Hagi Murad

de Lev Tolstoi

Hagi Murad este un scurt roman scris de Lev Tolstoi intre 1896 si 1904 şi publicat dupa
moartea sa în 1912. Este lucrarea finală lui Tolstoi. Protagonistul este Hagi Murad, un avar comandant
rebel, care, din motive de răzbunare personală, formeaza o alianţă incomodă cu ruşii impotriva carora
luptase.
Romanul are aspect ciclic, incepe si se termina cu aceeasi imagine a ciulinului. Debuteaza cu o
metafora ce il asemuieste pe Hagi Murad cu ciulinul ce nu vrea sa se plece la pamant si care se ridica si
dupa ce a fost calcat in picioare, pentru ca la sfarsit sa fie prezentat ciulinul zdrobit din mijlocul
campului arat.
Hagi Murad este un om de un curaj deosebit, care face niste sacrificii extraordinare pentru a-si
salva familia. Este prezentat episodul in care eroul se preda si trece de partea rusilor, din cauza unor
conflicte avute cu Imam Samil. In Rusia, el ajunge pe rand in casele mai multor comandanti si
conducatori si este interesant de urmarit atat atitudinea acestora fata de Hagi Murad, cat si reciproca.
Unii dintre acestia isi manifesta inca de la inceput neincrederea, altii insa apreciaza blandetea si
bunatatea de care omul Hagi Murad da dovada in diferite forme. Eroul are o aura aparte, un fel de
sclipire misterioasa care ii ofera o atitudine de razboinic invincibil, dar nu doar in sensul ca e mai mai
viteaz si mai bun decat toti in lupta ci invincibil prin sufletul sau drept.
Pe langa lectia de istorie oferita, nuvela reprezinta si o fresca a societatii din acea perioada prin
episodul cinei din casa lui Vorontov sau cel dedicat imparatului Nikolai.

Hagi-Murad a fost unul dintre conducatorii ceceni implicati in Razboiul Caucazului, ce a avut
loc intre anii 1817-1864, avand drept parti combatante pe de o parte Imperius Rus, iar de partea cealalta
pe Abhazia, Cerkezia, Balkaria, Karaciai, Daghestan si Cecenia.
Se pare ca Tolstoi ar fi auzit pentru prima dată de istoria lui Hagi Murad in timp ce era înrolat în
Caucaz, în conformitate cu scrisorile pe care i le-a scris fratelui sau, Serghei. Ciulinul descris la
inceputul povestii a fost de fapt gasit de Tolstoi lângă locuinta din ţara sa şi l-a facut să-şi amintească de
acest personaj şi sa scrie o poveste despre el. Tolstoi a abordat teme de razboi, religioase, istorice,
filosofice, creand o ultima lucrare complexa, desi starea lui de sănătate nu era buna. Scrisori
descoperite mai târziu sugerează că redactarea nuvelei i-a oferit un moment scurt, final de vigoare.
Autorul nu a avut niciodata scopul de a publica nuvela, ci numai de a o finaliza.
Pe langa tema “rezistenţei”, există multe alte idei care se regasesc în roman, cum ar fi
“determinismul” sau “pastrarea credintei”. O temă si mai clară este cea istorica si anume lupta
dintre Rusia europenizata si musulmanii din Cecenia, clasica confruntare dintre Vest si Est, idee care
se repeta în istoria Rusiei şi in multe poveşti şi romane. Moartea ca supratema ocupa intotdeauna un
loc aparte in naratiunea scriitorului rus-Tolstoi dedica un capitol prezentarii mortii soldatuui Avdeev.
Autorul construieste o imagine a mortii ce nu are menirea sa impresioneze la nivel sentimental, ci sa
actioneze la nivelul psihicului, zguduind perceptia conform careia in romane moartea reprezinta un act
eroic sau un sacrificiu. Actul de trecere in nefiinta este privit atat din perspectiva celui aflat pe patul
mortii, cat si din viziunea celor ce asista la intregul episod sau care vor ramane in urma celui ce a pierit.
Moartea capata astfel o insemnatate aparte nu prin modul in care s-a petrecut,ci prin efectele pe care le
produce.
Lucrarea este o nuvela realista bazata pe evenimente şi personaje reale. Tolstoi a folosit
materiale din arhivele ruseşti, precum si descrierea,aprecierea sa proprie cu privire la viata lui Hagi
Murad.
 Rezumat

