SVEN HASSEL LEGIUNEA BLESTEMATILOR The Legion of the Damned Aceasta carte este dedicata soldatilor necunoscuti cazuti

pentru o cauza care nu era a lor, celor mai buni camarazi ai mei din Regimentul 27 (disci-plinar) Blin date, precum si curajoaselor femei care m au ajutat n decursul acelor ani ngrozito ri: Oberst Manfried Hinka Oberstleutnant Erich von Barring Oberfeldwebel Willie Beier Unteroffizier Hugo Stege Stabsgefreiter Gustav Eicken Obergefreiter Anton Steyer Gefreiter Hans Breuer Unteroffizier Bernhard Fleischmann Gefreiter Asmus Braun precum si Eva Shadows, studenta n drept Ursula Schade, doctor n medicina Barbara von Harburg, infirmiera

Cele cinci minute s au scurs. Nu va rmne dect sa suportati consecintele... Apasara pe un buton. Doi SS isti matahalosi n uniforma neagra patrunsera n sala. Un ordin sec... Au trt o apoi pe Eva pna la o masa mbracata n piele... DEZERTOR TICALOS Genistul cel voinic fusese judecat n ajun si condamnat la opt ani munca silnica. Astazi e rndul meu sa ies la lumina. Doi cini de paza" m au adus n fata consiliului de razboi, care se tinea ntr o ncapere mare mpodobita cu doua gigantice portrete as ezate fata n fata, unul al lui Adolf Hitler, celalalt al lui Friderich cel Mare.n spatele fotoliului presedintelui mai atrnau, imense, steagurile armatei aerului, a rmatei terestre, flotei si SS ului. Pe pereti se nsiruiau fanioanele diferitelor arme: crucea neagra pe fond alb pentru, infanterie, rosu pentru artilerie, galben pentru cavalerie, roz pentru trupele de blindate; negru cu franjuri de argint p entru geniu;, cornul de vnatoare pe fond verde pentru vnatorii de munte, si asa me reu, pna si pupitrul judecatorului era acoperit cu steagul negru alb rosu al Wehr macht ului. Curtea era alcatuita dintr un consilier juridic (rol detinut de un maior), doi ju decatori (un Hauptmann, un Feldwebel), precum si un procuror (Sturmbannfhrer din SS). Un dezertor ticalos nu se bucura de dreptul de a fi aparat de un avocat aparator . Citirea actului de acuzare... Interogatoriul acuzatului... Ordin de a fi introdu si martorii... Tipul de la Gestapo a intrat primul, cel care ne arestase, pe Eva si pe mine, pe cnd faceam baie la gura Weserului, si murmurul varatec al valuril or nepasatoare inunda deodata rumoarea hda a Curtii. Dunele stralucitoare de nisi p alb... Eva n soare uscndu si pulpele rotunde... Boneta ei de oaie... Caldura car e ma dogorea pe spate... Oh, caldura, caldura aceea... Da, am sarit pe birou si apoi pe fereastra... Cinci politisti ma interogasera la vremea aceea. Au venit si ei, toti cinci, sa si depuna marturia. Da, mi am dat un nume fals... Da, explicatia pe care am dat o era falsa..." Cel mai ciudat a fost sa l revad pe Kriminalsekretr ul care ordonase biciuirea Ev

ei. Ceilalti dadusera dovada de sadism. El nsa se aratase a fi doar corect. Nu ai ce sa reprosezi oamenilor corecti. Si sunt mult prea multi din acestia pe pamnt. .. Am nceput sa visez cu ochii deschisi: toata lumea dezertase, toti dezertasera. Nu ramasesera dect ofiterii. Si ce mai puteau face? Dezertasera toti. Toti. Hoar de ntregi marsaluiau pe toate drumurile. Soldati care se ntorceau acasa. Doar ofite rii mai ramasesera pe front, n spatele frontului, cu planurile si hartile lor, cu frumoasele lor chipie si cu cizmele lor bine lustruite. Toti ceilalti se ntorcea u acasa si ei nu ma uitasera. Din clipa n clipa usa avea sa se deschida. Vor nava li n sala consiliului si nu vor spune nimic, dar cele patru paiate vor sari n sus de pe scaune, toti deodata, cu fetele livide... Introduceti martorul urmilor. Eva Schadows! Eva! Tu, aici? Era cu adevarat Eva? Oh! da, era ntr adevar ea, la fel de adevarat cum eu sunt Sven. Ne mai puteam rec unoaste dupa ochi. Toate celelalte, tot ce cunoscusem, maruntele taine vii, mici le amanunte intime pe care doar noi le cunosteam, pe care le savurasem cu ochii, cu buzele si cu minile atotstiutoare, toate disparusera. Dar ochii nostri ramases era, cu frica lor si cu nadejdea de a ramne vesnic aceiasi. Attea pot oare dispare n numai cteva zile? Eva Schadows, l cunosti pe acest om, nu i asa? Mutra scrboasa" este o expresie pe care o detest, ntotdeauna mi s a parut stupida, exagerata. Si totusi nu gasesc alta care sa descrie expresia procurorului: era nt r adevar o mutra scrboasa. Da. Glasul Evei abia se auzea. Cineva a fosnit o hrtie si zgomotul ne a facut pe toti sa tresarim. Unde l ai cunoscut? La Kln. n timpul unei alarme aeriene. Asa ceva era un lucru obisnuit pe atunci. Ti a spus ca era dezertor? Nu. Dar nu mai putu ndura tacerea apasatoare si blbi: Nu cred ca mi a spus. Gndeste te bine la ce spui, fato! Sper ca stii ca estefoarte grav sa depui o mart urie falsa n fata unei curti de justitie... Eva privea n podea. Nici o clipa nu se uitase la mine. Avea fata cenusie, ca un b olnav dupa operatie. De frica i tremurau minile. Ei bine, care din doua? Ti a spus ori nu ca era dezertor? Da, cred ca mi a spus. Trebuie sa raspunzi cu da sau nu. Avem nevoie de raspunsuri precise! Da. Si ce ti a mai spus? Dupa toate acestea l ai mai si luat la Bremen, i ai dat ban i, haine si multe altele. Nu i asa? Da. Spune totul tribunalului, sa nu fie nevoie sa ti smulgem totul cuvnt cu cuvnt! Ce ti a spus exact? Mi a spus ca fugise de la regiment; m a rugat sa i ajut, sa i fac rost de acte. Si asta am si facut... Atunci cnd l ai ntlnit, la Kln, era n uniforma? Da. Ce uniforma? Uniforma neagra a tanchistilor, cu o tresa de Gefreiter. Cu alte cuvinte, nu se putea sa nu ti dai seama ca era vorba de un militar? Nu. El te a rugat sa l duci la Bremen? Nu. Eu i am propus. Si am insistat. Avea de gnd sa se predea autoritatilor, dar l am convins sa n o faca... Eva, Eva, ce le tot ndrugi? De ce le spui minciuni? Altfel spus. l ai mpiedicat sa si faca datoria si sa se predea autoritatilor? Da, l am mpiedicat sa si faca datoria.

Nu mai puteam rabda. Am sarit ca un nebun urlnd ct ma tineau plamnii, strigndu i pre sedintelui ca mintea pentru a ncerca sa ma salveze, sa mi creeze circumstante aten uante, ca mi scosesem uniforma n tren, ntre Pederborn si Kln si deci nu stiuse ca er am militar. Trebuie sa i dati drumul; nu a stiut ca eram sub arme; pna n clipa n ca re am fost arestat, va jur... Presedintele unui consiliu de razboi ar putea fi oare omenos? Habar n avem, dar doream sa cred ca ar fi fost posibil. Ochii lui erau nsa la fel de reci precum ci oburile de sticla si privirea sa mi curma strigatele. Acuzat, pastreaza tacerea pna cnd vei fi ntrebat. nca un cuvnt si dau ordin sa fii sc os din sala. Cioburile de sticla se rotira ca un far. Eva Schadows, esti gata sa juri ca marturia dumitale este conforma cu adevarul? Da. Daca nu m ar fi cunoscut, s ar fi predat. Si tot dumneata l ai ajutat cnd a evadat de la politia secreta? Da. Multumesc. Asta ar fi totul... Ah! bine ca mi amintesc, ai fost condamnata? Fac cinci ani de nchisoare n lagarul de concentrare de la Ravensbrck. n timp ce o scoteau din sala mi a aruncat, n sfrsit, o privire lunga iar buzele i s e rotunjira n chip de sarut. Buzele ei erau vinetii, dar ochii fericiti si n acela si timp nespus de tristi. Facuse ceva pentru mine. Nadajduia, credea, ca prin ac easta mi salvase viata. Pentru a aduce acest fragil aport la apararea mea si sacri ficase, cu buna stiinta, cinci ani din viata. Cinci ani la Ravensbrck! Ct de jos cazusem. Au adus o si pe Trudi, care nsa lesina la putin timp dupa ce se avntase ntr o poves te nclcita ce trebuia sa ntareasca depozitia Evei. Un martor care lesina n plina sala de judecata si este apoi evacuat purtat pe bra te e un spectacol straniu. Au dus o pe Trudi afara si, cnd usa s a nchis n urma ei, a fost ca si cum toate usile s ar fi nchis deodata pentru mine. Dupa aceea sentinta nu se facu mult asteptata. Toata lumea se ridica n picioare p entru a asculta pronuntarea ei, ofiterii si functionarii executnd mpreuna salutul nazist. n numele Fhrerului... Sven Hassel, Gefreiter din Regimentul 11 Husari, este condamnat, prin prezenta ho tarre, la cincisprezece ani de munca fortata, pentru delictul de dezertare. Se ma i hotaraste ca numitul Sven Hassel sa fie scos din activul regimentului pierzndu si toate drepturile civile si militare pe o perioada nedeterminata. Heil Hitler!" Daca ai lesina si tu? Nu vezi negru n fata ochilor, ca atunci cnd ncetau sa te coto nogeasca? Ce mai e si cu acest alt cliseu? O rusine mai rea dect moartea." Chiar a sa! Nu ai fi crezut ca l vei folosi vreodata. Dar cliseele de aceea exista, sa l e folosesti. Acum te poti duce sa spui lumii ce nseamna. Ba nu, nu te poti duce n icaieri. Eram att de nspaimntat, departe de orice realitate, nct la nceput am ascultat comentar iile presedintelui fara a le ntelege. Spunea ca sunt un Auslandsdeutscher ; ca fu sesem ncorporat n Danemarca si femei irespon-sabile, femei care nu merita onoarea de a fi germane, ma convinsesera sa dezertez si ca pentru toate aceste motive, c onsiliul n nemarginita sa bunatate gasise de cuviinta sa nu ma condamne la moarte .

Eram legati doi cte doi cu lanturi la picioare si catuse la mini, cuprinsi si de u n alt lant lung, ntins n jurul ntregului detasament. Ne au dus la gara de marfuri s ub paza severa a politiei militare, narmata pna n dinti. Am ramas ngramaditi n vagoane timp de trei zile si trei nopti... MUREAU ZIUA, MUREAU NOAPTEA nainte de a va ura bun venit n mica si dragalasa noastra pensiune de familie, lasat

i ma sa va spun cine si ce sunteti! Nu sunteti dect o adunatura de trfe paduchioase si derbedei puturosi, o turma de porci si de scroafe, drojdia omenirii. Asta ati fost dintotdeauna si asa veti ramn e pna la sfrsitul zilelor voastre. Si ca sa va puteti balaci mai bine n mocirla voa stra, luam asupra noastra sarcina de a va face sa crapati ncet, foarte ncet, sa ave ti timp sa pretuiti totul la adevarata sa valoare. Si va asigur ca nu veti duce lipsa de nimic, asta v o spun eu! Noi toti de aici ne vom ocupa intens de lecuir ea voastra. As fi profund dezamagit daca macar unul dintre voi n ar avea parte d e toate. Acestea spuse, va urez bun venit n Lagarul Disciplinar SS al Wehrmacht ului de la Lengries." si biciui cizma lustruita cu vrful cravasei si lasa sa i cada monoclul din orbita. Oare de ce indivizii de teapa lui poarta ntotdeauna monoclu? Trebuie ca exista o explicatie psihologica. Un Hauptscharfhrer din SS citi cu voce tare regulamentul care rezuma ca totul era interzis si cea mai mica abatere va fi pedepsita cu post, ciomageala, cu moartea . nchisoarea:cinci etaje suprapuse, fara pereti despartitori, doar gratii. Am trecut la perchezitia corporala si la baie, apoi ne au ras jumatate din craniu si prin toate partile paroase ne au dat cu un produs chimic rau mirositor, care ustura s i ardea ca focul. Dupa aceea ne au bagat n celule, unde am ramas dezbracati la pi elea goala timp de patru ceasuri, SS istii supunndu ne unei noi perchezitii": cu s eringa n urechi, cu degetele prin gura, fara a uita subtiorile si narile. n sfrsit, ne fu admininistrata o spalatura stomacala ca pentru cai, care ne catapulta dire ct la latrine, nsiruiti de a lungul unui perete. Cel mai cumplit a fost pentru ce le doua tinere femei, care au trebuit sa ndure pe deasupra si glumele obscene ale gardienilor si sa suporte un examen spe-cial". Hainele vargate pe care ni le au dat bluzoane si pantaloni erau ntr o tesatura cu mplit de aspra, gen pnza de sac, care ti dadea tot timpul senzatia ca esti napadit de paraziti ori furnici veninoase. Un Oberscharfhrer ne a pus sa iesim din nou si sa ne aliniem n fata unui Unterstur mfhrer care, adresndu se primului detinut n picioare de la capatul din dreapta al rn dului, zbiera: Tu, vino ncoace! Un SS ist mbrnci omul din spate expediindu l precum o paiata dezmembrata pna n preajm a maruntului ofiter plin de orgoliu, n fata caruia si relua automat pozitia de drep ti. Numele! Vrsta! Motivul condamnarii! Repede! Johann Schreiber, douazeci si patru de ani. Condamnat la douazeci de ani munca si lnica, pentru nalta tradare. Ia spune, tu n ai fost niciodata soldat? Am fost Feldwebel n Regimentul 123 infanterie. Cu alte cuvinte, pur si simplu din nesupunere nu ti dai osteneala sa te prezinti cum se cuvine la raport. La care se adauga obraznicia sa nu mi te adresezi asa cum ai fost nvatat s o faci. ndreapta ti pozitia, lepadatura! Vom ncerca sa te lecu im pe loc de apucaturile astea rele. Si daca nu ajunge, spune o cinstit si vom g asi noi o alta cale. Cu ochii atintiti n gol, Untersturmfhrer ul zbiera cu glas strident: Ciomageala! La cteva clipe dupa aceea omul zacea pe spate, cu picioarele goale legate de un s tlp. Cte lovituri, Herr Untersturmfhrer? Douazeci! Omul si pierdu cunostinta nca nainte de sfrsitul pedepsei. Dar aveau mijloace sa ndrep te lucrurile, mijloace cu neputinta de descris si curnd omul putu sa si reia locu l n rnd. Folosindu se de experienta primului, urmatorul raspunse corect: Herr Unterscharfhrer, fostul subofiter Victor Giese, din Regimentul 7 Pionieri, p rezent la raport, declara ca are douazeci si doi de ani, condamnat pentru furt la zece ani munca silnica.

Furt! Ce mrsavie! N ai stiut ca un soldat n are voie sa fure niciodata? Herr Unterscharfhrer, declar ca stiu ca un soldat nu are voie sa fure niciodata. Si cu toate astea, ai furat. Da, Herr Unterscharfhrer. Asta nseamna ca esti tare de cap? Da, Herr Unterscharfhrer, declar ca sunt tare de cap. Ei bine, cu tine ne vom arata foarte marinimosi si ti vom da. cteva lectii specia le. Tocmai e aici un profesor minunat. Cu ochii n gol, Unterscharfhrer ul mugi: Pisica cu noua cozi! l spnzura de ncheieturile minilor, cu degetele de la picioare abia atingnd pamntul... Nici unul dintre noi, nici macar femeile, nu a scapat nevatamat din aceasta luare de contact". De altfel am nvatat foarte repede ca la Lengries nu eram priviti ca barbati si femei, ci drept porci, gunoaie, trfe. Aproape tot ce se petrecea la Lengries este de nedescris, e revoltator, monoton. n ciuda fertilitatii sale macabre, imaginatia aplicata a sadismului este remarcab il de marginita, n timp ce sensibilitatea victimelor se toceste cu repeziciune. Sa vezi cum sufera si mor oameni devine cu timpul la fel de monoton, chiar daca su fera si mor n nenumarate feluri care, n vremuri obisnuite, ar fi fost de neconcepu t. Calaii nostri aveau mna libera sa si descarce asupra noastra pofta de putere s i cruzime folosindu se din plin de acest prilej. Traiau cu o intensitate pe care n o traisera nicicnd; sufletele lor duhneau mai rau dect trupurile bolnave, sching iuite, ale detinutilor. Nu i condamn pe gardienii nostri n nici un fel. Si ei erau victimele unor mprejura ri pe care nu ei le creasera si, ntr un anume plan, au iesit mai rau dect victimele lor, anume cu sufletele putrede. Am crezut cndva ca va fi de ajuns sa povestesc despre Lengries pentru a putea tra nsmite oamenilor propriul meu dezgust si a le insufla o vointa de nezdruncinat d e a reface lumea, o existenta din care tortura va fi exclusa. Dar nu este cu put inta sa i faci sa nteleaga asemenea lucruri dect pe cei care le au mpartasit, nsa to cmai acestora este inutil a le reaminti. Toti ceilalti, care nu si au pierdut ni ciodata libertatea, ma privesc ca si cum ar fi tentati sa ma creada mincinos, cu toate ca, n sinea lor, ei stiu dupa ce au sorbit cu lacomie rapoartele mascarade i de la Nrnberg ca nu exagerez, ci dimpotriva. Dar refuza sa priveasca lucrurile n fata, prefernd sa bata scndura pe scndura peste putregaiul temeliei, sa tamieze si s a parfumeze tot mai mult... Cu toate acestea poate se va gasi totusi un suflet curajos care va ndrazni sa asc ulte si sa vada fara sa tremure. Am nevoie de acest suflet, de acest cineva, far a care totul nu i dect singuratate. Am nevoie, de asemenea, sa mi depan povestea, sa scap de ea. Poate ca acesta e singurul motiv care ma mpinge sa scriu. Nu pent ru a ncerca, strignd n gura mare, sa evit sa se repete. Ba poate ca, strignd n gura m are, ma nsel singur, cine stie? Poate ca scopul meu este doar de a atrage atentia asupra mea, atentia si admiratia gloatelor nspaimntate? De a deveni pentru toata lu mea eroul unor aventuri pe care nimeni nu le a mai trait... Desigur ca nu tuturor le a fost dat sa traiasca asemenea aventuri, dar cei care l e au cunoscut sunt prea numerosi pentru a avea nfumurarea sa ma consider un fenom en. Prin urmare, nu stiu prea bine de ce ma straduiesc sa descriu lagarul de la L engries. Fiecare nu are dect sa mi atribuie, dupa bunul sau plac, motivul pe care l doreste... Sa nu uite nsa nimeni ca cei nencre-zatori, adica tocmai cei a caror imaginatie va prefera sa se nchida n fata realitatii, vor trebui sa poarte povara mai mare a vinovatiei noastre viitoare, daca toate lagarele Lengries din lume nu vor fi cautate si distruse fara ndurare nca din gaoace, pretutindeni unde s ar ntmpl a sa apara. Nu are rost a cita nume, locuri, natiuni, la ce folos acele ciocniri ideologice n care fiecare tara, fiecare bloc" este mereu preocupat sa fie jignit de comportamentul celorlalte, nct nici o clipa nu se gndeste sa si analizeze propria conduita, cu att mai putin sa o reformeze! Iata Lengries: Un tnar Feldwebel, condamnat la treizeci de ani munca silnica pentru a fi sabotat Reich ul, a fost surprins pe cnd ncerca sa strecoare o bucatica de sapun uneia di ntre detinute.Gardianul l a chemat pe Obersturmfhrer ul Stein, seful sectiei, un i ndivid cu o imaginatie iesita din comun. .

Ce mi auzira urechile despre voi, porumbeilor? Ei bine, asta trebuie s o sarbato rim. ntreg etajul a primit ordin sa coboare ntr una din curti. Celor doi tineri li s a poruncit sa se dezbrace. Era n ajunul Craciunului si n jurul nostru cadeau fulgi d e zapada. Ei, si acum, nitica depravare, copii! zise Stein. Heringii marinati n otet care ne erau serviti din cnd n cnd nu erau comestibili, cu toate acestea noi i mncam, cu cap, oase si solzi cu tot. Cnd ne aflam n celulele noa stre aveam minile legate la spate. Prin urmare mn-cam lungiti pe burta, cu fata n s trachina, precum porcii. Aveam la dispozitie trei miunte sa mncam, sa devoram o mn care adesea fierbinte. Iar cnd n program erau prevazute executii: Ziua ncepea cu ordine date cu fluierul, n timp ce soneria de alarma rasuna de mai multe ori, indicnd care dintre etaje" urma sa coboare. La primul fluier trebuia sa sari n pozitie de drepti, cu fata spre usa celulei. La al doilea semnal toata lu mea ncepea sa bata pasul pe loc: plum, plum, plum. Apoi un mecanism manevrat de u n SS ist deschidea n acelasi timp toate usile, dar noi continuam sa batem pasul p e loc, pna cnd rasuna al treilea fluier. Odata ajunsi n curte, formam un semicerc n jurul esafodului, o estrada nalta de tre i metri pe care erau optsprezece spnzuratori. Optsprezece spnzuratori cu opt sprez ece laturi ce se leganau usor n vnt. La baza estradei asteptau optsprezece sicrie d eschise, din lemn brut. Barbatii purtau pantalonii lor vargati, femeile fuste vargate, dar nimic altceva . Adjunctul citea condamnarile la. moarte, apoi condamnatii urcau pe esafod, fie care oprindu se, n ordine, dedesubtul streangului sau. Doi SS isti cu mnecile sufl ecate faceau oficiul de calai; dupa ce toate cadavrele se leganau la capatul frng hiilor, cu urina si excrementele curgnd de a lungul picioarelor, un medic din SS. venea sa arunce o privire indiferenta semnalnd calailor printr un gest ca totul e n ordine. Cadavrele erau atunci coborte si aruncate imediat n sicriele grosolane. Dar daca cineva e dornic sa afle mai multe despre moarte, i pot vorbi despre Stur mbanfhrer ul Schendrich. Era tnar, frumos, elegant, ntotdeauna politicos, prietenos si blnd, dar temut pna si de SS istii pe care i comanda. Ia sa vedem un pic, spuse el ntr o smbata seara, la ncheierea apelului, sa vedem un pic daca ati nteles bine tot ce v am explicat. Voi ncerca sa dau un ordin simplu la ctiva dintre voi si vom judeca mpreuna daca a fost executat cum trebuie sau nu. Chema cinci oameni afara din rnduri, le ordona sa se ntoarca spre zidul care mprejm uia incinta nchisorii, de care era strict interzis sa ne apropiem la mai putin de cinci metri. nainteee... mars! Privind drept nainte, cei cinei s au ndreptat catre zid si au cazut, secerati de g loantele garzilor postate n foisoare. Schendrich se ntoarse din nou spre noi: Ce poti cere mai mult? Iata cum trebuie ndeplinit un ordin! Si acum, la comanda me a, ngenunchiati si repetati dupa mine... n... genunchi! Nu a fost unul sa ntrzie. Repetati acum, dupa mine, cu glas tare si limpede: Suntem porci si tradatori!" Suntem porci si tradatori! Care trebuie strpiti! Care trebuie strpiti. Caci doar asta meritam"! Caci doar asta meritam. Mine, duminica, vom renunta sa mncam!" Mine, duminica, vom renunta sa mncam. N avem dreptul sa mncam!" N avem dreptul sa mncam. n fiecare smbata seara, n curte rasunau asemenea coruri dementiale si, n ziua urmato are, duminica, ramneam fara hrana. Celula alaturata de a mea era ocupata de o oarecare Kthe Ragner. Era oribila la v edere, cu parul de un alb cretos si gura fara dinti n urma lipsei de vitamine. Br

atele si picioarele ei nu erau dect oase lungi acoperite de o piele cenusie. Pete mari de plagi purulente i acopereau trupul. Te uiti la mine, mi spuse ntr o seara. Mi ar place sa stiu ce vrsta mi dai! Rse sec, un rs opus oricarei veselii. Vaznd ca nu raspund, urma: Pe putin cincizeci de ani, nu i asa? Luna viitoare fac douazeci si patru. Cu num ai douazeci de luni n urma mi s ar fi dat doar optsprezece. Secretara a unui ofiter de stat major, la Berlin, Kthe cunoscuse, chiar n cadrul b iroului unde lucra, un tnar capitan cu care se logodise. Fusese stabilita chiar s i data casatoriei, dar aceasta nu mai avu loc. La patru zile dupa arestarea logo dnicului ei venisera s o ia si pe ea. Oamenii Gestapo ului au hartuit o cu ntreba ri timp de trei luni acuznd o ca ar fi copiat anumite documente. Nu pricepuse mare lucru din toata aceasta afacere, dar att ea ct si una dintre colegele sale s au p omenit cu cte zece ani munca silnica. Logodnicul ei precum si alti doi ofiteri au fost condamnati la moarte, un altul la munca silnica pe viata. nainte de a o tri mite pe Kthe la Lengries au silit o sa asiste la executia iubitului ei. ntr o dimineata, patru femei, printre care si Kthe Ragner, au primit ordin sa cobo are pe burta, trs, scara lunga si abrupta ce lega cele cinci etaje. Un gen de exerc itiu la care priveau cu multa placere gardienii, n timp ce detinutii l executau. C u minile si picioarele n lanturi nu te puteai tr dect cu capul nainte, lasndu te sa l ci la vale. Nu stiu daca prabusirea n gol a lui Kthe a fost voita sau nu. Era la capatul puter ilor si ambele explicatii sunt la fel de plauzibile. Am auzit un tipat ascutit, urmat apoi de bufnitura trupului, dupa o clipa de tacere de moarte. Si o voce nta rtata urcnd din adncuri: Trtura asta si a frnt gtul!

La cteva zile dupa moartea lui Kthe am fost transfe rat, mpreuna cu alti ctiva detin uti, n lagarul de concentrare de la Fagen, lnga Bremen, unde ne astepta cel putin a sa ni se spusese o munca speciala de mare im-portanta". Putin ne pasa n ce putea consta munca aceasta. Nici unul dintre noi nu credea o c lipa ca ar ti putut fi mai putin anevoioasa dect cea cu care eram obisnuiti. Ne d eprinsesem sa muncim ca animalele de povara, nhamati la pluguri, grape, tavalugur i ori carute, tragnd pna la istovire. Eram obisnuiti sa muncim n cariere spargnd pia tra pna la epuizare. Muncisem n filaturi de iuta, inspirnd aerul ncarcat pna la hemora gia pulmonara. Toate muncile aveau ceva comun: mai devreme sau mai trziu sfrseai prin moarte! FAGEN Fagen lucra, ntr adevar, pe doua fronturi. Initial fusese un centru de medicina e xperimentala, dar mai erau si bombele. n primele zile am fost repartizat la munci de terasa ment. Trebuia a ne spetim pr ecum ocnasii sapnd pamntul de la cinci dimineata la sase seara, fara alta hrana de ct o zeama chioara n care era mai multa apa dect faina, ce ne era servita de trei o ri pe zi. Apoi s a ivit prilejul nesperat, pe care m am grabit sa nu l scap: san sa de a fi gratiat! Comandantul lagarului ne informa ca doar voluntarii se vor bucura de aceasta san sa. Daca faceai cte cincisprezece pe an de pedeapsa. Ceea ce, pentru mine, ar fi nse mnat un total de doua sute douazeci si cinci. Dar mi dau seama ca nu am lamurit despre ce era vorba. Ca sa ai o sansa de a fi g ratiat, trebuia sa dezamorsezi cte cincisprezece bombe neexplodate pentru fiecare an de condamnare. Cincisprezece bombe ori cincisprezece ani, fac doua sute douaze ci si cinci... Nu era vorba, fireste, de bombe obisnuite, ci de acelea pe care nici artificieri i de la apararea pasiva si nici unitatile militare nu ndrazneau sa le atace. Au fo st detinuti ce izbutisera sa dezamorseze vreo cincizeci nainte de a fi pulverizati

, dar desigur ca, mai devreme sau mai trziu, se va ajunge mult mai departe, de pi lda la doua sute douazeci si cinci. Fara sa ezit m am oferit voluntar. Se prea poate ca hotarrea mea sa fi fost determinata de faptul ca n fiecare dimine ata, nainte de plecare, ni se dadea cte un sfert de pine de secara, un capetel de cr nat si trei tigari, n chip de ratie suplimentara... Dupa o perioada de instructie ca ntotdeauna foarte scurta asa cum sunt, n timp de razboi, toate perioadele de instructie SS istii ne au dus, n fiecare zi, n diverse l ocuri unde ne asteptau bombe neexplodate. Gardienii nostri se tineau la o distant a respectabila iar noi sapam pamntul n jurul bombei, ceea ce practic nsemna uneori o adncime de cinci sau sase metri. Dupa ce bomba era degajata, trebuia eliberata ogiva care, prinsa de jur mprejur cu un cablu, era ridicata centimetru cu centimet ru, pna se gasea complet suspendata. De ndata ce o asemenea masinarie a mortii atrn a cu ntreaga ei greutate de stlpii de sustinere instalati n groapa, toti ceilalti se faceau nevazuti. Cu precautie, pentru a nu trezi monstrul, dar n mare graba, spre a se pune la adapost. Unul singur ramnea pe loc: detinutul desemnat sa desurubez e amorsa. Daca facea o miscare gresita... Duceam ntotdeauna cu noi, n camionul atelier, doua cutii de lemn destinate unor as emenea nendemnatici. Dar nu de fiecare data puteau fi folosite. Si asta nu pentru c a miscarile gresite ar fi fost un lucru rar, dar adesea era peste putinta sa mai gasim ceva de pus n cutii. Multi se asezau lungiti pe bomba pentru a desuruba focosul. n felul acesta detona torul poate fi tinut mai usor n pozitie fixa. Dar am descoperit ca era si mai bin e sa te lungesti pe fundul gropii, dedesubtul bombei; era su-ficient atunci sa l asi sa lunece usor tubul prin mna nmanusata cu asbest... Cea de a saizeci si opta mea bomba a fost o torpila aeriana si ne au trebuit cin cisprezece ore s o degajam. Cnd faci asemenea munca nu vorbesti deloc. Esti vesni c n stare de alarma. Sapi cu grija, chibzuind nainte de a apasa pe hrlet, nainte de a te folosi de mini sau de picioare. Trebuie sa respiri linistit, regulat, sa nu f aci nici un gest negndit si niciodata mai mult de unul deodata. Ajuns ntr un anumi t stadiu, minile devin cele mai pretioase unelte daca vrei sa previi orice aluneca re de pamnt. Daca o torpila se deplaseaza numai cu o jumatate de centimetru, acea sta poate nsemna explozia, moartea. n pozitia ei de acum ea este cuminte si tacuta . Dar nu poti sti ce idei i ar fulgera prin cap daca ai cuteza sa i schimbi acea sta pozitie. Cu alte cuvinte, tocmai ce trebuie sa faci... Caci bomba urmeaza a fi ncarcata pe derrick , care o va transporta mai departe. Trebuie sa desurubezi focosul. Pna atunci cel mai bine ar fi sa nici nu respiri, deci hai sa ne grabim.. . Nu, nu, graba e nepotrivita aici. Usor, dar cu mna sigura. Fiecare miscare cu c alm si bine gndita... O torpila aeriana este un adversar impasibil; nu da nici un semn, nu si tradeaza tainele. Nu poti pacali o torpila aeriana. De data aceasta ni s a interzis sa dezamorsam bomba la fata locului. Trebuia nti t ransportata n afara orasului. Ceea ce nsemna fie ca era vorba de un nou tip de bomb a pe care nimeni nu l cunostea nca, fie ca zacea ntr o asemenea pozitie nct explozia s ar fi produs daca doar ai fi suflat pe focos... Iar explozia unui asementa mon ument ar nimici cu siguranta ntregul cartier din jur. Un camion Diesel Krupp ce remorca un derrick se apropie cu spatele, pna la margin eai gropii. Dupa patru ore de opinteli, bomba fu instalata pe derrick, bine ancor ata, n asa fel nct sa nu se poata misca nici ct un fir de par. Usurare generala. Dar uitasem un mic amanunt! Care din voi stie sa conduca? Tacere. Se spune ca atunci cnd un sarpe veninos ti se catara pe picior trebuie sa te transformi ntr o stana de piatra, n ceva mort, care sa nu atraga atentia sarpel ui. ntr o clipa, pe tot terenul n au mai fost dect stane de piatra, pitite mental n cea mai densa umbra, n timp ce privirea SS istului scruta chip dupa chip. Nimeni nu l privea, dar eram constienti de prezenta sa ntr att nct inimile ni se zbateau d ureros n piepturile noastre si, n gnd, saream ntr o fuga nebuna peste craterele din mijlocul ruinelor. Tu, cel de colo, stii sa conduci? N am ndraznit sa spun nu. Atunci da i drumul!

Drumul pe care trebuia sa l urmez era nsemnat cu stegulete. Soseaua, slava Domnul ui, era bine curatata si reparata, n asa fel nct prezenta o suprafata destul de net eda. Si toate astea numai si numai pentru a si salva blestematele lor de baraci! n toata zona nici suflet de om. Celelalte vehicule ma urmau la mare distanta. Nim eni nu avea chef sa nsoteasca primejdia. Am trecut pe lnga o casa incendiata, arznd vioi n tacere. Fumul mi ustura ochii, ma orbea, nsa nu am cutezat sa maresc viteza . Dupa vreo cinci minute de chin am izbutit sa respir din nou aer curat. Nu mi mai amintesc ce gndeam n timpul acestei curse lente, stiu doar ca aveam naint ea mea tot timpul sa gndesc, ca eram linistit, poate doar n sinea mea putin attat s i, pentru prima oara dupa foarte mult timp, eram vag fericit. Cnd fiecare secunda ce se scurge ar putea fi ultima, ai tot timpul sa gndesti, pot sa va asigur. Si pentru prima data dupa o vesnicie redobndisem constiinta de a fi cineva. n ultima v reme ma scapasem din vedere, ncetasem sa am despre mine nsumi cea mai nensemnata pa rere, personalitatea mea fusese comprimata, strivita n fel si chip, cu toate acest ea nsa supravietuise reiesind neatinsa din umilintele, degradarile zilnice. Te sa lut, constiinta! Mai existi totusi. Si ai ramas tu nsuti. Priveste te: esti pe ca le sa faci un lucru pe care ceilalti nu ar ndrazni sa l faca. Deci nca mai esti n s tare de ceva. Ceva indispensabil. Atentie la sinele de tramvai! Am parasit orasul, am strabatut ultimele loturi cu cabane acoperite cu tabla ond ulata, n care traiau doar vagabonzii, golanii, zdrentarosii. Singuri... Cel putin nainte, caci acum era razboi si n oras apareau n fiecare noapte noi constelatii de cratere. Undeva pe cmp, un barbat sapa. Se sprijini n coada hrletului si ma privi trecnd. I a m strigat: Hei!... Nu fugi sa te pui la adapost? Zgomotul motorului acoperi raspunsul, dar ramase unde era. Poate mi strigase drum bun"? Ciudata chestie sa rulezi att de ncet pe drumurile pustii! Probabil ca n oras ncepusera sa se ntoarca la locuinte, la pravalii. Mai nti cel mai c urajos. Apoi si ceilalti, ncntati si usurati. Ia te uita, toate mai sunt nca n picioa re! Poate as fi putut sa fug? Prilejuri s ar fi gasit sa ma ascund, la ntmplare, pe st razile pustii. As fi putut sari din camion din mers si bomba si ar fi urmat drum ul, fara conducator, pna la primul hop mai serios precednd marele bum. De ce nu am profitat de sansa asta, habar nu am. Cred ca niciodata nainte nu gustasem att de a dine din bucuria de a trai. Eram numai noi doi, scumpa si mica mea torpila aeria na si cu mine si ct timp va fi mpreuna cu mine, nimeni nu se va putea apropia, fara permisiunea ei... Am iesit din transa abia cnd am ajuns n plin cmp, n mijlocul baraganului, pe un drum jalonat din ce n ce mai rar cu stegulete. Aici si a spus cuvntul instinctul meu d e conservare. Pna unde aveau de gnd sa ma faca sa merg? Ar fi fost prea absurd sa sar n aer acum, dupa attia kilometri, la capatul a douazeci si patru de ore de mun ca... Am lasat n cele din urma bomba printre balarii, la vreo doisprezece kilometri dep artare de oras. Cum nu era cu putinta sa fie descarcata, s a dispus sa explodeze mpreuna cu derrickul. Aceasta performanta mi a adus trei tigari n plus, nsotite de remarca obisnuita ca n u le meritam, dar ca mult iubitul nostru Fhrer nu era lipsit de sentimente umanit are. Trei tigari suplimentare: consideram ca fusesem bine platit. Nu sperasem dect una. * Mi s a ntmplat ceea ce nu putea fi mai rau pentru un detinut, m am mbolnavit. Cine stie nsa, poate tocmai boala aceasta mi a salvat viata. Timp de cinci zile am izb utit sa rezist. Daca te declarai bolnav erai imediat expediat la infirmeria lagar ului, unde deveneai obiect de experienta pna cnd nu mai puteai fi de folos; si nu mai puteai fi de folos dect atunci cnd erai mort, tocmai pentru ca fusesesi prea mu lt de folos. Dar n timpul apelului m am prabusit fara cunostinta si, cnd mi am rev enit, eram la infirmerie. Nu mi s a spus de ce sufeream. Nu se spunea nici unui bolnav. n ziua n care am fos

t considerat destul de restabilit pentru a ma putea tine pe picioare, au nceput exp erientele. Mi au facut o multime de injectii. Am fost bagat ntr o ncapere n care do mnea o caldura de etuva, apoi ntr o camera frigorifica, lundu mi se probe de snge l a intervale regulate. ntr o zi mi se da tot ce puteam nfuleca, iar n ziua urmatoare eram lasat sa crap de foame si de sete. Ori ma puneau sa nghit tuburi de cauciuc pentru a pompa din mine tot ce nfulecasem sau fusesem pus sa nghit. Treceam dintr o stare jalnica ntr alta. La urma mi au facut o punctie dureroasa n maduva spinarii, apoi mi au legat ncheieturile minilor de mnerele unei roabe pline cu nisip, pe care mi au ordonat s o mping fara pauza, ntr o ngraditura circulara. L a fiecare sfert de ora mi se lua o proba de snge. Treaba asta a durat o zi ntreaga ; capul parca mi plutea si mi pierdeam treptat luciditatea. n urma acestui tratamen t mi au ramas dureri de cap de nesuportat ce m au chinuit luni de zile. Am avut mai mult noroc dect altii. ntr o buna zi au fost de parere ca nu mai putea u scoate nimic de pe urma mea. M au trimis napoi n lagar. Aici un SS ist m a inform at bine dispus ca nu mai faceam parte din echipele de artificieri. Si asa s au d us pe apa smbetei bombele pe care le dezamorsasem. M am ntors sa ma spetesc la cariere. Dar am fost din nou repartizat la bombe, unde am atins un numar considerabil cnd, pe neasteptate, am fost trimis napoi la Lengries, astfel ca totalul bombelor mel e a ajuns iar egal cu zero... Sapte luni de spart pietre n hrubele de la Lengries. Sapte luni de dementa letarg ica, monotona. ntr o zi m am pomenit ca ma cauta un tip de la SS. Am fost examina t de un medic; eram mpanat cu furuncule purulente. Mi le a curatat, dezinfectat, le a uns cu pomada si m a ntrebat daca ma simt bine. Da, doctore, ma simt bine, sun t n perfecta stare de sanatate." A te plnge de starea sanatatii era ultimul lucru p e care l puteai face. Ct timp mai aveai o scnteie de viata n tine, erai sanatos tun . Am fost introdus n biroul Sturmbannfhrer ului SS Shendrich. La ferestre erau perde le. Perdele curate. Va dati seama, perdele! Perdele de un verde deschis, cu motiv e galbene. Verde deschis cu motive galbene. Verde deschis cu... La ce naiba te holbezi asa? Dintr o tresarire, mi am revenit. La nimic, Herr Sturmbannfhrer. Iertati ma, Herr Sturmbannfhrer, am onoarea sa decl ar ca nu ma holbez la nimic. Brusc inspirat, am adaugat cu voce slaba: Am onoarea sa declar ca doar ma holbez... M a privit descumpanit. Apoi, alungnd nu stiu ce gnduri stnjenitoare, mi ntinse o coal a de hrtie. Semneaza aici ca ai primit hrana obisnuita din armata, ca nu ai avut niciodata d e suferit, nici de foame, nici de sete, ca nu ai nici un motiv sa te plngi de con ditiile de trai din lagar, n toate perioadele detentiei. Am semnat. Ce importanta avea? Urma sa fiu transferat n alt lagar? Sau mi venise rnd ul sa ma legan la capatul streangului? ntinse spre mine un al doilea act, destul de impozant ca aspect. Mai semneaza si aici ca al fost tratat ntotdeauna sever, dar bine, conform preved erilor dreptului international. Am semnat. N avea nici o importanta. Daca vreodata scoti o singura vorba despre ce ai vazut si auzit aici, te aduc nap oi imediat si ma voi ocupa personal de ceremonia de bun venit, ai nteles? Am nteles, Herr Sturmbannfhrer. Prin urmare tot de un transfer era vorba. M au dus ntr o celula unde ma astepta o uniforma verde, lipsita de orice fel de ns emne, pe care m au pus s o mbrac. Si curata ti unghiile, porcule! Un SS ist m a introdus apoi n biroul comandantului, unde am primit o marca si 21 pfennigi, pentru ultimele sapte luni de munca, de la sase dimineata pna la opt se ara. Un Stabscharfhrer zbiera la mine: Detinut 552318 A... la eliberareeee... mars! Desigur, o noua forma de tortura. Le cunosteam prea bine perfidia si eram mndru c a nu ma lasam dus. Am facut stnga mprejur si am iesit, asteptnd hohotele de rs. Dar

nu, erau chiar mai subtili dect banuisem. si slapneau desigur rsul nebun. Ia loc pe coridor pna cnd vine sa te ia! Nu. Nu rdeau. Si, fara sa vreau, am nceput sa sper. A trebuit sa astept mai mult d e un ceas, n timp ce nervii mi stateau sa plesneasca. Cum puteau fiinte cu aspect omenesc sa atinga asemenea culmi de sadism, de perversiune rafinata? Si mi repetam mereu: Doar stii ca pot merge si mai departe. Te crezusem lecuit pentru totdeauna de iluziile copilaresti..." Chiar si astazi, cnd mi aduc aminte, retraiesc cu intensitate acea uluire fara marg ini ce m a cuprins pe cnd l urmam pe Feldwebel n micul Opel cenusiu, dupa ce aflase m ca fusesem gratiat si ca urma sa servesc ntr un batalion disciplinar. Poarta grea bufni n urma noastra. Marile edificii de beton cu mici ferestre zabre lite s au mistuit n urma mpreuna cu spaima, groaza fara nume... Nu izbuteam sa nteleg. Eram uluit, mat mult, eram consternat. Masina strabatea cu rtea cazarmii din Hanovra si eu nca nu mi revenisem din soc. Astazi, dupa attia ani, mi amintesc ororile si groaza doar sub forma unor lucruri definitiv trecute; odata pentru totdeauna; dar de ce eram atunci consternat privi ndu le disparnd n urma? Iata o ntrebare la care nu am izbutit sa raspund vreodata.

De cte douazeci de ori pe zi ni se repeta, printre njuraturi, ca serveam ntr un bat alion disciplinar, ceea ce ne obliga sa fim cei mai buni ostasi din lume. n timpul primelor sase saptamni am facut exercitii de la sase dimineata pna la sapt e si jumatate seara. Exercitii, exercitii si iar exercitii. O SUTA TREIZECI SI CINCI CADAVRE AMBULANTE Exercitii pna cnd sngele ne va tsni de sub unghii...Si nu la figurat. Pas de gsca cu toate efectele n spinare: casca de otel, ranita, buzunarele de muni tie pline cu nisip, mantaua de iarna cu gluga, n timp ce oriunde altundeva oameni i transpirau n haine de vara. Mars fortat prin coclauri noroioase n care te nfundai pna Ja glezne... Manevrarea ar mei, cu bratele sus, chipul nepasator, cu apa pna la gt. Subofiterii nostri alcatuiau o haita de demoni urlatori care zbierau si ne njurau aducndu ne pna n pragul nebuniei. Puteam fi siguri ca nu vor scapa vreun prilej. Nu puteam fi pedepsiti cu consemnarea n cazarma, pentru simplul motiv ca nu dispu neam niciodata de o singura clipa libera. ntruna numai serviciu, serviciu, servic iu. E adevarat, la prnz aveam un ceas si, n teorie, seara, de la sapte si jumatate la noua, aveam liber. Dar daca nu foloseam fiece minut din acest rastimp sa ne curatam uniformele naclaite de noroi, sa ne lustruim cizmele si restul echipamen tului, eram siliti, prin represalii crunte, sa facem toate acestea. La ora noua toata lumea trebuia sa fie n pat. Ceea ce, desigur, nu nsemna ca aveam parte de somnul de refacere att de necesar. Noapte de noapte aveau loc exercitii de alarma si de schimbare rapida a uniformei. Cnd suna alarma ne prabuseam din p aturi, trageam pe noi tinuta de campanie si ne prezentam la adunare. Atunci ne t rimiteau napoi sa mbracam tinuta de parada. Apoi tinuta de exercitii. Apoi, din no u, tinuta de campanie. Si nu izbuteam vreodata sa fim cum trebuie. Nopti ntregi s ubofiterii ne haituiau si ne prigoneau pe scarile cazarmii ca pe o turma de vite speriate, n asa fel nct pna si umbra unuia dintre ei ne baga n sperieti. La sfrsitul primelor sase saptamni ncepu partea a doua a pregatirii noastre practic e si, daca pna atunci nu aflasem ce este cu adevarat oboseala, manevrele ce au ur mat ne au facut foarte curnd s o cunoastem cu vrf si ndesat. Sa strabati trndu te pe burta kilometri ntregi de teren special amenajat pentru ant renament, acoperit cu zgura ori cremene taioasa, care ne transformau palmele n ca rne vie, sau cu un strat gros de noroi putregait ce ameninta sa te sufoce... Dar mai mult dect orice ne temeam de marsurile fortate. ntr o noapte, subofiterii au dat buzna n dormitoarele n care zaceam ca mortii, urlnd si mai aprig ca de obicei, daca asa ceva se mai poate spune:

Alarma! Alarma! Rostogolire generala din cusete, lupta febrila cu diversele parti ale echipamentu lui. O curea blocata, un nasture care se ncapatneaza, o jumatate de secunda pierdut a, nenorocire! Dupa mai putin de doua minute fluierele au nceput sa rasune pe cori doare, usile sa fie date de perete de cizmele gradatilor... Compania a treia, adunaaa...rea! Ce dracu mai cautati nauntru? nca nu sunteti jos, fir ar sa fie! Si paturile nefacute? Unde va treziti, cacaciosilor? ntr un camin de batrni? Avalanse pe scarile prost luminate, oameni abrutizati tragndu si din mers ultima c urea. Aliniere aproximativa n curtea cazarmii. Apoi: Compania a treia n dormitor!... TINUTA DE EXERCITIU! Ca unii pot zbiera n asemenea hal, fara sa le plezneasca vreun vas de snge n capatna, mi s a parut dintotdeauna o sfidare adusa bunului simt. Sau poate tocmai bunul si mt le lipseste? Ati observat modul lor de a se exprima? Sunt incapabili sa vorbe asca precum tot omul. Cuvintele parca se sudeaza ntre ele ajungnd un soi de latrat , n afara de ultimul, care tinde sa plezneasca precum un bici. Nu i auzi vreodata ncheind o fraza printr o silaba neaccentuata. Orice ar spune, toaca n salve de in terjectii cazone greu de priceput. Aceste mugete, vesnic aceleasi mugete! E limp ede ca cei de teapa lor sunt cam saraci cu duhul... Precum un tavalug care matura totul n calea sa, cei o suta treizeci si cinci recr uti ce eram ne napusteam pe scari pentru a ne ntoarce n dormitoare sa. mbracam tinu ta de exercitiu, nainte sa rasune din nou Adunaaa... REA!" Dupa ce ndeplini de vreo zece ori asemenea manejuri n noaptea aceea, compania se ad una, n sfrsit, n mijlocul curtii, buimaca si leoarca de transpiratie, dar n perfecta ordine de mars, gata sa porneasca la exercitiul nocturn prevazut n program. Comandantul nostru de companie, un capitan ciung pe nume Lopei, ne observa cu un vag surs pe buze. Cerea oamenilor sai o disciplina de fier, inumana, cu toate ace stea, dintre toti calaii nostri el singur avea, n ochii nostri, ceva uman. Tot ce ea ce ne punea sa facem avea cel putin decenta sa faca si el, nu s a ntmplat vreod ata sa ne ceara ceva care i ar fi depasit propriile sale puteri. Cnd reveneam de la aplicatii era si el la fel de murdar ca si noi. Era felul sau de a fi loial, dar loialitatea era un lucru pe care l ui tasem de mult. Ne obisnuisem sa vedem cum oricine era investit cu autoritate si c auta un cal de bataie dupa altul si l hartuia pe bietul om facndu i viata grea pna la epuizare, devenind inapt", mort de osteneala sau candidat la sinucidere. Capi tanul Lopei nu avea nici favorit, nici cal de bataie. Apartinea acelui foarte ra r tip de ofiter care si poate conduce oamenii, pna n mijlocul infernului, prin simpl ul fapt ca se afla mereu n fruntea lor si, n felul sau, da dovada de o inflexibila loialitate. Daca integritatea si curajul acestui om s ar fi nhamat sa traga alta ca ruta dect cea a lui Adolf Hitler, sau daca ar fi fost ofiter n oricare alta armata , mi ar fi trezit simpatia. Dar lucrurile erau asa cum erau si mi inspira doar un respect de netagaduit... Ne inspecta la repezeala tinuta de campanie. Apoi se retrase ctiva pasi si ordona : Compania a treia, drepti! Pe umar... arm'! Socul ritmat al celor o suta treizeci si cinci de pusti poposind n trei timpi, to ate deodata, pe tot attia umeri. Cndva clipe de liniste absoluta, fiecare, fie el soldat sau subofiter, privind tinta nainte, precum un par sub casca de otel. Neno rocire pentru nefericitul care ar fi miscat atunci, fie numai din vrful limbii!.. . Glasul capitanului rasuna din nou printre plopii cei mari si cladirile cenusii a le cazarmii: La dreap...ta! nainteee... mars! Tunetul bocancilor tintuiti pe cimentul curtii, ntr o scurta jerba de scntei. Un s fert de ntoarcere la iesirea din cazarma si iata ne pe drumul desfundat, marginit de plopi. Era de la sine nteles ca ntr un batalion disciplinar conversatiile si cn tecele sunt interzise; indivizii declasati ca noi nu pot pretinde sa se bucure de privilegiile soldatului german. Nu aveam nici dreptul sa purtam vulturul sau cele lalte nsemne onorifice, doar pe mneca dreapta purtam o panglica alba, care trebuia sa ramna mereu curata, pe care era scris SONDERABTEILUNG" .

Si pentru ca trebuia sa fim cei mai buni ostasi din lume, toate marsurile noastr e erau marsuri fortate. n mai putin de un sfert de ceas ne napadea transpiratia, picioarele ncepeau sa friga si pentru a putea respira cascam gura, nasul singur n efiind n stare sa ne asigare o cantitate suficienta de aer. Centiroanele si curel ele armelor mpiedicau sngele sa circule normal n bratele noastre, degetele albite si amortite ni se umflau. Dar ajunsesem sa fim n stare sa parcurgem douazeci si cin ci de kilometri n mars fortat fara a ne sinchisi. Abia dupa aceea ncepea exercitiul: naintare n tragatori, prin salturi succesive, cte unul. Ne napusteam la rasul ierbii, cu plamnii suflnd precum foalele, alergnd, trndu ne peste cmpul nghetat, gloduros, sapnd vizuine provizorii de animale ncoltite cu lo petile noastre cu coada scurta. Fireste ca niciodata nu era destul de repede. Fluierul ne rechema de fiecare data si, n timp ce peste noi ploua cu njuraturi, ncercam sa ne recapatam suflul, sughitn d si suflnd cteva clipe. Si iar de la nceput. nainte... nainte... mereu nainte. Eram p lini de clisa, ne tremurau picioarele si de a lungul trupului sudoarea ni se scu rgea n priase, arznd ranile provocate de curelele ce sustineau echipamentul nostru gr eu. Sudoarea se impregna n haine si foarte multi aveau tunicile mpodobite cu pete nt unecate. Pe deasupra, sudoarea ne orbea strnind mncarimi cumplite pe fruntea irita ta, din cauza ca o stergeam cu minile murdare ori cu mnecile aspre. De ndata ce ne opream n loc, baia de sudoare se transforma ntr o baie nghetata. Aveam rosaturi nsnger ate la picioare si ntre pulpe. Si frica si adauga propria ei sudoare la cea datora ta epuizarii. Zorile ne gaseau storsi de vlaga, terminati. Dar sosise vremea sa trecem la exer citiul antiaerian. Porneam n fuga pe drumul desfundat si fiecare piatra, fiecare baltoaca, fiecare afurisit de sleau cerea efortul unei concentrari continue, orice pas gresit nsemna cadere, scrnteala, pedeapsa. Doar simplul fapt de a duce un pici or naintea celuilalt, pentru a putea alerga sau marsalui, lucruri pe care le faci de obicei fara a gndi, cereau un efort fizic si cerebral aproape supraomenesc. P icioarele ne erau att de grele, nespus de grele. Tropaiam totusi mai departe, cu n capatnare, schiopatnd si mpleticindu ne, n pas de gimnastica. Mutrele noastre cu och ii adnciti n orbite, de obicei att de livide, aratau acum ca de rac fiert, cu privi ri buimace si fixe, cu venele fruntii umflate peste masura. Din gura ni se preli ngeau balele si, din cnd n cnd, cte un sughit deznadajduit mprastia n jur stropi de sp uma alba. Fluierele ne sfredeleau creierii si topaiam cnd la dreapta, cnd la stnga, plonjnd n s anturi fara a tine seama ce era n ele, rugi, apa mocirloasa ori vreun coleg" mai iu te. Urma apoi asezarea frenetica a mortierelor si mitralierelor n pozitie de trag ere, asezare ce trebuia terminata n numai cteva secunde, fie chiar cil pretul sale lor frnte sau ranirii unei mini. Si din nou mars, kilometru dupa kilometru. Cred ca stiu totul despre diferitele, feluri de drumuri. Drumuri moi, drumuri tari, drumuri nguste, cu pietris, cu nor oi, mocirloase, cimentate, asfaltate, nzapezite, desfundate, netede, alunecoase, prafuite. Picioarele mele m au nvatat tot ce se poate sti despre drumuri. Temutele drumuri care mi au schingiuit picioarele. Soare si ploaie. Adica sete, dureri de cap si toate mi joaca n fata ochilor. n boca nci, labele picioarelor si gleznele umflate. naintam ca n transa. La prnz, n sfrsit, o pauza. Aveam muschii att de durerosi nct sa vrei sa i opresti era nca un mod de tortura. Unii nu izbuteau sa se opreasca, si continuau avntul si dupa ce ordinul de oprire fusese dat, lovindu se de cei din fata lor si ramneau pe lo c, cu capetele plecate, clatinndu se aproape sa cada, pna ce erau mbrnciti napoi fara menajamente. Facusem halta la liziera din marginea unui satuc. Ctiva copii se apropiara sa se zgiasca la noi. Pauza urma sa dureze o jumatate de ora. Uitnd ca ne aflam la cinciz eci de kilometri de cazarma, ne am pravalit toti care unde se gasea, fara a slab i macar o curea, adormind chiar nainte de a atinge pamntul. Dupa o clipa, un fluie rat: o clipa care durase treizeci de minute, toata odihna noastra att de pretioas a. Din nou la drum, poate cea mai crunta dintre toate torturile. Muschii ntepenit i, picioarele umflate nu vor sa asculte. Fiecare pas nseamna un sir de ntepaturi as cutite care te sageteaza pna n creier. Talpa piciorului simte fiecare cui din boca nc, nct ti se pare ca pasesti pe cioburi de sticla.

Nici vorba sa mergi mai ncet: n urma coloanei nici un camion care sa i adune pe co dasi. Celor care se prabusesc li se aplica tratamentul special, administrat de l ocotenent si cei mai sadici trei subofiteri din companie. Sunt maltratati si hait uiti fara mila, pna si pierd cunostinta sau intra n rnduri, nebuni furiosi, ori se pr eschimba n roboti lipsiti de vointa proprie, care asculta automat ordinele, care a r sari pe fereastra de la etajul cinci daca li s ar ordona... n tot timpul drumul ui i auzeam pe subofiteri zbiernd si amenintndu i pe cei mai slabi cu spnzuratoarea d aca nu executa ordinele, spre marea multumire a vatasilor blestemati. Catre seara am patruns n curtea cazarmii, gata sa ne prabusim. Pas de parada... mars! nca o sfortare, pe care n am fi crezut o posibila. Piciorul ntins nainte, la orizon tala, bocancii rapaind pe sol n cadenta. n fata ochilor vedeam numai vrtejuri de scn tei. Simteam realmente cum ne pleznesc basicile. Dar trebuie, trebuie s o facem si pe asta. Picioarele bat ntr un ritm nemilos, strivind praful, strivind durerea . Un ultim efort, datorat carei ultime picaturi de energie? Comandantul lagarului, Oberstleutnant von der Lenz, astepta exact acolo unde urm a sa executam un sfert de ntoarcere care sa ne aduca cu fata catre cladirea noast ra. Glasul capitanului Lopei rasuna: Compania a treia... capul... la... stnga! Toate capetele s au ntors ntr o singura miscare, toate privirile ndreptate fix spre silueta plapnda a colonelului. Gesturile rigide care fac parte din salut nu avuse sera nsa, de data asta, nimic rigid. Ba se simti chiar o unda de dezordine! Capit anul Lopei tresari, se opri, apoi se departa putin ca sa poata privi compania. R asuna ordinul: Compania a treia... stai! Era glasul colonelului. Urma o clipa de liniste de gheata, dupa care izbucni url etul turbat al lui von der Lenz: Capitane Lopei, asta numesti dumneata o companie? Daca vrei sa pleci pe front cu primul batalion de infanterie, nu ai dect sa mi spui! O groaza de ofiteri ar fi f ericiti sa ti ia locul n garnizoana asta... Vocea colonelului deveni un latrat ascutit, isteric: Ce i cu sleahta asta de potai nenorocite? Ce i cu pleava asta nedisciplinata? As tia s soldati prusaci?... Potai rioase, da! Dar am eu leac pentru rie! Arogant si plin de el, si plimba privirile peste compania noastra de somnambuli sfr siti. Macar de ar nchide clanta mai repede, sa ne putem retrage n dormitoare, sa a zvrlim efectele ct colo si sa dormim... Da, am un leac minunat pentru rie, repeta cu multumire amenintatoare. Potailor rioa se nu le trebuie dect putina miscare, un pic de antrenament, ce zici, capitane Lo pei? Da, Herr Oberstleutnant, putin antrenament. Ne napadi o ura amestecata cu mila fata de noi nsine. Povestea asta ne va costa c el putin o ora din cel mai istovitor exercitiu nascocit vreodata ntr o armata, pa sul de parada german, pasul de gsca... Vi s a ntmplat vreodata sa vi se umfle si sa se ntareasca toti ganglionii zonei ingh inale, n asa fel nct fiecare pas ca nsemne un martiriu, sa aveti muschii coapselor ad unati n noduri compacte pe care sa trebuiasca sa i lovesti nencetat cnd cu o mna, cnd cu cealalta, pentru a i pune n functiune, muschii gambelor fiind cuprinsi de crcei , fiecare gheata cntarind un chintal si fiecare picior o tona, dupa care, exact n starea asta, sa trebuiasca sa ridici piciorul, cu degetele ntinse n prelungirea lui , la fel de lesne si la fel de gratios ca o balerina? Ati ncercat vreodata, atunci cnd gleznelor le lipseste puterea de a va sustine, cnd degetele de la picioare nu mai sunt dect o masa sngernda iar talpa e n flacari, cu basici umflate, pleznite si sngernde, un adevarat amestec de foc si sticla pisata, ati ncercat vreodata sa va a runcati nainte, pe un singur picior, n timp ce celalalt revine lovind pamntul cu un bufnet rasunator? Si toate astea trebuie sa fie ritmice, cu o precizie care tran sforma o suta treizeci si cinci de barbati ntr o singura masina al carei ropot cad entat i face pe cei care se opresc sa asculte sa exclame: Asta da, parada militara! Ce lucru minunat! Doamne, ce armata avem! Pasul de gsca produce totdeauna o impresie puternica. Asupra gstelor. Pe noi pasul de gsca nu ne impresiona deloc. Cel putin nu n felul acesta. Este exe

rcitiul cel mai infernal, cel mai revoltator din ntreaga istorie militara. A rupt mai multi muschi si a afectat mai multi ganglioni limfatici dect orice alta form a de antrenament. Nu aveti dect sa i ntrebati pe medici ce parere au. Noi nsa l subestimasem pe Oberstleutnantul nostru. Nu aveam sa scapam doar cu o or a de pas de parada. Plecase, mizerabilul, salutat de capitanul Lopei, dar i mai s pusese: Ce leac mai am! Capitane Lopei! Domnule colonel? mi vei duce adunatura asta pe terenul de exercitii si i vei nvata sa fie soldati si nu potai rioase... Nu va veti ntoarce nainte de mine dimineata, ora noua... Iar daca mine dimineata compania aceasta nu va fi n stare sa scoata un pas de parada care sa nfunde caldarmul curtii, te eliberez pe loc din functie, 'nteles? nteles, Herr Oberstleutnant. Toata noaptea am exersat atacul n teren deschis si pasul de parada. Iar n dimineat a urmatoare, la ora noua, am trecut precum un singur tunet prin fata Oberstleutri antului, care nsa nu se dadu batut imediat. Ne puse sa defilam de sapte ori prin fata lui si sunt sigur ca daca un singur ora ar fi gresit doar cu o zecime de se cunda fata de ceilalti, ne ar fi trimis pe loc napoi pe teren, asa cum ne o fagad uise. Era ora zece cnd, n sfrsit, am primit ordinul de a rupe rndurile si ni s a permis sa revenim n dormitoare, sa dormim. Inuman, fara ndoiala, dar noi ncetasem sa fim fiinte omenesti, eram doar niste cini riosi. Cini nfometati... Caci pentru a prezenta antrenamentul nostru n adevarata sa lumina, mai trebuie ada ugata si foamea. Din acest punct de vedere, ca si din multe altele, eram ntr adeva r complet dezechilibrat. La sfrsitul razboiului, n 1945, ntreg poporul german traia din ratiile foamei, dar ncepnd nca din 1940 41 eram aprovizionati si mai rar dect a vea sa fie mai trziu patura cea mai napastuita a populatiei respectiv civilii de rnd. Cum nu mai aveam dreptul la cartele, noi nu puteam cumpara nimic. Prnzul era acel asi n fiecare zi: o fiertura de sfecla rosie cu o mna de varza acra care sa i dea p utina consistenta, dar mna aceasta de varza acra doar o data la doua zile, si ne puteam considera fericiti cnd nu se sarea peste rnd Carnea era un lux de care nu aveam parte. n fiecare seara primeam ratii uscate", p entru douazeci si patru de ore: un colt de pine de secara, pe care cu timpul ne nv atasem sa l taiem n cinci, trei parti pentru seara, doua pentru dimineata urmatoa re; douazeci de grame de margarina rnceda si o bucata de brnza, ai carei continut n apa constituie probabil un record n materie. Smbata mai primeam o ratie suplimenta ra de cincizeci de grame de marmelada de napi. Micul dejun era alcatuit dintr un castronas de ersatz de cafea, de culoarea ceaiului, cu gust si miros gretos, pe care totusi l nghiteam cu delicii. Ni se. ntmpla uneori, n timpul antrenamentelor afara pe cmp, sa dam peste un cartof ori nap. ntr o clipita pamntul mai gros era ndepartat si, asa cum era, disparea ntr o gura avida, att de repede nct ai fi crezut ca asisti la o scamatorie. Nu ne a trebuit mult sa descoperim ca si coaja de mesteacan si un anume soi de i erburi ce cresteau pe marginea santurilor aveau un gust destul de bun, ba poate c hiar si nsusiri hranitoare, mai ales ca stomacul nostru le suporta bine, potolind u ne ct de ct chinurile foamei. Iata reteta, pentru orice eventualitate: striviti coaja de mesteacan, ori iarba de prin santuri ntre doua casti de otel, adaugati ct cuprinde ersatz de cafea si mncati pasta astfel obtinuta... Daca prin cine stie ce minune unul dintre noi primea un bon de pine, se ncingea un adevarat praznic laolalta cu prea norocosii camarazi din dormitor. O pine ntreaga , va puteti nchipui ce nsemna aceasta?

