1 JOHAN HUIZINGA Homo ludens ncercare de determinare a elementului ludic al culturii Traducere din olandeza de H. R.

RADIAN Cuvnt nainte de GABRIEL LIICEANU HUMANITAS BUCURESTI Coperta colectiei DONE STAN PRELIMINARII LA O NTELEGERE A DEMNITATII JOCULUI N LUMEA CULTURII Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei HUIZINGA, JOHAN Homo ludens: o ncercare de determinare a elementului ludic al culturii/ Johan Huizinga; trad.: H.R. Radian. - Bucuresti: Humanitas, 2003 ISBN 973-50-0584-0 I. Radian, H.R. (trad.) 008(100) JOHAN HUIZINGA HOMO LUDENS Proeve ener bepaling van het spelelement der cultuur Zesde druk (editia a 6-a) EDITURA HUMANITAS Piata Presei Libere l, 013701 Sector l Bucuresti-Romnia, Tel.: (401) 222 85 46, F ax (401) 222 36 32 www.humanitas.ro www.librariilehumanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POSTA, tel./fax: (021) 222 90 61 ISBN 973-50-0584-0 CUPRINS PRELIMINARE LA O NTELEGERE A DEMNITATII JOCULUI N LUMEA CULTURII de GABRIEL LIICEANU............................. 5 NOTA BIOBIBLIOGRAFICA........................ 21 NOTA............................................ 27 PREFATA INTRODUCERE ....................... 33 I. NATURA SI IMPORTANTA JOCULUI CA FENOMEN DE CULTURA.. Jocul: o notiune primara si o functie plina de tlc -Temeiurile biologice ale jocu lui - Explicatiile nu snt concludente Hazul" jocului - A se juca: un act spiritual - Jocul ca marime culturala - Cultur a sub specie ludi -Jocul: o categorie foarte autonoma -Jocul se situeaza n afara tuturor celorlalte categorii - Jocul s i frumusetea - Jocul: o actiune libera Doar" joaca - O actiune dezinteresata - Jocul, limitat n timp si n spatiu - Spatiul de joc - Jocul creeaza ordine ncordare - Regulile jocului: ntru totul obligatorii - Puterea jocului de a crea gr upuri - Abolirea vietii obisnuite - Lupta si spectacol -Jocul sacru realizeaza ceea ce se nfatiseaza - El ntretine ordinea c osmica prin faptul ca o ntruchipeaza - Conceptia lui Frobenius cu privire la jocul cultual - Drumul de la

emotie la jocul sacru -Defectul explicatiei lui Frobenius - Joc si sfintenie - Platon numeste factorul sacru un joc - Locul consacrat: un spatiu de joc Sarbatoarea Actiunea sacra: formal, un joc - Starea de spirit ludica si consacra rea -Gradul de seriozitate al actiunilor sacrale - Echilibru labil ntre consacrare si joc - Credinta si jocul -Credinta co piilor si credinta salbaticilor -Metamorfoza jucata - Sfera credintei primitive -Joc si mister religios. II. CONCEPEREA SI EXPRIMAREA NOTIUNII DE JOC LA NIVEL LINGVISTIC..... 72 Notiunea joc" nu este echivalenta n fiecare limba - O notiune generala joc" devine constienta abia trziu -Notiunea joc" raspndita uneori n numeroase cuvinte - Cuvintele pentru joc" n greceste -Si ntre erea e un joc - Cuvintele pentru joc" n sanscrita -Cuvintele pentru joc" n chineza -Cuvintele pentru joc" n limba blac foot -Deosebiri n limitarea notiunii de joc" -Exprimarea jocului n japoneza -Conceptia japoneza despre viata n forma ludica -Limbile semitice - La

2 tina si limbile romanice -Limbile germanice -Raspndirea si diluarea notiunii de jo c" -A [se] juca si a [se] lupta -Jocul mortal - Jocul si dansul sa-crificional - Jocul n nteles muzical - Jocul n nteles er otic -Cuvntul si notiunea de seriozitate" -Seriozitatea: o notiune complementara - Jocul este notiunea primara si primitiv a. III.JOCUL SI COMPETITIA CA FUNCTII CREATOARE DE CULTURA..................... 96 Cultura ca joc, nu cultura din joc - Numai jocul de societate este rodnic pentru cultura -Jocul antitetic -Valoarea culturala a jocului - Si ntrecerea serioasa ramne joc -Principalul este cstigul nsusi -Motivul n u este o dorinta directa de putere -Premiu, miza, cstig -A ndrazni, sansa, a paria -Cstigul prin nselaciune -Ramasag, n egot conditionat, asigurare Alcatuirea antitetica a comunitatii arhaice - Cult si ntrecere -Vechile sarbatori chineze ale anotimpurilor - Structura agonala a civilizatiei chineze -Jocul cstigat determina mersul naturii - Semnificatia sac ra a jocului de noroc -Potlatch -ntrecerea n nimicirea propriului bun -Potlatch: o lupta pentru onoare -Temeiurile sociologic e ale potlatch-ului -Potlatch: un joc - Jocul pentru faima si onoare -Kula -Onoare si virtute -Notiunea arhaica a virtutii -Vi rtute si noblete -Turnire satirice - Prestigiu prin etalarea bogatiei -Lupte arabe vechi pentru onoare - Mofakhara -Monafara -L upta satirica greaca si cea germana veche Compararea barbatilor" - Gelp si Gab -Gaber ca joc de societate -Epoca agonala du pa conceptia lui Burkhardt - Conceptia lui Ehrenberg -Agonul grec n context etnologic -Ludi romane -Semnificatia agonulu i - De la jocul competitiv la cultura Slabirea functiei agonale -n calitatea ludica rezida explicatia. IV. JOCUL SI JUSTITIA.............................. 136 Procesul judiciar ca ntrecere -Tribunalul si spatiul de joc -Justitia si sportul -Justitia, oracolul, jocul de noroc - Prezicerea destinului - Cumpana justitiei - Dike - Destinul si sansa -Judecata lui Dumnezeu -Competitia pentru dreptate - Competitia pentru mireasa -Procesul judiciar si ramasagul -Procesul judiciar ca lupta cu aj utorul cuvntului - Lupta eschimosa cu ajutorul tobelor -ntrecerea n insulte si pledoaria -Formele vechi ale pledoariei Caracterul ei ludic, contestat n zadar. V. JOCUL SI RAZBOIUL............................ 152 Lupta ordonata este un joc -n ce masura este razboiul o functie agonala? - Razboi ul arhaic este n mod precumpanitor o ntrecere -Lupta singulara naintea sau n timpul bataliei - Lupta singulara a regilor - Lupta singulara judiciara -Duelul particular - Si duelul este o sentinta agon ala - Razboiul arhaic este sacral si agonal -nnobilarea razboiului - Razboiul ca n trecere -Puncte de onoare -Amabilitati fata de inamic - Stabilirea de comun acord a date i bataliei -Point d'honneur si interesul strategic - Ceremonie si tactica -ncalcarea restrictiilor -Elementul ludic n drept ul international -Reprezentari de vieti eroice - Ruskin pe urma razboiului -Valoarea culturala a idealului cavaleresc -J ocul cavalerismului.

VI. JOCUL SI NTELEPCIUNEA ..................... 174 ntrecerea n ntelepciune -Cunoasterea lucrurilor sfinte - Concursul enigmistic - Ghi citori cosmice -ntelepciunea sacra ca opera de arta -Ghicitoarea si recolta - Ghicitoarea de supravietuire -Duel de ntr ebari pentru salvarea vietii - Natura solutiilor -Amuzament si doctrina consacrata -Alexandru si gimnosofistii -Dialogul de ntreba ri - ntrebarile regelui Menandru Duelul enigmistic si catehismul -ntrebarile mparatului Frederic al II-lea -Enigmis tica si filozofia -Caracterul enigmistic al filozofiei timpurii -Mit si filozofie -Cosmosul ca lupta -Procesul cosmic ca proces judiciar. VH. JOCUL SI POEZIA ............................... 192 Sfera poeziei -Poezia: o functie vitala a culturii -Vates - Poezia s-a nascut n j oc - Jocul poetic social -Ingafuka - Pantun Hai-kai - Formele luptei poetice -Les Cours d'amour - Probe poetice -Improvizati a - Doctrinele n forma poetica -Texte juridice poetice - Poezia si dreptul - Continutul poetic al mitului -Mitul poate fi serios? -Mitul reprezinta o faza ludica a culturii -Tonul Eddei noi -Toate formele poetice snt forme ludice -Motivele poeti ce si motivele ludice - Poezia exercitata n ntrecere - Limbajul poetic este un limbaj ludic -Metafora poetica si jocul -Obscu ritatea poetica -Lirica este de felul ei obscura. VIII. FUNCTIA IMAGINATIEI.........................214 Personificarea - Gigantul ancestral - Este oare personificarea vreodata ntru totu l serioasa? -Alegorie scolastica sau conceptie primitiva? - Figuri abstracte -Saracia la Sfintul Francisc -Valoarea ideatica a alegoriilor medievale - Personificarea ca habitus general -Oameni si zei cu chip de animale -Elementele poeziei snt element e ludice - Exagerarea lirica -Exorbitantul -Drama ca joc -Originea agonala a dramei -Atmosfera dionisiaca. IX. FORMELE LUDICE ALE FILOZOFIEI ...........227 Sofistul - Sofistul si omul miraculos - Importanta pentru cultura helenica -Sofi smul: un joc - Sofismul si ghicitoarea Originea dialogului filozofic -Filozofi si sofisti -Filozofia: un joc al tineret ii -Sofisti si retori -Temele retoricii - Disputatia -Disputele medievale -Academia curtii lui Carol cel Mare -Scolile din secolul al Xll-lea -Abaelard ca orator -Forma ludica a activitatii scolare -Epoca polemicilor. X. FORMELE LUDICE ALE ARTEI ...... 242

3 Muzica si jocul - Caracterul ludic al muzicii -Pretuirea muzicalului lipseste -M uzica: relaxare spirituala -Aristotel despre natura si valoarea muzicii - Caracterul imitativ al muzicii - Pretuirea muzicii - Functia sociala a muzicii - Elementul competitiv n muzica - Dansul este joc pur -Arte muzicale si arte plastice -Limita rile artei plastice -Prea putin loc pentru factorul hadic _ Calitatea sacrala a operei de arta -Factorul competitiv n arta p lastica - Opera de arta ca motiv literar -Dedal -Proba si ghicitoare -ntrecerile n realitate -Competitia n arta plastica -Utilitate sau joc? XI. CIVILIZATII SI EPOCI SUB SPECIE LUDI ....... 262 Factorul ludic n civilizatiile trzii -Natura culturii romane - Elementul arhaic al civilizatiei romane -Starul roman pe temelii primitive -Trasaturi de coruptie n civilizatia imperiului roman -Ideea de imperiu roman -Pine si jocuri -Public spirit sau spirit potlatch? -Ecourile factorului ludic antic -Elementul ludic al culturii m edievale -Elementul ludic al culturii renascentiste -Tonul Renasterii -Umanistii -Continutul ludic al barocului -mbraca mintea din secolul al XVII-lea -Peruca -Pudra, crliontul si nodul - Rococo-ul - Factorul ludic n politica secolului al XV III-lea - Spiritul secolului al XVIII-lea Arta secolului al XVIII-lea -Continutul ludic al muzicii - Romantism si sentimen talism - Romantismul s-a nascut n joc -Gradul de seriozitate al idealurilor de viata marturisite -Sentimentalismul est e seriozitate si totusi joc -Seriozitatea domina n secolul al XlX-lea -Dezumflarea elementului ludic - mbracamintea n secolul al XlX -lea -Costumul feminin - Seriozitatea secolului al XlX-lea. ELEMENTUL LUDIC AL CULTURII ACTUALE . Actual: un termen elastic - Sportul -Activitatea sportiva organizata - Sportul p araseste sfera sportiva -Jocurile ne-atletice ca sport - Bridge - Viata oamenilor de afaceri adopta anumite trasaturi ludice -Rec ordul si competitia - Elementul ludic al artei moderne - Pretuirea sporita a artei - Pierderea si cstigul factorului ludic n arta - Continutul ludic al stiintei moderne - Tendinte ludice stiintifice -Continutul ludic al vietii sociale si pol itice -Puerilismul - Spiritul adolescentin si cnta victoria - Puerilismul nu e totuna cu jocul - Continutul ludic al politicii - Moravuri ludice parlamentare -Partide politice - Politica internationala - Dreptul international si regula jocului - F actorul competitiv n razboiul modern - n aparenta: pierderea elementului ludic - Razboiul: un joc? - Elementul ludic este indispensabil - Oare orice este omenesc este joc? - Proba judecatii morale - ncheiere. Preliminarii la o ntelegere a demnitatii jocului n lumea culturii In 1560, Bruegel picteaza jocuri de copii. Specialistii au facut inventarul scen elor: saptezeci si opt de experiente ludice, aproape replica plastica a jocurilor enumerate de Rabelais n cartea 22 di n Gargantua. Cum am putea spune, privind Jocurile lui Bruegel, ca nu stim ce este jocul? n coltul din stnga al tabloului, pe o prispa, doua fete joaca arsice. Deschizi din nou cartea specialistului si afli ca jocul redat

aici de Bruegel e vechi de cnd lumea, ca la greci se numea pentelitha ( cinci pietre"), la romani tali, ca englez ii i spuneau ca si grecii fivestones , iar germanii Fangsteine, ca Rabelais l nregistreaza sub numele de aux mart res sau aus pingres, ca l joaca deci copiii dintotdeauna si de pretutindeni, din moment ce l cunosc si japo nezii (Otadama), iar ca miale, cum le zice la arsice pe munteneste, snt de gasit pna si n mormintele preistorice d in Kiev. Tabloul lui Bruegel si cartea care l talmaceste nu fac dect sa ne confirme impresia ca, tocmai fiindca sntem ntr-un spatiu familiar, stim, si ca, departe de a constitui o problema, jocul nu poate nsemna mai mult de ct prilejul unei recunoasteri sau regasiri. Treci pe suprafata pnzei cu gndul ca n reprezentarea eternului-ludic este consfintita nu doar o traire trecuta, ci si detinerea unei stiinte a lucrului. Ce poate fi atunci o carte despre joc daca nu evocarea unei experiente colective si a unei cunoasteri subntelese? Dar pna si pictura este poate mai mult dect att; cnd n locul unei simple reprezentari ajungem sa vedem o imagine cu tlc, deci un simbol, atunci putem ntelege ca tabloul lui Bruegel este, n fond, o capcana: inventariind plastic jocuri, el ne poate lasa la suprafata jocului; simpla traducere n repreze ntare a bunului-simt, nu ne confirma el credinta ca spatiul experientei este tot una cu cel al cunoasterii? Sa privim nsa mai atent: sub chipurile acestea incerte, de copii batrniciosi, este antrenata parca toata suflarea unei comunitati, si gndul ca toata lumea se joaca deschide deodata catre un alt s oi de ludus sau catre un perpetuum ludic. De altminteri, totul este aici att de n efiresc, nct esti mpins sa treci de la simpla privire la o cumpanire mai atenta a lucrurilor. Locul de desfasurare a jocurilor snt piata unui o ras, curtile si casele care o mprejmuiesc, ba chiar strazile care se deschid din piata, crend liniile de fuga ale tabloului. Cele saptezeci si opt de jocuri traiesc nsa ntr-o falsa vecinatate; coexistente, ele nu pot fi gndite dect su b forma unor clisee ludice; prelungind n gnd miscarile protagonistilor, sntem obligati sa constatam ca ei si vio leaza reciproc spatiile de joc; vecinatatea jucatorilor eterogeni este astfel fictiva si, desi adusi sa exi ste laolalta ntr-o topografie reala (piata), ei creeaza de fapt o sinteza spatiala artificiala, care capata de ndata o valoare ideala si demonstrativa. Este ca si cum toate curtile copiilor s-ar fi varsat ntr-o piata abstracta a jocu lui. Din tablou, se degaja un soi de ostentatie ludica, si aceasta senzatie de prea mult joc" ne obliga sa ne gndim ca jocul nu este doar o experienta cu hotare ferme, ca, deschiznd aceasta expozitie a jocului ntr-un spatiu conventio nal, Bruegel a avut mai degraba n vedere o dimensiune a existentei, o realitate care debordeaza granitele copilariei, invadnd, ca o figura a carei existenta ne scapa deocamdata, ntreaga regiune a fiintei umane. Tabloul l ui Bruegel nu este un raspuns, dar este deschiderea unei probleme.

4 Raspunsurile care s-au dat acestei probleme snt extrem de variate, nsa atitudinile posibile fata de ea snt constante si, dupa ndrazneala cu care s-au desprins de realitatea empirica a jocu lui, trecnd la surprinderea unei semnificatii mereu mai nalte, ele se definesc fie ca stiintifice, teoretic-cultur ale sau filozofice, n istoria explicarii jocului, s-a ntmplat astfel ca determinarea esentei sale sa suporte mer sul urcator al gndirii care paseste spre cercuri tot mai largi de generalitate. S-a petrecut asa cu orice re alitate n care omul s-a simtit esential angajat (limba, sacrul, munca sau tragicul, de pilda), sau este vorba, n cazul jo cului, de un fenomen privilegiat, care merita atentia unor atitudini spirituale conjugate? Nu este vorba aici de o proprietate care impune jocul altfel si mai presus constiintei noastre dect poate s-o faca oricare alta dimensiune afl ata n lumea omului? Daca jocul este o experienta simulata a nedeterminarii, s-a spus, atunci nseamna ca el este unica modalitate a distantarii fata de tot ceea ce n viata curenta nseamna loc fix, dependenta, reglare. Caci, chiar r eglementat, jocul termina prin a ne da constiinta gratuitatii ascunse n orice angajare si, n masura n care scoate la lumina procentul de arbitrar ce rezida n orice ntreprindere umana (sau cosmica), denun-tnd gravitatea doar ca pe un a dintre fetele posibile ale jocul este garantie palpabila si ntretinere constanta a reflexului lib lucrurilor ertatii, nu doar libertate cautata, promisa, propusa sau visata. Toate atitudinile amintite au pornit de la aceasta substanta ireductibila a jocu lui si au facut din gratuitate si reflexul exersat al interdeterminarii secretul unei forme superioare de metabolism, capabile sa dea seama de specii comportamentale mergnd de la hrjoneala ludica a mamiferelor superioare si pna la ac tul cultural ntemeietor de conditie umana. Substanta ludica a fost atinsa de fiecare data altfel de mna exac ta si prozaica a omului de stiinta, de cea cumpanita ntre fapte si integrari totalizatoare a teoreticianului culturii sau de gestul speculativ care a sters de pe ea urmele contingentei si, izgonind-o pna si din ograda omului, a scaldat-o n spuma cte unui gnd cosmic, transformnd-o n pura Figura a Lumii. Dar punctul vizat de ipoteza stiintif ica, de teoria culturala sau de cea filozofica a fost mereu acelasi. Sa-l urmarim, conjugat de cele trei deschid eri ale spiritului. Unde se asaza, n aceasta polifonie a gndului, cartea lui Huizinga? Jocul si atitudinea stiintifica Jocul la care se raporteaza biologia, psihologia sau sociologia nu este altul de ct cel pe care l purtam fiecare n minte ca rememorare a unei experiente ludice trecute, ca fapt de divertisment sa u ca experienta ludica straina, traita sub forma de spectacol. Ceea ce nsa pentru bu-nul-simt este un fapt subntel es trebuie sa devina pentru atitudinea stiintifica unul nteles: asadar, jocuri de animale, copii sau oameni m ari, transformate n fapte de observatie si supuse unor traditionale tehnici de prelucrare n vederea obtinerii unor teorii care sa stabileasca

functiile fenomenului ludic n economia vietii individului sau a civilizatiilor ur bane. Deci, nu prin punctul ei de pornire contrazice atitudinea stiintifica bunul-simt, ci prin precizarile obtinu te ca rezultat al unor prelucrari specializate. Il contrazice nsa ea cu adevarat, facndu-l sa admita ca un sens nebanuit dirijeaza din ascuns si da o alta dimensiune acelei realitati pe care el o numea n mod con ventional joc"? Orict de spectaculoase ar fi, vorbirile tehnice despre joc se pastreaza n limitele unui firesc al lucrurilor scos la supr afata si exprimat concis; n cunoasterea propusa, mai este loc pentru recunoastere , si bunul-simt, confruntat cu stiinta, poate spune ca, n fond, o teorie sau alta nu este dect concentrarea maxima a unei stiinte difuze. Jocul si temeiurile biopsihologice ale libertatii. Dezvoltarea psihanalistului G eza Roheim are ca punct de pornire teoria antropologului danez Bolk (1926). Bolk a ncercat sa dea o explicatie a fap tului ca nici un mamifer nu se dezvolta att de lent ca fiinta umana, ca la om, cu alte cuvinte, perioada de imat uritate sau de neputinta este mai lunga dect la toate celelalte animale. Cheia acestei situatii Bolk a gasit-o comp arnd un foetus de primata mare cu unul de om. In timp ce foetusul uman acuza caracteristici care cu timpul se d ovedesc a fi permanente, maimuta aceleasi caracteristici vor deveni tranzitorii. Pilozitatea, lungirea me mbrelor superioare, subtierea buzelor si tot'ceea ce caracterizeaza o primata aj unsa la maturitate sexuala apar ca abatere de la caracteristicile fazei embrionare, n schimb, proprietatile care n cursul dezvoltarii se pierd la celelalt e primate devin la om parte integranta a formei mplinite, ntr-un caz, evolutia este propulsiva, n celalalt, con servatoare. Teza lui Bolk s-ar putea rezuma astfel: omul este un foetus de primata care a atins maturitatea sex uala. Dar, tradat, caracterul foetal nseamna evolutie rapida; conservat, el devine fact or inhibitor, care ncetineste procesul normal de ontogeneza. Perioada de imaturit ate prelungita se explica la om prin acest caracter foetal devenit progresiv permanent. att de pr Ce concluzii se pot trage de aici? Ca perioada infantila a vietii umane elungita si avnd valoare de faza preparatoare a dezvoltarii, cnd structurile se pregatesc sa existe mai nainte de a fi utilizate si pune pecetea pe ntreaga existenta a individului. Si, de vreme ce omul este o specie fo etalizata, a carei fixare la situatia infantila a nregistrat pe scara biologica o pondere extraordinara, nseamna ca gene le si mutatiile vor fi din ce n ce mai putin responsabile de ce va fi omul, iar experienta infantila, din ce n ce mai mult. Experienta infantila este nsa esential joc, iar jocul este opusul adaptarii la mo dul de viata tot mai rigid pe care l reclama specializarea progresiva a structurii adulte. Triumf al variabilitatii mp otriva rigiditatii, activitatea ludica elementara reprezinta premisa biologica a depasirii biologiei. Neputinta prelung ita a prelungit viata jocului, iar

5 acesta a devenit termenul mediu ntr-un silogism care face trecerea de la infirmit atea biologica la superioritatea culturala. In explicarea jocului, biologismul are n general meritul de a indica temeiul biol ogic al transgresarii biologicului nsusi; caci, din moment ce ncepe din locul unde activitatea de ntretinere a vietii ia sfrsit, nseamna ca jocul este expresia facultatilor si energiilor care s-au eliberat temporar de satisfac erea imperativelor biologice fundamentale. La sfrsitul secolului trecut, Herbert Spencer a fost primul care a dezvoltat aceasta idee, aratnd ce progres n linie biologica a putut aduce cu sine dez-implicarea psihicului din fun ctiile de conservare a vietii si concentrarea lui ntr-o suita de miscari fara obiect". Numai ca acest fenomen el nu l-a legat de o perioada consacrat-ludica, coincidenta cu infantilitatea individ ului, ci de aparitia la speciile superioare a unui timp liber", neabsorbit adica de cerintele imediate. De unde si definitia jocului ca exersare artificiala a energiilor care, n absenta exersarii lor naturale, devin ntr-o asemenea masura libere pentru a fi ch eltuite, nct si gasesc de-buseul sub forma unor actiuni simulate n locul unora reale" (665). Spencer s-a grabit ap oi sa postuleze existenta unui impuls al jocului" si sa derive din el o analitica a sentimentelor estetice, baza ta pe analogia simpla ca activitatile ludice si cele estetice snt deopotriva independente de procesele utile vietii si pe faptul ca proprietatile estetice ale unui sentiment snt direct proportionale cu distanta care l separa de functiile biologice. Extras pe calea unei analize stiintifice din realitati biologice, jocul deschide a nemijlocit catre formele privilegiate de exersare a libertatilor spiritului. Facnd din joc o afacere strict individuala , biopsihologismul lui Spencer arunca aparent o punte catre idealismul de larga respiratie al lui Schiller si, n marginea unui discurs specializat, apareau timid primele elemente de teorie a jocului ca introducere la o filozofie a libertatii. Numai ca fiinta jucausa" a lui Spencer era o entitate ludica falsa, un jucator so litar, rupt de rolurile si locurile care fac ca o simpla alcatuire psihosomatica sa capete complexitatea eului si o identitate sociala. Cnd individul este n schimb judecat ca membru al unei colectivitati, jocul se transforma si el n fapt de civilizatie si, n locul unei structuri n care chipul libertatii era descifrat elementar, sub masca zburda lniciei naturale neangajate, apare o strategie cu finalitati mult mai prozaice: jucndu-se, individul se pregateste p entru maturitate si, exersnd ludic setul de roluri din care este compusa viata sociala, el si construieste seiful su b forma unui divertisment. Psihosociologici: jocul devine gratuitate n vederea unei an-vajari. Gradinita de copii este un laborator pentru colectivele de oameni mari iata cum s-ar putea rezuma endul unui behaviorist amer ican ca George Herbert Mead despre esenta si functiile jocului. Copiii se joaca, dar libertatea jocului lor nu este dect propedeutica la o angajare viitoare, repetitie infantila n vederea nsusirii unui rol responsabil si,

astfel, plasmuire secreta a unui eu scaldat n constiinta sociala. Jocul este mai nti, la copiii mici si la popoarele pr imitive, joaca (play), asumare a unui rol strain, n care este mimata personalitatea imaginilor si fortelor care te domina si determina, fie acestia parinti, profesori sau zei. Situatia prin care copiii iau atitudinile pe care al ti indivizi le au fata de ei si fata de altii reprezinta forma rudimentara de nastere a eului (seif) prin raportare la altul. Dar joaca este un scenariu elementar, n care copilul, asumndu-si un rol, nu ajunge sa-l si transgreseze prin interiorizarea reactiilor potentiale ale celorlalti. Simpla joaca este o succesi une de roluri nelegate ntre ele si care nu au ajuns sa se organizeze ntr-un ntreg. De aici si farmecul si inadecvatia copi lariei. De aici si faptul ca nu poti conta pe un copil. Daca prin joaca (play) eul se anunta doar, el si capata e xpresia matura abia prin joc (game). Nu este de ajuns sa-ti asumi rolul persoanei care arunca mingea, trebuie sa-l porti n tine si pe cel al prinzatoru-lui. Abia prin cooperarea la un set de sarcini comune poate lua naste re o personalitate organizata. Tocmai aceasta face jocul (game): el aduce atitudinile sociale ale grupului nlaun trul cmpului de experienta directa a individului si le include ca elemente n constitutia eului. Comunitatea organizata sau grupul social care i da individului unitatea de eu (self) a fost numita de Mead altul generalizat" (t he generalized other). Orice echipa de joc reprezinta o paradigma de altul generalizat" n masura n care ca tel c omun si suita de atitudini si raspunsuri reciproc controlate ea intra n experienta fiecaruia dintre membrii ei. Abia cnd face trecerea de la a juca joaca" (to play the play) la a juca jocul" (to play the game), eul intra n faza sa de maturizare. Ce fusese jocul pna acum? Daca nu inventar al jocurilor si ludus elementar indica t ca substitut al oricarei definitii, atunci libertate travestita sub forma unei dinamici fara obiect, rapita imperativelor biologice si plasata ntre doua acte responsabile. Nu a capatat nsa problema jocului mai multa demnitate de cnd am aflat ca jucndu-ne nvatam cu ncetul sa devenim mari? Dar sociologia spune chiar ceva mai mul t despre joc: jucata mai nti sub forma unui rol imitat, viata sociala sfrseste prin a fi traita matur sub fo rma unui statut ca rol asumat. Pedagogie doar, si metoda de socializare, jocul se instaleaza n cele din urma n sf era nsasi a societatii civile: caci statutul social al persoanei mature, chiar daca a devenit propriul tau rol si nu doar asumare a unuia strain, ascunde n el distanta care face ca individul sa nu se confunde niciodata deplin c u rolul interiorizat. Ideea de rol o implica pe aceea de joc, deci de ordine suprapusa celei reale, n care intri si din care poti eventual sa si iesi. n spartura aceasta dintre a fi realmente ceva si a reprezenta doar, jocul si face d eodata loc ntr-o forma nca nebanuita. Rolul pe care, sociologic vorbind, l joci nu trimite nsa la pura gratuitate ludica si, la acest nivel, a reprezenta este cea mai crasa forma de perpetuare a vietii ntr-un mod organizat, ntre a fi re almente ceva si a reprezenta doar, distanta este aici (i. e. n societate) infima, si libertatea ludica se redu ce n acest caz la constiinta permutabilitatii rolurilor ntr-un scenariu ludic" fix, subordonat legilor supravie tuirii. Ideea de rol social o

6 implica, desigur, pe aceea de joc, dar unul n care esti jucat, nu te joci. Este a devarat ca nu te confunzi niciodata deplin cu rolul n care ai intrat, dar nici nu poti spune ce esti n afara lui sau n rastimpul schimbarii a doua roluri sociale. In societate, esti de aceea n fond si n fapt ceea ce reprezinti, si fiint a ta reala se confunda n cele din urma cu propriul tau rol. A parasi orice rol n care esti sociologic jucat poate f i, desigur, o forma de libertate, dar ea este nsotita de un risc biologic, si societatea se apara prima de sabotarea sc enariului pe care ea l-a creat si l controleaza. Libertatea ar nsemna tare putin daca s-ar limita la gndul ca poti per muta roluri n cadrul unui mecanism reglat ferm. Daca societatea umana s-ar fi rezumat la constatarea dista ntei care exista ntre un rol si purtatorul lui, ea nu ar fi depasit grupul termitic dect prin constiinta structur ii de grup, iar jocul nu ar fi fost niciodata mai mult dect consumarea de tip strict biologic a energiei spenceriene aflate n exces. Daca organizatoric societatea poate fi explicata ca o suita de roluri, atunci jocul" a cesta de proportii este cel mai neliber dintre toate, si ludusul" sociologiei nu este altceva dect pura necesitate a naturii redimensionate la nivelul constiintei colective. De abia daca aceasta lume de roluri ajunge sa sec rete o alta, de roluri scapate de sub imperativul conservarii si perpetuarii grupului, devine cu putinta transform area sociologiei n teorie a culturii, adica nasterea jocului ca obiect cultural si a culturii ntelese ca joc. Sociologic vorbind, omul fusese jucat; acum, cultural, el se joaca. Jocul si teoria culturii Cnd rolul social devine a fi realmente ceva, iar a reprezenta doar este de asta d ata o realitate suprapusa acestuia si care-l contrazice de la naltimea unei depline gratuitati, jocul izbucneste n fo rma plenara si capata o functie creatoare de cultura. Omul, ca fiinta ludic-culturala, este subiectul unui spect acol care-si da legea rolului propriu si nu o primeste ca lege a unui spectacol mostenit si constrngator. Dar sa ncepem si n cazul acesta de la lumea de joc a copilului. In sociologie, am vazut, jocul copilului era pregatire pentru existenta propriuzisa (rolul social), joc n vederea unui rol n care erai doar jucat, n teoria culturii, jocul nu este pregatire, ci paradigma pentru a reprezenta doar", joc n vederea unui rol n care nu esti jucat, ci te joci. Teoreticianul culturii descopera n universul ludic al copilului cazul privilegiat cnd faptul de a fi aluneca deplin ntr-un rol gratuit. Fiind unica fiinta care nu are nca rol social, copilul generea za situatia de exceptie cnd jocul nu mai reprezinta dublul unei existente heteroludice. Copilul este singura fiint a n care distinctia dintre a fi si a reprezenta se pierde n lumea unica a jocului. Discursul sociologic este anulat n c azul sau de faptul ca, jucnduse, copilul se joaca de fapt pe sine, si spectacolul ludic pe care el l ofera este propria lui realitate unidimensionata ludic. Copilul este eminamente joc, si rolul" sau social este de

a lua roluri. Necesitatea lui este propria lui libertate, si felul n care el este jucat este acela ca se joaca. Ceea ce copilul detine dintr-o data ca ordine superioara de existenta datorata g ratuitatii jocului omul matur trebuie sa redobndeasca prin efortul ridicarii la g ratuitatea culturii. Jocul copilului nu este dect o promisiune de libertate, si n u libertatea nsasi, de neconceput fara constiinta distantei care desparte de o lu me straina de ea. Adevaratul rol este unul pe care l iei, cu constiinta necesitatii abandonate si a distantei care acum, cnd te joci, te desparte de ea. Numai ntruct este gratuitate recuperata, jocul devine cu adevarat liber si creator de cultura. Si tocmai fiindca libertatea l domina, copilul exerseaza n gol riturile creatiei cult urale; n schimb, pe temeiul unei libertati dobndite, omul culturii se joaca cu spor. Copilul nu cunoaste lumea pe care, jucndu-se, poate s-o contrazica. Omul o stie, si, jucndu-se, o dezminte constant. Jocul nu devine crea tor de cultura dect atunci cnd n fiinta omului rolul social (esti jucat) si cel cultural (te joci) s-au ornduit a ntagonic. Colectia protestelor ludice ale fiintei mature este cultura. Iata-ne ajunsi astfel n fata cartii lui Huizinga. Ne-am putea opri aici, si citit orul va ntelege, poate, ca mai greu a fost sa strabati distanta de la ceea ce pare ca stim pna la punctul de unde dezmi ntirea ncepe. Ca n fata functiei rolui trebuie sa ezitam mai mult dect ne ndeamna doctrina sanatoasa a bunului-simt , am fost nsa avertizati de indata ce am facut primul pas dincolo de hotarele cu care ne-a obisnuit experien ta ludica a copilariei, n ce consta atunci aceasta dezmintire si constiinta mai nalta a jocului cu care vor sa ne familiarizeze paginile istoricului olandez al culturii? Dar daca la aceasta ntrebare poti n cele din urma raspunde si singur, citind pur si simplu cartea, citind-o cu prietenie si cu voluptatea unei rataciri pe care numa i ghidajul pedant al cte unui cuvnt nainte" ti-o poate fura, pentru nchiderile si deschiderile ei este ntr-adevar n evoie de o rostire n plus. Conceptul lui homo ludens". n cartea sa, Huizinga nu speculeaza. El extrage mai nti, dupa o metoda analitica si fenomenologica, proprietatile formale ale oricarui joc: o actiune dezinteresa ta, nchisa n timp si n spatiu, bazata pe o ordine proprie si pe asumarea libera a unor reguli, abolind, ntr-un c uvnt, realitatea vietii obisnuite si evadnd n alta, a reprezentarii si aparentei, unde spiritul se manifesta ca agon sp ectacular sau ca spectacol competitional. Pasul urmator este o constatare, venit a din experienta istoricului culturii care a frecventat cu predilectie civilizat iile primitive: toate aceste caracteristici formale ale jocului, ale jocului asa cum l stim si l ntlnim n experienta noastra curenta, snt de gasit la nivelul marilor ntrupari ale spiritul ui obiectiv n riturile justitiare, razboinice, oraculare, n stiinta, poezie, filozofie si arte n general. De unde, concluzia surprinzatoare ca, avnd toate proprietatile formale ale jocului, cultura apare dintru nceput nu d in joc, ci ca joc, ca structura

7 ludica, ca forma jucata: cultura este joc. Huizinga nu a facut dect sa arate cu de getul" elementul ludic n faptele de cultura, caci teza cartii, intuitia ei originara nu i apartin. In Kult urgeschichte Afrikas, Leo Frobenius spunea textual: De fapt, n jocul intensiv al copilului avem de-a face cu izvorul p ornit din apele subterane cele mai sfinte ale ntregii culturi si ale oricarei mari forte creatoare. Caci n j ocul acesta se vadeste capacitatea de a te darui sufleteste si n realitatea ta cea mai deplina unei lumi s ecunde de aparente (sich einer zweiten Erscheinungswelt hinzugeben); omuletul sau omul matur snt cuprinsi acum d e aceasta aparenta existenta dincolo de raporturile naturale si de cauzele lor subntelese. Asa se fa ce ca omul dobndeste doua chipuri de viata: unul al existentei, celalalt al jocului. In faptul-de-a-juca-prop riul-tau-rol rezida sursa ntregii culturi" Printr-o documentatie si demonstratie impresionante, Huizinga da viata acestei i dei si face sa patrunda n constiinta culturala a epocii o afirmatie care s-ar fi pierdut altminteri n cartea lui Frobenius, preocupat aici de morfologia regionala a culturii, si nu de teoria culturala a jocului. Deci jocul este unul, spune Huizinga; el are aceleasi caracteristici fie ca e vo rba de animale, copii sau oameni mari. Prin el, ceva aparte, de ordin strict imaterial, si face aparitia n lume. To ate jocurile snt nsotite de o concentrare de spirit si, jucndu-se, orice fiinta da o raita prin lumea libertati i, fie aceasta si libertatea exersata n gol a destinderii, amuzamentului, neangajarii sau uitarii. Este limpede ca anima lele nu l-au asteptat pe om ca sa nvete sa se joace si ca oamenii au putut continua sa se joace animalic" si infantil ", modificnd schema ludica doar la nivelul complexitatii si inventivitatii. Maimuta ludica si jucatorul de bridge fac nca parte din aceeasi familie, si acesta din urma nu este nca un homo ludens. Dar, daca animalele nu lau asteptat pe om pentru a nvata jocul, n schimb omul abia a creat o specie a jocului care a sporit cantitate a de spiritualitate ludica pna la gradul unde aceasta a precipitat cultural. Jocul lui Huizinga, cel cu functie cr eatoare de cultura, nu graviteaza n jurul bridge-ului, ci al activitatilor care, pastrnd caracteristica formala a joc ului iesirea din cadrul obisnuit al vietii , se misca ntr-o lume mai frumoasa si traiesc n vecinatatea buna a sacrului. Nimeni, jucndu-se, nu este egal cu propria lui fiinta, ci doar tranzitoriu egal cu orice rol si-ar asuma. D ar homo ludens este singura fiinta care a dat o biografie acestor evadari, si, n timp ce restul fiintelor jucause (f ie chiar omul jocului de rnd) consuma n joc ntreaga cantitate de spirit care intra n joc", homo ludens o sporeste, transformnd-o n fapt de cultura. Doar aceasta istorie a evadarilor ludice este cultura: atestarea docume ntara a incursiunii pe care fiecare generatie si societate o fac ntr-o ordine superioara de existenta. Consemnarea ie sirilor tranzitorii din lumea rolurilor reale, nregistrarea formala lingvistica" a acestor migratii devin cu tim pul biografia spirituala a omenirii. Inadecvata fata de elevatia nnoitoare a unui naintas oricum de alta talie, cartea

francezului Roger Caillois, nchinata si ea temei jocului, vine sa ne ajute printr -un exemplu negativ, n precizarea demersului lui Huizinga. Les jeux et Ies hommes, obsedata sa nu omita nici o forma a jocului, pierde n schimb altitudinea discursului cultural si face loc n sfera ludicului fenomenelor de gratuitate joasa pe care sociologia de astazi le nregistreaza la rubrica loisir. Obtinnd o tipologie completa a joculu i, Caillois a sacrificat n schimb substanta ireductibila a jocului cultural, si, n tipologia sa formala, el a perturbat ierarhia ludicului, inoculnd esentelor sacre ludicul profan, stergnd iarasi granitele care despart mahalaua ve sela si amuzamentul gol de sacralitatea jocului cultual, ntemeietor de valoare si ordine superioara a lucrurilor. Or, tocmai asta nu este jocul lui Huizinga: claustrare accidentala de factura privata, petrecere ezoterica ce nu lasa urme demne de a fi imitate sau r eluate de ntreaga comunitate si de istoria ei ulterioara. Este clar ca, privind spre formele de civilizatie unde ca racteristicile formale ale jocului s-au manifestat primar si colectiv, ca spectacol sacru si competitie festiva, Huizing a a plasat istoria jocului pe linia marilor evenimente ezoterice ale omenirii, pe care generatiile urmatoare le-au nr egistrat ca arta, literatura, ntelepciune cultura spirituala n general; agon spectacular, asezat deasupra lumii obisnuite si genernd plusprodus spiritual. Inchiderile si deschiderile lui homo ludens". Facnd istoria civilizatiei din punct ul de vedere al celor care se joaca, Huizinga a uitat s-o faca si din al celor jucati; altfel spus, teoreticia nul culturii l-a nedreptatit pe sociolog. Huizinga a exagerat de dragul propriei sale idei si a vazut prea putin ca istoria societatilor alienante se dezvolta n sensul unei ponderi crescnde acordate rolului social. Homo l-dens, fiinta care poate deveni tranzitoriu egala cu orice rol si-ar asuma, este produsul unor mecanisme" sociale care permit pieselor" alcatuitoare un joc" maxim. Civilizatiile primitive, n care mecanismul" so cial este rudimentar, functionau, fata de cele mature, ca roata unui car etrusc pe lnga aceea a masinii moderne. Societatile prometeice, care dau continutul istoriei civilizate, au re dus acest joc" pna la angrenarea perfecta a piesei n mecanism si la anularea totala a distantei dintre rolul n care esti jucat si cel n care te joci. n societatile tehnologice, homo ludens nu mai este omul generic, ci el nsusi produsul unei spec ializari, n timp ce membrul obisnuit al colectivitatii moderne recade la nivelul jocului de divertis ment; cultural, jocul nu mai emana din formele culturale proprii societatilor arhaice, ci din roluri pe care societatea nsasi le-a distribuit ca fiind culturale; cultura nu mai este emanatia si duhul unei colectivitati car e se joaca, ci ale unor indivizi care snt jucati" ca oameni de cultura. Intelectualitatea si asuma astfel n mod neces ar libertatea jocului cultural; homo ludens reprezinta n societatile tehnocratice cristalizarea unei fo rme de labor, si, mai nainte

8 ca munca ntregii colectivitati sa apuce sa fie traversata de spiritul ludic, jocu l devine, paradoxal, munca unei infime parti a ei. Membrul societatii industriale si mparte viata ntre munca s i loisir, iar homo ludens, care ntruchipa dreptul universal de alunecare a unui rol social ntr-unul cultural, este rezultatul contopirii rolului cultural cu unul social. Filozofia romantica a secolului al XlX-lea vazu se deja prapastia care se casca ntre vrstele culturilor scaldate n propria lor mitologie si pseudomi-tologia culturilor sterpalexandrine. Fiinta lui homo ludens se subtiaza de-a lungul unei istorii care anuleaza fara ncetare schema societatii arhaice, singurul loc unde cultura ca joc si spiritul ludic al cultur ii apareau n forma lor genuina. Ar fi nedrept sa trecem cu vederea spiritul polemic n care Huizinga si-a abordat epoca din perspectiva degra-d"rii la care ea a supus elementul ludic al culturii. Capitolul final avan seaza ipoteza ca decadenta civilizatiei interbelice este decadenta nsasi a functiei ludice a culturii, manif estare a elementelor de puerilism, irationali-tate si agresivitate, n locul celor traditionale de agon, D arsieUung si gratuitate. Totusi, lui Huizinga i-a lipsit sensibilitatea acelui tip de hermeneutica cultur ala cu care pe noi ne-a obisnuit ntre timp scoala filozofica frankfurteza si pe care, lui nca, i-ar fi putut-o da o lectura mai adecvata a esteticii lui Schiller. Nu s-ar fi putut resemna atunci cu ideea ca viata social a se consuma ca ruptura ntre a fi realmente ceva si a reprezenta ceva doar. A trai deci ntr-o lume mai buna si nt r-o ordine superioara doar ntr-un cuvnt, a-ti plasa esenta superioar ca rol tranzitoriu, fictiune si aparenta a de fiinta culturala ntr-o lume care este sistematic construita n vederea destramarii ei nseamna a subntelege ca istoria este lunga poveste a unei schizofrenii universale. Desi homo ludens este depozitarul esente i umane, el nu a fost niciodata esenta generalizata, ci doar chipul de sarbatoare traind n vecinatate d ezavantajoasa cu proza majoritara a vietii profane. Interesant este ca omenirea ajunge sa se recunoasca cu timpul n aceasta lume a naltarii sale, si ceea ce pare sa fie la nceput doar corelatia unor fragmente de i realitate devine cu timpul realitatea mai adnca a omului; egalitatea tranzitorie cu un rol superior devine p ermanenta unei lumi ideale catre care omenirea ncepe sa tinda constant. Regiunile demar-cate mai nti ludic se transforma n obiecte ale revendicarii, si, deoarece se recunoaste mai degraba n lumea sa de om ludens, omul realitatii se contesta n numele lumii pe care a creat-o ca temporara iesire din sine. n nevinova tia ei, lumea jocului cultural este n fond subversiva; la nceput, se parea ca omul si anuleaza fiinta n jo c; acum, i se pare ca este anulat n realitatea sa nelu-dica. Pentru ca este rol ales si nu impus, omul n cepe sa se simta mai aproape de esenta sa umana n lumea n care nu este egal cu sine: metaexistenta lumi i rolului i da masura adevaratei sale existente.

Huizinga nu a ajuns la aceste reflectii. Homo ludens sta prinsa n cumpana dintre o nostalgie si un ideal. Adevarul ei istoric nu este de gasit dect scormonind la radacinile civilizatiei noastre; conceptul ei desavrsit nu poate fi dect rodul unei prospectii, al locului pe care istoria nu l-a atins nca si unde spiritul ludic se va altoi direct pe trunchiul activitatilor fara de care nici o societate nu poate fi gndita. Formula trecerii din regnul necesitatii n cel al libertatii are n fond un iz ludic. Iata acum si ultima ntrebare: se poate pasi dincolo de locul unde Huizinga a ridi cat vorbirea despre joc sau, dincolo de acesta, unde ar fi putut-o nca ridica? In tram astfel n sfera filozofiei, care, sfidnd orice sistem de referinta, executa o uriasa transpozitie si face din orice forma de existenta el ementul infinit-permutabil ntr-un scenariu ludic universal. Regnurile toate devin acum roluri", si piatra, planta, animalul, n sfrsit, omul nsusi pot fi jucati". Jucati de cte un principiu metafizic, al carui nume este indiferen t fata de calitatea unica de a fi din strafundurile celor asezate ntre Fiinta si Neant cel ce se joaca. Lui Heradit i-a venit primul n minte sa priveasca lumea cu un ochi asezat n afara oricarui element ce ar compune-o. Timpul este un copil care se joaca" este metafora cu deschidere ludica maxima, generatoarea unei considerabil e literaturi filozofice n care, sub masca Jucatorului divin, s-au perindat pe rnd Natura, Ideea, Vointa, Unul pri mordial sau, la limita, Nimeni, n care caz lumea a putut fi nteleasa si ca un joc fara de cel care se joaca. E justificat un atare demers? Dar este nevoie, pna la urma, sa justifici neodihna urcarii? A ajunge strabatnd cte trepte? de la jocul de arsice la esenta omului sau a lumii nu poate fi o simp la pirueta, nu este doar virtuozitatea spiritului, ci proprietatea lui. Gabriel Liiceanu NOTA BIOBIBLIOGRAFICA Numele olandezului Johan Huizinga (1872-l945; pronuntat Hi-zing-ha) este de multa vreme consacrat n aria reflectiei specializate asupra culturii si istoriei culturii; cel putin doua din tre lucrarile sale, Herfsttij der Middeleeuwen (Amurgul Evului Mediu) si Homo ludens au facut epoca n cultura europ eana (prima dintre ele, de exemplu, cunos-cnd de-a lungul a cinci decenii peste zece editii n limba germana, iar a doua patru editii n zece ani). Autorul lor este considerat astazi un clasic al istoriei culturii si filoz ofiei istoriei, i snt ndatorati interpreti ai istoriei ca Toynbee, Sorokin, Alfred Weber. Un interes si o dotare de exceptie dovedite de timpuriu pentru studiul limbilor l consacra filologiei. Urmeaza la

9 Universitatea din Groningen (Olanda) sectia de limbi orientale (sanscrita, ebrai ca, araba) si lingvistica comparata. Filologul este dublat n scurta vreme de isto ric, si examenul de docenta este sustinut n istoria religiei si paleoculturii indiene, ntre 1915 si 1940, activitatea stiintifica a lui Huizinga este legata de catedra de istorie universala a Universitatii din Leida si de pub licarea lucrarilor care, n scurta vreme, fac din el o eminenta a asa-numitelor Ge isteswissenschaften: Amurgul Evului Mediu (1919); Erasm (1924); Cultura olandeza n secolul al XVIl-lea (1933); n umbra zilei de mine. Diagnoza privind boala culturala a timpulu i nostru (1935); Homo ludens (1938); Considerare asupra perspectivelor de vindecare ale culturii noast re (1945). Prin formatia si activitatea sa, Huizinga apare n cultura secolului al XX-lea ca un descendent al lui Jacob Burckhardt. El nfaptuieste, ca si acesta, o foarte sav anta, dar totodata lipsita de pedanterie, sinteza ntre istoria cultu-ralpolitica si aceea artistica a Occidentului de unde si altitudinea discursului sau, care a tinge adesea sfera ce-ior mai cuprinzatoare vorbiri despre cultura si spiritualitatea europeana. Acesta este prin excelenta cazul lui Homo ludens; privita din perspectiva ntregii opere, aceasta carte apare drept rezultatul unui moment de satietate n activitatea istoricului si savantului, dest indere si joc cultural final, venite firesc, la capatul unei vieti de sobrietate stiintifica si rigoare extrema. Dintre cartile marelui istoric al culturii, pe cele mai reprezentative le avem a stazi traduse din olandeza originalului prin stradania lui H. R. Radian: Amurgul Evului Mediu (Editura Univers, 1970), Erasm (Editura Minerva, 1974) si, n sfrsit, Homo ludens (Editura Univers, 1977). A vorbi despre acuratetea, gustul si stiinta nvestite n aceste traduceri nu este un omagiu de circumstanta, ci datoria si satisfactia semnatarului acestor rn duri. Pentru o mai buna ntelegere a contextului teoretic n care se asaza cartea lui Huiz inga si, totodata, pentru verificarea si adncirea celor avansate n prefata, dam mai jos, dupa un criteriu cronologic, bibli ografia fundamentala a problemei. HERACLIT, Fragmentele 52, 70, 79, 82, 83, 102 n Diels-Kranz, Die Fragmente Aer Vo rsokratiker, I, Dublin/Zii-rich, 1968. SCHILLER, FR., Briefe iiber die aesthetische Erziehung des Menschen (1795), XV. Brief, n Werke", XX (Philosophische Schriften), Hermann Bohlaus, Weimar, 1962. SCHALLER, J., Das Spiel und die Spiele, Weimar, 1861. SPENCER, H., Principles of Psychology, Londra, 18; trad. franc. Principes de psy chologie, Paris, 1875, v. II, pp. 66l-675. NIETZSCHE, FR., Die Philosophie im tragischen Zeitalter aer Griechen (1872-l873) , V, n Werke", X, ed. Kroner, Berlin, 1917. _ VON Tjie bewusste Selbsttauschung als Kern des t/ *^-' T 1 onc

ischen Genusses, Leipzig, 1895. K., Die Spiele der Tiere, Jena, 1896; trad. franc . Tes ieux des animaux, Paris, 1902. GROOS, K., Die Spiele der Menschen, Jena, 1899; trad. engl. The Play 'of Mn, New York, 1901.

CARR, H. A., The Survival Values of Play, Londra, 1902. ELSASSER, R., Zur Psychologie des Spiels, n Die Pyra-mide", X, Karlsruhe, 1921. FROBENIUS, L., Paideuma. Umrisse einer Kultur und Seelenlehre, Miinchen, 1921. KROEBER, A. L., Anthropology, New York, 1923; II, 1948; cf. Index: Play. BUYTENDIJK, F. J. J., Het spel van mensch en dier als open-baring van levensdrif ten, Amsterdam, 1932; trad. germ. Wesen und Sinn des Spiels. Das Spiel der Menschen und der Tiere als Erscheinungs fonn der Lebenstriebe, Berlin, 1934. BUYTENDIJK, F. J. J., Das Spiel vom Menschen und Tier, Berlin, 1933. FROBENIUS, L., Kulturgeschichte Afrikas. Prolegomena zu einer historischen Gesta ltlehre, Ziirich, 1933; 6. Abschnitt: Sein und spielen (22-24); 8. Abschnitt: Spiel, Kunst, Kultur (25-27); 3. Stiick: Der Gang des Spieles (27-36); trad. franc. Histoire de la civilisation africaine, Paris, 1936. NOACK, H., Das Spiel: iiber die Versuche seiner Erklarung und die Aufgaben seine r Sinndeutung, n Zeitschrift fur Aesthetik", 27,1933, 97-l31. MEAD, C. H., Mind, Seif & Society, New York, 1934; V, 1967; trad. franc. L'espri t, le soi et la societe, Paris, 1963. KUJAWA, G. VON, Ursprung und Ziel des Spiels, Leipzig, 1940; II, Koln, 1949. BALLY, G., L'origine et Ies limites de la liberte. Une inter-pretation du jeu ch ez l'animal et chez l'homme, Paris, 1945. ROHEM, G., Psychoanalysis and Anthropology, New York, 1950; trad. franc. Psychan alyse et anthropologie, Paris, 1967, pp. 45l-510. ALLEMANN, C., Uber das Spiel. Die Spieltheorien: Men-schenspiel und Tierspiel, Z iirich, 1951. BATAILLE, G., Sommes-nous la pour jouer? ou pour etre serieux?, n Critique", 49 si 50-51, 1951. LOPEZ IBOR, J. J., Significacion antropologica del juego, n Cuadernos hispanoameri canos", XXX, Madrid, 1952. RAHNER, H., Der spielende Mensch, Berlin, 1955; trad. engl. Mn and Play, New York , 1967. MARCUSE, H., Eros and Civilisation, Boston, 1955, cap. IX, trad. germ. Eros und Kultur, Miinchen, 1957; trad. franc. Eros et civilisation, Paris, 1963. HILLS, J., Das Kinderspielbild von Pieter Bruegel d. A. (1560), Viena, 1957. HEIDEMANN, J., Philosophische Theorien des Spiels, n Kant-Studien", 50,1958/1959. FINK, E., Das Spiel als Weltsymbol, Frankfurt, 1960; trad. franc. Jeu comme symb ole du monde, Paris, 1960. SDUN, W., Zum Begriffdes Spiels bei Kant und Schiller, n Kant-Studien", 57,1966, p p. 500-518. CAILLOIS, R., Les jeux et Ies hommes. Paris, 1967.

10 DERRIDA, J., L'Ecriture et la difference, cap. La structure, le signe et le jeu", Paris, 1967, pp. 409-429. ARDLEY, G., The Role of Play in the Philosophy of Plato, n Philosophy", XLII, 1967 , pp. 226-244. MILLAR, S., Psychology of Play, Londra, 1968. RITZEL, W., Der Begriffdes Spiels, n Kant-Studien", 59, 4, 1968, pp. 487-494. VIERU, S., Jocul si joaca, n Revista de filozofie", 2,1968, pp. 213-215. ELIAS, J. A., Articolul Art and Play", n Dictionary of the History ofldeas, 1,1968 , pp. 99-l07. EHRMANN, J., L'homme en jeu, n Critique", 266,1969. HEIDEMANN, J., Der Begriff des Spieles und das sthe-tische Weltbild in der Philos ophie der Gegenwart, Berlin, 1968. AXELOS, K., Le jeu du monde, Paris, 1969. * * * Articolul Jeu", n Encydopaedia universalis, v. 9, Paris, 1971, pp. 436-457. ESPOSITO, J. L., Play and Possibility, n Philosophy Today", 18, 1974, pp. 137-l47. , E., The Ontology of Play, n Philosophy Today", 18,1974, pp. 147-l61. HINMAN, L. M., Nietzsche's Philosophy of Play, n Philosophy Today", 18,1974, pp. 1 06-l24. NETZKY, R., Playful Freedom: Sartre's Ontology reap-praised, n Philosophy Today", 18,1974, pp. 125-l36. G. L. NOTA Traducerea cartii Homo ludens din limba olandeza n limba romna a ridicat n calea tr aducatorului o serie de dificultati, care au constituit tot atitea probleme, unele dintre ele foarte gre u de rezolvat. Doua dificultati au un caracter major. Prima dificultate majora este creata de faptul ca un studiu care abordeaza numer oase discipline stiintifice si filozofice (istorie, lingvistica, etnografie, est etica, etica etc.) s-a tradus dintr-o limba germanica ntr-o limba romanica. Limbile germanice au, dupa cum se stie, disponibilitati lexicale mai m ari, datorita posibilitatii lor de a crea ori-cnd, la nevoie, prin derivare si prin compunere, cuvinte noi, apte sa ex prime orice idee sau nuanta semantica, orict de abstracta sau de complexa. Dificultatea enuntata aici este pr ea bine cunoscuta si nu mai are nevoie de comentarii. Cealalta dificultate majora ntmpinata la traducerea cartii de fata se datoreaza, o rict ar parea de curios n primul moment, fenomenului invers: n unele cazuri particulare, limba romna este mai bogat a dect celelalte limbi romanice si dect limbile germanice. Un exemplu este perechea de adjective vechi s i btttrin. n alte limbi, nu gasim pentru aceste doua notiuni dect cte un singur termen: germ. alt; engl. old; ol. oua; fr. vieux etc. Cnd, ntr-un text scris ntr-o limba straina, ntlnim acest adjectiv, l traducem n romneste n unul dintre cele doua adjective romnesti, dupa sens, dar foarte des distinctia nu se poate face, deoare ce n original adjectivul respectiv cuprinde ambele sensuri. Alt exemplu, ntlnit si n cartea de fata, este perechea de substantive nebunie si prostie, care exprima doua notiuni absolut distincte. Pentru a le exprima, limbi le germanice dispun de

substantive cu ambele ntelesuri: germ. Torheit si Narrheit; ol. dwaasheid si zoth eid; engl. folly. Tot asa si limba latina: stultitia dar, lucru curios, limbile romanice, fiicele limbii lati ne, dispun de termeni distincti. Erasm, a carui limba materna a fost olandeza si care si-a scris toate operele n l imba latina, a folosit aceasta ambiguitate (noi credem ca n mod voit, pentru ca avea o minte prea ascutita) n Lau s Stultitiae, opera cunoscuta la noi sub titlul de Elogiul Nebuniei (influentat de cel francez: L'El oge de la Folie). Traducatorul romn al operei a rezolvat problema folosind nebunia n titlu si prostia n subtitlu: Elogiul Nebuniei sau Cuvntare spre lauda prostiei. Si iata, n sfrsit, alt exemplu, cel mai peremptoriu s i n acelasi timp cel care a determinat prezenta acestei note: substantivele romnesti joc si joaca si verbel e romnesti (corespunzatoare acelor substantive) a juca si a se juca. Nu este vorba aici de doua nuante semantice ale aceleiasi notiuni, ci de doua sensuri diferite. Totusi, n unele limbi romanice si germanice, cele doua sensuri se exprima prin unul si acelasi cuvnt: ol. spel, spe-len; germ. Spiel, spielen; h .jeu, jouer etc. (Sejouer n limba franceza nseamna altceva.) Cnd traducem n romneste, sntem pusi n situatia de a pta pentru unul dintre cei doi termeni. Dar optiunea este uneori extrem de dificila, deoarece sf erele celor doua notiuni nici nu se confunda total, dar nici nu se exclud total, ci au o zona, destul de impor tanta, de suprapunere. Un grup de copii de 6-l0 ani, narmati cu o minge de cauciuc de marimea unei mingi de fotbal, ies pe un maidan din cartier si ncep sa bata mingea cu piciorul. Dupa ctva timp, grupul se d efalca n doua echipe, care si trimit mingea reciproc. Apoi, copiii improvizeaza, cu ajutorul unor bolov ani, doua porti, delimiteaza n mod conventional terenul (pna la bordura trotuarului, pna la gardul v erde etc.) si continua sa bata mingea, imitnd n mic fotbalul adevarat, vazut de ei la televizor. Copiii r especta si cteva reguli imaginate si convenite de ei. Ce putem spune despre acesti copii? Ca joaca fotba l! sau ca se joaca de-a fotbalul? Iar activitatea lor este joci sau joaca? Pentru Huizinga, problema nu se pune: el spune n orice caz ca acesti copii spelen (germ. spielen, fr.jouent) si ca activitatea lor este spe l (germ. Spiel, fr. jeu). Problema se mai complica si datorita sensurilor subsidiare. Astfel, n limba romna si n alte limbi, a juca nseamna si a interpreta un rol sau a prezenta un spectacol, iar n unele limbi stra ine a juca nseamna si a

11 cnta la un instrument. Este cazul sa adaugam ca, datorita omonimiei, n limba olandeza, a celor doi terme ni, Huizinga luneca ades spre calambur, dedndu-se si el, n mod involuntar nu ndraznim sa spunem: n mod incons tient , unui joc": unui joc de cuvinte. Acest joc de cuvinte, chiar daca n original este voit s i constient, se pierde n romneste. Am ncercat sa rezolvam problema folosind cu hotarre un termen sau celalalt atunci cnd optiunea s-a putut face fara nici un fel de dubiu. Pentru cazurile ndoielnice, ne-am lasat calauziti de context si de sonoritatea frazei, iar n cazurile cu vadit caracter general sau generalizator am preferat fo rma joc (respectiv a juca). Mentionam ca uneori, cnd sensul impunea fara echivoc forma joaca, am fost nevoiti sa sacrificam totusi acest termen, din cauza infirmitatii lui congenitale: nu se poate declina si nu are plural. Procednd astfel, nu sntem siguri ca problema (care se iveste n cuprinsul cartii de sute de ori) a fost rezolvata totdeauna corect si judicios. Pe alocuri, cititoru l va gasi, poate, n mod obiectiv, ca am gresit, sau poate ca, acolo unde era posibil oricare dintre cei doi termeni, cititorul ar fi prefe rat, n mod subiectiv, unul din ei, cnd noi l-am folosit pe celalalt. Pentru toate aceste cazuri a-vnd n vedere dificul tatea si gingasia problemei , solicitam ntelegerea si ngaduinta cititorului. H. R. R. uxori carissimae PREFATA INTRODUCERE

Atunci cnd noi, oamenii, n-am mai parut a fi att de destepti pe ct se crezuse ntr-o epoca mai fericita, care profesa cultul Ratiunii, speciei noastre i s-a dat, pe lnga denumirea de homo sap iens, si aceea de homofaber, omul faur. Acest din urma termen era nsa mai putin nimerit, deoarece calificativu l defaber poate fi dat si multor animale. Ceea ce este valabil pentru a fauri" este valabil si pentru a se juca": n umeroase animale se joaca. Totusi, am impresia ca homo ludens, omul care se joaca, indica o functie la fel de esentiala ca si cea de faur si ca merita un loc lnga termenul de homofaber. Este veche ideea ca, daca patrundem cu analiza pna la capatul posibilitatilor noa stre de cunoastere, orice actiune omeneasca se reduce la o joaca. Cine se declara multumit cu aceasta concluzie me tafizica sa nu citeasca volumul de fata. Mie nu mi se pare ca ea ne-ar ndreptati sa renuntam la scoaterea n eviden ta a jocului ca factor caracteristic a tot ceea ce exista pe lume. Personal, eu am ajuns de mult si din ce n ce mai categoric la convingerea ca civilizatia umana se naste si se dezvolt a n joc si ca joc. n scrierile mele se pot gasi, nca din anul 1903, semne ale acestui punct de vedere, n 1933 i-am dedicat discursul pe care l-am ros tit cu prilejul instalarii mele ca rector al Universitatii din Leida si i-am dat titlul: Over de grenzen van spel e

n ernst in de cultuur (Despre limitele jocului si ale seriozitatii n cultura)1. Ulterior, cnd am refa 1 Haarlem, Tjeenk Willink, 1933. Verzamelde werken (Opere complete), voi. V, pp. 3 s.urm. (Toate notele de subsol fara alta indicatie a provenientei apartin autorului.) cut discursul, n doua rnduri, prima data pentru a tine cte o conferinta la Ziirich si la Viena (1934), apoi una la Londra (1937), am indicat titlul: Das Spielelement der Kultur si, respectiv, The Play Element ofCulture. n ambele rnduri, gazdele mele au corectat: ...in der Kultur si respectiv ... in Cul ture si, n ambele rnduri, am sters prepozitia si am reintrodus genitivul. Caci n mintea mea nu se punea proble ma: ce loc ocupa jocul printre celelalte fenomene de cultura, ci: n ce masura are cultura nsasi caracter de joc. Eu ncercam si ncerc si n acest studiu, mai adncit sa integrez, ca sa spun asa, notiunea de joc n aceea de c ultura. Jocul este considerat aici ca fenomen de cultura, si nu sau nu n primul rnd ca o f unctie biologica, si este tratat cu mijloacele unei gndiri proprii stiintei culturii. Se va observa ca ma f eresc, ct mai mult cu putinta, de interpretarea psihologica a jocului, orict de importanta ar fi ea, si ca nu recur g, dect ntr-o masura foarte limitata, la notiunile si explicatiile din domeniul et nologic, chiar acolo unde am de expus realitati etnologice. Termenul magic", de p ilda, nu va fi ntlnit dect o singura data, iar termenul mana si altele asemenea lui , absolut deloc. Daca ar fi sa-mi concentrez argumentatia ntr-o serie de teze, una dintre e le ar fi aceea ca etnologia si stiintele nrudite cu ea nu participa dect n prea mica masura la notiunea de joc. Mi e, cel putin, terminologia ndeobste uzuala referitoare la joc nu mi s-a parut suficienta. Am simtit tot timp ul nevoia sa dispun de un adjectiv corespunzator substantivului joc" si care sa nsemne pur si simplu ceea ce tine de joc sau de joaca". Jucaus nu poate servi n acest scop, pentru ca are o valoare semantica prea specia la. De aceea, fie-mi ngaduit sa introduc cuvntul ludic. Cu toate ca n latina presupusa forma primitiva este necuno scuta, n franceza cuvntul ludique se ntlneste n scrierile de psihologie. In timp ce dau publicitatii lucrarea, ma cuprinde teama ca, n pofida muncii pe ca re a necesitat-o, multi o vor socoti o improvizatie insuficient documentata. Dar orice autor care vrea sa trat eze probleme referitoare la cultura

12 are aceasta soarta: este nevoit sa se ncumete a aborda domenii multiple, pe care nu le stapaneste destul de bine. Sa fi completat in prealabil toate lipsurile in ceea ce priveste informarea era exclus, asa incat am rezolvat problema justificand fiecare amanunt printr-o trimitere. Din acea clipa, mi s-a pus chestiunea: sa scriu sau sa nu nu scriu. Despre ceva ce-mi statea foarte aproape de inima. Asa nct am scris. Leida, 15 iunie 1938 NATURA SI IMPORTANTA JOCULUI CA FENOMEN DE CULTURA Jocul este mai vechi dect cultura, pentru ca notiunea de cultura, orict de incompl et ar fi ea definita, presupune n orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le nvete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a adauga t nici o caracteristica esentiala notiunii generale. Animalele se joaca ntocmai ca si oamenii. Toate tras aturile fundamentale ale jocului snt prezente si n cel al animalelor. Nu avem dect sa urmarim joaca unor cat elusi, pentru ca sa identificam n vesela lor zbenguiala toate aceste trasaturi. Catelusii se invita u nii pe altii la joaca printr-un soi de atitudini si gesturi ceremoniale. Respecta regula ca nu trebuie sa-i must e de urechi pe camarazii lor de joaca. Se comporta ca si cum ar fi nspaimntator de rai. Si mai ales: se vede ct de colo ca toate acestea i bucura si i amuza enorm. O asemenea joaca a unor catei care zburda nu este dect u na dintre cele mai simple forme ale jocului animalelor. Exista altele, cu un continut mult mai elev at, mult mai dezvoltat: veritabile competitii, fermecatoare reprezentatii date n fata unor spectatori. Aici, este cazul sa notam de ndata un punct foarte important. Chiar si n cele mai simple forme ale sale, si chiar n viata animalelor, jocul este mai mult dect un fenomen pur fiziologic sau d ect o reactie psihica determinata pur fiziologic. El depaseste ca atare limitele unei activitati pur b iologice sau cel putin pur fizice. Jocul este o functie plina de tlc. n joc intra n joc" ceva care trece dincol o de instinctul de conservare nemijlocit, ceva care pune n actiune un tlc. Fiecare joc nseamna ceva. Daca acest principiu activ, care i confera jocului esenta l numim intelect, spunem prea mult, iar daca l numir^ instinct, nu spunem nimic. Oricum l-am privi, o data cu aceasta intentie" a jocul ui se vadeste, n orice caz, n nsasi esenta lui, un element imaterial. Psihologia si fiziologia se ocupa de observarea, descrierea si explicarea joculu i animalelor, al copiilor si al oamenilor adulti. Ele cauta sa stabileasca natur a si semnificatia jocului si sa indice locul lui n planul vietii. Faptul ca jocul ocupa acolo un loc important, ca ndeplineste acolo o functie necesara, sau cel putin utila, este acceptat ndeobste si fara tagada ca punct de pornire al oricarei cercetari si consideratii stiintifice. Numeroasele ncercari de a determina aceasta functie biologica a jocului snt foarte divergente. Unii au crezut ca pot defini originea si fundamentarea jocului ca o descarcare a unui surplus de forta vitala. Altii snt d

e parere ca orice fiinta vie, cnd se joaca, se supune unui spirit de imitatie congenital. Sau ca jocul satisface o nevoie de destindere. Sau ca este un exercitiu pregatitor n vederea activitatii serioase, pe care i-o va cere viata. S au ca serveste drept exercitiu de stapnire de sine. Altii cauta principiul n nevoi a nnascuta de a putea face ceva, sau de a pricinui ceva, sau n tendinta de a domina, sau n aceea de a-i ntrece pe concurenti. Altii considera jocul ca pe o drenare nevinovata a unor porniri daunatoare, sau ca pe o umplutura necesara unei activitati orientat e prea unilateral, sau ca satisfacerea, ntr-o fictiune, a dorintelor cu neputinta de satisfacut n realitate si, n consecinta, ca autoconservare a simtului personalitatii1. 1 A se vedea sinteza acestor teorii la H. Zondervan, Hei Spel bij Dieren, Kinder en en Volwassen Menschen (Jocul la animale, la copii si la oamenii adulti). Amsterdam, 1928, si la F. J. J. Buy-ten dijk, Het Spel van Mensch en Dier als openbaring van levens-driften (Jocul la om si la animal ca manifestare a unor in stincte), Amsterdam, 1932. Aceste explicatii au un factor comun: toate pornesc de la presupunerea ca jocul are loc de dragul unei finalitati, ca serveste unei anumite finalitati biologice. Imi pun ntrebarea: din ce cauza si cu ce scop se practica jocul? Raspunsurile care se dau la aceasta ntrebare nu exclud ctusi de putin unul pe altu l. Am putea accepta n acelasi timp toate explicatiile enumerate mai sus, Putem sa ajungem la o supara toare confuzie de notiuni. De aici reiese ca toate acele explicatii snt doar partiale. Daca una' dintre ele ar fi concludenta, ar trebui fie sa le excluda pe celelalte, fie sa le cuprinda sau sa le preia ntr-o unitate de rang su perior. Cele mai multe dintre aceste stradanii de a da o explicatie nu se preocupa dect n a doua instanta de ntrebarea: ce si cum este jocul n sine, ce nseamna el pentru jucatorii nsisi? Ele abordeaza nemijlocit jocul cu unitatile de masura ale stiintei experimentale, fara sa acorde n primul rnd atentia necesara calitatii lui estetice profunde. De fapt, calitatea primara joc" ramne de regula necircumscrisa. Fata de fiecare dintre explicatiile d ate, ramne n picioare ntrebarea: bine, dar ce este de fapt hazul" jocului? De ce tipa sugarul de placere ? De ce se pierde jucatorul cnd se deda patimii lui, de ce competitia excita multimea cu o mie de capete, mpin-gnd -o pna la delir? Intensitatea jocului nu poate fi explicata prin nici o analiza biologica. Si totusi, n aceasta intensitate, n aceasta capacitate de

13 a scoate din minti rezida esenta lui, calitatea lui intrinseca. Natura pare sa s puna mintea logica ar fi putut sa le dea progeniturilor sale toate acele functii folositoare descarcarea energi ei de prisos, destinderea dupa ncordare, pregatirea pentru cerintele vietii si compensarea pentru ceea ce nu s-a realizat si sub forma unor practici si reactii pur mecanice. Dar nu: ea ne-a dat Jocul, cu ncordarea lui, cu bucuria lui, cu hazul" lui. Acest din urma element, hazul" jocului, se mpotriveste oricarei analize, oricarei interpretari logice. Termenul olandez aardigheid ( haz") ni se pare foarte semnificativ n aceasta privinta: este derivat din cuvn-tul aard (care nseamna fel", gen", dar si natura", esenta"); apoi, procesul etimologic nu mai poate fi continuat. Pentru simtul nostru lingvistic modern, acest caracter de radical nu apare nicaieri n mo d att de izbitor ca n cuvntul englez fun, care, n ntelesul lui curent, este relativ tnar. Cuvintelor oland eze grap si aardigheid, care nseamna ambele haz", le corespund aproximativ, dar pe linii diferite, cuvinte le germane Spass si Witz. Lucru curios: limba franceza nu are nici un echivalent pentru aceasta noti une. Si tocmai acest element este cel care determina esenta jocului, n joc avem de-a face cu o categorie absol ut primara a vietii si care poate fi recunoscuta pe loc de catre oricine, deci cu o totalitate, daca exista pe lume ceva care sa merite acest nume. n totalitatea ei trebuie sa ncercam s-o ntelegem si s-o pretuim. Oricine poate observa ca realitatea Joc acopera deopotriva att categoria animalel or, ct si pe cea a oamenilor. Ea nu poate fi fundamentata pe nici un context rational, deoarece fun damentarea ei pe ratiune ar limita-o la categoria oamenilor. Existenta jocului nu este legata de nici o trea pta a civilizatiei, de nici o forma a conceptiei despre lume. Orice fiinta care gndeste si poate aduce imediat n fata ochilor aceasta realitate: joaca, joc, ca pe ceva independent, distinct, chiar daca limba lui nu poseda nici o entitate lexicala generala corespunzatoare. Jocul nu poate fi contestat. Aproape tot ceea ce este abstract poate fi contestat: dreptatea, frumusetea, adevarul, bunatatea, spiritul, Dumnezeu. Seriozitatea poa te fi contestata. Jocul nu. Dar o data cu jocul recunoastem, cu sau fara voie, spiritul. Pentru ca jocul, or icare i-ar fi esenta, nu este materie. El sparge, ncepnd chiar cu categoria animalelor, limitele existentei fizi ce, n raport cu o lume de idei determinata, care are efecte pur mecanice, jocul este, n cel mai deplin sens al cuvntului, o superabundans. Abia prin afluxul spiritului, care suspenda determinativitatea ab soluta, prezenta jocului devine posibila, imaginabila, inteligibila. Existenta jocului confirma fara nceta re, si n sensul cel mai nalt, caracterul supralogic al situatiei noastre n cosmos. Animalele se pot juca, deci chiar si ele snt ceva mai mult dect niste mecanisme. Noi [ne] jucam, si stim ca [ne] jucam, deci sntem ceva mai mult dect niste simple fapturi rationale, pentru ca jocul este irational.

Cel care si ndreapta privirea asupra functiei jocului, nu n viata animalelor si nic i n aceea a copiilor, ci n cultura, este ndreptatit sa preia notiunea de joc" de acolo de unde biologia si ps ihologia au parasit-o. Acela gaseste jocul n cultura ca pe o marime data, existenta naintea culturii nsesi , nsotind-o si strabatnd-o de la nceputul nceputului si pna n faza de cultura pe care o traieste el susi. Acela gaseste jocul prezent pretutindeni, ca pe o calitate determinata a actiunii si care se d eosebeste de viata obisnuita". Acela poate sa se dezintereseze de problema: n ce masura reuseste analiza stiinti fica sa reduca aceasta calitate, asa cum o constata el ca fiind proprie formei de viata pe care el o nu meste joc". Jocul ca forma de activitate, ca forma cu tlc si ca functie sociala acesta este obiectul lui. Nu ma i cauta sa descopere instinctele firesti care determina jocul n general, ci consi dera jocul, n nsesi multiplele lui forme concrete, ca structura sociala. Cauta sa nteleaga jocul asa cum l vede nsusi jucatorul, n semnifi catia lui primara. Daca si da seama ca jocul se bazeaza pe manipularea anumitor imagini, pe o anumita def ormare a realitatii, atunci ncearca sa nteleaga n primul rnd valoarea si semnificatia acelor imagini sau a acelei deformari. Vrea sa observe efectul lor chiar n joc si, astfel, sa ncerce jocul ca factor al v ietii culturale. Marile activitati primare ale societatii omenesti snt ntrepatrunse, toate, din cap ul locului, de catre joc. Sa luam limba, aceasta prima si suprema unealta pe care si-o faureste omul pentru a putea comunica, nvata, porunci. Limba, cu ajutorul careia el face distinctie, defineste, constata, pe s curt numeste, cu alte cuvinte: cu ajutorul careia nalta lucrurile n domeniul spiritului. Tot jucndu-se, spiritul f ormator de limba sare de fiecare data de pe planul material la idee. n spatele fiecarei exprimari a abstra ctului se afla o metafora, si n fiecare metafora se ascunde un joc de cuvinte. Astfel, omenirea si creeaza de fie care data forma de exprimare a ceea ce exista, adica o a doua lume, poetica, pe lnga cea a naturii. Sau sa luam mitul care este, si el, tot o deformare a existentului, dar mai prelucrata dect cuvntul izolat. Prin mit, omul prirnitiv ncearca sa explice pamntescul si fundamenteaza lucrurile omenesti pe un teren de domeniul divinului, n fiecare dintre deformarile fantastice cu ajutorul carora mitul mbraca existentul, un spirit ingenios se joac a la hotarul dintre gluma si seriozitate. Sau sa luam, n sfrsit, cultul. Comuna primitiva si executa actiunile s acre, care i ser- j vesc drept garantie a fericirii lumii si anume: consacrarile, sacrificiile, misterele , excl usiv jucndu-se, n sensul cel mai direct al cuvntului. Din mit si din cult nsa izvorasc marile activitati ale vietii culturale: dreptul si ordinea, comunicatiile si meseriile, mestesugurile si artele, poezia, ntelepciunea si stiinta. Asadar, si acestea si au radacinile n acelasi sol al actiunii ludice.