Prefata povestii este formata din comentariile naratorului cu privire la un ciulin zdrobit, dar încă
în viaţă, pe care il găseşte pe un camp (ciulinul este un simbol pentru personajul principal), după care
începe să relateze povestea lui Hagi Murad. Murad este un separatist de gherilă care se aliaza cu ruşii în
speranţa de a-si salva familia. Povestea se deschide cu episodul in care Murad şi doi dintre adepţii săi
fug de Samil, comandant al separatiştilor din Caucaz, care este în război cu ruşii. Ei găsesc refugiu in
casa lui Sado, un sustinator loial. Satenii afla de prezenţa lui, iar Hagi Murad trebuie să fugă din nou.
Locotenentul lui reuşeşte să îl puna in contact cu ruşii, care promit să se intalneasca cu el. Murad
ajunge în cele din urmă în afara cetăţii Vozdvizhenskaya pentru a se alăture forţelor rusesti, în speranţa
de a-l învinge în cele din urmă pe Samil. Înainte de sosirea sa, are loc o mica o încăierare cu unii ceceni
din afara cetăţii, iar un tânăr pe nume Petrukha Avdeev moare după ce este împuşcat. Naratorul scrie un
intreg capitol despre Petrukha: neavand copii, el s-a inrolat ca militar în locul fratelui său, om de familie.
Tatăl său regretă acest lucru pentru că el era un muncitor mai bun. Deşi familia tine doliu atunci când
Petrukha moare, sotia sa este oarecum fericita, ea fiind insarcinata cu copilul altui bărbat. În acest timp
la Vozdvizhenskaya, Murad se împrieteneşte cu prinţul Semyon Vorontsov , cu soţia sa Maria şi cu fiul
lor şi câştigă bunăvoinţa soldaţilor de acolo. Ei sunt deopotriva uimiti de fizicul şi de reputaţia sa şi se
bucură de compania lui, considerandu-l cinstit şi drept. Familia Vorontsov ii da cadou un ceas, de care
Hagi-Murad este fascinat. În ziua a cincea a şederii lui Murad, aghiotantul guvernatorului-general Loris-
Melikov vine cu ordinul de a scrie povestea lui Murad, iar cititorul poate afla cateva din evenimentele
vietii sale: el s-a născut în satul Tselmes şi a devenit repede apropiat de huni pentru că mama sa era
doica familiei regale. Când avea cincisprezece, cativa adepţi ai Muridism-ului au venit în satul lui pentru
a declara război sfânt împotriva Rusiei. Murad a refuzat la început, dar după ce un om învăţat a fost
trimis să explice desfasurarea luptei, el a fost de acord provizoriu. Cu toate acestea, în prima lor
confruntare, Şamil-apoi un locotenent din armata musulmanilor anti-rusi- il face de ras pe Murad atunci
când merge să vorbească cu liderul Gamzat . Gamzat lansează în cele din urmă un atac asupra capitalei
din Khunzakh şi ii ucide pe rusii pro-huni, preluand controlul asupra cecenilor. Sacrificarea hunilor ii
intoarce pe Hagi şi pe fratele său împotriva lui Gamzat. Ei reuşesc în cele din urmă sa-l pacaleasca şi sa-
l ucida, facandu-i pe adepţii săi să fugă. Din păcate, fratele lui Murad este ucis în acest atac şi Şamil il
înlocuieşte pur şi simplu pe Gazmat cu alt lider. El il invită pe Murad să se alăture luptei sale, dar eroul
refuză pentru că Samil este manjit de sângele fratelui său şi al hunilor. Odată ce Murad se alatura ruşilor,
care sunt conştienţi de poziţia sa şi de capacitatea sa de negociere, ei il considera instrumentul perfect
pentru a ajunge la Samil. Cu toate acestea, planurile lui Vortonsov sunt distruse de Chernyshov, un prinţ
care este gelos pe el. Murad este nevoit să rămână în cetate, deoarece împăratul este atentionat că este
probabil ca cel pe care il gazduieste sa fie spion. Povestea divaghează putin, iar Tolstoi il descrie pe
Nicolae I al Rusiei , arătând inclinatia lui faţă de femei şi atitudinea lui de superioritate, precum şi
incantarea lui în a-si ingrozi supuşii. Imparatul ordona un atac impotriva cecenilor şi Murad rămâne în
cetate. Între timp, soţia lui Murad şi copiii lui sunt capturaţi de către Şamil, iar Yusuf, fiul cel mare, este
aruncat într-o groapă impreuna cu alţi infractori. Dându-şi seama de poziţia sa (nu este considerat de
încredere de către ruşi pentru a conduce o armată împotriva lui Şamil, nici nu poate să se întoarcă la
Şamil, deoarece va fi omorât), el decide să fugă din cetate pentru a aduna oameni pentru a-si salva
familia.
În acest moment firul narativ se deruleaza înainte în timp si prezinta sosirea la cetate a unui grup
de soldaţi care tin capul taiat al lui Murad. În timp ce Maria Dimitriyevna-sotia unuia dintre ofiţeri şi
prietena lui Murad- comenteaza cu privire la cruzimea oamenilor în timpul războiului, soldaţii spun
povestea morţii lui Murad. El a evadat din cetate impreuna cu escorta lui rusa. După ce au scăpat, au
ajuns la mlaştină, pe care nu au reusit să o treacă, şi s-au ascuns printre tufisuri până dimineaţa. Un
bătrân i-a localizat,iar Karganov, comandant al cetăţii, soldaţii, şi cativa cazaci au înconjurat zona. Hagi
şi oamenii lui s-au protejat cum au putut şi au început să traga asupra trupelor, murind cu vitejie. Hagi s-
a aruncat in ploaia de focuri de arma după ce oamenii săi au fost ucişi, acoperindu-si rănile fatale cu o
cârpă. Viata lui se stinge odata cu ultimul sau glont. Se mai ridica inca o data ca pentru a continua
atacul, iar apoi cade pentru totdeauna. Victoriosi, soldaţii ruşi se arunca asupra lui şi il decapiteaza.
Privighetorile, care s-au oprit din cântat în timpul luptei, isi reiau ciripitul specific. Naratorul încheie
nuvela prin menţionarea ciulinului încă o dată.

Nu este o poveste despre favoritisme, nici despre alegeri personale bazate pe opinii subiective ci
este un roman documentat, foarte serios care prezinta o lume uitata astazi dar foarte reala si cruda care te
obliga sa privesti lucrurile drept si sa judeci in concordanta.
Prin Hagi-Murad nu se prezinta doar destinul unui om, ci al unui intreg popor ce refuza sa isi
plece capul in fata inamicului, chiar daca acesta este mai numeros si mai puternic.