Sven Hassel LICHIDATI PARISUL !

Liquidate Paris

CAPITOLUL NTI

Ma ntreb, spuse Micutul, punndu-si mna la ochi si uitndu-se n zare, daca poti sa aju gi n Anglia not? Probabil ca da, raspunse Legionarul, cu o voce plictisita. Dac-ai fi peste, adauga Batrnul. Si ai avea cu tine si hrana cta ti trebuie... Oricum, ti-ar lua o groaza de timp. Hm! Micutul si atinti din nou privirea catre orizont, ncruntndu-se si scarpinndu-se n vrf l capului. Dar a facut-o careva? spuse el ntr-un trziu. Sigur, dar nu de-aici. Unde-ai ajunge, dac-ai porni de-aici? insista Micutul, care nu ar fi fost el dac a nu s-ar fi tinut cu-ncapatnare de o idee, cnd i casuna pe ea. Legionarul ridica din umeri. Al naibii sa fiu daca stiu... Poate la Dover. Atunci, cam ct de departe zici ca ar fi? ncerca iar Micutul. Mm... treizeci de kilometri. Optzeci de kilometri. Un drum al dracului de greu, n orice caz. De ce nu l-am ncerca? Batrnul zmbi: Pentru ca te-ai neca nainte sa ajungi la jumatate. Faci pariu? De ce nu? Sunt sigur de ceea ce ti spun! Desigur, murmura Barcelona, exista ntotdeauna si un alt punct de vedere. Daca teai rataci, ceea ce ar fi foarte probabil, fiindca fiecare particica din mare ara ta exact la fel ca oricare alta particica din mare, nu ai cum sa stii unde-ai aj unge pna la urma. S-ar putea sa fii destul de norocos sa te trezesti pe coasta Ir landei, dar daca ai trece pe lnga ea, ar trebui sa o tii asa tot nainte, pna n Groen landa. As fi n stare sa risc, spuse Micutul. As prefera sa not de acum ncolo de-a lungul s i de-a latul oceanului, pentru tot restul vietii, dect sa mai lupt n razboiul asta mizerabil. Orict ar parea de absurd, am nceput efectiv sa ne antrenam pentru asta. n fiecare z i notam cu putin mai departe dect n ziua precedenta, facnd mereu eforturi pna cnd sim eam ca am ajuns la capatul puterilor, regula fiind ca cel mai slab sa tina pasu" cu cel mai puternic. n ce ma priveste, eu am renuntat la ideea de a ajunge not pna n Groenlanda n ziua n care eram gata sa ma nec din cauza unui crcel. Daca n-ar fi fos t Gregor, pentru mine razboiul s-ar fi terminat. Dar vreo doi din grup si-au con tinuat nca o vreme programul de antrenament. Amndoi s-au ntors la miezul noptii, du pa ultima lor excursie pe apa, complet epuizati, dar declarnd plini de entuziasm ca au vazut la orizont tarmul Angliei. nca vreo doua saptamni, si dadu cu parerea Micutul, si cred ca vom reusi. N-au avut nsa aceasta sansa. Din anumite motive necunoscute noua, paza s-a dublat de-a lungul ntregii coaste si, nainte ca Micutul si echipa lui de candidati la tr aversarea not a Canalului Mnecii sa fi gasit mijloacele de a trece neobservati, is toria a pus capat ambitiilor lor prin debarcarea din Normandia. Razboiul interve nise din nou.

NICI O CRUTARE PENTRU PLUTONUL NOUAZECI SI UNU

Se aruncau grenade n mijlocul nostru. Cazemata n care ne aflam fusese lovita deja n plin si statea nclinata asemenea unui betiv, cu un umar adnc nfipt n nisip si cu ce lalalt aratnd spre cer. Acoperisul se lasase n jos de la mijloc. Parerea mea este ca grenadele sunt si mai diabolice dect bombele. ti toaca nervii cu si mai multa cruzime. Zgomotul pe care l fac este infernal, si au obiceiul sa cada unde sunt mai putin asteptate. Cnd este vorba de o bomba, ai macar sansa de a-i calcula punctul probabil de aterizare. nca o explozie. Cazemata si-a primit a doua lovitura n plin. De data aceasta, acop erisul s-a prabusit definitiv. O ploaie de tarna si nisip cazu cu zgomot pe lnga u rechile noastre, bucati de beton se facura tandari de jur-mprejur si toate lumini le se stinsera brusc. Aceia dintre noi care puteau, au iesit afara. Maiorul Hink a fu proiectat violent, cu capul nainte, si ateriza cu un zgomot surd pe un morma n de darmaturi. Se ridica de acolo ncet, cu multa grija. Avea snge pe fata, uniform a i era zdrentuita, iar ciotul bratului drept i iesea ntr-un mod grotesc printr-o r uptura a mnecii. si pierduse bratul cu doi ani n urma. Ciotul nu apucase nca sa se v indece cum trebuie. O hoarda de sobolani chitaind se revarsa dintre ruinele cazematei darmate. Unul, intrnd n panica, se repezi la maior, i se agata de piept, cascndu-si puternic botul hidos, dnd la iveala un sir de dinti ascutiti si galbeni. Micutul azvrli cu dosul palmei animalul, care zbura prin aer si n clipa n care atinse pamntul fu apucat de camarazii din pluton si sfsiat n bucatele. Din larg, artileria marinei tragea asupra noastra fara oprire, demolnd ncetul cu nc etul zidurile de beton n care ne pusesem sperantele de a fi protejati. Trupele de infanterie recent debarcate naintau, iar noi le respingeam cum ne pricepeam mai bine, aruncnd grenade. Micutul legana neglijent n mna o grenada, n vreme ce ajuta la scoaterea unui supravietuitor de sub darmaturile cazematei. l priveam nmarmurit: c uiul grenadei era pe jumatate scos, iar el nu dadea nici un semn ca ar fi observ at. Micutul nsa stia ce face, cnd era vorba de grenade. El si cu mine eram, ca sa zic asa, campionii n domeniu. Micutul le arunca la o distanta de 118 metri; eu la 110. Pna la acea data, nimeni nu fusese n stare sa ne depaseasca performantele. ntre timp, distractia continua. Dura deja de cteva ceasuri bune si ncepuse sa ne pl ictiseasca. Era ca si cum ne-am fi aflat n interiorul unei tobe uriase, n care ar fi batut un milion de nebuni. Dupa un timp, simturile ti se toceau si l percepeai ca pe un simplu zgomot de fond. Porta propuse un joc de carti, dar cine se putea concentra asupra lui? Nervii ne erau ncordati la maximum, iar urechile ne pocneau la cea mai mica schimbare n cal itatea zgomotului provocat de infernul ce facea ravagii de jur-mprejurul nostru. Banuiam nsa ca aceasta nu era dect o joaca de copii, n comparatie cu ceea ce, cu si guranta, avea sa urmeze. Mai curnd sau mai trziu, vor lansa un atac pe scara larga , un adevarat macel. Dea Domnul sa nu foloseasca aruncatoare de flacari. Daca ar face-o, am fi pierduti. Stiam ca ei nici nu crutau si nici nu asteptau crutare. Avusesera grija sa ne informeze ca singura noastra posibilitate de a scapa era sa ne predam, caci intentionau sa lupte pna cnd ar fi sters de pe fata pamntului si pe ultimul dintre noi. Propaganda, fireste. Lansam si noi astfel de prostii. Cnd ar fi sosit momentul, fie ca s-ar fi folosit aruncatoarel e de flacari, fie ca nu, noi trebuia sa luptam pna la ultimul, cu spatele la zid, fara ca vreun gnd de a ne preda sa ne treaca prin mintile noastre bine instruite . Batrnul statea n picioare, singur si parasit, ntr-un colt, leganndu-se usor dintr-o parte n alta, privindu-si cu o expresie nghetata casca de otel pe care o tinea cu ambele mini. Nu stia ca-l privesc, si pe obrajii lui am vazut doua siroaie curate de lacrimi rostogolindu-se prin stratul de fum si murdarie. Iata, mi-am zis, un om care nu mai putea ndura prea mult dezgustatoarele imagini si zgomote si miros uri ale razboiului. Bombardamentul continua. Absolut pe neasteptate, fara nici un semn prevenitor, t avanul noului nostru adapost se prabusi. Pentru o clipa, dominara panica si conf uzia. Ca un telegraf batnd n nestire, n minte mi se ntiparea gndul: deci asta simti c d esti ngropat de viu. Deci asta simti cnd esti ngropat de viu. Deci asta... Si apo

i, deodata, m-am trezit n picioare, lnga Micutul, amndoi chinuindu-ne sa sprijinim o traversa grea, pentru a preveni o noua alunecare de pamnt. Micutul nu spunea ni mic: statea doar acolo, transpirnd si strngnd din dinti. Aveam senzatia ca fiecare oscior din trup mi se frnge sub apasare. Aproape ca-mi doream ca Micutul sa renun te la aceasta lupta inegala pentru ca pe urma si eu, fara sa ma fac de rs, sa pot da drumul partii mele de povara si sa ma scufund n pace pentru a-mi da sfrsitul s ub darmaturi. Dar Micutul ramase cu ncapatnare pe pozitie si, nainte ca eu sa ma fac de rusine, aparu Gregor cu un ciocan si niste proptele. Nu eram ngropati de vii, dar fusesem pe aproape. Un capat al adapostului era, evident, expus nca pericolului, asa ca ne ngramadeam n tacere si treceam fara un cuvnt, de la unul la altul, tigari aprinse si o sticla de calvados. Singurul zgomot, n afara urletului bataliei ce se desfasura afara, erau gemetele ranitilor, care te umpleau de mila. Un baietan de saptesprezece-op tsprezece ani urla din toate puterile, n agonie, zacnd ntr-un colt cu ambele picioa re zdrobite pna la maduva de greutatea unui tun. L-au scos n graba si l-au mbibat c u morfina, dar eu nu as fi pariat pe sansele lui. Oricum, sigur era ca n-ar mai fi putut vreodata sa umble. Porta se tra printre picioarele oamenilor, cautndu-si pachetul de carti pe care-l m prastiase explozia. Legionarul desfasura calm un mic postav verde si ncepu sa joa ce zaruri, cu mna stnga contra minii drepte. Noi, ceilalti, stateam n picioare, sau asezati, nghesuiti unul ntr-altul, ntr-o atmosfera ncordata ca un arc. Atinsesem ace a limita a spaimei si tensiunii care te aduce n pragul nebuniei, cnd orice remarca ntmplatoare sau incident nensemnat i poate duce pe oameni dincolo de limita rationa lului si i poate transforma n animale salbatice care sa se sfsie si sa se arunce n l upta unul mpotriva celuilalt. A fost o usurare cnd a aparut o a doua hoarda de sob olani: ne-a dat un pretext legitim pentru a actiona violent si, probabil, a prev enit un mic dezastru. Orele treceau, ncet, greoi, una dupa alta, ntr-o procesiune ordonata, trndu-se nainte , spre o noua zi sau o noua noapte. Nu mai eram siguri ce ora era, sau de cta vre me ne aflam acolo. Stateam si asteptam, pur si simplu. Nu puteam face nimic altc eva. Unii dintre noi fumau, altii stateau de vorba, altii dormeau. Majoritatea s edeau si priveau. Legionarul si strnsese demult postavul verde, iar Micutul si scos ese muzicuta si ne cnta, iarasi si iarasi, aceleasi melodii. Ctiva dintre noi l oca rau, dar majoritatea sufeream n tacere. Daca nu altceva, armata te nvata macar sa ai rabdare. Afara nu puteai sa-ti dai seama daca era zi sau noapte. Un nor gros de fum atrna sa fi s ca un giulgiu ntre cer si pamnt. Nu parea posibil ca cineva sau chiar ceva upravietuit crncenului atac. La un moment dat, Porta a scos cele patruzeci si noua de carti de joc pe care re usise sa le salveze si a nceput sa le mparta celor care stateau n apropierea lui, d ar chiar si entuziasmul lui se topi n fata totalei noastre letargii. n primul rnd, era aproape imposibil sa vezi cartile fara sa aprinzi mereu chibrituri, iar pe d e alta parte, cui naiba i mai pasa daca pierde sau cstiga? Nici macar sa trisezi nu-ti mai vine, fir-ar sa fie, mormai Porta, adunnd pachetu l si amestecnd cartile cu un aer suparat. Nimeni nu se deranja macar sa nege. Continuam sa ne ndeplinim istovitoarea sarcin a de a astepta. Ati putea sa mncati, dracului, n loc sa stati pe nenorocitele voastre de funduri s i sa nu faceti nimic. Porta trecu cu privirea roata peste noi, n ntuneric. Nimeni nu misca nici macar un muschi. Dnd din umeri cu indiferenta, el si soase ratia de supravietuire si ncepu sa o haleasca. Priveam cu ochii goi. Nici macar maiorul Hinka nu comenta, desi d eschiderea ratiei de supravietuire, ca sa nu mai vorbim de consumarea ei, era in terzisa n mod expres pna la, sau fara, ordinul unui comandant. Porta continua sa m estece cu srg, folosindu-si vrful baionetei drept furculita. Cnd si termina ratia, b au din apa ce se folosea pentru racirea mitralierelor. Nimeni nu protesta. Niman ui nu-i pasa. Cine ar fi vrut sa raceasca mitralierele cnd n orice clipa era n peri col sa fie facut farme de catre inamic? Porta, aparent impertubabil, si ncheie masa scobindu-si unicul dinte ramas cu o bucata de crpa unsuroasa, folosita la curati rea pustilor. Se aseza apoi pe spate, cu minile sub cap si cu un zmbet de multumir

e pe buze, ca unul care ar fi terminat o masa cu trei feluri de mncare si o sticl a de vin. n sfrsit, bombardamentul dadu semne ca s-ar potoli. Ne ridicaram cu grija, luaram pustile n mna, mpinseram placile protectoare din dreptul deschizaturilor din zid si instalaram mitralierele n pozitie. Ar fi fost un adevarat miracol daca, n iadul l umii de afara, cineva ar mai fi ramas n viata. Peisajul devenise de nerecunoscut de cnd l vazusem utima oara. De jur-mprejur, pe distanta de kilometri, zaceau mprast iate darmaturi. Instalatiile cu srma ghimpata, supravegheate cu att drag de Rommel, disparusera cu desavrsire. Maiorul Hinka facu ncercari disperate, dar lipsite de succes, de a contacta baza la telefonul de campanie. Nu mai exista telefon. Nu m ai exista baza. Toate pozitiile pe care le detinusem fusesera pesemne rase de pe fata pamntului de bombardament. Iar acum, inamicul se revarsa din ambarcatiunile de desant si misuna cu miile pe plaje. Val dupa val de figuri mbracate n kaki, carora nici nu le trecea prin mint e ca ar putea sa mai ntmpine vreo opozitie. La urma urmei, cine ar fi putut suprav ietui atacului salbatic, pentru a putea opune vreo rezistenta? Si apoi, deodata, mortierele ncepura sa arunce o cascada nentrerupta de grenade n m ijlocul hoardelor kaki. Pentru o clipa, infanteria ezita,dadu napoi, evident soca ta de aceasta primire neasteptata. Comandantii lor nu le oferira nici un ragaz. Dadeau ordine cu glas ridicat, ncolo si ncoace, si si grabeau oamenii prin miscari nerabdatoare de brate si zmucituri din cap. Mitralierele taiau n plin n sirurile c are se apropiau, secerndu-i cu zecile. Aruncatorul de flacari al lui Porta si trim itea limbile lui dracesti printre acestia, nhatnd ici pe cte unul, dincolo pe altul . Ne ridicaram din gaura noastra de iad pentru a-i privi cum mor. Era acum rndul nostru sa le aratam ce nseamna o distrugere n masa. Siluetele n kaki cadeau una pes te alta, calcau peste camarazii lor cazuti, se mpiedicau si se ncurcau n picioare, dar continuau sa vina. Am vazut un soldat mpiedicndu-se de un morman de darmaturi s i strapuns n cadere de srma ghimpata ascunsa. Tipetele lui erau ngrozitoare chiar s i pentru urechile mele surescitate. A fost o binefacere cnd, prins n focul mitrali erelor, a fost aproape taiat n doua. Cel putin au ncetat tipetele. Maiorul Hinka se ridica brusc n picioare si se napusti afara strigndu-ne sa-l urma m. Porniram pe urmele lui, cu Micutul si Legionarul n frunte. Cu o mna tineam arma care atrna la spate, prinsa de cureaua agatata n jurul gtului. Cu mna libera, trage am grenade de la bru si le aruncam n puzderia de inamici. Peste tot n jurul nostru, erau oameni care tipau, strigau, trageau cu arma, ncurcati n srma ghimpata, murind n tacere pe nisipul mbibat cu unsoare. Chiar n fata mea a rasarit un soldat n kaki. si pierduse casca. L-am izbit cu genunchiul n stomac, l-am dobort cu patul pustii, l-am lasat lat acolo si am alergat mai departe. Deodata mi-am dat seama ca Barc elona era lnga mine. Ne-am croit drum mpreuna, balacindu-ne cu bocancii nostri gre i ntr-o mare de snge si cadavre. Iar acum, inamicul se retragea. La nceput lent, apoi accelerndu-si gradat ritmul, pna s-a ajuns la o navala nebuneasca spre mare, lasnd n urma, n goana, arme, masti d e gaze, casti. Venise rndul nostru, si triumfasem. Dar cum si de ce, pentru cine si n ce scop? Pentru Patrie? Pentru Fhrer? Pentru onoare, pentru glorie, pentru me dalii si promovare? Nicidecum. Nici pe departe. Am luptat din instinct. Pentru a ne conserva pretioasele noastre vieti cu orice pret. Si fiecare minut fusese un cosmar. Ba luptnd umar la umar cu un prieten, ba, n clipa urmatoare, ntorcndu-ti ca pul sa constati ca ceea ce fusese cndva o fiinta umana acum nu mai este dect o mas a sngernda de carne sfrtecata si de oase zdrobite. Si timp de cteva minute te simti distrus, simti ca lacrimile te neaca, ti izbesti capul cu patul pustii, simti ca nn ebunesti, nu mai suporti. Iar cteva clipe mai trziu, esti din nou n focul bataliei, luptnd din nou pe viata si pe moarte, plin de ura pentru toti si pentru toate, l uptnd pentru a ucide si ucignd din placere. De ndata ce sosi un moment de acalmie, gndurile lui Porta se ntoarsera din nou la mn care. N-am cunoscut niciodata pe cineva care sa mannce att de mult si att de des, c a acest om. Iar n timp ce el sedea si se ndopa, Micutul porni sa-si ndeplineasca ob

isnuita sarcina macabra de a inspecta gurile cadavrelor pentru a gasi dinti de a ur pe care i extragea cu grija si i baga ntr-un saculet pe care-l tinea totdeauna a supra sa. Batrnul obisnuia sa faca mare scandal si sa bombane ca o sa-l duca n fat a Curtii martiale, dar nu se inventase nca amenintarea care sa aiba cel mai mic e fect asupra Micutului. Cei mai multi dintre noi ne ntinsesem pe jos, n spatele adapostului de beton si l p riveam pe Porta cum si deschidea prada cutii cu conserve sterpelite cine stie de pe unde. Se dovedi ca prima cutie era plina de unsoare pentru curatat armamentul . La fel si a doua. Si a treia, si a patra. Era clar ca tmpitul jefuise un depozi t de armament. El era nsa singurul caruia nu i se parea amuzant ce se ntmplase, si chiar ncepu sa ameninte ca ne sparge capul, pna cnd Legionarul i abatu atentia sugern d ca ar trebui sa legam cutiile de o grenada de mna si apoi totul de un baton de fosfor, ca sa le aruncam n rndurile inamice. Daca nu ar fi pus Batrnul piciorul n pr ag, Porta ar fi ncercat, fara ndoiala, noua arma, acolo si atunci. Atacul ncepu din nou. Mitralierele se nfierbntasera la maximum. Barcelona mnuia mort ierul cel mare, iar manusile lui cu armura de otel atrnau n zdrente. Nu cunosteam repaus, nu aveam loc sa respiram, nu aveam timp sa gndim. Lupta era pe viata si p e moarte, si att noi ct si inamicul notam n snge pna la glezne. Fsia de nisip care n espartea, odata att de lina si argintie, se transformase acum ntr-un amestec infor m, lipicios, brun-ruginiu. n departare, pe mare, parea sa fi crescut o adevarata padure de catarge. ntre mare si plaja, o puzderie de nave de desant revarsau tot mai multe siluete pe uscat. Multe mergeau numai ctiva metri pe plaja, nainte de a se prabusi definitiv. Dar a saltul continua. O ntreaga armata era aruncata pe coasta Normandiei pentru a atac a. Daca ncercarea dadea gres, le-ar fi trebuit cu siguranta ani de zile nainte de a-si putea aduna fortele pentru a face o noua tentativa. Toti eram, de acum, pe jumatate nnebuniti de sete, si nu mai faceam nazuri ca mai nainte n a-i urma exemplul lui Porta si a ne mbuiba cu apa folosita pentru racirea mitralierelor. Era calda, unsuroasa si urt mirositoare pna la dumnezeu, dar sampa nie sa fi fost, nu era mai binevenita. De altfel, nici noi nu eram prea frumos m irositori, daca tot veni vorba. Un grup dintre ai nostri statea si privea cu indiferenta cum un soldat necunoscu t ardea pna se facea scrum, ntr-o pala de un albastru pur. Era un nou tip de grena da folosita de inamic. Continea fosfor si ardea violent n contact cu aerul. Explozii puternice, izbucnite ca la un semnal, ne-au aruncat din nou n actiune. Ts niram nainte, nlaturndu-i grabiti pe muribunzi si raniti, dintre care multi ni se a gatau de picioare, se trau spre noi prin nisipul naclait. Era contraofensiva, nu aveam nici timp, nici lor de mila. Alergam nainte, cu grenadele suiernd pe la urec hi si explodnd n dreapta si n stnga. Alergam fara sa ne gndim la nimic, orbeste, ca r obotii. Cine statea pe gnduri, era pierdut. Si mai multe vapoare, si mai multe ambarcatiuni, si mai multe nave de desant. Si luetele n kaki care ieseau din apa si se revarsau pe plaja pareau sa nu se mai sfr seasca. Dar majoritatea nu erau dect niste copii. Tot ce stiau nvatasera acasa, pe terenul de instructie, n cursul manevrelor, n sala de lectura. Aici era botezul f ocului pentru ei, si alergau ca nebunii, nevinovati, spre gurile pustilor noastr e. ncet, ne retrageam. Englezii ne urmareau. i ademeneam pna ajungeau exact acolo unde doream noi, dedesubt, n bataia aruncatoarelor noastre de flacari. Ei se faceau u na cu pamntul, cautndu-si adapost n spatele povrnisurilor calcaroase ce se ridicau p e plaja. Ct despre noi, ne adaposteam printre ruinele de beton ale cazematei, str ecurndu-ne n cratere si gropi de obuze. Eram jegosi, eram extenuati si miroseam ngr ozitor. Nu ncape ndoiala. M-am trezit dorindu-mi, n mod absurd, sa putem fi compara ti, n starea n care ne aflam, cu bravii luptatori de la Nrnberg, toti membri devota ti al Partidului, care executau marsuri si contra-marsuri ca niste jucarii mecan ice, n vesnica parada, cu toata pompa stralucitoare si cu figurile sufocant de bi ne ngrijite, batnd n tobe, suflnd n trompete si fluturnd frumoasele lor stegulete. No zaceam murdari, plini de snge si de paduchi, n transeele noastre, dar eu aveam cu mva sentimentul ca, n comparatie cu noi, marionetele acelea de la Nrnberg puteau s a para complet stupide! M-am uitat ntmplator spre camaradul din stnga. Si-a aratat dintii catre mine, n ceea

ce trebuia sa fie un zmbet, si m-a strafulgerat gndul ca el nu mai era o fiinta u mana, ci un animal salbatic. Eram toti animale salbatice, noi toti cei care lupt am n acest razboi nenorocit. Un geamat de mnie si spaima se ridica si ma nabusi, ma facu sa tremur din tot trupul si sa-mi clantene dintii. Am muscat cu furie patu l pustii, am strigat si am urlat, am chemat-o pe mama asa cum fac ntotdeauna barb atii cnd i lasa brusc nervii. Era o melodie frecventa n linia nti. Mai devreme sau ma i trziu, tuturor ni se ntmpla asta. Si atunci, nu aveai dect un singur gnd: sa scapi dracului de acolo! Sa te ridici si sa fugi! La dracu' Curtea lor martiala; la dr acu' nchisorile lor, Torgau-rile lor; la dracu' toata adunatura lor de rahat... Am fost oprit cu o zmucitura, de mi-au trosnit oasele, de un genunchi nfipt n spat e. O mna uriasa m-a apucat de par. O alta, la fel de mare, mi-a ndesat casca napoi n cap. M-am uitat n sus si l-am vazut pe Micutul. Respira adnc si linisteste-te, spuse el, ciudat de rational avnd n vedere persoana. O sa treaca, batrne, o sa treaca. Nu te speria, ct ai capul nca pe umeri. mi rnji ncurajator, dar fara nici un folos: ma lasasera nervii, si odata cu ei si a utocontrolul. n trecut, vazusem asta ntmplndu-li-se altora, urma s-o vad ntmplndu-li si mai multora n viitor. Poate si lui Porta, Micutului nsusi. Batrnul fusese pe-ap roape, Legionarul trecuse de cteva ori prin ea, desi era, un adevarat veteran, cu o experienta de 14 ani. Dar deocamdata era rndul meu sa sufar, si stateam tremurn d n strnsoarea de urs a Micutului. El mi sterse sudoarea de pe fata cu o bucata de crpa murdara, ma mpinse mai adnc n ruinele cazematei si imi nfipse o tigara ntre buze Mi-am dat seama, vag, ca Batrnul se tra spre noi. Ce se-ntmpla? Nu te simti prea bine? Respira si ncearca sa te relaxezi. Ghemuieste -te aici pna ti trece. N-ai de ce sa intri-n panica, n-o sa renceapa lupta imediat. Calm, scoase o rola de leucoplast, rupse o fsie si mi-o lipi pe rana ntinsa ce-mi brazda fruntea. Cum si cnd o capatasem, nu-mi puteam aminti. Continuam sa suspin, dar tigara avea un efect linistitor. Si, mai presus de orice, nu mai eram singu r. Eram cu prieteni, prieteni carora le pasa, prieteni care ntelegeau. Stiam sigu r ca si-ar risca viata pentru mine, ca si-ar mparti ultima coaja de pine cu mine. Probabil ca, singura consolare a razboiului este aceasta prietenie extraordinara si generoasa ntre oameni constrnsi sa traiasca si sa lupte mpreuna zi dupa zi, sap tamna de saptamna, nu se stie pentru ct timp. Treptat, m-am calmat. Criza trecuse si stiam ca, deocamdata cel putin, puteam sa continui sa lupt. Vor veni si alte atacuri, aproape sigur. Si se vor napusti as upra mea brusc, fara nici un avertisment. Era nsa inutil sa ma gndesc prea mult la asta, pentru ca as fi nnebunit. Batrnul propuse sa jucam carti. Ne asezaram n gropile noastre de beton, ei ma lasa ra sa cstig, eu stiam ca m-au lasat, ei stiau ca am stiut, dar, ce dumnezeu, eram prieteni. Si deodata, fara nici un motiv, ne apuca rsul, si desi viata nu era ch iar roza, nu mai era nici asa de cumplita ca nainte. Ziua Z plus 1. Ziua de dupa... Contactul cu inamicul fusese ntrerupt. Pierderile de ambele parti erau ngrozitoare. Nu prea mai ramasese sat neatins de jur-mprejur. Cele mai multe fusesera facute una cu pamntul. Porta continua sa mannce. Cred ca ar fi putut devora o vaca ntreaga fara sa sufere consecinte vizibile. nalt, subtir e si osos, tras la fata si cu ochii adnciti n orbite, mnca, rgia, tragea vnturi, mnc in nou, rgia din nou, parea permanent ntr-o stare vecina cu inanitia. Si totusi ramn ea expresia celei mai zdravene sanatati. Masina de razboi i dereglase n mod eviden t metabolismul. De data asta, avusese un festin cu fasole. Nu mai daduse de cutii cu unsoare, ci descoperise o ascunzatoare cu conserve argentiniene cu carne de vita. Am taiato bucati si am ncalzit-o n castile de metal, la spirtiere. Porta amesteca ncet, cu vrful unei baionete, Micutul i adauga un strop de rom pe care-l furase de pe undev a. Pna si maiorul Hinka consimti sa ni se alature la mncare. Era cea mai buna din tot ce mncasem de multa vreme ncoace. Eu eram de paza la mitraliera. Era o sarcina neplacuta, caci o ceata groasa pare a sa se ridice din fiecare groapa si sa se ntinda pe pamnt ca un giulgiu. Din cnd n cnd, cte o racheta sau un trasor si croiau drum prin pcla. Camarazii mei dormeau ncov rigati pe jos, ca niste cini. Cadea o ploaie usoara, iar vntul trecea pe undeva, p e deasupra cetei. Eram singur si era al naibii de frig. M-am nfofolit mai tare n m antaua mea cea grozava, mi-am tras casca pe urechi, dar ploaia tot si croi drum s

i ncepu sa-mi siroiasca rece pe spinare. Verifica mitraliera. Verifica precutorul, verifica alimentarea si ejectorul de c artuse. Era o treaba plictisitoare, dar vietile noastre puteau depinde de ea. De undeva, dincolo de punctul unde consideram ca se afla inamicul, se auzi un zg omot slab, scurt, ca un declic. Insidios si ca de otel. Oare ce mai pregateau ac um? Ascultare atenta de cteva minute, dar nu se ntmpla nimic. Mai ncolo, spre dreapta, e o papadie, de un galben stralucitor, naltndu-se stingher a n pustietate. Singura floare, pe o ntindere de kilometri de jur-mprejur. Cum era oare tara asta nainte sa vina razboiul si sa o distruga? Copaci, cmpii si vaci. Pi ciorul-cocosului si margarete. Iarba grasa, verde, pamnt manos, garduri vii frumo s ngrijite si poteci unduitoare. Cum arata acum? Desfigurata si nsngerata. Ma ntreb unde s-au dus oamenii, mai traiesc ei oare, se vor mai ntoarce oare vreodata? Departe spre nord, rapaitul artileriei grele. Deodata, cerul se aprinde, devine purpuriu nchis. Trebuie sa fie Omaha, unde debarca americanii. Ma ntorc spre sud s i urmaresc traseul rachetelor n flacari care brazdeaza cerul noptii si distrug or ice forma de viata oriunde ating pamntul. Porta vorbeste n somn. La nceput l asculti, doar-doar va spune ceva interesant, dar curnd ti se face lehamite. Monologurile lui nocturne sunt, mai mult ca sigur, me reu pe aceeasi tema: mncarea. Pe tacute, Legionarul si paraseste pozitia ncovrigata din timpul somnului si porneste n cautarea unui coltisor mai ntunecat. Face un zg omot ca de cascada. E greu de nteles cum poate cineva sa doarma ntr-o asemenea lar ma, dar, incredibil, ei dorm. Legionarul se ntoarce mpleticindu-se si se prabusest e cu un geamat ntre Micutul si Gregor. Micutul tresare n somn. Gregor se ntoarce pe spate si ncepe sa sforaie. Noaptea se scurge greu. Dupa un timp, mi dau seama ca visez, iar visul este att de viu nct pare ca se ntmpla n realitate. Am din nou cinsprezece ani. Ma aflu iar n Cop nhaga. Vad clar strazile umede si alunecoase de atta ploaie. Este o noapte ca ace ea n care l-au nhatat pe Alex. Ne pierdeam vremea fara nici o noima, ca toti tiner ii someri din Copenhaga, cnd s-au napustit asupra noastra; erau patru contra noas tra, doi. Dar ne-am batut cu ei, am reusit sa scapam si nu ne-am oprit din goana pna am ajuns la Havnegade. Pe unul l izbisem eu n burta. Eram destul de ncntat. Alex si cu mine i uram pe curcani. Era o chestiune de mndrie sa le poti raspunde cu ac eeasi moneda.

n seara urmatoare nsa, am asteptat zadarnic n fata restaurantului Wivel, lnga gara, caci Alex nu s-a mai aratat. Ne ntelesesem sa ne ntlnim acolo ca sa putem da trcoale pe la bucatarii. Uneori, cte un bucatar mai bun la suflet deschidea usa din dos si azvrlea resturile din farfuriile bogatasilor n minile nerabdatoare ale cersetori lor si somerilor. Alex nsa n-a venit deloc. Nu l-am mai vazut niciodata. Am aflat mai trziu ca l ridicasera n timpul uneia din raziile lor periodice, odata cu un tna r suedez (Ce naiba cauta n Copenhaga? Ar fi trebuit sa aiba mai multa minte dect a tt.) si i trimisesera pe amndoi n detentie n Iutlanda. Alex a evadat de cteva ori, da de fiecare data a fost prins. ntr-o buna zi, i-am vazut fotografia n ziar. Se mbar case clandestin pe un vapor, Odin, si se necase cnd acesta s-a scufundat. Nu sunt foarte sigur, pentru ca s-a ntmplat demult, dar cred ca am plns cnd am citit stirea. Alex fusese prietenul meu. Singurul meu prieten. Dupa ce a murit el, n-am mai s capat niciodata de senzatia ca sunt complet singur pe lume. Mi-am trecut mna amenintator, mngietor, peste ncarcatorul mitralierei. N-aveam dect s a trag piedica, si ea ar fi fost gata pregatita pentru sarcina-i ucigatoare... D oamne, cum mai uram asa-numitele lor democratii, cu tiradele lor ipocrite si int erminabilele lor minciuni! E asa de usor sa stai si sa dai sfaturi cnd te afli la loc sigur, cu burta plina si ti-e cald si bine. Dar ce se ntmpla cu cei 275.000 d e someri din Copenhaga? Si asta numai n Copenhaga! De ce nu i-ai mpusca pe toti, s a termini odata cu ei? Asta le-ar rezolva cteva din problemele lor democratice. Ultimul Craciun la Copenhaga... Ce bine-mi aminteam de acel ultim Craciun! mi ami nteam cum mi tram picioarele pe strazi, fara manusi, cu minile nfundate n buzunarele gaurite, rascolind zapada cu pantofii mei jerpeliti, privind n sus catre luminile feerice din pomul din mijlocul Pietei Primariei. Uram pomul acela. Era simbolul sigurantei si multumirii de sine. Al sigurantei lor, nu a noastra. M-am apropia

t si am urinat pe el, ct de sus am putut, si apoi m-am ndepartat lasnd o urma galbu ie n zapada nghetata. Rataceam singur pe Vesterbrogade. La fiecare fereastra vedeai cte un pomisor sau luminite aprinse, sau frumoase figurine de hrtie. Craciun fericit! Sarbatori feri cite tuturor! Erau cuvintele de ordine pe buzele oricui. Craciun fericit, Craciu n vesel. Doar vorbe frumoase, nimic mai mult. Nu nsemnau nimic. ncearca numai sa b ati la o usa si sa cersesti din bucatele de Craciun, si te vei trezi cu un picio r n fund ct ai clipi. Si cu toate acestea, era perioada bunelor intentii, iar ei e rau multumiti de ei nsisi si mpacati cu ntreaga omenire. A doua zi de Craciun, trziu dupa - amiaza, m-am ntlnit cu un baiat pe care l cunoste am, pe nume Paul. O multime de lume se grabea spre cinematograf, deoarece era zi ua n care schimba programul si rula un film nou. mi amintesc ca rulau o multime de filme despre razboi si unul despre moartea lui Al Capone. Toate erau foarte snge roase, foarte potrivite pentru acea perioada a anului. Paul si cu mine ne-am ase zat ntr-o cafenea si am mpartit o ceasca de cafea si un corn. Undeva pe strada res pectiva, mai n jos, era un post de politie, asa nct nici unul dintre noi nu ne pute am simti la largul nostru. Ce parere ai avea de o slujba? ma ntreba Paul dupa un timp. Vorbise foarte degajat, ca si cum ofertele de serviciu ar fi fost pe toate drumu rile. M-am uitat fix spre el si am ridicat din sprnceana, sceptic. O slujba adevarata, cu plata adevarata n fiecare vineri, spuse el, mai degajat ca oricnd. Fugi de-aici! spusei eu. Vorbesc serios. A urmat o pauza. l priveam sfidator fara sa cred un cuvintel din toate acestea si provocndu-l sa continuie, sa spuna limpede ce vrea sa zica. Dupa putin timp dadu din umeri. Am crezut c-ar putea sa te intereseze... Mi-a dat cineva o adresa din Germania. Ei duc ntr-adevar lipsa de brate de munca acolo, daca poti sa-ti nchipui asa ceva. .. Sunt dispusi sa te nvete o meserie si sa te plateasca n acelasi timp. Este o fa brica, nu stiu de care... Mi s-a spus ca ntr-un an poti agonisi o suma destul de buna. O clipa am ramas ncremenit. Sa ai o slujba... bani de buzunar... burta plina, hai ne pe tine si un pat adevarat n care sa poti dormi... Si acuma mi vine greu sa cre d ca a fost adevarat. nainte de a putea ntreba mai multe amanunte, aparu lnga noi p roprietarul cafenelei gesticulnd furios si aratndu-ne usa. Exista o limita pentru timpul pe care ti permitea sa-l petreci de vorba n cafenea cu o singura cafea si u n corn. Cinsprezece zile mai trziu, Paul si cu mine soseam n Berlin dupa ce calatorisem ca pasageri clandestini ntr-un tren de marfa Foarte curnd dupa aceea, Paul a murit nt r-un accident la fabrici si, ca urmare, am intrat n armata. Pentru prima oara n mai multi ani dect mi puteam aminti, mncam trei mese pe zi si do rmeam noaptea ntr-un pat. Munca era grea, dar la fabrica fusese si mai greu. ncet am nceput sa ma ngras, gropile din obraji s-au mplinit, au nceput sa mi se dezvolte muschii. Mi-am ngrijit dintii cariati si sparti la dentistul armatei si totul pe gratis. Mi s-a dat o uniforma frumoasa si am cunoscut luxul de a schimba lenjeri a o data pe saptamna. Dintr-o data, devenisem o fiinta umana. Dintr-o data, am nte les ce este fericirea. Apoi a venit razboiul si odata cu el s-a sfrsit si fericirea de a trai pe care o aflasem de curnd. Camarazii mpreuna cu care traisem de cnd intrasem n armata fuseser a ucisi, mutilati sau transferati n alte unitati. Noi, soldatii, nu mai eram trat ati ca fiinte umane, ci ca instrumente necesare ale razboiului. Eram importanti daca se dorea continuarea razboiului, dar la fel de necesare erau tancurile si t unurile si minele. Zilele lenjeriei curate si ale tratamentului dentar gratuit a pusesera. Devenisem zdrentarosi si murdari, nespalati si plini de paraziti. Frum oasele uniforme gri-verzui, de care eram att de mndri cndva, se decolorasera pna ce ajunsesera de culoarea si consistenta crpelor de vase. Regimentul si pierduse iden titatea, contopindu-se cu restul masinii de razboi. Si parea ca tot timpul sunte m n mars. Marsaluiam pe ploaie, marsaluiam pe vreme nsorita; marsaluiam pe cele ma

i groaznice calduri si pe cele mai groaznice friguri; pe ceata si pe zapada, pe gheata si prin noroi, ne potoleam setea bnd apa din lacuri acoperite cu musita, s au din santuri pline de buruieni. Ne nfasuram picioarele n crpe cnd ni se gaureau bo cancii. Si la ce te puteai astepta n viitor pentru a pastra vie o raza de sperant a? Pentru oricare dintre noi erau numai trei variante posibile: ori erai att de g rav ranit nct puteai fi reformat ca nefolositor; ori puteai fi luat prizonier si s a scapi de razboi ntr-un lagar de prizonieri", ori cel mai sigur sa sfrsesti sub o lespede singuratica la marginea vreunui drum necunoscut. Visului meu i-a pus capat lumina orbitoare a unei flacari ce ardea pe cerul nopt ii. Instinctiv, m-am aruncat la pamnt si m-am trt pentru a ma adaposti. Nu a fost n evoie sa-i trezesc pe ceilalti: reactiile lor au fost la fel de spontane cu ale mele. Ce se ntmpla oare acolo, afara, n Tara nimanui"? Am tras piedica mitralierei. Btrnul lansa o racheta luminoasa si terenul din fata noastra fu scaldat n lumina cr uda a acesteia. Ne tineam respiratia si ascultam. De undeva, din departare, se a uzeau vibratiile unor motoare grele si, din cnd n cnd, un rapait ascutit de mitrali era. Tancuri, sopti Gregor cam agitat. Vin spre noi, ncuviinta Porta. Batrnul lansa nca o racheta. Liniste. Afara, n bezna, dincolo de lumina rachetei, n u misca nimic, si totusi stiam ca e ceva acolo. Stateam ntepeniti, cu urechile ci ulite si cu ochii tinta. Mneca goala a hainei maiorului Hinka flutura ncoace si nco lo, n bataia vntului. Lumina pieri, si ndata auziram scrsnet si zanganit de senile, venind din ntuneric. Soseau tancurile. In aceeasi clipa ne-am pus n miscare, prega tind aruncatoarele antitanc. Era o ntreaga armata. Pamntul se cutremura si gemea sub ele. l puteai zari deja pe primul, naintnd pe coama stncoasa, unul din sirul lung, cenusiu, de monstri preisto rici. Sub focul ncrucisat de mitraliere grele, ne-am trt afara, n Tara nimanui", pentru a i nstala aruncatorul de grenade antitanc Pak. Nu trecu mult pna l-am pus la punct, si nici pna cnd rachele lui si atinsera tinta. S-a auzit un zgomot ca de tunet si u n fulger rosu, stralucitor, a brazdat cerul. Churchill-ul din frunte ncasa o gren ada exact sub turela, si ceea ce, cteva secunde mai nainte, era o fortareata ameni ntatoare din otel, ndreptndu-se cu lacomie spre prada, se transformase brusc ntr-un urias foc de artificii. La cincizeci de metri departare, nspre partea dreapta, un Cromwell si croia drum, huruind, catre noi. Micutul se ntoarse, si potrivi linistit aruncatorul de flacari pe umar, tinti nchiznd un ochi si apasa pe tragaci. O limba de flacari izbucni pna departe. Cromwell-ul avu aceeasi soarta ca si Churchill-ul. Scena se repeta, cu mici variatii, de nenumarate ori. O multime de tancuri pieri ra n flacari, o multime de oameni fura arsi de vii, dar mereu veneau altii din ur ma sa le ia locul. Oameni si tancuri se revarsau asupra noastra ntr-un suvoi nence tat. Pak-ul fusese ras de pe fata pamntului, iar artileria inamica se distra acum pe socoteala noastra. Aerul era plin de resturi zburatoare, din care unele de o rigine umana. Un fum fetid ne umplea plamnii, ne ardea gtul si ochii. Urechile ne rasunau dureros din cauza nenumaratelor explozii. Zaceam lipit de pamnt, cu pumni i strnsi, cu capul pe jumatate ngropat n nisip. Acum ntelegeam de ce oamenii numesc pamntul mama" si l venereaza. Asa murdar si plin de snge cum era n acel moment, el er a totusi o mare mngiere. La ctiva metri de mine, am vazut un soldat englez lipit de pamnt ca si mine. M-a v azut si el n aceasi clipa. Si pot spune ca n aceasi clipa ne pregateam sa ne ucide m reciproc. Eu nu voiam sa ucid, nu aveam nici ura personala mpotriva lui, dar, p e de alta parte, nu voiam nici sa fiu eu cel ucis. Fara doar si poate, el simtea la fel. Legile razboiului cereau ca unul din noi sa moara, si nu era timp atunc i sa stai sa te gndesti daca legile erau ntelepte si bune. Se punea problema ca tu sa omori pe altcineva ca sa poti trai. Aveam o grenada n mna. Fara ndoiala ca si soldatul englez avea una. Am tras cuiul g renadei cu dintii. Sedeam acolo si numaram. Douazeci si unu, douazeci si doi, do uazeci si trei, douazeci si patru... Grenada a suierat prin aer spre soldatul en glez. n calea sa, a trecut pe lnga a lui care suiera prin aer, n directia mea. El o aruncase n exact acelasi moment. Dar nici una nu a nimerit. Evident, am avut amnd

oi aceleasi reactii si ne-am rostogolit din calea lor la timp pentru a ne salva pielea. Eu am facut un salt pna la mitraliera si am tras cteva rafale. Exploda o a doua grenada. De data aceasta era gata sa ma nimereasca. n fata mea izbucni un f ulger viu. Mi-am simtit capul bine acoperit cu casca de otel plesnind, parca, di n ncheieturi. Un moment am simtit frica, iar apoi, aproape imediat, m-a cuprins o furie nebuna. Pna n acea clipa nu resimteam o ura personala contra inamicului. Al ucide era o necesitate. Acum devenise o placere perversa. Fara ndoiala, nu avea m intentia sa mor pe cmpurile mocirloase ale Frantei. Ne-am aruncat unul asupra celuilalt, n lupta corp la corp. Era o lupta crncena pen tru supravietuire, fara scrupule. Ne-am lovit cu paturile armelor, ne-am izbit u nul pe celalalt cu bocancii nostri grei, ne-am zgriat si ne-am taiat cu baionetel e. Englezul mi-a pus piedica si am simtit o durere ca o mpunsatura ascutita. M-am napustit asupra lui cu o furie rennoita. Din nefericire pentru el, i-a cazut cas ca. S-a ales cu o rana adnca n frunte, mare ct un pumn. Eram prea istovit ca sa mai continui lupta. Deocamdata nici nu era nevoie, deoar ece omul zacea la picioarele mele. L-am privit cu prudenta, dorind sa-l vad mort , sa se sfrseasca odata. Puteam sa pun eu capat luptei, dar, la fel de brusc cum ma cuprinsese, setea mea de snge disparu. Omul privea n sus spre mine cu ochii lip siti de expresie, cu respiratia gfita, crispndu-se dureros... Sngele i acoperea fata, scurgndu-i-se din coltul gurii. M-am simtit slab si vulnerabil. Ma durea picioru l si daca vreunul din camarazii lui m-ar fi gasit acolo, nu ma puteam astepta la mila. M-am ntors sa plec, dar respiratia gfita a omului pe care ncercasem sa-l omor ma tinea pe loc. Am ngenuncheat n graba lnga el, i-am bandajat fruntea ct am putut mai bine, am scos bidonul meu de apa. Bea, spusei poruncitor. El continua sa ma priveasca fara sa faca vreo miscare pentru a primi apa. Ce ast epta prostul? Vroia sa-i pun eu bidonul la gura si sa risc sa-mi bage un cutit n coaste? I-am lasat apa la-ndemna si am fugit ct am putut sa-mi scap pielea, la ada post, de partea noastra, n ciuda schijelor care zburau n toate partile si a grenad elor ratacite. L-am gasit pe Legionar ghemuit sub ramasitele arznde ale unui Churc hill", tragnd rafale rapide cu automatul lui. Nu prea departe l-am vazut pe Micut ul cu fata iluminata de flacari, avnd figura aporape satanica. Mi-am scos batista din buzunar si am legat-o strns n jurul piciorului. Deocamdata, inamicul fusese respins. Aveam un moment de respiro, dar acesta pute a sa fie foarte scurt si noi profitam ct mai mult de el. Porta nfuleca a cincea cu tie de carne conservata, Barcelona trecea din mna n mna o sticla cu gin, Batrnul se juca n dorul lelii cu un pachet de carti. n spatele nostru, Formigny era n flacari. Bombardierele grele Wellington" erau n aer, deasupra Caen-ului, si flacarile se r idicau sus, spre cer. Sub noi, pamntul tremura si se zguduia anticipnd, parca, o c atastrofa. ntr-un jeep abandonat, Porta gasise un gramofon vechi si cteva placi. Le-am pus sa ne cnte una dupa alta, mbatati de sunetul muzicii dupa zgomotele oribile, obisnui te ale luptei, si dupa ce am ascultat-o pe ultima le-am luat din nou de la capat . Eram la a treia runda cnd din penumbra iesi un grup de soldati care veneau spre noi. Pareau nenarmati. Purtau un steag cu o cruce rosie mare si pe castile lor p urtau aceeasi emblema. Micutul ridica arma, dar nainte ca el sa poata trage, Batrn ul i-o zmuci din mna. Ce dracu' vrei sa faci? Micutul se ntoarse spre el indignat. De ce se ngrijesc numai de ranitii lor? Ai nostri de ce nu sunt ridicati? Cine trage n astia de la Crucea Rosie, zise Batrnul, sa astepte de la mine un glon t direct ntre ochi. E clar? A urmat un moment de liniste plina de stinghereala, apoi Porta izbucni n rs. Tu ai gresit razboiul, Batrne! Ar trebui sa te nrolezi n Armata Salvarii, acolo ai ajunge general n doi timpi si trei miscari! Se ntoarse si scuipa, dar Batrnul dadu dovada de ntelepciune ramnnd linistit. Nimeni nu se mai ncumeta sa ridice arma. Ultimul dintre raniti fusese ridicat, ultimul dintre brancardieri trecuse napoi l inia inamica. Era liniste peste tot. Si apoi, deodata, sus n transee, un tnar loco tent dadu un tipat ascutit si cazu pe spate, n noroi. Glontul unui machisard si ga

sise tinta. Un alt glont veni suiernd n directia noastra si n cteva momente lupta sng eroasa rencepu. Trei mitraliere si rapaira replica si ctiva din echipa de brancardi eri cazura. Legionarul sari n picioare naintea noastra si alerga nainte,strignd spre noi sa-l urmam, asa cum facuse de attea ori n trecut, n stepele nghetate ale Rusiei , pe povrnisurile de la Monte Cassino. n ngrozitoarea ambuscada care urma, aproape ntreaga echipa de brancardieri sl ranit ii pe care i culesesera au fost facuti una cu pamntul. nca o data, pamntul se umplu de cadavrele oamenilor din ambele parti. Era nevoie de o noua echipa de brancard ieri pentru a ridica noii raniti. Atac, contraatac. Moartea era cuvntul de ordine . Nu exista nici o crutare pentru Plutonul 91.

CAPITOLUL DOI

Porta se juca cu aparatul de radio ntorcnd butoanele ntr-o parte si n alta, ncercnd s izoleze vocea sonora a postului B.B.C., dintre bolboroselile si pocnetele ce se auzeau. Esti nebun, spuse Heide dezgustat. Te lasi prins n joc si dus la taietor fara sa clipesti... De fapt, ce rost are? Nu poti crede un cuvnt din ce spun ei, chiar da ca i prinzi. Porta facu un semn din mna. Taci din gura, pentru Dumnezeu! Asta e, i-am prins. Sunetele unui gong puternic, foarte deliberat si amenintator. Apoi vocea rece, c orecta, a postului de radio B.B.C.: Ici Londres., ici Londres, B.B.C. pour Iu France..." Fireste, ceea ce nu ntelegeam noi atunci era ca, practic, ntreaga miscare de rezis tenta franceza asculta aceeasi emisiune. Ici Londres, ici Londres... Atentiune, atentiune. Iata cteva mesaje personale: Les sanglots longs des violons de l'autmne". Repet: Les sanglots longs des violons de l'autmne" (Suspinele lungi ale viorilor toamnei). Era primul vers al unui poem, La Chanson d'autmne" de Verlaine. Era mesajul astept at de toata lumea de saptamni ntregi. Locotenentul major Meyer de la Cartierul Gen eral al Armatei a XV-a, a carui sarcina era sa receptioneze toate emisiunile B.B .C, informa emotionat si n mare graba pe guvernatorul militar al Frantei, precum si pe sefii de comandament din Olanda-Belgia. A fost tratat cu dispretul pe care parea ca-l merita. Ce sa spun, asa un mesaj important! Pur si simplu trancaneal a fara noima despre toamna. Evident, tipul era un cretin. Locotenentul major Mey er a ridicat din umeri si a continuat sa asculte. Ici Londres, ici Londres. Continuam sa transmitem mesaje personale: Les fleurs son t d'un rouge sombre. Les fleurs sont d'un rouge sombre" (Florile sunt rosu nchis) . Era mesajul pentru reteaua Rezistentei din Normandia. Hlne pouse Joe. Hlne pouse Joe." (Elena se casatoreste cu Joe)." Semnalul pentru ntreaga regiune Caen. El a declansat o ntreaga serie de atentate, de sabotaje, dintre care multe au reusit. S-au prabusit poduri, linii de cale fe rata au sarit n aer, legaturi telefonice au fost taiate. La Cartierul General al Armatei a XV-a era general acceptata acum ideea ca ceva, undeva, mergea foarte p rost. Nu poti tu sa ntelegi nimic din toate astea, Meyer? ntreba nelinistit generalul vo n Salmuth. Meyer dadea din umeri si continua sa asculte. Timp de trei zile a fost linistit, dupa care mesajele au renceput cu vigoarea si inventivitatea rennoita. Ici Londres, ici Londres..." Les ds sont jets" (Zarurile sunt aruncate). Repet: Les d sont jets". Ca urmare, o multime de santinele si-au pierdut pe cnd nici nu se asteptau viata, njunghiate pe la spate si aruncate n ruri sau mlastini.

Jean pense Rita." (Jean se gndeste la Rita) Jean pense Rita." Crainicul pronunta cuvintele foarte rar si cu grija, cu pauze ntre ele. Porta rdea ncntat. Ce de tmpenii! Jean se gndeste la Rita cea pierduta... Nu cred ca tipul face asta. Si la urma urmelor, cine dracu sunt ei? Cine sunt acesti Jean si Rita? Pare un basm pentru copii. Este codificat, explica Heide, care pretindea ntotdeauna ca stie totul. Am fost cn dva radiofonist. Foloseau mesaje de astea tot timpul. Le dimanche les enfants s'impatient." (Duminica copii devin nerabdatori) Le dimanc he les efants s'impatient." Asta era adresat membrilor Rezistentei care asteptau sosirea parasutistilor n Nor mandia. Ici Londres. Vom transmite noi mesaje peste o ora." ULTIMA ORA

nveleam mortii n giulgiu din pnza groasa nainte de a-i ngropa si lnga fiecare puneam cutie de bere goala, n care bagam actele personale.Mai curnd sau mai trziu,probabi l cnd razboiul se va termina, ne nchipuiam ca cineva se va ocupa de niste cimitire corespunzatoare, cu morminte adevarate, cu siruri dupa siruri de mici cruci alb e si cnd va veni acel timp si vor dezgropa mortii n descompunere din santuri si di n porumbiste, ar fi fost bine sa se cunoasca identitatea fiecarui cadavru. Deci cutiile de bere si actele. Ni se parea o necesitate categorica, pentru ambele parti, sa existe cimitire ngri jite, pline cu eroii cazuti. Altfel ce le-ar putea arata n viitor tinerilor recur ti pentru a-i impresiona? Iata, baieti, aici sunt mormintele gloriosilor nostri ostasi cazuti pentru patri e n razboiul trecut... Sub crucea de aici zace Paul Schultze, un simplu soldat ca re, cu ambele picioare zdrobite de o grenada, a ramas totusi la post si a tinut piept inamicului. Acest simplu soldat a salvat un ntreg regiment. A murit n bratel e comandantului sau, cu un cntec patriotic pe buze. Erau attea cadavre de nmormntat, nct nu aveam suficiente cutii de bere pentru toate. Dupa o dimineata de munca gre a la sapatul mormintelor ni s-a permis o jumatate de ora sa mncam, dupa care am f ost trimisi n misiune pentru dezamorsarea minelor. Asta era mult mai greu dect saparea de gropi. Viata oricui lucra la dezamorsarea minelor era considerata, n genere, al dracului de scurta si, fara ndoiala, deloc d ulce. Minele erau magnetice si potrivite astfel nct sa explodeze la apropierea cel ei mai mici si nesemnificative bucati de metal. De aceea, am renuntat la toate o biectele metalice pe care le aveam cu noi, scotndu-ne pna si nasturii si nlocuindui cu bucatele de lemn. Nu ni se dadusera bocanci cu talpa de cauciuc, si cei mai multi dintre noi trebuia sa ne descurcam nfasurndu-ne picioarele cu crpe. Porta nsa , att de priceput n inventarierea cadavrelor, avusese marele noroc sa puna mna pe o pereche de bocanci americani veritabili, din cauciuc galben. Era imposibil sa te bazezi pe dispozitivul de detectare a minelor, deoarece reac tiona nu numai la mine, ci si la cele mai minuscule particule de metal, astfel nct , potrivit personalitatii fiecaruia, ori nnebuneai de teama permanenta, ori deven eai apatic datorita obisnuintei cu falsele semnale. Si una si alta nsemnau un per manent pericol. Pentru a avea cea mai mica sansa de supravietuire cnd ai de-a fac e cu minele, trebuie sa fii mereu atent, sa ai nervi de otel, sa actionezi ntotde auna cu cea mai mare precautie si sa ai mini ct mai sigure. Locul care ti se pare cel mai lipsit de pericol poate ascunde cele mai mari primejdii. Fireste, Rommel fusese initiatorul capcanei mortale cu aparenta inofensiva, si a l ridicarii la un att de nalt grad de perfectiune. Usa care se deschide si ti explo deaza n fata, roaba care ti bareaza drumul astfel nct trebuie sa o ocolesti, iar la primul pas pamntul se deschide si te nghite; usa dulapului care ramne deschisa, iar cnd o nchizi produce o asemenea nebunie nct sare n aer un ntreg sir de cladiri. Apoi este srma aceea aproape invizibila, ascunsa dibaci sub un covor de frunze: cei d in fruntea sirului calca pe ea, si o jumatate de companie dispare ntr-o fractiune de secunda. nvatasem o multime de lucruri despre mine, si cu ct nvatam mai multe, cu att ne plac

eau mai putin. Facusem cunostinta cu mina P.2s, conectata n releu, care declansa o reactie de explozii n lant. Si cu acele mine care trebuiau distruse prin detona re. Si cu acelea probabil cele mai groaznice care trebuie demontate bucata cu bu cata pna ajungi la detonatorul facut din cea mai fina sticla posibila... Daca ti d oreai moartea si n plus ti era n fire sa-ti petreci ore n sir cautnd o singura piesa dintr-un puzzle foarte complicat, totul era n ordine, putea sa-ti faca placere sa lucrezi n astfel de conditii. Dar daca erai ct de ct ca mine, transpirat de spaima si complet nendemnatic atunci, fara nici o ndoiala, te potriveai ca nuca-n perete. naintam ncet, nsirati, tatonnd terenul pas cu pas, niciodata destul de linistiti, ni ci macar cnd ne aflam la coada si deci ne puteam astepta sa fim relativ feriti de pericol. La fiecare zece minute ne schimbam capul de coloana (ca si bocancii de cauciuc). Astfel, ne riscam viata doar cte unul, si fiecare stia ca perioada n ca re era supus pericolului avea macar o limita. Mentineam tot timpul o distanta de siguranta ntre noi si fiecare pasea cu grija pe urmele celui din fata sa. Pentru cteva momente, totul mergea bine, inima si mai potolea bataile nebune, sudoarea s e mai linistea... si deodata, cu un suierat care-ti ngheta sngele n vine, omul din fruntea coloanei facea semne disperate cu minile si ne oprea. Detectorul de mine reactionase din nou... Ne oprim cu totii. Nefericitul aflat temporar n posesia bocancilor ndreapta detect orul nainte, ntr-o parte, n spate. Indica locul care provoaca tot necazul, se lasa pe vine, sovaind, lnga el, si ncepe sa rcie cu teama pamntul la suprafata. Trec cinci minute. Cinci minute de sudoare si teroare. Si tot ce iese la iveala este o buc ata de srapnel, o frntura de obuz sau o ramasita de grenada. Mereu aceeasi povest e. Sau aproape mereu. Ne eliberam de tensiunile noastre interioare prin adevarate crize de nervi si nju raturi la adresa prizonierului care a declarat ca regiunea ar fi plina de mine, m potriva Serviciului de Informatii care raspndise stirea si era deci raspunzator p entru faptul ca ne aflam acolo. Era clar ca prizonierul mintise si ca Serviciul de Informatii era o adunatura de tmpiti creduli. Pornim mai departe ceva mai repede, suparati si bombanind. O explozie brusca ne tintuieste locului. Bietul om care se ntmplase sa fie n frunte este aruncat cu pute re spre cer, de unde cade pe pamnt n mii de bucati, de nerecunoscut. Asadar, prizo nierul nu mintise, iar Serviciul de Informatii nu e plin de tmpiti creduli, ci de tipi foarte inteligenti, care fac o treaba excelenta,... ajutndu-ne sa sarim n ae r. Poate este vorba despre o mina T, fabricata special pentru distrugerea tancur ilor. Daca-i asa, atta-ti trebuie: greu sa-ti nchipui ca cineva scapa cu viata dup a explozia unei mine T. Pe de alta parte, daca este o mina S, situatia nu-i asa de crunta: mai poti scapa, pierzndu-ti doar picioarele. Ei, asta nu-i cea mai mar e tragedie n vremurile de razboi pe care le traim. O sa-ti puna o pereche de minu nate picioare artificiale si, daca nu se dovedeste ca esti un cretin irecuperabi l, o sa fii primit la un curs de subofiteri. Exista o multime de ologi la astfel de cursuri n ziua de azi. Poate fi si mai rau. Poti sa te nrolezi pentru treizeci si sase de ani, sa astepti sa devii Feldwebel" dupa vreo cinspreze-ce-optsprezec e, si sa te pensionezi la saizeci si cinci de ani cu un venit gras. De aceea, n general vorbind, cnd nu eram implicati efectiv n detectare, priveam pro blema minelor cu sentimente amestecate. Pe de o parte, puteai sa-ti pierzi viata . Pe de alta parte, puteai sa-ti pierzi numai picioarele cu avantajul enorm de a deveni invalid si a parasi linia frontului pentru totdeauna. Dar, sa fie clar: n-avea nici un rost sa-ti pierzi un singur picior sau un singur brat. Trebuia sa fie ambele, sau deloc. Erau destui schiopi pe front, iar ciungii erau att de num erosi nct ajungeai sa-i consideri drept fiinte umane perfect normale si bine adapt ate. Maiorul Hinka, de pilda, si luase adio de la bratul drept cu vreo doi ani n u rma, si de atunci a fost tot timpul n forul actiunii. Iata-ma acum pe mine, pentru un timp n postura de conducator de coloana, purtnd bo cancii galbeni, riscndu-mi viata si picioarele. Cu nervii ncordati pentru a sesiza orice semn de pericol, m-am aplecat cu precautie si am netezit un smoc de iarba deasa. O fi aici ceva... ceva metalic? Chiar n spatele meu se oprisera Porta si Legionarul. Simteam apriga tentatie sa ma ntorc si s-o iau la goana. Din neferici re, era imposibil. M-am aplecat ncet si mi-am pus urechea la pamnt. Auzeam oare un ticait, sau era numai imaginatia lasului din mine? Era oare o mina magnetica, s

au o mina cu actiune ntrziata? Eram deja asudat tot, dintii mi clantaneau nervos si genunchii mi tremurau mai sa se ciocneasca. Era, ntr-adevar, o mina.Tacuta deocam data, dar nu mai putin periculoasa. O cobra ar fi fost mai putin de temut. Cu vrf urile degetelor pipaiam conturul antenelor invizibile, calota boltita, placuta s ubtire de sticla usor casabila. Era o mina T clasica. Acu-i acu'. Controleaza-te, nvinge-ti frica, daca vrei sa traiesti. Aminteste-ti tot ce te-au nvatat... Doua degete pe sub calota, doua rasuciri spre stnga... Dar n cet, ncet... Daca spargi sticla, s-a zis cu tine, Sven, baiatule! Roaga-te la Dum nezeu sa nu aiba vreun fir ascuns, sa nu fie legata de alte mine, cei care pun c apcanele astea ale mortii si folosesc toata viclenia de care sunt n stare... Doua rasuciri. Am facut-o si pe-asta. Acum, doi milimetri mai sus, trei rasuciri spre dreapta... Nu se misca! Nenorocita nu se misca! Ce dracu' vrea sa-nsemne asta? Un nou soi de mina? Una de care nici nu ne-au pomenit? Dumnezeule mare, fa-ma sa scap de aici! Duca-se la dracu' tribunalele lor martiale si acuzatiile lor de l asitate! Vreau sa traiesc. Cu putin noroc, se sfrseste razboiul pna ma condamna ei . Ratiunea mi dicteaza sa ma ntorc si sa o iau la goana. Trupul meu nsa, ntr-un mod de tasat si parca facndu-mi n ciuda, ramne pe loc. Bun, am ramas. Ei, acum ce fac? Sa scot blestematia asta afara nainte de a o dezamorsa? De ce nu, cnd nu-i vorba dect sa te sinucizi? n tot acest timp cnd eu stau fara sa fac nimic, blestemata de mina zace acolo, dis retuitoare, n pamnt. Privind n sus, la mine, cu obraznicie. Batndu-si joc de mine. A poi, mi vine o noua idee, si mai ngrozitoare: daca e o mizerie de-aia cu efect ntrzi at? Tinnd n continuare calota cu dreapta, mi vr usor mna stnga pe sub corpul minei. p sa trag cu dintii smocurile de iarba de pe ambele parti. De ce n-or dresa nist e nenorocite de maimute sa faca treaba asta? Alea ar putea sa-si foloseasca si mi nile si picioarele. Si n plus, ar face si o treaba mai buna, pentru ca n-ar trebu i sa se lupte tot timpul cu spaima. De ce nu s-o fi gndit nimeni la asta mai de m ult? Au folosit porumbei, si cini, si cai, si porci, de ce nu si maimute? (n Polon ia foloseam porci. i mnam peste cmpurile minate pentru ca sa curete drumul. Necazul era ca porcii ajunsesera sa valoreze greutatea lor n aur, si n cele din urma s-a hotart ca oamenii sunt mai ieftini). Cu o ncetineala chinuitoare, am tras mna n sus. Era mai grea dect prevazusem, dar n s frsit era afara, la vedere, n toata grozavia ei. Oribil de urt obiect. Tare i-as ma i fi dat un sut puternic, s-o vad zburnd, dar placerea asta trebuia amnata pna cnd a s fi reusit s-o dezamorsez. I-am chemat sl pe ceilalti. Porta si Legionarul se trra pna la mine. Porta, desi nu facuse o pregatire speciala, era un geniu n mecanica, el se uita nti la mina si ap oi mi arunca o privire dispretuitoare: Tmpit nenorocit ce esti! Ai ntors mizeria asta de mina exact pe dos! Asta nu-i un fir frantuzesc normal, credeam ca pna si tu ai fi n stare sa-ti dai seama. Se ntoarse si-i facu semn Micutului: Adu-ne o cheie franceza! Cheia aparu. Un timp, Porta studie mina. n regula, ntoarce-o din nou. M-am supus, cu un aer umil. Legionarul si sterse palmele transpirate de turul pan talonilor. Porta ridica cheia. Bun, baieti! Capetele jos, minile pe fund! Se apleca spre mina, fredonnd ca pentru sine o frntura de melodie aleasa ntmplator: Ce va fi cu noi, iubito? Vom fi fericiti sau tristi? Cum o vom sfrsi, iubito? n lacrimi, sau optimisti? Tepeni ca niste bete, Legionarul si cu mine stateam si-l priveam. Porta ridica mn a cu nepasare. Uite-o! rnji el spre noi. Inofensiva ca un pui de gaina. Se ntoarse si se mpauna catre ceilalti, tinnd mina sub brat ca pe o minge de rugby. Deodata, o arunca spre Gregor.