Una dintre pacostele noastre era inspectia care avea loc n fiecare luni. Trebuia sa ne prezentam la apelul de dimineata echipati cu casca, n tunica de parada si p antaloni albi ca neaua, cu dunga calcata precum o lama de ras, cu ranita, cartusi

era, saculetii de munitie, cazma de transee, baioneta, traista si pusca, cu mant aua mpaturita reglementar, atrnata peste piept. Fiecare trebuia sa aiba n buzunar o batista curata, de culoare verde. Pna si batis ta aceasta trebuia sa fie mpaturita reglementar. SMOTRUL Curatenia nu a facut niciodata rau nimanui. Si nici ordinea. Iar ntr o armata e f iresc ca trebuie sa fie ordine si curatenie, organizate si codificate, amndoua, n p rograme amanuntite. Soldatul constiincios dedica incredibil de mult timp ordinei si curateniei, dar soldatul care serveste n cadrul unui batalion disciplinar le c onsacra ntreg timpul sau, sau mai bine spus, tot timpul care nu este ocupat cu al te activitati. Toate duminicile nu faceam altceva dect sa spalam, sa curatam si sa mpaturim, n mod reglementar, pe scurt sa dam fiecarui lucru locul sau prevazut de regulament, d upa ce i redasem aspectul regulamentar. Piesele din piele ale echipamentului nos tru trebuiau sa aiba luciul lacului. Si pe fata si pe dos, diferitele noastre ti nute nu aveau voie sa ascunda nici o urma de murdarie. Pot afirma n deplina cunos tinta de cauza ca atunci cnd soldatii dintr un batalion disciplinar german se prez inta la apelul de luni dimineata, sunt ntrutotul imaculati din cap pna n picioare. Cu toate acestea, cred ca ordinea si curatenia cazona pacatuiesc prin faptul ca, dupa ce o duminica ntreaga te ai straduit sa le realizezi, nu simti deloc acea m ultumire, acea liniste sufleteasca la care te ai putea astepta dupa asemenea mare curatenie". Inspectia de luni nu era un festival justificator. Era un cosmar n stare treaza, un concentrat de groaza. Soldatul curat si spilcuit din cap si pna n picioare nu s e simtea fara cusur. Mai mult ca oricnd se simtea n pielea unei lighioane haituite . Cred ca folosesc putin prea des expresii de felul lighioana haituita", teroare nebu na", groaza". Stiu ca asemenea repetitii nu sunt bune, iar un bun stil literar ar e o mare varietate de expresii; dar cum sa folosesti la nesfrsit expresii variate pentru a descrie ceea ce, dimpotriva, e monoton? Poate altcineva ar izbuti s o fa ca. Eu personal nu ma cred capabil de asa ceva. Sunt prea obosit, prea buimacit, prea disperat, uneori si prea furios pentru a mi pierde vremea si fortele n zada rnice cautari de nuante si subtile deosebiri. Ceea ce am de spus e atit de putin literar! Chiar si acum, dupa attia ani, amintirile acestea ma chinuiesc, uneori, n tr att nct ma simt ndreptatit sa va cer a mi trece cu vederea lipsurile din vocabula r. Daca izbutiti sa ntelegeti, pur si simplu, ceea ce am vrut sa spun, prea putin mi pasa daca saracia mea verbala va va face din cnd n cnd sa clatinati din cap morm aind: Ar fi putut explica asta nud frumos...". Deci, noi astia, soldatii fara cusur si fara pata, ne simteam nencetat suflete de lighioane haituite. Orice s ar fi ntmplat, eram siguri ca tot noua ni se va sparg e n cap. Mai paradoxal dect orice era poate faptul ca stiam ca daca sergentul majo r nu va gasi absolut nimic sa ne reproseze, va face un taraboi monstru si, pentr u a si potoli furia si dezamagirea, va gasi un tap ispasitor. Dumnezeu sa l fere asca pe cel pe care vor cadea sortii! Si nu era deloc usor sa stii cum sa te por ti ntr o asemenea situatie. Primul rnd, un pas nainte... mars! Al doilea rnd, un pas napoooi... mars! Un... doi. Timp de cteva minute ce par o vesnicie, sergentul major observa rndurile care s au departat. Oricare ar misca ct un fir de par, este slobozit pe loc pentru nesupune re. Dar nvatasem sa ne transformam n stane de piatra si sa ramnem asa si cte o jumat ate de ora. E un fel de a cadea n transa sau catalepsie care i da celui care e n s tare s o atinga valoarea propriei greutati n aur. O pozitie de drepti rigida precu m o brna de lemn, pentru ca esti realmente preschimbat ntr o brna de lemn. Sergentul major urla: Sunteti gata pentru inspectie? ntreaga companie raspunde n cor: Da, Her Hauptfeldwebel. Si, din nou:

N a uitat nimeni ceva necuratat? Corul companiei raspunde: Nu, Herr Hauptfeldwebel. Ne strapunge cu o privire feroce. Acum suntem n minile lui. Este clipa care i plac e mai mult... Nu mai spuneti! Daca i adevarat, ar fi pentru prima data n istoria acestui batali on. Dar vom vedea noi imediat... Se apropie ncet de prima brna de lemn, o nconjoara o data, de doua ori... Sa te nvrti jurul adversarului fara sa scoti un sunet este o forma foarte eficace de razboi a l nervilor". Ceafa arde, palmele nadusesc, mintea se ncetoseaza, respiratia ti se opreste si ti simti propria duhoare! Mda, da, vom vedea noi! repeta sergentul major n spatele celui de al treilea din primul rnd. Domneste tacerea n timp ce inspecteaza pe al patrulea si pe al cincilea. Apoi izbu cnesc ragetele: Compania a treia... dreeepti! Odata cu torentul obisnuit de trivialitati... Despre mult iubitul nostru Hauptfe ldwebel obisnuiam sa spunem ca nu putea slobozi murdarii fara ca mai nainte sa nu slobozeazsca murdaria din el. Poate ca nu era prea spiritual, dar noi ne multume am si cu att si asta l caracterizeaza destul de bine pe acest mic burghez sadic, p utred pna n maduva, caruia i fusese dat sa guste putin din betia puterii. Ce i cu compania asta de batjocura? V ati petrecut duminica tavalindu va n balega? Balaceala n balegar. Asta e de voi. Am privit cinci dintre voi! Parca ar fi cinc i codosi fatati de trfe sifilitice... Nu mai era o gura omeneasca, era o gura de canal, de mare debit. i placea mult sa pomeneasca de boala frantuzeasca", dar el nsusi era atins de boala prusaca, ntr un s tadiu foarte avansat, acea jalnica sete de a si umili aproapele. Este cu adevara t o boala, dar o boala care nu afecteaza doar batalioanele disciplinare. Ea s a raspndit n toata armata germana, precum o epidemie de furunculoza. Si n fiecare furu ncul poti fi sigur sa gasesti un tablagiu, unul din tipii astia care cred ca rep rezinta ceva dar n realitate sunt nimeni. Pedeapsa obisnuita, n asemenea cazuri, consta n trei ceasuri de exercitiu special, din care piesa de rezistenta e un sant lung, plin pe jumatate cu noroi dezgusta tor, n plina fermentatie, acoperit la suprafata de o spuma vscoasa , galbuie. De f iecare data cnd ordinul culcat" ne pravaleste n fundul santului, trebuie dupa aceea sa ti freci si aproape sa ti smulgi pleoapele pentru a ti recapata vederea. Vin e apoi ora prnzului. n halul n care ne gasim, nfulecam haleala. Avem o jumatate de o ra la dispozitie pentru a ne prezenta, curati ca lacrima, la apelul de dupa amia za. Pentru aceasta foloseam o metoda simpla pe care v o recomand: este suficient sa treci sub dus asa echipat, complet mbracat. Apoi, trebuie curatata pusca si .cele lalte piese ale echipamentului, sa le usuci cu grija cu ajutorul unei crpe curate si sa le ungi. Atentie mare, mai ales pe interiorul tevii flintei... Asemenea operatii de demontare, curatire si ungere nu ocupa dect o singura data p e saptamna timpul unui soldat obisnuit. Cel mult de doua ori, n cazul vreunui exer citiu n conditii deosebit de murdare. Noi nsa aveam parte de ele de cel putin doua ori pe zi. La apelul de dupa amiaza era clar ca ne prezentam uzi leoarca. Dar cu asemenea p rilej aveau totusi bunatatea sa nu ne caute neaparat nod n papura. Era suficient sa fim curati... * De un singur lucru ne mai temeam la fel ca de aceasta cumplita inspectie de luni , anume de controlul dormitoarelor, la orele douazeci si doua. Ce era n stare sa f aca subofiterul de serviciu cadavrelor ambulante ce eram, dupa o zi istovitoare, atingea uneori sublimul... nainte de sosirea subofiterului, fiecare trebuia sa se lungeasca pe pat, fireste, n pozitie regulamentara, adica pe spate, cu bratele lipite de trup, cu labele pi cioarelor goale expuse inspectiei. Seful de dormitor avea sarcina sa vegheze ca

nici macar un fir de praf sa nu existe prin orice ungher al dormitorului, ca pic ioarele sa fie la fel de curate ca cele ale unui nou nascut, ca toate lucrurile sa fie rnduite si mpaturite strict conform regulamentului. La nceputul fiecarui control, seful de dormitor era obligat a spune pe nerasuflat e formula: Herr Unteroffizier, seful de dormitor Brand, prezent la raport, declara ca totul este n ordine n dormitorul 26, efectiv doisprezece oameni, din care unsprezece pe paturile lor. Sala a fost aerisita si curatata cum se cuivne, nu este nimic deos ebit de raportat. Binenteles ca subofiterul de serviciu nu i acorda nici o importanta si ncepea sa s cotoceasca cam peste tot. Nenorocirea sefului de dormitor daca descoperea cel ma i mic graunte de praf, ori o cutie din echipament prost nchisa, ori o umbra de mu rdarie pe talpa unui singur picior. Subofiterul ce purta numele Geerner cred sincer ca locul lui adevarat ar fi fost ntr o celula capitonata, urla realmente precum un cine. Auzindu l aveai impresia ca era gata gata sa izbucneasca n plns, si, ntr adevar, l puteam vedea adesea varsnd lacrimi de furie. Cnd era Geerner de serviciu curatam, spalam si rnduiam si mai ab itir ca de obicei... ntr o seara de trista amintire, sef de dormitor era Schnitzius. Amartul acesta de Schnitzius parca era facut sa fie tap ispasitor, baiat bun de altfel, dar ntr att de slab cu duhul nct servea drept cal de bataie tuturor superiorilor, ncepnd cu Stab sfeldwebel ii si cobornd fiecare treapta a ierarhiei. Schnitzius era la fel de crispat cum eram si noi toti, lungiti pe paturi si ntrebn du ne ce mai putusem uita si de data asta. l auzeam pe Gerner n dormitorul de alat uri. De unde eram ni se parea nici mai mult, nici mai putin ca era pe cale sa fa ca tandari dulapurile si stinghiile paturilor desfundndu le cu cizmele, ntr un ame stec de njuraturi, scncete, javre rioase, porci jegosi s.a.m.d. Am fi avut de ce sa ne piara culoarea din obraji, de n am fi fost gata livizi. Geerner era n mare fo rma. Va fi bine ncins cnd va ajunge si la 26. Mai bine sa riscam totul parasindu n e cusetele sa mai controlam o data camera la snge. Ceea ce si am facut fara a des coperi urma de praf... Toata lumea si reluase locul cnd usa fu data violent de perete. Oh! daca cel putin altul dect Schnitzius ar fi fost sef de dormitor n seara aceea, unul mai putin papa lapte! Dar Schnitzius ramasese acolo buimac, palid ca un mort, cu mintea scurt circuita ta. Nu putea face altceva dect sa l priveasca pe Geerner cu ochii mariti de groaz a. Dintr un singur salt, Geerner a fost lnga el si racni, cu obrazul la o palma d e cel al lui Schnitzius: Ce i cu raportul? Crezi c o sa l astept toata noaptea? Mai mult mort dect viu, Schnitzius debita formula cu voce tremuratoare. Totu i n ordine? zbiera Geerner. V ati apucat acum sa raportati fals, hai? Nu, Herr Unteroffizier, blbi Schnitzius, rotindu se ncet n jurul sau, pentru a face f ata subofiterului. O tacere de plumb domni timp de mai multe minute n dormitor. Doar ochii se miscau . Ochii nostri care l urmareau pe Geerner n goana sa dupa urme de praf, de la un c apat la celalalt al camerei. Ridica pe rnd picioarele mesei din mijloc, trecndu si palma dedesubt. Nimic. Examina talpile ncaltarilor noastre. Fara cusur. Ferestrel e si firul lampii. La fel. Nu inspecta picioarele cu atentia pasionata a unuia c are ar cadea mort pe loc daca nu ar gasi ceva de zis, n cele din urma, si plimba de jur mprejur privirile ndoliate, ncarcate de ura. Se par ea ca de data aceasta, ntr adevar, trebuia sa se resemneze. Avea expresia unuia c aruia iubita nu i venise la ntlnire si care urmeaza sa se culce singur, cu dorinte le sale frustrate si cu dezamagirea sa. Tocmai era sa nchida usa n urma lui cnd se razgndi brusc. Totu i n ordine, ai? Ia sa vedem... Napustindu se deodata precum o fiara turbata, sari la cafetiera noastra, un ceai nic urias de aluminiu de cincisprezece litri. Constatase mai nainte, spre marele s au regret, ca era lustruita fara cusur si plina cu apa curata, conform regulamen tului. Dar toti am priceput imediat si inimile noastre ncetasera sa bata ca Geern er nascocise ceva nou.

Examina dintr o parte suprafata nemiscata a apei. Chiar daca ceainicul fusese um plut cu putin nainte de venirea lui Geerner, cteva fire de praf se depusesera totu si inevitabil... Zbieretul lui Geerner a fost de a dreptul de basm: Asta numiti voi apa curata? Care i nespalatul care a turnat n ceainic zeama de hrd au? Vino ncoace, scursura de gunoi pe doua picioare. Se urca pe un scaun iar Schnitzius trebui sa i dea ceainicul. Dreeepti! Capul pe spate si deschide botul! ncet, ntreg continutul se scurse in gura deschisa a lui Schnitzius, aproape sufocnd u l. Dupa ce termina, turbatul subofiter zvrli recipientul de perete, iesi n goana din dormitor, iscnd mare galagie n sala de baie, de unde, pe rnd, iesi cu vreo sas e galeti pline pe care le azvrli din zbor pe podeaua dormitorului. Cum nu aveam d ect doua crpe zdrentuite pentru a sterge dezastrul, asta ne a luat ceva timp. Gluma aceasta o mai repeta de patru ori nainte de a se plictisi. Dupa care se dus e la culcare, n sfrsit potolit, pe cnd noi ne regasiram linistea. Vechii romani au denumit furor germanicus ncrncenarea de care s au lovit n luptele d in razboiul mpotriva triburilor de la nord de Alpi. Pentru romani si ceilalti dusm ani nvederati ai rasei germanice ar fi fost oare o mngiere sa afle ca germanii se c omporta ntre ei cu aceeasi dementa cu care si trateaza vecinii? Furor germanicus, boala prusaca. Geerner nu era dect un amart de subofiter, un gunoi dezechilibrat cerebral care tr ebuia sa se multumeasca cu ntlnirile sale zilnice cu tarna. Pace celei n care probabil s a transformat. * Antrenamentul nostru se ncheie n apoteoza, printr un exercitiu de sapte zile si sa pte nopti aproape albe, care avu loc pe un gigantic cmp de manevre numit Sennela ger. Fusesera construite aici sate ntregi, cu poduri, ras pntii de drumuri, sine d e tramvai. Nimic nu lipsea, n afara de locuitori si aveam aici prilejul sa ne ara tam talentele, prin mlastini, ruri si maracini, peste punti ce se clatinau, arunc ate neglijent deasupra unor adevarate prapastii. Toate acestea suna poate putin romantic, un joc gen de a pieile rosii, la scara mare, dar aceste jocuri au costat viata unuia dintre noi, care s a prabusit de p e una din puntile acelea miscatoare si si a frnt gtul. Alt joc foarte pretuit consta n a sapa locasuri adnci doar ct sa ne cuprinda, n qare ne chirceam apoi, morti de frica, n timp ce tancurile grele ne treceau peste spi nare. Senzatiile tari se succedau, noi trebuind sa ne aruncam apoi pe burta sub acelea si tancuri, partea de dedesubt a masinilor de razboi stergndu ne fesele n timp ce senilele treceau cu zgomot asurzitor pe stnga si pe dreapta. Scopul era sa ne faca nepasatori la ntlnirile zilnice cu tancurile. Traiam ntr o spaima aproape nentrerupta, ceea ce este, de altfel, ceva normal, sol datul german fiind dintotdeauna dresat prin frica, antrenat sa reactioneze precum o masina sub imboldul fricii si nu sa se lupte curajos, nflacarat de un nobil ide al, care l ar face sa si sacrifice cu buna stiinta si viata, daca ar fi necesar, pentru binele poporului sau. Poate ca tocmai aceasta inferioritate morala este trasatura caracteristica a mentalitatii prusace si boala cronica a poporului ger man. Doua zile mai trziu compania fu dezmembrata n mici grupe de cinci pna la cincisprez ece oameni care primira echipamente noi. mpreuna cu alti ctiva, eu am primit unifo rma si bereta neagra a trupelor de blindate. A doua zi un Feldwebel ne conduse l a cazarma din Bielefeld, unde am fost imediat ncorporati ntr o companie gata de ple care pe front si urcati claie peste gramada ntr un tren militar.

Ca si cum compania asta n ar fi fost plina ochi cu ucigasi de teapa voastra! mi vi ne sa vars privindu va... Dar nu care cumva sa va prind ca faceti un singur pas gresit, ma auziti? Sa fiu spnzurat daca nu va fi trimis napoi la ocna, n care ati f

i putut avea macar buna cuviinta sa crapati! La puscarie e locul vostru adevarat. .." n felul acesta ma blagoslovi n semn de bun venit comandantul companiei a cincea, b adaranul de capitan Meier, calaul recrutilor, teroarea bobocilor. Dar cuvntarile d e soiul acesta nu erau nimic nou pentru mine. Am fost afectat escadronului numarul doi, sub ordinele locotenentului von Barring . Si abia aici ma asteptau unele lucruri cu care nu eram obisnuit... PRIMA NOASTRA NTLNIRE Von Barring mi ntinse mna, o cuprinse pe a mea cu o strngere viguroasa, prietenoasa. .. Nu mi venea sa cred. Este unul dintre lucrurile pe care un ofiter al armatei p rusace pur si simplu nu poate sa le faca; dar el l facu, si facndu l, mi spuse: Fii bine venit, baiete, fii bine venit n compania a cincea. Te au potcovit bine, azvrlindu te ntr un regiment de tot rahatul, dar aici, n companie, mai toti ne ajuta m ntre noi si ne descurcam binisor. Cauta camionul 24 si prezinta te la raport n f ata subofiterului Beier, el e seful plutonului unu... Apoi surse, zmbetul deschis, sincer, prietenos al unui tnar ofiter nenfumurat, baiat bun, simpatic. Ramasesem fara suflare! Am gasit camionul 24 si cineva mi l arata pe Unteroffizierul Beier, un barbat scu nd, n jur de treizeci si cinci de ani, bine legat, care juca carti mpreuna cu alti trei tipi, asezati n jurul unui butoi. M am oprit la distanta regulamentara de t rei pasi, mi am ciocnit cu putere calciele si am nceput cu glas rasunator: Herr Unteroffizier, soldatul Sv... Nu am putut continua. Doi dintre cei patru tipi tsnira ca la comanda de pe galeti le cu gura n jos pe care sezusera si ncremenira n pozitie de drepti, cu degetele lip ite pe cusatura pantalonilor, n timp ce subofiterul si al patrulea individ cazura pe spate, cu picioarele n sus, iar cartile de joc zburau n jurul lor precum frun zele moarte luate de o vijelie de toamna. O clipa toti ma privira fix. Apoi un Ob ergefreiter mare si roscovan exclama: Sfinte Doamne, mai omule, ne ai tras o spaima! De parca nsusi marele nostru Adolf s ar fi strecurat n pielea ta! Mai, proasta satului, ce ti veni sa ti permiti sa ntrerupi ocupatiile inocente ale unor pasnici cetateni ce suntem? Ia spune! Soldat Sven Hassel raporteaza, Heer Obersegrefreiter. Ordin de la locotenentul vo n Barring sa ma prezint la seful plutonului numarul unu, Unteroffizier Beier... Beier si al patrulea se ridicara, cvartetul masurndu ma cu priviri ngrozite. nca un gest din partea mea, exprimau chipurile lor terorizate si toti ar lua o la fuga urlnd. Apoi, dintr odata, izbucni un rs nebun, colectiv, homeric. Auziti la el! Herr Obergefreiter. Ha, ha, ha! Herr Unteroffizier Beier, ha, ha, ha! Obergefreiter ul roscovan facu o plecaciune foarte adnca n fata lui Beier si conti nua: Onorabila dumneavoastra Excelenta! Gratia dumneavoastra daruita cu toate virtutil e! Fermecatoarea dumneavoastra maretie, Herr Unteroffizier Beier, va implor buna vointa... Priveam buimac de la unul la altul, nefiind n stare sa nteleg hazul situatiei. Dup a ce se mai potolira, subofiterul ma ntreba de unde naiba veneam si raspunsul meu m i aduse pe loc toate simpatiile. Las o balta, amice! relua roscovanul. Batalionul disciplinar din Hanovra! Acum p ricep de ce si cum! La nceput am crezut ca ti bati joc de noi cnd ai pocnit calciel e n halul asta; dar banuiesc ca i o minune a lui Dumnezeu ca ti au mai ramas calci ele. n fine, acum iata te acasa! Cuvintele acestea au marcat intrarea mea n plutonul unu si peste nici o jumatate de ora eram n drum spre Friburg, unde urma sa fim ncadrati n unitati de lupta care vor fi trimise, pentru antrenament suplimentar, prin toate colturile Europei cup rinsa de nebunie. n timp ce strabateam traseul acesta n zanganit de arme, am facut cunostinta cu cei patru camarazi ai mei, mpreuna cu care aveam sa port razboiul meu personal.

Willie Beier era cu zece ani mai n vrsta dect noi, din care cauza i spuneam Batrnul". Era nsurat si tatal a doi copii. Mai era berlinez si tmplar. Parerile sale politice i atrasesera optsprezece luni de lagar de concen-trare, dupa care fusese gratiat" si trimis ntr un batalion disciplinar. Si de aici nu ma mai misc, ncheie el zmbind, pna cnd ntr o buna zi ma va gauri vreun glont. Batrnul era tovaras de nadejde. Vesnic calm si netulburat. n cei patru ani nspaimntat ori pe care i am petrecut mpreuna nu l am vazut o data macar pierzndu si haturile. Era un om din soiul acela ciudat care avea darul sa mprastie calm n jurul sau, cal m de care aveam atta nevoie n clipele grele. Cu toate ca nu ne desparteau dect zece ani, avea fata de noi o purtare aproape parinteasca si nu o data am multumit soa rtei care ma aruncase n tancul Batrnului. Joseph Porta, Obergefreiter, era unul dintre acei incorigibili farsori pe care n imic din lume nu l putea atinge. i pasa de razboi precum de izmenele sale si sunt ferm convins ca nici Dumnezeu, nici diavol nu au cutezat vreodata sa i se aseze n cale, de teama de a deveni ridicoli. Toti ofiterii companiei se temeau de el s i l ocoleau ca pe un ciumat, caci era n stare sa i faca sa si piarda prestigiul, u neori pentru totdeauna, doar privindu i inocent n ochi. Oricaruia i taia calea, nu uita niciodata sa i spuna ca era un rosu. ntr adevar, f acuse un an la Oranienburg pentru activitati comuniste, activitati care, n 1932, se marginisera sa ajute pe ctiva sa puna doua trei steaguri social democrate pe t urla bisericii Sf. Mihail. Gluma l costase cincisprezece luni de puscarie, dealtf el uitate cu promptitudine, pna ce, n 1938, Gestapo ul l aresta pe neasteptate, ncer cnd sa l convinga ca stia unde se afla misterioasa ascunzatoare a marelui si invi zibilului Wollweber, conducatorul comunist. Brutalizat si supus nfometarii timp de doua luni, fu apoi trt n fata unui tribunal, judecata bazndu se pe o fotografie mari ta peste poate, reprezentndu l pe Porta si drapelul sau rosu, n drum spre biserica Sf. Mihail. Sentinta: doisprezece ani de munca silnica pentru activitati comuni ste si profanare a casei Domnului. Cu putin nainte de deschiderea ostilitatilor, l a fel ca multi alti detinuti, fu gratiat asa cum se obisnuia, adica varsat ntr un batalion disciplinar. Soldatii au ceva comun cu banii, n are importanta de unde provin... Nascut si crescut la Berlin, Porta poseda n cel mai nalt grad humorul echivoc, gur a bogata si fantasticul tupeu al berlinezului tipic. Era suficient sa deschida g ura si toata lumea se si tavalea de rs, mai ales atunci cnd imita inflexiunile tar aganate si insolenta aroganta a valetului unui boiernas prusac. Avea si un talent nnascut, autentic, de muzician, cnta la fel de bine la ghitara ct si la orga bisericii si cara pretutindeni dupa el flautul sau, din care scotea minuni, cu ochii sai precum bumbii de la ghete, plini de viclenie, atintiti unde va naintea lui, cu chica sa rosie fluturnd ca o capita de paie n furtuna. Orice int erpreta, fie o melopee populara, fie o improvizatie pe teme clasice, notele tsneau din instrument jucnd ca fiintele vii. n ochii lui Porta o partitura muzicala era o adevarata chinezarie, dar era de ajuns ca Batrnul sa i fluiere melodia ca el s o preia ca si cum ar fi cunoscut o dintotdeauna, ba ca si cum el ar fi compos o. n sfrsit, mai avea harul povestitorului nnascut, istorisirea cea mai aiurita putea d ura, la el, si cteva zile, cu toate ca era migalos nascocita de la nceput pna la sfr sit. Ca orice berlinez ce se respecta, Porta adulmeca de la kilometri orice sursa de haleala si gasea si modul n care putea sa si o procure, ba uneori, cnd avea de ale s, chiar si metoda cea mai indicata. Fara ndoiala, evreii trebuie sa fi avut un P orta al lor care i a ajutat sa supravietuiasca n timpul exodului prin desert... Sustinea sus si tare ca are multa trecere la femei, dar privindu l de aproape nu se putea sa nu te ndoiesti. Lang ct o prajina si la fel de slab, gtul de barza i tsn ea drept n sus din gulerul uniformei si, cnd vorbea, marul lui Adam te ametea tres altnd nencetat. Fata sa triunghiulara era presarata la ntmplare cu pete de roseata. O chii sai porcini, de culoare verde, erau mpodobiti cu lungi gene albe si pareau c a l strapung pe interlocutor cu sagetile lor viclene. Claia de par de un rosu ap rins se zbrlea necontenit ca un acoperis de paie. Cel mai mndru nsa era de nasul sa u, naiba stie de ce. Cnd deschidea gura se vedea un dinte, unul singur pe gingia de sus. Sustinea ca mai avea si altii, dar cum era vorba de masele, nu se vedeau

. Dumnezeu stie de unde dibacise o pereche de ghete destul de mari pentru el! Pr obabil ca purta cel putin patruzeci si sapte. Al treilea din acest cvartet, Pluto, era un munte de muschi. Avea gradul de Stab sgefreiter si n realitate se numea Gustav Eicken. n cazul sau nu politica, ci infr actiuni cinstite de drept comun l aruncasera, de trei ori, n lagarele de concentrar e. Docher la Hamburg, dupa bunul exemplu al tovarasilor sai ciordise o groaza de maruntisuri prin antrepozite si de pe vasele ce se descar-cau. n urma acestor ac tivitati, se alesesera toti cu cte sase luni de puscarie. Pluto nu fusese eliberat dect de patruzeci si opt de ore cnd venise politia sa l c aute. De data aceasta era vorba de fratele sau, care falsificase un pasaport si care pentru aceasta si pierdu capul. Pluto mai facu nca noua luni de prnaie, fara a fi interogat vreodata. Apoi, ntr o buna zi fu aruncat pe strada, dupa ce fusese snopit n bataie, tot fara nici o explicatie. Dupa trei luni fu din nou arestat. De data asta pentru furt, era vorba de un ntre g camion cu faina. Pluto habar n avea nimic n legatura cu acest camion, dar ncasa totusi nca o scarmaneala, apoi fu pus fata n fata cu un tip care jura ca i fusese complice n lovitura cu faina" si se trezi condamnat, dupa o judecata de zece minut e, la sase ani munca silnica. Doi ani i facu ntr un lagar, apoi fu transferat, ca toata lumea, ntr un batalion disciplinar si sfrsi prin a esua, mpreuna cu noi, n Reg imentul 271 disciplinar. Daca voiai sa l vezi cuprins de o furie oarba, nu aveai dect sa pronunti cuvintele camion" si faina". Ultimul din cei patru, Anton Steyer, Obergefreiter, nu era numit niciodata altfe l dect Tom Degetelul. Masura abia un metru cincizeci si era originar din Kln, unde lucrase n industria parfumurilor. O cearta mai aprinsa, ntr o berarie, l dusese dre pt n lagarul de concentrare, cu doi dintre amicii sai. Unul cazuse n Polonia, cela lalt dezertase, fusese prins, executat. Trenului nostru i trebuisera sase zile sa si atinga tinta, respectiv Friburg, pit oreasca asezare din sudul Germaniei. Stiam ca nu vom ramne aici prea mult timp. L ocul unui regiment disciplinar nu este n spate, ci mereu n primele linii, acolo un de se scriu cele mai nsngerate pagini din istoria popoarelor. Circula zvonul ca vo m fi expediati n Libia, via Italia, n realitate nsa nimeni nu stia nimic. Prima zi s a scurs cu formalitatile de clasificare, predarea foilor de drum si alte asemene a fleacuri. Ba am avut si ragazul sa petrecem cteva clipe placute la hanul Zum Go ldenen Hirsch al carui patron jovial se numea, evident, Schultze si, mai putin evident, se potrivi sa fie un vechi prieten al lui Joseph Porta al nostru. Vinul era din belsug, fetele nostime, iar daca glasurile noastre nu sunau prea m elodios, erau n schimb rasunatoare. Se scursese atta vreme de cnd nu mai luasem parte la asemenea chiolhanuri si attea lucruri hidoase continuau sa ma apese, nct mi a fost foarte greu sa ngrop trecutul sau, mai bine zis, sa l el imin pna peste noapte, fiindca se ivise prilejul. Daca am izbutit sa fac aceasta n seara aceea si apoi n multe alte seri, a fost multumita lui Porta, Batrnului, lui Pluto si lui Tom Degetelul. Si ei trecusera prin toate iar acum erau niste duri , iar cnd aveau de pileala, fete ascultatoare si cntece, putin le pasa de trecut s i de viitor.

La nceput feroviarul se codi. Un bun national socialist nu gasea ca ar fi fost de buna cuviinta sa faca cumparaturi pentru fosti ocnasi! Dar cnd Porta i strecura la ureche ceva n legatura cu o sticla de rom, feroviarul uita pentru o clipa calitat ea sa de fiinta superioara, o ntinse pna la Gehrltze, burtosul nostru hangiu si se ntoarse foarte repede cu un pachet voluminos pe care l luaram ndata n primire. Esti membru de partid, nu i asa? ntreba Porta (Joseph) cu un amestec subtil de ne vinovatie si voiosie. Feroviarul ne arata uriasa insigna a partidului nazist care chipurile i mpodobea b uzunarul uniformei. Binenteles! Dar de ce ntrebi? Ochii verzi ai lui Porta se facura si mai mici. Am sa ti spun, prietene. Daca esti membru de partid, vei da ascultare ordinului

Fhrerului care prevede ca bunul colectivului este mai presus dect cel al individulu i. Prin urmare vei cuvnta cam n felul urmator: Bravi razboinici din al 27 lea Foc s i Para! Pentru a va sprijini sa combateti si mai bine pentru Fhrer si popor, va d aruiesc, din marea mea generozitate, aceasta sticla cu rom pe care Dl. Joseph Po rta, Obergefreher prin mila Domnului, n nemarginita sa bunatate, hotarse s o nmneze u milei mele persoane". Nu s exact cuvintele pe care te pregateai a le rosti? ti st ateau pe limba, asa i? Scumpul meu prieten, ti multumim din inima si acestea fiin d zise poti s o stergi... Mna lui Porta descrise o perfecta morisca. Apoi si scoase chipiul si zbiera: Grss Gott! ndata ce nefericitul feroviar se ndepartase, scrsnind din dinti, desfacuram pachetu l. Erau cinci sticle cu vin; era o bucata enorma de friptura de porc; erau doi pui fripti, era... CIUDATENII DIN BALCANI Dar ar trebui sa ne amintim ca plecam la razboi si ca razboiul poate fi uneori o chestie foarte primejdioasa. Dupa cte se spune unii mai si mor la razboi. Sa pre supunem ca un glont ratacit ne curata brusc, pe toti deodata. Sau sa presupunem.. . Glasul lui Porta deveni o soapta nfrigurata. ...ca nimeni n a fost atins dar glontul sparge aceste trei sticle care ne au mai ramas! Iata ce as numi grozaviile razboiului! n ciuda acestor perspective teribile am pastrat, totusi, cte ceva pentru mai trziu. Curnd trenul se puse n miscare. Gata, pleaca, pleaca! Singur Dumnezeu stie poate de ce simteam nevoia sa urlam, caci plecarea trenului era un fapt evident, att pentru noi, care eram instalati n furgonul nostru, ct si pentru toti cei care ramneau. Marile usi ce lunecau pe sine erau deschise pe amndo ua partile si noi atrnam ciorchine, agatati unii de altii si zbiernd care mai de c are mai tare. Orice ne facea sa izbucnim n urale rasunatoare: o pisica, o vaca si cu att mai mult o femeie! Spuneti mi si mie ce naiba aclamati asa? ntreba deodata Batrnul. Suntem chiar att d e bucurosi ca mergem la taiere? Porta se opri chiar la mijlocul unui ura" si ncepu sa gndeasca profund. Ce aclamam? Ei bine, mai cap de libelula, nu prea stiu bine. Urlam, e adevarat, dar de ce? Ne consulta din priviri. Eu cred ca stiu, facu Tom Degetelul. Da i drumul, te ascultam. Urlam ura pentru ca nimeni n a auzit nca de un razboi care sa nu nceapa cu urale! Tom Degetelul ne privi solemn, adaugind inspirat: Si pentru ca am pornit la drum sa ndeplinim o misiune nobila. Suntem pe cale sa l ajutam pe scumpul nostru Fhrer, pe marele nostru Adolf, sa se aleaga cu o mare nf rngere, pentru ca porcaria asta de razboi sa se termine ct mai curnd si ca minunata prabusire a acestui regim putred sa devina o glorioasa realitate! Porta l ridica de jos, l saruta pe ambii obraji, l repuse pe picioare, lungi gtul sa u de barza si scoase un raget de suprema multumire pe care desigur ca Fhrerul l au zi, dar nu i putu prinde ntelesul. Nu sunt cel mai indicat sa exprim o parere obiectiva, dar din punctul de vedere al simplului soldat, faimosul geniu german de organizare mi se pare mult exagera t, cel putin n ceea ce priveste transportul trupelor. Impresia cu care ramne solda tul simplu de pe urma planurilor mult laudate ale Statului Major General este ca , daca trebuie transportat dintr un punct ntr altul, esential este a l transporta n zig zag. Sa muti un simplu soldat din A n B, n linie dreapta si fara lungi oprir i n mijlocul cmpului sau pe liniile secundare ale unor marunte gari de triaj, ntr un cuvnt, fara nici o risipa de timp si de combustibil, ar nsemna a revolutiona arta razboiului, realiznd acele frumoase planuri fara nici un fel de necazuri. Debanda

da razboiului si titanica risipa de vieti omenesti, de hrana, de material si int eligenta rau folosita, sunt subntelese prin expresii precum naintarea conform planu lui", pentru a nu mai vorbi de redresarea frontului" si defensiva elastica", care r eprezinta un tragism att de nemasurat nct cu greu a putut fi nchipuit. Cred ca exist a totusi o explicatie pentru dezordinea de nestapnit a razboiului. Ea provine, pri ntre altele, din faptul ca fara dezordine responsabilitatile ar fi mult mai usor de stabilit. Daca admitem ca dezordinea face practic imposibila urmarirea raspu nderilor, devine plauzibila explicatia urmatoare: Daca razboi = dezordine si dezordine = iresponsabilitate atunci razboi = iresponsabilitate. Este o ecuatie la care vom avea adesea prilejul sa revenim. Am trecut astfel frontiera srbeasca, unde am aflat ca, pna la noi ordine, eram bat alionul 18 din Panzer Division 12 si ca eram trimisi sa nvatam, pe undeva prin Ba lcani, cum se mnuieste un nou tip de tanc, dupa care vom fi expediati pe front. ndata ce afla noutatile, Porta exclama cu un zmbet ncntat: Dupa cum merg lucrurile, asta nu se va ntmpla dect dupa jdemii de ani. Fericirea ne este asigurata. Vom fi cu totii fericiti ca n snul lui Avraam si vom deveni repe de miliardari. Si am sa va explic pentru ce. n Balcani afacerile sunt mai nflorito are dect oriunde n Europa, si aceasta pentru ca, pe plan comercial, se practica me toda directa: eu fur de la tine, tu furi de la mine, fara probleme! Si ce i un s oldat n primul rnd, daca nu un om de afaceri? Sa fim deci buni soldati, sa ne amin tim cele nvatate si sa le aplicam cu dobnda. Cnd voi parasi minunatii Balcani, voi fi n pielea unui tnar bogat si bine garnisit. De la Zagreb la Bania Luca si de la Bania Luca la Socolevo, apoi brusc un salt c atre Bord, la nord, si spre est, din nou peste frontiera ungara... Asa nainta bat alionul 18, savrsind fapte de arme de neuitat, e adevarat, putin diferite de cele publicate n fiecare zi n comunicate sau proiectate pe ecranele cinematografelor, la rubrica de actualitati, spre bucuria asistentei captivate de muzica martiala. N u (ntre noi fie spus), batalionul 18 nu a fost niciodata filmat si nici macar amin tit n nici un comunicat. Nu era dect unul din acele batalioane cenusii, anonime, d ecimate si refacute, decimate si refacute, decimate si refacute fara ntrerupere, pe ntru o cauza pe care o uram, chiar daca nu aveam darul de a ne exprima sentiment ele cu concizia de invidiat a lui Porta, care nu pierdea niciodata prilejul sa c ompleteze cu propriile sale comentarii incredibilele comentarii ale speaker ilor de la radio. Prima oara era sa l pierdem pe Porta n oraselul Melykut, la nord est de Pcs. Se ca tara din mers n ultima clipa, cu ajutorul camarazilor si, cteva minute mai trziu, pe cnd treceam prin dreptul unor cocioabe din mahalaua orasului, vazuram trei tiganc i caro si agitau frenetic minile, n semn de adio. Porta le raspunse, zbiernd: La revedere, fetelor. Daca veti avea un bebelus si va fi baiat, sa i spuneti Jos eph, ca si tatalui. Dar, pe sfnta fecioara, nu l faceti soldat; mai degraba peste , e mai putin ngrozitor! Porta se instala apoi ntr un colt, scoase din buzunar o pereche de carti incredib il de jegoase si ne pofti degraba la o inevitabila partida de paispe douazeci si unu. Jucam de patru ceasuri cnd trenul se opri la oraselul de granita Mako, puti n mai la sud est de Szeged. Mi se spuse ca faceam o halta de zece ore nainte de a patrunde n Romnia. Am sarit j os din tren sa aruncam b privire primprejur. Ca de obicei, Porta porni ca cerceta s si, ca de obicei, se ntoarse dupa un timp, se apropie de mine si de Batrnul cu a erul sau cel mai nevinovat si ne sopti: Dupa mine! Orasul ceva ntre sat si asezare provinciala parea mut n lncezeala dupa amiezii. Ves mintele ni se lipisera de piele pe cnd coboram mpreuna, transpirnd si gfind, strada p rincipala, pe care taranii zdrentarosi dormeau pe pamnt n umbra copacilor. Porta s ari peste un gard, strabatu o ngraditura si ne treziram ntr o strada ngusta marginit a de casute cu minuscule gradini. Nasul mi spune ceva! anunta Porta.

O lua la trap... ca mai apoi sa trebuiasca sa treaca la galop, urmarit de o mult ime de barbati si femei cuprinsi de furie, n timp ce Barnul si cu mine treceam neo bservati, n spatele unui gard, cu cte o gsca sugrumata n fiecare mna. Doar ragazul sa revenim la tren, sa facem sa dispara gstele, si am pornit din nou n cercetare. Porta ne venea de altfel n ntmpinare, sub paza buna, constnd dintr un locotenent ung ur, doi honvezi cu baionete la teava pustii, o pereche din propria noastra politi e militara si vreo cincizeci de civili unguri, romni, slovaci si tigani, vocifernd si gesticulnd. Porta parea sa ia lucrurile cu cel mai mare calm. Precum vedeti, ne declara el, regentul maghiar Horty, cel mai bun prieten al Fhre r ului nostru din tara aceasta, mi a dat o garda de onoare. Din fericire procesiunea fu ntmpinata de maiorul Hinka cnd ajunse n dreptul vagonulu i statului major al convoiului. Nu numai ca Hinka era tnar si simpatic, dar era p rotectorul personal al lui Porta. Asculta linistit acuzatiile expuse de locotentu l ungur; apoi, dupa ce acesta termina, se porni: Ce mai e si cu povestea asta? Furt si tentativa de omor! Nu te ai multumit sa ne aduci ntreaga populatie pe cap sugrumnd gste, dracu' sa ma ia daca nu ai atacat si soldati unguri, fratii nostri de arme! Ba ai luat n su-turi si un cine de rasa. A i scos dintii falsi ai notarului! Ai provocat doua avorturi! Ce ai de spus n apar area dumitale, mai gorila jalnica cu picioarele n X! Totul racnit din adncul plamnilor, ca multimea ntartata sa si dea seama ca agresorul o ncurcase rau de tot. Pe acelasi ton, Porta raspunse: Herr Major, cretinii astia congenitali sunt att de mincinosi nct sufletul meu pios este zdruncinat pna n strafunduri. Pe gaoacea Sfintei Elisabeta, jur ca ma plimbam pasnic bucurndu ma foarte nevinovat de vremea cea mai potrivita pentru a admira peisajul. Eram tocmai n mijlocul unei rugaciuni de multumire adusa Domnului de a mi fi ngaduit sa fac parte dintre alesii sai, soldatii marelui si mult iubitului nostru Fhrer si totodata de a fi vazut marile suburbii ale scumpei noastre capita le Berlin, cnd deodata, cu o bruschete cu totul nepotrivita pentru nervii mei deli cati, am fost smuls din pioasele mele meditatii de catre o banda de diavoli turb ati, ce au rasarit din tufisurile unde ma asteptasera ascunsi. Nu stiu ce si nchipu isera ei sa mi reproseze, dar ce puteam face atunci altceva dect sa scot un tipat de groaza si sa mi iau picioarele la spinare? Era limpede ca mi voiau pielea. Ve ti observa ca unul dintre ei are ceas si doi fumeaza pipa. Prin urmare nu voiau s a mi ceara nici foc si nici sa ma ntrebe ct e ora. Apoi, cum luam un viraj ntr o ar ipa cu viteza maxima permisa n asemenea cazuri, m am pomenit nas in nas cu unul d in razboinicii astia de opereta cu chipiul lor neghiob cu pene si cu diagonala p e piept. Ce puteam face cnd a ncercat sa ma opreasca, daca nu sa i dau un brnci uso r, foarte curtenitor de altfel, asa cum se cuvenea. Mi se pare ca a cazut, ntr ad evar, destul de rau, dar daca nca nu s a sculat as da bucuros o mna de ajutor sa l transportam la spital. Dupa ntlnirea asta un ntreg cotet de oratanii deastea cu pe ne s a napustit pe mine urlnd precum indienii pe picior de razboi, daca ar fi sa c redem, cel putin, ce i scris n carticica aia minunata Herr Major a citit o cu sig uranta Ucigasul de cerbi", da, asa se cheama, si daca n ati citit o, Herr Major, v oi scrie bunicii sa mi o trimita, stiu c o mai are n biblioteca... Destul, Porta! mugi maiorul. Ce stii despre gstele alea? Pe obrazul murdar al lui Porta curgeau lacrimi, spre ncntarea noastra. Herr Major, spuse vaicarindu se, habar n am despre ce gste vorbesc oamenii astia. Dar dumneavoastra stiti de cte ori s a mai ntmplat sa fiu luat drept altul. Sunt c el mai nenorocit om de pe pamnt si sunt sigur ca am cel putin doua sosii. Bunica spunea mereu... Muschii obrazului maiorului Hinka ncepura sa tremure periculos, dar izbuti sa ramna serios si, ntorcndu se catre locotenentul ungur, l asigura ca Porta va fi aspru ped epsit. Pentru jaf n teritoriu aliat. n seara aceea maiorul Hinka mnca si el friptura de gsca.

Catarndu ne pe deasupra si dedesubtul unui numar nesfrsit de vagoane, am ajuns la unul foarte mare, ce purta sigiliul Wermacht ului. Sigiliul precum si lacatul gr eu nu opusera multa rezistenta si Batrnul mpinse n laturi usa pe sine. Ce parere aveti, ia priviti ce i nauntru. Ceea ce am putut vedea ne facu aproape sa cadem jos. Doamne Dumnezeule! Mai exis tau oare asemenea lucruri? Cutii cu ananas, bere, fileuri de vita, jambon, spara nghel, languste, creveti, masline, sardele portugheze, borcane cu ghimbir, caise si piersici. Ceai adevarat, cafea adevarata, socolata, tigari si vinuri fine. V in alb, vin rosu, coniac, sampanie. Un adevarat magazin de coloniale pe roti, ce mai, un poem epic, o feerie orientala. Dumnezeule atotputernic! gfi Tom Degetelul. Cui i e destinat vagonul asta? Vrei sa zici: cui i era destinat? l corecta Pluto. Chiar si un animal ca tine ar t rebui sa nteleaga ca nsusi Domnul ne a condus pasii. Si daca Domnul si a dat atta os teneala, nu i pentru ca tu sa stai pe labele dinapoi si sa pui ntrebari tmpite! A doua. zi, cnd am intrat n marea gara de marfuri din Bucuresti, unde trebuia sa n e transbordam, Porta se facu nevazut cu o lada de vin si nu mult timp mai trziu a paru n mare graba o locomotiva care lua vagonul nostru si l rndui pe o linie de gar are, la adapost de priviri prea indiscrete. Porta l puse pe un Stabsfeldwebel sa ntocmeasca chiar si un bon ce confirma ca vag onul era proprietate legitima a batalionului 18. SPLENDORILE BALCANILOR Am fost cantonati ntr o cazarma romneasca aproape de rul Dombrovitza , nu departe d e oras. ntr o smbata seara Porta se duse la Bucuresti sa joace poker cu niste cuno scuti de ai sai romni si duminica dimineata nu se prezenta la apel. Am raspuns pre zent" n locul lui, dar era limpede ca situatia aceasta nu putea sa dureze prea mu lt. Pluto banuia ca dupa ce pierduse tot ce avea chiar si hainele de pe el, Porta as tepta acum, n tovarasia unor fetiscane romnce, sa venim sa l luam. Povestea asta n i se parea greu de nghitit, caci Porta era un masluitor genial, explicatia cea mai probabila si totodata mai ngrijoratoare era ca i curatase pe toti ceilalti si o p atise la iesire! Imediat dupa zeama" de la prnz, am pornit o prin oras. Sa l cauti pe Porta ntr un o ras de un milion de locuitori era o ncercare disperata, mai ales ca Bucurestiul se ntinde pe o suprafata considerabila cu marile sale parcuri, cu bulevardele sale largi si cu strazile sale nesfrsite pe care toate casele au gradina lor proprie. Dar grija noastra se dovedi de prisos. Pe cnd strabateam n lung si n lat unul dintr e cele mai frumoase cartiere rezidentiale ale orasului, atentia ne a fost atrasa de un alai ciudat si galagios. Att de ciudat si de galagios nct lumea se adunase sa l priveasca trecnd. Patru barbati doi ostasi romni, un bersaglier italian si un civil n tinuta de sear a se mpleticeau voiosi sub povara unei mari lectici, ct un compartiment de tren si , n timp ce carau straniul vehicul, zbierau ct si tinea gura cntecul intr o piata per sana", stimulati si acompaniati de un flaut invizibil. Din maruntaiele monstrului de aur si lac rosu se ridica deodata glasul flautistu lui: Opriti, sclavilor! Pregatiti va de aterizare! Atentiune... STAI! Dispozitivul atinse caldarmul cu o harmalaie ce putea fi auzita la mari departari si blindat voluputos pna la urechi, aparu Porta al nostru. Si el era n tinuta de seara cu plastron apretat, redingota, joben si monoclu. Ne saluta cu un gest pe care romancierii francezi de mna a doua de la finele secolului l ar fi calificat drept indescriptibil si ni se adresa afectat: Dragilor! Fratilor! Permiteti mi sa fac prezentarile: contele de Porta, prin grat ia Domnului. Si daca nu ma nsel, mi se pare ca v am cunoscut... Care mai este soa rta armatelor germane? Aduceti mi lista victoriilor de astazi! Ce naiba i caraghioslcul asta arab n care te lasi dus? se interesa Tom Degetelul. Cinstitele noastre bou vagoane nu ti mai sunt bune? Am de gnd sa fiu transportat pe frontul de est n acest car special purtat pe brate

, rezervat exclusiv pentru cei mai buni ostasi ai armatei germane. Mi se adresase mie. James, vei merge n urma mea si la nevoie mi vei da pusca. Te vei mai asigura de as emenea ca cel mai bun tragator din ntrega Germanie ocheste cum se cuvine nainte de a l lasa sa gdile tragaciul! Nu putem tolera nici un glont pierdut, asta e o che stie de prestigiu... Si uniforma ta? Domnilor, acesta e un razboi de gentlemeni. Deci, mi am pus uniforma de gentelme n... Si pe lnga aceasta lectica si aceasta redingota fara cusur am mai cstigat si 2 300 lei, precum si o prea frumoasa cutie muzicala pe care o veti putea privi a cum n premiera... Plonja n adncul lecticei si se ntoarse cu o splendida cutie muzicala, care, n acompa niamentul unui menuet gingas, facea sa danseze o pereche de pastori din portelan. Fara ndoiala un obiect de mare valoare, pe care poimine avea sa l daruiasca unui vatman. Si, n sfrsit, am mai cstigat si o amanta... Cu picioare si tot ce i trebuie... O ce? Ce, o ce? ngna Porta ca un ecou. Nu stiti, copiii moi, ce i aia o amanta? Este o j ucarie de lux pentru conti si baroni. Are pulpe, sni si fese. Adica sa ai cu ce t e juca. Se gaseste de cumparat n pravaliile foarte scumpe, n care se bea sampanie n timp ce privesti modelele expuse.Ca sa functioneze, trebuie sa dai un cec, dar cn d functioneaza, se agita de sus si pna jos pna cnd slabeste arcul si trebuie sa l nto rci din nou, cu un alt cec. Daca cecurile nu ti lipsesc, functioneaza ntruna. Porta arunca o sticla de vin celor patru hamali ai sai urilnd: Luati carburant, sclavilor! Beti si fiti fericiti! Ne ntinse si noua cteva sticle cu snaps, ncheind cu un gest larg: Sa cntam acum oda bunilor zei pagni! Duse flautul, la gura si rencepu sa cnte pe fondul zbieretelor corului hamalilor: A sosit vremea sa golim cupa plina, A sosit vremea sa batem pamntul cu dansul picioarelor noastre dezlantuite! A sosit vremea sa nabusim neamul zeilor...

Strigai, la Porta: Hei! de unde l ai mai scos si pe Horatiu? mi raspunse cu nevinovatie ca el nsusi compusese versurile acestea. Nu mai spune! i o ntoarse Batrnul. Nu te credeam att de batrn! Romanii si nu romnii tau asta acum doua mii de ani! Sclavii lui Porta ne au descris cu lux de amanunte cele ntmplate n noaptea trecuta. .. Porta jucase poker cu un tnar baron, amndoi masluind cartile cu o asemenea groso lanie nct pna si un prunc si ar fi dat seama. Binenteles ca Porta cstigase totul, pna si toalele baronului. Apoi sarbatorisera cu totii mpreuna iar cei patru cheflii l d uceau acum pe Porta la tnara doamna pe care nefericitul baron o jucase si o pierd use. Procesiunea o lua din nou din loc mpleticindu se, iar noi, clatinnd din cap si st rngnd bine pretioasele noastre sticle cu rachiu, am privit o plecnd. Dupa amiaza trziu cei patru robi l au depus pe Porta, lectica, flautul si tot res tul n fata zidurilor cazarmii. Noi eram cu ochii n patru si, de ndata ce a fost n s iguranta la infirmerie, am cumparat complicitatea unui medic tnar care l a luat su b aripa lui ocrotitoare pentru un somn reparator de doua zile, ct a avut nevoie c a sa si revina dupa boroboata lui. Tot restul razboiului a trt dupa el smokingul, m paturit cu grija la fundul ranitei. Din cnd n cnd l mbraca, de fiecare data cnd consid era ca e cazul sa sarbatoreasca ceva, si am sa revad mereu n amintire silueta lui deselata mpopotonata cu frac si plastron alb n transeele frontului de rasarit. Poate ca lectica este si acum n acelasi loc, lnga zidul cazarmii din Bucuresti, mo nument pasnic al unei ntmplari obscure dar glorioase din razboi? Daca i asa, cred ca romnii se uita la ea mai putin ncruntati dect la ruinele pe care le au lasat n ur ma lor armatele aliate" ale Germaniei mari. Daca ar fi existat mai multi Porta si mult mai putini capitani ca Meier, nu ncape ndoiala ca am fi cucerit toate tarile si i am fi nfrnt pe toti dusmanii nostri facn

d din ei niste prieteni, niste frati. I am fi nfrnt nu pe cmpul grozaviilor, ci n ma ri ntreceri ntr ale bauturii, care au macar avantajul ca ofer satisfactii oricui pa rticipa la ele... Si, pe deasupra, oare nu te vindeci mai repede de o mahmureala d ect daca ti e smuls un picior de explozia unui obuz?