14 Scopul studiului de fata este sa demonstreze ca facem mult mai mult dect o compar atie retorica atunci cnd sustinem ca ntreaga cultura poate fi considerata sub spec ie ludi. Ideea nu este deloc noua. A mai fost odata n mare voga. Anume la nceputul secolului al XVII-lea. Marea scena a lumii se nfiripase, n sirul ilustru care duce de la Shakespeare, prin Calderon, pna la Racine, teatrul a dominat poezia epocii. Fieca re poet, la rndul lui, a corn-\ parat lumea cu o scena, pe care fiecare om si joaca rolul. In aceasta comparatie, caracterul ludic al vietii culturale pare sa fie recunoscut fara rezerve. Totusi, daca analizam , atent com pararea curenta a vietii cu o piesa de teatru, ; constatam ca, asezata pe baze platonice, tendinta ei se afla aproap e n ntregime n morala. Era o varianta a vechii teme a desertaciunii, o tnguire cu privire la desertaciunea a t ot ce este pamntesc, si atta tot. Inextricabilitatea faptica dintre joc si cultura nu era nici recunoscuta n ea, ni ci exprimata. Acum nsa, urmarim sa scoatem n evidenta jocul nsusi, cel autentic si pur, ca temei si factor ; al cu lturii. onstiinta noastra, jocul este opus seriozitatii. Opo-n -mne deocamdata la fel de ireductibila ca si notiu-l'oc nsasi. La o mai ndeaproape cercetare, opozitia riozitate nu ne mai apare nsa nici c oncludenta, nici Putem spune: jocul este ne-seriozitate. Dar, n afara faptul ca aceasta sentinta nu spun e nimic cu privire l nsusirile pozitive ale jocului, ea este si extrem de labila De ndata ce n loc de jocul este n e-seriozitate" spunem jocul nu este serios", opozitia ne-a si tradat, pentru ca jocul poate foarte bine sa fie serios. In plus, ntl-nim numaidect diferite categorii fundamentale ale vietii, care intra si ele n sfera ne-seriozit atii, dar care nu mai corespund jocului. Rsul se afla ntr-o anumita antinomie cu seriozitatea, dar nu este ctusi de putin legat de joc. Copiii, fotbalistii, sahistii joaca serios, cum nu se poate mai serios, fara nici o nclin are spre rs. Lucru curios: tocmai operatia pur fiziologica a rsului este proprie exclusiv omului, n timp ce functia plina de tlc a jocului omul o are comuna cu animalele. Aristotelicul animal ridens l caracterizeaza pe om n opozitie cu animalele n mod aproape mai categoric dect homo sapiens. Ceea ce este valabil despre rs este valabil si despre comic. Comicul intra si el n sfera ne-seriozitatii, se afla ntr o anumita legatura cu rsul, strneste rsul, dar relatia lui cu jocul este accesorie. Jocul n sine nu este comic, nici pentru jucatori, nici pentru privitori. Puii animalelor si copiii mici snt din cnd n cnd comici cnd se joaca, dar o pereche de cini adulti care se urmaresc unul pe altul nu mai snt comici deloc sa u doar nensemnat de putin. Daca spunem ca farsa si comedia snt genuri comice, nu le numim astfel datorita ac tiunii lor scenice n sine, ci datorita continutului lor de idei. Mimica unui clovn, cu toate ca este comica si strneste rsul, nu poate fi numita joc, dect n sens subsidiar. Comicul este strns legat de nebunie. Jocul nsa nu are caracter de nebunie. El se a fla n afara antinomiei ntelepciune-nebunie. Totusi, si notiunea de nebunie" trebuie

sa fi slujit cndva pentru a exprima marea deosebire dintre cele doua modalitati de viata, n limbajul care era uzual n Evul Mediu trziu, perechea de cuvinte folie s : sens acoperea ntructva distinctia facuta de noi ntre jOc si seriozitate. Toti termenii din acest grup de notiuni cu raporturi vagi ntre ele, grup din care fac parte jocul, rsul, umorul, giu, ma, comicul si nebunia, mpartasesc ireductibilitatea conceptului lor, pe care am fost nevoiti sa i-o recunoastem jocului. Ratio, n cazul lor, si are sediul ntr-un strat extrem de profund al fiinte i noastre spirituale. Cu ct ncercam mai mult sa delimitam forma joc" de alte forme ale vietii, aparent nru dite, cu att mai mult iese n evidenta extrema ei autonomie. Si putem merge nca si mai departe cu aceasta excl udere a jocului din sfera marilor antinomii categoriale. Daca jocul se afla n afara distinctiei ntelepciunenebunie, el se afla n aceeasi masura si n afara distinctiei adevar-neadevar. Se afla si n afara celei dintre bin e si rau. n jocul n sine, cu toate ca este o activitate a spiritului, nu exista nici o functie morala, nici virtute , nici pacat. Jocul, daca nu poate fi pus n legatura directa nici cu adevarul, nici cu binele, nu cumva se afla situat nlaun-trul domeniului estetic? Aici judecata noastra sovaie, nsusirea de a fi frumos nu este inerenta jocului ca atare, dar jocul are nclinarea de a se asocia cu tot felul de elemente de frumusete. De form ele mai primitive ale jocului se leaga de la bun nceput veselia si farmecul. Frumusetea trupului omenesc n miscare s i gaseste cea mai elevata expresie n joc. n formele lui mai dezvoltate, jocul este strns mpletit cu ritmul si cu armonia, cele mai nobile manifestari ale capacitatii de perceptie estetica din cte i-au fost daruite omulu i. Legaturile dintre joc si frumusete snt solide si multiple. Rezulta asadar ca n joc avem de-a face cu o functie a fiintei vii, care nu poate fi determinata complet nici pe plan biologic, nici pe plan logic sau etic: notiunea de joc" ramne, n mod ciudat, i zolata de toate celelalte forme de gndire, n care putem exprima structura vietii spirituale. Trebuie sa ne marginim deocamdata la scrierea caracteristicilor principale ale j ocului, sa admitem ca subiectul nostru, relatia joc si cultura, ne ngaduie sa nu includem n studiu toate formele d e joc existente. Ne putem limita n principal la jocurile cu caracter social. Le putem numi formele de joc superioa re. Acestea snt mai usor de descris dect jocurile primare ale sugarilor si ale puilor e animale, deoarece asp ectul lor este mai amplu si mai articulat, iar caracteristicile lor snt multiple si mai vizibile, n timp ce la det erminarea naturii jocului primitiv ne lovim aproape imediat de acea calitate ireductibila a udicului, pe care noi o so cotim inaccesibila pentru analiza. Vom avea de vorbit despre ntrecere si cursa, despre reprezentatii si spectacole, despre dansuri si muzica, despre mascarada si turnir. Dintre caracteristicile pe care gasim cu cale sa le enumera m, unele se refera la joc n general, altele ndeosebi la jocul social. Orice Joc este n primul rnd si mai presus de toate o actiune libera. Jocul din ord in nu mai este joc. Cel mult

15 poate fi redarea obligatorie a unui joc. Chiar numai prin acest caracter de libe rtate, jocul se si situeaza n afara procesului natural. I se alatura, i se suprapune ca o podoaba. Libertatea trebui e nteleasa aici, fireste, n acel sens larg, care lasa neatinsa problema determinismului. S-ar putea spune: aceasta lib ertate nu exista pentru puiul de animal si pentru copil. Puiul de animal si copilul trebuie sa se joace, si pentr u ca joaca slujeste la desfasurarea capacitatilor lor trupesti si selective. Dar daca introducem termenul instinct" n e ascundem dupa un x, iar daca punem n prim-plan presupusa utilitate a jocului, savrsim o petitio principii. Copi lul si animalul se joaca pentru ca le face placere, si n asta rezida libertatea lor. In orice caz, pentru omul adult si responsabil, jocul este o functie la care ar putea sa si renunte. Jocul este de prisos. Nevoia de joc nu devine stringenta de ct n masura m care este generata de placerea de a juca. Jocul poate fi oricnd amnat sau suprimat. El nu este impus de o nevoie fizica, si mai putin de o n datorire morala. Nu este o sarcina. Se efectueaza n timpul liber". Abia n mod secundar, prin faptul ca devin e o functie de cultura, notiunile de obligativitate, sarcina, ndatorire ajung sa se asocieze cu el. Iata asadar o prima caracteristica a jocului: este liber, este libertatea. Legat a nemijlocit de ea, iata si o a doua caracteristica. Jocul nu este viata obisnuita" sau propriu-zisa", ci o iesire din ea, ntr-o sfera t emporara de activitate cu tendinta proprie. Chiar si copilul mic stie perfect de bine ca ceea ce face el nu e de-adevarat", ca e numai n gluma". Cazul de mai jos, care mi-a fost relatat cndva de catre un tata, ilustre aza ntr-un mod, dupa parerea mea, deosebit de izbitor, ct de adnc nradacinata este n sufletul copilului a ceasta idee de numai n joaca". Tatal si gaseste baietasul n vrsta de patru ani pe un scaun, primul dintrun rnd de mai multe scaune: copilul se juca de-a trenul", l giugiuleste pe copil, dar acesta i spune: Ta ticule, nu mai saruta locomotiva, altminteri vagoanele au sa creada ca nu e de-adevarat." n acest numai" al jocului este inclusa o constiinta de inferioritate, de gluma", n opozitie cu seriozitatea", si care pare sa fie primara. Am atras nsa atentia mai sus asupra unui lucru: constiinta ca totul este numai n joaca" nu e xclude ctusi de putin posibilitatea ca acest numai n joaca" sa aiba loc cu cea mai mare seriozitate, ba chiar cu o daruire care se preface n extaz si care suspenda complet, vremelnic, calificarea de numai". Orice joc poate sa-l absoarba ori-cnd pe jucator ntru totul. Opozitia joc-seriozitate ramne tot timpul n suspensie . Inferioritatea jocului si are limita n superioritatea seriozitatii. Jocul se preschimba n seriozitate, iar seriozitatea n joc. Jocul se poate nalta pe culmi de frumusete si sfintenie, unde lasa n urma seriozitatea. Ace ste probleme dificile vor deveni actuale de ndata ce vom avea de cercetat mai ndeaproape relatia dintre joc si actiunea sacra. Deocamdata, este cazul sa definim caracteristicile formale, proprii activitatii

pe care o numim joc. Toti cercetatorii pun accentul pe caracterul dezinteresat al jocului. Intruct nu este un crmpei din viata obisnuita", jocul situeaza n afara procesului de satisfacere nemijlocita a nevoilor si poftelor. El ntrerupe acest proces si se strecoara n punctul de ntrer upere, ca o actiune emporara, care se desfasoara n ea nsasi si care se efectueaza de dragul satisfacti ei continute n nsasi aceasta efectuare. Asa, cel putin, ni se nfatiseaza jocul, privit n sine si n prima instanta: ca un intermezzo al vietii cotidiene, ca un ragaz. Dar chiar n aceasta calitate, de variatie care revine n mod regulat, jocul devine un acompaniament, un complement, o parte a vietii n general. El nfrumusetea za viata si o completeaza, si ca atare este indispensabil. Este indispensabil pentru individ, ca functie biologica, si este indispensabil pentru obste, datorita tlcului pe care l contine, semnificatiei lui, valorii lui ca mijloc de exprimare, legaturilor spirituale si sociale pe care le creeaza, pe scurt: ca fu nctie de cultura. Jocul satisface idealuri de exprimare si idealuri sociale, si are locul ntr-o sfera superioara cel ei strict biologice a procesului hrana-mpe-rechere-aparare. Facnd aceasta afirmatie, venim aparent n cont radictie cu faptul ca n viata animalelor jocurile din epoca de mperechere ocupa un loc important. Dar ar fi oare absurd sa atribuim cntecului, dansului, exhibitionismului pasarilor, n aceeasi masura ca si jocului oamenilor, un loc n afara domeniului strict biologic? In orice caz, jocul oamenilor, n toate aspecte le sale superioare, adica acolo unde nseamna ceva sau unde sarbatoreste ceva, si are locul n sfera sarbatorii si n cea a cultului, adica n sfera sacra. Dar faptul ca jocul este indispensabil, ca se subordoneaza culturii, ba chiar ca devine el nsusi cultura, i rapeste oare caracteristica de a fi dezinteresat? Nu, pentru ca telurile pe care le slujeste se afla ele nsele n afara sferei interesului material direct sau a satisfacerii individuale a nevoil or imediate. Ca actiune sacra, jocul poate contribui la fericirea grupului, dar atunci n alt fel si cu alte mijl oace dect pentru dobndirea nemijlocita a celor necesare vietii. Jocul se izoleaza de viata obisnuita n spatiu si n timp. El are deci si o a treia trasatura: caracterul lui nchis, limitat. Jocul se desfasoara nlauntrul unor anumi te limite de timp si de spatiu. Desfasurarea si tlcul lui se afla n el nsusi. Iata deci o caracteristica noua si pozitiva a jocului. Jocul ncepe si, la un mome nt dat, s-a ncheiat". A fost jucat". Atta timp ct este n curs de desfasurare, vedem miscare, un nencetat du-te-vin o, variatie, alternare, ncl-ceala si limpezire. De limitarea lui temporala se leaga nsa o alta c alitate remarcabila. Jocul

16 se fixeaza imediat ca forma de cultura. O data jucat, ramne n memorie ca o creatie spirituala sau ca un tezaur spiritual, este transmis si poate fi repetat oricnd, fie numaidect, ca o jo aca de copii, o partida de table, o cursa, fie dupa un interval lung. Aceasta repetabilitate este una dintr e cele mai importante nsusiri ale jocului. Ea se constata nu numai la jocul luat ca ntreg, dar si la alcatuirea lui interioara, n aproape toate formele de joc mai evoluate, elementele de repetare, refrenul, alternanta apar c a nlantuire sau ca trama. Mai izbitoare nca dect limitarea jocului n timp este limitarea lui n spatiu. Fiecare joc se misca nlauntrul spatiului sau de joc, care este delimitat n prealabil, n mod material sau n nchipuir e, n mod expres sau ca de la sine nteles. Dupa cum formal nu exista nici o deosebire ntre un joc si o act iune sacra, ceea ce nseamna ca actiunea sacra se desfasoara n aceleasi forme ca un joc, tot asa nici l ocul consacrat nu poate fi deosebit formal de un spatiu de joc. Arena, masa de joc, cercul magic, templul, scena, ecranul cinematografului, tribunalul, toate acestea snt, ca forma si functie, spatii de j oc, cu alte cuvinte un domeniu exorcizat, terenuri separate, mprejmuite, sfintite, nlauntrul carora snt n vigoare r eguli proprii speciale. Snt lumi vremelnice n cadrul celei obisnuite, slujind pentru executarea unei actiu ni nchise. nlauntrul spatiului de joc domneste o ordine proprie si absoluta. Iata deci o tra satura noua, nca si mai pozitiva, a jocului: jocul creeaza ordine, este ordine, n lumea imperfecta si n vi ata haotica, jocul reprezinta o desfasurare temporara, limitata. Ordinea pe care o impune iocul este absoluta. Cea mai mica abatere de la acea ordine strica jocul, i denatureaza caracterul si i suprima valoarea, n aceasta relatie intima cu notiunea de ordine rezida fara ndoiala motivul pentru care, asa cum am semnalat mai sus n t reacat, jocul pare situat, ntr-o masura att de mare, nlauntrul domeniului esteticului. Jocul, spuneam, are o nc linare: sa fie frumos. Factorul estetic este poate identic cu silinta de a crea o forma ordonata, care n trepatrunde jocul n toate aspectele lui. Termenii cu care putem desemna elementele jocului se afla n mare p arte n sfera esteticului. Snt termenii cu care ncercam sa exprimam si efectele frumusetii: ncordare, echilibr u, oscilatie, alternanta, contrast, variatie, legare si detasare, rezolvare. Jocul leaga si dezleaga. Capt iveaza. Farmeca, adica vrajeste. Contine cele doua nsusiri, cele mai notabile, pe care omul le poate percepe n lucr uri si pe care le poate el nsusi exprima: ritmul si armonia. Printre calificarile care se pot aplica jocului, am numit si ncordarea. Acest ele ment, ncordarea, ocupa chiar un loc cu totul deosebit si important, ncordare nseamna nesiguranta, hazard. Se fa ce simtita o tendinta spre destindere. Trebuie sa reuseasca" ceva, cu un anumit efort. Acest element es te prezent chiar si n

ncercarea unui sugar de a prinde ceva cu minutele, sau la pisicuta care se joaca cu un ghem, sau la fetita care arunca si prinde mingea. El domina jocurile solitare de ndemnare, sau de rezo lvat, cum snt jocurile enigmistice, mozaicurile, pasientele, tragerea la tinta, si creste n importanta p e masura ce jocul are mai mult sau mai putin un caracter de ntrecere. La jocul cu zarurile si la competitia sportiva, ncordarea ajunge la maximum. Activitatii numite joc" activitate care prin ea nsasi se afla n afara d omeniului binelui sau al raului elementul de ncordare este cel care i confera totusi un anumit continut etic. Caci prin ncordare se pune la ncercare forta jucatorului: forta lui fizica, perseverenta, di bacia, curajul, rabdarea, si totodata si forta lui psihica, avnd n vedere ca, n ciuda dorintei lui fierbinti de a cstiga, jucatorul trebuie sa se mentina nlauntrul limitelor permise, pe care le prescrie jocul. Ordinea si ncor darea, calitati specifice ale jocului, ne duc la studierea regulii jocului. Orice joc si are regulile lui. Ele determina ce va fi valabil n cadrul lumii vremelnice pe care el a conturat-o. Regulile unui joc snt absolut obligator ii si incontestabile. Paul Valery a spus cndva n treacat, si este o cugetare cu o raza de actiune neobisnuit de vasta: Cu privire la regulile unui joc nu este posibil nici un fel de scepticism." Pentru ca baza pe care ele o determi na este imuabila. De ndata ce regulile snt ncalcate, lumea jocului se prabuseste. Nu mai e joc. Fluierul arbitru lui suspenda vraja si repune n vigoare, pentru o clipa, lumea obisnuita". Jucatorul care se razvrateste mpotriva regulilor sau li se sustrage strica jocul. De atitudinea fata de joc se leaga n modul cel mai strns notiunea de fair: trebuie sa joci cinstit". A strica jocul es te cu totul altceva dect a juca necinstit. Jucatorul necinstit se preface ca joaca jocul, n aparenta, el continua sa recunoasca cercul magic al jocului. Lui, comunitatea jucatorilor i iarta pacatul mai lesne dect celui care st rica jocul, caci acesta strica nsasi lumea lor. Prin faptul ca se sustrage jocului, el dezvaluie relativitatea si fra gilitatea acelei lumi a jocului, n care s-a nchis temporar mpreuna cu ceilalti. El rapeste jocului iluzia, inlusio (litera l: njucare"), cuvnt ncarcat de semnificatie. De aceea, jucatorul respectiv trebuie nimicit, pentru ca ameninta existenta comunitatii jucatorilor. Figura jucatorului care strica jocul apare mai limpede ca oriunde n joaca baietil or. Mica obste nu se ntreaba daca cel ce strica jocul nu respecta regula pentru ca nu are curajul necesar sau pentru ca nu poate. Sau, mai bine zis: ea nu recunoaste neputinta si o numeste lipsa de curaj. Problema discipline i si cea a constiintei nu merge de obicei mai departe de teama de pedeapsa. Cel ce strica jocul strica lumea lor ma gica, de aceea e considerat las si e exclus. Dar si n lumea celei mai depline seriozitati, jucatorii necinstiti, ipo critii si impostorii au avut ntotdeauna mai putin de suferit dect cei care au stricat jocul: apostatii ereticii , reformatorii, obiectorii de constiinta. Afara numai daca, asa cum se ntmpla de multe ori, cestia din urma nu nfiinteaza num aidect, la rndul lor o

17

noua comunitate, cu o regula noua, proprie. Tocmai proscrisul, revolutionarul, m embrul clubului secret, ereticul dispun de o forta extraordinara n a forma grupuri si au totodata, aproape ntotdeau na, un puternic caracter ludic. Comunitatea de joc are o tendinta generala de a se permanentiza, chiar si dupa c e jocul s-a terminat. Nu orice joc cu bile sau orice partida de bridge duce la formarea unui club. Totusi, sentimen tul jucatorilor de a se afla mpreuna ntr-o situatie de exceptie, de a mpartasi n comun o problema importanta, de a se deosebi n comun de ceilalti oameni si de a se sustrage n comun normelor obisnuite si extinde vraja di ncolo de durata fiecarui joc n parte. Clubul tine de joc, asa cum locul palariei este pe cap. Ar fi nsa o soluti e prea ieftina sa declaram drept comunitati de joc tot ceea ce se numeste n etnologie fratii, sau clase de vrsta, s au asociatii de barbati. Cu toate acestea, trebuie sa avem grija n permanenta, orict de dificil ar fi, sa excludem p ur si simplu din sfera jocului legaturile sociale permanente, mai cu seama ale culturilor arhaice, cu obiective le lor extrem de importante, solemne si chiar sacre. Caracterul jocului, de a crea o stare de exceptie si de a diferentia, mbraca form a sa cea mai izbitoare n secretul cu care i place jocului sa se nconjoare. Pna si copiii mici si sporesc ncntarea produ a de joaca lor, facnd din ea un mic secret". Jocul e al nostru, nu al altora. Ceea ce fac acei altii, din a fara, nu ne priveste pentru moment, nlauntrul sferei unui joc, legile si uzantele vietii obisnuite nu snt valabile. No i sntem si procedam altfel". Aceasta suspendare temporara a vietii obisnuite" e complet formata nca din copilar ie. Dar la fel de clar o vedem la jocurile de amploare, ancorate n cult, ale popoarelor primitive. In timp ul marii ceremonii de initiere, cnd tinerii snt primiti n comunitatea barbatilor, nu numai candidatii snt scutiti de legea si regula obisnuite, n ntregul trib, dusmaniile se suspenda. Toate razbunarile se amna. Numeroase urme a le suspendarii temporare a vietii sociale obisnuite a comunitatii de dragul unei perioade de jo c solemne si sacre pot fi regasite si n unele civilizatii naintate. Tot ceea ce se refera la saturnalii si l a datinile de carnaval intra n aceasta categorie. Un trecut national olandez cu moravuri private mai rigide, da r cu privilegii de clasa mai mari si cu o politie mai ngaduitoare, a mai cunoscut licentele saturnalice ale ti nerilor tribului, sub forma farselor studentesti", n universitatile britanice, acele licente continua sa exist e n ragging, cuvnt explicat de dictionar ca fiind an extensive display of noisy disorderly conduct, carried on in defiance ofauthority and discipline2. Alteritatea si secretul jocului snt exprimate amn-doua, n mod vadit, n deghizare. Ai ci, caracterul neobisnuit" al jocului ajunge la perfectiune. Deghizatul sau mascatul joaca" rolu l altei fiinte. El este" o alta fiinta! Spaima copilului, petrecerea turbulenta, ritul sacru si imaginatia

mistica se amesteca n mod inextricabil n tot ceea ce este masca si deghizare. Asadar, n rezumat, jocul, considerat din punctul de vedere al formei, poate fi nu mit o actiune libera, constienta ca este neintentionata" si situata n afara vietii obisnuite, o actiune care totusi l poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direc t si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara n limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece n ordine, dupa anumite reguli si care da nastere la relatii comunitare dornice sa se nconjoare de secret sau sa se accentueze, prin deghizare, ca fiind altfel dect lumea obisnuita. 2 O manifestare de proportii a unei comportari zgomotoase care tulbura ordinea, desfasurata n dispretul autoritatii si al disciplinei (engl.) (n. t.). Functia jocului, n formele lui superioare, despre care este vorba aici, se poate reduce imediat, n cea mai mare parte, la doua aspecte esentiale, sub care se prezinta. Jocul este o lupta pentru ceva, sau o exhibare a ceva. Aceste doua functii se pot si reuni, n asa fel nct jocul sa nfatiseze" o lupta pentru ceva, sau sa fie o ntrecere, cine poate reda mai bine ceva. A nfatisa nseamna, din punct de vedere etimologic, a aduce n fata ochilor. Aceasta poate fi o simpla prezentare, n fata unor spectatori, a unor elemente naturale. P aunul sau curcanul si exhiba splendoarea penajului n fata femelelor, dar n aceasta exhibare rezida din oficiu prezentarea u nor elemente neobisnuite, cu totul deosebite, spre a fi admirate. Daca pasarea mai adauga si cti-va pasi de dans, totul devine o reprezentatie, o iesire din realitatea obisnuita, o transpunere a acelei realita ti ntr-o ordine superioara. Nu stim ce se petrece cu acest prilej n animal, n viata copilului, o asemenea exhibar e ncepe sa fie nca de foarte devreme plina de imaginatie. Copilul ntruchipeaza altceva, nfatiseaza ceva mai frumos, sau mai elevat, sau mai primejdios, dect este el n mod obisnuit. Este print, sau tata, sau zgriptoroaica, sau tigru. Copilul cunoaste cu acest prilej acel grad de exaltare care l duce foarte aproape de convingerea-ca-estentr-adevar, fara ca ea sa-l faca sa piarda cu totul consti inta realitatii obisnuite". La el, a prezenta ceva nseamna a ntruchipa o aparenta, a imagina, adica a nfatisa sau a exprima ntr-o imagi ne. Daca trecem acum de la jocul copilului la reprezentatiile sacre din cultul civil izatiilor arhaice, gasim ca acolo, n comparatie cu jocul copilului, se afla n joc", n plus, un element spiritual , care e foarte greu de determinat n mod amanuntit. Reprezentatia sacra este mai mult dect o ntruchipare a unei aparente, mai

18 mult chiar dect o ntruchipare simbolica: este o ntruchipare mistica, n spectacol, ce va invizibil si neexprimat ia o forma frumoasa, reala, sacra. Participantii la cult snt convinsi ca actiunea realizeaza o mntuire sigura si ca activeaza o ordine a lucrurilor superioara celei n care traie sc ei n mod obisnuit. Totusi, aceasta realizare prin spectacol continua sa aiba, n toate privintele, ca racteristicile formale ale unui joc. Spectacolul este jucat, reprezentat n cadrul unui spatiu de joc delimitat n m od efectiv, ca festivitate, adica n veselie si libertate. De dragul lui a fost mprejmuita o lume proprie, vala bila vremelnic. Dar, o data cu sfrsitul jocului, efectul lui nu a ncetat, ci radiaza asupra lumii obisnuite di n afara si produce siguranta, ordine, bunastare, pentru grupul care a sarbatorit festivitatea, pna ce zilele sf inte revin. Exemplele pot fi gasite pretutindeni pe glob. Potrivit vechii doctrine chineze, muzica si dansul au drept scop sa mentina lumea pe fagasul ei si sa supuna natura spre binele oamenilor. D e ntrecerile organizate la sarbatorile anotimpurilor depinde prosperitatea ntregului an. Daca reuniunile nu ar avea loc, bucatele nu sar coace3. Actiunea sacra este 8pd>uvov dromenon, adica ceva ce se face. Ceea ce se reprezin ta este Spjxa drama, adica o actiune, indiferent daca acea actiune se desfasoara sub forma unui spect acol sau a unei competitii. Actiunea nfatiseaza un eveniment cosmic, dar nu numai ca reprezentare, ci ca iden tificare. Ea repeta acel eveniment. Cultul produce efectul care este ntruchipat n actiune. Functia lui nu e ste numai sa imite, ci sa confere sau sa aiba o participare4. Este un helping the action out5. Pentru stiinta culturii nu se pune problema cum concepe psihologia procesul spir itual care si gaseste expre 3 M. Granet, Fetes et chansons anciennes de la Chine (Sarbatori si cntece antice din China), Paris, 1914, pp. 150,292; id., Danses et legendes de la Chine ancienne (Dansuri si legende din China antic a), Paris, 1926, pp. 351 s.urm.; id., La civilisation chinoise (Civilizatia chineza), Paris, 1929, p. 231. 4 As the Greeks would say, rather methectic than mimetic (Cum ar spune grecii ma i degraba metectica dect mimetica), n J. E. Harrison, Themis, A Study of the Social Origins of Greek Religion (Themis , Studiu asupra originilor sociale ale religiei grecesti), Cambridge, 1912, p. 125. R. R. Marett, The T 5 Ajutor pentru ca actiunea sa iasa la iveala (engl.) (n.t.) hreshold of Religion (Pragul religiei), Londra, 1912, p. 48 (n.a.). sie n aceste fenomene. Psihologia va lichida, poate, nevoia care duce la asemenea reprezentatii ca o identifica-tion compensatrice6 sau ca actiune reprezentativa, datorata imposibili tatii executarii unei actiuni reale, orientata spre finalitate"7. Pentru stiinta culturii conteaza sa ntelegem ce nseamna aceste reprezentari n spiritul popoarelor care le formeaza si le mentin.

Atingem aici temeiurile stiintei religiilor, problema esentei cultului, ritului si misterului, ntreaga slujba sacri-ficatorie indiana antica a Vedelor se bazeaza pe ideea ca actiunea cultual a, fie ea sacrificiu, competitie sau spectacol, i sileste pe zei sa faca sa se petreaca un anumit eveniment cosmic dorit, prin reprezentarea, redarea, ntruchiparea lui n ritual. Pentru lumea veche, aceste corelatii snt preluc rate n mod impresionant de Miss J. E. Harrison, n cartea ei Themis, A Study of the Social Origins of Gree k Religion, pornind de la dansul cu arme al kuretilor din insula Creta. Fara sa vrem a adnci toate probleme le de istorie a religiilor pe care le ridica aceasta tema, ncercam sa cercetam aici ceva mai ndeaproape caracter ul ludic al actiunii culturale arhaice. Cultul este asadar o prezentare, o reprezentatie dramatica, o nchipuire, o ntruchi pare substiruanta. La festivitatile sacre, care revin periodic o data cu anotimpurile, comunitatea sar batoreste n spectacole sacre marile evenimente din viata naturii. Ele nfatiseaza succesiunea anotimpurilor, n r eprezentari ale rasaritului si apusului astrilor, ale cresterii si coacerii cerealelor, ale nasterii, vietii si mortii oamenilor si animalelor. Omenirea joaca, dupa cum se exprima Leo Frobenius, ordinea naturii8, asa cum i-a intrat ei n constiinta, n vremurile stravechi, dupa parerea lui Frobenius, omenirea a preluat n constiinta 6 Identificare compensatoare (fr.) (n. t.). 7 Buytendijk, loc. cit., pp. 70-71. 8 Leo Frobenius, Kulturgeschichte Afrikas, Prolegomena zu einer historischen Ges taltlehre (Istoria culturii africane, Prolegomene la o morfologie istorica), Phaidon Verlag, 1933; id., Schicksalskund e im Sinne des Kulturwerdens (Teoria destinului n sensul devenirii culturii), Leipzig, 1932. mai nti fenomenele din regnul vegetal si din cel animal si dupa aceea a dobndit si n telegere pentru ordinea timpului si a spatiului, pentru luni si anotimpuri, pentru mersul Soarel ui. Iar acum joaca ntreaga ordine a existentei ntr-un joc sacru. Si ntruchipeaza din nou, n si prin acest joc, evenimentele reprezentate, si ajuta la mentinerea ordinii lumii. Ba chiar, din acest joc reie se si mai mult. Caci n formele jocului cultual au luat nastere nsesi ordinea comunitatii si nceputurile formei de stat primitive. Regele este Soarele, regalitatea este o ntruchipare a mersului Soarelui; toata viata, regele joaca rolul Soarelui", pentru

19

ca n cele din urma sa aiba si soarta Soarelui: propriul lui popor l ucide, n forme rituale. Problema n ce masura aceasta explicatie a regicidului ritual si ntreaga conceptie care se ascunde n spatele ei poate conta ca dovedita o las pe seama altora. Pe noi ne intereseaza aici pro blema: cum trebuie sa ne nchipuim o asemenea transformare n imagine a unei idei naturale primitive? Cum se desfasoara procesul care ncepe cu o traire neexprimata a unor fapte cosmice si ajunge la o concretiza re jucabila a acelor fapte? Frobenius respinge pe drept cuvnt explicatia mult prea ieftina care crede ca, dac a a introdus n circuit notiunea Spieltrieb9, ca instinct congenital, nu mai trebu ie nimic10 . Die Instinkte zice el sind eine Erfindung der Hilfslosigkeit gegeniiber dem Sinn der Wirklichkeit11 . La fel de categoric si cu nca si mai ntemeiate motive se opune el unei perioade trecute, care, pentru fiecare achiziti e culturala, cauta explicatia ntr-un cu ce scop?", pentru ce?", din ce cauza?", pus ntotdeauna n spinarea comunitat i creatoare de cultura. Schlimmste Kausalittsty-rannei12 , o reprezentare nvechita a utilitatii, asa numeste el un asemenea punct de vedere. 9 Instinctul de a juca (germ.) (n. t.). 10 Loc. cit., pp. 23,122. 11 Instinctele snt o inventie a neajutorarii fata de simtul realitatii (germ.) (n . t.). 12 Cea mai cumplita tiranie a cauzalitatii (germ.) (n. t.). (n. a.). Kulturgeschichte, p. 21

Propria reprezentare a lui Frobenius, cu privire la procesul spiritual care treb uie sa se fi petrecut aici, ar fi urmatoarea. Trairea, nca neexprimata, a naturii si a vietii, se manifesta n omul a rhaic ca o Ergriffenheit13 . Das Gestalten steigt im Volke wie im Kinde wie in jedem schop-ferischen Menschen aus der Ergriffenheit auf1*. Omenirea este ergriffen von der Offenbarung des Schicksals ...1S Die Wirk lichkeit des naturlichen Rhythmus in Werden und Vergehen [hat] ihren inneren Sinn gepackt und dies [hat] zur zwangsla'ufigen und reflexmassigen Handlung gefiihrt16 . Dupa parerea lui, aici este vorba asadar de un proces spiritual necesar de transpunere. Din Ergriffenheit care de fapt spune ceva mai mult dect cuvintele olandeze cele mai apropiate bewogenheid, getroffenheid, ontroering17 un concept natural se condens eaza, prin reflectare, ntr-o conceptie poetica, ntr-o forma artistica. Este, poate, cea mai buna aproxima re n cuvinte pe care o putem da cuiva cu privire la procesul imaginatiei creatoare, dar nu prea o putem numi explicatie. Calea care duce de la perceptia estetica sau mistica, n orice caz a-logica, a unei ordini co smice, la jocul cultual sacru

ramne la fel de ntunecata ca si mai nainte. Din consideratiile marelui si regretatului cercetator lipseste o mai amanuntita definire a ceea ce ntelege el prin a juca un asemenea material sacru. Frobenius foloseste n repetate rnduri term enul a juca atunci cnd este vorba despre spectacole cultuale, dar nu adnceste proble 13 [Stare de] emotie (germ.) (n. t.). 14 Configurarea ia nastere n popor, ca si la copil, ca si n orice om creator, din emotie (germ.) (n. t.) Ma., p. 122. Ergriffenheit ca moment al jocului copiilor, p. 147; cf. termenul lui Buyten-dij k, mprumutat de la Erwin Strauss; atitudine patica", situatia de a fi impresionat", ca temei al jocului copiilor, lo c. cit, p. 20 (n. a.). 5 Impresionata de revelatia destinului (germ.) (n. t.). 16 Realitatea ritmului natural n devenire si n ofilire i-a impresionat simtul laun tric, ceea ce a dus la actiunea imperioasa Si reflexa (germ.) (n. t.) Schikcksalskunde, p. 142 (n. a.). 17 [Stare de] emotie, zguduire, tulburare (ol.) (n. t.). ma: ce nseamna aici a juca. Ba chiar ne ntrebam daca n reprezentarea lui nu s-a str ecurat tot o reprezentare a scopului, lucru pe care l detesta att de mult si care nu se acorda n tru totul cu calitatea joc. Totusi, asa cum expune Frobenius problema, jocul serveste pentru a reprezenta, a nfatisa, a acompania, a ntruchipa evenimentele cosmice. Un moment cvasirational vrea sa se impuna n mod ir ezistibil. Jocul, ntruchiparea, continua sa-si aiba, pentru el, ratiunea de existenta n exprimarea a altceva, anume a unei anumite stari de emotie cosmice. Faptul ca aceasta ntruchipare este jucata ramne p entru el, dupa ct se pare, de importanta secundara. Teoretic, ea ar putea fi comunicata si n alt mod. Dupa parerea noastra, dimpotriva, conteaza tocmai faptul joc. Acest joc nu este n esenta altceva dect o forma superioara a jocului absolut echivalent al copiilor sau chiar al animalelor. Originile acestor doua d in urma forme de joc snt nsa greu de cautat ntr-o stare de emotie cosmica, ntr-o percepere a ordinii cosmice, c are si cauta expresie. Cel putin, o asemenea explicatie nu prea ar avea sens din punct de vedere rational. Jocul copiilor poseda calitatea joc" qua talis si n nfatisarea ei cea mai pura. Avem impresia ca procesul care duce de la a fi emotionat de viata si de natura" l a o reprezentare a acestui concept ntr-un joc sacru poate fi descris n termeni oarecum diferiti de cei ai lui Frobenius, dar ctusi de putin pentru a oferi astfel o explicatie a ceva ntr-adevar insesizabil, ci numai pentru a face ca o situatie de fapt sa devina acceptabila. Comunitatea arhaica se joaca, asa cum se joaca si co piii si asa cum se joaca si

20 animalele. Aceasta joaca este din capul locului plina de elementele proprii jocu lui: ordine, ncordare, miscare, solemnitate, ncntare. Abia ntr-o faza mai trzie a societatii, acest joc aju nge sa fie legat de ideea ca n el este exprimat ceva: o reprezentare a vietii. Ceea ce cndva a fost joc mut m braca acum forma poetica. Sentimentul ca omul face parte din cosmos si gaseste prima sa expresie, cea mai nalta, cu adevarat sacra, n forma si n functia jocului, care este o calitate autonoma, n joc se adauga treptat semnificatia de act sacru. Cultul se altoieste pe joc. Jocul n sine a fost nsa fap tul primar. Ne nvrtim aici n sfere n care cu greu se poate natrunde cu mijloacele de cunoastere ale psihologiei sau cu teoria capacitatii noastre de cunoastere. Problemele care se ridica aici ating s trafundul constiintei noastre. Cultul este cea mai nalta si mai sfnta seriozitate. Poate oare totusi sa fie n acel asi timp si joc? S-a stabilit din capul locuiui: orice joc, cel al copilului ca si cel al adultului, poate fi executat cu cea mai deplina seriozitate. Aceasta situatie poate merge nsa att de departe, nct de emotia sfihta a unei actiuni sacramentale sa trebuiasca sa ramna legata si calitatea joc"? Puterea de deductie ne este aici mai mult sau mai putin paralizata de rigiditatea notiunilor noastre preformulate. Sntem obisnu iti sa consideram antinomia joc-seriozitate drept absoluta. Dar, dupa toate aparentele, ea nu este valabila pna la temelia extrema a lucrurilor. Sa consideram o clipa urmatoarea gradatie. Copilul se joaca n cea mai desavrsita p utem spune cu drept cuvnt: sfnta seriozitate. Dar se joaca si stie ca se joaca. Sportivul joaca si el cu o seriozitate plina de daruire si cu curajul omului exaltat. Joaca si stie ca joaca. Actorul apare pe s cena n rolul pe care l joaca. Dar joaca si este constient ca joaca. Violonistul resimte cea mai sacra emotie; el traieste ntr-o lume situata n afara si mai presus de cea obisnuita; totusi, actiunea lui ramne un joc. Caracte rul de joc poate ramne specific celor mai elevate actiuni. Putem oare sa prelungim aceasta linie pna la actiunea cultuala si sa afirmam ca si preotul sacrificator, cnd si ndeplineste ritualul, joaca si el un joc ? Cine admite acest lucru cu privire la o religie l admite cu privire la toate. Notiunile rit, magie, liturg hie, sacrament, mister" ar intra atunci, toate, n cadrul de valabilitate al notiunii joc". Trebuie sa bagam bine de seama aici sa nu exageram contextul notiunii de joc". Am ajunge sa facem un joc de cuvinte daca am extinde prea mult aceasta notiune. Am totusi impresia ca, dnd actiunii sacre calificarea de joc", nu cadem nt r-o asemenea greseala. Din punctul de vedere al formei , actiunea sacra este, in orice caz, un joc, iar din punctul de vedere al esentei este joc n masura n care i deplaseaza pe participanti ntr-o alta lume dect cea obisnu ita. Pentru Platon, aceasta identitate dintre joc si actiunea sacra era data fara rezerve El nu sovaia sa in

cluda lucrurile consacrate n categoria jocului. Trebuie sa procedam serios cu ceea ce este serios", spune el18 ; singur Dumnezeu este vrednic de o binecuvntata seriozitate, n timp ce omul a fost facut sa fie o jucarie a lui Dumnezeu, si asta este cel mai bun lucru la el. De aceea, orice barbat si orice femeie trebuie sa-si petreaca v iata jucnd n felul acesta cele mai frumoase jocuri, iar starea lor de spirit sa fie tocmai opusa celei de acum' Totu si", spune Platon n continuare, ei socotesc ca razboiul este un lucru serios, ... dar n razboi nu se afla nici joc , nici educatie"19, ceea ce noi socotim ca este lucrul cel mai serios. Fiecare trebuie sa-si petreaca viata n pac e ct mai bine cu putinta. Care este atunci modul cel just? Trebuie sa traim jucnd anumite jocuri, jertfind, cntnd si da nsnd, pentru a cstiga bunavointa zeilor si pentru a ne putea feri de dusmani si a izbndi n lupta20. n ace asta identificare platonica a sfinteniei cu jocul, sfintenia nu este coborta prin faptul ca este numita joc, ci jocul este naltat prin faptul ca aceasta notiune devine operanta in cele mai elevate regiuni ale spiritului. Am s pus la inceput ca jocul este prezent inainte de orice cultura. Intr-un anumit sens, el continua sa pluteasca si deasu pra oricarei culturi, sau cel putin independent de ea. Omul se joaca in copilarie pentru a se amuza si a se relaxa , mai prejos de nivelul vietii serioase. El se poate juca si deasupra acestui nivel, poate juca jocuri ale frum usetii si ale sfinteniei. 18 Legile VII, 803. 19 otSr' ow TtcaSux... crirt' au rcaiSeia (ut un paidia. ..ut au paideia). 20 Cf. Legile VII, 796, unde Platon vorbeste despre dansurile sacre ale kuretilo r drept KoDpivteov ivonkia naiyvao (Kureton eno-plia paignia). Corelatiile intime dintre misterul sacru si joc snt t ratate n treacat, dar n mod impresionant, de Romano Guardini n capitolul Die Liturgic als Spiel" (Liturgia ca joc) din lucrarea sa Vom Geist der Liturgie (Despre spiritul liturghiei), pp. 56-70 (Ecclesia orans, ed. de dr. Ild efons Herwegen, I, Freiburg i. B., 1922). Fara a-l numi pe Platon, Guardini se apropie la maximum de sentinta acestuia, me ntionata mai sus. El i recunoaste liturghiei o serie de semnalmente, pe care noi le-am mentionat ca fiind caracter istici ale jocului. Liturghia este si ea, n ultima instanta, zwecklos, aber doch sinnvoll (lipsita de finalitate, dar plina de tlc). Din acest punct de vedere, corelatia intima dintre cultura si joc se poate deter mina acum ceva mai ndeaproape. Identitatea totala dintre forma rituala si cea ludica ajunge astfel ntr-o lumina mai vie, iar ntrebarea n ce masura orice actiune sacrala intra n sfera jocului ramne actuala. Printre semnalmentele f ormale ale jocului, faptul ca actiunea se sustrage, spatial, vietii obisnuite a ocupat primul loc. Un spatiu nc his este separat, delimitat de mediul cotidian fie n mod material, fie mental, nla untrul lui are loc jocul, nlauntrul lui snt valabile regulile jocului. Delimitarea unui loc consacrat este si caracteristica primordiala a oricarei actiuni sacre. Aceasta cerinta a se

21 pararii este n cult, inclusiv n magie si n justitie, mult mai mult dect ceva pur spa tial sau temporal. Aproape toate practicile de consacrare si de initiere urmaresc crearea de situatii artif iciale de separare si de exceptare pentru executanti si pentru candidatii la initiere. Pretutindeni unde este vorba de un legamnt, de primirea ntr-un ordin sau ntr-o confrerie, de un juramnt, de o asociatie secreta, este n joc ntotdea una, ntr-un fel sau altul, o asemenea delimitare, nlauntrul careia este valabil actul. Vrajitorul, ghicitorul, sacrifica torul ncep prin a-si circumscrie spatiul consacrat. Sacramentul si misterul religios presupun un loc sacru. Formal, functia acestei delimitari n vederea unui scop consacrat sau unui simplu joc este absolut aceeasi. Hipodromul, terenul de tenis, sotronul, tabla de sah n u difera, din punct de vedere functional, de templu sau de cercul magic. Identitatea izbitoare a practicilor de consacrare pe mrregul glob dovedes te ca asemenea uzante snt nradacinate ntr-o trasatura foarte originara si fundamentala a spiritului uman. De cele mai multe ori, identitatea generala a formelor de cultura este redusa la un motiv logic, explicn d nevoia de delimitare si separare ca pe o grija de a evita influentele daunatoare din afara asupra celui consacrat, care, n starea sa sfintita, este deosebit de primejduit si de primejdios. Astfel se pun asadar la n ceputul procesului cultural n chestiune un considerent intelectual si o finalitate utilitara, anume explicatia utilitatii, mpotriva careia a atras atentia Frobenius. Ce-i drept, prin aceasta nu regresam n reprezentarea uno r preoti vicleni, care au inventat religia, dar n conceptia mentionata ramne totusi ceva din atribuirea de m otive rationaliste, n schimb, daca acceptam identitatea esentiala si originara dintre joc si rit, si p rin urmare daca recunoastem ca locul consacrat este n fond un spatiu de joc, atunci ntrebarea nselatoare cu ce scop ?" sau din ce cauza?" nici nu se mai pune. Daca formal actiunea consacrata nu pare sa se deosebeasca aproape deloc de joc, se ridica problema daca ntre cult si joc analogia este mai mult dect pur formala. Este de mirare ca stiint a religiilor si etnografia nu pun mai categoric ntrebarea n ce masura actiunile sacrale, care se desfasoara n for mele jocului, au loc n acelasi timp cu atitudinea si cu starea de spirit ludica. Dupa cum vad, nici Fro benius nu si-a pus ntrebarea. Ceea ce pot spune eu n aceasta chestiune se margineste la cteva observatii izolate , sintetizate din constatari incidentale. Se ntelege de la sine ca starea de spirit n care o comunitate si traieste si si priv este riturile sacre este n prima instanta cea de nalta si sfnta seriozitate. Dar, nca o data: chiar si atitudi nea autentica si spontana fata de joc poate fi aceea a deplinei seriozitati. Jucatorul se poate darui cu t oata fiinta lui jocului. Ideea de numai n joaca" poate fi mpinsa cu totul pe ultimul plan. Bucuria legata n mod indiso lubil de joc nu se transforma numai n ncordare, ci si n exaltare. Cei doi poli ai starii de spirit n ti

mpul jocului snt exuberanta si extazul. Nu este ntmplator ca ambele cuvinte redau o stare de ex". Poate ca s-ar putea spune ca starea de spirit n timpul jocului are ntotdeauna o to nalitate majora. Asta ne-ar duce jnsa la aspectele psihologice pe care vrem sa le ocolim. Starea de spirit la joc este de felul ei labila, n fiece clipa, viata obisnuita" p oate reintra n drepturile ei, fie printr-un soc din afara, care strica jocul, fie printr-o ncalcare a regulilor, fi e din interior, printr-o discontinuitate a constiintei ludice, printr-o deziluzie, printr-o trezire la re alitate. Cum stam nsa cu atitudinea si cu starea de spirit a sarbatorilor religioase? Term enul a serba (respectiv: a sarbatori) aproape ca ne raspunde: actul sfnt este serbat (respectiv: sarbatorit) , ceea ce nseamna ca intra n cadrul sarbatorii. Poporul care se ndreapta spre sanctuarele sale se pregateste s a-si manifeste bucuria n comun. Consacrare, sacrificiu, dansuri sacre, ntreceri sacrale, reprezentatii, mi stere religioase, toate snt cuprinse n cadrul sarbatorii. Chiar daca riturile snt sngeroase, daca ncercarile imp use candidatilor la initiere snt crude, daca mastile snt nfricosatoare, ntregul se desfasoara ca sarbato are. Viata obisnuita" este suspendata. Mese, chefuri si fel de fel de extravagante nsotesc tot timpul s arbatoarea. Fie ca ne gndim la exemple grecesti, fie la africane, este aproape imposibil de trasat un hotar precis ntre starea de spirit sarbatoreasca n general si emotia sacra produsa de misterul central. Cu privire la natura sarbatorii, savantul maghiar Karl Kerenyi a dat la lumina, aproape concomitent cu aparitia cartii de fata, un eseu care are o strnsa contingenta cu subiectul nostr u21. Kerenyi i recunoaste si sarbatorii un caracter de autonomie primara asemanator cu cel pe care noi am pre supus ca-l are notiunea de joc". Unter den seelischen Realitaten - spune e ist die Festlichkeit ein Ding fur sich, das mit nichts anderem in der Welt zu verwechseln ist22 . 21 Vom Wesen des Festes (Despre natura sarbatorii), Paideuma, Mitteilungen zur K ulturkunde (Paideuma, Comunicari servind drept contributii la stiinta culturii), I, Caietul 2, dec. 1938, Pp. 5974; cf. acum de acelasi La Religione antica nelle sue linee fondamentali (Religia antica n liniile ei fundamentale), Bologna, 1940, cap. II: II senso di festivit" (Simtul sarbatorescului). meni am fost de parere ca jocul a fost negi-jat de stiinta culturii; Kerenyi est e de aceeasi parere o privire la fenomenul numit sarbatoare. Das Phanomen des Festlichen scheint den Ethnologen v ollig entgangen zu

22

sein23 . Peste realitatea caracterului festiv gleitet mn.. jn der Wissenschaft so hinweg, als ob sie gar nicht existierte* ntocmai ca si peste joc sntem nclinati sa adaugam ntre sarbatoare si joc exista, prin natura lucrurilor, cele mai strnse corelatii. Eliminarea vietii obisnuite, tonalitatea p recumpanitor, dar nu necesar, vesela a actiunii (sarbatoarea poate fi si ea serioasa), limitarea temporala si spatiala, concomitenta determinativitatii stricte si a libertatii autentice, acestea snt principalele tr asaturi comune ale jocului si sarbatorii, n dans, cele doua concepte par sa prezinte cea mai intima legatura. I ndienii Cora de pe coasta de sud a Mexicului si numesc sarbatorile sacre nchinate culesului si prajitului porum bului un joc al zeului suprem"25 . Ideile lui Kerenyi despre sarbatoare ca notiune de cultura reprezinta o ntarire s i o largire a temeliei pe care a fost cladita cartea de fata. Totusi, nici prin stabilirea unei contingente strn se ntre starea de spirit a sarbatorii sacre si cea a jocului nu s-a spus nca totul. De jocul autentic, n afar a de semnalmentele lui formale si de starea lui de spirit vesela, mai este legata indisolubil nca o tras atura esentiala: constiinta, fie si mpinsa pe ultimul plan, ca se face numai asa". Ramne n picioare ntrebarea n ce mas ra o atare constiinta poate fi legata, macar in parte, de actiunea sacra indeplinita cu dar uire. 22 Printre realitatile sufletesti, sarbatorescul este un lucru n sine, care nu po ate fi confundat cu nimic altceva pe lume (germ.) (n. t.) loc. cit. p. 63 (n..). 23 Fenomenul sarbatorescului pare a fi scapat cu totul etnologului (germ.) (n.t. ) loc. cit., p. 65. (..). 24 Se luneca... n stiinta n asa masura, ca si cum nici n-ar exista (germ.) (n.t.) c. cit., p. 63 (..). 25 Loc. cit., p. 60, dupa K. Tn. Preuss, Die Nayarit-Expedition (Expeditia Nayar it), I, 1912, pp. 106 s.urm. Daca ne marginim la riturile sacre ale culturilor arhaice, nu sunt imposibil de trasat cteva linii cu privire de seriozitate cu care snt ele ndeplinite. Etnologii sunt de acord, cred, ca starea d e spirit cu care snt atorite si considerate marile sarbatori religioase ale libaricilor nu este aceea de deplina exaltare si iluzionare. constiinta absconsa ca nu este adevarat" nu lipseste. ) imagine vie a acestei sta ri de spirit este data de Ad. E. Jensen, n cartea sa Beschneidung una Reifezeremonien bei Naturvolkern26 . Barb atii par sa nu se teama de duhurile care, n timpul sarbatorii, dau trcoale pretutindeni si se arata tuturo r n momentele ei culminante. Si nu e de mirare: aceiasi barbati au si regia ntregului ansamblu de ceremonii, tot ei au lo

confectionat mastile, ei le poarta, ei le ascund de femei dupa ntrebuintare. Ei f ac zgomotul care vesteste aparitia duhului, ei deseneaza pe nisip traiectoria lui, ei sufla n fluierele car e reprezinta glasurile stramosilor, ei agita zbrnitoarele. Pe scurt: situatia lor, spune Jensen, seamana leit cu cea a parintilor care l joaca pe Mos Craciun27. Barbatii debiteaza femeilor mici minciuni despre ceea c e se petrece n portiunea consacrata a padurii28. Chiar si atitudinea candidatilor la initiere sovaie ntre emotia extatica, nebunia simulata, tremurul nfricosat si trufia si afectarea baietesti29. Femeile, n sfrsit, nu se lasa nici ele chiar cu totul pacalite. Ele stiu foarte bine cine se ascunde dupa cutare sau cutare masc a. Totusi, cnd masca se apropie de ele ntr-o atitudine amenintatoare, snt cuprinse de spaima si o iau la g oana, tipnd. Aceste manifestari ale spaimei, spune Jensen, snt n parte absolut spontane si autentice s i n parte o simpla ndatorire traditionala. Asa se cuvine. Femeile snt, l 26 Circumciziunea si ceremoniile de maturitate la popoarele primitive (germ.) (n . t.) Stuttgart, 1933 (n.a.). 27 Loc. cit., p. 151. 28 Loc. cit., p. 156. 29 Loc. cit., p. 158. cum s-ar spune, figurante n piesa si stiu ca nu au voie sa strice jocul30. Limita inferioara, la care seriozitatea sacra slabeste devenind fim, este cu nep utinta de trasat aici. Un tata ceva mai copilaros de la noi poate sa se supere serios daca odrasele lui l surprind cnd face pregatiri n legatura cu Mos Craciun. Un tata din tribul Kwakiutl, din Columbia Britanica, si-a ucis fiic a, pentru ca l surprinsese cnd cioplea ceva n vederea unei ceremonii31. Caracterul instabil al ideii religioase a negrilor Loango este exprimat de Pechuel-Loesche n termeni identici cu cei ai lui Jensen. Credinta lor n repreze ntari si datini sacre este un fel de semicredinta, asociata cu ironie si indiferenta. Principalul este starea de s pirit, trage el concluzia32, n capitolul Primitive Credulity"33 din lucrarea sa The Threshold of Religion, R. R. Marett ar ata ca, n credinta primitiva, un anumit element de make-believe^ intra n joc ntotdeauna. Omul, fie vrajitor, fie vr ajit, este el nsusi n acelasi timp stiutor si pacalit. Dar vrea sa fie pacalit.35 Asa cum salbaticul este un bu n actor, care, ca un copil, se pierde cu totul n personajul nfatisat de el, tot asa el este si un bun spectator, care, i arasi asemenea copilului, se poate speria de moarte de ragetul a ceea ce stie ca nu este leu adevarat.36 Indigenul, z ice Malinowski, si simte credinta si se teme de ea mai mult dect si-o formuleaza n mod clar pentru el nsusi3 7. Comportarea persoanelor carora comunitatea salbaticilor le atribuie nsusiri supranaturale poate fi exprim ata adesea cum nu se poate mai bine ca o playing up to the role .

23 30 Loc. cit., p. 150. 31 Boas, The Social Organization and the Secret Societies of the Kwakiutl Indians (Organizarea sociala si societatile secrete ale indienilor Kwakiutl), Washington, 1897, p. 435. 32 Volkskunde von Loango (Etnologia tribului Loango), Stuttgart, 1887, p. 345. 33 Credulitate primitiva (engl.) (n.t.). 34 Autoamagire (engl.) (n.t.). 35 Loc. cit., pp. 4l-44. 36 Loc. cit., p. 45. 37 Argonauts of the Western Pacific (Argonautii din Pacificul occidental), Londr a, 1922, p. 239. In ciuda acestei constiinte partiale ca situatiile magi-supranaturale nu snt auten tice", aceiasi cercetatori pun accentul pe faptul ca nu trebuie sa duca la concluzia cum ca ntregul sistem de cr edinte si practici nu este dect o nselatorie nascocita de un grup necredincos pentru a domina alt grup, credincios. O asemenea "prezentare este sugerata de altfel nu numai de multi Datori, dar chiar, ici si colo, de nsasi tra ditia indigenilor. Totusi, ea nu poate fi cea justa. Originea unei actiuni sacrale nu se poate afla dect n cucernicia tutu ror, iar o mentinere nselatoare a ei, cu scopul de a promova puterea unui grup, nu poate fi dect un produs finit al unei evolutii istorice"39. Din cele de mai sus, reiese, dupa parerea mea, n modul cel mai clar cu putinta, c a, daca vorbim despre actiunile sacre ale popoarelor primitive, nu putem pierde de fapt din vedere nici o clipa notiunea de joc". Nu numai ca pentru a descrie fenomenele sntem nevoiti tot timpul sa recurgem la termenul a juc a", dar n nsasi notiunea de joc" se sesizeaza cel mai bine unitatea si inseparabilitate dintre credinta si nec redinta, legatura seriozitatii sfinte cu afectarea si gluma". Ce-i drept, Jensen, cu toate ca admite o asemanare ntre lumea copilului si lumea salbaticului, vrea sa faca totusi aici o distinctie principiala ntre atitudinea c opilului si cea a salbaticului. In Mos Craciun, copilul are de-a face cu ofertig vorgefuhrte Erscheinung40, n care zurec htfindet41 n mod nemijlocit, datorita predispozitiei lui nnascute. Ganz anders liegen die Dinge bei dem produk tiven Verhalten jener Menschen, die 38 Intrare n rol (engl.) (n.t.) 39 Jensen, loc. cit., p. 152 n acest mod de a explica fenomenul ca o nselatorie inte ntionata, reapare, dupa cum am impresia, explicatia psihanalitica a ceremoniilor de maturitate si de circumcizi e, pe care Jensen o respinge, pp. 153 si 173-l77. Ma., p. 240 (..).

40 Aparitie preconfectionata (germ.) (n.t.). 41 Orienteaza, descurca (germ.) (n.t.). fiir die Entstehung der hier zu behandelnden Zeremonien in Frage kommen: nicht z u fertigen Erscheinungen, sondern zu der sie umgebenden Natur haben sie sich verhalten und sich mit ihr auseinandergesetzt; sie haben ihre unheimliche Damonie erfasst und darzustellen versucht42 . Recunoastem aici vederile maestrului lui Jensen, Frobenius, mentionate mai sus. Se pot face nsa doua obiectii, n primul rnd, acest ganz anders'0 al lui Jensen face distinctie numai ntr e procesul spiritual din sufletul copilului si cel din sufletul creatorilor originari ai unui ritual. Dar pe aceia nu-i cunoastem. Avem de-a face cu o comunitate de cult, care, ntocmai ca si copilul de la noi, si prime ste reprezentarile de cult fertig vorgeftihrt^, ca material traditional, si reactioneaza la ele ntocmai ca s i copilul. Facnd nsa abstractie de asta, procesul acestei Auseinandersetzung fata de trairea naturii, care a dus la Erfassung*6 si la Darstellung*7 ntr-o reprezentare cultuala, scapa ntru totul o bservatiei noastre. Frobenius si Jensen l sesizeaza numai cu ajutorul unui limbaj metaforic fantastic. Despre functia care actioneaz a n acest proces de transformare n imagini nu se prea poate spune altceva dect ca este o functie poeti ca, ba chiar se defineste cel mai bine numind-o functie ludica. Consideratii ca acestea ne duc pna n adncul problemei esentei reprezentarilor relig ioase originare. Dupa cum se stie, una dintre cele mai importante notiuni pe care oricare cercetator a l stiintei religiilor trebuie sa si-o nsuseasca este urmatoarea: cnd o forma religioasa admite o identitate sfnta ntr e doua lucruri de categorii diferite, de pilda un om si un animal, atunci corelatia nu este exprim ata n mod pur si adecvat prin reprezentarea noastra 42 Cu totul altfel stau lucrurile n comportarea productiva a acelor oameni care n e intereseaza n legatura cu geneza ceremoniilor ce urmeaza a fi tratate aici: nu fata de aparitii pre-confectionate , ci fata de natura lor nconjuratoare s-au comportat si au luat atitudine; au sesizat cumplitul ei demonism si au ncercat sa -l nfatiseze (germ.) (n.t.) loc. cit., pp. 149-l50 (n.a.). 43 Cu totul altfel (germ.) (n.t.). 44 Preconfectionate (germ.) (n.t.). 45 Luare de atitudine (germ.) (n.t.). 46 Sesizare (germ.) (n.t.). 47 Prezentare (germ.) (n.t.).

24 privitoare la o legatura simbolica. Identitatea intre cele doua fiinte este mult mai importanta dect legatura dintre o substanta si imaginea ei simbolica. Este identitate mistica. U na a devenit cealalta. Salbaticul, n dansul lui magic, este cangur. Trebuie sa ne ferim de carentele si inegalitatile capacitatii de exprimare a omului. Ca sa ne nchipuim starea de spirit a salbaticului, trebuie so redam n terminologia noastra. Transpunem, cu sau fara voie, reprezentarile lui religioase n determinat ivi-tatea strict logica a conceptelor noastre. Procednd astfel, exprimam relatia dintre el si animalul lui ca si cum ar nsemna pentru el un a fi", n timp ce pentru noi ea rarnne un a juca". Omul a preluat fiinta cangur ului, l joaca pe cangur, spunem noi. Dar salbaticul nu stie sa faca distinctie ntre conceptele a fi " si a juca", el nu stie de nici o identitate, de nici o imagine, de nici un simbol. Si de aceea ramne n picio are ntrebarea daca starea de spirit a salbaticului n timpul actiunii sale sacrale nu o definim cel mai bine pastrnd acest termen primar: a juca. n notiunea noastra joc", distinctia dintre ceea ce este crezut si ceea ce este simulat dispare. Aceasta notiune joc" se leaga fara constrngere de notiunea de consacrare si de cea de sfintenie. Fiecare preludiu de Bach, fiecare vers al tragediei dovedesc acest lucru. Continund sa co nsideram ntreaga sfera a asa-numitei culturi primitive ca o sfera ludica, ne cream posibilitatea unei ntel egeri mult mai directe si mai generale a naturii ei dect prin-tr-o migaloasa analiza psihologica sau sociologic a. Un joc sacru, indispensabil pentru binele comunitatii, ncarcat cu tlc cosmic si cu dezvoltare sociala, totusi un joc, o actiune care, asa cum a vazut lucrurile Platon, se desfasoara n afara s i deasupra sferei vietii prozaice, cea a nevoilor si a seriozitatii. Aceasta sfera a jocului sacru este cea n care se simt la largul lor copilul si po etul, dimpreuna cu salbaticul. Sensibilitatea estetica l-a dus pe omul modern ceva mai aproape de aceasta sfera . Ne gndim aici la voga de care se bucura n zilele noastre masca, n calitate de obiect de arta. Exotismul zil elor noastre, chiar daca ascunde uneori n el oarecare afectare, patrunde cu mult mai adnc dect cel din secolul al XV III-lea, cnd ajunsesera sa fie la moda turcii, indienii si chinezii. Omul modern dispune fara ndoiala de o p uternica sensibilitate pentru ntelegerea a ceea ce este departat si strain. Nimic nu-i vine n aceasta privinta mai n ajutor dect sensibilitatea lui pentru tot ceea ce este masca si deghizare, n timp ce etnologia acorda acestui fa ctor o importanta sociala enorma, profanul cultivat resimte emotia estetica nemi jlocita respectiva, care este un amestec de frumusete, oroare si mister. Masca pastreaza, chiar si pentru adultul cultivat, un element de mister. Vederea mascatului ne duce, chiar si ca simpla perceptie estetica, de care nu snt legate reprezentari religioase de terminate, nemijlocit n afara vie-, tii obisnuite", ntr-o alta lume dect cea de la lumina zilei, n sfera salbaticului, a copilului si a poetului, n sfera jocului.

Daca ne este ngaduit sa facem ca ideile noastre privitoare la semnificatia si nat ura actiunilor cultuale primitive sa convearga asupra notiunii ireductibile joc", ramne n picioare o problema extrem de gingasa. Ce se ntmpla cnd ne ridicam de la forme religioase inferioare la altele, superioare? De la rit urile sacre aprige si extravagante ale popoarelor primitive din Africa, Australia sau America, privirea se deplasea za spre cultul sacrificial vedic, ncarcat de ntelepciunea Upanisadelor, sau spre profundele omologii mistice ale rel igiei egiptene, sau spre misterele orfice sau eleusine. Forma si practica lor ramn, pna n amanuntele lor biz are si sngeroase, strns nrudite cu cele asa-numite primitive. Dar noi j recunoastem si banuim n ele un con tinut de ntelepciu- j ne si adevar, care ne interzice sa le privim cu superioritate, atitudine reprobabila, n fond, chiar si fata de culturile asanumite primitive. Problema este acum daca, datorita identitatii formale, avem voie sa legam si de ideea sacra, de religia care a umplut aceste forme superioare, calificarea de joc ". O data ce am acceptat conceptia platonica asupra jocului, spre care ne-au con dus cele spuse mai sus, nu mai exista nici cea mai mica obiectie n aceasta privinta. Joc nchinat divinitatii, cel mai elevat lucru caruia omul are a-i darui n viata zelul sau __ asa a nteles Platon problema. Pretuirea misterului sacru ca suprema expres ie accesibila a ceea ce este logic inaccesibil nu este sacrificata ctusi de putin n felul acesta. Actiunea sacr a ramne oricnd cuprinsa, cu mai multe din laturile sale, n categoria joc", dar recunoasterea sfinteniei ei nu se p ierde prin aceasta subordonare. II. CONCEPEREA SI EXPRIMAREA NOTIUNII DE JOC LA NIVEL LINGVISTIC Vorbim despre joc ca despre ceva cunoscut si ncercam sa analizam sau cel putin sa sesizam notiunea exprimata prin acest cuvnt, dar ramnem constienti de faptul ca n otiunea respectiva este determinata pentru noi de cuvntul care ne este familiar. Nu o stiinta bazata pe cercetare, ci limba crea toare a dat nastere, concomitent, att cuvntului, ct si notiunii. Limba, adica nenumaratele limbi. Nimeni nu se asteapta ca toate limbile sa fi numit o notiune absolut identica, jocul, n mod absolut identic, dup a cum fiecare limba are cte un cuvnt pentru mna sau pentru picior. Problema nu e chiar att de simpla. Trebuie sa pornim aici de la notiunea de joc", asa cum ne este ea familiara noua, adica asa cum este acoperita de cuvintele care, cu oarecare variatii, i corespund n cele mai multe li mbi europene moderne. Noi am socotit ca putem circumscrie notiunea dupa cum urmeaza: jocul este o acti une sau o activitate

25 efectuata de bunavoie n-launtrul anumitor limite stabilite, de timp si de spatiu, si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut obligatorii, avnd scopul n sine nsasi si fiind nsotita de un s entiment de ncordare si de bucurie, si de ideea ca este altfel" dect viata obisnuita". Astfel determinata, notiunea pare adecvata pentru a cuprinde tot ceea ce numim joc: joaca animalelor, a copiilor si a adult ilor, jocurile de ndemnare, de putere, de inteligenta si de noroc, reprezentatiile si spectacolele. Aceasta categorie, jocul, ni s-a parut apta de a fi considerata drept una dintre elementele spirituale fundamentale ale vietii. Se observa nsa numaidect ca limba nu a facut distictie si nu a cuprins ntr-un singu r cuvnt, cu aceeasi hotarre absolut pretutindeni si de la bun nceput, o asemenea categorie generala. T oate popoarele [se] joaca, si [se] joaca n mod uimitor de asemanator, dar notiunea de joc" nu este ni ci pe departe cuprinsa n toate limbile ntr-un singur cuvnt n mod att de categoric si n acelasi timp atat de la rg ca in limbile europene moderne. Aici putem sa aruncam din nou asupra fundamentarii notiunii ge nerale ndoiala nominalista si sa spunem: pentru fiecare grup uman, notiunea de joc" nu contine m ai mult dect exprima cuvntul de care grupul respectiv dispune n acest scop. Cuvntul, dar se prea poate s a fie: cuvintele. Caci nu este exclus ca o anumita limba sa fi cuprins ntr-un singur cuvnt n mod mai feric it dect celelalte limbi diferite forme de manifestare ale notiunii, ntr-adevar, asa par sa stea lucrurile . Abstractizarea unei notiuni generale joc" a avut loc ntr-o anumita cultura mai devreme si mai complet dect n cel elalte, consecinta fiind ca exista limbi foarte dezvoltate care au continuat sa foloseasca pentru diferite forme de joc cuvinte ntru totul diferite, iar aceasta multitudine de termeni a mpiedicat cuprinderea tu turor formelor de joc ntrun singur termen, ntr-o oarecare masura, cazul acesta poa te fi comparat cu faptul cunoscut ca unele limbi asa-numite primitive dispun uneori de cuvinte pentru diferitele specii ale unei categorii, dar nu dispun de nici un cuvnt pentru acea categorie n general: au cte un cuvnt pentru stiuca si pent ru tipar, dar nu au pentru peste. Exista diferite indicatii care dovedesc ca, daca functia joc" trebuie considerata primara, n aceeasi masura abstractizarea acestui fenomen, n diferitele culturi, a avut loc secundar. Foarte important n aceasta privinta mi se pare faptul ca n nici una dintre mitologiile cunoscute de mine jocul nu est e ntruchipat ntr-un personaj divin sau demonic1, n timp ce, totusi, pe de alta parte, cte o divi 1 Lusus, fiul sau camaradul lui Bachus si strabunul lusitanilor, este, fireste, o nascocire trzie. nitate este nfatisata adeseori ca jucnd sau jucndu-se. Absenta conceptiei unei noti uni generale joc" este subliniata si de faptul ca nu exista nici un cuvnt comun in do-european pentru joc. Chiar si grupul limbilor germanice se diferentiaza, n ceea ce priveste denumirea jocului, n trei cuvinte di

ferite. Nu este ntmplator, poate, ca tocmai cteva popoare carora jocul, n tot felul de forme , le-a stat ntotdeauna, ntr

o masura nsemnata, n snge si mpart exprimarea acestei activitati ntr-o serie ntreaga cuvinte diferite. Pot sustine acest lucru, n mod mai mult sau mai putin categoric, cu privire la limbil e elina, sanscrita, chineza si engleza. Limba elina dispune pentru joaca de o solutie excelenta: sufixul -inda, care nu n seamna nimic altceva dect tocmai a [se] juca". Este un sufix nedeclinabil si, din punct de vedere lingvisti c, nederivabil.2 Copiii greci se jucau sphairinda (= cu mingea), helkustinda (= tragnd funia), streptinda (= cu ar sicele), basilinda (= de-a regele), n autonomia desavrsita a acestui sufix rezida, putem spune, nederivabilit atea notiunii joc", exprimata simbolic, n opozitie cu aceasta calificare absolut specifica a jocului copiilor, limba elina foloseste pentru a denumi sfera jocului n general nu mai putin de trei cuvinte diferite, n primul rnd, iraiSid (paidia), cuvhtul cel mai la ndemna pentru joc". Etimologia lui este ct se poate de transparenta: ea nseamn a ceea ce tine de copil", dar se diferentiaza de la bun nceput, prin accent, de TtottSice (paidia), puerilitate, n practica nsa, TtaiSid nu este limitat ctusi de putin la sfera jocului copiilor, mpreuna cu deriv atele sale raxi^eiv (paizein =a [se] juca), 7tayjja si 2 Cel mult se poate banui o oarecare legatura cu -ivOot si pe aceasta baza putem include terminatia -tvSa n patrimoniul lingvistic pre-indogermanic, egeean. Ca sufix verbal, terminatia se n tflneste n <xXiv8a> (alindo), Kt)A.iv5<B (kylindo), amndoua cu sensul de a se suci", alaturi de akw (alis) si ic oXtoo (kylio). Notiunea a [se] juca" pare a fi prezenta aici ntr-o forma atenuata. Ttaiyviov (paigma si paignion = jucarie), poate nsemna tot felul de forme de joc, pna la cele mai elevate si mai sfinte, dupa cum am vazut mai sus. De ntregul grup de cuvinte pare sa se lege ton alitatea semantica voios, vesel, lipsit de griji". Cuvntul SaJpw, &optia (athyro, athyrtna) ramne, lnga naiBm, pe ultimul plan. El exprima nuanta semantica a ceea ce este futil, neimportant. Mai ramne nsa un domeniu foarte ntins, care n terminologia noastra intra n sfera jocu lui, dar care la grecii vechi nu este acoperit sau cuprins nici de TtaiSid, nici de eupua, si anume acela al jocurilor cu caracter de lupta

26 sau de competitie. Acest domeniu, att de important n viata grecilor vechi, este do minat n ntregime de cuvn-tul ycbv (agori). n raza lui de valabilitate, se ascunde, am putea spune, o parte esen tiala a notiunii joc". Notiunea de ne-seriozitate", de ludic" nu-si gaseste de obicei expresia n mod clar n el. Dato rita lui, si din cauza locului extraordinar de mare pe care dtyrav-ul l ocupa n cultura elina si n viata cotidiana a fiecarui elen, Bolkenstein mi-a reprosat ca n-am avut dreptate cnd, n discursul meu Despre limitele jocului s i ale seriozitatii n cultura, am inclus n notiunea joc" competitiile grecesti, de la cele mari, cu radacini n cul t, pna la cele mai futile.3 Cnd vorbim despre Jocurile" Olimpice, zice Bolkenstein, preluam n mod mecanic un termen latin, n care se exprima judecata si aprecierea romane cu privire la competitiile respective, dar care este ntru totul diferit de cel grecesc". Dupa o enumerare a multiplelor forme de agonistica, forme care dovedes c ca ntreaga viata a grecilor vechi era obsedata de tendinta spre competitii, Bolkenstein ncheie: Toate acestea nu au nimic de-a face cu jocul, afara numai daca am vrea sa sustinem ca pentru grecii vechi ntreaga viata era un joc!" Intr-un anume sens, cartea de fata urmareste intr-adevar acest lucru. 3 H. Bolkenstein, De Cultuurhistoricus en zijn stof (Specialistul n istoria cultu rii si materialul lui), Handelingen van het Zeventiende Nederlandsche Philologen-congres (Documentele celui de-al saptesprezecelea congres al filologilor olandezi), 1937, p. 26. In ciuda admiratiei pe care o am pentru modul n care eminentul istoric din Utrech t aduce lumina n felul nostru de a vedea civilizatia elina si n pofida faptului ca limba elina nu este s ingura care face distinctie lexicala ntre agon si joc, iau pozitie n chipul cel mai categoric cu putinta mpotri va asertiunii domniei sale. Combaterea conceptiei lui Bolkenstein se gaseste cuprinsa de fapt n tot cee a ce va urma aici. De aceea, ma marginesc deocamdata la acest argument unic: agonul, fie n viata elenil or, fie oriunde n lume, poarta n el semnalmentele formale ale jocului si intra, n ceea ce priveste functia lui, n mod precumpanitor, n cadrul sarbatorii, adica n sfera jocului. Competitia, ca functie culturala, este absolut imposibil de desprins din contextul joc-sarbatoare-ritual. Explicatia faptului c a n limba elina notiunile joc" si competitie" snt separate din punct de vedere terminologic trebuie cautata, dupa parerea mea, mai degraba n directia urmatoare: conceptia unei notiuni joc" generala, atotcuprinzato are si logic omogena a aparut, asa cum am presupus din capul locului, destul de trziu. n societatea elina , agonistica a ocupat nca de timpuriu un loc att de amplu si a dobndit o apreciere att de serioasa, nct spiritu l nu a mai fost constient de caracterul ei ludic. Competitia, n totul si n toate mprejurarile, deve nise la greci o functie att

de intensiva a culturii, nct conta drept obisnuita" si deplin valabila si nu mai er a socotita drept joc. Cazul grecilor, dupa cum vom vedea numaidect, nu este deloc izolat. El apare, ntro nfatisare ntructva diferita, la vechii indieni. Exprimarea notiunii de joc" se mparte si acolo n difer iti termeni. Sanscrita are n uz n acest scop nu mai putin de patru radacini diferite. Termenul cel mai genera l pentru a [se] juca" este kridati. Cuvntul indica joaca animalelor, a copiilor si a adultilor. El serv este, exact ca si cuvntul joc" din limbile germanice, si pentru miscarea vntului sau a valurilor. Poate nsemna o topaiala sau un dans n general, fara o notiune joc" categorica. Prin aceasta din urma semnificatie, se a propie mult de radacina nrt, care acopera ntregul domeniu al dansului si al spectacolului dramatic. Divya ti exprima n primul rnd jocul cu zarurile, dar nseamna si a [se] juca" n general, a glumi, tiindeln*, a pacal i". Semnificatia originara pare sa fie a arunca", careia i corespunde si cea de a radia"5. In radaci na las-, din care deriva vilasa sht reunite semnificatiile a radia, a aparea brusc, a rasuna, a misca ncoace si ncolo, a [sej juca" si a face o treaba" n general, germanul etwas treiben. In substantivul lila (cu denom inativul lllayati), poate cu semnificatia de baza a htna ncoace si ncolo, a legana", este exprimat mai ales fac torul zglobiu, usor, voios, futil al jocului, n plus, lila l reda pe ca si cum", adica reda aparenta, im itarea. Astfel, de pilda, gajullaya nseamna textual: jocul cu elefantul, de-a elefantul, iar gajendrallla nse amna textual: cineva al carui joc este elefantul, cineva care nfatiseaza, joaca, un elefant, n toate acest e denumiri ale jocului, punctul de plecare semantic pare sa fie cel al unei miscari rapide, corelatie ca re se regaseste n multe alte limbi. Aceasta nu nseamna, fireste, ca la nceput cuvintele au indicat n mod exclusi v o asemenea miscare si ca abia mai rrziu au fost adaptate la joc. Cuvintele cu ntelesul de joc" n sanscr ita nu sht folosite pentru a exprima notiunea de competitie", care, cu toate ca societatea indiana ve che cunostea competitii de tot felul, nu este reprezentata aproape deloc de o denumire specifica. Amabilei lamuriri primite de la profesorul Duyvendak i datorez cteva date cu privi re la exprimarea chineza a functiei joc". Cuprinderea ntr-o singura denumire a tuturor activitatilo r pe care am socotit ca le putem clasifica n notiunea joc" lipseste si aici. n prim-plan, se afla cuvntul wan, n care predomina notiunile legate de jocul copiilor. El cuprinde n principal urmatoarele semnifica tii speciale: a se ocupa cu ceva, a gasi desfatare n ceva, a se amuza cu fleacuri (engl: to trifle), a zburda , a se zben 4 A sta de glume (germ.) (n.t.).

27 5 Facem abstractie aia de raportul cu dyu cer senin".

gui, a glumi". Serveste si pentru a pipai, a cerceta, a adulmeca, a umbla cu bibe louri", si n sfrsit si pentru a gusta lumina lunii". Punctul de plecare semantic pare sa fie asadar: a ntreprind e ceva cu atentie ludica, a fi adncit n ceva n mod facil. Cuvntul nu serveste pentru jocul de ndemnare, pentru co petitie, pentru jocul de noroc sau pentru reprezentatie. Pentru aceasta din urma, adica pentru jocul dramatic n toata regula, pentru spect acol, limba chineza foloseste cuvinte care tin de reprezentarea ideii de pozitie, situatie, asezare. Pentru tot ceea ce este competitie, exista un cuvnt distinct, cheng, care poate fi deci comparat perfect de bine cu grecescul agon, precum si sai, n mod expres pentru o competitie organizata n vederea unui premiu. Ca exemplu de exprimare a notiunii de joc" ntr-o limba din domeniul asa-numitei ci vilizatii primitive sau a popoarelor primitive, snt n masura sa descriu aici, gratie bunavointei profesoru lui Uhlenbeck, situatia ntl-nita n una dintre limbile algonkine, si anume n limba blackfoot. Pentru tot ceea ce este joaca de copii, serveste radacina verbala koani-. Ea nu poate fi legata de numele unui anumit jo c, ci nseamna joaca de copii n general, fie o joaca spontana, fie o joaca organizata. De ndata ce este vo rba de o activitate a unor adolescenti sau a unor adulti, joaca nu se mai numeste koani-, chiar daca acesti a joaca acelasi joc ca si copiii, n schimb, koani- se foloseste n ntelesul erotic, ndeosebi cnd este vorba de r elatii nepermise. La exprimarea practicarii unui anumit joc legat de reguli serveste termenul general kachtsi-. Cuvntul acesta este valabil att pentru jocurile de noroc, ct si pentru jocurile de ndemnare si de p utere. Aici, momentul semantic este cstigul si ntrecerea. Relatia dintre koani- si kachtsi-, transpusa d in domeniul substantival n cel verbal, seamana asadar, ntr-o oarecare masura, cu cea dintre paidia si agon, dar cu rezerva ca jocurile de noroc, care pentru grec tin de raxitco, n blackfoot intra n notiunea agonala. P entru tot ceea ce se afla n sfera magico-religioasa, dansuri si solemnitati, nu serveste nici koani-, nici k achtsi-. Limba blackfoot mai are apoi si doua cuvinte distincte pentru a cstiga", dintre care unul, amots-, se foloseste att pentru cstigarea victoriei ntr-o cursa, ntr-o ntrecere sau la un joc, ct si n lupta, si anum , n acest din urma caz, cu sensul de a face un macel", n timp ce celalalt, skits- (skets-) este valabil nu mai la jocuri si la sport. Asadar, dupa toate aparentele, aici sfera pur ludica si cea agonala se amesteca total. Apoi, mai exista un cuvnt anume pentru a pune ramasag", apska-. Merita a fi subliniata posibilitatea d e a se da unui verb semnificatia accesorie de nu n serios, ci n gluma", printr-un prefix, kip-, care nse amna textual un pic, numai un pic", de pilda: niu = el spune, kipaniu = el spune n gluma, fara sa cread a serios ceea ce spune.

Privita n ansamblu, conceptia asupra notiunii de joc" n limba blackfoot, n ceea ce p riveste abstractizarea si posibilitatea de exprimare, nu pare sa fie prea departe de cea din limba elin a, desi nu este identica. Asadar, faptul ca n limbile elina, indiana veche si chineza exprimarea notiunii d e competitie n general este distincta de notiunea de joc", n timp ce limba blackfoot traseaza limita ntr-un mod ntructva diferit, near putea face sa nclinam spre parerea ca Bolkenstein are totus i dreptate si ca aceasta distinctie lingvistica ar corespunde unei deosebiri sociologice si psihobiologice mai profunde ntre natura jocului si cea a competitiei, mpotriva acestei concluzii se ridica nsa nu numai ntregul material al culturii, care va fi prelucrat n cele ce urmeaza, dar si faptul ca, n aceasta privinta, limbilor citate mai sus le pot fi opuse o serie de alte limbi, destul de departate ntre ele, n care notiunea de joc" prezinta o conceptie mai larga, n afara de cele mai multe limbi europene moderne, cele spuse snt valabile pentru li mbile latina, japoneza si cel putin una dintre limbile semitice. Ajutorul amabil al profesorului Rahder mi-a dat posibilitatea sa fac cteva observ atii referitoare la limba japoneza. Spre deosebire de limba chineza si asemenea limbilor occidentale moder ne, limba japoneza dispune de un singur cuvnt, foarte precis, pentru functia de joc n general, si de respectivul antonim, care indica seriozitatea. Substantivul asobi si verbul asobu nseamna: joc n general, des tindere, recreare, distractie, excursie, amuzament, extravaganta, joc de noroc, farniente, a zacea nefolosit, a fi fara lucru". Serveste si pentru: a juca ceva, a nfatisa ceva, a imita". Vrednica de atentie est e semnificatia speling6 play7, adica mobilitatea restrnsa a unei roti sau a altui organ de masina8, ntocma i ca n olandeza sau n engleza9. Interesant este si asobu n contextul a studia sub conducerea cuiva, a st udia undeva", ceea ce aminteste de cuvntul latinesc ludus, n ntelesul de scoala. Asobu poate indica o lup ta simulata, adica o lupta aparenta, dar nu o competitie ca atare, prin urmare iarasi o alta linie de demarcatie ntre agon si joc. n sfrsit, asobu, comparabil aici cu cuvntul chinezesc wan, se aplica si reuniunilor japoneze de ceai cu preocupari artistice, reuniuni n cursul carora se admira si se apreciaza obiecte de ceramica, n timp ce acestea trec din mna n mna. Relatiile cu a misca repede, a straluci, a zburda" par s a lipseasca. O determinare amanuntita a conceptiei japoneze a jocului ar trebui sa ne duca la o cercetare mai aprofundata a culturii japoneze dect este locul aici sau dect mi este mie posibil s a fac. Aici snt de ajuns urmatoarele. Seriozitatea extraordinara a idealului de viata japonez se ascunde n spatele unei fictiuni,

28 anume: ca toate acestea nu snt dect un joc. Asa cum s-a ntmplat cu la chevalerie n Ev ul Mediu crestin, busido-ul japonez s-a desfasurat n ntregime n sfera jocului, mbracnd forme ludice. Li mba pastreaza aceasta conceptie n asobase-kotaba, Joc (ol.) (n.t.). ?Joc(engl.)(n.t.). 8 Este vorba de largimea golului dintre doua piese care lucreaza n contact (n.t.) . 9 Nu pot verifica daca nu cumva este vorba aici de o influenta a tehnicii englez e asupra limbii japoneze. 10 Cavalerismul (/r.) (n.t.). adica n limba curtenitoare (literal: limba de joc), care este folosita n relatiile cu superiorii. Se presupune ca membrii claselor sus-puse, n tot ceea ce fac, actioneaza n mod exclusiv ntr-o ma niera ludica. Forma curtenitoare pentru el soseste la Tokio", tradusa literal, suna: el joaca sosirea la Tokio". Tot astfel, n loc de am aflat ca tatal dumneavoastra a murit", se spune am aflat ca dumnealui tatal dumneavoastra a jucat ca moare". Acest mod de exprimare, daca vad bine, este foarte apropiat de expres ia olandeza, u gelieve11 , sau de expresia germana Seine Majestat haben geruht12 . Persoana sus-pusa este v azuta ntr-o situatie elevata, n care numai bunul ei plac o poate determina sa actioneze. n opozitie cu aceasta nvaluire a vietii nobile n sfera jocului, limba japoneza cuno aste o notiune foarte pronuntata a seriozitatii, a ne-jocului. Pentru cuvntul majime, gasim urmatoarele semnificatii: seriozitate, sobrietate, gravitate, solemnitate", dar si: calm, cinste, cuviinta". Merge mpreun a cu cuvntul pe care l traducem obraz", n cunoscuta expresie chinezeasca a-si pierde obrazul"13. Folosit a djectival, poate nsemna si prozaic", matter of factu. Mai serveste si n expresii ca e ceva serios", fa ra gluma", a luat n serios ceea ce n intentie fusese gluma", n limbile semitice, dupa cum mi-a explica t regretatul profesor Wensinck, sfera semantica a jocului este dominata de radacina la'ab, alaturi de radacina, evident nrudita cu ea ndeaproape, la'at. Totusi, aici, pe lnga 11 Fie-va pe plac (ol.), n ntelesul de: binevoiti (n.t.). n stilul epistolar din zi lele noastre, expresia este de cele mai multe ori nteleasa gresit: ca si cum persoana care binevoieste sa faca ceva ar fi subiectul locutiunii verbale a fi pe plac (n.a.). 12 Majestatea sa a binevoit (germ.) (n.t.) Ce-i drept, ideea de ruhen (a se odih ni) intervine aici pe al doilea plan, deoarece geruhen (a binevoi) nu are la origine nici o legatura cu ruhen, ci core spunde cuvntului olandez medieval roecken (a fi ngrijorat); cf. ol. roekeloos (temerar) (n.a.). 13 Un amanunt interesant: obraz" n ntelesul de onoare, demnitate" se regaseste si n l imba romna (n.t.). 14 faptic, n fapt, de fapt (engl.) (n.t.).

semnificatia joc" n sensul propriu, este cuprinsa si cea de rs" si de ironie". Cuvntu arab la'iba cuprinde n general ideea de a juca, a pacali, a tachina". Cuvntul ebraico-arameean la'ab nseam na a rde" si a-si bate joc", n limbile araba si siriana, se adauga acestei radacini si sensul de a se mbai a" (un sugar), care trebuie nteles poate ca a sufla balonase din saliva", asa cum face copilul foarte mic, ceea ce se poate considera foarte bine ca fiind un joc. Sensurile a rde" si a [se] juca" merg mpreuna si n cuvntul ebraic sa aq. Apoi, mai este de remarcat sensul de a cnta la un instrument muzical", pe care cuvntul arab la'iba l a re comun cu cteva limbi europene moderne. Punctul de pornire al exprimarii notiunii de joc" nu pare sa se afle, n grupul limbilor semitice, pe acelasi teren ca n limbile studiate anterior. Vom reveni asupra unor date din limba ebraica, foarte importante pentru identitatea agonalului cu ludicul. Intr-un ciudat contrast cu limba elina, cu exprimarea ei variata si eterogena a functiei joc", limba latina nu are de fapt dect un singur cuvnt, care exprima ntregul domeniu joc" si a juca": ludus, lu dere, iar lusus nu este dect un derivat al lui. Mai exista si iocus, iocari, dar cu ntelesul specific de gl uma, sotie". De fapt, n latina clasica, cuvntul acesta nu nseamna joc". Fundamentul etimologic al lui ludere, cu t oate ca termenul poate fi folosit si pentru zbenguiala pestilor, pentru zborul jucaus al pasarilor, pentru clipoceala apei, nu pare sa fie situat n domeniul miscarii rapide, asa cum este cazul cu multe cuvinte care nseamna joc", ci mai degraba n cel al neseriozitatii, al aparentei, al ironiei. Ludus, ludere cuprinde jocul copiilor, destinderea, competitia, reprezentatia liturgica si n general pe cea scenica, jocul de noroc; n expresia lares ludentes, n seamna a dansa". Notiunea a lua nfatisarea de" pare sa se afle n prim-plan. Compusele alludo, colludo, illudo merg si ele, toate, n directia irealului, amagitorului. De aceasta baza semantica se departeaza ludi, n ntelesul de jocuri publice", care au ocupat un loc att de important n viata romana, si ludus, n ntelesul de scoala", cel d inti pornind de la sensul de competitie", iar al doilea de la cel de exercitiu". Este ciudat ca ludus, ludere, ca termen general pentru joc, a juca", nu numai ca n-a trecut n limbile romanice, dar, dupa cum vad, nici n-a lasat urme n ele. n toate limbile romanice, si se pare ca nca dintr-o perioada timpurie, termenul specific iocus, iocari si-a extins se mnificatia la cea de joc, a juca" si l-a nlocuit cu totul pe ludus, ludere. Formele snt: n franceza jeu, jouer; n italiana giuoco, giocare; n por tugheza jogo, jogar; n romna joc, a juca15; n spaniola juego, jugar16. Nu intereseaza aici daca dispariti a lui ludus s-a datorat unor

29

cauze fonetice sau unora semantice. Amploarea posibilitatilor de exprimare a cuvntului joc" n limbile europene moderne este n general neobisnuit de mare. Att n limbile romanice, ct si n cele germanice, vedem cuvntul joc" extins la fel de fel de notiuni de miscare sau actiune, care nu au nimic de-a face cu jocul, n sensul formal mai str ict. Astfel de pilda, aplicarea termenului joc, joaca" la mobilitatea restrnsa a pieselor unui mecanism este comun a limbilor franceza, italiana, spaniola17, engleza, germana, olandeza si asa cum am mentionat mai sus japoneza. Face impresia ca notiunea joc" acopera treptat o sfera tot mai mare, mult mai mare dect cea a lui r ococo (paizo) si chiar a lui ludere si n care semnificatia ei specifica se dizolva, ca sa spunem asa, n general n cea de actiune sau de miscare usoara. Fenomenul se poate observa n mod deosebit de limpede n limbile ger manice. Grupul de limbi germanice nu are, cum s-a aratat mai sus, nici un cuvnt comun pen tru joc" si a [se] juca". Asadar, ca notiune generala se pare ca nu era conceput nca n presupusa perioada pa leogermanica. Dar de ndata 15 Autorul face abstractie (credem ca din cauza unei informari incomplete) de di stinctia existenta n limba romna ntre cuplul joc si a juca si cuplul joaca si a se juca (.(.). 16 Tot asa si cuvintele corespunzatoare din limbile catalana, provensala si reto romana. 17 Si limbii romne (n.t.).

ce fiecare ramura lingvistica germanica foloseste un cuvnt pentru joc, a [se] juca ", aceste cuvinte evolueaza semantic dupa linii absolut identice, sau, poate mai exact, atunci acelasi grup de notiuni, extins si uneori n aparenta eterogen, apare ca fiind cuprins n acel termen. In foarte putinul ce ni s-a transmis din limba gotica, adica nu mult mai mult de ct un crmpei din Noul Testament, nu se ntlneste nici un cuvnt pentru joc", dar din traducerea Evangheliei dupa Marcu, cap. 10, vs. 34: mi ejiTtai^otKTiv ama (kai empaixousin auto) si-L vor batjocori" prin jah bilaikand i na, rezulta foarte categoric ca limba gotica exprima ideea de a juca" prin acelasi laikan care a furnizat n lim bile scandinave termenul general pentru a juca" si care este reprezentat cu acelasi nteles si n engleza vech e, si n grupul german. Chiar n limba gotica, laikan se ntlneste numai n ntelesul de a sari". Am spus anterior ca s mnificatia fundamentala concreta a unor cuvinte folosite pentru joc" este cea de miscare rapida18. Poate ca e mai corect sa spunem: de miscare vie, ritmica. Asa este data n dictionarul lui Grimm semnificatia de baza a substantivului german Leich, ale carui semnificatii secundare snt situate n sfera jocului, n timp ce semnificati ile concrete ale cuvntului anglo-saxon lcan snt to swing, wave about19 ca o corabie pe valuri, cuvn-tul putnd f i folosit si pentru a desemna zborul jucaus al pasarilor si plpiala flacarilor. Apoi, lac si lcan, ca si

cuvintele din limba norvegiana veche leikr si leika, servesc pentru tot felul de jocuri, de dansuri si de exerc itii corporale, n limbile scandinavice mai tinere, lege, leka pastreaza aproape exclusiv ntelesul de joc, a [se] juca"20. 18 Sa ne amintim de ipoteza lui Platon ca jocul si-ar avea originea n nevoia puil or de animale de a sari, Legile II, 653. 19 A oscila, a se legana (engl.) (n.t.). 20 Cuvntul norvegian vechi leika are, ca si cuvntul olandez spelen (a [se] juca), o arie semantica extraordinar de larga. Se foloseste si pentru: a se misca liber, a apuca, a efectua, a trata, a se ocup a cu ceva sau a-si trece vremea cu ceva, a se exercita n ceva. Proliferarea radacinii spel n limbile grupului german devine foarte clara datorit a articolelor foarte amanuntite Spiel si spielen din Deutsches Worterbuch, voi. X, l, 1905, de M. Heyne c.s. Cu privire la contextul semantic al cuvntului joc", frapeaza n primul rnd urmatoarele, n limba olandeza se poate een spel letje doen2*, n limba germana se poate ein Spiel treiben22, dar verbul corect corespunzator este chiar a juca. Jucam un joc. Cu alte cuvinte: pentru a exprima natura activitatii, notiunea continuta n substantiv tre buie repetata, pentru a putea servi ca verb de actiune. Aceasta nseamna, dupa toate aparentele, ca natura actiunii es te att de deosebita si de autonoma, nct ca sa spunem asa se sustrage genurilor de activitate obisnuite; a ju ca nu nseamna a face, n sensul obisnuit. Un alt punct important este urmatorul. Reprezentarea a [se] juc a" are nencetat, n mintea noastra (toate acestea snt valabile la fel de bine pentru jouer si to play, ca si pentru spelen si spielen), tendinta evidenta de a slabi, pna la a deveni o notiune exprimnd n general o anumita activit ate, care nu pare sa mai aiba din joc, n sensul mai strict, dect una singura dintre diferitele lui nsusiri, si an ume fie nuanta unei anumite facilitati, fie cea a unei anumite ncordari si periculozitati, sau cea a unei alt ernari, ori a unei anumite optiuni libere. Am mai vorbit despre faptul ca termenul a juca" serveste tot timpul pentr u a desemna o libertate de miscare cu caracter restrns. Cu prilejul devalorizarii florinului, presedintele B ancii Olandeze a spus, binenteles fara intentia de a fi poetic sau spiritual: Pe un teren att de limitat ca acela ca re a mai ramas pentru etalonul-aur, etalonul-aur nu mai poate juca"23. Expresii ca a avea joc liber", a juca pna la cap at", este ceva n joc" dovedesc, toate, aceasta deplasare a notiunii de joc" nspre impreciziune. Aici nu este atta vorba de un transfer constient al notiunii n alte 21 Face un mic joc (ol.s) (n.t). 22 Face un joc (germ) (n.t).

30 23 n sensul: nu mai poate avea joc, nu mai poate prezenta fluctuatii (n.t). reprezentari dect cele propriu-zise ale unei actiuni ludice, ct de o autodizolvare , ca sa spunem asa, a notiunii ntr-o ironie inconstienta. Nu este, probabil, o ntmplare ca n germana medievala spil si compusele lui au fost folosite cu atta tragere de inima n limba misticilor. Merita atentie si faptul ca Immanuel Kant utilizeaza att de des termeni ca Spielen der Einbildung, Spiel aer Ideen, das ganze dialektische S piel der kosmologischen Ideen2*. nainte de a trece la a treia radacina care exprima n limbile germanice notiunea de joc", este cazul sa precizam ca si limba engleza veche (sau anglo-saxona) a cunoscut, pe lnga lac si plega, cu vntul spelian, dar exclusiv n sensul specific de a nfatisa pe altul, a reprezenta", vicem gerere25. Cuvntul acest a este folosit, de pilda, cu privire la tapul care a luat locul lui Isaac. Este o semnificatie pe care o rega sim n termenul olandez spelen, dar aici nu n prim-plan. Relatia pur gramaticala dintre cuvh-tul englez vechi spelian si termenul general a [se] juca" din grupul german poate fi neglijata aici26. Cuplul englez play, to play27 merita, din punct de vedere semantic, o atentie de osebita. Provine din anglo-saxonul plega, plegan, care nseamna n principal joc, a j uca", iar n subsidiar si miscare rapida, gest rapid, strngere de mna, bataie din palme, a cnta la un instrument muzical", deci numai act iuni concrete. Engleza mai recenta mai pastreaza o buna parte din aceasta semnificatie mai larga; cf. de pi lda la Shakespeare, Richard al llllea, actul IV, scena 2: 24 Jocurile nchipuirii, jocul ideilor, ntregul joc dialectic al ideilor cosmologic e (germ.) (n.t.). 25 A tine locul (lat.) (n.t.). 26 Forma spel n cuvintele olandeze kerspel (= parohie) si dingspel (= pomelnic) est e privita de obicei ca tinnd de o radacina speli-, n olandeza spellen (= a silabisi), care a dat si n germana cuvntul Beispiel (= exemplu) si n engleza cuvintele speli (= silabisire) si gospel (= evanghelie) si care este considerata ca diferita de spel (= joc). 27 Joc, a juca (engl.) (n.t.). Ah! Buckingham, now do l play the touch To try if thou be current gold indeed2*. Formal, acestui cuvnt englez vechi plegan i corespunde ntocmai cuvntul saxon vechi p legan, cuvntul german vechi pflegan, cuvntul frizon vechi plega. Toate aceste cuvinte, din care se trag direct cuvntul olandez plegen si cuvntul german actual pflegen, snt situate, n ceea ce priveste semnificatia lor, n s fera abstracta. Ca semnificatie primitiva, vine n prim-plan: a raspunde de, a se expune primejdiei sa u riscului pentru ceva sau pentru cineva"29. Pe aceeasi linie urmeaza: a se obliga, a veghea, a se ngriji de,

a ngriji". Plegen indica executarea de actiuni sacre, slava, multumire, doliu, munca, dragoste, vrajitorie , drept... si joc"30. Se situeaza, asadar, n buna parte, n sfera sacrala, juridica si etica. Pna acum, din pricina deo sebirii de sens, s-a admis de cele mai multe ori ca to play (= a juca) si cuvntul olandez plegen provin dintr-o forma fundamentala diferita, desi omo-nima. Daca cercetam problema mai ndeaproape, constatam ca ambele cuvinte par sa evolueze, unul pe linia concreta, celalalt pe cea abstracta, dar dintr-o sfera semantica aflata fo arte aproape de cea a jocului. Am putea-o numi sfera ceremoniala. Printre cele mai vechi semnificatii ale cuvntului plegen, se numara si a sarbatori" 28 Ah, Buckingham, acum trebuie sa joc atingerea, /Ca sa ncerc daca esti curat (e ngl.) (n.t.). 29 Cf. Franck-Van Wijk, Etymologisch Woordenboek der Neder-landsche taal2. (Dict ionarul etimologic al limbii olandeze2), Haga, 1912, s.v. plegen; G. J. Boekenoogen si J. H. van Lessen, Woordenboek der Nederlandsche taal (Dictionarul limbii olandeze), XH, I, idem. 30 Hadewych, XL, 7, ed. Johan Snellen, Amsterdam, 1907, pp. 49, urm.: Der minnen g hebruken dat es een spel / Dat niemant wd ghetonen en mach, / Ende al mocht dies pleghet iet toenen wel, /Hine const ve rstaen dies noeit en plach (Obiceiurile dragostei snt un joc / Pe care nimeni nu vrea si nu poate sa-l nfatis eze, / Si chiar daca s-ar ncumeta sa arate din acest joc ceva, / Sa-i ntelegi mestesugul nu este niciodata o joaca). Aici, plege n poate n privit fara nici un risc ca absolut sinonim cu a [se] juca". sarbatorile si a etala" lux. Tot aici intra si cuvntul olandez plechtig (= solemn) . Cuvntului olandez plicht (= datorie, ndatorire) i corespunde formal cuvntul anglo-saxon plihP1, din care se tra ge cuvntul englez plight, dar acesta nseamna n prima instanta primejdie" si n subsidiar eroare (confuzie), vina, bl am", apoi pledge, engagement32. Verbul plihtan nseamna a expune la primejdii, a compromite, a ndatora ". Din cuvntul germanic plegan, latina medievala timpurie l preia pe plegium, care trece si el n franceza veche ca pleige si n engleza ca pledge. Cea mai veche semnificatie a acestuia din urma este zalog, ostatic, garan tie", apoi mai nseamna gage ofbattle33, adica ramasag, miza", si n cele din urma ceremonia cu care se pecetluie ste ndatorirea: consumarea n comun a bauturii", de unde toast, fagaduiala, legamnt"34. Cine ar putea tagadui ca prin reprezentarea ideii de competitie, provocare, prim ejdie etc. se ajunge foarte aproape de notiunea de joc"? Jocul si primejdia, hazardul periculos, isprava, toate se af la alaturi unele de altele. Am fi nclinati sa tragem concluzia: cuvntul plegen, cu toate derivatele sale, att cele re feritoare la joc, ct si cele

31 referitoare la datorie etc., tin de sfera n care se afla ceva n joc". Cele spuse aici ne duc napoi la raportul jocului cu competitia si cu lupta n gener al, n toate limbile germanice, si nu numai n acestea, cuvntul joc" serveste n mod regulat si pentru lupta serioasa cu armele. Poezia anglosaxona, ca sa ne multumim cu un singur exemplu, este plin a de ntorsaturi de fraza care exprima acest lucru. Lupta se numeste headb-lc, beadu-lc, jocul luptei, sc-plega, jocul cu lancea etc. n acesti compusi, avem de-a face fara ndoiala cu comparatii poetice, cu un transfer 31 Precum si pleoh, n frizona veche ple (= primejdie). 32 Zalog, obligatie (engl.) (n.t.). 33 Gajul bataliei (engl.) (n.t.). 34 Cf. pledge, n aceste din urma semnificatii, anglo-saxonul baedeweg, beadoweg = poculum certaminis, certamen pocalul ntrecerii, ntrecere". constient al notiunii de joc" n notiunea de lupta". Acelasi lucru mai poate fi vala bil, desi mai putin limpede, cu privire la Spilodun ther Vrankon Aici au jucat francii", din Cntarea lui Ludovic, vechea epopee germana, care cn-ta izbnda repurtata asupra normanzilor la Saucourt, n anul 881, de regele vest-f ranc Ludovic al III-lea. Totusi, ar nsemna sa ne pripim daca ne-am nchipui ca folosirea cuvntului joc" pentru lupta serioasa nu este dect o simpla metafora poetica. Aici, trebuie sa ne deplasam ntr-o sfera de idei p rimitiva, unde lupta serioasa cu armele, ca si competitia, sau agonul, care se poate ntinde de la cele mai futile jocuri marunte pna la lupta sngeroasa si mortala, snt cuprinse, dimpreuna cu jocul propriu-zis, toate laolalta , ntr-o reprezentare primara a unei ncercari reciproce a norocului, legata de anumite reguli. Astfel privita, ap licarea cuvntului joc" unei lupte pierde aproape cu totul caracterul de metafora constienta. Jocul este lupta, iar lupta este joc. Aceasta conceptie a corelatiei semantice cunoaste o ciudata ilustrare ntr-un citat din Vechiul Testam ent, la care am mai facut aluzie cnd am vorbit despre notiunea de joc" n limbile semitice, n Cartea a Il-a a Regilor, cap. 2, vs. 14, Abner i spune lui loab: Sa se scoale tinerii si sa joace naintea noastra!" (Surgant pueri et ludant coram nobis). Vin cte doisprezece de fiecare parte; se ucid toti unii pe altii, iar locului unde au ca zut i se da un nume cu sonoritate eroica. Nu ne intereseaza daca povestea este o legenda etimologica, menita sa ex plice un nume topografic, sau daca are un smbure istoric. Ceea ce ne intereseaza este ca aceasta actiune se num este joc" si ca nu se spune defel: dar de fapt n-a fost un joc. Traducerea ludant, sa joace", e absolut impec abila: limba ebraica foloseste aici

o forma a radacinii sahaq, care nseamna n primul rnd a rde", apoi a face ceva n glum dar si a dansa"35. Aici, nu este vorba de 35 Septuaginta spune: 'AvacmiTcoaav 6r) T<X 7tai5dtpta KOti 'toit-Koaav evrnov f f

i>v (Anastetosan de ta paidaria kai paizatosan enopion hemon).

un transfer poetic: o astfel de lupta era un joc. A fortiori, prin urmare, nu av em motive sa facem distinctie ntre competitie, asa cum o ntlnim pretutindeni ca sfera no-tionala (cultura elina nu es te ctusi de putin singura n aceasta privinta)36 si joc. Si mai decurge de aici nca o concluzie. Daca cele dou a categorii, lupta si jocul, snt neseparate n cultura arhaica, atunci asimilarea vnatorii cu jocul, asa cum apare e a pretutindeni n limba si n literatura, nu mai are nevoie de alta explicatie. Cuvntul plegan ne-a dovedit ca termenul folosit pentru joc poate sa treaca n sfera ceremonialului, n aceasta privinta, ne stau marturie, ntr-un mod foarte ciudat, cuvintele olandeze medieval e huweleec, huweleic, azi huwelijk (= casatorie), feestelic (= serbare, sarbatoare) si vechtelic (= lupta) si cuvntul frizon vechi fyuchtleek, formate, toate, din radacina leik, comentata mai sus si care a furnizat n limbile scandinavice termenul general pentru joc", n forma ei anglo-saxona, lac, lcan nseamna a juca, a sari, a misca ritmi c", dar si sacrificiu, ofranda, danie n general, favoare", chiar si generozitate". Punctul de pornire se afla aici probabil n notiunea de dans sa-crificial solemn", asa cum a presupus si Grimm37. Ipoteza este confirmata n mod deosebit de ecgalc si sveorda-lc, dansul sabiilor. Inainte de a ncheia cercetarea lingvistica a notiunii de joc", este cazul sa mai d iscutam despre cteva aplicatii speciale ale termenului joc" n limba n general, n primul rnd, despre folosirea cuvntu ui a juca" pentru a cnta dintr-un instrument". Am mai aratat ca aceasta semnificatie este comuna term enului arab la'iba si ctor 36 Fie spus n treacat ca ntrecerile ciudate dintre Thor si Loki, la Utgardaloki, G ylfaginning, 95, se numesc Leika. 37 Deutsche Mythologie (Mitologia germana), ed. E. H. Meyer, I, Gottingen, 1875, p. 32; cf. Jan de Vries, Altgermanische Reli-gionsgeschichte (Istoria religiei germanice vechi), I, Berli n, 1934, p. 256, si Robert Stumpfl, Kultspiele Aer Germanen als Ursprung des mittelalterlichen Dramas (Jocurile cult uale ale vechilor germani ca origine a teatrului medieval), Bonn, 1936, pp. 122-l23. va limbi europene, anume celor germanice, care, nca din-tr-o perioada mai veche, desemnau maiestria instrumentala n general cu ajutorul unui termen folosit pentru a juca"38. Dintre limbile romanice, se pare ca numai franceza cunoaste jouer si jeu cu acest nteles39, ceea ce ar putea fi o indicatie ca aici este n joc" o influenta

32 germanica. Limbile elina si latina nu cunosc termenul cu acest nteles, dar cteva l imbi slave da, acestea din urma probabil prin preluarea lui din germana. Faptul ca n olandeza cuvntul speelman40 a ajuns sa nsemne ndeosebi muzicant" nu trebuie sa aiba neaparat legatura cu cele spuse anterior; speelman c orespunde direct cuvintelor ioculator (lat.) si jongleur (fr.), care si-au apropiat semnificatia pe de o par te de cea de poet-cntaret", iar pe de alta de cea de muzicant", si n cele din urma de cea de saltimbanc care face acrobat ii cu cutite sau cu mingi". Este ct se poate de evident ca mintea omului nclina sa includa muzica n sfera jocul ui. Activitatea muzicala poarta n ea nsasi aproape toate semnalmentele formale ale jocului: activitatea se desfasoara nlauntrul unui teren delimitat, este susceptibila de repetare, se caracterizeaza prin ordine, r itm, alternanta si i sustrage pe auditori si pe executanti din sfera obisnuita", cu un sentiment de voiosie, care s i pastreaza tonul desfatator si naltator chiar si n cazul unei muzici sumbre. Ar fi ntru totul de la sine nteles sa cuprindem n joc orice fel de muzica. Daca observam nsa ca a juca = a face muzica nu se aplica niciodata la cnt (aceasta aplicare pare sa fie uzuala numai n cteva limbi), atunci devine mai probabila ipoteza 38 Limba frizona moderna face distinctie ntre boartsje cnd se vorbeste despre joac a de copii si spylje cnd se vorbeste despre instrumente, acest din urma termen fiind probabil preluat din olandeza. 39 Limba italiana foloseste termenul sonare, iar limba spaniola tocar. 40 Tradus literal, termenul nseamna om de joc", ntelesul lui actual este muzicant, l autar" (n.t.). ca aici momentul de legatura dintre joc" si iscusinta instrumentala" trebuie cauta t n notiunea de miscare rapida, abila, regulata, a minilor". Apoi, mai trebuie pusa n discutie nca o aplicare a cuvntului joc", si anume o aplica re care se bucura de aceeasi raspndire generala si care este la fel de evidenta ca si identificarea jo cului cu lupta, anume cea a jocului n sensul erotic. Aproape ca nu mai este nevoie sa ilustram cu prea multe exemple ct de usor poate fi folosit n limbile germanice cuvntul a [se] juca" n nteles erotic. Cuvintele olandeze speelkind *1, aanspelen*2 la cini, minnespel nu snt dect cteva exemple din multe. Cuvintele germane Laich, laichen (= i cre, a depune icre), cuvntul suedez hka, la pasari, reprezinta acelasi laikan, a [se] juca, despre care am mai vorbit. Cuvntul sanscrit kridati, a [se] juca, serveste ades n nteles erotic: krlda-ratnam, giuvaerul jocur ilor, este un termen pentru coit". De aceea si Buytendijk numeste jocul dragostei cel mai pur exemplu dintre toate j ocurile, care prezinta n modul cel mai limpede toate semnalmentele lui"44. Aici, trebuie sa facem nsa o di stinctie precisa. Dupa toate aparentele, de fapt nu actul pur biologic al mperecherii n sine este desemnat de m intea creatoare de limba drept joc. Acestuia nu i se pot aplica nici semnalmentele formale, nici cele functiona le, ale jocului, n schimb, pregatirea si preambulul lui, calea catre el snt de cele mai multe ori pline cu t

ot felul de momente ludice. Anume, cele spuse snt valabile cu privire la cazurile n care unul dintre sexe treb uie sa-l cstige pe celalalt n vederea mperecherii. Elementele dinamice ale jocului, despre care vorbeste Buytendijk: crearea de obs tacole, surpriza, poza, elemen 41 Traducere literala: copil [rezultat] din joc", nseamna: copil nelegitim" (n.t.). 42 Traducere literala: a njuca". nseamna: a se mperechea" (n.t.). 43 Jocul dragostei (ol.) (n.t.). 44 Loc. cit., p. 95; cf. pp. 27-28. tul de tensiune, toate fac parte din flirt si wooing*5. Totusi, nici aceste func tii nu pot fi nca privite ca un joc nchis, n sensul cel mai strict al cuvntului. Abia n pasii de dans si n ostentatia pas arilor si gaseste expresie un element ludic clar. Dezmierdarile n sine mai au n foarte mica masura acest caracte r, si am ajunge pe un fagas gresit daca am include coabitarea nsasi, ca joc al dragostei, n categoria jocului. Semnalmentele formale ale jocului, asa cum am socotit ca trebuie sa le formulam, nu snt mplinite de faptul b iologic al mperecherii. Limba face chiar, de regula, o distinctie categorica ntre mperechere" si jocul dragostei". Cuvntul a [se] juca se aplica ndeosebi relatiilor amoroase care ies din cadrul normei sociale. Limba bla ckfoot foloseste, cum am vazut, acelasi cuvnt koani pentru joaca (a copiilor) n general si pentru actiunile amoroa se nepermise. Daca privim bine lucrurile, se pare ca tocmai cu privire la semnificatia erotica a cuvntului a [se ] juca, n ciuda raspndirii lui generale si cu toate ca este att de curenta, trebuie sa vorbim despre o metafora tipica si constienta. Valoarea notionala a unui cuvnt n limba este determinata n acelasi timp si de cuvntu l care exprima notiunea antonima. Antonimul jocului este pentru noi seriozitatea, dar si, ntr-un sens mai special, munca, n timp ce antonimul seriozitatii poate fi si gluma sau toana. Antonimia complementara jocseriozitate nu este exprimata n toate limbile n mod att de complet prin doua cuvinte de baza ca n limbile germanice , unde ernst n grupul german, olandez si englez corespunde ntocmai, ca folosire si ca sens, cu scandina vicul alvara. La fel de categoric este exprimata antonimia n elina: cmouSTi-TOxtSux. Alte limbi au pentru antonimul jocului o denumire adjectivala, dar le lipseste cu totul sau aproape cu totul un substanti v. 45 Flirt, curtare (engl.) (n.t.) Pentru wooing, limba olandeza nu are un termen echivalent; vrijen nu-i mai corespunde, cel

33 putin n olandeza actuala (na). Aceasta nseamna ca abstractizarea notiunii nu a fost dusa complet pna la capat. Li mba latina dispune de adjectivul serius, dar nu dispune de un substantiv corespunzator. Gravis, gravit as pot nsemna serios" si seriozitate", dar nu snt specifice pentru aceasta notiune. Limbile romanice contin ua sa se descurce cu ajutorul unui derivat al adjectivului: n italiana serieta, n spaniola seriedad. Fr anceza substantiveaza de nevoie notiunea: seriosite nu are, ca termen, dect o viata palida. La ojtoxiSfi, punctul de pornire semantic se afla n semnificatia zel", iuteala", la serius poate n greu", cuvnt cu care este socotit a fi nrudit. Cuvntul germanic creeaza mai multe dificult ati. Ca semnificatie de baza a lui ernest, ernust, eornost, conteaza de obicei lupta". Intr-adevar, n unel e cazuri, ernest poate nsemna pur si simplu lupta". Este nsa ndoielnic daca termenul norvegian vechi orrusta (proelium = batalie) si termenii englezi vechi ornest (duel, lupta singulara) si pledge (zal og, provocare la duel), care n engleza de mai trziu s-au suprapus formal pe earnest, orict de perfect ar intra to ate aceste semnificatii n acelasi context, se bazeaza pe aceeasi tulpina etimologica pe care se bazeaza si eornost. n general, sntem poate ndreptatiti sa tragem concluzia ca termenii pentru seriozita te, fie n greceste, n germanica sau aiurea, reprezinta un efort secundar al limbii de a exprima, n opoz itie cu notiunea generala de joc", pe cea de ne-joc". Aceasta exprimare a fost gasita apoi n sfera zel, tensiu ne, osteneala", cu toate ca acestea, n sine, puteau fi, toate, legate si de joc. Aparitia unui termen seri ozitate nseamna ca notiunea joc", ca o categorie generala autonoma, a devenit pe de-a-ntregul constienta. De aceea, tocmai limbile germanice, care au conceput notiunea de joc" n mod att de deosebit de larg si de ca tegoric, au numit si opusul ei n mod la fel de energic. Daca, facnd abstractie de problema lingvistica, consideram cuplul de notiuni jocseriozitate ceva mai ndeaproape, constatam ca n el cei doi termeni nu snt de egala valoare. Joc este aic i termenul pozitiv, iar seriozitate cel negativ. Continutul semantic al termenului seriozitate este dete rminat si epuizat prin negarea jocului: seriozitatea este ne-joc, si altceva nimic. Continutul semantic al cuvnt ului joc, n schimb, nu este ctusi de putin definit sau epuizat prin ne-seriozitate. Jocul este ceva specific. Notiunea de joc ca atare este de un ordin superior celei de seriozitate. Pentru ca seriozitatea ncearca sa excl uda jocul, dar jocul poate foarte bine sa includa n el seriozitatea. Cu aceasta rennoita rememorare a caracterului foarte autonom si primar al jocului , putem trece la considerarea elementului ludic al culturii ca fenomen istoric. III. JOCUL SI COMPETITIA CA FUNCTII CREATOARE DE CULTURA

Prin elementul ludic al culturii" nu vrem sa ntelegem aici ca printre diferitele a ctivitati ale vietii culturale jocurile ocupa un loc important si nici ca printr-un proces evolutiv cultura ar proveni din joc, n asa fel nct ceva care la origine a fost joc s-a prefacut mai trziu n ceva care n-a mai fost joc si poate sa ia numele de cultura. Reprezentarea care se desfasoara n cele ce urmeaza este aceasta: cultura apare n f orma de joc, cultura la nceput este jucata. Chiar si activitatile care snt orientate direct spre satisfacerea un or nevoi ale vietii, ca de pilda vnatoarea, cauta bucuros, n societatea arhaica, f orma ludica. Viata sociala si capata vesmntul cu forme superbiologice, care i confera o valoare superioara, n chip de jocuri, n acele jocu ri, comunitatea si exprima interpretarea ei privitoare la viata si la lume. Aceasta asertiune nu trebuie nte leasa asadar n sensul ca jocul se permuta sau se preface n cultura, ci mai degraba n sensul ca, n fazele ei originare , cultura are caracterul unui joc, ca este nfatisata n formele si n starea de spirit ale jocului, n dubla unitate a culturii si a jocului, jocul este faptul primar, perceptibil n mod obiectiv, determinat n mod concret, n timp ce cult ura nu este dect calificarea care face ca judecata noastra istorica sa adere la cazul dat. Aceasta conceptie se afla foarte aproape de cea a lui Frobenius, care, n lucrarea sa Kulturgeschichte Afrikas1, vorbeste despre devenir ea culturii als eines aus dem natttr-lichen Sein" aufgestiegenen Spieles"2. Totusi, dupa pare 1 P. 23. 2 Ca despre un joc" ivit din existenta" fireasca (germ.) (n.t.). rea mea, aceasta raportare a culturii la joc este conceputa de Frobenius n mod pr ea mistic si este definita prea vag. El omite sa arate cu degetul elementul ludic n faptele de cultura. n procesul evolutiv al unei culturi, relatia dintre joc si ne-joc, presupusa a fi originara, nu ramne neschimbata. In general, cnd cultura nainteaza, elementul ludic trece pe ultimul plan. De cele mai multe ori, l gasim transferat n buna parte n sfera sacrala sau cristalizat n ntel epciune si n poezie, n viata juridica, n formele vietii de stat. Arunci, calitatea joc" dispare, de obicei, cu totul n fenomenele de cultura. Totusi, n orice moment instinctul de a juca se poate repune n vigoare cu toata forta, chiar si n formele unei culturi foarte evoluate,

34 antrennd att individul, ct si masele, n iuresul unui joc urias. Se ntelege de la sine ca relatia dintre cultura si joc trebuie cautata mai cu sea ma n formele superioare ale jocului social, acolo unde si duce el existenta n actiu nea ordonata a unui grup sau a unei comunitati, sau a doua grupuri unul fata de celalalt. Jocul de unul singur nu devine rodnic pentru cult ura dect ntr-o masura restrn-sa. Am aratat mai sus ca toti factorii de baza ai jocului, chiar si cei ai jocului n colectiv, snt reprezentati chiar si n viata animalelor. Ei snt: lupta, spectacolul, provocarea, ostentatia exhibitionis ta, simularea, regula restrictiva. Extrem de ciudat este faptul ca tocmai pasarile, att de departate de om din punct de vedere filogenetic, au attea elemente comune cu omul: gainile salbatice executa dansuri, ciorile organizeaza zboruri competitionale, pasarile paradisului si altele si mpodobesc cuibul, pasarile cntatoare creeaza melodii. Asad ar, competitia si reprezentatia, ca divertismente, nu provin din cultura, ci o preceda. Jocul n colectiv are, n majoritate, caracter antitetic, l se joaca de cele mai mult e ori ntre" doua partide. Dar nu neaparat. Un dans, un cortegiu, un spectacol pot fi foarte bine lipsite cu totul de acest caracter antitetic. Antitetic, n sine, nu nseamna nca antagonic, sau agonai, sau agonistic. Un cuplet dialogat, ce le doua jumatati ale unui cor, un menuet, partidele sau stimele unui ansamblu muzical, jocurile cu caracte r de stafeta, att de importante n etnografie, snt exemple de jocuri antitetice, care nu trebuie sa fie neaparat ago nale, cu toate ca elementul competitional este adeseori prezent n ele. Se ntmpla destul de des ca o activitate, care n sine nseamna un joc nchis, de pilda prezentarea unui spectacol de teatru sau de opera, sa devina n a d oua instanta obiectul unei ntreceri, datorita faptului ca att compunerea, ct si executarea au loc n cadrul unui concurs cu premii, asa cum a fost cazul cu teatrul elin. Printre semnalmentele generale ale jocului, am considerat mai sus ca se numara nc ordarea si nesiguranta. Tot timpul se pune problema: va reusi jocul? Chiar si n cazul jocurilor solitare, de n demnare, de inteligenta sau de noroc (pasienta, joc enigmistic, cuvinte ncrucisate, dia-bolo) este ndeplinita ace asta conditie, n jocul antitetic de tip agonal, acest element de tensiune, de hazard, de nesiguranta se intensifi ca n ultimul grad. Dorinta de a cstiga devine o patima, care ameninta sa anuleze cu totul caracterul agreabil al jocului. Aici, apare nsa nca o deosebire importanta. La jocul care este pur de noroc, tensiunea nu se transmite de la jucatori la spectatori dect ntr-o masura redusa. Jocurile de noroc n sine snt remarcabile obiecte de cultura, d ar, cu toate acestea, trebuie sa le calificam drept sterile pentru cultura nsasi. Ele nu dau nastere la benefic ii noi pentru minte sau pentru viata. Altfel stau lucrurile de ndata ce jocul competitional cere ndemnare, pricepe re, sprinteneala, curaj sau putere, ncordarea spectatorilor este cu att mai mare, cu ct jocul este mai greu". Ch iar si jocul de sah i captiveaza pe cei din jur, cu toate ca aceasta preocupare ramne stearpa pentru cu ltura si nici nu contine vreo

frumusete vizibila. Daca jocul genereaza frumusete, valoarea lui pentru cultura iese pe data la iveala. O asemenea valoare estetica nu este nsa indispensabila pentru devenirea culturii. V alorile care nalta jocul la rang de cultura pot fi foarte bine fizice, intelectuale, morale sau spirituale. Cu ct este jocul mai apt de a spori tonusul vital al individului sau al grupului, cu att mai intim trece n cultura. Spectacolu l sacru si competitia festiva snt cele doua forme care revin pretutindeni si n care cultura se dezvolta ca joc si n joc. Aici, reapare pe data ntrebarea pe care am enuntat-o n capitolul precedent3: avem oare dreptul sa includem orice competitie, fara rezerva, n notiunea de joc"? Am vazut ca grecii nu au inclu s n bloc ocywv-ul n raxrwx, ceea ce s-a putut nsa explica nemijlocit prin etimologia celor doua cuvinte. Totu si, TtavSidt exprima n mod att de direct si de clar puerilitatea, nct nu a putut fi aplicat luptelor sportive ser ioase dect n sens figurat. Termenul agon, dimpotriva, denumea competita vazuta de pe alta latura; semnificatia cea m ai originara a cuvntului ywv pare sa fie reuniune" (cf. dcyopdc). Totusi, Platon a folosit, dupa cum am vazut, iodyviov (paignion) pentru dansurile sacre, TOC TWV Kopriicov evoT&ux jtcdyvia (te ton koreton enoplia paig -nia) si Ttaiyvta (paignia) pentru ritualurile sacre n general. Dar faptul ca cele mai multe competitii ale v echilor greci erau disputate, dupa ct se pare, cu cea mai deplina seriozitate, nu este ctusi de putin un motiv sufici ent pentru a separa agonul de joc. Seriozitatea cu care se practica o competitie nu nseamna ctusi de putin negarea ca racterului ei ludic. Deoarece competitia prezinta toate semnalmentele formale si aproape toate semnalmentele f unctionale ale jocului. Acestea snt exprimate, am putea spune, n mod sintetic, n cuvntul olandez wedkamp (= competit ie): spatiul de joc = campus, si wedden (= a paria), adica stabilirea simbolica a ceea ce este n joc", a punctului purtator de tensiune si deci a riscului". Reamintim aici curioasa marturie din Biblie (II Regi, cap. 2 , vs. 14), unde un duel colectiv mortal este totusi desemnat cu un cuvnt care nseamna a juca si care tine de sfera lui a rde. Pe un vas grecesc, se poate vedea o lupta armata, caracteriza 1 Pp. 75, 76, i ta drept agon de catre flautistul care o acompaniaza4. Jocurile olimpice au cuno scut si lupte singulare mortale5. Formidabilele tururi de forta cu care se iau l a ntrecere Thor si oamenii sai la Utgard-Loki cu slujitorii acestuia snt denumite Leika, termen situat n mod precumpanitor n sfera jocului. Nu mi s-a parut ca sntem prea ndrazneti cnd am considerat ca separarea denumirilor folosite de limba e lina pentru joc si pentru competitie este o carenta, mai mult sau mai putin ntmplatoare, n ceea ce pri veste abstractizarea notiunii generale. Pe scurt: la ntrebarea daca avem dreptul sa clasificam competi tia ca atare n categoria

35 joc", putem raspunde, cu toata hotarrea, afirmativ. Ca si despre orice alt joc, se poate spune si despre competitie ca, pna la un anu mit grad, este lipsita de scop. Cu alte cuvinte: competitia se desfasoara n ea nsasi, iar rezultatul ei nu f ace parte din procesul de viata necesar al grupului, ntelepciunea populara exprima limpede acest lucru n cuv intele: nu-mi pasa de bile, mi pasa de joc" adica: elementul final al actiunii se situeaza n prima insta nta n desfasurarea ei ca atare, fara nici un raport direct cu ceea ce urmeaza. Rezultatul jocului, ca fap t obiectiv, este n sine nesemnificativ si indiferent. Sahul Persiei, care, aflat n vizita n Anglia, a refu zat invitatia de a asista la o cursa de cai, motivnd ca stie foarte bine cum ca un cal alearga mai repede dect cel alalt", avea, din punctul lui de vedere, perfecta dreptate. Sahul a refuzat sa intre ntr-o sfera de joc straina lui, a vrut sa ramna un profan. Rezultatul unui joc sau al unei competitii devine important numa i pentru cei care intra n sfera jocului ca jucatori sau ca spectatori (la fata locului, prin radio sau ind iferent cum) si care au acceptat regulile lui. Au devenit partasi la joc si vor sa fie partasi. 4 Pauly-Wissowa, XII, c. 1860. 5 Cf. Harrison, Tliemis, pp. 2213, 323, care i da dreptate lui Plutarh (dupa pare rea mea: pe nedrept), acolo unde acesta considera ca forma respectiva este opusa agonului. Pentru ei, nu este nesemnificativ sau indiferent daca va cstiga Njord sau Triton.

Este ceva n joc"; n acest termen este inclusa n modul cel mai precis esenta jocului. Acest ceva nu este nsa rezultatul material al actiunii ludice, de pilda ca mingea de golf se afla n g aura, ci faptul ideal ca jocul a reusit sau nu. Acest a reusi" creeaza pentru jucator o satisfactie care dureaza mai mult sau mai putin. Acelasi lucru se poate spune si despre jocul solitar. Sentimentul de satisfactie creste datorita prezentei unor spectatori, dar acestia nu snt indispensabili. Cel care face o pasienta resimte o dubla placere daca l priveste cineva, dar poate sa se si lipseasca de privitor. Esential la orice joc este faptul ca propria reusita poate constitui o mndrie fata de altii. Pescarul sportiv este tipul curent al caz ului enuntat. Vom mai reveni asupra acestei mndrii. Notiunea aflata n cea mai strnsa legatura cu jocul este cea de cstig". n cazul joculu i solitar, a atinge scopul jocului nu nseamna a cstiga. Notiunea de cstig" apare abia atunci cnd se joaca mpotriva altora. Ce nseamna a cstiga"? Ce se cstiga? A cstiga" nseamna a parea superior" la sfrsitu ui. Dar valabilitatea acestei superioritati aparente are tendinta de a se extinde la sup erioritatea aparenta n general. Jucatorul a cstigat astfel ceva mai mult dect prin jocul n sine. A cstigat considera tie, a dobndit cinstire.

Iar aceasta cinstire si aceasta consideratie se rasfrng ntotdeauna direct asupra nt regului grup al cstigatorului. Iata deci o noua calitate importanta a jocului: succesul repurtat prin el poate trece n mare masura de la individ la grup. De si mai mare importanta este nsa trasatura urmato are, n instinctul agonal, nu avem de-a face n primul rnd cu o dorinta de putere sau cu o vointa de a domina. Primara este nazuinta de a-i ntrece pe altii, de a fi primul si ca atare de a fi onorat. Problema daca drept urmare persoana sau grupul si extinde puterea materiala este abia a doua la rnd. Principalul este sa fi cstigat". Cel mai pur exemplu de triumf care nu se manifesta n nimic vizibil sau consumabil dect doar n ns asi cstigarea partidei este sahul. Omul lupta pentru ceva sau joaca pe ceva. n prima si ultima instanta, izbnda nsasi este cea pentru care lupta sau joaca omul, dar cu aceasta izbnda se asociaza tot felul de moduri n care poate fi gustata, n primul rnd ca victorie, ca triumf, sarbatorit de grup prin aclamatii si ovatii. Ca urmare rema nenta, decurg din izbnda onoare, consideratie, prestigiu. De regula nsa, nca de la abordarea jocului se leaga de cst ig ceva mai mult dect numai onoarea. Jocul are o miza. Miza poate fi simbolica sau poate sa aiba valoare mat eriala si poate avea si valoare pur ideala. Miza este o cupa de aur, o bijuterie, o printesa sau un gologan, via ta jucatorului sau fericirea tribului. Poate fi un gaj sau un premiu. Gajul, ramasagul, vadium, gage reprezinta obiectu l pur simbolic, care se pune sau se arunca nlauntrul spatiului de joc. Premiul poate fi o cununa de laur sau o sum a de bani, sau orice alta valoare materiala. Cuvntul pretium apare, din punct de vedere etimologic, n sfera schimbul ui de valori, si contine o notiune de contra", dar se deplaseaza spre cea a jocului. Pretium pret" nseamna pe de o parte pretium ius-tum, echivalentul medieval al notiunii moderne de valoare comerciala, iar pe de alta parte nseamna elogiu si onoare. Este aproape imposibil de facut o separare semantica precisa ntre sferele premiu, cstig si [rasjplata. [Rasjplata se situeaza ntru totul n afara sferei jocului: ea nseamna compensarea justa a unui serviciu prestat sau a unei munci prestate. Omul nu joaca pentru [ras]-plata, ci munceste pentru [rasjplata. Totusi, limba engleza si ia cuvntul pentru [rasjplata, wages, tocmai din sfera jocului. Cstigul se afla n aceea si masura nlauntrul sferei schimbului economic ca si n cea a jocului mpotriva unui adversar: negutatorul real izeaza un cstig, jucatorul cstiga partida. Premiul (pretul) tine de jocul competitional, de loterii si de ma rfa din magazin, ntre a marca pretul si a pretui se ntinde antinomia dintre seriozitate si joc6. Elementul de p asiune, de hazard, de cutezanta este propriu att activitatii economice, ct si jocului. Cupiditatea pura nu face comert si nu joaca, ndrazneala, hazardul, nesiguranta rezultatului, ncordarea alcatuiesc esenta si valoarea jocul ui si, cnd aceasta valoare creste

36

mult, l fac pe jucator sa nu mai fie constient ca joaca. Cuvntul grecesc pentru premiul oferit luptatorilor, deXov (athlon), este derivat de unii din aceeasi radacina care a dat n olandeza wedde, wedden (-pariu, a paria) si n latina vadimonium. Printre c uvintele provenite din acea radacina, se numara si <x9XT Tr <; (athletes). Lupta, sfortarea, exercitiul", si ca urmare si a ndura, a suferi, a rezista, fatalitatea"7, snt notiuni reunite aici. Efortul, zelul mai snt nca exprim ate si n germanicul wedden, dar observam ca acest cuvnt luneca nspre sfera vietii juridice8, despre care vom vorbi curnd mai pe larg. De orice competitie se leaga nu numai un pentru ceva", ci si un n ceva" si un cu cev a". Omul lupta pentru a fi primul n putere sau n ndemnare, n cunostinte sau n iscusinta, n lux sau n bogati enerozitate sau n fericire, n descendenta sau n numarul de copii. Omul lupta cu forta sa trupeasca, cu armele, cu mintea sau cu mna, cu ostentatia, cu vorbele mari (laudndu-se, dn-du-si aere, njurnd), cu zarul, sa u n sfrsit cu siretenia si cu nselaciunea. Despre acestea din urma vom adauga aici numai un cuvnt. Avem senti mentul ca, prin folosirea sireteniei si a nselaciunii, caracterul ludic al competitiei este, dupa toate apa rentele, ntrerupt si suspendat. Caci esenta jocului este faptul ca se tine seama de reguli. Totusi, cultura arhaica n u ne da dreptate n aceasta judecata morala a noastra, si nici spiritul popular, n fabula cu iepurele si ariciul, care cstiga cursa prin nselaciune, trisorului i se atribuie rolul de erou. Dintre eroii mitologici, multi cstiga dat orita nselaciunii sau ajutorului din afara. Pelops l corupe pe conducatorul carului lui Oinomaos, care introduce pene de ceara n osii. 6 n limba olandeza, prijs nseamna si premiu, si pret, dar verbul prijzen are parti cipii distincte pentru cele doua sensuri (.f.). 102 7 Cf. corelatia dintre yobv (agon) si ywvia, care nseamna mai nti lupta competitional a, iar mai trziu si lupta sufleteasca. 8 In limba olandeza: wet = lege (n.t.). lason si Tezeu cstiga n ncercarile la care au fost supusi, datorita Medeii si Ariad nei, iar Gunther datorita lui Siegfried. n Mahabharata, Kauravii cstiga la zaruri prin nselaciune. Printr-o d ubla nselaciune, Freya obtine ca Wotan sa le daruiasca longobarzilor izbnda. Asii ncalca juramintele facu te Gigantilor. In toate acestea, siretenia a devenit ea nsasi, la rn-dul ei, ca sa spunem asa, o tema competitionala si o figura de joc. Trisorul, dupa cum am spus mai sus, nu este un om care strica joc ul. El se preface ca respecta regulile jocului si continua sa joace cu ceilalti pna ce este prins9. Imprecizia limitelor dintre joc si seriozitate nu reiese nicaieri cu atta pregnan ta ca n cele ce urmeaza. Jucam la ruleta si jucam la bursa", n primul caz, jucatorul va admite ca actiunea lui este un joc, n al

doilea nu. Cumpararea si vnzarea n speranta unor sanse nesigure ca preturile sa ur ce sau sa coboare conteaza ca un element component al vietii de afaceri", al functiei economice a c omunitatii, n ambele cazuri aratate, nazuinta este cea de a obtine un cstig. n primul caz, se admite n g eneral caracterul pur aleatoriu al sansei, dar nu n ntregime, pentru ca exista sisteme" de a cstiga. n cela lalt caz, jucatorul se mbata cu o anumita iluzie: ca poate prevedea tendinta viitoare a pietei. Deosebir ea dintre cele doua atitudini mentale este extrem de redusa. In acest context, merita atentie faptul ca doua forme de aranjamente comerciale bazate pe sansa unei ndepliniri viitoare au provenit direct din pariuri, asa nct 9 Nu pot descoperi o legatura directa ntre eroul legendar, care si atinge scopul p rin siretenie si nselaciune, si figura zeului, care este n acelasi timp binefacatorul si nselatorul oamenilor. Vezi W. B. Kristensen, De goddelijke bedrieger (nselatorul divin), Mededeelingen der K. Akad. v. Wetensch, afd. Letterk (Comunic arile Academiei Regale de Stiinte, sectia Literatura), 66 b, nr. 3,1928, si J. P. B. de Josselin de Jong, De oorspr ong van den goddelijken bedrieger (Originea nselatorului divin), ibid., 68 b, nr. l, 1927. putem sta la ndoiala daca elementul primar a fost aici jocul sau preocuparea seri oasa. Att la Genova, si la Anvers, negutatoria pe termen si asigurarea pe viata apar, la sfrsitul Evului Med iu, sub forma de pariuri referitoare la eventualitati de tip ne-economic, ca viata si moartea unor persoan e, calatorii sau pelerinaje, sau nasterea de baieti sau fetite, sau cucerirea unor tari, cetati ori orase"10. Asemenea aranjamente, chiar acolo unde luasera un caracter ntru totul mercantil, au fost interzise n mod repet at, printre altii si de Carol Quintul, ca fiind un ne-permis joc de noroc11. Cu prilejul alegerii unui nou pap a, se faceau pariuri ca la o cursa de cai din zilele noastre12, n secolul al XVII-lea, unele tranzactii comerc iale pe termen mai erau cunoscute nca tot ca prinsori". Etnologia a aratat cu tot mai multa claritate ca n perioadele culturilor arhaice viata sociala se bazeaza de obicei pe o alcatuire antitetica si antagonica a comunitatii nsesi si ca ntreaga l ume de idei a unei asemenea comunitati se rnduieste n conformitate cu antagonismul continut n acea structura du alista. Pretutindeni se gasesc urme ale acestui dualism primitiv, care mparte tribul n doua jumatati, opus e si exogame, sau fratii. Cele doua grupuri se deosebesc prin totemul lor. Un om este al corbului sau al b roastei testoase, avnd,

37 datorita acestei Anthonio van Neulinghem, Openbaringe van 't Italiaens boeckhouden (Aratarea cont abilitatii italiene), 1631, pp. 25,26,77, 86, cf. 91 s.urm. 11 Verachter, Inventam des Chartes d'Anvers (Inventarul hrisoa-velor din Anvers) , nr. 742, p. 215; Coutumes de la viile d'Anvers (Obiceiurile orasului Anvers), II, p. 400, IV, p. 8; cf. E. Bensa, Hist oire du contrat d'assurance au moyen ge (Istoria contractului de asigurare n Evul Mediu), 1897, pp. 84 s.urm.: la Barcelo na n 1435, la Genova n 1467: decretum ne assecuratio fieri possit super vita(m) principum et locorum mutation es hotarrea sa nu poata sa devina asigurare privind viata principilor si schimbarile de locuri". 12 R. Ehrenberg, Dos Zeitalter der Fugger (Epoca Fugger-ilor), Jena, 1912, II, p p. 19 s.urm. apartenente, un ntreg sistem de obligatii, interdictii, datini si obiecte venerat e, care tin de corb sau de broasca testoasa. Relatiile dintre cele doua jumatati de trib snt relatii de lupt a si de concurenta reciproca, dar n acelasi timp de asistenta mutuala si de schimb de bune oficii, si traiesc vi ata publica a tribului mpreuna, s-ar putea spune, ntr-un sir nesfrsit de solemnitati, formalizate pna n cel mai mic amanunt. Sistemul dualist care separa cele doua jumatati ale tribului se extinde asupra nt regii lor lumi de reprezentari. Orice fiinta, orice obiect apartine uneia sau celeilalte dintre pa rti, asa nct ntregul cosmos este cuprins n aceasta clasificare. Pe lnga mpartirea dupa jumatatile de trib, mai functioneaza si gruparea dupa sexe, care poate fi exprimata de asemenea ntr-un dualism n ntregime cosmic, ca de pilda antinomia chineza dintre yin si yang, principiul feminin si cel masculin, care mentin, n alternare si n colaborare, ritm ul vietii. Dar, si n aceasta grupare dupa sex, la obrsia sistemului de idei n care ea se exprima se afla tot se pararea concreta, n cete de tineri si de fete, care la serbarile anotimpurilor se provoaca unele pe altele, n forme rituale, prin cntece dialogate si prin jocuri. La serbarile anului nou, intra n actiune concurenta, fie ntre cele doua grupuri op use ale tribului, fie ntre sexe. Efectul creator de cultura al competitiilor festive de tot felul, care se organizeaza la schimbarea anotimpurilor, nu a fost pus n lumina pentru nici una dintre marile culturi n mod att de clar pe ct l-a pus Marcel Granet pe cel al Chinei vechi. Imaginea pe care o deseneaza el, o fi ea o constructie ridicata pe temelia interpretarii cnte-celor vechi, dar este att de strns argumentata si se lea ga att de perfect cu tot ceea ce ne-a furnizat etnologia cu privire la societatea arhaica, nct o folosim fa ra nici o sovaire ca data certa a istoriei culturii13 . 13 M. Granet, Fetes et chansons antiennes de la Chine, Paris, 1919; Danses et le

gendes de la Chine andenne, Paris, 1926; La civilisa-tion chinoise, la vie publique et la vie privee", n L'evolution de l'hum anite (Evolutia omenirii), nr. 25, Paris, 1929. Granet mai descrie drept faza originara a civilizatiei chineze o situatie n care clanurile rurale celebreaza serbarile anotimpurilor prin tot felul de ntreceri, menite sa promoveze nceperea nc oltirii si a cresterii plantelor. Faptul ca n general acestea snt efectele urmarite prin asa-numitele act iuni culturale primitive este destul de cunoscut. De fiecare solemnitate bine ndeplinita sau de fiecare jo c sau concurs cstigat, ndeosebi de jocurile sacre, se leaga, pentru comunitatea arhaica, convingerea pro funda a unei izbaviri obtinute pentru grup. Sacrificiile sau dansurile sacre au reusit: acum totul e b ine, fortele superioare snt cu noi, ordinea lumii a fost pastrata, bunastarea cosmica si sociala a noastra si a lor nostri a fost asigurata. Fireste, nu trebuie sa ne nchipuim ca aceasta conceptie este concluzia unui sir d e premise rationale. Ea este mai degraba un sentiment de viata, o stare de satisfactie, care s-a nchegat ntr-o credinta mai mult sau mai putin formulata, ale carei manifestari le vom mai ntl-ni, tratate mai ndeaproape. P entru a reveni la preistoria chineza, descrisa de Granet: sarbatoarea iernii, serbata de barbati n casa barbatilor, avea un puternic caracter dramatic, ntr-o stare de surescitare extatica si de betie se ex ecutau dansuri nchipuind animale, se faceau orgii, se ncheiau ramasaguri, se prezentau tururi de forta. Fe meile erau excluse, dar cu toate acestea caracterul antitetic al festivitatii se pastra. Alcatuirea ceremon iilor e legata tocmai de ntrecere si de alternare. Unul dintre grupuri este cel al gazdelor, iar celalalt al invit atilor. Daca unul dintre ele reprezinta principiul yang, care personifica soarele, caldura, vara, atunci cela lalt reprezinta principiul yin, care semnifica luna, frigul, iarna. Concluziile lui Granet merg nsa mult mai departe dect aceasta imagine a unei vieti taranesti agrare, cvasiidilice, orientate dupa natura, a clanurilor si a tribur ilor. O data cu dezvoltarea dominatiilor politice si a monarhiilor regionale n cadrul marelui teritoriu al poporului chinez, peste bipar titia presupus originara s-a suprapus o articulare ntr-o serie ntreaga de grupuri concurente. Pe baza unei asem enea ntreceri sezoniere ntre diviziunile triburilor a avut loc o ordonare ierarhica a societatii. Procesu l de feudalizare porneste de la prestigiul pe care l dobndesc razboinicii n competitie. Uesprit de rivalite qui ani mait Ies confreries masculines et qui, pendant la saison d'hiver. Ies opposait en des joutes dansantes est a l' origine du progres institutionnelu.

38 Chiar daca nu dorim sa mergem att de departe ca Gra-net, care deduce din aceste o biceiuri primitive ntreaga ierarhie a statului chinez de mai trziu, trebuie totusi sa admitem ca el a aratat n mod magistral ca n edificarea civilizatiei chineze principiul agonal a ocupat un loc care ntrece cu mult semnif icatia agonului din cultura elenica si n care caracterul n esenta ludic se manifesta si mai puternic dect acolo . n scurt timp, aproape orice actiune rituala a luat forma unei competitii ceremoni ale, precum: trecerea unui ru, escaladarea unui munte, doborrea unui copac, culegerea de flori15. Tipul invariab il al instituirii legendare a unei puteri statale este acesta: domnitorul cu nsusiri eroice si dovedeste, printr-o mi nunata ncercare a puterii sale fizice sau printr-un uluitor tur de forta, superioritatea fata de adversari. De regula, un asemenea turnir aduce dupa sine moartea celui nvins. Ceea ce ne intereseaza acum este faptul ca toate aceste competitii, chiar si n ca zurile n care imaginatia le confera aspectul unor lupte titanice si mortale, tin, dimpreuna cu toate particularitatile lor, de domeniul jocului. Adevarul acesta sare n ochi, de ndata ce comparam competitiile, pe care traditia c hineza le povesteste ntr-o forma mitica si eroica, cu luptele sezoniere, ramase la moda pna n zilele noastre, asa cum le mai ntiTnim ntr-o serie ntreaga de regiuni ale lumii. Este vorba mai cu seama de turni 14 Spiritul de rivalitate care nsufletea fratiile masculine si care, n cursul anot impului de iarna, le punea fata n fata n ntreceri dansante, se afla la obrsia progresului institutional (/r.) (n.t.) Granet , Civilisation, p. 241. Aceeasi tema a mai fost dezvoltata, foarte pe scurt, si de Jose Ortega y Gasset ntr-un articol: E l origen deportivo del Estado" (Originea sportiva a Statului), 1924, n periodicul El Espectador (Spectatorul), v oi. VII, Madrid, 1930, pp. 103-l41 (n.a.). 15 Granet, Fetes et chansons, p. 203. rurile de cntece si de jocuri ale flacailor si fetelor dintr-un grup, la sarbatoa rea primaverii sau la cea a toamnei. Granet, cnd a prelucrat aceasta tema din perspectiva Chinei antice, a mentionat, bazndu-se pe cntecele de dragoste din Che King, existenta unor asemenea serbari n Tonkin, n Tibet si n Anam1 6. n ce priveste Anamul, unde aceste datini mai erau pna nu demult n mare nflorire, totul este descris admir abil ntr-o disertatie universitara prezentata la Paris17. Aici sntem chiar n centru l sferei jocurilor autentice. Cntecul alternat, jocul cu mingea, curtenirea, Ies jeux de l'esprit(18) , ghicitorile, toate se leaga aici, n mod intim, n forma unei competitii vii ntre sexe. Chiar si cntecele snt produse ludice tipice, cu reguli fixe, cu repe tare variata, cu ntrebari si raspunsuri. Recomand lectura cartii lui Nguyen tuturor celor care cauta o ilustr are frapanta a relatiei dintre joc si cultura. Dar toate aceste forme de competitie tradeaza la rn-dul lor, n orice moment, corel atia lor cu cultul; datorita

faptului ca persista n permanenta convingerea ca snt utile si indispensabile pentr u bunul mers al anotimpurilor, pentru coacerea recoltei, pentru prosperitatea din acel an. Daca rezultatul unei competitii ca atare, ca performanta, intervine n mersul natu rii, este usor de nteles ca nu prea conteaza cu ce fel de lupta se obtine rezultatul. Cstigarea unei lupte, n sin e, pune n miscare mersul lucrurilor. Orice izbnda reprezinta (adica realizeaza) pentru cstigatori triumful fortelor binelui asupra celor ale raului, fericirea grupului care a facut isprava. De aici rezulta ca, n aceeasi ma sura ca si jocurile de putere, de ndemnare sau de inteligenta, jocul pur de noroc poate avea o semnificatie sacrala, deci ca si el semnifica si determina efecte divine. Ba chiar se poate merge si mai departe. Notiunile de ha zard si de soarta se afla, pentru mintea 16 Fetes et chansons, pp. 1l-l54. 17 Nguyen van Huyen, Les Chants alternes des garcons et des filles en Annam (Cnte cele alternate ale flacailor si fetelor n Anam), disertatie, Paris, 1933. 18 Jocurile de inteligenta (/r.) (n.t.).

omeneasca, foarte aproape de sfera sfinteniei. Omul modern, care vrea sa-si dea seama de aceasta corelatie spirituala, sa se gndeasca la maruntele preziceri din viata cotidiana, pe care ni le amintim din copilarie si pe care chiar si omul perfect echilibrat, deloc nclinat spre superstitii, le surprinde un eori n propria sa comportare, fara sa le creada adevarate. Ca exemplu din literatura amintesc de nvierea lui Tolstoi , unde unul dintre judecatori, cnd intra n sala de judecata, si spune n gnd: Daca pna la scaunul meu fac un numar p de pasi, n-am sa am azi dureri de stomac." Jocurile de noroc fac parte din practicile religioase ale multor popoare19. Exista puncte de contact ntre structura bipartita a unei comunitati mpartite n fratii si deosebirea de culoare a tablei si pieselor de sah. n cuvntul indian vechi dyutan, semnificatiile lupta" si joc de noroc" se suprap un. Reprezentarile joc de noroc" si sageata" snt legate ntre ele prin relatii ciudate20, nsasi lumea este gndit a ca un joc de noroc, pe care l joaca Siva cu sotia lui. Anotimpurile anului, rtw-urile, snt nfatisate ca sase ba rbati care joaca barbut cu zaruri de aur si argint21. Mitologia germana cunoaste si ea un joc al zeilor, pe o tabl a de joc. Cnd lumea a fost rnduita, zeii s-au adunat sa joace n zaruri, si cnd, dupa pieire, va renaste, Asii rentineri ti si vor regasi tablele de joc facute din aur, pe care le posedasera pe vremuri22. In studiul citat cu cteva rndu ri mai sus, Held si-a tras concluziile etnologice din faptul ca actiunea principala a Mahabharata se nvrteste n jurul jocului de noroc pe

39 care l joaca regele Yudhisthira cu Kauravii. Pentru noi, 19 Stewart Culin, Chess and Playing-cards (Sahul si cartile de joc). Arm. Report Smithsonian Inst. (Darea de seama anuala a Institutului Smithsonian), 1896, Cf. G. J. Held, The Malwbharata an Eth nological Study (Mahabharata, studiu etnologic), Leidsche dissertatie (Disertatie prezentata la Universitatea din Lei da), 1935. Lucrarea aceasta este si ea foarte importanta pentru ntelegerea corelatiei dintre joc si cultura. 20 Held, loc. cit., p. 273. 21 Mahabharata, 13, 2368, 2381. 22 J. de Vries, Altgermanische Religionsgeschichte, H, Berlin, 1937, pp. 154-l55 . este ndeosebi important locul n care se joaca. Poate fi un simplu cerc, dyutamanda lam, care nsa, chiar ca atare, are o semnificatie magica. Este trasat cu grija si se iau masuri de precautie mpo triva nselatoriei. Jucatorii nu au voie sa iasa din cerc, pna nu si-au ndeplinit ndatoririle23. Adeseori nsa se ridica temporar nainte de joc o sala anume, care este n ntregime teren sfintit. Un ntreg capitol din Mahabharata este nch inat construirii salii de joc sabha pentru jocul dintre fiii lui Pandu si adversarii lor. Jocul de noroc are deci o latura serioasa: este inclus n cult, iar Tacit s-a mira t pe nedrept ca germanii aruncau cu snge rece zarurile, socotind ca fac o treaba serioasa. Cnd nsa Held, din semnificat ia sacrala a jocului de noroc trage concluzia ca asemenea jocuri primitive nu snt jocuri n deplinul nteles al cuvn tului24, as nclina sa-l contrazic n modul cel mai categoric. Mai degraba, exista motive sa consideram ca locul lor, avnd n vedere veritabilul lor caracter ludic, este tocmai n cult. Baza agonala a vietii culturale n comunitatile arhaice nu a fost pusa n lumina nic iodata cu mai multa claritate dect este pusa prin descrierea datinii triburilor de indieni din Columbia Britani ca, datina care poarta n etnologie numele de potlatch25. n forma ei cea mai tipica, asa cum apare ea ndeosebi la trib ul Kwakiutl, datina potlatch este o solemnitate mare, festiva, n timpul careia unul 23 H. Luders, Dos Wurfelspiel im alten Indien (Jocul n zaruri n India veche), Abh. K. Gesellsch. d. Wissenschaften (Documentele Societatii Imperiale de Stiinte), Gotringen, 1907, Ph. H. Kl. (Clas a de filosofic si istorie), IX, 2, p. 9. 24 Loc. cit., p. 255. 25 Cu privire la semnificatia cuvntului, care a fost ales, pentru desemnarea feno menului n chestiune, dintre multi termeni diferiti din limbile indienilor, v. G. Davy, La foi juree (Lega-mntul), t eza, Paris, 1923; ia.., Des Clans aux Empires" (De la clanuri la imperii), n L'Evolution de l'humanite (Evolutia omenir

ii), nr. 6, 1923; M. Mauss, Essai sur le don, Forme archai'que de l'echange" (Eseu asupra daniei, Forma arhaica a schi mbului), n L'annee sociologique (Anul sociologic), seria noua, I, 1923/1924. din cele doua grupuri face celuilalt, cu multa ostentatie si cu tot felul de cer emonialuri, daruri la scara mare, fara alt scop dect acela de a-si dovedi astfel superioritatea fata de celalalt. Unicul , dar atunci si obligatoriul contraser-viciu este ndatorirea, pentru celalalt grup, de a se revansa pna la un a numit termen, ncercnd cu acest prilej sa-l ntreaca pe cel dintii ct mai mult cu putinta. Aceasta forma de sarbato are a cadourilor domina ntreaga viata sociala a triburilor care o practica: cultul lor, uzantele lor juridice, a rta lor. Nasterea, casatoria, initierea tnarului, moartea, tatuarea, instalarea unui semn funerar, totul este prilej pent ru un potlatch. Un sef de trib da un potlatch cnd si cladeste o casa sau cnd nfige n pamnt un stlp totemic. La potlatch, ele si clanurile si recita cnturile sacre, si etaleaza mastile, i pun pe vraci sa izgoneasca din snul cl anului duhurile care l poseda. Dar actiunea principala ramne mpartirea de daruri. Cel care da serbarea iroseste c u acest prilej bunurile ntregului sau clan. Totusi, prin faptul ca a acceptat serbarea, celalalt clan a r amas dator cu un potlatch la scara si mai mare. Daca datornicul nu se tine de obligatie, atunci si pierde numele, blazo nul, totemurile, onoarea si toate drepturile civile si religioase. Astfel, bunurile se plimba, n mod aventuros, n ca drul tribului, ntre familiile respectabile. Se presupune ca la origine potlatch-ul se practica ntotdeauna ntre c ele doua fratii ale unui trib. n potlatch ti dovedesti superioritatea nu numai daruind bunuri, dar si, ba nca n mod si mai izbitor, distrugndu-ti propriile tale bunuri, pentru a arata, n mod ostent ativ, ca te poti lipsi de ele. Aceste distrugeri snt si ele asociate cu un ritual dramatic, cu provocari trufase. Forma actiunii este ntotdea una cea a unei competitii: daca un sef de trib sparge o oala de arama, sau arde un maldar de paturi, sau farma o canoe, atunci adversarul este obligat sa distruga obiecte avnd cel putin aceeasi valoare, sau preferabil o valo are mai mare. Ca provocare, i se trimit competitorului cioburile, sau i se arata, ca semn onorific. Despre tribul Tlinkit, nrudit ndeaproape cu Kwakiutl, se povesteste ca, atunci cnd un sef de trib voia sa-i faca altuia un af ront, si ucidea un numar de sclavi, iar celalalt, ca sa se razbune, era obligat sa-si ucida un numar si mai mare de sclavi26. Urme mai mult sau mai putin certe ale unor asemenea ntreceri de manifestare a une i nestavilite generozitati, avnd drept superlativ distrugerea cu curaj a propriilor bunuri, se regasesc pe to t globul. Marcel Mauss a fost n masura sa semnaleze la melanezieni obiceiuri care corespund ntru totul potlatch-u lui. n lucrarea sa Essai sur le don, a indicat urmele unor astfel de obiceiuri n civilizatiile greaca, romana, ge rmanica veche. Granet regaseste n traditia chineza veche att ntreceri de oferire, ct si ntreceri de distrugere de dar uri27, n lumea pagna araba preislamica, aceste ntreceri poarta un nume deosebit, care dovedeste caracterul l or formalizat: mo'aqara, un

40 nomen actionis al unei forme verbale, a carui semnificatie, chiar si n dictionare le vechi, care nu aveau habar de fondul etnologic al problemei, este data astfel: a se lua la ntrecere n faima, ret eznd picioarele camilelor28. La tema prelucrata de Held facuse mai mult sau mai putin aluzie si Mauss, cu cuvint ele: Le Mahabharata est l'histoire d'un gigantesque potlatch29. n legatura cu subiectul nostru, ne intereseaza ndeosebi urmatoarele. Punctul n juru l caruia se nvrteste tot ce se numeste potlach sau se nrudeste cu el este: dorinta de a cstiga, de a fi sef, faim a, prestigiul si, nu n ultimul rnd, revansa. Chiar daca serbarea o da o singura persoana, ntotdeauna stau fata n f ata doua grupuri, legate ntre ele de un sentiment situat ntre dusmanie si solidaritate. La o casatorie a unui s ef al tribului Mama-lekala, descrisa de catre Boas30 grupul invitatilor se 26 Davy, La Foi juree, p. 177. 27 Danses et legendes, I, p. 57; Civilisation chinoise, pp. 196,200. 28 G. Freytag, Lexicon arabico-latinum (Dictionar arab-latin), Halle, 1830, s. v. ' aqara: de gloria certavit in incidendis camelorum pedibus s-au ntrecut n faima prin taierea picioarelor camilelor". 29 Mahabharata este povestea unui gigantic potlatch (fr.) (n.t.). p. 143 (na.). 30 Citata de Davy, pp. 119-l20. Essai sur le don,

declara gata sa nceapa lupta", adica ceremonia, la sfr-situl careia viitorul socru va preda mireasa. Performantele au caracter de ncercari si de jertfe. Solemnitatea decurge n forma u nei actiuni sacre, sau n cea a unui joc. In acest scop, a fost delimitat cu frnghii un patrat vast. Actiunea est e acompaniata de cntece alternate si de dansuri cu masti. Ritualul este strict: cea mai mica greseala face ca ntrea ga actiune sa fie lipsita de efect. Tusea sau rsul se sanctioneaza cu cele mai aspre pedepse. Sfera spirituala n care are loc solemnitatea este cea a onoarei, a ostentatiei, a laudaroseniei, a provocarii. Este lumea mndriei cavaleresti si trufiei eroice, lumea n care prioritatea o au numele si blazoanele si n care se numara siruri ntregi de stramosi. Nu este lumea grijii pentru pi-nea zilei de mine, lumea n care se face calculul avantajelor, lumea n care omul lupta pentru dobndirea de bunuri folositoare. Se ur mareste prestigiul grupului, un rang mai nalt, superioritatea fata de altii. Relatia si ndatoririle celor doua fratii ale tribului Tlinkit una fata de cealalta se exprima printr-un termen care nseamna show-ing respect31. Aceasta rel atie este pusa nencetat n practica prin tot felul de servicii reciproce, ca de pilda schimbul de daruri.

Dupa cte stiu, etnologia cauta explicatia fenomenului potlatch n principal n reprez entari magice si mitice. G. W. Locher a dat un excelent specimen al acestui punct de vedere n lucrarea sa The Serpent in Kwakiutl Religion32. Fara ndoiala, practicile potlatch snt legate ct se poate de strns de lumea de reprez entari religioase a tribului care le practica. Toate reprezentarile speciale referitoare la relatiile cu duhu rile, la initiere, la identificarea omului cu animalul etc. si gasesc fara ncetare expresie n potlatch. Acest adevar nu exclud e posibilitatea de a ntelege perfect de bine potlatch-ul ca fenomen sociologic, n afara oricarei legaturi cu u n anumit sistem de idei religioase. 31 A arata respect (engl.) (n.t.). 32 Sarpele n religia Kwakiutl (engl.) (n.t.) Leida, 1932

Nu avem nevoie dect sa ne nchipuim ca ne aflam n sfera unei societati dominate dire ct de resorturile si mobilurile primare care reprezinta, n societatea cultivata, impulsurile tineretii . O asemenea societate va fi nsufletita n cea mai mare masura de notiunile de onoare a grupului, de admiratie a bogatiei si darniciei, de manifestare a prieteniei si ncrederii, de concurenta, de provocare, de dorinta de aventura si de mndrie perpetua prin manifestarea indiferentei fata de orice valoare materiala. Pe scurt: n sfera gndirii si simtirii adolescentine. O asemenea ntrecere n a darui si n a nimici propriile bunuri este usor de nteles, di n punct de vedere psihologic, de oricine, chiar si n afara corelatiei cu un potlatch veritabil, org anizat tehnic ca spectacol ritual. De aceea, snt deosebit de importante cazurile de acest gen, care nu se bazeaza pe un anumit sistem cultual, cum este urmatorul, descris de R. Maunier dupa un ziar egiptean de acum ctiva ani. Doi tig ani egipteni aveau un diferend. Ca sa-l aplaneze, au cazut de acord, n prezenta solemna a ntregului trib convocat anume, ca mai nti fiecare din ei sa-si ucida propriile oi, apoi sa dea foc tuturor bancnotelor pe care le pose da, n cele din urma, unul dintre ei a vazut ca e n dezavantaj, si atunci si-a vndut cei sase magari pe care i avea, pentr u ca, prin banii ncasati, sa iasa totusi nvingator. Cnd s-a dus acasa ca sa-si ia magarii, sotia lui s-a opus vnzarii , si atunci a njunghiat-o33. n toata aceasta ntmplare avem de-a face, binenteles, cu ceva mai mult dect cu o izbucn ire spontana a pasiunii. Este o datina formalizata, care poarta un nume, redat de catre Maunier prin vant ardise3*. Pare sa fie nrudit ct se poate de aproape cu termenul arab vechi mo'aqam, citat mai sus. Orice fundamenta re n teren religios pare nsa, aici, straina. 33 R. Maunier, Les echanges rituels en Afrique du nord" (Schimburile rituale n Afric a de nord), n L'annee sociologique (Anul sociologic), serie noua, O, 1924-l925, p. 811.

41 34 Laudarosenie (fr.) (n.t.). In ntregul complex numit potlatch, primar mi se pare instinctul agonal, primar es te jocul comunitatii n vederea ridicarii la un nivel superior a personalitatii colective sau individuale. Este un joc serios, un joc funest, un joc sngeros uneori, un joc sacru, dar totusi un joc. Ne-am convins ndestul ca un joc p oate fi toate acestea. Despre un joc vorbeste si Marcel Mauss: Le potlatch est en effet un jeu et une epreuve3 5. Davy, care a privit totusi potlatch-vl numai dinspre latura juridica, deci ca pe o datina creatoare de drep t, compara si el comunitatile care cunosc pot-latch-ul cu niste tripouri mari, unde averea, rangul si consideratia trec fara ncetare din mna n mna, ca urmare a prinsorilor si provocarilor36. Asadar, cnd Held trage concluzia37 ca jocul cu zaruri si sahul primitiv nu snt exclusiv jocuri de noroc, pentru ca tin de domeniul sacral si pentru ca snt o expresie a principiului potlatch, as nclina sa-i ntorc argumentul si sa spun ca ele tin de domeniul sacral pentru ca snt jocuri autentice. Cnd Titus Livius vorbeste despre luxul excesiv cu care se practicau ludi publici3 8, lux care se prefacea ntr-o ntrecere frenetica, sau cnd Cleopatra l da gata pe Antoniu dizolvndu-si perla n otet, sau cnd Filip al Burgundiei ncoroneaza sirul de banchete date de nobilimea de la curtea sa dnd la rn dul lui la Lille serbarea Voeux du faisan39, sau cnd studentii olandezi, la anumite ocazii festive, se deda u unei spargeri ceremoniale a geamurilor si a obiectelor de sticla, putem vorbi, eventual, despre tot attea man ifestari ale instinctului potlatch. Mai just si mai simplu ar fi nsa, dupa parerea mea, sa consideram poltatch-ul nsus i ca pe cea mai desavrsita si mai expresiva forma a unei nevoi fundamentale a speciei umane, pe care as numi-o Jocul pentru faima si onoare". 35 Potlatch-ul este ntr-adevar un joc si o ncercare (fr.) (n.t.) p. 1021 (n.a.). 36 Davy, La Foi juree, p. 137. f. ,, /. 37 Loc. cit., pp. 252, 255. ' . ,, 5 Jocurile publice (lat.) (n.t.) TitusLmus,J VH 2.3 ( ) .t.). -, Essai sur le don,

39 Legamintele fazanului (

O denumire tehnica de felul potlatch, o data ncetatenita n uzanta limbajului stiin tific, devine foarte lesne o eticheta, cu ajutorul careia se pune n sertar un fenomen, ca explicat si lichidat . Calitatea joc" a ntregului ritual al oferirii de daruri, care se regaseste pe tot globul, a fost pusa n cea mai puternica lumina atunci cnd Malinowski a dat, n lucra rea sa Argonauts of the Western Pacific40, descrierea vie si extrem de detaliata a sistemului numit kula, pe care l observase la locuitorii in sulelor Trobriand si la vecinii lor din Melanezia. Kula este o calatorie ceremoniala pe mare, care porneste la epoci

fixe din unul dintre grupurile de insule de la rasarit de Noua Guinee, si anume n doua directii opuse; cu acest pri lej, o serie de triburi, intrate n competitie ca partenere, schimba ntre ele obiecte lipsite de orice valoare econom ica utilitara de pilda, siraguri de scoici rosii si bratari de scoici albe , care trec nsa temporar din stapnirea un ui grup n stapnirea altui grup, n calitate de podoabe pretioase si extrem de faimoase, unele dintre ele cunoscute chiar pe nume. Aceasta operatie impune apoi obligatia de a preda ntr-un anumit termen obiectele mai depa rte urmatoarei verigi din lantul kula. Obiectele au valoare sacra. Au putere magica, au o istorie, care po vesteste cum au fost dobndite pentru prima data. Snt printre ele unele a caror intrare n circuit strneste senzati e, att snt de pretioase41. Totul se asociaza cu fel de fel de formalitati, rituri, acte festive si magice, ntreaga actiune se desfasoara n sfera ndatoririlor reciproce, a ncrederii, a prieteniei si a ospitalitatii, a ostentatiei nobile, a generozitatii, a onoarei si a faimei. Calatoriile pe mare snt adeseori aventuroase si primejdioase. Viata cultu rala superioara a triburilor, munca de cioplire a canoelor, poezia, codul onoarei si al bunelor maniere, totul este legat de kula. De calatoriile 40 Londra, 1922. 41 Obiectele schimbate n kula se pot compara eventual, de departe, cu ceea ce etn ologii au numit Renommiergeld (germ.: plata faimei). kula se leaga si un comert cu marfuri folositoare, dar ca element accesoriu. Nic aieri, poate, viata culturala arhaica nu ia ntr-o masura att de mare nfatisarea unui joc nobil al comunitatii, ca la acesti papuasi melanezieni. Emulatia se manifesta aici ntr-o forma ce pare sa ntreaca, n puritate, obiceiurile n rudite ale altor popoare, adeseori cu o cultura mai naintata. Este de netagaduit ca aici vedem, pe terenul unui ntreg sistem de ritualuri sacre, nevoia omeneasca de a trai frumos. Forma n care aceasta nevoie si gaseste mp linire este cea a unui joc. Din copilarie si pna n epoca celor mai elevate activitati de cultura, unul dintre cele mai puternice resorturi operante ca stimulent al omului n vederea mplinirii sale si a grupului din care fa ce parte este nazuinta de a fi pretuit sau onorat datorita superioritatii sale. Oamenii se pretuiesc unii pe al tii si se pretuiesc pe ei nsisi. Doresc sa fie onorati pentru nsusirile lor. Vor sa faca binele. A fi facut binele nseamna a fi facut o treaba mai bine dect altul. Ca sa fie primul, omul trebuie sa para ca este primul, sa arate ca este p rimul. Pna sa se faca dovada superioritatii, snt bune concurenta, ntrecerea. Insusirea care te face vrednic de cinstire nu este, n comunitatea arhaica, ideea abstracta a unei desavrsiri morale, masurata dupa preceptele unei puteri divine supreme. Cuvntul olandez deug d (= virtute; ansamblu de nsusiri) mai corespunde nemijlocit radacinii sale verbale deugen (= a fi nimerit pentru ceva; ntr-un fel: a fi

42 autentic si desavrsit). Acelasi lucru se mai poate spune nca despre notiunea grece asca pern (arete) si despre cea germana medievala tugende. Fiecare lucru si are o opern proprie naturii sale. Un cal, un cine, ochiul, securea, arcul, toate au propriile lor nsusiri. Puterea si sanatatea snt nsusirile trupului, desteptaciunea si ntelegerea snt cele ale mintii. Cuvntul pe-rf\ are legatura cu ptcrtoc, (aristos), ce l mai bun, eminent42. Virtutea omului nobil este sistemul de nsusiri care l fac apt sa lupte si sa coman de. Din acel sistem fac parte de la sine si generozitatea, ntelepciunea si simtul dreptatii. Este lucru absolut fi resc ca la multe popoare cuvntul virtute" apare pe terenul notiunii de virilitate", ca de pilda termenul latin virt us, care foarte multa vreme a pastrat-o, ca semnificatie principala, pe aceea de vitejie". Tot asa si termenul arab morou'a, care, foarte asemanator cu <xpetf , cuprinde un ntreg grup de semnificatii: putere, curaj, boga tie, buna gospodarire a treburilor, comportare buna, urbanitate, distinctie, darnicie, marinimie, desavrs ire morala". n orice conceptie privitoare la nchegarea societatii arhaice pe baza unei vieti tr ibale razboinice si nobiliare, apare un ideal de cavalerism si de spirit cavaleresc, att la greci, la arabi, la japonezi, ct si la crestinii medievali. Iar idealul de nsusiri barbatesti ramne fara ncetare legat indisolubil de recunoast erea si pastrarea onoarei, a onoarei primitive, exterioare. Chiar si la Aristotel, onoarea se numeste rasplata virtutii"43. Aristotel nu cons idera onoarea ca scop sau ca baza a virtutii, ci ca fireasca ei unitate de masura. Acestia [oamenii] par sa aspire la onoare ca sa se convinga pe sine ca snt oameni valorosi; oricum, ei cauta sa fie onorati de catre persoane nzestrat e cu inteligenta sau de catre cei cu care au relatii, si asta n numele virtutii"44. Virtutea, onoarea, nobletea si faima se afla astfel din capul locului nlauntrul c ercului competitiei, adica al jocului. Viata tnarului razboinic nobil este o continua exercitare n materie de vi rtute si de lupta pentru onoarea rangului sau nalt. Homericul cdv cxpurue'ueiv icai iuceipoxov euuevca XXcov (aien a risteuien kai hypeirochon emmenai allori), sa fii ntotdeauna cel mai bun si mai presus dect ceila lti"45, exprima perfect de bine idealul. 42 Werner Jaeger, Paideia, l, Berlin-Leipzig, 1934, pp. 25 etc.; cf. R. W. Livin gstone, Greek Ideals and Modern Life (Idealurile grecesti si viata moderna), Oxford, 1935, pp. 102 s.urm. 118 43 Aristotel, Etica NicomahicS, IV, 1123, b. 35, n romneste de Stella Petecel, n vo i. aparut n 1988, la Editura Stiintifica si Enciclopedica. 44 l\nd. 1,1095, b. 26. (n.a.). 45 Iliada, VI, 208 n traducerea lui G. Murnu: Vesnic nt-iul n arme sa fiu si sa-ntre c pe oricine (n.t.).