Ia-o! ncearca tu! Eu nu ma descurc cu ea! Gregor scoase un tipat ascutit de groaza si se arunca la pamnt. Porta se apleca s pre el, ridicnd din sprncene. Ce-i, mititelule? Te-ai speriat? Imbecil nenorocit! i spuse Gregor dndu-i suturi la gioale lui Porta. Ticalos prost si nenorocit ce esti! Terminati odata, spuse Batrnul cu oboseala n glas. N-am chef de joc si distractie. Gnditi-va totusi ca am pierdut sase oameni pna acum cu treaba asta. mi plnge inima, spuse Porta. Hai, Sven, da-mi gumarii. E rndul meu sa fiu erou. mi lua bocancii si se ndrepta spre fruntea coloanei, sa-si ocupe locul, dar nu fac u dect ctiva metri si se opri, se apleca, examina locul si ne facu semn Legionarul ui si mie, care ne aflam n spatele lui. Ne-am uitat unul la altul. Stiam ce se ntmp lase: Porta daduse de o mina n releu si avea nevoie de nca cineva sa-l ajute. Care dintre noi sa fie? Avui o clipa de ezitare, si atunci Legionarul ridica din ume ri si nainta. Va fi rndul meu data viitoare, si n clipa aceea, mi-as fi dorit sa fi fost eu cel care s-a dus de data asta, ca sa scap. Porta si Legionarul se trra, urmarind firul. Existase cndva o vreme cnd ei ar fi put ut taia pur si simplu nenorocitul de fir si gata, dar de atunci inamicul devenis e mai destept.Acum nveleau firul n cupru. Daca l atingeai cu ceva metalic, curentul trecea prin el si detona mina. Ne trebuise ceva timp pna sa descoperim acest nou truc. Inamicul avea grija sa nu lase instructiunile de folosire prin apropiere, iar noi pierdusem ctiva oameni pna sa descoperim secretul. Acest mic cadou special fusese agatat ntr-un pom si era conectat la trei grenade 10,5. Porta striga enervat peste umar: Vino ncoace, pentru Dumnezeu! Doar nu ne ducem la biserica! Cu o dureroasa strngere de inima, mi-am dat seama ca eu trebuie sa ma duc, cu une ltele necesare; ca sa scoatem nenorocitul de detonator. Nu era o treaba usoara. Multi oameni buni avusesera un sfrsit rau pe cnd demontau detonatoare, si, n plus, exista oricnd riscul ca inamicul sa ne fi pregatit nca o mica surpriza pentru a ne arunca n aer. Porta, pe jumatate urcat n copac, tinea cele patru fire care veneau dinspre mina. M-am ntins n fata, strngnd bine uneltele. Era o mina T. Detonatorul nu era mai mare dect un pachet de tigari, dar mie-mi era prea de-ajuns. Pe una din grenade, vreu n glumet scrisese mesajul: Lua-v-ar dracu, Friti blestemati". Era semnat, simplu, Isaac. Daca te gndeai, puteai sa vezi punctul de vedere al necunoscutului Isaac. Nimeni cu un astfel de nume nu avea vreun motiv special sa ne iubeasca. Prin cine stie ce minune, am avut noroc. Ne-am descotorsit de mina antitanc si d e declansatorul ei disimulat, si am furat cteva clipe de odihna desi ne simteam o arecum cu un picior n groapa. Ne-am asezat pe jos, nghesuiti, n semicerc, si am fum at ceea ce, n conditiile date, era strict interzis. Stiti ce? spuse Porta deodata. Pun pariu ca daca nea Adolf ar fi obligat sa vina ca noi pe un cmp minat timp de o jumatate de ora, n-ar mai fi asa al naibii de t antos... Si poate nici n-ar mai tine asa mult la nenorocitu' asta de razboi! Gndul asta, spus asa de simplu, ne nveseli pe toti. Sedeam acolo si rdeam fara gril a, pna cnd ajunse la noi restul grupei, condus de locotenentul Brandt, care raspun dea de ntreaga operatiune. Brandt fusese cu noi nca de la nceput. Disparuse din tim p n timp, la cursuri de pregatire, dar se ntorsese de fiecare data la noi si aveam tendinta sa-l consideram mai curnd ca pe unul de-al nostru dect ca pe un ofiter, pna-ntr-acolo nct i spunem pe numele de botez si l tratam cu stilul nostru propriu de familiaritate obscena. Era un adevarat ofiter de front si unul dintre putinii o ameni care reuseau sa ne impuna un anume respect altfel acordat cu mare greutate . Ticaloase mine, mormai el. Daca o mai tine mult tot asa, o sa sfrsim cu totii jucn d arsice, la casa de nebuni. O sa visam nenorocitele de mine, zise Porta, si cnd o sa ne-ntoarcem acasa si-o s a ne sapam gradina de zarzavat. O sa ne trezim ncercnd sa detonam si cartofii, uitn d unde, ne aflam. Porta spunea totdeauna cnd", niciodata daca". Cred ca de fapt toti gndeam cam n aceia si, termeni, dar cei mai multi dintre noi erau prea superstitiosi pentru a o spu ne cu glas tare. Pe undeva, nu reuseai nicicum sa-ti imaginezi ca ntr-o zi s-ar p

utea sa-ti vina rndul sa sfrsesti ntr-un sant, lnga o cutie de bere cotinnd actele ta le personale. Te gndeai deseori la moarte, te trecea o sudoare rece, dar n strafun dul inimii nu puteai crede cu seriozitate ca asta ti s-ar putea ntmpla tie vreodat a. Destul de des, naintea unui atac masiv, ajutam la pregatirea mormntului comun, l captuseam cu fn, nfigeam crucile mici de lemn. Niciodata, n tot acest timp, nu-ti imaginai propriul cadavru aruncat acolo, mpreuna cu ale altora, desi, Dumnezeu mi -e martor, moartea era o experienta foarte la-ndemna. De cte ori pe zi nu auzeai s uieratul ascutit al unei grenade, bufnitura ei n cadere, apoi explozia, apoi tipe te de durere, ca sa-ti dai seama ca omul care se aflase lnga tine cu o secunda n u rma nu mai era... De cte ori, nu se ntmplase ca jumatate din pluton sa sara n aer, d e jur-mprejurul tau sa zaca numai oameni morti sau muribunzi si tu singur sa fi r amas teafar? Stiai ca norocul nu poate dura o vesnicie si totusi, instinctiv, si mteai ca norocul tau era cu siguranta inepuizabil. Porta iar mnca. De data aceasta era o cutie cu conserve de ananas pe care o gasis e ntr-un jeep american abandonat. Curios cum niciodata pna acum nu am apreciat ananasul la justa lui valoare, spuse el meditativ. Primul lucru pe care o sa-l fac cnd s-o sfrsi razboiul o sa fie sa ma duc ntr-un restaurant si sa ma ndop pna mi s-o face rau si mi-o iesi pe urechi. Acesta era, fireste, semnalul pentru una din distractiile noastre preferate: joc ul de-a cnd s-o sfrsi razboiul...". De fiecare data vorbeam despre asta cu o vigoare rennoita si, cumva, jocul nu-si pierdea niciodata atractia, desi dintre noi toti Heide era singurul care stia si gur ce vroia sa faca n viata. Era deja subofiter si se hotarse demult sa faca cere re pentru a fi primit la cursurile de ofiteri. n acest scop, el si consacra zilnic d parte din timp, indiferent unde eram si ce faceam, nvatarii a zece pagini din Manualul Campaniilor Militare. Ne bateam joc de el fara mila, desi eram probabil putin invidiosi pe hotarrea; lui ncapatnata de a reusi. Toti stiam, dar nimeni nu ar fi recunoscut, ca am fost ostasi pentru prea multa vreme pentru a ne mai pute a ntoarce la viata civila, obisnuita. Batrnul zicea ca numai fermierii si pot relua n mod fericit activitatea dinainte de razboi si, probabil, avea dreptate. Pentru m ine fermierii erau, oricum, o rasa aparte. Arata-le numai un cmp de cartofi, sau un sir de meri, si ai toate sansele sa-i vezi iesindu-si din minti. Multi fermie ri au dezertat din cauza unui mar n floare. Aporoape toti erau prinsi doua-trei z ile mai trziu si carati n fata curtii martiale unde bolboroseau nfrigurati vrute si nevrute despre porci sau pruni. Din nefericire, nici o curte martiala, din cte a m cunoscut, nu putea sa nteleaga socul pe care l traiau acesti oameni pusi fata n f ata cu o particica din adevarata natura vie, iar rezultatul era, inevitabil, plu tonul de executie. Trecusera zece ore de cnd pornisem sa croim drum prin cmpul de mine. Zece ore de t ensiune, zece ore de mers, ntr-adevar, pe calea mortii, zece ore fara ntreruperi, caci ce nseamna o pauza de douazeci de minute ici si colo, cnd stii ca treaba nu-i facuta nici pe jumatate? Dar, n cele din urma, ne-am apropiat de sfrsit. Tocmai fixasem indicatorul alb de trecere fara pericole a tancurilor si ne puteam destinde. Eram pe punctul de a nf ige ultimul par, cnd cu coada ochiului am vazut ceva. M-am oprit si m-am uitat n s us. Ceilalti stateau ntepeniti ca niste statui, cu gurile cascate si cu ochii hol bati. Toti se uitau spre locotenentul Brandt. Se afla ceva mai departe de grupul principal, cu picioarele imobilizate, cu bratele putin departate de corp... De spaima, am simtit cum mi se face pielea de gaina pe mini si pe picioare. Stiam fo arte bine ce nsemna pozitia aceea stranie: Klaus se afla direct pe mina. Cea mai mica miscare si ea va exploda. Puteam sa vad firele care porneau de la ea. Klaus stia probabil la fel de sigur ca si noi ceilalti ca i venise ceasul. Cei aflati mai aproape de el au nceput sa se retraga, pas cu pas, mergnd de-a-ndaratelea. Si ei erau n mare pericol. Era evident, din pozitia firelor, ca era legata de altele . Unul singur manifesta dorinta sa se repeada nainte, ntr-o ncercare eroica, dar, f ara ndoiala, sinucigasa, de a veni n ajutorul locotenentului si acesta a fost Micu tul. L-am retinut prin forta si a fost nevoie de trei dintre noi pentru ca s-o p utem face. Abia reusisem sa-l linistim, cnd pe Barcelona l apuca o criza de nebuni e si ncepu sa se trasca ncet spre Klaus, care continua sa stea imobilizat n capcana

mortii. Prinde-l pe tmpitu' ala de nebun, striga Porta. Fata locotenentului era oribila, ca de plumb. Era unul dintre cei mai curajosi o ameni pe care i cunosteam, dar chiar si cei mai bravi oameni au dreptul la o oare care ngaduinta cnd se afla pe o mina amorsata. Noi pregateam o seringa cu morfina, scoteam bandaje si fase. Daca, printr-un miracol, supravietuia, ar fi avut nevo ie de toate bandajele de care dispuneam. Legionarul si scoase revolverul. Intenti a lui era clara: orice s-ar fi ntmplat, Klaus nu trebuia sa sufere mai mult dect er a necesar. Considerati-o crima, daca vreti, dar el fusese mpreuna cu noi timp de sase ani, luptfnd umar la umar cu oamenii de sub comanda lui n unele dintre cele mai grele momente ale razboiului. Cnd cunosti, iubesti si respecti pe cineva asa cum l cunoastem, l iubim si l respectam pe Klaus, nu te mai intereseaza prea mult c e va gndi restul lumii, ci vei merge mai departe, facnd ceea ce trebuia facut. Sa fii prins n acest mod de o mina relativ simpla, expus privirilor tuturor, era una din ironiile razboiului att de greu de suportat. Si totusi, cred ca era aproa pe inevitabil ca ceva asemanator sa se ntmple. Dupa zece ore de munca ncordata n mij locul unui cmp de mine, nu este foarte surprinzator daca atentia te paraseste pen tru o clipa sau doua. Din nefericire, absenta atentiei fie si pentru o fractiune de secunda este prea adesea fatala n asemenea circumstante. Deodata Porta i striga lui Klaus: Sari! Este singura ta sansa! Klaus ezita si cine l-ar putea acuza! Una e sa spui ca e unica sansa si cu totul altceva sa ai curajul sa-ti ncerci norocul. ntre timp, noi asteptam. Si moartea si ea, la fel de rabdatoare, o prada care era foarte sigura. Dupa un timp zece minute? O jumatate de ora? Zile, saptamni, luni? Parea o vesnic ie Klaus a ridicat mna spre noi n semn de adio, si-a ndoit genunchii pregatindu-se pentru unica sa sansa... Mi-am acoperit urechile cu minile. Klaus a ramas n pozitia aceea ca un alergator n asteptarea pistolului de start. Cred ca toti i-am mpartasi agonia ultimelor lui gn duri. Atta timp ct ramnea pe loc era un om viu; n momentul n care se misca, el devene a, probabil, un om mort. si nfipse vrfurile degetelor n pamnt pregatidu-se pentru mom entul cnd trebuia sa-si ncerce norocul. Apoi, deodata, se ndrepta din nou. Aruncati-mi mantalele de lupta! Zece mantale fura aruncate imediat spre el. Numai trei au ajuns la el. Micutul s e repezi din nou, dar Porta i trase pe loc o casma si l trnti la pamnt. Sa-i multumesti din partea mea, spuse Klaus cu gravitate. si nfasura cele trei mantale n jurul corpului protejndu-si abdomenul si pieptul cum putea mai bine. Apoi ridica din nou mna n semn de salut. Sari! Pentru numele lui Dumnezeu, sari! M-am auzit imediat si pe mine soptind comanda dar sunetul se neca n dangatul brusc nlantuit al clopotelor din ntreaga tara. Clopotele anuntau eliberarea Frantei. Vnt ul ne aduse dangatul victorios care striga ca Franta este libera. Oamenii uitase ra ororile razboiului, iadul debarcarii din Normandia, cladirile ruinate si cmpur ile devastate. Stiau numai ca erau din nou liberi. Pe strazi soldatii americani dansau cu fetele franceze. Vive la France! Mort aux Allemands!" Locotenentul Brandt si ncorda muschii si sari. Iar o explozie care ne sparse timpa nele acoperi dangatul clopotelor. O limba de foc... Am sarit nainte. Ambele picio are i fusesera retezate Unul zacea n apropiere, lnga el, celalalt Dumnezeu stie und e era. ntregul corp i era acoperit de arsuri, dar era contient nca. Batrnul i facu imediat injectia cu morfina. Porta si cu mine i legaram bandajele n j urul cioturilor picioarelor. Uniforma i atrna n zdrente: se simtea miros de carne f ripta. Klaus strnse din dinti ct putu, dar curnd durerea ncepu sa l rapuna si tipetel e lui de durere izbucnira si se mpletira cu dangatul vesel al clopotelor. Mai faceti-i morfina! striga Micutul care si venise n fire dupa lovitura de cazma a lui Porta. Nu mai avem, spuse Batrnul ncet. Micutul se ntoarse spre el. Ce dracu vrei sa zici, ca nu mai avem? Ce am zis, spuse Batrnul aruncnd seringa cu un gest de dezgust. Nu mai avem morfin

a. Ce mai putem face? Nu prea mult. Numai sa ne asezam lnga locotenent si sa mpartim agonia cu el. Cineva i puse o tigara ntre buzele care se nvinetisera deja. O sa-ti fie bine... O perioada simpatica la spital... O sa fie n regula cnd o sa te ducem la baza... Auzi clopotele? E sfrsitul razboiului! Sfrsitul razboiului si curnd sfrsitul vietii nsasi pentru locotenentul nostru. Muri peste cteva secunde si noi porniram napoi prin cmpul de mine, printre indicatoarele albe pe care el ne ajutase sa le instalam, purtndu-l pe umeri, o procesiune mort uara avnd ca acompaniament clopotele triumfatoare. Micutul mergea n frunte. Porta n cheia procesiunea cntnd din fluierul sau o melodie melancolica. Era "Calatoria leb edelor salbatice", una dintre melodiile care lui Klaus i placeau cel mai mult.

CAPITOLUL TREI Rusul, locotenentul Koranin din Batalionul estic 439, mpreuna cu compania sa de t atari, facu o descoperire uimitoare: ntr-un avion de desant american, lnga trei of iteri morti, zacea o caseta cu documente. Koranin puse imediat mna pe caseta cu d ocumente si alerga cu ea la comandantul companiei sale, care cu aceeasi iuteala hotar ca este o problema de competenta generalului Marcks, comandantul Armatei a 84-a. n consecinta, cei doi au plecat mpreuna cu pretioasa caseta cu documente. Generalul si dadu imediat seama de valoarea descoperirii lui Koranin si nu pierdu nici o clipa, transmitnd imediat vestea Armatei a opta. Spre surprinderea si ind igantea lui nsa, la Armata a Opta i s-a rs n nas si i s-a comunicat gratios ca ceea ce spune el este un nonsens. Un timp, generalul Marcks fu prea nmarmurit de furi e pentru a mai face altceva dect sa stea si sa fumeze, n timp ce ajutorul sau de cm p sedea plin de tact de-o parte si citea pentru sine continutul nenorocitei de c asete du documente. Ambii erau convinsi ca actele sunt autentice. Nu cumva credeti ca Serviciul Secret... Generalul asa credea. Serviciul Secret trebuie informat imediat. Nu ncape ndoiala ca documentele sunt de cea mai mare importanta. Urmatorul pas a fost sa-l contac teze pe feldmaresalul von Rundstedt si sa-i spuna ca el, generalul Marcks, detin ea planuri strict secrete ale aliatilor referitoare la invazia din Normandia. Pl anurile demonstrau clar adevarul asupra ceea ce pna acum era considerat o chestiu ne de pura conjunctura: recentele debarcari erau numai preludiul invaziei totale pe care toata lumea o anticipa n ultimii patru ani. Prostii! zbiera von Rundstedt si trnti telefonul. Ramase neclintit n convingerea lui. Planurile erau falsuri. O capcana pusa la cal e intentionat. Au fost plantate acolo pentru a prinde n mreje exact niste creduli prosti ca generalul Marcks. Daca e s judecam, nsesi debarcarile au fost efectuate cu intentia de a induce n eroare. Von Rundstedt avea propriile sale idei asupra acestui subiect. Fireste ca Aliatii planuiau o debarcare, orice idiot stia asta, dar debarcarea din Normandia nu era preludiul ei. Ba fusese conceputa ca o foar te complicata diversiune. Luati-i generalului Marcks comanda! ordona von Rundstedt iritat. Omul asta e un idiot. Viseaza, si nu are dreptul sa aiba comanda unei armate. Descotorositi-va de el. PE MUNTELE GOLGOTA Era noapte. Ne deplasam pe trei coloane spre cota 112. O ceata deasa, venind din spre Marea Nordului plutea n aer, si si facea drum sub hainele noastre, sub pielea noastra, cobora n piepturile noastre si ne patrundea pna la oase. Noi marsaluiam undeva, spre coada uneia dintre coloane. Avangarda disparuse de mult n ceata. Tre cuse o vreme de cnd i vazusem ultima data si luam drept de la sine nteleasa, pe ncre dere, prezenta lor permanenta n fruntea coloanei.

De data asta, Porta nu vorbea despre mncare. Se ancorase n cel de-al doilea subiec t preferat de conversatie si nsira una din interminabilele lui povesti despre pro stituate. Batrnul ncheia coloana mergnd apatic, cu capul ntre umeri, cu nelipsita-i pipa nfipta n coltul gurii si casca atrnndu-i de arma. ntotdeauna i spusesem Batrnul hiar de la nceput. De fapt, el era feldwebel Willy Beier, conducatorul plutonului nostru. Ilustra foarte putin ideea armatei despre ostasul perfect strivind drum ul cu o pereche de bocanci cu cteva numere mai mari dect masura lui, avnd uniforma ponosita si barba nerasa de o saptamna, dar era cel mai bun conducator de pluton pe care l-am cunoscut vreodata. Am cotit, parasind soseaua, si mergeam acum prin ceea ce, n urma cu cteva zile, er a o ntinsa si minunata padure. Copacii erau nsa acum doborti, pamntul rascolit de tr ecerea senilelor de tancuri; tot felul de resturi arse, jeepuri abandonate, cami oane rasturnate zaceau, unele lnga altele, pe tot terenul. Nici gramezile de cada vre umane nu erau mai rare. Isuse, au avut nitica treaba astia, mormai Micutul, parnd pentru prima oara n viat a aproape impresionat. Porta facu o binevenita pauza n povestirea sa despre dame si prostitutie. Obuze grele, spuse el. E un tip nou de mortier, l contrazise Heide care era ntoteauna la curent cu ultime le informatii. Se evapora pe uniforma si te ard. Nostim, nostim! spuse Porta aplaudnd. Abia astept sa ncerc una! ntr-adevar, cadavre carbonizate erau la tot pasul. Si mai erau si alte privelisti cutremuratoare. Proptit de trunchiul unui copac, era un corp fara picioare. Pic ioare si mini erau mprastiate peste tot. Micutul dadu peste un cap retezat, acoper it nca de casca si i dadu un sut puternic de se rostogoli ca o minge de fotbal. Le gionarul, care de obicei nu era cea mai impresionabila persoana, si puse mna la gu ra si si ntoarse privirea. Sunt cteva lucruri, care pur si simplu mi ntorc stomacul pe dos, ne spuse el. Si ve derea capetelor de oameni topaind asa, singure, se ntmpla sa faca parte din aceast a categorie. E ca ntr-un abator aici, remarca Gregor ntr-una din rarele sale dovezi de imaginat ie. Peste tot atrna halci de carne. Mai curnd ca n bucataria iadului, daca vreti parerea mea, spuse Porta. Pun pariu c a aici e suficienta carne fripta sa hraneasca jumatate din Armata germana o sapt amna ntreaga. Mai taceti din gurile alea scrboase! izbucni Batrnul deodata. Ne cufundaram ntr-o liniste jenanta. Porta tocmai ncepuse sa ntrebe daca ne-a spuso vreodata pe aia despre...", cnd pamntul se zgudui si dudui sub picioarele noastre si se auzi zgomotul asurzitor al unei explozii. Instinctiv, am cazut n genunchi toti ca unul. Aruncati chistoacele! mprastiati-va! Ne-am mprastiat n graba. O tromba de flacari tsni stralucitoare spre cer, peste cap etele noastre. Probabil ca venea dinspre bateriile Dora, baterii de rachete cu d ouasprezece tevi. n sir indian, aplecati de la mijloc, ne-am furisat la adapostul unuia dintre zidu rile de piatra care abundau n aceasta parte a tarii. Inamicul ne facea viata mai grea dect era absolut necesar, schimbndu-si pozitiile dupa fiecare noua salva, mun cind din greu sa-si mute tunurile n locuri noi pentru a trage asupra noastra din cine stie ce punct neasteptat. Miscati-va odata, n-auziti? suiera Batrnul. Se apropie tot mai mult. Acusi-acusi ne cad n crca. Remarca era absolut justificata: chiar n spatele nostru se ridica un nor de fum d ens, strabatut din cnd n cnd de flacari purpurii. Judecnd dupa urletele si tipetele n fioratoare care ne ajungeau la urechi de dincolo de nor, se parea ca multi nefer iciti o patisera. Ne strecuraram pe lnga zid. Protectia pe care ne-o oferea acesta era mai mult psi hologica dect reala, dar din fericire nimeni nu statea sa se gndeasca atunci la as ta. Un locotentent de artilerie, observator din linia nti, sari deodata dintr-o ga ura de obuz si ne ntmpina mnios. Era plin de noroi si de snge si avea o rana proaspa ta n frunte.

Ce dracu se ntmpla aici? ntreba e. Cine raspunde de adunatura asta de cretini? Locotenentul major Lwe, care l nlocuia pe fostul nostru locotenent, Brandt, tremura de enervare: Cui i zici tu adunatura de cretini? Locotenetul si ridica bratelel spre cer, ntr-un gest de disperare. Nenoricitei dumitale de companii, fireste! Nu puteti sa plecati dracului de-aici ? Atrageti focul inamicului spre noi! Ghemuiti n spatele zidului de piatra, noi urmarea discutia cu interesul nostru ob isnuit pentru astfel de ocazii. Vrea un sut zdravan n fund, declara Porta cu voce tare. Ce-si nchipuie ca facem ai cea? Ca ne jucam de-a baba oarba? Bateria de rachete era asezata pe pozitie, la cteva sute de metri distanta, pe ce alalta parte a drumului. Proiectilele veneau mereu, dese si rapide, iar umbrela de foc lumina aerul cetos pe distante de kilometri. Noi continuam sa stam la adapostul iluzoriu al zidului, gramada, nghesuiti unul nt r-altul, Flacarile nu mai erau acum asa departe. si adunau fortele si, fara ndoial a, vor navali si ne vor nghiti. Locotenentul Lwe dadu ordin sa pornim n sir indian, subliniind ca vrea sa plecam ntr-adevar unul cte unul si sa nu se produca agitati e si indisciplina pentru ocuparea locurilor din frunte. Am pornit disciplinati. Ne departasem foarte putin cnd, uitndu-ma napoi, am vazut o avalansa de flacari rostogolindu-se de-a curmezisul drumului si lovindu-se de b aza zidului care fusese adapostul nostru. Pentru o clipa conturul unui om se pro fila pe lumina orbitoare, apoi si ridica ncet minile si cazu napoi, n flacari. Era ar ogantul locotenent de artilerie. Daca n-ar fi pierdut atta timp pentru a ncerca sa -l puna la punct pe locotenentul Lwe, poate ca ar mai fi viu. Dar, asta-i viata, cum mi reaminti vesel Porta. Mi-am amintit de alta ocazie cnd, din pura ntmplare, lucrurile au iesit bine pentru noi si prost pentru altii, iar Porta a facut aceeasi remarca. Grupul nostru se adapostea ntr-o padure n compania unor oameni dintr-un corp de tehnicieni. Ploua c u galeata si dupa putin timp eram la fel de uzi ca si cnd am fi stat sub cerul li ber. Micutul, ca de obicei, se plictisise sa nu faca nimic. Mi-ajunge! declara el. N-am putea sa plecam mai departe? Si asa, a trebuit sa plecam. nainte de a ne fi departat cu 50 de metri se auzi o explozie asurzitoare si att copacii ct si tehnicienii au sarit n aer n mici farme. Iar alta data, mi amintesc, ne instalasem ntr-o casa parasita ntr-un sat am uitat u nde eram si el juca o partida de carti cu un grup de baieti de la aruncatoarele anititanc. Numai purul noroc a facut ca ochii lui Porta sa rataceasca tocmai n co ltul aceia de camera unde se puteau vedea doua srme pe lnga plita. Stati asa, spuse el. Ce-i acolo? Fiind suspiciosi att prin natura ct si prin experienta, noi am pus jos cartile si am nceput sa urmarim srmele. Baietii de la aruncatoarele antitanc au ramas la locu rile lor njurndu-ne ca am ntrerupt jocul. Cteva secunde mai trziu noi urmarea srmele upa ce iesisem pe usa din spate si nainte de a ajunge la capatul lor casa sari n a er, cuprinsa de flacari. Dar, asta-i viata. n cele din urma am ajuns la cota 112 si am preluat-o n ordine de la compania pe ca re ni se ordonase s-o eliberam. Erau SS-isti din Divizia a 12-a Panzergrenadiere n, din diviziile Hitler Jugend. Nici unul dintre ei, cu exceptia ofiterilor, nu avea mai mult de 17 ani, dar n ultimele trei zile acesti baieti linistiti, tepeni , mbatrnisera, devenisera adulti cu fetele brazdate, cu capul vrt ntre umeri, cu ochi i ficsi si adnciti n orbite. Mai mult de jumatate din compania lor cazuse n lupta. La sosirea noastra, ei si-au mpachetat fara un cuvnt efectele si au ramas n picioar e, asteptnd semnalul de plecare. Predasera pna si situatia cartuselor folosite. Er au un model de perfectiune si asta era cea mai trista priveliste din lume. Ne ui tam la ei cum plecau si dadeam din cap a uimire. Numai Heide era impresionat fav orabil. Asa o disciplina v-ar trebui! spune el cu admiratie. Ce mai soldati sunt baietii astia! Vedeti, ei si merita ofiterii pe care i au... Ati vazut? Toti aveau Crucea de Fier Clasa I-a, fiecare om... Doamne, ce n-as da sa fiu comandant de pluton la baietii astia!

Sa-ti fie de bine, spuse Porta laconic. Este absolut sinistru, daca vreti sa-mi stiti parerea. La dracu, cu nenorocitii astia de eroi, adauga Micutul pentru echilibru. Ramasesem n picioare uitndu-ne lung cum coloana se ndeparta si cum acesti adevarati batrni, nsirati doi cte doi, dispareau din cmpul nostru vizual, dincolo de vrful dea lului. Uniformele le erau imaculate, tinuta militareasca, echipamentul stralucea si scnteia prin ceata toate astea dupa trei zile de lupte grele! Pentru noi toti , cu exceptia lui Heide, privelistea era aproape insuportabil de patetica. Pentr u Heide ea parea perfectiunea nsasi. Ochii i straluceau si parea incapabil sa pric eapa cum de noi, ceilalti, simtim altfel. Du-te dupa ei, daca asta vrei, mormai Porta. Cine dracu' te opreste, attator de r azboi nenorocit ce esti! Heide a ramas indiferent la cuvintele lui Porta. Dupa toate probabilitatile nici macar nu le auzise. Era pierdut n propriile visuri intime despre glorie. n imagin atia sa el se visa deja ofiter ntr-un regiment traznet. I-am vazut mna ridicndu-se spre piept, fara ndoiala cautnd Crucea de Cavaler care ntr-o zi va trebui sa i mpodob easca tunica. Micutul dadu din cap a dezgust. Rupse n graba doua crengute si le l ega mpreuna n forma de cruce. Na! Vezi daca ti e buna ca marime! Heide l privi cu ochii goi si-i adresa un zmbet mai curnd frumos, desi absolut gol. Micutul se ntoarse si trase un scuipat. ncepu sa ploua, iar picaturile reci rapaiau dezolant pe castile noastre si ni se scurgeau pe spate n jos. Ce clima nenorocita era n partea asta a tarii! Ceata, plo aie, vnt, noroi noroi n special. Nu te puteai misca fara sa te nnamolesti. Era un fel de clei gros, lipicios si ro su, care se agata cu ncapatnare de uniforma si de echipament si care lasa o pata r osiatica pe orice. Putin nainte de caderea serii inamicul ataca. Ei nu stiau ca trupele S S care apa rasera pozitia n ultimele trei zile fusesera retrase si noi nu-i lasaram sa se ap ropie suficient pentru a-si da seama de schimbare. Noi aveam propria noastra dis ciplina ndrjita cnd ne aflam n bataia focului, disciplina nvatata n conditii amare, p frontul rusesc. Inamicul parea sa fie reprezentat aici mai ales printr-un regiment canadian. i ur am n mod special pe canadieni si metodele lor sadice. Auzisem ca ei obisnuiau sa lege prizonierii cu srma ghimpata si sa-i atace cu tancurile si stiam sigur ca da ca am fi cazut n minile lor, lucrul cel mai bun la care puteam spera era un glonte n ceafa. Dupa un timp, canadienilor li s-au alaturat Highlander-ii, iar scotienilor nu le purtam vreo ranchiuna speciala. Ba am mers pna acolo nct am salvat trei raniti deai lor care se ncurcasera n srma ghimpata a transeelor noastre. Baietii nenorociti erau ngroziti si evident sub impresia ca i vom mpusca la prima vedere. Dumnezeu sti e de unde aveau o asemenea informatie. Propaganda, presupun. Zvonuri raspndite de ziaristi cu limba ascutita care, dac-ar fi dupa mine, ar merita sa fie macelari ti pe loc fara nici o problema. Ne-am petrecut ntreaga zi sub foc continuu. Britanicii lansau un atac aerian asup ra Caenului, iar cerul era plin de bombardiere si obuze si alte proiectile zbura toare. Sper, pentru Dumnezeu, ca nu se gndesc sa ne trimita ncolo, mormai Porta dnd din ca p n directia Caenului. Tineti minte cum a fost la Kiev, cu rusii la numai doi pas i n spatele nostru tot timpul? Ce dracu! Nu pot sa sufar lupta n orase. Dar despre Roma, ce zici? l provoca'Micutul. Te-ai distrat al dracului de bine la Roma, daca-mi amintesc eu bine. Ca prin minune ai scapat sa nu ajungi cardinal. Ei, Roma a fost altceva, zise Porta. O mitraliera inamica mprosca terenul din fata noastra cu o ploaie de gloante. Cas ca lui Barcelona i zbura din cap si se rostogoli pna la capatul transeei. El tipa si se apleca sa si-o ridice. Adunatura de scotieni nenorociti! Hai, veniti ncoace si va arat eu voua! O brusca acalmie n furia macelului. ntinseram repede mantalele si ne asezaram la c apatul transeei, la un joc de carti. Ochii mici si stralucitori ai lui Porta ful gerau pe sub sprncenele stufoase iscodind ntr-o parte si n alta n ncercarea de a vede

a ce carti au ceilalti n mna. Heide, mereu banuitor, si tinea cartile la piept si t ragea din cnd n cnd cu ochiul la ele. Era, probabil, o precautie nteleapta, se stia ca Porta trisa ntotdeauna si ca ochii lui erau adevarate raze X. Din expresia de pe fata lui Gregor, mi-am dat seama ca se gndea la o smecherie cu cel putin toate cinci cartile. M-am ntors sa ma uit la Micutul, dar acesta era departe, ntins pe spate, cu picioarele lui urt mirositoare sprijinite pe geanta unei masti de gaze, scobindu-si dintii cu limba. Doamne, cum i mai miroseau picioarele! Trebuie sa f i fost saptamni de cnd nu mai vazusera apa, si numai Dumnezeu stie cnd au venit n co ntact cu sapunul ultima oara. Barcelona arunca o privire la cartile din mna si declara pe un ton dezgustat: Hombre! Eu am terminat-o cu voi! Si si arunca pe jos toate cartile. n ultimul timp, Barcelona devenise mai spaniol dect oricnd. Vesnic visa la anii petrecuti n Spania, luptnd n Razboiul Civil. Pastra chiar o portocala uscata n buzunar, ca amintire. E chiar din Valencia, obisnuia sa ne spuna el cu dragoste n glas. Legionarul si lua cartile si le privi fara emotie. N-aveai ce ntelege daca fi stud iai figura. Anii petrecuti n Legiunea Straina franceza si lasasera amprenta asupra lui, ochii sai cenusii erau ntotdeauna ficsi si reci, iar gura ntotdeauna strnsa nt r-o linie sinistra. Mi-era greu sa-mi amintesc daca l-am vazut vreodata rznd. n gen eral ma gndeam ca, probabil, nu-l vazusem, pentru ca daca as fi facut-o mi-as fi amintit cu siguranta ocazia. Batrnul scoase un zgomot din fundul gtului si si arunca jos cartile, apelnd la draga lui pipa sa-l consoleze. ntr-un fel sau altul, Batrnul mi amintea de Kat al lui Er ich Maria Remarque. Batrnul fusese cel care ne nvatase pe toti cum sa recunoastem diversele grenade dupa sunetul pe care-l fac, exact asa cum facuse Kat" pentru gr upa lui. Tot Batrnul fusese cel care ne nvatase aproape tot ce stiam acum, si Dumn ezeu mi-e martor ca multi dintre noi n-ar mai fi fost astazi n viata daca n-ar fi fost el. El scosese compania dintr-o multime de situatii neplacute la vremea lo r. Si existau multi tineri ofiteri, abia iesiti de la scoala de antrenament mili tar de la Potsdam, care aveau motive sa-i multumeasca. Si nu trebuia sa-l uit pe Oberstrmfhrerul SS care ne-a fost trimis sa-si ispaseasca o parte din pedeapsa. N u-i luase mai mult de o jumatate de ora pierderea unei ntregi companii, pe care r usii o ncercuisera pe nesimtite, chiar sub ochii lui. Oberstrmfhrerul fusese unul d intre putinii care reusisera sa rupa ncercuirea si sa supravietuiasca, si, daca n -ar fi fost firea nduratoare a maiorului Hinka omul ar fi fost fara ndoiala trt n fat a curtii martiale. Dar asa, el a devenit dintr-o data plin de umilinta si s-a do vedit, pna la urma, unul dintre cei mai silitori nvatacei ai Batrnului. Am auzit odata, din ntmplare, o conversatie ntre Batrn si unul dintre medicii ofiter i de pe lnga Statul Major, care declara cu febrilitate ca trebuie sa cstigam razbo iul, deoarece suntem mai buni dect adversarii nostri. Din nefericire, spuse Batrnul pe un ton sec, nu totdeauna cel mai bun cstiga, si n orice caz, nu usor. Ei, da, spuse medicul, probabil ca ai dreptate. Personal, nu stiu prea multe des pre problemele astea militare... Dar spune-mi, cnd crezi ca o sa primim acea sple ndida arma noua pe care ne-o promit de atta vreme? Arma noua? Batrnul si scarpina lobul urechii cu marginea pipei si si rse n barba. St i, nu pun prea mare baza pe acest mit despre o noua arma. Vreau sa continui sa l upt cu alea vechi... Si se ntoarse facnd un semn spre noi. Spre Porta, cu gtul lui lung si slabanog, cu picioarele n paranteze; spre Micutul, un barbat de proportiile unui bou, cu o ini ma mare si cu un creier mic; spre Barcelona cu groaznicul lui platfus; spre mine , cu ochii mei slabi care nu suporta lumina, spre Gregor, care si pierduse jumata te din nas, si spre maiorul Hinka. El si pierduse bratul drept. O adunatura la care ti e mila sa privesti, recunoscu Batrnul, cnd maiorul era destu l de departe ca sa nu-l mai poata auzi. Dar, crede-ma, prefer sa-l am pe ei lnga mine dect orice arme noi. Oameni ca ei l-au tinut pe inamic n loc, nu rachetele sa u bombele voastre zburatoare. Doctorul ofta. Ei, da, spuse; el din nou, si de data aceasta suspina categoric a disperare, pro babil ca ai dreptate. Personal nu stiu prea multe despre problemele astea milita

re... Doua zile mai trziu am aflat ca si trasese un glonte n creier. M-am ntrebat de multe ori daca remarcile Batrnului nu au fost mai mult dect putea el sa suporte. La pri ma vedere nu apaream chiar ca o echipa care sa inspire multa ncredere. Probabil c a l-a zguduit rau gndul ca pe oameni ca noi trebuie sa se bazeze pentru cstigarea razboiului. Deodata suna alarma, ascutit si alert. n sfrsit, veneau. O hoarda de soldati, mbrac ati n haine kaki, sarira peste srma ghimpata, mproscndu-ne cu grenade precedate de v aluri de foc ce se rostogoleau. Prin flacari, le puteam vedea baionetele straluc ind. Obiectivul lor era sa ocupe cota 112. Ordin de la generalul Montgomery, car e dorea sa captureze Caenul cu orice pret, chiar daca asta nsemna sa piarda o ntre aga divizie de scotieni.Cota 112 urma sa devina n curnd un al doilea Munte Golgota . Scotienii atacau frontal. Pe ambele flancuri erau divizii blindate. Gregor serve a mortierul de 81 mm pe care l mnuia ca pe o mitraliera. si pierduse casca si fata i era plina de fum, ici si colo brazdata de siroaie de, sudoare. Maiorul Hinka, c u mneca goala a hainei vrta n buzunar, preluase o mitraliera grea si trimitea salve de gloante n masa de infateristi care se apropiau. Era ajutat de o ordonanta de l a serviciul medical. Nimeni nu spunea un cuvnt, gurile le erau strnse ntr-o linie g rava, iar unifor-mele pline de noroi. Micutul pregatea cte doua grenade deodata. Ambele explodau n clipa n care si atingea u tinta. Se stia ca Micutul nu da niciodata gres, cnd e vorba de grenade. n ce ma priveste, eu aveam probleme cu mitraliera. Era un model care mie nu-mi placea de loc. Din experienta mea, pierdeai mai mult timp mesterind nenorocita de masinari e dect tragnd rafale cu ea. De data asta, ca n attea altele, un cartus sentepenise n ispozitivul de ncarcare. Cu o njuratura stridenta, am scos baioneta din arma si am nceput sa nvrtesc glontul vinovat. Nu obtineam nici un rezultat, dect poate sa-l mpi ng mai n interior. Din fericire, Porta mi veni n ajutor. Da-te la o parte, tmpitule! Ma dadu la o parte cu cotul, si cteva secunde mai trziu ma mpinse spre o arma care functiona perfect. n acele cteva secunde, scotienii aceia sinucigasi si croisera de ja drum si se ntindeau acum n fata ochilor nostri ca o masa unduitoare de culori. Rosu, verde, albastru, galben... att de frumoase, dar att de periculoase! Urlau cu totii ca nebunii, aruncnd-se peste srma ghimpata, fara sa tina seama de bubuitul nencetat al grenadelor si al focului de mitraliere. Era evident ca Montgomery si d orea ntr-adevar nespus de mult Caeenul. Scotienii mureau cu sutele pe srma ghimpat a. Diviziile de blindate mureau n chinuri n tancurile lor, care luau foc. Si totus i, ei continuau sa vina, pentru ca orasul Caen trebuia cucerit. Grupa care detinea pozitiile n flancul din dreapta noastra era n pericol de a fi d istrusa. n transeele nguste ncepuse lupta corp la corp. Vecinii nostri duceau acum o lupta disperata pe viata si pe moarte, cu baionetele, paturile pustilor si cut itele, si stiam ca daca ei cadeau, noi eram urmatorii. Maiorul Hinka s-a ntors o clipa de la mitraliera lui. Dadea din mna cu putere, cu un gest imperios, si stri ga ceva care s-a pierdut nsa n zgomotul general. Stiam ce ni se cerea. Nu era nevo ie sa repete. Barcelona si ntoarse arma catre transee si trimise o salva constanta de focuri n mijlocul ncaierarii. Prieteni sau dusmani, toti au fost macelariti. N u era loc de sentimentalisme pe Muntele Golgota. De undeva mai sus, de-a lungul liniei, am vazut ridicndu-se un steag alb, de fapt, o vesta cenusie si veche, cla tinndu-se nesigura n vrful unei pusti. Am vazut un mic grup de canadieni ndreptndu-se spre ea. I-am vazut cerndu-le germanilor care se predau sa-si paraseasca adapost ul si sa se alinieze la marginea transeei, sa lase jos armele si sa-si puna minil e la spute. Am auzit ordinul foc". Un sergent si-a ridicat automatul si oamenii n cenusiu cazura unul dupa altul la pamnt. Ticalosii! zbiera Legionarul ct putu de tare. Cu o zvcnire rapida a capului catre Porta si Micutul, i chema la o sedinta fulger si aparent decisiva. n clipa urmatoare, Porta trasese deja o vesta gaurita de pe cel mai apropiat cadavru, si-o legase de pusca si se tra ncet n tara nimanui", catre grupul de canadieni care se adaposteau acum, cu un aer victorios, n transeea car e le-nghitise victimele. n spatele lui Porta se furisau Micutul si Legionarul, tr agnd cu ei aruncatorul de flacari. Porta si flutura steagul cenusiu si striga la c

anadieni. L-am vazut pe sergentul cu automatul ridicndu-se n picioare n transee: zmb ea. L-am vazut pregatindu-se sa traga. nainte ca degetele sa-i atinga tragaciul, doua lucruri se ntmplara aproape simultan: aruncatorul de flacari intra n actiune s i Porta arunca o grenada n transee. Canadienii fura rasi de pe fata pamntului n ras timp de cteva secunde. Asta o sa-i nvete minte pe ticalosi, mormai Legionarul cnd ajunse iar napoi, lnga mi ne. N-o sa mai foloseasca trucul asta prea curnd. N-am avut timp sa-l felicit: tancurile inamice se ndreptau n forta spre noi. O for matie compacta de Churchill-uri si Cromwell-uri, care ne sparsese deja prima lin ie. Noi manevram tunurile antitanc ct puteam mai bine, dar peste tot mprejurul nos tru oamenii si abandonau pozitiile si se mprastiau din fata tancurilor care naintau mereu. Maiorul Hinka ne striga: folosim Goliat-urile. Acestea erau un anumit ti p de mini-tancuri, controlate prin radio si continnd fiecare 100 de kilograme de explozibil. Cu multa placere, am trimis aceste folositoare piese de armament dre pt n mijlocul inamicului. Era clar ca nu ntlnisera nca asa ceva. Primele doua Goliat -uri, cu aspectul lor nensemnat si inofensiv, trasera pe dreapta si se oprira ch iar n fata unei companii de soldati care avansau. Trebuie sa li se fi parut ca ta ncurile nu pot nainta datorita vreunei defectiuni mecanice. Inamicul era complet nedumerit. La nceput, le tratara cu o oarecare precautie, iar apoi, ca si cum nim ic nu s-ar fi ntmplat, devenira mai curajosi si ncepura sa se ndrepte spre ele. Cine va scoase un aparat de fotografiat si le facu o poza; altii, foarte cutezatori, n tindeau mna si le atingeau, de aici era numai un pas pna la momentul n care un spir it mai avntat sa ridice bocancul si sa-i aplice unuia din Goliat-uri un sut din t oata inima. Ctiva plonjara ncercnd sa se adaposteasca, dar clovnul companiei statea prosteste pe un al doilea mini-tanc si ncepu sa cnte tare refrenul din Tipperary". .. Chiar n acea clipa, Barcelona apasa butonul. Goliat-ul exploda aruncnd o imensa limba de foc si sari n aer cu un zgomot infernal, ducnd cu el un amestec pestrit de material uman. Nenorociti tmpiti, mormai Legionarul. Ca niste copii prosti, trebuiau sa mearga s i sa puna mna pe toate... Nu trebuie sa te joci niciodata cu obiectele neidentifi cate... E o chestie elementara, nu? Saptezeci de tancuri inamice au sarit n aer cu totul. Si saptezeci de echipaje de tanchisti au ars pna s-au facut scrum. Dar Caenul trebuia cucerit, si erau vesni c noi tancuri tinute n rezerva. Lupta a continuat timp de optsprezece ore, cu obi snuitele pierderi ngrozitoare de ambele parti. La capatul acestui interval, nici nu stiam, nici nu ne mai pasa ce se ntmplase cu Caenul.. Rezistase, sau cazuse? Nu-mi pasa nici ct negru sub unghie, spuse Barcelona. Si n fond, cui dracu' i trebuie? se enerva Porta. Mie, sigur, nu! La cteva secunde dupa schimbul de cuvinte, ambii se prabusira la pamnt, cufundndu-s e ntr-un somn adnc. Noi, ceilalti, cazuram pe lnga ei ca un castel din carti de joc care se prabusesc. Cui dracu' i trebuia orasul Caen, n fond? Lui Porta nu. Nici m ie. Numai lui Montgomery i trebuia, dupa cum vedeam eu. Si, dac-ar fi fost dupa c um simteam eu n acel moment, n-avea dect sa-l ia.

CAPITOLUL PATRU Multi francezi anonimi, membri ai Rezistentei, si-au acordat sprijinul fortelor aliate, iar numarul exact al celor care si-au pierdut viata nu a fost cunoscut n iciodata. Cu putin timp nainte de a avea loc invazia, Londra solicitase cu mult snge rece ca omul care conducea reteaua Rezistentei pentru orasul Caen, un inginer pe nume M eslin, sa-i furnizeze informatii detaliate privind fortificatiile germane din zo na respectiva. Cei de la Londra stiau prea bine ce sarcina uriasa, ba s-ar putea spune chiar imposibila, i dadeau, dar aveau pretentia sa le prezinte raspunsuri corecte la problemele puse. Meslin a ascultat solicitarea n tacere, s-a luat doar cu minile de cap si s-a ntrebat cum dracu' o sa faca minunea de care era nevoie. Fiecare sosea, sau nu, fiecare straduta, fiecare alee care ducea la malul marii

era pazita cu strasnicie si sub supraveghere permanenta. Oricine ar fi fost dest ul de inconstient sa se lase surprins colindnd ncoace si-ncolo fara o aprobare ofi ciala ar fi fost mpuscat pe loc. Cu ct Meslin cugeta mai mult la caile si mijloacele pe care le avea la dispozitie , cu att si dadea mai bine seama ca aceste cai si mijloace erau ntr-adevar foarte l imitate. Inexistente, era el tentat sa spuna. Chiar daca si-ar fi gasit de lucru n cadrul Organizatiei Todt, el n-ar fi putut sa vada dect o minuscula parte din p laja. Si erau nu mai putin de 160 de kilometri de tarm cu totul. Era clar ca ar fi fost nevoie de cteva sute, daca nu mii de agenti pentru a acoperi ntreaga regiu ne. Sarcina era de-a dreptul absurda. Meslin judeca situatia din toate unghiurile po sibile si hotar sa transmita urmatorul mesaj la Londra: nu putea sa le spuna prea multe despre fortificatiile nemtesti, dar putea sa le spuna ce sa faca cu solic itarile lor aberante n viitor. n acest moment a intervenit sansa, aducnd schimbarea planului. Unul dintre membrii grupului era pictor si decorator, se numea Ren Duchez si era poreclit Sang Froid" (Snge Rece). n timp ce ratacea pe strazile din Caen, chibzuind asupra acelorasi p robleme ca si Meslin, i atrase privirea un anunt agatat pe peretele postului de p olitie: Organizatia Todt cauta un pictor cu experienta." Cteva clipe, Duchez puse n cumpana toate argumentele pro si contra, pna la urma hot arndu-se n favoarea celor pro. Se ntoarse si se ndrepta catre birourile Organizatiei Todt, cnd deodata o santinela l mpinse cu brutalitate de acolo, nainte ca el sa fi avut macar timpul sa scoata o vorba. Duchez nu ceda, ci solicita sa fie dus n fat a unui ofiter. Santinela, nestiind franceza, nu ceda nici ea, asa ca ramasera amn doi asa, burzuluindu-se unul la altul, pna cnd sosi un subofiter sa rezolve lucrur ile. Cunostintele de franceza ale acestuia erau minime, dar si serveau scopul, si astfel Duchez se trezi condus dincolo de punctul de paza, ntr-un birou pe usa ca ruia scria Controlor de lucrari si constructii civile". Controlorul si nota numele si adresa lui si i promise sa-l anunte n decurs de opt zile daca Organizatia dore ste sa-i accepte oferta. Duchez si dadea prea bine seama care era scopul celor op t zile: n aceasta perioada Gestapoul va cerne detaliile vietii lui trecute si pre zente printr-o sita din cele mai fine. Orice lucru ct de dubios, orice ar putea s a le sugereze ceva legat de activitatile lui din Rezistenta, nu numai ca i-ar re fuza participarea, dar si viata i-ar fi pusa n pericol. Totusi, treaba merse struna. n a opta zi, Duchez se prezenta la lucru cu o gama l arga de mostre de materiale, si fu introdus n biroul unui Oberbaufhrer. Nu trecuse ra cteva clipe de cnd se afla acolo, cnd usa se deschise si intra unul dintre ingin eri. Acesta i saluta att pe Duchez ct si pe Oberbaufhrer cu un Heil Hitler!" impartia l si arunca pe masa mai multe schite. Nu acum,pentru Dumnezeu! spuse Oberbaufhrerul dnd nerabdator din mna. Vino mai trziu , acum sunt prea ocupat ca sa mai vad si asta. Cum doriti. Nu ma grabesc. Inginerul dadu din umeri cu indiferenta si iesi din ncapere. Schitele ramasera pe masa. Oberbaufhrerul le desfacu bombanind, iar Duchez din spatele acestuia, si nti nse gtul sa vada. Abia i venea sa-si creada ochilor: schitele nu erau altceva dect pretioasele planuri ale fortificatiilor germane de-a lungul zidului atlantic, de la Honfleur pna la Cherbourg, documente dorite cu ardoare la Londra. Oberbaufhrerul nu parea interesat n fortificatii. nsasi prezenta schitelor parea ca este suficienta pentru a-l scoate din fire. Le facu sul si le nghesui ntr-un colt , dupa care se ntoarse la Duchez si la discutia despre ce vopsea si ce tapet urma sa foloseasca. Cteva secunde mat trziu au fost din nou ntrerupti, de data aceasta de catre un ofiter arogant, care nlatura orice alte preocupari din atentia Oberba ufhrer-ului si i ordona sa treaca ntr-o camera alaturata biroului pentru a discuta p robleme confidentiale". Duchez, ramas singur n camera, nsfaca imediat, cu o miscare reflexa, schitele. Pna n clipa n care le-a avut n mna nu se oprise sa se gndeasca ce va face cu ele. Era inu til sa ncerce sa le ascunda undeva asupra lui. Privirea lui disperata se opri asu pra unui imens tablou al lui Hitler agatat pe peretele din spatele biroului Ober baufhrer-ului. I se parea foarte putin probabil ca tabloul sa fie vreodata mutat

si, de asemenea, nu parea sa existe vreun motiv ca cineva sa se uite vreodata n s patele lui. nghesui la repezeala sulul de schite ntre portret si perete si se ntoar se la gramada de vopsele si tapete, chiar n momentul n care Oberbaufhrerul revenea n birou. Idioti! Niste idioti cu totii! Toti astia de pe-aici sunt niste idioti nenorocit ii urla acesta. Apoi l privi pe Duchez ca si cum ar fi sugerat ca nu trebuia sa se considere exce ptat. Vreun tmpit a amestecat o gramada de zahar n ciment. Ce dracu' sa fac eu? Sa-l sco rmonesc cu unghiile? Din fundul gtului i iesi un sunet de dezgust. Hai sa ne uitam o data la mostrele alea ale dumitale, mri Oberbaufhrerul. n cele din urma, au stabilit ce culoare si ce tapet sa foloseasca. Lui Duchez i s -a spus sa se prezinte luni dimineata la ora opt, sarcina lui urma sa fie redeco rarea birourilor Organizatiei. Duchez pleca, dupa ce saluta cu entuziasm si zmbi plin de nteles spre portretul Fhrerulut. Era vineri. si petrecu ntregul sfrsit de saptamna ntr-o stare de framntare, ngrozit data de idiotenia pe care o facuse, asteptndu-se sa-i pice Gestapoul pe cap dintr -o clipa ntr-alta. Acum, gndind la rece, i se parea absolut evident ca schitele vo r fi date disparute n cel mult douasprezece ore, si ca Oberbaufhrerul va arunca, f ireste, vina asupra lui. Nu numai ca el era francez, si n consecinta, n mod automa t suspect, dar petrecuse cteva secunde, n mod clar vitale, singur n camera cu nenor ocitele alea de schite. Era deja ca si mort. Somnul nu se lipea de el. Colinda apartamentul de la un capat la altul, n timp e nevasta-sa dormea sforaind, ntr-o fericita ignoranta. Spaima, acea spaima umeda, plina de sudoare, a anticiparii nenorocirii, l nnebuni aproape. Se blestema pe sin e si-i blestema pe englezii retrasi n insolenta lor pe insula de peste Canal. Tro paitul unor bocanci grei pe caldarm l facu sa sara n sus ca o marioneta. Privi pe f ereastra: O patrula de politie, narmata cu mitraliere usoare, si facea rondul. Raz a unei lanterne puternice lumina apartamentul si el se retrase n umbra, lnga perde le. Patrula si continua drumul. Duchez nsfaca o sticla de vin si petrecu restul no ptii ntr-o transa alcoolica brazdata de cosmarul despre Gestapo, care imediat, l t rezea din betie. Gestapoul nsa nu veni. Si, n orice caz, pna luni Duchez devenise aproape indiferent fata de soarta sa. A pornit spre Organizatie cu borcanele lui de vopsea si cu p ensulele si constata ca se obisnuise cu teama si ca nu-l mai tulbura asa de tare acum. si prezenta permisul de intrare, fu perchezitionat de omul de garda si tri mis la locul lui de munca. n timpul weekend-ului, Oberbaufhrerul fusese transferat la un alt serviciu. Se parea ca nimeni altcineva nu avea vreo idee despre ce es te vorba, si Duchez se trezi salutat cu guri cascate si umeri ridicati cnd se pre zenta fluiernd n primul birou pe care trebuia sa-l decoreze. n cele din urma gasira , cu greu, un Stabsbaufhrer care marturisi ca auzise vag despre aceasta intentie. Stabsbaufhrerul, nsa, era deocamdata ocupat cu artileria grea si cu adaposturile, de care considera ca este mult mai important sa se ocupe, lasnd decorarea birour ilor n grija altora. Da-i drumul, fa ce ti s-a spus sa faci, zise el cu aroganta. Nu ma bate pe mine la cap cu asta. Am altele pe cap, nu pot fi deranjat cu nimicuri de-astea. Timp de doua zile Duchez munci din greu la zugraveala lui. Oamenii se obisnuiser a sa-l vada acolo si, n majoritatea cazurilor, l ignorau. Pna n dupa amiaza celei de -a treia zile nu risca sa se uite n spatele portretului Fhrerului. Schitele erau nc a acolo. Nu se astepta sa fie, si vederea lor l readuse n starea de panica de la nc eput. Hotar sa le lase acolo, dar n ultima clipa le nsfaca si le ascunse ntr-un sul de tapet. Pe cnd parasea cladirea fu oprit de santinela. Era un tip nou, unul pe care nu-l mai ntlnise, unul pe care nu-l cunostea si care n-avea ncredere n el. Duchez simti d eodata ca i se face rau. Omul i pipai buzunarele, se uita n sacul lui de pnza. Bun, poti sa pleci. Duchez iesea pe poarta.

Stai o clipa! Ce ai n galetile alea? Pap, spuse Duchez cu sfiala. Pap? Pentru tapet. Duchez arata cu capul spre tapetul facut sul, n asa fel nct schitele s fie ascunse na untru. Aha? Nencrezator, santinela mesteca cu vrful baionetei n masa vscoasa din galeti. n regula, am vrut sa fiu sigur. Din nefericire nu poti avea ncredere ntotdeauna n fr ancezi. Duchez scoase un rs nefericit si reusi sa plece pe picioarele lui ca din plumb. I mediat ce avu ocazia se prezenta la Caf des Touristes, cartierul general al Rezis tentei n regiunea respectiva, si preda tapetul mpreuna cu schitele. Se bucura din toata inima sa scape si de unul si de celelalte deoarece acum pna si tapetul l put ea incrimina. De la Caen schitele au fost duse pe ascuns la Champs.Elysses. Maiorul Toumy, dndusi seama de ntreaga semnificatie a loviturii, se declara uluit si debusolat. Apro ape imediat adauga nsa ca este putin spus, dar nu are alte cuvinte. Fantastici Stralucit! declara el cnd i reveni graiul. Atinse schitele cu un deget, mai curnd cu nervozitate, ca si cum ele s-ar fi putu t sfarma n pulbere. Omul asta cum l cheama? Duchez omul asta a dat cea mai mare lovitura din ntregul r azboi... Si ce spun acum, adauga el, este tot prea putin spus. NCARTIRUIREA Micul VW amfibie trecu clatinndu-se pe lnga primele case razlete care marcau canat ul satului, iar Gregor l trase pe dreapta si-l opri cu un scrtit neplacut al frnelor . Cu armele semiautomate pregatite, cercetau cu atentie strada aparent pustie. C el mai mic semn de miscare suspecta n ntuneric, la vreo usa sau fereastra, si eram gata sa tragem pe loc. Eram ca niste animale de prada care stau la pnda. Nu ne p uteam permite sa riscam nimic. De prea multe ori se ntmpla sa risti, descoperind i mediat dupa aceea ca rolurile se inversau brusc si ca acum tu erai prada, iar ne cunoscutul vnatorul. Tacerea era adnca si anormala. Ne nvaluia ca o patura grea. Porta fu primul care i esi din masina, urmat de Batrn si de mine. Gregor ramase la volan, cu arma rezema ta de parbriz si degetul pe tragaci. Drumul era accidentat si plin de cotituri, serpuind prin tot satul, printre tris tele case cenusii si gradinile devastate, si disparnd pna la urma n departare, pest e cmpuri si prin paduri. Satul nsusi nu era mai mult dect o aglomerare nensemnata de mici gospodarii, fiind marcat numai pe hartile la scara foarte mare. La treizec i de kilometri departare, cei mai multi nici nu auzisera vreodata de existenta l ui. Cu armele pregatite, ne-am ndreptat spre casele cele mai apropiate. Stiam din exp erienta proprie ca oamenii vor protesta, uneori chiar violent, mpotriva acestor n encetate solicitari de cazare a trupelor germane. i ntelegeam, dar n-aveam timp de pierdut cu discutiile sau explicatiile: treaba noastra era sa aranjam ncartiruire a companiilor care se ndreptau acum spre est, si daca nu ne ndeplineam sarcina nain tea sosirii lor, am fi fost acuzati att de ofiteri ct si de soldati. Pe furis, cu ochii n toate partile si pasi facuti pe nfundate, satul se trezea la viata. Usile se deschideau pe jumatate, draperiile se dadeau usor la o parte. Me rgeam din casa n casa, verificnd camerele si hotarnd cti oameni era posibil sa cazam acolo. n general, satul trecuse prin razboi destul de putin vatamat. Convoaiele facusera chisalita drumul si distrusesera gradinile, dar altfel nu fusese facuta nici o stricaciune, nu cazuse acolo nici un singur obuz. n vreme ce plecam dintr-o casa si ne pregateam sa traversam strada catre urmatoar ea, o fetita de vreo sapte-opt ani veni alergnd catre noi si si ncolaci bratele n ju rul taliei Batrnului. Papa, te-ai ntors! Stiam ca o sa te ntorci! Am spus eu c-asa o sa faci! Se lipea strns de el, iar Batrnul ramasese acolo pe loc, stingherit si neajutorat. Hlne! se auzi vocea aspra a unei femei, dintr-o casa. Ce s-a-ntmplat? Ce-ai mai fac

ut? E tati! S-a ntors! Vino sa vezi, bunico, s-a ntors! O femeie n vrsta, osoasa, cu parul negru pieptanat strns spre spate si lasnd sa se v ada pregnant fata slabita, cu ochii adnciti n orbite, aparu n usa casei. Abia daca i arunca o privire Batrnului. Nu fi prostuta, Hlne. Nu-i taica-tu. Vino napoi n casa. Ba este, este! De data asta chiar el este! Cu o brutalitate de care nu era nevoie, femeia ntinse o mna muschiuloasa, smulse f etita de lnga Batrn si o mpinse nauntru, n casa. Am observat ca purta doliu, ca attea alte frantuzoaice n acea vreme. Vorba i era severa si lipsita de orice gingasie. Trebuie s-o scuzati. E dezechilibrata mintal. Taica-su a cazut la Lige n 1940, dar ea continua sa creada ca el nca este n viata. Si maica-sa a murit. Omorta de o Stu ka. Nu-i usor sa te descurci asa. Sigur ca nu, ngaima Batrnul. Oarecum timid, arata creta pe care o foloseam pentru a nsemna casele: Trebuie sa hotarasc ncartiruirea... Nu va suparati? O sa scriu pe usa... Plutonul I, grupa a 3-a... Faceti ce vreti, spuse femeia acru. Asa faceti ntotdeauna, nu-i asa? n casa de alaturi ni se oferi cte un pahar de vin. Stapna casei purta o rochie lung a de matase, care trebuia sa fi fost la moda cu o jumatate de secol n urma. Camer a mirosea puternic a naftalina. Sotul gazdei se nvrtea n jurul nostru, ne umplea pa harele de fiecare data cnd sorbeam chiar si o nghititura, repetnd mereu ca suntem b ine veniti, ntotdeauna bine veniti, foarte bine veniti, privindu-ne tot timpul un iformele, cu o sclipire de nebunie n ochi. Erau obisnuitele uniforme negre ale ta nchistilor, avnd insigna cu cap de mort pe guler. Vad ca sunteti de la Gestapo, observa n cele din urma barbatul. n sat se petrec ni ste lucruri despre care trebuie sa va informez. Aici au loc ntmplari stranii. De p ilda, misuna comunistii. Maquisarzii... Spuneti-le cum vreti, sunt tot un drac. Se apleca, ma batu pe umar si arata prin fereastra spre o casa din vecini. Acolo... vezi?... Drept n fata? Ei bine, acolo au fost omorti cinci dintre oamenii vostri de la Gestapo. Ucisi! Ma-ntelegi? Au facut-o cu snge rece. Se ndrepta si mai spuse: M-am gndit c-ar fi bine sa stiti. Un barbat purtnd halat de in trecu pe bicicleta. Avea o gaina moarta agatata de g hidon. Gazda ni-l arata cu degetul, spunnd surescitat: l vedeti pe omul ala? E Jacques. Frate-su e n jandarmeria locala. Jacques e n Rezis tenta. Stiu sigur. Si nu numai asta, dar daca s-ar sti adevarul, ca el este rasp unzator de toate crimele astea... Si nu m-ar mira daca frate-su ar fi mna-n mna cu el. De fapt, sunt sigur ca e. Ne umplu din nou paharele. Ar trebui sa aflati lucrurile astea. Am vrut doar sa va fiu de ajutor. Sotia lui aproba viguros din cap, cu ochii ei spalaciti, rozalie, stralucind deo data de multumire. Am pus jos paharele cu vin si ne-am luat la revedere. Pe usa am scris cu creta Plutonul I, grupa a 4-a". Ticalosi nemernici, bombani Porta. Fac orice sa-si salveze pretioasa piele. Oricum, nu-i treaba noastra, hotar Batrnul. Nu suntem aici pentru treburile Gestap oului. Nu-mi pasa nici daca i termina pe altii, chiar o duzina sa fie! Mai departe, n sat, ne ntlniram cu Pierre, fratele suspect al lui Jacques. Avea un kpi murdar pe cap si l purta dat mult pe spate. Cnd ne-a zarit, a tsnit deodata n pic ioare, verde de frica, aruncndu-si chipiul ct colo si rasturnnd pe podea o sticla d e Calvados. Calvadosul fu recuperat si oferi noua, cu respect. Pierre nsusi bau n sanatatea noastra de mai multe ori ntr-o succesiune rapida, striga cu entuziasm ct iva "Heil Hitler!" si-i dadu drumul unui suvoi de vorbe incoerente. Soldatii germani sunt cei mai buni din lume, dati-mi voie sa va umplu iar pahare le, domnilor, ntotdeauna am sustinut asta si pe lnga toate celelalte e si un fapt dovedit, toata lumea o stie ca voi veti cstiga razboiul. Aici rse nervos, l batu pe Batrn pe umar, dadu drumul la o noua serie de "Heil Hite r!" pentru a se usura si ne arata o poza a nevestei lui cu familia. Mai beti cte-un pahar... n sanatatea dumneavoastra, domnilor! Veti cstiga razboiul. Razboiul a fost conceput de evrei. Iata...

Scoase o foaie de hrtie si ne-o vr cu insistenta sub nas. Asta e o lista cu toti cei pe care i-am arestat. Dac-ar fi dupa mine, toata tara ar trebui curatata de evrei. Nu ne aduc dect necazuri. Gnditi-va la Dreyfus! Dreyfus a fost nevinovat, protesta Btrnul. A fost o eroare judiciara. A, dar asta nu schimba faptul ca era un evreu nenorocit! Macar era evreu! murmurai eu. Porta si trase deodata arma ntr-un mod care ma sperie pna si pe mine. Pierre se hol ba la el cu ochii ct farfuriile. Ni se spune, zise Porta amenintator, ca lucrezi pentru Rezistenta si ca n sat au loc o multime de lucruri stranii. Ce-ai de spus despre asta? Cum? Cum? striga Pierre cu disperare. Ce-as putea sa spun? Sunt niste minciuni m urdare! Am fost pro-german nca de la nceput, si toata lumea o stie! Aia de-acolo nu o stiu, spuse Porta aratnd cu degetul spre casa din care plecasem de curnd. Dac-as fi n locul tau, amice, as fi cu ochii pe ei. Nu par sa te-ndarag easca prea tare. Dar femeia asta mi-e verisoara! Verii pot fi la fel de rai ca oricare altii. L-am parasit pe Pitrre, care-si rodea unghiile, si am scris pe usa "Plutonul 2, grupa I". Am zmbit, ncntat, ntrebndu-ma daca lui Pierre i-ar mai place nemtii la fel de mult dupa ce l-ar ntlni pe Micutul. Pierre mi vazu zmbetul si veni n graba la usa promitnu-ne cea mai buna mncare si bautura petru oamenii care vor fi ncartiruiti la el. Ne-am uitat napoi n timp ce plecam si l-am vazut dnd pe gt Calvadosul ntr-un rit m ametitor. Aproape a facut pe el de frica, observa Porta dezgustat. Niste "eroi" nenorociti , papusi de mucava cu totii! Nu-i asa de usor sa traiesti ntr-o tara ocupata, murmura Batrnul. n casa urmatoare, un taran batrn cu Croix de Guerre agatata n piept ne primi foarte rece. n timp ce cercetam casa, simteam ochii lui mici si reci urmarindu-ne cu ra utate. Ha! O baie! Porta si aduse, cu zgomot mare, descoperirea n mijlocul camerei. O cada veche de t abla, mica si cam ciobita, dar totusi o cada. Cazile de orice fel erau o raritat e n satele mai mici. Mai bine scrie-o cu creta pentru unii din superiori, ne sfatui Porta. Ei sunt ce i care par mai atrasi de apa. Ne-am pus din nou n miscare sa-l vizitam pe primar, un barbat rotofei cu mustata mare, stufoasa. Ne saluta cordial si ne informa imediat ca e membru al Partidulu i. Perfect, spuse Porta. Hai sa i-l repartizam lui Hoffmann. Ma ndoiesc ca cineva ar mai ramne n Partid dupa ce-l ntlneste. n continuarea strazii, asezata pe un tapsan, la destula distanta de restul satulu i, era o casuta care la prima vedere parea parasita. Ne-am apropiat cu precautie , dar n-a raspuns nimeni cnd am batut la usa, asa ca pna la urma am lasat-o balta si am mers sa cautam locuri de cazare n alta parte. Dupa-amiaza trziu, a sosit si batalionul, cu obisnuita agitatie, cu nervii, zgomo tul si norii de praf. Reusisem sa gasim cazare pentru toata lumea, dar din feric ire experienta noastra n materie fusese destul de ndelungata pentru a ne da seama ca nu era cazul sa asteptam vreun cuvnt de multumire. Si bine faceam, pentru ca n ici nu am primit, cu exceptia Micutului, care a fost ntmpinat de un Pierre radios si de imaginea unei pivnite bine asortate. Lasndu-i pe ceilalti, m-am retras pentru a mai privi o data casa parasita din vrfu l tapsanului singuratic. Aveam un sentiment ciudat n privinta acelei case, si de aceea m-am apropiat cu grija, nu pe poarta si pe aleea principala, ci printr-o g aura din gardul viu si des, ntr-o parte a curtii. Era acolo un fel de gradina fer mecata. Florile cresteau n plcuri neregulate, violele si albastre, aurii si rosii; iarba era nalta pna la glezna, de un verde umed si stralucitor, putin mai nchisa l a culoare pe sub meri. Pe jumatate acoperita de muschi si iedera, era acolo o fntn a veche, cu ciutura ntoarsa cu gura n jos si cu lantul rupt. Am ramas ca hipnotiza t cteva clipe. Ce doriti?

La sunetul vocii care plutea imperios catre mine din adncimile nflorite ale gradin ii, am apucat instinctiv revolverul si m-am ascuns n spatele trunchiului unui cop ac gros din apropiere. Era o reactie spontana, desi vocea de femeie pe care o au zisem nu era neprietenoasa. Venea din celalalt capat al gradinii, unde acum vede am o tnara de vreo douazeci si cinci de ani, asezata ntr-un hamac legat de doi mer i. S-a ridicat ntr-un cot si s-a uitat la mine cu niste ochi banuitori, migdalati . Ce cautati? Nimic, am spus naintnd catre ea, dar tinnd revolverul n mna. Credeam ca locul acesta e parasit. Am venit aici azi-dimineata, dar nu ne-a raspuns nimeni... Cautam loc uri de cazare pentru trupele noastre. nteleg. Fata si cobor picioarele din hamac cu o miscare gratioasa. Purta o tunica n stil ch inezesc cu guler nalt si cu doua fante pe ambele parti care lasau sa se vada nist e coapse bine formate. Tocmai voiam sa beau o cafea. Vreti si dumneavoastra una? Locuiti aici? am ntrebat. De fapt, era o ntrebare prosteasca. n momentul acela eram cam socat la vederea uno r astfel de picioare, si nu m-am putut gndi la nimic mai inteligent de spus. Mi-a zmbit cu ncetineala, parca dndu-si seama de starea mea de confuzie. Uneori locuiesc aici, uneori la Paris... Cunoasteti Parisul? Nu nca. Dar sper ca n curnd! Am rs, dar apoi m-am gndit ca sunt lipsit de tact. Sunteti maritata? am ntrebat cu stngacie. ntr-un fel. Sotul meu e ntr-un lagar japonez de prizonieri de razboi, undeva prin Indochina. Ultima veste pe care-am avut-o de la el a fost acum trei ani. mi pare rau, am ngaimat eu. Ea dadu din umeri. De ce va pare rau? Ce altceva i este dat unui barbat n zilele noastre? Fie n spatel e srmei ghimpate, fie n spatele unei mitraliere. Nu prea aveti de ales, nu-i asa? Am tacut. Ceea ce spunea era n mod att de evident adevarat, nct nu era cazul nici ma car sa-i dai dreptate. Credeti, spuse ea deodata, ca razboiul se va termina curnd? Am ridicat din umeri, apatic. Sigur ca eram de parere ca razboiul se va termina curnd. Sunt de parerea asta de ctiva ani buni. nca de cnd a nceput. Era singurul mod care reuseam sa ma pastrez ntreg la minte. E minunat aici, mi spuse ea. Aproape ca poti uita ce se n-tmpla n restul lumii. Dar acelasi timp, lucrul asta ma sperie. E att de izolat de oameni. E att de rupt de realitate... Mine ma ntorc la Paris. E mai bine acolo. Conditiile sunt mai proaste , dar macar nu esti atta timp singur... Credeti ca vor face din Paris un oras des chis, cum e Roma? N-avem nici cea mai mica idee. Nici macar n-avem habar ca Roma e un oras deschis . Nimeni nu ne spunea nimic noua, la armata. Eram doar soldati: masini care ascu ltau de comenzi. De ce sa ni spuna ce se petrecea? Fata se apropie de mine. Una dintre minile ei o atinse pe a mea. Era moale si cat ifelata, si un tremur de surescitare ma cuprinse pe masura ce simturile mele ado rmite revenira la viata deodata. si ridica cealalta mna si mi scoase ochelarii de s oare, dar lumina ma izbi, evident, att de dureros, nct ea mi-i puse imediat la loc. Iarta-ma. mi zmbi, nesigura, vrnd parca ntr-adevar sa se scuze. Nu mi-am dat seama... Am crezut ca-i porti doar de frumusete. Sa pari mai intere sant... As vrea eu sa fiu, am spus cu amar. Mi-am petrecut trei luni zacnd n pat, orb ca o crtita si concepnd diverse moduri de a-mi lua zilele dupa ce m-am potcovit cu o a stfel de soarta. Dar unde ai..., dadu ea din mna. Cum s-a ntmplat? M-a prins o grenada cu fosfor tocmai cnd saream dintr-un tanc n flacari. Presupun ca sunt mai norocos dect altii. Acasa sunt mii de oameni care-au orbit n razboi. E u cel putin nu mi-am pierdut vederea. Am numai problema asta, ca nu suport nici un fel de lumina n ochi.

Nu mi-as fi nchipuit ca n conditiile astea ti se poate cere totusi sa continui sa lupti! spuse ea indignata. E dezgustator! Un brat, un picior, un ochi... asta-i tot ce-ti trebuie pentru razboiul asta, am spus eu. Ea se uita la mine o clipa. Ct timp ramn soldatii vostri aici? De unde sa stiu? Cteva ore, cteva zile... Numai ofiterilor li se spun lucruri de-a stea. Da, desigur, spuse ea, ca si cum abia acum si-ar fi dat seama, nu esti ofiter, n u-i asa? Nu observ niciodata lucrurile astea... Din ce parte a Germaniei esti? Baracile, n Padeborn... De fapt, sunt din Danemarca. A, deci nu esti german? Ba acum sunt, Daca as avea nca nationalitatea daneza, mi-as face serviciu] milita r n Waffen SS. Un fel de legiune straina. Se sprijini de un trunchi, de copac, privindu-ma cu solemnitate. De ce Dumnezeu te-ai nrolat? n principal, ca sa-mi cstig o masa pe zi si un acoperis deasupra capului. La vreme a aceea, nu parea sa existe alta cale... si pe urma, Nimic nou pe frontul de vest " a fost cartea mea de capati n tinerete. l consideram pe soldatul german de rnd dre pt cea mai romantica figura din lume. Nu m-am vindecat complet niciodata de imag inea asta. Serios? Dar eu am crezut ntotdeauna ca acea carte este mpotriva unor astfel de luc ruri? Poate ca da. Dar ncearca sa-i spui asta unui baietel! Nimeni nu-l va convinge vre odata pe el ca pacea e mai grozava dect razboiul, sau ca un barbat fara uniforma ar putea fi vreodata la fel de plin de eroism ca unul mbracat n uniforma, cu o pus ca pe umar si o casca pe cap... Si pe urma, nu poti nega ca n armara exista un ad evarat spirit de camaraderie. Stii ce vreau sa spun? Esti cu toti mpreuna, la pac e sau la razboi; ti ofera posibilitatea de a apartine unui grup, te face sa te si mti parte din ceva. Dar de ce armata germana? insista ea. De ce nu armata daneza? Pentru ca nu prea exista asa ceva! Iar soldatii nu erau iubiti n Danemarca. Erau scuipati de oameni pe strada. Asta li se ntmpla si ofiterilor si soldatilor. Chiar si politia se facea ca nu vede. Presupun ca de-asta a si cazut Danemarca asa usor n 1940? Oricum nu puteam face nimic. Germania e cea mai mare forta militara din ntreaga E uropa. Nici macar francezii n-au putut rezista prea mult. Ochii migdalati se micsorara. Franta nu a renuntat la lupta, fii linistit! Cta vreme Anglia rezista, noi vom co ntinua sa luptam. lar Anglia nu va cadea, poti sa fii sigur de asta. Si nici nu ne va nsela asteptarile! Am rs, sincer amuzat de naivitatea ei. Vrei sa stii pentru cine lupta Anglia? Lupta pentru ea si numai pentru ea nsasi. Nu-i pasa de Franta nici ct negru sub unghie. De altfel, v-a mai nselat asteptaril e o data. ti amintesti de Dunquerque? ti amintesti ce s-a ntmplat acolo? Am privit-o cteva clipe n tacere nainte de a continua. Natiunile nu fac niciodata nimic pentu alte natiuni. Numai pentru ele nsele. S-ar putea, spuse ea, dar stii prea bine ca pentru Germania razboiul este ca si pierdut. De ce nu fugi ct ai nca timp? Vrei sa spui sa dezertez? De ce nu? Au mai facut-o si altii. Maquisarzii ar avea grija de tine daca ai luc ra pentru ei, aici. N-as putea dezerta. S-ar putea sa lupt pentru o cauza pierduta, dar asta nu e im portant. Daca m-as retrage acum, i-as dezamagi pe prietenii care ar ramne n urma m ea. Ei se bazeaza pe mine, asa cum si eu ma bazez pe ei. Nici unul dintre noi nar putea dezerta cu snge rece. Am fost mpreuna mult prea mult timp. Umplndu-ma de entuziasm, mi-am pus minile pe trunchiul copacului, de o parte si de alta a umerilor fetei, aplecndu-ma spre ea si uitndu-ma n jos la ea n timp ce vorbe am. Noi astia cinci, am trecut prin focurile iadului mpreuna... n transee, n tancuri, s

ub tirul inamic... Cnd ai facut toate astea, nu poti sa parasesti pe cineva, asa pur si simplu. Dar razboiul e pierdut! ncepusem sa-mi cam pierd rabdarea. Sigur ca e! Stim asta de luni de zile. Cu mult nainte ca politicienii sa-si dea s eama. Atunci de ce nu dezertati cu totii? Toti deodata? Ce simplu suna totul n gura ei! Am dat din umeri: De ce nu au dezertat cei din Primul Razboi Mondial? Are ceva de-a face cu camara deria, presupun. Chiar daca am dezerta cu totii, ne-am pierde acel sentiment ca apartinem unii altora. Ne-am trezi din nou singuri pe lume. Nu pot sa explic prea bine... Remarque te f ace sa ntelegi asta din cartea lui. ncearca s-o citesti din nou si poate o sa gase sti un raspuns, desi e greu sa ai aceleasi sentimente cnd nu stii ce-nseamna sa n u-i pese nimanui de tine. S-a ridicat usor pe vrfuri si ntinzndu-si bratele mi-a ncolacit usor gtul ntr-un nce de mbratisare: Eu sunt singura pe lume, a spus. Stiu ce simti. Ma ndoiesc, am murmurat eu. Am mbratisat-o la rndul meu, strngndu-i talia subtire si, multa vreme, am ramas acol o, ncrncenati, sarutndu-ne lacom si orbeste ca si cum am fi fost lihniti. Probabil ca, ntr-un anumit sens, eram. Trecuse att de multa vreme de cnd ma dorise o femeie de asemenea calitate; atta vreme, de fapt, de cnd mi se oferise o astfel de posibi litate, oricum ar fi fost ea. ncurajarea ei a avut asupra mea acelasi efect ameti tor pe care I-ar fi avut o sticla de vin bauta pe stomacul gol. Deodata pamntul ncepu sa se cutremure sub greutatea unei coloane de tancuri care i ntra n sat. Am simtit n obraji rasuflarea fierbinte a gazelor de esapament si, mnan mna, ne-am ndreptat spre casa pentru ceasca de cafea promisa. Cafea naturala! Ui tasem ce gust are. Am sorbit-o ncet, nerabdator sa simt placerile ce urmau sa vin a, si totodata cu teama de a risipi fie si o singura picatura din pretioasa lico are fara a o savura la maximum. Ce fel de om esti? a spus ea. De-adevaratelea, vreu sa zic. Un soldat obisnuit, am raspuns. De fapt, are vreo importanta? Dadu din cap, rznd. Apoi, ma mbratisa ncet, cu grija. ncepu lent si cu miscari ample, sa-si dea jos hainele de pe ea, ramnnd svelta si minunata ca iesita din crisalida . Uita-te ia mine, am spus eu cu tristete. Uita-te la hainele mele...mormane murda re de ulei si noroi? Cum ti spun: sunt un simplu soldat. Antrenat sa omoare si ni mic altceva. Uneori, pna si mie mi este scrba de mine. Daca ti-ai putea alege, ce-ai vrea sa fii? Am dat din umeri. Problema alegerii nu se pusese, si probabil nu se va pune nici odata. Greu de spus. Am fost soldat prea multa vreme ca sa ma mai pot gndi doar la mine. Sunt att de obisnuit sa ndeplinesc ordine, sa respect disciplina stricta si sa-mi conduca altii viata, nct ma-ndoiesc ca as putea sa mai traiesc altfel. Sunt sigura ca ai putea, daca ai vrea ntr-adevar, spuse ea tragndu-ma spre pat. ntr-adevar, pentru ctva timp, asa am facut. Razboiul a continuat fara mine si nici unuia nu i-a lipsit celalalt. Treceau tancuri cu zgomot pe sub ferestre, iar eu nici nu le observam. Jos, n sat, camarazii mei beau, njurau si jucau carti, iar e u nici macar nu ma gndeam la ei. Cafeaua ramasa s-a racit ncet n ibric. Cine mai av ea nevoie de ea?... Ma ntreb cte ore am reusit sa-i rapim astfel ngrozitoarei vrtelnite a mortii si dist rugerii? Poate o ora, poate doua. Sigur, nu mai mult. Dar suficient pentru a-mi face cunoscut gustul unei vieti diferite de cea pe care eram fortat sa o traiesc ; suficient pentru a ma face sa ma simt iritat cnd am fost treziti din dulcea sem i-reverie de zgomotul de pumni si bocanci lovind n usa. Mi-am dat seama ca drumul ce iesea din sat se umpluse de zgomote, n timp ce nainte era calm si linistit. Au zeam strigate si njuraturi, scrtit de frne si zornaitul senilelor de tancuri, bocanc i grei zdrobind pietrisul, voci ragusite strignd ordine. Ne-am ridicat amndoi si ea mi-a aruncat camasa, tragndu-si cearceaful pna sub barbi

e. Cel de la usa obosise ciocanind. Se auzi un zgomot de usa sparta si apoi pasi grei pe culoar. Era Porta, care, rosu la fata si indignat, mi adulmecase urma. Deci aici erai! Ce dracu faci? Te-am cautat peste tot, imbecil nenorocit. Cara-te! Iesi, trtura, sterge-o! N-avem nevoie de tine. Du-te-n alta parte sa faci glume. Porta nainta, mi ridica hainele de pe podea si mi le azvrli n fata. Intra n ele, si repede! N-am venit sa glumesc, baiete... nu cnd vin yankeii! Mi-am croit drum printr-o gramada formata din pantaloni, camasa si alte accesori i de lupta, apoi mi-am ridicat ochii spre el: De unde vin? Dumnezeu stie! Si, oricum, cui dracu-i pasa? Pur si simplu vin. nu-i suficient? Ei vin si noi plecam... Se ntoarse catre fata si i arunca parodia lui groteasca de zmbet cuceritor, cu buze le descoperindu-i gingiile si cu dintele stralucindu-i ca un colt de vampir. O sa ma scuzi, iubito. Nu-mi place sa stric placerea nimanui, dar, dupa cum spun eam, vin yankeii. Daca-ti folosesti atuurile cum trebuie, o sa-i poti gasi un nlo cuitor destul de curnd. Se ntoarse spre masa, lua ibricul de cafea si-si afunda nasul lui mare, adnc n el. l scoase de acolo cu narile frematnd de placere. Cafea! spuse el cu o voce strangulata. i dadu drumul pe gt, rece cum era, si pocni din degete spre mine. Daca nu te misti, amice, o sa te caute pentru dezertare. Aproape toti ceilalti a u plecat deja. Suntem aproape ultimii... Apropo, Micutul e ca turbat, l-am lasat n sat urlnd si njurnd... Pe locotenentul Schmidt l-au tras jos din patul n care zace a si i-au spus ca va fi dus n fata curtii martiale daca nu se face bine imediat, iar Feldwebel Mann l stii pe Feldwebel Mann? primul lucru pe care l-a facut dupa ce s-a instalat a fost sa ncuie usa n spatele lui si sa se mpuste... A, da, si Ober gefreiter Gert a sters-o. Nu ma surprinde. A fost ntotdeauna prost si fricos ca o muiere. l cauta si-o sa-l gaseasca, probabil, n vreo doua ore... sau nici att, nu cred... n timpul inepuizabilului torent de vorbe revarsat de Porta, mi tot trageam n graba hainele pe mine. Fata se arunca deodata din pat la mine si izbucni n hohote de pln s chiar n mijlocul ultimei informatii vitale pe care mi-o dadea Porta. Sven! Nu pleca! E o nebunie sa continui lupta, Stim cu totii ca ati pierdut razb oiul... Rami aici si eu o sa te ascund! Te rog, Sven! Nu pot. Ti-am mai explicat. Nu-i rau sa te lasi furat de visuri din cnd n cnd, dar niciodata sa nu le amesteci cu realitatea. Realitatea? Ce-nseamna realitatea? ntreba ea cu lacrimile curgndu-i siroaie pe obr aji. Snge si mizerie, si cruzime, si moarte, pentru o cauza n care nu crezi? Nu-i vina mea, am raspuns. Porta, care se scarpina ntr-o ureche cu coada linguritei, ma privi cu sincera uim ire. Ce-ti tot stoarce ochii? Are o casa neatinsa, nu-i asa? Si mncare destula sa-si u mple burta. Si bani destui sa-si cumpere cafea la negru! Scuipa cu scrba. Mi-e sila, mai spuse el. Cred c-ar trebui sa fie multumita cu ce are, tu n-ai fi ? Taci din gura si iesi! i-o taiai eu. M-am ntors spre fata, dar ea refuza sa-si ia ramas bun. Am plecat fara sa ma uit n apoi, dorind ca visele sa mai aiba uneori si un sfrsit dulce, dar nefiind gata sa vars vreo lacrima pentru asta. Compania se grupase deja n piata mare, si era imposibil sa ma strecor la locul me u neobservat. Maiorul Mercedes ma zari imediat. Unde naiba ai fost? Crezi ca o sa tinem razboiul pe loc numai pentru tine? Nu fiti prea sever cu el, l ruga Porta. Daca-atl sti prin ce a trecut... O veselie galagioase izbucni din rndurile adunarii. Eu am arborat un zmbet de Don Juan, iar maiorul si revarsa mnia asupra tuturor. Terminati cu scandalul asta tmpit! Ce credeti voi ca-i aici? Teatru? Vreun specta col cu lanterna magica? Tu... Se ntoarse iar, brusc, spre mine:

Tu, la arest! Intra n rnd si sa nu-ti mai vad mutra imbecila pna nu te chem... Ober leutnant? Ia-i de-aici, si repede! Maiorul se vr n masina, trnti usa si disparu ntr-un nor de praf. Oberleutnant Lwe si nse casca pe spate si-mi facu semn cu capul: Intra n rnd, pui de catea, afemeiat nenorocit ce esti! Companie! 'Tentiune! Compan ie... La dreaaa-pta! Pentru o clipa, ne urmari cu ochi critic cum stateam tepeni si corect aliniati. n clipa urmatoare fu nsa pus la grea ncercare sa tina pasul cnd o suta si optzeci de oameni, ntr-o dezordine salbatica, s-au aruncat spre tancurile care-i asteptau. A trebuit sa dam aproape o lupta ca sa-l tragem pe Micutul, care era beat, nauntr u, mpreuna cu noi. Avea sportiva tentatie sa se catere pe tanc si sa se trasca dea supra lui zbiernd. A fost nevoie de trei dintre noi sa-l nghesuim, cu capul n jos p rin turela. Odata ajuns nauntru, din fericire, a adormit si am putut sa-l nghesuim ntr-un colt si sa uitam de el. Cu un zgomot de tunet care se apropie, douazecisicinci de Tigri iesira din sat. Drept nainte, spuse Batrnul. Tine-o asa pna ajungem la soseaua principala. ncarcati tunurile. Verificati toate sistemele. Cu o bruschete uimitoare, m-am trezit cuprins de un puternic acces de nostalgie dupa acea lume de vis din care fusesem Smuls att de brutal. Am nceput sa execut, a patic, ordinele Batrnului, apasnd pe butoane, verif icnd echipamentul. Mintea mi era plina de civilizatie, de femei si case, si bai calde, si cafea naturala. Pat si gradini, si saruri de baie, si zahar, carnatie roza si moale, si parfum de tran dafiri... Asta-i ochiul meu, ma, tmpit nenorocit ce esti! Iarta-ma, spusei si-mi luai degetul de pe ochiul lui Porta pentru a-l apasa apoi cu putere pe butonul pe care-l cautam de fapt. M-am uitat n jos, n interiorul ntunecat al tancului. Mirosea a ulei, a metal ncins, a sudoare si a dinti nespalati. Asta era realitatea. Fie ca-ti placea, fie ca nu , asta era realitatea. Visuri dulci despre o astfel de viata te-ar nnebuni cu sig uranta. Micutul deschise un ochi umflat, ma vazu si se apleca confidential spre mine. Rgi si duhoarea de bautura statuta se ridica n sus, sufocndu-ma. Hei, Sven, rnji el, si mi mpunse un deget desantat n vintre. Am auzit cum te-ai dest rabalat! Cum era, ai? Mi-am lipit fata de a lui: Du-te-n..! i-am spus. Cnd am ajuns la punctul n care strada satului mergea nainte, iar cararea ce ducea s pre casa o lua la stnga, n-am ncercat n nici un fel sa ma abtin sa ma uit prin vize ta. M-am bucurat c-am aruncat aceasta ultima privire. Jacqueline era acolo, n pic ioare, lnga gardul viu, facndu-ne semn cu mna. nca se mai vedea satul cnd s-a raportat ca un tanc inamic se afla la 700 de metri distanta, pe directia ora doua. Am intrat brusc n actiune si eu am fost mpins cu o viteza ametitoare napoi, n mijlocul realitatii. S-a ntmplat sa fie alarma falsa un tanc ars, la marginea drumului, cu doua cadavre carbonizate sub el dar asta a pu s capat definitiv viselor mele cu ochii deschisi. Curnd se nnopta si cerul era luminat, din cnd n cnd, de o luna palida, fantomatica. T ancurile naintau zdruncinnd casele din temelii. De-a lungul ntregului drum oamenii se trezeau la auzul zgomotului, perdelele erau date la o parte, ochi cuprinsi de nervozitate apareau, scnteind n lumina lunii, pentru a urmari trecerea noastra, p entru a afla cine suntem deoarece, din acest moment al razboiului ncolo, cine sti e? Puteai fi prieten sau dusman american sau german. Trei batalioane de tancuri grele naintau cu greu prin ntuneric pentru a-i lua pe b ritanici prin surprindere. Uruind, Tigrii se ntinsera pe toata latimea soselei. D in esapamente ieseau flacari stralucitoare, lungi de cte un metru. Vibratiile mot oarelor pocneau si bufneau n linistea noptii, iar ferestrele mai multor case se s parsera n timp ce treceam pe lnga ele. Unele cladiri fura si mai lipsite de noroc: ne stateau chiar n drum, asa ca le demolaram pur si simplu, trecnd peste ele si l asnd n urma gramezi de moloz. Vino, dulce moarte! intona Legionarul, vesel, n spatele periscopului lui. Micutul se cutremura si se ntoarse catre Porta:

Ma trec fiori de moarte, se plnse el. Ai ceva de baut la tine? Porta i ntinse, cu amabilitate, o sticla din cel mai bun snaps, pe care o sterpeli se dintr-un depozit de provizii cu putin timp n urma. Snapsul fusese initial rech izitionat pentru un comandant de divizie, dar spre nenorocul acestuia Porta ajun sese acolo primul. Dupa spusele lui Porta, simtise mirosul de alcool de la ctiva kilometri distanta, si nasul l-a dus pe urmele lui. Micutul, atacnd snapsul asa cum le facea pe toate cu deplin entuziasm si placere dadu pe gt jumatate de sticla. Rgi apoi, scuipa mpotriva vntului prin vizeta primind totul napoi n fata, la care njura ngrozitor si se sterse cu o crpa plina de ulei. Ase menea scurte momente emotionante erau de pbicei sarea si piperul zilelor noastre . Ne continuam drumul, ore n sir, spre liniile inamice. Acum drumul era mai congest ionat cu ramasitele razboiului. Masini arse, ramasite de tancuri englezesti si g ermane, resturi de fiinte umane carbonizate raspndite deasupra, dedesubtul si ntre masinarii. O ntreaga coloana de infanterie zacea mprastiata la marginea drumului, n atitudinile grotesti ale mortii. Soldati afumati, spuse Porta fara emotie. Nu te mai poate emotiona prea tare macelul dupa ce l-ai vazut n ntregul lui de atte a ori. Va amintiti cntecul ala vechi despre tancuri, pe care obisnuiau sa-l dea la radio ? ntreba deodata Barcelona, aparent fara vreo legatura. Se ntoarse spre noi ceilalti si ncepu sa cnte ncet cntecul pe care l auzeam att de d prin 1940. Cuvintele nu mai pareau foarte potrivite: Departe, dincolo de Maas, Scheide si Rin, Spre Frankfurt, n coloana, o suta de tancuri vin! Suta de tancuri germane si-ai Fhrerului Negri Husari Vin sa cucereasca Franta; se-aud urale de zile mari! O suta de motoare gem, senilele n zgomot se ntrec, O suta de tancuri germane victorioase pe cmpuri trec." Un cntec banal din vremurile cele mai bune, parea acum absolut absurd. Un hohot d e rs plin de ironie izbucni att din tancul nostru ct si din celelalte tancuri din c oloana: lasasem deschis radioul si ntreaga companie savurase momentul de nostalgi e al lui Barcelona. Terminati! rasuna prin radio vocea ragusita a lui Heide. Ce-i cu voi, aia de-aco lo, canalii idioate? Nu-i momentul pentru asa c4eva! Bietul Heide! Suferea ngrozitor pentru soarta razboiului. Noi, ceilalti, am rs pna n-am mai putut. Cele o suta de tancuri si Husarii Negri ai Fiihrerului nu mai tr eceau triumfal peste corpuri, ci luptau cu disperare n ariergarda mpotriva dusmanu lui care nainta. Ne opriram brusc din rs la vederea unui grup straniu care mergea razletit de-a lu ngul drumului. La nceput nu mi-am dat seama ce sunt. Poate prizonieri? Nu, prizon ierii n-ar fi paziti de calugarite; si deodata am vazut ca figurile acelea fanto matice, alergnd ncoace si n colo ca niste lilieci, faceau parte dintr-un ordin de s urori medicale care ncercau n zadar sa restabileasca ordinea n grupul lor de... ce? Mi-am frecat ochii pe sub ochelarii de soare. Nebuni! suiera Micutul n urechea mea. Niste nenorociti de nebuni scapati de la ba lamuc, asta sunt! Avea dreptate: un ospiciu de lnga Caen fusese evacuat, si sosirea coloanei lungi de tancuri crease panica n rndurile lor deja cuprinse de confuzie. Se mprastiasera n toate partile, unii batnd din palme si rnjind, altii ragnd si urlnd ca niste animal e salbatice. Ctiva stateau, absenti, n mijlocul drumului, cu capetele rostogolite n tr-o parte si minile atrnnde. Un biet idiot se arunca sub un tanc si fu zdrobit. Ca lugaritele tipau cu disperare si-si agitau bratele n aer, dar hoarda de dementi p area nclinata spre autodistrugere. Deodata din bezna aparu un om purtnd un halat a lb de medic care nainta spre noi amenintator. Stop! striga Batrnul prevaznd un dezastru. Opriti, pentru Dumnezeu! Radioul continua sa fie conectat. Trei batalioane au auzit ordinul si ncet ntreaga coloana de tancuri se opri. Aproape n acelasi moment, automobilul maiorului Merc

edes trecu ntr-o goana furibunda pe lnga noi, mergnd cu toata viteza nainte si facnd ca gramezi de calugarite si de ticniti sa se rostogoleasca n sant. i auziram vocea furioasa prin radio. Ce cretin a dat ordin de oprire? Oricine ar fi, sa se astepte sa-l duc n fata cur tii martiale pentru prostie crasa! Porniti din nou, noi nune oprim pentru nimeni ! ntr-o stare de agonie, tancurile grele pornira din nou sa se miste, zguduindu-se din toate ncheieturile. Unul dintre ele nimeri direct ntr-un grup de nebuni. Condu catorul, mai mult ca sigur, se speriase si pierduse controlul, iar vehiculul se oprise cutremurndu-se n mijlocul drumului, condamnndu-se odata n plus la nemiscare. De ambele parti ale tancului ncriminat zaceau cadavre zdrobite. O calugarita n vrst a nainta furioasa pna la tanc si ncepu sa loveasca cu pumnii nclestati n metalul lui. Criminalilor! Nu sunteti dect niste criminali cu totii! Nu-i dadu nimeni vreo atentie. Masina maiorului opri cu un scrtit nervos de frne lng a scena respectiva, capul maiorului aparu prin fereastra, ncruntat si hidos n furi a sa. Pata cea neagra sageta cu rautate deasupra ochiului sau drept. Idiotul asta nu-i n stare sa conduca o masinuta pentru copii, ce sa mai vorbim de un tanc nenorocit! Treceti careva n locul lui, pentru numele lui Dumnezeu! Iar n ce te priveste se zgi el la locotenentul care se catara nervos spre turela o sa a vem noi de-a face cu tine mai trziu! Din toate tmpeniile, numai asta... Din ferici re, nu-si gasi cuvintele. Se ntoarse spre noi, ceilalti, si facu semn coloanei sa porneasca nainte. Porniti si mergeti fara oprire! Pe Cristos nsusi daca-l vedeti mergnd pe drum, noi nu ne oprim pentru nimeni... ntelegeti bine: pentru nimeni! E clar? Oricine ne sta n drum a patit-o. nvatati-l sa nu mai fie asa de neatent data viitoare. n acest moment, nainte ca maiorul sa aiba timp sa porneasca din nou, un grup de ve hicule cu nsemnele Crucii Rosii ncerca, fara succes, sa ne depaseasca. Netinnd seam a de cererea lor de a obtine depasirea, noi am ramas pe loc, lasndu-i sa se rasto arne n sant. Tigrii nu s-au oprit n fata nimanui; Tigrii n-au facut loc nimanui. Un locotenent de infanterie veni ca o furtuna pe jos lnga noi, nsotit de un ofiter din Feldgendarmerie, cu insigna sa n forma de semiluna scnteind diabolic n ntuneric . si scoase revolverul si nu parea dispus sa aiba cu noi o conversatie amabila. l auzeam tipnd n timp ce nainta. Asta-i sabotaj! Cineva trebuie sa dea socoteala pentru asta. Cine-i prostul care comanda adunatura asta de imbecili? Era foarte sigur pe sine. Feldgendarmeria, n general, nu se temea de nimeni, nici de dracu', nici chiar de Fhrerul nsusi. Un maior obisnuit nu era nimic pentru el. Din fericire, maiorul Mercedes nu era un maior obisnuit. Nici el nu punea prea mare pret nici pe oameni, nici pe diavolul nsusi, si nu cred ca Fhrerul i-ar fi in spirat simtaminte deosebit de reverentioase. Tigrilor! Vocea lui mugi de-a lungul coloanei rostogolindu-se si rasunnd ca un ec ou dintr-o parte n alta a drumului. V-am dat un ordin: porniti! Nu ne oprim pentr u nimeni! n ceea ce te priveste, domnule se ntoarse el spre cei doi, mpingndu-l de-o parte pe jandarm si adresndu-se locotentului te sfatuiesc sa-ti iei din drum sca unele astea rulante mizerabile si sa le duci ct mai departe, daca vrei sa nu fie zdrobite. n locul dumitale, adauga el la a doua gndire, as porni-o napoi, prin sant . Cred ca ai putea sa constati ca e mai sigur. Tigrii pornira nainte. Am reusit sa parcurgem o oarecare distanta nainte de a da p este o noua coloana de oameni, aproape la fel de bizara la vedere ca si grupul d e nebuni din Caen. n primul rnd, desi coloana purta uniforma armatei germane, era compusa din jumatate din popoarele Europei. Erau acolo rusi, ucrainieni si cazac i; bosniaci din divizia musulmana, bavarezi, alsacieni, unguri, polonezi, italie ni. Si nu numai att, dar ntreaga coloana nu avea, evident, dect un gnd n mintea ei mu ltinationala, si acel gnd era: sa fuga. Veneau de-a valma pe drum, n directia noas tra, cu un amestec straniu de panica si hotarre pe fetele lor. Din rndurile noastr e rasuna o veselie nestavilita atunci cnd avangarda hoardelor n retragere trecu fu lgerator pe lnga noi. Armata germana! striga Porta entuzist. Dumnezeu sa-i binecuvnteze! Dac-ar fi Adol f aici sa-i vada... Arata cu degetul un grup de oameni care se miscau n graba, facnd parte dintr-un re

giment de parasutisti: Dac-ar fi Herman aici sa-i vada! Este oare posibila una ca asta, sa pierdem noi razboiul? rosti foarte solemn Bar celona. Niciodata! striga Porta. Rsul nostru rasuna salbatic n interiorul tancului. Salutare! zise Batrnul, aruncnd din nou o privire n afara. Cine vine oare?... Era o unitate de cavalerie. Se apropiau ntr-un galop furios, izbind n dreapta si-n stnga cu sabiile n hoardele de dezertori, mprastiindu-se ntr-un larg evantai pentru a cuprinde ntreaga masa. I-am recunoscut, dupa gulerele lor rosii, ca fiind caza cii generalului Vlassov, specialisti n astfel de actiuni. Calareau ca niste demon i, stnd drepti n scari, pe armasarii lor mici, dar solizi. Strigau comenzi aspre, n rusa; sabiile le luceau si fulgerau. n cteva minute, adunasera ntreaga coloana si o ncercuiau, urlnd tot timpul ca salbaticii. Unii descalecau si se afundau n masa f rematatoare de trupuri, biciuind si taind n nestire pna cnd ncepura sa curga ruri de snge vizibile de departe. Nimeni nu opuse nici un fel de rezistenta. Fie ca erau speriati, fie ca si abandonasera armele n panica initiala a fugii. Tigrii n-au mai putut sa nainteze cu nici un chip. Priveam scena plini de dezgust si ura. Asemenea brutalitate era tot ceea ce te puteai astepta de la cazaci. Di n punctul nostru de vedere, armata germana s-ar fi putut dispensa de ajutorul lo r. L-am vazut pe un ofiter de la Feldgendarmerie batndu-l pe umar pe un capitan r us, evident felicitndu-l pentru o treaba bine facuta, si furia noastra se nteti. M ulti dintre rusi si dusesera caii la adapat la un pru din apropiere si acum, ntinsi pe burta, beau apa alaturi de dobitoacele lor. Privelistea nu era foarte surprin zatoare: n regimentul de cazaci, omul era egal cu calul. De nevoie, tancurile facusera o noua halta temporara. Cazacii naintau acum spre n oi, cu ochii lor mici si negri stralucind ca la maniaci, cu steaua rosie a Rusie i lucind pe caciulile lor de blana. Un caporal ndesat, duhnind a vodca, se opri ln ga Tigrul nostru. si purta sabia atrnnd de-a curmezisul, iar ntr-o mna avea nagaica, nelipsitul bici al tuturor cazacilor. Salut, gospodin! Privea n sus spre noi si rdea. i simteam pe ceilalti, lnga mine, fierbnd de ura. Hei, tovarisci! Porta se apleca deodata catre el. Ti-ai ghicit vreodata viitorul ? Nu. De ce ma ntrebi? Pentru ca eu stiu sa-l ghicesc, de-aia! Vrei sa ti-l spun? De ce? Porta dadu din umeri: Ar putea fi interesant. De ce? ntreba rusul din nou, n felul lor nnebunitor de flegmatic. Ti-e frica? rnji Porta. Nu m-ar mira. Multora le este. N-au curajul sa priveascan fata adevarul, daca este neplacut. Cazacul se ncrunta. Facu un pas nainte si ntinse o mna paroasa. Nu mi-e frica. Dar nu-i bine ntotdeauna sa-ti stii viitorul. ncearca si-o sa vezi. Porta i prinse mna, nainte ca el sa si-o retraga si chipul sau lua o expresie trans portata, ceea ce mie mi parea numai imbecilitate pura. Se vedea ca pe simplul cap oral l impresiona, dar, fireste, el nu-l cunostea pe Porta cum l cunosteam eu. Hm...aa... mm... Da! Vad. Porta si supse bine dintele, gnditor: Ai fost caporal la tatucu' Stalin, asa-i? Ai purtat o casca cu o cruce rosie, as a-i? Si ai stationat ntr-o garnizoana la... Maikof. Am dreptate? Omul dadu din cap si ramase cu gura cascata. Oricine ar fi luptat pe frontul rus esc si ar fi ntlnit, ca noi, attia cazaci n armata germana, ar fi putut ghici la fel de bine, dar succesul de nceput al lui Porta aduna n jurul lui un mic grup de sol dati care priveau, cu fetele ncruntate si cu o stralucire de vaga ntelegere n ochi. Deci, am dreptate! spuse Porta triumfator. Omul si facu cruce si ncerca sa-si retraga mna, dar Porta i-o retinu. Asteapta! Sa-ti spun ce vad pentru viitor... Vad un drum lung, prafuit, care nu duce nicaieri, dar care continua la infinit... Nu tu mahorca, nu tu apa, nu tu h

rana... O coloana lunga de oameni, toti purtnd aceeasi uniforma ca aceea pe care o porti tu acum... Toti fac parte din regimentul generalului Vlassov. Aici apare o brodeala. Esti suficient de tare sa auzi adevarul? Privi n jos la caporal si b olborosi n continuare nainte de a putea fi oprit: Vad o multime de generali americani asezati la o masa, mpreuna cu o multime de ge nerali rusi. Beau whisky... si vodca... fumeaza tigari groase de foi... Acum sem neaza niste hrtii si si strng minile unii altora. Porta si nchise ochii ca lovit de o imensa durere. Mai vad ceva! Adolf a cazut si cazacii sunt dusi napoi n tara lor... Vad... Vad... Porta dadu un tipat de spaima: Tovarisci! Ati auzit desigur de Dalstroi? Ei bine, asta am vazut, tovarisci! Nui prea bine, eh? dadu el din cap cu nteleapta satisfactie. Cazacul si smuci mna si sari napoi cu un amestec de furie si ndoiala pe fata. ncepu s a suiere ntr-un torent salbatic de vorbe rusesti, prea rapid ca sa nteleg ce spune , dar Micutul dintr-o saritura fulgeratoare fu afara din tanc si peste caporal. l apuca cu laba lui uriasa si l zglti bine. Taranoi rus mizerabil, schimba tonul imediat, sau o sa te burdusesc eu nsumi pna l a Dalstroi, folosind chiar nagaica ta! Urma alt suvoi de cuvinte rusesti. Evident, njuraturi. Aproape sigur obscene. Nu exista limba ca rusa cnd este vorba de njuraturi. Ar merita sa o nveti macar pentru asta. Micutul se multumi sa-l njure si sa-l arunce ct colo, n scrba. Cazacul se repezi spr e cal, sari n sa si porni ca din pusca pe urmele camarazilor lui, care disparuser a prudenti la prima mentiune a numelui de Dalstroi. El se ntoarse pentru a-si rid ica sabia cu un gest amenintator si mai striga spre noi cteva obscenitati, care ns a nu avura mare efect asupra Micutului. Duceti-va de va spnzurati, taranoi mizerabili! striga el. Regimentul de cazaci, mnnd din urma presupusii dezertori, disparu ncet n departate s i locotenentul Lwe veni lnga tancul nostru exprimnd, prin toata fiinta lui dezaprob are. Obergefreiter Porta, nu permit oamenilor de sub comanda mea sa-si bata joc de al iatii nostri... n special cnd este vorba de aliati voluntari! Unii din pacatosii l or de ofiteri mi s-au plns de dumneata. Iertati-ma, domnule, spuse Porta cu multa seriozitate n glas. Omul a vrut sa-si a fle viitorul, asa ca i l-am spus. Asta-i tot. Aa! N-am stiut ca ai darul prevestirii! Si ce i-ai spus? Numai adevarul, spuse Porta aratndu-se jignit. Adica? I-am spus ca-si va sfrsi zilele acasa, cu Tatucul Iosif, fierbnd n suc propriu la D alstroi. Orice prost ar putea prevedea asta. Pentru Dumnezeu, mai tine-ti gura aia clampanitoare, macar din cnd n cnd! izbucni i ritat Lwe. O sa sfrsesti ntr-o buna zi tu nsuti la Dalstroi, daca nu esti atent! A, da, foarte probabil, accepta Porta cu un suspin. Locotenentul se ndeparta, evident nemultumit. Coloana porni din nou nainte, nsotita de tipetele ascutite ale bufnitelor, ce rasunau de undeva, din padurile apropia te. Noaptea era pe sfrsite si ntunericul ncepea sa se transforme, cetos, ntr-o noua zi. n interiorul tancului, pregatiram un fel de mic dejun, fierbnd surogat de cafe a pe o spirtiera, cu riscul enorm de a ne da foc si a arunca Tigrul n aer. Scobea m bucati de pine dintr-un bloc tare, ca de cauciuc, care n armata trecea drept fra nzela. Si, pentru a le face mai gustoase, le ungeam cu un strat gros de ctiva cen timetri dintr-un gem de sfecla pe care Porta l luase, ntmplator, odata cu snapsul. n sfrsit, se facu ziua, o zi cenusie si nesuferita. Coloana se opri pentru o vreme . Un regiment de grenadieri, sositi, nu se stie de unde, toti njurnd fara menajame nte si ntr-o indispozitie fara margini, a instalat o baterie Flak. Porta le nrauta ti starea mai mult dect era strict necesar, spunndu-le n zeflemea ca ei n-ar fi cap abili sa nimereasca o formatiune de bombardiere nici macar la cinci metri distan ta, la nivelul solului. Din fericire, nainte de a se dezlantui o bataie, ni s-a o rdonat sa pornim din nou la drum. Greoi, Tigrii se avntara, cu gemete de protest, nainte, unul n spatele celuilalt. Ct eva avioane inamice aparura deasupra noastra, lansara cteva bombe, la ntmplare, de-

a lungul cofoanei si se departara n zbor, absolut neatinse n ciuda eforturilor sal batice ale bateriilor Flak. Am ajuns n cele din urma pe pozitiile ce ne erau destinate. Se dadu semnalul de a tac. Tigrii pornira n formatie, din nou n postura de asasini. Sub fiecare piatra, n spatele fiecarui tufis, fiecarui copac, fiecarei cute a terenului, moartea aste pta pe orice neatent, sub forma tancurilor si aruncatoarelor de grenade, tunuril or, minelor magnetice si aruncatoarelor de flacari. Prin periscop, puteam sa ne dam seama de pozitiile inamicului. Pentru infanteristi, un atac de amploare al t ancurilor grele este pur si simplu o atrocitate, iar cercetasii inamici ne tinea u de mult sub observatie. Ploua deja cu grenade asupra noastra, dar noi naintam c u o viteza de patruzeci de kilometri pe ora si nimic nu ne putea opri atacul. nchideti trapele, comanda Batrnul. Turela pe directia ora doua. Distanta sapte sut e. Pak-ul bine camuflat. Prin fata ochilor mi jucau linii si patrate. Batrnul ma batu pe umar. Ai gasit-o? Nu nca. Tot ce pot vedea sunt cteva tufisuri si o gramada de ruine. Acolo e, spuse Batrnul, ursuz. Focul unui tun, declansat brusc, dezvalui bateria antitanc camuflata. O grenada exploda la numai ctiva centimetri de noi. M-am apucat din nou, n graba, de lucru, si cifrele alergau si sareau: 600, 650... punctele se ntlnisera, lentila prezenta o imagine clara. Hai odata! spuse Batrnul nervos. Am tras. Presiunea aerului ne lovi ca un pumn, iar tubul gol al obuzului, nrosit, cazu pe podea. Un declic, si tunul era din nou pregatit. Dar deocamdata nu mai era nevoie: din resturile care zburau prin aer, ne-am dat seama ca ne atinsesem tinta. Tunul antitanc fusese scos din actiune si ce mai ramasese din el fu curnd facut praf si pulbere sub senilele noastre. Turela pe directia ora doua! Distanta cinci sute. Trage direct. Motorul torcea, turela se roti, iar eu vazui imediat tinta: tancuri Churchill, c are erau ntotdeauna usor de identificat, cu corpurile lor lungi si turelele lor j oase. Erau sase si stationau n linie. Ne-am oprit. Numai cel fara experienta trage n timp ce nainteaza. Si totusi, facto rul viteza era esential, daca voiam sa folosim pe de-a-ntregul avantajul situati ei. Un tanc care stationeaza este, cum s-ar spune, o tinta sigura. Micutul desch ise unul din panourile laterale, ca sa priveasca spectacolul, dar se trezi cu Ba trnul strigndu-i n ceafa: nchide prostia aia! Ce te sperii? spuse Micutul mpaciuitor. Si te rog sa tii minte ca sunt Obergefrei ter, deci coloana verticala a armatei germane. Batrnul njura si se ntoarse spre mine, considerndu-ma mai maleabil. Ia-l nti pe ultimul dintre nenorocitii aia, apoi ncearca-l pe cel din frunte. Bine? ... Foc! Tunul, masiv, tresari n minile mele. O limba de foc izbucni si am avut timp sa, va d tancul Churchill clatinndu-se sub lovitura nainte ca turela mea sa se roteasca s i sa trag n liderul coloanei. De data asta, am avut satisfactia sa privesc tinta dezintegrndu-se complet si zburnd spre cer ntr-o masa de metal ce se rotea prin aer . Schimba pozitia! Porta dadu napoi, n spatele unei ridicaturi de teren, n vreme ce eu urmaream prin p eriscop Churchill-urile care mai ramasesera. Am ales unul dintre ele, am ochit s i am tras. De data asta, n-am mai fost asa de norocos, obuzul a ras turela. Prob abil ca cei dinauntru au avut parte de cteva clipe de groaza, dar ei deschideau d eja trapele si sareau afara. Heide i-a dat drumul imediat cu mitraliera, iar noi primiram o salva de grenade drept raspuns. Din fericire, nu ne-au ajuns, dar a fost suficient pentru a-l trimite pe Micutul napoi, n interior, cu sudoarea curgndu -i de pe frunte. Am fixat prin periscop urmatorul Churchill. Obuzul zbura iute si sigur spre tint a, dar tancul ramase pe loc. Pentru un moment am stat nedumeriti, dar vazuram ap oi o spirala subtire de fum ridicndu-se din vehiculul lovit. Cteva secunde mai trzi u se produse o explozie. Flacarile si facura drum afara, naltndu-se lacome n cautare

a a orice altceva care putea sa ardaSchimba pozitia! Dincolo de ruine. Turela pe directia ora doua. Distanta 300... Foc! Ultimele doua Churchill-uri au fost o prada usoara. Micutul insista sa sara afar a din tanc atunci, pe loc, si sa marcheze pe turela cele sase cercuri ale victor iei. Era ngrozitor sa tii piept mniei Batrnului, dar Micutul nu avea idee de discip lina, iar amenintarile nu erau dect pierdere de vreme. El si Porta detineau, prob abil mpreuna, recordul indisciplinei. n spatele nostru artileria de cmp deschisese focul si noi eram sub o umbrela de fo c protectoare. Inamicul curata Plaja 109 si infateristii canadieni luptau cu fan atism, cu tot ce le cadea n mna. Un sergent, n cautare de ceva ct mai aducator de mo arte, ncerca sa arunce asupra noastra chiar si bolovani. Ca de obicei, pierdusem notiunea timpului. Puteam sa fim n lupta de o ora sau de douaspreceze ore. ntotdeauna ni se pareau interminabile. Dar, n cele din urma, ter minaram, Tigrii facura o binevenita oprire si o stranie liniste cazu asupra noas tra. Trosnetul si pocnetul flacarilor era tot ce puteai auzi. Coborram tepeni pe pamnt, cu gturile si plamnii tabaciti de permanenta inhalare a fu mului. Porta, cu fata neagra ca o mina de carbune, repera aproape imediat o ruin a acceptabila, nu prea departe. Probabil ca n chiar dimineata asta acolo fusese o casa locuita; acum nu era dect ceva mai mult dect un morman de caramizi sparte si lemne carbonizate. Porta, nsa, se ndrepta spre ea, cu la fel de mult entuziasm ca spre Hotel Ritz si, ca de obicei, ncrederea sa fu justificata. Instinctele lui P orta nu dadeau niciodata gres cnd era vorba despre mncare si bautura: cteva minute mai trziu se ntoarse cu bratele pline de cutii cu bere. Lasa sa cada, ciocnindu-se si zanganind, la picioarele noastre, cutiile si, fara macar sa se opreasca sa-s i traga sufletul, se rasuci pe calcie si porni napoi strignd: Este o lada ntreaga acolo. E bere Victoria" si e al dracului de buna, puteti sa ma credeti pe cuvnt... Am si dat pe gt vreo doua cutii! Micutul dadu un strigat de lupta victorios si alerga pe urmele lui Porta. Se ntoa rsera cu lada, purtnd-o amndoi de cte o parte, dar nainte de a avea timp sa ne bucur am de rezultatul loviturii lor, constataram ca vreun nebun de tragator scormonea pamntul la picioarele noastre cu gloante de mitraliera. Nenorocitilor, striga Micutul n timp ce ne aruncaram la pamnt, sa ne adapostim. Heide trase cuiul unei grenade si o arunca, peste o movila, spre taraboiul inviz ibil. Aproape imediat dupa explozie o silueta n kaki aparu pe coama dealului, se opri o clipa, apoi se rostogoli spre noi n chip de torta... Cnd a ajuns n apropiere a noastra era mort si se pare ca fusese singurul luptator din zona, fiindca nu n e-a mai deranjat nimeni. Din nefericire nsa el ne facuse cel mai mare rau nainte d e a muri: pretioasele noastre cutii de bere fusesera strapunse de gloante si lic oarea se risipea acum n tarna, n timp ce noi ne uitam la ea. Porta se duse si dadu un sut lazii. Asta este nenorocitul vostru de razboi! se otar el.

CAPITOLUL CINCI Membrii Rezistentei din Caen au primit ordinul sa-l asasineze pe unul dintre cei mai activi colaborationisti Luden Brire, care nu numai ca lucra n legatura direct a cu politia germana, dar avea tupeul sa fie prieten bun cu seful Gestapoului di n regiune, comisarul Helmuth Bernhardt. Brire purta raspunderea pentru executarea unui mare numar de francezi. Era un tip, pe nume Arsne, care s-a oferit voluntar sa duca la ndeplinire acest or din. mpreuna cu trei ajutoare, el reusi sa patrunda n casa si biroul lui Briere di n strada Fossis-Chteau si sa arunce un manunchi de grenade n partea locuita a case i. Din nefericire, atentatul nu reusi sa provoace nici o dauna serioasa, si cei patru conspiratori fura destul de norocosi pentru a scapa fara a fi identificati . Din acest moment, casa a fost pazita zi si noapte de membri ai Waffen SS, asa ca orice noua ncercare de a-l asasina pe Brire n propria lui casa era aproape impos

ibila. n acest timp, Rezistenta si ncetase actiunile, discutnd la ne-sfrsit si respingnd la esfrsit noi metode de a-si duce la ndeplinire misiunea, pna ce, n cele din urma, Arsn e si pierdu rabdarea si anunta ca va face el singur treaba. ntrebat despre metoda pe care intentiona s-o foloseasca, el nu facea dect sa dea din umeri si sa declar e ca se va baza pe noroc. De fapt, el l-a ucis pe Brire n cel mai simplu mod cu putinta: apropiindu-se de el n timp ce mergea pe strada si tragndu-i doua gloante n cap. Evident, Brire a simtit pericolul n momentul n care l-a vazut pe Arsne venind spre el, dar Arsene nu avea intentia sa dea gres a doua oara si omul muri chiar daca se ntorsese ca sa fuga. n momentul respectiv strada era pustie. Trecatorii care vazusera petrecndu-se asas inatul se topira, prudenti. Dintre cei care au fost martori te actiune din spate le perdelelor dormitoare lor lor, marea majoritate erau probabil n favoarea ei. O ricum Arsne a avut timp sa-si scoata aparatul de fotografiat si, linistit, sa-l f otografieze pe mort, nainte de a porni ca la plimbare pe o strada laturalnica, di sparnd de la fata locului, cu un calm desavrsit. Trei zile dupa aceea, lui Brire i se facura funeralii de martir, onorate cu preze nta prietenilor sai de la Gestapo. ntregul Caen iesise n strada sa se bucure si sa cnte Marseieza. Arsne, desi anonim, era, fara ndoiala, eroul zilei. N STILUL LUI HEMINGWAY n Normandia nu exista o linie de front continua. Puteai sa mergi n actiuni de recu noastere timp de ore ntregi si sa nu dai cu ochii de un singur soldat inamic. n ac easta etapa trzie a razboiului puteai nca sa dai peste sate neatinse ai caror locu itori pareau aproape sa nu stie ca, la numai ctiva kilometri distanta, confruntar ile militarea au maturat de pe fata pamntului o ntreaga comunitate pasnica si cteva regimente de lupta. Era noapte cnd am intrat n satul Montaudin Ne-am apropiat cu prudenta, caci nu se stie niciodata cnd dai peste un cuib de viespi al trupelor inamice, dar strada pr incipala era ntunecata si pustie si nu se vedea nici urma nici de sateni, nici de soldati. Hei, uite, o crciuma! suiera Porta aratnd emotionat nainte, spre singura cladire lu minata de pe strada. Hai sa ne oprim, sa vedem daca au ceva de haleala. Sunt al dracului de nfometat, mi ghioraie burta. Porta devenea foarte convingator cnd venea vorba despre mncare si, n plus, eram pre a obositi sa mai discutam cu el. Parcaram Puma n mijlocul pietei mari a satului, ca orice turist pe timp de pace, si apoi, sfrsiti, murdari, cu bratele si picioar ele ntepenite, navaliram n aerul noptii. Eram n misiune de recunoastere de doua zil e si asta era o treaba obositoare si anosta. Sunt terminat, bigui Heide, care deschise larg gura ntr-un cascat zgomotos, de-i t rosnira falcile, apoi se ntoarse si trase un sut ntr-unul din cauciurile grele ale Pumei. Vehicolul asta nenorocit ma scoate din minti!... Unde suntem? Suntem n spatele liniilor? ntrebai eu. Ale cui linii? Ale noastre sau ale lor? zise Porta cu un zmbet diabolic. Si ale lor si ale noastre, din cte mi dau seama. Batrnul si scarpina ceafa, apoi si freca nasul cu un deget, n sus si n jos, gnditor. Ct stii tu, atta stiu si eu, dar ca sa fim siguri, mai bine sa ne lasam caschetele n tanc. Sunt singurele care ne dau de gol. Eu mi iau naganul, anunta Micutul, ridicndu-si cu drag revolverul greu, rusesc, pe care l obtinuse n chip misterios, ntr-o anumita perioada a razboiului. Oamenii nu sunt prea prietenosi n zilele noastre. Hai sa ne aprovizionam cu totii, am propus eu. Ne-am ndesat buzunarele laterale cu grenade de mna si am bagat revolverele n buzuna rele de la piept, iar apoi Legionarul, cu arma n mna, deschise brusc usa hanului c u piciorul si ne conduse nauntru. O singura lumina, slaba, era aprinsa, sus de to t, pe tavan, iar localul parea la fel de parasit ca si strada pe care venisem. Salut, patroane! striga Legionarul n cea mai buna franceza pe care o putea vorbi.

Y a des clients!" (Ai clienti). Mi-am dat seama deodata ca Heide ma strngea de brat si-mi arata ceva, chiar n fata , cu un deget tremurator. I-am urmat firul privirii si mi-am nabusit un tipat de groaza. Prin semintuneric, am nceput sa disting forma unui om urias, pravalit pe b ar, cu o mna atrnnd si cu capul asezat pe o sticla de whisky rasturnata. Era, fara putinta de tagada, un american. Beat crita, dar totusi american. Degetele lui He ide mi strngeau nervos bratul. Sa iesim de-aici! suiera el. Pe dracu! spuse Porta destul de tare pentru a trezi si un mort. Dar e un yankeu... Nu-mi pasa nici daca ar fi nenorocitul de Eisenhower nsusi. Nu plec de aici pna nu mannc ceva. Bine, dar suntem n spatele liniilor inamice... De unde stii? ntreba Porta furios. De unde stii ca halca aia de grasime de acolo nu este el n spatele liniilor noastre? l lua pe Heide si-l zglti pna ncepura sa-i cla tane dintii. Porta era foarte sensibil" cnd banuia ca hrana i este n pericol. Se poate ca el sa fi gresit, nu noi. Ne-am uitat la american. Tipetele si cearta noastra l deranjasera si acum sforaia puternic, cu gura cascata. Eu mnnc, spuse Porta foarte calm. Legionarul aproba din cap si l striga din nou pe patron. Un scrtit de scari undeva, n dreapta noastra, anunta ca patronul se daduse jos din pat. Un barbat ndesat, de vrsta mijlocie, aparu cascnd si cu ochii rosii, cu un halat de casa murdar arunca t pe umeri. Se uita la noi si si ridica ochii spre cer a ruga. Alti americani! Dumnezeule, da-mi putere sa rabd! Patron, spuse Legionarul blnd, excusez le drangement, mais est-ce qu-on pourrait av oir une soupe genre bouillabaisse? Si vous manquez de personnel, on est l pour le coup de main". (Scuzati-ne ca va deranjam, dar ne-ati putea servi o bouillabais se? Daca nu aveti personal la bucatarie, suntem aici ca sa va ajutam). Omul ramase uitndu-se la el cu gura cascata. Sunteti francez? Credeam ca sunteti alti nenorociti de yankei din aia. Sunt francez, minti vesel Legionarul. Prietenii mei sunt germani, membri ai Legi unii straine cu totii. Suntem en route spre Paris. Patronul si vr picioarele ntr-o pereche de papuci de casa din pai si porni spre noi, n jos, pe scarile scrtitoare, cu fata radiind de bucurie. Voal des Franais!", striga el catre cei de la etaj. Vive la France!" Veniti jos cu t otii! Cu miscari rapide, aidoma unui barman de profesie, proprietarul prezenta un sir de sticle venerabile, acoperite de praf. Instinctiv, americanul adormit deschise un ochi, privi de jur mprejur, nasul lui spunndu-i n mod evident ca era rost din n ou de bautura. Mustatile i erau ude de whisky si, daca ai fi aruncat un chibrit a prins pe uniforma lui, ar fi sarit n aer, arznd mai repede dect un tanc petrolier. Ne zari si ridica greoi o mna. Hiya Mac!" Ai ceva scotch la tine? Nu a asteptat raspunsul nostru, ne-a servit numai un zmbet fermecator si a recazu t printre baltoacele cu whisky. E crita, spuse patronul cu indiferenta. Si-a petrecut ntreaga dupa-amiaza si juma tate din noapte bnd cu niste camarazi de-ai lui. Au sosit aici ieri de dimineata si nu cred ca s-au poprit vreun pic din bautura. Dezgustator spuse Legionarul. Aaa... ce s-a ntmplat cu prietenii lui? Au plecat. S-au suit ntr-un jeep si-au plecat fara el. Asta a ramas aici, turta, cum l vedeti. L-am privit cu totii, solemn pe american. Zacea acolo gemnd si suflnd ca o morsa, dar dupa cum se pare, forta dezaprobarii noastre unanime patrunse pna la creierul lui ncetosat. Deschise ochiii. Erau injectati, lacramosi si opaci. Se ridica foa rte ncet, cu multa demnitate, n picioare si ncepu sa bata cu pumnul tejghea. Patroane! Unde-i nenorocitul ala de scotch pe care l-am comandat? Proprietarul strnse din umeri: Ce v-am spus? Cred ca toti americanii sunt alcoolici. E dezgustator, spuse din nou Legionarul.

Toti aprobam solemn, cu ipocrizie. Americanul porni leganndu-se ca o marioneta sp re Barcelona. Stii ceva, Mac? Ai o fata a dracului de urta... mi se pare ca seamana cu o fata d e frit. Stii ce? Arati ca un frit. Scoase un hohot de rs profund, din abdomen, si cazu pe podea, unde se rostogoli p e spate si ncepu sa cnte Batrna mea casa din Kentucky". Proprietarul ne conduse, pas ind peste el si apoi ne invita sa luam loc. Nu m-ar mira sa fie un caz de delirium tremens. Este corespondent de razboi. Ast ia sunt ntodeauna cei rai la bautura. Oricum rse el sumbru pentru un timp nu o sa mai poata sa transmita corespondentele. Si-a spart masina de scris dupa ce a dat primele doua sticle de wisky. Spunea ca masina lui de scris nu stie ortografie, ce ziceti? Sa spuna ca masina nu stie ortografie... Si costa banii, stiti, masi nile astea de scris costa. Am ncercat sa o fac la loc, dar e un timp ct toate zile le si a facut treba pna la capat. Asta cnd o face o treaba nu se ncurca! Era ntr-adevar un malac mare, la fel de mare ca Micutul. Personal, nu mi-ar fi pl acut sa am o ntlnire cu el si am zmbit ingrat cnd s-a ridicat n picioare si ne-a facu t semn cu mna. Ia si bea, amice! Ia cteva pahare. Eu platesc... Hei, Mac, stii cine sunt eu? pen dula el spre Batrn. Nu vreau sa dezvalui secrete, fireste, dar eu sunt un tip foa rte important.... exact cum ti spun: al dracului de important, asta-i tot si treb uie sa ajung la Paris nainte ca razboiul sa ajunga la nenorocitul lui sfrsit... Te -a ntrebat vreodata cineva pe tine, baiete, daca este greu sa mori? si fixa ochiul imflamat n directia mea. Am clatinat din cap, ca hipnotizat. Ei bine, am sa-ti zic eu, ca m-am gndit mult zilele astea si cred ca am gasit ras punsul. Se apleca n fata, confidential: Raspunsul e simplu: nu. Pur si simplu, nu. Ce parere ai? E mai al dracului de gr eu sa traiesti dect sa mori, te-ai gndit vreodata? Pariez pe dulcea ta viata ca nu te-ai gndit. Sunt singurul tip care gndeste in toata sandramaua asta nenorocita.. . Hei, tu de acolo! Tu ala mare. Porni la repezeala spre Micutul, iar acesta ramase pe loc privind si pipaindu-si naganul, fara ndoiala, ntrebndu-se daca n-ar fi o buna idee sa-i aplice acestui am erican obositor una la cap si sa termine povestea. Vino ncoace si am sa-ti spun un secret... Haide, vorbesc serios. Eu stiu cnd vad u n tip din Alabama si sa nu ncerci sa-mi spui ca nu esti din Alabama, ca n-am sa c red o vorba... Vino aici si-am sa-ti fac niste confidente. Micutul facu ctiva pasi spre el, cu mna n buzunar. Ai mncat vreodata carne de negru la micul dejun? ntreba americanul. Pariez ca ai mn cat, tu, batrne mncator de negri! Acuma asculta-ma si am sa-ti spun de unde sa iei bautura tare. si cobor vocea ntr-o soapta rasunatoare, severa: n spatele barului, a l treilea raft la stnga oglinzii. Micutul sari ventral, ca la prajina, facu un salt peste tejghea si matura o laba de-a lungul sticlelor de pe raftul al treilea. Whisky! striga el ca si cum ar fi descoperit o mina de aur. E destul pentru a pu ne la apa un vapor de lupta. Lasa bautura. Ce se aude cu mncarea mea? se burzului Porta. Cteva femei enervate aparusera n capul scarilor. Proprietarul le facu semn, aratndu -le bucataria. Acolo. Veniti si spuneti-mi ce doriti. Porta tsni spre bucatarie ca glontul, si dupa o scurta ezitare, l-am urmat, curio s sa vad pregatirea vestitei lui ciorbe pescaresti, despre care vorbea mereu. Sa vedem ce ai, spuse el scurt. Proprietarul radia: Homari. Cteva conserve. Am facut rost de ele de la americani, spuse el dnd obosit din mna. I-am tot asteptat pe yankei de cnd a-nceput razboiul, si acum, cnd n sfrsit au ajuns aici, ce fac? Beau pna nu mai stiu de ei, n toate satele si orasele, de l a Caen si pna la Paris. Asta se numeste razboi? Eu l-as numi... Cum l-ar numi el n-am aflat niciodata, pentru ca a fost ntrerupt de un urlet salb atic venind dinspre bar si de zgomote de sticle sparte. Mille diables! (Mii de draci!).

Proprietarul smulse un baston de cauciuc de pe masa din bucatarie si-l agita dea supra capului: Toti sunteti la fel, voi, soldatii! Nu stiti altceva dect bautura si batai! Ne-am dus n camera de alaturi, lasndu-l pe Porta ocupat cu un deschizator de conse rve. I-am gasit pe Micutul si pe Heide n-caierati pe podea, ntr-o nclestare pe viat a si pe moarte. Batrnul si bea resemnat whisky-ul ntr-un colt, Barcelona si america nul stateau pe margine, ncurajndu-i prin strigate. Legionarul era, ca de obicei, i ndiferent la astfel de treburi. Doua lovituri precise cu bastonul de cauciuc, fi x ntre ochi, au fost suficiente pentru a-i desparti pe cei doi batausi. Acestia a u cazut pe spate, pierzndu-si cunostinta, iar spectatorii au aplaudat furtunos. Frumos ochit, am spus cu admiratie. Dar eu m-as feri din calea Micutului cnd se v a trezi. Merde! spuse proprietarul si se ntoarse hotart n bucatarie. L-am urmat ndeaproape. Porta, echipat cu o boneta de bucatar si un sort de macelar, si ridica privirea s pre noi si ne facu semn cu mna plina de faina. Ce era acolo? Proprietarul se dezlantui ntr-un val de cuvinte frantuzesti, iar Porta si cu mine schimbaram priviri nedumerite. Nu vorbiti germana? ntreba Porta ca din ntmplare. Franceza mea nu e tocmai perfecta . Cuum? Omul l privi deodata cu suspiciune. De ct timp sunteti n Legiune? De vreo doi ani, dar n-am nici un talent la limbi. n afara de asta, toti avem ten dinta sa folosim mai mult limba proprie. Nu ajungi sa nveti prea mult din limba a ltor popoare. Bine, e adevarat ca se numeste Legiunea Straina, accepta proprietarul, scarpinndu -se ntre picioare. Oricum, mi se pare cam ciudat... Foarte ciudat, spuse Porta repezit, dar n-am timp de asta deocamdata. Ma interes eaza mai mult sa mi reuseasca ciorba pescareasca. Legumele, te rog! Proprietarul, cu un aer distrat, ncepu sa mi le dea mie. Rosii, morcovi, ceapa, c artofi. Eu i le dadeam lui Porta n noua lui calitate de bucatar. Se vedea pe fata lui ca asta-i facea o placere nebuna. O sa-mi mai trebuiasca si cimbru si foi de dafin. Pe urma lamie si patrunjel, dac a ai. n timp ce proprietarul, eu si cele doua femei morocanoase alergam prin bucatarie aducnd si prezentnd, taind si stergnd, Porta amesteca fericit diversele ingrediente ntr-o cratita mare, cntnd ct putea, desi nu avea pic de voce, un cntec ntr-o limba s raina. E un cntec al pescarilor unguri, ne explica el, desi lucrul asta nu ne sporea ent uziasmul. n Ungaria se nnebunesc dupa ciorba asta. Acolo am nvatat reteta asta, n urma cu mult i ani. Ce are a face nenorocitul asta de cntec n toata povestea, ntrebai eu acru. Mi-am julit degetul cel mare de la mna pe rzatoare, mi-am taiat jumatate dintr-un deget cu un cutit si ncepusem sa urasc rolul meu de servitoare. Cinci minute mai trziu, proprietarul a considerat necesar sa ne desparta, pe mine si pe Porta, cu bastonul lui de cauciuc. Domnilor, va rog! N-ar trebui sa continuam prepararea mncarii? Ai absoluta dreptate, spuse Porta. Este o chestiune de cea mai mare importanta. Necesita pace, liniste si multa pricepere... Sven, ori nu te mai amesteca, ori d u-te la bar si mureaza-te... Patroane, da-mi niste vin alb! Cel putin doua sticl e! Si n-a vrut numai vin si homar, si creveti, si legume, si verdeata, si lamie, ci mai ceru sofran si scortisoara si peste si rom. Cel mai surprinzator, nsa, a fost ca le-a si primit. Cinsprezece minute mai trziu amestecul, fierbnd cu furie si mirosind pna la Dumneze u, a fost declarat gata pentru a fi consumat. Cnd am aparut cu haleala prin usa d espartitoare, i-am gasit pe toti asteptnd, ca niste copii cuminti si pofticiosi, venirea mesei. Micutul si Heide se linistisera. Pna si betivul nostru american se

trse pna la un scaun de la bar si facea eforturi evidente sa ramna pe loc. Narile i frematau cu lacomie cnd Porta ncepu sa serveasca ciorba fierbinte. Afurisit sa fiu daca asta nu e cel mai al dracului de bun lucru care mi s-a ntmpla t de cnd am venit n tara asta. Ne arunca un zmbet rapid, siret. Trebuie, nsa, sa va spun ceva, baieti: v-am urmarit de aproape si cred ca stiu ce hram purtati... Le giunea straina, pe dracu'! Se balansa hohotind pe scaunul sau si probabil niciodata nu va sti ct de aproape a fost de moarte. L-am vazut pe Micutul bagndu-si mna n buzunar si pe Barcelona rid icndu-se pe jumatate de pe scaun. Ce vrei sa spui? ntreba Legionarul cu raceala. Americanul se roti pe scaunul sau si dadu din cap pentru a arata ca stie el ceva . Stiu ce hram purtati, Mac... Stiu! Se lasa o liniste ncordata. Apoi Porta, cu un gest foarte natural, si scoase pisto lul sau greu P.38 si trase doua focuri n tavan. Proprietarul dadu un strigat si b atu cu furie n tejghea. Nu s-a ntmplat nimic, spuse Porta, continund sa-si savureze capodopera culinara. Do ar un avertisment, asta-i tot. Am fost cu ochii pe voi, continua americanul cu insistenta obtuza a celor beti c rita. Las-o mai moale, esti afumat, mri Heide. Afumat, crita, pilit, ce dracu, tot am fost cu ochii pe voi. Am ajuns la concluz ia ca sunteti o adunatura de muieri... nu tineti la bautura, asta e problema voa stra. Legionarul ridica din sprncene cu raceala. Micutul se ridica urlnd cu furie. Noi, ceilalti, ntelegnd ca americanul era prea beat ca sa vorbeasca logic, si ca nu sus pecta nimic n legatura cu identiatea noastra, ne-am ntors usurati la farfuriile cu mncare. Cine mi zice mie, muiere? striga Micutul, naintnd cu pumnii strnsi spre americanul g hinionist. Oh, pentru Dumnezeu! izbucni Porta. Lund o sticla goala de whisky, i aplica Micutului o lovitura la meserie, n cap, si pentru a doua oara n acea seara Micutul se prabusi, teapan, la podea. Un timp am fost destul de linistiti, mncnd tacticos fiertura mirositoare, care avea ceva mai bun dect mirosul, facnd goluri n provizile de whisky ale proprietarului. Batrnul vom ita n liniste peste o fereastra deschisa, Barcelona si americanul zaceau ntinsi, c u capetele unul lnga altul, Legionarul avea o expresie concentrata. Se vedea ca b ause zdravan n timp ce noi pregateam mncarea la bucatarie si eu m-am grabit sa-i a jung din urma. Curnd Porta a pierdut teren, fiind distrus de brusca reaparitie a celei mai putin n vrsta dintre cele doua femei ale casei. O aseza pe genunchi si nc epu sa-si strecoare experimentat o mna pe sub fustele ei. Expresia i se schimba nt r-una de surpriza si multumire. Hei, n-are chiloti pe ea! striga el. Americanul se trezi si ntinse un pahar gol. Pentru femeile care nu poarta chiloti! Pentru America! Pentru razboi! Pentru moa rtea fritilor cu miile! Pentru... Fu ntrerupt de urletul de furie nestapnita al Micutului, care si revenise din nou. Ce cazatura m-a buimacit? Pentru Broscari! Pentru englezi! Porta era n mare nvalmaseala cu ultima lui cucerire. Barcelona vomita pe spatele p roprietarului, el nsusi prea beat ca sa-si dea seama. Heide si lasase capul sa-i cada n castron si era pe jumatate necat nainte ca Legiona rul sa i-l ridice. Americanul se ntoarse plin de speranta spre mine: Spune-mi, Mac, nu va duceti, din ntmplare, la Paris? Ai auzit vreodata de vreo calatorie prin Franta care sa nu se termine la Paris? l-am tatonat eu, n expectativa. Trebuie sa ajung acolo nainte ca razboiul asta nenorocit sa se termine, mi spuse e l expirnd masiv spre mine vapori de whisky. Trebuie sa ma asigur ca nenorocitii a ia de friti n-au aruncat n aer barul de la Ritz. V-as fi foarte recunoscator daca m-ati lua si pe mine.

Din fericire, atentia i-a fost atrasa de Micutul, care turna n castron un amestec de rom, whisky si coniac si pentru cteva momente se punea problema daca vreunul dintre noi va supravietui pna dimineata: amestecul cobora salbatic prin gtlej ca o limba de foc si ardea n stomac precum carbunii nrositi. Micutul apuca un sifon si se stropi cu el, iar propietarul cazu sub tejghea, oftnd si bolborosind. Numai a mericanul parea neafectat. Reveni plictisitor la subiectul sau Parisul. Daca vreunul dintre voi, baieti, ar avea un jeep de vnzare... Avem un tanc, spuse Porta, care, plictisit deodata de compania feminina si azvrli ultima captura sentimentala, gramada, pe podea. E afara, parcat n piata. Parcat n piata?!... Americanul se ridica n picioare cu o surpinzatoare agilitate si se ndrepta catre u sa; Doamne, sper ca mai e acolo! Jandarmul de aici se face foc si para cnd e vorba de parcare gresita. Nici n-apuci sa clipesti, si te si trezesti ca ti-a remorcat m asina. L-am urmat n strada. Puma noastra era nca acolo, iar americanul se uita la ea vraj it. I-a luat multa vreme sa observe ceea ce m-a izbit pe mine din prima clipa: Hei, cine dracu' a avut ideea nenorocitei aleia de cruci nemtesti pictate pe ea? Toti ochii se ntoasera spre svastica incriminatoare. Cine stie cine a vrut sa faca o gluma, spuse Porta cu amaraciune. Ti s-o fi parnd ciudat, yankeule, dar nu tuturor le face placere aici ideea ca sunt eliberati d e americani. Bine, la dracu, cu chestia asta, hai mai bine sa gasim niste vopsea alba si sa r ezolvam problema. Doar n-o sa conduc prin tara parnd ca as fi un frit nenorocit. Proprietarul fu ridicat de sub o masa si trimis sa gaseasca vopsea alba. Se conf orma. Porta si americanul stersera solemn orice urma din jignitoarea svastica, a poi se aseza unul lnga altul pe jos, fumnd si admirndu-si multumiti munca. O.K., spuse americanul. Ne-am nteles, ma luati la Paris cu voi. Cum ajungem acolo , trimit un mesaj la ziarul meu. Stiti fa ce titlu ma gndesc? si ridica bratul drept si mima scrisul n aer, la ctiva metri naltime: Un corespondent de razboi si un conducator de tanc elibereaza Parisul: un milion de friti se predau. Ce ziceti? Stii sa faci fotografii, frate? Sigura ca da, spuse Porta, mndru. Perfect. n cazul asta, o sa-i aliniem pe toti generalii friti si o sa le facem po za n barul de la Ritz, nainte de a-i trimite, cu cte un sut n fund, si cu capul naint e, n noroi. Hai, baieti, dati-i drumul! Salta n picioare, facu doi pasi spre Puma, apoi cazu gramada, complet si definiti v, n mijlocul pietei. Capacitatea lui de ngurgitare a alcoolului putea trezi respe ctul oricui, dar se pare ca pna si americanii au limitele lor. L-au lasat zacnd ac olo, iar noi ne-am catarat tepeni napoi n tanc. Porta ne conduse ntr-o cursa nebuna n zig-zag, de-a lungul pietei, si apoi pe strada satului. Nu-mi era prea clar da ca eu sau drumul saltam n sus si-n jos, daca cercurile luminoase ce se roteau n fa ta ochilor mei erau simple iluzii, sau un nou tip de arma a inamicului. Barcelon a sforaia cu capul pe genunchii Legionarului; Batrnul si strngea tmplele n mini, Micu ul ba rgia, ba gemea, complet nemuzical. La nceput, am crezut ca Heide ncerca sa cnte , desi nu era o persoana cu astfel de nclinatii. Si abia cnd ne aflam la o distant a de sat si el sari deodata n sus cu minile nclestate pe burta, am nceput sa am dubi i. Ce se ntmpla cu el? ntreba Porta, impacientat. Heide gemu de cteva ori, apoi depozita zgomotos toata ncarcatura de mncare si bautu ra de la cina pe podeaua tancului. E nenorocitul ala de whisky american, mormai el. Mirosul era ngrozitor, nct nu se putea pune problema compatimirii. Ne-am varsat ner vii pe el, njurnd. Heide nsa se chirci ca un covrig si scoase cteva tipete. Nu-l luati n seama, ne sfatui Micutul. Am facut tot ce-am putut, dar omul insista, si e greu sa nu iei n seama pe cineva care urla n urechea ta stnga la fiecare cteva secunde. Nu credeti ca e ntr-adevar bolnav? am ndraznit eu sa spun, dupa o vreme. Toti se ntoasera si privira n mod critic forma ghemuita de pe podea. Opriti, spuse Batrnul. Ia sa ne uitam mai bine la el.

Porta opri la adapostul unor copaci de pe marginea drumului, si fu nevoie de pat ru dintre noi pentru a-l extrage pe Heide, care urla ntr-una, din tanc si a-l ase za pe iarba. Trage-i un glont n cap, sugera Micutul, scapa-l de chinuri. Mult mai simplu, la u rma urmei. Taci din gura, spuse Batnul. Ajuta-ma sa-l dezbrac. I-am rupt tunica, i-am tras pantalonii n jos. Batrnul palpa cu grija ici si colo, iar Heide scoase un urlet de durere si ncepu sa njure. Apendicita, spuse Batrnul sec. Are nevoie de operatie imediat, altfel se sparge.. . Necazul e ca singurul loc unde poate fi operat se afla n spatele liniilor ameri cane. Ce parere aveti? Sa riscam sa fim mpuscati pentru amartul asta? ntreba Porta ngrozit. Nu prea cred! S a-l ia dracu cu apendicita lui! Legionarul clatina din cap. E o copilarie sa crezi ca americanii se vor deranaja sa opereze un soldat german . Sunt prea ocupati sa cstige razboiul, nu-si pot permite sa-si piarda timpul sau sa iroseasca munca oamenilor. Avem sansa sa ne mpuste pe toti. Fa ceva ca sa nu mai sufere, spuse rugator Micutul. Ne-am uitat cu totii la Heide care se zvrcolea. Porta gasi o tigara de marijuana n unul din buzunare si si-o vr nervos n gura. Micutul si freca nervos minile, Barcelon a nu prea era n apele sale. Batrnul si freca nasul, semn sigur ca era ngrijora. Heid e bolborosea febril, pomenidu-l o data sau de doua ori pe Dumnezeu. E cam trziu ca sa mai putem face ceva pentru el, spuse Porta, taios. Batrnul se hotar. Vom ncerca sa luam legatura prin radio cu una din unitatile noastre. Trebuie sa f ie una pe aici prin apropiere desi, numai Dumnezeu stie pe unde o fi. ncercam pna intram n legatura cu cineva. Legionarul s-a aplecat, a luat castile si a nceput sa nvrta butoanele radioreceptor ului. S-au auzit tot felul de prituri si apoi o voce: Alo, alo, aici Betty Grable. Nu mai spune, zise soldatul. ncerca fara oprire. Prinse o alta voce: Aici Hella 27. Aici Hella 27. Avem urgent nevoie de un doctor. Hella 27. Hella 2 7. nca cineva ntr-o situatie disperata, dar asta nu putea nici sa-l consoleze, nici s a-i ia durerile lui Heide. Mai ncearca, spuse Batrnul cu ncapatnare. De abia dupa vreo cinci minute reusi sa intre n legratura cu cineva din tabara no astra. Pisica salbatica 133. Ascult. Avem nevoie de un chirurg, spuse taios Legionarul. Un caz de apendicita. Bine, tinem legatura. Unde sunteti? Legionarul njura. Drept cine ma iei? Vezi-ti de treaba si gaseste un chirurg. La celalalt capat se auzi un chicotit. Bine, bine, pastreaza secretul. Acum vorbeste medicul. Bafta, amice. Dupa o pauza se auzi o voce. Aici locotenent-colonel Eicken. De unde stii ca este apendicita? Legionarul i nsira repede simptomele lui Heide. Da, cred ca ai dreptate. Nu stiu unde sunteti, dar oricum nu pot sa ajung la voi , asa ca trebuie sa va descurcati singuri. O sa spun pas cu pas ce aveti de facu t. Daca vreti sa-mi urmati instructiunile bine, daca nu, o sa va treziti cu un c adavru n brate. Este clar? Legionarul se uita la Batrn si aproba din cap. O.K., suntem gata. n ordine. Primul lucru, spalati-va minile cu alcool. Apoi, ungeti cu iod abdomenul pacientului si asigurati-va ca este bine legat. Spre groaza Micutului, Porta ncepu imediat sa-l curete pe Heide cu whisky curat. Nu exista iod n trusa de ajutor, iar whiskyul parea tot att de bun ca orice alt nlo cuitor.