De cnd ne despartisera la Friburg schimbasem multe scrisori afectuoase, dar n toat e scrisorile de la Ursula desluseam o urma de descurajare ce ma facea sa mi pier d mintile aruncndu ma n chinurile unor gnduri fara raspuns, cuprins totodata de dori nta de a i arata ca se nseala, ca ma iubea si ea, dar nu voia s o recunoasca... Raspunsul ei la telegrama mea mi a parvenit n aceeasi seara: NTLNIREA VIENA. STOP. ASTEAPTA MA BUFET CLASA INTI. STOP. URSULA URSULA Ursula nu a venit la ntlnire. Probabil ca trenul ei avea ntrziere. Trebuia sa soseas ca dintr o clipa ntr alta. De la masa pe care o alesesem puteam supraveghea usa. Un suvoi necontenit de oameni care intrau si ieseau, uneori patrundea deodata n s ala att de multa lume nct nu i puteam cuprinde pe toti dintr o privire si atunci sa ream n picioare, prada furiei. Trecu mai mult de o ora. Am scos din buzunar scrisorile ei si le am recitit, pentru a mia oara, cuvnt cu c uvnt, la fiecare rnd ri dicnd privirea catre usa. Si deodata m a cuprins panica: nu cumva ntrziasem sa ma uit? Poate ca ntre timp ea intrase, iar eu tocmai citeam o sc risoare...Poate nu ma zarise? Poate plecase? Poate ca acum se afla din nou n tren ul de Mnchen? La capatul a doua ore am parasit bufetul si m am interesat daca trenul de la Mnch en avea ntrziere. Mi s a raspuns ca sosise cu un ceas naintea celui cu care venisem eu. Omul era politicos, prietenos, dar ctusi de putin afectat de problemele mele. De aceea nici nu i am spus nimic, dar desigur ca se putea citi pe chipul meu. Dezumflat, nehotart, am pornit o la ntmplare. Ce dracu venisem sa caut la Viena? Am revenit la masa mea din bufetul garii si am ramas acolo, buimac, cu ochii n gol, ncercnd sa gndesc, cu jale n suflet, scornind diferite teorii, nascocind mii de pla nuri ingenioase, presupunnd mii de ntmplari care ar fi putut explica absenta ei si urnd lumea ntreaga, n timp ce n jurul meu, n sala, glasurile zumzaiau, vesela clampan ea, cele doua case de nregistrat sforaiau deschizndu se si nchizndu se la loc Toti e rau ocupati fie sa serveasca, fie sa mannce, sa palavrageasca sau sa rda, ntr un cuvn t, sa traiasca. Eram singurul pe care nimeni nu l cunostea, de care nimeni nu se ocupa si care, nefiind n stare nici sa traiasca, ramasese pur si simplu asezat, din ce n ce mai ratacit, pe cnd viata sa launtrica lua forme din ce n ce mai fantez iste. Nu cred sa fie cineva mai anormal dect cel care, stnd linistit la o masa dint r un restaurant, si asteapta zadarnic iubita. Termenul ntlnirii era depasit acum cu mai mult de trei ore; era limpede ca nu va mai veni. Nebunia mea luase forme de osebit de dureroase, care poate ar fi ramas de nelecuit, daca nu ar fi venit. Da r ea veni, dulce si gratioasa si vesela ca o flacara. Degetele mele striveau tigara dintre ele iar tigara mi ardea mna, nsa mintea mea nu era n stare acum sa nregistreze durerea: totul se concentra n ochii care priveau si priveau... Priveau taiorul gri si pantofii cu toc jos si valijoara ce purta init ialele U.S. si mna care o tinea, o mna parca anume facuta sa cuprinda ceafa unui b arbat. Am gresit trenul. Sunt de neiertat... n ciuda protestelor ei i am sarutat mna si am asezat o lnga mine, pe bancheta de la perete. Draga mea... Baiatule, n primul rnd trebuie s o hranesti pe draga ta daca nu vrei sa moara de f oame... Nu, nu, fii cuminte si comanda ne ceva bun si o sticla cu vin. Abia dupa aceea ti voi spune ce vom face. Am comandat pilaf cu sos de ardei si am ales un numar de pe lista de vinuri. nca

mai eram cumplit de zdruncinat, dar mi mai ramasese totusi destula prezenta de sp irit sa nu spun nimic n primul sfert de ceas, n afara de draga mea". Era marturisir ea cinstita ca n capatna mea ceva schiopata, o marturisire care nu putea sa i disp laca... Mai aveam o ora pna sa plecam spre Hochfilzen. Cnd mi ai telegrafiat ca ai cinci zile permisie, m am gndit imediat ca acolo trebu ie sa mergem. Si tie ti place muntele, nu i asa? Draga mea... Esti imposibil! Trebuie sa mai bei. Pentru a reveni la normal. N am de gnd sa cal atoresc cu un sarac cu duhul. Nu pentru ca eu as fi perfect normala! Doamne, n ce ncurcatura m am bagat? Am golit paharul si le am umplut din nou pe al ei si pe al meu.Nu m am atins de mncare, n timp ce ea si devora portia de pui si sosul de ardei si pinea si orezul t uruind cu o nsufletire reconfortanta. Eram nitelus dezamagit ca nu parea sa i pese de lipsa mea de apetit, un subiect care de obicei o preocupa mult. mi spunea mer eu ca sunt slab ca o aschie si ca trebuie sa mannc mai mult. Astazi nsa parea ca n u se gndeste la asemenea lucruri. n ea se petrecuse o schimbare si, n unele momente , aveam impresia ca era la fel de nervoasa ca si mine si ne cautam orbeste unul pe celalalt, ca doi straini, si tocmai de aceea desfasura aceasta activitate... devoranta! Te ai ncurcat ntr o poveste cu luna de miere, i am spus, raspunznd la ntrebarea ei. Luna noastra de miere. Izbucni n rs si apoi, deodata, dupa o ndelunga nemiscare ngndurata, mi a luat mna apas o pe obrazul ei. Nu stiu, spuse, nu stiu... Dar pentru ca nu ai dect cinci zile si pentru o multim e de alte motive... vei avea ceea ce ti doresti, tot ce ti doresti. Esti multumit ? Raspunsul m a zguduit si am soptit cu oarecare incoerenta: Ceea ce vreau nu i ceea ce doresc, este ceea ce doresti si tu. Nu a venit timpul sa luam acel tren faimos? Pe peron mi a luat din nou mna si s a oprit privindu ma. Du te napoi si cumpara o sticla de coniac. Cnd capitanul de stat major a dat cu ochii de noi n compartiment, o femeie frumoas a si eleganta, o sticla de coniac si un ostas amart dintr un regiment disciplinar , s a rasucit pe calcie, ca nu dupa mult timp sa apara doi politisti militari. n t imp ce le am prezentat actele si suplimentul de clasa a doua, o tacere grea s a lasat peste noi. Ursula le nfrunta privirile curioase cu o furie de gheata, osten tativa. Dar din fericire se abtinu sa spuna ceva. Capitanul cobor la Linz, fara c a privirile Ursulei sa l fi parasit macar o clipa. N as fi vrut sa fiu n pielea l ui. Perechea de civili cobor la Setztal lasndu ne singuri n compartiment. Spre mare a mea surpriza, Ursula a fost cea care a luat initiativa sarutndu ma. O sarutare lunga. nfrigurata, disperata, care o lasa fara suflu. Tot ce ti doresti, gfi, cu fata, spre fereastra. Exista si limite la ce au dreptul sa faca... Privirea i mai era nvapaiata de mnie cnd se ntoarse spre mine. Vei avea tot ce ti doresti. Chiar acum, daca vrei... Era nemaipomenit sa poti rde. Sa rzi n voie. Putin sa ti pese de ei! Pentru noi parca nici n ar exista. Sunt josnici si de di spretuit. Cteodata te mpiedici de ei, vrnd nevrnd, nu poti evita mereu sa calci n mur darie. Dar dupa aceea te stergi pe talpi si mergi mai departe. Am deschis sticla de coniac. Sa bem n cinstea picioarelor bine sterse... Prin ferestre muntii se nsiruiau n amurg mpreuna cu ploaia, cu stlpii de telegraf. A poi veni ntunericul sa ne tina tovarasie. Cnd ne am trezit era trei dimineata, la douasprezece si un sfert ar fi trebuit sa coborm la Hochfilzen. Innsbruck, Innsbruck, gjia difuzorul care ne trezise. Ne am aruncat din tren, chiori de somn. n timp ce eu telefonam la toate hoteluril e din oras, Ursula intra la toalete sa si aranjeze putin tinuta. Am regasit o la orologiu, asa cum convenisem. Ai gasit o camera? se informa.

Da. Hotel Jgerhof. Mi s a facut frig. N a fost usor, nu i asa? Sunasem la douazeci si trei de hoteluri, dar i am spus ca fusese foarte usor, ca nu putusera rezista frumosului meu glas de bariton. Sala pasilor pierduti era p ustie si cufundata n umbra. Pe undeva cineva tra o galeata si, nu departe de noi, un maturator mprastia srguincios rumegus pe lespezile viu colorate. Luna de miere la Innsbruck, exclama Ursula. ti pare rau? Nu. Si pe aici sunt munti! Da mi valiza... Piata din fata garii era si ea pustie. Plouase si aerul era nghetat. Unde naiba p utea fi Hotel Jgerhof? I am soptit: Asteapta ma un minut. Am intrat din nou n holul garii. Nu se mai vedea suflet de om, dar lnga chioscul c u ziare era o cabina telefonica. Cu putin noroc poate voi putea obtine un taxi... Hei, tu de colo! Am luat mna de pe usa cabinei, care se nchise n spatele meu cu un soi de oftat. Urmeaza ma imediat! Biroul politiei militare era inundat de o lumina cruda. Am simtit cum mi curge su doarea la radacina parului. Luminile astea erau prea albe. Chiar si astazi o lum ina prea alba nca mai are darul sa ma faca sa transpir. Subofiterul de serviciu consulta din priviri pe cei doi care ma adusesera. Apoi m i scruta curios chipul. Ei bine? L am gasit dnd trcoale prin gara. Subofiterul se ntoarse spre mine. Ce dracu' cauti aici n toiul noptii? Luasem pozitia de drepti. Tocmai chemam un taxi. Sotia mea si cu mine am venit aici de la Viena, cu expres ul de noapte, sa petrecem mpreuna permisia. Poftim actele mele. Le examina. Un puscarias n permisie! Pare ciudat la prima vedere. M am silit sa i nfrunt privirea. O musca bzia, bzia... Zbura ncoace si ncolo prin nca e. Unde ti e nevasta? Ma asteapta afara, lnga intrarea principala. Facu un semn catre zbiri. Mergeti si o cautati. Le auzeam bocancii rasunnd n sala pasilor pierduti, odata cu zborul zanatec al mus tei aceleia tmpite... Subofiterul se misca n scaunul sau. O usa se crapa si aparu u n chip somnoros. Ct e ceasul? Trei si jumatate. Chipul disparu. Ai bilet de tren? Am tresarit. Nu puteam spune ca l pierdusem. Voia sa stie daca aveam bilet de ntoa rcere la Viena. Voia sa vada si biletul Ursulei. Nu era chip de scapare. Biletul asta e numai pna la Hochfilzen. Care i explicatia? Am adormit. Si ne am trezit la Innsbruck. Vrei sa spui ca ai facut tot drumul asta fara sa platesti? Da. Abia am avut timp sa coborm aici. Dar suntem gata sa platim diferenta... Nu raspunse. Suna telefonul. Ridica receptorul. Politia garii... Cine? o clipa... Urmari cu aratatorul o lista de pe perete, de lnga el. Nu, n am numele asta... Cu siguranta e o greseala. Da, harababura obisnuita, mer eu cte o ncurcatura pe ici, pe colo... Am sa arunc o privire, dar va fi degeaba... Ursula patrunse n birou si ma privi evident nfricosata. Am asteptat. Musca bzia ntruna . Batalion disciplinar. Batalion disciplinar. Puscarias. Subofiterul, rse n recepto r si l aseza cu grija la loc. Examina actele. Ursulei, si binenteles ca a trebuit sa recunoastem ca nu eram casatoriti. nca nu, admise Ursula. nca nu, dar mine...

Brusc, si recapata sngele rece. Ascultati, toate astea nu sunt dect urmarea unei greseli nefericite... Daca nu am fi adormit, am fi cobort la Hochfilzen si nimic nu s ar fi ntmplat. Stiti si dumnc avoastra ct de greu este unui soldat dintr un... dintr un batalion disciplinar sa obtina o permisie. Sotul meu are o permisie. Nu a facut nimic nepermis... ntelege ti, de atta timp nu ne vazusem... Arata sticla de coniac. Eu l am pus sa cumpere sticla aceasta, doream sa se simta bine... Am baut putin si tot eu l am ncurajat sa... Sa ce? Era minunata. Rosind puternic, cu privirea scnteietoare, lovea drept n inima barbat ului, n felul direct, lipsit de menajamente al femeilor. Ei bine... Eram singuri n compartiment. Si nu l vazusem de o vesnicie. N a facut nimic rau, s a purtat ca un bun soldat, asta i tot! Ultima remarca a fost geniala. Subofiterul ne a dat actele napoi. Puteti pleca... Se mai ntoarse o data spre mine: S o tii mereu asa, sa fii un bun soldat! Usa s a nchis n urma noastra curmnd concertul de rsete desucheate. S o stergem, sopti Ursula trndu ma dupa ea, aproape n fuga. S o stergem, mi e frica ... Din nou n piata pustie, uda de ploaie si am vazut ca era palida si fruntea ei net eda, dedesubtul parului, negru, se acoperise cu picaturi care nu erau de la burn ita: Tine ma strns, cred ca voi lesina. Am lasat repede valiza jos pentru a o sustine, ajutnd o sa se aseze pe o treapta. Apleaca ti capul Intre genunchi. Asa, acum nu te mai misca, ti trece imediat... Ma simt mai bine acum, spuse putin mai trziu. Nu esti prea suparat pe mine? Sa fiu suparat! Slabiciunea asta... Nu ti sunt de prea mare folos... Cum poti spune asa ceva! Daca n ai fi salvat situatia, dumnezeu stie ce ne mai a stepta. Ar fi cautat tot felul de confirmari si trebuie sa ti spun ca o convorbir e telefonica cu Bucurestiul nu se obtine ntr un sfert de ora. Oricum as fi fost o bligat sa petrec restul noptii cu ticalosii aia! Ai fost minunata si foarte curaj oasa... Dar acum cred ca te simti sfrsita. Vrei sa ma duc sa caut un taxi? Nu, nu. Vin cu tine. Nu ne mai despartim pentru nimic n lume. Sa mai stam cteva mi nute, apoi vom merge mpreuna sa cautam o masina. Am strns o la piept. Un fior o scutura. Sa mergem, mi e frig. n cele din urma am gasit o trasura care ne a dus la hotel. Jgerhof era un hotel al b, mare, adormit n spatele usilor cu geamuri, la capatul unui drum pavat care nceti nise mersul calului. Batrnul portar sterse numele Ursulei pe care l nscrisesem n reg istru spunndu mi prieteneste ca nu e nevoie sa trec numele de fata al sotiei mele . Domnul si doamna, conchise el zmbind. Este de ajuns. Eram rosu ca sfecla. Baiatul de la ascensor ne a zmbit si el n timp ce priveam dre pt naintea mea... Pe cnd camerista scotea cuverturile, Ursula iesi pe balcon. Tusin d ncurcat, am trecut n camera de baie. Camerista se retrase apoi si noi am ramas p rivindu ne n ochi. Ei bine, iata ne aici! O tigara? Mna i tremura, mai mai sa frnga, chibritul. Jena n oastra era cumplita. Aerul uscat al acestei camere straine, unde totul era att de curat, dar att de impersonal. Surescitarea, emotia, oboseala. O slabiciune emoti onala? Ma simteam la fel de greoi, de slabit, ca dupa o saptamna de manevre. Ursul a se tinea foarte drept n fata mea, cu umerii cazuti, cu ochii ei de culoarea alu nei si nu cunosteam alti ochi ce puteau exprima atta tristete, atta oboseala ca oc hii de culoarea alunei. Al cui era rndul sa faca primul pas? Aveam oare dorinta s i puterea de a l face, nu aveam sa stricam totul pentru totdeauna cu amaraciunea u nei amintiri penibile? Ce ar fi trebuit, ce asteptam unul de la celalalt? Termin tigara pe balcon n timp ce tu te cul... te dezbraci... Era ngrozitor. Nu ndraznisem sa spun nici n timp ce te culci". Exista oare ceva mai monstruos de pasnic dect noaptea? Muntii, n ntuneric, apasau c

u ntreaga lor masa n asteptarea zilei care i va face sa apara asa cum sunt n realita te. Munti nalti, munti negri, mine vom sti cum sunteti. Mine vom fi dormit, mine vom lua micul dejun mpreuna cu voi si vom vorbi despre ascensiuni. n noaptea asta tot ul este prea ntunecat, nu ne puteti bucura privirile cu nimic. Poti veni, dragul meu... n baie, unul dintre cele doua pahare era pe jumatate plin cu coniac. Celalalt era gol, dar mi am dat seama ca si n el fusese coniac. L am luat pe cel cu bautura. Daca i spun ca suntem prea obositi, va crede ca este numai din grija fata de ea, va fi de acord si vom ramne unul lnga celalalt, amndoi asteptnd ca celalalt sa cedeze primul somnului. Si poate va fi putin deceptionata, n ciuda oboselii? Dar daca i as spune... Nu i deloc usor sa rezolvi asemenea probleme. Taurii si armasarii umani din roma nele americane, eroii emotivi ai lui Hemingway, campionii sexuali cu inima de pia tra... n clipa aceasta hotartoare i invidiam. Dar nu, doar moartea e hotaritoare, A tt timp ct mai exista viata... Beau n cinstea picioarelor bine sterse, am spus golind paharul. Dragul meu, murmura ea cu glas copilaros. I am asezat capul n scobitura umarului meu si am acoperit o cu patura. Mine vom face fapte de arme ca n Hemingway... Muntele mi a soptit sa ti spun ca min e ne va arata si el de ce e n stare. Dar n seara asta, pe cinstea mea, vreau sa do rm... Rse usor. Dragul meu... si puse apoi capul pe perna. si strecura bratul sub al meu si, n clipa urmatoare, t oate se mistuira. Cteva ore de somn bine alcoolizat, somn greu de brute primitive si ne am trezit amndoi deodata, n exact aceeasi pozitie... Si atunci muntele ne ar ata de ce era n stare. Si am urcat muntele si ne am odihnit pe munte... Nimic nu trebuie fortat, n asemenea cazuri cel mai bine este sa dormi...

Te iubesc. Te iubesc din tot sufletul..." Lacrimi mari, lunecoase straluceau pe g enele ei lungi, urmnd ncet rotunjimile obrajilor. Tinea cu ncapatnare ochii nchisi... ULTIMELE ZILE Soarele diminetii ne scalda n lumina pe cnd stam la masa lund micul dejun: un mic d ejun pantagruelic, pe care ni l adusese baiatul de serviciu. Ursula mi ntinse zmbind nca o felie de pine cu unt. Hai, hai, trebuie sa mannci! Dar nu pot sa mannc atta! Prea sunt obisnuit sa sar peste mese, de aceea... Trebuie sa te dezbari de obiceiurile astea proaste. Nu mannci mai nimic! Pentru n umele lui Dumnezeu, Sven, nu esti dect piele si os! M am privit fara voie si am fost silit sa recunosc ca avea dreptate. Bratele mel e erau att de slabe nct le puteam cuprinde cu mna. Doamne, ce putuse gasi la un sfri jit ca mine? O femeie sanatoasa si voinica, cu pieptul tare, solduri rotunde, to ata numai rotunjimi armonioase, pe lnga unul ca mine, colturos si lipsit de grati e... Facuta sa fie nconjurata de o familie bronzata, cu prunci bucalati, baieti bl onzi si fete guralive, cernd ntruna alte tartine. Si un tip nalt si zdravan, care v ine seara acasa. Un zdrahon de barbat ca un urs. Nu ca mine. Hai, mai bine mannca dect sa ti plngi singur de mila. Esti destul de bine si asa. S i dupa micul dejun nadajduiesc o groaza de lucruri. nainte de toate nsa trebuie sa m annci. Macar nca doua oua. Dupa aceea ma voi supune rafinamentelor tale orientale. .. Stai asa, e un lucru pe care nu l putem face! Am tot plimbat mbucatura de pine n gura, pna sa reusesc s o nghit. Da? Si ma rog, ce nu putem face? Sa ne ghiftuim fara griji asteptnd ce o sa urmeze.

Si cine ti spune ca trebuie sa asteptam urmarea? Asta vine de la sine. Pna una al ta, mannca. Hai, bea paharul asta cu lapte, sigur ca ti e sete. Nu te ridici de l a masa pna nu capeti burta, chiar de ar fi sa te ndop ca pe o gsca. Nu uita ca sunt doctorita si prin urmare calificata sa dau un diagnostic. Suferi de lipsa de vi tamine si de multe altele... chiar daca te pricepi la fineturi orientale! Asta da, sunt un mare cunoscator. Si te pot ntreba, unde ai nvatat toate acestea? Dupa ce am primit telegrama ta m am antrenat cu noua mii de cadne si cu un tobosa r turc, adus anume de la Constanta. Am mncat si am baut tot ce mi a pus n fata. Am trecut apoi la subtilitatile orient ale si asta, trebuie s o spun, spre reciproca noastra multumire. E absurd sa sus tii ca barbatii nu cauta dect asta. Barbatii doresc ceea ce doresc si femeile. Ei cauta cunoasterea, care este izvorul si hrana oricarei culturi. Am urcat dupa aceea pna sus, la mica mnastire cocotata pe coasta muntelui, si am vi zitat o condusi de un preot cu parul alb. Iar muntele nu ne a ascuns nici una di ntre comorile sale. Am ntlnit turme de capre si de vaci de toate culorile, pazite de un cioban pitoresc, cu barba pna la bru si ncaltat cu ghete mari de munte. Ceva mai departe ne am asezat pe un povrnis sa privim un satuc cu ulicioare ntortocheat e si case vopsite n culori vii, ca niste jucarii pentru copii. Talangile de la gtu l vitelor nsoteau vesel cntecul ctorva fetiscane, n timp ce de undeva, de sus, cobor a sprinten raspunsul: Holari! Holario!". Pe cer se rotea pna si un vultur. Un vult ur adevarat, o fiinta vie si nu vulturul heraldic care tine Europa n ghearele sal e nsngerate. Un peisaj att de idilic poate deveni foarte" repede de nesuportat. Totul este pre a frumos, prea luminos; prea calme culmile nzapezite; prea nepotrivite cu un sufl et zbuciumat. n asemenea clipe trebuia sa ne reluam drumul sau sa dormim n caldura n miresmata, n bzitul miilor de gze. Idila la munte. Mere gustoase stropite cu vin de Rhin servit n pahare metalice de culoarea chihlimbarului. Mna mea pe piciorul Ursulei, care se fereste si dintr od ata senzatia aceea de prapastie gata sa ma nghita: doar doua zile nca, doar doua.. . Gndeste te ca mai avem nca doua zile.ti dai seama, nca doua zile? Ceea ce nu o mpiedica sa plnga si sa se simta la fel de nefericita ca mine. Hangiu l striga dupa noi Grss Gott si ne urmari grav cu privirea pe cnd coboram poteca ab rupta. Dupa cteva minute Ursula se uita napoi. Era tot acolo privindu ne cu gravit ate si ridica mna ntr un ultim salut. Ce om cumsecade, exclama ea. Da. si lasa mna pe umarul meu. Nu prea ai aerul ca ai putea ntelege ce iad mi ar deveni viata daca m as ndragosti de tine! ndragostita de mine? Dar credeam ca esti... Si eu care ti rept de o vesnicie contrariul! Ma lasi fara grai... Oricum, nu pute am sa nu raspund cnd m ai chemat. Nu esti dintre cei pe care femeile i ntlnesc n mod o bisnuit. Cel putin una ca mine. Poate si pentru ca nu sunt deosebit de... Oh! ba da, esti! Esti chiar foarte! i cuprinsesem snul cu mna. Mi a luat bratul si mi l a pus din nou pe umar. Sa nu mai vorbim de asta, vrei? Si asa totul este att de ncurcat. Eu nsa... nu stiu cum sa spun... Ba eu stiu. Vrei sa zici ca esti ndragostita de mine. Sa nu folosim vorbe mari, U rsula. Greseala asta am facut o si eu, m ai tinut nsa atta vreme la distanta si deo data... De aceea e att de greu sa te exprimi limpede. Si esti att de slab si att de zdruncinat. Stii ca strigi n somn? Adevarat? Dar n afara de asta totul e n regula! Poate. Ma gndesc nsa la viata mea care va fi un infern, brusc si pierdu stapnirea si se arunca la pieptul meu hohotind. Nu vreau sa ma parasesti! Nu vreau sa mi te ia din nou, pricepi? Nu, desigur. Da, da... Era tot ce puteam spune. Am batut o usurel pe umeri repetnd Nu, nu, da, da" la ntmpl are, tot nu pricepeam mare lucru.

n seara aceea mbraca o rochie neagra, foarte strnsa pe corp, avnd drept singura podo aba un colier de perle negre si verzi. Stiam ca uniforma mea de tanchist mi va da un soi de eleganta macabra, subliniata si mai mult de absenta oricarei decorati i. Am observat cu oarecare mndrie ca lumea ne privea pe cnd ne ndreptam spre masa no astra. n timpul cinei trecu foarte aproape de masa noastra un locotenent, care lasa sa c ada, chiar n fata mea, o hrtie ndoita. Curios, am desfacut o si am citit o: Daca est i aici fara sa ai o permisie n regula, sterge o repede. Politia militara e prin z ona. Daca ai nevoie de ajutor, ma gasesti n hol". De comun acord cu Ursula am hotart sa merg sa i multumesc si sa i spun ca actele mele sunt n regula. L am zarit imediat, fumnd ntr un colt al holului. M am prezentat fara multe fasoane si multumindu i, l am ntrebat: Sunt indiscret daca ntreb care este motivul bunavointei dumneavoastra? Deloc. Fratele meu este si el ntr o unitate de tancuri. Hugo Stege. Hugo! Dar e unul dintre cei mai apropriati camarazi ai mei! Nu mai spune! O asemenea ntlnire trebuie sarbatorita. mi dai voie sa va invit pe amnd oi n seara aceasta? Cunosc un loc placut unde am putea merge dupa cina. Am revenit la Ursula mpreuna. Facea parte din trupele de geniu si se numea Paul St ege. Cnd ne am despartit, dupa o noapte plina, ne a dat un numar de telefon la car e l putea suna n caz de nevoie. Dupa ce ne am vazut din nou n camera noastra am mai fumat o tigara n liniste. Se a propiau zorile. Am ridicat jaluzelele si am deschis aparatul de radio. De obicei la ora aceasta se transmite muzica buna, un asa zis program pentru front". O orch estra simfonica, probabil cea a Filarmonicii din Berlin, tocmai ataca ultimele m asuri din Preludiile lui Liszt. Hitler si Goebels murdarisera pna si emotionanta pa rtitura romantica folosind o drept propaganda pentru porcaria lor de razboi. UFA o alesese drept fond sonor pentru jurnalele de actualitate cu raidurile Luftwa ffei. Acea Luftwaffe care ne deschidea calea noua, trupelor de blindate, aceeasi care a ras ghetoul din Varsovia n trei zile si trei nopti de groaza. Dupa ce totu l s a linistit si fumul s a mprastiat, nimic de pe aceasta mare suprafata nu mai depasea naltimea de un metru si jumatate. Din mai multe sute de mii de evrei doar o mna de oameni a mai iesit n viata, ntre cordoanele de SS isti care se prapadeau de rs. O mna de evrei si cteva milioane de sobolani. n ritmul Preludiilor lui Liszt. Ce ar fi sa l nchizi, ma calca pe nervi bucata asta. Am nchis aparatul si m am dezbracat. Ce zi minunata. Si curnd va fi din nou zi. Aproape ca e o rusine sa dormi... Cred ca ar fi grozav sa dormim putin. Doar cteva ceasuri. Suntem obositi, ori nu? Daca viata ar fi mereu att de minunata. Sa mannci cnd ti e foame. Sa bei cnd ti e se te. Doar att ct sa te simti usor si spritual. Sa deschizi ochii si sa fii din nou treaz, pentru ca te asteapta o noua zi, care nu cere dect sa fie traita. Sa fii o bosit, o oboseala placuta. Asa cum sunt eu acum. Nici nu mi doresc ceva mai mult ... Ceea ce nu era chiar adevarat. Doream sa i scot colierul. Si pantofii. Si rochia. Fermoarul asta, afurisitul asta de fermoar! n sfrsit! Ce mini linistite ai, baiatule. Att de sigure pe ele. Si pantoful celalalt? l lasi pe mine? Nu, nu, nti pantoful! Nu, nti ciorapii! I am scos si cel de al doilea pantof. ncearca sa nu i agati eu unghiile, e ultima mea pereche... Oh! nu spuneai ca esti obosit? Nici nu i am raspuns. Aveam papusa mea cu care sa ma joc si ea o avea pe a ei. A mndoi eram pregatiti. Eu, pregatit pentru ea. Ea, pentru mine. Fara complicatii, fara nerabdare, fara ezitari. Aveam tot timpul naintea noastra... Sa contempli ochii prin care se perinda cte un val. Sa fii att de aproape nct ei sa ti transmita propria lor sensibilitate, care te face sa simti cea mai mica apasa re, cel mai mic fior. O contopire desavrsita a trupurilor si a sufletelor. Vino mai sus, vrei? Asa, acum e bine! Dintr o suflare: Da? Si ce mai vrei?

Nu era nevoie de raspuns. Valul era cu noi si ne purta n vrtejul sau. Se odihnea acum lnga mine. n rastimpuri egale era strabatuta de un fior si eu nsumi ma nfioram. Eram zguduiti pna n adncul fiintei, biruiti si unul si celalalt. La ce b un sa vorbim? Nu era nimic de zis. Am tras peste noi patura nainte de a ne cuprin de frigul. ...armatele sovietice folosite n atac. Ofensiva a fost declansata de la oceanul Ar ctic la marea Neagra si de pe acum primim rapoarte despre naintarea si despre num eroasele victorii cucerite de fortele combinate ale armatelor germane, italiene si romne..." Deschisesem radioul n surdina. M am adresat n soapta Ursulei. Slava Domnului, dorm ea. Sunt recunoscator cerului care mi a ngaduit sa cunosc, nainte de a auzi noutati le, ceea ce se cheama o fericire desavrsita. Nu ma ndoiesc ca cei care au o parere bine stabilita despre suflet si trup, spirit si materie, precum si despre super ioritatea, unora sau altora vor zmbi. Sa i lasam sa rda. Tot raul pe care li l dor esc este ca ntr o zi sa aiba parte de asemenea fericire si poate atunci vor ntelege . Poate! Casatoria noastra am celebrat o a doua zi, n mica mnastire, Paul Stege a fost cava lerul de onoare al Ursulei. I a daruit un buchet urias de trandafiri albi la veder ea caruia Ursulei i au dat lacrimile. Preotul cu parul carunt nu se arata prea ncn tat sa ne casatoreasca, din pricina calitatii mele de disciplinar". Dupa ce afla n sa ca sunt un Auslndsdeutscher", de origine austro daneza si n fapt naturalizat n Sc andinavia, consimti imediat. n tinerete am petrecut ctiva ani n tarisoara asta nordica. O adevarata oaza n inima Europei. Sa nadajduim ca razboiul o va cruta, si daca asa va fi, duceti va sa va stabiliti acolo, de ndata ce va fi din nou posibil... Minunatii de obrsie romneasca garniseau cosul pe care l am daruit Ursulei: o camas a de noapte, n ntregime de matase si cu dantele adevarate, doua garnituri diafane, cinci perechi de ciorapi de matase si un inel pe care mi l procurase Porta. Un i nel de aur cu un safir mare, nconjurat de minuscule diamante. O piesa care la bur sa neagra valora o avere. Despre ultima zi nu am dect amintiri trunchiate: Ce ne priveste pe noi razboiul asta idiot? Acum cnd ne apartinem unul celuilalt.. . Nu, nu si nu! Trebuie sa mi o fagaduiesti. Daca se ntmpla ceva, trebuie sa uiti to tul ct de repede posibil. Sa nu astepti sfrsitul razboiului sa vezi ce va deveni ta ra... Draga! Ti amintesti ca la Viena nu puteai spune altceva dect draga"? Iar acum eu s pun mereu draga", nimic altceva dect draga"... Promite mi ca vei avea grija de tine. Sa nu te mai oferi voluntar pentru absolut nimic. Promite mi sa mi scrii foarte, foarte des... Oh, Sven, Sven! Haide, hai, nu ncepe sa bocesti, hai... La revedere, Sven. Sa nu ma uiti... Ursula, Ursula. Un chip palid care se sterge. Din ce n ce mai repede. Ursula, Urs ula... Tactactac....tactactac... Trenul alearga. Stlpii de telegraf fug n sens opu s. n sensul cel rau. Compartimentul era supraaglomerat. Oamenii discutau, discutau la nesfrsit. Credeau cu neclintire n comunicatele oficiale si prostia lor crasa str nea si mai mult mhnirea mea adnca. Careia dintre fiintele astea smintite, bine dre sate, i as putea lamuri ca perfecta masina de razboi nascocita de generalii germa ni se ndrepta n mare viteza spre un sfrsit nenorocit? Cui sa i spun ca perfectiunea sa nu era dect aparenta? Ca era alcatuita mai ales dintr un sir de reflexe condit ionate cultivate la perfectie si, dintre acestea, n primul rnd capacitatea de a sta n pozitie de drepti? Capacitate poate spectaculoasa, dar care nu da nastere dect l a roboti, la masini. Si care nu nlesnea prin nimic recunoasterea si aprecierea, l a adevarata valoare, a drumului pe care naintau robotii, pas cu pas... Li se spun ea sa urmeze aceasta cale si robotii mergeau pe traseul indicat... Masina de razboi ataca pe viata si pe moarte un inamic care poseda singurul fact or autentic al victoriei: superioritatea morala.

Ct ma priveste pe mine, riposta Batrnul, am petrecut o permisie foarte placuta mpre una cu nevasta si baietii. Foarte placuta, adevarat, dar de ce sa te apuci mai nti cnd ai mai putin de o saptamna la dispozitie? Nevas-ta mea lucreaza acum ca vatma n de tramvai, pe linia lui 61. Oricum, mai bine dect taxatoare. Asa izbutesc sa s e descurce ct de ct. Pacat ca a trebuit sa ma ntorc la rahatul asta. Macar de am av ea bafta sa pierdem un picior, ei bine, atunci am ispravi si cu porcaria lor de razboi nazist . Ba eu as prefera un brat, si dadu cu parerea Porta. Am intervenit si eu: nca nici n am fost n prima linie. Dar poate da Domnul sa trecem dincolo. Batrnul si ascunse obrazul n palme. Eu cred ca am vazut nca de pe acum destul, suspina el. Nici nu cer mai mult. N am nevoie de izbnzi glorioase. Tot ce vreau e sa fie pace! Sa treci dincolo! Si cine ne ar fi recunoscator daca am face o? Nimeni. Nici macar noi. Cloaca blestemata ... Porta si puse flautul la loc n toc. Ca niciodata, nu avea curaj sa cnte. PERMISIA LUI PORTA Sa se stearga la fund cu raportul lor! nainte de a sosi aici, eu voi fi plecat de mult n desert si mi ar place sa i vad venind sa ma caute doar pentru ca un paduc hios de mic functionar feroviar a primit un binemeritat sut peste bijuteriile de familie! Porta si sufla nasul cu degetele si scuipa pe perete, drept n mijlocul unui afis c e ne informa ca este interzis scuipatul. Chiar de la nceput si pna la sfrsit am avut ghinion cu permisia mea.Nici nu sosesc b ine ca pica de la Spandau o smucita cu mucosu ei si mi pretinde sa mi recunosc o drasla. i zic la modul cel mai salon din lume ca trebuie sa fie vorba de o nentele gere regretabila si sa se duca sa se spnzure dar sa fii numit general de brigada d aca nenorocita nu ma traste n fata tribunalului, unde un fel de paiata urlatoare f ace pe maimutoiul de dupa un birou mare si ma acuza ca as fi tatal avortonului d amei n cauza! i zic foarte linistit ca pna si un crestin si ar da seama cu ochiul liber ca e vor ba de o imposibilitate fizica flagranta, un barbat tnar si frumos ca mine neputnd zamisli un plod ca asta! Si iata ma bagat ntr o poveste cu analize de snge, cu un tip sasiu ce pretinde ca ar fi doctor si se da mare ca i n stare sa limpezesca to ata tarasenia! Va dati seama ca am fost de acord, caci eram sigur ca dupa asta to ate vor merge ca pe roate. Ei bine, ca sa vedeti nca o data ca nu te poti ncrede n doctori, tipul a depus marturie ca cica puteam fi considerat n mod sigur tatal ha imanalei! Hai sa fim seriosi, Porta, daca fisa ta dovedeste ca n ai fost la Berlin n perioa da critica, nu se putea... Ba va nselati! Astia sunt n stare de orice. Si n ultima zi, pe cnd ma pregateam sa m i iau ramas bun de la babacii mei mult iubiti, n toiul emotiei generale si a scrsn itului de masele, mai vine o iapa si ma anunta ca face un pui! Sunt foarte bucuros pentru tine, i zic. Bafta multa si Fhrer ul va fi multumit! Com plimentele mele sotului Si sa nu uite sa duca gunoiul n fiecare zi... Binenteles c a treaba nu ma privea ctusi de putin, dar ori esti politicos, ori nu. Mai ciripesc putin cu iapa zicndu i ce noroc a dat peste ea si, dintr una n alta, trecem n oda ia de alaturi sa rontaim un biscuit mpreuna. Eu, ca un idiot ce sunt, nu ma gndeam la nimic rau, cnd deodata ce mi strecoara la ureche; Tu esti tatal, dragule. Esti multumit?" Multumit? i zic. Ai capiat? Si am trimis o sa se mbrace fara a i mai da binecuvntarea mea. Se pare ca ma urmare ste o fatalitate. Nu stiu cum se ntmpla cu voi, dar e de ajuns ca o femeie sa mi s e aseze pe genunchi si zdrang, catastrofa i gata! Cred ca ar trebui sa te mai nchei la prohab, l sfatui Batrnul. Dar acum, ntre noi, P orta, n ai fost deloc la Berlin, cu cteva luni n urma?

Nu ai dect sa te uiti la fisa mea... Ce i scris n fisa e una si ce nu e scris, e alta... Si tu, Brutus, exclama Porta, jignit. Sigur ca am fost la Berlin la vremea aceea , dar pe dumnezeul meu, n am ramas dect o jumatate de zi. Prea de ajuns, daca erai la vnatoare de fuste! i o ntoarse Batrnul n hohotele noastr e de rs.

Doar cinci minute lasati ma singur cu poetul care a scris cndva ca Mediterana era albastra, fermecatoare si surzatoare... DIRECTIA: AFRICA DE NORD

Cu picioarele balabanindu se n gol, atrnnd peste marginile bou vagoanelor, n dreptul usilor, batalionul 18 strabatu astfel Romnia, Ungaria si Austria; de aici cobor c izma italiana urlnd si zbiernd de a lungul ntregului drum. De cinci ori l am chemat pe Porta sa i aratam un cmp cu macaroane. Niciodata n a putut fi convins cu adevara t ca macaroanele nu s legume. La Neapole ne am ales cu tancuri noi noute si cu uniforme pentru tropice. Porta r efuza sa si schimbe batrna sa bereta neagra din fetru pe care o casca coloniala, ceea ce a iscat un taraboi monstru ntre el si Feldwebel ul de la magazia de echip ament, care s a auzit pesemne pna la Vezuviu. n cele din urma au ajuns la un compr omis. Porta accepta casca, n schimb Feldwebel ul ramase fara bereta. n ajunul mbarcarii rndurile ne au fost secerate de o epidemie, n asemenea masura nct a m fost nevoiti sa ramnem pe loc mai mult timp, n asteptarea unor completari de efec tive trimise din Germania. Cnd, n cele din urma, ne am mbarcat, numaram cinci batal ioane, cinci mii de ostasi mpartiti pe doua vase de linie. n timp ce vasul nostru parasea portul, au izbucnit uralele obisnuite, aplecati peste bastingaje ori cata rati prin greement, zbieram n delir de se cutremurau zarile. Fiecare primise cte o centura de salvare mpreuna cu ordinul strict sa nu o scoata sub nici un motiv. Dar aceste accesorii se dovedira repede prea potrivite de a f i folosite drept perne, ca cineva sa se mai supuna ordinului. Barcile de salvare atrnau n legaturile lor, pregatite pentru caz de nevoie. Pe punte fusesera montate tunuri si eram escortati de trei torpiloare italienesti, ale caror cosuri groase scoteau torente de fum negru. Ne legana un ruliu ndracit iar mirosul de varsatur a era att de patrunzator, impregnnd ntreg vasul de la pupa pna la prova, nct Porta, Ba rnul si cu mine ne am lungit afara la aer, nveliti n mantalele noastre, feriti de vn t la adapostul pasarelei. Nu mi amintesc despre ce vorbeam, stiu doar ca eram foa rte multumiti de soarta noastra. Cred ca pur si simplu fumam si emiteam observat ii de interes general, scurte observatii ndelung chibzuite, schimbate cnd si cnd. D iscutam asa cum fac sapatorii de la terasamente n timp ce si iau gustarea pe margi nea santului. ncetasem pentru o clipa sa mai fim niste nedreptatiti si pna si Port a se purta ca un om normal, stapnindu se sa si condimenteze vorbele cu obscenitat i. Ma gndeam la Ursula, a carei simpla prezenta ar fi dat o realitate deplina rag azului de care ne bucuram, trei prieteni izolati n mijlocul unui transport de trup e, ncarcat cu oameni si materiale. Porta simti nevoia sa faca putina muzica si descoperi ca valiza sa ramasese la m al, n magazia de echipament, asa ca izbucni ntr un nou acces de furie. Ajutor! Criminalul! Sunt un om mort! Manglitorii! Cutitarii! Japite naziste, m au jefuit, mi au sterpelit flautul si coada de mort! Nimic nu a putut sa l consoleze, nici macar promisiunea de a i cumpara un nou fla ut la Tripoli. Nimic nu l ar putea nlocui pe cel pierdut. Treptat ne a cuprins somnul. Am fost trezit brutal de un zgomot asurzitor de motoare, chiar deasupra capetelor noastre. Peste noi coborau lungi plimbi de flacari. Scrsnituri si fluieraturi ne spargeau auzul n timp ce o ploaie de otel rapaia pe flancurile blindate ale vasulu

i. Propriile noastre tunuri de mic calibru scoteau limbi rosii catre bombardiere le ata cotoare, bum, bum, bum, iar mitralierele tacaneau care mai de care mai ta re. Ghemuiti lnga pasarela, speriati, dar n acelasi timp si pacut strniti oare nu era a cesta botezul focului? cautam n zadar sa ne dam seama ce se ntmpla. Avioanele revene au acum napustindu se in picaj spre noi, mugind furios, apoi un suierat caracter istic acoperi zgomotul motoarelor si Batrnul urla: Pe burta! Asta i pentru noi! Avu loc o explozie si vasul se cutremura. Se auzira ndata si alte bombe tipnd ca p asarile de prada, dar acestea se ndreptau spre celalalt vas. Jerbe de apa si foc l au nconjurat iluminnd chipurile noastre ncremenite. Dupa numai cteva secunde nava c ealalta era prada flacarilor ce se nvrtejeau mugind. Bateria A.A. nca mai tragea, s agetnd rosu si galben prin fumul dens. Un avion se prabusi pe teuga din fata si f u nghitit imediat de flacari. Brusc am avut senzatia ca mi au plesnit timpanele. Nu mai auzeam nimic. Banda sonora a filmului pe care l urmaream s a ntrerupt. M am ridicat sa privesc marea arznd, am cazut pe spate si am descoperit ca auzeam din nou. Gheizere de foc si apa se naltau spre cer. n maruntaiele vaporului rasunara ma i multe explozii. Unul dintre cele trei cosuri ale navei noastre se ridica ncet n n tuneric. O viziune stranie, ireala, de necrezut. La dracu, ne scufundam! Dinlauntrul vasului razbatea nentrerupt vacarmul iscat de groaza sutele de baieti nchisi pe coridoare. nclinarea se marea clipa de clipa, Ne am privit nehotarti. Apo i am sarit. naltimea ce ne despartea de suprafata apei era att de mare nct mi se pare ca nu o vo i atinge niciodata. Si apoi, dintr odata, ea se nchise deasupra mea si am cobort, am tot cobort avnd impresia ca trupul mi se frnge n doua. Urechile mi bubuiau si tiui au, n cap pocnea ceva, din ce n ce mai repede si mai tare. n cele din urma nu am ma i rezistat, am abandonat. Te ai dus pe copca, aici rami. Si chiar atunci capul me u strapunse suprafata, iar plamnii ndurerati trasera cu lacomie aerul pretios ce l e fusese refuzat. Un val mi trecu nsa peste cap si am nceput sa dau frenetic din min i si din picioare, ncercnd sa ma departez de vasul care avea sa se scufunde dintr o clipa n alta, tragndu ma si pe mine n adnc. n fata ochilor mi dansau si sclipeau toat e culorile curcubeului. Nu stiam ncotro notam. notam, pur si simplu. Ma luptam pentr u viata mea, n ciuda muschilor ce protestau si ma implorau sa guste pacea mortii. Instinctul de conservare a fost, slava Domnului, mai puternic dect muschii mei, mai puternic dect plamnii mei sufocati, mai puternic chiar dect vointa mea. Era mai puternic dect orice, facndu ma sa ma agat, rznd, plngnd, pe jumatate inconstient, de o geamandura ce plutea, ivita din neant. Cu bratele ncolacite pe geamandura m am lasat purtat. Valuri negre cu creasta nspum ata m au ridicat cu repeziciune si m am pomenit pe vrful unui munte de apa, gata sa ma prabusesc n vltoarea unei prapastii pe care cu groaza nebuna o vedeam urcnd s pre mine. Eram constient ca scoteam tipete isterice, dar n vacarmul valurilor nu l e auzeam. Undeva, departe, cerul era ca de purpura, dar att ct puteam cuprinde cu privirea nu era dect apa, o apa neagra, salbatica, navalnica, nspaimntatoare. Dar rechinii? Or fi oare rechini n Mediterana? Binenteles ca sunt! Am nceput sa dau din picioare cum se nimerea, foarte curnd nsa am obosit si a trebuit sa ncetez. Gndu l m a dus apoi la Batrnul, la Porta si i am chemat urlnd n bezna: Batrnee! Portaaa! Portaaa! Nu mi a raspuns dect mugetul valurilor si am nceput din nou sa hohotesc cu disperar e, chemnd, n spaima mea, pe mama si pe Ursula. Brusc mi am dat seama ct de ridicol sunt si m am luat singur la rost: Pastreaza ti firea, fir ar sa fie! Am izbucnit n rs, scheunnd ca o hiena, scotnd sunete discordante, prea putin omenesti . Pna la urma am izbutit sa ma stapnesc, dar am continuat sa plng ncetisor. Toata noa ptea valurile m au scuturat, epava nefericita, vomitnd si plngnd, dar agatata cu ncap atnare de viata. Un glas care striga n ntuneric? Mi am ncordat auzul. Da, ntr adevar, un glas. Acolo! Nu. Aiurea! Erau morti cu totii. Nimeni nu scapase. n afara de mine, care nu ave am sa ntrzii sa crap si eu. Singur n nemarginirea asta. Toti au murit. Au ei altceva mai bun de facut dect sa te caute pe tine. Nu s dect niste ticalosi, niste lepada

turi. Trebuie sa fii smintit sa astepti ajutor de la ei... Totusi trebuie sa mai fie cineva. Sa supravietuiasca pentru a crapa apoi, dupa o re de suferinta si deznadejde, ar fi prea absud. Dupa ce si vor fi bifat listele si vor afla numarul si numele celor disparuti, vor ncepe cercetarile. Si sa caute pe cine? Pe tine, un ocnas! Nu, zau! Se lumina de ziua. Obiectul acela, acolo... Un om agatat de o geamandura de salva re, la fel ca tine? Lasa te de bancuri, ai nceput sa vezi lucruri ce nu exista, ti iei dorintele drept realitati... Dar era ntr adevar Porta. Cu un rnjet lat, scoase vechea sa bereta neagra dintr un buzunar interior si si o puse pe cap n chip de salut. Ce placere sa ne ntlnim, dragul meu! Si dumneavoastra ati cobort la plaja? Cam umed, nu i asa, o baie nsa n a facut rau la nimeni. Porta! Pramatie batrna! Eram pe jumatate nebun si ochii mi spuneau ca si el era la fel. Porta! Stii cumva unde i batrnul? Stiu, zise facnd un gest larg. Ca toata lumea, e undeva prin zeama asta... Dar da ca i cu botul deasupra ori dedesubt, mister! Am legat la repezeala centurile noastre pentru a nu risca sa fim despartiti de c urent, dupa care Porta urma: S ar parea ca asteptam acelasi tramvai, domnule draga.Macar de n ai fi att de sla b...Nici macar cu ce sa ti umpli un dinte gaunos. Dar va fi foarte emotionant cnd peste vreo suta de ani voi povesti dragilor mei nepotei cum si a salvat cndva bu nicul lor, Jeseph Porta, pretioasa existenta, multumita unui sac cu oase pe nume Sven. Nu esti mndru sa ti nchei cariera n burta celui mai bun soldat al Fhrer ului? Cum ma ntorc acasa ti ridic o statuie. Cum o vrei, din bronz sau din granit? Deodata scoase un urlet aratnd la orizont silueta unui vas: Tramvaiul nostru! Ne am ntrecut n tipete, nsa vasul disparu. Cara te, nenorocitule! conchise Porta ragusit. Chiar daca venea, nu ne am fi urc at noi n sandramaua lor de barca, nu i asa, Sven? n felul acesta s a scurs dimineata. Atunci cnd izbutea sa strapunga norii, soarele era dogortor, abrutizant. Eram pe jumatate mort de oboseala, Porta nsa continua sa peroreze. Ia, de pilda, pescarusii: putin le pasa lor de toate astea. Daca ara avea aripi, ce ne am mai distra; dar stam aici cu fundu n apa si nu i nimic de facut! O via ta ntreaga te feresti sa te apropii de mare si primul lucru pe care l face armata asta nenorocita este sa te trimita n larg, fara sa te ntrebe. Asa cum am spus o m ereu, n meseria de soldat nu exista viitor. Fiule, promite mi sa nu te faci nicio data general! Macar de n ar fi att de umed... Porta, crezi ca vom scapa? Sa scapam? Sunt foarte sigur ca nu vom scapa, mpaca te cu gndul, fiule. Dar daca nc epi sa te smiorcai ti acord una de ai sa te ntrebi de unde ti s a tras! Fa mi plac erea si tine ti mutra deasupra pisalaului asta de balena, ne am nteles? ti spun eu cnd ai voie sa te neci. Pna atunci fii fericit ca nu te afli ntr o plnie infecta de o buz ascultnd serenada artileriei. Oh! desigur, gropile alea mici din no man's lan d sunt de nenlocuit pentru cei care au tendinta spre constipatie, dar aici si e mai mult dect ti se cuvine nu numai ca te poti scapa n izmene, dar te si trezesti spalat si curat. O chestie pe care n o poti avea ntr o groapa de obuz... Setea care ne chinuia izbuti sa puna capat vorbariei fara sfrsit a lui Porta. Cu putin nainte de zorile zilei a doua, un avion italian zbura deasupra noastra si a runca o barca pneumatica care ateriza la douazeci de metri de noi. Rznd si plngnd, P orta urla: ti multumim, batrne macaronar! Ne a fost mult mai greu dect crezusem sa strabatem cei douazeci de metri si sa ne cataram n barca. Am trecut fiecare ntr o parte a barcii, am ncercat primul, nsa am alunecat sub ea si era sa ma nec de atta rs. Un rs convulsiv provocat de epuizarea fi zica si nervoasa. n cele din urma ne am vazut amndoi nauntrul barcii pneumatice si p rimul lucru pe care l am facut a fost sa ne strngem solemn minile. Ne mai lipseste doar o pereche de carti! Carti de joc nu erau la bord, n schimb compartimentul etans cuprindea cutii cu lap

te, carne uscata, biscuiti si patru sticle cu rachiu. Dupa ce am mncat bine si am baut bine, ne am lungit sub prelata si... noapte buna! La mijlocul noptii ne a trezit frigul. Ne am ncalzit lovindu ne unul pe celalalt, am mai tras o dusca bun a de rachiu si din nou noapte buna, n caldura recstigata. Acest al doilea somn ne a tinut pna aproape de amiaza. Scotocind iar prin compartimentul etans am dat pes te o cutie cu rachete semnalizatoare si un bidon ce continea un ulei galben care , varsat n apa, se mprastia formnd o uriasa pata aurie, ce putea fi vazuta de la mar e naltime. Am urmat ntocmai instructiunile, am tras doua sau trei rachete, zbiernd ca la focurile de artificii, am cntat apoi un cntec german, unul englezesc si unul frantuzesc. Am devorat si ultimele resturi ale proviziilor, exceptnd ctiva biscui ti, facndu ne ca trisam dar mpartind totul frateste si n sfrsit, am nceput sa vorbim de ceilati, dintre ei, de sigur, multi erau morti. Va trebui sa le trimitem scrisori acasa, pentru mamele, nevestele si iubitele lo r, ofta Porta. Ursula. n dimineata urmatoare am baut rachiul ce mai ramasese, n timp ce rontaiam ultimii b iscuiti. Felul urmator e fileu de bocanc. Cum l vrei pe al tau? Cu trufe ori cu sos de van ilie? n ziua aceea am ntlnit un cadavru, mentinut la suprafata de centura de salvare. A fo st destul de greu sa l saltam la bord. Era un subofiter si avea arsuri oribile l a picioare si pe abdomen. Din acte reiesea ca se numea Alfred Knig, din Regimentul 161 artilerie, concentra t de trei ani, n vrsta de douazeci si doi de ani, casatorit cu Irma Bartels, de do uazeci de ani, originara din Berlin Portofelul sau continea cteva fotografii prezentndu l mpreuna cu o tnara femeie blond a, destul de draguta. I am golit buzunarele nainte de a l reda marii. Si un gnd pios de la noi, pentru toti cei care platesc ntre doua ape n scrnavia asta de acvariu, spuse Porta. Voi scrie Irmei o scrisoare frumoasa, sa i spun ca ai murit ca un erou, ucis pe loc, un glont, drept n inima, dupa ce ai tinut piept, t imp de patru zile, la forte inamice superioare ca numar. Da, cunosc formulele co nvenabile, asa nct Irma sa poata repeta prietenelor, cu mndrie, ca Alfred al ei a caz ut cum se cuvine, dupa toate regulile, luptnd pentru glorioasa si putreda sa patr ie. N am sa scap o vorba despre faptul ca ai fost fript precum o gnsca si bagat a poi la ciorba. Poate ca n clipa asta Irma e lungita pe patul ei si mai citeste o data ultima ta scrisoare, n care i spuneai ca esti sanatos, ca te gndesti mult la ea si ca i esti credincios si nu tu vei fi acela care sa si vre nasul prin nenumarat ele ispite ale Neapolelui. Dupa ce si va sterge o lacrima, i va lasa pe tipul de l a gaze sa plece fara a i arata altceva dect unde este contorul... Asta i viata pe care o duce biata Irma! n fiecare zi si pune centura de castitate, iar Fhrerul i a trimis ce avusese mai bun pe fundul marii. Si curnd va primi o carte postala simp la, din partea armatei, scurta si suta n suta cazona: Subofiterul Alfred Knig, din Regimentul 161 Artilerie, a cazut la datorie la 30 sep tembrie 1940 luptnd eroic pentru Fhrer si patria sa". Dedesubt, parafa si semnatura neciteata a unui ticalos de ofiter si, mai jos, sc ris cu frumoase litere gotice, ca un citat din biblie: Fhrer ul va multumeste. Heil Hitler! Aratndu si indignarea, Porta slobozi un vnt viguros si, plimbndu si privirea peste nemarginirea cenusie, urma: Timp de cteva zile micuta Irma va fi mereu cu ochii rositi de plns si va purta scr isoarea n poseta. Poate se va ntlni cu ctiva ce se vor arata nduiosati de ea, dar nu prea multi, pentru ca nu e singura n situatia asta si daca ar fi sa consolam toat e durerile n am mai ispravi, doamna Untel, nu stiti de unde as putea face rost d e o livra de unt? Dar prima oara cnd a venit din nou tipul de la gaze Irma i va ar ata nu numai unde se afla contorul si n felul asta, disparitia lui Alfred ar avea si partea sa buna, caci el nu venea n permisie dect o data pe an, n timp ce tipul d e la societatea de gaze trece n fiecare luni si nu risca sa fie ucis pentru Fhrer, pentru ca are de pe acum un picior de lemn!... Cine stie? Poate ajungem n Spania. Sa ciugulim o pipita cu parul negru si cercei n ureche, daca mi este ngaduit sa ma exprim astfel...

Ma chinuia setea n asemenea hal nct vorbaria nentrerupta a lui Porta mi era din ce n c e mai greu de suportat. Ia mai tine ti clanta! Te gndesti cum sa le pui fustele n cap spanioloaicelor cnd tu esti pe cale sa crapi de foame si de sete! Sa crap! Ai nnebunit? Crezi cumva ca Fortele Aeriene Regale Italiene ne au facut cadou barcuta asta superba ca noi sa crapam n ea? Ar fi o insulta adusa regelui I taliei. Si, pentru ca tot veni vorba, oare la curtea capetelor ncoronate latrinel e or fi plusate si din aur? si lasa pantalonii n vine si se aseza cu fundul peste marginea ambarcatiunii. Din cnd n cnd cte un val i biciuia posteriorul. Uiii! ma gdila, la naiba! In schimb e foarte higienic. Ar trebui sa ncerci si tu. E chiar mai placut dect la curtea regelui Italiei... Porta, nu mai ai haz. Vitalitatea lui ma uluia si ma obosea, pentru mine era la fel ca un zid alb n soa rele dupa amiezii. Dar de fiecare data cnd simteam ca voi sari sa l strng de gt, oc hii sai ma opreau brusc. mi spuneau ca, n ciuda felului sau de a fi batjocoritor, n e aflam si unul si celalalt n aceeasi stare. Apoi pna si aceasta sfrsi prin a ma scoate din sarite si sunt sigur ca daca n am f i zarit un vas la orizont, chiar nainte de a se lasa ntunericul, as fi fost n stare sa l sugrum. Ne am putut semnala nsa prezenta cu ajutorul rachetelor noastre de s emnalizare si, n mai putin de o ora, ne lepadam pacura ce ne naclaia parul sub un dus fierbinte, la bordul distrugatorului italian. Dupa aceea am fost bagati n pa turi uscate, calduroase, ne a fost servit un munte de spaghete stropite cu vin ro su si am fost lasati sa dormim bustean. n ziua urmatoare am aflat de la marinari ca mare parte dintre naufragiati fuseser a salvati si regrupati la Neapole, unde urma sa fim debarcati si noi. Ne a vizit at medicul de bord, care ne ntreba cum ne simtim, ne privi cu atentie si pleca as a cum venise. n timp ce stam de vorba ne am amintit de camarazii nostri si Porta ofta cu tristete: Va fi o treaba tare neplacuta sa i scriem sotiei Batrnului, pe cnd eram n permisie a m fost sa i vad si ne am nvoit cu totii sa ne revedem peste sase luni, pna atunci razboiul fiind terminat si revolutia consumata. La naiba, sa speram ca Clubul Re gal Al Piratilor Macaronari l a pescuit si pe el si acum se afla n vreun birt din Neapole patndu si reputatia ntr un anturaj deocheat... Dar ce bat eu cmpii? Binentele s ca l au pescuit pe Batrn! Ce s ar face Rommel fara el, n Africa de Nord? Nu s ar descurca niciodata fara Batrnul, chiar avndu ne pe noi consilieri... Nici n am ajuns bine la Neapole ca am si strnit un taraboi cumplit. Ce maior, care maior? Putin ne pasa noua! Nu tine militaria cu noi, pna nu stim c e i cu Batrnul! Credeti ca pentru propria noastra placere ne am lasat torpilati si zile n sir ne au facut ochi dulci rechinii Mediteranei? Batrnul e prietenul nostru si ct timp nu stim daca i viu ori mort, pentru noi maior sau colonel e la fel. N aveti dect sa ne mpuscati, sa ne bagati la prnaie, ne doare n cot! Nu eram n stare sa prezentam lucrurile ceva mai moderat, ne lipseau cteva doage... Venise reactia. Nu puteam suporta mai mult. Spre norocul nostru si au dat seama n ce ape ne scaldam iar maiorul se nimeri a fi un tip cumsecade. Relatiile noast re se mai mbunatatira, mai ales dupa ce ne spuse ca Batrnul se aflase n celalalt tra nsport de trupe si trecuse el nsusi cam prin aceleasi ncercari. Feldwebel ul de la magazia de echipament l recunoscu pe Porta si i strnse mna zmbindu i deschis. I am povestit odiseea noastra si, cnd l am ntrebat daca nu auzise cumva de Willie Beier, ne a lasat sa ne cautam singuri toalele n magazie si disparu n b iroul sau. Nu dupa mult timp ne a chemat nauntru, nadajduia sa afle vesti peste cteva minute. Ne oferi snaps si tigari si ne ceru amanunte despre naufragiul celor doua nave; la care Porta i raspunse fara chef. Eram prea nerabdatori sa aflam ceva precis, ia r cele cteva minute de asteptare ni se pareau nesfrsite. Aveam impresia ca Batrnul se afla undeva nu departe si ca eram mpiedicati cu buna stiinta sa ajungem la el. S una telefonul. Alo, da?... Da... Unde anume?... Multumesc. Feldwebel ul se ntoarse spre noi, parca i vad si acum zmbetul. E n baracile Marinei, lnga port... Acel Feldwebel cred ca a nteles, cel putin asa nadajduiesc, ca nu nerecunostinta s

au necuviinta ne au propulsat pe usa afara, pe mine si pe Porta, fara a i mai mult umi. Dar la o vreme de razboi un prieten este de ne-pretuit, ceva cu totul deose bit. Ceva ce descoperi n singuratatea apocaliptica a Marii Harababuri, un lucru pe care stii ca l poti pierde dintr o clipa ntr alta si de a carui valoare esti pe d eplin ncredintat... Urmatoarele patru sau cinci zile s au scurs n liniste. Nu aveam nimic de facut. N e am dus sa vizitam Pompeiul si Vezuviul, al carui crater parca fusese anume cre at pentru a fi tinta sarcasmelor lui Porta. Si apoi, ntr o buna. dimineata, am fost mbarcati n avioane de transport si adio Ita lia! Douasprezece aparate de acelasi tip zburnd n formatie V", escortate de avioane de vnatoare. Mediterana s a mistuit n urma noastra pe cnd zburam la mare naltime dea supra muntilor ntunecati. Din loc n loc zaream un lac, un oras. Am facut doua escale pna ara ajuns la tinta calatoriei noastre, orasul Wuppertal, din Westfalia. Am s trabatut apoi n mars orasul, pna la cazarma Eberfeld. Acolo ne au mpartit n trei comp anii era tot ce se mai putea ncropi cu supravietuitorii si am pornit spre frontul de rasarit, urmnd a fi ncorporati n Regimentul 27 (disciplinar) Blindate.

Clatinnd din cap, Batrnul spuse cu dispret: Nu fi naiv, Hans. Ct timp vor mai fi ofiteri obsedati de disciplina, toti si vor ti ne gura si vor continua sa tina pasul. Ia aminteste ti cum s au petrecut lucruri le n 1918. Abia dupa ce s a prabusit ntreaga masina de razboi s au rasculat baieti i n feldgrau. Dar sa ne fereasca Domnul de o revolutie! Mai ales una prematura. M icul mncator de crnati german este att de limitat, nct nici nu ndrazneste sa gndeasca i nu cu oameni speriati se fac revolutiile. n 1918 revolutia s a ncheiat asa cum e ra firesc sa se ncheie: cei smecheri au spalat putina si au luat partea leului. T icalosii n au patit nimic si astazi i gasesti bine nfipti, si cu bta n mna! Toata com edia se va narui, asta i limpede, sa mi ziceti nsa Adolf daca se va ajunge la o r evolutie. Iar istoria se repeta. Cei mai trsiti se vor recunoaste ntre ei si si vor feri pielea cu mare grija. i vor ajuta pe ticalosi sa se ridice si le vor face r ost de cravase noi si frumoase, pe care sa le pocneasca iar pe spinarile noastre ! Pna cnd prea stimatii mei concetateni nu vor ncepe sa priceapa dedesubturile acest ui ma-nej, n am nici o ncredere n ei. Hitler si acolitii sai vor fi exterminati, a sa cum dealtfel se si cuvine si cu ct mai curnd cu att mai bine, dar ce sunt ei alt ceva dect niste biete paiate? Si nu se cheama revolutie daca distrugi paiatele si l lasi pe papusarul care a tras sforile s o ntinda cu banii teatrului! Asa vorbea Batrnul n 1941. TREI FETE Printre numerosii camarazi veniti sa completeze efectivul companiei mi am gasit u n nou prieten, pe nume Hans Breuer. Fusese locotenent de politie la Dsseldorf si datora onoarea de a face parte din mica si dragalasa noastra unitate faptului de a fi refuzat sa se prezinte voluntar pentru trupele SS, asa cum sunau ordinele l ui Adolf Hitler privitoare la politisti. Era convins ca Germania va pierde curnd r azboiul, fiind informat din sursa sigura ca nazismul se afla n pragul falimentulu i (fratele sau lucra la Ministerul Propagandei al doctorului Goebbels). Nazistii nu se puteau baza dect pe o mica parte a fortelor armate si nu era dect o chestiune de timp ca generalii sa si ncheie conturile cu Hitler si cu banda sa de nebuni. Hans si cu mine ne gndeam sa dezertam din nou, Batrnul nsa ne sfatuia nici sa nu ncercam. Nu scapa nici unul dintr o suta si daca sunteti prinsi va asteapta zidul si o du zina de gloante n cojoc. Nu, singura smecherie ar fi o rana serioasa dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu ncercati sa v o faceti cu mna voastra. Toate cazurile n car e ranitul ar putea fi autorul propriei sale rani, sunt cercetate pe toate fetele si daca se descopera cel mai mic semn suspect, pa! V ati ars! Mai bine ar fi sa te alegi cu un tifos ori o holera; astea nu pot fi dovedite n nici un fel. Cu sif

ilisul nu tine. Te da afara din spital dupa doua saptamni de tratament, dar ce tr atament! Nu l vei uita cu una, cu doua... Prin urmare, fara boli venerice. Daca n u i ceva foarte grav, te lecuiesc ei ct ai bate din palme. Iar daca e ceva grav, t e jupoaie de viu, sa te nvete ce i aia morala... Mai sunt unii care beau carburant din rezervoarele tancurilor, ceea ce nu i prea rau, te pomenesti cu o ciuma bubonica pe care o poti ntretine vreo patru cinci l uni, daca te pricepi. Sau poti sa bagi o tigara ntr o teava de esapament si s o ng hiti efectul e destul de bun, dar temperatura pe care ti o produce nu dureaza pr ea mult, asa ca esti obligat sa iei cu tine n spital o sticla cu benzina si o pun ga de zahar: o dusca de carburant cu zahar muiat n el si febra se mentine n jur de 39 de grade. Treaba asta nsa e primejdioasa din pricina materialului, care te po ate da de gol. Daca te dibuie, te pun la zid pentru scaderea spiritului combativ". .. Daca stii vreun infirmier militar de ncredere, o gangrena la picior te costa cam d oua trei sute de tigari. ti taie laba si ai scapat de razboi. Tot el ar putea sa ti faca rost de apa infectata, care sa te mbolnaveasca de holera sau febra tifoid a. Dar si asta i treaba ncurcata, cu du te vino. Ori nu tine, Porta le a ncercat p e toate, a halit chiar si un hoit de cine plin de viermi, la el nsa efectul a fost mai degraba cel al unei cure de sanatate, ori rami damblagiu, ori ajungi la cimit ir. Au patit o multi ce se credeau isteti... Duminica 12 octombrie, trenul nostru trecu granita poloneza la Breslau. n timp ce stationam n gara de marfuri Czestochowa, ne au fost mpartite ratiile pentru caz de forta majora", adica o cutie cu tocana, ctiva biscuiti si o jumatate de rom. Stric t interzis sa ne atingem de aceste ratii fara ordin. Mai ales romul nu trebuia c onsumat sub nici un pretext! Cu grandomania sa obisnuita, armata le numea ratii d e fier". Binenteles ca primul lucru pe care l facu Porta a fost sa si bea romul. Cnd ndeparta sticla de la gura, era goala. O zvrli peste umar cu un gest plin de eleganta, po cni din limba si se lasa pe spate peste paiele ce acopereau podeaua vagonului, na inte de a adormi dadu drumul unui vnt zgomotos si ne spuse rnjind: Ia trageti pe nas, copilasi, e aer cu, vitamine! Se trezi dupa vreo doua ceasuri, se ntinse, rgi si sub privirile noastre uluite, sc oase din ranita nca o sticla, pe care o goli fara sa clipeasca, cu chipul luminat de o suprema beatitudine. Dupa care ne strnse n jurul sau pentru obisnuita partid a de carti si toate au mers ca pe roate pna cnd un glas de afara striga: Obergefreiter Porta, iesi de acolo! Porta nu se clinti, cu ochii atintiti n carti. Mai taca ti fleanca, porc puturos, replica el fara a ntoarce macar capul. Daca ai nevoie de mine, vino sa ma cauti, neispravitule, dar sterge ti bine salupele la intrare, iar pe viitor cauta sa mi spui domnul Obergefreiter Porta"! Unde te treze sti, crezi ca esti la tine acasa? Aici suntem la noi n cazarma, ma paduchios congenital! Vorbele acestea fura urmate de o tacere de moarte, ntregul vagon se zguduia de ho hotele noastre. Dupa ce ne am mai potolit, glasul mugi si mai tare: Porta, daca nu iesi imediat, te trimit direct n fata consiliului de razboi! Porta ne privi, rostogolindu si ochii rotunzi. Sa ma spnzure daca asta nu i capitanul Meier, sopti el. Bietul Porta va fi luat n suturi! Dintr un singur salt fu afara din vagon si si pocni calciele n fata lui Meier, care l astepta cu pumnii nfipti n solduri, cu picioarele departate, cu obrazul vnat de fu rie. Deci ai binevoit totusi sa te arati, Herr Obergefreiter! Te nvat eu sa asculti ord inele, ticalosule! Cum mi ai zis? Porc puturos si paduchios congenital? Ai?! Dre pti, fir ar sa fie, pn nu mi pierd cumpatul! Insulte aduse unui ofiter! Ce te a ap ucat? Si puti a rom de la o posta! Esti beat ca un porc! Asta explica totul. Ti ai baut ratia de fier! Stii cum se cheama asta? I n s u b o r d o n a r e! Pe ci nstea mea, asta nu le va duce n paradis! Nemiscat si mut, arbornd o expresie incredibil de stupida, Porta tacea, n pozitie de drepti, n fata capitanului Meier, care si redobndi n cele din urma controlul. Raspunde gramada de balegar ce esti, ai baut romul sau nu?

Da, Herr Hauptmann, dar nu mai mult de o nghititura, pe care am turnat o n erzatul nostru de ceai national socialist, care si asa e att de gustos. Era romul ce mi l datora subofiterul de la intendenta nca de pe timpul campaniei din Franta. Nu pot dect sa va recomand reteta, Herr Hauptmann. O picatura de rom n erzatul de ceai p e care mult iubitul nostru Fhrer ni l acorda... ti bati joc de mine? Arata mi romul din ratia ta de fier! Porta scoase o a treia sticla dintr unul din ncapatoarele sale buzunare supranume rice si o prezenta rnjind capitanului uluit, astfel nct sa se poata convinge singur ca era neatinsa. Probabil ca cineva l turnase pe Porta lui Meier ca scapase romul pe goarna. Dupa un timp am aflat ntr adevar ca Meier fagaduise doua saptamni de p ermisie unui caporal, daca i va gasi un motiv valabil pentru a l baga pe Porta la racoare. Herr Hauptmann doar nu si nchipuie, urma Porta, numai zahar si miere, ca atunci cn d am strigat toate cuvintele alea urte am stiut ca ma adresez dnsului. Niciodata nu mi ar trece prin minte sa i spun asemenea vorbe comandantului meu de companie, p entru care nutresc cea mai vie admiratie. Crezusem ca recunosc vocea subofiterulu i Fleischmann. Este foarte adevarat ca tatal sau avea paduchi, pe care i a trans mis... Ca ntotdeauna, Meier sfrsi prin a se face de rs trimitnd sa fie adus Fleischmann. Car e Fleischmann lamuri foarte serios ca ntre Porta si el exista o vesnica ntrecere n materie de blesteme si njuraturi. Iar prezenta padu-chilor n cadrul familiei sale era un fapt autentic si de netagaduit. Povestea si avea nceputurile nca din timpul razboiului din '914 18. Tatal sau fusese napadit de paduchi la Verdun si, de atunci , toata familia Fleischmann ramasese infestata... Copii, ncepu Porta ntr o dupa amiaza, pe cnd ne gaseam trasi pe o linie moarta, pe undeva ntre Kilsu si Czestochowa, iata ca sunt nu stiu cte saptamni de cnd traim n ac est palat pe roti si tot nu stim ce poate fi n spatele acestei usi! Arata spre usa glisanta din stnga vagonului nostru. Pna acum nu o deschisesem dect pe cea din dreapta. Am auzit ca dincolo de aceasta usa, continua Porta, se ntinde nemarginita Polonie . Dar ce taine ne ascunde usa asta, nu mai stiu. Poate ca dincolo vom gasi... Aici se apuca sa desfaca ncuietoarea. ...poate o vom gasi pe nsusi zeita Victoriei, care trebuie ca se ascunde pe undev a, devreme ce Fhrer ul a zis ca i a noastra. Sau poate ca n spatele acestei usi mi sterioase si vesnic nchisa vom gasi o droaie de fete frumoase... Coborse glasul si, poate pentru prima data n viata sa, ramase fara grai dupa ce, c u un gest maret, mpinsese n laturi usa glisanta. Caci dincolo se aflau ntr adevar n u o multime, ci trei tinere fete, destul de dragute, care ne priveau acum zmbind nesigur. Cascasem ochii ct cepele. n timp de razboi femeia este pentru soldat o fiinta teribil de complicata. Este t inta subtila, departata si romantica a dorintelor sale chinuitoare, materializate n vise solitare despre viata civila disparuta, strivita, stearsa pna la nefiinta de zgomotul, spaima si constrngerea vietii militare, dar este si obiectul foarte concret al desfrnarii acumulat, refulata n ei de acesti barbati lipsiti de femei. U n soldat nu este chiar ceea ce se cheama un barbat, el este mai degraba o unifor ma printre multe altele si asa se explica faptul ca si permite sa exprime adevaru ri de ordin sexual, pe care n viata normala, printre oameni normali, n ar ndrazni niciodata sa le spuna. Uniforma i este ca un scut mpotriva identificarii, o garant ie a anonimatului. El se leapada de toate complexele, la nivelul micii sale tical osii. El este o companie ntreaga si nu un individ si se simte n siguranta n mijlocul camarazilor sai. Am sarit cu totii din vagon debitnd trivialitati numai bune pentru a face cuiva p arul maciuca. Nu ne gndeam la ceva rau si nici nu aveam intentia sa le jignim pe cele trei tinere femei si de altfel, am remarcat ca femeile se simt prea putin o fensate de glumele mai mult sau mai putin deocheate ale soldatilor. Cnd pna si Por ta si a epuizat repertoriul, cei mai multi s au urcat n vagon caci era un ger de c rapau pietrele. Dar Porta, Pluto, Hans si cu mine am ramas la urma. Ne uitam la cele trei fete si ele se uitau la noi, si doar atunci ne am dat seama pe deplin

ct de ciudata era situatia n care ne gaseam. Binenteles, fusesem perfect constienti nca de la nceput, dar surpriza de a ntlni femei n locul acela uitai de lume, n clipe d ne asteptam mai putin, ne blocase capacitatea de a rationa. Cele trei fete purtau hainele vargate ale detinutilor si ntre noi si ele se nalta, respingator, un gard de srma ghimpata nalt de doi metri si jumatate. Toate trei erau din Franta si se aflau n lagarul acela de mai bine de un an. Una dintre ele era evreica. Cnd au aflat ca eram pe picior de plecare spre Rusia, ne au rugat sa le luam cu noi. n gluma, binenteles. Nu se poate, fetelor, raspunse Hans. Gestapo ul ne ar pune la zid. Una dintre ele, o blonda nalta cu privirea stralucind de inteligenta, ne arunca p e un ton sfidator: Va e teama? Dovediti ne ca sunteti barbati. Deodata, fara ca vreunul dintre noi sa fi dorit o ntr adevar, ne am dat seama, ca n cepeam sa luam lucrurile n serios. Am face bine s o stergem, spuse Hans nervos. Daca SS istii le vad pe bietele fet e vorbind cu noi o sa le stlceasca n bataie. Ba stam aici ct avem chef! se rasti Porta. Hans. se uita n stnga si n dreapta, asteptndu se sa vada vreun paznic. Sa facut! Dar nu noi o s o ncasam cel mai tare daca ne prind! Ce spusese era adevarat. Stnd acolo, le expuneam pe cele trei femei la represalii inutile, pe care le cunosteam prea bine si noi nsine. Ne uitam la ele, nehotarti. Ele se uitau la noi, resemnate. Pe toti dracii! njura Pluto, Ar trebui sa le luam cu noi. Bietele pustoaice sunt slabe ca niste aschii... Si totusi sunt frumoase, am adaugat eu. Ne zmbeau cu tristete. Le am aruncat tigari si am mai ntrziat o clipa, cugetnd, cntar ind lucrurile fara a fi n stare sa ne hotarm a face ceva. n clipa aceea si facura aparitia Batrnul si Asmus cobornd din vagon dintr un motiv o arecare. N are rost s o mai lungim! Vin cu noi, da ori ba? Daca i da, atunci acu m, nu peste doua saptamni! Ca totdeauna era perfect stapn pe sine si iute ca traznetul. Ct ai bate din palme, ne puse sa naltam cu trupurile noastre o piramida sprijinita pe unul dintre stlpi. Catarndu se pe umerii lui Asmus si ai uriasului Pluto, ntinse celor trei tinere fe mei centurile noastre agatate cap la cap si le ridica una cte una pe deasupra gar dului de srma ghimpata. Hans, Porta, si cu mine le asteptam pe partea noastra pen tru a le prinde n brate. Apoi Asmus, Hans si Pluto s au ntors n vagon, i au dat afa ra pe toti cei care nu erau de ai casei" si au nchis usa, astfel ca am izbutit sa le mbarcam pe calatoarele noastre la adapost de orice privire indiscreta. Binenteles ca necazurile abia ncepeau.n ce ncurcatura ne bagasem? Cu inima ct un puric e, am nceput sa pricepem ca povestea asta este cea mai primejdioasa cu putinta. F usesem luati pe neasteptate. Viata? (Pentru a folosi un cuvnt cu adevarat mare.) Oricum, chiar daca eram speriati de aventura aceasta n care ne avntasem cu capul p rin pereti eram totusi fericiti si mndri de a fi facut o. Simteam acea bucurie ca re te cuprinde atunci cnd descoperi ca esti n stare sa faci mult mai mult dect te c redeai n stare. As dori sa explic acest lucru fara a avea aerul ca ma laud, dar d e fiecare data cnd aud vorbindu se de acte de eroism, folosesc situatia aceasta d rept criteriu a ceea ce poate fi un act realmente eroic si trebuie sa spun ca n f ata acestei pietre de ncercare multe fapte laudate; nu mi pot inspira, cu toata b unavointa, dect o admiratie foarte moderata. Povestea aceasta ar putea fi considerata drept o izbnda a solidaritatii omenesti asupra egoismului nascut din nsingurare. Si pentru a reveni la lucruri mai practice, conchise Batrnul, dupa ce ne am reven it ct dect din prima euforie de conspiratori, nu le putem lasa pe ele hainele astea de puscarie. Va trebui sa le ntolim altfel. Scoateti tot ce aveti, baieti, si fa ra fasoane. ntr o clipita ciorapi, lenjerie de corp, camasi, pantaloni, tricouri, salopete, bo nete, ncaltari tsnira din patruzeci de bagaje pentru a fi oferite alegerii protejat elor noastre. Si cnd si scoasera linistite rochiile vargate de detinut, sub care nu mai aveau nim ic, patruzeci de soldati soiosi s au ntors dintr o singura miscare, privind n parte

a opusa. Martor mi e Dumnezeu ca alcatuiam o liota afurisita de duri lipsiti de scrupule. Banuiesc ca civilizatia ne adusese aici, dar exemplul acesta dovedeste, cu toate acestea, ca nu trebuie sa fim pesimisti n privinta spoielii subtiri a e ducatiei, caci tocmai aceasta subtirime permite educatiei nnascute, cea a inimii, sa iasa la suprafata. Si mai e ceva, ceva care ne a facut sa le lasam pe cele tr ei femei sa si schimbe hainele n liniste. Luam pozitie mpotriva gardienilor din la gar, care timp de patrusprezece luni stersesera si calcasera n picioare orice dece nta umana. Doream sa le aratam acestor sarmane fete ca demnitatea, consideratia si omenia mai existau nca si nu erau vorbe goale. Chiar si printre soldati duri s i murdari. Le am instalat n spatele unui morman de ranite. Apoi Batrnul, Porta si cu mine am dat o raita sa vedem daca fusese data alarma n lagar, iar ceilalti s au asezat n d reptul usilor pentru a opri pe oricine nu avea ce cauta n vagonul nostru. Trenul s a pus n miscare nainte ca tripla evadare sa fie descoperita. n zilele ce au urmat, tot ce era mai bun de mncat si toate cte le am putut procura au trecut firesc la cele trei calatoare clandestine ale noastre. Cea mai n vrsta, Rosita, era profesoara de muzica, astfel ca Porta deveni foarte repede aparatoru l ei personal. Nu am izbutit niciodata s o facem sa ne spuna pentru ce fusese tri misa n lagar. Jeanne, cea mai tnara abia atinsese vrsta majoratului studia la Sorbona n momentul a restarii sale. Cei doi frati ai ei, locotenenti n armata franceza, erau prizonier i n Germania. Tatal ei era cautat de Gestapo, care o deportase, n chip de ostatic. Maria, evreica, fusese nhatata ntr o seara, n plina strada si expediata n Polonia fa ra nici o alta forma legala. Sotul ei era om de afaceri din Lyon si aveau un baie tel de doi ani si jumatate. Cel de al doilea copil de asemenea un baiat se nascu se la trei luni dupa ce Maria fusese internata n lagarul de concentrare, dar nu t raise dect cincisprezece zile. Nu se scursese nca o saptamna si eram toti ndragostiti lulea de femeile noastre; dar la fel precum copiii care descopera un cuib cu pasarele, nu stiam ce sa facem c u ele. Cea mai mare parte a timpului o petreceam examinnd si respingnd sugestiile c ele mai fanteziste, cele mai putin realizabile. Cu toate acestea, eram de acord asupra unui lucru: n nici un caz nu le puteam tr dupa noi pna n prima linie pentru a n cerca sa gasim prilejul de a le trece la rusi. Era mult prea nesigur iar daca ar fi avut ghinionul de a strabate un sector aparat de vreun detasament asiatic cu obiceiuri primitive, ar fi fost violate pe loc de toata trupa. Fratele lui Fleischmann a fost cel care a gasit cheia problemei. Fleischmann sos i ntr o buna zi alergnd sa ne spuna ca fratele sau era Oberfeldwebel pe un tren bl indat garat nu departe de noi, pregatindu se sa plece n Franta. l pusese pe fratel e sau n tema iar acesta se declarase gata sa faca si imposibilul pentru a repatri a protejatele noastre. Fetele nu au nteles imediat despre ce e vorba, au crezut c a Gestapo ul le descoperise urma si Maria izbucni n plns. Porta nsa le lamuri: Plecati spre Franta ntr un prea frumos tren blindat. Ei, haide, haide, sunteti doa r mutate la artileria grea. Fratiorul lui Fleischmann se va ocupa de asta... Am trecut peste o multime de sine, ba ducnd dupa noi, ba purtndu le n brate pe cele trei tinere pe jumatate moarte de spaima, ajungnd n cele din urma la trenul blindat cu tunurile sale ndreptate spre cer. Fratele lui Fleischmann pregatise totul si doi dintre oamenii sai stateau de paza. Le adresa un zmbet Mariei, Rositei si Jea nnei. strngndu le pe rnd mna. Urcati va, copii, dar trap si nu va mai aratati. Stati pur si simplu linistite n ascunzatoarea voastra, veti primi tot ce aveti nevoie. E cam strmt la voi, dar va vom duce acolo unde trebuie, veti vedea... Le am ajutat sa se instaleze. Aveau o singura cuseta pentru ele trei, n coltul ce l mai de sus si mai putin accesibil dintr un vagon blindat, plin cu arme si munit ii. Toate trei ne au sarutat pe gura. Porta, emotionat, le numi "turturelele mel e", drept care se alese cu o sarutare suplimentara. Ceva mai trziu si nu fara o strngere de inima, priveam uriasul convoi pornind si di sparnd catre vest. Nu am aflat daca cele trei femei ale noastre au ajuns n Franta, dar stiu ca trenul a sosit la destinatie fara mari pierderi. La vreo sase saptamni dupa aceasta despartire, cineva din rezistenta franceza l uc

isese pe fratele lui Fleischmann, la Mans, cu un glonte n ceafa si i lua revolverul . Daca patriotul francez ar fi stiut povestea celor trei femei deportate nu ar fi procedat n felul acesta. Dar asa este razboiul, n toata splendoarea lui. Monstruo s pna la absurd.

Trenul nostru porni catre est, avnd drept destinatie nemarginitele stepe si ntunec atele paduri ale Rusiei. Pastram soba din vagonul nostru ncinsa la rosu, dar eram nghetati. Zi si noapte zaceam strnsi n mantaile noastre, cu caciulile ndesate pna pe ste urechi. Dar zadarnic nfundam soba, trageam pe noi toale peste toale si ne nghe muiam unii n altii, ramnearn mereu, fara speranta, mizerabil de nghetati. LA BISERICA Am intrat n gara din Pinsk n mijlocul unei furtuni de zapada. La cantina Crucii Ro sii ne au dat sa mncam fasole si n mod exceptional, aveau o asemenea cantitate nct fi ecare si a putut umple burta. O sora de caritate i sfatui pe Batrnul sa viziteze o minunata si veche biserica ce se nalta chiar n spatele garii si cum nu aveam ceva mai bun ce facut, toata sleah ta noastra porni ntr acolo. Foarte veche si impregnata cu miros de tamie de veacuri, biserica era cu adevarat superba, plina de chestii masive si sculpturi delicate, aurarii somptuoase si f ast catolic, cu candele mici si lumnari mici si unghere mpodobite cu sfinti cunoscu ti, pictati n culori vii si simple, avnd n mijlocul naosului un spatiu urias si des tul de nalt pentru a permite sufletelor bunilor credinciosi sa se nalte nestingher ite catre sfnta mparatie gata sa le intmpine. Lui Porta i se parea cam caraghios sa te duci sa casti gura de admiratie ntr o bi serica si nu se sfia sa ne ia peste picior. Dar apoi descoperi orga si zmbind imediat precum un copil nerabdator, explama: Si acum ascultati la mine! Am gasit scara ce ducea la claviatura marilor tuburi. Porta ne ruga sa trecem n s pate sa actionam burdufele, nsa Pluto ne facu semn sa stam pe loc. El singur avea puterea a trei oameni obisnuiti si era prea de ajuns pentru treaba asta. Porta n e zmbi din nou si se aseza pe locul organistului. Si acum, dragii mei, veti vedea cum stie Joseph Porta sa cnte la orga! Aplecat peste balustrada galeriei, Batrnul scoase dintre buze pipa pe care o facu se cu propriile sale mini. Fa te ca mi cnti bucata aceea de Bach pe care mi ai cntat o cndva n Iugoslavia. Porta habar n avea de ce bucata e vorba, dar Tom Degetelul i fredona cteva masuri. Era Toccata si Fuga de Johann Sebastian Bach. ndata ce recunoscu partitura cerut a. Porta se lumina la fata si se rasti la Pluto: Pedaleaza, mai ocnas nrait si Joseph Porta, Obergefreiter prin mila Domnului, va va arata de ce i n stare. Rasufla adnc si trasaturile sale se golira orice expresie, asa cum apare un pahar murdar cu posirca trezita dupa ce a. fost spalat pentru a fi umplut cu vin de vi ta nobila. Si Porta ncepu sa cnte. Parea ca se amuza, ca nu acorda nici o importanta la ceea ce facea, dar notele tsneau n biserica precum stoluri de pasari, unele mici si vio aie ca libelulele, celelalte majestuoase sl rascolind aerul cu aripile lor. Cnd nc eta de a cnta, entuziasmul nostru se traduse printr un hohot de rs. si aprinse o ti gara si se aseza mai confortabil. Batrnul mi trase un ghiont si, fara a l pierde d in ochi, sopti: Abia acum vei auzi ceva adevarat. Acum, ca s a pornit... Batrnul parca era un parinte orgolios a carui inima se umple de afectiune n fata a devaratei virtuozitati. Porta se feri sa l dezamageasca. Cnta, ntr adevar, din instinct, ca un maestru. La nceput n surdina, mngind usor clapele, absent si parca hipnotizat de propria sa muzi

ca. Cnta pe rnd Die Himmel rhmen des Ewigen Ehre, de Beethoven, apoi cntecul de leag an anonim Schlaf mein Prinzchen, schlaf ein, pe care l cnta cu asemenea dulceata i nefabila nct ni se umezirea ochii de lacrimi iar Batrnul si cu mine am schimbat o p rivire, comunicnd ntr o aceasei brusca revelatie a frumusetilor vietii si n acelasi regret de a fi nlantuiti cum eram de fortele ntunericului. Si apoi Porta se dezlantui. Sfarma toate barierele si matura biserica cu un amalg am sonor ce era totodata imn de bucurie, cor al tuturor lucrurilor vii si moarte , mpletite ntr un cntec de multumire. O fanfara titanica a o mie de trompete. Jocul fulgilor de zapada ntr o noapte de Craciun, n timp de pace. Pasarile padurii si cmp ului avntate cu ciocul catre naltul cerului ciripind mpreuna un cor celest. Ramasesem mpietriti, transformati n statui. Soldatul acesta hidos, respingator si, nascuta de sub degetele sale, aceasta gigantica slavire a bucuriei pure, cucerito are, irezistibile... ntmplator, am cobort privirea catre naos si, spre marea mea uimire, am constatat ca era plin de oameni tacuti, nemiscati. Lnga altar statea n picioare un preot nalt, c u parul alb. Ceva mai ncolo se nghesuia o grupa de civili, cu fata ndreptata spre g alerie. Mijlocul bisericii era plin de soldati n mantale murdare, asezati, n picio are, cu coatele pe banci, cu caciulile lasate peste chipurile lor slabite de sub nutritie. Printre ei am distins vreo doua surori de la Crucea Rosie dar nici o c lipa nu mi au trezit obisnuitele gnduri deocheate. Muzica lui Porta nvaluia si pur ifica totul. n sfrsit, nceta si, n tacerea absoluta, l am auzit pe Pluto recapatndu s i zgomotos suflul, la postul sau, n spatele orgii. Porta privi catre Batrnul si ap oi catre mine. Nu i prea rau pentru un concert din fuga calului ntr o biserica... Dar o spuse fara emfaza. Foarte firesc. Era fericit. Fericit ntr un fel solemn, c are nu i era obisnuit. Glasul Batrnului tremura de emotie. Mai puslama! Mai nataraule! Preotul se apropie si el, sarutndu l pe Porta pe amndoi obrajii. Asmus se catara apoi pe scari si ne anunta ca trenul se pregatea de plecare. Pre otul cel nalt si voinic facu semnul crucii peste capetele noastre. Dumnezeu sa va binecuvnteze, copiii mei... Si am regasit viscolul si vagonul de vite si paiele murdare raspndite pe podea. Tr enul frigorific n ceea ce ne privea si urma drumul catre destinatia sa necunoscuta. Nu am cobort dect la Smolensk.

napoi, NAPOI, pentru dumnezeu! Are piciorul prins sub senile! Porta reactiona aproape instantaneu. Tancul dadu napoi, Porta ma ajunse dintr un salt si, fiecare de o parte, l am sustinut pe Hans Breuer care, n picioare, palid ca moartea, se agatase de flancul carului blindat. L am transportat n coliba si B atrnul aprinse o tigara si o nfipse ntre buzele vinete ale lui Breuer. Decupa apoi carmbul cizmei din jurul piciorului zdrobit al camaradului nostru. Mai baieti, mai baieti, ati nnebunit de tot? NAINTEA ATACULUI

Eram ncartiruiti n case rechizitionate, la marginea Smolenskului. ndata dupa ce ne am primit ratiile, am dat o raita pna n marea piata a trgului, care colcaia de sold ati din toate armele si armatele posibile: SS istii cu capul de mort rnjind pe ca stile lor, trupe de parasutisti, cavaleristi cu, pantaloni din piele si cizme nalt e cu pinteni, infanteristi n bluzoane de piele cu pete brune, verzi si albastre d e camuflaj, soldati unguri si romni n uniforme kaki, barbati din toate armele si a rmatele Europei Centrale adunati n piata trgului din Smolensk, ncepnd cu elegantii of iteri de aviatie cu monoclu si sfrsind cu pifanii paduchiosi si jegosi. Cei mai multi dintre civilii rusi purtau haine vatuite, incredibil de zdrentaroa se si ncaltari de psla fara nici o forma. Am ntlnit vreo cteva femei n vrsta purtnd f are cte un sac mare in spinare, sporovaind ca niste cotofene. Deodata una dintre

ele se opri, si desfacu picioarele si n clipa urmatoare se slobozi rasunator, n timp ce la picioarele ei se latea o baltoaca. ndata ce termina, si relua linistita drum ul. Ca o vaca batrna! izbucni Porta, uluit. La fel ca o vaca batrna! Rusii pareau a nu fi ctusi de putin afectati de gerul nspaimntator, care asupra noa stra avea un efect nefast. Nu am ramas dect doua sau trei zile la Smolensk, de acolo fiind transportati cu c amioanele la Bielev, unde era cantonat Regimentul 27. Compania noastra fu ncorpora ta n batalionul 21, comandat de Oberstleutnant ul von Lingdenav, ajutat de maioru l Hinka. Daca compania noastra nu ar fi fost comandata de ticalosul de Meier, to ate ar fi fost cum nu se poate mai bune. Porta sustinea ca Domnul i s ar fi aratat n vis pentru a i spune ca n curnd se va de schide sezonul de vnat ticalosi si ca nu peste mult timp compania va avea un nou comandant. Acestea erau revelatiile facute de Domnul Obergefreiter ului Porta, a min. ntre ostasii companiei se vorbea mult despre vnatoarea de ticalosi. Meier si permite a cu noi lucruri de necrezut. Ne priva de ceea ce era dreptul nostru n toate priv intele s nu scapa nici un prilej sa ne batjocoreasca. Cel mai mare triumf pentru el era sa ne impuna exercitii si marsuri ca si cum nu am fi fost pe front. Toti c eilalti ofiteri clatinau din cap si l considerau, nebun si, neepnd din acel moment , toti au nteles ca Meier putea crapa fara ca nimanui sa i pese n ce mprejurare si ar gasi moartea. De acum nainte Meier ne apartinea. El nca nu stia, dar noi, noi o stiam. Am ncetat sa trancanimdespre vnatoarea de ticalosi si multi si pregatisera gloante dum dum . Un capitol nchis. Unul dintre cei care si puneau mai mult la inima magariile lui Meier era Hans. n do ua rnduri mi propusese sa dezertam mpreuna, dar nu am avut curajul sa ncerc. Pai bine, Sven, nu pricepi ca trebuie s o ntindem de aici, cu orice pret? L am privit cu atentie. Hans, te rog, nu te apuca sa faci tmpenii! ntr o seara am primit ordin sa pregatim tancurile pentru o misiune. Am facut plin ul cu benzina si munitie: cte zece mii de boabe pentru fiecare dintre cele doua m itraliere, o suta de obuze de mare putere exploziva, o suta de obuze blindate, ci ncizeci de obuze perforante, apoi grenade de mna, rachete luminoase, munitie pent ru pistoale si carburant pentru aruncatoarele de flacari. Porta era ntins pe burta, intrat pna la genunchi, cu capul n jos, n blocul motorului si blestema cu naduf armata care i preschimba pe oamenii obisnuiti n ticalosi de p rima mna. Din cnd n cnd, nabusindu si rsul, zbiera dintre cilindri si supape: Hei, Batrne. De data asta cred ca voi trage un decar. Mi a soptit o bunul Dumneze u... Daca n o face altul naintea ta. Suntem sapte sute n companie... Drept raspuns, Porta se porni sa suiere printre dinti un semnal de vnatoare. Dupa aceea, Batrnul si Tom Degetelul se ntoarsera n coliba sa pregateasca gustarea de se ara, n timp ce Pluton pleca spre intendenta sa ne aduca ratiile. Porta si cu mine urma sa ducem tancul pe lnga casa si sa l camuflam cu crengi si zapada pentru a l ascunde privirilor aviatorilor rusi, care aruncau n fiecare noapte deasupra noas tra parasute luminoase. Hans Breuer ni se alatura pe cnd manevram carul de lupta si ne spuse ca tocmai pr imise o scrisoare prin care era informat ca sotia sa fusese dusa la spital n veder ea unei serioase interventii chirurgicale la abdomen. Era foarte deprimat si mi r eprosez nca si astazi ca nu l am supravegheat mai bine. i cunosteam starea de spir it si vestile acestea rele pe deasupra... Ar fi trebuit sa deschid mai bine ochii , dar nu te poti gndi la toate si, dupa o clipa, era prea trziu. Eram n fata tancului, ndrumndu l pe Porta cu glasul si cu mna sa adaposteasca masinar ia fara a darma coliba. L am auzit pe Hans Breuer tipnd si am nteles ndata ca facuse ceea ce era de asteptat. Cnd am ajuns lnga el statea ntr un picior, cu celalalt pr ins ntre butuc si senila taneului. * Dupa plecarea ambulantei am discutat despre felul n care Batrnul trebuia sa redact

eze raportul. Ne am nteles sa spunem ca ncercase sa se urce pe tanc dintr o parte s i ca, n aceeasi clipa, Porta manevrase napoi, ntelegnd gresit semnalul meu. Hans alun ecase, prinzndu si piciorul. Era plauzibil, fara ndoiala, dar nu si inatacabil pentr u simplul motiv ca era strict interzis a te urca lateral pe tanc. Totdeauna treb uia sa te urci prin fata, sub privirile conducatorului. Si, binenteles, parea ciudat ca si strivise piciorul chiar n ajunul unei ofensive. Ciudat ori ba, ne doare n spit. declara Batrnul. Stim cu totii la ce ne putem ast epta, dar att timp ct nu vor putea dovedi nimic, toate vor merge bine. Si nu vor p utea dovedi nimic ct timp vom sustine cu totii aceeasi explicatie. Tot ce ne putem dori, spuse Porta, este sa nu l chinuiasca prea mult cu ntrebarile . Un somn greu, de brute. Trezirea la ora unu. Ora prevazuta pentru atac. Tom Degetelul aprinse o lampa si, nca ametiti de somn, ne am echipat la lumina sa tremuratoare. Asezat turceste, Porta si scarpina cu furie pieptul ngust, cu claia de par roscat zbrlita n toate directiile. Batrnul si Pluto prindeau paduchi pe car e i aruncau n flacara lampii, unde maruntele bestii se dezintegrau cu un mic pocne t, emannd un miros uleios, gretos. Dupa mai putin de un sfert de ora iata ne complet echipati si, tremurnd de frig, ne am catarat cu totii n tanc. Ne am nnodat cu grija esarfele noastre jegoase, am tras caciulile pe urechi si ne am pus ochelarii de zapada. Cta deosebire ntre tnarul erou rumen n obraji, drept ca un I, cu privirea de otel, s crutnd drz ntinderile cucerite, cta deosebire ntre acest razboinic adulat de femei, pe care l vezi pe afisele de recrutare din toate tarile lumii si sarmanul soldat sper iat, racit, cu nasul nfundat, obrazul de ceara si gura urt mirositoare, care este realitatea razboiului. Daca pictorii, care fac aceste afise si ar da seama ct de tragic este ceea ce realizeaza ei cu arta lor ridicola, si ar cauta desigur alt mod de a si cstiga traiul. Dar fara ndoiala ca nu ar putea gasi altul caci, privin d cu atentie, ti dai repede seama ca doar artistii de mna a saptea si prostitueaza ar ta" n aceste mzgalituri platite. Afisele de recrutare militara sunt fara exceptie apanajul celor mai mediocre talente din lumea ntreaga. Toate motoarele batalionului frematau si bubuiau de la un capat la celalalt al s atului. Din cnd n cnd cte o scurta raza de lumina tsnea dintr o lanterna dar, n afara de aceste rare luciri pretutindeni domnea un ntuneric de smoala. Rsnitele de cafea" asa poreclisem noi aparatele rusesti din cauza zumzetului lor astmatic se roteau , nevazute, pe deasupra capetelor noastre, survolndu ne uneori att de jos nct acoper eau pentru o clipa zgomotul viu, vacarmul infernal al proriilor noastre motoare.

Am iesit din sat pe companii. Era o bezna de nepatruns si cel mai greu era sa nu lovesti tancul din fata. Pentru a i usura misiunea lui Porta, care mnuia comenzile carului nostru de lupta, Pluto si cu mine ne instalasem afara pe turela si i tran smiteau instructiunile prin telefon. naintam n zanganit de fier cu cincizeci, cinc izeci si cinci kilometri pe ora. Deodata se auzi un zgomot ca de chibrituri rupte , dar mult mai puternic. Dupa nca o jumatate de minut zgomotul se repeta si bucat i mari de lemn ne au trecut pe lnga urechi. Dupa ce aceasta ciudatenie se repeta de cinci ori la rnd, am nteles n sfrsit ca eram pe cale sa culcam la pamnt stlpii de t elegraf si l readuseram pe Porta pe sosea. Ceva mai ncolo era sa intram peste tanc ul dinaintea noastra, care se oprise lnga un pod pe care blindatele nu l puteau t rece dect cte unul. A trebuit sa plasam cte un om de fiecare parte a podului, pentr u a dirija monstrii cu ajutorul capetelor tigarilor aprinse. Doar ctiva centimetr i mai mult la dreapta sau la stnga si apele rului Upa si ar primi prada pe care o asteptau. Catre ora patru dimineata am oprit n marginea unor tufisuri. Am oprit motoarele s i peste umerii nostri se lasa o tacere grea. Din inima beznei nu mai razbatea de ct gngaveala comica, intermitenta, a rsnitelor. de cafea". Din timp n timp cobora cte parasuta luminoasa ce stralucea ca un soare n miniatura deasupra sectorului. ncol acit si nghesuit pe podeaua metalica a tancului am ncercat sa dorm n timp ce ofiter ii nostri primeau ordinele de lupta de la autoritatile regimentare.

Nici nu nchisesem bine ochii ca a trebuit sa reintram n formatie de lupta. Comanda ntii de pluton ne mpartira ordinele. MARELE SPECTACOL DE OPERETA Regimentul 27 blindate, concomitent cu diviziile a 4 a, a 18 a, si a 21 a va ata ca pozitiile rusesti de la Serpuhov, la nord de Tuia. Aceste pozitii trebuie stra punse pentru a permite naintarea n adncime pe directia Moscovei. Regimentul de tancu ri grele ale Diviziei 12 Panzer va fi n fruntea ofensivei, avnd trupele de infante rie SS n rezerva pe flancul drept. Compania noastra va fi plasata n extremitatea ar ipii stngi si se va infiltra n spatele pozitiilor inamice, pentru a deschide drumu l companiilor din rezerva. Compania a treia va fi n frunte. Onoare memoriei companiei a treia! rnji Porta. Obiectivul nostru este un sat n ruine situat exact dincolo de linia principala a bataliei. Panzer Grenadierii din Regimentul 104 puscasi ne vor nsoti pentru a lua parte la atac sub protectia tancurilor noastre. Recapitulez: Ora 6 si 40: ataca avioanele Stuka Ora 6 si 48: ataca compania a treia. Ora 6 si 51: compania noastra urmeaza compania a treia. La ora 6 si 50, un violent tir de baraj va fi declansat la trei kilometri n spate le inamicului. Un spectacol magnific. Proiectile trasoare de tpate culorile strabateau suiernd c erul. La orizont ardeau paduri si sate, proiectnd asupra norilor reverberatiile lo r purpurii. Ici si colo explodau obuze, semannd ntunericul cu strafulgerari albe, dar exploziile acestea dispersate nu ne mpiedicau sa simti m pna n maduva oaselor abisala tacere care precede furtuna. Uneori mai tacanea cu furie cte o mitraliera, ale carei gloante se mprastiau printre ruine, n jurul nostr u. Da, ntr adevar, un spectacol magnific. Caci o batalie organizata este spectacolul prin excelenta ntrebati i pe regizorii de cinema , buchetul jocurilor de artificii , atractie vedeta, marea finala, apoteoza dramei. Razboiul eu teama sa prelungit a, cu murdaria, foamea si mizeria sa nu mi putin eroice, si atinge paroxismul ntr o desfasurare supraomeneasca de splendoare si salbaticie. Batrnul mi vorbise adesea de atacurile blindatelor n cursul carora zeci de tancuri erau incendiate de tunurile anticar ale inamicului, cu echipajele ntemnitate arznd n cuptorul din interiorul lor. Si ne mai spusese de multe ori ca a fi n fruntea u nei ofensive era o ncercare din care putini scapau cu viata. Dar desigur ca noi, cei din batalioanele disciplinare, vom fi vesnic cei din frunte. Ei, Sven, ai scris cteva cuvinte de despartire pentru mama si iubita ta? ntrerupndu mi gndurile ntunecate, glasul grav al Batrnului ma facu sa tresar. Am mzgal it cteva cuvinte pe un petec de hrtie, la naltimea tabloului de bord. Dupa ce am te rminat, Porta mi trecu o sticla si mi spuse cu obisnuitul sau rnjet strmb. Bea putin curaj, pustiule si vei uita ca ne arunca n cap obuze ncinse la rosu. Te vei crede la exercitii. Curajul lui Porta era alcool de 96 sterpelit de la infirmerie. Mai trziu aveam sa l beau adesea, dar niciodata pur. Porta izbucni n rs vazndu mi chipul. Scuze, am uitat sa spun ca trebuie sa ti retragi glota si sa nghiti fara sa gusti ! Spre marea mea uimire, Tom Degetelul apuca sticla si supse linistit, fara sa chi uleasca, precum un sugaci biberonul sau. Porta fu nevoit sa i smulga flaconul. Ajunge, gura de canal. Mai lasa si celorlalti ceva! Tom Degetelul rgi zgomotos. Multumesc, Porta. Daca ajung colo sus naintea ta, voi aduna un cor de ngeri sa ti ureze bun venit. l auzi? ntrerupse Batrnul. si nchipuie ca va urca la ceruri. Nu, copiii mei, daca ar fi sa mi creasca cndva pene undeva, ele vor puti a smoala. Ordine date cu glas nabusit rasunara afara si ctiva grenadieri se urcara pe tanc. Am fript o ultima tigara. Gata de atac! Compania a 5 a, nainte mars!

n zumzetul motoarelor sale, compania strabatu ruinele satucului. Capacele turelelo r noastre erau nca deschise si, agatati n spatele nostru, grenadierii asteptau desc hiderea balului nainte de a sari jos. Cu ochii atintiti prin deschizaturile nguste ale postului de pilotare, Porta tinea cu mna stnga comenzile. Batrnul, n picioare n turela centrala, strapungea cu privirea bezna prin hubloul de ochire. Pluto era l a postul sau, lnga tunul de calibru mare iar Tom Degetelul deschisese toate buncar ele cu munitie, gata sa rencarce tunul pe masura ce vor fi ejectate tuburile goal e, nrosite de explozie. Asezat n fata postului de radio, ma ncredintai pentru a dou azecea oara ca mitraliera era pusa la punct si mpinsei usor lunga banda de cartus e nfasurata n jurul meu precum un sarpe lat si plat. Un glas ce parea ca si nabuse o izbucnire de rs: Compania a 5 a... Compania a 5 a... Aici postul de comanda al companiei... Ordin catre toate tancurile de a deschide focul! Si infernul se dezlantui, strivind capetele noastre cu mugetul, tunetul, scrsnetu l si vacarmul energiei eliberate. Lungi flacari galbene si rosu tsneau precum lancii de foc din gura fiecarui tun. Interiorul tancului era ca un cazan de vrajitoare, ca ceaunul unui demon. Fumul exploziilor ne irita ochii si ne ardea gtul. La plecarea salvei, o flacara ascuti ta tsnea din culasa tunului nostru, mpungnd ca un pumnal aerul ncarcat. Tuburile obuz elor trase se ngramadeau si zdranganeau asurzitor pe podeaua metalica. Priveam cu gura cascata privelistea care ne ntmpina. Deodata am zarit, drept n fata , infanteristi rusi. Ca un automat, am privit prin aparatul de ochire, aratatoru l se chirci pe tragaci, conform instructiunilor si n mod reglementar... Acum! Cu privirea rece, cu pleoapele strnse, urmaream traiectoria gloantelor mele: trasoar e, corectnd tirul si ndeplinindu mi sarcina de asasin. Apoi o lovitura puternica m a proiecta nainte si daca nu as fi avut casca de protectie cu margine de piele, o brazul mi ar fi fost zdrobit de culasa mitralierei. Batrnul se porni sa l certe p e Porta, care ne aruncase ntr o plnie de obuz adnca de ctiva metri. Ai rabdare sa mi pot lua elan si sa conduc rabla asta asa cum trebuie, vocifera Porta. ncet incet, artileria antitanc ruseasca ncepuse sa reactioneze si primele tancuri imobilizate ardeau ici si colo, ngramadiri de otel nconjurate de flacari rosu, scu ipnd spre cer torente de fum negru, gros, ca o catifea. Ne urmam naintarea, ncet, cu grenadierii ascunsi n spatele nostru, pregatiti sa nim iceasca infanteria ruseasca ndata ce le vom fi strapuns pozitiile. Catre amiaza I van batu n retragere. Dupa ce am fost realimentati cu munitii si carburant, ne am repezit pe urmele sale. Uneori rusii se retrageau n cte un sat. Atunci ne opream s i, un sfert de ora mai trziu, satul nu mai era dect o vlvataie de flacari n care ne napusteam din nou, zdrobind totul n calea noastra: soldati, barbati, femei, copii si animale domestice. Daca n fata noastra aparea o casa incendiata, treceam prin ea dintr o parte n cealalta, ntr un vrtej de scntei, ducnd uneori cu noi grinzi arznd e pe care le pierdeam ceva mai ncolo, dupa ce, pentru o clipa, crezusem ca tancul nostru era n flacari. Soldatii rusi stiau sa moara. Nu o singura data am vazut cte o mna de oameni cramp onndu se ntr un punct strategic si ntrziind naintarea noastra pna la ultimul cartus, s au pna i striveam sub senile. La nceput este ciudat sa vezi pe cineva asezat, culcat sau trndu se pe drum, cineva pe care sa nu l eviti, ci sa ti urmezi drumul drept, neabatut, lasnd n urma o mas a de carne informa, o senzatie foarte ciudata. Ciudata pentru ca nu simti absolut nimic. ti dai seama, pur si simplu, ca n mod provizoriu esti incapabil sa simti v reo emotie. Mine, sau poate peste o saptamna, o luna, un an, cincizeci de ani. Dar pentru moment, nimic. Nu ai timp pentru asta. Stii doar ca se ntmpla ceva ce nregis trezi mecanic prin sunete si imagini care sunt nsa imediat date la o parte, pentru o analiza ulterioara. Am facut cunostinta cu blindate rusesti grele, enormi mastodonti de nouazeci sau o suta de tone, echipate cu un tun mare de 22 centimetri. Totusi erau prea greo aie pentru a ne nelinisti prea mult. Le am distrus fara prea mare greutate, unui dupa altul. Dupa opt saptamni de naintare nentrerupta puterea noastra de lupta a slabit si ne a m stabilit la Podolsk, la sud vest de Moscova. Din nefericire ne apucase iarna r

useasca, a carei asprime e de nenchipuit. Mii si mii de soldati germani au murit n ghetati. A trebuit sa fie organizat un nesfrsit convoi pentru evacuarea celor caro ra, din cauza gangrenei li se amputase bratul sau piciorul. Aprovizionarea noastra nceta. Nu mai aveam nici munitii, nici carburant. Eram izo lati n inima Rusiei, la temperaturi de 50 si nimeni, sau aproape nimeni nu avea bla nuri sau alt echipament de iarna care sa reziste viscolelor dezlantuite. Minile s i picioarele ne faceau sa suferim ngrozitor si adesea puteam fi auziti tipnd sau g emnd de durere, precum copiii. A face de garda timp de mai mult de zece minute la rnd nsemna moarte sigura. Oricine era atins de un glont ramnea ncremenit n pozitia n are l gasise proiectilul. Zilnic descopeream cte un cadavru teapan ca lemnul spriji nit de trunchiul unui copac sau de peretele transeei. Era rndui rusilor sa preia initiativa si trupele lor siberiene, calite n razboiul de iarna, nu ntrziara sa ne inspire un respect nemarginit. Ne haituiau si noaptea, fara ntrerupere si fara ndurerare. Lipsa de carburanti paralizase tancurile noast re; dar chiar daca am fi avut la dispozitie toata benzina din lume, nu ne ar fi fost cu nimic de folos, caci motoarele erau nghetate, ntepenite, inutilizabile. Dac a le atingeai, comenzile vibrau ca niste vergele de sticla. La 22 decembrie 1941, dupa trei saptamni de atacuri nentrerupte, ziua si noaptea, ne am retras n mijlocul furtunii de zapada. Aruncasem n aer toate carele noastre d e lupta pentru a mpiedica inamicul sa puna mna pe ele. Epuizati, orbiti de zapada, ne tram cu greu spre apus. Paseam ntre Porta si Batrnul si eram att de bolnav din cauza frigului, foamei si ob oselii nct din cnd n cnd trebuiau sa ma poarte pe sus, pentru a ma face sa continui d rumul. Cnd ma prabuseam n zapada, ma njurau si ma loveau pna o luam din nou din loc. Numai datorita ncapatnarii lor, Tom Degetelul si cu mine nu am mpartasit soarta a m ii de oameni care au ramas culcati pe pamnt n nemarginirea alba, doar pentru ca par ea att de usor sa nu te mai misti n asteptarea mortii prin nghet. Rusii se tineau s cai de noi, fara ragaz. Pentru ei gerul nu avea nsemnatate. Erau mereu n stare sa se lupte. n calitatea noastra de regiment disciplinar, fireste ca alcatuiam ariergarda, la fel cum fusesem avangarda pe timpul ofensivei. Ceva mai la sud de Stalingrad am primit ordinul sa sapam gropi n zapada si sa pas pozitiile, era vorba de satucul Garadnja. Urmara zile de nesu tram cu orice pret portat n cursul carora infanteria rusa veni sa ne striveasca realmente pe pozitii le noastre. Mii de morti se ngramadira n fata transeelor, dar cu o ncapatnate ndrjita, rusii aruncau mereu noi efective n lupta. Episodul acesta a fost unul dintre mari le masacre ale razboiului. Batrnul fusese numit seful plutonului nostru, care cuprindea doisprezece oameni. n tr o noapte, rusii izbutira n cele din urma sa strapunga liniile noastre pe o adnci me de aproape douazeci si cinci de kilometri. Aparam un cuib de mitraliera mpreuna cu Asmus si Fleischmann si trageam fara ncetare asupra valurilor succesive de atac atori, cascnd bine ochii sa nu i doborm pe ai nostri, care purtau, dupa modelul ru sesc, mantale albe cu glugile trase peste casti. Mai mult ne conducea instinctul dect vederea. Deodata, n spatele nostru rasunara ordine n limba rusa. Am strns repede mitraliera, pistoalele automate, grenadele si am rupt o la fuga, unde vedeam cu ochii... Asmus a fost destul de idiot sa se nsele n privinta directiei si a nimerit drept n bratele rusilor. Fleischmann si cu mine am ales directia cea buna, dar fuga noastra s a ncheiat cu toate acestea n acelasi fel, caci eram pe de a ntregul ncercuiti. Scriu cu mare sila capitolul de fata, care se refera la perioada captivitatii me le. Stiu prea bine ca poate folosi, probabil, la ntarirea unor puncte de vedere d e care nu ma simt deloc atras, n timp ce altii ma vor trata drept mincinos, ipocr it si tradator al poporului. Citind capitolul acesta, fanaticii unuia dintre aceste puncte de vedere se vor g rabi sa sublinieze anumite pa saje cu rosu, exclamnd triumfatori: Ei bine, iata cum e acolo! Judecati singuri, dupa spusele unui martor ocular. As cultati aceste adevaruri despre Rusia Sovietica. Daca cineva m ar ntreba daca est

e asa sau nu n Rusia Sovietica, nu i as putea spune, cu toata raspunderea, dect ca nu stiu. U.R.S.S. ul este o tara imensa. Am trait acolo un timp destul de scurt si nu am vazut dect o mica parte a tarii. Iar mprejurarile n care am fost acolo er au de asemenea natura nct nu mi a fost posibil nici sa am legaturi obligatorii si nici sa procedez la sondajele neaparat necesare pentru elaborarea obiectiva a unu i lucru att de complex cum este o explicatie privind felul cum se petrec lucrurile" ntr o tara straina. Pentru acesti oameni eu eram dusmanul. Aveau cele mai ntemeiate motive sa ma uras ca, sa se poarte fara manusi cu mine si putin sa le pese daca mi s ar fi ntmplat ce va rau. De fapt, nu eram oare unul dintre cei care contribuisera la incendierea miilor de sate si la distrugerea vietii a milioane de barbati si femei? Nu mpartasesc parerea simplista conform careia nazismul si democratia populara nu ar fi dect o apa si un pamnt, ca Hitler si Stalin ar fi din acelasi aluat. O singur a privire asupra portretelor alaturate va va demonstra absurdul acestei afirmatii . Hitler era un isteric, Stalin un tip ambitios care avea destul de mult bun sim t sa nu se joace cu revolutiile, ci sa si urmeze propria sa poteca, vesnic gata sa se apere cu o pricepere aproape stiintifica, o rabdare fara margini si o nencr edere la fel. Stalin nu era un prost si probabil nici un sfintisor. Cum nu l am cunoscut personal, prefer sa nu l judec. Dar daca dupa compararea profilului ace stor doi oameni mai doriti sa comparati si ceea ce au scris, veti constata foart e repede ca Hitler si Stalin erau cum nu se poate mai diferiti unul de celalalt. Povestea timpului petrecut de mine printre rusi, ca prizonier de razboi, nu poat e fi, deci, si nici nu trebuie luata si folosita ca un argument pentru sau mpotri va socialismului, pentru sau mpotriva lui Stalin, pentru sau mpotriva "blocului de rasarit". Att timp ct Fhrer ul si acolitii sai, cei morti si cei nca n viata care mai bntuie cam peste tot n lume, vor continua sa exercite o ct, de mica influenta, nu facem altceva dect sa ne pierdem vremea si energia ncercnd sa gasim la Moscova pric inile feluritelor spaime care mpovareaza sarmana noastra planeta. Att timp ct liber tatea democratica nu va depasi stadiul de postulat teoretic, nu avem nici un drep t sa maturam altundeva dect n fata propriei noastre porti. Pe de alta parte, din partea mea va puteti pastra ntreaga libertate si sa faceti c u ea ceea ce va place, cu conditia sa fiu lasat n pace. Dorinta mea de libertate nu coincide cu traiectoria gloantelor de arma. Dupa ce am gustat razboiul sub to ate formele, m as supune de bunavoie celor mai severe constrngeri, de ar fi nevoie , cu conditia sa putem trai n pace. Nu este suficient sa te ridici si sa strigi Nu mai vrem razboi", ca apoi sa te asezi la loc nchipuindu ti ca ti ai facut datoria . Trebuie ca vointele sa se impuna; trebuie ca toata lumea sa aiba destula mncare , ca toate marile programe si planuri umanitare sa devina fapte reale si nu sa ra mna pe hrtie, Acest lucru va cere eforturi considerabile, ntinzndu se probabil timp de mai multe generatii. Edificarea puternicei masinarii care va asigura productia si repartitia echi-tabila a bunurilor va necesita multa energie si autodiscir p lina. Va impune cea mai grea dintre constrngeri: nevoia de a subordona interesele individuale celor de ordin general. Interesele generale si nu, ca n cazul nazismu lui, interesele unei anume paturi privilegiate. Aceasta va cere renuntarea la un anumit confort, la anumite comoditati personale. Va nsemna sa uitam de noi nsine si va lichida acea forma de individualism care nu recunoaste dect drepturile indi vidului si niciodata obligatiile sale. Dar ar fi att de plictisitor, att de uzat, att de repetat pna la saturatie de a vorbi despre obligatiile individului. Cu toti i vorbim prea mult despre libertate, subntelegnd ca sin-gura noastra dorinta este de a i extermina pe ceilalti. Sau, ceea ce este culmea infamiei, de a i mpinge pe altii sa se extermine ntre ei, scotnd castanele din foc, pentru a ne bucura de sp ectacol. Doua motive, de altfel asemanatoare, ma fac sa vorbesc despre timpul petrecut n Ru sia, n ciuda silei si temerii mele de a fi gresit interpretat, cu sau fara voie. Primul este ea acest reportaj de razboi, asa cum l am trait eu, nu as fi complet daca ar fi lipsit de acest capitol sl al doilea ca un asemenea capitol este nec esar ntr o carte care vrea sa combata razboiul, adica exact opusul, unui pamflet ce ncearca sa demonstreze ca asa se petrec lucrurile n Uniunea Sovietica, tara uri asa pe care, o repet, nu o cunosc mai deloc, dar pe care mi o nchipui, n timp de pa ce, la fel de omeneasca si imperfecta ca orice alta natiune din lume. Cu alte cu

vinte, foarte obisnuita si cuprinsa de preocuparile banale ale vietii de zi cu z i.

Nu exista nimic care sa mpinga mai tare la desperare dect faptul de a fi prizonie r. Am fost nchis mpreuna cu Fleischmann ntr o casa din Klin, sub supravegherea unui so ldat rus. Lovituri de cizma, pumni, njuraturi si blesteme se abatusera grindina p e spinarile noastre, n tot lungul drumului ce despartea linia frontului de acest centru de regrupare stabilit la Klin. Am fost interogati de un ofiter care voia sa afle alcatuirea regimentului nostru si o multime de alte amanunte de acest fel. Pe cnd reveneam la nchisoarea noastra provizorie, am vazut cum rusii executau vre o zece SS isti batndu le n ceafa tuburi goale de cartuse, cu ciocanul. Altundeva r astignisera un maior pe o usa. Alti SS isti fusesera facuti terci cu lovituri da te cu patul armei si cu biciul cazacesc. Pentru ei sunase ora rafuielilor. PRIZONIERATUL Noaptea trziu am fost adunati, cam doua mii de oameni, ntr o coloana lunga care se puse in miscare catre est, sub paza stricta a cavaleristilor. Era interzis cu de savrsire a iesi din rnduri, asa ca eram nevoiti sa ne usuram din mers, n pantaloni. Biciul i punea din nou pe picioare pe cei ce cadeau n zapada. Iar daca nu izbuteau , cadeau sub sabia cavaleristilor. Trei zile de mars ne au dus pna n satul Kimri, unde am fost ngramaditi ntr un hangar imens. Nu mncasem de cnd plecasem din Klin, da r mncarea ce ne a fost adusa putea asa de groaznic nct nimeni nu s a putut atinge d e ea. Fleischmann si cu mine ne am hotart sa evadam. Pentru a ne satisface nevoile avea m nevoie sa mergem n spatele hangarului si n cursul uneia din aceste iesiri am pro fitat de o clipa n care nu eram supravegheati si am luat o la goana peste ntindere a nghetata. Dupa vreo 300 de metri am trecut o balta acoperita cu un strat gros d e gheata si ne am continuat avntul fara sa simtim nici urma de oboseala. Pna una a lta doar frica era singura senzatie pe care o puteam simti. Goana aceasta nebuna a continuat toata noaptea. Cum pe vremuri astronomia fusese una dintre damblale le mele, ma orientam foarte bine cu ajutorul stelelor. Strabaturam o padure ntins a ajungnd la un loc nghetat. Ajunsesem pe malul celalalt cnd ne a strigat un soldat n cotosmanat n blanuri, fara alt rezultat dect ca ne a facut sa gonim mai iute. O ra fala de gloante ne a suierat pe la urechi, dar, din fericire pentru noi, nici un ul nu si a atins tinta. Cteva minute mai trziu ne ntindeam gfind la adapostul tufisuri lor dese. Chiar n aceeasi seara am ajuns la un plc de case de lemn si am gasit o ascunzatoar e ntr un grajd, unde ne am odihnit douazeci si patru de ore. O gaina imprudenta n e a servit drept prnz. Cruda, binenteles. Nu aveam cum s o frigem. n noaptea urmato are ne am adapostit n alt staul. ngropati n paiele uscate ne simteam minunat si nu ne mai venea sa ne miscam deacolo. n dupa amiaza zilei ce a urmat niste strigate ne au pus n stare de alarma. Am risc at sa aruncam o privire prin crapaturile acoperisului. Cinci soldati rusi, nsotit i de doi dulai. Dupa ce au vorbit ndelung cu cei de la ferma, soldatii au plecat. Am asteptat sa se nsereze ca sa ncercam s o stergem, dar ne a zarit un batrn care n a parut deloc mirat sa ne vada iesind din staul. Prizonieri de razboi? ne a ntrebat el ntr o germana stricata. Am facut din cap semn ca da. Ne a dus nauntru si ne a dat sa mncam. n ncaperea cea mare mai luau cina un alt barb at si patru femei. Ne au primit tacuti si s au nghesuit sa ne faca loc la masa. N e au privit mereu, pe furis, tot timpul ct le am nfulecat friptura de berbec si car tofii fierti. Dar nimeni nu ne a vorbit. Batrnul taran ne a lasat sa dormim acolo, ca sa ne putem odihni cum trebuie si a

doua zi dimineata ne a dat fiecaruia cte o pufoaica si un pantalon vatuit. Hainel e acestea calde si uscate ne ofereau de altfel si avantajul de nepretuit de a tr ece n anonimat. De acum nainte puteam sa mergem n amiaza mare fara sa riscam sa ne tradeze uniformele noastre negre. Ne am despartit cordial, cu parere de rau, de a cei oameni cumsecade si tacuti. Timp de patru zile am marsaluit spre vest. Apoi norocul ne a parasit: la marginea unei padurici am dat nas n nas cu soldatii rusi care parca au iesit din pamnt. Ne au cerut actele. Am ncercat sa le vorbesc n daneza. Fara succes. Unul dintre ei nt elegea putin engleza si am reusit sa i explic ca eram danezi, ca nemtii ne nchises era ntr un lagar de concentrare, apoi ne nrolasera fortat ntr un batalion disciplin ar, dar ca noi preferasem sa de-zertam. Comandantul unitatii rusesti la care ne prezentasem hotarse sa ne trimita la Moscova, dar n drum spre gara ne ratacisem cu desavrsire... Se sfatuira ndelung ntre ei cu voce scazuta. Nu ntelegeam rusa, dar oricum era limpe de ca nu ma credeau. n cele din urma ne au dus la comandant. Pe drum, unul dintre ei observa ca am ceas la mna si, n clipa urmatoare, nu mai aveam ceas la mna. Altu l mi confisca lantisorul de aur pe care mi l daruise Ursula. Comandantul de unitat e ne a tratat corect si ne a supus unui lung interogatoriu. Ne a ntrebat daca sunt em comunisti si am raspuns ca da. Membri de partid? Nu. (Fireste ca nu se putea verifica.) Comandantul ne reprosa ca nu ne dadusem vreodata osteneala sa aderam la partid, dar important era sa fim buni comunisti. A doua zi am luat trenul de Moscova, mpreuna cu doi soldati ce aveau misiunea sa ne predea n minile GPU ului, pentru o ancheta suplimentara. Calatoria a durat trei zeci si sase de ore. La Moscova am fost nchisi ntr o sala mare ale carei ferestre zabrelite dadeau spre un hol urias colcaind de militari si civili rusi. Unii din tre ei se catarara pe banci sau bagaje pentru a ne privi. Apoi cinci tipi de la GPU, narmati pna n dinti, venira sa ne ia si ne dusera la tras la o masina a politi ei. Ne am ars, mi sopti Fleischmann. Ne asteapta plutonul de executie ori Siberia. Soaptele noastre ne atrasera o grindina de lovituri cu patul armei care ne nauci , dar alte lovituri de bocanc n burta ne au pus repede pe picioare. Masina patrun se printr un portal n incinta unei vaste nchisori. Strabatusem un labirint de curti interioare despartite ntre ele cu garduri de fier, apoi am fost introdusi, cu lo vituri de cizma, n biroul unui ofiter al GPU ului, ai carui pumni erau pregatiti sa ne primeasca. Adica exact tratamentul pe care mi l aplicasera SS istii la sos irea mea n lagarul de la Lengries. Dupa ce nregistra declaratiile neastre, amndoi am afirmat ca suntem cetateni danez i. Ofiterul dispuse sa fim nchisi ntr o celula n care mai erau nca douazeci si ceva de detinuti. Tovarasii nostri de detentie se aflau acolo pentru toate delictele imaginabile, civile si politice. Un sergent al Armatei Rosii, care taiase berega ta sotiei sale cu un cutit de bucatarie, ne spuse cu siguranta de expert: Veti fi trimisi ntr un lagar de munca fortata, cam peste doua sau trei luni. Daca stiti sa va descurcati, veti trai ca belferii Totul este sa faci ct mai putin. nc ercati sa va cstigati simpatia unui tip de la GPU organiznd" treaba n locul sau, n at elierul n care va vor arunca, dar chestia asta trebuie facuta cu finete, fara a c alca n strachini... Mai era si un profesor laureat al premiului Stalin", acuzat acum de activitate du smanoasa mpotriva statului. Tariful pentru acest gen de crima: douazeci si cinci de ani de munca silnica. Profesorul ne spuse ca nu vom putea parasi niciodata Ru sia pe cale legala si ne sfatui s o stergem cu primul prilej. Ne lungeam pe jos cu rndul. caci podeaua celulei abia daca putea cuprinde doispre zece oameni. ntr un colt trona o galeata zisa igienica", fara capac, al carei miro s insuportabil ne patrundea hainele. Muream de foame, eram napaditi de paduchi, dar nu ne era frig, dimpotriva, n nchisoare domnea o asemenea caldura nct transpiram , ziua si noaptea, ca ntr o baie turceasca. Urcndu ne pe umerii colegilor" nostri p uteam vedea curtea mare, n care noapte de noapte erau executati zeci de prizonier i, barbati si femei. Sunetele care mi au ramas n amintire, legate de imaginile lu gubre al acestei nchisori, sunt salvele nocturne si motoarele camioanelor. Ca toat e trans-porturile utilitare, cele ale detinutilor, morti ori vii, nu aveau loc, la Moscova, dect noaptea.

Am fost interogati, din nou, de un comisar tnar. Timp de cinci ore a trebuit sa i vorbim de noi, de familiile noastre. Dupa doua zile ne au fost puse exact acelea si ntrebari, dar n alta succesiune. Dupa patruzeci si opt de ore de asemenea inter ogatorii practic de nenteles, am nceput sa pierdem firul si sa ne contrazicem. Zbi ernd la noi, ncerca atunci sa ne faca sa marturisim ca declaratiile noastre dinaint e nu fusesera dect o tesatura de minciuni si ca de fapt eram SS isti deghizati. Apoi furam lasati n pace timp de trei zile, dupa care am trecut la judecata. O ju decata care dura cinci minute si care pentru Fleischmann se solda cu cincispreze ce ani munca silnica si pentru mine cu zece ani. De ce aceasta diferenta? Mister. Nu stiam nici macar de ce eram acuzati. Si ntr o buna zi am fost condusi la gara, mpreuna cu alti doua sute de prizonieri de ambele sexe si nghesuiti de a valma n vagoane de marfa. n fiecare vagon a fost nu mit cte un detinut sef". Fireste ca acesta era calul de bataie favorit al GPU ului , platind foarte scump n cazul ca disparea unul dintre tovarasii de suferinta. Cei din vagonul nostru proveneau din toate clasele sociale. Un taran ncaltat cu ps lari butucanosi, ncotosmanat n pufoaica, zacea alaturi de un barbat destul de n vrsta , mbracat ntr un costum gri, slinos si mototlit, dar bine taiat, posesor al unei p erechi noi de pantofi adevarati, apanaj exclusiv al claselor privilegiate. n fata mea era asezata o femeie ntr un palton de blana, cu ciorapi de matase. Lnga ea, o f ata n haine de lucru. n ciuda gerului patrunzator, mai erau si doua femei n rochii usoare de vara. Mergeam spre rasarit, dar nimeni nu cunostea destinatia noastra adevarata. Apelul se facea de trei ori pe zi. Metoda obisnuita era sa ne alinieze ntr un singur rnd . Un soldat trecea apoi prin spatele nostru si, numarnd cu glas tare, gratifica p e fiecare detinut cu o lovitura de bici. ntr o dimineata a dat o lovitura de bici mai putin. Dupa ce s au facut cercetarile, s a constatat ca n cursul noptii evad ase un fost ofiter. "Detinutul sef" al vagonului nostru plati aceasta cu viata. La Kuibsev, pe Volga, la trenul nostru fura atasate noi ncarcaturi de prizonieri. Zilnic, mureau ctiva dintre noi de frig, de foame, de epuizare, dar eram obligati sa pastram cadavrele si sa le prezentam la fiecare apel, ca numarul sa fie comp let si sa primeasca si ele lovitura de bici regulamentara. n timpul unei halte la Bogodowsk, dintr o pricina oarecare, gardienii nostri trebuie ca si au pierdut mintile, caci deschisera brusc usa si trasera o salva de focuri n interiorul vago nului, unde eram ngramaditi ca sardelele ntr o cutie. Apoi usa se nchise la loc, n h ohotele lor de rs. Doua dintre femei se pornira sa urle precum cinii, cu ochii ficsi si spume la gur a. mpreuna cu Fleischmann m am ngrijit de cea mai apropiata si alti soldati au nsfa cat o pe cealalta.O palma bine aplicata i a curmat criza de isterie. Este sufici ent sa lovesti scurt si unde trebuie. Iar palma trebuie data cu totul pe neastep tate. Cele doua femei ncetara sa urle a moarte, tresarira con-vulsiv si ncepura sa plnga. Dar n tacere. Am fost debarcati la Tobolsk, lagarul de aici nefiind cu nimic mai prejos dect la garele de exterminare naziste. n primele zile am muncit la padure. Halul de slabic iune n care ne gaseam facea munca aceasta de taietori incredihil de grea si daca a r fi continuat ct de putin, nu am fi putut supravietui. Spre norocul nostru nsa, d upa cteva zile am fost transferati, Fleischmann si cu mine, la o fabrica subteran a de lampi de radio, ceea ce pentru noi a fost o dubla sansa. Se spunea ca prizon ierii trimisi sa lucreze n fabricile de munitie mureau ca mustele. Aveam voie sa dormim cinci ore pe zi, ntr o coliba n care trei oameni trebuiau sa si mparta un pat ngust, fara saltea si cu o singura patura. Cele trei mese zilnice constau dintr o, strachina de ciorba de peste. Fara pine. Probabil ca din cauza pierderii grnarelor bogate de la Marea Neagra, pinea devenise un lux la care putin i aveau acum pretentii. Dupa o vreme am fost din nou transferati ntr un lagar de prizonieri liberi". Era vo rba de un fel de centru administrativ avnd sarcina de a procura mna de lucru unor uzine si ateliere controlate mai mult sau mai putin de GPU, n care domneau condit ii mult mai omenesti, ncepnd cu sfnta debandada. Aici eram tratati corect, ba chiar ne si plateau nitel. Cu putina ndemnare puteai sa te vezi nscris pe lista specialis tilor", ceea ce nsemna sa fii trecut n categoria celor indispensabili". Tranca tranca cinci zile pe calea ferata si iata ne la Ieniseisk, pe fluviul Ien

isei. Trecnd n apropiere de lacul Kalmuda am pus mna pe o asemenea gramada de peste uscat nct am fost la un pas sa ne dam duhul cu totii. Era pentru prima oara, dupa foarte mult timp, ca mncam si noi pe saturate si rezultatul a fost un dezastru. Stomacul nostru slabit refuza asemenea ospat. Dealtfel ma ndoiesc ca cineva, chia r normal fiind, putea nghiti mai mult de treizeci de pesti din aceia. Spre norocu l nostru nu mai eram escortati dect de oameni mai n vrsta din GPU ul albastru" si ac easta abatere nu a avut alta urmare dect o monumentala indigestie generala. Pentru noi lagarul cel nou de la Ieniseisk nsemna o mbunatatire nsemnata. Nu se ntmpl a niciodata sa fim mai multi dect doi ntr un pat, ne bucuram de o libertate relati va si nu eram rau tratati. Dimpotriva, relatiile dintre prizonieri si gardieni e rau dintre cele mai placute. Dimineata si seara trebuia sa ne prezentam la apel n fata unui gardian de la GPU, care nscria numele noastre pe o scndura, stergndu le d upa aceea cu un cutit. Nu se facea risipa de hrtie pentru asemenea lucruri. Lipsa la apel ti putea atrage o pereche de palme, dar n lagar nu se practica ciomageala . Nu rareori gardianul de serviciu se multumea sa i ntrebe pe ceilalti daca putea u garanta ca prizonierul absent se mai gasea n incinta lagarului si, primind un r aspuns afirmativ, adauga foarte hotart: Sa i spuneti ca numele sau ramne scris aici pe tabel si daca mine dimineata nu i a ici, ma supar serios pe el. Putina ordine tot trebuie sa fie n bordelul acesta. Timpul petrecut de mine la Ieniseisk se numara ntre episoadele cele mai aiurite a le vietii mele. Iata de pilda cum erau selectionati specialistii": Ce stii sa faci? Stiind ct de vital era sa te califici pentru o munca specializata, Fleischmann si cu mine am raspuns cu snge rece ca eram "mecanici specialisti". Tipul de la GPU trecu pe lista lui doar mentiunea . specialist", dar cnd i am atras atentia surse siret, ne facu cu ochiul si pufni n rs. Sa presupunem ca e nevoie de un sef bucatar iar voi purtati eticheta de mecanici specialisti". Ce va faceti n cazul acesta? Omul era tare cumsecade si n acelasi timp un tip practic. La nceput am facut rangi de lemn. Nimeni nu stia la ce vor folosi, dar uzina util iza douazeci si cinci de oameni la munca aceasta relativ putin obositoare. Dupa vreo zece zile am fost trecuti la o sectie unde se fabricau busole si alte aseme nea marafeturi, Nici n visele mele cele mai traznite nu mi as fi putut nchipui vreodata ca sabotaj ul si incompetenta puteau fi duse pna la acest grad de perfectiune. Cincizeci la suta din productie ar fi trebuit de fiecare data aruncata ca rebut. Apoi a fost povestea atelierului pe care l construiam. Fusesera luate toate masurile ca acest atelier sa fie cu adevarat frumos. Arhitecti si sefi de la GPU masurau de mai m ulte ori zilnic felul n care progresa constructia. ngropati n maldare de schite si planuri, ntregul oras urmarea lucrarea cu cel mai viu interes. Cnd atelierul fu ga ta, el amintea nendoios de turnul din Pisa si toata lumea n afara de raspunzatorii directi ai capodoperei s a tavalit de rs, inclusiv baietii nostri de la GPU. n privinta masinilor, aceeasi poveste, Se opreau mereu, spre marea bucurie a munci torilor, care se grabeau sa zbiere: Masina oprita. Masina oprita. Ct de mica ar fi fost avaria, ntotdeauna nlaturarea ei dura ziua ntreaga, pe cnd o mna de nisip zvrlita n dinam ne asigura un ragaz mult mai mare. Cnd aveai nevoie de o piesa, o puneai de la alta masina, a carei echipa se servea de la prima masina d isponibila si asa mai departe, pna cnd ultima masina era reparata pe seama uneia d eja imobilizate, n asteptarea unei piese comandate la Moscova. ntr o zi un motor din cele mari se opri, imobiliznd un ntreg atelier. Dupa consulta rile de rigoare, noi specialistii am stabilit ca defectiunea provenea fara ndoiala de la bujii. Cum nu aveam bujii de tipul acesta n rezerva, a fost comandata o la da la Moscova. Lada sosi dupa trei saptamni, dar deschiznd o am descoperit ca era plina cu suruburi. O noua comanda porni spre Moscova. Sosi o a doua Iada si, de data aceasta, era ntr adevar plina cu bujii. Dar ntre timp motorul se evaporase n l iniste. Din uriasul utilaj nu mai ramasese dect roata de antrenare. Seful de atel ier contempla ndelung vestigiul apoi, scuturnd din cap, se duse la capitanul Turgov ski, seful GPU ului si golira mpreuna o sticla cu votca. Ar fi exagerat sa tragem concluzia ca n toata Uniunea Sovietica domnea aceeasi de

bandada si acelasi sabotaj, voluntar si involuntar, ca la Ieniseisk. Armata care ne ntmpinase functiona la perfectie. Iar daca echipamentul militar nu era superio r celui al armatei germane cu toate ca uneori se ntmpla sa fie n linii generale era la fel de bun. Si de obicei mai putin complicat. Materialul uman era nsa mai bun . Mai primitiv poate, dar si mai demn de ncredere, ceea ce nu ar fi fost posibil, dupa parerea mea, ntr o tara putreda de sus si pna jos. Oricine ar fi tentat sa c reada ca ntreaga U.R.S.S. era la fel de putreda ca centrul de la Ieniseisk ar fac e bine sa se gndeasca mai bine nainte de a trage asemenea concluzii. La Ieniseisk eram treizeci de mii de oameni ce faceau o munca fortata, din care sase mii de s traini, care nu ne gndeam dect sa sabotam orice faceam, sau ne pasa prea putin de calitatea muncii prestate. Bucurndu ne de un tratament prin compensatie relativ bu n, nu visam dect sa ramnem acolo ct mai mult timp posibil si ne faceam ct mai mici, d e teama de a nu fi luati la ochi. Marile canale, centralele electrice, lucrarile de irigatie, dezvoltarea industri ei grele, raspndirea nvatamntului general, sunt tot attea dovezi ca n aceasta ntinsa t ara exista si altceva dect simpli sabotori. Distantele sunt aici att de uriase, nct greselile si confuziile, de care nu sunt scutite nici alte natiuni, ies neaparat mai mult n evidenta n ochii unor europeni din occident. Mai adaugati la acestea c a Rusia se afla n razboi si veti ntelege lesne ca att conditiile de viata ct si cele de munca nu puteau fi normale. Am cunoscut un comunist german, Bernhard Kruse, din Berlin Lichterfelde. Fusese pe baricade n timpul luptelor de dupa primul razboi mondial. In 1942 trecuse in R usia Sovietica, unde comunistii l au primit cu bratele deschise. De profesie era mecanic montor si si facuse o situatie buna la o uzina din Leningrad, ca instruc tor a ctorva sute de muncitori. Cstiga bine, se bucura de privilegiile cetateanulu i sovietic de rang superior, ca de pilda dreptul de a cumpara alimente si produs e n marile magazine ale partidului. n cele din urma se nsura cu o tnara din Moscova. Si apoi, n 1936, a fost arestat pe neasteptate si nchis la Lubianka, unde a fost la sat sa zaca doi ani, fara a i se da nici o explicatie. n timpul unei inspectii iz butise sa se apropie de un ofiter care, la cererea sa, puse sa i se aduca dosarul de detentie, din care citi cu glas tare: Te numesti Bernard Krause, nascut la Berlin n 1902, casatorit cu Katice Udin, din Moscova. Esti mecanic montor si ai lucrat ca inginer instructor n mai multe uzine din regiunea Leningrad. Ai primit diploma de onoare pentru servicii aduse munci torilor rusi n functia de instructor si esti membru de partid... Pe masura ce citea, ofiterul clatina nedumerit capul. Adevarat, prezenta dumitale aici pare destul de ciudata... Dar deodata exclama: Aha! Iata aici! n 1924 ai trecut frontiera poloneza n U.R.S.S. Un act cu totul ileg al. Dar pasaportul meu era n regula. Toata lumea stie foarte bine cnd si de ce am intr at n U.l.S.S., n care traiesc de patrusprezece ani. Din care doi n nchisoare! Ofiterul ridica din umeri. Trebuie ca ai ascuns ceva GPU ului, ceva ce pna la urma tot au descoperit... Dupa un an Krause afla ca fusese condamnat la 15 ani munca silnica pentru a se f i introdus n mod ilicit n Rusia Sovietica, mpotriva legilor n vigoare si probabil n si ujba serviciilor de spionaj germane". Sentinta i fu anuntata n celula sa, fara sa fi vazut vreodata picior de judecator. Multe istorii asemanatoare mi au fost povestite. Daca cei n cauza erau cu adevara t att de nevinovati si nestiutori ai motivelor pentru care fusesera condamnati pe ct sustineau, iata nca o ntrebare la care nu pot raspunde. Totusi un rus batrn mi a s pus: Daca ar fi facut ntr adevar ceva, ar fi fost mpuscati imediat. ntre mine si comisarul de la Centrul de repartizare a prizonierilor se stabilira relatii de buna prietenie. De cteva ori veni sa ma vada la uzina pentru a mi ncred inta anumite mici lucrari personale. Odata l am ntrebat daca nu mi ar putea face rost de o slujba mai buna si mi fagadui sa vada ce poate face. Chiar a doua zi se ntoarse facndu mi o propunere dintre cele mai trasnite: Vorbesti engleza si germana. Ce ai zice sa te faci profesor de limbi straine? Cu siguranta ca vei fi n stare sa i nveti cte ceva pe copii. Cnd vine o inspectie n ai

dect sa dai ceva de baut comisarului si va uita si de ce a venit. Toata lumea fa ce la fel... Am izbucnit n rs: Nu tine, balmajesc nitelus limba voastra, dar nu pot sa scriu deloc. Gaseste mi mai bine altceva... Clatina capul, n culmea mirarii. Pustii te vor nvata rusa n schimbul germanei sau englezi tale. Sunt sigur ca merge la fix... Cu toate acestea nu am devenit pedagog, ci specialist n morarit. Daca vreodata ci neva mi ar fi pus ntrebari, trebuia sa raspund ca fusesem comisar n moraritul din Scandinavia. Un rus tnar ma conduse prin Moara nr. 73. mi arata ciururi cu faina cea mai alba c are mi a fost dat vreodata sa o vad, O faina cu neputinta de procurat pe cai leg ale. Umplu un sac de sapte kilograme, l lega la gura, l turti si mi sugera sa l as cund sub rubasca, dndu i forma trupului meu, astfel nct sa nu se observe prea mult. Si vei putea face la fel n toate diminietile, adauga el. Asa facem toti. Multumita acestei pretioase faini organizate" de mine, cum se spunea, am stabilit legaturi excelente cu cei din GPU, carora le o vindeam la un pret rezonabil si astfel am izbutit sa l scot pe Fleischmann ntr un post bun, afara din lagar. Dupa aceea am obtinut pentru amndoi aprobarea de a iesi oricnd n oras, cu conditia de a fi ntotdeauna prezenti la apelul de dimineata. Viata noastra, n timpul a doua luni de neuitat a fost cea a oricarui cetatean sovietic. O data pe saptamna mergeam l a cinematograf, si am vizionat astfel nu putine filme rusesti, din care multe fo arte bune. Actualitatile saptamnale n schimb erau vesnic neverosimile, de o naivita te dezarmanta, atingnd uneori grotescul. mi amintesc de pilda de un film care ma l asase fara glas. Era vorba de un erou din razboiul Crimeii al carui nume l am ui tat. n urma unei explozii de obuz ramasese orb de amndoi ochii si i se retezasera picioarele, de sub genunchi. Medicii abea i au pansat ranile ca sari din pat, pu se mna pe un brat de mine si reveni la lupta pe cioturile sale proaspat bandajate . Pe drum treceau tancurile germane. Trndu se ca un tigru, ologul acesta orb reper a primul car blindat inamic, cu singura sa ureche, se apropie pe neasteptate si l arunca n aer. Nimici n felul acesta vreo duzina, apoi, pe fundalul titanic al ta ncurilor incendiate, bravul soldat rus se lasa n sfrsit purtat la infirmeria de ca mpanie, unde chirurgii l anesteziara si facura imposibilul pentru a l salva, dar t rebuira sa se resemneze n fata mortii sale cu un zmbet fericit pe buze n minile lor devotate. La sfrsitul genului* acesta de filme, pe estrada urca un ofiter si decl ara cu entuziasm: Si iata cum, tovarasi, Armata Rosie i combate pe complicii burgheziei si capitali smului international. Cum toate lucrurile bune au fireste si un sfrsit. cnd am aflat, prin unul dintre p rietenii mei de la GPU, ca vom fi mutati, din nou, poate chiar n iadul de la Tobo lsk, am decis, mpreuna cu Fieischmann, sa ne evaporam. Aveam intentia sa ajungem l a Moscova si sa ncercam sa ne punem sub protectia ambasadei Suediei. ntr o dimineat a i am fagaduit omului de serviciu de la GPU un sac de faina gratuit daca va tre ce cu vederea ca nu ma voi prezenta la apelul de a doua zi. Rnji si mormai ceva d espre fete nostime". Nu am ncercat sa i schimb parerea si am cerut la moara doua z ile de permisie pentru a face comisarului nu stiu ce serviciu fictiv. Am aruncat ntr un sac toti banii cstigati la negru si am parasit foarte calm orasul ndreptndu ma spre locul de ntlnire. Am mers fara ntrerupere timp de douazeci si patru de ore. Cnd, n cele din urma, m a m lasat sa alunec ntr un sant eram att de frnt nct am adormit pe loc. Nu exista n lume a ntreaga peisaje mai monotone ca Rusia. Drumurile de tara sunt nesfrsite, ntortoch eate, doar pamnt si pietre. n toate partile stepa, stepa ct cuprinzi cu ochii. Drep t fiinte vii, cte o pasare n departare. ntre sate optzeci, pna la o suta de kilometri ... n sfrsit, o linie de cale ferata, probabil cea de la Gorki la Saratov. M am lu ngit, sleit de oboseala, pe rambleu luptnd mpotriva somnului. Un soare dogoritor si nici urma de umbra. Setea nu ntrzie si ea sa ma chinuie. n fata ochilor mei zburau fluturi negri. Nici nu mi mai era somn, depasisem acest stadiu. Eram mort, nepa sator la timpul care se scurgea, abia puteam lua n seama protestele trupului meu istovit, deshidratat. O singura senzatie omeneasca, de necrezut, ivita din adncul

letargiei mele: aveam pofta de o femeie. Nu o voi revedea niciodata pe Ursula. C red ca am nceput sa plng scuturat de sughituri, blestemnd soarta, ntmplarea, pe Dumnez eu, pe scurt, au fost ceasuri cumplite, fara sfrsit si apasatoare cele pe care le am petrecut pe acel rambleu, undeva ntre Gorki si Saratov, n asteptarea trenului. Primul care a venit a fost un marfar ce a trecut n mare viteza. Te vei urca n tren ul asta chiar de ar fi sa ti rupi gtul: urmatorul poate nu va trece dect peste ore si ore! Dupa ce locomotiva defila prin dreptul meu, am pornit n fuga peste pietr is. ngrozit de gndul ca as putea nimeri sub roti. Am prins bara unui vagon deschis . De trei ori, de patru ori am ncercat sa ma urc, sa ma des-prind de la pamnt, dar nu am izbutit. Gnduri nebune mi fulgerau prin minte. Sa dau drumul. Sa mi las pic ioarele sa fie trte. Si apoi, brusc, am fost cuprins de furie, am strns dintii si am sarit. O clipa mai trziu eram n siguranta, pe platforma vagonului si ma strecuram ntr o sareta acoperita cu o prelata. Deasupra marginii prelatei aparu deodata un chip pamntiu. Pe jumatate mort de fric a, l am privit drept n ochi, timp de o clipa, nainte de a mi aminti de existenta p istolului, pe care reusisem sa mi l procur. L am scos din buzunar si l am ndrepta t asupra aratarii, care a nchis ochii gemnd: Jetzt ist alles aus! Ce i aste? Esti german? Am cobort arma, uluit, pe care chestie de sub prelata rasari ncet un al doilea indi vid. Evadasera dintr un lagar de prizonieri de razboi situat la peste 150 km la nord de Alatir. La plecare fusesera patru, dar unul cazuse sub rotile trenului, iar a ltul nimerise direct n bratele a trei soldati rusi. Cu harta n mna pe care o furasem nainte de a parasi lagarul ne am pus de acord ca n u trebuia sa mergem mai departe de Saratov, n directia marii Caspice. Cel mai bin e ar fi fost sa ncercam a ajunge in bazinul Volgai, la nord vest de Stalingrad, a colo unde se gaseau trupele noastre n prezent. Cei doi compatrioti" ai mei fusesera nhatati cu patru luni n urma, la Maikop, iar de atunci armatele germane mai nainta sera spre Volga. Am parasit trenul la Saratov ncercnd sa gasim un altul mai potrivit planurilor noa stre, n cazul ca acesta si ar continua ruta n directia cea rea. Am dat peste lazi cu peste crud si am mncat de ne am umflat. Pestele crud nu este deloc gretos. Est e suficient sa fii deajuns de nfometat. Cteva mte costelive si au disputat ramasitel e ospatului si ultimii trei pesti pe care nu i am mai putut devora. ntre timp nsa trenul nostru plecase si nici macar nu stiam n ce directie. Cu toate acestea am g asit un altul, sub forma unui convoi ce transporta camioane si munitie. Era mai mult ca sigur ca se ndrepta catre front. Atunci si abia atunci mi am dat seama ca ma ntorceam pe front. Nu avusesem nicioda ta timp sa ma gndesc la asta, dar lazile acestea cu munitie mi au deschis mintea. Ma ntorceam pe front! Pna acum nu avusesem dect un singur gnd: sa fug din Rusia, U.R .S.S. fiind pentru mine o tara plina de capcane. Dar daca tineam ntr adevar sa mi salvez pielea, care pe front trebuia sa ajung? n avangarda tuturor tacurilor si n ariergarda tuturor retragerilor? Un paradox ct se poate de deprimant. De ce oare viata este att de absurda? Mai bine mi as trage imediat un glont n cap! n mod ciuda t si greu de explicat ma simteam mult mai desperat dect atunci cnd un alt tren mi o smulsese pe Ursula din brate, la sfrsitul primei mele permisii. Poate ca permis ia aceea reprezentase o perioada a vietii mele ntr att de satisfacatoare si de feri cita prin ea nsasi, net sa mi dea multumirea ca daca soarta nu mi va mai rezerva nici cnd o alta bucurie, cel putin avusesem parte de acesta? n timp ce acum, n U.R.S.S., nu cunoscusem nimic care sa constituie pentru mine o traire deplina si multumito are. Colindasem ca fugar aceasta tara uriasa, singur si haituit dar si ajutat n mai multe rnduri, iar n adncul suferintei mele U.R.S.S. ul mi aratase ct de mare, colorata si bogata n prilejuri de aventura era lumea. ntrezarisem ceva care exista, n timp si spatiu, la o scara infinit mai mare dect marunta Germanie mp resurata, pe cale de a fi strangulata. Cunoscusem superficial o entitate mai com plexa dect o femeie, purtata pe un covor zburator n nenumarate culori, demn de o m ie si una de nopti. Fara sa sovaie mi daduse tot ce avea si o stiam n stare de mai mult. Dar niciodata asemenea ntlnire miraculoasa nu se va mai putea repeta n acele asi conditii. Uriasa natiune si va nchide portile n urma mea, dupa ncheierea unei scu

rte vizite. Aveam o pofta nebuna sa revin pe urmele mele, sa regasesc primejdia, neasteptatul, senzatia ca ma gasesc pe un vulcan. Sa mi caut zna pentru a mi nche ia ntr adevar povestea. Poate am fost prost ca nu am facut o? Ar fi trebuit sa fiu nebun sa fac asa ceva , dar la fel de nebun trebuie sa fiu pentru a regasi ciudata siguranta" dintr un tanc n prima linie. Rupsesem toate relatiile cu lumea nesigura pe care o cladisem n jurul meu, aveam de ales ntre o ntoarcere probabila n temnitele rusilor si locul meu rezervat ntr un car de asalt german. Stranie alegere, ntr adevar. Cu putin noroc poate m as putea feri de temnitele rusesti. Dar de tancul german nu puteam scapa . n realitate nsa era multa vreme de cnd nu mai aveam de ales. Eram intrat ntr un an grenaj fara sfrsit care ma va sfarma pna la urma. Oare i voi regasi pe Porta, pe Bat rnul si pe ceilalti? O voi revedea vreodata pe Ursula? Ne am mbarcat n trenul cu munitii lund cu noi o lada cu peste crud. Convoiul se pus e n miscare, lua viteza de mars si se legana n ritmul monoton al rotilor. Ziua urm atoare a plouat cu galeata, dar ne aflam la loc uscat sub prelatele ce protejau camioanele. Cei doi tovarasi de drum ai mei erau niste pisalogi ordinari. Nazisti convinsi, nca mai credeau n victoria Grmaniei. nca mai credeau ca este posibil a b irui un urias ca U.R.S.S.! Unul se numea Jrgens, celalalt Bartram. Orele se scurge au ncet cu somnul, rontaitul pestilor si ascultndu le neroziile. Trenul se opri n gara Uvarov, la est de Don. L am putut parasi fara greutati si c itind harta ne am dat seama ca ne gaseam la vreo 300 km spre est de Voronej. Urm a sa naintam cam o suta de kilometri sau chiar mai mult spre sud de orasul acesta pentru a putea nadajdui sa ntlnim trupe germane pe partea dinspre noi a Donului, caci stiam ca la nord de Voronej rusii se gaseau spre malul vestic al fluviului si controlau toate podurile, vadurile si alte puncte strategice. Soseaua principala colcaia de soldati, tunuri si camioane. Politia militara sovie tica era peste tot si de acum nainte nu mai puteam calatori dect n timpul noptii. Lnga Sakmanka ne chema un sergent rus. Camionul greu pe care l conducea singur era mpotmolit. L am ajutat sa l scoata de acolo. Apoi l am dobort si i am luat unifor ma. n mod automat, fara a sti bine ce fac. Era un lucru ca attea altele ce trebuia u facute. Cei doi ascunsera cadavrul n tufisuri, apoi urcara la spate n timp ce ma instalam pe locul soferului. n cabina am gasit cteva grenade si un pistol mitralie ra. Am strabatut n mare viteza vreo 200 de kilometri pna cnd ni s a terminat benzin a. Am abandonat camionul si ne am continuat drumul pe jos. Pistolul mitraliera l am luat cu mine. Ne apropiam de epicentrul cataclismului. A doua zi am nceput sa auzim bubuitul artileriei. Ce ciudat sa auzi din nou tunur ile! Dupa caderea noptii orizontul ramase rosu. Ne am gasit un adapost printre ru inele din Selansk. Totusi ne era cu neputinta sa dormim. Prea era aproape frontu l. La mai putin de 5 kilometri. Si pierdusem obisnuinta marilor concerte de arti lerie. Cnd am pornit la drum, dupa lasarea ntunericului, pentru a strabate aceasta ultima etapa ce urma a ne readuce n liniile germane, eram cu nervii la pamnt. Deasupra noastra treceau gemnd obuzele si explodau cu bubuit de tunet aruncnd pna d eparte pamnt, pietre si sfarmaturi de otel. Ne au trebuit mai multe ore sa ajungem pna la liniile rusesti de unde, ascunsi ntr o groapa, am pndit momentul favorabil de ai ataca pe neasteptate pe cei doi servanti ai unei mitraliere grele. La semn alul stabilit ne am pravalit peste ei si le am crapat capetele fara vorba multa. Apoi am trecut peste ngraditura adapostului lor si ne am repezit cu capul nainte catre transeele din fata. Brusca noastra aparitie n no man's land declansa dintr o parte si din cealalta un foc sustinut de arme de toate calibrele, ntovarasit si de rachete luminoase, att nemtesti ct si sovietice. Am ramas n mijlocul acestui uragan, ntr o plnie de obuz, u n timp greu de apreciat. Apoi mpuscaturile s au rarit, ne am strecurat afara din groapa noastra si ne am reluat goana nebuna spre pozitiile germane. Aproape ca le atinsesem cnd o mitraliera germana latra scurt. Jrgens scoase un tip at si se prabusi, omort pe loc. Pacat de el, norocul nostru. Ranit, ar fi trebuit sa l caram. Bartram si cu mine dadeam din mini urlnd: Nicht schiessen! Wir sind deutsche Soldaten. Respirnd greu si tremurnd de spaima ne am rostogolit n transee. Am fost dusi imediat la comandantul companiei care ne lua un scurt interogatoriu, apoi ne trimise la cartierul general al regimentului, unde ni s a dat de mncare si un loc n paie sa

dormim.

"...si pe urma a fost destul de necugetat ca sa mpartaseasca totul unei infirmiere care nu si tinea gura si va puteti imagina urmarea. La apelul de dimineata, com andantul ne a citit acest bilet: Gefreite ul Hans Breuer, din Regimentul 27 blindate, compania a 5 a, a fost condam nat la moarte, n 12 aprilie, pentru a fi ncalcat principiile moralei militare, lasn d cu bunastiinta sa i fie strivit piciorul de un tanc. Executia a avut loc la Br eslau, la 24 aprilie". Cam acestea erau cuvintele comunicatului. Batrnul trase adnc din pipa, iar Porta rs e scurt, fara veselie. Nu, nu merita sa ti o faci cu mna ta... I am scris mamei si Ursulei ca sa le anunt ca sosesc n permisie. Chiar n aceeasi s eara am fost convocat la comandantul companiei. Rasturnat pe scaunul sau pliant, Meier ma cntari n tacere. Pe urma vorbi n sila: Cum ai ndraznit sa soliciti o permisie, trecnd peste capul comandantului de compan ie? Nu am cerut o eu. Colonelul mi a spus ca am dreptul la ea... Permisia ti este anulata. n aceasta companie doar eu acord sau refuz permisiile. E sti liber. Eram din nou n hazna. Pna la gt. PORCUL DE MEIER Culcat, nasul n tarna, ticalosilor! Strigatele amutira n vacarmul mortii. Tancul 534 se nfundase n pamntul moale strivindu i pe cei cinci oameni carora Meier le ordonase sa se culce sub monstrul de otel. Urma o lunga tacere, cu adevarat mormntala. Pe urma un mrit surd urca din rndurile n oastre... Cnd cele cinci cadavre de nerecunoscut au fost smulse din pamntul n care nu vor ntrzia sa se rentoarca, Meier le contempla o clipa, detasat, ca si cum acest asasinat nu l ar fi privit n nici un fel. Tocmai "ciupisem", pentru dezamorsarea minelor, o lopatica de infanterie si eram gata sa iesim n no man's land. Era ora 21. Toate obiectele care, lovindu se, ne ar fi putut trada prezenta binocluri, masti de gaz, casti, lanterne fusesera las ate n adapost. Armamentul nostru era alcatuit dintr un pistol, un pumnal si din cte va grenade ofensive. Porta cara dupa el si carabina cu luneta sovietica de care n u se despartea niciodata. Ne pregateam sa parasim transeea cnd s au apropiat de no i Meier si Oberleutnant von Barring. Asa cum i era obiceiul, Meier se rasti la noi : Si ncercati sa faceti lucrurile cu cap, turma de porci! Fara sa l bage n seama, von Barring dadu mna cu noi si ne ura noroc. La semnul Bat rnului am trecut peste parapet si am traversat rapid liniile noastre de srma ghimp ata nainte de a ajunge n cmp deschis, acolo unde trebuia sa fim cu ochii n patru. Nu parcursesem nici jumatate din drum cnd o racheta luminoasa transforma ntunericul n tr o lumina alba, orbitoare. Culcati la pamnt, ncremenisem. La lumina acestor infe rnale focuri de artificii este reperata imediat si cea mai mica miscare, iar cea mai mica miscare n no man's land este considerata ostila. Rachetei i trebui un ti mp nesfrsit ca sa ajunga la pamnt. Alt zgomot, alta racheta. Batrnul njura printre dinti. Daca o tine tot asa, nu iesim vii din porcaria asta! Ce l o fi apucat pe Ivan sa se joace cu mizeriile astea? Alte doua rachete s au naltat si au cazut. A urmat o pauza n care am atins liniile lor de srma ghimpata. Culcati pe spate, am nceput sa mnuim clestii. Firele vibrau deasupra noastra ca niste arcuri, scotnd sunete lungi, prea zgomotoase dupa parer ea noastra. Dar greul de abia urma: trndu ne pe burta prin ncurcatura de srma ghimpa ta, trebuia sa cautam minele cu ajutorul unor tije de fier. Minele folosite n zon

a aveau carcasa de lemn, ceea ce facea intilizabil detectorul de mine. Misiunea aceasta nu era cea mai potrivita pentru echipajul unui tanc si o datora m grobianului de Meier si dorintei lui de a purta Crucea de Fier. El ceruse coman dantului de regiment sa fie nsarcinata campania lui cu aceasta misiune. Nu numai ca trebuia sa facem o harta a cmpului de mine, dar trebuia sa mutam o parte din e le pe potecile rezervate de rusi pentru atacurile viitoare Trebuia sa taiem noi poteci n folosul nostru. n timp ce rusii, daca totul se termina cu bine, urmau sa fie macelariti de propriile lor mine. Cum eram lipsit de experienta n detectarea acestor masinarii, mi au dat sonda spu nndu mi sa o nfig, nclinata, n pamntul moale. Aproape imediat am descoperit ceva. Hei, Batrnule! S a trt pna la mine. Ai gasit una? Da, asa cred. Lua sonda si o mnui cu delicatete. E sigur. Las o asa, n o mai gdila. Sunt foarte sensibile jucariile astea. Nota pe harta pozitia minei. n continuare, am descoperit una dupa alta. Cnd ntregul cmp a fost marcat, au fost scoase cteva si duse ceva mai ncolo. Eram cu nervii ntins i la maxim, cel mai mic zgomot ar fi provocat o catastrofa. Aproape ca terminasem cnd o noua racheta exploda chiar deasupra capetelor noastre. Aveam o mina n brate , dar m am trntit imediat la pamnt si pe durata a saizeci de secunde lungi am rama s asa, nemiscat, cu masinaria exploziva lipita de piept. Ne am ntors n zori. Neatinsi. n urmatoarele patru nopti s a repetat aceeasi comedie , dar nici unul dintre noi n a cazut lat, caci aveam bafta. Cnd am prezentat raportul nostru afirmnd ca topografia subterana a zonei din no man 's land era bine cunoscuta, Meier a izbucnit ntr un hohot de rs sarcastic. Bine cunoscuta! Ati sforait ntr o plnie de grenada, porcilor? Am tras mai multe rac hete si n am vazut nici macar coada vreunuia dintre voi! Nu ma duceti pe mine as a de usor. n noaptea asta, cu hartile pe care le ati facut, o sa mergem mpreuna ca sa verificam. S a nteles? La ordinele dumneavoastra, Herr Hauptmann, raspunse Batrnul executnd o ntoarcere car e stropi cu noroi cizmele gloriosului nostru comandant de companie. Luna rasarise deja cnd am plecat cu porcul de Meier spre cmpul de mine dusman. Am cobort ntr o rpa n care rusii nu puteau sa ne vada, dar unde minele erau mai dese ca firele de par din cap. Meier mergea n frunte urmarind pe harta potecile pe care le taiasem. n urma lui mergea Batrnul, si el cu harta n mna, desi cunosteam zona ca pe buzunarul nostru. Meier se abatea spre stnga. Ne am oprit si ne am lungit n tacere. Mai facu zece sa u cincisprezece metri nainte sa realizeze ca nu l mai urmam. S a ntors spre noi, d ar n a ndraznit sa tipe de frica sa nu fie auzit de rusi. Ce nseamna asta, banda de golani? mri el n surdina. Trebuie sa stati nga mine, asa cu m v am ordonat, sau va trimit n fata curtii martiale! Ridicat ntr un genunchi. Batrnul rse cu pofta: S a zis cu amenintarea curtii martiale, Hauptmann Meier! n cteva clipe o sa fii o bucata de carne sngernda! Meier privea harta si Porta rnji: Asta e, beleste ti ochii, mizerabilule! E doar o mica diferenta ntre harta ta si a noastra. n calitate de ofiter aveai nevoie de o harta speciala, nu? Asa ca am m utat cteva puncte rosii, ca sa arate mai bine. Nu poti sa spui ca n avem grija de tine! Am rs cu totii cteva minute. Pe urma Porta si a pus carabina cu leneta la umar, bu buind! Danseaza acum, porc de ofiter, sau ti gauresc matele! Palind. Meier pasi spre noi, dar amorsa imediat o mina n timp ce carabina lui Por ta trase scurt. Meier avea un dum dum n umar. S a oprit clatinndu se si gemnd n timp ce sngele i curgea n valuri din umarul zdrobit. Danseaza, rahatule, danseaza! continua Porta cu pumnii strnsi. Arata ne un vals! O sa tinem ritmul cu jucariile astea pe care tu. sau altii ca tine, ne au nvatat sa le folosim. Batrnul si scoase revolverul greu, regulamentar, si trimise un glonte ntre picioare

le lui Meier, care schita primul pas de dans. Stege. Pluto, eu si ceilalti baiet i din pluton am intrat n joc si ara golit ncarcator dupa ncarcator n jurul cizmelor o fiterului care dansa si tremura. Prima lui cadere a provocat explozia unei mine care l a aruncat n aer. Si de patr u, cinci ori la rnd, caderea lui a provocat noi explozii. Obuze cu srapneluri au nceput sa explodeze caci bubuiturile dadusera alarma. Mitr alierele latrau ntre detunaturile mortierelor. Rachete se naltara de o parte si de alta alcatuind foc de baraj. Si germanii si rusii credeau ca inamicul este pe pu nctul de a i ataca. Furtuna de foc navali peste noi, iar pamntul tremura sub picioarele noastre. Am r amas doua ore ntr o plnie pna cnd duelul de artilerie s a potolit. Rentorsi n transee, Batrnul a raportat Oberleutnant ului von Barring. Herr Oberleutnant! Subofiterul Beier a ncheiat mpreuna cu plutonul misiunea de rec unoastere a cmpului de mine inamic. Recunoasterea s a desfasurat conform planului, sub comanda capitanului, Meier. Capitanul a fost ucis caci, n ciuda avertismente lor plutonului, a staruit sa intre n cmpul de mine, desi nu l cunostea suficient. Barring ne privi dus pe gnduri. Ochii lui cautau ochii nostrii, ntrziind o clipa pe fata fiecaruia. Niciodata n am vazut ochi mai profund umani si mai gravi ca ai l ui. Capitanul Meier a fost ucis? Se mai ntmpla n timp de razboi. Subofiter Beier, du ti oamenii n adapost. Plutonul doi a facut o treaba buna n cmpul de mine. O sa trimit raportul meu catre comandant.... Ne saluta ducndu si doua degete la chipiu si intra n adapostul lui. Batrnul surse. Ct timp traieste el, n o sa mai fie nevoie de vnatoare de vrajitoare n compania ast a. Ati vazut ce salturi mortale facea rahatul ala de fiecare data cnd micutele mine i trageau cte un sut? sublinie Porta. L ar fi ncntat pe profesorul de gimnastica! Acesta a fost discursul funebru pentru capitanul Meier, burghez setos de putere, dar prea marunt pentru a deveni cineva n razboi.

Si ce, doar ai doua!" Mugind, Pluto porni pe urmele lui Porta si ale celor doua fete. Desi disparusera din raza noastra vizuala, auzeam chicotelile lor satisfacute. Nu i mai vedem doua ore! exclama Batrnul, glumet. Ceilalti baieti s au lungit n iarba nalta visnd, privind fumul tigarilor, evocnd cu j umatate de glas amintirea camarazilor disparuti. DORMITI, BAIETI! Dimineata, cnd treceai de la aerul proaspat de afara la atmosfera nchisa a camerei suprapopulate, duhoarea era suficienta ca sa ti iei talpasita, dar te obisnuiai , asa cum o faceai si cu altele si adormeai rapid, leganat de sforaituri si de d iscutiile soptite ale taranilor rusi. Stiam bine ca femeia era tuberculoasa n ult imul hal, dar ce ne pasa? Acceptam si bacilii pe lnga purici, sobolani si jeg. Nu adormisem de mult timp cnd rusii ne au trezit. Porta i a njurat, dar rusul cel mai batrn i a raspuns ferm: Gura, herr soldat, si culca te! Porta devenise profesorul lor de germana. O ora mai trziu si a facut intrarea o closca cu pui. Dar cnd a nceput sa l ciupeasc a pe Porta de fata, acesta s a facut negru de furie, a sarit din culcusul de pai e ca un proiectil cu reactie, a prins gaina de gt si, facndu i semn cu degetul, a tipat la ea: Spala putina, gaina barna, cu toti avortonii tai nelegitimi. Apoi a aruncat zburatoarea pe fereastra si a nceput sa urmareasca prin toata casa puii cuprinsi de panica. Nora batrnului a nceput sa tipe ca arsa. Porta zbiera:

Mai lasa ma n pace! Si o njura pna cnd aceasta si pierdu rabdarea si i trnti un polonic n crestetul capulu i. Am izbucnit cu totii n rs, ceea ce avu darul sa i potoleasca furiile. S a napust it n urma tarancii, n camasa de noapte, cu poalele fluturndu i n vnt n timp ce topaia ca un cocos. O urmari pna departe, pe cmp, n timp ce rusii se umflau de rs. Nu mult d upa aceea s a ntors mai potolit, a trntit usa de s a cutremurat toata casa, apoi s a aratat n dreptul ferestrei si a mugit: Vreau sa dorm, primul care ma deranjeaza l dobor, pac pac, gata, mort! Ne am trezit la amiaza si am pornit sa ne luam ratia de la bucataria mobila. Am avut, pentru un sfert de ora, o mncare decenta. Ciorba de fasole. Gamelele erau a proape pline iar noi hapaiam ca animalele. Dupa ce am lins totul ne am adunat n j urul coletului primit de Siege. Am pus totul pe o masa ntinsa lnga latrine. Porta avea vesnic si o sticla de vodca. Latrinele erau puse n asa fel nct puteam sa ne asezam avnd masa n fata noastra. Odata instalati, a aparut un pachet de carti soioase si am nceput un joc nesfrsit, ronta iam pateuri, prajituri si jambon. Sticla trecea din mna n mna. Pahare, farfurii, ta cmuri: un lux pe care l consideram de mult inutil si muieresc. Asezati linistiti c u bracinarii n vine, mpacati cu noi nsine si cu lumea, mncam, beam, fumam, discutam, jucam carti si faceam ceea ce aveam de facut. Fundurile noastre goale se oferea u privirii celor din sat, caci latrinele erau puse pe un dmb de unde puteam sa ad miram toata cmpia, n timp ce tot satul putea si el sa ne admire pe noi. O pasare cn ta ntr un copac si lnga noi dormea un cine toropit de caldura soarelui de toamna. F emei scoase la munca, murmurau un cntec rusesc... Si doar spre seara, cnd taranii se ntorceau de la cmp, ne paraseam piedestalele idilice pentru a ne rentoarce n casa . ntr o dupa amiaza, Batrnul si ceilalti comandanti de tanc au fost chemati la coman dantul companiei. Dupa un sfert de ora s a ntors triumfator: Baieti, plecam n misiune. Trebuie sa ne instalam n cmp la douazeci si cinci de kilo metri spre sud de Novi si sa sapam adaposturi care sa lase doar turela deasupra p amntului. O sa traim ca regii, linistiti si uitati, la cincizeci de kilometri n sp atele frontului. Fara obuze pe cap, nici o alta grija n afara de a ne ngriji sanat atea pna cnd rusii vor da peste cap linia nti... Cnd o vor face va trebui sa le distr ugem tancurile pe masura ce sosesc si sa tinem pozitia orict ne ar costa. Consemn ul este sa aruncam cheile tancurilor dupa ce le am ngropat. Porta hohoti: Chiar asa ai zis: cheile de contact? Batnnul surse: Mda. Asta i tot ce trebuie sa lepadam. Perfect catana batrna! O sa respectam consemnul. La urma urmei putin ne pasa, ave am patru chei de schimb. nainte de ivirea zorilor ne ocupasem noile pozitii. Chiar n mijlocul cmpiei, acolo unde ierburile erau att de nalte ca trebuia sa te nalti pe vrfuri ca sa zaresti lini a orizontului. Era frig. Aveam pe noi mantaile, caciulile de blana, mnusile, iar p e sub pantalonii negri de uniforma purtam izmene. Cum nu aveam n fond dect doua lo peti si o cazma, doar trei dintre noi puteau sa lucreze deodata si era o minune sa vezi cu cta abnegatie ne suplineam colegii lasndu i sa stea o adevarata scena d e propaganda n spiritul sefilor iubiti dar asta doar pentru ca vntul era taios ca briciul si miscarea era singura cale de a te ncalzi. Ridicndu si mna, Batnnul declama poetic: Copiii mei. scumpii mei, nu i minunat sa stai aici in aer liber si sa sapi aceas ta groapa superba? Vedeti, soarele se ridica si nu trebuie sa ne mai fie frica de Mos Crivat! Totul este linistit, copii, micutele pasarele ale Domnului ne vor cnt a si daca vom fi cuminti, cu adevarat cuminti. Batrnul Mos al Stepei va veni sa n e spuna o poveste cu porcarele. Simtiti sarutul vntului proaspat al stepei pe obr ajii vostri pufosi si n pletele voastre? Pe masura ce se ridica soarele scadea rapid si nivelul, nu cel al gropii, ci al entuziasmului nostru. Sudoare, blesteme. Unelte azvrlite ct colo. Ne am ncalzit si sudoarea curgea pe noi, n timp ce basicile si faceau aparitia pe micutele noastre mir ii albe. Nu aveam obisnuinta unei astfel de munci si pamntul stepei era tare, tar e...

Ia spuneti mi, ne ntreba Porta. Suntem soldati sau gropari? Va ntreb asa, n legatur a cu tariful sindical... Masuram mereu tancul ca sa vedem daca ne apropiem de capatul osndei, dar la amiaz a dupa sapte ore de sapat eram de abia la jumatatea drumului. Batrnul ncepu sa njur e armata si Porta l ntreba cu falsa ino-centa daca nu mai simte sarutul vntului pro aspat al stepei si daca sufletul lui nu se simte naltat de razele calde ale soare lui si de profunda valoare educativa a muncii pamntului. Batrnul i a aruncat lopat a n cap si s a ntins la umbra tancului. Nu mai scot nici macar o lingura! Am vazut destule gropi ca asta de la nceputul m izeriei asteia de razboi! Noapte buna. Am sapat, Porta, Stege si cu mine, nca o jumatate de ora, timp dupa care Pluto si Batrnul urmau sa ne schimbe. A trebuit sa i luam pe sus si sa i aruncam n groapa. Am facut cu schimbul doua ore, pe urma perioada de munca efectiva a fost redusa la un sfert de ora pentru ca. la sfrsit sa cadem cu totii pe spate, cu ochii pie rduti n gol, incapabili sa sapam mai departe. Adapostul trebuia sapat, fie ca vroiam, fie ca nu. Dupa o ora de odihna, Pluto s i Batrnul s au pus pe treaba si noi i priveam. La ora cinci, n sfrsit, gaura era suf icient de adnca si am intrat cu tancul n ea. Nimeni nu s a lasat rugat ca sa ridic e cortul, toti se saturasera. Dar cum se spunea ca zona este cutreierata de part izani, trebuia sa facem cu schimbul de paza. Si nu s a oferit nici un voluntar, asa ca, n mijlocul discutiei nfierbntate, Batrnul ne a declarat: Un subofiter nu preteaza serviciul de paza. Doar nu sunteti att de ignoranti nct sa nu stiti asta! Si s a nvelit cu patura, iar n secunda urmatoare sforaia. Asta mi aduce aminte ca sunt Stabsgefreiter, spuse Pluto. Noapte buna, baieti! Si toata armata se va ntoarce cu susul n jos daca afla ca eu, Josef Porta, Obergef reiter, ma cobor la aceasta sarcina nedemna! Distractie placuta, baieti! Ramasesem eu si Stege. E o legenda, am spus eu. Niciodata n au fost partizani n zona! Niciodata! afirma Hugo Stege indignat. ntr o clipa dormeam toti cinci. A doua zi de dimineata Stege s a sculat primul. Vroiam sa ni se serveasca la pat cafeaua si sorta l alesese pe el sa se ocupe de asta. Iesise de cteva minute din c ort cnd i s a auzit vocea de la naltimea turelei: Iesiti, pentru Dumnezeu, uite l pe comandant! Era ora potrivita pentru o inspectie, unsprezece dimineata, si daca eram surprins i n flagrant delict putea sa ne coste. Dar nu era dect o gluma a hotomanului numit Hugo Stege si ntr o clipa toti ne am ntors n cort tipnd sa ni se aduca zeama. Stege tocmai iesise cu gamelele cnd am auzit glasul sau nnebunit: Hei! Sculati va! Capitanul si colonelul!Scularea, pentru Dumnezeu! Va jur ca est e adevarat! Rsete, njuraturi si glume au salutat reluarea pacalelii, dar nimeni nu se misca din loc si cnd concertul de ragete s a potolit, Porta a urlat: Valet, daca vrea sa ma vada comandantul, spune i ca nu i ziua mea de vizita... Si si puncta discursul cu un vnt sonor. Chiar nu vreti sa iesiti? O sa dam de naiba. Ori sosise ntr adevar colonelul, ori Stege si descoperise veleitati de actor. Renunt sa mai descriu iesirea noastra din cort. Cnd ne am aliniat n fata turelei, chiar si cel mai indulgent lablagiu n ar fi putut spune despre tinuta noastra ca era regulamentara. Comandantul statea sa explodeze. Ct despre Oberleutnant von Barring, expresia lui era de nepatruns. Paream o caricat ura decupata din ziar: Batrnul era n izmene, ciorapi si o camasa murdara, Porta si bagase pantalonii n ciorapi si purta o esarfa de matase rosie n jurul gtului, cames oiul lui Pluto era un adevarat drapel ce flutura n vntul stepei iar esarfa, de un v erde mai putin strident dect cea rosie a lui Porta, era n schimb legata ca un turb an pe teasta lui uriasa. Tu esti comandantul tancului? mri comandantul tintuindu l pe Batrn prin monoclu. Da, Herr Oberst! Atunci, ce mai astepti ca sa dai raportul? Batrnul alerga la masina comandantului, pocni din papuci si, conform regulamentul ui, latra n linistea stepei:

Herr Oberst! Subofiterul Beier, plutonul doi, tancul numarul unu, raporteaza ca nu are nimic special de semnalat. Fata colonelului concura esarfa lui Porta. Aha! N ai nimic special de raportat! Dar eu, eu am ceva special sa va spun... Si a urmat un sir de njuraturi. Mai trziu von Barring s a ntors sa ne vada. Singur de data asta. Sunteti cea mai nenorocita sleahta de golani din toata armata, ne a spus clatinnd din cap. Putea sa va treaca prin cap sa faceti de garda macar n prima zi! Era no rmal sa vina n inspectie! Acum aveti fiecare cte trei zile de arest? Iar adapostul nu este bun, trebuie sa sapati altul la zece metri napoi. Si pot sa va garantez ca o sa vina din nou n inspectie, asa ca dati i bataie. O tacere uimita i a salutat plecarea. Sa sapam nca o groapa? Nici morti! Dar ce s a facem? Stege a fost cel care ne a salvat. Banda de alcoolici abrutizati, ncepu el amabil, aveti marele noroc sa se afle pri ntre voi un om inteligent care stie sa si foloseasca materia cenusie n clipele gr ele! Sper ca o sa aveti decenta sa i multumiti Domnului... Tot ceea ce trebuie s a facem este sa dam o fuga pna la Oskol cu jucaria, sa dam buna ziua rusilor si s a i invitam la corvoada n schimbul unei plimbari cu tancul! Zgomotul senilelor a trezit satul cazut n toropeala de duminica si n au fost prob leme sa gasim mai multi voluntari dect aveam nevoie. Rusii erau ncntati sa strabata cmpul pe un car de asalt si, chiar daca se ntrerupeau mereu ca sa danseze, sa cnte si sa glumeasca din tot sufletul, noua groapa a fost sapata n doua ore, ntr o atm osfera incredibil de vesela si incredibil de prafoasa cu coruri, povesti si rsete . Eram att de cufundati n aceasta sarbatoare ca nici nu l am vazut sosind pe von B arring. A privit o clipa spectacolul, apoi a clatinat din cap, murmurnd: Ei bine, cel putin pot sa spun ca aveti simt organizatoric! Si mereu clatinnd din cap, s a ntors la masina si a plecat. Mai trziu, pe nnoptat, am dus creaturile acelea simple si vesele n satul lor nca oco lit de razboi. Porta avea doua fete agatate de gt si a fost greu sa adunam toata echipa si sa o luam din loc. Ajutndu ne astfel mpotriva propriilor lor compatrioti rusii nu puteau fi nvinuiti, cel putin teoretic, de tradare? Cred ca se poate spune si asa ceva. Dar nu sunt foarte sigur. Caci aceste acte de prietenie, dupa parerea mea, l au dezgustat de razboi pe sim plul soldat german mai mult dect atacurile partizanilor. Stiu destui care, pornin d la drum infectati de mitul rasei superioare, au descoperit ca inamicul nu era dusmanul lor si ca nu le era n nici un fel inferior. Soldatul german simplu si a largit cunostintele despre oameni si popoare si lucrul acesta a nsamntat n el solidar itatea cu oamenii simpli asemanatori lui. ncet, dar sigur, idealurile s au dovedit a fi umplute cu vnt ca si isteria Fhrer ului si morga generalilor inumani. Ei au nv atat efectiv sa i urasca pe cei din SS, care le inspirasera pna atunci doar o tea ma surda, umilitoare. N ai chef sa tragi asupra unor oameni cu care te ai distra t cu o seara n urma, fie ca este sau nu razboi. Acesta i motivul pentru care gloa ntele se pierd si obuzele si rateaza tinta n unele lupte. Sa tragi n aer este un lu cru placut si usor, un mod de a lipsi razboiul de prada sa. Asta cel putin cnd nu se afla un ofiter n spate care sa ti urmareasca toate miscarile.

Surznd, von Barring ne a nmnat permisiile. Daca va grabiti putin, va duc la tren. Aveti paisprezece zile de permisie si cinc i zile pentru drum. Cntece si topaieli de bucurie, friznd nebunia. Am intrat n casa, dansnd, a urmat apo i chinul de a folosi batrna lama de ras care trecuse peste obrajii fiecaruia de c incizeci de ori. Porta o mbratisa pe rusoaica si trase cu ea un vals de i sarira papucii. Batrna cotcodacea ca o gaina si se abtinea cu greu sa nu izbucneasca n rs. Sunteti mai rai dect cazacii! spuse ea.

BATALIONUL DE REZERVA 988 Am ajuns la Gomei cu o ntrziere de douazeci si patru de ore. Trenul din acea zi pl ecase deja. Trebuia sa l asteptam pe cel de a doua zi. Un subofiter ne a spus ca pe front a nceput din nou bulionul. Rusii se pare ca at acasera pe toata lungimea si n unele locuri izbutisera sa rupa frontul. Am taiat o la timp, remarca Porta. Un noroc chior... Sceptic, Batrnul clatina din cap. n doua saptamni o luam de la cap. Si m as mira ca lucrurile sa se aranjeze ntre tim p! Gura, piaza rea, i o scurta Stege. Ne strigi tot cheful cu ideile tale pesimiste ! Doua saptamni acasa, asta i capatul lumii! Poate ca razboiul se si termina pna atunci... O noapte ntreaga am disecat proiecte minunate. Ma gndeam la rotunjimile pietroase ale Ursulei, mi imaginam bratele ei puse n jurul gtului meu, drumul degetelor ei n l ungul sirei spinarii. O doream din rasputeri si taceam. Trenul trebuia sa pece de abia la ora 1840, dar eram pe peron nca de la cinci dup a amiaza. Ne simteam mai puternici ca niste regi aratnd foile noastre de drum cel or din politia militara. Am gasit un compartiment liber, iar Porta si Pluto s au instalat n plasa pentru bagaje ca sa doarma linistiti. Ne am scos cu totii bocan cii si ne am pregatit pentru noaptea care urma. Trenul se umplea treptat cu perm isionari galagiosi care se nghesuiau pe culoare. Sticle cu snaps treceau din mna n mna si ncepeau sa se auda cntece. Porta si scoase fluierul si cnta un refren interzis, pe care ne am grabit sa l rel uam n cor. Am trecut prin tot repertoriul nostru de cntece obscene. Chiar si pe ce le mai scrboase. Nimanui nu i se parea deplasat. Noi, catanele batrne, cntam ce vroi am. Daca ne ar fi facut cineva morala l am fi aruncat pe geam fara nici o discut ie. Cnd trenul s a urnit din loc, uralele noastre au facut sa tremure cele cteva ge amuri ntregi ale garii. Trziu n noapte am oprit n Moghilev. Scandalul se mai potolise. Cei mai multi motaia u visnd la permisia lor. Pentru cei mai multi era prima n ultimii ani. Cu o zmucitura, trenul a pornit, a facut ctiva metri si s a oprit din nou. Dupa ct eva clipe s au auzit urlete de afara, iar usile vagoanelor au fost deschise. Pol itistii strigau: Toata lumea afara cu echipamentul si bagajele. Permisiile sunt anulate.Ofensiva rusa a rupt liniile noastre. Veti fi grupati provizoriu ntr un batalion de rezerva si va ntarceti la chelfaneala! A izbucnit un scandal monstruos, iar intrusii au fost aruncati n noroi, spunndu li se sa si plimba n alta parte trtitele si glumele nesarate. Dar nu era o gluma. Adormiti, ncordati, a trebuit sa parasim convoiul si sa ne al iniem n doua grupuri pe peronul garii Moghilev. La stnga artileria si tanchistii. L a dreapta toti ceilalti infanterie, aviatie, marina, orice ar fi fost. Ni s au l uat ordinele de permisie, apoi s a auzit ordinul fatal: Coloana, la dreapta! nainte... mars! Am mers toata noaptea. Sleiti de oboseala, de furie si de dezamagire n vntul taios si n zapada care ne orbea. Nu ne venea ca credem ca patim asemenea magarie. Nu s e fac asemenea glume cu soldatii. Nu i arunci din trenul care i duce catre o perm isie binemeritata. Nu le iei Eldorado ul, tara fagaduita, pentru a i trimite pe f ront la tunurile si aruncatoarele de flacari, sub focul inamic. Era o lovitura ca pabila sa distruga si putina ncredere si forta pe care unii dintre noi o mai avea u. Sase zile de mars prin zapada, prin zapada si iar prin zapada. Apoi un prim cont act cu fortele inamicului, putin mai la nord de Lisvin. Ce curios era sa auzi cu m se nfig obuzele n zapada cu un zgomot moale. ncet, frontul ceda sub presiunea inf anteriei rusesti care nainta implacabil, indiferenta la pierderi. ncet, dar sigur, grupul nostru improvizat se rarea si se ndrepta spre disparitie. Noi, care n avea m ce cauta n Rusia, nu dovedeam sa i stavilim pe cei care voiau sa curete tara lo r de prezenta noastra. De partea lor era dreptatea n sensul ca se mpotriveau unui

agresor, caci atacul nostru preventiv" fusese doar un artificiu de propaganda. Unitatea noastra se numea Batalionul 988 de teritoriali n rezerva si gluma cea mar e era ca aduna reprezentanti ai tuturor armelor, de la marina la aviatie, trecnd c hiar si prin garda civica, si doar un singur, un unic teritorial! Se ntlneau toate uniformele, erau afisate toate nsemnele, toate insignele, toate ecusoanele. Un si ngur lucru ne unea, ura care ne o inspira Batalionul 988. Ardeam de nerabdare sa ne regasim unitatile. Un angajament mai dur cu inamicul s a produs la est de Volkov, rusii aruncnd n lup ta numeroase tancuri si aviatie de vnatoare si bombardament. ntr o ruina am gasit o pisica roscata cocotata ntr o sareta, mieunnd de frig, de frica si de foame. I a m dat cu forta un gt de snaps nainte de mncare. Cnd am plecat a pornit o dupa noi. P entru ca era rosie, am botezat o Stalin". Stalin a facut toata campania de la Volkov pe ranita lui Porta, iar Pluto si Ste ge i au croit o uniforma completa, pantalon, bluza si chipiu, acesta din urma leg ata cu un snur ca sa nu l piarda n lupta. Apartinnd unui regim disciplinar, Stalin nu avea voie sa poarte vulturul nazist. La nceput a ncercat sa scape de haine, ap oi si a dat seama ca i tin de cald, sau a sfrsit prin a se obisnui cu ele, asa cum se obisnuise cu ratia zilnica de snaps. A tras de altfel cteva betii de neuitat. Puteti sa spuneti ca era o cruzime fata de bietul animal, dar Stalin nu ne a pa rasit nici o clipa, iar blana lui a devenit lucioasa, s a ngrasat si a recapatat tupeul caracteristic pentru o pisica al carei univers este stabil si ordonat. La sosirea Craciunului nu mai ramasesera din Batalionul 988 de rezervisti dect oam eni pentru o companie care, de altfel, a si fost destramata. Ne am primit toti c inci ordinele de drum pentru Godnio pe Vorskla, unde stationa regimentul nostru. Trei zile mai trziu ne prezentam la Cartierul general al unitatii si de a doua zi treceam la corvoada. nainte de toate nsa ni s a adus posta. Aveam un teanc de scrisori de la Ursula si de la mama. Fiecare si devora scrisori le, le citea si le recitea, ca n final sa le citeasca cu voce tare n fata celorlal ti, pentru a visa mai bine si a le sorbi cu setea unui suflet dornic de prezenta celor de acasa si care trebuie sa se multumeasca doar cu cuvinte scrise pe hrtie. ntr una din scrisorile ei, Ursula mi spunea: Mnchen, 9 decembrie, 1942 Dragul meu, Sufar alaturi de tine pentru aceasta oribila nedreptate care v a fost facuta, ti e si camarazilor tai. Dar nu te lasa dobort pentru ca ti au furat permisia. Rami nc rezator n viitor, n ciuda tuturor acestor mizerii facute de ei. n curnd cosmarul se va termina, iar vulturul nazist si va fi pierdut toate penele. M am rugat Domnului sa te protejeze de ororile frontului. Desi te consideri pagn s i ti afisezi necredinta, stiu ca El te iubeste mai mult dect pe cei mai buni preot i ai sai, iar cnd razboiul se va termina o sa stiu cum sa te conving si cum sa sp arg carapacea asta de cinism n spatele careia va ascundeti tu si toti ceilalti nef ericiti din unitatile care nu poarta vulturul nazist pe piept. Nu uita ca mai de vreme sau mai trziu se va instaura pacea, iar visele frumoase vor deveni realitat e. Cred ca pna atunci o sa pot deschide un cabinet la Mnchen sau la Kln si marea mea s peranta este ca ai sa urmezi cursuri de stomatologie. Promite mi doar ca n o sa rami n armata, chiar daca ai avea sansa unei cariere stralucite! n sase luni termin specializarea n chirurgie si ncep sa pun deoparte bani pentru ca minul nostru. Poate reusesc sa l amenajez pna la ntoarcerea ta. Dar ce bazaconii spun? Sper sa vii mai repede de att. Vreau sa te ntorci chiar azi , acum. Tata si mama s au obisnuit cu ideea de a avea un ginere. Binenteles ca la nceput nu voiau sa creada si as fi vrut sa le vezi mutrele cnd le am spus ca esti un fost puscarias asa este? si ca acum servesti ntr un regiment fara naripata. M au crezut nebuna, pe moment, dar au cedat cnd le am spus ca singura ta crima era de natura politica si te au acceptat fara rezerve spunnd ca daca ne iubim nimic altceva nu conteaza. N are rost sa ti vorbesc de politica, doar sunteti bine informati acolo, n primel e rnduri! Ma consolez repetndu mi ca din moment ce vom fi mpreuna pna la sfrsitul viet

ii, o permisie anulata nu are mare importanta. De altfel, n clipele astea, o permisie n ar fi dect o alta forma de tortura, caci m as gndi fara ncetare la ntoarcerea ta pe front, la inevitabila despartire. ti trimit si o cruciulita de aur. Am purtat o la gt, direct pe piele, nca din copil arie si as vrea sa o porti si tu acum. Te va proteja de rau. Sarut o n fiecare se ara asa cum sarut eu inelul pe care mi l ai daruit. Dragul meu, iubitul meu Sven , te iubesc att de mult nct izbucnesc n plns la gndul ca ne vom rentlni si n o sa te las sa pleci. Esti al meu, doar al meu. Chiar daca te ndragostesti din cnd n cnd de o rusoaica sau de o nemtoaica din armata noastta. Caci stiu ca nu poti iubi pe a lta asa cum ma iubesti pe mine. Si te iert de pe acum daca ai cautat uitarea n bra tele altor femei. Nu ti cer sa traiesti ca un calugar. Tot ceea ce as vrea ar fi sa nu te angajezi n ceva ce n ai avea curajul sa mi povestesti. Nici nu stii ct am plns cnd minunatul tau camarad, Batrnul, mi a scris, spunndu mi ca ai cazut prizonier. A fost scrisoarea cea mai frumoasa, dar si cea mai trista p e care am primit o vreodata. Si totusi n a fost nimic pe lnga ce am simtit dupa u nsprezece luni cnd am primit scrisoarea ta n care mi povesteai prizonieratul tau. A m lesinat pentru prima data n viata mea. Am facut febra si o saptamna a trebuit sa stau n pat. Ce prabusire, dar n ciuda febrei ma simteam fericita, fericita! mi spui ca nu crezi n Dumnezeu, dar stiu ca El n a ncetat sa vegheze asupra ta, pen tru ca esti un om adevarat, asemeni camarazilor tai. Ai defecte si slabiciuni, da r esti mai uman, cu inima si cu gndurile mai curate dect cei mai multi dintre stlpi i bisericii, broaste de confesional, greieri ai agheazmatarului. Spune ti ca mparta sesc ura ta mpotriva oricarei forme de ipocrizie si ca acesti preoti sunt doar sl ugi servile n solda unor stapni nerecunoscuti de Dumnezeu si de adevaratii crestin i. Dar Cel care propovaduieste mila nu i poate mpiedica pe ipocriti sa fie acolo s i nu trebuie sa te gndesti ca ascultnd ce are de spus faci cauza comuna cu acei pr eoti nedemni. Asta vreau cu orice pret sa te fac sa ntelegi si sunt sigura ca o s a te conving. Trebuie sa ma opresc aici, dragostea mea, iubitul meu, rugndu te sa ai grija de t ine. Stiu ca este greu, dar nu te lasa scufundat n indiferenta si cinismul soldat ilor din linia nti. Continua sa crezi ca exista si frumos pe lumea asta. Vreau sa te recuperez viu. Fa totul ca sa rami ntreg. Viu si ntreg te vreau acasa. Cu trupul si sufletul. Iar anul care vine sa ne aduca speranta si fericire, noua si ntregii lumi. Femeia ta pe vecie. Ursula" Speram sa fim nlocuiti de Craciun, dar am fost dezamagiti si, n plus, am fost promo vati infanteristi si dusi n prima linie. Seara Nasterii Domnului m a gasit undeva n no man's land, pe fundul uneia dintre gaurile sapate din cincizeci n cincizeci de metri. Rolul acestor posturi avansate era acela de a da alarma n cazul n care patrule inamice se aventurau pna n liniile noastre. Dar orict de constiincios ai fi fost, inamicul tot se infiltra si dispar ea fara sa fie semnalat. De abia la sosirea zorilor descopeream asta... dnd peste santinelele noastre cu gtul taiat. Sau chiar gasind postul gol, rusii surprinzndu l si lundu l prizonier pe ocupant. Trasesem la sorti posturile de garda. Von Barring nu dorise sa dea ordin n noapte a de Craciun. Biletelele fusesera puse n cascheta sa si ntreaga campanie trasese la sorti. Si nu doar soldatii, ci si gradatii, ba chiar si von Barring.Astfel, unu l dintre locotenentii nostri intra n post intre orele 22 01. Mi am petrecut deci acea noapte ntr un adapost individual, n inima no man's land ul ui, cu mitraliera si grenadele pregatite. Cel mai mare dusman n asemenea cazuri este somnul, caci tensiunea permanenta si nc ordarea cu care cauti sa distingi sunetele si imaginile n ntuneric te epuizeaza, i ar singuratatea actioneaza ca un somnifer. Esti singur si te simti singur si te cuprinde nostalgia, ajungnd sa tnjesti dupa moarte. Ideea de a adormi si a termina odata cu toate apare n culori periculos de seducatoare. Totul pare usor. Lipsit de durere. Lucrurile care ti sustin dorinta de a trai, imaginea fiintelor iubite, par sa se estompeze ntr o irealitate fantomatica. Prea mare efortul ca sa te ntorci la ele...

Brutal, un zgomot n surdina, metalic, pare sa se auda n dreptul adapostului meu. nc ep sa tremur si sa mi imaginez raceala unui pumnal pe gtul meu. mi musc buzele pna l a snge si cu mna nclestata pe o grenada scrutez ntunericul pna cnd privirea mi se tulb ura. Se distinge parca un trsit n zapada. Sa trag o racheta? N as vrea sa ma acopar de ridicol. Conventiile sunt att de put ernice nct n fata unor dileme preferi sa ti risti pielea dect sa fii ranit n amorul p ropriu. Asa suntem facuti, nteleaga cine poate... Iar lansarea unei rachete mi ar desconspira pozitia n fata oricarui soldat rus aflat n apropiere si gata sa si mnu iasca pumnalul. Pe urma un tipat si un horcait. Simultan o alta voce urla: Ajutor! Ivan m a prins! Aj... Felul n care tipatul a fost ntrerupt, sugera o mna pusa pe gura celui atacat. Mi s a facut parul maciuca si mi s a parut ca disting cteva siluete ntunecate, n am mai ezitat. Am aruncat grenadele si am tras o rafala de mitraliera, apoi am lansat rachetele luminoase, acum tot sectorul era luminat. Avusesem noua santinele n no man's land. Sase nu s au mai ntors. Cinci aveau bereg ata taiara, al saselea disparuse. Posta de Craciun nu venise si cnd a sosit era ziua nasterii Domnului, la miezul n optii, difuzoarele sovietice ne au lamurit: Alo, alo, 27 blindate! Craciun fericit Daca vreti sa va primiti coletele si post a, nu va jenati, veniti sa le luati. Le avem aici, ca si pe postas. Sunt scrisor i pentru... Si a urmat lista destinatarilor. Cum a terminat lista, a suprasolicitat: Camarazi din 27. O sa va citesc acum cteva pasaje din aceste scrisori ca sa aflat i ce se mai ntmpla prin tara! Iata un mesaj pentru Kurt Hessner... Draga Kurt... A avut loc un raid noaptea trecuta... O bomba a distrus... Tatal nostru este... D urere sfsietoare Kurt Hesner, daca vrei sa afi restul scrisorii te asteptam si te vom primi cu compasiune... Au continuat sa citeasca fragmente din scrisorile capturate, facndu i pe toti sa creada ca cei de acasa erau morti, mutilati, sinistrati, fara adapost sau morti de foame. Teama, incertitudinea au facut sa se clatine multe suflete si chiar n a ceeasi noapte cinci oameni au traversat no man's land pentru a si citi posta la rusi. La ivirea zorilor am vazut trei infanteristi sovietici zacnd n zapada n apropierea adapostului meu. Urmele schiurilor treceau la numai doi metri. ntr o buna zi, Porta a disparut. Cincisprezece veterani dintre cei mai hrsiti au solicitat, si li s a aprobat, autor izatia de a efectua un raid de recunoastere pentru a lamuri aceasta stranie disp aritie. Locotenentul Holler ne a nsotit si el, scotndu si gradele si nsemnele de arm a. Am nceput cu depistarea santinelelor ruse, le am cazut n spate, am aruncat cteva gr enade si am maturat transeea cu mitraliera si aruncatorul de flacari. n cteva minu te soarta lor a fost pecetluita. Ne am ntors apoi cu doi prizonieri, dintre care unul era muzicant, un gornist. Cum i l am descris pe Porta, a nceput sa rda. E complet nebun, a explicat gornistul. n clipa asta participa cu comisarul la un corcours cine cade primul sub masa". Vrea sa cumpere o haina din blana de urs si o lada cu vodca. Are la el cinci mii de tigari sa si pla-teasca cumparaturile... La ntrebarile noastre nspaimntate, ne a raspuns ca Porta fusese capturat de o patru la. Doua zile mai trziu nca nu l revazusem pe Joseph Porta si ncepusem sa deplngem pierd erea sa. Apoi, la capatul unei saptamni, a aparut n adapost purtnd o manta de ofiter sovieti c si o servieta de piele bine burdusita. Ce timp frumos e azi! N a spus mai mult, dar surse indulgent n timp ce ne uitam la el cu gura cascata. Sper ca n am ntrziat la masa. Ar fi pacat pentru ca am adus ceva de pileala. Avea sase sticle de votca n servieta, ca si cele cinci mii de tigari cu care plec ase. Comisarii nca n au nvatat sa joace carti ca lumea, declara el atotstiutor. Si asta a fost tot ceea ce a vrut sa ne spuna, drept care n am gasit nici o expl

icatie pentru aventura lui. Sase sticle de vodca, o manta noua si o servieta din piele. Ce lucru ciudat este razboiul!

Datorita grelelor pierderi suferite de Regimentul 27 pluteau n aer avansari pentr u toti veteranii. Comandantul fusese ucis, Oberstleutnant von Lindenau a fost nu mit Oberst. Maiorul Hinka a devenit Oberstleutnant, cu functia de comandant de ba talion, iar von Barring deveni Hauptmann ul companiei noastre. Batrnul a fost ava nsat Feldwebel si comandant de pluton. Am capatat un tanc nou, model Panther", ca re va fi n fruntea formatiei plutonului 3. Porta a fost propus pentru avansare ca subofiter, dar a refuzat. A fost o ntreaga poveste, dar lucrurile s au aranjat spre satisfactia generala. Ei bine, maimuta roscata! mri Oberstleutnant Hinka. N o sa te avansam subofiter, c i Stabsgefreiter. Asta te aranjeaza? Porta accepta. Un Stabsefreiter este un soldat mai rasarit, dar nu un subofiter. Stalin, cotoiul nostru, care purta un epolet minuscul, a fost numita Obergefreit er si i am cusut cele doua galoane regulamentare. Si el a tras o betie grozava pe ntru a si sarbatori avansarea. MOARTEA LA COSIT Bea asta, Sven, O dusca buna... Gunoaiele! Hal de nemernici! Asteapta ziua n care o sa punem mna pe ei. Porta vru sa stie ce s a ntmplat. Sa ti citesc scrisoarea asta, spuse Batrnul. Scoate ceva de pileala, caci Sven tr ebuie sa si ude gtlejul si sa uite. Si noi alaturi de el, bunule Dumnezeu! A despaturit scrisoarea de la tatal Ursulei: Mnchen, aprilie 1943. Dragul meu fiu, Trebuie sa ti dau o veste ngrozitoare. Te rog s o primesti ct mai calm cu putinta s i sa mi promiti ca n ai sa faci nici o prostie dupa ce o vei afla. Scumpa noastra Ursula este moarta. Nazistii au asasinat o. Cnd o sa ajungi la Mnche n o sa ti dau amanuntele. Pna atunci nu pot sa ti spun dect esentialul. Un Gauleiter a vrut sa tina un discurs n fata studentilor Universitatii, dar a fos t ntrerupt de o manifestatie ostila. Un mare numar de studenti au fost arestati s i printre ei si scumpa noastra fiica. Cteva zile mai trziu au aparut n fata Tribunalu lui Poporului" si au fost condamnati la moarte. Cnd a fost pronuntata sentinta, Ur sula a ripostat: Este aproape ziua n care voi, judecatorii si acuzatorii nostri, v eti ajunge pe banca acuzatilor, n timp ce tovarasii nostri va vor fi judecatori. Fiti siguri ca n ziua aceea si capetele voastre vor cadea sub securea calaului". Asta le a spus judecatorilor nazisti, iar viitorul i va da dreptate, daca mai exi sta justitie pe lumea asta. Am primit aprobarea sa o mai vad o data si m a rugat sa ti spun ca moare cu nume le tau pe buze si cu credinta ca va veti rentlni n cer, rugndu va Domnului pentru mnt uire. Curajul ei i a impresionat pna si pe gardieni, care i au adus n ultimele zile o se rie ntreaga de lucruri interzise, desi ea refuza sa le primeasca de la cei ce poar ta, uniforma blestemata. Unul dintre prietenii mei a fost martor la executia acestor tineri si mi a poves tit ca au cntat tot felul de cntece interzise, pe care si ceilalti detinuti le int onau alaturi de ei, de la ferestrele celulelor. Nici loviturile, nici amenintari le nu i au oprit, iar cnd si ultimul a fost executat, toata nchisoarea vuia: Razbun are! Razbunare!" si cntau Wedding rosu . Sa arzi aceasta scrisoare imediat cum ai citit o. Ti o trimit printr un prieten care soseste pe front n zona regimentului vostru. Vei primi mpreuna cu ea un medali on cu fotografia Ursulei si o suvita din parul ei.

Dragul meu ginere, mama Ursulei, cu inima frnta pe veci, ca si eu nsumi, te rugam sa ne dai prilejul de a te cunoaste. Te consideram propriul nostru copil, iar ca sa noastra ti apartine. Te mbratisez cu dragoste si sper sa ajungi cu bine la capa t. Sa speram ca ne vom revedea n curnd. Al tau..." . O tacere apasatoare se lasase dupa lectura, n timp ce ntunericul cuprindea sala ca stelului n ruina. Tremuram fara ncetare, caci vedeam capul Ursulei caznd n cosul de nuiele, sngele izbucnind din gtul taiat, acoperind minunatul ei par negru, iar ochi i ei ramasi deschisi, inexpresivi, privind cerul n care cazuse. Si mai vedeam cader ea corpului n groapa comuna. Oh! Stiam prea bine cum se petrecuse totul, caci asistasem la aceste spectacole d e prea multe ori ca sa nu stiu fiecare amanunt. nainte ca ei sa ma poata mpiedica, am scos revolverul si am pulverizat crucifixul d e lemn fixat pe perete. Apoi am dus sticla la gura si am golit o pe nerasuflate. Batrnul ncerca sa ma opreasca, dar eram nebun, nebun furios. A trebuit sa mi dea una dupa ceafa. Cnd mi am revenit, m am pus din nou pe baut. Am baut. atunci cum nu mai bausem ni ciodata. Timp de zile ntregi am fost beat. Cum ma trezeam, luam sticla si beam ia r pna cadeam lat. ntr un trziu, Batrnul a considerat ca ajunge. El si Porta m au trt a fara si m au trntit n adapatoare pna cnd mi am revenit. n zilele care au urmat nu m au lasat nici o clipa fara ocupatie. Seara, cnd ma culcam, eram frnt de oboseala si plin de vnatai, dimineata ma aruncau iar si iar cu capul n adapatoare. Au reusit as tfel sa mi adune mintile n cap. ncet, gndurile mi s au limpezit. Eram din nou lucid . Rece ca un cadavru. Eram, de fapt, un cadavru. Si m am transformat ntr un vnator de oameni. Eram nebun, n ciuda luciditatii. Petre ceam ore n sir n transee, cu o arma cu luneta n mini, doborndu i pe rusi cu cea mai m are placere. De cte ori se prabusea una dintre victime, simteam un fel de bucurie. ntr o zi, von Barring m a surprins. L am observat pe neasteptate. Nu stiam de cnd sta acolo si ma supravegheaza. Am izbucnit n rs si i am spus ca doborsem sapte ntr o jumatate de ora. Mi a confiscat carabina fara un cuvnt si a plecat. Am plns ca u n copil caruia i se luase jucaria preferata si am ramas cu ochii n gol. Von Barri ng avea, binenteles, dreptate. mi aduc aminte perfect de ziua urmatoare. Bucatarul tocmai mi umplea gamela cu cio rba ciorba de vaca batrna cnd ceva a explodat lnga noi si am simtit pe picior ceva f ierbinte. Ei bine, iata ca ai ramas cu un singur picior, ma gndeam indiferent. Dar nu simteam nici o durere si ramasesem n picioare. Explozia aruncase peste picior ul meu o halca din pulpa de vaca. Bucataria de campanie era tandari si sase cada vre notau n ciorba. Am luat halca de carne pe umar si am dus o prietenilor mei, ca re au organizat imediat un ospat. Nefericirea unora face fericirea altora, remarca Porta, filozof. Toti ar fi facut la fel n locul meu: ar fi luat sfertul de pulpa si l ar fi mparti t cu prietenii. Nu cinismul ma mpiedicase sa i ajut pe raniti, ci razboiul. Razbo iul era asa. Erau oameni speciali instruiti ca sa i ajute pe raniti. n afara cama razilor apropiati, soldatul nu cunoaste pe nimeni n razboi. Primavara a adus cu ea taraboiul. Cmpurile si soselele erau din nou suficent de u scate pentru lupta. * Sticla de vodca trecu din mna n mna pentru ultima data. Batrnul mi a pus ntre buze o tigara aprinsa si am tras din ea cu nesat stnd cu fruntea lipita de cauciucul per iscopului. Ordin catre toate tancurile, deschideti focul! Si infernul renascu din cenusa. Caldura din tanc deveni de nesuportat. Ne revarsa m peste transeele rusesti ca o avalansa. Stepa era plina de tancuri incendiate, vulcani n miniatura trimiteau spre cer coloane de fum. Blindatele nu iau prizonieri . Ele zdrobesc si ucid. Nu mai suntem fiinte umane, ci roboti care executa autom at gesturile pentru care sunt programati. Contraofensiva cu T 34. Nu se mai pune problema de a macelari infanteria n deruta

, ci de a lupta ca sa ti scapi pielea. Turela se roteste, obuzele curg peste amen intatoarele T 34. Aproape ca ma sufoc. Clesti invizibili mi strng capul si pieptul. nca putin si n o sa mai rezist. O sa deschid capacul turelei si o sa sar ca un drac din acel cupt or ambulant. Un bubuit de tunet. Tancul tremura si se opri cu o smucitura. O flac ara rosie albastra aparu din flancul monstrului de otel. Ca prin vis i am vazut pe Pluto si pe Porta sarind la pamnt prin fata si pe Stege pe laterala. Totul a d urat o secunda. Apoi mi am revenit eu, robotul perfect si am parasit tancul print r un salt mortal. Flacari uriase l au nghitit si deodata s a umflat ca un balon, iar prin aer au zb urat fiare nrosite. Ne am ntors la unitate catarati pe un alt tanc. Stalin era n si guranta pe umarul lui Porta. Blana i era putin prlita, dar asta nu parea sa l dera njeze. La ntoarcere a lins un castronel cu vodca. Am plecat la Dniepropetrovsk sa luam n primire un tren cu tancuri noi. Doua zile mai trziu eram iar n miezul luptei ce continua, fara ntrerupere, de zece zile. Toat e fortele disponibile erau aruncate n lupta si se consumau rapid. Coloane nesfrsit e de rezevisti soseau din urma si cum atingeau frontul dispareau, ca lemnul mpins n focul cuptorului. * Din Snekov, cndva un sat, acum un rug, a tsnit cu viteza maxima un T 34. Prompt, r obotul care sunt a ochit. nvingator este cel care trage primul. Am ochit rulmentul de la baza turelei. Era punctul slab al blindajului unui T 34. Cifrele periscop ului mi dansau n fata ochilor. Pe urma cele doua sageti ale sistemului de ochire s au ntlnit si doua obuze au pornit unul dupa altul. Turela inamicului a zburat. Ech ipajul n a mai avut timp sa si paraseasca masinaria, totul a explodat, nca un tro feu n panoplia noastra. Lupte furioase, ndrjite, printre casele n flacari. Adapostita ntr una dintre ele o mi traliera ruseasca secera infanteria noastra. Porta facu tancul sa se roteasca. U n nor caramiziu si mortar a zburat n toate partile n timp ce loveam fatada. Rusii se lipeau de peretele opus nnebuniti de spaima. Mitraliera noastra i dobora, iar se nilele i transformau n piureu. Am iesit de acolo ntr un nor de praf. nca niste cadavr e pentru panoplia noastra. Ceva mai ncolo, o duzina de infanteristi ncercau sa se puna la adapost. Erau culca ti la pamnt cnd ne au zarit si au fugit catre cea mai apropiata casa. Unul dintre ei si a prins piciorul ntr o groapa. nainte de a se elibera era terci. Un singur o m n plus, printre trofeele noastre. Slaba recolta pentru roboti. Rasturnam copacii, doboram zidurile, striveam oamenii n uniforma kaki. Trebuie sa fi fost vreodata ntr un tanc lovit de un proiectil ca sa stii ce i aia o lovitura . Tunul, prea mic pentru blindajul nostru, dar care ncerca sa ne faca pagube, era ascuns mpreuna cu servantii sai n spatele unui zid din pietre de ru. Trageti cu aruncatorul de flacari si trimiteti le un obuz ca desert! ordona Batrn ul. Am tintit n graba cu aruncatorul de flacari si obuzul special de 10, 5 a atins tu nul n acelasi timp cu limba de foc. Cnd am trecut pe acolo trei minute mai trziu, n u mai ramasese dect o gramada chinuita, neagra, de nerecunoscut, pe care nca mai d ansau flacarile. nainte, nainte, nainte! Iarba nu mai creste pe acolo pe unde au trecut tancurile. Cn d ai fost martor la masacrele din primavara lui 1943, ti dai seama, ct de justificat a este emblema noastra cu cap de mort pentru o unitate de blindae. Din loc n loc f aceam cte o pauza sa controlam rezervoarele si lazile cu munitie. Si pentru a reg la, n cea mai mare viteza, motoarele. Orice tanc ce cade n pana n timpul luptei est e facut ciur n mai putin de trei minute. Rusii ne ntmpinau cu formatiuni de T 34, puternice, rapide, de o uimitoare manevra bilitate. Doar cu ultimele doua modele de tanc, Panther si Tiger, puteam sa le f acem fata. Infanteristii rusi si germani se tineau departe de nfruntarea cuirasate lor terestre, cea mai mare lupta de blindate din acel al doilea conflict mondial . Noaptea cadea, dar, n ciuda unor pierderi uriase de oameni si material, lupta con

tinua cu ncrncenare n stepa. Cteva ore de somn n timpul carora echipele de ntretinere umpleau rezervoarele si magaziile de munitie, apoi eram scuturati, mpinsi nca adorm iti spre tancul nostru, ni se punea n crca armamentul si eram ajutati sa ne urcam n masinarie. Am vazut ca prin ceata cum un Feldwebel i l dadea pe Stalin lui Port a, apoi motorul a nceput sa mrie ca de obicei. Cnd, dupa nca patru zile de lupta, s a pogort din nou linistea, 27 blindate ncetase practic sa mai existe. Epavele tancurilor mpnzeau cmpia. Mai aveam doar doua din pa truzeci. Si douazeci si opt de supravietuitori. Din patru sute. Cele mai multe d intre echipaje arsesera n tancurile lor. n toate directiile, pe patru sau cinci ki lometri, ardeau de asemenea si T 34. Cei care scapasera de la moarte, mai mult sau mai putin arsi. mai mult sau mai p utin mutilati, urmau sa urle de durere luni, ba poate chiar si ani de zile. Alte tancuri si alte echipaje soseau n fiecare noapte. Tancurile nca utilizabile t rebuiau tinute n stare de lupta alaturi de cele din celelalte regimente. Din cele lalte resturi de regimente. ncercam sa adormim ori de cte ori se putea, cu capul pe chiulasa unui tun sau pe vizorul unui periscop. A doua zi lupta ncepea iar, si a sta zile n sir. Batalioanele de rezerva din Germania, depozitele din tarile ocupate continuau sa verse zi dupa zi un fluviu de carne de tun proaspata, cei mai multi pusti de sa ptesprezece sau optsprezece ani, cu sase saptamni de instructie la activ. Stiau sa faca instructie si sa salute regulamentar, dar cadeau ca mustele si nu era nimi c de facut cu ei. Soseau de asemenea si oameni la cincizeci de ani si mai mult, s cosi din lagarele de concentrare. Hitler rcia prin toate sectoarele, chiar si spit alele si dadusera obolul, raniti cu febra, descarnati, anemici, declarati vindeca ti de pe o zi pe alta. Treceau cu totii prin masina de tocat. Cu tot ceu bandaje . La Kubiansk, pe Oskol, o lupta strnsa ntre un T 34 si noi. Doua lovituri simultane . Dar tancul rusesc ia foc imediat, cu turela smulsa, n timp ce noi scapam cu sen ila distrusa. Ceea ce i cam tot una, caci compania se retrage si suntem lasati s a ne descurcam n spatele liniilor inamice. Ne am ascuns n tufisuri pna la caderea noptii, apoi am ncercat sa nlocuim zalele smu lse din senila si cele doua roti de antrenare defecte. Munca extraordinara, capa bila sa i nnebuneasca pe unii mai putin caliti dect noi, caci n tot acest timp treb uia sa supraveghem nesfrsita coloana de tancuri rusesti care se tra pe drum la mai putin de o suta de metri. La miezul noptii tancul era pregatit pentru drum, si urma sa ne ncercam norocul. Porta si cu mine am ramas n turela deschisa, purtnd caschete rusesti, gata sa raspu ndem n rusa oricarei ntrebari indiscrete. Mnjisem nsemnele noastre cu noroi. La momentul oportun am pornit n urma unor T 34. Kilometru dupa kilometru, ne apro piam de linia frontului. Acolo, cei trei colegi au cotit spre un sat, iar noi am continuat drept nainte. Un obuz era pregatit pentru a l opri pe cel care ar fi vr ut sa ne intercepteze si Stege era gata sa traga altele imediat. Mitralierele si aruncatorul de flacari erau si ele armate, dar am ajuns la regi-ment fara proble me. n zori am fost trimisi pe urmele ctorva T 34 si KW 2 care rupsesera liniile noastr e si semanau panica n adncime. Trezisera un batalion aflat n refacere la Isium si se purtau ca fiarele scapate din cusca. Am mers ca niste copoi pe urmele caracteristice, mai largi ca ale noastre, lasat e de tancurile rusesti. De pe un dmb le am descoperit n marginea unui sat care, du pa harta, ar fi trebuit sa fie Svatov. Trei T 34. KW 2 urile se distrau n alta pa rte. Cum au disparut printre case am cobort panta, am ocolit un iaz si ne am ndrep tat spre un pilc de copaci ncercnd sa nu ne facem remarcati. Al doilea tanc a luat pozitie n spatele unei cladiri lungi, o scoala sau cam asa ceva. Atunci am ataca t. Aveam doua T 34 n fata noastra. Batrnul a venit lnga mine ca sa se asigure ca am ochit bine, caci o lovitura ratat a n conditiile acestea ne ar fi condamnat la moarte. Turela se roti, aveam al doi lea tanc n vizor. Foc! La aceasta distanta obuzul a smuls pur si simplu turela ta ncului rusesc. Cele doua T 34 sunt in flacari cnd sarim n ajutorul camaradului car e, dupa violenta schimbului de focuri, nu este tocmai stapn pe situatie. Nu facusem nici doua sute de metri cnd ne am trezit cu un KW 2 n fata, o enorma ma

sa de nouazeci de tene, narmat cu cinci mitraliere, un aruncator de flacari si un tun de cincisprezece centimetri plantat ntr o turela enorma. Se oprise n mijlocul drumului si tragea n casele din jur serii lungi, distrndu se. Din cnd n cnd lansa si un obuz al carui zgomot ne spargea timpanele. Stege ncarca un obuz "S" n chiulasa, singurul capabil sa distruga blindajul unui K W 2. ntr un val de flacari, obuzul a fost lansat. Oroare, ochisem prea jos. Obuzu l a explodat n senilele monstrului. Porta si Batrnul mi au aruncat cele mai ngrozit oare njuraturi, iar turela mastodontuluj a nceput sa se roteasca spre noi. Multumit a Domnului, turela unui KW 2 nu se manevreaza ca un titirez. Trage, pentru Dumnezeu! urla Btrnul. Ce mai astepti? Al doilea obuz exploda ceva mai sus, la jumatatea flancului. Turela se opri o cl ipa, apoi porni din nou. Porta, atentie! Batrnul m a smuls de la locul meu si s a instalat n fata aparatului de ochire. ntr o clipa a manevrat turela si a ochit. Cinci obuze au plecat unul dupa altul. O e xplozie ngrozitoare a scuturat monstrul care, lucru ciudat, nu a luat foc. Trei oa meni au tsnit din maruntaiele monstrului distrus, dar au fost secerati cu mitralie ra. Batrnul trase nca doua S" uri suplimentare si au izbucnit n sfrsit flacarile... Ziua a trecut. La sosirea ntunericului nu mai aveam nici un tanc si ne am ntors n l iniile noastre n masina lui von Barring. Saptezeci si doua de ore mai trziu, dupa opt zile de lupta nentrerupta, resturile regimentului au fost trimise cu generozi tate la refacere, n micul orasel Asturca... Multi considera relatarea unei lupte excitanta si romantica. Orice duel cu moarte a este dramatic, acesta este un adevar al vietii nsasi, dar te poti masura cu moa rtea si altfel dect purtnd razboaie. ncercnd sa salvezi vietile altora, de exemplu. S entimentul de eliberare va fi indiscutabil, iar scopul rational. Doar ctiva viciosi considera razboiul excitant si romantic. n ochii celor mai multi el este doar ceea ce este: murdarie, noroi, suferinta, teama, monotonie. Razboi ul este o cale gresita de a atinge culmile existentei omenesti. Ei va lasa decep tionati, goliti, iar la ntoarcere veti descoperi ca nu aveati nici un scop, ca tot ul a fost facut degeaba si ca ati pierdut contactul cu viata. Ati devenit un deze chilibrat, cum se spune. Nu mai aveti nici un fel de siguranta. Si asta indifere nt daca sunteti nvingator sau nvins. Poate ca tragedia este si mai mare pentru nving ator? A cstigat, dar pentru cine si de ce? Ce are n fata este fara cap si fara coa da. Initial crezuse cel putin ntr un adevar elementar, dar acesta, scos din ambal ajul n care fusese prezentat la plecare, devenise att de complex si de bogat ramifi cat nct nu l mai putea recunoaste. Dupa ce rusii au fost respinsi pna la Bielgorod, pe Donet, ofensiva germana de pr imavara s a oprit, necata n snge si de la Oceanul Arctic la Marea Neagra frontul s a stabilizat. Chiar si aviatia a devenit inactiva. A fost o vara minunata.

Pentru nceput, spuse Porta, o sa~mi instalez o baie cu dusul astfel conceput nct apa sa cada ca o ploaie de vara pe trupul meu de ascet, iar cnd voi fi satul de ploa ie, o ceata de fete sanatoase se va repezi sa ma adune si sa ma duca ntr unul din cele treizeci si sapte de dormitoare. Toate vor fi nebune dupa mine si mi vor ti ne pe rnd de urt. Pe. urma vor sosi alte fete aducndu mi pipe pline cu tutun aromat . Fecioarele daca va mai fi vreuna mi vor aprinde pipele si mi le vor duce la gur a, sa pot fuma ntins, fara sa misc un deget. Si toate vor mirosi a violete. Cnd o sa mi se faca foame mi vor taia mncarea n bucatele mici, de o mbucatura, si vor sufl a n felurile mai fierbinti. Ba chiar vor si mesteca pentru mine ca sa nu mi risip esc energia n van...". Si banuiesc ca alta ceata te va masa n timp ce ti faci nevoile? se interesa Batrnu l pe acelasi ton snob. Ati citit ultima scrisoare de la Asmus? interveni Pluto. Daca jumatate din ceea ce spune este adevarat, mi as taia imediat o mna si amndoua picioarele. De altfel scrie ca nu mai sufera de mult. Va dati seama? Piureu, jambon si doua oua dumini ca! Fara nici o ndoiala, ei, ranitii, l au prins pe Dumnezeu de picior.

Mda, a avut un noroc chior Asmus! PACE SEPARATA Rusii ne ngropau n manifeste si pamflete de propaganda. Unul dintre ele afirma ca Fh rer ul era mort, iar Stalin grav bolnav. Hitler fusese ucis de un general anti n azist, dar acolitii lui pastrau secretul mortii sale n timp ce Biroul Politic asc undea la fel de constiincios boala lui Stalin. Pamfletul se ncheia cu urmatorul a pel: Barbati din armatele si flotele ruse si germane, uniti va pentru a cladi, orict ar costa, o Rusie si o Germanie libera! ntoarceti armele mpotriva adevaratilor vostr i dusmani, SS is ti si sobolanii Gestapo ului, asasinii care pazesc nchisorile di n Germania si care nu cauta dect sa, prelungeasca razboiul, monstrii care iubesc razboiul! Soldati germani, rupeti jugul sclaviei! Nu asteptati pna cnd va fi prea trziu. Iar voi, soldati ai sfintei Rusii stramosesti, doborti i fara mila pe comis ari si pe cei din G.P.U.! Ct timp va veti mai lasa condusi de aceste brute? Solda ti ai armatelor ruse si germane, opriti aceste lupte fratricide si ntoarceti arme le mpotriva ucigasilor din S.S. si G.P.U.! Armata libertatii Acest manifest a fost obiectul unor discutii pasionate. Eram gata sa nghitim oric e declaratie, orict de dubioasa ar fi fost sursa daca ea anunta moartea lui Adolf si clipa ncheierii socotelilor. Revolutia era, dupa noi, imi-nenta, iar ideea un ui esec nici nu ne trecea prin cap. Mai nti, visa Porta, trebuie sa i oferim ceva lui Ivan ca sa capete ncredere. Sa cu ratam strazile de ruine, sa refacem cteva poduri ca lucrurile sa nu arate prea ra u cnd ne vom retrage... Si la noi? se interesa Batrinul sarcastic. Crezi ca englezii si americanii or sa ne repare ruinele? N ai de unde sa stii! i replica Porta, patruns. Cum ne punem de acord cu Ivan, se va rezolva totul. Dar si aviatorii nostri vor trebui sa reconstruiasca ce au st ricat. Asa ar fi drept... Pluto si aminti de Franta si de toate celelalte tari n care avioanele noastre facu sera pagube uriase ce ar fi trebuit reparate. Porta cazu pe gnduri. O sa avem de lucru n vremurile care vin, dar sunt sigur de ceva: ofiterii, genera lii, toata sleahta or sa ajunga la coada lopetii! Goebbels, Goering, Adolf, Himml er, Rosenberg si restul clicii or sa lucreze la ghetoul din Varsovia! Sa plnga cu lacrimi de snge... Aceste frumoase iluzii au durat doar cteva zile. Razboiul continua, iar sfrsitul l ui era departe. Transformata n batalion de infanterie, unitatea noastra trebuia sa n locuiasca Regimentul 14 vnatori pe malul Donetului... Schimbarea a avut loc fara n ici un incident. Nici macar un singul foc de arma n a tulburat noaptea calda. Agatat de ranita lui Porta, n noua sa tinuta din pnza alba, Stalin arbora expresia satisfacuta a calatorului care gusta cu intensitate descoperirea vietii de zi c u zi. Stalin era singurul Ohergefreiter din toata armata germana care purta n Rusi a tinuta tropicala, dar plutonierul de companie i daduse autorizatia pe un formul ar model redus, pe care l purta dupa regulament n buzunarul de la piept. Sticletii n aveau dect sa vina, totul era n regula cu Obergefreiter ul Stalin din 27 blinda te, compania 51. La sosirea noastra, cei din 14 vnatori ne au dat urmatorul sfat: Sa nu trageti n Ivan! Sunt baieti clasa nti acolo n fata. Ne ntelegem de minune... i batuse oare soarele n cap? Nici nu se ridicase bine acest soare frumos cnd dincolo a nceput petrecerea. Tipete si rsete si cntece vesele. Doar ascultndu le si ti dadeai seama ca melancolia le este straina. Apoi unii dintre ei se ivira pe parapetul transeei lor si ne aruncara un Salut ba ieti!", ntrebndu ne politicosi daca eram cei nou veniti, daca dormisem bine si dac

a potaia lor nu ne deranjase latrnd la luna. Peste o clipa erau toti afara din tr ansee, goi pusca si alergau spre malul Donetului, sarind n apa stralucitoare n tim p ce noi i priveam cu ochii bulbucati. Ne chemau din mijlocul fluviului, urlnd si stropindu se unul pe altul. ntr o clipa ne am scos izmenele si toata lumea, cu Porta n frunte, a pornit spre a pa tentanta. Stalin a ramas de planton, iar rusii erau sa se nece de rs cnd au afla t ca pe cotoiul nostru l chema Iosif Vissarionovici Stalin. Uite, asa nteleg eu razboiul! mugi un subofiter rus. Eram cu totii de acerd cu asta si am strigat de trei ori Ura" pentru Rusia. Rusii , binenteles, au strigat si ei de trei ori Ura" pentru Germania. Batrnul nu si mai ncapea n piele cu ochii stralucind de fericire: Daca o sa povestim asta, o sa fim considerati cei mai mari mincinosi! Ziua ne rezerva si alte surprize.Exista, de exemplu, o ntelegere cu rusii: ei tra geau cteva obuze n fiecare dupa amiaza ntre 4 si 5, n timp ce noi trebuia sa tragem n tre 3 si 4, toate urmnd sa cada cuminti n no man's land. Nimeni nu patea nimic, ia r generalii erau multumiti. Cnd trageam cu mitraliera sau cu alte arme usoare, o f aceam, binenteles, n aer. O racheta rosie cu patru stele nsemna ca au o inspectie. O racheta verde nsemna terminarea ei. Aveam, de asemenea, tot felul de alte semnal e care ne faceau mai placuta existenta si binenteles ne faceam vizite, ne invitam la cina si la un pahar de vodca. Trocul si negustoria mergea din plin: bautura, tutun, conserve, arme, paturi, ceasuri, ziare si reviste. Ilustratele erau foar te cautate si cnd gaseam cte o fotografie mai interesanta, mergeam sa ne traduca te xtele nsotitoare. La fel faceau si ei. Cnd ne ntorceam n cazarma din Asturca trebuia, din pacate, sa instruim recrutii car e soseau necontenit din Germania. Sa instruiesti recruti este de a dreptul plict isitor, mai ales cnd nu ntelegi la ce serveste lucrul asta. Cea mai reusita lovitura a fost aceea cu caminonul din care am sterpelit optspre zece sticle si o damigeana de coniac frantuzesc. Puteam sa organizam o adevarata petrecere. Treizeci de oua, trei pui, cinci kile de cartofi, prune si rosii con servate nu ne au costat dect 5 sticle de coniac. Am pregatit pui cu prune, rosii si o gramada de alte lucruri, am turnat o sticla de coniac peste toate astea, le am fiert si le am degustat. Miau, miau. (Comentariul personal al lui Stalin.) ntr o alta zi, Porta a mprumutat calul unui cazac. Cum el nu mai calarise niciodat a, totul s a terminat cu oase rupte. Cazacul a nceput sa ne poarte smbetele, dar l am legat mpreuna cu calul sau mort pe o pluta si l am lasat n voia curentului. A urmat vnatoarea de pisici. O mta scrboasa care scotocea prin cotetul de gaini al unui prieten rus. Porta a organizat urmarirea ca un adevarat maestru de vnatoare. Mta a scapat cam hartanita, dar cnd vnatoarea s a terminat am descoperit ca Porta d oborse un cine si trei pui, ranise o vaca si o capra si gaurise boneta crescatorulu i de gaini. Prietenul nostru rus l a consolat spunndu i ca inamicul era o pisica foarte, foarte greu de dobort. ntr o noapte am luat pe sus o scroafa de doua sute de kilograme de la 89 artileri e, cantonat n satul vecin. Dupa asta am bagat n noi sunca zile ntregi, asezati pe l atrine, jucnd carti si bnd vodca. Si povestea cu dintii lui Porta... Una dintre masele l chinuia de mult timp, dar nu avea curaj sa mearga la dentist. ncercasem vechiul truc cu legatul dintelui de usa, dar cnd am trntit usa s a rupt sfoara. ntr o zi Batrnul a pus mna pe un cleste de dentist uzat. L am legat pe Porta si Batrnul i a scos dintele dureros. Din pac ate l a scos pe cel de alaturi. L a smuls atunci si pe celalat, lasndu l pe Porta cu un singur incisiv nnegrit de tutun. Batrnul a declarat ca ar fi absurd sa se op reasca la jumatatea drumului si l a scos si pe ultimul nainte de a l dezlega pe " pacientul" care ne njura ct l tineau puterile. A trebuit sa i tinem cteva zile la distanta unul de celalalt, dar ntr un trziu Port a s a razbunat. L a legat pe Batrnul, prin surprindere, l a descaltat, i a prins picioarele de doi tarusi si le a frecat cu sare, apoi a invitat doua capre la ace st ospat ciudat. n timp ce Batrnul se gdila si murea de rs, Porta si sugea berea, tinn u ne departe cu ajutorul unei cravase cazacesti. Da, a fost o vara minunata!

Foarte departe, n Prusia Orientala, avea loc o ntlnire ntre toti comandantii corpuri lor de armata germane. Erau acolo numai generali cu vipusca rosie la pantalonii i mpecabil calcati. Tresele aurite de pe petlite rivalizau n stralucire cu crucile de cavaler care atrnau la pieptul lor... Cu monoclul la ochi, studiau uriasele ha rti ale uriasului front si petreceau ore ntregi mutnd de colo colo stegulete cu ac . Fiecare stegulet nsemna o divizie de optsprezece sau douazeci de mii de oameni pe care o mutau cu vrfurile degetelor. Sa te faci remarcat de micul Fhrer isteric, sa l multumesti, nsemna mai multa putere, mai multe onoruri, mai multa glorie. ... si va ordon sa transmiteti salutul meu miilor de oameni care au sansa unei mo rti glorioase luptnd pentru Patrie si pentru onoarea armatei noastre." Asa vorbea comandantul corpului nostru de armata comandantilor diviziilor ce asc ultau ordinele sale, printre care se afla si cel al diviziei din care facea part e si 27 blindate. Pe urma autorul asasinatelor n masa, gras, medaliat, cu monoclu , cu umerii auriti, saluta cu un aer martial si se ntoarse la cartierul sau gener al aflat departe, foarte departe de linia nti, n timp ce comandantii de divizie se nd reptau spre propriile lor cartiere generale ca sa pregateasca ofensiva, n vreme c e porcii cu monoclu puteau sa si vada mai departe de frumoasele lor harti cu ste gulete. O SOARTA GLORIOASA Afara, afara! urla Batrnul. Sariti, pentru Dumnezeu! S a terminat cu 27 blindate. Douazeci de minute mai trziu cele sase sute de tancuri ale noastre nu mai erau de ct sase sute de gramezi de fiare rasucite si arse. Apoi a sosit colonelul von Lind enau, a aruncat o privire asupra tancurilor distruse si ne a spus plictisit: Toti cei ramasi ntregi se vor regrupa pe vechile pozitii. Regimentul 27 nu mai co nteaza acum, cnd cei din Luftwaffe l au facut terci. Caci avioanele fusesera ale noastre. Nu ntelegeam cum de putusem fi bombardati ch iar de Stukas urile noastre. Cteva zile mai trziu eram iar bagati pna la gt, cu tancuri noi si cu echipaje aduse n cea mai mare viteza de la Harkov. Atunci am descoperit, spre groaza mea, ct de mult ti poate otravi razboiul mintile . Am urt ntotdeauna razboiul si l urasc si azi, am facut totusi ceea ce n ar fi trebu it sa fac, ceea ce uram si condamnam si am regretat mereu ca am facut o, nentelegnd niciodata cum de am putut sa o fac... Am vazut prin periscop un infanterist rus sarind dintr o groapa si fugind disper at catre urmatoarea. Automat, l am ochit si am tras o rafala scurta. Gloantele au scurmat pamntul din jurul lui, dar nu l au atins. Cnd ne am apropiat, a sarit spr e urmatoarea gaura, topaind ca un iepure. Din nou gloantele au scurmat pamntul n j urul lui. Pluto s a pus si el pe tras, dar n a reusit mai mult. Rznd cu lacrimi, P orta l a ridicat pe Stalin pna la fanta de observatie ca sa se poata bucura si ei de spectacol. Ia uite ce fac tragatorii nostri de elita. Rusul era, probabil, nnebunit de frica si alerga acum n cerc. Mitralierele au latr at. Alerga n continuare! Imposibil. Si. totusi, adevarat. Batrnul si Stege hohoteau alaturi de Porta, iar Stege exclama: V ati hotart sa l faceti scapat pe zarghitul asta? Omul sarise ntr o plnie de obuz. Am ochit cu aruncatorul de flacari si am trimis un jet la rasul ierbii. M am ntors spre Batrnul si am rnjit: Daca se mai scoala si acum... Ia uita te putin prin periscop! Nu mai vazusem asa ceva. Negru de funingine, dar neatins, alerga de nebun si a d isparut ntr o casa. Porta, Stege, Pluto, Batrnul se distrau grozav. Era acum o pro blema de onoare sa l dobor pe amart. Am tras n casa pna cnd a luat foc...

Mi am salvat onoarea. Cum de am putut sa fac asa ceva? Cum de am putut sa ma nap ustesc asupra unui om doar ca sa mi satisfac amorul propriu si vanitatea? Dar am facut o si voi avea mereu remuscari. Razboiul cu zgomotul lui, cu flacari le si asasinatele intrate n rutina, ma otravise ca pe toti ceilalti. Chiar si nazistul cel mai fanatic trebuia sa admita ca marea ofensiva germana er a un esec, iar noi nu faceam dect sa ne retragem. Un ultim efort, pe toata lungim ea frontului, pentru a ncerca sa rasturnam, in extremis, norocul armelor. Compani a noastra, ajunsa pna la Biriutk, a surprins o unitate de cavalerie aflata n reface re si a distrus o. n cteva minute am transformat oameni si cai ntr o masa hacuita. Oamenii epuizati urlau, sngerau, iar caii alergau speriati. Pe urma ne am retras, caci pornisera spre noi un mare numar de T 34. Peste tot acelasi lucru. Lupte dure. Pierderi inimaginabile. Am masacrat un regiment aflat n ncercuire si care, la fel ca 104 grenadieri, nu pu tuse sau nu voise sa se predea. Trei ore de casapire metodica. Strigatele lor er au ngrozitoare. Cnd a venit ordinul de ncetare a focului, spectacolul era apocaliptic : arme si camioane facute tandari, soldati mutilati ngrozitor si nici un barbat p rintre toti acesti soldati, doar femei, dintre care multe erau tinere si frumoas e, cu superbi dinti albi si mini micute si ngrijite. Aceste extraordinare fapte de arme au avut loc la mai putin de doi kilometri de Lioni. Batrnul era vnat. Trebuie sa juram ca acela dintre noi, sau aceia dintre noi care vor supravietui a cestui macel va scrie o carte despre mizeriile pe care le traim. O carte care sa faca nteles poporului german, rus, american, tuturor popoarelor, ce porcarie urias a este razboiul! O carte care sa le faca viata imposibila tuturor acelor gunoaie cu pieptul plin de medalii si care zdrangane din sabii... Primisem ordinul sa distrugem totul pe masura ce ne retrageam. Rezultatul faimoa sa tactica a pamntului prjolit" era de nedescris. Poduri, orase, drumuri si cai fer ate erau dinamitate. Depozitele de alimente ce ramneau n urma erau stropite cu benz ina, gudron sau cu continutul latrinelor. Nesfrsitele cmpuri, superbele lanuri de f loarea soarelui, ardeau sau erau tavalite, sub tancuri si tractoare. Porcii si c elelalte animale domestice erau taiati si dusi la soare ca sa se mputa n cteva ore. Peste tot capcane. O casa ramasa n picioare sarea n aer, de exemplu, cnd deschidea i usa. Oriunde ti ai fi aruncat privirea nu vedeai dect distrugeri, dezolare si m oarte. Conform traditiei, 27 blindate s a apropiat n cteva saptamni de pierderea n ntregime a efectivelor sale, caci, evident, noi formam ariergarda si luptam n permanenta mpo triva fortelor rusesti superioare n numar si tehnica de lupta. O singura diferent a fata de retragerile anterioare: nu mai primeam efective de completare. Sursa s e epuizase n sfrsit? n cteva saptamni, poate n cteva zile unitatea urma sa se destrame Deplasarea pe drumuri devenise imposibila, att erau de dense, coloanele de cavale rie, de infanterie, de artilierie si de blindate aflate n debandada. Siruri interm inabile de camioane, de tancuri, de tunuri, de cai si de oameni trudeau disperat e pe drumurile nisipoase, acolo unde praful si caldura facea viata, sau ce mai r amasese din ea, un cosmar nfiorator. Pe cmpuri, de o parte si de alta a drumului, s erpuiau coloane nu mai putin nesfrsite, nu mai putin amestecate, de oameni si de animale, dar acestia erau civili. Se trau vehicule dintre cele mai ciudate, trase de o mrtoaga batrna, de o vita sau de un magar, un cine, un om. Asta n cazul n care refugiatii nu si duceau totul n crca. Lucru ciudat, aviatia rusa era inactiva. Daca n ar fi fost asa, razboiul s ar fi terminat cu un an mai devreme. Cnd un vehicul cadea n pana, fie ca era vorba de u n tanc, de un camion, sau de o masina, nici nu se punea problema sa l repari. Un car de asalt l mpingea ntr un sant ca sa nu i stnjeneasca pe ceilalti. Nenumarati so ldati ajunsi la capatul puterilor cadeau si ei n santuri, rugndu ne sa i luam la b ord. Dar nu aveam dreptul sa o facem si ti se sfsia inima sa i asculti fara sa ti poti nabusi constiinta fara sa iei sus macar pe unul. Nimeni nu se oprea, nimeni nu i aduna. Tanc dupa tanc treceau cu zgomot asurzitor, necndu i ntr un nor de praf cald si desperare. Refugiatii cadeau si ei cu sutele si ramneau acolo epuizati, m uribunzi sau morti, n orice caz incapabili sa mearga mai departe prin caldura ste pei. Si nimeni nu avea grija de ei.

Din locul soferului, aflat n partea din fata a tancului, Porta urla: Asta da retragere, baieti! mi aminteste de campania din Franta, cnd toata lumea si c roia drum naintea noastra, dar pe vremea aceea prtitoarele noastre erau mai lenese! Acum putem sa batem orice record si mi tai o mna daca Goebbels nu se lauda acum cu performantele noastre extraordinare. Daca o tinem tot asa, suntem la Berlin de ziua mea. Iar tu, Stalin, frtate, o sa ai un costum civil n locul nenorocitei aste ia de uniforme pe care e porti si o sa te las sa l zgrii la fund pe Adolf! Suntet i cu totii invitati, baieti. O sa facem piure din cartofi adevarati si ciorba de porc si galuste cu prune si tot ceea ce va mai doriti. Si o sa l cautam pe Asmus cu picioarele lui de lemn! Pe urma ne a ntins o sticla si am baut cu totii pentru apropiata nfrngere a trupelo r prusaco naziste. nainte de a parasi definitiv Harkovul, baietii au distrus totul. Harkovul era un o ras mare, cam ct Copenhaga si locuit, la nceputul conflictului, de aproape noua su te de mii de oameni. Harkov era unul dintre cele mai frumoase orase ale Uniunii Sovietice si era la fel de renumit ca Moscova si Odesa. Trei sute de mii de locu itori au fost ucisi. Asa anunta plin de mndrie generalul Zeitzler ntr un ordin de z i. Harkov a fost restlos vernicktet. Nimicit cu desavrsire.

"O stiu, dragul meu, Beier, o stiu foarte bine..." Von Barring dadea din cap disperat si si pusese mna pe umarul Batrinului. Este imposibil si o stim cu totii. Asta nu mai este razboi, ci sinucidere colect iva. Trebuie sa luptam cu mosnegi si copilandri. Va dati seama ca nu i nici o fe ricire pentru ei sa fie aruncati n lupta fara pic de instructie, Dar de asta va si rog sa fiti blnzi cu ei. Daca ar fi vorba de tatal sau de fratele mai tnar, ai fi mai ntelegator. Ai fost nendemnatic si tu la saisprezece ani! Deci, daca vreti sa fa ceti ceva pentru mine, va repet, menajati i. Ajutati i sa si regaseasca entuzias mul, pe ct posibil. Lucrurile sunt oricum ngrozitoare pentru ei, sa nu le facem si mai rele. Suntem satui si noi, este adevarat, dar nici ei n ar fi meritat soart a asta... Singurul lucru care ma consoleaza este ca sunt scotocite acum si ultime le unghere si ca razboiul nu va mai dura mult, caci nu voim, mai avea oameni cu care sa l facem... Porta ncepu sa rda. Nu fiti att de sigur, domnule capitan, n curnd ne vor trimite fetele. Eu ma ofer vo lutar pentru instruirea lor. Stiu cteva exercitii foarte, educative n pozitia culca t. Porta, o sa te numesc instructor la sectia de femei, daca lucrurile vor ajunge pn a acolo, i o taie von Barring, surzator. Pna atunci gnditi va la ceea ce v am spus. Este o simpla sugestie din partea mea si stiu ca nu sunteti att de abrutizati ca sa nu o ntelegeti. TRENUL BLINDAT Dupa evacuarea Harkovului, ramasitele Regimentului 27 blindate au fost expediate la Dniepropetrovsk pentru a fi alipite trenului blindat Leipzig". Cum ne am inst alat, am pornit mpreuna cu un alt tren pna la Kharol, la o suta de kilometri est de Poltava, unde am facut exercitii de tragere pentru a ne obisnui cu noile tunuri. Binenteles ca eram toti cinci n vagonul comandat de Batrnul. Porta avea sarcina sa se ocupe de opt mitraliere si de trei tunuri automate. Stege ocupa turela numar ul 1, iar eu turela numarul 2, echipate fiecare cu un tun de 120 mm. Pluto se oc upa de transmisiuni. Aveam la dispozitie un echipaj de douazeci si cinci de recr uti, absolventi ai unor stagii intensive de patru saptamni. Cel mai tnar avea sais prezece ani, cel' mai batrn saizeci si doi. ti provocau mila. Am pornit spre front fara sa cunoastem destinatia. Aproape de Lvow, tunurile noa stre au maturat un sat si s au angajat ntr un duel cu artileria rusa. Apoi am plec at spre sud vest acoperind zi si noapte sute de kilometri de cale ferata, oprind

u ne doar pentru aprovizionarea cu apa si pacura, sau pentru a lasa sa treaca un tren din sens opus. Puteam sa ne ntindem si sa dormim n voie si ne simteam, ca n snul lui Avraam. Cu conditia sa mai soilesti din cnd n cnd, razboiul nu este chiar a tt de rau. Lipsa constanta de somn este cea care l face de nesuportat si te darma. La Gremenciug ne plimbam prin triaj cnd o voce de femeie a nceput sa tipe: Sven, Sven! Stupefactie generala. Dintr un tren spital aflat si el n asteptare, aplecata pest e usa, o infirmiera facea semne disperate: Sven, vino sa mi spui ce mai faci! Era Asta. M a mbratisat. O recunoscusem cu greu, nu doar din cauza uniformei ci s i pentru ca atunci cnd o cunoscusem la Gothenburg era retrasa si plictisitoare, d esi foarte frumoasa. Razboiul o transformase vizibil. Nu mai era nici o ezitare n gesturile si n privirile ei. M a trt n trenul ei n timp ce tovarasele ei se ocupau d e Porta si de Batrnul. Asta se maritase cu un barbat de douazeci si doi de ani. Pe urma divortase. Apoi se nrolase n Crucea Rosie cu una dintre prietenele sale. Si apoi, si apoi... Doam ne, ct putusem sa slabesc. Doamne, ct putuse sa slabeasca. Ne priveam fara sa ndraz nim sa spunem ce dorim. O infirmiera i sopti ceva la ureche. Vino, mi a spus. Am trecut n alt vagon. A ncuiat, a tras perdeaua si s a dezbracat ntr o clipa. naint e sa pot spune ceva, statea goala n fata mea si mi facea semn sa ne asezam pe cus eta de jos. Inutil sa mai scoti un sunet. Doream acelasi lucru si l doream cu ac eeasi intensitate. Ce cadou al providentei, ce minune sosita din cer... O femeie sanatoasa, cu forme nca pline n ciuda faptului ca slabise, curata, bine spalata, m irosind a femeie si a sapun. O femeie care stia ca un sfert de ora poate fi ulti ma fericire daca ntrzii cu politeturi si dulcegarii. Eram att de avizi si plini de a rmonie ca am avut o de doua ori, una dupa alta, doar pentru ca o faceam simplu, fara ezitari, ascultnd de dorinta acumulata n attea luni... Curios este ca viata, simpla si fara rusine imbecila, si daduse osteneala sa ne a minteasca de existenta ei noua, celor trei soldati jegosi, ntr o gara oarecare. P entru a ne dovedi ca putem ntlni, atunci cnd ne asteptam mai putin, lucruri nobile si bune. Mai vad nca, surznd, tabloul celor trei golani tantosi ca niste pauni care se ntorce au n trenul lor blindat, ntorcnd spatele, ostentativ, trenului sanitar ce se pusese n miscare. N am ncercat nici eu sa ma uit n urma, dar mi imaginez cele trei fete pli ne de tandrete, privindu ne din spatele unui geam. Nu trei infirmiere, ci trei f emei care coplesisera trei barbati cu darurile lor si primisera in aceeasi masur a ceea ce daruisera. Att de repede si att de deplin... Cu ochii zmbareti, am urcat n vagon. Chiar si Porta tacea, ceea ce demonstreaza ca si cel mai cinic poate sa cedeze n fata altor valori. Batrnul fredona un cntecel, iar Porta si a scos fluierul. Apoi am izbucnit n rs n timp ce ceilalti ne priveau cu ochii cit cepele. Saracele fete, spuse Batrnul. Cnd ma gndesc la toti puricii cu care s au ales... Si Porta ncepu sa cnte despre printul care avea un purice... Totul fusese un miracol. Trenul blindat patrunse a doua zi n zona luptelor. La Bahvorat, aproape de un afl uent al Donetului, am primit noi ordine. Trebuia sa sustinem o ofensiva, apoi sa naintam ct era posibil pe linia Tugansk Harkov si sa semanam panica n spatele liniil or inamice. Trebuia apoi sa ne retragem, distrugnd n spatele nostru toate puturile . Daca trenul nu se mai putea ntoarce la baza, trebuia sa l aruncam n aer, iar supr avietuitorii sa se descurce. Vocea Oberstleutnant ului Hinka rasuna n toate vagoanele, de la un capat la altul al convoiului: Fiti gata de lupta! Am tras husele de pe tunuri, am pregatit obuzele si fiecare om a trecut la postu l sau. Treptat, trenul a luat viteza, zbrnind si mugind n curbe. Difuzoarele s au a uzit din nou: Fiti gata! Pregatiti va sa deschideti focul! Culasele s au deschis primind obuzele. Otel pe otel. Tunurile se roteau tacute.

Armele automate erau ncarcate. Ne am pus castile captusite cu azbest. Periscopul m eu explora lumea de afara. n fata noastra se ntindea fluviul, galben, lat si sinuo s ca un sarpe, cu malurile sapate adnc n pamntul cenusiu. Am strabatut cu toata vite za un sat abandonat si am trecut ca un uragan peste un pod metalic. Departe, sub noi, fluviul parea un acoperis miscator de tigla galbena. Parcursesem cinci sau sase kilometri dincolo de fluviu cnd am intrat n contact cu inamicul. Rusii au tras primii, dar au ratat trenul aflat n plina viteza. Apoi so neriile de alarma au rasunat n vagoane si a venit ordinul sa deschidem focul. Fiecarui comandant de vagoane i s a indicat o tinta, si ne au dat fiecaruia inst ructiunile necesare. Gurile negre ale tunurilor s au ndreptat spre padurile si cmp uiile scaldate n lumina soarelui. Foc! Treizeci de tunuri grele au trimis moartea spre peisajul vesel, varatec, ntr un zg omot asurzitor. Am fost imediat nvaluiti de praf si fum. De cte ori trageau tunuril e orientate perpendicular, tot trenul se balansa att de violent ca aveam senzatia ca ne rasturnam. Rusii au ripostat si ei, dar obuzele de calibru mic au fost in ofensive pentru blindajele noastre. Au nceput nsa sa traga si tunuri de 28 ale car or proiectile ne loveau ca uraganele. Am schimbat tinta si am tras asupra artiler iei ruse. Trenul s a oprit brusc si s a raspndit zvonul ca unul dintre vagoanele din fata fusese lovit n plin si devenise inutilizabil. Mecanicii trebuiau sa iasa afara si, acoperiti de focul nostru, sa detaseze vagonul si sa l rastoarne. Sarc ina de maxima urgenta, caci un tren blindat imobilizat este o prada usoara pentr u artileria inamica. nainte ca ordinul sa fie ndeplinit, un alt vagon a sarit n aer cu echipaj cu tot... Violenta barajului de artilerie ne a facut sa ne ntoarcem spre pod. Am distrus cal ea ferata n spatele nostru. Pe urma cartierul general ne a trimis ordinul sa ne op rim la un kilometru de pod pentru a acoperi infanteria care urma sa l traverseze . Pe urma trebuia sa trecem si noi si sa l distrugem. Un alt tren blindat. "Bresl au" sosise cu ntrziere si de cum a luat pozitia lnga fluviu am primit ordin sa face m o incursiune de hartuire pe linia Rostov Voronej. Hinka spera sa atingem o mic a localitate, la douazeci de kilometri de acolo, n care se afla un cartier genera l sovietic. Acoperind retragerea infanteriei, Breslau" mprosca inamicul cu toate gu rile de foc ncerend sa i mpiedice sa descopere ca "Leipzig" le cadea n spate... Ctiva kilometri am mers n plin. fara sa primim vreun obuz, dar pe urma ne am pus n crca toata artileria grea si, n mai putin de un sfert de ora, mai multe vagoane au fost avariate, chiar daca mai puteau sa lupte. Pe urma chiar locomotiva a primi t cteva lovituri n plin si a trebuit sa ne retragem cu o ncetineala demoralizanta. Tancuri grele au fost aruncate n urmarirea noastra si am reglat tirul ca sa le ntmp inam. Era un spectacol fantastic sa vezi cum le faceau farme obuzele de 12, aruncnd n aer placile blindate ca penele unei gaini jumulite. Ploua cu obuze n jurul locomotivei. ncepuse sa piarda presiunea prin numeroase gau ri si daca mai naintam, o faceam n salturi convulsive, neregulate. Ne ndoiam ca trenu l blindat Leipzig" se mai putea ntoarce la baza. Cnd ma gndeam la bunurile rusesti si germane la a caror distrugere participasem, d oar simpla evocare a valorii lor ma cutremura. Cred, de altfel, ca nu poti sa te gndesti prea mult la asa ceva fara sa izbucnesti n rs un rs fara urma de veselie s i pe urma n lacrimi, gata sa ti tragi un glont n cap. Oare popoarele n or sa ntelea ga niciodata? Voi, cei care cititi rndurile astea, va dati seama ca averile uluit oare consumate si risipite de razboi, daca ar fi fost folosite spre binele vostr u ati fi avut o viata de douazeci de ori mai buna? Ati fi mncat, ati fi trait mai bine, ati fi avut masina voastra si ati fi putut calatori n toata lumea, profitnd de viata fara nici o constrngere si fara teama. Este destul pentru toata lumea, chiar mai mult dect trebuie. Dar nimeni nu crede. Sau nimeni nu ndrazneste sa creada. Care este blestemul ce n e face inerti, apatici, astfel ca nu suntem n stare sa smulgem privilegiile general ilor?Suntem niste vite, niste vite lenese si ignorante care si arunca chipiele n aer cnd aud cuvinte solemne ca echilibrul fortelor" si intrepatrunderea puterilor" si alte prostii senzationale. Echilibru de forte. Fara nici o gluma! Daca fiecar e Peter, Paul si Kurt, daca ntreaga masa umana ar cere ca banii folositi pentru a rmament si razboi sa fie utilizati n folosul lor, n ar mai fi razboi. Dar Peter,

Paul si Kurt nu se gndesc dect sa dea cu pumnul n masa ca lumea sa stie cine are pu terea si cum poate fi ea folosita. Pentru ca ei nu sunt destul de evoluati, destu l de educati si se bazeaza doar pe sentimentele lor, mult prea instabile. Asta s e va termina n ziua n care nu vom mai fi divizati si cnd cei din guverne se vor gndi si la altceva dect cum sa ia ei caimacul. Daca le veti spune lui Peter, Paul si Kurt ca pot sa aiba o masina ieftina fara sa plateasca impozite, daca le veti sp une ca benzina va costa ctiva bani, ar rde, caci nu stiu nimic. Si daca le o veti demonstra negru pe alb, vor deveni furiosi, caci vor crede ca vrei sa le risipes ti banii cstigati cu sudoarea fruntii lor. Cteva ore sunt suficiente ca sa trimiti la fier vechi un tren blindat din care do ar tunurile, cu alezajul lor de precizie, costa o avere. Suntem prizonierii unui infern urlator produs de artileria grea si, chiar daca distrugem tanc dupa tanc , ele ne nconjoara cu carapacele lor lucioase de insecte. Pe urma punctul de comanda a amutit. Nervos, Pluto a ncercat sa refaca legatura c u celelalte vagoane, dar eram izolati. Batrnul purta singur responsabilitatea noa stra. Eram doar la opt sute de metri de pod si de Bres-lau", dar Breslau" ardea de la locomotiva la ultimul vagon, iar tunurile sale amutisera. O explozie a scuturat vagonul si ctiva au nceput sa tipe, un lucru ce nu ne putea calma nervii si asa prea ncordati, n timp ce flacarile s fumul au patruns de la tur ela 1 n interiorul vagonului. Lovitura n plin. Am oprit incendiul cu extinctoarele si am facut inventarierea pierderilor: patru morti, sapte raniti. Hugo Stege sc apase doar cu cteva arsuri la mini. Tunul meu era singurul care mai putea sa traga. Curgeau sudorile pe noi n turela suprancalzita n care, la fiecare proiectil lansat, izbucnea o flacara. Unul dupa a ltul, toate vagoanele au amutit si convoiul s a oprit, prada atacului inamicului . A urmat o alta explozie formidabila. O flacara alba a nvaluit turela. Am primit o lovitura puternica n stomac si mi am pierdut pe jumatate constiinta. Auzeam propr iul meu horcait. Simteam cum corpul meu fusese strivit. Chiar si respirnd foarte nc et mi se parea ca cineva si roteste pumnalul n maruntaiele mele. Nu puteam sa ma m isc. Eram prins ntr o capcana formata din tunul cazut de pe afet si blindajul de otel al turelei. Eram plin de snge din cap si pna n picioare. Sngele meu sau al altcuiva, nu stiam n imic. Lnga mine zacea unul dintre servanti cu partea de sus a capului smulsa, ca un ou spart. Creierul lui mprastiat mi stropise fata si umerii, iar o duhoare ngroz itoare mi umplea narile: snge si mate revarsate care ntreceau mirosul acru al munit iei. Am varsat. O alta explozie si vagonul a fost nvaluit de limbi de foc. ncepuse sa se rastoarne , dar ceva l a oprit la patruzeci si cinei de grade. Noua lovitura deplasase tun ul n asa fel nct pueam misca picioarele si mna stnga. Mi am sters resturile vscoase de creier care mi jenau ochii. L am vazut n spatele meu pe Schultz, un pusti de sais prezece ani, cu amndoua picioarele terciuite. Deasupra capului meu atrna un brat sm uls, cu un inel de aur cu piatra albastra pe inelar. Am simtit ca lesin si am ncep ut sa urlu. Mi am revenit si mi am strigat camarazii: Stege, Porta, Batrnul. La s curt timp dupa aceea am auzit o voce nfundata, din exterior, care mi spunea sa lov esc n blindaj ca sa ma localizeze. Am recunoscut vocea Batrnului. Tine te bine, Sven! Sosim... Au facut o gaura n blindaj si prin ea a aparut mutra binecuvntata a lui Porta. Ei, ei? Acum refuzi sa iesi? M au scos de acolo cu grija. Supravietuiam noua membri ai echipajului, dar n timp ce ngrijeam un ranit, o alta explozie ne a aruncat pe toti n interior. Porta si Pluto s au repezit la usa ntarita cu bare de fier si au reusit sa o desc hida, suficient ca sa iesim. narmati cu grenade si mitraliere, am pornit spre pod. Cteva tancuri rusesti ne au reperat si au pornit sa ne tae retragerea. Toti cei c are au participat n acea zi la epuizanta cursa cu moartea, n o vor uita niciodata. Cel putin cei care au ramas n viata. Am ajuns primii. ncarcaturile de exploziv au fost fixate imediat si fitilul aprins. Pe urma am traversat podul sub o ploaie de obuze. Cei loviti cadeau n apa galbena ce colcaia de proiectilele neexplodate. A proape ca ajunsesem la celalalt capat, cnd podul a sarit n aer. Violenta exploziei

ne a taiat respiratia n timp ce constructia se surpa sub picioarele noastre. Agata te de balustrada! urla Porta. Cei mai mare parte a podului cazu n apa. Grinzi si lonjeroane metalice cadeau, ca frunzele de toamna. Niturile sareau ct colo lovind totul n calea lor. Daca cineva a fost lovit de ele, a crezut fara ndoiala ca era atins de un glont. ncetul cu ncetul, vacarmul s a potolit. Cu ajutorul unor cabluri suspendate am aju ns pe ultimul picior al podului si de acolo, pe traversele subrede, am atins mal ul. Von Barring avea fata arsa si suferea ca un martir. O explozie smulsese nasul si buza colonelului Hinka. Cum am ajuns la baza am cazut lati si am adormit adnc.

Ne am lasat pe ochi ochelarii mari de proiectie si ne am nnodat esarfele de matas e. Von Barring l a trecut pe Stalin lui Porta. Apoi se nalta vocea Batrnului, tran smitnd ordinele, prin radio, tuturor celorlalte vehicule, blin-date. Porniti motoarele. Pregatiti va de lupta! Armele automate erau ncarcate, lungile benzi de cartuse gata sa se desfasoare. Com andantii de vehicule se declarara gata de plecare. Glasul Batrnului rasuna iarasi: Plutonul nti blindat de recunoastere... nainte, mars! Motoarele cntara. Pietrisul scrsni sub cauciucurile mari, ranforsate, ale masinilo r blindate. NCALZITI CLEIUL Am reusit sa soptesc: E nasol, Batrne? Cteva schije n burta si la turloaie. Nu i prea mare scofala. N a lua n serios, ce D umnezeu. Te vor duce la Stege la centrul de triere. Stege n a ncasat o dect o laba . Masina, sarind peste un sant, ma facu sa ma strmb de durere. Doare al dracului, Batrne. Da mi o gura de apa. Nu trebuie sa bei nainte sa te vada doctorul, raspunse Batrnul mngindu ma pe par. Sti i bine ca e strict interzis n cazul ranilor la stomac. Nu vrei sa te uiti? Cred ca am sa nnebunesc. Te au pansat deja. Nu se mai poate face nimic nainte sa te ia n primire doctorul! Masina se opri, Batrnul sari jos si Porta veni la mine. Acum, uscatura batrna, o sa strngi din dinti, nu i asa, fiindca o sa te iau pe sus cu Pluto si o sa te trec lui Tom Degetel si Batrnului. Dupa asta, ce a fost mai greu a trecut. Gndeste te la toate infirmierele alea draguta care o sa ti dichise asca partile nobile, de patru ori pe zi, cu rufe curate, asa cum i fac smecherulu i de Asmus! Buzele mi sngerau cnd m am trezit n sfrsit jos, cu o cutie de masca de gaze sub cap n chip de perna. Dintr o data mi se parea foarte important, sa fiu curajos si drz si sa nu strig. Cnd l au cobort, Hugo Stege gemu scurt, fiindca piciorul sau ranit s e lovise de roatai masinii. Camarazii se aplecara deasupra noastra sa si ia rama s bun. Batrnul si lipi de obrazul meu fata napadita de barba si mormai: ncearca sa stai la pat pna se va sfrsi razboiul! Porta ne strnse minile si ni l ntinse pe Stalin ca sa poata si el sa ne spuna la re vedere, chiar nainte de a se urca n masina blindata, Porta ne striga: Gasca de baftosi! Sarutati din partea mea toate fetele si spuneti le ca mi ngrije sc zilnic tenul cu apa de crini si de trandafiri, ca sa fiu la fel de frumos ca ele cnd ne om ntlni! Apoi disparu si masina blindata se ndeparta, cu Batrnul, Tom Degetel si Pluto flutu rndu si minile de la naltimea turelei deschise. Norul de praf ridicat i ascunse repe de privirilor mele. Pe lnga faptul ca sufeream, ma simteam singur si nspaimntat. Eram bucuros sa l am c

u mine pe Hugo Stege, cu care sa mpart singuratatea. Doi brancardieri ne am transportat ntr o ncapere ntinsa cu podeaua acoperita cu pai e, iar paiele acoperite cu soldati raniti, n uniforme murdare si zdrentuite. Ne a u asezat unul lnga celalalt si Stege ma apuca de mina, soptind: Te doare, batrne? Stai sa vezi, o sa mearga mai bine dupa ce o sa te vada doctoru l si o sa ti faca o injectie n brat. Trebuie sa ne descurcam si sa ramnem mpreuna pna la capat. Si nca cum! Nu trebuie sa ne desparta, orice s ar ntmpla. Dumnezeule, se nvrte totu l cu mine! Ca si cum mi ar smulge cineva maruntaiele. Dar laba ta? Ai ncasat o rau ? Avu un zmbet palid: Da, ma doare. Mai ales piciorul. Dar un picior poate fi taiat. De tine e mai rau . Sosi un medic nsotit de doi infirmieri care completau o fisa pentru fiecare pacie nt, dupa cum le dicta doctorul. Arunca o privire nepasatoare la piciorul lui Ste ge si spuse: Schije de obuz n piciorul stng. Transportul 6. Bandaje curate imediat si trei centi metri cubi de antitetanic. Refacu el nsusi pansamentul de la abdomenul meu si dicta: Schije de obuz n piciorul stng, piciorul drept si abdomen. Transportul unu. Trei c entimetri cubi de antitetanic, doi de morfina, imediat, si acelasi lucru nainte de plecare. Am strns din dinti si l am ntrebat daca Stege si cu mine n am putea ramne mpreuna. Ca veti crapa aici sau ntr un tren spital, n are prea mare importanta, riposta el sec. Dar cei cu rani la burta pleaca cu convoiul unu, si el, de acolo, cu convo iul 6. Nu pot face nimic. Apoi pleca, cu halatul alb fluturnd n vnt Nu cred ca medicul acela a fost arogant s au brutal cu intentie. Pur si simplu suprasolicitat. n schimbul unei excelente pi pe englezesti, al tutunului si tigarilor noastre, Feldwebel ul de la transporturi ne a promis sa vada ce poate face. Cele doua injectii m au dat gata si am cazut ntr un somn agitat, pna ce brancardierii m au luat din nou ca sa ma nghesuie ntr o ambulanta. nauntru erau brancarde suprapuse. Stege era chiar sub mine. Feldwebel ul se tinuse de cuvnt. Cnd ambulanta sarea peste vreo denivelare sau lua brusc o curba, ne loveam cu cap ul de targa de deasupra, sau, n cazul tipului care se gasea cel mai sus, de acoper isul masinii. Spatiul strmt care despartea brancardele ne dadea, n plus, senzatia de sufocare. Baiatul de la etajul de sus avea o fractura multipla de bazin. Strig a fara ncetare si ne cerea sa sunam. i era teama ca va sngera pna va muri. Stege apa sa pe butonul soneriei ce rasuna n cabina soferului, dar nici el, nici ajutorul l ui nu dadeau cea mai mica atentie apelurilor noastre. Cnd a sosit clipa sa ne ncarce n trenul spital, baiatul de care vorbeam un artilerist murise. Brancardierii l a u rostogolit pe jos, au aruncat deasupra lui o bucata de pnza gudronata, apoi s a u ocupat de cei vii. Acest tren spital" era unul dintre celebrele auxiliare", adica un nesfrsit convoi de vagoane de marfa, cu podeaua acoperita cu paie, cu patruzeci de oameni n fiecare vagon, mpartiti superficial pe categorii de rani. Se oprea mereu si pleca ntr un sir de zdruncinaturi, ca si cum cineva ar fi ncercat sa faca garnitura bucati. Uns prezece din cei patruzeci de oameni din vagonul nostru au murit n timpul transpor tului. Am fost gata sa mi pierd mintile de durere si de sete, dar Stege a tinut mereu bidonul de apa departe de mine. Daca as fi baut, la sosirea trenului ar fi fost douasprezece cadavre. Calatoria a durat trei zile si trei nopti de cosmar, dupa care am fost aliniati pe peronul garii din Kiev, pe foi de pnza impregnata, acoperiti fiecare cu o mant a, cu vesnica cutie de masca de gaze sub cap. Ne am petrecut dupa amiaza n pozitia aceasta, n vreme ce alti ctiva nenorociti au murit ici si colo, de la un capat la celalalt al peronului. Nu mi dadeam seama dect foarte confuz de ceea ce se petre cea n jurul meu. Stege se afla n continuare alaturi de mine si ne tineam de mna, ca doi mucosi, nu ca niste duri tabaciti si ca niste veterani obisnuiti sa vada cum oamenii crapa urlnd ca animalele. Pe nserat, prizonieri rusi si brancardieri au venit sa ne ia ca sa ne duca la Spi

talul de Campanie nr. 13, instalat n suburbia Pavilo. Acolo ne au cobort de a drept ul ntr o pivnita, unde am fost supusi unei dezinsectii severe. Tot prizonierii rus i fusesera nsarcinati cu treaba aceasta, si n am avut vreodata o infirmiera mai b lnda si mai ndemnatica dect flacaii aceia voinici, mereu binedispusi. Ne miscau cu att a grija si dexteritate, ngroziti de cel mai mic geamat, nct strngeam din dinti si fa ceam tot ce puteam sa nu ne dezvaluim suferintele. Toti, ranitii erau de acord n a ceasta privinta si si marturiseau recunostinta fata de rusi oferindu le toate tig arile lor. Baietii cunoscusera, ca si noi, noroiul din transee si, cu toate ca e rau de alta rasa si de alta nationalitate, cu toate ca guvernele aflate la condu cere hotarsera ca eram dusmani, ntre noi exista o simpatie mult mai puternica dect t oate decretele din lume. Decrete care n au niciodata vreo legatura cu realitatea la ndemna omului simplu. Eram cinci care ne asteptam rndul n sala auxiliara de oper atii, privindu l pe tovarasul de suferinta legat de masa de biliard, n lumina orb itoare. Chirurgii erau pe punctul sa i amputeze piciorul si lucrau cu iuteala fu lgerului. ntr o clipita, piciorul a aterizat ntr un lighean alb n care erau deja un alt picior taiat sub genunchi si un brat nsngerat care trecea peste marginea lighe anului. Spectacolul acesta mi a facut ngrozitor de rau si am vomitat, sau, mai exa ct, am ncercat sa vomit, caci tot ce mi a urcat n gtlej numai un pic de snge si de b ila. Urmatorul la rnd era un baiat cu spatele frnt, care parea lipsit de cunostinta. Se ful echipei de chirurgi, un barbat destul de n vrsta, purtnd monoclu, si ocara fara n cetare colegii, infirmierele, pacientii, dar parea sa lucreze extrem de competent , de rapid si de sigur, fara un singur gest inutil. Brusc, exclama cu o voce fur ioasa: Dumnezeule, dar e mort. Sunt pe cale sa mi pierd timpul. Luati l de aici si aduc eti i pe urmatorul, la naiba! Miscati va un pic... nainte de a ntelege ce mi se ntmpla, am fost legat pe masa. O ntepatura n brat, alta t abdomen, apoi unul din chirurgi ma batu pe umar. Strnge din dinti, fratioare. N o sa dureze mult, dar probabil va fi foarte durero s, caci nu ti putem face dect anestezie locala... Asa ca fii tare si o sa te crpim ct ai zice peste... Curnd dupa aceea, mi am dat seama, n mod confuz, ca mi deschideau pntecul si am auz it un clinchet usor de instrumente metalice. n clipa urmatoare am avut literalment e impresia ca mi scoteau toate maruntaiele din burta cu clesti nrositi n foc. N as fi crezut vreodata ca asemenea suferinte pot exista. Am urlat ca un dement, cu ochii iesiti din cap. Vrei sa ti tii gura? a mugit batrnul chirurg. Abia am nceput. Pastreaza ti suflul pentru cnd vei avea ntr adevar motive sa zbieri! Nu stiu n ce etapa a operatiei au nceput adevaratele motive de zbierat", dar stiu c a atunci cnd au terminat cu mine cunoscusem o lume a torturilor pe care nimanui n u i doresc sa o cunoasca. Eram zdrobit, desfiintat. Am fost dus ntr un salon, am fost aruncat ntr un pat, mi au facut nca o injectie si m am prabusit ntr un somn cat aleptic. Din primele cincisprezece zile nu am pastrat dect amintiri foarte confuze si frag mentare. mi regaseam fortele foarte ncet. Patul de alaturi era ocupat de un aviator cu arsuri grave, pe nume Zepp. Apoi mai erau sase raniti grav, dintre care doi au murit n cteva zile. Nu stiam unde era Stege si nimeni nu parea sa fie n stare sa mi spuna. Trei saptamni dupa operatie, doctorul declara ca puteam fi transportat fara primej die. Am fost evacuat ntr un adevarat tren spital, cu paturi adevarate si ferestre mari prin care cei ce ocupau cusetele din mijloc puteau sa priveasca afara. Cum pansamentele mele trebuiau schimbate des, am primit una dintre acele pretioase c usete cu vedere afara. Deasupra mea se odihnea noul meu prieten Zepp, al carui mo ral de beton m a ajutat nu o data. Am fost debarcati la Lvow, unde Zepp si cu mine am luat calea Spitalului de reze rva nr. 7. Doctorul mi a spus ca rana mea n arata rau si a subliniat declaratia cu un zmbet. Ritmul de lucru n aceste locuri era mult mai putin frenetic. Doctorii aveau timp sa ti zmbeasca si sa te trateze ca pe o fiinta omeneasca, nu ca pe o halca de carne mai mult sau mai putin stricata. Mi au scos nca doua sau trei schi je din picior, apoi infirmiera mi a refacut pansamentul. Regimul meu alimentar se

compunea n mod exclusiv din diverse fierturi si am ajuns sa le detest att de tare n ct am crezut ca mi pierd mintile. ntrebat n privinta aceasta, doctorul m a batut bln d pe umar spunnd: Mai trziu, mititelule, mai trziu, cnd vei fi destul de mare ca sa digeri ceva mai zd ravan... Zepp si cu mine eram iarasi ntr un salon pentru grav raniti. Ziua si noaptea aeru l rasuna de strigate, horcaituri, gemete, iar duhoarea de puroi si de putreziciun e era adesea nspaimntatoare. ntr o zi, un baiat foarte tnar, care se stia condamnat si care suferise deja trei saptamni ca un martir, si a parasit patul si s a trt pna pe coridor, ca sa se arunce din capul scarii. A fost cu att mai oribil cu ct nici unul dintre noi nu se putea ridica n picioare sa l mpiedice. Zepp a avut curajul s a ncerce aceasta aventura, dar s a prabusit imediat, la ctiva pasi de pat, n vreme ce noi trageam care mai de care de snururile soneriilor... Scena aceasta a fost n tr adevar de cosmar. Ma durea ngrozitor stomacul si n a fost de gluma nici atunci cnd doctorii au trebu it sa mi taie din nou muschii piciorului pentru a pescui ultimele schije de meta l. Febra mi crestea n loc sa coboare, dar ei considerau totusi ca sunt progres" si i as fi strns bucuros de gt. ntr o noapte m am trezit tresarind. Bandajele mi erau umede si lipicioase. I am ce rut lui Zepp sa sune si, n clipa urmatoare, o infirmiera sosea n goana. Ce te a apucat? sopti ea. Nu esti n toate mintile de suni asa la ora asta? Mi s a redeschis rana. O simt sub pansament. Eram nnebunit de groaza si o si vedeam pe mama prabusindu se cnd avea sa primeasca binecunoscuta carte postala a armatei: A murit ca un erou pentru Fhrer si Patrie.. ." Infirmiera dadu la o parte patura. Din grija pentru ceilalti bolnavi nu aprinse lumina, dar folosi o lanterna. Cu ndemnare si iuteala, mi desfacu bandajul. Tacerea salonului nu era tulburata dect de murmurul unui tnar ranit ce vorbea n somn. Zepp se ridicase n capul oaselor, dar infirmiera l mpinse hotarta pe perena. Stai linistit si dormi fara grija, i a spus ea. E o treaba ntre mine si Sven. Nu te misca, ma duc sa iau un lighean. I am aruncat lui Zepp o privire nspaimntata, pe care mi a ntors o obosit. Infirmier a veni napoi si, fara sa scoata un cuvnt, ma spala. Zmbea usor si, la sfrsit, vazndu mi expresia de ratacire, sopti: M ai de ce sa faci mutra asta... ti convine sa vorbesti asa! Nu tu ai hemoragie... Nu a raspuns, dar zmbetul i s a ntins pe fata. Am gasit n sfrsit curajul sa ntreb: E... poate nu i chiar asa de grav? Nu, nu, nu i grav deloc! Cnd termina de refacut pansamentul, ma acoperi cu patura si ma privi: Nu era snge, Sven. Nu era snge? Dar am simtit.... Nu voi uita niciodata zmbetul ei de complicitate. Apoi m am nrosit pna la radacina parului, ngrozitor de stnjenit. Ai visat, dragul meu. E un semn foarte bun! Ma lovi cu palma peste barbie si se ndrepta spre usa. Hei! Cu siguranta ca te a visat pe tine! arunca Zepp. Fa bine si tine ti gura si la culcare, amndo! Apoi disparu, mereu surzatoare.

Mi am petrecut o parte din convalescenta cu Stege. Pentru el se punea problema s a se ntoarca pe front.Noptile lui erau agitate, si trebuia adesea sa i cer sa taca . Dar abia se scurgeau cteva minute si o lua de la capat: Sven, dormi? ncercam sa ma acopar peste cap. Sven! Mda. Ce mai e? Margaret spune ca dupa sfrsitul razboiului vor fi organizate cursuri speciale de

douasprezece luni pentru demobilizati. Ai auzit si tu de ele? Asculta, Sven, hai sa mai tragem mpreuna o tigara, ce naiba!... Nu gasesti ca Margaret e a fata ca. .. Ah! Pentru numele lui Dumnezeu! Eram probabil saturat de nicotina pna n maduva oaselor. n fiecare clipa pleca din l ocul sau si se aseza pe marginea patului meu, sa mi explice tot ce aveau sa faca el si Margaret, dupa ce se va sfrsi razboiul... URARI DE BOALA LUNGA

ntr o joi din decembrie 1943, doctorul mi semna foaia de iesire si ma anunta ca smb ata urmatoare aveam sa plec napoi la unitate. mi pare rau de figura asta urta, pustiule. n mod normal ar fi trebuit sa mai rami ai ci cinci sau sase saptamni. Acum va trebui sa te descurci cum poti mai bine. Nu st iu daca o sa ai mare lucru de mncare acolo, dar ncearca sa te ndopi ct mai mult posib il. Doar asa vei putea sa rezisti, cel putin asa sper... Astfel mi a vorbit medicul sef al spitalului militar din Truskavice. Era un medi c neobisnuit, care ncerca ntotdeauna sa si pastreze pacientii ct mai mult timp posi bil. Dar acum ordinele naltului comandament hotarau ca cel putin 55% din ranitii s i bolnavii aflati n tratament trebuiau declarati apti sa si reia serviciul si trebu iau expediati nentrziat la unitatile lor. Daca ar fi fost sa ne luam dupa regulame nt, totusi orice medic vinovat de a fi ordonat iesirea unui bolnav insuficient v indecat putea fi adus n fata curtii martiale. Acestea sunt miracolele de care sunt capabili cei din locurile sus puse! (Att de sus puse, nct acolo nu respira acelasi aer ca restul turmei...). Un certificat de vindecare, o stampila, o curte marti ala, iata mijloacele prin care se obtin soldati sanatosi. Ca majoritatea acestor soldati apti" au fost o povara catastrofala pentru unitatile lor, obligndu i pe ca marazi sa i ngrijeasca si sa i ajute n toate privintele, este ceva care nu le a tr ecut deloc prin minte celor aflati n vrful piramidei. Lundu si ramas bun, medicul sef dadu din cap cu o nfatisare ndurerata si Barbara nce pu sa plnga cnd i am spus noutatea. Eu nsumi eram att de deprimat si de plin de amar aciune nct nu simteam deloc dorinta s o consolez. N ar fi fost oare o ipocrizie sa ma prefac ca o consolez pe femeia care ma iubea si pe care o iubeam? Cel putin a sa gndeam n clipa aceea si m am multumit sa mi nec amarul ntr o senzualitate fara fru. Usa nu era ncuiata, dar cred ca nici eu, nici ea n am fi fost deranjati, chiar d aca ntreaga Germanie ar fi navalit n camera! Era dreptul nostru. Poporul ceruse att de mult de la noi sau ceea ce trecea drept popor si permisese sa ne ceara attea, n numele sau, nct aveam dreptul sa cerem si noi macar atta lucru n schimb. Am ramas nt ns pe patul Barbarei n vreme ce ea se mbraca la iuteala pentru a se ntoarce la post . Apoi mi am aprins o tigara si am ncercat sa mi clarific situatia... Dar nu era nimic de clarificat. Evident, doar daca nu ma hotaram sa dezertez a d oua oara. Nu mi era teama sa o fac. Dar nu mi era teama nici sa ma ntorc pe front . Nu mi era teama de orice ar fi fost, depasisem teama si nu mai simteam dect o u ra salbatica, nghetata, fata de ceea ce uram cu totii sub denumirea unanima de porc aria asta de razboi". Lasnd teama foarte departe n urma, mai bine sa ma ntorc acolo sa studiez ienomenul din punctul de vedere dezinteresat al unei amaraciuni obie ctive... Ajunsesem aici cu meditatiile mele adnci cnd Margaret ntra n camera si, plng convulsiv, se arunca de a curmezisul patului, la nimereala, fara sa vada ca eram acolo. Avea o scrisoare n mna si am nteles imediat ca Stege fusese ucis. Am repetat vestea n gnd, fara mirare. N aveam nevoie sa citesc scrisoarea. Stege er a mort. I am ntins tigarile, n tacere. Tresari violent si ma privi: O! Erai aici? Nu te am vazut... Stiu... ncuie usa ct timp ma mbrac, vrei? mi ia doua minute. Deci m am mbracat, n vreme ce ea plngea n hohote. Apoi am descuiat usa si am citit scrisoarea: Frontul de Rasarit, noiembrie 1943 Feldpostnummer 23645

Feldwebel Willie Beier Draga domnisoara Margaret Schneider, n calitate de bun prieten al lui Hugo Stege, va scriu pentru a va anunta vestea t rista a mortii sale. Ne a spus attea lucruri frumoase despre dumneavoastra, nct ntele g mult prea bine durerea uriasa pe care aceasta scrisoare o va aduce. Poata ca aceste cteva amanunte privitoare la circumstantele ngrozitorului eveniment va vor putea mngia macar ntr o ct de mica masura? Eram n patrulare, n masina noastra blindata, cnd o salva a lovit brusc vehiculul. L ogodnicul dumneavoastra a murit pe loc, atins de un glont n tmpla. Si a pastrat, n moarte, sursul pe care l ndrageam cu totii si aceasta este cea mai buna dovada ca nu a avut timp sa sufere. Va implor sa nu va lasati n voia disperarii. Sunteti tnara si trebuie sa mi promit eti ca veti uita aceasta tragedie ct mai repede posibil. Viata va va aduce, sunt s igur, multe alte clipe de fericire si chiar daca sfatul meu va socheaza pe momen t, cred ca cel mai bun lucru pe care puteti sa l faceti este sa gasiti foarte re pede un baiat de isprava pe care, mai devreme sau mai trziu, l veti iubi asa cum l iubiti pe Hugo. De dragul iubitului dumneavoastra si al bunului meu camarad dispa rut, nu plngeti. N ati face dect sa l ntristati, daca v ar putea vedea. Mai degraba zmbiti, gnditi va la toate de care a fost crutat. Nu stim ce se ntmpla cu mortii, d ar, n conditiile de fata, stim cel putin ca se afla ntr un loc mai bun dect cei vii . Sunt din toata inima alaturi de dumneavoastra, Willie Beier" Scrisoarea aceasta ofera o imagine edificatoare a Batrnului si a blndetei sale par intesti. Cu aceeasi posta fusese adusa si o scrisoare pentru mine: Uscatura batrna, Multumesc pentru biguielile tale. Am primit cinci dintr o data. N am timp sa ti s criu prea multe, pentru ca suntem n rahat pna peste urechi. Daca nu ataca Ivan, at acam noi. Un adevarat iad. Fa tot ce poti sa ti prelungesti ct mai mult sederea n s patele frontului. Hugo a murit, Tom Degetelul a disparut fara urma n timpul unui atac. i scriu Marga retei sa i spun ca Hugo a fost ucis pe loc, cu un glont n tmpla, dar tu stii cum p arasesc soldatii de la blindate valea plngerii! Sarmanul Stege a avut amndoua picio arele arse pna la os. N a fost o distractie sa l auzim cum agonizeaza, timp de ze ce sau douasprezece ore. De unde au puterea sa strige atta timp? nainte sa se termine mizeria asta, probabil ca toti vom trece arma pe stnga si nu vor ramne dect capetele sus puse din partid, generalii si toata clica pentru a cul ege cununa de lauri... sau de spini (sper!). Suntem gata de plecare, batrne Sven, asa ca fa pe dracu n patru si pastreaza ti l ocul din spital, ca sa scape macar un singur tip bine si sa nu uite promisiunea noastra reciproca de a scrie e carte despre toata ticalosia asta. Cu dragostea puslamalei de Porta, a lui Pluto si binenteles a Batrnului." n ultima seara am mncat marmelada si prajituri de casa, n acompaniamentul unui conc ert de muzica usoara transmis la radio. Barbara se nvoise pentru garda de noapte, dar petrecerea nu reusea sa se dezghete. Afara furtuna mugea si ploaia mprosca f erestrele cu rafale intermitente. Sunt unele clipe, spuse Zepp uitndu se trist la pahar, n care sunt aproape fericit cu paralizia mea. nchipuiti va viata n transee pe o vreme ca asta! Margaret se duse sa doarma la Elisabeth, sa ne lase pentru ultima noapte, mie si Barbarei, camera n deplina stapnire. n clipa cnd sa plece cu asternuturile, Margaret se ntoarse din drum, si ncolaci bratele n jurul gtu-lui meu si, cu ochii plini de la crimi, mi spuse cu gravitate: Ai grija de tine, Sven. Nu trebuie ca Batrnul sa i scrie Barbarei peste cteva sapt amni. Apoi ma saruta si pleca repede.

A doua zi dimineata mi am mbracat iarasi uniforma detestata si mantaua lunga, cen usie. Ranita era umflata de bunatatile pe care le nghesuisera n ea femeile: doua c hecuri enorme facute de Barbara, doua borcane cu dulceata din partea lui Elizabet h, sunca afumata cadou de la Margaret si doua pere glasate din ultimul colet prim it de Zepp. Ma necasera lacrimile si, oricta bunavointa as fi avut, nu vedeam cum a s putea mnca vreodata toate aceste bunatati. Apoi mi am prins centura cu pistolul greu n jurul mijlocului, mi am aruncat masca de gaze pe umar si, la sfrsit, mi am pus chipiul negru. M au condus toate trei la gara. Am sters cu buzele lacrimile care curgeau din oc hii Barbarei. Nu plnge, Babs! Este un ramas bun, nu un adio... Sven, promite mi ca vei avea grija... Cnd se auzi fluierul ma sarutara toate trei, n semn de prietenie, de dragoste. Adio, Tiruskavice! Adio, oaza mea. Adio, ncaperi linistite cu paturi proaspete si curate. Adio, femei cu parul lung, nmiresmat. Mi am apasat fruntea pe geamul aburit al compartimentului si am dat fru liber lacr imilor sa mi curga pe obraji.

O gheara nghetata mi strnse inima cnd am vazut ct de mult se schimbase. Parul i era ce nusiu, pielea galbuie si pungi negre, mari, i marcau ochii obositi: Era slab si gr bovit iar uniforma spnzura n falduri moi pe trupul lui subtire. Sarmanul, sarmanul Batrnul! Pluto avea exact aceeasi nfatisare ca Batrnul. Von Barring le semana pna la confuzie. Toti aveau aceeasi nfatisare. Toti? Cei care mai ramasesera, binenteles. Fusesem sase mii la nceput. Acum eram sapte. Sapte barbati. Sapte supravietuitori. RAZBOIUL SE DESFASOARA DUPA PLANUL STABILIT Se asezara n jurul prajiturii si o contemplara ndelung, ca si cum ar fi fost vorba despre ceva sublim, sfnt. n cele din urma Porta ntinse mna, dar Batrnul i dadu o lovit ura zdravana cu lingura peste degete. O prajitura facuta de femei adevarate trebuie sa fie savurata dupa toate regulil e artei. Nu cu unghii negre si cu minile jegoase! Toata lumea aproba aceasta profesiune de credinta si a fost pusa masa, cu doua s ervete proaspete n chip de fata de masa si capacele gamelelor n chip de farfurii. Spalatul pe fata, curatatul unghiilor, periatul parului si al uniformelor, o crpa trecuta peste bocanci ne au luat douazeci de minute. Dupa care ne am asezat la ma sa" si am mncat n reculegere prajitura Barbarei, bnd sucul preparat de Margaret. A fost bine acolo? A fost formidabil! Asteptau de la mine o istorisire amanuntita, bogata n parfumuri, culori si sunete uitate. Am gndit vag: Acum trebuie sa dai tot ce ai mai bun n tine", am reflectat un timp si am nceput: Vesmintele lor erau cele mai curate pe care le ati vazut vreodata. Cnd se aplecau sa schimbe asternuturile sau sa ntinda cearsaful se simtea mirosul acela de lenje rie proaspat calcata, putin scrobita, care abia a fost scoasa din sifonier. Un m iros cu totul strain de orice murdarie, un miros uscat", putin de ars. Cnd nu erau de serviciu purtau hainele lor, care erau la fel de imaculate si miroseau a ceva usor, ceva cald si proaspat n acelasi timp. Aveau rochii. mi amintesc de una din e le, din matase azurie, cu pasari albe si cenusii. Avea mneci scurte si era plisat a n jurul gtului, cu pliuri care se desfaceau pe spate si pe sni. Cnd trageai de un cordon de matase alba i dezveleai umerii, dar trebuia sa deznozi si cordelutele d

e la mnecile bufante. Era rochia Barbarei. A Barbarei mele. Margaret a lui Hugo a vea o rochie de un rosu frumos ca flacara, dintr un soi de tesatura de lna care i se mula pe trup ca un strat de vopsea. Cnd se rasucea pe calcie ai fi zis ca e o f lacara. Si apoi mai era alta care purta o fusta plisata ce se desfasura n jurul e i siri urma miscarile ntotdeauna cu o mica ntrziere... Am nchis ochii ca s o revad mai bine pe Barbara si am continuat pe un ton care er a aproape un imn de glorie: Cea care avea o rochie azurie... a mea... Barbara... Odata ce erau desfacute cor delutele si gaseam cele doua capse si agrafa, ntr o parte, toata rochia aluneca l a pamnt si ea statea acolo, n picioare, pe un fel de nor albas-tru risipit n jurul g leznelor... Erau la fel de curate, la fel de minunat nmiresmate ca si vesmintele lor... nmiresmate? Da, Porta, lasa ma sa va explic... Erau la fel de curate ca o pusca nainte de ins pectie, la cazarma. Parul lor stralucea ca Dunarea ntr o noapte de iarna, cnd raze le lunii fac gheata sa scnteieze cu mii si mii de diamante. Si trupurile lor aveau parfumul padurilor din Berezina ntr o dimineata de primavara, dupa ploaie. Va pu teti nchipui? Timp de ore ntregi, a trebuit sa descriu astfel minunile lumii n care traisem. Nu s e mai saturau si nu si credeau urechilor. E un lucru pe care nu l nteleg, spuse Pluto. Cum se face ca, dupa ce ai dus un tr ai de pasa, cu prajituri si friptura de rata si tot tacmul, cu un harem care sa t e rasfete si sa te legene noaptea, te ai ntors gras ca un bat? A trebuit sa le explic atunci cum Stege, eu, Zepp si un al patrulea cumparasem, pe trei sute de tigari, dupa ce ni se vindecasera ranile, doua sticle cu apa inf ectata, una cu germeni de tifoida, cealalta cu microbi de holera. Stege nu v a povestit asta? Toti am fost bolnavi de era sa crapam. Zepp mai e si acum paralizat pna la bru si al patrulea tip a murit. Am ramas n carantina timp de nouasprezece zile si dupa aceea mi a fost imposibil sa nghit ceva. Barbara si o p oloneza m au hranit cu lingurita. Mi au facut injectii cu tot soiul de porcarii, glucoza, ser fiziologic si tot restul. Si acum m au declarat apt cu sase saptamn i mai devreme. Heil Hitler! Aveau si ciorapi cu calciul ntarit? Bine nteles! Dnd din cap, schimbara o privire desperata. Hei, Sven, stii ca toate permisiile au fost anulate? spuse Porta ca si cum const atarea aceasta ar fi explicat ceva. Baieti, am spus, e o smecherie de care nu m am prins. Ce i? Daca as sti! S a ntmplat ceva cu voi, dar nu stiu ce. Ati crapat de foame ct am lip sit, asta am nteles, dar trebuie sa fie altceva. Am avut aceeasi impresie cu von Barring, cnd am iesit la raport. Nu mai spui nici macar un singur cuvnt murdar, Po rta! Ma privira. Apoi se privira unul pe altul. Sau, mai exact, s au ferit sa se priv easca unul pe altul, asa cum fac oamenii cnd de fata cu ei se vorbeste despre un lucru interzis. Atmosfera deveni brusc ireala n cabana darapanata. Ireala si, pent ru mine, care i cunosteam att de bine, nspaimntatoare. Porta se ridica, se duse n fa ta ferestrei ntorcnd spatete ncaperii. Am insistat cu disperare: Batrne! Macar tu spune mi ce nu i n regula. S ar crede ca ati ngropat pe cineva. S ar crede ca sunteti cu totii morti! Ultimul cuvnt provoca o strafulgerare n mintea mea. Nu sunt superstitios, iar ceea ce s a petrecut deodata n creierul meu nu avea nimic deosebit, nici inexplicabil . Brusc, mi am dat seama ca erau morti. Morti, fara nici un fason, fara nici un mi ster. si pierdusera orice speranta ca vor scapa cu viata. Lumea pe care o zugravis em si vietile lor nu mai aveau nici un suport real. Utopia marii prabusiri nu se realizase. Revolutia care avea sa stearga toate nemultumirile si sa ncheie toate socotelile, la ntoarcere, nu era dect o simpla himera, o co-rabie fantoma pe oceanu l negru al mortii. Chiar si cel mai puternic punct de legatura al lui Joseph Por ta cu lumea, refugiul sau preferat, pntecul cald al femeii, si pierduse orice semn

ificatie. Nu ca s ar fi purtat ntr un fel mai putin imoral sau ca ar fi lasat vre odata sa i scape orice solduri rotunde i ar fi cazut n mini, dar, asa cum a declar at el nsusi cteva zile mai trziu, atunci cnd o avusese pe fata unui fermier si descr ise zbenguielile lor cu precizia lui obisnuita: Sa te strici de rs, dar altadata mi placea, cum s ar zice, sa ma privesc la treaba ! Acum ramn n spatele cortinei, n vreme ce domnul Porta, prin mila lui Dumnezeu, e p e punctul sa se destrabaleze n fn! Dar ce se petrece de cealalta parte a cortinei nu ma intereseaza deloc! Macar daca i as vedea pe pompieri facnd exercitii sau pe Adolf barbierndu si jumatate din mustata nainte sa si zbiere discursul... Dar nu i nimic interesant de vazut si chiar dac ar fi ceva, cred ca nu m ar interesa... Normal, nu v ati prins, dar n are nici o importanta, fiindca nici eu nu m am pr ins! Am ncercat cu nversunare sa resping convingerea macabra ca erau niste morti ambula nti. Nu puteam totusi sa discut despre asta cu ei! Si apoi, ntr o zi, fara menajam ente, i am ntrebat daca era efectul nchipuirii mele sau daca erau ntr adevar att de pasivi, att de deplin resemnati pe ct aveau nfatisarea... Chiar daca, n aparenta, ne petreceam timpul ca ntotdeauna... Chiar ca nu stiu ce sa ti raspund, spuse Batrnul. Toate permisiile au fost suprimate, zise Porta. Mai suntem sapte din cei sase mii de la nceput, n '41, spuse Batrnul. Von Lindenau, Hinka, von Barring, plus onorabilii supravietuitori din compania asta. Allah e mare, dar lista mutilatilor, a mortilor si a disparutilor este nca si mai mare... Ascultati... Glasul meu era ascutit, gfitor si teama mi strngea maruntaiele. Nu puteti lasa balta ntelegerea, cartea pe care am promis s o scriem. S au uitat la mine si m a cuprins panica. Parea ca nu ma mai recunosc, sau mai d egraba ma cunosteau mai bine dect ma cunosteam eu nsumi si aveau pentru mine cea m ai calda si cea mai adnca mila, pentru ca ma ncapa-tnam sa nutresc sperante absurde si aveam vesnic inima nelinistita, batnd nebuneste ori de unde sufla vntul. Cnd o sa ti scrii terfeloaga, spuse Porta potrivind mustiucul flautului, saruta t oate fetele pentru mine. Nici dracu' n o sa ti citeasca hrtoaga, pentru ca n o sa ofere publicului povestea frumoasei secretare si a elegantului baiat al patronu lui, blocati, prin forta mprejurarilor, ntr o camera cu doua paturi! Sau cea a infi rmierei si a chirurgului celebru. Tot ce vrei, dar nu cu prnaiasi jegosi si dezgus tatori. N o sa te mbogatesti niciodata cu asemenea terfeloaga! Li se rupe oameni lor de ea. Daca e vorba sa ti dau un sfat, e sa te faci crita bnd n amintirea noas tra n ziua cnd o sa sfrsesti s o scrii.

Am facut eforturi sa improvizam un Craciun '43 ct mai autentic cu putinta. Ba chi ar plantasem un pin ntr o veche lada de munitii... PROPAGANDA SOVIETICA N PRIMA LINIE

n domeniul propagandei, rusii dadeau dovada de un extraordinar spirit inventiv. U neori ne nsirau niste minciuni att de gogonate nct nici un om normal nu le ar fi nghit it, dar noi nu mai eram oameni normali si chiar siretlicurile cusute n mod eviden t cu ata alba sau ar trebui sa spun: cusute cu ata rosie? si faceau efectul. Ele strneau n noi fermentul ndoielii si al urii, ne adnceau starea de deprimare, astfel nc autorii lor culegeau roade bogate. Si nici nu mai pomenesc de oamenii care treceau de partea cealalta sau se lasau prinsi de bunavoie, uneori cu ntreaga unitate, cu subofiteri cu tot. Acestia totu si nca puteau fi numarati cu usurinta. n ceea ce ne privea aproape pe toti, disciplina prusaca si propaganda lui Goebbels despre grozaviile p aradisului sovietelor" ne tineau latul n jurul gtului. Chiar si fara asta, ultimel e ramasite ale bunului simt ne ar fi reamintit tinnd seama de felul n care armatele germane pustiisera U.R.S.S. ca rusii ar fi trebuit sa fie al naibii de cumsecad

e pentru a ne primi cu bratele deschise, asa cum se promiteau oratorii lor. Ceea ce vreau sa spun n primul rnd este ca propaganda sovietica avea un efect paral izant asupra oamenilor care preferau sa se abtina sa dezerteze. i lasa cu mintea ra vasita, inapta pentru orice rationament sanatos. De altfel, erau att de binevoitori nct gaseau argumente soc. Degeaba ne tot spuneau ca era vorba par si simplu de propaganda, dar era, n orice caz, o propaganda bine fundamentata: aveau dovezile" lor. Iata un exemplu, difuzat de zeci de megafoane: Camarazi nemti! Alaturati va prietenilor vostri sovietici! De ce sa degerati n tr anseele voastre? Veti gasi la noi casa si masa. Fete dragute si devotate vor vegh ea sa nu va lipseasca nimic. Veti primi ratii de trei ori mai mari dect cele pe c are nazistii catadicsesc sa vi le dea! Caporalul Freiburg va veni acum, din nou, la acest microfon, sa va confirme adevarul spuselor noastre. Se afla la noi de doi ani. A vizitat toate lagarele noastre pentru prizonierii de razboi si a avut posibilitatea sa constate ca nu seamana cu nimic din ceea ce si nchipuie lumea n mo d obisnuit. Lagarele noastre sunt instalate n mari hoteluri sau n mari tabere de v acanta, si nici o camera nu este ocupata de mai mult de doua perechi deodata: do i barbati si doua femei. Dar iata l pe caporalul Freiburg, care va vorbi el nsusi despre traiul sau n Rusia Sovietica... n acel moment alt glas turui vesel: Salut, camarazi din Regimentul 27 blindate. Aici caporalul Jrgens Freiburg, din r egimentul 369 grenadieri. M am naseut la 20 mai 1916 la Leipzig si locuiam la nr. 7, pe Adlerstrasse, la Dresda. Am cazut prizonier la rusi n august 1941 si de at unci traiesc mai bine dect am trait vreodata n Germania.Am vizitat aproape toate l agarele din Rusia si pot afirma ca fiecare om are tot ce si poate dori... Timp de un ceas bun, descrise acel Eden n care traia, ntre altele, meniul pe o sap tamna, meniu care cuprindea bunatati precum caviarul, friptura de porc, de gsca si de porumbel, nct ne lasa gura apa doar auzindu le numele. ntr o seara au ridicat un urias ecran de cinema pe parapetul transeei lor, si au p roiectat pentru no un film care ne a tabolnavit sau ne a lasat pe jumatate nebun i. Doi soldati germani fusesera prinsi. Am intrat, n urma lor, n ncaperi frumoase unde asteptau mese uriase ncarcate cu merinde, filmate n prim plan si din toate unghiuri le posibile. Multi dintre noi salivau si mestecau n gol fara sa si dea seama, si cred ca daca proiectia ar fi durat mai mult, ntregul Regiment 27 blindate s ar fi napustit la asaltul ecranului. Scena urmatoare se petrecea ntr o ncapere luxoasa dominata de prezenta unui pat ma re n mijloc. O fata draguta se dezbraca ncet n fata unul infanterist neamt. si dadea jos vesmnt dupa vesmnt, unduind si rasucin-du se cu gratie naintea soldatului Cnd a ajuns complet goala i a dezbracat pe soldat si apoi a urmat o sedinta de pornog rafie a carei perversitate ar putea fi cu greu egalata. O tacere nabusita plutea peste transeele germane. Multi oftau sau scoteau n mod inconstient sunete ciudate . Era, n acelasi timp, ceva ngrozitor si demn de mila. Bravo, Ivan, bravo! Pune iar aceeasi chestie! Bis! Bis! Toata transeea urla si aplauda n cadenta. Apoi difuzoarele bubuira si toti tacura. Camarazi Nu va lasati ucisi pentru o cauza care nu i a voastra. Sa vina SS istii si eroii de salon ai lui Goering, care traiesc pe picior mare n tarile ocupate, sa Lupte n locul vostru pentru Hitler si clica lui! Voi, adevaratii veterani ai ar matei germane, meritati mai mult dect josnicia asta. Alaturati va noua, veniti cu noi! Aceia dintre voi care vor vrea sa se nroleze n Armata Rosie si sa lupte pent ru adevaratele lor drepturi vor fi primiti n rndurile noastre cu gradul lor actual ... Dar pentru asta trebuie sa vina acum! Nu asteptati sa fie prea trziu... Uneori ne demonstrau, la modul obiectiv si fara comentarii, n ce fel Hitler si ncalc ase, una dupa alta, toate frumoasele sale promisiuni. Alteori un medic sovietic ne explica cum sa simulam, ba chiar sa contractam ntr adevar anumite boli. Camarazi, aruncati armele si veniti alaturi de noi! Ar fi absurd sa continuati s a luptati. Porcii de nazisti se folosesc de voi. Nu stiti oare ca o treime din W ehrmacht o duce ca n rai n tarile ocupate, al patrulea an consecutiv si mannca pna cnd le plesneste burdihanul, n vreme ce voi crapati aici de foame si de frig? Nu s

titi ca alta treime din Wehrmacht sta linistita n Germania si se culca cu neveste le si iubitele voastre, n vreme ce voi ndurati toate lipsurile cu putinta n patria cea marc a camarazilor vostri rusi? Ascultati! Ascultati asta! Si toate castile nemtilor zburau n sus, ca sa arate acordul nostru plin de entuzi asm cu o declaratie att de demna de crezare. O ntreaga divizie saxona a schimbat tabara, n frunte cu colonelul ei. n sectorul ve cin cu al nostru, un regiment de rezerva originar din Thuringia a trecut n no man 's land cu toti ofiterii sai. De altfel, se ntmpla si ca dezertorii rusi sa vina la noi, sau ca prizonierii germ ani sa ajunga n liniile noastre dupa ce evadasera, cum facusem eu nsumi. Binenteles , nici vorba de mari hoteluri n istorisirile lor, nici de mari tabere de vacanta. Majoritatea, exact ca si mine, vazusera de toate, fusesera uneori tratati omene ste, alteori supusi la chinuri de nenchipuit. n anumite lagare, rusii ncercasera ntr adevar sa realizeze telul propagandei lor si sa i converteasca pe prizonierii de razboi la idealurile si doctrina socialismului. n unele nu faceau nici cel mai m ic efort n acest sens, n vreme ce n altele se aratasera cu adevarat salbatici, ades ea nsufletiti de o dorinta de razbunare pe care nu pot gasi n mine puterea s o cond amn. De exemplu, felul n care rusii erau macelariti atunci cnd SS ul intra n actiun e sfideaza orice ratiune, orice descriere si, cnd pentru nazistii nvinsi a sunat or a socotelilor, nvingatorii att de greu ncercati si au rascumparat pe pielea lor mult imea de suferinte si de chinuri. Nu ncerc nici sa nfrumusete anumite tragedii, nic i sa gasesc scuze ori explicatii. Vreau doar sa semnalez ca nu e greu sa aduni d ovezi despre ceea ce a fost numit, printr un eufemism, obiceiurile rusesti", dar c u acest fel de dovezi s ar putea demonstra ca obiceiurile rusesti" au existat, ntr o masura mai mare sau mai mica, n toate armatele. Eram uneori martorii unor fapte care ne lasau muti de uimire. n timpul unui atac, de exemplu, ctiva dintre ultimii nostri soldati" de saisprezece saptesprezece ani fusesera luati de rusi. In aceeasi dimineata i au trimis napoi, dupa ce le au ta iat pantalonii de la uniforma, astfel nct pareau mbracati cu pantaloni scurti. Pe spatele unuia dintre ei era prins cu ace acest mesaj edificator: Armata Rosie nu lupta mpotriva copiilor. Vi i napoiem pe acestia pentru a i trimit e napoi la mamicile Iar, care i vor putea ntarca mai bine dect noi. Si povestea cu batrnul subofiter... n Compania a 3 a aveau un subofiter n vrsta. ntr o zi, nenorocitul a primit o telegr ama prin care era informat LIPSA N ORIGINAL Furios si disperat, batrnul subofiter a dezertat, dar, spre uimirea noastra fara margini, s a ntors a doua zi spunndu ne ca permisia pe care sefii lui i o refuzase ra i fusese acordata personal de comandantul diviziei rusesti din sectorul de fro nt din fata noastra. La nceput am crezut ca si pierduse mintile, dar ne a aratat o scrisoare parafata adresata colonelului nostru si un set complet de ordine de permisie rusesti, completate si semnate n regula, pentru cincisprezece zile, fara sa punem la socoteala drumul dus si ntors al trenurilor pe care trebuia sa le ia. Von Barring mi a transmis, mai apoi, textul scrisorii adresate colonelului von L indenau, Iata l: "Stimate colonele, Suntem profund surprinsi ca treburile merg att de rau n Armata Germana nct va este i mposibil sa acordati o permisie unui biet suborfiter care a pierdut totul. Dar A rmta Rosie i daruieste prizonierului ei cinsprezece zile de permisie si cu aceaes i ocazie, l scuteste de a se ntoarce. Stiu, stimate colonel von Lindenau, ca proba bil l veti pedepsi pe acel subofiter pentru a fi fraternizai" cu inamicul. Dar as putea oare sa va sugerez sa nchideti macar o data ochii la ce s a ntmplat si sa ave ti grija ca acest nenorocit sa poata pleca ntr adevar n permisie acasa? Nu este su ficient de pedepsit prin pierderea ntregii sale familii, ucisa n timpul acelui bom bardament al Berlinului? Stepan Konstantinovici Radion

General locotenent Comandant al Diviziei 61 infanterie din Armata Rosie"

Aceasta scrisoare si ordinele de permisie rusesti au fost nmnate comandantului nos tru de divizie, general locotenent von Rechtnagel, astfel nct sa hotarasca n cazul subofiterului neamt care plecase sa ceara o permisie de la rusi! Timp de cteva zi le ntreg Regimentul 23 blindate a asteptat nelinistit verdictul. n fiecare seara, r usii ne ntrebau prin megafon daca subofiterul obtinuse n sfrsit permisia si de fiec are data trebuia sa le raspundem ca nu. Se ncheiasera ramasaguri. Cei mai multi d intre noi erau de parere ca omul va fi mpuscat. Erau pur si simplu obligati sa l pedepseasca. Acest deznodamnt nu putea fi evitat dect cu conditia ca ntregul regula ment al armatei sa fie rescris! n sfrsit, grija noastra a fost linistita: batrnul subofiter obtinuse permisia si are stul de rigoare timp de trei zile pentru ca si parasise postul fara ordin, sanct iune ce avea sa intre n vigoare la ntoarcerea lui din permisie. E de la sine nteles ca rusii aveau si alte mijloace, mult mai tari, de a face pro paganda. Erau, de exemplu, asa numitele transmisiuni radiofonice", care ncepeau pr in parodierea vreunui program de radio german, adesea gro solan, dar eficace si uneori spirituala... Era apoi concertul ascultatorilor". O vo ce experimentata de crainic de radio anunta suav: Si acum, la cererea multor ascultatori, veti auzi o prima compozitie speciala pe ntru instrumente usoare... Drept care vreo douazeci de mortiere de calibru mic si de mitraliere faceau buca ti parapetul transeei noastre, mproscnd ne cu pamnt si cu pietre. Si acum, dragi ascultatori, iata o improvizatie pentru orgile lui Stalin Si atunci ncepea un tumult de sfrsit de lume, n vreme ce proiectilele racheta ale f aimoaselor orgi" cadeau peste noi ca ploaia, n tunetul exploziilor asurzitoare. Si ca sa terminam acest festival n apoteoza, va ofeerim acum un potpuriu de melod ii variate interpretate de ntreaga noastra orchestra simfonica... Ah, glasul acela ironic, insinuant! Tot sectorul tremura de spaima ct tinea uraganul care se napustea peste capetele noastre. ngramaditi pe fundul transeelor, i supravegheam pe cei de lnga noi, gata s a i doborm la primul semn de nebunie. n armata germana existau mai multe unitati de voluntari rusi. n afara de celebra di vizie de tradatori a generalului Vlasov mai aveam cteva regimente de cazaci ce se dedau la cele mai nspaimntatoare atrocitati asupra rusilor care, n timpul luptei, cadeau din ntmplare n minile lor. Totusi, unitatea cea mai ngrozitoare dintre toate e ra un batalion de femei, arpiile acelea dezbracau prizonierii, i legau de un pat sau de o masa si i excitau pna cnd ajungeau, vrnd nevrnd, n situatia sa le satisfaca p ftele sexuale. Apoi, n timpul dezmatului, taiau penisul victimei si i l ndesau n gu ra sau i zdrobeau testiculele cu ciocanul. Porta a fost martor la o asemenea scena si, n aceeasi noapte, a dobort sapte dintre bacantele nspaimntatoare cu pusca lui c u luneta. Cnd rusii puneau mna pe vreun cazac sau pe una dintre Flintenweiber , le o ntorceau cu vrf si ndesat. Cele mai groaznice exemple de sadism se nmulteau si cstigau teren din aproape n apr oape, ca o invazie de ciuperci otravitoare. Erau, de asemenea, multi ucraineni nrol ati n batalioanele independente SS si altii nrolati individual n unitatile germane, cunoscuti sub numele de Hiwis", prescurtarea de la Hilfswillige: voluntari. Cu ct razboiul se apropia de sfrsitul inevitabil si, pentru ei, cu att mai nspaimntator, cu att flacaii acestia erau mai salbatici si mai greu de stapnit. Din calcul sau d in convin-gere pariasera pe calul care avea sa piarda si descoperirea trzie a gre selii lor i transformase cu ncetul n fiare turbate. Binenteles, se ntmpla ca unii dintre acesti dezertori rusi, satui de disciplina nem teasca, sa ncerce sa se ntoarca n armata sovietica. Ce se ntmpla atunci cu ei n am reu sit niciodata sa aflam. Fara ndoiala ca erau spnzurati pentru nalta tradare. Apoi r usii au pus brusc capat acestui dute vino. Ni i au trimis napoi pe toti dezertori i rusi si ucraineni, survolnd pur si simplu pozitiile germane si aruncndu i pe nep oftiti din avion, dar fara parasuta! n buzunarul fiecaruia se gasea un plic galbe

n, continnd un

aviz de expeditie" ntocmit astfel:

Circa 174 Politie Militara returneaza prin prezenta: Voluntarul SS Boris Petrovici Turgoiski, nascut la Tiflis pe 18 martie 1919, car e a dezertat din Batalionul 18 SS la data de 27 decembrie 1943 la Lebed. A fost facut prizonier de Regimentul 12 puscasi al Armatei Rosii. Dezertorul este napoiat armatei germane prin grija locotenentului Borovici, pilot al Fortelor Aeriene ale Armatei Rosii. PROCES VERBAL DE PRIMIRE Prezentul proces verbal constata livrarea n conditii bunea dezertorului: Gradul... Numele... Unitatea... Rugam a taia, a completa si a napoia acest proces verbal celei mai apropiate unit ati a Armatei Rosii." Asemenea atrocitati aveau asupra moralului nostru efectul unui anestezic. Eu nsum i ma simteam repede coplesit de resemnarea posaca a camarazilor mei, de ncredintar ea lor ca eram cu totii pierduti si ca nimic nu mai avea nsemnatate din moment ce toti oamenii, fara exceptie, nu erau dect niste animale pline de cruzime. Capitanul von Barring s a apucat de baut.

Nu demontasera dect mitralierele... L am cautat pe ultimul dintre ei si l am ntrebat cum naiba reusise tancul acela s a intre n grajd! Ne a aratat, ncntat, o hrtie pe care scria n germana: Noi, echipajul vehiculului, am vndut aceasta cutie de conserve fermierului Piotr A lexandrovici n schimbul unei vaci, amndoua jivinele fiind n perfecta stare de funct ionare. Heil Hitler! Si mai du te la dracu, stimate membru de Partid". n aproape toate fermele din Ucraina, mari sau mici, ne puteam astepta sa gasim o masina sau un vehicul german de orice tip. RETRAGEREA DE LA KIEV Pretextul a fost ca un Untersturmfhrer SS fusese omort la marginea satului. n chip de avertisment pentru ceilalti locuitori din regiune, comandantul SS ordonase spn zurarea tuturor barbatilor si femeilor ntre paisprezece si saizeci de ani. Au fos t cu totii ncarcati n camioane care s au asezat, n marsarier, sub un sir de funii. S S istii le au pus frnghiile n jurul gtului. Apoi camioanele au pornit din nou... Un mriit agresiv s a naltat din rndurile noastre atunci cnd am descoperit acest spec tacol care, de altfel, se ncheiase. SS istii s au uitat la noi nervosi si au strns mai tare armele, n vreme ce ofiterii nostri ne au ordonat sa grabim pasul pentru a evita o ncaierare generala. Adversitatea dintre armata si SS era pe punctul sa se transforme n conflict desch is. Himmler strivise orice ncercare de a crea o rezistenta organizata ostila regim ului caruia i era cine de paza, dar represiunea fusese, n ciuda tuturor lucrurilor, fara obiect, caci nu si descoperise inamicul. De fapt, el zdrobise nevinovati. A devaratul sau dusman cu toate ca, evident, el nu stia aceasta era teroarea pe ca re credea ca o poate folosi dupa bunul sau plac. Utilizarea fara discernamnt, la n tmplare, a sfrsit prin a l duce la pierzanie, caci teroarea a ridicat rezistenta ge rmana pna cnd s a transformat n gherila, ale carei cronici n au fost si nici nu vor fi vreodata scrise, pentru simplul motiv ca nu exista nicaieri vreo dare de sea ma despre activitatea ei. Nu era o miscare organizata, ci un ansamblu de initiat ive ntmplatoare, la fel de putin fatise si de ntmplatoare, n aparenta, cum fusese acti

unea noastra cnd l lichidasem pe Meier porcul. Rusii ocupasera jumatate din Kiev atunci cnd am sosit ca ntarire. n interiorul oras ului ne am despartit n mici grupuri de lupta, care au patruns separat n Kiev prin diverse puncte. Tancul meu mergea chiar n spatele vehiculelor lui Porta si Batrnul ui. Am cobort pe Vosdusfotskoie, apoi am traversat o linie de cale ferata si am me rs n lungul strazii Diakova, unde toate casele erau ocupate de germani. In sfrsit, am plecat spre Pavolo, la marginea de nord a orasului. Manevrnd printr un labiri nt de stradute si de treceri strimte, am ajuns, n zori, la o veche uzina. Optsprezece T 34 si cinci KW2 erau aliniate n curtea ntinsa, ncadrate de echipajele lor aliniate n pozitie de drepti pentru raportul de dimineata. Aparitia brusca a tancurilor noastre, la mai putin de douazeci de metri, i a paralizat cu desavrsi re. L am dat la o parte de la aparatul de ochire pe subofiterul nostru lipsit de expe rienta si tunul, aruncatoarele de flacari, mitralierele au intrat toate deodata n actiune. Porta si Batrnul au actionat din celelalte doua tancuri cu aceeasi prom ptitudine intrata n reflex. Soldatii rusi au cazut ca popicele si n cteva minute am incendiat si distrus cele douazeci si patru de tancuri. Dupa aceea am plecat cu viteza maxima pe strazile laterale si am ntlnit o companie de infanterie pe care a m pus aruncatoarele de flacari si mitralierele, zdrobind sub senile pe cei ctiva s upravietuitori. Si petrecerea continua. Incendii, distrugeri, masacre. O baterie antitanc opri b lindatul Batrnului cu un obuz n senile. Am nconjurat un cvartal de case n viteza max ima pentru a ataca pe la spate bateria antitanc. N avea rost sa irosesc munitia. Tunul si servantii lui, opt la numar, abia daca mi au ncetinit goana. Dar daduse ra foc tancului Batrnului si omorsera doi dintre oamenii lui. Batrnul veni n tancul meu si ceilalti doi se catarara pe blindatul lui Porta. Toata ziua se scurse astfel. Epuizanta, monotona, ntr o tensiune permanenta care ne scotea din minti. Cnd ne am ntors la baza de operatii, compania a 5 a nu mai av ea nici un tanc iar colonelul von Lindenau murise. Ars. ntregul Kiev era n flacari. Nu exista vreun alt fel de lupta care sa te aduca mai repede la nebunie dect lupt a de strada. naintnd sau retragndu te din usa n usa, nu stii niciodata ce se poate ntm pla de la o clipa la alta, nici care fereastra ascunde un inamic gata sa te mproa ste cu gloante, sa ti trnteasca n cap o grenada sau chiar un bolovan. Gloantele sui era trase din locuri pe care nu le poti descoperi si esti obligat sa astepti, ra bdator, ascuns n spatele unui stlp subtire. De mai multe ori a trebuit sa parasim cte o casa pentru ca se prabusea sub picioa rele noastre, facndu ne sa cadem prin podele si tavane cte trei sau patru etaje.Un eori ajungeam sa purtam lupte dure, corp la corp, ncaierari scurte de o salbaticie fara seaman, cu baioneta sau lopata de infanterie. Si n tot acest timp orasul ar dea exploda, urla din mii de piepturi ravasite, la o temperaturi de 40 pna la 50 de grade. Uriasul pod de pe Nipru sarise n aer. Se mai ridicau deasupra apei doar ctiva aric i gigantici de fier contorsionat. Mndria orasului, puternicul post de radio emisie cu antenele sale de otel nu mai era dect o gramada de grinzi si cabluri ntr o ncur catura de nedescris. n marile abatoare zaceau mii de schelete stropite cu acid, s ute de tone de seminte de floarea soarelui, stropite din belsug cu benzina, arde au ca niste ruguri gigantice. Atelierele de montaj pentru locomotive semanau cu un cimitir de elefanti. n timpul retragerii, ura noastra mpotriva SS istilor a izbucnit si s a exprimat ad esea ntr o maniera palpabila, pna cnd nici o unitate SS n a mai ndraznit sa se deplas eze, n timpul retragerii, avnd n spate trupe obisnuite. S a ntmplat nu o data ca rusi i si nemtii, adapostiti de o parte si de alta a aceleiasi strazi, sa nceteze sa s e macelareasca reciproc cnd sosea o unitate SS, astfel nct nemtii sa poata sa i exte rmine n liniste pe cei pe ce purtau uniformele att de detestate. Apoi lupta contin ua ntre soldatii cinstiti" ai celor doua armate. ntr o zi putin nainte sa se crape de ziua, am ajuns ntr un sector din apropiere de Berdicev, unde lupta era gata sa izbucneasca. Se afla acolo un regiment de infan terie de rezerva. Neavnd nici macar un tanc, si noi eram tot infanteristi. Ca ntotdeauna, locul nostru era n fata, n no man's land. Am sapat adaposturi indivi

duale strmte, peste care tancurile rusesti urmau sa treaca fara prea mare pericol pentru noi. Smecheria era aceea ca, de ndata ce tancurile rusesti depaseau postu rile noastre naintate, noi aveam sa le nimicim primii infanteria cu aruncatoarele de flacari, cu mitralierele sau cu armele pentru lupta corp la corp: baionete si lopeti de infanterie. n spatele nostru, grenadierii erau tinta unui bombardament violent. Ceasurile trec eau si duelul de artilerie crestea mereu n intensitate. Apoi, la ora trei a surve nit a scurta acalmie, tirul s a mutat mai n spate si barajul de artilerie a dat na poi pna dincolo de pozitiile noastre, rencepnd cu o furie de doua ori mai mare. Spectacolul din fata ochilor nostri aproape ca ne a facut sa cadem lati. Prin ce ata care plutea la nivelul solului se napusteau haite de T34 si n urma lor naintau grupuri compacte de infanteristi cu baioneta la arma. Brusc, n groapa mea se facu noapte si cazu o mica avalansa de pamnt. O sudoare nghe tata ncepu sa mi siroiasca pe frunte. mi tremurau genunchii. Apoi alt tanc trecu p e deasupra capului meu, si apoi nca unul. Mitralierele ncepura sa mproaste cu gloant e, nsotite de bubuitul tunurilor. Asta nsemna ca pornise duelul dintre tancurile ru sesti si grenadierii si tunurile noastre antitanc. nca mai ezitam sa mi scot capul din adapost de teama sa nu fiu decapitat de vreun T34 ntrziat, dar atunci cnd am auzit rapaitul unei mitraliere n apropierea mea m am ridicat ncet. La mai putin de cincizeci de metri distanta fusese pusa n pozitie de tragere o mi traliera grea, care era nconjurata de vreo duzina de pifani rusi. Ara ndreptat arun catorul de flacari spre ei si am apasat pe tragaci. Un muget nabusit a nsotit suvoi ul de flacari rosii. Dor dintre infanteristi s au ridicat pe jumatate dar au cazu t imediat la loc arznd ca tortele. Alta mitraliera deschise focul n directia mea s i m am bagat repede n adapost, oprind n acelasi timp aruncatorul. De data aceasta am actionat cu mai multa grija, sprijinind teava aruncatorului pe marginea gropii si ochind prin periscop. Am apasat pe tragaci. Mitraliera tacu. Apoi veni al doilea val de tancuri si acum nu mai era de glumit, fiindca stiau c a ne aflam acolo, n gropile noastre. Metoda de lupta corp la corp" ntre pifanul din carne si oase si un tanc de 62 de tone este urmatoarea: in-fanteristul care nu se teme de nimic, asa cum spune regulamentul, sare afara din groapa lui, ataca ta ncul din fata, se arunca pe el agatndu se cu o precizie perfect regulamentara de cr ligul de remorcare, fara sa lase nici o clipa mina magnetica pe care o tine n mna cealalta. ntr o clipa am fost lac de sudoare din cap pna n picioare din cauza efortului viole nt pe care l am facut pentru a ma catara pe monstrul urias ce se napustea nainte c u viteza maxma. Slava Domnului, echipajul unui T 34 nu poate vedea nimic pe o raz a de zece metri n jurul tancului. De mai multe ori era gata sa fiu aruncat la pamnt . Mnile mi sngerau, unghiile, mi se rupsesera. Dar razboinicul nemblnzit a rezistat vi tejeste si a lipit mina n locul indicat, pe coroana de otel din spatele turelei. Apoi a tras de cablul de tonatorului, a sarit jos si s a aruncat ntr un crater unde se mai aflau doisprezec e infanteristi si o mitraliera. Cinci, secunde mai trziu se auzi o explozie nabusit a si tancul se opri cu botul ntr o groapa de obuz. Cnd veni urmatorul tanc, soldatul nenfricat lua una din minele grenadierilor si sa ri cu usurinta pe blindat, smulgndu si si, rupndu si alte unghii. Treba aceasta de venise o rutina, ca orice altceva. Pna la ce punct aceasta obisnuinta putea fi ef icace mi am dat seama cnd am vazut o bucata de turela care, dupa ce strabatu prin aer o traiectorie eleganta, s a nfipt n pamnt la treizeci de centimetri de mine. Cr ed ca nu cntarea mai putin de o jumatate de tona. Artileria noastra antitanc respinsese blindatele inamicului, hartuite cu mine si bombe magnetice. Apoi tunurile rusesti intrara din nou n joc si toti grenadierii n ostri, toti recrutii cei noi din Regimentul 27 si luara picioarele la spinare si disparura n spate. Chiar si noi, veteranii, molipsiti de pofta lor de a o rupe la fuga, le am urmat exemplul. Infanteria sovietica se napusti pe urmele noastre s trignd: Traiasca Stalin! Traiasca Stalin!" Un batrn maior ncerca sa ne opreasca, sa ne oblige sa dam piept cu infanteristii r usi, dar pistolul automat i a fost smuls din mini si a murit strivit de bocancii soldatilor nnebuniti. Nu stiu ce ne a facut sa ne ntoarcem. Dar ne am oprit, i am nf

runtat pe rusi si ne am luptat cu ei corp la corp. Am apucat cu amndoua minile pus ca unui moagol si am ncercat sa i o smulg. El s a tinut bine dar eu am insistat, mrind amndoi ca doua fiare salbatice, fiindca stiam ca unul dintre noi trebuie sa m oara. nsufletit de o dementa ucigasa, i am luat n cele din urma pusca si, iute ca fulgerul, am nfipt baioneta n spatele soldatului care si pierduse echilibrul. S a p rabusit urlnd, smulgndu mi pusca n cadere. A trebuit sa apas cu piciorul pe spatele lui sa scot baioneta. Apoi m am napustit, urlnd ca un nebun si tinnd baioneta n fa ta ca pe o lance. Am strapuns un rus cu asemenea forta nct lama i a iesit prin spat e. A strigat cu gura cascata larg. Nu se auzeau dect mrieli si urlete ca de fiare s albatice, iesite dintre buzele crispate pe fete schimonosite. Deodata mi ngheta sngele n vine. M am uitat cu gura cascata la cer, din naltul caruia cobora urlnd spre noi un roi de rachete stralucitoare, cu cozi lungi de flacari, suiernd si vuind mai tare dect toti dracii din iad, ntr un tumult infernal care mi zdrobea treptat nervii. Lipiti de pamnt, urlam si plngeam ngroziti. Erau orgile lui Stalin", cel mai nspaimntator instrument de distrugere si demoralizare al tuturor timpurilor. Dupa 36 de ore de lupte ndrjite ofensiva ruseasca a slabit si a dat napoi. La sfrsit ul bataliei att rusii ct si noi ajunsesem iarasi pe pozitiile de la nceput. A urmat un duel ngrozitor de artilerie, un uragan de sase zile si sase nopti care le a zdruncinat multora nervii. O padurice a fost rasa n doua ore, n asa fel nct la sfrsitul bombardamentului nimic nu mai amintea ca acolo fusesera vreodata copaci . Zaceam apatici n vizuinile noastre, cu privirea tulbure si ochii injectati de sn ge. Nici vorba sa discutam. Chiar tipnd n urechea celui de lnga tine, era cu neputi nta sa te faci auzit. O data mai mult, Porta si Batrnul m au ajutat sa nu mi pierd mintile. mi ajungea s a i vad, nepasatori n mijlocul infernului asurzitor, pentru a mi regasi imediat l inistea. Batrnul tragea din pufaitoarea lui si Porta cnta la flaut, cu pisoiul Sta lin cuibarit pe genunchi. Nimeni nici chiar Porta nu putea auzi macar o nota din ce cnta dar el i dadea nainte, gnditor si concentrat, fara sa acorde cea mai mica a tentie vacarmului. Poate ajunsese att de nepasator nct putea ntr adevar sa asculte c e cnta? n dupa amiaza celei de a patra zile von Barring aparu la intrarea adapostului nos tru. Arata mai bolnav ca niciodata. Batrnul mi spusese ca suferea de o dezinterie g rava si ca trebuia sa si petreaca cea mai mare parte a timpului cu pantalonii n v ine. Avea probleme si cu rinichii. Dupa toate aparentele, n avea s o mai duca mul t. Hrtia pe care ne o dadu spunea urmatoarele: Trebuie sa le dam oamenilor de mncare. A m trimis patru echipe, dar nu s a mai ntors nici una. Sunteti ultima mea speranta ". Ne am uitat unul la altul si l am privit pe von Barring, prabusit pe o lada, cu capul n mini. Batrnul ridica din umeri si facu un semn de ncuviintare. Von Barring i dadu si un raport prin care semnala statului major ca toate liniile noastre tele fonice fusesera distruse. Cu marmitele n spate, am plecat printr un peisaj lunar, presarat cu cratere neregu late. Din cerul ntunecat cadea fara ncetare o ploaie de fier si de foc. Norii josi si grei erau amenintatori. Batrnul scutura din cap parnd nelinistit. Porta aproba cu fata lipsita de expresie si ne am urmat drumul. Ne au trebuit sase ore si jumatate sa strabatem sectorul bombardat care se ntindea pe o adncime de patru kilometri si sapte ore sa ne ntoarcem cu marmitele pline cu bob si carne fiarta. nainte de a porni napoi m am ndopat ct am putut, nfulecnd pna cnd chiar si popotarii ezitat sa ne mai dea de mncare. Zicnd ca trebuie sa ne ngrijim si de cina, Porta a vrt n fiecare buzunar al mantaii cte o bucata de carne de porc fiarta. Cnd le am pus din nou n spate, marmitele pline atrnau ca pietrele de moara. Porta l puse pe Stali n la locul lui, n buzunarul special cusut n acest scop la mantaua sa. mpacat ca ntot deauna cu soarta, cotoiul roscat privea n jur, capul lui acoperit cu un chipiu it indu se peste marginea buzunarului. *

Am luptat si sub pamnt. Rusii ncepusera sa ne mineze pozitiile. Lipind urechea de p amnt puteam auzi trnacoapele: poc... poc... poc... Misiunea noastra era, binenteles , sa sapam alte tuneluri, sa i macelarim pe genistii lor si sa minam pozitiile r usesti. Lungiti ntr o galerie, ascultam bataia obsedanta a trnacoapelor. Poc... Poc... poc ... Deodata, tacere. si terminasera treaba? Oare vom auzi, peste cteva minute, un urui t nabusit si vom fi ngropati de vii? Am asteptat si un sfert de ceas e afurisit de lung atunci cnd pndesti, cu urechile ciulite, ntr o tacere de moarte, un anumit zgomot, un zgomot care nu se mai aude odata. Am asteptat o ora. Apoi poc pocurile au nceput iarasi, aducndu ne din nou la viata. n spatele meu l am auzit pe Batrnul rasuflnd usurat. Ne am pregatit de actiune. Batrinul le sopti celor tineri si lipsiti de experienta: Nu ncercati niciodata sa nfigeti baioneta ntre coaste, nu i o lovitura prea sigura. Loviti la gt sau n pntece, piezis n vintre, pe ct posibil de sus n jos si taiati de j os n sus cnd scoateti lama. naintam cu grija prin galeriile att de strmte nct uneori trebuia sa ne trm pe burta. L cotitura unui tunel am cazut practic peste patru rusi care sapau de zor cu trnac oapele, la trei metri de noi. Ne am apropiat de ei fara, zgomot si baionetele au intrat n actiune. Peste tot n jurul nostru, n tunelurile de legatura ai nostri i as teptau pe genistii rusi care se pare ca mirosisera ceva. Eu, Batrnul, Porta si sas e tineri recruti am surprins o echipa de opt genisti ce lucrau cu ndrjire n fundul unei galerii. n vreme ce noi ne am ascuns, Porta striga ntr o rusa perfecta: Puteti sa va opriti, camarazi. A sosit schimbul. Rusii se ntoarsera, dar nu ne puteau vedea n meandrele tunelului. Unul dintre ei ntr eba: Trebuie sa iesim cu totii? Da, da. Grabiti va. Ceilalti sunt aici, va asteapta. Baionetele noastre stralucira n lumina slaba a lampilor electrice. Un rus reusi sa nfiga trnacopul n burta unuia dintre baietii nostri, care ncepu sa urle asa de tare nct a trebuit sa i taiem gtul. Au ncercat sa ne ngroape aruncnd n noi cu ncarcaturi de exploziv. * ntr o zi l am nmormntat pe Pluto, vlajganul cel cumsecade. N am reusit sa i gasim c apul, dar era chiar el, fara doar si poate. * O data mai mult a cazut n sarcina Regimentului 27 sa ramna n ariergarda ntr un secto r evacuat pe latimea de 120 de kilometri, pentru a masca o retragere masiva. Tim p de cel putin 24 de ore sobele trebuiau sa arda, cosurile sa fumege, mitraliere le sa traga din cnd n cnd cte o rafala. Aveam de asemenea ordin sa pregatim capcane. Cei 200 de oameni din compania noas tra aveau de aparat un sector de 20 de kilometri. Primisem ordinul categoric sa nu parasim pozitiile sub nici un motiv, ci doar daca rusii aveau sa ne cotropeas ca ntr adevar transeele. n plutonul nostru eram 30, fata n fata cu 4500 de puscasi siberieni, trupele din A rmata Rosie de care ne temeam mai mult dect de oricare altele. Slava Domnului, timpul se scurgea mai usor cu pregatirile. Legam la fiecare intra re de adapost mine care aveau sa explodeze atunci cnd cineva ar fi mpins usa. Asez am butuci inofensivi n asa fel nct, daca cineva ar fi vrut sa i ridice sa i arunce n soba, exploda o cutie cu cartuse. La intrarea altor adaposturi am pus, sub o scn dura taiata, un dispozitiv care urma sa arunce n aer 50 de mine antitanc ngropate n cerc la o suta de metri de acolo. De ce pregateam aceste capcane n loc sa lasam totul balta? Am mai spus o, timpul trecea mai usor. Sa nu le fi asezat ar fi fos

t la fel de inutil... Dupa amiaza se scurse repede. Rusii nu pareau sa si fi dat seama ca n fata lor nu mai era nimeni, exceptnd o mna de zdrentarosi vai de capul lor. Noaptea a fost fo arte greu de suportat. Nu ndrazneam sa dormim. De cel mai apropiat camarad ne des parteau 50 pna la 100 de metri si nimic nu ne apara de atacurile patrulelor, ale faimoaselor patrule siberiene. Cu capul plin de gnduri negre, am stat toata noapt ea lnga un morman de grenade si doua mitraliere ncarcate, scrutnd cu disperare n bez na. n zori, rusii au nceput sa banuiasca ceva. Am tras cteva rafale, dar au capatat din ce n ce mai multa ndrazneala, mergnd pna acolo nct se uitau la noi de a dreptul, pest parapetul transeei lor. M am dus la Batrnul si i am spus: Nu crezi c ar fi bine s o stergem nainte sa fie prea trziu? Douazeci de ore sau 24 de ore, ce mai conteaza diferenta? Batrnul dadu din cap. Sven, un ordin e un ordin. Si mai presus de toate, ceilalti se bizuie pe noi sa le dam un ragaz de o zi. Si asa o sa le iasa sufletul. Macar sa le dam o sansa s a scape. Porta era si el de parerea mea, dar Batrnul nici n a vrut s auda, spunnd ca putem sa ne luam picioarele la spinare daca doream, dar ca el va ramne pe loc. Singur, daca va trebui. Bine, prost batrn! tipa. Porta, furios. Stii foarte bine ca nu te lasam balta. Da r sa nu spui ca nu te am prevenit! njurnd ct ne tinea gura, ne am ntors la posturile noastre. Catarati pe parapet, ctiva rusi ne faceau semn. Rafalele i au trimis napoi n transee, dar o clipa mai trziu e rau din nou afara. Deodata, spre groaza mea nespusa, am vazut ivindu se deasupra parapetului de la adapostul meu o fata barboasa, la nici zece metri de mine. n mod reflex, am arunc at o grenada si omul a fost ucis pe loc. Apoi sectorul s a nsufletit. Rusii soseau grupuri grupuri sa vada ce se ntmpla si Batrnul recunoscu n sfrsit ca era timpul sa p arasim pozitiile. Goneam pe schiuri prin stepa acoperita de zapada. Din cnd n cnd, n spatele nostru se auzeau explozii. Erau glumele noastre capcana. Dar n afara de aceste zgomote tot ul era tacut si trist. Pe sosea, la doi kilometri distanta, treceau uneori tancu ri rusesti. Dupa cinci zile de cautari am gasit n sfrsit ramasitele regimentului 2 7, care fusese retras din lupta pentru refacere. Am fost numit Fahnenjunker si nu mi a placut nici ct negru sub unghie. Pna atunci fusesem bine adapostit n coloana. Acum trebuia sa ma asez n fruntea celorlalti si sa primesc raportul Kommandofeldwebel ului care, pna de curnd, fusese superiorul m eu.. Aveam impresia ca ma dau din plin n spectacol n fata ntregii lumi. Camarazii s e prapadeau de rs.

O clipa mai trziu, spuse cu acelasi glas suierator: Cnd o sa faceti revolutie mpotriva nazistilor si a generalilor, sa nu uitati sa i trageti lui Adolf doua svasturi bune n bot, din partea mea... i promitem, Porta, raspunse Batrnul. O sa i tabacim att de bine mutra n numele tau nc ai fi obosit al naibii dac ar fi trebuit s o faci chiar tu! Bine! Se lasa tacerea. Pufaitoarea Btrnului sfria furioasa. Ei, Batrne, ai instrumentul la tine? Batrnul scoase din buzunar muzicuta. Cnta mi bucata cu fata blonda care si peria parul, asezata pe o stnca... Batrnul se supuse si eu am nceput sa cnt cuvintele n surdina, n vreme ce Porta privea fix tavanul: Ich weiss nicht, was soll es bedeuten, Dass ich so traurig bin. Ein Mrchen aus alter Zeiten, Das Kommt mir nicht aus dem Sinn.

Plngeam. Porta sopti: Si acum, Joseph Porta, Stabsgefreiter prin gratia lui Dumnezeu, se va ntoarce, la Cel de Sus! Nu i usor. Promiteti mi sa aveti grija de Stalin. As vrea sa l vad n ainte sa ridic ancora. Batrnul apropie pisoiul de ochii lui Porta. Sa nu uitati de svasturile mele pentru Adolf si Himmler! La revedere... Un lichid negru galbui i se scurse ncet din coltul buzelor ntredeschise si minile sa le le strnsera mai tare pe ale noastre. Apoi strnsoarea lor slabi. Joseph Porta mu rise. PE PATUL DE SRMA GHIMPATA Cu toate ca nu mi am dat seama n acel moment, a doua sedere n spital a marcat o co titura n viata mea. Ramasesem ca mort, ncurcat n srma ghimpata, dar ma salvasera tot usi si ma expediasera la atelierul de reparatii". Dupa ce m am vindecat m au trimi s la scoala de tanchisti Wnschdorf, la Berlin, pentru o instruire rapida de ofite r, nainte de a ma ntoarce la regiment. Acolo, la Berlin, printr un ciudat joc al h azardului am ajuns curierul conspiratiei urzite mpotriva lui Hitler. Dar aceasta este alta poveste... ntr o dimineata, pe vremea cnd nca mai eram n spitalul din Franzenbad, un individ mi c si ndesat, de vreo douazeci si cinci de ani, se opri n dreptul patului meu si sp use cu cel mai rasunator accent vienez pe care mi a fost dat sa l aud vreodata: Salut, batrne! Ma cheama Ernst Stolpe, sunt din al 7 lea vnatori. Am paianjeni la mansarda si V 2 n stratosfera si chiar si un certificat ca s o dovedesc. Gineste aici! Mi a ntins un certificat care era de fapt visul oricarui soldat cu mintea ntreaga: Obergefreiter ul Ernst Stolpe, din Batalionul 7 vnatori de munte poate fi considera t grav ranit, datorita celor trei leziuni importante de la cap. Nu trebuie sa fie in nici un caz obligat sa ndeplineasca munei dificile sau constrns sa poarte echi pament greu, n special casca de otel. n caz de atac trebuie trimis imediat la cel mai apropiat spital militar. Standort Lazarett 40 Paris Dr. Waxmund, Oberstabsarzt." E n regula, nu i asa? Auzi, tu nu esti diliu? Daca esti trebuie sa mi spui, fiin dca nu i bine sa ne facem concurenta. Eu duc scrisori si mesaje pentru o multime de ticniti de la statul major si de la garnizoana, da astia s liberi. Cnd am nevo ie de o vacanta trntesc un pumn n botul unui ofiteras, i adresez cel mai dulce zmbet si i arat certificatul. Atunci ma trimit la spital. Cnd o sa te pui pe picioare te duc sa vezi Franzenbad, Eger si Praga. Nu vrei sa stii cum am esuat n fabrica asta de dilii? Desigur! Nu mai zmbisem de cteva saptamni. i trimisesem Barbarei o telegrama si ea se transfe rase la Franzenbad pentru a fi cu mine, dar moralul nu mi se mbunatatise. Eram att de dobort, de desperat! Barbara si facea o multime de griji din cauza mea. Atunci casca ti urechile, pitigoiule si tine le asa, urma el. Prima data cnd mi a u crapat tartacuta a fost n Franta, ntr un vagon de tren. Un trunchi de copac care m a pocnit n ceafa ca un glont. Fractura craniana. Spital. Convalescenta. Iesire . Dupa doua saptamni, i am aratat unui tip cum se conduce o motocicleta. Mi am lu at minile de pe ghidon si, ghinionul dracului, o puslama pusese un gard exact aco lo unde voiam eu sa merg! Am tsnit ca o racheta spre cer si m am trezit ntr o adap atoare. Adapatoarea rezista loviturii, capatna mea nu! Fractura craniana, plus o c lavicula bucati. Spital. Convalescenta. Iesire. Fara certificat de vindecare. Dup a sase saptamni am luat o de la capat. De data asta ntr un stlp. De acu', mi am zis , trebuie sa iau taurul de coarne. Ei bine, batrne, e tare greu sa ntelegi ce dif icil e sa te recunoasca lumea de diliu. Sa ti certifice, negru pe alb, ca ai o g aura n creier. Asta fara ndoiala, pentru ca cei mai multi soldati germani au mai

multe gauri n creier! Taticu, mi am zis, trebuie sa dai din coate. Pna cnd musca momeala. Am nceput prin a i sparge nasul doctorului de serviciu. Era mndru de rtul lui, tipul a plns dupa e l: V a placut?" i am zis. "Ma numesc Ernst Stolpe". Zero. ntr o dupa amiaza ma duc s o caut pe maica stareta, o fecioara flescaita de vrei cincizeci de primaveri, si i spun: Da ti jos izmenele, Cleopatra, am ceva sa ti zic". Nici asta n a mers. Presupun ca a crezut ca vorbesc serios. Si a luat dorintele drept realitate! Bine mi am zis, un vajnic soldat german nu se da batut niciodata. Am nevoie de u n ciocan. Am facut rost de un ciocan si am asteptat momentul potrivit. Apoi, ntr o zi, am intrat n camera unui maior. l salut politicos si i admir frumosul brlog, pa rticular. Apoi cad n extaz n fata unui ceas. O draguta de masinarie din aur, o ade varata bijuterie. l ntreb daca i solid. Nu mi raspunde. i curg balele dupa galoanele de general. i fac cu ochiul, scot ciocanul si zdrang, peste ceas. Vedeti ca nu e ra prea solid, i zic. Si sterg ciocanul n vreme ce el ramne agatat de cordonul sone riei. Era marfa proasta, i zic si i dau doi pfenigi sa si ia un bilet de loterie. A asmutit jumatate din spital, dar m am topit si am cobort la bucatarie, unde le am rnjit tuturor. Va e prea cald aici, doamnelor, le zic fetelor. O sa deschid o fereastra. Scot iar ciocanul si sparg opt geamuri. Acum e mai bine, le spun. Vine putin aer proaspat. Dupa aia mi trntesc ciorapii, trei batiste si un stergar n cio rba si le zic: Vreti sa le spalati si pe astea daca tot v ati apucat de rufe!" Si atunci mi au dat, n sfrsit, permisul sa ma distrez... N am putut niciodata sa mi dau seama n ce masura Stolpe era ticnit, dar parerile sale despre util si placut nu erau deloc gresite si Barbara era nespus de ferici ta ca Ernst ma luase sub aripa lui ocrotitoare si ca ma nveselea cu propunerile lu i caraghioase, care se terminau de obicei n mod ciudat, prin sterpelirea unei sti cle de spirt medicinal de la infirmerie. Cnd am putut sa ma dau jos din pat mi au dat un scaun pe rotile, caci nca mai eram aproape paralizat si lui Stolpe i facea mare placere sa ma plimbe peste tot prin mprejurimi. Era un lucru foarte practic, mai ales atunci cnd mergeam la teatru si eram nevoiti sa stam la coada, Stolpe ma mpingea de a dreptul n sala, apoi se ase za linistit lnga mine, scaunul era exact ct trebuie de lat pentru doua persoane. Petreceam ore vesele lasndu ne plimbati de vreun natarau oarecare pe strazile ele gante din Eger sau Praga, asezati amndoi alaturi si primind cu sursul pe buze privi rile compatimitoare ale femeilor frumoase. Astfel, ntr o seara am fost invitati la o petrecere foarte sic, la care participau ctiva batrni ofiteri de garnizoana nem ti si slovaci. Alaturi de frumoasele doamne din lumea buna a Pragai, au fost mis cati aproape pna la lacrimi de privelistea vnatorului n uniforma cenusiu verzuie, cu floarea de colt la chipiu si tanchistului n uniforma neagra, cu bereta asezata co chet pe o sprnceana, instalati frateste n acelasi scaun pe rotile. Erau gata sa fa ca orice pentru noi si ne au umplut foarte repede buzunarele cu tot felul de bun atati pe care apoi le am mpartit cu baietii de la spitaj. Ba chiar ne au fotograf iat pentru a pastra o amintire despre vnatorul si tanchistul aflati mpreuna pe acelas i scaun pe rotile". Din nefericire, doua dintre miloasele doamne ne au surprins ntr o zi, cnd particip am la o cursa de scaune pe rotile si Stolpe nu statea lnga mine, ci mpingea scaunu l pe o strada pustie, alergnd ct de repede putea. Dupa aceasta ntlnire neplacuta, n am mai fost invitati la nici o receptie. Cnd aveam nevoie de bani si de distractie, Stolpe telefona prietenei sale, sotia u nui Standartenfhrer SS din Nrnberg. Prima data cnd a telefonat, de fata cu mine, a atras atentia ntregului birou al po stei zbiernd n telefon: Alo, puicuta mea de lux? Ce mai face ticalosul alalalt? E acasa? Nu? Blocat n Rus ia, ai? Mare paguba. Asculta, mamico, am nvatat o pozitie noua asa ca, daca te in tereseaza, ai face bine sa te grabesti daca nu vrei s o ncerc cu alta gainusa. Da nu te aprinde asa iute. E o pozitie foarte obositoare si daca n aduci ceva ntari tor nu merita sa te deranjezi. Si mai ales tine pentru tine porcaria aia de Porto , ti am zis mereu ca tipul tau s a lasat fraierit. Nu vreau sa mai vad Porto pna cnd nu l lichidezi pe asta... Bun, ar mai fi cte ceva de spus, dar nu pot ramne aici sa flecaresc toata ziua. Te astept la trenul de doua treisdoi. Treisdoi, ca poz itiile.

Spunnd acestea, lasa receptorul sa spnzure de fir, astfel nct din el se auzea n conti nuare rsete si proteste n vreme ce noi ne ndreptam spre iesire. Toata lumea rdea pe s ub mustati n biroul postei. Stolpe se aseza la coada la unul din ghisee si cumpar a un timbru, pe care, iesind, l lipi pe fruntea unui politai ce scutura din cap s i surse cu un aer ngaduitor. Spre marea mea surprindere, sotia Standartenfhrer ului sosi ntr adevar cu trenul d e 14, 32 carnd o multime de cumparaturi de pe piata neagra. Ernst petrecu cteva or e cu ea ntr o camera de hotel, apoi o trimise napoi la Nrnberg spunnd ca nu putea sa n trzie mai mult timp. Cnd femeia pleca, ntregul salon a facut o lata cu vinul si tari a pe care ea le adusese. ntr o buna zi Stolpe disparu. l expediasera ntr un stabiliment psihiatric special. O saptamna mai trziu am primit aceasta carte postala: Fabrica de dilii Nrnberg, 18 aprilie 1944 Dragul meu Sven, n ce rahat am intrat. Fumatul interzis. Iesirea interzisa. Ma duc la closet n cea m ai mare taina, fiindca mi e teama sa n aud, dintr o clipita n alta, ca si asta i interzis. Pna la masa de aseara ma ndopam sub pat, dar o infirmiera mi a spus ca n u i interzis sa mannci. Toate usile s ncuiate, n afara de aia de la closet, care i larg deschisa. La toate ferestrele sunt gratii de fier, dar nu stiu daca s acolo ca sa ne mpiedice sa fugim sau sa ne fereasca de atacuri din afara. Un salut fratesc, Ernst diliu.

Iubito! Iubitule! Sven, ct sunt de fericita ca te am regasit. Mi ai lipsit att de mult... Si tu mi ai lipsit, Barbara.Da mi valiza.Am o masina acolo.Ti e foame? Daca mi e foame? O sa vezi... Dupa ce am mncat am condus o la hotel unde a facut o baie si s a odihnit o jumata te de ora. Lucru ciudat, n am profitat deloc de faptul ca eram singuri ca sa ne aruncam unul n bratele celuilalt. Ne simteam att de bine asa, siguri de dragostea noastra si aveam attea sa ne spunem. Restul putea sa astepte. Am luat masa la Pos tdam nainte de a merge sa ne plimbam, tinndu ne de mna, pe pajistile parcului Sans S ouci. Un alt raid masiv se nvrtea si uruia deasupra Berlinului. Barbara s a strns speriata lng mine n vreme ce ne uitam la flacarile si fumul care se naltau de la Neukln. Val d upa val, bombardierele survolau orasul si se usurau de ncarcatura lor. Deodata, un lung suspin ascutit...Cu o miscare fulgeratoare, am aruncat o pe Barb ara cu fata la pamnt si m am trntit alaturi de ea. Alta bomba cadea urlnd. Cuprinsa de panica, Barbara se ridica dintr o saritura si fugi pe strada tipnd. M am ridic at n picioare si m am napustit pe urmele ei. Barbara! La pamnt, Barbara! Barbara... Alte suieraturi m au facut sa ma arunc ntr un sant. Am ncasat o ploaie de bulgari de pamnt si m am ridicat cu greu, dupa cteva secunde. Barbara, disparuse. Am gasit o la doua sute de metri departare, zacnd ntr o balta de snge. Nu mai vedeam nimic, nu mai simteam nimic. N am auzit sirenele urlnd ncetarea alar mei. O masina se opri. Un barbat n uniforma ma lua de acolo. Au acoperit trupul B arbarei cu o patura... M au dezbracat. Un medic vorbi de soc". O mna mi lua pulsul, o mna care mi tinea nche ietura cu aceeasi blndete, cu aceeasi ndemnare ca Barbara... Barbara, pe care mi o omorsera. COMANDANT DE COMPANIE M am ntors la regiment cu gradul de Oberleutnant si functia de comandant de compa

nie. Von Barring fusese naintat Oberstleutnant si luase comanda batalionului. Din vechea garda nu mai ramasesem dect von Barring, Hinka, Batrnul si eu. Batrnui era acum Oberfeldwebel. ntr o dimineata cenusie si rece, o dimineata trista si ploioasa, Batrnul si cu min e ne ntorceam din linia nti. Ne apropiasem de sat mergnd pe una din liniile de cale ferata. Aproape ajunsesem la gara de triaj, unde se afla un urias depozit de mun itii, cnd am auzit n aer suieratul binecunoscut. Batrnui mi dadu un brnci care ma expe die n transee cu capul nainte si dintr un salt fu alaturi de mine. Timp de o jumatate de ceas s a desfasurat unul dintre acele prapaduri cu care er am obisnuiti. Exploziile se nlantuiau ntr un ritm infernal, ntr un uruit gigantic d e tunete si n concertul de nenchipuit de urlete, suieraturi si bubuituri titanice. Flacari uriase de o albeata orbitoare plesneau n aer ca sfichiul unui bici. Lazil e cu obuze, aruncate n aer, explodau risipindu si ncarcatura n toate directiile. Dou a vagoane de tren au fost aruncate n aer si au cazut la o distanta de 150 de metr i, pe aratura. Sasiul unui vagon greu de marfa a strapuns acoperisul unui depou si a cazut nu departe de noi. Doua cosuri nalte de uzina se prabusira. Unul din e le paru ca se rupe deodata din mai multe locuri. Celalalt se apleca ncet si dispa ru ntr un nor urias de fum. Din toate casele presarate pe o mare raza n jurul gari i, n a mai ramas piatra pe piatra. Tacerea care urma acestui apocalips avea ceva macabru si ireal. Am pufnit, m am s cuturat, am iesit din sant si am privit n jur. Mergem, Batrne? Am mai scapat o data, nu i asa? Nici un raspuns. Ambele picioare zdrobite, soldul stng facut, terci, umarul la fel. M am asezat pe jos, i am pus capul pe genunchii mei si i am sters fruntea cu esa rfa. Apoi am soptit: Batrne! Batrne! Crezi ca rezisti pna la postul de prim ajutor daca te duc n spate? Deschise ochii. Batrnul e terminat, Sven. Sa stam aici si da mi mna. N o sa dureze mult. Aprinde m i o tigara, daca ai vreuna... Am aprins o tigara si i am strecurat o ntre buze. Fiecare cuvnt rostit l facea sa su fere. Cnd se va sfrsi sa scrii sotiei si copiilor, auzi, Sven? Stii placa: un glont n tmpl a si nu s a chinuit... Nu i prea rau, de altfel... Doar ca ma doare spatele cnd v orbesc... Sa pastrezi pipa si cutitul... Restul sa trimiti acasa la mine cu cele doua scrisori care sunt n portofel... Ramasese tacut un timp cu ochii nchisi si trupul cuprins de convulsii ndelungi. I a m dus bidonul la buze. O gura de snaps, Batrne. ncearca sa bei o nghititura. A reusit sa bea putin si a deschis ochii, murmurnd cu cazna: Cel mai rau e ca te las singur... Sper sa te poti ntoarce... n tara aceea mica unde te simti acasa... Mi ai povestit despre ea... attea lucruri frumoase... Dupa ce totul s a sfrsit l am dus pe umeri, mpiedicndu ma si alunecnd n noroi, strngn in dinti si plngnd ca un copil, n vreme ce sudoarea mi siroia pe spate si din gtlej mi izbucnea suspinul rasuflarii suie-ratoare. Rusii m au privit uimiti cnd l am ntins pe un pat pe camaradul mort. M am ntors si m am apropiat de von Barring. Acum sl el! mri. Nu mai suport... Ma apuca de umeri si tipa: mi pierd mintile, Sven! De fiecare data cnd dau ordinul de atac am senzatia ca sun t un macelar. Plngnd n hohote, se arunca pe scaun schiop si si lasa capul pe minile ntinse de a cur mezisul mesei: Dumnezeule din ceruri, sa se sfrseasca odata! Sa se sfrseasca ct mai repede... Apoi umplu cu vodca doua pahare. Doua pahare de apa. Pna la buza. Lua unul, mi l n tinse pe celalalt si le am baut dintr o suflare. Le umplu a doua oara, dar i am oprit mna la jumatatea drumului spre buze. Eric, i am spus, sa lasam asta pna i nmormntam pe Batrnul. Noi trebuie s o facem, pe ntru ca era camaradul nostru. Dupa aceea o sa bem tot ce ne cade n mini. Dar numai dupa aceea...

Am smuls svastica de pe drapelul n care l am nfasurat.

Strngnd curelusa si asezndu mi mai bine casca, mi plimb privirea peste compania pe c are acum o comand. Aici, chiar n fata mea statea odinioara sergentul major Edel. Mort de febra tifoi da, pe front, n 1943. n dreapta plutonului 2 statea Batrnul, strivit alaltaieri, n timp ce bombardau o gar nitura cu munitii. n spatele lui, Stabsgefreiter ul Joseph Porta, plecat pentru vesnica odihna cu pnt ecele deschis de o baioneta ruseasca. Aproape de el, Tom Degetelul, disparut. Si Pluto, decapitat de o bomba n padurea Roghilev. Hugo Stege, subofiter, ars si spintecat n tancul sau. Asmus Braun, cel mereu vesel; ambele picioare si un brat smulse de explozia unui obuz, n februarie 1942. Bernhard Fleischmann, disparut n zona Moscovei dupa ce evadase dintr un lagar de prizonieri de razboi. Hans Breuer, locotenent de politie degradat pentru ca refuzase sa se nroleze n SS, apoi executat pentru ca si zdrobise intentionat piciorul sub senila unui tanc. Aproape de plutonul 5, locotenentul Huber, optsprezece ani, un adevarat camarad p entru oamenii lui. Amndoua picioarele smulse n aprilie 1948, mort n barajul de srma ghimpata, dupa o lunga agonie, chemnd o pe sora lui, Hilda. Tunarul Kurt Breiting, saisprezece ani, mort n chinurile iadului dupa ce un obuz c u fosfor i a explodat n mini, n trenul blindat, n iunie 1943. Micutul Willy Pallas, vesnic surzator, ucis tot atunci. Ernst Valkas, tunar, ai carui creieri mprastiati mi au mproscat fata. Oberleutnant von Sandra, spintecat de un obuz. Locotenent Bruno Haller, treizeci si cinci de ani, care a sarit dintr un tanc n f lacari cu fratele sau subofiterul Paul Haller n brate. Morti amndoi n chinuri groazn ice. Arsuri cu fosfor. ngropati la Berdiscev, tinndu se de mna. Trecusera mpreuna pr in lagarele de concentrare si prin batalioanele disciplinare ale lui Adolf Hitler ; se odihnesc mpreuna n pamntul nghetat al stepei rusesti. Doamne, daca existi, fa ca nenumarata armata a celor morti sa defileze vesnic su b ochii maresalilor raspunzatori. Fa ca tropaitul sinistru de bocanci al soldatil or ucisi sa nu le lase nici o clipa de liniste. Obliga i sa suporte sutele de mii de priviri acuzatoare. Fa ca mamele, surorile, femeile sa treaca pe dinaintea l or aruncndu le n fata toate crimele pe care le au comis ei si ofiterii lor de stat major, care au organizat aceste masacre ngrozitoare pentru a fi pe placul unui m ic burghez lipsit de talent, un zugrav pe trei sferturi nebun... ' mi dau seama, cu o tresarire ca sergentul major a venit sa mi dea raportul. l salu t si iau comanda: Compania a 5 a! Companie... pe umar... arm'! Miscarile oamenilor insuficient antrenati sunt de o nendemnare de necrezut. Majori tatea n au facut dect trei saptamni de instruire rapida". Companie... La dreapta mprejur! nainte, mars! Cufundndu se n noroi pna la glezne, doua sute de bucati de carne de tun pleaca la d rum, spre pozitiile care le au fost repartizate.

Oberstleutnant von Barring si cu mine pe punctul sa ne mbatam crita la lumina tre muratoare a unei lumnari, n adapostul companiei. n fata noastra troneaza o gramada de sticle de coniac si de vodca, unele goale, a ltele nca pe jumatate pline. Nervii lui von Barring sunt att de ncordati nct nu mai poate suporta sa fie lucid. Cn d nu e beat l cuprinde o asemenea turbare nct trebuie sa l legam pentru a l mpiedica

sa se raneasca sau sa raneasca pe altcineva. Singurul mijloc sa l tinem ct de ct n f ru este sa bem mpreuna cu el. Hinka si cu mine facem cu schimbul, caci altfel n am putea rezista cot la cot cu el. Tinut vesnic ntr o stare de coma alcoolica, pare aproape normal si gndeste coerent: Sven, ticalosia asta a depasit orice limite... Umple cu vodca o halba si o goleste de parca ar fi plina cu bere. Cnd ma gndesc ce ne au bagat n cap ticalosii de Hitler si Goebbels, mi se pare de n ecrezut. Oare visam, sau chiar e posibil ca o natiune ntreaga sa nghita si sa mist uie attea minciuni si contradictii? Ce naiba s a petrecut cu noi, germanii? Stim c u totii ca ne ndreptam spre iad, si am stiut o dintotdeauna! Oare dorim cu totii sa ne sinucidem? Oare suntem ntr adevar att de stupizi pe ct parem? Att de orbi si d e nsetati de putere? Att de prosti? Cred ca suntem cu totii nebuni... Eu unul stiu ca sunt, si nu de ieri, de azi... VON BARRING ti amintesti cnd Adolf zbiera la radio: Vreau sa cuceresc Stalingradul nu pentru ca mi place numele lui, ci pentru ca trebuie sa smulgem inamicului acest important c entru nervos al traficului fluvial sovietic, si voi lua Stalingradul cnd voi cons idera ca a venit momentul!" Si cteva saptamni mai trziu, dupa capturarea Armatei a 6 a, alte zbierate ale micului ticalos, n aclamatiile isterice ale tmpitilor de mem bri de partid: Cnd mi am dat seama ca nu are rost sa luam Stalingradul, care n are nici o nsemnatate pentru victoria finala a armatelor noastre, am dat ordin de re tragere temporara!" Oamenii au raspuns la discurs cu ovatii. Dar 180.000 de oame ni n au putut fi retrasi de la Stalingrad. Nici macar temporar. O suta optzeci de mii de oameni nimiciti n batalia pentru Stalingrad, orasul fara nsemnatate"... Asa i, am raspuns. Noi vedem foarte limpede nselatoria. Dar ce poate face un regim ent disciplinar mpotriva a saizeci sau saptezeci de milioane de papagali flecari ca re nu vad nimic pentru ca nu vor sa vada nimic? Mai bine moartea dect pierderea r azboiului, asta spun ei azi, cnd razboiul e deja pierdut... Dar ceea ce gndesc est e: Mai bine sa moara altii dect sa pierim noi". La Berlin am auzit o femeie spunnd ca de ar fi sa ramna un singur regiment pe front, Germania tot ar cstiga daca ar f i regimentul SS Leibstandarte! Femeile sunt nca si mai rele, mri von Barring. Sa ne apere Domnul de femeile fanati ce. Sa se duca dracului totul. Hitler a pierdut razboiul, asta i un fapt. Dar da ca vom vedea, tu si cu mine, ziua glorioasa a prabusirii, asta i cu totul altcev a. In curnd va fi rndul nostru sa intram la apa. E caraghios sa traiesti cu speran ta de a vedea totul prabusmdu se ct mai curnd! Sa bem, Sven, asta ne a mai ramas.. . Sa bem pentru urmatoarea ntlnire cu o fata frumoasa. Chiar fanatica! Totul e sa sti e meserie... Asa i. Odata culcate pe spate, toate s la fel. Daca macar ar putea sa discute de spre ceva. Dar n au stiut niciodata altceva dect sa se lase pe spate si sa spuna a min" la orice le propui. Ai ntlnit vreodata o femeie care sa aiba pareri personale ? Ne a ntrerupt soneria telefonului de campanie. Eram anuntat ca urma sa fiu trimis la Lvow pentru a prelua patruzeci de pretioase care de asalt; ultimele, poate, pe care armata le putuse aduna? A trebuit totusi sa amn calatoria, caci rusii au ales momentul acela pentru a tre ce la ofensiva si ne au hartuit fara ntrerupere ntreaga saptamna ce a urmat. ntr o zi, von Barring intra n adapostul meu facndu si rondul de control. Ramase o cl ipa nemiscat, privind n jur cu un aer posac. Apoi spuse: M am saturat pna peste cap! Si iesi ca un nebun. M am grabit pe urmele lui. Luase rachete de toate culorile si le tragea una dupa alta, astfel ca artileristii nostri erau pesemne teribil de ncurcati. A trebuit sa l nsfacam, sa l legam, sa l ducem n adapost. Striga fara ntrerupere, cu o voce s parta, tremuratoare, privind drept n fata cu ochii holbati de spaima, o spaima pe

care doar el o simtea, dar careia i puteam ghici profunzimea. La ordinele dumneavoastra, Maiestate! Maiestate Hitler, ha, ha, ha! Oberstleutna nt von Barring din Regimentul Mortii, de serviciu n iad! Asasinul von Barring s a prezentat la raport, Maiestate! Maiestate Hitler, ha, ha, ha!... Mi am nfundat degetele n urechi sa nu l mai aud rznd. Dar cnd am vazut ca era gata sa provoace o panica generala printre cei din adapost care se uitau la el fascinati , mi am adunat tot curajul si l am lovit. De acum nainte nu mai ramasesem dect doi. Hinka cu mine. Von Barring, att de tnar si de bun, care odinioara ne sprijinise mpotriva porcului de Meier, cedase ncordarii si presiunii permanente. Ctva timp dupa aceea, n timpul unei scurte calatorii n misiune de serviciu, Hinka s i cu mine ne am oprit la ca sa trecem pe la spitalul de boli nervoase al armatei , unde fusese transferat von Barring. Legat de pat, zmbea prosteste si nu ne a recunoscut. Saliva i curgea pe barbie si chiar pentru noi, prietenii sai, spectacolul era dezgustator. Vizita aceasta ne a zguduit att de tare nct atunci cnd am ajuns n tren am ramas mult mult timp fara sa rostim un cuvnt. n cele din urma Hinka rse nervos nu: rse disperat si declara: Nu suntem att de duri pe ct vrem sa fim, nu i asa, Sven? Am oftat. Nu... a fost ngrozitor. Daca unuia dintre noi i s ar ntmpla asa ceva, promitem sa facem unul pentru altul ceea ce trebuie? Am pecetluit ntelegerea cu o strngere de mna energica. ***************************************************************************