Interesul epopeii nu se ndreapta spre operatia de razboi ca atare, ci spre cepura ia (aristeia) superioritatea" diferitilor eroi. Din pregatirea pentru viata nobiliara ia nastere educatia pentru viata, n si pent ru stat. Nici n acest context, petfi (arete) meritul" nu are nca o sonoritate pur etica. Ramne cu ntelesul de destoi nicie a cetateanului pentru sarcina sa n polis. Elementul de exercitare prin competitie nu si-a pierdu t nca, nici atunci, ctusi de putin din importanta. Ideea ca nobletea se bazeaza pe virtute este inclusa din capul locului n ntreaga r eprezentare, dar notiunea de virtute dobndeste pe nesimtite alt continut, pe masura ce cultura evolueaza. N otiunea de virtute se nalta pna la nivelul eticului si al religiosului. Nobilimea, care odinioara satisfacuse idealul de virtute numai prin faptul ca era viteaza si ca-si pastra onoarea, si care nca mai simte chemarea de a ramne credincioasa sarcinii sale, trebuie acum fie sa-si caute acel titlu superior etico-religios n n susi idealul cavaleresc, a carui practicare devine n general lamentabila, fie sa se multumeasca doar sa cultive im aginea exterioara a rangului nalt si a onoarei nepatate, prin pompa, ostentatie si comportare curteni toare, desi acestea nu mai pastreaza acum dect caracterul ludic care le fusese propriu de la bun nceput, dar care odinioara reprezentase o functie creatoare de cultura. Nobilul si demonstreaza virtutea" prin dovezi active de putere, de ndemnare, de cura j, dar si de desteptaciune, de ntelepciune, de iscusinta, sau de bogatie si de ge nerozitate. Sau, n cele din urma, prin competitia cu ajutorul cuvntului, adica laudnd cu anticipatie virtutea n care vrea sa-l ntreaca pe competitor, sau punndu-l pe poet sau pe crainic s-o laude. Aceasta mndrie a virtutii, ca forma de competitie, se transforma de la sine n luarea n derdere a adversarului. Luarea n derdere mbraca si ea o forma p oprie de ntrecere, si este demn de semnalat faptul ca tocmai aceasta forma de ntreceri n laudarosenie si insulte ocupa un loc deosebit n culturi foarte diferite. Este de ajuns sa ne amintim de purtarile baie tilor mici, pentru ca sa calificam cu anticipatie asemenea turniruri de insulte ca o forma de joc. ntre tu rnirul de fanfaronada si de insulte, tinut n mod intentionat, si bravadele care servesc de obicei drept intro ducere sau acompaniament al luptei cu armele, nu se poate face ntotdeauna o distinctie clara. Batalia, asa cu m este descrisa n vechile izvoare chineze, este un amestec dezordonat de fanfaronade, generozitati, omagii , jigniri etc. Este mai degraba o competitie de valori morale, o ranire reciproca a onoarei, dect o actiu ne armata46. Tot felul de

43 fapte deosebite au o semnificatie tehnica n calitate de semne de rusine sau de on oare pentru cei care le savrsesc sau care le ndura. Gestul de a dispretui zidul dusmanului, care la nceputu l istoriei Romei nsoteste saritura fatala a lui Remus, trece drept o provocare obligatorie n relata rile de razboi chineze. De pilda, un razboinic vine calm ca sa numere cu cravasa scndurile care alcatuiesc p oarta inamicului47. O actiune foarte asemanatoare este si cea a trgovetilor din Meaux, care, stnd pe zid , si scutura de praf scufiile dupa ce asediatorul si-a expediat bombardele. Toate acestea vor fi relu ate n discutie mai trziu, cu prilejul determinarii elementului agonal al razboiului. Acum este vorba despre o bisnuitele joutes de jactance*8. Este aproape inutil sa spunem ca aici ne aflam necontenit foarte apr oape de fenomenul potlatch. Am putea considera ca o veriga de legatura ntre ntrecerea n bogatie si risipa si ntr ecerile n fanfaronada este urmatoarea. Alimentele, zice Malinowski, nu snt pretuite la trobri-anzi numa i pentru utilitatea lor, ci si ca obiect de prezentare ostentativa a bogatiei. Magaziile lor, numite yam, snt cl adite n asa fel, nct de afara se poate aprecia cam ce se afla nauntru, iar prin intervalele mari dintre s ipci se poate constata calitatea bunurilor nmagazinate. Piesele cele mai bune snt puse n locurile cele mai vizibile, iar exemplarele deosebit de mari snt ncadrate si, 46 Granet, Civilisation, p. 317. 47 Granet, Civilisation, p. 314. 48 ntreceri n fanfaronada (/r.) (n.t.). mpodobite cu culori, snt atrnate afara, pe peretele magaziei de alimente. Daca ntr-u n sat locuieste un sef de trib, membrii de rnd ai tribului trebuie sa-si tina magaziile de provizii acoperi te cu frunze de cocos, ca sa n-o concureze pe cea a sefului49, n legenda chineza, se regaseste ecoul unor astfel d e datini n relatarea ospatului regelui ticalos Cheou Sin; acesta a pus sa se nalte un munte de alimente, pe care puteau trece carute, si sa se sape un lac plin cu vin, pe care puteau pluti barci50. Un literat chinez descria risipa cu care se asociau ntrecerile n laudarosenie51. Intrecerea pentru onoare ia n China, pe lnga toate celelalte forme posibile, si pe cea ntru totul deosebita de ntrecere n curtenie, indicata de cuvntul yang, care nseamna a se da deoparte din fata altuia"52, l ntreci pe adversar prin forme nobile, prin a-i face loc sau prin a te feri din drumul lui. ntrecerea n materie de politete nu este poate nicaieri att de formalizata ca n China, dar se regaseste pretutindeni53 . Poate fi numita, ca sa spunem asa, o inversare a luptei de fanfaronada; baza curteniei manifestate este ideea onoarei proprii. ntrecerea n a spune cuvinte injurioase a ocupat un loc important n lumea araba prei slamica, iar corelatia cu ntrecerea n a-ti distruge bunurile proprii, care constituia un element component a

l potlatch-ului, iese acolo clar la iveala. Am mentionat mai sus o uzanta numita mo'aqara, care i determina pe com petitori sa reteze picioarele propriilor camile. Forma de baza a verbului de 49 Argonauts, p.168. 50 Granet, Civilisation, p. 238. 51 Granet, Danses et legendes, I, p. 231. 52 Datorita unei nentelegeri, n prima editie a cartii de fata, la p. 96, am crezut ca am dreptul sa rnduiesc acest yang printre cuvintele care nseamna joc". Fenomenul are, de altfel, multe trasaturi ale unui jo c nobil. 53 V. lucrarea mea Herfsttij Aer Middeleeuwen (Amurgul Evului Mediu), cap. II, n Verzatnelde Werken (Opere complete), voi. III. (n.fl.) Editia romneasca: Editura Univers, Bucuresti, 1970, pp. 46-85 ( n.t.). care tine mo'aqara nseamna a rani" sau a schilodi". Ca semnificatie a cuvntului mo'a qara, se mai da: conviciis et dictis satyricis certavit cum aliquo a se lupta cu cineva cu cuvinte injurioase si vorbe satirice", cu care prilej amintim de cazul tiganilor egipteni, a caror ntrecere n a distruge, ca datina, se numea fanfaronada". Arabii preislamici mai cunosteau, pe lnga mo'aqara, nca alte doua distinctii tehni ce ale luptei de fanfaronada si de provocare, numite monafara si mofaklwra. S-a vazut ca toate aceste trei cuvin te au fost formate n acelasi mod. Snt nomina actio-nis ale asa-numitei forme a treia a verbului. Si aici se af la poate factorul cel mai important al ntregii probleme: limba araba dispune de o anumita forma verbala, ca re poate conferi oricarei radacini sensul de a se lua la ntrecere n ceva, a-l ntrece pe altul n ceva", adica un fel de superlativ verbal al formei de baza. n plus, forma a sasea, derivata, exprima ideea de repetare a acti unii. Din radacina hasaba (= a numara, a enumera) se formeaza astfel mohasaba (= ntrecere n reputatie), iar din k athara (= a ntrece ca numar) se formeaza mokathara (= competitie n cantitate). Mofakhara provine dintro radacina care nseamna faima, laudarosenie, fanfaronada", iar monafara vine din sfera lui a dobor, a lua l a goana". Elogiul, virtutea, faima se afla reunite n limba araba, n acelasi fel, ntr-o singura sfera semantica, precum notiunile elinesti echivalente n jurul lui (Xpe-cri ca centru54. Notiunea centrala este aici 'ird, c are nu se poate traduce mai bine dect prin onoare", cu conditia sa fie gndita ntr-un sens extrem de concret. Cerinta suprema a vietii nobile este datoria de a-ti pastra 'ird-ul intact si n siguranta. Intentia adversarului, dimp otriva, este sa raneasca, sa nfrnga acest 'ird printr-o jignire. Baza care este faima si onoarea, deci un element al virtutii, alcatuieste si aici orice

44 superioritate trupeasca, sociala, morala sau intelectuala. Omul devine faimos da torita izbnzilor sale, 54 Pentru cele ce urmeaza cf.: Bichr Fares, L'honneur chez Ies Arabes avnt l'Isla m, Etude de sociologie (Onoarea la arabi nainte de Islam, Studiu de sociologie), Paris, 1932; idem, Encydopedie de l'Islam (Enciclopedia Islamului), s.v. Mu/Skhara. curajului sau, numarului de persoane care alcatuiesc grupul sau, numarului de co pii, generozitatii sale, autoritatii sale, acuitatii vederii sale, frumusetii parului sau. Toate acestea la un loc alcatuiesc 'it, 'ita cuiva, adica nsusirea de a fi eminent, de a se afla mai presus dect altii, si de aici: pu terea, prestigiul. Jignirea sau ironizarea adversarului ocupa, cu prilejul evidentierii propriului 'it, un loc i mportant si poarta o denumire tehnica: hidja'. Aceste ntreceri pentru onoare, numite mofakham, se tin la epoci fixe, concomitent cu iarmaroacele, precum si dupa pelerinaje. Se puteau lua astfel la ntreceri triburi , clanuri sau indivizi. De cte ori se ntlneau doua grupuri, ncepeau cu o lupta pentru onoare. Poetul sau oratorul juca aici un rol important: era purtatorul de cuvnt autorizat al grupului. Datina avea un caracter sacral clar. Tinea periodic vie puternica tensiune sociala a culturii arabe preislamice. Islamul, de ndata ce a aparut, a frnt acest obicei, fie imprimnd o noua tendinta religioasa, fie slabindu-l pna la a face din el un divertisment curtenesc de societate, n epoca pagna, mofakham se termina deseori cu crime sau cu razboi ntre triburi. Cuvntul monafara indica ndeosebi forma n care doua partide si aduc disputa n fata unu i judecator sau a unui arbitru; de cuvntul din care este derivat se leaga semnificatii ca verdict, s entinta". Se pune n joc o miza si uneori se precizeaza o tema: de pilda, o controversa privitoare la cea m ai nobila descendenta, pe o suta de camile55. Ca la un proces, partile se scoala rnd pe rnd n picioare, dupa ca re se asaza din nou. Pentru a face mai multa impresie, partile snt asistate de asesori. Adeseori nsa, c el putin n timpul Islamului, arbitrii refuzau: perechea certareata era luata n rs ca doi nebuni, care cauta cearta cu lumnarea". Uneori, monafara se tine n versuri. Se formeaza clubur i, care mai nti tin mofakhara, apoi se insulta reciproc, apoi se ncaiera cu sabiile56 . 55 G. Freytag, Einleitung in das Studium der arabischen Sprache bis Mohammed (In troducere n studiul limbii arabe pna la Mohamed), Bonn, 1861, p. 184. * Kitab al-Aghni, IV. 8, VIII. 109 etc., XV. 52. 57. In traditia greceasca, se gasesc numeroase urme ale unor ntreceri ceremoniale si festive de debitare de njuraturi. Se presupune, de altfel, ca iambos a nsemnat la origine ironie" sau gluma ", ndeosebi n legatura cu cupletele publice injurioase si satirice, care faceau parte din serb arile n cinstea Demetrei si a lui

Dionysos. n sfera ironiei publice a aparut poezia satirica a lui Arhiloh, care, r ecitata cu muzica, facea parte din competitii. Dintr-o datina populara straveche, iambos-ul s-a dezvoltat, deve nind un mijloc de critica publica. Tema satirizarii femeilor pare sa reprezinte si ea o ramasita a cntecelo r satirice alternate dintre barbati si femei, care si aveau locul la serbarile Demetrei si ale lui Apolo. Toa te acestea trebuie sa fi avut ca baza generala un joc sacral cu caracter de ntrecere publica, \ royoc, (psogos) 57 . Traditia germanica antica ofera o ramasita foarte veche a luptei cu ajutorul njur aturilor la un ospat regal, n povestirea privitoare la Alboin, la curtea gepizilor, povestire pe care Paulus D iaconus a luat-o, evident, din cn-tece eroice vechi58. Longobarzii snt invitati la ospat la Turisind, regele gepi zilor. Cnd regele ofteaza amintin-du-si de fiul sau, Turismond, cazut n lupta mpotriva lon-gobarzilor, celal alt fiu al sau se scoala n picioare si ncepe sa-i provoace pe longobarzi cu njuraturi (iniuri-is lacessere co epit). i numeste iepe cu picioare albe si adauga ca put. Atunci, unul dintre longobarzi raspunde: Ci du-te pe cmpia de la Asfeld, acolo ai sa poti afla fara ndoiala cu cta vitejie stiu cei pe care i numesti iepe s a zvrle cu picioarele dinapoi, acolo unde picioarele fratelui tau zac att de departate ca ale unei mrtoa ge n mijlocul pasunii". Regele i mpiedica pe cei aflati n disputa sa se ncaiere si dupa aceea, plini de voie buna, s-au ospatat pna n-au mai putut" (laetis animis convivium peragunt). Aceste din urma preziceri dovedesc cum nu se poate mai clar caracterul ludic al injuriosului schimb de cuvinte. Literatura no rvegiana veche cunoaste acest obicei n 57 Cf. Jaeger, Paideia, I, pp. 168 s.urm. Life., J, c. 24. forma speciala mannjafnadr, compararea barbatilor. Obiceiul face parte, ca datin a, din sarbatoarea lunii iulie, pe picior de egalitate cu ntrecerea n legaminte. Un amplu exemplu l gasim n S aga lui Osvar Odd. Acesta ajunge incognito la curtea unui rege strain si pune ramasag, pe propriul sau cap, ca-i ntrece la bautura pe doi dintre oamenii regelui. La fiecare corn cu vin pe care adversarii si-l ofera reciproc, se lauda cu cte o isprava de razboi la care ceilalti nu au luat parte, pentru ca au stat l inistiti lnga vatra, cu femeile59 . Uneori, se iau la ntrecere n laudarosenie chiar doi regi. Unul din cnturile Edda, a nume Harbardsljs, i

45 pune fata n fata ntr-o asemenea ntrecere pe Odin si pe Thor60. Chiar si disputele l ui Loki cu Asii, la chef, numite Lokasenna61 , si au locul n aceasta serie. Genul sacral al unor asemenea lu pte reiese din categorica precizare ca sala n care are loc cheful este un mare loc de pace", gridastadr miki ll, unde nimeni nu are voie sa brutalizeze pe altul pentru cuvintele lui. Chiar daca toate aceste exemp le snt o prelucrare literara a unui motiv din preistorie, fondul lor sacral mai este nca prea limpede vizibil pe ntru a le considera dovezi ale unei fantezii poetice trzii. Legendele irlandeze vechi despre porcul lui Mac Datho si serbarea lui Bricrend contin astfel de comparatii ntre barbati. De Vries considera ca mannjafn adr se bazeaza fara ndoiala pe reprezentari religioase62. Ct de mare importanta se acorda unei asemene a insulte reiese din cazul lui Harald Gormsson, care, din pricina unei singure poezii satirice, vrea sa porneasca ntr-o expeditie de razbunare mpotriva Islandei. n vechea epopee engleza Beowulf, eroul este provocat de catre Unferd, la curtea r egelui danez, sa-si nsire ispravile eroice de pna atunci. Pentru aceste fanfaronade, laudarosenii si njuratu ri reciproce, fie ca introducere la lupta cu armele, fie legate de jocul cu armele sau ca element al serbarii ori al ospatului, limbile germanice au 59 60 61 62 Edda, I, Thule I,1928, nr. 29, cf. X, pp. 298, 313. Ibid., II, nr. 9 Ibid., II, nr. 8. Altgerm. Religionsgeschichte, II, p. 153.

un cuvnt specific, care n limba olandeza veche suna gelp, gelpan. Substantivul nsea mna n limba engleza veche glorie, ostentatie, mndrie, laudarosenie, aroganta", iar n limba germana medi evala zarva, ironie, batjocura, parada". Dictionarul englez da la yelp, cuvnt folosit astazi numai ref eritor la cini, si ntelesurile pe care le considera nvechite: to applaud, to praise (= a aplauda, a lauda), iar pentru substantiv pe cel de boasting, vain glory (= fanfaronada, glorie desarta)63, n limba franceza veche, t ermenului germanic gelp, gelpan i corespunde n parte termenul gab, gaber, de origine neclara. Gab nseamna iro nie, gluma, batjocorire", ndeosebi ca introducere la lupta, dar si ca facnd parte din ospat. G aber este o arta. Carol cel Mare si cei doisprezece vasali ai sai gasesc la mparatul din Constantinopol, dupa ospat, douasprezece paturi, pe care, la propunerea lui Carol, ncep sa gaber nainte de a adormi. El nsus i da exemplu, apoi i vine rndul lui Roland, care accepta bucuros. Cere-i regelui Hugo", zice el, sa-mi mp rumute goarnele lui, si atunci am sa ma duc afara din oras si am sa suflu att de tare, nct toate portile au sa sara din ttni. Cnd are sa vina regele spre mine, am sa-l fac sa se nvrteasca pe loc att de tare, nct are

sa-si piarda mantia de hermina, iar mustata are sa-i ia foc"64 . Cronica rimata a lui Geoffroi Gaimar despre regele prezinta pe rege ntretinnd o astfel de conversatie-fanfaronada cu atala lovitura de sageata care avea sa-l ucida65. Dupa cte se pare, aceasta si laudarosenie la turnire a devenit mai trziu sarcina crainicilor. Ei lauda

William cel Rosu al Angliei l Walter Tyrel, cu putin nainte de f forma conventionala de njuraturi ispravile de arme ale

63 Un exemplu de gilp-avida din secolul al Xl-lea este dat de Gesta Herwadi, ed. de Duffus Hardy si C. T. Martin, ca Anexa la Geffroi Gaimar. Lestorie des Engles (Istoria englezilor), Rolls Series, 1888,1, p. 345. 64 Le Pelerinage de Charlemagne (Pelerinajul lui Carol cel Mare), secolul al Xllea, ed. de E. Koschwitz, Paris, 1925, vs. 47l 481. 65 F. Michel, Chroniques Anglo-Normandes (Cronicile anglo-nor-mande), I, p. 52; cf. si Wace, Roman de Rou (Romanul lui Rou), vs. 15038 s.urm. si William of Malmesbury, IV, 320. participantilor la ntrecere, i slavesc pe stramosii acestora, uneori le iau n derder e chiar si pe doamne, si snt dispretuiti ca fanfaroni si derbedei66. Secolul al XVI-lea mai cunoaste nca pe gaber ca joc de societate, ceea ce fusese n fond ntotdeauna. Ducele de Anjou, se spune n cronici, a gasit aces t joc mentionat n Amadis de Gaule si a hotart sa-l joace cu curtenii sai. Bussy d'Amboise se lasa c u greu convins sa ndeplineasca porunca ducelui. Ca si n sala lui Aegir, la duelul de insulte al lui Loki, este valabila regula ca toti participantii vor fi egali si ca nici un cuvnt nu poate fi luat n nume de rau . Totusi, jocul devine prilejul intrigii josnice cu care Anjou l duce pe celalalt la pieire67 . Ideea de competitie ca element principal al vietii sociale este legata din timpu ri stravechi de reprezentarea noastra cu privire la civilizatia elenica. Cu mult nainte ca sociologia si etnolo gia sa fi observat semnificatia extraordinara a factorului agonal n general, Jacob Burckhardt a creat cuvntul agon al si a definit notiunea respectiva drept una dintre caracteristicile culturii grecesti. Burckhardt nu a cunoscut nsa baza sociologica generala a fenomenului. El a socotit ca trebuie sa-l conceapa ca pe o trasatura elenica speciala, al carei efect se concentreaza asupra unei anumite perioade a istoriei culturii grecesti. La Bu rckhardt, elenului, prin evolutie, i urmeaza omul eroic, der koloniale und agonale Mensch68 , care este si el urmat, la rndul lui, de

46 omul secolului al V-lea, apoi de catre cel al secolului al IV-lea pna la Alexandr u, si, n sfrsit, de omul elenistic69. Epoca numita de el coloniala 66 Toumoi de Chauvency (Turnirul de la Chauvency), ed. de M. Delbouille, vs. 540 , 1093-l158 etc.; Le Dit des herauts" (Spusa crainicilor), n Romnia, XLIII, pp. 218 s.urm. 67 A. de Varillas, Histoire de Henry III (Istoria lui Henric al IlI-lea); Paris, 1694, I, p. 574, pasaj care este redat n parte n Godefroy, Dictionnaire (Dictionar), s.v. gaber, p. 197, col. 3. 68 Omul colonial si agonal (germ.) (n.t.). 69 Griechische Kulturgeschichte (Istoria culturii grecesti), ed. Rudolf Marx, III. si agonala" cuprinde asadar, pentru el, mai ales secolul al Vl-lea. Cu aceasta r eprezentare, Burckhardt a mai gasit imitatori pna n ultimii ani70. Burckhardt spunea ca das Agonale este o Trieb kraft, die kein anderes Volk kennt71 . Marea sa lucrare, care, prezentata initial ca lectii ale unui cur s universitar, a aparut postum, sub titlul Griechische Kulturgeschichte, provine din deceniul al noualea al seco lului trecut, cnd nici o sociologie generala nu prelucrase .nca datele etnologice, ba chiar cnd acestea nu erau cunoscute nca dect cu totul partial. E nsa de mirare ca Ehrenberg a mai putut adopta nu demult acest punct de vedere. El considera, tot asa, ca principiul agonal este grecesc. Dem Orient blieb esfremd und feindlich; .. .vergeblich wird mn in der Bibel nach agonalem Kampfe suchen72 . In cele spuse de noi mai sus , a venit vorba prea des despre Extremul Orient, despre India Mahabharatei, despre lumea popoarelor primi tive, pentru a mai fi nevoie sa combatem asemenea afirmatii. Iar unul dintre cele mai frapante exemple referitoare la legatura dintre joc si lupta agonala l-am extras tocmai din Vechiul Testament73 . Burckhardt a recunoscut ca ntrecerile se ntlnesc si la popoarele primitive, dar lea atribuit o semnificatie redusa74, n aceasta privinta, Ehrenberg merge si mai departe: el numeste, ce-i dr ept, agonalul eine allgemeine menschliche Eigenschaft, als solche ober historisch uninteres 70 H. Schafer, Staatsform und Politik (Forma de stat si politica), 1932; V. Ehre nberg, Ost und West (Rasaritul si Apusul), Studien zur geschichtlichen Problematik der Antike (Studii despre probl ematica istorica a Antichitatii), n Schriften der Phil. Fak. d. deutschen Univ. Prag (Scrierile Facultatii de filoso fic a Universitatii germane din Praga), voi. 15, 1935. 71 Agonalul [este o] forta motrice pe care nu o cunoaste nici un alt popor (germ .) (n.t.) Griechische Kulturgeschichte, III, p. 68 (..). 72 Orientului i-a ramas strain si dusmanos;... n zadar vom cauta n Biblie exemple de lupta agonala (germ.) (n.t.)

Loc. cit., pp. 93, 94, 90 (n.a.). 73 V. mai sus p. 89. 74 Loc. cit., III, p. 68. sant una bedeutungslos75.! Intrecerile cu scop sacru sau magic el le ignora inte ntionat si se declara mpotriva tratarii folcloristice" a realitatilor grecesti76. Imboldul spre ntrecere, potrivi t lui Ehrenberg, ist kaum eine irgendwo sozal una uberpersonlich bestimmende Kraf t geworden77. Abia ulterior a acordat atentie cel putin paralelelor islandeze si s-a aratat dispus sa le atribuie o anumita semnificatie 78. Ehrenberg l urmeaza pe Burckhardt si n ce priveste concentrarea notiunii agonal as upra epocii care n Elada vine dupa cea eroica, recunoscnd ca aceasta din urma prezinta ici si colo trasatu ri agonale. Lupta pentru Troia nu are nca, dupa el, absolut deloc caracter agonal; abia din pricina aer Entheroi sierung des Kriegertums79 cautam sa ne cream o contragreutate n agonal, care nsa s-a her-ausgebildet80 asada r abia n a doua instanta, ca produs al unei faze mai recente a culturii81. Toate acestea se bazeaza mai mult sau mai putin pe aforismul lui Burckhardt: Wer den Krieg hat, bedarfdes Turniers nicht*2. Acest aforism e nsa de zmintit de sociologie si etnologie, n mod sigur, cel putin pentru toate perioadele arhaice ale civilizatie i. Se prea poate sa fie adevarat ca abia o data cu marile jocuri de la Olimpia, de pe Istm, de la Delfi, de la Ne-me ea, jocuri care au unit ntreaga Elada, competitia a devenit pentru cteva secole principiul de viata al socie 75 O nsusire omeneasca generala, dar ca atare lipsita de interes si de importanta di n punct de vedere istoric (germ.) (n.t.). 76 Loc. cit., III, pp. 65, 219. 77 Nu a devenit aproape nicaieri o forta determinanta social si suprapersonal (g erm.) (n.t.) Ibid., p. 217 (n.a.). 78 Ibid., pp. 69, 218. 79 Dezeroizarii ostasimii (germ.) (n.t.). 80 Format (germ.) (n.t.). 81 Burckhardt, loc. cit., pp. 26, 43; Ehrenberg, loc. cit., pp. 71, 67, 70, 66, 72. 82 Cine are razboiul, nu are nevoie de turnir (germ.) (n.t.) Burckhardt, loc. ci t., p. 69; cf. Ehrenberg, loc. cit., p. 68. tatii grecesti, dar spiritul unei nencetate competitii a dominat cultura elenica si nainte, si dupa aceea.

47 Jocurile competitive grecesti, chiar si n epoca n care, privite superficial, ar pu tea eventual sa para niste simple festivitati sportive nationale, ramn legate, n modul cel mai strns cu putinta, de religie. Cnturile de triumf ale lui Pindar se situau ntru totul n cadrul bogatei sale poezii sacre, fiind unic a parte a ei pastrata pna azi83. Caracterul sacral al agonului iese pretutindeni la iveala, ntrecerea baietilor spartani, n fata altarului, n a suporta durerea tine ntru totul, n contextul ncercarilor dureroase, de initierea n secretele vrstei adulte, asa cum se ntlneste ea pe tot globul la popoarele primitive. Un cstigator la jocurile olimpice i insufla bunicului sau, cu propria sa respiratie, noi puteri de viata84. Traditia greceasca face distinctie ntre competitiile privitoare la stat, la razboi si la drept, sau ntre ntrecerile n putere, n ntelepciune si n bogatie. Ambele lasificari par sa mai reflecte ceva din sfera agonistica a unei faze timpurii a culturii. Atunci cnd pr ocesul venit n fata judecatorului se numeste ccycov, nu avem de-a face, potrivit conceptiei lui Burckhardt85, cu u n transfer semantic mai recent, ci, dimpotriva, cu o straveche corelatie ntre notiuni. Procesul fusese odinioara un autentic agon. Grecii obisnuiau sa tina competitii de cte ori exista posibilitatea de a lupta. C ompetitiile n frumusete masculina faceau parte din panatenee si din tezee. La simpozioane, participantii se luau l a ntrecere n a cnta, n a spune ghicitori, n a bea si a ramne treaz. Nici n acestea din urma nu lipseste corelatia cu sacralul: TioA/uroxria (polyposia) si KpaioXoo-ia (akratolosia), adica a bea mult si a bea neamestecat, faceau parte din serbarea Choelor. Alexandru a sarbatorit moartea lui Calanos printr-un 83 Jaeger, Paideia, I, p. 273. 84 Pindar, Olympionika, VIII, 92 (70). l 85 Loc. cit., HI, p. 85. ay&v gimnastic nd ca treizeci erior, printre unor cantitati si muzical, cu premii pentru cei mai buni bautori, consecinta fii si cinci dintre participanti au murit numaidect, iar alti sase ult care si cstigatorul premiului86, ntrecerile n consumarea mari de mncare si de bautura se ntlnesc si n legatura cu potlatch-ul.

O conceptie prea strimta a notiunii de agon l determina pe Ehrenberg sa atribuie culturii romane o natura antiagonistica87. ntr-adevar, aici ntrecerile dintre oamenii liberi ocupa un loc r edus. Asta nu nseamna nsa ca elementul agonal a lipsit din alcatuirea civilizatiei romane. Mai degraba avem d e-a face aici cu fenomenul ciudat ca momentul ntrecere" s-a deplasat, ntr-o epoca timpurie, de la competitia personal a la contemplarea luptei altora, destinati anume. Fara ndoiala, tocmai aceasta deplasare are legatura cu f aptul ca la romani caracterul sacral al luptelor s-a pastrat deosebit de puternic; caci tocmai n cult apare din timpuri stravechi actiunea de nlocuire. Cu toate ca luptele de gladiatori, cursele de care si luptele cu animal

ele erau executate de sclavi, ele fac totusi parte pe de-a-ntregul din sfera agonalului, n masura n care ludf* nu er au legate de sarbatorile fixe ale anului, ele erau luai votivi*9, tinute n urma unui legamnt, de cele mai multe ori n cinstea unor morti sau pentru a abate ntr-un anumit caz mnia zeilor. Cea mai mica ncalcare a ritualului sau cea m ai ntmplatoare stnjenire a acestuia facea ca ntreaga sarbatorire sa nu mai fie valabila. Iata nca un factor d in care rezulta natura sacra a actiunii. Este nsa de cea mai mare importanta faptul ca tocmai pentru luptele romane de cir c, cu caracterul lor sn-geros, superstitios si neliberal, a ramas tot timpul n uz, ca denumire generala, cuvntul simplu, folosit pentru joc, ludus, cu asociatiile lui: libertatea si voiosia. Cum trebuie sa ntelegem acest f enomen? Potrivit conceptiei cu care Ehrenberg i se alatura lui Burckhardt, societatea gr eceasca se ndreapta, dupa epoca arhaica si eroica a culturii ei, n mod secundar n directia agonalului ca principiu social atotstapnitor, prin faptul ca si epuizeaza n lupta serioasa cele mai bune forte ale sale. Este o trecere aus Kampf zu Spiel , deci o degenerare. Fara ndoiala, faptul ca agonistica ajunge sa domine o ndreapta cu timp ul ntr-acolo. Agonul, n lipsa lui faptica de scop si de sens, nsemna n cele din urma Auf-hebung aller Schw ere des Lebens, Denkens una Handelns, Gleichgultigkeit gegenuber aller fremden Norm, Verschwen-dung um des e inzigen willen: zu siegen91. n aceste din urma cuvinte se afla desigur mult adevar, dar ordinea n care se petre c fenomenele este diferita de cea admisa de Ehrenberg, iar ntreaga formulare a semnificatiei agonalului pentru cultura ar fi trebuit sa fie exprimata altfel. Nu a fost o trecere de la lupta la joc" si nici una de la joc la lupta", ci una n joc competitiv spre cultura", cu care prilej competitia napadeste temporar viata culturala si-s i pierde, ca sa spunem asa, n acelasi timp valoarea ludica, sacra si culturala, pentru a degenera ntr-o pura pa tima a emulatiei. Punctul de pornire trebuie sa fie reprezentarea unui simt ludic aproape infantil nca, activi zat ntr-o serie de forme de joc, adica n actiuni legate de reguli si sustrase vietii obisnuite" si n care se pot des fasura nevoile congenitale de ritm, alternare, climax antitetic si armonie. Cu simtul ludic se asociaza un spi rit care nazuie spre onoare, demnitate, superioritate si frumusete. Tot ce este mistic si magic, tot ce este eroic, tot ce este armonic, logic si plastic si cauta forma si expresie ntr-un joc nobil. Cultura nu ncepe ca joc si nic i 86 87 88 89 Potrivit lui Chares; v. Pauly-Wissowa, s.v. Kalanos, c. 1545. Loc. cit., p. 91. Jocurile (lat.) (n.t.). Jocuri votive (lat.) (n.t.).

48 90 De la lupta la joc (germ.) (n.t.) ' Suspendarea oricarei dificultati din viata, din gndire si din actiune, indiferent a fata de orice norma straina, risipa, de dragul unui singur scop: izbnda (germ.) (n.t.) Ibid., p. 96 (nM.). din joc, ci n joc. Baza antitetica si agonistica a culturii este data n joc, care este mai vechi si mai originar dect orice cultura. Ca sa ne ntoarcem la punctul nostru de pornire, la ludi romane : cnd latinul numeste competitiile sacrale pur si simplu jocuri", el exprima ntr-un chip cum nu se poate mai pur calitatea acestui element de cultura. In procesul de crestere al oricarei civilizatii, functia si structura agonale aj ung, nca dintr-o perioada arhaica, la forma lor cea mai vizibila si, de cele mai multe ori, si cea mai fru moasa. Pe masura ce materialul de cultura devine mai nchegat, mai variat, mai amanuntit, iar tehnica vietii prod uctive si sociale, cea individuala si cea colectiva, devine mai organizata, terenul civilizatiei respec tive ajunge sa fie napadit de idei, sisteme, notiuni, doctrine si norme, cunostinte, moravuri, care par sa fi pierdut ntru totul contactul cu jocul. Cultura devine din ce n ce mai serioasa si nu mai lasa jocului dect un loc secundar. Perioada agonala a trecut. Sau pare ca a trecut. Daca nainte de a continua, deci nainte de a scoate n evidenta elementul ludic, pe rn d n cele mai importante functii de cultura aruncam nca o data o privire generala spre grupul d e forme ludice evidente, cu ajutorul carora am ncercat sa punem n lumina corelatia dintre cultura arhaica si joc, constatam ca, pe ntregul glob, viata sociala primitiva este dominata de un comple x de reprezentari si de obiceiuri de natura agonistica absolut identice. Aceste forme de joc competition al iau nastere, binenteles, independent de reprezentarile religioase, deosebite, proprii fiecarui popor n cau za. Explicatia imediata a acestei identitati rezida n nsasi firea omului, care nazuieste tot timpul spre mai sus, fie ca acest mai sus" este onoarea si superioritatea pamnteasca, fie o izbnda asupra pamntescului. Functi a congenitala nsa cu ajutorul careia omul si activizeaza aceasta nazuinta este jocul. Intr-adevar, daca n fenomenele de cultura pe care le avem n vedere aici calitatea j oc" este cea primara, atunci este si logic ca ntre toate formele respective, luat e cate doua potlatch si kula, cnt alternat, ntrecere n njuraturi, bravada, lupta sngeroasa etc. sa nu se poata trasa hotare prec ise. Faptul acesta va deveni si mai limpede acum: n cele ce urmeaza, vom trece la o examinare separata a diferitelor functii de cultura si vom vorbi mai nti despre corelatia dintre joc si drept. IV. JOCUL SI JUSTITIA La prima vedere, sfera dreptului, a legii si a justitiei se afla situata foarte departe de cea a jocului. Caci seriozitatea cea mai deplina si interesul vital a l individului si al comunitatii sale domina tot ceea ce tine de drept si

de justitie. Baza etimologica pentru exprimarea notiunilor de drept, de justitie si de lege se afla n mod precumpanitor n domeniul notiunilor: a aseza, a stabili, a indica, a tine ordine, a admite, a opta, a distribui, a reuni, a fi identic, a lega, a fi obisnuit, a fi nendoios. Toate acestea snt reprezentari apro ape opuse sferei semantice n care apar cuvintele cu ntelesul de joc". Am constatat nsa tot timpul, n cele expuse mai s us, ca sfintenia si seriozitatea unei actiuni nu exclud crusi de putin calitatea j oc". Posibilitatea unei nrudiri ntre drept si joc devine limpede pentru noi de ndata ce bagam de seama ca practicii dreptului, adica procesului judiciar, oricare ar fi bazele ideale ale dreptului, i este propriu n foarte mare masura caracterul de competitie. Legatura dintre competitie si aparitia dreptului a mai fost abordata cu prilejul descrierii potlatch-ului, care a fost nsa tratat de catre Davy exclusiv dinspre latura istor iei dreptului, ca origine a unui sistem primitiv de conventii si ndatoriri1. Disputa juridica dintre parti este co nsiderata la greci drept un ccycov (agon), ca o lupta legata de reguli fixe, n forme sacre, cu care prilej cele doua parti n conflict fac apel la hotarrea unui arbitru. Aceasta concepere a procesului G. Davy, Lafoijuree. judiciar ca ntrecere nu trebuie considerata ca o dez-oltare mai recenta, ca un tr ansfer de notiuni, cu att mai nutin ca o degenerare, asa cum pare sa faca Ehrenberg2. Dimpotriva, din natura agonala a conflictului juridic porneste ntreaga dezvoltare, iar acest caracter de competitie traieste pna n ziua de astazi. Cine zice competitie zice joc. Am vazut mai sus ca nu exista nici un motiv sufic ient sa negam indiferent carei competitii caracterul de joc. Att calitatea joc", cit si calitatea competitie", amnd oua naltate n cea de sfintenie", care este pretinsa de orice comunitate justitiei s ale, mai pot fi vazute si astazi cum radiaza n tot felul de forme din viata juridica. Justitia se practica ntr-o curte". Aceasta curte mai est e nca si astazi, n deplinul nteles al cuvntului, acel kpcx; lokXcx; (hieros kyklos), cerc magic, n care i-am vazut pe judecatori pe scaunele lor, asa cum au fost nfatisati pe scutul lui Ahile3. Fiecare loc de judecata este un auten tic temenos, un loc sfintit, care a fost decupat, delimitat din lumea obisnuita. Asadar, tribunalul este ntrunit, apo i este exorcizat. Este un adevarat

49 cerc magic, un spatiu de joc, nlauntrul caruia obisnuita deosebire de rang dintre oameni este vremelnic suspendata. Omul este vremelnic inviolabil. Loki s-a asigurat, nainte de a se ave ntura n lupta njuraturilor, ca ncaperea este un mare loc de pace"4, n Anglia, Camera Lorzilor este n esenta si asta zi o curte de justitie, asa ca the Woolsack5, scaunul Lordului Cancelar, care de fapt nu are ce cauta acolo, conteaza ca technically outside the precincts of the House6. 2 Ost und West, p. 76; cf. p. 71. 3 lliada, XVIII, 504. 4 V. mai sus p. 123. Cf. Jaeger, Paideia, p. 147: die Dike [schafft] eine Plattf orm des offentlichen Lebens, aufder Hoch und Gering sich als Gleiche" gegenuberstanden (Dike [creeaza] o platforma a vieti i publice, pe care elevatul si josnicul se opuneau unul altuia ca egali" (germ.). 5 The woolsack sacul de lna" (engl.) (n.t.). 6 Din punct de vedere tehnic, n afara incintei Casei (engl.) (n.t.) Cuvntul spanio l pentru Parlament" este Cortes (= Curti) (n.t.). Judecatorii mai ies si astazi din cadrul vietii obisnuite" nainte de a-si rosti se ntinta. Se nfasoara n toga sau si pun o peruca pe cap. A fost oare cercetata din punctul de vedere al semnificatie i ei etnologice aceasta forta a magistratului englez? Am impresia ca relatia cu moda perucilor din secolele al X VII-lea si al XVIII-lea nu este dect secundara. De fapt, the wig7 este o continuare a vechiului semn de recunoast ere al juristilor din Anglia, the coif, la origine o scufie alba, foarte strnsa pe cap, care mai este reprezentata si azi printr-un mic tiv rosu n partea inferioara a perucii. Peruca judecatoreasca e nsa mai mult dect o ramasita a unei vechi uniforme de serviciu, n functia ei, ea poate fi considerata drept nru dita foarte ndeaproape cu mastile de dans primitive ale popoarelor salbatice. Ea face din cel care o poarta o alta fiinta". Lumea britani ca mai pastreaza n justitie, cu respectul pentru traditie care o caracterizeaza, si alte trasaturi foarte vechi. Elementul de sport si umor, care se bucura de atta favoare, face parte din trasaturile fundamentale ale vietii juridi ce n general. De altfel, nici din constiinta populara olandeza nu lipseste cu totul aceasta trasatura. Be a good s port*, i spune bootlegger-ul9 american, n zilele prohibitionismului, vamesului care voia sa-i ntocmeasca procesverbal de contraventie. Sportivitate i cere justitiei, n aceeasi masura, si olande zul. Un contrabandist din Brabant compare n fata instantei, fiind acuzat ca a vrut sa-l calce intentionat cu masina pe un politist10, si spu ne: Ca sa scap de agent, am facut la stnga. Agentul de politie tagaduieste. Acuzatul: Te rog sa fii cinstit si sportiv..." Un fost judecator mi-a scris: Stilul si continutul dosarelor noastre tradeaza cu cta voluptate sportiva se 7 Peruca (engl.) (n.t.).

8 Fii un bun sportiv (engl.) (n.t.). 9 Contrabandist [de bauturi alcoolice] (engl.) (n.t.). 10 Nieuwe Rotterdamsche Courant (Noul Ziar Rotterdamez), 20 iunie 1936, editia d e dimineata C.

nteapa adeseori avocatii nostri unii pe altii cu argumente si contraargumente (di ntre care, foarte multe sofistice), asa nct mentalitatea lor m-a facut de multe ori sa ma gndesc la acelea ale purtator ilor de cuvnt dintr-un proces adatn, cnd la fiecare argument nfigeau cte un betigas n pamnt, ca sa ncerce sa obtina cstig de cauza n proces prin cel mai mare numar de betigase." Deosebit de viu apare caracterul ludic al justitiei n descrierea pe care Goethe o face sedintei judiciare din Palatul Dogilor de la Venetia (Italienische Reise12, 3 octombrie). Aceste observatii razlete pot servi ca pregatire a corelatiei esentiale dintre j ustitie si joc. Sa ne ntoarcem, asadar, la formele arhaice ale procesului judiciar, n procedura din fata judecatorului, d orinta de a cstiga este att de intensa, att de violenta, ba chiar att de exclusivista, nct momentul agonal nu poate fi eliminat de aici nici O clipa, n plus, sistemul de reguli restrictive care domina n permanenta aceasta lup ta o plaseaza formal, pe de-an-tregul, n cadrul unui joc antitetic bine ordonat. Legatura efectiva dintre drept si joc n culturile arhaice se poate clasifica dupa trei criterii diferite: procesul este un joc de noroc, sau este o cursa, sau este o lupta cu ajutorul cuvntului. Procesul judiciar este o lupta pentru drept sau nedrept, pentru dreptate sau ned reptate, pentru a cstiga sau a pierde. Daca nsa mergem cu privirea napoi, de la practica dreptului n formele de ci vilizatie foarte dezvoltate la cea din stadiile de cultura mai putin naintate, vedem ca reprezentarea ideii de a cstiga sau de a pierde, adica ideea pur agonala, o umbreste, ca sa spunem asa, n constiinta comunitatii, pe cea de dreptate sau de nedreptate, si, prin urmare, nemijlocit, si eleme deci ideea etico-juridica. Elementul sansa" ntul joc" vine cu att mai mult n prim-plan, cu ct ne deplasam ntr-o constiinta mai primitiva asupra dreptului . Pare ca ni se perinda Circumscris ansamblului de legi nescrise, obiceiuri si traditii la popoarele mus ulmane (n.ed.). 12 Calatorie n Italia (germ.) (n.t.). acolo n fata ochilor o sfera de idei n care notiunea de verdict rezultat dintr-un oracol, dintr-o judecata

50 divina, dintr-un capriciu al sortii, deci dintr-un joc (caci caracterul de lucru hotart n mod irefutabil se bazeaza numai pe o regula de joc) si cea de sentinta judecatoreasca mai snt cupri nse nca ntr-un complex unic. Ne supunem vointei puterii divine, asta e ceea ce ne va aduce viitorul apropiat, asta e soarta care se mplineste, prin faptul ca-i smulgem un verdict. Oracolul devine cunoscut prin cun oasterea unei sanse nesigure. Trasam liniute, sau aruncam pietre, sau punem vrful creionului printre filele cartii sfinte. Asa este si porunca din Iesirea, cap. 28, vs. 30, de a pune Urim si Tumim13 (ce obiecte v or fi acelea?) n hosenul1* judecatii, care era purtat la inima Marelui Preot si cu ajutorul caruia n Numerii , cap. 27, vs. 21, Eleazar, preotul, va ntreba de hotarrile Domnului. Astfel, Saul porunceste sa se arunce sor tii asupra lui si asupra fiului sau Ionatan, n I Regi, cap. 14, vs. 42. Corelatia dintre oracol, joc de no roc si justitie este expusa aici cum nu se poate mai clar. Un astfel de oracol al sortii este cunoscut si de lume a araba preislamica15. Si ce altceva este balanta sfnta cu care, n lliada, Zeus cntareste destinul mortii, nainte de nceperea luptei? Tatal olimpic atunci destinse cntaru-i de aur, Puse n talgere doua din sortile mortii amare, Un'a troienilor [mblnzitori de cai], alt'a danailor [mbracati n arama]"16 . Aceasta cntarire este modul n care face Zeus dreptate, 5ucciew (dikazein). Reprezen tarile vointa divina, 13 Urim si Tum(m)im snt obiecte sacre (betigase? zaruri?) folosite pentru a cunoaste , prin tragere la sorti, vointa divina (n. ed.). 14 Pieptar cu pietre pretioase purtat de Marele-Preot la evrei (n. ed.). 15 Wellhausen, Reste arabischen Heidentums (Ramasite ale pagnismului arab), editia a Il-a, Berlin, 1927, p. 132. 16 VIII, 69-71; traducere de G. Murnu, Editura Cartea Romneasca", [1938]; cf. XX, 209, XVI, 658, XIX, 223. destin si capriciul hazardului" snt complet amestecate aici. Balanta Dreptatii ca ci simbolul si are cu siguranta obrsia n aceasta imagine a lui Homer este balanta incertului hazard. Despre o izbnd a a adevarului moral, despre reprezentarea conform careia dreptatea atrna mai greu la cntar dect nedreptatea nu este nca vorba aici. Printre figurile de pe scutul lui Ahile, asa cum este descris scutul n cntul al XV III-lea al Iliadei, este si cea a unui proces, nlauntrul unui cerc sfnt, n care stau pe scaunele lor judecatorii, n mijloc, se afla 8ixa

xpwoo TO&avTcc (dyo chrysoio talanta), pentru a fi dati celui care va rosti n chip ul cel mai drept sentinta 5iKT v (dikeri).17 Doi talanti de aur, aceasta ar fi, asadar, suma de bani pentr u care se judeca partile. Totusi, pare sa fie vorba mai degraba de o miza sau de un premiu, dect de obiectul unui p roces. Caci talanta nseamna la origine balanta nsasi. Nu s-ar putea oare ca poetul sa fi lucrat aici d upa o imagine, n care, dupa datina veche, dreptatea era efectiv cntarita, adica acordata prin oracol, si , nemaintlnind aceasta reprezentare straveche, sa fi luat talanta drept valoare baneasca? Cuvntul grecesc 8iio (dike) drept" are o scara de semnificatii care se ntinde de l a abstractul pur pna la concretul maxim. Pe lnga drept", el poate nsemna, ca notiune abstracta, si parte cuv enita, despagubire": partile dau si iau dike, judecatorul atribuie dike. Mai nseamna, de asemenea, pro cesul nsusi, verdictul si sanctiunea. Potrivit lui Werner Jaeger, sensul concret poate fi considerat n aces t caz prin exceptie, s-ar putea spune ca derivat din cel abstract18. Faptul ca tocmai abstractiile SiKaiot (dikaios) just" si SiKcaocr6vT (dikaiosyne) justete" au fost formate abia ntr-o epoca mai trzie din d ike nu pare sa se acorde cu parerea lui Jaeger. Legatura expusa mai sus ntre justitie si ncercarile sortii ne-ar putea face sa preferam totusi etimologia respinsa de 17 XVIII, 497-509. 18 Paideia, I, p. 14. Jaeger, care deriva 5iKT) din Sticev a arunca", desi relatia dintre dike si MKVUUX (deiknym) nu prea poate fi pusa la ndoiala. O legatura ntre drept" si a arunca" pare sa existe si n limba ebraic a, unde cuvntul pentru lege si drept, fora, si o radacina care nseamna a arunca sortii, a trage cu arma, a consulta un oracol" snt incontestabil nrudite19. Deosebit de important mi se pare faptul ca personajul Dike se confunda pe monede cu personajul Tyche, soarta incerta. Aceasta din urma zeita tine si ea n mna balanta. U z's not, zice Miss Har rison, thut there z's a late syncretism" ofthese divinefigures; they start from one con-ception and differenti ate20.

Corelatia primitiva dintre drept, soarta si jocul de noroc poate fi constatata n fel si chip si n traditia popoarelor germanice. Pna n ziua de azi, n limba olandeza cuvntul lot nseamna n acelasi timp: ce a ce rezerva viitorul, ceea ce i revine cuiva, ceea ce i este beschikt21 (Schicksal22), precum si semnul norocului sau, adica cel mai

51 scurt ori cel mai lung chibrit, sau biletul de loterie23. Este aproape cu neputi nta de stabilit care dintre cele doua semnificatii este cea originara: n gndirea arhaica, cele doua notiuni se si confun da. Zeus tine n mna balanta dreptatii divine, iar Asii arunca sortii lumii cu zarurile24. Oracolul se pronun ta fie dupa rezultatul unei ncercari a puterii sau al unei lupte cu armele, fie dupa felul n care cad simbolurile unui j oc, cele doua criterii 19 Din aceeasi radacina, poate, si urim, despre care s-a vorbit mai sus. 20 Nu nseamna ca ar exista un sincretism" trziu al acestor personaje divine; ele po rnesc de la o singura conceptie si se diferentiaza (engl.) (n. t.) J. E. Harrison, Themis, p. 528. 21 Harazit (ol.) (n.t.). 22 Soarta (germ.) (n.t.). 23 Cuvntul olandez noodlottig (= funest, fatal) indica, n aparenta, prin consoana sa dubla ii, alta radacina dect lot din care s-a derivat verbul loten (= a trage la sorti) , dar trebuie considerat de fapt ca o formatie incorecta a acesteia. 24 V. mai sus p. 107. fiind pe picior de egalitate. Nu fara temeiuri profunde . trecut si n sufletul om enesc se mai ghiceste si astazi n carti. Lupta cu armele se asociaza uneori cu un joc de noroc, n timp ce herulii l upta cu longobarzii, regele lor sta n fata tablei de joc. Tot asa, n cortul regelui Teodoric, lnga Quierzy, se joaca n z aruri25. Nu este usor de determinat n amanunt conceptia privitoare la judecata divina n min tea popoarelor care au aplicat-o. La prima vedere, ea pare sa se contureze astfel: zeii arata, prin rez ultatul ncercarii sau al aruncarii, de care parte este dreptatea si n ce directie merge favoarea lor. Dar nu este oare a ceasta o interpretare din-tr-un stadiu mai vechi? Punctul de pornire nu este oare, n fond, ntrecerea nsasi, jocul j ucat pentru a se vedea cine l va cstiga? Rezultatul jocului de noroc este n sine o sentinta sfnta. Mai este nca si astazi asa, acolo unde un regulament precizeaza ca, n cazul egalitatii de voturi, hotarasc sortii". Abia ntro faza naintata a expresiei religioase ia nastere formularea: adevarul si dreptatea se vadesc prin faptul ca o divinitate dirijeaza caderea pietrelor sau izbnda n lupta. Cnd Ehrenberg spune: Aus dem Gottesurteil erwachst da s weltliche Gericht26, am impresia ca presupune o succesiune de idei care nu este cea istorica. Aforismul ar trebui sa sune mai degraba astfel: justitia si judecata divina si au amndoua radacina ntr-o practica a decizie i agonale n sine, fie prin tragere la sorti, fie prin ncercarea puterii. Lupta pentru a cstiga sau a pierde e ste sacra n sine. Daca este nsufletita de notiuni de dreptate si de nedreptate formulate, atunci ea se nalta n sfera dreptului, este vazuta n lumina unor reprezentari pozitive ale puterii divine, deci se nalta n 25 Paulus Diaconus, 1,20; Fredegarius, IV, c. 27 SS. rer. Merow., II, p. 131. Cu privire la ordalia sortii, v. si H. Brunner,

Deutsche Rechtsgeschichte (Istoria dreptului german), ed. a Il-a, voi. II, pp. 5 53 s.urm. 26 Din judecata divina ia nastere justitia lumeasca (germ.) (n.t.) Die Rechtside e imfriihen Griechentum (Ideea de drept n lumea greceasca timpurie), p. 75. sfera religiei. Primara nsa n toate acestea este forma ludica. Lupta judiciara este o competitie, adeseori n forma unei curse sau a unui ramasag , n consideratiile noastre, termenul ludic wedde27 staruie sa vina n prim-plan. Potlatch-ul creeaza un sistem primitiv de relatii juridice. Provocarea prilejuieste o nvoiala28. Independent de pot-latch si de judecata divi na recunoscuta, n tot felul de obiceiuri juridice arhaice se poate regasi competitia pentru dreptate, adica pen tru judecarea si recunoasterea unui raport stabil cu privire la un anumit caz. O buna parte din ceea ce Otto Gierke a reunit, fara alta explicatie, sub denumirea de Humor im Recht si a considerat ca este o joaca libera a spiritului p opular si gaseste explicatia justa n cadrul obrsiilor agonale ale sentintei judiciare. O joaca a spiritului pop ular, ntr-adevar, dar ntr-un sens mai profund dect a admis Gierke, si plina de semnificatie serioasa. Astfel, de pi lda, n cutumele germanice antice, hotarul unui tinut sau al unei mosii era determinat uneori printr-o curs a sau printr-o aruncare a securii. Sau se determina dreptatea cuiva punnd un om legat la ochi sa atinga un obiect sa u o persoana sau nvrtind ori rostogolind un ou. Toate aceste cazuri tin de capitolul sentintei judiciare baza te pe o ncercare a puterii sau pe un joc de noroc, n limba araba, cuvntul pentru zalog, qara', este format dintr-o rada cina care nseamna a arunca sortii" sau a cstiga prin tragere la sorti sau prin tragere la tinta". Nu este, desigur, ntmplator ca ntrecerea ocupa un loc important ndeosebi la alegerea miresei sau a mirelui, n spatele cuvntului englez wedding, care nseamna ncheierea unei casatorii", se deschid e o perspectiva la fel de vasta n istoria dreptului si a culturii ca si n spatele cuvntului olandez bruiloft (-casatorie). Cel din 27 Concurs (ol.) (n.t.). 28 Davy, La Foi juree, pp. 176, 126, 239 etc. 29 Umorul n drept (germ.) (n.t.). ti vorbeste despre wedde, zalogul simbolic, prin care omul si ia un anumit angajam ent30. Bruiloft este o dovada a alergarii, adica a cursei pentru mireasa, care putea constitui proba sau una d intre probele de care depindea ncheierea angajamentului31. Danaidele au fost cstiga te printr-o cursa, exemplu ca re a mai gasit imitatori si n epoca istorica. Chiar si cu privire la Penelopa este vorba de o asemenea cursa32 . Nu conteaza n primul rnd daca

52 o astfel de actiune este transmisa numai n legenda ori n mit sau daca poate fi sem nalata si n practica reala. Principalul este ca reprezentarea unei curse pentru do-bndirea miresei este preze nta. Casatoria este un contrat a epreuves33, a potlatch custom34, zice etnologul. Mahabh-rata descrie probele de p utere pe care au fost nevoiti sa le efectueze petitorii Draupaliei, Ramayana face acelasi lucru cu privire la Sit a, iar Cntul Nibelungilor povesteste ncercarile de putere pentru cstigarea Brunhildei. Nu e nsa nevoie ca probele pe care trebuie sa le treaca petitorul pentru a dobndi mireasa sa fie numai probe de putere sau de vitejie. Uneori, este pus la ncercare n ce priveste cunostintele, pr in ntrebari dificile, n descrierea jocurilor festive ale flacailor si fetelor din Anam, facuta de Nguyen Van Huyen, competitia n cunostinte si n prezenta de spirit ocupa un loc important. Uneori, fata l supune pe tnar la un ade varat examen, n traditia eddica, vedem, desi ntr-o forma ntructva alterata, proba de cunostinte pentru dobndi rea miresei n cntecul lui Alviss, unde Thor, piticul superntelept, i-o fagaduieste 30 Limba olandeza medievala mai cunoaste termenul wedden pentru a se casatori": h ets beter wedden dan verbranden (= e mai bine sa te casatoresti dect sa arzi pe rug). 31 Tot asa si cuvntul anglo-saxon brydhleap, cel norvegian vechi brudhlaup si cel ge rman vechi brutlouft. 32 Cf. J. E. Harrison, Themis, p. 232. Un exemplu, ntr-o povestire nubiana din Fr obenius, Kulturgeschichte Afrikas, p. 33 Contract cu probe (fr.) (n.t.). 34 O datina potlatch (engl.) (n.t.). pe fiica sa, daca la ntrebarile sale va sti sa-i spuna numele secrete ale lucruri lor35. De la competitie, trecem acum la ramasag, care este si el n strnsa relatie cu lega mntul. Elementul ramasag" si gaseste expresia n procedura judiciara n doua feluri. Primul este urmatorul: perso ana principala din proces pariaza pe dreptatea sa, adica l provoaca pe adversar sa-i dispute dreptatea punnd un ramasag, gage, vadium. Dreptul englez a mai cunoscut pna n secolul al XlX-lea doua forme de procedura n ca uzele civile, care purtau numele de wager (literal: prinsoare, ramasag), si anume: wager of battle36, n car e cineva oferea duelul judiciar, si wager of law37, n care partea se obliga sa depuna ntr-o anumita zi juramntul de nevinovatie. Desi cazute de mult n desuetudine, formele acestea au fost abrogate abia n 1819 si, respectiv, n 1 83338. Cu toate ca nsusi procesul are caracterul unui ramasag, mai vedem si obiceiul ca spectatorii sa nch eie pariuri cu privire la rezultatul procesului, n sensul pe care l dam n mod obisnuit acestui cuvnt. Prinsori le referitoare la rezultatul unei cauze judiciare snt, dupa parerea mea, si astazi la ordinea zilei n Anglia. Cn d Ana Boleyn si presupusii ei complici se aflau n fata instantei, n Tower Hali, sub impresia apararii energice a

fratelui ei Rochford, s-a pariat la zece contra unu pentru achitarea ei. n Abisinia, ramasagurile cu privire la ve rdict erau o practica obisnuita n cursul unei sedinte de judecata, n intervalul dintre audierea martorilor si apara re39. 35 In Fjolsvinnsmal, motivul pare deplasat si mai mult, l, plecat sa-si peteasca mireasa n conditii primejdioase, pune el ntrebari uriasului care 36 Ramasagul bataliei (engl.) (n.t.). 37 Ramasagul legii (engl.) (n.t.). 38 Blackstone, Commentaries (Comentarii), ed. Kerr, IU, 39 Enno Littmann, Abessinien (Abisinia), Hamburg, 1935, avnd n vedere ca aici tnaru o pazeste pe fecioara. pp. 337 s.urm. p. 86.

Deosebim trei forme ludice ale procesului judiciar: jocul de noroc, competitia s au ramasagul si duelul oratoric. Procesul judiciar ramne, prin natura lucrurilor, un duel oratoric, chiar si dupa ce, o data cu evolutia civilizatiei, acesta si-a pierdut, total sau partial, aparent sau n realitate, calitatea de joc . n cadrul subiectului nostru, nu avem nsa de-a face dect cu faza arhaica a acestei lupte cu ajutorul cuvntului, unde rezu ltatul nu-l da argumentul juridic cel mai strns, ci insulta cea mai violenta si mai izbitoare. Agonul const a aici aproape n ntregime n nazuinta fiecareia dintre parti de a o ntrece pe cealalta n cuvinte jignitoare bin e alese si de a ramne stapna pe situatie. Despre competitia n insulte, ca ntrecere n sine, ca performanta sociala, de dragul onoarei si al prestigiului, am vorbit mai sus, cnd am tratat despre pso gos, iambos, mofakham, mannjafnadr etc. Tranzitiile ntre la joute de jactance n sine si competitia n insulte, ca procedura judiciara, nu snt precis conturate. Acest fapt va deveni si mai clar acum, cnd vom cerceta mai ndeaproape una dintre cele mai ciudat e manifestari ale corelatiei dintre joc si cultura, anume: competitiile n a bate tobele, sau luptele cu ajutor ul cntecelor, ale eschimosilor groenlandezi. Aici, vedem n uz curent, sau cel putin nu de mult parasit, un caz n care functia de cultura pe care am nu-mit-o justitie nu s-a desprins nca defel de sfera si de natura jocului40. Cnd un eschimos are o plngere mpotriva altuia, l provoaca la o ntrecere n a bate toba sau la o lupta cu ajutorul cntecelor (Trommesang, drum-match, drum-dance, song-contest). Tribul sau clanul se reuneste ntr-o adunare 40 Thalbitzer, The Ammassalik Eskimo (Eschimosul amasalik), Meddelelser om Crani ana, p. 39,1914 ; Birket Smith, The Caribou Eskimo's (Eschimosii caribu), Copenhaga, 1929. Knud Ras-mussen, Fra Grmland til Stille Havet (Din Groenlanda n Oceanul Pacific), I-n, 1925-l926; The Netsilik Eskimo (Eschimosul ne tilik), Report of the Fifth Thule

53 Expedition (Raportul celei de-a cincea expeditii n Thule), 1912-l914, VIII, l, 2; Herbert Konig, Der Rechtsbruch una sein Ausgleich bei den Eskimos (Lezarea dreptului si reparatia ei la eschimosi), Anthropos, XIX-XX, 1924-l925. festiva, toti membrii fiind ct mai gatiti si ntr-o dispozitie plina de voiosie. Ce i doi adversari si cnta rnd pe rnd unul celuilalt, cu acompaniament de toba, cntece jignitoare, n care si repros eaza reciproc delictele. Nu se face atunci nici o deosebire ntre nvinuirile ntemeiate, satira ila rianta si calomnia lasa. Un cntaret a nsirat numele tuturor oamenilor pe care sotia si soacra adversarului sau i mncasera n timpul unei perioade de foamete, ceea ce a impresionat att de mult asistenta, nct a nceput sa plnga. Cntecul este asociat cu provocare si maltratare fizica: reclamantul respira si pufaie ch iar n obrazul adversarului, l izbeste cu fruntea, i deschide falcile, l leaga de parul cortului, iar prtul" trebuie sa ndure foate acestea, extrem de resemnat si chiar rznd ironic. Spectatorii cnta si ei n cor refrenele cntec elor, aplauda si i atta pe adversari. Altii dorm n timpul disputei, n pauze, partile se comporta una fata de cealalta ca buni prieteni. Sedintele referitoare la un asemenea litigiu se pot ntinde pe ani si an i de zile; partile imagineaza de fiecare data noi cntece si aduc noi acuzatii, n cele din urma, spectatorii hota rasc cine trebuie considerat cstigator. Apoi, n unele cazuri, prietenia se restabileste, dar se ntmpla si ca fami lia celui care pierde sa emigreze, din cauza rusinii nfrngerii. Un eschimos poate avea n acelasi timp diferi te ntreceri cu toba. Iau parte si femeile. Important e nsa aici, n primul rnd, faptul ca la triburile care cunosc obiceiul ace ste lupte se substituie hotarrilor judecatoresti, n afara luptelor cu ajutorul tobelor, acele triburi nu c unosc alta forma de justitie, ele fiind unicul mod de a aplana un diferend. Alta cale pentru a crea o opinie p ublica nu exista41. Chiar si crimele 41 Birket Smith, loc. cit., p. 264, traseaza, dupa parerea mea, prea precis limi ta acestor judicM proceedings (proceduri judiciare), cnd afirma despre eschimosii caribu ca la ei luptele cu ajutorul cntec elor nu au numitul caracter, ci ca servesc numai ca a simple act ofvengeance... or for purpose ofsecuring quiet and order ( un simplu act de razbunare... sau cu scopul de a asigura linistea si ordinea). snt aduse la lumina zilei n aceasta forma. Dupa victoria n lupta cu ajutorul cntecel or, nu mai urmeaza nici o alta sentinta oficiala. Motivele acestor lupte snt, n majoritatea cazurilor , legate de probleme cu femei. Trebuie facuta o deosebire ntre triburile care cunosc datina aceasta ca pr ocedura judiciara si cele la care ea se ntlneste numai ca divertisment festiv. Violentele permise snt precizate n mod diferit: lovirea

adversarului sau doar legarea lui etc. Pe lnga lupta cu ajutorul cntecelor, serves c deseori pentru aplanarea diferendelor lupta cu pumnii si lupta corp la corp. Avem, asadar, de-a face aici cu o datina culturala, care ndeplineste functia just itiei ntr-o forma pe de-antregul agonala si care este n acelasi timp joc, n sensul cel mai propriu al cuvntului. n timpul nfruntarii, ntregul auditoriu rde de placere. Scopul urmarit este desfatarea ascultatorilor. Pe ntru data viitoare", zice Igsiavik42, vreau sa fac un cntec nou, care are sa fie deosebit de amuzant si prin care am sa-mi leg de par adversarul." Luptele cu ajutorul tobelor alcatuiesc distractia principala a viet ii sociale, n lipsa unui diferend, se organizeaza asemenea lupte numai ca divertisment. Uneori, ca o arta deosebita, concurentii cnta n forma de ghicitori. Nu prea departe de lupta cu ajutorul tobelor, se situeaza sedintele judiciare sa tirico-umoristice, tinute pentru pedepsirea a fel de fel de delicte, ndeosebi sexuale, cum snt sedintele care se ntf lnesc ntr-o serie de datini populare ale tarilor germanice (cea mai cunoscuta este asa-numita Haberfeldtreib en*3). Snt organizate ntru totul ca farse, dar adeseori snt luate si n serios, ca de pilda Saugericht**, a tineretului din Rapperswil, care ngaduia apelul la Micul Consiliu45 . 42 Thalbitzer, V, p. 303. 43 Cuvnt german intraductibil. Literal: actiune pe ogorul de ovaz. Este numele un ei datini, pastrata pna n zilele noastre n Bavaria (.{.). 44 Cuvnt german intraductibil. Literal: justitia scroafei. Este de asemenea numel e unei datini populare (n.t.). 45 Stumpfl, Kultspiele, p. 16. Este clar ca luptele eschimose cu ajutorul tobelor snt cuprinse n aceeasi sfera ca si potlatch-vl, ntrecerile n laudarosenie si njuraturi ale arabilor preislamici, competitiile chineze, mannja fnadr ale vechilor norvegieni, si nis-sang-ul, literal cntecul dusmaniei", un cntec prin care se urmar ea defaimarea unui dusman (nid nseamna dusmanie", nu invidie"). Ni se pare, de asemenea, evident, ca a ceasta sfera nu este, cel putin la origine, cea a judecatii divine n sensul propriu. Notiunea de sentinta a fortelor divine cu privire la adevarul abstract si la dreptatea abstracta poate fi eventual legata, n mod secundar, de asemenea actiuni, dar primara este aici rezolvarea agonala ca atare, adica rezolvarea uno r probleme serioase ntr-un si

54

printr-un joc. ndeosebi arabul nijnr sau morwfara, a lupta pentru faima si onoare n fata unui arbitru, se apropie foarte mult de datina eschimosilor. Cuvntul latinesc iurgium, iurgo, treb uie nteles si el din acelasi punct de vedere. Provine dintr-o forma iusigium, din ius-si agere, deci nseamna ju stitie", de comparat cu litigium, literal disputa". Iurgium nseamna nsa att proces, procedura", ct si cuvnt njurioasa, lupta cu ajutorul cuvntului, debitarea de njuraturi", si indica o>,faza n care procesul j udiciar mai era nca, n principal, o ntrecere n insulte, n lumina luptelor eschimosilor cu ajutorul tobelor , devine mai lesne de nteles si un personaj ca Ar-hiloh, ale carui cntece mpotriva lui Licambes au oareca re asemanare cu cele ale eschimosilor. Chiar si reprosurile cu caracter de avertizare ale lui Hesiod, adresate fratelui sau Perses, pot fi considerate, de departe, din aceeasi perspectiva. Jaeger atrage atentia a supra faptului ca satira publica greceasca nu era doar o predica sau un instrument n slujba unei ranchiune persona le, ci ca trebuie sa fi ndeplinit la origine si o functie sociala46. Cea a luptei eschimosilor cu ajutoru l tobelor ndraznim sa spunem fara grija. De altfel, faza n care nu se poate face distinctie ntre pledoarie si ntrecerea n ins ulte nca nu apusese cu totul 46 Paideia, p. 169. n civilizatia clasica. La atenieni, n perioada de nflorire, oratoria judiciara se m ai afla nca sub semnul unei competitii de iscusinta oratorica, n care erau ngaduite toate trucurile si or ice mijloc de convingere. Bara si tribuna politica erau socotite sediile artei de a convinge. Aceasta arta alcatuia, mpreuna cu violenta razboiului, a tlhariei sau a tiraniei, vnatoarea de oameni", a carei definitie o fo rmuleaza interlocutorii din Sofistul lui Platon47. Sofistii te nvatau, pe bani, cum sa faci dintr-o cauza sla ba una tare. Un tnar politician obisnuia sa-si nceapa cariera cu o plngere ntr-un proces de scandal. La Roma, tot asa, multa vreme s-a considerat ca n fata justitiei este permis oric e mijloc menit sa-l doboare pe adversar. Partea se mbraca n vesminte de doliu, suspina si se vaicarea, se refe rea n gura mare la binele starului, aducea numerosi suporteri ca sa produca o impresie mai puternica, pe s curt facea tot ceea ce se mai face uneori si astazi48. Stoicii au ncercat sa suprime acest caracter ludic al el ocintei judiciare si s-o puna n armonie cu normele lor stricte, referitoare la adevar si la demnitate. Dar cel d inti care a vrut sa puna n practica acest nou crez, Rutilius Rufus, a pierdut procesul si a fost nevoit sa plece n surghiun. 47 Platon, Sofistul, 222 c-d. 48 Cicero, De Oratore, I, 229 s.urm. Sa ne amintim de avocatul care, n procesul H auptmann, a izbit cu mna n Biblie

si a fluturat drapelul american, sau la confratele lui olandez, care, ntr-un rasu nator proces penal, a rupt n bucati raportul de expertiza psihiatrica. Cf. descrierea unei sedinte judiciare abisini ene, facuta de Littmann, loc. cit., p. 86: In sorgfltig studierter, gewandter Rede entwickelt der Anklager seine Anklage. Hu mor, Satire, treffende Sprichwb'rter und Redensarten, beissende Anspielungen, heftiger Zom, kalte Verachtung, lebhaft estes Mienenspiel, bald drohnend heraus-fordemdes Gebriill... muss herhalten, die Anklage zu bekraftigen und den Angeklagten in Grund und Eoden zu bohren. (Acuzatorul si dezvolta acuzarea printr-o cuvntare dibace, studiata cu ngri jire. Umor, satira, proverbe si zicale frapante, aluzii muscatoare, mnie violenta, dispret rece, mimica cea mai v ie, ba si urlete sfidatoare. .. trebuie sa contribuie pentru a ntari acuzatia si pentru a-l dobor definitiv si total pe acuza t.) v. JOCUL SI RAZBOIUL A denumi lupta un joc nseamna a folosi un dicton la fel de vechi ca si nsesi cuvin tele lupta" si joc". O asemenea denumire, n sensul strict al cuvntului, trebuie oare considerata ca figur ata? Am mai pus, mai sus, aceasta ntrebare1 si am fost de parere ca trebuie sa raspundem negativ: ntr-a devar, cele doua notiuni, lupta" si joc", par de multe ori sa se contopeasca. Orice lupta care este legata d e reguli restrictive prezinta, chiar datorita acestei ordini restrictive, semnal mentele unui joc, ale unei forme deosebit de intensive, de energice si totodata extrem de evidente a jocului. Catelusii si baietasii lupta n gluma", dupa reguli care limiteaza aplicarea violentei. Limita actiunilor ngaduite n joc nu trebuie nsa sa f ie neaparat varsarea de snge si nici chiar lovitura mortala. Turnirul medieval a fost si a ramas fara ndoi ala o lupta singulara, deci un joc, dar n ipostazele sale cele mai timpurii trebuie sa fi fost pe de-a-n-treg ul si categoric serioasa", pna la moarte, la fel ca jocul" tinerilor ostasi ai lui Abner si ai lui loab. Lupta c a functie de cultura presupune totdeauna reguli restrictive si cere, pna la un anumit nivel, recunoasterea unei calitati de joc. Chiar si n epoci relativ naintate, razboiul mai ia nca uneori cea mai desavrsita forma de joc. Faimosul Combat des Trente2 din anul 1351, n Bretania, nu este calificat n izvoare, ce-i drept, n mod c ategoric, drept joc, dar face absolut impresia unei lupte cu carac

55 1 Pp. 88-89. 2 Lupta celor treizeci (/r.) (n.t.).

ter de joc, si acelasi lucru se poate spune si despre La Visfida di Barletta3 di n anul 1503, unde treisprezece cavaleri italieni au luptat cu treisprezece cavaleri francezi, ntr-o sfera de ide i fie arhaica, fie romanticobarbara, lupta sngeroasa, competitia festiva si lupta singulara, n masura n care snt legate de anumite reguli, snt incluse, toate, n reprezentarea primara a jocului. Despre razboi, se p oate vorbi ca despre o functie de cultura atta timp ct este purtat nlauntrul unui cerc ai carui membri se recunosc unii pe altii ca egali sau cel putin ca egal de ndreptatiti. Daca lupta se duce mpotriva unor grupu ri care n fond nu snt recunoscute ca fiind alcatuite din oameni sau carora cel putin nu li se recunosc drepturi umane, fie ca snt numite barbari", diavoli", pagini", eretici", atunci ea poate ramne nlauntrul limite " culturii n masura n care un grup si impune si n acest caz, de dragul onoarei proprii, anumite limitari. Pe astfel de limitari s-a bazat pna n ultima vreme dreptul international, n care si-a gasit expr esie o anumita tendinta de a include razboiul n cultura. S-a facut o distinctie categorica pe de o parte ntre starea de beligeranta si starea de pace, iar pe de alta parte ntre starea de beligeranta si violenta crimi nala. Deasupra partilor n conflict se boltea ideea unei comunitati, care recunost ea ca membrii ei snt omenire", cu drepturi si pretentii de a fi tratati ca oameni". Abia teoria razboiului total" sacrifica pna si ultimele ramasite ale functiei de cultura si, o data cu ele, ale functiei de joc. Pornind de la convingerea noastra ca agonul are ntotdeauna n el nsusi caracter de j oc, se naste acum ntrebarea: n ce masura trebuie sa se numeasca razboiul o functie agonala a comunit atii? n general, putem da deoparte, ca neagonale, o ntreaga serie de forme de lupta. Facem deocamdata ab stractie aici de razboiul modern. Atacul prin surprindere, ambuscada, navalirile de jaf si masacrele nu po t conta, fiecare din ele n parte si ca atare, ca forme agonale ale luptei, desi pot fi puse n folo 1 Provocarea de la Barletta (it.) (n.t.). 153 sul unui razboi agonal. Pe de alta parte, scopul politic al unui razboi cucerire a, subjugarea, nrobirea altui popor se afla si el n afara sferei luptei competitionale. Momentul agonal i ntra n actiune din clipa cnd partile beligerante se considera una pe alta ca adversare n lupta pentru o cau za la care au dreptul. Chiar daca n spatele vointei lor de a lupta se ascunde pur si simplu foamea, ceea ce nu se ntmpla dect arareori, totusi lupta le pare chiar si lor o chestiune de sfnta datorie, de onoa re sau de rasplata. Tendinta spre putere materiala, chiar si n relatiile de cultura evoluate si chiar daca nsis i membrii statului care pune la cale razboiul considera ca scopul lui este o chestiune de putere, se afla de

cele mai multe ori subordonata ntru totul unor motive de orgoliu, de faima, de prestigiu si de manifestare a sup erioritatii sau a suprematiei. Termenul ndeobste inteligibil glorie" explica toate razboaiele de agresiune, din A ntichitate pna n zilele noastre, n mod mult mai substantial dect indiferent ce teorie ingenioasa referitoa re la forte economice si la considerente politice. Izbucnirile moderne de glorificare a razboiului, asa cum ne snt, din pacate, prea bine cunoscute, merg de fapt napoi la conceptia asiro-babiloniana, care considera exte rminarea dusmanului ca pe o porunca divina, n masura sa confere un sfnt renume. n anumite forme arhaice ale razboiului nsa, caracterul ludic care i este propriu de la natura se manifesta n mod nemijlocit si ct se poate de interesant, ntr-o faza de cultura n care procesul judiciar, soarta, jocul de noroc, ramasagul, provocarea, lupta si verdictul divin, ca lucruri sacre, se afl au, toate la un loc, nlauntrul unei singure sfere notionale, asa cum am ncercat mai sus sa aratam, razboiul treb uia sa intre si el, n virtutea naturii lui, cu totul, n cadrul acestui cerc de reprezentari. Se poarta razboi pentru ca, prin ncercarea care duce la cstigarea sau la pierderea lui, sa se obtina din partea zei lor o hotarre cu valabilitate sacra. Hotarrea poate fi provocata prin aruncarea sortilor, prin punerea la ncerca re a puterilor, cu cuvntul sau cu armele. Daca se alege aceasta din urma varianta, atunci rezultatul exprim a vointa zeilor la fel de nemijlocit ca n urma celorlalte probe, n cuvntul olandez ordale (= ordalie), n engle za ardeal, corespunzator cuvntului olandez modern oordeel (= judecata), referirea speciala la divinitate nu este expresa n sine; orice hotarre dobndita n formele juste este o judecata a fortelor divine. Abi a n a doua instanta notiunea tehnica judecata divina" se leaga de anumite probe de forta miraculoasa. Pentru a ntelege bine aceasta corelatie, trebuie de fapt sa nu tinem seama de distinctia pe care o fac em ntre notiunile respective si domeniul juridic, cel religios si cel politic. Ceea ce noi numim drept" se poa te numi la fel de bine, potrivit gndirii arhaice, vointa zeilor" sau superioritate vadita". Hazardul, lupta si cuvntul convingator snt n aceeasi masura dovezi" ale vointei zeilor. Lupta este n aceeasi masura una din tre formele procedurale ca si ghicitoria sau ca si pledoaria n fata unui judecator. Dar, avnd n vedere ca, n cele din

56 urma, oricarei hotarri i se confera o semnificatie sacra, lupta poate fi consider ata, si ea, tot ca ghicitorie4. Insolubilul complex de reprezentari care merge de la proces pna la jocul de noroc se manifesta n modul cel mai izbitor n functia luptei singulare n culturile arhaice. Lupta singulara po ate avea diferite tendinte. Ea poate fi aristeia personala, ca introducere sau ca acompaniament al luptei ge nerale, slavita de poeti si cronicari si prea bine cunoscuta din toate compartimentele istoriei. Caracterist ice snt, de pilda, luptele personale n batalia de la Badr, unde Mohamed i-a nfrnt pe koraisiti. Un grup de tre i provoaca un grup corespunzator din rndurile inamicului. Luptatorii se prezinta si se recunosc unii pe altii ca adversari demni5, n razboiul mondial din 1914, aristeia a renviat sub forma provocarilor sch imbate ntre 4 Nu este prea clar cum trebuie conceputa originea cuvntului olandez oorlog (= ra zboi), dar n orice caz el tine probabil de sfera sacrala. Semnificatia cuvintelor germane vechi care corespund cuvntului oorlog oscileaza ntre lupta, fatalitate, ceea ce i este pus de-o parte" cuiva, si starea n care ndatoririle gener ate de juraminte nceteaza, desi nu este absolut sigur ca avem de-a face n toate cazurile cu exact acelasi cuvnt. 5 Vezi: Wakidi, ed. Wellhausen, p. 53. ei de aviatori renumiti din ambele tabere, cu ajutorul unor biletele pe care le aruncau din avion. Lupta singulara personala poate servi ca oracol, care prezice rezultatul viitor al lup tei. Sub aceasta forma o cunoaste att societatea chineza, ct si cea germanica, nainte de nceperea bataliei, c ei mai viteji i provoaca pe inamici. La bataille seri a eprouver le Destin. Les premieres passes d'armes sont des presages efficaces6. Lupta singulara poate nsa sa si nlocuiasca batalia. Cnd vandalii snt n razboi cu alemanii n Spania, partile convin ca rezultatul luptei sa fie decis printr-o lupta singulara7, care deci nu serveste aici ca prezicere, ci nlocuieste lupta generala, adica dovedeste n mod concis, n forma agon ala, superioritatea uneia dintre parti. Aceasta dovada, ca una dintre cauze este mai tare, contine i deea ca este si cea buna: de vreme ce zeii i acorda favoarea lor, nseamna ca este dreapta, n aceasta nlocuire a b ataliei printr-o lupta singulara se amesteca nsa de timpuriu motivarea ca astfel se evita varsarea de sng e. Chiar n cazul merovingianului Teodoric, la Quer-zy-sur-Oise, ostasii snt cei care spun: mai bin e sa cada unul dect o oaste ntreaga8. Cnd, n Evul Mediu trziu, se vorbeste la tot pasul despre o lupta sin gulara mareata si solemna, pregatita dinainte n toate amanuntele ei, si prin care doi regi sau domn itori urmeaza sa-si rezolve o querelle9 survenita ntre ei, motivul invocat n mod expres este: pour eviter effu sion de sang chrestien et

la destruction du peuplew. Totusi, n datina pastrata cu atta perseverenta este imp licita, fara ndoiala, vechea reprezentare a unui proces judiciar care se rezolva n mod legal 6 Batalia serveste pentru a pune la ncercare Destinul. Primele asalturi snt prezic eri eficace (fr.) (n.t.) Granet, Civilisation, p. 313; cf. De Vries, Altgerm. Religionsgeschichte, I, p. 258 (n.a .). 7 Gregorius Turonicus, Hist. Franc., II, 2. 8 Fredegarius, I, IV, c. 27, MG, SS. rer. Mer., H, 131. 9 Cearta, disputa, litigiu (fr.) (n.t.). 10 Pentru a evita varsarea de snge crestinesc si nimicirea poporului (fr. veche) (n. t.) V. cartea mea Herfsttij aer Middeleeuwen*, 1935, p. 134; n Verzamelde Werken, IE, p. 115 (n.a.) Ed. rom. cit. , p. 150 (n.t.). pe aceasta cale. Devenise de mult o simpla conventie internationala, un ceremoni al lipsit de continut, dar atasamentul de aceasta forma si seriozitatea cu care este practicata mai tradeaz a nca si azi ca si are originea n vechi datini sacre. Carol Quintul l mai provocase nca, de doua ori, pe F rancisc I, cu toate formele11, si cazul acesta nu avea sa fie ultimul. Este aproape cu neputinta de facut o distinctie ntre lupta singulara care nlocuies te batalia, si duelul judiciar care rezolva un diferend. Se stie ce loc important a ocupat duelul judi ciar n legile si cutumele medievale. Controversa daca duelul judiciar trebuie considerat, mpreuna cu Brunne r si altii12, o judecata divina, sau, mpreuna cu Schroder si altii13, un probatoriu ca oricare altul, si pi erde mult din nsemnatate, daca privim lupta sub aspectul ei esential: ca agon sacral, care, ca atare, dove deste si dreptatea, dar totodata reveleaza si favoarea zeilor. Duelul judiciar, chiar daca este dus uneori cu ndr-jire pna la capat14, demonstreaz a de la bun nceput tendinta de a-si pune n prim-plan laturile formale si de a-si accentua astfel trasat urile ludice. Chiar si posibilitatea de a dispune executarea lui printr-un luptator nchiriat se bazeaza pe caracterul lui ritual, caci tocmai o actiune sacramentala ngaduie n general nlocuirea. Tot asa si limitarea arm elor permise si originalele handicapuri cu ajutorul carora se ncearca a se da sanse egale unor lu ptatori cu posibilitati inegale, cum este cazul unui barbat care, avnd de luptat cu o femeie, sta pe juma tate ntr-o groapa, fac parte din jocul cu armele. Cnd duelul judi 11 Pe lnga datele citate, v. si: Erasmus Schets catre Erasm din Rotterdam, 14. VI II. 1528, Al'len, nr. 2024, 38 s. urm.,

57 2059. 9. 12 H. Brunner C. von Schwerin, Deutsche Rechtsgeschichte, II, 1928, p. 555. 13 R. Schroder, Lehrbuch der Deutschen Rechtsgeschichte (Manual de istorie a dre ptului german)5, p. 89. 14 Cf. cartea mea Herfsttij der Middeleeuwen, pp. 136-l38; n Verzamelde Werken, I II, pp. 117-l19 (n.a.) Ed. rom. cit., pp. 152-l53 (n.t.).

ciar, n Evul Mediu trziu, pare sa se desfasoare de regula fara prea multe vatamari , devenind un fel de demonstratie sportiva, ramne ndoielnic daca trebuie considera t ca o slabire a lui pna la forme ludice, sau daca nu cumva acest caracter ludic, care nu exclude defel se-riozitatea sngeroasa, nu se bazeaza mai degraba pe natura uzantei. Ultima trial by battle15, ntr-un proces civil tinut n fata instantei numite Court of Common Pleas16, a avut loc n anul 1571, pe un teren patrat, cu latura de 60 de picioare17, pus la dispozitie n acest scop la Tothill Fields, lnga Westminster. Lupta a avut voie sa dureze de la rasaritul soarelui pna la aparitia stelelor, dar s-a ncheiat atunci cnd una dintre parti, care lupta cu pavaza si baston, asa cum este prescris nca di n Capitulariile carolingiene, s-a recunoscut nvinsa, rostind cuvntul ngrozitor" craven . ntreaga ceremonie, dupa cum o n meste Blackstone, prezenta a near resemblance to certain rural athletic diver-sions19. Daca duelul judiciar, ca si duelul pe de-a-ntregul fictiv dintre suverani, se ca racterizeaza printr-un puternic element ludic, acelasi lucru se poate spune si despre duelul obisnuit, asa cum e ste el cunoscut pna n zilele noastre de o serie de popoare europene. Duelul particular razbuna onoarea lezata . Ambele notiuni, lezarea onoarei si nevoia de a o razbuna, tin ndeosebi, pastrndu-si intacta semnificatia l or psihologica si sociala, de sfera arhaica a culturii. Integritatea unei persoane trebuie sa fie manifesta, i ar, daca recunoasterea ei este n primejdie, arunci trebuie aparata si impusa prin actiuni agonale. La recunoaster ea onoarei personale nu conteaza daca ea se 15 16 17 18 19 O mare asemanare cu anumite distractii atletice rurale (engl.) (n.t.). ries ofthe Laws ofEngknd (Comentarii asupra legilor Angliei), ed. R. M. Kerr, III, pp. 337 s.urm. Commenta Judecata prin lupta (engl.) (n.t.). Curtea de cauze civile (engl.) (n.t.). Aproximativ 18,30 metri (n.t.). Las (engl.) (n.t.).

intemeiaza pe dreptate, pe adevar sau pe alte principii. E n joc numai valoarea s ociala, atta tot. Putem neglija aici problema daca duelul particular nu-si are ^nva n acest caz radacinile n duelu l judiciar, n esenta, este acelasi lucru: vesnica ntrecere pentru prestigiu, acesta fiind o valoare primara,

care include puterea si dreptul. Razbunarea este satisfacerea simtului onoarei, orict de perversa, de criminala sa u de bolnavicioasa ar fi fundamentarea ei. Am spus mai sus ca, uneori, personajul Dike nu se diferentiaza cu claritate de Tyche, Fortuna. Tot asa, n iconografia elenica, Dike se contopeste cu Nemesis razbunarea"20. Duelu l particular si tradeaza identitatea fundamentala cu o sentinta judecatoreasca si prin faptul ca, la fel ca si duelul judiciar, nu impune celor ale caror rude si-au pierdut viata n confruntare nici o obligatie de a se r azbuna sngeros, cu conditia ca duelul sa se fi desfasurat corect. In epocile cu un marcat caracter nobiliar-militar, duelul particular se poate am plifica pna la formele cele mai sn-geroase, n care titularii si secundantii se nfrunta unii pe altii n grupuri, ntr-o lupta calare, cu pistoalele. La aceasta forma a ajuns duelul particular n secolul al XVI-lea n Franta. Pentru un d iferend de nimica toata ntre doi nobili, are loc o ntlnire sngeroasa ntre sase sau opt persoane. Secundantii au d atoria de onoare sa lupte si ei. Montaigne vorbeste despre un asemenea duel ntre trei favoriti ai lui Henric a l III-lea si trei nobili de la curtea lui De Guise. Richelieu a combatut acest obicei, dar si sub Ludovic al XlV-lea a u mai cazut nca multe victime. Pe de alta parte, faptul de a nu se urmari neaparat uciderea cuiva, ci de a se c onsidera ca daca a curs snge onoarea a fost spalata este n deplina concordanta cu caracterul sacral pe care la origine l are si duelul obisnuit. De aceea, duelul francez modern, ntruct de regula nu merge mai departe de o simpla ranire, nu trebuie considerat ctusi de putin ca o diluare ridicola a unor datini seri 20 Harrison, Themis, p. 528. oase. Duelul, n esenta, este o forma de joc rituala, este reglementarea unei lovi turi mortale neprevazute, pornita dintr-o mnie nestapnita. Locul n care se desfasoara este un spatiu de joc, iar armele trebuie sa fie strict egale; se da un semn pentru ncepere sau pentru ncetare, iar numarul de mpusc aturi este prescris. Varsarea de snge este de ajuns pentru a satisface cerinta ca onoarea sa fie razbu nata prin snge. Elementul agonal n razboiul adevarat nu poate fi dozat cu precizie, n fazele de cu ltura cele mai timpurii, elementul competitional n lupta dintre triburi si dintre indivizi nu pare sa fie n ca dezvoltat. Atacurile armate, asasinatele, navalirile au fost ntotdeauna practicate, fiind determinate de foame, de frica, de