Dupa ce faceti asta, sterilizati instrumentele n alcool. Ar trebui sa aveti un li tru de alcool. Avem, spuse surprins Barcelona. Daca as fi stiut nu ar mai fi fost acolo! Tineti la ndemna tampoanele de vata ca sa aveti cu ce opri sngele. Scalpelul trebui e tinut ferm, dar delicat. Faceti incizia pe diagonala, taiati aproximativ zece centimetri. Vocea continua sa dea cu asprime detalii precise unde trebuie facuta incizia. Batrnul facea tot ce i era n putere ca sa respecte instructiunile. Am obs ervat ca mna lui era surprinzator de sigura, desi fruntea i era transpirata toata. A fost imposibil sa anesteziem pacientul, asa ca urletele demonice ale lui Heid e treceau peste capul nostru, si aveam senzatia ca mi umbla cineva cu o freza sto matologica n gura. l legasem cu curelele de la mastile de gaz, dar tot ar mai fi f ost nevoie de nca patru ca sa-l tina linistit. Curge foarte mult snge, raporta Legionarul, care urmarea operatia de la postul Iu i. Nu va faceti griji cu snge le. Folositi tampoanele de vata si ncercati sa mentinet i curata zona unde operati. Luati pensele si cu ele tineti pielea departata de o parte si de alta a inciziei. Acum taiati adnc, dar cu grija sa nu ajungeti la in testine. Cum respira pacientul? nca mai poate sa urle, spuse Legionarul. Bine, sa aveti pregatita masca si oxigenul n caz ca va fi nevoie. Puteti sa vedet i apendicele? Este cam de marimea degetului mic, putin curbat. Batrnul ncuviinta din cap. Heide tipa n continuare. Micutul nchise ochii cnd vazu sng le tsnind. Batrnul si sterse transpiratia de pe fata si clatina din cap. Ar trebui potolit n vreun fel. Nu o sa-l mai pot suporta multa vreme. Micutul deschise ochii. Ridica bratul cu pumnul nclestat. O sa ma ierti Julius. Nu este dect spre binele tau, nu am nimic cu tine. Doi pumni au fost de ajuns. Urletele care ti zgriau nervii au ncetat si am pus masc a de oxigen pe fata lui. Am anesteziat pacientul; raporta Legionarul. Cum? I-am dat doi pumni. Se facu liniste. Mai respira? Cum e pulsul? Destul de accelerat. Foarte bine. Unul din voi sa se ocupe de puls si sa-mi raporteze imediat ce apar e ceva n neregula. Ati gasit ampendicul? Da, l-am gasit. Cum arata? Curiosi, mpotriva vointei noastre, ne-am ntins gturile si ne-am uitat n burta deschi sa a lui Heide. Mare si umflat, spuse Batrnul. Perfect. Scoate din trusa instrumentrul curbat. Tine intestinul astfel nct sa nu-l atingi si taie apendicele la capete. Nu te grabi, nu intra n panica. Trebuie doa r sa ai grija sa nu tai intestinul. Dupa ce ai ndepartat apendicul, spala cu alco ol partea ramasa. Mai trziu, Batrnul a marturisit ca pentru el personal, apendicotomia lui Heide a f ost cel mai greu moment din tot razboiul. Eu l cred. Daca nu ai mai vazut vreodat a maruntaiele cuiva, este destul de greu sa te descurci si nici pna astazi nu sti m cu siguranta daca ceea ce a taiat Batrnul a fost ntr-adevar apendicele. Dar el a taiat ceva si a scos afara ceva, apoi a cusut cu foarte mare abilitate rana, ex act cum i-a spus doctorul, facnd sase mpunsaturi care variau considerabil n dimensi une, dar legate cu noduri strnse. Apoi am presarat pudra de sulfamida si am nfasur at pacientul n bandaje. Iar cea mai mare minune a fost ca dupa toate astea nca mai traia. Va trebui sa ramna acolo unde este pentru urmatoarele doua ore. Pacientul nu poat e fi miscat mai repede. Daca se ntmpla ceva, daca vedeti ca ceva nu este n ordine, cautati-ma pe aceeasi lungime de unda. Voi fi aici tot timpul, iar voi mai bine n chideti pna nu ncepe dusmanul sa se intereseze de noi. Dupa cele doua ore ncercati sa ajungeti la baza, si aduceti pacientul la spital imediat. Noroc si orice s-ar mai ntmpla nu ncercati sa-l mai anesteziati...

Legionarul si-a scos castile. Linistitoarea voce a autoritatii nu mai era cu noi si ne simteam singuri si neajutorati cnd ne uitam la fata mumificata a lui Heide . Am facut tot posibilul ca sa stea confortabil. Am camuflat tancul si am stat l a pnda, tensionati, cu armele pregatite. ncet, Heide a nceput sa-si revina. Fata i e ra alba si lovita, pulsul abia se simtea. Mor? sopti el. Nu ai tu norocul asta, spuse Porta cu voiciune. Daca ai supravietuit tu la macel areala asta, supravietuiesti la orice... Uite ce am scos din tine! Heide s-a uitat si imediat a lesinat. Barcelona s-a ntors spre noi cu degetul la buze. Convoi inamic pe drum. Dupa camuflajul precar oferit de copaci si de propriul nostru tanc, am urmarit p rocesiunea masinilor blindate umplute ochi cu infanteristi americani. n acelasi t imp, trei Jabo s-au napustit din cer si s-au lasat asa de jos ca puteam vedea cu m atrna bombele din burtile lor. Daca ne vad, suntem morti, bombani Porta. Coloana trecu, avioanele zburara. Cam o ora am avut liniste dupa care iar s-a ag lomerat traficul pe sosea. I-am vazut cnd erau departe, doua Sherman-uri cu stele le lor albe, conducnd o coloana de jeep-uri si masini blindate. Pe cnd ne depaseau , echipajul din turela cnta si striga cu o inconstienta sublima, nerealiznd ca era u la mica distanta de Puma noastra puternica care ar fi putut cu usurinta sa-i z drobeasca ca pe niste coji de oua, n cazul n care am fi fost mbolditi de sentimente razboinice. De ce nu i-am atacat? dori sa stie Micutul, care aproape ntotdeauna avea porniri agresive. Pun pariu ca au gura plina de aur. Nu merita, raspunse Porta. Erau prea multi. Micutul se uita cu ura la coloana care disparea de-a lungul drumului. Cele doua ore trecusera, asa ca era timpul sa transformam Puma noastra ntr-o ambulanta pent ru Heide. Am aruncat scaunul din fata si cu mari dificultati si cu multe gemete care veneau de la pacientul semiconstient am reusit sa-l vrm prin deschizatura. Taca-ti gura, voinicule, l repezi Porta. Nu mai ai nici pe dracu, ca doar ti-am s cos bucata aia mputita. Faci attea fasoane pe degeaba. Gura! Am evitat drumul principal, era prea aglomerat, asa ca am mers pe drumuri ocolit e, ignorate de americani. Cu putin nainte de caderea noptii, am ajuns la baza si Heide a fost imediat trans ferat ntr-o ambulanta de cmp. n ceea ce ne priveste, am fost trti n fata medicului si ni s-a tinut o lectie lunga despre obiectele lipsa din trusa medicala. Se pare c a nu numai iodul lipsea, dar si un sul de leucoplast si doua copci. Numai daca, desigur, nu le-am cusut n Julius, spuse mirat Barcelona. Era numai o supozitie.

CAPITOLUL SASE Un anume Robineau, care facea parte din reteaua rezistentei de la Port-en-Bessin , a avut ghinionul sa cada n minile Jandarmeriei (Fetdgendarmerie), care nu si-a p ierdut timpul si i-a aplicat categoria speciala de tortura pe care o pastra n rez erva pentru cei de teapa lui. L-au batut, l-au ars si aproape l-au necat. I-au ru pt bratele n mai multe parti si l-au nvatat sa-si linga voma. ntr-un trziu a marturi sit ca cel care i dadea ordinele era Dr. Sustendal din Luc-sur-Mer. Doctorul a fost invitat sa vina pentru ceea ce se numea n mod eufemistic interogat oriu". Pentru nceput a negat cu ndrjire toate acuzatiile care i se aduceau, ceea ce era o sursa de mare veselie pentru anchetator: cu ct un suspect rezista mai mult , cu att era mai amuzant. I-au aplicat acelasi tratament ca si lui Robineau, dar doctorul rezista. n cele din urma, s-au decis sa-l puna fata n fata cu ceea ce mai ramasese din Robineau, o masa de carne informa si de nerecunoscut si sa-si dea seama de vinovatia lui dupa reactiile pe care le va avea. Prin urmare, cele doua victime au fost puse fata n fata. La nceput doctorul a rama

s impasibil: acest obiect ghemuit, cu fata umflata ca o luna plina, cu gura nvine tita si fara dinti, atrnnd deschisa, cu bratele balabanindu-se inutil, plin de snge , nu semana deloc cu barbatul pe care l cunostea ca Robineau. Robineau era un om mndru, n floarea vrstei, cu umerii lati, cu spatele drept si care nu ngenunchia n fta nimanui. Din pacate, nenorocitul de Robineau l-a recunoscut pe doctor. I-a cazut , plngnd cu sughituri, la picioare, rugndu-l cu o voce de copil sa-l ierte. n moment ul acela doctorul a cedat. Tortura o putea suporta, dar cnd a realizat ca epava a ceea umana nu era altceva dect insolentul de Robineau de acum cteva saptamni, nu a mai putut sa suporte. A marturisit tot si a fost condamnat la moarte. A doua zi, Robineau si-a reconsiderat drepturile ca fiinta umana si a reusit sa se spnzure n celula nchisorii. O MITRALIERA PIERDUTA Grupul nostru de lupta, mpreuna cu locotenentul maior Lwe, a fost ncartiruit ntr-o c asa mare la intrarea unui sat. Locatarii casei erau un cuplu n vrsta, care cu greu realizau ca este razboi, si aproape sigur nu si dadeau seama ce se ntmpla. Pe peri oada ocupatiei statuse n gazda la ei un ofiter german de scoala veche, care mai c redea ca este n serviciul mparatului. nainte sa plece a dat o petrecere somptuoasa pentru toate personalitatile satului, civili si militari la un loc, unde gloria n coronata a fost aristocratul von Holzendorf, care spunea mereu cu dispret despre Hitler micutul caporal din Boemia". Deci, din experienta d-lui si d-nei Chaumont, ofiterii germani erau o specie de supermani care degajau eleganta, maniere perfecte si gusturi extravagante, si av eau cele mai bune relatii. Era o placere sa privesti confuzia lor cnd s-au trezit cu locotenentul maior Lwe. Cum putea aceasta creatura din topor, cu uniforma mur dara si ghetele prafuite sa fie un veritabil ofiter prusac? Dupa expresia fetei lor, mi-am dat seama ca aveau mari ndoieli. Lwe schita un salut si i anunta ca s-a hotart rechizitionarea casei. Poftim, domnule? spuse cu indignare batrnul. Lwe ridica o sprnceana. Am spus ca aceasta casa a fost rechizitionata pentru armata... mi pare rau daca n u va convine, dar dupa cum stiti este razboi. Domnul Chaumont se posta indignat n cadrul usii, ncercnd sa o proteieze cu bratele. Va sugerez, domnule, sa-mi aratati ordinul de rechizitionare. Locotenentul maior Lwe l fixa pe batrn cu o uimire rece. n spatele meu cineva chicoti, iar n spatele d-lui Chaumont sotia sa statea nmarmuri ta de groza, privind fara sa-i vina sa creada la Porta, care arata ngrozitor. Desigur, Micutul nu era chiar persoana care ar fi putut sa linisteasca o doamna n vrsta. Dar este un abuz, spuse ea apoi l vazu pe Micutul traversnd cararea cu bratele pli ne de fire telefonice si aparate si pentru moment am crezut ca o sa lesine. Ce-i asta? ntreba ea, aratnd cu degetul la el. Lwe ntoarse brusc capul. Unul din oamenii mei ndeplinindu-si ordinele, raspunse agasat. Va repet, doamna, m i pare rau daca asta va nclnisteste, dar toti trebuie sa suportam o anumita canti tate de neplaceri. Micutul si vazu pasnic de drum si o coti n spatele casei. Heide, refacut dupa expe rienta traumatica cu cutitul, l urma fiind foarte ocupat cu desfasurarea cablului . Urmau instructiunile si se pregateau sa monteze postul telefonic n bucatarie. Nu pot sa nu protestez, spuse domnul Chaumont, tremurnd din toate madularele. Ult imul ofiter care a stat aici era un adevarat gentleman, care nu s-ar fi purtat n iciodata asa. Va previn ca, daca nu renuntati, o sa ma plng la forurile cele mai n alte! Fa-o, spuse Lwe, cordial. As putea sa va sugerez sa luati legatura personal cu vo n Rundstedt? Daca nu va face dreptate sunt sigur ca generalul Eisinhower va fi f oarte ncntat sa va ajute. Batrnul fu redus la tacere si ceda, dar cnd veni momentul sa montam o mitraliera p e acoperis izbucni din nou. Spuneti ca snttti ofiter, domnule? Sunt uluit! Contele nu s-ar fi purtat niciodat

a asa necivilizat. Era un gentleman perfect din toate punctele de vedere si era o placere sa l avem n mijlocul nostru. El a fost un oaspete n casa noastra. n acel moment Micutul trase o njuratura. Locotenentul maior Lwe, exasperat, se ntoar se spre el nervos, dar nainte sa spuna ceva, Gregor Martin se napusti n camera si se arunca plin de noroi si de toate alea pe canapea. Trupe inamice, spuse pe nerasuflate. Cteva coloane se apropie de sat. Lwe nhata binoclul si se napusti spre fereastra. Trebuie sa avertizam regimentul. Unde este Holtzer? Idiotul asta nu este nicioda ta de gasit cnd ai nevoie de el. Stiu unde este, spuse Micutul, calm. Ma duc sa l aduc. Se ntoarse dupa cteva minute fara Holtzer, dar cu cteva sticle de calvados. Prea trziu, spuse trist. Nu mai este asa ca am adus de baut n loc. Lwe scoase un sunet din gt si se ntoarse iritat spre Batrnul. Feldwebel Beier, tu raspunzi aici. Apara pozitia, cu orice pret. Voi doi se ntoar se spre Barcelona si spre mine voi veniti cu mine. Trebuie sa transmitem un mesa j. Am iesit din casa, am mers pe strada principala si am ajuns n cmp deschis. Trupele inamice atacau deja satul si a trebuit sa ne strecuram sub o ploaie constanta d e grenade si trasoare. Generalul Staff si instalase cartierul general la un castel si primul lucru pe ca re l-am vazut a fost un ofiter de artilerie tolanit ntr-un fotoliu elegant, bnd sa mpanie. Ne-a salutat destul de vesel. Locotenent Lwe, dar este minunat! Nu ai ntmplator niste gheata la tine? Se pare ca este destul de greu sa faci rost de ceva gheata prin locurile astea. Si totusi, lasnd la o parte aceasta inconvenienta de loc neglijabila, gasesc ca locul este d estul de acceptabil. Ai vazut draperiile? Sunt grozave, nu-i asa? Francezii au g ust, am spus-o ntotdeauna. Du-te dracului! i-o taie Lwe. Chiar cnd l repezea, maiorul Hinka a intrat n camera. Avea pe el o camasa si niste pantaloni scurti si se lupta cu o sticla de sampanie. Ia te uita, Lwe! Ce cauti aici? S-a ntmplat ceva? Si nca ce! Lwe smulse o harta mototolita din buzunar si o ntinse pe masa. Dusmanul se apropie de sat, domnule. Aceasta este pozitia: noi suntem aici englezii sunt cam pe acolo. Ataca n forta si am nevoie de mai multe trupe daca va trebui sa i ti nem n loc. Ofiterul de artilerie termina sticla de sampanie, mai lua una si ncepu sa fredone ze un cntec obscen de pahar. Lwe i arunca o privire suparata. Se descurca bine n cazuri de extrema urgenta! Maiorul Hinka puse jos sticla de sampanie. si aprinse o tigara si se apleca gndito r deasupra hartii. n regula, locotenente. Nu trebuie sa intram n panica. Sapati transee aici, n spatel e dealului si aparati pozitia. La urma urmei ce sunt cteva trupe engleze? Si daca erau nenorocitii de rusi? Chicoti cu veselie si sufla un nor gros de fum. Ofiterul de artilerie si legana p icioarele pe bratul scaunului. Vedeam cum Lwe era pe punctul de a-si pierde cumpa tul si mi parea rau de el. ntr-adevar, ce erau cteva trupe engleze cnd stateai confo rtabil Si n siguranta, nchis ntr-un castel cu o cantitate considerabila de sampanie si tigari de foi? Lwe deveni rigid. Si totusi, as dori cel putin o companie de tancuri ca sa ne ajute, domnule. Cons ider ca altfel nu ma pot descurca. Dragul meu locotenent, spuse Hinka cu mult sarcasm, accept ca probabil ntelepciun ea si experienta ta sunt mult mai mari dect ale mele as dori sa fie n puterea mea sa te promovez pe loc ca sef al regimentului. As putea atunci sa ma retrag la Kln , asa cum doresc de mult timp sa fac. Fara ndoiala, la toti ne-ar fi mai bine. Di n pacate, nu sta n puterea mea si amndoi trebuie sa ne plecam n fata unei autoritat i superioare si sa ne ndeplinim rolurile care ne-au fost rezervate. Prin urmare, t i sugerez sa te limitezi la sarcina de a comanda Compania a 5-a si sa duci la bu n sfrsit ordinele care se dau. Lasa tot restul n seama mea. Lwe saluta ursuz.

Exact cum spuneti, domnule. n regula, Lwe, n regula, nu o lua personal! Cred ca amndoi am fost cam nervosi. Part ea proasta este ca avem curentul mpotriva noastra si nu putein, fir-ar al draculu i, sa facem nimic. nca mai avem cea mai buna armata din lume! spuse repede Lwe. Asta nu comentez. Dar cu ce se lupta? Cu minile goale, arcuri si sageti! Maiorul Hinka clatina din cap. O situatie al dracului de proasta. Singurul lucru care ma i face sa mearga tancurile este Comandantul suprem de la Wehrmacht. Se lasa tacerea. Chiar si ofiterul de artilerie parea sa-si fi pierdut la joie de vivre". Maiorul ofta. Apara pozitia ct poti de mult, locotenente. La ora 21,15 plecam de aici la cinspr ezece kilometri vest. Se ntoarse spre harta si si nfipse un deget n ea. n acest punct . Nu cred ca avem de ales... La 22,30, este rndul vostru sa plecati. Lasa o parte ca sa te acopere; cea mai buna pe care o ai. Asta nseamna plutonul Feldwebelului Beier, domnule. Tu hotarasti. Asigura-te ca podul nu mai exista nainte de a pleca. Daca ramne inta ct n minile dusmanului, cineva va plati al dracului de greu. Da, domnule. Lwe arata deprimat si banuiam ce gndeste: compania se va retrage pe spinarea grupe i Batrnului. Probabil ca maiorul Hinka i-a citit si el gndurile. A pus o mna pe uma rul lui Lwe. Nu-ti tradezi camarazii, locotenente. Nu-ti salvezi tu pielea... Tine minte, sal vezi un batalion, un regiment, poate chiar ntreaga divizie. Stiu ca este greu, nu , nu trebuie sa-ti mai spun ca suntem n razboi, cred ca ne dam seama de asta cu t otii acum... Nu ti poti permite sa ti faci probleme pentru o singura grupa, asa cu m eu nu-mi pot permite sa-mi fac probleme pentru o singura companie. Important e ste cadrul general. Brusc, ofiterul de artilerie izbucni ntr-un rs homeric. Ar trebui sa fii mndru, locotenente! ntreaga natiune ti va fi recunoscatoare, chiar asa cum a promis Fhrer-ul. De data asta Lwe nu se mai putu stapni. Se ndrepta spre ofiter si i smulse sticla de sampanie din mna. Cred ca n una din zilele astea o sa-l las pe Micutul sa-si verse mnia pe tine, spu se el amenintator. Cum doresti, batrne, cum doresti. Maiorul Hinka interveni, verificnd si potrivindu-si ceasul cu Lwe. Asa... Ei bine, noroc, locotenente. Nu uita ca viitorul ntregii divizii este n mini le tale. Pe cnd paraseam castelul si treceam pe sub fereastra camerei n care tocmai fusesem , am auzit glasul pitigaiat al ofiterului protestnd pe un ton plngaret si binentele s ca m-am oprit ca sa ascult, facndu-i semn lui Barcelona sa taca. Compania a 5-a este o companie buna. Ma ntreb daca si dau seama ca sunt azvrliti la cini? Stii ceva, remarca maiorul, ai nceput sa ma calci pe nervi. Cinismul constant... Presupun ca este o forma de autoaparare, domnule. Familia mea a sacrificat deia cinsprezece din fiii si fiicele sale pentru patrie. Eu sunt ultimul. Dupa mine.. . facu o pauza. Pur si simplu nu a mai ramas nimeni n afara de mine. Si am nceput sa ma ntreb ce ar trebui sa pun pe cavoul familiei, o cruce de fier sau un vulltu r. Nu ara fost niciodata prea religios si nici nu pot sa spun ca nu ncred prea mu lt n chestia aia cu Gott mit uns". Nu mi se pare ca Dumnezeu... Capitane, spuse maiorul Hinka, mi pare rau ca sunt nevoit sa te ntrerup, dar am de rezolvat probleme mai importante dect sa ma ocup de detalii privind locul de nmor mntare al familiei tale. Te rog sa ma scuzi. Am ridicat din umeri si am alergat dupa ceilalti doi. Nu era nici o noutate pent ru mine ca eram azvrliti la cini. Toti ne-am dat seama de asta de la bun nceput si pe lnga asta am mai fost de multe ori azvrliti la cini si am reusit sa supravietuim . Cu mult nainte de a ne adaposti n transeele din spatele dealului a nceput o ploaie rece de Normandia, pe cinste. Cnd s-a lasat ntunericul eram toti uzi pna la piele s i foarte nemultumiti. Din partea cealalta a dealului se auzea zgomotul de neconf

undat facut de cineva care sapa. Lasa-i sa vina, nenorocitii dracului! zbiera Micutul. Sunt pregatit! Mngie M.G.-ul cu o mna si cu cealalta ma izbi pe mine n coaste. Fii gata, prietene. Pot veni di n clipa n clipa. L-am mpins, iritat, departe de M.G. Era mitraliera mea. Eu raspundeam de ea. Micu tul avea treaba numai s-o ncarce. Eram cel mai bun mitralior din toata compania s i Micutul nu putea sa-mi spuna un lucru pe care sa nu-l fi stiut deja. Am verifi cat mecanismul de ncarcare si de aprindere, desi stiam ca amndoua sunt n perfecta s tare, pentru ca le mai verificasem de trei ori n ultima jumatate de ora. Mitralie rele sunt creaturi sensibile, trebuie rasfatate daca vrei sa scoti totul din ele . Dusmanul ne ataca n forta, n zorii zilei. Porta tocmai facuse cafeaua cafea adevar ata. Nu reuseam deloc sa nteleg de unde facuse rost de cafea si tot mi venea n mint e Jacqueline, o fata, si ma tot ntrebam daca nu a facut putina prestidigitatie cnd a fost pe la ea. n orice caz, era cafea adevarata si aroma ei a fost luata de br iza si cu siguranta a facut oamenii sa saliveze pe o distanta de multi kilometri . Micutul ar fi putut sa jure ca numai ispita cafelei a fost aceea care i-a adus pe scotieni peste noi asa de repede. I-am urmarit cum naintau, minunndu-ne de precizia lor ca la carte. Alergau zece me tri, se aruncau la pamnt; sareau n picioare fara vlaga, alergau alti zece metri, i ar se aruncau la pamnt. Parca ar fi fost la instructie. Era minunat de privit, da r o mare idiotenie n situatia prezenta. Micutul a nceput sa-i ncurajeze cu voce tar e, iar Gregor l aproba gnditor n timp ce se posta n spatele mitralierei. Recruti, spuse el. Nu o sa ne dea prea multa bataie de cap. Sa nu subestimam niciodata inamicul, spuse Heide, care era facut pentru astfel d e observatii. Nu sunt chiar asa de prosti nct sa trimita un regiment de ageamii. N u-ti face griji, tin ei n rezerva vreo porcarie. Am atins usor cu degetul mare siguranta tragaciului, cntarind situatia si n acelas i timp mi-am sprijinit picioarele de un bolovan. Atunci cnd folosesti un 42 este esential reculul este att de puternic ca nu poti sa-ti tii niciodata echilibrul d aca nu esti bine ancorat. Scotienii erau cam la 200 de metri si se apropiau de zona pe care o minaseram no aptea. Asteptam ncordati. Curnd vazduhul se umplu de strigatele si gemetele raniti lor, primul val se retragea zapacit. Este cam deprimant, pentru a nu spune mai m ult, cnd descoperi ca esti la marginea unui cmp minat, iar o parte din camarazii t ai zac n jurul tau zdrobiti, fara mini si picioare. Ofiterii tipau nnebuniti la oam eni sa se ntoarca. Micutul ma nghionti si facu semn cu capul spre unul din ei. Ale rga spre transeele noastre cu fusta toata nvolburata. Era pictural, dar si dement ial. Omul era evident unul dintre acei eroi orbi si nechibzuiti, care si jertfesc viata fiindca sunt surescitati si si-au pierdut controlul si fac ca alte sute d e oi sarmane sa-l urmeze. Am asteptat pna a fost cam la 150 de metri. Degetul s-a curbat pe tragaci. Am facut miscarea de a trage si brusc am fost victima unei s enzatii pe care am mai ncercat-o o data sau de doua ori nainte. Brusc, am paraliza t. Tremuram si transpiram, mi venea sa vars de frica, degetul meu refuza sa se mi ste. Stiam ca atunci cnd o sa trag, rafala va fi scurta. Micutul ma nghionti furio s. Trage, dobitocule! Am tras. Rafala fu scurta, exact cum stiam ca va fi. Numai prima rafala din viat a mea m-a facut sa simt aceeasi senzatie. S-a mai ntmplat si nainte si nu pot sa nte leg de ce. Momentul trecuse si eram din nou stapn pe mine. Locotenentul Lwe se rep ezi ca o furtuna asupra mea. Ce dracu faci? Daca nu-ti vii n fire, curtea martiala te asteapta. Traversasera cmpul minat, primii fiind la numai o suta de metri distanta. Dintr-u n moment n altul trebuia sa nceapa sa cada grenadele. Ochiul meu drept, care era m ai mult afectat dect stngul de grenada cu fosfor, ncepu sa ma scie. Ma ustura, ma nte a si n general mi facea viata amara. M-am lipit de mitraliera, concentrndu-ma asupr a sutelor de picioare care alergau spre noi. Muschii mi erau ncordati. Mitraliera n cepu aproape de buna voie sa scuipe o ploaie de cartuse. Oamenii cadeau ca muste le n fata ei. Momentul de slabiciune trecuse, mi intrasem n mna, ma simteam una cu m itraliera. Lwe trecu prin spatele meu si ma batu aprobator pe umar.

Micutul punea banda dupa banda. Mitraliera deveni insuportabil de fierbinte, pla mnii mei fiind plini de fum ntepator. Frica disparuse demult, eu mi faceam datoria, stapn pe mine, o munca de rutina, si nu prea ma interesa cursul general al lupte i. ncepu sa burniteze, dar pica bine, ne mai racorea. Primul asalt a fost respins. Ma ntrebam daca idiotii nu-si dadeau seama ca pentru a distruge un cuib de mitraliera este nevoie de artilerie si nu de oameni cu pu sti si grenade de mna. Erau mai ncapatnati si mai persistenti dect rusii, nebunii as tia de scotieni, dar aveam o ora de ragaz nainte de a ncepe din nou. De ce nu trimit bombardierele? ntreba Micutul. Habar n-am, i-am raspuns. Poate vor sa obtina crucea Victoria. Vor gloria numai pentru ei. Cine are nevoie de glorie? suiera Micutul. La ora H am nceput sa ne retragem n liniste, conform instructiunilor maiorului Hin ka. Din fericire, era o perioada de acalmie, cnd dusmanul zacea la pamnt si-si lin gea ranile, si am avut grija ca sa nu simta miscarile noastre. Ultimul lucru pe care l-am fi dorit ar fi fost ca o hoarda de scotieni nnebuniti sa se napusteasca asupra noastra si sa ne prinda ntr-un moment n care eram foarte vulnerabili si fa ra aparare. Un grup nerabdator de genisti ne asteptau la pod. Sunteti ultimii? ntreba Oberfeldwebel. Ca de obicei, confirma Micutul. Omul ncuviinta si se ntoarse spre artificierii care asteptau. Dupa ce arunca podul n aer, pot sa fuga si putin le mai pasa de ceilalti. Nu avea importanta nici ce a fost nainte, nici ce o sa fie dupa. Ne-am ascuns printre copacii care se aflau de o parte si de alta a drumului. Oberfeldwebel-ul arunca o ultima privire asupr a podului. Bine, dati-i drumul! Oamenii lui s-au repezit spre o masina parcata n susul drumului. Oberfeldwebel-ul apasa mnerul detonatorului. Se auzi o explozie de sa-ti sparga urechile si podul cazu n apa. Oberfeldwebel-ul disparu fulgerator si vazuram masina lor gonind pe drum. O sa vedeti, spuse Legionarul, ca or sa ajunga aici alergnd... Le dau doua minute . A gresit cu o secunda. nainte chiar de a fi apucat sa fixam mitraliera, primul pl uton inamic a aparut pe malul celalalt. Cei mai impulsivi s-au aruncat n apa si a u nceput sa noate spre noi. Micutul a asteptat cu rabdare pna au ajuns la mal, apoi a aruncat cteva grenade de mna n mijlocul lor. Bine, ajunge! striga Batrnul. Hai s-o stergem de aici. Ne-am ntors cu dificultate la drum, tragnd echipamentul greu dupa noi. Am ajuns la timp ca sa vedem cum ultimul dintre camioanele noastre disparea ntr-un nor de pr af, leganndu-se si izbindu-se de terenul accidentat. Netrebnicii! zbiera Porta, aruncnd cu o piatra dupa ei. Imediat aparura avioanele Jabo, atacnd n picaj coloana de camioane. Intmplator ne a flam nca n viata tocmai datorita faptului ca nu ne asteptasera. Drumul era ticsit cu masini care ardeau si cu raniti si tocmai cnd avioanele se repezeau pentru al doilea atac l-am auzit pe locotenentul Lwe zbiernd sa lasam dracului totul si sa f ugim ct de repede putem, ceea ce n caz de urgenta nsemna sa abandonam ranitii. Englezii o sa aiba grija de ei. Lwe ne facea semne disperate cu mna aratnd nainte. Este mult mai important sa ajungem la punctul de ntlnire. Nu pot sa-mi permit sa p ierd toata compania asta afurisita. Am ocupat o noua pozitie ntr-un sat bombardat, la ctiva kilometri distanta. Cine o fi distrus locul, fie ei englezii, americanii sau germanii, sau mult mai probab il toti la un loc, cu siguranta au facut-o la meserie. Strazile erau numai gropi si cratere pline cu apa. Nici o cladire nu mai era ntreaga. Numai ruine. Niste m ormane de pietris si lemn. Gramezi de gunoi duhnind, masini distruse, locuri vir ane acolo unde cndva erau rnduri de case. Nu mai ramasese nimic de stricat. Tot ce ea ce s-ar fi putut distruge era distrus; tot ce ar fi putut arde, arsese. Si pe ste aceste ruine plutea mirosul greu, dulceag, al mortii, nsotit n mod inevitabil de roiuri de muste atrase de carnea umana intrata n putrefactie. Grupa noastra s-a instalat ntr-o gramada de moloz care fusese cndva o parte din sc

oala satului. De o parte si de alta mai ramasesera peretii de caramida; n spatele si n fata noastra se vedeau mormane nalte de darmaturi, grinzi de acoperis, brne de fier, sticla sfarmata, caramizi, mortar, tencuiala. Si oameni. Slava Domnului, n mare parte erau ngropati n moloz. Doar le ghiceam prezenta. Doar cadavrul n descomp unere al unui copil se vedea foarte bine si numai Porta, cu sngele lui rece a put ut sa-l mute de acolo. L-a aruncat n strada, iar eu m-am ntors involuntar si am nce put sa vars cnd am vazut ca un picior se desprinsese de trup. Aproape n acelasi mo ment, un cine vagabond cu blana galbena tsni de undeva din umbra, nhata madularul s i fugi cu el. Batrnul era cel mai afectat... Se retrase n propria sa gaoace si nu mai vorbi cu nimeni n urmatoarele patruzeci de minute. Te poti obisnui cu aproape orice n armata n timpul razboiului, dar mai toti avem un punct vulnerabil care nu poate deveni insensibil. n cazul Batrnului, acesta era copiii. Numai Dumnezeu sti e cti copii am vazut omorti sau mutilati n ultimii ani, iar o parte din noi am ajun s sa acceptam lucrul acesta cu o anumita detasare, dar cu Batrnul lucrurile state au altfel. Stiam ce simte si i respectam sentimentele, asa ca l-am lasat singur pn a si-a revenit. Surpriza, surpriza, sosise posta n mijlocul zilei. Marea majoritate erau vechi de cteva saptamni, dar numai faptul n sine, de a primi scrisori era suficient pentru a produce agitatie. Lui Barcelona i s-a nmnat un plic mare, maro, care continea de cizia de divort. Avocatul i scria sa-l anunte ca oficial copiii au fost ncredintat i sotiei. Infidelitate, citi cu voce tare Heide, tragnd cu coada ochiului peste umarul lui Barcelona. Alcoolism... Cine ar fi crezut? Porta scuipa cu dezgust. Oricine este un alcoolic n razboiul asta nflacarat, asa cum oricine este un nflacar at necredincios. Alcoolismul nu ar trebui sa fie acceptat ca motiv de divort n ti mpul razboiului. Dupa o astfel de judecata, ntreaga armata poate fi urmarita n jus titie. Copiii proveniti din casatorie sunt dati spre crestere mamei, continua Heide, so tul fiind considerat ca necorespunzator. Isuse, este putin cam mult! mri Porta, ca si cum Heide ar fi fost responsabil de s entinta. Se ntoarse indignat spre Barcelona care se uita n gol, amart, fara sa se citeasca n ici o expresie pe fata sa. Te ntreb! Ai luptat de la nenorocitul ala de Ebro si pna la Stalingrad si cu ce te -ai ales? Cu un sut n fund, cu asta! Si cu un glonte n cap, adauga serviabil Micutul. Si cu un glonte n cap, fu de acord Porta, amintindu-si de momentul cnd Barcelona e ra ct pe ce sa moara. Ai chiar si o cicatrice cu care poti sa dovedesti si ai si sngerat foarte mult. Nu i se pot ncredinta spre crestere proprii lui copii! Si cin e spune asta? Va spun eu cine. Un amart care nu poate deosebi o grenada de mna de un ou proaspat ouat. Solemni, ne-am ntors toti spre Barcelona sa vedem ce reactie are. A dat din umeri , fiind evident ca se resemnase si nu-i mai pasa. Ce poti sa faci? Nici nu poti s-o nvinuiesti. Necazul este ca te duci acasa pentr u o permisie de cinsprezece zile si ti se urca la cap... nainte sa-ti dai seama u nde esti te trezesti bnd cu oricare Johann sau Hans care se afla n preajma. Lasi n evasta acasa cu copiii Ma duc pna la circiuma sa ma ntlnesc cu baietii, nu stau mai mult de o ora" si crezi ce spui, crezi cu adevarat! Numai ca sase ore mai trziu t u esti nca acolo, notnd n lacrimi si povestindu-le cum i-ai ajutat tu sa cstige razbo iul. Asta este necazul, zise pe un ton plngaret Barcelona, esti ncurajat cu caldur a. ti cumpara de baut, te trateaza ca pe un erou afurisit si nu mai stii de tine. .. Si, adauga el cu o anumita expresie pe chip, mai sunt si fetitele. Puicutele alea care se nvrt n jurul tau asteptnd sa fie agatate. Este de ajuns sa vada un sold at n uniforma si gata... Nu era chiar asa de usor nainte de razboi. Nu le gaseai n ici pentru dragoste, nici pentru bani. Nu le interesa nimic... Dar du-te acum ac asa n permisie si iesi la plimbare n uniforma si toate ti cad n brate numai daca le n trebi de vorba. Si, spuse el simplu, le ntrebi. Cine nu ar face-o? Binenteles ca oricare dintre noi. Am fost de acord cu el, ntelegndu-l perfect. Si puicutele astea, continua Barcelona, sunt tinere si singure. Nici nu le pasa

ca tie ti este al dracului de bine, de uiti complet de vaca aia batrna de acasa, c are te asteapta cu bigudiuri n par, rastindu-se la tine ca sa taci ca scoli copii i, cicalindu-te ca ai facut pe tine, nedorind sa se culce cu tine pentru ca puti si pentru ca te-ai culcat cu alta femeie... Ofta din greu. Nu poti s-o nvinuiest i de nimic, nu-i asa? Chiar daca este o vaca batrna... Dar credeti-ma, dupa ce se termina totul, nu mai vrei altceva dect sa te ntorci si sa lupti n razboiul asta a furisit Pentru un timp cazu pe gnduri. Treaba e ca deja cei de acasa nu ne mai nteleg. Cred ca am lipsit prea mult, spuse Micutul. Legionarul deschise gura ca sa-si spuna si el parerea, dar nu am stiut niciodata ce a vrut sa spuna. O explozie puternica, neasteptata, undeva n catunul distrus, ne-a facut sa ne cautam cte o ascunzatoare. Au urmat alte explozii n lant. Cele d oua ziduri care mai ramasesera ntregi s-au prabusit ntr-o gramada de praf si moloz . n fata noastra pamntul fusese rascolit si transformat ntr-un gheizer de namol. Fa ra ndoiala inamicul ne reperase. Era un baraj complet si a continuat fara ntrerupe re timp de doua ore. La primul semn de acalmie, ne-am trt afara din ascunzatorile noastre si am nceput cu nfrigurare sa asamblam grenade de mna si mitraliere. Focul de baraj a fost numai preludiul: ne putem astepta acum la atac. Binenteles ca asa a fost. Opt tancuri Churchill se ndreptau spre ruine, urmate de roiuri de infanteristi. I-am vazut pe Gregor si Barcelona traversnd repede strada , cu aruncatoarele n mna. Barcelona ngenunchie calm n spatele unei gramezi de carami zi si tinti: cel mai apropiat Churchill care se legana pe senilele sale, se opri si exploda. Gregor lovi turela celui din spate. Tancul a ramas intact, dar nu c red ca vreun membru al echipajului a mai ramas n viata. n susul strazii, un Church ill se opri. Heide, fara nici o ezitare si cu obisnuitu-i snge rece, s-a ndreptat spre el, a aplicat o mina magnetica chiar pe turela, dupa care s-a azvrlit ntr-o g roapa salvatoare, cteva secunde nainte sa explodeze mina. I-am acoperit retragerea cu rafale de mitraliera. Churchill-urile care mai ramasesera erau nehotarte. Au facut o semi-ntoarcere si a u luat-o pe drumul pe care venisera. Micutul, ntr-un acces de furie, s-a napustit dupa ele, aruncnd cu grenade. Unul dintre tancuri exploda chiar sub ochii nostri . Cu asta, Micutul atingea cifra de douazeci si noua de tancuri distruse de el p un record uimitor. De fapt ersonal, cu grenade de mna sau cu cocktail-uri Molotov , n general vorbind, era un lucru al dracului de greu de atins si majoritatea oam enilor se considerau norocosi daca izbuteau sa distruga unul sau cel mult trei t ancuri, dupa care renuntau. Micutul avea un noroc porcesc, nsa el credea cu tarie ca totul se datoreaza talismanului pe care l purta nfasurat la gt. Era de fapt pie lea unei pisici pe care o prinsese n Varsovia si din care facuse o tocana gustoas a, dar credinta lui n talisman era att de mare, ca daca s-ar fi ntmplat sa-l piarda, cred ca s-ar fi ntins la pamnt si s-ar fi lasat sa moara, numai ca sa dovedeasca ca a avut dreptate. A fost al doilea moment de respiro, dupa care sosi al doilea val de infanterie. Fara ndoiala, englezii erau hotarti sa puna stapnire pe sat, asa distrus si numai m oloz cum era. Aproape imediat, trei din mitralierele noastre au fost scoase din functiune, nsa Micutul avea un cuib de grenade si M.G.-ul era bine camuflat si nca n perfecta stare. Nu mai trageti, murmura Legionarul. Lasati-i sa se apropie mai mult. ncet, tinndu-si respiratia, a nceput sa ngne celebrul cntec al Legiunii: Vino dulce rte... " Si inamicul venea, aproape, mai aproape, att de aproape ca am putut sa r ecunoastem faimosul regiment al generalului Montgomery, al 9-lea Regiment de gre nadieri. Stai, asteapta, sopti Legionarul, punndu-si o mna pe bratul meu. Toate la timpul p otrivit... Asteapta pna ajung la noi. Am asteptat. i puteam auzi cum rdeau si se strigau unul pe altul n timp ce si croiau drum printre darmaturi. Pareau foarte siguri pe ei. Plin de nemti morti pe aici! L-am auzit pe unul strignd. Cred ca tot ce mai putea nca sa umble a sters-o de aici. Att te duce capul, am murmurat eu, iar degetul meu atinse nervos tragaciul M.G.-u lui.

Am apasat cu putere umarul de mitraliera. Degetele de fier ale Legionarului erau nca strnse pe ncheietura minii mele. De partea noastra, Micutul pregatise o gramada de grenade, legate doua cte doua. Primii din trupele inamice erau la mai putin d e treizeci de metri distanta. Foc! suiera Legionarul. Tot iadul s-a dezlantuit imediat asupra lor. Cei care au supravietuit primei sal ve s-au ascuns repede n gropi sau dupa movile de caramizi si au nceput sa traga cu furie n noi. M.G.-ul scuipa continuu gloante si ma gndeam ca daca s-ar opri brusc am fi terminati. In strada, cadavrele zaceau n mormane, unele peste altele. Majoritatea erau baiet andrii, recrutati de curnd, care nu aveau experienta bataliilor. Singurii care pu teau sa supravietuiasca n acest gen de lupta erau veteranii, ca noi; aceia care nv atasera sa-si foloseasca toate simturile automat si simultan, care puteau simti pericolul cu cteva secunde nainte de a apare si stiau ce gndeste dusmanul, anticipnd u-i urmatoarea miscare. Era un joc al vicleniei si brutalitatii si nu era pentru novici. i seceram chiar daca ne era mila de ei. Loviturile M.G.-ului mi nvinetisera rau umarul, care ma durea foarte tare. Am ncerc at sa-mi bag bereta pe sub camasa, dar nu m-a ajutat prea mult. Ochii mi curgeau si ma ardeau, gtul ma ustura si de fiecare data cnd nghiteam, parca mi trecea lama u nui cutit prin el. Dar cel mai rau lucru era ca munitia se mputina ngrijorator de mult. Un moment de respiro care s-a prelungit minut dupa minut pna cnd a ajuns o ora ntre aga. Si apoi au revenit, dar de data asta n forta. Au nceput cu avioanele care url au deasupra capetelor noastre si aruncau bombe cu napalm. Jos era artileria, urm ata ndeaproape de mai multe tancuri. Micutul a nsfacat o mina T si a aruncat-o spr e un Churchill care tocmai venea spre noi. De data asta nu a mai fost att de noro cos. Mina e explodat fara sa atinga tancul, iar Micutul s-a trezit cu picioarele n sus din cauza suflului. Furios, s-a ridicat si a privit n jur. Tancul era nca ac olo, intact, facndu-si drum printre mormanele de cadavre. Urlnd ca scos din minti, Micutul s-a napustit dupa el, s-a catarat pe turela si si-a descarcat mitralier a prin deschizatura. Nesatisfacut cu asta, a mai aruncat cteva grenade de mna naint e de a se rostogoli n drum, cautnd sa intre n cea mai apropiata groapa. Churchill-u l se ntoarse cu greutate pe osii, se nalta n aer, se roti n semicerc, zdrobi ctiva in fanteristi, merse cu spatele pna se ciocni de niste stejari, ca n final, sa se opr easca n bot, mpastiind peste tot benzina n flacari. Locotenentul Lwe, cu fata mnjita de snge, tipa sa ne retragem. In grupuri mici, unu l cte unul, compania se retragea. A venit si rndul nostru si, n starea de emotie si confuzie n care ma aflam, am nceput sa trag rapid, tinnd mitraliera pe sold, uitnd cu desavrsire ca asa ceva nu era posibil cu un 42. Putin a lipsit ca sa nu-i omor pe Porta si Barcelona, iar eu am fost aruncat la pamnt de recul. Mitraliera zace a ceva mai ncolo, tragnd nebuneste de capul ei, iar eu ma aflam n postura bizara de a ma apara de propria-mi arma. Din nefericire, unul din gloante facu o gaura n p ulpa Micutului. A trebuit sa i se ntmple lui si nu altcuiva. Micutul nu era omul s a lase sa treaca de la el un astfel de afront. Furios, izbi cu piciorul n mitrali era, se lovi la deget, trase un urlet si se dezlantui. Criminal nenorocit. ti arat eu tie! Mie mi se adresa si nu mitralierei. Imediat, ca la un semn, a aruncat dupa mine cu ultima grenada de mna pe care o nsoti cu o rapaiala de mpuscaturi. Credeti-ma, cn d o masa de carne si oase fara ratiune si pierde controlul, nu mai stai sa coment ezi. M-am ntors si am nceput sa alerg, dar am alunecat pe o pata de ulei si m-am nt ins ct eram de lung. ntr-o secunda Micutul a fost deasupra mea, i puteam simti resp iratia fierbinte pe fata, iar minile sale uriase n jurul gtului meu. Nu eram de ace lasi calibru nici ca talie, nici ca forta, dar pur si simplu de frica, am reusit sa scap de sub el. Mi-am scrntit glezna ntr-o groapa, m-am mpiedicat de niste cara mizi si am cazut n patru labe, dnd nas n nas cu un tanc Churchill care se oprise pe ntru a lua doi soldati raniti. Pe urmele mele venea masa de carne dezlantuita, c are se numea Micutul. nnebunit de groaza, am scos revolverul si am tras doua focu ri care se risipira n aer. Am facut un pas nainte si imediat am cazut cu fata n jos ntr-un sant plin cu noroi. Pe undeva, pe aproape, se auzea vocea locotenentului Lwe care dadea ordine, dar nu mai puteam eu n acel moment de locotenentul Lwe! Nici

un maresal nu ar fi putut sa ma opreasca. Am iesit din sant clatinndu-ma, cu apa siroind, am traversat cmpul si m-am ghemuit dupa niste tufisuri. Trupe inamice au nceput sa apara de peste tot, alergnd pe lnga tufisurile unde stat eam eu ascuns. n comparatie cu Micutul erau nevinovati ca niste bebelusi. Ma ntreb am unde dracu este, daca nu ma spioneaza de dupa vreun copac si am nceput sa ma r og cu nfrigurare ca o grenada sa-i zboare creierii. Deodata, l-am zarit la dreapta, facndu-si drum printre tufisuri, cu un aruncator de flacari n mna Cu un tipat, m-am aruncat n cel mai apropiat sant si am nceput sa a lerg si nu am mai iesit dect cu jumatate de kilometru mai ncolo. Am sarit peste o poarta, am ajuns n drumul secundar si am dat peste locotenentul Lwe si restul divi ziei. Nu au parut prea ncntati cnd m-au vazut. O sa te duc n fata curtii martiale, asa sa ma ajute Dumnezeu, urla locotenentul Lw e. Ceilalti stateau ursuzi si dusmanosi, n timp ce el ma zgltia de-mi rupea hainele. Am ncercat sa le explic despre Micutul si gustul lui pentru snge, dar nu am impres ionat pe nimeni. Bine ti face daca te prinde, mri Lwe, fara nici o compasiune. Heide ma masura din cap pna n picioare. n privirea lui n-am citit dect dispret. Unde este M.G.-ul? ntreba el, sever. Da, unde este M.G.-ul? ntreba si Lwe, intuind un motiv de nemultumire. Oh, eu... am pierdut-o. Ai pierdut-o?! repeta Lwe, fara sa-i vina sa creada. Ce vrei sa spui cu am pierdut -o"? Nimeni nu pierde o mitraliera din dotare! Ai face mai bine sa te duci si so cauti si sa nu te mai vad pna nu ai adus-o aici. Dar eu... Nu ncerca sa te scuzi inutil, omule! O sa aduci M.G.-ul napoi, chiar daca va trebu i s-o ceri lui Montgomery n persoana! Idiotule! suiera Heide. Era ct p-aci sa omori ntreaga companie. Porta scuipa dezgustat n directia mea. Ca si cum acesta ar fi fost un semnal pent ru inamic ca sa reia lupta, a nceput sa ploua cu grenade si toata lumea s-a mprast iat sa se ascunda. Nu avea nici un rost sa ma alatur lor. Am sarit din nou n sant , cautndu-mi adapost acolo. Cnd am ndraznit sa scot capul, disparusera cu totii, la sndu-ma n voia soartei. Am auzit zgomot de cizme si voci englezesti si pe loc mi-a m tinut respiratia. Au trecut att de aproape, nct am simtit mirosul de piele de la curelele lor noi, si a trebuit sa mai treaca zece minute, pna sa ndraznesc sa ma a venturez afara. Curnd, am ajuns n locul unde oprise tancul pentru cei doi raniti. Churchill-ul ple case, iar ntre timp, unul dintre ei murise. Celalalt se uita la mine cu niste och i opaci. Parea prea slabit ca sa poata sa-mi faca vreun rau, dar i-am dat ocol p recaut, cu mna pe cutit, fiind gata sa-l omor la cel mai mic semn ostil. Apa!... sopti muribundul. l priveam cu suspiciune, dar era prea grav ranit ca sa fie periculos. Jumatate di n burta lui era afara, probabil vreo grenada, iar sngele i curgea din coltul gurii , n jos, pe barbie. Am ntins mna spre el, uitnd ca tineam cutitul n ea, si el s-a tra s ntr-o parte, cu siguranta fiind convins ca vreau sa-i tai gtul. Am pus cutitul na poi n teaca, l-am sters de snge la gura si am scos trusa de ajutor, ca semn ca nu vreau sa-i fac nici un rau. Cu grija, i-am desfacut uniforma, pentru ca o parte din ea era una cu rana. Nu puteam face nimic pentru el. L-am bandajat ct de bine am putut, mai mult ca un gest umanitar, iar cnd am terminat bandajele, mi-am sfsia t camasa si i-am legat burta. nca mai gemea slab si cerea apa. Nu ar fi trebuit s a bea, asa ranit cum era la burta, dar era pe moarte, asa ca i-am tinut capul cu o mna si cu cealalta, i-am pus la buze sticla mea cu apa. Nu aveam sa-i dau tiga ri, numai ciocolata. Am rupt din ea si i-am bagat n gura si a mestecat-o cu place re si chiar cu un nceput de zmbet. Daca as fi fost sigur ca ar fi murit n urmatoare le minute as fi ramas cu el, dar tot att de bine ar fi putut sa mai dureze nca o j umatate de ora si M.G.-ul nu-mi iesea din minte... Nu era nevoie sa mi se spuna ca o mitraliera era mai importanta dect un umar. Puteam sa-mi dau viata, dar nu s a pierd o mitraliera. Am pus o masca de gaze pe fata omului, am nfipt o pusca lnga el cu o casca deasupr a, ca sa fie mai usor de gasit de brancardieri, atunci cnd vor veni sa caute rani

tii, dupa ce se termina macelul. Ce altceva mai puteam sa fac? Nu prea mult. I-a m lasat si restul de ciocolata si i-am pus n mna o fotografie cu sotia si copilul, pe care am gasit-o n buzunarul lui. Asa cel putin nu murea singur. Trei bombardiere de lupta inamice au trecut urlnd, foarte aproape de pamnt. Am ast eptat pna au trecut, apoi, precaut, m-am ndreptat spre satul n ruine. n mod miraculo s, mitraliera zacea acolo unde o lasasem. Fericit, am uitat sa-mi iau cele mai e lementare masuri de precautie. Am alergat drept spre ea si aproape imediat m-am trezit ntre doi soldati englezi. Nu m-am oprit ca sa-mi pun ntrebarea de unde vene au, mai ales pentru ca erau destule gropi ca sa se ascunda o armata ntreaga. Am r eactionat instinctiv, asa cum am fost nvatati n cursul antrenamentelor si asa cum am mai facut de nenumarate ori; m-am lasat repede pe vine, am lovit cu un genunc hi n vintrele unuia dintre atacatori si l-am izbit fulgerator pe celalalt la gt. S lava domnului, nu erau veterani, sau nu erau pregatiti pentru o astfel de ripost a, dar eu eram mult prea grabit ca sa termin cu ei si sa-mi recuperez M.G.-ul. M i-am luat mitraliera si am luat-o la fuga pe drum si apoi pe cmp. Soldatul ranit murise n lipsa mea. Am vazut dintr-o privire ca era mort, dar nu a m avut timp sa ma uit bine. O ploaie de gloante mprosca pamntul la picioarele mele si cnd m-am ntors sa vad ce este, am zarit un grup de soldati englezi condusi de un sergent voinic, care urcau panta dupa mine. M-am ntors si am luat-o la fuga, t ragnd n acelasi timp cu mitraliera deasupra capului, reusind sa o fac sa mearga ex act la timp. L-am vazut pe sergent caznd ca si pe toti ceilalti. Pentru moment, s tateam cam prost cu munitia: doua benzi si trei grenade de mna. Am nhatat mitralie ra, m-am repezit spre cmp si m-am rostogolit pna am ajuns la vechiul meu prieten, santul. Gloantele m-au nsotit tot timpul, sfrtecnd pamntul, dar si cizmele mele. Unu l din ele mi-a sfsiat toata talpa si pna la urma m-am mpiedicat de ea si am cazut c u fata n jos, n noroi. De abia tragndu-mi sufletul, am luat o grenada si am azvrlito spre englezii care veneau. Unul din ei a prins-o, dar pna sa apuce sa o azvrle na poi, i-a explodat n mna. Le-am aruncat si pe celelalte doua, dupa care mi-am relua t fuga. Nu mai stiam n ce directie merg. Alergam orbeste, ct mar departe de perico lul prezent. La o cotitura a drumului m-am trezit fata n fata cu dusmanul. Dar de data asta nu mai cu unul singur. Un om marunt, cu pielea nchisa la culoare, avnd capul bandajat cu un turban gri. Era unul din nfricosatorii Ghurkas, care, dupa cum se spunea, t i taia urechile numai cnd se uita la tine. Era greu de spus caruia din noi doi i e ra mai frica. Ne-am aruncat unul asupra altuia, ca doua fiare salbatice. Imediat , i-am aplicat lovitura la gt, de l-am facut sa zboare, dar ct ai clipi din ochi a si fost n picioare, cu un cutit nspaimntator n mna. A ridicat bratul, iar eu m-am ar uncat asupra lui: ne-am prabusit la pamnt si asa nclestati am nceput sa ne muscam, zgriem si sa ne lovim cu o ura salbatica. Tinnd pumnalul n mna stnga, a ncercat sa ma loveasca n cap si n acelasi timp, m-a izbit cu piciorul, de m-a aruncat la un metr u de el. Apoi, s-a repezit spre mine, dar eu, instinctiv, m-am aplecat si l-am l ovit cu capul n burta, ca un tap turbat. S-a clatinat. L-am apucat de urechi si a m nceput sa-l izbesc de niste pietre, pna a devenit o masa de snge si carne, iar min ile mele erau rosii si lipicioase. Chiar si asa, eram prea nspaimntat ca sa-l las sa moara n pace; am luat pumnalul de jos si i l-am nfipt n piept pentru a fi mai si gur. Oprindu-ma numai ca sa-mi trag rasuflarea, am nsfacat mitraliera si am luat-o la fuga, cu picioarele tremurndu-mi din toate ncheieturile. A fost ceva ngrozitor; pes te cmpuri, prin paduri, trecnd prin ruri, ascunzndu-ma noaptea n santuri, pna cnd n t, am dat peste una din diviziile noastre si am crezut ca ma pot relaxa. Nu avea m eu norocul asta: comandantul lor m-a tratat ca pe un dezertor. Nu-mi spune, te rog sa nu-mi spui, ca stiu! Ti-ai pierdut unitatea si nu stii cu m sa-i gasesti... Tot ceea ce pot sa-ti spun, este ca un soldat adevarat nu treb uie sa ajunga ntr-o astfel de situatie degradanta! Daca ar fi dupa gndul meu, te-a s preda curtii martiale, pentru dezertare. M-a masurat de cteva ori, din cap pna n picioare ca si cum as fi fost cine stie ce exemplar curios. Ei bine, acum spune. Ce regiment? Douazeci si sapte Panzer S.B.V., Compania a 5-a, domnule. Se aflau ntr-un catun la aproximativ patru kilometri vest. Sosirea mea a provocat o serie de glume proaste, dar trecusem de faza n care mi-ar fi pasat de ele. Pli

ctisit, m-am prezentat la locotenentul Lwe, care vorbea cu Hauptfeldwebel Hoffman n. Fahnenjunker Hassel, domnule, raporteaza ntoarcerea cu M.G.-ul 42 pierdut. Era si timpul, spuse Lwe si nu mai comenta. M-am trt spre plutonul meu unde l-am gasit pe Micutul ntr-o dispozitie excelenta. Ai avut noroc ca nu te-am prins! Sa-mi amintesti sa-ti scot dintii si apoi sa ti -i vr napoi pe gt, cnd o sa crezi ca sunt n dispozitia necesara. Sa fim mai precisi, spuse Batrnul, unde dracu ai fost tot timpul asta? Am dat din umeri si nu am raspuns. M-am prabusit la pamnt si, mecanic, am nceput s a curat blestemata de mitraliera care era cauza tuturor necazurilor mele. Porta a venit si s-a asezat lnga mine si mi-a tras amuzat niste ghionturi n coaste, de m i-au sarit ochii din cap. Ei bine? Cum arata? ma ntreba. De ce n-ai adus-o aici, ca sa ne bucuram si noi de ea? Ia mai lasa-ma, si vezi-ti de treaba ta!... Cteva secunde mai trziu au nceput fluieraturile si locotenentul Lwe a nceput sa tipe la noi sa ncetam, pentru ca iar ne mutam. Maiorul Hinka a venit n inspectie si cnd Lwe a salutat, am observat pentru prima oara ca avea capul bandajat. Compania a 5-a gata de plecare, domnule. Am pierdut un ofiter, trei sergenti si saizeci de oameni. Un sergent si paispe oameni spitalizati. Patru lipsa... A, da ! Si o mitraliera pierduta si acum recuperata. Hinka aparent indiferent, l saluta si el pe Lwe si-si arunca ochii asupra noastra. Multumesc, locotenente. A mers ncet de-a lungul liniei, inspectnd fiecare om n parte. Nu a vazut nimic care sa-l enerveze sau sa-i placa, pna a ajuns la mine, unde aproape a facut o criza. Locotenent Lwe, de ce acest soldat se prezinta n halul asta? ncheie-ti haina si bag a-ti camasa n pantaloni! Ia sa-ti vad mitraliera. Din fericire, cel putin M.G.-ul era curat si mai presus de orice critica. Maioru l mormai si mi-o napoie. Noteaza-l, locotenente. Nu voi tolera o tinuta neglijenta! Lwe aproba resemnat, si-i facu semn Hauptfeldwebel-ului Hoffmann, care si scoase r epede carnetelul si ncepu sa scrie cu un aer oficial, numele meu pe pagina goala. Compania se puse n miscare de-a lungul drumului, cizmele batnd cadenta pe caldarm. Cineva ncepu sa cnte, ceilalti alaturndu-se. Weit ist der Weg zurck ins Heimatland, So weit, so weit! Die Wolken ziehen dahin daher Sie ziehen wohl bers Meer Der Mensch lebt nur einmal Und dann nicht mehr..." Cnta, ma ndemna Micutul, care marsaluia la stnga mea. Du-te dracului si lasa-ma n pace, i-am spus iritat. Eram prea obosit ca sa marsaluiesc, prea obosit ca sa cnt. Prea obosit ca sa fac orice, n afara de a ma ntinde si a muri. Ochii mi se nchideau, de abia ma mai tinea m pe picioare. Cnta, fir-ai al dracului! suiera Micutul. Mai bine ai deschide gura si ai cnta, ca altfel, ti dau una de-ti nghiti dintii. Lung este drumul spre Patrie, Prea lung, prea lung... Vntul te-arunca de colo-colo, Peste mari si tari, Si asta cnd ai o singura viata, Si pe urma, nimic..." La nceput cu o oarecare ezitare, pe urma din ce n ce mai tare, pe masura ce-mi rev eneam, am nceput sa cnt mpreuna cu ceilalti.

CAPITOLUL SAPTE

n nord, sud, est si vest, soldatii germani si pierdeau vietile ca niste adevarati eroi: iar departe, acasa n patrie, mamele germane multumind Domnului cu lacrimi n ochi, si purtau doliul cu fruntea sus si un aer mndru aparea pe fetele lor... Cel putin asa sustinea ziarul Volkisher Beobachter". Istoria se repeta. Parea ca tineretul Germaniei era sortit sa fie cuprins de ago nia sacrificarii propriei vieti pentru o cauza nobila si sa nu moara fara murmur ul patriotic pe buze. Traiasca mparatul, Traiasca Patria sau simplu Traiasca Hitler! Oamenii cadeau n lu pta cu miile n cele patru colturi ale globului, sunetul de toba si trompeta i nsote a pe drumul lor; si nici o mama, sotie sau logodnica nu s-ar fi degradat sa-si p lnga eroul pierdut. Astfel mistifica propaganda ororile razboiului. Nimeni nu vorbea vreodata despre crudele realitati. Femeile Germaniei nu trebuiau sa auda nicicnd despre barbati n agonie, care tipa cu picioarele zdrobite sau atrnati, ca mase informe de carne r au mirositoare, n afara turelelor tancurilor cuprinse de flacari, sau ngramaditi o rbeste pe cmpul de lupta cu craniile deschise si creierii la vedere. Nimeni nu vo rbea despre aceste lucruri cu exceptia tradatorilor sau nebunilor. Toti soldatii germani cadeau ca niste eroi pe cmpul de lupta si moartea eroica nu implica dezg ust si lipsa de demnitate. n cartile de istorie, eroii germani erau oameni n uniforme stralucitoare, cu piept urile pline de medalii. Si cntau cnd marsluiau n cadenta tobelor si trompetelor car e faceau sa pulseze sngele n vene... si steagurile care fluturau mndre cnd ei plecau la razboi... si un milion de mame germane mbracate n negru si tineau capetele sus cnd ei nu se mai ntorceau acasa... Eroii n-au trait niciodata n noroiul si murdaria transeelor, eroii n-au vorbit niciodata despre nfrngere si nici nu au acuzat pe a cei politicieni care au pus la cale masinatiile razboiului; eroii nu mureau nici data plngnd ca pruncii pentru mamele lor, dar ncercau sa-si mpinga intestinele napoi pntecele lor... Acesta a fost razboiul pe care cei mai multi dintre noi l-au cunoscut si presupu n ca eu l-am cunoscut mai bine ca oricine. DESCOPERIREA UNUI DEPOZIT AMERICAN De-a lungul drumului, pe distanta de un kilometru sau mai mult, multimea cuprins a de panica era aruncata n santuri, iar alti oameni, ngramaditi unul lnga altul, se adunasera nspaimntati lnga camuflajul de frunzis. Era ca si cum o mna nevazuta i-a culcat la pamnt, lasnd un spatiu gol acolo unde odata au fost oameni. Ironia era c a nemtii fugeau n panica pentru a-si feri vietile din fata altor nemti. Coloana d e autocamioane si automobile care se apropia, se misca cu o vietza extrem de per iculoasa, iar soferii claxonau nelinistiti demonstrnd clar ca nu intentioneaza sa opreasca pentru nimeni, prieten sau dusman. Cineva este ntr-o graba afurista sa ajunga acasa, a murmurat Porta, aruncndu-se n s ant, lnga mine. Toti bravii nostri eroi dau bir cu fugitii, ct mai este timp, am raspuns ironic. Doua limuzine Mercedes se apropiau de noi, nsotite de subunitati de paza ale Jand armeriei pe motociclete, realiznd o trecere n forta. De la geamurile Mercedes-uril or, ofiteri spilcuiti, cu nasuri lungi si buze subtiri, plini de petlite de aur, ne priveau cu un aer de superioritate usor dezgustator. Alaturi de ei stateau l ogodnice sau prostituate, sau ceea ce vreti sa credeti, plinute si aparent stral ucitoare, privind nainte cu mndrie. Una a fost destul de nesabuita sa priveasca n d irectia noastra. Porta a facut brusc un gest obscen si ea s-a ntors perplexa, nros indu-se pna la radacina parului. Am avut o satisfactie ca si cum am fi obtinut o victorie personala mpotriva clasei pe care o uram. Cteva secunde mai trziu eram aco periti de praf dupa ce o unitate de mijloace de transport grele ne-a scurtcircui tat, trecnd cu fanioane fluturnd obraznic.

Vedea-i-as ngropati, mri Heide, chinuit de ochiul n care i intrase nisip. Eroi afuri iti din spatele frontului, care stau pe fundurile lor afurisite n timp ce noi lup tam pentru ei! Ei sunt primii care o sterg cnd simt pericolul si scuipa pe toti c eilalti! Nu-i nimic nou, a spus Porta morocanos. Ne-am trt afara din sant si am urmat scrbiti ceea ce se mai putea vedea din coloana motorizata care disparea. Am reusit sa-i ajungem pe cei dinaintea noastra si tr eptat ne-am dat seama de ce naintarea lor era asa de ciudata si nehotarta; erau to ti fie infirmi, fie orbi, unii dintre ei raniti foarte grav. Aveai impresia ca u n corp ntreg de ambulanta a intrat subit n panica si a sters-o lasndu-i sa se descu rce singuri. Sarmanii nenorociti se miscau de-a lungul drumului ca o turma de oi ; pareau att de siguri de apropierea mortii nct erau coplesiti de o adnca si grava s tare de apatie. Doi barbati cu ochii bandajati duceau un camarad care putea vede a dar nu putea sa umble; o coloana de sase barbati orbi mergeau greu, cu mna pe u marul conducatorului lor, care schiopata n crie; trei oameni lipsiti de vedere si unul cu un brat purtau o targa pe care zacea o figura linistita, mumificata, n ba ndaje de la cap pna la picioare. Nu-si dadeau seama ct de departe au mers. Ctiva ki lometri dupa parerea unuia din ei si probabil ca avea dreptate, tinnd cont de sta rea jalnica n care erau. Numeroasele vehicule care i depaseau nu erau pline cu trupe de lupta, ci cu ofite ri si dpamnele lor. Toti ignorau coloana de raniti. Cnd i s-a spus acest lucru, l ocotenentul Lwe aproape ca a nnebunit. Credeam ca l vazusem n toate fazele de nebuni e, de la sarcasmul grav, la furia violenta, dar ceea ce se ntmpla acum era evident finalul suprem al manifestarilor sale si cred ca ne-a surpins pe toti. Urla n mi jlocul drumului si la trecerea convoiului de vehicule si agita cu furie bratele. Spre surpinderea mea, protesta vehement la oprirea prost inspirata. Din masina c are conducea convoiul, un colonel rigid si-a scos capul din masina agitndu-si pum nul n directia lui Lwe. Ce dracu se ntmpla aici? Da-te la o parte nainte sa te pedepsesc. Un maior din Feldgendarmerie a sarit de pe motocicleta si alergnd spre Lwe si scoas e pistolul din teaca. Elibereaza drumul, scursura murdara! Ne giabim! A facut un gest cu mna deasupra capului, lovindu-si degetul n aer, ca un semn facu t conducatorului din primul vehicul sa-si continue drumul. Lwe de-abia a avut tim pul necesar sa sara n sant nainte ca sa porneasca convoiul. Unul din raniti nu a f ost asa de abil. A fost izbii n cap datorita impactului si probabil ca a murit im ediat. Lwe si-a strns buzele ntr-o linie subtire si hotarta si s-a ntors spre Batrn. Feldwebel Beier, aseaza-ti oamenii de fiecare parte a drumului. Sergent Kalb, ai grija de Bazuka. Feldwebel Blom, atentioneaza primul vehicul cart vine. Daca re fuza sa opreasca uitndu-se la noi cu nteles este la discretia ta sa-l faci sa ntele aga asta. Porta a scos un strigat de bucurie si si-a scuipat n palme. Cred ca toti i mpartase am sentimentele. Ne-am ocupat pozitiile repartizate. Grupul de raniti s-a ghemuit n fundul santulu i, iar Barcelona s-a asezat n mijlocul drumului. Legionarul a ndepartat cu grija c adavrul. Am asteptat numai cteva minute si un Horsh cenusiu a aparut n departare, gonind ca un liliac aruncat din iad, ca si cum ntreaga armata britanica era pe ur mele lui. Barcelona si-a agitat bratele. Horsh-ul a scrsnit datorita opririi brus te, cnd era aproape deasupra lui, iar un locotenent-colonel a sarit afara din mas ina. De-a ce crezi ca te joci, Feldwebel? Opui rezistenta si semnalizezi n mijlocului drumului! Ce dracu ai de gnd? Locotenentul Lwe s-a trt afara din sant si a pornit spre colonel, cu mitraliera ndre ptata n directia pieptului galonat al ofiterului. Eu am ordonat rechizitia vehiculului pentru ca am nevoie sa-mi transport ranitii la postul de prim ajutor sau spitalul cel mai apropiat. Dupa cum vedeti nu pose d un mijloc de transport pe care sa-l pot folosi. De aceea sunt obligat sa va ce r sa-mi puneti la dispozitie vehiculul dumneavostra. Colonelul s-a umflat ca un balon si a continuat sa se umfle pna cnd am crezut ca e xploada n propria uniforma.

Nu ai observat gradul meu, locotenente?!... Binenteles, domnule. Dar cred ca sunteti de acord ca ranitii trebuie sa aiba prio ritate naintea unui simplu gradat. Daca sunteti att de amabil sa rugati pe cele tr ei doamne sa coboare pot sa-si continue drumul pe jos, sunt att de tinere si sana toase... Si ar fi bine sa-si ia si echipamentul, vom avea nevoie de tot spatiul pe care l putem obtine. Unii din oamenii mei trebuie sa stea lungitiAi nnebunit?! a urlat colonelul. Am o ntlnire importanta la care trebuie sa ajung n eaparat. Din respect pentru gradul dumneavoastra, domnule, a spus Lwe, foarte politicos, n u voi insista sa ne nsotiti pe jos. Presupun ca sunteti n stare sa conduceti vehic olul. Daca da, puteti spune soferului sa coboare si luati-i locul. Sa vad numai ca se manifesta grija de oamenii mei si apoi sunteti complet liber sa va respect ati importanta ntlnire. Lwe a zmbit si si-a ntors brusc capul spre cei mai ndrazneti camarazi ai nostri, Mic utul si Porta. Scoateti-i pe toti de acolo si vedeti cti din raniti pot fi luati. Micutul si Porta ndeplineau bucurosi ordinul, asistati de ceilalti camarazi ai no stri. n timp ce ranitii erau instalati n spatele vehiculului, soferul si cele trei femei se miscau pe drum cu fetele mohorte, dar fara sa fi opus vreo rezistenta. Am sa te trag Ia raspundere pentru asta, locotenente! N-ai sa poti scapa, cred c a ti dai seama! A ncercat sa-si scoata revolverul dar Barcelona s-a repezit ca un fulger naintea l ui si i I-a smuls. Lwe clatina trist din cap. mi pare rau ca vorbiti n felul acesta, domnule. Nu mi-am dat seama ca armata ti-a pierdut curajul n halul asta. Desigur, zise el zmbind, unii si pierd din sensibilit ate dupa ce au fost pe front tot timpul. Totusi am impresia ca ceva nu s-a schim bat si probabil ca trebuie sa va dati silinta sa va reamintiti: conform ordinelo r Fhrer-ului, ofiterul n functia de comanda a unei unitati de lupta este singurul om care stie ce trebuie n propriul lui sector. Sper ca sunteti de acord ca tactic a este nca valabila... Daca ncercati sa ma amenintati, am tot dreptul sa va mpusc O sa vedem, domnule! spuse colonelul. S-a asezat tacut si morocanos n spatele vol anului. Lwe a dat din cap afirmativ. Un ultim cuvnt de avertizare si va rog sa luati nota de el: voi informa ofiterul meu la comanda despre situatie. Am notat de asemenea numarul dumneavoastra si vo i verifica personal sosirea n siguranta a oamenilor mei. Masina a pornit pe drum leganndu-se. Strigatele de multumire ale ranitilor erau nc a n urechile noastre cnd am auzit zgomotul unor motociclete care se apropiau si am vazut un Mercedes napustindu-se spre noi cu nsotitorii obisnuiti, urnd si strignd sa eliberam drumul. Opreste masina! a tipat Lwe. Barcelona s-a asezat vitejeste n mijlocul drumului, dar de data asta soferul a co ntinuat sa conduca direct spre el si a fost nevoit sa sara ntr-o parte n ultimul m oment, spre a-si slava viata. Opreste masina! a tipat cu furie Lwe. S-a auzit un foc de arma la distanta, lnga drum. Mercedes-ul a derapat, a descris un semicerc si s-a oprit. Priveam toti fix, cu interes, la ocupantul locului di n spate: un general-maior, n toata splendoarea lui, galonat cu aur, epoleti rosii de matase, nasturi stralucitori de argint si decoratii n toate culorile curcubeu lui. Am prins unul mai grozav de data asta, a suierat Porta n urechea mea. Foarte ncet, foarte impozant, generalul-maior s-a dat jos din masina, ajutat de d oi Feldwebeli servili. Cizmele lui de piele straluceau si scrtiau. Dupa cum i se p otriveau, am ghicit ca fusesera facute de comanda. S-a ndreptat arogant spre Lwe s i apoi, spre marea noastra ncntare, si-a rasucit monoclul de la ochiul stng. Ei, locotenente?!... Vocea era grava si deceptionant de blnda. A pastrat o oarecare distanta de Lwe si a vorbit cu autoritate. Trebuie sa presupun, n propria ta aparare, ca n momentul comiterii acestui ultragi u nu ti-ai dat seama de persoanele cu care ai de-a face?

