s-o faca. Ce labe avea! Cu labele astea putea sugruma si un ele fant! Si ce bocciu putea fi! Cel mai ntelept lucru era sa se dea bine pe lnga el, poate n felul asta mai mblnzea fiara... Heide ntrerupse, cursul gndurilor ei. Olga, batoza, plina cu rahat, mi-a venit o idee. Dezbraca-te, vrem sa te vedem g oala! O brunetica, pe care Micutul o cocotase pe un sifonier, tipa n gura mare: Puneti-i si blana de urs, asa o sa arate mai bine! Olga i arunca o cautatura rapida: Nelly risca sa-si arate coltii. N-ar fi trebuit niciodata s-o primesc pe belgianca asta parsiva", si spuse ea, dar de vorbit, vor bi cu glasul cel mai suav: Nelly draga, ce idei n capsorul asta fermecator. Fata rdea glgit si-l gdila pe Micutul dupa ureche cu degetul gros al piciorului ei g ol. E o japita si-o ticaloasa! S-o luati cu voi cnd plecati si s-o necati n prima mlast ina iesita n cale! Micutul ntinse spre Olga un deget gros ct un parizer: Unde-i ursul? Vreau ursul! O sa-l iau cu mine pe front ca sa nu mai nghet ca iarn a trecuta. Nelly sari de pe sifonier si, naltndu-se pe vrful picioarelor, sopti ceva la ureche a colosului. Acesta izbucni ntr-un hohot de rs: Nelly, esti o comoara! Daca toate belgiencele sunt ca tine, ma mut n Belgia. Olga , vaca premiata, da jos toalele, vreau sa-ti vad bucile! De-o viata visez sa vad un cur ca al tau! Porta se prapadea si el de rs.

La pielea goala! La pielea goala! Ursul trebuie purtat direct pe soric! Olga se zbatea si protesta: Ati nnebunit cu totii! Porcilor! Atentie! striga Nelly. O s-o stearga! Nimeni n-o sterge nicaieri fara permisiunea mea, clama Micutul si cu o piedica m agistral pusa o expedie pe Olga drept peste burta lui Heide, ntins, nu se stie de ce, pe podea. Imediat, tot el o nhata de picioare si porni s-o nvrta asa cum nvrt at letii ciocanul nainte de a-l arunca. O suta si ceva de kile de carne flasca vjiau p rin aer, n timp ce noi zbieram un cntec porcos, acompaniati la pian de fostul loco tenent. Da-mi drumul! Da-mi drumul! urla Olga. Pentru un gentleman ca mine, rugamintea unei doamne e ordin, declara solemn Micu tul si, dupa o noua nvrtitura, si desclesta pumnii. Olga porni ca o racheta, matura ca pe niste popice vreo doua masute, doua sau tr ei scaune si pe netotul de Profesor" care atunci se gasise sa intre n camera si at eriza pe pian, scotnd din el un adevarat vuiet. Imperturbabil, locotenentul trecu la alta melodie. Olga se ridica abia miscndu-se, stlcita rau, dar turbnd de furie: O sa mi-o platiti, porcilor! Un scurt moment de acalmie. Micutul si cu Annie se asezasera pe jos si jucau zar uri cu sergentul romn si nca un soldat. Annie desenase pe snii goi cu dermatograful conturul unui sutien, declarnd ca ntotdeauna a tinut sa apara n public decent mbrac ata. Profesorul" revenit din soc, se apropie de ea, teapan ca o coada de matura. n dosul lentilelor, cu nenumarate dioptrii ale ochelarilor, ochii sai clipeau ner vos. nghiti de vreo doua ori n sec, rosi, tusi dregndu-si glasul si, n sfrsit, izbuti sa articuleze: Iertati-ma, domnisoara, nu v-am fost prezentat, dar ati accepta sa fiti a mea? Auzind asa ceva, Micutul uita sa mai dea cu zarurile si ramase cu gura cascata, cu o expresie de totala uluiala pe mutra lui botita. Annie se uita la Profesor" d e jos n sus, trase o dusca de vodca direct din sticla si pufni: Te-ai vazut n oglinda, idiotule? Pe mine ori ma f..., ori te duci dracului! Jignit de moarte, Profesorul" se ndeparta mpleticindu-se si iesi n curte unde se ref ugie lnga magarus. Brunetica Nelly se muta de unde sedea si se instala ntre Batrnul si Legionarul. Vo rbea repede si ceea ce spunea parea sa-l intereseze n cel mai nalt grad pe omul de serturilor. Din cnd n cnd, si freca viguros cicatricea. Din ungherul unde se refugia se, Olga i urmarea cu priviri banuitoare. Ochii Legionarului se ngustasera ca la f eline si, pe masura ce Nelly povestea, privirea lor devenea tot mai taioasa. Bat rnul daduse pe ceafa boneta sa neagra de tanchist si pufaia de zor din pipa, nvalu indu-se n nori de fum. Tiptil, tiptil, Olga ncepu sa se deplaseze spre usa. De mult ar fi trebuit s-o fa ca. Cine stie ce porcarii mai povestea putoarea aia de Nelly?... Iar individul a la cu cicatrice, Dumnezeule, ce tip sinistru! Mai periculos, cu siguranta, dect u n sarpe cu clopotei. Uite, nu-l interesau nici macar femeile, si har Domnului, g agicile erau tot una si una... De-ar putea alerta Feldgendarmeria! Mai avea doar nitel pna la usa cnd strigatul lui Porta o bloca: Olga! Superbo! Doar n-ai de gnd s-o roiesti? Doar nu vrei sa abandonezi o att de p lacuta companie! nsfacnd-o viguros de mna, o trase n mijlocul camerei. Micutul lepada zarurile si se apropie de ea, leganndu-se ca un urs, urmat de Heide, beat cui. Vreau sa-ti vad trtita! zbiera Micutul. Onoratul public e rugat sa ia loc. Scroaf a cea mai grasa de pe lume ne va prezenta un numar de strip-tease! Noi doi o vom face pe cameristele. ntreaga cladire se zgudui de hohotul nostru de rs. Imediat, ne instalaram pe jos, n semicerc. Combinezonul! comanda Micutul. O bucata de matase neagra zbura pe fereastra. Ttarul! Sutienul lua acelasi drum. Burtiera!

Cu o miscare brutala, Heide i smulse centura. Olga scoase un tipat si dadu sa se m potriveasca. Onorat public, trmbita Micutul, ceea ce urmeaza nu-i o pnza de corabie umflata de vnt, ci un parcur, cel mai mare din lume, comanda speciala executata la santierel e navale din Odessa pentru acest cargobot de osnza! Arde-o! tipa, isteric, Nelly. Arde-o pe scroafa asta! Legionarul avu un zmbet rautacios n coltul gurii: Calm. Calm. O sa primeasca ce i se cuvine, nu-ti fie teama. Olga ncremenise, goala pusca. Micutul se trase doi pasi ndarat si si mpreuna palmele , ca un copil n fata pomului de Craciun. Sfinte Moise, amiral al Marii Rosii, ce de-a halci! Unde-i ursul? zbiera Porta. Sa i-l punem pe Mos Martin! Fetele se tavaleau pe jos de rs. Porta se lasa n patru labe si porni sa scotoceasc a pe sub mobile. Unde-i ursul? Unde-i ursul? Ce urma e de nedescris, fura smulse picioarele masutelor, rascolite dulapurile, desertata pe covor pubela, cratitele din bucatarie zburara pe fereastra, o matur a fu tunsa cu pumnalul, pernele spintecate, vesela facuta cioburi. Unde-i ursul? Unde-i ursul? necheza Barcelona dnd jos cu focuri de revolver tablourile de pe pe reti. Fetele se tineau de burta. Olga plngea si ne blestema ct o tinea gura. Racneam din tr-o odaie ntr-alta: Ai gasit ursul? Nu! Da' tu? Bibelourile din portelan se pulverizau, perdelele fusesera facute taitei, careva smulsese chiar giurgiuveaua ferestrei si o azvrlise afara, n curte. Brusc, dintr-una din camere rasunara cteva rafale scurte. Ne repeziram cu totii s a vedem despre ce-i vorba. Pe un garderob burduhanos trona blana ursului, capul animalului depasind marginea de sus a mobilei, Porta si Micutul, adapostiti, dup a toate regulile razboiului, n dosul unei canapele, cu trei gagici goale n chip de servanti, deschisesera focul asupra bietului Mos Martin. nca o rafala si l-am rapus! zbiera Porta. Ba am sa-l nfrunt corp-la-corp! mugi Micutul. Atta i-a fost, nenorocitul! Se napusti ca la asalt, nfipse baioneta n ceafa ursului si smuci din rasputeri. Bl ana si dulap cazura peste el, rasturnndu-l. Dintr-o singura lovitura de pumnal, P orta desprinse uriasa capatna. Uf, l-am avut! gemu Micutul, iesind de sub sifonier. A fost greu, greu de tot, gfi Porta. Olga, turbnd de furie, le smulse blana din mini. Porta izbucni n rs si-i arata o pat a rosie de pe fesa dreapta a lui Annie: Uite, madam, ce i-a facut ursul. Daca te musca si pe tine, da' din fata? Zi mers i c-ai scapat de fiara! Atunci, aparu Legionarul. Cu chistocul n coltul gurii, cu boneta neagra adusa pe sprncene, mic si nespus de periculos. Si-acum, ntre noi doi, Olga. Sunt cteva mici amanunte pe care tin sa le lamurim. Zmbetul lui ti dadea fiori. Din urma venira Batrnul si Nelly. Olga uita si de urs, si de toate. Cu ce i-a putut mpuia capul curva aia de Nelly? Si alelalte putori? Arza-le-ar focul! Ar fi trebuit sa accepte propunerea Hauptsturmfhrer-ului care se oferise sa le lichideze pe toate. Mare tmpit! Daca ar fi ntins-o cu el, punea la repezeala pe roate un alt bordel. Prin lagarele de munca fortata erau, slava Dom nului, destule deportate si tinere si frumoase, de toate nationalitatile si toat e culorile. Scrba asta de frantuz o ngrozea. De ce dracu l primisera nemtii printre ei? N-or fi nici ei niste mielusei, dar cobra asta e mai rea dect toti! Olga, ti plac baietii de la Gestapo? Legionarul zmbea, daca se putea numi zmbet grimasa aceea sinistra. n glasul lui era ceva care o nfiora. Miji ochii, si asa necati n grasime, si se uita la el cu un am estec de ura si de teroare. Ce vrei sa insinuezi? Lucrez de douazeci si cinci de ani, am fost ntotdeauna core cta cu fetele si n-am savrsit nimic dezonorant.