58 reprezentari religioase sau de setea de snge. Notiunea de razboi intervine de fap t abia acolo unde apare o stare deosebita, solemna, de dusmanie generala, care se diferentiaza, n constiint a celor n cauza, de o disputa individuala, si chiar, pna la un anumit nivel, de o vrajmasie ntre doua fa milii. Dar o asemenea distinctie plaseaza razboiul nu numai n sfera sacrala, ci totodata si n cea agonal a. El este astfel naltat la rangul de cauza sfnta, de masurare generala a puterilor si de hotarre a sortii, pe scurt: este inclus n sfera n care dreptul, soarta si prestigiul mai zac la un loc, nediferentiate, n felul ac esta, razboiul intra n acelasi timp n sfera onoarei. Devine o institutie sfnta si ca atare se mbraca n toata orname ntica spirituala si materiala de care dispune tribul. Asta nu nseamna ca de acum nainte razboiul se du ce n toate privintele potrivit normelor unui cod al onoarei si n formele unei actiuni cultuale. Violent a bruta si pastreaza toata puterea. Razboiul este nsa vazut n lumina datoriei si onoarei sfinte si, pna la un anumit nivel, este jucat n formele lor. Ramne totusi greu de determinat n ce masura ducerea razboiului este nt r-adevar dominata si influentata de aceste reprezentari. Cea mai mare parte din ceea ce transmit izvo arele istorice cu privire la astfel de lupte purtate ntr-un stil frumos se bazeaza pe viziunea literara a lupt ei n ochii contemporanilor sau ai celor de dupa ei, asa cum a fost ea nscrisa n epopee, n cntec sau n cronica. E ste n joc" aici o descriere ct se poate de frumoasa si o fictiune romantica sau eroica. Ar fi nsa o greseala sa credem ca toata aceasta nnobilare a razboiului prin naltarea lui n sfera rituala si morala n-a fost dect fictiune, sau ca vesmntul estetic al luptei n-a fost dect un paravan al cruzimii. Si chiar daca asa ar fi stat lucrurile, n aceste reprezentari ale luptei ca joc solemn al onoarei si al virtutii s-a forma t ideea cavalerismului, adica ideea razboinicului nobil. Sau si mai precis: ca urmare a ideilor de datorie cav alereasca si de demnitate cavalereasca, s-a cladit, pe temelii antice si crestine, sistemul actual al drep tului international. Si din aceste doua idei cavalerismul si dreptul international si-a extras seva notiunea de ome nie pura. Prin referiri izolate la diferite civilizatii si epoci poate fi pus acum n lumina elementul agonal, adica ludic, al razboiului. Dar mai ntii un amanunt, care poate tine locul unei ntregi demonstr atii: limba engleza mai foloseste si astazi expresia to wage war (literal: a paria" razboiul, a provoca l a ntrecere razboinica), facnd aluzie la simbolicul guge. Din Elada, doua exemple. Razboiul dintre cele do ua orase din insula Eubeea, anume Calcis si Eretria, n secolul al VII-lea .e.n., a fost dus, potrivit traditiei, pe de-a-ntregul n forma de competitie. Un acord solemn, n care erau stabilite regulile luptei, a fo st depus n templul Artemidei. Au fost indicate timpul si locul luptei. Toate armele cu aruncare (la nce, arc, prastie) urmau sa fie

interzise; numai palosul si sulita aveau sa decida. Celalalt exemplu este mai cu noscut. Dupa izbnda de la Salamina, grecii au plecat spre Istm, ca sa distribuie premii, numite aici arist eia, celor care se dovedisera cei mai merituosi n lupta. Comandantii si-au depus voturile pe altarul lui Poseid on, indicnd un singur om ca primul clasat si un singur om ca al doilea clasat. Ca prim clasat, toti s-au votat pe ei nsisi, nsa cei mai multi l-au votat ca al doilea clasat pe Temistocle, asa nct acesta a obtinut major itatea, dar invidia reciproca a mpiedicat ratificarea acestui rezultat21. Cnd Herodot, povestind batalia de la Mic ale, spune ca insulele si Helespontul erau pretul luptei (aethlon) dintre eleni si persi, aceasta nu poate nsemna mai mult dect o metafora curenta. Este evident ca nsusi Herodot avea ndoielile lui cu privire la valoarea p unctului de vedere competitional n razboi, n simulatul consiliu de razboi de la curtea lui Xerxes, ac esta l pune pe Mardonios sa blameze prostia grecilor, care si notifica unii altora razboaiele dintre ei si, c a urmare, obisnuiesc sa caute un cmp de bataie frumos si plan si sa se duca ntr-acolo n dauna att a nvingatorilor, ct i a nvinsilor. Ar fi trebuit sa lase ca litigiile dintre ei sa fie hotarte prin crainici si soli, sau, daca to tusi trebuia sa aiba loc o lupta, sa caute un loc unde sa poata fi ct mai greu de atacat22. Dupa ct se pare, aproape pretutindeni unde, n literatura, este descris si glorific at razboiul nobil si cavaleresc, si face loc n acelasi timp si o critica: cea care opune acestui mod de a vedea lucru rile avantajul tactic sau strategic. Frapanta din acest punct de vedere este asemanarea dintre realitatile chineze si cele din Occidentul medieval. asa schiteaza Granet imaginea modului chinez de a Despre izbnda nu poate fi vorba duce razboi n epoca feudala23 dect atunci cnd din lupta onoarea comandantului iese sporita. Acest lucru nu se ntirnpla att prin avantajul obtinut, si n nici un caz daca este folosit la maximum, ct mai cu seama dovedind moderatie. Doi nobili, Tin si T'in, se afla cu ostile lor fata n fata, n ordine de bataie, fara s a lupte, n timpul noptii, vine un sol al lui T'in ca sa-l previna pe Tin sa se pregateasca: De ambele parti, snt destui ostasi! Hai sa ne ntlnim mine dimineata, te poftesc!" Dar oamenii lui Tin baga de seama ca privirea solului nu e stabila si ca vocea lui nu are sigu ri Herodot, VIII, c. 123-l25. 22 IX c. 101; VII, 96. a Civilisation, pp. 320-321. ranta. Tin a si pierdut. Oastea lui T'in sta nfricosata n fata noastra. Are s-o ia la fuga! Inamicul n-are dect sa ne mpinga spre ru! Avem sa-l batem cu siguranta." Dar oastea lui Tin ramne linistit a, iar adversarul poate s-o stearga n voie. Onoarea a facut ca un asemenea sfat sa nu aiba urmari. Caci: Sa nu culegi mortii si ranitii este o neomenie! Sa nu astepti clipa convenita, sa-l bagi pe inamic la strmtoare, este o lasitate..."24

59 Iar nvingatorul refuza, cu modestie, sa nalte un trofeu pe cmpul de bataie: era bin e cnd regii de altadata, stralucind de virtute, se luau de piept cu dusmanii cerului si i scoteau astfel l a iveala pe cei rai, dar aici nu snt vinovati, snt numai vasali, care si-au manifestat credinta pna la moarte. La ce bu n un trofeu?" La instalarea unei tabere militare, planul era orientat cu toata grija dupa anum ite puncte cardinale. Alcatuirea unei asemenea tabere era prescrisa cu strictete, deoarece conta ca o copie a cap italei suveranului. Precizarile de felul celor expuse aici tradeaza clar sfera sacrala din care fac parte toate ace stea25. Facem abstractie de problema daca se pot semnala origini sacrale n structura taberei militare romane, asa cum admit F. Miiller si altii. Cert este ca taberele militare instalate cu mare cheltuiala si bogat ornamentate din Evul Mediu trziu, cum a fost cea a lui Carol Temerarul, din fata orasului Neuss, n anul 1475, dovedesc corelatia strnsa d intre sfera de idei a turnirului si cea a beligerantei. Un obicei care decurge din conceptia ca razboiul este un joc nobil al onoarei si care se mai pastreaza uneori n modul modern, ntru totul dezumanizat, de a purta razboiul este schimbul de amabil itati cu inamicul. Cteodata nu lipseste aici un nendoios element satiric, care face sa reiasa si mai clar car acterul ludic al acestui obicei, n razboiul feudal chinez, i se trimite adversarului o cana cu vin, care este baut n mod solemn, n timp ce snt evo 24 Aceeasi tentatie de a face uz de avantaj se ntlneste si n lupta dintre Siang si Ce'ou, ibid., p. 320. 25 Loc. cit., p. 311. cate dovezile de cinstire din trecutul pasnic26. Adver se saluta unii pe altii c u tot felul de dovezi de cinsti fac schimb de daruri constnd din arme, ca Glaucos Diomede. Ca sa mai adaugam pe loc u n exemplu oc ' dental modern: la asedierea orasului Breda27 de catr Frederik-Hendrik28, n anul 1637, co mandantul militar a] orasului a ordonat sa-i fie restituita n mod politicos contelui de Nassau trasura cu patru c ai, care fusese capturata de asediati, si i-a trimis si 900 de florini pentru soldatii lui. Inamicul da sfatu ri ironice si batjocoritoare, ntr-un conflict dintre Tin si Ce'ou, un ostas al unuia dintre ei i arata celuilalt, cu o rabdare plina de sfidare, cum sa scoata din noroi un car de lupta, si este rasplatit cu cuvintele: Deh! Noi nu snte m obisnuiti cu fuga, ca oamenii dumitale."29 Pe la 1400, un conte, De Virneburg, ofera orasului Aachen lupta ntro anumita zi si ntr-un anumit loc si sfatuieste sa fie adus numaidect la fata locului si judecatorul landului, Jiilich, care pricinuise diferendul30. Aceste ntelegeri cu privire la timpul si locul bataliei alcatuiesc punctul cardin al al tratarii razboiului ca o ntrecere de onoare, care este totodata si sentinta judiciara. Pichetarea unui ter en pentru lupta crearea unei arene trebuie considerata identica ntru totul cu actiunea de a mprejmui (n limba ge rmana: begen) locul

ntrecerii. O gasim descrisa n izvoarele norvegiene vechi: locul destinat luptei es te delimitat cu tarusi sau cu crengi de alun. Reprezentarea aceasta supravietuiesc n englezescul a pitched batt le, termen folosit pentru o batalie reglemen 26 Granet, loc. cit., p. 314. 27 Oras n Olanda (Brabant) (n.t.). 28 Frederik-Hendrik (1584-l647), print de Oranje/Orania-Nassau, stadhouder (presedi nte) al confederatiei Tarilor-deJos Unite (n.t.). 29 Granet, loc. cit., p. 316. 30 W. Erben, Kriegsgeschichte des Mittelalters (Istoria razboiului medieval), 16 . Beiheft zur Histor. Zeitschrift (Al 16lea supliment la Revista Istorica), Miin chen, 1929, p. 95. tata, in sensul strategic al cuvntului. In ce masura a avut loc ntr-adevar n razboi ul serios o delimitare n fapt a terenului este greu de stabilit. Era nsa chiar n esenta ei o forma sacrala si, ca atare, putea fi oricnd indicata n mod imbolic, prin plasarea vreunui semn care sa tina loc unei delimitari reale. Dar propunerea solemna ca batalia sa aiba loc ntr-un anumit punct si ntr-o anumita zi ni transmis din istoria mediev ala n nenumarate exemple. Si aici nsa, se constata imediat ca este vorba, n rimul rnd, de o simpla formalitat e, pentru ca oferta este, de regula, respinsa sau nesocotita. Carol de Anjou i comunica lui Willem de Holanda3 1, regele roman32: da hi selve ende sine man recht totte Assche op aer heiden sijns Are daghe wilde verbeiden33. Ducele loan al Brabantului i trimite n anul 1332 regelui loan al Boemiei, printr-u n crainic, care tine n mina palosul scos din teaca, propunerea de a angaja batalia n ziua de miercuri si ntr-u n anumit loc, si l roaga sa-i trimita un raspuns si eventual o contrapropunere. Regele nsa, el nsusi fiind de al tfel tocmai arbitrul modei cavaleresti n mare voga n acele vremuri, l lasa pe duce sa astepte n ploaie o zi ntreaga. Batalia de la Crecy (1346) a fost precedata de un schimb de scrisori, prin care regele Frantei i-a lasat re gelui Angliei alegerea ntre doua zile si patru locuri, sau, daca doreste, mai multe34. Regele 31 Holanda: una dintre Tarile-de-Jos; fost comitat, n cadrul confederatiei numite Ta rile-de-Jos Unite (Verenigde

60 Nederlanden), Holanda s-a bucurat de o deosebita importanta; de aceea, numele st atului centralizat de mai trziu (Nederland = Tara-de-Jos, la singular) se trage, n multe limbi, din numele Holand ei (ex.: n romneste, Olanda) (n.t.). 32 Stoke, III, vs. 1387. 33 Ca el nsusi si oamenii sai/chiar la Aachen pe cmp/vor astepta pna la trei zile ( ol. veche.) (n.t.). V. si Erben, loc. cit., pp. 93 s.urm. si cartea mea, Herfsttij der Middeleeuwen, p. 141; n Verz. Werken, III, p. 121 (n.a.) Ed. rom. cit., p. 157 (na.). Eduard i-a raspuns ca nu poate trece Sena, dar ca \-a asteptat zadarnic pe inami c timp de trei zile. La Najera n Spania, Henric de Trastamara renunta ntr-adevar la pozitia sa favorabila, ca sa-l poata combate pe inamic cu orice pret n cmp deschis, si este nfrnt. Forma sacrala a slabit aici pna la a deveni o ceremonie, un joc de onoare cavaler easca, fara nsa a-si pierde prin aceasta n prea mare masura caracterul sau originar, care era n esenta ludic. Inter esul precumpanitor de a cstiga lupta a frnat efectul unei datini care se baza pe relatii de cultura primare si c are si avusese acolo semnificatia35. Pe aceeasi linie cu obiceiul de a oferi timpul si locul bataliei se afla pretent ia de a avea un loc de onoare fix n ordinea de bataie, ca si conditia ca nvingatorul sa zaboveasca trei zile pe cmpul de bataie. Primul punct, dreptul de a ataca cel dintii, care era stabilit uneori prin hrisoave, sau era atribuit ca privilegiu feudal unor anumite familii sau regiuni, prilejuia adesea conflicte violente, chiar cu urmari fatale , n renumita batalie de la Nicopole, din anul 1396, unde o oaste de cavaleri de elita, care pornise n cruciada cu mult a pompa si tapaj, fusese nimicita de turci, sansa unei victorii legate de asemenea probleme desarte, de prioritate , pierise cu totul. Putem lasa deoparte chestiunea daca n conditia, care a continuat tot timpul sa ramna n vigoare , de a zabovi timp de trei zile pe cmpul de bataie trebuie sa vedem pur si simplu sessio triduana36 din viat a juridica. Cert este ca, prin toate aceste obiceiuri de tip ceremonial si ritual, transmise din domeniile cele mai variate, razboiul si tradeaza n mod clar originea din sfera primitiv-agonala, unde 35 Potrivit agentiei japoneze de presa Domei, generalissimul japonez, dupa cucer irea orasului Canton, i-a trimis lui Cian Kaisi invitatia sa dea o batalie hotart oare pe cmpia din sudul Chinei, pentru a-si salva astfel onoarea militara, si sa se supuna verdictului palosului (Nieuwe Rotterdamse Courant, 13.XII.1938 36 Sedinta de trei zile (lat.) (n.t.). jocul si lupta, dreptul si aruncarea sortilor erau nca nediferentiate37. Daca razboiul agonal si sacral l numim arhaic, asta u nseamna ca n cultura timpurie orice lupta s-ar fi desfasurat n forma unei competitii reglementate, dupa cum nu nseamna nici ca n razboiu l modern elementul agonal n-ar mai ocupa absolut nici un loc. Nazuinta de a lupt a cu cinste pentru o cauza care este cea buna ramne n

toate timpurile un ideal al omenirii. Acest ideal, n realitatea cruda, a fost de la bun nceput batjocorit. Vointa de a nvinge este totdeauna mai puternica dect autoli-mitarea impusa de simtul onoarei. Chiar daca civilizatia umana fixeaza limite violentei spre care se simt minate colectivitatile, necesitatea d e a cstiga i domina pe beligeranti cu atta putere, nct rautatea omeneasca dobndeste de fiecare data joc liber si si ngaduie tot ceea ce poate nascoci mintea. Comunitatea arhaica traseaza limitele a ceea ce este ngaduit cu alte cuvi nte: regulile jocului foarte aproape de propriul cerc al membrilor tribului si al semenilor. Onoarea careia m embrii comunitatii vor sa-i ramna credinciosi este valabila numai fata de egali. Cele doua parti n conflict tr ebuie sa fi recunoscut regulile, altminteri ele nu ncep sa lupte. Atta vreme ct au de-a face cu egali, se inspira n. principiu dintr-un sentiment al onoarei, de care se leaga un spirit competitional si o cerinta privitoare la o a numita cumpatare etc.38 De ndata nsa ce lupta este ndreptata spre oameni socotiti inferiori, fie ca snt numiti barba ri, fie oricum altfel, orice limitare a violentei dispare, si vedem istoria omenirii mnjita de ngrozitoarea cru zime cu care regii babilonieni si asirieni se laudau ca fiind pe placul zeilor. O dezvoltare fatala a posibilitati lor tehnice si politice si o profunda dezradacinare morala au suspendat n ultima vreme, n aproape toate privintele, acum chiar si n pacea J :-: Erben, loc. cit., p.100, si lucrarea mea Herfsttij der tddeleeuwen, p. 140 (n Verz. Werken, III, p. 120) (n*.) Ed. **vpp. 156-l57 (n..). 8 Pentru China cf. Granet, loc. cit., p. 334 armata, edificiul, realizat cu atta greutate, al dreptului international al razbo iului, n baza caruia adversarul era recunoscut ca parte egala, putnd pretinde un tratament onorabil si corect. In locul idealului primitiv de onoare si noblete ancorat n vanitate, apare, n faze le de cultura naintate, un ideal de dreptate, sau mai bine zis: acesta se ataseaza la cel dinti si devine cu timpul, orict de lamentabil si de rau este pus n practica, norma recunoscuta si urmarita a unei colectivitati um ane, care ntre timp s-a extins de la contactul dintre clanuri si triburi, la o societate de popoare si s tate mari. Dreptul international tsneste n sfera agonala ca o idee: cutare lucru e mpotriva onoarei, mpotriva regulil or. O data ce s-a dezvoltat un sistem de obligatii decurgnd din dreptul international, acesta nu pr ea mai lasa mult loc pentru elementul agonal n relatiile dintre state, deoarece cauta sa nalte instinctul comp etitiei politice la rangul de notiune juridica. O comunitate de state care se aliniaza sub steagul unui drept international unanim recunoscut nu mai ofera teren pentru razboaie agonale nlauntrul propriului lor ce rc. Totusi, prin aceasta ea

61 n-a pierdut absolut toate trasaturile unei comunitati ludice. Principiul ei, de reciprocitate si egalitate n drepturi, formele ei diplomatice, obligatia mutuala de a respecta conventiile si de a notifica oficial eventuala denuntare a acordurilor ncheiate snt formal identice cu o regula de joc, n masura n care nu fac dect sa lege, atta timp ct este recunoscut, jocul nsusi, adica necesitatea unei soci etati umane ordonate. De data aceasta nsa, jocul" este nsasi baza oricarei civilizatii. Denumirea joc" mai es te nca ntructva la locul ei doar formal. Totusi, lucrurile au ajuns n realitate la situatia n care ac est sistem al dreptului international nu mai este recunoscut, sau cel putin luat n considerare, n mod unan im, ca baza a oricarei civilizatii. De ndata ce, n practica, unii membri ai acestei comunitati de state n eaga caracterul obligatoriu al dreptului international, ba chiar acorda n teorie prioritate, ca unica norma a comportarii statale, interesului si puterii propriului grup popor, partida, Biserica sau stat o data cu ultima ramasita pur formala a atitudinii ludice dispare si orice pretentie de civilizatie, iar comun itatea regreseaza, pna la nivelul culturii arhaice. Pentru ca violenta totala reintra n drepturile" ei. Rezulta, asadar, cu deplina evidenta concluzia importanta ca fara o anumita past rare a atitudinii ludice cultura n general nu este posibila. Dar nici ntr-o societ ate abrutizata prin abandonarea tuturor raporturilor juridice, instinctul agonal nu este ctusi de putin suspendat, pentru ca el face p arte din nsasi firea umana. Nazuinta congenitala a omului de a voi sa fie primul mna si atunci grupurile unel e mpotriva altora, si le poate duce, sub imperiul unui orgoliu nebunesc, pna la cele mai nebanuite nivelur i ale fanatismului si ratacirii. Intrecerea cu scopul de a fi cel dinti nseamna fara ndoiala pentru civilizatie, la n ceputul ei, un factor de formare si nnobilare, n stadiile cu mentalitate nca naiv copilareasca si cu notiuni vii cu privire la onoarea rangului social, o asemenea ntrecere a produs curajul mn-driei personale, care est e indispensabil pentru o cultura tnara. Si nu numai att: din aceste nencetate jocuri cu caracter de lupta, v esnic mbibate de factorul sacru, iau nastere nsesi formele culturii si se dezvolta structura vietii sociale . Viata nobiliara a luat forma unui joc naltator, de onoare si de vitejie. Dar tocmai pentru ca n razboiul necrut ator acest joc nobil nu poate deveni realitate dect ntr-o masura att de redusa, el trebuie trait ntr-o ficti une sociala estetica. Violenta sngeroasa nu poate fi transferata n forme de cultura nobile dect n mica mas ura. De aceea, spiritul comunitatii cauta mereu o iesire n nchipuiri frumoase referitoare la o vi ata plina de eroism, care se desfasoara, n ntreceri nobile, ntr-o sfera ideala, a onoarei, a virtutii si a frumu setii. Ideea unei lupte nobile ramne cert unul dintre cele mai puternice impulsuri ale culturii. Daca s-a dezvol tat devenind un sistem ie atletica vitejeasca, de joc de societate solemn, de ele-vare poetica a raporturi

lor de viata, asa cum s-a ntmplat cu cavalerismul Evului Mediu occidental sau n bus ido-ul japonez, arunci nsasi aceasta nchipuire va reactiona n mod esential asupra atitudinii si activitatii culturale si personale, calind curajul si promovnd ndeplinirea datoriei. Sistemul luptei nobile ca ideal de viata si ca forma de viata prin excelenta este legat de la natura de o structura sociala n care o nobilime militara numeroasa, cu posesiuni funciar e moderate, este dependenta de o autoritate suzerana cu aspect sacru, credinta fata de suzeran fiind motivul ce ntral al existentei. Numai ntr-o astfel de societate, n care omul liber nu are nevoie sa munceasca, poate nflori ca valerismul, cu indispensabila lui masurare a puterilor: turnirul. In aceasta sfera, se ia n serios jocul de leg aminte fantastice privitoare la ispravi eroice nemaipomenite, se pun probleme de blazoane si de baniere, iar oamenii se asociaza n ordine cavaleresti si si disputa unii altora rangul si ntietatea. Numai o aristocratie feudala dispune de timpul necesar si de starea de spirit necesara pentru astfel de lucruri. Acest vast complex de idei, de datini si de ornduiri s-a conturat n modul cel mai pur n Occidentul medieval, n statele musulmane si n Japonia. Caracterul fun damental al tuturor acestor lucruri se vadeste, aproape si mai clar dect n cavalerismul crestin, n tara Soarelu i-Rasare. Samuraiul profeseaza conceptia ca ceea ce pentru oamenii obisnuiti este lucru serios pentr u cei viteji nu este dect joc. Nobila stapnire de sine fata de primejdia mortii este pentru el totul pe lume. Co nflictul generat de schimbul de cuvinte jignitor, despre care a fost vorba mai sus, se poate nalta la rangul de a ctiune cavalereasca nobila, n care combatantii si vadesc stapnirea formei eroice. Din acest eroism feudal face parte si dispretul manifestat de nobil fata de tot ce este material. Nobilul japonez a dovedit buna crestere prin faptu l ca nu cunoaste valoarea monedelor. Un print japonez, Kensin, n razboi cu altul, Singhen, care locuia n mun ti, a aflat ca un al treilea, care nu era n razboi declarat cu Singhen, i taiase acestuia aprovizionarea cu sare . Atunci, Kensin le-a poruncit supusilor sai sa-i trimita sare din belsug inamicului si i-a scris ca gaseste vr ednica de dispret o asemenea actiune de razboi economic: Eu nu lupt cu sarea, ci cu palosul."39 Atitudinea lui Kensin a nsemnat respecterea regulilor jocului. Este nendoios ca acest ideal de onoare, credinta, curaj, stapnire de sine si ndepli nire a datoriei, legat de ideea cavalerismului, a promovat si a nnobilat n mod ct se poate de substantial culturile care l-au slavit. Chiar daca si-a gasit expresia n cea mai mare parte n fantezie si fictiune, este foarte sigur ca a promovat forta spirituala personala n domeniul educatiei si n cel al vietii publice si ca a ridicat nivelul etic. Totusi, imaginea istorica a unor astfel de forme de cultura, asa cum reiese ea n mod att de fermecator, n ntreag a ei glorie epica si romantica, din izvoarele medievale crestine si din cele jap oneze, a dus n ispita n repetate rnduri pna si firile cele mai blajine, facndu-le sa slaveasca razboiul, n mod mai zgomotos dect a meritat el vreo data n realitate, ca sursa de

62 virtuti si de cunostinte. Tema elogierii razboiului ca sursa a facultatilor spir ituale omenesti a fost tratata pna acum n mod cam neglijent. Ce-i drept, John Ruskin a cam sarit peste cal chd a prez entat cadetilor din Woolwich razboiul ca fiind conditia indispensabila a tuturor artelor pure si nob ile ale pacii. No great ari ever yet rose on earth, but among a nation ofsoldiers. Ifound, in brief continua el, nu fa ra o oarecare superficialitate naiva n mnuirea exemplelor istorice , that all great nations learned their truth of word, and strength of thought, in war; that they were nourished in war, and wasted by peace; taught by war, and deceived by peace; trained by war, and betrayed by peace; in a ivord, that they were horn in war, a nd expired in peace40. 39 Nitobe, The Soul ofjapart (Sufletul Japoniei), Tokio, 1905, pp. 98, 35. 40 Nici o arta majora nu a aparut vreodata pe pamnt dect n mijlocul unei natiuni de soldati. Pe scurt, am constatat ca toate natiunile mari si-au aflat adevarul cuvntului si forta gndirii n razboi; ca au fost hranite n razboi si pustiite de pace; instruite de razboi si dezamagite de pace; antrenate de razboi si tradate de pace; ntr-un c uvnt, ca s-au nascut n razboi si au murit n pace (engl.) (n.t.). Ceva adevarat este, fireste, aici, si este spus n mod impresionant. Dar Ruskin si ajunge numaidect din urma propria sa retorica: toate acestea nu snt valabile pentru orice razboi. El s e refera n mod expres la the creative, or foundational war, in which the natural restlessness and Iove of con test among men are disciplined, by consent, into modes of beautiful though it may be fatal play41 . El vede omenirea mpartita de la bun nceput n doua races; one of workers, and the other of players, a dica a luptatorilor, proudly idle, and continually therefore needing recreation, in which they use th e productive and laborious orders partly as their cattle, and partly as their puppets or pieces in the game ofdeath*2. n viziunea fugara a lui Ruskin cu privire la caracterul ludic al razboiului arhaic, se afla strns a laturate o ntelegere profunda si o nlantuire superficiala de idei. Important aici este faptul ca Ruskin a nteles acest element ludic. El considera ca idealul arhaic al razboiului este realizat la spartani si n cavaleri sm. Dar, imediat dupa cuvintele citate ceva mai sus, blndetea lui serioasa si cinstita se razbuna pe id eea avuta anterior, iar argumentatia lui, scrisa sub impresia macelurilor din timpul razboiului civil am erican, se preface n cea mai patimasa repulsie fata de razboiul modern (din 1865) din cte se pot imagina43 . O singura virtute pare sa fi trecut n sfera vietii ostasesti aristocratice si ago nale a preistoriei: credinta. Credinta este daruirea fata de o persoana, o cauza sau o 41 Razboiul creator, sau fundamental, n care agitatia fireasca si pornirea spre l upta ntre oameni este disciplinata, prin consens, n modalitati ale unui joc frumos chiar daca poate fi fatal (engl.) (n.t.).

42 Rase; una a muncitorilor si cealalta a jucatorilor, vanitosi si trndavi, si de ci avnd n permanenta nevoie de distractie, n care ei folosesc clasele producatoare si truditoare n parte ca pe propriile lor v ite si n parte ca pe propriile lor papusi sau piese n jocul mortii (engl.) (n.t.). 43 The Crown of Wild Olive, Four Lectures on Industry and War (Coroana Maslinulu i Salbatic, Patru prelegeri despre Industrie si Razboi), III: War (Razboiul).

idee, fara motive care sa determine punerea n discutie a acestei daruiri sau pune rea la ndoiala a obligativitatii ei permanente. Este o atitudine proprie n foarte mare masura natu rii jocului. E firesc lucru sa banuim ca obrsia unei virtuti, care n ipostaza ei cea mai pura si n ngrozitoarele ei perversiuni a produs n decursul istoriei un ferment att de puternic, se gaseste n aceasta sfera a jocului primitiv cu viata. n orice caz, pe terenul cavalerismului au crescut flori stralucitoare si o recolt a bogata de roade ca valori culturale: expresia epica si lirica avnd continutul cel mai nobil, o arta decorat iva variata si plina de fantezie, forme frumoase ale ceremonialului si conventiilor. De la cavaler, trav ersnd l'honnete homme din secolul al XVII-lea, pna la gentleman-ul modern, trece o linie dreapta. Occidentu l latin a inclus si idealul de dragoste curteneasca n acest cult al vietii ostasesti nobile, si se ntretese n m od att de intim cu el, nct cu timpul urzeala a ascuns batatura. Un singur lucru mai trebuie spus aici. Vorbind despre toate acestea ca despre ni ste forme frumoase ale culturii, asa cum cunoastem cavalerismul din traditia dif eritelor popoare, sntem n primejdie sa pierdem din vedere fundalul lui sacral. Tot ceea ce vedem n fata noastra ca joc frumos si nob il a fost cndva joc sacru. Consacrarea cavalereasca, turnirul, ordinele si legamintele si au fara ndoiala ori ginile n datinile initiatice ale unei departate preistorii. Verigile acestui lant al evolutiei nu mai pot fi identificate, ndeosebi cavalerismul medieval-crestin ne este cunoscut n principal ca un element de cultu ra pastrat nca n mod artificial si n parte renviat n mod intentionat. Ce a mai nsemnat n Evul Mediu tr-ziu cavalerismul, cu sistemul lui prelucrat cu pretiozitate, alcatuit din codul lui de onoare, morala lui curteneasca, heraldica, ordinele si turnirul, am ncercat sa descriu n mod mai amanuntit n alta parte44. Cor elatia intima dintre cultura si joc am sesizat-o mai ales n acest domeniu.

63 44 Herfsttij der Middeleeuwen, cap. II-X; n Verz. Werken, IE. 173 VI. JOCUL SI NTELEPCIUNEA Pornirea fiecarui om de a arata ca este cel dinti se manifesta n tot attea forme cte posibilitati ofera societatea. Modurile n care lupta oamenii unii cu altii snt la fel de diferite ca si obiective le pentru care si ca si actiunile prin care se duce lupta. Decizia este lasata, n mod variabil, pe seama puterii, s au a ndemnarii, sau a luptei sngeroase. Oamenii se iau la ntrecere n curaj sau n capacitatea lor de rezistenta, n iscusinta sau n cunostinte, n fanfaronada sau n siretenie. Li se impune o proba de putere, o isprava deosebita , un tur de forta sau li se cere sa forjeze un palos sau sa gaseasca rime mestesugite. Li se pun ntrebari la care trebuie sa raspunda. Competitia poate lua forma unei preziceri, a unui ramasag, a unui proces, a unui legamnt sau a unei ghicitori, n toate aceste ipostaze, ea ramne n esenta un joc, si n aceasta calitate rezida punctul de pornire de la care poate fi sesizata functia ei pentru cultura. La nceputul fiecarei competitii, se afla jocul, cu alte cuvinte conventia de a ex ecuta ntr-un anumit interval de timp si nlauntrul unor anumite limite spatiale, dupa anumite reguli, ntr-o anumita forma, ceva care aduce rezolvarea unei ncordari si care se afla n afara cursului obisnuit al vietii. Ce a nume trebuie executat si ce anume se cstiga prin aceasta este o problema care se leaga abia n a doua instanta de obi ectivul jocului. O extraordinara identitate caracterizeaza n toate civilizatiile obiceiurile legat e de competitie si semnificatia care i se atribuie. Aceasta uniformitate aproape absoluta dovedeste prin ea nsasi ct de strns legata este ntreaga activitate ludic-agonala de fondul cel mai profund al vietii sufletesti si socia le a omului. Poate si mai limpede nca dect pe terenul dreptului si pe cel al razboiului, care a u fost tratate mai sus, uniformitatea culturii arhaice reiese din competitiile p e tar-rnul cunostintelor si al ntelepciunii. Pentru omul primitiv, a putea sau a ndrazni ceva nseamna putere, dar a sti ceva nseamna putere magica, n fond, orice cunoastere deosebita este pentru el cunoastere sacra, o stiinta secreta si magic a, deoarece pentru el orice cunoastere se afla de fapt n relatie directa cu nsasi ordinea cosmica. Cursul regl ementat al lucrurilor, dispus si determinat de zei, mentinut prin cult, ntru conservarea vietii si ntru fericirea o mului, acel rtam, ca sa-l pomenim cu vechiul sau nume indian, nu este pastrat prin nici un alt mijloc mai bine dect prin stiinta oamenilor cu privire la cele sfinte si la numele lor secrete, cu alte cuvinte: cu privire la obrsia lu mii. Prin urmare, cu prilejul sarbatorilor sacre se organizeaza ntreceri n asemenea cun ostinte, pentru ca n cu-vntul exprimat efectul asupra ordinii cosmice devine viu. Competitiile n cunoastere ini tiatica si au radacinile cum nu se poate mai profunde n cult si constituie un element component esential al lui. n trebarile pe care preotii sacrificatori si le pun unii altora pe rnd sau la provo care snt ghicitori n deplinul nteles al cuvntului, iar ca forma si

ca tendinta snt absolut identice cu ghicitoarea ca joc de societate. Functia unor astfel de lupte sacrale cu ajutorul ghicitorilor nu este nicaieri a tt de clar vizibila ca n traditia vedica. La marile sacrificii solemne, aceste competitii constituie o parte la fe l de esentiala ca si sacrificiul nsusi. Brahmanii se iau la ntrecere n jatavidya, cunoasterea obrsiilor, sau n brahmodya, ce a mai buna redare verbala a celor sfinte, n aceste denumiri ale jocului sacru se afla inclus din oficiu fap tul ca ntrebarile puse se refera la geneza cosmosului. Diferite cnturi din Rgveda contin concretizarea poetica direct a a unor astfel de competitii. In imnul Rgveda 1.164, ntrebarile se refera n parte la fenomene cosmice, iar n part e solutiile lor le raporteaza la unele amanunte ale ritualului sacrificional. Te ntreb care este capatul extrem al pamntului; te ntreb unde este buricul pamntului. Te ntreb despre sa-mnta armasarului; te ntreb despre locul suprem al ratiunii."1 n imnul VIII. 29, snt descrisi, n zece ghicitori tipice, zeii cei mai importanti, c u atributele lor, numele lor trebuind sa urmeze ca raspuns2. Castaniu roscat este unul, schimbator la nfatisare, blnd, un tnar; se mpodobeste cu a ur (Soma), n poala, a cobort unul luminnd, nteleptul printre zei (Agni)" etc. Iata deci n ct de mare masura precumpaneste n aceste cnturi caracterul de ghicitori rituale, a caror solutie se bazeaza pe cunoasterea ritului si a simbolurilor lui. In aceasta forma de ghi citori germineaza nsa nemijlocit cea mai profunda ntelepciune privitoare la temeiurile existentei. Magn ificul imn Rgveda X. 129 a fost numit, pe drept cuvnt, de Paul Deussen poate cel mai vrednic de admiratie c rmpei de filozofie care a ajuns din timpurile vechi pna la noi"3. 1. Nu era atunci existenta, nu era ne-existenta. Nu era atmosfera, nici firmament ul de deasupra. Ce se misca? Unde? Sub ocrotirea cui? Haul adnc era alcatuit din apa?" 2. Acolo nu era moarte, acolo nu era ne-moarte; acolo nu era deosebire ntre zi si noapte. De la sine, fara vnt, rasufla numai Aceasta; nu era nimic altceva dect Aceasta."4 Cf.: Lieder des Rgveda, iibersetzt von A. Hillebrandt (Cnturile Rgvedei, traduse de A. Hillebrandt), n Quellen zur Religionsgeschicbte (Izvoare pentru istoria religiei), VII, 5, Gottingen, 1913, p. 105 (I, 164, 34). 2 Loc. cit., p. 98 (VIII, 29l-292). 3 Allgemeine Geschichte der Philosophie (Istoria generala a filosofici), I, Leip zig, 1894, p. 120.

64 4 Lieder des Rgveda, p. 133. In constructia afirmativa a acestor versete si a celor doua urmatoare, forma de ghicitoare pare sa dispara tot mai mult, datorita structurii poetice. Dupa aceea nsa, forma interogativa directa revine. 6. Cine stie, cine va vesti aici din ce iau nastere, din ce aceasta creatie..." Daca admitem ca acest cnt si tradeaza originea din cntul-ghicitoare ritual, care, l a rndul lui, reprezinta prelucrarea literara a unor concursuri de ghicitori tinute realmente cu prilejul sacrificiului solemn, s-a demonstrat astfel n mod cum nu se poate mai convingator corelatia genetica dintre jocul cu ghicitorile si filozofia sacra. In unele imnuri din Atharvaveda, ca de pilda X.7 si X.8, siruri ntregi de asemene a ntrebari-ghicitoare par a fi colectionate si nsirate la ntmplare, apoi aduse la acelasi numitor, fie ca urmea za un raspuns, fie ca ramn fara raspuns. Incotro se duc jumatatile de luna, ncotro lunile, n unire cu anul? ncotro anotimpuri le?... spune-mi aceasta skambha5! ncotro rvnind sa ajunga se grabesc mpreuna cele doua fecioare cu n fatisari diferite, ziua si noaptea? ncotro rvnind sa ajunga curg apele? Cum de nu se opreste vntul, cum de nu se linisteste mintea? Iar apele, gonind dup a adevar, de ce nu se opresc niciodata?"6 Nu ne revine noua sarcina ca, n aceste produse ale extazului si emotiei stravechi cu privire la tainele existentei, sa facem o distinctie ntre poezia sacra, ntelep ciunea vecina cu nebunia, mistica cea mai profunda si verbiajul secret. Cuvntul acestor vechi preoti-cntareti pluteste fara ncetare pe lng a portile incognoscibilului, care nsa ramn pentru noi, ca si pentru ei, nchise. Ceea ce se po ate spune aici despre problema respectiva este ca n aceasta ntrecere cultuala se naste filozofia, nu din tr-un 5 Atharvaveda, X. 7. 5. 6. Literal stlp", aici n ntelesul mistic de baza existentului " sau ceva asemanator. 6 X. 7. 37. joc van, ci ntr-un joc sacru, ntelepciunea este practicata ca un tur de forta sacr u. Filozofia apare aici n forma ludica. Dar problema cosmogonica, anume: cum s-a nascut tot ceea ce exista pe lume, este una dintre preocuparile primare ale mintii omenesti. Psihologia infantila experimentala ara ta ca o parte importanta din ntrebarile pe care le pune un copil de sase ani snt de obicei, n fapt, de natura co smogonica: cum de curge apa, de unde vine vn-tul, chiar si ntrebari referitoare la moarte-existenta etc.7 ntrebarile-ghicitoare ale imnurilor vedice duc direct spre cele mai profunde sent inte ale Upanisadelor. Nu e nsa sarcina noastra aici sa demonstram mai ndeaproape continutul filozofic al ghic itorii sacre, ci sa deducem din el mai ndeaproape nca ceva si sa expunem ct mai clar cu putinta importa nta lui pentru

cultura. Intrecerea constnd n a formula si a rezolva ghicitori, departe de a fi un simplu d ivertisment, constituie o parte esentiala a cultului sacrificional. Rezolvarea ghicitorilor se poate ocoli la fel de putin ca si nsusi sacrificiul8. Caci forteaza mna zeilor. O paralela interesanta a vechii uzante in diene se gaseste la membrii tribului Toradja, din Celebes-ul Mijlociu9. La sarbatorile lor, formularea de gh icitori este limitata la timpul scurs din clipa n care orezul cade gravid" pna cnd ncepe recoltatul, avnd n vedere c inirea" ghicitorilor este necesara pentru mplinirea" spicului de orez. De cte ori este dezl egata o ghicitoare, intervine corul, cu urarea: flup! iesi, orezul nostru drag; iesiti, spice grase, colo sus n munti, colo jos n vai!" n anotimpul care preceda numita peri-oda, orice activitate literara e inter zisa, deoarece ar putea 7 Jean Piaget, Le langage et la pensee diez l'enfant (Limbajul si gndirea la copi l), Neuchtel-Paris, 1930, cap. V, Les questions d'un enfant (ntrebarile unui copil). 8 M. Winternitz, Ceschichte der indischen Literatur (Istoria literaturii indiene ), I, Leipzig, 1908, p. 160. 9 N. Adriani si A. C. Kruyt, De baree-sprekende Tomdja's van Midden-Celebes (Tor adjii vorbitori de baree din Celebes-ul Mijlociu), Batavia (azi: Djakarta), 1914, III, p. 371. fi primejdioasa pentru cresterea orezului. Acelasi cuvnt nseamna ghicitoare" si mei" , adica produsul agricol care este nlocuit de orez1 Cine este ct de ct informat despre literatura Vedelor si a Brahmanelor stie ca exp licatiile lor cu privire la originea lucrurilor se departeaza foarte mult unele de altele, ca se contrazic nt re ele si ca snt extrem de variate, de ncurcate si de pedante. O corelatie sau un sens general nu se poate g asi n ele. Daca nsa tinem seama aici de caracterul ludic initial al speculatiei cosmogonice si de realitat ea ca aceste explicatii si au originea n ghicitoarea rituala, devine limpede ca toata ncurcatura nu provine atit a din ingeniozitatea si din egoismul plin de vanitate al preotilor aflati n concurenta, fiecare dintre ei vrnd sa nchine un anumit sacrificiu care sa fie mai presus dect celelalte", ct mai ales din faptul ca nenum aratele explicatii

65 contradictorii au fost cndva tot attea solutii ale unor ghicitori rituale. Ghicitoarea si vadeste caracterul sau sacru, ceea ce nseamna primejdios", n faptul c a pare sa fie totdeauna, ri textele mitologice sau rituale, o ghicitoare de supravietuire", adic a o ghicitoare de a carei solutie e conditionata viata, o ghicitoare a carei miza e viata. Acestei trasatu ri i corespunde faptul ca punerea unei ntrebari la care nu poate raspunde nimeni e considerata ca ntelepciun e suprema. Ambele date se gasesc reunite n povestirea indiana veche cu privire la regele Janaka; acesta a pus ca premiu o mie de vaci la un concurs de ntrebari 10 N. Adriani, De naam der gierst in Midden-Celebes (Numele meiului n Celebes-ul Mijlociu), Tschr. Bat. Gen. (Revista Asociatiei Batave), 51,1909, p. 370. Despre executantii unor anumite jocuri popu lare din Graubunden s-a mai spus dass sie ihre thorechten abenteuer trieben, dass ihnen dos korn destobas gerathen sole (c a si deapana aventurile nebunesti, nct grul sa li se lege ct mai bine), Stumpfl, Kultspiele, p. 31. 11 Asa cum si H. Oldenberg, Die Weltanschauung der Brahmanatexte (Conceptia despre lume din textele brahmana), Gottingen, 1919, mai era nclinat sa creada, pp. 166, 182.

teologice, tinut ntre brahmanii care i-au vizitat sarbatoarea sacrificionala12. nt eleptul Yajnavalkya cere sa i se mne vacile prin fata cu anticipatie, apoi i bate n mod stralucit pe toti adversa rii. Cnd unul dintre ei, Vidagdha Sakalya, este nevoit sa-i ramna dator un raspuns, i cade deodata capul de pe trunchi, ceea ce ar putea sa fie o versiune pedanta a motivului ca si-a pus capul zalog n concurs. Cnd n cele din urma nimeni nu mai ndrazneste sa puna vreo ntrebare, Yajnavalkya exclama triumfator: prea-cinst iti brahmani, cine dintre voi doreste, acela sa ma ntrebe, sau ntrebati si toti o data, sau cine dore ste, pe acela am sa-l ntreb eu, sau pe toti o data!" Caracterul ludic este ct se poate de vadit aici. Chiar si traditia sacra intra n j oc. Gradul de seriozitate cu care este nscrisa povestirea n textul sacru apare ca fiind la fel de greu de deter minat, si n fond la fel de neglijabil, ca si ntrebarea daca ntr-adevar si-a pierdut vreodata cineva viata din cauza ca nu a putut dezlega o ghicitoare. Principalul este motivul ludic ca atare. In traditia grece asca, motivul competitiei enigmistice, la care nfrngerea se plateste cu viata, se regaseste, ntr-o forma ntruct va tocita, n povestirea referitoare la prorocii Calchas si Mopsos. Lui Calchas i se prezice ca va muri cn d va n-tlni un proroc mai bun dect el nsusi, l gaseste pe Mopsos, si ncep amndoi un concurs de ghicitori, n car acesta din urma nvinge. Calchas moare de suparare, sau se sinucide de ciuda; ucenicii lui l urmeaz a pe Mopsos13. Este dar

ca aici se regaseste, desfigurat, motivul ghicitorii de supravietuire. Lupta pe viata si pe moarte cu arma ntrebarilor este un motiv nelipsit n traditia eddica. n Vafthrudnismal, Odin si masoara ntelepciunea cu cea a uriasului atoatestiutor, care poseda stiinta vremii stravechi. Este un ramasag n deplinul nteles al cuvntului si o ncercare a norocului, si este 12 Satapatha-brahmana, XI. 6. 3.3, Brhadaranyaka-upanishad, O. l-9. 13 Strabon, XTV, c. 642; Hesiod, fragm. 160; cf. Ohlert, Ratsel una Ratselspiele 2 (Ghicitori si jocuri enigmistice2), p. 28. in joc capul. Mai nti, ntreaba Vafthrudnir, apoi Odin. ntrebarile snt de natura mitol ogica si cosmogonica, pe de-a-ntregul identice cu exemplele vedice: de unde au venit ziua si noaptea, de unde iarna si vara, de unde vntul? In Alvissml, Thor l ntreaba pe piticul Alviss numele pe care le poarta t ot felul de lucruri la asi, la vani, la oameni, la uriasi si la pitici, si la Hei; la sfrsit, piticul, cn d da de lumina zilei, este ferecat n lanturi. Aceeasi forma o are si cntul lui Fjolsvinn. n ghicitorile lui Heidrek, mo tivul este urmatorul: regele Heidrek a facut un legamnt, ca un om care s-a facut vinovat fata de el sa-si poat a salva capul daca i propune o ghicitoare pe care el, regele, sa n-o poata dezlega. Cu toate ca cele mai multe din aceste cnturi snt socotite a fi cele mai recente din ciclul eddelor, iar poetii n-au urmarit, c u siguranta, dect sa-si desfasoare iscusinta poetica, relatia cu lupta enigmistica sacrala este pretutin deni mai mult dect evidenta. Raspunsul la ntrebarea enigmistica nu este gasit prin meditatie sau prin rationam ent logic. Raspunsul este o solutie, o dezlegare subita a unui nod, cu care ntrebatorul te-a legat. De acee a, solutia corecta l face deodata pe ntrebator sa-si piarda puterea, n principiu, fiecare ntrebare nu are dect un singur raspuns. Raspunsul poate fi gasit de cel care cunoaste regulile jocului. Regulile jocului snt de natura gramaticala, poetica sau rituala. Participantul trebuie sa cunoasca limbajul enigmistic, treb uie sa stie ce categorie de fenomene este indicata prin simbolurile roata", pasare", vaca". Daca pare ca este p osibil un al doilea raspuns, care satisface regula si pe care ntrebatorul nu-l banuise, atunci este v ai de ntrebator. Pe de alta parte, unul si acelasi lucru poate fi figurat sau exprimat n diferite feluri, adi ca poate fi ascuns ntr-o serie ntreaga de ntrebari enigmistice diferite. Adeseori, solutia unei ghicitori consta numai n cunoasterea unui anumit nume sacru sau secret al lucrurilor, ca n mai sus-mentionatul Vafthrudnism al. Daca aici a fost vorba despre ntelegerea formei ghicitoare" n general, si nu de ntel egerea n special a

66

calitatii ludice si a functiei ghicitorii, este cazul sa cercetam mai n profunzim e corelatiile etimologice si semantice care leaga cuvntul olandez raadsel (= ghicitoare, enigma) de cuvintele raad si raden, cu ntelesul lor, n aparenta dublu, de ghicire" si sfat", respectiv de a ghici" si a sfat i", n acelasi mod, n greceste, ccvoc, (ainos), poveste", sentinta", proverb", are legatura cu oiwyjoAq, av tyna (ainigmos, ainigma). Din punctul de vedere al istoriei culturii, formele de exprimare sfat, ghicitoare, exemplu mitic, basm, proverb" snt foarte strns legate ntre ele. Toate acestea snt nsa mentionate aic i numai pro memoria, pentru a putea prelungi liniile ghicitorii si n cte-va alte d irectii. Se poate trage concluzia ca ghicitoarea este n principiu si dintru nceput un joc s acru, cu alte cuvinte ca se afla situata deasupra limitelor dintre joc si seriozitate si ca este foarte impo rtanta, fara sa-si piarda din aceasta cauza caracterul ludic. Daca o vedem dupa aceea ca se ramifica att nspre d ivertisment, ct si nspre doctrina sacra, nu trebuie sa vorbim despre seriozitate, care coboara pna la nive lul glumei, nici despre joc care se nalta pna la nivelul seriozitatii. Ceea ce se petrece aici nu este altceva dect faptul ca viata culturala creeaza treptat o anumita distinctie ntre cele doua domenii, pe care noi le deose bim ca seriozitate si joc, dar care ntr-o faza originara formeaza un mediu spiritual neflivizat, unde se manifes ta cultura. Ghicitoarea, sau, ntr-o exprimare mai generala, ntrebarea cu caracter enigmistic, ramne, facnd abstractie de efectul ei magic, un important element agonal al relatiilor sociale. Ca joc d e societate, ghicitoarea se ncadreaza n tot felul de scheme literare si de forme ritmice, ca de pilda n cea a nt rebarii n lant, n care diferitele ntrebari se leaga una de alta ntr-o succesiune nencetata, sau n cea a ntre barii privitoare la tot ceea ce ntrece orice altceva, de tipul cunoscut: ce este mai dulce ca mierea? etc . La greci, punerea de aporii, adica de ntrebari la care nu se poate da nici un raspuns precis, este agr eata ca joc de societate. Aporiile pot fi considerate o forma atenuata a ghicitorii de supravietuire. S-ar putea spune ca ntrebarea fatala a sfinxului si mai face auzite ecourile nca si astazi: n principiu, miza ramn e pierderea vietii. Un exemplu graitor al felului n care traditia de mai trziu prelucreaza motivul ghicit orii de supravietuire, asa nct fondul sacral mai iese n mod clar la iveala, ni-l furnizeaza ntlnirea lui Alexand ru cel Mare cu gimnosofistii indieni. Dupa cucerirea unui oras care i rezistase, Alexandru i cheama la el pe cei zece ntelepti care i sfatuisera pe conducatorii orasului sa lupte mpotriva macedoneanului. Le va pune ntrebari irezolvabile. Cel ce va raspunde mai rau va muri primul. Unul dintre ei va judec a raspunsurile. Daca judeca bine, si salveaza n felul acesta propria viata, ntrebarile au n cea mai mare parte c aracterul unor dileme cosmologice, variante ludice ale ghicitorilor sacre din imnurile vedice. Care snt mai multi: viii sau mortii?

Care este mai mare: marea sau pamntul? Care a fost mai nti: ziua sau noaptea? Raspu nsurile date snt mai degraba trucuri logice dect ntelepciune mistica, n cele din urma, unul dintre ei, l a ntrebarea: cine a raspuns cel mai rau?" spune: unul mai rau dect altul", si arunci ntregul plan al lu i Alexandru este zadarnicit: nimeni nu poate fi ucis14 . Intentia de a-l pacali pe adversar cu o ghicitoare este esentiala n dilema, ntreba rea la care raspunsul trebuie sa rezulte ntotdeauna n dezavantajul celui ce raspunde. Acelasi lucru se p oate spune si despre ghicitoarea cu doua solutii, din care una, cu caracter obscen, este de cele 14 U. Wilcken, Alexander aer Grosse und die indischen Gymno-sophisten (Alexandru cel Mare si gimnosofistii indieni), Sitzungsber. Preuss. Akad. (Darile de seama ale sedintelor Academiei Prusiene), 1923, 33, p. 164. n manuscris, snt lacune care fac ca povestirea sa nu fie perfect clara; aceste neclaritati, dupa parerea mea, nu au fost rezolvate de Wilcken n mod ntru totul convingator. mai multe ori evidenta; asemenea ghicitori se gasesc si n Atharvaveda15. Printre ipostazele complexe, sub care ghicitoarea devine forma literara, fie cu scop de divertisment, fie de instruire, exista vreo cteva care merita o deosebita atentie, deoarece scot n evidenta extrem de clar corelatia dintre ludic si sacral. Prima este conversatia bazata pe ntrebari cu continut religios s au filozofic. Aceasta ipostaza se regaseste n cele mai variate culturi. Tema ei este de obicei urmatoarea: un ntelep t este ntrebat fie de o singura persoana, fie de o serie de alti ntelepti. Zaratustra este luat astfel la ntrebari de cei saizeci de ntelepti ai regelui Vistaspa. Solomon raspunde la ntrebarile puse de regina din Saba. n literatura bra hmana, este curent motivul cu tnarul brahmatsarin care soseste la curtea unui rege si acolo este ntrebat, sau pu ne el nsusi ntrebari, devenind astfel, din ucenic, nvatator. Aproape ca nu mai este nevoie de demonstrat ca acea sta forma se leaga n modul cel mai strns cu putinta de competitia arhaica sacra bazata pe ghicitori. Caracterist ica n aceasta privinta este o povestire din Mahabharata.16 Pandavii ratacesc prin padure si ajung la un eleste u frumos. Duhul apei le interzice sa bea din balta, pna nu raspund la ntrebarile puse de el. Totusi, toti cei care r aspund se prabusesc la pamnt, nensufletiti, n cele din urma, Yudhishtira se declara gata sa raspunda la ntrebaril e duhului, ncepe atunci un joc de ntrebari si raspunsuri, care ilustreaza n mod frapant tranzitia de la ghicitoar ea sacra cosmologica la jocul de inteligenta si care prezinta n aceasta forma aproape toata morala indiana. La drept vorbind, convorbirea religioasa din vremea Reformei, ca de pilda cea a lui Luther cu Zwingli, la Marburg, n 1529, sau cea a lui Theodore de Beze si conf ratii lui cu prelatii catolici, la Poissy, n 1561, nu este

67 altceva dect continuarea directa a unei uzante sacre antice. 15 XX, nr. 133, 134. 16 III, 313. Printre produsele literare pe care le-a prilejuit aceasta forma, a convorbirii a lcatuite din ntrebari si raspunsuri, se numara unul care merita o mai ndeaproape cercetare. Milindapanha, adica ntrebarile M Menandru, este o scriere n limba pali. A fost compusa probabil pe la nceputul erei noastre si, cu t oate ca nu facea parte din canonul propriu-zis, se afla n mare cinste att la budis tii din sud, ct si la cei din nord. Scrierea aceasta reda convorbirile dintre reg ele Menandru, care a continuat n secolul al II-lea .e.n. dominatia greceasca asupr a Bactrianei, cu marele Arhat Nagasena. Continutul si tendinta operei snt pur religioase si filozo fice, dar forma si tonul ei snt ntru totul cele ale unei lupte enigmistice. Chiar si introducerea convorbirilor e ste caracteristica: Regele zice: Preacinstite Nagasena, vrei sa ncepi o conversatie cu mine? Daca maria-ta vrei sa vorbesti cu mine asa cum vorbesc nteleptii, vreau; dar daca vorbesti cu mine asa cum stau de vorba regii, nu vreau. Si cum stau de vorba nteleptii, preacinstite Nagasena?" Urmeaza explicatia: nteleptii nu se supara cnd snt strnsi cu usa, dar regii da." Ca urmare, regele este de acord sa nceapa o conversatie pe picior de e galitate, ntocmai ca n jocul numit gaber la Francpis d'Anjou. Iau parte si ntelepti de la curtea regelui. Publ icul este alcatuit din cinci sute de yonaka, adica ionieni, greci, si optzeci de mii de calugari. Nagasena pune o prob lema n doua puncte, adnca, greu de descurcat, mai ndaratnica dect un nod", iar nteleptii regelui se plng ca Nag asena i chinuieste cu ntrebari ncuietoare cu tendinta eretica, ntr-adevar, snt, m repetate rnduri, dileme t ipice, propuse cu o atitudine triumfator provocatoare: Ci ia descurca-te, maria-ta!" n toate acestea, ni se prez inta n haina socratica problemele de baza ale doctrinei budiste, ntr-o formulare filozofica simpla. De genul conversatiilor religioase alcatuite din ntre-Si raspunsuri tine n sfrsit s i tratatul Gylfaginning din 'a Edda. Gangleri si ncepe convorbirea alcatuita din intrebari si raspunsuri dintre e l si Har n forma unui ramasag, dupa ce i-a atras mai nti regelui Gylfi atentia jonglnd cu sapte palose. Tranzitii treptate leaga lupta enigmistica sacra referitoare la geneza lucrurilo r, ca si competitia pentru onoare, viata si bunuri, desfasurata cu ajutorul ntrebarilor ncuietoare, de convorbirea te ologico-filozofica alcatuita din ntrebari si raspunsuri. Pe aceeasi linie se mai afla si alte forme de dialog, ca de pilda elogiul ritual si catehismul unei doctrine religioase. Nicaieri nu gasim toate aceste forme att de strns legate si de amalgamate ntre ele ca n Avesta, unde doctrina este nfatisata n principal n schimbul de ntrebari si raspunsur i dintre Zaratustra si Ahura Mazda. Yasna-ele, care snt texte liturgice destinate ritualului sacrificional, ma i prezinta destule urme ale unei forme ludice primitive, ntrebari tipic teologice privitoare la doctrina, la compo rtarea n viata si la ritual

alterneaza tot timpul cu ntrebari cosmogonice vechi17, ca n Yasna 44. Fiecare vers et ncepe cu cuvntul lui Zaratustra: Despre asta te ntreb, lamureste-ma, o, Ahura", s i, apoi, alternativ, ntrebari ncepnd cu: Cine este cel care..." si cu Daca noi..." Cine a mperecheat iuteala cu vntul si cu norii?" Cine a c reat plin de fericire lumina si ntunericul... somnul si veghea?" Si apoi, catre sfrsit, ntrebarea ciudata, care tradeaza ca aici avem ntr-adevar de-a face cu o ramasita a unei vechi lupte enigmistice: Despre asta te ntreb: ...d aca am sa primesc premiul, zece iepe cu un armasar si o camila, care mi-a fost, o, Mazda, fagaduit", ntrebarile p ur catehetice se refera la geneza si natura evlaviei, la distinctia dintre bine si rau, la tot felul de probleme d e curatie, la combaterea duhului rau etc. Cu adevarat, predicatorul elvetian care, n tara si n epoca lui Pestalozzi, a dat c atehismului sau pentru copii titlul de Riitselbuchlein , n-a banuit ct de mult s-a apropiat, cu ideea lui, de o seama d e corelatii istorice stravechi. 17 Chr. Bartholomae, Die Gatha's des Awesta (Gata-ele Avestei), IX, pp. 58-59. 18 Cartulia cu ghicitori (germ.) (n.t.). Conversatia teologico-filozofica alcatuita din ntrebari si raspunsuri, ca de pild a cea a regelui Menandru, duce jn cele din urma, tot direct, la ntrebarile de natura stiintifica, propuse de suvera nii de mai trziu nvatatilor de la curtile lor sau unor ntelepti straini. De la mparatul Frederic al II-lea de Hohens taufen ne-a ramas att o lista de ntrebari adresate astrologului sau Michael Scorus19, ct si o serie de ntrebari filo zofice puse eruditului musulman Ibn Sabin din Maroc. Prima dintre aceste doua se rii este vrednica de atentie, n contextul nostru, mai ales datorita amestecului cosmologicului cu fizicul si cu teologicul. Pe ce se reazem a pamnrul? Cte camile exista? Cum sta Dumnezeu pe tronul Lui? Care este deosebirea dintre sufletele omenesti d amnate si ngerii cazuti? Pamntul este pe de-a-ntregul masiv, sau are si goluri? Carei cauze i se datoreste faptul ca apa de mare e sarata? Cum stau lucrurile cu vntul care sufla din multe directii? Dar cu fumegariile si cu eruptiile vulcanilor? Cum se face ca sufletele celor morti nu par sa simta nevoia sa se ntoarca pe pamnt? etc. Prin urmare: sunete vechi amestecate cu altele, noi. Intrebarile siciliene adresate lui Ibn Sabin snt de felul lor sceptice si aristot elice si mult mai strict filozofice dect celelalte. Totusi, si acestea mai tin nca tot de genul vechi. Tnarul filozof m usulman i trage pur si simplu o sapuneala mparatului: ntrebi prosteste si cu naivitate si vorbesti mpotriva ta nsuti! " n faptul ca mparatul primeste cu calm si cu modestie aceasta mustrare, Hampe l recunoaste pe omul Frede ric" si l pretuieste pentru

68 asta. Dar Frederic stia, ca si regele Menandru, ca jocul de ntrebari si raspunsur i se joaca pe picior de egalitate: 19 V.: Isis, IV, 2, nr. 11,1921; Harvard Historical Studies (Studiile istorice a le Universitatii Harvard), 27,1924, si K. Hampe, Kaiser Friedrich U als Fragesteller (mparatul Frederic al II-lea ca propunator de ntrebari), Kultur- und Universalgeschichte (Istoria culturii si istoria universala), Festschrift Walter Goetz (Volum omagia l pentru sarbatorirea lui Walter Goetz), 1927, pp. 53-67. Menandru converseaza, numai ca sa stea de vorba cu batrnul Nagasena, nu ca regii, ci ca nteleptii. n ultima vreme, grecii mai erau nca desigur constienti ca exista o anumita corelat ie ntre jocul enigmistic si originile filozofiei. Clearh, un ucenic al lui Aristo tel, a dat, ntr-un tratat despre proverbe, o teorie a ghicitorii, dovedind ca ea a fost cndva obiectul filozofiei: cei vechi obisnuiau sa dea cu ele proba dezvolta rii lor (raxiSeia), ceea ce are n mod limpede legatura cu acel soi de exercitii enigmistice despre ca re a fost vorba mai sus"20. Si, ntr-adevar, nu este greu si nici exagerat sa trasam o linie care duce de la strav echile ntrebari enigmistice la primele produse ale filozofiei grecesti. Nu ne intereseaza pentru moment n ce masura nsusi cuvntul Tipop^Tpa {problema) mai tradeaza faptul ca sentinta filozofica si are originea ntr-o provocare, ntr-o sarci na. Cert este ca iubitorul de ntelepciune, ncepnd din cele mai vechi timpuri si pna la ultimii sofisti si retori, apare ca un luptator tipic, si provoaca adversarii, i ataca printr-o critica violenta si-si sustine propriile pareri, ca sa spunem asa, cu t oata siguranta tinereasca a omului arhaic. Aspectul si forma probelor timpurii ale ntelepciunii snt polemice si agona le. De obicei, ele snt exprimate la persoana I. Cnd Zenon din Eleea si combate adversarii, el face acest lucru cu ajutorul aporiilor, adica porneste n aparenta de la premisa lor, dar trage din ea doua concluzii cont radictorii si care se exclud una pe alta. Forma aceasta mai tradeaza nca, n mod categoric, sfera enigmistica. Zenon n treba: daca spatiul este ceva, atunci n ce se afla el?" Ghicitoarea nu este greu de dezlegat21. Pentru Her aclit, cel ntunecat", natura si viata reprezinta un griphos, o ghicitoare. El nsusi este dezlegatorul de ghicitor i22. Sentintele lui Empedocle 20 C. Prantl, Geschichte der Logik im Abendlande (Istoria logicii n Occident), I, p. 399. 21 Aristotel, Fizica, IV, 3.210 b, 22 s.urm.; W. Capelle, Die Vorso-kratiker (Pr esocraticii), p. 172. 22 Jaeger, Paideia, pp. 243-244. suna, nu numai o data, ca niste dezlegari ale unor ghicitori mitice. Mai snt nca nv esmntate n forma poetica. Reprezentarile, de o brutalitate mpinsa pna la grotesc, din doctrina lui Empedocle , privitoare la geneza animalelor, ar face figura onorabila n una din brahmana-el e indiene vechi, cu fantezia lor salbatica:

Astfel, multe capete fara de gt crescura, Brate goale s-au faurit atunci fara umeri, Fete fara de frunti rataceau ades pretutindeni"23. Filozofii timpurii vorbesc pe un ton de profetie si de entuziasm. Certitudinea l or absoluta este cea a preotului sacrifica tor. sau a mistagogului. Problemele lor se refera la cauza primara a l ucrurilor, la nceput, adica la COTI (urchs), si la devenire, adica la (pwic, (physis). Snt problemele cosmogonice str avechi, puse din vremi imemoriale n forma enigmistica si dezlegate n forma mitica. De-a dreptul din imaginile miraculoase ale unei cosmologii mitice, cum ar fi re prezentarea pitagoreica a celor 183 de lumi, asezate unele lnga altele n forma de triunghi echilateral24, se defalca ncetul cu ncetul speculatia logica despre nfatis area universului. Momentul agonal al filozofiei timpurii se mai vadeste nca, pare-se, n mod deosebit n faptul ca sntem nclinati sa vedem n procesul cosmic o lupta vesnica a unor antinomii primordiale, incluse n esenta tuturor lucrurilor, ca antinomia chineza dintre yang si yin. Pentru Heraclit, lupta a fost tatal tuturor lucrurilor". Empedocle a admis doua p rincipii, care domina, de la nceputul nceputului si pna n vecii vecilor, procesul cosmic: notiunile (ptXicc (phil ia) afectiune", si VEKOC, (neikos) 23 Capelle, Vorsokratiker, p. 216 n romneste, de Felicia Stef, n Filozofia greaca pn a la Platan, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, voi. I, partea a 2-a, p. 493 n.ed .). O asemanare izbitoare a fanteziei, la Morgenstern: Ein Knie geht einsam durai die Welt... (Un genunchi umbla singurati c prin lume...). 24 V.: Capelle, Vorsokratiker, p. 102. cearta". Dupa toate aparentele, nu este ntmplator ca nclinarea filozofiei timpurii catre o explicatie antitetica a existentei corespunde cu alcatuirea antitetica si agonala a societatii timpurii. Oamenii erau obisnuiti din vremurile stravechi sa gndeasca totul ntr-un dualism d e antiteze si sa vada lumea ca dominata de competitie Hesiod o mai cunoaste pe buna Eris, nclinarea salutara spre cearta, pe lnga cea fu nesta. In aceasta presupusa corelatie se ncadreaza si reprezentarea care concepe lupta v esnica a tot ceea ce exista, lupta dusa de Physis, ca o lupta judiciara. Astfel, sntem din nou n mijlocul jocului cul tural arhaic. Lupta vesnica a

69 Naturii este asadar o lupta n fata unei instante judiciare. Potrivit lui Werner J aeger25, notiunile Kosmos, Dike si Tisis (aceasta din urma nseamna rasplata, pedeapsa") au fost preluate din viata ju ridica, unde si aveau locul, si au fost transferate asupra procesului cosmic, pentru ca acesta sa poata fi nteles n termenii unui proces judiciar. Tot astfel, cutia (aitia) a nsemnat la nceput vinovatie", nainte de a deveni termenu l general pentru notiunea de cauzalitate naturala". Anaximandru a fost acela care a dat forma acestei idei, o forma care s-a pastrat, din pacate, ntr-o prezentare extrem de fragmentara26, nceputul lucrurilor este apeironul... De acolo de unde se produce nasterea lucrurilor, tot de acolo le vine si pieirea, potrivit cu necesi tatea, caci ele trebuie sa dea socoteala unele altora pentru nedreptatea facuta, potrivit cu rnduiala timpului." 27 Prea clara aceasta sentinta nu este, desigur, n orice caz, se refera la o reprezentare, ca si cum cosmosul ar tr ebui sa caute el nsusi mpacare n urma unei nedreptati savrsite. Orice ar fi vrut sa spuna autorul, este nendoios ca n aceste cuvinte se ascunde o cugetare foarte profunda, care evoca 25 Paideia, p. 220. 26 Vorsokratiker, p. 82. 27 Jaeger, loc. cit., p. 154; Capelle, p. 82 b (n romneste, de M. Marinescu-Himu, n Filosofia greaca pna la Platan, ed. cit., voi. I, partea I, p. 181 n.ed.). reprezentari crestine. Ne ntrebam nsa daca la baza acestei reprezentari a stat ntradevar ideea matura a unei ordini de stat si a unei vieti guvernate de principii de drept asa cum o putem v edea n polisul grec. Nu cumva avem de-a face aici mai degraba cu un strat de notiuni de drept cu mult mai arha ic? Nu cumva a luat cuvntul aici conceptia arhaica cu privire la drept si rasplata, despre care a fost vorba mai sus si n care ideea de drept mai era nca inclusa n sfera aruncarii sortilor si a luptei dintre parti, pe scurt: n care l upta judiciara mai era nca un joc sacru? Unul dintre fragmentele lui Empedocle vorbeste, cu privire la lupta formi dabila a elementelor, despre o mplinire a sorocului [Iubirii si-al Vrajbei nefaste], / Ce-alternativ cu larg jura mnt trimis lor le fuse. .."28, n baza acestor principii, prin reciprocitate. Se pare ca nu este posibila ntelegere a deplina a semnificatiei acestei imagini mistice. Cert este nsa ca ideea profetului-filozof se complace aici n sfer a luptei ludice pentru dreptate, pe care am cunoscut-o ca pe o baza importanta a vietii culturale si intelectuale primitive. 28 32, fr. 30, la Capelle, Vorsokratiker, p. 200 (ed. rom. cit., voi. I, partea a 2-a, p. 485 n.ed.). VII. JOCUL SI POEZIA

Cel ce e tinut sa vorbeasca despre originile filozofiei grecesti, n corelatia lor cu stravechiul joc sacral competitional n materie de ntelepciune, se misca nemijl ocit si fara ntrerupere pe sau dincolo de limita dintre expresia filozofico-relig ioasa si cea poetica. De aceea, este de preferat sa abordam de pe acum problema referitoare la natura creatiei poetice, ntr-un anumit sens, aceasta problema constituie tema cen trala a unui studiu despre legatura dintre joc si cultura. Dar, n timp ce religia , stiinta, dreptul, razboiul si politica, n formele organizate superioare ale soc ietatii, par sa piarda ncetul cu ncetul contactele cu jocul, pe care le aveau n mod evident, ntr-o masura att de ampla, n stadiile timpurii ale culturii, activitatea poetica, nascut a n sfera jocului, ramne mereu la ea acasa n aceasta sfera. Poiesis este o functie ludica. Ea se desfasoara ntr-un s patiu de joc al mintii, ntr-o lume proprie pe care si-o creeaza mintea, o lume n care lucrurile au alt chip dect n viat a obisnuita" si snt legate ntre ele prin alte legaturi dect prin cele logice. Daca admitem ca seriozitatea es te ceea ce se poate exprima corect n termenii vietii obiective, atunci poezia nu devine niciodata serioasa. E a se afla n acea parte a seriozitatii, n acea parte mai originara, n care si au locu l copilul, animalul, salbaticul si vizionarul, adica n domeniul visului, al extaz ului, al betiei si al rsului. Ca sa ntelegi poezia, trebuie sa te nvesmnti n sufletul copilului, ca ntr-o camasa fermecata, si sa admiti ca ntelepciunea copilului este mai presus dect aceea a barbatului. Aceasta natura primordiala a poeziei, nteleasa nca de Vico n urma cu doua veacuri, se afla cel mai aproape de notiunea pura a jocului1. Poesis doctrinae tanqua somnium, poezia este ca un vis al stiintei, suna o vorba profunda a lui Francis Bacon. In reprezentarile mitice ale unui popor primitiv cu privire la temeiurile existente i, se afla, ca nchis din oficiu n germene, sensul care si va cauta mai trziu adncire si exprimare n forme si cuvinte logice. Filologia si teologia ncearca sa patrunda ct mai adnc n ntelegerea nucleului mitic al religiei timpurii2, n lumina unitatii originare dintre poezie, doctrina sacra, ntelepciune si cult, ntreaga functie a civilizatiil or vechi este nteleasa ntr-o forma noua. O prima conditie pentru o astfel de ntelegere este desprinderea de conceptia ca o arta poetica ar avea numai functie estetica sau ca n-ar putea fi explicata ori sesizata dect de pe pozitii e stetice, n orice civilizatie nfloritoare, vie, si mai ales n culturile arhaice, poe zia este o functie vitala, o functie sociala si liturgica. Oricare arta poetica veche este, la un loc si n acelasi timp: cult, divertisment festiv, joc d e societate, iscusinta, punere la ncercare, sarcina enigmistica, catehism de ntelepciune, persuasiune, magie, proroc ire, ntrecere. Nicaieri, poate, nu se gasesc tot felul de motive ale vietii sacrale arhaice grupate n mod att de j udicios ca n cntul al treilea din

70 Kalevala, epopeea populara finlandeza. Batrnul ntelept Vainamoinen l vrajeste pe ti narul fanfaron care a ndraznit sa-l provoace la o ntrecere. Mai nti, ei se lupta pe tarmul cunostintelor pr ivitoare la lucrurile firesti, apoi 1 Cf.: Erich Auerbach, Giambattista Vico und die Idee der Philologie (Giambattist a Vico si ideea de filologie), Homenatge a Antoni Rubio i Lluch (Omagiu lui Antoni Rubio i Lluch), Barcelona, 1936,1, pp. 2 97 s. urm. 2 Ma gndesc la studii precum cel al lui W. B. Kristensen, sau ca cel al lui K. Ke renyi, n culegerea Apollon, Studien iiber antike Religim und Humanitat (Apolo, Studii despre religia si umanismul antice), Viena, 1937.

la originile a tot ceea ce exista, cu care prilej tnarul Joukahainen are ndrazneal a sa-si aroge o participare la -susi actul creatiei. Atunci nsa, batrnul vrajitor l scufunda cu ajutorul cntului n pamnt, mlastina, n apa: mai n pna la bru si la subsuori, apoi pna deasupra gurii, pna ce n sfrsit acesta i-o fagadu este pe sora sa, Aino. Asezat pe piatra cntaretului3, Vainamoinen cnta timp de trei ceasuri, ca sa-si ret raga puternicele descntece si sa-l dezlege de vraja pe temerar. Toate formele de competitie pe care le-am ment ionat mai sus ntrecerea n insulte, lupta cu ajutorul fanfaronadei, compararea barbatilor, competitia n cuno stinte cosmogonice snt reunite aici ntr-un suvoi de imaginatie poetica, salbatica si totusi, n acelasi ti mp, sobru. Poetul e vates, posedatul, entuziastul, furiosul. E stiutorul, Sa'ir, cum l numes c vechii arabi, n mitologia eddica, se pretinde ca hidromelul pe care l bei ca sa devii poet ar fi preparat din sngele lui Kvasir, cel mai ntelept din lume, caruia nimeni nu-i putea pune o ntrebare fara ca el sa nu-i poata raspunde. Din vizionarul-poet, se defalca abia treptat figura prorocului, a preotului, a prezicatorului, a mistagogului, a poetului-artist, dar si cea a filozofului, a legiuitorului, a oratorului, a demagogului, a sofistului si a ret orului. Poetii greci mai vechi aveau cu totii o functie puternic sociala. Ei vorbesc poporului lor ca educatori si ca mu stratori. Snt conducatorii poporului, nainte de aparitia sofistilor4. Figura acestui vates este reprezentata, ntr-o serie din fatetele ei, de catre thu lr, n literatura norvegiana veche, numit thyle n anglo-saxona5. Exemplul cel mai graitor de thulr este Starkadr; Sax o traduce termenul, pe drept 3 Vrajitorii nordici (finezi si laponi) cntau pe stinci nalte, convinsi ca astfel vrajile lor vor fi mai puternice (n.ed). 4 Cf. Jaeger, Paideia, pp. 65, 181, 206, 303. 5 W. H. Vogt, Stilgeschichte aer eddischen Wissensdichtung (Istoria stilului poezi ei eddice sapientiale), I, Der Kultredner

(Oratorul cultural), Schriften der Baltischen Kommission zu Kiel (Publicatiile C omisiei Baltice din Kiel), IV, I. 1927. prin vates. Thulr apare mai nti ca rostitor al formulelor liturgice, apoi ca inter pret n spectacolul dramatic apoi ca sacrificator, apoi ca vrajitor. Uneori, pare sa fie numai poet de curte, orat or. Functia lui este redata chiar si prin scurm, bufon. Verbul corespunzator, thylja, inseamna a recita material religios", dar si a vraji" si ea murmura". Thulr este pastratorul tuturor cunostintelor Mitologice si al ntregii t raditii poetice. El este batrnul telept, care cunoaste istoria si traditia, omul care cu prilejul actiunilor fest ive are cuvntul cel mai greu si care tie pe dinafara arborii genealogici ai eroilor si ai nobililor. Functia lui este n sp ecial competitia n vorbire sau n tot felul de cunostinte. In aceasta functie l ntiTnim pe Unferd din Beawulf. Mannjafna dr, despre care am vorbit mai sus, luptele n materie de ntelepciune ale lui Odin cu uriasii sau cu piticii tin d e acest domeniu al thulr-u\ui. Cunoscutele poeme anglo-saxone Widsid si Hoinarul par sa fie produse tipice ale unor astfel de poeti curtenesti multilaterali. Toate aceste trasaturi se ncadreaza n modul cel mai firesc n imagine a poetului arhaic, a carui functie trebuie sa fi fost n toate timpurile concomitent sacrala si literara. Fun ctia aceasta, fie ca e sacra, fie ca nu este, si are radacina totdeauna ntr-o forma de joc. Pentru a mai spune nca un singur cuvnt despre tipul vechi german si despre vates: nu ni se pare a f i o ndrazneala prea mare dorinta de a-i regasi pe descendentii thulr-ului n Evul Mediu feudal, pe de o parte n lautar, n ioculator, iar pe de alta parte chiar si n crainici. Acestia din urma, despre car e a mai fost vorba n treacat atunci cnd am analizat ntrecerea n insulte, au comuna cu vechii Kultredner partea cea mai importanta a sarcinii lor. Ei snt pastratorii istoriei, ai traditiei si ai genealogiei, oratorii la actiunile s olemne, si mai ales fanfaronii si certaretii oficiali. Poezia, n functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste n joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, n sacralitatea lui, acest joc ramne totusi fara ncetare la hotarul veseliei, al glum ei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este nca, multa vreme, vorba. Ace asta nevoie zace nchisa, nea noscuta, n trairea actului sacru, care devine cuvrit ~ forma poetica si este resim tit ca opera miraculoasa betie, ca extaz. Dar nu numai att, pentru ca activitate poetica nmugureste n acelasi timp si n tr-un joc de soci etate, vesel si antrenant, si ntr-o ntrecere, violent nsufletita, ntre grupurile comunitatii arha ice. Pentru ncoltirea expresiei poetice, nu a existat o mai buna pepiniera ca apropierea dintre sexe, serbata n forme pline de voiosie, la sarbatorile primaverii sau n alte momente solemne ale tribului. Acest din urma aspect poezia ca forma, decantata n cuvnt, a jocului, vesnic repeta t, al atractiei si al respingerii dintre flacai si fete, n cadrul emulatiei bazat e pe ratiunea glumeata si pe virtuozitate este, fara ndoiala, n sine, la fel de originar ca si functia sacrala a artei poetice. Un boga t material privitor la o poezie social-agonala, care poate fi considerata ca ajunsa la un mare grad de rafinamen t si care se mai nmneste nca, n

71 efectul ei pro-priu-zis, ca joc cultural, a fost adus de catre De Josselin de Jo ng din cercetarea pe care a ntreprins o n insulele Buru si Babar din arhipelagul Indiilor Orientale6. Multumita bunavoi ntei autorului, snt n masura sa aduc la cunostinta aici cteva puncte din studiul sau, nca nepublicat7. Locuitorii din Rana (partea de mijloc a insulei Buru) cunosc un cnt festiv alternat, numit inga fuka. Asezati fata-n fata , barbatii si femeile si cnta unii altora, acompaniati de toba, cntece pe care fie ca le improvizeaza, fie ca pur si simplu le reproduc. Se deosebesc nu mai putin de cinci genuri de astfel de inga fuka. Cntecul se bazeaza totdeauna pe alternarea dintre strofa si contrastrofa, atac si contraatac, ntrebare si raspuns, provocare si contraprovoca re. Uneori, forma se apropie 6 Indiile [Olandeze] Orientale: numele vechi al arhipelagului care, n 1945, si-a proclamat independenta sub denumirea de Indonezia (n.t.). 7 Prezentat, n forma de conferinta, de prof. De Josselin de Jong la Academia Rega la Olandeza de Stiinte, sectia Literara, la 12 iunie 1935, sub titlul Poezie Est-Indoneziana. de cea a unei ghicitori. Genul cel mai important se numeste inga fuka de preceda re si urmare", la care toate strofele ncep cu cuvintele se urmeaza unii pe altii, se urmaresc unii pe altii", c a ntr-un joc de copii. Mijlocul poetic formal este asonanta, care leaga teza de antiteza, prin repetarea aceluia si cuvnt sau prin schimbarea cuvintelor. Momentul poetic este aluzia, atacul, subntelesul, jocul de cuvinte, s au si jocul de sunete, n care ntelesul se poate pierde cu totul. Aceasta poezie nu se poate descrie dect n termen i ludici. Ea se supune unui rafinat sistem de reguli prozodice. Continutul ei l constituie declaratiile de dr agoste sau lectiile de ntelepciune de viata, rautatile si ironia. Cu toate ca i sta la dispozitie un ntreg repertoriu de strofe inga fuka, improviza tia mai joaca un rol important. Cupletele existente snt mbunatatite prin adaugiri reusite sau prin variante. Virtu ozitatile snt extrem de apreciate, iar parantezele nu lipsesc. Sentimentul si efectul produse de exemple le comunicate n traducere amintesc de pantun-ul malaiez, de care literatura burueza nu este cu totul indep endenta, dar si de forma foarte departata a haikai-ului japonez. Pe lnga inga fuka propriu-zis, n Rana se mai cunosc si alte forme de poezie, bazat e pe acelasi principiu formal, ca de pilda foarte amanuntitele schimburi de idei, dupa schema precedare-si-urmar e", ntre clanul miresei si cel al mirelui, n timpul schimbului ceremonial de daruri, efectuat cu prilejul casato riei. De Josselin de Jong a gasit o poezie cu totul diferita n insula Wetan din grupul Babar al insulelor din sud-est. Aici, avem de-a face exclusiv cu improvizatii. Populatia babareza cnta mult mai m ult dect cea burueza, att n comun, ct si individual, si mai ales la lucru. Absorbiti, n coroanele cocotierilor

, de activitatile necesare pentru colectarea sucului de palmier, barbatii cnta fie cntece triste, tnguitoare, fie cnte ce satirice pe seama vreunui tovaras de munca de pe un cocotier vecin. Uneori, aceste cntece se prefac ntr-un nv ersunat duel cntat, care pe vremuri ducea de obicei la crime. Toate cntecele snt alcatuite aici din cte doua ve rsuri, care se deosebesc ca trunchi" si coroana" sau vrf", dar din care schema ntrebare raspuns nu mai reiese prea clar, sau chiar deloc. Caracteristic pentru poezia din Babar este faptul ca aici efectul este ca utat mult mai mult n variatia ludica a melodiilor dect n jocul cu semnificatiile cuvintelor sau cu sunetele vorb irii. Pantun-ul malaiez, poezia de patru versuri cu rima ncrucisata, n care primele doua versuri evoca o imagine sau constata un fapt, iar ultimele doua contin o aluzie foarte departata , prezinta tot felul de trasaturi inerente unui joc de inteligenta. Cuvntul pantun nseamna pna n secolul al XVI-lea, d e regula, metafora" sau proverb", si abia n a doua instanta catren". Versul final se numeste n javaneza djawab, adica raspuns, solutie. A fost asadar, n mod evident, o problema data n cadrul unui joc, nainte de a deveni o forma poetica tipizata. Miezul solutiei se afla ntr-o aluzie realizata printr-o s ugestie sonora rimata8, nrudita ndeaproape este fara ndoiala forma poetica japoneza numita de obicei haikai, n ipos taza ei actuala o poezioara de trei versuri, avnd succesiv cinci, sapte si cinci silabe, si care ev oca n general numai o singura impresie, delicata, produsa de o licarire din viata plantelor, din viata animale lor, din natura sau din viata oamenilor, uneori cu un suflu de melancolie sau de nostalgie lirica, alteori cu o nuanta de umor din cel mai fin. Iata cteva exemple: Vai, ce glceava n sufletu-mi! Piarda-se-n freamatul salciei. Kimonouri la soare. Ah, mnecuta copilului mort! 8 Cf.: Hoesein DjajadiningTat, De magische achtergrond van den Maleischen pantoe n (Fundalul magic al pantunului malaiez), Batavia (azi: Djakarta), 1933; id. Przyluski, Journal asiatique (Revis ta asiatica), 1924, t 205, p. 101. La origine, haikai trebuie sa fi fost un joc de rime nlantuite, cu care unul ncepe a, iar celalalt era obligat sa continue9. O forma caracteristica de poezie ludica se gaseste h modalitatea traditionala de recitare a epopeii

72 finlandeze Kalevala: doi cntareti, asezati fata-n fata pe o banca si ti-nndu-se un ul pe altul de rnini, se iau la ntrecere n recitarea strofelor, tot clatinndu-se spre fata si spre spate. Un obi cei similar este descris si n vechea saga norvegiana10 . Poezia ca joc social si cu o intentie care nu poate fi considerata defel sau apr oape defel a fi cea a producerii constiente de frumusete se gaseste pretutindeni si n numeroase forme. Elementul c ompetitional lipseste arareori. El domina cntul alternat, poemul de lupta, turnirul poetic, pe de o par te, iar, pe de alta parte, improvizatia ca sarcina trasata n vederea eliberarii de o napasta oarecare. E evi dent faptul ca acest din urma motiv se afla foarte aproape de enigma sfinxului, despre care a fost vorba mai sus. Toate aceste forme se gasesc bogat dezvoltate n Asia orientala. Granet a dat, n interpretarea si reco nstituirea sa att de fina si de ingenioasa a textelor chinezesti vechi, numeroase exemple de coruri alternate , alcatuite din strofe cu ntrebari si raspunsuri, cu care flacaii si fetele serbau n China veche sarbatorile anotimpurilor. Din datinile practicate si azi n Anam, Nguyen Van Huyen a fost n masura sa extraga si sa noteze asemenea exemple n lucrarea sa, mentionata de noi mai sus n alt context. Uneori, argumentatia poetic a, dezvoltata n vederea dobndirii dragostei, este cladita acolo pe un sir de proverbe, care sustin apoi d emonstratia, ca totattea o argumentatie, n care fiece strofa s dovezi de netagaduit. Absolut aceeasi forma e ncheie cu un ' Haikai de Basho ei de ses disdples (Haikaiul lui Baso si al ucenicilor lui), t rad. de K. Matuo & Steinilber-Oberlin, Paris, '-^ 36. 10 Cf.: W. H. Vogt, Der Kultredner (Oratorul cultual), p. 166. proverb este uzuala n asa-numitele debats din Franta secolului al XV-lea. Daca punem acum deoparte pledoariile festive de dragoste, asa cum le ntlnim n forma poetica n literatura chineza si n viata poporului anamit, iar de cealalta parte ntrecerile n insulte si n laudarosenie ale vechilor arabi, numite mofakhara si monafara, ca si rautacioasa si calomnioasa lupta cu a jutorul tobelor, care la eschimosi a nlocuit procesul judiciar, devine limpede faptul ca din aceeasi serie face parte si la cour d'amour curteneasca din epoca trubadurilor. Dupa ce o teza veche, care voise sa deriveze si sa explice nsasi poezia trubadurilor din si prin practica unor astfel de curti ale iubirii, a fost pe dr ept cuvnt abandonata, a persistat n filologia romanica o problema controversata: daca aceste cours d'amour au fost nt r-adevar la moda, sau daca nu trebuie considerate mai curnd ca o fictiune literara. Multi au nclinat catre aceas ta din urma conceptie, dar au mpins-o fara ndoiala prea departe11. Curtea de dragoste, ca joc juridic poetic, de sigur cu o anumita valabilitate practica, se ncadreaza la fel de bine n moravurile teritoriului care tinea de lang

ue d'oc, n secolul al XII-lea, ca si n cele din Extremul Orient si din Extremul Nord. ntreaga sfera este, n toate ace ste cazuri, identica. Ea se refera totdeauna la tratarea polemico-cazuistica a problemelor amoroase ntr-o for ma ludica. Eschimosii, tot asa, bateau tobele de cele mai multe ori pentru chestiuni legate de femei. Dilemele d ragostei si catehismul dragostei alcatuiesc obiectul, iar scopul este pastrarea unei reputatii care nseamna onoare a nsasi. Se imita procesul judiciar ct mai fidel cu putinta, cu ajutorul unei argumentatii bazate pe analogi e si pe precedent. Din genul poeziei trubadurilor, castiamen (= mustrarea), tenzone (= discutia n contradictor iu), 11 Cartea lui Melrich V. Rosenberg, Eleanor ofAquitaine, Queen ofthe Troubadours and ofthe Courts of Lave (Eleonora de Aquitama, regina trubadurilor si a curtilor de dragoste), Londra, 1937, care sus tine realitatea acestui obicei, este, din pacate, lipsita de o prelucrare stiintifica a subiectului. partimen (= cntul alternat), joc partit12 (= jocul ntrebarilor si raspunsurilor) s e afla n cea mai strnsa legatura cu pledoaria amoroasa. La originea tuturor acestor forme, nu se afla nici procesul judiciar propriu-zis, nici nazuinta poetica libera, nici jocul de societate pur si simplu, ci stravechea ntrecere pen tru onoare n chestiunile amoroase, n lumina culturii jucate pe baza agonala, trebuie vazute si celelalte forme ale j ocului poetic. Cineva este pus n fata sarcinii de a se elibera, printr-o poezie improvizata, dintr-o mare ncurcatu ra. Nici aici nu se pune problema daca o astfel de practica a nsotit vreodata viata prozaica, de toate zilele, ntr-o epoca sau alta. Important este faptul ca n acest motiv ludic, care nu se poate deosebi de ghicitoarea de supravi etuire si care n fond este identic cu jocul de gajuri, mintea omeneasca a vazut totdeauna o expresie a luptei pentr u viata, si ca aceasta functie a poeziei, ctusi de putin ndreptata n mod constient spre producerea de frumusete, sia gasit ntr-un asemenea joc un rodnic teren de cultura, destinat prin excelenta desfasurarii artei poetice. Dam aici mai nti un exemplu din sfera amoroasa. Elevii unui anume dr. Tn, n drum spre scoala, treceau ntotdeauna pr in fata casei unei fete care locuia lnga profesor. De cte ori treceau, spuneau: Esti vrednica de dragoste, esti cu adevarat o comoara." Foarte suparata, fata i-a asteptat ntr-o zi si le-a spus: Da, ma iubiti, foarte bi ne, dar am sa va spun o fraza; pe acela dintre voi care mi va putea raspunde cu o fraza corespunzatoare l voi iubi, altminteri veti trece prin fata usii mele acoperiti de rusine." Le-a spus fraza. Nici unul dintre elevi n-a stiu t sa raspunda. In zilele urmatoare, au fost nevoiti sa se duca spre locuinta nvatatorului lor facnd un ocol. Iata deci o svayamvara epica sau o petire a Brunhildei n forma unei idile rurale Anam13.