Lwe s-a ndreptat spre el cu obraznicie si l-a salutat cu doua degete. Regret foarte mult deranjul, domnule. Cu siguranta ca daca omul dumneavoastra ar fi oprit masina de la nceput, n-am fi gasit necesar sa tragem. mi nchipui ca ai o buna motivatie pentru aceasta obraznicie! Desigur, domnule, cnd am sa va explic situatia, cred ca veti gasi o motivatie suf icienta. Am un numar de raniti grav si transportul lor spre spital intra n obliga tiile mele. Sunt total inapti sa mearga pe jos si unii din ei vor muri daca nu l i se acorda un ajutor medical rapid. Nu ma intereseaza ctusi de putin, locotenente. Scuzati-ma, domnule, dar vehiculul dumneavoastra este suficient de mare ca sa ga zduiasca ctiva din oamenii mei. Generalul si-a rearanjat monoclul. Trebuie sa-ti fi iesit din minti, locotente. Voi fi destul de ngaduitor daca o sa consider fapta dumitale ca o stare nervoasa pentru care mi se pare ca ai nevoie urgent de atentie medicala. Considera-te fericit ca sunt gata sa uit incidentul . S-a ntors sa plece, dar Lwe a naintat spre el. Domnule! Va repet ca unii din acesti oameni vor muri cu siguranta daca nu, prime sc un ajutor rapid. E timp de razboi, locotenente. n fiecare zi mor mii de oameni. Nu-mi pot permite sa mi se murdareasca masina cu aceste trupuri pline de snge. Executarea transport ului ranitilor nu intra n sfera mea de ndatoriri. n orice caz, se ntmpa sa fiu pe dru ca sa-mi ntlnesc divizia. Am sarcini mult mai urgente n grija dect sa iau n masina s oldati relativ neimportanti. Si-a dres glasul. Adica, neimportanti n schema gener ala. Pot ndrazni sa va ntreb care este divizia dumneavoastra, domnule? Nu, nu ndrazni! Pleaca de bunavoie din drumul meu, nainte de a ma forta sa dau ord in de tragere oamenilor mei! L-am vazut pe Lwe devenind palid. Ma rugam sa nu renunte n acel moment. Cred ca da ca ar fi facut-o, Micutul si Porta ar fi luat problema n propriile lor mini, dar Lw e era foarte ncapatnat cnd era vorba de o problema de principiu. mi luati sau nu ranitii cu dumneavoastra? a reluat el discutia, pe un ton pe care nici chiar un general-maior n-ar fi ndraznit sa-l foloseasca fata de un alt gene ral-maior. A urmat o pauza, i-am vazut pe cei doi locotenenti schimbnd priviri si instinctiv m-am concentrat pentru o explicatie. nainte de mpuscaturi, un nou vehicul a aparu t pe scena, un transportor blindat usor, de trupe. S-a oprit si am vazut, seznd a laturi de sofer, un general de Brigada din SS. A cobort tacticos din cabina si sa ndreptat spre Lwe. Era foarte nalt si foarte slab, cu umerii lati si o fata trasa pe care puteam citi ca vrea unele explicatii... Uniforma era veche si decolorat a, prafuita de drum, fara semne distinctive pe guler. Si totusi, toti, l-am recu noscut; era comandantul Diviziei a 12-a de tancuri, Panzer Meyer, cel mai tnar ge neral din Armata germana. Ce se ntmpla aici, locotenente? Lwe a nceput sa-l priveasca n tacere. Ochii lui cenusii s-au micsorat, maxilarul lu i hotart a luat o pozitie agresiva. Refuza sa-ti ia ranitii? a ntrebat generalul. Refuza sa ia ranitii nostri, a confirmat Lwe, nca foarte palid. Dupa propria sa af irmatie, domnul general-maior nu-si poate permite sa-si murdareasca masina cu tr upuri pline de snge. Panzer Meyer si-a ntors privirea clara si rece, acum vadit tulburata, spre genera l. Sunt pe cale sa ma alatur diviziei mele, a spus acesta n graba, iar acest locoten ent nebun nu numai ca mi-a stricat masina cu o rafala de arma, dar m-a retinut n ultimele 15 minute cu o convorbire insolenta. Carei divizii sunteti pe cale sa va alaturati, generale? Divizia 21. Adevarat? Panzer Meyer si-si strns buzele si a ridicat gnditor o sprnceana. Am fost chiar acum la generalul Bayerling, pe care, presupun ca l cunoasteti, deoarece e ste comandantul Diviziei 21. Tot ce pot sa va spun, generale, e ca mergeti ntr-o

directie cu totul gresita daca este intentia dumneavoastra sa rentlniti aceasta di vizie. General-maiorul si-a sters nervos monoclul. Ma acuzi de dezertare, domule? Da, cred ca sunt pe cale sa va acuz, a murmurat Meyer, ca si cum ideea aceasta i -ar fi venit chiar atunci n minte. Si, facnd un semn scurt spre Lwe, a ncheitat discutia spunnd: Stii ce trebuie sa faci ". Lwe, la rndul lui, si-a ntors capul spre Micutul, care nu a mai asteptat nici o alta invitatie. Sub privirea speriata a celor doi aghiotanti general-maiorul a f ost dus cu forta lnga un stlp de telegraf de la marginea drumului si acolo a fost bine fixat cu propria lui centura din piele stralucitoare. Lwe a privit spre Panz er Meyer, dar acesta abia daca a ridicat usor din umeri si s-a ntors sa-si contin ue drumul. General-maiorul a murit urt. Toata aroganta disparuse, urla pentru iertare chiar atunci cnd gloantele pornite din naganul Micutului i-au intrat n inima si i-au sfrs it viata. Cei doi aghiotanti ai sai l-au parasit n primul moment favorabil si i-a m lasat sa ne ajute sa instalam restul ranitilor n Mercedes-ul lor confortabil. C onvoiul a pornit si Panzer Meyer a ramas numai sa dea mna cu Lwe si apoi a urcat s i el n masina, disparnd ntr-un nor de praf. Noi am continuat sa mergem n urma coloanei pe jos, simtindu-ne deodata epuizati d upa momentul initial de exaltare. O motocicleta care gonea zgomotos de-a lungul drumului a oprit lnga noi. Era Werner Krum, unul din agentii nostri de legatura. Ne-a adus stirea ca au fost reperate tancuri inamice si ca ordinele sunt sa apar am drumul pna la ultimul om si pna la ultimul cartus. Locotenentul Lwe si-a potrivit bandajul n jurul fruntii si a spus ceva abia percep tibil, desigur o njuratura. Grupa a doua, alinierea! a comandat Batrnul, punndu-si mitraliera pe umar. Am pornit n mars fortat si am ajuns ntr-un mic catun, format numai din cteva case i zolate. Prima imagine cu care s-au ntlnit ochii nostri a fost cadavrul descompus a l unui baiat. Uniforma era nca noua si relativ curata, dar carnea putrezise pe oa se. Hai sa-l ngropam, a fost de parere Batrnul. A fost usor sa sapam un mormnt n acest pamnt moale si bogat. Pe cmpul din apropiere puteam vedea crescnd sfecla si conopida. Am fost cuprins de nostalgie si am ramas cu privirea n gol mult timp dupa ce baietii au aruncat si ultima lopata de pamnt peste cadavrul tnarului si au plecat de acolo. Cnd n sfrsit am dat de ei, i-am gasit ntr-o stare ciudata, un amestec de excitare si consternare, datorata activitatii celor doi tipi din SS care venisera cu noi. Aveam impresia ca fierbeau ceva ntrun vas mare, dar nu mi-am dat seama despre ce era vorba. Fixasera capacul aproap e ermetic si cnd m-am apropiat l-am zarit pe Heide ghemuit n spatele urnea carute. Ce faci aici? l-am ntrebat. Nimic. Se ntmpla sa am mai multa minte dect altii! mi-a raspuns el iritat. De ce? Ce se gaseste aici? Dinamita? Heide s-a strmbat la mine. Cnd se va lua capacul n-o sa mai fie asa de vesel. M-am dus lnga Barcelona, care si facea de lucru prin apropiere. Ce se fabrica acolo, Barcelona? Rachiu, mi-a raspuns el, scurt. Rachiu? Si de ce ntr-un vas de fiert?... E aproape gata. Fructe salbatice si zahar n stare de fermentare... Asteptam ca to tul sa explodeze... Hei! a strigat deodata Micutul. Pentru ce a fost pregatit termometrul? Ce doi SS-isti priveau la toate framntarile noastre cu o totala indiferenta: Daca mercurul va urca deasupra liniei rosii, a explicat unul din ei, e posibil c a obiectul sa explodeze. Esti nebun cu adevarat! a tipat Micutul, lund-o din loc pentru a se pune la adapo st. A depasit marcajul rosu de 15 minute. Fara vorba, i-am urmat cu totii exemplul. SS-isti au ridicat doar din umeri, vazndu-ne agitati. Foarte probabil, dar nu prea awem mult timp, zise unul din ei. Nu vreti un pahar

el nainte de sosirea yankeilor?... Si am baut, dar fara sa ne zboare capetele de pe umeri. Am ramas prudenti la ada post pna ce a trecut pericolul si mixtura a fost gata pentru consm. Lund n consider are comportamentul nostru, cred ca a fost generos din partea celor doi bucatari sa ne lase nu numai sa gustam bautura, dar chiar sa-i ajutam sa o termine. Dupa un timp eram gata sa ne riscam de buna voie capetele ca sa preparam al doilea lo t, dar am fost ntrerupti de Micutul care ne-a invitat sa privim spre cmpul de sfec la. Vin eliberatorii! Cu siguranta ca yankeii au un nas fin pentru a mirosi bautura. .. Am sarit n sus cuprinsi de panica, dar erau numai doi americani ce paseau cu nepa sare prin noroi si nu s-au aratat deloc surprinsi de prezenta noastra. Ar trebui sa-i capturam, a spus Batrnul. Glumesti! a protestat Porta. Cine vrea sa munceasca dupa ce a tras la masea? Nimeni nu dorea, dar o anumita nebunie ne reamintea ca nca e razboi. Plini de bau tura si nesiguri de picioarele noastre, ne-am ascuns ntr-un tufis, asteptnd ca cei doi americani suspecti sa se apropie. Unul era caporal, celalalt un civil. Vene au rznd si vorbind si au sarit santul pe care l sapasem noi mai devreme. Cu nepasar e, am iesit usor din ascunzis si i-am abordat: Sunteti arestati! a strigat Heide. Au tresarit brusc, ca si cum o grenada se ndrepta spre ei. Ce dracu faceti aici? m a ntrebat caporalul. Luam aer, a spus Porta. Ai ceva mpotriva? Formidabil! Ne-au spus ca nu sunt nemti n aceasta regiune. Va pot spune orice, daca asta i face fericiti. Luati loc si faceti-va comozi, ca acasa, a spus Barcelona. Mai avem pe plita cev a rachiu. Cei doi SS-isti, pierznd complet interesul pentru discutie, pusesera o alta mixtu ra la fiert. Supravegheam termometrul cu mai multa atentie de data aceasta, acom paniind cu strigate orice ridicare a mercurului cu un grad. Prietenii vostri trebuie sa fie pe-aproape, a fost de parere Heide. Prieteni! a strigat caporalul, cu o furie subita. Nu-mi pomeni de adunatura aia de rahatii. Nu ne-am dat seama niciodata de unde erau, nici de ce se faceau vinovati. Toata chestia parea sa tina, ntr-un fel nepatruns si complicat, de locul lor de bastina . Am nteles ca civilul si caporalul erau din Georgia, n timp ce asa-zisii prieteni erau din New-York. mi place mai mult un nemtoi mizerabil dect un blestemat de new-yorkez, a afirmat c ivilul. I-am multumit calduros si simteam chiar o nclinatie agreabila fata de persoana lu i. Cei din New York sunt niste cretini blestemati! a strigat. ntre timp mismasul de fructe era gata si nca o data eram toti n cei mai buni termen i. Doua ore mai trziu sedeam unul n bratele celuilalt si ne linguseam unul pe altu l. Unde o sa te duci cnd o sa sarim pe tine? a ntrebat Porta, holbnd doi ochi de bufni ta, datorita efortului pe care l facea ca sa pronunte fiecare cuvnt. Caporalul si-a ndreptat privirea spre civil, cautnd un sprijin. Unde o sa mergem?... Civilul a ridicat din umeri. Nu stiu. N-am stiut ca trebuie sa mergem undeva. Ai dreptate. Nu putem sa mergem nicaieri. Suntem pierduti. Porta a scos un rgit de simpatie. Nu e greu sa te pierzi n tara asta blestemata. Toate drumurile seamana ntre ele. Mizerabilul asta de gard viu m-a ncurcat. Cum dracu sa deosebesti un nenorocit de gard de altul? Hei! a spus civilul deodata. Cum se face ca nu suntem nca morti? Caporalul si-a scarpinat scafrlia chiluga. Nu stiu. Mi s-a spus ntotdeauna ca afurisitii de nemti nu iau niciodata prizonier i.

Si noua ni s-a spus ca bastarzii de yankei fac la fel, a replicat Barcelona. E o minciuna nenorocita. Stii ce am vazut ntr-o zi, din ntmplare? a ntrebat, provocator Barcelona. Unul din C hurchill-urile voastre avea un soldat german legat de turela cu srma ghimpata. Sa fiu al naibii daca pot spune ca asta e luare de prizonieri. Sa-ti spun ceva? a replicat cu convingere caporalul. Fac pariu cu tine pe orice suma ca echipajul tancului era o adunatura de perversi nenorociti din New-York! Deodata am auzit pasi care se apropiau: locotenentul Lwe. I-am facut semn n graba lui Porta, care fara ceremonie, i-a mpins pe cei doi americani n sant. Batrnul s-a leganat pe picioare si a ramas n pozitie de drepti cu efort vadit. Nimic de raportat, domnule. Vocea lui parea plina de sinceritate; fata era deschisa si amabila. Sa instalezi grupul nostru n sat. Un singur om de paza cu o mitraliera va fi o ga rda suficienta pentru la noapte. Va sfatuiesc sa dormiti bine si Lwe s-a oprit di latndu-si narile Feldwebel Beier, miroase a alcool. Unul din SS-isti, fara ndoiala cu intentii bune, s-a apropiat de Lwe cu o cutie de conserva plina cu rachiu. Doriti sa ncercati, domnule? E vin de fructe salbatice. Vin de fructe salbatice? a spus Lwe, fulgernd cu privirea porcaria neagra si lipic ioasa din cutie. Pentru mine arata mai mult a ulei de masina. Dar, dar la gust e n regula, domnule. Lwe privea omul cu suspiciune. Esti beat! Si-a rotit privirea spre noi. Sunteti toti beti. n pozitie de drepti i mediat... Compania a doua prezentati arm'! Nu mai e nevoie sa spun ca ordinul ne depasea. Cu mare greutate ne-am ridicat n p icioare, sprijinindu-ne unul pe celalalt, cu o instabilitate la fel de fragila c a si un castel din carti de joc. Gregor era ntr-o stare de betie cumplita si nu p utea sa deschida nici macar ochii. Locotenentul Lwe trecea printr-o alta stare de furie. n general, presupun ca era justificata. Adunatura de imbecili betivi! Priviti-va sunteti ntr-un hal de betie de nu va mai tin nici picioarele. Ce Dumnezeu, nu puteti fi lasati nici macar cteva ore fara sa deveniti animale? Isuse Cristoase, ar trebui sa fiti nchisi ntr-o casa pentru d ementi criminali, absolut toti, betivanilor! S-a ndreptat spre Gregor si i-a dat un bobrnac n piept. Gregor s-a prabusit imediat la pamnt, zacnd acolo ca un cadavru, cu picioarele tepene ntinse naintea Iui. Priviti-i! mormai Lwe, devenind foarte nervos acum ca si dovedise nvinuirile. Ce dr acu ati fi facut daca aparea pe neasteptate inamicul? mpuscai-i, a spus Micutul, ncercnd sa fie convingator. Tine-ti gura, Kreutzfeld! si n plus ce ati fi avut de spus daca maiorul Hinka s-a r fi hotart sa vina asa, deodata, n inspectie? Capatna, a spus Micutul. Nu cred ca intentiona sa fie comic! Era att de beat nct pentru el era fara ndoiala o remarca potrivita pentru a saluta un superior cu ocazia unui tur de inspectie. Lwe, totusi, a considerat-o ca o pura obraznicie. S-a ndreptat spre Micutul, care acum ntr-o confuzie totala, si-a aruncat arma la pamnt. Dumnezeule din Ceruri! a urlat Lwe, care tremura de mnie. S-a ntors furios spre Bat rn. Feldwebel Beier, asta este grupa cea mai indisciplinata din toata compania si te consider responsabil. Trezeste-ti oamenii imediat. Putin mi pasa cum o sa fac i, nu-mi pasa daca ai sa alergi toata noaptea n sus si n jos, prin sfecla asta afu risita, dar daca n jumatate de ora un singur om va mai fi beat, am sa va pedepses c pe toti! S-a ndreptat semet, cu spatele teapan si capul n sus. Micutul a suspinat cu pasiun e: N-am impresia ca ne mai iubeste, a spus el. Cine poate sa-l nvinuiasca, a replicat cu tfna Batrnul. S-a aplecat peste Gregor, care parea inconstient nca si a nceput sa-i palmuiasca o brajii si sa-i dea castane n teasta. Porta, care se facuse aproape nevazut n timpul tiradei locotenentului, a aparut a cum din umbra unei case aducnd triumfator un banjo si un acordeon. Am gasit o orchestra, a strigat el.

Arunca-le dracului! a spus iritat Batrnul. O sa ncepeti sa cntati si o sa fiti auzi ti de la 50 de kilometri, si va avertizez ca nca un bucluc n aceasta grupa si o sa va pedepsesc cu 3 zile la racoare cnd o sa ne ntoarcem napoi. Daca o sa ne mai ntoarcem, a spus Porta, netulburat. Americanii s-au trt afara din sant si priveau lung la silueta lui Lwe care se ndepar ta. Cred ca se poarta prea aspru cu voi, a spus cu simpatie caporalul. A luat banjoul de la Porta si a zdranganit cteva coarde. Barcelona a apucat imedi at acordeonul, Porta si-a scos fluierul si Micutul o muzicuta. Dumnezeule, a spus Batrnul. Nu nvatati niciodata nimic... Prea batrn ca sa se mai obisnuiasca acum cu lucruri noi, a spus Porta. Hai sa ncer cam Cei trei crini"... Gata? Unu, doi, trei, si... Drei Lilien, drei Lilien, Die Pflanzt'ich auf mein grab... Trei crini, trei crini albi, O sa va rasadesc pe mormntul meu...

Departe, la distanta, o baterie de artilerie a intrat n actiune, ca un fel de ras puns la cntecul nostru. Priveam urmele luminoase ale rachetelor, care se ndreptau fara ndoiala spre Caen. Cteva secunde mai trziu am auzit exploziile. S-a luminat ntr eg cerul, si vazduhul era plin de srapnele. Porta, cu fluierul la buze, dansa pl in de veselie n jurul santului, ca o creatura salbatica celebrnd un ritual de vara . Ceilalti, mai prudenti, s-au ascuns. Civilul american se trntise la pamnt, Barce lona si bagase capul ntr-o gramada de ngrasamnt de cmp, Winther, unul din SS-isti, nc rca sa gaseasca adapost ntr-un cotet de gaini si era acum prins n usa, jumatate nau ntru si jumatate afara. A fost eliberat de Micutul, care l-a tras de unul din pi cioare distrugnd astfel ntreaga sandrama, care era destul de subreda. Pasarile zbu rau isterice n toate directiile, nentelegnd ce se ntmpla... Ce dracu faceti aici? Era iarasi locotenentul Lwe. M-am trt tremurnd sub o gramada de saci goi si ma rugam sa devin invizibil. Porta dansa nca si cnta din fluier si acum i se alaturase si caporalul american si Micutul, cu banjoul si muzicuta, dantuind n jurul santului. Ce-i cu yankeul asta? a ntrebat locotenentul. Se lupta sa-si faca drum printre gainile nnebunite, dar nainte de a ajunge prea de parte situatia s-a nrautatit brusc si incredibil. Rafale de focuri de mitraliera strabateau noaptea. Am simtit cteva gloante sfsiind sacii de lnga mine si n panica m -am repezit spre ruinele cotetului de gaini. Chiar n momentul acela, caporalul am erican, rasucindu-se n sant, a cazut cu un strigat puternic. Am vazut siluete ale rgnd si am nteles plin de spaima ca englezii erau aproape deasupra noastra. Se ved eau baionetele stralucitoare si bratele lor deja ridicate, pregatite sa arunce g renade. Nu mai era necesar sa cauti adapost, fiecare om trebuia sa lupte corp la corp pentru el nsusi. Ne-am aparat cu ce ne-a cazut n mna, cutite, furci, lopeti, pumni goi. Era foarte greu, n nvalmaseala, sa ai alt scop dect acela de a ramne n viata, dar am reusit lupt d sa ajung la locul unde ascunsesem mitraliera. Micutul mi s-a alaturat si mpreun a ne-am instalat acolo. La ctiva pasi n fata noastra, l-am vazut pe Winther oprind u-se sa ridice o grenada care se rostogolea inocent spre noi. nainte de a fi putu t sa o arunce napoi spre inamic, grenada i-a explodat n fata. n secunda urmatoare, n locul grenadei de mna, se rostogolea spre noi capul lui Winther. Barcelona a pri mit un glont n plamnul drept si Gregor, gfind, rasuflnd din greu si sngernd ca un po din cauza unei gauri n cap, a reusit sa-l traga n spatele M.G.-ului. Desi eram ngri jorati de soarta lui Barcelona, nu am avut timp sa ne oprim si sa-l ntreba cum se simte. Viata lui si vietile noastre, viata ntregii grupe depindea acum de mitral iera. ndata ce totul a fost pregatit, Micutul mi-a strigat sa dau drumul focului. Nu-mi era necesar un ordin de data aceasta. Englezii erau victoriosi si realizau acest lucru, dar pentru moment se retrageau n fata rafalei rapide a M.G.-ului si am fost n stare sa-i respingem, cu pierderi grele de oameni si echipament, putnd astfel sa ne croim drum spre cmpul deschis. Am ocupat o noua pozitie n niste ruine la ctiva kilometri mai departe. Barcelona e

ra nca n viata, dar starea lui era foarte proasta. Avea nevoie de urgenta de ngriji re medicala si, n timp ce i se asigura transportul ne-am adunat n jurul targii si am nceput sa-i oferim toate tigarile si toti banii pe care i aveam la noi. Barcelo na ofta nelinisti, slabit de pierderea de snge si rugndu-ne sa nu-l trimitem la sp ital. Drept cine ma luati? soptea el. Un tnc nsngerat? Te comporti ca un copil, a spus cu severitate Lwe. ti dai perfect seama ca acum sp italul este singurul loc pentru tine. De ce nu multumesti astrelor tale norocoas e ca mai esti nca n viata si poti sa astepti cu nerabdare o odihna lunga si placut a. Multi dintre noi ar fi fericiti sa fie acum n locul tau. O sa se termine razboiul pna ma ntorc napoi, s-a plns el cu glasui slabit. Nu e asa un noroc grozav, a comentat Micutul. Lwe a zmbit. Nu fi ridicol, razboiul nu poate sa se termine fara tine. ti spun eu, ntr-o luna a i sa fii napoi. A cautat prin buznare si a gasit un pachet gol de tigari si o bri cheta de aur. A ntins bricheta, cu eroism. Ia asta. E o amuleta norocoasa. Sa ne vedem cu bine. Singurul mijloc de transport disponibil era ceva ce aducea cu o motocicleta. L-a m nfasurat cu pleduri si o foaie de cort, instalndu-l n atas ct mai confortabil posi bil, cu un pistol mitraliera pe genunchi, pentru cazul cnd ar fi fost necesar si am ramas tristi, facnd semne cu mna, n timp de el disparea n noapte. n regula, a spus Lwe, cu greutate. Sa ne adunam si sa vedem care ne sunt pierderil e. Fiecare comandant de grupa a facut numaratoarea si a raportat numarul de morti, raniti si disparuti. Cinci minute mai trziu, dusmanul se arunca din nou asupra no astra. Porta si potrivea binoclul la ochi. Un glonte i l-a smuls din mna si el se uita cu stupefactie la fragmentele raspndite. Daca nu ar fi fost binoculul, Porta ar fi cu siguranta un om mort. Trupele inamice se ndreptau spre noi din doua directii deodata. Eram fortati iara si sa ne retragem. Mergeam cu greutate dupa restul grupei, M.G.-ul dndu-si toata silinta sa ma mpiedice. Au fost momente cnd am dorit sa nu fi fost servantul mitra lior al companiei. Au fost momente cnd am dorit ca un altul sa fi tras obiectul u cigator n fata focului inamic. O grenada de mna se rostogolea spre mine. Am lovi-o cu piciorul, cu forta, si am avut satisfactia sa o vad explodnd la picioarele a doi soldati mbracati n kaki. Trateaza-i bine, bastarzii! Erau scutiti sa se mai lu pte cu un M.G. blestemat de greu. Am ajuns din urma restul oamenilor care se adapostisera n spatele unei movile de pamnt. Locotenentul Lwe urla iarasi la ei pentru unele greseli sau abateri de la d isciplina. i ameninta, probabil pentru a mia oara n ultimul timp, ca o sa-i traga pe toti la raspundere. Parea ca Micutul a disparut, dar nimeni nu-l vazuse caznd si Lwe, cunoscndu-l bine, era nclinat sa creada ca nu se supusese ordinului de iesi re la atac. Era aici putin mai nainte, a spus Batrnul, pe un ton de aparare. Nu-mi pasa unde a fost nainte! Vreau sa stiu unde este acum! Nu ai nici un contro l asupra grupei tale, Feldwebel Beier? Numai asupra unora, a spus Batrnul. S-a uitat cu severitate n directia lui Porta. Nu si asupra altora. Dupa parerea mea, toata grupa voastra trebuie trasa la raspundere. Legionarul si-a ncovoiat umerii cu un aer blazat. Daca va amuza, a spus el si a plecat dezgustat. Ce-ai spus? a urlat Lwe n urma lui. ndraznesti sa vorbesti n felul asta cu un ofiter , tu, sobolan francez. Legionarul a arborat unul din zmbetele sale pline de superioritate. Va cer scuze, domnule, a spus cu supunere. Lwe s-a ntors spre mine: Ei? ai ceva de spus, Hassel? Ma gndeam ca o sa fiti multumit sa aflati ca am nca M.G.-ul cu mine, domnule. Pentru Dumnezeu! Locotenentul a ridicat un pumn strns de exasperare si s-a departat din nou ca o f urtuna. Restul noptii l-am petrecut ntr-un calm relativ, netulburati nici de inam

ic, nici de ofiteri. Spre dimineata, a aparut si Micutul. Se ndrepta spre noi flu iernd, nepasator ca un drumet dupa o plimbare n revarsat de ziua. Sub fiecare brat avea cte o cutie mare cu gem. Ne-am ridicat si l priveam cu gurile cascate. Cnd er a nca departe, a nceput sa strige spre noi. Ce v-ati grabit asa cu totii? Trebuia sa mai ntrziati putin. Mie mi-a mers... Am g asit 31 de dinti de aur! Era un sergent care avea toata dantura din materialul a sta... Trebuia sa fi fost acolo, era ceva de vazut! mpartim? a spus Porta, ochind plin de veselie cei doi saci umflati care atrnau de centura Micutului. Las-o moarta, a spus Micutul, ncheindu-si cu prudenta nasturii vestonului. Am avut timp numai pentru o cafea bauta la repezeala si putina pine cu gem nainte de sosirea unor noi ordine. Grupa a doua trebuia sa plece n recunoastere spre Nor d-Vest, n padurea de la Ceris. Regimentul vroia sa stie daca aceasta era sau nu n minile inamicului. Ca prin minune nu ploua. Soarele era sus deasupra noastra naint e ca noi sa fi mers nu mai mult de o ora si cred ca n acel moment as fi preferat rapaiala obisnuita a ploii. Hainele care ti se mbiba n spate cu sudoare sunt mai r ele dect cele udate de ploaie. Batrnul a adoptat o pozitie hotarta fata de noi, nea refuzat chiar si 5 minute pauza pna cnd am ajuns la obiectiv. Am intrat n padure si am nceput sa ne miscam cu grija, avnd armele pegatite pentru primul semnal de a larma. Deodata, departe din partea dreapta, se auzira sunete inconfundabile de a ctivitate umana. Batrnul a ridicat o mna. Ascultam, dar nu ne puteam da seama ce s e ntmpla. Am naintat n liniste si ne-am oprit uimiti de privelistea cu care ochii no stri se ntlneau. Am vazut ctiva oameni n uniforme de yankei lucrnd ocupati printre re zervoare de benzina si mormane de grenade. Patru camioane erau stationate avnd fi ecare atasata o remorca plina cu lazi cu munitii. Drace! a spus Porta. E un depozit de arme. Ce face? am suierat eu printre dinti. Asteptam sa vedem ce se ntmpla. Nici nu stim cti sunt de multi. Daca sunt numai astia sase, ar trebui sa-i atacam chiar acum, ne-a ndemnat Porta, saltndu-si mitraliera. Nu-mi pasa chiar daca sunt 66, a spus Micutul cu setea lui obisnuita de snge. Pune-l la loc! s-a repezit Legionarul, smucind bratul Micutului, care si cauta pi stolul. Unul dintre americani si parasi camarazii ndreptndu-se n directia noastra. Parea ca nu ne-a observat si era preocupat de copaci pentru un motiv care l interesa numai pe el. Alaturi de mine, am simtit ca Legionarul si ncordase muschii, gata pentru actiune. Omul n-a avut timp nici macar sa tipe nainte ca Legionarul, practicnd tal entul din anii petrecuti n Legiunea straina, sa-i fi pus un brat n jurul gtului si un cutit n spate. Cei cinci oameni care mai ramasesera erau ocupati sa ncarce reze rvoare de benzina pe una din remorci. Batrnul si-a ntors capul spre noi. Ne-am trt nc et nainte, miscndu-ne cu prudenta prin fata luminisului, punnd fiecare picior asa c um ne nvatase Legionarul. Unul din oameni a ntors capul n ultimul moment. Ceilalti au fost luati prin surprindere. Am sarit nainte ca panterele si i-am redus la tac ere nainte ca ei sa-si fi dat seama ce li se ntmpla. Era o arta pe care o cstigasem, din necesitate, n Rusia. Batrnul s-a uitat n jur si si-a ndreptat degetul spre o cladire lunga si joasa, din prefabricate. Ne-am trt pna la ea si cu multa grija ne-am uitat pe fereastra. naunt ru, oamenii sedeau la doua mese mari lundu-si micul dejun. Legionarul si Micutul au plecat n directii opuse sa se ocupe de ei. Noi am pregatit grenadele de mna. A urmat o serie de explozii. Oamenii asezati n jurul mesei zburau prin aer si apo i cadeau cu nasurile n cutiile de conserve. I-am vazut pe Micutul si pe Legionaru l, dnd buzna prin usa de la extremitatea ndepartata a baracii, cu un grup speriat de oameni iesiti din dus, nfasurati cu prosoape n jurul soldurilor. Erau urmariti de mitraliera Legionarului si la un semnal al Batrnului am tras n sus si ne-am fac ut intrarea prin fereastra. E n regula, opriti focul! E prea multa benzina n locul asta dupa gustul meu. Veniti aici sa luati gnsacul, a zbierat Micutul, care deschisese o alta usa si ga sise n spatele ei un dulap cu provizii. Haleala! a urlat Porta, pregatind o saritura asupra ei. Batrnul a ncercat sa ne opreasca, dar era prea trziu. Micutul deschisese deja prima

sticla de whisky; Porta si bagase deja baioneta n prima cutie de ananas. Lasati toate la locul lor! a mormait Batrnul. Fie-ti mila, a spus Gregor. N-am vazut atta mncare de cnd sunt eu. Grabindu-se sa s e alature celor doi rebeli, a scos un tipat de bucurie. Sampanie! ntr-adevar, era prea mult. Am naintat cu ceilalti si am smuls o sticla. Pe jos plu teau dopuri saltnd vesele pe o mare de sampanie. n timp ce noi beam, Porta si umple a febril o farfurie cu tot ce-i cadea n mna si era comestibil: carne conservata de vita, chiftele din carne, cartofi, rosii, sunca, oua, unt, brnza... De ce nu m-am nascut yankeu? Examina si nvrtea fericit mncarea cu o lingura de lemn . Batrnul a facut un gest de indignare, dar Micutul parea sa fie de aceeasi parere cu Porta. Gasise o tunica americana pe spatarul unui scaun si se chinuia sa intr e n ea, rupnd astfel toate cusaturile. Un dop de sampanie l-a lovit obraznic n ceaf a. Sunteti morti, sunteti morti! cnta Heide ametit de bautura si amintindu-si de zil ele tineretii. Chicotea prosteste n timp ce Micutul a azvrlit spre el o sticla goala. Aerul a fost ndata plin de rachete zburatoare din pluta. ncetati cu prostiile si veniti sa mncati! a urlat Porta ca sa acopere galagia. Era ca ntr-un minunat vis bahic. Numai printr-o minune mai era realitate. Ce pacat ca lipseste nebunul ala batrn, am murmurat eu gndindu-ma la Barcelona si m i turnam ncet sampanie n ureche n loc de gura. Va avertizez, a spus Batrnul cu toata seriozitatea. Neg orice fel de responsabili tate pentru acest desfru. Ati fost mpotriva mea pe fata, cu armele n mna. S-a clatin at si a ncercat sa pretinda ca nu a facut-o. Va avertizez, a repetat. Am consemna t totul n carnet. O rezolvam cu usurinta, a spus Porta. A apucat carnetul si l-a aruncat fara sa c lipeasca n ceainic. Ia un alt pahar cu sampanie, o sa-ti scoata din cap toate pro blemele. Micutul zmbea tuturor plin de fericire. Fata i stralucea de grasime si bunavointa. Adolf n-a oferit nimanui un ospat ca asta. Am sa scriu domnului Eisenhower si sa -l rog sa se alature gastii noastre. Orgia a continuat. Vrnd nevrnd a luat parte si Batrnul. Heide a descoperit un butoi as de coniac si am baut n felul nostru, flegmatic. Dupa asta ne-a apucat cheful d e joaca. Jocuri copilaresti, stupide, printre care si jocul de-a capra. M-am cat arat ntr-un pom pretnznd si fara ndoiala creznd ca eram o maimuta. Singurele nuci cocos pe care le-am descoperit au fost grenadele de mna, asa ca le aruncam pe jos , dupa bunul meu plac. Datorita unui miracol nimeni n-a fost omort. Micutul si Po rta au dat foc unui rezervor cu benzina si au nceput sa topaie nauntru si n afara f lacarilor, pna cnd Micutul s-a asezat n mijlocul vlvataii fiind aproape gata sa fie incinerat. Ne-am repezit asupra lui cu extinctorul pe care l-am folosit cu gener ozitate, asa ca pna la urma Micutul arata ca un urias om de zapada. Legionarul, i zolat n felul lui, amesteca solemn toate combinatiile posibile de bautura, rom si coniac si whisky, rachiu si vodca si crema de menta, iar Gregor latra ca un cine la luna, punnd piedica tuturor. Deodata, din dreptul pomilor, s-a auzit o voce foarte bine cunoscuta. De data asta ati depasit orice masura. Unde este Feldwebel Beier? Ne-am oprit din dezmat si am ramas muti cnd locotenentul Lwe a aparut ca un nor ne gru n ceata noastra, avnd restul companiei n spatele lui. Unde este, a repetat el, cu severitate. Dupa o lunga cautare l-am descoperit pe Batrn, cazut pe spate, sforaind ca un por c si cu o grenada n fiecare mna. A ncercat sa ne opreasca, am spus cu, cu un vag sentiment de loialitate fata de B atrn. Ne-am mpotrivit ne-am opus deschis, pe fata cu armele n mini. A consemnat totul n carnet, a adaugat Heide cu solicitudine. Carnetul este n ceainic. Gregor urla cu hohote de rs si a nceput din nou sa latre. Locotenentul Lwe mormaia. Si-a deschis gura si mormaia. Cuvintele nu-i erau suficiente. Sst! ne-a avertizat Batrnul, deschiznd n sfrsit ochii. O sa aduceti inamicul asupra noastra.

Poftiti un exceptional la Legiunea Straina, ne-a oferit Micutul. El ntindea un pahar continnd Dumnezeu stie ce amestecuri de bautura. Locotenentul l-a plesnit cu putere peste mna si lichidul i s-a varsat peste uniforma. Vezi ce ai facut? a spus Micutul, ncercnd cu o bucata murdara de patura sa stearga uniforma locotenentului. Se legana din cauza betiei si si-a ndepartat minile ca sa-si poata mentine echilib rul. Si ei si Lwe s-au prabusit, strnsi ntr-o mbratisare departe de a fi dragastoasa . Lwe, a fost primul care si-a reluat pozitia verticala. Micutul s-a ridicat cu g reutate pe unul din picioare, ncercnd sa puna greutatea lui imensa n pozitie dreapt a si Lwe i-a dat un sut cu piciorul facndu-l sa zboare doi metri. Are pantalonii sifonati, a observat Gregor, foarte solemn. In ce hal sunt... Mai degraba murdari, i-am replicat eu. Micutul s-a balabanit pe picioare, a cazut din nou peste locotenent si au dispar ut din nou n directia podelei ntr-o ncurcatura agitata de brate si picioare ncolacit e. Priviti! a spus Heide cu repros. Un ofiter degradndu-se n asa hal nct sa se ia la ba taie chiar cu oamenii lui. Mi-ar place sa aud ce-ar spune o Curte Martiala despr e acest lucru. n timp ce locotenentul si Micutul se rostogoleau pe jos, unul n bratele celuilalt, restul companiei, cu chiote de desfatare, s-a repezit la resturile pe care le l asasem noi n urma. Auzeam sunetul familiar si excitant al dopurilor de sampanie c are pocneau, auzeam sticlele care erau sparte, auzeam zanganitul cutitelor si fu rculitelor. Era clar, camarazii nostri nu voiau sa lipseasca de la ospat. Am vaz ut pe unul dintre ei mpuscnd un butoi cu rom si sorbind lichidul cu aceeasi repezi ciune cu care el se scurgea. O cutie cu rasol de vaca a zburat prin fereastra, u rmata de o sticla goala de vodca. Grupa a treia bombarda cu oua pe a patra. Am simtit aproape un sentiment de mila , privindu-l pe locotenentul Lwe stnd neajutorat n mijlocul nostru. Nu-i purtam ran chiuna pentru ca era turbat pe noi. Nu am nimic mpotriva dumneavoastra, domnule, am spus cu amabilitate. Stiu ca sunt eti furios pe noi. nteleg cum va simtiti. Privirea pe care mi-a ntors-o era una de ura curata. Am fost luat prin surprinder e, trebuie sa recunosc, dar totusi am persistat. Daca ati lua putina bautura, domnule, v-ati simti mai bine. Lwe si-a ridicat ambii pumni deasupra capului si a strigat: Vei fi spnzurat pentru asta! Toata banda asta blestemata va fi spnzurata! Gregor s-a repezit spre cel mai apropiat pom si agatndu-se de o craca si zvrlea pic ioarele n sus si n jos, trancanind ca o maimuta. Micutul a nceput sa-l bombardeze c u pietre si eu, fiind putin gelos, pentru ca fusesem primul care jucase rolul ma imutei, am facut un plonjon ca la rugby, ncercnd sa-l dau jos. Am cazut toti trei pe pamnt si am uitat pna si de existenta locotenentului Lwe. Porta a fost cel care a provocat sfrsitul, anihilnd explozia care plutea deasupra capetelor noastre. Sigur a lost Porta cel care conducea nebuneste un buldozer si a facut ca ntreaga baraca din prefabricate sa se prabuseasca. L-am auzit pe locotenentul Lwe care si scotea capul de sub darmaturi si am prins cu vintele pradare si hotie". L-am auzit pe Porta rgind ca un magar si declarnd ca este membru al armatei americane si e convins ca sunt nemti pe cmp. Dupa aceea am aju ns cu capul n cizma cuiva si nu am mai stiut nimic pna cnd am fost aruncat de o exp lozie care a zguduit pamntul si am descoperit ca ntrega tabara era n flacari. Consi dernd ca 99 la suta din Companie era aproape total inconstienta din cauza bauturi i, e fara ndoiala important de spus pentru instruirea armatei ca nici o viata nu a fost pierduta, nici un singur om ranit, n afara de ctiva ochi nvinetiti si ctiva d inti rupti, urmari inevitabile ale oricarei orgii de acest fel. N-a fost un chef rau, a spus Micutul, cnd ne ntorceam catre baza. O sa mai facem s i alta data!

CAPITOLUL OPT

n birourile Gestapoului de pe bulevardul Foch, comisarul Helmuth Bernhard proceda la interogatoriul jurnalistului Pierre Brossolette. Brossolette fusese prins pe o plaja din Normadia, ncercnd sa ajunga n Anglia, unde urma sa dezvaluie planurile pentru insurectia Parisului. Helmuth Bernhard era doar ultimul dintr-un sir lun g de anchetatori. Gestapoul cunostea deja intentia lui Brossolette de a ajunge n Anglia, nsa ceea ce vroiau sa afle era numele colaboratorilor lui si lucrau n acest scop cu toata br utalitatea obisnuita si plini de zel. Bernhard era mai subtil n metode dect predecesorii lui si, n orice caz, n momentul cn d Brossolette a ajuns n grija lui, era absolut vadit ca orice tortura fizica l-ar fi omort nainte de a le putea fi de folos. Deja i sfarmasera picioarele n multe locu ri, astfel ca acum putea numai sa se trasca pe jos, n chinuri, sprijinindu-se n mini si coate. Bernhard, observndu-l cu un ochi experimentat, a hotart ca era pregatit momentul pentru o forma mai rafinata de convingere. Aplicnd tratamentul cuvenit, omul nu va mai opune rezistenta. Din nefericire pentru Bernhard, Brosselette era si el constient ca era aproape d e sfrsitul resurselor sale fizice. ntr-un gest final de sfidare a reusit sa se aru nce de la fereastra unui etaj superior, ntr-un moment de neatentie a paznicilor. Caderea a fost ntrerupta la jumatatea drumului de un balcon de piatra. Paznicii s -au grabit sa puna mna pe el, dar n-au reusit dect sa-l vada sarind de pe balcon p e terenul din curte. Era mort nainte ca ei sa reuseasca sa-l captureze din nou. n noaptea aceea, opt ostatici au fost mpuscati ca masura de represalii. GENERALUL VON CHOLTITZ L VIZITEAZA PE HIMMLER Reichsfhrer-ul SS Heinrich Himmler se instalase mpreuna cu statul lui major ntr-un castel nu departe de Salzburg. Soldati SS, nalti si sobri, asigurau o garda calare zi si noapte n jurul perimetru lui. Erau din compania SS speciala a lui Himmler, Panzerii fanatici din Divizia Totenkopf singura divizie SS care purta pe guler capul de mort brodat cu matase. Divizia fusese nfiintata n urma cu 10 ani si n aceasta perioada patru ofiteri coman danti, caznd n dizgratia Reichsfhrer-ului, disparusera fara urme. Divizia T primea ordine direct din partea lui Himmler si trebuia sa se supuna nu mai lui. De aceea, Hitler i ura si nu avea ncredere n ei. Trei vehicule mari cu ofiteri de stat major stationau n fata intrarii n castel. Un general dintr-o divizie de infanterie urca ncet si greoi scarile, unde a fost as teptat si eliberat prompt de servieta de catre un Sturmbannfhrer. Regret acest lucru domnule, a spus ceremonios SS-istul. Ordine noi, stiti din 12 iulie... Chiar si maresalul Reichului trebuie sa se supuna! Poate vrei sa-mi iei si revolverul, a sugerat caustic qeneralul. Nu, puteti sa-l pastrati, domnule... Va rog sa ma urmati. Vizitatorul a fost condus n biroul somptuos al Reichsfiihrer-ului, unde cei doi s -au salutat conform reglementarii din 20 iulie. Generalul Dietrich von Choltitz, domnule, a anuntat Sturmbannfhrer-ul. A venit sa -si prezinte informarea. A, da. Himmler s-a ridicat de pe scaun, primindu-l cu o strngere de mna. Considera -te bine venit, generale. Sunt ncntat sa te cunosc. mi permiti sa te felicit pentru promovare? De la locotenent-colonel la general n trei ani! Nu e rau. Nu e rau de loc. Nici chiar ofiterii nostri SS nu avanseaza n acest ritm. Generalul von Choltitz a zmbit vag n semn de apreciere a laudei Reichsfhrer-ului. H immler l-a luat confidential de brat. Spune-mi, cum merg treburile la Paris? Reusesti sa-i tii n fru pe francezi? Ma descurc, a spus cu severitate von Choltitz. E o munca dificila, a ncuviintat Himmler pe un ton de ncurajare, apoi a aratat cu degetul spre crucea pe care von Choltitz o purta la gt. O amintire de la Rotterda m, am ghicit? O amintire de la Rotterdam... da. Himmler a rs. 18 mai 1940.

Aveti o memorie remarcabila, Reichsfhrer. Ai dreptate. Este necesara cnd ai un post ca al meu. Himmler s-a ndreptat spre birou, care era plin cu mormane de hrtii, pliante si cut ii pline de documente. Dupa cum vezi, nu sunt lipsit de excercitiu mintal. Munca se ngramadeste n fiecare zi. Se ntmpla acelasi lucru de cnd am nceput sa ma ocup de problemele care tin de I nterne. Suntem nconjurati de dusmani si tradatori! Dusmani si tradatori! Ce ai fa ce cu asta? I-a ntins un document, pe care von Choltitz l-a primit calm si l-a citit fara sa arate nici un fel de emotie. n numele poporului german, doamna Elfriede Scholtz, nascuta Remarque, este acuzata de urmatoarele: Ca a avut idei defetiste pe o perioada de luni de zile, cernd ndepartarea Fhrer-ulu i, declarnd ca soldatii nostri nu mai sunt dect hrana pentru tun, etc... Ca a facu t propaganda fanatica mpotriva celui de al Treilea Rreich. Persoana care a denunt at-o si care este de fapt fosta ei proprietareasa, adauga informatia ca doamna S choltz n-a crezut niciodata n victoria finala si a spus acest lucru n multe mprejur ari. Doamna Scholtz se spune ca a fost mult influentata de cartea fratelui ei, E rich Maria Remarque, Nimic nou pe frontul de Vest". Acest lucru trebuie considera t numai ca o circumstanta moderata, deoarece dupa propria declaratie a acuzatei nu si-a vazut fratele de treisprezece ani." Generalul von Choltitz a napoiat documentul, fara sa faca vreun comentariu. Himml er l-a aruncat furios pe birou. Moartea e o pedeapsa prea blnda pentru astfel de oameni! Cauta printre hrtii un alt exemplu pe care sa-l arate generalului, cnd privirea ia fost atrasa de un document marcat Strict secret, l-a luat si l-a parcurs ncruntn du-si sprncenele. Era o lista detaliata, un fel de inventar cu toate ceasurile, b ratarile, stilourile, ochelarii, inelele, cronometrele care fusesera colectate n lagarele de exterminare. Himmler si-a dres glasul, a mpaturit cu grija documentul n trei si l-a ascuns ntr-un sertar. Era o informare pe care nu dorea sa o arate l ui von Choltitz, indiferent de ct de rapida fusese avansarea lui. Generale, spuse Himmler cu gravitate, dupa cum ti s-a spus deja la Wolfsschanze, Fhrer-ul doreste ca Parisul sa fie ras de pe suprafata pamntului. Te-am chemat ai ci ca sa te ntreb de ce nu ai executat nca ordinul... Agentii mei mi spun ca viata s i urmeaza cursul normal la Paris, cu exceptia a doua mici episoade pot sa le spu n astfel? care pot fi lasate la usa asa-zisei Miscari de Rezistenta. Von Choltitz a ridicat din umeri aproape imperceptibil. Reichsfhrer, nu am nici arme si nici oameni suficienti. Tunurile grele nu au sosi t si nimeni nu stie unde sunt... Si n plus n-am primit nca unitatile noi care mi-a u fost promise. O sa ai tot ce ti trebuie, a spus Himmler cu maretie. Sunt pe cale sa reconstitui doua regimente narmate cu rachete. Thor si Gamma sunt pe cale sa soseasca si s-a dat deja ordin lui Model sa-ti trimita un regiment de tancuri Z.B.V., sunt extr aordinare, pot sa-ti garantez! Vor face tot ce vrei si vor merge oriunde doresti ... Ma bizui pe tine, Choltitz, suta la suta si sunt putini ofiteri carora le-as putea spune acest lucru. Sper sa te vad curnd n uniforma de Obergruppenfhrer! La masa, n seara aceea, von Choltitz s-a gasit plasat la dreapta lui Himmler: sup erba argintarie provenea de la Curtea Regala a Romniei, dar comparativ cu ea meni ul era spartan si fetele ofiterilor tradau clar ca se gndeau la acest lucru. Himm ler nsusi hotara care din oaspeti va primi o a doua portie de mncare. Un general d e cavalerie, gras, caruia i fusese permisa numai o portie anemica de mncare, fuses e auzit exprimndu-si regretele de a fi obligat sa renunte la placerea propriei sa le mese pentru onoarea nendoielnica, dar mai ales placerea ndoielnica de a fi invi tatul lui Himmler. Un maior si-a scos trabucul din buzunar si l tinea cu patima s ub nari, dar o privire taioasa din partea gazdei l-a determinat imediat sa-l pun a la loc. Himmler ura tutunul. Cafeaua (surogat) a fost servita n camera de alatu ri. Cte o ceasca pentru fiecare si numai privilegiatul avea dreptul si la un paha r de coniac. Dupa ce s-au sculat de la masa, Reichsfrer-ul a facut un semn ca dor este sa schimbe cteva cuvinte cu un general caruia i se daduse ordinul de a se oc upa de miscarea subversiva din Iugoslavia.

Oberfhrer Strauch, nteleg ca de curnd ai acordat o suspendare de pedeapsa unui grup de muncitori din rezistenta inamica. Si asta pentru a doua oara de cnd ai fost n umit n acest post. Este a doua slabiciune nejustificata din partea ta. Pot sa afl u si eu care-i explicatia?... Reichsfhrer, grupul la care va referiti era format din sase femei si doi baieti n vrsta de 12 ani. Dragul meu Strauch, m-ai lasat complet fara grai. Nu sunt femeile si baietii la fel de capabili sa execute acte de sabotaj la fel ca si barbatii? n special cnd st iu ca sunt obligati sa reuseasca. Trebuie sa scapi de aceasta sensibilitate! Nu-mi pasa cine sunt, barba ti, femei sau copii, calugarite sau preoti sau sugari daca ndraznesc sa ridice nu mai un deget mpotriva noastra, rasuceste-le gturile! Ma ntelegi? A urmat un moment de pauza. Cti prizonieri ai n Belgrad?, a ntrebat brusc Himmler. Nenorocitul de Strauch si privea vrfurile cizmelor. Doua mii noua sute, Reichsfrer. Esti informat gresit, a spus sec Himmler. S-ar parea ca stiu mai multe despre pr oblemele tale dect stii tu... Sunt exact 3218 prizonieri n Belgrad. Tribunalele ta le rezolva numai cincizeci de cazuri pe zi. Va trebui sa dublezi numarul, cel pu tin. Strauch a deschis gura sa protesteze, dar Himmler l-a ntrerupt. Daca ti lipsesc judecatorii, recruteaza mai multi. Ia-i cu forta de pe strada, da ca e necesar... Nu trebuie sa aiba nici o calificare, pentru Dumnezeu! Aminteste -ti, dragul meu Strauch, ca e necesara o anumita asprime, daca vrem sa cstigam ac est razboi. Si l vom cstiga, fara ndoiala. Chiar si existenta noastra este n joc. Al iatii nu vor avea de ce sa fie iertatori si nu fac nici un secret din acest lucr u. Sa-ti amintesti aceste vorbe, n viitor, cnd o sa fii tentat sa fii sentimental cu femeile si copiii. Cnd mai trziu Himmler si von Choltitz s-au ntors n sala vasta de conferinte, un ofit er de serviciu s-a prezentat cu o harta mare a Parisului pe care a ntins-o pe mas a. Cei doi oameni s-au aplecat asupra ei. Dupa parerea expertilor mei, a spus Himmler, orasul ntreg ar putea fi paralizat p rin distrugerea podurilor. Am reusit sa punem mna pe un raport vechi n care sunt i ndicate niste depozite de armament care, din comoditate, au fost uitate. Am desc operit unul sau doua dintre ele si sigur ca vor avea importanta, dar pentru ncepu t trebuie sa facem tot ce este esential ca sa distrugem miscarea de rezistenta.. . Esential, ai auzit? Dupa evrei, poporul francez este cel mai mare inamic al no stru. Si a fost asa de secole. Himmler si-a schimbat pozitia si stnd drept lnga masa, l privea pe von Choltitz. Noi stim ca n Paris sunt doua organizatii ale Rezistentei. Una comunista, condusa de un visator care se mpopotoneaza cu uniforma si panglici pentru care nu are ni ci un drept. Oamenii mei s-au ciocnit cu el de cteva ori. Apropo, comunistii sunt mult mai periculosi dect ceilalti din Rezistenta. Cealalta organizatie e sub com anda unui grup de intelectuali care pretind ca lucreaza pentru De Gaulle. Scopul nostru este sa instigam aceste doua grupe una mpotriva celeilalte, sa-i lasam sa se distruga si sa scapam de grija de a o face noi. M-ai nteles? Desigur... Bine... De fapt, comunistii sunt deja la jumatate de drum. Ei nu pot suporta int electualii si nu va trece mult timp ca sa se hotarasca sa faca treaba asta n locu l nostru. O sa-i folosim atta timp ct ne sunt necesari, apoi i lichidam. Ce unitati o sa am la dispozitie? a ntrebat cam nepoliticos von Choltitz. Himmler l-a privit lung. A, da... unitatile tale... O sa-ti dau Divizia a 19-a SS de Tancuri, Letland" si Divizia a 20-a SS de Tancuri, Estland". Pentru moment, ambele se afla n Danemarca. n afara de acestea, o sa mai dispui de doua regimente de Feldgendarmerie din Pol onia si Divizia a 35-a SS de Polizei-Grenadier. Expertii mei au calculat ca ti-a r fi necesare aproximativ douasprezece zile sa minezi orasul. Pentru munca asta, o sa-ti dau ingineri nin Divizia a 912-a de Geniu si 27-a Panzer Z.B.V." Cum ti se pare? Foarte bine, Reichsfhrer... Cu conditia ca ei sa soseasca. Daca nu, regret, dar s

arcina mea va fi imposibila. Generale von Choltitz nu-mi vorbi despre lucruri imposibile. De doua ori n acest razboi ai facut lucruri imposibile, la Rotterdam si la Sevastopol. Ce-ai facut o data, nainte, poti sa mai faci. Aminteste-ti ca ma bizui pe tine suta la suta. Von Choltitz s-a ntors dezgustat si a nghitit discret un sedativ. Faptele lui glor ioase anterioare i atrnau de gt ca pietrele de moara. Prevedea ca ori de cte ori vor avea nevoie de un om", el va fi acela, pe principiul ca a fost odata un vrajitor si ca daca facuse odata minuni, va putea sa le repete ori de cte ori va fi nevoi e. n mai 1940, locotenent-colonelul von Choltitz primise comanda celui de-al treilea batalion din Regimentul 16 Infanterie, n spatele tarmului neted al Olandei. Prel uase comanda unor unitati de lupta din Divizia Luftland" si ncepuse lupta n regiune a Wodhaven-Rotterdam. Drumurile si podurile feroviare care faceau legatura cu Ro tterdam au fost luate imediat, desi pretul a fost foarte mare: pentru fiecare me tru cstigat s-a varsat un ru de snge. Saizeci si sapte la suta din ofiteri au fost pierduti. Dupa cinci zile de lupte grele, cnd s-a ajuns la final, saptezeci si ci nci la suta din divizie cazuse. Olandezii au avut probabil pierderi similare sau chiar mai mari, dar generalul Lehmann a refuzat cu ncapatnare sa capituleze. I-au fost acordate trei zile pentru o capitulare neconditionata si la capatul acestu i interval de timp, cnd nu s-a primit raspuns la mesaj, von Choltitz a stiut ca s ingura cale ramasa deschisa era bombardarea Rotterdamului. Doua mii patru sute de bombe si bombe incendiare au fost lansate asupra orasului . Treizeci de mii de civili si-au pierdut viata. Cnd bombardamentul s-a terminat, era exact ora 15.05, n afara ruinelor care continuau sa arda, resturile armatei olandeze veneau alergnd cu baionetele pregatite, ca sa se razbune pe dusmanul car e le distrusese orasul. A fost o rezistenta si glorioasa si neasteptata; o izbuc nire subita de eroism salbatic nu numai din partea unui om, ci a sute de oameni. Nemtii au fost luati prin surprindere. Un tnar locotenent olandez, ranit mortal, a reusit sa nimiceasca un grup ntreg n lupta, nainte ca el nsusi sa se fi prabusit s i sa fi murit. Un baietandru recrut, de aproximativ optsprezece ani alerga cu un aruncator de flacari si a creat panica mare ntre soldatii cu o experienta de cel putin zece ori mai mare dect a lui. Din strazile pline de mine au aparut cteva tancuri olandeze care avansau pline de maretie. Armata germana a fost cuprinsa de panica. Oamenii sovaiau si se retrag eau si atunci a fost momentul cnd locotenent-colonelul von Choltitz, cu toate ca pierduse n lupta toti ofiterii si jumatate din soldati, a fost vazut aruncndu-se n mijlocul haosului, holart sa redea trupelor curajul care ncepuse sa se ofileasca. Oameni gata de fuga erau mpinsi napoi n lupta. Altii si recapatau ncrederea doar la v ederea unui ofiter. Cu propriile lui mini, von Choltitz a ajutat la instalarea un ei mitraliere si a ramas acolo pna cnd a vazut ca este corect mnuita, alergnd apoi s a dea ajutor n alt punct de lupta. A naintat metru cu metru tragndu-si oamenii cu e l. A fost vazut distrugnd un cuib inamic de mitraliere cu o ploaie de grenade si att timp ct el era acolo, oamenii se dovedeau incapabili sa se retraga sau sa fuga . Exact la doua ore dupa sfrsitul bombardamentului, generalul Lehmann a capitulat pe ntru a evita mai departe o pierdere excesiva de vieti omenesti". La ora 17 s-a d ifuzat prin radio ordinul de ncetare a focului si chiar n acel moment colonelul Sc haroo s-a prezentat locotenent-colonelului von Choltitz la cartierul general tem porar din Willemsbrucke. Von Choltitz a fost glacial si distant. Cnd, dupa cinci minute de conversatie, colonelul Scharoo i-a ntins mna, neamtul a refuzat sa dea mn a cu el, n opinia sa, un ofiter care a capitulat nu mai merita sa fie tratat ca u n ofiter. n fruntea trupelor sale triumfatoare, von Choltitz a intrat n Rotterdam si a primi t din partea orasului capitularea neconditionata. A fost primul guvernator germa n al Rotterdamului si s-a purtat ca un conducator foarte sever. La 18 mai 1940, a primit Crucea de Fier din minile Fhrer-ului, personal. Alte misiuni urgente l asteptau pe acest ofiter entuziast si le-a acceptat pe toa te, n felul lui rece si imperturbabil. Pe linia frontului Diviziei a 2-a de Infan terie, vechiul lui regiment din Oldenburg a pregatit atacul asupra Crimeei si nu a putut fi oprit dect de tunurile formidabile de la Sevastopol. Cuceritorului Ro

tterdamului i se dadusera acum mijloace sa devina cuceritorul Se-vastopolului mo rtierul de 60 cm Thor, care cntarea peste 120 tone; Gamma, de 43 cm, cntarind 140 tone si o baterie completa de 80 cm, fiecare tun avnd 55 tone. Chiar nainte de a nc epe lupta, Hitler mutase unul din steagurile mici si rosii pe harta din biroul s au, vrnd sa demonstreze ntregii lumi ca von Choltitz aproape cucerise ceea ce era cunoscuta atunci drept cea mai puternica fortareata din lume. Von Choltitz a cuc erit-o la momentul potrivit. Att orasul ct si fortareata au cazut dupa un bombarda ment care n mod sigur nu avea egal n istoria razboaielor. Von Choltitz a primit multumirile Fhrer-ului si radioul german i-a trmbitat numele zi si noapte ca sa fie auzit de concetatenii lui, desigur plini de recunostinta . Himmler i-a oferit un post important n SS, dar von Choltitz era prusac si a pre ferat Armata. Himmler si-a ascuns mnia n spatele unui zmbet fermecator de regret si von Choltitz a tsnit ca o cometa, depasindu-l chiar pe Rommel, n cautarea gloriei . Himmler a ntors spatele att hartii Parisului ct si musafirului sau, generalul von C holtitz. Spre deosebire de vizitatorul lui, el nu era narmat, dar nu avea temeri ca generalul ar nnebuni subit si ar atenta asupra vietii lui. Himmler a desfacut o sticla de coniac si statea calm, cu paharul sub nari, savurn d buchetul licorii. Hrtiile care aprobau promovarea generalului la gradul de Obergruppenfhrer n cadrul SS se aflau deja nchise ntr-un sertar al biroului sau. Aceasta trebuia sa fie reco mpensa lui dupa anihilarea totala a Parisului si de data asta nu mai putea sa re fuze elegant, prefernd Armata. Von Choltitz, a spus Himmler, ntorcndu-se ncet spre el, sper ca nu ai ndoieli asupra victoriei noastre finale? Te asigur ca, n acest caz, ele sunt prost motivate. Av em nevoie de nca doi ani. Sa ne agatam de aceasta lungime de timp ti dai seama la fel ca si mine ca suntem capabili de asta ti jur ca victoria va fi a noastra... A cest ultim efort al Aliatilor, aceasta invazie din Normandia este ultima zvcnire a unui muribund. Crede-ma, Choltitz, ei vor fi obligati sa scarpine fundul butoi ului ca sa le iasa smecheria asta veche. Trebuie sa rezistam si pur si simplu nu le va ramne dect retragerea. Si-au epuizat toate resursele, mizeaza totul pe sper anta ca noi vom ceda desigur ca nu vom face acest lucru. Dar n acest timp, genera le, ct noi vom ramne pe pozitii, trebuie sa fim duri, trebuie sa fim brutali. Treb uie sa fim inumani, daca e necesar... distrugerea Parisului va fi dovada puterii noastre si o lovitura psihologica, din care inamicul nu-si va reveni niciodata. .. Ma urmaresti? Generalul von Choltitz a respirat adnc nainte de a raspunde. Reichsfhrer, permiteti-mi sa accentuez ca Parisul nu este Rotterdam... Parisul nu este Sevastopol. Daca l distrugem va fi o revolta mondiala si Dumnezeu sa fie cu noi daca pierdem razboiul! Un zmbet ntunecat de placere a aparut pe fata lui Himmler. Nero cnta la scripca n timp ce Roma ardea. Si lumea nca mai vorbeste despre acest l ucru. ntr-o zi, dragul meu general, lumea va vorbi despre noi doi. Si dupa o mie de ani vor mai vorbi nca despre noi. O sa fim mai ceva dect Cezar si dect Atila al hunilor! Si daca, cu totul contrar asteptarilor mele, vom pierde batalia cel put in o s-o pierdem ntr-o aureola de glorie. Si-a dat capul pe spate si a scos un ho hot de rs, o rabufnire plina de ncntare. Vor tremura oamenii n pantofi numai la auzu l numelor noastre! Himmler si Cholittz! Vor plnge copiii, vor tipa femeile si cei mai puternici oameni vor pali! Vocea lui Himmler urla nainte, pregatind minunile de vitejie care vor uimi poster itatea. Von Choltitz a luat un alt calmant si l-a ntrerupt pe Himmler, riscnd o ad monestare: Ce se va ntmpla daca diviziile blindate ale lui Patton vor ajunge la Paris nainte c a eu sa am o sansa de distrugere a orasului? A! te gndestj la familia ta? Mi-am dat seama ca ceva te framnta! Himmler a ntins co rdial mna si a strns cu putere cotul lui von Choltitz. Nu trebuie sa te temi pentr u siguranta familiei, garantez eu personal pentru ea. Tine legatura cu Model si Hausser. Nu te necaji pentru von Rundstedt. Nu mai e dect o femeie batrna". n ce-l p riveste pe Speidel, el e deja cu un picior n Gemersheim. Gemersheim? Generalul Speidel?

Von Choltitz si-a miscat capul cu mirare si Himmler i-a raspuns cu un zmbet plin de taina. Agentii mei sunt la curent, te asigur... O sa lovim cnd totul va fi pregatit cum se cuvine. Dar Speidel! Himmler a zmbit afectat. Von Chohitz a scos distant o tigara si a aprins-o, fumul nesuferit plutea n rotocoale spre fata lui Himmler. Va puteti bizui pe mine, a spus von Chohitz. Distrugerea Parisului va fi ndeplini ta imediat ce voi avea trupele si armamentul care mi-au fost promise, dar pentru moment nu am oameni nici chiar sa apar Hotelul Meurice... Mi s-a spus ca as put ea avea un regiment de tancuri grele. Din pacate ei nu mai au tancuri nici sa as igure o companie. Numarul lor exact este de sapte Panzer, toate ntr-o stare jalni ca si total nepotrivite pentru o lupta mpotriva ctorva Tigers. n afara de asta, sto cul nostru de munitii ajunge numai pentru douazeci de minute de lupta. Echipajel e tancurilor se plimba acum la tara cu pusca pe umar. Nu doresc sa sfrsesc la Gem ersheim sau sa fiu spnzurat la Pltenzee ca un criminal de rnd, ntelegeti, Reichsfhrer , dar daca nu primesc trupele necesare si armamentul, nu garantez ca voi fi capa bil sa ndeplinesc ordinele n conditii mai mult dect satisfacatoare. Himmler a aprobat cu gravitate, tinnd o mna n dreptul gurii pentru a se apara de fu mul tigarii. O sa ai tot ce-ti trebuie, a spus el. Acum, hai sa ne ntoarcem la harta si sa ved em n amanunt ce urmeaza sa fie distrus. Pretutindeni n cel de-al treilea Reich sunau telefoanele. n Jutlanda, unde era sta tionata Divizia a 9-a SS de Panzergrenadier, numita Letland", se ordonase regrupa rea lor. Sute de vehicule paraseau cantonamentul de la Boris. La Flensborg si la Neumunster au fost grupate sase sute de transportoare blindate de categorii dif erite. Inginerii munceau toata noaptea pentru stabilirea itinerariilor. Nu fuses e nca dat semnalul de plecare pentru diviziile blindate si rezultatul era o ncurca tura monstruoasa de circulatie; Jutlanda devenise dintr-o tabara militara enorma , un carambolaj urias. n mijlocul haosului, Divizia a 20-a SS de Panzergrenadier, Estland", careia i se ordonase directia Jutlanda, a primit contraordine de ntoarc ere napoi. Obergruppenfhrer Wengler a dat o reprezentatie imitnd remarcabil de bine pe cineva cu o criza de epilepsie. Oamenii lui i urmareau admirativ scamatoriile si asteptau cu anticipatie njuraturile care cu siguranta trebuiau sa urmeze. Care e cretinul cu fundul afara care a gndit ca asa ceva e posibil? Cum dracu se poate presupune ca as putea ntoarce pe drumurile astea asa de nenorocite! Nu stiu cum, da' stiu cine, a raspuns ofiterul de legatura, stnd amuzat pe motoci cleta, cu picaturi de ploaie prelinse pe mantaua lui neagra, cretinul tau cu fun dul afara nu e altul dect Reichsfhrer-ul n persoana. Wengler a scuipat si a njurat si iarasi a scuipat, n timp ce ofiterul de legatura se ntorcea uruind pe un drum noroios, ntr-un dus de stropi negri. Bine! Ordin catre toti ofiterii comandanti: conduceti napoi n directia Neumunster. Destinatia exacta nu este nca cunoscuta. Si sa nu dea dracul sa aveti nevoie de toata ziua pentru asta. Ofiterii s-au raspndit n toate directiile strignd ordinul. Wengler supraveghea morocanos felul n care acesta era executat. Era unul dintre c ei mai severi comandanti ai diviziilor blindate si avea putina rabdare n orice si tuatie care nu-l situa direct n prima linie de lupta. Chiar n timpul cnd el suprave ghea executarea ordinului, imaginea coloanei s-a dezinteyrat, cu o viteza uluito are, ntr-o stare de confuzie dementiala. Vehiculele intrau orbeste unele n altele, n santuri, n pomi, n garduri. Peste tot se tipa si njura. Cineva rostise cuvntul sab taj" si ideea s-a fixat puternic n capetele majoritatii oamenilor ca un fapt dove dit. ncet, foarte ncet si foarte nesigur, coloana imensa se legana nainte, spre sud. Pri mele vehicule ajunsera la ncrucisarea drumurilor Handerslev-Tender, cnd situatia s -a nrautatit irecuperabil. Un Oberstabszahlmeister inocent s-a apropiat cu coloana lui de munitii destinate bateriilor grele de coasta. Vehicului lui mic abia a scapat de o coliziune fron tala cu un tanc. Masina a trecut cu abilitate n afara drumului, dar tancul a intr at n tancul vecin. A fost un zgomot oribil de frecare de senile, si ambele tancur

i s-au oprit trepidnd. Strigatele de sabotaj" care nu disparusera complet niciodat a, au fost reluate si au atins apogeul, nct nenorocitul de Oberstabszahlmeister a fost tras din masina, tintuit de un pom si mpuscat pe loc. Era aproape sigur ca n enorocitul gresise drumul, dar daca a fost asa si-a platit scump eroarea. Coloan a cu munitii nu a mai ajuns la bateriile de coasta. Au fost trimise n schimb divi ziei de infanterie care era tinuta n rezerva la Fiona si cteva saptamni mai trziu a fost o consternare imensa cnd s-a descoperit ca proiectilele de 21 cm nu pot fi p otrivite n nici un fel tunurilor de cmp de 10.5 cm. Si invers, bateriile de artile rie de pe falezele de coasta s-au amuzat teribil cnd tunurile de 21 cm au nceput s a scoata bombe de 10.5 cm. Sabotaj! urla un ofiter de stat major. Iarasi blestematii astia din Rezistenta! tipa un colonel, n pragul apoplexiei. Pentru formalitate, ctiva ostatici nenorociti au fost executati. Cineva trebuia sa plateasca incompetenta unor ofiteri. Era n zori cnd primele vehicule, care conduceau coloana Diviziei a 20-a blindate, au intrat n Neumunster. Abia atunci au aflat ca destinatia lor era Parisul si ca erau asteptati de urgenta. A fost o surpriza sa ajunga la Neumunster si sa desco pere ca singura posibilitate de transport care i astepta era o duzina de vagoane franceze de marfa din timpul venerabil al culegerii strugurilor. Drumurile erau blocate pe distanta de kilometri de Divizia a 19-a de Tancuri, aflata si ea n dru m spre Neumunster. Iar Divizia a 233-a venea acum n forta dinspre Est. Fiecare dr um al Jutlandei era nfundat pna la refuz cu tancuri si soldati si masini blindate. Totul era legat de Neumunster; totul era necesar la Paris si numai o duzina de vagoane franceze de marfa ca sa-i ia. Sabotaj! au urlat cei trimisi de Reichsfhrer sa ndeplineasca misiunea. Au fost executati mai multi ostatici. Oficialii responsabili cu conducerea garii din Neumunster au fost executati. Doua divizii de blindate, 14.000 de vehicule si efectivul lor complet au pornit din Jutlanda cu douasprezece marfare franceze .

CAPITOLUL NOUA De trei saptamni, un baiat de doisprezece ani, condamnat la moarte, era retinut n n chisoarea de la Fresnes n asteptarea executiei. Crima pentru care fusese nchis put ea fi considerata nu mai mult dect un act de entuziasm copilaresc. Dar putea fi s i un act de rezistenta mpotriva dusmanului. Fireste ca nemtii au preferat sa crea da n cea de a doua posibilitate. Baiatul furase un revolver de la un soldat germa n la coltul Bulevardului Saint-Michael cu Place de la Sorbonne si pentru acest l ucru trebuia sa moara. Mama, nnebunita, ncercase tot ce era posibil ca sa fie anulata sentinta si n final ajunsese n audienta la cea mai mare autoritate: generalul von Choltitz. Seful sau de cabinet, pe nume Schwanz, i-a expus cazul. Nu a obtinut un succes mai mare d ect s-ar fi asteptat. De ce vii la mine cu aceste banalitati?! a strigat, cuceritorul Rotterdamului si al Sevastopolului, aruncnd suparat documentele peste birou. Sun retele speciale pentru acest gen de probleme: foloseste-le! Daca baiatul a fost condamnat la moa rte, probabil ca a existat o foarte buna motivare. Si oricum, am probleme de dep arte mai presante pe care trebuie sa le rezolv. Ia-le napoi si nu-mi irosi timpul . Nu mai era nimeni la cine femeia ar fi putut cere ajutor si n ziua urmatoare un c opil de doisprezece ani a murit n fata unui pluton de executie, la Vincennes. De ce ar fi fost impresionat un om de talia generalului von Choltitz de soarta unui copil? Nu era acesta drumul spre glorie sau celebritate. Posteritatea nu-si va aminti de un general care a gratiat un copil de la pedeapsa capitala. n schimb, t ine minte un general care a distrus unul dintre cele mai frumoase orase ale lumi i...