Legionarul continua sa zmbeasca. Dezonorant? Rostindu-l, accentua cuvntul. Odata, pe cnd eram n Legiunea Straina si luptam n Siria, am ntlnit un tip. Facea parte din grupa mea. Venea de la Paris si, d upa spusele lui, nu facuse nimic dezonorant. Numai ca, ntr-o buna zi, Danezul, ad ica sergentul Hansen, a dat peste un ziar mai vechi. Si ce sa vezi? n ziar figura poza individului. Era cautat de politie. Ucisese un copil. Copilul lui, pe care -l tinea tot ntr-o bataie pentru ca tncul plngea cam des. ntr-o noapte, copilul a pln s mai mult dect de obicei si atunci gagiul l-a strns de gt pna ce plodul a amutit de tot. L-a aruncat ntr-o pubela, a fugit la Marsilia, s-a nrolat si a venit la noi. Allah nsa, care le stie si le vede pe toate, a facut n asa fel nct ziarul cu pricin a sa cada n minile Danezului si nemernicul a luat drumul Iadului cu un cutit ntre o moplati. Uite, chiar cu asta si Legionarul trase din carmbul cizmei lama sclipito are si lunga, taioasa ca briciul, a pumnalului sau maur. Ce vrei sa spui cu toate aiurelile astea? tipa Olga, cu priviri de nebuna n ochi. Acum nu mai tinea seama ca e complet goala. Legionarul si trecu palma peste fata, ca si cnd ar fi vrut sa stearga zmbetul de pna atunci. Toata fiinta lui degaja o raceala de cavou. n salon se facu liniste, si ea ca de mormnt. Din camera alaturata razbateau slab notele pianului. Vreau sa spun, Olga, ca a venit ceasul socotelilor. Ai auzit vreodata de Regimen tul 2? Mndria Legiunii Straine? Stii cum procedam acolo cu denuntatorii, cu uciga sii, cu lasii? Dupa ce suna stingerea si era cobort drapelul, i spnzuram de catarg. Aici, pe tarmul Marii Negre, cum procedati? Ar trebui sa facem la fel! striga Nelly. E cea mai ticaloasa dintre ticaloase! N e-a cumparat pe toate ca pe niste vite. Aveam de ales: lagarul de munca sau bord elul. Asa-i! interveni o alta fata. E un monstru. Are bordele la Bucuresti, Zagreb, Sa lonic... Cu evreicele, treaba era simpla: bordelul sau camerele de gazare. Numai n cursul lunii trecute a expediat cinci fete n lagarul mortii de la Ravensbrck. Pe Desa a gtuit-o cu propriile mini. Cu Gestapo-ul era bot n bot si mpartea toate bene ficiile cu Hauptsturmfhrer-ul Nehri. Furios, Porta o apuca pe Olga de gt, iar Micutul o mpunse zdravan cu baioneta ntr-u na din buci. Grasa scoase un urlet de durere. Locotenentul degradat lovea, dezlantuit, clapele pianului. Boneta i cazuse, sudoa rea siroia pe fruntea ca de var. O clipa, muzica se opri, apoi izbucni ntr-un cre scendo salbatic, o adevarata explozie de note... Muzica aceasta turbata ne scote a din minti, ne biciuia nervii. Porta expedie un pahar de cristal n perete, Micut ul sparse cu lama baionetei gtul unei sticle de vodca si-si turna continutul dire ct pe gt. Se clatina pe picioare, ochii i se injectasera. Se holba, crunt, la Olg a si cu toata puterea i azvrli sticla n cap. Cu o fantastica promptitudine, madama reusi sa se fereasca de ucigasul proiectil. Esti iute, putoareo! Daca te nimeream, te faceam ngeras! Si Micutul izbucni ntr-un rs care nu prevestea nimic bun. Rasuflarea i putea a alco ol, privirea i era ncarcata de ura, vorba-i era mai mult scrsnet. Pentru ea, devenis e clar ca de la acesti oameni nu poate astepta crutare. O cuprinse o frica cumpl ita, o frica viscerala, cum nu mai cunoscuse n viata ei. Disperata, l cauta din oc hi pe Batrnul, eventual singura ei speranta. Sedea pe un scaun si fuma. Se repezi spre el. Domnule! Va implor! Potoliti-i! Sunt nebuni, nebuni de legat! Ajutati-ma. Am ban i! Va dau ct doriti! nchid toate casele pe care le am! N-am vrut asa ceva, m-au fo rtat sa le nfiintez! Batrnul o privi ndelung, o privire grea ca o lespede de mormnt, se ridica si parasi ncaperea. Fara sa rosteasca un cuvnt, o condamnase. Olga se simti pierduta: ar fi fost singurul care o mai putea salva. Am facut cerc n jurul ei. Spectacolul era oarecum grotesc, mai toata lumea fiind n pielea goala. Fetele, cu ochi scaparnd de ura, se adunasera n spatele nostru. Din pricina ei, Margaret Rose din Bremen a fost mpuscata! striga una din ele. Pe Ilse si pe Yvonne le-a expediat ntr-un lagar de concentrare. Amndoua au murit n d osul srmei ghimpate. Ne-a spus-o chiar ea, amenintndu-ne cu aceeasi soarta daca nu suntem supuse. Pe Silva a biciuit-o pna a schilodit-o din pricina ca povestise un ui client, un ofiter de infanterie, cum am ajuns cu toatele aici.

Ne jefuia de toti banii, de toate cadourile, ne cauta pna si-n... ca nu care cumv a sa dosim ceva! Daca sunteti barbati, daca sunteti oameni, razbunati-ne! Legionarul si aprinse o tigara. Calm, tacticos. Perfect. Vom constitui un tribunal. Un procuror si juriul. Asa se proceda si la Regimentul 2 Legiunea Straina. Era gaselnita unui capitan, un om drept pe care-l iubeam si-l respectam cu totii. Iar hotarrea juriului era sfnta, fara drept de ap el. Lua un scaun si-l aseza n mijlocul salonului. Va prezint primul membru al juriului: Yvonne, moarta n detentie. Un alt scaun: ac easta este Ilse. nca un scaun: Desa. Pe acesta va sta Margaret Rose, iar alaturi de ea, Silva. Pentru cine ar fi urmatorul? Pentru Lone! striga una din fete. Lone pe care au spnzurat-o n lagarul de la Ovide opol. Bine, aproba Legionarul. Aici va sta si judeca Lone cea spnzurata. Mai e cineva? Gerda! Gerda pe care un gestapovist beat a mpuscat-o la ndemnul Olgai pentru ca na acceptat perversiunile lui sadice. N-o uitati pe Monica din Viena! Au aruncat-o ntr-o veche cariera de piatra, mpreun a cu Sonia din Kiev! Se aliniara alte scaune goale. Noua scaune, noua fete moarte. E mult, dar parca nu-i destul. Mai avem nevoie de trei. Exista nca trei moarte? O belgianca sari n picioare. Ochii i aruncau vapai. ngrozita, imensa si diforma n go liciunea ei, Olga se lipise de perete. Semana cu o pictura de Rubens, executata de un mzgalici. O mai tii minte pe Alice din Frankfurt? Dar pe Gola din Atena? Pe Cecilia italia nca? Si mai sunt si altele! Merci, medemoiselle, am ntrunit numarul cerut, spuse Legionarul. Tu, Nelly, vei f i judecator. Eu sunt acuzatorul. De aparare n-avem nevoie, oricum nimeni n-ar fi dispus sa si-o asume. Micutul sari de pe locul sau: Sahara, da-mi voie sa fiu si eu judecator. ntelegi, mi-am dorit ntotdeauna rolul as ta, ca prea am fost eu cel vesnic judecat! Legionarul accepta, o mai alese pe iugoslava Sorka, cea care trecuse prin alte n oua bordele sub patronaj nazist. Fata lua loc pe scaunul ce-i fusese desemnat. G alant, Micutul i oferi parabetlum-ul: Ia obuzierul asta, fato. Foloseste-l ca ciocanel, ai vazut prin filme cum fac ju decatorii cnd vreunul se apuca sa zbiere prea tare. O judecata trebuie sa se desf asoare n liniste si pace, ca si pedeapsa sa fie data cu ntelepciune si cumpanire. Asa ca nu te sfii sa-l folosesti. Sorka izbi de trei ori cu patul pistolului n masa. Sedinta e deschisa, aduceti acuzata. Auzi, misca-ti curul! si Porta i dadu un ghiont Olgai. Onorata curte vrea sa te a uda. Nu! se tngui Olga. N-aveti nici un drept sa ma judecati. Sunt nevinovata. Nu-s eu cea care a facut legile! Sunt legile celui de-al III-lea Reich. Eu, m-am supus d oar lor! Perfect, spuse Legionarul. Juratii vor cntari atent toate capetele de acuzare. Da ca te gasesc vinovata, te spnzuram. Daca nu, esti libera s-o ntinzi unde vrei. Ce atta farafastcuri! sari Micutul. Scroafa e vinovata suta-n suta! O spnzuram si t erminam blciul! Acuzarea are cuvntul! interveni, procedural, Sorka. Legionarul se ridica si facu o plecaciune: Doamnelor si domnilor, n numele omeniei si al dreptului la libertate o acuz pe Ol ga Geis de omucidere, tortura, sclavagism si denunt n scopul unor profituri perso nale. Auzit-ai? se repezi Micutul, remarcnd ca grasana se asezase pe un scaun. Bai, cal tabos, salta-ti bucile si ia pozitia de drepti cnd un judecator ti face cinstea sa -ti vorbeasca! Aud? Esti sau nu esti vinovata? Raspunde scurt, militareste! Nu-s vinovata, abia sopti Olga. Continuam interogatoriul, rosti solemn Sorka. Inculpata poate sa se aseze.

Legionarul se ntoarse spre sirul gol al scaunelor juriului si-si facu palma caus la ureche de parca ar fi ascultat niste raspunsuri inaudibile. Ce parere are distinsul juriu? Vinovata sau nu? Din nefericire, onoratul juriu n u se poate exprima cu glas tare si, de aceea, ma roaga sa retransmit eu spusele lui. Juriul o declara pe Olga Geis vinovata de toate acuzatiile ce i-au fost adu se si lasa n seama nobilei Curti sa ia decizia ce se impune. Nimic mai simplu! zbiera, imediat, Micutul.. Propun spnzurarea cu o lumnare aprins a sub fund! Olga se trnti pe podea si se porni pe racnit: Ajutor! Ajutor! n acelasi moment, un glas rastit si autoritar rasuna din capatul celalalt al salo nului: Ce se ntmpla aici? Minile sus! Sa nu ne credem ochilor: n usa de la intrare se protapisera trei jandarmi, cu arme le n mna. Cel care strigase era, fireste, un Oberfeldwebel. Mai idiot ca ceilalti, unul dintre ei trase. Hanna, olandeza, scoase un tipat, sngele-i tsni pe gura si se prabusi peste Barcelona Blom. Olga sari de pe locul unde zacea cu un strigat de triumf: Au vrut sa ma omoare. Scapati-ma de bestiile astea! Fara scandal! comanda Oberfeldwebel-ul. Aici noi suntem stapni! N-apuca sa termine fraza, si cel de lnga el se rasturna pe spate cu un glgit ciudat . n beregata mai vibra nca pumnalul maur al Legionarului. Feldwebel-ul casca gura asa ceva nu i se mai ntmplase niciodata dar Heide, om al t ranseelor si al luptelor corp-la-corp, era de-acum cu un pistol-mitraliera n mna, adapostit dupa cadavrul nca proaspat al Hannei. Nimeni nu misca! Labele sus! Cei doi se executara. Barcelona i dezarma. Prudent, Porta i perchizitiona. Locoten entul continua sa mngie clapele: Departe, departe, e tara mea..." Legionarul si recupera pumnalul, sterse sngele de pe lama de vestonul mortului, l b aga la loc n teaca de sub mneca, dupa care saluta scaunele goale ale juriului si o noratul tribunal: Scuzati ntreruperea, am uitat sa ncuiem usile tribunalului. Cei trei judecatori schimbara cteva vorbe soptite ntre ei. Micutul pufni n rs: Moarte prin spnzuratoare. Acuzata, ridica-te! Zmbetul triumfator al Olgai disparuse demult, niciodata, nici macar n visele ei ce le mai aberante, nu-si putuse imagina ca cineva ar putea cuteza sa ridice mna asu pra unui feldgendarm. Militarii astia veneau direct din iad. Ar fi trebuit sters i de pe fata pamntului. Ah, daca Fhrer-ul ar afla!... Cu o miscare reflexa i cauta portretul, dar ceea ce mai ramasese din el arata de-a dreptul jalnic. Un geamat prelung i scapa printre buzele ct niste crenvusti. n numele dreptatii..., ncepu Sorka, articulnd cuvintele tare si raspicat. Olga se holba, nnebunita. O oroare, un adevarat cosmar: Sorka, doar n sutien, chil oti rosii si ciorapi negri, cu jartiera, iar alaturi de ea, matahala aia sinistr a, individul acela groaznic, gol-pusca, numai cu centironul si cizmele pe el. Ce bandit! Ce bestie! Olga Geis, continua fata, ai fost condamnata n unanimitate la pedeapsa capitala. Unul din judecatori a cerut ca, n prealabil, sa fii tavalita prin catran si pene, iar cadavrul tau sa fie aruncat la cini. Eu am fost acela! trmbita Micutul. Doar cu spnzuratoarea scapi prea usor! n regula, spuse Legionarul. Acuzarea nu mai are nimic de adaugat. Uite si funia! sari Heide, smulgnd unul din cordoanele draperiei. Cu dexteritate, facu un nod si-l petrecu pe dupa grumazul Olgai, paralizata de g roaza, n timp ce Micutul i lega minile la spate cu un sutien gasit pe jos. Si acum, draguto, urmeaza marele salt! Olga se porni pe urlat. Situatia i aparea n toata oroarea ei. Se smuci, ncerca sa m uste, sa loveasca, n dreapta si-n stnga, cu picioarele: pentru o clipa izbuti chia r sa se elibereze, dar fetele sarira ciotca pe ea si o trra spre fereastra deschis

a, oblignd-o, cu mpunsaturi de baioneta, sa urce pe pervaz. Capatul liber al cordo nului fu legat zdravan de vrful catargului. Pe o bucata de carton adusa din bucat arie, Barcelona scrisese cu litere de-o schioapa: TURNATOARE SI BESTIE. Cartonul i fu atrnat de gt. Sari, putoare! comanda Micutul. Olga continua sa urle. Atunci Nelly, nhatnd o pusca rezemata de perete, o pocni di n toate puterile peste ncheietura genunchilor. Olga bascula n gol. Catargul port-d rapel se ndoi, mai, mai sa se rupa, dar rezista pna la urma. Imensul les se legana , rotindu-se ncetisor. Pe toti ne trecu un fior de scrba si groaza. Fereastra fu nchisa la iuteala si fie care dintre noi ncerca sa nu se uite ntr-acolo. Impasibil, fostul locotenent contin ua sa-si plimbe degetele pe clape, acum interpreta poemul simfonic Mazepa" de Lis zt. La vremea lui, Mazepa fusese si el un tradator. Legionarul se apropie de jandarmi. Ambii abia respirau. Care dintre voi a tras n fata? ntreba el, aratnd spre cadavrul care zacea ntr-o balt oaca de snge. Oberfeldwebel-ul drdia ca scuturat de friguri. n coltul buzelor i aparuse un pic de spuma. Clipi din ochi si rosti cu glas sugrumat: Eu. Mi-a scapat degetul pe tragaci. N-am facut dinadins. Ma jur ca nu dinadins.. . Te credem, dar asta n-o s-o nvie. E cazul s-o nsotesti acolo unde ai trimis-o. Bar celona, Heide, scoateti-l n curte, dupa gramada de gunoi. Cinii turbati trebuie su primati. Cu placere, ricana Heide. Hai, eroule! Iesira. n salon se facu liniste. Locotenentul placa un ultim acord si lasa minile sa-i atrne de-a lungul corpului. Minutele treceau. Nu se auzea dect rasuflarea noa stra. Taceau pna si Porta si Micutul. Apoi, rapai o rafala de pistol-mitraliera, urmata aproape imediat de detunatura seaca a unui P-38. Amin, rosti Porta si duse la gura sticla cu coniac. i urmaram imediat exemplul. S-a lasat cu o betie, dar ce betie...

Sovieticii strapunsesera pe toata lungimea sectorului sudic al frontului. Noi ne gaseam pe undeva, prin flancul Armatei a 3-a romne. Primisem chiar si ordine: sa reluam lupta si sa pastram pozitia pe care ne aflam. Daca si un bordel poate fi numit pozitie...", comenta, sarcastic, Porta. Auzind asemenea tmpenie, am fost ct pe aici sa ne necam de rs. Un ntreg front se prab usise, opt divizii o luasera la goana si dumnealor voiau ca un prapadit de pluto n, compus dintr-o adunatura ca vai de lume, sa ndiguiasca puhoiul inamic! O sa va bateti? ntreba una din fete. Da, dar cu tine si pe orizontala, i raspunse Porta, tragnd-o spre un divan. Batrnul i njura pe idiotii de la statul-major, Micutul se razboia cu sticlele, loco tenentul ungur cnta mazurci, Barcelona si Heide trageau cu pusca-mitraliera ntr-o pisica, eu si cu Legionarul ascultam povestile lipsite de haz ale uneia dintre p ipite despre clienti si diversele bombe prin care trecuse. Ajunge, am auzit destul, o ntrerupse Legionarul si desfacu micul covoras pe carel purta ntotdeauna cu el, ngenunche, pregatindu-se de rugaciune. Necunoscndu-i obiceiul, fata chicoti amuzata, dar n secunda imediat urmatoare un d os de palma o expedie cu zgaibele n sus. Sa nu rzi niciodata de cele sfinte, putoare! ntors cu fata spre Mecca, omul nisipurilor se nchina adnc atotputernicului Allah. MICUTUL, CURTEA MARTIALA SI CUM SE NASTE O EROINA Chiolhanul nostru nu se mai ispravea. Uitasem aproape cu desavrsire ce se ntmpla la nord-est de pasnica statiune n care ne aflam. Ni se rupea n paispe ca un front ntr eg fusese pulverizat, ca drumurile erau ntesate de coloanele celor care se retrag

eau, ca ntr-o nvalmaseala ngrozitoare, valuri-valuri de soldati abandonau pozitii, cautnd scapare. ntre Bug si Nistru, regimente ntregi cadeau n ncercuire, panica se ntinsese ca o moli ma, artileristii paraseau pozitiile, lasnd intacte gurile de foc, infanteristi, g enisti, furieri, sanitari, cei de la intendenta, chiar si tanchisti deveniti ped estrasi se mbulzeau, bezmetici, dezorientati. Cum se strnise panica? Foarte simplu, asa cum se ntmplase nu o data si n tabara noas tra, si ntr-a lor. De data asta, cteva T-34, cu vreo companie, doua de infanterist i dupa ele, strapunsesera liniile noastre, n ultima vreme extrem de subtiri, si c areva mai slab de nger se pusese pe zbierat: Ne-au ncercuit rusii! Scapa cine poate ! Ivan navaleste cu tancurile!" De aici a pornit totul. Fie ce-o fi, dar sa scapi de ncercuire, sa nu fii captura t! Statele-majore fura inundate de stiri, una mai catastrofala dect alta: cele cteva T-34 se prefacura n batalioane, regimente, divizii. Un capitan se jura pe toti sf intii ca ntreaga Armata a V-a sovietica pornise ofensiva generala, ceea ce era o i diotenie fiindca sus-pomenita armata se afla nca n sectorul Kerci din Crimeia, unde -si lingea ranile si astepta ntariri. Respectivul capitan a ordonat sa fie arsa t oata arhiva si aruncate n aer toate vehiculele, cu exceptia unuia singur, acela n care urma s-o stearga. Mai trziu, acelasi brav capitan a compus un adevarat tratat despre retragerea str ategica de la Tatar-Bunar, lucrare care circula si la ora actuala n scolile milit are de ofiteri, fiind considerata drept un model al conceptiei moderne n materie de retragere. Pentru succesul manevrei ntreprinse, capitanul a fost avansat, ultr arapid, maior, apoi colonel, a capatat Crucea de cavaler si a fost numit la Mare le stat-major. Dupa razboi si dupa ce tribunalul l-a declarat denazificat, l-au a steptat si alte onoruri. Tancurile care provocasera toata aceasta debandada naintau, unul dupa altul, pe u n drumeag ngust, mpingnd spre apus o hoarda de soldati capiati. Putinii care-si pas trasera capul pe umeri si sngele rece si ncercasera sa organizeze o rezistenta perf ect posibila de altfel au fost maturati de avalansa umana. Un general-maior fu mb rncit ntr-un smrc. Iesi de acolo cu mare greutate si se pomeni n mijlocul unui soi d e tragice ariergarde formate din raniti, estropiati, schilozi, carati sau sprijin iti de altii, mai putin grav atinsi. Ofiterului i dadura lacrimile, dar cu lacrim i nu poti stopa blindatele rosii care soseau din urma tragnd cu tot armamentul de bord. O clipa, generalul contempla acest infern, si smulse Crucea de fier de la gt, culese de pe jos cteva grenade de mna, le lega cu centironul manunchi si se nap usti spre primul T-34. Se mpiedica nsa, cazu, grenadele i scapara din mna si se rost ogolira sub burta tancului, fara sa explodeze nsa. Generalul dadu sa se fereasca din calea monstrului de otel, apuca teava de esapament din care tsneau flacari lu ngi de un metru, carnea de pe palma sfrii ca o bucata de slanina aruncata pe o ti gaie ncinsa, poala mantalei fu prinsa de senila, o forta irezistibila l trase sub patinele de otel. Urletul lui razbatu pna si prin blindaj, acoperi duduitul motor ului si, privind prin vizor, locotenentul Pimen, din Regimentul 19 care de lupta , vazu un brat ridicndu-se ca pentru salut. Uite un hitlerist care ne da binete! spuse el, rznd, ochitorului de alaturi. Generalul-maior, baron von Bielow fu prefacut ntr-un terci de carne si oase. Pest e magma sngernda trecura si alte senile. Putinul care a mai ramas l devorara furnic ile si alte gnganii... Trei luni mai trziu, n Germania, baroneasa, sotia lui, afla ca generalul cazuse n f runtea trupelor sale n timpul unui atac mpotriva pozitiilor fortificate sovietice. Evident, nimeni nu moare niciodata n debandada unei retrageri! Si-a cautat-o cu lumnarea, fu oratia funebra a unui grenadier, care, mpreuna cu al ti patru camarazi, se camuflase n papurisul baltii nvecinate, lasnd sa treaca pe lng a ei atacul, tactica prea binecunoscuta de toti cei pentru care linia nti nu mai e ra demult o noutate. Ignornd cu desavrsire ce se ntmpla la numai ctiva kilometri departare, la Kita, n sedi l primariei, trona o Curte Martiala. Dezertori aveau cu duiumul si condamnarile la moarte plouau. n momentul n care primul tanc sovietic, nsotit de un grup de pist olari, si facea aparitia n capul satului un sat nsirat de-a lungul unei unice ulite

, tocmai venise rndul unui infanterist, prins ca-si lepadase pusca si masca de ga ze ca sa poata fugi mai lesne. Colonelul care prezida completul de judecata adora articolele, paragrafele, lite rele, suprema sa voluptate era lectura Codului de procedura militara pe timp de razboi si-n taina inimii spera ca, dupa ce va pronunta si cea de-a doua suta con damnare la moarte, va fi avansat general si mutat la Tribunalul militar suprem d e la Berlin. Din pacate, nu izbutise sa totalizeze dect o suta treizeci si sapte, cu asta de a cum, o suta treizeci si opt. Nu asistase la nici o executie, nici prin mpuscare, nici prin spnzurare, era un om delicat si avea oroare de tot ce nseamna violenta. Condamnatii constituiau pentru el simple abstractii, spete juridice n giganticul angrenaj pe care-l presupunea razboiul si obtinerea victoriei finale. Arunca, asadar, o privire perfect indiferenta amartului de pifan care urma sa moa ra peste cteva minute ca sa slujeasca exemplu altora care ar face ca el. O mataha la de jandarm si aseza laba pe umarul zdrentarosului osndit, si-i spuse, aproape p rieteneste: Hei, baiatule, cu tine s-a terminat. Condamnatul iesi brusc din starea de prostratie n care se aflase. Nu! striga el. Nu! si ncepu sa se zbata. Jandarmul cunostea si figura asta. Blndetea disparu ca suflata de vnt. Porcule! scrsni el, pocnindu-l cu patul armei peste spinare, dupa o tehnica bine studiata. Javra! ndraznesti sa dai n mine? O priza de jiu-jitsu l trnti la pamnt si nefericitul fu trt afara ca un sac cu cartof i. Tocmai atunci, trei lovituri de tun bubuira la marginea satului, urmate de rafal e lungi de arme automate. Farme de tencuiala se desprinsera din tavan si cazura p este dosarele ngrijit rnduite pe masa. Asta ce-o mai fi? se rasti, furios, colonelul Schmidt, scuturnd praful albicios d e pe impecabila sa uniforma. Unul dintre judecatori, capitanul Laub din Regimentul 7 infanterie motorizata, se ridica si se apropie de fereastra. Livid, se ntoarse spre colonel. Rusii! Ce tot ndrugi, capitane? Cum sa fie rusii? Raspndesti zvonuri alarmiste? Acuzatorul, maiorul Blank, care se repezise la o alta fereastra, si schimonosi gu ra ntr-un soi de rnjet: Din pacate, capitanul Laub are dreptate. Sunt chiar rusii. Ai nnebunit, maiorule? tipa, aproape isteric, colonelul, holbndu-se la subalternul sau care continua sa rnjeasca. Jandarmul uitase de condamnat. Frica i nnoda matele. Ivan! Dumnezeule, ce ne facem? Condamnatul ntrevazu o sansa de scapare, sari n picioare si se repezi pe coridorul acum pustiu. Pe ulita, postate n triunghiuri, tancurile trageau din scurta". De d upa case si din gradini, -asemeni unor demoni kaki, pistolarii sovietici alergau n zig-zag, mproscnd tot ce misca din balalaicele" lor. Un zdrahon n scurta de piele s i o caciula cu clape pe ceafa se apropia, n salturi rapide, de combatant deprins cu luptele de strada. Sari peste cele doua sau trei cadavre care zaceau pe trept ele primariei, l mbrn-ci pe infanteristul care ramasese cu gura cascata si striga nt r-o germana aproape fara accent: Ce dracu se-ntmpla aici? Infanteristul vru sa raspunda ceva, facu un pas nainte, dar cel cu haina de piele , nselndu-se, probabil, asupra intentiilor proaspatului condamnat la moarte, i slob ozi doua gloante n teasta. Un glont german, un glont rusesc, care-i, n fond, difer enta? Omul se rostogoli pe scari n jos, iar doctorul Goebbels, ministrul propagan dei, ar fi putut oricnd proclama: Dupa cum vedeti, chiar si condamnatii la moarte lupta pentru cel de-al III-lea Reich" si milioane de naivi l-ar fi crezut. Dar n ici doctorul Goebbels, nici altcineva, n-a aflat vreodata ce s-a ntmplat cu infant eristul Adalbert Wulff. Unii au zis ca a cazut prizonier, altii ca a murit n lupt a, n spital, de tifos, de dizenterie, necat, ngropat de un obuz si cte si mai cte... Realitatea a fost mai simpla: unul din T-34 a trecut peste cadavrul lui, facndu-l chisalita, un cine a nsfacat o halca si a fugit cu ea, iar porcul din curtea veci

na, scapat din cocina, a halit restul. Pistolarii care nsoteau ca trupa de protectie tancurile dadura buzna n primarie. C olonelul nmarmuri la biroul sau, printre dosare. Capitanul Laub dadu sa scoata pi stolul, dar o rafala l expedie la pamnt. Cazu, cu o expresie de totala stupoare pe obrazul sau cu trasaturi aristocratice, nepricepnd cum poate trage cineva ntr-un m embru al Curtii Martiale. Colonelul, ncorsetat pna la stupiditate n conceptiile sale despre importanta, rolul s i functia unui magistrat militar, se ridica demn de pe scaun: Domnilor, domnilor, se adresa el navalitorilor, fixndu-si monoclul n orbita, mai m ult calm. Ne predam, conform prevederilor Conventiei de la Geneva si ne remitem soarta n minile dumneavoastra. Iob tvoiu mati! fu lapidarul raspuns al unui sergent vnjos, care ca sa fie si mai explicit n privinta modului n care privea el Conventia de la Geneva, i expedie jand armului ncremenit lnga perete o vajnica lovitura de cizma n burta. Gemnd, acesta se r efugie instinctiv lnga colonel care, n ciuda situatiei deloc potrivita ifoselor, st rmba ostentativ din nas jandarmul mncase usturoi si, prizonier sau nu, colonelul nu suporta mirosurile mitocanesti. Davai, davai! racnira rusii, mbrncind prizonierii afara din camera. Profitnd de mbulzeala creata la usa, cel care o facuse pe grefierul, un plutonier gras cu mutra de buldog, ncerca s-o stearga, vrnd chiar sa arunce o grenada, chit c a explozia ei i-ar fi sfrtecat, deopotriva, si pe rusi, si pe ai lui. Cu o uluito are promptitudine, cel cu scurta de piele trase cu naganul de pe sold, cum poti vedea numai n western-uri si nimeri, cum tot numai n filme se ntmpla. Plutonierul ca zu cu fata la pamnt, zvcni o data din picioare si ncremeni. Lasa n urma lui nenumara te nereguli n gestiune si o nevasta care avea doi amanti: un magazioner-sef n port ul Murvik si un macelar din Neumnster, fabricant de crnati si furnizor al armatei aerului, Luftwaffe. Crnatii lui, de altminteri excelenti, l scutisera pna acum de m obilizare si trimitere pe front, o ladita cu deliciosul produs expediata lunar l a Centrul militar, si amnarea era asigurata. n atare conditii, razboiul putea sa m ai dureze si treizeci de ani de acum ncolo! Miracolul crnatilor nu se oprea, nsa, n umai la att. Gratie lor, ingeniosul macelar obtinuse ca pe carnetul lui de partid sa figureze un numar anterior anului 1933, ceea ce-l situa automat n rndurile vec hilor militanti nazisti, de unde si o puzderie de avantaje, plus trimiterea pe f rontul de est a unui creditor cam prea scitor, cu mentiunea: Unitate combatanta din linia nti, sector expus, de dorit o moarte de erou". Cel cu haina de piele, pesemne un comisar, dadu cteva ordine scurte, cu glas rast it, obisnuit sa comande. Cei trei prizonieri colonelul, capitanul si jandarmul, care continua sa se tina de burta fura urcati n spatele turelei unui T-34 care se n torcea la baza ca sa se reaprovizioneze cu munitii, iar ei urmnd a fi predati cel or n drept. Ascunsi printre rachite si mestecanis, camuflati cum numai ei stiau s-o faca, Mi cutul si Barcelona Blom auzira nca de departe duduitul motorului si plesnetul sen ilelor pe solul mocirlos. Motorul batea neregulat, tusea probabil n carburatoare s e adunase mizerie si conductorul l ambala nervos, temndu-se sa opreasca masina n pu stietatile astea mlastinoase, acum cnd nu mai avea nici un proiectil de tun n rast el si nici o banda de mitraliera. Iar nemtii, dracu' sa-i pieptene! Puteau fi ori unde. Cel cu haina de piele, comisarul batalionului, l njura copios de cte ori moto rul dadea cte un rateu, iar conductorul spera la, rndul sau, din tot sufletul, ca prima oara cnd bestia moscovita si va scoate capul din turela sa se gaseasca prin preajma vreun Fritz lunetist care sa-l expedieze cu un glont bine plasat n colhoz ul lui Satan. Ia-n te uita, mri Micutul, saltndu-se ntr-un cot, al dracului sa fiu daca nu-i o cot iga blindata de-a lor care s-a ratacit si mai sufera si de ticnafes. O auzi cum gfi e? Cretinii aia habar n-au ca cel mai bun soldat al invincibilei armate germane, Obergefreiter-ul Kreutzfeld, coloana vertebrala a Wehrmacht-ului, e la datorie si ca are pregatita o mina, tocmai buna de lipit de burta unui T-34! Nu mai fa pe tmpitu'! l apostrofa Barcelona. Lasa-l sa se duca n aia ma-sii, treaba noastra e sa-i mpiedicam pe infanteristi sa ajunga pna la cazemata. Cazemata? E prima oara cnd aud ca un bordel poate fi numit cazemata! Pentru ca esti cretin! Cnd vom fi citati prin ordin de zi pe divizie, cum vrei sa

scrie aia de la statul-major? Credinciosi juramntului dat Fhrer-ului mult iubit, u n grup de ostasi germani, adevarati eroi wagnerieni, au nfruntat hoardele bolsevi ce aparnd cu pretul sngelui... un ce, mai, boule, un bordel? Coplesit de argument, Micutul si mpinse pe ceafa melonul cenusiu care nlocuia, n toa te momentele cruciale, casca reglementara si se cufunda ntr-o mutenie bosumflata, pna n clipa n care blindatul si facu aparitia de dupa un cot al ngustului sleau. Oho-oho! exclama el, gndesti ca au si pasageri! Niste eroi de-ai nostri! Or fi dintr-aia care si-au zis ca drumul pna la Moscova e mai scurt dect cel pna la Berlin. Tancul mai nainta ctiva metri, slobozi o serie de rateuri asurzitoare si stopa def initiv. Starterul guita prelung, apoi amuti, pesemne, bateriile se dusesera si e le. Din turela, al carei oblon ramasese deschis, tsni comisarul n haina de piele, conductorul se strecura prin oblonul din fata, si amndoi se repezira sa vada ce-i cu motorul. Atunci plesnira sec doua detunaturi. Fix doua, dar att de apropiate una de alta nct s-ar fi putut crede ca n-a fost dect una singura. Comisarul se rasu ci ca un titirez si cazu, cu minile larg desfacute, ca un crucificat. Conductorul , care-i dorise att de mult moartea, i mpartasi soarta si acum zacea, mogldeata cenu sie, pe verdele crud al ierbii de primavara. n spatele turelei, cei trei prizonieri se bagasera, nfricosati, unul ntr-altul. n ju r, o liniste deplina n care oracaitul broastelor si usorul fosnet al frunzelor se ncorporau organic. Trecura astfel cteva lungi minute. nchisi n cutia lor blindata, cu vizibilitatea re dusa din pricina unghiurilor moarte, ochitorul si radistul-mitralior nu stiau ce sa, faca. Pna la urma, nselati de lipsa oricarui zgomot ce-ar fi putut nsemna peri col, decisera sa iasa si sa vada despre ce-i vorba. Oricum, nu puteau porni, har dughia de otel ntepenita printre smrcuri. Micutul rnji: Mai fain chiar dect pe poligon! Si teava brunata a pistolului sau mitraliera desc rise un imperceptibil semicerc. Cnd cineva e att de tmpit nct sa iasa dintr-o cotiga blindata, fie ea si oprita, si m rita soarta! Si o scurta rafala adauga nca doua cadavre celor deasupra carora ins ectele mlastinii se si pornisera sa roiasca. Vezi tu, Suge-Portocale, continua Micutul, nlocuind ncarcatorul pistolului-mitrali era si ncretindu-si fruntea ntr-un vizibil efort de gndire, n mputitul asta de razboi sunt tot felul de surprize. Esential e ca cele neplacute sa se ntmple, ntotdeauna, altora. Broastele amutisera. Parca se domolise si vntul, frunzele nu mai fosneau, tacerea era adnca, deplina. Atunci, de dupa turela cenusie a tancului, se iti mutra schi monosita de groaza a jandarmului. Kamaraden! Kamaraden! urla el, ridicnd ct putea mai sus minile. Ia te uita! exclama Barcelona, saltndu-se ntr-un genunchi. Un jandarm, un jandarm adevarat, cu semiluna la gt, care s-a predat lui Ivan si acum ne considera camara zi! Zau, Micutule, daca nu merita mai curnd asta sa aiba teasta sfrtecata dect prap aditii aia de colo! Poftiti, poftiti ncoace stimabililor! Atentie cum sariti de pe tanc, sa nu va scrntiti, fereasca Dumnezeu, vreun oscior! Grupul format din batrnul colonel, maiorul care o facuse pe procurorul si un jand arm se apropie, cu pasi marunti si tematori, de cei doi soldati n uniforme de cam uflaj, cu grenade nfipte n centiroane, cu pistoalele-mitraliera lipite de sold, gat a sa deschida n orice moment focul. Unul dintre ei barem era de-a dreptul sinistr u: urias, cu nasul stlcit si, grozavia-grozavii-lor, pe cap cu un soi de palarie caraghioasa, cenusie, dintr-acelea care se purtau n urma cu vreo cincizeci de ani . Mria, ngrozitor de fals, un cntecel din care urechea delicata a colonelului despri nse clar oribilele cuvinte cur" si bulane". Pe aici, domnilor, pe aici, i pofti Barcelona pe cei trei, indicndu-le o vaga pote ca facuta din crengi care strabatea mlastina. Avea aerul ca se amuza copios. Vor biti nsa n soapta, iubiti camarazi, altminteri riscati sa va treziti cu gaoaza gau rita de un glont de-al lui Ivan. Ar fi pacat, pentru ca bunul Dumnezeu v-a nzestr at deja cu una. Ca un facut, n acelasi moment, o rafala lunga de mitraliera rasuna n apropiere si gloantele tiuira printre copaci.

De ce trag asa, aiurea? ntreba jandarmul. Pentru ca nu ti-au vazut nca moaca de sobolan si nici gasca de cacanari pe care o caram dupa noi! i explica, placid, Micutul si expedie un scuipat drept pe bombeu l cizmei maiorului. Acesta se facu rosu ca sfecla, dar nu ndrazni sa scoata un cuvnt. Ajunsi lnga un maracinis des si nalt, Barcelona se opri. Ce zici, Micutule? Ne ncercam norocul sau ramnem aici pna la noapte? Mi-e teama ca Ivan sa nu banuiasca ce tolomaci ducem cu noi si sa nu-l apuce mncarimea la desti ul care sta pe tragaci. Si, spunnd acestea, i zmbi dragalas colonelului. Vedem mai ncolo, zise Micutul si se trnti pe pamntul jilav. Barcelona se instala alaturi si extrase din buzunarul de la piept o cutiuta de ta bla plina cu chistoace. Atent sa nu risipeasca un firicel de tutun, le desfacu, rupse dintr-o foaie de ziar o bucata si rasuci o tigara barosana pe care i-o ofe ri huidumei, pentru sine, confectiona una mai mica, caci de, camaraderia si are l egile ei. Frumoasa zi, ofta cu vadita placere Micutul, lungindu-se pe muschiul proaspat si moale si ncercnd sa goneasca roiul de tntari care bziau prin preajma. Daca n-ar fi pr apaditii astia... Au macar vreun gust tigarile astea? ntreba, batjocoritor, maiorul-procuror, privi nd totodata cu scrba pe cei doi soldati, incredibil de jegosi, echipati alandala, lungiti la picioarele sale. Nici ct o basina, dom' sef, raspunse alene Micutul. Cine stie, poate si pentru ca stai protapit ca un arac de vie aici, n fata mea. Maiorul simti ca se sufoca. Asa ceva nu i se ntmplase niciodata si nici cu gndul nu gndise ca s-ar fi putut ntmpla! El, ditamai juristul, insultat de acest buhai cu m utra de asasin! Dar lasa ca vor ajunge n liniile germane, acolo unde ordinea si d isciplina sunt nca atotputernice si va vedea el, mputitul asta de soldatoi, cum e pedepsita lipsa de respect pentru un ofiter, reprezentant al magistraturii milit are! O noua rafala de mitraliera rapai, tocnd frunzele copacilor. n mlastina explodara cteva proiectile de aruncator. Dumnezeule! gemu colonelul. Nu faceti n pantaloni, dom' colonel, l linisti, rnjind Barcelona. Ivan vrea doar sa ne semnaleze ca-i pe undeva pe aproape si ca, nca, n-am cstigat razboiul. De ce, dracu, n-o luam din loc? ntreba, iritat, maiorul uitndu-se cnd la Barcelona, care sedea turceste, cnd la Micutul, lungit n iarba, cu cutia mastii de gaze puse , n chip de perna, sub ceafa. Nici macar nu clipisera cnd rafala de mitraliera sui erase printre copaci. Nenvrednicit cu nici un raspuns, maiorul repeta ntrebarea, pe un ton si mai acerb. Barcelona l privi ndelung, ca un entomolog care studiaza o insecta rara, iar rasp unsul pe care-l dadu i lasa pe membrii fostei Curti Martiale cu gurile cascate si ochii holbati. Maiorule, daca vrei sa le dai binete frtatilor cu steluta rosie la boneta, ia-o n directia aia, da' nu mai mult de cincizeci de metri. Ai sa dai peste cteva gramez i de cadavre apartinnd unor cretini ca tine care au vrut, n plina zi, sa simta cam cum miros obielele lui Ivan. Cndva, aveam acolo cteva tancuri n ambuscada, acum, d in tancuri n-a mai ramas mare lucru si Ivan s-a instalat ca la el acasa. Ceea ce , maiorule, nici nu mi se pare din cale-afara de nedrept.... Noi, urmeaza sa-l o colim, ps-ps, ca sa ajungem, n sfrsit, la bordelul nostru. La ce? bigui maiorul. La bordel. Adica, la pozitia defensiva pe care am organizat-o si unde ne asteapt a ceilalti camarazi, mpreuna cu trupa de trfuline, ca sa respingem asaltul hoardelo r bolsevice. Membrii fostului Tribunal militar, cndva att de darnic n condamnari la moarte, schi mbara ntre ei priviri buimace. De ce va zoriti? murmura Micutul, suflnd ntr-o papadie. Aici suntem n siguranta. Di ncolo de mlastina ne asteapta moartea. O moarte de erou cum scrieti voi prin zia re. Sufla nca o data n ultimele umbrelute ramase, imitnd zgomotul unui avion n picaj. Suntem mpresurati, ncercuiti, prinsi n cleste, panimaiesi? conchise el, cu aerul ca

le da cea mai mbucuratoare veste. mpresurati... ncercuiti... ngaima batrnul colonel, frecndu-si nervos palmele. ntocmai, confirma Barcelona. Cu un morcov n fund ct un stlp de telegraf. Asa ca avet i grija cum dati din buci! Dupa care, considernd ncheiata prezentarea situatiei tactice, Micutul si cu Barcel ona se angajara ntr-o apriga disputa asupra preferintelor lor culinare pe baza de slanina, crnati si fasole-boabe. Micutul dadea energic din cap: Nu si nu! Fara ceapa, nu merge. Da' niste cepe mari, nu cacareze d-alea de arbag ic cum fac francezii! Si fereasca Sfntul sa arunci apa primei fierturi! E drept c a, daca esti n fruntea coloanei si ai vntul n fata, vai de cozonacul si nasul celor care sunt dupa tine! Ce porci, murmura dezgustat colonelul, ndepartndu-se cu ctiva pasi. n acelasi moment, dinspre sud-est, porni un lung vuiet, un urlet care-ti sfredele a timpanele, un vjit care ti se mplnta n creier ca zeci de cuie nrosite n foc. Parca s naruiau munti, se pravaleau stnci, deraiau trenuri, gigantice baroase pisau stic la, vaerele tuturor mortilor lumii se naltau spre cer. Bateriile de katiuse, acel e infernale aruncatoare de rachete, deschisesera focul. Comete mortale cu lungi cozi de flacari, proiectilele reactive treceau pe deasupra padurii, trasnd pe alb astrul cerului apocalipticele lor parabole. Undeva, departe, frontul ncremenise, infanteristii se lipira de fundul transeelor sau al lacasurilor individuale, blin datele cte apucara disparura sub acoperamntul plcurilor de copaci, prin lastaris, p e dupa diverse constructii, soldatii cascau gurile, aidoma unor pesti morti, ca sa -si protejeze timpanele, vlvataile de foc se ridicau de pretutindeni, aerul fierb ea, apele fierbeau, pamntul fierbea. O baterie de obuziere, fiecare cntarind cteva tone, fu spulberata ca o biata capita de paie, dintr-un ntreg batalion n-a mai ra mas, n cteva minute, dect un singur supravietuitor, un locotenent tinerel al carui ochi spnzura pe obraz mentinut doar de nervul optic. Tancuri surprinse n cmp deschis ardeau ca niste gigantice torte, mproscnd valatuci de fum negru si necacios. Dar t oate astea n-aveau cum sa le stie cei cinci de pe malul mlastinii, nfundati n musc hi si noroi, ei auzeau doar trecnd pe deasupra lor prapadul. Colonelul, uitnd cu de savrsire de olfactul sau delicat, se nghesuia n Micutul (si martor e Cel de Sus ca huiduma putea ct zece latrine laolalta!), jandarmul scurma pamntul, doar, doar s-a r putea nfunda n el, maiorul zacea, livid la fata, cu zvcnituri spasmodice ale minil or si picioarelor. Cteva rachete, cu traiectoria prost-calculata, nimerira si n smrc ul nostru mproscndu-ne, de sus pna jos, cu o mocirla puturoasa, plina de lintita si mormoloci. Si cnd te gndesti ca dom' Goebbels pretinde ca Ivan e la capatul puterilor, si ca, mine, poimine o sa traga n noi cu prastia! Baga-l-as de unde a iesit pe schiopul a sta nenorocit! Ale dracului katiuse! exclama, aproape admirativ, Micutul, dupa care se porni sa -l njure pe Stalin, pe Hitler, pe Churchill si ntregul Univers. Rznd, Barcelona arunca un bulgare de noroi n directia membrilor fostei Curti Martia le, ramasi mai departe cu fata n tarna. Asa, domnii mei! Trageti bine pe nas mirosul pamntului rusesc. Ca doar nu va nchip uiti ca sunteti abonati la viata vesnica. Ce scrie la Biblie? Din pamnt v-ati nasc ut, n pamnt va veti ntoarce!" O clipa, Micutul ramase naucit de atta cultura. si reveni nsa la iuteala: Las' c-am auzit si eu ceva, ca daca-ti scapa vreunul o caraba peste obrazul drep t sa-l ntinzi si pe al stng. Asa ca, eroi de mucava, bagati bine la cap ce scrie l a Scriptura! Si acum sus, n picioare, razboiul nu s-a terminat! Buimaci, cei trei se ridicara. Jandarmului i curgeau lacrimi pe obrazul mnjit. Ce te-a apucat dulau de paza? Tot asa pisai ochii si cnd i executai pe amartii aia de condamnati? Hai, acu' s-a ispravit blciul. Fireste, pna la repriza urmatoare. D a-ti spun eu, toate katiusele lui Ivan sunt un fleac n comparatie cu ce-o s-o ncas ati de la Chiorul! Asteptati sa dati ochii cu el! Daca scapati din minile lui bel iti numa' pe jumatate, sa-l pomeniti cu acatiste la biserica! Se aseza, se scarpina viguros n claia de par, zburlita si murdara, dupa care ndesa pe cap melonul sau cenusiu. Era ca o gorila n arena unui circ, dar nimeni nu cut eza sa rda. Vedeti- voi, eroi din plastilina, eu sunt Micutul din Sankt-Pauli, cel mai tical

os cartier din Hamburg, locuit doar de curve, cutitari, dilii la cap, mardeiasi de profesie si, fireste, betivani. Sunt pe front din prima zi a mputitului astuia de razboi pe care l-ati vrut att de tare, am uitat de mult socoteala gagiilor pe c are i-am trimis pe lumea ailalta daca o fi vreuna! , nu exista mod n care un om sa poata fi casapit si pe care sa nu-l cunosc sau sa nu-l fi aplicat. Regimentul, batalionul, compania noastra au fost reformate de nu stiu cte ori din pricina pie rderilor, da' eu am ramas! Am baut apa din Bug, din Nipru, din Don, am halit icr e negre cu polonicul pe tarmul Marii Caspice, am trecut cu tancul peste ogoare, Case, livezi si port la gt un saculet plin cu dinti de aur smulsi din gura cadavr elor. n materia asta nu-s mofturos: pot fi ai rusilor, pot fi si de-ai nostri. Du pa ce-o sa dati ortu' popii, vi-i smulg si pe ai vostri. La nchisoarea de la Fage n m-au batut de-am crezut c-o sa ma dezoseze. La Torgau, asisderi. N-a fost misi une de lupta mai parsiva, mai fara sorti de scapare, la care sa nu fiu trimis. F ireste, mpreuna cu altii, cu camarazi de-ai mei, baieti tot unul si unul. Mi-e fr ica doar de Doamne-Doamne. n rest, de nimeni si nimic. Asa-i bai Suge-Portocale? Asa-i, confirma Barcelona, ndesnd glont dupa glont ntr-un ncarcator de pistol-mitral iera. Glasul Micutului cobor, deveni aproape o soapta, privirea capata o stranie fixita te, uriasii pumni se nclestara, parca pentru a se apara de o cumplita primejdie. Ei bine, asa cum ma vedeti, am tremurat ca un iepuras n fata unui sarpe boa, Mergi -ori-Crapa" s-a facut verde la fata, iar ceilalti baieti de-abia s-au tinut sa n u-si ude nadragii. Unul n-a ndraznit sa zica nici ps". Stiti cine a bagat n ei o ase menea groaza, n ei care s-au batut la baioneta, au sarit din tancuri incendiate, au pus mine direct sub curul lui Ivan. Taica Mercedes. Chiorul! Maiorul, pe care aceasta dizertatie l umpluse de scrba si de revolta n acelasi timp , avu, totusi, curiozitatea sa afle cine-i faimosul Chior. Pesemne, vreun majur, vechi cazarmagiu, care reusise sa impuna respect pna si adunaturii asteia de der bedei. Feldwebel? Cretinule! urla Micutul. Las' c-o sa-l cunosti tu n curnd! Dupa cinci mi nute de discutie cu Chiorul o sa te tina cufureala o saptamna ntreaga! Suge-Portoc ale, spune-i tu cine-i Chiorul! Barcelona vr ncarcatorul n lacasul sau, si sterse minile de turul pantalonilor, salta centironul mpovarat de grenade. Chiorul, ncepu el cu adevarata veneratie n glas, este comandantul regimentului nos tru, al 27-lea Panzer. Regiment disciplinar. Cntareste 118 kilograme si aici o ca sca nu-i destul de ncapatoare pentru capatna lui. D-aia si umbla ba cu o caciula r useasca, ba cu o boneta tot de-a lor, ba cu capul descoperit. E comandantul vostru! izbucni maiorul uitnd cu desavrsire unde se afla si cu cine are de-a face. Cum ndrazniti, racani nenorociti, sa-i spuneti asa si nca n prezenta unui ofiter superior? O sa raportez imediat ce... Bine, bine, i-o reteza Micutul. Prezinta-te mai nti Chiorului cu raportul tau si d upa aia o sa-i multumesti lu' Dumnezeu pn' la sfrsitul razboiului daca scapi numa' cu sapatul transeelor si al gropilor comune! Congestionat, cu ochii mai, mai sa-i sara din orbite, maiorul deschise gura, dar Barcelona i-o lua nainte: Comandantul nostru, colonelul Karl Ulrich Mercedes, cntareste, dupa cum ai aflat, 118 kilograme, numai oase si muschi, fara pic de grasime, ca voi, si are un sing ur ochi. Celalalt l-a pierdut n lupta si-l acopera cu un bandou negru. E ntotdeaun a n mijlocul nostru cnd se ncinge tarta, n tanc, cu turela deschisa, si ct dureaza caf tul nu admite sa i se spuna altfel dect tu" si Chiorule". Cei care nu s-au conforma t si si-au nchipuit ca, batnd dinc alcie si zicnd dumneavoastra" n sus, dumneavoastra" jos, o sa se nvrta de-un locsor ceva mai ferit nu mai sunt demult printre noi. Da r si cnd se termina bumbaceala si trecem la refacere si repaus, gata cu batutul p e burta! Disciplina ca la cazarma. Si iarasi, cei care au uitat acest amanunt, n u mai sunt nici ei printre noi. n timpul luptei, pentru Chior nu conteaza nici gr adul, nici decoratiile, nici din ce fireturi sunt mpletiti epoletii si zicnd aceste a, Barcelona arunca o privire ironica la epoletii din fir auriu ai interlocutori lor sai: Conteaza doar curajul si priceperea. Att. Daca ar fi sa dam crezare spuselor acestor doi indivizi, se adresa colonelul mai orului, o atare situatie depaseste orice forma de organizare a Armatei germane s

i se impune o ancheta dintre cele mai riguroase. E o adevarata stare de anarhie, de bolsevism chiar. Vai de mine! se miorlai Micutul, facnd-o pe speriatul. E oare att de grav? Bietul Chior, cum o sa se descurce, el care n afara de tancuri nu se pricepe la nimic? Colonelul exploda: ti interzic sa vorbesti pe tonul asta cu mine! Drepti, rtane! Minile pe vipusca! Hai, plimba ursu', fu raspunsul Micutului, urmat de un prt, mai bubuitor dect kati usele de adineauri. Tot sngele pieri din obrazul colonelului, omusorul i se misca spasmodic, din gtlej i iesira niste sunete bizare. Micutul se hlizea, scarpinndu-se indecent ntre picioa re si asteptnd ce va urma. Urma ceva de-a dreptul caraghios: maiorul-procuror fac u un pas energic nainte si duse mna la centiron, acolo unde s-ar fi cuvenit sa se gaseasca pistolul n tocul lui de piele. Mna nsa se opri la jumatatea drumului, maio rul amintindu-si ca nu mai avea demult pistol, ca-l predase chiar el rusilor si ca, oricum, un biet Walther-6,35 mm (ca doar el, magistrat, nu era sa se desele carnd la sold enormul parabellum!), n-ar fi constituit niciodata un argument n fat a gorilelor astea narmate pna-n dinti. Deci, mna recazu, perfect inutila. O sa va defer Curtii Martiale! spuse el, mai mult ca sa-si salveze onoarea. Da, da! Asa sa faci. La zid sau la spnzuratoare? l aproba Micutul, slobozind un no u vnt, nu mai putin rasunator. Bai, Portocala, mai ai ceva chistoace? Doua tigari de dimensiunile unui cos de pachebot fura rasucite, aprinse, fumate p e-ndelete. Apoi, micul grup se puse n miscare. Poteca, daca se putea numi poteca mpletitura aia de crengi, se clatina ca o amarta de copaie pe o mare talazuita. Micutul mergea n frunte, cu pistolul-mitraliera n pozitie oblica, gata sa mproste orice copac care i s-ar fi parut suspect, n urma, venea Barcelona, supraveghind cealalta latura a drumului, si el cu degetul pe tr agaci. Tulpini, crengi, lastaris, nimic nu scapa privirii lor scrutatoare. Moart ea pndea de pretutindeni. Prea putin obisnuit cu asemenea experiente, colonelul abia se misca. Din toata m orga lui nu mai ramasese nimic, superba lui uniforma gris-claire era acum o toal a infecta, nnoroiata, unul din revere spnzura jalnic, descusut, pantalonii de calar ie plesnisera n diverse locuri. Chipiul si-l pierduse demult, parul alb, cndva cur at, era plin de lintita. Suferea, i era greu, l gtuia frica... Plonjase ntr-o lume atroce, inimaginabila, o lu me de cosmar... El, un colonel-magistrat, educat n cele mai bune scoli si frecven tnd cele mai alese societati, sa se trezeasca asa, netam-nesam, dependent de doi borfasi, de doi soldati mputiti, de doi criminali potentiali sau, poate, reali, e ra insuportabil! Ah, un pat curat cu asternuturi proaspete, mirosind a sapun de buna calitate, a levantica... Brusc, piciorul i scapa, se mpletici pe infernala potecuta, si pierdu echilibrul, l uneca. Infectul smrc l prinse din toate partile. Scoase un tipat, apoi altul. Zbatn du-se, cu buzele tremurnde, se agata de o creanga. Creanga se frnse cu un prit sec. S e cufunda, aspirat de o forta pe care n-o putea stapni. O pasare de balta si lua z borul cu un ggit sinistru. Se apuca de o alta craca, da si aceasta se rupse, la fe l ca si prima. Barcelona si Micutul se oprira. Te-a apucat scaldatu? ntreba Micutul cu o abjecta jovialitate. Nici unul din ei nu facu nsa un gest ca sa-l ajute pe batrnul ofiter care suporta att de greu mirosurile urte ale unor corpuri prost sau deloc spalate. Maiorul ngenunche, vrnd sa apuce mna colonelului, dar fara succes. Jandarmul si scoa se, la repezeala, vestonul si-l arunca nnamolitului. Acesta l prinse si cei doi fo sti colegi la condamnarile la moarte ncercara sa-l traga afara. Mlastina nsa prind e usor, dar lasa foarte greu sa-i scape prada. Mai frate, spuse calm Micutul, dndu-si melonul pe ceafa, cel mai bine ar fi sa st ai potolit. De supt, te va suge, dar o sa ai cteva minute n plus de trait. Sa stii , conteaza. Trase din chistoc si, mpreuna cu Barcelona, ramasera tacuti, asistnd la lenta scuf undare a celui care, n numele nepieritorului Reich milenar, trimisese attia oameni la zid pentru cele mai felurite motive: ca abandonasera pozitii ce nu mai puteau fi, oricum, aparate, pentru o criza de dizenterie sangvinolenta, care se produs

ese exact n momentul atacului, pentru ca, ramnnd fara un brat, nu l-au folosit pe a l doilea ca sa arunce o grenada care tot n-ar fi ucis nici un inamic, pentru o pi ne furata, pentru ca trasesera motorina din rezervorul camionului ca sa-si ncalzea sca gamela cu gulas nghetat bocna, pentru ca, acum, acest om se scufunda, lent si inexorabil, n necrutatoarea mlastina sovietica. Mare lucru daca mai rezista cinci minute, spuse, indiferent, Micutul, caznindu-s e sa-si reaprinda chistocul. Dati-i o mna de ajutor! racni maiorul. E un ordin! Da-i ma-tii ordine, desteptule! riposta calm Micutul. Poate scos din minti, poate idiot de-a binelea, maiorul nhata o bucata de lemn af lata la ndemna si se repezi spre Micutul. n aceeasi clipa, plesni un foc de arma. Sec. Unul singur. Maiorul scapa lemnul di n mna, ncerca sa duca minile la cap, dar nu-si termina gestul si se pravali pe pote ca. ntr-o fractiune de secunda, Barcelona si Micutul se facura nevazuti printre ierbu ri, muschi si lastaris. Pe primul l-am si ginit, abia sopti Micutul, proptind zdravan n umar patul rabata bil al pistolului-mitraliera. Cu siguranta nsa ca mai e unul. Cred ca tot prin molizii de colo. Lasa-l sa se demaste. Ajutorul veni din partea jandarmului, tmpitul sari n picioare si vru s-o ia la san atoasa. Lunetistii sovietici erau, ntr-adevar, doi trasera aproape simultan si cnd va temutul zbir deveni un simplu si banal cadavru. Atunci rapaira Schmeisser-urile, foc, lung, de secerare, aici nu mai putea fi vor ba de punct ochit, punct lovit. Dintr-unul din molizi se rostogolira o casca si o pusca cu luneta, din celalalt, un corp n uniforma kaki. I-am ras si pe astia! exclama Micutul. Sa stii, Barcelona ca, dupa ce Adolf va p ierde razboiul si o sa ne lase dracului n pace, daca o sa-ti culegi portocalele t ot att de repede si sigur cum tragi, devii milionar. O sa te vizitez, mai ales c-a m auzit ca spanioloaicele sunt date naibii n pat! Multumiti, se furisara afara din rachitis, Micutul rasturna pe spate cadavrul ma iorului, i casca gura cu teava pistolului si, scotnd din buzunar faimosul lui cles te de dentist, proceda la o rapida extractie. Trei dinti cu coroane de aur dispa rura n saculetul de la gt. Basinosul ala de colonel m-a furat de doua coroane! zise el cu naduf si expedie un scuipat n directia n care se scufundase odinioara att de nfumuratul magistrat. Sedinta Curtii Martiale a fost amnata pe vecie! Pupa-i-ar Satana n bot de scrbe! La asta se rezuma oratia funebra a lui Barcelona. Se instalara ntr-un loc mai uscat si Micutul facu inventarul pungutei: nouazeci d e coroane. Scotocind, descoperi un molar. mai mare si ncerca sa-l potriveasca aco lo unde-i lipsea lui unul. Ce zici, n-ar fi cazul sa-l opresc pentru mine? l chestiona pe Barcelona. Nu te-as sfatui. Stii ca si Porta colectioneaza si, daca Doamne fereste... Eu unu l, m-as feri de asa ceva, cel putin atta timp ct dureaza cacanaria asta de razboi. Crezi ca Porta s-ar lacomi si la dintele meu? Ba bine ca nu! n fond, odata mort, ce-ti mai pasa? Totusi, sa iei dintele unui camarad cu care ai baut mpreuna de attea ori si te-ai tavalit cu aceleasi gagici... Un pic de respect, ce dracu! Uite cine vorbeste de respect. Las-o balta, Micutule. Clatinnd consternat din uriasa-i capatna, Micutul si strnse averea. Ala de colo nu cred sa aiba ceva, l-as fi vazut cnd zbiera la noi, dar o verifica re nu strica si, desfacnd falcile jandarmului ucis, Micutul i inspecta constiincio s gura. Ce porcarie, comenta el. Nici o coroana, i lipsesc trei masele si toti ceilalti d inti sunt cariati si negri. O adevarata rusine: sa fii Feldwebel, si nca de janda rmerie, si sa nu-ti ngrijesti dantura! Pe seara, ajunsera n micuta statiune maritima. Stropita abundent cu vodca si coni ac, povestea pataniilor lor fu ascultata cu mare atentie, punctata cu hohote de rs si njuraturile de rigoare. Singur Batrnul tacea, tragnd gnditor din vechea sa pipa cu capac. E clar, zise el n final, am fost taiati de-ai nostri. Julius si Sven au facut o r

ecunoastere spre est si au dat peste o companie de infanterie si cteva TAB-uri. P orta, tu si cu romnul ati fost pe plaja. Ce-ati descoperit acolo? Ca sezonul scaldatului n mare nu-i deschis pentru noi. nca nu-s multi, doar patrul e, dar va sosi si grosul, nu va fie teama. Vin rusnacii? exclama o fata ntr-un combinezon verde. N-am nimic mpotriva lor, sun t baieti veseli, de viata, da-s vesnic lefteri. Tatuca nu se prea omoara sa le p lateasca solda, n cel mai fericit caz te poti alege cu o conserva de carne americ ana... Nu-i raspunse nimeni. Situatia era, ntr-adevar, serioasa. Batrnul despaturi o hart a de stat-major si se apuca s-o examineze cu maxima atentie. Doar pe aici cred c-ar mai fi o sansa sa razbatem, spuse Legionarul, lunecndu-si degetul peste o dunga verde, cu cruciulite negre pe ea. Asta reprezinta circa saizeci de kilometri de mlastina, rachitis si paduri dese, facu Batrnul, dar cred ca ai dreptate, e singura cale de scapare. Micutul, care tragea direct dintr-o sticla de vodca, ntreba deodata: Da' unde-i al de clampanea la pian? La trascaneala, merge si un pic de muzica. Si-a zburat creierii azi-dimineata, l lamuri Heide. Huiduma sari imediat de pe scaun. Za-a-au? Si unde-i acum gagiul? Potoleste-te si nu te mai strofoca atta! i dadu Porta cu tifla, extragnd totodata di n buzunarul de la piept un dinte de aur. Batrnul se ridica si ncepu sa-si ncheie nasturii bluzei de camuflaj. Echiparea! ordona el. Luati cu voi strictul necesar: armament, munitie, haleala. Sa nu prind pe vreunul carnd cu el un covor, o oglinda, un samovar sau alte mara feturi dintr-astea ca-i gauresc teasta cu mna mea. Executarea! Reflexul cazon e rapid si sigur: n cteva minute eram gata de mars. O ntindem imediat. Fara nici o lalaiala pe drum! comanda Batrnul. Ivan poate sosi aici dintr-o clipa ntr-alta. Heide, mparte cte un pistol fiecareia dintre gagici. Dar nu stim sa tragem, obiecta una din ele. Nu-i complicat. Apasati pe tragaci si aveti grija sa nu ndreptati teava spre voi. Daca nu va descurcati, i pocniti cu patul ntre ochi. Lungind pasul, o luara n directia mlastinilor. Micutul si Porta erau n fruntea mic ii noastre coloane, n-aveau egal n materie de orientare si gasirea celui mai bun drum. Ajunsi ntr-o padure, destul de deasa, ne-am ngaduit o scurta halta. Atunci a m auzit, venind din urma noastra, o rapaiala de toata frumusetea. Ivan ia cu asalt statiunea, rnji Porta. O sa aiba baietii niscaiva surprize! Pestrita noastra coloana si relua marsul. Cei cinci infanteristi rusi care pazeau podul au fost att de uluiti nct au uitat sa mai traga: din lastaris, aparu mai nti u n lungan n bluza de camuflaj si cu un joben galben pe cap, urmat de o namila, tot n tinuta de camuflaj, dar cu un melon cenusiu pe scafrlie, apoi doua gagici, n sut ien si chiloti, dar cu Schmeisser-urile de gt, apoi patru militari romni, cu baion eta la arma, nca niste nemti, narmati pna-n dinti, si, n sfrsit, un alt grup de muieri , mbracate complet aiurea, dar fiecare cu cte un revolver n mna. Pna sa se dezmeticea sca, cei cinci erau de-acum morti, ucisi cu arma alba. Cele mai dezbracate dintr e fete se repezira sa le ia uniformele. Daca Ivan pune mna pe ele, ntolite cum sunt, le asteapta streangul, sopti, printre dinti, Legionarul. Iar pe noi un glont de nagan n ceafa, riposta, placid, Porta. n micuta statiune de pe malul marii, infanteria sovietica patrunse prudent, desfa surata n tragatori, gata sa faca fata oricarei ambuscade. Nu se ntmpla nsa nimic pna n momentul n care fu descoperita vila cea alba si trupul urias al Olgai, atrnnd de c atargul drapelului. Atunci intrara n hora balalaicile" si grenadele de mna zburara prin ferestre. Tot circul dura vreo zece minute pna cnd atacatorii si dadura seama ca vila e parasita. Identitatea spnzuratei strni discutii aprinse, mai ales ca inscriptia TURNATOARE SI BESTIE" nu era foarte clara: pe cine si cui turnase? Pna la urma, comisarul bata lionului decise ca nu poate fi vorba dect de o vajnica femeie sovietica, o partiz ana, o eroina, executata miseleste de bandele hitleriste. Moarte calailor fascisti! racni el, descarcndu-si naganul n aer. Spnzurata a fost desprinsa din streang, o groapa fu sapata n mijlocul gradinii, si

trei salve au fost trase, conform onorurilor militare, atunci cnd, nfasurata ntr-o foaie de cort, sase zdrahoni au cobort-o, icnind si gfind, n mormnt. Pe o scndura smu lsa din gard comisarul a scris cu mna lui: Aici zace Olga, cazuta eroic n lupta pen tru libertatea popoarelor. Moarte cotropitorilor fascisti! Traiasca marele Stali n!" A existat si un operator corespondent de razboi, care a filmat, pentru posterita te, scena. Dupa care au fost sparte usile pivnitelor si a urmat o betie generala , asa cum numai rusii stiu s-o faca: cu pupaturi, cu lacrimi si cu nelipsitul ca zacioc. n timpul acesta, asezati pe vine, pentru niste firesti nevoi omenesti, Porta si M icutul trancaneau pasnic, unul cu o Pravda" n mna, celalalt cu Volkischer Beobachter ". Pravda" reproducea pe prima pagina o uriasa fotografie a lui Stalin, n uniforma de maresal, ziarul german pe aceea a lui Hitler cu chipiu si zvastica pe mneca v estonului. Porta se sterse la fund cu Stalin, Micutul cu Hitler. E o hrtie minunata, buna si pentru asa ceva, si pentru tigari, facu Porta mpaturin d cu grija ce mai ramasese. Oare nu-i crima de nalta tradare sa te stergi la cur cu Hitler? ntreba Micutul, lun d-o agale pe carare. Tot ce facem noi e crima de nalta tradare, raspunse, placid, Porta. Asa stnd lucru rile, la ce te mai framnti? Pentru alde noi va exista oricnd un batalion de mars. ---------------