73 12 Forma de baza a cuvntului englez jeopardy. 13 Nguyen, loc. cit., p. 131. Khanh-Du, din dinastia Trn, a fost demis din na unei greseli grave, si s-a facut vnzator de carbun Chi Linh. mparatul, refugiat n acel tinut n timpul razboi, l-a ntlnit pe vechiul sau mandarin. I-a poruncit sa compuna o poezie despre vnzarea de carbuni." Khanh-Du i-a recitat o astfel de poezie. Impara tul, miscat, i-a restituit toate titlurile14. In ntregul Extrem Orient, a improviza poezii n sentinte paralele era un talent apr oape indispensabil. Rezultatul favorabil al unei solii anamite la curtea de la Pekin depindea uneori de talentu l de improvizator al conducatorului soliei, n orice clipa, trebuia sa fie pregatit pentru interogatoriile si pentru m iile de cimilituri pe care i le impuneau mparatul sau mandarinii lui15. Asadar: diplomatie n forma ludica. Un ntreg sir de cunostinte utile snt puse n fata barbatului n aceasta forma de inter ogatoriu (ntrebari si raspunsuri) n versuri. O fata a spus da. Vor deschide mpreuna o pravalie. Tnarul o roaga sa-i enumere toate medicamentele. Urmeaza un pomelnic al ntregii farmacopei. Se recita n acelasi mod aritmetica, merceologia, folosirea calendarului n agricultura. Alta data, ndragostitii se ncearca unul pe al tul cu ghicitori obisnuite, de inteligenta, sau referitoare la cunoasterea literaturii. S-a mentionat mai sus c a forma catehism" se leaga direct de jocul de-a ghicitul, n fapt, acesta e cazul si cu forma examen", care n societatea Extremului Orient a ocupat totdeauna un loc att de extraordinar de important. In civilizatiile mai naintate, se mai pastreaza nca multa vreme situatia arhaica n care forma poetica, foarte departe de a fi conceputa ca o simpla satisfacere a unei nevoi estetice, servest e pentru a exprima tot ce este important sau vital n viata obstei. Pretutindeni, forma poetica preceda proza literara. Ceea ce e sfnt sau solemn se 14 Ibid., p. 132. 15 Ibid., p. 134. rosteste in versuri. Nu numai imnurile sau aforismele, dar si tratatele amanunti te snt construite dupa schema metrica sau strofica uzuala, de pilda manualele indiene vechi sutra si sastra, p recum si produsele mai vechi ale stiintei grecesti: Empedocle si toarna filozofia n forma poetica, iar Lucretiu l ma i urmeaza nca pe aceeasi cale. Motivarea formei fixe a aproape ntregii nvataturi antice nu trebuie cautata dect pa rte n ratiunile de utilitate anume ca o obste fara carti si pastreaza astfel mai lesne n memorie textele. Princ ipalul este ca viata nsasi, sa spunem asa, n faza arhaica a culturii, mai are o alcatuire metrica si strofica . Poezia continua sa fie acolo modul firesc de exprimare, de ndata ce se refera l a lucruri superioare, n Japonia, pna la revolutia din 1868, partea principala a documentelor de stat importante se mai redacta nca n forma poetica. I storia dreptului a acordat o atentie deosebita urmelor asa-numitei Dichtung im Recht16, ntlnita pe teritoriu ge rmanic. Este ndeobste

cunoscut pasajul din dreptul frizon vechi17, unde o prevedere privitoare la cond itiile de ndeplinit pentru vnzarea mostenirii unui orfan trece brusc la aliteratii lirice: A doua conditie este: daca anul se scumpeste, si foamea fierbinte bntuie prin tara , si copilul este amenintat sa moara de foame, atunci mama trebuie sa scoata la mezat si sa vnda mostenirea copi lului ei, si sa-i cumpere copilului ei o vaca si grne" etc. A treia conditie este: daca pruncul este cu totu l despuiat si fara casa, si ceata ntunecoasa si iarna friguroasa se apropie, atunci fiecare se retrage n curtea si a n casa lui, si n adaposturi calduroase, iar animalul salbatic cauta scorbura copacului si adapostul de la mu nte, unde sa-si poata feri trupul. Atunci, copilul minor se vaita si tipa, si-si plnge madularele goale si lipsa de acoperis, si pe tatal lui, care ar fi trebuit sa-l apere de foame si de frigul cetos al iernii, si 16 Poezia n drept (germ.) (n.t.). 17 De Vierentwintig Landrechten (Cele douazeci si patru de cutume), ed. Richthof en, Friesische Rechtsquellen (Izvoare juridice frizone), pp. 42 s.urm. care zace nchis cu patru cuie si acoperit ntr-un loc at de adnc si de ntunecos sub st ejari si sub pamnt." Dupa parerea mea, aici nu avem de-a face cu o nfru musetare intentionata a textul ui n urma unui imbold ludic, ci cu faptul ca nsasi formularea juridica se mai afla n sfera spirituala el evata, n care forma poetica era mijlocul de exprimare firesc. Tocmai prin evadarea n poezie, acest exemplu fr izon este deosebit de frapant, si pare mai graitor chiar, ntr-un anumit sens, dect formula de mpacare a v echilor islandezi (Tryggdaml), care, exclusiv n strofe aliterante, constata restabilirea pacii, rela teaza plata amenzii, interzice cu cea mai mare strasnicie orice nou conflict, si apoi, cu declaratia ca cel ce va ncalca pacea va fi pretutindeni lipsit de pace, face o digresiune, alcatuita dintr-un sir de imagin i menite sa ntareasca acest pretutindeni" pna n cele mai departate departari: Pna unde oamenii vneaza lupii,

74 crestinii se duc la biserica, paginii aduc jertfe n sanctuar, focul si nalta flacarile, cmpul nverzeste, copilul si cheama mama, mama si hraneste copilul, oamenii si pazesc focul din vatra, corabia pluteste, scuturile sclipesc, soarele lumineaza, zapada cade, bradul creste, soimul zboara toata ziua de primavara, n ambele aripi purtnd vnt zdravan, cerul se nalta, mlastina este cultivata, vntul suiera, apa curge catre mare, argatii seamana gru. Este evident ca aici avem de-a face cu o prelucrare literara a unui anumit caz j uridic; e greu de presupus ca poezia a putut servi vreodata ca document cu valabilitate practica. Totusi, ea n e deplaseaza prompt n acea sfera a unitatii primitive dintre poezie si sentinta sacra, n care apare n acest c ontext. Tot ce este poezie se dezvolta n joc: jocul sacru al adorarii lui Dumnezeu, jocul festiv al petitului, jocul belicos al ntrecerii, nsotit de fanfaronada, de njuraturi si de ironie, jocul de in teligenta si de ndemnare. n ce masura calitatea ludica a poeziei se pastreaza cu prilejul dezvoltarii si di ferentierii civilizatiei? Mitul, n orice forma ar fi el transmis, ramne tot timpul poezie. El ne da, n haina poetica si cu mijloacele imaginatiei, relatarea unor lucruri pe care ni le nchipuim ca petrecute. Mitul po ate fi plin de tlcul cel mai profund si mai sacru. Si exprima, poate, corelatii care nu pot fi niciodata circ umscrise n mod rational, n pofida acestui caracter sacru si mistic, propriu mitului n faza de cultura careia i corespunde, deci cu deplina recunoastere a sinceritatii absolute cu care a fost acceptat, ramne ngadui ta ntrebarea daca un mit poate fi considerat vreodata ca absolut serios. Mitul e serios n masura n care poe zia poate fi serioasa. Prin tot ce depaseste hotarele judecatii precumpanitor logice, atit poezia, ct si mitu l se misca n domeniul jocului. Dar asta nu nseamna: ntr-un domeniu inferior. E foarte posibil ca mitul s a se ridice, jucndu-se, pna la culmi unde ratiunea nu-l mai poate urmari. Hotarul dintre posibilul imaginabil si sfera imposibilului e trasat treptat de m intea omeneasca abia o data cu

progresul civilizatiei. Pentru omul salbatic, cu ornduirea lui logica limitata a lumii, totul mai este de fapt posibil. Mitul, cu absurditatile si enormitatile lui, cu nemasurata lui exagerar e si confuzie de raporturi, cu nepasatoarele lui inconsecvente si variatii ludice, nca nu-l stn-jeneste ca un luc ru imposibil. Totusi, am putea sa ne ntrebam daca nu cumva si pentru salbatic nu se leaga de la bun nceput, de credi nta n cele mai sfinte miruri ale sale, un anumit element de viziune umoristica. Mitul izvoraste o data cu poe zia n sfera jocului, iar religia salbaticului se afla, ca si ntreaga lui viata, mai mult de jumatate n acea sfera. De ndata ce mitul a devenit literatura, adica de ndata ce este purtat, ntr-o forma fixa transmisa prin traditie, printr-o cultura care ntre timp s-a desprins din sfera imaginatiei salbaticului, el ajunge sa fie subordonat distinctiei dintre seriozitate si joc. E sacru, deci trebuie sa fie serios. Dar mai vorbeste tot limba salbaticului, adica o limba care exprima reprezentari de imagini, lipsite nca de un recipient n masura s a cuprinda antinomia jocseriozitate. Sntem din mosi-stramosi att de familiarizati cu nchipuirile mitologiei grecesti si att de dispusi sa le acordam admiratia noastra romantica, alaturi de cea acordata Eddelor, nct sntem n ge neral nclinati sa trecem cu vederea ct de formidabil de barbare snt amndoua. Abia contactul cu materialul mi tic indian vechi, care ne este mai putin aproape de inima, si cu impetuoasa fantasmagorie pe care etnologi i, dupa ce au adunat-o din toate colturile lumii, o fac sa ni se nvalmaseasca prin fata ochilor, ne duce la convin gerea ca, privite ndeaproape, nchipuirile mitologiei grecesti sau germanice vechi, din punctul de vedere al cal itatii logice si estetice, ca sa nu mai vorbim de cea etica, nu se deosebesc deloc sau aproape deloc de fantezia nes tavilita a materialului mitic indian vechi, a celui african sau a celui australian. Masurate cu unitatile noas tre (ceea ce, fireste, nu poate fi ultimul cuvnt), ele snt la fel de lipsite de stil, la fel de nesarate si la fel de lipsite de gust ca si acestea din urma. Toate acele aventuri ale lui Her-mes, ca si cele ale lui Odin si ale lui Thor nu snt dect o limba a unor salbatici.

75 Nu ncape nici o ndoiala: nchipuirile mitologice, n perioada care le transmite n forma standardizata, nu mai cadreaza cu nivelul spiritual atins. Asa nct mitul, ca sa continue sa fie pretuit ca element sacru al culturii, trebuie acum ori sa fie interpretat mistic, ori sa continue sa fie cultivat numa i ca literatura. Pe masura ce elementul credinta" se abate de la mit, tonul ludic, pe care l continea din capul locului, rasuna tot mai tare n el. Nici Homer nu mai este un credincios. Totusi, mitul, ca forma poetica de exprima re a divinului, continua sa aiba o functie importanta, n afara celei pur estetice, chiar si dupa ce si-a pierdut v aloarea ca redare adecvata a lucrului nteles. Att Aristotel, ct si Platon, si mai astern miezul cel mai profund a l gndirii lor filozofice n forma mitica: la Platon, gasim mitul sufletului; la Aristotel, reprezentarea dra gostei lucrurilor pentru nduiosatul creator al lumii. Pentru ntelegerea tonului ludic, propriu mirului, nici o mitologie nu vorbeste ma i clar dect cele dinti tratate din Edda noua: Gylfaginning si Skaldskaparml. Avem de-a face aici cu un material miti c devenit pe de-a-ntregul literatura, o literatura care, din pricina caracterului ei pagn, a trebuit sa fie repudiata oficial, dar care a ramas, cu toate acestea, la mare cinste ca bun cultural si a fost cultivata ca atare18. Au torii ei au fost crestini, chiar fete bisericesti. Si descriu ntmplarile mitice pe un ton n care gluma si umorul snt incon testabil prezente. Dar nu este tonul unui crestin care, n virtutea credintei sale, se simte mai presus dect pagnismul decazut si l ia peste picior, si mai putin cel al convertitului, care combate trecutul ca pe un ntuneri c diabolic, ci mai degraba un ton alcatuit pe jumatate din credinta si pe jumatate din seriozitate, asa cum a fost cazul totdeauna n gndi-rea mitica, si care probabil ca n epoca pagna dinainte nu avea o sonoritate cu mult diferita. Legatura dintre temele mitologice absurde, pura fantezie a omului salbatic ca, de pilda, povestirile de spre Hrungnir, Groa, Aurwandil , si tehnica poetica de nalt nivel este de 18 O situatie asemanatoare este descrisa de catre De Josselin de Jong cu privire la insula Buru. asemenea n concordanta cu esenta mitului, care se stie ca tinde pretutindeni spre forma de exprimare cea mai elevata. Numele primului tratat, Gylfaginning, adica prinderea lui Gylfi", da mult de gndit. Are forma veche, cunoscuta noua, a convorbirii cosmogonice alcatuite din ntrebari si raspun suri. Thor are o astfel de convorbire n sala lui Utgard-Loki. G. Neckel vorbeste aici pe drept cuvnt despre u n joc19. Gangleri pune vechile ntrebari sacre privitoare la obrsia lucrurilor, a vntului, a iernii si a ve rii. Raspunsurile nu dau de regula ca solutie dect figuri mitologice bizare, nceputul tratatului Skldska-parmal se afla de asemenea pe de-a-ntregul n sfera jocului: o fantezie primitiva, lipsita de stil, despre niste uriasi netoti si despre niste

pitici rai si vicleni, ntmplari grosolane si hilare, miracole, care n cele din urma snt explicate ca halucinatii. O mitologie n ultimul ei stadiu, fara ndoiala. Dar, daca apare insipi da, absurda, voit fantastica, nu are rost sa explicam aceste trasaturi ca o degenerare recenta a unor concepti i mitice eroice. Dimpotriva, ele fac parte de la bun nceput, tocmai n lipsa lor de stil, pe de-a-ntregul din mi t. Formele poeziei snt numeroase: forme metrice, forme strofice, mijloace poetice ca rima si asonanta, ca alternarea si refrenul, forme de exprimare (cea dramatica, cea epica, cea lirica ). Orict de variate snt aceste forme, le regasim identice n toata lumea. Acelasi lucru se poate spune si despre motivele poeziei si despre comunicarea narativa n general. Numarul lor este mare n aparenta, dar toate revin, pretutindeni si n toate epocile. Toate aceste forme si motive ne snt att de familiare, nct existenta lor, pe ntru noi, ca sa spunem asa, vorbeste de la sine, si prea arareori cautam sa aflam ratiunea generala car e le determina sa fie asa si nu altfel. Ratiunea identitatii att de profunde a expresiei poetice n toate perioadel e cunoscute de noi ale societatii omenesti pare ca trebuie cautata, n buna 19 Thule, XX, 24. parte, n faptul ca aceasta manifestare a cuvntului creator de forma si are radacina ntr-o functie mai veche si mai originara dect orice viata culturala. Acea functie este jocul. Sa enumeram nca o data ceea ce ni s-a parut a fi semnalmentele de fapt ale joculu i. Jocul este o actiune care se desfasoara nlauntrul unor anumite limite de loc, de timp si de sens, ntr-o ordine vizibila, dupa reguli acceptate de bunavoie si n afara sferei utilitatii sau necesitatii materia le. Starea de spirit a jocului este cea a distragerii si a extazului, fie sacru, fie doar festiv, indiferent da ca jocul e consacrare sau divertisment. Actiunea e nsotita de simtaminte de naltare si de ncordare si aduce c u sine voiosie si destindere. Este aproape cu neputinta de tagaduit ca din aceasta sfera a jocului fac parte, n mod ca si firesc, toate activitatile creatiei poetice: mpartirea metrica sau ritmica a cuvntarii vorbite s au cntate, gasirea de rime sau asonante nimerite, ascunderea ntelesului, constructia artistica a frazei. Cel care, mpreuna cu Paul Valery, numeste poezia un joc, joc lexical si lingvistic, nu foloseste un transf er de semnificatie, ci patrunde n nsusi sensul cel mai profund al cuvntului. Corelatia dintre poezie si joc nu se refera numai la forma exterioara a vorbirii . Ea reiese n mod la fel de

76 esential cu referire la formele imaginatiei, la motivele ei si la nvesmntarea lor n expresie. Fie ca avem dea face cu imaginatia mitica, fie cu cea epica, dramatica sau lirica, cu legende din preistorie sau cu romane contemporane, totdeauna scopul constient sau inconstient este producerea, cu aju torul cuvntului, a unei ncordari care sa-l captiveze pe auditor (sau cititor). Totdeauna se pune chestiun ea sa se obtina un efect. Si totdeauna substratul este o situatie din viata omeneasca sau un caz de emotie om eneasca, apte sa comunice ncordarea. Situatiile sau cazurile nu snt nsa prea numeroase. Luate n ntelesul lor ce l mai larg, ele snt n cea mai mare parte situatii de conflict ori de dragoste sau de amndoua la un loc. Astfel, ne-am apropiat de domeniul pe care am con siderat ca trebuie sa-l includ em, ca pe un element component integrant, n categoria joc", si anume de cel al emulatiei, ntr-un numar imens de ca zuri, tema centrala a unui dat poetic, sau literar n general, rezida ntr-o sarcina pe care eroul trebuie s-o n deplineasca, ntr-o ncercare prin care trebuie sa treaca, ntr-o piedica pe care trebuie s-o nlature. Denumirea de ero u" sau de protagonist" data persoanei care actioneaza ntr-o povestire spune ea nsasi foarte mult. Sarcina treb uie sa fie neobisnuit de grea, n aparenta imposibila. Ea este legata adeseori de o provocare, de un legamnt sau de o fagaduinta Se vede numaidect ca toate aceste motive ne duc napoi direct n domeniul jocului agonal. O a doua serie de teme de ncordare se bazeaza pe identitatea ascunsa a eroului. El nu este recunoscut drept ceea ce este, pentru ca-si ascunde identitatea, sau nu si-o cunoaste nici el, sau si poate lua alta identita te, sau si-o poate modifica, ntr-un cuvnt, eroul poarta o masca, apare sub o deghizare, duce cu el o taina. Iarasi snt em aproape de domeniul vechiului joc sacru al fiintei ascunse, care se dezvaluie numai initiatilor. Practicata n competitie, aproape totdeauna cu scopul de a ntrece un adversar, poez ia arhaica cu greu se poate deosebi de lupta straveche cu ghicitori mistice sau realiste. Dupa cum competiti a enigmistica produce ntelepciune, tot asa jocul poetic naste cuvnrul frumos. Ambe le snt dominate de un sistem de reguli de joc care determina notiunile artistice si simbolurile fie sacre, fie doar poetice; de cele mai multe ori, si una, si al ta. Lupta enigmistica si poezia presupun amndoua un cerc de initiati, pentru care limba speciala, vorbita acolo, este inteligibila. Valabilitatea solutiei depinde n amndoua numai de ntrebarea daca resp ecta regula jocului. Poet este cel care poate vorbi limba artistica. Limba poetica se deosebeste de cea obisnui ta prin aceea ca se exprima intentionat n imagini speciale, pe care nu le ntelege oricine. Orice limba este o exprimare n imagini. Prapastia dintre existenta si ntelegere nu poate fi trecuta dect daca intervine scanteia ima ginatiei. Notiunea cuplata cu cuvintele tre-yjg sa ramna tot timpul neadecvata pentru curgerea fluviului vietii . Cuvntul figurativ nvaluie lucrurile n esie sj ie radiografiaza cu razele ntelegerii. Dar, n timp ce limba vie tii obisnuite, ca instrument practic si de folosinta generala, toceste fara ncetare caracterul plastic al oric

arei expresii si ajunge la o autonomie strict lo-eica n aparenta, poezia continua sa cultive intentionat carac terul plastic al limbii. Ceea ce face cu imaginile limba poetica este un joc. Ea le claseaza n serii elega nte, introduce n ele taine, asa nct flecare imagine constituie dezlegarea unei enigme. In civilizatia arhaica, limba poetica mai este nca mijlocul de exprimare prin exc elenta. Poezia ndeplineste acolo functii mai ample si mai vitale dect satisfacerea unor nazuinte literare. Ea pref ace cultul n cuvnt, hotaraste anumite raporturi sociale, devine vehiculul ntelepciunii, al legii si al moralei. Toate acestea le face fara sa-si prejudicieze natura ei de joc, deoarece nsusi cadrul culturii primare ramne un cer c ludic. Actiunile ei se desfasoara n cea mai mare parte n forma unor jocuri de societate. Chiar si activitati le utilitare se alatura de preferinta unui context ludic oarecare. Dar, pe masur a ce civilizatia se dezvolta pe plan spiritual si material, domeniile n care trasatura ludica nu se poate observa deloc sau aproape deloc se largesc pe seama celui nlauntrul caruia jocul are cale libera. Civilizatia, ca un tot, devine serioasa. Legea si razboiu l, tehnica si stiinta par sa piarda contactul cu jocul. Chiar si cultul, care odinioara avusese n actiunea sacra un cm p larg de exprimare n forma ludica, pare sa participe la acest proces. Si atunci ramne, ca un bastion al jocu lui nfloritor si nobil, arta poetica. Caracterul ludic al limbajului poetic figurat este att de evident, nct aproape ca n u mai are nevoie sa fie demonstrat cu prea multe argumente sau sa fie ilustrat cu prea multe exemple. Avn d n vedere valoarea esentiala pe care practicarea poeziei o are pentru cultura arhaica, nu este de mirare ca t ocmai acolo tehnica artei poetice a ajuns la cel mai nalt grad de strictete si de rafinament. Caci avem de-a face cu un cod de reguli de joc circumscris, n mod amanuntit, ntr-u n sistem strict, cu valabilitate obligatorie, dar cu nesfrsite posibilitati de variatie. Sistemul est e pastrat si transmis ca o stiinta nobila. Nu este ntmplator ca aceasta cultivare rafinata a artei poetice poate fi c onstatata concomitent la doua popoare care, fiind situate la mare departare unul de altul, nu au avut con tact deloc sau prea putin cu culturile mai bogate si mai vechi, n masura sa le influenteze literatura: Arabia veche si Islanda ciclurilor edda si saga. Putem neglija aici amanuntele privitoare la metrica si la prozodie , pentru a ilustra cu un singur exemplu elocvent cele spuse si anume cu asa-numitele kenningar norvegiene vechi. Cine spune ghimpe lingual" n loc de limba" (organul bucal), pardoseala salii vnturilor" n loc de pamnt upul copacilor" n loc de vnt" propune de fiecare data auditorilor sai o mica ghicitoare poetica, pe care ei o rezolva tacit. Cu siguranta ca poetul si camaradul lui cunosc asemenea metafore cu sutele. Lucr urile cele mai importante, de pilda aurul, au zeci de denumiri poetice. Unul dintre tratatele Eddei noi, nu mit Skldskaparml (= limba poetica), nsira nenumarate expresii poetice. O kenning serveste, si nu n ultima in stanta, ca proba privitoare

77 la cunostintele mitologice ale cuiva. Fiecare zeu are multiple pseudonime, care cuprind cte o aluzie la aventurile lui, la nfatisarea lui sau la nrudirea lui cosmica. Cum l definim pe Heim dall? l numim fiul celor noua mame, sau paznicul zeilor, sau albul Ase, sau dusmanul lui Loki, sau cautatorul colierului zeitei Freya" si multe altele20. Corelatia strnsa dintre arta poetica si ghicitoare cont inua sa se tradeze n multe urme. Ceea ce este prea limpede conteaza la skalzi ca greseala tehnica. Este o c erinta veche, care a fost n vigoare cndva si la greci, ca vorbirea poetica sa fie tenebroasa. La trubaduri, a caror arta isi 20 Presupunerea ca principiul primar al acestor kenningar trebuie cautat n poetic nu impune excluderea unei legaturi cu fenomenele tabu. Cf. Alberta }. Portengen, De Oudgermaansche dichtertaal in haar etymologisch verband (Limba poetica germanica veche n contextul ei etimologic), Leida, 1915.

manifesta, ca nici o alta, functia de joc de societate, asa-numitul trobar clus (textual: a face poezii la modul abscons), adica poezia cu sens ascuns, era n mare cinste, ca un merit deosebit. De aceea, orientarile lirice moderne, care se misca intentionat ntr-un domeniu nde obste inaccesibil si care fac din enigmizarea sensului n cuvnt obiectivul principal al creatiei, ramn ntru tot ul credincioase artei lor. Avnd un cerc restrns de cititori care le nteleg limba, sau cel putin o cunosc, ele formeaza un grup de cultura nchis, de tip foarte vechi. Nu mai ramne dect ntrebarea daca ntreaga cultura conjuratoare poate pretui si recunoaste n suficienta masura pozitia lor, spre a constitui platforma necesara pentru ca arta lor sa-si poata exercita functia vitala, care este ratiunea existentei lor. VIII FUNCTIA IMAGINATIEI De ndata ce un limbaj figurat si-a exercitat efectul n descrierea unei situatii sa u a unei ntmplari n termenii unei vieti n miscare, sntem pe drumul catre personificare. Personificarea incorporalului sau a inertului este sufletul oricarei mitizari si aproape al oricarei poezii. Procesu l de exprimare nu se desfasoara neaparat n ordinea indicata de aceste cuvinte. Caci nu se pune chestiunea aici sa se creeze un concept referitor la ceva considerat ca incorporai sau lipsit de viata, dupa care ar urm a o exprimare a acelui concept ca referitor la ceva viu. Considerarea, n imaginatie, a lucrului observat ca o fi inta vie este expresia primara a fenomenului. Ea intervine de ndata ce se manifesta nevoia de a comunica altora ceea ce a fost observat. Reprezentarea se naste ca nchipuire. Avem oare dreptul ca aceasta nclinare secundara si absolut indispensabila a minti i de a-si crea o lume imaginara alcatuita din fiinte vii s-o numim un joc al mintii? Printre personificarile elementare, se numara fara ndoiala speculatiile mitice cu

privire la geneza lumii si a lucrurilor, n care acest eveniment este nchipuit ca folosirea madularelor trupului unui urias cosmic de anumiti zei creatori. Aceasta reprezentare o cunoastem mai cu seama din Rgveda si din noua Edda. n ambele cazuri, consemnarea povestirii este considerata ca provenind dintr-o perioada ma i veche, n imnul Rgveda

X. 90, avem de-a face cu o parafrazare a unui material vechi, presupus cunoscut, de catre fantezia rituala a unor preoti sa-crificatori. Fiinta originara Purusa, adica barbatul", a servit dr ept material pentru cosmos. Totul a fost format din trupul lui: din trunchiul lui, dobitoacele care traiesc n vazduh, n padure si n sate", luna a venit din duhul lui, iar din ochiul lui soarele; Indra si Agni din gura lu i, vntul din rasuflarea lui; din buricul lui atmosfera, din cap cerul, din picioare pamntul, din urechi piscurile, asa au facut ei (zeii1) lumile". L-au ars pe Purusa ca ofranda. Cntul este ntesat cu desfigurarea unor mot ive primitiv mitice si speculativ mistice, n vs. 11, ntlnim forma interogativa, cunoscuta de noi: Cnd l-au m artit pe Purusa, n cte bucati l-au mpartit? Ce era gura lui, ce bratele lui, ce au devenit pulpele l ui, picioarele lui?" Tot asa ntreaba Gangleri n Snorra Edda: Ce a fost nceputul? Cum a nceput? Ce a fost m ai nainte?" ntr-o pestrita ngramadire de motive, urmeaza apoi descrierea genezei lumii: mai nti, ia nastere, din ciocnirea unui curent de aer fierbinte cu un strat de gheata, uriasul originar Y mir. Zeii l ucid si fac din carnea lui pamntul, din sngele lui marea si lacurile, din oasele lui muntii, din p arul lui copacii, din teasta lui cerul etc. Snorri citeaza amanuntele din diferite poeme. Toate acestea au n foarte mica masura trasaturile unei consemnari ultraoriginare, stravechi, a unui mit viu. Este, cel putin h exemplul eddic, material traditional, care a decazut aproape n nt regime din domeniul cultului n cel al literaturii si care e conservat de un spirit trziu ca o cultura respectabila pentru generatiile viitoare. Am aratat mai sus ca tratatul n care se ntlnesc toate acestea, Gylfaginni ng, n ntreaga lui alcatuire, n tonul si n tendinta lui, poarta trasaturile unui joc, nu cu mult mai serios, cu motive vechi. Ramne nsa n picioare ntrebarea daca sfera n care au aparut aceste nchipuiri nu a fost caracterizata dintru nceput de o anumita calitate ludica. Cu alte cuvinte (ca sa repetam ceea c e am spus mai sus despre

78 mit n general): putem pune la ndoiala ca fie indienii, fie germanii vechi, au crez ut vreodata ntr-adevar, 1 Mitul cosmogonic este nevoit ntotdeauna sa strecoare un primum agens nainte de o rice existenta. cu convingere constienta, ntr-o asemenea ntmplare, cum este facerea lumii din parti le unui trup omenesc, n orice caz, o astfel de credinta ramne cu neputinta de dovedit. Putem merge si mai departe: ramne neprobabila. Sntem de obicei nclinati sa consideram personificarea unor abstractii ca un produs trziu al unei inventii savante: ca alegorie, un mijloc stilistic, tocit n toate timpurile n arta plastica si n literatura. Si, ntr-adevar, de ndata ce limbajul poetic figurat nu se mai misca la nivelul miticului autentic si originar si nu mai face parte dintr-o actiune sacra, continutul religios al personificarilor lui a devenit abs olut problematic, ca sa nu spunem iluzoriu. Personificarea este mnuita cu deplina constienta ca mijloc poetic, fie chiar, nca, pentru a da forma unor notiuni sacre. La prima vedere, aceasta condamnare o sufera si conceptele ntl nite chiar si la Homer, ca Ate, Orbirea, care se strecoara n inimile oamenilor, urmata de Litai, Implorarile , urte si sucite, toate fiice ale lui Zeus. La fel de vagi si de aparent artificial concepute ramn si numeroasele perso nificari din Hesiod, care ne aduce n fata ochilor, ca vlastare ale urcioasei Eris, o ntreaga serie de abstractiu ni: Truda, Uitarea, Foamea, Durerea, Crima, Glceava, nselaciunea, Gelozia. Doi dintre copiii pe care Styx, fii ca lui Okeanos, i-a procreat cu titanul Pallas, numiti Cratos si Bia, puterea si violenta, si au totdeauna resedi nta acolo unde zaboveste Zeus si l urmeaza oriunde se duce el2. Toate acestea nu snt oare dect alegorie, personaje na scocite? Poate ca nu. Exista motive sa admitem ca aceasta personificare a unor nsusiri face parte mai degraba din unele functii stravechi ale configurarii religioase, n care fortele si puterile de care omul se simtea nconjur at nu luasera nca o nfatisare antropomorfa. Mintea, nca nainte de a concepe figuri de zei antropomorfe, da nume vagi lucrurilor care l oprima sau care l nalta, extragndu-le n mod nemijlocit din misteriosul si maiestuosu l cu care l asediaza natura si viata. Si vede aceste lucruri ca pe niste fiinte, dar nca aproape deloc ca per sonaje3. 2 Teog., 227 s.urm., 338 s.urm. 216 Dintr-o astfel de preocupare spirituala primordiala par sa fi tsnit si nchipuirile , nca pe jumatate primitive, pe jumatate savante, cu care populeaza Empedocle infernul, Locul cel trist, n care Crima si Ura si specii De-alte Nenorociri ratacesc n ntunecime, Pe cmpia nefericirii (si unde adasta) Boli ce te seaca, putreziciuni si revarsare."* Aici, [pe pamnt,] se aflau Pamnteana, Femeia

Clarvazatoare, cu ochii de soare, si Vrajba nefasta Si sngeroasa, timida-Armonie, ca si Frumusetea Si Urtenia, Graba si Trndavia [cea moale], Fermecatoarea Sinceritate si Obscuritatea Cu ochii-i cei negri... "s Romanii, cu remarcabila lor constiinta religioasa arhaica, pastrasera aceasta fu nctie primitiva a ntruchiparii directe a reprezentarilor, pe care noi le-am numi abstractiuni, si le statornici sera n mod tehnico-sacral n practica asa-numitelor indigitamenta, adica obiceiul de a crea noi figuri de zei n urma an umitor cazuri de comotie violenta a obstei, sau si pentru a fixa griji sau emotii vesnic prezente. Asa, d e pilda, romanii le cunosteau pe Palor si pe Pavor, Teama si Frica, tot asa pe Ai us Locutius (zeul cuvntului), dupa vocea care i pusese n garda mpotriva galilor, pe Rediculus, care l facuse pe Hannibal sa se^ntoarca din drum (z eu caruia, tocmai din aceasta cauza, romanii i-au ridicat un templu cu ocazia celui 3 Cf. Gilbert Murray, Anthropology and the Classics (Antropologia si clasicii), ed. R. R. Marret, 1908, p. 75. 4176 fr. 121; Capelle, p. 242, Filozofia greaca pna la Platan (ed urv voi. I, par tea a 2-a, p. 518 n.ed.). ^ lb., p. 242, fr. 122 (ed. cit., voi. I, partea a 2-a, pp. 518-519 " <rf.). Cf.: Diels, Fragm. der Vorsokratiker (Fragmente din preta edifn ' , P'219 ' Schwarzhaa"ge (germ.: cu parul negru), iar "tule ulterioare schwarzaugige (germ.: cu ochii negri). de-al doilea razboi punic n.ed.), pe Domiduca, prot toarea casatoriei. Vechiul T estament ofera exemple de pe sonificare a unor nsusiri abstracte n tetrada ndurar Adevar, Dreptate si Pace, care se ntlnesc unele cu altei' si se saruta, din psalmul 85, si n ntelepciunea din Libe Sapientiae (Cartea ntelepciun ii lui Solomon). La indienii haida din Columbia Britanica, se consemneaza o zeita numita doamna Avutie, un fe l de zeita a norocului, care daruieste bogatie6. In toate aceste cazuri, ramne ndreptatita ntrebarea n ce masura aceasta functie a pe rsonificarii izvoraste dintr-o sau trece ntr-o stare de spirit care sa poata fi numita cea a credintei bzie pe con vingere. Nu cumva toate aceste ntruchipari snt mai degraba, de la un capat la celalalt, un joc al mintii? Unele e xemple din epoci mai recente ne

79 apropie de o asemenea concluzie. Sfntul Fran-cisc din Assisi si venereaza mireasa, Saracia, cu cea mai sfnta ardoare, ntr-un extaz plin de cucernicie. Daca punem ntrebarea obiectiva: credea e l oare ntr-o fiinta spirituala, ngereasca, numita Saracie, o fiinta deci, care era ntr-adevar ideea Saraciei? ramne m fara raspuns. Chiar prin faptul ca am pus ntrebarea n astfel de termeni logici obiectivi, am si fortat continutul afectiv al reprezentarii. Francisc credea n ea, si nu credea n ea. Bis erica i-a autorizat cu greu, cel putin nu n mod expres, o asemenea credinta. Starea de spirit a reprezentarii Saraciei trebuia sa continue sa pluteasca ntre domeniul ntruchiparii poetice si cel al dogmei profesate, cu to ate ca gravita nspre acesta din urma. Cea mai concludenta expresie a acestei activitati spirituale ramne urmatoarea: Francisc se juca, desi gur, cu personajul numit Saracia. Caci ntreaga viata a sfntului din Assisi este plina de elemente si personaje pur l udice, iar acestea alcatuiesc partea lui cea mai frumoasa. Tot asa, cu un secol mai trziu, Heinrich Seuse, n nchi puirile sale mistice lirice, se va juca si el cu eterna ntelepciune, considerata ca iubita. Totusi, limitele 6 Mauss, Essai sur le don, p. 112. 218 nlauntrul carora se joaca sfintii si misticii depasesc gndirii rationale, o sfera inaccesibila reflectiei legate de notiunile logice. Notiunile joc" si sfintenie" ramn totdeauna in contact una cu alt a. Acelasi lucru se ntmpla si cu notiunile imaginatie poetica" si credinta". Despre valoarea intelectuala a pers onajelor alegorice ctiva poeti, vizionari si teologi medievali, am vorbit mai pe larg n studiul meu Liber die Ver kniipfung des Poetischen mit dem Theologischen bei Alanus de Insulis7. Dupa parerea mea, nu a fost cazul ca h otarul dintre personificarea poetica, alegorica, si conceptia teologica privitoare la fiintele ceresti (sau i nfernale) sa fie trasat prea precis. Unui teolog-poet ca Alanus din Lille i-am face o nedreptate daca ntregul tezaur de ima gini din lucrarile sale Anticlaudianus si De planctu Naturae l-am calificat pur si simplu ca o Spielerei 8 literara caci imaginatia lui este cu mult prea ntretesuta cu cea mai profunda gndire filozofica si teologica. P e de alta parte, el ramne absolut constient de caracterul fantezist al acestor reprezentari. Nici macar o Hildegard von Bingen nu are pretentia sa dea imaginile virtutilor din viziunile ei drept realitati metafizic e. Ba ea avertizeaza chiar mpotriva unei astfel de reprezentari9. Chiar si raportul dintre imaginile prezentate si v irtuti este cel de a nsemna", designare, praetendere, declarare, significare, praefigurare. Totusi, n viziune e le se misca ntru totul ca niste fiinte vii. n fond, nici n viziunea nfatisata ca traire mistica nu se formuleaza pr etentia unei autenticitati absolute10. Att la Hildegard, ct si la Alanus, imaginatia poetizanta continua sa p luteasca ntre convingere si fantezie, ntre joc si seriozitate. In orice configurare, de la cea mai sacrala pa na la cea 7 Despre mbinarea poeticului cu teologicul la Alanus de Insulis (germ.) (n.t.) Me

dedeelingen der Kon. Akad. v. Weten-schappen (Comunicarile Academiei Regale de Stiinte), afd. Letterk. (sectia Literara), 74, B, nr. 6,1932, pp. 82 s.urm., n Verz. Werken, IV, pp. 64 s.urm. (n.a.). 8 Spielerei (pi.: Spielereien): joaca (germ.) (n.t.). 9 Loc. cit., p. 89. Verz. Werken, IV, p. 69. 10 Loc. cit., p. 90. Verz. Werken, IV, p. 70. mai literara, de la Purusa vedic pna la ncntatoarele personaje din The Rape of the Lock", personificarea ramn, o extrem de importanta forma de exprimare a mintii omenesti si n acelasi tim p o functie ludica. n cultura moderna, tot asa, personificarea nu a fost redusa ctusi de putin la o sim pla activitate literara artificiala, adoptata n mod arbitrar. Personificarea este o deprindere a mintii, pentru care nu am crescut deloc prea mari, n viata noastra cotidiana. Cine nu se surprinde oare n repetate rn duri ca se adreseaza n gura mare si cu toata seriozitatea, cu calificari pur omenesti, unui obiect nensu fletit de pilda unui ndaratnic buton de guler, facndu-i reprosuri, insultndu-l pentru condamnabila lui mp otrivire? Totusi, procednd astfel, nu-ti marturisesti credinta n butonul de guler ca ntr-o fiinta, sa u macar ca ntr-o idee. Ai dat numai, fara sa vrei, n atitudinea ludica. Daca nclinarea permanent activa a mintii de a vedea ca pe niste persoane lucruril e cu care omul are de-a face n viata lui si are ntr-adevar radacinile n atitudinea ludica, atunci se ridica o problema importanta, pe care aici o atingem doar n treacat. Atitudinea ludica trebuie sa fi fost prezenta nainte sa fi existat cultura omeneasca sau capacitate de vorbire si de exprimare. Terenul pentru imaginatia p ersonificatoare a fost dat nca din cele mai vechi timpuri. Etnologia si teologia ne-au facut cunoscuta, ca p e unul dintre cele mai importante elemente ale vietii religioase primitive sau arhaice, imaginarea ca a nimale a lumii zeilor si a spiritelor. Aceasta plasmuire teriomorfa se afla la baza a tot ceea ce se numeste totemism: jumatatile de trib snt cangur sau broasca testoasa. Ea se manifesta si n reprezentarea raspndita n toata l umea, a asa-numitului versipellis, adica omul care ia vremelnic nfatisare de animal, ca de pilda vrcolac ul. Ea se manifesta n metamorfozele lui Zeus de dragul Europei, al Ledei etc. si n sfrsit n contaminarea formelor umane si animale n panteonul egiptean. In toate aceste cazuri, avem de-a face cu o invalui re fantastica

80 11 Rapirea crliontului (engl.) (n.t.). a omenescului n animalic. Nu poate ncapea, nici o clipa, ndoiala ca pentru salbatic o asemenea reprezentare animala sacra este absolut serioasa". Deoarece, ca si copilul, nu tr aseaza o granita precisa ntre om si Animal. Si totusi, cnd si pune pe fata nfricosatoarea masca de animal si apare ca animal, el stie n fond mai bine" care este adevarul. Singura interpretare cu ajutorul careia noi, cei care nu mai sntem pe de-a-ntregul salbatici, ne putem nchipui n oarecare masura starea lui de spirit este aceea ca pentru salbatic sfera mintala a jocului, asa cum o constatam la copil, mai cuprinde nca n treaga lui fiinta, de la emotiile cele mai sfinte pna la divertismentul copilaresc. Ct pe-aci sa afirmam ca factorul teriomorf n cult, n mitologie si n teologie poate fi nteles cel mai bine pornind de la atitudin ea ludica. O problema si mai profunda, pe care ne-o suscita consideratiile privitoare la pe rsonificare si la alegorie, este urmatoarea: filozofia si psihologia din zilele noastre au abandonat oare cu totul mijlocul de expresie al alegoriei? Sau poate ca n terminologia cu ajutorul careia dau ele nume unor impul suri psihologice, unor atitudini ale mintii, se strecoara tot stravechiul alegoric? Dar, de fapt, exist a oare pe lume un limbaj metaforic fara alegorie? Elementele si mijloacele poeziei pot fi de fapt ntelese cel mai bine ca functii l udice. De ce si potriveste omul cuvntul dupa masura, cadenta, si ritm? Cine spune: de dragul frumusetii" sau n urma unei emotii" nu face dect sa deplaseze problema ntr-o sfera si mai inaccesibila. Cine raspunde n sa: omul face poezie, pentru ca trebuie sa se joace n comun" a nimerit punctul esential. Cuvntul metric ia nastere numai n jocul obstei; acolo si are el functia si valoarea, pe care le pierde pe masura ce jocul de societate si pierde caracterul cultural, sau solemn, sau festiv. Rima, paralelismul semantic, distih ul, toate acestea nu au sens dect n eternele figuri ludice ale loviturii si contraloviturii, ale ascensiunii si coborrii, ale ntrebarii si raspunsului, ale ghicitorii si solutiei. Ele snt la originea lor inseparabil lega te de principiile cntului, muzicii si dansului, toate la un loc ntelese n functia omeneasca primordiala a jocului. Tot c eea ce este recunosc treptat drept calitate constienta n poezie frumuste, sfintenie, forta magica se mai afla implicat la ncepui n calitatea primara joc". Dintre genurile majore pe care le deosebim n poezie dupa nemuritorul exemplu grec esc, cel liric ramne cel mai mult inclus n sfera ludica originara. Lirica trebuie luata aici ntr-un sens foarte larg, nu numai pentru a desemna genul ca atare, ci si ca termen pentru o stare de spirit si o manifestare poetic a n general, orisiunde si orisicum sar ivi, asa nct tot ceea ce este extaz intra de fapt n cercul ei. Liricul se afla cel mai departe de logic si cel mai aproape de dans si de muzical. Liricul este limbajul speculatiei mistice, al ora

colului, al magiei, n aceste forme resimte poetul cu cea mai mare forta senzatia unei inspiratii care vine spre el din afara. Aici se afla el cel mai aproape de ntelepciunea suprema, dar si de absurd. Sacrificarea totala a sensului rational este o caracteristica chiar si a limbajului preotilor si al oracolelor la popoarele primitive, care un eori se transforma pur si simplu ntrun limbaj fara sens. Emile Faguet mentioneaza undeva le grain de sottise necessaire au lyrique moderne12. Aceste cuvinte nu snt nsa adevarate numai cu privire la liricul din zilele noastre , ci definesc nsasi esenta liricii, anume aceea de a se misca n afara legaturilor ratiunii logice. O trasatura fundam entala a imaginatiei lirice este nclinarea spre exagerare absurda. Poezia trebuie sa fie exorbitanta, n imaginea ndr azneata si absurda, fantezia enigmelor cosmogonice si mistice ale Rgvedei se ntlneste cu limbajul metaforic al lui Shakespeare, pe care toate traditiile clasicismului si ale alegoriei l-au proscris si care pastreaza totusi impetuozitatea arhaicului vates. 12 Grauntele de stupiditate necesar liricului modern <fr.) (n.t.). De altfel, nazuinta de a face, cu ajutorul unei fantezii foloseste cantitati si calitati incomensurabile, ca reprezentarea sa devina ct mai uluitoare cu putinta, nu operereaza exclusiv ca functie poetica si n forma lirica, deoarece aceasta nevoie de uluitor este o functie tipic i dica. Este proprie cop ilului si se regaseste la psihopati13, dupa cum le-a fost totdeauna scumpa mitologilor si hagiografi"01" literari. Lege nda indiana veche l pune pe ascetul Cyavana sa stea, n timp ce-si practica tapas, ascuns n ntregime ntr-un musur oi de furnici, din care nu i se vad dect ochii, ca doi taciuni. Visvamitra sta timp de o mie de ani pe vrfurile picioarelor, n acest context al jocului cu dimensiuni sau cifre miraculoase si are locul n buna parte imaginatia r eferitoare la uriasi si pitici, de la mit si pna la Guliver. Thor si camarazii lui gasesc ntr-un dormitor foarte mare o mica ncapere secundara, n care nnopteaza, n dimineata urmatoare, se constata ca fusese degetul cel gros al m anusii uriasului Skrymir14. Dupa parerea mea, nazuinta de a produce un efect uluitor prin exagerarea sau ncur carea fara margini a dimensiunilor si raporturilor nu trebuie considerata niciodata ca deplin serioas a, indiferent daca o ntlnim n mituri care fac parte dintr-un sistem religios, ori n produse ale fanteziei pur l iterare sau autentic infantile, n toate aceste cazuri, avem de-a face cu aceeasi pornire de a se juca a mintii. Cr edinta omului arhaic n miturile pe care si le creeaza mintea lui o judecam nca, fara sa vrem, prea mult dupa unitati le de masura ale convingerii stiintifice, filozofice sau dogmatice moderne. Un element pe 13 O fetita de trei ani si doreste o maimuta de lna. Un pacient i spune psihiatrului: Ct de mare sa fie?"

Pna la cer."

81 Doctore, am fost luat, deodata, ntr-o trasura." Doctorul: Desigur, n-a fost o trasu ra obisnuita?" Pacientul: O trasura de aur." Doctorul: Si cum era trasa?" Pacientul: Era trasa de patruzeci de milioane d e cerbi de diamant." Comunicare verbala a doctorului J. Sch., n jurul anului 1900. Cu cifre si calitati asemanatoare lucrea za si legenda budista. 14 Gylfaginning, 45; cf. aducerea de jos a sarpelui Midgard, 48. jumatate glumet este inseparabil de mitul autentic. Acolo ia totdeauna cuvntul pa rtea artei aducatoare de tot felul de minunatii" despre care vorbeste Platon15. In nevoia de uluitor, de exor bitant, se afla n buna parte baza explicatiei nascocirilor mitice. Asadar, daca poezia, n sensul larg al cuvntului originar, grecescul Ttovncnc., apa re mereu nlauntrul domeniului jocului, constiinta caracterului ei n esenta ludic nu se pastreaza peste tot. Epo peea si pierde asociatia cu jocul de ndata ce nu mai este recitata ntr-o societate festiva ci serveste pentru lectura. Nici lirica nu mai e conceputa aproape deloc ca o functie ludica, de ndata ce legatura ei cu muzica a fost aband onata. Numai teatrul, datorita calitatii lui remanente de a fi actiune, si mai pastreaza strnsa corelatie cu jocu l. Chiar si limba oglindeste aceasta legatura solida, si anume latina si limbile care au baut din izvorul La tiului. Acolo, spectacolul dramatic se numeste joc, este jucat. Pare ciudat, cu toate ca n lumina celor spuse mai sus 16 este de nteles, ca tocmai la greci, care au creat teatrul n nfatisarea lui cea mai desavrsita, cuvntul pentru joc" nu se aplica si reprezentatiei teatrale sau spectacolului nsusi. Faptul ca grecii nu au conceput un cuvnt atotcuprinzator pentru ntregul domeniu al jocului a fost comentat mai sus. ntr-un anumit sens, faptul ace sta trebuie interpretat n sensul ca societatea elena, n toate manifestarile ei, este att de profund patrunsa de ludic, nct ludicul nu mai intra aproape deloc n constiinta ca un lucru exceptional. Realitatea ca att tragedia, ct si comedia se trag din joc este n permanenta vizibil a. Comedia atica a ncoltit din exuberantul komos al sarbatorii dionisiace. Abia ntr-un stadiu mai trziu devine o practica literara constienta. Si chiar atunci, n vremea lui Aristofan, mai prezinta nca tot felul de urme ale trecu tului sau dionisiac sacral. tife novnoECOti... TO OocunatonouKOV npiov (tes poieseos... to thaumatopoiikon m oriori), Sofistul, 268 d. 16 Pp. 68 s.urm. In cortegiul corului, numit parabasis, acesta, ironic si batjocoritor, se adrese aza liber publicului, aratandu-si victimele cu degetul. Costumul falic al actorilor, deghizarea corului, ndeosebi c u masti de animale, snt trasaturi stravechi. In comediile sale Viespile, Pasarile, Broastele Aristofan omagiaza o traditie sacra a imaginatiei: forma animala. Comedia veche, cu critica ei publica si cu ironia ei muscatoare, tine p e de-a-ntregul de sfera cnturilor

alternate injurioase si provocatoare, dar nu mai putin festive, despre care a fo st vorba mai sus. O evolutie care decurge perfect paralel cu comedia greceasca a fost construita nu de mult pentru cultura germanica, ce-i drept ipotetic, dar cu un nalt grad de probabilitate si n mod foarte convingator, de Rob ert Stumpfl, n lucrarea sa Kultspiele der Germanen als Ursprung des mittelalter-lichen Dramas. Tragedia, tot asa, la origine, nu este o redare literara intentionata a unui crmp ei de destin omenesc, ci un joc sacru, nu este literatura dramatica, ci religie jucata. Din actul unei teze miti ce, se dezvolta abia ncetul cu ncetul

o reprezentare, nfatisata dialogat si n forma unei actiuni mimetice, a unui sir de ntmplari, redarea unei povestiri. Nu vom da nsa aici un studiu privitor la originea teatrului grec. Att tragedia, ct si comedia se afla nsa, de la bun nceput, n sfera competitiei, care, asa cum am demonstrat mai sus, trebuie numita, n orice mprejurare, joc". Concurndu-se ntre ei si creeaza poetii operele pentru competitia dionisiaca. Ce-i drept, statul nu organizeaza aceasta n trecere, dar o prilejuieste. Se constata ntotdeauna un puternic aflux de poeti concurenti de mna a doua si a treia. Se fac fara ncetar e comparatii, critica e ascutita la extrem, ntregul public ntelege toate aluziile si reactioneaza la toate subtilit atile calitative si stilistice, participnd la ncordarea competitiei ca si spectatorii unui meci de fotbal. Plin de ncordare, publicul asteapta aparitia noului cor, pentru care cetatenii alcatuitori au repetat un an ntreg. Continutul piesei nsesi, anume al comediei, este si el de natura agonala, n piesa, se da o lupta sau se ataca o persoana ori un punct de vedere. Aristofan si ndreapta ironia mpotriva lui Socrate, mpotriva lui Euripide17. Starea de spirit a piesei este cea a extazului dionisiac, a betiei festive, a en tuziasmului ditirambic, n care actorul, plasat pentru spectatori n afara lumii obisnuite, datorita mastii purtate, se pom eneste el nsusi transferat n personalitatea straina pe care n-o mai nfatiseaza, ci pe care o reprezinta, o rea lizeaza. Si i traste si pe spectatori dupa el n aceasta fictiune. Forta cuvntului mestesugit, extravaganta imaginatiei s i a exprimarii lui Eschil snt ntru totul n concordanta cu caracterul sacru al jocului si snt izvorte din el. Pentru sfera spirituala n care se desfasoara teatrul grecesc, deosebirea dintre s eriozitate si ne-seriozitate se exclude cu totul. La Eschil, trairea celei mai f ormidabile seriozitati se desavrseste n forma si n calitatea unui joc. La Euripide, tonul sovaie ntre seriozitatea profunda si frivolitatea jucausa. Ade varatul poet, spune Socrate n operele lui Platon, trebuie sa fie n acelasi timp tragic si comic, ntreaga viata o meneasca trebuie privita n acelasi timp ca tragedie si comedie18. 17 Cf. Jaeger, Paideia, pp. 463-474. 18 Banchetul, 223 d; Philebos, 50 b.

82 IX. FORMELE LUDICE ALE FILOZOFIEI In mijlocul cercului pe care ncercam sa-l descriem cu notiunea joc" se afla figura sofistului grec. Sofistul este continuatorul, usor dereglat, al acelui personaj central al vietii culturale arh aice pe care l-am vazut rnd pe rnd ca profet, saman, vizionar, taumaturg, poet, si pe care am prefera sa-l numim n cont inuare vates. Dorinta de a da un spectacol si cea de a dobor un concurent ntr-o lupta publica, cele doua forte motr ice ale jocului social, se afla, n functia sofistului, n mod vizibil, la suprafata. Sa nu uitam ca denumirea de sof ist, la Eschil, este data nca eroilor ntelepti, ca Prometeu si Palamede. Ambii nsira toate artele pe care le-au nascocit ca sa le fie de folos oamenilor. Tocmai prin aceasta fanfaronada privitoare la mestesugurile lor, ei s e aseamana cu sofistul de mai trziu, ca Hippias, multistiutor, mnemotehnician, sc amator, care se lauda ca este un erou al autarhiei economice, caci tot ceea ce are asupra lui a fost facut de mna sa, ca se pricepe la orice, c a se ofera sa vorbeasca despre toate subiectele posibile, caci le-a pregatit ca sa le poata recita, ca e gata sa rasp unda la toate ntrebarile ce i s-ar pune si ca n-a gasit nca niciodata pe nimeni sa-l ntreaca1. Acesta e nca pe de-a-ntregul stilul lui Yajnavalkya, preotul dezlegator de ghicitori din Brahmana. Epideixis, prezentare, expunere, spectacol, asa se numeste aparitia n public a so fistului. Dupa cum am aratat, el are un repertoriu pentru reprezentatiile sale. 1 Hippias Minor, 368/369. Ia onorariu pentru ele si are chiar numere cu preturi fixe ca, de pilda, cuvntare a de cincizeci de drahme a lui Pro-dicos. Gorgias realiza onorarii att de mari, nct a putut sa nchine zeului din De lfi o statuie de aur masiv care l nfatisa pe el nsusi. Sofistul itinerant, ca Protagoras nregistreaza succese f abuloase. Sosirea n oras a unui sofist cunoscut este un eveniment. Sofistii snt priviti cu gura cascata, ca niste facatori de minuni, si snt comparati cu atletii, pe scurt: activitatea sofistilor se desfasoara pe de-a-ntr egul n sfera sportului. Spectatorii aclama si rd cnd vad o lovitura reusita. Este joc pur, adversarii se prind unul pe altul ntr-o plasa a limbajului2, se fac reciproc knock-out3, se lauda ca nu pun dect ntrebari ncuietoare, la care ra spunsul este ntotdeauna gresit. Cnd Protagoras numeste sofistica o arta veche", Texvnv roxXavccv (technen palaian) *, el nimereste cu aceasta denumire n miezul problemei. Este vechiul joc al mintii, care n cultura arhaica, c hiar si n cele mai vechi perioade, luneca n fiece clipa dinspre sacru nspre divertismentul pur, apoi atinge din nou ntelepciunea suprema pentru ca dupa aceea sa devina iarasi competitie ludica. Werner Jaeger a spus ca die neuere Mode, Pythagoras als eine Art von Medizinmann hinzustellen5 nu merita sa fie combatuta6. El uita ca vraciul, n raport att cu filozofii, ct si cu sofistii, este si ramne totusi, n fapt, din punct de vedere n es enta istoric, fratele lor mai mare.

Si ca toti acestia mai pastreaza nca trasaturi ale vechii lor nrudiri. Sofistii nsisi si-au dat perfect de bine seama de caracterul ludic al activitatii lor. Gorgias a numit el nsusi lucrarea sa Elogiul Elenei un joc (euov Se nmYviov emon de paignion), iar scrier ea sa Despre natura a fost declarata 2 3 4 5 . 6 Paideia, p. 221. si ea un joc retoric7. Cine nu admite acest punct de vedere8 sa nu uite ca n tot domeniul retoricii sofistice hotarul dintre joc si seriozitate nu poate fi trasat cu precizie si ca, n fapt, calificar ea de joc" corespunde foarte kine naturii originare a lucrurilor. Cine numeste imaginea data de Platon cu privire la sofisti caricatura si parodie9 uita ca toate trasaturile ludice si impure ale personajului cultural reprezentat de s ofist snt legate n mod inseparabil de natura sa arhaica. Sofistul face parte, de la natura, mai mult sau mai putin, din lumea vagabonzilor. Caci este, In oarecare masura, vntura-lume si parazit par droit de naissance10. In acelasi timp nsa, sofistii snt cei ce au creat mediul n care au prins forma idei le elenice privitoare la educatie si la civilizatie. Caci ntelepciunea si stiinta greceasca nu s-au dezvoltat n scoa la (n sensul nostru). Ele nu au fost dobndite ca un produs secundar al orientarii spre profesiuni folositoare sau aducatoare de cstig. Ele au fost pentru elen rodul timpului sau liber, oxoXfj (schole), iar, pentru omul liber, o rice timp pe care nu i-l solicita functia publica sau razboiul ori serviciul de onoare era timp liber11. Cuvntul sco ala" are o preistorie ciudata. Si tocmai n acest mediu, al timpului liber al omului liber, a fost la locul lui, din vremuri stravechi, sofistul, cel dinti reprezentant al unei vieti de cugetare si de cercetare. Daca privim produsul tipic al sofismului, adica sofismul, dinspre latura tehnica , deci ca forma de manifestare, arunci acesta tradeaza numaidect toate legaturile cu jocul primitiv, pe care le-a m ntlnit la predecesorul lui, Euthydemos, 303 a. TtXTiyett (plegeis), ibid., 303 b. e. Protagoras, 316 d. Moda recenta, de a-l prezenta pe Pitagora ca pe un fel de vraci (germ.) (n.t.)

83 arhaicul vates. Sofismul se nvecineaza ndeaproape cu 7 H. Gomperz, Sophisten und Rhetoren (Sofisti si retori), 1912, Pp. 17, 33. 8 Ca, de pilda, Capelle, Die Vorsokratiker, p. 344. ' Ca, de pilda, Jaeger, loc. cit., p. 398. 10 Prin dreptul rezultat din nastere (fr.) (n.t.). 11 Cf. R. W. Livingstone, Creek Ideals and Modem Life (Idealurile grecesti si vi ata moderna), p. 64. ghicitoarea. Este un mestesug de lupta. Cuvntul problema cuprinde doua semnificat ii originare concrete: ceva pe care cineva l are n fata sau l pune n fata altcuiva pentru a se apara de pilda, un s cut si ceva pe care cineva l arunca altcuiva, ca sa-l prinda, sa-l preia. In sens figurat, aceste dou a semnificatii, pentru arta sofistului se confunda ntru totul12, ntrebarile si argumentarile lui snt tot attea problemata, n sensul cel mai propriu. Jocurile de inteligenta, surprinderea cuiva cu ajutorul unor ntrebari ncuietoare o cupau un loc important n conversatia greceasca. Diferitele tipuri de ntrebari ncuietoare erau sistematizate sub tot felul de denumiri tehnice, ca sorites apophaskon, outis, pseudomenos, antistrephon etc. Un nvatacel al lui Aristotel, pe nume Clearh, a scris o teorie a ghicitorii, si anume a genului numit grifos, o proble ma glumeata, data ca rasplata sau ca pedeapsa. Ce este la fel pretutindeni si nicaieri? Raspuns: timpul. Ceea ce snt, nu vezi. Snt un om. Deci tu nu esti om. La care Diogene se zice ca ar fi raspuns: daca vrei sa fie a devarat, atunci ncepe cu mine13. Crisip a scris un ntreg tratat despre anumite sofisme. Toate aceste Fangschliisse H se bazeaza pe conditia ca domeniul valabilitatii logice sa fie limitat n mod tacit la un spatiu de joc, nlau ntrul caruia adversarul sa ramna tot timpul, fara sa arunce macar un da, nsa...", asa cum a facut Diogene, caci atu nci s-ar strica jocul. Din punct de vedere stilistic, problemele propuse pot fi dezvoltate pna la forme artistice, cu ritm, repetitie, paralelism etc. ntre aceste Spielereien, importantele discursuri artistice ale sofistului si disp uta filozofica socratica, tranzitiile snt treptate. Sofismul se afla foarte aproape de ghicitoarea obisnuita, conceputa cu scop recreativ, dar, datorita acestui fapt, tot asa, foarte aproape si de ghicitoarea cosmogonica sacra. Euthy demos se joaca o data cu un sofism gramatic si logic copilaresc15, iar alta data ntrebarea lui se 12 13 14 15 Cf. Sofistul, 261 b. Prantl, Gesch. der Logik, I, p. 492. Concluzii-capcana (germ.) (n.t.). Euthydemos, 293 c.

afla la marginea ghicitorii cosmice si de cunostinte16. Cele mai profunde sentin te ale filozofiei grecesti timpurii ca de pilda, concluzia eleatilor: nu exista pluralitate, nici miscare, nici cuvi nte s-au nascut n forma jocului de

ntrebari si raspunsuri. O concluzie att de abstracta ca imposibilitatea oricarei j udecati generalizate devine constienta n forma exterioara a ntrebarii n lant numita sorites. Cnd desertam o bani ta de gru, zgomotul l face primul bob? Nu. Atunci al doilea? etc. Grecii nsisi si-au dat seama tot timpul n ce mare masura se miscau, cu toate acest e lucruri, n sfera jocului. n Euthydemos, Socrate respinge ntrebarile sofistice ncuietoare ca fiind joaca nvatace ilor. Din aceste lucruri, spune el, nu nvatam nimic cu privire la esenta lucrurilor nsesi, ci doar cum sa ne batem joc de oameni cu ajutorul unor subtilitati verbale; e totuna cu a pune cuiva o piedica sau a-i tr age scaunul pe care vrea sa se aseze. Cnd sustii ca pe tnarul acesta vrei sa-l duci cu presul se spune mai departe te jo ci sau esti serios?17 In Sofistul lui Platon, Theaitetos trebuie sa-i admita strainului din Eleea ca s ofistul face parte din categoria saltimbancilor textual: din a celor care se ocupa de jocuri, twv "rjq 7tai5ic, lie xeCTOvrcov (ton tes paidias metechonton)w. Parmenide, strns cu usa sa se pronunte cu privire la existenta, nu meste aceasta sarcina a juca un joc greu" 7tpayuatuo5ri TOu8uxv raxiijeiv (pragmateiode paidian paizein)19 si tre ce apoi la cele mai profunde probleme fundamentale ale existentei. Dar toate acestea se petrec ntr-ad evar n forma unui joc de ntrebari si raspunsuri. Unicul nu poate avea parti, este nelimitat, deci amorf, n u este nicaieri, este imobil, atemporal, incognoscibil. Pe urma, argumentatia este inversata, apoi nca o data, si nca o data20. Argumentul merge ca o suveica ncolo si napoi, iar ntelepciunea prinde forma n miscarea unui joc nobil. Nu numai sofistii l joaca, ci si Socrate si nsusi Platon21. Potrivit lui Aristotel, Zenon din Eleea ar fi scris cel din-ti dialoguri n aceasta forma interogativa, proprie filozofilor din Megara si sofistilor. Era o tehnica menita sa-l prinda n capcana pe adversar. Platon l-ar fi urmat apoi, pentru dialogurile sale, ndeosebi pe scriitorul comic Sofron, iar Aristotel numes te chiar dialogul o forma a mimus-ului22, a farsei, care este ea nsasi, la rndul ei, o forma a comediei. De nco rporarea n genul saltimbancilor, jonglerilor, scamatorilor, de care se bucurau so fistii, nu au fost crutati nici chiar Socrate si Platon23. Daca toate acestea nu snt de ajuns pentru a trada elementul ludic al filozofiei, l pute m gasi chiar n dialogurile lui Platon. Dialogul este o forma artistica. Este o fictiune. Orict de nalt ar fi fost nivelul conversatiei reale la greci, ea nu putea sa corespunda niciodata pe de-a-ntregul formei literare a dialogului . Dialogul ramne la Platon o forma artistica usoara, ludica. Sa luam constructia nuvelistica a lui Parmenide, nceputul lui Cratylos, tonul facil si vesel al amndurora si al attor alte dialoguri, ntr-adevar, o anumita asemanare c u mimus-ul, cu cuvn-tarea glumeata, nu se poate tagadui, n Sofistul, diferitele principii fundamentale ale filozofilor mai vechi snt atinse

84 ntr-o forma glumeata24, n Protagoras mitul lui Epimeteu si al lui Prometeu este po vestit pe un ton n ntregime umoristic25. Exista cu privire la nfatisarea si numele acestor zei zice Socrate n Cratylos o explicatie serioasa si una caraghioasa, pentru ca si zeilor le place hazul" (9iA.o7taio iove q yap Kai oi Geoi filopaismones gar kai hoi theof). Undeva, n acelasi dialog, Platon l pune sa spuna : Daca, n fapt, as fi dat ascultare cursului de cincizeci de drahme al lui Prodicos [...], nimic nu s-ar 21 22 23 24 25 V.: Prantl, I, p. 9. Poetica, 1447 b. Reich, Der Mimus (Mimul), p. 354. 242 cd; cf. Cratylos, 440. 406 c.

mpotrivi ca tu sa afli pe loc adevarul despre dreapta potrivire a numelor; numai ca eu nu am audiat dect pe cel de o drahma."26 Din nou pe acelasi ton, n jocul cu etimologiile, care era, fara nd oiala, absurd si satiric n mod intentionat: Dar ia seama la mijlocul pe care-l pun n joc cnd e vorba de tot felul de astfel de lucruri care ma pun n ncurcatura."27 n sfrsit, chiar: De multa vreme, ma minunez eu nsumi de ntelepc ea mea si nu-mi vine sa cred."28 Ce sa mai spunem cnd Protagoras ncheie cu o rasturnare a punctelo r de vedere, sau cnd se poate pune n discutie daca discursul funebru din Menexenos urmareste sa fie serio s sau nu. Interlocutorii lui Platon si expun ei nsisi preocuparea lor filozofica drept o ncnta toare pierdere de vreme. In opozitie cu dorinta tineretului de a disputa, vedem dorinta celor vrstnici de a f i onorati29. Ca acesta e adevarul vei afla-o daca, lasnd deoparte filozofia, te-ai apuca de lucruri mai importante. Filozofia este, Socrate, un lucru placut daca te tii de ea cu masura n timpul tineretii, nsa daca starui dincolo de ct trebuie ajunge o nenorocire pentru oameni", zice Callides n Gorgias30. De aceea, ca pe un joc al tineretii au vazut-o chiar si cei care au pus, pentru lumea de mai trziu, temeliile indestructibile ale ntelepciunii si filozofiei. Spre a evidentia o data pentru to tdeauna eroarea de baza a sofistilor, carenta lor logica si etica, Platon nu a dispretuit ipostaza usoara a dialogului liber. Caci, si pentru el, filozofia, cu toata profunzimea ei, a ramas un joc nobil. Si daca nu numai Platon, dar si Aris totel au socotit ca sofismele si jocurile de cuvinte ale sofistilor merita sa fie combatute cu atta seriozitate, e xplicatia este ca nici pro 26 384 b (n romneste, de Simina Noica, n Platon, Opere, Editura Stiintifica si Enci clopedica, Bucuresti, 1978, voi. 3, p. 251). 27 409 d. 28 428 d. 29 Parmenides, 128 e. 30 Gorgias, 484 c (n romneste, de Alexandru Cizek, n Platon, Pere, op. cit., voi. l,

pp. 34l-342). Cf. Menexenos (Bude, p. 52). pria lor gndire filozofica nu se desprinsese nca din sfera jocului. Dar s-a despri ns ea oare vreodata? Succesiunea stadiilor filozofiei poate fi vazuta, n linii mari, astfel, n vremea s traveche, filozofia porneste de la un joc enigmistic sacru si de la o disputa sacra, care totusi ndeplinesc n acelasi timp si functia de divertisment festiv. Pe latura sacra, izvorasc de aici profunda teozofie si filozofie a Upani sadelor si a gnditorilor presocratici, iar pe latura ludica activitatea sofistilor. Cele doua sfere nu snt complet disti ncte. Platon duce filozofia, ca pe cea mai nobila nazuinta spre adevar, pna la culmi pe care numai el le putea atinge, d ar tot n aceeasi forma usoara, care era elementul ei. n acelasi timp nsa, ea se continua si n forma ei inferioara, ca sofism, joc de inteligenta, sofistica si retorica. Dar n lumea elenica factorul agonal era att de puternic, nct retorica si-a putut face loc n dauna filozofiei mai pure si a pus-o pe aceasta n umbra, n calitate de cultura a g rupurilor mai largi, ba chiar a amenintat s-o nabuse. Gorgias, care a ntors ntelepciunii aprofundate spatele, pentr u a exalta forta cuvntului sclipitor si a abuza de ea, a ramas tipul acestei degenerari a civilizatiei, ntre cerea mpinsa la culme dupa scolasticizarea activitatii filozofice a mers mna n mna c u aceasta din urma. Nu a fost singura data cnd o epoca aflata n cautarea sensului lucrurilor a fost urmata de una care s-a multumit cu c uvntul si cu formula. Continutul ludic al acestor fenomene nu poate fi circumscris cu linii precise. H otarul dintre copilareasca Spielerei si falsa ratiune, care uneori trece pe lnga cel mai profund adevar abia atingndu-l, cu greu poate fi trasat cu precizie. Faimosul tratat al lui Gorgias, Despre inexistenta, care nea ga complet orice cunostinta serioasa n favoarea unui nihilism radical, poate fi numit la fel de bine joc", ca si declam atia despre Elena, careia el nsusi i-a dat acest nume. Absenta unor limite clar constiente ntre joc si ntelepciu ne reiese si din faptul ca sofismele absurde, cladite pe o capcana gramaticala, stoicii le tratau dintr-o s ingura suflare, cu rationamentele serioase ale scolii din Megara31. Disputa si declamatia erau la mare cinste. Aceasta din urma era si ea totdeauna un obiect de ntrecere publica. Vorbirea era spectacol, parada, etalare verbala. Lupta cu ajutorul cuvntului era pentru elen forma literara nimerita pentru a reda si a judeca o chestiune critic a. Astfel, Tucidide pune pe tapet problema razboi sau pace" n cuvntarile cu privire la Archidamos si la Steneladas, precum si alte probleme n ce le cu privire la Nikias si la Alcibiade, la Cleon si la Diodotos. Astfel, trateaza conflictul ntre putere si dr ept n disputa, formulata ntru totul

85

ca joc sofistic de ntrebari si raspunsuri, despre violarea neutralitatii insulei Melos. Aristofan parodiaza n Norii placerea resimtita n urma disputelor de parada, n duelul retoric dintre logos-ul d rept si cel nedrept. Semnificatia antilogiei, sau ratiunii duble, agreata de sofisti, nu rezida, de a ltfel, numai n valoarea ludica a acestei forme. Ea urmareste sa exprime n mod pregnant eterna ambiguitate a judeca tii umane: cutare lucru se poate spune asa, dar si altminteri. Ceea ce arta de a obtine prin cuvinte pastre aza n forma pura la un anumit nivel este caracterul ludic al cuvntarii. Cuvntul sofistului devine fals abia atunci cnd, cu arta lui verbala si notionala, urmareste un scop serios imoral, ca de pilda Callicles, care si recita cunoscuta Herrenmoral32. ntr-un anumit sens, nsasi intentia agonala n sine este falsa, n masura n care si da fru libe n dauna simtului adevarului. Pentru tot ceea ce se numeste sofist sau retor, lin ia de conduita si telul nu snt nazuinta spre adevar, ci dorinta personala individuala de a avea dreptate. Atitudinea arhaica a competiti ei este cea care i nsufleteste. Daca ntr-adevar, asa cum sustin unii33, Nietzsche trebuie 31 Prantl, loc. cit., p. 494. 32 Morala elitelor (germ.) (n. t.) Gorgias, 483 a-484 d (..). 33 V. H. L. Mieville, Nietzsche et la Volante de puissance (Nietzsche Si vointa de putere), Lausarvne, 1934; Charles Andler, Nietzsche, sa vie et sa pensee (Nietzsche, viata si gndirea lui), voi. I, p. 141, vol. III, p. 162. considerat ca reia punctul de vedere agnostic al filozofiei, el a dus prin aceas ta filozofia napoi n stravechea ei sfera a obrsiei n cultura primitiva. Nu vrem sa abordam aici problema profunda n ce masura mijloacele ratiunii noastre poarta n fond caracterul unor reguli de joc, adica n ce masura snt valabile numai nlauntrul unui anumit cadru spiritual, n care le acceptam ca obligatorii, n logica n general, si n silogism n particular, nu este oare totdeauna n joc o conventie tacita, ca trebuie sa tinem seama de valabilitatea termenilor si a notiunilor ca de piesele si cmpurile de pe o tabla de sah? Acest lucru lamureasca-l altii. Aici, vrem numai s a mai trecem n revista, n mod fugar, calitatile ludice de fapt din activitatea de sustinere a disputelor s i din cea a declamatiei n perioadele mai trzii dect epoca civilizatiei grecesti. Prea multe amanunte nu se c er, avnd n vedere ca fenomenul se produce mereu n forme pronuntat identice, precum si datorita faptulu i ca n evolutia sa n civilizatia occidentala ramne dependent n cea mai mare masura posibila de exemplul grecesc. Quintilian a transcris doctrina retoricii si a declamatiei cu litere latine, n ep oca romana imperiala, sustinerea de dispute si parada verbala nu-si aveau locul numai n scoala. Retorul Dio Chrysostomos ne povesteste despre filozofii de strada, care, ca un fel de sofisti declasati, suc eau capul sclavilor si marinarilor, cu un talmes-balmes de baliverne, vorbe de claca si vulgaritati isc

usite. Evident, strecurau si propaganda subversiva, ca dovada decretul prin care Vespasian i-a izgonit din Ro ma pe toti filozofii. Mintile serioase erau nevoite sa avertizeze fara ncetare mpotriva supraevaluarii t endintei sofismului, ale carui exemple vii continuau sa aiba curs. Augustin vorbeste despre acea daunatoa re combativitate si despre acea dorinta copilaroasa de a-ti prinde n capcana adversarul34. Butade de categor ia ai coarne, caci doar nai pierdut coarne, deci le mai ai"35 snt la mare pret n ntreaga 34 De doctrina christiana (Despre nvatatura crestina), II, 31. 35 De fapt, traducnd din latina, poanta se pierde, deoarece n comua non perdidisti se subntelege coarnele tale". literatura scolastica. Evident, nu era usor de sesizat n mod clar greseala logica datorita careia deveneau simple glume. Trecerea vizigotilor de la arianism la credinta catolica a avut drept preludiu u n turnir teologic formal ntre naltele fete bisericesti ale celor doua parti n conflict, la Toledo, n anul 589. Un exemplu foarte izbitor al caracterului sportiv al filozofiei n Evul Mediu timpuriu ni-l ofera povestirea pr ivitoare la Gerbert, viitorul papa Silvestru al II-lea, si adversarul sau Ortrik din Magdeburg, la curtea mpara tului Otto al II-lea, la Ravenna, n anul 98036. Prelatul scolastician Ortrik, pizmuind faima lui Gerbert, a trimis pe cineva la Reims, ca sa iscodeasca n ascuns felul acestuia de a preda, cu scopul de a-l prin de cu vreo parere gresita. Spionul l ntelege gresit pe Gerbert si raporteaza la curte ceea ce crede el ca a a uzit, n anul urmator, mparatul reuseste sa-i aduca pe ambii nvatati la Ravenna si i pune sa discute n cont radictoriu n prezenta unui auditoriu ales, pna se lasa seara si ascultatorii obosesc. Punctul principal este urmatorul: Ortrik i reproseaza adversarului sau ca a numit matematica o subdiviziune a fizicii37, n r ealitate, Gerbert spusese ca matematica este egala si paralela cu fizica. Ar merita osteneala sa se cerceteze daca n asa-numita Renastere carolingiana acti vitatea plina de morga alcatuita din eruditie, poezie si evlavie, n cadrul careia participantii se mpopoton au cu nume clasice si biblice (Alcuin se numeste Horatiu, Angilbert se numeste Homer, Carol nsusi se nu meste David), calitatea ludica nu este de fapt esentialul. Cultura curteneasca este prin ea nsasi deosebi t de susceptibila pentru forma ludica. Cercul este de la sine mic si nchis. Chiar si respectul fata de mai estate impune pastrarea a tot

86 felul de reguli si de fictiuni, n Academia Palatina a lui Carol, care are n fata 36 Richter, Hist., II, IV, III, c. 55-65. 37 Ambii termeni trebuie ntelesi cu semnificatia lor medie vala.

