GABRIEL GARCA MRQUEZ Dragostea n vremea holerei El amor en los tiempos del clera 1985 Pentru Mercedes, fireste.

Au izbndit aceste plaiuri, iata: si au de-acum zeita ncoronata. Leandro Daz

Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare i amintea de fiecare data de soarta iubirilor nemplinite. Doctorul Juvenal Urbino l-a simtit de cum a pasit n casa cufundata n penumbra, unde fusese chemat de urgenta, sa se ocupe de un caz care pentru el ncetase de multi ani sa mai fie urgent. Jeremiah de Saint- Amour, refugiat din Antile, invalid de razboi, fotograf de copii si cel mai marinimos adversar al sau la sah, reusise sa se descatuseze de chinurile amintirilor nvalui t n fumul aromitor al cianurii de aur. A gasit cadavrul, acoperit cu o patura, n patul de campanie unde dormise tot deauna, iar alaturi, pe un taburet, se afla tavita n care fusese pregatita otrava . Pe podea, legat de piciorul patului, zacea lesul unui dog danez, mare, negru, cu pieptul alb ca neaua, lnga care erau aruncate crjele. n odaia nabusitoare si pest rita, care servea deopotriva drept dormitor si laborator, razbateau printr-o fer eastra deschisa cele dinti licariri ale zorilor, dar era destula lumina pentru a putea recunoaste autoritatea mortii. Celelalte ferestre, precum si cele mai mici crapaturi erau fie acoperite cu cartoane negre, fie ndesate cu crpe, sporind astf el densitatea opresiva a ncaperii. Pe o masa mare, sub un bec obisnuit, acoperit cu hrtie rosie, se ngramadeau de-a valma flacoane, sticlute fara eticheta si doua tavite din cositor ciobit. Cea de-a treia, folosita de obicei pentru fixator, se afla lnga cadavru. Peste tot zaceau aruncate la ntmplare reviste si ziare vechi, v rafuri de negative pe placi de sticla, mobile rupte, dar toate erau sterse de pr af de o mna grijulie. n ciuda aerului proaspat ce navalise prin fereastra, n odaie mai staruia nca, pentru cei obisnuiti sa-l recunoasca, izul caldut, ca de migdale amare, al iubirilor fara de noroc. Doctorul Juvenal Urbino se gndise nu o data, fara nici o intentie premonitorie, ca locul acela nu era cel mai potrivit pentru a muri cu sufletul mpacat. Cu timpul nsa, a ajuns sa-si spuna ca toata neornduiala aceea tinea, poate, de o vrere tainica a Proniei Ceresti. Sositi mai devreme, un comisar de politie si un tnar student care-si facea p ractica de medicina legala la policlinica municipala aerisisera camera si acoper isera cadavrul pna la venirea doctorului Urbino. Amndoi l-au salutat cu o gravitat e care, de data aceasta, trada mai degraba compasiune dect veneratie, fiind prea bine cunoscuta n oras strnsa prietenie care-l lega de Jeremiah de Saint- Amour. Em inentul magistru le-a strns mna pe rnd, asa cum facea dintotdeauna cu studentii lui nainte de a-si ncepe cursul zilnic de medicina generala, apoi, apucnd marginea ple dului ntre degetul aratator si cel mare, ca pe o floare, a dezvelit palma cu palm a, cu solemnitatea unui gest ritualic, cadavrul. Asa cum era, dezbracat, teapan si chircit, cu ochii deschisi si pielea albastruie, arata cu aproape cincizeci d e ani mai batrn dect n ajun. Avea pupilele limpezi, barba si parul galbui, iar pntec ele i era brazdat de cicatricea unei rani vechi, cusuta cndva cu sfoara de mpacheta t. Era lat n umeri, cu brate lungi si vnjoase, ca de condamnat la galere, din pric ina crjelor, dar picioarele lui fara vlaga aratau ca ale unui copil de pripas. Do ctorul Juvenal Urbino l privi o clipa cu inima strnsa de durere, asa cum rareori i se ntmplase n anii fara numar de cnd ducea o batalie zadarnica mpotriva mortii. - Nataraule, i spuse. Ce-a fost mai rau a trecut de mult. l acoperi din nou cu patura si-si redobndi prestanta academica. Cu un an n urm a, cnd mplinise optzeci de ani, fusese sarbatorit timp de trei zile n cadrul unor f estivitati omagiale, iar n discursul de multumire, mpotrivindu-se nca o data tentat

iei de a se retrage, tinuse sa adauge: "O sa ma odihnesc destul cnd o sa mor, atta doar ca atare eventualitate nu intra deocamdata n vederile mele." Desi auzea din ce n ce mai greu cu urechea dreapta si se sprijinea ntr-un baston cu maciulie de argint pentru a-si disimula pasii nesiguri, continua sa poarte cu aceeasi elegan ta din tinerete costumul de in si jiletca pe care i atrna lantul de aur al ceasulu i. Barba sidefie, care-l facea sa semene cu Pasteur, si parul de aceeasi culoare , pieptanat lins, cu carare dreapta pe mijloc, erau expresia fidela a caracterul ui sau. Pierderea treptata si mereu mai ngrijoratoare a memoriei o compensa, pe ct i statea n putere, cu nsemnari facute la repezeala pe bucatele de hrtie care, pna la urma, se amestecau prin buzunare, asa cum se ntmpla cu instrumentele, flacoanele de medicamente si attea alte obiecte aruncate de-a valma n trusa burdusita. Nu era numai cel mai batrn si cel mai renumit medic din oras, ci si barbatul cel mai sp ilcuit. Cu toate acestea, din pricina eruditiei etalate cu prea multa ostentatie , ca si a modului deloc ingenuu n care se folosea de propriul sau nume, trezea ma i putina simpatie dect ar fi meritat. Indicatiile date comisarului si medicinistului au fost precise si scurte. N u era nevoie de autopsie. Mirosul staruitor din casa era suficient pentru a stab ili ca moartea se datorase emanatiilor provocate de cianura de aur activata n tav ita cu un acid oarecare, dintre cele folosite de fotografi, or, Jeremiah de Sain t-Amour se pricepea prea bine la toate astea ca sa poata fi vorba de un accident . A parat reticentele comisarului cu un raspuns taios, caracteristic felului sau de a fi: "Nu uitati ca eu semnez certificatul de deces." Tnarul medic era decept ionat: niciodata nu avusese sansa sa studieze pe un cadavru efectele cianurii de aur. Doctorul Juvenal Urbino se tot ntreba nedumerit cum de nu-l vazuse pna atunc i la Scoala de Medicina, dar mbujorarea din obrajii tnarului si accentul lui andin i-au risipit numaidect nedumerirea: probabil ca sosise de curnd n oras. i spuse: "n privinta asta, nici o teama. O sa dati ct de curnd peste vreun ndragostit nebun car e sa va ofere o asemenea ocazie." Si abia rostind aceste cuvinte si dadu seama ca printre nenumaratele sinucideri cu cianura de aur de care-si aducea aminte, ace asta era cea dinti care nu se datora unei nefericiri n dragoste. n vocea lui se pet recu atunci o schimbare: - Cnd o sa-l gasiti, sa fiti foarte atent, i spuse el medicinistului. De obic ei au nisip n inima. Apoi se ntoarse spre comisar, vorbindu-i ca unui subaltern. i ceru sa grabeas ca toate formalitatile, pentru ca nmormntarea sa aiba loc chiar n dupa- amiaza acee a si cu cea mai mare discretie. Spuse: "O sa vorbesc si eu mai trziu cu primarul. " Stia ca Jeremiah de Saint-Amour, care era de o austeritate primitiva, cstiga cu arta lui mult mai mult dect avea nevoie pentru a-si duce traiul zilnic, asa nct ntr -unul din sertare se aflau probabil suficienti bani pentru cheltuielile de nmormnt are. - Dar daca nu-i gasiti, n-are nici o importanta, a continuat el. O sa am eu grija de toate. A mai hotart ca ziaristilor sa li se spuna ca fotograful murise de moarte bu na, desi era ncredintat ca stirea nu prezenta prea mare interes pentru ei. Si ada uga: "Daca e nevoie, o sa vorbesc chiar eu cu guvernatorul." Comisarul, un funct ionar constiincios si servil, stia ca rigurozitatea maestrului n problemele civil e i exaspera chiar si pe prietenii lui cei mai apropiati, si tocmai de aceea era nedumerit de usurinta cu care, de data aceasta, trecea peste toate formalitatile legale pentru a grabi nmormntarea. Singurul lucru cu care nu putea fi de acord er a sa intervina pe lnga arhiepiscop pentru ca Jeremiah de Saint-Amour sa fie ngropa t n pamnt sfintit. Parca jenat de propria-i impertinenta, comisarul ncerca sa se sc uze. - Dupa cte am nteles eu, omul asta era un adevarat sfnt. - Mai mult dect att, spuse doctorul Urbino. Un sfnt ateu. Dar ciudateniile ast ea numai Dumnezeu singur le poate judeca. Departe, n celalalt capat al orasului colonial, rasunara clopotele catedrale i, care bateau de liturghie. Doctorul Urbino si puse ochelarii cu lentile nguste s i rame de aur si-si consulta micul ceas prins cu un lant de jiletca, un ceas pat rat si fin, al carui capac se deschidea cu un resort: nca putin si pierdea slujba de Rusalii.

n ncapere se afla un aparat mare de fotografiat, pe rotile, asa cum mai pot f i vazute adesea prin parcurile publice, si o draperie cu un peisaj reprezentnd un asfintit pe mare, pictat cu vopsele artizanale, iar pe pereti se nsiruiau fotogr afiile unor copii surprinsi n clipele lor cele mai fericite: prima comuniune, cos tumul de iepuras pentru carnaval, aniversarea plina de veselie a zilei de naster e. Doctorul Urbino vazuse cum se adunau an de an tot mai multe, n dupa-amiezile cn d medita la urmatoarea mutare n fata tablei de sah, si se gndise deseori, nfiorat d e o presimtire dureroasa, ca n aceasta galerie de portrete ocazionale se aflau ge rmenii din care va rasari orasul viitorului, oras n care nu va mai ramne nici maca r cenusa faimei lui. Pe birou, lnga un borcan plin cu pipe de marinar, se afla tabla de sah, cu o partida neterminata. Desi grabit si fara chef, doctorul Urbino nu rezista tenta tiei de a o studia. Avea toate motivele sa creada ca era vorba chiar de partida din ajun, pentru ca Jeremiah de Saint-Amour juca sah n fiecare dupa-amiaza, cu ce l putin trei adversari diferiti, dar ntotdeauna ajungea pna la capat, dupa care pu nea cutia cu tabla de sah si piesele ntr-un sertar al biroului. Mai stia, de asem enea, ca juca totdeauna cu piesele albe, or, era limpede ca de data aceasta urma sa fie nvins fara scapare n doar patru mutari. "Daca la mijloc ar fi fost o crima , asta ar fi putut reprezenta o pista sigura, si spuse. Cunosc un singur om n star e sa imagineze o ambuscada de o asemenea perfectiune." Simtea ca n-ar mai fi avu t liniste daca n-ar fi cercetat mai trziu de ce acel soldat nenfricat, obisnuit sa se bata pna la ultima picatura de snge, lasase neterminat cel de pe urma razboi a l vietii sale. La ora sase dimineata, pe cnd si facea ultimul rond, paznicul de noapte vazus e biletul prins pe usa dinspre strada: Intrati fara sa mai bateti si anuntati po litia. La scurta vreme a sosit comisarul nsotit de medicinist si, mpreuna, au rasc olit toata casa n cautarea vreunei dovezi mpotriva mirosului inconfundabil de migd ale amare. Pna la urma, n rastimpul ct a durat analiza partidei de sah, comisarul a descoperit printre hrtiile de pe birou un plic adresat doctorului Juvenal Urbino si pecetluit cu attea sigilii de ceara rosie, nct scrisoarea n-a putut fi scoasa d ect rupndu-l n bucati. Doctorul a dat la o parte perdeaua neagra de la fereastra, c a sa patrunda mai multa lumina, si-a aruncat ochii grabit peste cele unsprezece foi scrise pe ambele fete cu o caligrafie ngrijita si, chiar de la primul paragra f, a nteles ca pierduse mpartasania de Rusalii. A citit-o pe nerasuflate, revenind de cteva ori asupra unor pagini pentru a regasi firul pierdut, iar cnd a terminat , arata de parca s-ar fi ntors de la capatul lumii si din alte vremuri. Amaraciun ea i se putea citi pe fata, n ciuda efortului de a si-o ascunde: avea buzele alba strui ca si cadavrul, iar cnd a mpaturit din nou scrisoarea si a bagat-o n buzunaru l jiletcii, nu si-a putut stapni tremurul degetelor. Atunci, amintindu-si de comi sar si de tnarul medic, le-a zmbit dintre negurile durerii. - Nimic deosebit, le-a spus. Sunt ultimele lui dorinte. Era doar o jumatate de adevar, dar ei l-au luat drept ntreg, pentru ca doctorul le-a cerut sa ridice o dala prost prinsa n pardosea la si sub ea au dat peste un carnetel ferfenitit, n care era notat cifrul de la c asa de fier. N-au gasit chiar att de multi bani cum se asteptau, dar erau suficie nti pentru nmormntare si pentru a acoperi alte cheltuieli mai marunte. Doctorul Ur bino stia ca n-o sa mai poata ajunge la catedrala nainte de Evanghelie. - E a treia oara, de cnd ma stiu, ca pierd slujba de duminica, spuse. Dar Du mnezeu e milostiv si iarta. Asa ca a preferat sa mai ntrzie cteva minute pentru a pune la punct toate deta liile, desi ardea de nerabdare sa-i mpartaseasca si sotiei sale confidentele cupr inse n scrisoare. A promis sa-i anunte chiar el pe numerosii refugiati din regiun ea Caraibilor care locuiau n oras, gndindu-se ca poate voiau sa aduca un ultim oma giu celui ce se dovedise mai vrednic de stima, mai activ si mai radical dect toti , chiar si atunci cnd devenise limpede ca se lasase cuprins de deznadejde. Avea d e gnd sa-i anunte si pe partenerii lui de sah, printre care se numarau oameni de toate categoriile, de la profesionisti de renume pna la meseriasi anonimi, dar si pe alti prieteni mai putin statornici care ar fi dorit sa ia parte la nmormntare. nainte de a afla ce cuprindea scrisoarea postuma, intentionase sa fie primul din tre ei, dar dupa ce a citit-o, n-a mai fost sigur de nimic. n orice caz, avea sa

trimita o coroana de gardenii, gndindu-se ca, cine stie, poate ca n ultima clipa, Jeremiah de Saint-Amour fusese cuprins de remuscari. nmormntarea urma sa aiba loc la cinci, ora cea mai potrivita n lunile caniculare. Daca era nevoie de el, putea fi gasit dupa prnz n mprejurimile orasului, la conacul doctorului Lcides Olivella, iubitul sau discipol, care dadea un banchet pentru a sarbatori mplinirea a douaze ci si cinci de ani de cnd terminase facultatea, un fel de nunta de argint profesi onala. De cnd fusesera dati uitarii anii tumultuosi ai primelor sale campanii, care i adusesera o pretuire si un prestigiu fara seaman n ntreg tinutul, doctorul Juven al Urbino avea un program zilnic mai putin ncarcat. Se scula o data cu primul cnta t al cocosilor si imediat ncepea sa-si ia medicamentele tainice: bromura de potas iu pentru a prinde curaj, salicilat pentru durerile din oase pe timp de ploaie, picaturi de corn de secara mpotriva ametelilor, beladona pentru somn. Lua din ora n ora cte ceva, dar totdeauna pe ascuns, pentru ca n lunga sa cariera de medic si profesor refuzase sa prescrie paliative pentru batrnete: i era mai usor sa suporte durerile altora dect pe ale sale. n buzunar avea totdeauna o pungulita cu camfor din care, cnd nu-l vedea nimeni, inhala adnc, pentru a-si alunga din suflet teama de attea medicamente amestecate. Ramnea o ora n birou, unde si pregatea cursul pe care l-a tinut la Scoala de M edicina cu regularitate, de luni pna smbata, la ora opt fix, chiar si n ajunul mort ii. Era totodata si un cititor statornic al noutatilor literare trimise prin pos ta de librarul sau din Paris sau comandate la Barcelona de cel din oras, desi li teratura n limba spaniola l interesa mai putin dect cea franceza. Niciodata nsa nu l e citea dimineata, ci dupa ce-si facea siesta, timp de o ora, si seara, nainte de culcare. Dupa ce termina de pregatit cursul, facea n baie cincisprezece minute d e gimnastica respiratorie, totdeauna cu fata spre locul unde cntau cocosii, fiind ca de acolo venea aerul proaspat. Apoi se mbaia, si potrivea barba, si pomada musta ta n atmosfera saturata de mirosul de colonie Farina Gegenber veritabila si-si pun ea costumul alb de in cu jiletca, palaria moale si ghetele de marochin. La optze ci si unu de ani si pastra aerul nonsalant si jovial din vremea cnd se ntorsese de la Paris, nu mult dupa marea epidemie de holera asiatica, iar parul, pieptanat c u carare pe mijloc, ca n tinerete, nu i se schimbase prea mult, capatnd doar o nua nta metalica. si lua micul dejun n familie, dar cu un regim special: o infuzie din flori de pelin, pentru stomac, si o capatna de usturoi, pe care l curata tacticos , mestecndu-l apoi constiincios mpreuna cu o coaja de pine, pentru a preveni crizel e de inima. Rareori se ntmpla sa nu aiba dupa cursuri o ntlnire legata de initiative le sale civice, de actiunile promovate de el n sprijinul cauzei catolicismului sa u de inventiile sale artistice si sociale. La prnz, mnca aproape totdeauna acasa, dupa care se odihnea zece minute pe te rasa dinspre curtea interioara, deslusind ca prin vis cntecele servitoarelor adun ate la umbra arborelui mango, strigatele vnzatorilor ambulanti de pe strada, vuie tul de uleiuri si motoare din golf, ale caror efluvii flfiau prin casa n zilele tor ide ca un nger osndit sa putrezeasca de viu. Citea apoi timp de o ora cartile cele mai recente, ndeosebi romane si studii istorice, si i dadea lectii de franceza si de canto papagalului care de ctiva ani buni reprezenta o adevarata atractie loca la. La ora patru pleca sa-si vada bolnavii, nu mai nainte de a bea o cana mare de limonada cu gheata. n ciuda vrstei, refuza sa-si consulte pacientii la cabinet si continua sa-i viziteze la domiciliu, asa cum facuse nca de pe vremea cnd viata or asului era att de domestica nct puteai ajunge n orice parte pe jos. Dupa ce s-a ntors prima data din Europa, obisnuia sa se deplaseze cu landoul familiei, la care erau nhamati doi roibi aurii, dar cnd acesta s-a stricat, l-a nl ocuit cu un cupeu tras de un singur cal, folosindu-l n continuare cu un soi de di spret pentru tot ce nsemna moda, chiar si atunci cnd trasurile ncepusera sa dispara de pe fata pamntului, iar cele cteva care mai existau n oras erau scoase doar pent ru a-i plimba pe turisti sau pentru a duce coroanele la nmormntari. Desi refuza sa se pensioneze, si dadea prea bine seama ca nu mai era chemat dect la capatiul unor bolnavi fara speranta, dar el considera ca si aceasta constituia tot o forma de specializare. Era n stare sa-si dea seama de ce anume suferea un bolnav numai pr ivindu-l, iar cu trecerea timpului, avea tot mai putina ncredere n medicamentele b revetate si urmarea cu ngrijorare extinderea pe care o capatase chirurgia. Obisnu

ia sa spuna: "Bisturiul este dovada cea mai evidenta a esecului suferit de medic ina." Era convins ca, ntr-un sens foarte strict, orice medicament e o otrava si c a saptezeci si cinci la suta din alimente nu fac altceva dect sa grabeasca sfrsitu l. "n orice caz, spunea el la cursuri, medicina, multa, putina cta se stie, stiu d oar ctiva medici." De la entuziasmul din tinerete, alunecase treptat spre o atitu dine pe care el nsusi o definea drept un umanism fatalist: "Fiecare e stapn pe pro pria-i moarte, iar singurul lucru pe care-l putem face, odata sosit ceasul, este sa- i ajutam pe oameni sa moara fara teama si dureri." n pofida acestor idei ext ravagante, care faceau de-acum parte din folclorul medical local, fostii lui stu denti, unii din ei profesionisti de renume, l consultau n continuare, recunoscndu-i acea calitate care pe atunci se numea ochi clinic. Era, oricum, un medic scump si greu accesibil, a carui clientela provenea mai ales din rndul vechilor familii ce locuiau n cartierul Viceregilor. Avea un program zilnic att de riguros, nct sotia lui stia unde anume sa-i trim ita un mesaj daca intervenea ceva urgent n timp ce el si facea, dupa-amiaza, vizit ele obisnuite. n tinerete, nainte de a se ntoarce acasa, se abatea pe la Cafeneaua Parohiei, unde, cu timpul, reusise sa-si perfectioneze tehnica de sah jucnd cu am icii socrului sau si cu ctiva refugiati din regiunea Caraibilor. nsa o data cu pri mii ani ai noului veac, a renuntat sa mai treaca pragul cafenelei, ncercnd sa orga nizeze turnee nationale sub patronajul Clubului Social. Cam tot atunci a sosit n oras, cu genunchii lui vlaguiti, dar fara meseria de fotograf de copii, Jeremiah de Saint-Amour, care dupa nici trei luni, a ajuns bine cunoscut printre toti ce i ce stiau sa mute un nebun pe o tabla de sah, pentru ca nimeni nu reusise sa-l n vinga nici macar o singura data. n ce-l priveste pe doctorul Juvenal Urbino, a fo st o ntlnire miraculoasa, exact n momentul n care sahul devenise pentru el o adevara ta pasiune, iar n oras nu mai avea prea multi adversari ca sa si-o satisfaca. Numai multumita lui, Jeremiah de Saint-Amour si-a putut face un rost printr e noi. Doctorul Urbino a devenit protectorul neprecupetit, chezasul lui n orice mp rejurare, fara a-si mai bate capul sa afle cine era, ce facea sau din ce razboai e lipsite de glorie scapase n halul acela de neputinta fizica si de descumpanire. n cele din urma, l-a ajutat sa-si instaleze atelierul fotografic mprumutndu-I bani pe care Jeremiah de Saint-Amour i-a napoiat cu scrupulozitate pna la ultima centi ma, din clipa n care a pozat primul copil speriat de fulgerul de magneziu. Totul a pornit de la sah. La nceput jucau dupa cina, la ora sapte seara, cu n dreptatite avantaje pentru doctor, datorita evidentei superioritati a adversarul ui, dar treptat au renuntat la ele, pna ce au ajuns amndoi egali. Mai trziu, cnd don Galileo Daconte a deschis prima gradina de cinema, Jeremiah de Saint- Amour s-a numarat printre spectatorii cei mai statornici, iar pentru partidele de sah, sau multumii cu serile n care nu rulau filme n premiera. Prietenia lor ajunsese n ac ea perioada att de strnsa, nct doctorul l nsotea la cinema, niciodata nsa cu sotia, de o parte, pentru ca ea nu avea rabdare sa urmareasca firul ntmplarilor nclcite, ia r pe de alta, fiindca simtea instinctiv ca Jeremiah de Saint-Amour nu reprezenta o companie placuta pentru nimeni. Duminica era nsa o zi cu totul diferita de celelalte. Asista la slujba de la catedrala, dupa care se ntorcea acasa, unde se odihnea si citea pe terasa din cu rtea interioara. Rareori, si numai n cazuri foarte grave, se ducea sa consulte un bolnav ntr-o zi de sarbatoare, iar de ctiva ani buni, nu mai accepta nici o invit atie dect daca era vorba de o obligatie sociala. n duminica aceea de Rusalii, prin tr-o exceptionala coincidenta, se petrecusera doua evenimente rare: moartea unui prieten drag si nunta de argint a unui discipol eminent. Si totusi, n loc sa se n toarca de-a dreptul acasa, asa cum avea intentia s-o faca dupa ce confirmase dec esul lui Jeremiah de Saint-Amour, s-a lasat trt de curiozitate. ndata ce s-a urcat n trasura, a recitit n graba scrisoarea postuma si i-a ceru t vizitiului sa-l duca la o adresa greu de gasit, din cartierul sclavilor. Era o hotarre att de neobisnuita pentru tabieturile lui, nct vizitiul a tinut sa se asigu re ca nu era vorba de o greseala. Nu era: adresa nu putea fi mai clara dect att, i ar cel care o scrisese avea toate motivele s-o stie foarte bine. Doctorul Urbino a revenit atunci la prima pagina si s-a cufundat n acel suvoi de dezvaluiri nedo rite, n stare sa-i schimbe, chiar si la vrsta lui, viata, daca ar fi fost cu adeva rat ncredintat ca nu era vorba de elucubratiile unui om care-si pierduse orice sp

eranta. Vremea ncepuse sa se strice nca din zori, cerul se nnorase si se lasase racoar ea, dar nu erau semne ca o sa ploua nainte de prnz. ncercnd sa gaseasca un drum mai scurt, vizitiul a cotit pe stradutele pietruite si ntortocheate ale orasului colo nial, iar de cteva ori a trebuit sa opreasca, de teama sa nu i se sperie calul n nv almaseala aceea de scolari si congregatii religioase care se ntorceau de la slujb a de Rusalii. Strazile erau pline de flori si ghirlande de hrtie, peste tot rasun au cntece, iar din balcoane, tinere cu umbrelute de soare colorate si volane de m uselina priveau multimea n sarbatoare. n Piata Catedralei, unde statuia Eliberator ului abia se mai zarea printre palmierii africani si noile felinare electrice, c irculatia era blocata de automobilele celor care ieseau de la slujba, iar n vener abila si zgomotoasa Cafenea a Parohiei nu mai era nici un loc liber. La ora acee a, pe strada nu se mai zarea alta trasura dect cea a doctorului Urbino, usor de r ecunoscut dintre putinele existente n oras dupa capota lacuita, stralucind de cur atenie, cu ferecaturi din bronz, mai rezistente la aerul sarat, si dupa rotile s i spitele vopsite n rosu, cu chenare aurite pe margini, asa cum aveau la Viena cu peurile din fata operei n serile spectacolelor de gala. Mai mult dect att, n timp ce familiile mai simandicoase se multumeau ca vizitiii lor sa aiba camasa curata, el l obliga pe al lui sa poarte livreaua de catifea ponosita si jobenul ca de dre sor de circ, socotite nu numai anacronice, dar si neomenoase n caldura torida din regiunea Caraibilor. n pofida afectiunii aproape maniace pentru orasul unde se nascuse si pe care l cunostea mai bine ca oricine, doctorul Juvenal Urbino nu avusese prea des pril ejul sa se aventureze fara reticente n forfota vechiului cartier al sclavilor. Vi zitiul s-a tot nvrtit pe strazi, ntrebnd n dreapta si-n stnga pna sa gaseasca adresa i astfel, doctorul Urbino a putut cunoaste ndeaproape tristetea mlastinilor, fati dica tacere care le mpresura, basinile ca de necat pe care n attea nopti de nesomn l e simtise urcnd pna n dormitorul lui, ngemanate cu mireasma iasomiei din gradina, tr ecnd ca o boare de ieri, care n-avea nimic de-a face cu viata lui. Dar miasmele n attea rnduri idealizate de nostalgie au devenit dintr-o data o realitate insuporta bila cnd trasura a nceput sa se hurduce prin glodul ulitelor unde vulturii plesuvi gallinazos si disputau resturile de la abator aruncate pe tarm de talazurile nfur iate. Spre deosebire de cladirile din cartierul viceregilor, durate din piatra t rainica, aici casele erau njghebate din brne decolorate de vreme, cu acoperisuri d in tinichea, mare parte din ele fiind naltate pe piloni pentru a le feri de puhoa ie cnd santurile de scurgere mostenite de la spanioli si ieseau din matca. Totul a vea un aer jalnic si paraginit, dar din crciumile sordide razbateau pna n strada cnt ecele si chiotele chefliilor care sarbatoreau n legea lor Rusaliile saracilor. Cnd au gasit ntr-un trziu adresa, pe urmele trasurii se atinea un crd de copii goi pus ca si galagiosi, care-si bateau joc de costumatia vizitiului, obligat la tot pas ul sa-i alunge cu biciusca. Doctorul Urbino, pregatit pentru o vizita confidenti ala, a nteles prea trziu ca nu exista pe lume candoare mai periculoasa dect aceea a vrstei lui. Pe dinafara, casa fara numar, cu perdea de dantela la fereastra si o usa ma re, luata de la vreo biserica veche, nu se deosebea prin nimic de celelalte mai putin rasarite. Vizitiul a batut si numai dupa ce s-a asigurat ca aceea era adre sa cautata, l-a ajutat pe doctor sa coboare din trasura. Usa se deschisese fara zgomot, iar n penumbra dinauntru se ivise silueta unei femei ntre doua vrste, mbraca ta toata n negru si cu un trandafir la ureche. n ciuda anilor - nu mai putini de p atruzeci -, se tinea nca bine: era o mulatra semeata, cu ochii aurii si aprigi, c u parul tuns scurt, dupa forma craniului, ca o casca de bumbac srmos. Doctorul Ur bino n-a recunoscut-o, desi o zarise vag de cteva ori n timpul partidelor de sah d in atelierul fotografului, iar o data, i prescrisese niste pliculete de chinina p entru febra recurenta de care suferea. I-a ntins mna, iar ea i-a cuprins-o ntr-ale sale, nu att n chip de salut, ct ca sa-l ajute sa intre. Salonul, care pastra aroma de racoare si murmurul nevazut al unui crng, era ticsit cu mobile si obiecte de valoare, asezate fara ostentatie, la locul lor firesc. Doctorul Urbino si aminti fara amaraciune de pravalioara unui negustor de an tichitati din Paris, la numarul 26, de pe strada Montmartre, ntr-o luni de toamna din secolul precedent. Femeia lua loc n fata lui si-i vorbi ntr-o spaniola greoai

e:

- Va rog sa va simtiti ca la dumneavoastra acasa, domnule doctor. Nu va ast eptam asa de curnd. Doctorul Urbino se simti parca deconspirat. O cerceta atent, si opri privire a asupra vesmintelor ndoliate, descoperi demnitatea cu care si purta durerea si ab ia atunci ntelese ca vizita lui nu avea nici un rost, pentru ca ea cunostea mai b ine dect el toate destainuirile si justificarile cuprinse n scrisoarea postuma a l ui Jeremiah de Saint-Amour. Nu se nsela. Ea i tinuse tovarasie pna n preajma mortii, asa cum l nsotise timp de aproape douazeci de ani, cu o devotiune si o tandrete u mila care semanau ndeajuns cu dragostea, desi nimeni din aceasta capitala adormit a de provincie, unde pna si secretele de stat erau de domeniul public, nu banuise nimic. Se cunoscusera ntr-un spital pentru drumeti din Port- au-Prince, orasul e i de bastina, unde el si ncepuse viata de pribeag, si l-a urmat pna aici un an mai trziu, pentru o vizita scurta, desi amndoi stiau, fara a se fi nteles mai dinainte, ca venea ca sa ramna pentru totdeauna. Ea era cea care facea curatenie si ordine n atelier o data pe saptamna, dar nici chiar vecinii cei mai banuitori n-au confu ndat aparentele cu adevarul, presupunnd, ca toti ceilalti, ca invaliditatea lui J eremiah de Saint-Amour nu se rezuma doar la mers. Chiar si doctorul Urbino crede a acelasi lucru, din motive de ordin medical bine ntemeiate, si niciodata nu si-a r fi nchipuit ca n viata lui exista o femeie, daca el nsusi nu i-ar fi marturisit-o n scrisoare. Oricum, i venea foarte greu sa nteleaga motivele pentru care doua per soane mature, libere si fara trecut, straine de prejudecatile unei societati pre ocupate numai de ea nsasi, preferasera riscurile iubirilor interzise. Ea se grabi sa-i explice: "Asta era placerea lui." n plus, clandestinitatea, chiar daca mpart asita cu un barbat ce nu-i apartinuse niciodata pe deplin, dar n care amndoi cunos cusera nu o data explozia instantanee a fericirii, nu i se paruse o conditie ina cceptabila. Dimpotriva: viata i demonstrase ca era, poate, exemplara. n seara precedenta fusesera la cinema, fiecare pe contul sau si pe locuri de partate, asa cum faceau de cel putin doua ori pe luna, de cnd imigrantul italian Galileo Daconte amenajase un cinematograf n aer liber printre ruinele unei manast iri din secolul al XVII-lea. Au vazut un film ecranizat dupa un roman la moda cu un an n urma, pe care doctorul Urbino l citise cu inima ndurerata de cruzimea razb oiului: Nimic nou pe frontul de vest. S-au ntlnit apoi n atelier, iar ei i s-a paru t ca nu era n apele lui, dar si-a spus ca starea aceea se datora scenelor brutale , cu raniti agoniznd prin noroi. A ncercat sa-i alunge gndurile negre propunndu-i sa joace sah, iar el, ca sa-i faca placere, a acceptat, dar juca neatent, cu piese le albe, binenteles, pna cnd, descoperind naintea ei ca urma sa fie nvins n doar patr mutari, a capitulat fara glorie. Abia atunci a nteles doctorul ca ea fusese adve rsarul din partida finala, si nu generalul Jernimo Argote, cum si nchipuise el. Mur mura preocupat: - Era o partida magistrala! Ea tinu sa precizeze ca nu-i revenea nici un merit, pentru ca Jeremiah de S aint-Amour, ratacit deja n negurile mortii, muta piesele fara iubire. Cnd au ntreru pt partida, cam pe la unsprezece si un sfert, fiindca pe strazi ecourile petrece rii se stinsesera de mult, el a rugat-o sa-l lase singur. Voia sa-i scrie doctor ului Juvenal Urbino, pe care-l considera barbatul cel mai vrednic de stima din ct i cunoscuse si chiar mai mult dect att, un prieten de suflet, cum i placea sa spuna , desi singura afinitate dintre ei era pasiunea pentru jocul de sah, nteles ca un dialog al ratiunii, si nu ca o stiinta. Atunci a fost sigura ca Jeremiah de Sai nt- Amour ajunsese la capatul agoniei si ca nu-i mai ramnea de trait dect rastimpu l necesar pentru a scrie scrisoarea. Doctorului nu-i venea sa creada: - Asadar, dumneata stiai! Nu numai ca stia, a ncuviintat ea, dar l ajutase sa-si suporte agonia cu acee asi dragoste cu care l ajutase sa descopere fericirea. Fiindca asta nsemnasera pen tru el ultimele unsprezece luni: o cumplita agonie. - Era de datoria dumitale sa-l opresti, sa povestesti si altora ce avea de gnd, spuse doctorul. - Nu-i puteam face una ca asta tocmai eu, raspunse ea indignata. l iubeam pr ea mult. Doctorul Urbino era convins ca auzise tot ce se putea auzi pe lumea asta, d

ar niciodata pna atunci nu-i fusese dat sa auda ceva asemanator, si nca rostit cu atta simplitate. A privit-o ndelung, pentru a si-o ntipari bine n minte: asa cum sta tea n fata lui, neclintita n rochia ei neagra, cu ochii aceia de soprla si trandafi rul la ureche, parea o divinitate fluviala. Cu mult timp n urma, pe un tarm sting her din Haiti, unde amndoi zaceau goi pe nisip dupa ce facusera dragoste, Jeremia h de Saint-Amour oftase pe neasteptate: "Niciodata n-am sa fiu batrn." Ea i-a tal macit spusele ca pe o dorinta eroica de a lupta fara preget mpotriva urmelor necr utatoare lasate de trecerea vremii, dar el a fost mai explicit: era ferm hotart s a-si ia viata la saizeci de ani. i mplinise chiar n acel an, la douazeci si trei ianuarie, si n aceeasi zi stabi lise ca ultim termen ajunul Rusaliilor, sarbatoarea cea mai importanta a orasulu i, consacrat cultului Sfntului Duh. Nu exista nici un detaliu din seara precedent a pe care ea sa nu-l fi cunoscut si nu o data vorbisera despre asta, nfruntnd tore ntul navalnic al zilelor pe care nici el, nici ea nu-l mai puteau stavili. Jerem iah de Saint-Amour iubea viata cu o patima lipsita de sens, ndragea marea si drag ostea, si iubea cinele si o iubea pe ea, iar pe masura ce ziua stabilita se apropi a, se lasa tot mai mult coplesit de disperare, ca si cum moartea lui n-ar fi fos t o hotarre proprie, ci un destin necrutator. - Aseara, cnd l-am lasat singur, era dus de pe lumea asta, a mai spus ea. Intentionase sa ia cinele acasa, dar el l-a privit cum motaia, tolanit lnga cr je, si mngindu-l cu vrful degetelor, a spus: "mi pare rau, dar Mister Woodrow Wilson merge cu mine." I-a cerut sa-l lege de piciorul patului n timp ce el scria, iar ea i-a respectat ntocmai rugamintea, dar a facut un nod fals, pentru ca animalul sa se poata desprinde mai usor. Acela fusese singurul ei act de infidelitate, na scut din dorinta de a si-l putea aminti pe mai departe pe stapn privind n ochii hi bernali ai cinelui. Dar doctorul Urbino a ntrerupt-o pentru a-i povesti adevarul: cinele nu fugise. "nseamna ca n-a vrut", a spus ea. Si s-a bucurat, pentru ca pref era sa-l evoce n continuare pe iubitul mort ntocmai cum i ceruse chiar el n ajun, cnd , lasnd deoparte scrisoarea nceputa, a privit-o pentru ultima data si i-a spus: - Aminteste-ti de mine cu un trandafir. A ajuns acasa nu mult dupa miezul noptii. S-a trntit mbracata n pat si a nceput sa fumeze, aprinzndu-si tigara de la tigara, pentru a-i lasa ragazul sa termine scrisoarea, care, stia si ea prea bine, era lunga si anevoioasa, iar cnd au nceput sa urle cinii, putin nainte de ora trei, a pus pe foc apa pentru cafea, s-a mbraca t n doliu strict si a taiat din gradina cel dinti trandafir al zilei. Doctorul Urb ino si imagina deja ct de mult avea sa deteste amintirea acelei femei pe care nime ni si nimic nu o mai putea izbavi, convins fiind ca stie chiar si motivul: numai o persoana fara principii putea arata atta condescendenta fata de durere. Pna la sfrsitul vizitei, ea i-a mai oferit si alte argumente n favoarea aceste i presupuneri. Asa cum i fagaduise iubitului sau, nu va asista la nmormntare, desi doctorul Urbino era sigur ca ntelesese cu totul altceva dintr-un paragraf al scri sorii. Nu avea sa verse nici o lacrima, nu-si va irosi restul zilelor fierbnd nabu sit n zeama de larve a memoriei, nu se va ngropa de vie ntre patru pereti, ca sa-si teasa lintoliul, dupa obiceiul vaduvelor din partea locului. Avea de gnd sa vnda casa lui Jeremiah de Saint-Amour, care, ncepnd din acea clipa, i apartinea cu tot c e se afla nauntru, dupa cum era stipulat n scrisoare, si va continua sa duca viata dintotdeauna, fara sa se plnga de nimic, n bolesnita asta de sarantoci unde fuses e att de fericita. Cuvintele ei l-au urmarit pe doctorul Juvenal Urbino tot drumul spre casa: "Bolesnita asta de sarantoci". Nu era un calificativ lipsit de temei. Caci orasu l, orasul lui, ramasese neschimbat, parca n afara timpului: acelasi oras rascopt de soare si arid din vremea terorilor nocturne si a placerilor solitare ce-i bntu isera pubertatea, unde florile se cocleau, iar sarea se topea, si caruia nu i se ntmplase nimic deosebit vreme de patru veacuri, n afara faptului ca mbatrnea pe nesi mtite, printre dafini vestejiti si smrcuri statute. Iarna, ploile repezi si pusti itoare faceau sa se reverse latrinele, transformnd strazile n mocirle puturoase. V ara, o pulbere invizibila si zgrunturoasa ca praful de creta ncins la rosu se fur isa chiar si prin fisurile cele mai tainice ale imaginatiei, strnita de vnturile n aprasnice care smulgeau acoperisurile de pe case si naltau copiii prin vazduh. Smb ata, mulatrii din mahalalele sarace si paraseau ca ntr-un vrtej cosmeliile din cart

on si tabla, lundu-si cu ei animalele din ograda, mncare si bautura, si navaleau, n tr-o revarsare de veselie, pe tarmurile stncoase din sectorul colonial. Pna nu de mult, unii dintre cei mai batrni purtau pe piept, ntiparit cu fierul rosu, nsemnul regal al sclavilor. La sfrsit de saptamna, dansau ca niste apucati, se mbatau pna ca deau lati cu rachiu facut n casa, se iubeau n vazul tuturor prin tufele de icaco, iar la miezul noptii de duminica spre luni, ntartati toti contra tuturor, sareau l a bataie, iar chiolhanul se sfrsea cu ncaierari sngeroase. Era aceeasi multime dezl antuita care, n celelalte zile ale saptamnii, se strecura prin pietele si pe strad utele cartierelor vechi, vnznd tot ce se putea vinde, insuflnd orasului amortit o f renezie de blci omenesc ce duhnea a peste prajit: o viata noua. Eliberarea de sub stapnirea spaniolilor, iar mai apoi, abolirea sclaviei, au accentuat starea de decadenta nca onorabila n care se nascuse si crescuse doctoru l Juvenal Urbino. Marile familii aristocratice de odinioara se cufundau n tacerea asternuta peste castelele lor vaduvite de podoabe. Pe stradutele ntortocheate, a coperite cu caldarm, care-si dovedisera utilitatea la vreme de razboi sau cnd oras ul era atacat de pirati, balariile cresteau n voie, atrnau prin balcoane, se strec urau prin crapaturi, napadind pna si zidurile de piatra ale celor mai bine ntretin ute palate, iar singurul semn de viata la ceasurile amiezii erau exercitiile lan guroase de pian ce rasunau n penumbra siestei. nauntru, n iatacurile racoroase, mir osind a tamie, femeile se fereau de soare ca de o boala rusinoasa, iar cnd ieseau din casa, fie si numai ca sa se duca la biserica, pentru slujba din zori, si ascu ndeau obrazul sub mantila. Iubirile lor erau domoale si anevoioase, tulburate de presimtiri apasatoare, iar viata li se parea fara sfrsit. Spre seara, n clipa opr esiva a trecerii, se strnea dinspre mlastini o vijelie de tntari setosi de snge, ia r un abur dulceag de scrna umana, cald si trist, rascolea n strafundurile sufletel or certitudinea mortii. Caci din viata proprie orasului colonial, pe care tnarul Juvenal Urbino l ide aliza n melancoliile lui de la Paris, nu mai ramasese altceva dect naluca amintiri i. n secolul al XVIII-lea, avusese cel mai nfloritor comert din zona Caraibilor, nd eosebi datorita privilegiului ingrat de a fi cea mai mare piata de sclavi africa ni din cele doua Americi. Tot aici si aveau resedinta obisnuita viceregii Noului Regat al Grenadei, care preferau sa guverneze dintr-un loc deschis spre oceanul lumii dect din capitala ndepartata si geroasa, nvaluita ntr-o burnita de veacuri, ca re le altera simtul realitatii. De cteva ori pe an, n golf se adunau galioanele nca rcate cu avutiile din Potos, din Quito sau Veracruz, iar orasul si traia atunci ce ea ce a fost adevarata sa epoca de glorie. Vineri 8 iunie 1708, la ceasurile pat ru dupa-amiaza, galionul San Jos, cu o ncarcatura de pietre si metale pretioase, v alornd la vremea respectiva o jumatate de miliard de pesos, a fost scufundat de o escadrila engleza n dreptul intrarii n port si, desi trecusera doua veacuri bune de atunci, nca nu fusese scos la suprafata. Comoara aceea care zacea n adncuri de c oral, dimpreuna cu cadavrul comandantului plutind pe-o rna la postul de comanda e rau adesea evocate de istorici ca o emblema a orasului necat n amintiri. De cealalta parte a golfului, n cartierul rezidential La Manga, casa doctoru lui Juvenal Urbino parea ca apartine altor vremuri. Era mare si racoroasa, cu un singur nivel si un portic cu coloane dorice, de unde puteai cuprinde cu privire a apele statute ale golfului, pline de miasme si resturi de epave. De la intrare si pna la bucatarie, toate ncaperile erau pardosite cu dale albe si negre, ca o t abla de sah, amanunt pus nu o data pe seama pasiunii predominante a doctorului U rbino, cnd, de fapt, era vorba de preferintele mesterilor catalani care naltasera la nceputul secolului acel cartier de parveniti. Salonul, spatios, cu plafonul nal t, ca de altfel ntreaga casa, si cu sase ferestre mari ce se deschideau spre stra da, era despartit de sufragerie printr-un glasvand enorm, mpodobit cu ramuri de v ita de vie, ciorchini si fecioare ademenite de fluiere de fauni ntr-un crng de bro nz. Toate mobilele, chiar si pendula din salon, cu aerul ei de strajer viu, erau originale englezesti de la sfrsitul secolului al XIX-lea, candelabrele aveau ciu curi din cristale de roca si peste tot se zareau vaze de Svres sau bibelouri din alabastru nfatisnd scene bucolice. Acea coerenta se sfrsea nsa n celelalte ncaperi al casei, unde fotoliile de rachita se nvecinau cu balansoarele vieneze si taburete le din piele, lucrate de mesteri artizani locali. n dormitoare, n afara de paturi, atrnau splendide hamace lucrate la San Jacinto, cu ciucuri colorati pe margini s

i numele stapnului brodat n caractere gotice, cu fir de matase. n spatiul aflat pe o latura a sufrageriei, destinat initial meselor festive, fusese amenajat un sal on de muzica, unde se organizau concerte pentru un cerc restrns de prieteni cnd n o ras soseau interpreti celebri. Dalele pardoselii erau acoperite cu covoare turce sti, cumparate la Expozitia Universala de la Paris, care atenuau orice zgomot, ln ga un patefon de fabricatie recenta strajuia o etajera cu discuri asezate n ordin e, iar ntr-un colt, acoperit cu un sal de Manila, se afla pianul, la care doctoru l Urbino nu mai cntase de multi ani. ntreaga casa vadea grija si buna chibzuiala a unei femei cu picioarele pe pamnt. Nicaieri nsa nu domnea solemnitatea meticuloasa din biblioteca, adevarat san ctuar al doctorului Urbino mai nainte ca batrnetea sa-l doboare. Pastrase fotoliil e din piele si biroul de nuc care apartinusera tatalui sau, dar de jur mprejurul lor acoperise toti peretii, chiar si ferestrele, cu rafturi nchise cu geamuri, n c are asezase ntr-o ordine aproape dementiala trei mii de tomuri legate n piele de v itel, cu initialele aurite ale numelui sau pe cotor. Spre deosebire de celelalte ncaperi, aflate n calea tuturor zgomotelor si miasmelor ce razbateau dinspre port , n biblioteca domnea tainica pace si mireasma unei abatii. Nascuti si crescuti n credinta caraibiana, adnc nradacinata, potrivit careia usile si ferestrele trebuia u deschise larg pentru a convoca o racoare inexistenta, doctorul Urbino si sotia sa au simtit la nceput ca se sufoca din pricina claustrarii. Pna la urma, s-au co nvins de binefacerile metodelor folosite mpotriva caldurii de romani, care-si tin eau casele nchise n zaduful din luna august, ca sa nu patrunda nauntru aerul dogorto r de pe strada, si le deschideau larg cnd ncepea sa adie briza noptii. Casa lor a fost de atunci cea mai racoroasa sub soarele necrutator din La Manga si era o ad evarata fericire sa te poti odihni n semintunericul dormitoarelor, iar spre seara, sa privesti de pe terasa exterioara cargoboturile grele si cenusii, venind dins pre New Orleans, sau vapoarele fluviale cu zbaturi, care, ia caderea noptii, si a prindeau luminile si purificau cu o trmba de melodii cloaca statuta din golf. Era totodata si cea mai bine aparata de alizeele dinspre nord, care suflau din dece mbrie pna n martie, smulgnd acoperisurile si dnd trcoale casei, ca niste lupi hamesit i, n cautarea unei crapaturi ct de mici pe unde sa se furiseze nauntru. Nimeni nu s e gndise vreodata ca o casnicie durata pe asemenea temelii putea avea motive sa n u fie fericita. Si totusi, doctorul Urbino nu era fericit n acea dimineata, cnd s-a ntors acas a nainte de ora zece, tulburat de cele doua vizite, care nu numai ca-l mpiedicaser a sa asiste la slujba de Rusalii, dar amenintau sa faca din el alt om, la o vrsta la care totul parea deja ncheiat. Avea de gnd sa traga un pui de somn nainte de ba nchetul doctorului Lcides Olivella, dar si-a gasit toti servitorii adunati n curte , chinuindu-se sa prinda papagalul, care zburase pe creanga cea mai de sus a arb orelui mango cnd l scosesera din colivie ca sa-i taie aripile. Era un papagal gola s si plin de toane, care vorbea numai cnd avea chef, dar atunci o facea cu o clar itate si cu o judecata putin obisnuite chiar si la oameni. Fusese dresat de doct orul Urbino n persoana si tocmai de aceea se bucura de privilegii pe care nimeni din familie, nici chiar copiii cnd erau mici, nu le visasera vreodata. l aveau de peste douazeci de ani si nimeni nu putuse afla cti anume traise pna atunci. n fiecare zi, dupa ce-si facea siesta, doctorul Urbino se aseza cu el pe terasa din curte, locul cel mai racoros din casa, si astfel, apelnd la cele mai istovitoare metode imaginate de pasiunea sa pedagogica, reusise pna la urma sa-l n vete sa vorbeasca frantuzeste ca un academician. Apoi, dintr-un fel de viciu al perfectiunii, l-a nvatat liturghia n latineste si cteva versete din Evanghelia dupa Matei. ncercnd totodata, dar fara succes, sa-i ntipareasca n minte notiunea mecanic a a celor patru operatii aritmetice. Din ultimele sale calatorii prin Europa ad usese primul gramofon cu plnie, nenumarate discuri cu melodii la moda si altele c u piese ale compozitorilor sai preferati. Timp de mai multe luni, a pus zilnic s ansonetele interpretate de Yvette Guilbert si Aristide Bruant, care facusera del iciile Frantei n secolul precedent, pna ce papagalul, tot ascultndu-le de attea ori la rnd, le nvatase pe dinafara. Le cnta, dupa caz, cu voce de femeie sau cu voce de barbat, iar la sfrsit izbucnea ntr-un rs libertin, imitnd cu o uluitoare perfectiun e hohotele care le podideau pe servitoare cnd l auzeau cntnd n franceza. Vestea despr e talentele lui ajunsese att de departe, nct, uneori, vizitatori ilustri, sositi di

n interiorul tarii cu vapoarele fluviale, cereau permisiunea sa-l vada, iar o da ta, ctiva dintre nenumaratii turisti englezi care treeau prin oras, venind de la New Orleans la bordul navelor pentru transportul bananelor, s-au aratat dispusi sa-l cumpere la orice pret. Ziua lui cea mai glorioasa a fost nsa aceea n care Pre sedintele Republicii, don Marco Fidel Surez, si ministrii cabinetului sau n plen a u venit sa se convinga cu propriii lor ochi ct de ntemeiata era faima de care se b ucura. Au ajuns pe la ora trei dupa-amiaza, sufocati de caldura, cu jobenele si redingotele lor de stofa, pe care le purtasera, sub soarele dogortor de august, t ot timpul celor trei zile ct durase vizita oficiala, si au plecat, pna la urma, la fel de nedumeriti ca la venire, pentru ca, n ciuda celor doua ore de ncercari dis perate, papagalul n-a catadicsit sa-si dea drumul la plisc, nepasator la rugamin ti, amenintari si la afrontul suferit de doctorul Urbino, care se ambitionase sa faca invitatia aceea temerara, nesocotind astfel nteleptele sfaturi ale sotiei s ale. Faptul ca papagalul si pastrase pozitia privilegiata chiar si dupa aceasta i storica necuviinta fusese ultima dovada a drepturilor sacre de care se bucura. N ici un alt animal nu era ngaduit n casa, afara de broasca testoasa de uscat, care reaparuse pe neasteptate n bucatarie, dupa ce timp de trei, patru ani fusese data disparuta. Dar aceasta nu trecea drept o fiinta vie, fiind considerata mai degr aba un fel de amuleta minerala aducatoare de noroc, despre care niciodata nu se stia n mod cert pe unde umbla. Doctorul Urbino refuza sa admita ca ura animalele si si disimula simtamintele apelnd la tot soiul de fabule stiintifice si pretexte filozofice, care-i convingeau pe multi, dar nu pe sotia sa. Avea obiceiul sa spu na ca cei care le iubesc peste masura sunt n stare de cele mai mari cruzimi fata de semenii lor. Despre cini spunea ca nu sunt credinciosi, ci slugarnici, ca pisi cile sunt oportuniste si viclene, ca paunii sunt heralzi ai mortii, ca papagalii guacamaya nu sunt altceva dect niste ncurca-lume ornamentali, ca iepurii strnesc p oftele, maimutele raspndesc febra dezmatului, iar cocosii sunt blestemati pentru ca acceptasera ca Isus sa fie renegat de trei ori. n schimb, Fermina Daza, sotia lui, care avea atunci saptezeci si doi de ani si-si pierduse de mult mersul de caprioara din tinerete, adora dincolo de margin ile ratiunii florile ecuatoriale si animalele domestice, astfel ca la nceputul ca sniciei profitase de flacara nca vie a iubirii pentru a tine n casa mult mai multe dect ar fi ngaduit bunul simt. Mai nti au fost trei dalmatieni cu nume de mparati ro mani, care s-au sfsiat ntre ei pentru a intra n gratiile unei femele ce facea cinst e numelui de Messalina, ntruct, pna sa fete noua catei, ea si zamislea alti zece. A u urmat la rnd pisicile abisiniene, cu profil de acvila si tinuta faraonica, siam ezele sasii, persanele de neam mparatesc, cu ochi portocalii, care colindau prin iatace ca niste naluci, iar noaptea sculau casa n picioare cu racnetele lor de vr ajitoare adunate la sabatul amorului. Timp de ctiva ani, au tinut, legat cu un la nt petrecut peste mijloc de arborele mango din curtea interioara, un maimutoi di n Amazonia, care strnea oarecare compasiune, pentru ca avea aerul abatut al arhie piscopului Obdulio y Rey, aceeasi candoare n priviri, precum si elocinta minilor l ui, dar nu din acest motiv s-a descotorosit Fermina Daza de el, ci din pricina c a luase prostul obicei de a se excita n prezenta doamnelor. n verandele casei atrnau colivii cu tot soiul de pasari din Guatemala si se p limbau nestingheriti btlani negri premonitorii, strci cu picioarele lungi, galbene , chiar si un cerb tnar, care-si baga capul pe ferestre ca sa mannce florile din g lastre. Putin nainte de ultimul razboi civil, cnd s-a vorbit pentru prima data de o posibila vizita a papei, adusesera din Guatemala o pasare a paradisului, care a facut cale-ntoarsa mai repede dect venise, cnd s-a aflat ca stirea despre vizita pontificala fusese un zvon lansat de guvern pentru a-i speria pe complotistii l iberali. Alta data, au cumparat de pe velierele contrabandistilor din Curaao o co livie de srma cu sase corbi parfumati, aidoma acelora pe care Fermina Daza i avuse se, pe cnd era doar o copila, n casa parinteasca si pe care tinea sa-i aiba si ca tnara casatorita. Nimeni nsa n-a putut suporta flfitul necurmat de aripi care umplea casa cu efluvii de coroane mortuare. Au adus chiar si o anaconda lunga de patru metri, ale carei suspine de vnator neadormit tulburau ntunericul dormitoarelor, d esi, asa cum prevazusera, la ceva tot le-a folosit, fiindca a speriat cu rasufla rea ei de moarte liliecii, salamandrele si nenumaratele specii de insecte daunat

oare care navaleau n casa o data cu lunile ploioase. Doctorul Juvenal Urbino, att de solicitat de obligatiile profesionale, att de absorbit de initiativele sale ci vice si culturale, se consola cu gndul ca sotia lui era nu numai cea mai frumoasa din tot cuprinsul Caraibilor, dar si cea mai fericita n mijlocul acelor creaturi abominabile. Numai ca ntr-o dupa-amiaza ploioasa, cnd s-a ntors extenuat din oras, dezastrul care l-a ntmpinat de cum a pasit n casa l-a trezit la realitate. Din sal on, ct cuprindea privirea, se ntindea un puhoi de animale moarte, care pluteau ntro balta de snge. Buimacite, servitoarele stateau cocotate pe scaune, neizbutind s a se dezmeticeasca din spaima pe care le-o pricinuise macelul din jur. Totul se petrecuse din cauza unui cine lup: cuprins de o criza subita de tur bare, sfsiase toate animalele care-i iesisera n cale, pna cnd, ntr-un trziu, gradinar l din vecini si-a luat inima n dinti si l-a sfrtecat cu un cutit machete, scurt si lat, folosit de obicei la taiat trestie de zahar. Nimeni nu stia cte animale mus case sau contaminase cu balele lui verzi, asa nct doctorul Urbino a poruncit ca to ate cele scapate cu viata sa fie omorte, iar lesurile sa fie arse ct mai departe, pe un teren viran, dupa care a chemat serviciile speciale de la Spitalul Filantr opiei pentru o dezinfectie profunda a casei. Singura care a scapat, pentru ca ni meni nu si-a adus aminte de ea, a fost testoasa aducatoare de noroc. Pentru prima data n viata, Fermina Daza i-a dat dreptate sotului ei ntr-o che stiune casnica si multa vreme s-a ferit sa mai aduca vorba despre animale. Se co nsola cu plansele colorate din Istoria Naturala a lui Linn, pe care, dupa ce le-a dat la nramat, le-a atrnat pe peretii salonului, si poate ca, pna la urma, si-ar f i pierdut orice speranta de a mai vedea din nou un animal n casa, daca ntr-o noapt e hotii n-ar fi furat, fortnd o fereastra de la baie, argintaria mostenita din ta ta n fiu de peste cinci generatii. Doctorul Urbino a pus lacate duble la ferestre , a asigurat usile pe dinauntru cu drugi de fier, a nchis obiectele de valoare n s eif si a capatat tardivul obicei din vremuri de razboi de a dormi cu revolverul sub perna. Dar s-a mpotrivit cumpararii unui cine rau, vaccinat sau nu, slobod sau legat n lant, chiar cu riscul ca hotii sa-i lase n pielea goala. - Nici o faptura necuvntatoare n-o sa mai treaca pragul acestei case, a hota rt el. A spus-o ca sa puna capat odata pentru totdeauna cicalelilor sotiei sale, c are tinea mortis sa cumpere un cine, dar nici o clipa nu i-a trecut prin minte ca generalizarea aceea pripita o sa-l coste viata. Fermina Daza, a carei fire apri ga se mai mladiase cu vremea, a prins din zbor vorbele necugetate ale barbatului : la cteva luni dupa spargere, a urcat din nou la bordul velierelor din Curaao, de unde a cumparat un papagal regal din Paramaribo, care nu stia sa spuna altceva dect njuraturi marinaresti, dar care imita att de bine vocea omeneasca, nct merita cu prisosinta pretul exagerat de douasprezece centime. Era dintre cei buni, mai usor dect parea, cu capul galben si limba neagra, s ingurele semne dupa care putea fi deosebit de papagalii din hatisurile de mangro ve, care nu nvatau sa vorbeasca nici chiar cu supozitoare de terebentina. Ca unul care stia sa piarda, doctorul Urbino s-a plecat n fata ingeniozitatii sotiei sal e si, n cele din urma, a constatat cu uimire ca-l amuzau nespus progresele papaga lului strnit de slujnice. n dupa-amiezile ploioase, cnd i se dezlega limba de bucur ia penelor mbibate de apa, rostea fraze din alte vremuri, pe care nu avusese cum sa le auda la ei n casa si care lasau sa se nteleaga ca era mai batrn dect parea. Ul timele reticente ale doctorului s-au risipit n noaptea cnd hotii au ncercat sa patr unda din nou n casa printr-o lucarna de pe acoperis, iar papagalul i-a speriat la trnd mai ceva ca un dulau si strignd borfasilor, borfasilor, borfasilor, nazdravan ii cine stie unde nvatate, dar care s-au dovedit salvatoare. Din clipa aceea, doc torul Urbino s-a hotart sa se ocupe personal de el si a pus sa fie instalate sub mango un spalier cu doua recipiente, unul pentru apa, iar altul pentru bananele coapte, precum si un trapez pentru acrobatiile de saltimbanc. Din decembrie pna n martie, cnd se strneau vnturile dinspre nord, iar noptile se raceau si vremea se st rica, l duceau sa doarma nauntru, ntr-o colivie acoperita cu o patura, desi doctoru l Urbino se temea ca rapciuga cronica de care suferea putea fi periculoasa pentr u plamnii oamenilor. Ctiva ani la rnd i-au taiat periodic aripile, lasndu-l sa se pl imbe n voie cu mersul lui cracanat de calaret batrn. Dar ntr-o buna zi, s-a apucat sa faca giumbuslucuri de acrobat pe grinzile d

in bucatarie si a cazut n oala care fierbea pe foc, n timp ce racnea ca un corabie r n mijlocul furtunii, scapa cine poate, strnind o harmalaie att de asurzi-toare nct bucatareasa a izbutit sa-l scoata cu polonicul, oparit si fara pene, dar nca viu. De atunci, n ciuda credintei larg raspndite ca papagalii tinuti n colivie uita tot ce-au nvatat, nu-l mai scoteau dect pe la ora patru, cnd se lasa racoarea, pentru lectiile doctorului Urbino. Cum nimeni nu bagase de seama la timp ca i crescusera aripile, n dimineata aceea tocmai se pregateau sa i le taie, cnd le-a scapat din mna si a zburat pe ramurile arborelui mango. S-au chinuit trei ore sa-l prinda, dar fara succes. Servitoarele, ajutate d e altele din vecini, se folosisera de tot soiul de tertipuri ca sa-l faca sa cob oare, dar el se ncapatna sa ramna pe loc, tipnd printre hohote de rs traiasca partidu l liberal, traiasca partidul liberal, ei dracia dracului, un strigat temerar, ca re-i costase viata pe multi cheflii bine dispusi. Doctorul Urbino, care abia l pu tea zari printre frunze, a ncercat sa-l convinga n spaniola, n franceza si chiar n l atina, dar papagalul i raspundea n aceleasi limbi, cu aceeasi emfaza si acelasi ti mbru al vocii, fara a se clinti din vrf. Convins ca nu se putea face nimic cu duh ul blndetii, doctorul Urbino a trimis dupa pompieri, cea mai recenta jucarie civi ca a sa. Pna nu de mult, incendiile erau stinse de voluntari care foloseau scari de z idarie si galeti cu apa carate de unde se nimerea, dar era atta lipsa de organiza re n actiunile lor, nct, uneori, provocau mai multe pagube chiar dect incendiile. Cu un an n urma, gratie unei colecte initiate de Societatea pentru Propasirea Cetat ii, al carei presedinte onorific era Juvenal Urbino, luase fiinta un corp de pom pieri profesionisti, avnd n dotare o cisterna cu sirena si clopot, precum si doua tulumbe. Ajunsesera att de cunoscuti nct, cnd clopotele bisericilor ncepeau sa bata, dnd alarma, n scoli se ntrerupeau cursurile, pentru ca elevii sa-i poata vedea luptn du-se cu focul. La nceput era singurul lucru pe care l faceau. Dar doctorul Urbino a povestii notabilitatilor municipale ca la Hamburg vazuse cu ochii lui cum pom pierii readusesera la viata un copil gasit nghetat ntr-o pivnita dupa un viscol de trei zile. i mai vazuse si pe o straduta din Neapole, cobornd dintr-un balcon de la etajul zece un cosciug pe care familia nu izbutise sa-l scoata afara pe scari le nguste si ntortocheate. Asa se face ca pompierii locali au nvatat sa presteze si alte servicii de urgenta, ca de pilda sa forteze ncuietori sau sa omoare serpi v eninosi, iar Scoala de Medicina a organizat pentru ei un curs special de prim aj utor n caz de accidente mai putin grave. Prin urmare, nu era chiar o absurditate sa li se ceara favoarea de a da jos din copac un papagal la fel de merituos ca o rice domn respectabil. Doctorul Urbino a mai adaugat: "Spuneti-le ca veniti din partea mea." Si s-a dus n dormitor sa se mbrace pentru banchet. La drept vorbind, n clipa aceea, preocupat cum era de scrisoarea lui Jeremiah de Saint-Amour, putin i pasa de soarta papagalului. Fermina Daza se mbracase cu o rochie chemisier din matase, larga si cu talia pe solduri, si pusese un colier de perle adevarate, rasucit n sase siraguri lungi , inegale, si niste pantofi de atlaz, cu tocuri nalte, pe care-i purta numai la o cazii solemne, deoarece la vrsta ei, nu-si mai putea permite asemenea excese. Toa leta aceea mondena nu parea prea nimerita pentru o bunica venerabila, dar se pot rivea de minune cu trupul ei nca mladios si drept, cu oasele-i prelungi, cu minile ei elastice, fara nici o alunita de batrnete, cu parul de culoarea otelului alba strui, tuns oblic, la naltimea obrazului. Din fotografia de la nunta nu mai pastr a dect ochii ca niste migdale stravezii si semetia nnascuta, dar ea reusea sa supl ineasca prin caracter si chiar sa depaseasca prin srguinta tot ce pierduse o data cu vrsta. Se simtea n largul ei: ncet-ncet erau date uitarii veacurile corsetelor d e metal, rochiile strnse pe talie, soldurile naltate cu artificii de crpa. Corpuril e eliberate, respirnd n voie, se nfatisau privirii asa cum erau n realitate. Chiar s i la vrsta de saptezeci si doi de ani. Doctorul Urbino a gasit-o asezata n fata ma sutei de toaleta, sub bratele domoale ale ventilatorului electric, potrivindu-si pe cap palaria clos, garnisita cu un buchet de violete din fetru. n dormitorul s patios si nsorit se afla un pat englezesc, acoperit cu o plasa trandafirie mpotriv a tntarilor, iar prin cele doua ferestre deschise se zareau copacii din curte si razbatea tritul cosasilor ametiti de presimtirea ploii. De cnd se ntorsesera din voi ajul de nunta, Fermina Daza luase obiceiul sa-i pregateasca sotului hainele n fun

ctie de starea vremii si de mprejurare, punndu-le pe un scaun nca de cu seara, ca s a fie gata cnd el iesea din baie. Nu-si mai amintea cnd anume ncepuse sa-l ajute sa se mbrace, dar era constienta ca, daca la nceput o facuse din dragoste, de vreo c inci ani trebuia s-o faca oricum, pentru ca el nu se mai putea mbraca singur. Tocmai si sarbatorisera nunta de aur si nu erau deprinsi sa traiasca nici ma car o singura clipa unul fara celalalt, fara sa se gndeasca unul la celalalt, iar pe masura ce naintau n vrsta, erau si mai putin deprinsi s-o faca. Nici unul din e i n-ar fi putut spune daca aceasta dependenta reciproca se ntemeia pe iubire sau pe comoditate, dar niciodata nu-si pusesera asemenea ntrebare cu mna pe inima, pen tru ca amndoi preferasera dintotdeauna sa ignore raspunsul. Cu timpul, ea descope rise sovaiala din pasii sotului sau, toanele lui schimbatoare, fisurile din memo ria lui, obiceiul recent de a plnge n somn, dar nu le-a interpretat nici o clipa c a pe niste semne ale ruginii finale, ci ca pe o fericita rentoarcere la copilarie . De aceea, nu-l trata ca pe un batrn dificil, ci ca pe un copil senil, iar aceas ta amagitoare eroare s-a dovedit providentiala pentru amndoi, ntruct i-a pus la ada post de compasiune. Cu totul alta ar fi fost viata lor daca ar fi nteles la timp ca e mai simplu sa eviti marile catastrofe matrimoniale dect mizeriile marunte de fiecare zi. Pna la urma, au nvatat totusi ceva mpreuna, si anume, ca ntelepciunea ne vine cnd nu ma i avem ce face cu ea. Ani la rnd, Fermina Daza nu s-a putut mpaca deloc cu destept arile exuberante ale sotului ei. Se agata cu nversunare de ultimele fire de somn, ca sa nu fie nevoita sa nfrunte realitatea unei noi dimineti ncarcate de presimti ri sumbre, n timp ce el se trezea cu inocenta unui bebelus: fiecare noua zi nsemna nca o zi cstigata. l auzea cum se scula o data cu cel dinti cntat al cocosilor, cnd epea sa tuseasca fara noima, parca anume ca sa se trezeasca si ea. l auzea bomban ind, numai si numai ca s-o nelinisteasca, n timp ce-si cauta pe dibuite papucii c are erau probabil lnga pat. l auzea cum si croia drum pna la baie, bjbind prin ntune . Dupa un ceas, tocmai cnd ea atipise din nou, l auzea ntorcndu-se din birou ca sa s e mbrace, dar tot fara sa aprinda lumina. Odata, la un joc de societate, ntrebat c um s-ar putea defini singur, el raspunsese: "Sunt un barbat care se mbraca pe ntun eric." Ea l auzea, convinsa ca nici unul din acele zgomote nu era indispensabil s i ca el le facea dinadins, simulnd nsa contrariul, tot astfel cum ea, desi treaza, se prefacea ca doarme. Motivele lui erau ntemeiate: niciodata nu avea atta nevoie de ea, vie si lucida, ca n acele clipe de neliniste. n timp ce dormea, cu trupul arcuit ntr-un racursiu ca de dans si mna pe frunte , avea o gratie fara seaman, dar tot att de bine, daca-si simtea tulburata placer ea aproape senzuala de a se crede adormita cnd nu mai era de mult, furia ei putea depasi orice nchipuire. Doctorul Urbino stia ca ea urmarea cu atentia ncordata ce l mai nensemnat zgomot pe care-l facea si pentru care i era chiar recunoscatoare, ca sa aiba pe cine arunca vina ca se trezeste la ora cinci dimi-neata. Astfel, n rarele ocazii cnd trebuia sa bjbie prin ntuneric pentru ca nu-si gasea papucii la lo cul lor obisnuit, ea i spunea brusc, cu vocea nca bui-maca de somn: "I-ai lasat as eara n baie." Pentru ca, imediat, sa nceapa sa bombane, cu glasul limpezit de furi a ce-o cuprinsese: - Casa asta e o adevarata pacoste, nu poate omul sa doarma ca lumea. Atunci se rasucea n asternut, aprindea lumina fara sa se crute, fericita ca repurtase cea dinti victorie a zilei. Era, n fond, un joc acceptat de amndoi, mitic si pervers, dar tocmai de aceea reconfortant: una din multele si primejdioasele placeri ale iubirii domesticite . Si tocmai pornind de la un astfel de joc banal, primii treizeci de ani de viat a n comun erau ct pe ce sa se sfrseasca, pentru ca, ntr-o buna zi, n-a mai fost sapu n n baie. Totul a nceput simplu, ca de obicei. ntors n dormitor - era n timpurile cnd nca e mai putea spala singur - doctorul Juvenal Urbino a nceput sa se mbrace fara sa a prinda lumina. Ea se afla cufundata, asa cum se ntmpla mereu la ceasul acela, n pla cuta ei stare fetala, cu ochii nchisi, respiratia abia simtita si bratul sprijini t pe frunte, ca ntr-un dans sacru. Dar, ca ntotdeauna, nu dormea profund, iar el s tia asta. Dupa un fosnet prelungit de pnza scrobita, n ntuneric s-a auzit vocea doc torului Urbino. - Cam de-o saptamna ma spal fara sapun, a spus el ca pentru sine.

Atunci ea s-a trezit de-a binelea, si-a amintit si, furioasa, s-a revoltat m potriva lumii ntregi, pentru ca, ntr-adevar, uitase sa puna alt sapun n baie. i obse rvase lipsa n urma cu trei zile, cnd era sub dus, si se gndise sa puna altul ceva m ai trziu, dar dupa aceea a uitat pna a doua zi. A treia zi i s-a ntmplat acelasi luc ru. n realitate, nu trecuse o saptamna, asa cum sustinea el, anume ca sa-i agravez e vina, doar trei zile, dar trei zile de neiertat, si de necaz ca se lasase surp rinsa n greseala, si-a iesit din sarite. S-a aparat, ca de obicei, atacnd: - Ei bine, si eu m-am spalat n fiecare zi, a strigat ea ca scoasa din minti, si de fiecare data a fost sapun. Desi el i cunostea prea bine metodele de lupta, de data aceasta nu le-a mai putut suporta. A plecat si s-a instalat, sub un pretext profesional oarecare, ntr -una din camerele pentru interni de la Spitalul Filantropiei, iar pe-acasa dadea numai spre seara, ca sa se schimbe nainte de a-si consulta pacientii la domicili u. Cnd l auzea sosind, ea se refugia la bucatarie, sub cuvnt ca are treaba, si nu s e clintea de-acolo dect dupa ce pe strada rasuna tropotul cailor de la trasura. D e cte ori au ncercat, n cele trei luni care au urmat, sa puna capat nentelegerii, nau facut altceva dect sa o adnceasca si mai mult. El nu era dispus sa se ntoarca att a vreme ct ea nu admitea ca nu fusese sapun n baie, iar ea nu era dispusa sa-l pri measca daca el nu recunostea ca a mintit cu buna stiinta, numai si numai ca sa-i faca snge rau. Incidentul, fireste, le-a dat prilejul sa evoce alte, multe alte certuri ma runte din multe alte dimineti tulburi. Unele resentimente au rascolit altele, au redeschis rani de mult cicatrizate, le-au provocat rani noi, si amndoi s-au sper iat cnd si-au dat seama cu mhnire ca n attia ani de batalii conjugale aproape ca nu facusera altceva dect sa alimenteze vechi ranchiune. El a mers pna acolo nct i-a pro pus sa se spovedeasca mpreuna, lundu-si drept confesor, daca era nevoie, chiar pe domnul arhiepiscop, pentru ca Dumnezeu nsusi, n chip de arbitru suprem, sa decida daca era sau nu sapun n savoniera din baie. Atunci, ea, care stia sa se stapneasca att de bine, si-a pierdut cumpatul cu un tipat isteric: - Ia mai da-i dracului de arhiepiscop! Injuria a zguduit din temelii orasul, a strnit cleveteli deloc usor de dezmi ntit si a patruns, cu aere de vodevil, n vorbirea obisnuita: "Ia mai da-l draculu i de arhiepiscop!" Constienta ca a depasit limita si prevaznd reactia sotului, ea i-a luat-o nainte si l-a amenintat ca o sa se mute singura n vechea casa mostenit a de la tatal ei, pe care o nchinase pentru birouri unor agentii. Nu era o simpla fanfaronada: avea de gnd sa plece cu adevarat, fara sa-i pese de scandalul pe ca re l-ar fi declansat, iar sotul si-a dat seama de asta la timp. N-a avut nsa cura j sa-si sfideze propriile prejudecati: a cedat. Nu admitnd ca era sapun la baie, ceea ce ar fi nsemnat o ofensa adusa adevarului, ci consimtind sa locuiasca n acee asi casa, dar n camere separate si fara sa-si vorbeasca. Cnd mncau, reuseau sa evit e situatia penibila cu atta abilitate, nct si trimiteau mesaje dintr-o parte ntr-alta a mesei prin copii, fara ca acestia sa-si dea seama ca, de fapt, ei erau certat i. Cum biroul nu avea baie, solutia a rezolvat conflictul provocat de zgomotel e matinale, pentru ca el se ducea sa se spele dupa ce-si pregatea cursul si de f iecare data avea grija sa nu-si trezeasca sotia. Alteori nsa, erau nevoiti sa-si astepte rndul ca sa se spele pe dinti nainte de culcare. Dupa vreo patru luni, el s-a ntins n patul conjugal ca sa citeasca pna cnd iesea ea din baie, asa cum se n-tmp a deseori, si a adormit. Ea s-a culcat alaturi fara prea multe precautii, anume ca sa-l trezeasca si sa-l faca sa plece. El s-a trezit pe jumatate, e adevarat, dar n loc sa se scoale, a stins veioza si si-a potrivit mai bine perna sub cap. E a l-a zgltit de umar ca sa-i atraga atentia ca trebuia sa se duca n birou, dar el s e simtea att de bine n asternutul de puf al stramosilor, nct a preferat sa capitulez e: - Lasa-ma sa dorm aici. Ai avut dreptate, era sapun la baie. Ori de cte ori, ajunsi n pragul batrnetii, si aminteau de acest episod, nici lu i, nici ei nu le venea sa creada ca, de-a lungul unei jumatati de veac de viata n comun, aceea fusese cea mai serioasa disputa a lor si singura care trezise n amnd oi dorinta de a renunta la tot, pentru a ncepe o alta viata. Chiar si la batrnete, cnd devenisera mai ngaduitori si mai pasnici, se fereau s-o evoce, pentru ca rani

le abia cicatrizate ncepeau sa sngereze de parca ar fi fost din ajun. El a fost primul barbat pe care Fermina Daza l-a auzit urinnd. L-a auzit n no aptea nuntii, n timp ce zacea sleita de puteri din cauza raului de mare n cabina d e pe vaporul care-i ducea n Franta, iar zgomotul jetului ca de cal i s-a parut att de potent si nvestit cu atta autoritate nct i-a sporit spaima de ravagiile la care se astepta. Pe masura ce jetul scadea o data cu trecerea anilor, amintirea aceea i revenea frecvent n minte, pentru ca nu s-a putut mpaca niciodata cu gndul ca el m urdarea marginea closetului ori de cte ori l folosea. Doctorul Urbino ncerca sa-i e xplice, cu argumente usor de priceput pentru cineva care ar fi vrut cu adevarat sa le priceapa, ca accidentul acela se repeta zilnic nu din neglijenta, ci dintr -un motiv organic: jetul lui de om tnar era att de precis si direct, nct la scoala cs tigase concursuri de tras la tinta umplnd sticle, dar de cnd se subrezise, nu numa i ca i se mputinase, dar ajunsese oblic, se ramifica, pentru ca n cele din urma sa devina o adevarata fntna arteziana, imposibil de stapnit, desi el unul facea nenum arate eforturi de a-l ndrepta. Iar n ncheiere spunea: "Closetul a fost inventat, ma i mult ca sigur, de cineva care habar n-avea cum sunt alcatuiti barbatii." Contr ibuia la pacea domestica cu un gest cotidian mai degraba umilitor dect umil: ster gea cu hrtie igienica marginile vasului ori de cte ori l folosea. Desi stia, ea nu scotea o vorba atta timp ct n baie mirosul de amoniac nu era prea patrunzator, dar n data ce-l simtea, se grabea sa comenteze indignata, de parca ar fi fost vorba de o crima: "Aici pute a cusca de iepuri." n pragul batrnetii, nsasi subrezenia trupu lui i-a sugerat doctorului Urbino solutia finala: urina asezat pe closet, ca si ea, astfel nct vasul ramnea curat, iar el se simtea cu constiinta mpacata. nca de pe atunci, nu mai avea siguranta n miscari, iar odata chiar alunecase n baie, accident ce putea sa-i fie fatal si care l-a pus n garda n privinta dusului . Desi moderna, locuinta lor nu dispunea de o cada din fonta cu picioare n forma de gheare de leu, asa cum aveau mai toate palatele din cartierul vechi. Chiar el luase hotarrea sa fe nlaturata, invocnd un argument igienic: cada de baie era una d in multele porcarii nascocite de europeni, care se spalau numai n ultima vineri a fiecarei luni si, pe deasupra, o faceau n laturile propriei murdarii, de care nce rcau sa scape. Au comandat, asadar, o vana mare, din lemn masiv de guayacn, n care Fermina Daza si mbaia sotul ca pe sugari, dupa acelasi ritual. Prelungita mai mul t de un ceas si mprospatata de cteva ori cu apa n care fusesera fierte frunze de na lba si coji de portocale, baia avea asupra lui un efect att de linistitor, nct uneo ri adormea cufundat n infuzia nmiresmata. Dupa ce-l spala, Fermina Daza l pudra cu talc ntre picioare, i ungea cu unt de cacao pielea iritata, i punea izmenele cu dui osia cu care ar fi nfasat n scutece un prunc si-l dichisea n continuare, cu aceeasi dragoste, de la ciorapi, pna la nodul de cravata cu ac de topaz. Diminetile conj ugale s-au mai linistit cu vremea, pentru ca el si-a asumat din nou copilaria pe care i-o rapisera propriile lui odrasle. Chiar si ea s-a acomodat pna la urma cu orarul casei, pentru ca si peste ea treceau anii: dormea din ce n ce mai putin, iar pe la saptezeci de ani ajunsese sa se trezeasca naintea lui. n Duminica Rusaliilor, cnd a ridicat patura ca sa vada cadavrul lui Jeremiah de Saint-Amour, doctorul Urbino a avut o revelatie ce-i fusese refuzata pna atunc i chiar si n explorarile sale cele mai lucide de medic si de crestin. Dupa attia a ni de familiaritate cu moartea, dupa ce se razboise atta cu ea, dupa ce o ntorsese pe toate partile, avea senzatia ca abia acum ndraznea s-o priveasca pentru prima data n fata, asa cum l privea si ea la rndul ei. Nu era frica de moarte. Nu: frica se cuibarise n sufletul lui de multa vreme, convietuia cu el, era o alta umbra p este umbra lui, nca din noaptea n care se trezise rascolit de un vis urt si devenis e constient ca moartea nu era doar o probabilitate permanenta, asa cum simtise d intotdeauna, ci o realitate imediata. De data aceasta nsa, ntrezarise imaginea con creta a ceea ce pna atunci nu fusese altceva dect o certitudine a nchipuirii. S-a b ucurat la gndul ca, pentru a-i face o asemenea cutremuratoare dezvaluire, Cel de Sus se folosise de Jeremiah de Saint-Amour, pe care el l socotea un sfnt ce-si ign ora starea de gratie. Dar cnd scrisoarea i-a dezvaluit adevarata lui identitate, trecutul sinistru, nebanuita sa putere de disimulare, a simtit ca ceva definitiv si irevocabil se petrecuse n propria-i viata. Fermina Daza nu s-a lasat molipsita de gndurile lui sumbre. El a ncercat, fir este, s-o convinga, n timp ce-l ajuta sa-si puna pantalonii si-i ncheia nenumarati

i nasturi de la camasa. Dar n-a reusit, pentru ca Fermina Daza nu putea fi impre sionata cu usurinta, si cu att mai putin de moartea unui barbat pe care nu-l iube a. Nu aflase mare lucru despre Jeremiah de Saint-Amour, stia doar ca era un inva lid n crje, pe care nu-l vazuse niciodata, care scapase de plutonul de executie ntr -una din multele insurectii izbucnite ntr-una din nenumaratele insule din Antile, ca se facuse fotograf de copii mpins de nevoie, ajungnd, n cele din urma, cel mai solicitat din tot tinutul, si ca reusise sa-l nvinga la sah pe un oarecare Torrem olinos, dupa cte si amintea ea, dar care, n realitate, se numea Capablanca. - Ei bine, afla ca nu era dect un evadat din Cayenne, condamnat la munca sil nica pe viata pentru o crima atroce, spuse doctorul Urbino. nchipuie-ti ca, la vi ata lui, a mncat chiar si carne de om. Apoi, i-a ntins scrisoarea, ale carei taine avea de gnd sa le ia cu sine n mor mnt, dar ea nu si-a aruncat nici macar o privire peste foile mpaturite si le-a ncui at n sertarul masutei de toaleta. Se obisnuise cu insondabila capacitate de uimir e a sotului ei, cu judecatile lui exagerate, care deveneau, o data cu trecerea a nilor, tot mai de nenteles, cu acea obtuzitate ce nu corespundea imaginii lui pub lice. De data aceasta nsa, si depasise chiar si propriile limite. Credea ca sotul ei nu-l aprecia pe Jeremiah de Saint-Amour pentru ceea ce fusese mai nainte, ci p entru ceea ce ncepuse sa fie de cnd sosise n oras, fara alta avere dect ranita lui d e pribeag, si nu putea ntelege de ce l uimise atta trzia dezvaluire a identitatii lu i. Nu ntelegea de ce i se parea de condamnat faptul ca avusese o iubita nestiuta de nimeni, de vreme ce acesta era un narav atavic al tuturor barbatilor de aceea si conditie cu ei, chiar si al lui, ntr-un moment mai delicat din viata lor. Mai mult chiar, faptul ca femeia aceea l ajutase sa-si duca la capat hotarrea de a mur i i se parea o sfsietoare dovada de iubire. Spuse: "Daca si tu te-ai hotar s-o fac i din motive la fel de ntemeiate ca ale lui, datoria mea ar fi sa ma comport la f el ca ea." Doctorul Urbino ramase descumpanit, prins n capcana de o lipsa de ntele gere care-l exasperase timp de o jumatate de veac. - N-ai priceput nimic, i spuse. Pe mine nu ma indigneaza ce-a fost sau ce-a facut, ci felul n care ne-a nselat buna-credinta atta amar de ani. Ochii i se umezira usor, dar ea, prefacndu-se ca nu observa, i replica: - Si bine-a facut. Daca ar fi spus adevarul, nici tu, nici nefericita aia d e femeie, nimeni din orasul asta nu l-ar fi iubit atta ct l-au iubit. i prinse lantul ceasului de butoniera jiletcii. i potrivi nodul cravatei si-i puse acul cu piatra de topaz, i stropi batista cu apa de colonie si dupa ce i ste rse lacrimile si barba plnsa, i-o aranja n buzunarul de la piept, cu colturile nfoi ate ca petalele unei magnolii. n aerul neclintit al casei rasunara deodata cele u nsprezece batai ale pendulei. - Grabeste-te, spuse ea, lundu-l de brat. O sa ntrziem. Aminta Dechamp, sotia doctorului Lcides Olivella, si cele sapte fiice ale lo r, una mai harnica dect alta, prevazusera totul pentru ca banchetul sa se constit uie n evenimentul social al anului. Locuiau n plin centru istoric, n vechea cladire a Monetariei, denaturata de un arhitect florentin care trecuse prin oras ca o v ijelie nnoitoare, transformnd n bazilici venetiene cteva vestigii din secolul al XVI I-lea. Casa avea sase dormitoare si doua saloane mari si racoroase, dar nencapato are pentru invitatii din oras, fara a-i mai pune la socoteala pe distinsii oaspe ti care urmau sa vina din alte parti. Curtea interioara, unde susura un havuz de piatra si nfloreau heliotropi ce mbalsamau casa pe nserat, era aidoma claustrului unei abatii, dar spatiul galeriilor boltite era prea mic pentru attea nume rasuna toare. Drept care au hotart sa organizeze banchetul n mprejurimile orasului, la zec e minute de mers cu automobilul pe soseaua nationala, unde se afla conacul famil iei, cu o curte imensa, de cteva mii de ari, umbrita de dafini nalti si strabatuta de un ru cu ape line, pe care pluteau flori de nufar. Sub ndrumarea doamnei de Ol ivella, angajatii de la Hanul lui don Sancho au pus tende colorate n locurile neu mbrite si au aranjat sub dafini un dreptunghi alcatuit din masute pentru o suta douazeci si doi de invitati, acoperite cu fete de in, si buchete de trandafiri p roaspeti pe masa de onoare. Au instalat, de asemenea, o estrada pentru o fanfara care urma sa interpreteze un program restrns de contradansuri si valsuri nationa le si pentru un cvartet de coarde de la Scoala de Belle Arte, o surpriza pregati ta de doamna de Olivella pentru venerabilul magistru al sotului ei, care urma sa

prezideze banchetul. Desi data nu corespundea ntru totul cu aniversarea absolvir ii, au ales Duminica Rusaliilor pentru a da si mai multa solemnitate evenimentul ui. ncepusera pregatirile cu trei luni n urma, de teama ca nu vor putea termina t otul din lipsa de timp. Au trimis tocmai la Cinaga de Oro dupa gaini vii, vestite pe ntreg litoralul nu doar pentru carnea lor gustoasa, dar si pentru ca, pe vrem ea spaniolilor, cum ciuguleau prin mlul adus de ape, li se gaseau n pipota pietric ele de aur curat. Doamna de Olivella n persoana, nsotita de una din fiice si de se rvitorii casei, urca la bordul transatlanticelor de lux si alegea tot ce era mai bun din lumea larga pentru a omagia meritele sotului. Desi prevazuse totul pna n cele mai mici amanunte, pierduse din vedere faptul ca sarbatorirea cadea ntr-o du minica de iunie dintr-un an cu ploi trzii. Si-a dat seama de atare risc chiar n zi ua respectiva, cnd, iesind din casa ca sa se duca la slujba de dimineata, s-a spe riat de umezeala din aer si de norii grei care acopereau zarea marii. n ciuda ace stor semne rau prevestitoare, directorul observatorului astronomic, cu care s-a n tlnit la biserica, i-a amintit ca, n istoria plina de peripetii a orasului, niciod ata, nici chiar n iernile cele mai aspre, nu se ntmplase sa ploua de Rusalii. Cu to ate acestea, la ora douasprezece, cnd multi dintre invitati se adunasera n curte, unde si luau aperitivele, bubuitul unui tunet stingher a facut sa se cutremure pa mntul, un vnt aprig, strnit dinspre mare, a rasturnat mesele si a ridicat n vazduh t endele, iar cerul s-a pravalit peste lume ntr-un torent pustiitor. Doctorul Juvenal Urbino, care izbutise cu chiu cu vai sa nfrunte furtuna si sa ajunga o data cu ultimii invitati ntlniti pe drum, a ncercat sa li se alature si sa strabata distanta de la masini pna n casa sarind pe pietrele nsirate prin curte a inundata, dar, pna la urma, a trebuit sa accepte umilinta de a fi purtat pe bra te de oamenii de la Don Sancho, sub un baldachin de pnza galbena. De bine de rau, mesele din curte fusesera asezate nauntru, chiar si prin dormitoare, dar invitat ii aratau de parca li se necasera corabiile si nimeni nu facea nici un efort ca s a-si ascunda proasta dispozitie. Era o zapuseala ca ntr-un cazan cu aburi, caci f erestrele fusesera nchise ca sa nu intre n casa ploaia batuta de vnt. La mesele din curte, n dreptul fiecarui tacm se afla un cartonas cu numele invitatului, fiind p revazuta o latura pentru barbati si alta pentru femei, conform uzantelor vremii. ntre timp nsa, cartonasele se ratacisera, asa nct fiecare s-a asezat pe unde s-a ni merit, ntr-o promiscuitate de forta majora, care a ncalcat, cel putin o data, prej udecatile noastre sociale. n toata aceasta harababura, Aminta de Olivella, prezen ta parca pretutindeni n acelasi timp, cu parul ud si superba ei rochie mnjita de n oroi, nfrunta urgia cu zmbetul de nebiruit deprins de la sotul sau pentru a sfida restristea. Ajutata de fiicele ei, croite dupa acelasi calapod, s-a straduit, att ct a fost cu putinta, sa pastreze cel putin locurile de la masa de onoare, cu do ctorul Juvenal Urbino n mijloc si arhiepiscopul Obdulio y Rey la dreapta lui. Fermina Daza s-a ase zat, ca de obicei, alaturi de sotul sau, de teama sa nu-l apuce somnul n timpul m esei ori sa-si verse supa pe rever. n fata lor sedea doctorul Lcides Olivella, un barbat cu trasaturi feminine, care se tinea foarte bine la cei cincizeci de ani ai sai si a carui jovialitate nu avea nimic n comun cu diagnosticele lui exacte. Celelalte locuri erau ocupate de notabilitatile provinciale si municipale si de regina frumusetii din anul precedent, pe care guvernatorul n persoana a condus-o de brat si a asezat-o lnga el. Desi n invitatii nu se specifica de obicei obligati vitatea unei tinute anume, si cu att mai putin pentru o masa cmpeneasca, doamnele purtau toalete de seara si bijuterii cu pietre pretioase, iar majoritatea barbat ilor aveau haine de culoare nchisa si cravata neagra, cte unii chiar redingote din stofa. Numai cei mai mondeni, printre care se numara nsusi doctorul Urbino, purt au costume obisnuite. Lnga fiecare tacm se afla cte un exemplar al meniului, tipari t n franceza si cu viniete aurite. ngrijorata de zapuseala care-i toropise pe toti, doamna de Olivella a straba tut casa rugndu-i pe domni sa-si scoata haina ca sa se poata simti n largul lor la masa, dar nimeni n-a ndraznit sa dea exemplu. Arhiepiscopul i-a atras atentia do ctorului Urbino ca, ntr-un anume fel, acela putea fi considerat un dejun istoric: pentru prima data, se aflau reunite la aceeasi masa, odata cicatrizate ranile s i uitate toate vechile dusmanii, cele doua tabere din razboaiele civile care nsnge

rasera tara dupa cucerirea independentei. Aceasta idee coincidea cu entuziasmul liberalilor, mai ales al celor tineri, care reusisera sa aleaga un presedinte di n rndurile lor dupa patruzeci si cinci de ani de hegemonie conservatoare. Doctoru l Urbino nu mpartasea aceeasi parere: dupa el, un presedinte liberal era totuna c u un presedinte conservator, dar mai prost mbracat. N-a vrut, totusi, sa-l contra zica pe arhiepiscop. Desi i-ar fi placut sa-i atraga atentia ca invitatii nu se aflau acolo pentru ceea ce gndeau, ci gratie obrsiei lor, iar aceasta fusese ntotde auna mai presus de jocurile neprevazute ale politicii si de ororile razboiului. Astfel privite lucrurile, ntr-adevar, nu lipsea nimeni. Ploaia a ncetat pe neasteptate, asa cum ncepuse, iar soarele a nceput sa stral uceasca din nou pe cerul fara nori, dar furtuna fusese att de violenta nct smulsese din radacina ctiva copaci, iar rul cu ape molcome, iesit din matca, preschimbase curtea ntr-o adevarata mocirla. Cele mai mari stricaciuni erau la bucatarie. n spa tele casei fusesera amenajate sub cerul liber cteva vetre din caramida, iar bucat arii abia avusesera ragaz sa puna oalele la adapost de ploaie. Au pierdut ceva v reme ca sa scoata apa din bucataria inundata si sa improvizeze la repezeala alte plite n veranda din dosul casei. Dar la ora unu situatia era rezolvata si nu mai lipsea dect desertul, ncredintat calugaritelor apartinnd ordinului Sfintei Clara, care promisesera sa-l trimita nainte de ora unsprezece. Existau temeri ca prul pest e care trecea soseaua nationala se revarsase, cum se ntmpla n ierni mai putin aspre , or, n acest caz, desertul n-ar fi putut ajunge mai devreme de doua ore. ndata ce s-a nseninat, au fost deschise ferestrele si casa s-a nviorat sub aerul purificat de pucioasa furtunii. Dar cnd fanfara si-a nceput programul de valsuri pe terasa din portic, starea de ncordare a crescut, pentru ca ecourile strnite de alamuri ntr e peretii casei i obliga pe invitati sa strige ca sa se poata face auziti. Obosit a de atta asteptare, gata sa izbucneasca n plns, dar zmbitoare, Aminta de Olivella a dat ordin sa fie servit prnzul. Formatia de la Scoala de Belle Arte si-a nceput concertul ntr-o tacere politi coasa, care n-a durat dect primele masuri din La Chasse de Mozart. n ciuda glasuri lor tot mai stridente si confuze, a forfotei servitorilor negri de la Don Sancho , care abia aveau loc sa se strecoare printre mese cu platourile aburinde, docto rul Urbino a izbutit sa mentina un canal deschis pentru muzica pna la sfrsitul pro gramului. Puterea lui de concentrare scadea an de an, pna-ntr-atta nct trebuia sa-si noteze pe o hrtie fiecare mutare la sah ca sa n-o uite. Cu toate acestea, mai er a n stare sa sustina o conversatie serioasa, fara sa piarda sirul unui concert, c hiar daca nu se putea lauda cu performantele unui dirijor german, bun prieten de -al sau pe vremea cnd se afla n Austria, care citea partitura la Don Giovanni n tim p ce asculta Tannhuser interpretata cu un dramatism facil. n timp ce se chinuia sa desluseasca melodia prin larma strnita de zanganitul tacmurilor n farfurii, nu-si desprindea privirea de la un tnar cu obrajii mbujorati, care l saluta cu o nclinare a capului. l mai vazuse undeva, de asta era sigur, dar nu-si putea aduce aminte u nde anume. Nu era ceva neobisnuit, i se ntmpla destul de des, mai ales cu numele p ersoanelor, chiar si ale celor mai cunoscute, sau cu o melodie din alte vremuri, ceea ce i provoca o stare de tensiune att de coplesitoare, nct ntr-o noapte ar fi pr eferat sa moara dect s-o mai suporte pna la ziua. Era pe punctul de a fi cuprins d e aceeasi senzatie de neliniste, cnd o strafulgerare binefacatoare i lumina mintea : baiatul i fusese student cu un an n urma. Era surprins sa-l vada n mparatia celor alesi, dar doctorul Olivella i aminti ca era fiul Ministrului Sanatatii si ca ven ise n oras ca sa-si pregateasca o teza de medicina legala. Doctorul Juvenal Urbin o i-a facut atunci un semn vesel cu mna, iar tnarul s-a ridicat n picioare si i-a r aspuns la salut cu o plecaciune adnca. Dar nici atunci, nici mai trziu, nu si-a da t seama ca era chiar medicinistul cu care se ntlnise mai devreme n casa lui Jeremia h de Saint-Amour. Bucuros ca repurtase nca o victorie asupra batrnetii, se lasa n voia lirismulu i diafan si fluid al ultimei piese din program, pe care n-a fost n stare s-o iden tifice. Mai trziu, tnarul violoncelist din formatie, ntors de curnd din Franta, i-a explicat ca era vorba de cvartetul pentru coarde de Gabriel Faur, de care doctoru l Urbino nici macar nu auzise, n pofida faptului ca totdeauna se aratase foarte r eceptiv la noutatile venite din Europa. Preocupata, ca de obicei, de starea lui, si cu att mai mult cnd l vedea tacut si adncit n gnduri, Fermina Daza a lasat deopar

e mncarea si, punndu-si mna terestra peste a lui, i-a spus: "Nu te mai gndi la asta. " Doctorul Urbino i-a zmbit de pe celalalt tarm al extazului si abia atunci s-a gnd it din nou la ceea ce credea ea ca-l preocupa. Si-a amintit de Jeremiah de Saint -Amour, asezat la ceasul acela n sicriu, cu calpa lui uniforma de soldat si decor atiile de tinichea, sub privirile acuzatoare ale copiilor din fotografii. Se ntoa rse atunci spre arhiepiscop ca sa-i dea vestea sinuciderii, dar acesta aflase de ja. Dupa slujba, se vorbise mult despre cele ntmplate si chiar fusese rugat de col onelul Jernimo Argote, n numele refugiatilor din regiunea Caraibilor, sa le ngaduie sa-l ngroape n pamnt sfintit. Si tinu sa precizeze: "Solicitarea n sine mi s-a paru t o necuviinta." Apoi, pe un ton mai blnd, ntreba daca motivul sinuciderii era cun oscut. Doctorul Urbino i raspunse cu un cuvnt corect, pe care si nchipuia ca-l inven tase chiar n clipa aceea: gerontofobie. Doctorul Olivella, antrenat ntr-o discutie cu vecinii de masa, i-a neglijat pentru un moment si a intervenit n conversatia maestrului: "Ce pacat ca mai sunt oameni care se sinucid din alte motive dect din dragoste." Doctorul Urbino n-a fost surprins sa-si recunoasca propriile gnduri n spusele discipolului preferat. - Mai mult dect att, spuse el. A facut-o cu cianura de aur. Si rostind aceste cuvinte, si-a dat seama dintr-o data ca sentimentul de co mpasiune fusese din nou mai puternic dect amaraciunea pricinuita de scrisoare, da r n-a pus aceasta izbnda pe seama sotiei sale, ci pe cea a puterii miraculoase a muzicii. ncerca sa-i vorbeasca arhiepiscopului despre sfntul mirean pe care l cunos cuse n molcomele dupa-amieze de sah, despre arta sa nchinata fericirii copiilor, d espre extraordinara sa eruditie, despre obiceiurile sale spartane, iar la sfrsit, cnd termina tot ce avea de spus, ramase uimit de seninatatea si bunacredinta cu care izbutise sa-l desprinda dintr-o data si pentru totdeauna de trecutul lui. i explica apoi primarului ct de binevenita ar fi fost cumpararea colectiei de fotog rafii, pentru a pastra imaginile unei generatii care, poate, nu va mai fi ferici ta dect n acele poze si n minile careia se afla viitorul orasului. Arhiepiscopul era indignat ca un catolic militant si cult cutezase sa se gndeasca la sfintenia unu i sinucigas, dar aproba initiativa de a colectiona negativele. Primarul voi sa s tie de la cine trebuia sa le cumpere. Desi secretul i ardea buzele, doctorul Urbi no reusi sa se stapneasca si sa n-o dea n vileag pe mostenitoarea clandestina a ar hivelor. Se multumi sa spuna: "O sa ma ocup eu de tot." Si se simti izbavit prin harul propriei loialitati fata de femeia pe care o repudiase cu numai cinci ore n urma. Observnd schimbarea, Fermina Daza i ceru n soapta sa-i promita ca se va duc e la nmormntare. Binenteles c-o s-o faca, raspunse el usurat, asta ar mai lipsi. Discursurile au fost scurte si spontane. Fanfara a nceput sa cnte o melodie p opulara, neprevazuta n program, n timp ce invitatii se plimbau pe terase, asteptnd ca oamenii de la Hanul lui Don Sancho sa termine de scos noroiul si apa din curt e, unde cei dornici ar fi putut dansa. n salon nu mai ramasesera dect invitatii de la masa de onoare, care sarbatoreau faptul ca, la toastul final, doctorul Urbin o golise dintr-o rasuflare o jumatate de paharel de coniac. Nimeni nu-si amintea sa-l fi vazut nchinnd dect cu un pahar de vin bun si doar pentru a nsoti un fel de mncare mai special, dar, n acea dupa-amiaza, simtise nevoia sa se abata de la obic eiurile lui, iar clipa de slabiciune i era rasplatita din plin: dupa ani si ani, avea iarasi chef sa cnte. Si fara ndoiala ca ar fi facut-o, la insistentele tnarulu i violoncelist, care s-a oferit sa-l acompanieze, daca n-ar fi aparut pe neastep tate un automobil nou si modern, care, dupa ce a strabatut n goana curtea plina d e noroi, stropindu-i pe muzicanti si strnind ratele din ograzi cu macaitul de rat oi al claxonului, s-a oprit n fata casei. Doctorul Marco Aurelio Urbino Daza si s otia sa au cobort foarte amuzati, ducnd n fiecare mna cte o tava acoperita cu un serv etel de dantela. Alte tavi asemanatoare se aflau pe celelalte scaune si chiar pe jos, lnga sofer. Era desertul tardiv. Cnd au ncetat aplauzele si glumele cordiale, doctorul Urbino Daza a explicat, de data aceasta cu toata seriozitatea, ca maic utele l rugasera sa aduca desertul nca nainte de a se strni furtuna, dar trebuise sa se ntoarca din drum cnd aflase ca a luat foc casa parintilor sai. Doctorul Juvena l Urbino a intrat n panica, fara sa mai astepte ca fiul sau sa-si termine relatar ea. Sotia i-a amintit nsa la timp ca el nsusi hotarse sa fie chemati pompierii ca s a prinda papagalul. Aminta de Olivella, toata numai zmbet, dadu ordin sa fie serv it desertul pe terase, chiar si dupa cafea. Dar doctorul Juvenal Urbino si sotia

lui au plecat mai nainte, deoarece abia daca mai avea timp, pna la nmormntare, sa-s i faca siesta, care, pentru el, era sfnta. A dormit, dar putin si prost, pentru ca, odata ajunsi acasa, au descoperit ca pompierii provocasera stricaciuni aproape la fel de mari ca un incendiu. ncercn d sa sperie papagalul, desfrunzisera un copac cu tulumba, iar un jet de apa patr unsese din greseala prin ferestrele dormitorului principal, distrugnd cteva mobile si portretele unor stramosi necunoscuti atrnate pe pereti. Cnd au auzit clopotul masinii de pompieri, vecinii s-au adunat gramada, creznd ca luase foc casa, iar d aca nu s-au ntmplat tulburari si mai mari a fost pentru ca duminica scolile erau nc hise. Cnd si-au dat seama ca nu vor putea prinde papagalul nici cu ajutorul scari lor de incendiu, pompierii s-au apucat sa taie crengile si numai aparitia oportu na a doctorului Urbino Daza i-a mpiedicat sa mutileze copacul pna la capat. Promis esera sa revina dupa ora cinci, ca sa-l cioprteasca de tot, daca erau de acord, b inenteles, dar la plecare, au murdarit cu noroi terasa interioara si salonul, sfsi ind si covorul preferat al Ferminei Daza. Dezastre inutile, de altfel, ntruct impr esia generala era ca papagalul profitase de nvalmaseala si fugise ntr-una din curt ile vecine. ntr-adevar, doctorul Urbino a ncercat sa-l descopere printre frunze, d ar n-a primit raspuns n nici o limba straina, nici chiar la fluieraturi sau la cnt ece, asa nct l-a socotit pierdut si s-a dus sa se culce aproape de ora trei. nainte nsa, i-a fost dat sa se delecteze cu mireasma instantanee, ca de gradina secreta , a propriei urine purificate de sparanghelul fiert. S-a trezit coplesit de tristete. Nu era tristetea pe care o resimtise de di mineata n fata trupului nensufletit al prietenului, ci ceata nevazuta care-i nvalui a sufletul dupa siesta si pe care el o interpreta ca pe un semn divin ca-si trai a ultimele nserari. Pna la cincizeci de ani, nu fusese constient de dimensiunile, greutatea si starea propriilor viscere. Cu vremea nsa, ncepuse sa si le simta, una cte una, n timp ce zacea cu ochii nchisi dupa siesta zilnica, simtindu-si inima ne adormita, ficatul misterios, pancreasul enigmatic, descoperind astfel ca pna si c ei mai batrni dintre cunoscuti erau mai tineri dect el, singurul supravietuitor di n legendarele fotografii de grup ale generatiei sale. Cnd si-a dat seama pentru p rima data ca a nceput sa uite, a apelat la o metoda recomandata de unul din profe sorii pe care i avusese la Scoala de Medicina: "Cine nu are memorie si confectione aza una din hrtie." A fost nsa o iluzie efemera, fiindca ajunsese sa uite pna si ce voiau sa spuna nsemnarile ratacite prin buzunare, bntuia prin casa n cautarea oche larilor agatati pe nas, rasucea din nou cheia dupa ce ncuia usile si pierdea siru l lecturii pentru ca nu-si mai amintea premisele ntmplarilor sau filiatia personaj elor. Dar mai mult dect orice, l ngrijora nencrederea n propria-i ratiune: avea senza tia ca si pierdea treptat, ntr-un naufragiu inevitabil, chiar si simtul dreptatii. Din experienta lui de-o viata, desi fara vreun temei stiintific, doctorul J uvenal Urbino stia ca majoritatea bolilor mortale au un miros aparte, nici unul n sa att de pregnant ca cel al batrnetii. l simtea la cadavrele spintecate pe masa de disectie, l recunostea chiar si la acei pacienti care reuseau de minune sa-si as cunda vrsta, dar si n sudoarea mbibata n propria-i rufarie sau n rasuflarea neajutora ta a sotiei sale n timpul somnului. De n-ar fi fost ceea ce era n fond, anume un d reptcredincios de moda veche, poate ca i-ar fi dat dreptate lui Jeremiah de Sain t-Amour cnd spunea ca batrnetea este o stare indecenta care trebuie oprita la timp . Singura consolare, chiar si pentru un barbat ca el, care se dovedise bun la pa t, era pierderea treptata si binefacatoare a apetitului veneric: pacea sexuala. La optzeci si unu de ani, si mai pastra suficienta luciditate ca sa-si dea seama ca firele care-l legau de aceasta lume erau att de firave nct se puteau rupe fara d urere, n somn, la cea mai mica miscare, dar motivul pentru care facea tot ce-i st atea n putere ca sa le pastreze era spaima ca nu-l va ntlni pe Dumnezeu n beznele mo rtii. Fermina Daza se apucase sa faca ordine n dormitorul devastat de pompieri, ia r cu putin timp nainte de ora patru, i pregati sotului obisnuitul pahar de limonad a cu bucatele de gheata, amintindu-i totodata ca trebuie sa se mbrace ca sa se du ca la nmormntare. Pentru acea dupa-amiaza, doctorul Urbino si luase din biblioteca doua carti: Omul, fiinta necunoscuta de Alexis Carrell, si Cartea de la San Mich ele de Axel Munthe. Cea din urma nu avea nca paginile taiate, asa nct a rugat-o pe Digna Pardo, bucatareasa, sa-i aduca un coup-papier de fildes pe care l uitase n d

ormitor. Dar cnd i l-a adus, el tocmai citea Omul, fiinta necunoscuta, la pagina n semnata cu un plic: mai avea foarte putin pna la sfrsit. Citea fara graba, croindu -si drum prin meandrele unui nceput de migrena pe care a pus-o pe seama coniaculu i baut la sfrsitul mesei. La rastimpuri, si ntrerupea lectura si sorbea din limonad a sau rontaia cte o bucatica de gheata. Era n ciorapi, cu camasa fara guler fals, bretelele elastice cu dungi verzi i atrnau de-o parte si de alta, iar gndul ca treb uia sa se mbrace ca sa se duca la nmormntare devenea tot mai scitor. A renuntat reped e la carte, a asezat-o peste cealalta si a nceput sa se legene alene n balansoarul de rachita, contemplnd cu ochi ndurerati tufele de banani pitici din curtea inund ata, copacul desfrunzit, furnicile zburatoare ivite dupa ploaie, splendoarea efe mera a nca unei dupa amieze care pierea pentru vecie. Nici nu-si mai amintea ca a vusese un papagal din Paramaribo, la care tinea ca la un prieten drag, cnd l-a au zit deodata: "Papagal regal." L-a auzit foarte aproape, chiar lnga el, si n aceeas i clipa l-a zarit pe creanga cea mai de jos a copacului. - Nerusinatule, i-a strigat. Papagalul i raspunse ngnndu-l: - Mai nerusinat esti tu, doctore. I-a vorbit n continuare, fara sa-l piarda din ochi, n timp ce-si punea ghetel e si-si tragea bretelele pe umeri, cu multa bagare de seama, ca sa nu-l sperie, apoi s-a ndreptat spre curtea plina de noroi, pipaind pardoseala cu bastonul, ca sa nu se mpiedice de cele trei trepte ale terasei. Papagalul nici nu s-a clintit din loc. Era asa de aproape, nct i-a ntins bastonul, ca sa se aseze pe maciulia de argint, cum facea de obicei, dar papagalul s-a ferit. A sarit pe creanga de alat uri, ceva mai nalta, dar mai usor de ajuns, de care era rezemata o scara nca nainte de sosirea pompierilor. Doctorul Urbino calcula naltimea si se gndi ca de pe a do ua stinghie putea sa-l prinda mai usor. Se urca pe prima, fredonnd n tot acest ras timp un cntec vesel pentru a pacali pasarea ndaratnica si sperioasa, care l ngna, rep etnd nsa numai cuvintele, si se departa pe creanga cu pasi laterali. S-a suit pe a doua stinghie fara nici o greutate, tinndu-se cu amndoua minile de scara, iar papa galul a nceput sa cnte si el, fara a se mai misca din loc. A urcat pe a treia stin ghie si imediat pe a patra, fiindca socotise gresit naltimea la care se afla crea nga, apoi, apucndu-se cu mna stnga de scara, ncerca sa prinda papagalul cu dreapta. Digna Pardo, batrna servitoare, care venea sa-i aminteasca de nmormntare, a vazut b arbatul urcat pe scara si parca nu-i venea sa-si creada ochilor ca era cine era, de n-ar fi recunoscut dungile verzi ale bretelelor elastice. - Sfinte Isuse Cristoase! tipa ea. O sa va frngeti gtul. Doctorul Urbino a nsfacat papagalul cu un oftat biruitor: a y est. Dar i-a da t drumul numaidect, pentru ca scara i-a alunecat de sub picioare, iar el a ramas o clipa suspendat n aer, dndu-si seama, abia atunci, ca murise nempartasit, fara sa aiba ragaz sa se caiasca de ceva sau sa-si ia ramas bun de la cineva, la ceasur ile patru si sapte minute dupa-amiaza, n Duminica Rusaliilor. Fermina Daza era n bucatarie si tocmai gusta supa pentru cina, cnd a auzit ti patul ngrozit al Dignei Pardo si galagia servitorilor din casa, urmata imediat de zarva din vecini. A aruncat lingura si s-a grabit ntr-acolo att ct i ngaduia povara de nenvins a anilor, tipnd ca o disperata, desi nu stia ce se ntmplase sub ramurile arborelui mango, iar inima i s-a frnt de durere cnd si-a vazut barbatul ntins pe sp ate n noroi, un mort nca n viata, ncercnd sa se mpotriveasca o ultima clipa loviturii de pe urma a mortii, pentru ca ea sa aiba timp sa ajunga pna la el. A izbutit s-o recunoasca n nvalmaseala din jur, prin perdeaua de lacrimi strnite de durerea irep etabila de a muri fara ea, si atunci, daruindu-i pentru ultima oara si pe vecie privirea cea mai luminoasa, mai trista si mai recunoscatoare din cte si amintea ea sa-i fi vazut vreodata ntr-o jumatate de veac de trai mpreuna, a mai apucat sa-i spuna cu o ultima suflare: - Numai Cel de Sus stie ct de mult te-am iubit. A fost o moarte care a strnit vlva, si nu fara temei. ndata ce si-a terminat s tudiile de specialitate n Franta, doctorul Juvenal Urbino s-a facut remarcat n tar a datorita metodelor moderne si drastice prin care a reusit sa stavileasca ultim a epidemie de holera asiatica abatuta asupra tinutului. Cea precedenta, izbucnit a pe cnd el se mai afla n Europa, secerase n mai putin de trei luni un sfert din po pulatia urbana, doborndu-l chiar si pe tatal sau, un medic deosebit de apreciat.

Datorita prestigiului dobndit asa de repede si, n buna parte, gratie unei substant iale contributii a patrimoniului familiei, a reusit sa nfiinteze Societatea Medic ala, prima si, vreme de multi ani, singura din regiunea Caraibilor, fiind totoda ta presedintele ei pe viata. Multumita stradaniilor sale, au fost construite pri mul apeduct, primul sistem de canalizare si halele acoperite ale pietei, ceea ce a facut posibila salubrizarea haznalei din Golful Sufletelor. A fost, totodata, presedintele Academiei de Limbi si al Academiei de Istorie. Patriarhul latin al Ierusalimului l-a nvestit cu titlul de cavaler al ordinului Sfntului Mormnt pentru serviciile aduse Bisericii, iar guvernul Frantei i-a acordat Legiunea de Onoare cu gradul de comandor. A fost un animator neobosit al tuturor asociatiilor reli gioase si civice existente n oras si, n mod deosebit, al Uniunii Patriotice, alcat uita din cetateni influenti, lipsiti de orice interese politice, care exercitau presiuni asupra guvernelor si a comerciantilor, promovnd idei progresiste mai mul t dect ndraznete pentru vremea aceea. Dintre toate, cea mai rasunatoare a fost tes tarea unui aerostat, care, n zborul inaugural, a dus o scrisoare pna la San Juan d e Cinaga, cu mult nainte ca posta aeriana sa fie luata n considerare ca o posibilit ate rationala. Tot de la el a pornit si ideea Centrului Artistic, care a nfiintat Scoala de Belle Arte, n aceeasi cladire unde functioneaza si astazi, si care a p atronat multi ani la rnd Jocurile Florale din aprilie. Numai datorita lui a fost posibila mplinirea unui vis ce paruse irealizabil vreme de un secol: restaurarea Teatrului de Comedie, transformat nca de pe vremea stapnirii spaniole n arena pentru luptele de cocosi. A fost ncununarea unei specta culoase campanii civice, care a angrenat, fara exceptie, toate categoriile socia le, ntr-o mobilizare de masa, considerata de multi demna de o cauza mai buna. Cu toate acestea, inaugurarea a avut loc nainte ca noul teatru sa dispuna de fotolii si de un sistem de iluminat, astfel nct spectatorii erau nevoiti sa-si aduca de-a casa scaune si lampi. A fost impusa eticheta de la marile premiere din Europa, p rilej pentru doamne sa-si etaleze rochiile lungi si hainele de blana n canicula d in regiunea Caraibilor, dar, totodata, a trebuit sa fie autorizat si accesul ser vitorilor, care carau scaunele, lampile, precum si mncarea necesara pentru a pute a rezista la programele interminabile, prelungite uneori pna la ceasul liturghiei din zori. Stagiunea a fost deschisa de o companie franceza de opera, care a strn it senzatie pentru ca orchestra cuprindea, pe lnga instrumentele obisnuite, si o harfa. Dar faima de neuitat a trupei se datora glasului cristalin si talentului dramatic al unei soprane din Turcia, care aparea desculta pe scena si purta inel e incrustate cu pietre pretioase la degetele de la picioare. Dupa primul act, sc ena abia se mai putea zari, iar cntaretii au ragusit din pricina lampilor cu ulei de palmier care fumegau, dar cronicarii orasului au avut grija sa treaca peste aceste neajunsuri, elogiind doar clipele de neuitat. A fost, fara ndoiala, initia tiva cea mai contagioasa a doctorului Urbino, caci febra operei a cuprins chiar si zonele cele mai neasteptate ale orasului, dnd nastere unei ntregi generatii de Isolde, Othello, de Aide si Sigfrizi. Niciodata nsa nu s-a ajuns pna-ntr-acolo nct a dmiratorii operei italiene si wagnerienii sa se ncaiere cu bastoanele n pauze, asa cum si-ar fi dorit doctorul Urbino. Desi i-au fost propuse de nenumarate ori si fara nici o conditie, doctorul Urbino n-a acceptat niciodata functii oficiale, fiind un critic necrutator al me dicilor care profitau de prestigiul lor profesional pentru a-si asigura ascensiu nea politica. n ochii multora trecea drept liberal, iar la alegeri i vota pe candi datii acestui partid, desi o facea mai degraba din traditie dect din convingere, fiind, poate, ultimul reprezentant al marilor familii care ngenunchea n plina stra da la trecerea calestii arhiepiscopului. Se definea pe sine nsusi ca pe un pacifi st nnascut, adept al reconcilierii definitive dintre liberali si conservatori, ntr u binele patriei. Atitudinea sa n viata publica era att de independenta, nct nici o grupare nu si-l revendica: liberalii l considerau un troglodit de reactionar, con servatorii spuneau ca nu mai lipsea dect sa fie mason, iar masonii l repudiau ca p e un popa aflat n solda Sfntului Scaun. Criticii lui cei mai nversunati credeau ca nu era altceva dect un aristocrat care se delecta cu Jocurile Florale, n timp ce n atiunea sngera ntr-un necurmat razboi civil. Existau totusi doua episoade n viata sa care pareau sa dezminta aceste impre sii. Mai nti, faptul ca se mutase ntr-o casa noua dintr-un cartier de parveniti, re

nuntnd la vechiul palat al Marchizului de Casalduero, care fusese resedinta famil iei vreme de peste un secol. Celalalt a fost casatoria cu o frumusete din popor, fara nume si avere, de care si-au tot batut joc pe la spate doamnele cu titluri multe si rasunatoare, pna cnd, vrnd-nevrnd, s-au convins ca le ntrecea cu mult n dis inctie si caracter. Constient ca era ultimul protagonist al unui nume pe cale de a se stinge, doctorul Urbino a tinut ntotdeauna seama de aceste si multe alte ne ajunsuri pe care le avea de nfruntat imaginea sa publica. Copiii lui, lipsiti de orice stralucire, erau cele din urma vlastare ale neamului. Marco Aurelio, medic ca si el si ca toti ntii nascuti din fiecare generatie, nu fusese n stare sa faca nimic deosebit, nici macar un copil, desi trecuse de cincizeci de ani. Ajunsa la vrsta menopauzei, Ofelia, singura lui fiica, maritata cu un nalt functionar de la banca din New Orleans, avea trei fete, dar nici un baiat. Orict l-ar fi mhnit gndu l ca semintia avea sa i se piarda n suvoiul istoriei, cnd cugeta la propria-i moar te, pe doctorul Urbino l preocupa mai mult viata nsingurata a Ferminei Daza fara e l. n orice caz, tragica ntmplare i-a cutremurat nu numai pe cei apropiati, afectnd u-i prin contagiune pe toti muritorii de rnd, care au iesit pe strazi cu speranta ca vor putea cunoaste ndeaproape fie si numai stralucirea legendei. Au fost proc lamate trei zile de doliu, institutiile publice au cobort drapelul n berna, iar cl opotele de la toate bisericile au batut fara ncetare pna n clipa n care a fost pecet luita cripta din cavoul familiei. Un grup de elevi de la Scoala de Belle Arte a realizat o masca mortuara care urma sa fie folosita drept model pentru un bust n marime naturala, dar pna la urma s-a renuntat la proiect, ntruct nimanui nu i s-a p arut decenta fidelitatea cu care ramasese ntiparita spaima ultimei clipe. Un arti st celebru, aflat din ntmplare n oras, n drum spre Europa, a pictat un tablou urias, de un realism patetic, n care doctorul Urbino putea fi vazut urcat pe scara, n cl ipa fatala cnd a ntins mna sa apuce papagalul. Singurul amanunt ce contravenea crud ului adevar era ca n tablou nu purta camasa fara guler si bretelele cu dungi verz i, ci palaria melon si redingota de stofa neagra cu care aparuse ntr-o litografie publicata de un ziar n anii holerei. La cteva luni dupa tragedie, tabloul a fost expus, ca sa nu ramna nimeni fara sa-l vada, n vasta galerie de la Srma de Aur, un magazin cu articole de import, pe unde se perinda de obicei orasul ntreg. A popos it pe peretii tuturor institutiilor publice si particulare care s-au simtit dato are sa aduca un omagiu memoriei concetateanului ilustru, iar n cele din urma, a f ost atrnat, n ziua cnd s-a facut si o slujba de pomenire, la Scoala de Belle Arte, de unde, multi ani mai trziu, l-au azvrlit n strada chiar studentii de la pictura, ca sa-l arda n Piata Universitatii ca pe un simbol al unei estetici si al unor vr emuri detestate. nca din prima clipa a vaduviei, s-a vazut limpede ca Fermina Daza nu era chi ar att de neajutorata pe ct se temuse doctorul Urbino. S-a aratat nenduplecata, neng aduind ca ramasitele pamntesti ale sotului ei sa fie folosite n slujba vreunei cau ze anume, si tot astfel a reactionat la telegrama oficiala de condoleante din pa rtea Presedintelui Republicii, care hotarse ca trupul nensufletit sa fie expus pe catafalc n salonul de ceremonii al guvernului provincial. Cu acelasi calm s-a mpot rivit rugamintii personale a arhiepiscopului de a depune sicriul la catedrala, a cceptnd sa-l lase acolo numai n timpul serviciului divin ce urma sa fie oficiat n m emoria defunctului. Chiar si n fata insistentelor fiului ei, naucit de attea solic itari venite din cele mai diverse parti, Fermina Daza si-a pastrat nestirbita cr edinta, att de raspndita n popor, ca mortii nu apartin nimanui altcuiva dect familie i, drept care raposatul avea sa fie privegheat acasa, cu cafea si gogosi, dupa d atina, fiecare fiind liber sa-l plnga asa cum credea el de cuviinta. Nici vorba d e priveghiul traditional de pomenire, care tinea noua seri la rnd: usile s-au nchi s dupa nmormntare si nu s-au mai deschis dect pentru prietenii foarte apropiati. Casa a ramas sub stapnirea mortii. Toate obiectele de valoare au fost ascuns e vederii, iar pe peretii dezgoliti se mai puteau zari, ici-colo, urmele tablour ilor date jos. Scaunele din casa si cele mprumutate de la vecini se nsiruiau pe lng a ziduri din salon pna n dormitoare, spatiile goale pareau imense, iar glasurile c apatau rezonante spectrale, caci toate mobilele voluminoase fusesera scoase afar a, doar pianul de concert veghea n coltul lui dintotdeauna, acoperit cu un cearsa f alb. n mijlocul bibliotecii, ntins pe biroul tatalui sau, zacea cel care fusese

Juvenal Urbino de la Calle, cu spaima de pe urma ntiparita pe chip, cu mantia nea gra si spada de razboi a cavalerilor Sfntului Mormnt. La capatiul lui, mbracata n mar e doliu, cutremurata de durere, dar pastrndu-si cumpatul, Fermina Daza a primit c ondoleantele fara dramatism, fara sa se miste aproape, pna a doua zi, la ceasuril e unsprezece dimineata, cnd si-a petrecut sotul pna la portic si si-a luat ramas-b un de la el fluturnd o batista. Nu i-a fost deloc usor sa-si recapete acea stapnire de sine din clipa n care a auzit-o tipnd pe Digna Pardo n curte si l-a gasit pe batrnul vietii ei agoniznd n n oroi. A crezut pentru o clipa ca nu era totul pierdut, fiindca avea ochii deschi si, iar n pupile i juca un licar de lumina pe care nu i-l mai vazuse niciodata pna atunci. S-a rugat lui Dumnezeu sa i-l mai lase macar o clipa, ca sa-i poata spun e ct de mult l iubise, dincolo de ndoielile care-i ncercasera pe amndoi, si a simtit nevoia de nestavilit de a lua viata de la capat alaturi de el, ca sa-si poata ma rturisi tot ceea ce ramasese nerostit si sa nfaptuiasca din nou, asa cum se cuven ea, tot ceea ce le iesise prost n trecut. A trebuit nsa sa se plece n fata intransi gentei mortii. Durerea i s-a topit, facnd loc unei furii oarbe mpotriva lumii ntreg i si chiar mpotriva propriei sale persoane, ceea ce i-a redat stapnirea de sine si curajul de care avea nevoie pentru a-si putea nfrunta de una singura singuratate a. De atunci n-a mai avut nici o clipa de liniste, dar s-a ferit de orice gest c e putea fi interpretat ca o manifestare exagerata a durerii. Singurul moment de oarecare patetism, de altfel involuntar, s-a petrecut n seara de duminica, la ora unsprezece, cnd a fost adus sicriul episcopal, nca mirosind a grund de vapor, cu mnere de arama si captusii cu matase matlasata. Doctorul Urbino Daza a hotart sa f ie nchis numaidect, caci aerul greu din casa, amestecai cu mirosul raspndit de attea flori n caldura nabusitoare, devenise de nerespirat, iar el avea impresia ca desl usise primele umbre vinetii pe gtul tatalui sau. O voce distrata rasuna n tacerea din jur: "La vrsta asta ncepi sa putrezesti de viu." nainte ca sicriul sa fie acope rit, Fermina Daza si-a scos verigheta si i-a pus-o n deget raposatului ei sot, ap oi si-a lasat mna peste a lui, asa cum facea de cte ori l surprindea divagnd de fata cu altii, si i-a spus: - O sa ne revedem foarte curnd. Pierdut undeva, n multimea attor notabilitati, Florentino Ariza a simtit un f ier rosu n inima. Fermina Daza nu-l remarcase n nvalmaseala primelor condoleante, d esi nimeni nu avea sa se dovedeasca mai saritor si mai util n situatiile neprevaz ute din noaptea aceea. El a fost cel care a pus capat harababurii din bucatarie, astfel nct pe plitele unde se ngramadeau de-a valma tot felul de oale sa poata fi pregatita cafea suficienta pentru cei veniti la priveghi. Tot el a facut rost de alte scaune cnd cele din vecini n-au mai fost de-ajuns si a pus sa fie scoase n c urte coroanele care nu mai aveau loc nauntru. A avut grija sa nu lipseasca nici c oniacul pentru invitatii doctorului Lcides Olivella, care, aflnd trista veste cnd n unta de argint era n toi, se grabisera sa continue bairamul asezati roata sub man go. A fost singurul care a reactionat la timp cnd papagalul fugar si-a facut apar itia la miezul noptii n sufragerie, cu capul naltat si aripile ntinse, ca ntr-un leg amnt de penitenta, strnind un fior de groaza printre cei prezenti. Florentino Ariz a l-a nsfacat de gt, fara a-i mai lasa ragaz sa-si turuie lozincile nesabuite, l-a bagat n colivia acoperita cu o pnza si l-a dus n grajd. Asa a procedat de fiecare data, cu atta discretie si eficacitate, nct nimanui nu i-a trecut prin cap sa-l acu ze ca se amesteca n treburile altora, socotind cu totii ca, dimpotriva, un astfel de ajutor era de nepretuit la ceasul de restriste prin care treceau ai casei. Era ntocmai asa cum l arata nfatisarea: un batrnel ndatoritor si sobru. Uscativ si osos, nca drept pentru anii lui, avea o fata smeada si spna, privirea scrutatoa re n spatele ochelarilor cu rama de metal alb si o mustata cu vrfurile pomadate, r omantica, dar cam desueta pentru acele timpuri. Rarele suvite de par ce-i mai cr esteau pe tmple si le pieptana n sus, lipindu-le cu briantina pe crestetul lucios, singura solutie pe care o mai avea la ndemna pentru a-si ascunde calvitia absolut a. Gentiletea lui nnascuta si gesturile molatece te cucereau pe loc, desi unii le socoteau cam suspecte la un burlac convins ca el. Irosise multi bani, multa ing eniozitate si multa vointa ca sa-si ascunda cei saptezeci si sase de ani mpliniti n luna martie a aceluiasi an, iar n singuratatea sufletului nutrea convingerea ca iubise n tacere mult mai mult dect o facuse cineva pe lumea asta.

n seara mortii doctorului Urbino era mbracat asa cum l surprinsese vestea si c um umbla mereu, n pofida caldurilor infernale din iunie: n costum de stofa de culo are nchisa, cu jiletca, o lavaliera de matase la gulerul de celuloid, o palarie d e fetru si o umbrela de atlaz negru, care tinea loc si de baston. Dar cnd afara a nceput sa se lumineze de ziua, a disparut de la priveghi si s-a ntors dupa doua o re, ferches si proaspat ca primele raze de soare, barbierit si mirosind a lotiun i de toaleta. si pusese o redingota de stofa neagra, cum se mai purtau doar la nmo rmntari si la slujbele din Saptamna Patimilor, un guler nalt cu colturile rasfrnte, lavaliera de artist n chip de cravata si o palarie melon. si luase si umbrela, de data aceasta nu doar din obisnuinta, ci pentru ca era sigur ca o sa ploua nainte de prnz, convingere pe care i-a mpartasit-o si doctorului Urbino Daza, sfatuindu-l sa grabeasca nmormntarea. Au ncercat, e drept, pentru ca Florentino Ariza apartine a unei familii de armatori, fiind el nsusi presedintele Companiei Fluviale a Cara ibilor, ceea ce presupunea ca se pricepea la prognoze meteorologice. Le-a fost ns a cu neputinta sa previna la timp autoritatile civile si militare, organizatiile publice si particulare, fanfara militara si cea de la Belle Arte, scolile si co ngregatiile religioase, care fusesera anuntate pentru ora unsprezece, asa nct nmormn tarea, prevazuta a fi un adevarat eveniment istoric, s-a sfrsit ntr-o debandada to tala. Putini s-au mai ncumetat sa noate prin noroaie pna la cavoul familiei, adapos tit sub un arbore batrn de ceiba, de pe vremea stapnirii spaniole, ale carui ramur i se ntindeau dincolo de zidul cimitirului. La umbra aceluiasi copac, dar n parcel a exterioara, destinata sinucigasilor, refugiatii din regiunea Caraibilor l nmormnt asera n ajun pe Jeremiah de Saint-Amour, cu cinele alaturi, conform ultimei sale d orinte. Florentino Ariza s-a numarat printre putinii care au rezistat pna la capat. Cnd, ud leoarca, a ajuns acasa, a fost cuprins de spaima la gndul ca ar putea face o pneumonie dupa attia ani de ngrijiri minutioase si precautii excesive. A cerut sa i se pregateasca o limonada fierbinte, cu un strop de coniac n ea, pe care a b aut-o n pat, a nghitit doua tablete de fenaspirina si a transpirat din belsug, nfof olit ntr-o patura de lna, pna ce si-a regasit temperatura placuta a corpului. Cnd sa ntors la priveghi, se simtea plin de vigoare. Fermina Daza luase din nou friele gospodariei n mna, casa era maturata si pregatita sa primeasca oaspeti, iar pe alt arul improvizat n biblioteca, se afla un portret pictat n pastel al sotului mort, cu o banderola neagra prinsa pe rama. La ora opt, se strnsese tot atta lume ca si n seara precedenta, iar caldura era la fel de nabusitoare, dar dupa ce s-au rostit rugaciunile rozariului, cineva le-a sugerat discret celor aflati de fata sa se retraga mai devreme, pentru ca vaduva sa se poata odihni, n sfrsit, dupa nenorocir ea din dupa-amiaza zilei de duminica. Fermina Daza si-a luat ramas bun de la cei mai multi stnd n picioare lnga alta r, doar la sfrsit si-a nsotit ctiva prieteni buni pna la iesire, ca sa nchida usa cu mna ei, asa cum avea obiceiul. Tocmai se pregatea s-o faca si de data aceasta, cu ultimele puteri, cnd l-a zarit n mijlocul salonului pustiu pe Florentino Ariza, mb racat n doliu. S-a bucurat, pentru ca trecusera multi ani de cnd l alungase pentru totdeauna din viata ei si pentru prima oara i aparea n alta lumina, parca purifica t de uitare. nsa nainte de a-i putea multumi pentru vizita, el si puse palaria n dre ptul inimii si, nfrigurat, dar plin de demnitate, sparse buba al carei venin i hra nise ntreaga existenta. - Fermina, i spuse, am asteptat prilejul acesta mai bine de o jumatate de ve ac, ca sa-ti pot jura din nou fidelitate eterna si iubire de-a pururi vie. Fermina Daza si-ar fi putut nchipui ca barbatul din fata ei se smintise de-a binelea, de n-ar fi avut motive suficiente sa creada ca, n clipa aceea, prin gur a lui Florentino Ariza vorbea nsusi Sfntul Duh. Era gata sa-l blesteme pentru ca i pngarea casa cnd trupul nensufletit al sotului ei nici nu se racise bine n groapa, d ar a oprit-o demnitatea mniei. "Pleaca, i-a spus. Si sa nu te mai arati n fata mea cti ani o sa-ti mai ramna de trait." Apoi, deschiznd din nou usa pe care tocmai se pregatea s-o nchida, adauga: - Si nadajduiesc sa nu fie prea multi. Cnd a auzit stingndu-se pasii pe strada pustie, a nchis usa foarte ncet, a pus drugul, a tras zavoarele si s-a trezit singura n fata propriului destin. Niciodat a pna n clipa aceea nu se gndise ct de coplesitoare si de ampla putea fi drama provo

cata chiar de ea cnd nca nu mplinise optsprezece ani si care avea s-o urmareasca pna la moarte: A plns pentru prima data din ziua nenorocirii, fara martori, caci num ai asa putea s-o faca. A plns pentru moartea sotului, pentru singuratatea si furi a ei, iar cnd a intrat n dormitorul pustiu, si-a plns propria-i soarta, pentru ca r areori i se ntmplase sa doarma singura n patul acela de cnd si pierduse fecioria. Toa te lucrurile care apartinusera sotului ei i strneau si mai mult lacrimile: papucii cu ciucuri, pijamaua de sub perna, luciul fara de el din oglinda masutei de toa leta, mirosul lui impregnat n propria-i piele. A tresarit cutremurata de un gnd va g: "Cnd ne moare cineva drag, ar trebui sa piara o data cu el toate lucrurile car e i-au apartinut." N-a vrut sa i se pregateasca patul, n-a vrut sa mannce nainte d e culcare. Coplesita de durere, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita moartea chia r n noaptea aceea, n timpul somnului, si, leganata de aceasta iluzie, si-a scos pa ntofii si s-a ntins n pat mbracata, adormind pe loc. A dormit fara sa-si dea seama, constienta nsa ca era nca n viata, ca-i prisosea jumatate din pat si ca zacea pe-o rna, culcata ca de obicei pe partea stnga, dar ca-i lipsea contragreutatea celuil alt corp de partea cealalta. n timp ce cugeta astfel n somn, s-a gndit ca niciodata nu va mai fi n stare sa doarma asa, si a nceput sa plnga, adormita fiind, si a dor mit plngnd n hohote, nentoarsa, pe partea ei, nca mult timp dupa ce cocosii au ncetat sa mai cnte, cnd a trezit-o soarele nedorit din prima dimineata fara el. Abia atun ci si-a dat seama ca dormise mult, plngnd n somn, dar nu murise, si ca n timp ce hoh otea, se gndise mai degraba la Florentino Ariza dect la sotul care murise.

Florentino Ariza, n schimb, nu ncetase nici macar o singura clipa sa se gndeas ca la ea, de cnd Fermina Daza l respinsese fara drept de apel, dupa o iubire lunga si zbuciumata, or, de atunci, trecusera cincizeci si unu de ani, noua luni si p atru zile. N-a fost nevoie sa tina socoteala uitarii, tragnd zilnic cte o linie pe zidurile vreunei carcere, pentru ca nu trecea nici macar o zi fara ca ceva sa n u-i aminteasca de ea. Cnd s-au despartit, el avea douazeci si doi de ani si locui a singur cu mama sa, Trnsito Ariza, ntr-o casa nchiriata pe jumatate, de pe Strada Ferestrelor, unde ea tinea nca din tinerete o mercerie si destrama camasi sau crpe vechi, vnznd cltii, folositi n chip de vata pentru ranitii din razboi. Era singurul ei copil, rod al unei legaturi ntmplatoare cu binecunoscutul armator Po Quinto Loa yza, fratele mai vrstnic dintre cei trei care nfiintasera Compania Fluviala a Cara ibilor, dnd astfel un nou impuls navigatiei cu aburi pe fluviul La Magdalena. Don Po Quinto Loayza a murit cnd baiatul avea zece ani. Ct timp traise, i asigu rase n taina ntretinerea, fara sa-l recunoasca nsa n fata legii, asa nct Florentino A iza a purtat numai numele de familie al mamei, desi adevarata lui filiatie era c unoscuta de toti. Dupa moartea tatalui, Florentino Ariza s-a vazut nevoit sa ren unte la scoala, ca sa intre ucenic la Oficiul Postal, unde a fost pus sa aiba gr ija de sacii cu corespondenta, sa-i deschida, sa sorteze scrisorile si sa anunte localnicii ca a sosit posta arbornd la usa biroului steagul tarii de provenienta . Seriozitatea lui i-a trezit interesul telegrafistului, emigrantul german Lo tario Thugut, care n zilele de sarbatoare cnta la orga catedralei, iar n timpul lib er dadea lectii particulare de muzica. Lotario Thugut l-a nvatat alfabetul Morse, i-a aratat cum functioneaza telegraful si i-a dat primele lectii de vioara, suf iciente pentru ca Florentino Ariza sa nceapa sa cnte dupa ureche ca un adevarat pr ofesionist. Cnd a cunoscut-o pe Fermina Daza, avea optsprezece ani si era tnarul c el mai curtat din anturajul sau, cel care dansa mai bine ca oricine dupa melodii le la moda si recita pe dinafara versurile romantioase, fiind gata oricnd sa-si a jute prietenii daca voiau sa le ofere iubitelor serenade de vioara solo. Era, nca de pe atunci, sfrijit, cu un par de indian pe care ncerca sa-l supuna cu pomezi parfumate, iar ochelarii de miop i dadeau un aer si mai neajutorat. Mai avea un d efect, suferea de o constipatie cronica, din pricina careia a fost obligat sa-si faca toata viata clisme. Avea un singur rnd de haine bune, negre, pe care le mos tenise de la raposatul sau tata, dar Trnsito Ariza i le ngrijea att de bine, nct. Atu nci cnd le mbraca duminica, aratau ca noi. n pofida aerului pricajit, a timiditatii

si a hainelor mohorte, fetele din cercul lui de prieteni organizau tombole secre te, tragndu-l la sorti, asa cum si el participa la jocuri asemanatoare, tragndu-le la sorti pe ele, pna n ziua n care a cunoscut-o pe Fermina Daza si s-a sfrsit cu in ocenta lui. O zarise pentru prima data ntr-o dupa-amiaza, cnd Lotario Thugut l-a trimis s a duca o telegrama unui anume Lorenzo Daza, cu domiciliul necunoscut. A dat de e l n Parculetul Evangheliilor, ntr-una din cele mai vechi case, pe jumatate darmata, n a carei curte interioara, aidoma claustrului unei abatii, razoarele cu flori e rau napadite de buruieni, iar havuzul de piatra secase de mult. Florentino Ariza n-a deslusit nici un semn de viata cnd a strabatut, condus de servitoarea descul ta, galeria boltita, unde zaceau aruncate lazi cu bagaje nedesfacute, scule de z idarie printre resturi de var si bucati de ciment ntarit, casa fiind supusa unei restaurari radicale. n fundul curtii se afla biroul provizoriu al unei agentii, u nde si facea siesta, motaind n spatele mesei de scris, un barbat corpolent, cu per ciuni crliontati, care se confundau cu mustatile. Se numea, ntr-adevar, Lorenzo Da za, dar nu era bine cunoscut, pentru ca se stabilise n oras doar cu doi ani n urma si nu-si facuse prea multi prieteni. A primit depesa ca pe continuarea unui vis rau prevestitor. Florentino Ariz a i-a privit ochii livizi cu un soi de compasiune oficiala, i-a observat degetel e nesigure care se chinuiau sa rupa timbrul, i-a simtit teama din inima, de attea ori ntrezarita la attia destinatari care, vaznd o telegrama, se gndeau numaidect la moarte. Dupa ce a citit-o, si-a recapatat siguranta de sine si a oftat: "Vesti b une." Si i-a ntins lui Florentino Ariza cei cinci reali de rigoare, dndu-i de ntele s, cu un zmbet de usurare, ca nu s-ar fi ales cu nimic daca vestile ar fi fost pr oaste. Apoi l-a expediat cu o strngere de mna, gest putin obisnuit fata de un curi er al postei, iar slujnica l-a nsotit pna la iesire, mai degraba ca sa-l supravegh eze dect ca sa-i arate drumul. Au trecut prin aceeasi galerie cu arcade, dar, de data aceasta, Florentino Ariza si-a dat seama ca se mai afla cineva n casa, pentr u ca n lumina limpede din curte rasuna un glas de femeie care repeta o lectie de citire. Cnd a ajuns n dreptul camerei de cusut, a zarit prin fereastra deschisa o femeie n vrsta si o copila, asezate pe doua scaune alaturate, urmarind amndoua text ul dupa cartea pe care femeia o tinea deschisa n poala. Scena i s-a parut neobisn uita: fiica nvatndu-si mama sa citeasca. Impresie doar n parte gresita, ntruct femeia era matusa fetei, desi o crescuse ca o mama. Lectia nu s-a ntrerupt, dar tnara si -a ridicat ochii ca sa vada cine trece prin dreptul ferestrei si aceasta privire ntmplatoare a dezlantuit o iubire devastatoare, care, o jumatate de veac mai trziu , nu se stinsese nca. Despre Lorenzo Daza, Florentino Ariza n-a putut afla altceva dect ca venise de la San Juan de la Cinaga mpreuna cu singura lui fiica si cu o sora nemaritata, la putin timp dupa epidemia de holera, iar cei care l vazusera debarcnd nu s-au ndo it nici o clipa ca venea ca sa ramna, caci aducea cu el toate cele necesare unei gospodarii chivernisite. Sotia i murise cnd fata era foarte mica. Sora se numea Es colstica, avea patruzeci de ani si facuse legamnt sa poarte rasa franciscana cnd ie sea n oras, iar n casa, numai cordonul de frnghie. Copila avea treisprezece ani si purta numele mamei moarte: Fermina. Se zvonea ca Lorenzo Daza era nstarit, pentru ca traia bine, fara sa i se cunoasca vreo ocupatie anume, si cumparase cu bani pesin casa din parcul Evangheliilor, a carei reparatie probabil ca-l costase pe putin de doua ori mai mult dect cei doua sute de pesos n aur platiti pentru ea. Fa ta nvata la colegiul Intrarea Preacuratei n Biserica, unde, de doua secole, domnis oarele de familie deprindeau arta si mestesugul de a fi sotii harnice si supuse. Pe vremea spaniolilor si n primii ani ai Republicii, acolo erau primite numai mo stenitoarele unor nume rasunatoare. Pna la urma, vechile familii aristocratice, r uinate de razboiul de independenta, s-au vazut nevoite sa se plece n fata noilor realitati, iar colegiul si-a deschis portile tuturor tinerelor dornice si care a veau cu ce plati, indiferent de obrsia lor, cu conditia esentiala sa fie copii le gitimi, din familii catolice. Era, n orice caz, un colegiu costisitor, iar faptul ca Fermina Daza nvata acolo reprezenta prin el nsusi un indiciu al conditiei econ omice a familiei, chiar daca nu si al celei sociale. Toate aceste informatii i-a u dat curaj lui Florentino Ariza, dovedindu-i ca frumoasa adolescenta cu ochii m igdalati era la naltimea visurilor sale. Foarte curnd nsa, severitatea exagerata a

tatalui s-a dovedit o piedica de netrecut. Spre deosebire de celelalte eleve, ca re mergeau la scoala n grup sau mpreuna cu o servitoare mai n vrsta, Fermina Daza er a nsotita totdeauna de matusa, iar din purtarea ei se putea deduce ca nu-i era nga duita nici o distractie. n acest mod nevinovat si-a nceput Florentino Ariza viata secreta de vnator sol itar. nca de la sapte dimineata se aseza la pnda n parc, pe banca cea mai ferita de privirile indiscrete, prefacndu-se ca citeste o carte de poezii la umbra migdali lor, pna cnd o vedea trecnd pe domnita inaccesibila, n uniforma cu dungi albastre, c u ciorapii trei sferturi, ghetele barbatesti cu sireturi ncrucisate si parul mplet it ntr-o coada groasa, legata cu o panglica, atrnndu-i pe spate pna la mijloc. Pasea repede, cu o semetie fireasca n tinuta, cu capul sus, privirea neclintita, nasul ascutit, strngnd servieta la piept cu bratele ncrucisate, si cu un mers de caprioa ra care o facea sa para imuna la gravitatie. Abia tinnd pasul cu ea, matusa, mbrac ata n rasa ei cafenie de calugarita franciscana, nu lasa nici o speranta pentru o posibila apropiere. Florentino Ariza le vedea trecnd, la dus si la ntors, de patr u ori pe zi, iar duminica, o singura data, la iesirea de la biserica, iar faptul ca o putea zari pe copila i era de-ajuns. ncet-ncet, a nceput s-o idealizeze, atrib uindu-i virtuti improbabile, sentimente imaginare, iar dupa doua saptamni nu se m ai gndea dect la ea. S-a hotart atunci sa-i trimita o epistola scrisa pe ambele fet e ale unei foi de hrtie cu pretioasa lui caligrafie de contopist. A tinut-o nsa cte va zile n buzunar, tot ntrebndu-se cum sa faca sa i-o dea, si, n timp ce se gndea, sc ria alte si alte pagini nainte de culcare, astfel nct biletul initial ajunsese cu t impul un adevarat dictionar de galanterii, culese din cartile pe care, tot citin du-le n parc, le nvatase pe dinafara. Cautnd mijlocul cel mai potrivit de a nmna scrisoarea, s-a gndit sa-si faca une le cunostinte printre elevele de la colegiu, dar lumea lor era prea departe de m ediul n care se nvrtea el. n plus, dupa ce a ntors-o pe toate partile, ideea de a fac e pe altcineva partasul dorurilor sale i s-a parut imprudenta. A reusit, totusi, sa afle ca, la numai cteva zile dupa sosirea n oras, fiind invitata ntr-o smbata la un bal, Fermina ceruse permisiunea sa se duca, dar tatal o oprise cu un raspuns categoric: "Fiecare lucru la vremea lui." Scrisoarea avea de-acum peste saizeci de file, scrise pe ambele fete, cnd Florentino Ariza, nemaiputnd suporta taina ca re l apasa, si-a deschis inima si s-a destainuit mamei sale, singura fiinta fata de care si permitea unele confidente. nduiosata pna la lacrimi de naivitatea si stng acia lui ntr-ale dragostei, Trnsito Ariza si-a propus sa-i fie calauza, folosinduse de propria-i experienta. Pentru nceput, s-a straduit sa-l convinga sa renunte la ceaslovul liric, care n-ar fi facut altceva dect s-o sperie pe domnita visuril or lui, probabil la fel de neinitiata n tainele inimii ca si el. Cel dinti pas pe care trebuia sa-l faca, l-a sfatuit ea, era sa-i dea de nteles ca-i trezise inter esul, ca sa n-o ia pe nepregatite cu declaratia lui si ca sa-i lase, astfel, un ragaz de gndire. - Dar baga bine de seama, i spuse, nu pe ea trebuie s-o cuceresti mai nti, ci pe matusa ei. Erau, fireste, sfaturi ntelepte, dar tardive. De fapt, nca din ziua n care si r idicase privirea ca sa vada cine trecea pe coridor, neglijnd pentru o clipa lecti a de citire cu matusa ei, Fermina Daza a fost impresionata de aerul neajutorat a l lui Florentino Ariza. Seara, n timp ce se aflau la masa, tatal ei adusese vorba despre telegrama si asa a aflat de ce venise Florentino Ariza si care i era ocup atia. Informatiile n-au facut dect sa-i sporeasca interesul, caci pentru ea, ca p entru attia altii din acele timpuri, inventia telegrafului parea mai degraba o vr ajitorie. L-a recunoscut, asadar, de prima data cnd l-a vazut citind la umbra cop acilor din parc, desi faptul n sine n-a intrigat-o, dar matusa i-a atras atentia ca venea acolo de mai multe saptamni. n cele din urma, zarindu-l si duminica, dupa slujba, matusa s-a convins ca toate ntlnirile acelea nu puteau fi ntmplatoare si ia spus: "Doar nu crezi ca pentru mine se deranjeaza el atta." Caci, n pofida aerul ui auster si a rasei de penitenta, matusa Escolstica Daza avea un instinct al vie tii si o vocatie a complicitatii care reprezentau cele mai de seama virtuti ale sale, iar gndul ca un barbat s-ar fi putut arata interesat de nepoata i producea o emotie greu de stapnit. Numai ca Fermina Daza era departe de a simti chiar si ce l mai mic interes pentru iubire, iar Florentino Ariza, care i lasase impresia ca

e bolnav, nu trezea n ea dect un soi de mila. Matusa i-a explicat nsa ca numai cine are o ndelungata experienta de viata poate deslusi firea adevarata a unui barbat , or, ea era ncredintata ca tnarul care le astepta n parc ca sa le vada trecnd nu pu tea fi bolnav de altceva dect de iubire. Matusa Escolstica era ca o oaza de ntelegere si de tandrete pentru copila sin guratica, rod al unei casnicii lipsite de iubire. Ea o crescuse de cnd i murise ma ma si, spre deosebire de Lorenzo Daza, se comporta mai degraba ca o tovarasa de joaca dect ca o matusa. Iata de ce aparitia lui Florentino Ariza a nsemnat pentru ele una din nenumaratele distractii secrete pe care le nascoceau ca sa-si alunge plictiseala. De patru ori pe zi, trecnd prin parcul Evangheliilor, aruncau o pri vire grabita, ncercnd sa-l descopere pe strajerul acela pricajit si timid, un terc hea-berchea, mai totdeauna mbracat n negru, n ciuda zapuselii, care se prefacea ca citeste la umbra pomilor. "Uite-l", spunea cea care-l descoperea prima, nabusindu -si rsul, mai nainte ca el sa-si ridice ochii si sa le vada pe cele doua femei str aine de viata lui trecnd batoase prin parc, fara sa-i arunce nici o privire. - Bietul de el, spunea matusa. Nu ndrazneste sa se apropie din cauza mea, da r ntr-o zi tot o s-o faca, daca are intentii serioase, si atunci o sa-ti dea o sc risoare. Prevaznd tot felul de piedici, a nvatat-o sa se foloseasca de alfabetul deget elor, un mijloc de comunicare indispensabil n iubirile interzise. Acele jocuri ne sabuite, aproape copilaresti, trezeau n Fermina Daza o curiozitate noua, dar timp de mai multe luni nu i-a trecut prin cap sa mearga mai departe cu gndul. Fara sa stie cnd si cum, amuzamentul se preschimba n nerabdare, sngele i se nvolbura de dor ul de a-l vedea, iar ntr-o noapte s-a trezit nspaimntata pentru ca-l vazuse stnd la picioarele patului si uitndu-se la ea. Atunci si-a dorit din tot sufletul sa se mp lineasca previziunile matusii si-l implora pe Dumnezeu n rugaciunile ei sa-l faca mai ndraznet, ca sa-i dea scrisoarea, si astfel sa afle mai repede ce voia sa-i spuna. Dar ruga nu i-a fost ascultata. Dimpotriva. Cum tocmai atunci Florentino Ar iza i se destainuise mamei sale, iar aceasta l sfatuise sa renunte la cele saptez eci de file cu vorbe dulci, Fermina Daza a trebuit sa astepte pna la sfrsitul anul ui. Pe masura ce se apropia vacanta din decembrie, nerabdarea ei se pre-schimba n disperare, pentru ca nu stia ce-ar fi putut ntreprinde ca sa-l vada si sa fie va zuta n cele trei luni n care nu se mai ducea la scoala. Era la fel de nedumerita s i n noaptea de Craciun, cnd, nfiorata de presimtirea ca el o privea din multimea ad unata la biserica, a simtit ca-i sare inima din loc. N-a avut curaj sa-si ntoarca privirea, pentru ca sedea ntre tatal si matusa ei, asa ca a trebuit sa-si tina f irea ca sa nu i se observe tulburarea. Dar dupa terminarea slujbei, l-a simtit a tt de aproape n mbulzeala, att de limpede n talazuirea din jur, nct o forta de nenv silit-o sa priveasca peste umar n timp ce se ndreptau spre iesire, si atunci a va zut, nu departe de ochii ei, ceilalti ochi ca de gheata, obrazul livid, buzele nc remenite de spaima iubirii. Naucita de propria-i cutezanta, s-a agatat, ca sa nu cada, de bratul matusii Escolstica, iar aceasta, simtindu-i prin mitena de dante la sudoarea rece a minii, a ncurajat-o cu un semn imperceptibil de complicitate ne conditionata. n larma strnita de petarde si de tobele ce vesteau nasterea, printre felinarele colorate atrnate la porti si strigatele multimilor dornice de pace, F lorentino Ariza a ratacit ca un somnambul pna n zori, contemplnd cu ochii mpaienjeni ti de lacrimi strazile n sarbatoare, ametit de gndul halucinant ca el, si nu Dumne zeu, se nascuse n noaptea aceea. Delirul i s-a amplificat n saptamna urmatoare, la ceasul siestei, cnd, trecnd f ara speranta prin fata casei Ferminei Daza, a vazut-o asezata alaturi de matusa ei, la umbra migdalilor de la poarta. Era aceeasi scena, de data aceasta sub cer ul liber, ntrezarita prima oara n odaia de cusut: nepoata ascultndu-si matusa la le ctia de citire. Numai ca Fermina Daza parea acum alta, n locul uniformei de scoal a purta un fel de tunica larga, cu multe pliuri prinse pe umeri, caznd n falduri c a un peplum, iar pe cap avea o cununa de gardenii naturale, care o facea sa arat e ca o zeita ncoronata. Florentino Ariza s-a asezat ntr-un colt din parc unde stia bine ca nu putea fi vazut si, renuntnd la lectura disimulata, a ramas cu cartea deschisa si cu ochii tinta la domnita iluzorie, care nu s-a milostivit sa-i arun ce nici macar o singura privire.

La nceput, si-a spus ca lectia la umbra migdalilor era o schimbare ntmplatoare , datorata poate reparatiilor interminabile din casa, dar n zilele urmatoare a nte les ca Fermina Daza se va afla acolo, sub ochii lui, n fiecare dupa-amiaza, la ac eeasi ora, de-a lungul celor trei luni de vacanta, si aceasta certitudine i-a da t un nou imbold. Nimic nu lasa sa se nteleaga ca fusese vazut, n-a surprins nici un semn de interes sau de repulsie, dar n indiferenta ei era o stralucire aparte, care l ndemna sa staruie. Pe neasteptate, ntr-o dupa-amiaza de la sfrsitul lui ianu arie, matusa si-a pus broderia la care lucra pe scaun si si-a lasat nepoata sing ura n fata portii, sub ploaia de frunze galbene ce se scuturau din migdali. nsufle tit de gndul nebunesc ca aceea fusese o oportunitate dinainte planuita, Florentin o Ariza a traversat strada si s-a oprit n fata Ferminei Daza, att de aproape de ea , nct i putea simti rasuflarea ntretaiata si mireasma de flori pe care o raspndea n j r si cu care avea s-o identifice toata viata. I-a vorbit fara sa-si plece privir ea, cu o siguranta pe care avea s-o mai arate numai o jumatate de veac mai trziu si tot din aceleasi motive. - Domnisoara, nu va cer altceva dect sa acceptati o scrisoare din partea mea , i-a spus. Nu asa si imaginase Fermina Daza vocea lui: era limpede si raspicata, tradnd o stapnire de sine care nu avea nimic de-a face cu gesturile lui languroase. l-a raspuns, fara sa-si ridice ochii de pe broderie: "N-o pot primi fara ngaduinta ta talui meu." Florentino Ariza s-a nfiorat auzind glasul acela nvaluitor si dulce, p e care n-avea sa-l uite tot restul vietii. A ramas nsa neclintit si i-a raspuns i mediat: "Atunci trebuie sa i-o cereti." Dupa care si-a ndulcit ordinul cu o rugam inte: "La mijloc e o chestiune de viata sau de moarte." Fermina Daza nu l-a priv ii, nu si-a ntrerupt lucrul, dar fermitatea lui a ntredeschis o portita pe unde nca pea lumea toata. - Veniti n fiecare dupa-amiaza, i-a spus, si asteptati sa-mi schimb locul. Florentino Ariza n-a nteles rostul acestor cuvinte dect lunea urmatoare, cnd a vazut de pe banca din parc aceeasi scena dintotdeauna, cu o singura variatie: cn d matusa Escolstica a intrat n casa, Fermina Daza s-a ridicat si s-a asezat pe cel alalt scaun. Florentino Ariza, cu o camelie alba la reverul redingotei, a traver sat atunci strada si, oprindu-se n fata ei, i-a spus: "Acesta este cel mai nsemnat moment din viata mea." Fermina Daza nu si-a ridicat ochii spre el, dar rotindusi privirea ca sa cerceteze mprejurimile, vazu strazile pustii, amortite n toropea la secetei, si un vrtej de frunze uscate trte de vnt. - Dati-mi-o, va rog, i spuse. Florentino Ariza se gndise sa-i aduca toate cele saptezeci de file pe care l e stia pe de rost de mult ce le citise, dar, pna la urma, se hotarse pentru un bil et de o jumatate de pagina, sobru si explicit, n care promitea numai esentialul: fidelitate n fata oricaror ncercari si iubire vesnica. Scoase scrisoarea din buzun arul interior al redingotei si o ntinse sub ochii dantelaresei speriate, care nu n draznea nici macar sa-l priveasca. N-a vazut dect plicul albastru tremurnd ntr-o mna ncremenita de spaima si, neputnd concepe ca si ei sa i se observe tremurul degete lor, si-a ridicat ghergheful, pentru ca el sa-i poata ntinde scrisoarea. n clipa a ceea, o pasare se scutura printre frunzele migdalilor, lasnd sa-i cada gainatul c hiar pe broderie. Fermina Daza si ascunse repede ghergheful la spate, ca nu cumva el sa-si dea seama de cele ntmplate, si-l privi pentru prima data n fata, cu obraj ii n flacari. Florentino Ariza, nepasator, cu scrisoarea n mna, spuse: "Asta aduce noroc." Ea si arata recunostinta, zmbindu-i pentru prima oara, apoi, aproape smulgn du-i scrisoarea din mna, se grabi s-o mpatureasca si s-o ascunda n sn. El i ntinse at nci camelia pe care o purta la butoniera. Ea l refuza: "E o floare de logodna." I mediat nsa, constienta ca timpul era pe sfrsite, se refugie n politetea ei prudenta : - Acum va rog sa plecati si sa nu va mai ntoarceti pna ce n-o sa va anunt eu. Cnd Florentino Ariza a ntlnit-o prima data, maica-sa a ghicit totul chiar naint e ca el sa-i spuna ceva, pentru ca i pierise pofta de vorba si de mncare, nu mai a vea somn si se perpelea toata noaptea n asternut. nsa din clipa n care a nceput sa a stepte raspunsul la prima lui scrisoare, starea i s-a complicat cu o pntecaraie f ara leac si niste varsaturi verzui ca fierea, si pierdu simtul orientarii si se p rabusea ca din senin n nesimtire, nct maica-sa, ngrozita de suferintele lui, se ntreb

a daca nu era vorba mai degraba de ravagiile holerei dect de chinurile dragostei. Nasul lui Florentino Ariza, un batrn homeopat caruia Trnsito Ariza obisnuia sa-i destainuie tot ce avea pe suflet nca din vremurile ei de amanta tainuita, s-a ala rmat si el cnd a vazut n ce stare era bolnavul, cu pulsul slab, respiratia hrita, sc aldat tot ntr-o transpiratie searbada, ca a muribunzilor. Dar consultndu-l mai ndea proape, a constat ca nu avea febra, nu-l durea nimic, iar singura senzatie care l ncerca era nevoia urgenta de a muri. I-a fost suficient un interogatoriu insidio s, luat mai nti lui, iar mai apoi mamei, ca sa verifice nca o data ca simptomele iu birii sunt identice cu cele ale holerei. I-a prescris infuzii din flori de tei, pentru efectul lor calmant, si i-a sugerat o schimbare de aer pentru a-si gasi a linarea n departare, dar Florentino Ariza dorea exact contrariul: sa-si savureze propriul martiraj. La cei patruzeci de ani ai sai, Trnsito Ariza era o femeie lipsita de prejud ecati, cu un instinct al fericirii pervertit de saracie, asa nct se bucura de sufe rintele fiului de parca ar fi fost ale ei. Cnd l simtea delirnd, i dadea sa bea ceai , l nfofolea n paturi de lna ca sa-i amageasca frisoanele, dar n acelasi timp l ndem sa-si afle mngiere n propria-i descurajare: - Profita acum, ca esti tnar, si ndura ct poti, i spunea, fiindca suferintele a stea nu tin toata viata. Cei de la Oficiul Postal, fireste, nu gndeau la fel. Florentino Ariza se las ase pe tnjala si umbla cu capul n nori, ajungnd sa ncurce pna si steagurile care anun tau sosirea corespondentei, asa ca ntr-o miercuri, sa zicem, arbora steagul germa n, cnd, de fapt, sosise vaporul Companiei Leyland, cu posta de Liverpool, iar n al ta zi, nalta drapelul Statelor Unite, cnd, de fapt, era vorba de nava cunoscutei C ompagnie Gnrale Transatlantique, cu posta de la Saint-Nazaire. Aceste confuzii ale iubirii provocau attea ncurcaturi si strneau attea proteste din partea populatiei, n ct Florentino Ariza ar fi ramas, de buna seama, fara slujba, daca n-ar fi fost Lo tario Thugut, care l-a luat sa lucreze cu el si l-a pus sa cnte la vioara n balcon ul corului de la catedrala. Amicitia lor parea inexplicabila, data fiind diferen ta de vrsta, ca de la bunic la nepot, care-i despartea, dar ei se ntelegeau la fel de bine la birou sau n tavernele din port, unde si faceau veacul chefliii de toat a teapa, de la betivanii care se milogeau pentru un strop de bautura, pna la filf izonii mbracati n haine de seara, care o stergeau de la banchetele organizate de C lubul Social, ca sa poata mnca pe saturate chefal prajit si pilaf din nuca de coc os. Lotario Thugut obisnuia sa se abata pe-acolo dupa ce-si termina ultima tura la telegraf, iar de multe ori zorii l prindeau chefuind cu bezmeticii de marinari de pe goeletele din Antile, bnd cot la cot cu ei punci preparat cu jamaica si cntn d la acordeon. Era gras si lataret ca o broasca testoasa, cu o barba aurie, iar seara, cnd iesea n oras, si punea pe cap o boneta frigiana, asa ca nu-i mai lipsea dect un sirag de clopotei ca sa arate ca Sfntul Nicolae. Cel putin o data pe sapta mna si ncheia chiolhanul n bratele cte unei pasari de noapte, cum i placea sa spuna, na din nenumaratele femeiusti care faceau negot cu amoruri precipitate ntr-un hot el de tranzit pentru marinari. De cum l-a cunoscut pe Florentino Ariza, si-a pus n gnd sa-l initieze n paradisul lui. Alegea pentru el "pasarile" care i se pareau mai pricepute, se trguia cu ele la pret si la procedee, oferindu-se sa le plateas ca n avans din propriul buzunar. Dar Florentino Ariza nu accepta: era virgin si-s i propusese sa ramna astfel atta timp ct n-o facea din dragoste. Hotelul era un palat colonial care-si pierduse stralucirea de odinioara, ia r n marile saloane si n ncaperile de marmura se nghesuiau acum camarute njghebate din tr-un carton gaurit de-a lungul timpului cu acul, care erau nchiriate deopotriva pentru a faptui si pentru a privi. Circulau povesti dintre cele mai ciudate desp re tot felul de curiosi carora li se scosese ochiul cu andreaua, despre altul ca re si-a recunoscut propria nevasta n cea pe care o spiona, despre domni simandico si care intrau acolo deghizati n precupete ca sa-si faca poftele cu botmani aflat i n trecere, si despre attea alte incidente ntre pnditori si pnditi, nct numai gndu a-si arunca ochii n camera alaturata i se parea lui Florentino Ariza nspaimntator. Asa se face ca Lotario Thugut nu l-a putut convinge ca a privi si a se lasa priv it erau, n Europa, rafinamente rezervate doar printilor. n ciuda corpolentei sale, Lotario Thugut avea un prsnel de ngeras, ca un boboc de trandafir, dar se pare ca acesta era un cusur binecuvntat, pentru ca "pasaril

e de noapte" cele mai hrsite n meserie si disputau sansa de a se culca cu el, iar cn d ncepeau sa racneasca de parca le cioprtea cineva, se zguduia palatul din temelii si se cutremurau de spaima fantomele care l cutreierau. Se raspndise zvonul ca fo losea o pomada cu venin de vipera ca sa le nfierbnte femeilor saua turceasca, dar el se jura ca n-avea la ndemna alte mijloace dect cele pe care i le lasase Dumnezeu . Si spunea prapadindu-se de rs: "Doar dragoste, si-att." A trebuit sa treaca mult i ani pna ce Florentino Ariza si-a dat seama ca spusele lui erau, poate, ntemeiate . S-a convins definitiv de acest adevar ntr-o etapa ceva mai avansata a educatiei lui sentimentale, cnd a cunoscut un barbat care traia ca un pasa pe spinarea a t rei femei deodata. Toate veneau sa-i dea socoteala n zori si sa-i ceara iertare n genunchi pentru cstigul nendestulator, nedorindu-si alta rasplata, atunci cnd aduce au mai multi bani, dect sa se culce cu el. Florentino Ariza era convins ca numai teroarea putea explica o asemenea njosire. Dar una din cele trei fete l-a uimit d ezvaluindu-i adevarul contrariu. - Asa ceva, i-a spus, nu se poate face dect din iubire. Nu att pentru darurile de preacurvar, ct mai ales datorita farmecului sau per sonal, Lotario Thugut ajunsese unul din clientii cei mai respectati ai hotelului . Florentino Ariza, desi tacut si ascuns, si-a cstigat si el stima patronului, as tfel nct, n perioada lui cea mai zbuciumata, cnd se lasase coplesit de deznadejde, a vea obiceiul sa se retraga ntr-una din camarutele nabusitoare, unde citea versuri si foiletoane lacrimogene, iar reveriile lui lasau n urma cuiburi de ntunecate rndu nele prin balcoane, freamat de sarutari si flfit de aripa n lncezeala siestei. Asa a fla Florentino Ariza amanunte despre nenumarate infidelitati sau despre unele se crete de stat, pe care clientii importanti si chiar notabilitatile locale le mpar taseau iubitelor efemere, fara sa le pese daca sunt auziti din camerele vecine. Tot acolo a aflat ca, la patru leghe marine spre nord de Sotavento, zacea pe fun dul marii, nca din secolul al XVII-lea, un galion spaniol ncarcat cu aur curat si pietre pretioase n valoare de peste cinci sute de miliarde de pesos. Povestea l-a uluit, dar nu s-a mai gndit la ea dect cteva luni mai trziu, cnd dragostea lui nesab uita i-a rascolit dorinta de a recupera comoara scufundata, pentru ca Fermina Da za sa se poata scalda n valuri de aur. Multi ani mai trziu, cnd ncerca sa-si aduca aminte cum era n realitate domnita idealizata de alchimia poeziei, nu reusea s-o desprinda de sfsietoarele amurguri din acele vremuri. Chiar si cnd o pndea fara a fi vazut, n acele zile chinuitoare n care astepta raspunsul la prima lui scrisoare, o vedea transfigurata n reverberat ia amiezii, sub ploaia de flori albe ale migdalilor, unde pururi era aprilie, n o rice anotimp al anului. Iar daca acceptase sa-l acompanieze pe Lotario Thugut n f oisorul privilegiat al corului catedralei, o facuse numai ca sa poata vedea cum se unduia tunica ei n adierea cntarilor sfinte. Propria-i nesabuinta i-a zadarnici t nsa placerea, pentru ca, parndu-i-se prea anosta muzica mistica pentru starea lu i sufleteasca, se apucase s-o nflacareze cu valsuri de amor, astfel nct Lotario Thu gut s-a vazut nevoit sa-l dea afara din cor. Aceasta a fost si epoca n care, cednd dorintei arzatoare de a mnca gardeniile cultivate de Trnsito Ariza n gradina casei , a descoperit savoarea Ferminei Daza. Si tot atunci, gasind, din ntmplare, ntr-un cufar al maica-sii o sticla de un litru cu apa de colonie adusa prin contrabanda de marinarii de la Hamburg American Line, n-a rezistat ispitei de a gusta din e a, ca sa descopere alte arome ale femeii iubite. A tot baut din sticla pna n zori, mbatndu-se de Fermina Daza cu sorbituri abrazive, mai nti n tavernele din port, apoi pe digul unde se consolau facnd dragoste ndragostitii fara acoperis, pna cnd s-a pr abusit n nesimtire. Trnsito Ariza, care l asteptase pna la sase dimineata cu inima s trnsa de teama, l-a cautat n cele mai ascunse locuri si abia dupa prnz i-a gasit zvr colindu-se n propria lui voma parfumata, ntr-un cotlon al golfului unde marea arun ca necatii la tarm. A profitat de perioada convalescentei ca sa-l certe pentru resemnarea cu ca re astepta raspunsul la scrisoare. I-a amintit ca cei slabi de nger nu vor patrun de n vecii vecilor n necrutatoarea si meschina mparatie a iubirii, pentru ca femeil e se daruiesc numai barbatilor ndrazneti, asteptnd de la ei sa le insufle acea sig uranta de sine dupa care tnjesc atta pentru a putea nfrunta viata. Florentino Ariza si-a nsusit lectia chiar mai bine dect s-ar fi cuvenit. Trnsito Ariza nu si-a putu t reprima un sentiment de mndrie, mai degraba concupiscent dect matern, cnd l-a vaz

ut iesind din pravalie mbracat n hainele de stofa neagra, cu palaria tare si laval iera lirica la gulerul de celuloid, si l-a ntrebat n gluma daca se ducea cumva la o nmormntare. El i-a raspuns, cu urechile n flacari: "E cam tot aia." Ea si-a dat s eama ca i se taiase rasuflarea de spaima, dar hotarrea lui era neclintita. I-a da t ultimele sfaturi, l-a binecuvntat si i-a fagaduit printre hohote de rs alta stic la cu apa de colonie, pentru a sarbatori mpreuna cucerirea. De cnd nmnase scrisoarea, cu o luna n urma, si ncalcase de nenumarate ori promis unea de a nu mai reveni n parc, dar avusese grija sa nu fie vazut. Totul se desfa sura ca mai nainte. Lectia de citire la umbra pomilor se sfrsea pe la doua dupa-am iaza, cnd orasul se trezea din siesta, iar Fermina Daza continua sa brodeze cu ma tusa ei pna ce caldura se mai potolea. Florentino Ariza n-a mai asteptat ca matus a sa intre n casa si a traversat strada cu pasi martiali, nvingndu-si astfel sfrseal a care i nmuia genunchii. Dar nu s-a adresat Ferminei Daza, ci matusii: - Va rog, fiti amabila si lasati-ma o clipa singur cu domnisoara. Am ceva i mportant sa-i spun. - Cum ndraznesti? se revolta matusa. Tot ce-o priveste pe ea ma priveste si pe mine. - Atunci n-o sa-i mai spun nimic, dar va previn ca dumneavoastra o sa fiti raspunzatoare de tot ce-o sa se ntmple. Nu acestea erau manierele la care se astepta Escolstica Daza de la logodnicu l ideal, dar s-a ridicat speriata, pentru ca a avut pentru prima data impresia c utremuratoare ca prin gura lui Florentino Ariza vorbea nsusi Sfntul Duh. A intrat, asadar, n casa, ca sa ia alte ace de cusut, si i-a lasat pe cei doi tineri singu ri sub migdalii de la intrare. Sincer vorbind, Fermina Daza nu stia prea multe despre acel pretendent ta-c ut din fire, care aparuse n viata ei ca o rndunica n toiul iernii, chiar si numele i-ar fi ramas, poate, necunoscut daca n-ar fi fost semnatura de pe scrisoare. De cnd o primise, se interesase si descoperise ca era copilul din flori al unei fem ei nemaritate, harnica si serioasa, dar marcata pe viata de stigmatul de foc al unei singure rataciri din tinerete. Aflase ca nu era curier la posta, asa cum cr edea ea, ci ajutorul telegrafistului, si nca unul bine pregatit, cu un viitor pro mitator, motiv pentru care si-a spus ca adusese telegrama numai ca s-o poata ved ea pe ea. Aceasta presupunere a nduiosat-o. Mai stia ca era unul din instrumentis tii de la catedrala si, desi niciodata nu ndraznise sa-si ridice privirea n timpul slujbei ca sa vada daca era acolo, ntr-o duminica a avut revelatia ca, n timp ce instrumentele celelalte cntau pentru toti, vioara cnta numai pentru ea. Nu era gen ul de barbat pe care si l-ar fi ales. Ochelarii lui de copil de pripas, vesminte le sobre, comportamentul lui misterios i trezisera o curiozitate greu de stapnit, desi nici o clipa nu-i trecuse prin minte ca aceasta curiozitate este una din mu ltele capcane pe care le ntinde iubirea. Nici ea singura nu-si putea explica de ce acceptase scrisoarea. Nu regreta, dar promisiunea din ce n ce mai presanta de a da un raspuns i facea viata un chin . Fiecare cuvnt al tatalui ei, fiecare privire ntmplatoare, gesturile lui cele mai banale i se pareau tot attea curse ntinse pentru a-i descoperi secretul. Era att de nspaimntata, nct la masa, de teama sa nu se tradeze, evita sa vorbeasca, ferindu-se chiar si de matusa Escolstica, desi aceasta i ntelegea zbuciumul de parca ar fi fo st al ei. Se nchidea n baie la orice ora din zi, fara motiv, si recitea scrisoarea , ncercnd sa descopere un cod secret, o formula magica ascunsa ntr-una din cele tre i sute paisprezece litere care alcatuiau cele cincizeci si opt de cuvinte, n sper anta ca spuneau mai mult dect spuneau. N-a gasit nsa nimic altceva dect ntelesese la prima lectura, cnd a fugit sa se nchida n baie, cu inima nnebunita de emotie, a rup t plicul, nadajduind sa fie o scrisoare lunga si patimasa, iar n locul ei a dat p este un bilet parfumat, a carui fermitate a speriat-o. La nceput nu se gndise prea serios ca ar putea fi nevoie de vreun raspuns, da r scrisoarea era att de explicita, nct nu se putea eschiva. Prinsa cum era n vrtejul doielilor, s-a surprins dintr-o data gndindu-se la Florentino Ariza mai des si cu mai mult interes dect ar fi dorit sa-si ngaduie, iar uneori se ntreba nelinistita de ce nu era n parc la ora stiuta, uitnd ca l rugase chiar ea sa nu revina si sa-i lase un ragaz de gndire. Pna la urma, a ajuns sa se gndeasca la el asa cum niciodat a nu si-ar fi putut nchipui ca s-ar fi putut gndi la cineva, presimtindu-l acolo u

nde nu era, dorindu-si sa-l afle unde nu putea fi, trezindu-se cu senzatia mater iala ca el o privea prin ntuneric cum doarme, asa nct, n dupa-amiaza cnd i-a simtit p asii hotarti pe covorul de frunze galbene din parc, i-a venit greu sa creada ca n u era vorba de un alt renghi pe care i-l juca imaginatia. Dar cnd el i-a cerut ra spunsul cu o fermitate care n-avea nimic de-a face cu apatia lui obisnuita, ea a reusit sa-si nvinga spaima si a ncercat sa scape marturisind adevarul: nu stia ce raspuns sa-i dea. Florentino Ariza nsa nu nfruntase un abis ca sa se mai sperie d e cele ce-i urmau. - Daca ati acceptat scrisoarea, i-a spus, e o necuviinta sa nu raspundeti l a ea. Acesta a fost capatul labirintului. Fermina Daza nu si-a pierdut cumpatul, i-a cerut scuze pentru ntrziere si i-a promis solemn ca va avea un raspuns nainte d e sfrsitul vacantei. Si s-a tinut de cuvnt. n ultima vineri din luna februarie, mat usa Escolstica s-a dus la oficiul telegrafic sa ntrebe ct costa o telegrama pentru satul Piedras de Moler, care nici macar nu figura pe lista de servicii. A primit informatiile chiar de la Florentino Ariza, dar ea s-a comportat de parca n viata lor nu s-ar fi cunoscut. n schimb, la plecare, s-a prefacut ca uita la ghiseu un breviar legat n piele de soprla. ntre paginile caruia se afla un plic din hrtie fin a, cu viniete aurite. Nebun de fericire, Florentino Ariza si-a petrecut toata zi ua mncnd trandafiri si citind scrisoarea, lund-o de la capat, iarasi si iarasi, lit era cu litera, mncnd tot mai multi trandafiri pe masura ce citea mai mult, iar la miezul noptii o citise de attea ori si nfulecase attia trandafiri, nct maica-sa a tre buit sa-i bage cu sila pe gt o lingura de ulei de ricin. A fost anul iubirii nversunate. Nici unul, nici altul nu traiau dect pentru a se gndi la celalalt, pentru a visa la celalalt, pentru a astepta scrisorile cu a ceeasi nerabdare cu care raspundeau la ele. n acea primavara deliranta, ca si n an ul urmator, nu si-au putut vorbi nici macar o singura data. Mai mult chiar, de cn d s-au vazut prima oara si pna n ziua n care el si-a repetat hotarrea, o jumatate de veac mai trziu, nu au avut niciodata prilejul sa se ntlneasca ntre patru ochi sau s a vorbeasca despre iubirea lor. Dar n primele trei luni, n-a trecut nici o singur a zi fara sa-si scrie, uneori chiar de doua ori zilnic, pna cnd matusa Escolstica s -a speriat de voracitatea rugului aprins chiar cu ajutorul ei. Dupa prima scrisoare, pe care o dusese la oficiul telegrafe ca un soi de raz bunare mpotriva proprie-i soarte, a favorizat schimbul de mesaje aproape zilnice n ntlnirile aparent ntmplatoare de pe strada, dar n-a avut destul curaj sa patroneze o conversatie, orict de banala si de scurta. Trei luni mai trziu nsa, ntelegnd ca nu era vorba doar de o toana adolescentina a nepoatei, si-a simtit amenintata propr ia viata. Pentru ca neavnd alte mijloace de subzistenta, Escolstica Daza traia din mila fratelui, care, cu firea lui despotica, stia si ea prea bine, n-avea sa-i ierte n veci faptul ca-i nselase ncrederea. Dar cnd a fost sa ia o hotarre, n-a lasat-o inima sa-i pricinuiasca nepoatei aceeasi suferinta de neta maduit pe care ea nsasi o purta n suflet nca din tinerete, asa ca i-a ngaduit sa rec urga la un mijloc ce-i dadea, ct de ct, iluzia nevinovatiei. Metoda era foarte sim pla: Fermina Daza lasa scrisoarea ntr-o ascunzatoare aflata n drumul spre scoala, indicndu-i lui Florentino Ariza unde anume dorea sa gaseasca raspunsul. Iar Flore ntino Ariza proceda la fel. Asa se face ca, pna la sfrsitul anului, mustrarile de cuget ale matusii Escolstica au fost transferate cristelnitelor din biserici, sco rburilor din copaci, crapaturilor din fortaretele n ruina. Uneori, li se mai ntmpla sa gaseasca scrisorile umezite de ploaie, mnjite de noroi, sfsiate de vitregia so artei sau chiar sa nu le gaseasca deloc, dar mereu aflau o cale de a relua legat ura. Florentino Ariza si petrecea noptile n odaita din spatele pravaliei, scriind fara sa-si crute sanatatea, otravindu-si cu fiece litera plamnii, n aerul mbcsit de fumul lampilor cu ulei de palmier, iar scrisorile lui deveneau tot mai lungi si mai lunatice pe masura ce se straduia sa-si imite mai bine poetii preferati din colectia Biblioteca Populara, care, la vremea aceea, numara optzeci de volume. M aica-sa, care l ndemnase cu atta nflacarare sa-si afle mngiere n suferinta, ncepuse ie ngrijorata de sanatatea lui. "O sa-ti pierzi mintile de tot, i striga din dormi tor cnd auzea cocosii cntnd. Nici o femeie din lume nu merita atta osteneala." Caci nu-si amintea sa fi cunoscut pe altcineva n asemenea stare de ratacire. Dar el ni

ci n-o baga n seama. Ajungea uneori la birou nedormit, cu parul ravasit de atta iu bire, dupa ce lasa scrisoarea n ascunzatoarea dinainte stabilita, pentru ca Fermi na Daza s-o poata gasi n drum spre scoala. Ea, n schimb, terorizata de vigilenta t atalui si de curiozitatea bolnavicioasa a calugaritelor, abia daca reusea sa scr ie cteva rnduri pe o foaie rupta din caiet, nchizndu-se n baie sau prefacndu-se ca ia notite n clasa. Nu numai graba si temerile de tot felul, dar chiar si firea ei o n demnau sa evite orice complicatie sentimentala si sa se margineasca la ntmplari de fiecare zi, povestite n stilul meticulos al unui jurnal de navigatie. Scrisorile ei erau, de fapt, un mod de a-si trece vremea si de a ntretine jarul viu, fara p rimejdia de a se arde cu focul, n timp ce Florentino Ariza se mistuia cu fiecare rnd. Dornic s-o molipseasca de propria-i nebunie, i trimitea versuri de miniaturis t gravate cu vrful acului n petalele cameliilor. El, si nu ea, a avut ndrazneala sa -i trimita o suvita de par ntr-o scrisoare, desi n-a primit niciodata drept raspu ns, asa cum si dorea cu nfocare, nici macar un singur fir din cosita Ferminei Daza . Si totusi, gestul lui a ncurajat-o sa mai faca un pas, caci din ziua aceea a nce put si ea sa-i trimita nervuri de frunze presate ntre filele dictionarelor, aripi de fluturi, pene de pasari maiestre, iar de ziua lui, i-a daruit o bucatica de un centimetru patrat din rasa Sfntului Pedro Claver, asa cum se vindeau atunci pe ascuns, la un pret inaccesibil unei scolarite de vrsta ei. ntr-o noapte, s-a trez it speriata de muzica unei serenade: o vioara solitara interpretnd un vals stingh er. A nfiorat-o clarviziunea ca fiecare nota era un semn de multumire pentru peta lele din ierbarele ei, pentru clipele rapite aritmeticii cnd si scria scrisorile, pentru spaima de la examene, cnd se gndea mai mult la el dect la Stiintele Naturale , desi nu-i prea venea sa creada ca Florentino Ariza ar fi fost n stare de a o as emenea imprudenta. A doua zi de dimineata, la micul dejun, Lorenzo Daza abia si putea stapni cur iozitatea. Mai nti, pentru ca nu stia ce semnificatie avea o singura piesa muzical a n limbajul serenadelor, iar n al doilea rnd, pentru ca, desi o ascultase cu toata atentia, nu izbutise sa-si dea seama de sub ferestrele carei case se auzea. Cu o prezenta de spirit care i-a luat nepoatei o piatra de pe inima, matusa Escolsti ca le-a marturisit ca-l zarise prin perdelutele de la dormitor pe violonistul so litar de cealalta parte a parcului, asigurndu-i ca, oricum, o singura piesa e o ns tiintare de ruptura. n scrisoarea din aceeasi zi, Florentino Ariza a confirmat ca el era autorul serenadei, iar valsul, compus tot de el, purta numele pe care il daduse n taina Ferminei Daza: Zeita ncoronata. N-a mai venit n parc, dar n noptile cu luna cnta n locuri anume alese pentru ca ea sa-l poata asculta din iatac fara nici o teama. Unul din locurile lui preferate era cimitirul saracilor, aflat n ba taia soarelui si a ploilor, pe o magura stearpa, unde si aveau salasul vulturii g allinazos si unde muzica dobndea sonoritati supranaturale. Ceva mai trziu, cnd a nva tat cum poate fi stabilita directia vnturilor, n-a mai avut nici o ndoiala ca mesa jul lui ajungea acolo unde trebuia. n luna august din acelasi an, ntruct un nou razboi civil dintre nenumaratele c are pustiau tara de peste o jumatate de secol ameninta sa se generalizeze, guver natorul a decretat legea martiala si interdictia de a mai iesi pe strada dupa or a sase n statele de pe litoralul Marii Caraibilor. Desi avusesera loc unele incid ente, iar militarii comiteau tot felul de abuzuri sub pretextul unor pedepse exe mplare, Florentino Ariza, care umbla asa de nauc nct habar n-avea ce se ntmpla pe lu me, a fost surprins de o patrula militara tulburnd n zorii zilei castitatea mortil or cu provocarile lui amoroase. A scapat ca prin farmec de o executie sumara, fi ind acuzat ca e spion si ca trimite mesaje n cheia sol vapoarelor liberale care m isunau n apele din jur. - Spion pe dracu', s-a revoltat Florentino Ariza. Sunt doar un biet ndragost it. A dormit trei nopti cu lanturi la picioare n carcera garnizoanei locale. Dar cnd a fost eliberat, s-a simtit dezamagit de captivitatea prea scurta, iar la ba trnete, cnd amintirile attor altor razboaie i se nvalmaseau n minte, tot mai credea c a era singurul barbat din oras si poate din ntreaga tara care trse la picioare catu se de cinci livre din cauza iubirii. Trecusera aproape doi ani de corespondenta patimasa, cnd Florentino Ariza ia facut Ferminei Daza propunerea solemna de casatorie ntr-o scrisoare ce cuprinde

a un singur paragraf. n ultimele sase luni, i trimisese de mai multe ori o camelie alba, dar ea i-o napoiase de fiecare data cu scrisoarea urmatoare, dndu-i de ntele s ca era dispusa sa-i scrie mai departe, dar ca nu se gndea la ceva att de serios precum logodna. La drept vorbind, totdeauna luase acel du-te-vino al cameliei ca pe o hrjoana ntre ndragostiti si nicidecum ca pe un moment de rascruce din viata e i. Cnd a primit nsa cererea oficiala, si-a simtit pentru prima data inima sfsiata d e ghearele mortii. Cuprinsa de panica, i-a povestit totul matusii Escolstica, cern du-i sfatul, iar aceasta si-a asumat responsabilitatea cu un curaj si o lucidita te pe care nu le avusese la douazeci de ani, cnd trebuise sa-si hotarasca propria soarta. - Raspunde-i ca primesti, i-a spus. Chiar daca esti moarta de frica, chiar daca mai trziu o sa regreti, fiindca, sa stii de la mine, oricum o sa te caiesti toata viata daca-l refuzi. Fermina Daza era nsa att de descumpanita nct a cerut un ragaz de gndire. A cerut nti o luna, apoi alta si alta, iar cnd s-au mplinit patru luni fara sa dea un raspu ns, a primit din nou o camelie alba, de data aceasta nsotita de notificarea irevo cabila ca era ultima: acum ori niciodata. A fost rndul lui Florentino Ariza sa va da moartea cu ochii cnd a primit chiar n aceeasi zi un plic cu un petec de hrtie ru pt dintr-un caiet, pe care era scris cu creionul un singur rnd: De acord, ma mari t cu dumneata daca-mi promiti ca n-o sa ma silesti sa mannc vinete. Florentino Ariza nu se astepta la acest raspuns, dar maica-sa era pregatita pentru o asemenea posibilitate. Cu sase luni n urma, cnd el i marturisise pentru p rima data ca are de gnd sa se casatoreasca, Trnsito Ariza ncepuse demersurile pentr u a nchiria n ntregime casa, pe care o mparteau cu nca doua familii. Era o cladire di n secolul al XVII-lea, cu doua niveluri, care adapostise pe vremea spaniolilor R egia Tutunului si ai carei proprietari actuali, ajunsi la sapa de lemn, fusesera nevoiti s-o nchirieze, nemaiavnd cu ce s-o ntretina. Aripa unde fusese debitul de tutun dadea spre strada, o alta, n care functionase nainte fabrica, se afla n fundu l unei curti pavate, iar ntre ele se ntindea un grajd ncapator, folosit n comun de c hiriasi ca spalatorie si uscatorie. Trnsito Ariza ocupa aripa din fata, cea mai p ractica si mai bine conservata, dar si cea mai mica. n vechea tutungerie se afla merceria, cu o usa mare spre strada, iar alaturi, n vechiul depozit, aerisit prin tr-o lucarna, dormea Trnsito Ariza. n partea din spate a pravaliei, despartita de aceasta printr-un grilaj de lemn, fusese amenajata o odaita, unde se afla o masa cu patru scaune, folosita si ca birou, si unde Florentino Ariza si atrna hamacul cnd zorii nu-l prindeau scriind. Era un spatiu tocmai potrivit pentru ei doi, dar insuficient pentru nca o persoana, si cu att mai putin pentru o domnisoara de la colegiul Intrarea Preacuratei n Biserica, al carei tata renovase din temelii o ca sa darapanata, n vreme ce multi altii, cu titluri si nume rasunatoare, se culcau seara cu groaza ca acoperisurile palatelor aveau sa se prabuseasca peste ei n tim p ce dormeau. Asa ca Trnsito Ariza l-a convins pe proprietar sa-i nchirieze si gal eria din jurul curtii interioare, obligndu-se n schimb sa ntretina casa n buna stare timp de cinci ani. Avea cu ce s-o faca. Pe lnga venitul sigur pe care i-l aduceau merceria si cl tii hemostatici, suficient pentru traiul ei modest, si sporise economiile mprumutnd bani unei clientele de nobili scapatati, care, stingheriti de situatia lor, acc eptau dobnzile exagerate n schimbul discretiei. Doamne cu aere de regina, nensotite de dadace sau servitori incomozi, coborau din calesti n fata merceriei si, prefa cndu-se ca vor sa cumpere dantele de Olanda sau paspoaluri, si amanetau printre ho hote de plns ultimele tinichele stralucitoare ale paradisului lor pierdut. Trnsito Ariza le scotea din ncurcatura cu atta consideratie pentru obrsia lor nalta, nct mul e plecau de la ea mai recunoscatoare pentru respectul aratat dect pentru ajutorul primit. n mai putin de zece ani, ajunsese sa recunoasca, de parca i-ar fi aparti nut, bijuteriile de attea ori rascumparate si iarasi amanetate printre lacrimi, i ar cstigurile astfel obtinute, preschimbate n aur curat, se aflau puse la pastrare ntr-un ulcior ngropat sub pat cnd fiul a luat hotarrea sa se nsoare. Atunci si-a fac ut socotelile si a descoperit nu numai ca avea cu ce ntretine casa straina timp d e cinci ani, dar ar fi putut chiar si s-o cumpere, nainte de a muri, pentru cei d oisprezece nepoti pe care si-i dorea. La rndul sau, Florentino Ariza fusese numit , cu titlu provizoriu, prim-ajutor de telegrafist, iar Lotario Thugut intentiona

sa-l lase n loc, ca sef al oficiului, cnd el avea sa devina director la Scoala de Telegrafie si Magnetism, prevazuta sa ia fiinta n anul urmator. Viata tinerei familii era, asadar, asigurata sub aspect material. Cu toate acestea, Trnsito Ariza a socotit de cuviinta sa puna doua conditii. Mai nti, trebui a aflat cine era de fapt Lorenzo Daza, a carei pronuntie nu lasa nici un dubiu a supra obrsiei lui, dar despre care nu se stia nimic sigur n privinta identitatii s i a resurselor de existenta. Apoi, logodna trebuia sa fie lunga, pentru ca viito rii soti sa se poata ntlni si cunoaste mai bine, pastrnd nsa cea mai mare discretie, pna ce amndoi se vor simti foarte siguri de sentimentele lor. Att din motivele exp use de maica-sa, dar si datorita ermetismului firii lui, Florentino Ariza a fost de acord cu pastrarea secretului absolut. A acceptat chiar si propunerea privin d prelungirea logodnei, dar termenul i s-a parut nerealist, ntruct, n peste o jumat ate de veac de viata independenta, tara nu cunoscuse nici macar o singura zi de pace civila. - O sa mbatrnim tot asteptnd, a mai spus. Nasul lui, homeopatul, aflat de fata din ntmplare, a fost de parere ca razboa iele nu trebuiau luate n consideratie, nefiind altceva dect nfruntari ntre calicii mn ati de la spate de mosieri si niste bieti soldati desculti mpinsi n lupta de guver n. - Razboiul se poarta de obicei n plin cmp sau prin cine stie ce coclauri. Noi , astia de la oras, nu murim de gloante, pe noi ne omoara decretele. n orice caz, amanuntele privitoare la logodna au fost stabilite n scrisorile din saptamna urmatoare. Sfatuita de matusa ei, Fermina Daza a acceptat termenul d e doi ani si conditia de a pastra o discretie absoluta, sugernd totodata ca Flore ntino Ariza sa-i ceara mna n vacanta de Craciun, cnd ea urma sa termine liceul. La momentul potrivit, se va gasi si modalitatea de a ncheia logodna, n functie de ras punsul primit de la tatal ei. ntre timp, au continuat sa-si scrie cu aceeasi nflac arare si la fel de des, dar fara spaimele de pna atunci, scrisorile lor capatnd pe nesimtite tonul familiar obisnuit ntre soti. Nimeni nu le mai tulbura visele. Viata lui Florentino Ariza se schimbase cu totul. Iubirea mpartasita i daduse o siguranta de sine si o forta necunoscute lui mai nainte, muncea acum cu atta sp or nct Lotario Thugut i-a obtinut fara eforturi numirea cu drepturi de-pline n post ul de loctiitor al sau. Proiectul Scolii de Telegrafe si Magnetism cazuse, iar ne amtul si consacra tot timpul liber singurei ocupatii care-i facea placere: sa se duca n port, sa cnte la acordeon, sa bea cot la cot cu marinarii si sa-si ncheie zi ua la hotelul de tranzit. Mult mai trziu, Florentino Ariza a nteles ca influenta l ui Lotario Thugut n acel lacas al placerilor se datora faptului ca ajunsese nu nu mai proprietarul stabilimentului, dar si impresarul pasarilor de noapte. l cumpar ase treptat, din economiile strnse de-a lungul anilor, dar cel care i slujea drept paravan era un omulet sfrijit si chior, cu parul ca o perie si att de cumsecade, nct nimeni nu pricepea cum de putea fi un bun administrator. Si totusi, era si un a si alta. Cel putin asa gndea Florentino Ariza, caruia administratorul i-a oferi t, fara ca el sa i-o fi cerut, o camera permanenta la hotel, nu doar pentru a-si potoli poftele de barbat tnar, daca se va hotar vreodata sa le aiba, dar si ca sa poata citi n voie sau sa-si compuna netulburat scrisorile de dragoste. Asteptnd, asadar, sa treaca lungile luni care l mai desparteau de ncheierea logodnei, si petr ecea mai mult timp acolo dect la birou sau acasa, iar uneori se ntmpla ca, zile n si r, Trnsito Ariza sa nu-l zareasca dect cnd venea sa se schimbe. Cu timpul, lectura devenise pentru el un adevarat viciu. De cnd l nvatase sa c iteasca, maica-sa i cumpara tot felul de carti ilustrate scrise de autori nordici , vndute drept povestiri pentru copii, dar care, n realitate, erau de o cruzime si de o perversitate nemaintlnite nici chiar n literatura pentru adulti. La cinci ani , Florentino Ariza le stia pe de rost si le recita fie la lectii, fie la serbari le de la scoala, dar familiaritatea cu ele nu-l ajuta sa-si nvinga spaima. Dimpot riva, i-o sporea. Iata de ce, ntlnirea cu poezia a nsemnat pentru el descoperirea u nei oaze de liniste si pace. nca de la vrsta pubertatii, citise n ntregime, n ordinea aparitiei, volumele din Biblioteca Populara, pe care Trnsito Ariza le cumpara de la anticarii din Porticul Copistilor si care cuprindeau de toate, de la Homer pn a la cel mai nensemnat poet local. El nsa nu alegea: citea volumul caruia i venea rn dul, ascultnd parca de o porunca a fatalitatii, si, n pofida nenumaratilor ani de

lectura, n-a reusit sa deosebeasca niciodata ce era bun de ce era rau n maldarele de carti pe care le citise. Nu stia altceva dect ca prefera prozei versurile, ia r dintre acestea, i placeau ndeosebi cele de dragoste, pe care le retinea chiar de la a doua lectura, cu att mai usor cu ct erau mai melodioase si mai sfsietoare. Aceasta a fost sursa de inspiratie pentru primele scrisori trimise Ferminei Daza, n care amesteca la ntmplare paragrafe ntregi din romanticii spanioli, si a co ntinuat sa fie pna cnd realitatea l-a silit sa se ocupe de probleme mai prozaice d ect suferintele inimii. nca de pe atunci mai facuse un pas, descoperind foiletoane le lacrimogene si alte proze mult mai profane ale vremii. Se obisnuise sa plnga s i el odata cu maica-sa cnd i citeau pe poetii locali, ale caror plachete de versur i se vindeau prin piete si portaluri pentru doua centime. Dar tot att de bine era n stare sa recite pe dinafara cele mai alese poezii castiliene din Secolul de Au r. Citea, de fapt, tot ce-i cadea n mna, fara vreo ordine anume, asa nct, chiar si m ai trziu, cnd anii zbuciumati ai primei iubiri trecusera de mult, iar el nu mai er a tnar, avea sa citeasca din scoarta n scoarta toate cele douazeci de volume din s eria Comoara Tineretii, operele complete ale clasicilor editate de Fratii Garnie r, n traducere, si unele romane de duzina publicate de don Vicente Ibez n colectia P rometeo. n orice caz, anii petrecuti la hotelul de tranzit nu s-au limitat doar la le cturi si la redactarea scrisorilor febrile, ci l-au initiat deopotriva n tainele amorului fara iubire. Viata ncepea acolo dupa prnz, cnd prietenele lui, pasarile de noapte, se sculau si ieseau din camere, fiecare cum o facuse maica-sa, iar cnd s e ntorcea de la birou, Florentino Ariza se trezea ntr-un palat populat de nimfe de spuiate, care comentau n gura mare secretele orasului, divulgate chiar de protago nisti. Multe dintre ele si etalau pe trupul gol urmele trecutului: rani vechi de pumnal pe pntec, semne ca niste stele, lasate de gloante, crestaturi de cutit dre pt marturie a iubirii, cusaturi de cezariene facute de macelari. Unele si aduceau n timpul zilei copiii de vrste fragede, roade nefericite ale unor deceptii sau al e unor neglijente din tinerete, si-i dezbracau de cum paseau pragul casei, ca sa nu se simta stingheri n paradisul nuditatii. Fiecare gatea separat si nimeni nu mnca mai bine ca Florentino Ariza, care si alegea tot ce era mai bun de la fiecare . Era o sarbatoare rennoita zilnic, care se sfrsea spre seara, cnd despuiatele defi lau cntnd pna la baie, si mprumutau sapunul, periuta de dinti, forfecuta, si aranjau na alteia parul, si-l tundeau, si schimbau ntre ele rochiile, se sulemeneau ca nis te paiate lugubre si ieseau la vnatoare, pndindu-si prima prada a noptii. Din acel moment, viata casei devenea impersonala, dezumanizata, si era cu neputinta sa p articipi la ea fara sa platesti. Florentino Ariza nu se simtea nicaieri att de bine, pentru ca, de cnd o cunos cuse pe Fermina Daza, era singurul loc unde nu se simtea stingher. Mai mult chia r: cu timpul ajunsese sa fie singurul loc unde o simtea alaturi. Tot acolo traia, poate din aceleasi motive, o femeie n vrsta, eleganta, cu un minunat par argintiu, care nu participa la viata fireasca a despuiatelor si car eia acestea i aratau un respect sacru. Un logodnic cam pripit o adusese acolo cnd era tnara si, dupa ce-si facuse poftele cu ea, o lasase n voia soartei. n pofida st igmatului care o marca, facuse pna la urma o casatorie reusita. La batrnete, cnd a ramas singura, doi baieti si trei fete si-au disputat placerea de-a o avea alatu ri, dar ei i s-a parut ca n-ar fi putut trai n alta parte dect n acel hotel de desu cheate tandre. Odaia permanenta de care dispunea era singurul ei camin, iar aman untul acesta a identificat-o imediat cu Florentino Ariza, despre care spunea ca va ajunge un ntelept vestit n lumea ntreaga pentru ca era n stare sa-si mbogateasca s ufletul dedicndu-se lecturii n paradisul destrabalarii. La rndul sau, Florentino Ar iza i purta atta afectiune, nct o ajuta sa-si faca tnguielile n piata, iar uneori, s etrecea dupa-amiezile stnd de vorba cu ea. Era ncredintat ca stia multe despre dra goste, pentru ca i daduse multe sfaturi, fara sa fie nevoie sa-i dezvaluie taina lui. Daca nainte de a cunoaste dragostea pentru Fermina Daza nu cazuse n multele i spite din jur, cu att mai putin avea s-o faca acum, cnd era logodnica lui. Astfel ca Florentino Ariza convietuia cu fetele, le mpartasea bucuriile si necazurile, d ar nici lui, nici lor nu le-ar fi trecut prin minte sa mearga mai departe. O ntmpl are neprevazuta a dovedit ct de neclintita i era hotarrea. ntr-o buna zi, la sase se

ara, cnd fetele se mbracau pentru a-si primi clientii din noaptea aceea, n camera l ui a intrat femeia de serviciu: o tnara mbatrnita nainte de vreme si ofilita, care a rata, n hainele ei obisnuite, ca o penitenta mbracata, ratacita n raiul despuiatelo r. El o zarea zi de zi, fara a se simti privit: umbla prin camere cu matura, cu un cos de gunoi si o crpa cu care strngea de pe jos prezervativele folosite. A int rat n odaita unde Florentino Ariza citea, ca de obicei, si, tot ca de obicei, a m aturat cu deosebita grija, ca sa nu-l tulbure. Pe neasteptate, s-a apropiat de p at, iar el i-a simtit mna calda si moale pe crucea pntecului, a simtit-o cautndu-l, a simtit-o gasindu-l, a simtit-o descheindu-i nasturii, n timp ce rasuflarea ei umplea toata ncaperea. El s-a prefacut ca citeste, pna cnd, nemaiputnd suporta, si-a ferit trupul ntr-o parte. Ea s-a speriat, fiindca prima conditie pusa la angajare fusese sa nu ncerce sa se culce cu clientii. Nu mai trebuia sa i se atraga atentia, pentru ca era co nvinsa, ca si alte femei, ca prostituate nu sunt cele care se culca pentru bani, ci acelea care o fac cu necunoscuti. Avea doi copii, fiecare de la un alt barba t, si nu pentru ca ar fi fost aventuri ntmplatoare, ci pentru ca nu reusea sa faca dragoste cu cineva care revenea a treia oara. Fusese pna atunci o femeie fara do rinte navalnice, pregatita, prin temperament, sa astepte fara sa dispere, dar vi ata din casa aceea era mai puternica dect virtutile ei. si ncepea lucrul la sase se ara si-si petrecea toata noaptea trecnd din camera n camera, dnd de cteva ori cu mat ura, adunnd prezervativele, schimbnd cearsafurile. Nu era deloc usor de imaginat ct e lucruri puteau lasa n urma lor barbatii dupa ce faceau dragoste. Lacrimi si res turi de voma, ceea ce, ntructva, pare de nteles, dar si multe alte enigme ale intim itatii: baltoace de snge, pete de excremente, ochi de sticla, ceasuri de aur, pro teze dentare, medalioane cu suvite aurii de par, scrisori de dragoste, de afacer i, de condoleante, scrisori de toate felurile. Unii se ntorceau dupa lucrurile ui tate, dar cele mai multe ramneau acolo, iar Lotario Thugut le tinea sub cheie, co nvins ca, odata si-odata, acel palat decazut avea sa ajunga un muzeu al iubirii. Era o munca grea si prost platita, dar ea o facea bine. O istoveau mai mult hohotele de plns, scrtitul paturilor, toate acele zgomote care i se adunau ncet-ncet n snge, cu atta pojar si atta chin, nct n zori, abia si putea stapni dorinta de a ca cu primul cersetor care-i iesea n cale sau cu un betiv ratacit care sa-i faca pe plac fara alte pretentii sau ntrebari. Aparitia unui barbat singur ca Florenti no Ariza, tnar si curat, i s-a parut un adevarat dar ceresc, deoarece si-a dat se ama nca din primul moment ca era ca si ea: o fiinta care tnjea dupa dragoste. Dar el a ramas insensibil la toate insistentele ei. Se pastrase neprihanit pentru Fe rmina Daza si nu exista forta nici ratiune pe lumea asta care sa-i poata schimba hotarrea. Asa arata viata lui cu patru luni nainte de data prevazuta pentru ncheierea l ogodnei, cnd, ntr-o buna zi, la ora sapte dimineata, Lorenzo Daza si-a facut apari tia la oficiul de telegraf si a ntrebat de el. Cum nu sosise nca, s-a asezat pe ba nca si l-a asteptat pna la opt si zece, schimbndu-si de pe un deget pe altul ghiul ul de aur ncununat de un opal nobil, iar cnd l-a vazut intrnd, si-a dat seama imedi at ca era telegrafistul pe care l cauta si l-a luat de brat. - Vino cu mine, tinerelule, i-a spus. Noi doi avem ceva de vorbit, numai ci nci minute, ca de la barbat la barbat. Florentino Ariza, palid ca un mort, nu s-a mpotrivit. Nu era pregatit pentru aceasta ntlnire, caci Fermina Daza nu gasise nici prilejul, nici modalitatea de a -l preveni. Totul se ntmplase cu o smbata n urma, cnd maica Franca de la Luz, directo area colegiului Intrarea Preacuratei n Biserica, se strecurase pe nesimtite, ca u n sarpe, n clasa, la ora de Notiuni de Cosmogonie, si spionnd peste umar elevele, descoperise ca Fermina Daza, n loc sa ia notite, scria un biletel de dragoste. Co nform regulamentului scolii, abaterea era pedepsita cu exmatricularea. Chemat de urgenta la directie, Lorenzo Daza a descoperit fisura din regimul de fier aplic at fiicei. Cu fermitatea si onestitatea ce-i erau proprii, Fermina Daza si-a rec unoscut vina, dar a refuzat sa dezvaluie identitatea logodnicului tainic, repetnd u-si refuzul si n fata consiliului de disciplina, care, din acest motiv, a confir mat verdictul de exmatriculare. Tatal nsa a perchezitionat dormitorul, un sanctua r inviolabil pna atunci, si a descoperit ntr-un cufar cu fundul dublu un pachet cu toate scrisorile primite timp de trei ani, ascunse cu aceeasi iubire cu care fu

sesera scrise. Semnatura era foarte clara, dar Lorenzo Daza n-a putut crede nici atunci, nici mai trziu ca fata lui nu stia nimic altceva despre logodnicul ei se cret dect ca era telegrafist si ca i placea sa cnte la vioara. Convins ca o relatie att de dificila n-ar fi fost cu putinta fara complicita tea surorii lui, nu i-a acordat acesteia nici macar favoarea unei disculpe si a m barcat-o fara drept de apel pe goeleta care mergea la San Juan de la Cinaga. Ferm ina Daza a purtat toata viata n suflet amintirea dureroasa a despartirii, cnd, arzn d de febra n straiele ei monahale, trasa si cenusie la fata, matusa Escolstica sia luat ramas-bun n pragul casei, disparnd pentru totdeauna n burnita din parc, cu s ingura avere ce-i mai ramnea pe lume: bocceaua de fata batrna si banii cu care put ea supravietui o luna de zile nfasurati ntr-o batista strnsa n pumn. Imediat ce s-a eliberat de sub tutela tatalui, a pus sa fie cautata n toate provinciile de pe li toralul Marii Caraibilor, ntrebnd de ea pe oricine ar fi putut-o cunoaste, dar nu i-a dat de urma dect treizeci de ani mai trziu, cnd a primit o scrisoare ce trecuse prin multe mini si n care i se aducea la cunostinta ca murise aproape centenara n lazaretul Apa Domnului. Lorenzo Daza nu-si imaginase ca fiica lui avea sa reacti oneze cu atta ferocitate la pedeapsa nedreapta a carei victima fusese matusa Esco lstica, identificata dintotdeauna de ea cu mama pe care abia daca si-o amintea. S -a zavort n dormitor, refuznd sa mannce si sa bea, iar cnd el a reusit, ntr-un trziu -o convinga sa-i deschida, mai nti cu amenintari, apoi cu rugaminti prost disimula te, s-a trezit fata-n fata cu o pantera ranita, care niciodata n-avea sa mai aib a cincisprezece ani. A ncercat s-o mbuneze cu vorbe dulci, amagitoare. S-a straduit sa-i explice c a, la vrsta ei, iubirea era un vis nselator, a ncercat s-o convinga cu duhul blndeti i sa napoieze scrisorile si sa le ceara celor de la colegiu iertare n genunchi, fa gaduindu-i sub juramnt ca el va fi cel dinti care o va ajuta sa-si gaseasca ferici rea alaturi de un pretendent demn de ea. Dar parca vorbea cu un mort. Neputincio s, pna la urma si-a iesit din sarite la masa de prnz de luni, icnind un potop de s udalmi si mascari, dar ea si-a pus cutitul de taiat carne la gt, fara dramatism, fara sa-i tremure mna, cu o privire nauca pe care el nu s-a ncumetat s-o nfrunte. A tunci si-a asumat riscul unei discutii de numai cinci minute, ca ntre barbati, cu blestematul ala de venetic, pe care nu-si amintea sa-l fi vazut vreodata si pe care ceasul rau i-l scosese n cale. nainte de a pleca, si-a luat, din obisnuinta, si revolverul, dar a avut grija sa-l ascunda sub camasa. Florentino Ariza nu-si venise nca n fire cnd Lorenzo Daza l-a apucat de brat s i l-a condus prin Piata Catedralei pna la galeria cu arcade din fata Cafenelei Pa rohiei, invitndu-l sa ia loc pe terasa. Erau singurii clienti la ora aceea, doar o negresa trupesa spala pe jos n salonul imens, cu vitrinele crapate si prafuite, unde scaunele zaceau cu picioarele n sus pe mesele de marmura. Florentino Ariza l zarise deseori acolo pe Lorenzo Daza, jucnd ce se nimerea si cinstindu-se cu vin de la butoi, cot la cot cu asturienii din piata, n timp ce se ciorovaiau n gura m are din pricina unor razboaie care n-aveau nimic de-a face cu ale noastre. Const ient de fatalismul iubirii, se ntrebase de nenumarate ori cum va fi ntlnirea pe car e, mai curnd sau mai trziu, trebuia s-o aiba cu el, convins ca nimeni pe lume n-o putea mpiedica, pentru ca fusese rnduita dintru nceput n destinul fiecaruia dintre e i. Si-o imagina ca pe o disputa inegala, nu numai din pricina ca Fermina Daza l a vertizase n scrisori asupra temperamentului violent al tatalui sau, dar si pentru ca el nsusi observase ca avea o privire furioasa chiar si atunci cnd rdea n hohote la masa de joc. ntreaga lui faptura parea un tribut adus grosolaniei: burdihanul dizgratios, vocea bubuitoare, perciunii de linx, minile butucanoase cu inelarul s ufocat de piatra de opal. Singura trasatura nduiosatoare, pe care Florentino Daza a recunoscut-o de ndata ce l-a vazut umblnd, era mersul de caprioara, acelasi cu cel al fiicei lui. Si totusi, cnd l-a poftit sa se aseze pe un scaun, ntrebndu-l da ca nu voia sa guste un paharel cu rachiu de anason, nu i s-a mai parut att de fio ros cum si nchipuia si chiar si-a mai venit n fire. Desi pna n ziua aceea nu bause ni ciodata alcool la opt dimineata, Florentino Ariza a acceptat plin de recunostint a, pentru ca simtea nevoia sa dea pe gt ceva tare. Asa cum fagaduise, Lorenzo Daza n-a pierdut mai mult de cinci minute pentru a se explica si a facut-o cu o sinceritate dezarmanta, care, pna la urma, l-a de scumpanit pe Florentino Ariza. La moartea sotiei, si propusese, ca unic tel n viat

a, sa faca din fata lui o adevarata doamna. Era un drum lung si greu pentru un n egustor de catri care nu stia nici sa scrie, nici sa citeasca, si a carui reputat ie de geambas, chiar daca nu pe deplin dovedita, era raspndita n toata provincia S an Juan de la Cinaga. si aprinse o tigara ordinara de foi si se lamenta: "n afara d e boala, nimic nu e mai rau pe lume dect faima proasta." n realitate, continua el, adevaratul secret al averii pe care o strnsese statea n faptul ca nici unul din c atrii lui nu trudea atta si cu atta rvna ca el nsusi, chiar si n vremurile cumplite d razboi, cnd satele erau prefacute peste noapte n scrum, iar ogoarele pustiite. De si n-a fost niciodata la curent cu premeditarea propriului destin, fata lui se c omporta ca un partener plin de entuziasm. Era inteligenta si att de metodica, nct i mediat ce a nvatat sa citeasca, l-a nvatat si pe el, iar la doisprezece ani stia a ttea lucruri si se descurca asa de bine, nct ar fi fost n stare sa gospodareasca sin gura casa, fara ajutorul matusii Escolstica. "E o catrca de aur", spuse oftnd. Cnd f ata a terminat scoala primara, cu media cinci la toate materiile si o diploma de onoare la serbarea de sfrsit de an, el a nteles ca lumea de la San Juan de la Cina ga era prea ngusta pentru nazuintele lui. Si-a vndut pamntul si animalele, si-a lua t cei saptezeci de mii de pesos n aur strnsi cu atta truda si, nsufletit de noi elan uri, s-a mutat n orasul asta paraginit, cu gloria de mult spulberata, unde nsa o f emeie frumoasa, cu o educatie aleasa, putea oricnd sa nceapa o viata noua, daca av ea norocul sa faca o casatorie reusita. Aparitia lui Florentino Ariza era un obs tacol neprevazut n acel plan nversunai. "Asa ca am venit sa-ti fac o rugaminte", s puse Lorenzo Daza. si nmuie capatul tigarii n paharul cu rachiu, trase din ea fara sa scoata fum si ncheie abatut: - Nu ne mai sta n cale. n timp ce-si sorbea pe ndelete bautura, Florentino Ariza l ascultase preocupat numai de dezvaluirile privind trecutul Ferminei Daza, fara sa se mai gndeasca la ce ar fi putut spune cnd i-ar fi venit rndul sa vorbeasca. Dar odata sosit moment ul, si-a dat seama ca, orice ar fi spus, soarta i era pecetluita. - Dar cu ea ati vorbit? ntreba el. - Asta nu te priveste pe dumneata, raspunse Lorenzo Daza. - Nu de altceva, dar cred ca numai ea are dreptul sa decida. - Da de unde, facu Lorenzo Daza. Asta e treaba de barbati si se rezolva ntre barbati. Tonul devenise amenintator si un client de la o masa vecina ntoarse capul sp re ei. Florentino Ariza vorbi aproape n soapta, dar ct putu de raspicat: - Oricum, nu va pot da nici un raspuns atta timp ct nu stiu ce crede ea. Ar f i o tradare din partea mea. Atunci Lorenzo Daza se lasa pe speteaza scaunului, cu pleoapele nrosite si u mede, iar ochiul stng i se roti n orbita si ramase strmb ntr-o parte. Rosti, cobornd si el glasul: - Nu ma sili sa-ti zbor creierii. Florentino Ariza simti un fior de gheata n maruntaie. Dar glasul nu-i tremur a, pentru ca se simti dintr-o data iluminat de Sfntul Duh: - Puteti s-o faceti, spuse el cu mna pe piept. Nu exista glorie mai mare pe lume dect sa mori din dragoste. Lorenzo Daza a trebuit sa-l priveasca piezis, ca papagalii, ca sa-l poata g asi cu ochiul zbanghiu. Iar cele trei cuvinte cu care a ncheiat nu le-a rostit, c i mai degraba le-a mproscat silaba cu silaba: - Fe-cior-de-cur-vis-ti-na. Chiar n aceeasi saptamna si-a luat fata n calatoria uitarii. Nu i-a dat nici o explicatie, a navalit n dormitor cu mustatile mbalosate de furie si tutun morfoli t ntre dinti, poruncindu-i sa-si faca bagajul. Ea l-a ntrebat ncotro plecau, iar el a spus: "La moarte." Speriata de acel raspuns care semana prea bine cu adevarul , a ncercat sa-l nfrunte cu aceeasi drzenie ca n zilele precedente, dar el si-a scos cureaua cu catarama grea, de arama, si-a nfasurat-o pe mna si, cnd a izbit o data cu ea n masa, a rasunat n casa ca detunatura unei pusti. Fermina Daza, care stia f oarte bine pna unde putea merge cu ncapatnarea, a ndesat doua rogojini si un hamac nt r-o boccea si si-a pus n doua cufere mari toate hainele, convinsa ca era o calato rie fara ntoarcere. nainte de a se mbraca, s-a nchis n baie si a mai apucat sa-i scri e lui Florentino Ariza un biletel de adio pe o bucata de hrtie igienica. Apoi si-

a taiat coada cu foarfecele de gradina, a facut-o sul, a pus-o ntr-un etui de cat ifea brodata cu fir de aur si i-a trimis-o mpreuna cu scrisoarea. A fost o calatorie dementiala. Au pornit la drum cu o caravana condusa de c arausi andini si, timp de unsprezece zile, au strabatut, calare pe catri, povrnisu rile din Sierra Nevada, abrutizati de soarele ce dogorea pe cerul fara nori sau muiati pna la piele de ploile piezise din octombrie, dar mereu cu rasuflarea mpiet rita de aburul adormitor ce urca din prapastii. A treia zi, un catr nnebunit de ta uni s-a prabusit n hau cu calaret cu tot, trnd dupa el si convoiul de sapte animale legate unele de altele cu frnghia, iar racnetul omului si ragetele dobitoacelor au rasunat multe ore dupa dezastru prin strungi si vagauni, continund sa rasune a ni la rnd n mintea Ferminei Daza. ntreg bagajul ei s-a prabusit odata cu catrul, dar n clipa aceea ct veacurile, pna ce urletul de spaima s-a stins de tot n adncuri, ea nu s-a gndit la bietul catrgiu mort, nici la animalele sfrtecate de tancuri, ci la nenorocul de a nu le fi putut mpartasi soarta. Calarea pentru prima data, dar groaza si lipsurile de tot felul din timpul calatoriei i s-ar fi parut mai usor de ndurat daca n-ar fi fost convingerea ca ni ciodata nu-l va mai vedea pe Florentino Ariza si nici macar nu se va mai putea c onsola cu scrisorile primite de la el. De cnd plecasera la drum, nu-i mai adresas e nici un cuvnt tatalui ei, iar acesta parea att de stingherit, nct i vorbea doar dac a era silit de mprejurari sau i trimitea mesaje prin catrgiu. Uneori, cnd aveau mai mult noroc, dadeau peste cte un han, unde li se serveau mncaruri taranesti de care ea nici nu se atingea si li se nchiriau paturi de campanie mbibate de urina si su dori rncede. Cel mai adesea nsa, nnoptau n salasuri de indieni, dormitoare publice n aer liber, njghebate la marginea drumului din pari asezati n sir, acoperiti cu fru nze de palmier, unde orice calator avea dreptul sa ramna pna n zori. Fermina Daza n -a izbutit sa doarma nici o noapte linistita, asudnd toata de frica, simtind prin ntuneric vnzoleala calatorilor tacuti care si priponeau animalele de pari si-si atr nau hamacele pe unde nimereau. Spre seara, locul era aproape pustiu si linistit, dar n zori, arata ca un ia rmaroc pestrit, unde se nvalmaseau hamace agatate peste tot, araucani care motaia u pe vine, behaitul tapilor legati de tarusi, larma cocosilor de lupta n cosurile lor faraonice si rnjetul mut al cinilor dezvatati de stapni sa mai latre n vremuri de razboi. Lorenzo Daza, care si petrecuse jumatate din viata cutreiernd n lung sin lat tinutul cu negustoria lui, era obisnuit cu astfel de neajunsuri, iar n zori i se ntmpla chiar sa-si ntlneasca vechi prieteni printre calatori. Pentru fata lui n sa, era o agonie perpetua. Tnjea dupa viata lasata n urma, nu mai avea pofta de ni mic, iar duhoarea ce se raspndea din cosurile cu peste sarat, carate n spinare de catri, o facuse sa-si piarda cu totul obisnuinta de a mnca, or, daca nu-si pierdus e si mintile era pentru ca si gasea alinare n amintirea pe care i-o pastra n suflet lui Florentino Ariza. Nu mai avea nici o ndoiala: acela era tarmul uitarii. Mai era nsa si groaza de primejdiile razboiului. nca de la plecare se vorbise despre posibilitatea de a ntlni pe drum grupuri razlete de soldati, iar carausii le explicasera cum si puteau da seama carei tabere i apartineau, ca sa procedeze n consecinta. Li s-a ntmplat deseori sa se ncruciseze cu cte un plc de soldati calari, aflati sub comanda unui ofiter n cautare de noi recruti, pe care i prindeau din go ana calului cu arcanul, ca pe niste juncani. Coplesita de attea grozavii, Fermina Daza o uitase cu totul pe cea care i se paruse mai degraba o nascocire de legen da, pna ntr-o noapte, cnd o patrula fara filiatie cunoscuta a capturat doi calatori din caravana si i-a spnzurat de un copac, la o jumatate de leghe departare de lo cul de popas. Desi nu-i cunostea pe cei doi, Lorenzo Daza a pus sa fie coborti di n streang si i-a ngropat crestineste, n semn de multumire ca nu le mpartasise soart a. Avea si motive s-o faca. Agresorii l trezisera mpungndu-l cu teava pustii n burta , iar un comandant zdrentaros, mnjit cu funingine pe obraz si cu o lampa aprinsa n mna, l ntrebase daca era liberal ori conservator. - Nici una, nici alta, a raspuns Lorenzo Daza. Sunt supus spaniol. - Ce noroc! a exclamat comandantul si s-a despartit de el cu un salut milit aresc. Traiasca regele! Doua zile mai trziu, coborau n cmpia nsorita unde se afla vesela asezare Valled upar. Ici si colo, razbatea de prin curti larma luptelor de cocosi, rasunau acor deoane la colt de strada, peste tot misunau calareti pe bidivii de rasa, pocneau

petarde si bateau clopotele. ntr-alta parte, oamenii naltau un castel de pirotehn ie, un fel de schela pentru focurile de artificii. Fermina Daza nsa trecea mai de parte fara sa vada multimea n sarbatoare. Au fost gazduiti n casa unchiului Lismaco Snchez, fratele mamei ei, care le iesise n ntmpinare pe drum, n fruntea unei cete ga lagioase de tinere rubedenii calare pe cei mai focosi armasari din tot tinutul, si-i condusese apoi pe ulitele trgului care vuia de pocnetele artificiilor. Aflat a n Piata Mare, lnga biserica n stil colonial, care fusese reparata si modificata n repetate rnduri, casa, cu odaile ei mari, racoroase, si veranda mirosind a sirop cald de melasa, n fata unei livezi de pomi roditori, semana cu conacele de pe pla ntatiile de trestie de zahar. Nici n-au apucat bine sa descalece n grajd, si saloanele s-au umplut de tot felul de rude necunoscute care s-au mbulzit n jurul Ferminei Daza, scind-o cu efuziu nile lor nesuferite, caci ea, biata, nu mai avea puterea sa mai iubeasca pe nime ni n lumea asta, deselata cum era de atta calarit, cu pielea numai basici, moarta de somn si cu stomacul ntors pe dos, iar singurul lucru pe care si-l mai dorea er a un loc retras si linistit, unde sa poata plnge n voie. Verisoara ei, Hildebranda Snchez, cu doi ani mai n vrsta si cu aceeasi tinuta falnica de mparateasa, a fost s ingura care i-a nteles durerea de cum a vazut-o, pentru ca si pe ea o mistuia poj arul unei iubiri temerare. Cnd s-a nnoptat, a dus-o n dormitorul anume pregatit pen tru amndoua si s-a ngrozit, neputnd ntelege cum de mai era n viata, cnd i-a vazut ran le n carne vie de pe fese. Ajutata de maica-sa, o femeie blajina, care semana ca doua picaturi de apa cu sotul ei, i-a pregatit o baie de sezut si i-a mai alinat usturimile cu comprese de amica, n timp ce detunaturile castelului din praf de p usca zguduiau casa din temelii. Aproape de miezul noptii, musafirii au plecat, petrecerea de pe strazi s-a destramat n grupuri razlete, iar verisoara Hildebranda i-a mprumutat Ferminei Daza o camasa de noapte din madipolan si a ajutat-o sa se culce ntr-un pat cu cearsaf uri stralucitor de albe si perne de puf, care i-au trezit brusc n suflet spaima i nstantanee de fericire. Cnd, n sfrsit, au ramas singure n dormitor, a pus zavorul la usa si a scos de sub rogojina din patul ei un plic sigilat cu nsemnele Telegrafu lui National. Ferminei Daza i-a fost de ajuns sa vada zmbetul sagalnic al verisoa rei pentru ca n inima ei sa renvie amintirea parfumului meditativ al cameliilor al be, chiar mai nainte de a rupe cu dintii sigiliul de ceara rosie si de a se cufun da n baltoaca de lacrimi a celor unsprezece telegrame nesabuite, care au tinut-o treaza pna n zori. Abia atunci a aflat si ea totul. nainte de a porni n calatorie, Lorenzo Daza facuse imprudenta sa-l anunte telegrafic pe cumnatul sau, Lismaco Snchez, iar aces ta transmisese vestea mai departe, numeroaselor si nclcitelor rubedenii risipite p rin trgurile si satele provinciei. Aflnd, asadar, care era itinerarul complet, Flo rentino Ariza a avut grija sa organizeze o ampla confrerie a telegrafistilor, cu ajutorul carora s-o poata urmari pe Fermina Daza pna n ultimul catun de la Cabo d e Vela. Asa se face ca au reusit sa comunice n permanenta nca din clipa sosirii ei la Valledupar, unde a ramas trei luni, pna la capatul calatoriei, un an si jumat ate mai trziu, cnd Lorenzo Daza, odata ajunsi la Riohacha, s-a hotart sa se ntoarca acasa, socotind ca fiica-sa se vindecase de iubire. Poate ca nici el singur nu-s i dadea seama ct de mult i slabise vigilenta, ntr-atta l flatau dovezile de pretuire din partea rudelor prin alianta, care renuntasera, dupa multi ani, la prejudecat ile tribale, primindu-l cu inima deschisa ca pe unul de-al lor. Vizita a nsemnat o reconciliere tardiva, chiar daca nu acesta fusese scopul. ntr-adevar, familia F erminei Snchez se mpotrivise din rasputeri cusatoriei ei cu un imigrant de rnd, fle car si necioplit, mai tot timpul pe drumuri, nvrtind o negustorie cu catri salbatic i care parea prea simpla ca sa fie curata. Lorenzo Daza si-a aruncat toate autur ile n joc, pentru ca tnara careia i facea curte, cea mai frumoasa si mai semeata, a partinea unei familii tipice din regiune: un trib nclcit de femei aprige si barbat i buni la inima, dar gata oricnd sa apese pe tragaci, obsedati pna la dementa de s imtul onoarei. Cu ndaratnicia oarba a ndragostitilor care-si vad iubirea zadarnici ta, Fermina Snchez n-a renuntat la capriciul ei si, pna la urma, s-a casatorit mpot riva vointei familiei, n graba si cu cea mai mare discretie, de parca n-ar fi fac ut-o din dragoste, ci ca sa acopere prin taina sfnta a cununiei o greseala premat ura.

Douazeci si cinci de ani mai trziu, nentelegnd ca intransigenta fata de idila fiicei nsemna, de fapt, repetarea vicioasa a povestii sale de dragoste, Lorenzo D aza se plngea fata de aceiasi cumnati care i se mpotrivisera lui, asa cum si acest ia se lamentasera, la vremea lor, n fata propriilor cumnati. Dar timpul pe care l irosea n lamentatii era pentru fata lui un timp cstigat n favoarea iubirii. n vreme ce el colinda pamnturile roditoare ale cumnatilor, scopind juncani si domesticind catri, ea se plimba n voie, nconjurata de o droaie de verisoare, n frunte cu Hildeb randa Snchez, cea mai frumoasa si mai ndatoritoare dintre toate, a carei pasiune f ara speranta pentru un barbat cu douazeci de ani mai vrstnic, casatorit si cu cop ii, se limita la priviri aruncate pe furis. Dupa vizita prelungita la Valledupar, si-au continuat calatoria pe povrnisur ile muntilor, strabatnd pajisti smaltate de flori si tapsane de vis, ntmpinati pest e tot cu muzica si petarde, asteptati de alte verisoare ntelese n taina, care past rau, pentru a le nmna cui se cuvenea, alte mesaje telegrafice sosite la vreme. Fer mina Daza si-a dat seama foarte curnd ca ziua sosirii lor la Valledupar nu fusese ceva neobisnuit si ca, n tinuturile acelea manoase, fiecare zi a saptamnii era pe ntru oamenii locului prilej de sarbatoare. Musafirii dormeau unde i apuca noaptea si mncau acolo unde i ntetea foamea, caci pretutindeni gaseau o usa deschisa, un h amac pregatit si o oala cu mncare fierbnd pe foc, pentru cazul n care cineva sosea n aintea telegramei de nstiintare, asa cum se ntmpla aproape ntotdeauna. Hildebranda Sn chez si-a nsotit verisoara pna la capatul calatoriei, calauzind-o cu tact si voios ie prin hatisurile spitei pna la obrsie. Fermina Daza si-a descoperii identitatea, s-a simtit pentru prima data stapna pe propria-i viata, s-a simtit acompaniata s i ocrotita, respirnd n voie un aer de libertate care i-a readus n suflet pacea si i -a redat dorinta de a trai. Pna n ultimii ani de viata avea sa evoce acea calatori e, mereu mai vie n amintire, cu luciditatea perversa a nostalgiei. ntr-o seara, s-a ntors din plimbarea zilnica uluita de revelatia ca fericirea era cu putinta nu numai fara iubire, dar chiar mpotriva ei. Descoperirea a speri at-o, pentru ca una din verisoare surprinsese o convorbire ntre parintii ei si Lo renzo Daza, care si exprimase dorinta de a aranja casatoria fiicei sale cu mosten itorul fabuloasei averi a lui Cleofs Moscote. Fermina Daza l cunostea. l vazuse str unindu-si n piete caii fara cusur, mbracati n valtrapuri bogat mpodobite, ca niste a ltare de biserica. Era elegant si ndemnatic si avea niste gene de visator care fac eau sa suspine pna si pietrele, dar ea l-a comparat cu imaginea lui Florentino Ar iza asezat la umbra migdalilor din parc, sarac si pricajit, cu cartea de versuri pe genunchi, si n-a aflat n inima ei nici macar umbra vreunei ndoieli. Chiar n acele zile, Hildebranda Snchez, nebuna de fericire si de noi sperante , i-a marturisit ca fusese la o ghicitoare a carei clarviziune o uluise. Alarmat a de intentiile tatalui sau, Fermina Daza s-a dus s-o consulte. Cartile au arata t ca n viitorul ei nu exista nici o piedica pentru o casnicie lunga si fericita, iar aceasta previziune i-a redat curajul, deoarece nu concepea o soarta att de no rocoasa dect alaturi de barbatul pe care l iubea. nsufletita de aceasta certitudine , si-a asumat responsabilitatea propriilor hotarri. Si astfel, corespondenta tele grafica dintre ea si Florentino Ariza a ncetat sa mai fie un proiect de intentii si promisiuni iluzorii, devenind metodica, practica si mai intensa ca oricnd. Au fixat date, au stabilit modalitati, fagaduind sa-si puna viata n slujba hotarrii c omune de a se casatori fara a mai cere permisiunea nimanui, indiferent unde si c um, de ndata ce aveau sa se rentlneasca. Fermina Daza privea cu atta seriozitate ace st legamnt, nct, n seara n care taica-sau i-a dat voie sa mearga la primul ei bal, n ocalitatea Fonseca, a considerat ca era o necuviinta sa accepte fara consimtamntu l logodnicului. Florentino Ariza se afla n seara aceea la hotelul de tranzit, und e tocmai ncepuse o partida de carti cu Lotario Thugut, cnd a fost chemat de urgent a la telegraf. Era telegrafistul din Fonseca: izbutise sa faca legatura cu sapte statii in termediare, pentru ca Fermina Daza sa poata cere permisiunea de a se duce la bal . Dar odata obtinuta, nu s-a multumit cu simplul raspuns afirmativ si a cerut o dovada ca Florentino Ariza n persoana mnuia aparatul la celalalt capat al liniei. Mai degraba descumpanit dect magulit, el a compus o fraza de identificare: Spunet i-i ca ma jur pe zeita ncoronata. Fermina Daza a recunoscut parola si a ramas la primul ei bal pna la sapte dimineata, cnd a trebuit sa se schimbe n fuga, ca sa nu n

trzie la slujba de la biserica. ntre timp, strnsese pe fundul cufarului mai multe s crisori si telegrame dect i confiscase tatal ei si ncepuse sa se comporte ca o feme ie maritata. Lorenzo Daza a interpretat aceasta schimbare ca pe o dovada clara c a departarea si timpul o vindecasera de capriciile adolescentine, dar niciodata nu i-a vorbii de casatoria pusa la cale. Relatiile dintre ei au devenit pasnice, dar de o retinuta politete, impusa de ea dupa alungarea matusii Escolstica, si a sta le-a permis o convietuire att de comoda, nct nimeni nu se ndoia ca era ntemeiata pe iubire. n scrisorile pe care i le-a trimis n acele zile, Florentino Ariza i-a marturi sit ca era ferm hotart sa recupereze pentru ea comoara de pe galionul scufundat. Nu exagera, iar ideea i venise ca o inspiratie divina ntr-o dupa-amiaza cnd marea p area pavata cu aluminiu din pricina puzderiei de pesti care pluteau ametiti pe s uprafata apei otravite cu seminte de lumnarica. Toate pasarile cerului se napusti sera asupra prazii, iar pescarii trebuiau sa le alunge cu vstele, ca sa nu piarda roadele acelui miracol interzis. Desi pedepsita de lege nca de pe vremea spaniol ilor, folosirea acestei otravi, care doar amortea pestii, a continuat sa fie o p ractica obisnuita, chiar si n plina zi, printre pescarii din Marea Caraibilor, pna ce a fost nlocuita cu dinamita. n timpul calatoriei Ferminei Daza, una din distra ctiile preferate ale lui Florentino Ariza era sa priveasca de pe stncile digului cum si descarcau pescarii n barci navoadele pline cu pesti adormiti. n tot acest ra stimp, o ceata de copii care notau ca niste rechini cereau curiosilor de pe tarm sa arunce n apa monede pe care le recuperau apoi de pe fund. Erau aceiasi copii c are ieseau not, cu acelasi scop, n calea transatlanticelor si despre a caror iscus inta n arta scufundarii pomeneau attea cronici de calatorie, publicate n Statele Un ite si n Europa. Florentino Ariza i stia dintotdeauna, nca nainte de a sti ce e iubi rea, dar niciodata nu-i trecuse prin minte ca ar fi fost capabili sa scoata la s uprafata comoara de pe galion. Ideea i-a venit abia n acea dupa-amiaza si, ncepnd c u duminica urmatoare, pna la ntoarcerea Ferminei Daza, aproape un an mai trziu, a a vut nca un motiv de delir. Dupa o discutie care n-a durat mai mult de zece minute, Euclides, unul din micii notatori, a fost cuprins si el de entuziasm la gndul unei explorari submarin e. Florentino Ariza nu i-a dezvaluit scopul pe care l urmarea, dar s-a informat n amanunt despre calitatile lui de scafandru si navigator. L-a ntrebat daca putea c obor fara aer pna la douazeci de metri adncime, iar Euclides a raspuns ca putea. La ntrebat daca era n stare sa conduca singur o luntre de pescuit n largul marii, pe furtuna, fara alte instrumente la bord dect propriul lui instinct, iar Euclides a raspuns ca era n stare. L-a ntrebat daca era capabil sa gaseasca un loc anume, s ituat la saisprezece mile marine spre nord-est de insula mare din arhipelagul So tavento, si Euclides a raspuns afirmativ. L-a ntrebat daca putea sa navigheze noa ptea, orientndu-se dupa stele, si Euclides a raspuns ca putea. L-a ntrebat daca er a dispus sa faca toate astea pentru aceeasi suma pe care i-o plateau pescarii ca sa-i ajute la pescuit, iar Euclides a fost de acord, dar cu un supliment de cin ci reali duminica. L-a ntrebat daca stia sa se apere de rechini, iar Euclides a r aspuns ca stia si chiar se folosea de niste descntece mpotriva lor. L-a ntrebat dac a era n stare sa pastreze un secret chiar daca ar fi fost supus la cazne n palatul Inchizitiei, iar Euclides a raspuns ca era n stare, caci la toate ntrebarile el r aspundea afirmativ si, n plus, o facea cu atta naturalete, nct nu te puteai ndoi de s inceritatea lui. La sfrsit, i-a facut lui Florentino Ariza socoteala cheltuielilo r: chiria pentru luntre, chiria pentru padela, chiria pentru sculele de pescuit, ca nu cumva cineva sa banuiasca adevarul despre incursiunile lor. Mai era nevoi e de mncare, de o damigeana mare cu apa dulce, o lampa cu ulei, cteva luminari de seu si un corn de vnatoare, ca sa poata cere ajutor n caz de accident. Avea vreo doisprezece ani si era sprinten, siret, flecar, cu un corp ca o a nghi-la, parca anume facut sa se strecoare printr-un hublou. Soarele si vntul i ta bacisera pielea pna-ntr-atta nct era imposibil sa-ti dai seama ce culoare avea cu ad evarat, si asta i facea si mai stralucitori ochii mari si galbeni. Florentino Ari za a hotart pe loc ca era tovarasul cel mai potrivit pentru o aventura ce se anun ta att de rodnica si, fara sa mai stea pe gnduri, a pornit la treaba duminica urma toare. Au iesit n larg din portul pescarilor n zori, bine echipati si nca mai bine di

spusi. Euclides, aproape gol, doar cu slipul pe care l purta mereu, iar Florentin o Ariza, n redingota, cu palaria lui cernita, botinele de lac, lavaliera de poet la gt si o carte cu care sa-si treaca vremea n timpul calatoriei pna la insule. nca din prima duminica si-a dat seama ca Euclides se dovedea un navigator tot att de n cercat pe ct de bun scufundator era, precum si un cunoscator uluitor de avizat al marii si al epavelor din adncurile ei. Putea povesti cele mai nebanuite amanunte despre fiecare schelet de vapor mncat de rugina, cunostea vrsta fiecarei geamandu ri, originea oricaror ruine de fortificatii, numarul de verigi ale lantului cu c are spaniolii nchideau intrarea n golf. Temndu-se sa nu stie cumva si care era scop ul expeditiei, i-a pus cteva ntrebari insidioase, dar si-a dat repede seama ca Euc lides habar n-avea de existenta galionului scufundat. De cnd auzise prima oara la hotelul de tranzit povestea comorii scufundate, Florentino Ariza ncercase sa se informeze ct mai pe larg asupra istoriei galioanel or. Aflase, astfel, ca San Jos nu zacea singur pe fundul de corali. ntr-adevar, na va amiral a Flotei Tinuturilor de peste Marc ajunsese aici n anul 1708, venind de la trgul legendar ce se tinea n luna mai la Porlobello, n Panama, de unde ncarcase o parte din comoara: trei sute de lazi cu argint din Peru si Veracruz si o suta zece cufere cu perle din insula Contadora. Serbarile s-au tinut lant n rastimpul de o luna ct a ramas aici pentru a ncarca si restul comorii, menita sa scape de sa racie regatul Spaniei: o suta saisprezece cufere cu smaralde aduse tocmai de la Muzo si Somondoco, si treizeci de milioane de monede de aur. Flota Tinuturilor de peste Mare, alcatuita din douasprezece ambarcatiuni de diferite dimensiuni, a ridicat ancora din acest port, escortata de cteva nave fr anceze foarte bine narmate, dar care n-au fost n stare sa apere expeditia de ghiul elele bine tintite ale escadrei engleze, aflata sub comanda lui Charles Wagner, care astepta n arhipelagul Sotavento, la iesirea din golf. Asa nct San Jos nu era si ngura nava scufundata, desi nu existau documente care sa certifice cte anume pier isera si cte reusisera sa scape de tirul englezilor. Se stia nsa cu certitudine ca vasul amiral, care transporta ntreaga ncarcatura pretioasa, se dusese printre pri mele la fund, cu tot echipajul la bord si comandantul neclintit la pupa. Florentino Ariza, care studiase ruta galioanelor pe hartile de navigatie al e vremii, era convins ca a reusit sa stabileasca exact locul naufragiului. Au ie sit din golf trecnd printre cele doua fortarete de la Boca Chica si, dupa patru o re, au patruns n apele linistite ale arhipelagului, pe al caror fund de corali pu teau prinde cu mna langustele adormite. Vazduhul era att de limpede, iar marea att de linistita si de transparenta, nct Florentino Ariza a avut ciudata senzatie ca e propria sa imagine rasfrnta n apa. n celalalt capat al acelui iaz imens, la o depa rtare de doua ceasuri de insula mare, se afla locul naufragiului. Congestionat tot la fata, sufocndu-se n costumul lui funebru sub dogoarea soa relui infernal, Florentino Ariza l-a rugat pe Euclides sa coboare la douazeci de metri si sa-i aduca de pe fund ceva. Apa era att de stravezie, nct l-a vazut miscnd u-se ca un rechin rapanos printre rechinii albastri care se ncrucisau cu el fara sa-l atinga. L-a vazut apoi disparnd ntr-un hatis de corali si chiar n clipa n care se gndea ca era cu neputinta sa-i mai ajunga aerul, i-a auzit n spate vocea. Eucli des statea n picioare, cu talpile sprijinite pe fund, cu bratele ridicate, iar ap a i ajungea pna la bru. Asa nct au cautat locuri mai adnci, tot mai spre nord, plutin peste pisicile de mare ncalzite de soare, pe deasupra calamarilor sfielnici si a trandafirilor din beznele adncurilor, pna cnd Euclides a nteles ca pierdeau vremea degeaba. - N-am sa gasesc nimic atta vreme ct nu stiu ce anume doriti sa gasesc, i-a s pus. N-a primit raspunsul asteptat. Atunci i-a propus sa-si scoata hainele si sa coboare mpreuna cu el chiar si numai ca sa vada celalalt cer al lumii, din adncur ile de corali. Dar Florentino Ariza, care era convins, si chiar o spunea, ca Dum nezeu a facut marea numai ca s-o privim de la fereastra, nu nvatase niciodata sa n oate. Curnd cerul s-a nnorat, aerul a devenit rece si umed, iar ntunericul s-a lasa t att de repede, nct au fost nevoiti sa se orienteze dupa far ca sa gaseasca portul . nainte de a patrunde n golf. pe lnga ei a trecut, cu toate luminile aprinse la bo rd, imens si alb, un transatlantic venind din Franta, care lasa n urma o dra de ma zare frageda si conopida fiarta.

n felul acesta si-au pierdut trei duminici la rnd si poate ca le-ar fi pierdu t mai departe pe toate daca Florentino Ariza nu s-ar fi hotart sa-i dezvaluie lui Euclides taina. Acesta a modificat atunci planul initial si au nceput cautarile pe vechiul canal al galioanelor, aflat la peste douazeci de leghe marine catre e st de locul prevazut de Florentino Ariza. Nici nu trecusera bine doua luni, cnd, n tr-o dupa amiaza cu ploaie pe mare, Euclides a ramas mai mult timp ca de obicei la fund, iar cnd a revenit la suprafata, a trebuit sa noate aproape o jumatate de ora pna la barca luata de curent, pe care Florentino Ariza nu fusese n stare s-o cr measca. Cnd, n sfrsit, a reusit sa ajunga lnga ea, a scos din gura, ca pe un trofeu al perseverentei, doua bijuterii. Tot ce a povestit era att de fascinant, nct Florentino Ariza s-a hotart sa nvete sa noate si sa se scufunde ct mai adnc cu putinta, numai ca sa poata vedea cu ochi i lui minunea. A povestit ca. la optsprezece metri sub ei, zaceau printre corali , risipite pna hat departe, attea corabii, nct era cu neputinta sa le numeri si sa l e cuprinzi cu privirea. A povestit uluit ca, dintre multele vapoare hodorogite c are pluteau n golf, nici unul nu arata asa de bine ca navele scufundate. A povest it ca multe caravele aveau pnzele neatinse, iar navele se desluseau att de limpede pe fundul marii, de parca s-ar fi scufundat odata cu spatiul si timpul lor, ast fel nct acolo continuau sa fie luminate de acelasi soare de la unsprezece dimineat a din acea smbata, 9 iunie, cnd fusesera nghitite de ape. A povestit, sufocat de im petuozitatea propriei imaginatii, ca galionul San Jos, al carui nume aparea scris cu litere de aur la pupa, era cel mai vizibil dintre toate, dar si cel mai lovi t de artileria englezilor. A povestit ca a vazut nauntru o caracatita batrna de pe ste trei veacuri, cu tentaculele iesindu-i prin gurile tevilor de tun si care cr escuse atta n sufrageria vasului, nct nu mai putea fi scoasa de acolo dect dezmembrnd mai nti nava. A povestit ca zarise corpul comandantului, n uniforma de razboi, plut ind pe-o rina n cabina de comanda care arata ca un acvariu, dar nu coborse n calele unde era nchisa comoara pentru ca nu mai avea aer. i aducea chiar si dovezile: un cercel cu piatra de smarald si un medalion cu chipul Fecioarei, atrnat de un lan t mncat de sarea marii. Fermina Daza a aflat aceste prime amanunte despre comoara dintr-o scrisoare primita la Fonseca, nu cu mult timp nainte de ntoarcerea ei. Povestea galionului scufundat nu-i era necunoscuta, o auzise deseori de la tatal ei, care pierduse t imp si bani ncercnd sa cointereseze o companie germana de scafandri n recuperarea c omorii. Poate ca n-ar fi renuntat, dar ctiva membri ai Academiei de Istorie l-au con vins ca legenda despre galionul naufragiat fusese nascocita de vreun sarlatan de vicerege, care si nsusise bunurile ce reveneau de drept Coroanei. n orice caz, Fer mina Daza stia ca galionul se afla la o adncime de doua sute de metri, unde nici o fiinta omeneasca nu putea ajunge, si nu la douazeci, cum sustinea Florentino A riza. Era nsa att de obisnuita cu exagerarile lui poetice, nct aventura cu galionul i s-a parut una dintre cele mai izbutite. Si totusi, cnd a vazut ca primeste alte scrisori, cuprinznd detalii si mai fantasmagorice, povestite cu seriozitatea cu care i jura iubire, a simtit nevoia sa-i des-tainuie Hildebrandei teama ca logodn icul lunatic si pierduse cu totul mintile. ntre timp, Euclides scosese la suprafata attea dovezi despre povestile lui na strusnice, nct nu se mai puteau multumi sa culeaga de ici, de colo cercei si inele risipite printre corali, fiind nevoie de o investitie mai serioasa pentru recup erarea celor cincizeci de nave ncarcate cu o comoara babilonica. Atunci s-a ntmplat ceea ce, mai devreme sau mai trziu, trebuia sa se ntmple: ca sa-si poata duce la b un sfrsit aventura, Florentino Ariza i-a cerut maica-sii sprijinul. Ei i-a fost d e-ajuns sa ncerce ntre dinti metalul bijuteriilor si sa priveasca n lumina pietrele de sticla, ca sa-si dea seama ca cineva profita de pe urma naivitatii lui. Eucl ides i-a jurat n genunchi lui Florentino Ariza ca nu era nimic necurat n afacerea aceea, dar duminica urmatoare n-a venit n portul pescarilor, iar de atunci, n-a m ai fost de gasit nicaieri. Din toata aceasta paguboasa aventura Florentino Ariza nu s-a ales dect cu ta inicul refugiu de la far, harazit iubirii. Nimerise acolo purtat de luntrea lui Euclides ntr-o noapte cnd i-a prins furtuna n larg si, de atunci, luase obiceiul sa se duca n fiecare dupa-amiaza, ca sa asculte povestile despre minunatiile fara n

umar de pe uscat si de pe mare pe care le stia paznicul. Asa s-a nfiripat o priet enie care a rezistat nenumaratelor prefaceri din lume. Florentino Ariza a nvatat sa ntretina flacara mai nti cu stive de lemne, apoi cu chiupuri de ulei, ntr-o vreme cnd energia electrica nu ajunsese pna la noi. A nvatat sa dirijeze si sa mareasca lumina cu ajutorul oglinzilor, iar de cteva ori, cnd paznicul n-a putut veni, a ra mas sa vegheze din turn noptile marii. A nvatat sa recunoasca vapoarele dupa suie ratul sirenelor, dupa intensitatea luminilor la orizont, regasind o particica di n ele n strafulgerarile farului. Ziua, distractia era alta, ndeosebi duminica. n cartierul Viceregilor, unde l ocuiau bogatasii, plaja pentru femei era despartita printr-un zid de cea pentru barbati: una la dreapta, cealalta la stnga farului. Paznicul instalase un ochean cu care oricine putea sa priveasca, n schimbul unei centime, plaja femeilor. Nest iind ca sunt spionate, domnisoarele de familie buna si etalau cum puteau mai bine nurii, mbracate n costumele lor de baie pline de volane, cu papuci si palarii de plaja, care ascundeau trupurile aproape tot att ct si hainele de strada, fiind, n s chimb, mai putin atragatoare. Asezate n balansoare de rachita, sub bataia soarelu i, cu aceleasi rochii, aceleasi palarii si aceleasi umbrelute de organdi cu care fusesera la biserica, mamele si pazeau de pe tarm odraslele, ca nu cumva barbati i de pe plaja alaturata sa le seduca pe sub apa. La drept vorbind, prin ochean n u se putea vedea nimic mai mult sau mai excitant dect ce se vedea pe strada, si t otusi, erau destui amatori care se nghesuiau duminica n jurul ocheanului, din simp la placere de a gusta fructele searbede din ograda vecinului. Florentino Ariza se numara si el printre ei, mai degraba de plictiseala dect din placere, dar nu din pricina acestei atractii suplimentare se mprietenise cu paznicul farului. Adevaratul motiv a fost ca, dupa ce Fermina Daza l-a respins, iar el, ncercnd s-o nlocuiasca, a fost cuprins de febra iubirilor risipite, nicaier i n-a trait ceasuri mai fericite si n-a gasit un refugiu mai potrivit pentru nef ericirea lui ca la far. A fost locul pe care l-a ndragit cel mai mult. ntr-atta, nct ani la rnd a ncercat sa-si convinga mama, iar mai trziu pe unchiul Len XII sa-l ajut e sa-l cumpere. Caci farurile din Caraibi apartineau n vremea aceea unor persoane particulare, care ncasau o taxa pentru intrarea n port, n functie de dimensiunile navelor. Florentino Ariza credea ca acesta era singurul mijloc onorabil de a fac e din poezie o afacere profitabila, dar nici maica-sa, nici unchiul lui nu-i mpar taseau parerea, iar cnd a ajuns sa dispuna de propriile sale mijloace, farurile t recusera de mult n proprietatea statului. Nici una din aceste iluzii n-a fost zadarnica, dar dintre toate, povestea g alionului, iar mai apoi, descoperirea farului au reusit ncet-ncet sa-i aline dorul dupa Fermina Daza, cnd, pe neasteptate, fara sa fi avut nici cea mai mica presim tire, a aflat ca se ntorsese. ntr-adevar, dupa o vizita prelungita la Riohacha, Lo renzo Daza hotarse sa se ntoarca. Nu era perioada cea mai potrivita pentru o calat orie pe mare, din cauza alizeelor ce se porneau n decembrie, si nu o data goeleta istorica, singura care se aventura sa faca astfel de curse, acostase n zori, trta de vnturile potrivnice, tot n portul de unde plecase. Asa s-a si ntmplat. Fermina Da za a petrecut o noapte de cosmar, cu stomacul ntors pe dos, legata cu chingi de p at, ntr-o cabina care parea mai degraba latrina unei crciumi, nu numai pentru ca e ra ngusta, dar si din cauza mirosului pestilential si a caldurii nabusitoare. Bala nsul era att de puternic, nct de cteva ori a avut impresia ca o sa plesneasca chiar si curelele patului, de pe coverta razbateau tnguiri ascutite, ca ntr-un naufragiu , iar sforaitul de tigru al tatalui ei n patul de alaturi nu facea dect sa-i spore asca groaza. Pentru prima data n aproape trei ani, a petrecut o noapte alba fara sa se gndeasca nici o clipa la Florentino Ariza, n timp ce el tnjea de dor n hamacul din odaita lui, numarnd una cte una clipele eterne care mai ramneau pna la ntoarcere a ei. n zori, vntul a ncetat brusc si marea s-a potolit, iar Fermina Daza, trezita de zanganitul lanturilor ancorei, si-a dat seama ca atipise, n ciuda raului de ma re. Si-a desfacut chingile si a privit prin hublou, spernd sa-l zareasca pe Flore ntino Ariza n forfota din port, dar n-a vazut altceva dect magaziile vamii printre palmierii poleiti de primele raze ale soarelui si scndurile putrezite ale cheiul ui din Riohacha, de unde goeleta ridicase ancora n seara precedenta. Restul zilei a trecut ca o halucinatie, n aceeasi casa unde locuisera pna n aj un, n mijlocul acelorasi rude si prieteni care o nsotisera n port, vorbind despre a

celeasi lucruri, cu senzatia uluitoare ca traia un crmpei de viata pe care l mai t raise nainte. Era o repetare att de fidela, nct Fermina Daza se cutremurase de spaim a doar la gndul ca la fel putea fi si calatoria cu goeleta. Nu le mai ramnea alta posibilitate de a se ntoarce acasa dect sa strabata din nou, timp de doua saptamni, calare pe catri, coastele muntilor, dar n conditii si mai grele dect prima data, nt ruct un nou razboi civil izbucnit n statul andin Cauca se ntindea pe litoralul Mari i Caraibilor. Asa se face ca la ora opt seara a fost nsotita din nou n port de ace lasi alai de rubedenii galagioase, care s-au despartit cu aceleasi lacrimi de bu n-ramas si aceleasi mormane de cadouri de ultima ora care nu mai ncapeau n cabina. Cnd ancora a fost ridicata, barbatii din familie au salutat plecarea goeletei cu o salva de focuri trase n aer, la care Lorenzo Daza a raspuns de pe coverta cu c inci gloante de revolver. Nelinistea Ferminei Daza s-a risipit repede, pentru ca au avut toata noaptea vnt prielnic, iar marea raspndea un miros de flori de cmp ca re a ajutat-o sa doarma bine, fara curelele de siguranta. A visat ca se ntlnea din nou cu Florentino Ariza si ca acesta si scosese fata pe care i-o stia dintotdeau na si care, de fapt, era o masca, dar chipul lui adevarat nu se deosebea cu nimi c de cel dinainte. S-a sculat foarte devreme, intrigata de visul enigmatic, si l -a gasit pe tatal ei bnd cafea si coniac n sufrageria capitanului, cu ochiul strmba t de alcool, dar convins ca. n sfrsit, aveau sa ajunga acasa. Tocmai intrau n port. Goeleta luneca tacuta prin labirintul velierelor ancor ate n dreptul pietei ce-si raspndea miasmele pna n largul marii, iar peste lumina pa lida a zorilor se cernea o ploaie marunta si deasa care foarte curnd a rabufnit nt r-o aversa torentiala. Din balconul oficiului de telegraf, Florentino Ariza a re cunoscut goeleta care, dupa ce a traversat golful Sufletelor cu pnzele pleostite de ploaie, a ancorat n fata debarcaderului pietei. n ajun, asteptase pna la unsprez ece dimineata, cnd atlase dintr-o telegrama ntmplatoare despre ntrzierea goeletei din pricina vnturilor potrivnice, iar n ziua aceea ncepuse sa astepte de la patru dimi neata. A asteptat n continuare, fara sa-si desprinda privirea de la salupele care i duceau la tarm pe cei ctiva pasageri hotarti sa debarce cu orice pret, chiar si pe furtuna. Cei mai multi nsa trebuiau sa abandoneze la jumatatea drumului salupa mpotmolita si sa noate prin noroaie pna la debarcader. La ora opt, nefiind semne c a o sa se nsenineze, un hamal negru, cu apa pna la bru, a luat-o pe Fermina Daza de pe goeleta si a dus-o n brate la mal, dar cum era uda leoarca din cap pna n picioa re, Florentino Ariza n-a recunoscut-o. Nici ea singura nu si-a dat seama ct de mult se maturizase n timpul calatorie i dect n clipa cnd a intrat n casa pustie si si-a asumat sarcina eroica de a o face din nou locuibila cu ajutorul Galei Placidia, servitoarea neagra, care a venit d in stravechea si galagioasa mahala a sclavilor ndata ce a fost anuntata ca stapnii s-au ntors. Fermina Daza nu mai era acum copila rasfatata si, deopotriva, tirani zata de tatal ei, ci doamna si stapna unui imperiu napadit de praf si pnze de paia njen, pe care numai forta de nenvins a iubirii l mai putea salva. Nu s-a nspaimntat, pentru ca se simtea inspirata de un suflu de levitatie cu care ar fi putut urni lumea din loc. Chiar n seara ntoarcerii, n timp ce mncau gogosi si beau ciocolata l a masa mare din bucatarie, tatal ei a mputernicit-o sa se ocupe de gospodarie si a facut-o cu solemnitatea unui act sacramental. - ti ncredintez cheile propriei tale vieti, i-a spus. La cei saptesprezece ani ai sai, Fermina Daza si-a asumat aceasta raspunder e fara sa sovaie, constienta ca fiecare pas facut n dobndirea libertatii era, de f apt, n folosul iubirii. A doua zi, dupa o noapte bntuita de vise urte, a simtit pen tru prima dala o strngere de inima cnd, deschiznd fereastra de la balcon, a vazut d in nou burnita trista din parc, statuia eroului decapitat, banca de marmura unde Florentino Ariza se aseza cu cartea de versuri pe genunchi. Nu se mai gndea la e l ca la un logodnic imposibil, ci ca la un sot sigur caruia i datora credinta dep lina. si dadea seama ct de mult atrna n balanta timpul irosit de cnd plecase, ct de g eu i venea sa traiasca, de cta dragoste avea nevoie pentru a-si iubi barbatul asa cum se cuvenea. Se ntreba uimita de ce nu era n parc, ca n attea alte rnduri, cnd ven a chiar si pe ploaie, de ce nu-i trimisese nici un semn de viata, nici macar pri ntr-o presimtire, si brusc a nfiorat-o gndul ca poate murise, dar numaidect si-a am intit ca, n frenezia telegramelor schimbate cu cteva zile nainte de ntoarcerea ei, u itasera sa stabileasca o modalitate de a comunica n continuare.

De fapt, Florentino Ariza era convins ca nu se ntorsese, dar telegrafistul d in Riohacha i-a confirmat ca se mbarcase vineri pe aceeasi goeleta care nu ajunse se cu o zi mai nainte din cauza vnturilor potrivnice. Asa ca la sfrsitul saptamnii, a stat si a pndit cel mai mic semn de viata din casa ei, iar n seara zilei de luni a vazut la ferestre o lumina ratacitoare, care pe la ora noua s-a stins n dormit orul cu balcon. N-a mai putut dormi, prada acelorasi nelinisti nsotite de greturi care i tulburasera primele nopti de iubire. ngrijorata ca fiul ei iesise n curte l a miezul noptii si nu se ntorsese, Trnsito Ariza s-a trezit de la primul cntat al c ocosilor si l-a cautat, dar nu l-a gasit n casa. Plecase pe tarmul marii, unde a ratacit recitind versuri de dragoste n bataia vntului, plngnd de fericire, pna s-a lu minat bine de ziua. La ora opt, asezat pe terasa Cafenelei Parohiei, buimacit de nesomn, tocmai se gndea cum sa faca sa-i trimita Ferminei Daza urarea de bun-ven it, cnd s-a simtit cutremurat de un fior care i-a sfsiat maruntaiele. Era ea. Traversa Piata Catedralei nsotita de Gala Placidia, care ducea cosur ile pentru trguieli, si pentru prima data iesise n oras fara uniforma de scoala. E ra mai nalta ca la plecare, mai bine conturata si mai intensa, cu frumusetea deca ntata de o siguranta de sine proprie numai persoanelor adulte. Parul i crescuse d in nou, dar coada mpletita nu-i mai atrna pe spate, ci pe umarul stng, iar aceasta schimbare nensemnata o facuse sa-si piarda aerul copilaresc. Florentino Ariza a r amas mpietrit pna cnd faptura ce se ivise ca o nalucire a ajuns n celalalt capat al pietei, fara sa-si abata privirea de la drumul ei. Dar aceeasi forta irezistibil a care-l tintuise pe scaun l-a silit sa alerge pe urmele ei cnd a disparut dupa c oltul catedralei, pierzndu-se n valmasagul zgomotos din cartierul comercial. A urmarit-o ascuns n multime, descoperind gesturile obisnuite, maturitatea p rematura, gratia celei mai dragi fiinte inimii lui, pe care o vedea pentru prima oara sub nfatisarea ei fireasca. A ramas uluit de usurinta cu care si croia drum prin multime. n vreme ce Gala Placidia se mpiedica la tot pasul, ncurcndu-se n cosuri , si trebuia sa alerge ca sa n-o piarda, ea plutea prin forfota strazii n propriu l sau spatiu si ntr-un timp diferit, fara sa se ciocneasca de nimeni, ca un lilia c n ntuneric. Mai fusese de multe ori n cartierul comercial mpreuna cu matusa Escolst ica, dar numai pentru trguieli marunte, ntruct tatal ei avea grija sa cumpere tot c e trebuia n casa, de la mobila si alimente, pna la mbracaminte de dama. Asa nct acea prima iesire n oras a fost pentru ea o aventura fantastica, pe care o idealizase de attea ori n visele copilariei. Nu s-a lasat ademenita de chemarile insistente ale sarlatanilor care o mbiau cu elixirul iubirii vesnice, nici de milogelile cersetorilor culcati prin gangu ri cu ranile lor aburinde, nici de indianul viclean care tinea mortis sa-i vnda u n caiman dresat. A dat o raita peste tot, zabovind ici si colo, fara vreun motiv anume, doar din placerea de a putea contempla n voie esenta lucrurilor. A intrat n toate pravaliile, gasind peste tot cte ceva care-i sporea dorinta fierbinte de viata. S-a bucurat simtind mireasma ca de levantica a frunzelor de vetiver mprast iate printre stofele din cufere, s-a nfasurat n matasuri viu colorate, a rs de prop riul ei rs cnd, costumata ca o manola madrilena cu un pieptene nalt n par si un evan tai pictat cu flori n mna, s-a privit n oglinda de la Srma de Aur. La bacanie, a des tupat un butoi cu scrumbii sarate, care i-au trezit amintirea serilor copilariei petrecute n nord-est, la San Juan de la Cinaga. A fost ndemnata sa ncerce caltabosu l de Alicante, cu gust de lemn-dulce, iar ea a cumparat doi pentru micul dejun d e smbata, dar si cteva fileuri de batog si o sticla cu coacaze conservate n alcool. n pravalia cu mirodenii, a strivit ntre palme, din simpla placere de a le simti n nari mireasma, frunze de salvie si de maghiran, a cumparat un pumn de cuisoare, altul de anason nstelat si nca doua de ghimber si enibahar, iar dupa ce a mirosit piperul de Cayenne, a iesit rznd cu lacrimi de atta stranutat. n drogheria frantuzea sca, de unde a cumparat sapun Reuter si colonie de smirna, i-au picurat dupa ure che un strop din parfumul att de cautat atunci la Paris si a primit n dar o tablet a deodoranta pentru fumatori. Se juca de-a cumparaturile, e drept, dar lucrurile de care avea cu adevarat nevoie le cumpara fara sa stea prea mult pe gnduri, cu o siguranta care nu lasa deloc de nteles ca ar fi facut-o pentru prima data, fiind constienta ca nu cumpar a numai pentru ea, ci si pentru el. doisprezece yarzi de pnza de in pentru fetele de masa ale amndurora, percalul pentru cearsafurile de nunta umezite n zori de um

orile lor amestecate, tot ce era mai bun din fiecare lucru, pentru a se putea bu cura mpreuna de ele n casa iubirii. Se trguia la pret si stia s-o faca, discuta cu gratie si demnitate pna cnd obtinea tot ce dorea, platind cu bani de aur pe care n egustorii i ncercau din simpla placere de a le auzi clinchetul pe marmura tejghele i. Florentino Ariza o privea fermecat, o urmarea cu rasuflarea taiata, neatent la ce se ntmpla n jur, mpiedicndu-se. de cteva ori n cosurile servitoarei, care a r uns cu un zmbet la scuzele lui, si chiar a simtit, ca o adiere, mireasma att de cu noscuta, cnd ea a trecut pe lnga el fara sa-l vada, si nu pentru ca n-ar fi avut c um, ci din pricina mersului ei maiestuos. I se parea att de frumoasa, att de seduc atoare, att de diferita de oamenii obisnuiti, nct nu pricepea cum de ceilalti nu se tulburau auzind castanietele tocurilor ei pe caldarm, cum de nu li se zbatea ini ma n piept la fiecare suspin al volanelor ei, cum de nu nnebunea de iubire lumea nt reaga la fosnetul cositei ei, la zborul minilor ei, la clinchetul de aur al rsului ei. Nu-i scapase nici un gest, nici cel mai nensemnat indiciu al firii ei, dar n u ndraznea sa se apropie mai mult, de teama sa nu destrame vraja. Cnd a vazut-o nsa disparnd n forfota din Porticul Copistilor, si-a dat seama ca risca sa piarda oca zia dupa care tnjea de attia ani. Ca toate colegele ei de scoala, Fermina Daza nutrea ciudata convingere ca P orticul Copistilor era un loc de pierzanie, interzis, de buna seama, domnisoarel or binecrescute. Era o galerie cu arcade ce se ntindea de-a lungul unei piatete u nde birjele si harabalele trase de magari si asteptau clientii, iar comertul popu lar devenea mai intens si mai zgomotos. Numele i venea. nca de pe vremea spaniolil or, de la caligrafii taciturni, cu jiletci de postav si mnecute de contopisti, ca re-si faceau veacul acolo, ntocmind tot felul de acte: reclamatii, petitii, ntmpina ri judecatoresti, scrisori de felicitare sau de condoleante, biletele de amor pe ntru ndragostitii de toate vrstele. Nu lor li se datora, fireste, proasta reputati e de care se bucura piata aceea frematnd de larma, ci negustorasilor de curnd prip asiti n oras, care vindeau pe sub mna toate marafeturile echivoce aduse prin contr abanda din Europa, de la ilustrate obscene si alifii afrodisiace, pna la celebrel e prezervative catalane, cu creste ca de iguane, care se unduiau cnd era nevoie, ori cu flori n vrf, care-si desfaceau petalele dupa bunul plac al beneficiarului. Nedeprinsa cu forfota strazii, Fermina Daza a intrat n portic fara sa ia seama pe unde merge, cautnd o umbra ct de mica pentru a se adaposti de soarele necrutator de la ceasurile unsprezece. S-a cufundat n vacarmul clocotitor, printre lustragii si vnzatori de pasari, anticari si vraci, printre vnzatoarele de cofeturi care-si strigau marfa n gura ma re, acoperind harmalaia din jur, turte de cocos gustoase pentru fetele ochioase, martipan cu ananas pentru baietii poznasi, dulci ca mierea, acadele pentru mndre subtirele. Dar ea a trecut nepasatoare la zgomotul asurzitor, atrasa de un pape tar care facea demonstratii cu cerneluri magice, cerneluri rosii ca sngele, cerne luri cu reflexe mohorte pentru mesaje funebre, cerneluri fosforescente pentru a p utea citi pe ntuneric, cerneluri invizibile care ieseau la iveala n sclipirea unei flacari. Ea, una, si le-ar fi dorit pe toate, ca sa se joace cu Florentino Ariz a, uimindu-l cu ingeniozitatea ei, dar, dupa ce a ncercat cteva, s-a hotart pentru o sticluta cu cerneala de aur. S-a ndreptat apoi spre vnzatoarele de dulciuri, ase zate n spatele cheselelor uriase, si a cumparat cte sase cofeturi din fiecare fel, aratndu-le cu degetul prin sticla, pentru ca nu reusea sa se faca auzita n larma din jur: sase jeleuri de pepene, sase sarlote mici, sase turtite de susan, sase bucatele de turta dulce cu manioc, sase bombonele de ciocolata nvelite n poleiala, sase prajiturele cu crema, sase gurita reginei, sase dintr-astea si sase din ce lelalte, sase din fiecare, aruncndu-le pe rnd n cosurile servitoarei, cu o gratie i rezistibila, nepasatoare la roiurile de muste ademenite de mirosul siropului de zahar, nepasatoare la vnzoleala din jur, nepasatoare la damful de sudoare statuta care reverbera n caldura necrutatoare. A trezit-o din vraja o negresa vesela, cu un tulpan colorat pe cap, rotofeie si frumoasa, care i-a ntins un triunghi de an anas nfipt n vrful unui cutit de macelar. Ea l-a luat, l-a bagat n gura, l-a savurat si nca i mai savura aroma, cu privirea pierduta pe deasupra multimii, cnd un fior i-a zgltit tot trupul, tintuind-o pe loc. Din spate, att de aproape nct doar ea a put ut-o deslusi n vacarmul din jur, a rasunat o voce:

- Asta nu e un loc potrivit pentru o zeita ncoronata. A ntors capul si a vazut, chiar lnga ochii ei, ceilalti ochi glaciali, chipul livid, buzele ncremenite de spaima, asa cum le vazuse prima oara n nvalmaseala din noaptea de Craciun, numai ca de data aceasta, n-a mai simtit fiorul iubirii, ci abisul deziluziei. ntr-o singura clipa a nteles ct de mult se nselase, ntrebndu-se ozita cum de putuse adaposti n inima atta timp si cu atta nemasurata cruzime o asem enea himera. Abia a mai avut putere sa-si spuna: "Dumnezeule mare, bietul de el !" Florentino Ariza zmbi, ncerca sa spuna ceva, ncerca s-o urmeze, dar ea l sterse d efinitiv din viata ei cu un gest al minii: - Va rog, nu. Uitati tot ce-a fost. n aceeasi dupa-amiaza, n timp ce tatal ei si facea siesta, i-a trimis prin Gal a Placidia un bilet de doua rnduri: Azi, cnd v-am vazut, mi-am dat seama ca povest ea noastra nu e dect o iluzie. Servitoarea i-a dus de asemenea telegramele, versu rile si cameliile uscate, cerndu-i totodata sa napoieze scrisorile si darurile pri mite: cartea de rugaciuni a matusii Escolstica, nervurile de frunze din ierbare, petecul din sutana Sfntului Pedro Claver, medalioanele cu sfinti, cosita mpletita de la cei cincisprezece ani ai ei, legata cu panglica de matase a uniformei de s coala. Aflat n pragul nebuniei, el i-a scris n zilele urmatoare scrisori disperate , insistnd pe lnga servitoare sa i le duca, dar aceasta a respectat ntocmai instruc tiunile categorice de a nu primi nimic altceva dect darurile care trebuiau napoiat e. A staruit cu atta nversunare, nct Florentino Ariza i le-a trimis pe toate, n afara de coada legata cu panglica, pe care nu voia s-o napoieze dect Ferminei Daza n per soana, pentru a-i putea vorbi o clipa. N-a reusit. De teama sa nu ia o hotarre fa tala, Trnsito Ariza a lasat deoparte orice orgoliu si a rugat-o pe Fermina Daza s a-i acorde, macar ei, favoarea unei ntrevederi de cinci minute, iar Fermina Daza a primit-o la intrare, n picioare, fara s-o invite nauntru si fara sa dea nici cel mai mic semn de sovaiala. Doua zile mai trziu, dupa o discutie aprinsa cu maicasa, Florentino Ariza a dat jos de pe peretele din dormitor mica racla de sticla, plina de praf, unde pastra cosita ca pe o relicva sfnta, iar Trnsito Ariza n perso ana a napoiat-o n etui-ul de catifea brodata cu fir de aur. Florentino Ariza n-a m ai avut prilejul sa ramna singur cu Fermina Daza sau sa vorbeasca ntre patru ochi cu ea, n multele ntlniri din lunga lor viata, dect cincizeci si unu de ani, noua lun i si patru zile mai trziu, cnd i-a repetat legamntul de fidelitate eterna si de iub ire pururi vie n prima ei seara de vaduvie.

La douazeci si opt de ani, doctorul Juvenal Urbino fusese tnarul cel mai rvni t de domnisoarele aflate la vrsta maritisului. Revenea dintr-o lunga calatorie la Paris, unde urmase studii superioare de medicina si chirurgie, iar din clipa n c are a pasit din nou pe pamntul natal, a dovedit cu prisosinta ca nu-si irosise ti mpul n zadar. S-a ntors mai elegant, mai sigur pe sine, iar dintre colegii lui de generatie, nici unul nu parea mai serios, mai bine pregatit n domeniul lui, nici unul nu stia asa de bine dansurile la moda si nu improviza cu atta talent la pian . Seduse de aceste haruri personale si de trainicia averii familiei, tinerele di n anturajul lui organizau tombole secrete tragndu-l la sorti, asa cum si el juca, la rndul sau, acelasi joc de societate, tragndu-le la sorti pe ele, desi a reusit multa vreme sa se pastreze n stare de gratie, intact si ispititor, pna n clipa n ca re s-a lasat vrajit, fara sa opuna nici o rezistenta, de farmecele plebee ale Fe rminei Daza. Cnd si amintea, i placea sa spuna ca iubirea aceea fusese urmarea unui diagnos tic gresit. Nici el singur nu putea ntelege cum de se ntmplase, mai ales n acel mome nt al vietii, cnd toate resursele lui afective erau absorbite de preocuparea pent ru soarta orasului natal, despre care afirma prea des si cu destula nechibzuinta ca nu-si avea seaman pe lume. La Paris, cnd se plimba, toamna trziu, la bratul vr eunei iubite ntmplatoare, i se parea de neconceput fericire mai pura dect cea trait a n acele dupa-amiezi aurii, cu mirosul ca de padure al castanelor coapte, cu aco rdeoanele languroase si ndragostitii lacomi, care nu se mai saturau sa se sarute pe terasele cafenelelor. Cu toate acestea, si spunea cu mna pe inima ca pentru nim ic n lume n-ar fi renuntat la Caraibii lui din aprilie. Era nca prea tnar ca sa sti

e ca memoria inimii evita amintirile dezagreabile, exaltndu-le numai pe cele plac ute, artificiu gratie caruia reusim sa ne suportam trecutul. Abia cnd a zarit din nou, de pe puntea vaporului, promontoriul alb al cartierului colonial, vulturii plesuvi ncremeniti pe acoperisuri, rufele saracilor ntinse la uscat prin balcoane , a nteles ca fusese o victima usoara a capcanelor caritabile ntinse de nostalgie. Cnd vaporul si-a croit drum n golf despicnd stratul de animale necate care plut eau la suprafata, cei mai multi pasageri s-au retras n cabine alungati de mirosur ile pestilentiale. Tnarul doctor a cobort pasarela mbracat ntr-un costum impecabil d e alpaca, cu jiletca si un pardesiu usor, cu o barba ca a lui Pasteur la tineret e, cu parul despartit de o carare dreapta si palida si cu suficienta stapnire de sine ca sa-si disimuleze nodul ce i se pusese n gt, nu att de tristete, ct de groaza . Pe cheiul pustiu, pazit de soldati desculti si fara uniforme, l asteptau surori le, mama si prietenii lui cei mai dragi. I s-au parut palizi si lipsiti de spera nta, n ciuda aerelor mondene, si desi vorbeau despre criza si despre razboiul civ il ca despre ceva ndepartat si strain, cu totii aveau un tremur evaziv n voce si o nesiguranta n pupile care le contraziceau spusele. Mai mult dect toti nsa l-a impr esionai mama sa, o femeie nca tnara, care se impusese n viata cu eleganta si cu ent uziasmul ei social, dar care acum se ofilea ncet, sub povara durerii nabusite, n ad ierea de camfor a valurilor cernite de vaduva. Recunoscndu-se probabil n tulburare a fiului, s-a grabit sa-l ntrebe, parca pentru a se apara pe sine, de ce avea pie lea aceea stravezie, ca de parafina. - Asta e viata, mama, a spus el. La Paris te nverzesti. Putin dupa aceea, sufocndu-se de caldura lnga ea n trasura nchisa, n-a mai putu t suporta cruda realitate care navalea bezmetica prin fereastra. Marea parea de cenusa, vechile palate ale marchizilor abia mai puteau rezista proliferarii cers etorilor si era cu neputinta sa regasesti parfumul fierbinte al iasomiei n aburii ucigatori ce se naltau din santuri. Totul i se parea mai mic dect la plecare, mai saracacios, mai lugubru, iar printre mormanele de gunoaie de pe strazi misunau attia sobolani nfometati, nct caii de la trasura se poticneau speriati. Pe lungul dr um pna acasa, n inima cartierului Viceregilor, n-a ntlnit nimic vrednic de nostalgii le lui. Coplesit, a ntors capul ca sa nu-l vada maica-sa, si si-a lasat lacrimile sa curga n voie. Vechiul palat al Marchizului de Casalduero, resedinta istorica a familiei U rbino de la Calle, nu arata deloc mai semet n mijlocul naufragiului. Doctorul Juv enal Urbino a nteles asta, cu inima sfsiata de durere, nca de cnd, intrnd n gangul n ecos, a vazut havuzul plin de praf din curtea interioara, cotropita de balariile printre care se plimbau iguanele, si si-a dat seama ca lipseau multe dale de ma rmura, iar altele erau ciobite pe marea scara cu balustrada de arama care ducea la ncaperile principale. Tatal lui, un medic mai degraba plin de abnegatie dect em inent, murise n timpul epidemiei de holera asiatica izbucnita cu sase ani n urma, iar odata cu el pierise si spiritul casei. Doa Blanca, mama sa, sufocata de un do liu prevazut a fi etern, nlocuise cu rugaciuni si slujbe renumitele serate lirice si concertele de camera organizate de raposatul ei sot. Cele doua surori, n ciud a dragalaseniei si a firii lor vesele, nu pareau sa aiba alta cale de ales dect m anastirea. Speriat de bezna si tacerea din jur, doctorul Juvenal Urbino n-a putut nchid e deloc ochii n noaptea sosirii, ncercnd sa-si alunge teama cu rugaciuni catre Sfntu l Duh precum si cu altele pentru izbavirea de calamitati, de naufragii sau de att ea primejdii nestiute ale noptii, n vreme ce un btlan care intrase n dormitor pe us a ramasa ntredeschisa clampanea ora exacta ca un ceasornic. l exasperau tipetele d elirante ale nebunelor de la ospiciul Divina Pastora, aflat n preajma, tritul nemil os al apei filtrate ce se scurgea n ulcior, ale carui ecouri rasunau n toata casa, pasii rari ai btlanului ratacit n dormitor, teama lui congenitala de ntuneric, pre zenta invizibila a tatalui mort n vasta casa adormita. La cinci, cnd btlanul a dat ora exacta odata cu cocosii din vecini, doctorul Juvenal Urbino s-a ncredintat cu trup si suflet Proniei Ceresti, simtind ca nu va mai avea puterea sa traiasca n ici macar o zi n patria lui paraginita. Si totusi, afectiunea celor din jur, dumi nicile petrecute la iarba verde, n mprejurimile orasului, atentiile deloc dezinter esate cu care l nconjurau tinerele din anturajul sau i-au mai alinat amaraciunea p rimelor impresii. ncet-ncet s-a obisnuit cu zapuseala din octombrie, cu mirosurile

tari, cu judecatile pripite ale prietenilor, cu vesnicul mai vedem noi, domnule doctor, nu va faceti griji, si-n cele din urma, s-a lasat subjugat de farmecele obisnuintei. Foarte curnd a gasit chiar si o justificare facila pentru delasarea n care se complacea: aceea era lumea lui, si-a spus, lumea trista si apasatoare pe care i-o harazise Domnul si careia i datora credinta pna la capat. Primul lucru pe care l-a facut a fost sa ia n stapnire cabinetul de consultat ii al tatalui sau. A pastrat la locul lor mobilele englezesti, masive si sobre, care trosneau n diminetile geroase, dar a surghiunit n pod tratatele stiintei din vremea viceregilor si pe cele ale medicinii romantice, aseznd n rafturile nchise cu geamuri altele, ale noii scoli din Franta. A dat jos de pe pereti stampele deco lorate, pastrnd-o numai pe aceea care reprezenta un medic luptndu-se cu moartea, p entru a salva o femeie, precum si juramntul hipocratic, tiparit cu caractere goti ce, iar n locul lor a agatat, lnga diploma tatalui sau, nenumaratele diplome pe ca re el nsusi le obtinuse cu calificative maxime n diferite scoli din Europa. A ncercat sa introduca metode si criterii moderne la Spitalul Filantropiei, desi nu i-a fost att de usor cum si imaginase n entuziasmul sau juvenil, caci n stra vechiul asezamnt de sanatate erau respectate cu sfintenie tot felul de superstiti i atavice, cum ar fi aceea de a pune picioarele paturilor n vase cu apa, pentru a mpiedica bolile sa urce, sau obligativitatea tinutei de gala si a manusilor din piele de caprioara n sala de chirurgie, eleganta fiind considerata drept o condit ie esentiala a asepsiei. Tuturor li se parea inadmisibil faptul ca tnarul de curnd sosit gusta urina pentru a detecta prezenta zaharului, ca-i cita pe Charcot si Trousseau de parca i-ar fi fost colegi de camera, ca la cursuri atragea atentia asupra riscurilor mortale pe care le presupuneau vaccinurile, avnd n schimb o ncred ere suspecta n supozitoare, de curnd descoperite. Totul i iesea pe dos: spiritul lu i nnoitor, civismul lui obsesiv, umorul lui blajin n tara vesnicei bascalii, ntr-un cuvnt, toate virtutile lui cele mai de pret strneau nencrederea colegilor mai vrstn ici si glumele n doi peri ale celor tineri. Mai presus de orice nsa, l ngrijora starea precara de igiena a orasului. A ins istat pe lnga cele mai nalte foruri pentru astuparea santurilor de scurgere, care erau un imens cuibar de sobolani, si pentru construirea unor canale ngropate, car e sa nu mai fie deversate n golful pietei, cum se ntmpla dintotdeauna, ci ntr-un loc ct mai departat. Casele coloniale, bine dotate, aveau haznale septice, dar doua treimi din locuitori, nghesuiti n cocioabele de pe marginea smrcurilor, si faceau ne voile n aer liber. Excrementele se uscau la soare, transformndu-se n pulbere, si er au respirate de toti cu sarbatoreasca bucurie odata cu adierile racoroase, aduca toare de fericire si prosperitate din decembrie. Doctorul Juvenal Urbino a ncerca t sa-i convinga pe membrii Consiliului Municipal de necesitatea organizarii unor cursuri obligatorii pentru cei nevoiasi, n cadrul carora sa li se explice cum sa -si construiasca propriile latrine. S-a luptat, fara succes, pentru ca gunoaiele sa nu mai fie aruncate n crngurile de mangrove, transformate de veacuri n balti pu turoase, ci sa fie ridicate de cel putin doua ori pe saptamna si arse pe terenuri virane. Era constient ca apa de baut putea declansa oricnd epidemii mortale. Chiar s i ideea de a construi un apeduct parea de domeniul fanteziei, ntruct cei care ar f i putut s-o puna n practica dispuneau de bazine subterane unde apa de ploaie se a duna de-a lungul anilor sub o pojghita groasa de matasea broastei. Printre mobil ele cele mai cautate n vremea aceea erau dulapurile tinajeros din lemn sculptat, cu filtre de piatra care picurau zi si noapte n chiupurile tinajas, de lut ars. P entru ca nimeni sa nu poata bea din carafa de aluminiu cu care se scotea apa, ma rginile ei erau zimtate ca o coroana de rege de carnaval. Apa era sticloasa si r ece n penumbra lutului ars, cu gust de flori de cmp. Dar doctorul Juvenal Urbino n u se lasa amagit de aceste metode de purificare, stiind foarte bine ca, n ciuda a ttor precautii, fundul vaselor de lut era un adevarat sanctuar al viermisorilor. s i petrecuse molcomele ceasuri ale copilariei contemplndu-i cu o uimire aproape mi stica, ncredintat, ca attia altii, ca viermisorii erau animes, un fel de spiridusi , fiinte supranaturale care, din mlul de la fundul apelor ncremenite, le faceau cu rte tinerelor fete, iar, uneori, se razbunau cumplit cnd dragostea le era respins a. Copil fiind, vazuse cu ochii lui ce stricaciuni provocasera acasa la nvatatoar ea Lzara Conde, care se ncumetase sa nu-i bage n seama, vazuse puzderia de cioburi

pe strada si mormanul de pietre cu care aruncasera trei zile si trei nopti la rnd n ferestre. A trebuit sa treaca mult timp pna cnd a nvatat ca viermisorii erau de f apt larve de tntari anofeli, dar a nvatat acest lucru ca sa nu-l mai uite niciodat a, pentru ca, de atunci, a nteles ca nu numai ei, ci si alte gnganii daunatoare pu teau trece nevatamate prin candidele noastre filtre de piatra. Vreme ndelungata, apa din bazine a fost tinuta la mare cinste, atribuindu-ise hernia de scrot pe care attia barbati din oras si-o expuneau nu numai fara pic de pudoare, dar chiar cu oarecare insolenta patriotica. n copilarie, cnd se ducea la scoala, Juvenal Urbino nu-si putea reprima un fior de groaza vaznd cum cei bo lnavi, asezati pe cte o banca din fata casei n zilele toride, si racoreau cu evanta iul testiculul enorm, ca pe un copil adormit ntre picioare. Se povestea ca noapte a, pe timp de furtuna, hernia scotea un suierat de pasare lugubra, iar daca cine va ardea n preajma o pana de vultur, se rasucea provocnd o durere insuportabila, d ar nimeni nu se plngea de atare neajunsuri, pentru ca o hernie mare si bine toler ata era considerata, mai presus de orice, ca un semn al barbatiei. Cnd doctorul J uvenal Urbino a revenit din Europa, era edificat n ce priveste netemeinicia acest or credinte att de nradacinate n superstitia locala, nct multi se opuneau mineralizar ii apei din bazine de teama ca, n acest fel, avea sa-si piarda puterea de a provo ca o hernie onorabila. La fel de mult ca impuritatea apei, pe doctorul Juvenal Urbino l ngrijora lip sa de igiena a pietei publice, un maidan imens pe malul golfului Sufletelor, und e acostau velierele din Antile. Un celebru calator al vremii a descris-o ca pe u na din cele mai variate din lume. Era bogata, e drept, pestrita si zgomotoasa, d ar poate si cea mai alarmanta. Asezata pe propria groapa de gunoi, era n permanen ta supusa nestatorniciei marii furtunoase, exact n locul unde rgielile golfului napo iau uscatului dejectiile din santurile de scurgere. Tot acolo erau aruncate rama sitele de la abatorul din vecinatate, teste hacuite, maruntaie puturoase, restur i de animale care pluteau zi si noapte ntr-o balta de snge. Vulturii gallinazos si le disputau cu guzganii si cinii ntr-o ncaierare perpetua, printre cerbii si delic iosii claponi de Sotavento, atrnati de stresinile baracilor, printre trufandalele de Arjona, nsirate jos, pe rogojini. Doctorul Juvenal Urbino propusese asanarea locului, mutarea abatorului n alta parte, construirea unei piete acoperite cu cup ole de sticla, asa cum vazuse n vechile boqueras din Barcelona, unde alimentele er au asa de colorate, stralucitoare si curate nct nu-ti venea sa le mannci. Dar chiar si cei mai binevoitori dintre prietenii lui l compatimeau pentru pasiunea pe car e o punea n aceste iluzii. Asa erau toti: si treceau viata mpaunndu-se cu ascendenta lor, cu meritele istorice ale orasului, cu valoarea neasemuita a vestigiilor pe care le adapostea, cu eroismul si frumusetea lui, dar ramneau orbi la paragina d in jur. Doctorul Juvenal Urbino, n schimb, nutrea pentru locul sau natal att de mu lta iubire, nct se simtea dator sa priveasca adevarul n fata. - Ct de nobil trebuie sa fie orasul acesta, spunea, daca de patru sute de an i ne tot chinuim sa-l dam gata si tot n-am reusit. Nu mai aveau mult nsa. Epidemia de holera asiatica, ale carei prime victime au cazut fulgerate n baltoacele din piata, facuse n numai unsprezece saptamni cele mai multe victime din istoria noastra. Pna atunci, cei ctiva morti ilustri ai oras ului si aflasera odihna sub lespezile din biserici, n compania morocanoasa a episc opilor si a canonicilor, altii, mai putin bogati, erau ngropati n curtile manastir ilor. Saracii sfrseau la cimitirul colonial, pe o magura batuta de vnturi, despart ita de oras printr-un canal aproape secat, traversat de un pod de mortar pe a ca rui copertina trona o inscriptie cioplita n piatra din ordinul unui primar clarva zator: Lasciate ogni speranza voi ch'entrate. n primele doua saptamni de la izbucn irea holerei, cimitirul s-a umplut pna la refuz, iar n biserici n-a mai ramas nici un loc liber, desi ramasitele macinate de vreme ale nenumaratilor eroi anonimi ai neamului fusesera mutate n osuarul comun. Otravit de aburii ce se naltau din cr iptele prost pecetluite, aerul din catedrala devenise de nerespirat, iar usile e i nu s-au mai deschis dect trei ani mai trziu, cam tot atunci cnd Fermina Daza l-a vazut prima oara de aproape pe Florentino Ariza la slujba din noaptea de Craciun . ntr-a treia saptamna, curtea interioara a manastirii Sfnta Clara era plina de mor minte, chiar si pe alei, asa nct a fost amenajat un nou cimitir n livada obstii, de doua ori mai mare. Au fost sapate gropi adnci, unde mortii erau asezati pe trei

niveluri, n pripa si fara cosciuge, dar, pna la urma, s-a renuntat la aceasta solu tie, pentru ca pamntul prea plin mustea ca un burete, iar de sub picioare tsnea un snge gretos. Atunci s-a luat hotarrea ca mortii sa fie ngropati la Mina Domnului, o ferma pentru cresterea vitelor aflata la mai putin de o leghe de oras si care de atunci a ramas cunoscuta drept Cimitirul Universal. Din clipa n care a fost decretata starea de epidemie, n fortareata garnizoane i locale s-a tras cu tunul din sfert n sfert de ora, zi si noapte, potrivit credi ntei att de raspndite printre civili ca praful de pusca purifica aerul. Holera s-a manifestat cu mai multa virulenta printre negri, populatia cea mai numeroasa si mai saraca, desi, n realitate, n-a tinut seama nici de culoarea pielii, nici de rang. A ncetat la fel de brusc cum ncepuse, iar numarul victimelor n-a fost niciod ata cunoscut, si nu pentru ca ar fi fost imposibil de stabilit, ci pentru ca una din trasaturile noastre dominante era pudoarea fata de propriile nenorociri. Doctorul Marco Aurelio Urbino, tatal lui Juvenal, a fost un adevarat erou a l acelor zile nefaste si totodata cea mai celebra victima a lor. Din nsarcinarea oficialitatilor, a conceput si a condus personal strategia sanitara, iar, n cele din urma, s-a implicat ntr-atta n actiunile de natura sociala, nct n momentele cele m i critice ale epidemiei, mai presus de el nu parea sa existe nici o alta autorit ate. Multi ani mai trziu, revaznd cronica acelor zile, doctorul Juvenal Urbino a a vut prilejul sa constate ca metodele tatalui sau, mai degraba caritabile dect sti intifice, erau, sub multe aspecte, lipsite de logica, favoriznd, n mare masura, vo racitatea molimei. A constatat toate astea cu acea compasiune a fiilor pe care v iata i transforma pe nesimtite n parintii propriilor parinti, si pentru prima data a regretat ca nu i-a putut sta alaturi n singuratatea greselilor. Dar nu i-a tag aduit meritele: stradania, abnegatia, dar mai ales curajul, rasplatite cu nenuma rate onoruri cnd orasul s-a refacut dupa dezastru, si gratie carora numele lui a ramas nscris, pe buna dreptate, alaturi de multi alti eroi din alte razboaie mai putin onorabile. N-a mai apucat sa se bucure de partea lui de glorie. Cnd a recunoscut la el n susi schimbarile ireparabile pe care le constatase si compatimise la altii, a re nuntat la orice batalie inutila si s-a izolat de lume pentru a nu contamina pe n imeni. Retras ntr-o camera de serviciu de la Spitalul Filantropiei, surd la apelu rile colegilor si la rugamintile fierbinti ale familiei, ignornd, ngrozit, agonia bolnavilor care zaceau de-a valma pe coridoare, a scris pentru sotie si copii o scrisoare de iubire febrila, n care le multumea ca existasera si care lasa sa se n trevada ct de mult si cu ct nesat iubise viata. A fost un sfsietor ramas bun de dou azeci de file, de-a lungul carora efectele evolutiei bolii puteau fi deslusite n treptata deformare a scrisului, si nu era nevoie sa-l fi cunoscut pe autorul lor ca sa-ti dai seama ca semnatura fusese asternuta odata cu ultima suflare. Potri vit propriilor dispozitii, trupul de culoarea cenusii a fost aruncat n groapa com una si nimeni dintre cei care l-au iubit nu l-a mai vazut vreodata. Trei zile mai trziu, cnd a primit telegrama la Paris, doctorul Juvenal Urbino , care tocmai lua cina cu niste amici, a nchinat o cupa de sampanie n memoria tata lui sau, spunnd: "A fost un om bun." Mai trziu, avea sa-si reproseze lipsa de matu ritate: ocolea adevarul ca sa nu izbucneasca n plns. Dupa trei saptamni nsa, cnd a pr imit copia scrisorii postume, a trebuit sa se plece n fata realitatii. Si, dintro data, a descoperit adevaratul chip al omului pe care l cunoscuse pna atunci ca p e nimeni altul, care l crescuse si-l educase, cu care maica-sa dormise n acelasi p at si facuse dragoste timp de treizeci si doi de ani, dar care niciodata pna la a ceasta scrisoare nu-si dezvaluise tainele trupului si ale sufletului din pura si simpla timiditate. Pna atunci, doctorul Juvenal Urbino si familia lui privisera moartea ca pe o nenorocire care i loveste pe altii, pe parintii celorlalti, pe fr atii si sotii altora, dar nu pe ai lor. Erau oameni cu vieti domoale, pe care nu -i vedeai mbatrnind, mbolnavindu-se sau murind, se stingeau pe nesimtite n propriul lor timp, ajungnd naluci ncetosate din alte vremuri, pna ce i nghitea uitarea. Scriso area postuma, mai mult dect telegrama cu vestea cea proasta, l-a pus, ntr-un chip brutal, fata n fata cu realitatea mortii. Si totusi, una din primele lui amintiri , de la noua sau, poate, de la unsprezece ani, era, ntr-o anume privinta, un semn prematur pe care moartea i-l trimitea prin tatal sau. Era o dupa-amiaza ploioas a si amndoi se aflau n birou, el desennd cu creta colorata ciocrlii si lanuri de flo

area-soarelui pe dalele pardoselii, iar tatal sau citind la lumina ce patrundea prin fereastra, cu jiletca descheiata si mnecile strnse cu gumilastic. Pe neastept ate, a pus cartea deoparte si a nceput sa se scarpine pe spate cu o mica mna de ar gint, prinsa la capatul unui mner lung. N-a reusit si si-a rugat fiul sa-l scarpi ne cu unghiile, iar el i-a ndeplinit rugamintea, uimit ca nu-si simtea propriul c orp n timp ce era scarpinat. La sfrsit, tatal lui l-a privit peste umar cu un zmbet trist. - Daca as muri n clipa asta, i-a spus, nici n-o sa-ti mai poti aminti de min e cnd o sa ai vrsta mea de acum. A spus-o fara vreun motiv anume, iar ngerul mortii a flfit pentru o clipa n pen umbra racoroasa a ncaperii si a zburat din nou pe fereastra, lasnd n urma lui o trmb a de fulgi, pe care nsa copilul nu i-a zarit. Trecusera peste douazeci de ani de atunci, iar doctorul Juvenal Urbino urma sa mplineasca foarte curnd vrsta tatalui s au din acea dupa-amiaza. Stia ca-i semana ntru totul, iar la aceasta convingere s e adaugase acum senzatia nspaimntatoare ca era, ca si el, muritor. Interesul lui pentru holera deveni foarte curnd o adevarata obsesie. Nu stia prea multe despre aceasta boala, doar att ct se putea nvata la cte un curs marginal , si i se parea de necrezut faptul ca, doar cu treizeci de ani n urma, ucisese n F ranta si chiar la Paris, peste o suta patruzeci de mii de oameni. Dupa moartea t atalui sau nsa, a nvatat, ca un fel de penitenta pentru a-si linisti constiinta, t ot ce se putea nvata despre diversele forme de holera, fiind elevul celui mai ren umit epidemiolog al vremii si creator al cordoanelor sanitare, profesorul Adrien Proust, tatal marelui romancier. Astfel nct atunci cnd, ntorcndu-se n tinuturile nat le, a simtit nca din largul marii, duhoarea ce razbatea dinspre piata si a vazut sobolanii colcaind prin santuri, iar copiii tavalindu-se goi n baltoacele de pe s trazi, nu numai ca a nteles cum de s-a ntmplat nenorocirea, dar a fost sigur ca se putea repeta oricnd. N-a trecut prea mult timp. Nici nu se mplinise un an, cnd elevii lui de la Sp italul Filantropiei l-au rugat sa-i ajute n stabilirea diagnosticului unui amart d e pribeag, internat acolo din mila, care prezenta o ciudata coloratie albastruie a pielii. Doctorului Juvenal Urbino i-a fost de-ajuns sa-l vada din prag ca sa recunoasca dusmanul. Au avut noroc nsa. Sosit cu trei zile n urma la bordul unei g oelete din Curaao, bolnavul ajunsese la camera de garda a spitalului pe propriile picioare si, dupa toate probabilitatile, nu molipsise pe nimeni. Doctorul si-a prevenit, pentru orice eventualitate, colegii, a convins autoritatile sa dea ala rma n porturile vecine, ca sa fie localizata si pusa n carantina goeleta contamina ta, si a potolit zelul comandantului fortaretei, care voia sa decreteze legea ma rtiala si sa aplice imediat terapia bubuiturilor de tun din sfert n sfert de ceas . - Pastrati praful de pusca pentru ziua cnd o sa vina liberalii, i-a spus amu zat. Nu mai suntem n evul mediu. Bolnavul a murit dupa patru zile, sufocat de o voma alba si grunjoasa, dar n cursul saptamnilor urmatoare, n-a mai fost depistat nici un alt caz, desi starea de alerta s-a mentinut n continuare. Nu mult dupa aceea, Jurnalul Comertului a p ublicat stirea ca doi copii din zone diferite ale orasului murisera de holera. S -a constatat ca unul din ei avusese dizenterie, dar celalalt, o fetita de cinci ani, parea sa fi fost, ntr-adevar, victima holerei. Parintii si cei trei frati ai ei au fost izolati si pusi n carantina, iar cartierul a fost tinut sub stricta s upraveghere medicala. Unul din copii s-a mbolnavit de holera, dar s-a nsanatosit f oarte repede, iar cnd pericolul a trecut, familia a revenit acasa. Au mai fost nre gistrate alte unsprezece cazuri n decurs de trei luni, iar ntr-a cincea a avut loc o recrudescenta alarmanta a bolii, dar la sfrsitul anului s-a considerat ca peri colul unei epidemii fusese nlaturat. Nimeni nu s-a mai ndoit ca minunea se datora mai degraba masurilor riguroase ale doctorului Juvenal Urbino dect nenumaratelor rugaciuni ale tuturor. De atunci si pna trziu, n secolul nostru, holera a fost ende mica nu numai n oras, ci aproape pe tot litoralul Marii Caraibilor si n bazinul fl uviului Magdalena, dar n-a mai izbucnit ca epidemie. Pericolul a facut ca averti smentele doctorului Juvenal Urbino sa fie privite cu mai multa seriozitate de ca tre autoritati. A fost introdus un curs obligatoriu de holera si febra galbena l a Scoala de Medicina, dar mai ales, s-a convenit asupra necesitatii urgente de a

reface canalizarea si de a construi o noua piata, ct mai departe de groapa de gu noi. Doctorul Juvenal Urbino nsa nu s-a mai preocupat sa-si reclame victoria, dar nici sa persevereze n misiunile sale sociale nu s-a mai simtit n stare, pentru ca exact atunci, derutat si cu o aripa frnta, luase hotarrea sa-si schimbe viata si sa uite de orice altceva n schimbul iubirii Ferminei Daza. ntr-adevar, totul a por nit de la un diagnostic gresit. Convins ca a deslusit simptomele premonitorii al e holerei la o pacienta de optsprezece ani, un prieten, medic ca si el, l-a ruga t pe doctorul Juvenal Urbino sa treaca pe la ea pe acasa si s-o consulte. S-a du s chiar n aceeasi dupa-amiaza, ngrijorat de posibilitatea ca molima sa fi patruns n sanctuarul orasului vechi, caci toate cazurile de pna atunci fusesera depistate n mahalalele marginase si aproape toate n rndul populatiei de culoare. A dat peste alte surprize mai putin neplacute. Pe dinafara, casa adapostita la umbra migdali lor din parculetul Evangheliilor parea la fel de paraginita ca si celelalte din cartierul colonial, dar nauntru domnea o lumina buimaca si o frumusete ca dintr-o alta vrsta a lumii. Vestibulul lung dadea direct ntr-o curte interioara patrata, aidoma celor din Sevilla, proaspat varuita, cu portocali nfloriti si pardoseala d in cahle azulejos, ca si peretii. Staruia n aer un susur nevazut ca de izvor, de stresini erau agatate ghivece cu muscate, iar sub arcade atrnau colivii cu pasari ciudate. Cele mai ciudate dintre toate, ntr-o colivie foarte mare, erau trei cor bi care, cnd flfiau din aripi, umpleau curtea cu un parfum echivoc. Undeva, n casa, ctiva cini legati au nceput sa latre nnebuniti de mirosul strainului, dar tipatul un ei femei i-a facut sa amuteasca pe loc, n timp ce o droaie de pisici au sarit de peste tot si s-au ascuns printre flori, speriate de autoritatea glasului. Atunci s-a asternut o tacere att de diafana nct dincolo de larma pasarilor si de silabele apei pe piatra, se putea deslusi rasuflarea zbuciumata a marii. nfiorat de certitudinea prezentei fizice a lui Dumnezeu, doctorul Juvenal Ur bino si-a spus ca ntr-o casa ca aceea molima nu putea patrunde. A urmat-o pe Gala Placidia prin galeria boltita, a trecut prin dreptul ferestrei camerei de cusut unde Florentino Ariza o vazuse prima oara pe Fermina Daza, cnd curtea era nca n ru ine, a urcat la etaj pe scara placata cu marmura noua si a asteptat sa fie anunt at nainte de a intra n dormitorul bolnavei. Dar Gala Placidia s-a ntors aducnd un me saj: - Domnisoara zice ca nu puteti intra acuma, fiindca taica-sau nu e acasa. Cnd s-a ntors la cinci, asa cum l sfatuise servitoarea, Lorenzo Daza n persoana i-a deschis usa si l-a condus pna la dormitorul fiicei, dupa care s-a asezat ntrun ungher ntunecos, cu bratele ncrucisate, facnd eforturi zadarnice sa-si stapneasca respiratia suieratoare n timpul consultului. Era greu de spus cine parea mai stnj enit, doctorul cu tuseul lui pudic sau bolnava cu sfiiciunea-i feciorelnica, n ca masa de noapte din matase. Nici unul nsa n-a privit n ochii celuilalt, el punnd ntre barile cu o voce impersonala, iar ea raspunznd cu glas sugrumat, preocupati amndoi mai degraba de prezenta barbatului asezat n penumbra. La sfrsit, doctorul Juvenal Urbino a rugat-o sa se aseze pe marginea patului si, cu o neasemuita delicatete , i-a desfacut camasa de noapte pna la bru: snii neprihaniti si semeti, cu sfrcuri d e copil, au fulgerat o clipa n umbra iatacului, mai nainte ca ea sa si-i ascunda n graba cu minile ncrucisate. Medicul n-a luat-o n seama, i-a dat la o parte bratele, fara s-o priveasca, si a ascultat-o cu urechea lipita de piept, iar apoi de spa te. Doctorul Juvenal Urbino povestea ca n-a simtit nici o emotie cnd a cunoscuto pe femeia alaturi de care avea sa traiasca pna n ziua mortii. si amintea camasa d e noapte bleu, cu dantela pe margini, ochii nfrigurati, parul lung, rasfirat pe u meri, dar era prea ngrijorat de posibilitatea izbucnirii epidemiei n sectorul colo nial al orasului ca sa mai remarce si altceva la acea adolescenta florala n afara de eventualele semne ale contagiunii. Ea a fost mai explicita: tnarul medic desp re care auzise vorbindu-se atta n legatura cu holera i se paruse un pedant incapab il sa iubeasca pe altcineva dect pe sine nsusi. Diagnosticul a fost o infectie int estinala de origine alimentara, care a cedat dupa numai trei zile de tratament c u leacuri babesti. Bucuros ca fata lui nu avea holera, Lorenzo Daza l-a condus p e doctorul Juvenal Urbino pna la scara trasurii, i-a platit un peso de aur pentru vizita, onorariu care i s-a parut exagerat chiar si pentru un medic al bogatasi lor, dar si-a luat ramas bun de la el cu dovezi nemasurate de recunostinta. Impr

esionat de un nume att de rasunator, nu numai ca nu-si ascundea admiratia, dar ar fi facut orice ca sa-l poata ntlni din nou, n mprejurari mai putin protocolare. Lucrurile ar fi trebuit sa se ncheie aici. Dar martea urmatoare, doctorul Ju venal Urbino a revenit pe neanuntate si fara sa fie solicitat, la trei dupa-amia za, ora cu totul nepotrivita. Fermina Daza se afla n camera de cusut, la lectia d e pictura n ulei, mpreuna cu doua prietene, cnd el a aparut la fereastra, n redingot a alba, impecabila cu jobenul lui alb, si i-a facut semn sa se apropie. Ea si-a lasat pe scaun tabloul la care tocmai lucra si s-a ndreptat spre fereastra pe vrfu l picioarelor, cu fusta plina de volane ridicata pna la glezne, ca sa n-o trasca p e jos. Purta o diadema cu un fel de pandantiv pe frunte, n a carui piatra straluc itoare se rasfrngea culoarea rece, neprietenoasa a ochilor, si ntreaga ei faptura raspndea n jur un aer de prospetime. Medicul a ramas intrigat de faptul ca. pentru o lectie obisnuita de pictura, se mbracase ca pentru o petrecere. I-a luat pulsu l prin fereastra deschisa, a pus-o sa scoata limba, i-a examinat gtul cu o spatul a din aluminiu, i-a privit pe dinauntru pleoapa inferioara, schitnd de fiecare da ta un gest satisfacut. Se purta mai degajat dect la vizita precedenta, dar ea se simtea mai stingherita, pentru ca nu ntelegea motivul acelui consult neasteptat, dupa ce el nsusi i asigurase ca nu va mai reveni dect dac va fi chemat pentru ceva n eprevazut. Mai mult chiar: nu mai voia sa-l vada n viata ei. Dupa ce si-a termina t consultul, doctorul baga spatula n trusa burdusita cu instrumente si flacoane d e medicamente, pe care o nchise cu un zgomot sec, si spuse: - Aratati ca o roza abia nflorita. - Multumesc. - Sa-i multumim Domnului. Si continua, citndu-l gresit pe Sfntul Toma: Sa nu uitam ca, de oriunde ar veni, tot binele pogoara de la Sfntul Duh. Va place muzic a ? I-a pus cu totul ntmplator ntrebarea, nsotind-o cu un zmbet fermecator, dar n-a primit raspunsul asteptat: - Ce rost are ntrebarea asta ? ntreba ea, la rndul ei. - Muzica e foarte importanta pentru sanatate. Credea cu adevarat acest lucru, iar ea avea sa afle foarte curnd si pentru t ot restul vietii ca muzica era subiectul pe care l folosea aproape ca pe o formul a magica atunci cnd dorea sa lege cu cineva o prietenie, dar n acel moment, a avut impresia ca si batea joc de ea. Pe deasupra, cele doua prietene, care pna atunci se prefacusera ca picteaza, n timp ce ei stateau de vorba, chitaira ca niste guzg ani, acoperindu-si fata cu tablourile la care lucrau, si asta a nfuriat-o de-a bi nelea pe Fermina Daza. Fierbnd de mnie, trnti fereastra cu un zgomot sec. Doctorul ramase o clipa descumpanit n fata ferestrei, apoi ncerca sa gaseasca iesirea, dar gresi drumul si, n tulburarea lui, se lovi de colivia corbilor parfumati. Pasaril e scoasera un tipat sordid, batnd din aripi, iar hainele doctorului ramasera impr egnate cu un parfum de femeie. Vocea tunatoare a lui Lorenzo Daza l tintui loculu i. - Domnule doctor, va rog sa ma asteptati putin. Vazuse toata scena de la etaj si cobora scarile ncheindu-se la camasa, buhai t si vnat la fata, cu perciunii zburliti de un vis urt ce-i tulburase siesta. Doct orul ncerca sa-si ascunda stnjeneala. - I-am spus fiicei dumneavoastra ca arata ca un trandafir. - Asa e, spuse Lorenzo Daza, dar cu prea multi spini. Trecu pe lnga doctorul Urbino fara sa-l salute. mpinse cele doua canaturi ale ferestrei de la odaia de cusut si-i porunci fiicei cu un racnet salbatic: - Vino sa-i ceri scuze domnului doctor. Doctorul ncerca sa intervina mpaciuitor, dar Lorenzo Daza nici nu-l baga n sea ma. Insista: "Hai mai repede." Ea si privi prietenele, cersindu-le parca ntelegere , si raspunse ca nu avea de ce sa se scuze, pentru ca nu facuse altceva dect sa nc hida fereastra, ca sa nu mai intre soarele. Doctorul Urbino se declara multumit cu explicatiile ei, dar Lorenzo Daza staruia sa-i fie respectat ordinul. Atunci Fermina Daza se ntoarse la fereastra palida de furie si, ridicndu-si fusta cu vrful degetelor, i facu doctorului o reverenta teatrala: - Va rog sa primiti scuzele mele cele mai umile, stimate domn, spuse. Doctorul Juvenal Urbino o imita amuzat, schitnd cu jobenul un gest gratios d

e muschetar, dar nu primi drept raspuns sursul binevoitor la care se astepta. Lor enzo Daza l invita apoi n birou, oferindu-i o cafea drept reparatie a ofensei adus e, iar el accepta bucuros, ca sa risipeasca orice banuiala ca mai pastra n suflet vreo urma de resentiment. De fapt, doctorul Urbino nu era obisnuit sa bea dect o singura ceasca de caf ea pe zi, si numai pe stomacul gol. Nici alcool nu avea obicei sa bea, doar un p ahar de vin la ocazii solemne, dar de data aceasta, nu numai ca a baut cafeaua o ferita de Lorenzo Daza, dar a acceptat si un pahar de rachiu de anason. Apoi, a acceptat nca un rnd de cafea si de rachiu, si dupa aceea altul, desi mai avea de c onsultat ctiva bolnavi. La nceput, a ascultat cu atentie scuzele prezentate de Lor enzo Daza n numele fiicei sale, pe care a descris-o ca pe o fata inteligenta si s erioasa, vrednica de un adevarat print, de aici sau de aiurea, dar al carei unic defect, dupa cum a tinut sa sublinieze, era firea ei ndaratnica de catr. Dupa al doilea pahar nsa, a avut impresia ca desluseste vocea Ferminei Daza n fundul curti i si imaginatia i-a fugit pe urmele ei, prin ntunericul care tocmai se lasase asu pra casei, nsotind-o n timp ce aprindea luminile n coridor, stropea prin dormitoare cu pompa de insecticid, lua capacul de pe oala care fierbea pe foc si se uita s a vada daca e gata supa pentru seara aceea, cnd ea si tatal ei, singuri la masa, vor mnca fara sa-si ridice ochii din farfurie, fara sa soarba din lingura, ca sa nu destrame vraja supararii, pna cnd, ntr-un trziu, el o sa se dea batut si o sa-i c eara iertare pentru severitatea cu care se purtase mai nainte. Doctorul Urbino cunostea destul de bine femeile ca sa-si dea seama ca Fermi na Daza nu se va mai arata prin birou atta timp ct el va ramne acolo, si totusi, nu se ndura sa plece, simtind ca, dupa afrontul din seara aceea, orgoliul sau ranit nu-i va mai da pace. Lorenzo Daza, ametit de bautura, nu parea sa ia n seama lip sa lui de atentie, era fericit ca putea flecari n voie. Vorbea ca o moara stricat a, molfaia ntre buze trabucul stins, tusind tare, hrind ca sa-si dreaga glasul, foi ndu-se ca sa-si gaseasca locul n fotoliul giratoriu ale carui arcuri chelalaiau c a un animal n calduri. Bause de trei ori mai mult dect invitatul sau si nu s-a opr it dect atunci cnd, dndu-si seama ca nu se mai vedeau unul pe altul prin ntuneric, s -a ridicat sa aprinda lampa. Cnd doctorul Juvenal Urbino l-a privit n noua lumina, a vazut ca avea un ochi zbanghiu, ca de peste mort, iar vorbele care-i ieseau d in gura nu se potriveau deloc cu miscarile buzelor si se gndi ca avea halucinatii din cauza abuzului de alcool. Atunci s-a ridicat cu senzatia fascinanta ca se a fla n trupul unui strain care continua sa stea pe locul lui si a trebuit sa faca un mare efort ca sa nu-si piarda mintile. Trecuse de ora sapte cnd a iesit din birou precedat de Lorenzo Daza. Era o n oapte cu luna plina. Curtea idealizata de rachiul de anason plutea pe fundul unu i acvariu, iar coliviile acoperite cu pnze pareau niste fantome atipite n mireasma nvaluitoare a portocalilor abia nfloriti. Fereastra de la camera de cusut era des chisa, pe masa veghea o lampa aprinsa, iar tablourile neterminate erau asezate p e sevalete ca ntr-o expozitie. "Unde esti de nu apari nicaieri", spuse doctorul U rbino trecnd mai departe, dar Fermina Daza nu l-a auzit, nu-l putea auzi, pentru ca ea plngea de ciuda, trntita cu fata n jos pe pat, asteptndu-si tatal, ca sa-si po ata lua revansa pentru umilinta din acea zi. Doctorul nca mai spera s-o poata ved ea nainte de plecare, dar Lorenzo Daza n-a pomenit nimic despre asa ceva. I se fa cuse dor de pulsul ei, de limba ei de pisica, de amigdalele ei gingase, desi sti a ca ea n-o sa mai vrea sa-l vada n veci si nici n-o sa-i mai ngaduie s-o caute. Cn d Lorenzo Daza patrunse n vestibul, corbii treji sub cearsafuri slobozira un tipa t funebru. "O sa-ti scoata ochii", rosti doctorul cu glas tare, gndindu-se la ea, si Lorenzo Daza se ntoarse sa-l ntrebe ce-a spus. - N-am vorbit eu, raspunse el. A fost rachiul de anason. Lorenzo Daza l-a condus pna la trasura, insistnd sa primeasca alt peso de aur pentru a doua vizita, dar el n-a acceptat. I-a dat vizitiului adresele exacte a le celor doi bolnavi pe care i mai avea de consultat si s-a urcat n trasura singur , fara sa fie ajutat. Dar cnd trasura a nceput sa se hurducaie pe caldarm, a simtit ca i se face rau si i-a cerut vizitiului sa ntoarca. Cnd s-a privit n oglinda, a v azut ca pna si imaginea lui se gndea tot la Fermina Daza. A ridicat din umeri. ntrun trziu, a scos un rgit nisipos, si-a lasat capul n piept si a adormit, iar n somn, a nceput sa auda clopotele tragnd a mort. Le-a auzit mai nti pe cele de la catedrala

, urmate, rnd pe rnd, de toate celelalte, chiar si de hrburile hodorogite de la Sfnt ul Julin Ospitalierul. - Ei dracia dracului, mormai el n somn, au murit mortii. Mama si surorile lui tocmai si luau cafeaua cu lapte si nelipsitele gogosi l a masa mare din sufragerie, cnd l-au zarit n prag, cu chipul ravasit si ntreaga fap tura dezonorata de parfumul de cocote al corbilor. Clopotul cel mare al catedral ei din preajma rasuna n aerul neclintit al casei. Maica-sa l ntreba ngrijorata unde disparuse, fiindca l cautasera peste tot ca sa se duca la capatiul generalului Ign acio Mara, ultimul nepot al Marchizului de Jaraz de la Vera, dobort n acea dupa-amia za de o congestie cerebrala: pentru el trageau clopotele. Doctorul Juvenal Urbin o o asculta fara s-o auda, tinndu-se strns de tocul usii, apoi se rasuci pe calcie, cu intentia sa ajunga n dormitor, dar se prabusi pe brnci, ntr-o explozie de voma de anason nstelat. - Sfnta Fecioara, tipa maica-sa. Trebuie ca s-a ntmplat ceva cu totul neobisnu it de-ai venit acasa n halul asta. Si totusi, lucrul cel mai neobisnuit nu se ntmplase nca. Profitnd de prezenta r enumitului pianist Romeo Lussich, care a interpretat un ciclu de sonate de Mozar t ndata ce orasul si-a mai revenit dupa doliul pricinuit de moartea generalului I gnacio Mara, doctorul Juvenal Urbino a pus sa fie urcat pianul de la Scoala de Mu zica ntr-o teleaga trasa de doi catri si i-a oferit Ferminei Daza o serenada care a facut mare vlva. Ea s-a trezit nca de la primele masuri si n-a avut nevoie sa se uite prin perdelele de dantela de la balcon ca sa stie cine era promotorul acel ui omagiu insolit. A regretat doar ca-i lipsea curajul altor codane furioase, ca re si golisera oala de noapte n capul pretendentului nedorit. Lorenzo Daza, n schim b, s-a mbracat n graba, iar cnd serenada a luat sfrsit, i-a invitat n salon pe doctor ul Juvenal Urbino si pe pianist, care venisera direct de la concert, mbracati n ti nuta de seara, si le-a multumit pentru serenada oferindu-le un pahar de coniac b un. Fermina Daza a nteles foarte curnd ca tatal ei ncerca sa-i nmoaie inima si s-o faca sa-si schimbe gndurile. A doua zi dupa serenada, i spusese ca din ntmplare: "Ia gndeste-te ce-ar simti maica-ta daca ar sti ca un Urbino de la Calle ti face curt e." Ea i-a raspuns scurt: "S-ar rasuci n groapa." Prietenele care pictau cu ea iau povestit ca Lorenzo Daza fusese invitat sa ia masa la Clubul Social de doctor ul Juvenal Urbino, care, n urma acestui gest nechibzuit, primise un sever avertis ment pentru ncalcarea regulamentului. Si tot atunci a mai aflat ca tatal ei solic itase n repetate rnduri sa fie primit n Clubul Social, dar de fiecare data fusese r espins cu att de multe bile negre, nct, pentru altcineva, o noua ncercare ar fi paru t cu neputinta. Lorenzo Daza nsa, care avea stomac de bun bautor, nghitea afrontur ile fara sa-i pese, nestiind ce sa mai inventeze ca sa-l poata ntlni pe Juvenal Ur bino ca din ntmplare, fara sa-si dea seama ca, la rndul sau, nsusi Juvenal Urbino fa cea pe dracu-n patru ca sa se lase ntlnit. si petreceau cteodata ore n sir n birou, s d de vorba, iar casa ramnea parca suspendata n afara timpului, pentru ca Fermina D aza n-ar fi ngaduit ca lucrurile sa-si urmeze cursul lor firesc atta vreme ct el se afla acolo. Uneori, faceau cte o escala la Cafeneaua Parohiei. Acolo i-a dat Lor enzo Daza primele lectii de sah lui Juvenal Urbino, iar acesta s-a dovedit un el ev att de silitor, nct sahul a devenit pentru el o adevarata obsesie, care l-a urma rit pna n ziua mortii. ntr-o seara, la scurt timp dupa serenada de piano solo, Lorenzo Daza a gasit n vestibulul casei un plic sigilat, cu monograma J.U.C. imprimata n ceara rosie, adresat fiicei sale. L-a strecurat pe sub usa cnd a trecut prin dreptul dormitoru lui Ferminei, iar ea n-a putut ntelege cum de ajunsese acolo, fiindca i se parea de neconceput ca tatal ei sa se fi schimbat ntr-atta nct sa-i aduca o scrisoare de l a un pretendent. Nestiind ce sa faca, a lasat plicul pe noptiera, unde a ramas n edeschis mai multe zile, pna ntr-o dupa-amiaza ploioasa, cnd a visat ca Juvenal Urb ino venise din nou, aducndu-i n dar spatula cu care i examinase gtul. Spatula nu era din aluminiu, ci dintr-un metal apetisant pe care ea l mai savurase si n alte vis e, astfel ca a rupt-o n doua bucati inegale si i-a dat-o lui pe cea mai mica. Cnd s-a trezit, a deschis plicul. Era o scrisoare scurta si politicoasa, cup rinznd o singura rugaminte: sa-i permita sa-i ceara tatalui ei permisiunea de a o vizita. A impresionat-o sobrietatea si seriozitatea lui, iar nversunarea cultiva

ta cu atta dragoste timp de attea zile i s-a spulberat dintr-o data. A bagat scris oarea ntr-o caseta si s-a gndit s-o ascunda pe fundul cufarului, dar si-a adus ami nte ca tot acolo pastrase scrisorile parfumate de la Florentino Ariza si, cuprin sa de un val de rusine, a scos-o ca s-o puna ntr-alta parte. I s-a parut mai ntele pt sa considere ca nici n-o primise, asa ca a ars-o la flacara lampii, privind n tot acest rastimp cum se umflau picaturile de ceara si plesneau de caldura. Susp ina: "Bietul de el." Brusc, dndu-si seama ca era a doua oara, ntr-un an si ceva, cn d rostea aceste cuvinte, gndul i zbura la Florentino Ariza si ramase uimita ct de s train i se parea bietul de el. n octombrie, cnd ploile erau pe sfrsite, au mai sosit nca trei scrisori, cea di nti, nsotita si de o cutiuta cu pastile de violete de la abatia din Flavigny. Doua din ele fusesera aduse la poarta casei chiar de vizitiul doctorului Juvenal Urb ino, iar acesta o salutase intentionat pe Gala Placidia de la fereastra trasurii , pe de o parte, ca sa nu mai existe nici un dubiu ca el era autorul scrisorilor , iar pe de alta, pentru ca nimeni sa nu-i poata spune vreodata ca se ratacisera pe drum. n plus, amndoua purtau sigiliul de ceara rosie cu monograma si erau scri se cu mzgaliturile acelea criptice pe care Fermina Daza le cunostea prea bine: sc ris de medic. Amndoua cuprindeau, n esenta, acelasi lucru ca si prima, fiind redac tate n acelasi stil reverentios, dar n spatele tonului prevenitor se simtea o nera bdare nicicnd deslusita n scrisorile att de rezervate ale lui Florentino Ariza. Fer mina Daza le-a citit imediat ce le-a primit, la un interval de doua saptamni una dupa alta, dar n clipa n care a vrut sa le arunce pe foc, fara sa stie de ce, s-a razgndit. Nici o clipa nsa nu i-a trecut prin minte sa raspunda la ele. A treia scrisoare, primita tot n luna octombrie, fusese strecurata pe sub us a de la intrare si era complet diferita de cele precedente. Literele strmbe si tr emurate dovedeau limpede ca fusese scrisa cu mna stnga, dar Fermina Daza n-a remar cat acest lucru dect dupa ce a citit-o si a nteles ca era vorba de o anonima abjec ta. Autorul era convins ca Fermina Daza i facuse farmece doctorului Juvenal Urbin o si, pornind de la aceasta presupunere, tragea concluzii dezgustatoare. Scrisoa rea se ncheia cu o amenintare: daca Fermina Daza nu renunta la intentia ei de a p une gheara pe barbatul cel mai rvnit din oras, avea sa fie supusa oprobiului publ ic. Desi se considera victima unei nedreptati strigatoare la cer, reactia ei na fost vindicativa, dimpotriva: ar fi vrut sa-l poata descoperi pe autorul anoni mei, ca sa-l convinga, cu orict de multe explicatii, ca se nsela amarnic, fiind si gura ca pentru nimic n lume nu s-ar fi lasat impresionata de avansurile lui Juven al Urbino. n zilele urmatoare, a mai primit nca doua scrisori nesemnate, la fel de perfide ca si prima, desi nici una din ele nu parea scrisa de aceeasi persoana. Poate ca era victima unui complot, sau poate ca povestea despre asa-zisa idila secreta a ei fusese deformata mai mult dect era de presupus. Se ntreba ngrijorata d aca ntmplarea nu se datora cumva indiscretiei lui Juvenal Urbino. Era posibil ca s ub nfatisarea lui respectabila sa se ascunda alt om, incapabil sa-si tina gura fa ta de bolnavii pe care i vizita, gata oricnd sa se mpauneze cu tot felul de cucerir i imaginare, ca attia altii din cercul lui de prieteni. Avea chiar intentia sa-i scrie si sa-i reproseze faptul ca-i fusese terfelita onoarea, dar, pna la urma, a renuntat, de teama ca el nici nu urmarea altceva dect sa primeasca un raspuns. A ncercat sa afle mai multe amanunte de la prietenele cu care picta n camera de cus ut, dar nici ele nu auzisera altceva dect comentarii nevinovate despre serenada d e piano solo. Simtea ca turbeaza de furie, stiindu-se neputincioasa, umilita. Da ca la nceput si-ar fi dorit sa-l ntlneasca pe dusmanul nevazut ca sa-l convinga de eroarea lui, de data aceasta, nu-si mai dorea altceva dect sa-l faca bucatele cu foarfecele de gradina. Se perpelea toata noaptea n asternut, ntorcnd pe toate fetel e detalii si fraze din scrisorile anonime, spernd sa-si gaseasca pe aceasta cale alinarea. Speranta desarta: straina, prin nsasi firea ei, de lumea familiei Urbin o de la Calle, Fermina Daza stia cum sa se apere de ispite, dar nu si de intrigi le perfide. Aceasta amara constatare i-a fost confirmata de nspaimntatoarea ntmplare cu pap usa neagra, primita ntr-una din acele zile, nensotita de nici o scrisoare, dar a c arei provenienta nu parea greu de imaginat: numai doctorul Juvenal Urbino i-ar f i putut-o trimite. Fusese cumparata din Martinica, asa cum scria pe eticheta, av

ea o rochie superba, parul inelat, mpletit cu fire de aur, si nchidea ochii cnd era culcata. Ferminei Daza i s-a parut att de amuzanta, nct, nvingndu-si scrupulele, s-a hotart s-o lase n timpul zilei pe perna din pat. Pna la urma, s-a obisnuit sa doar ma cu ea. La cteva zile nsa, dupa un somn epuizant, si-a dat seama ca papusa crest ea: rochia minunata cu care era mbracata abia daca i mai acoperea coapsele, iar pa ntofiorii crapasera sub presiunea picioarelor. Fermina Daza auzise de farmece si descntece africane, dar nici unul att de nspaimntator ca acesta. Pe de alta parte, i se parea de neconceput ca Juvenal Urbino sa fie n stare de o asemenea atrocitat e. Avea dreptate: papusa nu fusese adusa de vizitiu, ci de un vnzator de creveti, necunoscut n cartier si despre care nimeni nu putea da o informatie exacta. ncercn d sa dezlege enigma, Fermina Daza s-a gndit pentru o cupa la Florentino Ariza, a carui fire taciturna o speria uneori, dar viata a avut grija sa-i demonstreze ct de mult se nsela. Misterul n-a fost lamurit niciodata, iar simpla lui evocare i str nea fiori de groaza chiar si mai trziu, cnd, casatorita si cu copii, se considera rasfatata de soarta: cea mai fericita femeie din lume. ntr-o ultima tentativa de a o convinge, doctorul Juvenal Urbino a apelat la serviciile maicii Franca de la Luz, care, n calitate de directoare a colegiului I ntrarea Precuratei n Biserica, nu putea refuza solicitarea venita din partea unei familii ce-si aratase de attea ori bunavointa fata de ordinul ei monahal nca de p e cnd acesta se stabilise n America. Si-a facut aparitia la noua dimineata, nsotita de o novice, si amndoua au fost nevoite sa astepte o jumatate de ora, privind n t ot acest rastimp coliviile cu pasari, pna ce Fermina Daza si-a terminat baia. Era o nemtoaica virila, cu un glas metalic si o privire autoritara care contrastau cu pasiunile ei puerile. Fermina Daza o ura mai mult dect orice pe lume, asa cum ura tot ce avea de-a face cu ea, iar cnd se gndea la fatarnicia ei de mironosita, parca-i trecea un sarpe rece prin sn. I-a fost de-ajuns s-o recunoasca din usa ba ii, ca sa retraiasca ntr-o singura clipa toate chinurile ndurate la colegiu, cosma rul liturghiei de fiecare zi, teroarea examenelor, zelul servil al novicelor, vi ata ntreaga, n toata bogatia ei, denaturata de niste suflete marginite. Maica Fran ca de la Luz, n schimb, a salutat-o cu o bucurie ce parea sincera. Se arata uimit a vaznd ct de mult crescuse si se maturizase, laudnd totodata chibzuinta cu care go spodarea casa, bunul gust cu care aranjase gradina, mireasma nvaluitoare a floril or de portocal ncinse de soare. i porunci apoi novicei s-o astepte acolo, dar sa n u se apropie prea mult de corbi, care, ntr-o clipa de neatentie, ar fi fost n star e sa-i scoata ochii, si cauta din priviri un loc retras unde sa poata sta de vor ba ntre patru ochi cu Fermina. Ea a invitat-o n salon. A fost o ntrevedere scurta si dura. Maica Franca de la Luz a trecut direct l a subiect si i-a propus Ferminei Daza o reabilitare onorabila. Motivul exmatricu larii urma sa fie sters nu numai din documente, dar chiar si din memoria comunit atii, ceea ce i-ar fi permis sa-si termine studiile si sa obtina bacalaureatul n litere. Uluita, Fermina Daza a vrut sa afle motivul. - E vorba de rugamintea unei persoane vrednice de toata stima, care nu-si d oreste altceva n viata dect sa te faca fericita, spuse calugarita. Nu banuiesti ci ne poate fi ? Abia n clipa aceea ntelese totul. Se ntreba n sinea ei cu ce drept acceptase ro lul de mesager al iubirii o femeie care i rasturnase temeiurile vietii din pricin a unei scrisori nevinovate, dar nu se ncumeta sa i-o spuna n fata. Raspunse, n schi mb, ca, ntr-adevar, l cunostea pe barbatul acela, si tocmai de aceea stia ca nu av ea nici un drept sa se amestece n viata ei. - Nu vrea sa te roage altceva dect sa-i acorzi o ntrevedere de cinci minute, spuse calugarita. Sunt sigura ca tatal tau o sa fie de acord. Furia Ferminei Daza spori numai la gndul ca tatal ei putea fi amestecat n toa ta povestea. - Ne-am ntlnit doar de doua ori, cnd am fost bolnava, spuse. Acum nu vad de ce as face-o. - Pentru orice femeie cu ceva mai multa minte, barbatul asta e un adevarat dar trimis de Pronia Cereasca, spuse calugarita. Si i povesti despre virtutile lui, despre piosenia lui, despre daruirea cu c are si nchinase viata celor suferinzi, n timp ce vorbea , scoase din mneca un sirag de matanii din aur, cu un Crist pe cruce cizelat n fildes, si i-l legana prin fat

a ochilor. Era o bijuterie de familie, veche de peste o suta de ani, lucrata de un orfevru din Siena si sfintita de papa Clement IV. - Ea a ta, spuse. Fermina Daza si simti tot sngele clocotind de mnie si atunci ndrazni: - Nu pot ntelege cum de va pretati la asa ceva tocmai dumneavoastra, care cr edeti ca iubirea e un pacat. Maica Franca de la Luz se prefacu a nu lua n seama observatia, dar pleoapele i se nrosira. Continua sa-i legene prin fata ochilor mataniile. - Cred ca ar fi mai ntelept sa cazi la nvoiala cu mine, spuse, pentru ca dupa aceea s-ar putea sa vina chiar domnul arhiepiscop, si cu el lucrurile stau altf el. - N-are dect sa vina, raspunse Fermina Daza. Maica Franca de la Luz ascunse mataniile de aur n mneca. Apoi scoase din ceal alta o batista ponosita si botita, o strnse n pumn si o privi pe Fermina de sus, c u un surs compatimitor. - Biata mea copila, suspina, tot te mai gndesti la barbatul acela. Fermina Daza nghiti obraznicia, privind-o pe calugarita n fata, fara sa clipe asca, rumegndu-si n tacere mnia, pna cnd i vazu ochii de barbat necati n lacrimi. M Franca de la Luz si le sterse cu batista facuta ghemotoc si se ridica n picioare. - Are dreptate tatal tau cnd spune ca esti mai ncapatnata dect o catrca, zise. Arhiepiscopul nu si-a facut aparitia. Si poate ca asediul s-ar fi sfrsit chi ar n aceeasi zi, daca n-ar fi fost Hildebranda Snchez, care a venit sa petreaca sa rbatorile Craciunului cu verisoara ei, si astfel, viata si-a schimbat pentru amnd oua cursul. Au asteptat-o n port la cinci dimineata, cnd sosea goeleta de Riohacha , si au zarit-o prin multimea de pasageri vlaguiti de raul de mare, dar ea a cob ort zmbitoare, de parca nu s-ar fi ntmplat nimic, arznd de nerabdare sa le povesteasc a dintr-o rasuflare despre calatoria pe talazurile nfuriate. Aducea n dar o gramad a de cosuri ncarcate cu curcani si tot soiul de roade de pe manoasele ei ogoare, pentru ca nimeni sa nu le duca dorul n rastimpul ct avea sa ramna acolo. Lismaco Snch ez, tatal ei, voia sa stie daca nu cumva aveau nevoie de muzicanti pentru sarbat ori, fiindca el le putea face rost de cei mai buni, si le promitea sa trimita ct de curnd o cantitate suficienta de artificii si petarde. i mai anunta ca nu putea veni sa-si ia fata mai nainte de luna martie, asa ca, pna atunci, aveau tot timpul sa se bucure de viata. Cele doua verisoare au nceput numaidect. S-au mbaiat mpreuna nca din prima zi, f acndu-si ablatiuni reciproce cu apa din rezervor. Se sapuneau, se cautau de lindi ni, si comparau fesele, snii tari, privindu-se fiecare n oglinda celeilalte, ca sa vada ct de necrutator fusese timpul cu ele de cnd nu se mai vazusera goale. Hildeb randa era nalta si robusta, cu pielea aurie, dar parul de pe trupul ei era de mul atra, scurt si srmos. Fermina Daza, n schimb, avea o goliciune palida, cu linii pr elungi, cu pielea luminoasa si parul neted si moale. Gala Placidia le pregatise n dormitor doua paturi identice, dar, uneori, se culcau amndoua ntr-unul din ele si le prindeau zorii stnd de vorba cu lumina aprinsa. Fumau, ca tlharii de drumul ma re, niste trabucuri ordinare, aduse de Hildebranda, care le ascunsese n captuseal a cufarului, iar dupa aceea ardeau hrtie de Armenia ca sa nlature mirosul de taver na din dormitor. Fermina Daza ncercase prima tigara la Valledupar, desavrsindu-si ucenicia mai nti la Fonseca, apoi la Riohacha, unde se nchideau chiar si cte zece ve risoare ntr-o camera, ca sa vorbeasca despre barbati si sa fumeze pe ascuns. nvata se sa traga din tigara cu capatul aprins n gura, asa cum faceau barbatii n vreme d e razboi ca sa nu se dea de gol prin ntunericul noptii. Dar niciodata nu fumase s ingura. De la venirea Hildebrandei, fumau n fiecare seara, nainte de culcare, si d e atunci, a ramas cu acest obicei, desi totdeauna o facea pe ascuns chiar si de sot si de copii, nu numai din pricina ca o femeie care fuma n public era privita cu ochi rai, dar si pentru ca, n felul acesta, clandestinitatea i sporea placerea. Si calatoria Hildebrandei fusese aranjata de parinti, n ncercarea de a o ndepa rta de iubirea ei imposibila, desi o convinsesera ca numai ea o putea ajuta pe F ermina sa se hotarasca pentru o partida excelenta. Hildebranda acceptase, cu spe ranta ca va putea amagi uitarea, asa cum facuse, la vremea respectiva, vara ei, dar se ntelesese cu telegrafistul din Fonseca sa transmita cui i se cuvenea si cu cea mai mare discretie mesajele primite de la ea. Asa se face ca a fost cumplit

de dezamagita cnd a aflat ca Fermina Daza l repudiase pe Florentino Ariza. Cu att mai mult, cu ct Hildebranda se calauzea n dragoste dupa o conceptie universalista, fiind convinsa ca cea mai marunta nentelegere dintre doi ndragostiti avea repercu siuni asupra iubirilor din lumea ntreaga. N-a renuntat nsa la planurile ei. Cu o nd razneala care a umplut-o de groaza pe Fermina Daza, s-a dus singura la oficiul d e telegraf, hotarta sa-l cstige de partea ei pe Florentino Ariza. Nu l-ar fi recunoscut, ntruct nimic din nfatisarea lui nu se potrivea cu imagi nea pe care si-o facuse din relatarile Ferminei Daza. La prima vedere, i s-a par ut cu neputinta ca verisoara ei sa fi fost ndragostita, pna n pragul nebuniei, de u n biet contopist nebagat n seama de nimeni, cu aerul lui de cine haituit, cu haine le lui de rabin n dizgratie si manierele lui ceremonioase, care n-aveau cum tulbu ra inima vreunei fete. A regretat nsa aceasta prima impresie, pentru ca Florentin o Ariza s-a oferit imediat sa-i vina n ajutor, fara sa-i puna nici o conditie, fa ra sa stie macar cine era: si nici n-a aflat vreodata. Nimeni n-o putea ntelege m ai bine ca el, asa ca nu i-a cerut sa-si decline identitatea si nici macar n-a v rut sa stie adresa. Solutia pe care i-a propus-o era foarte simpla: trebuia sa t reaca n fiecare miercuri dupa-amiaza pe la oficiul de telegraf sa ia de la el ras punsurile, att si nimic mai mult. Pe de alta parte, cnd a citit mesajul scris de H ildebranda, a ntrebat-o daca accepta o sugestie, iar ea a raspuns afirmativ. Flor entino Ariza a facut mai nti cteva corecturi printre rnduri, le-a taiat, le-a scris din nou, iar cnd a vazut ca nu-i mai ramne loc pentru altele, a rupt foaia de hrtie si a scris alt mesaj, complet diferit, care ei i s-a parut nduiosator. Cnd a iesi t de la telegraf, Hildebranda abia si putea stapni lacrimile. - E slut si nici prea vesel nu pare, i-a spus Ferminei Daza, dar e plin de iubire. Mai mult dect orice, pe Hildebranda a impresionat-o singuratatea n care traia verisoara ei. Se purta, dupa cum i-a spus, ca o fata batrna, macar ca avea douaz eci de ani. Obisnuita cu o familie numeroasa, raspndita n tot tinutul, prin case n care nimeni nu stia cu siguranta cti locuiau sau de cte tacmuri era nevoie la masa, Hildebranda nici nu-si imagina ca o fata de vrsta ei putea sa-si duca viata nchis a ca ntr-o manastire. Acesta era nsa adevarul: de la sase dimineata, cnd se scula, si pna cnd stingea lumina n dormitor, nu facea altceva dect sa piarda vremea. Viata i era rnduita de altii. Mai nti, laptarul, care o trezea batnd la poarta cnd ultimii c ocosi anuntau o noua zi. Veneau la rnd vnzatoarea de peste, cu lada n care gramezil e de pargos agonizau pe un strat de alge, negresele somptuoase cu zarzavaturi de la Mara la Baja si fructe de la San Jacinto. Si tot asa, se perindau de dimineat a pna seara cersetorii, fetele care vindeau bilete de loterie, surorile de carita te, tocilarul cu masina lui hritoare, cel care cumpara sticle goale, negustorul am bulant care cumpara resturi de aur, cel care cumpara ziare vechi, tigancile fata rnice care se ofereau sa citeasca destinul n carti, n liniile palmei, n zatul de ca fea, n apa din ulcele. Gala Placidia si pierdea toata saptamna deschiznd si nchiznd u a de la intrare, ca sa spuna nu, acuma nu, vino alta data, sau strignd nfuriata de la balcon fir-ar sa fie, ia nu ne mai bateti capu' atta, ce dracu', am cumparat de toate, nu mai avem nevoie de nimic. O nlocuia cu atta zel si cu atta har pe matu sa Escolstica, nct Fermina le confunda chiar si n dragostea pe care le-o purta. Avea obsesii de sclava. Cum gasea o clipa de ragaz, dadea fuga la oficiul de lnga buc atarie si se apuca sa calce rufele pna cnd le lasa fara nici o cuta, apoi le aseza , cu levantica printre ele, n dulapuri, dar nu se multumea numai cu att, pe lnga le njeria abia spalata, o mai calca si pe cea nefolosita, care, de atta stat, putea sa-si piarda stralucirea. Cu aceeasi rvna se ngrijea si de garderoba Ferminei Snche z, mama Ferminei, care murise cu paisprezece ani n urma. Deciziile mai importante le lua nsa Fermina Daza. Ea hotara ce anume aveau sa mannce la masa, ce trebuia c umparat, ce trebuia facut n fiecare mprejurare, rostuind n acest fel viata unei cas e n care, de fapt, nu era nimic de ostuit. Dupa ce spala coliviile, punea mncare l a pasari, si se convingea ca florile nu mai aveau nevoie de nimic, ratacea la ntmp lare prin casa. De cnd fusese exmatriculata, i se ntmpla deseori sa se culce dupa p rnz si sa se trezeasca abia a doua zi. Lectiile de pictura n-au fost altceva dect un mod mai amuzant de a pierde timpul. De la surghiunul matusii Escolstica, relatiile cu tatal ei erau lipsite de a fectiune, desi amndoi gasisera modalitatea de a convietui fara sa se stinghereasc

a unul pe celalalt. Cnd ea se scula, el era de mult plecat la treburile lui. Rare ori i se ntmpla sa lipseasca de la ritualul mesei de prnz, desi aproape niciodata n u mnca, fiindca se satura cu aperitivele si gustarile galiciene de la Cafeneaua P arohiei. Nici seara nu mnca acasa: i lasau cina pe masa, ntr-o farfurie acoperita, desi stiau ca el n-o sa se atinga de ea pna a doua zi, cnd i-o ncalzeau pentru micu l dejun. O data pe saptamna i dadea Ferminei banii necesari pentru cheltuielile ca sei, calculati pna la ultima centima si administrati de ea cu scrupulozitate, dar i satisfacea orice rugaminte pentru cumparaturi neprevazute. Niciodata n-o refuz a, niciodata nu-i cerea socoteala, dar ea se comporta ca si cum ar fi trebuit sa dea seama n fata Tribunalului Inchizitiei. Niciodata nu-i vorbise despre afaceri le pe care le nvrtea, niciodata n-o luase cu el ca sa-i arate agentiile din port, aflate ntr-un loc unde domnisoarelor bine crescute nu le era ngaduit sa calce nici chiar nsotite de parintii lor. Lorenzo Daza nu se ntorcea acasa mai devreme de ze ce seara, ora stingerii n perioadele mai putin ncordate ale razboaielor civile. Ra mnea pna atunci la Cafeneaua Parohiei, jucnd ce se nimerea, pentru ca era specialis t n toate jocurile de cafenea si, pe deasupra, un un profesor pentru ncepatori. To tdeauna ajungea acasa cu mintea treaza, fara sa-si scoale din somn fiica, desi s e cinstea cu rachiu de anason ndata ce se dadea jos din pat si o tinea asa, morfo lind ntre dinti chistocul stins si sorbind pe ndelete pahar dupa pahar, toata ziua . ntr-o seara nsa, Fermina l-a simtit cnd s-a ntors. I-a auzit pasii de cazac pe sca ri, rasuflarea uriasa pe coridorul de la etaj, bataile n usa dormitorului. I-a de schis si, pentru prima oara, s-a speriat de ochiul zbanghiu si de vorbele lui mpl eticite. - Suntem ruinati, i-a spus. Am ajuns la fundul sacului, ca sa stii si tu. Au fost singurele cuvinte pe care le-a spus, dar de atunci nu le-a mai repe tat niciodata si nimic din ce s-a ntmplat mai trziu nu i-a adeverit spusele, dar di n seara aceea, Fermina Daza a devenit constienta ca e singura pe lume. Traia ntrun adevarat limb social. Fostele ei colege de scoala duceau o alta viata, ntr-un paradis care i era inaccesibil, cu att mai mult dupa acea dezonoranta exmatricular e, dar nici vecina vecinilor ei nu se putea socoti, ntruct, pentru acestia, era do ar o eleva fara trecut, mbracata n uniforma de la colegiul Intrarea Precuratei n Bi serica. Lumea n care se nvrtea taica-sau era alcatuita din traficanti, hamali si pr ibegi scapati din cine stie ce razboaie, care se aciuasera n brlogul public de la Cafeneaua Parohiei, ntr-un cuvnt, o lume de burlaci. n ultimul an, lectiile de pict ura o ajutasera ntructva sa mai uite de claustrarea n care traia, pentru ca profeso ara, care prefera lectiile n grup, aducea si alte eleve n odaia de cusut. Erau nsa fete de conditii sociale att de diferite si ndoielnice, nct pentru Fermina Daza nu p uteau fi ect niste prietene trecatoare, a caror afectiune se sfrsea odata cu fieca re lectie. Hildebranda voia sa deschida larg usile casei, s-o nvioreze, sa aduca muzicantii si petardele si castelele din praf de pusca ale tatalui sau si sa org anizeze un bal mascat al carui iures sa spulbere apatia verisoarei, dar si-a dat seama curnd ca planurile ei erau zadarnice. Dintr-un motiv foarte simplu: nu ave a cu cine sa le puna n aplicare. n orice caz, ea a fost cea care a aruncat-o n vltoarea vietii. Spre seara, dup a ce se terminau lectiile de pictura, o lua la plimbare, pretextnd ca vrea sa cun oasca orasul. Fermina Daza i-a aratat drumul pe care l strabatea zi de zi mpreuna cu matusa Escolstica, banca din parc unde Florentino Ariza o astepta prefacndu-se ca citeste, stradutele pe unde o urmarea, ascunzatorile pentru scrisori, palatul lugubru ce adapostise pe vremuri temnita Inchizitiei, restaurat mai apoi si tra nsformat n colegiul Intrarea Precuratei n Biserica, pe care ea l ura din tot suflet ul. Au urcat pna la cimitirul saracilor, unde, pna nu de mult, Florentino Ariza cnt a la vioara, atent la directia de unde batea vntul, pentru ca ea sa-l poata auzi din pat, si au zabovit o clipa, mbratisnd cu privirea orasul istoric, acoperisuril e sparte, zidurile macinate de vreme, ruinele fortaretelor cotropite de balarii, noianul de insule din golf, cocioabele de pe malul mlastinilor, ntregul tinut ne marginit al Caraibilor. De Craciun, s-au dus la slujba de la catedrala. Fermina s-a asezat pe banca de unde alta data putea auzi mai bine muzica tainica a lui Florentino Ariza si i-a aratat verisoarei locul exact n care, ntr-o noapte aidoma aceleia, i zarise pri ma data ochii nspaimntati. S-au aventurat singure na la Porticul Copistilor, au cum

parat dulciuri, s-au amuzat n pravalia cu hrtii multicolore, iar Fermina Daza i-a aratat unde anume descoperise dintr-o data ca iubirea ei nu era dect un vis amagi tor. Nu-si dadea seama ca fiecare pas facut de acasa pna la scoala, fiecare loc d in oras, fiecare clipa din trecutul ei cel mai recent nu pareau sa existe dect pr in harul lui Florentino Ariza. Hildebranda a ncercat sa-i aminteasca toate aceste a, dar ea n-a vrut sa admita, pentru ca niciodata n-ar fi admis adevarul ca iubi rea lui Florentino Ariza era singurul lucru, bun sau rau, care i se ntmplase n viat a. Nu de mult, un fotograf belgian si instalase studioul la etajul cladirii und e se afla Porticul Copistilor, si toti cei care aveau cu ce plati au profitat de ocazie ca sa-si faca o poza. Fermina si Hildebranda s-au numarat printre cei di nti amatori. Au scos din sifonier lucrurile Ferminei Snchez, si-au mpartit rochiile cele mai elegante, umbrelutele de soare, pantofii de sarbatoare, palariile si s -au mbracat ca niste cuconite de la mijlocul veacului. Gala Placidia le-a ajutat sa-si strnga corsetele, le-a nvatat cum sa se miste n armaturile de srma ale malacoa felor, sa-si puna manusile, sa-si ncheie botinele cu tocuri nalte. Hildebranda a a les o palarie cu boruri mari si pene de strut, care-i atrnau pe spate. Fermina si -a pus una ceva mai moderna, mpodobita cu fructe din ghips vopsit si flori de eta mina. Dupa ce s-au mbracat, s-au amuzat privindu-se n oglinda, descoperind ct de mu lt semanau cu propriile lor bunici, si au plecat fericite, moarte de rs, sa-si fa ca fotografia vietii lor. Gala Placidia, care le-a privit din balcon cum travers au parcul sub umbrelutele deschise, abia tinndu-se pe tocuri, chinuindu-se sa-si m pinga malacoafele cu tot trupul, ca niste bebelusi care nvata sa mearga cu tarcul pe rotile, le-a binecuvntat, rugndu-se sa iasa bine n poze. n fata studioului domnea o nsufletire neobisnuita, pentru ca belgianul tocmai l fotografia pe Beny Centeno, care, cu cteva zile n urma, cstigase campionatul de b ox din Panama. Era n chiloti de sport, cu manusile n mini si coroana pe cap, dar nu reusea deloc sa ramna n pozitie de atac timp de un minut, tinndu-si respiratia, ca sa fie fotografiat, pentru ca era destul sa ridice pumnul, si toti suporterii l ui izbucneau n urale, iar el nu putea rezista tentatiei de a le face pe plac, eta lndu-si maiestria. Cnd, n sfrsit, le-a venit rndul si celor doua verisoare, cerul se norase, iar ploaia statea sa nceapa din clipa n clipa, dar ele s-au lasat pudrate cu amidon si s-au sprijinit cu atta naturalete de o coloana de alabastru, nct au re usit sa ramna nemiscate mai mult dect parea cu putinta. A fost o fotografie eterna . Cnd Hildebranda a murit, aproape centenara, la ferma din localitatea Flores de Mara, exemplarul ei a fost gasit n sifonierul din dormitor, printre cearsafurile mp aturite si parfumate, alaturi de resturile unei pansele, ascunse ntre filele unei scrisori decolorate de trecerea anilor. Fermina si-a pastrat fotografia pe prim a pagina a unui album de familie, de unde a disparut mult mai trziu, fara ca nime ni sa stie cnd anume si cum, ajungnd pna la urma, printr-o serie de ntmplari neverosi mile, n minile lui Florentino Ariza, cnd amndoi trecusera de mult pragul celor saize ci de ani. Cnd Fermina si Hildebranda au iesit din studioul belgianului, piata din fata Porticului Copistilor gemea de lume. Uitasera ca aveau obrazul alb de amidon, b uzele opsite cu o pomada de culoarea ciocolatei si ca toaletele lor nu erau delo c potrivite nici pentru ora, nici pentru timpurile acelea. Strada le-a primit cu un val de zeflemele. Erau ncoltite si nu stiau cum sa scape de batjocura multimi i, cnd prin nvalmaseala si-a croit drum landoul cu roibii aurii. Zeflemelele au nce tat si grupurile ostile s-au mprastiat. Hildebranda n-avea sa uite toata viata im aginea barbatului care s-a ivit pe scara trasurii, jobenul lui de atlaz, jiletca de brocart, gesturile calme, blndetea din priviri, prestanta lui. Desi nu-l mai vazuse pna atunci, l-a recunoscut imediat. Fermina Daza i vorbi se despre el, mai degraba n treacat si fara pic de interes, cu o luna nainte, ntr-o dupa-amiaza cnd refuzase sa treaca prin dreptul palatului Marchizului de Casaldu ero pentru ca landoul cu caii de aur era oprit n fata portii. i povestise cine era stapnul si ncercase sa-i explice motivele antipatiei ei, fara a pomeni nsa nimic d e avansurile lui. Hildebranda uitase tot. Dar cnd l-a recunoscut n pragul trasurii ca pe o aparitie de basm, cu un picior pe pamnt si altul pe scara, n-a nteles mot ivele verisoarei. - Va rog sa-mi faceti placerea si sa urcati, le-a spus doctorul Juvenal Urb

ino. Va conduc oriunde doriti. Fermina Daza a ncercat sa schiteze un gest de refuz, dar Hildebranda apucase deja sa accepte. Doctorul Juvenal Urbino a cobort si, abia atingnd-o cu vrful dege telor, a ajutat-o sa urce n trasura. Fermina n-a mai avut ce face si a urmat-o, mb ujorata de rusine. Nu aveau mult de mers, iar celor doua verisoare nu le-a trecut nici o clipa prin minte ca doctorul Urbino putea fi nteles cu vizitiul, dar probabil ca acest a a fost motivul entru care trasura a facut mai mult de o jumatate de ora pna n pa rcul Evangheliilor. Stateau pe bancheta principala, iar el, n fata lor, cu spatel e la sensul de mers al trasurii. Fermina privea n gol pe fereastra. Hildebranda, n schimb, era ncntata, iar doctorul Urbino si mai ncntat de ncntarea ei. Imediat ce tr sura a pornit din loc, impresionata de mirosul nvaluitor de piele naturala al can apelelor si de intimitatea interiorului capitonat, ea i-a marturisit ca ar fi pu tut trai toata viata ntr-un loc att de minunat. S-au mprietenit foarte repede, au nc eput sa rda, sa-si arunce unul altuia ntepaturi, ca ntre vechi prieteni, si, ca sa se amuze, au nceput sa vorbeasca ntr-o pasareasca usor de descifrat, intercalnd ntre silabele fiecarui cuvnt o alta stabilita n mod conventional. Se prefaceau ca o ig nora pe Fermina, dar continuau jocul tocmai pentru ca stiau foarte bine ca nteleg ea tot si i urmarea cu atentia ncordata. Foarte curnd nsa, dupa ce s-au saturat de a tta rs, Hildebranda a marturisit ca o strngeau botinele si nu le mai putea suporta. - Nimic mai simplu, spuse doctorul Urbino. Sa vedem cine termina mai repede . Si ncepu sa-si desfaca sireturile ghetelor, iar Hildebranda accepta sfidarea . Nu i-a fost prea usor sa se aplece, din cauza corsetului, dar doctorul Urbino nu s-a grabit sa termine, asteptnd dinadins pna cnd ea si-a scos botinele de sub fu sta cu un hohot de rs triumfator, de parca tocmai le pescuise dintr-un iaz. Cnd si -au ntors privirile catre Fermina, i-au vazut minunatul profil de mierla galbena, mai ascutit ca niciodata, desenat pe vapaia amurgului. Era de trei ori furioasa : din cauza situatiei nemeritate n care se afla, din pricina purtarii libertine a Hildebrandei si pentru ca era sigura ca trasura se nvrtea fara rost pe strazi, pr elungind astfel plimbarea. Dar Hildebranda se dezlantuise si nu mai putea fi tin uta n fru. - Acum mi dau eu seama, spuse, ca nu pantofii ma jenau, ci colivia asta de sr ma. ntelegnd ca vorbea de malacof, doctorul Urbino prinse ocazia din zbor. - Nimic mai simplu. Puteti scapa de el chiar acum. Si cu un gest rapid de prestidigitator si scoase batista din buzunar si se l ega la ochi - Eu, unul, nu ma uit, spuse. Bandajul alb i sublinia si mai mult puritatea buzelor, ntre barba neagra, rot unjita, si mustatile cu vrfurile ascutite, iar ea se simti nfiorata de o rabufnire de panica. Se ntoarse spre Fermina, care, de data aceasta n-o mai privea furioas a, ci ngrozita la gndul ca ar fi fost n stare sa-si scoata fusta. Hildebranda redev eni serioasa si o ntreba pe muteste, folosindu-se de alfabetul minilor: "Ce facem ?" Fermina Daza i raspunse, folosind acelasi cod, ca ea avea de gnd sa sara din tr asura daca nu ajungeau mai repede acasa. - Eu astept, spuse doctorul. - Puteti sa va uitati, raspunse Hildebranda. Cnd si-a scos batista de la ochi, doctorul Juvenal Urbino a nteles ca jocul s e sfrsise, si nca prost. La un semn al sau, vizitiul a ntors n loc trasura si a intr at n parcul Evangheliilor, unde lampagiul tocmai aprindea felinarele. Toate clopo tele bateau de vecernie, Hildebranda a cobort repede, oarecum speriata la gndul ca -si suparase verisoara, si si-a luat ramas-bun de la doctor cu o strngere de mna p rieteneasca. Fermina a imitat-o, dar cnd a vrut sa-si traga mna mbracata n manusa de atlaz, doctorul Urbino i-a strns degetul mijlociu, cel al inimii. - Astept un raspuns, i-a spus. Fermina s-a smucit, iar manusa a ramas atrnata n mna medicului, dar ea nu s-a mai ntors sa si-o recupereze. S-a culcat nemncata. Dupa ce a cinat cu Gala Placidi a n bucatarie, Hildebranda a intrat vesela n dormitor, de parca nu s-ar fi ntmplat n imic, si a comentat cu hazul ei nnascut ntmplarile zilei. Nu si-a ascuns entuziasmu

l pentru doctorul Urbino, pentru eleganta si cordialitatea lui, dar Fermina n-a facut nici un comentariu, desi i trecuse supararea. La un moment dat, Hildebranda i-a marturisit: cnd doctorul Urbino s-a legat la ochi si i-a vazut dantura desavr sita stralucind ntre buzele trandafirii, a simtit o dorinta irezistibila sa i le acopere cu sarutari. Fermina Daza s-a ntors cu fata la perete si a pus capat conv ersatiei, fara intentia de a jigni, mai degraba zmbitoare, dar cu glas raspicat: - Esti o stricata. A avut un somn agitat, urmarita tot timpul de imaginea doctorului Juvenal U rbino, care i se arata pretutindeni, rznd, cntnd, scotnd scntei de pucioasa printre d nti, cu ochii legati, lund-o peste picior, provocnd-o cu vorbe fara nici o noima, n tr-o trasura necunoscuta ce urca spre cimitirul saracilor. S-a trezit cu noaptea n cap, extenuata, si a ramas n pat cu ochii deschisi, gndindu-se la anii fara numa r pe care i mai avea de trait. Apoi, n timp ce Hildebranda era la baie, a scris la repezeala un bilet, l-a mpaturit n graba, l-a bagat iute n plic si, nainte ca Hilde branda sa se ntoarca n camera, l-a trimis prin Gala Placidia doctorului Juvenal Ur bino. Era una din scrisorile ei tipice, fara nici o litera n plus sau n minus, n ca re nu-i spunea dect de acord, domnule doctor, putea vorbi, asadar, cu tatal ei. Cnd Florentino Ariza a aflat ca Fermina Daza urma sa se marite cu un medic d e. neam nobil si bogat, educat n Europa si cu o reputatie putin obisnuita pentru anii lui, nimeni si nimic nu l-a putut clinti din starea de deprimare n care se p rabusise. Cnd a vazut ca-i pierise cheful de vorba, nu mai mnca si-si petrecea nop tile plngnd ntruna, Trnsito Ariza a facut mai mult dect era cu putinta ca sa-i aline durerea, consolndu-l ca o adevarata ndragostita, iar dupa o saptamna a reusit sa-l convinga sa mannce din nou. A vorbit atunci cu don Len XII Loayza, singurul dintre cei trei frati care mai ramasese n viata, si fara sa-i marturiseasca adevaratul motiv, l-a implorat sa-i dea nepotului o slujba oarecare la compania lui de navi gatie, numai sa fie ct mai departe, ntr-un port pierdut prin padurile de pe valea fluviului La Magdalena, unde sa nu ajunga nici scrisorile, nici telegramele si u nde sa nu se poata ntlni cu nimeni care sa-i spuna ceva despre orasul asta, adevar at loc de pierzanie. Din consideratie pentru vaduva fratelui sau, care nu suport a nici macar ideea existentei unui bastard, unchiul nu i-a dat slujba, dar i-a g asit un post de telegrafist la Villa de Leyva, un oras de vis, aflat la douazeci de zile de drum si la aproape trei mii de metri altitudine deasupra nivelului S trazii Ferestrelor. Florentino Ariza nu si-a dat niciodata seama ca era vorba de o calatorie cu efect terapeutic. Avea sa si-o aminteasca mereu, ca tot ce i s-a ntmplat n acea pe rioada, prin lentilele mpaienjenite ale nefericirii. Cnd a primit telegrama care-i anunta numirea, nu s-a gndit nici o clipa s-o ia n serios, dar Lotario Thugut l-a convins cu argumente nemtesti ca putea face o cariera stralucita n administratie . "Telegrafia e p meserie de viitor", i-a spus. I-a daruit o pereche de manusi c aptusite cu blana de iepure, o caciula cazaceasca si un palton cu guler de plus, care-i fusese de mare folos n timpul iernilor geroase din Bavaria. Unchiul Len XI I i-a dat doua costume de stofa si niste ghete impermeabile ale fratelui sau mai mare, dar si un bilet pentru o cabina la bordul primului vapor ce urma sa plece din port. Trnsito Ariza i-a ajustat hainele, pentru ca era mai putin corpolent d ect taica-sau si mult mai scund dect neamtul, si i-a cumparat ciorapi de lna si izm ene groase, ca sa fie pregatit pentru iernile aspre de pe podisurile nalte. Flore ntino Ariza, calit la scoala suferintei, asista nepasator la pregatirile de cala torie, ntocmai ca un mort la propria-i nmormntare. N-a suflat nimanui nici o vorba despre plecare, nu si-a luat ramas bun de la nimeni, aparndu-si intimitatea cu ac eeasi hotarre de fier cu care pastrase si taina iubirii lui nabusite, dar, n ajunul plecarii, a comis cu buna stiinta o ultima nebunie a inimii, care l-ar fi putut costa chiar viata. La miezul noptii, mbracat n hainele lui cele mai bune, a cntat de unul singur sub balconul Ferminei Daza valsul de iubire compus anume pentru e a, stiut numai de ei doi si care, timp de trei ani, fusese emblema complicitatii lor. I l-a cntat pe strunele viorii scaldate n lacrimi, abia murmurnd cuvintele, c u o inspiratie att de intensa, nct si cinii, care, dupa primele masuri, se pornisera pe latrat, mai nti pe strada, apoi n tot orasul, au amutit sub vraja adnca a melodi ei, iar valsul s-a ncheiat ntr-o tacere supranaturala. Fereastra de la balcon nu s -a deschis, nimeni nu s-a aratat prin preajma, nici macar paznicul de noapte, ca

re altadata venea sa asculte ultimele note ale serenadei. Aventura aceasta a fos t ca un descntec de alinare, pentru ca din clipa n care Florentino Ariza si-a pus vioara n cutie si s-a ndepartat pe strazile amortite fara sa mai priveasca napoi, n -a mai avut senzatia ca pleca n dimineata urmatoare, ci ca plecase de multi ani, cu hotarrea irevocabila de a nu se mai ntoarce n veci. Vaporul pe care urma sa se mbarce, identic cu alte doua, apartinnd Companiei Fluviale a Caraibilor, fusese rebotezat, n amintirea ntemeietorului sau, Po Quinto Loayza. Era o adevarata casa plutitoare din lemn, cu doua caturi, naltata pe o ca rcasa plata din metal, cu un pescaj de cel mult cinci picioare, care-i permitea sa strabata mai usor albia denivelata a fluviului. Vapoarele mai vechi, fabricat e pe la jumatatea veacului la Cincinnati, dupa modelul legendar al celor care fa ceau cursa ntre Ohio si Mississippi, aveau de-o parte si de alta cte o roata propu lsoare, pusa n miscare de un cazan ncalzit cu lemne. Ca si acestea, vapoarele Comp aniei Fluviale a Caraibilor aveau masinile cu aburi si bucatariile pe puntea inf erioara, aproape de suprafata apei, iar marile tarcuri unde echipajul si atrna ham acele se ncrucisau la diferite niveluri. La etajul superior se aflau cabina de co manda, cabina capitanului si cele ale ofiterilor, un salon si o sufragerie, unde pasagerii mai importanti erau invitati cel putin o data n cursul calatoriei sa c ineze si sa joace carti. La etajul intermediar, existau sase cabine de clasa nti, dispuse pe laturile unui culoar care servea drept sufragerie comuna, iar la pror a, un fel de salon, deschis spre fluviu, cu balustrade din lemn dantelat si stlpi de fier, unde noaptea pasagerii de rnd si atrnau hamacele. Spre deosebire de ambar catiunile mai vechi, acest tip de vapoare avea doar o uriasa roata cu palete ori zontale la pupa, sub closetele nabusitoare de sub coverta pasagerilor. Florentino Ariza nu se grabise sa exploreze vaporul ndata ce urcase la bord, asa cum faceau , aproape din instinct, cei care calatoreau prima oara. A devenit constient de n oua realitate care l nconjura abia spre seara, n timp ce treceau prin dreptul catun ului Calamar, cnd s-a dus sa urineze la pupa si a vazut prin gaura closetului roa ta uriasa din scnduri nvrtindu-se sub picioarele lui cu un vuiet vulcanic de ape nsp umegate si aburi clocotitori. Nu mai calatorise niciodata pna atunci. si luase ntr-un cufar de tabla hainele groase, foiletoanele ilustrate cumparate luna de luna, pe care si le cosea sing ur ntre coperti de carton, si cartile cu versuri de dragoste stiute pe de rost, f erfenitite de atta citit. Renuntase la vioara, care se identifica prea mult cu ne fericirea lui, n schimb maica-sa l obligase sa-si ia nelipsitul petate, att de prac tic si att de raspndit prin partea locului, o boccea cu o perna, un cearsaf, o oal a de noapte din cositor si o plasa contra tntarilor, toate nfasurate ntr-o rogojina legata cu doua frnghii, din care se putea njgheba la nevoie un hamac. Florentino Ariza nu voia sa le ia, convins ca n-avea ce face cu ele ntr-o cabina cu pal si a sternuturi, dar nca din prima noapte a trebuit sa fie recunoscator simtului pract ic al mamei sale. ntr-adevar, n ultimul moment, la bord a urcat un pasager n tinuta de gala, care sosise chiar n acea dimineata din Europa si pe care l nsotea guverna torul n persoana. Voia sa-si continue drumul imediat, mpreuna cu sotia, fiica, ser vitorul n livrea si cele sapte cufere cu chenare aurite care abia ncapusera pe sca ri. Apelnd la sentimentele patriotice ale creolilor, capitanul, un urias din Curaa o, a reusit pna la urma sa-i instaleze pe calatorii neprevazuti. Lui Florentino A riza i-a explicat ntr-o castiliana stlcita, presarata cu cuvinte frantuzesti, ca b arbatul n haine de gala era noul ministru plenipotentiar al Angliei, n drum spre c apitala republicii, amintindu-i totodata ca regatul pe care l reprezenta contribu ise n mod decisiv la eliberarea noastra de sub dominatia spaniolilor, asa nct nici un sacrificiu nu era prea mare pentru ca o familie de rang att de nalt sa se simta la noi ca acasa si chiar mai bine, daca se putea. Florentino Ariza, fireste, a renuntat la cabina. La nceput, n-a regretat, ntruct debitul apelor era foarte bogat n acea perioada a anului, iar vaporul a naintat fara oprelisti n primele doua nopti. Pe la ora ci nci, dupa cina, echipajul distribuia paturi pliante din pnza de cort, pe care pas agerii si le ntindeau pe unde apucau, cu asternutul si plasa contra tntarilor adus e de acasa n boccea. Cine avea hamac si-l atrna n salon, iar cei care n-aveau de ni ci unele dormeau pe mesele din sufragerie, nveliti cu fetele de masa, schimbate d oar de doua ori n tot cursul calatoriei. Florentino Ariza ramnea treaz aproape toa

ta noaptea, convins ca desluseste glasul Ferminei Daza n briza racoroasa, amagind u-si singuratatea cu amintirea ei, auzind-o cntnd n rasuflarea vaporului ce nainta c u pasi de salbaticiune uriasa prin bezna, pna cnd primele dungi trandafirii se des enau n zare, iar noua zi se revarsa dintr-o data peste imasurile pustii si mlasti nile necate n ceata. Calatoria i se parea atunci o dovada n plus a ntelepciunii mamei sale si, n ce le din urma, simtind cum cresteau n el noi puteri, si spunea ca va reusi sa suprav ietuiasca uitarii. Dupa trei zile nsa, calatoria a devenit mai anevoioasa printre bancurile de nisip ivite pe neasteptate si bulboanele nselatoare. Apele erau mai tulburi, iar albia se ngustase, strecurndu-se printre paduri cu copaci uriasi, unde rareori se mai zarea cte o coliba de paie lnga stivele de lemne pregatite pentru cazanele cu aburi de pe vapoare. Larma papagalilor si harmalaia maimutelor nevazute sporea p arca arsita amiezii. Dar noaptea, cnd vaporul era tras la mal, pna si simplul fapt de a fi n viata parea de nesuportat. Nu numai din pricina caldurii si a tntarilor , dar si a duhorii pe care o raspndeau bucatile de carne sarata puse la uscat pe balustrade. Cei mai multi pasageri, si ndeosebi europenii, abandonau cloaca din c abine si si petreceau noaptea plimbndu-se pe coverte, alungnd gnganiile ce navaleau de peste tot cu acelasi prosop cu care si stergeau broboanele de sudoare, iar zor ii i prindeau sleiti de puteri si umflati de ntepaturi. Pe deasupra, n anul acela ncepuse nca un episod al razboiului civil intermiten t dintre liberali si conservatori, iar capitanul luase masuri foarte severe pent ru asigurarea ordinii interne si a securitatii pasagerilor. Ca sa evite orice nen telegeri si provocari, a interzis vnarea caimanilor ce se soreau pe tarmurile nis ipoase, una din distractiile preferate ale celor care calatoreau n acea vreme pe fluviu. Ceva mai trziu, cnd, n cursul unei altercatii, o parte dintre calatori s-au mpartit n doua tabere opuse, a confiscat toate armele, promitnd solemn sa le resti tuie la sfrsitul calatoriei. S-a aratat nenduplecat chiar si fata de ministrul bri tanic, care nca de la nceputul calatoriei aparuse mbracat n costum de vnatoare, cu o carabina si o pusca cu doua tevi pentru vnat tigri. Restrictiile s-au nasprit n dre ptul portului Tenerife, unde s-au ncrucisat cu un vapor care avea arborat pavilio nul galben, semn al epidemiei. Capitanul n-a putut obtine nici o informatie, pen tru ca celalalt vapor n-a raspuns la semnale. Dar n aceeasi zi, s-au ntlnit cu alta nava, care ncarca vite pentru Jamaica, si echipajul i-a informat ca vaporul cu s teagul galben avea la bord doi bolnavi de holera, iar molima facea ravagii pe to ata portiunea fluviului care le mai ramnea de strabatut. Atunci li s-a interzis p asagerilor sa coboare nu numai n porturi, dar chiar si n locurile nepopulate unde acostau ca sa ncarce lemne. Astfel ca n timpul celor sase zile ramase pna la sfrsitu l calatoriei, pasagerii au capatat deprinderi de puscariasi. Printre acestea, co ntemplarea pernicioasa a unui teanc de fotografii pornografice olandeze, care au circulat din mna n mna, fara ca cineva sa poata spune de unde aparusera, desi oric e veteran al fluviului stia prea bine ca reprezentau doar o mostra din legendara colectie a capitanului. Dar chiar si aceasta distractie fara nici un viitor n-a facut altceva dect sa sporeasca plictiseala. Florentino Ariza a suportat neplacerile calatoriei cu acea rabdare minerala care o ndurera pe maica-sa si i exaspera pe prietenii lui. Nu si-a facut cunostin te printre calatori, nu a intrat n vorba cu nimeni. si petrecea zilele privind de pe punte caimanii care se soreau pe nisip si pndeau cu falcile cascate fluturii c e roiau n jur, contemplnd ngndurat stolurile de strci care si luau zborul speriati, p deasupra mlastinilor, lamantinii care si alaptau puii cu mameloanele lor materna le si i uimeau pe calatori cu plnsul lor de femeie. ntr-una din zile, a vazut pluti nd pe apa trei cadavre umflate si verzi, deasupra carora se nghesuiau ctiva vultur i gallinazos. Au trecut mai nti cadavrele a doi barbati, unul dintre ele fara cap, apoi cel al unei fetite de ctiva ani, ale carei plete de meduza se unduiau n siaj ul navei. N-a aflat niciodata, pentru ca niciodata nu se putea afla, daca erau v ictimele holerei sau ale razboiului, dar duhoarea lor gretoasa i-a pngarit n amint ire imaginea Ferminei Daza. Asa i se ntmpla de fiecare data: orice fapt, placut sau neplacut. i purta gndul catre ea. Noaptea, cnd vaporul tragea la tarm si cei mai multi calatori se plimb au neconsolati pe coverte, el rasfoia sub lampa cu carbid din sufragerie, singur

a care ramnea aprinsa pna n zori, foiletoanele ilustrate, stiute aproape pe de rost , iar dramele de attea ori citite si rascitite si redobndeau puterea magica de la nc eput, cnd el nlocuia protagonistii imaginari cu prieteni si cunoscuti din viata re ala, rezervndu-si pentru sine si pentru Fermina Daza rolurile ndragostitilor fara speranta. Alteori, compunea scrisori nflacarate, pe care le rupea si le arunca n v alurile ce lunecau necontenit spre ea. Asa si petrecea cele mai grele ceasuri, ntr upat uneori ntr-un print timid sau ntr-un paladin al iubirii, alteori, n propria-i piele, de iubit parasit, pna cnd se strneau primele adieri racoroase si se ducea sa motaie ntr-un fotoliu de pe punte. ntr-o noapte, si-a ntrerupt lectura mai devreme ca de obicei si tocmai trecea adncit n gnduri prin sufrageria pustie, ndreptndu-se spre closete, cnd brusc s-a des his o usa, iar o mna ca o gheara de soim l-a nsfacat de mneca si l-a tras ntr-o cabi na. Abia a mai apucat sa simta prin ntuneric trupul fara vrsta al unei femei goale , scaldata ntr-o sudoare calda, cu respiratia sacadata, care l-a trntit cu fata n s us pe pat, i-a desfacut catarama de la curea, i-a descheiat nasturii si, aruncndu -se calare peste el, zvrcolindu-se si icnind, l-a deposedat fara glorie de virgin itate. Amndoi s-au pravalit agoniznd ntr-un hau fara fund, mirosind a ml si creveti. Ea ramase o clipa ntinsa peste el, respirnd cu greu, si nceta sa mai existe n ntuner ic. - Pleaca acum si uita tot, i spuse. ntre noi nu s-a ntmplat nimic. Atacul fusese att de rapid si de triumfator, nct nu putea fi vorba de o nebuni e subita, efect al plictiselii, ci de un plan elaborat din timp pna n cele mai mic i detalii. Aceasta certitudine magulitoare l-a nelinistit cu att mai mult pe Flor entino Ariza, cu ct, atingnd culmea placerii, avusese o revelatie careia nu-i pute a da crezare, pe care refuza s-o admita, anume ca iubirea iluzorie pentru Fermin a Daza putea fi nlocuita cu o pasiune lumeasca. A ncercat, asadar, sa afle identit atea violatoarei-magistru, n al carei instinct de pantera ar fi putut afla un rem ediu pentru nefericirea lui. Dar n-a avut sorti de izbnda. Dimpotriva, pe masura ce nainta n cercetari, avea senzatia ca se departeaza tot mai mult dea adevar. Asaltul se petrecuse n ultima cabina, care comunica printr-o usa cu penultim a, transformndu-se astfel ntr-un dormitor cu doua paturi, foarte potrivit pentru o familie numeroasa. Acolo calatoreau doua femei tinere, o alta ceva mai n vrsta, d ar care se tinea nca bine, si un copil de cteva luni. Se mbarcasera la Barranco de Loba, portul care deservea orasul Mompox de cnd nestatornicia fluviului l izolase de caile de acces pe apa, iar Florentino Ariza le remarcase numai pentru ca duce au copilul adormit ntr-o colivie mare. Erau mbracate ca pasagerele de pe transatlanticele la moda, cu fuste de mata se si jupoane, cu colerete de dantela si palarii cu boruri mari, garnisite cu fl ori de etamina, iar cele mai tinere si schimbau toaletele de cteva ori pe zi, aducn d un aer primavaratic printre calatorii sufocati de caldura. Mnuiau umbrelutele d e soare si evantaiele din pene cu o deosebita iscusinta, dar si cu intentiile in descifrabile ale momposinelor vremii. Florentino Ariza n-a izbutit sa descopere ce relatii existau ntre ele, desi nu se ndoia ca faceau parte din aceeasi familie. La nceput, s-a gndit ca cea mai n vrsta putea fi mama celorlalte doua, dar curnd sia dat seama ca era prea tnara si, n plus, dintre toate, numai ea purta doliu. Nu p utea crede ca una dintre ele ndraznise sa faca tot ce facuse stiind ca tovarasele ei dormeau n paturile de alaturi, singura explicatie plauzibila fiind aceea ca p rofitase de un moment ntmplator sau, poate, dinainte aranjat, n care a ramas singur a n cabina. Uneori, doua dintre ele ieseau sa se racoreasca pe coverta, unde ramne au pna trziu, n timp ce a treia avea grija de copil nauntru, dar ntr-o noapte mai cal duroasa, au iesit toate, cu copilul adormit n colivia de rachita acoperita cu un voal. n ciuda attor indicii nclcite, Florentino Ariza s-a grabit sa nlature posibilita tea ca cea mai n vrsta sa fie autoarea asaltului, absolvind-o imediat si pe cea ma i tnara, mai fermecatoare si mai ndrazneata dintre ele. A facut-o fara un motiv nte meiat, numai si numai pentru ca vigilenta lor neobosita l ndemna sa ia drept reala dorinta lui fierbinte ca amanta de-o clipa sa fie mama copilului nchis n colivie. Att de mult l-a sedus aceasta idee, nct a nceput sa se gndeasca la ea mai mult dect a Fermina Daza, fara sa tina seama de faptul att de evident ca acea mama tnara nu traia dect pentru copilul ei. Nu avea mai mult de douazeci si cinci de ani, era z

velta si aurie, cu niste pleoape portugheze care o faceau sa para si mai distant a, si orice barbat s-ar fi multumit numai cu firimiturile dragostei cu care si nco njura fiul. De la micul dejun pna la culcare, se ocupa de el n salonul de pe cover ta, n timp ce tovarasele ei jucau dame, iar cnd reusea sa-l adoarma, agata colivia de tavan, n locul cel mai racoros. Dar nici macar cnd era adormit nu se departa d e el, legannd colivia, fredonnd cntece de ndragostita, n timp ce gndurile i zburau p easupra privatiunilor calatoriei. Florentino Ariza se agata de iluzia ca, mai de vreme sau mai trziu, tot avea sa se dea de gol, macar printr-un gest. i urmarea pna si ritmul respiratiei n tresarirea medalionului ce-i atrna peste bluza de batist, privind-o fara jena pe deasupra cartii pe care se prefacea ca o citeste, si chi ar a comis impertinenta calculata de a-si schimba locul la masa din sufragerie, ca sa poata sta n fata ei. Dar nimic nu i-a confirmat banuiala ca era depozitara celeilalte jumatati a tainei lui. Singura amintire care i-a ramas de la ea, si a sta numai pentru ca tovarasa ei mai tnara a strigat-o, a fost numele de botez: Ro salba. ntr-a opta zi de calatorie, vaporul a strabatut o strmtoare cu ape nvolburate, naintnd cu greu printre peretii nalti de marmura, iar dupa prnz, a acostat la Puert o Nare. Acolo coborau pasagerii care si continuau drumul spre interiorul provinci ei Antioquia, una dintre cele mai afectate de noul razboi civil. Cele sase colib e din frunze de palmier si crciuma de lemn cu acoperis de tabla care alcatuiau po rtul erau pazite de cteva patrule de soldati desculti si prost narmati, ntruct se zv onise ca rasculatii aveau de gnd sa atace si sa jefuiasca vapoarele. n spatele cas elor, se naltau pna la cer culmile unor munti prapastiosi, cu o cornisa pe unde se rpuia un drum de cai taiat chiar la marginea prapastiei. Nimeni n-a dormit linis tit la bord, dar atacul nu s-a produs, iar spre dimineata, locul arata ca un iar maroc, cu indieni care vindeau amulete din lemn de palmier ragua si filtre de am or, printre catrii gata pregatiti pentru urcusul de sase zile spre jungla cu orhi dee din cordiliera centrala. Florentino Ariza si petrecuse timpul privindu-i pe negrii care carau n spate marfurile de pe vapor, vazuse cum erau descarcate cosurile cu faianta chinezeasc a, pianele cu coada pentru domnisoarele din Envigado si doar foarte trziu a obser vat ca, printre pasagerii ramasi pe tarm, se numara si grupul Rosalbei. Le-a zar it tocmai cnd se pregateau de plecare, asezate piezis n sa, cu cizme de amazoane s i umbrelute n culori ecuatoriale, si atunci, cu o ndrazneala ce-i lipsise n zilele precedente, i-a facut Rosalbei un semn de adio cu mna, iar ele i-au raspuns toate la fel, cu o familiaritate care l-a rascolit pna n maruntaie, facndu-l sa-si regre te ndrazneala tardiva. Le-a vazut cotind prin spatele crciumii, urmate de catrii ca re duceau n spinare cuferele, cutiile de palarii si colivia copilului, apoi le-a zarit catarndu-se ca un sir de furnici carause pe marginea abisului si, n cele din urma, au pierit din viata lui. Atunci, s-a simtii singur pe lume, iar amintirea Ferminei Daza, ramasa la pnda n ultimele zile, i-a dat lovitura de gratie. Stia ca urma sa se casatoreasca chiar n smbata aceea, iar nunta strnise nca din ainte multa vlva, dar fiintei care o iubea cel mai mult pe lume si care avea s-o iubeasca n veci nu-i mai era ngaduit nici macar sa moara de dragul ei. nabusita pna atunci n lacrimi, gelozia a pus dintr-o data stapnire pe sufletul lui. Se ruga fie rbinte ca trasnetul dreptatii divine s-o doboare pe Fermina Daza chiar n clipa cnd se va pregati sa jure iubire si supunere unui barbat care nu si-o dorea drept s otie dect ca pe un obiect de decor si, cuprins de extaz, si imagina mireasa, a lui sau a nimanui, prabusita pe dalele catedralei, cu cununita din flori de portoca l ninsa de roua mortii si cu torentul nspumat al valului revarsat peste lespezile de marmura ale celor paisprezece episcopi nmormntati n fata altarului principal. D ar odata mplinita razbunarea, se caia de propria-i rautate si atunci, o vedea pe Fermina Daza ridicndu-se teafara de jos, straina, dar vie, caci i era cu neputinta sa-si nchipuie lumea fara ea. N-a mai putut dormi, iar daca uneori se aseza la m asa si mai ciugulea cte ceva, o facea imaginndu-si ca Fermina Daza se afla alaturi de el sau, dimpotriva, pentru a-i refuza omagiul ajunarii. Se consola cteodata c u gndul ca, n euforia nuntii si chiar n noptile patimase ale lunii de miere, Fermin a Daza avea sa sufere o clipa sau chiar mai multe, dar, n mod sigur, una, cnd nalu ca iubitului nselat, umilit, scuipat, o sa-i apara n minte, tulburndu-i fericirea. Cu o seara nainte de a ajunge n portul Caracoli, capatul calatoriei, capitanu

l a oferit petrecerea traditionala de ramas-bun, cu o orchestra de suflatori alc atuita din membrii echipajului si focuri de artificii colorate lansate din cabin a de comanda. Ministrul Marii Britanii supravietuise odiseei cu un stoicism exem plar, vnnd cu aparatul de fotografiat animalele pe care nu avea voie sa le omoare cu pusca, iar seara venea de fiecare data n sufragerie mbracat n tinuta lui impecab ila. Dar la petrecerea de la sfrsit, si-a facut aparitia n costumul clanului MacTa vish si a cntat din cimpoi dupa pofta inimii, nvatndu-i pe toti cei care erau amato ri dansurile lui nationale, iar nainte de a se lumina de ziua, l-au dus mai mult trs n cabina. Coplesit de durere, Florentino Ariza s-a retras n ungherul cel mai ndep artat de pe coverta, ca sa nu-i ajunga la urechi nici macar ecourile chiolhanulu i, si si-a pus pe el paltonul lui Lotario Thugut, ncercnd sa-si nvinga frigul din o ase. Se trezise la cinci dimineata ca un condamnat n zorii executiei si toata smba ta nu facuse altceva dect sa-si imagineze minut cu minut nunta Ferminei Daza. Mai trziu, cnd s-a ntors acasa, dndu-si seama ca ncurcase orele si ca totul fusese altfe l de cum si imaginase el, a avut bunul simt sa-si bata joc de propria-i fantezie. A fost, oricum, o smbata a patimilor, care a culminat cu un nou acces de feb ra, cnd i s-a parut ca era momentul n care tinerii casatoriti plecau pe furis de l a nunta, pe o usa secreta, pentru a gusta deliciile primei nopti. Vazndu-l tremurn d de friguri, cineva l-a anuntat pe comandant, care a lasat petrecerea balta si, temndu-se sa nu fe vorba de un caz de holera, l-a luat cu el si pe medicul de bor d, ca sa-l consulte, iar acesta i-a dat o doza buna de bromura si l-a trimis n ca bina de carantina. A doua zi nsa, cnd n zare s-au ivit de sub apa coltii de stnca di n dreptul portului Caracoli, febra i disparuse si se simtea plin de sperante, pen tru ca n marasmul sedativelor, se hotarse o data pentru totdeauna si fara sa stea prea mult pe gnduri, sa dea dracului stralucitul viitor al telegrafiei si sa se nt oarca, la bordul aceluiasi vapor, n stravechea Strada a Ferestrelor. Nu i-a fost greu sa gaseasca un loc la napoiere n schimbul cabinei cedate rep rezentantului reginei Victoria. La nceput, capitanul a ncercat sa-l convinga sa re nunte cu argumentul binecunoscut ca telegrafia era stiinta viitorului. Exista ch iar un proiect, i-a mai spus, pentru instalarea unui astfel de sistem de comunic are pe vapoare. Dar el a rezistat oricaror argumente, iar capitanul n-a avut ncot ro si, pna la urma, i-a facut pe plac, nu att din pricina cabinei, ct mai ales pent ru ca stia foarte bine care erau adevaratele lui legaturi cu Compania Fluviala a Caraibilor. Calatoria n josul fluviului a durat mai putin de sase zile, iar Florentino A riza s-a simtit din nou acasa cnd au intrat n laguna Las Mercedes si a vazut sirag ul de lumini de pe luntrile pescaresti leganndu-se n siajul vasului. Nu se luminas e bine de ziua cnd au acostat n micul golf Nio Perdido, aflat la noua leghe departa re de oras si ultimul port pentru vapoarele fluviale mai nainte de a fi fost drag at si dat din nou n folosinta vechiul canal de trecere de pe vremea spaniolilor. Calatorii trebuiau sa astepte pna la sase dimineata salupele nchiriate care urmau sa-i duca la destinatie. Dar Florentino Ariza era att de nerabdator, nct a plecat m ai nainte cu salupa postei, ai carei functionari l socoteau ca pe unul de-ai lor. n ainte de a cobor de pe vapor, a cedat tentatiei de a face un gest simbolic: si-a aruncat n apa bocceaua cu asternutul si a urmarit-o cu privirea cum se departa pr intre tortele pescarilor nevazuti, pna cnd a iesit din laguna si a disparut n ocean . Era sigur ca n-o sa mai aiba nevoie de ea pna la capatul vietii. Niciodata, pen tru ca niciodata n-avea sa mai paraseasca orasul Ferminei Daza. Golful arata n zori ca un iaz cu luciul neted. Pe deasupra negurilor care pl uteau peste ape, Florentino Ariza a zarit turla catedralei poleita de primele ra ze, hulubariile de pe acoperisuri si, orientndu-se dupa ele. a reusit sa localize ze balconul palatului Marchizului de Casalduero unde si-o imagina pe femeia neno rocirii lui dormind cu capul pe umarul sotului satisfacut. Aceasta presupunere i -a sfsiat inima, dar n-a facut nimic ca sa si-o stearga din minte, dimpotriva: sa complacut n suferinta. Soarele se naltase de mult pe cer cnd salupa postei si-a c roit drum prin labirintul velierelor ancorate n port, unde mirosurile nenumarate din piata se nvalmaseau cu mputiciunea de pe fundul marii, contopindu-se n aceeasi duhoare. Tocmai sosise goeleta de la Riohacha, iar hamalii cu apa pna la bru luau calatorii de la bord si i duceau n crca pna la tarm. Florentino Ariza a fost primul care a sarit pe uscat de pe salupa postei, iar din clipa aceea n-a mai simtit n n

ari miasmele fetide ale golfului, ci mirosul personal al Ferminei Daza, care mbal sama orasul. Totul mirosea a ea. Nu s-a mai ntors la oficiul de telegraf. Singura lui preocupare pareau sa fi e foiletoanele de dragoste si volumele din colectia Biblioteca Populara, pe care maica-sa i le cumpara n continuare si pe care el le citea si le recitea tolanit n hamac, pna cnd le nvata pe dinafara. N-a ntrebat nici macar unde era vioara. Si-a r eluat legaturile cu prietenii mai apropiati, cu care juca biliard sau statea de vorba pe terasele cafenelelor de sub arcadele Pietii Catedralei, dar nu s-a mai dus la balurile de smbata seara: nu si le putea imagina fara ea. n dimineata n care s-a ntors din calatoria neterminata, a aflat ca Fermina Daz a si petrecea luna de miere n Europa, iar inima lui ndurerata parca i spunea ca va r amne acolo, daca nu pentru totdeauna, oricum pentru multi ani. Aceasta convingere i-a dat si primele sperante ca va putea uita totul. Se gndea la Rosalba, a carei amintire devenea tot mai vie, pe masura ce se stingeau celelalte. Si tot atunci si-a lasat sa-i creasca mustata cu vrfuri pomadate, la care n-avea sa renunte pna la sfrsitul vietii si care i-a schimbat nu numai nfatisarea, dar si firea, iar gnd ul ca iubirea putea fi nlocuita oricnd cu alta, i-a calauzit pasii pe carari pna at unci nebanuite. ncet-ncet, mirosul Ferminei Daza deveni mai putin intens si frecve nt, iar n cele din urma, ramase numai n gardeniile albe. Era derutat, nestiind ncotro sa-si ndrepte viata, cnd, ntr-o noapte de razboi, vestita vaduva a lui Nazaret le-a cerut nspaimntata adapost, deoarece casa ei fuse se distrusa de o ghiulea de tun n timpul asediului generalului rebel Ricardo Gaitn Obeso. Trnsito Ariza a prins ocazia din zbor si a trimis-o pe vaduva n camera fiu lui, pretextnd ca n dormitorul ei nu era loc suficient, dar, n realitate, cu speran ta ca o alta iubire l va putea vindeca de cea care i facea viata un chin. De cnd fu sese dezvirginat de Rosalba n cabina de pe vapor, Florentino Ariza nu mai facuse dragoste si i s-a parut firesc ca ntr-o noapte att de cumplita vaduva sa doarma n p at, iar el n hamac. Numai ca ea hotarse dinainte si pentru el. Asezata pe marginea patului unde Florentino Ariza statea ntins si se ntreba, descumpanit, ce anume ar fi trebuit sa faca, a nceput sa-i vorbeasca despre dorul ei nestins dupa sotul m ort cu trei ani n urma, n timp ce-si arunca rnd pe rnd prin odaie valurile cernite a le vaduviei, pna cnd nu i-a mai ramas nici macar verigheta pe deget. Si-a scos mai nti bluza de tafta brodata cu margele si a aruncat-o pe fotoliul din colt, si-a a zvrlit brasiera peste umar, de cealalta parte a patului, apoi si-a tras dintr-o s ingura miscare fusta lunga, monahala, juponul cu volane, portjartierul de atlaz si funebrii ciorapi de matase, risipindu-le pe jos ca pe niste zdrente, iar came ra s-a nnegurat dintr-o data sub ultimele ramasite ale doliului ei. A facut-o cu atta entuziasm si cu niste pauze asa de bine chibzuite, nct fiecare gest parea ntmpin at de trupele de asalt cu salve de tun care zguduiau orasul din temelii. Florent ino Ariza a ncercat s-o ajute sa-si desfaca sutienul, dar ea i-a luat-o nainte cu o manevra abila, caci de-a lungul a cinci ani de devotiune matrimoniala, nvatase asa de bine sa se descurce singura n timp ce facea dragoste, nct nici chiar pentru preambuluri nu mai avea nevoie de vreun ajutor. n cele din urma, si-a scos pantal onasii de dantela, lasndu-i sa alunece cu o miscare rapida de notatoare, si a rama s n pielea goala. Avea douazeci si opt de ani si nascuse de trei ori, dar trupul ei si pastra nealterat farmecul ametitor de fecioara. Florentino Ariza n-avea sa nteleaga nici odata cum de fusese cu putinta ca niste vesminte de penitenta sa domoleasca neas tmparul de iapa sireapa al acelei femei patimase, care l-a dezbracat sufocata de propria-i nerabdare, asa cum nu ndraznise s-o faca vreodata cu sotul ei, de teama sa n-o ia drept o desfrnata, si care a ncercat sa-si potoleasca ntr-un singur asal t, cu uimirea si inocenta celor cinci ani de fidelitate conjugala, dorinta nabusi ta n timpul doliului. nainte de aceasta noapte si din ceasul de gratie n care maica -sa o adusese pe lume, nu se culcase niciodata, nici macar n acelasi pat, cu alt barbat n afara de sotul ei. Nu si-a permis prostul gust de a avea remuscari. Dimpotriva. Neputnd dormi d in pricina mingilor de foc care zburau tiuind pe deasupra acoperisurilor, a evoc at pna n zori excelentele calitati ale sotului ei, fara sa-i reproseze alta infide litate dect aceea de a fi murit fara ea, dar mpacata la gndul ca niciodata nu-i apa rtinuse pe de-a-ntregul asa cum era atunci, nchis ntr-o lada cu capacul batut n dou

asprezece cuie de trei toli si la doi metri sub pamnt. - Sunt fericita, i-a spus, pentru ca numai acum stiu sigur unde e cnd nu e a casa. Din noaptea aceea, cnd si-a lepadat pentru totdeauna doliul, renuntnd la peri oada inutila a bluzelor cu floricele gri, viata i s-a umplut de cntece de iubire si rochii provocatoare, cu papagali si fluturi pictati, iar toti cei care poftea u la trupul ei puteau sa-l aiba oricnd doreau. Cnd, dupa saizeci si trei de zile d e asediu, trupele generalului Gaitn Obeso au fost nvinse, si-a refacut casa darmata de tunuri si a construit deasupra stncilor de pe tarm o terasa unde se spargeau pe timp de furtuna talazurile nfuriate ale marii. Acesta a fost cuibusorul ei de nebunii, cum se amuza sa spuna fara nici o ironie, unde i primea numai pe cei car e i erau pe plac, cnd avea chef si cum avea chef, fara sa ceara de la nimeni nici un banut, considernd ca, de fapt, barbatii i faceau o favoare. Doar rareori accept a un dar, cu conditia sa nu fie de aur, si proceda cu atta discretie, nct nimeni nar fi putut dovedi ca avea o purtare necuviincioasa. O singura data a fost pe pu nctul de a strni un adevarat scandal public, cnd s-a zvonit ca arhiepiscopul Dante de Luna nu murise otravit din greseala cu ciuperci, ci le mncase intentionat, du pa ce ea l amenintase ca-si taie gtul daca mai insista cu avansurile lui sacrilege . Nimeni n-a ntrebat-o daca era adevarat, iar ea n-a vorbit niciodata despre acea sta ntmplare, dar nici felul de viata nu si l-a schimbat. Era, asa cum marturisea chiar ea, moarta de rs, singura femeie libera din tinut. Vaduva lui Nazaret n-a lipsit niciodata de la ntlnirile sporadice cu Florenti no Ariza, orict de ocupata ar fi fost, si totdeauna o facea fara pretentia de a i ubi sau de a fi iubita, desi totdeauna spera sa descopere ceva care sa semene cu iubirea, dar fara inconvenientele iubirii. Uneori, cnd se ntlneau la ea acasa, le placea sa ramna pe terasa de pe tarmul marii, sub ploaia de spuma sarata, si sa c ontemple n zare zorii lumii ntregi. El s-a straduit s-o nvete toate trucurile pe ca re le vazuse la altii prin gaurile din peretii camarutelor de la hotelul de tran zit, dar si solutiile teoretice trmbitate n gura mare de Lotario Thugut n noptile cn d era cu chef. A convins-o sa se lase privita n timp ce faceau dragoste, sa schim be pozitia conventionala a misionarului cu cea a bicicletei de apa, sau cu cea a puilor la frigare, sau a ngerului cioprtit, iar odata au fost ct pe ce sa-si frnga gtul cnd, chinuindu-se sa nascoceasca altceva cu totul nou, s-a rupt hamacul cu ei . Dar toate s-au dovedit pna la urma lectii inutile, pentru ca, desi era o eleva plina de ndrazneala, ei i lipsea orice talent pentru fornicatia bine controlata. N iciodata n-a putut ntelege farmecul seninatatii n pat, niciodata n-a avut o ct de m ica inspiratie, iar orgasmele ei erau inoportune si epidermice: o dezolanta mpreu nare si atta tot. Mult timp, Florentino Ariza a fost convins ca era singurul, iar ea l-a. lasat sa traiasca cu aceasta iluzie, pna cnd a avut ghinionul sa vorbeasc a n somn. ncet-ncet, el a reconstituit din frnturi harta de navigatie a visurilor si s-a strecurat printre numeroasele insule ale vietii ei tainice. Asa a aflat ca nu avea de gnd sa se marite cu el, desi i purta o vie recunostinta pentru faptul c a o pervertise. Si chiar i-a marturisit-o de cteva ori: - Te ador, fiindca ai facut din mine o trfa. Fapt care, exprimat sub o alta forma, nu era lipsit de temei. Florentino Ar iza o facuse sa-si piarda virginitatea unei casnicii conventionale, mai nociva d ect virginitatea congenitala sau dect abstinenta vaduviei. i explicase ca nimic din ceea ce fac un barbat si o femeie n pat nu este imoral, daca n acest fel contribu ie la perpetuarea iubirii. Si nca un lucru care avea sa devina de atunci temeiul n tregii ei vieti, anume, ca fiecare vine pe lume nzestrat cu anumite aptitudini pe ntru amor, iar cele nefolosite de buna voie sau prin forta mprejurarilor, din mot ive de ordin personal sau nu, se pierd pe veci. Meritul ei a fost ca i-a aplicat sfatul ntocmai, fara sa schimbe o iota. Cu toate acestea, convins ca o cunoaste mai bine ca oricine, Florentino Ariza nu putea ntelege de ce era att de solicitata o femeie asa de puerila, care, pe deasupra, sporovaia ntruna n pat despre raposat ul ei sot. Dupa el, singura explicatie posibila si care n-a putut fi dezmintita de nimeni, era ca tot ce-i lipsea vaduvei lui Nazaret n materie de arte martiale i prisosea n tandrete. Pe masura ce ea si extindea domeniile, iar el si le explora pe ale sale, ncercnd sa-si gaseasca alinare pentru mai vechea lui durere n alte ini mi risipite ici si colo, au nceput sa se ntlneasca tot mai rar, pna cnd, n cele din u

ma, s-au despartit fara suferinta. A fost primul amor de pat al lui Florentino Ariza. Dar. n loc sa-si lege vie tile ntr-o relatie statornica, asa cum visa maica-sa, amndoi au profitat de ocazie ca sa se arunce n vltoarea vietii. Florentino Ariza a dezvoltat metode ce pareau neverosimile la un barbat ca el, taciturn, pricajit si, pe deasupra, mbracat ca u n babalc din alte timpuri. Avea, n schimb, doua calitati care l favorizau. Mai nti, f aptul ca putea recunoaste cu precizie, chiar dintr-o multime de oameni, femeia c are l astepta, desi i facea curte cu multa prudenta, constient ca nimic nu era mai rusinos si mai umilitor dect un refuz. Pe de alta parte, si ele l identificau ime diat ca pe un singuratic care cersea iubire cu o umilinta de cine haituit, si ast a le facea sa cedeze fara conditii, fara sa pretinda nimic, fara sa urmareasca a lta satisfactie dect sentimentul datoriei mplinite fata de un milog al strazii. Er au singurele lui arme, dar cu ele a purtat batalii istorice, desi nvaluite n cel m ai mare secret, pe care le-a nregistrat cu o scrupulozitate de notar ntr-un caiet cifrat, usor de recunoscut dintre multe altele dupa titlul care vorbea de la sin e: Ele. Prima nsemnare a fost cea privitoare la vaduva lui Nazaret. Cincizeci de ani mai trziu, cnd Fermina Daza a fost absolvita de sfnta osnda a cununiei, avea vre o douazeci si cinci de caiete, unde nregistrase sase sute douazeci si doua de amo ruri de mai lunga durata, fara a mai pune la socoteala nenumaratele aventuri tre catoare, pe care nu le nvrednicise nici macar cu o nota ct de nensemnata. Dupa sase luni de amor bezmetic cu vaduva lui Nazaret, Florentino Ariza a f ost ferm convins ca reusise sa supravietuiasca chinurilor dragostei pentru Fermi na Daza. Att de convins, nct s-a sfatuit si cu Trnsito Ariza de cteva ori, de-a lungu l celor doi ani ct a durat voiajul de nunta, si a continuat sa creada acest lucru cu o senzatie de nemarginita usurare pna n duminica blestemata cnd, fara sa fi avu t vreo presimtire, a zarit-o iesind de la biserica la bratul sotului ei, asaltat a de curiozitatea si admiratia noii lumi n care se nvrtea. Aceleasi doamne de nobil a stirpe care o luasera n derdere la nceput, dispretuind-o pentru ca era o venetica fara nume, se ntreceau acum sa-i cstige bunavointa, ametite de farmecul ei. si juc a att de bine rolul de sotie mondena, nct lui Florentino Ariza i-au trebuit cteva mi nute bune ca s-o recunoasca. Se schimbase complet: prestanta si aerul de femeie matura, botinele cu tocuri nalte, palaria cu voaleta, mpodobita cu pana unei pasar i orientale, totul la ea era diferit, dar att de firesc, de parca nici nu dusese alta viata de cnd se nascuse. I s-a parut mai frumoasa si mai tnara ca niciodata, dar, ca niciodata, irecuperabila, desi n-a nteles motivul dect cnd i-a zarit rotunj imea pntecului sub rochia larga de matase: era nsarcinata n luna a sasea. Mai mult ca orice nsa, l-a impresionat faptul ca alcatuia mpreuna cu sotul ei o pereche ncnta toare, care se purta cu dezinvoltura si fluiditate, plutind parca pe deasupra or icaror stavile ale realitatii. Florentino Ariza n-a simtit nici gelozie, nici fu rie, ci un cumplit dispret fata de sine nsusi. Se simtea sarac, urt, inferior, ned emn nu numai de ea, ci de orice alta femeie de pe fata pamntului. Asadar, se ntorsese. Revenea fara sa regrete cotitura din viata ei. Dimpotri va: avea din ce n ce mai putine motive s-o faca, mai ales dupa ce supravietuise nc ercarilor din primii ani. Fapt cu att mai vrednic de admiratie n cazul unei tinere ca ea, care, pna n noaptea nuntii, nca mai bjbia prin negurile inocentei. ncepuse sa si-o piarda n cursul calatoriei prin tinutul verisoarei Hildebranda. La Valledupa r a nteles, n sfrsit, de ce cocosii alearga gainile, a asistat la nuntirea brutala a magarilor, a vazut nascndu-se viteii si si-a auzit verisoarele comentnd ca pe un lucru firesc care dintre rudele lor casatorite continuau sa faca dragoste si ca re, de cnd si de ce nu se mai culcau mpreuna, desi traiau sub acelasi acoperis. Si tot atunci si-a nceput initierea n amorul solitar, cu ciudata senzatie ca nu era ceva nou pentru instinctele ei: mai nti n pat, tinndu-si rasuflarea, ca sa nu se dea de gol n dormitorul mpartit cu alte sase verisoare, apoi, fara nici o retinere, t olanita pe pardoseala baii, cu parul despletit si fumnd primele chistoace de caru tas. Totdeauna o facea rascolita de mustrari de cuget si ndoieli, de care n-a reu sit sa scape dect dupa ce s-a casatorit, si totdeauna n cel mai mare secret, n timp ce verisoarele ei se ntreceau care mai de care sa povesteasca nu numai de cte ori pe zi si cum li se ntmpla, dar si ct de intense orgasme aveau. n ciuda atractiei pe care o exercitau asupra ei acele ritualuri initiatice, a continuat sa fie convi nsa ca pierderea virginitatii era un sacrificiu sngeros.

Astfel ca propria-i nunta, care se anunta a fi printre cele mai rasunatoare din ultimii ani ai veacului trecut, s-a desfasurat pentru ea sub semnul groazei . Luna de miere o nspaimnta mai mult dect scandalul social strnit de casatoria cu un june care nu-si avea seaman pe lume. Din clipa n care au nceput strigarile de cas atorie la catedrala, Fermina a fost din nou asaltata de biletele anonime, unele cuprinznd chiar amenintari cu moartea, dar ea abia daca le lua n seama, caci, nspai mntata de iminenta violarii, nu mai avea putere sa se mai teama si de altceva. Ch iar daca ea n-o facea n mod constient, indiferenta era cea mai nimerita atitudine pe care o putea adopta fata de anonime o categorie sociala deprinsa, din cauza festelor pe care i le jucase istoria, sa-si plece capul n fata faptului mplinit. A sa nct, pe masura ce se raspndea zvonul ca nunta era irevocabila, tot ceea ce pna at unci i fusese potrivnic parea sa treaca de partea ei. Putea constata aceste schim bari n alaiul mereu mai numeros de femei livide, subrezite de artrita si resentim ente, care, convingndu-se ntr-o buna zi de inutilitatea intrigilor, si faceau apari tia pe neasteptate si fara nici o jena n casa din Parcul Evangheliilor, cu bratel e ncarcate de retete de bucatarie si daruri augurale. Trnsito Ariza, care cunostea prea bine lumea aceea, desi abia atunci a vazut pe propria-i piele de ce era n s tare, stia ca n ajunul unor evenimente mai importante, clientele veneau s-o roage sa-si dezgroape ulcioarele si sa le mprumute bijuteriile amanetate, doar pentru douazeci si patru de ore, n schimbul unei dobnzi suplimentare. De mult nu se mai ntm plase ca ulcioarele sa ramna goale, iar doamnele cu nume rasunatoare sa-si abando neze cuferele n umbra si sa apara surzatoare, purtndu-si propriile bijuterii luate cu mprumut, la o nunta cum nu se mai vazuse alta n tot veacul si a carei ncununare glorioasa a fost participarea n calitate de nas a doctorului Rafael Nez, de trei or i presedinte al Republicii, filozof, poet si autor al textului imnului national, dupa cum se putea afla nca de pe atunci din unele dictionare mai recente. Fermin a Daza a fost condusa la altar de tatal sau, caruia tinuta de gala i-a mprumutat pentru o zi un aer echivoc de respectabilitate. A fost cununata pe viata, n fata altarului principal al catedralei, de trei episcopi, la unsprezece dimineata, n p reanaltata vineri a Sfintei Treimi, iar n tot acest rastimp, n-a avut nici un gnd m ilostiv pentru Florentino Ariza, care, la ora aceea, delira de febra, murind de dorul ei, pe puntea batuta de soare si vnt a unui vapor ce n-avea sa-l poarte spr e uitare. n timpul ceremoniei religioase si mai trziu, la petrecere, a arborat un surs nghetat, ca de clovn, gest interpretat de unii drept zmbetul zeflemitor al vic toriei, dar care nu era dect un mijloc de a-si disimula spaima de fecioara abia c asatorita. Din fericire, mprejurarile neprevazute, precum si solicitudinea sotului au f acut ca primele nopti sa treaca pentru ea fara durere. A fost o ntmplare provident iala. Din cauza furtunii care bntuia n Marea Caraibilor, vaporul cunoscutei Compag nie Gnrale Transatlantique si-a modificat itinerarul, amintind doar cu trei zile m ai nainte ca-si devansa plecarea spre portul La Rochelle, asa nct avea sa ridice an cora chiar n noaptea nuntii, si nu a doua zi, cum fusese prevazut cu sase luni n u rma. Toata lumea a fost convinsa ca schimbarea nu reprezenta dect una din multele surprize elegante ale nuntii, caci petrecerea s-a terminat dupa miezul noptii, la bordul transatlanticului luminat feeric, unde o orchestra din Viena a cntat pe ntru prima data n acel voiaj valsurile cele mai recente ale lui Johann Strauss. A sa nct cei ctiva nuntasi ametiti de sampanie care ncepusera sa-i ntrebe pe chelneri d aca nu existau cumva cabine disponibile, ca sa-si poata continua bairamul pna la Paris, au fost trti cu chiu cu vai pe tarm de nevestele speriate. Cei care au cobo rt ultimii l-au vazut pe Lorenzo Daza n dreptul crciumii din port, asezat pe jos, n mijlocul strazii, cu hainele ferfenita. Plngea si se tnguia ct l tinea gura, asa cum fac arabii cnd si bocesc mortii, ghemuit ntr-o baltoaca puturoasa, care putea fi l a fel de bine o baltoaca de lacrimi. Nici n prima noapte de furtuna, nici n urmatoarele, cnd marea s-a potolit, nic iodata n lunga ei viata matrimoniala, nu s-au petrecut actele brutale de care se temea atta Fermina Daza. n ciuda dimensiunilor vaporului si a luxului din cabine, prima noapte a fost o repetare ngrozitoare a calatoriei cu goeleta de Riohacha, i ar sotul ei s-a comportat ca un medic prevenitor si n-a dormit nici o clipa, pen tru a-i sta alaturi si a o consola, singurul lucru pe care o somitate n medicina stia sa-l faca mpotriva raului de mare. Furtuna s-a domolit a treia zi, dupa ce a

u trecut de portul Guayra, dar atunci petrecusera asa de mult timp mpreuna si vor bisera despre attea lucruri, nct se simteau ca niste prieteni vechi. ntr-a patra sea ra, cnd amndoi si-au reluat tabieturile, doctorul Juvenal Urbino a fost surprins c a tnara sa sotie nu-si facea rugaciunile nainte de culcare. Ea i-a marturisit sinc er: fatarnicia calugaritelor i provocase o repulsie fata de orice fel de rituri, dar credinta i ramasese nestirbita si nvatase sa si-o pastreze n tacere. "Prefer sa ma nteleg cu Dumnezeu fara intermediari", i-a spus. El i-a nteles motivele si, de atunci, desi practicau aceeasi religie, fiecare a facut-o n felul sau. Logodna l or fusese scurta si destul de neconventionala pentru epoca aceea, caci doctorul Juvenal Urbino o vizita n fiecare zi spre seara, dar fara ca la ntlniri sa mai fie si altcineva de fata. Ea nu i-ar fi ngaduit sa-i atinga nici macar vrful degetelor nainte de binecuvntarea episcopala, dar nici el nu si-ar fi permis s-o faca. Abia n prima seara fara ploaie si vnt pe mare, n timp ce stateau ntinsi n pat, nca mbrac , el a ncercat s-o mngie, dar a facut-o cu atta delicatete, nct ei i s-a parut fireas a sugestia de a-si pune camasa de noapte. S-a dus sa se schimbe n baie, dar mai na inte, a stins lumina din cabina, iar cnd a iesit, a nfundat crapaturile usii cu crp e, ca sa fie ntuneric bezna cnd se ntorcea n pat. ntre timp, i-a spus amuzata: - Ce vrei, doctore. E prima oara ca dorm cu un necunoscut. Doctorul Juvenal Urbino a simtit-o cum se strecura sub cearsaf ca o mica vi etate speriata, ncercnd sa ramna ct mai departe de el, ntr-un pat unde era cu neputin ta sa nu se atinga. I-a luat mna rece si crispata de groaza, i-a nlantuit degetele si a nceput sa-i susure la ureche amintiri din alte calatorii pe mare. Ea era di n nou ncordata, deoarece, ntorcndu-se n pat, descoperise ca, n lipsa ei, el se dezbra case complet, si asta i-a redesteptat spaima de pasul urmator. Dar pasul urmator a ntrziat mai multe ore, pentru ca doctorul Urbino a continuat sa vorbeasca pe ac elasi ton potolit, n timp ce cstiga, milimetru cu milimetru, ncrederea trupului ei. I-a vorbit despre Paris, despre ndragostitii din Paris care se sarutau pe strada , pe terasele pline de flori ale cafenelelor deschise rasuflarii de foc si acord eoanelor languroase ale verii, pe cheiurile Senei, unde faceau dragoste n picioar e, fara ca nimeni sa-i deranjeze. n timp ce-i vorbea pe ntuneric, i mngia cu vrful de etelor dulcea arcuire a gtului, puful matasos de pe brate, pntecul evaziv, iar cnd simti ca tensiunea scade, ncerca sa-i ridice camasa de noapte, dar ea l opri cu un gest brusc, att de caracteristic pentru felul ei de a fi, si-i spuse: "Pot s-o f ac si singura." Si-a scos-o, ntr-adevar, dar dupa aceea n-a mai facut nici o misc are, nct doctorul Urbino ar fi putut crede ca nici nu se mai afla acolo, de n-ar f i fost caldura pe care o iradia trupul ei. Dupa un timp, cnd i-a luat din nou mna, i-a simtit-o calda si relaxata, dar nc a umeda de o roua gingasa. Au ramas cteva clipe tacuti si nemiscati, el asteptnd p rilejul potrivit pentru pasul urmator, ea pndindu-l fara sa stie din ce parte ave a sa vina, n timp ce ntunericul se latea sub presiunea respiratiei ei tot mai inte nse. El i-a dat brusc drumul si a facut saltul n gol: si-a umezit pe limba vrful d egetului mijlociu si i-a atins usor sfrcul luat prin surprindere, iar ea a simtit un fior ucigator zgltindu-i tot trupul, de parca i-ar fi atins un nerv pe viu. Sa bucurat ca el nu-i putea vedea pe ntuneric focul dogoritor din obraji, care i zg uduise creierii. "Stai linistita, i-a spus el foarte calm. Nu uita ca-i cunosc." A simtit-o zmbind, iar glasul ei a rasunat n bezna mai dulce si parca schimbat. - mi aduc foarte bine aminte si nca nu mi-a trecut furia. Atunci el a nteles ca depasisera capul bunei sperante si i-a prins din nou mn a mare si plinuta, acoperindu-i-o cu sarutari stngace, mai nti metacarpul aspru, lu ngile degete clarvazatoare, unghiile stravezii, apoi hieroglifa destinului n palm a transpirata. Ea n-a putut ntelege cum de-i ajunsese mna pe pieptul lui, lovinduse de ceva nedeslusit. El i spuse: "E un scapular." Ea i-a mngiat parul de piept, apoi a apucat tot smocul cu cele cinci degete s i a tras, ca si cum ar fi vrut sa-l smulga din radacina. "Mai tare", i-a spus el . Ea a ncercat doar atta ct sa nu-l doara si numaidect a nceput sa-i caute mna rat cita n ntuneric. El n-a mai lasat-o sa-i nlantuie degetele si, apucnd-o de ncheietura , i-a plimbat mna pe propriul lui corp, cu o forta nevazuta, dar sigura, pna cnd ea a simtit rasuflarea fierbinte a unui animal golas, fara forma corporala, dar ti nndu-se drept si frematnd de nerabdare. Spre uimirea lui si chiar a ei, nu si-a re

tras mna, nici n-a lasat-o inerta acolo unde i-o pusese el, ci, ncredintndu-se cu t rup si suflet Sfintei Fecioare, a strns din dinti, ca sa nu rda de propria-i nebun ie, si a nceput sa pipaie animalul cabrat, cercetndu-i dimensiunea, forta, amploar ea aripilor, speriata de ndrjirea lui, dar si nduiosata de singuratatea ce-l coples ea, punnd stapnire pe el cu o curiozitate minutioasa, pe care altcineva mai putin versat dect sotul ei ar fi putut-o confunda cu mngierile. Cu un ultim efort, el a nc ercat sa-si nvinga ameteala si sa reziste acelei investigatii ucigatoare, pna cnd e a i-a dat drumul cu o dragalasenie copilareasca, de parca l-ar fi aruncat la gun oi. - Niciodata n-am putut ntelege cum functioneaza masinaria asta, spuse. Atunci el si-a nceput lectia metodic, cu binecunoscuta-i meticulozitate de m agistru, purtndu-i mna prin locurile pe care le mentiona, n timp ce ea se lasa cala uzita cu docilitatea unei scolarite silitoare. Prinznd un moment favorabil, el ia sugerat ca era mai usor sa-i dea acele explicatii cu lumina aprinsa. Tocmai se pregatea s-o aprinda, cnd ea i-a oprit bratul, spunnd: "Eu vad mai bine cu minile. " De fapt, si ea voia sa aprinda lumina, dar avea ambitia s-o faca singura, asa cum s-a si ntmplat. n lumina tsnita brusc, el o vazu ghemuita n pozitie fetala sub ce arsaf. Si imediat o vazu apucnd din nou, fara multe fasoane, animalul care-i strni se curiozitatea, ntorcndu-l pe toate fetele, observndu-l cu un interes mai mult sti intific, iar la sfrsit, o auzi rostind drept ncheiere: "Pfui, ce urt e, mai urt dect chestia femeilor." El a fost de acord, adaugnd si alte inconveniente mai grave de ct urtenia. Spuse: "E ca un copil, trudesti toata viata, te sacrifici ca sa-l cres ti, iar cnd ajunge mare, tot ce are el chef face." Ea l examina mai departe, ntrebnd la ce folosea asta, dar cealalta, pna cnd, considerndu-se ndeajuns de bine informat a, l cuprinse cu amndoua minile si-l cntari, ca sa-si demonstreze singura ca nici ma car n privinta greutatii nu era mare lucru de el, lasndu-l apoi sa cada cu o strmba tura de dispret: - Nu mai spun ca sunt si prea multe fleacuri de prisos. El ramase stupefiat . Subiectul pe care l propusese pentru teza lui de licenta fusese tocmai oportunitatea simplificarii organi smului uman. I se parea depasit, cu multe functii inutile sau repetate, absolut necesare la alte vrste ale speciei umane, dar nu n stadiul de dezvoltare n care ne gaseam noi. Da: putea fi mai simplu si, tocmai de aceea, mai putin vulnerabil. I ar n ncheiere spuse: "Binenteles ca numai Dumnezeu poate face asa ceva. Nu strica, totusi, sa stabilim macar teoretic acest lucru." Ea rse att de amuzata si cu atta n aturalete, nct el profita de ocazie ca sa o mbratiseze si sa-i dea primul sarut pe gura. Ea i-a raspuns, iar el a continuat s-o sarute usor pe obraz, pe nas, pe pl eoape, n timp ce-si strecura mna pe sub cearsaf si-i mngia pubisul rotund si moale: un pubis de japoneza. Ea nu i-a ndepartat mna, dar a ramas n alerta, asteptnd pasul urmator. - Sper ca n-o sa mai continuam cu lectia de medicina, spuse. - Nu, i raspunse el. Asta o sa fie de amor. I-a dat cearsaful la o parte, iar ea nu numai ca nu s-a mpotrivit, dar l-a a runcat ct mai departe de pat cu o miscare rapida a picioarelor, pentru ca nu mai suporta caldura. Trupul ei mladios si elastic, cu linii mult mai sobre dect atunc i cnd era mbracat, raspndea un miros att de personal, ca de vietuitoare a padurii, nc putea fi recunoscuta cu usurinta dintre toate femeile lumii. Lipsita de aparare sub lumina puternica si simtind un val de snge fierbinte urcndu-i n obraji, n-a ga sit altceva mai bun ca sa-si ascunda mbujorarea dect sa se agate de grumazul barba tului si sa-l sarute prelung si apasat, pna cnd au simtit amndoi ca se sufoca. El era constient ca n-o iubea. Se casatorise pentru ca i placeau trufia, ser iozitatea, forta ei, dar si dintr-un soi de vanitate, desi, n timp ce ea l saruta, era din ce n ce mai convins ca nimic nu-i va mpiedica sa descopere o dragoste izb utita. N-au vorbit despre asa ceva n acea prima noapte n care au vorbit despre atte a alte lucruri pna n zori si nici n-aveau sa vorbeasca vreodata. Dar timpul a demo nstrat ca nu se nselase. n zori, cnd au adormit, ea continua sa fie virgina, dar nu pentru mult timp. n noaptea urmatoare, dupa ce a nvatat-o sa danseze valsurile vieneze sub cerul sid eral al Caraibilor, el a trebuit sa se duca la baie dupa ea, iar cnd s-a ntors n ca bina, a gasit-o asteptndu-l goala n pat. De data aceasta, chiar ea a luat initiati

va, daruindu-i-se fara teama, fara durere, cu bucuria unei aventuri n largul mari i si fara alte urme de ceremonial sngeros dect roza onoarei pe cearsaf. Amndoi s-au descurcat bine, aproape ca printr-o minune, si au continuat s-o faca mereu mai bine, zi si noapte, pna la capatul calatoriei, iar cnd au ajuns n portul La Rochell e, se ntelegeau ca niste vechi amanti. Au ramas saisprezece luni n Europa, stabilindu-se la Paris, de unde faceau s curte calatorii prin tarile vecine. n tot acest timp au facut dragoste zilnic si chiar de mai multe ori pe zi n duminicile de iarna, cnd se hrjoneau n asternut pna la prnz. El era un barbat plin de vigoare si, n plus, bine antrenat, iar ea nu era f acuta ca sa ramna mai prejos, asa ca au fost nevoiti sa-si mparta puterea n pat. Du pa trei luni de amor patimas, dndu-si seama ca unul dintre ei era steril, el s-a gndit sa se supuna amndoi unor examene minutioase la Hpital de la Salptrire, unde si acuse stagiul dupa terminarea facultatii. Demersurile au fost obositoare, dar fa ra rezultat. Pierdusera orice speranta, cnd, pe neasteptate si fara interventia s tiintei, s-a ntmplat minunea. La sfrsitul anului urmator, cnd s-a ntors acasa, Fermin a era nsarcinata n luna a sasea si se socotea cea mai fericita femeie de pe fata p amntului. Copilul pe care si-l dorisera att de mult, s-a nascut fara probleme n zod ia Varsatorului si a primit numele bunicului mort de holera. Era greu de spus daca iubirea sau calatoria n Europa i facuse sa arate altfel , caci amndoua au coincis n timp. Se schimbasera profund, nu numai fata de cum era u nainte, dar chiar si n relatiile cu ceilalti, dupa cte a putut constata Florentin o Ariza cnd i-a zarit iesind de la biserica, la doua saptamni dupa ce revenisera n tara, n acea duminica nefericita pentru el. Se ntorceau animati de o noua concepti e asupra vietii, aducnd cu ei noutati din lumea larga, pregatiti sa dea tonul n to ate. El, cu noutatile din literatura, muzica, dar mai ales din stiinta care l pre ocupa. Se abonase la Le Figaro, ca sa nu piarda contactul cu realitatea, si la R evue des Deux Mondes, ca sa nu piarda contactul cu poezia. Stabilise cu librarul sau de la Paris sa-i trimita tot ce publicau scriitorii cei mai populari ai vre mii, printre altii, Anatole France si Pierre Loti, dar si cei pentru care avea o slabiciune aparte, cum ar fi Rmy de Gourmont si Paul Bourget, n nici un caz mile Z ola, care i se parea insuportabil, n ciuda curajoasei sale interventii n procesul Dreyfus. Acelasi librar se oferise sa-i trimita prin posta noutatile cele mai at ragatoare din catalogul Ricordi, mai ales discuri cu muzica de camera, pentru ca , astfel, sa poata pastra titlul de promotor al concertelor din oras, cstigat pe merit de tatal sau. Fermina Daza, care nu s-a putut mpaca niciodata cu rigorile modei, si-a adus sase cufere cu toalete din anii anteriori, ntruct ceea ce vazuse la marile magazi ne n-o impresionase deloc. Asistase la Tuileries, n plina iarna, la prezentarea c reatiilor lui Worth, tiran absolut n lumea croitorilor de lux, si nu s-a ales cu altceva dect cu o bronsita care a tintuit-o cinci zile n pat. Laferrire i se paruse mai putin pretentios si vorace, dar ea a luat nteleapta hotarre de a devasta prav aliile cu solduri, cumparnd tot ce-i era pe plac, n ciuda mpotrivirilor sotului, ca re jura ca erau haine de mort. Si-a mai adus maldare de ncaltaminte italieneasca, fabricata n ateliere obscure, dar pe care o prefera renumitilor si extravagantil or pantofi Ferry, precum si o umbreluta de soare Dupuy, rosie ca flacarile iadul ui, care le-a dat mult de furca si de scris pudibunzilor nostri cronicari monden i. N-a cumparat dect o palarie de la Madame Reboux, n schimb, a ndesat ntr-un cufar ciorchini de cirese artificiale, nenumarate buchetele de flori din fetru, ramure le din pene de strut, panasuri de pauni, cozi de cocosi asiatici, fazani ntregi, pasari colibri si o nesfrsita varietate de pasari exotice disecate n plin zbor, n p lin tipat, n plina agonie: tot ceea ce fusese folosit n ultimii douazeci de ani pe ntru a face din aceleasi palarii altele noi. Si-a adus o ntreaga colectie de evan taie din diverse tari ale lumii, cte unul pentru fiecare ocazie. A adus o esenta tulburatoare, cumparata, dupa ce a rascolit toata parfumeria, de la celebrul Baz ar de la Charit, mai nainte ca vnturile primaverii sa-i spulbere n cele patru zari c enusa, dar n-a folosit-o dect o singura data, pentru ca nici chiar ea nu s-a mai recunoscut cu alt parfum. A adus si o trusa de cosmetice, ultima noutate pe piat a seductiei, fiind prima femeie care a folosit-o la sindrofii pentru a-si retusa machiajul n public, cnd acest gest era considerat indecent. Mai aduceau cu ei trei amintiri de nesters: de la Paris premiera fara prece

dent a Povestirilor lui Hoffmann, apoi, incendiul devastator din fata Pietei San Marco, n care au pierit aproape toate gondolele din Venetia si pe care ei l vazus era cu inima strnsa de durere de la fereastra hotelului, si, n sfrsit, imaginea lui Oscar Wilde, ntrezarita o clipa, o data cu prima ninsoare din ianuarie. Dar prin tre aceste amintiri si printre multe altele ca ele, exista una pe care, spre reg retul sau, doctorul Juvenal Urbino n-o putea mpartasi cu sotia, fiindca data din perioada studentiei la Paris. Era vorba de Victor Hugo care, la noi n tara, se bu cura de o celebritate nduiosatoare, fara nici o legatura cu cartile lui, numai si numai pentru ca cineva i atribuise afirmatia, de nimeni confirmata, ca o constit utie ca a noastra era facuta pentru un popor de ngeri, nu pentru un popor de oame ni obisnuiti. De atunci, exista un adevarat cult pentru el, iar majoritatea nume rosilor compatrioti care calatoreau n Franta se faceau luntre si punte ca sa-l va da. Juvenal Urbino s-a numarat si el printre cei sase studenti care au facut un timp de garda n fata resedintei poetului de pe bulevardul Eyleau si l-au pndit n ca fenelele unde se spunea ca urma sa vina negresit, dar n-a venit niciodata, pentr u ca, n cele din urma sa-i solicite n scris o audienta particulara n numele ngerilor Constitutiei de la Rionegro. N-au primit nsa nici un raspuns. ntr-o buna zi, trecn d ntmplator prin fata Gradinii Luxembourg, Juvenal Urbino l-a vazut iesind de la S enat mpreuna cu o tnara care l sprijinea de brat. Arata mult mai batrn, abia se misc a, parul si barba lui nu mai aveau stralucirea din portrete, iar paltonul cu car e era mbracat parea prea mare pentru el. N-a vrut sa ntineze aceasta amintire cu u n salut impertinent: era multumit cu acea imagine ireala care avea sa-i ajunga p entru tot restul vietii. Cnd a revenit la Paris, proaspat casatorit si pregatit s a-l ntlneasca ntr-un cadru oficial, Victor Hugo nu mai era n viata. Ca o consolare, Juvenal si Fermina pastrau amintirea comuna a unei dupa-ami ezi cu fulgi mari, cnd atentia le-a fost atrasa de un grup care, n ciuda viscolulu i de afara, se adunase n fata unei mici librarii de pe bulevardul Capucinilor, un de se afla Oscar Wilde. Cnd, ntr-un trziu, a iesit mbracat foarte elegant, dar poate prea constient de acest fapt, grupul l-a nconjurat cerndu-i autografe pe cartile lui. Doctorul Urbino se oprise numai ca sa-l vada, dar impulsiva lui sotie a vru t sa traverseze bulevardul ca sa-l roage sa-si puna semnatura pe sigurul obiect care i se parea mai potrivit n lipsa unei carti: o frumoasa manusa de gazela, lun ga, neteda, moale, de aceeasi culoare cu pielea ei de tnara casatorita. Era sigur a ca un barbat att de rafinat avea sa-i aprecieze gestul. Sotul ei nsa s-a opus ca tegoric, iar cnd ea a ncercat totusi s-o faca, nesocotindu-i parerea, el nu s-a si mtit n stare sa supravietuiasca rusinii. - Daca traversezi strada, i-a spus, cnd o sa te ntorci, o sa ma gasesti mort. Era ceva att de firesc la ea. Nici nu se mplinise bine un an de la nunta si s e misca prin lume cu dezinvoltura cu care o facea pe cnd era doar o copila, n vaga una de la San Juan de la Cinaga, de parca stia nca de la nastere cum sa se poarte, uluindu-si sotul cu aerul ei degajat si cu misteriosul talent de a se ntelege n s paniola cu oricine, n orice parte a lumii. "De limbi straine ai nevoie numai daca vrei sa vinzi ceva, spunea ea n gluma. Dar cnd vrei doar sa cumperi, lumea te ntel ege oricum." Era greu de imaginat ca altcineva s-ar fi putut adapta asa de reped e si cu atta entuziasm la viata cotidiana din Paris, oras pe care nvatase sa-l iub easca n amintire, n pofida ploilor eterne. Cu toate acestea, cnd s-a ntors acasa, co plesita de attea experiente nvalmasite, obosita de calatorie, molesita de sarcina, si a fost ntrebata chiar de la sosirea n port cum i se parusera minunatiile din E uropa, ea a expediat saisprezece luni de fericire n patru cuvinte: - Multa zarva pentru nimic.

Cnd a vazut-o n fata catedralei, nsarcinata n luna a sasea, cu aerul ei de adev arata femeie de lume, Florentino Ariza a luat vajnica hotarre de a dobndi nume si avere pentru a putea fi vrednic de ea. Putin i pasa ca era casatorita, pentru ca, n acelasi timp, si-a spus, ca si cum totul ar fi depins de el, ca doctorul Juven al Urbino trebuia sa moara. Nu stia nici cnd, nici cum, dar era hotart sa astepte acest eveniment inevitabil cu rabdare si calm pna la sfrsitul veacurilor.

A nceput cu nceputul. S-a nfiintat pe nepusa masa n biroul unchiului Len XII, pr esedintele consiliului de conducere si directorul general al Companiei Fluviale a Caraibilor, comunicndu-i ca este dispus sa se supuna hotarrilor sale. Unchiul er a suparat pe el de cnd renuntase la postul avantajos de telegrafist de la Villa d e Leyva, dar, pna la urma, l-a iertat, convins ca oamenii nu se nasc o data pentr u totdeauna n ziua cnd vin pe lume, viata obligndu-i sa se nasca din nou, chiar de mai multe ori. n plus, vaduva fratelui sau murise n anul precedent cu inima nvenina ta de ura, dar fara sa lase mostenitori. Asa ca i-a dat o slujba nepotului ratac itor. Era o hotarre tipica pentru don Len XII Loayza. Sub carapacea de negustor far a suflet se ascundea un lunatic genial, care putea face sa tsneasca un izvor de l imonada n desertul Guajira, dar si sa nece n lacrimi o adunare funebra cntnd sfsietoa ea arie In questa tomba oscura. Cu parul lui cret si buzele-i groase, de faun, n u-i mai lipseau dect lira si cununa de lauri ca sa arate aidoma incendiatorului N ero din mitologia crestina. ntre administrarea vapoarelor lui hodorogite si rezol varea problemelor tot mai alarmante ale navigatiei fluviale, nu-i prea ramneau mu lte clipe de ragaz, dar si pe acelea si le consacra mbogatirii repertoriului liri c. Nimic nu-i facea mai mare placere dect sa cnte la nmormntari. Avea o voce ca de c ondamnat la galere, necultivata, dar care putea cuprinde registre impresionante. Cineva i povestise ca Enrico Caruso era n stare sa faca zob o glastra cnd cnta si, de atunci, ani n sir, ncercase sa-l imite chiar si cu geamurile de la ferestre. Pr ietenii i aduceau vazele cele mai fine pe care le gaseau n calatoriile lor prin lu me si organizau serate speciale pentru ca el sa-si poata vedea visul cu ochii. N -a reusit niciodata. Dar n adncul glasului sau tunator, plpia un licar de duiosie ca re sfarma inimile la fel cum facea marele Caruso cu amforele de cristal si tocmai de aceea era att de solicitat si admirat la nmormntari. Cu o singura exceptie, cnd a avut nastrusnica idee de a cnta When wake up in Glory, un imn funebru, frumos s i nduiosator, din Louisiana, si a fost ntrerupt de capelan, care n-a putut ntelege acea imixtiune luterana n biserica sa. Dar mai presus de nenumaratele "ancora" din opere si de serenadele napolita ne, inventivitatea si spiritul ntreprinzator de nestavilit au facut din el person alitatea cea mai de seama a navigatiei fluviale exact n epoca ei de mai mare stra lucire. O pornise de jos, ca de altfel si fratii sai, ajungnd cu totii acolo unde si propusesera, n ciuda stigmatului de a fi copii nelegitimi si, pe deasupra, ner ecunoscuti. Alcatuiau elita unei paturi sociale cunoscute pe atunci sub numele d e aristocratia de tejghea, al carei sanctuar era Clubul Comertului. Dar chiar si dupa ce adunase destula avere ca sa-si poata permite sa traiasca precum mparatul roman cu care semana, unchiul Len XII a continuat sa locuiasca mpreuna cu sotia s i cei trei copii tot n orasul vechi, aflat mai aproape de birou, ducnd o viata att de austera, ntr-o casa asa de saracacioasa, nct niciodata n-a putut scapa de nemeri tata reputatie de avar. Singurul lux pe care si-l permitea era si mai modest: o casa pe tarmul marii, la doua leghe de cladirea firmei, fara alte mobile dect sas e taburete artizanale, un dulap tinajero si un hamac pe terasa, unde duminica i p lacea sa se ntinda ca sa-si mai limpezeasca gndurile. Nimeni nu l-a definit mai bi ne dect a facut-o el nsusi atunci cnd, raspunznd acuzatiei ca e bogat, spusese: - Bogat, nu. Sunt un sarantoc cu bani, ceea ce e cu totul altceva. Acest comportament bizar, pe care cineva l elogiase ntr-un discurs ca pe o de menta lucida, i-a permis sa ntrevada numaidect la Florentino Ariza ceea ce nimeni nu banuise pna atunci si nici n-avea s-o faca vreodata. Din ziua n care acesta a v enit sa-i solicite o slujba, cu mutra lui lugubra si cei douazeci si sapte de an i inutili ai sai, l-a pus la ncercare cu rigoarea unui regim cazon, n stare sa nmoa ie cerbicia chiar si celui mai nabadaios ipochimen. Dar n-a reusit sa-l nspaimnte. Unchiul Len XII n-a banuit niciodata ca motivul drzeniei lui nu era nevoia de a-s i asigura existenta, nici nesimtirea mostenita de la tembelul de taica-sau, ci a mbitia nascuta din iubire, careia nici o stavila din lumea asta sau de pe cealal ta nu-i putea sta n cale. Cei mai grei ani au fost cei de la nceput, cnd a ocupat functia de contopist la Directia Generala, un post inventat anume pentru el. Ca fost profesor de muzi ca al unchiului Len XII, Lotario Thugut si-a permis sa-i sugereze ca cea mai potr ivita ocupatie pentru nepot era aceea de a scrie, fiindca citea literatura cu to

ptanul, chiar daca nu att din cea mai buna, ct, mai degraba, din cea mai proasta. Unchiul Len XII a trecut peste observatia privind calitatea lecturilor nepotului, pentru ca si despre el spunea Lotario Thugut ca fusese cel mai prost elev al sa u la canto si cu toate astea, facea sa plnga pna si lespezile de pe morminte. ntr-u n fel, neamtul a avut dreptate, desi el se gndise la altceva, caci Florentino Ari za punea atta pasiune n tot ce scria, nct pna si documentele oficiale pareau scrisori de dragoste. n ciuda stradaniilor sale, avizele de expediere a marfurilor i iesea u totdeauna rimate, iar scrisorile comerciale obisnuite aveau un suflu liric car e le stirbea autoritatea. Unchiul n persoana a venit ntr-o buna zi la el n birou cu un teanc de documente pe care nu avusese curajul sa le semneze si i-a acordat u ltima sansa de a-si salva sufletul. - Daca nu esti n stare sa redactezi nici macar o scrisoare comerciala, o sa te trimit sa maturi cheiul, i-a spus. Florentino Ariza a acceptat sfidarea. A facut un efort suprem ca sa nvete si mplitatea terestra a prozei mercantile, imitnd modele din arhivele notariale cu a ceeasi srguinta cu care i imitase mai nainte pe poetii la moda. Era epoca n care si p etrecea ceasurile libere n Porticul Copistilor, ajutndu-i pe ndragostitii mai tiner i si nu prea deprinsi cu condeiul sa-si scrie biletelele parfumate, usurndu-si as tfel inima de povara attor cuvinte de iubire pe care n-avea cum sa le foloseasca n facturile vamale. Dar dupa sase luni, orict i-a sucit si i-a rasucit gtul, tot na reusit sa-i vina de hac lebedei ndaratnice. Asa ca, atunci cnd unchiul Len XII ia facut din nou observatie, s-a declarat nvins, nu nsa fara o oarecare trufie. - Singurul lucru care ma intereseaza e iubirea, i-a spus. - Nenorocirea, i-a raspuns unchiul, e ca fara navigatie fluviala, nu poate exista iubire. S-a tinut de cuvnt si l-a trimis sa adune gunoiul de pe chei, dar i-a promis sa-l ajute sa urce ncet-ncet toate treptele ierarhiei functionaresti, pna ce si va gasi locul care i se potrivea. Si chiar asa s-a si ntmplat. Nici un fel de munca, orict de grea si de umilitoare, n-a reusit sa-l doboare, nici chiar salariul de m izerie nu l-a descurajat, nu si-a pierdut nici o clipa nepasarea funciara n fata insolentelor superiorilor sai. Dar nici naiv n-a fost: toti cei care i-au stat n cale au suferit consecintele unei vointe nimicitoare, care, la adapostul unei ap arente stngacii, era n stare de orice. Asa dupa cum prevazuse si dorise unchiul Len XII, nici un secret al firmei nu i-a ramas necunoscut n cei treizeci de ani de d evotament si tenacitate n fata oricaror ncercari, de-a lungul carora a ocupat, rnd pe rnd, toate functiile, ndeplinindu-le pe toate cu o competenta admirabila, studi ind fiecare fir din acea urzeala misterioasa care avea attea lucruri n comun cu me stesugul poeziei, dar n-a reusit sa cstige cea mai rvnita medalie de razboi, anume , sa poata redacta o scrisoare comerciala acceptabila: una singura macar. Fara s a vrea, fara sa-si dea macar seama de acest lucru, a demonstrat cu propria-i via ta cta dreptate avea taica-sau, care repetase ntruna, pna la ultima suflare, ca nu exista pe lume oameni cu mai mult simt practic, nici cioplitori n piatra mai ndrjit i, nici administratori mai lucizi si mai periculosi dect poetii. Cel putin asa ia povestit unchiul Len XII, care, uneori, cnd l cuprindea aleanul, i vorbea despre t aica-sau, descriindu-l mai degraba ca pe un visator dect ca pe un om de actiune. I-a povestit ca Po Quinto dadea birourilor o ntrebuintare mai agreabila dect a ceea stiuta de toata lumea si aranja n asa fel lucrurile ca s-o poata sterge dumi nica de acasa, pretextnd ca trebuie sa fie de fata la plecarea sau la sosirea unu i vapor. Mai mult chiar: pusese sa fie instalat n curtea unde se aflau magaziile de marfuri un cazan cu aburi scos din uz si o sirena, cu care, la nevoie, puteau fi date semnalele marinaresti de cuviinta, ca sa le auda nevasta-sa daca statea cumva cu urechea la pnda. Dupa socotelile unchiului Len XII, Florentino Ariza fus ese conceput, mai mult ca sigur, pe masa din vreun birou lasat descuiat n vreo du pa-amiaza de canicula duminicala, n timp ce nevasta tatalui asculta de acasa suie ratul de ramas-bun al unui vapor care n-a ridicat ancora niciodata. Cnd a descope rit si ea toata tarasenia, era prea trziu ca sa se mai razbune pentru atare infam ie, ntruct sotul murise. I-a supravietuit nca multi ani, cu sufletul zdrobit de dur erea de a nu avea urmasi, dar implorndu-l pe Dumnezeu sa arunce blestemul vesnic asupra bastardului. Cnd ncerca sa si-l imagineze pe taica-sau, Florentino Ariza era descumpanit.

Maica-sa i-l descria ca pe un om deosebit, fara nclinatii negustoresti, dar care se apucase de afaceri pentru ca fratele lui mai mare fusese un colaborator foart e apropiat al comandorului german Johann B. Elbers, ntemeietorul navigatiei fluvi ale. Mama celor trei frati, bucatareasa de meserie, i avusese cu barbati diferiti , asa ca toti purtau numele ei de familie, iar la botez primisera numele unui pa pa ales la ntmplare din calendar sau, n cazul unchiului Len XII, al celui care domne a cnd s-a nascut el. Florentino l chema pe bunicul matern, iar numele ajunsese pna la fiul lui Trnsito Ariza sarind peste o ntreaga generatie de pontifi. Florentino pastra un caiet n care taica-sau scria poezii de dragoste, unele inspirate de Trnsito Ariza, si pe ale carui file erau desenate inimi strapunse de sageti. nca de la nceput l intrigasera doua lucruri. Mai nti, caligrafia tatalui, nt u totul asemanatoare cu a lui, desi el si-o alesese, pentru ca i placuse mai mult , dintr-un manual. Apoi. un aforism despre care credea ca-i apartine, dar pe car e taica-sau l notase ntr-un caiet nca nainte de a se naste el: Cnd ma gndesc la moart , singurul lucru de care-mi pare rau e ca s-ar putea sa nu mor din dragoste. Vazuse si singurele doua fotografii ale tatalui sau. Una fusese facuta la S anta Fe, la vrsta pe care o avea el cnd a vazut-o prima oara. Purta un palton ca o blana de urs si se sprijinea de un piedestal din a carui statuie nu mai ramases era dect jambierele goale. Baietelul de lnga el era unchiul Len XII, cu o sepcuta d e capitan de vapor pe cap. n cealalta fotografie, taica-sau, aflat ntr-un grup de luptatori din nenumaratele noastre razboaie, avea flinta cea mai lunga si niste mustati al caror miros de praf de pusca se mai simtea nca. Desi era liberal si ma son, ca si fratii sai, ar fi dorit ca baiatul sa intre la seminar. Florentino Ar iza nu credea ca asemanarea care li se atribuia era reala, dar, dupa cte povestea unchiul Len XII, si lui Po Quinto i se reprosa lirismul documentelor. Asa cum ara ta n poze nsa, nu semana deloc cu el, dar nu se potrivea nici cu amintirile lui, n ici cu imaginea pe care, transfigurata de iubire, i-o zugravea maica-sa, iar unc hiul Len XII o pocea cu umorul lui brutal. Florentino Ariza a descoperit aceasta asemanare mult mai trziu si abia atunci a nteles ca un barbat simte ct de aproape e batrnetea cnd si da seama ca ncepe sa semene cu propriul sau tata. Nu-si amintea sa-l fi vazut pe Strada Ferestrelor. Dupa cte auzise, se pare ca o vreme, la nceputul idilei cu Trnsito Ariza, dormise totusi acolo, dar dupa na sterea lui, nu mai calcase pragul casei. Timp de multi ani, singurul nostru docu ment de identitate a fost certificatul de botez, iar cel al lui Florentino Ariza , nregistrat n parohia Sfntul Toribio, nu mentiona dect ca era fiul natural al altei fiice naturale, nemaritata, cu numele de Trnsito Ariza. Nicaieri nu era pomenit numele tatalui, desi, pna n ultima zi a vietii, acesta a avut grija sa nu-i lipsea sca nimic. Aceasta conditie sociala i-a nchis lui Florentino Ariza portile semina rului, dar, n acelasi timp, fiind singurul copil al unei femei nemaritate, l-a sc apat de armata chiar n perioada cea mai sngeroasa a razboaielor civile. n fiecare vineri, dupa ce se ntorcea de la scoala, se aseza n fata birourilor Companiei Fluviale a Caraibilor si se uita la pozele cu animale dintr-o carte fe rfenitita de atta rasfoit. mbracat n redingotele de stofa pe care Trnsito Ariza avea sa le ajusteze mai trziu pentru el si semannd la chip cu Sfntul loan Evanghelistul din icoane, taica-sau intra n cladire fara sa-i arunce nici macar o privire. Dup a multe ceasuri, iesea pe furis, ca sa nu-l vada nici chiar vizitiul, si i dadea banii de cheltuiala pentru o saptamna. Nu-si vorbeau, nu numai din pricina ca tat al nu ncerca s-o faca, dar si pentru ca lui i era teama de el. ntr-o buna zi, dupa ce a asteptat mai mult ca de obicei, taica-sau i-a dat banii si i-a spus: - Tine si sa nu mai calci pe aici. A fost ultima oara cnd l-a vazut. Cu timpul nsa, avea sa afle ca unchiul Len X II, care era cu vreo zece ani mai tnar, a continuat sa le aduca banii acasa si sa ocupat de ei cnd Po Quinto a murit de o colica prost tratata, fara sa lase nimic scris si fara sa mai aiba ragazul sa dea vreo dispozitie n favoarea singurului s au copil: un copil al strazii. Ct timp a fost caligraful Companiei Fluviale a Caraibilor, Florentino Ariza a trait drama de a nu-si putea birui lirismul, pentru ca nu reusea sa scrie nimi c fara sa se gndeasca la Fermina Daza. Mai trziu, cnd a fost mutat n alte posturi, n estiind ce sa faca cu iubirea care-i prisosea, s-a hotart s-o daruiasca tinerilor ndragostiti fara harul scrisului, compunnd pentru ei, pe gratis, scrisori de drag

oste n Porticul Copistilor. Dupa ce-si ncheia ziua de munca, se ducea ntins acolo. s i scotea redingota cu gesturile lui cumpatate si o aseza pe spatarul scaunului, s i tragea mnecutele ca sa nu-si murdareasca mansetele camasii, se descheia la vest a, ca sa poata gndi mai bine, si ramnea uneori pna noaptea trziu, redesteptnd sperant a n inimile celor sfielnici cu niste scrisori tulburatoare. Cnd si cnd, se mai ntmpla sa-i ceara sprijinul cte o biata femeie care avea un necaz cu un baiat de-al ei, vreun veteran de razboi care insista sa i se plateasca pensia, ori un pagubas c are voia sa reclame furtul la guvern, dar, orict se straduia, nu-i putea ajuta, p entru ca numai n scrisorile de dragoste reusea sa fie convingator. Clientilor noi nici macar nu le punea ntrebari, i era de ajuns sa le vada albul ochilor ca sa-si dea seama ce era n inima lor, asa ca se apuca sa astearna pagini ntregi cu declar atii nflacarate de dragoste, dupa o metoda infailibila: totdeauna scria gndindu-se numai si numai la Fermina Daza. Dupa prima luna, a fost nevoit sa ntocmeasca o l ista cu rezervari anticipate, ca sa poata face fata nerabdarii ndragostitilor. Cea mai placuta amintire din acea perioada a fost ntmplarea cu o fetiscana ti mida, aproape o copila, care i-a cerut speriata sa-i scrie un raspuns la o scris oare irezistibila, pe care tocmai o primise si pe care Florentino Ariza a recuno scut-o ca fiind scrisa de el n ajun. A redactat raspunsul folosind un stil diferi t, ct mai potrivit cu emotia si vrsta copilei, dar si o caligrafie care sa semene cu a ei, caci stia sa-si schimbe scrisul dupa mprejurare si dupa caracterul fieca ruia. A facut-o imaginndu-si ce i-ar fi raspuns Fermina Daza daca l-ar fi iubit t ot att de mult ct si iubea acea faptura neajutorata pretendentul. Binenteles ca, dou a zile mai trziu, a trebuit sa scrie si replica baiatului, cu caligrafia, stilul si genul de iubire pe care i le atribuise n prima epistola, si uite asa, s-a trez it ntretinnd o corespondenta patimasa cu sine nsusi. Nici n-a trecut bine o luna, s i cei doi au venit pe rnd sa-i multumeasca pentru ceea ce chiar el propusese n scr isoarea baiatului, iar mai apoi acceptase cu devotiune raspunsul fetei: se casat oreau. Numai cnd au avut primul copil si-au dat seama, dintr-o discutie ntmplatoare, ca scrisorile lor fusesera scrise de aceeasi persoana si pentru prima data au ve nit mpreuna sa-l roage sa le boteze baiatul. Florentino Ariza a fost att de entuzi asmat de evidenta practica a reveriilor sale, nct si-a facut timp si a scris print re picaturi un Secretar al ndragostitilor, mai poetic si mai cuprinzator dect cel care se vindea pna atunci prin portaluri pentru numai douazeci de centime si pe c are jumatate din oras l stia pe dinafara. A nsirat toate situatiile imaginabile n c are se puteau afla Fermina Daza si el, scriind pentru fiecare attea modele cte alt ernative dus-ntors erau cu putinta. Cnd a terminat, se strnsesera cam o mie de scri sori, n trei volume la fel de groase ca dictionarul lui Covarrubias, dar nici un tipograf din oras nu si-a asumat riscul sa le publice, asa nct, pna la urma, au aju ns n podul casei, printre alte hrtii vechi. Trnsito Ariza a refuzat categoric sa-si dezgroape ulcioarele ca sa-si cheltuiasca economiile de-o viata pe o trasnaie e ditoriala. Multi ani mai trziu, cnd Florentino Ariza a avut cu ce sa publice carte a, nu i-a venit sa creada ca scrisorile de dragoste nu mai erau la moda. n timp ce el facea primii pasi la Compania Fluviala a Caraibilor si compunea , pe gratis, scrisori n Porticul Copistilor, prietenii lui din tinerete erau conv insi ca, pna la urma, avea sa-i paraseasca. Nu se nselau. Dupa ce s-a ntors din cal atoria pe fluviu, se mai ntlnea cu cte unii, spernd s-o uite pe Fermina Daza, juca b iliard cu ei, se ducea la baluri, accepta sa fie tras la sorti de fete, facea to t ce-i statea n putere ca sa fie iarasi cel de dinainte. Mai trziu, cnd unchiul Len XII l-a angajat ca functionar, se ducea la Clubul Comertului si juca domino cu c olegii de birou, iar acestia au nceput sa-l trateze ca pe unul de-al lor tot auzi ndu-l vorbind ntruna de compania de navigatie, pe care n-o mai pomenea dect cu ini tialele: C.F.C.. si schimbase chiar si deprinderile alimentare. Daca mai nainte mnc a orice si cnd se nimerea, cu timpul a devenit foarte riguros si cumpatat, si asa a ramas pna la sfrsitul vietii: o ceasca mare de cafea la micul dejun, o bucata d e peste fiert cu orez, la prnz, iar nainte de culcare, o ceasca de cafea cu lapte si o bucata de brnza. Se obisnuise sa bea cafea la orice ora, oriunde s-ar fi afl at si n orice mprejurare, chiar si cte treizeci de cescute pe zi: o infuzie de culo area si consistenta titeiului, pe care prefera sa si-o prepare singur si pe care o pastra ntr-un termos, ca s-o aiba la ndemna. Se schimbase, n ciuda hotarrii ferme

si a eforturilor ndrjite de a ramne asa cum fusese nainte de a-l birui iubirea. La drept vorbind, niciodata n-avea sa mai fie acelasi. Nu mai urmarea alt t el n viata dect recuperarea Ferminei Daza si era att de sigur ca, mai devreme sau m ai trziu, si-l va atinge, nct o convinsese pe Trnsito Ariza sa continue reparatia ca sei, ca sa fie gata s-o primeasca oricnd s-ar fi ntmplat minunea. Spre deosebire de felul n care reactionase fata de propunerea de editare a Secretarului ndragostiti lor, de data aceasta, Trnsito Ariza a mers mai departe: a cumparat casa cu bani p esin si s-a apucat s-o renoveze din temelii. Au transformat vechiul iatac n salon , au construit la etaj un dormitor pentru viitorii soti si altul pentru copiii p e care urmau sa-i aiba, amndoua foarte mari si luminoase, iar n spatiul vechii fab rici de tutun, au amenajat o gradina cu trandafiri de cele mai variate specii, c areia Florentino Ariza i consacra ceasurile libere din zori. Singurul loc care a ramas neschimbat, ca o marturie a gratitudinii fata de trecut, a fost merceria. Odaita din fundul pravaliei, unde dormea Florentino Ariza, au lasat-o asa cum fu sese ntotdeauna, cu hamacul atrnat si masa plina de carti ngramadite de-a valma, da r el s-a mutat n dormitorul de la etaj. Nu numai pentru ca era camera cea mai mar e si mai racoroasa din toata casa, cu o terasa interioara unde, noaptea, se simt ea briza dinspre mare si mirosul mbatator al trandafirilor, dar se si potrivea ntr u totul cu austeritatea monahala a lui Florentino Ariza. Peretii goi si zgruntur osi erau dati cu var, iar mobilierul se reducea la un pat ca de puscarias, o nop tiera cu o lumnare nfipta ntr-o sticla, un sifonier vechi, un lavoar cu un lighean si o carafa. Lucrarile au durat aproape trei ani si au coincis cu un oarecare reviriment n viata orasului, datorat att avntului luat de navigatia fluviala ct si comertului de tranzit, aceiasi factori care, sub spanioli, i sporisera maretia, transformndul vreme de peste doua veacuri ntr-o adevarata poarta a Americii. A fost nsa si epo ca n care Trnsito Ariza a avut primele simptome ale bolii ei incurabile. Clientele de altadata continuau sa vina la mercerie, dar aratau tot mai mbatrnite, mai pali de si sfrijite, iar ea fie ca nu le mai recunostea, fie le confunda, lucru foart e grav n afaceri de acest soi, n care pentru a proteja onoarea ambelor parti, nu s e semnau nici un fel de hrtii, iar cuvntul dat era acceptat ca o garantie suficien ta. La nceput, se parea ca avea sa ramna surda, dar curnd s-a vazut limpede ca nu a uzul o lasa, ci memoria. A lichidat asadar afacerea cu amaneturi, iar cu comoara din ulcioare a reusit sa termine si sa mobileze casa, ba chiar i-au mai ramas m ulte din cele mai vechi si mai de pret bijuterii din oras, ai caror stapni n-au a vut cu ce sa le rascumpere. Desi nu-si mai vedea capul de treburi, Florentino Ariza n-a pregetat sa-si n teteasca escapadele de vnator mereu la pnda. Dupa eratica experienta cu vaduva lui Nazaret, care i-a deschis gustul pentru aventurile ntmplatoare, ntlnite pe strada, a continuat multi ani la rnd sa vneze pasarele ratacite n bezna noptii, amagit de i luzia ca, astfel, va gasi alinare pentru durerea pricinuita de Fermina Daza. Dup a un timp nsa, nici el n-a mai stiut daca preacurvia fara sperante era o nevoie a constiintei sau un simplu viciu al trupului. Trecea din ce n ce mai rar pe la ho telul de tranzit, nu numai din pricina ca interesele lui urmau alte fagase, dar si pentru ca nu-i facea placere sa se afle ca avea si alte preocupari dect cele d omestice si caste pe care toata lumea i le cunostea. Au fost nsa cteva situatii pr esante n care a trebuit sa apeleze la o metoda comoda ntr-o epoca pe care el n-o c unoscuse: si mbraca n haine barbatesti prietenele care se temeau sa nu fie recunosc ute si intrau n hotel cu aerul unor cheflii hotarti sa-si faca de cap toata noapte a. Cu toate acestea, unii si-au dat imediat seama ca nu-si ducea asa-zisul tovar as de betie la crciuma, ci ntr-una din odaite, si astfel reputatia deja subrezita a lui Florentino Ariza a primit lovitura de gratie. Pna la urma, a renuntat sa se mai duca la hotel, iar n rarele ocazii cnd mai dadea pe acolo, o facea nu ca sa-s i completeze educatia, recupernd restantele, ci dimpotriva: cautnd un refugiu pent ru a se restabili dupa excese. Avea si de ce. ndata ce pleca de la birou, pe la cinci dupa-amiaza, o si por nea la vnatoare de puicute n fuste. La nceput, se multumea cu ce i scotea n cale noap tea. Agata servitoare prin parcuri, negrese n piata, cuconite fandosite pe plaja, americance de pe vapoarele care veneau de la New Orleans. Le ducea unde putea, iar, cteodata, chiar si unde nu putea, caci nu de putine ori, a trebuit sa intre n

tr-un gang ntunecos si sa faca la repezeala ce se putea face n spatele portii. Turnul farului a fost un refugiu placut, pe care l evoca cu nostalgie n pragu l batrnetii, cnd viata i era de mult rostuita, pentru ca acolo se simtise totdeauna fericit, mai ales noaptea, iar cteodata si imagina ca o farma din iubirile lui aju ngea pna la marinarii de pe vapoare odata cu fiecare strafulgerare rotitoare. Asa nct a continuat sa se duca acolo mai des dect n alta parte, iar paznicul, bunul sau prieten, l primea totdeauna cu bratele deschise si cu un aer tmp, care era cea ma i buna garantie de discretie pentru pasarelele speriate. Jos, lnga vuietul valuri lor care se spargeau de tarmul stncos, se afla o casuta, unde iubirea era mai int ensa, pentru ca avea ceva de naufragiu. Dupa prima noapte nsa, Florentino Ariza p refera turnul farului, de unde putea zari ntreg orasul si trmba de lumini ale pesc arilor de pe mare si chiar de pe mlastinile ce se pierdeau n zare. Din acea perioada datau teoriile lui mai degraba simpliste despre relatia d intre fizicul femeilor si aptitudinile lor pentru dragoste. Nu avea ncredere n tip ul senzual, muierustile acelea care pareau n stare sa nghita de viu chiar si un ca iman, dar care, de obicei, erau cele mai pasive n pat. Tipul lui era cel opus: as chimodiile costelive dupa care nimeni nu se ostenea sa-si ntoarca privirea pe str ada, din care nu mai ramnea parca nimic cnd se dezbracau, care i strneau mila cnd auz ea cum le prie oasele la primul impact, dar care erau n stare sa-i dea gata chiar s i pe cei mai plini de vlaga si mai fanfaroni barbati. si notase toate aceste observatii premature cu intentia de a scrie un suplim ent practic la Secretarul ndragostitilor, dar proiectul a avut aceeasi soarta ca si cel anterior, dupa ce Ausencia Santander l-a sucit si l-a rasucit pe toate pa rtile cu dibacia ei de vulpe batrna, l-a ntors cu capul n jos, l-a naltat si l-a cob ort, l-a lasat ca un nou-nascut, i-a facut praf virtuozitatea teoretica si l-a nva tat singurul lucru pe care trebuia sa-l stie n dragoste: ca viata nu are nevoie d e lectii de la nimeni. Timp de douazeci de ani, Ausencia Santander avusese o casnicie conventional a, de pe urma careia se alesese cu trei fii, de mult casatoriti si cu copii, mot iv pentru care se lauda, si pe buna dreptate, ca era bunica cu cel mai grozav pa t din oras. Niciodata n-a fost limpede daca ea si-a parasit barbatul sau daca ac esta a parasit-o pe ea, ori amndoi s-au parasit n acelasi timp, cnd el s-a dus sa l ocuiasca la amanta lui dintotdeauna, iar ea a socotit ca-l poate primi ziua n ami aza mare, pe usa principala, pe Rosendo de la Rosa, capitan pe un vapor fluvial, care se furisase de multe ori noaptea pe usa din dos. Chiar el a fost cel care, fara sa stea prea mult pe gnduri, l-a adus pe Florentino Ariza si i l-a prezenta t. L-a invitat la prnz. Ca atare, a adus o damigeana cu rachiu de casa si toate ingredientele necesare pentru un ghiveci epic, care nu putea fi pregatit dect cu gaini de curte, rasoale cu osul fraged, carne de porc crescut la cocina, legume si zarzavaturi din satele de pe malul fluviului. Florentino Ariza s-a aratat la nceput mai putin entuziasmat de calitatea excelenta a mncarii sau de exuberanta s tapnei, ct de frumusetea locuintei. i placea casa n sine, scaldata toata n lumina, ra coroasa, cu patru ferestre mari prin care se vedea orasul vechi. i placeau obiect ele splendide, nghesuite peste tot, care dadeau salonului un aspect confuz si, de opotriva, riguros, minunatiile artizanale pe care capitanul Rosendo de la Rosa l e adusese rnd pe rnd din fiecare calatorie, pna cnd n-a mai ramas nici un coltisor l iber. Pe terasa dinspre mare, trona un papagal cu penajul neverosimil de alb, mpi etrit pe cercul lui ntr-o imobilitate meditativa care dadea mult de gndit: cel mai frumos animal pe care l vazuse vreodata Florentino Ariza. ncntat de ncntarea musafirului, capitanul Rosendo de la Rosa i-a povestit amanu ntit istoria fiecarui obiect. ntre timp, nu uita sa soarba tacticos din paharul c u rachiu. Parea cladit din beton armat: urias, cu par pe tot trupul, dar chel, c u o mustata ca o bidinea si un glas ca huruitul unui cabestan, cum numai el pute a avea, dar de o distinsa amabilitate. Nici un corp nsa n-ar fi putut rezista la atta bautura. Terminase deja jumatate din damigeana si cnd s-au asezat la masa, sa prabusit pe brnci, cu un vuiet asurzitor de naruire naprasnica, peste o tava cu pahare si sticle. Ausencia Santander l-a rugat pe Florentino Ariza s-o ajute sa duca trs pna la pat corpul inert de balena esuata si sa-i scoata hainele. Apoi, ntr -o strafulgerare de inspiratie, pentru care amndoi au fost recunoscatori conjunct

iei propriilor astre, s-au dezbracat n camera de alaturi, fara sa si-o fi propus, fara sa se fi nteles mai dinainte, fara s-o sugereze macar, si au continuat mai bine de sapte ani sa se dezbrace ori de cte ori au avut prilejul, cnd capitanul er a plecat. Nu exista pericolul sa fie luati prin surprindere, pentru ca acesta av ea bunul obicei de adevarat navigator sa-si anunte sosirea mai nti cu trei suierat uri lungi, pentru sotie si cei noua copii, iar apoi, cu doua ntretaiate si melanc olice, pentru amanta. Ausencia Santander avea, si chiar i arata, cam cincizeci de ani, dar, n acela si timp, poseda un instinct att de personal n ceea ce priveste dragostea, nct nu exi stau teorii artizanale sau stiintifice capabile s-o puna n ncurcatura. Florentino Ariza, care era la curent cu itinerarele vapoarelor, stia cnd o putea vizita si t otdeauna se ducea fara s-o anunte, la orice ora din zi sau din noapte, iar ea l p rimea de fiecare data bucuroasa, parca stiind ca are sa vina. i deschidea usa asa cum o crescuse maica-sa pna la vrsta de sapte ani: n pielea goala, dar cu o funda de organdi n par. Nu-l lasa sa faca nici un pas nainte de a-i scoate hainele, conv insa ca orice barbat mbracat cu care ramnea ctva timp n casa i putea aduce ghinion. A cesta era un motiv de permanente nentelegeri cu capitanul Rosendo de la Rosa, la fel de superstitios si el, care credea ca e de rau augur sa fumezi dezbracat si, uneori, prefera sa amne amorul dect sa-si stinga nelipsitul trabuc cubanez. Flore ntino Ariza, n schimb, era un mare admirator al farmecelor nuditatii, iar ea ncepe a sa-l dezbrace cu o adevarata desfatare imediat ce nchidea usa n urma lui, fara s a-i mai lase ragaz s-o salute sau sa-si scoata palaria si ochelarii, sarutndu-l s i lasndu-se sarutata cu saruturi ntretaiate, n timp ce-l descheia la haine de jos n sus. mai nti nasturii de la prohab, unul cte unul, dupa fiecare sarutare, apoi cure aua, iar la sfrsit, jiletca si camasa, pna cnd ramnea ca un peste despicat de viu pe burta. Dupa care, l aseza n salon, i scotea ghetele, i tragea pantalonii o data cu izmenele, iar, la sfrsit, i desfacea jartierele din jurul pulpelor si-i scotea cio rapii. Florentino Ariza renunta pentru o clipa la sarutari si facea singurul luc ru care i revenea n acel ceremonial att de riguros: si scotea ceasul prins cu lantul de butoniera jiletcii, apoi ochelarii si le punea pe toate n ghete, ca sa fie si gur ca n-o sa le uite. Totdeauna, dar absolut totdeauna, si lua aceasta precautie , ori de cte ori se dezbraca ntr-o casa straina. Imediat ce termina, ea se napustea asupra lui, fie pe sofaua unde tocmai l d ezbracase, fie, desi mai rar, n pat. I se strecura pe dedesubt, punnd stapnire cu t ot trupul pe trupul lui, cufundata n sine, bjbind cu ochii nchisi prin bezna ei laun trica, naintnd, revenind imediat, schimbnd directia pentru a ncerca alta cale, mai i ntensa, alta forma de a continua fara a se scufunda n mlastina de mucilagiu ce i se scurgea din pntece, ntrebndu-se si raspunzndu-si singura n graiul ei matern, cu un bzit ca de bondar, unde putea gasi prin ntuneric acel ceva pe care numai ea l stia si pe care si-l dorea numai pentru sine, pna cnd se prabusea de una singura n propr iul ei abis, cu o explozie de fericire triumfatoare, care facea sa se zguduie lu mea. Florentino Ariza ramnea epuizat, nesatisfacut, plutind n baltoaca propriilor sudori, coplesit de impresia ca nu era dect un instrument al placerii. Si chiar i -o spunea: "Ma tratezi de parca as fi unul mai mult." Ea izbucnea ntr-un rs de fem eie lipsita de prejudecati si-i raspundea: "Dimpotriva: ca si cum ai fi unul mai putin." Cu toate astea, el continua sa creada ca ea nu urmarea altceva dect sa-s i satisfaca propria placere cu o voracitate meschina si, simtindu-se ofensat, pl eca ferm hotart sa nu mai revina niciodata. Acasa nsa, se trezea fara nici un moti v n toiul noptii si, amintindu-si de amorul cufundat n sine al Ausenciei Santander , ntelegea, cu luciditatea cumplita a singuratatii, ca, n realitate, era o capcana a fericirii pe care o detesta si o dorea deopotriva, dar din care i era cu neput inta sa scape. ntr-o duminica, la vreo doi ani dupa ce se cunoscusera, n loc sa se grabeasca sa-l dezbrace nca de la usa, asa cum facea de obicei, ea i-a scos ochelarii ca s a-l poata saruta mai bine, iar Florentino Ariza si-a dat seama astfel ca ncepuse sa-l iubeasca. Desi, nca din prima zi, se simtise bine n casa aceea, pe care ajuns ese s-o ndrageasca de parca ar fi fost a lui, niciodata nu statea mai mult de dou a ore, niciodata nu dormise acolo si numai o data acceptase sa ramna la masa, cnd ea l-a invitat n mod special. n fond, o vizita cu un singur scop, ducndu-i de fieca re data n dar un trandafir solitar, si disparea pna la urmatoarea ntlnire, mereu imp

revizibila. Dar n duminica n care ea i-a scos ochelarii ca sa-l sarute, n parte din acest motiv, n parte pentru ca au adormit dupa un amor potolit, si-au petrecut t oata dupa-amiaza goi n patul urias al capitanului. Cnd s-a trezit, lui Florentino Ariza i mai rasunau n urechi tipetele papagalului, ale carui alamuri stridente con trastau cu frumusetea lui. n zapuseala de la ora patru, peste casa se asternuse o tacere stravezie, iar pe fereastra dormitorului se zarea orasul vechi, luminat din spate de soarele dupa-amiezii, cu turlele lui poleite si marea n flacari, pna hat-departe, n Jamaica. Ausencia Santander ntinse mna hoinara, bjbind dupa animalul c are zacea nemiscat, dar Florentino Ariza i-o ndeparta si-i spuse: "Acuma, nu: nu stiu de ce, dar am o senzatie ciudata, de parca ne-ar privi cineva." Ea strni din nou papagalul cu rsul ei fericit si-i raspunse: "Pretextul asta nu-l nghite nici macar femeia lui lona." Si nici ea, fireste, dar i s-a parut amuzant si amndoi sau iubit o vreme n tacere, fara sa repete amorul. La cinci, cnd soarele mai era nca pe cer, ea se dadu jos din pat, goala pentru eternitate, dar cu funda de organd i n par, si se duse sa caute ceva de baut n bucatarie. N-a apucat nsa sa iasa bine din dormitor si a scos un tipat de groaza. Nu-si putea crede ochilor. Singurele obiecte care mai ramasesera n casa erau lampile atrnate de tavan. Restul, mobilele unicat, covoarele indiene, statuile s i goblenurile, nenumaratele bibelouri din pietre si metale pretioase, tot ceea c e facuse din casa ei una din cele mai ncntatoare si mai bine nzestrate din oras, to t, chiar si papagalul sacru, totul, se evaporase. Hotii patrunsesera si iesisera pe usa ce dadea spre terasa de pe tarmul marii, fara sa le tulbure iubirea. Nu mai ramasesera dect odaile pustii, cele patru ferestre deschise si cteva cuvinte s crise cu bidineaua pe peretele din fund : Asa pateste cine se reguleaza toata zi ua. Capitanul Rosendo de la Rosa n-a putut ntelege niciodata de ce Ausencia Santa nder n-a reclamat jaful sau n-a luat macar legatura cu traficantii de lucruri fu rate si nici de ce n-a mai vrut sa auda vorbindu-se de nenorocirea ei. Florentino Ariza a continuat s-o viziteze n casa jefuita, unde nu mai exista alt mobilier dect cel din dormitorul n care se aflasera ei si trei taburete de pi ele, uitate de hoti n bucatarie. Si-a rarit nsa vizitele, nu pentru ca l-ar fi dep rimat casa pustie, asa cum banuia si chiar i-a spus-o ea, ci din pricina tramvai ului cu catri, o noutate a nceputului de secol, care a reprezentat pentru el un cu ib original si plin de pasarele slobode. l lua de patru ori pe zi: de doua ori cnd se ducea la birou si de doua ori cnd se ntorcea acasa, iar cteodata, n timp ce cite a cu adevarat, dar, de cele mai multe ori, prefacndu-se ca citeste, reusea sa sta bileasca macar primele contacte pentru o ntlnire ulterioara. Mai trziu, cnd unchiul Len XII i-a pus la dispozitie o trasura trasa de doi catri cafenii, cu valtrapuri aurite, asa cum avea chiar presedintele Rafael Nez, a regretat acei ani, cei mai b ogati n vnat. Si pe buna dreptate: nu exista dusman mai cumplit pentru iubirile ta inuite dect o trasura asteptnd n fata portii. Asa nct prefera s-o lase acasa si s-o p orneasca pe jos n escapadele lui, ca sa nu ramna nici macar urma rotilor n praful d e pe strazi. Tocmai de aceea se gndea cu atta nostalgie la vechiul tramvai, cu catr ii lui costelivi si rapanosi, n interiorul caruia era de ajuns sa arunce o privir e piezisa, ca sa stie unde se ascundea iubirea. Dintre attea amintiri nduiosatoare nsa, i era cu neputinta sa treaca peste imaginea unei pasarele ratacite, careia n u i-a aflat niciodata numele si alaturi de care abia daca a izbutit sa petreaca o jumatate de noapte frenetica, dar suficienta ca sa-l dezguste pentru tot restu l vietii de babilonia inofensiva a carnavalului. O remarcase n tramvai, impresionat de totala ei indiferenta fata de harmalai a din jur. Arata cam de douazeci de ani si nu parea sa-i arda de carnaval, doar daca nu se gndise cumva sa se travesteasca mbracndu-se ca o bolnava neajutorata: pa rul galbui si lins i atrna pe umeri, iar rochia lalie, din pnza ordinara, nu avea ni ci o podoaba. Parea surda la cntecele care vuiau n tot orasul si nici nu-i pasa ca multimea de pe strada arunca n calatori cu faina de orez sau i stropea cu cerneal a violeta cnd trecea tramvaiul tras de bietii catri, care, timp de trei zile, ct ti nea nebunia, umblau plini de pulbere alba si cu palarii de flori pe capatna. Prof itnd de nvalmaseala, Florentino Ariza a invitat-o la o nghetata, gndindu-se ca mai m ult nici nu merita. Ea l privi fara sa se arate mirata si i spuse: "Accept cu mare placere, dar va avertizez ca sunt nebuna." El a rs ca de o gluma buna si a dus-o sa vada din balconul cofetariei parada calestilor. A nchiriat apoi un domino si

s-au alaturat multimii care dansa n Piata Vamii, unde s-au distrat ca niste ndrago stiti, pentru ca, pe masura ce crestea vacarmul noptii, indiferenta ei se risipe a: dansa ca o profesionista, era plina de imaginatie, stia sa se distreze si ave a un farmec coplesitor. - Nici nu stii n ce bucluc ai intrat cu mine, striga printre hohote de rs, cu prinsa de frenezia carnavalului. Am scapat de la balamuc. Lui Florentino Ariza noaptea aceea i amintea de nebuniile nevinovate din ado lescenta, cnd nca nu aflase ce nseamna sa suferi din dragoste. Stia nsa, mai degraba din nenumaratele patanii dect din experientele reusite, ca o fericire att de usor dobndita nu putea dura mult. Asa ca, nainte de a se lumina de ziua, cnd se decerna u de obicei premiile pentru cele mai izbutite costume de carnaval, i-a propus fe tei sa mearga mpreuna la far, ca sa contemple de acolo rasaritul soarelui. Ea a a cceptat imediat, dar l-a rugat sa mai astepte pna cnd se termina decernarea premii lor. Florentino Ariza a ramas ncredintat ca ntrzierea aceea i-a salvat viata. ntr-ad evar, fata tocmai i facuse semn ca e gata sa-l nsoteasca la far, cnd doi cerberi si o infirmiera de la ospiciul Divina Pastora s-au napustit asupra ei. Era cautata de toate fortele de ordine nca de la trei dupa-amiaza, cnd fugise. Decapitase un gardian si ranise grav alti doi cu un cutit machete, pe care i-l smulsese gradin arului din mna, pentru ca voia sa plece n oras si sa danseze la carnaval. Au perch ezitionat o gramada de case, cotrobaind chiar si prin rezervoarele de apa, dar n imanui nu i-a trecut prin cap ca putea fi pe strada, dansnd n vazul tuturor. Nu s-a lasat usor prinsa. S-a aparat cu un foarfece de gradina ascuns n sn si a fost nevoie de sase barbati ca sa-i puna camasa de forta, n timp ce multimea ng hesuita n Piata Vamii aplauda si fluiera nveselita, creznd ca acea captura sngeroasa era una din multele farse din timpul carnavalului. Florentino Ariza a ramas cu inima sfsiata si chiar din Miercurea de Cenusa a nceput sa treaca pe strada Divina Pastora cu o cutie de ciocolata englezeasca pentru ea. Se oprea n fata cladirii si se uita la bolnavele care i strigau pe fereastra tot felul de mascari, le arat a cutia de ciocolata, ca sa le trezeasca astfel curiozitatea, spernd sa aiba noro cul s-o vada si pe ea n spatele gratiilor de fier. Dar n-a zarit-o niciodata. Ctev a luni mai trziu, cnd a cobort din tramvaiul cu catri, o fetita care tocmai trecea p e strada cu tatal ei i-a cerut o bomboana de ciocolata din cutia pe care o avea n mna. Tatal a certat-o si si-a cerut scuze, dar Florentino Ariza i-a daruit fetit ei cutia, spernd ca acel gest sa-l izbaveasca de toata tristetea, si l-a linistit pe taticul stingherit batndu-l usor cu palma pe umar. - Erau pentru o iubita, dar acum s-a dus dracului tot, i-a spus. Ca o compensatie a destinului, tot n tramvaiul cu catri a cunoscut-o si pe Le ona Cassiani, care a fost adevarata femeie a vietii lui, desi nici unul n-a stiu t-o vreodata si nici dragoste n-au facut. Se ntorcea acasa cu tramvaiul de la ora cinci, cnd, deodata, a simtit-o chiar nainte de a o vedea: a fost o privire mater iala, care l-a atins ca un deget. Si-a ridicat privirea si a vazut-o foarte desl usit printre calatorii din celalalt capat. Ea nu si-a plecat ochii. Dimpotriva: l-a privit tinta, cu atta nerusinare, nct el nu putea gndi dect ceea ce a si gndit: n gresa, tnara si draguta, dar trfa, fara nici o ndoiala. Si si-a sters-o imediat din minte, pentru ca nu putea concepe nimic mai nedemn dect sa plateasca iubirea: na facut-o niciodata. Florentino Ariza a cobort n Piata Birjelor, unde era capatul tramvaiului. S-a strecurat repede prin labirintul tarabelor, pentru ca maica-sa l astepta la ora sase, iar cnd a ajuns de cealalta parte a multimii, auzind tacanitul tocurilor pe caldarm, a ntors capul ca sa se convinga de ceea ce stia mai dinainte: era ea. Ar ata ntocmai ca sclavele din gravuri, purta o fusta cu volane, pe care si-o ridica cu un gest ca de dans cnd sarea peste baltoacele de pe strada, o bluza decoltata care i lasa umerii descoperiti, mai multe siraguri de margele colorate la gt si u n turban alb. Le stia de la hotelul de tranzit. Nu de putine ori, li se ntmpla sa nu aiba ce mnca la prnz, asa nct, seara, nu le mai ramnea altceva de facut dect sa ia a ca tlharii la drumul mare si sa se foloseasca de sex ca de un cutit, punndu-l la gtul primului trecator ntlnit pe strada: sexul sau viata. Ca sa se convinga defini tiv, Florentino Ariza a cotit pe ulicioara Gazornitei, care era pustie la ora ac eea, iar ea a grabit pasul pe urmele lui. Atunci el se ntoarse si i taie calea pe

trotuar, sprijinindu-se cu ambele mini pe umbrela. Ea se opri n fata lui. - Te nseli, frumoaso, spuse el. Nu ti-o dau. - Binenteles ca nu, raspunse ea. Se vede pe fata ta. Florentino Ariza si aminti de o fraza auzita n copilarie de la medicul famili ei, nasul lui, care tot ncerca sa-l vindece de constipada cronica: "Lumea se mpart e n doua: cei care se caca usor si cei care se caca greu." Pornind de la aceasta dogma, doctorul elaborase o ntreaga teorie asupra caracterului oamenilor, pe care o considera mai reusita si mai riguroasa dect astrologia. Dupa experienta capata ta de-a lungul anilor, Florentino Ariza a reformulat-o n alti termeni: "Lumea se m parte n doua: cei care se reguleaza si cei care nu se reguleaza." Nu avea ncredere n acestia din urma: cnd li se ntmpla sa calce pe de laturi, totul li se parea att de neobisnuit, nct se laudau cu aventura lor de parca tocmai inventasera amorul. n sc himb, cei care faceau dragoste des traiau numai pentru asta. Se simteau asa de b ine, nct, stiind ca viata lor depindea de discretia cu care se comportau, erau mut i ca mormntul. Nu vorbeau niciodata de ispravile lor, nu se destainuiau nimanui, se aratau indiferenti la comentariile altora, dobndind astfel faima de impotenti, de frigizi, dar mai ales de poponari timizi, cum i se ntmplase, de pilda, lui Flo rentino Ariza. Lor nsa le convenea, pentru ca aceasta situatie ambigua i proteja. Alcatuiau un fel de loja secreta, ai carei membri se recunosteau ntre ei n orice l oc, fara sa aiba nevoie de o limba comuna. Iata de ce, Florentino Ariza n-a fost surprins de raspunsul fetei: era una de-a lor si, ca atare, stia ca el stia ca ea stie. A fost greseala vietii lui, pe care avea sa si-o reproseze la fiecare ora d in fiecare zi, pna n ultima clipa a vietii. Nu de dragoste avea ea nevoie, si cu a tt mai putin de amor platit, ci de o slujba de orice fel, n orice conditii si pent ru un salariu orict de mic, la Compania Fluviala a Caraibilor. Florentino Ariza s -a simtit att de rusinat de propria-i comportare, nct a dus-o la seful personalului , iar acesta i-a dat un post modest n cadrul sectiei generale, unde ea a ramas ti mp de trei ani, muncind cu seriozitate, modestie si devotament. Birourile C.F.C. se aflau, nca de la nfiintare, aproape de cheiul fluviului, fara nici o legatura cu portul pentru transatlantice, de pe tarmul celalalt al g olfului, sau cu debarcaderul pietei din golful Sufletelor. Era o cladire de lemn , cu acoperis de tabla n doua ape, cu un cerdac ce se ntindea pe toata fatada si m ai multe ferestre cu plasa de srma prin care vapoarele ancorate la chei se zareau ca niste tablouri atrnate pe pereti. Cnd au construit-o, precursorii nemti au vop sit acoperisul n rosu, iar peretii de lemn ntr-un alb stralucitor, asa nct cladirea n sasi semana cu un vapor fluvial. Mai trziu, a fost vopsita toata n albastru, iar cn d Florentino Ariza a nceput sa lucreze acolo, era o sandrama prafuita, de o culoa re nedefinita, cu acoperisul ruginit, crpit ici-colo cu bucati de tabla noua. n sp atele cladirii, ntr-o curte albita de salpetru, mprejmuita cu srma ca o poiata, se n altau doua magazii mari, mai noi, iar dincolo de ele, se ntindea un canal parasit , cu ape murdare si rau mirositoare, unde putrezeau toate vechiturile adunate ntr -o jumatate de secol de navigatie fluviala: epavele unor vapoare istorice, de la cele primitive, cu un singur cos, inaugurate de Simn Bolvar, pna la unele att de re cente, nct mai aveau n cabine ventilatoarele electrice. Cele mai multe fusesera dem ontate pentru ca materialele puteau fi folosite la alte nave, dar unele erau nca n buna stare si ar fi fost de ajuns un strat de vopsea ca sa poata pluti din nou pe fluviu, fara a mai tulbura iguanele care misunau pe punte si fara a taia din radacina hatisul presarat cu flori mari, galbene, care le faceau si mai nostalgi ce. La etajul cladirii se afla sectia administrativa, cu birouri mici, dar como de si bine echipate, ca niste cabine de vapor, care nu fusesera proiectate de ar hitecti civili, ci de ingineri navali. La capatul coridorului, unchiul Len XII oc upa, ca un functionar oarecare, un birou identic cu celelalte, cu singura deoseb ire ca, n fiecare dimineata, el gasea n vaza de sticla de pe masa de lucru flori p roaspete si placut mirositoare. La parter se aflau sala de asteptare pentru cala tori, cu un ghiseu pentru bilete si pentru bagaje, iar undeva, n fund, controvers ata sectie generala, al carei nume vorbea de la sine despre rolul vag ce-i reven ea n cadrul companiei si unde sfrseau uitate de Dumnezeu problemele ramase fara so lutie n celelalte sectii. Acolo, pierduta n spatele unui pupitru de scolar, printr

e gramezile de saci cu porumb si maldarele de hrtii nerezolvate, se afla Leona Ca ssiani n ziua cnd unchiul Len XII n persoana a venit sa vada ce dracu' ar mai putea nascoci ca sa puna sectia generala pe roate. Dupa trei ore de ntrebari, de presup uneri teoretice si verificari concrete cu toti functionarii adunati n plen, s-a nt ors n biroul lui ngrijorat de constatarea ca nu gasise nici macar o solutie pentru attea probleme, dimpotriva: noi si variate probleme pentru nici o solutie. A doua zi, cnd Florentino Ariza a venit la birou, a gasit un referat al Leon ei Cassiani, nsotit de o nota prin care l ruga sa-l studieze si, daca i se parea o portun, sa i-l arate si unchiului sau. Era singura care nu scosese nici o vorba n timpul inspectiei din ajun. Se tinuse intentionat deoparte, n demna ei conditie de functionara angajata din mila, dar n referat atragea atentia ca nu o facuse di n dezinteres, ci din respect fata de superiorii ei ierarhici. Solutia era de o s implitate alarmanta. Unchiul Len XII si propusese o reorganizare profunda, dar Leo na Cassiani vedea lucrurile exact invers, sustinnd, dupa o logica foarte simpla, ca sectia generala nici nu exista n realitate: era cosul de gunoi unde sfrseau pro blemele stnjenitoare, dar lipsite de importanta, de care voiau sa scape celelalte sectii. n consecinta, solutia era desfiintarea sectiei generale si returnarea pr oblemelor, spre a fi rezolvate, la sectiile de unde plecasera. Unchiul Len XII habar n-avea cine era Leona Cassiani si nici nu-si amintea s a fi vazut la reuniunea din ajun pe cineva cu numele asta, dar dupa ce a citit r eferatul, a chemat-o n birou si a stat de vorba cu ea, cu usa nchisa, timp de doua ore. Au discutat cam despre toate cte putin, metoda de care el se folosea ntotdea una cnd voia sa cunoasca mai bine oamenii. Cele cuprinse n referat erau lucruri de bun simt, iar solutia a dat pna la urma rezultatele scontate. Dar unchiului Len X II nu prea i pasa de asta: pe el nu-l interesa dect ea. Remarcase, printre altele, ca, n afara de clasele primare si cursurile de la Scoala pentru Palarieri, nu ma i urmase alte studii. Se apucase nsa sa nvete singura engleza, dupa o metoda rapid a, fara profesor, iar de trei luni urma un curs seral de dactilografie, o meseri e noua, de mare viitor, asa cum mai nainte se spusese despre telegrafie, iar si m ai nainte se afirmase despre masinile cu aburi. Cnd s-a ncheiat ntrevederea, unchiul Len XII ncepuse deja sa-i spuna asa cum ave a sa-i spuna mereu: tiza mea Leona. Luase hotarrea sa elimine dintr-o trasatura d e condei sectia generatoare de conflicte, iar problemele sa fie rezolvate chiar de cei care le creau, conform sugestiilor Leonei Cassiani, si inventase pentru e a un post fara o denumire anume si fara atributii specifice, dar care echivala, de fapt, cu functia de asistenta personala a sa. n aceeasi zi, dupa ce sectia gen erala a fost ngropata fara onoruri, unchiul Len XII l-a ntrebat pe Florentino Ariza de unde o scosese pe Leona Cassiani, iar el i-a spus adevarul. - Ei, atunci, ntoarce-te iar la tramvai si adu-mi toate fetele ca ea pe care le gasesti, i-a spus unchiul. Cu nca doua, trei ca asta, o sa-ti punem pe linia de plutire galionul. Florentino Ariza a luat-o ca pe una din glumele obisnuite ale unchiului Len XII, dar a doua zi s-a trezit fara trasura care i fusese pusa la dispozitie cu sa se luni n urma si care acum i era luata ca sa umble si sa caute talente ascunse pr in tramvaie. Pe de alta parte, Leona Cassiani a renuntai foarte repede la scrupu lele ei de la nceput, scotnd la iveala tot ce tinuse ascuns cu atta siretenie n prim ii trei ani. Dupa nca trei, controla tot, iar n urmatorii patru a ajuns n pragul se cretariatului general, unde a refuzat sa intre, pentru ca era doar cu o treapta mai jos dect Florentino Ariza. Pna atunci fusese subordonata lui si voia sa ramna p e mai departe astfel, desi realitatea era cu totul alta: nici chiar Florentino A riza nu-si dadea seama ca nu facuse altceva dect sa puna n practica sugestiile ei, menite sa-l ajute sa urce tot mai sus, n pofida intrigilor urzite de dusmanii lu i ascunsi. Leona Cassiani avea un talent diabolic n manipularea secretelor si totdeauna stia sa fie unde trebuia la momentul potrivit. Era dinamica, tacuta, de o ntelea pta amabilitate. Dar cnd nu se putea altfel, orict o durea sufletul, dovedea o voi nta de fier. De care nsa nu s-a folosit niciodata n propriul sau interes. Singurul tel pe care l-a urmarit n viata a fost sa mature scara cu orice pret, chiar si c u pretul sngelui, daca era nevoie, pentru ca Florentino Ariza sa urce pna acolo un de si propusese, fara sa-si fi calculat prea bine propriile forte. Ar fi facut-o

oricum, fireste, mnata de o nestavilita sete de putere, dar, de fapt, a facut-o n mod constient, din pura gratitudine. Era att de hotarta sa mearga pna la capat, nct n usi Florentino Ariza s-a ncurcat n urzelile ei si, ntr-un moment nefericit, a ncerca t sa i se puna de-a curmezisul, convins ca ea era cea care facea tot ce putea ca sa-i opreasca naintarea. Leona Cassiani l-a pus nsa la punct. - Cred ca gresiti, i-a spus. Eu pot sa ma dau la o parte si sa las totul ba lta oricnd doriti, dar nainte, ar trebui sa va gnditi mai bine. Florentino Ariza, care. ntr-adevar, nu se gndise la asa ceva, s-a gndit atunci ct a putut de bine si a depus armele. La drept vorbind, prins cum era n viitoarea acelui razboi sordid, ntr-o ntreprindere aflata n permanenta criza, obsedat de ese curile lui de vnator mereu la pnda si de recuperarea tot mai incerta a Ferminei Da za, impasibilul Florentino Ariza nu avusese nici o clipa de liniste interioara n fata spectacolului fascinant al acelei negrese dezlantuite, mnjita toata de rahat si de amor n nclestarea luptei. Dar dupa ce i-a nteles purtarea, a regretat adeseo ri ca nu era cea pe care si-o nchipuise cnd o cunoscuse, altfel s-ar fi sters la f und cu toate principiile lui prostesti si ar fi facut dragoste cu ea chiar daca ar fi trebuit s-o plateasca cu pepite de aur. Caci Leona Cassiani nu se schimbas e deloc de atunci, purta aceleasi rochii de sclava frematnd de neastmpar, aceleasi turbane fistichii, cerceii si bratarile ei de os, siragurile de margele si inel ele cu pietre false pe toate degetele: o leoaica a strazii. Imperceptibilele det alii pe care le adaugase trecerea anilor nu faceau dect s-o avantajeze. Plutea ntr -o maturitate splendida, farmecul ei feminin era si mai nelinistitor, iar corpul ardent de africana devenea tot mai dens. Timp de zece ani, Florentino Ariza nui mai facuse avansuri, ispasindu-si cu o aspra penitenta pacatul originar, iar e a, care l ajutase n toate celelalte mprejurari, nu l-a ncurajat n nici un fel. ntr-o seara, cnd tocmai se pregatea sa plece, Florentino Ariza, care ramasese sa lucreze pna trziu, asa cum i se ntmpla destul de des dupa moartea mamei sale. a zarit lumina n biroul Leonei Cassiani. A deschis usa fara sa mai bata si, ntr-adev ar, era acolo: singura la masa de lucru, preocupata, serioasa, cu niste ochelari noi care i dadeau un aer profesoral. Florentino Ariza si-a dat seama nfiorat de f ericire ca se aflau singuri n toata cladirea, cheiurile erau pustii, orasul adorm it, noaptea eterna se asternuse peste marea tenebroasa, iar n departare rasuna si rena unui vapor care avea sa ajunga abia dupa o ora. Florentino Ariza se sprijin i cu minile pe umbrela, asa cum facuse pe ulicioara Gazornitei cnd i taiase calea, numai ca de data aceasta a facut-o ca sa nu se observe ca-i tremurau genunchii. - Spune-mi, leoaica mea draga, i se adresa el, cnd o sa iesim din ncurcatura asta ? Ea si scoase ochelarii fara sa se arate surprinsa, cu un calm desavrsit, ferm ecndu-l cu rsul ei solar. Niciodata nu-l tutuise pna atunci. - Ah, Florentino Ariza, i spuse, de zece ani tot astept sa-mi pui ntrebarea a sta. Era nsa prea trziu: prilejul se ivise o data cu ea n tramvaiul cu catri, se afl ase tot timpul n preajma ei, dar acum pierise pentru totdeauna. Caci dupa attea ti calosii pe care le savrsise din umbra pentru el, dupa atta abjectie suportata de d ragul lui, ea i-o luase nainte si se afla dincolo de cei douazeci de ani de viata cu care el o depasea n vrsta: mbatrnise pentru el. Dragostea ei era att de mare, nc refera sa-l iubeasca mai departe dect sa-l amageasca, chiar daca, pentru a se jus tifica, ar fi fost nevoita sa i-o marturiseasca n chipul cel mai brutal. - Nu, i spuse. Mi s-ar parea ca ma culc cu fiul pe care nu l-am avut nicioda ta. Florentino Ariza a simtit un ghimpe n inima la gndul ca nu el avusese ultimul cuvnt. Era convins ca o femeie care spune nu asteapta, de fapt, sa fie rugata nai nte de a lua hotarrea finala, dar cu ea lucrurile stateau altfel: nu putea risca sa greseasca a doua oara. S-a retras fara sa se arate suparat si chiar a glumit, desi nu-i venea prea usor. Dar din noaptea aceea, orice umbra ce s-ar fi putut strecura ntre ei s-a risipit fara a lasa nici o urma de tristete, iar Florentino Ariza a nteles, n sfrsit, ca poti fi prieten cu o femeie fara sa te culci cu ea. Leona Cassiani a fost singura fiinta careia Florentino Ariza s-a simtit ten tat sa-i dezvaluie secretul iubirii lui pentru Fermina Daza. Putinele persoane c are l aflasera ncepusera sa-l uite din motive de forta majora. Mai mult ca sigur c

a trei dintre acestea l luasera cu ele n mormnt: maica-sa, care nca nainte de a muri nu-si mai aducea aminte de nimic, Gala Placidia, care se sfrsise de batrnete n casa celei ce-i fusese ca o fiica, si Escolstica Daza, careia i era vesnic recunoscato r pentru ca i adusese ntr-o carte de rugaciuni prima scrisoare de dragoste din via ta lui, dar care, dupa attia ani, probabil ca nu mai traia. Poate ca Lorenzo Daza , despre care nu stia daca mai era n viata, i-l dezvaluise maicii Franca de la Lu z, ca sa evite exmatricularea, dar parea putin probabil ca vreunul dintre ei sal fi divulgat. Mai ramneau cei unsprezece telegrafisti din provincia Hildebrandei Snchez, prin mna carora trecusera toate telegramele, cu numele si adresele exacte , si, n sfrsit, Hildebranda Snchez, cu ntregul alai de verisoare zvapaiate. Florentino Ariza habar n-avea ca trebuia sa-l puna la socoteala si pe docto rul Urbino. Hildebranda Snchez i dezvaluise secretul nca din primii ani. ntr-una din numeroasele ei vizite. O facuse cu totul ntmplator si ntr-un moment att de nepotriv it, nct doctorului Urbino nu numai ca nu i-a intrat pe o ureche ca sa-i iasa pe ce alalta, asa cum si nchipuise ea, dar nu i-a intrat pe nici una. Hildebranda i vorbi se despre Florentino Ariza convinsa ca era unul din poetii anonimi care aveau ma ri sanse de a cstiga Jocurile Florale. Doctorul Urbino nu-si amintea sa fi cunosc ut o astfel de persoana, dar ea i-a explicat fara nici o urma de rautate ca fuse se singurul iubit al Ferminei Daza nainte de a se casatori. A facut-o convinsa ca o legatura att de nevinovata si de efemera nu putea dect sa-l nduioseze. Doctorul Urbino i-a raspuns fara s-o priveasca: "Nu stiam ca individul e poet." Dar imedi at si l-a sters din minte, printre altele, pentru ca, prin nsasi profesia sa, era obisnuit sa-si controleze n functie de criterii etice uitarea Dupa cte si putea da seama Florentino Ariza, n afara de maica-sa, cei care i cu nosteau taina faceau cu totii parte din anturajul Ferminei Daza. Din lumea lui n u mai ramasese dect el, singur cu povara coplesitoare pe care de attea ori simtise nevoia s-o mparta cu altcineva, dar nimeni nu-i cstigase pna atunci ncrederea. Leon ei Cassiani nsa stia ca-i putea spune ce avea pe inima, mai ramnea sa vada cum si cnd o va face. Tocmai la asta se gndea n dupa-amiaza caniculara de vara cnd doctorul Juvenal Urbino, dupa ce a urcat scara abrupta din cladirea C.F.C., oprindu-se l a fiecare treapta, ca sa-si mai traga sufletul n zapuseala de la ceasurile trei, a intrat gfind n birou, cu hainele leoarca de transpiratie si i-a spus abia mai res pirnd: "Cred ca ne paste un ciclon." Florentino Ariza l zarise de cteva ori, cnd ven ise sa-l caute pe Len XII, dar niciodata pna atunci nu simtise cu atta claritate ca aparitia aceea nedorita avea totusi de a face cu viata lui. Era epoca n care doctorul Juvenal Urbino, odata biruite toate primejdiile ca re i amenintau cariera, umbla din poarta n poarta, cu palaria n mna, ca un milog, n c autare de subventii pentru proiectele sale artistice. Unul din cei mai statornic i si mai generosi contribuabili era unchiul Len XII, care chiar n clipa aceea si nce puse obisnuita siesta de zece minute, tolanit n fotoliul din birou. Florentino Ar iza l-a invitat pe doctorul Juvenal Urbino sa astepte n biroul sau, aflat alaturi de cel al unchiului Len XII si care, ntr-un anume fel, servea drept anticamera. Se mai ntlnisera si cu alte ocazii, dar de data aceasta, vazndu-l att de aproap e si auzindu-l vorbind, Florentino Ariza se simti din nou dezgustat de propria-i inferioritate. Pentru el, au fost zece minute eterne, rastimp n care s-a dus de trei ori sa vada daca nu cumva unchiul Len XII se sculase mai devreme si a baut u n termos ntreg de cafea. n schimb, doctorul Juvenal Urbino n-a acceptat nici macar o cescuta. "Cafeaua e o adevarata otrava" a tinut el sa precizeze. Si a continu at sa vorbeasca, trecnd de la un subiect la altul, fara sa se sinchiseasca daca e ra ascultat sau nu. Pe Florentino Ariza l irita distinctia lui fireasca, usurinta si siguranta cu care vorbea, mirosul discret de camfor, farmecul lui personal, dezinvoltura si eleganta cu care debita cele mai banale lucruri, facndu-le sa par a, numai pentru ca le spunea el, esentiale. Pe neasteptate, doctorul trecu la al t subiect: - Va place muzica ? ntrebarea l-a luat prin surprindere. Desi nu lasa sa-i scape nici unul din c oncertele sau spectacolele de opera care aveau loc n oras, Florentino Ariza nu se simtea n stare sa ntretina o conversatie si sa-si expuna parerile personale despr e acest subiect. Sufletul lui duios se simtea atras de muzica la moda, ndeosebi d e valsurile sentimentale, a caror afinitate cu cele pe care el nsusi le compusese

n adolescenta sau cu versurile pe care le scria n taina nu putea fi tagaduita. i e ra de ajuns sa le auda o singura data, chiar si n treacat, pentru ca nopti n sir s a nu si le mai poata scoate din minte. Dar acesta, fireste, nu era un raspuns se rios la o ntrebare att de serioasa pusa de un specialist. - mi place Gardel, spuse n cele din urma. Doctorul Urbino si dadu seama imediat cu cine avea de a face: "Ah, da, nteleg . E la moda." Si trecu discret peste acel moment stnjenitor povestindu-i despre n oile si numeroasele sale proiecte, pe care, ca de obicei, urma sa le realizeze f ara nici un sprijin din partea oficialitatilor. n ultima vreme era dezamagit de p roasta calitate a spectacolelor organizate n oras, care nici pe departe nu le put eau egala n stralucire pe cele din veacul precedent. Avea dreptate: de un an se c hinuia sa vnda abonamente pentru a putea invita trioul Cortot-Casals-Thibaud sa d ea un concert la Teatrul de Comedie, dar cei din guvern nu auzisera n viata lor d e aceste nume, n schimb, chiar n cursul acelei luni fusesera epuizate biletele pen tru piesele politiste interpretate de compania Ramn Caralt, pentru Compania de Op ereta si Zarzuela a lui don Manolo de la Presa, pentru Los Santanelas, inefabili iluzionisti, care si schimbau costumatia direct pe scena, ntr-o clipa ct o straful gerare fosforescenta, pentru Danyse D'Alteine, prezentata ca fosta dansatoare la Folies Bergres, si chiar pentru abominabilul Ursus, un energumen basc care nfrunt a cu minile goale taurul n arena. Nici nu era de mirare, daca europenii nsisi se la sasera antrenati ntr-un razboi barbar, tocmai acum, cnd noi ncepeam sa traim n pace, dupa ce vreme de o jumatate de secol trecusem prin doua razboaie civile, care, la urma urmei, puteau fi socotite drept unul singur: mereu acelasi. Din tot disc ursul acela fascinant, Florentino Ariza a retinut ndeosebi posibilitatea reluarii Jocurilor Florale, cea mai rasunatoare si de mai lunga durata actiune promovata pna atunci de doctorul Juvenal Urbino. Cu greu s-a putut abtine sa nu-i spuna ca si el fusese un participant statornic la acel concurs, care ajunsese sa trezeas ca interesul unor mari poeti din tara, dar si din alte zone ale Caraibilor. Stateau de vorba doar de cteva minute, cnd aerul cald si umed se raci brusc s i o furtuna cu vnturi ncrucisate zglti din balamale usile si ferestrele n bubuit de t unete, iar camera ncepu sa trosneasca din ncheieturi ca o corabie aflata n deriva. Doctorul Juvenal Urbino nsa nu parea sa observe nimic. Spuse ceva despre cicloane le lunatice din iunie si imediat, fara nici o legatura, se apuca sa vorbeasca de spre sotia lui. Pentru el. nu era numai cea mai entuziasta colaboratoare, ci nsus i sufletul actiunilor pe care le promovase pna atunci. Si adauga: "Fara ea, n-ar fi nimic de capul meu." Florentino Ariza l asculta impasibil. aprobndu-l cu o usoa ra miscare a capului, dar nendraznind sa spuna nimic, de teama sa nu-l tradeze vo cea. I-au fost de ajuns nsa cteva fraze, ca sa-si dea seama ca, desi solicitat de attea obligatii, doctorul Juvenal Urbino gasea ragaz sa-si adore sotia cu aceeasi nflacarare ca si el, iar aceasta constatare l-a lovit ca un trasnet. N-a putut r eactiona asa cum si-ar fi dorit, pentru ca blestemata de inima i-a jucat o festa urta, cum numai inimii i se nazare cteodata, dezvaluindu-i ca att el, ct si barbatu l pe care l considerase dintotdeauna dusmanul sau personal erau victimele aceluia si destin si mparteau hazardul unei pasiuni comune: doua vite de povara tragnd la acelasi jug. Pentru prima data n cei douazeci si sapte de ani necurmati de cnd tot astepta, Florentino Ariza nu s-a putut mpiedica sa-si spuna cu inima sfsiata de d urere ca acel barbat vrednic de ntreaga lui admiratie trebuia sa moara pentru ca el sa fie fericit. Ciclonul a trecut repede, dar vijelia a devastat n doar cincisprezece minute mahalalele de pe malul mlastinilor, provocnd stricaciuni n mare parte din oras. M ultumit o data mai mult de generozitatea unchiului Len XII, doctorul Juvenal Urbi no n-a mai asteptat sa se nsenineze si a plecat, lund din greseala umbrela pe care Florentino Ariza i-o mprumutase ca sa poata ajunge pna la trasura. Dar acestuia n ici nu-i pasa. Dimpotriva: se bucura, ncercnd sa-si imagineze reactia Ferminei Daz a cnd avea sa afle a cui e umbrela. Nu-si revenise nca din socul provocat de ntlnire , cnd n birou si facu aparitia Leona Cassiani si, ca atare, se gndi sa profite de ac ea ocazie unica, dezvaluindu-i chiar atunci secretul, ca sa sparga o data pentru totdeauna buboiul care l chinuia atta: acum sau niciodata. Pentru nceput, o ntreba ce parerea avea despre doctorul Juvenal Urbino. Ea i raspunse fara sa stea prea m ult pe gnduri: "E un om care face multe lucruri, prea multe poate, dar cred ca ni

meni nu stie ce gndeste." Apoi ramase pe gnduri si ncepu sa roada guma creionului c u dintii ei ascutiti si mari de negresa, iar dupa un timp, ridica din umeri, ca pentru a pune capat unei discutii care n-o interesa ctusi de putin. - Poate ca tocmai de aceea face attea lucruri, ncheie ea. Ca sa nu fie nevoit sa gndeasca. Florentino Ariza ncerca s-o mai retina. - Ma doare sufletul cnd ma gndesc ca trebuie sa moara. - Toti oamenii trebuie sa moara odata si odata, replica ea. - Da, dar acesta mai mult dect oricare altul. Nentelegnd ce anume voia sa spuna, ea ridica doar din umeri si pleca. n clipa aceea, Florentino Ariza a stiut ca, ntr-o noapte incerta din viitor, avea sa-i po vesteasca Ferminei Daza, n timp ce vor sta ntinsi alaturi n patul fericirii, ca nu n credintase nimanui taina iubirii lor, nici macar singurei persoane care si cstigas e dreptul de a o afla. Nu: n-avea s-o dezvaluie niciodata, nici chiar Leonei Cas siani, dar nu din pricina ca n-ar fi vrut sa deschida pentru ea sipetul n care o pastrase cu atta strasnicie mai bine de o jumatate din viata, ci pentru ca abia a tunci si-a dat seama ca pierduse cheia. Si totusi, ntmplarea din dupa-amiaza aceea nu-l tulburase att de mult, ct, mai curnd, i rascolise nostalgia dupa anii tineretii, amintirea de neuitat a Jocurilor Florale, ale caror ecouri rasunau n fiecare an la 15 aprilie pe tot cuprinsul An tilelor. Si el era unul din protagonistii lor nelipsiti, dar de fiecare data, ca de altfel n tot ce facea, ramnea n umbra. Participase de mai multe ori, chiar de l a inaugurarea lor, cu douazeci si patru de ani n urma, dar niciodata nu cstigase n ici macar ultima mentiune. Lui nsa nu-i pasa, ntruct n-o facea din ambitie, pentru el concursul avea o atractie suplimentara: la prima editie, Ferminei Daza i reven ise rolul de a deschide plicurile sigilate si de a citi numele cstigatorilor, iar de atunci, ramasese stabilit s-o faca si n anii urmatori. Ascuns n penumbra salii, cu o camelie nca vie palpitnd la reverul hainei din p ricina emotiei, Florentino Ariza a vazut-o n seara primului concurs pe Fermina Da za deschiznd pe scena vechiului Teatru National cele trei plicuri sigilate. Se ntr eba curios ce avea sa se ntmple n inima ei cnd va descoperi ca el era cstigatorul Orh ideei de Aur. Nu se ndoia ca-i va recunoaste scrisul si ca n acea clipa avea sa ev oce dupa-amiezile cnd broda la umbra migdalilor din parc, mireasma gardeniilor of ilite ntre filele scrisorilor, valsul confidential al zeitei ncoronate, purtat n zo rii zilei pe aripile vntului. N-a fost sa fie nsa. Se poate spune ca a fost chiar mai rau: Orhideea de Aur, premiul cel mai rvnit al poeziei noastre nationale, a r evenit unui imigrant chinez. Scandalul public provocat de acest rezultat a pus l a ndoiala seriozitatea concursului, desi decizia era corecta, iar unanimitatea me mbrilor si avea justificarea n calitatea exceptionala a sonetului. Nimeni n-a putut crede ca autorul era chiar chinezul premiat. Sosise n ultim ii ani din secolul precedent, alungat de flagelul febrei galbene, care a pustiit tinuturi ntregi din Panama n timpul construirii caii ferate dintre cele doua ocea ne, si nu mai plecase. La fel procedasera attia altii ca el, care au ramas aici t oata viata, traind chinezeste, prolifernd chinezeste, semannd asa de mult ntre ei, n ct nimeni nu-i putea deosebi. La nceput n-au fost mai multi de zece, unii cu neves te, copii si nelipsitii cini de mncat, dar n numai ctiva ani, patru ulite din mahala lele portului s-au umplut cu noi chinezi intempestivi, care intrau n tara fara sa lase nici o urma n registrele vamale. Unii dintre cei tineri ajungeau asa de rep ede patriarhi venerabili, nct nimeni nu pricepea cnd avusesera timp sa mbatrneasca. I ntuitia populara i-a mpartit n doua categorii: chinezii rai si chinezii buni. Cei rai erau patronii tavernelor lugubre din port, unde puteai la fel de bine sa fii ospatat mparateste sau sa cazi lat n fata unei farfurii cu mncare din carne de sob olan si seminte de floarea soarelui, iar despre ei se zvonea ca faceau trafic nu numai cu femei, ci cu orice se nimerea. Cei buni erau chinezii de la spalatorii , mostenitori ai unei stiinte sacre, care ti napoiau camasile mai curate dect atunc i cnd fusesera noi, cu gulerele si mansetele scrobite si netede ca hrtia. Unul din acesti chinezi nvinsese la Jocurile Florale alti saptezeci si doi de adversari nz estrati cu harul poeziei. Nimeni nu a nteles numele cnd Fermina Daza l-a citit oarecum descumpanita. Nu numai din pricina ca era neobisnuit, dar si pentru ca nimeni n-avea habar cum t

rebuiau pronuntate numele chinezilor. Pna sa se dumireasca publicul, chinezul pre miat a tsnit din fundul salii, cu obrazul luminat de sursul acela serafic pe care l arboreaza chinezii cnd se ntorc devreme acasa. Era asa de sigur de victorie, nct si pusese camasa din matase galbena harazita riturilor de primavara. A primit Orhid eea de Aur de optsprezece carate si a sarutat-o fericit n vacarmul strnit de huidu ielile si fluieraturile celor mai putin creduli. Nu si-a pierdut cumpatul, a ram as neclintit pe scena, ca un apostol trimis de o Divina Providenta mai putin dra matica dect a noastra, iar cnd s-a asternut tacerea, a citit poemul premiat. Nimen i n-a nteles nimic. Dar cnd a trecut noua salva de huiduieli, Fermina Daza l-a cit it din nou, impasibila, cu vocea ei joasa, nvaluitoare, si nca de la primul vers, sala a ramas ncremenita de uimire. Era un sonet perfect, de cea mai pura stirpe p arnasiana, strabatut de un suflu de inspiratie care trada complicitatea condeiul ui unui maestru. Singura explicatie posibila era ca vreunul din marii poeti ai v remii pusese la cale toata farsa aceea ca sa ridiculizeze Jocurile Florale, iar chinezul si acceptase rolul hotart sa pastreze secretul pna la moarte. Jurnalul Com ertului, ziarul nostru traditional, a ncercat sa dreaga lucrurile si sa salveze p restigiul orasului publicnd un eseu erudit, mai curnd indigest, despre traditia si influenta culturala a chinezilor n Caraibi, factori care i ndreptateau sa particip e la Jocurile Florale. Autorul articolului era convins ca sonetul apartinea, ntradevar, aceluia care sustinea ca-l scrisese, justificndu-si raspicat opinia nca din titlu: Chinezii sunt toti poeti. Cei care pusesera la cale complotul , daca, ntr-adevar, existase un complot, au putrezit n mormnt cu secret cu tot. n ce -l priveste, chinezul premiat a murit nespovedit, la o vrsta orientala, si a fost ngropat cu Orhideea de Aur n cosciug, dar si cu regretul de a nu fi obtinut n viat a singurul lucru pe care si-l dorise din tot sufletul, anume, faima de poet. La moartea sa, n presa a fost evocat incidentul de mult uitat de la Jocurile Florale si a fost reprodus sonetul, nsotit de o vinieta modernista, cu fecioare dolofane si cornuri ale abundentei poleite, iar zeii tutelari ai poeziei au profitat de ocazie pentru a pune lucrurile la punct: tnara generatie gasea sonetul att de nere usit, nct nimeni nu mai punea la ndoiala faptul ca autorul era chiar chinezul mort. Pentru Florentino Ariza, amintirea acelui scandal era legata de imaginea un ei necunoscute opulente, asezata pe fotoliul de lnga el. O remarcase nca de la ncep ut, dar, cuprins de nfrigurarea asteptarii premiilor, uitase imediat de existenta ei. l impresionase tenul sidefiu, mireasma de grasana fericita, pieptul imens de soprana, ncununat de o magnolie artificiala. Purta o rochie mulata pe corp, dint r-o catifea neagra, ca si ochii ei cu priviri mbietoare, iar parul, si mai negru, era prins la ceafa cu un pieptene mare, ca de gitana. Avea niste cercei mari, a sortati cu colierul, cteva inele identice, cu pietre rotunde si stralucitoare, pe degete, si o alunita facuta cu creionul, pe obrazul drept. n harmalaia aplauzelo r finale, l privise pe Florentino Ariza cu o compasiune nedisimulata. - Va rog sa ma credeti ca va nteleg si-mi pare sincer rau, i spuse. Pe Florentino Ariza nu l-au impresionat att de mult condoleantele pe care, o ricum, le merita, ct faptul ca cineva i descoperise secretul. Ea l lamuri: "Mi-am d at seama cnd am vazut cum va tremura floarea de la rever n timp ce erau deschise p licurile." i arata magnolia de plus pe care o tinea n mna si-si deschise inima: - Eu mi-am scos-o pe a mea. Era gata sa izbucneasca n plns din cauza nfrngerii suferite, dar Florentino Ari za o mbarbata cu instinctul sau de vnator nocturn: - Ce-ati spune daca am merge undeva si am plnge mpreuna. O conduse acasa. Cnd au ajuns n fata usii, era aproape miezul noptii, iar pe strada nu se zarea nici tipenie, asa ca el o convinse sa-l invite la un coniac s i sa-i arate albumele n care, dupa cum spunea, adunase timp de zece ani taieturi din ziare si fotografii legate de cele mai importante evenimente din viata publi ca. Era un truc vechi, dar de data aceasta, i facuse propunerea fara nici o inten tie ascunsa, numai pentru ca ea nsasi i povestise despre albume n timp ce se ntorcea u pe jos de la Teatrul National. Primul lucru pe care l-a remarcat Florentino Ar iza cnd a intrat n salon a fost dormitorul alaturat, unde trona un pat mare si som ptuos, cu o cuvertura de brocart si cu tablii mpodobite cu ramuri de bronz. Prive listea l-a tulburat. Ea si-a dat probabil seama si s-a grabit sa nchida usa. Apoi l-a invitat sa ia loc pe o canapea mbracata n creton nflorat, unde dormea o pisica

, si i-a pus pe masa din mijloc colectia de albume. Florentino Ariza a nceput sa le rasfoiasca n graba, preocupat mai degraba de urmatorii pasi pe care i avea de f acut dect de fotografiile din fata lui, si, dupa un timp, ridicndu-si brusc privir ea, i vazu ochii necati n lacrimi. O sfatui sa nu se jeneze de el si sa plnga orict a vea chef, fiindca nimic nu era mai linistitor dect plnsul, dar i sugera sa-si dea d rumul la corsaj, ca sa se simta mai comod. Si se grabi s-o ajute sa-si desfaca l unga mpletitura de sireturi ncrucisate de la spate. N-a fost prea greu, pentru ca, sub presiunea interioara, corsajul a cedat singur, iar ttele astronomice au putu t respira, n sfrsit, n voie. Florentino Ariza, care n-a putut uita niciodata spaima primei sale experien te, nici chiar n mprejurari mai putin complicate, risca o mngiere epidermica pe gt, c u vrful degetelor, iar ea se rasuci de placere, cu un scncet de fetita rasfatata, dar fara sa se opreasca din plns. Atunci el o saruta n acelasi loc, abia atingnd-o cu buzele, asa cum facuse mai nainte cu degetele, dar cnd ncerca s-o sarute din nou , ea si ntoarse spre el trupul monumental, nesatios si fierbinte, si amndoi se rost ogolira mbratisati pe jos. Trezita din somn, pisica se napusti mieunnd asupra lor, n timp ce ei se cautau pe pipaite, grabiti si nendemnatici, ca niste ncepatori, gas indu-se ntr-un trziu, tavalindu-se peste albumele rupte, mbracati, transpirati, pre ocupati mai degraba sa evite ghearele pisicii furioase dect dezastrele provocate de iubire. Dar ncepnd din noaptea urmatoare, cu ranile nca sngernde, au continuat s-o faca nca multi ani la rnd. Cnd si-a dat seama ca a nceput s-o iubeasca, ea se afla n plenitudinea celor p atruzeci de ani, iar el urma sa mplineasca treizeci. Se numea Sara Noriega, iar n tinerete cunoscuse timp de un sfert de ceas celebritatea, cnd cstigase un concurs cu un volum de versuri despre iubirea pentru saraci, care n-a fost publicat nici odata. Preda bunele maniere si educatia civica la scolile profesionale si se ntre tinea singura, locuind mpreuna cu multi alti chiriasi ntr-o casa aflata n pestritul Pasaj al Logodnicilor din vechiul cartier Ghetsimani. Avusese ctiva amanti ntmplat ori, dar nici unul nu manifestase intentii matrimoniale, caci un barbat din medi ul si din vremea ei cu greu se hotara sa ia de nevasta o femeie cu care se culca se. Nici ea n-a mai nutrit aceasta speranta dupa ce logodnicul pe care l iubise c u pasiunea aproape dementa de la optsprezece ani s-a razgndit cu o saptamna nainte de nunta, lasnd-o sa rataceasca ntr-un limb de logodnica parasita sau de domnisoar a patita, cum se spunea pe atunci. Desi brutala si efemera, aceasta prima experi enta, n loc s-o dezguste pentru toata viata, i-a dezvaluit uluitorul adevar ca, m aritata sau nu, chiar si fara binecuvntarea lui Dumnezeu sau a legii oamenilor, n u merita sa traiasca daca n-avea un barbat n pat. n timp ce facea dragoste, trebui a sa suga o suzeta ca sa atinga divina fericire a voluptatii, iar Florentino gas ea acest obicei ncntator. Cumparasera de la piata un sirag ntreg, de toate dimensiu nile, formele si culorile, iar Sara Noriega le atrna la capul patului, ca sa le p oata gasi pe pipaite n momentele de extrema urgenta. Desi ea nu s-ar fi opus, probabil, ca relatiile dintre ei sa devina publice , fiind la fel de lipsita de prejudecati ca si el, Florentino Ariza a privit de la bun nceput aceasta legatura ca pe o aventura clandestina. Totdeauna venea noap tea trziu, furisndu-se pe usa de serviciu, si o stergea pe vrful picioarelor nainte de a se lumina de ziua. Amndoi erau constienti ca, ntr-o casa de raport ca aceea, plina de lume la orice ora, vecinii stiau probabil mult mai multe lucruri dect la sau sa se nteleaga. Dar chiar daca era vorba doar de o solutie de compromis, Flor entino Ariza nu se putea schimba, asa era firea lui si asa avea sa ramna pna la sfr situl vietii. Niciodata nu si-a permis sa faca vreo greseala, cu nici o femeie, niciodata n-a comis indiscretii. Si nu era vorba de precautii exagerate: o singu ra data a facut imprudenta sa lase o urma compromitatoare sau o dovada scrisa, i ar pentru asta ar fi putut plati cu viata. n realitate, se comporta ca si cum ar fi fost sotul etern al Ferminei Daza, un sot infidel, dar tenace, care lupta din rasputeri sa scape din robia ei, crutnd-o nsa de suferinta pe care i-ar fi pricin uit-o banuiala ca el o nsela. Un asemenea ermetism nu putea prospera fara a genera echivocuri. nsasi Trnsit o Ariza a murit ncredintata ca fiul nascut din iubire si crescut pentru iubire er a imunizat mpotriva oricarei forme de iubire de primul lui esec din tinerete. Cu toate acestea, multe persoane din anturajul lui, care i cunosteau firea misterioa

sa si nclinatiile pentru vesmintele mistice sau pentru lotiunile bizare, mpartasea u parerea ca nu era imun la iubire, ci la femei. Florentino Ariza era la curent cu aceste cleveteli, dar niciodata n-a ntreprins nimic ca sa le dezminta. Nici pe Sara Noriega n-o preocupau. Asemenea nenumaratelor femei din viata lui, care i f aceau pe plac, satisfacndu-si, e drept, o dorinta trecatoare, dar fara sa-l iubea sca, l-a acceptat asa cum era de fapt: un barbat mereu n trecere. Ajunsese s-o viziteze la orice ora, dar mai ales duminica dimineata, cnd era mai putin ocupat. Ea lasa balta orice alta treaba si se dedica cu tot trupul fe ricirii lui, n imensul pat nzorzonat, care era oricnd pregatit pentru el, dar n care nu i-a permis niciodata sa recurga la ritualuri liturgice. Florentino Ariza nu reusea sa priceapa cum putea fi att de priceputa la barbati o femeie nemaritata s i fara trecut, cum de era n stare sa-si miste trupul dolofan de marsuin cu atta us urinta si gingasie, de parca ar fi notat pe sub apa. Ea se apara sustinnd ca amoru l este, nainte de toate, un har natural. Avea obiceiul sa spuna: "Ori stii asta d in nascare, ori n-ajungi sa stii n veci". Florentino Ariza se zvrcolea de gelozie, banuind ca avea mai multa cautare la barbati dect lasa sa se nteleaga, dar trebui a sa taca si sa nghita, pentru ca si el i spunea, asa cum o facea cu toate, ca era singura lui amanta. Dintre multele lucruri care nu prea i conveneau, a trebuit pn a la urma sa se resemneze si sa accepte n pat pisica nfuriata, careia Sara Noriega i taia ghearele ca sa nu-i sfsie n bucati n timp ce faceau dragoste. Dar aproape la fel de mult ca hrjonelile epuizante din pat, ei i placeau ceas urile pe care, obosita de atta amor, le consacra cultului poeziei. Nu numai ca pu tea reproduce cu o precizie uluitoare cele mai recente versuri sentimentale ale vremii, publicate n brosuri ce se vindeau pe strada pentru doua centime, dar avea obiceiul sa prinda cu bolduri pe pereti poemele care i placeau mai mult, ca sa l e poata citi n gura mare la orice ora. Compusese o versiune n endecasilabi pari a manualelor de bune maniere si educatie civica, asa cum exista, de pilda, pentru ortografie, dar n-a reusit sa obtina autorizatia de publicare. Patosul ei declam ator era att de navalnic, nct uneori, continua sa-si turuie versurile n timp ce face a dragoste, iar Florentino Ariza trebuia sa-i vre cu forta suzeta n gura, ca unui copil pe care vrei sa-l faci sa taca. Nu o data, Florentino Ariza se ntrebase care anume era dragostea adevarata, cea din asternutul ravasit si tumultuos, sau aceea din dupa-amiezile molcome de duminica, dar Sara Noriega l-a linistit cu argumentul de bun simt ca tot ce face au ei n pielea goala era iubire. Si adaugase: "Dragoste sufleteasca de la mijloc n sus si dragoste trupeasca de la mijloc n jos." Definitia i s-a parut foarte potr ivita pentru un poem dedicat iubirii divizate, pe care l-au scris la patru mini s i pe care ea l-a prezentat la cea de-a cincea editie a Jocurilor Florale, convin sa ca nimeni nu participase pna atunci cu un poem att de original. A pierdut nsa di n nou. Era furibunda, iar pe drumul spre casa s-a dezlantuit. Dintr-un motiv pe ca re nu si-l putea explica, era convinsa ca Fermina Daza urzise un complot mpotriva ei, ca sa nu-i fie premiat poemul. Florentino Ariza nici nu i-a dat atentie. Er a prost dispus nca de la nmnarea premiilor, cnd avusese impresia ca Fermina Daza, pe care n-o mai vazuse de mult, se schimbase profund: pentru prima data, nfatisarea i trada conditia de mama. Nu era, fireste, o noutate pentru el, aflase ca baiatu l mergea de-acum la scoala. Cu toate acestea, vrsta ei nu i se paruse pna atunci a tt de evidenta ca n seara aceea, nu numai pentru ca mijlocul i se ngrosase, iar mer sul era mai nesigur, dar chiar si glasul, cnd a citit lista premiilor, nu mai sun a att de raspicat. A ncercat sa-si mprospateze amintirile rasfoind albumele Jocurilor Florale, n timp ce Sara Noriega pregatea ceva de mncare. Privind pozele din reviste, ilustra tele ngalbenite de vreme care se vindeau altadata sub boltile porticurilor ca ami ntiri, revaznd lumea aceea fantomatica, si-a descoperit nalucirile propriei vieti . Pna atunci se hranise cu iluzia ca numai lumea se schimba, se schimbau obiceiur ile, moda: totul, n afara de ea. Dar n seara aceea si-a dat pentru prima data seam a ca viata Ferminei Daza si urma cursul, asa cum trecea chiar propria lui viata, n timp ce el nu facea altceva dect sa astepte. Pna atunci nu ndraznise sa vorbeasca despre ea cu nimeni, stiind ca era incapabil sa-i rosteasca numele fara ca paloa rea buzelor sa-l tradeze. n seara aceea nsa, n timp ce rasfoia albumele ca n attea al

te seri de plictis duminical, Sara Noriega a avut una din acele intuitii ntmplatoa re care ti ngheata sngele n vine: - E o trfa. A spus-o n treacat, vaznd o poza a Ferminei Daza travestita n pantera neagra l a un bal mascat, si n-a fost nevoie sa-i rosteasca numele pentru ca Florentino A riza sa-si dea seama despre cine vorbea. Temndu-se de o dezvaluire care i-ar fi p utut schimba ntreaga viata, s-a grabii sa-i ia prudent apararea. A tinut sa preci zeze nca de la nceput ca o cunoaste foarte putin pe Fermina Daza, ca niciodata nu trecuse de obisnuitele saluturi politicoase si nu stia nimic despre viata ei int ima, dar nu se ndoia ca era o femeie admirabila, care o pornise de jos, ajungnd sa cstige respectul tuturor numai prin propriile sale merite. - Gratie unei casatorii din interes cu un barbat care n-o iubeste, l ntrerups e Sara Noriega. E modul cel mai josnic de a fi trfa. Cu mai putina brutalitate, dar cu aceeasi rigiditate morala, maica-sa i spus ese acelasi lucru, ncercnd sa-i aline suferinta. Tulburat pna n maduva oaselor, n-a fost n stare sa gaseasca o replica potrivita pentru nversunarea Sarei Noriega si nc erca sa schimbe subiectul. Dar Sara Noriega nu s-a lasat pna nu si-a varsat toata furia mpotriva Ferminei Daza. ntr-un moment de inspiratie pe care nu putea sa sio explice, ntelesese brusc ca numai ea trasese sforile si-i suflase premiul. Nu p utea aduce nici o dovada n sprijinul acestei presupuneri: nu se cunosteau, nu se vazusera niciodata, iar Fermina Daza nu avea nici un cuvnt de spus n atribuirea pr emiilor, desi era la curent cu hotarrile secrete ale juriului. Sara Noriega spuse pe un ton categoric: "Noi, femeile, avem darul de a ghici adevarul." Si puse ca pat discutiei. Din acel moment, Florentino Ariza o privi cu alti ochi. Si peste ea treceau anii. Natura ei mbelsugata se ofilea fara glorie, iubirea i se irosea n hohote de plns, pe pleoape ncepeau sa-si arate umbra vechile nefericiri. Era o floare de ie ri. n plus, n furia nfrngerii, uitase sa mai tina socoteala paharelor de coniac. Hot art lucru, nu era noaptea ei cea mai buna: n timp ce mncau pilaful de nuca de cocos ncalzit din nou, se apuca sa calculeze contributia fiecaruia dintre ei la poemul nvins n lupta pentru premiu, ca sa stie cte petale din Orhideea de Aur le-ar fi re venit de caciula. Nu era prima oara ca-si pierdeau timpul cu astfel de ciorovaie li, dar el profita de ocazie ca sa-si verse naduful si astfel discutia lor degen era ntr-o disputa meschina, care le rascoli toate ranchiunele din cei cinci ani d e iubire divizata. Mai erau zece minute pna la miezul noptii, iar Sara Noriega se urca pe un sc aun ca sa ntoarca ceasul cu pendula, pe care l potrivi fara sa mai verifice ora ex acta, ncercnd, poate, sa-i sugereze ca ar cam fi fost timpul sa plece. Florentino Ariza simti atunci nevoia imperioasa de a rupe legatura aceea lipsita de dragost e si cauta s-o faca astfel nct initiativa sa-i apartina: asa cum avea sa procedeze totdeauna. Rugndu-se n sinea lui ca Sara Noriega sa-l lase n patul ei, pentru ca e l sa-i poata spune nu, totul s-a sfrsit ntre noi, o invita sa se aseze alaturi, pe canapea, dupa ce termina de ntors ceasul. Dar ea prefera sa ramna la distanta, pe fotoliul destinat musafirilor. Florentino Ariza i ntinse degetul aratator nmuiat n coniac, ca sa-l suga, asa cum i placea s-o faca n preambulurile amorului. - Acum nu, spuse. Astept pe cineva. De cnd fusese respins de Fermina Daza, Florentino Ariza nvatase sa-si rezerve totdeauna ultimul cuvnt. Daca n-ar fi fost att de scrbit, ar fi insistat pe lnga Sa ra Noriega, sigur ca si va sfrsi noaptea tavalindu-se cu ea n pat. deoarece era abs olut convins ca o femeie care se culca o data cu un barbat va continua s-o faca ori de cte ori el i-o va cere, cu conditia sa stie s-o nduioseze de fiecare data. Suportase totul n numele acestei convingeri, trecuse cu vederea totul, chiar si c ele mai abjecte istorii de amor, numai ca sa nu-i acorde nici unei femei nascute din femeie oportunitatea de a lua decizia finala. Dar n noaptea aceea s-a simtit att de umilit, nct a dat pe gt coniacul, facnd tot ce putea ca sa i se observe supar area, si a plecat fara sa-si ia ramas bun. Nu s-au mai vazut niciodata. Legatura cu Sara Noriega, una dintre cele mai lungi si mai stabile n viata l ui Florentino Ariza, n-a fost totusi singura din acei cinci ani. Cnd a nteles ca, desi se simteau bine mpreuna, mai ales n pat, n-o va putea nlocui niciodata cu ea p e Fermina Daza, si-a reluat pnda nocturna de vnator solitar, facnd n asa fel nct sa-i

ajunga si timpul, si puterile pentru toate. Si totusi, Sara Noriega a reusit ca prin minune sa-l consoleze pentru o vreme. Cel putin a putut rezista fara s-o va da pe Fermina Daza, cum nu i se mai ntmplase nainte, cnd si lasa balta treburile la o rice ora, ca s-o caute pe fagasurile incerte ale presimtirilor, pe strazile cele mai neasteptate, n locuri inimaginabile, unde era cu neputinta s-o gaseasca, rat acind la ntmplare, cu pieptul zbuciumat de chin, pna cnd reusea s-o vada macar o cli pa. Ruptura cu Sara Noriega i-a rascolit dorurile atipite si s-a simtit din nou ca n vremea lecturilor interminabile din parc, numai ca de data aceasta nerabdare a lui crestea la gndul ca doctorul Juvenal Urbino trebuia sa moara. Stia de multa vreme ca era ursit sa faca fericita o vaduva, care, la rndul e i, urma sa-l faca fericit, si nu era ngrijorat n privinta asta. Dimpotriva: era pr egatit. Cunoscuse att de multe n incursiunile lui de vnator solitar, nct pna la urma aflat ca lumea era plina de vaduve fericite. Le vazuse veghind nnebunite de dure re la catafalcul sotului, rugndu-se sa fie ngropate de vii n acelasi cosciug, ca sa nu nfrunte singure neprevazutul vietii, dar pe masura ce se mpacau cu realitatea noii lor situatii, renasteau din cenusa cu o vitalitate mereu sporita. La nceput lncezeau ca niste plante parazite n umbra hardughiilor pustii, deveneau confidente le servitoarelor, amantele pernei, ratacind fara rost, dupa attia ani de captivit ate stearpa. si iroseau ceasurile de prisos ngrijind hainele raposatului, punnd nas turii pe care niciodata nu avusesera timp sa-i coasa mai nainte, calcnd camasile c u mansete si gulere ca parafina pna ce nu mai ramnea nici o cuta. Continuau sa-i p una sapun n baie, perna cu initialele lui n pat, farfuria si tacmurile la masa, ca sa le poata gasi daca s-ar fi ntmplat sa se ntoarca din moarte fara sa le anunte, a sa cum avea obiceiul cnd traia. Dar de-a lungul acelor liturghii nchinate singurat atii deveneau treptat constiente ca erau din nou stapne pe viata lor, dupa ce ren untasera nu numai la numele de familie, ci chiar la propria identitate, si toate astea n schimbul unei sigurante care se dovedise a nu fi altceva dect unul din mu ltele visuri amagitoare de logodnice. Numai ele stiau ce grea povara era barbatu l pe care l iubeau cu patima si care poate ca le iubea si el, dar de care trebuia u sa aiba grija ca de un copil pna la ultimul suspin, dndu-i sa suga, schimbndu-i s cutecele murdare, ducndu-l cu zaharelul ca sa-i risipeasca groaza care l cuprindea dimineata, cnd pleca sa nfrunte realitatea. Si totusi, cnd l vedeau iesind din casa , ndemnat chiar de ele sa dea piept cu lumea, le cuprindea spaima ca barbatul nu se va mai ntoarce niciodata. Asta era viata. Dragostea, daca exista, era cu totul altceva: alta viata. n schimb. n reconfortantele ceasuri de ragaz ale singuratatii, vaduvele desco pereau singurul mod de a trai cu adevarat, lasndu-se n voia propriului trup, mncnd n umai cnd le era foame, iubind fara a minti, dormind fara sa fie nevoie sa se pref aca adormite ca sa scape de indecenta amorului oficial, stapne, n sfrsit, pe dreptu l de a avea un pat ntreg numai pentru ele, n care nimeni nu le disputa jumatate di n cearsaful lor, jumatate din aerul lor de respirat, jumatate din noaptea lor, pn a ce trupul, satul sa-si viseze propriile-i vise, se trezea, dintr-o data, singu r. n diminetile lui de braconier, Florentino Ariza le ntlnea cnd ieseau de la slujba de utrenie, nfasurate n lintoliul negru si cu corbul destinului pe umar. De cum l zareau n lumina stralucitoare a zorilor, traversau strada pe celalalt trotuar, cu pasi marunti si topaiti, pasi de pasarele, caci numai si faptul de a trece pe ln ga un barbat le putea compromite. Cu toate acestea, el era convins ca o vaduva n econsolata, mai mult dect oricare alta femeie, putea ascunde n adncul sufletului sa mnta fericirii. Nenumaratele vaduve din viata lui, ncepnd cu vaduva lui Nazaret, l ajutasera s a descopere ct de fericite erau femeile dupa ce le murea barbatul. Ceea ce pna atu nci fusese pentru el o simpla iluzie devenise, gratie lor, o posibilitate reala si la ndemna. Nu vedea de ce Fermina Daza n-ar fi fost o vaduva ca toate celelalte , pregatita de viata sa-l accepte asa cum era, eliberata de orice sentiment imag inar de vinovatie fata de sotul mort, hotarta sa descopere alaturi de el fericire a de a fi fericita de doua ori, mai nti cu iubirea de zi cu zi, care sa preschimbe fiecare clipa a vietii ntr-un miracol, apoi, cu alta iubire, numai a ei, ferita de orice contagiune gratie imunitatii mortii. Poate ca n-ar mai fi fost att de entuziasmat daca ar fi banuit ct de departe era Fermina Daza de aceste calcule fanteziste, cnd ea abia ncepea sa ntrezareasca o

rizontul unei lumi n care fusese prevazut totul, n afara de nenorocire. Desi n acel e timpuri bogatia avea, pe lnga nenumarate avantaje, si multe dezavantaje, jumata te din omenire si-o dorea cu orice pret, considernd ca era singura posibilitate d e a-si asigura eternitatea. Fermina Daza l respinsese pe Florentino Ariza ntr-o st rafulgerare de maturitate pe care a platit-o imediat cu un acces de compasiune, dar niciodata nu s-a ndoit ca hotarrea ei fusese cea mai potrivita. La vremea acee a nu si-a putut da seama ce mobiluri oculte ale ratiunii o faceau sa fie att de nc rezatoare n perspicacitatea ei, dar multi ani mai trziu, cnd ajunsese n pragul batrne tii, le-a descoperit pe neasteptate n cursul unei discutii ntmplatoare despre Flore ntino Ariza. Toti cei de fata stiau ca era un fel de "delfin" al tot mai prosper ei Companii Fluviale a Caraibilor, toti erau siguri ca-l vazusera de multe ori s i chiar vorbisera cu el, dar nici unul nu reusea sa-l identifice n amintire. Atun ci Fermina Daza a avut revelatia motivelor inconstiente care o mpiedicasera sa-l iubeasca. Si comentase: "Parca nici n-ar fi o persoana n carne si oase, ci doar o umbra." Avea dreptate: umbra cuiva pe care nimeni nu l-a putut cunoaste cu adev arat niciodata. Dar n timp ce rezista asediilor doctorului Juvenal Urbino, care e ra exact tipul opus de barbat, se simtea terorizata de fantasma vinovatiei: sing urul Sentiment pe care era incapabila sa-l suporte. Ori de cte ori o simtea aprop iindu-se, o cuprindea un soi de panica pe care nu reusea sa si-o stapneasca dect d aca gasea prin preajma pe cineva care sa-i usureze constiinta. Cnd era mica, daca se spargea o farfurie n bucatarie, daca cineva cadea, daca ea nsasi si prindea deg etul n usa, se ntorcea spre adultul aflat prin apropiere si se grabea sa-l acuze: "Tu esti de vina." Desi. n realitate, nu tinea sa afle cine era vinovatul sau sa se convinga de propria-i vinovatie: se multumea doar sa puna lucrurile la punct. Doctorul Juvenal Urbino si-a dat seama la timp ca armonia caminului lor era amenintata de aceasta fantasma notorie si, de cum o zarea, se grabea sa-i spuna sotiei: "Fii linistita, draga mea, eu sunt vinovat." Caci de nimic nu se temea att de mult ca de hotarrile subite si definitive ale sotiei sale, fiind convins ca totdeauna si aveau originea ntr-un sentiment de vinovatie. Cu toate acestea, tulb urarea care a cuprins-o dupa ce l-a respins pe Florentino Ariza n-a putut fi spu lberata cu cteva cuvinte de consolare. Luni n sir, Fermina Daza deschidea n fiecare dimineata fereastra de la balcon spernd sa zareasca fantoma solitara care altada ta o pndea din parcul pustiu, vedea copacul care fusese al lui, banca ferita de p riviri indiscrete unde el citea gndindu-se la ea, suferind de dragul ei, si, pna l a urma, trebuia sa nchida fereastra la loc, suspinnd: "Bietul de el." La un moment dat, cnd era prea trziu ca sa mai ndrepte trecutul, s-a simtit chiar dezamagita ca el nu se dovedea att de insistent cum si nchipuise ea, iar uneori simtea dorinta t ardiva de a primi o scrisoare care n-a sosit niciodata. Dar cnd a fost nevoita sa se confrunte cu posibilitatea de a se casatori cu Juvenal Urbino, deruta ei a s porit, ntruct si dadea seama ca nu avea motive reale ca sa-l prefere, dupa ce-l ref uzase fara motive reale pe Florentino Ariza. n fond, l iubea tot att de putin ca si pe celalalt, n schimb nu-l cunostea aproape deloc, scrisorile lui nu aveau febri litatea scrisorilor celuilalt si nici nu-i daduse attea nduiosatoare dovezi ale ho tarrii sale. La drept vorbind, Juvenal Urbino o curtase fara a-i pomeni niciodata de dragoste si era destul de ciudat ca un catolic militant ca el i oferea numai bunuri pamntesti: siguranta, ordine, cifre imediate care, odata adunate, ar putea avea o oarecare asemanare cu iubirea, fara sa fie totusi cu adevarat iubire. ndo ielile acestea o puneau si mai mult n ncurcatura, pentru ca nici macar nu era conv insa ca n-ar fi putut trai fara iubire. n orice caz, argumentul principal mpotriva doctorului Juvenal Urbino era asem anarea sa mai mult dect suspecta cu barbatul ideal pe care Lorenzo Daza l visa pen tru fiica sa. Era cu neputinta sa nu-l privesti ca pe o creatie a unui complot p atern, chiar daca realitatea arata cu totul altfel, iar Fermina Daza a fost ncred intata de acest lucru nca din clipa cnd l-a vazut revenind pentru un consult medic al care nu-i fusese solicitat. Discutiile cu verisoara Hildebranda au derutat-o si mai mult. Prin nsasi pozitia ei de victima, aceasta avea tendinta sa se identi fice cu Floretino Ariza, uitnd ca Lorenzo Daza o invitase probabil n speranta ca v a interveni n favoarea doctorului Urbino. Numai Dumnezeu stie ct a luptat Fermina Daza mpotriva tendintei de a-si nsoti verisoara cnd aceasta s-a dus la oficiul de t elegraf ca sa-l cunoasca pe Florentino Ariza. Ar fi vrut sa-l revada, ca sa-l co

nfrunte cu propriile sale ndoieli, sa-i poata vorbi ntre patru ochi, sa-l cunoasca mai bine, ca sa fie sigura ca decizia ei impulsiva n-avea s-o precipite spre al ta mult mai grava, determinnd-o sa capituleze n razboiul personal mpotriva tatalui sau. Pna la urma, asa a si facut, ntr-un moment crucial al vietii, dar nu pentru c a ar fi impresionat-o frumusetea virila a pretendentului, bogatia lui legendara, faima lui timpurie sau vreunul din meritele sale reale, ci din pricina spaimei ca putea pierde ocazia si a iminentei celor douazeci si unu de ani, limita confi dentiala pe care si-o stabilise pentru a se pleca n fata destinului. A fost de aj uns acel moment unic pentru a lua hotarrea ntocmai cum era scris n legile Domnului si n cele ale oamenilor: pna la moarte. Atunci i s-au risipit toate ndoielile si a putut face fara remuscari singurul gest decent pe care i-l dicta ratiunea: a tre cut cu un burete fara lacrimi peste amintirea lui Florentino Ariza, iar n locul e i a lasat sa nfloreasca un cmp de maci. Nu si-a permis dect un suspin mai adnc ca de obicei, ultimul: "Bietul de el!". Dar ndoielile cele mai cumplite au nceput s-o cuprinda abia dupa ce s-a ntors din voiajul de nunta. Nici nu terminase bine de deschis cuferele, de despachetat mobilele si de golit cele unsprezece lazi pe care le adusese ca sa se instaleze ca doamna si stapna n vechiul palat al Marchizului de Casalduero, cnd si-a dat sea ma cu o spaima de moarte ca era prizoniera ntr-o casa diferita de cea pe care sio imaginase, si ceea ce era mai grav, alaturi de un barbat asupra caruia se nsela se. I-au trebuit sase ani ca sa scape. Sase ani ngrozitori, pe care i-a petrecut, ca niciodata n viata, exasperata de purtarea artagoasa a doei Blanca, soacra ei, si de imbecilitatea cumnatelor, care, daca nu putrezisera pna atunci n sihastria u nei chilii era pentru ca o aveau de multa vreme n suflet. Doctorul Urbino, care se resemnase sa aduca spitei tributul cuvenit, ramnea surd la rugamintile ei, ncredintat ca ntelepciunea Celui de Sus si netarmurita cap acitate de adaptare a sotiei sale aveau sa aranjeze totul. I se rupea sufletul cn d vedea n ce stare ajunsese maica-sa, a carei pofta de viata insufla altadata dor inta de a trai pna si celor mai pesimisti dintre oameni. ntr-adevar: femeia aceea frumoasa, inteligenta, de o sensibilitate rar ntlnita n mediul sau, fusese vreme de aproape patruzeci de ani sufletul paradisului ei social. Vaduvia o schimbase ntr -atta nct nu-ti venea sa crezi ca era aceeasi de mai nainte, facnd din ea o femeie pu hava si ursuza, care ura ntreaga omenire. Singura explicatie posibila a acestei d egradari era resentimentul provocat de convingerea ca sotul se sacrificase de bu navoie pentru o liota de negrotei, cum avea obiceiul sa spuna, cnd, de fapt, sing urul sacrificiu cuvenit ar fi fost acela de a supravietui de dragul ei. n orice c az, casnicia fericita a Ferminei Daza s-a sfrsit o data cu voiajul de nunta, iar singurul om din lume care o putea ajuta sa mpiedice naufragiul final era paraliza t de teroare n fata autoritatii materne. Lui, nu cumnatelor cretine si soacrei pe jumatate nebune, i atribuia Fermina Daza vina pentru capcana ucigatoare n care er a prinsa. ntelesese prea trziu ca, n ciuda prestigiului profesional si a fascinatie i sale mondene, barbatul cu care se maritase era un om lipsit de vointa: un polt ron care se mpauna cu faima numelui sau. Si-a cautat un refugiu n copilul abia nascut. l simtise iesind din trupul ei cu un sentiment de usurare, de parca s-ar fi eliberat de ceva ce nu-i apartinea, si se ngrozise constatnd ca nu simtea nici cea mai mica afectiune pentru vitelusu l acela de lapte pe care moasa i l-a aratat gol, mnjit de grasime si de snge, cu c ordonul ombilical nfasurat n jurul gtului. Dar n singuratatea palatului, a nvatat sal cunoasca, s-au cunoscut unul pe celalalt si astfel a descoperit ca parintii si iubesc copiii nu pentru ca sunt copiii lor, ci pentru ca, purtndu-le de grija, ntr e ei se nfiripa o adnca prietenie. n afara de el, nu mai suporta nimic si pe nimeni n casa care i adusese nefericirea. O deprimau singuratatea, gradina ca un cimitir , urmele necrutatoare lasate de trecerea vremii n enormele iatacuri fara ferestre . Simtea ca-si pierde mintile n noptile dilatate de tipetele nebunelor de la ospi ciul din preajma. O exaspera obiceiul de a pune masa n sufragerie, cu fete de mas a brodate, tacmuri de argint si candelabre ca la nmormntare, pentru ca cinci fantom e sa mannce gogosi si sa bea cte o ceasca de cafea cu lapte la cina. Detesta rugac iunile rostite pe nserate, sclifoselile de la masa, eternele comentarii rautacioa se despre felul cum tinea tacmurile, despre mersul ei aproape mistic, cu pasii ac eia mari de femeie simpla, despre rochiile de circareasa, leacurile babesti cu c

are si trata barbatul si obiceiul mitocanesc de a-i da copilului sa suga fara sasi acopere snul cu scutecul. Cnd si-a invitat prima data prietenele la ceaiul de l a cinci dupa-amiaza, pentru care avea de gnd sa pregateasca biscuiti imperiali si dulceata de flori, dupa o moda recenta, venita din Anglia, doa Blanca s-a opus c ategoric ca n casa la ea sa fie servite medicamente pentru febra, n loc de ciocola ta, brnza topita si pine de manioc. Nici macar visurile n-au scapat de cenzura ei. ntr-o dimineata, cnd Fermina Daza a povestit ca visase un necunoscut care se plim ba n pielea goala prin odaile palatului, mprastiind pe unde trecea pumni de cenusa , doa Blanca a ntrerupt-o brusc: - O femeie decenta nu poate avea asemenea visuri. Senzatiei ca se afla ntr-o casa straina i s-au adaugat alte doua nenorociri si mai mari. Una era dieta aproape zilnica de vinete preparate n toate felurile p osibile, la care doa Blanca nu admitea sa renunte din respect pentru raposatul ei sot si pe care Fermina Daza refuza sa le mannce. Ura vinetele nca din copilarie, chiar nainte de a le fi gustat, pentru ca i aminteau de culoarea veninului. De dat a aceasta nsa, a trebuit sa admita ca n viata ei se schimbase totusi ceva n bine, p entru ca pe vremuri, cnd avea cinci ani, spusese acelasi lucru la masa, iar taica -sau o obligase sa nghita toata mncarea pregatita pentru sase persoane. A crezut c a o sa-si dea duhul, mai nti cnd a varsat vinetele mistuite, iar apoi din cauza ces tii cu ulei de ricin, pe care i l-au bagat pe gt cu sila, ca s-o vindece de pedea psa. Gustul acesta si spaima de otrava i-au ramas de atunci ntiparite n minte ca u n singur purgativ, iar la prnzurile abominabile de la palatul Marchizului de Casa lduero, ngretosata de amintirea uleiului de ricin, trebuia sa-si ntoarca privirea de la farfuria cu care era mbiata, ca sa nu comita necuviinta de a voma peste ea. Cealalta nenorocire a fost harfa. ntr-o buna zi, doa Blanca spusese cu subntel es: "Nu cred ca pot exista femei decente care sa nu stie sa cnte la pian." A fost un ordin pe care chiar si fiul ei a ncercat sa-l discute, ca unul care-si petrec use cei mai frumosi ani ai vietii osndit la caznele lectiilor de pian, desi la ma turitate a recunoscut ca i prinsesera bine. Nu si-o putea imagina nsa pe sotia sa supusa acelorasi chinuri la douazeci si cinci de ani si cu un caracter ca al ei. N-a reusit sa obtina de la maica-sa alta concesie dect nlocuirea pianului cu harf a, aducndu-i argumentul pueril ca acesta este instrumentul ngerilor. Au comandat, asadar, la Viena o harfa superba, care arata si chiar suna de parca ar fi fost d in aur si care a reprezentat una din relicvele cele mai pretioase de la Muzeul O rasului pna cnd au mistuit-o flacarile cu tot ce avea nauntru. Fermina Daza s-a sup us acestui supliciu de lux, ncercnd sa mpiedice naufragiul cu un sacrificiu final. A nceput lectiile cu un maestru al maestrilor adus special din orasul Mompox, dar care s-a prapadii pe neasteptate dupa numai cincisprezece zile, si a continuat n ca multi ani dupa aceea cu capelmaistrul de la seminar, a carui rasuflare de gro par distorsiona arpegiile. Chiar si ea era surprinsa de obedienta pe care o arata. Caci desi nu voia s a recunoasca n forul sau interior si nici n disputele surde pe care le avea cu sot ul ei n ceasurile harazite pna atunci iubirii, se ncurcase mai repede dect credea n p lasa conventiilor si a prejudecatilor noii sale lumi. La nceput, obisnuia sa-si a firme libertatea de opinie cu o fraza rituala: "Ia mai da-l dracului de evantai, ca acum bate vntul." Dar mai trziu, de teama sa nu-si piarda privilegiile cstigate pe merit si sa ajunga n gura lumii, s-a aratat dispusa sa suporte orice umilinta , cu speranta ca, pna la urma, Dumnezeu o sa asculte rugile doei Blanca si o s-o i a la el mai repede. Doctorul Urbino si justifica propria slabiciune cu argumente de criza, uitnd sa se ntrebe daca nu cumva erau mpotriva rnduielilor bisericii careia i apartinea. N u admitea ca nentelegerile dintre ei si-ar fi putut avea originea n aerul rarefiat al casei si le punea numai pe seama naturii casatoriei: o inventie absurda, car e nu putea exista dect gratie bunatatii netarmurite a lui Dumnezeu. Era mpotriva o ricarei ratiuni stiintifice ca doua persoane care abia se cunosteau, nenrudite, c u caractere diferite, cu educatii diferite si chiar de sex diferit, sa fie oblig ate dintr-o data sa traiasca mpreuna, sa doarma n acelasi pat, sa-si uneasca desti nele, uneori, opuse. Avea obiceiul sa spuna: "Partea proasta ntr-o casnicie e ca se sfrseste n fiecare noapte dupa ce faci dragoste si trebuie s-o iei de la capat n fiecare dimineata, nainte de micul dejun." n ce-i privea pe ei, lucrurile stateau

si mai rau, caci proveneau din doua clase antagonice si locuiau ntr-un oras care tot mai visa la ntoarcerea viceregilor. Singurul liant posibil era, atunci cnd ex ista, ceva att de improbabil si nestatornic precum dragostea, dar n cazul lor, nu existase cnd s-au casatorit, iar destinul nu facuse altceva dect sa-i oblige sa nfr unte realitatea cnd tocmai erau gata sa-l descopere. Asa arata viata lor n anii harfei. Fusesera de mult uitate momentele ncntatoar e cnd ea intra din ntmplare peste el n timp ce facea baie si, n ciuda certurilor, a v inetelor veninoase, n ciuda surorilor ticnite cu mama care le facuse cu tot, el i mai purta destula dragoste nct s-o roage sa-l sapuneasca. Ea accepta, cu farmele de iubire care i mai ramasesera din Europa, si, lasndu-se amagiti de amintiri, cednd fara sa vrea, iubindu-se fara sa si-o spuna, pna la urma se tavaleau, topiti de d ragoste, pe pardoseala, n timp ce le auzeau pe servitoare vorbind despre ei n spal atorie: "Cum sa mai aiba copii daca nu mai fac dragoste." Uneori, dupa ce se ntor ceau de la o petrecere nebuna, nostalgia ghemuita n spatele usii i dobora dintr-o lovitura si atunci se petrecea o explozie miraculoasa n care totul era din nou ca mai nainte, iar pentru cinci minute, redeveneau amantii desantati din luna de mi ere. Dar n afara de aceste rare ocazii, unul dintre ei era totdeauna mai obosit d ect celalalt cnd se culcau. Ea ntrzia n baie, rasucindu-si tigarile de hrtie parfumat , fumnd singura, recidivnd n amorul ei de consolare, ca atunci cnd era tnara, libera casa ei si stapna pe propriul sau corp. Totdeauna o durea capul sau era prea cal d, totdeauna, sau se prefacea ca doarme, sau avea ciclul din nou, ciclul, mereu ciclul. Pna-ntr-atta nct doctorul Urbino ndraznise sa spuna la cursuri, numai ca sa-s i poata usura sufletul fara a se mai spovedi, ca, dupa zece ani de casnicie, fem eile ajung sa aiba ciclul chiar si de trei ori pe saptamna. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, Fermina Daza a trebuit sa se conf runte n cel mai cumplit an din viata ei cu ceea ce, mai devreme sau mai trziu, tot trebuia sa afle: adevarul despre afacerile fabuloase si niciodata cunoscute ale tatalui sau. Guvernatorul provinciei, care l-a convocat pe Juvenal Urbino la ca binetul sau ca sa-l puna la curent cu ticalosiile socrului, le-a rezumat ntr-o si ngura fraza: "Nu exista lege divina sau omeneasca pe care ipochimenul asta sa no fi ncalcat." Unele din matrapazlcurile cele mai grave le facuse la umbra autorit atii de care se bucura ginerele si ar fi fost greu de crezut ca acesta si sotia sa nu erau la curent. Preocupat sa-si protejeze propria reputatie, singura care mai ramnea n picioare, doctorul Juvenal Urbino a uzat de ntreaga sa influenta si a reusit sa nabuse scandalul punndu-si cuvntul de onoare n joc. Asa ca Lorenzo Daza sa mbarcat pe primul vapor si nu s-a mai ntors niciodata. A plecat n tinutul sau de bastina ca si cum ar fi fost vorba de una din acele calatorii de placere pe care le faci cnd si cnd pentru a amagi nostalgia, dar, n fond, n spatele acestei aparent e se ascundea un smbure de adevar: de ctava vreme se urca la bordul vapoarelor din tara lui numai ca sa bea un pahar cu apa din rezervoarele navei, umplute la izv oarele din satul sau natal. A plecat fara sa se dea batut, clamndu-si inocenta si ncercnd pna n ultima clipa sa-si convinga ginerele ca fusese victima unei intrigi p olitice. A plecat plngnd dupa fetita lui, cum i spunea Ferminei Daza de cnd se casat orise, plngnd dupa nepot, dupa tara unde ajunsese bogat si liber si unde reusise s a faca din fiica lui o doamna distinsa, dupa ce biruise toate stavilele cu ajuto rul unor afaceri destul de tulburi. Cnd a plecat, era batrn si bolnav, dar a trait mult mai mult dect si-ar fi dorit oricare din victimele sale. Fermina Daza nu si -a putut nabusi un oftat de usurare cnd a aflat ca murise si nici n-a tinut doliu, ca sa evite orice ntrebare stnjenitoare, dar luni n sir, ori de cte ori se nchidea s a fumeze n baie, plngea pe nfundate, cu o furie surda, fara sa stie de ce: de fapt, plngea dupa el. Partea cea mai absurda a situatiei celor doi soti era ca niciodata nu au ar atat mai fericiti n public ca n acei ani de restriste. n realitate, au fost anii ce lor mai mari victorii asupra ostilitatii nabusite a unui mediu care nu se resemna sa-i accepte asa cum erau: diferiti, moderni si, ca atare, uzurpatori ai ordini i traditionale. Pentru Fermina Daza nsa, a fost cea mai usoara batalie. Viata mon dena, care i strnea atta ngrijorare nainte de a o cunoaste, nu era altceva dect un si tem de pacte atavice, de ceremonii banale, de cuvinte dinainte stabilite cu care se amageau n societate unii pe altii ca sa nu se sfsie ntre ei. Nota dominanta a a

cestui paradis al frivolitatii provinciale era teama de necunoscut. Ea gasise o definitie mai simpla: "Ca sa te poti descurca n viata publica, nu trebuie dect sati nvingi teama, iar ca s-o scoti la capat n viata conjugala, trebuie sa-ti nvingi plictisul." Descoperise acest lucru brusc, cu claritatea unei revelatii, nca din clipa n care si-a facut intrarea, trnd dupa ea imensa trena a rochiei de mireasa, n vastul salon al Clubului Social, cu aerul rarefiat de miresmele nvalmasite ale att or flori, de nvolburarea stralucitoare a valsurilor, de nvalmaseala barbatilor tra nspirati si a femeilor care o priveau nfricosate, nestiind cum anume ar fi putut n departa amenintarea aceea orbitoare pe care le-o trimitea lumea din afara. Tocma i mplinise douazeci si unu de ani si aproape ca nu iesise din casa dect ca sa se d uca la scoala, dar i-a fost de-ajuns sa-si roteasca privirea n jur, ca sa-si dea seama ca adversarii ei nu erau mpietriti de ura, ci paralizati de frica. n loc sai nspaimnte si mai mult, asa cum era chiar ea, le-a facut favoarea de a-i ajuta sa o cunoasca. Nimeni n-a fost altfel de cum a vrut ea sa fie, la fel cum i se ntmpl a, de pilda, cu orasele, care nu i se pareau mai frumoase sau mai urte, ci numai asa cum si le imagina ea n inima. Parisul, n ciuda ploii necontenite, a pravaliasi lor sordizi, n ciuda grosolaniei homerice a birjarilor, avea sa-i ramna n amintire ca cel mai frumos oras din lume, si nu din pricina ca era astfel n realitate, ci pentru ca acolo si petrecuse cei mai fericiti ani din viata. La rndul sau, doctoru l Urbino s-a impus cu ajutorul acelorasi arme care fusesera folosite mpotriva sa, numai ca manevrate cu mai multa inteligenta si cu o solemnitate calculata. Nimi c nu se ntmpla n oras fara ei: defilarile, Jocurile Florale, evenimentele artistice , tombolele filantropice, festivitatile patriotice, prima calatorie cu balonul. Erau prezenti peste tot si aproape totdeauna se aflau la originea si n fruntea tu turor actiunilor publice. