Sven Hassel Blindatele mortii Wheels of Terror Aceasta carte este dedicata celor trei persoane care mi au redat

curajul de a trai: sotiei mele, fiului meu si unui fost ofiter al armatei britanice, domnul Maurice Michael.

Urla, suiera, explodeaza ... Este focul care se pogoara din cer. Mamele striga dupa Dumnezeu si se arunca deasupra copiilor pentru a i smulge ace stui potop ucigas. Soldatii uita ura ce le a fost inoculata pentru a deveni salvatori. mpuscaturi, fr ica si panica, oamenii si ucid proprii conducatori. Si de ce aceasta nebunie? De ce aceste orori?... Asta i dictatura, prietene. Capitolul nti NOAPTE DE IAD Cazarma era tacuta, sumbra si pustie, acoperita de mantia trista a toamnei. Sing uratici, pasii grei si monotoni ai santinelei rasuna pe beton si se strecoara pe culoare. Adunati n camera 27, jucam carti. Douazeci si patru, spune Stege. Eu eram la rnd, mi dai voie? Douazeci si noua, continua Mller linistit. Rahat, spuse Porta. Patruzeci, continua Batrnul. Asta e, pomanagiule. N ai sa faci mai mult. Trebuia sa mi puta smecheria voastra de la nceput, striga Porta. Nu poti sa joci corect cu banditi ca voi! Asculta bine, bortura scrboas, spun patruzeci si sase. Bauer izbucni n rs: Micutul meu Porta, daca ai ndrazneala sa treci de patruzeci si opt, te crpesc pest e bot! Taca ti fleanca, unu! Secundo, nca n ai vazut nimic, slinosule. Poftim: patruzeci si noua! Un strigat se auzi de afara: Alarma!... urla cineva. Alarma... Alarma!... Suieratul sirenei izbucni, pe rnd, mai intens si mai slab. Porta, nghitindu si ult imele njuraturi, arunca pe jos cartile. Ah! gunoierii. Sa ntrerupa cea mai frumoasa partida din ultima vreme!... mbrnci un recrut care mpietrise: Misca te, mamaliga! Vin avioanele. La adapost, si n viteza! Cu gura cascata, recrutii l priveau racnind. Este un atac aerian? ntreba timid unul dintre ei. Crezi poate ca i un bal, sarman idiot! Nu fii trist! Este doar un joc n care crap i n vazduh! Parsivenie de razboi... Nu poti sa ti duci traiul linistit... Dezordinea era la apogeu. Toti se ciocneau mergnd de colo colo, se goleau dulapur ile, bocancii grei rapaiau pe scari. Tinerii, care nca nu aveau obisnuinta alarme lor, se trntira pe ciment cu rotile n sus, nnebuniti de frica din cauza sirenelor si calcati n picioare de camarazii lor care stiau ce i asteapta. Peste cteva minut

e ploaia de bombe avea sa brazdeze noaptea de smoala. Compania a 3 a, nainte! Plutonul patru, adunarea! Vocea calma a Batrnului rasuna n ntunericul pe care puteai sa l tai cu cutitul. Hur uitul escadrilei se apropie. Tunurile bateriilor flak ncepura sa latre. Deodata o lumina alba, orbitoare, sfsie noaptea. O lumina straluci-toare care ramase suspen data, pe cer ca un brad de Craciun. Era o racheta luminoasa; n cteva clipe urmara b ombele. Compania a treia, n adapost! ordona glasul profund al lui Edels, plutonierul major . Cei doua sute de oameni ai companiei se rostogolira n transee-le adapost, n spatel e valului de pamnt. Nici unul nu voia sa coboare n beciuri, toti preferam cerul de schis unor capcane de soareci. Brusc, infernul se dezlantui. Se auzeau urlete printre mugetele monstruoase ale exploziilor. Sub covorul de bo mbe orasul devenise sngeriu si incendiul extraordinar lumina pna n transeele noastre . Lumea parea sa se surpe sub ochii nostri, n timp ce torpile si bombe incendiare cadeau ca ploaia asupra orasului condamnat. Ce cuvinte ar putea descrie aceasta noapte ngrozitoare? Fosforul curgea n valuri, acoperind totul cu flacari. Pietrel e, asfaltul, oamenii, arborii, chiar si sticla, toate ardeau. Alte bombe explodara, alimentnd fluviul de foc. Nu era alb, ca cel din furnale, c i purpuriu ca sngele! Ascultati... Auziti l pe Diavol cum rde n acest infern ce l ntre ce pe al sau... Alti brazi de Craciun aparura, orbitori, n noapte. Bombardamentul se nteti, teroarea nghiti orasul, covor pe care dansul unui animal fantastic sema na moartea. Oamenii, ca viermii, cautau crapaturile, cele mai mici fisuri pentru a si salva vietile. Dar sub lumina stra-lucitoare mai puteau doar sa si spuna u ltima rugaciune, caci urmau sa moara sfsiati, striviti, arsi n acest creuzet monst ruos. Se agatau cu disperare de aceasta viata pe care o iubeau n ciuda razboiului , a foamei, a privatiunilor, n ciuda terorii. Ridicola baterie flak din cazarma latra dezordonat spre bombardierele invizibile . Regulamentul ordona sa tragi, deci trageau, siguri fiind de un singur lucru: n ici o fortareata zburatoare n avea sa fie macar zgriata. Am auzit, nu de prea departe, un strigat strident, nentrerupt si o voce care plnge a, chemnd un infirmier. Cteva bombe lovisera unul dintre blocurile cazarmei. Trebuie sa fie morti acolo, nauntru! murmura Pluto, care se lungise pe fundul tra nseei, cu casca pe ochi. Sper sa fie scrbosii de nazisti. Nu mi vine sa cred ca un asa oras poate sa arda! l ntrerupse Mller, care se ridica si arunca o privire oceanului de flacari. Doamne, ce o putea sa arda n halul asta ? Femei grase si slabe, barbati costelivi si butoaie de bere, copii si golani, fet e frumoase, spuse Stege stergndu si fruntea asudata. O adunatura, ce mai! Da, copii, o sa mergem sa i rcim de pe ziduri, spuse grav Batrnul, aprinzndu si vech ea pipa cu capac. Munca scrboasa! Nu mi place ca vad pusti pe jumatate arsi. Nu te ntreaba nimeni daca ti place. Nici pe noi, spuse Stege. O sa facem pe mace larii, asta i tot. Asta si suntem! rnji Pluto. Un abator afurisit, trfa asta de armata. Si la ce bun? La naiba, ca sa nveti meseria. O ucenicie ca oricare alta. Se ridica, si scoase boneta si se nclina n fata camarazilor ntinsi pe taluz. Joseph Porta, soldat de rangul nti, din mila Domnului macelar n armata lui Hitler, c asap de profesie, incendiator si aducator de moarte. n aceeasi clipa un nou brad luminos se nalta stralucitor nu departe de noi. O noua serie pentru infern! striga Porta, lasndu se sa cada n transee. n numele lui Isus, amin! Pe durata a fix trei ore, fara nici un minut de pauza, bombele lovira pamntul, ca znd din cerul de catifea. ncarcaturile de fosfor explodau, mproscnd strazile si casele cu un clipocit sinistru, ploaie infernala, dans macabru al mortii si al suferin tei. Bateria flak tacuse de mult. Fara ndoiala, vnatorii nostri erau si ei n aer, dar ur iasele bombardiere nu pareau jenate. Imensul val de foc acoperise orasul de la no rd la sud si de la est la vest. Gara ardea ntr o nclcitura de vagoane, si de sine ra

sucite de mna unui urias. Spitale si azile se surpau ntr un uragan de flacari si s farmaturi, fosforul devora n paturile lor bolnavi urlnd, care nu putusera fugi. Cei amputati ncercau sa se ridice pentru a scapa de vapaia care nghitea avida ferestre le si usile. Culoarele lungi devenisera cosuri cu tirajul foarte bun. Zidurile ignifuge, n spatele carora oamenii gfiau nainte de a muri sufocati, crapau ca sticla sub tonele de exploziv. O miasma de carne arsa ajunsese pna n transeea no astra si, ntre explozii, auzeam tipetele muribunzilor. Este mai ngrozitor dect tot ceea ce am vazut! spuse Batrnul. Daca scapam, o sa ramne m ntr o ureche. O sa cer sa plec din nou n linia nti. Acolo, cel putin nu sunt femei si copii de pus la frigare. Le doresc porcilor care au inventat astea sa moara n tr o baie de fosfor. Asteapta ziua cea mare, suiera Porta. O sa i poti prli atunci soriciul lui Herman n! El a suflat englezilor smecheria pe care ne o trntesc acum! ntr un trziu, se auzi ncetarea alarmei. Fluierele si ordinele rasunara n cazarma lum inata de incendiu. Ne nghesuiram spre camioane. Porta se catara ca o pisica, moto rul hri, si, fara a mai astepta ordine, vehiculul greu demara n tromba. Agatati de platforma, ne nghesuiam spre cabina soferului; un locotenent de 19 ani striga cev a, renunta si se arunca spre camion de unde zece brate l ridicara. Gfind, ntreba dac a diavolul n persoana se afla la volan, dar nu i raspunse nimeni. Reuseam cu greu sa ne mentinem n camionul care hurducaia nebuneste si pe care Porta l mna cu vitez a maxima printre craterele care gaurisera soseaua. Am strabatut primele strazi n flacari, pe care tramvaie si masini zaceau zdrobite sub surpaturi. Am cotit scurt pe un trotuar ramas ntreg, printre copacii, rupti c a niste chibrituri. Aproape de Erichstrasse a trebuit sa oprim, caci locuintele distruse de torpile blocau drumul ca un zid n fata caruia chiar si un tanc ar fi ezitat. Am sarit din camion ncercnd sa ne croim drum printre ruine cu lovituri de trnacop, t opor si sapa. Locotenentul Halter vru sa ne organizeze, dar n zadar! Nimeni nu era atent la el, Batrnul comanda. Dnd din umeri, tnarul ofiter nu mai insista si, lund un trnacop, l urma pe soldatul care avea experienta frontului si care mnuia sapa cu aceeasi ndemnare ca pe o mitraliera n linia nti. Prin fumul acru si sufocant apareau din toate partile umbre mbracate cu crpe murda re, ale caror arsuri i marturiseau suferintele. Femei, copii, tineri si batrni cu figurile mpietrite, marcati de spaima. n ochii lor se citea nebunia. Cei mai multi aveau parul complet ars, asa ca femeile nu se mai deosebeau de barbati si multi se nfasurasera n saci uzi, cu speranta de a fi aparati de foc. O femeie striga nneb unita: "Criminali de razboi! Sunteti multumiti? Barbatul meu, copiii mei... au f ost arsi! Sa fiti blestemati... blestemati!" Un batrn o cuprinse dupa umeri ncercnd sa o ndeparteze: Linisteste te, Elena, este destula suferinta si asa! Dar smulgndu se, ea se arunca asupra lui Pluto, cu ghearele nainte, ca o pisica. U riasul docher o scutura un pic, apoi o dadu la o parte, ca pe un copil. Ea se ar unca la pamnt si se izbi cu capul de asfaltul ncins, scotnd tipete nearticulate, car e se pierdura n spatele nostru, n timp ce naintam prin marea de ruine. Un politist, fara casca, avnd uniforma pe jumatate arsa, ne opri biguind: Casa de copii... Casa de copii... Ce spui? striga Batrnul enervat. Casa de copii... Casa de copii..., continua sergentul, ca pe o litanie, pe acela si ton, agatndu se de Batrnul. Pluto se napusti la el si i trase un pumn drept n fata, cel mai bun mijloc pe fro nt pentru cei cuprinsi de nebunie. Si de aceasta data avu succes. Tremurnd de spai ma, sergentul reusi sa scoata cteva fraze coerente. Casa de copii... salvati copiii... sunt nchisi acolo... eu i pazeam... ard, ard... si tipa. Tipa, capitane! Paznicul Pol raporteaza... ard... Faceai pe tine, acu' mai merge, prost batrn! striga Porta, care l prinsese pe om si l scutura. Misca te!... Ce mai astepti, Dumnezeule! Nu sunt capitan, ci solda t de rangul nti. Misca te, cnd ti am spus! Agentul ramasese pe loc, ntepenit. ncepu apoi sa alerge n jurul nostru, nnebunit. Lo cotenentul Halter l agata: Ai nteles? Misca... arata ne unde este, si repede! Altfel te mpuscam!

si puse mauserul sub nasul sergentului pe jumatate nebun, ale carui buze tremurau ca cele ale unui iepure, n timp ce lacrimi mari i se scurgeau pe obraji. Era doa r un batrn care, daca n ar fi fost razboi, ar fi iesit de mult la pensie. Pluto l mpinse cu brutalitate. Gata! nainte, ucenic vrajitor, si gaseste drumul sau o sa ti gauresc dovleacul! Paznicul se clatina si tremura, alergnd n fata coloanei, pe strazile distruse, unde dansau flacarile. Peste tot, oameni ntinsi la pamnt; multi erau morti, altii muti , nnebuniti de panica, altii strigau de te furnica pe sira spinarii. ntr un loc ce fusese probabil o intersectie, un copil alerga spre noi ngrozit, cu spume la gur a. Sunt nchisi n pivnita! Ajutati ma sa i scot. Tata este soldat ca si voi, era n perm isie... Lieschen si a pierdut un brat, Henrik a fost nghitit de foc! Ne opriram si Mller ciufuli parul copilului: Ne ntoarcem imediat, i spuse el. Instinctul ne spunea ca ne asteapta ceva si mai grav. n fine, n fata unui morman de caramizi, a trebuit sa ne oprim. n clipa n care ne ntor sesem spre agent pentru a l ntreba, rasunara alte explozii. ntr o clipa eram la ad apost, binecuvntata fie experienta frontului! Se ntoarce Tommy! striga Porta. Un zgomot metalic asurzitor, sfarmaturi, bulgari de pamnt si pietre suierau deasup ra noastra. O rapaiala cazu pe castile noastre de otel, dar n o luram n seama. ntr o clipa totul se opri... Bombe neexplodate, constata Batrnul, ridicndu se. Ne continuaram drumul cu agentul n frunte. Cu lovituri de trnacop descoperiram un b eci, un zid, apoi ajunseram la ceva ce putuse sa fie o gradina n care un nebun rup sese toti copacii. Flacarile dansau pe vreascurile rupte si pe fiarele contorsio nate. Agentul ntinse degetul si murmura. Copiii sunt jos! Ce mai pute! exclama Stege. Au cazut bombe cu fosfor aici! Batrnul privi n jur si se ndrepta catre ceea ce ar fi putut sa fie scara beciului. Febrili, ne puseram pe sapat, pe curatat, pe rcit, dar nu ajunseram nicaieri. Pent ru fiecare caramida luata cadeau alte zece, iar dupa un timp ne opriram epuizati . Mller ne spuse ca cel mai bine ar fi sa ncercam sa luam legatura cu cei din pivn ita n cazul n care, printr un miracol, ar mai fi ramas cineva viu. l priviram pe ag ent, care se clatina de pe un picior pe celalalt cu o fata de mort. Hei, schupo *! striga Porta. Esti sigur ca i aici? Opreste te din btit si vino n c oa! Hei, cap sec! Ma auzi? Lasa l n pace, spuse locotenentul. Nu mai poate. n orice caz, aici este o casa de copii. Scrie pe placa asta. Urmnd sfatul lui Mller, ne apucaram sa lovim fundatia casei, spernd ntr un raspuns di n interior. La capatul a ceea ce ni s a parut o eternitate, am auzit cteva lovituri slabe. Loviram din nou cu un ciocan si ascultaram cu urechile lipite de pamnt. F ara ndoiala, ni se raspundea! Apucaram uneltele ca niste nebuni. Sudoarea curgea pe fetele noastre afumate, min ile ne sngerau, unghiile ni se rupeau n timp ce trageam bucati din zidul cald si a spru pe care trnacopul l sfarma. Agentul se clatina n continuare, scotnd sunete neinteligibile. Vino ncoace, stramos al politiei! striga Pluto furios. Ajuta ne! Fara nici un rezultat. Uriasul porni spre el, l ridica asa cum ridici un copil si l arunca n locul n care sapam. l ridicaram n picioare si cineva i puse o lopata n min . Sa scoata scntei, camarade! Omul ncepu sa sape, si, ncet-ncet, munca paru ca i reda luciditatea. n fine, n fundul gropii pe care o sapa Batrnul aparu o spartura prin care se ivi mna unui copil, a lunecnd pe pietrele de care se agata cu disperare. Batrnul se apleca si le spuse pr in spartura cteva cuvinte linistitoare. Un cor de tipete izbucni, un infern de vo ci de copii adusi la limita suferintei si nebuniei. Loviram micuta mna ca sa se r etraga, dar o alta aparu imediat. Stege se ntoarse: O sa nnebunesc. Asa nu rezolvam nimic si daca sapam o sa strivim una dintre minile astea.

O femeie striga dupa aer. "Apa, apa!" gemea o alta. Mereu n genunchi, Batrnul rostea cuvinte linistitoare. n astfel de mprejurari era un monument de rabdare si fara el ne am fi aruncat de mult sculele si am, fi fugit astupndu ne urechile pentru a nu i mai auzi... Se iveau zorile, dar nu puteau strapunge norul de fum sufocant care acoperea ora sul n flacari. Lucram cu mastile pe fata, aproape sufocati n acel cuptor. Glasurile noastre erau ca glasurile unor fantome prin filtrul masti-lor. Totul parea un v is, un cosmar ngrozitor. Facuseram si o alta spartura si ncercasem zadarnic sa i linistim pe disperati. Cu vinte sfsietoare ne ajungeau n urechi, ducnd groaza la limitele ei, aceasta groaza pe care n ajungi sa o cunosti daca n ai trait un bombardament. Fiecare crede ca c ea mai rea este caderea bombelor, dar nu i asa: reactia oamenilor este aceea care naste un iad de neuitat. Tatal nostru care esti n ceruri..., se ruga o voce tremuratoare. Loviturile surde ale trnacoapelor i raspunsera Sss...!" facura exploziile. Iarta ne pacatele noastre..." Un amestec urlator de tarna si foc fu aruncat n aer, tunetul se prabusi peste noi. Bombe neexplodate? Nu, bombe incendiare cu explozie ntrziata . Ne am lipit de zidurile de rezistenta... "Vina mparatia ta pe pamnt...". Taca ti fleanca! urla Porta turbat. Asta i porcul de Satana! Lui Hitler... astui a i as baga vatraiul nrosit... daca as prinde ziua cea mare... Ajutor! Dumnezeule din Ceruri, salveaza i pe copiii nostri..., plngea cu disperar e vocea din ntuneric. Grabiti va! Salvati ne! striga o voce isterica si o mna alba, ngrijita, se agata d e marginile sparturii, rupndu si unghiile n mortar. Ia ti destele, fetito, mri Pluto, altfel n o sa va scoatem n veci! Dar degetele subtiri rciiau cu disperare. Porta si scoase centura si lovi: sngele iz bucni, mna se deschise si degetele lungi alunecara ca niste viermi, nghititi de ntu neric. Alte explozii bubuira. Strigate si blesteme. Grinzi, pietre si moloz cazura prin ploaia de fosfor care ne nconjura. Agentul de politie se prabusi la pamnt, nemiscat . Pluto i mpinse capul cu vrful bocancului: Pe jumatate mort, spuse el, dar ce sa i faci? Imposibil pentru un mos sa reziste la mizeriile pe care ni le fac englezii. Locotenentul Halter se strmba: Sunt sigur ca credea cu sfintenie n victoria Germaniei naziste si ca n avea mila p entru arestati... N ai dect sa l lasi acolo! Rahat pentru sticlete, fu comentariul lui Porta. Si ne am apucat iarasi sa sapam. Dintr o data, o explozie de o asemenea violenta nct depasea tot ceea ce auzisem zg udui pamntul sub picioarele noastre. O alta i urma imediat. Ne aruncaram spre orice ni se parea un adapost, facndu ne una cu pamntul. Nu erau alte bombe cu explozie n trziata, ci nceputul unui nou atac. Bombele incendiare faceau sa izbucneasca jerbe de foc de cincisprezece metri nalt ime: fosforul curgea pe ziduri ca ploaia. Totul suiera si se nvolbura n jurul nostr u ntr un uragan de flacari si explozii. O torpila de mare calibru volatiliza ntr o clipa casa si continutul ei. Porta era ntins lnga mine si mi facea cu ochiul prin vizorul mastii pentru a mi ri dica moralul. Masca paru ca mi se umple cu vapori clocotiti. mi strivea tmplele... ma sufocam, groaza ma strngea de gt. O sa mi pierd mintile"... aceste cuvinte mi ven ira n minte si ma facura sa ma ridic pe jumatate. Trebuia sa fug, oriunde, numai sa fug... Porta sari pe mine ca un uliu. O lovitura de picior ma trnti din nou n groapa. Ma lovi o data si nca o data, cu ochii rai n spatele sticlei groase. Strigam... urlam ... apoi s a sfrsit. Ct timp durase? O ora... o zi? Nu, cincisprezece minute. n tot acest timp sute de oameni fusesera ucisi, iar eu, un soldat tanchist, mi pierdusem mintile de spaima... Am scapat cu botul pocnit, cu un dinte rupt si un ochi vnat si cu toti nervii la pamnt, gata sa urlu. Orasul devenise un cuptor incandescent, n care torta vii fugeau tipnd printre ruin ele care ardeau cu izbucniri albastre. Se clatinau, se rostogoleau si cadeau, se ridicau si se roteau ca un titirez aruncat de un copil nauc. Se zbateau, strigau

si urlau cum doar oamenii si caii pot sa o faca n fata mortii. ntr o clipa un ntre g crater de torpila fu umplut pna la gura cu aceste fiinte n flacari: femei, barbat i, batrni, dansnd acelasi dans macabru ntr o aura orbitoare. Erau oameni care arznd deveneau n ntregime albi, altii rosii, ctiva roz, n timp ce mu lti se topeau n flacari albastre si aurii. Uneori se ghemuiau si se carbonizau, a lteori alergau n cerc sau cu spatele, pentru a sfrsi n volburi de flacari, sau a se tr ca serpii nainte de a se zbrci ca niste mumii negre. Batrnul, care vedea pentru prima data asa ceva, se transforma ntr un nebun furios. El, tot timpul att de linistit, se puse pe strigat: Trageti, trageti odata, pentru numele lui Dumnezeu! Apoi si ascunse capul ntre mini. Locotenentul Halter ncepu sa plnga; si smulse revolve rul si l arunca Batrnului. Omoara i tu, eu nu pot! Porta si Pluto, tacuti, si scoasera mauserele: gloantele pornira spre sarmanele to rte vii, obiecte de tortura si groaza. Am vazut copii, atinsi de tirul precis, miscndu si putin picioarele, zgrind pamntul cu degetele, apoi mpietrind si arznd pe loc. Vi se pare oribil? Chiar asa si era, n tr adevar. Dar mai bine glontul unui revolver de mare calibru dect martiriul prin foc. Nici unul n ar fi putut fi salvat; chiar daca ar fi fost acolo toti pompier ii din lume. Din beciul casei de copii se ridica un singur tipat izbucnit din sute de piepturi . Un tipat de copii si de femei care urca asemenea unei furtuni spre Cer. Dar nu cred ca Dumnezeu l a auzit. Acest tipat, aceasta nesfrsita su-ferinta, era acela al inocentilor, al celor care n aveau nici o vina n acest razboi infam, cum nime ni nu mai vazuse. Dumnezeu n a mai rabdat sa i lase pe pamnt. Pe putini i am putu t scoate si dintre ei aproape toti au murit n scurt timp, n bratele noastre. n mai multe rnduri, Pluto, Mller si Stege coborra n beci, dar nu scosesem nici jumata te din copii cnd beciul s a surpat. Pluto se trezi prins ntre doua blocuri de piatr a si a avut un noroc extraordinar ca nu a ramas acolo! L am salvat cu ajutorul u nor bare de fier folosite ca prghii. Ajunsi la capatul puterilor, ne am aruncat pe pamntul cutremurat. Ne am smuls mas tile de gaz, dar duhoarea era att de gretoasa, nct n am rezistat. O putoare dulceaga de cadavru, amestecata cu miasma acra a carnii arse se mpletea cu mirosul sngelui cald. Daca Dante ar fi stiut ce nseamna un bombardament aerian, infernul sau ar fi aratat de o mie de ori mai rau. Setea ne uscase gurile, ochii ne ardeau. Tiglele se nvrteau prin aer ca taciunii, grinzi n flacari zburau ca frunzele toamnei pe strazile n ruine. Ghemuiti, aproape alergnd, ne am strecurat prin aceasta mare de flacari. nfipta n pamnt, o uriasa bomba neexplodata ne bara drumul, dar o depasi ram mergnd pe vrfuri, fara sa i dam atentie. Fusese o vreme n care s ar fi evacuat z ona pe o raza de un kilometru n jurul masinariei ucigase! O rafala de vnt, nascuta din incendii, ne matura n plina strada. Actiona ca un asp irator urias; i tinuram piept, balacindu ne n resturile trupurilor sfsiate, alunecnd pe carnurile care semanau cu o piftie nsngerata. Un om n uniforma cenusie sosi alergnd. Brasarda n rosu si negru, cu crucea ncrligata, stralucea ca o bataie de joc n lumina flacarilor. Porta si ridica bratul. Nu, nu pe el! striga locotenentul Halter. Mna sa tremurnda zvcni spre Porta. njurnd, uriasul lovi cu securea n pieptul nazistulu , n aceeasi clipa n care lopata lui Bauer l izbi n crestet, despicndu i teasta n doua parti egale, care i cazura pe umeri. Te simti mai bine! rnji Porta. Culcati, ctiva oameni se chinuiau arznd. Sinele de tramvai, ncalzite la rosu, se nal tau grotesti din asfalt. Mai ncolo umbre negre se aruncau nnebunite din casele n fl acari si atingeau pamntul cu un zgomot nabusit. i vazuram apoi pe unii trndu se, tragndu si dupa ei picioarele rupte. Barbatii si aba ndonau femeile si copiii. Oamenii devenisera animale pentru care un singur lucru conta: sa fuga... sa si scape pielea! ntlniram camarazi din cazarma care ncercau, asemenea noua, sa faca imposibilul pentr u a i scapa pe acesti nefericiti din iad. Multe grupuri erau formate din ofiteri condusi de un subofiter cu experienta frontului sau de un soldat de rangul nti, c aci aici nu gradele contau, era nevoie de experienta si de nervi de otel.

Sapam, ciocaneam, spargeam; trebuia sa patrundem n pivnite si n adaposturi surpate , locuri ncinse si duhnind, unde ntlneam scene de groaza. ntr un loc gasiram peste cinci sute de fiinte omenesti ntr un bunker de beton. Era u aliniati cuminti unul lnga altul, asezati sau lungiti, fara nici o zgrietura; ox idul de carbon i ucisese, metoda ce usureaza foarte mult moartea n caz de bombardam ente. ntr o alta pivnita, dimpotriva, masa de oameni ghemuiti forma un zid, ca o p asta de mici uitata n tigaie si prajita la un loc. Plnsete, lacrimi, strigate dupa ajutor... mame disperate chemndu si copiii zdrobiti , arsi, trti de uraganul de foc, erau luate de salvatori, apoi lasate pe strazi un de rataceau ngrozite. Un mic numar s au regasit, dar cei mai multi nu s au revazu t n veci. Copiii disparusera n, vrtejul urias de nefericiti, n coloana de fugari car e ducea cu ea totul n lungul drumului.

Morti, nimic altceva dect morti. Copii, parinti, prieteni, cunostinte, iubiti, dusmani... Un lung sir de sicrie umplute cu cadavre din care flacarile au facut mici mumii. Zi dupa zi am adus cadavre. Era munca noastra, comandoul de gropari. La primul semnal al alarmei, toti au facut ultimii lor pasi spre beciuri. Au ram as acolo, murind de frica, pna cnd fluviul de fosfor i a nghitit. Cei care nu stiu ce nseamna sa plngi pot sa vina sa nvete alaturi de noi, aducatori i de moarte, comando ul de blindate, n preajma acestor morminte. Capitolul doi FURIOSO Binenteles, un regiment disciplinar este facut pentru ispasirea celor mai grele p acate, fie n garnizoana, fie pe front. Revenisem de pe frontul de est. Trebuia sa nvatam sa luptam cu noul model de blindate pentru a fi din nou trimisi la macelar eala. Trecusem prin lagare de concentrare, prin nchisori, prin tabere de reeducare si prin alte institutii de tortura ale celui de al treilea Reich. Dar, printre noi, doar Pluto si Bauer erau de drept comun. Pluto, marele docher din Hamburg (n civilie Gustav Eicken), fusese condamnat pent ru furtul unui camion cu faina. Nega ntotdeauna ca este adevarat, dar pna si noi p rietenii lui, eram convinsi ca smanglise faina. Bauer capatase cinci ani de munca fortata pentru vnzarea unui porc si a ctorva oua pe piata neagra. Batrnul (subofiterul Willy Beier), seful nostru, era cel mai n vrsta, nsurat, doi co pii, tmplar de meserie. Convingerile politice i oferisera un an si jumatate de laga r de unde, n continuare irecuperabil politic", ajunsese n Regimentul 27 disciplinar . Joseph Porta, soldat de rangul nti, nalt, slab si de o lene incomparabila, nu uit a niciodata sa spuna ca este comunist. Un steag rosu pus pe clopotnita bisericii l adusese aici. Era un berlinez de o veselie si o nerusinare inimaginabila. Hugo Stege era student si fusese arestat n timpul unei demonstratii. Trei ani la Orianenburg si Torgau nainte de a ajunge n gaunosul 27. Mller, sfntul nostru, nu vois e sa si renege credinta. Purta bentita mov a studentilor teologi si asta l costase patru ani la Grss Rosen, de unde fusese gratiat pentru a fi trimis sa moara alat uri de noi. Ct despre mine, eu dezertasem. Trecerea prin lagarul Lengries fusese scurta, dar violenta, pentru a sfrsit n acest regiment al mortii. Dupa bombardament fusesem separati n comando uri de curatitori si comando uri de gropari. Stiti ce vrea sa zica asta, sa ngropi cadavre zdrobite dupa un atac aeri an? Ai de ce sa versi de scrba. Timp de cinci zile, ajutati de prizonieri rusi, adunasem cadavrele si acum, n cim itir, le puneam unul lnga altul n uriase gropi comune, ncercnd sa identificam ceea c e mai putea fi identificat. Fara speranta. Focul si facuse admirabil treaba. Apro ape toate hrtiile disparusera, arse sau furate de jefuitorii de cadavre care misu nau printre ruine. Daca aceste hiene cu fata de om erau prinse, erau mpuscate pe loc, ca niste cini turbati. Ciudat, nu doar scursorile faceau asa ceva.

ntr o seara trzie am prins doua femei pe care Batrnul le remarcase primul. Pentru a fi siguri ne am ascuns si le am privit cum treceau printre ziduri si se opreau d easupra cadavrelor n descompunere. Cu o dexteritate de hot controlau hainele si u na dintre ele adunase deja treizeci si una de ceasuri si o duzina de bijuterii, fara sa mai vorbim de bancnote. Aveau si un cutit cu care taiau degetele cu inele . Dovada era acolo, nimic de zis. Le am mpins cu paturile armelor spre un perete a rs si am descarcat un ncarcator de pistol mitraliera n ele. Linistitul Mller a tras. Bauer le mpinse cu piciorul ca sa fie sigur ca sunt moarte. Trfe scrboase! scuipa Porta. Probabil membre de partid. Gunoaiele astea strngeau to tul... Porta era jos n groapa, cu Pluto. Noi ceilalti le dadeam trupurile pe care le desc arcam din carute. Mini si picioare atrnau peste margini, barbati, femei, copii, nu conta, de a valma. O capatna se legana lovindu se de roata, cu gura deschisa, ar atndu si ntr un rnjet dintii luciosi. Batrnul si Halter i notau pe cartonase galbene si rosii pe cei care i putusem ident ifica, ceilalti erau numarati ca sacii: attea fete, attia baieti. Aveam, pentru ace asta munca, rachiu la discretie, si goleam rapid sticlele ascunse n spatele unui mormnt vechi. Nici unul n ar fi rezistat treaz. Un creier de prusac metodic indicase sa fie pusi mpreuna mortii din aceeasi pivnit a. Deci primeam din timp n timp cazi pline cu o pasta carbonizata care fusese alc atuita din fiinte umane. Deasupra o fisa indica numarul celor din adapost. Cinciz eci de oameni stropiti cu fosfor de abia umpleau o cada normala. Un gogeamite prizonier rus, care ne ajuta, plngea fara sa se poata opri. Numarul copiilor l emotiona. i aseza cu blndete n mormnt, murmurnd: Salkii prastaludina, malenkii prastaludina! Daca vedea punndu se adulti peste copii, devenea aproape nebun, asa ca l lasam sa faca ce vrea. Desi bea enorm, parea calm; aranja cu precautie membrele micute, pieptana parul ciufulit si, din zori la asfintit, facea singur aceasta treaba nsp aimntatoare. Batrnul vedea n aceasta liniste aparenta semnele care preced nebunia. Din fericire, l aveam pe Porta. Pe durata acestei corvoade, umorul sau dracesc aj ungea sa ne distraga atentia si, cnd un brat s a desprins de corp, i a strigat, c u un hohot de betiv, lui Pluto care statea cu el n mna, uimit: Ce frumusete de laba! trase un gt de rachiu. Pune i l la ndemna ca sa l aiba acolo u nde i asteptat, vreau sa zic n cer sau n iad. Lasa sticla lnga piatra de mormnt cazuta pe care se mai putea citi: Odihneasca se n pace". Asta nu se refera la o sticla de rachiu! chicoti el. Deasupra fiecarui strat de cadavre aruncam un strat subtire de pamnt, apoi asezam un nou strat. Cum nu aveam prea mult loc, le tasam, calcndu le n picioare; deodat a m am trezit notnd n cadavre. Porta zbiera n groapa: Ce scrbos! Mai rau dect tine, Pluto, cnd te ai umflat cu fasole, nimic de zis! Cnd o groapa era plina, scriam numarul corpurilor pe o hrtie prinsa de un par, n aj utorul celor care, mai trziu, urmau sa aseze o placa sau o cruce. Patru sute si cincizeci de necunoscuti, sapte sute de necunoscuti, o suta si opt zeci de necunoscuti... ntotdeauna un numar par de dragul ordinii. Birocratia prus aca era n drepturile ei. Pe masura ce treceau zilele era si mai rau. Soseau cadavre pe jumatate devorate d e cini si de sobolani. Corpuri putrezite care ti se scurgeau printre degete: ne va rsam si sufletul din noi, dar trebuia sa continuam. Chiar si Porta si pierdu moral ul si ramase tacut. Spiritele se nfierbntasera, ne certam pentru nimic. O femeie pe jumatate goala, cu picioarele grotesc: rasucite sub ea, pe care Porta a vrut sa le ndrepte, a fost picatura care a varsat paharul. Las o asa! spuse Pluto. Ce ti pasa cum sta? Nici macar n o cunosti. Porta se apropie cu pasi de betiv de docher, acoperit ca noi toti de o mzga verzu ie. Chiar si un golan ca tine ar trebui sa nteleaga ca nu putem lasa o fata n pozitia asta si fara chiloti, n aceeasi groapa cu barbatii... Daca exista lumea cealalta, eu Joseph Porta, nu mi iau responsabilitatea unui viol... Pe toti dracii! si dadu capul pe spate, ridica sticla si lasa rachiul sa i curga pe gt. Rgi apoi de

cteva ori violent, si scuipa pe un morman de cadavre. Pe naiba, destul, Porta! urla locotenentul Halter, dnd cu pumnul n masa pe care sc ria. Ajunge, pentru Dumnezeu! La ordinele dumneavoastra, locotenente. Joseph Porta, gropar, cioclu sau cacanar , este la ordinele dumneavoastra, dar asta, nu schimba lucrurile cu nimic! Voi s o vedeti si spuneti daca i posibil s o ngropam asa! Pentru ultima data, destul! racni Halter. Soldat Porta, ti ordon sa taci! Nici vorba! Vezi ti d ale tale, eu d ale mele. Sa mi te adresezi cu domnule pna u na alta! Furios, locotenentul sari printre cadavre si se apuca sa l bumbaceasca pe Porta. Se batura ca doua brute. Reveniti din surpriza, Pluto si Bauer oprira bataia, dob orndu i pe fiecare cu cte un pumn. Porta si Halter se ros-togolira n noroiul dezgust ator, de unde i traseram, si sfrsira prin a si recapata cunostinta. Privind chiors se ridicara si trasera, sub supraveghere, un gt zdravan de alcool. C um Porta se ntorcea n groapa, locotenentul i ntinse mna: Iarta ma, camarade. Nervii, dar ai mers prea departe! Sa uitam! Bine, bine, locotenente... Porta nu i ranchiunos, dar unde ai nvatat sa dai asa? Mai stiu doar pe unul, colonelul Hinka. Dar din cauza porcului de Pluto, data viit oare ne va casapi. Ne va calca n picioare. Eram din ce n ce mai beti. De mai multe ori, cte unul dintre noi cazu n groapa nsoti t de hohote de rs si de acuze fata de morti. Uite! striga Porta de rasuna cimitirul, uite o putoare cu condicuta... Dumnezeule ! Dar o cunosc!... Izbucni n rs, si arunca o fisa galbena locotenentului Walter. Este Gertrude... Bunule Dumnezeu! Cea din Wilhelmstrasse... rahat! Si ea! Nu s op t zile de cnd ne am ntlnit si iat o aici. Porta se apleca si o examina curios pe Gertrude moarta. Cu competenta unui exper t, preciza: O torpila. Se vede imediat: i au plesnit plamnii. n rest n are nimic. Cnd te gndesti ... Cea mai buna trfa pe care am cunoscut o... Merita douazeci de marci! Ne aplecaram curiosi peste amanta lui Porta. Fu apoi rndul unui barbat elegant. Stege pufni n rs: Un client pentru Gertrude! Mai bun dect un golan ca mine, ai, Gertrude? rse Porta. Daca ti as fi spus acum op t zile c o sa te ngrop lnga un domn asa frumos! Vezi, totul se sfrseste cu bine! Locotenentul arunca o privire spre sirul lung de vehicule care aduceau, fara nceta re, noi cadavre. La naiba! nca nu s a sfrsit? striga la adjutantul care conducea coloana. Mai sunt totusi si alte plutoane n afara de noi! Da, domnule locotenent. Dar se pare ca sunt o multime de cadavre, iar mai multe p lutoane s au sonat. Halter njura si continua sa si faca listele. Zi dupa zi, faceam pe groparii. Eram beti morti, glumele noastre ajunsesera la ul tima limita a obscenitatii, iar faptul ca eram nca n stare ne deschidea o portita de scapare n fata nebuniei, caci daca am fi stat sa ne gndim... Pentru sfrsit, ne a pus sa coborm n beciuri, de unde renuntasera sa mai scoata cada vrele. Iar noi, oamenii mortii, n uniformele negre ale diviziei de blindate, cu nse mnele cu cap de mort, am fost pusi sa curatam resturile cu aruncatorul de flacari . Sarcina nspaimntatoare, care i gonea din fata noastra pe supravietuitorii ngrozit i. Flacarile lungi carbonizau cadavrele, transformndu le n cenusa. Pe urma dinamita e xploda si, ntr un nor gros de praf, resturile casei n care locuisera attea generati i se surpau. Presa oficiala se multumi sa descrie n putine cuvinte aceste viziuni de infern: Ma i multe orase din norul Germaniei, printre care Kln si Hanovra, au suferit atacuri inamice. Riposta noastra nu va ntrzia. Deja numeroase bombardiere au fost doborte de A.L.A. si de vnatori."

Un soldat are arme pentru a le folosi. Asa spune regulamentul. Iar un soldat trebuie sa respecte regulamentul. De altfel, cei mai buni fac ca el sa fie aplicat. Aceasta era eterna litanie a locotenent colonelului von Weisshagen, care adora re gulamentul. Dar care totusi a considerat dezagreabil sa i fie gaurita cascheta de un glont b ine ochit. n noaptea aceea, cazarma a fost n sarbatoare. Capitolul trei UN FOC DE ARMA N NOAPTE Vreme de opt zile cursese pe noi sudoarea si sngele la instructia cu noile tancur i, pe acel teren mizerabil de la Sennelager. n mod sigur cel mai urt dintre cmpuril e de manevra germane. Se spunea frecvent, n armata, ca Sennelager, lnga Paderbonn, nu putuse fi inventat dect de un demon pentru a mari suferintele oamenilor. Si p robabil ca era adevarat, caci ai fi putut cauta mult si bine nainte de a gasi un a mestec mai sumbru de nisipuri, mlastina, crnguri de maracinis, toate mai triste s i mai singuratice dect desertul Gobi. Sennelager fusese deja blestemat de toti cei din armata imperiala care trecusera pe acolo nainte de a cadea n '914. n timpul inflatiei o suta de mii de voluntari a i celui de al doilea Reich au ajuns sa regrete meseria de somer la vederea acestu soldati ai celui de al treilea Reich, l blestemam mai i peisaj. Iar noi, sclavii mult dect toti ceilalti laolalta. Caci toti subofiterii Imperiului nu puteau fi d ect niste copii fata de sadicii armatei pe care i aveam noi acum drept comandanti. Tot la Sennelager erau executati si foarte numerosii oameni condamnati de Consil iul de razboi al Comandamentului superior al Rinului. Dar, cum spunea Batrnul, moa rtea. n acest loc ngrozitor, nu putea sa aiba dect chipul mntuirii. Pe scurt, la ntoarcerea n cazarma. Pluto si cu mine am fost desemnati sa facem de garda la arest, cu casti si puscoace, n timp ce camarazii mai norocosi plecau n or as sa si nece n bere mizeriile de pe cmpul de instructie. Porta trecu leganndu se prin fata noastra, rznd cu gura pna la urechi de puteai sa i vezi cei trei dinti rataciti prin ea. Armata, binenteles, i facuse cadou o proteza , dar el o tinea n buzunar, bine nvelita n crpe cu care si curata arma nainte de rapor t. Pentru masa, despacheta totul cu grija si punea cele doua parti ale protezei de o parte si de alta a farfuriei; dupa ce si halea portia si tot ce mai putea s a adune, si curata proteza cu crpa, o rempacheta constiincios si punea totul n buzuna r. Grabeste te sa lasi poarta deschisa cnd se ntoarce taica, striga el, caci de abia astept sa dorm pe tambal la setea n gt pe care o am!... Pe curnd, gasca de lichel e, si aveti grija sa nu si ia picioarele la spinare cazarma voastra mputita de pr usaci. Ce chiulangiu! mri Pluto. O sa se faca crita, iar noi trebuie sa ne distram cu nis te amarti de recruti. Nici macar nu poti sa faci cu ei o carte! Stateam la cantina n fata supei de urzici, eterna "Eintopf" de care eram satui, da r care ti nsela foamea. ntr un colt, ctiva recruti se umflau n pene din cauza unifor mei pe care o purtau. Sarmanii! O sa si dea duhul n curnd ntr o companie de mars, c a sa nu mai vorbim de front. Sergentul Paust era si el acolo. mpreuna cu ctiva subofiteri, si sorbea lacom, bol borosind n halba. Cnd ne descoperi echipati n fata gamelelor, rnji: Ei, golanilor! E bine n garda? Multumiti i lui mandea. M am gndit c aveti nevoie d e odihna... Fiti multumiti ca n o sa fiti mahmuri mine. Nici un raspuns de la noi. Sprijinindu se cu pumnii strnsi, pe masa, sergentul se ridica pe jumatate si si apropie de noi botul prusac. Sa aud raspunsul, hai! Regulamentul ordona ca subordonatii trebuie sa raspunda s uperiorilor. Nu suntem pe front aici... Suntem civilizati! Bagati va asta n cap! Ne ndreptaram lenesi si raspunseram: Da, sergent, suntem multumiti sa facem de garda!

Aveti trtita grea, porcilor! Va vindec eu la instructie mai repede dect credeti. Da du din mna a lehamite: Repaus, stati jos! i soptii lui Pluto: Rahatul asta face mai multe fite ca un ta major! Pluto rnji: Adevaratele bestii, tablagii astia de la regimentala! n ce hazna ne scaldam! Ma su foc, hai s o ntindem! Cum ajunseram n fata usii, Paust urla: Hei, voi! Eroi obositi, nu stiti ca n regulament scrie sa ti saluti superiorii? Nu facem nici un rabat aici! Cine v a trimis pe capul meu? Tremurnd de furie ne am oprit, am pocnit din calcie si vocea insolenta a lui Pluto rasuna: Soldat Eicken si soldat Hassel cer permisiunea de a parasi ncaperea pentru a se p rezenta la postul de garda! Cu un gest gratios. Paust si ridica halba spre bot: Rupeti rndurile! Afara, Pluto njura din toate puterile, turbat. Termina cu o basina dirijata spre usa nchisa a cantinei. O sa spunem n curnd Traiasca frontul!", Batrne, caci daca mai zacem pe aici l fac buc tele pe Paust. Tolaniti n corpul de garda, am nceput sa rasfoim revistele porno pe care ni le reco mandase Porta. Ia priveste bucile astea, zmbi Pluto, aratndu mi fotografia unei femei. Daca as ga si o trfa ca asta! As sta doar cu stanga sus! Mersi. Nu i genul meu. Mie mi plac mignonele. Uite, mi place mai mult asta. Una c a ea la fiecare sase luni si as putea sa trec prin razboiul de treizeci de ani. Comandantul garzii, subofiterul Reinhardt, se uita cu gura cascata la revistele noastre. Dumnezeule! Unde le ati gasit? Unde crezi! hohoti Pluto. Se dau la biserica. Portareasa are un teanc sub Biblie. Nu fi insolent! urla Reinhardt n fata veseliei noastre. Dar si descreti fruntea rapid. l apucara caldurile rasfoind revistele pline de pozi tii exotice. L ar fi lasat cu gura cascata chiar si pe Van de Velde, daca ar fi descoperit biblioteca portabila a lui Porta. Dumnezeule! mri Reinhardt, nu pot sa astept terminarea garzii ca sa ma duc la femei . O vezi pe asta de aici, cu trei tipi? Nu i explodeaza fundul ca o bomba? Nu ti vine sa crezi! Trebuie sa ncerc mine cu Grete. Fs! spuse Pluto condescendent, asta nu i nimic. Uita te mai bine aici, baiete! O faceam la paisprezece ani, poti sa ma crezi! Pe mutra de taran a lui Reinhardt aparu o uimire tmpa. l privea ncremenit pe uriasu l hamburghez. La paispe ani! Glumesti! Cnd ai facut o prima data? La opt ani si jumatate. Si cu o femeie maritata. Ca bacsis ca i am carat o duzin a de oua. Ajunsesem sa o fac de trei ori pe zi, att de mult mi placea! Mai trziu, t imp de doi ani, am fost asociatul patronului unui bordel. Poti sa ma crezi, nimi c nu i mai bun ca o trfa bine antrenata. Chiar daca sunt femei maritate, satule d e soti. Sunt si mai si! Ca sa nu vorbim ca te scutura ca o capra care a baut rac hiu. Taci! urla Reinhardt. Tot uitndu ma la astea, nu mai rezist. Daca domnul are atta experienta, nseamna ca poti sa mi agati una ca asta! Nu i imposibil, dar serviciu contra serviciu: zece batoane de opiu si o sticla d e alcool frantuzesc. Nu posirca nemteasca. Merge, spuse Reinhardt. Dar daca ti bati joc de mine, ti stlcesc mutra! Bine, daca n ai ncredere, spune o. Si descurca te singur, raspunse Pluto indifere nt, ca si cum opiumul si bautura nu l ar fi pus pe jaratec. Continua sa rasfoiasca, nepasator, paginile revistei pornografice. Reihardt se nvrt i ca o fiara n cusca, rasturna cazarmamentul unui recrut si l nota pentru indiscip lina n timpul serviciului de garda. Veni ntr un sfrsit si ne cuprinse amical pe dup a umeri. S a facut, baieti. Fara nici o suparare. Devii suspicios n cazarma asta mputita. O

haita de pungasi pusi pe escrocherii. Cel putin, voi astia de pe front, sunteti baieti de isprava! Cine te obliga sa zaci aici, daca te ai saturat? remarca Pluto, care se scobea n n as, stergndu se apoi pe scaunul lui Reinhardt care se facea ca nu vede. Daca vrei la fete, n ai dect sa spui, e loc destul! Ma gndeam, spuse Reinhardt. Nu poti sa stai linistit n mizeria asta de oras. Nu i v ina mea ca am ajuns aici. De la sfrlezele care te arata cu degetul pna la trfele din bordel si tinerele hitleriste, e de necrezut ce poti sa auzi! Apropo de fata... te ocupi, s a facut? De acord, dar primo, arvuna, spuse Pluto, ntinzndu si mna hrapareata. O sa ti capeti batoanele, afirma Reinhardt. ti jur! Cum se va termina garda. Si b autura, mine, cnd o sa trec pe la o cunostinta din oras. Dar tu, tu poti sa aranje zi afacerea pentru mine seara, spune mi? Pluto lua un aer plictisit. O sa ai puicuta si mine seara o sa faci tot ceea ce vrei. Va priveste! Ca jucati carti sau va hrjoniti, putin mi pasa! Recrutii, cei mai multi n aveau optsprezece ani, priveau chiors, rosind, jenati de aceste duritati verbale care pentru noi alcatuiau o conversatie banala. Am fi f ost uimiti daca ne ar fi considerat imorali. Sa te culci cu o femeie era la fel de banal ca a face parte din plutonul de executie de la Sennelager. Ambele lucru ri ne lasau indiferenti, dupa ce trecusem prin teribilul tavalug al armatei. Noaptea cazuse de mult peste cazarma. Ici si colo, cte un recrut adormise n spatel e ferestrelor sumbre, plngnd ncetisor. Dorul de casa, frica sau attea alte motive... n ciuda uniformei si a briciului cazon pe care nu l folosise, un copil. Pluto si cu mine trebuia sa patrulam n lungul zidului ce nconjura cazarma. Trebuia sa verificam daca toate portile erau nchise dupa ora zece seara si daca lazile d e munitie, aflate n spatele terenului de instructie, erau n ordine. Daca ntlneam pe cineva pe teritoriul cazarmii, trebuia sa l somam si sa i verificam actele, chia r daca l cunosteam. Ofiterii faceau adesea glume proaste; lasndu se opriti pentru a vedea daca ordine le sunt respectate, iar, printre ei, n special comandantul, locotenent colonelul Weisshagen, pentru care era distractia favorita. Era un barbat scund, mereu cu mo noclul la ochi. Tinuta sa era un bun exemplu de cochetarie prusaca: tunica verde croita jumatate nemteste, jumatate ungureste, foarte scurta, ca la cavalerie. To t asa, pantaloni de calarie gri, luciosi, aproape albi, cu bazoane de piele pe f und; iar cizmele negre, foarte nalte, nct te ntrebai cum de si mai poate ndoi picioar ele! Din cauza cizmelor si a pantalonilor, soldatii l poreclisera cur ncaltat". Cascheta, ca acelea ale marimilor din partid, stralucea de ghirlande brodate si avea un l ant greu de argint drept curelusa. Mantaua lunga, cu reverele mari, era din piel e neagra. Purta la gt crucea Pentru merite", bacsis din celalalt razboi, n care ser vise n garda mparatului, de unde pastrase, contrar tuturor regulamentelor, nsemnele de pe epoleti. Se pusesera pariuri daca avea sau nu buze. Gura era o taietura dreapta ce i braz da mutra brutala, desfigurata de o cicatrice. Dar ochii erau cei care dominau ntr egul: ochi albastri oteliti, care i nghetau de spaima pe cei ca-rora li se adresa micutul comandant cu vocea lui de catifea. Ochi reci, nenduratori, care te goleau , te ucideau, zdrobeau orice mpotrivire. O cobra avea ochi ngeresti fata de cei ai locotenent colonelului von Weisshagen, co-mandant al batalionului disciplinar d in Regimentul 27 tancuri. Din timpuri imemorabile nu fusese vazuta vreo femeie n compania lui von Weisshagen , iar cele pe care le ntlnea ncremeneau sub privirea lui, socate. Daca ar fi parasi t vreodata armata, ar fi ajuns fara ndoiala paznic ntr o nchisoare de duri", caci om ul care sa l nfrunte nu se nascuse. Mai era un lucru remarcabil la Weisshagen. Tocul revolverului era mereu deschis, pentru a avea la ndemna mauserul negru albastrui, cu aspect veninos. Ordonantele l ui avea doua spuneau ca nu se desparte niciodata de un revolver Walther 7,65, nca rcat cu sase cartuse explozive. Cravasa ascundea o lama lunga si fina, gata sa ia sa din teaca. Se stia urt si si lua toate precautiile mpotriva eventualilor imbecil i att de nebuni sa l atace.

Binenteles, nu vazuse niciodata frontul: relatiile lui sus puse serveau la ceva. Cinele sau roscat, Baron, era nmatriculat pe lista companiei si fusese de mai mult e ori degradat n fata ntregului batalion. Acum era degradat si nchis ntr o celula a corpului de garda pentru ca se ascunsese sub biroul stapnului. Adjutantii asudau de frica atunci, cnd, la telefon, vocea blnda a lui von Weisshage n le semnala o greseala. Caci puteai sa fii sigur, n cinci minute colonelul afla totul. Erau chiar zile n care ne ntrebam daca nu vede prin zid. Pedepsea ntotdeauna cu maximum prevazut n miile de articole cu care cel de al treilea Reich mpanase dre ptul militar. Clementa era pentru el un semn sigur de decadenta. Adora sa dea ordine imposibil e subordonatilor. Asezat la biroul sau de mahon, l fixa pe cel aflat n pozitie de drepti n fata sa, pentru a i arunca scurt: Tu, ala de colo, sari pe fereastra!" Nefericit cel care ezita sa fuga la fereastra ca sa ncerce sa se arunce de la etaj ul trei. Vocea scundului ofiter rasuna n ultima secunda: Bine. Pleaca de la fereastr a". Sau intra ntr o ncapere, fara zgomot, ca o pisica (cizmele sale aveau talpile de c auciuc). Cu o voce dulce arunca: Stati n mini." Cel care nu reusea era notat cu grija ntr un carnet cenusiu pe care von Weisshage n l tinea mereu n buzunarul din stnga de la piept. Caligrafia folosind ca pupitru spa tele nefericitului care ncasa opt zile de exercitii de pedeapsa. Vorbind n soapta, ne plimbam posomorti prin cazarma. Pluto avea n coltul gurii o tig ara pe care la nevoie o putea ascunde oricnd n gura. Trase un sut n ncuietoarea unei lazi de munitie si constata, cu bucurie, ca aceast a se deschide. Ce scandal urma sa se iste n Compania a 4 a. Daca am fi putut pune un fitil aprins... Ce foc de artificii ar fi facut cazarma sarind n aer! La aces t gnd vesel, Pluto izbucni n rs, trezind ecourile noptii albastre. nconjurnd terenul de instructie, si arunca departe n iarba uscata chistocul si priviram n tacere lumi nita cu acelasi gnd secret... Aceeasi speranta ca se va ntmpla ceva. Rondul continua cu pasi masurati. Baionetele prinse la arme luceau cu rautate. N u facusem zece pasi cnd aparu n fata noastra o silueta cunoscuta: locotenent colone lul Weisshagen. nvaluit n manta si cu cascheta pe cap parea o sperietoare de ciori . Pluto lansa parola: Greisenau!" Liniste cteva secunde. Apoi din nou, strigatul lu i Pluto: Patrula de garda n serviciu cere, conform regulamen-tului, actele domnulu i colonel!" Liniste. Mantaua de piele fosni. Mna nmanusata scoase si ndrepta catre noi teava unui revolv er n timp ce soptea dulce: Si daca as trage? n aceeasi clipa focul tras de Pluto izbucni ca un fulger. Smulse cascheta colonelu lui si, nainte ca acesta sa si revina, avea baioneta mea n piept si patul pustii l ui Pluto i zbura revolverul din mna. Vocea acestuia, din urma se auzi mngietoare: Sus minile, domnule colonel, sau trag! Eram gata sa izbucnesc n rs. Doar militarii se puteau purta att de imbecil. Apasam b aioneta n pieptul colonelului ca sa subliniez seriozitatea amenintarii noastre: Uf!... exclama el, amenintator, ma recunoasteti. Ia ti baioneta si continuati va patrularea. Mine sa faceti raport despre focul tras. Nu va cunoastem, colonele. Stim doar ca n timpul serviciului am fost amenintati d e o arma si ca, dupa regulament, am tras un foc de avertisment. Fara mila, Pluto continua: Suntem obligati sa va ducem la corpul de garda. l mpinseram ncet spre corpul de garda pe colonelul care njura, dar ne facuram ca nu n telegem. Fu obligat sa nainteze. Intrarea noastra provoca un adevarat taraboi. Reinhardt, care dormea ntins pe o ma sa, cazu pe jos, se ridica, lua pozitia de drepti, facu cei trei pasi regulament ari spre colonel si cu o voce tremurnd de emotie, striga: Sa traiti! Subofiterul Reinhardt aflat n timpul serviciului de garda, raporteaza. Garda este formata din douazeci de oameni, cinci n posturi fixe, doi n patrula. n post sunt patru oameni: un soldat din Compania a 3 a cu doua zile de arest, un t ragator de pe tanc si un soldat din Compania a 7 a cu sase zile, toti trei pentr

u ca au ntrziat dupa stingere, si un cine soldat, cu trei zile, pentru ca s a ascun s sub un birou. Nimic special de semnalat domnului locotenent colonel, ncheie Rein hardt stacojiu. Von Weisshagen l ntreba ntepat: Cine sunt eu? Sunteti comandantul batalionului de refacere din Regimentul 27 disciplinar de ta ncuri, locotenent colonel von Weisshagen. Pluto, cu un aer uimit, si latra raportul: Soldatul de rangul I Eicken, seful patrulei de cazarma compusa din doi oameni, ra porteaza comandantului garzii: l am arestat pe locotenent colonel pe terenul de instructie al Companiei a 2 a. Neprimind raspuns la parola si vaznd ca la somatie si la cererea actelor am fost amenintati cu un revolver, asa cum prescrie regul amentul, am tras un foc de avertisment cu o arma model 93, n asa fel nct cascheta pr izonierului a fost smulsa de glont. L am dezarmat pe prizonier si l am adus n fat a comandantului garzii. Asteptam noi ordine. Liniste. Tacere mormnt. Reinhardt, complet depasit, se sufoca si dadea din cap, n timp ce colonelul l priv ea pasionat. Pielea de pe teasta rotunda a lui Reinhardt se rosea si palea rnd pe rnd: totul se amestecase n el. Colonelul si pierdu rabdarea si cu o voce dulce spus e cu repros: Am nteles ca ma cunoasteti. Sunteti comandantul garzii. Siguranta batalionului est e n minile dumneavoastra. Ce ordine dati? Nu putem sa asteptam toata noaptea! Reinhardt era ngrozit. Ochii i iesisera din cap de disperare n timp ce fixa pe rnd us a, rastelul cu arme bine aliniate, recrutii drepti si ncordati, perna si mantaua de pe masa, dovezi nefericite ale somnului sau neregula-mentar. Privirea sa se nt oarse catre locotenent colonel si catre noi, care, cu o bucurie neascunsa, astep tam raspunsul eroului acelui moment, strivit de mai multa putere dect si dorea. Ave a n fata lui un om, n aparenta alcatuit ca toti ceilalti, dar, din nefericire, nzest rat cu broderii de aur si argint pe umeri; un om care pentru Reinhardt era Dumneze u si Satana; care avea n minile lui viata si moartea si mai ales... mai ales! pute rea de a spune cteva cuvinte care l ar fi expediat pe el, Reinhardt, n ceva att de n spaimntator ca o companie de mars n spatele careia se profila un front de zapada! Destinul sau, n acele clipe, depindea de raspunsul pe care urma sa l dea atotpute rnicului colonel von Weisshagen, care astepta cu un surs batjocoritor pe buze. Creierul lui Reinhardt ncepu sa macine, la nceput ncet, apoi din ce n ce mai repede. Mugind ca un taur printre vaci, striga la Pluto si la mine: Ce i purtarea asta?... Eliberati l imediat pe colonel, sleahta de imbecili! Este rusinos... Continua cu un aer radios: Sunteti arestati! Scuzele mele, domnule c olonel! spuse el pocnind din calcie, cretinii astia vin de pe front, asta le a su cit capul. Ar trebui trimisi n fata curtii martiale. Privirea nvaluitoare a locotenent colonelului ne hipnotiza. Aventura depasise toat e asteptarile sale... chiar tipul de ntmplare care promitea sa devina exemplara. Deci asta i parerea dumitale, subofiter? si aranja neglijent unul dintre revere, lua din minile lui Pluto revolverul si casc heta gaurita, apoi se apropie de masa si arata patul improvizat al lui Reinhardt. Luati astea de aici! Zece mini se repezira si totul disparu ca prin farmec. ncet, locotenent colonelul s i ntredeschise mantaua si carnetul cenusiu fu scos din buzunarul stng. Cu gesturi cautate aparu si creionul de argint. Carnetul fu pus pe masa putin nclinat, asa c um te nvata la scoala primara. Scriind, gndea cu voce tare. Subofiter Reinhardt, Johann, de serviciu n cadrul Companiei a 3 a, n calitate de c omandant al garzii, a fost gasit echipat neregulamentar n timpul serviciului de g arda. Tunica era descheiata, centura si revolverul nu i erau la ndemna, astfel nct n ar fi putut apara corpul de garda cu armele ce i erau ncredintate, asa cum este ordonat n articolul 10678 din 22 aprilie 1939, privind serviciul de garda. n plus, c ontravenea grav articolului 793 din aceeasi data, dormind pe masa din corpul de garda. Pe lnga asta, a folosit o manta a armatei ca patura. n fine, nu a respectat reglementarea 663 din 16 iunie 1941, promulgata de locotenent colonelul von Wei sshagen, cu privire la identificarea persoanelor surprinse pe teritoriul cazarmi i dupa ora 22. Comandantul garzii nu are dreptul sa ia nici o hotarre cu privire

la acest subiect, ci trebuie sa l anunte imediat pe ofiterul de serviciu. Dintr o miscare se ntoarse spre Reinhardt care ramasese cu gura cascata de uimire. Ai vreo observatie de facut? Reinhardt era mut. Locotenent colonelul scoase o batista alba ca zapada si si ste rse monoclul. O musca bzia n jurul lampii. Von Weisshagen se ndrepta si latra: Soldat Eicken si port drapel Hassel, duceti l pe subofiterul Reinhardt la arest. Este arestat pentru mari lipsuri n timpul garzii. Povestea o sa ajunga la Curtea martiala. Soldatul Eicken este comandantul garzii pna la desteptare. Patrula a e xecutat corect serviciul de garda, n spiritul regulamentului. Fara zgomot usa se nchise dupa el. Musca ncetase sa mai bzie. Vino aici, tu! spuse Pluto, vesel, lui Reinhardt. Daca ncerci sa fugi, fac uz de arma! l lua, zdranganind amenintator inelul cu chei. Din celula 7 se auzea latratul cinel ui prizonier. Gura! striga Pluto. Liniste, dupa ora zece! si l mpinse pe Reinhardt nauntru. Cu zgomot, descuiasem broasca de la celula 13. Gol pusca, prizonier, si pune ti toalele pe pat, comanda Pluto care era n al noule a cer. n cteva clipe marele Reinhardt statea n fata noastra gol, un om nensemnat si gras, c are, despuiat de galoane, redevenise ceea ce era: un simplu agricultor. Prizonier, apleaca te! spuse Pluto, decis sa aplice ntocmai regulamentul si imitnd urletele ragusite ale sergentului Edels. Studie minutios fundul pe care l ntinsese Reinhardt, un fund alb si rotund ca o lu na plina. Prizonierul n are nimic ascuns, jubila Pluto. Controla apoi urechile nefericitului, complet descumpanit si mut, si anunta cu ar oganta: Prizonier, nu cunosti regulamentul igienei personale, stabilit de corpul medical. Porcul nu stie ca trebuie sa si curete haznaua asta plina! Sa scriem: am gasit prizonierul ntr o stare de murdarie avansata, cu urechile deosebit de jegoase. Chiar vrei sa scriu? am ntrebat. Binenteles. Sunt comandantul garzii, da sau nu? Si responsabil de arestat? Ah, mai taci, idiotule! Asa n ajungi nicaieri! O sa scriu daca semnezi. Bine, bine, spuse Pluto rznd, nu mai face atta galagie! Carnetul cu adrese al lut Reinhardt fu rasfoit cu cea mai mare atentie. Fu rndul unui pachet de tigari, pe care Pluto l adulmeca sub privirea interesata a prizoni erului. Uriasul acoase un urlet: Dumnezeule mare! Arestatul are tigari cu opiu asupra lui! Ce facem? Le iau n consi gnatie sau le dau la raport? As fi curios sa vad mutra celor din Curtea martiala. Frate, hotaraste te! M am saturat! spuse Reinhardt furios. Pastreaza le, neam de traista! Si opreste te din puricat! Gura, arestat! Respecta gradele. Daca nu, o sa fiu obligat sa ti aplic regulamen tul special pentru cazuri dificile si ti reamintesc ca atunci cnd mi vorbesti iei p ozitia de drepti. Baga ti asta n dovleac! Rznd mereu, Pluto si puse tigarile n buzunar, apoi aduna ntr un sac obiectele prizoni erului, n afara de lenjerie si uniforma. i ntinse inventarul pe care l alcatuisem. Semneaza aici! Asa n o sa avem probleme cnd o sa iesi. Reinhardt ncerca sa verifice lista, dar Pluto i o taie scurt: Nu esti n sala de lectura. Semneaza si misca! Si atrna ti crpele n afara usii, ca sa respectam ordinele. Reinhardt statea posac, gol ca Adam, sub mica fereastra a celulei. Ei, arestat, roaga te pna la desteptare, ncheie Pluto, triumfator. Iesi din celula si nchise usa cu zgomot. Sa aiba n mna lui cheile celulelor l facea nebun de fericire, caci fusese mai adesea prizonier dect temnicer. n bucuria sa, t elefona tuturor subofiterilor de serviciu din diferitele blocuri ale cazarmii, c ernd mii de detalii de care nici un alt comandant al garzii nu se interesase vreo data. Ai vocea unuia trezit din somn? (Acesta si era adevarul, normal.) Lipsa de discip lina. Sa mi faci un raport. Trimite mi mine, pna la ora opt, situatia armamentului

si a munitiei. Cine va vorbeste? Comandantul garzii binenteles, drept cine ma ie i? Subofiterii, nnebuniti, se aplecau deasupra situatiilor, avnd o noapte alba n fata. Foarte multumit de el, Pluto se rasturna n scaun, cu picioarele pe masa, si si re lua lectura pornografica nsotita de tigari cu opiu, cnd se auzi un zgomot formidab il. Doi recruti navalira n corpul de garda cu o persoana foarte agitata, mbracata cu o rochie de bumbac nflorata, o batista pe crestet si bocanci de infanterie n picioa re. Comandant al garzii, spuse unul dintre recruti, tragatorul tanchist Niemeyer rapo rteaza ca n cursul patrularii am arestat aceasta persoana care urina pe peretele C ompaniei a 3 a. A refuzat sa si dezvaluie identitatea, n schimb i a nvinetit ochiu l tragatorului Reichert. Pluto clipi. l recunoscusem amndoi pe Porta. Fara sa l nvredniceasca pe recrut cu o privire, mpinse un scaun spre Porta si i spuse cu zmbetul pe buze. Vreti sa luati loc, doamna? Gura, idiotule! Nu ma calca pe coada, ca ti ard una ca mocofanului ala! i se ras punse cu totala lipsa de respect comandantului garzii. Pluto l mpinse pe Porta pe scaun. Scuzati, doamna. Doamna a intrat n cazarma pentru a cauta o bucatica buna? Sunt co mandantul garzii soldat Eicken, mare specialist. Pot sa va ajut, doamna? Ridica fusta lui Porta, descoperindu i izmenele militare pe genunchii ascutiti. Oh, oh, cocheta!... Moda de la Paris pentru dessouuri? Nu toate doamnele au asa c eva! Porta, beat, mort, se ridica: Da mi pace, amice, sau adu mi o bere! Sunt mort de foame! Recrutii se volatilizara. Porta se puse pe sforait. Pluto se apleca la urechea l ui si urla sa i sparga timpanul: La raport! Porta sari n picioare, tremurnd, si se blbi catre zidul alb: Soldat de rangul I Joseph Porta, prezent! Izbucnira cu totii n rs. L am carat ntr o celula goala si de abia a doua zi am afla t povestea aventurilor sale. Trecuse prin toate tractirurile si, dupa spusele lu i, se saturase de femei pentru doi ani! La ultima i se sterpelise uniforma si cin eva i scrisese pe spate cu vopsea rosie Porc". Dar cine? I ar fi fost greu sa spun a! Restul noptii l petrecuram jucnd carti pe banii subofiterului Reinhardt, care, spun ea Porta nu va avea nevoie de ei pna la sfrsitul razboiului, moment dupa care nu vor mai valora nimic." La opt dimineata, ofiterul de serviciu, locotenent Wagner, a fost gata sa lesine la istorisirea uneia dintre noptile cele mai bogate n evenimente pe care le cuno scuse vreodata cazarma. Punctul slab, pentru el, era ca nu auzise focul de arma, ceea ce dovedea fara tagada, fie ca dormea, fie ca iesise fara nvoire. l cunostea suficient pe locotenent colonelul von Weisshagen pentru a fi sigur ca, deja de cteva ore bune, acesta astepta raportul pe care, n asemenea circumstante, ofiterul de serviciu ar fi trebuit sa i l aduca la timp. Asa cum doi si cu doi fa c patru, viitorul sef al companiei de mars urma sa se numeasca locotenent Wagner . Cu gura cascata, analiza tragedia n toata splendoarea ei. Nu si putu opri un mrit s albatic cnd Pluto, zmbind, i aminti de laudele locotenent colonelului la adresa patr ulei si, scrsnind din dinti ca un cal care musca dintr o sfecla nghetata tun, iesi din ncapere.

Era o dimineata nsorita. Ne am dus sa i luam de la nchisoare. Au facut ultimul lor drum ntr un camion care zdruncina si ncerca sa se mpotmoleasca. Pe urma, parura ca se ofera gloantelor noastre pentru a ne usura sarcina.

Si totul se petrecea n numele poporului german. Capitolul patru ASASINAT DIN RATIUNI DE STAT

Porta urca ultimul n uriasul Krupp Diesel. Cutia de viteze scrsni. O scurta oprire la postul de control, de unde luam ordinul de misiune. Traversnd orasul, salutam toate fetele pe care le ntlneam; Porta ncepu o poveste scab roasa, Molie l ruga sa o scurteze si de aici izbucni o cearta n toata regula. Nu se sfrsi dect atunci cnd intraram n nchisoare. Feldwebel ul Paust, care conducea grupa, sari din camion si ramase agatat de clo potul de la intrare. Patru dintre noi l am urmat nauntru, unde ctiva infanteristi tineau locul gardienilor. Paust disparu pentru a si primi hrtiile de la feldwebel, un cavalerist plesuv, plin de ticuri. Porta ntreba cu interes: Cum va petreceti timpul la prnaie? Nu i de invidiat! spuse un gefreiter pe la cincizeci de ani, treaba voastra nu d ureaza mult. n timp ce aici, cei pe care i luati, i cunoastem de cteva luni! Camaraz i, orice ai spune. Si macar daca ar fi ultimii, dar apar mereu altii. E o nebuni e! Tine ti gura, Carl! spune un obergefreiter, facndu i semn cu cotul subordonatului sau si uitndu se chiors spre noi. Priveam curiosi micul corp de garda, masa plina cu farfurii murdare, tabla neagr a purtnd numere si observatii despre celule. Cei verzi, erau condamnatii la moarte ; am numarat douazeci si trei. Cei rosii, erau cei care nu aparusera nca n fata Cu rtii martiale; erau multi, n timp ce albastrii (detinutii) nu erau dect paisprezec e. Erau si alte culori, dar nu le banuiam semnificatia. Pe peretele opus, doua fotografii, a lui Hitler si a generalului Keitel, fixau re ci acel tablou al destinului. Ce le pasa astora? spuse Stege. Azi este ziua terciului de mazare si daca nu ne nt oarcem pna la amiaza, putem sa ne punem pofta n cui. Aha, faceti pe durii, exclama gefreiter ul. N o sa va mai arda de halit, gnditi v a la ce va asteapta! Am iesit afara de douazeci de ori n noaptea asta, asa de rau mi se face. Sarmanul de tine, rse Porta, voi si ceilalti iepurasi de cmp ar trebui sa stati d e o parte cnd golim haznaua. Gura, Porta! comanda Mller. n fata mutrei acre a lui Porta, paznicii se retrasera nervosi, ca si cum le ar fi fost scrba de noi. Un zgomot de chei ne a ajuns la urechi, o femeie striga, apoi tacu. Porta aprinse o tigara cu opiu, Stege se aplecase sa si exa-mineze bocanc ii bine lustruiti; un infanterist asezat la masa desena pe un petec de sugativa. Atmosfera era la fel de ncarcata ca naintea unei furtuni de august, la tara. Soneria telefonului ne facu sa tresarim. Obergefreiter ul se ridica cu apatia unu i sclav si raspunse: Da, domnule grefier, grupa este aici. Da, familia va fi nstiintata conform regula mentului. Nimic deosebit de semnalat. nchise. Sunteti atsteptati, spuse el cu efo rt. Ca la o casatorie la primarie! spuse Pluto. Toti asteapta. De s ar sfrsi odata, bu nule Dumnezeu. O sa nnebunim! nca vorbea cnd usa se deschise, lasnd sa treaca o telefonista din armata, nsotita de un subofiter ntre doua vrste, amndoi mbracati n zeghea condamnatilor. n spatele lor me gea feldwebel ul de cavalerie, si, ducnd dosarele sub brat, Paust care clipea ner vos din ochii sai albastri. ncadrnd prizonierii, parasiram nchisoarea. Cei din camion o ajutara politicosi pe f ata sa urce, desi subofiterul parea sa aiba mai multa nevoie de ajutor. Masina de mara cu o zmucitura sub privirea dusmanoasa a senti-nelelor si, zgltindu se, lua d rumul cazarmii. Prima parte a calatoriei se scurse fara un cuvnt; i priveam intimidati pe cei doi prizonieri. Pluto a fost cel care a rupt tacerea oferindu le o tigara cu opiu. Luati de aici, face bine.

Amndoi luara tigarile avizi si ncepura sa fumeze cu febrilitate. Porta se apleca na inte, tinndu se de transversala plafonului. De ce vor sa va mpuste? Tinerei i scapa, tigara si izbucni n plns. Nu voiam sa te chinui, spuse stngaci Porta, dar mi place sa stiu ce fac. Trebuie s a ntelegi. Cretinule! striga Mller, dndu i una dupa ceafa, ce te doare? O sa o afli la Senne! si trecu bratul pe dupa umerii telefonistei: Linisteste te, surioara. Este un pr ost. ntotdeauna se amesteca unde nu i fierbe oala. Fata plngea n tacere. Motorul hria din cauza pantei abrupte. Paust, n spatele lunetei de la cabina, ne observa, stnd si fumnd. Batrnul ne arata un morman de pietre la m arginea drumului, unde lucrau ctiva prizonieri de razboi si ctiva localnici. De necrezut! Repara!... Nu i niciodata prea trziu. Ne plimbam prin hrtoape de nu m ai stiu cnd. Bauer voia sa afle daca Porta are de gnd sa treaca pe la Pisica neagra" pe nserat. Lieschen si Barbara vor fi acolo. O sa ne distram. Si eu, dar numai pna la zece. Pe urma ma duc la inaugurarea unui bordel pe Mnchene r Gasse. O ambulanta cu sirena urlnd depasi cu greu camionul. Te ametesc cu sirenele astea, spuse Bauer, aruncnd o privire prin geam. O nastere grea, sau un accident, spuse Mller. Femeia mea a avut o hemoragie la al doilea. De abia au salvat o. Sunt bune si sp italele astea moderne cu ceea ce numesc ei transfuzie de snge. Ai vazut o pe noua sosita la cantina Companiei a 2 a? E o aparitie! n acelasi moment un soc violent ne arunca unii peste altii. Vehiculul cazuse ntr u n sant. Cretinule! striga Porta soferului. Nu poti sa fii atent? Crezi ca esti pus aici ca sa ne omori, ai? Raspunsul se pierdu n zgomotul motorului. Cerul acoperit toata dimineata, se lumin a si soarele aparea dintre nori. Se face frumos, spuse Stege. Cu att mai bine, azi vreau sa ies cu o puicuta pe ca re am agatat o ieri. Porta se puse pe rs. De ce te duci mereu pe lac cu gagicile tale? O sa vi se nmoaie noada n barcile ale a putrede, pline cu apa. Vino, mai bine cu mine la Mnchener Gasse, poti sa ti adu ci si fetita. N aveti alt subiect n afara de povestile astea dezgustatoare cu femei? suiera Mller nemultumit. Oh, tu, tata mare, spuse Porta amenintator, trancani cam mult n ultima vreme. Noi nu ne bagam n discutiile tale pe ascuns cu preotul. Vezi ti de oile tale. O sa ved em pe front ce i de capul tau, taranoi din Schleswig! Mller sari si trimise o directa spre Porta care se eschiva la timp si l pocni cu d osul minii peste gt, Mller se prabusi n fundul camionului. A cautat o, spuse Batrnul. Stiu ca are o vrsta, dar, ori si ct, totul are o limita. O sa i vorbesc la ntoarcere. Iar eu o sa i sparg botul, spuse Porta cu un aer care nu prevestea nimic bun. Pluto anunta ultima bomba: stia din sursa sigura ca vom fi mutati ntr o fabrica d e tancuri ca sa probam noul Panzer 6; supranumit Tigrul regal". Domnul are taine cu Cur ncaltat"? l ironiza Stege. Bunule Dumnezeu, ce aveti de faceti scandal din orice? striga Pluto. O ntrebare tmpita! striga Batrnul. Crezi ca mergem la plimbare? Ce ai n loc de inima ? Nu vreti sa faceti putina liniste? ntreba pe neasteptate, spre mirarea noastra, ba trnul subofiter. Camionul se clatina pe drumul desfundat de vehiculele grele ale armatei. Cazuram pe gnduri privind n gol. Mller, revenindu si; ramase ghemuit n coltul sau cu un aer si mai acru ca de obicei. Tnara fu aceea care rupse tacerea. Are cineva o tigara si o pastila pentru dureri de cap? Stege i oferi tigara. Mna sa tremura cnd i a aprins o cu bricheta luata din Franta cu trei ani n urma. Ne cautam cu srguinta prin buzunare dupa comprimatele pe care s

tiam ca nu le avem. Porta trase geamul de la cabina soferului. N aveti vreo pastila, voi astia? Pentru dureri de cap. Paust rnji: Am una n P 38 ul meu, dar este radicala. Pe cine l doare capul pe aici? Pe fata. Urma o tacere jenanta. Geamul fu rapid tras la loc cnd se auzi un Porcule!" arunca t de Pluto. Ar vrea unul dintre voi sa mi faca un serviciu? ntreba subofiterul. Si fara sa mai astepte raspunsul continua: Sunt din 76 artilerie. ncercati sa l gasiti pe subofit erul Brandt din bateria a 4 a si rugati l sa vada daca sotia mea a primit banii. Ea locuieste la Dortmund, la fiul cel mare. Vrei sa faci asta? l ntreba pe Stege. Acesta tresari si blbi ceva. Nu face dect prostii, i o taie Pluto. O sa ma ocup eu, am un camarad n 76, Paul Gr oth, l stii? Da, la bateria a 2 a. Si a pierdut un picior n '41 la Brest Litowsk. Saluta l din partea omului cu gazul. Asta era nainte de razboi, explica el. Tnara, interesata, se trezi din toropeala si putina viata i aparu n obraji. Vreti sa faceti si pentru mine ceva? spuse ea nesigura. Dati mi o hrtie si un crei on. Zece creioane i fura ntinse. Batrnul i oferi o hrtie de scris cazona, care putea fi l ipita ca un plic. Scrise nervoasa, n graba, reciti, lipi si i dadu plicul lui Plut o. Vreti sa o trimiteti? S a facut, fu raspunsul scurt, iar hrtia disparu ntr un buzunar. O sa capatati o sticla de vin, daca o duceti chiar dumneavoastra, bigui ea. Grabita, l cntari pe docherul urias, n uniforma lui patata de ulei, cu casca de ote l data pe ceafa, cu arma ntre picioarele ncaltate cu bocanci scurti de infanterist pantalonii i fluturau pe deasupra; vestonul scurt, cu re-verele purtnd capete de mort din argint, parea lungit de pielea neagra a cartusierei nchise, n care cartus ele luceau amenintatoare. N ai grija..., spuse ncet uriasul. Va fi exact asa cum vrei. Pluto, aici de fata, este cel mai bun postas din Reich. Multumesc, soldat, n o sa te uit niciodata. Se facu liniste. Soarele ndepartase norii si ncalzea puternic. Un oberschtze ncepu s a fluiere un cntec si ceilalti l acompaniara. Dar se oprira brusc, tulburati, ca si cum si ar fi dat seama ca fluiera n biserica. Masina se opri si Paust striga sentinelei: Grupa din Compania a 2 a de garda: un feldwebel, un subofiter, 20 de oameni, 2 c ondamnati. Sentinela verifica. Un feldwebel scoase capul din baraca si striga: Poligonul 9. Sunteti asteptati! Ce ati frecat o atta? Rahat! raspunse Paust. Fara a mai astepta raspunsul, o luaram pe drumul nisipos, printre baracile dormit or pentru stagiul ce se facea pe terenul de instructie. Satul n ruina pe care l tr aversaram fusese locuit, cu mult timp n urma, de tarani pasnici, dar acum era pust iu si ferestrele, goale se cascau spre oamenii n uniforma, care, ct era ziua de lun ga, faceau instructie printre casele si grajdurile abandonate. Sa speram ca mai ramne mazare, se plnse Schwartz. O data e ceva bun si trebuie sa fim n misiune. Nu i raspunse nimeni. Un iepure! striga Porta excitat, aratnd ceva ce disparea n maraci-nisul uscat. Toti cascaram gura. Adevarata mana cereasca, gemu el, si ne fuge de sub nas! Ultima data cnd am vazut unul, eram n Romnia, aproape de Dunare, spuse Pluto. Cnd l am curatat pe nemernicul ala, rse Porta, care uitase de iepure pentru a evoc a viata de nabab pe care o ducea pe atunci. Masina se opri. njurnd, Paust sari jos. Unde i poligonul 9? Idiotul asta s a ratacit. Am ajuns pe pista de sarituri. Nu primi nici un raspuns. Despaturi o harta, o ntoarse pe toate fetele si dura un secol pna gasi drumul bun. Camionul ntoarse si se scufunda n nisip. n afara de conda mnati am cobort cu totii ca sa l mpingem.

Sunt unii care ar trebui sa dea o raita prin Rusia, prezise Pluto; vor nvata si a ltele dect ce se nvata pe cmpul asta nenorocft! S a zis cu mazarea! gemu Schwarte, necajit. Ma pis pe mazarea ta! urla Stege. Musca te de cur daca ti e foame! Nu ti s a vorbit, cacacios de pe front! i o ntoarse Schwartz furios. Bataia era gata sa izbucneasca, atunci cnd masina porni n sfrsit. Ne urcaram din me rs; nu dupa mult timp o alta oprire; era n fine poligonul 9. Feldwebel ul Paust c omanda: Pluton de pedeapsa, nainte. Nervosi, sariram si ne aliniaram naintea lui Paust uitndu i complet pe condamnati, ceea ce l nfurie pe un locotenent din feldgendarmerie. Paust, n plina nvalmaseala, n cepu sa vorbeasca fara sir. Urla cu o voce care ra-suna pna la liziera de brazi, unde un grup de civili si de militari asteptau ntorsi catre noi. Prizonieri, nainte!... Mai repede, mai repede... un, doi, un, doi, baieti! Lovindu se unul de altul, condamnatii n zeghe coborra din camion si se asezara, apr oape umili. n stnga grupei, fata n spatele subofiterului. Locotenentul era, rosu si desfigurat. Tragea degeaba de centura lata si de revol ver. Prezentati va, domnule, prezentati va! Ce asteptati? Paust, din ce n ce mai nervos, zbiera: La dreapta, la dreapta, privirea nainte... atentiune, la dreaptaaa! Se ntoarse si pocni din calcie: Feldwebel Paust, comandantul plutonului de executie, din compania de garda, Regimentul 27 tancuri, Compania a 3 a, prezent cu doi condamnati. Locotenentul raspunse la salut, se ntoarse si disparu printre brazi. Porumbei cu picioarele acoperite de pene gngureau printre semintele risipite pe jos. n departa re cnta un cuc. Ne gndeam la un jos copilaresc: Cti ani mai am de trait?", numarnd de cte ori cnta pasarea invizibila. Condamnatii la mijloc, cu doi oameni n spatele lor, ordona locotenentul. Putin mai departe de drum, pe jumatate ascunse de tufisuri, se vedeau trei cutii de lemn. Paliram: erau trei sicrie. Soarele stralucea, ctiva gradati fumau, porumbeii uguiau. Un mascul alerga, nendemn atic, n spatele a doua femele care se nvrteau cochete. Armele erau calde n minile asu date. Stege, cu gndurile aiurea, se juca cu catarama centurii. Grefierul dadu dosarul unui sergent de cavalerie; nu reusea sa puna ordine n hrtii le colorate pe care le frunzarea vntul. Cu o voce sonora, ncepu sa citeasca: n numele Fhrer ului si al poporului german, Curtea martiala condamna pe Irmgard Ba rtel, nascuta la 3 aprilie 1922, telefonista auxiliara a Wehrmacht ului, lucrnd la Bielefeldt, la mpuscare pentru apartenenta la o organizatie comunista ilegala si pentru raspndirea de manifeste mpotriva securitatii statului n cadrul cazarmii. Co ndamnatul este scos din toate drepturile si bunurile sale revin statului. Aceeasi condamnare pentru batrnul subofiter, dar pentru refuz de a executa ordinele n timpul serviciului la lagarul 6". Terminnd de citit, grefierul i facu semn locote nentului, iar acesta i dadu cteva ordine lui Paust. Pluton de executie, la dreapta! nainte, mars. Nisipul era prafos sub picioarele noastre. Fata se poticni, dar Pluto o sprijin s i ea cazu doar n genunchi. Fu un scurt moment de dezordine. Porumbeii, pe care, o rdinele tipate i gonisera, revenisera, ncrezatori, aproape printre picioarele noas tre. De dupa o cotitura aparu ceea ce asteptam cu totii, dar care ne provoca totusi u n soc: stlpii condamnatilor la moarte. Erau sase; sase pari de gard obisnuiti, fiecare cu o frnghie noua trecuta printr u n inel. Pluton, stai! ordona Paust. La picior arm'. Prima grupa la stlpi mpreuna cu condam natii. Batrnul respira att de greu nct ne atrase tuturor atentia; era grupa noastra. Ezitar am, apoi disciplina nvinse. Avansaram, muti, spre parii care fusesera cndva copaci p entru a fi devenit acum instrumente ale mortii. Mergeam singuri ca printr un des ert. n spatele nostru, civilii si restul plutonului asteptau n tacere. Pareau ca n e mping tot mai departe. Doisprezece oameni ca oricare altii nconjurau doi oameni c are urmau sa moara: nici un actor nu si ar fi putut juca rolul asa cum si l juca

u acestia doi... livizi, inconstienti, ireali. Si daca, n acele clipe, am fi luat o la fuga? Sau daca pusca mitraliera a Batrnulu i ar fi latrat catre superiori? Si apoi... Aici erau sase stlpi, dar n alt loc era u mai multi, destui pentru o duzina si mai bine... Batrnul tusi; condamnatul n zeghe tusi; era praful. Aveam nevoie de ploaie, ar fi spun un taran. Da, ploaie... macar daca ar fi plouat... Ne am fi simtit mai sigu ri. Grupa nti, stai! comanda Batrnul nnabusit. Murmura ceva de nenteles unde aparea cuvn Dumnezeu". Stiam ca cei de la liziera nu ne pot auzi. Tnara se clatina gata sa lesine. Pluto i sufla printre dinti: Curaj, fetito. Nu le arata ca ti este frica. Striga ce vrei, nu ti vor mai face n imic n plus. Batrnul ne facu semn, mie si lui Stege: Voi doi cu batrnul, Pluto si Porta cu fata. De ce noi? protesta Stege cu voce joasa. Dar naintaram. Trebuia sa o faca cineva. Ceilalti erau multumiti ca nu fusese rndu l lor si ntorceau capetele jenati... mai nti ca sa nu vada suferinta nenorocitilor, a poi ca sa si ascunda usurarea. Stlpii erau descojiti si zgrunturosi la naltimea pieptului, caci mai fusesera folos iti n numele poporului german. Ce facea n acele clipe poporul german? Era ora prnzu lui sau a siestei. Sfoara noua, mirosind a cnepa era putin prea scurta, Batrnul subofiter si supse bur ta, dar nodul tot nu iesi bine. Stege plngea. Am sa trag n copaci, sopti el, sarman batrn. Nu n tine, ti promit. Fata ncepu sa tipe. Nu era tipat de femeie, ci un urlet profund, de animal. Porta sari napoi, scapa arma, si sterse minile transpirate pe fund, si ridica arma si fug i n zig zag spre plutonul care astepta la douazeci de me-tri. Ne grabiram si noi, ca si cum am fi fugit din fata furtunii. Un preot cu galoane violete si o cruce n locul vulturului blestemat, porni spre condamnati. Tnara tacuse. O pala de vnt r idica praful n spirala. Preotul murmura o rugaciune ridicndu si minile catre cerul limpede, ca pentru a l lua martor pe Dumnezeu la toata scena. Grefierul facu doi pasi nainte si citi cu glas tare: Aceste executii au fost ordonate pentru a apara poporul si statul de crimele com ise de cele doua persoane, condamnate de dreptul civil si militar conform paragr afului 32 din Codul penal. Se retrase rapid. Paust lua comanda; era livid si privea disperat desertul de nis ip. La dreapta, privirea nainte, ncarcati arm'! Chiulasele si cartusele clantanira. La picior arm'! La umar arm'! Paturile armelor s au nfipt n umeri, privirea urmarea teava nea-gra albastruie, luc itoare. n fata noastra era ceva alb, vnatul, pnza alba n spatele careia batea o inim a, o inima ce batea gata sa se rupa. Stege si trase nasul si sopti: Trag ntr o craca. Atentiune! Fata scotea gemete nearticulate. Plutonul tremura, pielea curelelor scrsnea. n spat e, cineva s a prabusit lesinat. Foc! O rapaiala scurta a celor douasprezece arme si o lovitura surda n cei doisprezece umeri. Avusesera loc doua asasinate din ratiuni de stat. Cu ochii scosi din orbite priveam hipnotizati cele doua corpuri, care atrnau si p endulau n sfori. Batrnul subofiter cazu la pamnt, nodul desfacndu se, picioarele i se miscara sacadat, iar unghiile i se nfipsera n nisipul care se nrosea. Porumbeii sp eriati se roteau n cercuri largi. Tnara murmura mama" ntr un lung horcait. Cei patru genisti din al 57 lea se ndreptara spre stlpi. Doctorul militar arunca o privire i ndiferenta cadavrelor si semna certificatele. Ca ntr un cosmar auziram vocea lui P aust: n masina! Tremurnd ca betivii, ne am asezat la locurile noastre. Stege avea fata brazdata d e urma neagra a lacrimilor, toti eram mai albi dect creta.

Depasiram tacuti santinelele; doar motorul mria, era o masina batrna care vazuse de stule lucruri! Ajunseram n dreptul gramezii de pietre unde lucrau prizonierii de razboi. Douaspe fara douazeci, spuse Mller cu vocea sparta. Cum trece timpul... S a dus mazarea! aminti Schwartz. Westfalian mizerabil! urla Stege. Porcule! O sa ti stlcesc mutra si o sa te umfli de mazare trei saptamni... Sari la Schwartz, rasturnndu l, si l tintui cu un pumn salbatic, n timp ce cu mna l ibera ncerca sa l sugrume. Pluto si Bauer reusira cu greu sa l stapneasca pe Stege , pe jumatate nebun, si i smulsera victima. Peste toata agitatia vocea lui Paust urla: Stati linistiti, adunatura de idioti!", dar ea nu impresiona pe nimeni. La cazarma sariram prefacut indiferenti din masina. Plutonul este liber pentru restul zilei, dupa ce armele vor fi curatate. Trecuram clatinndu ne prin fata recrutilor curiosi si speriati care se ntorceau de la cantina. n camera, Bauer striga: Ne ntlnim la Pisica neagra"? Porta se ntoarse pe calcie si si arunca arma spre capul lui Bauer, explodnd: Fa ce vrei, mizerabilule, culca te cu Pisica Neagra, dar lasa ne n pace! Bauer se feri n ultima clipa de arma. Oh! rnji un gefreiter, sunt unii cu nervii la pamnt! Era de la sectia a 2 a. Pluto si trnti pumnul n mutra lui. Si e unul cu ochiul nvinetit, ai?

Slujba pe front? striga Porta nerespectuos, o sa am eu grija! Si o sa vedeti de ce! Capitolul cinci CUM PORTA AJUNGE POPA Eram n sala armelor jucnd carti. Porta, singurul caruia i sursese norocul, adunase n f ata lui o suma considerabila. Armurierul Hauser, n schimb, pierduse aproape 200 de marci si se satura brusc. Destul; da ncoa sticla, spuse el morocanos. Pluto i ntinse sticla pe a carei eticheta scria "petrol", dar al carei continut er a un amestec de coniac si de vodca. Hauser i o ntinse lui Porta care o dadu si el mai departe. Rgituri puternice rasunara printre armele bine aliniate n rastel si lucind sub strat ul subtire de unsoare. Puicuta aia slaba cu care erai aseara, l ntreba Stege pe Bauer, unde ai agatat o? Nu i femeia feldwebel ului Schrder? Da bine din fund. Daca afla, n as vrea sa fiu n locul tau! Bauer se lasa pe spate si izbucni n rs: Ct timp porcul ala circula ntr un vagon de carat vite ntre Varsovia si Kiev, nu i n ici un pericol! Nu trebuie sa sufere ea daca Cur ncaltat" l a pedepsit. Azi este zi ua ei. O mica petrecere la care va invit; atacam la ora 9. Vaduva pe termen scur t o sa scoata tot alcoolul batrnului, si bunul Dumnezeu mi e martor, are ce! Ea z ice ca el n o sa mai aiba nevoie, caci e att de gras nct un Ivan, chiar si orb, n a r putea sa traga pe lnga! Eram la statul major, cnd, Cur ncaltat" a tabart pe el. Merita! Brandt si cu mine am crapat de rs. A fost mutat ntr o companie de mars, asa ca daca nu gaseste repede o vaca de muls, n doua saptamni o sa ajunga ct un tr. Pluto l imita pe von Weisshagen: "Ei, feldwebel, nu crezi ca este loc destul pentru decoratii pe pieptul tau uria s? Da, colonele, striga imbecilul care facea pe el de frica. Perfect, continua Cur ncaltat", privindu l din spatele monoclului stralucitor, atunci trebuie sa mergi

ntr un loc mai expus. De aceea v am mutat la 104 vnatori, care va vor aprecia la fel de mult ca noi, pna n zua n care am descoperit cum confundati serviciul cu timpu l liber." Ar fi trebuit sa vezi cum s a strecurat animalul pe usa. Te ar fi scrbi t. Porta, spune ne o poveste, ceru Batrnul, dar sa aiba sare si piper! Pricep eu cam ce vrei, pagnule, dar azi este duminica, deci o sa va spun o istorie moralizatoare, copiii mei. O sa aflati cum am ajuns preot, adica popa, cum spun rusii. Ridica piciorul si slobozi cteva basini. Mirositi prieteni. Deci, era pe vremea cnd ne luptam n Cauqaz, spre Maikop si Tuaps e, ziua n care Ivan si a batut joc de noi cu smecheria cu copacii! Ce ntmplare! spuse Stege. ti amintesti cum si cei mai smecheri s au facut farme pe t runchiurile taiate? Ia zi, l ntrerupse Porta, cine povesteste aici? Deci, sa continui: dupa treaba ast a am luat drumul Georgiei, pna ntr un sat paduchios, dar care avea un nume ce i fa cea placere lui Ivan: Proletarskaia. Acolo lucrurile s au mputit si a trebuit s o stergem, dar mai nainte Ewald m a cautat si mi a spus... Cine i Ewald? ntreba Batrnul. Maresalul Kleist, dobitocule. Nu poti sa ghicesti? Ti am mai spus o data sa ti t ii gura! Deci, stiti ca atunci cnd ne luam talpasita trebuie sa lasam un pluton d e acoperire, ca Ivan sa nu se prinda imediat. Dupa douazeci de ore aceasta forta arunca totul n aer nainte de a se face nevazuta. Ewald, cum v am mai spus o, stia ca eu sunt un soldat prima. Asculta mult iubite si nemaipomenite obergefreiter Po rta, cum mi spunea el n intimitate, Ivan ne a tras asa o chelfaneala sa nu mai pot sa las prea multi aici. Dar cum faci ct jumatate din acest regiment de iepuri de cmp si cum nu exista arma care sa te omoare, ajuta ma sa scot corpul de armata di n contactul cu inamicul. Descurca te cu colegii din fata." Mi am numarat luptator ii si am strigat La ordinele dumneavoastra, domnule maresal!" Ia spune mi, ntrerupse Stege, facnd cu ochiul catre noi, erai deci la Statul major? Binenteles, raspunse Porta agasat, eram de serviviu pe lnga stabi si i dadusem deja lui Ewald, informatii mna nti. Ofiterii lui? Niste bebelusi fata de mine! Atunci e de a dreptul curios ca nu esti general, spuse Batrnul, Kleist ti o dator a! Lasa prostiile, stii foarte bine ca uniforma lor nu ma prinde. Nu pot sa suport gulerul rosu. Taca ti gura si lasa ma sa vorbesc! Am ramas deci pe pozitii ca sa l enervez putin pe Ivan, stiind ca o sa dau de dracu daca se prinde. Ma cheama J osef, ca pe Stalin, dar nu i suficient. Rumegam toate astea cnd, ntr un adapost, a m descoperit un preot de al nostru bine hartanit. Mi se spusese ca rusii si relua sera obiceiurile si m am gndit ca n o sa fie prea aspri cu o uniforma pioasa. Mi am pus toalele mortului si i le am dat pe ale mele... si trebuie s o spun, puric ii lui mi au fost foarte credinciosi. Ce mai conta, eram grozav cu violetul ala la guler si cu o cruce atrnata dupa gt, ca ntr un ordin inventat de marele Hermann. Ati fi ramas muti de uimire! Desigur, spuse Batrnul tavalindu se de rs. Ct ai zice peste Ivan era peste noi, nu mai trebuie sa v o spun. M au trt n fata com andantului, un colonel salbatic cu epoleti de tabla si cu ochii de canibal, iar acesta a nceput sa zbiere: Nu i adevarat! Tocmai l am spnzurat pe al nostru pentru v iol si ne pica alt popa din fata. Habar n aveam unde o sa mai gasim unul. La dra cu, vii cu noi sau te spnzuram?". Am raspuns smerit, tinnd crucea asa cum l vazusem pe preotul nostru: Da, sefule, o sa fiu preotul vostru." Mi au dat toalele preotu lui spnzurat si m am trezit omul lor. Va ntrebati daca ma asteptau vremuri mai bune ? Primo, un popa are de baut. Porta se opri o clipa, puse mna pe o sticla si sorbi, de data asta era ulei pentru pusti", rgi, scapa o alta basina si continua: Puteam sa ciordesc, sa halesc ct zece, sa ma culc cu enoriasele... viata unui pas a... Si mai ales sa trisez la carti, dar asta exact asa cum trebuie. Rdea batnd din palme. Aveam o gramada de prieteni si ma considerau un popa excelent. Seara, alaturi de colonel si de trei maiori, trisam ca s ar fi nrosit si un copil de tta! Am cautat o seara ntreaga asul de pica, potul pe el era de cteva mii de ruble, si unde cred

eti ca l am gasit? Colonelul statea pe el! Daca n ar fi sosit garda, l am fi sfsi at! ntr o buna zi un general de divizie a sosit n inspectie. Mi s a ordonat un ser viciu religios, dar de unde vin pentru mpartasanie? Am luat un bidon de vodca. Ce puteri demonice n vinul asta!" a strigat comandantul, iar cnd toti ceilalti au ngenu ncheat, a cerut supliment. Am tras si eu o dusca buna si i am bingcuvntat pe toti regulamentar. De unde le scornesti pe toate, roscovanule? spuse Batrnul. Cum le ai inventat? Pe onoarea mea, n am nascocit nimic. Doar ca am o memorie foarte buna. Daca nu m a crezi, te trag n teapa! Am mai ramas cteva clipe bnd si trancanind. Oare o sa se termine totul ntr o buna zi? ntreba Stege. n ziua n care o sa se sfrseas ca razboiul....o sa ma culc ntr un cmp cu trifoi si o sa ascult pasarile. Fara prog ram si regulament. Iar eu o sa ma culc cu o puicuta, tot fara control de timp, rnji Pluto. Au ramas att de putini barbati, ca o sa ne putem permite mai multe fete n acelasi timp. Se facu liniste. Fiecare evoca sfrsitul razboiului. Porta se ridica deodata, lua o mitraliera si imita gestul de a secera ctiva dusmani imaginari. Eu o sa nchei cteva socoteli mai vechi cu scula asta. Sunt vreo douazeci de nazist i pe care i as vrea morti. Iar daca pun mna vreodata pe S.S. Heinrich, o sa l tai n bucatele cu mna mea. Prostii. Nu va gnditi dect la razbunare. N o sa va ajute cu nimic. Trebuie sa i ui tam. Ia spune mi, parca erai cu noi cnd l am lichidat pe capitanul Meyer. Mare diferenta! Eram pe front si n legitima aparare. Cnd razboiul va fi pierdut se vor ocupa nvingatorii Germaniei de ceilalti, sunt destul de prosti ca sa o faca. N u mai trebuie sa i ajutam si noi. Spui mereu ca o sa fim nvinsi, l am ntrerupt. Dar daca o sa cstigam? M au privit cu totii ca pe un nebun. Ce tot spui acolo, ai cazut n cap? Porta ma scarpina ncap ca pe o maimuta. Eu asa cred. N ati auzit de armele V"? Cercetatorii germani lucreaza si n o sa fiu prea surprins daca or sa inventeze o arma diabolica. Daca te gndesti la arme chimice, fii sigur ca le avem, dar nici Adolf, nici ceila lti n o sa le foloseasca. Nu esti pe calea cea buna, Sven. Chiar crezi ca putem cstiga? spuse Batrnul sceptic. Da, cred, i am raspuns iritat. Cu ct merge mai rau, cu att capat convingerea ca se pregateste ceva. Razboiul asta nu i doar al lui Hitler, este al ntregului popor german. Daca or sa fie nvinsi, nu vor avea suficienta imaginatie ca sa treaca pes te asta, considernd ca totul este pierdut. Ei nca mai cred ca daca porti epoleti e sti trimisul Domnului. Razboiul va fi cstigat orict ar costa lucrul asta. Dar pentr u noi asta nu conteaza, nici unul dintre noi n o sa prinda momentul ala. Ai dreptate, Sven, murmura Batrnul, suntem prea batrni pentru a ne mai schimba obi ceiurile si am fost crescuti pentru a deveni carne de tun. Ce ar fi sa vorbim despre altceva, suspina Stege. Da, spuse Bauer. Despre povestea cu copacii de la Tuapse, chiar este ceva adevar at? Vrei sa stii? Ei bine, a fost un moment groaznic. Faceam parte din armata lui Kl eist si ne nvrteam de cteva saptamni prin Caucaz. Venisem de la Rostov pe malul Mari i Negre. Trebuia sa ocupam Iranul sau Siria, nici nu mai stiu, dar era o nebunie si rusii ne au demonstrat o. Cnd am ajuns la Tuapse am avut o surpriza; Ivan taia se o padure ntreaga de copaci cu diametrul de un metru si jumatate si blocase sin gurul drum practicabil. n rest era doar padurea salbatica. Deodata totul a nceput sa arda. n ciuda eforturilor de a degaja drumul, am fost gata sa ne prajim ca un miel de Paste, iar din padure Ivan tragea n noi. n panica aceea toti au ncercat sa se retraga cu cea mai mare viteza. Si nca am avut noroc pentru ca toti copacii ac eia i au mpiedicat pe rusi sa ne urmareasca. Ne am adunat iarasi si am nceput sa n e trm spre Marea Caspica. Totul de dragul petrolului, binenteles. Un fs! Cnd am ajuns pe drumul strategic din Georgia, nca mai erau sute de kilometri pna la prima sond a! Dumnezeule mare! exclama Pluto. Drumul strategic al Georgiei n o sa l pot uita n

iciodata. Un fluviu de namol! Au ramas o gramada de masini acolo. Stege exclama: ti amintesti? 623 urile derapau si rupeau stlpii de telegraf ca pe scobitori! Si m otociclistii... Blestemat drum strategic. Parca ar fi fost boasca dintr un butoi cu vin. ntunericul nvaluise sala de arme si i auziram pe recruti cum se ntorceau cu cntec de la instructie.

Cine vrea sa faca un dus cu bere? striga Porta, golindu si halba n capul chelneri tei blonde. Arunca apoi halba care se facu tandari. Urma o ncaierare cu un derbedeu numit Micutul. A fost una din zilele mari la cantina. Capitelul sase MICUTUL SI LEGIONARUL Compania a 2 a fusese detasata ntr o uzina care producea tancuri grele. Combatanti i, care aveau experienta frontului, erau nsarcinati cu ncercarile si cu supravegher ea montarii armamentului. Pentru noi era o viata de vis, chiar daca trebuia sa lucram cinsprezece sau sais prezece ore pe zi. Cazarma era departe si ne pierdeam usor printre sutele de luc ratori civili de toate nationalitatile. Porta se purta ca un cerb n calduri si i c onsidera pe cei doua mii de lucratori barbati si femei proprietatea sa. Maistrii batrni ne dadeau usor permise de trecere, dar ntr o zi Pluto a ntrecut masura: a f urat un camion, a facut turul crciumilor, apoi, beat ca un porc, a intrat ntr un z id la trei metri de postul de politie. Isprava asta l a costat doar cincisprezece zile de arest, cu complicitatea maistr ului, dar von Weisshagen a tinut n fata batalionului o predica patetica n care l n umea rusinea armatei". Cum nchisoarea militara era supraaglomerata, destinul l a trimis pe Pluto sa mparta patul, pinea si celula cu subofiterul Reinhardt, care, asemenea lui Iov, zacea n mizerie, uitat de Dumnezeu si de judecatorii militari. De altfel, asa a ramas pna la sosirea americanilor n 1945, cnd a fost promovat de ei inspector al nchisorii. De dragul adevarului trebuie sa spunem ca a fost un gardian excelent. Stapn pe reg ulament, l aplica cu atta zel, nct trei ani mai trziu a redevenit detinut si, cu moar tea n suflet, a trebuit sa renunte la uniforma. Locotenentul Halter, comandantul nostru, care ne condamna comportarea, sfrsi prin a renunta la tiradele razboinice si si neca idealismul celor 19 ani de popota, n c ompania ctorva veterani. Ei l au pus la curent cu un program mai rezonabil pentru al treilea Reich: sa raportezi ct mai multe Partidului, dar sa faci ct mai putin p entru a grabi victoria Germaniei naziste. Pe atunci acesti oameni erau o minoritate. Cnd totul s a sfrsit s au ridicat cu mi ile, batndu se cu pumnii n piept ca au fost dusmanii lui Hitler! Asta i viata! Ct despre purtarea noastra, ea era un antidot al disperarii. Sa traim din plin via ta, caci mine voi muri; sa o facem violent, salbatic si mai ales fara sa ne gndim! Eram soldati, dar nu ca ceilalti, ci niste duri cu latul pus deja la gt. Calaul doar trebuia sa traga. Golani, oameni de nimic n conceptia a 70 de milioane de ge rmani. n fiecare om vedeam un nemernic, cel putin pna la proba contrara, care nu e ra usor de trecut. Toti cei care nu erau dintre ai nostri, erau inamici; viata s au moartea lor nu facea doi bani. Alcoolul, femeile, opiumul, toate treceau. Loc ul iubirilor noastre? Un cotlon sau o groapa. Nici WC urile nu ne speriau! Vazusem oameni murind cu miile, ucisi, mpuscati, decapitati, spnzurati; facusem pa rte din plutonul de executie si sub gloantele noastre barbati si femei nrosisera t arna cu sngele lor. Sub ochii nostri legiuni fara numar, cazusera n stepa rusa, n Ca ucaz, sau fusesera nghitite de fioroasa Rusie alba. Da, ceea ce vazusem ar fi fac

ut si pietrele sa plnga, dar daca ajungea vreunul dintre noi sa plnga, erau fara nd oiala lacrimi de betiv! Purtam securea mortii, eram deja morti, dar nu vorbeam n iciodata despre asta. Era ntr o dupa amiaza, la cantina. Am adresat celor trei chelnerite glume obscene . Hei, Eva! striga Porta unei fete de tip super german, n ai chef sa te hrjonesti cu mine? Nici un raspuns, doar un gest ofensat. Crede ma, frumoaso, sa l ncerci pe Porta nseamna sa l adopti definitiv.O sa l urme zi pna si pe front. Plecati n curnd pe front? ntreba ea curioasa. Nu ni s a spus. Dar nu stii niciodata cu Cur ncaltat". Vino sa ti spun ceva. O sa t i arat niste smecherii de o sa rami masca! Nu ma intereseaza, golanule! spune tnara chelnerita. Porta izbucni n rs: Domnisoarei i plac, poate, femeile? Nu ma deranjeaza. Ba odata, una cu astfel de g usturi m a gasit mai amuzant dect prietenele sale. Bine? Ne ntlnim la Vaca Rosie" la ora sapte. Si sa ti pui niste chiloti draguti! Ador asta. Sa stii sa nu fac col ectie, ca locotenentul Britt! Mai da mi o bere, micuto. Chelnerita, stacojie, i trase o palma lui Porta si l ameninta: O sa fac plngere! De abia astept, pufni n rs Porta. n acel moment unul dintre cei mai rai scandalagii din comando ul 6, numit Micutul , si facu loc cu coatele pna la noi. Bere, comanda el, cinci halbe. Se ntoarse catre un tip micut cu cicatrice, care bea singur ntr un colt: Plateste si berea mea, camarade, sau ti trag una peste bot! Nu cred ca vorbesti cu mine, i o ntoarse omuletul cu o expresie att de hazlie nct iz bucniram cu totii n rs. Micutul l privi cu un aer superior: Ba chiar cu tine, mucosule. Se ntoarse pe calcie cu cele cinci halbe n bratele sale mari si i spuse chelneritei: avortonul ala are voie sa mi plateasca berea. Liniste. Omul cu cicatrice si goli halba, si linse spuma de pe buze si si sterse g ura cu mneca. Tu esti cel numit Micutul? ntreba el pe gorila de doi metri ce se asezase la o ma sa. Plateste si taci! fu raspunsul. mi platesc berea mea, dar nu dau de baut porcilor. Ar trebui sa te ntorci n cocina, de necrezut ce mult semeni cu un porc. Micutul sari ca lovit de streche si scapa halbele pe jos unde se facura tandari. Din doi pasi fu n fata piticului care i ajungea pna la centura si clatinndu se urla : Repeta! Esti surd? spuse celalalt, din cte stiu porcii au urechi! Livid, uriasul i trimise un pumn ucigator. Calm, calm, spuse celalalt, parnd lovitura cu ndemnare. Sa iesim daca vrei sa te bat i. Ar fi mai bine pentru vesela. Dadu la o parte halba si iesi. Micutul, uimit, scotea sunete nearticulat. Piticu l rnji: Nu te obosi, malai mare! Cantina ticsita deveni muta. Nu ne credeam urechilor. Tiranul batalionului, uciga sul, era provocat de un avorton de un metru si cincizeci si doi, un tip despre c are nu stiam nimic. l vedeam pentru prima data. Purta pe uniforma cenusie brasard a alba cu cuvintele Sectia disciplinara" ncadrate de doua capete de mort, semn ca a partinea unui regiment disciplinar. Cei 300 de oameni din cantina se repezira af ara ca sa l vada zdrobit. Micutul trecu de la amenintari la lovituri pe care adversarul le eschiva cu usuri nta, rznd si scotndu l din pepeni. Se petrecu apoi un lucru pe care nimeni nu l ar fi crezut posibil. Omuletul facu un salt periculos si bocancii sai tintuiti, de infanterist, l lovira pe Micutul d

rept n fata, ca o maciuca. Gorila se prabusi. Omuletul se napusti ca un dihor asup ra lui, l ntoarse pe burta, l ncaleca si apucndu l de chica roscovana i zdrobi mutra d pietre. i trase la sfrsit un sut n rinichi, scuipa cu scrba pe el si intra indifere nt n cantina, n fata celor 300 de spectatori ramasi cu gura cascata la vederea tir anului prabusit. si bau halba cu bere blonda plin de satisfactie, n timp ce noi l priveam chiors pe nv ingatorul Goliatului din attea nchisori, lagare de concentrare si cmpuri de lupta. Nu ntelegeam nimic! Pluto i ntinse o tigara. Cu opium, ti place? Un multumesc scurt. si aprinse tigara n timp ce chelnerita i punea n fata alta halba. Din partea obergefreiter ului Stern, i spuse ea. Refuza halba si spuse: Multumiti i, dar caporalul Alfred Kalb, din Regimentul al 2 lea al Legiunii, nu a ccepta bere de la un necunoscut. Ai fost n Legiunea straina a francezilor? ntreba Pluto. Nu esti surd, veni raspunsul, deci ai auzit. Pluto, ofensat, i ntoarse spatele. Micutul revenise si bombanea n coltul sau, rosti nd amenintari de ti se facea parul maciuca. Fata lui parca ar fi fost lucrata" de un macelar. si pusese capul sub robinet si si clatea mutra nsngerata, suflnd ca o f oca. Fara sa se mai oboseasca sa se stearga, si lua trei halbe si se aseza ntr un colt. Porta ncalecase pe tejghea si o agasa pe blonda Eva ncercnd sa o sarute. Fara jena, i strecura mna sub fusta si i mngie pulpele delicate. Fata scoase cteva tip ete isterice si l lovi cu o sticla, n mijlocul exploziei de hohote de rs. Porta se n toarse, sugubat. Fecioara, curatica, chilotei roz, medalie pentru cumintenie! O bunatate! Cobor si se adresa Legionarului: Te am auzit ce i ai raspuns prietenului meu Pluto. Nu i suficient ca ai nvatat cte va smecherii prin bordelurile marocane ca sa ti mearga cu Porta, aici de fata, di n Moabitt, Berlin. Deci, un sfat: raspunde politicos cnd ti se vorbeste tot asa. Legionarul se ridica fara graba si l saluta pe Porta, scotndu si boneta cu o polit ete comica. Multumesc, pentru sfat. Alfred Kalb, din Regimentul al 2 lea al Legiunii, va tine minte, Josef Porta. Tot din Moabitt, Berlin sunt si eu. Nu caut cearta, dar nic i n o ocolesc. Nu este un sfat, ci doar o constatare. n ce regiment esti acum, camarade? ntreba mpaciuitor Batrnul. 27 blindate, batalionul 1, compania a 2 a, ncepnd de azi, ora unsprezece. Dar esti de al nostru! exclama Porta. Cti ani ai adunat, frate? Douazeci, raspunse Kalb. Am facut deja trei pentru purtare antisociala, convinge ri politice si serviciu ilegal ntr o armata straina. Ultima data n lagarul Fagen, lnga Bremen. Ai destule informatii acum? l cunosti pe hauptscharfhrer S.S. Braun, din corpul 8 de la Fagen? l am ntrebat eu curios. Da, l stiu. Mi a zdrobit minile si m a castrat pentru ca m am culcat cu o poloneza din lagarul de femei. Dar Allah stie ca l voi revedea ntr o zi si atunci... Scoase un brici si i mngie grijuliu taisul. Vad ca ai de gnd sa i pui boasele ntr un borcan! rse Porta. De ce nu? Sunt pusi serpi, de ce nu si boasele unui vierme ca Braun? O sa fie ma scota bordelului pe care am de gnd sa l deschid dupa razboi. Se ntoarse catre o chelnerita: N ai vazut niciodata o pereche de boase puse n borcan? Ce anume? ntreba ea fara sa nteleaga. Hohote de rs i raspunsera: Nemernicule! spuse ea ntelegnd dintr o data si disparu n spatele barului. Micutul veni spre tejghea, arunca o moneda de o marca si ceru: O halba. O goli dintr o nghititura si porni spre legionar cu mna ntinsa. ti cer iertare, camarade, a fost greseala mea. S o lasam balta, spuse Kalb, dndu i mna. ntr o clipa pumnul de fier l imobiliza pe legionarul uimit, n timp ce genunchiul br utei i zdrobea mutra. O lovitura de ucigas, dupa ceafa, l dobor lasndu l fara cunosti

nta. Gorila i mai trase un sut n fata si auziram cum i trozneste osul nasului. Micu tul se ndrepta, si sterse mna si privi cu ura multimea tacuta. Pluto dadu pe gt o ngh ititura de bere si spuse ncet: Evident, nu stiam smecheria asta, dar, atentie, o sa te afli la un moment dat pe front si stiu vreo 3 000 de indivizi care ard de nerabdare sa ti trimita un glon te dum dum n ceafa. ncearca doar! striga bruta, si o sa ies din iad ca sa te sugrum. Parasi cantina ntr un cor de njuraturi. Individul asta o sa moara ntr un accident, ca din ntmplare, fara sa l plnga cineva, spuse Batrnul. Opt zile mai trziu, legionarul, caruia trebuisera sa i taie o bucata din nas, luc ra cu noi la un container urias de metal care trebuia nituit. Micutul tocmai tre cea. Tu care esti att de voinic, i striga prietenos Kalb, vino sa ne ajuti. Tine nitul, ne scapa mereu. Nu suntem destul de puternici ca sa l tinem. Ca orice bruta, uriasul era pe ct de prost pe att de orgolios. Sunteti niste muieri! O sa va arat eu cum se tine un nit! Si intra n containerul de otel. ntr o clipa, deschizatura fu astupata de o bena pli na cu beton. Omul era prins ca un soarece! Zece, cincisprezece ciocane pneumatice se napustira ntr un zgomot infernal asupra custii de otel n care Legionarul a bag at si capatul unui furtun de abur, capabil sa ucida pe oricine, n afara de bruta captiva. Dupa trei saptamni de spital, Micutul a reaparut bandajat din cap pna n picioare, da r mereu gata de scandal. ntr o seara, Legionarul i a pus sticla pisata n supa si am asteptat ncntati o perforare a intestinelor. Se simtea mai bine ca nainte. Razbunar ea nu s a lasat mult timp asteptata, iar Porta a fost cel care i a salvat viata l ui Kalb. Fara nici o explicatie i a smuls din mini halba de bere: Micutul tocmai i pusese n ea o doza de nicotina pura.

Aventura noastra a nceput dintr o ntmplare si ntr un fel foarte obisnuit. Ea a luat sfrsit prin plecarea companiei n timpul unui atac aerian. Cine ar putea sa condamne aceste iubiri fugare n mijlocul razboiului ucigator? Capitolul sapte PASIUNE Pe asfaltul ud se auzeau pasii unor pantofi cu tocuri nalte. Ascuns dupa colt, am vazut o venind prin lumina crepusculara a unei lampi de camuflaj. Era ea, Ilsa, femeia mea. Lumina slaba o dezvaluia n ntregime, lasndu ma pe mine n umbra, de unde mi placea sa vad fara a fi vazut. S a oprit. Privirea ei a scrutat strada n panta ce trecea prin fata cazarmii; tremurnd n ploaie si privi ceasul, apoi si aranja esarfa verde. Un trupete trecu pe lnga ea: Iepuras, vino cu mine, o sa ti fie la fel de bine! i ntoarse spatele si facu doi trei pasi. Soldatul pufni n rs si zgomotul bocancilor sa i tintuiti se pierdu printre ruine. Ea veni din nou n lumina. Am nceput sa cnt: Umbr ele noastre nu s dect una, caci ne iubim att de mult". Iritata, fixa ntunericul din care am iesit ncet. Dar cnd ma vazu, izbucni n rs si, br at la brat, contrar regulamentului, porniram printre darmaturi. Uitat razboiul, uitata asteptarea! Ne regasisem n sfrsit. Unde mergem, Ilsa? Nu stiu, Sven. ntr un loc fara soldati si fara miros de bere! Sa mergem la tine, mi doresc att de mult sa vad unde stai. Sunt cinci saptamni de cn d ne cunoastem, cinci saptamni de cnd cutreieram braseriile, patiseriile si ruinel e! Un moment de ezitare:

Bine, mergem la mine, dar sa fii atent, nu trebuie sa ne auda cineva. Un tramvai trecea gata sa se destrame; ne am urcat n el alaturi de oameni cenusii si tristi. Am cobort ntr un cartier de la marginea orasului. Am mbratisat o si i a m mngiat obrajii catifelati, dar trecatorii care apareau din ntuneric m au intimida t, nu mi placea sa mbratisez o femeie n public. Ma strngea de mna si zmbea n timp ce n intam ncet. n jur nu mai erau ruine, ci case intacte, locuinte de bogatasi, nu meri ta sa risipesti bombele pe ele, ai fi ucis prea putini. Sirena dadu alarma, dar ca de obicei nu i daduram atentie. Esti nvoit si peste noapte? Pna mine dimineata la opt, multumita lui Pluto. Batrnul a plecat trei zile n permisi e la Berlin! Sunt si altii plecati n permisie? Da. Se opri, ma strnse mai tare si pali; ochii ei se umezira n lumina albastruie. Sven, asta nseamna ca o sa plecati? Nu i am raspuns, dar am tras o de acolo, nervos si iritat. Am mers fara sa scoat em un cuvnt, apoi ea mi sopti, ca si cum tacerea mea ar fi fost o confirmare. Deci, este sfrsitul. Pleci! Vezi tu, Sven, ti datorez o fericire pe care sotul meu nu mi a oferit o niciodata. Chiar daca se va ntoarce, nu te pot uita, te rog, ju ra mi ca te ntorci la mine! Ce as putea sa ti spun? Nu eu mi hotarasc soarta, chiar daca te iubesc! La nceput am crezut ca va fi doar o aventura, cu att mai picanta cu ct erai maritata. Din ne fericire, a iesit mai mult de att, poate ca este mai bine ca razboiul sa ne despa rta. Am mers mai departe, tacuti ca noaptea. S a oprit n fata unei portite de gradina si am pornit pe o alee bine ntretinuta. n departare se vedeau flacarile antiaerien ei, dar nu se auzea nici o bomba. Cu multa grija, deschise usa si verifica draperiile negre care acopereau fereastra , nainte de a aprinde lampa. Am strns o n brate cu violenta, n timp ce ea mi napoia cu salbaticie sarutul, lipindu si de mine trupul plin de dorinta. Am cazut grei pe un divan, fara sa ne desprindem gurile avide; minile mele i dezmie rdau trupul delicat si urmareau cusatura ciorapilor dincolo de care pielea ei er a neteda, proaspata si parfumata. Parfumul acela te facea sa uiti cazarma, tancu rile putind a ulei, uniformele jilave, duhoarea de bere si de transpiratie; uita m de asemenea bordelurile, cntecele zgomotoase, orasele n ruina, gropile pline cu c adavre. Aveam n brate, n sfrsit, o femeie eleganta al carei parfum fin mi amintea de podgoriile din sudul Frantei; o femeie cu picioarele delicate, ncaltata cu panto fi de antilopa si ai carei genunchi cu gropite se desenau sub matasea transparen ta. Fusta era att de strmta nct a trebuit scoasa ca sa stam comod. Pe jos era ntinsa o bl ana, dar ce fel de blana? Ce putea la urma urmei sa stie un soldat din 27 blinda te despre blanuri? O femeie ar fi recunoseut imediat astrahanul, un astrahan negr u ca taciunele si care trada bogatia. Nasturii bluzei roz se desfacura, si piept ul i fu eliberat de doua mini tandre, obisnuite mai mult cu lupta; snii ei sursera o chilor arsi de zapezile ruse, tulburati de bere si vodca, dar nfometati de iubire si care cautasera ndelung o mama, o amanta, o femeie ca aceasta. Ea se elibera cu delicatete. Daca ti as povesti visul meu! murmurai. si aprinse o tigara si puse o alta ntre buzele mele, raspunzndu mi: Stiu acest vis, prietene. Visezi sa fii undeva departe, fara cazarmi, fara urlete , fara functionari cu mnecute, fara miros de piele; visezi o tara blnda, cu femei, vii si arbori nverziti. Da, asa este. Pe masa era o fotografie. Un barbat rasat, cu trasaturile fine, purtnd insigna ofi terilor de stat major, dar n viata civila avocat. ntr un colt o mna sigura scrisese : Tom Horst 1942". Sotul tau? Ea lua fotografia, o puse cu grija pe etajera, n spatele divanului si si lipi buzel e umede de ale mele. I am sarutat tmplele zbuciumate, mi am lasat buzele sa mi al unece pe snii tari, am muscat o de sfrcuri si i am dat pe spate capul cu par negru

. Gemea de durere, de pasiune, de dorinta. Sven, daca am putea sa mplinim visul tau! De pe perete, portretul sever al unei femei cu guler nalt de dantela ne fixa cu o chii cenusii, care, fara ndoiala, nu visasera vreodata, dar care nici nu vazusera orase n ruina si oameni nnebuniti de bombardamente. La naiba cu morala, mine o sa f ii mort! Gurile noastre ntredeschise se unira, iar limbile noastre se cautara cu aviditate; dansul pasionat ne rasucea trupurile, iar dorinta ni le ardea. La pamnt cazu cev a transparent, un jupon... iar ea ramase pe jumatate goala, excitanta, mbracata d upa gustul meu, caci goliciunea dezamageste aproape ntotdeauna un barbat. Dorim nto tdeauna sa smulgem noi ultima bucata de pnza de pe corpul femeii iubite. n timp ce ma luptam din greu cu o agrafa, ea se ridica plina de nerabdare ca sa mi dea ajutor; minile ei calde, delicate dar ferme, mini pline de voluptate, se juca u pe spatele meu gol. n departar sirenele anuntau o noua alarma, dar noi fugisem d e razboi, de bombardamente, de lumea ntreaga... de tot ceea ce nu era cea mai vech e batalie din lume: lupta barbatului si a femeii. Strnsi unul de altul, divanul n i se parea prea strmt. Orele treceau lasndu ne flamnzi, apoi un somn greu ne cuprin se si cazuram adormiti pe covoarele persane. Se lumina cnd ne am trezit, epuizati dar fericiti. Era o noapte pentru lungi amin tiri. si puse o rochie si ma mbratisa asa cum doar femeile ndragostite o fac. Rami, Sven, rami aici! Nimeni n o sa te caute! Izbucni n lacrimi: Razboiul se va te rmina n curnd, este o nebunie sa te ntorci! M am eliberat din strnsoare. Nu traiesti de doua ori clipe asemanatoare si, pe urma, cine ti a spus ca n o sa ma ntorc? Nu uita de cel care se afla n Franta, se va ntoarce si el ntr o zi si atu nci unde va fi trimis dezertorul? Buchenwald, Torgau, Lengries? Nu, spune mi ca s unt las, dar nu pot! Sven, o sa divortez, dar rami! O sa ti procur acte false. Am clatinat din cap si i am lasat pe o hrtie numarul sectorului postal: 23645. St rnse la piept numarul, singura noastra legatura pentru ctva timp. Tacuta, uitnd de orice prudenta, m a urmarit cu privirea n timp ce ma ndepartam. Rep ede, fara sa ma ntorc, am disparut n ceata.

Trenul se oprea si la cea mai mica halta. Trebuia sa astepti ore n sir n fata marmitelor pentru o supa de urzici. n ploaie si n ninsoare, ne duceam ntre sine pentru orice nevoi. Nesfrsita calatorie! Am mers douazeci si sase de zile nainte de a cobor n inima Rusi ei. Capitolul opt DIN NOU PE FRONTUL DE EST Timp de cincisprezece zile facusem parte dintr un transport de trupe compus din treizeci de vagoane de marfa pentru soldati si din doua vagoane vechi de clasa a treia pentru ofiteri. Un vagon plin cu nisip era mpins n fata locomotivei trebuin d sa ne apere de mine. Ati fi putut sa ne urmariti usor, caci lasasem, sub forma de excremente, cartile noastre de vizita prin toate garile n care ne oprisem. S au petrecut mii de aventuri de a lungul acestei calatorii prin Polonia si Ucrai na, pna ntr o gara n ruine, aproape de Roslav. De acolo, pe un drum prafuit, desfund at de vehicule grele, am pornit n mars spre pozitiile Regimentului 27 blindate, a proape de Branovaskaia. Capitanul von Barring ne ai primit cu bratele deschise. Era palid ca un mort. Se spunea ca este atins de o boala intestinala incurabila si ca si petrece cea mai mare parte a timpului cu bracinarii n vine. Spitalul, dupa o scurta perioada, l t rimisese napoi pe front, declarndu l vindecat, dar acolo luase o hepatita care numa i bine nu i facuse. Ne ntrista sa vedem n starea aceasta un comandant la care tineam

. Daca Porta, Pluto si fostul legionar, adoptat de noi, nu si ar fi facut de cap, am fi ramas n garnizoana, dar cei trei derbedei au sfrsit prin a inspira groaza pe o raza de kilometri n jurul lor. Dupa ncaierarea dintre Kalb si Micutul, acesta din urma, spre marea noastra bucur ie, fusese mutat n compania noastra de mars, ceea ce nu i facuse nici o placere, i ar putin dupa aceea Porta s a remarcat si el. ntr o zi de betie la Pisica Neagra", unde ajunsese n civil si fara permisie, violas e o fata. Beata si epuizata, victima striga ca un porc la taiere, n timp ce noi, ajunsi acolo, i priveam pe amndoi, aproape goi si ntr o pozitie ce nu putea fi pusa la ndoiala. Pluto lua o sticla cu bere si i stropi, spunnd: Adevar graiesc, ati fos t creati pentru a creste si a va nmulti." Dupa care am plecat cu totii foarte multu miti. Dar a doua zi lucrurile s au nrautatit. Mahmura, fata si a amintit ca au fost si martori, n asa fel ca se putea vorbi de un viol n toata regula. Astfel dadu fuga la tatal ei, care, din nefericire, era intendentul regimentului. Acesta l a alertat pe von Weisshagen care, chiar daca nu i placeau cei de la intendenta, a trebuit sa declanseze mecanismul justitiar. Pluto, Porta si multi altii au fost recunos cuti de domnisoara si puscaria si a deschis nca o data portile. Pluto facuse si el o treaba buna. Ne invitase ntr o buna zi ntr un tanc scoala, de ci un tanc caruia i se demontase turela, ceea ce l facea sa semene cu o cada pe s enile. Masinaria, accelerata la limita, atinsese n parcare 40 la ora, n loc de 15, viteza maxima admisa. Dupa patru sau cinci ture de pista, cu motorul ambalat la maxim si cu senilele zanganind, Pluto a lasat comenzile si s a ntors spre noi fer icit. Vedeti hodoroaga, atinge 40! Ridicnd un urias nor de praf, ajunsesem la capatul drumului cnd, ca un drac scos d in cutie, un mic Opel a aparut n fata noastra. Ceea cea urmat s a petrecut ca ful gerul. S a auzit o trosnitura sinistra si micul Opel a zburat de pe drum, aterizn d pe un teren de instructie, dupa ce a facut cteva tumbe prin aer, iar rotile smu lse i s au rostogolit pna n gard. Nu i rau, spuse Porta. Ce i frumos e frumos! Care i mai tare, amartul ala sau Pluto? Dintre sfarmaturile masinii aparu, spre stupefactia noastra, un amart n zdrente, ca re nu era altul dect adjutantul nostru. n fata lui Pluto, ramas traznit, l apucara f uriile, si l trimise cincisprezece zile la arest, ceea ce nu era prea mult! Morocanos, Porta si arunca toate catrafusele ntr un colt al colibei n care stateam si tipa la rusul batrn care se scarpina ntr un colt, frecndu se de zid. Ce spui Ivan, iata l pe Josef Porta napoi! S ar parea ca ai purici, cetatene sovi etic. Rusul izbucni n rs fara sa fi nteles vreun cuvnt. Porta i repeta n rusa: Iata ne din nou aici! Dar nu pentru mult timp. Am fost destul o armata a ntia, ac um calciele la spinare si spre Berlin! ti lasam placerea sa ti revezi tovarasii ros ii, iar ei vor avea placerea sa te spnzure. Rusul casca ochii mari si blbi: Ghermanski pleaca? Soldat bolsevic vine aici? Ai nteles, camarade! Urma, ntr un colt, o discutie nsufletita ntre cei noua civili din coliba murdara. U nul dintre ei iesi sa duca vestea mai departe prin satul trist si cenusiu, altii se apucara, n tacerea cea mai mare, sa si faca bagajele. Vocea lui Porta i facu sa tresara: Si mai ales nu va uitati izmenele! Pluto, care nu voia sa piarda spectacolul, si lua pusca mitraliera si facu o misc are expresiva, spunnd ntr o rusa stlcita: Cnd tovarasi comisar venit aici, atunci bum bum, pentru ca voi nu partizan. Iesit repede, facut partizan. Bunul batrn se propti n fata lui si i spuse plin de repros: Fara glume, domnule soldat!

... Cu mastile de gaze drept perne si cu mantalele ca paturi, am ncercat sa dormim putin. Primisem misiune de infanteristi pentru ocuparea cotei 2689. ntreaga divi zie fusese nimicita de rusi, cu tot cu tancuri, mpotmolite sau facute tandari. Am cazut n hazna, spuse Stege furios, suntem cea mai mputita unitate din toata arm ata! Da, i raspunse Mller, un tip de la statul major mi a spus ca tot corpul de armata este gata sa si ia picioarele la spinare cu Ivan pe urmele lui. Dumnezeule, exploda Pluto, daca este adevarat, nseamna ca ne sufla deja n ceafa! Ti pii astia din 52 spala mereu putina. Nu s dect munteni acolo, spuse Stege. Nu pot sa i sufar pe taranoii astia din Alp i! Cu florile lor la chipiu, cnd se aseaza n cerc seamana cu o coroana mortuara. Mai taceti! mri Batrnul. Nu i chip sa dormi aici. Si nici nu stim daca mine vom mai fi n stare. ncet, linistea puse stapnire pe ncapere, ntr o nepieritoare duhoare de sudoare, gunoa ie si paduchi. Am mai auzit doar cte o mostra de njuraturi nemtesti, frantuzesti si arabe de la Legionar, adresate toate paduchilor rusi, mult prea rai, spuse el, fata de cei din Africa de Nord. Toti sforaiam linistiti cnd un sut ne a trezit, n timp ce o voce anunta: Hai, desteptarea, plecam! Porta njura. Ne am sculat cu greu si mormaind ne am trt efectele spre locul de adun are, unde restul Companiei a 5 a tremura deja n frig si burnita. Lanternele luceau ici si colo deasupra hartilor; ordine nabusite, zgomotul metalului lovit de metal erau singurele sunete n noaptea neagra si ploioasa. Vocea Micutului se ridica prof ernd njuraturi si amenintari. Von Barring aparu fara nici o graba, nfasurat ntr o manta lunga, cu gluga, fara ni ci un nsemn, asemenea celor folosite de santinele. nceta orice discutie. Buna dimineata, soldati. Gata de plecare? Si fara sa mai astepte un raspuns, com anda: Companie, drepti! Arma la umar! Puneti va armele ct mai comod posibil. Comp ania a 5 a, cu ocolire jumatate dreapta, dupa mine, mars! Porta si Legionarul fumau imprudenti, iar tigarile lor straluceau n ntuneric; alti i le urmara exemplul, mergeam n formatie dezordonata, cautndu ne unii pe altii, ca sa ne aparam de frica si de noapte. Porta mi dadu o grenada. N am loc si pentru asta, tine o. Harnasamentul scrtia si zdrangea n crca oamenilor nervosi. Ploaia ne curgea de pe ca sti pe spate, ca un deget nghetat. Am strabatut o padurice, apoi un cmp de floarea soarelui calcat n picioare. Micutul ridicase tonul si l simteam n cautarea unui sca ndal. Capitanul von Barring se opri si lasa compania sa treaca prin fata lui, sub cond ucere locotenentului Halter, a carui pusca mitraliera se legana la capatul unei curele. Cnd Micutul ajunse n dreptul capitanului, l am auzit pe von Barring spunnd cu vocea lui linistita, dar ferma: Tu de colo, ti am vazut dosarul si am auzit vorbindu se de tine. Te previn ca aic i nu i nghitim pe provocatori. Ne purtam bine cu cei care se poarta bine, dar mpotri va ticalosilor si a banditilor avem metode pe care nu ezitam sa le folosim. Von Barring si relua locul din frunte, purtnd tot cascheta obisnuita n locul castii de otel. n trecere l batu pe umar pe Porta, spunndu i vesel: Merge, maimuta roscata? Porta surse cu familiaritate: Da, capitane! Si ntorcndu se catre Batrnul si catre mine, continua soptind: Barring este unul dintre rarii ofiteri care nu este doar un porc cu epoleti! Gura, Porta, se auzi vocea lui von Barring. Daca nu, la ntoarcere, facem exerciti i de mars! Raportez ca Josef Porta are platfus si bataturi, iar doctorul a ordonat sa fie s cutit de mars. i raspunse doar rsul nabusit al lui von Barring. Focul artileriei nu era prea intens ; ici si colo cte o explozie si rapaitul unei mitraliere. Era usor sa i deosebest i pe ai nostri de cei din fata: tic tic tic faceau MG 38 urile noastre, da da da spuneau rusii, iar noul MG 42 scotea un fel de mrit continuu. Pe lnga noi treceau t

rasoare albe, stralucitoare. Stege hohoti ca un nebun. ntr o carte pe care am citit o, scria despre un soldat: Nu i era teama de nimic; mo artea i era prietena si ajutor, era curajos si mereu ncrezator...". Cretinul care a scris asta ar trebui sa vina aici sa ne vada cum stam ca niste muraturi, gata sa ne scapam pe noi nainte sa nceapa taraboiul. Potoleste te, Stege, se auzi vocea Batrnului. Mergea putin ncovoiat, tragnd din batrna sa pipa cu capac, cu minile nfundate n buzuna rele mantalei si cu grenadele de mna nfipte n bocanci. Pe cmp, nu prea departe, o grenada exploda cu zgomot. 15,5, constata Batrnul tragndu si putin capul ntre umeri. Cei noi se aruncara pe burta. Pluto ncepu sa rda. Moacele saruta mocirla sovietica! De mine vorbesti? mri Micutul care se aruncase si el la pamnt. Crezi ca despre tine i vorba? Micutul traversa formatia dnd din coate si l prinse pe Pluto, dar acesta l lovi c u patul armei peste fata. Sterge o, fiu de catea, ameninta el. Lovitura l nnebunise pe Micutul; se nvrti fara rost, iesi din coloana si cazu n genun chi n timp ce sngele i curgea din nas. Batrnul iesi din rnd si tintindu l cu pusca mi traliera i spuse: Scoala si treci n coloana, daca nu, te termin. Ai vazut ce capeti daca te porti a sa. Ai zece secunde, dupa care trag! Micutul se ridica, clatinndu se, scoase din el ceva de nenteles, dar arma Batrnului l potoli. Departati va, nu mai fumati, se auzi glasul lui von Barring. Brrummm... exploda alta grenada. Da da da, latra o mitraliera grea n dreapta. Port a rdea pe nfundate. Te simti ca acasa auzind toate astea! Salut, baieti, spuse el ctorva grenadieri a scunsi lnga un copac. Va anunt ca Josef Porta, ucigas platit de Stat, a sosit din nou n macelaria din est. Atentie la ruine, acolo, la cincizeci de metri, l avertiza unul dintre grenadieri , pot sa va vada. Cnd o sa treceti transeea, este un dmb cu un rus mort. Tineti va bine, Ivan trage n el cu mitraliera. Ieri am pierdut opt oameni acolo si n mod si gur sunt cruci destule si pentru voi! M ai linistit, spuse Porta cu sinceritate. Pluto si micutul legionar discutau: ncepe sa se simta duhoarea de cadavru, spuse Kalb. Asta mi aduce aminte de Maroc, dar acolo traznea si mai rau... Ai rabdare, arab neispravit, sa simti pe mini zeama verde a hoiturilor de aici. O sa ti para rau dupa Marocul tau. Rahat..., pleca Kalb rznd. Daca tu crezi ca ma impresioneaza Ivan asta al tau! Am p rimit crucea de razboi cu trei stele ntre Riff si Indochina, asa cum ma vezi. Poti sa fii tot numai o decoratie, o sa te scapi pe tine de frica la vederea lui Ivan! Stai sa i vezi pe siberieni cum joaca tenis cu capatna ta. Sa vedem, spuse Legionarul. Allah! Nici noi nu ochim rau si stim sa ne jucam cu cutitul n Moabitt, Berlin. Cum nu v ati pus n cap sa cstigati razboiul, tot restul va este permis, l ironiza B atrnul. Compania aluneca si se tavalea prin noroaiele care nconjurau ruina unui colhoz; u rma o transee nfundata, la capatul careia se afla dmbul unde zacea rusul mort. Era acolo de mult si putea temeinic; de o parte si de alta mlastina taia orice c ale de a ocoli dmbul. Von Barring spuse ncet: Trebuie sa trecem n viteza. Pititi va pe rnd, cte unul, n spatele rusului mort. Unde va n stnga este o mitraliera grea, cel care se lasa descoperit e terminat. Nu se auzi nici un zgomot, eram salbaticiuni iesite dupa prada, tacute ca noapte a. Porta se ghemui n coltul transeei, cu cureaua castii n gura si cu pusca cu lune ta la umar. Micul legionar, urmndu l ca o umbra pe golanul roscovan, tinea mitral iera la sold, cu siguranta trasa, gata sa apese pe tragaci. Primii trecura fara probleme, cnd o racheta luminoasa se nalta deasupra capetelor

noastre si inunda terenul cu o lumina orbitoare. Un recrut se ascundea disperat n spatele mortului. Dumnezeii!..., njura Batrnul. O sa ne cada pe cap. Ivan a mirosit ceva. Tocmai terminase cnd a pornit furtuna. Cadavrul tintit de mitraliera grea tresarea de parca ar fi fost viu. Pustiul care se ascundea fu lovit si sari n picioare str ignd: Ajutor!" apoi disparu n mlastina. Ne lipiram de malul transeei n timp ce grenadele cadeau peste noi, grenadele acele a diabolice pe care le auzi de abia cnd ti explodeaza sub nas. ncepura si mitralier ele. Stati linistiti, nu trageti, se auzi vocea lui von Barring n ntuneric. Trecea n lungul companiei. Daca a durat o ora sau zece minute, nu stiu, apoi totul a ncetat si am nceput din nou sa naintam spre cadavru. Batrnul mi facu semn: era rndul meu! Lungit lnga mort, ma abtineam cu greu sa nu vars. Era umflat, era enorm, cu o zea ma verzuie care i curgea din nas si din gura ca dintr un izvor, mirosind ngrozito r. Putin dupa aceea, Porta si Legionarul au ajuns si ei dincolo. Frumoasa supa de cadavru, ai? Cum i zice n franceza sau n araba? rse Porta de Kalb. Fa o plimbare de doisprezece ani prin Legiune si o sa afli, replica omuletul. Stiai franceza nainte sa intri la vulpile desertului? Da, din nefericire un cuvnt, dar nu stiam ce nseamna: Cochon" ; cnd l am spus, mndru e mine, n fata capitanului, am primit o luna de arest. Dupa aceea, ti o jur, ma u itam n dictionar nainte de a rosti un cuvnt. O grenada ne ntrerupse conversatia si ne am aruncat n adapost. Cineva ncepu sa urle n spatele nostru, alte grenade cazura n mlastina, stropindu ne cu apa statuta. Ca n baie! urla Stege. Asta i baia rusa? ntreba Legionarul, necndu se de rs. Plutonul 2 ocupa pozitia asta, comanda locotenentul. Vocea i tremura, nca nu avea obisnuinta frontului. Pluto se lupta cu pusca mitraliera si njura mpingnd sacii de nisip ca sa si faca loc . Un glont plesni ca o plama la mica distanta de capul sau. Gunoaie! striga docherul. Va aratam noi, scrbelor! Furios, arunca o grenada spre liniile rusilor pentru a si ntari amenintarea. Atentie, baieti! ne preveni Batrnul. Sunt buni ochitori si trag cu gloante explozi ve. Un alt proiectil sosi suiernd si se opri n fruntea unui ochitor de pe tanc, al car ui creier se revarsa pe umarul Legionarului. Acesta se strmba si se curata cu bai oneta. Puscasii din 104 ne spusera la revedere si ne lasara sa ntelegem ca ne lasa n gale ata. Feriti va dimineata la ora 7 si pe urma la 5 dupa masa, atunci se dezlantuie Iva n! n restul timpului nu aveti probleme dect cu pistoale mitraliera si grenade, rar cte un lunetist care se distreaza, dar pentru restul rusii respecta cu sfintenie orarul. Am aprins lanternele Hindenburg n adapostul pe care plutonul al 2 lea ncercase sa l faca mai confortabil. Porta scoase cartile sale de joc soioase si si puse pe o ureche un joben hartanit. Matasea neagra era destramata si, pentru a i ascunde st ricaciunile, pictase un cerc rosu si albastru n jurul calotei, ceea ce l facea sa semene cu un cos de nava. Monoclul, luat din Romnia, era pus smechereste la ochi, dar razboiul l blagoslovise cu o spartura care dadea ochiului o expresie absolut idioata prin sticla legata de epolet cu un snur negru luat de la chilotii unei f ete. Puse cartile pe o masa si striga: Veniti copii si sa facem jocurile, dar va previn, nu pe datorie. Am fost deja pa calit dupa un atac aerian cnd niste imbecili au avut tupeul sa se lase omorti naint e sa plateasca. Miza minima: zece marci sau o suta de ruble. Facu douasprezece pachete si l ntoarse pe al treisprezecelea, era un as de pica. Im pasibil, aduna potul si l arunca n cutia unei masti de gaze pe care si o atrnase d upa gt. A cstigat de opt ori la rnd, ceea ce ne a facut mai circumspecti. Nici unul nu ndraznea sa marturiseasca ceea ce gndeam cu totii: Porta trisa. Dar avea, sub f iecare brat, cte un pistol mitraliera si n spatele lui micutul legionar mngia un P 3

8 cu siguranta ridicata. Batrnul citea o carte pe care nevasta sa i o daduse la plecarea din garnizoana. D in timp n timp o lasa si scotea din portofel fotografiile sotiei si a celor trei copii. Stiam, chiar daca nu lasa sa se vada, ct l durea despartirea si uneori l ved eam plngnd cu fotografiile n mna. Capitanul von Barring, nsotit de locotenentul Halter, intra n adapost si ncepu sa v orbeasca pe soptite cu Batrnul. Dupa spusele unui dezertor ar trebui sa ne asteptam la un atac cam la ora trei, i mpartasi Batrnul lui von Barring. Bine, sa fii pregatit. Comandantul companiei pe care am nlocuit o spunea ca locul este blestemat. Avem ordin sa tinem pozitia orict ne ar costa. Ordinu i ordin, c ota 2689 domina regiunea, iar daca Ivan s ar instala aici, toata divizia ar fi p rinsa ca ntr un cleste si Ivan o stie. Vreti sa spuneti ca, mai devreme sau mai trziu, o sa nceapa dansul si o sa ne trez im cu tancurile peste noi? Nu, atta timp ct mlastina nu i nghetata, dar cum a sosit iarna, trebuie sa ne astep tam la orice. Sa speram ca n clipa aceea vom fi n cutiile noastre de conserve, des i pe blestematul asta de front de est nu stii niciodata nimic sigur. Privirea obosita a lui von Barring trecu indiferenta peste vizuina ntunecoasa si l descoperi pe Porta, echipat cu monoclu si joben. Dumnezeule, de unde ai palaria aia idioata? Te rog sa ti pui chipiul sau sa stai cu capul gol. Am nteles, domnule capitan, raspunse Porta. Aduna iarasi potul, si lua chipiul si l puse peste joben. Von Barring clatina din cap rznd: Individul asta este imposibil, daca l vede comandantul cu palaria asta, o sa ajun ga la nchisoare. Nu cred, domnule capitan, caci m am ntlnit deja cu locotenent colonelul Hinka, ca ruia i s a parut ca arat foarte bine. Destul, Porta, zise von Barring. n acelasi moment scandalul a izbucnit la masa de joc. Micutul descoperise ca Port a avea doi asi de pica si, vocifernd se aruncase peste el, cnd teava mitralierei l a oprit. Vrei nca o gaura? spuse Legionarul, tragndu i un sut n burta si rasturnndu l pe spat e. Capitanul si locotenentul se purtara ca si cum n ar fi vazut nimic. Jocul contin ua si trecuram sub tacere escrocheria roscatului. i facuram chiar Micutului placer ea de a l lasa sa cstige de doua, trei ori, ceea ce l facu fericit si i ceru scuze lui Porta, dar ghinionul l ajunse din nou si pierdu totul... Porta, neiertator, refuza orice credit. Nefericitul, arzndu i vrfurile degetelor, si scoase ceasul de l a mna si l arunca pe masa, cernd 300 de marci. Legionarul l examina plin de interes . Cel mult 200. Porta si sterse monoclul crapat, si aranja jobenul si examina marfa ca un expert. Marfa furata, 150 de marci si nimic mai mult. Da sau nu? Micutul, pierdut si mut, deschise de doua ori gura n semn de aprobare si ceasul d isparu n aparatoarea mastii de gaz. l privea naucit pe Porta care, la fel de impas ibil, continua sa joace. Dupa ce si a curatat partenerii, a nchis dintr o miscare aparatoarea plina cu bani si obiecte de valoare, s a ntins pe paie cu ea sub cap si a scos fluierul. Legionarul si Pluto l acompaniara la cntecul incredibil de obsc en. Ct despre Micutul, nu mai gasi nici un motiv de cearta, caci nu l mai baga nimeni n seama.

Comandantul diviziei era un imbecil. n mod, ciudat, era si extrem de religios, avn d calitatea tipic prusaca de a amesteca crestinismul cu nationalismul. General locotenentul von Traus ngenunchea deci n fiecare dimineata n compania preot

ului von Leitha, rugndu se pentru victoria armatei germane. Ne tinea lungi discursu ri despre superioritatea germanilor si exterminarea raselor inferioare deci a tut uror celor care nu apartineau rasei superioare, cu creierul marcat de crucea ncrli gata. Ct despre Porta, el si pusese zvastica ntr un loc mai putin nobil. Capitolul noua SARIM N AER LA ORA 11 si 30 Batrnul a fost cel care m a trezit: Scoala te, spuse el. Se ntmpla ceva suspect la Ivan. Tu si cu Porta trebuie sa mer geti n cercetare; ia pe altcineva, daca vrei, dar nu pe Pluto si nici pe Stege: de astia doi am nevoie n caz de atac. Nu ma surprinde ca ai ajuns tablagiu, mri Porta. Nu stii sa dai dect vesti ca astea la micul dejun. Mai repede si fara atta vorba. Nu pot sa ncredintez misiunea asta oricui. Pe cine i ei cu tine? Bine, cap patrat, l iau pe Legionar. Nu mi vine sa cred ca ai ajuns att de destept doar pentru ca un prusac ti a pus table pe umeri. Si ncepu sa l scuture pe legionarul adormit, ghemuit ntr un colt. Kalb, fara chef, se aseza pe saltea si ncepu sa si scarpine pieptul paros. Stai sa vezi, frate, cnd l om scarpina pe Ivan dupa ceafa. Echipati cu tot armamentul, l am urmat pe Batrnul, care ne a aratat reperele n ter en si locul din care tragea mitraliera grea. La trei degete stnga de tufisul asta, daca luati pozitie, puteti sa l priviti drep t n ochi pe Ivan. Dar atentie! Fara nici un zgomot si va ntoarceti cnd se ntuneca. L ocotenent colonelul Hinka banuieste ca Ivan ne pregateste o lovitura sub centura , iar singurul mod n care putem sa o aflam este sa trimitem pe cineva n cercetare. Si astia trebuie sa fim noi, cei mai buni camarazi ai tai, tablagiu nemernic! Ca si cum n ar fi fost destui amatori pentru crucea de fier, spuse Porta suparat. Capitanul von Barring si locotenentul Halter iesira din ntuneric si ne dadura ult imele indicatii. Mare atentie, baieti, si fara eroisme. Stati cu piedica pusa, nu trageti dect n si tuatii extreme. Ne am pus pumnalele la cizme, grenadele n buzunare si pistoalele mitraliera la ce ntura, ca sa nu faca zgomot. Von Barring ramasese cu gura cascata n fata jobenulu i lui Porta si exclama: Doar n o sa mergi asa? Asta i mascota mea, capitane, rse Porta si pleca dupa micutul legionar. Ne trram pe terenul desfundat si mlastinos, mladiosi ca niste pisici, ca sa putem trece pe sub srma ghimpata. Nici un zgomot nu rupea tacerea noptii amenintatoare, luminata din cnd n cnd de luna peste care treceau nori purtati de vnt. Am ajuns ulti mul la tufis. Kalb si tinea degetul la gura si am avut un soc descoperind la zece metri de noi pozitiile ruse: doi servanti si o mitraliera grea. Ne am asezat cu grija armele si, acoperiti cu mantalele de camuflaj, ne am facut una cu pamntul. Rusii erau att de aproape nct i auzeam cum se cearta si se njura, de puteai sa crezi ca Micutul se afla printre ei, si au sfrsit prin a se lua de guler, pna cnd a aparu t un superior care i a despartit tipnd. Timp de doua ore, nemiscati ca mortii, am tras cu urechea. Porta ne a ncalzit putin scotnd bidonul cu vodca. La un moment da t ctiva ofiteri, nsotind un sef de la statul major care parea sa fie n inspectie, s au oprit la ctiva pasi de noi si au nceput sa discute. Cu minile pe arme, l am vazu t pe comandant mergnd pna la mitraliera, care a nceput sa traga spre pozitiile germ ane, iar raspunsul acestora nu s a lasat asteptat. Ofiterul ncepu sa rda si spuse ceva n genul: Porcii astia de nemti se iau n serios". Cnd noaptea era pe terminate si ne pregateam de ntoarcere, o voce ajunse pna la noi. Nu putem sa restabilim contactul cu batalionul. Transeea de comunicatie este inu ndata si fluviul se revarsa. O sa ne necam aici, iar fritii or sa ramna pe uscat, a colo sus, dar... Vocea rasunatoare, amenintatoare, se ndeparta n noapte. Cum nu mai aveam nimic de

facut, ne am ntors pe pozitiile noastre, iar apoi timp de patru zile am venit napo i lnga tufis, dar degeaba. Von Barring se gndea la o modalitate prin care sa luam ctiva prizonieri, cnd afla ca una dintre patrulele noastre descoperise un fir de t elefon al inamicului. Trecusera doua zile plicticoase, n ascultarea unor discutii i nsipide si a bancurilor facute ca sa mai treaca timpul pentru telefoniste, cnd, d eodata, am ciulit urechile. Porta mi a aruncat cealalta casca si am auzit o voce aspra: Cum merge pe la voi, Gheorghi? Ca naiba! Suntem asa ntr un rahat... Urmara njuraturi si glume obscene. Vrei niste vodca sa ti ridici moralul? Multumesc, nu, n seara asta venim spre voi. Uimit, primul rus ntreaba: Cum asta? Al doilea se puse pe rs: Mine la 11 si 30 i aruncam n aer pe friti... Tot dmbul sare n aer! Un foc de artileri e pentru sobolanii aia. Noutatea a fost transmisa n mare viteza, asa cum va dati seama, si am primit toat e ntaririle care au putut fi mobilizate, dar nu era mare lucru: o companie de pus casi din 104 si o baterie antiaeriana de 8,8, plus doua batrne 7,5 uri pe masini si o companie inutilizabila de rezervisti batrni, la 50 de ani, totul adunat ntr u n batalion de soc sub comanda lui von Barring. Profitnd de ceata, n zori au fost evacuate transeele cele mai apropiate de dmb si p utin dupa aceea o companie de genisti narmati cu aruncatoare de flacari sosi n ntari re. I am primit cu bratele deschise! Erau soldati hrsiti ca si noi, veterani ai ca mpaniei din '39 si stiam ca putem sa contam pe ei. nghesuiti n transee, cu inima strnsa, priveam cum se rotesc amenintatoare acele cea sului. Micutul, linistit, nu se despartea de Pluto; simteam ca n momentele de per icol nu se teme de tovarasia sa. Stege si cu mine ne tineam aproape de Porta, pe care Legionarul l urma pas cu pas. n stnga noastra erau Mller, Bauer si altii. Grenadele se umezeau n minile noastre transpirate, fumam tigara dupa tigara, nselnd teama ucigatoare... Undeva, sub pamnt, genistii rusi ne pregateau moartea, o moar te pe care hazardul unui fir de telefon ne facea sa o privim la fel de obiectivi ca si inamicii nostri. Era 11 si 15. ntr un sfert de ora... Obositi, priveam prin ceata peisajul mocirlo s. Nu se misca nimic, nici macar o frunza... o liniste de mormnt... 11 si 30... n imic. S a scurs nca un sfert de ora. Tot nimic. Apoi am nteles! Ceasul nostru era cu o ora nainte fata de cel al rusilor. Mai rau ca orice! spuse Porta. Chiar mai rau dect sa astepti n fata unui bordel unde sunt zece trfe si ai o suta d e barbati la rnd n fata! spuse Legionarul fara a scapa cmpul din ochi. Asta n ar avea de ce sa te intereseze, din moment ce nu mai ai boase, si dadu cu parerea Micutul. Mai spune o o data! ameninta Legionarul. O sa mi descarc automatul n capul tau... Liniste! se auzi glasul nemultumit ai lui von Barring. Sa astepti, sa astepti... asteptare ucigatoare. Trecu o ora... ceasul arata ora unu si tot nimic. Nervozitatea cuprinse transeea aglomerata. Era imposibil sa te ntinzi, sa te misti ; blestemam n soapta, ne aruncam njuraturi nfundate, batrnii se ntinsesera pe jos, ap atici; deja nsemnati de moarte, acesti rezervisti de cincizeci de ani. Genistii, amestecati cu tanchistii fumau, asteptnd ca si noi valul ce urma sa ne cada n spat e. Timpul trecea. Unii deveneau mai nervosi, altii mai calmi; noi, veteranii, eram din ce n ce mai ncordati. Pluto, ca sa poata fugi si trage de la naltimea soldului, si trecuse cureaua mitralierei peste umar. Micutul, spre uimirea noastra, si proc urase si o pusca mitraliera, desi rolul lui era sa care afetul mitralierei grele . Ce se ntmplase cu afetul si de unde luase pusca mitraliera? Nimeni nu ntreba. Cart usierele puse n diagonala l faceau sa semene cu un rebel mexican din armata lui Fr ancisco Villa, iar o lopatica de infanterist bine ascutita era ndesata la centura ca arma pentru lupta corp la corp.

Kalb avea n spinare rezervorul cu combustibil pentru aruncatorul de flacari al lu i Porta. Aceasta si purta jobenul cu naturalete, iar din buzunarul mantalei se ve dea capul mtei sale roscate. Toate acestea aduceau a balamuc! Artileristii, care si sapasera adaposturi n spatele pozitiilor noastre, anuntara c a nu mai asteapta si ca se retrag. O discutie aprinsa izbucni ntre von Barring si un locotenent de artilerie, pe care von Barring l ameninta cu mpuscarea daca se retrage un centimetru. Turbam de feric ire, caci von Barring era un vulpoi batrn care stia dincotro bate vntul. Trecu o jumatate de ora. Oamenii mrira si vrura sa plece dupa mncare. Van Barring l e o interzise. Rezervistii protestau n gura mare, iar comandantul lor de companie, un capitan de saizeci de ani, vorbea deschis ca totul este o nebunie, evocnd vremu rile cnd se afla la Verdun! Dintr o data, la ora doua, balul a nceput... Colina exploda, un uragan negru se nal ta spre cer. Timp de o secunda domni tacerea, apoi tone de pamnt si piatra cazura asemenea grindinei pe adaposturile noastre. n acelasi moment, artileria sovietica se dezlantui cu salbaticie si o ploaie de obuze matura ceea ce, pna ieri, fusese pozitia noastra. Tirul a fost scurt, dar teribil, pulveriznd antenele si liniile de telefon, fara sa ne provoace, totusi, pierderi serioase. Un fum acru, nabusit or, ne acoperi, cnd deodata, prin el, i am vazut pe infanteristii rusi trecnd la a tacul transeei pe care o parasisem: Inamicul nu se astepta la nici o rezistenta si nu dorea dect sa ocupe cota 2689 na inte ca germanii sa si revina din surpriza. Batalion de asalt, nainteee! urla von Barring, sarind din transee si maturnd totul n fata lui cu pistolul mitraliera. A fost de neuitat! Am pornit ca nebunii la asaltul craterului urias n care am aju ns cu cteva clipe naintea rusilor si din care am nceput sa i mproscam cu un foc ucig ator. O lupta de la zece metri cu pistolul mitraliera la sold si cu aruncatoare de flac ari, asta l ar fi nverzit de frica chiar si pe Satana! Rusii, transformati n torte vii, si aruncau armele si se retrageau n panica sub lov iturile tunurilor noastre cu tevile nrosite. Doar ctiva s au adapostit de cealalta parte a dmbului, la 25 de metri de noi, iar artileria lor a intrat n joc, varsnd t imp de douazeci si patru de ore valuri de foc peste cota 2689. De la prizonieri aflasem ca avem n fata o trupa de elita. Cnd tirul artileriei se deplasa n spatele nostru, lupta deveni salbatica. Micutul, murdar de snge din cres tet si pna n talpi, mnuia ca pe doua bte mitraliera si lopata ascutita. Porta se lu pta cu furie, aruncatorul de flacari de mult timp golit servindu i drept maciuca , cu jobenul pe crestet si scotnd urlete de asasin. Micutul legionar, narmat cu o m itraliera ruseasca, nu se dezlipise de el, n timp ce ora dupa ora, trup dupa trup , valurile de asalt urmau valurilor de asalt n mica transee. Cteodata camarazii aj ungeau sa se ucida ntre ei. ntr un trziu a trebuit sa ne retragem si printr o minune, abandonnd morti si raniti, sa reocupam pozitiile de plecare n timp ce artileria n oastra oprea inamicul. Clatinndu ne, am cazut n mocirla. Bauer avea o jumatate de obraz lipsa si nu si dad use seama dect la sosirea infirmierilor. Mller avea nasul zdrobit. Micutul, un dege t smuls, dar lucru ciudat, refuza sa fie evacuat desi era ntr o stare vecina cu n ebunia: Stau cu banditii!... Aici vreau sa crap! vocifera el lovind un infirmier. Deodata, se nalta pe taluz si trimise o rafala spre rusi, urlnd cteva njuraturi. i ra spunse o ntreaga canonada, dar el n ntregime descoperit, cuprins de un hohot de rs, c ontinua sa mature de la sold pozitiile ruse. Bauer se agata de el, ncercnd sa l aduca pe nebun la ratiune. Degeaba. Ca o stnca p e picioarele departate, era de neclintit, iar ncetul cu ncetul nebunia lui i cuprin se si pe ceilalti. Porta, cu jobenul si aruncatorul de flacari, ca si legionarul , sarira lnga el rznd isterici si deschiznd focul asupra inamicului, totul presarat cu njuraturi fara adresa. nainte! Traiasca Legiunea! urla Kalb. Pleca la asalt aruncnd grenade. Porta si arunca palaria n aer si, prinznd o din zbor, si o nfunda pe cap strignd: nainte!

Micutul si Pluto trageau deja ca niste nebuni furiosi si ceilalti din batalion, beti de furie, sarira ca niste fiare n urma lor. Rusii fura maturati ntr o joaca. Omoram, loveam, muscam, spintecam, urlam... cota 2689 a fost cucerita. Timp de tr ei saptamni a trebuit sa o mentinem stnd ntr un crater adnc de 20 de metri, larg de 30 si lung de 50, tocat fara pauza de o artilerie care, ncet, distrugea ramasitele batalionului. Ctiva dintre noi, cuprinsi de nebunia frontului, se aruncau n ntmpinarea gloantelor si se lasau macelariti. De doua ori aceasta nebunie l cuprinsese si pe locotenentu l Halter. Porta, cu flautul, si Legionarul, cu muzicuta, evadau n melodii pe care nu le auzea nimeni. Micutul boxa mpotriva unui sac de nisip care l lovise n fata ca un pumn si pe care l sfsiase de furie. Mai nimic de mncat pe parcursul acestor o re ngrozitoare. Porta, care adulmeca mncarea de la kilometri, descoperi un depozit de conserve pe care l am golit ntr o zi trndu ne sub focul artileriei. Si ajutorul a venit! Divizia a aruncat n lupta doua regimente de aruncatoare si o puternica ntarire de artilerie. nca doua zile pe colina blestemata si am fost nlocui ti de Regimentul 104 aruncatoare. Am ngropat mortii alaturi de cei care cazusera n campania din 1941. Toti murisera p entru o bucata de pamnt necunoscuta si care a ramas necunoscuta, caci este notata doar pe hartile de stat major. Calatorul care va trece pe drumul Orelului nici nu o va remarca. Si totusi acolo odihnesc zece mii de soldati rusi si germani car e au ca monument funerar cteva casti ruginite si cteva centuri cu pielea mucegaita.

Trebuia sa platesti nainte, ca la cinema. Si erau trei feluri de bilete: cele rosii ti dadeau dreptul la cteva clipe alaturi de o fata. Cele galbene la doua ore cu doua fete. Dar cele verzi ti dadeau dreptul la o noapte de iubire cu cinci fete. Binenteles, toti luau bilete verzi. Capitolul zece BORDEL DE CAMPANIE Ne am stabilit cartierul general putin mai la nord de Cerkasi, la Mosni, sat tipi c rus alcatuit din colibe ruinate asezate de a lungul ulitei largi, serpuite, si desfundate. Erau, n sfrsit, primele noastre zile de odihna dupa luptele epuizante pe care le p urtasem. Gratie recrutilor sositi pentru umplutura, compania avea din nou ntregul efectiv, doua sute de oameni, dar ce soldati prapaditi erau cei care sosisera a cum! Trebuiau bine pusi la punct nainte de a fi aruncati n luptele violente care se dadeau la sud de Cerkasi loc pe care nu l puteam uita putinii dintre noi care ne ntorsesem vii. Ce am fi spus oare daca am fi stiut ca ce era mai rau, Verdunul a cestui razboi, nca nu l vazusem? Era foarte frig si n aveam nici o surcica pentru foc. Se spune ca soseste un B.M.C. la Biel Zerkov, ne anunta Bauer pe un ton plin de promisiuni. Pluto sari ca un arc, se neca si fu cuprins de un acces de tuse violent. Puteai sa o spui mai devreme! striga el. Trebuie sa plecam imediat. Fetele, de l a 14 la 70 de ani, sunt placerea mea. Cine ti a spus? Un feldwebel infirmier pe care l am cunoscut la spitalul din Biel Zerkov. S ar pa rea ca este un bordel clasa nti, cu personal francez si german. Pe onoarea mea! se bucura Pluto. Asta suna bine. Din nou ceva pe ce sa pui mna. M ai bine dect sa te exciti ascultnd Lili Marlen la radio. Ai grija, Batrnule, cum te descurci cu nvoirile! Batrnul se puse pe rs: Se rezolva, dar nu conta pe mine ca sa mergi la masinile alea de facut dragoste. Nu te obliga nimeni, spuse Porta. N au nevoie de tine ca sa cstige o pine, iar eu m

i doresc sa tin una timp de douasprezece ore. Tu vii? l ntreba pe micul legionar, dar continua jenat: Iarta ma, camarade. Legionarul rnji: Vin ca sa studiez. Dupa ce o sa pierdem razboiul, o sa deschid un bordel n Maroc, si, cum nu am vazut nca asa ceva n Germania, vreau sa cunosc. Nu te deranjeaza da ca ti tin companie n timp ce lucrezi? Deloc, raspunse Porta. O sa platesti zece procente din pretul puicutei, asta i t ot. Vin si eu? ntreba Micutul. Da, consimtira amabili ceilalti. O ora mai trziu eram pe drum, la fel de emotionati ca niste liceeni, Porta ducnd c u el o colectie de fotografii porno pe care o studia cu srg. Un jandarm, cu insigna prinsa pe piept, statea la poarta, iar un altul ne contro la livretele la intrare. Treceam apoi prin fata unui infirmier nsarcinat sa depis teze bolile venerice. Porta, trecnd triumfator peste toate probele, nu si mai ncapea n piele de bucurie. Sa o facem lata, cine stie cnd mai dam peste asa ceva! Adusese cu el si doi litri de vodca, pentru dezinfectie", cum spunea. Micutul, radios, facea planuri: O zi ca asta si pe urma un glonte n teasta, mori multumit! Un tnar aviator se vazu refuzat cu cteva cuvinte fara replica: Sterge o! i a spus jandarmul, sau te duc la post. Este interzis nainte de optspre zece ani! Umorul din cuvintele lui nu cstiga pe nimeni. Era interzis sub optsprezece ani su b amenintarea pedepselor celor mai severe sa mergi la femei, sa fumezi si sa bei, dar nu era interzis sa ucizi si sa te lasi ucis, din moment ce era vorba despre un dusman. Patria avea cteodata pudori ciudate. Pluto si Micutul patrunsera naintea noastra, ca o avangarda de blindate, si i matu rara pe soldati, ca si pe cei din organizatia Tot und Speh", care facea deja anti camera pe un culoar. Un subofiter de artilerie protesta furios, dar Micutul l trim ise la pamnt cu un dos de laba. Rezervat pentru Regimentul 27 de asasini si incendiatori! urla Porta. Aduceti pui cutele sa le vedem! Stati linistiti, acolo! mri unul dintre cerberii de la intrare. Sau va evacuez! Micutul i arunca o privire rautacioasa si jandarmul, la vederea namilei, avu ntele pciunea sa nu mai insiste. Usile se deschisera cu zgomot si intraram n ceea ce purta numele de receptie. Era u acolo o duzina de femei ntre 20 si 50 de ani, mbracate n cele mai excitante feluri , de la rochia de seara scandalos de decoltata pna la lenjeria transparenta, toate gata sa primeasca hoarda nfometata de dragoste si ncaltata n bocanci de infanterie . Porta cazu n genunchi n fata unei frumuseti brune, cu jupon azuriu, o ameti cu v odca si disparu alaturi de ea. Pluto tocmai si gasise femeia visurilor sale: una d e categorie grea. Ct despre Micutul, el a ezitat atta n fata alegerii nct, pna la urma , a ramas singur, toate fiind ocupate. Proteste salbatice au nsotit descoperirea lui, atragnd atentia uneia dintre patroanele stabilimentului, care ncerca sa l pot oleasca pe voinic. Cu att mai rau Ucigasul tabar pe femeia nspaimntata si ncepu sa i ulga rochia, n timp ce ea se zbatea si striga dupa ajutor. La tipetele ei, sosi o alta supraveghetoare. Micutul, pe jumatate nebun, care o dezbracase deja pe prima, o nsfaca sub brat si pe a doua si porni spre usa prin ca re ne vazuse plecnd cu fetele noastre. Scotnd tipete disperate, femeile ncercara za darnic sa scape din minile lui. Am platit sau nu! striga Micutul, urcnd scarile cu zgomot asurzitor, avnd o femeie n fiecare mna. Taca va gura, mi cer doar dreptul, nimic altceva! Ajunse n fata unei usi pe care o deschise cu o lovitura de picior, dar Porta ocup a deja ncaperea cu frumoasa bruna. O a doua dadu la iveala zbenguiala lui Pluto s i a lui Stege cu doua fete cu glasul ascutit. Micutul njura si si ncerca norocul pe tot culoarul, apoi la etajul al doilea, dar peste tot era ocupat! Rabdarea sa se sfrsi. La urmatoarea usa dadu peste unul de la antiaeriana: Afara! comanda uriasul. Spala putina, desfrnatule, n fata oamenilor de bine! Artileristul a vrut sa raspunda, dar Micutul a aruncat cele doua femei care s au

rostogolit n pat, si l a dat pe usa afara, n timp ce fata acestuia, stnd goala pe pat, privea scena cu o mirare care degenera ntr o criza de rs. Ca un client sa i fi e smuls n momentul cheie, nu mai patise asa ceva, dar si mai amuzante erau cele do ua codoase, pe jumatate dezbracate. Poalele sus! necheza Micutul ncntat, scotndu si pantalonii, dar ramnnd cu vestonul, b oneta si cizmele pe el. Cum va permiteti? ntreba indignata una dintre femei. O sa... Restul disparu ntr un strigat de furie si disperare. Micutul i smulse dintr o singu ra miscare si rochia si juponul, jumulind o ca pe o gaina, un chilot violet zbura si el prin camera, apoi se arunca peste ea, tinnd o bine cu minile lui putind a u lei si motorina. Profitnd de neatentia lui, fata artileristului fugi pe culoar und e un soldat pe jumatate gol o prinse si disparu cu prada sa. Mai sus, Porta, n culmea fericirii, facuse schimb de fete cu Pluto, ajungnd apoi s a joace zaruri. Dar jos, la receptie, ncepuse un scandal infernal: erau clientii f uriosi, care si asteptau rndul si care protestau mpotriva faptului ca noi acaparasem toate cele douasprezece fete care ar fi trebuit sa satisfaca o suta de soldati. Niciodata templul placerilor nu mai cunoscuse asa o noapte! Cele doua matroane f usesera tavalite de Micutul, care striga acum plin de bucurie. Cnd se saturase de farmecele lor, intrase zgomotos ntr o alta camera ocupata de doi infanteristi si de fetele lor si impusese un schimb ce nu s a desfasurat fara proteste. Vodca cu rgea n valuri. Porta si Pluto, atrasi de zgomot, urcasera la Micutul cu tovarasel e lor si rasfoiau detasati revistele porno. Porta, gol pusca, dar cu joben si n c izme, se mpodobise cu un sutien negru. Micutul, mai timid, dar fara pantaloni, ma i purta vestonul, centura cu revolverul, salupele de infanterist si boneta; ct des pre Pluto, el se plimba n costumul lui Adam, purtnd pe dupa gt o curea neagra. Toate fetele pe care reusisera sa le strnga erau n pielea goala. Unele au vrut sa scape din aceasta Sodoma, dar Micutul le prindea din zbor si le arunca pe o canapea a le carei perne, sparte pe durata luptei, pierdeau nori de fulgi. Porta des-coper i un paduche pe burta lui rosie si l prezenta mndru admiratiei generale, nainte de a l lasa pe burta unei fete plngacioase. Distractia era n toi, cnd se auzi zgomot de bocanci pe scari. Jandarmi cu casti de otel invadara camera, ordonnd ca stabilimentul sa fie evacuat. Despre noi este vorba? ntreba Porta blajin. Subofiterul care comanda deveni stacojiu si raspunse cu o voce furioasa: Evacuati imediat! Daca nu, va arestez pentru purtare necuviincioasa ntr un loc publ ic. Pluto deschise fereastra si urina afara, ntr un arc de cerc care stropi vesel str ada, apoi se ntoarse surzator spre cei trei jandarmi, rosii ca racii, niste prusac i care se luau n serios. Subofiterul tocmai ncerca sa si deschida tocul armei pus mult prea n spate, ceea ce l obliga la miscari acrobatice, cnd Legionarul a aparut n spatele lor si a nteles dintr o privire care este situatia. Allah Akbar, traiasca Legiunea! striga el, sarind ca o pantera n spinarea unuia d intre jandarmi, acesta prabusindu se la pamnt. ntr o clipa si ceilalti doi se rostogoleau spre baza scarii, iar armele lor zburau pe fereastra n strada, unde cazura zdranganind. Vaznd ntorsatura pe care o iau lucrurile, Porta ne propuse sa o luam din loc. Fete le facura rapid un pachet cu uniforme si i condusera pe Porta, Pluto si Kalb spr e acoperis, de unde fugira pe strazile vecine. Dar Micutul, ncapatnat ca Napoleon la Austerlitz, refuzase sa spele putina. Armata nazista n are dect sa vina, o sa i fac terci! striga el. Si se arunca n bratele unei fete. n acest timp jandarmii plecasera dupa ntariri. Erau cinci cnd s au aruncat asupra M icutului ntins lnga frumoasa lui. Urma o nvalmaseala de nedescris, n cursul careia un a dintre matroane, care se alesese cu un ochi vnat, si uita rolul si sfarma un scaun n capul unui jandarm, scotndu l din lupta. Micutul, nconjurat de fete, se lupta ca un leu, iar dupa ce si arunca din nou inamicii la baza scarii fu cuprins de asa o criza de persecutie ca aliatele sale se dadura cu un pas napoi, ngrozite. Goale p usca, ele se grabira sa i ajute pe jandarmi, ceea ce permise uriasului sa se bari cadeze ntr o ncapere, unde ncepu sa faca mobila surcele. Se auzeau geamuri sparte s i zgomotul lemnului sfarmat.

Tot scandalul atrase un ofiter de la jandarmerie, spre care una dintre codoase, tot goala, fugi plngnd. Este un scandal, domnule ofiter! Un scandal pentru stabilimentul meu. Suntem aic i ca sa ne facem datoria pentru victorie si uite cum suntem tratate. O sa ma plng, se miorlaia cealalta codoasa. Sunt membra de partid, o sa ajung pna la Fhrer! Cine i acolo sus? ntreba ofiterul nemultumit. O fiara salbatica... o adevarata fiara salbatica! sughita nspaimntata o domnisoara ce reusise sa si ascunda goliciunea cu izmenele unui soldat. Arestati l pe individ! comanda ofiterul dndu se la o parte ca sa faca loc. O duzina de vnatori, narmati cu revolvere si bte intrara n cladire, ntr o liniste asem anatoare celei ce precede un taifun. Un subofiter, lundu si inima n dinti si agitnd u si arma sub nasul subordonatilor, dadu ordin de a forta usa. Aceasta rezista p rimului atac, dar se auzi un racnet salbatic. Unul dintre vnatori ntreba: Este un om nauntru? Habar n am, dar blestemata fie ziua n care am intrat n jandarmerie. Trei zdrahoni se unira si usa ceda, prabusindu se n camera Micutului. Acesta scoa se un suvoi de njuraturi si, tot fara pantaloni, se arunca asemenea unei fiare pe ste dusmani ntr un vrtej de lovituri si urlete ce zgudui stabilimentul. Reputatia noastra... mpuscati l! gemea una dintre matroane. ntr un trziu, Micutul se frnse sub superioritatea lor numerica, dar chiar si cnd aju nsese fara cunostinta tot mai era lovit. Vnatorii, furiosi, l aruncara ca pe un sa c de ciment pe trotuar, unde ofiterul i trase un sut sanatos n coaste, care scoase ra un sunet nfundat. Nu l am revazut dect peste trei saptamni. n ciuda batailor nu dezvaluise numele com plicilor, se stia doar ca apartin Regimentului 27 blindate, de unde interdictia, pentru tot regimentul, de a mai calca ntr un bordel de campanie timp de sase luni. n plus, Micutul a fost condamnat sa detecteze mine n "tara nimanui" timp de trei luni. A facut o timp de cinci zile, apoi au uitat sa l mai trimita. Comandantul batalionului, locotenent colonelul Hinka, stia, mai bine ca orice cu rte martiala sa mblnzeasca salbaticii de genul Micutului si avea de asemenea arta d e a ocoli pedepsele ucigatoare. n Compania a 5 a toata lumea ncerca sa civilizeze zdrahonul salbatic care nu era n fond dect un licean naiv, caruia natura oarba i da duse prea multi muschi pentru prea putina minte.

Soldatul n razboi este ca un fir de nisip pe plaja. Valurile l scufunda, l poarta, l arunca pentru a l lua din nou. Iar el dispare fara ca cineva sa si dea seama si fara sa i pese cuiva de soarta lui. Capitolul unsprezece ATACUL BLINDATELOR ncepuse sa ninga. Era o zapada moale care se transforma n noroi, o zapada care patr undea peste tot. Se apropia miezul noptii. Atipiti n tancuri nu mai avusesem de ci nci zile nici o clipa de ragaz pe cmpul de lupta acoperit cu epavele carbonizate ale Regimentului 27 tancuri. Dar undeva, n spate, erau probabil rezerve uriase de oameni si armament, caci sos eau nencetat. Eram nenchipuit de murdari, acoperiti de praf, de noroi si de ulei, c u ochii arznd de nesomn. De mai multe zile nici o picatura de apa n afara celei st rnse de prin gropi. Mncare nici att. Fusesera consumate si rezervele de prim ajutor , iar Porta si ar fi mncat bocancii, att i era de foame. Legionarul si cu el scotocisera de mai multe ori cmpul ncercnd sa aduca ceva, dar pe ste tot era pustiu, iar n spate pareau sa nu aiba dect oameni, tancuri, munitie nim ic de rontait! Uitasera de mncare sau, cum spunea Batrnul, descoperisera ca pot eco nomisi niste bani pe spinarea sarmanului trupete. Mai aveam doar ctiva castraveti

murati. Deodata auziram undeva n oras, nu departe de liniile noastre, zgomotul carelor bl indate. Sper ca nu i Ivan, spuse Pluto, ntinzndu si gtul si scrutnd ntunericul. ngrijorati, ciuliram urechile... Zgomotul de senile le facea si celor mai curajos i pielea ca de gaina. Porniram motoarele. Ale cui sunt tancurile? Porta, care st ia ca nimeni altul sa le recunoasca dupa sunet, se apleca n afara si asculta. Rusii. T 34 A, spuse el categoric. Ba nu, l contrazise Pluto. Sunt ale noastre, fac zgomot ca o haita de olandezi n s aboti, sunt usor de recunoscut. Om vedea. Pna atunci pregateste ti mitraliera. Da, e Ivan, spuse Micutul. Atunci nseamna ca m am prostit. Este artileria usoara sau modelul 4. Locotenent colonelul Hinka se apropie si discuta pe soptite cu sefii companiilor . Putin dupa aceea sosi von Barring care se adresa Batrnului: Subofiter Beier, pregateste te pentru misiunea de patrulare mpreuna cu plutonul a l 2 lea. Trebuie sa aflam ce se ntmpla n fata noastra. Am nteles, domnule capitan, spuse Batrnul desfacnd harta, vom... Cteva grenade suierara n strada si lovira o casa. Auzind strigatele: Ivan!.. Ivan!.. ." ne cuprinse panica. Focuri de arma se auzira n noapte, oamenii se pierdura si mai multi sarira din tancuri, caci teama de a muri n tanc i ngrozea. Un sir de T 34 aparu bubuind, tragnd cu toate gurile de foc. Aruncatoare de flacari si ntinsera l imbile rosii catre infanteristii adapostiti printre ruine si i transformara n tort e vii. Strada se lumina de la tancurile incendiate carora le explodara rezervoare le si munitia. ntr un efort disperat de a fugi, vehiculele ne blocara ntr un vacarm asurzitor... tipete, njuraturi, o nvalmaseala extraordinara n care nu mai stiai cin e ti este prieten sau dusman. Tancurile sovietice se transformara n torte. Echipajul unuia dintre ele ncerca sa s e salveze prin turela, dar o rafala i opri, lasndu i sa arda atrnati pe otelul inca ndescent. Patru tunuri antitanc ncepura sa traga asupra lor fara oprire. n nebunia acelei lupte pe care nu stiai cine o va cstiga. Unele dintre tancurile noastre se ntoarsera n timp ce mai trageau cu tot armamentul, iar gloantele trasoare straluc eau n noapte ca licuricii. Trage, imbecilule, trage odata! mi urla Micutul, avnd o pereche de grenade antitan c n fiecare mna. L am trimis la plimbare n timp ce Porta, n postul soferului, striga vesel: Gura, potailor! N ati vrut sa ma credeti! Intra ntr un zid care ni se prabusi n cap ntr un nor de sfarmaturi, scoase dintre ru ine vehiculul greu si intra cu motoarele n plin ntr un T 34. nainte sa trag, pret d e o secunda, am avut timp sa vad n periscop turela lui si eram att de aproape nct fl acarile tunurilor si exploziile grenadelor se contopisera, ntr un singur zgomot. Chiulasa recula violent n timp ce un tub nrosit cazu pe podea, iar Micutul arunca n tun o noua grenada S. napoi! urla Batrnul. Mai este unul care coboara strada. napoi, pentru Dumnezeu! Tur ela la doi... trage! Cu ochii bulbucati, lipit de periscop, nu vedeam dect un nor de foc ce inunda str ada, La doi, nu la noua, Idiotule! Trage, Dumnezeule! O grenada suiera peste turela, nca una... Dar dintr o odata Tiger ul nostru se ca bra sub comanda lui Porta. Tancul T 34 trecu la 10 centimetri pe sub nasul nostru . Coti si derapa pe mai multi metri, apa si noroiul tsnind de peste tot, dar Port a era un sofer cel putin la fel de ndemnatic ca rusul si, rznd n barba manevra comenzi le facndu ne sa ne nvrtim n jurul axei. Am apasat pe pedala, triunghiurile s au unit n vizor, a pornit prima lovitura, ap oi a doua si un soc teribil a parut ca rastoarna tancul, un zgomot asurzitor de f ier pe fier ne a spart timpanele. Pluto iesi pe jumatate din turela si vazu ca n u ne lovise o grenada, ci un T 34 intrase n noi cu toata viteza. Timp de o clipa se clatina pe senile, apoi motorul sau ncepu sa huruie si, ca un berbec, intra n p artea noastra strnga, ridicndu ne la 45. Porta zbura pe deasupra lui Pluto, zdrobind radioul n cadere, eu am alunecat din

scaun, caznd n locul lui si lovindu ma la cap. Din fericire purtam casca de otel. Micutul, ca sudat de podeaua tancului nu se clinti, dar Batrnul cazu fara cunostint a peste chiulasa tunului si sngele ncepu sa i curga dintr o ngrozitoare rana la cap. Cinilor! Banditi ai lui Stalin! urla turbat Micutul prin trapa pe jumatate deschi sa. Suflul exploziei ctorva proiectile ratacite l arunca pe urias napoi. Scoase atunci grenadele din lacasul pentru munitie, fara sa para jenat de caderea grelelor 8,8 pe picioarele sale. Pe urma lega cteva crpe mbibate cu motorina peste rana Batrnului si l puse pe acesta n lacasul gol pentru a l feri de miscarile noastre: Sunt cel mai puternic dintre voi, spuse el, deci preiau comanda. Tu, continua el aratndu ma, trage ct poti! Doar pentru asta suntem aici, nu? A fost un miracol ca n aceeasi clipa reculul tunului nu i a strivit capul. Vrei sa m a ucizi, striga el furios. Am demisionat. Multumesc. N am ce sa fac cu voi! Scena ne a nveselit: Uitnd de pericolul mortii, am trecut prin aglomerarea de tanc uri, tunuri si infanteristi, pe sub rafalele luminoase ale gloantelor trasoare. Doua tunuri flak, alcatuind o baterie la mica distanta, trageau fara oprire, dar focul de la gura lor le a tradat si au fost zdrobite de tavalugul unor T 34. Er a o noapte de apocalips. Venise sfrsitul lumii, iar cntecul macabru al sutelor de raniti rusi si germani era sfsiat de zgomotul de infern al luptei. Nu mai aveam dect o singura scapare: sa ne trntim cu nasul n noroi sau sa ne lipim de pamnt sub urletele proiectilelor. Tancul nostru este lovit si va arde ntr o secu nda... Micutul l arunca pe Batrnul, apoi sari si el n-tr o jerba de scntei si, ajuns la pamnt, se rostogoli ca sa si stinga flacarile ce dansau pe uniforma patata cu ulei. Epuizati, clatinndu ne, tusind si respirnd cu greu ne am slavat si noi. Doar Porta , perfect calm, statea de vorba cu pisica lui, roscata, tinnd o de ceafa. Ei, fratioare? Ne am mai salvat o data pielea, dar de data asta fundul nostru es te putin prajit. Panica, panica peste tot. Infanteristi, genisti, tanchisti, artileristi, ofiteri , subofiteri, cu trese de aur sau de argint, soldati cenusii, toti fugeau ntr o d ezordine generala. Adunasem de pe undeva cteva mine T si ne aruncam ca ulii asupra uriaselor T 34. L am vazut pe Porta sarind pe unul din ele si punnd ncarcatura ntr un loc vulnerabi l... O explozie, apoi flacarile iesira pe turela. Micutul se lipi de un altul, si plasa linistit mina si se lasa sa alunece de pe t ancul care trecea peste un tun distrus. Un bubuit de tunet: tancul era scos din lupta. Micutul nnebuni de bucurie. Am distrus un tanc! Eu! urla el, batndu se cu pumnii n piept. Eu singur! Ca nu fusese dobort era de nenteles, dar uriasul era evident nemuritor. Am tras si guranta minei mele, dar ea a ratat tancul care trecea si violenta exploziei m a aruncat la mai multi metri n strada desfundata. Colosii mugeau, derapau cnd frnau, tu nurile trageau fara ncetare, dar putin cte putin ne am dat seama ca doar cteva tancu ri izolate au reusit sa strapunga liniile noastre, doar vrful enormei mase de blin date care se ndrjeau mpotriva pozitiilor noastre. Culcati la pamnt, am facut pe mort ii n timp ce fluxul de otel ne depasea. Ct de prietenos si protector parea pamntul! Minunat pamnt, murdar si desfundat, care ne ai intrat n guri, n ochi si n urechi, nic iodata n ai fost att de primitor. Noroiul ne curgea pe ceafa, parnd dezmierdarea u nei mini de femeie... Minunat pamnt, saturat de snge, care n noaptea aceea ne ai ascu ns si ne ai adapostit n mlastina ta. Spre opt dimineata totul se sfrsise, semanam cu niste bucati de lut care mergeau. n departare, la est de Cerkasi se auzea nca, printre explozii, zgomotul carelor b lindate, zgomot ce nu va mai nsela pe nimeni. Acest clantanit va fi recunoscut fa ra ndoiala, iar dupa razboi ma voi scula nca mult timp ngrozit, leoarca de sudoare, auzind prin vis zgomotul mortal al teribilelor T 34 rusesti! Ne am ridicat din noroi, ca si cnd ne am fi nascut din pamnt. Porta, multumita Dom nului, tu nca traiesti! Dar Batrnul, unde este Batrnul? Am respirat usurati. Iata l si pe el viu, si Stege, si Bauer, si micul legionar, chiar si pe Mller mereu acr u si pesimist l am mbratisat pentru ca era viu. Micutul protesta: Niste amarte de tancuri nu sunt suficiente ca sa l sperie pe Micutul, si trase un

sut n senila tancului pe care l distrusese cu mna sa. Daca mai aveti, va astept! striga el n directia luptei. Pluto, ngenunchiat n noroi, privea fix strada n ruina, n care blindate, tunuri, auto senilele formau o nvalmaseala de nedescris. Locotenent colonelul Hinka si capitanul von Barring veneau spre noi, clatinndu se ca niste oameni beti. Von Barring era cu capul gol, iar locotenent colonelul pu rta o cascheta ruseasca pe jumatate arsa. Ne a aruncat un pumn de tigari: Ei, bine! Mai sunteti vii? spuse el moale. Dintr o rana de pe frunte sngele i curgea peste ochi, apoi n lungul obrazului si di sparea sub guler. Se sterse cu dosul palmei si tot acest snge rosu amestecat cu n oroi, care i murdarea fata, i dadu un aer salbatic, aproape dracesc. O ora mai trziu am pornit la drum. Aceasta noapte ntunecata si rece provocase regi mentului pierderi uriase: 700 de morti, 863 de raniti si toate tancurile distrus e. Nici celelalte regimente nu aratau mai bine. Si ele platisera un greu tribut acestui nume necunoscut: Cerkasi, oras din Ucraina. Morti, morti peste tot. n ciuda noroiului si a prafului, recunosteam diferitele ns emne de arma de pe epoleti. O duzina de artileristi nu mai erau dect un terci ala turi de cele doua tunuri ale lor; una dintre tevi se ridica spre cer ca un deget acuzator si mai ncolo, ntr un grup de cladiri arse, o ntreaga baterie 8,8 fusese s trivita, pulverizata de coloanele rusesti. Att de multi morti n att de putin timp! Nauciti, priveam n jurul nostru si nu ntelegeam nimic.

Iarna era acolo n toata grozavia ei, cu geruri si furtuni la fel de ucigatoare ca tunurile rusesti. Iarna care i face pe oameni duri si brutali; o noua teroare care, la rndul ei, sp oreste teroarea. Devenisem fiare sngeroase pe care cele mai rele lucruri le faceau sa rda. Iar razboiul continua, pentru a folosi cuvintele cu care guvernele nvaluie betia u ciderilor. Capitolul doisprezece CUTITE, BAIONETE SI LOPETI

Eram n doliu. Iar nu aveam tancuri. Iar luptam ca infanteristi. Ningea, ningea... dealurile deveneau adevarati munti. Crivatul urla peste stepa si suiera printre copacii nzapeziti, mpingnd naintea lui vrtejuri de zapada. Ea nveli cu o pojghita de gheata tunurile, pustile si mitralierele. Ea se strecur a n colibele darapanate si dadu oamenilor un sarut de moarte; ea acoperi pustia t undra siberiana pe mii de kilometri. Santinelele trebuiau schimbate din sfert n sfert de ora, daca nu voiam sa gasim c adavre. Plngeam de frig. Turturii ne atrnau de barba, nasurile nghetasera, fiecare respirati e parea o lovitura de cutit n plamni. Daca timp de o secunda ti scoteai manusa si at ingeai o bucata de fier, acolo ramnea un petic de piele. Cangrena era un lucru obisnuit, nspaimntator de obisnuit, membrele putrezite faceau parte din spectacolul cotidian. n colibele jegoase, amputarile se succedau una dup a alta; o bucata de picior aici, o mna dincolo, cteodata un brat ntreg. Hrtia a devenit nepretuita, un articol de piata neagra. Se dadeau cincizeci de ti gari pentru un ziar, caci te salva de la cangrena, camarade! ntr un colt erau nghe suite membre vinetii, negre si chiar daca erau la fel de nghetate ca nasurile noas tre, nca le banuiam duhoarea. Chirurgii operau cum puteau n mizeria nvaluitoare, la lumina lampilor, care lumina u att ct puteau, operatii care n ar fi fost ncercate nici n cele mai moderne spitale. Cnd un pacient murea l aruncam afara ct mai repede, att ct trebuia sa deschizi si sa chizi usa, pentru a nu permite frigului sa patrunda la cei vii.

Regimentul era n rezerva, aproape de Petruschi; companiile decimate erau rentregite cu oameni noi. Ni se spusese chiar despre niste ntariri parasutate. Specialisti, se spunea, venind din cele mai bune scoli germane. Dar catanele batrne n au crezut un cuvnt. Promisiuni n vnt si fraze frumoase pentru ziarele lui Goebbels, dar adevarul era altul: rezervele prost instruite, prost nar mate, pierdusera ore pretioase ca sa nvete pasul de defilare si alte prostii de c azarma. Ce ar fi devenit o garnizoana prusaca fara salutul mecanic adresat carieristilor care traiau comod n snul crudei prabusiri al celui de al treilea Reich? Unii dintr e acesti eroi au jucat un alt rol n lagarele de concentrare, dnd sfaturi cu un aer de superioritate, n privinta apararii patriei. Dar nici eu si nici camarazii mei nu i ntlnisem vreodata pe linia frontului si toti comandantii nostri, ndopati n ultima clipa cu cursuri rapide, erau rezervisti. Inu til sa te revolti: ntotdeauna va fi asa si cei care vor da mai tare din gura vor evita ntlnirea cu gloantele. Cantonati la Petruski, asteptam armamentul si noii candidati la moarte. Ne petrec eam timpul jucnd carti, prinznd purici si glumind despre tot si despre toate. Batrn ul si umplea ncet pipa si la vederea lui ne simteam asigurati; coliba devenea atun ci un fel de camin sau, si mai bine, cabana unui pescar la tarmul marii, evocnd n opti cu luna plina, n care farul dialogheaza cu marea linistita. Sporovaiam ncet, asa cum o fac doar barbatii care au trait mpreuna momente grave, cu cuvinte bine cntarite, care n ar fi putut fi ntelese de neinitiati. Cnd Batrnul, de exemplu, spunea cu blndete: Copii! Copii!", o lume ntreaga se nastea din aceste doua cuvinte si Porta nsusi, gura sparta, si amna pentru o vreme obisnuitele grosola nii. Dupa un moment de tacere, Batrnul continua: O sa vedeti... Ivan o sa reuseasca sa faca terci corpul 42 de armata de la Cerkas i. Sufla n camera fumul gros si si puse pe masa acoperita de farfurii murdare, carti d e joc, arme si bucati de pine, bocancii de infanterie. Dupa parerea mea ne lasa n pace pentru ca pregatesc un nou Stalingrad. Pot sa pari ez ca ntreaga Armata a 4 a va sosi n acest loc paduchios. Porta izbucni n rs: De ce nu? O sa ajungem ntr o buna zi sa i spunem Heil Hitler" diavolului nsusi! Da, spuse Pluto. Si daca o sa avem un T 34 n cur o sa ajungem n mare viteza! Am izbucnit cu totii n rs. Asta n cazul n care nu o sa facem un tur prin minele de plumb, nainte de ceea ce voi numiti infern, ne o taie Mller. n acest caz, spuse Bauer gnditor, mi place mai mult infernul preotilor dect cel al l ui Stalin. Ca si cum crezi ca te ar ntreba care ti e parerea, rnji. Porta. Fie ca cei din fata te vor expedia cu un foc de nagan, fie ca, daca nu se grabesc, o sa ajungi n nghet atul Ural ca sa ti rupa os cu os timp de ctiva ani. Asta nu are de altfel nici o importanta. Cu putin noroc, o sa ti cada o piatra n cap nca de la sosire. Asta o s a grabeasca lucrurile. Batrnul si curata pipa: Daca o sa scapam vreodata de aici, nu nseamna ca totul s a terminat. Ce ghinion s a fii nascut n aceasta Germanie nenorocita, cu acest Adolf care se crede Napoleon! Stege cri n felul sau care era contagios: Un singur lucru e sigur, ca Adolf a pierdut razboiul. Dar daca i am putea arunca n infern pe nazistii rosii ca si pe cei bruni, nca ar mai fi cu putinta un sfrsit r ezonabil. Un curier ntrerupse discutia noastra: von Barring l chema urgent pe Batrnul. Rahat! spuse Porta. Eu, soldat de rangul nti, am onoarea sa va spun ca asta anunta sfrsitul scurtei noastre vacante. 27 le va servi n continuare drept tinta pentru artileristii ncepatori. Sa i ia naiba! Tremurnd n mantaua subtire, Batrnul pleca prin zapada spre comandament, aflat la un kilometru n cealalta parte a satului. Furtuna se nteti, urlnd peste pamntul mbibat c u snge. La -40C, cnd ti este suflata zapada n fata, ai impresia ca esti jupuit de viu . La razboi frigul este mai rau dect nesomnul, caci poti sa te tii bine o saptamna

daca ai sansa sa dormi macar o data. Porta avea dreptate: dupa o ora Batrnul veni sa ne anunte ca, mpreuna cu a 8 a si cu a 3 a, compania noastra fusese desemnata ca trupa de soc pentru a taia un dru m spre regiment. Trebuia, pentru a rupe ncercuirea, sa naintam spre Terasa si acolo sa scapam din lat. Inamicul era instalat n transee de zapada si trebuia sa curat am localitatea, binenteles fara sprijin de artilerie, din cauza lipsei de munitii. Singura noastra sansa era aceea de a ataca noaptea si pe ascuns, ceea ce speram ca va compensa slabiciunea noastra n fata unui inamic superior numericeste. Locotenent colonelul Hinka veni sa ne ureze Drum bun" si strnse mna celor trei tine ri comandanti de companie. Erau adevarati soldati, deja tabaciti, puteai conta pe ei, simpli soldati purtnd insigne de ofiteri. Ct despre noi, cunosteam genul de m unca ce ne astepta: era singurul lucru pe care stiam sa l facem, dar l stiam la pe rfectie. Contez pe voi, spuse Hinka. Capitanul von Barring preia comanda si pentru ca sur priza sa fie deplina trebuie sa atacati cu arme albe, fara sa trageti macar un f oc. Am plecat cu spaima n suflet. Problema era greu de rezolvat: chiar daca reuseam, cti dintre noi vor scapa? Dupa informatiile pe care le aveam, pozitia inamicului nu era totusi foarte puternica. Si apoi, susoti Stege, mergem spre libertate. E o consolare, caci sa stai n capca na de aici nseamna sa ti asiguri un bilet spre Siberia! Nu i raspunse nimeni. Ce sens putea sa aiba pentru noi cuvntul libertate, cnd de a mbele parti asuprirea si barbaria erau egale? Fiecare dintre noi lua arma si scr uta noaptea amenintatoare. Din toate partile, urmele gloantelor aratau clar ca lu pta se strngea n jurul nostru; nca putin si urma sa fim prinsi. Strapungerea pe car e o ncercam era un efort disperat de a scapa din capcana. Ordinele trecura din om n om: Baioneta la arma, nainte mars! ncet, compania se ndeparta aproape invizibila pe drumul nzapezit. Am fost descoperit i doar cu ctiva metri n fata liniilor inamice. Prea trziu! Am sarit la atac si dupa o lupta corp la corp pozitia a fost cucerita , apoi curatata de cei care ne urmau. Nici focul infernal izbucnit de la liziera padurii nu ne putu opri. naintam mereu, ntr o stare aproape hipnotica, si atacul reusi fara multe pierderi. Aproape inconstienti si morti de oboseala am ajuns la drumul ce duce de la Sukin i la Senderovska si am auzit un zgomot de motor venind dinspre Sukini. Ne am adap ostit grabiti n zapada nghetata si nu a trebuit sa asteptam mult. Zgomotele erau m ai puternice. O coloana de camioane grele si taia ncet drumul pe soseaua nzapezita, victime oferite oamenilor tacuti care si asteptau prada. Cei pe care urma sa i uc idem fara urma de remuscare aveau ca si noi parinti, care, striviti de durere, v or afla moartea fiului cazut pe cmpul de lupta n apararea proletariatului. Ai nost ri puneau ngrozitoarea veste pe seama Fhrer ului si a patriei, ca si cum vreu-nei mame rusoaice sau germane, aceste cuvinte ar fi putut sa i aduca vreo consolare! Vestea le va ajunge mult nainte de sfrsitul bataliei de la Cerkasi. Un episod ntre multe altele ale marelui razboi, pe care comunicatele l vor boteza pur si simplu l upte locale". Ne am speriat degeaba de sosirea coloanei, caci rusii, ignornd strapungerea noast ra, se ndreptau fara ndoiala spre pozitiile pe care tocmai le cucerisem. Am deschi s focul cu toate armele cnd au fost la zece metri de noi. Surpriza a fost totala, p rimele vehicule s au rasturnat si au luat foc. Cteya echipaje care au vrut sa rip osteze au fost reduse la tacere, ct despre fugari, au fost secerati de mitralierel e noastre. Spre ora trei a diminetii am pornit din nou la atac, de data aceasta spre Novo B uda. Era nca liniste n directia aceea, dar stiam ca satul geme de soldati rusi. Ca pitanul von Barring ordona atacul din nord si din sud si avuram din nou placerea ororilor armei albe. Ne am strecurat asemenea unor fantome spre santinelele de la intrarea n sat si, ca ntr un film care se deruleaza cu toata viteza, l am vazut pe Porta si pe Legionar taind beregata uneia dintre ele, n timp ce Bauer se ocupa de cealalta. Santinele nu au scos nici macar un horcait, si au ntins doar picioarele n zapada, n timp ce

sngele tsnea din arterele taiate. Am trecut mai departe, periculosi ca niste serpi. Ctiva rusi nveliti n mantale dormeau pe pamntul batatorit din prima coliba. Am cazu t peste ei ca traznetul si, suflnd din greu, i am spintecat cu pumnalele. Al meu s a nfipt adnc n pieptul unui inamic; omul scosese un tipat scurt care ma nnebuni si lovii fata ntoarsa spre mine ce ma fixa cu ochii ngroziti, iesiti din orbite. Aveam senzatia ca merg printr o piftie, n care striveam ceva ce semana cu cojile d e oua. Bocancii mei tintuiti si au continuat drumul, n timp ce camarazii mei se an gajau n lupte care pe care. Porta si arunca cutitul n vintrele unui sergent urias c are se ridicase pe jumatate; matele acestuia s au revarsat ca cele ale unui animal spintecat. Mirosul de snge cald si de intestine a devenit insuportabil n ncaperea strmta: am var sat violent, convulsiv; unul dintre ai nostri ncepu sa plnga si ar fi urlat ca un nebun daca pumnul lui Pluto nu l ar fi oprit: cel mai mic tipat ne ar fi pierdut . Am iesit din coliba alergnd pentru a ne continua treaba n lungul strazii. Se auz eau ici si colo zgomote surde si gemetele oamenilor care se zbateau n ghearele mo rtii, n cursul unuia dintre cele mai salbatice maceluri pe care le tin minte. Micutul, narmat cu o sabie de cazac, dobor dintr o singura lovitura capul unui loc otenent rus si am sarit ngrozit ntr o parte pentru a ma feri de capatna care se rost ogolea catre Legionar; acesta o lovi cu picioarele ca si cnd ar fi fost o minge d e fotbal. Masacrul continua din coliba n coliba, iar cnd am iesit din ultima, pe l a ora sase, satul era n minile noastre. ncepuram sa ne sapam transeele n mare viteza , caci riposta rusilor nu avea sa ntrzie. Daca ar fi ajuns vreodata sa recucereasc a satul, doar Dumnezeu stie ce ne ar fi facut dupa noaptea aceasta a Sfntului Bar tolomeu! Nu ne ramnea dect sa aplicam obisnuitul ndemn al lui Hitler: sa luptam pna la ultimul cartus, dar de aceasta data nici pentru Hitler, nici pentru scopurile razboiului n care luptam: putin ne pasa de ele! ncercam pur si simplu sa ne salva m pielea, ceea ce comunicatele marturiseau contrar vointei lor, anuntnd lupte de ap arare izolate". Grupul nostru se adapostise ntr o groapa comuna, Batrnul, ntins pe spate, si pusese c apul pe cutia unei masti de gaze si se nvelise ntr o manta ruseasca. Porta, asezat turceste, n fata a doua sacose pline cu lucruri furate, sorbea vodca, rgind. Ciudat razboiul asta, n care inamicul ncepe prin a spala putina, pentru ca la scur t timp dupa aceea sa ti puna jaratec sub talpi! Trebuie sa va marturisesc ca, fi ind cardiac, orice efort mi este interzis, dar din nefericire doctorul care mi a pus acest diagnostic nu era membru al Partidului. Atunci mi au pus pielea n saram ura, asa ca am ajuns soldat n aceasta armata a nefericirii si nimanui nu i pasa d e boala mea si nu se ntreaba daca as fi apt sa alerg prin Rusia. Si fara nici o s ansa de a ncetini! Parca li s ar fi promis lapte si miere, de ne alearga n halul a sta! Porta lua nca un gt de vodca si marul lui Adam facu o noua miscare agitata n gtul sa u slab. ntinse sticla Legionarului si i spuse Batrnului: Cum tu esti tablagiul, o sa astepti ca eroii tai sa bea nti! n acelasi timp smulse sticla din minile Legionarului: Negustor de covoare blestemat. ntotdeauna bei ca si cum ai muri de sete! Lua si el o dusca buna si dadu sticla mai departe cu acelasi ceremonial, asa nct f u golita rapid. Batrnul protesta. Porta si puse monoclul si si ndrepta jobenul nainte de a ncepe un discurs despre educatie, care fu ncoronat cu basini asurzitoare. Vorbarie, vorbarie, spuse Batrnul. Asteapta un pic sa ne cada Ivan n spate. Ceva mi spune ca sunt hotarti sa ne o faca. E de speriat ce prost esti, raspunse Porta. Sperai poate ca o sa ne faca loc ca sa ne vada batnd pas de defilare? Si cu spatiul vital cum ramrie? Trebuie sa ne mai rarim si de o parte si de alta ca sa putem da din coate. Deci baieti, sfatul me u este: Tot nainte!" Scoase din traista sa o alta sticla de vodca si i dadu cep. Alcoolul ne ncalzise s i scandalul pe care l faceam se auzea probabil din padure, acolo unde foarte prob abil se gaseau rusii. Locotenentul Kohler sari n groapa noastra urmat de locotene ntul Halter. Kohler se scutura si rasuci o tigara dintr un petic de ziar. Brrr, ce frig...! ntinse tigara lui Porta, pregatindu se sa faca alta. Porta i rse n nas: Nu accept nimic de la ofiteri si nici de la alte persoane de felul asta!

Kohler si continua munca si spuse linistit: Potoleste te, maimuta roscata! Nici un pic de educatie, spuse Porta scrbit. mi iau catrafusele si plec la mine. C u attia ofiteri, s a zis cu buna crestere n companie! Kohler, fara sa l ia n seama pe Porta care era complet beat, se ntoarse spre noi: Rusii pregatesc un contraatac n coltul de nord al padurii. Banuiesc ca peste voi va veni primul val, deci stati cu ochii n patru. Un radio portabil adunat de nu stiu unde transmite o melodie dulceaga, cntata de o voce barbateasca. Izbucniram n rs: Asta ne mai trebuia, striga Kohler. Aici ne asteapta un glonte la 40 sub zero si de acolo ne trimit prostiile astea! Aruncati porcaria asta! Am oprit radioul. Porta si scoase flautul si ncepu sa cnte un cntec politic antinazi st, pe care toata compania l relua n cor cu o pasiune care i ar fi miscat chiar si pe inamicii nostri.

Trebuie sa treci prin spital ca sa stii ce nseamna aceste cuvinte: a fi ranit. Rani de toate felurile: la cap, a caror urmare este nebunia, la coloana vertebral a, care provoaca paralizia. Amputarea unuia sau mai multor membre, daca nu a tut uror celor patru si din om nu mai ramne dect trunchiul si capul. Un glont n ochi, c are te face sa orbesti; un glont n sale, care te condamna sa porti o sonda; rana la stomac, cu nenumarate conse-cinte; rani ale oaselor, ale caror aschii urca me reu la suprafata plagilor purulente; rani la fata... Pentru restul zilelor tale trasti un trup sfsiat, al carui mers dureros si schiopatn d strneste batjocura copiilor. Capitolul treisprezece CERKASI

Aproape de orizont, luna presara o lumina nghetata pe copaci si pe tufisuri. Totu l tremura de frig. Noi nsine, cu toate ca suntem mbibati cu vodca, drdim dupa douasp rezece ore de veghe n fundul unei gropi nzapezite, n pamntul pe care gerul l face sa c ape. Cu frigul rusesc nu te poti mpaca; umfla si crapa fetele ndurerate, tumefiaza si face sa plesneasca buzele care nu mai sunt dect o coaja vnata, transforma fiint ele omenesti n fiinte primitive ale mparatiei gheturilor. n cazul nostru se adauga foamea salbatica ce ne facea viata de o mie de ori mai re a. Deasupra noastra plutea frigul ucigator al stelelor, caci ele clipesc prietene ste pna la moarte, cu aceeasi licarire nghetata. n marea lui ntelepciune, Comandamen tul suprem n a uitat dect un singur lucru: sa ne apere de cel mai rau dintre dusm anii nostri, natura. Ea a fost marea aliata a rusilor, marea ucigasa. Ce armata a r fi putut sa reziste iernii rusesti, cu ex-ceptia siberienilor, soldatii aceia mici cu pometi proeminenti, carora frigul parea sa le mareasca bucuria de a trai si de a lupta? Porta a fost cel care, primul, a vazut ceva miscndu se pe terenul descoperit. Tac ut, m a lovit cu cotul aratndu mi un punct spre care am cascat ochii mari n bezna. Deodata au fost peste noi! Ca o bomba care explodeaza, naluci n tinuta alba de ca muflaj au sarit asemenea unor lupi n transee. Cu pistolul mitraliera la sold, tra g turbat n gramada de caciuli de blana, de puscasi siberieni cu ochi migdalati. n luptele corp la corp foloseau ngrozitoarea kandra, cutitul siberian cu doua taisur i, un soi de cutit de macelar dar mult mai solid, care putea sa decapiteze dintr o singura lovitura un soldat n tinuta de iarna. Lipiti unii de altii, ne foloseam armele ca pe niste maciuci, rusii fiind att de aproape nct nici macar n aveam timp sa tragem. Dupa un scurt rastimp am putut sari din transee si am ajuns alergnd la colibe, unde adapostul peretilor ne a oferit cteva secunde c sa ne rencarcam armele. Izbucnesc mpuscaturi si gloantele trasoare sterg pamntul. Strigate si chemari ale muribunzilor si luptatorilor. n inima unei nopti nghetate si nzapezite e greu sa di stingi prieteni sau dusmani: se trage la ntmplare si adesea ambele tabere n propriii

soldati. Comandoul este complet mprastiat, nu mai exista legaturi ntre companii fiecare se b ate pentru viata lui. Dar von Barring si Halter reusesc sa i adune pe ctiva dintr e ai nostri si strabatem satul alergnd spre adaposturile sapate n padure. Pe drum, un recrut de 17 ani, lovit n umar de un glont exploziv, scoate un urlet disperat, se nvrte ca un titirez si cade n zapada. Un tun automat bubuie n stnga, grenadele ca d ploaie pe ranit si fac sa tsneasca coloane de zapada. Ajungem la un adapost si ne aruncam n el cu rasuflarea taiata spernd ntr un ragaz, dar usa se trnteste imedia t si doi barbati scunzi cu caciuli de blana stau n cadrul ei luminat de zapada. O rafala matura ncaperea si ne asurzeste... stam acolo, optsprezece oameni care fac pe mortii si se cred deja morti. Dar nu! Cei doi rusi pleaca alergnd, urmariti d e zgomotul nabusit al grenadelor de mna; fug si noi suntem pe urmele lor, dar cade m n zapada adnca, hainele ne strng, ne nabusim. Rasuflnd din greu, cu ochii ntepati de o durere ascutita, zacem nemiscati n nametii uriasi, unde suntem invizibili dator ita vesmintelor noastre albe. Timpul parca s a oprit, ca ntr un cosmar ndelungat. Alte siluete apar n fata noastr a, dar iuti ca fulgerul, Batrnul si Legionarul duc armele la umar si rafalele tsne sc spre formele neprecizate. Iadul se dezlantuie din nou si gloantele trasoare p ar sa cada din cer. l vad pe Micutul care arunca grenade ca turbat, apoi mi pierd cunostinta, ma arunc n zapada, am impresia ca urlu... mi rup unghiile rcind pamntul ng etat. Batrnul ma apuca si ma forteaza sa fug cu el. Este o nvalmaseala de nedescri s. Alerg o bucata de drum umar la umar cu un rus la fel de nspaimntat ca si noi, d ar, printr un noroc, mi dau seama primul si i dau o lovitura mortala n fata; cade greoi n clipa cnd Batrnul striga cuvinte de nenteles, aratnd ceva n fata noastra. Ne o prim mpietriti privind cerul, unde niste obiecte uruitoare, cu cozi de flacari de cteva sute de metri, se napustesc asupra satului. ntr o clipa rusi si nemti alearga la adapost, se arunca la pamnt, oriunde, caci ce ea ce brazdeaza cerul nu face distinctie ntre prieteni si dusmani: ne bombardeaza faimoasele orgi ale lui Stalin" si, ca sa puna capac nenorocirii, lansatoarele de rachete germane intra si ele n joc. Primele explozii seamana cu un cutremur; case le explodeaza ca niste biete musuroaie, totul nu dureaza dect cteva minute si din sa t n a mai ramas nimic. Dar foarte aproape de noi izbucnesc dintr o data flacaril e. Nu ne mai paralizeaza frigul, ci o mare incandescenta care scoate imediat din case orice fiinta vie: animale nnebunite de groaza si de suferinta, copii, femei hohotind. Armele latra si piseaza oameni si animale ntr un infern de mpus-caturi, c aci. ntre blestemele omenirii, razboiul trece necrutator, secerind totul n calea lu i. Cum se face ca mormanul de ruine care se numea Novo Buda se afla nca n minile noastr e? Fara ndoiala ca nimeni n ai putea s o spuna. Comunicatul trimis n spatele front ului a fost laconic: Novo Buda curatat. Pozitia rezista nca, asteptam ordine." Dinspre rusi am auzit toata ziua zgomot de motoare despre care Porta sustinea ca sunt ale artileriei usoare. Ivan si aduna fortele ca sa ne lichideze si aveam sa fim striviti fara cea mai mica sansa de scapare. Porta reusise sa fixeze o stat ie radio pe lungimea de unda a rusilor si ascultam discutii destul de reconforta nte pentru noi: colegii din fata noastra nu se ntelegeau mai bine dect noi cu ofite rii, caci fiecare ordin dat comandantilor din prima linie era ntarit de amenintari peste amenintari. Ct despre noi, ascunsi n gropile noastre, sub ninsoare, pe un ge r de -47, nu scapam din ochi terenul descoperit. Cteva atacuri slabe au fost respinse cu usurinta, dar nu ne ndoim ca sub ele se as cunde altceva. n zori, cu urechea lipita de radio, l auzim pe ofiterul rus ntrebnd: Puteti sa luati N...? Se poate, tovarase comandant, dar va fi foarte greu. n fata noastra e o forta put ernica. Batalionul a stabilit contactul. Veti ataca la ora 13 si 45. Discutia aceasta a avut loc naintea unei lupte ce avea sa fie ngrozi-toare. Rusii au atacat la ora stabilita. Am vazut venind tancuri T34 si T60 care si croiau drum prin zapada de un metru naltime, dar de care ne puteam apropia cu usurinta, prin unghiul mort, ca sa fixam ncarcaturile explozive. Infanteria rusa astepta rezulta tul naintarii tancurilor, dar n cursul noptii a reusit sa patrunda n mijlocul satulu i, din care ne am retras cu pierderi grele si parasindu i pe raniti. Doar cei car

e au participat la o retragere rapida prin iadul zapezii proaspete, cu niste adev arati ucigasi, cum sunt siberienii, pe urmele lor, stiu ce nseamna felul acesta d e razboi si cuvntul epuizare". nca o data a trebuit sa ne ascundem si sa ne luptam p entru vietile noastre cu atacatorii salbatici. Timp de mai multe ore lupta conti nua, nainteaza si se retrage rnd pe rnd. Apoi rusii se desprind din nou si ni se tr imit ntariri sub denumirea de trupe de alarma". Dar trupele acestea adunate n graba erau formate din niste prapaditi de soldati care se grabeau s o ia la goana cnd vedeau inamicul, daca aveam proasta inspiratie sa i lasam singuri. Spre seara am auzit din nou statia radio a rusilor. Vocea disperata a unui comandant de batali on spunea: Infanteria refuza sa mai atace, nu pot face nimic. Tancurile sunt scoase din lup ta mpreuna cu toate echipajele lor ucisi sau luati prizonieri. Imposibil sa naintam n nameti, care sunt din ce n ce mai nalti. Suntem puternic bombardati din Sukini c u aruncatoare de grenade de 10,5 si 24. N am informatii despre artileria usoara, nici despre tancuri, cu toate ca se aude zgomot de motoare dinspre nord est. Pr esupun ca nemtii vor strapunge la sud est de Sukini, se vede o mare grupare de t rupe. Am executat patru ofiteri pentru lasitate n fata dusmanului. Cteva minute de tacere, apoi un potop de njuraturi si de blesteme, de care limba r usa este plina. Superiorul ameninta cu degradarea, cu tribunalul poporului, cu l agarul de reeducare si, ca sa ncheie: Trebuie sa luam N... orict ne ar costa, si din amndoua partile odata. Veti ataca la ora 15 fix, fara nici o acoperire de artilerie, ca sa va apropiati ct mai mult d e cinii de nemti. Terminat. Informat imediat, von Barring se pregati sa primeasca inamicul. Minutele se scur geau ncet, fiecare dintre ele cu ncetineala unui ceas. Porta era singurul dintre n oi n ntregime linistit. Culcat pe spate, molfaia o bucata de pine rece gasita n rani ta unui rus mort, cu aruncatorul de flacari, gata de actiune, asezat pe burta. A vea pentru acest tip de arma o nclinare cu totul deosebita si cu toate ca n realit ate era tragator de elita, nimeni nu stia cine l transferase la aruncatoare. Ne a minteam vag de schim-barea aceasta n momentul cnd Regimentul 27 fraternizase cu rus ii lnga Stalino. Era de acum o poveste veche. Oare acolo facuse rost de aruncator ul de flacari si de pusca cu luneta? Nimeni nu se ndoia ca Porta avea un raspuns gata pregatit daca vreun ofiter si ar fi pus ntrebari! Atunci cnd rusii au atacat, au facut o cu o impetuozitate si cu o salbaticie care ne au taiat rasuflarea. Cu toate acestea blestematul de sat a ramas n minile noast re, dar sa nu mi cereti sa explic cum. Acest fapt n a avut nici o influenta asup ra desfasurarii razboiului, dar pur si simplu ne a scapat de Curtea martiala, un noroc pe care colegii din partea cealalta nu l au avut, caci undele radio ne au transmis cteva ore mai trziu urmatoarea conversatie: Ce s a ntmplat la N...? Atacul nostru a fost respins, puscasii numai rezista, comandantul Bleze s a sinu cis. Bine. Asta i datoria unor incapabili ca el. Maiorul Krasenicov din Batalionul 3 ia comanda regimentului. Un moment de tacere, apoi vocea continua: Ce spun nemti i? ngmfati. Ne ocarasc si cred ca printre ei sunt francezi si poate mahomedani. Ce zic? Ma doare n fund" si Allah Akbar"! Trebuie sa i facem sa taca. ncercati sa luati ctiva prizonieri ca sa aflam daca su nt printre ei voluntari francezi. Sa i lichidati primii. Peste doua ore artileria ncepe sa traga si atacati din nou. N... trebuie curatat. Ocarile despre care era vorba veneau de la Porta si de la micul legionar, care l e mparteau cu darnicie. Era metoda lor de a si pastra moralul ridicat atunci cnd se aflau n linia nti. Rusii ne au bombardat toata ziua, dar seara, satul, care era un morman de ruine, ramasese n minile noastre. Aerul uruia, bubuia, tremura, exploda, facnd sa cedeze n ervii cei mai zdraveni. n noaptea urmatoare, vechiul bombardier rusesc cu un singur motor, pe care l numeam schiopul" si arunca bombele asupra noastra: 800 de bombe p entru un patrat de teren cu latura de aproape 500 de metri. Singurul loc unde am putut sapa transee a fost amplasamentul unei case a carei incendiere dezmortise

pamntul, si ne am agatat de el sub focul ncrucisat al artileriei, al aruncatoarelor de grenade si al katiuselor. Treaba a durat zile ntregi, rastimpul de care aveau nevoie rusii pentru sosirea ntaririlor. Ar fi crezut ca aveau n fata lor un ntreg c orp de armata si nu o nenorocita de brigada de infanterie alcatuita din cteva com panii decimate si, de fapt, nspaimntate de violenta luptei. i ntinsesem pe raniti ntr un adapost sapat sub o casa; pansamentele pline de, snge si ntepenite de ger le acopereau membrele facute terci si n ochi li se citea spaima d e a ne vedea fugind si parasindu i. Sa intri ntr o asemenea gaura sub pamnt este c eva de nedescris si i sfatuiesc pe toti cei ce sunt tentati sa faca pe eroii sa v ada aceste anticamere ale iadului ca sa afle daca pot rezista! De jur mprejur, n a daposturile nesigure, cei raniti usor i ajutau pe ncarcatorii mitralierelor. Ne ch inuia o foame salbatica pe care ncercam s o nselam mestecnd cartofi nghetati. Tinuta de camuflaj murdara ne acoperea mantaile subtiri si daca vreo ctiva avusesera nor ocul sa gaseasca pslari si caciuli rusesti, ceilalti, cu zdrente amarte n chip de psl ari si cu o batista nfasurata sub casca, drdiau n gerul mai ucigator dect grenadele. Pe 26 ianuarie au fost taiate legaturile cu pozitiile din spate. Eram n voia soar tei. Locotenentul Kohler facu un gest de indiferenta: Cu att mai rau! Acum stim ce ne a ramas de facut, sa mergem nainte. Porta, Legionarul si Pluto pusesera mna pe o lada cu grenade de mna rusesti. ntre a ltele, erau tragatori de elita si frnturi de discutie ntretaiate de hohote de rs ne ajungeau la urechi: Ia uite, batrne Porta, nca unul trimis la dracu'! Mie Allah mi conduce privirile, spuse serios Legionarul ochind un rus care ncepu de odata sa se nvrteasca ca un titirez. Pacat ca nu putem sa tintim vreo ctiva din Partid, exclama Pluto, care duse arma la umar cu iuteala fulgerului si trase n cadenta. Hei, cirac al lui Stalin, ai ncasa t o potrivit gradului! Daca nu trimitem dect rusi sa se prajeasca, diavolul n o s a fie multumit. Tu cti ai? spuse Porta. Eu am 37. Pluto se uita la bucatica de hrtie asezata sub o grenada de mna, unde un sir de cru ci si de linii aratau loviturile precise sau ndoielnice. Douazeci si sapte n iad, 9 la spital. Faci parte dintr o organizatie caritabila? spuse Legionarul. Ai mei sunt toti gar antati pentru cuptor. Am 42, dintre care cel putin sapte ofiteri; Steaua din ema il rosu pe care o au la caciula e o tinta grozava. Cnd ajung acolo, aproape de ti pul ala nalt, ai exact 25 de centimetri de vizibilitate ca sa i culegi din zbor. mi bat propriul record, baieti! striga Porta. Ia te uita, acrobat cu cizme, vrei si tu? Ati vazut cum i a plesnit teasta! Niciodata n a fost ras asa de bine! Legionarul si puse minle plnie la gura si urla spre rusi: Urca te acolo sus si o sa vezi Montmartre! i raspunse o rafala, ceea ce i facu pe toti trei sa dispara n groapa tavalindu se d e rs. O sa le cntam ceva, propuse Porta. Un foc violent raspunse iarasi la urletele lor, subliniat de ocarile Batrnului si locotenentului Halter. Gaseau total inutile aceste provocari fara motiv, al caro r rezultat nu putea fi dect acela de a i mpinge pe rusi la o reactie disperata. Po rta, pentru care locotenentul era un tinerel si Batrnul doar un egal, raspunse ap roape dispretuitor, fara sa scape din ochi liniile rusesti: Voi doi, aspirantii la crucea de fier, lasati ne n pace! I ati vazut pe camarazii din 104 rastigniti de Ivan, nu i asa? Cu ct o sa omorm mai multi din ticalosii as tia, cu att mai bine. Heil Hitler si vedeti va de treaba, porumbeilor fiindca o sa le dam noi astora din fata! Duse arma la umar, trase si anunta nveselit: nca unul pentru iad! La capatul de sud al satului, ntr unul dintre adaposturile noastre bine consolidat e era un cuib de mitraliera care respinsese mai multe atacuri, dar ntr o zi, n zor i, aparura rusii si pusera stapnire pe adapost. I am vazut punndu l n genunchi, pe zapada, pe batrnul subofiter care comanda mica garnizoana; i au tras un glont n ce afa si trupul lui se rostogoli pe panta, ridicnd un nor de pulbere alba. Opt servanti au fost luati de doi rosii care mergeau n spatele lor cu revolverul n mna. Singurul lor drum era un fel de strmtoare care, la un moment dat, trecea pri

ntr un loc descoperit n fata locasului lui Porta. Trei mpuscaturi precise bubuira si sfarmara capetele paznicilor rusi; ntr o clipita camarazii nostri sarira n directi a adapostului, dar Pluto fusese mai iute: cu pistolul mitraliera la sold, deschis e usa cu o lovitura de picior si matura cu salbaticie ncaperea plina de rusi. Rec ulul armei i scutura trupul de urias, nfipt pe picioarele departate si hohotele lui de rs punctau dansul macabru al rusilor care urlau, secerati de gloante. Doi siber ieni iesira cu minile sus; Pluto facu un pas n spate, i trimise de a rostogolul cu piciorul si si goli ncarcatorul n ei. Iesiti, mputitilor, daca mai e vreunul viu! striga el. O sa va arat cum sunt trat ati prizonierii dupa propria voastra reteta. Un geamat slab se auzi din adapost, dar nimeni n a iesit. Pluto desprinse de la centura doua grenade si le arunca nauntru, unde explodara cu un zgomot nabusit. Locotenentului Kohler i fusese scos un ochi n timpul unui atac. Cu toate ca era ap roape nebun de suferinta si n ciuda insistentelor lui von Barring, refuza cu ncapa tnare sa se alature celorlalti raniti, din cauza spaimei evidente de a nu ne vedea retragndu ne si parasindu l. Gndul ca am putea cadea n minile rusilor ne facea sa ne n abusim de groaza, caci nu ni se putea ntmpla ceva mai rau. Am vazut attea orori com ise de ei cu premeditare asupra nenorocitilor de prizonieri, nct nu ne putea ramne n ici cea mai mica speranta de a scapa ct de ct teferi: glont n ceafa, rastignire, bra te si picioare sfarmate, mutilari ngrozitoare, ochi scosi, castrare, cartuse goale batute n frunte erau lucruri obisnuite, cu conditia sa nu fii trimis n Siberia un de te astepta o soarta la fel de nspaimntatoare. Pe 27 februarie dimineata, inamicul ncepu sa traga ntr o maniera ciudata, parnd s nu aiba nici un scop precis, cnd n noi, cnd n compania a 3 a, cea a locotenentului Wenck , cnd ntr o treia, cea a locotenentului Kohler. Totul a durat cam o ora, apoi tiru l a ncetat si tacerea s a asternut din nou n stepa o tacere greu de suportat, amen intatoare, ca tacerea care te striveste n munti sau n padurile adnci. Nelinistiti, i pndeam pe rusi, dar nimic nu misca, n auzeam nici un sunet si trei sau patru ore s au scurs n linistea aceasta nelinistitoare. Von Barring, cu binoclul n mna, scotoc ea ntreaga zona. i sopti Batrnului, care se afla alaturi de el. Totusi am impresia ca pregatesc ceva. Tacerea asta face sa tremure carnea pe min e! Deodata scoase un strigat si ncepu sa urle ordine pe care nu le am nteles. n aceeas i clipa i am vazut pe rusi! misunau, foarte aproape de compania a 3 a! Trage, Kohler! Trage, pentru numele lui Dumnezeu! striga von Barring. Disperati, gfind de tulburare, priveam neputinciosi viermuiala inamicilor. Cteva ex plozii de grenade au rupt n sfrsit tacerea ucigatoare. Rusii venisera prin stnga, n spatele companiei a 3 a, si, tacuti, o coplesisera. Ctiva oameni nca se aparau ca niste nebuni, cu lopetile si cu patul armelor, n timp ce von Barring, cu lacrimi n ochi, i tinea pe Micutul si pe Pluto care voiau sa alerge n ajutorul lor. Nu foloseste la nimic, nu mai putem face nimic pentru ei! L am vazut mpuscndu l pe Kohler! Compania a 3 a a fost nimicita n zece minute si ne asteptam sa avem aceeasi soart a, caci rusii se ntorceau acum spre noi. Dar Porta si Legionarul, dndu si seama de situatie, fara sa mai astepte ordinele, alergara spre adapostul de la capatul s atului. n vremea aceasta von Barring adunase n graba grupul de lupta si se napuste a spre delusorul care era singura noastra sansa de salvare daca puteam ajunge la el naintea rusilor. Strigati tot ce stiti, urla von Barring, numai strigati, Dumnezeule mare! Strigat i ca niste salbatici! Urlnd ca pieile rosii, ne am napustit n urma lui ntr o goana dezlantuita. Micutul s i Mller secerau totul n calea lor. Porta, ascuns n adapost, scuipa flacari cu arunc atorul si micul legionar, pe jumatate ridicat n groapa lui, mnuia pistolul mitralier a mpotriva multimii care nainta. Un capitan rus urias si nvrtea arma ca pe o maciuca strignd lozinci politice luate drept de la Ilia Ehrenburg. Cuvintele ajungeau la noi distinct. Pluto se opri, puse un genunchi la pamnt si ochi cu grija. Capitanu l, oprit brusc din, discurs, si apuca capul cu amndoua minile, se rasuci si cazu ncet n genunchi. Sa se duca la dracu' sa si continuie reclama, scrsni Pluto a carui fata era nspaimn tatoare.

Locotenentul Halter si Bauer se napusteau la atac urlnd ca niste fiare salbatice. O grenada cazu ntr un grup de rusi care urcau coasta gfind. Exploda cu un uruit nabus it; o mna se nvrti ca o sfrleaza. Gfind, respirnd cu greu, am ajuns n vrf naintea i ui si cele trei mitraliere ale noastre ncepura sa traga n atacatori. Descumpaniti, ncepura sa dea napoi, dar noi eram ca nebuni si nimic nu mai putea s a ne opreasca. Von Barring se ridica: Grup de lupta, baioneta la arma, dupa mine! Urlnd fara ncetare, am sarit spre rusii care au fost cuprinsi de panica pe care o cunosteam prea bine si noi nsine! Fugeau nnebuniti aruncndu si armele, surzi la str igatele ofiterilor. nca un salt si l am ajuns pe unul dintre ei; baioneta i se nfig e n spate, omul se prabuseste cu un horcait nabusit. Un glont n cap si plec mai dep arte. Pozitiile rusilor au fost luate dintr o lovitura si atunci cnd von Barring da n sfrsit ordinul de retragere, adunam mortierele si lazile cu grenade, fara sa u itam cteva cutii de conserve americane, descoperite de Porta evident! ntr un adapos t al ofiterilor. La napoierea n liniile noastre, ramasitele grupului de lupta au fost mpartite n doua plutoane, dintre care unul sub comanda locotenentului Halter. Ele trebuiau sa nl ocuiasca cele trei companii initiale, din moment ce a treia fusese macelarita n ntr egime. Tacerea si ntunericul ne au cotropit. Ningea usor. Friguros, Batrnul se nfasura n manta, Porta mngie pisica spunndu i cu jumatate de gura : Ce ai spune, batrne motan, daca ne am ntoarce acasa si am lasa balta societatea as ta pentru ncurajarea razboiului? Mller rse tacut: Aici n ai dect o cale sa pleci: un glont n cap. Vorbeste n numele tau, zise Micutul, daca crezi ca am de gnd sa ma las dobort de vr eunul dintre mputitii astia! Se ridica pe jumatate si striga spre rusi: Hei, tavar isi! Ruski! Ruski! Un glas raspunse: Porc german! Vino aici sa te castram, cine fascist! Timp de o jumatate de ora si aruncara dintr o parte n alta nenumarate njuraturi caro ra le puse capat von Barring. Tacerea se asternu iarasi pe zapada, apoi, dintr o data, n dreapta, totul ncepu din nou: da da da... Iuti ca fulgerul, ne aruncam n gropile noastre. Ce i asta? spuse Bauer mirat. Aruncatoare de mine sau de ceata, raspunde Porta, dar sunt ai nostri. Din nou urlete si grenadele zboara prin noapte. Pamntul se cutremura sub picioarele noastre, cu toate ca bateriile sunt la o departare de cel putin cinci sau sase k ilometri. Grozav sut n cur pentru Ivan, rnji Stege. Daca am avea aici cteva, ne ar merge mai bine! Bombardamentul a tinut toata noaptea si a avut macar avantajul de a ne tine treji , caci sa adormi era un pericol de moarte. Daca nu cadea frigul pe capul celor ce adormeau, atunci cadeau rusii, si nainte sa si dea seama pe ce lume sunt, aveau gtul taiat de la o ureche la alta. n zori, Porta si Legionarul ncepura sa traga n ce va ce nu reuseam sa vedem. Cteva mitraliere latrara n rafale lungi. Nelinistiti, a m ciulit urechile. Oare Ivan ncearca o strapungere? ntreba Batrnul fara sa primeasca raspuns. Dupa un sfert de ora tirul se linisti Batrnul si puse minle plnie si i striga lui Por ta: Ce se ntmpl la voi? Promiti sa nu spui la nimeni? raspunse glasui lui Porta. Da, striga Batrnul scos din sarite. Ne ocupam cu razboiul, frumosule! Comunicatiile cu regimentul au fost n sfrsit restabilite si am primit ordinul sa re zistam n continuare pna la sosirea iminenta a ntaririlor. Trecura nca trei zile pna l a venirea trupelor proaspete si, pe 8 martie dupa amiaza, am auzit pentru ultima data statia radio a rusilor: Cum merge la N...? l ntreba comandamentul rus pe seful corpului.

Imposibil sa iesim, e un foc de iad; ne piseaza artileria, fara sa mai vorbim de aviatia care ne bombardeaza de azi dimineata. Unde sunt liniile voastre? La nord est de N... Ultimele blindate s au nzapezit si nemtoii au lichidat echipa jele. E o nebunie! N o sa mi spui ca un sat n ruine nu poate fi cucerit. Atacati imedia t cu toate fortele. Am spus ntr adevar cu toate fortele. Trebuie sa cuceriti N... si sa mi l aduceti pe comandantul inamic. Raspundeti cu viata. Terminat. Asa s a declansat cel de al 53 lea atac al rusilor de cnd luasem Novo Buda, dar d e data aceasta eram ajutati de o escadrila de avioane de vnatoare care trageau la firul ierbii n atacatorii nspaimntati. Cu gturile ragusite de attea strigate, ne am napustit spre transeele inamice, cuprinsi de o betie ucigatoare care ne facea set osi de snge. Porta fugea din adapost n adapost descarcndu si aruncatorul de flacari n cei dinauntru, pe care i transforma n torte vii. Venind din stnga, un grup de rus i alerga spre noi, dar ntorcndu se brusc, disparu n liziera padurii. Vocea unui com isar i biciui si i ntoarse mpotriva noastra ntr un atac slab, care a fost respins cu usurinta. Stege sari n spatele comisarului pe care dorea sa l prinda viu, dar omu l, foarte iute, scapa mereu din strnsoarea lui si urmarirea continua ctiva metri. n cele din urma un glont zbura creierii rusului. Stege se napusti la el, taie ste aua rosie cu margini aurite de pe brat si i o duse n chip de trofeu lui von Barri ng. Locotenentul Halter era ranit: un suvoi de snge i tsnea din gt si ne a fost foarte g reu sa l ducem pna la adapostul unde zaceau ceilalti raniti. n sfrsit, n noaptea urmat oare am fost nlocuiti si trimisi ntr un sector mai linistit. Meritam sa ne odihnim .

Va voi povesti acum despre discutiile lor, despre suferintele lor mai mari sau m ai mici, despre camaraderia lor. Se trezisera n ei salbaticia omului primitiv si brutalitatea epocii pietrei, caci duritatea vietii si tirania razboiului nvinsesera, ncetul cu ncetul, civilizatia. Capitolul paisprezece PE LOC REPAUS Ei, baieti, spuse Porta, asociatia noastra de tragatori de elita a scapat nca o d ata basma curata! Stiti voi ce nseamna asta? Micutul l privi si ridica o sprnceana: Pesemne ca am avut noroc! Imbecilule, spuse Porta, ce sa ne mai facem cu tine? Nu fi mojic, facu Micutul. ntinde te aici, malai mare, daca nu vrei sa vina Ivan si sa te muste de fund. Nu, baieti, asta nseamna ca eu sunt un luptator capabil si inteligent fiindca voi si nguri, Prusaci puricosi, n ati fost n stare sa va scapati pielea! Credeti ma, raz boiul asta se va sfrsi atunci cnd eu, Josef Porta, voi fi pensionat sau trecut n rez erva, cum se zice. Daca i vorba de trecut n rezerva, spuse Batrnul rznd, eu de zece ani astept! Dar sa n u ti fie teama, dupa razboi nu vei avea nici pensie, nici jumatate de solda; cel mult un sut n fund, care o sa te arunce afara din ar-mata, sau poate penitenciar ul din care te au scos cu atta blndete ca sa te bati pentru Adolf. Da, spuse Bauer visator, o sa redevenim vreodata fiinte omenesti adevarate? Tu? Niciodata! striga Porta. Ti au mpanat teasta cu prea mult nazism de cnd ai ven it pe lume. Cu mine e altceva. Eu sunt de extrema stnga si aveam carnet de Partid cu mult nainte ca tu sa fii n stare sa tragi o basina dupa ce te ai ndopat cu faso le. Voi astia, fiinte omenesti? mi vine sa rd! Sunteti si o sa ramneti niste animal e. Cel mai bine ar fi sa va urez un glont foarte regulamentar, ntr o lupta micuta si buna, nainte ca nvingatorii sa vina sa va spnzure pentru ca ati facut razboiul d

e partea lui Adolf! A, nchide gura! bolborosi Pluto. Eu sunt un hot din Hamburg, dar mi se pare la fe l de valabil ca un rosu din Berlin. Binenteles, striga Micutul, si eu sunt un pungas si o sa fie nevoie de noi dupa r azboi. Pluto se trnti pe spate pe un morman de paie umede, fluturndu si pe sub nasul lui Porta picioarele goale si jegoase. Vezi tu, Porta, nu stiu daca ai o idee foarte clara despre ceea ce este societat ea. Cnd razboiul asta se va termina, societatea va fi reconstruita. Bun, si ce se va ntmpla? Va fi data afara toata gasca, tipilor care acum stau tolaniti n fotolii si va veni n locul ei o gasca nou nouta, la fel ca cealalta. Vor fi schimbate cul orile si etichetele, legile vor fi altfel numerotate, dar n ansamblu va fi acelasi lucru. Cum nimic nu se va fi schimbat, se va fura n continuare n mod legal si va fi si mai multa nevoie de baieti smecheri ca Micutul si ca mine, dect de militant i de stnga ca fudulul asta de Porta. Ajunge! striga Porta amenintator. Micutul ntreba pe un ton prefacut naiv: Ia spune, Porta, n ai avut cndva necazuri cu afacerile? Eu? Nu. Totusi se zice ca atunci cnd erai baiat de pravalie la un crciumar din Bornholmstr asse suteai din mncarea pe care o duceai n oras. Tineti va gurile odata, spuse Porta si adauga brusc: Ce naiba pute asa aici? Stege se tavalea de rs vazndu l pe Porta, att de caraghios cu joben si monoclu, adul mecnd aerul n timp ce Pluto si agita si mai tare picioarele sale negre. Apleaca ti putin nasul, baiete, ca sa simti mai bine mireasma asta desfatatoare, sopti Pluto. Porta i descoperi abia atunci picioarele. Ce porc scrbos! Nu poti sa te speli pe picioare? Ai pe ele un strat de jeg vechi din Caucaz. Ce murdarie! Micutul se apleca n fata ca sa vada mai bine picioarele lui Pluto. Da, n arata rau! Totusi n ai putea sa mergi la fete cu picioarele astea! Tu ce te amesteci, raspunse Pluto, o sa fac ca tine, o sa ramn ncaltat! Batrnul tragea cu furie din pipa; n general acesta era un semn ca are ceva importa nt de spus. Ba, baieti, vorbiti mereu despre sfrsitul razboiului si e normal sa o faceti. La o ra asta chiar e subiectul de conversatie cel mai raspndit n lume. Toti si fac planur i pentru cnd se va sfrsi razboiul, iar soldatul de pe front viseaza si el sa se nto arca acasa ca sa se ndoape si sa doarma. Da, si apoi sa facem o revolutie, spuse Porta lingndu si gingiile stirbe. Scuza ma, mai nti si nainte de toate o sa facem dragoste, l ntrerupse radios Micutul. Nu ti a ajuns ultima data? ntreba Legionarul. Sa mi ajunga?! Mie? Niciodata! Sa tii minte, batrne, ca n privinta asta Micutul e n eobosit. Atunci ti promit un permis permanent pentru toate bordelurile marocane pe care o sa le deschid dupa razboi. Porta si aseza mai bine monoclul si se apleca spre Legionar: Ia spune, puicutele astea marocane stiu ntr adevar meserie? Asculta, tot ce pot sa ti spun e ca atunci cnd vor sa si dea osteneala, te fac sa ti pierzi capul! Chiar asa? spuse Micutul. n cazul asta ma angajez pentru saptezeci de ani n Legiune . Taceti, spuse hotart Batrnul. Ce voiai sa ne povestesti? ntreba Stege. Era ceva legat de vesnicul refren cnd razboiul se va sfrsi"! Mai nti ca va mai trece ca mult timp pna ce se va sfrsi si e ndoielnic ca vreunul dintre noi va supravietui. N am putea oare sa ne nchipuim ca ceea ce conteaza pentru noi este sa traim ntr u n prezent n care importanta lucrurilor si a pierdut orice semnificatie? i blestemam pe nazisti, pe comunisti, zapada, nghetul, furtunile; blestemam cnd cantonamentele noastre sunt bombardate si turbam ca trebuie sa petrecem Craciunul aici. Baieti, dar noi suntem n razboi si trebuie sa ne obisnuim cu asta. Da, nu vom scapa si n

u cred ca Sven va putea sa scrie povestea noastra. Regimentul 27 era cenusiu si n ecunoscut cnd a nceput razboiul; se va mistui n scrum cenusiu nainte sa se sfrseasca. Gnditi va numai o clipa la toti cei din 27 care au disparut. Sunt grozav de multi ! Si voi nca va mai faceti iluzii ca veti scapa? Credeti ma, n situatia n care ne a flam, sa astepti vizita medicala sau sa te strecori ntr o capita de fn nseamna punc te culminante n viata. Chiar curatatul pustii poate fi o treaba placuta, daca o fa ci ncetisor, fara sa te gndesti la nimic. n natura fiecare lucru are frumusetea lui si trebuie sa cautam mereu aceasta frumusete daca nu vrem sa ne prabusim. Se apleca nainte, pe masa, si ncepu sa plnga n hohote, convulsiv. Eram ncremeniti de a cest discurs care pentru noi era aproape de nenteles. Ce te a apucat? striga Porta, uimit. Stege se ridica, se duse spre Batrnul si l batu pe spate. Hai, Batrne, lasa! Linisteste te, totul va fi n regula. Batrnul se ridica ncet, si trecu minile peste fata si sopti: Iertati ma, nervii. Nu reusesc sa uit ca n fiecare noapte cad bombe peste Berlin, unde stau nevasta mea si copiii. Apoi batu de doua ori, foarte tare, cu pumnul n masa si urla: Ma doare n cot! Curnd o sa fug! i dau dracului cu razboiul si curtea lor martiala. Reusesc eu sa scap! N am chef sa crap n Rusia pentru minciunile lui Hitler si Go ebbels! ncepu din nou sa plnga cu disperare, apoi se linisti treptat. Fiecare dintre noi n e am cufundat n gnduri. n ciuda caldurii pe care o dadea soba mare din baraca, ne e ra frig pna n adncul sufletului. Ce au facut din noi de am ajuns sa ucidem din plac ere? Din cnd n cnd beam cu lacomie, apoi, abatuti, urmaream cu o privire absenta pe unul dintre noi cum si nfasura meticulos un picior murdar, sau pe un altul care p rindea paduchi si se distra sa i arda, aruncndu i n lampa Hindenburg. Cteodata vorbeam n soapta, altadata urlam furiosi si, narmati cu o baioneta sau cu un pistol mitraliera, eram gata sa l doborm si pe cel mai bun prieten. Dar aceste vapai de mnie se stingeau la fel de repede. Afara se nnoptase si se auzeau mugetul flacarilor si exploziilor obuzelor. La fiecare detunatura, Stege si tragea fara s a vrea capul ntre umeri. E curios ca nu te poti stapni sa faci miscarea asta de fiecare data cnd se trage, spuse Pluto. Sunt unii care nu se obisnuiesc niciodata si eu fac parte dintre ei! Tu poti sa te obisnuiesti cu ideea ca ntr o buna zi o sa primesti un glont n cap? E n regula, batrne, zise Pluto care scoase din buzunar un glont si, tinndu l ntre de gete, l ridica pentru a l arata tuturor. Ia priviti, baieti, chestia asta fermecat oare pe care am primit o n laba cnd eram n Franta. ntr o zi stateam ntins comod si er am hotart sa nu ma misc, dar o nevoie cumplita de a urina m a obligat sa ma ridic . n aceeasi clipa am ncasat glontul asta n picior. Cteva secunde mai devreme l as fi primit exact ntre ochi. Marturisesc ca mi a fost att de frica nct am cazut pe spate si am facut pipi n chiloti. Dar ntmplarea asta e semn ca voi scapa din razboi! Esti un mare ticalos, spuse Porta care tragea concluziile povestii. Sa faci n pant aloni, si nca n pantalonii lui Hitler, astea, nu sunt maniere. Unde mai pui ca te nd opi ct zece si te porti cu fetele ca un armasar n cal-duri. Zau, amice, ntre tine s i un porc nu i nici o deosebire. Afara bubuitul crestea; cadeau grenade de calibru mare. Uite ca au luat o de la capat, spuse Batrnul. Da, n o sa avem prea mult de asteptat ca sa fim iar pompierii diviziei, gndi Mller cu voce tare. Ah, asteptarea asta vesnica ma scoate din minti, striga Bauer. Sa astepti, sa as tepti mereu! Este adevarat ca un soldat si trece timpul asteptnd. n garnizoana asteapta sa plece pe front; pe front asteapta sfrsitul bombardamentului de artilerie ca sa plece la atac; daca a fost ranit asteapta sa fie operat si apoi si asteapta vindecarea; r abdator, asteapta moartea dar asteapta si pacea, care i va reda bucuria de a privi zborul unei pasari sau de a contempla jocul copiilor. Cu toate ca uneori grupa noastra facea foarte mult zgomot, efectivul ei era totu si redus: unsprezece prieteni, sau mai degraba unsprezece frati condamnati la mo arte. Eram totdeauna schimbatori, iar discutiile noastre sareau de la ideile cel

e mai nebunesti la ideile cele mai sumbre. Dorintele noastre erau si ele destul de ciudate si, asa cum spunea Stege, vom mai putea oare cndva sa mngiem un porc far a sa ne gndim ce gust va avea cnd va fi fript? Ct despre femei? ele erau subiectul majoritatii conversa-tiilor noastre. Dar erau femei si femei. Daca n prima categor ie intrau, la gramada, fetele din bordeluri, rusoaicele, infirmierele si nenumar ate femei ale blitz krieg ului, cea de a doua categorie era rezervata acelor fii nte minunate, inaccesibile, care ne faceau sa ne gndim la florile de primavara. Ac estea erau femeile care ne adresau un zmbet amical, cele ce ne consolau cu o vorb a sau cu o mngiere; ntr un cuvnt, erau femeile cu care visam sa ne casatorim! Batrnul era foarte diferit de noi. Adineauri se pusese pe plns, dar clipele aceste a de uitare de sine se petreceau adesea cnd primea o scrisoare de la ai sai. n rea litate, Batrnul comanda compania lui von Barring. Cuvntul lui era ordin si persoan a lui ne inspira o ncredere deplina. Un sfat, o mngiere, le cautam la Batrnul. nsusi von Barring i cerea adeseori parerea si Batrnul facea n asa fel nct totdeauna comanda ntii de vehicul sau sefii de grupa sa fie alesi dintre subofiterii experimentati . Si, ntr adevar, sa fim sub comanda unui tnar ageamiu, proaspat iesit de pe bancile scolii, nsemna inevitabil camarazi morti sau schiloditi. Uneori, ntovarasit de Porta, Batrnul se ducea sa l caute pe medicul auxiliar. Pute am fi siguri ca a doua zi unul dintre noi primea ordinul sa se prezinte la docto r, care l trimitea la spital din cauza febrei"... Cum de reusea? Nimeni nu ntreba. Porta era o garantie si tot regimentul stia ca nimeni n avea dreptul sa si bage nasul n sectorul lui. De fapt Porta era o fiinta deosebita. Nimeni n ar fi admis ca exista n el un vechi fond de echitate, si totusi acest copil al strazii n avea suflet rau. Asezat acolo, murdar, dezgustator, cu monoclu si joben, bnd si rgind rn d pe rnd, trebuie sa recunosc ca era un personaj prea putin recomandabil. Porta e ra, fara ndoiala, prototipul soldatului ratacitor, al mercenarului care, fara mac ar sa ncrunte din sprncene, si nfige baioneta n pieptul inamicului si, continund sa rd , i sterge lama de mneca. Era n acelasi timp omul care nu ezita sa traga un glont d um dum n ceafa unui ofiter detestat, asa cum a fost cazul cu capitanul Meyer. Port a ucidea cu snge rece pentru o bucata de pine si ar fi aruncat imediat n aer un adap ost plin de lume daca ar fi primit ordinul s o faca. Dar cine facuse din el un animal de prada? Maica sa? Camarazii? Scoala? Nu: stat ul totalitar, plamada cazarmii si fanatismul militarilor. Porta nvatase catehismu l nazist, acelasi pentru orice guvern totalitar, care era continut n cteva fraze: fa tot ce vrei, dar sa nu te lasi prins niciodata; fii dur si cinic; altfel vei fi strivit; daca te porti omeneste esti pierdut. Aceasta fusese educatia lui Porta . Patrundeti n spatele zidurilor interzise ale cazarmii si priviti cu mare atentie: veti pali de rusine. Toti acei militari cu silueta teapana ca o coada de matura , cu pieptul ridicol bombat, cu fata fara buze, cu ochii inexpresivi, de otel, nchi puiti vi i consultati de un medic psihiatru. Dupa dumneavoastra, care ar fi diag nosticul? Daca ati cunoaste la fel de bine ca mine rasa aceasta periculoasa, n a ti ezita nici o clipa.

Reusisem s nabusim n noi tot ceea ce fusese omenesc. Nu mai stiam dect limbajul ngrozitor al armelor. Cunostintele noastre de anatomie le ntreceau pe cele ale unui medic si puteam sa a ratam la sigur locul unde un foc de arma sau o lovitura de cutit ar fi fost cele mai dureroase. Fara ndoiala ca n spatele nostru Satana rnjea. Capitolul cincisprezece MOARTEA STA LA PNDA Toti ranitii putusera fi evacuati. Locotenentul Halter si ceilalti erau acum la spital, foarte departe de iadul rusesc. Cit despre noi, ne transformasera din nou

n grup de lupta sub ordinele lui von Barring, comandantul nostru, si ale unui lo cotenent nou venit, Weber, care l nlocuia pe Halter la compania a 5 a. Iata ne deci plecnd din nou, n coloana cte unul, ncarcati cu arme si munitii, spre po zitiile de atac din linia nti. nca o data comando n drum spre cer, mri Pluto. Nu i nici o speranta ca vreunul din voi sa ajunga acolo, rnji Porta. Dar tu? ntreba mirat Legionarul. Normal, si nca la dreapta Domnului. Eu o sa i triez pe cacaciosii ca voi! N ai un loc si pentru mine? cotcodaci Micutul. O sa te ajut sa le tragi suturi n fund tuturor alora care pica la examen! Hohotul lui de rs rasuna n noapte. Locotenentul Weber sosi n galop si sopti furios: Taceti din gura! S ar crede ca vreti sa dati alarma la rusi. A, nu! Ne ar fi prea frica! spuse o voce n bezna. Cine a vorbit? zise locotenentul. Sfntul Petru si Treimea, relua vocea. Izbucnira rsete. Toata lumea recunoscuse vocea lui Porta. Iesi din rnd! Impertinentule, striga Weber cu o voce care se frngea de furie. Nu ndraznesc! Mi e teama de un sut n fund! relua vocea. Destul! mri locotenentul Weber. Asta i si parerea mea, spuse Porta. Locotenentul sari si glasul lui mnios suiera n noapte: Ordin ca impertinentul sa se denunte, sau compania va fi pedepsita n mod exemplar . Stiu eu cum sa va zdrobesc, cinilor! i raspunse un murmur si amenintari surde se naltara n ntuneric. Ati auzit, baieti, avem un candidat la gloante explozive. O sa trebuiasca sa schimbi tonul, trie sabie, spuse Micutul cu voce tare. Nu sunte m obisnuiti cu tipi ca tine. Turma de porci, striga Weber. Se duse la von Barring si i vorbi de razvratire. nceteaza cu prostiile, spuse rece von Barring. Avem altceva de facut dect povestil e astea de cazarma! Zapada scrtia sub picioarele noastre. Cel mai mic zgomot rasuna n gerul noptii ca sm oala, tufisurile ne sfichiuiau fetele cu ace de gheata. Aveam ordin sa strapungem liniile rusesti n cea mai mare tacere; nici un foc de arma, doar n caz de extrema necesitate. Porta si scoase baioneta, o saruta si rse: Am de lucru pentru tine, mititico! Micutul si Legionarul au cntarit n mini lopetile de infanterie pe care le preferau oricarei alte arme. Allah Akbar, murmura Legionarul si se strecura ca un sarpe n noapte. L am urmat fara cel mai mic zgomot, cum ne aratasera niste finlandezi la cursuri le de lupte corp la corp. Pot spune ca ajunsesem maestri, dar colegii din fata n oastra ne ntreceau de departe, mai ales puscasii siberieni, care aveau superiorit atea de a ndragi genul aceasta de lupte. Am ajuns la Kromarovka fara sa tragem un singur foc de arma. Mai multi dintre ai nostri erau acoperiti de snge si hainele , pe care gerul le facuse tari ca piatra, ne stnjeneau considerabil miscarile. Porta, cu jobenul mnjit de snge prins sub barbie cu o sfoara, si rupsese baioneta, care ramasese nfipta ntre coastele unui rus. Se narmase cu un pumnal siberian cu ca re se obisnuise foarte repede. Putin nainte sa ajungem la Kromarovka a trebuit sa scapam de o baterie de 155, dar artileristii vegheau si nainte macar sa ne dam s eama ce se ntmpla, ncepu sa ploua cu grenade peste compania a 7 a, care fusese trim isa ca ntarire. Membre sfsiate zboara n aer si, nca o data, iadul se dezlantuie. Rusii striga salba tic si lupta cu disperare, dar i dam gata imediat. A trebuit sa i mpuscam pe loc p e cei ce voiau sa se predea, caci nimeni nu s ar fi gndit sa ia prizonieri. Din n efericire, de amndoua partile devenise un lucru obisnuit sa fie mpuscati pe loc. C ine daduse exemplul acesta ngrozitor? Nimeni n ar fi putut spune. Am fost pentru prima data martor la asa ceva cnd am fost facut prizonier n 1941 si am vazut, la ct iva kilometri n spatele frontului, pe oamenii de la N.K.V.D. descotorosindu se as tfel de o multime de ofiteri din Wehrmacht si S.S. Binenteles, de atunci i am vaz ut si pe ai nostri facnd la fel: pentru aceasta existau cteva motive care nu pot f

i respinse: unul dintre ele, repet, era imposibilitatea de a transporta prizonie rii, mai ales atunci cnd luptam n spatele liniilor inamice. Dar era si altul: atun ci cnd gaseam camarazi morti, torturati de rusi, sa i ucidem pe prizonieri nsemna pe ntru noi o razbunare ndreptatita. Siruri ntregi de prizonieri au fost mitraliati, fara sa i mai punem la socoteala pe cei mpuscati pentru ca au ncercat sa fuga"! Grupul de lupta se desfasura imediat n linie pentru a permite ntregului regiment s a si ocupe pozitiile. Ne am ngropat n zapada si Porta ncepu sa evoce ospatul regesc pe care se gndea sa l organizeze n urmatorul ragaz: piure cu slanina, natural. Pui sos cu mirodenii n piureul tau? se informa Micutul. E mai bun cu sos si aluneca mai bine, deci te umpli mai repede si te si golesti mai repede, ceea ce ti permite sa mannci mai mult. Dumnezeule, ce placut e sa te ndopi, suspina Legionarul. Asa i, facu Porta. Am vorbit destul de haleala, sa ne gndim si la ce facem. Nimic nu i mai bun dect un razboi ca asta ca sa i dezguste pe oamenii seriosi. Nu ma m ai mir ca se vorbeste n Biblie despre el. Macar daca am fi avut un toiag ca al maresalului de la Marea Rosie! zise Micutul . Ce mutra ar fi facut rusii! Crezi ca a trecut marea cu toata divizia? ntreba nencrezator Pluto. Cu siguranta, spuse Porta, si cnd Stalin al egiptenilor a ajuns pe urmele lui, hop ! o lovitura de toiag si toate tancurile T 34 cu cai ale faraonului au ajuns pe fundul apei! Dumnezeule! Daca am avea asa ceva data viitoare cnd o sa ajungem la mare! Urmatoarea mare pe care o vei vedea va fi Atlanticul, si cu viteza pe care o avem nu va dura prea mult, spuse Batrnul rznd. Atentie! striga Mller ridicnd pistolul mitraliera. Porta trimise o rafala spre un grup de rusi care, nu departe de noi, ncercau sa a junga n liniile lor. O idee nefericita, caci au fost practic taiati n doua. Locote nentul Weber sosi la trap si se lua de Batrnul, fiindca trasesem. Daca treaba se repeta, subofiter, ti iau comanda si nu scapi de sanctiuni cnd ne nt oarcem. Da, domnule locotenent, spuse scurt Batrnul. Porta si Pluto rsera discret, ceea ce l facu pe Weber sa se ntoarca, turbat. Cine ndrazneste sa si bata joc de un ofiter? striga el. Ivan! se auzi. Veniti n fata! De data asta n o sa fie cum vreti voi, suiera locote-nentul, scos din fire. Ofiterul de stat major, locotenentul Bender, ajuns la fata locului fara sa fie a uzit, considera ca e bine sa adauge pe un ton sec: Exista ordine stricte pentru pastrarea tacerii. Weber se rasuci si l pironi mnios cu privirea pe micul ofiter: Doar n aveti de gnd sa ma nvatati sa comand, locotenente. Pe front avem obiceiul sa ne tutuim, spuse linistit Bender. Asta ma priveste, locotenente. Mai exista nca ofiteri corecti n armata germana si e u nteleg sa mentin disciplina cu respectul gradelor. N am putea sa amnam discutia asta pentru spatele frontului? zise Bender mereu zmbi tor. Se auzi vocea lui Porta, rasunatoare n ntuneric: Polemica la clubul ofiterilor din Cerkasi, loc provizoriu de excursie pentru arma ta nazista. Heil! Pupa ma n cur! Locotenentul Weber, turbat de furie, ne ameninta cu judecata Curtii martiale ime diat ce aveam sa iesim din galeata. Porta cloncani batjocoritor: nca unul care se crede Mos Craciun! Ati auzit, baieti! Imediat cum iesim din galea ta"! Un duel cu baioneta, domnule locotenent? rnji Micutul. Va previn, eu tai tot ce a trna! Weber si pierdu orice control: Asta i ravratire! Curata razvratire! Porcilor, ma amenintati? nvrtea revolverul de asupra capului si vorbea ntretaiat: Compania aceasta nu este demna sa poarte unifo rma germana si l voi anunta pe mult iubitul nostru Fhrer Adolf Hitler.

Toata compania a 5 a izbucni n rs si Porta striga: O sa va facem cadou imediat zdrentele lui Adolf! Cu multa placere! Dar cu timpul s au cam uzat! Jumatate din ale mele nu sunt de la Adolf, sunt de la Ivan, supralicita Micutul. Domnule locotenent, va iau drept martor, urla Weber la Bender. Martor la ce? zise Bender. La ceea ce a spus omul acesta si la jignirile de necrezut pe care aceasta compani e le a adus Partidului. Nu stiu despre ce vorbesti, locotenente. Esti n stare de soc. Capitanul von Barri ng va fi cu siguranta surprins de parerea dumitale despre compania a 5 a, ca sa nu mai vorbesc de comandantul nostru de regiment, colonelul Hinka. Amndoi conside ra compania a 5 a, pe buna dreptate, drept cea mai buna din regiment, raspunse li nistit Bender. si arunca nonsalant automatul pe umar si pleca. naintarea din zilele urmatoare, spre Podapinski, a devenit un cosmar. Natura era p lina de capcane; n fiecare clipa cte un om epuizat cadea n zapada refuznd sa mearga mai departe si ar fi ramas acolo daca loviturile cu piciorul si cu patul armei n ar fi avut n cele din urma efect asupra acestor camarazi aflati la capatul puteri lor. n plus aveam de a face cu rusi fanatici care luptau cu o salbaticie si cu o b ravura de nedescris si, chiar n, cazul unor mici unitati izolate, se lasau ucisi pna la ultimul om. Noaptea ne atacau comandouri care provocau ncontinuu pierderi p rintre santinelele noastre. Niste prizonieri ne au spus ca erau soldati din diviz ia 32 puscasi din Vladivostok si din cteva unitati din divizia 82 de infanterie so vietica, ntarite cu doua brigazi de blindate. mpotriva acestor trupe de elita ne a u trimis ca ntarire divizia 72 infanterie si totusi eram permanent obsedati de id eea ca vom fi ncercuiti de dusman. ntr o seara au prins doi subofiteri din compania a 3 a, pe care a doua zi diminea ta i am auzit urlnd de ni se facea pielea de gaina; erau horcaieli lungi care se n altau din infernul de zapada. Ne au iesit ochii din cap atunci cnd am vazut naltndu se, nu prea departe, doua cruci pe care fusesera rastigniti cei doi subofiteri. Fiecaruia i fusese ndesata pe cap o coroana de srma ghimpata si, cnd si pierdeau cun ostinta, rusii le ntepau talpile cu o baioneta, pentru placerea de a i auzi tipnd. Dupa ctva timp, sa ascultam aceste strigate a depasit limita a ceea ce puteam ndu ra. Porta si Legionarul s au trt pna la o groapa de grenada si au trimis cte un glon t salvator fiecaruia dintre rastigniti. Cnd rusii au observat, ne au bombardat cu aruncatoarele de grenade n chip de represalii, lucru care ne a costat opt morti. Apoi, n apropiere de Podapinski, au reusit sa captureze tot plutonul 4 din compan ia a 7 a si, putin mai trziu, am auzit un comisar strignd ntr un megafon: Soldati di n regimentul 27 blindate, o sa va aratam ce le facem celor care nu depun armele de bunavoie si care nu dezerteaza ca sa se alature armatei sovietice a muncitori lor si taranilor". Un urlet nearticulat, cel al unei fiinte omenesti supuse la chinuri ngrozitoare, a subliniat aceste cuvinte si apoi s a stins ncet. Ati auzit? Soldatul Halzer a strigat frumos, nu i asa? O sa vedem acum daca si s oldatul Paul Buncke striga la fel de bine n timp ce i smulgem putintel podoabele trupesti. Din nou strigate ngrozitoare, apoi urlete nabusite de lacrimi, despre care cu mult a greutate puteam crede ca sunt scoase de o fiinta omeneasca. De data aceasta str igatele au durat un sfert de ora. Dumnezeule, ce le fac? spuse Batrnul cu lacrimi n ochi. Comunisti ticalosi! latra Micutul, o sa va fac si eu sa urlati! O sa vedeti voi ct de bine ma pricep! Vocea comisarului rasuna din nou si anunta aproape rznd: Era un dur, Bunke asta! Totusi n a rezistat cnd i am batut n genunchi un tub de ca rtus. Acum va fi interesant sa vedem daca feldwebel Kurt Meincke este la fel de t are. E comandant de pluton si e decorat cu Crucea de fier clasa nti. E un bun osta s al lui Hitler. Ne am gndit sa i spintecam buricul, dar mai nti o sa i taiem degete le mari de la picioare cu foarfeca pentru srma ghimpata. Cascati urechile, baieti! nca o data urlete nearticulate... Dupa cronometrul lui Porta, opt minute de urlet e. Porta era alb ca un cearsaf...

Ma duc! zise el. Cine vine cu mine? Toata compania a 5 a se oferi, dar el clatina din cap si arata cu degetul doar 2 5 de oameni: grupa noastra si majoritatea celor din plutonul 2, toti specialisti n lupta corp la corp. Ne am pregatit cu febrilitate: mine T si S, modificate de noi, cu o ncarcatura draceasca de explozibil si patru aruncatoare de flacari. Port a l ridica pe al sau si spuse cu o voce dura: Ati priceput bine? Vreau sa i prindem vii pe ofiteri si pe comisari. Restul gasti i o macelarim. Locotenentul Weber deschise gura sa spuna ceva ce n a mai rostit cnd a vazut priv ire noastre de ucigasi. Era alb ca o creta si tremura ca frunza. Strecurndu ne ca pisicile pe sub arbusti si tufisuri, drumul ne a purtat printr o padure pasnica, n spatele pozitiilor rusesti. Micutul si Legionarul se tineau sca i de Porta. Batrnul nu spunea nimic, dar fata lui era de piatra. Un singur gnd ne ns ufletea pe toti: razbunarea, orict ne ar fi costat. Gndul acesta facea din noi nist e fiinte anormale, indivizi reveniti la starea de primitivism, animale care simt prada si vor sa vada sngele curgnd. Ascundeti va, repede! ordona Porta. Ne am lipit de zapada. Porta, culcat, nemiscat, privea prin binoclu: la nici 200 de metri n fata, doua santinele ale rusilor stateau asezate pe un trunchi dobort, cu pustile puse alaturi. Porta si Micutul se apropiara de soldatii nepasatori. i urmaream cu privirea, tinndu ne rasuflarea. Unul dintre rusi se ridica deodata si privi printre copaci, dar camarazii nostri deja se facusera una cu zapada. Legio narul fixa pistolul mitraliera si lua linia de ochire... spre usurarea noastra, rusul lasa pusca si scoase o bucata de pine pe care o rontai n tacere, n vreme ce c elalalt tragea linistit din pipa. i spuse camaradului sau ceva ce i a facut pe amn doi sa rda. Porta si Micutul se trau din ce n ce mai aproape de ei. O saritura formidabila, om ul cu pipa cazu cu capul sfarmat de o lovitura de lopata; celalalt, tintuit la pamn t de labele de urs ale Micutului, a fost sugrumat. Cadavrele sunt aruncate ntr o parte, bucata de pine pe care o tine unul dintre ei nca mai este scuturata de tres ariri spasmodice, iar pipa celuilalt dispare n buzunarul Micutului. Trebuie sa mergem mai la sud, altfel vom fi prea departe n spatele primelor linii . Porta arata drumul cu un gest de nerabdare: Tineti minte, ne trebuie comandanti vii! Surznd, batu cu mna n baioneta. Alah e mare, murmura Legionarul. n noaptea asta si baioneta mea va trimite multi pe lumea cealalta. Saruta lama ascutita. Deodata un tunet sfsie tacerea si o perdea incandescenta se nalta spre cer, ca si c um cineva ar fi tras de jos n sus un oblon de foc. Ne am arunat la pamnt. Tunetul bubui de patru ori, apoi tacerea se asternu iar. Katiusa, sopti Batrnul. Sunt foarte aproape. Am continuat sa naintam si, dintr o data, ntr un luminis, au aparut ngrozitoarele la nsatoare de rachete care erau poreclite Katiusa. Cele patru camioane Otto diesel erau putin mai ncolo, parcate pe un drum forestier. Trebuie ca se simt al naibii de siguri daca nici macar nu si pazesc masinile, so pti Stege. Sst, zise Batrnul dintr o suflare. Ne am desfasurat n tacere. Bauer se apropie de masini si lipeste repede sub motoa re cte o ncarcatura de dinamita gata de explozie. Artileristii rusi erau pe punctul sa rencarce cele douasprezece tevi ale fiecarei platforme, ceea ce necesita un s fert de ora pentru fiecare lansator, si cere o mare obisnuinta. Batrnul mparti tre aba: trebuia sa lichidam dintr o lovitura cele patru grupe de servanti. Chiar n momentul cnd eram gata sa sarim, cineva deschise usa unui adapost si o raz a de lumina se strecura pe zapada, ntre copaci. Un ordin de nenteles a ajuns pna la noi, apoi usa s a nchis la loc. Porta si Micutul se ocupa de adapost, sopti Batrnul, dar mai ales sa nu trageti, s au suntem pierduti. Asta ar pune n miscare tot sectorul. Fiecare dintre noi se ridica, si apuca pumnalul sau lopata de infanterie... un avn t electrizant ne arunca nainte ca pe un singur om. Ctiva artileristi ncercara sa ne n frunte, dar zapada se nroseste de sngele lor; totul a durat cteva secunde si n a fo

st tras nici un foc de arma. Ne am asezat, asudati. Dintre noi toti, Mller parea cel mai zdruncinat; se legana nainte si napoi, murmurnd ceva din care distingeam cuvintele Dumnezeu" si Isus". Port a i arunca o uitatura rea. Ce mormai, frate? Mller tresari si privi nspaimntat n jur, bnguind: Ma rugam la Cel de Sus. Hm! Asta poate folosi. Atunci cere i sa faca sa se termine razboiul! Nu ti bate joc de singurul lucru care ne a ramas, spuse Mller, a carui furie cres tea. ti permiti orice, dar exista niste limite si daca le depasesti o sa ai de a face cu mine. Porta se ridica si l nfrunta: Asculta, sfintia ta, fii atent, sau plimbarea asta prin padure o sa ne coste o p ierdere n plus. Batrnul interveni si spuse pe tonul lui linistit, care ne aducea totdeauna napoi l a ratiune: Porta, lasa l n pace pe sfntul nostru, nu ti a facut nimic. Porta clatina din cap si scuipa chistocul pe deasupra capului lui Mller. E n regula, sfntule, pentru Batrnul! Dar te sfatuiesc sa nu te apropii prea mult de Josef Porta. Si nu l amesteca n treaba asta pe dumnezeul tau! Ne apropiem de primele linii rusesti. n clipa cnd eram gata sa ajungem la ele, am dat peste cadavrul unui subofiter neamt torturat oribil: avea amndoua minile taiate, ochii scosi si o bucata de srma ghimpata ndesata n rect. Monstri! striga Legionarul. Mai rau dect Kabilii din Riff, si asta nu i putin luc ru! Gndul ca am putea cadea n minile rusilor, n spatele liniilor lor, ne ngheta sngele n v ne. Ne am culcat n tufisuri, n vreme ce Porta si Legionarul plecau n cercetare. Se s curse o jumatate de ora, apoi se ntoarsera aducnd informatii pretioase: totul avea sa fie o joaca de copii. Un desen pe zapada a subliniat explicatiile lor: Aici, n stnga cum ajungi la transee, se afla adapostul de companie. nauntru sunt cel putin trei ofiteri pe care trebuie sa i prindem vii si o suta de metri mai ncolo, dupa o cotitura brusca, e un alt adapost, pentru cen-trala telefonica. Daca nu ma nsel, acolo ar trebui sa fie un comisar. Ar fi mai bine sa fii sigur, spuse Batrnul. Stii ca mi placi! izbucni Porta. Poate ca trebuia sa mi scot palaria si sa i ntre b! Cteva cuvinte mpaciuitoare ale Batrnului l linistira si am pornit mai departe, acope riti cu caciulile de blana luate de la artileristii morti. Zapada scrtia la fiecar e pas; se auzea un horcait usor, cel al santinelei pe care Micutul o sugrumase c u un cablu foarte subtire din otel. Si deodata ncepu totul. O pusca mitraliera scu ipa foc lnga noi, si trei dintre ai nostri au cazut, ucisi pe loc. Batrnul arunca o mina spre primele siluete pe care le a vazut, grenadele ncepura sa zboare si di n mijlocul exploziilor ajungeau pna la noi strigatele rusilor nspaimntativ Ghermansk i! Ghermanski!". Izbucnind n rs, Porta alerga prin labirintul transeelor, cu aruncatorul de flacari n actiune; Batrnul si cu mine am deschis cu o lovitura de picior usa unui adapost , unde mai multe umbre au sarit ca niste arcuri, ca sa fie mpuscate imediat. Un su bofiter urias sosi alergnd, cu mantaua deschisa batndu i calciele si cu o cruce ver de pe caciula. Am sarit la el, caciula s a rostogolit pe jos, i am nfipt pumnalul n vintre, de jos n sus si sngele care a tsnit m a orbit o clipa. Batrnul se napustis e pe urma lui Porta si a camarazilor, care erau pe punctul sa lichideze pozitia! mi pierdusem pistolul mitraliera n ncaierare, dar cu lopata ntr o mna si cu revolveru l n cealalta m am aruncat nainte. O lovitura unui ranit ce ncerca sa se ridice. naint e! nainte! Picioarele se miscau automat. Ca sa terminam, am aruncat n adaposturi m ine care au explodat cutremurnd pamntul si Batrnul a putut n sfrsit sa traga. O racheta rosu cu verde, ca sa i anunte pe ai nostri ca totul se sfrsise. Cu rasuflarea taiata, am sarit n transee aducnd cu noi cinci prizonieri. Locotenen tul Weber si revenise. Ordona pe un ton artagos sa i escortam n spatele liniilor pe ntru interogatoriu, dar Porta i rse n nas: Nu domnule locotenent, baietii rusi ramn aici. Sunt ai nostri, dar informatii de

la ei o sa aveti cte vreti. Weber ncepu din nou sa strige, dar eram cu totii dezlantuiti si nimeni nu i a dat atentie. Porta l apuca pe unul dintre prizonieri de nas si i l rasuci cu o miscar e brusca; omul scoase un tipat ascutit. Fara sa i dea drumul, Porta si lipi gura d e urechea rusului si striga: Cine dintre voi a organizat spectacolul pe care ni l ati dat ieri seara? Prizonierul un capitan cu insigna aurita a comisarilor pe mneca dadea din picioare ca un disperat pentru a scapa din strnsoarea de fier. Raspunde, monstrule! Cine i a rastignit pe camarazii nostri? Si ce le ati facut c elorlalti? Omul lesina. Porta i dadu drumul si l arunca jos. Micutul i trase un asemenea sut, nct trupul lui ntins ca un arc a fost ridicat de la pamnt. Urmatorul! striga Porta. Un maior a fost mpins cu brutalitate spre el si Porta i l a aratat pe comisarul c are urla. Uita te la asta, porcule, si fa bine de raspunde nainte sa ti scot un ochi! Omul sari napoi si striga: Nu, nu! O sa spun tot. Porta izbucni ntr un rs dispretuitor: Vad ca stii metoda, ai, camarade? Totusi credeam ca era rezervata diavolilor nos tri din S.S.! Cine i a rastignit pe camarazii nostri? Sergentul Branikov, grupa nti. Ce noroc are, e mort. Si cine a dat ordinul? Sa nu fie mort, porcule! Com... Comisarul Topolnitev. Cine i cinele asta? Fara o vorba, maiorul sovietic arata un prizonier printre cei pe care i pazea mic ul legionar. Porta se duse ncet spre omul aratat si l pironi cu privirea pe ofite rul micut, care se facuse una cu zidul adapostului. l scuipa n fata si i dadu jos caciula de blana cu cruce verde. Deci tu esti ala care se joaca de a calaii? O sa ti smulg dintii din bot, animal mputit. Dar mai nainte o sa trebuiasca sa te asezi la masa! Sunt nevinovat, spuse comisarul ntr o germana impecabila. Sigur, rnji Porta, nu esti vinovat de bombardamentul de la Dsseldorf. nainta spre ma ior, alb ca un cearsaf n mijlocul adapostului. Grabeste te sa vorbesti, monstru s ovietic. Cine a ndesat srma ghimpata n gaura prietenului nostru si cine i a taiat labele? Hai, aud, sau trebuie sa ti smulg urechile? Nu stiu ce vreti sa spuneti, domnule soldat. O, o! Ce politete! E prima data ca trebuie sa l domnesti pe un cacacios de solda t! O sa ti ajutam memoria, ticalosule! i dadu maiorului o lovitura cu patul armei n fata; nasul acestuia crapa. Micutul s e apropie si rse sinistru: Lasa ma sa l aranjez cum ne faceau noua la Fagen. ti jur ca ntr o secunda o sa mar turiseasca crime de acu' patruzeci de ani. Ai auzit, sacalule? rnji Porta. Vrei sa ajungi sperietoare de ciori? Cine i a baia t srma ghimpata si cine i a taiat labele camaradului nostru? i facu semn Micutului. Se auzi un mrit de bucurie si uriasul sari pe rus, l apuca, l n vrti ca pe o papusa si l arunca n peretele adapostului, de care se lovi cu zgomot. Ca un tigru, Micutul se napusti la prada lui si am auzit ceva ce semana cu zgomo tul facut de un lemn uscat cnd l rupi. Maiorul scoase un strigat care ne ridica pa rul pe cap. Batrnul gemu: Eu plec... Ce importanta are ce a facut, nu vreau sa ma amestec n treaba asta! Iesi cu nca vreo ctiva, ntre care locotenentul Weber, palid ca un mort. Micutul si f acea treaba din plin. Ura si dorinta de razbunare adunate ani de zile izbucneau acum mpotriva nazistului rosu, frate cu nazistii nostri negri. Victima lui ordona se, fara ndoiala, de multe ori, ceea ce i se ntmpla n clipa aceasta. Atunci cnd Porta l opri pe Micutul, maiorul era de nerecunoscut, cu uniforma n zdrente, cu trupul sfsiat parca de o gorila furioasa. Unuia dintre prizonieri i veni rau la vederea l ui si nici macar loviturile de picior ale Legionarului n au reusit sa l aduca n s imtiri pe omul pe jumatate mort de frica. Cu vorbe ntretaiate, aproape de nenteles, din gura martirizata a maiorului iesi o explicatie. Prizonierul care lesinase a

fost desemnat drept instigator al torturilor pe care le suferisera camarazii nost ri; el daduse ideea cu srma ghimpata. Cnd prizonierul n cauza si reveni n fire, Legionarul l ntreba pe un ton sec: Numele tau? Capitan n Armata Rosie, Bruno Isarstein. Anchetatorul ciuli urechile: Asta suna mai degraba nemteste, ia? Nici un raspuns. Esti neamt, banditule? Esti surd? urla Micutul. Vrei sa te fac chiselita, ca pe celalalt? Esti neamt, tl harule? Liniste. O liniste ngrozita. Sunt cetatean sovietic. Bine, rnji Legionarul, la noi nu tine. Eu sunt cetatean francez, si totusi sunt ne amt. Sunt cetatean francez petru ca am ucis dusmanii Frantei si tu esti cetatean sovietic pentru ca ai ucis dusmanii Sovietelor. Vr repede mna n buzunarul de la piept al capitanului livid, trase afara livretul mili tar si l arunca lui Porta. Acesta ncepu sa l rasfoiasca fara sa nteleaga un cuvnt, dar maiorul rus era de acum gata sa ne spuna tot ce voiam sa stim. Capitanul Bruno Isarstein se nascuse n Germania, pe 4 aprilie 1901 si locuia n Uni unea Sovietica din 1931. Facuse scoala politica ca sa ajunga Comisar ai poporului si fusese nrolat n Divizia 32 siberiana, n functia de comisar de batalion. Ha, ha, rnji Legionarul, atunci trebuie sa fii pedepsit de doua ori, dupa articolu l 986 STK2 din codul penal al Reich ului, mai nti pentru ca ai parasit Reich ul, ap oi pentru ca ai devenit cetatean al altei tari fara auto-rizatia Ministerului Ju stitiei. Ai autorizatie? Glumesti, zise Porta. Pune mna pe el, arab ratat si fa cu el ce vrei. Spune mi, continua amabil Legionarul, stii ce mi au facut cnd m am ntors din Legiu nea Straina? Nu ti ar veni sa crezi! M au lovit peste rinichi cu lanturi de fier . Stii ce nseamna asta? Ai urinat vreodata snge? Porta urla n urechea comisarului neamt rusificat: Raspunde, diavole, sau ti scot un ochi si te pun sa l halesti! Micutul l ntepa cu baioneta pe Isarstein care era paralizat de frica, ceea ce l fac u sa sara ca un tap, dar o lovitura data de Bauer cu patul armei l trimise din nou la perete. Nu! Nu! sopti comisarul privind hipnotizat fata aproape parinteasca a Legionarul ui. Si Fagen! Ai auzit de Fagen? S.S. Willi Weinhand gasea ca i caraghios sa ne puna sa lingem scuipatul de pe jos. Ai ncercat si asta? Dar stii ce nseamna sa rastign esti oamenii, nu i asa? Isarstein se mpingea n peretele adapostului, ca si cum voia sa scape de privirea f anatizata a Legionarului. Micutul hri si scuipa pe jos: Linge asta, amice! Rusul dadea din colt n colt si se clatina pe picioare. Privea pata dezgustatoare cu ochii iesiti din orbite, cu tot trupul cuprins de un spasm evident. Micutul l apuca si l arunca la pamnt: Mannca, ucigasule! Isarstein ncepu sa verse. Nu asa, spuse foarte calm Legionarul, chestia asta era pedepsita sever la Fagen. i dadu omului din N.K.V.D., terorizat, nca o lovitura n coaste, care l facu sa se rostogoleasca jos si se apleca deasupra lui: Colegii tai din S.S. m au castrat cu un cutit de bucatarie, ntr un closet ai mai v azut asa ceva? Vocea i se schimba si deveni att de dura nct ne sfredelea creierii. Tu cti ai castrat n lagarele voastre de concen-trare? Nu nemti, domnule soldat, numai elemente antisociale. A urmat o tacere scurta si teribila, att de amenintatoare nct comisarul fugi n patru labe lnga camarazii sai, care s au ndepartat de el, ngroziti. Ati auzit? spuse Legionarul. Numai elemente antisociale. Parea ca savureaza cuvntu l si vocea i se transforma ntr un strigat turbat: Ridica te, monstrule, sau ti smulg ouale! l hartuia cu lovituri pe comisar, care se apara cum putea de soldatul nnebunit de furie.

Ai zis antisociale, paduche! Si noi suntem antisociali pentru tine si pentru ami cii tai din S.S., deci e foarte bine daca ne castrezi! Dati i jos pantalonii! Micutul si Pluto smulsera hainele omului care scotea urlete de animal si l tinura ntr o strnsoare de fier. Rznd ca un dement, micul legionar se apleca deasupra lui. D eschise cutitul cu siguranta si si trecu aprobator degetul pe taisul lamei: As putea sa castrez cu el un elefant! Dupa ce o sa te tai putin, o sa mi zici da ca l gasesti pe gustul tau! Ajunge cu discursurile, zise Micutul, taie i toate chestiile si asta urgent! O s a i le ndesi pe gt dup aia! Legionarul, ajuns aproape nebun, rdea ntruna: Asa o sa fac, dar mai nti o sa pateasca ce pateau tipii din Legiune care cadeau n mi nile femeilor marocane. n aceeasi clipa, un ordin strigat cu voce aspra rasuna n adapost: Pluton, drepti! Ne am ridicat dintr o zvcnire. Aparu capitanul von Barring, ncadrat de ofiterul de stat major si de Batrnul. Scuturndu si zapada de pe manta, von Barring intra ncet n adapost. Arunca o privire indiferenta prizonierilor si comisarului pe jumatate gol, care zacea jos si ncerca sa fuga trs. Terminati, baieti. Prizonierii trebuie dusi la regiment, nu stiati? Porta ncepu o explicatie, dar von Barring i taie vorba: Bine, Porta, bine. Sunt la curent cu tot. Indivizii astia si vor primi pedeapsa, fiti siguri, dar noi nu suntem calai. Aduceti va aminte si sa nu trebuiasca sa v o mai spun. De data asta sterg cu buretele. Lasati ne sa i pedepsim, spuse Porta. Nu, e treaba regimentului. Von Barring i facu semn Batrnului si i am vazut intrnd p e infanteristii din Regimentul 67. Luati prizonierii, ordona capitanul unui feldwebel. Raspundeti de ei cu viata. n clipa cnd ieseau, Micutul si a nfipt baioneta n coapsa comisarului. Rusul tipa. Ce s a ntmplat? spuse amenintator von Barring. Unul care a calcat ntr un cui..., raspunse Porta candid. Fara o vorba, cei doi ofiteri iesira din adapost. Legionarul njura: De ce se amesteca von Baring n treburile noastre personale? Porta i arunca o privire rea Batrnului: Tu ne ai turnat? Da, eu, spuse Batrnul pe un ton hotart, si ati fi facut si voi la fel daca nu v at i fi pierdut mintile! Urmatorul comisar care o sa mi cada n labe o sa primeasca pe loc un glont n ceafa, spuse Micutul pe un ton rautacios, nvrtindu si revolverul. Poate ca o sa ni i trimita napoi pe banditii astia ca sa i ucidem, dupa interogat oriul colonelului Hinka, visa Legionarul. Dar noi am fost cei care am fost trimisi din nou n lupta n sectorul acela. A trebuit sa ne batem pentru fiecare colhoz, pentru fiecare sat si cnd credeam ca am curatat totul, inamicii se aruncau iarasi asupra noastra, ca lupii. Schiopatnd, mpiedicndu ne, gemnd, trebuia sa ne deschidem drum prin zapada groasa de un metru, o zapada n care te scufundai la fiecare pas. Dupa ctiva metri, oamenii s e lasau sa cada pe jos, cu lacrimi de disperare n ochi, si refuzau sa mai nainteze . Loviturile cu patul armei cadeau dese ca ploaia ca sa i aduca n spatele coloane i care nainta cu o cazna nesfrsita si care semana cu un cortegiu de furnici negre pe marea ntindere de zapada. Am ajuns extenuati ntr un colhoz la sud de Giurgenie, unde se aflau deja cinci co mpanii si, dezbracndu ne repede mantaile, ne am aruncat n paie ca sa ne odihnim put in. Dar iata ca un foc de arma bubuie afara, urmat de rafalele mitralierelor rus esti, apoi de strigate, de chemari: Ivan! Ivan! Alarma!... urla santinelele care alearga n adapost urmarite de inamic . Afara! striga Batrnul apucndu si revolverul si se napusteste, fara manta si cu cap ul gol, n afara adapostului. Ne am ridicat n dezordine. Pluto, care se cauta de paduchi, iese mbracat doar cu pa ntalonii si cu cizmele, dar cu pistolul mitraliera n mna. nconjura casa alergnd si s e trezeste nas n nas cu trei rusi care se lipesc de el, cu cutitele ridicate. Mug

ind ca un taur, Pluto loveste cu pi-cioarele si musca; unul dintre rusi aluneca pe burta, ca o sanie; ceilalti doi, apucati de gt, zboara la ctiva metri distanta; unul din ei cade cu pieptul ciuruit de una dintre rafalele mele si celalalt se p rabuseste din nou, cu pum-nalul lui Pluto nfipt n coaste. Micutul nvrteste ca o mori sca deasupra capului sabia cazaceasca cu doua taisuri. Dupa doua ore atacul fusese respins, dar pierdusem o treime din companie si, iar asi a trebuit sa plecam prin pustiul de zapada. Grupul de lupta mergea ncet dar sigur spre exterminare, jalonnd pustiul imaculat cu cadavre nghetate, n jurul carora zapada se aduna formnd movile albe. Satul Giurgen ie este un loc uitat de Dumnezeu si de oameni. La extremitatea lui nordica se af la un colhoz si o linie de cale ferata. A trebuit sa cucerim fiecare piatra, sa i ucidem unul cte unul pe puscasii siberieni. Acolo a cazut Mller, sfntul nostru. A murit ntre Porta si Micutul, n spatele unei gramezi de traverse de cale ferata si, printr o ironie a soartei, Porta a fost cel care i a spus ultima rugaciune. Am aruncat putina zapada pe trupul lui nainte sa ne urmam drumul spre moarte. Eram cu totii la capatul puterilor, nct nici macar nu mai puteam sa i smulgem din somn pe aceia dintre camarazii nostri care se culcau n zapada, si i lasam sa adoar ma n bratele mortii. Orbiti de fulgii de zapada, plngnd de oboseala si de durere, pe jumatate nghetati, am ajuns la ceva ce semana cu un drum, pentru ca era marcat d e un sir lung de slpi de telegraf. Atunci, deodata, se ivira n fata noastra unul, doua, trei, patru tancuri... Dumne zeule! Cinci... nu, mult mai multe... tancuri care ieseau din viscol, cu turelel e deschise si cu comandantii lor de unitate n picioare, ncercnd sa strapunga cu pri virea perdeaua alba care ne sfichiuia. Epuizati, muti, ne prabusim n zapada, privind cu groaza colosii de otel care mrie, cu tunurile lor lungi ca niste degete razbunatoare ndreptate spre noi. Feldwebel u l Kraus, din Regimentul 104 puscasi, s a ridicat ca sa plece spre ele, dar Batrnu l a mai avut timp sa l arunce din nou la pamnt. Atentie! Trebuie sa fie Ivan. Cred ca sunt KW uri! Dumnezeule! spuse Porta. Rusii! Au stele pe vehicule. nainte de toate, sa nu fim vazuti! Zgriem zapada cu tot ce gasim, ca sa ne ngropam. Cincisprezece T34 si patru KW uri mari defileaza prin fata ochilor nostri ngroziti si dispar n vijelie ca niste umbre, dar poate ca mai sunt si altele pe care nu l e vedem din cauza zapezii... Si dintr o data ntelegem grozavia situatiei: rusii s e ndreapta spre Lisenka, unde ntreaga noastra divizie blindata este adunata ca sa ne ajute sa iesim din aceasta punga! Capitanul von Barring hotaraste imediat sa me rgem oblic spre vest ca sa nstiintam divizia despre pericolul mortal care o pndeste , dar sa faci opt kilometri mpotriva rafalelor de zapada, ncarcat cu arme grele, p are ceva aproape supraomenesc! Chiar ntrziati de furtuna, rusii au cele mai mari s anse sa ajunga naintea noastra. Plecam din nou. Imposibil sa vezi ceva la mai mult de doi metri nainte. Deodata mitraliere priie, se aude zgomot de motoare, cutiile de viteze scrsnesc si prin perdeaua opaca de fulgi apar boturile blindatelor. Oamenii nostri alearga nnebuniti ca niste iepuri. Unii dintre ei si arunca armele strignd, cad si sunt striviti sub senilele ngrozitoare, altii se opresc si ridica b ratele, dar mitraliere i secera sub semnul stelei rosii, care strajuceste nenduplec ata si rece. Stege si cu mine ne am adapostit n spatele unui tufis, pe care tancurile T34 l ati ng uruind si ridicnd un vrtej de zapada; suflul cald al tevilor de esapament ne li nge fetele ca o rasuflare fierbinte, care ne face pielea de gaina. Camarazii nos tri risipiti sunt mpuscati unul dupa altul cu o precizie teribila. ntr un sfert de ora totul s a sfrsit, cteva focuri de arma rasuna nca n departare si supravietuitor ii, tremurnd din toate madularele, si reiau marsul spre vest. Dar putin timp dupa aceea dam din nou peste blindatele care i urmaresc pe infanter istii Regimentului 72. Are loc o ntrecere oribila... Sa fugim!... Sa fugim de mon strii care scuipa foc! Terorizati, ne facem una cu zapada n timp ce tancurile T34, mrind, scrsnind, zdranganind, aluneca pe lnga noi aproape atingndu ne. Ne ridicam din nou, inconstienti, clatinndu ne, nfiorati din cap pna n picioare! Mai suntem oare fiinte normale? Pot fi numiti normali oameni care se blbie si care se mira ca au s upravietuit unor asemenea clipe?... Sa plecam, trebuie sa plecam iarasi! La ctiva kilometri spre sud vest gasim ramasitele grupului lui von Barring, care nu mai n

umara dect o suta de oameni din cei cinci sute de la nceput. Doamne, ti multumesc! Camarazii nostri traiesc! Pluto are urechea smulsa de un glont exploziv si Porta l panseaza cu o grija aproape materna. Urechea asta era inutila, puiule. N ai vrut niciodata sa te folosesti de ea ca sa asculti pe cine trebuie. Sa fii fericit ca glontul nu te a atins la fund! Te ai vedea culcat pe burta si tragnd basini n sus? Capitanul von Barring restabilise legatura cu regimentul si anuntase ca toate com paniile erau aproape nimicite. Raspunsul a fost laconic: Grupul de lupta Barring va fi refacut cu elementele care au ramas din regimentul 72 infanterie. Grupul de l upta trebuie sa se ntoarca la cota 103, pozitia Giurgenie Lisenka. Pozitia nu treb uie parasita sub nici un pretext, iar daca va fi cucerita de dusman, trebuie lua ta din nou". Gasca de prosti! striga Porta. De ce sa nu instalam si un tramvai, dus ntors? Fara odihna, fara ntariri, am plecat spre locul pe care l parasisem, dar Porta ju ra ca daca va trebui sa ne mai retragem nu se va opri dect la Berlin. Se lumina d e ziua. Erau 30 si sapte oameni murisera de frig n timpul noptii. Le am controlat c izmele: unul dintre ei avea cizme de psla aproape noi, pe care Legionarul a pus s tapnire ncntat, dupa care am mpins nepasatori cadavrele de cealalta parte a rambleul ui, unde s au rostogolit pna n josul pantei. Un glont pentru unii, ciubotele pentru altii, spuse Legionarul rznd si aruncndu si cizmele vechi n no man's land. Ar fi fost foarte necesar sa ne adncim transeele, dar nu era nimic de facut! Trnac oapele si lopetile nici macar nu zgriau pamntul nghetat si, nu mai trziu dect seara, i fanteria rusilor ataca. Cu tot focul nostru sus-tinut, foarte multi ajunsera pna la zece metri de noi, dar, lucru ciudat, s au retras aproape imediat. n doua zile , opt atacuri... Si mai rea dect atacurile, mai rea dect frigul, dect foamea, dect g renadele, era convingerea cruda ca fusesem parasiti. Apelurile noastre disperate catre regiment ramneau fara raspuns. La al 14 lea atac, von Barring a trimis pri n radio un ultim S.O.S.: Grupul de lupta Barring nimicit. Singurii supravietuitor i: trei ofiteri, sase subofiteri si 219 oameni. Trimiteti munitii, bandaje hrana . Nu mai putem rezista mult timp. Asteptam ordine." Ordinele au venit, foarte scu rte: Sprijin imposibil. Tineti pozitia pna la ultimul om". Acum e aviatia cea care ataca. Douasppezece bombardiere ne mitraliaza n picaj si b ombele ploua peste sat. n ciuda ordinelor si cu riscul de a ajunge n fata Curtii m artiale von Barring da grupului de lupta ordinul de retragere: trebuie sa parasim aruncatoarele de grenade, armele grele de infanterie, mortii nenumarati... Pe a cestia i am asezat ntr un sir lung, sprijiniti de parapetul transeelor goale. Mort ii Regimentului 104 puscasi, 27 blindate, infanteristi batrni si cenusii din 72, care au ramas n picioare sa priveasca cu ochii lor sticlosi pozitiile puscasilor s iberieni. Si cei n viata au continuat sa cada. Frigul acesta este n acelasi timp frigul mort ii, dar cui i mai pasa de noi? Cine vine acolo? Blindate... Nebuni de oboseala, ng hetati pna n maduva oaselor, cadem din nou n zapada vatuita, plngnd cu lacrimi de disp erare. Ne au ramas cteva grenade mpotriva monstrilor de otel. Turbinele de racire urla spre noi un cntec funebru; de data asta s a sfrsit, dar adunam grenadele ca s a murim frumos. Sa luptam, sa ne predam? Sa murim sub senile ori de gloantele une i mitraliere? Oricum e acelasi lucru. Aici se ncheie cariera noastra, mri Porta. Rendez vous n iad! De altfel m am saturat de mpuscaturile astea. Ma obosesc! O s ajung acolo imediat, dar nu singur, rnji Micutul. O sa l crpesc si pe unul dint re diavolii astia nainte! Haita se napusteste asupra noastra. Stege se ridica pe jumatate, tinut de Batrnul si de mine, mitralierele trag, oamenii cad, un soldat din 104 si ia capul n mini s i se ndoaie ca un briceag pe care l nchizi. Micul ofiter de stat major se azvrle nai nte, arunca un manunchi de grenade spre primul tanc, cade si e strivit de senile ; ncarcatura nu si a atins tinta. Ramneti culcati si lasati i sa treaca de voi, striga von Barring disperat, i luam din spate, n au grenadieri! Dar panica pune stapnire pe oameni, care alearga greoi prin zapada moale sub focu l mitralierelor. Porta pune o sarutare pe ncarcatura lui de exploziv si o aseaza

exact sub tancul cel mai apropiat. Blindatul da napoi si se opreste. Micutul si a atins tinta; rde ragusit si l bate pe Porta pe umar: Acum putem fi striviti, tot avem doua! Dar iata ca Batrnul ncepe sa strige ceva care ne lasa cu gurile cascate, gfind, ne t aie avntul... Opriti! Opriti! Sunt ai nostri! Priviti, zvastica! Privim cu ochii mari. Blindate germane! Cu o bucurie deliranta fluturam tinuta de camuflaj si castile; blindatele se ntorc n loc, capacele turelelor se deschid, cama razii ne aclama! Cadem n bratele lor plngnd... noi cei 34 supravietuitori din tot g rupul de lupta, din care a mai ramas un singur ofiter, capitanul von Barring. To ti ceilalti sunt morti, chiar si locotenentul Weber care nu va mai vorbi nicioda ta despre Curtea martiala. Comandantul Bake sare de pe tanc si vine o silueta scunda n zapada sa ne strnga mna fiecaruia dintre noi, apoi, cu semne de adio, Divizia nti blindata pleaca sa largea sca strapungerea pe care noi am facut o primii. n punga se. mai afla noua divizii care lupta cu curajul disperrii. Si noi, ca niste papusi tepene, apucam iarasi drumul de ntoarcere, ca sa fim poat e nca o data si vesnic regrupati ntr o noua unitate de lupta.

S a vorbit sa ni se ofere reprezentantii de teatru n taberele noastre de retrcere . Totul s a sfrsit cu necazuri pentru locotenent colonelul Hinka. Nu pricepuse ca n armata teatrul nu era destinat regimentelor disciplinare. Capitolul saisprezece PIURE DE CARTOFI CU SLANINA Regimentul 27 a fost trimis putin mai la nord de Popelina, la liziera unei padur i. Sector linistit, cteva tiruri locale de artilerie, ceea ce pentru noi era o ba gatela. Grupa noastra a plecat n recunoastere n padure, cu tigara n gura, cu armele aruncat e neglijent pe umar si taifasuind n asa fel nct palavrageala noastra trebuie ca se auzea la un kilometru departare. Porta ceru insistent putin timp de odihna: Razboiul o sa ne astepte, credeti ma, chiar daca ne oprim o clipa. Bine, zise Batrnul. De altfel n padurea asta n ar trebui sa fie rusi. I am fi vazu t de mult. Ne am strns toti doisprezece pe un taluz, ca niste rndunele pe un fir telefonic si la fel de nepasatoare ca ele. Ideea ca inamicul s ar putea gasi la doi pasi si ca ne ar putea dobor cu mitraliera nici macar nu ne a trecut prin minte. Porta ncep u nca o data sa si aminteasca de mncarea lui preferata, piureul de cartofi cu slan ina, si crezu de cuviinta sa ne explice cum se face: nainte de toate, spuse el, mncarea asta divina trebuie facuta cu dragoste gesticul a insistnd pe cuvntul dragoste" , caci daca nu pui sentiment nu merita sa ti dai oste neala sa ncerci! Stai putin, Porta, l ntrerupse Micutul, as vrea sa scriu reteta. i ceru lui Stege un creion si hrtie, umezi creionul, se ntinse pe burta si i facu s emn lui Porta sa continue. Deci: se iau ctiva cartofi frumosi pe care te aranjezi sa i furi dintr o pivnita s au din alta parte si i cureti nlaturnd partile stricate, daca sunt. Ce poate fi stricat la un cartof? spuse Micutul. Fa cum ti spun si n rest, gura. Aruncati fiecare cartof ntr o galeata cu apa minuna t de limpede, ca unda unui mic rusor. Pe cuvntul meu, tu esti poet! spuse Batrnul rznd. Porta nchise un ochi: Ce i aia poet? Are vreo legatura cu baiat rau?

Batrnul rse si mai tare: E posibil sa existe poeti printre baietii rai, dar nu la asta ma gndeam. Hai, con tinua! Fierbeti cartofii, i striviti corect pna ajung piure si acum, ascultati cu totii, asta i principalul: duceti va pe o pajiste unde ati observat ca sunt dobitoace c u coarne, alegeti o femela si mulgeti un castron cu lapte pe care l varsati n piu re. Dar pentru numele lui Dumnezeu, sa nu va nselati si sa luati o magarita drept vaca! Trebuie sa va previn ca laptele de magarita se foloseste la mbaiere. Ce grozavie! facu Micutul, si asa e nasoala o baie n apa, daramite n lapte. Minti , Porta, de unde ai scos asta? Am citit, fiule. O poveste cu o stricata din Italia, de i zicea Popeea. Deci nu lapte de magarita, ci lapte adevarat de vaca, pe care l amestecati cu blndete n piu reu, apoi puneti sare, dar mereu cu sentiment. Si continuati sa amestecati, cu l ingura de lemn, sau, daca n aveti, cu o baioneta, natural, stearsa nainte! Cnd e g ata, sutiti zece oua pe care le bateti cu zahar. Zaharul l juliti de la intendent a ntr o noapte mai ntunecoasa. Cnd totu i batut bine, l turnati n piure dar pentru nu mele lui Dumnezeu, ncet, ncet... De ce ncet? zise Micutul. Fa cum ti spun si nu ma ntrerupe. Fierbeti totul la foc mic... Ce mai e? i spuse ne rabdator Micutului. Ma ntreb daca pentru foc se poate lua lemn de fag stropit cu benzina lui Hitler? Bine nteles! Micutul se culca la loc si continua sa scrie, cu un scris mare, copilaresc, scotn d limba silitor. Slanina se rumeneste pe jar de lemn de fag. O taiati n cubulete mici pe care le s trecurati n foc, dar totul trebuie facut cu constiinciozitate si ntr o maniera foa rte catolica. Asta i acum, trebuie sa fii catolic ca sa faci piure de cartofi? Absolut, zise Porta. Asa se cuvine, de pe vremea razboaielor religioase. Bine, bine, raspunse Micutul, o sa l pun pe unul sa mi l faca. n fine, urma Porta cu un zmbet ncntator, puneti putin usturoi n piure. Nu strica nici putina boia sau un cartus plin pe jumatate de piper. n numele cerului, fiti atent i sa nu lasati prea mult pe foc ospatul asta pentru zei si ca sa l mncati mai nti sp alati va lingura, caci ar fi o crima sa folositi o lingura murdara. Ct despre cu buletele de slanina, amintiti va ca trebuie slanina de porc alb sau negru. Unul pestrit mai merge, dar nu porci rosii, Dumnezeule! E imposibil. si ridica fundul si trase un vnt bubuitor care rasuna n linistea padurii. Batrnul si arunca chistocul, se ridica si plecaram sa hoinarim prin padure. Drumul serpuia ntre brazii nalti, negri si desi, transformndu se ncetul cu ncetul ntr o pote a strmta, care, la un moment dat, cotea n unghi ascutit. Acolo, dintr o data, am da t nas n nas cu o patrula ruseasca, n mod evident la fel de uimita ca noi! Timp de cteva secunde am ramas cu totii ntepeniti pe loc, cu chistoacele lipite de buze, cu armele pe umar, privindu ne zapaciti, drept n ochi, unii pe altii... Ap oi, ca la un semnal, cele doua parti s au ntors si au sters o la fel de repede pe ct le dadea voie echipamentul! Am spalat putina fara nici o rusine, cu Porta naintea noastra, care literalmente zbura. La rndul lor, rusii faceau, fara ndoiala, acelasi lucru! Micutul, batnd aerul , cu picioarele sale lungi, cotcodacea de spaima si si pierduse pistolul mitralier a n fuga, dar nici macar un ordin de la statul major n ar fi reusit sa l ntoarca d in drum. ntr un cuvnt, am fi murit fara ndoiala de o criza de inima daca Porta nu s ar fi mpi edicat de o radacina care l facu sa se rostogoleasca, cu toate patru labele n aer , de a lungul unei pante abrupte, cincisprezece metri mai jos! A ramas nemiscat, scheunnd de spaima, ca si cum ar fi avut lupii pe urmele lui. Ne am dat multa os teneala sa l punem pe picioare, dupa care a urmat o discutie violenta despre num arul rusilor pe care i zarisem. O companie, credeau Batrnul si Stege. O companie! striga Porta. Nu zau, v a intrat un gugustiuc n ochi! A fost cel puti n un batalion! Erau peste tot, interveni Micutul.

Da, peste tot, ntari Legionarul, n spatele fiecarui copac, si se uitau la noi ca n iste bufnite! Daca voi vreti sa ramneti aici, eu n am de gnd. Am plecat, prieteni. .. Ajunsi la companie, am facut un raport nerusinat. Vazusem cu ochii nostri pe put in un batalion de rusi. Raportul ajunse la statul major al regimentului; divizia a fost pusa n alarma si trei batalione de soc au sosit ca ntarire. Regimentul 76 ar tilerie si 109 aruncatoare de grenade au deschis un foc sustinut asupra locului u nde se presupunea ca s ar afla inamicul si doua batalioane de artilerie au nainta t n linie. De partea lor, colegii rusi trebuie ca povestisera la fel, caci artileria lor si dadea aceeasi osteneala, fara ndoiala spre bucuria la fel de mare a grupei lor de recunoastere. Porta urmari cu o privire visatoare zborul grenadelor grele pe cer ul ntunecat. Sunt totusi foarte mndru ca am strnit asa ceva! spuse el cu satisfactie. Si daca si ar nchipui ca nu i nici macar coada unui rus care sa i primeasca! adau ga Micutul cu haz.

Era subtire, bruneta, nflacarata si frumoasa. Era nsasi prototipul amantei experte, care si doreste sa ntlneasca un barbat lacom d e dorinta. Ea m a nvatat ceea ce nca nu stiam despre femei. Ne am sarutat si ne am iubit cu f renezia pe care o aduci la ultima ntlnire. Atunci am descoperit ca, potrivit legilor hitleriste, puteam fi pedepsit ca profa nator de rasa". Gndul acesta m a facut sa izbucnesc n rs si camarazii au rs mpreuna cu mine. Capitolul saptesprezece N PERMISIE LA BERLIN Lemberg, sapte ore de asteptare! Frigul se strecura viclean sub manta, batea vntu l de est, ploua, era primirea pe care mi o facea Rusia dupa o permisie de patru z ile minunate, de neuitat. Vai! Toata permisia e stricata de gndul la ntoarcerea pe front, dar acum, Sven, aminteste ti! Aduna ti amintirile pentru cei de acolo, ca marazii tai. O singura permisie fusese acordata companiei noastre si von Barring, refuznd sa a leaga, pusese doua sute de hrtii ntr o casca de otel. Eu am tras numarul 38, cel b un! Si unii si altii m au felicitat, dar cu un nod n gt! Am fost pe punctul sa i o dau Batrnului si, ca si cum mi ar fi citit gndurile, a. exclamat: Noroc ca nu m au ales sortii! Mi ar fi fost mult prea greu sa plec de acasa! Nu credea nici o iota si stia ca nu m a pacalit. n schimb, Micutul a fost mult mai simplu. Dupa ce m a amenintat cu o mardeala dac a nu i cedam permisia, s a oferit apoi s o cumpere. Imediat Porta a supralicitat , apoi toti au ncercat sa ma mbete ca sa mi vnd dreptul la permisie. Dar m am tinut bine si trenul a plecat n cntecele de ramas bun ale camarazilor. Dupa ce am gasit un tren sanitar la Jitomir, am luat o garnitura de permisionari la Brest Litovsk si n felul acesta am cstigat aproape o zi de drum. n aceasta dimineata, n zori, pe drumul de ntoarcere am trecut iarasi prin Brest Litov sk si iata ma seara la Minsk, ntr o gara foarte ntunecoasa. Trenurile pe punctul de a pleca sunt pline de soldati; sunt peste tot, n pla-sele pentru bagaje, sub ban chete, pe culoare, la toalete, nici un milimetru de loc liber. Sunt att de obosit nct abia ma pot tine pe picioare. Trebuie sa mi vizez hrtiile la comandamentul gar ii Minsk, ca si foaia de drum pe care e nscris Berlin Minsk, prin Lemberg Brest Litovsk . La biroul garii, un subofiter pune stampilele regulamentare si mi spune: Te duci la Viasma. Acolo ofiterul garii o sa ti arate drumul. Grabeste te, trenu l tau trebuie sa plece. Linia 47.

A doua zi pe la ora 15 ajung n fine la Viasma. Sfrsit de oboseala, ud, mi era foam e. Descopar, n semintuneric, punctul de comanda. Un subofiter mi ia hrtiile, dispare, apei revine cteva clipe mai trziu, nsotit de un capitan batrn si obez. Cu picioarele departate si cu pumnii pe coapse, se protapeste n fata mea, privindu ma insistent , cu rautate, Ce nseamna asta? spune croncanind, te distrezi strabatnd jumatate din Rusia ca sa vii aici? Vrei sa te ascunzi? Cu privirea abatuta, stateam n pozitie de drepti. Se auzeau lemnele trosnind n sob a. Nu mai are limba, relua capitanul. Hai, marturiseste, ai vrut sa te ascunzi? Atentie, Sven! Cauta sa gasesti raspunsul cel bun. Dumnezeule, ce urt miroase cap itanul asta! Da, domnule capitan. Ce aud? scrsni el. n soba deschisa flacarile si urmau jocul lor de a v ati ascunselea. Ghiceam caldur a lor placuta. La ce bun sa ma gndesc? Nu se sfrsise permisia? Raportez cu respect domnului capitan ca fac turul Rusiei. Aha, animalul recunoaste! E smecher! E bine, baiete, o sa iei scaunul asta, o sa l tii cu bratele ntinse si o sa faci zece sarituri pe loc. Apoi o sa trecem la a lt joculet. Hai, carne de tun! Am apucat scaunul greu de la birou si am nceput sa sar; la fiecare saritura cutia mastii de gaze ma lovea dureros peste gt. Mai repede! Mai repede! spunea capitanul ncntat, batnd masura cu o rigla. Unu, doi, salt mare. Unu, doi, salt mare! Primele douazeci si patru de salturi au fost declarate necorespunza-toare, dar u rmatoarele douasprezece l au satisfacut pe deplin. n aplauzele zgomotoase ale per sonalului care facuse cerc n jur, a comandat: Schimba, tmpitule! ntelegnd ordinul, am sarit pe deasupra mesei, apoi m am trt pe sub un sir de scaune care nchipuiau un tunel. Un val negru mi trecea prin fata ochilor, tmplele mi bateau si auzeam mereu vocea pitigaiata: Mai repede, mai repede! Atentiune! Stati! striga deodata cineva. M am oprit brusc si, cu degetul mic pe cusatura pantalonilor, am privit drept n fa ta. Ochii mei au ntlnit portretul lui Hitler. Simteam n cap lovituri, pete rosii mi jucau n fata ochilor si fotografia Fhrer ului parca clipea. O voce taioasa ca bric iul rupse tacerea: Ce se petrece aici? Din nou tacere. Soba torcea voioasa, butucii de mesteacan trosneau si raspndeau mi rosul placut de padure si de libertate. Deci domnii acestia au amutit! continua vocea glaciala. Capitanul von Weissgeibel, comandantul garii, raporteaza respectuos domnului colo nel ca este vorba de pedeapsa aplicata unui puscas care se plimba n spatele front ului. Unde este acest puscas, capitane? Avea vocea politicoasa a calalului care si cere scuze pentru ca ghilotineaza un o m nevinovat. Capitanul lucind de grasime ntinse n directia mea un deget ca un calt abos. Colonelul, a carui fata rece si neteda iesea de sub o caciula de blana alb a, ma fixa cu privirea: Pe loc repaus! n aceeasi clipa muschii mi s au destins putin, ramnnd gata sa se ncordeze la primul cuvnt al colonelului un colonel acoperit cu decoratii albe, negre, rosii, albastr e. Puscas? Ia vino aici, capitane, si priveste i putin pe omul acesta. Capitanul se rostogoli spre mine, ma privi clipind din ochi si si aduna picioarel e prea scurte n cizme prea lungi. Omul acesta, domnule colonel, este cu siguranta un puscas de la blindate. Esti chiar att de sigur? relua colonelul cu un zmbet sters si primejdios. Ai uitat n semnele armatei germane? Un deget lung nmanusat n piele neagra atinse catarama centurii mele.

Te ascult, soldat. Stegar, port drapel Hassel, regimentul 27 blindate, compania a 5 a. Ma ntorc din permisie. Foaie de drum eliberata de garnizoana din Berlin: Minsk prin Brest Litov sk. Trimis de la Minsk Ia Viasma. Ajuns la ora 15 si sapte minute, cu trenul num arul 874. Repaus. O mna autoritara se ntinde spre subofiter: Actele. Imediat un zgomot de cizme, un pocnet din calcie si subofiterul, tremurnd tot, ven i sa dea raportul, dar colonelul, impasibil, parea sa nu si dea seama de nimic. si potrivise monoclul si se uita peste hrtii. Dupa ce examina minutios stampilele, m onoclul disparu ntr un buzunar mic, ntre a doua si a treia butoniera. Cteva minute de tacere, apoi comentarii usturatoare. Capitanul se clatina, subofiterii tremura u si secretarii, n pozitie de drepti n fata maselor, si nghiteau saliva. Doar soldat ul de front care eram ramnea indiferent la ceea ce se ntmpla n acest moment n biroul garii din Viasma, unde seful operatiilor, plecnd spre cartierul general al armatel or grupului de centru, ntrerupsese un divertisment distractiv. Un mic colonel ciu ng, cu fata frumoasa dar nenduplecata, la care orice reactie omeneasca fusese des fiintata si care ura pe toata lumea, n masura n care toata lumea l ura. Un secretar se aseza la masina de scris. Suplu, colonelul veni n spatele lui si di cta. Reciti hrtia, apoi, tinnd o n vrful degetelor, o ntinse capitanului. Semneaza. Asta i ceea ce doreai, nu i asa? Da, domnule colonel, striga capitanul care si nabusea n gt un hohot de plns. Citeste, capitane. Era o cerere de plecare imediata pe front, adresata sub forma de petitie general ului von Tolksdorf. Aceasta l privea nu numai pe capitanul von Weissgeibel, ci ntr eg personalul garii si, n chip de concluzie, multumea anticipat general maiorului de a fi cu totii nrolati ntr un batalion de soc. La sfrsitul lecturii, ochii capita nului iesisera pur si simplu din orbite. Cu o indiferenta perfecta, colonelul mpat uri cererea si o strecura n servieta. Soarta personalului garii fusese pecetluita . Cteva minute mai trziu luam trenul n directia Moghilev. Ca ntotdeauna, locomotiva mpin gea n fata ei o platforma plina cu nisip, care trebuia sa ne apere de mine. n ce f el? Nu eram n stare sa spunem, era fara ndoiala un secret ntre Dumnezeu si servicii le de siguranta. Dar iata ca florile de gheata de pe geamurile vagonului devin chipuri si decorur i care apar si dispar rnd pe rnd, ca ntr un vis: Berlin, pivnita tiganilor, camera, n fine, toate locurile unde ne am dus, ea si cu mine. A venit la mine cnd ma gaseam nca n gara Schlesiger. n permisie? a ntrebat, cu o privire rece si scrutatoare. Ochii cenusiu nchis cu pleoapele date cu albastru si genele facute cu rimel: era exact femeia pentru cei aflati n permisie. De altfel nu era oare de datoria mea s a iau o femeie, eu, care avusesem norocul sa cstig permisia? Era cel mai putin luc ru pe care camarazii l asteptau de la mine. Deja o dezbracam n gnd. Avea oare un mic corset rosu, ca fata din revista lui Porta, sau dimpotriva, len jerie neagra? Ma nfioram dinainte de placere. Da, am patru zile. Vino, ti voi arata Berlinul, Berlinul nostru att de ncntator n ciuda acestui razboi n esfrsit. S.S.? Fara sa raspund, i am aratat pe brat petlita cu sonder abteilung, ncadrat de doua capete de mort. Rse ncetisor; am cobort strada cu pas vioi si zgomotul cizmelor me le grele domina zgomotul usor al tocurilor ei nalte. Berlin minunat si splendid, mereu nou! Femeia aceasta, cu fata de o frumusete linistita si usor exotica, avea o expresi e putin aspra si barbia ei dispretuitoare iesea dintr un guler de blana elegant. Am simtit degetele ei lungi alunecnd pe mna mea. Unde mergem, domnule? Blbindu ma, am reusit sa spun ca nu ma ndoiam... unde, ca si cnd un soldat de pe fro nt n ar sti unde sa mearga cu o femeie frumoasa! mi arunca o privire furisa si am crezut ca descopar un surs n ochii ei reci. Cum, un ofiter nu stie unde sa si duca doamna?

Regret, nu sunt ofiter, ci un simplu soldat. Nu esti ofiter? Ce conteaza! spuse ea rznd. ntr un asemenea razboi soldatii ajung as tazi ofiteri, iar ofiterii redevin mine soldati; uneori ofiterii sunt si spnzurati. Suntem un popor mare, minunat de disciplinat, care executa tot ce i se ordona. Ce voia sa spuna? Trenul opreste cu o zgltitura care mi ntrerupe gndurile. Un fluierat lung, apoi, ncet, trenul se pune iarasi n miscare. Florile de gheata devin din nou albumul de fotog rafii al unei permisii deja ndepartate. Iata pivnita tiganilor cu orchestra lor de viori blnde si nostalgice. Se parea ca toata lumea o cunoaste aici. Nu trebuie dect sa faca un semn din cap sau sa zmbea sca complice ca sa ajunga pe masa noastra sticle cu gtul lung, din recolte celebr e. Evident, purta un mic corset rosu si lenjerie usoara si transparenta. n dragoste se arata salbatica, insatiabila, atinsa de un erotism aproape maladiv si avea ne voie de barbati asa cum toxicomanul are nevoie de morfina. Cte lucruri de povesti t baietilor... Un ntreg univers descoperit n patru zile! n ultima seara mi a cerut sa i daruiesc Crucea mea de fier. Cum s o refuz? Sertar ul pe care l a deschis era deja plin cu decoratii ale tuturor barbatilor pe care i primise n patul ei. Era acolo pna si un cap de mort din argint, nsemnul S.S. ului. Crucea mea s a alaturat acelor trofee. Ma numesc Helene Strasser, spuse ea rznd, apoi, aruncndu si capul pe spate ntr o ati tudine de sfidare, mi arata o stea galbena nvelita cu grija ntr o bucata de matase. Uite nsemnul meu de cavalerie, adauga ea. Se astepta fara ndoiala la o reactie din partea mea, dar am ramas impasibil. Mi a revenit n minte o amintire, cea din ziua cnd un S.S. ist a vrut sa i interzica lu i Porta sa se aseze pe o banca rezervata evreilor. S.S. istul a nimerit rau: resp ectarea regulamentului l a costat viata. Se pare ca nu ntelegi! Am steaua evreiasca! Privirea ei mi se nsuruba n carne. Da, si mai ce? Te vor baga la nchisoare pentru ca te ai culcat cu mine, spuse ea rznd. Marturisest e macar ca merita osteneala! Sigur, dar cum poti locui aici si sa te plimbi libera? Relatii! Relatii! Uite, am cheia si carnetul de Partid cu fotografia mea. Strabatnd stepa, trenul care hurducaie trece acum prin dreptul unor sate uitate. Paznicii de bariera ungara, somnorosi, arunca o privire nehotarta la numarul trenu lui nostru format din vagoane de marfa si vechi vagoane de pasageri. Chipul unui camarad de la Scoala de razboi mi aparu iar n memorie. Trebuise sa par aseasca Germania pentru ca strabunicul sotiei sale fusese evreu. Fiind obligat s a divorteze, l am trecut frontiera n Elvetia mpreuna cu sotia lui, ntr un Mercedes d e stat major. Dar povestea nu s a oprit aici. n acelasi timp, mama camaradului me u si tatal tinerei sotii au fost arestati, n vreme ce sotul si sotia lor au fost lasati n libertate, dar lipsiti de cartele de alimente. Tatal prietenului meu a f ost mpuscat n 1941 si s a declarat ca se sinucisese. Armata a trimis o coroana frum oasa, ofiterii au mers n urma sicriului fostului colonel, care a mai avut dreptul si la un foarte frumos discurs. n mare, totul s a ncheiat spre satisfactia genera la. La Moghilev, schimbare de tren. Pe peron ma ntlnesc cu comandantul garii care ma op reste si, spre uimirea mea, ma ntreaba de sanatate, mi ofera o tigara si mi spune d omnule stegar". Aceste politeturi complet neobisnuite ma nelinistesc n cel mai nal t grad. mbracat n uniforma de cavalerie mpodobita cu galoane late de un deget, purt a cizme nalte de lac garnisite cu pinteni de argint care sunau precum clopoteii u nei sanii ai carei cai merg la pas. Se uita la mine surzator, prin monoclu. Unde doriti sa ajungeti, domnule stegar? Pocnesc calciele si raspund n modul cel mai regulamentar: Domnule capitan, stegarul Hassel se ntoarce la regimentul sau, la Bobrusk, prin Mo ghilev. Stiti cnd pleaca trenul de Bobrusk, dragul meu prieten? Nu, domnule capitan. Pacat! Din nefericire, nici eu nu stiu, dar vom ncerca sa ghicim.

Privi fix la norisorii cenusii ca si cum se astepta sa i cada din cer mersul tre nurilor, apoi renunta n mod vadit. Da, evident, asta ne doare! Ia sa vedem, vreti sa ajungeti la Bobrusk, dragul si micul meu stegar? Dar, de fapt, aveti un drapel? Complet zapacit, l privesc cu ochi mari. si bate joc de mine ori e nebun? Ma uit p iezis n toate partile cautnd ajutor, dar nu vad dect doi functionari de cale ferata la celalalt capat al peronului. Zmbeste cu un aer binevoitor si si ia de la ochi monoclul, pe care l sterge cu manusa. Ati adus drapelul, scumpe prieten? Vechiul drapel al regimentului! ncepu sa citeze din Rilke: Draga mama, fii mndra: eu port drapelul. Fii fara grija: eu port drapelul, Pastreaza ma n inima ta: eu port drapelul. si puse mna pe umarul meu: Scumpe Rainer Maria Rilke, sunteti un erou si onoarea cavaleriei. Maritul rege v a va rasplati. Se plimba n cerc, scuipa pe traverse si, aratnd n continuare sinele cu degetul, urm a cu vocea n falset: n manualul pentru angajatii cailor ferate, aceste bare de fier pe care le vedeti aici sunt numite linii. Pe terasament au fost dispuse traverse, din motive stiin tifice la intervale regulate. Potrivit manualului nostru, distanta cuprinsa ntre do ua linii se numeste ecartament. La rusi, a caror cultura e inexistenta, ecartame ntul e diferit. Din fericire, armatele noastre eliberatoare s au cufundat n tenebr ele Rusiei ca sa aduca lumina si sa dea cailor ferate sovietice ecartamentul con form unei natiuni civilizate. Se apleaca spre mine facnd cu ochiul, si potrivi centura si se legana pe picioare nt r un fel care i statea bine. Stiti dumneavoastra ca pe 27 septembrie 1825 englezii au avut incredibila neobraz are sa construiasca prima linie de cale ferata? Dupa serviciile noastre de infor matii, trenul avea treizeci si patru de vagoane cu o greutate totala de 90 de ton e. Se scobi n dinti cu o scobitoare din argint, si supse o clipa o masea cariata si a dauga pe un ton confidential: Cred ca bombardierele maresalului Goering au distrus aceasta amenintare mpotriva i mperiului nostru germanic. Apoi, dupa ce respira profund, adauga: Cu explozibilii speciali de la uzina din Bamberg linia aceea jde cale ferata poate fi facuta buc atele. n termeni de drept international, actiunea aceasta revine trupelor germane atunci cnd ele socotesc cultura n primejdie. Ati nteles pe deplin, domnule stegar Ri lke? N am reusit sa deschid gura nici macar o data si m am multumit sa dau din cap. Vreti sa mergeti la Bobrusk? Ca sa cautati drapelul, sper. Deodata ncepu sa ma bru ftuluiasca acuzndu ma ca am parasit drapelul, apoi redeveni curtenitor: Din moment ce vreti sa luati nimunatul nostru tren national socialist, ar trebui sa cunoast eti orarul. Ia sa vedem, vreti sa mergeti la Bobrusk? Apoi, furios: Ce dracu' ave ti de facut acolo? Aha, am nteles, spuse clipind smecher din ochi, vreti sa arunc ati n aer calea ferata? Taceti, domnule stegar! Sa stiti ca datoria dumneavoastra e ste sa purtati drapelul, batrnul drapel patat de snge. Nu va duceti la Bobrusk, ra mneti aici, lnga mine. ncerca sa fluiere Horst Wessel" dar fara succes. Atunci fredo na ceva n genul Trebui' eu sa plec la oras si tu draga mea, sa rami aici?". Se opri brusc si necheza pur si simplu: Stegar fara steag, veti merge la nchisoare, dar numai cnd acest admirabil razboi se va sfrsi si cnd trupele de cavalerie, mbatate de victorie, vor merge la trap pe sub poarta Brandemburg, salutate de femeile noas tre fermecatoare si de poporul nostru puricos! Acum stergeti o la Bobrusk! Pleca re la ora 14 si 24, linia 37, trenul numarul 156. Dar vai de dumneavoastra, daca nu aduceti drapelul! Un regiment fara drapel e ca o cale ferata fara tren. Cnd ve ti ajunge acolo, vreti sa aveti amabilitatea s o salutati din partea mea pe Majes tatea Sa m-parateasa Ecaterina? Ea vinde ciocolata Stalin la piata. Dar sa nu i s puneti nimic, nici macar ea nu stie.

l privesc nervos pe ofiterul elegant, n acelasi timp beat si ticnit, dar, lucru cu rios, un tren pentru Bobrusk se opreste ntr adevar pe linia 37. Am ajuns la destinatie fara dificultati si am regasit Regimentul 27 blindat. Mor t de oboseala, m am aruncat pe paiele umede si am adormit adnc. A doua zi diminea ta, cnd compania s a ntors de la munca la terasamente, Micutul, foarte multumit sa ma vada, striga: Hei, ia zi, ai adus chiloti de fete? Numai cnd i vad mai excit! Timp de ore ntregi a trebuit sa povestesc tot ce mi se ntmplase. N am putut trece s ub tacere nici o agrafa, nici o butoniera. Porta scoase una dintre pozele sale c ele mai savuroase si ntreba: Ati ncercat asta? Nu, porc scrbos. Am fost cu o femeie adevarata. O evreica, am adaugat. O ce? au strigat ntr un glas. Cu? nca mai exista? Si cu lenjeria de care zici! Am aprobat din cap si am nceput povestea Helenei. n noaptea urmatoare am fost trez it de Porta. Si zici ca avea un corset rosu aprins si ciorapi pna sus, pe coapse? sopti el. Da... corset rosu tot si ciorapi foarte lungi, am spus pe jumatate adormit. Se auzi atunci vocea lui Pluto n bezna: Esti sigur ca n avea deloc purici si ca nu mirosea a murdarie? Nu, nici purici, nici murdarie. Ti am mai spus ca era o femeie adevarata.

De ce atrna viata unui om? De o hrtie pe un birou. Un functionar sclerozat de regulament lasa chestiunea sa si urmeze cursul. Omul este spnzurat, copiii si pierd tatal si razboiul continua. Capitolul optsprezece PARTIZANUL Era a doua zi dupa ce soldatii din feldgendarmerie l luasera pe taranul rus. Tar anul era beat. Fusese nchis ntr o ncapere, n afara birourilor companiei si trebuia p ur si simplu sa ramna acolo pna n clipa cnd avea sa se trezeasca din betie. Doua sticle de vodca fusesera cauza ncaierarii dintre taran si un feldwebel din c ompania a 2 a. Feldwebel ul, nchis n companie, a fost eliberat cnd s a trezit. Totul ar fi fost regulamentar dar, din nefericire, mal era si un raport un rapor t care se transformase ntr un dosar voluminos, nu mai putin regulamentar. Povestea a fost umflata asa cum se ntmpla cu toate povestile n viata militara, dar si din alt motiv: pentru ca celor de la Jitomir le placea mult Curtea martiala. Comandantul regiunii militare, generalul maior Hase, era un batrn de saptezeci de ani care avea obiceiul sa pastreze cu grija, ntr o cutie captusita cu catifea, o suvita de par de la fiecare condamnat. Acest general colectiona executii asa cum altii colectioneaza fluturi si domnilor de la Jitomir li s ar fi parut ca timpul trece prea greu daca n ar fi trebuit sa execute oameni. Dupa razboi n aveau sa s e mai gaseasca suvite de par pentru general si generalul nsusi avea sa fie din no u directorul cumsecade al liceului din provincie, unde respectul aratat de client ela lui burgheza l facea sa dezaprobe total varsarile de snge. Taranul era un om sarac si istovit de munca ce bause un strop de vodca prea mult . Pe hrtie a devenit un partizan primejdios, un dusman declarat al celui de al tre ilea Reich. Deci Vladimir Ivanovici Viaceslav fusese luat si jandarmii glumeti ne au facut se mne vesele de ramas bun plecnd spre Jitomir. Unul dintre ei l lovi pe taran cu pat ul armei n cap, caci ce poate fi mai demn de dispretuit pentru un jandarm prusac d ect un taran rus? Si totul ar fi fost dat uitarii imediat daca n ar fi venit fata cu basma verde. Totul se transforma n obisnuinta, nu i asa? Chiar si sa i spnzuri pe oameni n chip

de partizani. Retineti ca dupa moartea lor, numerosii spnzurati au fost declarati eroi sovietici, dar daca ar fi supravietuit razboiului ar fi fost trimisi n lagar ul de la Uhta Peciora pentru ca n au fost spnzurati drept partizani si au ramas nis te tarani pasnici sub domnia soldatilor lui Hitler. Deci fata cu basma verde a venit la cantina care fusese instalata n cabana cea mar e. Cantina aceasta era rodul imaginatiei bucatarului, un om de afaceri cu experie nta, care apartinea categoriei beneficiu 60%". Fata a aruncat o privire n jur naint e sa vina spre masa unde era adunata grupa noastra. Unde i tatal meu? a spus ea. A fost adus aici acum trei zile. Anastasia si eu n avem nimic de mncare. Cine i tatal tau, zna mica? ntreba Batrnul zmbind, n timp ce Porta plescaia din limba Fata se uita la el; surse si i raspunse cu acelasi plescait din limba. Hohote de rs s au naltat spre brnele nnegrite de fum. Tatal meu e taran. E Vladimir Ivanovici Viaceslav, din izba de lnga ru. Stnjenit, Batrnul se uita prin ncaperea n care se facuse liniste. Porta ncepu sa si f rece catarama centurii, n timp ce Micutul se scobea n dinti cu cutitul sau cu arc. Legionarul se ridica si, tulburat cum era, se ncurca n picioare. Aha, tatal tau e Vladimir Ivanovici... A, da, mititico... A fost aici, dar a plec at iarasi. A plecat? Cum asa? Tata nu putea sa plece, nu mai avem nimic de mncare, Anastasia plnge si nemtii N.K.V.D. isti vor sa ma ia sa lucrez la drumuri. Tata trebuie sa se ntoarca, Anastasia e bolnava. Batrnul se scarpina la ceafa si cauta disperat ajutor, dar noi, tacuti, ne ngramad eam pe bancile aspre. Ce puteam spune? Membrii Curtii martiale de la Jitomir erau nemilosi si aveau o preferinta pentru oamenii care se leagana la capatul unei f rnghii. Mititico, tatal tau a fost luat de un jandarm, pentru ceva neplacut. Un secretar a scris un pic prea mult despre el. Unde l au dus? Batrnul ridica din umeri si si trecu o mna prin par, n vreme ce Porta se scarpina n u rechi. Nu prea stiu. Au luat o spre vest, n directia soselei principale. Fata cu basma verde, care avea cam 14 ani, si ridica ochii nnebuniti spre tavan, a poi cobor privirea spre fetele noastre murdare, barboase, cu gurile umede de vodca , cu parul naclait de tutun erzat spre soldatii acestia straini n uniforme, cenus ii, care i arestau si i spnzurau pe bietii tarani sau i trimiteau departe, spre as fintitul de unde nici unul nu s a mai ntors. Se spunea ca i si mai rau sa fii tri mis n vest dect n est, acolo unde totusi nu mai batea soarele pe zapada si unde var a tntarii te mncau de viu. Esti singura acolo, lnga ru? ntreba Stege. Nu, sunt cu Anastasia, dar ea e bolnava. Cine i Anastasia? Surioara mea. N are dect trei ani. Soldatii tusira si se stersera la nas. Micutul scuipa pe jos: Blestemata sa fie lumea asta si mai cu seama jandarmii! Cine face de mncare? ntreba Batrnul. Fata se uita la el: Eu, cine sa faca? Dar maica ta unde e? N.K.V.D. ul rus a luat o cnd a venit sa l caute pe bunicul, dar e mult timp de at unci, mult nainte sa nceapa mpuscaturile. Micutul se ridica, se duse la bucatar si cteva cuvinte furioase si scurte au ajun s pna la noi. S a ntors cu o pine si cu un sac cu sare. Ia, e din partea Micutului. Furios, dadu cu piciorul ntr o masa. Ia le repede sau le arunc! Fetita dadu din cap si le puse ntr un buzunar, sub fusta. Aseaza te aici, surioara, ordona Porta. Soldatii se strnsera ca sa i faca loc. Porta rci din capacul unei gamele ratia Micu tului si a lui Stege, o adauga si pe a lui si mpinse farfuria spre fetita. Hai, trebuie sa ti fie foame.

Poate ca tata s a ntors? Mai bine m as duce, spuse ea privindu ne ntrebator. Nimeni nu i a raspuns. Fiecare fuma ori si umplea pipa n tacere, sau tinea prea mu lt la gura gtul sticlei de vodca. Hai, mannca, spuse Batrnul frecndu si nasul, tatal tau nu s a ntors... nu nca, se cor cta el temator. Micuta se aseza timid pe banca cu margini prost geluite. Si a dat la o parte basm aua si am vazut o aplecndu se nfometata deasupra mncarii. ncepu sa mannce cu lacomie, bnd si nghitind fara sa ia n seama lingura, ndesnd n gura cu degetele. Batrnul si ste pe furis o lacrima de pe obrazul sau napadit de barba. Am o pustoaica de aceeasi vrsta, spuse el cu o nfatisare rusinata. Fetita asta o sa fie de acum singura. Bucatarul veni cu o strachina plina cu lapte cald, pe care o puse n fata fetei. M icutul ridica din sprncene si fluiera printre dinti. Ce mai e? striga bucatarul, furios din pricina propriei lui nduiosari. Tu o sa plat esti, porcule. si flutura creionul cu un aer amenintator. Si am sa trec n contul t au si pe numele tau, n caz ca mor. n felul asta o sa am cei 60%. Nu te asteptai la asa ceva, nu i asa? Micutul fluiera n continuare si clipi din ochi catre Porta. M ai auzit? striga bucatarul. Micutul tresari ca si cum ar fi fost curentat si baioneta lui, atingnd umarul buca tarului nspaimntat, se nfipse vibrnd n peretele de lemn. Adu napoi baioneta, paznic de porci! striga Micutul. Hai, ad o napoi! Mut de spaima, popotarul smulse baioneta, o depuse respectuos n fata Micutului, s i se pregati sa o stearga, cnd se simti ridicat n aer si scuturat asa cum scutura un foxterrier un sobolan. Baliga de vaca, hotule! Spune din nou ce esti, ba... Scroafa baltata, sufla Porta. Da, striga Micutul, scroafa baltata cu albastru... repeta... repeta... Popotarul, pe jumatate sugrumat si deja vnat, a trebuit sa repete de trei ori fiec are ocara dupa care, aruncat ca o minge, s a rostogolit spre tejghea, sub care a intrat n patru labe. Fetita se lipise de perete, dar Micutul se apleca spre ea: Sa nu ti fie frica, mititico. Micutul e un om bun care i apara pe cei slabi, e u n crestin bun. si facu semnul crucii care, dupa el, trebuia sa ntovaraseasca cuvntul c restin". Stege scoase un teanc de ruble si l arunca, cu o expresie nepasatoare, n fata feti tei. Mai multi au facut acelasi lucru si Porta nsusi, care adora banii, a dat un t eanc mic pe care l a numarat totusi cu grija nainte sa l prinda cu un elastic. Popotarul, chemat printr o pocnitura din degete, veni la trap. Un pachet pentru fetita si ruble, ordona Micutul. Bucatarul se executa imediat fara sa protesteze. Fata se ridica sa plece; si nnoda bine basmaua verde sub barbie, si prinse cu un capat de sfoara mantaua veche si se pierdu n noapte cu Stege si cu Legionarul, narmati care n ar fi acceptat niciod ata s o lase sa plece singura. Lumina lampii Hindenburg tremura. Cineva arunca s eu n rezervor si flacara si recapata taria. Crezi ca l vor mpusca? l ntreba Bauer pe Batrnul, oracolul nostru. i mpusca pe multi acum. A devenit un obicei. Multe micute trebuie sa sufere la fel ca biata fetita. Tot e bine ca nu aflam de fiecare data, ofta Pluto. Crezi ca cel pe care l au ex ecutat ieri seara avea copii? Nu stiu, spuse Batrnul. Nu trebuie niciodata sa ti pui ntrebari, te fac sa suferi prea rau. Apoi e greu sa mai traiesti. Porta, ghemuit ntr un colt, se trezi brusc. Si daca l am rapi pe tatal fetitei? E mult mai usor sa lichidezi ctiva jandarmi p uricosi dect un batalion de rusi. M am prins, si dadu cu parerea Pluto, le sucim gtul cocosilor alora scrbosi si o st ergem cu taranul. Si dupa aceea? zise Batrnul, frecndu si n continuare nasul. Cum adica, dupa? Crezi ca se vor duce la culcare dupa ce i crpim pe jandarmi? A, da, se gndi Porta. Numai ca o sa fim departe... Si cine o sa stie ca noi am fo

st? Nu, nu vor sti, ntr adevar, si chiar daca le ar spune cineva, n ar crede. Dar vez i tu, fiule, se va ntmpla ceva mult mai rau. n clipa asta ei stiu foarte bine ca n au prins un partizan, ci un taran nevinovat. Daca l eliberam cu mpuscaturi si tot restul, atunci la sigur vor striga prindeti l pe partizan!", pe cuvntul meu! Tot S .S. ul va fi n picioare, vor rade doua sate de pe fata pamntului, sute de femei si copii vor fi internati n lagare, caci taranul se va fi transformat ntr un comanda nt de partizani periculos, cautat de multa vreme. n vreme ce, daca noi nu ne amest ecam, Viaceslav va fi spnzurat; dar va fi singurul spnzurat si daca va da bine din picioare, vom avea liniste pentru un timp, fiindca generalul a petrecut o zi fru moasa si jandarmii si au cstigat decoratiile. Taranul e pretul pacii n acest secto r. Numai sa pun mna pe banditii astia dupa razboi, scrsni Porta. O sa le torn plumb t opit n bot. Stege si Legionarul, care tocmai se ntorsesera, njurara n surdina si venira cu alta idee: aceea de a l rapi pe ofiterul de mars si de a l expedia la rusi. Asta chiar ca nu i de rs, spuse Batrnul furios. Crezi ca nu suntem n stare? striga Legionarul. E foarte usor, zise Porta. Noi trei va aducem toata haita, cu calaul sef n frunte . Sunt sigur de asta, spuse Batrnul, dar sunteti prosti daca o faceti. Doar daca nu vreti sa cada nenorocirea pe capul tuturor taranilor din zona. Chiar si voi, bi eti tmpiti, v ati putea da seama de rezultatul soiului asta de glume! Bine. Atunci sa ne gndim... Porta se opri deodata si se uita la subofiterul care intrase pe usa si, chiar n cl ipa aceea, si scutura zapada de pe manta. Micutul clipi, dadu din cap si ncepu sa fluiere printre dinti, Popotarul, care se juca cu o sticla goala, se uita piezis la Porta si facu un semn rautacios spre usa cu capul lui de taur chel. n aceasi clipa un cutit zbura si se nfipse n dusumea, ntre picioarele subofiterului. Legionarul izbucni n rs si aluneca spre usa, agil ca o pantera. Dintr o smucitura trase cutitul, l saruta si fredona: Allah e mare si ntelept! O liniste rea plutea n ncapere. Subofiterul Heide, autorul raportului despre partiz an, privi n jurul sau cu un zmbet ncordat. Sunt printre voi unii iuti, nu i asa? Dar nu sfatuiesc pe nimeni sa se lege de He ide. Batea darabana pe un nagan mare si un clinchet ne a aratat ca l armase. Va zbor creierii, gasca de cacaciosi! Sa mi spuneti numai cnd si unde. Se simtea moartea n aer. Mart! constata Heide, nainta si ceru un pahar cu bere. Nu i, mormai bucatarul. O vodca mica! Nu i! spuse popotarul, cu privirea stralucind de ura. Atunci ce ai? ntreba Heide, mpingndu si capul nainte, ca un berbec gata de atac. Avea mna dreapta nfundata n buzunarul mantalei si toata lumea stia ca tinea n ea nag anul. Nimic! urla bucatarul si sparse sticla de tejghea. Nu vrei sa ma servesti, crciumarule? Pe mine, subofiter Julius Heide! N am dect asta, spuse popotarul si ridica un ciob de sticla sub nasul lui Heide. Micutul rnji: Vino aici, ticalosule! Avem ceva pentru tine! Heide se ntoarse, uimit, si facu ctiva pasi spre masa. Micutul nfipse deodata cutit ul n lemn si striga: Uite ce am pentru tine daca nu iesi n viteza din locul asta respectabil! Ce v a apucat? ngaima Heide, care ne privea perplex, rnd pe rnd. Ce s a ntmplat? mrii Bauer. Tu ce crezi ca s a ntmplat, scrba? Heide se dadu napoi ncet, ca un tigru gata sa sara, cu naganul atintit spre micul legionar, care se apropia pas cu pas de elegantul si birocraticul subofiter. Stai pe loc, clovn marocan, sau o sa stranuti snge! suiera Heide, fixndu l pe omul

et cu priviri veninoase. l vazusem cu totii pe subofiter tragnd piedica revolverului si asteptam detunatura surda a naganului. Mai iute ca gndul, piciorul Legionarului lovi mna care tinea ar ma. Heide striga de durere si se ncovoie, n vreme ce naganul cadea pe jos. Micutul l lua, smulse ncarcatorul si l arunca ntr un colt. Subofiterul se ndrepta si facu o miscare spre Legionar dar acesta, cu violenta unu i arc, i sparse nasul si etiva dinti cu o lovitura de picior. Aha! rnji Legionarul, voiai sa tragi... ngrozitor! Rapoartele s mai putin primejdi oase, nu i asa? Heide si venise putin n fire si, pe jumatate ridicat, si stergea sngele care i inund ase fata. Ce vrei sa insinuezi? Am venit aici ca sa beau ceva n liniste si voi m ati atacat fara. motiv. Legionarul se aseza din nou: Ce tip cumsecade! Foarte nevinovat, nu i asa? Ridica te, ticalosule, sau ncasezi o baioneta n bot. Heide se urca, penibil, pe banca si Porta i ntinse un pahar cu bere. l privi recuno scator pe roscatul cu joben, ai carui ochi albastri, porcini, erau singurii care nsufleteau fata impasibila. Dar n clipa cnd era gata sa bea, cu o lovitura scurta, Porta arunca paharul n celalalt capat al ncaperii. Micutul ncepu sa rda zgomotos. Nebun de furie, subofiterul sari peste masa si l fug ari n jurul camerei pe uriasul care rnjea. Nu eu... Porta! Se opri dintr o data si, cu o lovitura ca de cal l trimise pe Heide n perete, unde i administra o bataie n lege. Am auzit strigate nabusite. Cteva galeti de apa l au readus n simtiri pe subofiter, care a sfrsit prin a se prabusi pe masa, fara cunos tinta. Hrtogar mputit! scuipa Pluto n directia lui. Popotarul iesi de dupa tejghea si ne invita pe toti la un rnd de vodca.

I ar fi mai usor unei camile sa treaca prin urechile acului, dect Micutului sa in tre n gradina lui Allah, ne asigura Legionarul. De altfel, linia vietii lui e foarte scurta, profetiza Porta. Noutatile acestea l au ntristat pe naivul urias, care s a grabit la spovedania me nita sa i deschida portile Raiului. Dar un atac al inamicului a ntrerupt pioasa lui ncercare. Capitolul nouasprezece MICUTUL ESTE IERTAT DE PACATE

Douazeci si unu! striga Porta. Arunca cartile pe lada de munitii care ne folosea drept masa. Nencrezatori, am co ntrolat cartile soioase si Micutul merse pna acolo nct numara punctele pe degete. Da r nu ncapea nici urma de ndoiala; totalul era ntr adevar douazeci si unu. Porta, ncntat, strnse repede cstigul, l arunca ntr o casca de otel si si ridica joben Continuam, baieti? Porta cstiga pentru a 37 a oara. Micutul, care pierduse tot, mri, cu toate ca Porta, mare domn, se oferi sa l mprumute cu dobnda 100%. Ar trebui sa fii ticnit, spuse Stege. Mai degraba te duci sa l cauti pe beneficiu 60%" si i ceri 100 de marci mprumut. Dar oricum o sa pierzi. Micutul se gndi o clipa, apoi se apropie confidential de Porta: Nu trisezi, Porta, nu i asa? Porta si ncreti o pleoapa cu gene incolore, si sterse monoclul si l nsuruba hotart n m icutul sau ochi porcin. Nu, Josef Porta nu triseaza, Micutule. Asa da! Nici n as fi crezut, raspunse uriasul respirnd usurat.

O ndoiala groaznica fusese nlaturata. Batrnul intra n adapost n aceeasi clipa: Copii, de data asta s a terminat! Plutonul 2 trebuie sa acopere desprinderea regi mentului 104, atunci cnd o sa spele putina. A nceput deja. Nici unul dintre noi nu va scapa cu viata. Porta ncepu sa rda si l mpunse cu degetul n piept: Greseala! Taticu' o sa scape fara nici un fir de par lipsa! De unde stii? ntreba interesat Micutul. Mi a spus o prezicatoare. Mi a citit n palma prima nti si apoi la fel, n cafea. Micutul se apropie leganndu se. Ce ti a mai spus? Frantuzoaica? Ca o sa scap teafar din razboi, ca o sa ma nsor cu o femeie plina d e bistari si ca o sa traiesc ani multi si fericiti, ndestulat, cu o gramada de mala i care o sa mi vina de la o multime de bordeluri. I auzi! facu Micutul. Si nu crezi ca si a batut joc de tine? Sigur ca nu. Micutul si privi cu atentie palma. Ce i linia asta de aici? ntreba el. Linia vietii. E al naibii de scurta, bietul de tine! Legionarul se apropie si ridica un deget: Sa faci bine sa ti ntorci botul spre Mecca. A sosit clipa sa te gndesti la Allah. Micutul nghiti n sec de doua trei ori si, apucnd pis tolul mitraliera, urla: i stiu pe unii carora le a venit cheful sa ma lichideze! Da, zise Porta, Ivan. Stege intra, aducnd vesti neplacute. Era vorba de cei noi care fusesera repartiza ti la plutonul 2, ntre altii un fost Unterscharfhrer S.S. care petrecuse un an la Torgau. Von Barring l avertizase deja pe Batrnul n legatura cu el: Pazeste te de individul asta! N am nici un pic de ncredere n el. Stege tocmai aflase ca S.S. istul se ntelese cu subofiterul Heide si cu alti ctiva sa lichideze grupa nti, adica a noastra, imediat ce vor avea ocazia. Soldatul Peters unul dintre cei nou veniti se aseza lnga noi si spuse pe neastept ate, pe tonul ursuz care i era obisnuit: Da, sunt douazeci si cinci de tipi care au hotart sa va traga un glont n cap. Micutul tresari, dar un semn din ochi al lui Porta l facu sa taca. L am auzit tot usi mormaind ceva n legatura cu liniile vietii, scurte si lungi. De unde stii? ntreba Legionarul, cu tigara lipita n coltul gurii. Stiu, zise Peters pe tonul lui taraganat. Se ridica: Acum sunteti avertizati. De ce vor sa ne lichideze? ntreba Batrnul. Peters ridica din umeri si arata pozitiile rusilor: Kraus, S.S. istul, spune ca Ivan e n spatele nostru si plutonul e complet izolat. Dupa ce o sa va termine pe voi noua, o s o stearga. Si de ce n ai sterge o si tu cu ei? Te ai saturat de viata? Peters se uita la el cu ochii mijiti, ca si cum si ar fi stapnit furia ce l cupri ndea. Daca vrei sa stii, putin mi pasa de viata, dar nu suport asasinatele, asta i tot. Atunci ar fi trebuit sa fii la mnastire, nu aici, rnji Porta. Pe frontul de est nu faci altceva dect sa asasinezi! Cam asa..., striga el si pistolul sau mitraliera scuipa o rafala care trecu razant pe lnga dtiva dintre cei nou veniti n pluton, af lati n celalalt capat al ncaperii. Acestia sarira n picioare njurnd si S.S. istul apuc a revolverul, dar i dadu drumul imediat, de parca s ar fi ars: patru pistoale mit raliera si ndreptau spre el gurile negre. Ha, ha, albastreilor le e frica! rnji Porta. Arunca o geanta de grenade n capul S.S. istului, care se prabusi cu un mrit. Aduceti l pe cinele asta aici, ordona el. Rnjind mereu, smulse o bucata de postav alb de la un sac de pine si ordona celorla lti s o coasa pe spatele omului lesinat. Cnd S.S. istul si reveni, destul de ametit , i arunca o privire nveninata lui Porta, care i spuse surzator: Ai pe spate o crpa alba pe care am pus sa ti o coasa ca sa mi foloseasca drept ti nta. Te avertizez ca daca te ndepartezi prea mult de mine, scula asta nu da gres. Batea darabana pe revolver. Si daca ti s ar ntmpla sa pierzi bucata de crpa, ai fi iarasi un om mort.

Caraghios, nu? spuse Legionarul. n vremea aceasta, Micutul si privise gnditor n palma linia despre care i se spusese ca ar fi linia vietii. Iesi brusc din meditatia lui, tresari, l apuca de gt pe un soldat pe nume Krosnika si l lipi cu spatele de un stlp: Si tu vrei sa ma vezi rece! Din cauza ta linia vietii mi e scurta... Cu mrieli de urs ranit, si cauta cutitul: Viata mea! Viata mea! Krosnika dadea din picioare ca sa scape, dar devenise ncetul cu ncetul vnat si daca Batrnul n ar fi intervenit, strnsoarea ngrozitoare a Micutului l ar fi sugrumat pu r si simplu. Micutul njura, dadu drumul prazii care cazu, pe jumatat sugrumata, nt re Heide si un fost feldwebel venit de la Torgau. Porta se puse din nou pe rs: Un simplu avertisment, baieti! Pentru cei interesati. Facu o miscare expresiva cu automatul: Ati vrea asa ceva? Daca nu, sa nu faceti pe smecherii. Peters ramasese asezat, sprijinit de perete, batnd ca din ntmplare cu palma pe un a utomat rusesc si fumnd nepasator. Venise vremea schimbarii santinelelor. ncepu o c earta nsufletita ntre S.S. ist si Krosnika, ce refuza sa faca de paza cu el. Batrnu l dadu drumul cartilor de joc, se ridica linistit si l arata pe S.S. ist cu coad a pipei: Tu si Krosnika sunteti scutiti de garda. Heide si Frank preiau schimbul vostru. O licarire de triumf se aprinse n ochii S.S. istului, dar se stinse la fel de rep ede. Tu si Krosnika, continua Batrnul pe acelasi ton, mergeti sa patrulati nspre poziti ile rusesti si aduceti informatii precise despre ce se ntmpla. Izbucnira proteste violente. Batrnul se asezase la loc si continua sa joace. Puse jos atuul, si facu levata si i privi chiors pe protestatari. Mi ati auzit ordinul? Asta i persecutie! striga S.S. istul. Nu putem sa mergem spre liniile dusmanului fara foc de acoperire. Refuzam sa executam ordinul. Batrnul se sprijini de perete, jucndu se cu pistolul sau P 38. Te sfatuiesc sa te gndesti nainte sa refuzi, tu, care esti voluntar si membru de P artid. Ce ar spune Fhrer ul tau? S.S. istul se apleca amenintator: Fhrer ul meu? Presupun ca e si al tau. Tu l ai ales pe Fhrer de bunavoie, camarade, deci i apartii. Mie mi a fost impus, e altceva. Dar ca sa schimbam subiectul, stii ce i Curtea martiala? Crezi ca ma bagi n sperieti? rnji S.S. istul. Ti ar trebui drept martor cel putin comandantul de. companie. ntr adevar? spuse Batrnul. Nu stii ca suntem un comando izolat de baza si ca n cazu l asta, comandantul are dreptul sa convoace Curtea martiala cnd considera ca un r efuz de executare a ordinului pune grupa n primejdie? Deci pot sa convoc Curtea ma rtiala mpotriva ta cnd si unde vreau. Lovi cu pumnul n lada cu munitii. Asa ca sterg e o sau Porta si Micutul o sa aiba grija de voi afara! Fara o vorba, si aruncara armele pe umeri si iesira din adapost. Micutul propuse un alt rnd de vodca si, cnd sticla ajunse la Porta, l ntreba cu speranta neprefacuta : Nu cumva linia asta a vietii e uneori nselatoare? Niciodata, spuse Porta cu un aer de parere de rau, ridicnd un ochi spre fata ngrij orata a Micutului. Nefericitul se cufunda din nou n contemplarea palmei. Ceru sa le vada pe ale noas tre si bucuria lui a fost nebuneasca cnd a constatat ca linia vietii Legionarului era nca si mai scurta dect a sa. Legionarul l privi cu coada ochiului. Caile lui Allah sunt de nepatruns dar drepte, murmura el. Eu o sa ma duc n gradina lui Allah, dar tu, care nu crezi n nimic, o sa te prajesti n iad n cele mai ngrozito are chinuri. Mngie parinteste parul uriasului. Dar ne vom ruga pentru tien, biet p acatos, n ziua cnd, din ordinul lui Allah, Ivan o sa ti nfiga un cutit n spate! Micutul opri brusc sticla la jumatatea drumului spre gura si se uita la Legionar , pe fata caruia plutea un zmbet viclean. Tine ti gura cu glumele tale! Tu crezi n rai si n iad? Binenteles, spuse Legionarul foarte serios. Allah va stii sa aleaga tapii de berb

eci. Micutul avea privirea nspaimntata si se apleca spre el, scobindu se nervos n nas: Tu care esti un bun camarad, spune mi cum as putea sa ma strecor n gradina lui Al lah. Legionarul zmbi cu o nfatisare ntristata. Foarte, foarte greu. Trebuie sa faci attea lucruri nainte... Allah e asa mare! Nu mi pasa, o sa fac ce trebuie. Si voi astia, voi sunteti credinciosi? Toata lumea raspunse afirmativ cu cea mai mare seriozitate. Lacrimnd, Micutul se ntoarse spre Legionar: Atunci o sa ma prajesc singur n iadul ala nenorocit? Nu i drept. Ajuta ma, camarad e, sa ajung si eu la Allah. Trebuie mai nti sa ti ierti dusmanii, spuse Legionarul. Da, da! striga Micutul sarindu i de gt, chiar ca ti iert toate porcariile pe care mi le ai facut. Eu? se blbi surprins Legionarul, desprinzndu se. Da, tu! relua Micutul radios. Scotoci n buzunar si i dadu Legionaru-lui un pachet ce continea un praf alb. E soricioaica. Vroiam sa ti o torn n bere, dupa victorie , fiindca m ai lovit cu piciorul si mi ai spart nasul. Dumnezeule, striga zapacit Legionarul. Da, ai fi avut timp doar ct sa i vezi pe englezoi defilnd pe sub poarta Brandembur g. Englezii? spuse Stege uluit. Normal! Cine altcineva ar putea cstiga razboiul, tmpitule? Dar acum, prietene, i sp use Legionarului, nu mai ai de ce sa te temi. Micutul te a iertat. Legionarul dadu din cap cu bunavointa: Bine, te iert. De altfel ti a mai ramas att de putin de trait! Dar o sa trebuiasc a sa te pocaiesti. Poti sa ncepi deci prin a mi pasa tutunul si bautura ta, ca sa l faci pe Allah sa nteleaga ca ti pare rau de rautatile pe care mi le ai facut. Micutul avea de gnd sa protesteze, dar teama de iad i a nohis gura. Apoi, continua Legionarul, o sa trebuiasca sa marturisesti n public toate lucruril e urte pe care le ai facut. Dar n am facut nimic! spuse Micutul. Te ai gndit ca ntr o jumatate de ora ai putea sta pe genunchii diavolului? Micutul si pleca capul si zise pe un ton rugator: Ce vrei sa stii de fapt? Eu? Nimic. Allah vrea, spuse Legionarul. Nenorocitul era lac de sudoare: Bine, bine. Ce greu e! Ei bine, odata am omort un tmpit cu o lovitura de picior, d ar asta a fost de mult! Ia te uita! Cu piciorul! Tu, att de linistit si de chibzuit... Micutul si sterse fruntea cu o crpa folosita pentru curatarea mitralierelor, care i mnji fata cu ulei murdar. Franz ala era un tlhar! Ar fi sfrsit spnzurat. Fura pna si banii trfelor! Amintirea a ceasta l umplu de bucurie: Da, chiar, de asta l am omort! Nu se cade sa furi o fem eie harnica! Era de datoria mea sa intervin. Micutul privi multumit n jur. Minti, spuse aspru Legionarul. O sa mori de sete n iad si o sa faci instructie cu pusca mitraliera, ct e ziua de lunga. Micutul si umezi buzele uscate: Asculta, a fost totusi din vina lui! mi promisese niste bere si pe urma, cnd sa o plateasca, m a pocnit aici, dupa ureche. Asta nu i legitima aparare? Dar eu nu s unt ranchiunos, am uitat. De fapt, a refuzat sa ajunga sclavul tau, conchise brutal Legionarul. Hei, ia stai, mai berbec castrat! Legionarul ridica mna: Cum, ma insulti pe mine, prietenul tau? Drept ispasire o sticla de vodca. Sau mai degraba o sa mi dai doua sticle. Continua! Uriasul se trase de guler, ceea ce facu sa i sara nasturii si nghiti cu greu. ti spun ca daca n ar fi murit, ar fi fost spnzurat. Totusi nu i vina mea daca a at erizat pe un stlp ascutit cnd l am aruncat pe fereastra.

Legionarul dadu din cap: Foarte pacatoasa marturisirea asta! Micutul l privi, nervos: ti dau cuvntul meu de onoare... Porta rse tare. Tmpitule! Ce i de rs? Cuvntul Micutului e sfnt si ti spun ca Franz nu era dect un der bedeu pe care Allah l ar fi dat pe usa afara! Legionarul ndreapta un deget acuzator spre pocaitul sau, care dadu napoi, nspaimntat : O sa fii iertat, dar o sa te coste noua litri de vodca. Ai grija sa stai n banca ta si nu uita ca linia vietii talie e scurta. Bine, o sa i ai, zise Micutul, zgindu se la oamenii din pluton care jucau carti, asezati la masa. Va avertizez, gasca de cacaciosi, ca o sa contribuiti si voi! S a fiti siguri! Intrarea brusca a S.S. istului si a lui Krosnika, gfind, ntrerupse spovedania. Nu mai e nimeni la Ivan! Am auzit pe drum scrsnet de T 34. Gata, suntem izolati! Batrnul l privi linistit: Poate te asteptai sa ti ceara voie? Nu sunt tmpit, suiera S.S. istul, dar acum trebuie s o stergem n viteza, altfel su ntem prinsi n capcana. Ea doua oara cnd ne zici s o stergem, spuse Batrnul cu dispret. Voi astia sunteti e roi doar cnd e vorba sa strigati Heil Hitler, dar eu, care comand aici, sunt la o rdinul sefului tau idiot, care e chiar acela de a lupta. Am luat nota ca l ai facut pe Fhrer idiot, urla S.S. istul. Am primit ordinul sa luptam pna la ultimul cartus, da sau nu? zise Batrnul batjocor itor. Tacerea ta e o ncuviintare. Deci vei avea grija de bazooka mpreuna cu Pluto, n vreme ce Krosnika si Heide vor lua munitiile. Va ordon sa atacati tancurile T 3 4 si sa distrugeti tot ce puteti nainte sa fiti striviti voi nsiva. Dar asta i nebunie! exclama S.S. istul. Un S.S. ist a spus asa ceva? Deci esti de parerea noastra, ca Adolf e nebun daca mai continua un razboi ca asta? n cazul asta cadem de acord sa ne salvam pielea? Se ntoarse spre Pluto si spre mine: Duceti va cu Heide pna la drum si vedeti daca putem sa l trecem. E singura noastra sansa de scapare. Ne arata cu degetul pe ha rta o pata mare, verde, care trebuie ca marca o ntindere de paduri si mlastini. Am plecat blestemnd. Heide tra bazooka; ploaia siroia pe castile noastre si ne curg ea pe spate n suvoaie; curelele de piele scrtiau; nghetasem n uniformele gaurite, pici oarele ni se nfundau n noroiul lipicios care mustea n cizme, facnd din fiecare pas un chin. Taci odata, i spuse Heide lui Pluto, care zbiera n gura mare. Ivan o sa ne descope re! Gura, porcule. Nu uita ca avem niste socoteli de ncheiat si daca vine Ivan, o sa i povestim ce ai facut! Faceti atta caz pentru o simpla greseala! Numesti asta o greseala! urla Pluto n padure. Ivan! Ivan! Vino sa l iei pe porcul asta, subofiterul Heide! Heide arunca bazooka si fugi ct l tinu picioarele, urmarit de cuvintele de batjocur a ale lui Pluto. Am ridicat burlanul si ne am continuat tacuti drumul. Crengile siroind de apa ne biciuiau fetele... Deodata, drumul aparu n fata noastra n lumina unui fulger. Coloane rusesti, n mantale de ploaie, treceau n formatie strnsa; artileria si camioa nele uruiau, plescaind n namol. Ici si colo, lumina puternica a unei lanterne str apungea noaptea. No sa reusim niciodata sa trecem, sopti Pluto. S o stergem nainte sa ne gaseasca. Deceptia alor nostri a fost imensa. Heide ncerca sa se ascunda, dar Pluto l dadu d e a rostogolul cu o lovitura de picior: Te ai crede pe drumul spre Berlin, scrsni el. Lasitatea asta micuta e numita fuga n fata dusmanului n codul penal. Te am prevenit. Alb ca un cearsaf, Heide se ghemui si mai mult. Ne ocupam de tine mai trziu, spuse Batrnul. Plecam. Trebuie sa trecem drumul nainte sa se lumineze.

Am plecat iarasi, n coloana cte unul. n trecere ne agatam n spini si ploaia si ndoise taria. Batrnul si Stege naintara pe marginea soselei, n timp ce noi am ramas ascuns i n tufisuri. Stege se ntoarse la noi fara zgomot. Uite i pe rusnaci n masinile lor. Gata, baieti? O sa i urmam la pas ca sa ne stre curam de cealalta parte. Sa speram ca nu vor descoperi ce soi de patrioti suntem . N o sa tina, zise Bauer. Batrnul ne facu un semn ncurajator si pietrisul scrsni sub pasii nostri n clipa cnd i ntraram pe drum. La un metru de noi tropaia o companie de rusi care ne depasi. N u ndrazneam sa ridicam ochii de teama si nu se citeasca adevarul pe fetele noastr e palide de spaima. Porta ncepu sa fluiere cu obraznicie un cntec rusesc de mars, pe care siluete invizibile l au reluat n cor n noapte. Putin cte putin, Batrnul ncepu sa mearga n diagonala catre mijlocul drumului, dar o voce urla: Strngeti n dreapta! Strngeti n dreapta! Am sarit n dreapta n clipa cind coloanele de blindate soseau uruind. O masina nceti ni si o umbra se apleca sa ne ocarasca. nnebuniti de groasa, ne am tinut rasuflare a, dar, slava Domnului, masina a demarat din nou, acoperindu ne cu un val de nor oi. Batrnul se ntoarse pe partea stinga a drumului si, putin dupa aceea, saream n d esis. Porta se batu pe coapse. Asta i buna! Sa fii ocart de un ofiter rus pentru ca nu stii care i dreapta! Ar f i facut n chiloti daca ar fi stiut cu cine vorbeste! Nu rde prea devreme, spuse Bauer, n am scapat nca. Ce distanta e pna la Orcia? Saptezeci si cinci de kilometri, dar cum avem de strabatut mlastina si padurea, fac c doua sute pe sosea. n zori ajunsesem la mlastina, care parea nesfrsita, si ne am aruncat epuizati n nor oi, nepasatori la cearta violenta ce izbucnise ntre Pluto si S.S. ist. Gunoi de nazist! striga Pluto, fa mi cizmele sau te sugrum! S S. istul sari la Pluto si, dintr o muscatura i deschise cicatricea pe care zdra honul o avea n locul urechii amputate. Micutul l dobor pe S.S. ist cu o lovitura dat a cu ncarcatorul pistolului sau automat si omul se rostogoli n noroi, cu capul nsnge rat. Cnd ni se dadu ordinul de plecare, cineva ntreba ce trebuie sa facem cu S.S. istul lesinat. Lasa l sa putrezeasca! rnji Porta. Am intrat n mlastina. Toata ziua a trebuit sa naintam, uneori cu apa pna la umeri. U n recrut de 18 ani, care vroia sa sara de la o insulita la alta, a facut un pas gresit si s a scufundat n nisipurile miscatoare. n locul unde disparuse soldatul a u aparut la suprafata bule de aer. La sfrsitul dupa amiezii am avut din nou sub p icioare pamnt solid, dar Porta se mpiedica de ceva si aruncatorul de flacari, scapa t departe, se nfunda si el n noroi, nsotit de o ploaie de njuraturi. Batrnul dadu ord in de repaus. Morti de oboseala, mormaind, am cazut ntr un somn aproape letargic, n timp ce codasii plutonului ne ajungeau din urma ncetul cu ncetul, epuizati si sch iopatnd. Ne oprisem cam de doua ore cnd Porta sari deodata n picioare si apuca pusca mitral iera. Doua siluete aparura printre copaci si, spre uimirea noastra, i am recunosc ut pe S.S. ist si pe Krosnika. Toata lumea s a culcat la loc, dar vocea lui Steg e rasuna amenintatoare n bezna: Nu duceai tu aruncatorul de grenade? Krosnika respira cu greutate. Ai auzit? suiera Pluto. Ce ai facut cu aruncatorul de grenade? Ce te priveste pe tine, nu esti tu comandant de pluton, l ntrerupse feldwebel ul de la Torgau. Stai linistit, Pluto, striga sec Batrnul. Nu mai tolerez nici o ncaierare. n ce te p riveste, Krosnika, sa nu te ntorci aici dect cu aruncatorul de grenade. Krosnika se ridica tacut si zgomotul pasilor sai se stinse n noapte. Nu l vom mai vedea niciodata, sopti Bauer. Nimeni nu raspunse. Trei ore mai trziu, Batrnul se ridica si dadu ordinul de plecare. Cizmele scrtiau, c urelele ne jupuiau pielea. Ne am descotorosit de casti, apoi de mastile de gaze si, putin dupa aceea, de cutiile lor. De pe vrful unui delusor, am descoperit imen sa ntindere verde. Padure, numai padure, o adevarata mare de verdeata! Ne am croit

drum cu lovituri de lopata si de toporisca prin hatisul de nepatruns. Mncasem de mult putinele provizii pe care le luasem cu noi. Chinuiti de foame, arsi de set e, morocanosi, ntre noi se iscau din nimic certuri furioase. Doar Batrnul si pastra calmul. Din timp n timp controla harta si busola. Porta omor o vulpe si un iepure mare pe care i am mncat cruzi, fiindca cel mai mic foc ne ar fi tradat; am frecat vulpea cu usturoi ca sa i mai slabim mirosul ngrozitor, si nici furnicile n ar fi curatat oasele mai bine dect am facut o noi. I am ocarit pe cei ramasi n urma ca s a i fortam sa ne urmeze, apoi am plecat fara sa ne uitam la camarazii care plngea u, la capatul puterilor, implorndu ne sa mai avem rabdare citeva clipe. Unii dintr e ei au aparut la urmatoarea oprire, aproape de o halta unde feldwebel ul de la Torgau a fost cuprins de un acces de nebunie. Se arunca deodata la Porta si i fa cu pe obraz o taietura lunga. Micutul l dobor si Batrnul l opri pe Porta, care avea deja cutitul n mna: Lasa l, mergem mai departe. Pluto lua armele omului fara cunostinta si plutonul disparu n desis, unde Pluto nse mna copacii la fiecare 500 de metri, ca reper pentru camarazii ramasi n urma. A patra zi am ajuns n sfrsit la un drum pe care se vedeau urme de roti si de copit e de cai. S a trezit imediat n noi instinctul de luptatori: din oameni ai padurii ne am transformat din nou n ucigasi, ucigasi ai secolului XX. Aplecati n iarba si desfasurati de a lungul drumului, am ajuns fara zgomot la un fir de apa. La dis tanta mica de noi, rezemati de un copac, stateau doi rusi, doi oameni scunzi, n u niforme cenusii, cu pusti mitraliera. Vntul ne a adus un usor miros de tutun erza t. Am nceput sa ne trm. Porta i zmbi lui Pluto, care se instala n apropierea unei movi e si dadu la o parte iarba ca sa aiba un cmp de tragere mai bun. O raza i lumina p e cei doi oameni; unul dintre ei si dadu pe spate sapca nsemnata cu o cruce verde. De ncheietura minii i atrna un nagan. Crucea verde, naganul... A fost ca o licarire d e lumina pentru noi: N.K.V.D ul, paza prizonierilor! Un ra-pait scurt rupe tacere a si se stinge repede n adncul padurii. Cei doi oameni cenusii cu cruce verde se ndo aie din sale si cad nainte, cu o spuma nsngerata pe buze. Otelul suna pe otel cnd ne rencarcam pustile mitraliera, apoi tacerea padurii se asterne din nou. Porta flui era ca o pasare, un fluierat lung de chemare. Alte pasari i raspund sovaielnic; lo cuitorilor padurii le trebuie cteva clipe ca sa si revina din spaima. Cu inimile batnd iute, i asteptam pe cei pe care mpuscaturile trebuie sa i fi alarma t. Batrnul desfasura plutonul n asa fel nct sa acopere o mare parte a terenului, apoi Legionarul, narmat cu o bazooka, se duse trs spre Heide, ntr un hatis des. Io tvoi mati, soptesc niste glasuri. Zarim deja partea de sus a trupurilor iesind din liziera; soldatii nainteaza fara zgomot, sub comanda unui locotenent. Un strigat: i au gasit pe camarazii lor. Miortivi, spuse unul. Toti privira mprejur: Ubivai, constata altul. Batrnul, care ridicase mna, o lasa n jos dintr o data. Am sarit ca niste fiare. Ras una un strigat lung, un strigat nspaimntator de razbunare: Allaaaah El Akbaaar! O lama straluci, suiera prin aer si se nfipse n pieptul locotenentului. Sarim si ta iem n carne vie, ucidem ca niste apucati, apoi ne aruncam n rusor si, cu fetele cufu ndate n apa, bem cu lacomie ca sa stingem focul ce ne arde. Heide si alti doi adunara livretele militare ale rusilor omorti. Un ranit ncerca s a faca pe mortul, dar o lovitura de baioneta n coapsa aproape l facu sa sara n pici oare. Cu vocea ntretaiata, povesti ca era vorba de un convoi de prizonieri care s e aflau sub paza a doisprezece oameni, putin mai departe, n padure. Porta lega un capat de srma n jurul gtului rusului si i dadu a ntelege ca va fi sugrumat la cea ma i mica banuiala a unei capcane, dar, putin mai trziu, zari ntr adevar avanpostul. T rei oameni taceau de paza ntr un copac si se rostogolira ca niste mere sub focul lui Pluto. Mitralierele au fost puse n pozitie n timp ce grupa nti nainta spre locul p e care l aratase rusul. Porta, care mergea putin naintea noastra, striga deodata: Stoi kto kidati ghierp. Ne facu semn sa naintam si am vazut n luminis zece oameni n uniforme cenusii, cu min ile sus. Stege si eu am ramas n urma, cu pusca mitraliera n pozitie, ca sa i acope

rim pe camarazi. Unde sunt prizonierii? spuse Porta atintind cutitul spre ochiul unui sergent nalt. Acesta raspunse ntr o limba de nenteles, pe care o traduse un camarad de al sau. Prizonierii sunt n spatele masinilor, n padure. Micutul si Legionarul se strecurara printre copaci si revenira putin dupa aceea, nsotiti de vreo zece soldati nemti si de ctiva civili, barbati si femei. Batrnul o rdonase sa perchezitionam prizonierii. n mod vadit nervos, parea sa astepte ceva, poate o inspiratie care nu i a venit; ridica din umeri si i facu semn lui Porta: Stii ce i de facut. Nu putem sa i luam cu noi si cu att mai mult sa i lasam aici, fiindca am avea imediat un batalion pe urmele noastre. Porta ncepu sa rda: Cei din N.K.V.D. si din S.S. sunt niste indivizi pe care i dobor cu placere! Facu semn lui Bauer si Micutului: Sa i ducem n padure. Un soldat care facea parte din coloana de prizonieri iesi nainte: Sa mi se dea o arma, vreau sa i mpusc pe monstrii astia. Ieri seara au asasinat 1 05 oameni din compania noastra si au batut un cartus gol n fruntea comandantului n ostru de pluton, locotenentul Hube. La plecare erau si civili rusi mai multi, da r i au omort pe drum. Pluto i arunca un pistol mitraliera rusesc: Hai! Soldatul disparu cu ceilalti ntre copaci, se auzira cteva rafale pe care ecoul le repeta, strigate, apoi cazu din nou tacerea. Porta se ntoarse mergnd leganat, mbrac at n uniforma locotenentului rus mort. E singura mea sansa sa trec drept ofiter n razboiul asta. Stergeti o, pungasilor, eu sunt tovarasul comandant Josefski Portaska! Destul cu zbieretele! mri Batrnul. Micutul se multumi cu o sapca cu cruce verde si, cu cte un nagan n fiecare mna, pre tinse ca interpreteaza un dans cazacese. Dar si prinse picioarele n curelele lungi si cazu n apa cu capul nainte. Am plecat din nou la drum. Un kilometru mai depart e am descoperit trupurile celor 105 oameni pe care cei din N.K.V.D. i ucisesera c u un glont n ceafa si privirile noastre au zabovit asupra cadavrelor ghemuite pe c are misunau deja furnicile si mustele. Ne am reluat marsul, dar putin mai ncolo o femeie se prabusi plngnd n hohote, incapabila sa mearga mai departe. Ne arata ghete le sale de psla gaurite, din care i ieseau picioarele nsngerate. I s a raspuns print r o ridicare din umeri. Strigatele sale de animal haituit ne au urmarit ctva timp, apoi padurea le nabusi, noaptea i nvalui pe cei vii, pe morti si pe cei parasiti: de exemplu cel care nainteaza poticnindu se, rugndu se, gemnd, cu craniul fracturat si care si cheama camarazii nghititi de padure; celalalt care cauta, plngnd ntruna, aruncatorul de grenade; caporalul acela din N.K.V.D. care murind a apucat o tufa moale de muschi si a stropit o cu lacrimile sale chemdu si mama aflata foarte dep arte, n muntii Georgiei; fata aceea din Ucraina care, pe jumatate nebuna, se nvrtest e n cerc n bezna; noaptea i nvalui si pe cei douazeci si opt de soldati nemti, si pe cei paisprezece rusi eliberati care naintau njurnd prin desisurile negre. n zori ajunsesem la primele linii, dar a trebuit sa ne ascundem toata ziua n desis ul padurii. Rupti de oboseala, dormeam cu armele n mini si ne durea ntreg trupul. P orta si scosese bocancii si si contempla gnditor picioarele nsngerate de pe care taia fsii mari de piele, sub privirile interesate ale Micutului. Legionarul, culcat pe spate cu minile ndoite sub cap, dormea adnc. Stege si S.S. istul, camuflati ntr un copac, faceau de paza. La caderea noptii am plecat iarasi, parasind alti ctiva ram asi n urma. Porta mergea n frunte pe poteca ngusta, mantaua ruseasca lunga i nfasura t rupul slab si caciula de blana luase locul jobenului. In dreptul lui, pe panta, tropaiau Legionarul si Pluto. Deodata o tuse aspra ne a facut sa ntepenim pe loc. Porta, iute ca fulgerul, l mpin se pe Stege naintea lui si striga: Idisa dar? Un rus nalt iesi din ntuneric si i ceru furios sa taca, dar omul se mblnzi auzindu l pe Porta cum latra n ruseste: Am prins un neamt. Santinela considera ca e mai bine sa l ucida imediat pe prizonier si, apucnd revo

lverul, rusul l obliga pe Stege sa se aseze n genunchi, ncercnd sa i aplece capul. D ar n aceeasi clipa se auzi un glgit ragusit; santinela scapa revolverul si cazu pe spate. Pluto l mpinse pe omul su-grumat si trase latul de otel, dar Stege rnjea nfio rat: Sa nu mai faci asa ceva, animalule! i spuse lui Porta care era ncntat. Pozitiile erau aproape si se simtea nervozitatea frontului. Gloantele trasoare su ierau, mitralierele rapaiau n toate partile; deasupra capetelor noastre, bombardi erele uruiau catre vest; drele luminoase ale gloantelor urcau spre ele si se pier deau n departare. Porta, ridica mna: chiar n fata noastra se gaseau transeele rusesti si distingeam foarte bine lucrarile avansate. O silueta se arata si disparu dupa un colt. Un or din soptit din om n om: ne ncordam muschii si sarim peste parapet, cadem, ne ridic am, alunecam, cadem iarasi. O mitraliera rapaie, izbucnesc mpuscaturi, cteva grena de bubuie; ne facem una cu pamntul n vreme ce o mitraliera germana trage rafale lun gi pe deasupra capetelor noastre. Una dintre rusoaice ncepu sa urle si nainte ca c ineva s o poata opri se catara pe parapet, dar se ndoi din sale si cazu napoi cu u n geamat nearticulat, strapunsa de gloante. Batrnul si nabusi o njuratura: Gata! ne au reperat. Ce o sa mai ncasam! Abia terminase de vorbit ca aruncatoarele de grenade si artileria germana ncepura sa tune, apoi rusii intervenira la rndul lor. Unui subofiter dintre prizonierii p e care i eliberasem i a fost smulsa toata fata si trei soldati au fost ucisi cnd n cercau sa fuga. n zori tirul s a linistit, dar nu mai era posibil s o stergem si a trebuit sa ast eptam iarasi noaptea. Ranitii gemeau tare. Micutul privea mortii. l arata pe omul cu fata smulsa: Ce de chestii pot sa vezi ntr o teasta cnd e deschisa! Ce i cenusiul asta? E creierul, spuse Stege. Daca ar scapa, n ar fi placut la vedere. Uite, un ochi i atrna deasupra gurii, e ngrozitor. De ce te uiti la asta, scrbosule? Tu, Stege, sa l lasi n pace pe Micutul, nu sunteti mai buni ca el. E adevarat, spuse miscat uriasul, nu sunteti mai buni ca mine. Legionarul l batu pe umar: Nu plnge, dragutule, sau ncep si eu sa plng. Un Oberfeldwebel care se afla n coloana striga enervat: N ati putea sa ncetati odata cu glumele voastre tmpite? Va credeti destepti? Porta se mbatosa: Nu pe tonul asta, te rog! Nu uita ca esti un simplu invitat aici si daca nu esti multumit, poti s o stergi. Fara noi nu ti ar fi mers att de bine acum. De cnd un soldat i vorbeste asa unui superior? Mai vedem noi cnd ajungem. Bunule Dumnezeu! exclama Bauer. Mi se pare ca e o amenintare! Aici eu comand, se auzi vocea Batrnului. Patruzeci de metri pna la Ivan, saptezeci de metri pna la transeele noastre si terenul e ciuruit de gloante. Daca crezi ca ai curaj... Subofiterul se uita la Batrnul si ramase tacut. Doua ore dupa caderea noptii, Leg ionarul se tr pna la pozitiile germane ca sa ne fereasca de a fi omorti de ai nostri. S au scurs nca trei ore, apoi o dubla stea verde se nalta spre cer, semn ca eram a steptati. Unul dupa altul, si Porta ultimul, am sarit n sfrsit n transeele noastre. Oberfeldwebel ul lipsea la apel si nimeni nu stia ce se ntmplase cu el.

Ni s a ntmplat sa fim cuprinsi de mania grandorii. Fiecare a avut dreptul sa si sa tisfaca dorintele cele mai neverosimile n materie de meniuri. Aruncam tigarile de foi pe jumatate fumate, fapt despre care Micutul a declarat cu neobrazare ca la el era un obicei. Batrnul a cerut un servet la sfrsitul mesei, iar Legionarul o perna pe care sa ste a. ntr o zi, ca sa puna capac manierelor noastre elegante, Pluto a pretins s nu fie t utuit.

Capitolul douazeci CE MENIU DORITI?

n ziua aceea pozitiile noastre se aflau n padure. O padure minunata, si att de lini stita! Cteva grenade explodau la fiecare cinci minute, dar la distanta destul de m are si un soare mic de primavara ne ncalzea oasele. Pluto, dezbracat pna la bru, catarat ntr un copac, si crpea ciorapii, n vreme ce noi l priveam linistiti. Serviciul de aprovizionare ne dublase toate ratiile, inclusiv ratia de tutun si ni se acordase un pachet de zece tigari pentru fiecare. Asa ceva se fumeaza la Berlin, striga Porta foarte multumit. Asta mi aminteste de minunata Friedrichstrasse si de puicutele sale de zece marci. Pentru ca veni vorba de puicute, ne ar trebui ct mai curnd, spuse Micutul. nchipuit i va ca ncasam cte un glont nainte sa mai fi vazut o data un bordel! Arata mi linia vietii tale, batrne, i spuse el lui Pluto. E mai scurta dect a mea, m am linistit. Atta vreme ct esti aici, e n regula! Popotarul veni la noi gfind si ne ntreba cu solemnitate ce vrem pentru masa de a dou a zi. Ai spus ce vrem"? repeta Porta nencrezator. Da, spuneti ce vreti si veti avea. Ei bine, o rata cu toate dichisurile, prune, vin rosu si restul, ceru Porta dnd d rumul unei basini rasunatoare. Bucatarul scria constiincios: friptura cu garnitura. Am ramas cu gura cascata si Stege si ntinse gtul cu bagare de seama: Pentru mine o budinca cu mustar iute. Foarte bine, spuse linistit popotarul. Asta i buna! Ai nnebunit sau ai dat spargere la un palat? zise Batrnul. Popotarul l privi cu repros: Hai, am sa uit rautatea pe care i spus o. Tu ce vrei ca sa ti umpli burta? Purcel de lapte fript ntreg cu cartofi dulci, spuse Batrnul triumfator, convins ca bucatarul si va pierde calmul. Dar el continua sa scrie cu o indiferenta perfecta. Spui ca voi primi asa ceva? striga Batrnul ridicndu se de pe un tub de obuz care i folosea drept scaun. Doreai altceva? Batrnul dadu uluit din cap, cu o nfatisare complet zapacita. Pluto cazu de la locu l lui si l pironi cu privirea pe bucatar: Doua potrnichi, servite la royale. Perfect! veni raspunsul. Creionul nota mereu. Ce Dumnezeu, e imposibil, sopti Micutul. Niciodata nu ne au dat atta. Nu cumva ne mpusca mine? Gura si spune ce vrei sa bagi n tine, i o reteza bucatarul. Ficat de porc cu piure de cartofi si lapte cald cu galbenusuri de ou... Se pare ca i grozav. O sa fie ntr adevar singura data n viata mea cnd o sa pot sa gust asa c eva. Pentru mine gaina cu fasole verde si cartofi prajiti, spuse Legionarul n franceza . Nu stiu ce i asta. Cum se spune n germana? Legionarul i ntinse o hrtie pe care si tradusese dorintele. Cauta ntr un dictionar, dar vai de tine daca nu mi o faci. Supa de vacuta cu legume, praz cu unt si spaghete. Si 15 oua la capac cu ceapa pr ajita, ceru Bauer care se luminase la fata. Sigur ca da, fiule, si ceapa ta chiar prajita bine, spuse popotarul. Dupa ce lua toate comenzile, bucatarul nchise carnetul si l puse sub boneta. Veti avea tot ce ati cerut, prostilor, e ordinul lui von Barring. Se pare ca bat alionul a pus mna pe un depozit clasa nti. Putin mi pasa ca von Barring face risipa, totul e sa nu va calce picioarele n cantina mea! Si tu? Tu ce vrei? zise Porta pe un ton de inchizitor. Ciolan de porc cu varza, legume tocate, sturz cu ghimber, porumbei fripti si fri

ptura de pui. Daca pot sa ndop mai mult de att, mi fac si o budinca. Muti, l am urmarit din priviri n timp ce se pierdea n transee. Pluto se catara din nou n copacul lui ca sa se ntoarca la crpitul ciorapilor si Batrnul se rasuci spre Peters, care, dupa obiceiul lui, statea la o parte. De fapt, ce ai facut de ai ajuns n Regimentul 27? spuse el. Peters l privi o clipa pe Batrnul, si goli pipa, apoi o umplu cu miscari ncete si st udiate. Vrei sa stii de ce sunt aici? Privirile noastre atente parura ca l ncurajeaza. In fond, e dreptul tau. Ai auzit vorbindu se de Schernberg, aproape de Salzburg? N u? Atunci, uite: n 1933 familia sotiei mele a ajuns sa aiba o pozitie foarte impo rtanta, avnd n vedere ca socrul meu era seful gruparii de nazisti din partile acel ea. Eu nu eram privit cu ochi buni. De fata cu martori, mi s a dat sa nteleg ca ar fi mai bine sa plec, dar eram nca naiv si am refuzat. Pentru a doua oara am prim it acelasi sfat, ntarit de o amenintare usoara, dar tmpitul de mine n am nteles nimi c. Au stat linistiti doi ani. Apoi, ntr o dimineata, a venit ultimul avertisment s i seara politia era acolo: opt saptamni ntr o pivnita. Dupa care am fost dus n fata unui mic secretar sef, corect, foarte corect: cravata, palarie, pantofi, bine r as, frizat ca nimeni altul. Fiecare cuvnt pe care l am rostit a fost stenografiat de o femeie care si batea jec de mine. Cnd secretarul sef i a cerut parerea n leg atura cu soarta mea, si a suflecat fustele, si a scarpinat coapsa si a spus: Ar tr ebui sa l barbierim". ntorcndu ma n pivnita, nca nu stiam nici un cuvnt din ceea ce eram acuzat. S.S. istul care mergea n urma mea s a sfatuit cu colegii lui despre ceea ce trebuiau sa mi fa ca. La Moabitt, securea", a spus unul. Atunci, n loc sa tac din gura, mi am sustin ut nevinovatia, dar m au lovit rznd. Ma trezeau cu lovituri de picior si cu palme de trei sau de patru ori pe noapte si ma puneau sa sar n lungul unui culoar, mpreuna cu alti de-tinuti, urlnd sau croncanind, dupa inspiratia lor. L au fortat pe un batrn sa stea n mini si, atunci cnd nu reusea, l loveau ntre picioare cu o maciuca. Ct timp tinea asta? ntreba Stege. Nu mult. Fiecare lovitura era scurta si precisa, exact n acelasi loc. Trei lovitu ri si batrnul lesina, dar un om care si pierde cunostinta poate fi readus n simtiri de patru si chiar de sase ori la rnd, cu acid sulfuric sau cu alte fineturi. ntr o noapte, la ora doua, m au dus la interogatoriu. Sotia mea a fost primul martor . M a aratat cu degetul si a strigat: ndepartati l pe monstrul acesta care profita de copii!" M a scuipat n fata. Au fost obligati s o tina ca s o mpiedice sa se aru nce asupra mea. mi pierise graiul, va nchipuiti. Socrul meu m a privit n ochi si mi a spus, n sfrsit, ceea ce voiam sa stiu: Nenorocitule, cum ai putut sa ti violezi p ropria ta fiica? Ne vom ruga pentru sufletul tau!" Va puteti nchipui restul martur iilor si, ncet ncet, am sfrsit prin a afla: eram acuzat de raporturi sexuale cu fet ita mea de doisprezece ani care murise trei luni mai nainte de difterie. Stiti re stul: nca patru zile de pivnita si am recunoscut tot ce doreau ei; am semnat depoz itia. Judecata a durat zece minute. Erau grabiti. n dimineata aceea au fost sapte condamnari la moarte. Mi au dat cinci ani. Sa rzi, nu alta!" a spus un criminal c are luase douazeci. Sunt printre voi vreunii care cunosc Moabitt? Nu? Supravegheto rul Boye avea un talent cu adevarat genial ca sa ne tina n forma. Ne facea sa mur im de spaima cnd venea pe talpile lui de cauciuc si deschidea poarta nalta iute ca fulgerul. Vedeam un sir de bumbi stralucitori pe o uniforma albastru nchis si vai de tine daca nu i dadeai raportul n aceeasi clipa. i placea la nebunie sa ti strive asca degetele mari de la picioare. Din nefericire pentru mine, a gasit ntr o zi o mina de creion n pamnt, sub fereastra mea, unde o aruncasem dupa ce scrisesem o sc risoare care, printr un noroc, i scapase. Povestea asta m a costat douazeci de lov ituri cu vna de bou. Si totusi Moabitt mi s a parut o tabara de vacanta pe lnga Sc hernberg. Se opri, si aprinse pipa si ridica din umeri. N are rost sa intru n amanunte. Cunoasteti Torgau, Lengries, Dachau, Gross Rossen si celelalte lagare. Si la Schernberg ne legau de radiatoare n asa fel nct sa fim p e jumatate arsi, nti pe spate, apoi pe burta. Apoi de trei ori cte 25 de lovituri l a fund, cu vna de bou. Ajunsesera maestri n varietatea executiilor. Auzeam adesea z gomotul securii si cnd funia vreunui condamnat se rupea, l obligau pe alt prizonier sa l execute cu o lovitura de ciocan n frunte, cum fac macelarii la abator. Era

si un paznic care executa cu o vechitura de sabie de cavalerie, dar asta a fost, totusi, interzisa de comandant. Totusi acelasi comandant l a cufundat pe un trada tor al patriei ntr o baie de acid sulfuric, de unde i iesea numai capul. Porta l pironi cu privirea pe S.S. ist: Ce parere ai, frate? Niste monstri, se blbi S.S. istul. Ar trebui sa le rupem oasele. Va cred pe toti s i jur ca l urasc pe Hitler si sleahta lui; aratati mi i pe unul dintre ei si o s a va aduc capul lui. Porta ncepu sa rda: O sa ne gndim. Te cred pe cuvnt, prietene, o sa vii la vnatoare cu Josef Porta. Ciu leste urechile cnd o sa ti dau semnalul! ntr o zi am fost chemat la medic, continua Peters. M a sterilizat: cazul meu tinea de articolul 175. Cteva luni mai trziu eram aici, la voi, si pot spune ca ma simt ca si acasa, caci sunt linistit pentru prima data. Pentru nimic n lume n as vrea s a mi revad casa. I au curs lacrimi pe obraji. Daca ntr o zi mi va lipsi curajul, s a nu va suparati pe mine, nu de moarte mi e teama, ci de un singur lucru: de nchi soarea n Germania sau la cei din fata. N ai nici o grija, hotar Porta batndu l pe umar, te ntorci cu noi si o sa facem rev olutie. Da, spuse Batrnul, vor fi ncheiate niste socoteli, dar ceea ce ma mhneste este ca n u vom fi crezuti. Cine va crede adevarul despre frumoasa Wehrmacht sau despre stab ilimentele de detentie si cercetare"? Se va spune ca exagerati, ca e imposibil. Poate ca va bateau? n fond, nu se moare din asta! Si sa te razbuni pentru ca ai f ost batut nseamna mult zgomot pentru nimic! Deci tu crezi ca nu vom avea nici macar posibilitatea sa ne razbunam? n mod sigur nu. Atunci stiu ce mi ramne de facut, spuse Porta rnjind. ncepnd de azi, lichidez toti me mbrii de partid sau S.S. istii pe care i gasesc! si apuca pusca si i manevra chiulasa cu un zgomot amenintator. Prostii, spuse Batrnul. Nu fii tmpit si stai linistit daca nu vrei sa te vezi iar la Torgau. Fricosule! rnji Porta. Asezati pe parapetul transeei, discutam ntorcndu le spatele rusilor pe care i vede am plimbndu se n sectorul lor, la fel de nepasatori. Nu se auzea nici un foc de ar ma, doar cteva obuze trasoare explodau destul de departe ca sa nu fie periculoase . Porta si balanganea picioarele si cnta la flaut, n vreme ce pisica torcea pe genu nchii lui. Micutul striga la Pluto, cocotat nca n copacul lui: Daca vezi ceva venind, anunta ne, ca sa disparem! S a facut, striga Pluto cu o voce att de tunatoare, nct rusii ne au privit cu mirar e. Cnd au vazut ca totul era linistit, ne au facut semne rznd si unul dintre ei i strig a lui Pluto: Atentie sa nu te traga curentul acolo sus! Si i arata fumul de la explozia unui o buz. Multumesc pentru sfat, o sa fiu atent, striga Pluto. Aveti vodca la voi? spuse rusul. Nu, raspunse Pluto. De o saptamna n avem! Ce porcarie de razboi, nici macar vodca! Adapostul vostru e uscat? Noi, din fericire, avem o soba buna. Pluto trmbita cu mna caus la gara: Si la noi e uscat. Noua ne lipsesc mai ales femeile. Si voua? Si noua! Nimic de cinci luni! Au facut semne si au disparut. Pluto se ntoarse spre noi: Stiati ca cel care a compus cntecul E att de frumos sa fii soldat" s a sinucis? Ia te uita, de ce? ntreba Porta, Fiindca atunci cnd a cunoscut viata de soldat si a dat seama ca a fost att de tmpit cnd a clocit chestia aia, nct l a apucat o tristete de moarte si s a spnzurat cu br etelele lui vechi n fta usii colonelului... Pluto se tavalea de rs. n aceeasi clipa un obuz trasor exploda foarte aproape, Ne am rasturnat n transee n

mijlocul suieraturilor schijelor care ricosau pe parapet. Ceva ma lovi n spate. Am pus mna si un lichid vscos mi a naclait degetele: snge! M am ridicat uluit. Deodat a am cascat gura si am simtit n vine un fior de gheata. Chiar n fata mea, capul lu i Pluto, desprins de trup, ma privea cu ochii stinsi. Un soi de zmbet i dezvelea d intii, fsii mari din piele atrnau de gtul sfsiat care sngera pe pamntul uscat. Am ramas o clipa nlemnit. Apoi am scos un urlet si am sarit spre parapet. Daca Ba trnul nu s ar fi agatat de mine, as fi fost mpuscat pe loc. L am ngropat pe Pluto n padure, sub un brad. Porta scrijeli o cruce n scoarta copac ului si scrise numele prietenului nostru. nca unul dintre batrnii din '39! ofta Batrnul. Am ramas foarte putini dintre vetera ni! Micutul a fost profund zguduit. "Data viitoare o sa fie rndul meu, linia vietii l ui abia era mai scurta dect a mea", gemu el. Nimeni nu i a raspuns. Stege a facut inventarul averii lui Pluto: un portmoneu v echi care continea marci si ruble; o fotografie mica, facuta de un amator, aproap e searsa, n care se mai distingea nca o fata, tinnd o bicicleta; un briceag, trei c hei, un inel sculptat artistic n ea si doua timbre albastre, apoi o scrisoare net erminata, pentru o fata din Hamburg. Era tot ce avea pe acest pamnt soldatul de ra ngul nti Gustav Eicken. Am pierdut un camarad minunat. Niciodata nu vom merge cu el, asa cum hotarsem, sa ne asezam pe malul Elbei si sa scuipam n apa ca sa facem cercuri. Am ramas mult timp fara sa rostim un cuvnt.

Cu parere de rau, va nstiintam ca fiul dumneavoastra a murit pe cmpul de bataie. Cr edincios drapelului sau, a cazut n lupta ca un erou, pentru Adolf Hitler si pentr u marele Reich german. Heil Hitler! Fhrer ul va prezinta condoleantele sale si va multumeste pentru sacri ficiul dumneavoastra. Dumnezeu va va rasplati." Aceasta scrisoare a fost expediat a n mii de exemplare pentru un singur regiment. Capitolul douazeci si unu O NASTERE Regimentul primise noile tancuri Tiger. Porta, ncntat, topaia de jur mprejurul lor, Micutul umplea rezervoarele cu benzina si Legionarul tinea tandru la piept o gren ada S de calibru mare. Tunul cel lung de 8,8 a fost ncercat de mai mult de douaze ci de ori, cele doua mitraliere au fost revizuite si sistemele optice controlate. Atunci cnd Porta a pus motorul n functiune, pamntul a tremurat. Era noapte ca smoala cnd a venit ordinul de plecare; senilele grele de otel zanganeau strabatnd padure a si mlastina, iar micile colibe se zguduiau din temelii la trecerea carelor grel e de lupta. Ce trebuie sa facem? striga Porta din locul sau de sus. Ni s a dat ordinul de ma rs fara sa ni se spuna de ce. Mi ar place totusi sa stiu despre ce i vorba. Ai plecat fiindca e razboi, asta i tot l ntrerupse Micutul. Cnd o sa i vezi pe rusi sa ma anunti, ca sa le trimit niste gloante n bot. Tine ti gura, cap sec, nici macar nu stii ce i aia razboi. n timpul unei opriri, la nord de Orlovsk, comandantii i au adunat pe sefii de com panii si le au fixat misiunile. n umbra se zareau siluetele grenadierilor si pusc asilor, apoi cineva remarca prezenta neobisnuita a numerosi pionieri cu aruncatoa re de flacari. Ce urma sa se ntmple? Ne am aplecat ca sa vedem mai bine ctiva oamen i scunzi, greu ncarcati, ducnd n spate ranitele mari ale aruncatoarelor de flacari. Tacuti, nchisi, raspundeau monosilabic la ntrebarile pe care le puneam despre meser ia lor ngrozitoare. Micutul l ntreba pe unul dintre ei daca munca era grea. Nu, ne dam n vnt dupa ea, tmpitule! raspunse omul. i arunca una dintre ranite: ncearc a sa alergi cu asta n spate cnd Ivan trage cu mitraliera! O sa vezi cum e! Micutul l privi cu rautate:

Scuza ma pentru ntrebare, cur amart! Ce? striga feldwebel ul. Nu cumva vrei sa te plesnesc cu ea peste bot? Micutul se batu pe coapse: Isuse si Maria! Printre negrii astia e un avorton care are mania grandorii! Cu iuteala fulgerului, pumnul feldwebel ului lovi barbia Micutului. Acesta nu se clinti. Un al doilea pumn l atinse n burta fara sa aiba mai mult succes, un al tre ilea la plex. dar uriasul l si apucase pe om si l tinea n aer. Fii cuminte, altfel te bat la fund! l mpinse pe soldat care se rostogoli pe jos si, fara sa i mai arunce vreo privire, se catara pe turela tancului. ncepu cu Porta si Legionarul o discutie lunga despr e calitatile care le fac pe fete sa fie ct mai excitante: Va zic ca trebuie sa aiba un dos ca spatele unei automitraliere! Parerea aceasta a fost ntmpinata cu un rs nabusit. Blindate, inamice! anunta statia radio. Strigatul acesta ne a facut sa sarim. Pregatirea pentru lupta. ntreg Regimentul 27 va ataca. Becul rosu cu un F" negru arata ca totul este gata. Porta fluiera la c omenzi, cu ochii lipiti de periscop. Legionarul verifica statia radio si schimba ct eva glume cu Stege, care conduce un tanc al grupei a 2 a. Ct despre mine, privesc nenumaratele cifre ale instalatiei optice care va ncepe sa se roteasca n clipa cnd prada se va gasi n cmpul de tragere. De pe o ridicatura descoperim o priveliste vasta. Pe drumuri se nghesuie masini r usesti, artilerie si, chiar pe coasta, la cinci sau sase kilometri, reperam tanc uri T 34. Apoi, catre dupa amiaza, zarim la circa o mie de metri un ntreg grup de blindate, asezate ca pentru instructie. Prin binoclu distingem echipajele care palavragesc linistite, fumnd. Tancurile lor sunt vopsite n alb, ca ale noastre, cu cifre negre pe turele. ntrebari scurte se ncruciseaza prin radio si l auzim pe vo n Barring ntrebndu l pe Hinka: Ce fel de tancuri sunt n fata noastra? O tacere lunga, apoi raspunsul: Nu sunt sigur... naintati ncet, trebuie sa le identificam. Poate ca sunt tancurile din Divizia 17 blindata pe care trebuia sa le avem ca ntarire pe flancul nostru s tng. Capacele turelelor se deschid, ne scoatem capetele cu grija; nenumarate binocluri sunt ndreptate spre gruparea de tancuri. Nu i nici o ndoiala! sopteste Legionarul. Nu recunoasteti tunurile lungi cu aparat oare scurta? Sunt Panther! Poate ca ai dreptate, raspunse Batrnul, dar de ce dracu' au construit tancuri Pan ther care seamana asa mult cu T 34? Daca ne apropiem mai mult si e Ivan, ce o sa mai ncasam! zise Porta. Micutul, care iesise pe jumatate din turela, striga: Nici o grija, baieti, nu i Ivan! Sunt chiar senile de Panther! Astia din fata rd cnd ne vad asa fricosi. Ajunsi la 600 de metri distanta, nca mai ezitam! Nervii ne erau ncordati la maximum , simteam cum mi tremura picioarele si sudoarea mi curgea pe frunte. n orice clipa 8 0 de guri de foc ar fi putut trage asupra noastra. naintam cu asemenea prudenta nct blindatele noastre pareau ca asuda si ele de frica. Deodata am vazut echipajele agitndu se si oamenii sarind n vehicule. Patru dintre ele s au napustit spre noi, n timp ce statia radio urla: Rusii! Foc! nainte ca noi sa fi tras o singura lovitura, tunurile rusilor bubuiau deja. Dar z ece secunde mai trziu, cele patru blindate inamice care naintasera fusesera pur si simplu volatilizate. Cele opt companii ale Regimentului 27 trimisesera o salva si de la distanta aceea scurta tunurile noastre de 75 erau niste arme ucigatoare pentru T 34. Oamenii care ieseau din resturile arznde erau secerati de mitraliere le noastre sau striviti de senile. Cam zece tancuri care ncercau sa fuga au fost nimicite de bateriile de 10,5; o companie de ntarire a ncercat sa le vina n ajutor, dar, urmarite de ai nostri, tancurile rusesti s au nfundat ntr o depresiune a teren ului si au fost prinse ca ntr o capcana. O adevarata tragere la tinta! Curnd am va zut ridicndu se spre cer treizeci si sapte de coloane de fum. La ncheierea luptei nu durase nici o jumatate de ora 85 T 34 fusesera distruse.

Ce credeau ei? zise Batrnul. Nu se poate sa te descoperi asa. N as vrea sa fiu co mandantul raspunzator de ciorba asta, l va costa scump. Urmndu ne drumul, aproape fara acoperire, norocul ne a mai surs o data. Aproape de Norinsk, un pluton de cavalerie a fost secerat. nnebuniti de spaima, caii galopea za n jurul blindatelor dar noi, nsetati de snge, i doborm ca la vnatoare. Bietele anim ale se prabusesc ne cheznd, un tanc se napusteste asupra unuia dintre ei si l str iveste, mproscnd n toate partile snge si intestine. Rul ducea mormane de cavadre, cel e ale oamenilor mpuscati n timp ce ncercau sa l treaca si n sat toate casele ardeau cu o duhoare groaznica de carne arsa, care se raspndea pe cmpie. Plutonul 2 a primit o misiune de recunoastere si cinci tancuri plecara n directia Ubort, trecnd prin Veledniki dar, pe o panta foarte abrupta, al treilea tanc s a rasturnat: doi oameni au fost omorti si Peters gemea; cu picioarele zdrobite. Sngel e i curge siroaie, n ciuda garourilor pe care i le legam n jurul coapselor si striga de durere atunci cnd l asezam n atasul unei motociclete care trebuie sa l duca la p ostul de prim ajutor. Batrnul da din cap: Nu i nici o speranta! Peters i zmbeste cu greu Micutului: Fii linistit, porc mare, aveam linia vietii mai lunga dect a ta! Vezi, nu i totde auna adevarat! Micutul l mngie pe obraz: O sa scapi, batrne, curaj: O sa ti dea cele mai frumoase proteze, din piele cu bal amale de argint. Apoi, ncercnd sa l nveseleasca pe Peters a carui piele capatase de ja nuanta de pergament a mortii, adauga: Cte glume poti face cu chestiile astea! La garnizoana era un tip care speria fetele nfigndu si un cutit n coapse. I se spun ea nteapa coapse". O sa vezi ce caraghios e! As fi fost foarte bucuros daca as fi patit o eu! i strecura n buzunar un pumn de tigari cu opiu si batrnul dadu ordinul de mars. Pete rs a murit trei ore dupa aceea. A fost nmormntat ntr o gradina de legume, cu o casc a de otel nsemnnd locul mormntului, dar niste copii au jucat fotbal cu casca si, mai trziu, cnd am trecut din nou prin acelasi loc, ne a fost imposibil sa i punem o cr uce. Totusi, trebuia sa ne continuam misiunea. Mersul este dificil pe terenul ac esta rpos, dar ajungem, n fine, n stepa ntinsa, unde descoperim 50 pna la 60 de T34 c are se ndreapta spre vest. Semnalndu le prin radio regimentului, primim ordinul sa nu le scapam din ochi si sa ne continuam recunoasterea. Inamicul, care ne a obse rvat, ncearca n mod vizibil sa ne identifice. Porta iese pe jumatate din tanc, face semne amicale ia care echipajele inamice i raspund, lundu ne drept rusi si si cont inua mersul lor lent. Sfnta Fecioara! striga Micutul. Uitati va ce vine de acolo! Dinspre Olovsk sosea o coloana mult mai puternica dect cealalta, care avea nu numa i T 34, ci si KW1 si KW2. Porta se apleca n spate si l ntreba pe Batrnul: Ia spune, nu crezi ca i timpul s o stergem? Nu, ramnem. N am primit nici un ordin de retragere. Ai chef sa capeti Crucea de fier? striga furios Porta. Cnd o sa traga n noi cu tun urile lor de 12,5 ti schimbi tu parerea! 12,5? ntreba Batrnul. Privi prin luneta, apoi spuse dupa o clipa de gndire: Hai, o stergem! Perfect! spuse vesel Porta, ntorcnd tancul. Acum, baieti, puneti va centurile de s iguranta fiindca o sa va duc ntr o viteza...! Tancul sari nainte; Batrnul se lovi att de tare la frunte, nct sngele tsni n acelasi p cu un potop de njuraturi. Porta l trimise la plimbare si statia radio ncepu sa prie. Aici coroana de aur, spuse Legionarul. Aici buchetul de flori, raspunse regimentul. Coroana de aur, ordin de ntoarcere. Aici coroana de aur. Pe ce drum? Hinka si Lwe n lupta cu forte mult superioare pierderi grele 17 distruse locul de iesire pentru coroana de aur blocat ncercati prin punctul 367 opriti transmisia. Ceea ce nsemna ca trebuia sa ne ntoarcem prin mijloace proprii, ca retragerea ne e ra taiata si ca trebuia sa mergem fara legaturi radio, ca sa nu fim reperati. Cele trei tancuri erau acoperite de noroi. Aici strabateam un sat n flacari, paras it de Dumnezeu si de oameni, dincolo striveam civili morti care zaceau de a curm ezisul drumului. n alta parte am descoperit ntr o rpa ctiva rusi raniti, printre car

e o femeie locotenent ce comandase un T34. Urmndu ne fuga mereu spre vest, am fos t prinsi sub focul unei grupari de T34, n apropierea unei vaiugi. Atins de mai mu lte grenade, ultimul nostru tanc a luat foc imediat si nici un om din echipaj n a scapat. Tancul lui Stege a fost si el lovit, dar patru oameni au putut sa sara din el la timp si sa se catere n spatele tancului nostru. Din nefericire, unul d intre ei s a agatat n senile, a fost zdrobit si scotea tipete att de oribile nct Ste ge, zguduit, si astupase urechile ca sa nu l mai auda. Cinci blindate rusesti au aparut aproape imediat si au deschis focul. Unul dintr e ele a luat foc, dar celelalte patru se napusteau asupra noastra cu toata viteza si Batrnul ne a ordonat sa coborm. Ne aflam pe un ses ca n palma, fara putinta sa ne ascundem, uniformele facnd din noi tinte de mna nti. Ce era de facut? Nu ne mai r amnea dect sa ne aruncam la pamnt si sa ne prefacem morti. Tancurile se oprira la o suta de metri de noi. Nemiscati, simteam privirile care ne strapungeau. Minutele erau vesnicii ngrozitoare. Primul tanc se puse n miscare, urmatoarele doua trecur a la ctiva metri de noi si, n sfrsit, al patrulea ne atinse pur si simplu; daca am f i ntins mna, am fi putut apuca senilele. O grenada suiera pe deasupra capetelor no astre si exploda la ctiva metri de tancurile rusesti. Am vazut tancuri Panther ge rmane iesind n cmp deschis si urmarita tancurile T34 si, sarind pe ultimul dintre ele, ne am ntors la regiment teferi si nevatamati. Trasesem o spaima! A doua zi, n tancuri noi, mergeam spre nord, unde numeroase unitati din Armata a 3 a blindata erau ncercuite. Misiunea noastra era sa rupem latul pe care inamicul l strngea tot mai mult. Diviziile noastre blindate aveau n total 400 de tancuri si aveam n fata noastra Corpul al 6 lea de cavalerie rusa, Divizia 143 blindata de g arda si Divizia 81 cavalerie. Marsul acesta a ramas de neuitat pentru mine. Luna cnd si mprastia lumina n stepa si totul devenea ireal, cnd se ascundea n spatele unui nor si noaptea capata straluc iri de catifea neagra. Era imposibil sa ne gasim drumul; cteva blindate s au rast urnat n ru si echipajele au pierit necate. Orice s ar fi ntmplat, nu aveam voie sa des chidem focul; ordinul era strict. De ambele parti ale drumului ni se paruse ca zarim un ntreg sistem defensiv si Ba trnul afirma ca rusii se retrasesera n el. Fara motiv, coloana se opri la miezul n optii. Plutea o tacere plina de neliniste; eram blindate mpotriva blindatelor, pe o distanta de mai multi kilometri. Batrnul iesi pe jumatate din turela si intra i mediat napoi, scotnd un strigat nabusit. Micutul l privi fara sa nteleaga: Ce s a mai ntmplat? Poti sa te uiti! raspunse Batrnul. La rndul sau, Micutul scoase capul afara si l trase iute napoi. Dumnezeule! Ivan! Ivan? Unde? ntreba Porta.. Acolo! sopti Micutul, aratnd afara. n aceeasi clipa cineva a lovit n peretele de otel si o voce a cerut, n rusa, o tiga ra. Porta, ntelegnd imediat situatia, ntinse fara un cuvnt o tigara catre silueta ntun ecata. Flacara unui chibrit lumina o fata colturoasa, deasupra careia se afla o boneta ruseasca pusa usor pe o ureche. Spasiba, spuse rusul suflnd n chibrit. Rusii misunau n jurul blindatelor si numarul lor crestea de la o clipa la alta. n m od evident, ne luau drept T 34. n flecare secunda ne era teama de izbucnirea unei lupte, dar nu s a petrecut nimic de soiul acesta. Rezemati de vehiculele noastr e, palavrageau linistiti, ncercnd sa nceapa o discutie cu noi si cum noi eram muti, unul dintre ei exclama: Nu se poate! Trebuie ca sunt morti! Nu poti scoate un cuvnt de la ei. Altul i promise Micutului o pereche de palme daca nu raspunde si Batrnul a trecut prin toate chinurile ca sa l tina pe uriasul jignit care mria: Micutul n a fost niciodata palmuit! Credeti ca ma intimideaza puricosii astia? Daca te iei la bataie aici, esti un om mort, spuse Porta zmbind. Micutul se uita chors si nu ne simteam prea bine la gndul ca se va apuca sa tipe. Si totusi ar trebui sa vada foarte bine ca pe hodoroagele noastre sunt zvastici s i nu stele, spuse Legionarul. Ce sa facem? sopti Batrnul. Nu poate sa mai tina mult asa. Arunca nca o privire prin trapa turelei si vazu toate celelalte tancuri nconjurate

de rusi. De fapt, eram opriti n mijlocul unei retele de transee ocupate de o div izie de infanterie, la 60 sau 70 de kilometri n spatele frontului. Timp de o ora totul a fost cum nu se poate mai bine, apoi se auzi o cearta violenta n capul col oanei, urmata curnd de o mpuscatura. Cteva mitraliere ruginite au latrat la rndul lo r. Ne am grabit sa zavorm capacele. Un blindat a trecut cu viteza maxima n fata co loanei noastre si, de la naltimea turelei, un ofieter rus striga, tuna si fulgera , facnd semne oamenilor sai care s au evaporat ntr o clipa. Groaznic! Descoperiser a cine eram! n toate partile suierau schije. Blindatele, iesind din formatie, au distrus totul n cteva minute si grenadele explodau pe pamnt ca niste eruptii vulcanice; dar deja tancuri grele sovietice se aruncasera n fata noastra si, sustinute de escadrile de Mig uri si Yak uri, angajasera mpotriva noastra o lupta pe viata si pe moarte. Dupa sase ore de batalie a trebuit sa ne retragem; eram amenintati sa fim prinsi n cleste si a trebuit sa fugim spre vest, lasnd cteva grupe izolate sa lupte cu di sperare mpotriva valurilor uruitoare de avioane. Mergeam pe drumuri desfundate, blocate de mii de fugari, prin mjlocul carora tre buia sa ne croim trecerea. Tarani rusi, oraseni, femei, copii, soldati, nemti de zarmati, prizonieri rusi carora le era teama de represaliile Armatei Rosii, toat a multimea aceasta omeneasca disperata si cuprinsa de panica se ntorcea napoi spre vestul care o atragea ca un magnet. Luati ne cu voi! Luati ne cu voi! strigau toti. Cti bani. cte merinde, cte bijuterii oferite pentru un locsor n blindate! Mamele ne n tindeau copilasii, dar ntorceam capul ca sa nu vedem privirile lor rugatoare. O fe tita de doi sau trei ani i a fost aruncata Legionarului care statea pe tanc, dar el a scapat o si copilul s a rostogolit sub senile, care au strivit o. Nebuna de durere, maica sa s a aruncat sub blindatul urmator si a fost zdrobita la rndul ei. Micutul, cu ochii nrositi, scoase un urlet prelung, ca de lup. si am crezut o cl ipa ca nnebunise. Batrnul striga: Ce s a ntmplat? Taranoiule! Micutul se ridica ct era de nalt, ca si cum ar fi vrut sa sara. dar un geamat sfsie tor izbucni din adncul maruntaielor sale. Ne am ntrebat ce s ar fi ntmplat daca un ro i de Jabo, cobornd n picaj asupra noastra n aceeasi clipa, n ar fi arat drumul cu t unurile lor automate. Instinctiv, Porta arunca tancul ntr o parte si l puse la adapo st ntr o rpa mica, ascunsa sub tufisuri; din acea ascunzatoare binevenita am fost m artorii celui mai oribil spectacol pe care l am vazut vreodata. Cam cincizeci de Jabo aparura., scuipnd bombe. Auzeam explozii nabusite, urmate de un clipocit ciudat. ntr o clipita, siroind de o substanta care semana cu gudronul, tancurile, care faceau pentru prima data cunostinta cu fosforul. ncepura sa arda. Pe drum, fugarii se transformara n torte vii, casele se prabusira ntr un uragan de flacari galbene si albastre, pamntul se cutremura ca o vedenie a infernului. Micutul se linistise. Instalat sub botul tancului, juca zaruri cu Porta si cu Le gionarul, cnd brusc, un geamat care se transforma n strigat ne facu sa sarim si sa apucam armele. Geamatul, asemanator cu cel al unui animal ranit, venea dintr un desis la care ne am uitat nspaimntati. Iesiti, gasca de mputiti, sau v am terminat! striga Porta ridicndu si automatul. Lasa, zise Batrnul. Cred ca nu i nici un pericol. Se strecura n desis, scoase o exclamatie si ne chema. Lungita pe jos, o femeie tna ra, al carei trup era ncordat ca un arc, ne privea cu o fata foarte palida. Are un glont n burta? l ntreba Porta pe Batrnul, care ngenun-chease lnga ea. Binenteles ca nu, idiotule. Legionarul fluiera lung: Ei bine, suntem buni sa facem pe moasele! Ce? striga Porta uitndu se fix la micul legionar, ca si cnd l ar fi anuntat ca raz boiul se va sfrsi la prnz. Asadar ne transformam n maternitate? mri Micutul. Ara auzit mereu spunndu se ca astea nu s lucruri pe care trebuie sa le vada un barbat, pentru ca l ar scrbi si trfele ar pierde o multime de bani! Lasa ne n pace, spuse Batrnul dispretuitor. Femeia gemu iarasi si se ncovoie de durere. Batrnul dadu iute cteva ordine: Tu, Legionarule, rami cu mine; Porta, du te si adu mi o galeata cu apa si sapun;

Sven, aprinde repede un foc; si tu, Micutule, adu doua bucati de ata de 30 de ce ntimetri fiecare. Nu i pacat? Sa ntrerupem o partida de zaruri ca sa facem pe moasele! N ai vrea... Un strigat puternic al femeii l ntrerupse. Dumnezeule! striga el si se grabi sa execute ordinul Batrnului. Femeia a fost asezata pe o bucala de foaie de cort si, spre marea mirare a Micut ului, Batrnul ne ordona sa ne spalam pe mini. Durerile veneau la intervale tot mai mici; urmaream livizi evenimentul, complet nou pentru noi. Micutul ncepu sa l oc arasca pe tatal care nu era acolo. Ce ticalos! Sa lasi singura o biata fata n halul asta! Batrnul arunca cele doua bucati de sfoara si cutitul n apa fierbinte. De ce fierbi cutitul? ntreba Porta. N ai priceput? spuse Batrnul, care tremura de ncordare. Nasterea ncepuse. Aparitia capului ne a smuls un geamat, ca si cum am fi nascut n oi nsine. Fa ceva! strigara ntr un glas Micutul si Porta, privindu l pe Batrnul. Ar putea sa moara si atunci ce se va ntmpla cu copilul? zise Legionarul. N avem la pte pentru el. Cretinilor! le spuse Batrnul. Stiti sa faceti dragoste, dar cnd e vorba sa ajutati un copil sa vina pe lume nu mai sunteti buni de nimic! n timp ce Batrnul apucase cu blndete capul copilului si ajuta nasterea, Legionarul s trngea minile femeii, care, n chinurile facerii, i nfigea adnc unghiile n carne. Hai, gemu el, daca asa macar te mai usurezi. Copilul se nascu n mijlocul njuraturilor si tipetelor. Batrnul se ridica, foarte pa lid, vr un deget n gura nou nascutului ca sa scoata mucozitatile, apoi, tinndu l de picioare, l ntoarse cu capul n jos si l lovi usor la fund. n aceeasi clipa, o lovitur a puternica a Micutului l dobor la pamnt. Nu ti e rusine sa bati un copilas att de mic! striga Micutul. Ce ti a facut pusti ul? Dumnezeule mare! zise Batrnul, ridicndu se. Nu ntelegi ca l am lovit ca sa l fac sa tipe! Sa tipe! spuse Micutul. Asta mai lipsea! Te fac eu sa tipi, sadicule! Ridica pumnii, dar ceilalti se arunca asupra lui. Asudnd din greu, Batrnul taie cor donul ombilical, l lega, apoi ncepu sa spele copilul si i facu un bandaj cu o buca ta de camasa. Micutul se ntorsese lnga mama si, stnd pe vine, profera amenintari la adresa Batrnului si a tatalui copilului. Porta sarbatorea nasterea cu paharul n mn a, mpreuna cu Legionarul, cnd, deodata, Micutul scoase un tipat ascutit: Batrne, Batrne, ajutor! Mai vine un pusti! Hei repede! Gura! striga Batrnul, repetnd ordinele dinainte: apa, ata, cutit, foc. O jumatate de ora mai trziu totul se sfrsise si, morti de oboseala, celebram cu vo dca nasterea gemenilor. Ce nume sa le dam? Micutul tinea neaparat ca pe unul din tre ei sa l cheme Oscar, dar numele acesta nu ne placea deloc, nsa ne am dat seama brusc ca habar n aveam de sexul copiilor. Batrnul facu un control rapid si fieca re a putut sa constate ca nou nascutii erau de sex feminin. Ce idee, sa te porti asa cu domnisoarele! spuse Micutul, dintr o data pudic. Cteva rafale de mitraliera ne au amintit brusc unde ne aflam. Legionarul lua suga rii si i instala pe un pat improvizat, n spatele scaunului conductorului. Acolo se gasea o trapa prin care mama ar fi putut sa salveze copiii n caz de incendiu. n ci uda protestelor noastre violente, Batrnul ne ceru sa mai asteptam cteva clipe: Mai nti trebuie sa scoata placenta, spuse el masnd pntecul femeii. n sfrsit, femeia o dadu afara si Batrnul, foarte priceput, o examina si dadu din cap cu un aer multumit. n ce ne priveste, nu ntelegeam nimic si Micutul era convins ca se naste al treilea copil. Am dus femeia n tanc lnga copiii ei si dupa ce am nchis trapa am plecat iar asi la drum, spre vest, nconjurati din toate partile de vehicule inamice. Ce as mai vrea sa fiu n desert! spunea Legionarul. Era o joaca de copii pe lnga por caria asta de razboi! Porta izbucni n rs: Te ai saturat, nu i asa, batrne? Pna la urma n ai fost numai ratacitor prin desert , asasin profesionist, fascist, cap de porc, ci si moasa!

O coloana ruseasca aparu din bezna si Legionarul se repezi la mitraliera lui. Esti nervos? rnji Porta accelernd. Nu, mi place la nebunie! mri Legionarul. Porta fluiera o melodie si i zmbi femeii din spatele sau. Saniuta noastra e o adevarata cresa! Cnd gemenele vor merge la scoala, vor avea un livret de familie care le va uimi pe colege! nchide gura! spuse Legionarul care se suparase. Vrei cumva sa ai dovleacul si mai crestat dect acum? raspunse Porta. Cine ar ndrazni? Eu, zise Porta, punndu i cutitul la gt. Un om curajos, foarte curajos, la fel de curajos ca un porc gras..., rnji cu raut ate Legionarul. Nu apuca sa mai faca ceva. Micutul, care motaia, se trezi brusc si l pocni n cap cu minerul baionetei pe Kalb, care lesina. Sa te nveti minte sa ti mai curga balele pe Micutul cnd doarme. Porta rdea de se prapadea, gemenele ncepura sa plnga, mama era nelinistita si Porta i ntinse o sticla de vodca pe care ea o dadu la o parte cu dezgust. Porta ridica din umeri: N as vrea sa va plictisesc, doamna, ma numesc Josef Porta, soldat rangul nti si oc azional moasa. Legionarul se ridica tinndu si capul cu amndoua minile, si aprinse o tigara si se uit a la Micutul. Esti foarte smecher! Te sfatuiesc sa te uiti din cnd n cnd n spate, huiduma, s ar pu tea sa te alegi cu un cucui. Batrnul se strecura n turela: Ajunge, spuse el. Daca vreti sa va bateti, coborti! Colegii sunt acolo ca sa va ntm pne. Uite cum ti ai gasit sa ne vorbesti! Cine te crezi? Nu te mai enerva, nimeni n are nimic cu tine! Micutul se linisti, Porta njura si accelera, facndu ne sa ne lovim cu capetele de instrumentele de bord. Tunuri automate si mitraliere au intrat n actiune mpotriva noastra si auzeam proiectilele rapaind de blindaj. Mine S au explodat la trecerea noastra fara sa ne faca nici un rau si un rus, ncercnd sa sara pe tanc, rata sari tura si se rostogoli sub senile. Am vazut prin sistemul de ochire infanteristii ru gi fugind care ncotro pentru a se pune la adapost, n vreme ce un tanc inamic s a oprit si a tras n noi cu toate gurile de foc. Motorul turelei hurui, cifrele jucara n fata ochilor mei, vrfurile triunghiurilor se suprapusera, un ordin scurt... un bubuit rasunator... si o grenada de 8,8 fac u bucati blindatul. Am curatat drumul cu aruncatorul de flacari si am luat o la go ana n noapte.

Trebuia sa primim paisprezece zile de odihna. Ne au dat, n schimb, cincizeci de grame de brnza de om, pe care trebuia sa le luam de la bucatar. Dar de mult nu mai era brnza. Atunci ne au daruit o fotografie n culori a lui Hitler si ne am ntors pe pozitii f ara sa ne fi odihnit si fara brnza. Porta s a dus drept n tufisuri si a descoperit imediat cum sa foloseasca fotografi ile Fhrer ului. Capitolul douazeci si doi FUGARI O lumina palida ncepea sa mijeasca la orizont. Porta angaja tancul pe un drum ngus t de padure. Eram pe jumatate adormiti, nu ne simteam bine, femeia plngea, nou nas cutele, pe care mirosul necacios al munitiei le deranja, tuseau si scnceau fara nce

tare. O frna brusca ne a facut s ne repezim nspaimntati la fantele de observatie. La distanta mica n fata noastra niste umbre alergau n dezordine si o masina, asezata de a curme-zisul drumului, parea ca era acolo ca sa mpiedice trecerea. Legionarul trase o njuratura si trecu la mitraliera. Calm, calm! spuse Batrnul. S a tras si am fost cuprinsi de panica atunci cnd am vazut un aruncator de grenad e antitanc ndreptat spre noi. Cifrele instalatiei de ochire se nvrteau n fata ochilo r mei. Gata de tragere! zise automat Micutul. Becul rosu clipeste cu rautate, o grenada a fost asezata n chiulasa tunului, o mul time s a adunat n centrul vizorului, degetele se crispeaza pe tragaci. Tac tac ta c, latra mitraliera... apoi bubuitul se stinge n padure. Strigate, chemari, oameni care apar si se ascund printre copaci. Nu i lasa sa fuga, spuse Batrnul, se vor ntoarce sa ne faca praf. Turela se nvrteste la ora 10, triunghiurile se unesc, un uruit... si un gheizer de foc, pamnt si membre nsngerate tsnesc spre cer. Motoarele urla si fugim de ambuscada. Ce am simtit atunci cnd ne a aparut n fata ochilor adevarul ngrozitor? Spaima? Nu c red; mai degraba usurare, o usurare amestecata cu putina apasare. Barajul nu era dect o caruta care se prabusise sub o ncarcatura prea grea. Tragatorii inamici? R efugiati, femei, copii, batrni bolnavi sau epuizati. Bazooka? Oistea carutei. Capa cele tancului au fost deschise cu precautie, ochii nostri aprinsi au fotografiat dezastrul, urechile noastre au auzit gemetele muribunzilor n paduricea mprimavara ta. Am nchis capacele; leganndu se pe senile, uriasa masina a mortii a parut ca se pleaca n fata victimelor sale, apoi, ducnd cu ea niste soldati ngroziti, o rusoaica si copiii ei nou nascuti, a disparut n padure, urmarita de blesteme. Putin mai departe am ntlnit doua tancuri distruse, rasturnate ntr un sant, de la ca re am reusit sa recuperam benzina cu ajutorul unui furtun de cauciuc. Trei pusca si rusi rataciti au fost mpuscati nainte sa si poata da seama ce anume se napustea n spatele lor. Zvasticile de pe turela erau att de murdarite nct nu se. mai vedeau. n vreme ce uruitul artileriei grele rasuna n departare, femeia ardea de febra si delira. Batrnul clatina din cap. Mi e teama ca va muri. Ce putem face? spuse Legionarul cu minile crispate. Batrnul l privi lung: Sunteti ciudati cu totii! Dumnezeule, ce ciudati sunteti! Sunteti capabili sa uc ideti pe oricine si uite ca va e teama pentru viata unei femei necunoscute, pur si simplu pentru ca e aici si respira aerul vostru stricat! Nimeni nu gasi o vorba de raspuns. Era aproape noapte atunci cnd ne am oprit, obs ervnd prudenti prin trapele tancului flacarile care luminau orizontul. Trebuie sa fie un oras destul de important, poate Osia, spuse Porta. Esti bolnav, Osia e mult n spatele nostru, zise Batrnul. E Brodni sau Lemberg. Ce conteaza care este? Zise Legionarul. Arde. Norocul nostru ca nu suntem acolo! Micutul i a zarit primul: doua mari camioane diesel nemtesti cu nsemnele aviatiei . Erau acolo vreo zece aviatori care dormeau; putin mai departe, ascunzndu se n cmp, cam o suta de femei si copii. Toti au sarit n picioare cuprinsi de panica atunci cnd am naintat tacuti spre ei si s au uitat nlemniti la uniformele noastre negre s i la palaria dungata a lui Porta. Printre ei erau doua infirmiere nemtoaice, singurele care reusisera sa scape din tr un spital unde rusii i mascasera pe toti. Se ascunsesera ntr un sat; curnd sosis era mari unitati rusesti de infanterie, dar soldatii, de data aceasta corecti, l e avertizasera n privinta celor care veneau dupa ei, despre care spuneau ca sunt d e temut Toti locuitorii se ascunsesera atunci n padure, n care se trsera zile n sir, d in ce n ce mai epuizati. Li se alaturasera alti refugiati: polonezi, germani, rus i, letoni, estonieni, lituanieni, balcanici. Toti acestia alcatuiau acum un conv oi de fugari nenorociti, uniti, indiferent de nationalitate, prin groaza de blin datele rusesti care naintau rapid. Aviatorii i adusesera pna aici Mitraliati de mai multe ori, multi murisera si fusesera aruncati din masini ca sa faca loc al-tor a. La iesirea din padure, convoiul, atacat nca o data, se trse pna aici. Dar de data aceasta aviatorii se saturasera: pur si simplu renuntasera. Prabusiti pe jos, do rmeau sau ne priveau indiferenti pe noi, care stateam n picioare n fata lor, cu ar

mele n mini. Un feldwebel, ntins cu minile sub ceafa, ne spuse cu un zmbet dispretuito r: Ce faceti, eroilor blindati? Alergati dupa victorie?. De ce nu l chemati pe Ivan ca sa trosniti din puscoacele voastre? Ei? Scrbe de fascisti! Micutul sari: Ce ai zis, porcule? l terminam, Batrne? Liniste, Micutule, spuse Batrnul privindu l pe feldwebel cu ochii mijiti. Si ce ai de gnd sa faci acum? Feldwebel ul ridica din umeri: Sa i astept pe rusi si sa trag n ei. Si ei? zise Batrnul, aratnd femeile si copiii care alcatuiau fundalul scenei. i las pe toti pe mna lui Ivan, doar daca nu vrei sa i iei cu tine n cautarea victor iei! M am saturat si mi e de ajuns sa ma gndesc la pielea mea. Cu att mai rau pent ru ei! Ai priceput, amice? ntre Batrnul si feldwebel se isca o cearta violenta; altii s au amestecat n ea. Fem eile plngeau si se rugau sa nu fie parasite. Dar aviatorii au ramas necrutatori pn a la capat. Credeti ca am scapat de Ivan ca sa fim spnzurati de jandarmii nostri? spuse feldw ebel ul. Deodata l am vazut pe Legionar naintnd si atintind pusca mitraliera spre feldwebel . Lasilor! Tot razboiul v ati lafait pe aeroporturi, departe de front, si acum, cnd e lata, va scapati n chiloti. Va omor ca pe niste cini daca nu plecati cu femeile astea! Se asternu o tacere de moarte. Ne ndepartasem la ctiva pasi de Legionar, care, apl ecat nainte, parea gata sa sara. Unul dintre aviatori ncepu sa rda: Hai, trage, pocitanie! De ce nu tragi? Aceleasi cuvinte mari ale lui Goebbels! A m obosit sa le tot ascultam! Altii repetara n cor. Atentie! sopti Batrnul. O sa iasa rau. Ne am ndepartat ncet, gata sa trecem. Hai! i luati cu voi? suiera Legionarul. Chistocul i tresalta n gura si scntei mici i cadeau pe piept. Pentru ultima oara, da sau nu? Bravo, eroule! Aparator al femeilor! rnji un soldat. O sa ti ridicam o statuie pe un morman de balegar! Se auzi un hohot de rs. O flacara mica iesi din teava neagra albastruie si rsul se stinse ntr un horcait. Soldatii cenusii se rasuceau pe jos si unul dintre ei se tr spre noi n patru labe, tipnd ca un dement. Arma latra din nou; trupurile deja ucis e sarira iarasi sub rafala de gloante. Trei aviatori ramasi n viata au fost mpinsi n cabinele camioanelor n care se nghesuisera fugarii buimaciti si tacuti. Cu blindatele n urma, convoiul se urni spre nord vest, departe de oamenii nsngerati n uniforme cenusii, care murisera de mna camarazilor pentru ca nu avusesera curaju l nici sa traiasca, nici sa moara. Grupuri mici de soldati deznadajduiti se trau pe drum. Camarazi! Luati ne si pe noi..." strigau cu totii, dar camarazii dispareau ntr un nor de gaze de esapament. Unul dintre camioane a ramas n pana si ncarcatura lui om eneasca a trebuit sa continue drumul pe jos. Velenski: un sat ntre alte mii de sate, n Ucraina sau n Polonia, coplesit de un suv oi de fugari care se oprisera aici pentru putina odihna si soare. Grabiti va! se auzea fara ncetare. Dar era complet inutil. Prabusirea de care era amenintata Armata a III a blindata si coloanele rusesti foarte iuti, pe care ne temeam ca le vedem sosind n orice c lipa, erau motive mai mult dect suficiente pentru a i goni din urma pe nenorociti i aceia. Grenadieri nemti si prizonieri de razboi rusi alergau ca niste pui speri ati n mijlocul multimii. S au adunat n jurul tancului nostru, cu aceeasi ntrebare pe buze: Unde sunt rusii? Timp de zile ntregi, armata germana n debandada si armata civila a fugarilor trecu

sera prin satul Velenski. Teama strngea maruntaiele tuturor: teama de rusii care atacau, teama de prabusirea totala a fronutului, teama de blindatele care strapu ngeau ici si colo, strivind ntr o clipa o coloana de refugiati, teama de avioanel e care semanau flacari si moarte. Si n plus mai erau oboseala, foamea, furtunile, frigul, ploaia, bolile, masinile de nefolosit, amintirea caminului parasit, gndul la cei morti, munca de cincizeci de ani care ardea n departare. Du lieber Gott! Dumnezeule! Numele Domnului se nalta spre cer n toate limbile, dar nu foloseste la nimic, Blin datele nainteaza fara oprire, ca niste naluci, pe pamntul mbibat de snge. Una dintre infirmiere gasise putina morfina pe care o dadu mamei gemenilor iar n oi, la rndul nostru, facuseram rost de lapte. Apoi a trebuit sa plecam iarasi, dar sute de mini rugatoare se ntindeau spre noi: Luati ne cu voi! Pentru numele lui Dumnezeu, nu ne lasati aici X n schimbul unui locusor ni se ofereau lucruri de necrezut. Ciorchini omenesti s au catarat de tanc; erau peste tot, pe turela, n fata, n spate, pe aruncatorul de gr enade, de a lungul tunurilor, asezati ca niste rndunele pe srma, umar lnga umar. nju raturi si strigate, amenintari, blesteme, nu le pasa de nimic. Groaza de cei care veneau n urma noastra era infinit mai mare dect cea pe care le o strneau armele no astre. Batrnul dadu din cap, descurajat: Doamne, ce o sa mai avem de luptat! Am luat cu noi n tanc ctiva copii, apoi, cu trapele zavorte, a nceput marsul mortii. Ctiva kilometri mai departe drumul iesea la o cale ferata pe marginea careia se af lau alte tancuri. Erau din Regimentul 2 si, ca si noi, pierdusera orice legatura cu compania lor. Un locotenent de optsprezece ani lua coman-da celor cinci vehicu le si ordona refugiatilor sa coboare, dar nici unul dintre ei nu i dadu ascultar e; din contra, se catarau din ce n ce mai multi pe tancuri. Tnarul locotenent se nto arse la postul lui, strecurndu se prin capacul de jos, caci erau att de multi refu giati pe turela nct nici nu se punea problema sa deschida capacul de sus. Anunta p rin radio ca singurul drum pe care puteam merge trecea pe sub calea ferata si ca tunelul, foarte strmt, abia ajungea pentru tancuri. Toti refugiatii trebuiau, dec i, sa coboare ca sa nu fie striviti, dar li se promitea n mod solemn ca se vor ur ca din nou pe tancuri dupa ce acestea vor trece prin tunel. Pierdere de vreme! S au facut ca nu aud, nimeni nu voia sa se miste si chiar si femeile ale caror cop ii cazusera deja de pe tanc stateau tintuite la locurile lor. Primul vehicul se nscrise pe o panta foarte abrupta, leganndu se att de tare nct ctiva refugiati si au pierdut echilibrul si au cazut. S au ridicat n ultima clipa pe t aluzul salvator, aproape sub tancul nostru care venea uruind, incapabil sa frneze pe drumul alunecos, nclinat la 35. mpietriti, am vazut primul blindat intrnd n tunelu l ngust unde nenorociti au fost fie striviti ntre beton si otel, fie aruncati cu fo rta pe jos. Porta se agatase de frne, dar tancul de 65 de tone derapa implacabil spre multimea viermuind si urlnd de groaza care a fost strivita ntr o clipa sub sen ile. La vederea acestui spectacol, mai multi dintre fugarii atrnati de tancul nos tru au sarit repede jos, dar prea trziu! Al treilea tanc n a putut sa i fereasca si i a strivit, la rndul sau. Ctiva dintre acei nefericiti au ncercat sa se faca mic i, ntre blindate si peretele tunelului; au fost transformati ntr un terci cenusiu rosu care se scurgea de a lungul peretelui ea o vopsea groasa. Un baietel plngnd se arunca n fata tancului ca sa ne mpiedice s o strivim pe mama lui, care zacea pe j os, lesinata. Fetisoara lui ngrozita disparu ca aceea a unui nceat, nghitita de bot ul blindatului. Tancul scrsnea, vibra si parea ca nainteaza printr o substanta alun ecoasa care nu era altceva dect multimea trupurilor pe care le strivea. Ne am opr it, n sfrsit, de cealalta parte a caii ferate. Tnarul locotenent, cuprins de o criza de dementa, ncepu sa se nvrta n jurul lui ca un titirez, smulgndu si decoratiile si epoletii, apoi, dupa ce s a degradat, a pus mna pe pistolul mitraliera si a tras n noi. Fara sa rosteasca un cuvnt, Porta si a luat pusca si a ochit: tnarul ofiter c azu dnd frenetic din mini si din picioare; o alta mpuscatura bubui si ramase nemisca t. Refugiatii care scapasera din tunel ca si cei care ne urmasera pe jos alergau ac um spre noi, beti de furie si amenintndu ne. Au pus mna pe ochitorul unui tanc si l au sugrumat, pe loc, sub ochii nostri. Avea sa vina si rndul nostru. Haita se n apustea spre noi, fluturnd arme si ciomege. Batrnul sari n tanc, dar nainte sa fi av

ut timp sa nchida capacul, ctiva oameni, care se catarasera daja pe blindaj, arunc ara cu grenade de mna si o schija l rani la obraz. Un alt tanc fusese luat cu asal t si echipajul, macelarit imediat, fusese aruncat pe drum. Batrnul tremura. Doamne, ce trebuie sa fac? Porta se apleca n spate si spuse repede: Misca te, Batrne. Ordona. Acum raspunzi de patru hodoroage. Face ti ce vreti! Nu mai pot, plnse Batrnul si se arunca n fundul tancului, unde Mi cutul l mpinse cu piciorul. Bine, zise Porta, te ntelegem, bietul de tine! Esti tata, mai bine sa nu te uiti la asta. Se ntoarse spre micul legionar care astepta sa transmita ordinele n fata statiei ra dio. Deschideti focul aspura fugarilor. Tancul capturat trebuie distrus si toti oamen ii narmati trebuie lichidati. Fugarii care pusesera stapnire pe tanc aveau fata de noi cele mai rele intentii s i prima grenada zbura pe deasupra capetelor noastre. Am ndreptat instinctiv tunul spre ei, triunghiurile s au unit si Micutul anunta laconic: Gata pentru tragere. Becul rosu clipi, o flacara de un metru lungime iesi din gura tunului si n aceeas i clipa turela tancului inamic se prefacu n tandari, ntr o coloana de foc de unde se auzea carnea sfrind. Din toate gurile izbucni un urlet de furie; o grenada rach eta spinteca pamntul n apropierea noastra, alta smulse senilele unui tanc care rasp unse tragnd cu toate gurile de foc. ncepu atunci o varsare de snge de nedescris, macelarirea acelor oameni cuprinsi de panica, disperati, pe jumatate nebuni si aproape lipsiti de aparare. Oroarea acea sta a durat zece minute. Cnd totul s a sfrsit, am reparat senilele tancului stricat si ne am continuat drumul spre nord vest, ducnd cu noi o tnara mama muribunda, fe titele gemene si cinci copii ai caror parinti erau, fara ndoiala, printre cei pe care i masacrasem. Ctiva kilometri mai ncolo Porta ne arata cu degetul un copac n care fusesera spnzura ti trei infanteristi germani si am oprit tancurile ca sa ne uitam mai bine la cada vre. Fiecare dintre ei avea o pancarda cu aceeasi inscriptie: Tradatori si dezerto ri. Am meritat pedeapsa acesta corecta." Ce murdarie! striga Legionarul. Picioarele li se leganau ncet, ca pendula unui orologiu, gturile lungite peste mas ura pareau gata sa se rupa, lasnd doar capetele atrnate de funii. Am plecat tacuti. Ajungnd n apropierea unui sat, am fost ntmpinati de alti spnzurati, ntre care un gener al maior cu tablita: Am refuzat sa execut ordinele Fhrer ului." ntr un sant zaceau trupurile infanteristilor, ale artileristilor si cel al unui genist care putea f i recunoscut dupa epoletii sai negri. Toti fusesera mpuscati cu mitraliera, dar ai ci nu era nici o pancarta. Asta i treaba de jandarmi! zise Porta. Daca macar unul dintre gunoaiele astea ne cade n labe, l jupoi ntr o clipita! Allah ti a ndeplinit dorinta, raspunse Legionarul, aratnd niste siluete care se mi scau pe drum, n fata noastra. Erau acolo cinci jandarmi n carne si oase, care ne au facut semn sa oprim. Cu cas ti de otel, narmati pna n dinti, cu fete de bestii, ne promiteau nimic bun. Ne vor spnzura, suntem prea departe de regiment, spuse Batrnul. Porta frna lnga jandarmi si celelalte tancuri oprira putin mai n spate, n mod vadit nelinistite de ceea ce avea sa urmeze. Un feldwebel si un subofiter cu mini de ca lau venira la noi. Legionarul ntredeschise capacul, n vreme ce oamenii se asezara n fata tancului si ne ntrebara cu grosolanie: Cine sunteti? Blindate! rnji Legionarul. Nu fa pe desteptul! striga feldwebe ul. Actele, repede, altfel te duci sa te lege ni, camarade. Regimentul 2 blindate, minti Legionarul. Ce? Regimentul 2? striga feldwebel ul stacojiu la fata. Hai, iesiti! Sunteti bun i de spnzuratoare! Porta l dadu la o parte pe micul legionar, trnti capacul si arunca nainte tancul, ca

re trecu peste trupurile celor doi jandarmi, n vreme ce mitraliera deschisese focu l asupra celorlalti. Unul dintre ei a fost lovit imediat si cum i anuntasem prin radio pe camarazii nostri ca aveam de a face cu partizani rusi travestiti, toate blindatele ncepura sa traga n jandarmi. Porta iesi pe cmp, accelera si ncepu sa i vn eze pe cei care si aruncasera armele ca sa poata fugi mai repede. Ultimul se opr i, ridica minile, dar casca gura ntr un strigat de groaza cnd monstrul de otel se n apusti asupra lui. Micutul ne arata alti doi, ascunsi ntr un sant, care ndreptasera spre noi o mitraliera. Blindatul nostru ntoarse pe loc, dar nainte sa fi avut maca r timpul sa terminam manevra, unul dintre celelalte tancuri se napustise si lamur ise totul. Metodic, fiecare tanc trecu nainte si napoi peste trupuri, cu o bucurie sadica, apoi blindatele au fost puse la adapostul caselor si camuflate mpotriva bo mbardamentelor aeriane. Cele patru echipaje s au instalat n aceeasi casa, unde a fost amenajat un colt pe ntru gemene si mama lor, a carei stare era att de grava nct si pierdea cunostinta n fi ecare clipa. Data n grija unui tnar medic al unui batalion de infanterie, acesta ex amina bolnava si i dadu diferite pilule, dar medicamentele ramneau fara efect. Ai urnd, nenorocita ncerca fara ncetare sa se ridice; trebuia sa stam cu rndul la capati ul ei si Batrnul si pierduse orice speranta de a o salva. Ct despre gemene, le hran eam cu laptele furat de la furierul batalionului. Ceilalti cinci copii stateau si ei cu noi; unul dintre ei, un baietas nchis n el s i tacut, ne privea cu atta ura, nct Batrnul ne avertiza: Fiti atenti, nu l lasati sa se atinga de vreo arma. Baiatul asta e n stare de oric e. ntr o zi chiar l scuipa n fata pe Micutul, care voia sa se joace cu el. Batalionul era sub comanda unui maior batrn, care se minuna ntr att de tancurile no astre, nct se credea n stare sa respinga orice atac, de oriunde ar fi venit. n fieca re zi, elemente din unitati dezmembrate ngrosau rndurile batalionului, care ncepea nc et ncet sa semene cu un regiment. Maiorul se mpauna, se juca de a generalul si visa lupte eroice. Toti civilii au fost pusi sa construiasca lucrari de aparare n juru l satului si un feldwebel batrn si lipsit de experienta, raspunzator de plutonul an-titanc, era convins ca cele doua tunuri ale sale vor fi un obstacol teribil p entru blindatele rusilor O sa te lamuresti tu! spuse rznd un subofiter de blindate care se afla acolo. Aste apta putin sa vina Ivan cu T. 34 ale lui si sa defileze prin fata transeelor voa stre. O stergeti iepureste, va zic eu! Feldwebel ul i privi de sus si le spuse oamenilor sai cu o voce rasunatoare: Comandantul a ordonat sa pastram pozitia pna la ultimul om. Primul care se va ret rage fara sa primeasca ordin va fi mpuscat ca tradator al patriei! Porta striga batjocoritor la echipajul tancului celui mai apropiat: Sunt aici niste baieti pe care i mannca pielea. Stateam asezati pe tancurile noastre si, n vreme ce noi priveam posomorti peisajul , Porta povestea una dintre istoriile erotice, la care se pricepea att de bine: Ah, daca ati fi vazut o! spunea el nsotindu si descrierea cu gesturi. Balconasele ca niste briose! Ati auzit? Si niste picioare de iapa tnara! Un fund prea mare, e adevarat, dar era bine antrenata, putoarea! Ct despre restul!... Ah, prieteni! Micutul ofta lung, cu gura cascata. Nu mai pot! Repede, un bordel! Cum? Povestea mea ti da mncarimi n chestia aia! spuse Porta rznd. mpuscaturi violente au ntrerupt urmarea. Ce dracu! spuse Batrnul, ridicndu se dintr un salt. Rusii aparura aproape n acelasi timp la mica distanta de noi, mai nti cteva siluete izolate, apoi a companie ntreaga. naintau cu prudenta; un ofiter le facu semn cu re volverul. Ne am urcat pe tancuri, cteva rafale de mitraliera i au facut sa dispara rapid, d ar mpuscaturile se nteteau n spatele noastru. Porta, scoate saniuta, zise Batrnul. Trebuie sa mergem n sat sa vedem ce se ntmpla. Am chemat prin radio celelalte trei tancuri si, n ciuda amenintarilor si strigate lor infanteristilor, am parasit ncet pozitia ca sa ne ndreptam spre case. Acolo era iadul. Rusii misunau n jurul caselor si trageau ca niste salbatici n toat e directiile. Cele patru blindate s au napustit uruind pe strada principala, unde

o ntreaga companie era aliniata cuminte, ntorcndu ne spatele. Am cazut ca popicele s i cei care nu erau morti au fost culcati la pamnt de a doua salva. Un mic blindat rusesc de tip 60 zbura n tandari la numai 25 de metri de gura tunului nostru de 8 ,8. ntr un sfert de ora, socotelile au fost ncheiate si satul curatat, dar acesta nu era, fara ndoiala dect un scurt ragaz pna la sosirea tancurilor T 34 si a artiler iei antitanc. Totusi veni seara fara sa se fi ntmplat nimic, n afara de cteva mpuscat uri izolate schimbate ntre patrulele celor doua parti. La miezul noptii a murit mama gemenelor. Am nvelit o ntr un pres subtire ca s o nmor mntam n zori. n vreme ce Batrnul tinea n brate gemenele si Micutul biberoanele, noi n e ntrebam cu spaima ce aveam sa facem cu sugarele. Nu putem continua sa le tinem cu noi si, pe de alta parte, daca le predam comand oului pentru copii gasiti, Dumnezeu stie ce se va alege de ele! Fiecare si spuse parerea, dar nici una n a fost acceptata. De cteva clipe auzeam zg omote afara si ne gndeam ca sosisera iarasi refugiati. Deodata usa se deschise: u n urias cu fata tuciurie si cu pometii proeminenti, cu o ca-ciula de blana pe cap , statea n pragul usii n mantaua lui vatuita, cu un pistol mitraliera sub brat. Le gionarul, care tocmai si verifica revolverul, trase. Rusul nalt cazu fara un strig at. Porta i smulse arma, Micutul stinse lampa Hindenburg si am iesit n graba. Strad a misuna de rusi. Ne am repezit la adapost, lnga o casa. Maiorul comandant de batalion, care se barbierea linistit, fara ndoiala aducndu si aminte de anii frumosi petrecuti la Universitatea din Gttingen, deschise usa ca s a vada de unde vine harmalaia. N a mai avut timp; a cazut cu pamatuful n mna si pu tina spuma de sapun stropi pragul. Ctiva ofiteri care iesisera n pijama se prabusi ra sub rafalele de mitraliera, apoi niste urlete ascutite se amestecara cu rapait ul armelor automate: erau strigatele femeilor violate de soldatii mongoli chiar n mijlocul drumului, n noroi si murdarie. Unele dintre ele adormisera linistite, cu c opiii n brate; s au trezit brusc, apucate de mini nghetate. Rsete si strigate se ame stecau ntr o nvalmaseala ngrozitoare. Ordine scurte se ncrucisau, amenintarile, njurat rile, blestemele erau ntrerupte de focuri de arma. ntr o casa unde se refugiasera cincizeci de civili intrara un sergent si opt soldati. I au pus la zid pe barbat i si pe adolescenti, i au mpuscat pe loc, apoi au dezbracat femeile una cte una si le au violat. n alta parte, un locotenent de infanterie si ctiva secretari, surpri nsi n biroul companiei, au fost aruncati n genunchi; un caporal siberian i apuca de par unul dupa altul, le trase capul pe spate si le taie linistit gtul. Un taran d in Ucraina care ncerca sa si scape fata din minile unui siberian a fost dobort cu p atul armei si i s a taiat si lui gtul; sngele tsni ca dintr o fntna arteziana si fata a fost violata alaturi de cadavrul nsngerat. O femeie complet goala, cu parul desple tit, fugea pe strada tipnd, urmarita de doi soldati, dar se mpiedica si cei doi se aruncara asupra ei. Porta se ridica pe jumatate si ochi cu grija: primul mongol , deja n plina actiune, a fost atins la tmpla; trupul lui sari n aer si cazu greoi n ainte. Celalalt, care tinea picioarele femeii, a primit un glont chiar n frunte s i s a prabusit, ncovoiat de durere. Doispe! rnji Porta. Micutul, care se juca cu o legatura de grenade, mria ca o fiara. Batrnul rasufla adn c, facu semn ctorva dintre tragatorii nostri ascunsi n spatele unei case si striga nflacarat: nainte! Toata grupa noastra, cuprinsa de o furie nebuneasca, sari tragnd cu toate armele. Rusii, care ne credeau n plina retragere, au ramas o clipa mpietriti de uimire. Salveaza i pe copii! i striga Batrnul lui Porta. Porta si Micutul fugira n directia, casei noastre, dar rusii constraata-cau deja. Grenadele suierau, rafalele matura iarba, imposibil sa te apropii de casa! Am sarit ntr o groapa unde se aflau deja patru rusi morti ale caror trupuri ne au folosit drept parapet si am instalat repede o mitraliera grea. La rndul lui, Por ta pusese mna pe o bazooka aruncata ntr un sant, ngenunche n mijlocul drumului, ochi si trimise o grenada chiar n mijlocul celor ce ne atacau. Alte grupuri de soldati n uniforme cenusii continuau sa vina. Deodata usa casei u nde se gaseau copiii si moarta se deschise. Baietelul care ne ura att de tare ies i, naltnd o bucata de pnza alba. ncerca sa ajunga la trupele rusesti dar, dupa ctiva pasi, se prabusi sub o ploaie de gloante. Micutul njura si am trecut prin toate c

hinurile din lume ca sa l mpiedicam sa iasa din groapa. O grenada de mna exploda n fata casei si Legionarul raspunse cu cteva rafale de mitraliera. Cele doua gemene puteau fi auzite de departe plngnd si fata unei femei se arata o clipa n cadrul unei terestre. Brusc aparu o silueta cenusie... o miscare a bratului, un obiect nchis la culoare aruncat pe fereastra: o explozie asurzitoare, n timp ce trei flacari ur iase tsnesc prin ferestrele mici. Plnsetele ncetara... Batrnul si prinse capul n mini: Sa mergem, zise el. Nu mai avem nimic de facut aici. Porta a fost ultimul care a fugit. S a ridicat cu mitraliera n brate si a tras o u ltima salva n rusi. Micutul, nnebunit de furie, jura sa razbune gemenele, ucise de o grenada ruseasca ce ar fi putut fi la fel de bine germana. Un infanterist ina mic aparu n fata noastra. Micutul l lovi cu revolverul n fata si i zdrobi capul. Un zgomot foarte limpede de trupa n mars se apropia, asa ca ne am apucat sa fugim att de repede nct Legionarul, cu respiratia taiata, a fost pe punctul sa renunte. N e am oprit la o trecere ngusta si, camuflati bine, i am asteptat pe urmaritori. Ce o sa le mai tragem eroilor, rosii! zise Porta. Am aparut curnd n grup compact, fara sa banuiasca capcana. Chiar n mijlocul treceri i au fost prinsi sub focul ncrucisat al armelor noastre si macelariti. Unul dintr e ei, care fugea n patru labe, ncasa cutitul Micutului ntre umeri. Se mai tr ctiva met i, apoi se. prabusi tremurnd ndelung. O mpuscatura bubui n spatele nostru si i am auzit pe rusi cum i vnau pe ctiva dintre ai nostri, care se mprastiasera. S o stergem, spuse Batrnul. Aici miroase a gloante n ceafa! n liziera padurii spinii ne sfsiau minile si fetele. Si toate astea pentru nimic! zise Porta. Ce vrei sa spui? ntreba Batrnul. Acolo! zise Porta si arata cu degetul niste siluete neclare care se ascundeau n t ransee si n gropi. Batrnul lua rapid o hotarre: trebuia sa profitam de ntuneric ca sa ncercam sa nconjur am pozitiile trs, dar abia ncepusem sa ne miscam cnd o voce striga n noapte: Halt! Wer da? Am scapat! exclama Porta. Suntem de ai vostri, prietene! Sunt cu siguranta de ai nostri, spuse vocea, dar acum pe un ton mai linistit. Binenteles! zise Porta rznd. Treceti n dreapta si naintati! ordona vocea. Aveti grija, am pus mine! Chiar asa? striga Micutul. Mi ar fi placut mai mult niste oua rosii! O mna ne ajuta sa coborm n transee si, n ciuda noptii, am vazut un epolet de argint pe umar. Batrnul lua pozitia de drepti, dadu raportul si declara ca soseam de la B atalionul 87 infanterie. Ca niste hopa mitica, o grupa de lancieri se ivira si n e privira uluiti: Ia te uita, zise unul dintre ei, credeam ca un soldat neamt ramne acolo unde se a fla. Porta se ntoarse si rnji: Asta i pentru altii, batrne! nca n ai priceput? Mare dobitoc! adauga Micutul pe un ton condescendent, dar un ofiter i ordona sa ta ca.

Cnd luptam n Maroc, spuse Legionarul, nu trebuia sa facem dect un singur lucru: sa ne ntoarcem spre Mecca si sa spunem Ins Allah". Si apoi porneam de a dreptul! Aici ce sa mai spunem? Deci nainte, baieti! Noi suntem putregai si vom crapa pentru alt putregai. Tunuri, mitraliere, aruncatoare de flacari, bazooka, mine, bombe, grenade: cuvin te, poate! Dumnezeu, totusi, stie ce amintesc ele! Camarazi, venim... Si toti acesti oameni n uniforma, beti, gelosi, bolnavi, nspaimntati atacau. Prada va asteapta! Sngele, femeile, bautura! Mine veti fi morti! Si noi de asemenea.

Viva la Muerte! Capitolul douazeci si trei TRAIASCA MOARTEA Gata! Iar am intrat la apa! zise Porta. De fiecare data cnd comandoul e refacut, ne arunca n groapa cu rahat! Atta vreme ct ne lasa n pace, n ai de ce sa protestezi, spuse Batrnul. Dupa ce si curata jobenul cu o crpa pentru sters armele, Porta propuse o partida d e carti. Ivan poate sosi dintr o clipa n alta, mri Stege prost dispus. Ar fi mai bine sa ne odihnim. Dar vazndu i pe camarazi cum ncep sa joace pe fundul unei gropi de grenada, nu se m ai putu abtine, si ceru carti. Micutul si mpodobise capul cu o scufita de nenchipuit , probabil o ramasita a unui vechi melon pe care Porta l sfatuise s o poarte. Ulu it, von Barring ceru explicatii. E o palarie tip Napoleon, pe care Micutul a gasit o la balamucul din Brodni, decl ara Legionarul. Mi ar place totusi foarte mult sa nu cadeti n ridicol, mormai von Barring. Colone lul nu suporta asa ceva! Dar, domnule capitan, nu putem totusi continua sa purtam mansoanele pentru teasta " la nceputul primaverii! interveni Porta. Cum acoperamintele de armata ne fac rau la par, camaradul a pus caciulita asta de munte! Von Barring ne privi cu o nfatisare de nepatruns, scutura din cap si disparu n lung ul transeei, urmat de locotenentul Vogt. Timp de cteva zile sectorul nostru de front a fost calm; rusii din fata stateau l inistiti si schimbam mesaje de la o transee 1a alta. Unul dintre rusi, care vorb ea foarte bine germana, ne promitea lucruri minunate n cazul ca acceptam sa arunc am armele si sa trecem la ei. Mii de perechi de picioare frumoase va asteapta la Moscova! striga el. E adevarat ce spune paduchosul asta? ntreba Micutul, brusc foarte interesat. Poti sa te duci sa l ntrebi! l sfatui Porta. Micutul iesi din transee, si puse minile plnie la gura si striga din toate puterile : Aici Micutul! Ce tot povestesti de tipele tale din Moscova? Daca ai dovezi, am p utea discuta. Putin dupa aceea rusul raspunse: Vino aici, Micutule, ti vom da un bilet pentru rapid, care te va lasa n mijlocul c elui mai mare bordel din Moscova. Micutul se gndi o clipa: E prea frumos sa fie adevarat ce spune boul asta. Si adauga cu profund dispret: Nu esti dect un laudaros si un ticalos rosu! n pofida linistii aparente, ntaririle de artilerie soseau ziua si noaptea, fara ntre rupere. Apoi, ntr o dimineata, devreme, am zarit foarte sus pe cer un mic avion ar gintiu cu aripi ca de libelula. Observator de artilerie, declara Heide. Crezi ca esti destept? spuse Porta prost dispus. Heide a avut diplomatia sa nu raspunda. La noua fix a nceput bombardamentul. Mii de obuze, de grenade, de rachete s au revarsat peste transee, dnd impresia unei e xplozii nentrerupte. Ghemuiti n gropile noastre, ne aflam sub o imensa umbrela de otel incandescent. Doua ore de iad! Si brusc tirul nceta. Se asternu o tacere nel inistitoare. Am descoperit uimiti nu numai ca nici unul dintre noi n avea nici ce a mai mica zgrietura, dar si ca armele si munitiile ramasesera intacte. Acest nor oc exceptional pro-voca n toata pozitia un hohot de rs homeric si eliberator. Atun ci au aparut deasupra copacilor valuri de avioane tragnd dupa ele o trena de bomb e cu fosfor si cu benzina. Cine nu reusea sa se adaposteasca era curatat ntr o sec unda. Macelarii" ne au pisat timp de o ora, apoi dupa o scurta pauza, artileria a atacat din nou. Porta privi n sus si mormai:

Petrecerea asta o sa tina pe putin doua zile! N as fi crezut ca se... N a putut sa si termine vorba. O explozie extraordinara l arunca n groapa sa si o p loaie de pietre si otel cazu pe capetele noastre. Ce rahat! striga Micutul. De data asta fara prostii, altfel ne am ars! Legionarul, care asculta la statie, ridica mna: Ne chema comandantul de batalion, dar e imposibil sa aud vreun cuvnt. Mai ncearca, i striga locotenentul von Lders, comandantul nostru de companie. Legionarul nvrti disperat manivela de apel si deveni brusc foarte atent. i zmbi loco tenentului von Lders: Domnule locotenent, zise el, sa nu credeti ca am cazut n cap, dar comandantul toc mai a ciripit ca generalul de armata vine cu el sa inspecteze pozitiile noastre. Sunt pe drum! Lders si noi nsine l am privit ncremeniti, ca si cum ar fi cazut din luna. Doamne, fie ti mila de noi! spuse locotenentul. Ce nu merge? ntreba Micutul. O sa primim oare artilerie? Nu, un general de corp de armata, rnji Porta. Asta mai lipsea! exclama Micutul. O sa vedeti ca animalul ala ne arunca exact n l abele lui Ivan! Dac as putea s o sterg pe usa din dos! Locotenentul von Lders primi ordinul sa l astepte pe general la o cotitura a unui drum desfundat ca sa i conduca, pe el si statul lui major, pe linia frontului. nj urnd de tot si de toate, Lders i ordona Batrinului sa l urmeze cu comandoul. Hai, la drum! spuse Lders si ncepu sa fuga ca sa traverseze spatiul descoperit car e ne despartea de transeea urmatoare. Ne am fi lipsit bucurosi de povestea asta! zise Porta. Sa vezi acum fericire pe capul fricosilor! Rusii ne au prins imediat sub focul unei mitraliere grele, instalata pe o naltime , chiar n fata noastra. Culcati ntr un sant, am reusit sa traversam drumul trs, apoi sa ne strecuram n spatele unui tufis care ne ascundea de privirile inamicului, dar nu ne ferea de gloante. Total epuizati, unii gata sa lesine, am ajuns, n sfrsit, la drumul desfundat. Ne am aruncat n sant si Micutul, gfind, ridica mna ca un baietas la scoala: Domnule locotenent, ce trebuie sa facem ca sa pupam si anul viitor o plimbare de soiul asta? N a primit nici un raspuns, fiindca generalul si mai multi ofiteri de stat major tocmai aparusera n curba. ntregul grup sosea dndu si aere de a lungul drumului. Epol etii rosu aprins, pasmanteriile de aur, crucile argintii straluceau orbitor, dar colonelul Hinka si capitanul von Barring pareau foarte prost dispusi: probabil nu primisera complimente. Locotenentul von Lders pocni din calcie si se prezenta: Locotenentul von Lders, comandant al companiei a 5 a. Aici se afla comandoul de a coperire, sub ordinele subofiterului Beier. Generalul se uita insistent cu o expresie de inchizitor la Lders si, fara macar sa i raspunda la salut, se ntoarse spre locotenent colonelul Hinka. nca unul din sleahta dumitale, cojonele? Fii atent! Nu i ordine, nu i disciplina! Asta nu mai este o comnie de armata, ci o centrala telefonica! Ati vazut vreodat a un locotenent prezentndu se unui comandant de armata cu o trupa raspndita ntr un sant de parca a fost vomitata acolo si cu oameni care rumega ca niste vaci ndopat e cu furaje? Ce adunatura pe porci murdari! Apoi, adresndu se lui Lders: Unde va es te masca de gaze? Si casca? Stiti foarte bine ca trebuie sa o purtati n permanent a! De cnd ne plimbam n linia nti cu sapca de garnizoana? Generalul era stacojiu. Abia atunci observa palaria fantezista a lui Porta si pe cea a Micutului. Si astia doi? Ce au pe cap? Porta se ridica cu o ncetineala nesfrsita si, sprijinindu se n pusca, declara: Un tilindru, domnule general! A, da, un tilindru! Hai! Da l jos imediat. Ai grija sa l pedepsesti pe omul aces ta, colonele. Apoi, ntorcndu se spre Micutul care morfolea linistit un fir de iarb a, cu scufita data pe ceafa: Si asta? Este probabil tot un soi de palarie si ai avut tupeul sa te mpopotonezi cu ea. Micutul se ridica speriat, se mpiedica si se ntinse ct era de lung, n vreme ce pisto

lul automat i alunecase n sant. Reusi, n sfrsit, sa se puna pe picioare. Da, domnule general, e doar o palarie Napoleon. Ce! (Micutul nu stia ce nseamna asta si credea cu toata convingerea ca o palarie melo n se numestee asa.) Generalul nchise ochii pe jumatate si, din stacojiu, deveni alb. Omul acesta, colonele, va fi trimis la Curtea martiala imediat ce regimentul va p leca din linia nti. l nvat eu minte sa si bata joc de mine! Bunule si dragule Ivan, murmura Batrnul, cnta le putin din orgile lui Stalin! Din nefericire, Ivan nu auzi nimic si sectorul ramase linistit. Generalul, nca foa rte furios, ceru sa vada pozitiile si, n timpul drumului, se adresa ironic unui lo cotenent care se aruncase pe burta n clipa cnd o grenada de 75 explodase pe drum: Ce cauti pe jos, locotenente? Ai pierdut ceva? Locotenentul se ridica rosu de rusine si l urma pe marele sef. Dupa ce inspecta pozitiile pe care le critica de la un capat la altul, generalul se angaja pe o p ortiune de teren descoperit pe care noi o strabatuseram cteva clipe mai devreme. Bucuria rusilor! n aceeasi clipa, din naltul colinei pri mitraliera. Trei ofiteri au fost raniti, dar generalul, teapan si nepasator, a strabatut zona fara macar sa le arunce o privire. Pe drum am fost ntmpinati de o salva de grenade dintre care una sfsie abdomenul locotenentului Lders, care muri imediat, iar alta smulse picio rul unui ofiter. Cteva zile mai trziu scapasem din locul acela infernal si l regas eam bucurosi pe locotenentul Halter, fostul nostru comandant, de curnd iesit din s pital. Cincisprezece zile de asa zisa odihna. Dar dupa prima noapte ne au trimis ntr un satuc care fusese locul de odihna al comisarilor rusi, apoi al aviatorilor germa ni. Ne au instalat, pe noi si armele noastre grele, n vreo zece vile frumoase, ia r eu si Stege am luat n stapnire un dormitor n care se simtea nca parfumul unei feme i. Mitraliera grea, amplasata n firida ferestrei, acoperea calea ferata. Legionar ul, Porta si Micutul instalasera alta mitraliera n pod si la etajul nti stateau loc otenentul Halter si restul comandoului. Micutul cobor la noi cu ctiva heringi si c u o sticla de vodca, se tavali n pat si mirosi cearsafurile ca un cine ce adulmeca o urma. Nu se poate, miroase a levantica! striga el alunecnd pe jos. Deodata scoase un urlet, disparu sub pat de unde se auzea un zgomot ciudat si, s pre marea noastra mirare, izbucnira tipete de femeie. Vocea Micutului ajunse la noi ca nabusita de o palma: Am agatat doua trfe! Proteste violente si n acelasi timp aparu de sub pat o pereche de picioare de fem eie. Stege se apleca, trase afara o fata ce se zbatea si, la rndul lui, Micutul i esi cu alta fata n brate. Porcule! striga ea Micutului, care ne arata ncntat captura. Amndoua aveau mbracaminte n acelasi timp civila si militara, dar fara ndoiala ca apa rtineau de Blitz madels" ale fortelor aeriene. Stege se uita la ele o clipa, banuitor: Ati dezertat? spuse el ridicnd o sprnceana. Nici gnd! raspunse sigura pe ea femeia blonda. n cazul asta putem sa l aducem pe comandant. Micutule, cheama l pe locotenentul H alter! Micutul casca gura uimit: Te ai ticnit? nti sa le luam noi! Ceilalti la rnd, de ce sa i chemam? Blonda i trase o palma: Nu suntem deloc ce crezi tu! Suntem niste fete foarte respectabile. Sunteti niste fete care au dezertat, o corecta Stege. Daca l chemam pe locotenen t si el si face datoria, vom vedea doua fete leganndu se la capatul unei funii. Aveti de gnd sa ne predati? ntreba nelinistita bruneta, care era cea mai tnara. Stege ncepu sa rda: Hai, spuneti ne povestea voastra! Ei bine, noi am ramas aici cnd celelalte fete au plecat la drum. Au plecat la drum" suna bine! rse Stege. Ce au luat? Rapidul sau avionul? Nu i momentul sa te tii de glume, spuse blonda.

Stege ridica din umeri: Numele voastre.? Eu ma numesc Grete si prietena mea Trude. Micutul, nemaiputndu se abtine, se napusti la Grete care sari ntr o parte. Esti o iapa frumoasa! zise el jubilnd. Exact de gabaritul care i trebuie Micutului . Lasa fata n pace! striga Stege amenintator. Nu i o trfa. Si dintr o data smulse jumatate din fusta fetei nspaimntate. Fata scoase un tipat p atrunzator, n vreme ce un zgomot de cizme se auzi pe scara. Ba bine ca nu! Ascundeti va, repede! ordona Stege, Cele doua fete disparura sub patul cel mare n clipa cnd Porta si Legionarul intrau pe usa. Micutul, asezat pe marginea patului, privea ncapatnat tavanul cu o asemene a nfatisare nct si un copil ar fi ghicit imediat ca ascunde ceva. Porta fluiera lur ig, se protapi n fata Micutului si l apuca de barbie. Ia zi, dragalasule, e vreo fusta pe aici? Nu stiu ce vrei sa spui! raspunse Micutul. Si asta ce i? spuse Porta, lovind cu piciorul un pantof de femeie aruncat pe jos . Nu i de mirare, spuse foarte ncet Micutul, cred ca suntem ntr un fost bordel. Unde s trfele? urla Porta. Micutul, nspaimntat, cazu pe spate n pat. Dedesubt? gemu el. Un minut mai trziu cele doua fete fusesera scoase din ascunzatoarea lor n ciuda pr otestelor Micutului, care, se jura furios, ca Grete era proprietatea lui. Nimeni nu poate sti ce s ar fi ntmplat, caci n aceeasi clipa o rafala a unei mitraliere r usesti ne a aruncat n cap tencuiala tavanului. Am sarit la mitraliera noastra chia r cnd rusii se pregateau sa traverseze calea ferata. Aruncatorul de grenade! striga locotenentul Halter prin fereastra closetelor. Trei oameni se apucara imediat sa puna pe pozitie aruncatorul de grenade, n vreme ce noi ncercam sa i tinem la distanta pe rusi cu cele doua mitraliere. Dar rusii misunau n toate partile si grenadele unei baterii de cmp au nceput sa cada pe case si pe drum. Disperat, locotenentul chema batalionul si ceru ordinul de retragere . Trebuie sa rezistati, raspunse von Baring. E ordin de la corpul de armata. Nici celelalte companii n o duc mai bine ca voi; compania a 3 a e deja farme. Un soldat care strabatea alergnd piata garii a fost aruncat n aer de explozia unui obuz. Suntem prinsi n cursa ca niste soareci, striga Stege. Colegii au artilerie grea. Venise deja rndul nostru: pietre, bulgari de pamnt, bucati de tencuiala, schije zb urau prin ncapere. Ne am aruncat pe jos, dar nainte ca praful sa fi avut timp sa se astearna, eram i ar cu armele n mini. Am auzit vocea lui Porta si o clipa mai trziu l am vazut coborn d ca un acrobat de a lungul burlanului, sarind n cealalta parte a pietei, apucnd o bazooka, ngenunchind si trimitnd o racheta n rusii care atacau. Rezultatul a fost extraordinar si arme, brate si picioare au zburat n toate partile. Atacul a slabit o clipa dar rusii, ndemnati de comisarii lor, s au regrupat pentru un nou atac. A doua racheta, bine tintita, exploda n mijlocul trupei si i spulbera ca pe niste paie. Porta ne facu semne rznd, si scoase palaria cu gesturi de clovn si alerga sp re noi. Nu mai sunt bomboane! striga el catarndu se cu usurinta de a lungul burlanului de tabla zincata. Inamicul se retrasese n spatele unor gramezi de pietris si am profitat de ragaz ca sa ne ncarcam pistoalele mitraliera asteptnd urmatorul atac. Putin dupa aceea mpusc aturile izbucnira la celalalt capat al satului, unde rusii ncercau o strapungere. Cele doua fete care se ascunsesera sub pat n timpul luptei iesira foarte surescit ate: Ce sa facem daca vin rusii? ntreba Grete. Stege izbucni n rs: Trebuia sa va gnditi la asta nainte sa fi fugit!

Asa este, dar acum ce i de facut? Scoateti va chilotii, frumoaselor! spuse Porta care intrase n aceeasi clipa. Nerusinatule! Sunteti mai rai dect rusii, se strmba Grete indignata. Asa i, fetito! rnji Porta. De altfel, o sa poti face curnd comparatie, fiindca unc hiul Ivan se pregateste pentru victorie. Le ntinse celor doua femei o bucata de crnat pe care l au mncat cu lacomie. Micutul , asezat pe jos n pozitie de tragere, bea vodca. Scuipa pe fereastra, apoi se ntoa rse spre fete: Hai, care dintre voi vrea sa se joace de a animalul cu doua funduri cu Micutul? Binenteles ca platesc, eu sunt un om cinstit! Si arunca o suta de marci pe pat. Cele doua fete rosira si l privira furioase. Esti n forma? zise Porta. Nu ti face griji, cap sec, nu te bati n fiecare zi pentru un bordel! Hai, puicute lor, sunteti gata? Se ntoarse spre Porta: Daca te tenteaza, poti sa treci la apara t dupa mine! O apuca pe Grete, ncerca sa o sarute, dar ea fugi tipnd isteric. Exact ca rusii! Dar i prefer pe ei dect pe fiara asta salbatica! Ti s a mplinit dorinta, uite l pe Ivan! spuse Stege si, n aceasi clipa, arunca o g renada pe fereastra. Izbucnira peste tot mpuscaturi. Rusii se apropiau de casa si aruncatorul nostru d e grenade sari n aer. Blindate! urla o voce n departare si de cealalta parte a caii ferate aparu botul unui T34. Locotenentul Halter striga de jos: Stergeti o! Sl ncercati sa ajungeti la faleza unde ne vom regrupa! Sunt patru ran iti de transportat! Hai, pustoaicelor, trebuie sa alergati. Sau va duceti la Ivan, sau va puneti cip icii de curse, fiindca noi i punem si nca repede! Am iesit din casa acoperiti de mitraliera Legionarului, scotnd prin fereastra clo setelor ranitii care ne stropeau cu sngele lor. Stege se ntoarse spre fetele descumpanite: Hai, ce faceti? Venim, spusera ele ncet. S au catarat pe fereastra si au fost prinse de Heide si Batrnul. Iar fetele astea! zise Batrnul. Da, striga Stege. Se joaca de a v ati ascunselea cu jandarmii. Porta si Micutul dadura peste trei rusi pe care i facura prizonieri dupa o lupta scruta, si unul dintre ei spuse: Voina nix haraso. Abia azi ti ai dat seama? zise Porta. Noi stim de mult! La naiba! njura Legionarul, care ncerca sa si salveze mitraliera sub o ploaie de gl oante. Grete tipa, se opri si sngele tsni dintr o gaura cascata n gtul ei. Micutul se ntoars e: Gata, a ncasat o! O apuca pe Trude, o arunca pe umar si o lua la goana ntr un nor de praf. Nenorocire! striga Legionarul catarndu se pe faleza verticala care se nalta deasupr a unui sanatoriu. Jos, rusii atacau urlnd ca fiarele salbatice. Porta, la jumatatea drumului spre c reasta, ducea n brate un ranit, ajutat de S.S. ist, dar tirul rusilor l obliga sa d ea drumul soldatului care cazu pe sosea cu un zgomot nabusit. Eu si Stege ncercam s a tinem n loc inamicul printr un foc infernal, pna cnd Legionarul si va fi amplasat mi traliera grea pe creasta falezei. Secundele treceau... o eternitate... deasupra capetelor noastre rapaiau rafalele... Multumesc Domnului! Legionarul trage. Stege se ridica si ncepu sa se catere. n aceeasi clipa am simtit un soc violent n a bdomen si lumea s a ntunecat n fata ochilor mei. Am putut sa mai vad doar cum Micut ul i o ntindea pe Trude lui Porta, apoi am cazut ntr o prapastie adnca. Lumina stra luci din nou, n vreme ce dureri ngrozitoare ma strapungeau ca niste cutite; cred c a am tipat. Totul rasuna n auzul meu: explozia nabusita a grenadelor de mna, zgomot ul de viespi al gloantelor, strigatele! Jos, un aruncator de flacari nrosise strad

a. Batrnul se apleca deasupra mea. Era acoperit de snge si de noroi. Ma arunca pe umar ca pe un sac si, sprijinit de Micutul, ncepu din nou sa urce pan ta. Alt soc! Lovitura n plamni... gndul acesta mi fulgera prin minte. Ma sufoc.