ochilor, ca ideal indiscutabil, o Athenae novae, starea de spirit, n ciuda intent iilor cucernice, era cea a unui divertisment nobil. Se practica ntrecerea n realizari poetice si n ironie reciproca . Nazuinta spre eleganta clasica nu exclude aici o trasatura primitiva. Ce este scrierea?" ntreaba tnarul Pepin, fiu l lui Carol, iar Alcuin raspunde: Pastratoarea stiintei. Ce este cuvntul? Tradarea gndului. Cine a procrea cuvntul? Limba din gura. Ce este limba? Un bici al aerului. Ce este aerul? Pastratorul vi etii. Ce este viata? Bucuria celor fericiti, durerea celor nefericiti, asteptarea mortii. Ce este omu l? Robul mortii, oaspetele unui loc, un calator care trece." Sunetele acestea nu ne snt necunoscute. Caci iata din nou jocul de ntrebari si ras punsuri, ntrecerea enigmistica, raspunsul ntr-o kenning, pe scurt toate acele trasaturi ale jocului ntelepciunii, pe care le-am semnalat mai sus la indienii vedici, la arabi, la scandinavi. Cnd, spre sfrsitul secolului al Xl-lea, marea nazuinta catre cunoastere cu privire la existenta si la tot ceea ce exista nazuinta care n scurt timp va produce ca unitate de masura Universitatea s i ca rod Scolastica se ntinde n cele mai variate zone, transformndu-se n miscare spirituala vie, fenomenul are loc cu acea violenta aproape febrila care este de obicei caracteristica marilor nnoiri culturale. Mome ntul agonistic vine atunci cu o inevitabila intensitate n prim-plan. Doborrea adversarului cu ajutorul vorbirii de vine un sport care n multe privinte ajunge sa se afle pe aceeasi linie cu mnuirea armelor. Aparitia celei ma i vechi forme, cea sngeroasa, a turnirului, fie ntre grupuri care reprezinta diferite tinuturi, fie ntre luptatori individuali, care vagabondeaza pentru a gasi adversari, coincide n mod ciudat, din punct de vedere cronologic, c u racila de care se plnge Petrus Damiani: disputatorii itineranti care cauta (ca pe vremuri sofistii greci) sa st raluceasca si sa triumfe cu arta lor. n scolile din secolul al XH-lea, era la mare cinste cea mai violenta ntrecere, cu nj uraturi si calomnii. Scriitorii bisericesti ne schiteaza o imagine fugara a activitatii scolare, n care jocul baz at pe sicana si pe subtilitati e evident. Fiecare cauta sa-l nsele pe celalalt pr in mii de trucuri si viclenii, fiecare i ntinde celuilalt capcane facute din cuvinte si din calambururi. Fiecare i imita pe marii maestri si se lauda ca i -a vazut si i-a urmat38. Si toti cstiga bani multi, iarasi ca pe vremuri sofistii greci. Roscelinus ne zugraveste, n pamfletul sau nversunat, un Abaelard care numara seara banii cstigati peste zi cu nvataturile sale mincinoase, spre a fi cheltuiti n tot felul de excese. Abaelard marturiseste el nsusi ca s-a apucat de studii ca sa cstige ban i si ca, ntr-adevar, cstiga

multi, n cursul unei ntreceri, provocat de camarazii sai, se apuca sa explice Sfnta Scriptura, dupa ce pna atunci nu se ocupase dect de fizica, adica de filozofie39. Anterior, preferase armele di alecticii celor ale razboiului si vagabondase prin toate tinuturile n care nflorea arta retoricii, pna ce si-a stabili t tabara pe colina Sfnta Genoveva", pentru a-i asedia" pe concurentii care tineau ocupat scaunul Parisului. Toate aceste trasaturi ale amestecului de retorica, razboi si joc se regasesc n competitiile scolastice ale teologilor musulmani41. In ntreaga evolutie a Scolasticii si a Universitatii, elementul agonal este cum n u se poate mai evident. Voga ndelungata a problemei asa-numitelor universalia ca tema centrala a discutiei fil ozofice, care a dus la scindarea n realisti si nominalisti, corespunde fara ndoiala cu nevoia primara de a forma pa rtide cu privire la un punct disputat, nevoie legata inseparabil de orice dezvoltare culturala, ntreaga activi tate a Universitatii medievale a m 38 Hugo de Saint-Victor, Didascalia, Migne, 1.176, 773 d, 803, De vanitate mundi , ib., 709; Joh. de Salisbury, Metalogicus, I,c. 3, Policraticus, V, c. 15. 39 Abaelard, Opera, I, pp. 7, 9, 19, II, p. 3. 40 Loc. cit., I, p. 4. 41 Comunicare facuta de regretatul profesor C. Snouck Hurgronje. bracat forme ludice. Sustinerea de nesfrsite dispute care constituiau relatiile o rale de tip erudit, ceremonialul care nflorea n mod att de luxuriant la Universitate, gruparea n nationes, scindarea n orientari de tot felul, toate aceste fenomene se afla mai mult sau mai putin n sfera competitiei si a reg ulilor de joc. Erasm a mai simtit nca foarte limpede corelatia aceasta, cnd, ntr-o scrisoare adresata ndaratnicului sa u adversar Noel Bedier, se plnge de ngustimea de spirit cu care se trateaza n scoli ceea ce au transmis predec esorii, si de faptul ca n cazul confruntarii parerilor se iau ca baza numai principiile admise n scoala. Dupa pare rea mea, nu este absolut deloc necesar sa se procedeze n scoala ca la jocul de-a soldatii, sau ca la jocul de ca rti sau ca la jocul cu zaruri. Caci acolo e asa: daca jucatorii nu snt de acord cu privire la reguli, nu mai e joc. D ar n cazul argumentatiei erudite nu se admite sa se introduca nimic necunoscut sau ndraznet, daca cineva se ncumeta sa puna pe tapet ceva nou..."42 Stiinta, inclusiv filozofia, este de felul ei polemica, iar polemicul nu poate f i separat de agonal, n epocile n care

87 apar lucruri noi de mare anvergura, factorul agonal apare de obicei intempestiv n prim-plan. Asa s-a ntmplat, de pilda, atunci cnd, n secolul al XVII-lea, stiintele naturii, n stralucitoarea lo r nflorire, cuceresc terenul, atacnd autoritatea att a Antichitatii, ct si a religiei. Si iarasi se grupeaza toat a lumea n tabere sau partide. Esti carte-sian sau esti mpotriva sistemului, tii cu Ies Anciens*3 sau cu Ies Modernes **, esti chiar cu mult n afara cercurilor erudite pentru sau mpotriva lui Newton, pentru sau mpotriva teoriei tur tirii pamntului, a vaccinului etc. Secolul al XVIII-lea, cu schimburile sale spirituale vii, care, datorita limitarii mijloacelor, mai snt nca ferite de 42 Allen, Opus epist. Erasmi (Opera epistolara a lui Erasm), t. VI, nr. 1581/621 s. urm., 15 iunie 1525. 43 Cei vechi (/r.) (n.t.). 44 Cei moderni <fr.) (n.t). supraabundenta haotica, trebuia sa devina epoca prin excelenta a disputelor lite rare. Ele au format, mpreuna cu muzica, peruca, rationalismul frivol, cu gratia rococo-ului si cu farmecul saloa nelor, un element component al acelui caracter ludic general, extrem de graitor, pe care socot ca nimeni nu-l v a tagadui secolului al XVIII-lea si pentru care uneori l invidiem. x. FORMELE LUDICE ALE ARTEI Am constatat ca jocul este un element att de inerent naturii poeziei, iar fiecare forma a poeticului ni s-a parut att de strns legata de structura jocului, nct n scurt timp am fost nevoiti sa consideram aceasta corelatie intima ca indisolubila, termenii joc" si poezie" fiind pe punctul de a-si pierde autonomia s emantica. Acelasi lucru este valabil n si mai mare masura n ce priveste corelatia dintre joc si muzica. Am ment ionat mai sus faptul ca n unele limbi mnuirea instrumentelor muzicale se numeste a juca", si anume, pe de o parte, n araba, si, pe de alta parte, n limbile germanice si n unele limbi slave, precum si n franceza. Faptul ace sta poate fi considerat ca un semn distinctiv exterior al fondului psihologic profund care determina corelatia dintre joc si muzica, fiind foarte greu de presupus ca aceasta concordanta dintre araba si limbile europene mention ate s-ar putea baza pe un mprumut. Dar, orict de fireasca ni s-ar parea corelatia dintre muzica si joc, nu ne vine d eloc usor sa ne formam o imagine clara a ratiunii acestei corelatii. O ncercare de a stabili termenii comuni ai ce lor doua notiuni ar putea fi de ajuns. Jocul, spuneam, se afla n afara rationalitatii vietii practice, n afara sfe rei nevoii si a utilitatii. Acelasi lucru se ntmpla si cu expresia muzicala si cu formele muzicale. Jocul este valabil n afara normelor ratiunii, datoriei si adevarului. Acelasi lucru se ntmpla si cu muzica. Valabilitatea formel or si functiei muzicii este

determinata de norme care nu snt situate pe nici o latura a ntelegerii si a config urarii vizibile sau pipaibile. Acestor norme nu i se pot da dect nume specifice proprii, nume valabile att pentru joc, ct si pentru muzica, precum ritmul si armonia. Ritmul si armonia snt, ntr-un sens absolut identic, fact ori ai jocului si ai muzicii. Dar, n timp ce cuvntul este n stare sa transporte partial poezia din sfera ludicului pur n cea a ntelegerii si judecatii, muzicalul pur continua sa pluteasca ntru totul n sfera ludicului pur. Functia pute rnic liturgica si sociala a cuvntului poetic n culturile arhaice este legata cum nu se poate mai strns de faptu l ca exprimarea cuvntului n acea faza este nca inseparabila de ceea ce numim astazi .concert. Orice cult aute ntic este cntat, dansat, jucat. Pentru noi, purtatorii unei culturi trzii, nimic nu este mai adecvat, ca sa resim tim ideea de joc sacru, ca emotia muzicala. Chiar si fara o raportare la reprezentari religioase definite, n savura rea muzicii perceperea frumusetii se contopeste cu sacrul, iar n aceasta contopire opozitia joc-seriozitate se spul bera. n contextul evocat aici, este important sa evidentiem ca n gndirea elenica notiunil e pe care noi le legam de termenii joc", munca" si placere artistica" se juxtapun ntr-un mod cu totul diferit de cel care ne este noua familiar. Se stie ca termenul muzica", JIOXXJIKTI cuprin de n greceste mult mai mult dect la noi, modernii. Nu numai ca, mpreuna cu cntul si cu acompaniamentul instrumental, include si dansul, dar se refera n general la toate artele si iscusintele pe care le guverneaza Apolo si Muzele si care se num esc arte muzicale, n opozitie cu cele plastice si mecanice, aflate n afara domeniului Muzelor. Tot ceea ce este mu zica se leaga n modul cel mai strns cu putinta de cult, si anume de serbarile n cursul carora si exercita de fapt functia. Corelatia dintre cult, dans, muzica si joc nu este descrisa nicaieri, poate, att de clar ca n Legile lui Platon. Zeii, se spune acolo1, din mila fata de omenirea nascuta pentru suferinta, au nfiin 1 Legile, II, 653. tat, ca momente de uitare a grijilor, serbarile de recunostinta, si le-au dat oa menilor, ca tovarasi de petrecere, pe Muze, precum si pe Apolo, conducatorul Muzelor, si pe Dionysos, pe ntru ca, datorita acestei comunitati festive divine, ordinea lucrurilor sa fie n permanenta restaurata prin tre oameni. Numaidect dupa aceste cuvinte, urmeaza pasajul citat de obicei ca fiind explicatia lui Pla ton cu privire la joc, pasaj n care se spune ca toate fapturile tinere snt neastmparate si nu-si pot tine linisti te nici trupurile, nici

88 glasurile, caci simt nevoia sa faca miscare si zgomot, sa sara, sa topaie, sa da nseze de placere si sa scoata tot felul de sunete. Animelele nsa, n toate acestea, nu cunosc deosebirea dintre o rdine si dezordine, care se numeste ritm si armonie. Zeii care ne-au fost daruiti ca tovarasi de drum ne-au daruit, la rndul lor, deosebirea, nsotita de placere, numita ritm si armonie. Prin urmare, aici ia nast ere, cum nu se poate mai clar, o legatura nemijlocita ntre joc si muzica. Aceasta idee nsa este fr-nata n min tea grecilor de faptul semantic asupra caruia am atras atentia mai sus: n greceste, de cuvntul utilizat p entru a desemna jocul, roxiSidc (paidia), ramne atasata n prea mare masura, din cauza obrsiei sale etimolo gice, semnificatia joaca, fleac". Paidia cu greu poate servi pentru a indica forme de joc superioare , caci ideea de copil era legata de acest cuvnt, la greci, n mod prea indisolubil. In consecinta, formele de joc superioare si-au gasit expresia n termeni limitati unilateral, ca agon (ntrecere), scholazein (a-si petre ce timpul liber), diagoge (petrecere a timpului liber, distractie). Din cauza aceasta, spiritului elin i-a scapat recunoasterea ca toate aceste notiuni snt reunite n mod esential ntr-o notiune generala, asa cum este conc eputa ea n mod pur n latinescul ludus si n limbile europene moderne. De aici rezulta osteneala pe care au fost nevoiti sa si-o dea Platon si Aristotel ca sa stabileasca daca si n ce masura muzica este ceva mai mu lt dect joc. La Platon, pasajul respectiv suna mai departe astfel2: 2 Legile, II, 667 e. Ceva care nu contine nici utilitate, nici adevar, nici vreo valoare ca parabola, si nici macar nocivitate, poate fi judecat cel mai bine dupa cantitatea de ncntare, xpit (charis), pe care o contin e si dupa placerea pe care o daruieste. O astfel de placere, care nu contine nici un rau si nici un folos v rednic de a fi numit, este joc, paidia. Luati seama: aici este vorba nca tot de exprimarea muzicala, n muzica, tre buie sa cautam nsa lucruri superioare acestei placeri, si astfel Platon merge acum mai departe, apo i vine numaidect mai aproape. Aristotel spune3 ca felul muzicii nu este lesne de determinat, si nici utilitatea care rezida n cunoasterea ei. Nu cumva de dragul jocului, paidia (aici, am putea traduce si div ertisment"), si al relaxarii rvnim muzica, la fel cum rvnim somnul si bautura, care de asemenea nu snt n sine imp ortante sau serioase (OTKXU&XCC spudaia), ci doar placute si alunga-toare de griji? Asa folos esc unii muzica, iar la triada somn, bautura, muzica" mai adauga si dansul. Sau sa spunem oare ca muzica duce la virtute, n masura n care, asa cum gimnastica nvioreaza trupul, muzica, si ea, cultiva un anum it ethos, obisnuindu-ne sa gustam n mod just virtutea? Sau contribuie si aceasta este, dupa parerea lui A

ristotel, o a treia pozitie la relaxarea spirituala (8uxYWYT diagoge) si la cunoastere ((ppvticni; fronesis) ! n contextul care conteaza aici, acest diagoge este un cuvnt important. El nseamna t extual irosire" a timpului, totusi o redare a lui prin irosirea timpului" nu poate fi admisibila de ct daca ne transpunem n conceptia lui Aristotel cu privire la antinomia dintre munca si timpul liber, n p rezent, zice Aristotel4, cei mai multi practica muzica de placere, dar cei vechi o clasificasera n categoria e ducatiei (paideia), pentru ca nsasi natura cere ca nu numai sa putem munci bine, dar sa si putem fi neocu-pati la fel de bine5. Pentru ca ne-munca este principiul > Politica, VIII, 4, = 1339 a. 4 1337 b 28. 5 0xoAew 8woo9ca icocXcot (scholazein dynasthai kalss). general. Ne-munca este de preferat muncii si este telul (leXoc, t e/os) ei. Acea sta rasturnare a raportului care ne este familiar se poate ntelege la rndul ei n lumina renuntarii la munca sal ariata, renuntare care era o caracteristica a elenului liber si care l punea n situatia de a putea nazui spre telul (TeXoc,) vietii sale, practicnd o ocupatie nobila si educativa. Problema este asadar: cum sa ne cheltui m timpul liber (oxoXf schele). Nu ju-cnd[u-ne], pentru ca atunci telul vietii noastre ar fi jocul (resp ectiv: joaca), ceea ce este imposibil (avnd n vedere ca, pentru Aristotel, paidia nseamna numai joaca, divertis ment). Jocurile servesc numai pentru relaxarea de munca, deci ca un fel de medicament, pentru ca procura destindere si odihna. Faptul de a fi neocupat pare sa contina nsa n sine placere si fericire si bucurie de viata. Dar aceasta fericire, adica faptul de a nu mai tinde spre ceva ce nu ai, este TeXoc, , telul vietii. Placerea nsa nu este gasita de toti n acelasi lucru. Placerea este cea mai buna cnd omul care o re simte este cel mai bun, iar nazuinta lui este cea mai nobila. Este limpede asadar ca pentru cheltuirea timpu lui liber6 trebuie sa nvatam si sa ne nsusim ceva, si anume acele lucruri pe care le nvatam sau pe care le cult ivam n noi nu de nevoie, de dragul muncii, ci pentru ele nsele. Si de aceea stramosii au socotit ca muzica tine de paideia (crestere, educatie, cultura) ca fiind ceva care nu este necesar, nici folositor, ca de pil da cititul si scrisul, si care serveste numai pentru cheltuirea timpului liber. Iata dar o expunere n care liniile de demarcatie dintre joc si seriozitate, ca si criteriile pentru aprecierea

89 amndurora, masurate cu unitatile noastre, snt mult deplasate. Pe nesimtite, diagog e a dobndit aici ntelesul de preocupare si placere intelectuala si estetica, asa cum le stau bine acestea omului liber. Copiii, se spune7, nu snt nca sensibili la diagoge deoarece acesta este un tel final, 6 Jipot rr\\ ev tfj oxoXfj Suxycoyfiv (pros ten en te scole diagogen). 1339 a 29. o desavrsire, iar pentru cei nca nedesavrsiti, desavrsirea ramne inaccesibila. Savura rea muzicii se apropie de un astfel de tel final al actiunii (teXot)8, pentru ca ea nu este cau tata de dragul vreunui bun viitor oarecare, ci pentru ea nsasi. Prin urmare, aceasta idee plaseaza muzica ntr-o sfera situata ntre jocul nobil si placerea artistica autonoma. Un asemenea punct de vedere e nsa strabatut, la greci, de o alta convin gere, care confera muzicii o functie tehnica, psihologica si morala foarte precisa. Ea conteaza ca arta mimetica sau imitativa, iar rezultatul acestei imitatii e strnirea de simtaminte etice de tip pozitiv sau negativ9. Fiecare melodie, tonalitate sau miscare de dans reprezinta ceva, nfatiseaza ceva, figureaza ceva, si, dupa cum lucrul reprezentat este bun sau rau, frumos sau urt, i revine si muzicii nsesi calificarea de buna sau rea. n aceasta rezida nalta ei valoare etica si educativa. Audierea imitatiei trezeste ns esi simtamintele imitate10 . Melodiile olimpice strnesc entuziasm, alte ritmuri si melodii sugereaza mnie sau b lndete, curaj, prudenta. In timp ce n perceptiile simtului tactil si ale celui gustativ nu este prezent ni ci un efect etic, iar n ale celui vizual numai unul redus, n melodie se afla, n sine, expresia unui ethos. Fenomenul este nca si mai puternic n ce priveste modurile cu continutul lor etic puternic, ca si n ce prives te ritmurile. Se stie ca grecii atribuiau fiecarui mod muzical un anumit efect: unul te facea sa fii tris t, altul calm etc. Si tot asa si instrumentele: flautul este excitant etc. Cu ajutorul notiunii de imitatie defin este Platon si atitudinea artistului11. Imitatorul, iijiT Tnq (mimetes), spune el, asadar artistul, fie c reator, fie executant, nu stie nici el nsusi daca ceea ce reda este bun sau rau. Redarea, (mimesis), este pentru el un j oc, si nu o munca 8 1339 b 35. 9 Platon, Legile, II, 668. 10 Aristotel, Politica, VIII, 1340 a. " Republica, X, 602 b. serioasa12. Acelasi lucru se ntmpla si cu poetii tragici. Nu snt altceva, cu totii, dect imitatori: ni rr TiKoi (mimetikoi). Tendinta acestei definiri, dupa toate aparentele plina de dispret, a activitatii creatoare putem s-o neglijam aici. Ceea ce ne intereseaza este faptul ca Pla-ton a conceput-o ca pe o joaca. Digresiunea despre pretuirea muzicii la greci a facut, poate, sa reiasa ca inten

tia de a determina natura si functia muzicii pluteste tot timpul la marginea notiunii pure de oricarei activitati muzicale este

joc". Natura esentiala a

o joaca. Acest fapt primar ramne, practic, recunoscut pretutindeni, chiar acolo u nde nu este exprimat n mod expres. Fie ca muzica serveste pentru divertisment si bucurie, fie ca vrea sa ex prime frumusetea superioara, fie ca are o menire liturgica sacra, ea ramne tot timpul joc. Tocmai n cult este ea ad eseori legata intim de acea functie prin excelenta ludica, dansul. Diferentierea si descrierea calitatii muz icii, n perioadele de cultura mai vechi, snt naive si incomplete. Extazul produs de muzica sacra este exprimat n com paratii cu coruri de ngeri, prin tema sferelor ceresti etc. n afara functiei religioase, muzica e apoi pretui ta n principal ca o nobila petrecere a timpului si ca o iscusinta vrednica de admiratie, sau ca pur divertisment vese l. O apreciere ca traire artistica emotionala, personala, cel putin exprimata n cuvinte, se strecoara printre celela lte aprecieri abia foarte trziu. Functia recunoscuta a muzicii a fost totdeauna cea a unui joc social nobil si nal tator, punctul lui culminant fiind gasit adeseori n exercitarea uluitoare a unei virtuozitati exceptionale, n ce priv este executantii ei, muzica ramne multa vreme cu totul subordonata. Aristotel i numeste pe muzicantii de profe sie oameni de jos". Cntaretul din lauta a continuat sa faca parte din categoria vagabonzilor, n secolu l al XVII-lea nca, si chiar mai trziu, fiecare suveran si avea orchestra proprie, cum si avea grajdurile proprii. O rchestra curtii a continuat sa aiba multa vreme un caracter domestic. Pe lnga la musique du roi13 a lui Ludovic al XlV-lea functiona un compozitor permanent. Les 24 violonsu ai regelui mai erau nca pe jumatate actori. Muzicianul Bocan mai era nca n acelasi timp si maestru de dans. Haydn, n serviciul printului Esterhazy, mai purta livrea si primea zilnic ordinele patronului sau. Pe de o parte, priceperea publicului cultivat de odinio ara ne apare ca foarte dezvoltata si rafinata, dar pe de alta parte respectul lui pentru maretia muzicii si pentru pe rsoana executantilor ei ne apare ca foarte redus. Salile de concert contemporane, cu linistea lor absoluta, ca si re ligioasa, si cu respectul lor magic fata de dirijor, snt de data recenta, n gravurile care nfatiseaza concerte din seco lul al XVIII-lea, i vedem ntotdeauna pe auditori prinsi n conversatie mondena. Se pare ca n viata muzicala fr anceza, cu numai treizeci de ani n urma15, ntreruperile cu privire la orchestra sau la dirijor nu erau neobi snuite. Muzica era si a ramas n principal un divertisment, iar admiratia, cel putin admiratia exprimata, se adre sa mai ales virtuozitatii. Creatia compozitorului nu conta nca absolut deloc ca sacra si inviolabila. De cadentele l ibere s-a facut uz ntr-un mod att de lipsit de modestie, nct a fost nevoie sa fie combatute. Frederic al II-lea a l Prusiei a interzis cntaretilor sa

90 modifice compozitia prin nfrumusetari proprii. In nici o productie omeneasca, de la lupta dintre Apolo si Marsias pna azi, facto rul competitional nu a fost att de evident ca n muzica. Ca sa dam cteva exemple din epoci mai recente dect cele n ca re a avut loc aer Sangerkrieg16 si n care au trait die Meistersinger17: n anul 1709, cardinalul Otto boni l-a pus pe Haendel sa se ia 12 Evoa raxiSuxv TIVCC KOU. o> OTtoDSfiv TT)V u,lu.T oiv (einai pai-dian tina kai u spuden ten mimesm). 13 Muzica [orchestra] regelui (fr.) (n.t.). 14 Cei 24 de violonisti (fr.) (n.t.). Din perspectiva anului 1938, cnd apare Homo ludens, e vorba de primul deceniu al secolului al XX-lea n.ed. 16 Razboiul cntaretilor (germ.) (n.t.). 17 Maestrii cntareti (germ.) (n.t.). la ntrecere cu Scarlatti la clavecin si la orga. n 1717, August cel Puternic al Sa xoniei si Poloniei a vrut sa organizeze o ntrecere ntre Johann Sebastian Bach si un anume J L. Marchand. Acesta din urma nsa nu s-a prezentat, n 1726, societatea londoneza era n fierbere din pricina competitiei din tre cntaretele italiene Faustina si Cuzzoni-s-a ajuns la batai, s-a fluierat, n nici un domeniu nu se for meaza att de lesne partide. Secolul al XVIII-lea este plin de certuri ntre partidele muzicale: Bononcini cont ra Haendel, opera buffa contra opera seria, Gluck contra Piccini. Cearta ntre doua partide muzicale ia cu usurinta caracterul de ostilitate, asa cum s-a ntmplat, de pilda, cu antagonismul dintre admiratorii lui Wagner si aparatorii lui Brahms. Romantismul, n att de multe privinte cel prin care a devenit constienta aprecierea noastra estetica, a facut sa patrunda n cercuri tot mai largi recunoasterea naltului continut artistic al mu zicii si profunda ei valoare pentru viata. Prin aceasta, nu a fost scoasa din circulatie nici una dintre vech ile ei functii. Chiar si calitatile agonale ale vietii muzicale ramn ceea ce au fost ntotdeauna18 . In timp ce cu tot ceea ce se refera la muzica ne miscam de fapt fara ncetare nlaun trul hotarelor Jocului, acest lucru se poate spune n si mai mare masura cu privire la arta inseparabila d e ea si geamana cu ea, Dansul. Despre Dans, fie ca ne gndim la dansurile sacre sau magice ale popoarelor primitive, la cele ale cultului grec, la cel al regelui David n fata Chivotului Legamntului sau la dansul socotit ca divertisment festiv, indiferent la care popor sau n care epoca, se poate spune ca este el nsusi Joc, n cel mai deplin nteles al cuvntului, ba chiar ca reprezinta una dintre cele mai pure si mai desavrs ite forme de joc. Ce-i drept, calitatea ludica nu reiese n toate 18 Am gasit n ziare un reportaj despre un concurs international, tinut pentru pri

ma oara n 1937 la Paris si dotat cu un premiu, instituit de raposatul senator Henry de Jouvenel, pentru cea nW buna executie a nocturnei a sasea pentru pian a lui Gabriel Faure. formele de dans n mod la fel de deplin. Ea este perceptibila, mai limpede ca oriu nde, pe de o parte n dansul colectiv si n dansul figurai, iar pe de alta parte n dansul solo, pe scurt: acolo unde dansul este prezentare, reprezentatie, configurare sau chiar compozitie si miscare ritmata, ca la menuet sau la cadril, nlocuirea dansului n cerc, a dansului colectiv si a dansului figurai prin dansul e xecutat de perechi, fie nvrtit, ca la vals si la polca, fie cu deplasare liniara, ca n epoca mai recenta, t rebuie oare considerata ca un fenomen de slabire sau de saracire a culturii? Pentru a sustine acest lucru, exi sta destule motive la ndemna celor care trec cu vederea istoria dansului, n toate manifestarile lui superioare , de frumusete si de stil, pe care le-a vadit de-a lungul secolelor, pna la renasterea moderna a dansului artis tic. Cert este ca tocmai caracterul ludic, att de inerent dansului, se pierde aproape cu torul n formele lu i actuale. Corelatia dintre dans si joc nu ridica probleme. Este att de evidenta, att de inti ma si att de completa, nct o integrare amanuntita a notiunii de dans n aceea de joc poate lipsi aici. Poziti a dansului fata de joc nu este cea de participant, ci aceea de parte componenta, de identitate esentiala. Dansu l este o forma deosebita si perfectionata a jocului ca atare. Daca din domeniul poeziei, muzicii si dansului ne ndreptam spre cel al artelor pl astice, constatam ca legaturile cu jocul snt cu mult mai putin evidente. Deosebir ea fundamentala care separa doua domenii ale productiei si perceptiei estetice a fost bine nteleasa de spiritul elen, cnd a fac ut ca o serie de iscusinte si ndemnari sa fie guvernate de Muze, n timp ce altora, si anume celor pe care le cupr indem sub denumirea de arte plastice, le-a refuzat aceasta cinste. Artelor plastice asociate cu lucr ul manual nu li se atribuie Muze. n masura n care era vorba sa fie supuse unei guvernari divine, ele faceau parte di ntre cele subordonate lui Hefaistos sau Atenei Ergane. Producatorii din domeniul artelor plastice nu se bu curau nici pe departe de atentia si de pretuirea acordate poetilor. De altfel, hotarul acesta, al cinstirii si pretuirii acordate artistului, nu e t rasat prea precis ntre domeniul Muzelor si cel din afara lui, dovada cinstirea sociala redusa a muzicianului, de spre care a fost vorba mai sus Profundei deosebiri dintre muzical si plastic i corespunde, n linii mari, absenta aparenta a elementului

91 ludic n acest din urma grup, fata de categoricele calitati ludice ale celui dinti. Un motiv principal al acestei antinomii nu trebuie cautat prea departe. In artele muzicale, activarea estetica , n fapt, rezida n executie. Chiar daca opera de arta este dinainte confectionata, nvatata sau notata, ea nu d evine vie dect abia n executie, n auditie, n reprezentatie, n productia, n sensul literal pe care acest cu vnt l mai pastreaza nca n limba engleza. Arta muzicala este actiune si e gustata ca actiune n executie de cte ori aceasta se repeta. Prezenta unor Muze ale astronomiei, poeziei epice si istoriei printre cele noua pare sa infirme numita sustinere. Sa nu uitam nsa ca diviziunea muncii printre Muze dateaza dintr-o epoc a mai recenta si ca cel putin epopeea si istoria (treaba muzelor Caliope si Clio) era la origine sarcina cunoscutului vates, care le recita n forma melodica si strofica. De altfel, faptul ca degustarea artistica po etica a recitarii auzite s-a deplasat spre lectura personala tacuta a unei poezii nu suprima n fond acest cara cter de actiune. Caci nsasi acea actiune n care este traita arta muzicala poate fi numita un joc. Cu totul altfel stau lucrurile cu artele plastice. Chiar prin legarea lor de mat erie si de limitarea posibilitatilor morfologice pe care le ofera materia, ele nu pot juca n mod att de liber ca muzica si poezia, care plutesc n spatii eterice. Dansul se afla aici ntr-un domeniu de hotar. El este n acelasi tim p muzical si plastic; este muzical pentru ca miscarea si ritmul snt elementele lui principale, ntreaga lui ac tivitate consta n miscare ritmica. Totusi, dansul este n acelasi timp legat de materie. Trupul omenesc, cu varietatea lui de pozitii si de miscari limitata, l scoate din materie, iar frumusetea lui este aceea a nsusi trupului n miscare. Dansul este plastic ca sculptura, dar numai pentru o clipa. E l traieste ndeosebi din repetare, ca muzica, arta care l acompaniaza si l domina. De asemenea, cu totul altfel dect la artele muzicale se petrec lucrurile cu efect ul artelor plastice. Arhitectul, sculptorul, pictorul sau desenatorul, olarul si n general artistul decorator si fi xeaza impulsul estetic n materie printr-o munca migaloasa si ndelungata. Creatia lui este remanenta, si re manent vizibila. Efectul artei sale nu depinde de o prezentare sau executare intentionata, de altii sau d e el nsusi, ca n muzica. O data confectionata, creatia lui si exercita, imobila si muta, efectul, atta timp ct exista oameni care si ndreapta privirea spre ea. n lipsa unei actiuni publice, n care opera de arta sa de vina vie si sa fie gustata, se pare ca n domeniul artelor plastice nu este de fapt nici un loc pentru un fact or ludic. Artistul, orict de obsedat ar fi de pornirea sa creatoare, lucreaza ca un meserias, serios si ncorda t, verificndu-se si corectndu-se n permanenta pe sine nsusi. Exaltarea sa, libera si impetuoasa n concep tie, trebuie, la prelucrare, sa ramna subordonata ndemnarii minii datatoare de forma. Astfel, daca la confectionarea operei de arta lipseste pentru moment efectul ludic, la contemplarea si la gusta

rea ei acest element nu-si mai gaseste expresie defel. Nu exista aici nici o actiune vizibila. Daca n domeniul artelor plastice factorul ludic este n contradictie cu caracterul lor de munca productiva, de lucru manual laborios, de industrie, aceasta relatie mai este accentuata si d e faptul ca natura operei de arta este determinata n cea mai mare parte de destinatia sa practica si ca aceast a din urma nu este determinata de motivul estetic. Sarcina creatorului este serioasa si plina de ra spundere: orice notiune ludica i este straina. El trebuie sa creeze o cladire, adecvata pentru cult, pentru reun iuni sau ca locuinta si totodata vrednica de destinatia ei, ori trebuie sa creeze un vas, sau o haina, sau trebui e sa modeleze o statuie, care sa corespunda, ca simbol ori ca imitatie, ideii pe care o reda. Productia de arta plastica are loc asadar cu totul n afara sferei jocului, si chi ar si etalarea ei se petrece nurna' pe un plan secundar; n forma de rit, de manifestare fes tiva, de divertism ent, de eveniment social. Dezvelirile de monumente, punerile de pietre de temelie, expozitiile nt, fac par te din nsusi procesul artistic si snt n general fenomene de data foarte recenta. Operele de arta muzicale traiesc un anumit rastimp ntr-o atmosfera de ncntare comuna, cele plastice nu. In ciuda acestui contrast fundamental, factorul hidic poate fi semnalat totusi s i n artele plastice n felurite puncte, n cultura arhaica, opera de arta de natura materiala si are locul n cea mai mare parte n cult, indiferent daca se refera la o cladire, o statuie, un obiect de mbracaminte, o ar ma mpodobita artistic. Opera de arta tine aproape totdeauna de lumea sacrului, e ncarcata cu potentele e i: forta magica, semnificatie sfnta, identitate reprezentativa cu lucruri cosmice, valoare simboli ca, pe scurt consacrare. Dar, asa cum s-a demonstrat mai sus, consacrarea si jocul se afla att de aproape ntre e le, nct ar fi de mirare ca totusi calitatea ludica a cultului sa nu radieze, ntr-un fel sau altul, asupra pr oductiei si pretuirii artelor plastice. Nu fara sovaire ndraznesc sa propun cunoscatorilor culturii elenice ntre barea daca nu cumva este exprimata o anumita legatura semantica ntre cult, arta si joc n cuvntul grecesc aYc tA.ua (agalma), care are, printre alte semnificatii, si pe aceea de statuie" sau idol". Cuvntul este for mat dintr-o radacina verbala, acoperind o sfera semantica al carei centru pare sa fie a jubila, a f i n culmea bucuriei", germanul frohlocken, pe lnga a se lauda cu, a face parada de, a sarbatori, a mpodobi, a stra luci, a se bucura". Drept semnificatie originara a cuvntului agalma trece podoaba, element decorativ, lucru pretios asupra caruia zabovesti". 'AydAuaTa VUKTOC, (agalmata nyktos) podoabele noptii" este o denumire poetica a stelelor.

92 Trecnd prin semnificatia ofranda", a nceput apoi sa nsemne si statuie a zeului". Daca elenul a preferat sa exprime natura artei sacre printr-un cuvnt din sfera elevatiei pline de beatit itudine, nu se afla el oare foarte aproape de acea stare de spirit a consacrarii ludice, care ni s-a parut a fi att de caracteristica pentru cultul arhaic? Nu vreau sa trag concluzii mai categorice din aceasta observatie. O corelatie ntre arta plastica si joc a fost admisa nca de mult sub forma unei teo rii care ncerca sa explice productia de forme artistice prin pornirea ludica nnascuta a omului19, ntr-adevar, o nevoie spontana, aproape instinctiva, de a mpodobi, care poate fi numita, fara nici un inconvenien t, functie ludica, nu trebuie cautata prea departe. O cunoaste oricine a luat parte vreodata, cu un cr eion n mna, la o reuniune plicticoasa. Dintr-un joc nonsalant, aproape inconstient, constnd din trasarea de linii si din umplerea de suprafete, iau nastere motive decorative fantastice, uneori n legatura cu forme b izare, umane sau animale. Facnd abstractie de problema: ce fel de resorturi inconstiente sau subconstiente gaseste de cuviinta psihologia ca trebuie sa atribuie unei asemenea arte produse de plictiseala, fun ctia respectiva poate fi numita fara ndoiala joc", un joc care tine de unul dintre nivelurile inferioare al e categoriei joc", de joaca unui copil n primul lui an de viata, avnd n vedere ca structura superioara a joculu i social organizat lipseste aici cu totul. Ca temei al unei explicatii a genezei motivelor decorati ve n arta, ca sa nici nu mai vorbim despre configurarea plastica n general, aceasta functie psihica pare totus i oarecum insuficienta. Un joc fara rost al minii nu genereaza un stil. n plus, nevoia de configurare plastic a merge mult mai departe dect simpla decorare a unei suprafete. Si este tripla: decorare, constructie, imi tatie. Ca sa derivam arta n mod global dintr-un Spieltrieb, ar trebui sa aducem la acelasi numitor arhitectu ra si pictura. Picturile rupestre din era paleolitica snt oare un produs al unui instinct ludic? Ar fi un salt temerar al mintii. Iar n ceea ce priveste arhitectura, ipoteza nu poate sta n 19 Schiller, Uber die asthetische Erziehung des Menschen. Vierzehnter Brief (Des pre educatia estetica a omului. Scrisoarea a paisprezecea). picioare, pentru ca aici impulsul estetic nu este ctusi de putin cel dominant, do vada constructiile albinelor si cele ale castorilor. Cu toate ca jocului, ca factor de cultura, i atribuim si o astfel de semnificatie primordiala, asa cum este continuta n tendinta cartii de fata, originile artei nu le putem considera explicate printr-o simpla trimitere la instinctul ludic congenital. Ce-i drept, la multe s erii de produse din supraabundentul tezaur de forme al artelor plastice ne vine greu sa nu ne gndim l a un joc al fanteziei, la

faptul ca este vorba de un act de creatie, jucaus si savrsit n joaca, al mintii si al minii. Bizareria violenta a mastilor de dans ale popoarelor salbatice, nckeala figurilor de pe stlpii totemici, mpletirea magica a motivelor decorative, torsionarea caricaturala a figurilor umane si animale, toa te acestea trezesc n mod irezistibil asociatia cu sfera jocului. Dar, n timp ce n general n domeniul artelor plastice factorul ludic vine, n nsusi pro cesul creatiei artistice, mai putin n prim-plan dect n domeniul artelor muzicale, de ndata ce, de l a modul de productie n sine, ne ndreptam privirea spre modul n care artele plastice snt considerate n medi ul social, imaginea se schimba, nde-mnarea artistica plastica pare sa fie, n mare masura, la fel ca si aproape toate celelalte performante ale capacitatilor omului, un obiect de ntrecere. Impulsul agonal, car e, dupa cum am constatat mai sus, actioneaza puternic n attea si attea domenii ale culturii, si gaseste o bog ata mplinire si n cel al artei. Nevoia oamenilor de a-si impune reciproc, prin provocare sau prin ramasag , ndeplinirea unei sarcini dificile, ba chiar irealizabile, bazate pe iscusinta, si are sediul n straturile o riginare cele mai profunde ale culturii. Nu este altceva dect echivalentul tuturor ncercarilor agonale pe care le -am ntl-nit anterior n domeniul ntelepciunii, poeziei sau curajului. Si atunci: putem oare sa spunem pur si simplu ca ceea ce nseamna enigma cu caracter sacru pentru dezvoltarea filozofiei, sau ntrecerea poet ica si muzicala pentru cea a poeziei, este reprezentat, la aparitia talentului plastic, prin proba de i scusinta? Cu alte cuvinte: artele plastice s-au dezvoltat oare, si ele, n si prin ntrecere? n legatura cu aceasta ntre bare, este cazul sa tinem seama de urmatoarele: n primul rnd, de faptul ca nu se poate trasa un hotar precis ntre a se lua la ntrecere si a fauri ceva sau a realiza ceva. Proba de putere si de ndemnare, ca de pilda sa geata trasa de Odiseu printre cele douasprezece securi, se afla ntru totul nlauntrul sferei jocului. Nu este o creatie artistica, dar este, chiar si potrivit limbii noastre nca, o dovada de maiestrie, n cultura arhai ca, si mult timp dupa aceea, cuvntul arta" acopera aproape toate domeniile capacitatilor omului. Aceasta corela tie generala ne ngaduie sa regasim si n turul de forta, n dovada de maiestrie, n sensul mai res-trns al cuvnt ului, creatia remanenta a minii iscusite, adica factorul ludic. ntrecerea n a crea cea mai frumoa sa opera de arta, la ordinea zilei si azi n cunoscutele prix de Rome20 , este o particularizare a ntrec erii stravechi n care omul cauta sa se arate, printr-un talent uluitor, indiferent n ce domeniu, superior co mpetitorilor, si sa triumfe asupra tuturor. Arta si tehnica, ndemnarea si capacitatea de plasmuire rezida, n cu ltura arhaica, nca neseparate, n eterna pornire de a ntrece si de a triumfa. Pe treapta cea mai de jo s a tururilor de forta

93 impuse n cadrul ntrecerii sociale, se afla glumetele KeXexKyp.a'ta (keleusmata) por unci" pe care le da simposiarhul la chef convivilor. Pe aceeasi linie se afla att poenitet, ct si gaju rile, toate acestea fiind joc pur. nrudite cu ele snt si nodurile care trebuie facute sau dezlegate. Aici se asc unde nsa, n spatele jocului, fara ndoiala, o buna parte de datina sacrala, asupra careia nu vom insista. Alexa ndru cel Mare, cnd a taiat nodul gordian, s-a comportat, nu numai ntr-o singura privinta, ca un adevarat str icator al jocului. 20 Le (grand) prix de Rome (marele) premiu al Romei" era decernat anual de Academ ia franceza de Belearte artistilor (pictori, sculptori etc.) n urma unui concurs si care consta ntr-o bursa la Academia Frantei de la Roma (n.ed.). Cu trimiterea la aceste contexte nu s-a rezolvat nsa problema n ce masura a contri buit ntr-adevar ntrecerea la dezvoltarea artei. Merita sa fie subliniat faptul ca exemplele de trasare a sarc inii de a se executa un tur de forta uimitor ni se prezinta mai des ca teme din mitologie, din legenda sau din litera tura, dect ca niste cazuri istorice, provenite din nsasi istoria artei. Caci mintea se joaca foarte bucuros cu exorbit antul, cu miraculosul, cu absurdul, care devine totusi realitate. Unde si-a gasit jocul un teren mai bogat dect n reprezentarea privitoare la artistul facator de minuni? Marii aducatori de cultura din epoca preistorica asa se spune n toate mitologiile au creat n ntrecere, ca sa-si salveze viata, toate lucrurile noi (descoperiri si i nventii), care alcatuiesc acum tezaurul culturii. Religia vedica si numeste un Deusfaber21 propriu: Tvastar, adi ca facatorul, fauritorul. El a faurit pentru Indra vajra, ciocanul trasnetelor. El s-a luat la ntrecere n iscusin ta cu cei trei Rbhu sau artisti, fiinte divine, care au creat caii lui Indra, carul Asvinilor, vaca nazdravana a lui Brh aspati. Grecii cunosteau o legenda cu privire la Polytechnos si Ai'doneus, care se laudau, amndoi, ca se iubesc mai mult dect Zeus si Hera, urmarea fiind ca aceasta le-a trimis-o pe Eris, ntrecerea, care i-a pus sa se ntre aca n tot felul de lucrari artistice. Din aceeasi serie fac parte piticii iscusiti din Nord, Wie-land fierarul, a caru i spada este att de ascutita, nct taie fulgii de lna dusi de apele rului, precum si Dedal. Dovezile de maiestrie ale aces tuia din urma snt numeroase: labirintul, statui care puteau umbla etc. Pus n fata sarcinii de a petrece o ata prin canalele ntortocheate ale unei cochilii, a rezolvat problema leghd ata de coada unei furnici, folosita ca animal de tractiune. Iata deci legatura dintre proba tehnica si ghicitoare, ntre ele, exista nsa deosebirea ca o ghicitoar e buna si are solutia ntr-un contact neasteptat si frapant al mintii, pe cnd proba tehnica nu-si gaseste dect arareori o solutie justa, precum cea 21Zeu faur (lat.) (n.t.). mentionata mai sus, de regula pierzndu-se n absurd. Cunoscuta frnghie de nisip, fun iile de piatra cu care se poate coase, acestea snt mijloacele figurative ale legendei tehnice22. Regele leg

endar chinez, ca sa i se recunoasca pretentiile, trebuie sa organizeze tot felul de probe de pricepere, ca de pilda ntrecerea n a bate fierul, tinuta ntre Yu si Huang-ti23. Daca ne gndim bine, de toate aceste reprezentari ale turulu i de forta ndeplinit n mod prodigios se leaga absolut direct si miracolul, adica turul de forta cu ajutorul caruia sfntul, viu sau mort, si adevereste chemarea, precum si pretentia la o cin stire mai mult dect omeneasca. Nu avem nevoie sa cautam prea departe n legendele privitoare la sfinti ca sa observam ca relatarea despre mirac ol tradeaza n repetate rnduri un incontestabil element ludic. Cu toate ca motivul ntrecerii n iscusinta l gasim n primul rnd n mit si n legenda, f orul competitional a contribuit cu siguranta si n realitate la dezvoltarea tehnicii si a artei. Pe lnga competitiile mitice, ca de pilda cea dintre Polytechnos si Ai'doneus, exista si altele, istorice, ca de pilda cea de pe insula Samos, dintre Parrha-sios si un competitor, pentru o reprezentare a conflictului dintre Aiax si Odiseu, sau c ea de la serbarile pythice, dintre Panainos si Timagoras, n Calcida. Fidias, Policlet si altii s-au luat la ntrecere pentru cea mai frumoasa figura de amazoana. Exista chiar si o marturie epigrafica, n masura sa dovedeasca realitate a unor asemenea ntreceri. Pe piedestalul unei statui a zeitei Nike, citim: Aceasta a facut-o Paionios... ca re a facut si acroterele templului si a cstigat premiul respectiv"24. Tot ceea ce este examen si disputa publica provine n cele din urma din formele ar haice ale punerii la ncercare prin impunerea unui tur de forta, indiferent n ce domeniu. Viata mestesugareasca medievala este la fel de u The Story of Abikar (Povestea lui Ahikar), ed. de F. C. Conybeare etc, Cambrid ge, 1913, pp. LXXXIX, 20-21. ' Granet, Civilisation, pp. 229, 235-239. '" Ehrenberg, Ost und West, p. 76. plina de astfel de examene si dispute publice ca si universitatea medievala. Con teaza prea putin daca se impune o proba individuala sau daca pentru un premiu concureaza mai multi. Siste mul corporativ si are radacinile att de profund n sfera sacral-pagna, nct nu e de mirare ca gasim si acolo, n fel si chip, elementul agonal. Lucrarea maiastra", cu care mestesugarul si sustinea pretentia d e a fi primit n rndul mesterilor, chiar daca nu poate fi dovedita ca regula ferma dect abia tr-ziu, si ar e radacinile n stravechile datini competitionale. Obrsia breslelor, dupa cum se stie, nu se afla deloc sau s e afla doar n mica parte pe terenul economic. Abia o data cu renasterea oraselor, ncepnd cu secolul al XH-lea, breasla mestesugareasca sau negutatoreasca dobndeste importanta. Chiar si n aceasta iposta za a mai pastrat, n

94 formele sale exterioare ospete, chefuri etc. multe din trasaturile sale ludice, pe care interesul economic le-a eliminat abia ncetul cu ncetul. Cteva exemple de competitie n activitatea de constructii ni le da renumitul album de schite al lui Villard de Honnecourt, arhitectul francez din secolul al XlII-lea. Acest cor" se poate ci ti acolo pe unul dintre desene l-au imaginat Villard de Honnecourt si Pierre de Corbie ntr-o disputa dintr e ei invenerunt inter se dis-putando." Cu prilejul ncercarii unui perpetuum mobile, pe care l prop une, precizeaza: Maint jor se sunt maistre despute defaire torner une ruee par li seule..."K Cine nu cunoaste lunga preistorie a competitiei n ntreaga lume ar putea crede ca u zantele competitionale n domeniul artei nu snt determinate dect de considerente de utilitate si de eficien ta. Se instituie un concurs pentru o primarie, elevii unei scoli de arte snt pusi sa concureze pentru o bursa, cu scopul de a se stimula astfel inventivitatea sau de a se descoperi talentul cel mai pro 25 Multe zile s-au straduit a face ca o roata sa se nvrteasca de la sine... (fr. v eche.) (n. t.) Album de (Albumul lui) Villard de Honnecourt, ed. H. Omont, pi. XXIX, fol. 15, id. fol. IX. (n.a.). initator si deci de a se obtine un rezultat de cea mai buna calitate. Totusi, mo tivul primordial al unor asemenea forme de competitie nu a fost o astfel de intentie practica. Drept fund al, gasim totdeauna stravechea functie ludica a competitiei ca atare. Nimeni nu poate stabili n ce ma sura, n anumite cazuri istorice, a precumpanit simtul utilitar sau pasiunea agonala, de pilda atunci cnd orasul Florenta a instituit, n anul 1418, concursul pentru terminarea Domului prin construirea cupolei, concur s pe care, din treisprezece competitori, l-a cstigat Brunelleschi. Aceasta idee ndrazneata, de a pune pe Dom o cupola, na fost totusi n nici un caz dominata de vreun considerent pur utilitar. Cu doua s ecole mai devreme, aceeasi Florenta si naltase padurea de turnuri, ceea ce crease o rivalitate dintre cele ma i nversunate ntre familiile nobile. Istoria artei si istoria militara snt nclinate n prezent sa considere turnu rile florentine mai degraba turnuri de parada" dect, ca pe vremuri, destinate cu adevarat unor scopuri defensi ve. Orasul medieval avea destul loc pentru idei ludice magnifice. XI. CIVILIZATII SI EPOCI SUB SPECIE LUDI N-a fost greu de semnalat, la aparitia tuturor formulelor majore ale vietii soci ale, un factor ludic extrem de activ si extrem de rodnic. O emulatie ludica, functionnd ca impuls al societatii, mai v echi dect nsasi ntreaga cultura, a umplut din cele mai vechi timpuri viata si, ca un ferment, a facut sa creasca formele culturii arhaice. Cultul s-a dezvoltat n jocul sacru. Poezia s-a nascut n joc si a continuat sa traiasca din fo rme de joc. Muzica si dansul au

fost joc pur. ntelepciunea si cunoasterea si-au gasit expresia n jocuri competitiv e sacre. Dreptul a fost nevoit sa se desprinda dintr-un joc social. Rezolvarea litigiului cu ajutorul armelor, con ventiile vietii nobiliare se bazau pe forme ludice. Rezultatul n-a putut fi dect acesta: cultura, n fazele ei originare, este jucata. Ea nu izvoraste din joc, ca un fruct viu care se desprinde de trupul-ma-ma, ci se dezvolta n joc si c a joc. Daca admitem acest mod de a vedea lucrurile si se pare ca e aproape imposibil sa nu-l admitem , ramne n picioare problema: n ce masura avem putinta sa constatam un element ludic n viata culturala, pentru perioade de timp mai trzii si mai dezvoltate dect cea arhaica, asupra careia ne-am ndreptat privirea n principal. Nu numai o data am avut prilejul sa ilustram cte un exemplu de factor ludic n cultura mai veche, cu ajutorul unei paralele din secolul al XVIII-lea sau din zilele noastre. Tocmai imaginea acestu i secol al XVIII-lea s-a impus constiintei noastre ca plina de elemente facnd parte din sfera jocului, a ludicul ui. Pentru noi nsa, secolul al XVIII-lea mai este, nca si azi, cel mult un alaltaieri. Si atunci: sa fi pierdut noi oare toata nrudirea spirituala cu aceasta preistorie recenta? Tema cartii de fata duce la ntrebarea: care este continutul ludic al propriei noastre epoci, al civilizatiei n care traieste lumea de astazi? Nu urmarim sa facem aici un studiu privitor la elementul ludic al culturii n toat e epocile, nainte de a ajunge la vremea noastra, mai urmeaza doar cteva constatari din istoria ctorva epoci care ne snt familiare, de data aceasta nu cu atentia ndreptata n special asupra anumitor functii de cultura, ci n general asupra elementului ludic din viata anumitor epoci. Civilizatia imperiului roman merita aici mai mult sau mai putin o atentie deoseb ita, macar datorita contrastului ei cu cea elenica. La prima vedere, societatea romana antica pare sa aiba cu mult m ai putine trasaturi ludice dect cea elenica. Natura latinitatii antice ne pare determinata de calitati de sobrie tate, rigiditate, gndire economica si juridica practica, fantezie redusa si superstitie lipsita de stil. Formele rusti c naive n care comunitatea romana antica nazuieste spre confirmarea divina au un iz de ogor si de foc de vatra. At mosfera culturii romane din vremea Republicii este nca cea a legaturilor strimte de clan si de trib, de care abia se eliberase. Grija pentru stat pastreaza trasaturile unui serviciu domestic, de venerare a unui genius1. Reprez entarile religioase snt prea putin configurate. Personificarea preexistenta a fiecarei reprezentari care ocupa vrem elnic mintea, n aparenta o functie de nalta abstractivitate, este ntr-adevar mai degraba un habitus2 primitiv, foarte apropiat de o joaca de copii3.

95 Personaje ca Abundantia, Concordia, Pietas, Pax, Virtus* nu reprezinta aici noti uni pure, elaborate de o gndire politica de nalt nivel, ci idealurile materiale ale unei comunitati primitive, ca re vrea sa-si asigure fericirea Geniu (lat.), divinitate protectoare, geniu tutelar al casei (n.t.). 2 Obicei (lat.) (n.t.). 3 V. mai sus pp. 216 s.urm. 4 Belsugul, Concordia, Cucernicia, Pacea, Virtutea (lat.) (n.t.). prin relatii obiective cu fortele superioare, n acest c text al asigurarii sacral e a fericirii, numeroasele sarbat din cursul anului ocupa un loc important. Nu este ntamplator ca tocmai la romani aceste datini cultuale conti nua sa poarte numele de jocuri, luai. Pentru ca asta erau" n caracterul cu precadere sacral al societatii roman antice, se afla inclusa calitatea ei puternic ludica, cu toat ca aici fact orul ludic se manifesta n configurari ma' putin nfloritoare, colorate, vii, dect n cultura greaca sau n cea ch ineza. Roma s-a ntins si a devenit un imperiu mondial Poseda mostenirea lumii vechi care o precedase, mostenirea Egiptului si cea a elenismului, jumatate din Orientul a ntic. Civilizatia ei era alimentata din abundenta de cultura straina de tot felul. Administratia ei publica si dreptul e i, reteaua ei de drumuri si arta ei militara ajunsesera la o desavrsire pe care lumea n-o mai vazuse pna atunci, ia r literatura si arta ei se altoisera cu succes pe tulpina greceasca. Totusi, bazele acestei creatii statale ramneau arhaice. Recunoscuta ei ratiune de existenta continua sa-si aiba temelia pe solul unei obligativitati sacrale. Cnd un aventurier politic tine n cele din urma n mna lui ntreaga putere, atunci persoana sa si ideea p uterii lui snt preluate pe data n sfera sacralului. Omul acela devine August, purtatorul fortei si esente i divine, salvatorul, restauratorul, aducatorul de fericire si de pace, cel care daruieste si garantea za bunastarea si belsugul. Toate dorintele pline de teama ale tribului primitiv n legatura cu conservarea vietii s e proiecteaza asupra domnitorului, care trece de acum nainte drept ntruchiparea divinitatii. Totul se r educe la o serie de reprezentari primitive ntr-o stralucitoare haina noua. Figura eroicului aducator de cultura din tribul de salbatici renaste sub un chip nou n identificarea Princeps5-ului cu Hercule sau c u Apolo. Dar societatea care a promovat si a raspndit aceste idei era extrem de naintata. S piritele care l slaveau pe m 5 Conducator, capetenie (lat.) (n.t.). 264 paratul-zeu erau oameni trecuti prin toate rafinamentele ntelepciunii, ratiunii s i gustului grecilor si ajunsi la scepticism si la necredinta. Cnd Vergiliu si Horatiu exalta, cu poezia lor ext rem de cultivata, epoca nceputa, ei nu fac dect sa joace un joc al culturii. Un stat nu este niciodata o institutie pur utilitara sau guvernata numai de inte

rese. El se ncheaga pe suprafata vrernilor ca o floare de gheata pe un geam, la fel de bizar, la fel de vremelnic, la fel de n aparenta determinat n mod necesar. Un impuls cultural, sustinut de forte incoeren te de origini variate, se ntruchipeaza ntr-o ngramadire de putere, care se numeste stat si care si cauta siesi o ratiune, fie n gloria unei familii, fie n superioritatea unui popor, n exprimarea principiului sau, star ul si tradeaza n fel si chip natura fantastica, pna la comportari absurde si autonimicitoare. Imperiul mondial roman si-a manifestat n foarte mare masura acest caracter irational, care se deghizeaza n pretentia la dr eptul divin. Alcatuirea sa sociala si economica era putreda si stearpa, ntregul dispozitiv al aprovizionarii , administratiei de stat si civilizatiei era concentrat asupra oraselor, de dragul micii minoritati care se ridica pe spinarea oropsitilor si a proletarilor. Unitatea urbana ncepuse sa reprezinte n Antichitate ntr-o masura att de importanta miezul si conceptul vietii sociale si al civilizatiei, nct s-a continuat sa se ntemeieze s i sa se cladeasca sute de orase, pna la marginea desertului, fara ca nimeni sa se ntrebe daca ele se vor put ea dezvolta vreodata ca organe firesti ale unei vieti sanatoase a populatiei. Cnd privim ramasitele elocv ente ale acestei uriase activitati de constructie de orase, se naste n mod irezistibil ntrebarea daca func tia acelor orase ca centre de cultura a fost vreodata proportionala cu pompoasa ei pretentie. Judecind dupa co ntinutul general al produselor civilizatiei romane trzii, n acele orase, orict de mare ar fi fost valoa rea lor urbanistica si arhitecturala, nu putea fi vorba de mult mai mult dect de tot ce avea mai bun cul tura antica. Temple pentru un cult care decazuse la forme traditionale si fusese completat cu superstitii, hale si bazilici pentru scopuri administrative si pentru justitie, care, o data cu structura politico-economica pe de-a-ntregul strmba a societatii degenerat treptat si s-au sufocat sub apasarea unui regim de exploata re si de aservire de stat, circuri si teatre p tru jocuri sngeroase, barbare, si pentru spectacole lamentabi le, bai pentru o cultura fizica mai degraba rnolesitoarp dect nvioratoare cu greu reprezinta toate acestea l un lo c o civilizatie autentica si solida. Cea mai mare parte a acestor constructii serveau pentru par ada, agrement si glorie desarta. Era un trup ros de cari acest trup al imperiului roman. Bunastarea gene rosilor donatori, ale caror

96 inscriptii pompoase creeaza aparenta maretiei, era fundamentata cum nu se poate mai slab. Ar fi cedat la cea dinti dificultate. Aprovizionarea cu alimente era defectuoasa. Starul si storc ea din propriul sau organism seva unei bunastari sanatoase. Asupra ansamblului civilizatiei se asterne un luciu exterior fals. Religia, arta si literatura trebuie sa serveasca tot timpul unui singur scop: sa confirme, cu o emfaza exagerata, ca n c e priveste Roma si vlastarele ei totul e n ordine, ca belsugul e asigurat si ca puterea de a nvinge n u poate fi pusa la ndoiala. Despre aceste idei si despre altele asemenea lor vorbesc cladirile semete, coloa nele triumfale, arcele de triumf, altarele cu reliefurile lor, picturile murale din locuinte, n arta romana , configurarea sacrului si cea a profanului se contopesc ntru totul. Cu o gratie oarecum jucausa si fara vreun sti l rigid, figurile de zei snt nconjurate n mod banal de alegorii linistitoare, cu atribute naive si neinteresant e ale luxului si belsugului, distribuite de mici genii, cu multa bunavointa, n toate acestea, se afla o doza d e neseriozitate, o lunecare nspre idilic, care tradeaza decadenta unei civilizatii. Elementul ei ludic vine i mpetuos n prim-plan, dar nu mai are nici o functie organica n alcatuirea si actiunile societatii. Politica mparatilor este ancorata, si ea, n aceasta nevoie de a proclama nencetat n gura mare fericirea comunitatii n vechile forme ludice sacrale. Telurile care determina politica impe riului nu snt dect n parte intelectuale; de altfel, unde a fost vreodata altfel? Desigur, cuceririle serves c, prin dobndirea de noi surse de aprovizionare, la asigurarea bunastarii, iar, prin largirea hotarelor, la gar antarea securitatii si la pastrarea neclintita a celebrei Pax Augusta6. Totusi, n toate acestea, motivele de utilitat e ramn subordonate unui ideal sacru. Triumful, laurii si faima militara snt teluri n sine, o sarcina sacra , atribuita mparatului7. Chiar n triumphus, statul si traieste fericirea sau vindecarea. Idealul agonal, tntr-un edificiu mondial ca imperiul roman, nu mai pare determinat de istoria sa dect n masura n care si aici factorul d e baza universal este prestigiul. Fiecare popor sustine ca razboaiele pe care le-a dus sau le-a suferi t snt tot attea lupte glorioase pentru existenta, n ce priveste galii, fenicienii si barbarii de mai trziu, Roma a avut poate unele motive sa sustina acest lucru. Dar si la nceputul unei lupte pentru existenta se afla, n maj oritatea cazurilor, nu foamea, ci setea de putere si de onoare. Elementul ludic al statului roman reiese n modul cel mai limpede din punem et cir censes, pine si jocuri de circ, ca expresie a ceea ce solicita poporul din partea statului. O ureche din z ilele noastre ar fi nclinata sa nu mai auda n aceste cuvinte mult mai mult dect pretentia unor someri de a li se a corda ajutor de somaj si un bilet de cinema. Subzistenta si distractie populara. Expresia nsemna nsa ceva m ai mult. Comunitatea romana nu putea trai fara jocuri. Jocurile erau pentru ea o baza de existenta, l

a fel ca pinea. Caci erau jocuri sacre, iar poporul avea un drept sacru asupra lor. n functia lor originara se aflau nu numai sarbatorirea festiva a fericirii dobndite de comunitate, dar si ntarirea si consol idarea fericirii viitoare cu ajutorul actiunii sacre. Factorul ludic a continuat sa traiasca aici n ipostaza l ui arhaica, chiar daca devenise ncet-ncet cu totul lipsit de potenta. La Roma, generozitatea imperiala decazuse ntr -adevar cu totul, devenind o uriasa asistenta publica si distrarea n 6 Pacea imperiala (lat.) (n. t.). 7 Dupa Rostowtzeff, Social and Economic History ofthe Roman Empire (Istoria soci ala si economica a imperiului roman). masa a unui proletariat urban pauper. Consacrarea religioasa, care totusi n-a li psit niciodata n luai, nu va fi fost probabil resimtita aproape deloc de multime. Dar faptul ca, n fiecare oras, amfiteatrul, dupa cum ne dovedesc ruinele, ocupa un loc att de important pledeaza cu att mai energic pentru importanta jocului ca functie a culturii romane. Lupta cu tauri, ca functie fundamentala a culturii sp aniole, continua pna n ziua de azi vechile ludi romane, cu toate ca n nfatisarea ei actuala a fost precedata d e forme care se afla mai departe de jocurile de gladiatori dect corrida3 de astazi. Generoasa mpartire de daruri unei populatii urbane nu era numai treaba mparatului, n timpul primelor secole ale epocii imperiale, mii de cetateni s-au luat la ntrecere, pna n cele mai n departate tinuturi ale imperiului, n nfiintarea si dotarea de sali, bai, teatre, n ospa-tarea populatiei, n echiparea sau organizarea de jocuri, totul n dimensiuni mereu crescnde, si totul consemnat pentru posteritat e n inscriptii laudative. Ce simt a promovat toate acestea? Sa fi fost un simt premergator crestinestii ca ritas? Are prea putin din caritas: att obiectele generozitatii, ct si felul n care se manifesta vorbesc despr e un cu totul alt simt. Atunci sa fi fost public spirit, n ntelesul modern? Fara ndoiala, placerea antica d e a darui se afla mai aproape de public spirit dect de binefacerea crestina. Totusi, nu ne-am apropia o are si mai mult de natura acestui spirit, daca am vorbi de un spirit potlatch? A darui pentru faima si ono are, pentru a-l ntrece si a-l da gata pe vecin iata vechiul fond cul-tual-agonal al civilizatiei romane, care devine vizibil n toate acestea. In sfrsit, elementul ludic al culturii romane mai iese limpede la lumina n formele literaturii si ale artei. O literatura panegirica emfatica si o retorica fara continut snt caracteristicile a rtei cuvntului, n arta plastica:

97 decoratie superficiala, care ascunde structura greoaie, o ornamentare murala car e se complace n tablouri de gen frivole sau care degenereaza n eleganta molie. Trasaturi ca acestea si pun ampr enta asupra ultimei faze a maretiei Romei antice cu seriozitatea lor deficienta. Viata a devenit un joc al culturii, n care factorul cultual se pastreaza ca forma, dar din care consacrarea a disparut. Impulsurile spirituale mai profunde se retrag din aceasta civilizatie de suprafata si si nfig radacini noi n oficierea mis terelor. Cnd, n sfrsit, crestinismul o separa complet de baza ei sacrala, cultura romana se ofileste rep ede. Ca o dovada remarcabila a fortei de viata a factorului ludic n Antichitatea roman a, principiul vechilor ludi prezinta o manifestare ntru totul vrednica de atentie pe hipodromul din Bizant. D esi desprins de baza sa cultuala, hipodromul ramne un focar al vietii sociale. Pasiunile populare, care p e vremuri erau potolite prin lupte snge-roase ntre oameni sau ntre animale, snt nevoite acum sa se sature cu nist e alergari. Ele nu mai constituie dect, mai degraba, un divertisment festiv nesacral, fiind totusi n star e sa atraga nlauntrul cercului lor ntregul interes public. Circul devine, n cel mai strict sens al cuvntu -lui, cadrul, nu numai al sportului hipic, dar si al luptei de partid politice si chiar, n parte, a celei r eligioase. Asociatiile hipice, denumite dupa cele patru culori ale vizitiilor, nu numai ca reglementeaza ntrecer ile, dar snt organizatii publice recunoscute. Partidele se numesc demos, iar conducatorii lor demarhi. Da ca un general si sarbatoreste victoria, triumphus se desfasoara la hipodrom, acolo se arata popor ului mparatul, acolo se mparte uneori justitia. Acest amestec trziu de divertisment festiv si de viata publica nu mai avea dect prea putin de-a face cu unitatea arhaica dintre joc si actiunea sacra, n care s-au dez voltat formele culturii. Era un epilog. Despre elementul ludic al culturii medievale am vorbit n alta parte9, desi n mod m ai putin expres, dar att de amanuntit, nct as dori sa completez aici numai cu 8 Lupta cu tauri (spn.). Textual: alergare" (n. t.). 268 9 Herfsttij aer Middeleeuwen, ed. a W-a, Haarlem, 1935; n Verz. Werken, HI; ed. r om. cit. vreo cteva cuvinte. Viata medievala este plina de joc: ur, joc popular zglobiu, n ebunatic, plin de elemente pagne care si-au pierdut semnificatia sacrala si s-au prefacut n simple glume, apoi joc ul cavaleresc pompos si solemn, jocul rafinat al iubirii curtenesti si nca o serie de alte forme. O functie expli cit creatoare de cultura nsa, n cele mai multe cazuri, aceste forme de joc nu mai au. Pentru ca formele majore ale cu lturii poezia si ritul, ntelepciunea si stiinta, politica si razboiul epoca le mostenise de la trecutul e i antic. Formele acestea erau fixate. Cultura medievala nu mai era arhaica. Ea avea de prelucrat ntr-o nfatisare

noua material n cea mai mare parte transmis, cu continut fie crestin, fie clasic. Numai acolo unde nu ncoltea din radacina antica, unde nu era alimentata de inspiratie bisericeasca sau greco-romana, mai ramnea loc pentru un efect creator al factorului ludic. Cu alte cuvinte: acolo unde civilizatia medievala cladeste n continuare pe trecutul ei autohton celtogermanic sau mai vechi. Acesta a fost cazul cu origin ile cavalerismului si, n parte, cu formele feudale n general, n consacrarea cavalereasca, n nvestitura, n turnir, n heraldica, n ordinele si legami tele cavaleresti lucruri, toate acestea, care, desi influentele antice opereaza si ele, au tangenta direct a cu arhaicul , gasim factorul ludic n deplina putere si, nca, n esenta, creator. Dar si n afara lor, n justitie si n juri prudenta, cu configurarile lor pline de tilc si cu formalitatile lor ciudate (ca, de pilda, procesele intentate unor animale), n corporatism, n lumea scolii, atmosfera ludica este extrem de prompta n mintea medievala. In continuare, sa mai aruncam o singura privire asupra epocii Renasterii si a um anismului. Daca a existat vreodata o elita constienta care, complacndu-se n autoiz o-lare, sa ncerce sa nscrie viata ntr-un joc al desavrsirii configurate, atunci cu siguranta ca aceea a fost elita Renasterii. Nu ostenim am intind ca jocul nu exclude seriozitatea. Spiritul Renasterii era departe de a fi frivol. Imitarea Antichitatii era pentru el o sfnta seriozitate. Felul n care se dedica idealului de creatie plastica si de inventie intelectuala era de o neasemuita vigoare, profunzime si puritate. Figuri mai serioase ca Leon ardo si jylichelangelo cu greu ne-am putea nchipui. Si totusi, ntreaga atitudine spirituala a Renasterii este cea a unui joc. Aceasta nazuinta, n acelasi timp rafinata si totusi sanatoasa si puternica, spre forma nobila si frumoasa este cultura jucata, ntreag a haina a Renasterii este o deghizare voioasa sau solemna n gateala unui trecut f antastic si ideal. Personajul mitologic, alegoriile si emblemele cautate departe si ncarcate cu o povara de cunostinte astrologice si istorice toa te acestea snt piesele unui joc de sah. Fantezia decorativa, n arhitectura si n grafica, se joaca acum cu folosire a de motive clasice n mod cu mult mai constient dect se juca ilustratorul medieval de manuscrise cu ideile sal e mucalite. Renasterea trezeste cele doua configurari prin excelenta ludice ale vietii, pastorala si cavalerismu l, la o noua viata, adica la o viata literara si festiva. Cu greu se poate cita un poet care ntruchipeaza spiritul cu adevarat ludic n mod mai pur dect Ariosto. El este n acelasi timp cel care exprima pentru noi mai deplin dect oricar e altul tonalitatea si vocea I a Renasterii. S-a miscat oare vreodata poezia n mod att de degajat ntr-un spatiu de j oc att de absolut precum cea a lui Ariosto? Cu insesizabila sa plutire ntre comic si eroicul patetic, ntr-o sfe ra de armonie aproape muzicala, cu totul desprins de realitate si totusi plin de cele mai palpabile personaje, s i mai ales cu voiosia niciodata absenta a sonoritatii sale, Ariosto pare sa demonstreze identitatea dintre joc s i poezie.

98 Cu termenul umanism", obisnuim sa asociem notiuni mai putin colorate daca vreti: mai serioase dect cu termenul Renastere". Totusi, la o mai ndeaproape cercetare, se poate spune si desp re umanism ceea ce s-a spus despre caracterul ludic al Renasterii. Aproape si mai mult nca dect Renasterea, um anismul este rezervat unui cerc de initiati si de avizati. Umanistii cultivau un ideal de viata si spiritua l formulat cu strictete. Ei stiau sa faca n asa fel nct nsasi expresia credintei lor crestine sa fie ntrepatrunsa de personajel e lor antice pagne si de li bajul lor clasic, dar o data cu acestea introduceau n crestinism un accent al art ificialului si al lipsei de profunzime Limbajul umanismului nu voia sa sune ntocmai asemeni lui Cristos. Calv in si Luther, cnd vorbeau despre cele sfinte, nu suportau tonul umanistului Erasm. Erasrn! Cum radiaza din ntreaga lui fiinta starea de spirit a jocului! Nu numai din Elogiul Nebuniei si din Colocvii, dar si din Adag ia, din ingeniozitatea agreabil ludica a scrisorilor lui, ba uneori pna si din cele mai serioase dintre operele s ale. Cel ce urmareste cu ochii mintii multimea de poeti ai Renasterii, ncepnd cu Ies Gr ands rhetoriqueurs10 de inspiratie initial burgunda, ca Molinet si Jean Lemaire de Belges, este frapat t ot timpul de caracterul n esenta ludic al spiritului lor. Fie ca este vorba de Rabelais sau de poetii noii pastor ale, Sannazzaro, Guarini, ori de romanul cavaleresc Amadis de Gaule, care a mpins romantismul eroic pna la extrem, unde aveau sa-l nimereasca sagetile ironiei lui Cervantes, sau de corcirea stranie a genului lic entios cu un platonism serios, precum cea existenta n Heptameron, opera Margueritei de Navarre ntotdeauna este pr ezent si un element ludic, care dupa scurt timp pare sa fie esenta operei. Chiar si scoala uma-nisti lor-jurisconsulti vadeste acest simt ludic, n intentia ei de a nalta dreptul la rang de stil si de frumusete. Daca ne propunem sa examinam, n ce priveste continutul lui ludic, si secolul al X VII-lea, se impune, fireste, foarte repede, ca obiect de cercetare, notiunea de baroc", si anume n ntelesul larg it dobndit ncetul cu ncetul de acest cuvnt n ultimul sfert de veac: cel al calitatii stilistice generale, care si gaseste expresie nu numai n arhitectura si n sculptura perioadei respective, ci care 10 Marii retoricieni (/r.). Nume pe care si l-au dat ctiva poeti francezi de la s firsitul veacului al XV-lea si nceputul celui urmator, ce puneau foarte mare pret pe rafinamentele de versificatie si stilisti ce (n.ed.). determina n egala masura si natura picturii, a poeziei, ba chiar si a filozofiei, a economiei politice si a teologiei epoci. Ce-i drept, exista o mare deosebire ntre reprezentarile generale pe care l e trezeste cuvntul baroc", dupa cum ochiul este ndreptat mai mult nspre imaginile mai pestrite, mai agitate, oferi te privirii de perioada timpurie, sau spre rigiditatea si solemnitatea celei trzi i, dar, n ansamblu, de reprezentarea baroc" ramne totusi legata o viziune a constient exageratului, a intentionat impozantului, a recunos

cut fictivului. Formele barocului snt si ramn, n cel mai deplin nteles al cuvntului, forme artistice. Chiar si acolo un de ele configureaza ceva sfint, esteticul voit se nghesuie n asa masura spre primul plan, nct posteritatii i v ine greu sa pretuiasca expresia obiectului respectiv ca transpunere nemijlocita a unei porniri religioa se. Aceasta nevoie de a exagera, caracteristica barocului, pare ca nu poate fi ntelea sa dect de pe pozitia unui continut ludic bogat al instinctului creator. Pentru a-i gusta si admira din ini ma pe Rubens, pe Vondel, pe Bernini, trebuie sa ncepem prin a nu privi forma lor de manifestare ca absolut serioasa". D aca aceasta afirmatie este valabila pentru tot ce este poezie si pentru tot ce este arta, ei bine, cu att ma i mult dovedeste ea importanta factorului ludic al culturii si cu att mai mult concorda cu tot ceea ce s-a susti nut mai sus. Acest element ludic vorbeste totusi din baroc n mod deosebit de clar. Sa nu ntrebati n ce masura si-a gn dit artistul nsusi opera sa ca serioasa, deoarece, n primul rnd, pentru o asemenea verificare nu este loc nici odata, iar, n al doilea rnd, simtul lui subiectiv nu ar fi unitatea de masura cea mai nimerita. Sa luam un ex emplu. Hugo de Groot a fost un om deosebit de serios, cu umor putin si cu o mare dragoste de adevar. Capodopera sa, nepieritorul monument al mintii sale, De iure belii ac pacis, a dedicat-o regelui Frantei, Ludovic al XlI I-lea. Dedicatia respectiva este un model de expresie baroca dintre cele mai emfatice, pe tema echitatii unanim pret uite a regelui, cu care acesta punea n umbra, chipurile, toata maretia romana. Era oare convins Grotius de ceea ce spunea? Sau mintea? Nici una, nici alta: se juca doar, cntnd si el, mpreuna cu toti ceilalti, pe instru mentul stilului vremii sale. Nu exista, pare-se, aproape nici un alt secol n care stilul epocii sa-si fi pus a mprenta pe minte cu atta putere ca n al XVII-lea. Aceasta modelare generala a viet ii, a mintii si a nfatisarii exterioare dupa tiparul barocului si gaseste manifestarea cea mai izbitoare n mbracaminte. Moda costumului de gala masculin caci aici trebuie sa cautam stilul face n tot cursul secolului al XVII-lea o seri e de salturi uriase. Pe la 1665, abaterea de la simplu, firesc si practic ajunge la punctul culminant. Form ele obiectului de mbracaminte snt exagerate la extrem: vestonul nu ajunge dect cu putin sub subsuori, camasa iese pe trei sferturi la vedere ntre veston si pantaloni; acestia din urma au devenit nemaipom enit de scurti si de largi, iar asa-numitul rhingrave11 , n aparenta un fel de frac, nu mai este de recunoscu t, ncarcat cu o supraabundenta de zorzoane panglici, snururi, tivuri pna si la picioare, acest co stum ludic nu-si salveaza eleganta si demnitatea dect prin manta, palarie si peruca. Cu greu se poate gasi n epocile mai recente ale civilizatiei europene un element care sa se preteze la punerea n lumina a impulsului cultural ludic att de bine ca peruca, asa cum a fost ea purtata n secolele al XVII-lea si al XVIII-lea. Viziunea istoricilor care au introdus n uzanta limbii o landeze termenul epoca

99 perucii", pentru secolul al XVIII-lea, a fost defectuoasa, deoarece, n aceasta pr ivinta, al XVII-lea este de fapt mai caracteristic si mai vrednic de atentie. Fiecare epoca ramne plina de co ntraste. Secolul lui Descartes, al miscarii de la Port-Royal, al lui Pascal si Spinoza, al lui Rembra ndt si Milton, al curajoaselor calatorii pe mare, al colonizarii peste ocean, al comertului temerar, al apariti ei stiintelor naturii, al literaturii moraliste, secolul acesta genereaza peruca, n deceniul al treilea, se trece de la parul tuns 11 Termen provenit din germ. Rheingraf (titlu purtat de seniorii din regiunea re nana) (n.ed.). scurt la parul lung, iar numaidect dupa mijlocul secolului si face intrarea n scena peruca, n scurt timp, orice barbat care vrea sa treaca drept domn, fie nobil, magistrat, militar, prel at sau negutator, poarta ca semn de eleganta peruca; pna si amiralii o poarta peste tinuta de parada, nca din deceniul al saptelea, peruca ajunge la formele ei cele mai somptuoase prin tipul zis Ludovic al XlV-lea " (cu bucle lungi), care poate fi calificat drept o exagerare ridicola si fara pereche a unui impuls stil istic si estetic. Dar cu asta nu sa spus nca totul. Ca fenomen de cultura, peruca merita ntructva o atentie sporita. Punctul de pornire al modei ndelungate a perucii ramne, fireste, faptul ca parul lung a nceput n scurt tim p sa ceara naturii mai mult dect puteau cei mai multi barbati sa produca sau sa ntretina. Peruca a luat n astere la nceput ca surogat pentru o podoaba capilara absenta, deci ca o imitare a naturii. De ndata n sa ce devine moda generala, peruca si pierde repede orice pretentie de imitatie amagitoare a unui p ar autentic si se transforma n element de stil. n secolul al XVII-lea, aproape cu ncepere de la aparitia modei, avem de-a face cu peruca stilizata. Ea nseamna, n sensul cel mai literal, o ncadrare a fetei, ca un t ablou ntr-o rama (acest obiect, de asemenea, si dobndeste forma tipica aproximativ n acelasi timp). Peruca nu serveste pentru a imita, ci pentru a izola, a nnobila/a nalta. Ea este astfel elementul cel mai baro c al barocului, n peruca Ludovic al XrV-lea", dimensiunile devin hiperbolice, dar ansamblul pastreaza o de tasare, o gratie, ba chiar o umbra de maiestate care cadreaza perfect cu stilul tnarului Ludovic al XlV-lea. Aici s-a obtinut ntradevar trebuie sa admitem acest lucru, n ciuda oricarei doctr ine estetice un efect estetic: peruca Ludovic al XlV-lea" este arta aplicata. Sa nu uitam, de altfel, ca pentru noi, pr ivitorii portretelor transmise, iluzia este mai mare dect a putut fi pentru contemporani, care au vazut exemplare le vii si nca prea vii. In reproducere, efectul ne apare extrem de flatat si uitam jalnicul revers: murdari a. Curios n portul perucii nu este numai faptul ca, asa nefireasca, incomoda si nesa natoasa cum e, ocupa terenul timp de un secol si jumatate, si deci nu poate fi nlaturata ca un simplu

capriciu al modei, ci si faptul ca ea, cu ct se departeaza vreme mai ndelungata si n mai mare masura de un par natu ral, cu att devine mai stilizata. Aceasta stilizare se realizeaza prin trei mijloace: buclele fixe, pudra si un nod. ncepnd cu trecerea din secolul al XVII-lea n al XVIII-lea, peruca se poarta de regula numai pudrata cu alb. Acest efect ne este transmis si el, fara ndoiala, prin portrete, extrem de flatat. Care ar fi putut fi motivul psihologico-cultural al acestui obicei este cu neputinta de stabilit. Dupa mijlo cul secolului al XVIII-lea, ncep fasonarile perucii cu crliontii regulati rigizi deasupra urechilor, cu motul pieptanat n sus, precum si cu nodul care l tine legat la spate. Orice aparenta de natura imitata a fost sacr ificata; peruca a devenit un ornament. Mai trebuie mentionate pe scurt doua puncte. Femeile poarta peruca numai n caz de nevoie, dar coafura lor urmeaza n linii mari moda masculina, cu pudrare si stilizare, care spre sfrsitul s ecolului al XVIII-lea ajunge la maximum. Al doilea punct este urmatorul: domnia perucii nu a fost abso luta, n timp ce, pe de o parte, n teatru, chiar si rolurile eroilor tragici ai Antichitatii erau jucate cu nelipsita peruca, pe de alta parte vedem, ncepnd cu primii ani ai secolului al XVIII-lea, o serie de persoane, mai al es barbati tineri, si mai ales n Anglia, portretizati cu par lung natural, de pilda Boerhave al lui Troost1 2. Asta nseamna o nclinare spre detasare si nepasare, spre o nonsalanta intentionata, spre o naturalete nev inovata, care n cursul ntregului secol al XVIII-lea, ncepnd cu epoca lui Watteau, se mpotrivesc rigiditatii si artificialului. Cercetarea acestei nclinari si n alte domenii ale culturii ar fi o treaba atragato are si impor 12 J. van Lennep a mai cunoscut bine obiceiul strabun, cnd l-a pus pe Ferdinand H uyck, personajul sau, sa-si schimbe parul natural pe peruca abia la napoierea din marea sa calatorie. tanta; ar iesi la iveala o serie de relatii cu jocul, dar pe noi ne-ar duce prea departe13. Ceea ce ne-a interesat aici a fost faptul ca ntregul fenomen al perucii, ca moda de lunga durata, cu gre u poate fi clasificat altfel dect printre manifestarile evidente ale factorului ludic n cultura. Revolutia Fran ceza a vestit sfrsitul modei perucii, dar n-a nlaturat-o nicidecum n mod brusc. Nici aceasta evolutie, n c are se desfasoara un important crmpei de istorie a culturii, nu poate fi nsa amintit aici dect n treacat. Daca recunoastem un element ludic viu n baroc, a-tunci acest lucru este valabil a fortiori cu privire la epoca urmatoare: cea a rococo-ului. Caci n acest stil nfloreste n mod att de luxuria nt, nct nsasi definitia

100 rococo-ului cu greu se poate dispensa de adjectivul ludic". O calitate ludica e c onsemnata de foarte multa vreme ca una dintre caracteristicile esentiale ale acestui stil. Dar n notiunea S til n sine nu este oare inclusa recunoasterea unui anumit element ludic? Nasterii unui stil nu-i este oare inere nt un joc al mintii sau al puterii de configurare? Un stil traieste din aceleasi lucruri ca si un joc: din ritm, armonie, alternare si repetitie, refren si cadenta. Notiunile stil" si moda" snt mai aproape una de alta dect vrea sa admita de regula o estetica ortodoxa, ntr-o moda, dorinta de frumos a unei comunitati vii e ste amestecata cu pasiuni si cu sentimente: cochetarie, frivolitate, mndrie iar ntr-un stil, dorinta de frum os e cristalizata n puritatea lui. Stilul si moda, deci jocul si arta, snt rareori att de aproape ntre ele ca n rococo sau ca n cultura japoneza. Fie ca ne gndim la portelanul de Saxa sau la idila pastorala ra finata si plina de duiosie cum n-a fost niciodata pna atunci, la o decoratie interioara sau la Watteau si La ncret, la exotismul naiv care se joaca acum cu imaginile excitante sau sentimentale ale unor turci, indieni sa u chinezi impresia factorului cu desavrsire ludic nu ne paraseste nici o clipa. 13 Despre peruca, vazuta ca simbol al justitiei n Anglia, v. mai sus pp. 137-l38. Aceasta calitate ludica a culturii secolului al XVIII-lea e nsa mult mai profunda . Politica si anume: politica de cabinet, de intriga si de aventura n-a fost niciodata, n asa de mare masura, c u adevarat un joc. Ministrii atotputernici sau nsisi suveranii, fericiti n eficacitatea actiunilor lor mioape, limitati nca de mobilitatea redusa a instrumentului puterii si de efectul redus al mijloacelor, pun la o ncercare mort ala fara prea multe griji de natura sociala si economica si nestingheriti de ins tante participante suparatoare, cu un zmbet amabil si n termeni curtenitori forta si bunastarea tarilor lor, ca si cum si-ar risca un nebun sau un cal pe o tabla de sah. Minati de motive meschine izvorte din nfumurare personala si din setea de glorie dinastica, uneori poleite cu un fals lustru de ocrotire parinteasca a tarii, suveranii si ministrii acestia pun n misc are masinatii iscusite, cu ajutorul factorilor, nca relativ nezdruncinati, ai puterii lor. Pe fiecare pagina a vietii culturale a secolului al XVIII-lea, ntlnim spiritul nai v al emulatiei, al formarii de cluburi si al secretului, care se manifesta n asociatia literara, n asociatia de d esen, n pasiunea de colectionar ndreptata spre raritati si obiecte din natura (plante, animale), n nclinarea spre s ocietati secrete, n placerea de a face parte din cercuri si conventicule fundamentate, toate, pe o atitudine ludic a. Ceea ce nu nseamna ca erau lipsite de valoare; dimpotriva, tocmai elanul jocului si daruirea netemperata de ndoiala le faceau sa fie prin excelenta rodnice pentru cultura. Spiritul literar si stiintific al controversei , care captiveaza si amuza elita internationala participanta", este de asemenea d e natura ludica. Publicul gratios, pentru care si-a scris Fontenelle lucrarea Entretiens sur la pluralite des mondesu, se grupeaza n tabere si partide cu privire la fiecare topic15 al

zilei, ntregul aparat al literaturii este alcatuit numai din figuri ludice: abstr actii palid alegorice, faze etice fara continut. Capodopera ratiunii ludic poetice, The Rpe ofthe Lock de Pope, trebuia sa se nasca n acea epoca. 14 Convorbiri despre pluralitatea lumilor (fr.) (n.t.). 15 Subiect, tema de discutie (engl.) (n.t.). Propria noastra epoca doar lent si-a dat seama din nou de naltul continut al arte i secolului al XVIII-lea. Al XlXlea si pierduse simtul pentru calitatea ludica si nu zarise seriozitatea care se ascundea si ea dedesubt, n eleganta ntortochere si proliferare a ornamentului rococo, care ascunde linia dreapta ca nt r-o ornamentica muzicala, el na vazut dect nefiresc si slabiciune; si n-a nteles ca nsusi spiritul secolului al X VIII-lea, constient de acest joc al motivelor, cautase un drum napoi spre natura, dar ntr-o forma plina de stil; si ia scapat din vedere ca n capodoperele arhitecturale, pe care si secolul al XVUI-lea le-a produs n mare num ar, ornamentul nu se atinge absolut deloc de nsesi formele strict constructive, asa nct cladirea si pastreaza ntr eaga nobila demnitate ,a proportiilor sale armonioase. Putine epoci artistice au stiut sa mentina seriosu l si ludicul ntr-un echilibru att de pur ca epoca rococo-ului. Si, de asemenea, n putine epoci s-a ajuns n asa masura c a n secolul al XVIII-lea la o identitate de atmosfera ntre modul de exprimare plastic si cel muzical. Calitatea ludica esentiala a muzicii n general nu mai are nevoie sa fie demonstra ta din nou aici. Ea este cea mai pura si mai nalta manifestare a omenestii facultas ludendi16 nsesi. Nu pare riscat a afirmatia ca importanta fara seaman a secolului al XVIII-lea ca perioada muzicala poate fi atribuita n cea mai mare parte echilibrului dintre continutul ludic si cel pur estetic al muzicii de atunci. n epoca aceea, muzica, privita ca fenomen pur acustic, era mbogatita, ntarita si ra finata n fel si chip prin perfectionarea instrumentelor, prin inventarea de instrumente noi, prin locul ma i mare acordat vocii feminine la concerte etc. Pe masura ce muzica instrumentala a cucerit teren n dauna celei voc ale, dependenta muzicii fata de cuvnt a slabit, asa nct pozitia ei ca arta autonoma s-a consolidat. Ca factor estet ic, importanta ei a crescut, 16 Capacitatea de a [se] juca (lat.) (n.t.). 279 de asemenea, n multiple feluri. O data cu laicizarea ere cnda a vietii sociale, se mnificatia ei ca element de cui tura a sporit. Practicarea muzicii, numai de dragul ei nceput sa ocupe un loc tot mai mare. Facem

101 abstractie de problema daca cele doua deosebiri fata de prezent, aratate n cele c e urmeaza, au lucrat n avantajul sau n dezavantajul ei. Productia de opere muzicale a ramas nca precumpan itor ocazionala, n legatura cu liturghia sau cu serbarea lumeasca. Sa ne gndim la operele lui Bach. Muzica artistica nu s-a bucurat nca nici pe departe de cantitatea de publicitate pe care aveau sa i-o asi gure epocile de mai trziu. Daca punem acum, asa cum am facut cu vreo cteva rnduri mai sus, continutul ludic a l muzicii fata n fata cu continutul ei pur estetic, reiese ca despre deosebirea dintre ele se pot spun e aproximativ urmatoarele: formele muzicale nsesi snt forme ludice. Muzica se bazeaza pe o subordonare volunt ara si pe o adaptare stricta la un sistem de reguli conventionale referitoare la tonalitate, masura, melodie si armonie. (Acest enunt ramne valabil chiar si acolo unde toate regulile n vigoare pna atunci au fost nesocotite.) Dupa cum se stie, aceste sisteme de valori muzicale difera n functie de epoca si de regiun e. Nici o finalitate sau configurare acustica nu leaga muzica orientala de cea occidentala, sau cea medie vala de cea actuala. Fiecare cultura are propria ei conventie muzicala, si n general urechea nu suport a dect formele acustice n care a fost educat omul. n diversitatea muzicii este inclusa din nou dovada ca n e senta ea este un joc, adica o grupare de reguli valabile numai nlauntrul unor hotare delimitate, dar atunci s i absolut obligatorii, fara scop utilitar, dar cu un efect de agrement, destindere, bucurie si naltare. Carac terul indispensabil al unei scolarizari severe, conditionarea precisa a unui canon al lucrurilor ngaduite, pr etentia oricarei scoli toate acestea snt trasaturi muzicale la valabilitate exclusiva ca norma estetica specifice ale calitatii ludice a muzicii. Tocmai prin aceasta calitate, muzica este mai stricta n prescri ptiile ei dect arta plastica. O regula de joc ncalcata strica jocul. In epocile arhaice, muzica e pretuita n mod constient a potenta sacralizanta, ca excitatie emotionala si ca joc. Abia foarte trziu, printre aceste trei moduri de pretuire constienta patrund e si un al patrulea: ca mplinire plina de tilc a vietii, ca expresie a simtamntului vietuirii, pe scurt ca arta n ntelesul modern. Pentru cel ce vede n ce mod defectuos continua secolul al XVIII-lea sa exprime n c uvinte aceasta din urma pretuire, prinsa n interpretarea emotiei muzicale ca redare nemijlocita a un or tipete din natura17 , devine, poate, limpede ceea ce am vrut sa spunem mai sus cnd am vorbit despre un echilibru ntre continutul ludic si continutul estetic al muzicii secolului al XVIII-lea. Muzica aceea credea, la Bach nca, si chiar si la Mozart, ca este nici mai mult si nici mai putin dect cea mai nobila d intre toate modalitatile de ati trece vremea (diagoge, n termenii lui Aristotel) si cea mai artistica dintre t oate ndemnarile si aceasta

candoare ngereasca a fost aceea care a naltat-o pna la desavrsirea fara pereche. Desi la nceput pare ca lucrurile stau tocmai invers, nu exista nici un motiv ca a cea calitate ludica pe care sn-tem dispusi s-o recunoastem pe loc epocii rococo-ului sa i-o tagaduim epocii u rmatoare. La prima vedere, predomina poate n epoca aceea de clasicism rennoit si revizuit si de roman tism pe cale de afirmare o seriozitate sumbra, melancolie si lacrimi, n asa masura, nct pare ca anevoie mai ramne loc pentru constatarea unui element ludic. La o mai ndeaproape cercetare, reiese nsa contrari ul. Daca un stil si o stare de spirit ale unei epoci s-au nascut vreodata n joc, atunci acestea snt cele ale c ivilizatiei europene de dupa mijlocul secolului al XVIII-lea. Aceasta afirmatie este valabila cu privire la n oul clasicism n aceeasi masura ca si cu privire la inspiratia mintilor romantice. Spiritul european, cu prilejul repetatelor sale ntoarceri spre Antichitate, a cautat ntotdeauna n civilizatia clasica si a gasit to cmai ceea ce s-a 17 Ca n doctrina lui Rousseau si a altora, multi la numar. 281 acordat cu firea propriei epoci. Pompeiul a nviat la H ca sa mbogateasca si sa fec undeze o epoca ncjj ^P spre gratie lina si rece, cu motive noi dintr-o Antich> fermecatoare. Clasicismul arh itecturii si decoratiei ir rioare engleze a unor Adams, Wedgwood si Haxrnari ' nascut din spiritul ludic al secolu lui al XVIII-lea. Fatetele romantismului snt prezente n manifestr-] lui. Daca i contemplam aparitia, n secolul al XVlIl-ie el pare sa se circumscrie unei nevoi de a deplasa viat' estetica si emotionala ntr-o sfer a imaginara a trecutului n care personajele nu snt precis conturate, fiind definite de mister si groaza. Iar ntr-o astfel de delimitare a unui spatiu ideal tot simtul ludic vorbeste. Se poate merge nsa si mai departe: romantismul s e naste n si din joc lucru dovedit de nsusi materialul faptic oferit de istorie. Daca citim cu atentie scris orile lui Horace Walpole, care surprind desfasurarea acestui proces putem spune ca naintea ochilor nostri, devin e limpede ca autorul ramne, de fapt, n conceptiile si convingerile lui, nclinat ntr-o masura puternica spre clasic ism. Romantismul, care s-a afirmat la el mai mult ca oriunde, ramne pentru el un amatorism, si scrie The Cast le of Otranto18, cea dinti ncercare stngace de roman gotic cu decor medieval, pe jumatate dintr-o toana si pe jumatate din sple-en. Talmes-balmesul de antichitati gotice" cu care si nteasa casa Strawberry Hill nu nse amna pentru el arta, nici moaste sfinte, ci curiozitate. Nici el nsusi nu se lasa defel prins de propriul s au goticism, care pastreaza pentru el un iz de trifling19 si de bagatelk20 si l ia n derdere la altii. Nu face altceva de ct sa se joace un pic de-a atmosfera. Concomitent cu romanul gotic, cstiga teren sentimentalismul. Domnia sentimentalis mului timp cje un sfert de

102 secol sau chiar mai mult, ntr-o lume ale carei actiuni si gnduri erau totusi ndrept ate spre alte lucruri, se poate 18 Castelul de la Otranto (engl.) (n.t.). 19 Fleac (engl.) (n.t.). 20 Bagatela (fr.) (n.t.). perfect fel de bine compara cu cea a idealului iubirii curtenesti n secolele al X II-lea si al XlII-lea. O ntreaga elita tinde spre un ideal de dragoste si de viata afectat si emfatic. Elita de l a sfrsitul secolului al XVIII-lea este totusi mult mai vasta dect cea a lumii feudal-nobiliare de la Bertran de Born pna la Dante. Elementul burghez si atitudinea burgheza n viata si gndire au si nceput sa precumpaneasca n ea: ideile so ciale si pedagogice jevin active. Totusi, procesul de cultura este identic cu cel care a avut loc n urma cu cinci veacuri. Toate emotiile vietii personale, de la leagan pna la mormnt, snt cultivate ca sa devina o forma artistica . Totul se nvrteste n jurul dragostei si al casatoriei, dar n ele snt incluse de la sine toate celelalte stari si raporturi din viata: educatia, relatiile dintre parinti si copii, emotiile pricinuite de boala si de nsanatosire , moartea, doliul dupa cei morti. Sentimentul este la el acasa n literatura, dar viata reala se adapteaza pna la un anumit nivel cerintelor noului stil de viata. Aici se naste iarasi ntrebarea: n ce masura se ntm-pla acest lucru n mod serios? Pent ru cine a fost mai serioasa marturisirea si trairea propriului stil de viata: pe ntru umanisti si pentru mintile barocului, sau pentru romanticii si sentimentalistii din secolul al XVIII-lea? Cei dinti au fost fara nd oiala mai convinsi de incontestabila valabilitate normativa a idealului clasic d ect au fost adeptii stilului gotic de mai trziu de exemplaritatea si obligativitatea viziunii lor mai vagi privitoare la un trecut visat. Cnd Goeth e compune Der Totentanz21, acesta n-a fost pentru el, categoric, altceva dect un joc. Dar cu sentimentalismul lucru rile stau oarecum altfel dect cu nazuinta spre forme medievale. Cnd un dregator holan-dez22 din secolul al XVII-le a si face portretul n vesminte antice, pe care nici nu le poseda, sau cnd pune sa fie cn-tat n versuri ca giuvaer al civismului roman, totul e o mascarada, nimic mai mult. Draparea n faldurile Antichitatii ramasese u n joc. Despre o imitare serioasa a vietii 21 Dansul macabru (germ) (n. t.). 22 Holandez: din Holanda. V. cap. V, p. 165, nota 31. antice nici nu era vorba macar, n schimb, cititorii Iuliei si ai lui Werther au f acut fara ndoiala anumite efortur' ca sa traiasca potrivit codului de simtire si exprimare a idealului lor . Cu alte cuvinte: sentimentalismul era n mult mai mare masura o imitatio serioasa si adevarata dect afectarea antica proprie umanismului si barocului' Daca o minte att de emancipata ca Diderot a putut sa se

delecteze din toata inima cu crasele exhibitii sentimentale din Blestemul tatalui de Greuze, daca pe Napoleon a putut sa-l entuziasmeze poezia lui Ossian, dovada pare facuta. Si totusi, conform constatarii noastre, un factor fara discutie ludic e tot timp ul prezent n sentimentalismul secolului al XVIII-lea. Dorinta de a gndi si trai sentimental nu se poate sa fi p atruns foarte adnc. Pe masura ce ne apropiem de propria noastra perioada de civilizatie, distinctia din tre continuturile impulsurilor culturale devine mai anevoioasa, n ndoiala noastra seriozitate sau joc" se amesteca mai mult dect nainte banuiala de ipocrizie si prefacatorie. Dar echilibrul instabil dintre serios" si d oar n gluma", ca si incontestabila prezenta a unui element de simulare se ntlnesc si n jocul sacru din culturile arhaice23. Am avut prilejul sa nregistram factorul ludic chiar si n notiunea de sfintenie. Afort iori, aceasta ambiguitate trebuie acceptata n trairile culturale de natura nesacrala. Prin urmare, nimic nu ne mpiedica sa calificam totusi, n esenta, un fenomen de cultura sustinut de un important grad de seriozit ate drept joc. Daca e adevarat acest lucru undeva, arunci e adevarat n cazul romantismului, n sensul cel mai larg al cuvntului, si n cazul remarcabilei expansiuni afective care l-a nsotit si l-a mplinit vremelni c, sentimentalismul. Secolul al XlX-lea pare sa lase prea putin loc pentru functia de joc ca factor n procesul de cultura. Unele tendinte care par s-o excluda au ajuns tot mai mult sa primeze, nca din secolul a l XVIII-lea, gndirea utilitara 23 V. mai sus pp. 64 s.urm. rece, prozaica (mortala pentru ideea barocului) si idealul de bunastare burghez pusesera stapnire pe spiritul societatii. Catre sfrsitul acestui secol, revolutia industriala, cu eficienta ei tehnica mereu crescnda, a nceput sa accentueze aceste tendinte. Munca si productia devin ideal si aproape i dol. Europa si pune pe ea salopeta. Simtul social, activitatea pedagogica si critica stiintifica devin dom inantele procesului de cultura. Cu ct uriasa dezvoltare industriala si tehnica a masinii cu aburi nainteaza nspre e lectricitate, cu att mai mult creeaza iluzia ca n ea rezida progresul civilizatiei.

103 Asa arata secolul al XlX-lea, privit pe fata lui cea mai proasta. Marile curente ale gndirii au mers, aproape toate, de-a dreptul mpotriva factorului ludic n viata sociala. Nici liberalismul, nici socialismul nu l-au alimentat. Stiinta experimentala si analitica, filozofi a, utilitarismul si reformismul politic, gndirea scolii din Manchester, iata tot attea activitati profund serioase. Iar dupa ce exaltarea rom antica si-a ncetat efectul n arta si literatura, par sa predomine si acolo, o data cu realismul si naturalism ul, dar mai ales cu impresionismul, forme de exteriorizare mai straine de notiunea de joc dect tot ce ea ce nflorise pna atunci n cultura. Daca un secol a luat vreodata n serios tot ceea ce exista, inclusiv pe sine nsusi, atunci acela a fost al XlX-lea. O generalizare a seriozitatii n cultura, ca fenomen al secolului al XlX-lea, ni s e pare aproape cu neputinta de tagaduit. Cultura aceasta e jucata" n mult mai mica masura dect cea a perioadelo r anterioare. Formele exterioare ale societatii nu mai reprezinta", n sensul scenic, un ideal de viata s uperioara, asa cum mai faceau acest lucru pe vremea cnd se purtau pantalonul bufant, peruca si spada. Cu greu poate fi citat un simptom mai batator la ochi al acestei sacrificari a ludicului dect restrngerea el ementului fantezist n mbracamintea masculina. Revolutia aduce aici o mutatie, cum nu ne e dat sa consta tam n istoria culturii dect arareori. Pantalonii lungi, uzuali mai nainte, n toate tarile, ca port al tara nilor, pescarilor si marinarilor, si astfel si al personajelor din commedia dell'arte, devin brusc mbr acamintea barbatii concomitent cu parul ciufulit, care exprima impetuzitatea Revolutiei24. Desi mod a fantezista se contorsioneaza n excesele asa-numitilor Incroyables25 , desi capriciile ei snt pre zente n uniforma militara din vremea lui Napoleo (tipatoare, romantic nepractica), manifestarea exterioara a distinctiei jucate si-a trait traiul. Costumul barbatesc devine ntr-o masura crescnda lipsit de culoare si infor m si tot mai putin supus schimbarilor. Nobilul de odinioara care si etala importanta si demnitatea n mbracam intea lui de gala, a devenit acum un om serios, n hainele lui noi, nu mai face pe eroul. O data cu pal aria nalta, si ndeasa pe cap simbolul si coroana seriozitatii lui n viata. Factorul ludic nu se mai face s imtit n costumul barbatesc dect n prima jumatate a secolului al XlX-lea, n mici variatii si extravagante, ca p antalonii colanti, gulerul nalt, gulerul cu colturi rasfrnte. Dupa aceea, pier si ultimele elemente ale decor ativului, ca sa nu mai lase dect urme slabe n tinuta de gala. Culorile deschise, pestrite dispar, postavul fac e loc tesaturilor aspre de provenienta scotiana, fracul si ncheie, ca haina de gala sau de ospatar, evolutia seculara si se retrage n fata vestonului. Modificarile modei masculine devin, cu exceptia costumului de s port, tot mai mici. Un barbat mbracat ca n 1890 nu ar parea caraghios n zilele noastre dect pentru un ochi de expert.

Acest proces de nivelare si de rigidizare a costumului masculin, ca fenomen de c ultura, nu trebuie socotit ca nensemnat, n el se afla exprimata ntreaga prefacere a spiritului si a societatii de la Revolutia Franceza ncoace. Se ntelege, de fapt, de la sine ca mbracamintea feminina mai bine zis: mbracamintea cucoanelor, pentru ca aici e vorba de elita care reprezinta" cultura nu 24 Chiar si pentru femei, parul ciufulit a devenid moda; v. de pilda portretul r eginei Luiza a Prusiei, pictat de Schadow. 25 Bizari, extravaganti (/r.). Denumire data, n timpul Directoratului, tinerilor cu tinuta vestimentara excentrica si cu vorbirea afectata (n.t.). urmeaza moderatia si nivelarea portului masculin. Factorul estetic si functia at ractiei sexuale au o importanta atat de mare n mbracamintea feminina (invers dect la animale!), nct fac di n evolutia acesteia o problema cu totul diferita. Asadar, desi faptul n sine ca mbracamintea cucoanelo r de la sfrsitul secolului al XVIII-lea ncoace __ se misca pe alte linii dect portul masculin nu str neste mirare, iata ce este bizar: n ciuda tuturor satirelor si butadelor care au aparut si apar, n cuvinte si imagini, n revistele umoristice, mbracamintea feminina a suferit de la nceputul Evului Mediu ncoace modi ficari morfologice mult mai mici dect cea masculina. Faptul acesta reiese clar daca ne gndim de pilda la secolele dintre 1500 si 1700: mutatii violente si nencetate n costumul barbatului, o remarcabila doza d e stabilitate n cel al femeii. Pna la un anumit nivel, fenomenul e firesc; formele principale ale mbracam intii femeiesti rochia pna la glezne si corsajul , avnd n vedere limitarea mai stricta creata de cad rul de viata si de moravuri, au ngaduit variatii mult mai mici dect elementele portului masculin. Abi a catre sfrsitul secolului al XVIII-lea, costumul feminin ncepe sa joace", n timp ce coafura-turn e inspirata din rococo, romantismul domina n cvasineglijeul devenit moda, nsotit de privirea languroasa si parul despletit, si n bratele goale (care au cstigat teren abia cu mult mai trziu dect decolteul practica t nca din Evul Mediu), ncepnd cu Les Merveilleuses26 din vremea Directoratului, costumul feminin o ia n co ntinuare cu mult nainte celui masculin n ce priveste schimbarile si extravaganta. Excese ca, de pil da, cel al crinolinei, pe la 1860, si al turnurii, la 1880, nu fusesera vazute n secolele anterioare n mbracamin tea feminina aproape deloc. Abia pe la 1900 apare n moda miscarea extrem de importanta care duce mbraca mintea feminina napoi la o simplitate

104 26 Minunatele (fr.): denumire data elegantelor din vremea Conventiei termidorien e si a Directoratului, a caror mbracaminte o imita pe cea a Antichitatii greco-romane (n.t.). si naturalete mai mari dect cele pe care le cunoscuse de la 1300 ncoace. Rezumnd, putem afirma despre secolul al XlX-lea ca, n aproape toate manifestarile lui culturale, factorul ludic trece intens pe ultimul plan. Att organizarii spirituale, ct si celei materi ale, a societatii, nu i-a mai stat n drum un efect vizibil al acelui factor. Societatea devenise super-constienta de interesele si nazuintele ei. Era de parere ca depasise vrsta copilariei. Lucra cu mijloace stiintifice la prop ria ei bunastare pamnteasca. Idealurile al muncii, al educatiei si al democratiei nu prea mai lasau loc princ ipiului etern al jocului. Astfel, ne apropiem acum de ntrebarea finala a acestor consideratii: ce nseamna fa ctorul ludic n viata culturala a zilelor noastre? XII. ELEMENTUL LUDIC AL CULTURII ACTUALE Nu vrem sa pierdem vreme cu ntrebarea: ce trebuie sa ntelegem prin actual"? Se ntele ge de la sine ca timpul despre care vorbim e totdeauna un trecut istoric, un trecut care se farmit eaza n urma noastra, pe masura ce ne departam de el. Fenomene care n constiinta unui om mai tnar conteaza ca fiind de odinioara", tin nca, pentru altul mai n vrsta, de notiunea vremea noastra", nu pentr u ca acesta si mai aduce aminte personal de ele, ci pentru ca ele mai participa la cultura lui. Tot usi, asta nu depinde numai de generatia din care face parte omul, ci si de cunostintele pe care le poseda. Un om cu orientare istorica va concepe de regula, n nchipuirea sa, o bucata mai mare de trecut ca moderna" sau actu ala" dect cel care traieste n miopia clipei. De aceea, termenul cultura actuala" e folosit aici cu o marja larga, care se ntinde mult napoi, pna n secolul al XlX-lea. Intrebarea suna astfel: n ce masura cultura n care traim se desfasoara n formele jo cului? n ce masura spiritul ludic actioneaza asupra omului care traieste aceasta cultura? Secolul precedent, am fost noi de parere, a pierdut mult din elementele ludice care le caracterizeaza pe cele dinaintea lu i. Aceasta lipsa s-a remediat, sau a devenit si mai mare? La prima vedere, pare ca un fenomen compensator extrem de important a reparat ma i mult dect perfect pierderea de forme ludice din viata sociala. Sportul ca functie sociala si-a lar git tot mai mult semnificatia n societate Si a atras nlauntrul domeniului sau tot mai mult teren. Intrecerile n ndemnare, n putere si n capacitate de rezistenta au ocupat dintotdeauna un loc important n orice civilizatie, fie legate de cult, fie ca simple jocuri baietesti si diverti smente festive. Societatea feudala a Evului Mediu a acordat de fapt o atentie deosebita numai turnirului. In puternic a sa dramatizare si n haina sa aristocratica, turnirul nu poate fi numit sport pur si simplu caci ndeplinea n acelasi timp o functie

teatrala. Numai o mica elita lua parte activa la turnir, n general, idealul biser icesc nu admitea pretuirea exercitiului fizic si a voiosului joc al fortei, dect ca element al educatiei nob iliare, cu toate ca etnologia ne arata, prin nenumarate fapte, ct de mult si ct de bucuros se masura n jocuri si pop orul medieval. Idealul de eruditie al umanismului era la fel de putin apt ca si strictul ideal moralist al Reformei si al Contrareformei sa confere jocului si exercitiului fizic prea multa recunoastere ca valori culturale. Deplasari importante ale locului lor n viata nu se pot observa pna n secolul al XVIII-lea. Formele principale ale competitiei sportive snt, prin natura lucrurilor, constant e si stravechi, n unele dintre ele, proba de putere sau de viteza se afla ca atare n prim-plan. Alergarea pe jos (cu sau fara patine), cursa de cai (trap sau galop), ridicarea de greutati, tragerea la tinta etc. fac parte din aceasta categorie. Desi n toate epocile oamenii s-au luat la ntrecere ca sa vada cine alearga, vs-leste ori n oata mai repede sau cine sta mai mult timp sub apa (tinndu-se anume la fund unul pe altul, ca n Beowulf), a ceste forme de competitii nu adopta dect ntr-o masura redusa caracterul de jocuri organizate. Tot usi, nimeni nu va sovai sa le intituleze jocuri, ca urmare a nsusi principiului lor general. Exista nsa si forme care evolueaza de la sine spre stadiul de jocuri organizate, dotate cu un sistem de reguli. Acest luc ru este adevarat mai ales n cazul jocurilor cu mingea si al celor de-a prinselea. Ajungem acum la trecerea de la divertismentul ocazional la ntrecerile de club si competitionale organizate anume. Pe tablourile olandeze din secolul al XVII-lea, vedem omuleti care bat de zor mingea, dar despre o organizare a jocului n cluburi sau despre instituirea expresa de concursuri riu s e aude, dupa cte stiu, dect prea putin. Este evident ca o astfel de organizare expresa intervine cel mai les ne la jocurile n care un grup joaca mpotriva altui grup. Procesul acesta este si el vechi de cnd lumea: un sat s e masoara cu alt sat, o scoala joaca mpotriva altei scoli, un cartier mpotriva altui cartier. Mai ales joc urile cu mingi mari snt cele care impun antrenarea n comun a unor echipe fixe, si tot acolo apare si activitat ea sportiva moderna. Faptul ca fenomenul respectiv s-a raspndit n secolul al XlX-lea din Anglia este, pna la un punct, explicabil, cu

105 toate ca factorul specificitatii nationale engleze, care, fara ndoiala, a contrib uit la producerea fenomenului si la raspndirea lui, ramne cu neputinta de identificat si de demonstrat. Unele ca racteristici ale societatii engleze au contribuit, si ele, n aceeasi masura. Autonomia locala a accentuat spi ritul de coeziune si de solidaritate. Absenta unui serviciu militar obligatoriu si general a favorizat p rilejul si nevoia de a face exercitii fizice voluntare, n aceeasi directie au actionat si formele nvatamntului. n sfrsit, configuratia solului si peisajul, care n pajistile comunale, asa-numitele commons, ofereau cel e mai frumoase terenuri de joc, trebuie sa fi avut si ele un rol foarte important. Evolutia activitatii sportive are loc, ncepnd cu ultimul sfert al secolului al XlX -lea, n sensul ca jocul este privit cu tot mai multa seriozitate. Regulile devin mai severe si asociate cu to t mai multe subtilitati. Nivelul performantelor creste. Toata lumea cunoaste gravurile din prima jumatate a secol ului trecut, care redau imaginea unor jucatori de crichet cu cilindrul pe cap. Nu mai au nevoie de comen tarii. Cu timpul nsa, o data cu sistematizarea si disciplinarea crescnda a jocului, se pi erde o parte din continutul ludic pur. Fenomenul se vadeste n distinctia dintre profesionisti si amatori. Gru pul constituit pentru joc i exclude pe cei pentru care jocul nu mai e joc si care, desi nzestrati cu mai mult a dexteritate dect ceilalti, ca pozitie se afla mai prejos dect jucatorii adevarati. Atitudinea profesionistului nu se mai nscrie ntre reperele jocului; din ea, nu se degajeaza spontaneitate si nonsalanta, n societat ea moderna, sportul se departeaza treptat de sfera pur ludica si devine un element sui generis: nu mai e joc, si totusi nici seriozitate, n societatea zilelor noastre, sportul ocupa un loc detasat de proces ul de cultura propriu-zis, care se desfasoara n afara lui. n civilizatiile arhaice, ntrecerile faceau parte din ser barile sacre. Erau indispensabile, ca actiuni sfinte si izbavitoare, n sportul modern, aceasta legat ura cu cultul s-a pierdut cu totul. Sportul a devenit absolut profan si nu mai are nici o legatura organica s au de alta natura cu structura societatii, chiar daca exercitarea lui este impusa de autoritati. Azi, sportul e ste mai degraba o manifestare autonoma a unor instincte agonale, dect un factor al unui simt comunitar fertil. Perfectiunea cu care stie tehnica sociala moderna sa amplifice efectul exterior al demonstratiilor de masa nu schimba cu nimic faptul ca nici olimpiadele, nici organizarea sporturilor n universitatile americane, nic i propaganda zgomotoasa referitoare la competitiile internationale nu pot nalta sportul la rangul de acti vitate creatoare de stil si de cultura. Orict de important ar fi el pentru participanti si pentru spectatori, sp ortul ramne o functie sterila, n care vechiul factor ludic s-a stins. Aceasta conceptie contrazice categoric opinia publica actuala, pentru care sport ul trece drept elementul

ludic prin excelenta n cultura noastra, n realitate, sportul a pierdut din continu tul sau ludic tot ce avea mai bun. Jocul a devenit serios; starea de spirit ludica a disparut, mai mult sau ma i putin, din el. Merita atentie faptul ca aceasta deplasare nspre seriozitate au cunoscut-o si jocurile neatletic e, ndeosebi cele bazate pe un calcul mintal, ca sahul si jocul de carti. In jocurile jucate pe o tabla si n cele cu mutari de piese, foarte importante chi ar la popoarele primitive, este prezent de la bun nceput, chiar daca e vorba de jocuri de noroc (deci din grupul ruletei), un element de seriozitate. Atmosfera de veselie lipseste aproape cu totul, mai ales acolo unde hazardul nu joaca nici un rol, ca la dame, sah, halma, tintar etc. Totusi, aceste jocuri ramn complet deter minate n sine, n cadrul definitiei jocului. Abia n ultima vreme, publicitatea, cu campionatele oficiale, cu ntrecerile publice, cu nregistrarea recordurilor, cu reportajele facute n stilul ei literar caracteristic , a ncorporat toate aceste jocuri de inteligenta, fie jucate pe o tabla, fie cu carti, n sport. Jocul de carti se deosebeste de cele jucate pe o tabla prin aceea ca la carti ha zardul nu este niciodata eliminat cu totul, n calitate de joc de noroc, jocul de carti ramne, ca atmosfera si preocupare spirituala, alaturi de jocul n zaruri, prea putin apt de a determina formarea de cluburi sau de a pri lejui ntreceri publice. Jocul de carti bazat pe inteligenta, n schimb, ngaduie o astfel de dezvoltare. Aici nsa, crescnda deplasare nspre seriozitate este extraordinar de graitoare. De la ombru (l'hombre) si cadril (qu adrillo), trecnd prin whist, pna la bridge, jocul de carti cunoaste un proces de rafinare crescnda, dar abia la bridge pune tehnica sociala moderna stapnire pe joc. Cu manuale si sisteme, cu mari maestri si antren ori profesionisti, bridgeul a devenit o treaba cum nu se poate mai serioasa. Un reportaj aparut recent ntr-un ziar aprecia venitul anual al sotilor Culbertson la peste 200 000 de dolari, n calitate de craze27 ndel ungat si general, bridge-ul absoarbe zilnic formidabile cantitati de energie intelectuala, fie spre binele, fie spre paguba societatii. Despre o diagoge nobila, n sensul pe care l-a dat acestui cuvnt Aristotel, cu greu se poate vorbi aici: o pricepere absolut sterila (care nu ascute aptitudinile intelectuale dect unilater al si care nu mbogateste sufletul) solicita si consuma o cantitate de intelect si de ncordare mintala, car e ar fi putut fi folosita mai bine,... dar care ar fi ajuns poate sa fie folosita mai rau. Locul pe care l ocup a bridge-ul n viata contemporana nseamna n aparenta o nemaipomenita accentuare a elementului ludic n cu l 27 Nebunie, moda, pasiune (engl.) (n.t.). 293

106 tura noastra, n realitate, lucrurile nu stau asa. Ca sa joace cu adevarat, omul, ct timp joaca, trebuie sa fie din nou copil. Se poate oare afirma acest lucru despre daruirea celor care snt ab sorbiti de un astfel de joc de inteligenta extrem de rafinat? Daca nu, atunci jocului i lipseste aici calitat ea sa esentiala. Stradania de a stabili continutul ludic al nclcitei noastre contemporaneitati ne d uce mereu la concluzii contradictorii, n sport, am avut de-a face cu o activitate constienta si recunosc uta ca joc, dar care este mpinsa la un asemenea grad de organizare tehnica, de echipare materiala si de chi bzuinta stiintifica, nct n exercitarea ei colectiva si publica atmosfera ludica propriu-zisa ameninta sa s e piarda. Acestei nclinari a jocului, de a se preface n lucru serios, li se opun nsa fenomene care par sa conti na contrariul. Preocupari motivate de interes sau de necesitate, deci care initial nu prezinta forma de jo c, si dezvolta secundar un caracter care cu greu poate fi conceput altfel dect ca fiind cel al jocului. Vala bilitatea actiunii se limiteaza la o sfera nchisa n sine nsasi, iar regulile valabile nlauntrul ei si pierd finalitat ea generala, n cazul sportului, asadar: un joc, care se rigidizeaza devenind seriozitate, dar care es te considerat nca joc, iar dupa aceea o preocupare serioasa, care degenereaza devenind joc, dar conteaza n contin uare ca seriozitate. Ambele fenomene snt legate ntre ele de puternicul simt agonal , care domina lumea n alte forme dect nainte. n cstigarea terenului de catre acest simt agonal, care izgoneste din lume latura l udica, este implicat un factor de natura exterioara, n fond independent de spiritul civilizatiei, anume f aptul ca, n toate domeniile si cu toate mijloacele, relatiile dintre oameni au devenit, ntr-o masura att de ex traordinara, mai lesnicioase. Tehnica, publicitatea si propaganda suscita pretutindeni competitia si fac ca satisfacerea acestui instinct sa fie posibila. Concurenta comerciala nu face parte din jocurile origi nare, stravechi si sacre. Ea apare abia arunci cnd comertul ncepe sa creeze cmpuri de activitate, nlauntrul caror a fiecare trebuie sa ncerce sa-l ntreaca pe celalalt, sa fie mai smecher dect celalalt. Reguli limitativ e, adica uzantele comerciale, devin repede indispensabile n cadrul acestui domeniu. Pna ntr-o epoca r elativ recenta, concurenta comerciala pastreaza o nfatisare primitiva si nu devin e intensiva dect datorita traficului modern, propagandei comerciale si statisticii. Nu se putea ca notiunea de record", aparut a n sport, sa nu cstige teren si n lumea afacerilor. Record, n ntelesul curent actual, nsemna la origine sem nul pe care cel dinti patinator sosit la han pentru a traduce totul n termeni olandezi l cresta pe raboj , adica pe grinda. Statistica industriala, comparata cu cea comerciala, a adus cu sine, n mod automa t, intrarea acestui element sportiv n viata economica si tehnica. Pretutindeni unde de performanta industrial a se leaga un aspect sportiv, stradania de a bate recordul are cuvntul: cel mai mare tonaj al unui pac hebot, panglica albastra

pentru cea mai rapida traversare a oceanului. Un element pur ludic a mpins aici m otivul utilitar cu totul pe ultimul plan: seriozitatea devine joc. O ntreprindere mare introduce n mod constie nt n propriul ei cerc factorul sportiv pentru a-si mbunatati performantele. Astfel, procesul s-a si inv ersat din nou: jocul devine iarasi o treaba serioasa. Cu prilejul proclamarii sale ca doctor honoris causa a l Scolii Superioare de Comert din Rotterdam, dr. A. F. Philips a declarat: Inca de la intrarea mea n societatea anonima, s-a pornit o ntrecere ntre directia te hnica si cea comerciala: care din doua face treaba mai buna? Cea tehnica ncerca sa fabrice att de multe pro duse, nct directia comerciala sa nu le poata desface, iar directia comerciala ncerca sa vnda att de mu lt, nct fabricatia sa nu poata tine pasul cu vnzarea. Aceasta ntrecere mai continua si azi: ba o ia una din tre directii nainte, ba e n frunte cealalta, asa ca att fratele meu, ct si eu, n-am considerat de fapt nicioda ta munca noastra ca o sarcina, ci ca un sport, punct de vedere pe care ncercam sa-l insuflam colaborato rilor nostri, ca si celor mai tineri dect noi." In vederea stimularii acestui spirit competitional, marea ntreprindere si constitu ie apoi propriile sale formatii sportive si merge chiar att de departe, nct cu dul la un viitor Unsprezece, angajeaza muncitori ti -seama nu numai de priceperea lor profesionala. Iarasi s-a inversat procesul. Ct despre elementul ludic din arta contemporana tuatia e mai putin simpla dect n ca zul factorului a'e nai din viata ntreprinderilor. S-a afirmat mai sus rv naturii productiei de arta si execu tiei artistice nu-i este ctusi de putin strain un element ludic. Acesta a fost extraordinar de elocvent n artele muzicale , unde un continut ludic foarte puternic poate fi considerat de-a dreptul fundamental si esential, n artele plast ice, un simt ludic a parut ca este caracteristic pentru tot ceea ce e decoratie, cu alte cuvinte ca factorul ludic n configurarea artistica opereaza mai ales acolo unde mintea si mna se pot misca n modul cel mai liber, n plus, factorul ludic s-a facut simtit aici, ca pretutindeni, n forma probei, a turului de forta, a performantei realizate n ntrece re. Se naste nsa ntrebarea daca acest element ludic n arta, de la sfrsitul secolului al XVIII-lea ncoace, a cst igat sau a pierdut. Procesul cultural care a facut ca arta sa se desprinda treptat de baza ei ca fun ctie vitala a vietii sociale si a transformat-o tot mai mult ntr-o activitate autonoma, libera, a individului a durat se cole. O borna kilometrica pe drumul acestui proces a fost clipa n care tabloul nra mat a mpins pe ultimul plan pictura murala si n care gravura a izgonit ilustrarea manuala a cartilor. O translatie similara a socialului nspre i ndividual se ascundea n deplasarea centrului de greutate al arhitecturii dupa epoca Renasterii. Acum nu i se mai ce reau, ca sarcina principala, biserici si palate, ci locuinte, nu galerii fastuoase, ci ncaperi de locuit. Arta a devenit mai intima, dar totodata

107 mai izolata, o problema a individului. Tot astfel, muzica de camera si liedul, c reate pentru satisfacerea nevoilor estetice personale, au nceput sa ntreaca, n amploarea efectului si de cele mai mult e ori si n intensitatea expresiei, formele artistice cu caracter mai public. In acelasi timp nsa, a avut loc si o alta schimbare n ctia artei. Arta a devenit d in ce n ce mai recunoscuta valoare culturala complet autonoma si de nivel extradinar de nalt. Pna n secolul al XVIII-lea, arta nu ocupase, de fapt, pe scara valorilor culturale dect un loc ntru totul subordonat: era o pod oaba nobila a vietii privilegiatilor. Placerea estetica era resimtita la fel ca si acum, dar era interpretata de regula fie ca elevatie religioasa, fie ca o curiozitate de calitate superioara, care tindea spre divertisment sau s pre distractie. Artistul, desi tot meserias, continua sa treaca drept sluga, n ti mp ce practicarea stiintei era un privilegiu al celor lipsiti de griji. Marea schimbare, aici, a ncoltit din noua orientare estetica a mintii, care a int ervenit dupa mijlocul secolului al XVIII-lea, ntr-o forma romantica si n una clasicista. Curentul principal este cel romantic, celalalt e cuprins n el. Din amndoua la un loc, izvoraste naltarea pna la cer a placerii estetice pe sca ra valorilor vietii; pna la cer, pentru ca de acum nainte prea va trebui sa ia locul unei constiinte religioase sl abite. De la Winckelmann, linia merge pna la John Ruskin. Abia catre sfrsitul secolului al XlX-lea, voga artei pat runde, nu fara influenta tehnicii reproducerii fotografice, pna la masele cultivate. Arta devine domeniu p ublic, iar dragostea de arta devine de bonton. Ideea ca artistul e o fiinta superioara si face loc pretutinden i. Snobismul se ntinde si pune stapnire pe public, n acelasi timp, nazuinta convulsiva spre originalitate devine un impuls principal al productiei. Aceasta nevoie nencetata de ceva mereu nou si nemaipomenit traste arta de pe panta impresionismului spre excesele secolului al XX-lea. Pentru factorii daunatori ai procesului de productie modern, arta este mai accesibila dect stiinta. Mecanizarea, reclama, goana dupa efect au mai multa priza asupra ei, pentru ca ea lucreaza mai direct pentru piata, si cu mijloace tehnice. n toate acestea, elementul ludic trebuie cautat departe. Din secolul al XVIII-lea ncoace, arta, devenita constienta ca e factor de cultura, dupa toate aparentele mai mult a pierdut din calitatea ei ludica dect a cstigat. A contribuit asta oare la ascensiunea ei? Nu ar fi cu neputinta de afirmat ca pentru arta a fost mai de graba o binecu-vntare ca a ramas nca, n buna parte, inconstienta de semnificatia pe care o vehiculeaza si de frumusetea pe care o creeaza. Datorita puternicei constiinte a propriei capacita ti de a darui fericirea suprema, si-a pierdut o parte din nsusirea de a fi vesnic copil. Privind nsa lucrurile de pe o alta latura, am putea vedea o anumita intensificare a elementului ludic din viata artistica, si iata n ce. Artistul e considerat ca o fiinta exceptionala, ca re se nalta deasupra majoritatii semenilor sai, si trebuie sa se bucure de un anumit respect. Ca sa poata resimti aceasta idee de exceptionalitate, are nevoie de un public de admiratori sau de un grup de adepti , pentru ca masa nu-i

daruieste acel respect dect cel mult n fraze. La fel ca pentru poezia cea mai vech e, pentru arta moderna e indispensabil un anumit ezoterism. La baza fiecarui ezoterism, se afla o convent ie: noi, initiatii, vom gasi ca acest lucru este asa si nu altfel, l vom ntelege asa si nu altfel, l vom admira asa si nu altfel. Este nevoie de o comunitate de joc, care se retranseaza n ritualurile ei. Pretutindeni unde o parola cu terminatia -ism reuneste o orientare artistica, calificarea unei comunitati de joc este evidenta . Aparatul de publicitate modern, cu critica de arta de nalt nivel literar, cu ex pozitii si conferinte, este apta sa accentueze caracterul ludic al manifestarilor artistice. Cu totul altfel dect cu privire la arta stau lucrurile cu o ncercare de a determin a continutul ludic al stiintei moderne. Motivul este ca la aceasta din urma ajungem aproape nemijlocit napoi la problema fundamentala: ce este jocul? n timp ce pna acum am ncercat tot timpul sa pornim de la o categorie joc" ca marime data si unanim acceptata. Am spus la nceput ca una dintre conditiile si caracteristicile esentiale ale jocului este: un spatiu de joc, un cerc delimitat anume, nlauntrul caruia se desfasoara actiunea si snt valabile regulile. Este evidenta nclinarea de a vedea cu anticipatie n indiferent care astfel de incinta nchisa un spatiu de joc. Nimic nu e mai usor dect sa atribuim fiecarei stiinte, pe baza izolarii nlauntrul hotarelor metodei si conceptiei proprii, un caracter ludic. Daca nsa ne cramponam de o notiune ludica manifesta si valabila pentru gndirea spontana, atunci pentru o calificare drept j oc este nevoie de ceva mai mult dect doar de spatiul de joc. Jocul este temporal; el se desfasoara si nu are alt scop propriu n afara de el nsusi. Jocul este purtat de o constiinta de relaxare voioasa, n afara cerintelo r vietii obisnuite. Nimic din toate acestea nu este adevarat n cazul stiintei. Caci ea cauta desigur un contact cu realitatea generala si o valabilitate pentru aceasta. Regulile ei nu snt, ca ale jocului, date o data pent ru totdeauna. Ea e dezmintita fara ncetare de experienta, si atunci se modifica singura. Regulile unui joc nu p ot fi dezmintite. Jocul poate fi variat, dar modificat nu. De aceea, exista toate motivele pentru ca o concluzie de felul orice stiinta nu e ste dect un joc" sa fie data deocamdata de-o parte ca fiind o ntelepciune prea ieftina, ntructva diferita este nt rebarea daca o stiinta nu se poate apuca sa se joace" nlauntrul domeniului delimitat de propria ei metoda . Astfel, ca sa luam un exemplu, de orice nclinare catre sistematizarea continua se leaga aproape indisol ubil o tendinta nspre ludic. Stiinta veche, fara suficienta fundamentare pe experienta, obisnuia sa se distreze cu sistematizarea

108 nentemeiata a tuturor calitatilor si notiunilor imaginabile. Observatia si calcul ul constituie aici, ce-i drept, o frna, dar nu o garantie absoluta. Termenii unei metode speciale o data elaborat e mai pot fi oricnd manipulati cu usurinta, ca niste figuri de joc. Lucrul acesta le-a fost reprosat din cele mai vechi timpuri juristilor. Lingvistica a meritat reprosul, atta timp ct a luat parte, fara sa-i p ese, la vechiul joc al explicarii cuvintelor, care a fost la moda de cnd cu Vechiul Testament si cu Vedele, si care este practicat nca, zi de zi, de toti cei ce n-au habar de lingvistica. Este oare sigur ca cele mai recente sc oli sintactice strict stiintifice nu snt pe drum spre o noua ludificare? Nu snt oare reduse attea stiinte, printr-o e xplicare mult prea de-a gata a terminologiei freudiene de catre chemati si nechemati, la niste simple jo curi? Facnd abstractie de posibilitatea ca omul de stiinta profesionist sau amator, sa s e joace" cu termenii specialitatii lui, activitatea stiintifica e si ea atrasa pe fagasurile jocului de catre nclinarea spre ntrecere. Cu toate ca n stiinta competitia are o baza mai putin direct economica dect n arta, pe de alta parte desfasurarii logice a culturii i este mult mai specific, prin nsasi natura ei, car acterul de controversa. Am vorbit mai sus despre originile ntelepciunii si ale stiintei n epocile arhaice: el e se aflau tot timpul n agonal. Stiinta este polemica", s-a spus, nu fara temei. Totusi, e un semn nefavo rabil daca ntr-o stiinta dorinta de a i-o lua nainte altuia cu o descoperire sau de a-l da gata cu o argum entare vine prea energic n prim-plan. Adevarata nazuinta spre cunoasterea adevarului prin cercetare nu pune pret pe triumful asupra unui adversar. In concluzie, am fi nclinati sa credem ca stiinta moderna atta timp ct se cramponea za de cerinte stricte referitoare la exactitate si la dragostea de adevar si, pe de alta parte, atta ti mp ct o notiune ludica evidenta ramne pentru noi criteriu este relativ putin accesibila pentru atitudinea ludica si prezinta cu siguranta trasaturi mai putin ludice dect n epoca primului ei nceput sau n cea a revenirii ei la o viata noua, adica de la Renastere pna n secolul al XVIII-lea. Daca ne ndreptam acum, n sfrsit, spre determinarea continutului ludic n viata social a actuala n general, inclusiv n viata politica, trebuie mai nti sa discernem bine doua posibilitati. Una este urmatoarea: constatam ca unele forme ludice snt folosite n mod mai mult sau mai putin constien t pentru a acoperi o finalitate sociala sau politica, n acest caz, nu avem de-a face cu eternul elemen t ludic al culturii, pe care am ncercat sa-l expunem n paginile de fata, ci cu un joc fals. Cealalta posibilitate este urmatoarea: lovindu-ne de fenomene care au superficial aparenta ludicului, ajungem pe un fagas gresit. Caci viata cotidiana a societatii actuale este dominata ntr-o masura crescnda de o nsusire care are cteva t

rasaturi comune cu simtul ludic si n care am putea crede eventual ca descoperim un extraordinar de b ogat element ludic al culturii moderne. Este nsusirea pe care o putem desemna cel mai bine ca puerilism" , cuvnt apt sa cuprinda ntr-un singur termen comportarea copilaroasa si strengaria . Dar comportarea copilareasca si jocul nu snt acelasi lucru. Cnd, acum ctiva ani, am socotit ca pot cuprinde un numar de f enomene ngrijoratoare ale vietii sociale actuale sub denumirea de puerilism"2, aveam n vede re o serie de activitati n care omul de astazi, mai ales organizat ca membru al unei colectivitati oarecar e, pare sa se comporte dupa unitati de masura ale vrstei pubertatii sau ale celei a copilariei. Era vorb a n buna parte de obiceiuri fie generate, fie puse la ndemna de tehnica relatiilor spirituale moderne. Printre acestea, se numara de pilda nevoia, usor de satisfacut, dar niciodata ndestulata, de distractie banala, goana dupa senzatii grosolane, placerea procurata de exhibitia n masa. Situate ceva mai spre fund, li se adauga vioiul spirit de club, cu anexele lui: semne distinctive vizibile, gesturi formale cu mna, sunete de recunoastere si de nstiintare (urlete, strigate, formule de salut), defilarea n pas de mars si n forma tie de mars etc. O serie de nsusiri, cu radacini psihice mai adnci dect cele citate, si care pot fi incluse la fel de bine n termenul puerilism", snt lipsa de simt al umorului, pierderea calmului din pricina unui cuvn t, nencrederea si intoleranta mpinse mult prea departe fata de cei care nu fac parte din acelasi gr up, exagerarea peste masura a laudelor si a blamului, accesibilitatea pentru orice iluzie care flateaza amor ul propriu si onoarea profesionala. Multe dintre trasaturile puerile se gasesc a mplu reprezentate si n perioade de civilizatie mai timpurii3, In de schaduwen van morgen1 (n umbra zilei de mine1), pp. 159-l74; n Verz. Werken, VII. 3 Cf., de pilda, n cartea mea Herfsttij aer Middeleeuwen, cap. XVII: Formele de gn dire n viata practica; n Verz. Werken, III, pp. 279 s.urm.; ed. rom. cit., pp. 360 s.urm. dar niciodata n proportiile si cu brutalitatea cu care se manifesta n viata public a actuala. Nu este aici locul pentru o cercetare amanuntita a cauzelor si a proliferarii acestui fenomen de cu ltura. Printre factorii care participa la producerea lui, se numara n orice caz intrarea maselor semidezvoltat e n circuitul spiritual, relaxarea normelor morale, precum si conductibilitatea prea mare pe care tehnica si organizarea le-au conferit societatii. Starea de spirit adolescentina, nenfrnata de educatie, de for me si de traditie, ncearca sa obtina suprematia n toate domeniile, si reuseste ct se poate de bine. Domenii ntreg i ale formarii de opinie

109 publica snt dominate de temperamentul adolescentin si de ntelepciunea de club de t ineret. Acrobatia cu numele este tipica pentru perioadele de exaltare politica; asa s-au petrecut luc rurile n zilele Conventiei4. Lordului Baden Powell i revine cinstea de a fi nteles cel dinti forta sociala a spi ritului baietesc organizat si de a-l fi transpus n uluitoarea sa creatie, Miscarea Cercetaseasca. Nu e cazul sa vorbim despre puerilism, pentru ca aici avem de-a face cu un joc educativ al unor neadulti, care este baz at pe nclinarile vrstei respective si care stie sa le foloseasca n vederea unui efect util. Statutele cer cetasiei, chiar ele, o numesc joc". Lucrurile se schimba cnd aceleasi obiceiuri patrund n preocupari care vor sa treaca drept strict serioase si snt ncarcate cu pasiunile urte ale luptei sociale si politice. Atunci s e naste ntrebarea, esentiala aici: puerilismul care prolifereaza din abundenta n societatea zilelor noastre tr ebuie vazut ca o functie ludica sau nu? La prima vedere, raspunsul pare sa fie da", si n acest sens chiar am interpretat f enomenul n consideratiile 4 Teroristul Bemard de Saintes si-a schimbat prenumele Adrien Antoine, punnd n loc ul numelor celor doi sfinti denumirile atributelor corespunzatoare, casmaua si fierul, care i nlocui-sera n calendarul rev olutionar pe Sfntul Adrian si pe Sfntul Antonie, si a devenit astfel Piochefer Bemard. (n.a.) Pioche casma";/er fier" (n.t. ). mele anterioare despre raportul dintre joc si cultura5. Acum nsa, am convingerea ca trebuie sa conturez mai precis determinarea notiunii de joc" si ca pe aceasta baza trebuie sa-i refuz pue rilismului calificarea de joc". Un copil care se joaca nu e copilaros. Copilaros devine abia daca joaca l pl ictiseste, sau daca nu stie de-a ce sa se joace. Daca puerilismul general de azi ar fi joc autentic, atunci datorita lui ar trebui sa vedem societatea pe drumul de ntoarcere spre formele de cultura arhaice, n care jocul er a un factor creator viu. Multi vor fi poate nclinati ntr-adevar sa salute n recrutizarea" progresiva a societ atii prima etapa a unui asemenea drum de ntoarcere. Credem ca pe nedrept, n toate aceste fenomene ale unui spirit care si sacrifica de bunavoie majoratul, nu putem vedea dect semnele unei descompuneri im inente. Ele snt lipsite de semnalmentele esentiale ale jocului autentic, cu toate ca de cele mai multe o ri comportarile puerile iau n aparenta forma de joc. Pentru a redobndi consacrare, demnitate si stil, cultura v a trebui sa paseasca pe alte fagasuri. Tot mai mult se impune concluzia ca elementul ludic al culturii, ncepnd cu secolul al XVIII-lea, n care am avut impresia ca trebuie sa-l mai semnalam ca fiind nca n plina nflorire, si-a p ierdut semnificatia h aproape toate domeniile n care a fost odinioara la el acasa. Cultura moderna nu p rea mai este jucata", iar

acolo unde pare ca [se] joaca, jocul este fals. ntre timp, distinctia dintre joc si ne-joc n fenomenele de cultura devine tot mai dificila, pe masura ce ne apropiem de propria noastra epo ca. Aceasta afirmatie este valabila mai mult ca oricnd atunci cnd ncercam sa ne dam seama de continutul politi cii contemporane ca fenomen de cultura. Nu cu mult timp n urma, viata politica normala, n nfatisarea ei democratica parlamentara, mai era nca plina de elemente 5 V.: Over de grenzen van spel en ernst in de cultuur, p. 25; n Verz. Werken, V, p. 24, si n In de schaduwen van morgen, loc. cit., n Verz. Werken, VII. incontestabil ludice. Pornind de la cteva observatii razlete, presarate n conferin ta mea din 19336, unul dintre studentii mei a demonstrat nu demult, n mod conving ator, ntr-un studiu despre elocinta parlamentara n Franta si n Anglia7, ca n Camera Comunelor, de la sfr-situl secolului al XVIII-lea n coace, dezbaterile au corespuns n mod substantial normelor unui joc, fiind dominate tot timpul de momen te de rivalitate personala. Are loc un nencetat meci, n care anumiti matadori ncearca sa-si dea sahmat unii altora, fara sa prejudicieze nsa interesele tarii, pe care le slujesc astfel cu toata seriozitate a. Atmosfera si moravurile vietii parlamentare au fost totdeauna pe de-a-ntregul sportive. La fel stau lucrurile s i azi n tarile care au ramas ntr-o oarecare masura credincioase modelului englez. Un spirit de camaraderie le mai ngaduie si n prezent celor mai nversunati adversari sa glumeasca mpreuna n mod amical imediat du pa dezbateri, ntr-o maniera umoristica, lordul Hugh Cecil a declarat ca episcopii snt indezirabili n C amera Lorzilor, pentru ca apoi sa stea prieteneste de vorba despre acest subiect cu arhiepiscopul de Cante rbury. Din sfera ludica a Parlamentului face parte si asa-numitul gentlemen's agreement, nteles gresit uneo ri de catre unul dintre gentlemeni. Nu ni se pare ca exageram daca vedem n acest element ludic, cel putin n ce priveste Anglia, una dintre cele mai puternice laturi ale parlamentarismului, att de defaimat n zil ele noastre. El garanteaza o elasticitate a raporturilor, care permite tensiuni altminteri insuportabile, p entru ca ceea ce ucide este disparitia umorului. Aproape ca nu mai este nevoie de demonstrat ca factorul lud ic, n viata parlamentara engleza, nu reiese numai din disOver de grenzen van spel en ernst in de cultuur, n Verz. Werken, V, pp. 3 s.urm. 7 J. K. Oudendijk, Een cultuurhistorische vergelijking tusschen de Fransche en d e Engelsche parletnentaire

110 redevoering (O comparatie, din perspectiva istoriei culturii, ntre discursul parl amentar francez si cel englez), Utrecht, 1937. 8 ntelegere ntre gentlemeni (engl.) (n.t.). cutii si din formele traditionale ale adunarii, ci ca este legata si de ntregul a parat al alegerilor. In moravurile politice americane, elementul ludic este mai evident dect n parlamen tarismul britanic. Cu mult nainte ca sistemul bipartinic sa fi ajuns, n Statele Unite, sa semene, mai mu lt sau mai putin, cu rivalitatea dintre doua echipe, a caror diferentiere politica, pentru un profan, era aproape cu neputinta de perceput, propaganda electorala se desfasura acolo pe de-a-ntregul n forma unor j ocuri nationale. Alegerile prezidentiale din 1840 au creat stilul celor de mai trziu. Candidat era arunci po pularul general Harrison. Partizanii lui nu aveau un program, dar o ntmplare le-a dat un simbol, the logcabi n, casa grosolana, facuta si cu acest semn au nvins. Metoda proclamarii unui can din busteni, a pionierului didat pe baza celui mai mare volum de voci9, adica a celor mai zgomotoase aclamatii, a fost inaugurata l a alegerile din 1860, care lau dus la presedintie pe Lincoln. Caracterul emotional al politicii americane se regaseste si n originile specificului national, care nu si-a dezmintit niciodata provenienta din relatiil e primitive ale unei lumi alcatuite din pionieri. Fidelitatea partinica oarba, organizarea secreta, entuzi asmul masei, combinate cu o nazuinta copilareasca spre simboluri exterioare, confera elementului ludic din p olitica americana un caracter naiv si spontan, care lipseste n miscarile de masa mai tinere din Lumea Veche. Mai putin simplu dect n cele doua tari citate mai sus stau lucrurile cu jocul poli tic n Franta. Acolo, exista fara ndoiala motive pentru ca functionarea a numeroase partide de guvernamnt care reprezinta n cea mai mare parte grupuri de persoane si de interese si care, mpotriva oricaror inte rese ale statului, expun fara ncetare tara, prin tactica lor de rasturnare a cabinetelor, unor crize politice p rimejdioase sa fie considerata ca joc. Finalitatea colectiva sau individuala egoista, mult prea viz ibila, 9 n limba engleza, voice nseamna si voce, si vot (n t) 305 a acestui sistem pluripartinic nu pare nsa sa concorde cu natura unui joc autenti c. Daca n politica interna a statelor contemporane gasim destule urme ale factorului ludic, politica lor internationala nu ne ofera la prima vedere dect prea putine prilejuri de a ne gndi la sfera jocului. Totusi, faptul n sine ca viata politica dintre natiuni a decazut pna la nivelul unor acte de violenta d e o gravitate nemaintlnita nca nu constituie un motiv de a elimina aici din oficiu notiunea de joc". Am vazut ndestu l ca jocul poate fi crud si

sngeros si ca adeseori este jucat n mod necinstit. Orice comunitate juridica sau d e state are de la natura o serie de caracteristici care o leaga de o comunitate de joc. Un sistem de drept intern ational se mentine datorita recunoasterii reciproce a principiilor si regulilor, care, oricum ar fi fundamentate n metafizic, n practica opereaza ca reguli de joc. Constatarea expresa ca pacta sunt servanda10 contine n fapt o recu noastere ca integritatea sistemului nu se bazeaza dect pe o vointa de participare la joc. De ndata ce unul dintre cei n cauza se sustrage regulilor sistemului, ori se prabuseste ntregul sistem al dreptului international (fie si numai temporar), ori profanatorul trebuie expulzat din comunitate, ca spargator de joc. Mentinerea dr eptului international a fost totdeauna dependenta n mare masura de valabilitatea notiunilor de onoare", buna-cu viinta, bonton". Nu degeaba codul ideilor cavaleresti privitoare la onoare a jucat un rol important n evolutia dreptului de razboi n Europa, n dreptul international era nscrisa presupunerea tacita ca statul nfrnt n raz boi se comporta ca un pierzator demn, ntocmai ca un gentleman, cu toate ca nu se comporta astfel dect ar areori. Obligatia de a declara oficial razboi facea parte, cu toate ca era ades ncalcata, din buna-cuviinta a st atelor beligerante. Pe scurt: vechile elemente ludice ale razboiului, pe care le-am ntlnit pretutindeni n epocile arhaice , si pe care se baza n buna parte obliga 10 Tratatele (nvoielile) trebuie respectate (lat.) (n.t.). 306 tivitatea respectarii regulilor de razboi, nca nu disparusera cu totul, pna nu dem ult, nici n razboiul european modern. O uzanta germana curenta numeste izbucnirea starii de razboi Ernstfalln. Ea poat e fi considerata un punct de vedere pur militar. Fata de luptele simulate n timpul manevrelor si de pregatirea de razboi, razboiul adevarat" se afla ntr-adevar ca seriozitatea fata de joc. Lucrurile se schimba ntructva daca termenul Ernstfall trebuie nteles pe plan politic. Caci atunci ar contine ideea ca, de fapt, pna la razboi ac tivitatea referitoare la prudenta externa nu a ajuns nca la deplina ei seriozitate, la eficacitatea ei propriu-zisa . ntr-adevar, un asemenea mod de a vedea lucrurile este practicat de unele persoane12. Pentru acele persoane, ntregu l sistem de relatii diplomatice dintre state, atta timp ct se misca pe fagasurile tratativelor si ale ntelegerilor, conteaza numai ca introducere la starea de razboi sau ca activitate de tranzitie dintre doua razboaie. Este logic ca adeptii teoriei care nu considera politica serioasa dect razboiul, deci inclusiv pregatirea lui, sa-i nege n acelasi timp caracterul de competitie,

111 deci de joc. n epocile timpurii, spun ei, va fi avut poate factorul agonal un efe ct puternic n razboi, dar razboiul de azi are un caracter care l nalta mai presus de ntrecerea straveche. Factorul ago nal se bazeaza pe principiul prieten-dusman". Toate relatiile cu adevarat politice dintre popoare si state snt dominate de acest principiu, care suna astfel13: Celalalt grup este ntotdeauna fie prietenul, fie dusmanul tau. Dus man nu nseamna inimicus, i%Qp(x; (echthros), adica om antipatizat personal, ba chiar om rau, ci doar host is, rcoJieuvoc, (polemios), adica strain, cel care sta n drumul sau survine n drumul propriului tau grup. Schmitt vr ea ca dusmanul 11 12 13 a Situatie serioasa (germ.) (n.t.). V. lucrarea mea In de schaduwen van tnorgen^, pp 104-l13 n Verz. Werken, VII. Cari Schmitt, Der Begriffdes Politischen (Notiunea politicului), Hamburg, ed. IH-a, 1933 (ed. 1:1927).

sa nu fie privit nici ca rival sau ca adversar de joc. Pentru el, dusmanul nu es te dect antagonist, n cel mai literal sens al cuvntului, deci acela care trebuie ndepartat din drum. Daca aceste i reduceri fortate a notiunii de dusmanie la un raport aproape mecanic i-a corespuns ntr--devar vreodata ceva n i storie, fie si aproximativ, atunci nu poate fi vorba dect tocmai de antagonismul arhaic dintre f ratii, clanuri sau triburi, n care elementul ludic avea o nsemnatate att de precumpanitoare si deasupra caruia e volutia culturii ne-a naltat treptat, n masura n care himera inumana a lui Schmitt nu e lipsita de un lic ar de dreptate, concluzia trebuie sa fie: nu razboiul este Ernstfall, ci pacea. Caci abia daca depaseste a cest lamentabil raport prietendusman" si dobndeste omenirea dreptul la deplina recu noastere a demnitatii ei. Razboiul, cu tot ceea ce l provoaca sau l nsoteste, ramne vesnic prins n demonicele catuse magice ale jocului. Dar aici se dezvaluie nca o data tulburatoarea insolubilitate a problemei: joc sa u seriozitate? Noi am ajuns ncet-ncet la convingerea ca ntreaga cultura este fundamentata pe jocul nobil si ca, pentru a-si desfasura suprema calitate, ca stil si demnitate, nu poate fi lipsita de acest continut lu dic. Nicaieri n alta parte, respectarea unor reguli fixate nu este att de indispensabila ca n relatiile dintre popoare si state. Daca regulile snt ncalcate, societatea decade n barbarie si haos. Pe de alta parte, cred em ca tocmai n razboi trebuie sa vedem rentoarcerea la atitudinea agonala, care a dat forma si continut jocului primitiv pentru prestigiu. Dar tocmai razboiul modern a pierdut, pare-se, orice contact cu jocul. State de n alta cultura se retrag cu totul din comunitatea dreptului international si practica fara rusine un pacta n on sunt servanda. O lume care, datorita propriei sale configuratii, este nevoita tot mai mult sa practice ntelegerea reciproca n forme politice, fara a folosi masura maxima a distrugatoarelor sale mijloace de constrn gere, nu poate exista fara

conventii limitative salutare, care, n caz de conflict, reduc primejdia si mentin intacta posibilitatea de colaborare. Datorita perfectiunii mijloacelor sale, razboiul s-a transformat din ultima ratio [regum n.ed.]14 n ultima rabies15 . n politica zilelor noastre, care se bazeaza pe extrem a promptitudine si daca trebuie pe extrema dispozitie de a duce razboi, cu greu se mai poate recunoaste o umbra a vechii atitudini ludice. Tot ceea ce leaga razboiul de sarbatoare si d e cult a disparut din razboiul contemporan si, o data cu aceasta alienare a jocului, si-a pierdut si locul ca element al culturii. Si totusi, razboiul ramne ceea ce a spus Chamberlain n primele zile ale lunii septembrie 1939: un joc de noroc, a gam bie. Ideea de joc nu poate lua nastere de ndata ce privim lucrurile de pe pozitia celo r atacati, a celor ce lupta pentru dreptatea si pentru libertatea lor. De ce nu? De ce, n acest caz, asociere a ideii de lupta cu cea de joc este exclusa? Pentru ca aici lupta are o valoare morala si pentru ca n continutul moral se afla punctul n care calificarea drept joc si pierde semnificatia, n criteriul valorii etice si gas este rezolvare, pentru fiecare caz n parte, vesnica ndoiala: joc sau seriozitate? Cel ce nesocoteste valoarea obi ectiva a dreptului si a normelor morale nu gaseste niciodata acea rezolvare. Politica este bine nfipta, c u toate radacinile ei, n solul primitiv al culturii jucate n competitie. Ea nu se poate desprinde de acolo si nu se poate nalta dect printr-un ethos, care repudiaza valabilitatea raportului prieten-dusman" si nu re cunoaste ca norma suprema pretentiile propriului popor. Incetul cu ncetul, ne-am si apropiat de o concluzie: cultura autentica nu poate e xista fara un anumit continut ludic, deoarece cultura presupune o anumita auto-l imitare si stapnire de sine, o anumita aptitudine de a nu vedea n propriile ei tendinte extremul si supremul, ci de a se vedea nchisa nlau ntrul unor anumite hotare, acceptate de bunavoie. Cultura mai vrea nca si acum, 14 Supremul argument [al regilor] (lat.) (n.t.). 15 Suprema violenta (lat.) (n.t.). ntr-un anumit sens, sa fie jucata, pe baza de conventi reciproca, dupa anumite re guli. Civilizatia autentica pretinde oricnd si n orice privinta fair play, iar fair play nu este altceva dect echivalentul exprimat n termeni ludici, al bunei-credinte. Cel ce strica jocul st rica nsasi cultura. Pentru ca acest continut ludic al civilizatiei sa fie creator si promotor de cultura, treb uie sa fie pur. Nu trebuie sa

112 constea din abaterea sau dezertarea de la normele prescrise de ratiune si omenie Nu trebuie sa fie aparenta nselatoare, n spatele careia se mascheaza o intentie de a realiza anumite scopuri prin forme ludice cultivate anume. Jocul autentic exclude orice propaganda. Tinta lui se afla n el n susi. Cu prilejul tratarii subiectului nostru, am ncercat sa ne tinem ct mai mult posibi l de o notiune de joc" avnd drept premise o serie de semnalmente pozitive si imediat acceptate ale jocul ui. Cu alte cuvinte, am luat jocul n ntelesul lui cotidian evident si am vrut sa evitam scurtcircuitul spi ritului, care declara ca totul este joc. La sfrsit nsa, la capatul demonstratiei noastre, ne asteapta totusi acea sta conceptie si ne sileste sa dam socoteala. Cu ct mai bine a socotit Heraclit parerile omenesti doar jocuri de copii", asa ne vo rbeste despre el traditia ulterioara16. La nceputul consideratiilor de fata17, am citat cuvintele lui Platon, care snt destul de importante ca sa le evocam nca o data aici. E adevarat ca trebile omenesti nu snt v rednice de multa seriozitate, dar este necesar sa fii serios, cu toate ca asta nu e o fericire." Sa acordam atunci aceasta seriozitate lucrurilor care o merita. Trebuie sa procedam serios cu ceea ce este serios, si nu altminteri. Prin natura lucrurilor, singur Dumnezeu este vrednic de o binecuvntata seriozitate, n t imp ce omul a fost facut sa fie o jucarie a lui Dumnezeu, si asta este cel mai bun lucru la el. De aceea, orice barbat si orice 16 Fragmentul 70 (n romneste, de Adelina Piatkowski si Ion Banu, n Filosofia greaca pna la Platon, ed. cit., voi. I, partea a 2-a, p. 359). 17 V. mai sus pp. 54-55. femeie trebuie sa-si petreaca viata jucnd n felul acesta cele mai frumoase jocuri, iar starea lor de spirit sa fie tocmai opusa celei de acum." Atunci, daca jocul este lucrul cel mai serios vi ata trebuie traita jucnd anumite jocuri, cu sacrificii, cntece si dansuri, pentru a-i dispune favorabil pe zei si a cstiga n lupta". Astfel, vor trai dupa felul firii lor, caci n cele mai multe privinte snt marionete si nu au parte de adevar dect ntr-o mica masura." Rau mai ponegresti omenirea, strainule", replica celalalt. Iar raspunsul este: Iarta-ma. Cu privirea catre Dumnezeu si tulburat de vederea Lui am vorbit asa. At unci, daca vrei, sa nu ne dispretuim speta si s-o socotim vrednica de oarecare seriozitate."18 Mintea omeneasca nu se poate desprinde din cercul magic al jocului dect ndreptindu -si privirea spre tot ce e mai sfint. Daca cerceteaza lucrurile cu ajutorul gndirii logice, nu ajunge prea departe. Cnd gndirea umana contempla toate comorile spiritului si verifica toate splendorile capacita tii sale, gaseste totdeauna pe terenul oricarei judecati serioase o ramasita de problematica. Fiecare sentinta

a unei judecati peremptorii este recunoscuta n propria constiinta ca nedeplin concluziva. n acel punct unde ju decata sovaie, se prabuseste ideea seriozitatii absolute, n locul vechiului Totul e desertaciune", p are atunci ca vrea sa se strecoare, poate, cu o sonoritate ntructva mai pozitiva, un Totul este joc". Pare o metafora ieftina, o simpla neputinta a mintii. Totusi, este ntelepciunea la care a ajuns Platon cnd a spus ca omul este o jucarie a zeilor. Intr-o minunata revarsare a imaginatiei, ideea revine n cartea Pildelor lui Solomon.19 Acolo, ntelepciunea Vesnica, obrsie a dreptatii si a maririi, spune ca, 18 Legile, 803, 804, cf. si 685. Spusa lui Platon, preluata n repetate rnduri de a ltii, a dobndit o sonoritate sumbra n cuvintele lui Luther Alle Creaturen sind Gottes Larven una Mum-mereien (Toate fa pturile snt mastile si deghizarile lui Dumnezeu), Erlanger Ausgabe (editia din Erlangen), XI, p. 115. i' Pilde, cap. 8, vs. 30, 31.

naintea oricarei Creatii, se juca n fata lui Dumnezeu pentru desfatarea Lui si se juca pe rotundul pamntului Lui, gasindu-si placerea printre fiii oamenilor. Cel ce simte ca n vesnica rotire a notiunii joc-seriozitate" mintea i este cuprinsa de ameteala, gaseste n etic punctul de sprijin care evadase n logic. Jocul n sine spuneam la nceput se afla n a ara sferei normelor morale. El nu este n sine nici rau, nici bun. Daca nsa omul are de luat o hotarre s au daca o actiune spre care l mna vointa lui si care i este prescrisa ca serioasa ramne ngaduita ca joc, constiint a lui morala i ofera nemijlocit solutia. De ndata ce la hotarrea de a savrsi fapta p articipa simtamintele de adevar si de dreptate, de ndurare si de iertare, problema nu mai are nici un sens. O singura picatura de mi lostenie este de ajuns pentru a nalta actiunile noastre deasupra diferentierilor mintii gnditoare. In orice consti inta morala ntemeiata pe recunoasterea justitiei si a clementei, problema joc sau seriozitate", care pna la urma a ramas insolubila, e definitiv redusa la tacere. INDICE Abaelard 239 Abner 89,152 Adams R. W. J. 282 Adriani N. 178,179

113 Aegir 128 Agni 176, 215 Ahile 137,141 Ahura Mazda (v. Mazda) 186 Aiax 259 Adoneus 258, 259 Aino 194 Aius Locutius 217 Alanus din Lille 219 Alboin 125 Alcib iade 235 Alcuin 237, 238 Alexandru cel Mare 128, 131,181, 257 Allen 157, 240 Alviss 145,181 Amadis de Gaules 272 Amboise, Bussy d ' (v. Bussy) Ana Boleyn 146 Anaximandru 190 Andler C. 235 Angilbert 237 Anjou, Carol de 165 Anjou, ducele Francisc de 128 Antoniu 116 Apolo 125, 243, 244, 249, 264 Archidamos 235 Arhiloh 125,150 Ariadna 104 Ariosto L. 271 Aristofan 224-226, 235 Aristotel 119,188,207,230, 232, 233, 244-248, 281, 293 Artemis 161 Ase 212 Asi 104,110,126,142,181 Asvin 258 Ate 216 Atena Ergane 251 Auerbach E. 193 August 264 August cel Puternic 250 Augustin 236 Aurwandil 207 Bach J. S. 69, 250, 280, 281 Bachus 73 Bacon, sir F. 193 313 Baden-Powell, lordul R. St. S. 302 Banu L 310 Bartholomae C. 186 Bedier N. 240 Bensa E. 105 Bernard de Saint es, A. A. 302 Bernini G. L. 273 Bertran de Born 283 Beze (v. Theodore) 184 Bia 216 Bichr Fares 123 Birket Smith K. 147,148 Blackstone W. 146,158 Boas F. 66, 113 Bo can 249 Boekenoogen G. J. 87 Boerhave H. 276 Bolkenstein H. 75, 76, 79 Bononcini G. 250 Brahms J. 250 Brhaspati 258 Bricrend 126 Brunelleschi F. 261 Brunhilda 145, 201 Brunner H. 143,157 Bucki ngham 87 Burckhardt J. 128-l31 Bussy d'Amboise 128 Buytendijk F. J. J. 38,55,57, 92 Calanos 131 Calchas 180 Calderon 42 Caliope 252 Callicles 233, 235 Calvin J. 272 Canterbury, arhiepiscopul de 304 Capelle W. 188-l91, 217 229

Carol de Anjou (v. Anjou) Carol Magnul 237, 238 Carol Quintul 105,157 Carol Teme rarul 163 Cecil, lord H. 304 Ce'ou 163,164 Cervantes M. 272 Chamberlain N. 309 Chares 132 Cheou Sin 122 C ian Kai-si 166 Cicero 151 Cizek A. 233 Clearh 188, 230 Cleon 235 Cleopatra 116 Clio 252 Conybeare F. C. 259 Corbie, P. de (v. Pierre) Cratos 216 Crisip 230 Cristos 272 Culbertson 293 Culin S. 110 Cuzzoni 250 Cyavana 223 Damiani (v. Petrus) Danaide 145 Dante 283 David 237 Davy G. 111,113,116,136, 144

114 Dedal 258 De Josselin (v. Josselin) pe Jouvenel (v. Jouvenel) Delbouille M. 128 Demetra 125 Descartes R. 274 Deussen P. 176 Diderot D. 284 Diels H. 217 Dike 159,190 Dio Chrysostomos 236 Diodotos 235 Diogene 230 Diomede 164 Di onysos 125, 244 Domiduca 218 Draupalia 145 Duyvendak 77 Eduard al IlI-lea 166 Ehrenberg R. 105,129,130, 132,133,137,143 Eleazar 140 Elena 234 Empedocle 188, 189, 191, 203, 217 Epimeteu 232 Erasm din Rotterdam 28, 157, 240, 272 Erasmus Schets 157 Erben W. 164,165 Eris 190, 216, 258 Eschil 226, 227 Esterhzy N. J. 249 Euripide 226 Europa 220 Euthydemos 230 Faguet E. 222 Faure G. 250 Faustina 250 Fidias 259 Filip, ducele Burgundiei 116 Fjolsvinn 181 Flaxman J. 282 Fontenelle B. 278 Fortuna 159 Francisc 1157 Francis c din Assisi 218 Franck J. 87 Frantois d'Anjou 185 Fredegarius 143,156 Frederic al II-lea 187, 249 Frederik-He ndrik de Oranje!64 Freya 107,104, 212 Freytag G. W. 113, 124 Frobenius L. 55-58, 62, 68, 96, 97,145 Gangleri 185, 208, 215 Geoffroi Gaimar 127 Gerbert din Reims 237 Gierke, O. von 144 Glaucos 164 Gluck Ch. W. 250 Godefroy F. 128 Goethe J. W. 139, 283 Goetz W. 187 Gomperz H. 229 Gor gias 228, 234 Granet M. 54,106-l09,113, 121, 122, 156, 162, 164, 199, 259 Greuze J. B. 284 Grigore din Tours (Gregorius Turonicus) 156 Grimm J. 84, 90 Gro a 207 314 315 Grotius H. 274 Guardini R. 60 Guarini. G. B. 272 Guise, ducele de 159 Guliver 22 3 Gunther 104 Gylfi 186, 208 Hadewych 87 Haendel G. F. 249, 250 Hampe K. 187 Hanibal 217 Har 185 Harald Gormsson 126 Hardy D. 127 Harrison J. E. 54, 55, 142, 145, 159 Harrison W. H. Hauptmann 151 Haydn J. 249 Hefaistos 251 Heidrek 181 Hei mdall 212 Held G. J. 110,111,113,116 Hernie al IlI-lea 159 Henric de Trastamara (v. Trastamara) Hera 258 Heraclit 188, 310 Hercule 264 Hermes 206 Herodot 162 Herweg en I. 60 Hesiod 150,180,190, 216 Heyne M. 85 Hildegard von Bingen 219 Hillebrandt A. 176 Hippias 227 Hoesein Djajadiningrat 1

98 Homer 141, 207, 216, 237 Honnecourt, Villard de__ (v. Villard) Horatiu 237, 265 Hrungnir 207 Huang-ti 259 Hugo 127 Hugo de Groot 2 73 Hugo de Saint-Victor 239 Huyck F. 276 lason 104 Ibn-Sabin 187 Igsiavik 149 Indra 215, 258 loab 89,152 loan, regele Boemiei 165 loan, ducele Brabantului 165 Ionatan 140 Isaac 86 lulia 284 Jaeger W. 118,125,131,137, 141, 142, 150, 188, 190, 194, 228, 229 Janaka 179 Jensen Ad. E. 65-68 Joh. de Salisbury (v. Salis

115 bury) Josselin de Jong, De 104, 196,197, 207 Joukahainen 194 Jouvenel, H. De 250 Julich 164 Kant I. 86 Kauravii 104, 110 Kensin 170,171 316 Kerenyi K. 63, 64,193 Khanh-Du 202 Konig H. 147 Koschwitz E. 127 Kosmos 190 Kristensen W. B. 104,193 Kruyt A. C. 178 Kvasir 194 Lancret N. 277 Leda 220 Lemaire de Belges, J. de 272 Lennep J. van 276 Leonardo da Vinci 271 Lessen J. H. van 87 Licambes 150 Lincoln A. 305 Litai 216 Littmann E. 146,151 Livingstone R. W. 118, 229 Livius, Ti tus 116 Locher G. W. 1 14 Loki 90,126,128,137, 208, 212 Lucretiu 203 Liiders H. 111 Ludovic al IlI-lea 89 Ludovic al XlII-lea 273 Ludovi c al XlV-lea 159, 249, 275 Luiza a Prusiei 286 Lusus 73 Luther M. 184, 272 Mac Datho 126 Malinowski B. 66, 117, 121 Marchand J. L. 250 Mardonios 162 Marett R. R. 54, 66, 217 Marguerite de Navarre 272 Marinescu-Himu M. 190 Marsias 249 Martin C. T. 127 Matuo K. 199 Maunier R. 115 Mauss M. 111,113,116, 218 Mazda, Ahura 186 Medeea 10 4 Menandru 185,187,188 Menexenos 233 Michael Scorus 187 Michel F. 127 Michelangelo 271 Midg ard 223 Mieville H. L. 235 Milton J. 274 Mohamed 155 Molinet J. 272 Montaigne, M. de 159 Mopsos 180 Mor genstern 189 Mozart W. A. 281 Muller F. 163 Murnu G. 119,140 Murray G. 217 Muze 243, 244, 251, 252 N^asena, Arhat 185,188 Napoleon I 284, 286 Nassau, contele de 164 Neckel G. 208 N emesis 159 Neulighem, A. van 105 Newton I. 240 Nguyen Van Huyen 109, 145, 199, 201 Nietzsche F. 235 317 Nike 259 Nikias 235 Nitobe I. 171 Njord 101 Noica S. 233 Odin 126,180,181,195,206 Odiseu 257, 259 Ohlert K. 180 Oinomaos 104 Okeanos 216 Oldenberg H. 179 Omont H. 260 Oranje, Frederik-Hendrik de (v. Frederik-Hendrik) Ortega y Gasset J. 108 Ortrik din Magdeburg 237 Osvar Odd 126 Ossian 284 Otto al Il-lea 237 Ottoboni, cardinalul 249 Oudendijk J. K. 304 Paionios 259 Palamede 227 Pallas 216 Pallor 217 Panainos 259

Pandu 111 Parmenide 231 Parrhasios 259 Pascal B. 274 Paulus Diaconus 125,143 Pauly-Wissowa 100,132 Pavor 217 Pechuel-Loesche 66 Pelops 103 Penelopa 145 Pepin 238 Perses 150 Pestalozzi 186

116 Petecel Stella 119 Petrus Damiani 238 Philips A. F. 295 Physis 190 Piaget J. 178 Piccini N. 250 Pierre de Corbie 260 Pindar 131 Pitagora 228 Platon 60, 69, 71, 84, 99, 151, 189, 190, 207, 224, 226, 229, 23l-234, 244, 245, 247 Plutarh 100 Policlet 259 Polytechnos 258, 259 Pope A. 278 Portengen A. J. 212 Poseidon 161 Prantl C. 188, 230, 232,235 Preuss K. Th. 64 Prodicos 228, 232 Prometeu 227, 232 Protagoras 228, 233 Przyluski J. 198 Purusa 215, 220 Quintilian 236 Rabelais F. 272 Racine J. 42 Rahder 79 Rasmussen K. 147 Rediculus 217 Regina din Saba 184 Reich H. 232 318 Rembrandt 274 Remus 121 Richelieu 159 Richter 237 Rochford 146 Roland 127 Roscel inus 239 Rosenberg M. V. 200 Rostowtzeff M. I. 267 Rousseau J. J. 281 Rubens P. P. 273 Ruskin J. 171,1 72, 297 Rutilius Rufus 151 Salisbury Joh. de 239 Sannazzaro 272 Saul 140 Saxo Grammaticus 194 Scarlatti D. 250 Sch. J. 223 Schadow G. 286 Schafer H. 129 Schets (v. Erasmus) Schiller F. 255 Schmitt C. 307 Schroder R. 157 Schwerin C. 157 Seuse H. 218 Shakespeare W. 42,86, 222 Siang 163 Siegfried 104 Silvestru al Il-lea, papa (v. Gerbert din Reims) Sita 145 Siva 110 Skrymir 223 Smith B. Snorri 215 Snouk Hurgr onje C. 239 Socrate 226, 23l-233 Sofron 232 Solomon 184 Soma 176 Spinoza B. 274 Starkadr 194 Steinilber-Oberlin 199 Steneladas 235 Stoke 165 Strabon 180 Strauss E. 57 Stumpfl R. 90, 149, 225 Styx2

16 Singen 170 Stef F. 189 Tacit 111 Tn201 Temistocle 161 Teodoric 143, 156 Tezeu 104 Thalbitzer 147,156 Theaitetos 231 Theodore de Beze 184 Thor 90,100,126,145,181, 206, 208, 223 Timagoras 259

117 Tisis 190 Tolstoi L. N. 110 Trastamara, Henric de 166 Triton 101 Troost C. 276 Tucidide 235 Turisind 125 Turismond 125 Tvastar 258 Tyc he 142, 159 319 Tyrel (v. Walter) Tin 164 Tin si T'in 162, 163 Uhlenbeck E. M. 78 Unferd 126,195 Utgard-Loki (v. Loki) 100, 208 Vafthrudnir 181 Vainamoinen 193, 194 Valery P. 209 Varillas A. de 128 Verachter 105 Vergiliu 265 Vespasian 236 Vico G. B. 193 Vidagdha Sakalya 180 Villard de Honnecourt 260 Virneburg, con tele de 164 Vistaspa 184 Visvmitra 223 Vogt W. H. 194,199 Vondel, J. van den 273 Vries, J. de 90,110,126, 156 Wace 127 Wagner R. 250 Wakidi 155 Walpole H. 282 Walter Tyrel 127 Watteau J. A. 276, 277 Wedgwood J. 28 2 Wellhausen J. 140 Wensinck 81 Werther 284 Wieland 258 Wijk Franck-Van 87 Wilcken U. 181 Willem de Holanda 165 William cel Rosu 127 William de Malmesbury 127 Winckelmann J. J. 297 Winternitz M. 178 Wotan 104 Xerxe 162 Yajnavalkya 180, 227 Ymir 215 Yu259 Yudhisthira 110,184 Zaratustra 184,186 Zenon din Elea 188, 232 Zeus 140,142,216,220,258 Zondervan H. 38 Zwingli U. 184 .