AR PUTEA FI SALVAT PARISUL? Generalul von Choltitz s-a ntors la Paris. Orasul era sobru si mohort; sub calmul aparent de viata linistita, o amenintare ascunsa plutea n aer. Numarul dezertaril or din armata germana atinsese proportii catastrofale. Ca atare, numarul represa liilor sporise. ntr-o singura seara peste patruzeci de oameni suspectati de activ itate pentru Rezistenta au fost dusi n fata plutonului de executie. Primii care a u murit au fost comunistii. ntr-o dimineata, n zori, doi ofiteri din prima linie a frontului s-au prezentat lu i von Choltitz. Unul era general-maior, purta un bandaj pe unul din ochi si unif orma neagra a trupelor de tancuri; celalalt era un tnar capitan din trupele de ge niu, expert n plasarea minelor. ndata dupa ce au intrat n biroul generalului, pe us a a fost agatata o inscriptie usor vizibila: Intrarea strict interzisa." n spatele usii se decidea viitorul Parisului. n acelasi timp cu aceasta conferinta foarte secreta, o alta, chiar mai secreta, a vea loc ntr-un apartament din Bulevardul Victor Hugo, ntre un anume Hauptmann Baue r, un ofiter n serviciu! amiralului Canaris, si un diplomat care folosea pseudoni mul "Farin". Hauptmann Bauer relata cu seriozitate diplomatului evenimentele, as a cum le vazuse el si diplomatul asculta la fel de serios. Domnule Farin, a declarat ofiterul, vorbind soptit si foarte repede, tot orasul asta e pe cale sa devina scrum si fum. Totul se va prabusi n ruine daca nu se ntmpl a ceva neasteptat care sa previna evenimentele. Este absolut necesar sa va ducet i sa-l vedeti pe von Choltitz nainte de a fi prea trziu. Diplomatul si-a sters de pe frunte cteva perle discrete de transpirate, iar nainte de a raspunde a dat pe gt doua pahare de coniac. Cine este acest general von Choltitz? De unde a venit? De ce nu am auzit nicioda ta despre el? Ati auzit de el probabil ca nu va amintiti numele. Ati auzit de Rotrerdam, banui esc? Ati auzit de Sevastopol? Ei a dat din cap cu severitate Hauptmann Bauer ace sta este generalul von Choltitz! Vrei sa spui... Vreau sa spun ca acest om si-a dat doctoratul n arta distrugerii. Pentru care alt motiv presupuneti ca l-au ales pentru aceasta munca? Apartine aceleiasi scoli c a si maresalul Model: supunere oarba indiferent de mpreiurari. Da-i un topor si s pune-i sa-si taie mna dreapta si o s-o faca, cu conditia ca rangul tau sa fie mai mare dect al lui. Diplomatul si-a dres vocea nainte de a raspunde. Ce-au avut de spus despre acest lucru n Bendlerstrasse? Nimic, n general. Atunci de ce... De ce suntem noi... de ce sunteti... Ochii lui Hauptmann scnteiau sub ochelarii fumurii. Singurul motiv pentru care ei nu vorbesc este ca acei putini care au mai ramas s unt ngrozitor de speriati ca sa mai deschida gura! Ceilalti s-au... dus. S-au dus? Unde? n acelasi loc unde o sa merg si eu si dumneavoastra daca nu suntem prevazatori, l a Pltenzee. Diplomatul a ramas cu gura cascata. Spnzurati? a spus el ragusit. Binenteles, spnzurati! Acum ascultati-ma, domnule Farin, si spuneti-mi ce parere a veti n legatura cu acest fapt: un nou regiment de tancuri a sosit la Paris. Sunt stationati n baracile Printului Eugen, din afara Versailles-ului. Ofiterul comand ant este caracteristic pentru tipul de om cu care trebuie sa tratam: un generalmaior, de doua ori retrogradat, comandnd cel mai teribil grup de tancuri din lume . Si nu fac aceasta afirmatie cu usurinta. Va pot spune ca daca un singur cuvnt a r ajunge la urechile celor de la Berlin, n sensul ca ei au fost implicati, amiral ul Canaris ar dispare asa de repede ca nu o sa puteti vedea nici macar norul de praf. Deci ce sugerezi? a ntrebat diplomatul cu nervozitate. Ce as putea face? Si oricu m, de ce au fost adusi aici? Bauer a ridicat din umeri.

Poate fi ceva mai distructiv dect un tanc? n special un tanc din Divizia a 27-a Z. B.V.... Dati-mi voie sa va spun ceva despre ei. Regimentul este format din sase batalioane sub comanda generalului-maior Mercedes. El nsusi, dupa cum v-am mai sp us, a fost degradat de doua ori n timpul carierei lui militare. Oamenii aflati su b comanda lui au facut puscarie, o data sau de cteva ori n timpul armatei. Viol, tl harie, omoruri, perversitati sexuale numiti orice alta porcarie, ei au facut-o.. . Ei sunt, exprimndu-ma moderat, o banda de brute total nedisciplinate... Va imag inati ce s-ar ntmpla daca vor fi lasati liberi pe stazile Parisului? Da. Un toptan de masacre. Da. Farin s-a dus spre fereastra cu un alt pahar cu coniac n mna. A stat un timp privi nd tacut jos n strada. O baie de snge, a spus n sfrsit. Ai dreptate, desigur, trebuie facut ceva ca sa pre venim masacrul. Ma bucur ca aveti aceeasi parere. Ce-ar fi Farin a ezitat ce-ar fi daca am ridica baricade? Priveste acolo, Hauptm ann Bauer. I-a aratat, privind pe fereastra, un sergent de politie care patrula pe strada. Apararea Parisului de ce nu? Politia ajutata de oameni din Rezistenta... Sunt sigur ca s-ar putea, domnule Farin. Dar n acelasi timp ma tem ca ne vom ndrep ta direct n minile lui Hitler. Se ntmpla sa stiu ca un batalion din Brigada Dirlewan ger, chiar n acest moment, se ndreapta spre Paris. Fiecare om al acestei forte est e un criminal caruia i s-a suspendat pedeapsa suspendare nu pentru ca li s-a con siderat cazul ntr-o noua lumina, dar pentru ca Fhrer-ul a hotart brusc ca si crimin alii ar putea fi folositori. Detin informatii ca au fost trimisi special ca sa p rovoace actiuni de tipul celor pe care le-ati mentionat. Bauer si-a clatinat cap ul cu regret. Politia si Rezistenta... Este o idee ispititoare, dar ct timp vor p utea tine piept puterii germane? Si ct de mare ar fi rezistenta pe care ei ar put ea sa o opuna? Insuficienta, ma tem. Insuficienta. Atunci ce propui, Hauptmann? Dupa parerea mea, ne-au ramas deschise numai doua cai de actiune. O cale este sa ntrziem ct mai mult oamenii si vehiculele pe care le asteapta von Choltitz; cealal ta este sa obtinem naintarea diviziilor blindate americane spre Paris ct mai reped e posibil. Farin chibzuia asupra posibilitatilor de a pune n practica aceste deziderate. Acum as fi vrut sa fiu la Londra! Va cred, a fost de acord Bauer, zmbind usor. Parisul de azi nu e cel mai conforta bil loc de pe pamnt, nu este asa? Nici Germania nu e un pat de trandafiri. Amiral ul si-a ars deja toate hrtiile. Stiti cine a fost numit Oberbefehlshaber pentru V est? Generalfeldmarschall Walter Model. Nimeni altul. E omul care poate sa adulm ece tradarea de la sute de kilometri distanta, cred ca nici macar Hitler nu este prea subtil pentru amicul nostru. Omul este o bruta necivilizata, spuse Farin, foarte convingator. Ai auzit povest ea despre sampania lui von Rundstedt? Spionii lui Model au descoperit ca el avea n camera 60 de lazi cu aceasta bautura. Cinci minute mai trziu cinci minute, tine minte! toata cantitatea a fost varsata. Ce risipa! Si ct de inutila! Se spune ca doarme avnd sub perna o editie de lux a volumului Mein Kampf. Sunt co nvins de asta. El si von Choltitz nu mai sunt oameni, sunt roboti militari. Cei doi conspiratori au mai stat un timp de vorba, dupa care diplomatul si-a ter minat coniacul, si-a luat haina si servieta, aratndu-se ceva mai hotart. Sa vedem ce se poate face. Parisul trebuie salvat cu orice pret. Am sa ma prezin t lui von Choititz n persoana si sa vad ce sanse avem cu el. Ne-ar fi de ajutor d aca am gasi ceva mpotriva lui o vina ceva ce ar putea interesa pe prietenul Model . Ma ndoiesc de asa ceva. Omul este un model de perfectiune. Totusi va doresc mult succes. O sa tinem legatura prin reteaua obisnuita presupunnd ca voi mai fi n viat a ca sa fac asta. Sunt convins ca vei fi. Farin s-a oprit un timp, ascultnd n dreptul usii nainte de a o deschide.

Cred ca e mai bine sa ne despartim. Si pietrele caldarmului au ochi n zilele astea ... La revedere, Hauptmann. La revedere!

CAPITOLUL ZECE Normandia devenise un al doilea Stalingrad. Cincizeci de mii de oameni au fost l uati prizonieri; patruzeci de mii si-au pierdut viata. Regimentul 27 Panzer a fo st redus la o cincime din capacitatea lui initiala si cincimea ramasa a fost tri misa la Paris pentru motive care nca nu fusesera divulgate. Cu o satisfactie sadica, pe care nu-si dadea osteneala sa o ascunda, Generalfeld marschall von Rundstedt a raportat ca 1 800 000 de militari ai fortelor Aliate a u debarcat n Normandia; si ca n fata acestor 1 800 000 erau prinsi ca ntr-o capcana 200 000 de militari germani. Nici o divizie blindata nu avea mai mult de 10 tan curi; multe aveau numai cinci; unele chiar mai putin. Situatia era disperata, ti nuse sa sublinieze von Rundstedt n fata colegilor lui. Situatia continua sa se de terioreze cu fiecare zi si n final chiar si batrnul Rundstedt si pierduse rabdarea. Ce cstigati sunndu-ma de patruzeci de ori pe zi? urla el la telefon. Nu pot sa va spun ce sa faceti! Nu pot sa va scot trupe din joben. Singura conduita nteleapta este sa capitulati, am spus-o de nenumarate ori, dar cretinii de la Berlin nu vo r sa auda asa ceva. Toata banda asta blestemata ar trebui sa fie nchisa. V-am spu s ca suntem condusi de debili mintali n ultimul grad! A trntit receptorul n furca. Telefonul a alunecat si s-a facut tandari pe jos. Von Rundstedt a scos un sunet de indignare, si-a smuls haina si a parasit biroul ca o furtuna. Pe haina sa nu se afla prinsa nici o medalie nu se deosebea de aceea a unui sold at obisnuit desi era cel mai decorat om din ntreaga Germanie. Trebuie spus ca Generalfeldmarschall von Rundstedt nu-si purta decoratiile primi te, cu exceptia unor mprejurari speciale, de protocol, cnd i se ordona sa faca ace st lucru. nainte de a parasi biroul si puse casca de otel pe cap si spuse: mi iau ramas bun, domnilor... Mine pe vremea asta o sa aveti un nou comandant. Pre simt ca voi fi nlocuit. CAMERA DE GARDA DE LA HOTEL MEURICE Doi civili, mbracati cu haine de piele, avnd palariile trase pe ochi, sedeau la o masa din camera de garda a hotelului Meurice. Desi nu faceau parte din personal, se simteau aici ca la ei acasa. Tolaniti pe scaune, cu picioarele pe masa, insp ectau cu privirea fiecare coltisor. Hei, Heinrich, stii ceva? Heinrich si schimba nepasator pozitia picioarelor si mormai plictisit: Ce?... Ma pis pe locul asta. Orasul asta ma plictiseste. Aha... Ma plictiseste de moarte. Ne mergea mai bine la Lemberg. Se miscau lucrurile n Po lonia, nu-i asa? Mda... ti amintesti de pasarea aia, Tamara, de la Brest-Litovsk? Ce femeie! Comanda un b atalion de partizani. Strasnica muiere, nu?... Consider ca a fost o rusine ca pe ntru una ca ea nu s-a gasit altceva mai bun de facut dect sa fie adusa n fata plut onului de executie. La Moscova, zise Heinrich, am auzit ca unor prizonieri li se aplica un tratament de spalare a creierului. Te transforma n alta persoana si spun ca te-au vindecat . Asa ceva e mai rau dect mpuscarea. Stii ceva?... Daca pierdem razboiul asta blestemat, eu sunt hotart sa trec la bol sevici. M-am gndit foarte bine. Daca iei n considerare principiile de baza, progra mul lor politic nu se deosebeste prea mult de al nostru. Am de gnd sa devin comun

ist si am studiat toate problemele astea. Pot sa spun ca daca intuiesti care e a devarul ai o sansa n plus sa-ti tii capul pe umeri. Stii, cnd eram la Dirlewanger. .. Putin mi pasa unde erai nainte! Tot ce stiu e ca acum esti la Paris, asa ca nceteaz a sa faci pe boul si zi merci... Heinrich si-a dat jos picioarele de pe masa si s-a ntors, cu o figura severa, spr e plutonierul major de artilerie care era de garda. Oberfeldwebel, cred ca ti dai seama ca tot ce se discuta aici este strict secret. n fata acestui avertisment, plutonierul major a ridicat cu indiferenta din umeri. Probabil ca nu auzise n viata lui de proverbul japonez sa nu vezi, sa nu auzi, sa nu spui nimic", dar se pare ca si facuse un crez din asta, datorita instinctului care i spunea ca e mai bine asa, cel putin pentru moment. De fapt, spiritul de c onservare i sugerase si o completare ad-hoc la proverbul cu pricina: sa nu gndesti nimic". Cea mai buna confirmare era chiar n fata lui: doi tipi scrbosi de la Gesta po abia asteapta un motiv sa se ia de tine, doar asa, de distractie sau pentru c a nu le place mutra ta. Oberfeldwebel-ul se uita la ceas: cu o mare usurare n suf let, ncepu sa-si pregateasca raportul pentru ncheierea serviciului; peste cteva min ute avea sa-i soseasca schimbul la garda. Fara voia lui, n timp ce scria mecanic formulele standard ale raportului, gndurile nu-i dadeau deloc pace. Ce noroc afur isit sa se fi nascut n Germania tocmai la timp pentru a fi nrolat si trimis pe fro nt. Lui nu-i pasa acum de ce credeau altii despre viata... Ce-i pasa lui de Lebe nsraum si altele la fel. Pentru el, nimic nu se compara cu Dortmund, orasul sau natal, si n-ar fi cerut mai mult de la viata dect sa se ntoarca printre ai sai, ac asa. Orasul sau nu-ti oferea distractiile Parisului, dar s-ar fi ntors acolo imed iat, fara nici un regret. De ce a trebuit sa aiba parte de ghinionul asta?... De odata, instinctul l-a avertizat ca ncepuse sa gndeasca prea mult. Disciplina milit ara nseamna supunere. E periculos sa gndesti. Nu trebuie sa uite acest lucru, tocm ai acum cnd... Deodata usa se dadu cu zgomot de perete, facndu-i sa tresara speriati pe cei trei insi din camera. Oberfeldwebel-ul si cei de la Gestapo au privit mirati la cei doisprezece tanchisti care dadusera buzna n ncapere, galagiosi si plini de elan. Salve, salve, salve!, a urlat primul dintre ei, Obergefreiter Porta, salutul sau expansiv facnd sa zangane geamurile. Ia sa vedem, pe cine avem noi aici? continu a el fixndu-si privirile spre cei doi gestapovisti, care nu pareau a fi prea impr esionati. n spatele lui Porta se nghesuia Micutul, care nefiind obisnuit sa tina cont de reg ulamente, gasi de cuviinta ca cel mai potrivit loc unde sa-si puna fundul jos e pe biroul plutonierului de garda. E-n regula, a spus el, plin de voie buna. Am sosit. Poti sa le transmiti ca sunt em aici si pe urma esti liber s-o stergi, amice... Cum ndraznesti sa te comporti astfel? zise Oberfeldwebel-ul, plin de indignare n f ata acestui exemplu de indisciplina. El nu-si permitea sa gndeasca prea mult, dar cnd era vorba de respectarea discipli nei stia foarte bine ce era de facut: Ridica-te imediat de pe birou, saluta si prezinta-te regulamentar! Unde te treze sti? La berarie? Tin sa-ti reamintesc ca te afli ntr-o camera de garda a armatei germane. Oh, las-o moarta, batrne, a mormait Porta, plin de lehamite. Daca ati venit pentru schimbarea garzii, de ce dracu' nu o faceti? Porta si Micutul si-au ntors privirea spre gestapovisti. Cel care vorbise era Pet er, viitorul posibil comunist, n caz ca... Cine-s astia? a ntrebat Porta. N-am idee, raspunse cu o raceala vizibila plutonierul. n cazul asta, ar face bine sa se care dracului de aici. Camera de garda nu e cel mai potrivit loc unde civilii sa stea la taclale. n afara de cazul cnd, desigur si o sclipire jucausa s-a ivit pe fata lui Porta nu e vorba de niste arestati?... Cum ti permiti, Obergefreiter! a urlat Peter, sarind nervos n picioare. Tin sa-ti precizez ca n fata ta se afla un Untersturmfhrer si nicidecum un civil! Adevarat?... Si ce-i cu asta? zise Porta, cu un aer vizibil plictisit. mi pare ra u pentru tine, dar eu vad astfel situatia: chiar daca eu nu sunt dect un amart de

Obergefreiter, pentru umatoarele 24 de ore sunt n serviciu de garda si trebuie sa ndepartez personalitatile imaginare de etajul unde se afla batrnul nostru general . Asta-i tot ce stiu, si deci, n-am chef sa vad prin preajma tot felul de civili care palavragesc. n timp ce casca de-i troseau falcile, Heinrich si-a scos mna din buzunar, aratnd o legitimatie: Politia secreta, a rostit el, ncercnd sa dea ct mai multa prestanta momentului n car e a fost nevoit sa-si dezvaluie identitatea. Porta vazuse nsa altele si mai si la viata lui. Nu-mi pasa daca esti de la politia secreta sau de la maturatorii secreti de la c oltul strazii, i spuse el lui Heinrich. Tot nu va putem permite sa stati la tacla le n camera de garda. Regulamentul este regulament chiar si pentru cei de la Gest apo. Si nu ti-a trecut prin minte ca am putea fi aici n misiune, cu un scop clar, de p ilda sa te arestam... zise Heinrich, cu un aer sumbru, amenintator. Sincer sa fiu, nu, a marturist Porta. Mi se pare putin probabil. Fara sa se lase ctusi de putin impresionat de aerele gestapovistului, Porta a scos din buzunar o banderola alba, pe care se aflau nscrise trei litere: Z.B.V. Ati auzit vreodata de noi? a ntrebat el. Si ce dracu faci la Paris? Porta n-a catadicsit sa-i raspunda. Usa s-a deschis din nou. De data asta era Barcelona, care s-a ndreptat direct spr e Oberfeldwebel si a luat pozitia de drepti, pocnindu-si calciele cu destula eleg anta: Sunt Feldwebel-ul Blom, din 27 Panzer, Compania a 5-a si m-am prezentat pentru e fectuarea serviciului de garda. Oberfeldwebel-ul i-a raspuns la salut, cu un aer evident satisfacut ca a gasit p e cineva care se conforma oarecum regulamentului militar. Oberfeldwebel Steinmache, Regimentul 109 Artilerie, predau postul de garda. Barcelona a facut un pas nainte, trecnd n pe loc repaus. Ce-i cu astia? a ntrebat el, aratnd nspre Heinrich si Peter. Ce cauta doi civili n c amera de garda? De ce nu-i ntrebi pe ei, camarade? Daca nu-ti place mutra lor, da-i afara cu un p icior n fund! Acum, slava Domnului, tu esti de garda, nu eu. Se vede ca Oberfeldwebel-ul avea treburi mai importante dect sa dea lamuriri asup ra celor doi gestapovisti, asa ca si puse chipiul, saluta scurt si iesi pe usa fa ra sa se mai uite napoi. nteleg..., zise Barcelona, cu un aer gnditor, din care se putea deduce ca de fapt de-abia de acum ncolo avea sa nteleaga care-i treaba... Se aseza ncet pe scaunul Oberfeldwebel-ului si privi lung, cu atentie, spre cei d oi intrusi. Flerul sau, ndelung exersat, i spuse ca ceva nu e-n regula cu Peter, c are parea a fi destul de tulburat dupa schimbul de cuvinte cu Porta. Peter ntoarse capul spre Heinrich si spuse, cu glasul unui om nefericit: Hai sa plecam de-aici. Cine vrea sa ramna acolo unde nu este bine primit?... Rost ind aceasta ntrebare retorica, si trase mai bine palaria pe ochi si si ncheie mantau a de piele la toti nasturii. Ce te grabesti asa!? O sa ma car de-aici atunci cnd o sa am chef si o sa fiu gata . Eu sunt gata, a spus Peter, pornind hotart spre usa. Mai stai un minutel! sari Micutul, care mpreuna cu Porta se posta rapid n fata usi i. Barcelona era gata sa-si devoreze victima ncoltita din toate partile. Senior Gomez, pe cinstea mea, e formidabil! zise el, lovind cu pumnul n birou. Sa ne ntlnim din nou dupa atta timp! Ce mica-i lumea si fara greseala... Cred ca a ma i spus cineva chestia asta. N-are importanta, am s-o mai spun si eu... Da, da... Barcelona ncepu sa fluiere usor, printre dinti. Trebuie sa admit ca pielea cea n oua ti se potriveste de minune, camarade! Porta si Micutul, sesiznd din zbor situatia, s-au postat rapid n fata usii, strnind o vizibila ngrijorare n sufletul lui Peter. Fiti amabili si lasati-ma sa plec, zise acesta, cu un aer destul de umil pentru

un gestapovist. Heinrich, simtind pericolul, a nceput sa tatoneze situatia: Mai mult ca sigur, o sa aveti destule neplaceri n cazul ca va atingeti de un memb ru al Gestapoului. Deschideti imediat usa! striga Peter cu o voce isterica. Aratnd spre Barcelona, foarte calm si foarte ncet, Porta l-a ntors pe Peter cu fata spre birou, zicnd: Nu-ti dai seama ca domnul vorbeste cu tine? Poate vrei sa-ti repede ce-a spus ad ineauri? ti cer sa deschizi imediat usa! a urlat Peter. Ba sa nu ceri nimic, l contra Porta, pe fata caruia nflori un zmbet. O sa te asezi cuminte, la locul tau, si o sa faci numai ce ti se spune. Doar daca nu vrei sa... Micutul nu se mai obosi sa-si duca fraza pna la capat, fiind atent la mica jongle rie pe care o facea cu un cutit ct toate zilele. Daca Micutul avea un aspect fior os, Barcelona luase o expresie meditativa si era clar ca nu-si va scapa prada di n gheare. 22 iunie 1938, spuse el. Rambla de la Flores, n Barcelona... ti amintesti ca ne-ai dat de baut n apartamentul pe care l ocupai la hotel Ritz? ti amintesti asta, cama rade? Eu da. mi amintesc foarte bine. Numai ca, pe vremea aia jurai credinta Part idului Comunist. Ce s-a ntmplat cu stelutele rosii, camarade? Pe vremea aia vedeai numai stelute rosii, nu-i asa? Esti nebun! striga Peter, ncercnd sa scape de sub observatia atenta a Micutului. A iurezi! Nu vezi ca sunt un Untersturmfhrer din Politia secreta? Ai ochi n cap, nui asa? Banuiesc ca ai mai vazut un Untersturmfhrer. Oh, de multe ori, zise Barcelona, desi pentru el, chestia asta n-avea absolut ni ci o importanta. Dar cred ca ti dai seama ca nu e deloc usor pentru cineva care t e-a cunoscut drept tovarasul Gomez sa nceapa, asa deodata sa-ti spuna Untersturmfh rer... Ce grad ai avut n Spania, Gomez? Capitan, nu-i asa? Sau ai fost maior? Hei , hombre!... mi amintesc ce discurs frumos ne-ai tinut n camera ta de la Ritz! O m arfa pe cinste, care agita ntr-adevar spiritele si ti mergea la suflet: Tovarasi, t impul vorbelor a trecut. Acum a sosit momentul sa actionam! Actiunea, tovarasi, pentru binele cauzei noastre. Pentru asta sunt acum aici, printre voi: sa va sfa tuiesc, sa va ncurajez, sa va ndrum, sa va acord ntregul ajutor de care aveti nevoi e, acum si ntotdeauna." Barcelona se cam ambalase cu acest discurs, rostit ca n transa, cu privirile atin tite fix n tavan. Heinrich holbase ochii, nentelegnd nimic din ce se ntmpla. Rsul lui Barcelona sparse linistea care domnea n camera de garda. Asta a fost cea mai mare farsa din toate timpurile. Sau ti pierdusesi brusc curaj ul? Dupa ce ne-a mpins pe toti ntr-o situatie fara ntoarcere, pederastul asta si-a luat talpasita chiar n aceeasi zi! Nici macar n-a avut eleganta sa mai stea cu no i 24 de ore! Si unde a plecat?... Barcelona se uita la Peter, care ncepuse sa aib a un tic nervos. Ei, unde ai plecat? O sa-ti spun tot eu, pentru ca probabil ai uitat si asta. Multumit si n siguranta, te-ai mbarcat pe un vapor cu o gramada de alti falsi comunisti. Si ca sa mai adaugi nca o insulta la jignirea facuta, ai pe trecut toata noaptea ntr-o adevarata orgie cu mncaruri si bauturi pe care noi nu l e mai vazusem de ani de zile. Cum l chema pe generalul ala rus? Malinovski? El pu nea totul la bataie pentru a-i incita pe altii sa lupte pentru cauza? El era? Pr eferi Manolito? Cred ca asa obisnuiai sa-l alinti n zilele alea, nu-i asa? Nu-ti amintesti nici macar asta?... Peter si-a scos palaria, si-a sters sudoarea de pe frunte cu batista si a cazut fara vlaga pe cel mai apropiat scaun. Da, da, murmura el, epuizat. mi amintesc... Cred ca te-am recunoscut de cnd ai int rat, dar nu eram suficient de sigur. Si acum esti? Peter a dat afirmativ din cap si zise, cu un zmbet abia perceptibil pe buze: Da, acum mi amintesc. Mnuiesti nca revolverul cu aceeasi ndemnare? Barcelona nu i-a ntors zmbetul, semn ca nu avea de gnd sa cada la pace cu acest ges tapovist care fusese comunist n Spania. Cred ca sunt la fel de ndemnatic cum am fost odata, a spus ncet Barcelona. S-ar put

ea sa fi devenit chiar mai ndemnatic, tinnd cont ca am facut destula practica de cnd ne-am ntlnit ultima oara, tovarase! Pacat ca nu pot sa-ti fac o demonstratie; s-a r putea sa nu-i placa domnului general care locuieste la etaj. Nu te necaji! s-a grabit Peter sa-l consoleze. Te cred pe cuvnt. Ar fi mai bine! raspunse Barcelona. Ct despre treaba din Spania, continua Peter, ncercnd sa para nepasator, nu-i asa ca a trecut destul timp de cnd e moarta si ngropata? Mi-am luat deja portia cnd am da t cu ochii de tine. Eram mai vulnerabil dect ai fi putut crede. Banuiesti ce-as f i patit daca Falanga ar fi pus mna pe mine? Douasprezece gloante-n ceafa, a spus cu simplitate Barcelona, si ma gndesc la tot i ceilalti care ar fi dorit sa-ti aplice acelasi tratament... inclusiv eu. Peter a sarit n picioare, cuprins de panica. Cu un gest ferm, Porta l-a mpins napoi pe scaun si l-a obligat sa ramna acolo. Barcelona ridica o mna, facnd semn ca nu e cazul sa ne agitam. Sa uitam, pentru moment, problema, o sa continam mai trziu. Acum as vrea sa-ti pu n o ntrebare. Tu ai fost cel care a lichidat-o pe Conchita? I-am gasit cadavrul a runcat n rigola de pe aleea din spatele pietei San Pedro. Avea gtul taiat... Paco era ct p-aci sa-si piarda mintile de durere. ntotdeauna te-a banuit ca tu ai omorto. Peter si-a muscat nervos buzele. Conchita a fost o curva care si-a meritat pedeapsa. Adica sa-i tai gtul pentru ca a fost o curva? Nu d-asta, ci pentru ca era agent dublu. Lucrase pentru noi cteva luni, pna cnd am descoperit ca facea acelasi joc si pentru cealalta parte. Si atunci, harst, te-ai repezit la gtul ei cu cutitu'! Barcelona se ridica de la birou si se apropie ncet de Peter, care devenise alb ca varul. Hai, spune, chiar asa ai procedat? A fost dovedita ca agent dublu, ti-am mai spus... n acest caz trebuia sa fie adusa n fata tribunalului din Calea Layetano si nu s-o lasi ntr-un sant cu capul cioprtit. Priveam mirati la Barcelona. De cte ori era vorba de Spania, devenea un sentiment al. Pentru el Spania, chiar dupa Razboiul Civil, ramnea un subiect romantic, o am intire de tinerete n care se amestecau imaginile livezilor de portocali n rasaritu l soarelui cu episoade de romantism tineresc, ntr-un timp de eroism si idealism. Nu-l mai vazuseram nicicnd pe Barcelona att de sumbru si nversunat. Daca te prinde vreodata Paco, l-a informat pe Peter, o sa primesti un cutit n spa te nainte de a-ti da seama ce se-ntmpla. Femeia era agent dublu, a protestat Peter pentru a treia oara. Si oricum, am act ionat conform ordinelor. Minti! Ai omort-o pe Conchita pentru un simplu motiv: l prefera pe Paco si nu pe t ine. Pentru ca n-a vrut sa se culce cu tine. Peter si-a ridicat minile n sus, ntr-un gest de ruga si de neputinta: Ajunge, Blom! N-am putea sa lasam trecutul n pace? De ce sa renviem amintiri nepla cute? Toti am facut n viata lucruri pe care preferam sa le uitam, chiar si tu, am ice! Ma gndesc la unul sau doua mici incidente pe care nu le-ai mentionat. Si des i ai o memorie formidabila, nu e ntotdeauna bine sa-ti amintesti prea multe din t recut. Azi suntem amndoi de aceeasi parte, asa ca hai sa ngropam securea razboiulu i... Peter veni spre Barcelona si-i puse o mna pe umar: Asculta, Blom, am un bun prieten, care e Obergruppenfhrer. Daca stau sa ma gndesc, am avut si putin noroc n viata. Au fost unele lucruri care s-au ntmplat n Polonia s i Ucraina... dar nu pot sa-ti spun mai mult, e strict secret. Trebuie sa ai ncred ere n cuvntul meu de onoare. Unde vrei s-ajungi cu asta? ntreba Barcelona. Ma gndeam ca o haina de piele ti s-ar potrivi la fel de bine ca si mie. Ge parere ai? Adica sa intru la voi? N-ar fi o idee prea rea. Barcelona a dat din cap, rznd. Nu, multumesc! Ti-am mai urmat sfaturile, atunci, n 1938, si am regretat imediat.

Nu ma las pacalit de doua ori n acelasi fel... si de altfel nu mi-au placut nici odata hainele de piele. Deodata pe hol se auzira zgomote. Fiti atenti, vine cineva, zise Micutul. Cnd usa s-a deschis, am luat cu totii pozitia de drepti n fata unui capitan mic de statura, dar foarte impunator prin felul n care si purta uniforma de genist. Inspectnd cu un aer superior camera de garda, emana o autoritate mai mare dect doi sprezece generali la un loc. Chiar si cei doi de la Gestapo erau vizibil impresi onati. Tnarul capitan era ntr-adevar un prototip al razboiului. Barcelona i-a prezentat un raport mai mult dect perfect: Sunt Feldwebel Blom, n serviciul de garda la Hotel Meurice, mpreuna cu 12 oameni. Dupa o scurta pauza a continuat: n camera de garda se afla doi civili pentru a fi interogati... Desi surprinsi si nemultumiti de ntorsatura pe care o luasera lucrurile, gestapov istii nu au facut nici un comentariu. Sunt vinovati? ntreba capitanul, inspectnd meticulos fiecare colt al camerei. Nu domnule capitan, sunt liberi sa plece. Atunci, de ce dracu' mai sunt aici?!... Sa plece imediat nainte ca lucrurile sa i a o noua ntorsatura. Se ntoarse furios spre Heinrich si Peter, care si-au luat tal pasita cu cea mai mare viteza. Am remarcat cu satisfactie ca teoria lor privind drepturile Gestapo-ului, n u mai statea n picioare atunci cnd ntlneau pe cineva de calibrul capitanului. Acesta si continua inspectia, fara sa-i dea prin cap sa dea ordinul pe loc repaus": Ce s-a ntmplat cu uniforma ta, Feldwebel? Barcelona a privit n jos si a realizat ca vestonul sau nu este nchis la toti nastu rii. Sa nu te mai vad vreodata asa, zise capitanul. Neglijenta n tinuta duce la neglij enta si n alte domenii. Te rog sa-l anunti pe domnul general ca am sosit. Da, domule. Pe cine trebuie sa anunt? Capitanul Ebersbach. Sunt asteptat. Barcelona a iesit sa-si ndeplineasca misiunea, iar noi am continuat sa stam n pozi tie de drepti n tot timpul absentei sale. Barcelona reveni imediat, urmat de un tn ar locotenent, unul din aghiotantii generalului, si astfel am scapat si noi de i mpecabilul capitan Ebersbach. Era si timpul! Slava Domnului, batrnul general l ast epta cu nerabdare, iar noi ne-am prabusit pe scaune ntr-o pozitie de relaxare exa gerata. Cteva secunde mai trziu, ne-am trezit din nou cu Peter si Heinrich, care au cercet at cu precautie camera. Pst! A plecat fioroasa creatura taiata n piatra?... V-am adus un cadou. Era vorba de o sticla de coniac pe care o gasisera" ntr-un dulap din bucatarie. Er a placut sa descoperi ca pna si gestapovistii puteau fi umani n unele ocazii. O sa primim fiecare cte 5 ani de puscarie la Torgau daca ne prinde ca tragem la m asea n camera de garda, zise Barcelona, n timp ce se chinuia nerabdator si lacom s a scoata dopul sticlei. Accept riscul, spuse Micutul, solemn. Nu mai e nevoie sa fac precizarea ca am riscat cu totii. Cnd exista certitudinea unei bauturi contra simpla posibilitate de a face 5 ani de puscarie pentru indis ciplina, un barbat adevarat nu are de ales. Sticla a trecut din mna-n mna si am tr as fiecare cte o dusca zdravana, lundu-ne desigur precautia ca unul din noi sa tin a de sase... Sa fiu al naibii daca stiu pentru ce am fost noi trimisi aicea, se plnse Porta. A stia nu fac nimic altceva dect sa discute toata ziua despre explozive. Si ce? a ntrebat Peter, n timp ce-si desfacea din nvelitoarea ei de staniol o lama de chewing-gum, dndu-si toata silinta ca, mestecnd-o, sa arate ca un adevarat yank eu. Ce te intereseaza pe tine? Noi le asiguram paza, si asta-i tot! Explozivele nu sunt jucariile noastre. Daca ei planuiesc sa arunce-n aer orasul asta, singura mea dorinta e sa o faca n lipsa noastra. Minele mi porovoaca sila. Doar n-or s-arunce-n aer Parisul, zise Micutul. Nu Parisul, nu vor putea sa faca una ca asta! De ce nu? a ntrebat Peter, cu un aer provocator. Apoi s-a tolanit pe scaun, cu ha

ina de piele deschisa, atrnnd n laturi, ca aripile unui liliac, si cu bratele ncruci sate la piept. nainte ca Micutul sa propuna un argument pentru necesitatea ocrotirii Parisului, Porta s-a aplecat spre Peter si i-a smuls revolverul pe care-l purta ntr-un toc d e piele, n dreptul inimii. N-o vor face, pur si simplu! hotar Micutul, cu oarecare ndoiala n glas. Asta e tot ce stii sa spui! Ce, cnd eram n Kayta..., a tipat deodata Heinrich. Mai scuteste-ma cu amintirile tale de la Kayta! Nu mai suport; esti mai rau ca o durere de burta. Dar ei nu cunosc povestea asta... Da, dar eu o cunosc! Ce s-a ntmplat la Kayta? ntreba prosteste Micutul. Din fericire, nainte ca Peter sa se lanseze ntr-o povestire lunga si probabil foar te plictisitoare, Porta i-a atras atentia, agitndu-i n fata nasului revolverul. Ei, camarade, vrei sa-l schimbi pentru un Glicenti"? S-ar putea, a spus cu precautie Peter. Sa-l vedem. Porta i-a nmnat arma sa, iar Peter s-a aratat ncntat sa faca schimbul. Nu stiu nsa da ca realiza faptul ca desi devenise posesorul unuia dintre cele mai grozave revol vere din lume, va ntmpina mari greutati n a procura munitia potrivita. Nu era nsa tr eaba mea si am tacut din gura. Si totusi nu ne-ati spus despre Kayta, se plnse Micutul. Mai trziu, zise Heinrich. Acum trebuie sa plecam. Nu, n-o sa plecam, a hotart Peter. Am fost salvati din nou; de data asta de sosirea lui Julius Heide, care a intrat n birou ca o furtuna, fara nsa a-si pierde ceva din obisnuitul sau aer militar ir eprosabil. Cine este creatura asta ideala? ntreba Peter, vadit impresionat de noul venit. Este regulamentul nostru viu, a explicat Barcelona. Se pregateste pentru sfintir e militara. Fiecare fir de par de pe corpul sau a fost nvatat cum sa stea n poziti e de drepti. Heide l strafulgera cu privirea pe Barcelona, vadit iritat de remarcile facute n f ata celor doi civili, dar nemultumirea sa crescu atunci cnd observa sticla de con iac ce ne tinea tovarasie. Stii perfect de bine ca bautura e interzisa n timpul serviciului de garda, l admon esta el pe Barcelona. O sa ajungeti la Torgau mai repede dect va trece prin cap. Da?... Si cine o sa ne-nfunde acolo? Heide si umfla pieptul ca un cocos. Poate te-ar interesa sa afli ca noul nostru comandant este prietenul meu persona l. Am fost mpreuna la Rotterdam. Voi, sleahta de imbecili betivani, poate e bine sa aflati ca mi-am nceput cariera pornind de la gradul de caporal ntr-un regiment de parasutisti si azi am multe cunostinte printre ofiterii superiori. Ia te uita! exclama Porta cu admiratie; dar a stricat imediat efectul naltator, p rintr-o completare mai putin placuta: Ce rahat! Ca un automat bine reglat, Heide s-a ntors spre impertinentul Porta, privindu-l c u ochii reci, de gheata, incapabil sa reactioneze altfel dect strngnd din dinti si muscndu-si buzele. Am stiut ntotdeauna ca Julius Heide era destinat: sa urce cu fe rmitate treptele ierarhiei militare, dar niciodata pna n acel moment nu realizasem ct de sus aspira. Privindu-l, eram sigur ca nu peste mult timp va purta uniforma de locotenent-colonel. Obergefreiter Porta, a spus el n cele din urma pe un ton asupru si autoritar, acu m voi tine cont ca suntem camarazi de arme, dar ti promit ca nu peste mult timp mi voi face datoria sa te pun sub acuzare si sa te aduc n fata Curtii martiale. O mormaiala nedefinita produsa n spatele sau l facu sa-si ntoarca privirea spre Mic utul, care rnjea cu gura pna la urechi si ridicase un brat paros, ca de maimuta, nt r-un gest ce-ar fi putut dezvalui intentii agresive. Daca ma atingi cu un singur deget, o sa ai necazuri! l-a amenintat Heide, scotndu -si revolverul pentru orice eventualitate. Doar cu un degetel sa ma atingi si-ai sa vezi ce-o sa capeti... Agresiunea fizica a unui gradat se pedepseste cu vrf s i ndesat. Stii asta, nu-i asa? Voi, soldatii de rnd, puteti fi oricnd nlocuiti, eu ns a, nu! Si n plus, mi-am propus sa supravietuiesc acestui razboi. n ceea ce va priv

este nu prea cred sa reusiti aceasta performanta. Cu un strigat fioros, Micutul zbura cu un sut bine plasat revolverul din mna lui Heide si apoi si nfipse minile sale uriase n gtul lui, abtnndu-se totusi sa nu i-l r pe loc. Halal camarazi de arme! spuse Heinrich, zmbind ironic. Ce priveliste nduiosatoare. Micutul l-a zgltit de cteva ori pe Heide, care ncerca sa scape din strnsoare: Da-mi drumu', nebun nenorocit! Vrei sa-ti sfrsesti zilele la Torgau, alaturi de B arcelona, zise el, fara a reusi sa-i plaseze Micutului un sut la turloaie. De ce nu? s-a aratat dispus Micutul, vadit amuzat de zbaterea victimei sale. Ar fi chiar placut sa stii ca te sacrifici pentru o cauza nobila. Se pare nsa ca Heide nu mai avea puterea sa reziste presiunii, fata lui devenea d in ce n ce mai umflata si mai rosie. Hai, lasa-l dracului sa plece, zise Porta, plin de dezgust. Va veni si ceasul lu i, nu-ti face griji... Dar cnd va veni, vom face treaba cinsit si drept, conform regulamentului, asa cum i place lui. Cu un gest de lehamite, Micutul si-a lepadat victima, care s-a prabusit la podea , n timp ce Heinrich aplauda politicos reprezentatia la care asistase. n linistea care a urmat, am auzit apropiindu-se pe coridor zgomotul facut de veni rea schimbului la garda. Au ntrziat 10 minute, blestematii! zise Barcelona, care dupa ce linse si ultima pi catura de coniac arunca sticla golita nspre Heide.

CAPITOLUL UNSPREZECE Sngernd, cu oasele zdrobite, parasutistul Robert Piper a fost transportat la sediu l Feldgendarmeriei din strada Saint-Amand. Avem la. dispozitie 12 ore pentru a te hotar sa vorbesti, l-a informat concis Obe rleutenant Brhner. Ce anume avea sa i se ntmple daca n-avea de gnd sa raspunda la ntrebarile anchetator ului, nu i s-a mai spus. Poate nici cei care-l capturasera nu stiau. Mai mult ca sigur nu le trecuse prin cap ca se va ivi problema asta. Puteau n fond sa faca p e oricine sa vorbeasca n 12 ore. Untersturmfhrer-ul SS Steinbauer, agent al Gestap o-ului, zmbea gndind la ce va urma. Avnd la dispozitie o jumatate de zi, misiunea a sta i se parea un foc de copil. Contemplnd epava umana care fusese nu demult un b rav parasutist, si dadu seama ca acesta nu va putea rezista prea mult metodelor d e convingere care transformau un om ntr-o bucata de carne vie, sngernda si insensib ila. Se ntmpla uneori, cnd se ncapatnau sa continue farsa, sa nu poata opri creierul sa ramna activ. n acest punct se putea recurge la un bici zdravan de moda veche sa u, daca te simteai plin de energie, se aplicau cteva suturi bine tintite n vintre sau n stomac. Singurul necaz era ca aceasta metoda cerea sa fii un adevarat exper t n materie, n asa fel nct pacientul" sa nu moara nainte de a dezvalui informatiile. intre toate, cea mai grozava distractie era sa fixezi victima sub un jet de apa sub presiune. Era amuzant si eficient n acelasi timp. Douaspezece ore! Untersturmfhrer-ul avea deja senzatia ca i se oferise o felie de tort; si freca minile si se puse pe treaba, cu zelul sau obisnuit. Parasutistul torturat a cedat dupa 27 de minute: au scos de la el o lista cu 31 de nume si adrese, iar n cursul aceleiasi nopti au fost arestate 38 de persoane. Mai apoi, generalul von Choltitz a semnat senin 38 de condamnari la moarte. EVADAREA DIN NCHISOAREA DE LA FRESNES Baracile de la PRINCE EUGENE pareau sa fie mereu ntr-o stare de alarma si confuzi e generala: mpuscaturile, strigatele si njuraturile umpleau aerul; soldatii se nvrte au de colo-colo, ofiterii tipau ragusiti, dnd comenzi care se bateau cap n cap. Si totusi, starea de aparenta confuzie se dovedea n cele din urma ca face parte din tr-un sistem bine pus la punct, bazat pe o disciplina stricta. Ordinea era menti nuta chiar si ntr-un mod incostient: peste tot erau ochi care supravegheau si ure

chi care ascultau. Santinelele pe care le puteai vedea tolanindu-se la soare, ap arent motaind, se dovedeau deosebit de vigilente si gata de actiune la cel mai m ic semnal de alarma. De altfel, si baracile pareau linistite. Pentru moment, erau pe jumatate pustii. Un abur cald plutea deasupra mprejurimilor si ntreaga curte parea cuprinsa de un aer apatic. ntr-un colt mai ndepartat se auzeau comenzile unui gradat care instrui a un pluton de recruti. Tinnd seama de toate aceste conditii, n ciuda unei discipline severe, aveam parte de o ncartiruire linistita. Programul se desfasura monoton, fara sa ne solicite p rea tare rezervele de energie, iar n ce priveste executiile la care eram obligati sa participam din trei n trei zile... ei bine, ne obisnuisem si cu asta. Dupa ce totul a fost spus si facut, nu mai vedeai vreo diferenta ntre apasarea pe tragac i pe care o executai de pe tanc, din transee, sau dintr-un pluton de executie. S copul era acelasi. Asa-i razboiul, spunea Legionarul de fiecare data cnd executam un condamnat la mo arte. n dupa amiaza aceea eram de garda n perimetrul exterior al nchisorii. Nefericitii c are urmau sa fie judecati formau un rnd ce te ducea cu gndul la cozile formate n fa ta cinematografelor ce programau un film de succes. Inevitabil, unul sau doi din ei ne cereau cte-o tigara si inevitabil, noi le ofeream aceasta ultima bucurie.. Ia de-aici, prietene! zise Porta, oferind unui baietandru cteva tigari, sub privi rile mustratoare ale unui fanatic din Politia Militara, care nu se putu abtine s a-i atraga atentia ca greseste: Nu-i da nimic ticalosului astuia! A trimis pe lumea cealalta pe unul dintr-ai no stri. Porta fu nsa cuprins deodata de o surzenie acuta si avu grija sa-i ofere si un fo c tnarului prizonier. Cel din Politia Militara se facu stacojiu la fata si ncerca sa-si descarce furia scuipndu-si veninul: Profita acuma, ct mai poti sa tragi fumul n piept. Mine, pe vremea asta o sa-i ceri tigari lui Sfntu' Petru! Baietandrul, a ridicat din umeri cu indiferenta. Avea un aer de aroganta, specif ic tinerilor fanatici. Esti foarte mndru, zise Gregor, clatinnd din cap. Si esti asa de tnar... fiule. Si crezi ca-mi pasa? Din partea mea, puteti sa va duceti cu totii la dracu! Si de ce tocmai noi? ntreba Porta, dezvaluindu-si un zmbet amar. De ce noi si nu f ratii vostri rosii; de la Moscova? Pe cinstea mea, nu pot sa-nteleg ce poate gas i la ei un copil ca tine! ntmplator sunt comunist, rosti baiatul, cu un aer ntepat. Singurul lucru care ma in tereseaza este libertatea pentru toti muncitorii. Oh, desigur, zise Porta, pe un ton ntelegator. Si mine o sa fii mort, avnd o lesped e de piatra deasupra capului, daca asta poate fi o consolare... Si ct o sa stai t u la doi metri sub pamnt, sarmanii muncitori vor fi n continuare persecutati si je cmaniti. Tu crezi ca e mai bine la Moscova? Porta s-a ntors si a tras un scuipat. Nu ma face sa rd! Du-te acolo, sa te convingi singur, prietene. O sa-ti schimbi ideile destul de repede, poate chiar dupa cteva zile. Chiar asa? Si e mai bine n Germania nazista? Am sustinut eu vreodata chestia asta? Vreau sa stiu: este mai bine? Sigur ca nu! Dar aici, n Franta, este, si o sa-ti dai seama numai daca o sa ncetez i sa ai o idee fixa. Vrei sa-ti spui parerea contra autoritatilor? Poti s-o faci . Pentru ca esti n Franta!... ncearca doar sa faci asa ceva la Moscpva si pielea t a n-o sa valoreze mai mult dect o copeica. Chestiile astea nu ma intereseaza. Eu lupt mpotriva fascismului... Lasa asta, zise Porta, cu blndete.: Fascism, pe dracu. Stii doar ce-ai facut, nui asa? Te-ai dus si ai omort un biet muncitor oropsit, unul din cei pentru care l upti din rasputeri ca sa-l salvezi de la exploatare. Chiar daca el era neamt, nu nseamna ca nu era totusi un muncitor. nainte de a fi fost trimis pe front a fost si el un muncitor ca oricare altul. Pentru Franta! Lupt pentru Franta, ca orice alt francez constient.

Bine, atunci rami cu ideea asta, zise Porta, vadit dezgustat. Si uite unde-ai ajuns, adauga Legionarul. Asa se ntmpla cnd asculti orbeste ordinel e engezilor. Ei ti ordona sa omori pe cineva, sau sa minezi un pod, sau sa-ti tra gi un glont n cap si toti va agitati de colo pna colo behaind ca o turma de oi si va dati sufletul ca sa faceti tot ce vor ei. Nu-i adevarat. Eu lupt pentru libertate! Pentru libertate? Sau pentru comunism?! Este acelasi lucru. Prostii, trnti Legionarul. De ce nu ncerci sa te strecori ca spion neamt, n spatele liniilor rusilor? Astfel, ai reusi sampusti doi iepuri dintr-o lovitura: scapi d e plutonul nostru de executie si nveti adevarul despre viata Baiatul se ndeparta, vadit suparat n urma discutiei purtate. Ceva mai ncolo se auzea vocea unuia de la caile ferate, care se lamenta ntr-una: De ce ma considera vinovat! N-am facut nimic! Cnd l vedeai ct e de slab, cu salopeta murdara atrnnd pe el ca si cum ar fi fost agat ata n cuier, gesticulnd ca sa atraga atentia, ti provoca un sentiment de compasiune : Pentru Dumnezeu, l-a avetizat Gregor, cnd ajungi n fata alora, poti sa le ndrugi or ice, numai sa nu le spui ca n-ai facut nimic rau. Tot n-o sa te creada si asta i n furie cel mai tare. O sa-i scoti din minti cu vaicarerile tale. Dar n-am facut nimic! Poate ca nu, dar nu asta-i locul unde se aduna nevinovatii, crede-ma... Marturis este tot ce vor ei sa marturisesti. Spune-le price te-ar putea ndeparta de pluton ul de executie. Dar ce sa marturisesc? N-am facut nimic! Totul este o greseala! Unul din paznici interveni n discutie, oferind prizonierului un mic sfat. Inventeaza si tu ceva, orice, dar da-le prilejul sa te creada. Trebuie nsa sa fii sigur ca nu-ti semnezi singur condamnarea la moarte. Pe exemplu, nici prin gnd s a nu-ti treaca sa pomenesti ceva legat de arme de foc. Vor deveni niste bestii n cazul cnd le lasi cea mai mica banuiala ca ai pus mna pe vreo arma. Te condamna pe loc numai daca ai pomenit ceva de ele. Dar ce anume am facut? sopti slabanogul, cu o adnca tristete n glas. Oh, inventeaza si tu ceva, zise gardianul. Spune-le ca ai lovit un soldat cu o b ara de fier. Pentru ce sa-l fi lovit, zise omul, cam tulburat. Oh, Isuse, de unde naiba sa stiu eu? Pentru ca asa ti-a venit! Dar n-am vrut... adica... n-am putut... Un alt prizonier i sari n ajutor. Grupul nostru a sterpelit un camion. Nu stiu daca asta ti convine. Daca da, te co optam. Singurul necaz e ca vor verifica. Rahatii astia sunt foarte meticulosi n t reburi d-astea. Ce parere ai de ceva n legatura cu bursa neagra? a sugerat Porta. E un motiv dest ul de bun. Dar nu cunosc pe nimeni care sa se ocupe cu astfel de treburi. Pai nici nu trebuie sa cunosti pe cineva, zise S.D.-istul. Asta e una din primel e reguli ale jocului: sa nu recunosti niciodata ca ai vreo legatura. Nu trebuie sa cunosti pe nimeni, daca vrei sa nu-ti putrezeasca oasele n nchisoare... Ei vor ncerca sa scoata de la tine nume si adrese, explica Porta. Mai bine spui ca erai singur! Omul clatina din cap deznadajduit. Ne uitaram dupa el cum intra n sala de tribuna l si nu-i dadeam prea multe sanse. Dupa zece minute se ntoarse. Spre surpinderea noastra, zmbea. Am reusit! M-au crezut! Ce ai reusit? spuse Gregor. Ce au crezut? ntreba Porta. Ca sunt un bisnitar, spuse el fericit. Trei luni de nchisoare! Continua sa povesteasca despre sentinta lui nedreapta, cu lacrimi de recunostint a n ochi. Timp de cteva minute am discutat problema, pna cnd unul dintre S.D.-isti a nceput din nou sa-l pocneasca pe tnarul comunist; de fapt, facea tot posibilul sa -l ntarite.

Daca as putea, te-as spnzura! V-as spnzura pe toti! Rosii" nenorociti ce sunteti! L -ati omort pe taica-meu n 1933 stiu, ai sa spui ca erai prea tnar ca sa-ti amintest i, dar esti la fel de vinovat ca toti ceilalti! Sunteti cu totii niste comunisti mputiti, asta sunteti! Lasa-l n pace, mri Porta. Mai are doar cteva ore de trait, ce Dumnezeu! Nu poti sa-l lasi n pace? E evreu, se ncapatna S.D.-istul. i simt de la un kilometru... Esti evreu mputit, nui asa, fratioare rosu"? Baiatul dadu din cap. Sunt evreu, confirma el. Bun! Asta-i bine! Mine pe vremea asta au sa-ti scoata ochii, iar eu o sa fiu acol o si o sa-i ajut. Putin dupa asta, baiatul fu chemat n sala de tribunal. Lipsi o jumatate de ora bu na si cnd aparu, nu mai avea de ce sa zmbeasca: l condamnasera la moarte, dupa cum ne asteptasem. Adaugasera chiar un paragraf suplimentar ca nu avea dreptul la re curs. Vezi! spuse Porta cu tristete, n timp ce l conduceam pe baiat napoi la Fresnes n dub a nchisorii. N-are rost sa fi att de mndru. De ce dracu te-ai amestecat n toate afac erile astea comuniste? Poate ai crezut ca faci bine, dar n-o sa puteti scurta vo i razboiul nu, nici macar cu un minut. Si pur si simplu nu merita. Cti ani ai, baiete? l ntreba Batrnul cu blndete. Mine o sa mplinesc 18. Se corecta. As fi mplinit 18 mine. Poate chiar asa o sa si fi e. Depinde cnd se hotarasc sa ma omoare. Prea tnar ca sa moara, mormai Porta. De ce nu s-a gasit cineva sa-l puna pe idiot ul asta mic pe genunchi si sa-i traga cteva, cnd nca mai avea o sansa? Optsprezece? spuse Batrnul, gnditor. Se ntoarse catre Heide. Cine e de servici, Julius? Tu? Mda... Heide confirma vag, cu gndurile n alta parte. Asa e. 24 de ore de plictiseala nenorocita... Deodata si scutura capul si se uita spre Batrn, cu o privire banuitoare. De ce? Ce-ti pasa cine e de servici? Asculta, Batrne se uita la el cu gravitate n u te amesteca n afacerea asta. N-avem nevoie de necazuri. Batrnul ramase tacut; si freca de cteva ori nasul cu degetul si nu spuse nimic. La ora 18.00 am schimbat garda la Blocul nr. 4. ntr-o nchisoare asta e cel mai ani mat moment al zilei. Se serveste masa de seara, prizonierii sunt escortati la si de la salile de masa, celule si spalatoare. Hauptfeldwebel-ul si facea inspectia obisnuita de seara, cheile se nvrteau n lacate, balamalele scrtiau, usile pocneau. E ra o zarva ca ntr-o casa de nebuni. Stateam rezemat n spatele usii mari de la capatul coridorului principal, uitndu-ma printre gratii. Alaturi, Barcelona tocmai termina o partida de carti n celula un or condamnati, iar n alta parte a nchisorii, sub pretextul agitatiei generale de l a ora sase, Micutul gasise ocazia sa se strecoare ilegal n biroul Hauptfeldwebelului. l mpinse pe Porta n camera mpreuna cu el si nchise usa dupa ei, dupa care Porta, foar te calm si normal, se aseza la birou si, cu tocul Hauptfeldwebel-ului, imita sem natura acestuia pe un permis de iesire pentru tnarul evreu care fusese condamnat la moarte. Permisul era eliberat pe motivul unui interogatoriu suplimentar la Ge stapo, la ora 19.00. Suna bine? zise Porta. Mie mi suna bine, zise Micutul. Micutul si Porta formau o echipa fara egal n Armata germana, ca spargatori si pla stografi. Nu fusese nca inventat lacatul pe care Micutul sa nu-l poata deschide; nu exista semnatura pe care Porta sa n-o poata imita. Semnatura att de sigura car e nflorise mndra n josul permisului de iesire urma sa fie instinctiv recunoscuta ma i trziu de catre Hauptfeldwebel, drept propria sa semnatura. Numai printr-un pur procedeu deductiv s-a recunoscut ulterior ca fusese plastografie. Porta i arunca cartonul patrat lui Barcelona, care venise sa controleze operatiun ea, apoi se rezema din nou comod pe scaun, cu picioarele pe biroul lustruit.

Niciodata nu mi-am dat seama ce bine e sa fii Hauptfeldwebel... Ce confort au ti calosii astia! Ia uite... Apasa perna moale a scaunului, n timp ce Micutul tocmai ncerca sofaua, doar Barcel ona privea nervos spre usa, cu fata, plina de sudoare. Pentru numele lui Dumnezeu! Sunteti niste boi nesimtiti! Miscati-va si sa iesim mai repede de-aici! Ce atta zarva? protesta Micutul. Nu facem dect sa executam ordinele, nu-i asa? Pai tocmai asta-l zgndare, zise Porta tragnd un sertar si uitndu-se nauntru. Doar el a dat ordinele... Patrundeti n biroul Hauptfeldwebel-ului si imitati semn atura pe o hrtie, asa a zis. Pe urma, dupa ce o faci, nu-i mai pasa. Unii oameni nu sunt niciodata multumiti. N-am spus sa te tolanesti n fotoliul lui si sa-i scotocesti biroul! mormai Barcel ona. ncet si cu o precizie nnebunitoare, Micutul si Porta controlau camera eliminnd oric e posibila urma a trecerii lor, n timp ce Barcelona i privea ncruntat. Din fericire era prea ocupat sa-l urmareasca pe Porta cum sterge stiloul Hauptfeldwebel-ului cu batista, ca sa-l mai vada pe Micutul cum si ndesa n buzunar un pumn de tigari. Haideti odata, pentru Dumnezeu, ajunge! Barcelona le facu semn cu capul si deschise larg usa. Porta puse la loc stiloul fara tragere de inima si iesi dupa el pe coridor. Micutul iesi ultimul. nchise us a dupa el si baga cu grija o bucatica de bat de chibrit n ncuietoare. Ce dracu mai faci acum? suiera Barcelona. ti salvez gtul ala mputit! i-o ntoarse Micutul. Niciodata nu se deschide o usa fara sa se controleze mai nti ncuietoarea. Am facut-o doar o data n viata mea si m-am ale s cu noua luni de racoare; proprietarul usii nfipsese o bucatica de lemn acolo si eu n-am observat. De-aia ntotdeauna controlez nainte sa fac treaba. Poti sa-ti ie i adio de la scumpa ta viata daca Hauptfeldwebel-ul se ntoarce si nu-si gaseste b etisorul pretios. Asa n-o sa afle niciodata, nu? Barcelona dadu din cap cu prefacuta admiratie. n regula, ai cstigat. Tu stii mai bine ce ai de facut. Recunosc asta. El si Micutul plecara fiecare pe la treburile lui, prin nchisoare. Porta veni sami aduca OK-ul si porniram mpreuna spre celula tnarului evreu. Tine, zise Porta aruncndu-i o haina. Pune-ti asta si vino cu noi. De ce? Baiatul se ridica livid. Credeam ca e abia mine. Ca sa fie? Executia. S-a amnat pe termen nelimitat, zisei eu. Nu te cred! De ce? Dumnezeule! zise Porta. Nu vrei sa te misti odata? Am venit sa te scoatem de-aic i, n-avem timp, de palavrageala. Ai putea cel putin sa ne ajuti. Dar... Nici un dar". Ridica-te si asculta cu atentie! ti spun o singura data, asa ca tine minte. Cum plecam noi, iesi dracului de aici si ia-o pe scari. Daca t opreste c ineva, spui ca te duci la buda. Daca nu vezi pe nimeni, coboara pna la parter ct p oti de repede si fara nici un zgomot. OK? Cnd ajungi acolo, ia-o pe prima usa la stnga. Asta te scoate direct n spatele mlastinii. Stai acolo, ascuns, pna se sting luminile. Pe urma alergi pna la zidul exterior al curtii. Ai nteles? Da, dar... Daca ntre timp nu se ntmpla nimic, continua Porta, nelund seama la ntrerupere, ai ca doua minute pentru asta. Dupa aia luminile se ntorc si te vad santinelele. O sa fii asteptat. Dupa ce va ntlniti, restul or sa faca ei. OK? Fa ce-ti spun ei si o sa fie bine. E o porcarie, zisei eu fiindca eram singurul pesimist convins, care nu vedea cum o sa functioneze tot planul. Sigur, zise Porta, daca ceva nu merge, e mai bine sa te avertizam ca va trebui s a te mpuscam. ntelegi ce vreau sa spun? Daca esti prins asupra faptului, ca sa zic asa, nu ne putem risca pielea mai mult dect am facut-o pna acum. Oricum, mult noroc, zisei eu. Ne-am ntors n camera de garda, ca sa urmarim desfasurarea evenimentelor. Porta zic ea ca oricum nu-i pasa, nu dadea doi bani pe comunisti, chiar daca erau numai pu

sti de 18 ani, dar cnd i-am spus ca atunci ar fi putut sa nu se amestece n toata p ovestea din noaptea asta, m-a amenintat ca-mi muta falcile daca nu-mi tin gura s i am ncheiat discutia. Baiatul parasi celula de ndata ce pasii nostri s-au ndepartat. nchise ncet usa n urma lui, alerga pna la capatul scarilor, statu sa asculte. Nu venea nimeni. n cteva se cunde ajunse la parter si descoperi usa din stnga. Cnd o deschise, se auzi un scrtit ca o pisica n calduri si Barcelona si duse minile la urechi, naltndu-si privirile la ceruri. Cristoase! Daca aude cineva, ne-am dus! Cred ca oricum aude, mormaii eu. Batrnul, care haladuise pe afara, mpinse usa camerei de garda si dadu din cap n sem n de salut. E O.K., a iesit. Potrivit planului, am mers mpreuna sa nchidem usile care fusesera lasate deschise. Cnd ne-am ntors n camera de garda, n curte se stingeau toate luminile de cercetare. Asta era treaba lui Gregor. Ne spusese s-o lasam pe seama lui si se parea ca o facuse bine. Luminile ramasera stinse timp de vreo doua minute, pe urma ncepura din nou sa con troleze curtea prin toate cotloanele. Dar umbra fugarului nu se mai zarea ascuns a ntre latrine si zidul nchisorii. Folosise cum trebuie cele doua minute si acum e ra n afara spotului, ntins pe burta n umbra zidului exterior. Pasi grei se apropiara de el. Banuia ca trebuie sa fie patrula care urma sa-l co nduca spre urmatorul punct al calatoriei. Spotul luminos fulgera deasupra lui, d e-a lungul zidului, apoi spre ntunericul curtii. Vazu cum sentinela se apropria d e el, calauzita de Legionarul si Gnther Soest. Castile lor ura castile germane ca re ar fi transformat si fata unui sfnt ntr-o masca de gorila sclipira amenintator n lumina puternica. Baiatul trebuie sa fi avut ndoieli asupra gndurilor lor bune. n timp ce se apropiau, Gnther njura nervos pe sub mustata. Era pentru a doua oara c a nlesnea o evadare si dupa prima se jurase pe toti sfintii ca el, Gnther Soest, n -o sa se mai lase pacalit ca un ageamiu. Pur si simplu nu merita, zicea el. Nimic si nimeni nu merita sa-ti risti pielea pentru el n razboiul asta afurisit si un afurisit de prizonier, nici att. Si daca cineva stia acest lucru, atunci asta era Gnther. Condusese 8 ani un tanc. n rastimpul asta i murisera 37 dintre cei mai apropiati camarazi si de noua ori f usese gata sa mpartaseasca si el aceeasi soarta. Dar a zecea oara destinul l nsfaca se: scapase cu viata, dar aproape ca nu mai avea fata. Uleiul ncins i arsese sprnce nele si buzele, iar carnea de pe corp i se transformase n fleici bine prajite. St atuse sapte luni n baie de apa. Fusese smuls din ghearele mortii, nu nainte nsa ca moartea sa-si fi pus amprenta iremediabil asupra lui. Minile lui erau ca niste gh eare pergamentoase, fata o masca purpurie. Logodnica lui nu fusese n stare sa-si n frnga oroarea la vederea sa si fugise tremurnd; iar acum omul acesta si risca pentr u a doua oara viata ca sa salveze un prizonier condamnat din Fresnes. Un francez, n primul rnd, si pe deasupra evreu si comunist. Gnther stia ca ntr-o zi, dupa razboi, acelasi evreu si comunist va trece pe lnga el pe strada si si va ntoa rce fata cu mila si dezgust de la acea masca purpurie. Cnd proprii compatrioti nu erau n stare sa-si stapneasca simtamintele, ce sansa ar avea cu un strain? Iar dupa razboi, ce vor face oameni ca Gnther? Sa traiasca ntr-o casa cu altii la fel ca el? Sa se expuna ca o curiozitate a naturii n spectacole n aer liber? Sa se ascunda si sa traiasca n ntuneric, unde sa nu-l vada nimeni? Era prea putin proba bil ca oamenii normali sa fie vreodata n stare sa-l priveasca fara a se nfiora. Da r Gnther fusese chipes odinioara. Fusese obisnuit sa fie admirat, iar fetele sa i se agate de gt si sa se ntreaca n a-i cstiga atentia. Acum, propriile sale surori s uportau cu greu sa stea n aceeasi camera cu el, iar n ultima permisie statuse acas a doar doua zile, dupa care maica-sa facuse o depresiune nervoasa; doctorul spus ese ca din cauza stresului permanent provocat de amintirea vie a ceea ce facuse razboiul din unicul ei fiu. Atunci Gnther plecase de-acasa. si petrecuse restul permisiei ntr-o casa de refacer e din Trols. Acolo, macar, era cu altii ca el, o ntreaga noua generatie de monstr i frankenstein creata de razboi. Erau bine tratati n casa de refacere, numai att c a aveau un regulament strict n privinta iesirilor n sat: puteai sa te duci n crje, p

uteai sa te duci n carucior, puteai fara brate sau fara picioare; dar n nici un ca z nu puteai sa iesi fara fata. Ziceau ca nu e bine pentru moralul tarii. Eroii e rau admisi numai daca aveau rani eroice si nu era eroic sa fii ars de viu ntr-un tanc si pe urma sa provoci repulsie. Oricum, prea putini dintre monstrii fara fa ta doreau sa iasa n sat. nca erau sensibili la oamenii care-i aratau cu degetul ho lbndu-se si stiau prea bine ca nici o fata nu i-ar mai saruta pe buze. n general, nu mai aveau buze; numai o gaura fara contur, nconjurata de o oribila pnza purpurie. Unii dintre ei sperau ca si vor aranja fata dupa ce se term ina razboiul. Era unicul motiv pentru care Gnther ramasese n armata si se ntorsese ca sa-si faca mai mult dect datoria. Era singurul sau tel credinta ca daca va ramn e pna la sfrsit, Armata o sa-l rasplateasca n mod sigur cu o noua fata. Binenteles, cu conditia ca Germania sa cstige razboiul. Oameni ca Gnther nici nu-si puteau per mite sa se gndeasca la alta varianta. Patrula ajunse n dreptul baiatului ghemuit n ntuneric. n tacere el se ridica n picioa re si intra ntre ei, fara ca ritmul marsului sa se schimbe. La capatul zidului, u nde acesta facea un unghi ascutit la stnga, se oprira. Legionarul vorbi iute, far a sa priveasca spre baiat. O sa gasesti sus o funie gata fixata. Imediat dupa ce luminile de control au tre cut pe deasupra, te repezi la ea. Ai aproximativ 30 de secunde sa ajungi sus si sa cobori n partea cealalta, asa ca trebuie sa te misti foarte repede... Tine ast a si foloseste-o numai daca trebuie, altfel nu. Este o carte de identitate, dar a fost facuta n graba, asa ca nu te baza suta la suta pe ea. N-o sa fie nici o pr oblema n caz de control ntmplator. Spotul luminos ajunse din nou pe ei. Patrula se strnse, ascunzndu-l pe baiat de oc hiul cercetator. Trebuie sa ajungi la Paris ct poti de repede. Mai ai cam doua ore pna la ziua. Te duci la Sacr-Coeur, n Montmartre. Intri n al treilea confesional si spui ca ai fura t flori dintr-un cimitir. Cnd preotul o sa te ntrebe ce fel de flori, raspunzi: my osotis. De rest se ocupa el. Un preot? mormai baiatul, mirat. Legionarul i arunca o privire amuzata. Ai prefera Gestapo-ul? Sigur ca nu. Baiatul umplu ntunericul cu un torent de vorbe: Sa stiti ca va sunt foarte recunoscator pentru tot ajutorul... E prea devreme, mai ai nca drum lung. Uite ca vine din nou lumina de control. Mai bine ai lua-o la fuga dupa asta. Lumina se scurse pe ei. Legionarul l mpinse iute pe baiat, Gnther statea gata de aj utor, dar pustiul, mai agil ca o pantera, era deja n vrful zidului. Legionarul si a rma pistotul automat si-i facu semn lui Gnther sa fie gata. Daca lumina de contro l l surprindea pe baiat n timpul evadarii, n-aveau ncotro si trebuiau sa traga. Li se paru ca farul luminos s-a ntors mult prea devreme. Legionarul si apasa puter nic arma sub clavicula. Asta a fost, mormai Gnther. Lumina trecu peste ei si de-a lungul zidului. si ndreptara armele spre punctul und e fugarul bjbia dupa funie. Exact n momentul n care lumina ajunse la el, baiatul dis paru, alunecnd de-a lungul funiei si fara ndoiala ca-si facuse minile ferfenita. Da r reusise. Calm, legionarul trase la loc prghia de siguranta si-si puse arma pe u mar. Patrula si continua imperturbabila drumul. Ei bine, Batrnul o sa se bucure, remarca Legionarul, dupa ctiva pasi. Avea o idee tmpita. Tmpita e lumea asta, murmura Gnther. Ce rost au toate astea? Sunt sigur ca nici unul. Atunci de ce dracu le facem? N-am nici cea mai mica idee, spuse Legionarul, zmbind. Ei bine, nici eu, zise Gnther. Si jur n fata lui Dumnezeu ca e pentru ultima data cnd eu ma mai bag ntr-o treaba ca asta. Peste o jumatate de ora se schimba garda. Si vocile noastre au sunat n cor prin t oata nchisoarea: Nimic de raportat.

CAPITOLUL DOISPREZECE Comandantul Companiei 103 Cavalerie, colonelul Relling, avusese n ultimul timp pl acerea de a se bucura de o serie de evenimente deosebite, care au culminat cu ce l mai mare triumf al carierei sale: dubla arestare a colonelului Toumy, seful Re zistentei franceze, si a lui Yeo-Thomas, agentul Serviciului Secret britanic. Mu ltumita capturii acestor doi oameni, nemtii puteau pune n miscare o avalansa de a restari n ntreaga Franta. Omul care i urma lui Toumy la comanda fu generalul Jussieu si era greu de spus ca re dintre cei doi generalul francez ori colonelul german detinea ntietatea n materi e de cruzime, brutalitate si totodata lipsa de scrupule, cnd era vorba de a lua v iata cuiva. Un val de teroare inunda tara. Populatia era njunghiata, mpuscata, spnzurata, ucisa n toate modalitatile posibile, desi unele metode erau prea bestiale pentru a mai putea fi si posibile. Birourile administrative erau incendiate, coloanele de ap rovizionare distruse, santinelele ucise cu duzina; podurile si trenurile devenis era niste tinte att de obisnuite, nct nici nu mai provocau comentarii. Un grup bine organizat sub comanda unor ofiteri francezi reusi un atac asupra cartierului ge neral al Gestapo-ului de la Bourg-en-Bresse si lichida pe toti cei gasiti, cu un glonte n spate. Inevitabil, aparura benzi organizate de criminali, care n numele aderarii la Rezi stenta, comisera o serie ngrozitoare de hotii, violuri si crime. Fura repede depi stati si lichidati nu numai de nemti, dar si de francezi. S-a constatat mai trziu ca majoritatea crimelor ar fi fost legate de dezertorii Armatei germane sau ai Armatei a 5-a-italiene, de comunistii spanioli si de agitatorii straini. Asa ca fura mpuscati indiferent de nationalitate si fara exceptie, imediat cum erau prin si, iar trupurile lor ngropate fara vreo ceremonie. N MONTMARTRE CU HAINA ROSIE"

La Malakoff s-a terminat, explica clar Haina Rosie", pe cuvnt! Problema nu e cum s a punem mna pe el. Ce ma framnta e cum sa-l aducem aici. Numai cnd ma gndesc la asta ma apuca crampele.... Si totusi, trebuie sa existe o cale. De ce n-am mprumuta un camion si sa-l aducem cu el? sugera Barcelona. Putem oricnd sa fabricam un permis de transport. Heide scutura din cap. Prea riscant. Nu poti sa-l scoti. Cea mai buna cale e cea mai simpla, declara Porta. Si cel mai simplu e sa-l aduc em pe jos. l priviram cu ndoiala. Trebuie c-ai nnebunit! icni Heide. E de-ajuns ca un pisalog sa bage de seama si s a ne ntrebe ce facem si nu mai putem face un pas. Batrnul se scarpina dupa ureche cu coada pipei. Iulius are dreptate. E mult prea periculos. E o idee de rahat, adauga Micutul ca sa puna capat discutiei. Haina Rosie" ne parasi ca sa ntmpine niste clienti. Traversa camera n sortul lui lun g si alb care-i flutura pe lnga picioare, cu parul si barba unduindu-i usor pe fa ta. Corpul lui scurt si rotund se sprijinea incredibil pe doua picioare delicate . Prin comparatie, fata lui era lata si falcoasa si avea culoarea rosiei o adeva rata luna plina. Stralucea de buna dispozitie si de obicei si de grasime. Bistroul, cu mesele si scaunele lui prapadite, cu peretii plini de grasime si st ropi de ulei, duhnea de revolutionari, de informatori, dezertori si bisnitari. P orta ne adusese aici, la nceput, si era n elementul lui. Dupa ce se ocupa de noii venitii, Haina Rosie" si croi din nou drum spre masa noas tra, nsotit de mirosul puternic de prajeala care venea din bucatarie. ti spun eu, l ntmpina Micutul, se fac prea multe valuri pentru nimic. Fii atent rid

ca solnita luam lucrul, l pocnim n cap trnti solnita pe masa si aceasta se sparse i pe urma l maturam. Foarte simplu. Nu nteleg de ce atta bataie de cap. Porta se ncrunta. Sunt narmati? ntreba el. Daca nu, nseamna ca sunt mai prosti dect i cred eu, replica Haina Rosie". Si ce daca, izbucni Micutul, niste amatori! Lichidam pe oricine trage n noi. De ce nu te gndesti nitel la pielea ta, zise Heide, suparat. Creierul tau nu-i ma i mare dect un bob de mazare! Si asa s-a iscat destula zarva n legatura cu nenoroc itul ala de comunist care a evadat, hai sa nu mai ncurcam borcanele, ce dracu! Va spun ca afacerea asta nu s-a ncheiat aici, o sa mai auzim de ea. Gestapo-ul o sa scotoceasca tot Parisul ncercnd sa-i gaseasca pe cei amestecati n treaba asta. n cl ipa asta, cineva si pune creierul la treaba si descopera exact ce s-a ntmplat. Porta scoase unul din hohotele lui oribile. Hauptfeldwebel-ul nu s-a prins nca. Tot se jura ca el si-a pus semnatura pe permi sul de iesire, chiar daca nu-si aminteste cnd a facut-o. Pe urma, mai e si prostu l ala de subofiter care jura ca a vazut prizonierul iesind cu transportul de dup a-amiaza! Chicoti din nou. Daca m-ar ntreba pe mine, le-as spune altceva... Cnd a plecat masina, el era cu mine jos, jucam carti! Dar tot am o grija. Ei cred ca a evadat pe undeva pe drum ntre Fresnes si sediul Gestapo-ului, asa ca lasa-i n pac e. Cu att mai bine pentru noi! Desteptule! zise necajit Heide. Nu sunt ei att de prosti cum i crezi tu. Baiatul f usese deja judecat, gasit vinovat si condamnat la moarte. N-a mai avut nici maca r drept la recurs. Avea mai putin de 14 ore pna la cioprteala. Asa ca mai devreme sau mai trziu, un destept o sa ntrebe de ce dracu a mai vrut Gestapo-ul sa-l inter ogheze. Si odata pusa ntrebarea, nu mai e dect un pas pna la descoperirea ca mputitu l de Gestapo nu l-a vrut de fapt niciodata pentru interogatoriu. Si atunci ce se ntmpla? Pna atunci se termina razboiul, zise linistit Porta. Chiar asa, ce-ai facut cu pustiul? La bucatarie, zise simplu Haina Rosie". La bucatarie? sari Heide. Aici? Da' unde? zise pe acelasi ton. Dumnezeule, asta chiar ca pune capac la toate! Heide facu un gest de dezgust si lovi masa cu pumnul. n general, eram de acord cu el. Trebuie sa recunosc ca nici eu nu eram prea bucuros de aranjamentul asta. Dar care e problema cu el? ntreba Micutul, cu ochii la Heide. ti spun eu care! izbucni Heide, de-acum ntartat peste masura. Gestapo-ul are vreo n oua milioane de oameni care scotocesc Parisul dupa el, asta e problema! Si cnd ca uta ei pe cineva crede-ma ca o fac de-adevaratelea. Si cum or sa-l prinda, e o c hestiune de ore sa-l faca sa vorbeasca. Doamne! si scutura puternic capul. Poate va trece prin minte ideea unei funii n jurul gtului, dar credeti-ma ca asta nu nsea mna nimic! Englezul i zmbi cu bunatate. N-are rost sa te agiti att. N-or sa-l recunoasca nici ntr-o mie de ani... Vino cu mine sa-ti arat. Schimbarea era surprinzatoare. Sunt sigur ca n-as fi putut sa gasesc vreo aseman are ntre taranoiul cu mutra de cretin care dadea o mnade ajutor prin'bucatarie si tnarul inteligent si agil care evadase de la Fresnes. Parul lui negru era acum de un rosu oribil, deasupra buzei de sus i nflorise o mustata stufoasa, iar niste oc ulari ridicoli i njumatateau fata. Purta ghete sclciate si pantalonii i ajungeau pna la glezne. Ce parere ai? zise mndru englezul. Proasta, mri Heide. Nu trebuia sa mai fie n Paris la ora asta. E mai usor de spus dect de facut, prietene. Poftim! zise Porta ridicnd un brat paros si uitndu-se la ceas. Unde dracu or fi pl ecat ceilalti? Dumnezeu stie, zise Heide, gasind repede prilej pentru o noua tirada sumbra. n pr imul rnd, n-ar fi trebuit sa iasa sa bntuie prin Paris cnd locul colcaie de oamenii Gestapo-ului. Poate chiar acum, cnd noi stam aici, i interogheaza. Vezi-ti de treaba, zise Barcelona cu un rnjet. Legionarul cunoaste Parisul cu och

ii nchisi si oricum Gnther e cu ei. Fata lui e un Ausweiss (permis de iesire.) num ai cnd o vezi. Nici macar Gestapo-ul n-ar ndrazni sa-l opreasca pe Gnther. Numai asta stii sa spui, zise Heide cu amaraciune. Atentia lui Haina Rosie" fu atrasa de venirea unor noi clienti care-l solicitau. Cei mai multi i cereau sa cnte si Haina Rosie" se propti n mijlocul ncaperii, cu fata lui stralucitoare de grasime si buna dispozitie, gata sa le satisfaca dorinta. Acompaniat de Porta la o vioara veche si de o fata cu un acordeon, si dadu capul pe spate si ncepu sa cnte, cu o voce nalta de tenor, o melodie n cinstea Parisului. Avea o voce placuta si cei mai multi dintre noi am uitat chiar sa mai bem. Chiar si Heide uita de ale lui si ncepu sa cnte mpreuna cu ceilalti. n curnd bistroul deve ni un infern zgomotos. Janette, bucatareasa o negresa grasa (de care stiam ca e membra activa a Rezistentei) striga si batea din palme din usa bucatariei. Cu to tii tropaiau la unison si bateau n mese cu pahare si tacmuri, urmnd ritmul melodiei . Asa ca a fost o surpriza cnd, peste vreo jumatate de ora, usile s-au deschis si p rin harmalaie am zarit sclipind insignele celor de la Feldgendarmerie. Navalira n auntru cu obisnuita lor lipsa de politete, cu cizmele lor grele zguduind podeaua , cu obisnuitele pusti gata pregatite. Atmosfera se schimba ntr-o clipa. Janette se ntoarse n bucatarie si se auzira zgomote de activitate intensa polonice care za nganeau si robinete care curgeau. Ceilalti tacuram cu totii. Oamenii si bagara na surile n pahare sau devenira extrem de preocupati de unghii sau de gaurile din po dea. Daca ntmplator ntlneai privirea cuiva, nu vedeai altceva dect teama, suspiciune, ura si apoi fiecare si ntorcea privirea ncurcat. Porta statea mohort, cu vioara atrn d n mna. Fata cu acordeonul se strecura ntr-un colt ntunecat al ncaperii, ca un paian jen prins brusc n lumina. Seful patrulei, un Stabsfeldwebel, ramase un moment n usa, holbndu-se cu raceala d e jur mprejur. n cele din urma si fixa privirea asupra lui Porta. Tu! Obergefreiter! Traversa spre el, iar Porta l privi cum se apropia, cu o expresie stearsa pe figu ra. Ce cauti aici? Ai permis sa iesi noaptea? Porta se ridica n sila si-si scoase permisul. Stiam ca i era sila. Era de obicei i nsolent cu cei de teapa acestui Stabsfeldwebel. Dar stia la fel de bine ca noi t oti, ca nu ne gaseam nici pe departe n situatia de a ne simti n siguranta. Nu era cazul sa atragem atentia asupra noastra, iar Porta nu era prost. n afara de asta, Stabsfeldwebel-ul nu era un Stabsfeldwebel obisnuit. l cunosteam dupa figura si dupa reputatie. De patru ani, el si echipa lui, si petreceau noptile scotocind fi ecare bar, fiecare club si circiuma din Paris, si nu era noapte sa nu nhate vreun biet nenorocit pentru interogatoriu. Si sa fii nhatat de Stabsfelwebel-ul Malino wski nsemna de-a dreptul condamnare la moarte. Faima lui se putea masura prin Cru cea Cavalerului care-i atrna de gt. Cu cine mai esti? ntreba el, napoindu-i permisul. Porta arata spre noi ceilalti, car stateam seriosi si demni la masa noastra, facn d tot posibilul sa aratam ca niste soldati model. Malinowski ne arunca o privire dispretuitoare, dadu din cap si trecu mai departe. Cerceta bistroul pna la ultimul coltisor. Unei fete care era la toaleta si nu sti a nimic de venirea lor, i se ceru sa deschida usa si sa prezinte actele. Bucatar ia fu devastata. Desfacura si scotocira toate cutiile si toate borcanele. Tabarra pe masina de gatit si timp de zece minute scoasera cenusa, n timp ce Janette i pr ivea cu bratele ncrucisate, cu cel mai dispretuitor zmbet posibil pe fata ei dolof ana. Baiatul fu nvrednicit cu o privire fugara si pe urma nu-l mai bagara n seama. Controlara tot etajul de sus. Golira toate cuferele si dulapurile si aruncara ha inele pe jos. Smulsera de pe pat toate paturile si asternuturile, plapumile si p ilotele fura taiate, si vrra minile n toate bidoanele si rafturile cu alimente. Dupa o ora au terminat perchezitia, dar era putin probabil ca vor parasi bistroul far a sa gaseasca un tap ispasitor pentru toata munca lor din noaptea aia. Malinowsk i statea lnga bar, iar privirea lui scrutatoare trecea de la o masa la alta. Alat uri, oamenii lui l urmareau cu atentie, asteptnd ca stapnul sa dea semnalul de atac . Noi sedeam tacuti si ne ntrebam unde o sa cada toporul. ncet, Stabsfeldwebel-ul scoase din buzunar un teanc de fotografii. Se uita tot cu

ncetineala printre ele si cu mare grija alese cteva. Din doi pasi, traversa ncaper ea, oprindu-se n fata unui grup de tineri care bausera linistiti aproape toata se ara. Deutsche Feldpolizei. Ausweiss, bitte. (Politia Germana. Actele, va rog.) Se adresa unui baiat cu o figura stearsa, mbracat cu niste haine gri mototolite. Stabsfeldwebel-ul examina cu atentie hrtiile Falsuri, zise el ncruntat. Te cautam de patru luni. Acum, ca te-am gasit, o sa-ti demonstram amanuntit cum tratam noi dezertorii... Cineva te-a ajutat! Cine te-a ajutat? Cred ca nu astepta vreun raspuns. Probabil ca toata lumea din ncapere a ramas cu gura cascata, cnd una dintre, fetele de la masa se ridica imediat si si asuma acea sta cinste. O fi nebuna? sopti Micutul n maniera lui obisnuita de a se face auzit. Malinowski se ntoarse catre noi, Barcelona i arse una pe sub masa Micutului, iar H eide scrsni furios din dinti. Nu era momentul ca Malinowski sa fie provocat. Dar era prea trziu. Malinowski reactiona instinctiv. Simturile i spuneau ca n acest bistrou ar putea gasi ceva mai bun dect un dezertor mpreuna cu iubita lui si, dup a ce-si lasa doi oameni sa le puna catusele, porni la atac cu restul cinilor de vn atoare, cu cozile n aer si nasurile amusinnd. Cred ca soapta banuitoare a Micutulu i si reactia noastra imediata l determinasera pe Stabsfeldwebel sa continue cerce tarile toata noaptea, razbunator cum era. Se stia ca nu-i nghite pe soldatii care facusera servicul activ pe front si se spunea ca numai cu doua zile n urma arest ase un Oberleutnant decorat cu Crucea de Fier. Gata, mormai ntunecat Heide. S-a terminat. Am spus c-asa o sa se ntmple. Si totul d in cauza unui evreu mputit. Cred ca o sa controlam din nou la bucatarie, zise Malinowski. Englezul si croi drum catre el, nelinistit, protestnd energic n legatura cu supa si cu cina compromisa, dar Malinowski l dadu la o parte din calea sa, cu un zmbet ma lefic. Avem treburi mai importante dect supa. Dar clientii mei... n momentul acela, sosira alti clienti. Instinctiv, toata lumea se ntoarse catre us a. Primul intrat parea mascat cu un ciorap, care-i desfigura n mod hidos trasatur ile. La o privire mai atenta, ti dadeai seama ca n-avea ce trasaturi sa ascunda. Ochii lui erau doua picaturi, nasul nsemna doua crestaturi subtirele, iar gura er a o gaura franjurata. Nu avea sprncene, iar pielea lui era purpurie. La gt, care e ra sustinut de un guler teapan de piele, i atrna Crucea Cavalerului. Ei? zise Gnther prin asa-zisa lui gura, ti-ai pierdut obiceiul de a saluta, Stabs feldwebel? Malinowski si pocni calciele si-si duse ncet mna dreapta la frunte. Nu putea face al tceva. O fi fost el Stabsfeldwebel-ul Malinowski si o fi avut el Crucea Cavaleru lui, dar un soldat desfigurat ca Gnther putea sa comande orice. Daca Gnther voia s a-si scoata revolverul si sa-l mpuste pe Malinowski, sustinnd ulterior ca acesta l insultase, nimeni nu s-ar fi ndoit de adevarul spuselor sale. Fahnenjunker!... Tonul lui Malinowski se straduia sa fie respectuos, patrulam n a rondismentul 18, conform ordinelor. Tocmai am ridicat un dezertor pe care-l caut am de doua luni, mpreuna cu femeia care l-a ajutat. Bun, zise Gnther, ncurajator. ti multumesc, Stabsfeldwebel. nteleg ca acum ti-ai ter minat treburile pe-aici? Malinowski ezita. Gnther i ntoarse spatele nepasator, ca si cum nu mai era nimic de discutat. De la genunchi n jos, ambele picioare i erau din tinichea, dar nu se ob serva numaidect. i trebuisera cteva saptamni de efort supraomenesc si vointa, ca sa n vete din nou sa mearga si ca sa se obisnuiasca cu bratul stng format din patru bu cati de fier. La nceput dorise sa moara si nimeni nu stia de fapt, de ce pna la ur ma continuase sa traiasca. Ar fi putut sa devina ofiter n Waffen S.S., i se oferi se postul la iesirea din spital, dar el fusese ntotdeauna la husarii negri si se n torsese la noi dupa ce fusese din nou declarat apt pentru serviciu". Cu noi se si mtea n largul lui. Nu numai ca eram prietenii lui, dar cred ca eram singurii oame ni din lume care-l puteam privi cu acelasi grad de detasare cu care ne priveam u nii pe altii.

n bistrou se facuse din nou liniste. Toti asteptam nelinistiti. Toti se holbau la Gnther. Calm, el si scoase tabachera, scoase o tigara si si-o nfipse n gura fara bu ze. Malinowski nu se mai uita la Gnther, ci mai degraba la tabachera. Era din aur , decorata ostentativ cu steaua rosie a Rusiei si cu secera si ciocanul. Gnther i -o puse n mna. Frumoasa, nu? O amintire din Stalingrad, cum probabil ai ghicit. nchise tabachera cu un pocnet si o vr la loc n buzunar. Ai fost vreodata n transee, Stabsfeldwebel? Stiai ca la Stalingrad au murit trei sute de mii de soldati germani? Aceia dintre noi care au supravietuit pronuta cu vntul ntre ghilimele au dreptul la cte o mica amintire, nu-i asa? Malinowski nghiti n sec, dar nu zise nimic. Brusc, Gnther schimba tonul. Daca ti-ai terminat treburile pe-aici, as fi foarte bucuros daca ti-ai lua talpa sita! Stabsfeldwebel-ul n-avea de ales, trebuia sa plece. Cnd usa se nchise n urma lui si a oamenilor lui, n bistrou se auzi un oftat unanim de usurare. Se pare ca ne-am ntors tocmai la timp, remarca sec Legionarul, urnindu-se de lnga usa catre masa noastra. E ridicol, zise Heide. E culmea nebuniei. Acum el trebuia sa fie la celalalt cap at al Frantei. Nimeni nu-l baga n seama pe Heide. Eram prea ocupati sa ciocnim cu Gnther si sa-l felicitam. Ei, lasa, zise el cu modestie. Unul trebuie sa se foloseaca de dezavantajele alt uia, altfel care-i scopul? Fata cu acordeonul iesi din umbra si ncepu sa cnte o melodie de dans. Porta si lua vioara, iar Haina Rosie" ncepu din nou sa zmbeasca. ncetul cu ncetul starea de tensiu ne disparu. Heide se scufunda fericit ntr-p stare de toropeala si nu mai putea fa ce altceva dect sa mormaie. Micutul se nvrtea prin ncapere ciupind fetele de fund si spunnd glume deocheate celor care crezusera vreodata ca el o bagase pe mneca, iar Gnther, ghiftuit cu vin rosu, fura de sub nasul lui Barcelona o fetiscana ntr-o r ochie galbena si ncepu sa danseze cu ea. Vive la France! striga Porta, n delir. Legionarul se pusese sanatos pe baut. Pica repede n toropeala, alaturi de Heide. Gnther mergea pe urmele lor, iar fata n galben ncetase sa-si mai tina ochii nchisi c a sa nu-i vada fata si chicotea pe genunchii lui. Uneori erau ntrerupti de lumea de-afara, se auzeau mpuscaturi, explozii, huruit de avioane deasupra, dar toate a stea treceau neluate n seama. Razboiul tinea de prea muh timp ca cineva sa-si mai bata capul cu el. Deo data, Barcelona mi trase un ghiont ntre coaste. Atentie. Se deschide usa. Ne-am ntors automat catre usa, creznd ca se ntorsese Malinowski. Dar de data asta e ra Jacqueline, fata pe care o ntlnisem printre flori n Normandia si care-mi daduse sa beau cafea adevarata. Binenteles, mai fusesera si altele, dar nu stiu de ce o asociasem de la nceput cu parfumul florilor si aroma de cafea proaspata. O vazusem destul de des de cnd venisem la Paris. n ultimele saptamni ne ntlnisem pe a scuns aproape n fiecare zi, dar era pentru prima data ca ndrazneam sa-i dau ntlnire la loc deschis, acolo, n cafenea, si din momentul n care a intrat pe usa, mi-a par ut rau. Binenteles ca Porta a recunoscut-o imediat. O masura de sus pna jos n timp ce nestingherita se ndrepta catre masa noastra. Purt a, o rochie usoara de muselina verde, care-o facea sa arate foarte palida si fru moasa, dar doream sa nu-i fi spus sa vina. Asa, va sa zica, te ntlnesti cu pasarica asta din Normandia? zise rautacios Porta. De cnd tine asta? Cam de multisor, dupa cum se vede. Trebuie sa te descotorosest i de ea, colega, nainte sa te lege. Pasarica asta e ndragostita si femeile care iu besc devin periculoase. Vorbesti prostii, zisei eu cu raceala. A, da? zise Porta batjocoritor. ti amintesti cum si mai rostogolea ochii atunci, n Normandia? Si ce legatura are asta cu tine? Are! Acum iesise Heide din toropeala si intrase n lupta. Se holba la Jacqueline, pe ur

ma ma apuca de guler suflnd ca o locomotiva, iar ochii lui mici si rosii se nfipse ra cu rautate ntr-ai mei. Are legatura cu noi toti! Tu si curva ta de frantuzoaica! Pe mine ma doare n cot, dar n-o aduce aici! mi nfipse mna-n piept si-si scoase revolverul. Porta are dreptate, femeile astea sunt periculoase. Devin geloase, se emotioneaz a, ncepe sa le interseze totul. Si cel mai rau e ca vorbesc. Ce se ntmpla? ntreba Gnther din celalalt colt al mesei. Barcelona i sopti ceva. Vazui cum Gnther se uita spre Jacqueline, cercetndu-i amanu ntit fiecare trasatura. Barcelona ma privi si dadu din cap a lehamite. Legionaru l se lasa pe spate n scaunul lui si ncepu sa-si curete indiferent unghiile cu vrful cutitului. Jacqueline mi zmbea. Ce ai astazi? Te porti tare ciudat. Am dus-o la usa si i-am explicat situatia. Numai eu eram de vina. Nu trebuia s-o chem ntr-un loc ca asta. Parisul era periculos. Spionii misunau peste tot si dac a faceai o singura greseala erai un om mort. Jacqueline ma ntelese perfect. Nu pu se ntrebari, nu obiecta. Stabiliram, pur si simplu, un alt loc de ntlnire pentru zi ua urmatoare si ea se topi neauzita n ntunericul strazii. Era o usurare s-o vad pl ecnd. ncetul cu ncetul, bistroul s-a golit, pna cnd am ramas singuri. Se ncuiara usile. Hai a Rosie" scoase o harta a Parisului si o desfacuram pe masa. Categoric, zise Porta, treaba se arata a fi al dracului de grea... Sper ca da, zise Haina Rosie", altfel as fi dezamagit. Cum o sa-l trecem peste pod? l caram, si exprima Micutul o idee stralucita. Sa traverseze rul not. El nu noata... Binenteles ca noata, prostule! Dar chestia e serioasa, zise Legionarul gnditor. Toate podurile sunt pazite bine. Si daca v-ati duce n timpul zilei? sugera Haina Rosie". Ar fi mai multa lume pe ac olo. Va puteti strecura neobservati. Barcelona clatina din cap. Nu se poate. Nu pot sa fac rost de permise. Deodata, Porta fixa cu un deget murdar un punct pe harta. Aici! Plecam chiar acum si-l luam. Si cum trecem podul? Habar n-am pna nu ajungem acolo. Ce sa ne mai ostenim sa facem tot timpul planuri . Asta au facut nenorocitii de prusaci si uite unde au ajuns. La opt zile dupa c e s-a terminat razboiul trecut s-au adunat si au nceput sa comploteze pentru urma torul. Nu, merita sa lasam lucrurile n voia soartei, asa zic eu. Iar eu spun ca ne trebuie obligatoriu un plan, spuse ncapatnat Heide. N-avem nevoie de plan. Am n buzunar doua stampile pe care scrie Strict secret. La ce dracu sunt bune? O sa te miri, zise Porta. Pot sa fac minuni cu o stampila. mi faci greata, mormai Heide. Cu totii mi faceti greata cu prostiile voastre. Daca nu e cu evrei, atunci e cu... Si daca trag n noi? ntrerupse Batrnul, care pna atunci tacuse si rumegase. Daca dam peste o patrula? A lui Malinowski, pentru nceput, fornai Heide. Stampilele n-or sa foloseasca prea mult cu baietii aia, orict de strict secrete ar fi! Asta-i simplu, zise Porta. Trebuie doar sa tragem noi primii, Da, si trebuie sa-ti scape unul singur ca sa se darme toata sandramaua. N-o sa scape nici unul! se repezi Micutul cu o expresie belicoasa pe fata. Folos im aruncatoarele!?! Sa umblam prin Paris cu ele n toiul noptii? urla Heide. Or sa creada ca suntem un grup de comunisti mputiti! Legionarul se ridica. M-am saturat de vorba, zise el brusc. O s-o cntam dupa ureche. Exact ce-am spus eu, zise Porta. Atunci, cnd pornim? ntreba Micutul, nerabdator. Acum? Legionarul i arunca o privire rece.

n nici un caz. Mergem mine seara.

CAPITOLUL TREISPREZECE Primul dintre ei aparu la fereastra, se catara pe pervazul ngust si se clatina ne sigur timp de cteva secunde, cautnd deasupra si dedesubt un punct de spripn. Pe ne asteptate se auzi o mpuscatura si omul se prabusi n gol, cu capul n jos. Aparu cel de-al doilea. Se catara si el pe pervazul ngust, pe urma sari ca o pisi ca si se agata de o conducta de apa care strabatea de-a lungul peretele. ncepu sa coboare cu atentie. Rasuna o noua mpuscatura. Cel de-al doilea om cazu pe astfal tul curtii, alaturi de primul. Al treilea nu astepta sa fie mpuscat. Silueta lui aparu fugitiv la fereastra, atrn a o clipa n aer, pe urma se arunca n jos ntr-un plonjon de rndunica, pentru a mpartas i soarta celorlalti. Dar bomba incendiara si atinsese scopul. Flacarile izbucnira la toate ferestrele, n afara de doua geamuri mici aflate chiar n vrful cladirii nalte. Un grup de oameni misuna deja pe sus. Doi dintre ei sarira n acelasi timp si o rafala de gloante i urmari pna jos. Gestapo-ul nu acorda nici o sansa. Chiar n acel moment parasiram n fuga ascunzatoarea. Vazusem destul din macel. Era razbunarea Gestapo-ului aspra unui cuib al Rezistentei implicat n uciderea a 14 m embri ai politiei secrete. Dar acum faceau mai mult dect sa se razbune: sarbatore au. Cnd masacrul se sfrsi, se ntoarsera la masina. Att soferul ct si omul lasat de paza z aceau pe jos scaldati n propriul lor snge, cu gturile taiate de la o ureche la alta . Aceasta scena avea loc la Paris ntr-o noapte din august 1944. PLIMBARE NOCTURNA PRIN PARIS

Era o noapte ntunecoasa. Umbra lunii se zarea pe undeva printre nori, dar cerul e ra n general nnorat si nu se zarea nici o stea. Malakoff-ul era ntunecat si pustiu. Pisicile, naintnd razboinic, n sir indian, prin mijlocul strazii, pareau singurele fiinte vii ale cartierului. Se oprira putin s a ne priveasca cu acea expresie de multumire ce pare comuna tuturor pisicilor, p e urma ncepura sa miorlaie nfiorator zburlindu-se una la alta. Ne daduram la o par te din calea lor. Deodata aparura ca din senin doi membri ai Feldgendarmeriei, pe biciclete. Trecnd pe lnga noi, si ntoarsera capetele si ne privira banuitori, iar Micutul le facu un semn amenintator cu pumnul. Fara d-astea, scrsni Batrnul. Tine mine o data pentru totdeauna, ca trebuie sa evi tam orice ncurcatura, nu sa ne bagam n vreuna. Micutul privi scrbit n urma celor doi biciclisti. Numai sa fi ndraznit ceva scrnaviile astea si le zburam falcile. Pentru Dumnezeu! se nfurie Barcelona. Vii odata? l ajunseram din urma pe Porta la coltul strazii Brenger cu strada Nordului. Stii sigur unde e chestia aia mputita? ntreba Gnther. Toate cocioabele astea nenoro cite seamana una cu alta pe aici. Nu prea am chef sa orbecai dupa ea. Stiu unde e, zise Porta. Se nvrti ncet, orientndu-se pe ntuneric. Ne e departe de ai i. mi amintesc ca am mai fost pe aici, venind din partea opusa. Acolo, lnga bistro u, a fost mpuscat un om. Tin minte bistroul. Sa vedem daca sunt urme de gloante p e zid. Nenumarate, zise Gnther care traversase si examinase locul. Adevarat? Porta traversa si el si se uita. Batrnul facu un gest de nerabdare. Nu putem sa mergem mai departe? N-ai dect, eu nu te opresc, zise Porta. De altfel cine te-a invitat la plimbarea asta? Asteptati o clipa.

Se apleca, disparu pe sub o arcada joasa si nu se ntoarse timp de cteva minute. Dumnezeule! Barcelona privi nervos peste umar. Unde s-o fi dus acuma nebunul ast a? De la nceput nu trebuia sa ma bag n chestia asta. de ce nu putem sa ne purtam s i noi ca toti ceilalti? De ce noi trebuie ntotdeauna sa ne bagam n buclururi? ntreaba-ma pe mine, zise morocanos Batrnul. De ce nu se duce cineva dupa el, sa-l scoata de acolo? zisei, nsa fara nici o int entie s-o fac eu nsumi. Porta si facu aparitia, rnjind satisfacut. Tocmai am aruncat o privire printre gagicile cartierului. Facu un semn obscen ca tre Micutul. Mine seara, n fata cinematografului, piata Clichy. Sa te gndesti la mi ne. Ticalosule! zise automat Micutul. Pariez ca nici n-ai ntrebat-o daca are pe cinev a! Ei, mergem sau nu? ntrebai eu. Si, mai precis, unde mergem? mormai Batrnul. Chiar aici nauntru, zise Porta, aplecndu-se pe sub arcada joasa. Dupa mine, baieti , si tineti-va gura. Am cercetat terenul, puteti sa va bazati pe Unchiul Porta.. . Haide, Sven, nu trndavi! Tineti-va bine, si nainte. l urmaram unul cte unul pe sub arcada joasa, de-a lungul unei poteci noroioase, pna cnd daduram de-o magazie subreda. nauntru? suiera Barcelona. nauntru, confirma Porta. Ne facu un semn cu lanterna. Veniti sa aruncati o privire! Ne lipiram nasurile de geamul murdar. Gregor scoase un fluierat a mirare. Sa fiu al naibii, nu credeam ca pot sa creasca att! Parca ar fi un mputit de balon umflat cu pompa. Micutul se scormoni n buzunar si scoase la iveala un ciocan mare. Drept ntre ochi, zise el rugator. O sa pice ca un bustean. N-o sa stie niciodata. Nu ncepe sa te porti ca un tmpit, l implora Batrnul. Peste tot, prin jur, dorm oamen i. Nu trebuie sa sculam tot cartierul. Pe unde se intra nauntru? ntreba Barcelona. Pe aici. Porta ne conduse pna la o usii veche si grea, care parea neunsa de secole. Scrtitul ei rasuna si se amplifica n noapte. Pe undeva, prin apropiere, un motan ncepu sa miorlaie. Ramaseram ntepeniti, cu urechile ciulite si tinndu-ne respiratia. Nu ven i nimeni. Motanul trecu pe lnga noi n ntuneric si miorlaitul lui se pierdu n josul s trazii. Era din nou liniste. Haideti! Micutul intra n magazie cu ciocanul pregatit. Noi ceilalti l urmaram prudenti. Bru sc, rasuna zgomotul a o mie de cutii de conserve, care parca se rostogoleau de-a lungul unei scari. Micutul icni si urma o serie din njuraturile lui favorite. Ap aru n bataia lanternei si vazuram ca era mproscat din cap pna-n picioare cu o mizer ie scrboasa si urt mirositoare. Ce s-a ntmplat? zisei eu. Micutul se ntoarse urlnd. Un imbecil a pus o galeata cu rahat aici. Trase un sut furios n galeata, acum goala, care se izbi de peretele opus. Se rost ogoli napoi si Micutul o lovi nca o data cu sete. Cu totii i strigaram sa termine, dar era mult prea trziu, raul se produsese deja. Legionarul si scoase revolverul s i alerga napoi pe strada, de unde auzeam pasi grei. Wer da? se auzi strignd, ntr-un accent aspru, saxon. Pe toti dracii! urla Micutul. Un saxon mputit! Trecu pe lnga noi, se ciocni cu Legionarul, l mpinse la o parte cu cotul si dadu na s n nas cu doi soldati narmati cu pusti, care se pregateau sa intre prin arcada ngu sta. Micutul, ca o furtuna, scaldat n murdarie, ud si putind nfiorator, nu arata d e fel a mesager al pacii. Soldatii cazura ca popicele n fata lui. Legionarul, cu revolverul lui, era inutil. Cei doi se rostogolira ncoace si ncolo prin noroi, n ti mp ce Porta i urmarea crind ca o pasare de prada, ca n cele din urma sa se repeada a supra lor si sa le ia viata; n urma lor ramasera doua casti si un guler.

Si acum? zise sec Batrnul. Micutul si ridica ciocanul si se ntoarse spre magazie. Noi ceilalti ramaseram grup ati la intrare, n timp ce el patrunse nauntru. Ciocanul scnteia n ntuneric. Urma un u rlet salbatic. Ne mprastiaram imediat. M-am aruncat la pamnt, cu capul n mini, dar u rletele ascutite continuau. Barcelona si Heide aproape ca se calcara n picioare, grabindu-se sa iasa n strada. Legionarul se lipi de un perete scund si ndata si pre gati arma, hotart sa mpuste pe oricine ar veni. Urletele ncepura sa alterneze cu vo cea Micutului, care njura de mama focului. Se auzira pasi grei de barbati care al ergau si, ridicndu-ma din ascunzatoare, vazui doi civili din corpul tehnic de arm ata navalind pe usa cu armele pregatite. Erau urmati ndeaproape de un caporal car e flutura o lanterna si jura moarte sabotorilor si hotilor. Micutul ncepu iar sa njure. Lanterna se stinse brusc, cineva tipa, se auzira lovit uri si bufnituri, un foc de arma. Era o nvalmasala si o panica generala. Cineva nc epu sa strige dupa ajutor. mi aprinsei lanterna si ma ridicai ncet. Dintr-o data m agazia parea ca se umpluse de lume. Caporalul disparuse si unul din civili se na pustea spre usa. Vazui cum o pusca zboara prin aer si-l nimereste drept n moalele capului. Omul cazu ca un bolovan, nsotit de critul satisfacut al lui Porta. Ce adunatura de rahati, zise Micutul. Ma ntreb de ce unii oameni nu-si vad de tre aba si-si vra nasul unde nu le fierbe oala. Statea asezat lnga o scroafa imensa, dupa toate aparentele, moarta. Gdila cu drago ste creatura pe dupa urechea roz. Curajoasa fata, zise el cu satisfactie. Te-ai luptat bine. Nu fara greutate si cu multi nervi izbutiram sa trm animalul n strada. V-ar fi mai usor, ne sfatui Porta, daca ati tine-o de picioare. Taca-ti fleanca! i-am zis eu, fioros. Dupa numai cinci minute de lupta cu porcul simteam o dorinta puternica sa pocnesc pe cineva n cap. De ce n-am venit cu un c utit ca sa spintecam nenorocirea asta aici si acum? Asta-i treaba de artist! zise Porta indignat. Vrei sa strici transarea? De m-ar vedea batrnul meu general, zise Gregor. Ar muri de rs. V-am spus vreodata ca pe vremea cnd el... Da, zise Micutul, transant. Da? Chiar v-am spus? Sigur? La dracu cu generalul! am izbucnit eu. Hai sa vedem cum ducem acasa blestematul asta de porc! n cele din urma, trei dintre noi am reusit sa ridicam creatura pe umeri. O tineam ca pe un sicriu si porniram nsirati de-a lungul drumului, cu pasi masurati de nmo rmntare. O vreme, strazile ramasera pustii, dar pe masura ce ne apropiam de Porte de Vanves, traficul se ndesi si am fost obligati sa ne oprim. Era o munca obosit oare sa cari un porc ct un munte si cred ca devenisem mai neglijenti si o lasasem mai moale, iar Barcelona se mpiedica, lesul aluneca si, nainte sa-l putem opri, s capa din strnsoarea noastra si cazu rostogolindu-se n mijlocul strazii. Tmpitilor! urla Porta, fara ndoiala cu viziunea macabra a meselor sale din urmatoa rele sase saptamni distruse sub rotile vreunui camion. Luati-l de-acolo! ncepuram sa dansam printre masini, agitnd bratele si strignd, cnd un Kbel frna brusc, ct pe aici sa loveasca porcul cu botul. Usa se deschise si un capitan sari afara din masina. Ce dracu mai e si asta? striga el, nghiontind porcul cu piciorul. nca o data, Gnther salva situatia. nainta obraznic si saluta. Capitanul, asemenea m ajoritatii oamenilor, fu vizibil socat la vederea lui. Patrulam pe strada, dominule. Treaba noastra este sa ne asiguram ca drumurile su nt libere si traficul se desfasoara normal. Asta, hoitul asta trase un sut dispr etuitor n pretiosul nostru porc a fost aruncat n mijlocul unei artere principale d e catre partizanii francezi. Fara ndoiala ca sa produca o busculada si sa ne dea si mai multa tataie de cap. Capitanul dadu din cap ntelegator. Fara ndoiala, confirma el. Privi n jos catre porc. O cuta i aparu ntre sprncene. Unde... aa... unde duceti lesul? ntreba el cu indiferenta. napoi la cartierul general, domnule. Gnther se holba aproape amenintator la capitan. Porta, simtind ca nu e singurul c

are a fi mncat friptura de porc, se grabi sa adauge ca am raportat deja descoperi rea unui hoit. Ca urmare, el trebuie dus. Desigur. Capitanul si ndrepta spatele. Desigur... Foarte bine, luati-l din drum! S i mai repede, ca tineti toata circulatia n loc! Porcul fu carat n graba pe trotuar, ridicat napoi pe umerii nostri si am pornit di n nou la drum. Calatoria parea ca nu se mai termina. Un porc mare este un animal greu de carat. Cnd am ajuns pe Bulevarul Saint Michel, eram cu totii obositi si nervosi, ne ciondaneam ca niste pusti; eram plini de sudoare si puteam a porc. B atrnul zicea din cinci n cinci minute ca nu poti sa cari un porc pe strazile Paris ului fara sa atragi atentia asupra ta, iar Heide tinu un monolog non-stop pe tem a nu trebuia de la nceput sa ne bagam n treaba asta". Cum niciunul dintre ei nu aju ta la caratul porcului, remarcile lor fura n mare masura ignorate. Sunt doi politisti francezi n fata noastra, anunta Barcelona. Am privit nainte, dar nu puteam sa vad nimic din cauza porcului si mai aveam n fat a si pe namila de Barcelona. Ce fac acolo? Ne asteapta pe noi, din cte se vede. Stau acolo si ne asteapta... Unul dintre ei s i desface tocul armei. nca nu-si scoate revolverul, dar arata de parca ar avea ch ef sa mpuste pe cineva. Am mormait. Ma gndeam ca daca iese cu mpuscaturi, trebuie sa ne ascundem n spatele porcului. Dar nu se ajunse acolo. Legionarul nainta catre primul politist, extrem de prietenos si fumnd cu indiferenta o tigara. Bonsoir, monsieur l'agent! Omul ridica o sprnceana la auzul vorbelor frantuzesti, pe urma o ridica si pe cea lalta cnd vazu La Croix de Guerre" (Crucea de Razboi) prinsa la pieptul Legionarul ui. Qu'est-ce que c'est que a?... (Ce e asta?), ntreba el aratnd spre porc. March noir confisqu ( Marfa confiscata de pe piata neagra), replica dulceag Legion arul. Cel de-al doilea politist o luase putin nainte, dar mai statea cu mna pe revolver. Legionarul si scoase tigarile. Vrei o tigara? Omul ezita, pe urma se apleca sa ia una. Iute ca fulgerul, dintr-o miscare, Legi onarul l arunca la pamnt. Bicicleta cazu peste el. Colegul lui se ntoarse imediat s i o lua la fuga, tragnd ncontinuu, dar nainte de a se ndeparta destul, roata din fat a a bicicletei aluneca ntr-o balta de ulei, omul cazu nainte peste ghidon, se izbi de o bariera cu lumini de avertizare si un indicator cu Ocolire" si se ntepeni ntr -o groapa. Ramase linistit n fundul gropii, iar noi am pus semnul de ocolire deas upra ei, pregatindu-ne de plecare. Ca tot veni vorba, am sugerat eu, nu putem sa folosim biciletele? Dupa ciondanelile de rigoare si expuneri agresive, am gasit un mijloc de a cara porcul, care sa ne scuteasca de dureri de umeri. Am fixat doua carabine ntre cele doua biciclete, de la un cadru la altul, si am pus porcul deasupra lor. Era acu m mai simplu pentru doi oameni sa conduca bicicletele, cu o mna sprijinind porcul , iar ceilalti care mergeau pe jos trebuiau sa alerge ca sa poata tine pasul. Strada Scolilor. Un camion de trupe, plin pna la refuz cu politie pedestra, se ap ropia ncet. Batrnul ncepu sa se vaite. mi ajunge, mormai el. Asta-mi mai lipsea! Ne strecuraram n ntunericul de la marginea drumului. Vehiculul opri ceva mai ncolo. Habar n-aveam de ce tocmai acolo si daca ne zarisera. Nu puteam dect sa stam si sa asteptam. Cauta ei ceva, murmura Porta, n timp ce ne adaposteam. Pe noi ne cauta, nici vorba, zise Micutul. Curcanii aia au dat alarma, stiu eu. Trebuia sa ma lasati sa-i termin atunci cnd am vrut. Undeva, aproape de noi, se auzi tacanitul unei mitraliere. Un grup de politisti pedestri sarira din masina si disparura alergnd n ntuneric. Se ntoarsera n cteva minu e cu doi tineri n catuse, i mpinsera n masina si plecara. Astfel de scene erau de ac um ceva obisnuit n Paris. Era razboiul de noapte pe care-l purtau ambele tabere, m prastiind teroarea n oras. Cetateni nevinovati sau vinovati erau scosi din astern uturi n toiul noptii si ridicati pentru interogatorii si torturi; soldati germani

erau descoperiti cu gturile taiate; copii erau batuti si mpuscati. ncepuse sa domn easca brutalitatea care a marcat eliberarea Parisului. Ascunseram lesul n umbra ntunecata a unei usi si plecaram sa dam o raita ca sa ne lamurim ce-i cu podul. Asa cum ne avertizase Heide de nu stiu cte ori, n doua ore avea sa se crape de ziua. Si cred ca nu va gnditi ca putem cara chestia asta pe strazile Parisului, la lumi na zilei. De ce nu? ntreba amenintator Porta. Dupa mine, e mai dubios sa ne nvrtim asa cu el n toiul noptii. Dumnezeule! zise Heide. Numai sa ne vada cineva cu muntele asta de carne si ne p unem pe urme jumatate din Paris. ti baga cutitul n spate pentru o bucata rnceda de sunca, darmite pentru un porc ntreg. Din cte puteam sa ne dam seama, podul parea nepazit. Ne-am ntors sa luam porcul si am gasit acolo o babornita care se holba la el cu ochii ct cepele, cu gura casca ta, cu minile ncrucisiate peste stomac. Sfnta Fecioara Maria! striga ea cnd ne apropiaram, Domnilor... domnule se repezi l a Porta, care era n frunte fie-va mila de o femeie batrna! N-am spus vreodata o vo rba mpotriva nemtilor! Niciodata! Barbatul meu a dezertat n primul razboi si de at unci n-a mai tras cu pusca! Pe masura ce vorbea, vocea ei devenea mai ascutita si mai puternica. Porta ncepu si el sa strige la ea pe frantuzeasca lui. l ntrecea ca debit, dar pe de alta part e el striga mai tare. Se luptara ce se luptara, pna cnd n cele din urma Porta scapa din ghearele ei si njura destul de tare ca sa fie auzit de jumatate din Europa. Eu sef! Porc, prietenul meu! Tu...? Tu nu..., atunci mori! Porta ncepu sa traga cu o mitraliera imaginara. Batrna scuipa la picioarele lui, s e dadu un pas napoi si ramase acolo privindu-ne cu ura. Minunat vorbesti frantuzeste, zise Legionarul, admirativ. Nici eu nu ma descurca m mai bine. Ei, cred ca-i destul de bine, recunoscu Porta cu modestie. Cnd faci parte din tru pele de invazie, cred ca trebuie sa ncerci sa stapnesti limba locului. Sunt ntru totul de acord, zise Legionarul cu o mutra serioasa. Gregor ntrerupse discutia, n timp ce urmarea atent ce se peterece pe strada. Usurel! O s-avem necazuri. Porta si scoase imediat revolverul. Micutul se juca deja cu taisul cutitului pe c are-l pastra tot timpul n buzunar. Necazurile se apropiara, n persoana a doi tiner i, amndoi n jur de 20 de ani, mergnd umar la umar, cu minile vrte n buzunare semn al vremurilor pe care le traiau. Legionarul le taie suav calea. Bonsoir, messieurs. O allez-vous? (Buna seara. ncotro?) Prendre l'air. Cest dfendu? (Sa luam aer. E interzis?) Pendant le couvre-feu, oui. (Dupa ora stingerii, da). Cei doi tineri ne priveau, nestiind ce sa faca. Porta trase piedica revolverului , pentru orice eventualitate. Ei? zise blnd Legionarul. Deodata se auzira pasi care marsaluiau. Cizme grele pe caldarm. Voci aspre care v orbeau germana. Patrula! suiera Barcelona. Ne ngramadiram n cadrul usii. Daca o patrula ne surprindea cu o asemenea captura, n-aveam de ales, trebuia sa-i mpuscam. Cei doi pusti se nghesuira mpreuna cu noi, l a fel de dornici sa nu fie vazuti. Babornita se sufoca pe undeva printre noi, cu mna Micutului peste gura. Legionarul si scoase pusca de pe umar si statea pregati t sa traga o rafala n prima persoana care ar fi ncercat sa intervina. Patrula ajunse peste drum de noi. Erau opt, purtnd obisnuitele casti de metal si insignele n forma de semiluna. Aveau n frunte un Oberfeldwebel. Dupa cum arata, pa rea sa n-aiba liniste daca i trecea o noapte fara sa fi lasat n urma macar doua ca davre. Patrula trecu fara sa observe nimic si Porta mngie cu dragoste capul porcului ucis . N-am nici o ndoiala, prietene, zise el, astia ar da orict sa puna mna pe tine, gras anule! Legionarul se ntoarse catre cei doi. n panica generala, si scosesera revolverele. A

sta nu era o surpriza pentru noi: stiam ca trebuie sa aiba. Dar ceea ce prezenta interes era ca aveau niste P-38" revolverele folosite n armata germana. Frumoase arme aveti aici, remarca Legionarul. De unde le-ati cules? Dintr-un mag azin de jucarii? Le-am gasit. Nu mai spune! Legionarul ridica din sprncene. Sunteti siguri ca nu vi le-a adus M os Craciun? Am aflat ca sunt foarte la moda acum. Si ce-ti pasa de unde le avem? ntreba tnarul, sfidator. Ce ai de gnd sa faci? Sa al ergi la Gestapo? rse el. Nu prea cred! Nu erati chiar dornici sa dati peste patru la aia, asa-i? Legionarul se repezi la el si-l lua de guler. nca o vorba din asta, amice, si ajungi n cer. De ce nu ne descotorosim de astia doi, ca sa terminam treaba? zise nerabdator Mi cutul, jucndu-se cu cutitul. Celalalt tnar, care nu vorbise pna atunci, nainta si-si ridica minile mpaciuitor. Nu credeti ca e cazul sa terminam cu dusmania asta? n germana. Cu accent hamburghez. Zmbi cnd vazu cum ne holbam la ei. Da, sunt de-al vostru. Asa ca nu vad de ce sa ne certam. Ce faceti voi aici se u ita n jos spre masa enorma de carne roz este complet ilegal si v-ar putea costa v iata daca sunteti prinsi. Pe de alta parte, eu sunt n aceeasi situatie. Am dezert at din armata. Asta m-ar putea costa pe mine viata. Asa ca suntem chit, nu? Si, apropo adauga el pe mine ma cheama Carl. El e Fernand. Asa, va sa zica, zise Legionarul ngustndu-si ochii. Deci, esti dezertor. Dezertor si sabotor! Heide se ndrepta spre ei ntr-una din nfatisarile lui amenitato are. Stii ce facem noi cu de-astia ca voi? Ce-ati facut si voi cu patru din oame nii nostri ieri. Au fost mpuscati cu un P-38" si abia acum mi dau seama... Niciodata n-am tras ntr-unul de-ai vostri, zise iute Carl. E un lucru pe care nu l-as putea face, ti spun clar asta. Te astepti sa cred n cuvntul unui dezertor? Ajunge! zise taios Legionarul. l mpinse de o parte pe Heide si se ntoarse catre Car l. n orice caz, as vrea sa stiu ce faceti voi pe-aici la ora asta? Carl ridica din umeri. Treburi... Stii cum e. Hm. Si sa zicem ca va lasam sa plecati linistiti, dupa cum vreti voi. Cine ne ga ranteaza ca n-o sa alergati la prima patrula care va iese n cale? Carl ncepu sa rda. Cred ca glumesti! Chiar credeti ca ne-am risca pielea pentru un porc nenorocit? Ce ma intereseaza pe mine, chiar de-ati njunghia o mie de porci? Nu, prietene. Cu ea facu un semn catre batrna, pe care o uitasera n nvalmaseala generala cu ea treb uie sa aveti grija. Ea o sa nceapa sa brfeasca cu vecinele prin piata si numaidect noutatea o sa faca nconjurul Parisului. Daca as fi n loccul vostru, as ucide-o. Vi ata nu face doi bani n zilele astea, nimeni n-o sa-i simta lipsa. Batrna se lipi de zid, tremurnd. Termina cu clantanitul! tuna Legionarul. Ce-ai? S-a atins cineva de tine? E portareasa de vis-a-vis, zise Fernand. N-are ce cauta pe-afara acum, n toiul no ptii. De cteva saptamni ne tot gndim sa ne descotorosim de ea. Batrna tipa si se arunca gemnd la picioarele lui Porta, nconjurndu-i gleznele. Legio narul o apuca de umeri si o trase n sus. Asculta aici, femeie. Trebuie sa-ti tii gura daca vrei sa mai traiesti, O.K.? O singura vorba si esti terminata. Si nu uita ca de-aici ncolo esti pe lista. Ai nte les? Batrna se topi ntr-o clipa peste drum, spre casa ei. Carl si Fernand ne nsotira pna la capatul strazii. Cum dracu credeti c-o sa ajungeti cu enormitatea asta? ntreba Fernand. Nu e chiar un lucru care sa nu-ti sara n ochi, nu-i asa? N-o sa puteti niciodata sa treceti Sena cu el. Toate podurile din Paris sunt pazite. Mai sperasem ca micul pod Notre-Dame sa fie usor de trecut, dar se vedea treaba ca ne trezisem prea trziu. Acum o jumatate de ora nu era nimeni acolo! se plnse Batrnul cu amaraciune. Fernand dadu din umeri.

Va nselati. Sau a fost o capcana. Puteti sa va convingeti singuri. Se zareau doi politisti narmati care pazeau malul celalalt al rului. Stateam acolo ncruntati, cnd din spatele nostru auziram cum se apropia un Kbel. Ascundeti porcul! suiera Gnther. Dintr-o singura miscare Barcelona si cu mine rasturnaram bicicletele si porcul z bura peste gardul viu, n gradina de la Saint-Julien-le-Pauvre. Se auzi un racnet speriat de cealalta parte a gardului. Porcul cazuse peste doi vagabonzi care dor meau si care deja fugeau ct i tineau picioarele pe o strada laterala. Fara ndoiala era pentru prima data n viata lor cnd le cadea n cap mana cereasca, dar fusesera pr ea nspaimntati ca sa profite de ea. Stateam ntepeniti la capatul podului de aproape o ora si nu eram n stare sa gasim o solutie. Heide repeta cu ncapatnare, ca de la nceput, nu trebuia sa ne bagam n tre aba asta. Batrnul bombanea ca de obicei pe sub mustata, iar Fernand subliniase de cel putin o suta de ori ca fiecare pod din Paris era pazit si ca lucrul era imp osibil de facut. N-am putea sa notam? sugera Porta. Si sa tragem porcul dupa noi? Da-l ncolo de porc, se otar Batrnul. Nu merita atta bataie de cap. ncepu sa se ciondaneasca cu Porta. Unul dintre noi ar putea sa traverseze not si sa aranjeze garzile, zisei eu si pr ivii cu nteles spre Legionar, care era adeptul acestui soi de treburi. Daca cineva ucide pe mputitii aia, izbucni Heide, o sa ne rupem gturile cu totii. Si atunci ce propui? Sa ne descotorisim de porc. Sa ne descotorisim de porc?! repeta Porta, amenintator. Exact asta am spus. Sa aruncam porcul. V-am spus de la nceput ca trebuia sa avem un plan, dar ca de obicei, n-am fost luat n seama. A, nu, au zis ei, actionam dup a ureche. S-o lasam n plata Domnului. Ce sa ne mai ncurcam cu vreun plan. Si uite ce s-a ntmplat. S-a ntmplat exact ce-am zis eu. Am ramas ntepeniti cu porcul n mijloc l Parisului... Hei, unde s-a dus Micutul? ntreba Barcelona, ncercnd sa creeze o diversiune. Nu stiu si nici nu-mi pasa, zise Batrnul. De la nceput nu trebuia sa facem asta. Exact ce am spus eu tot timpul, dar pe mine nu ma asculta nimeni, niciodata. Dac a voi ati tine din cnd n cnd seama de ce spun eu... E limpede, declara Fernand, de parca tocmai s-ar fi ntors cu vesti, ca n-au de gnd sa lase nici un singur pod nepazit. Nu sunt ei prosti. Daca lasi unul, e ca si cum le-ai lasa pe toate. Ai trafic ilegal pe-acolo toata noaptea. E chestie de b un simt... Si discutia continua, din ce n ce mai aprinsa. Cred ca nimeni dintre noi n-a obse rvat ntoarcerea Micutului, pna cnd a aparut aruncnd ceva n mijlocul nostru cu un "Ha !" sonor, plin de satisfactie. Ce-i asta? zise posomort Batrnul. Micutul ne oferi un zmbet de proprietar. A ce seamana? l priviram cu atentie si Batrnul ridica din umeri cu indiferenta. Un sicriu. Ai ghicit-o din prima! E un sicriu. Un sicriu de bagat porci n el. Ce era al lui, era al lui. Nu prea avea el creier, dar acum venise cu o idee tra snet. De unde dracu ai facut rost de el? ntreba admirativ Legionarul. Oh, pur si simplu l-am saltat. Ma plimbam prin jur, cautnd ceva care sa ne fie de folos, si am zarit sicriul asta n curtea unui antreprenor de pompe funebre. Asa ca l-am luat si l-am adus aici. Dar o sa-ncapa porcul? am zis eu, nelinistit. Porcul ncapu de minune. l bagaram nauntru, puseram capacul, ne luaram ramas bun de la Carl si Fernand si o porniram n pas de nmormntare peste pod. Garzile ramasera re spectuos n pozitie de drepti cnd trecuram prin dreptul lor. Porta se folosi de oca zie sa-si dezveleasca unicul dinte si sa lase cteva lacrimi sa-i curga pe obraz. Se lumina de ziua si Parisul se trezea. Cum mergeam asa cu sicriul, eram nsotiti de priviri de simpatie si compatimire. Haina Rosie" mpreuna cu Janette ne asteptau

n bistrou, dar la vederea sicriului, Janette scoase un tipat si se repezi n bucat arie. Chiar si Haina Rosie" se arata putin ncurcat. Un accident? zise el. Ne numara si fruntea i se ncreti a mirare. Pai, sunteti toti... Ne-am gndit sa fim pregatiti! Pazea, zise Porta, n timp ce trnteam sicriul pe podeaua bucatariei. Se ntoarse catr e Batrn. Cum se numea porcul ala de demult? Al cui porc? ntreba rabdator Batrnul. Al zeilor. Odin si Thor si toata gasca. Habar n-am. Odin, l informa Barcelona. Odin era ala cu porcul! Cum se numea? Asta as vrea sa stiu. Cum se numea? Nimeni nu stia. ntrebarea facu turul si se ntoarse la Porta, care sa caznea sa-si aminteasca daca porcul era al lui Odin, al lui Freya sau al lui Thor. Micutul ie si afara n strada si se apuca sa ntrebe trecatorii si curnd un ntreg grup de straini discutau problema. Trebuie sa stie cineva, zise Porta. Politia, zisei eu. ncearca la politie. Legionarul puse iute mna pe telefon. Vorbi foarte politicos si chiar se scuza, da r auziram cu totii valul de njuraturi de la celalalt capat al firului. N-am vrut sa va supar, zise mpaciuitor Legionarul. E un idiot, care vrea sa stie numele unui porc celebru, se auzi prin telefon o v oce, care-i explica colegului. Si auziram si raspunsul, slab, dar clar: Singurul porc celebru pe care-l cunosc se numeste Adolf! Pe urma am ncercat la Feldgendarmerie. Alte njuraturi, nsotite de data asta cu amen intari de arestare. nca nu gasisem raspuns cnd, peste o ora, paraseam bistroul, la snd porcul n grija Janettei. Ajungnd n Place Clichy, am fost opriti de o patrula. Ne cerura actele mai mult din automatism dar era clar ca nu-i interesau. As vrea sa va-ntreb ceva, zise seful patrulei, aplecndu-se confidential catre noi . l cunoasteti pe tipul ala de i se zice Odin? Stiti ca avea un porc? Facuram semn ca da, dar ni se taiase respiratia. Ei, stiti cumva cum l chema? Regretaram ca suntem att de nestiutori. Peste o jumatate de ora eram napoi la cazarma. Stupefiati, constataram ca nimeni nu dormea. Erau cu totii prea ocupati cu discutiile despre porci. Hei, voi de colo! Un ofiter ne facu semn cu mna. Nu vi se ntmpla sa stiti cum se nu mea porcul ala de era al lui Thor? Avem aici o mica disputa. Vrem sa ne lamureas ca cineva, daca stie. Se pare ca nimeni n tot Parisul nu stia. Eu n-am aflat nici pna n ziua de azi.

CAPITOLUL PAISPREZECE ntr-o zi, Feldgendarmeria aresta doi pusti pentru port ilegal de arma. Cel mai ma re dintre baieti avea 13 ani; celalalt, numai 12 ani. Fura condamnati la moarte, dar maiorul Schneider ori dintr-un umanitarism neobis nuit, ori ca simtea apropierea iminenta a sfrsitului razboiului ezita sa ndeplinea sca executia. Dupa cteva zile de nehotarre, se adresa direct generalului von Cholt itz si i ceru sfatul. De ce vii la mine? zise rece von Choltitz. Problema nu mi se pare a avea vreo im portanta. Dar sunt niste copii, domnule. Sunt destul de mari ca sa stie care-s legile, nu? Maiorul Schneider n-avea ce spune. Cei doi baieti au fost executati n ziua urmato are, la Mont Valerien.

GESTAPO-UL CAPITULEAZA Vestea se raspndi rapid n toata cazarma: sosise Gestapo-ul. Erau afara, n curte, pu teau fi vazuti de orice masochist care, voia sa-i priveasca. n fata usilor princi pale era parcat un Mercedes negru, enorm, pazit de doua D.K.W.-uri astmatice. Stirea am aflat-o la micul dejun. Micutul scapa mbucatura din gura si dadu fuga s a ascunda niste dinti de aur furati, sub tufele de trandafiri ale Hauptfeldwebel -ului Hoffmann. Toti ncepuram sa alergam de colo-colo ntr-o activitate frenetica. Foarte putini mai aveam pofta de mncare. Porta continua sa mannce imperturbabil, d ar Barcelona spunea mereu despre el ca are un stomac n plus. Pe la bucatarie se apucara iute sa reajusteze cntarele. Ajutoarele franceze dispa rura ca prin minune si nu se mai aratara cteva zile. Maiorul Hinka se retrase prudent. Ofiterul de la infirmerie, care fusese n cazarm a cu numai cinci minute n urma, se daduse si el la fund. Se parea ca nu numai noi , soldatii obisnuiti, eram stapniti de dorinta puternica de a nu da ochi cu Gesta po-ul. Am primit ordinul sa ne adunam n curte. Asta e, mormai ntunecat Heide. Ce va spuneam eu? Lnga mine, pe Gregor l treceau toate apele de spaima. Dupa ce crezi ca umbla astia? De unde dracu sa stiu eu? izbucnii enervat ca ma coplesise frica. Cei de la Gestapo se instalara n sala de mese, acum goala. Opt barbati, purtnd fam iliarele trenciuri de piele si palarii cu boruri largi, devenite de-acum uniform a. Se instalasera plini de importanta pe o platforma ridicata la un capat al ncap erii asezati pe scaune cu spatar nalt, sub coroanele stralucitoare care ramaseser a nca agatate pe pereti dupa sarbatoarea Kraft durch Freude" tinuta cu trei zile n urma. Am fost chemati n sala de mese si ne-am aliniat n celalalt capat al ncaperii, n timp ce baietii" de la Gestapo si plimbau privirile reci peste sirurile noastre ordona te, cautnd o fata care sa le atraga atentia. n fata lor sedea un tip marunt, ndesat si falcos, cu niste ochi bulbucati, ca de sticla, si cu bratele atrnnde si lungi, ca de maimuta. n mijlocul camerei era un rnd de scaune goale, iar ei stateau acol o, amenintatori, pndindu-si primele victime. Omul-maimuta lua o carafa cu apa si bau cu nghitituri zgomotoase. n tacerea care s e asternuse i auzeam glgitul. Se apleca n fata si ni se adresa ncurajator. Kriminalobersecretr Schluckbebier, Gestapo. Facu o pauza scurta, fara ndoiala pentru ca informatia sa ajunga n capetele noastr e de soldati prosti. Am venit aici, zise biruitor Kriminalobersecretr-ul, ca prieten. Am venit sa va a jut. Noi, de la Gestapo, suntem de-ai vostri. Trebuie sa aveti ncredere n noi si s a ne spuneti totul. Deodata, zmbetul i se sterse si fu nlocuit cu o grimasa de ura si ferocitate. Doar cei cu constiinta ncarcata trebuie sa se teama de noi! Numai cei care au gresit, cei care si-au tradat patria si si-au abandonat Fhrerul, tre buie sa tremure cnd ne vad! Urma o noua pauza. Nimeni nu misca. Ctiva cascara. Treptat, fata lui Schluckbebier se destinse, expresia fioroasa fu nlocuita cu un zmbet deschis de taran simplu din Westfalia. Haide! zise el ncurajator. Hai sa ne ntelegem. Sa fim sinceri. Cei cu constiinta c urata n-au absolut nici un motiv de teama. Noi cei din Gestapo va respectam. Mndr ia Armatei Germane! Sa ne ridicam cu totii si sa cntam imnul national! Tipul batea tactul bine dispus, cu carafa de apa. Cei de la Gestapo cntau cu conv ingere; din coltul nostru se auzira cteva sunete anemice si hrite. Schluckbebier da du aprobator din cap cnd imnul se ncheie ntr-un urlet final. Pe urma lasa carafa si -si puse minile n solduri. As fi vrut sa fie doar o vizita de curtoazie. Din pacate, exista probleme serioa se ce zic, grave! care trebuie discutate. Facu un pas nainte si-si arunca bratele spre noi. Vocea i urca ntr-un crescendo apo teotic. Evrei sabotori v-au patat onoarea!

Aruncai o privire spre Porta, care statea lnga mine, si amndoi ridicaram din umeri . Stiti, continua Schluckbebier pe acelasi ton, ca tranzactiile pe piata neagra su nt pedepsite prin Codul Penal? Scoase din buzunar o copie a Codului Penal si o flutura triumfator pe deasupra c apului, ca pe o torta a libertatii. Pedepsite cu moartea! Vocea i urca o jumatate de octava. Mna care tinea torta libertatii facu o miscare taioasa n jurul gtului, care nu lasa nici un dubiu asupra intentiei. Bisnita este noua plaga a Europei. Terminati cu bisnita si n felul asta scapati d e evreii din Coloana a 5-a. si agita bratele amenintator. Si o sa scapam de ei! O sa curatam Europa de bubele astea dureroase. O s-o curatam de acesti porci jego si de evrei, care initiaza aceste afaceri scrboase. Kriminalobersecretr-ul si fixa privirea crunta asupra primului rnd de soldati. Din nefericire, dintr-o neinspirata organizare, primul rnd l formam noi. Voi treceti acolo! Bratul i zvcni catre scaunele goale. Plini de speranta, asteptam ca altcineva sa a sculte ordinul, cineva cu constiinta curata, dar se parea ca toti ne tradasem pa tria si pe Fhrer si aveam toate motivele sa ne temem de o confruntare cu Gestapoul. Nimeni nu se misca. N-aveam ce face, dect sa naintam tantosi si sa ne asezam n semicerc pe scaune. mi spuneam ca trebuie sa fie o ntmplare; omul n-avea nimic cu n oi, voia doar niste tapi ispasitori care sa stea pe scaunele de pedeapsa si el s a scoata untul din ei. Problema era ca aveam o constiinta ncarcata si nu puteam s a fiu sigur. Asa, acum ascultati. Schluckbebier se propti cu picioarele cracanate n fata noast ra. V-am mai spus, noi de la Gestapo suntem prietenii vostri. Suntem aici ca sa va ajutam sa va aparati onoarea mpotriva acestor escroci de pe piata neagra. Bau restul de apa din carafa si scoase un rgit sonor. Au disparut zece saci cu cafea! tipa el. Evreii au vndut cafeaua pe piata neagra! Noi, la Gestapo, stim asta! Noi stim totul! Unde e cafeaua? ntrebarea parea destul de generala, dar noi, care stateam ca la expozitie n mijloc ul camerei, ne simteam cei mai suspectati. Restul oamenilor se folosira de ocazi e pentru a-si fixa privirile asupra noastra, iar noi simteam povara grea a opini ei publice, care ne condamna iremediabil. Cu coada ochiului vedeam cum Batrnul si rupea distrat carnetul de notite n fsii lungi de hrtie; Heide arunca tigara pe juma tate fumata si imediat si aprinse alta. Gnther, cu capul dat pe spate, studia aten t tavanul gol. Barcelona era foarte ocupat sa-si smulga un nasture de la uniform a; Micutul si examina talpa uneia din cizme, iar Gregor si scobea srguincios dintii cu o unghie. Numai Porta era nepasator. Se uita tinta drept n ochii lui Schluckb ebier si cele doua perechi de ochi se nfruntara. Urma o tacere lunga. Schluckbebier parea ca-l asteapta pe Porta sa vorbeasca. Sa marturiseasca, poate. Porta si tinea buzele strns lipite. Cum vreti! Schluckbebier si muta privirea asupra noastra. Atunci sa trecem la pun ctul doi. Acum trei zile a fost furat un camion plin cu lenjerie de pat, n timp c e ramasese nesupravegheat cteva clipe n fata cazarmii companiei a doua. Unde este lenjeria? Astept! Asteptam cu totii. Trecura zece minute bune. Nu se auzea nici un sunet. Nimeni n u tusea, nimeni nu-si sufla nasul, nimeni nu-si tra picioarele. Abia ndrazneam sa respiram, dar si asta cu teama, sa nu scoatem vreun suierat sau alt zgomot. Prostilor! urla Schluckbebier. Sa nu credeti ca puteti sa scapati! Gestapo-ul nu lasa niciodata pe nimeni sa scape! Aici nu sunteti pe front. In transee poate v -au lasat sa faceti pe nebunii, dar aici nu! Nu cnd aveti de-a face cu Gestapo-ul . Va previn! O sa fim fara mila. Cei care si-au tradat Fhrer-ul sa stie ca vor fi pedepsiti! Sapte semne de aprobare din spate. Schluckbebier facea spume la gura. Dintre buz e i sareau stropi de saliva. Se nvrti n jurul mesei, izbi cu pumnul si carafa se ros togoli pe podea. Herr Kriminalrat! Spre groaza si consternarea mea, Porta se ridicase n picioare oferindu-i lui Schl uckbebier, nnebunit de furie, cel mai fermecator dintre sursurile lui stirbe.

Ne-ati spus ca Gestapo-ul e aici ca sa ne ajute? Mormaiala generala n toata ncaperea. Nu ne venea sa ne credem urechilor. Toata com pania a 2-a se holba la Porta. Da, si? zise Schluckbebier. Cu umilinta si respect, as vrea sa fac o plngere. Suntem rau tratati. Cu infinita tristete, Porta se apleca si scoase la iveala dintr-o cizma, un docu ment voluminos. n ultimele patru luni, zise el, nu ne-am primit ratiile de zahar. ntoarse o pagina , arata cu degetul pe ea. Doua grame de om la fiecare cazarma, asa spune aici. Schluckbebier l privi cu ochii ngustati, pe urma pocni din degete. Sa vina administratorul cazarmii! Doi dintre gansterii n haine de piele parasira ncaperea n cautarea nefericitului. Cn d fu adus, Schluckbebier i urmari fiecare pas. Administratorule! Mi se spune ca oamenii nu si-au primit ratiile de zahar pe ult imele patru luni. E adevarat? Administratorul ridica din umeri cu superba indiferenta. Absolut adevarat. Regimentul nu a primit nici un fel de zahar pentru a fi distri buit oamenilor. nteleg. Multumesc. Schluckbebier se ntoarse triumfator catre Porta. n stadiul n care se afla acum razboiul, numai un nebun sau un tradator si-ar face griji n legatur a cu doua grame nenorocite de zahar! Cu totii trebuie sa facem sacrificii. Plnger ea se respinge. Atunci as vrea sa fac alta, zise Porta, foarte sigur pe el. n ultimele doua luni n-am primit alocatia de cizme care ni se cuvine. M-am plns de nenumarate ori desp re asta, iar ultima oara am fost amenintat cu destula violenta. Acuma, nu stiu d aca asta e drept si corect, si cred ca nici Gestapo-ul nu stie, fiind preocupat, cum ati spus, sa ne apere interesele. Soldatilor care lupta pentru Fhrer ar treb ui sa li se permita sa-si ceara drepturile fara a fi amenintati. Ce-ar spune Fhre r-ul daca ar ajunge sa afle despre asta? Uitati-va ce cizme port! Porta si ridica laba enorma si i-o arata. A trebuit sa mi le cumpar singur. Schluckbebier le privi cu un amestec de scrba si curiozitate. Evident, nu erau ci zme regulamentare de armata si nu fusesera fabricate n cel de-al Treilea Reich. D in fundul ncaperii, Hauptfeldwebel Hoffmann zmbi nerabdator. Se parea ca de data a sta Porta mpinsese lucrurile cam prea departe. Oricum, cine mai auzise de alocati e de cizme? Cine-a mai auzit de alocatie de cizme? ntreba plictisit Schluckbebier. Dar scrie aici! Porta si baga vesel o mna ntr-un buzunar si scoase alta brosura. Ca pitolul 12, pagina 365, paragraful patru, rndul opt: Fiecare soldat, subofiter si ofiter care si procura singur cizmele va primi 12 pfe ningi pe zi, care i sunt acordati special pentru acest scop." Porta surse mpaciuitor de jur-mprejur. Fetele impenetrabile ale celor de la Gestapo ncepusera sa se contracteze nervos. Venisera sa faca lumina n problema importanta a furtului de cafea si Porta i necase n tmpeniile lui. Si, din cte se parea, fara ca le de iesire. De cnd, zise disperat Schluckbebier. De cnd nu ti-ai primit banii? A, cam de multisor, as putea spune! Dar am tinut o evidenta. La ora actuala mi s e datoreaza 17 marci si 24 de pfeningi. Si peste o ora o sa fie 26 de pfeningi. Hoffmann exploda pe neasteptate: Dar e ridicol! N-am mai auzit n viata mea asemenea prostii! Ce Dumnezeu, bani pen tru cizme! Noi suntem n razboi si pe tine te preocupa banii de cizme. As vrea sa stiu ce-ar avea de spus Generalul von Choltitz despre asta! Si eu, domnule, recunoscu cinstit Porta. Din nefericire, aceste lucruri marunte care ne preocupa pe noi, soldatii de rnd, nu sunt luate n seama de autoritati. Si poate ca dumneavoastra vi se par nensemnate, domnule, dar va spun ca pentru noi c onteaza mult. Obergefreiter Porta, ti ordon aici si acum, sa ncetezi a mai plictisi pe toata lum ea. nca un cuvnt si voi fi obligat sa fac ceva ce o sa regretam amndoi iar tu mai m ult dect mine. Rabdarea mea are o limita si de data asta vorbesc n numele Armatei, nu al Gestapo-ului! Schluckbebier se rasuci si apuca o alta carafa cu apa. Bau lacom. Ei, da, n numel

e Armatei! Si cine credeau astia de la Armata ca sunt? Cel de-al Treilea Reich a r fi ntr-o stare de adevarata anarhie, daca Armata ar prelua conducerea. Termina de baut si mai privi putin de jur-mprejur.. E timpul sa dea lovitura, mormai Micutul. Scuzati-ma, domnule, zise Porta cu umilinta catre Hoffmann, dar stiati ca unui o fiter i este interzis sa ameninte sau sa intimideze un inferior, cnd acesta si face plngerea? Asta poate avea urmari serioase domnule. Citeam chiar ieri... Am notat pe-aici, pe undeva... Pagina 42, aliniatul 3 din Regulament. Semnat de un locot enent-colonel din Statul maior al generalului Reibert. M-am gndit ca e de datoria mea sa va spun, domnule. Hoffmann se ntoarse, rosu de furie. Vedeam cum si nclesteaza pumnii si i desclesteaz a si-mi era mila de el. mi venea si mie sa-l pocnesc pe Porta numai cnd i auzeam vo cea aia mieroasa si umila. Schluckbebier era ntre ciocan si nicovala. Evident, era plictisitor ca acest Ober gefreiter, cam papa-lapte, trebuia sa-l faca sa-si piarda timpul n felul asta. Pe de alta parte, era de netagaduit ca omul cunostea Regulamentul din scoarta-n sc oarta, stia care-i sunt drepturile si nu spusese nsusi Adolf ca exista o singura lege pentru toti, de la cei din urma soldati pna la cei mai nalti n grad? n partea opusa a ncaperii, locotenentul Lwe si ndrepta tantos spatele cu un surs de i ensa satisfactie. Porta l supusese de nenumarate ori aceluiasi tratament, iar acu m era foarte amuzat sa-i vada pe altii suportndu-l. Obergefreiter, zise Schluckbebier pe un ton placut si prietenos, ai o evidenta a banilor care ti se datoreaza? Binenteles ca am! zise Porta cu indignare. Hoffmann se rasuci. Dar asta-i o minciuna! O minciuna gogonata! Cretinul asta nu-i n stare nici macar sa-si scrie corect numele, ce sa mi vorbim de tinerea unei evidente! Ct despre ci zmele pe care le poarta, va spun eu de unde le are... le-a furat, asa cum fura t otul! Si acum ncearca sa le puna pe toate n crca Armatei! Va spun eu! Hoffmann se plimba cu pasi mari, nervos. Pe asta l urmaresc de trei ani. E un psihopat, un escroc si un ordinar! Puteti fi siguri ca el si nu altul a furat cafeaua! Ar trebui arestat imediat, este o rus ine pentru Armata. Locotenentul Lwe izbucni ntr-un rs plin de satisfactie si, dupa el, capitanul Gicke l de la Compania I. ncet-ncet, rsul deveni molipsitor si curnd ntreaga ncapere se zgu uia de hohote. Porta zmbi si-si pocni calciele, smechereste. Herr Kriminalrat, mi acordati pemisiunea sa ma apar mpotriva acestor acuzatii calo mnioase? Schluckbebier ridica o sprnceana. Binenteles, e dreptul dumitale. Si poate ca ai si niste martori pe care sa-i chem i. Atunci, sa ncep! Hoffmann se apropie de semicercul nostru de scaune si-l arata cu degetul pe Micu tul. Kreutzfeldt! Fara ndoiala ca se simtea n siguranta cu un bufon ca Micutul. Nu uita ca te afli sub juramnt, omule, asa ca nu ncerca sa ma minti! A furat sau n u, idiotul asta, cizmele pe care le poarta, de la un soldat american mort? Si ntmp lator, e o mare crima sa jefuiesti cadavre! Sunt sigur ca Obergefreiter Porta n-ar jefui nicicnd un cadavru, zise Micutul, ar atndu-se foarte mirat. n orice caz, nu l-am vazut niciodata jefuind vreunul. Ct des pre cizme, stiu ca le-a cumparat de la un sergent major din Regimentul 177 Infan terie, n ziua cnd au dat foc depozitului. Micutul se aseza la loc, foarte multumit de sine. Hoffmann si musca buza de jos. Astea sunt numai minciuni si stii foarte bine! Perfect calm, Porta scoase alte hrtii dintr-un buzunar, cauta printre ele si ales e o chitanta semnata de Stabszahlmeister Bauser, din Regimentul 177 Infanterie. Schluckbebier mai bau niste apa. Obergefreiter Porta, s-ar parea ca ti se datoreaza ct spuneai 17 marci si 24 de p feningi.

Aproape 36 de pfeningi, l corecta Porta. Din principiu, mi place sa am o evidenta clara a tuturor lucrurilor, adauga el pe un ton evlavios. Foarte bine. Schluckbebier facu un semn cu capul catre Hoffmann. O sa ai grija c a acest om sa fie platit numaidect, Hauptfeldwebel? Si e mai bine ca toate astea sa ramna ntre noi. Nu vrem sa producem necazuri mai sus, nu-i asa? Am sa-i dau eu nsumi banii! izbucni Hoffmann, aruncnd n Porta cu un pumn de monezi. Schluckbebier se apleca n fata zmbind. Mai ai si alte reclamatii de facut, Obergefreiter? Da, nenumarate, zise Porta cu franchete. Dar n-as vrea sa va mai necajesc cu ele acum, Herr Kriminalrat. Stiu ca aveti lucruri mai importante de facut si, oricu m, suntem n razboi, nu? Ce ipocrizie! mormai Hoffmann. Schluckbebier se mai gndi putin fara ndoiala ntrebndu-se daca ar putea reveni la pro blema acuta a cafelei, cum ar putea stabili vinovatia de netagaduit a lui Porta si n acelasi timp cum s-ar putea nvoi cu el sa nchida ochii n schimbul a jumatate di n prada. Zece saci de cafea! nsemna o avere si chiar jumatate din ea ar fi facut aproape suportabil cel de-al cincilea an de razboi. Evident nsa, Porta nu era att de prost pe ct parea. Era destul de viclean si avea cu siguranta un puternic simt de autoconservare, asa ca trebuia sa trateze problema cu grija. n legatura cu cafeaua aia, ncepu Schluckbebier dupa ce se hotar. Nu-mi place ca tre buie sa revin la subiect, dar ai fost acuzat ca ai furat-o, Obergefreiter. Vai, da, asa este, recunoscu Porta, aruncnd o privire de repros catre Hoffmann, a s vrea sa va pot ajuta, Herr Kriminalrat. Din pacate, nu stiu nimic despre cafea . Stiti, eu nu beau niciodata asa ceva. n acel moment, n timp ce Hoffmann casca din nou gura la auzul unei asemenea enormi tati spuse de Porta, usa se deschise brusc si Feldwebel Winkelmann, care avea n g rija depozitul, navali n ncapere. Herr Oberinspektor! se ndrepta alergnd catre Schluckbebier, agitndu-si bratele. Ves ti bune, Herr Oberinspektor! Tocmai am controlat din nou sacii de cafea si nu li pseste nici unul! Poftim?! icni Schluckbebier cu rasuflarea taiata. Sunt toti, nu lipseste nici unul, ntari Feldwebel-ul plin de fericire. Sacii care nu se gaseau fusesera lasati n spatele gramezilor de orz. N-ar fi trebuit sa se afle acolo, n mod normal nimeni nu s-ar fi gndit sa-i caute n locul ala. Oamenii mi -au dat ideea sa ma uit dupa rafturi, Herr Oberinspektor. Nu prea sunt atenti. T oate sunt amestecate, nu exista nici un fel de ordine. Uneori nici nu stiu cum s a ma mai descurc. Stiti, se mai ntmpla si lucruri de-astea, daca n-am oameni care sa faca treaba ca lumea. Schluckbebier si nclesta falcile. si facuse deja socoteala ca va avea cinci saci de cafea. Asa ca, oricum ai fi privit lucrurile, tot de un furt era vorba. Dar e ridicol! declara Hoffmann, nerabdator. Minti, Winkelmann! Stii foarte bine ca am numarat sacii aia mpreuna si am controlat toate rafturile. Schluckbebier, Hoffmann, alti doi n haine de piele si Feldwebel-ul se ncolonara so lemn si se ndreptara catre depozit. Saptesprezece saci de cafea braziliana, marca ti cu stampila regulamentara a armatei, stateau aliniati unul lnga altul. Fiecare sac fu desfacut si continutul trecu cu grija prin fata narilor care adulmecau l acom. Fiecare sac continea, fara nici o urma de ndoiala, cea mai pura cafea natur ala. Lui Hoffmann i era clar ca Feldwebel-ul o scosese la capat ntr-un fel sau altul, d ar i era peste putinta sa afle cum reusise. Pentru o clipa, crezu ca lucrase n com binatie cu Porta, dar alunga scrbit acest gnd. Porta era destul de priceput la ste rpelit din stocurile armatei, ca sa mizeze pe ajutorul unui amator ca Winkelmann . Se pare, zise n sila Hoffmann, ca ne-am nselat n privinta cafelei... Ha! Schluckbebier si ndesa palaria peste ochi. Asa am ajuns! Rapoarte false, treab a de mntuiala, pierdere de timp zadarnica a Gestapoului... Ai sa gasesti la parag raful 309. Si asta nu-i un delict minor, Hauptfeldwebel. Ai putea avea necazuri serioase. Da, da, necazuri foarte serioase. Unii dintre acolitii lui ncepusera sa zangane catusele n buzunar. ntregul grup, mai putin Winkelmann, se ntoarse ncet n sala de mese. Hoffmann cazuse pe gnduri, dar pa

rea mai degraba preocupat dect ngrijorat. Ma ntrebam ce mai pune la cale creierul l ui bolnav... Obersekretr, zise el deodata, daca tot sunteti aici si ca sa nu pierdeti timpul n n tregime, as vrea sa solicit o ancheta n legatura cu un incident care a avut loc a cum trei ani si n care a fost implicata Compania a 5-a din Regimentul 27 Tancuri, Plutonul 2, Grupa I-a. i acuz aici de nalta tradare, refuz de a ndeplini ordinele si lasitate n fata inamicului... Printre altele, adauga el amenintator. Schluckbebier se ncrunta. Poti dovedi o asemenea acuzatie? Desigur, zise Hoffmann. Era o ntmplare de care ne aminteam cu totii. Doua Tiger-uri se defectasera chiar n fata liniilor inamice. Fusesera abandonate, dar un colonel mai omenos" din cartie rul general al statului major daduse ordin sa fie recuperate. Locotenentul Lwe, c are stia prea bine cte vieti ar fi costat salvarea tancurilor, a refuzat clar sa n deplineasca ordinul. ntre cei doi ofiteri izbucnise o cearta violenta, careia i pu sese brusc capat o grenada ce explodase n fata colonelului. Porta fusese suficien t de nedelicat ca sa-l apuce rsul la vederea cadavrului ofiterului, drept care, e xasperat, Lwe l pocnise peste fata. Nu se nascusera nici un fel de resentimente ntr e el si Porta, la care disciplina lasa frecvent de dorit si nghitise palmele pur si simplu, dar ntreaga ntmplare ajunsese la urechile lui Hoffmann si era clar ca de atunci o tinuse n el, n asteptarea unui moment favorabil. Existau doua capete de acuzare: refuzul de a ndeplini ordinele si lovirea unui Ob ergefreiter de catre un ofiter. Ocazia se ivise si Hoffmann voia s-o foloseasca la maximum. Schluckbebier asculta toata istoria cu un interes crescnd. Apartinea acelei categ orii de oameni care nu puteau suferi ofiterii, si mai ales pe aceia care luptase ra n prima linie. Asa ca asta era o ocazie si pentru el, nu numai pentru Hoffmann . Problema era serioasa si daca acuzatia putea fi dovedita, asta putea duce usor la o avansare pentru cei care o scoteau la lumina. Strict vorbind, problema nu era de competenta lui Schluckbebier, ci mai degraba a Feldgendarmeriei, dar se p utea aranja. Se ntoarse catre locotenentul Lwe, care statea n apropiere, palid si nervos. Este adevarat, locotenente? Urma o pauza. Asteptam nelinistiti raspunsul lui Lwe. Era el ofiter, dar noi eram cu totii de partea lui. Da, zise Lwe, pe un ton foarte grav. Schluckbebier si exprima surpriza si oroarea. Cum, ai lovit un subordonat? Dumneata, un ofiter? Sa ridici mna asupra unuia din oamenii dumitale? Si ai tupeul sa stai aici si sa recunosti asta? O tinu asa, pe acelasi ton, aproape zece minute. Atinse toate culmile si octavel e mirarii. Trase aer n piept si cu forte proaspete continua discursul ntr-un cresc endo de furie isterica, mproscnd o ploaie de invective profund dispretuitoare la a dresa ofiterilor, n general si a lui Lwe, n special. Pe la jumatate, Porta se ridic a si deschise gura ca sa vorbeasca, dar Schluckbebier era tocmai n culmea cuvntari i lui nfocate si i trebuira mai multe minute ca sa-si poata regla respiratia. Herr Kriminalrat, ncepu Porta, cu vocea aceea oribila, lipicioasa, pe care o folo sea n astfel de ocazii, tot ceea ce spuneti dumneavoastra e de un bun simt elemen tar. Sunt ntru totul de acord. Toti ofiterii sunt niste porci si ar trebui spnzura ti. Peste fata lui Schluckbebier trecu o expresie vecina cu teama. Chiar spusese el asta? Era adevarat, desigur, dar poate ca nu trebuia sa fi mers att de departe. P utea fi periculos. Porta se lovi teatral peste piept, nsotindu-si gestul de cuvintele Gott mit Uns". Numai bunul Dumnezeu, zise el pios, vegheaza asupra soldatului de rnd. Ofiterii p ot sa se poarte cum vor ei, stiind ca tot nu se afla mai departe. Asta o stim si noi, soldatii. Macar de-ar afla Fhrer-ul!... Dar sunt sigur ca veti putea sa-i s trecurati la ureche o vorba, acum cnd stiti si dvs. cum stau cu adevarat lucruril e, Herr Kriminalrat. O vorba de-a dumneavoastra ar avea mare influenta. Bietului Lwe nu-i venea sa creada, ca tocmai Porta putea pleda astfel mpotriva lui . Nu erau ei doi tocmai prieteni, dar existase ntotdeauna ntre ei o ntelegere, o an

umita simpatie si chiar respect. Eu unul am primit destule bobrnace de la superiorii mei, continua Porta. De obice i, le accept ca facnd parte din serviciul n armata. Dar atunci, cnd cu ntmplarea de c are v-a spus Hauptfeldwebel-ul am vazut rosu n fata ochilor. Asta recunosc. Ca sa va spun adevarul, eram att de furios ca am spus toata povestea unor prieteni pe care-i am n G.G.S.A. Totul s-a lamurit demult. Un moment, Obergefreiter! Schluckbebier ntinse o mna tremurnda catre carafa goala. Spui ca s-au ocupat de asta cei de la G.G.S.A? Chiar asa, zise Porta. Fata rosie de taran sanatos a lui Schluckbebier deveni palida. Toata lumea stia ca G.G.S.A. nsemna Geheimes Gericht der Soldaten und Arbeiten" (Administratia Secr eta a Justitiei pentru Soldati si Muncitori). Era un tribunal unde orice soldat sau muncitor, orict de umil, putea sa-si depuna reclamatia si sa fie sigur ca o s a i se faca dreptate. Era o organizatie puternica si poate singura de care se te mea chiar si Gestapo-ul. Din nefericire pentru linistea lui, Schluckbebier n-avea de unde sa stie daca Po rta facuse sau nu reclamatia. Daca da, atunci el, Schluckbebier, spusese deja pr ea multe ca sa mai fie n siguranta. Iar daca nu, era clar ca nu va sti niciodata, pentru ca nu-si putea permite riscul de a cerceta. Orict de mica ar fi fost posi bilitatea amestecului G.G.S.A.-ului n aceasta poveste, era mai bine sa te tii deo parte si sa nu te bagi singur n lat... Schluckbebier ncepu sa-si ngramadeasca talmes-balmes hrtiile n servieta de piele. Foarte bine, zise el aspru. Am sa fac raportul. l privi amenintator pe Hoffmann. Data viitoare cnd mai vii la Gestapo cu povesti despre evrei si bisnita si cafea furata, sa te asiguri mai nti ca ai dovezi, altfel dai de bucluc. Acum ai avut nor oc. Te lasam n pace. Dar sa nu crezi c-o sa se mai ntmple si mai ales, sa nu crezi c-o sa uitam. Raportul meu o sa fie acolo la dosar si nu te scapam din ochi. Bun . Facu semn din cap. Acum, goliti ncaperea. Toata lumea sa iasa. Tu Obergefreiter tu stai pe loc! Vreau sa-ti vorbesc. Camera se goli mult mai iute dect se umpluse. Schluckbebier puse o mna binevoitoar e pe umarul lui Porta. Ia spune-mi, pe cine cunosti de la Geheimes Gericht? ntreba el, lundu-l cu binisor ul. Strict secret, rnji Porta. Numele astea pretuiesc mai mult dect viata mea. Ei, haide, haide, ncerca Schluckbebier cu un rs fortat. Neoficial! Oficial sau neoficial, e strict secret. Hm! Schluckbebier l privi o clipa, pe urma se hotar. Hai cu mine la cantina. Avem ceva de discutat. Abia mai trziu am aflat de slabele ncercari ale lui Schluckbebier 216 de a descoperi adevarul. Am si eu prieteni la Geheimes Gericht, ncepu el simulnd indiferenta. Eram curios d aca-i cunosti. S-ar putea, zise Porta. Va duceti des pe la ei? Probabil c-o sa ne ntlnim acolo zi lele astea. Tot ce se poate, confirma Schluckbebier, iar Porta observa ca ncepuse sa respire cam greu. Se asternu tacerea. Porta continua sa-si pastreze rnjetul, iar Schluckbebier si st orcea creierii sa gaseasca o noua metoda de a-l aborda. nca o cafea? ncerca el n cele din urma. De ce nu, aproba Porta. Se pare ca e la moda la ora actuala. Parca spuneai ca nu bei niciodata?... M-am gndit sa ncerc, ca sa vad ce-am pierdut attia ani. Schluckbebier astepta pna li se pusera n fata alte cafele, pe urma se apleca peste masa cu un zmbet tainic. Acum, hai sa vorbim ca de la barbat la barbat, camarade! Unde ai ascuns marfa? Marfa? facu Porta. Ei, stii ce vreau sa spun. Cafeaua! Ah... da. Da. Acum vin de-acasa. Porta clatina din cap abordnd din nou mina lui i mbecila. Cafeaua! Sigur ca da! Am prieteni, zise Schluckbebier, care ar plati bine pentru cafea naturala.

Ce mult as vrea sa fi avut niste cafea ca sa le-o pot oferi, zise Porta ndurerat. Dar n caz ca gasesc vreodata, unde pot da de prietenii dumneavoastra? Nu e nevoie sa stii cum i cheama, dar ai cuvntul meu ca ti-ar plati cum trebuie... Juma-juma si ncheiem trgul. Ce zici? Cred ca glumiti! Si zece la suta e mult. Sa zicem douazeci. Prietenii mei sunt persoane influente. N-ai avea dect de cstiga t daca facem afacerea. Porta se gndi putin. Hai, saptesprezece. Saptesprezece? Schluckbebier si schimba deodata mina zmbitoare cu o mutra ca la Ge stapo frunte brazdata, ochi ngustati, gura strmbata ntr-un rnjet sinistru. Te compor ti prosteste, prietene. Nu-ti dai seama ca puterea oamenilor influenti poate act iona n doua feluri ori n avantajul tau, ori mpotriva ta, n functie de serviciile pe care le aduci. Doar nu vrem sa-i suparam, nu-i asa? Porta se ridica fara o vorba. Dadu pe gt cafeaua, si strnse centura si se ntoarse sa plece. Schluckbebier incepu sa se agite dupa el. Dar, baiete draga, nu trebuie sa te superi! Poate tonul meu te-a iritat? Crede-m a ca n-am vrut dect sa glumesc! Stiu eu mai bine ca oricine ce-i aia o gluma, zise Porta cu demnitate. Bunicul m eu a fost clovn celebru, si un patriot pe deasupra. Obisnuia sa-si ncnte spectator ii cu o spirala vopsita n culorile nationale, pe care o nvrtea cu dosul. Asa ca, ve deti, am si eu simtul umorului. Dar pur si simplu n-am putut sa gust gluma dumne avoastra. Prea suna a amenintare ca sa mai fie si amuzanta. Bine, dar asculta! Schluckbebier se apropie de Porta si i sopti la ureche. Stiu s igur ca unul dintre ofiterii de ordonanta ai generalului von Choltitz cauta cafe a... Si nu pentru el, stii! Chiar pentru general n persoana! Doar nu vreti sa spuneti ca ar trebui acum sa marsaluiesc pna la von Choltitz cu un sac de cafea sub brat? Nu, nu, sigur ca nu! Ma descurc eu cu lucrurile astea. As aranja n asa fel, nct sa nu fie nevoie sa intram n contact cu generalul. E nconjurat de spionii de la organ izatia internationala a evreilor si e o treaba periculoasa sa-l abordezi, daca n u stii drumul prin toata tesatura asta. Cunosti pe cineva care stie? ntreba glumind Porta. Noi, Gestapo-ul, stim totul... Ei, si-acum Schluckbebier l lua de brat pe Porta s i iesira mpreuna ce zici, ramne la saptesprezece la suta? Trgul s-a facut n aceeasi seara. Ne ntlniram cu totii la un pahar n bucataria hotelul ui Meurice si binenteles ca l invitaram si Schluckbebier. Ia spune-mi, zise Porta, zici ca esti om cult? Cult? Sigur ca sunt un om cult! Doar nu crezi ca ajungeam ntr-o asemenea pozitie fara o cultura solida la baza. Habar n-am. Dar daca zici ca ai cultura, poate ne ajuti sa lamurim o mica proble ma. Am sa-ncerc, promise cu emfaza Schluckbebier. Care-i problema? E ca vrem sa stim cum l chema pe porcul lui Odin, zise Porta. Porcul lui Odin? Ce e cu toate prostiile astea despre porci? ntreba Schluckbebier . E pentru a patra oara azi ca ma ntreaba cineva de porci. Toata chestia e, zise Porta, stii sau nu stii? Asteptam cu rasuflarea taiata ca tipul de la Gestapo sa-si etaleze cultura n fata noastra. Si tot asteptaram pna ce ispraviram aerul din plamni. n cele din urma, Sc hluckbebier si scutura capul: E ceva ciudat, recunoscu el, ca pna si eu, cu toata cultura si educatia mea, nu-m i pot aminti numele acelui porc nenorocit!

CAPITOLUL CINCISPREZECE Garda de la lagarul de tranzit cunoscut sub numele de La Rolande, de lnga Beaune, era formata din oameni care n general se credeau capabili de sentimente de mila.

Mai cu seama unul dintre ei, Unterscharfhrer Kurt Reimling, zicea ca ntelege prea bine tulburarile psihice ale prizonierilor sai; ba, mai mult, ca ajunsese pna ac olo nct le mpartea cu ei. Ucide-ma mpreuna cu copiii mei! se ruga de el ntr-o zi o mama evreica. Avea trei copii mici si n momentul executiei garzile voisera sa-i desparta. Reiml ing contramanda ordinul. Mama si copiii ramasera mpreuna pna la sfrsit, iar el exec uta nti copiii, repede si usor, ca femeia sa poata vedea cu ochii ei ca nu sufera. Reimling era un adevarat maestru n mnuirea revolverului. Unii dintre S.S.-isti afirmau ca victimele lor chiar le multumeau pentru suferin tele oferite. Oberscharfhrer Carl Neubourg, care conducea lagarul de la Drancy, e ra unul dintre acestia. Umanitarismul si bunatatea inimii sale n determinasera sa mearga pna acolo, nct sa permita unei familii de evrei de a sarbatori Kaddisch-ul (rugaciunea pentru morti) nainte de a-i sili pe membrii sai sa se spnzure singuri, fiecare n prezenta tuturor celorlalti. Cu toate acestea, generozitatea sa putea sa-l coste scump. Daca autoritatile ar fi descoperit, ar fi avut de platit cu tr ei zile de izolare fortata si interdictia de promovare timp de sase luni. Dar, n general, ofiterii nchisorii erau gata sa-si primeasca pedeapsa maxima pentr u ncalcarea regulamentului. Nu era de mirare ca victimele le erau recunoscatoare. O NOAPTE LA PARIS Armele ne fusesera oferite printr-un agent dublu numit Sobolanul", care era membr u n comitetul de primire a celor parasutati n Franta. Depozitul se afla ntr-o fabri ca parasita din spatele Garii de Nord. Ne ntlniram cu Sobolanul n strada, iar el ne conduse nauntru si ne arata trei rafturi pline cu arme. Sunt toate de cea mai buna calitate, ne asigura el. Trimise chiar de Churchill. naintaram ca sa ne uitam. Chiar atunci usa se deschise si trei insi navalira naunt ru, fiecare din ei cu o mna ndesata n buzunarul drept al trendului. Ramasera n fata usii, cu ochii la armele din spatele nostru. Parasutate? ntreba unul dintre ei, mai mult catre Sobolan dect catre noi. Parola, arunca Porta. Daca va e draga viata si vreti sa va mai bucurati de ea, s coateti minile din buzunare... ntelegeti ce vreau sa spun? Cei trei se ntoarsera catre el. Ne ameninti? ntreba unul din ei, Nu neaparat. Depinde cum va purtati. Astea sunt arme furate. Va dati seama? Va dati seama ce li se ntmpla celor cu arme furate? Nu prea, zise Porta. ncearca sa iei una si poate ne lamurim. Nu va mai bateti capul! Vocea venea de la usa. Gnther, care ramasese afara, tocmai n acest scop, i urmase p e cei trei nauntru. Avea un pistol mitraliera rusesc. Faceti ce vi se spune si scoateti minile alea din buzunare, pe urma mai vorbim. Nu prea bine lucrat, remarca linistit Legionarul n timp ce le lua Colt-urile. Am impresia ca sunteti amatori. Oricum, nu asta conteaza. Sa trecem la afaceri. Fac u semn cu mna catre arme. Aveti de facut vreo oferta pentru gramajoara asta? Cel mai tnar dintre ei ridica din umeri. Da, avem ntr-adevar nevoie de arme. Am vrea sa vi le cumparam. Dar nu suntem chia r att de prosti nct sa purtam la noi bani multi. Unul dintre ai vostri sa mearga cu noi si ajungem la o ntelegere. Unul dintre ai nostri? Legionarul rse. Pai, de ce nu toti? Ar fi periculos. Pentru cine? Un grup mare atrage atentia, protesta tnarul. Dar nseamna mai multa siguranta, i-o ntoarse iute Legionarul. Hai sa nu mai pierde m timpul cu argumente, prieteni! Noi avem armele, voi le vreti... Noi punem cond itiile, O.K.? Dar nu sunt ale voastre! Legionarul ridica o sprnceana. Cine spune ca nu sunt?

Dar au fost parasutate de englezi. Si ce-i cu asta? Cine le are? Voi sau noi? Noi. Asa ca, ce puteti sa faceti? Pentru o clipa parura furiosi, dar Legionarul clatina din cap zmbind. Lasati-o balta, baieti! Nu merita sa va riscati viata, odata ce v-ati ncurcat cu Armata germana. Daca avem chef, va tragem un glonte n cap si nimeni n-o sa ne ntre be de ce. Nu ca am vrea asta, adauga el marinimos, daca stiti sa va purtati. Tnarul ridica din umeri. Bine, asta e situatia. Credeam ca e vorba de vreo bisnitareala. Daca stiam cu ci ne avem de-a face, nu veneam noi aici, Ct vreti pe marfa asta? Porta spuse imediat pretul, care mi paru chiar si mie exorbitant. Omul l privi scrb it. Asculta, puteti voi sa fiti Armata germana, dar la pretul asta gasim arme oriund e n Paris! Daca altii le vnd tot la pretul asta, atunci de ce sa le lasam noi mai ieftin? Urma o pauza. La urma urmei, ma gndeam, poate ca nici nu era o suma exagerata. Do ar ne riscasem pielea pentru asta. Hai, sa nu ne mai batem capul, zise n cele din urma Legionarul, plictisit la culm e. De ce mai pierdem timpul? Putem sa vindem gramada asta oriunde si oricnd. Si ce facem cu astia trei? ntreba Micutul. i ncuiem jos, sugera Barcelona. Pot sa putrezeasca acolo pna s-o termina razboiul. Unul dintre ei ridica mna. Un moment. Jucati tare, iar noi n-avem cum sa va tinem piept. Putem sa facem ros t de bani. Avem pentru zece arme Sten, cu cte o mie de cartuse, si zece revolvere . O.K.? O.K., zise Legionarul. Unul dintre voi sa se duca dupa bani iar ceilalti doi ramn aici pna se ntoarce. Tu. Gnther facu semn cu P.M.-ul catre unul dintre ei. Si vezi sa nu stai toata no aptea. Ct timp sa-ti dam? zise Barcelona. Un sfert de ora-mi ajunge. Cu putin noroc, ma ntorc n zece minute. mi trebuie, sa z icem, douazeci de minute cu totul. E-n regula, zise Gnther. Ai cinci minute. Si vezi, nu ncerca vreo smecherie, daca vrei ca prietenii tai sa mai traiasca. Doar nu sunt nebun! Gnther i dadu drumul sa plece. Micutul pregatise deja doua cabluri de srma cu nodur i marinaresti. Barcelona asezase doua scaune ntr-un colt. Cei doi ostateci fura a sezati pe ele, cu minile legate la spate si cu cablurile trecute peste cap si n ju rul gtului. Cea mai mica miscare ar fi fost de ajuns ca sa-i sugrume. Asteptam. Nici nu trecura zece minute, ca omul se ntoarse gfind. Avea doua serviete pline cu bancnote si Porta se si repezi la ele. Aveti aici toti banii, zise omul cu acreala. Acum, dati-ne armele. Eliberaram pe cei doi ostateci si-i urmariram n timp ce inspectau rafturile, alegn du-si cele zece arme Sten si revolverele. Treptat atmosfera se mai destinse. Ale sera armele si le ascunsera n spatele unui triciclu vechi pe care-l foloseau pent ru transport. Plecaram mpreuna sa bem ceva la cel mai apropiat bistro, ca sa mai discutam problema grenadelor de mna. Din cte ntelegeam, aveau nevoie de aceste gren ade mai mult dect orice. Sobolanul zicea ca stie unde ar putea face rost, asa ca peste o jumatate de ora ne urcaram cu totii ntr-un camion vechi, marcat cu litere le W.L. (Wehrmacht Luftwaffe), pe care tot el l adusese. Aveam mitralierele la ndemna si eram pregatiti sa le folosim la prima provocare. E ram n razboi, propriul nostru razboi care facea parte dintr-unul mai mare, si nu voiam sa ne asumam riscuri inutile. Un vehicul amfibie cu patru politisti se tin u dupa noi o vreme, dar n cele din urma hotarra ca jocul nu merita osteneala si ma sina disparu la o intersectie. Porta opri camionul ntr-o parcare, n fata unui bloc vechi. Am cobort aruncnd o privi re scurta prin jur, am apasat butonul care deschidea usa de la intrare si am urc at scarile din patru-n patru trepte, n liniste si foarte rapid. Ajunsi n fata apar tamentului, Porta ciocani tare n usa. Cine e? Adolf si Politia Secreta! Deschideti sau spargem usa.

Urma un moment de tacere. Apoi, usa se crapa ncet, cu precautie. Imediat, Porta si vr un bocanc n deschizatura. n fata noastra statea un Feldwebel al Feldgendarmeriei . Ia te uita! zise el sarcastic. Politia secreta, ai? Asta se cheama o gluma, asa trebuie s-o iau, nu?... Ia-o exact cum e, zise Porta. Si poftim nca o gluma... Apasa teava pustii n pieptu l Feldwebel-ului. Haide, minile sus, n-avem timp sa stam aici toata noaptea. Omul si ridica fara graba minile. Asta o sa te coste viata, Obergefreiter. Cred ca-ti dai seama. Nu-ti mai face attea griji. Eu nu-mi fac. Porta l mpinse din fata usii. Ceilalti l urmaram, navalind nauntru si aproape umplur am camaruta. Porta se ntoarse si-l lovi pe Feldwebel n burta. Omul icni si se prav ali, iar Porta l mpinse pe un scaun. Camera era luminata de un singur bec slab. Po deaua n-avea covor, iar n mijlocul ncaperii se afla o lada mare cu munitie, nconjur ata de un morman de arme. Deasupra mormanului clocea un individ care purta haina de piele cenusie si palaria Gestapo-ului. ntr-un colt al camerei erau patru insi cu fetele ntoarse la perete, paziti de un alt politist. Cel de-al doilea Feldweb el bea bere, tolanit ntr-un scaun. Sari ca ars cnd navaliram nauntru, dar noi aveam avantajul numeric si al surprizei. Minile sus! comanda scurt Porta. Omul n haina de piele se executa imediat. Feldgendarmul care pazea prizonierii ez ita si trebui sa fie "ncurajat" de stiletul Legionarului, ce-i fulgera pe lnga ure chi si-l ngramadi n perete. O.K., zise Porta. Acum hai sa ne jucam de-a scaunele muzicale... Voi patru dintr -o lovitura, Feldwebel-ul zbura n celalalt colt al camerei schimbati locurile cu ceilalti patru. Nasurile la perete si un glont prin cap la cea mai mica miscare. Se facu schimbul. Cei patru civili se holbau zapaciti, ntrebndu-se daca fusesera s alvati sau doar scosi de pe frigare ca sa fie aruncati n foc. Mai sunt alte gnganii de-astea pe-aici? ntreba Porta aratnd cu, capul spre fereastr a. Mai mult ca sigur, zise Gregor. Ma duc sa controlez. Gnther se aseza pe cel mai apropiat scaun si elibera prghia de siguranta a P.M.-ul ui. Ce faceati voi aici? ntreba Porta pe cei trei politisti care stateau cu nasurile lipite de perete. Tacere. Pai, venisera sa ne aresteze, zise vesel unul dintre fostii prizonieri. Era un f rancez maruntel, negricios si slab, cu ochi stralucitori. O secunda daca mai tre cea, si n-am mai fi fost dect o murdarie pe perete. Micutul se cauta prin buzunare si scoase la iveala cablul de otel. Vreti sa va scap de ei? Un moment. Francezul l opri ridicnd o mna. Trebuie sa aflam cine le-a spus de locul asta. Cineva i-a trimis la sigur, ne asteptau aici cnd am ajuns. Bine. Gnther traversa ncaperea spre agentul Gestapo-ului si-i nfipse teava pustii n spate. Aflam noi repede... Cum te cheama, soricelule? Breuer, veni tfnos raspunsul. Max Breuer, Kriminalobersecretr. Atunci, pregateste-te sa spui tot, Max Breuer. Ce le-ai facut tu altora o sa-ti faca tie altii... sa vedem ct poti sa rezisti! O sa ne distram, zise vesel Micutul. Se duse la bucatarie si umplu o galeata de la chiuveta. Mai nti o sa jucam jocul cu apa, zise el. l apuca pe Kriminalobersecretr ca pe o papusa de paie, l forta sa se aseze n genunch i si-i vr capul n galeata cu apa. l tinu zdravan pna cnd, treptat, omul nceta sa se zbata. Micutul l scoase si asteptaram sa-si revina. ncepu sa vomite pe el si pe urma rama se cu ochii plini de snge tinta la noi. Francezul se apleca iute catre el si ntreb area cazu ca o lovitura. Cum ai aflat unde suntem? Nici un raspuns. Repeta ntrebarea. Omul nchise ochi si nu scoase o vorba. Cum ai aflat unde suntem?

Francezul l lovi puternic n pntece, dar se vede ca nu calculase bine distanta, caci daduse prea tare si omul lesina din nou. Nu prea ai tehnica, zise nemultumit Legionarul. nca una din asta si-o sa pice mor t nainte sa scoti ceva de la el. Cu vesnica lui tigara n coltul gurii, Legionarul se apleca asupra Kriminalobersec retr-ului si-i turna apa rece peste fata. Ochii nsngerati clipira si se deschisera din nou. O.K., zise Legionarul! Asa mai merge. Acum ma auzi? Omul raspunse cu un gest slab. Cine ti-a dat ancheta asta? ntreba Legionarul. Te sfatuiesc sa vorbesti, pentru c a, desi nu-mi place sa folosesc violenta, ma tem ca rabdarea mea se apropie de l imita si ti s-a pus deja aceeasi ntrebare de patru ori. Daca nu-mi raspunzi imedi at, va trebui sa ncep prin a-ti administra putin din propriul tau medicament. Tacerea se prelungea. Asteptam cu totii, ntuncati, pna cnd n cele din urma Legionaru l ofta. Ei bine, cred ca va fi o experienta interesanta pentru tine sa te afli o data pe post de primitor... Micutule, tine-i capul drept. ncet, Legionarul si scoase tigara din gura si apropie vrful incandescent de narile omului. Se auzi un urlet si mirosul neplacut de carne arsa umplu ncaperea. Legion arul zmbi. O data... Imediat mai frigem si prin alte parti. Are dinti de aur? ntreba Porta. Si ce daca are? se repezi Micutul. Am si eu dreptul sa-i iau la fel ca si tine! Gura! Va certati mai trziu. Legionarul i dadu pe amndoi la o parte. Cu o miscare brusca si sigura i apuca mna dr eapta si-i rasuci un deget. Tresarii la auzul pocniturii, iar omul urla din nou si se prabusi pe podea. Ei? zise blnd Legionarul. Nici un raspuns. Micutul nainta si-i prinse o mna sub talpa cizmei. ncepu sa apese n cet pna cnd gemetele victimei umplura ncaperea. Legionarul i facu un semn si Micutul i dadu drumul. Ce zici, Herr Breuer? n cele din urma, omul nu mai rezista. Cu o voce slaba, el murmura numele unei fet e si o adresa. Toate astea va spun ceva? ntreba Legionarul, ntorcndu-se catre francezi. Trei dintre ei facura semne aprobative din cap, privind acuzator catre al patrul ea. Binenteles! E fata aia cu care iesea Jacques. i spuneam ntruna ca nu trebuie sa aib a ncredere n ea. Acum stim sigur si asta explica multe altele. Deodata, unul dintre politisti izbucni n rs. Micutul zbiera la el si ncepu sa-l poc neasca cu capul de perete. Batrnul, care pna atunci pastrase o tacere grava, nainta si-l trase de umar. Pentru Dumnezeu, lasa-l n pace! Sa terminam odata cu toata violenta asta. Toate bune, protesta Porta, dar nu-i putem lasa asa, sa alerge la cartierul gene ral, nu? La dracu! striga furios Batrnul. Ce suntem noi, ucigasi ordinari? Nici o grija, ca doar avem de-a face cu niste sfinti! izbucni Porta. N-am chef s a-mi risc pielea pentru gunoaiele astea ordinare. Batrnul parasi brusc ncaperea. Auziram usa din fata pocnind n urma lui, pe urma pas ii lui cobornd scarile. Asteptaram cu totii nehotarti, timp de cteva clipe, apoi, l a un semn al Legionarului, l urmaram cu totii. Prizonierii ramasera cu Gnther si c ei trei francezi. Abia ajunseram n strada, ca se auzira focuri de arma. Ma simtea m usurat ca se terminase totul, dar eram bucuros ca nu eu, ci Gnther ramasese sa traga n urma noastra. Ne ntlniram cu totii ceva mai trziu ntr-un bar de pe Bulevardul Saint-Michel, ca sa n cheiem cel de-al doilea trg din seara aceea, iar Porta si ndesa un maldar de bancno te n buzunarul din interiorul vestonului, fara a se osteni sa-si ascunda satisfac tia. Ce s-a ntmplat pna la urma cu prizonierii nostri? Gnther ridica din umeri.

I-am ndesat ntr-un dulap. Am ncuiat usa si-am iesit. Sunt acolo n siguranta pna la s situl razboiului, daca nu cumva vreunul mai grabit n-o sa explodeze ntre timp. n ce ma priveste, zise Batrnul, m-am saturat pna peste cap de soiul asta de treburi . De-acum ncolo, pe mine sa nu mai contati. Nici pe mine, zise Heide. Batrnul era, desigur, afectat de partea etica a lucrurilor. Heide se temea sa nusi rateze cariera. Porta ridica din umeri. Cum vreti. Nu va obliga nimeni. Si cu ct suntem mai putini, cu att ne ramne mai mul t. Cel putin, asa vad eu lucrurile... Si cine le vede la fel, nseamna ca e de par tea mea. O parte dintre noi ramasera cu francezii, iar restul se ntoarsera la cazarma. Ple cara fara mine, caci aveam ntlnire cu Jacqueline n apartamentul ei de pe Avenue Kle ber. Era acasa si ma astepta. Dar era trista si cam speriata. Toata nebunia asta, si crimele, mi spuse ea. E mai rau ca oricnd. Nimeni nu mai ar e ncredere n nimeni. Oriunde te duci, auzi numai povesti cu oameni care sunt mpusca ti pe strada ori njunghiati ori strangulati fara nici un motiv. Nu mai poate dura mult, zisei eu ca s-o linistesc. Razboiul e pe sfrsite. Trupele noastre se retrag pe toate fronturile chiar si aici, la Paris, multi dintre sef i si fac bagajele. I-am povestit aventura noastra din noaptea trecuta, cu afacerile la negru si mpus carea prizonierilor. Se nfiora si scutura din cap cu deznadejde. Vezi, ce-ti spuneam eu? Parca a nnebunit toata lumea. Chiar si tu. Sa vinzi arme care vor fi folosite mpotriva voastra! Arme care te pot ucide chiar pe tine, pna l a urma! Ce sens au toate astea? Sa ucizi oameni pentru bani, sa-i mpusti, sa omor i asa, tot timpul; e un asemenea macel nct vietile oamenilor nu mai au nici o valo are. mi umplu paharul cu whisky, disparu putin n dormitor si se ntoarse mbracata ntr-un ch imono japonez. Se aseza lnga mine pe canapea. Stii ce-am vazut ieri? Cum unii de-ai vostri au dat foc unui olog pe strada. Am ridicat din umeri. Ce puteam sa-i raspund, sau ce puteam s-o ntreb? Cine mai s tia sau cui i mai pasa de ce oamenii se omorau ntre ei? Prietenii tai nu ma plac, continua ea. Crezi ca or sa ma ucida? Dumnezeule din ceruri! zisei eu, socat. De ce naiba sa faca asta? Zmbi cu tristete. Ce ntrebare prosteasca! Oamenii nu mai au motive pentru care sa ucida. Pur si sim plu ucid atunci cnd au chef. Si oricum, s-ar putea ca prietenii tai sa aiba un mo tiv: tu ma iubesti si eu te iubesc, iar oamenii ndragostiti pot fi periculosi. Priveam gnditor la corpul ei suplu care se ghicea pe sub matasea brodata a chimon pului. Avea privirea voalata si ochii ntredeschisi si stiam ca e usor ametita. Rse , si ridica picioarele pe canapea si le ntise ct erau de lungi Hai sa ne mbatam. Hai sa ne facem crita... La urma-urmei, ce dracu ne mai ramne de facut? Se apleca brusc si-mi prinse bratele n jurul gtului, lipindu-si obrazul de al meu. Te iubesc, Sven. Stii asta? Te iubesc... Adauga, fara nici o legatura: M-au amen intat pentru ca am continuat sa te primesc aici. Cine te-a amenintat? zisei eu. Porta si ai lui? Binenteles ca nu! Atunci, cine? Oh mi apasa un deget pe buze nimeni. Nimic. N-a fost dect o gluma cam proasta. Las -o balta, macar n seara asta. Dar vreau sa stiu... Lasa, Sven! Sunt o proasta. N-o credeam. Ar fi trebuit sa ma lamuresc atunci si acolo, dar ea ma mbratisa, ia r chimonoul i se desfacu si pe moment am uitat totul. Oh, Sven, as fi vrut sa fii francez, zise ea cu glas soptit. Nu pot sa-i sufar p e nemti. N-am ce face. Pur si simplu nu pot sa-i sufar! Dar nu m-am nascut neamt, i amintii eu. E totuna. Esti n armata lor... Tu-i urasti pe francezi? De ce i-as ur? Dar lupti mpotriva noastra, ce Dumnezeu!

Nu urasc pe nimeni n mod special, zisei eu. Cnd reveniram la realitate, afara se ntuneca. Jacqueline ntinse mna dupa tigari, dar pachetul era gol. N-am nici eu, zisei. Ma mbrac si ies sa caut. ntotdeauna gasesti la bisnita, daca stii unde sa cauti. Bine, dar ai grija. Sari din pat si pleca goala spre bucatarie. Pna vii, fac cafe aua. Sa nu ntrzii, da? N-am ntrziat mult. Stiam precis unde sa caut si m-am ntors cu tigarile n mai putin d e un sfert de ora. La intrare am trecut pe lnga doi tineri, care se holbau cam mi rati la uniforma mea neagra si s-au strecurat pe lnga mine fara o vorba. i urmarii cu privirea disparnd la coltul strazii, n timp ce ma ntrebam ce-ar putea cauta peacolo la ora aceea din noapte, pe urma incidentul mi iesi cu totul din minte. Urc ai treptele cte patru odata, nerabdator sa ma ntorc la Jacqueline, sa stau lnga ea n pat, sa bem cafea si sa fumam. Usa de la intrarea n apartament era ntredeschisa. Ma gndeam ca e deja n pat si ma asteapta. Aveam permisie 48 de ore, puteam petrece linistiti mpreuna toata noaptea, iar n urmatoarele doua-trei zile, era aproape si gur ca razboiul urma sa ia sfrsit. O strigai n timp ce intram n salon. M-am ntors! Am reusit sa iau cinci pachete de douazeci de la un pusti, chiar din colt! Nici un raspuns. Hei, am venit! strigai din nou. Tot nici un raspuns. Simtii n nari mirosul de ars. Nelinistit, ma ndreptai spre bu catarie. Cafeaua daduse n foc, gazul mai ardea nca. Jacqueline zacea ntinsa pe pode a. Am stiut imediat ca era moarta. Cteva clipe n-am fost n stare sa ma misc, state am acolo, cu ochii tinta la ea, repetn-du-i numele prosteste. Cnd n cele din urma gasii curajul s-o privesc, am vazut ca avea gtul taiat. Nu mai era dect o gaura mare, rosie, din care sngele mai glgia usor. Fata ei era deja rece si ntepenita, obrajii trasi. Pieptul ei era "brazdat, cu litere mari, de un singu r cuvnt: COLABORATIONISTA. Peste o jumatate de ora, dupa ce nghitisem o sticla ntreaga de wisky, mi aprinsei c ea de-a zecea tigara si nchisei usor usa apartamentului n urma mea. Mi-am aranjat centura, am controlat cele doua revolvere grele si am batut ncet n usa portaresei. n cele din urma aparu, cu o fata speriata; am apucat-o de gt si am tras-o spre mi ne. Cine erau baietii aia doi care au intrat aici acum 45 de minute? Nimeni, domnule soldat! Cum adica, nimeni? Raspunde ca lumea, femeie! Ti-am spus ca au fost doi baieti a ici! Dar nu stiu nu i-am vazut nu pot sa-mi petrec tot timpul urmarindu-i pe toti cei care intra si ies... Era palida si tremura de groaza. mi era pna si mie clar ca nu mintea. O mpisesem ntr -un colt si iesii afara, n Avenue Kleber. Pentru prima data n viata mea stiam cum e sa simti ca vrei sa ucizi ntruna, numai pentru simpla placere de a ucide. n aceeasi noapte ncepu Eliberarea. Un copil se ntorcea acasa de la cinema. Era trziu si alerga aproape tot drumul, de teama ca taica-sau sa nu fie ngrijorat. Dar n ti mp ce alerga rdea, filmul fusese att de nostim, ca nca l mai dureau falcile si stoma cul i se zguduia de hohote. Papa! Copilul alerga n sus pe scari si intra n camera unde tatal citea. Stiu c-am n trziat, dar a fost att de nostim ca am mai vazut o data putin din film si pe urma am alergat tot drumul pna acasa! Tatal zmbi, puse deoparte cartea si ncepu fara graba sa pregateasca cina, n timp ce copilul ciripea ca o vrabiuta, tinndu-se dupa el, prea entuziasmat ca sa poata s ta linistit la masa. Doua oua si putin lapte, zise tatal reusind sa-si strecoare cuvintele prin avala nsa de vorbe ale copilului. Asta-i o tentatie speciala pentru tine, si ai si dou a felii de pine nemteasca si o bucatica de budinca. Ce crezi, ti ajunge? Mai e vorba! l linisti copilul. Nu-mi e nici pe jumatate foame ca de obicei. l sti i pe Jean, care are tatal n Rezistenta? mi spunea ca daca ti-e foame, trebuie sa b ei multa apa si sa mesteci hrtii, si-ti trece. Am ncercat si eu azi dupa-amiaza si

a mers, vad ca nu-mi mai chiorarie stomacul. Tatal l privi n tacere n timp ce mnca. Nici el nu mncase de doua zile. Era mai import ant sa hraneasca copilul si poate ntre timp venea eliberarea, cine stie? Prin Par is se vorbea ca doua divizii aliate erau n drum spre oras. Copilul continua sa sporovaiasca. Ieri a fost ucis un informator pe Bulevardul Mich. Ai auzit? Mi-a spus Raoul. Au venit doi tipi cu bicicletele si l-au mpuscat chiar n mijlocul strazii, cu lume p rin jur. Raoul zicea ca erau niste baieti ca noi, cam de aceeasi vrsta. Jean voia sa ne ducem si noi asta-seara si sa facem la fel, dar un profesor ne-a citit az i o poveste ntreaga despre asemenea lucruri. Zicea ca seara trebuie sa venim dire ct acasa si sa nu ne bagam n nimic. Toti profesorii se tem teribil de Boches", sti i? Dadu la o parte cojile de ou si lua laptele. Pinea se topise deja, nghitita de un stomac tnar si flamnd, care nca era pe jumatate gol. Stii ca sunt singurul baiat din clasa al carui tata are Crucea de Razboi cu trei lauri? Ceilalti sunt teribil de gelosi... Papa, stii ca vin americanii? Toti Boc hes"-ii astia n uniforme negre or sa fie mpuscati n curnd. Ieri a fost maturat un bi stro ntreg. Era plin de Boches". Raoul zicea ca a vazut cum le curge sngele din mat e. Snge de Boche". Mama, ce-as mai fi vrut si eu sa vad! Mine am sa-ti perii unifor ma, Papa. Trebuie sa ti-o pui cnd sosesc americanii. Stii ca au mii de tancuri? C rezi ca or sa treaca cu ele prin tot Parisul? Crezi... Tatal se ridica. E ora de culcare... Da, da, stiu ca sosesc americanii, dar n-or sa fie aici prea curnd. O sa mai treaca ceva timp, mai avem de asteptat. Cnd or sa soseasca? Crezi ca vor veni noaptea? S-ar putea, zise tatal. O sa vedem mine dimineata cnd ne sculam. Arsita noptii de august era grea si apasatoare. Perpelindu-se n pat, copilul auzi cum tatal sau stinge veioza si se duce n camera lui. Auzi usa nchizndu-se. Pe urma , imediat urma explozia. Copilul fu smuls din pat si se trezi lipit de perete. P raful si bucatile de caramida curgeau pe el. Simti mirosul de fum si vazu cum fl acarile dansau pe podea. Scoasera nti copilul. Era zgriat si speriat, dar nu era prea grav. Mai trecu un tim p pna-i gasira pe tata. Dadura la o parte bucati de moloz, caramizi, lemnarie si geamuri sparte. Omul fu ntins pe trotuar si chiar copilul putu sa-si dea seama ca era mort. Din fata lui nu mai ramasese nimic altceva dect o masa nsngerata. Copilul fu luat de-acolo, gemnd, si lasat n grija unor calugarite de la o manastir e aflata n apropiere. i dadura un calmant si fu culcat, dar nainte de a cadea ntr-un somn agitat, niste oameni sosira si-l ntrebara daca a auzit sau a vazut ceva nain te de explozie. Nu vazuse nimic. Un vecin spunea ca trecuse pe-acolo o masina ca re ncetinise n dreptul cladirii si un om aruncase ceva prin fereastra din fata a a partamentului. Altcineva spunea ca vazuse doi oameni care iesisera din umbra. Un ii ziceau ca erau n uniforma, altii ca erau civili. Copilul ramase singur pe lume. Mult asteptatii lui americani sosisera, dar prea trziu ca sa-l salveze de la tragedia personala. Nu s-a descoperit niciodata cinel ucisese pe tatal baiatului, daca fusesera nemti sau francezi, si nici de ce fu sese ucis. Fusese un tradator, descoperit si lichidat de concetatenii sai? Sau f usese si el, ca multi altii, o victima inocenta a teroristilor? Nimeni n-a aflat vreodata. Si era doar un caz din attea sute.

CAPITOLUL SAISPREZECE Bruno Witt avea multi prieteni n Paris sau cei putin, asa credea el. Unde se afla u ei n acea zi de august, el n-avea de unde sa stie, dar n mod sigur si neglijasera datoria de prieteni. Urmarit de o gloata isterica, coti pe strada Faubourg-du-Temple. n fruntea urmari torilor se afla o fata, Yvonne Dubois, care fusese o fidela membra a Rezistentei n ultimele 24 de ore. nainte de asta, facuse parte dintr-un grup select de femei, care aveau intrare libera n camerele particulare ale S.D.-ului din Hotelul Maies

tic. Astazi ntorsese prudent spatele unor asemenea privilegii. Datoria ei se afla limpede n fata ochilor si si concentra ntreaga energie, pentru cauza Rezistentei. Datorita panicii, Bruno Witt se mpiedica si cazu. Multimea tabar pe el ntr-o clipa. Tunica sa gri deschis fu repede sfsiata, iar doua gospodine se luasera la cearta pentru chipiu, Yvonne Dubais i nfipse n yt o pereche de foarfeci si si nmuie vesela nile n sngele cald care glgia. Am ucis un agent al Gestapo-ului! tipa ea si-si flutura minile nsngerate catre mult imea aflata pe cealalta parte a strazii: Am ucis un agent al Gestapo-ului. Noii veniti n-o luara n seama. Erau prea ocupati cu propriile lor acte patriotice . n mijlocul lor se aflau doua fete, goale, fiecare cu cte o svastica pictata pe p iept. Cnd gloata s-a oprit, victimele au fost asezate pe cte un scaunel n mijlocul strazii si, printre fluieraturi si batai din palme, au fost tunse chilug. Acum, ca venise ELIBERAREA, erau cu totii scosi afara, la lumina. Mame cu copii mici care-si rezolvasera problemele n timpul razboiului traind cu soldati germani ; negustorusi si functionari care-si denuntasera compatriotii loiali, Gestapo-ul ui; batrne portarese care adusesera moartea multor luptatori din Rezistenta pentr u ca-si bagasera nasurile unde nu trebuia. Cu totii erau scosi afara din ascunza tori si expusi pe scari, spre bucuria multimii isterice. Asezat ntr-un carut, un barbat gol era plimbat n sus si n jos pe una din strazile p rincipale, cu o placa atrnata de gt. Pe ea era scris un cuvnt ajuns familiar: COLAB ORATIONIST. O femeie de la un balcon deserta deasupra lui continutul unei oale d e noapte. Din pacate, nu nimeri unde trebuia. Vinovatul fu doar stropit, n vreme ce unul dintre noii eroi nationali fu blagoslovit din plin pe cap si pe umeri. Liberte, urla multimea. Cu totii erau nerabdatori sa-si dovedeasca patriotismul, sa-si ntreaca vecinii n a cte de curaj n fata inamicului. Nu exista o singura persoana care sa nu fi ucis m acar un soldat german. Multi declarau ca au ucis nenumarati germani. Strazile ar fi trebuit sa fie de-acum pline pna la refuz cu lesurile Boche"-ilor urti de toata lumea si care ndraznisera sa-si ncruciseze spadele cu bunii si dragutii de rusi. Acordeoanele si banjo-urile cntau la toate colturile de strada. Lumea era din nou fericita. n Franta revenise Democratia. M-am ocupat personal de apararea Parisului, i declara von Choltitz generalului am erican care-l interoga. Eu aveam ordin sa distrug orasul, dar normal ca ndata ce mi-am dat seama ca Fhrer-ul si-a pierdut mintile a trebuit sa hotarasc singur. Am salvat trei evrei de la camera de gazare, zise un ofiter de la Gestapo. Eu nsu mi i-am salvat! Am dovezi, am martori! Am cunoscut un colonel care a luat parte la atentatul mpotriva Fhrer-ului n 20 iuli e; se numea Schmaltz, de la N.S.F. Stiam ce se pune la cale si, cu toate astea, nu l-am denuntat autoritatilor. Puteam s-o fac. Ar fi trebuit s-o fac, era dator ia mea! Dar mi-am riscat pielea si am tacut. Peste noapte, toti francezii devenisera patrioti si toti nemtii fusesera obligat i sa ndeplineasca ordine cu care nu erau de acord. Oricum, Parisul fusese elibera t! REFUZ DE A NDEPLINI ORDINUL Era miezul noptii. n camera generalului Mercedes, ofiterii tineau o sedinta de co nsiliu. Erau cu totii n uniforme de lupta si fiecare purta arma. Mercedes statea aplecat deasupra unei harti. Trebuia sa parasim Parisul n ziua aceea, trecnd frontiera pe la Strasbourg, avnd n f runte Batalionul al II-lea. Cred ca trebuie sa ne asteptam la atacuri ale gruparilor din Rezistenta, avertiz a Mercedes. Acum au iesit cu totii la lumina si sunt dornici de razbunare. Avem ordin sa ne regrupam ct se poate de repede. Nimic, repet, nimic nu trebuie sa ne stea n cale. Orice atac trebuie respins cu toate mijloacele posibile... Trebuie s a reusim! Sunt destul de clar, domnilor? Ofiterii aprobara din cap cu gravitate.Mercedes se ridica, potrivindu-si banda n eagra care-i acoperea locul unde avusese ochiul drept. n acel moment suna telefon ul, ordonanta generalului ridica receptorul, asculta un moment, apoi zise: E pentru dumneavoastra, domnule. Generalul von Choltitz. Zice ca e foarte urgent

. Mercedes se strmba. Alo? Aici general-maiorul Mercedes. Ah, Mercedes! Sunt Choltitz. Ce dracu faci acolo, omule? Se aude ca-ti faci baga jele si pleci. Sper ca nu-i adevarat? Ma tem ca este, domnule general. n aproximativ doua ore vom parasi Parisul si ne vom afla n drum spre Strasbourg. La capatul celalalt al firului se produse o adevarata explozie. Mercedes ndeparta receptorul de la ureche si ntregul grup de ofiteri izbucni n rs. ti interzic sa faci asa ceva! ti sunt nca ofiter superior si cred ca mi pot exercita autoritatea. ti ordon sa rami pe loc pna hotarasc eu ca te poti retrage. mi pare rau, domnule, dar din ntmplare nu ma mai aflu sub comanda dumneavoastra. Am primit ordinul de retragere direct de la generalul Model. Am instructiuni sa ne retragem n cteva ore, cu ntregul echipament. Respiratia grea a generalului se auzea n toata ncaperea. Echipament? Adica, ce ntelegi mai exact prin asta? Arme, munitie, tancuri? Da, domnule. Toate armele, toata munitia si toate tancurile aflate sub comanda m ea. Mercedes zmbi cam amar. Cred ca va amintiti, domnule, ca eu comand o divizie de tancuri care practic nu exista. Von Choltitz fornai la capatul celalalt al firului. Pot sa te ntreb care este obiectul acestei manevre inutile? Am ordin sa trec frontiera pe la Strasbourg, unde ne vom regrupa si vom receptio na 400 de tancuri noi, iesite acum din fabrica. Generalfeldmaresalul mi-a acorda t doua saptamni pentru ca oamenii sa se obisnuiasca cu noile masini. Mercedes rse din nou, la care toti ofiterii clatinara din cap si ncepura sa susoteasca ntre ei. Nu e el prea generos cu perioada de instruire, dar vom face tot ce putem. Putet i spera ca ne vom ntoarce la Paris ntr-o luna. Generale Mercedes, repet, ti interzic cu desavrsire sa parasesti Franta! Contraman dez ordinele Feldmaresalului Model, ai nteles? Nu le mai lua n seama! mi asum ntreag a responsabilitate pentru asta. Imediat voi telefona la Cartierul general al arm atei pentru a-i informa n legatura cu hotarrea mea. Dar insist ca dumneata si oame nii dumitale sa ramneti pe loc pna la noi ordine! mi pare rau, repeta apasat Mercedes. Daca nu primesc contramandarea ordinului dir ect de la generalul Model n persoana, plecam n doua ore. Am impresia ca uiti, generale, ca eu si nu Model detin comanda! Divizia dumitale mi-a fost trimisa special de nsusi Reichsfhrer-ul nostru. Daca ndraznesti sa actio nezi contrar ordinelor mele, ai sa ajungi n fata Curtii Martiale, ti jur pe Dumnez eul meu! Se facu liniste la celalalt capat al firului, ntrerupta doar de un oftat icnit al ofensatului von Choltitz. Mai esti acolo, Mercedes? Da, domnule. Cred ca am fost destul de clar? Foarte clar. Daca parasesti Parisul nainte ca eu sa-ti dau permisiunea, am sa te nvinuiesc pent ru sabotarea ordinelor Fhrerului. Asa voi face, ti dau cuvntul meu! Va cred, zise blnd Mercedes. Pauza. Von Choltitz tusi si ncerca sa schimbe tactica. Problema e, ntelegi, ca fara trupele dumitale n-am cum sa rezist nici o zi mpotriv a astora din Rezistenta. Soldatii mei sunt ucisi la lumina zilei! Mi-au mpuscat c hiar un ofiter de ordonanta! Mercedes, ti spun ca situatia e disperata. Va nteleg, generale. Cu toate acestea, va repet ca trebuie sa execut ordinele dat e de generalul Model. Ai sa ajungi n fata plutonului de executie pentru asta, Mercedes. Am sa-ti fac ra port, nici o grija. La generalul Heitz, nu la altcineva. Faceti cum vi se pare mai potrivit, domnule. Iar acum, va rog sa ma scuzati, tre buie sa ncep pregatirile de plecare. Mercedes aseza ncet receptorul. Se ntoarse catre ofiteri cu o mina gnditoare. Mai plecam? ntreba unul dintre ei. Binenteles, zmbi Mercedes. Cred ca am spus tot ce trebuia. Acum e mai bine sa plec

ati. Cu ct plecam mai repede de-aici, cu att mai bine. Si tineti minte nimeni, rep et, nimeni nu trebuie sa ne opreasca! Toata cazarma semana cu un musuroi de furnici sub asediu. Oamenii alergau de col o-colo carnd haine, arme, hrtii. Era un zgomot continuu de vehicule care demarau. O companie de recunoastere pleca n cautarea celor noua tancuri. Micutul si Porta disparura n toiul nvalmaselii si facura o vizita neasteptata sergentului-major. Ce dracu vreti? racni el cnd dadu cu ochii de ei. Domnule, zise Porta ct putea de militareste. Obergefreiter Porta si Obergefreiter Kreutzfeld din Compania a 5-a, domnule... Pentru Dumnezeu, stiu cine sunteti! Pentru ce-ati venit sa ma bateti la cap? Nu vedeti ca sunt bagat n treburi pna peste cap? Am venit sa ne oferim serviciile, domnule. Si la ce dracu sunteti voi buni? mri sergentul major. Vrem sa ajutam la mpachetarea proviziilor. Dumnezeule mare! njuraturile sergentului se ridicara pna la tavan, umplura toata ncaperea. Rupse n bu catele tigara pe care o fuma. Sa ma fereasca Dumnezeu sa va las pe voi macar sa va apropiati de locul acela, c lovni nenorociti ce sunteti! Daca asa credeti..., ncepu Porta, foarte ofensat. Da, asa cred eu! Numai un idiot ar putea crede altfel! Daca puteam, va lasam n Pa ris, sa se descurce francezii cu voi! Nu exista altii mai incompetenti, mai lene si, mai... Porta si Micutul se retrasera cu demnitate din fata sergentului-major. Mndria lor ranita si cauta adapost la un prieten al lui Porta, care era ordonanta medicala, Obergefreiter Ludwig, instalat n splendida singuratate a infirmeriei. Se uitau tn jind de la fereastra, cum altii mai norocosi carau alimente ntr-un camion. Uita-te la aia! zise Micutul cu o voce scazuta pna la nivelul unui oftat amarnic. Erau cutii cu conserve de carne, cu sunca, cu ciocolata. Cafea! zise Ludwig nghitind n sec. Coniac! plescai Micutul. Ia uite la idiotul ala gras de colo. Ludwig arata cu degetul spre un soldat tran spirat, aproape strivit sub greutatea unei lazi. Ce credeti c-o avea acolo? Nu stiu, dar am un chef nebun sa aflu! Cu o mutra gnditoare, Porta contempla situatia, scarpinndu-si tacticos posteriorul . Orice-ar fi, fac pariu ca-i ceva de mncare! Si pentru ceva de mncare merita sa ncer ci... Aia te prind una-doua, o sa-ti rupi gtul, zise cu gravitate Ludwig. Chiar saptamna trecuta au mpuscat doi de la artilerie numai fiindca sterpelisera o cutie de tut un. Dupa cum o sa lucrez eu, zise Porta, nici n-or sa afle vreodata ca le-a disparut ceva. Asta-i necazul cu soldatii din ziua de azi: nu se pricep sa faca o treaba si atunci renunta. Cnd am intrat eu n armata, un soldat nu era soldat daca nu ciu pea ceva de ici-de colo. Se nvata foarte repede. Acum, unii sunt att de natafleti ca poti sa-i tii o zi ntreaga ncuiati n magazia cu alimente si nu sutesc nici macar un pachet de tigari. E totusi o diferenta, obiecta Ludwig, ntre un pachet de tigari si un ladoi plin c u Dumnezeu stie ce. Vrei sa vezi cum fac? ntreba Porta. Nu vrei sa te nvat vreo smecherie, doua?... Scoase din buzunar o grenada de mna. Se strecura usor n curte, astepta cteva secund e si se ascunse neobservat n spatele unei stive de lazi. n fundul curtii erau nist e canistre de benzina, care asteptau sa fie ncarcate ntr-un camion. Formau o tinta excelenta pentru grenada lui Porta. Explodara toate ntr-o mare de flacari si oam enii care ncarcau alimentele fugira n toate directiile sa se puna la adapost. n sec unda urmatoare, Porta era la coada camionului si arunca lazi catre Micutul si Lu dwig, care nvingndu-si teama, se repezisera calici sa dea o mna de ajutor. Reusira sa duca cinci lazi n infirmerie, dupa care renuntara, caci fierbinteala din curte devenise de nesuportat. Urcara si se nchisera iute nauntru, privind de la fereast ra flacarile care se ntindeau si fumul negru si gros.

ntre timp, toata cazarma era cuprinsa de nvalmaseala, de teroare si de presupuneri . Grupuri de oameni se luptau ntre ei n nebunia generala. O santinela intrata n pan ica trase asupra unui soldat si-l omor pe loc. Cu totii credeau ca Rezistenta ata ca prin surprindere si cu toata forta. n final, afacerea se solda cu 4 morti si 1 7 raniti, unii foarte grav. n mijlocul acestor framntari, Porta si Micutul reusisera sa care patru dintre lazi la cantonamentul Companiei a 5-a. Dumnezeule mare! exclama Batrnul, aseznd lazile cte doua. Nu sunteti dect niste crim inali ordinari, amndoi! E normal sa mai ciupesti de ici-colo niste suplimente la ratie, dar sa arunci grenade de mna si sa sterpelesti toata gramada asta, e prea de tot. Mi-e scrba de voi, amndoi! Batrnul le ntoarse spatele dezgustat. Necazul cu tine, zise Porta mpaciuitor, e ca esti prea al naibii de cinstit. Eu s tiu ca statul ne-a furat noua cei mai frumosi ani ai tineretii si avem dreptul s a-i furam si noi ceva n schimb. E altceva daca furi de la prieteni. Oricine are d reptul sa fure de la stat. Cel putin, asa vad eu lucrurile. Dar nu sa arunci cu grenadele alea nenorocite, mormai Batrnul. Nu puteam sa facem rost de haleala altfel. Micutul se si apucase sa desfaca o conserva de peste. Lua cu vrful cutitului o bu cata si o ntinse Batrnului. Uite, zise el, ia o sardina. Astea-s pentru eroi si trebuie sa recunosc ca esti un adevarat erou. Traversaram Parisul ntr-o coloana subtire, de la cazarma pna la Porte d'Orlans. Ora sul fremata. Acum ca ne retrageam, toata lumea voia sa puna mna pe noi, iar parti zanii actionau n forta. O mpuscatura de la o fereastra de mansarda rani grav un of iter din Statul Major. Imediat, o mica echipa se desprinse si navali n casa. Era goala. Gasira doar doi baieti care ncercau sa se ascunda la mansarda, cu o pusca veche nemteasca. Fura vrti n camionul nostru, tremurnd de groaza si asteptnd hotarrea generalului Mercedes. Nu-i trebui mult sa decida ca, n ciuda vrstei lor, vor fi mpu scati. Executia fu amnata pna la iesirea din Paris. Era un risc inutil sa fie ucis i n mijlocul multimii infierbntate. Si pe urma, coloana nu putea fi oprita n centru l orasului. Peste o jumatate de ora, sub privirile ngrozite ale celor doi baieti, ranitul mur i. Vedeti? Porta i obliga sa priveasca. Poate ca asta o sa va nvete minte sa nu va ma i jucati cu pusca. Ai?... Le arse cte o pereche de palme si-i obliga sa stea lnga mort tot restul calatoriei . Dupa ce ne aflaram la o buna distanta de Paris si se ntuneca, asezaram tabara pen tru noapte. Executia fu amnata pna n zori. Maiorul Hinka se nfurie la culme, cnd ulte rior se descoperi ca cei doi baieti disparusera. Ca de obicei, Porta fu numaidect declarat parte vinovata. Heide zicea ca se trezise n timpul noptii si-l vazuse p e Porta ntorcndu-se singur din padure. Era aproape sigur ca dusese copiii departe si i ajutase sa fuga ca sa-si salveze viata. Pe de alta parte, att Gregor ct si Gnth er se jurasera ca baietii mai erau nca acolo la cteva ore dupa sosirea lui Porta. Toata afacerea fu lasata balta din lipsa de timp si de probe, dar cred ca nici u nul dintre noi nu avea vreo ndoiala ca versiunea lui Heide era cea adevarata. Barcelona facuse rost de undeva de un aparat de emisie-receptie. Reusise sa prin da o voce n engleza si ne notaram iute lungimea de unda. De fapt dadusem peste po stul de comanda a Diviziei a 3-a din armata americana. Stabiliram ndata legatura cu ei. Salut, yankeilor! chitai surescitat Barcelona. Ma auziti? Cum stau lucrurile pe la voi? Va descurcati?... Salut, fritilor! Noi suntem bine, dar voi? raspunse o voce ntr-o germana destul d e corecta. Nu prea rau, zise Barcelona. Hei, ia zi, Yank, aveti pe cineva p'acolo care ne-a r putea raspunde la o ntrebare care arde? Despre ce-i vorba, Frit? Ne chinuim de cnd a nceput mputitul asta de razboi sa aflam cum se numea porcul lui Odin?

Porcul lui Odin? Exact. Urma o pauza. Ai spus "porcul lui Odin"? Chiar asa. Urma o noua pauza. Drace, nu cumva vreti sa ne trageti pe sfoara? ntreba suspicioasa vocea. Ba de loc! i-o ntoarse Barcelona. Avem, asa, o adevarata sete de cunoastere. Atunci, stai putin, sa-i ntreb pe ceilalti. Asteptaram si peste cteva minute se auzi din nou vocea yankeului. Hei, mai esti pe fir, Frit? Din ntmplare, aveti noroc. Unul dintre ai nostri e nor vegian. Adica, ai raspunsul? Te cred ca-l am, dar cu o conditie... Care, Yank? E simplu: eu ti dau numele porcului, iar voi va retrageti imediat si puneti capat acestui razboi blestemat. Din partea mea, e OK., fu de acord Bercelona. De fapt, chiar acum suntem n drum s pre Adolf si o sa ne straduim sa-i bagam mintile n cap... Acum, ia zi, care-i num ele porcului? Era denumit "Golden Brush" (Perla de Aur) si era al Freyei, nu al lui Odin. Cel putin, asa mi-a zis expertul nostru. Urma un val de bucurie. Imediat luaram legatura cu celelalte unitati ca sa le da m vestea cea mare. Salut, Dietrich. Am aflat numele porcului lui Odin! Salut, Heinz! Stii, porcul ala... Salut, Wolf! Stim cum se numea porcul lui Odin. Numai ca nu era al lui, era al F reyei si se numea Golden Brush". Pe dracu, zise Wolf. Mi-am amintit si eu si nu e nici un Golden Brush". De fapt s e numea Saerimner". Si chiar era al lui Odin. Urma o disputa aprinsa. Divizia a 3-a americana se agata cu ncapatnare de Golden Br ush". Nu le pasa de Saerimner" si ziceau ca suna a nume nazist. Pe de alta parte, Wolf i acuza ca e o inventie de-a lor si ncearca sa ne convinga sa-i credem. Prob lema n-a fost niciodata elucidata. Coloana nainta. Traversaram Rinul pe o vreme rea, cu un aer ntunecat din care ncepu sa ploua cu galeata. Pe tot drumul erau cladiri n ruina, mormane de darmaturi, ur me de incendii; tot orasul era la pamnt, locuitorii traiau n viziuni, ca sobolanii . De-a lungul drumului se tineau dupa noi o droaie de copii flamnzi, care-si ridi cau bratele subtiri ca niste bete, cersind o bucata de pine. Totul n jur purta amp renta razboiului. La 25 august, de la o statie de radio inamica am aflat urmatoarele stiri: Divizia a 28-a sub comanda generalului Leclerc a intrat n aceasta dimineata n Paris . Clopotele bat n tot orasul si populatia este nnebunita de emotie. Orice german d estul de nerod ca sa se arate pe strazi o face pe propria raspundere si cu riscu l vietii. Garzile de la Fresnes au fost macelarite de prizonieri. Toate femeile suspectate ca au avut legaturi cu trupele de ocupatie sunt rase n cap, li se smul g vesmintele si pe corp li se picteaza svastici. Americanii l-au arestat de gene ralul von Choltitz. ntregul oras urmeaza sa fie iluminat n timpul noptii. Vive la France!" nchiseram radioul si ramaseram asa, uitndu-ne o vreme unii la altii. Stiti ce cred eu? zise Porta n cele din urma. Batrnul Choltitz n-a avut destula di namita sa mature tot locul si acuma pun pariu ca se chinuie sa-i lamureasca cum l-a salvat el de la distrugere. N-o sa-l creada, zise Barcelona. Pe lnga asta, obiecta Micutul, totul sta scris aici, n ordine si alte chestii de-a stea. Porta ridica din umeri. Astia de sus ntotdeauna reusesc sa iasa din toate ncurcaturile. De data asta nu, zise Barcelona. Pui pariu? facu Porta.

----------------------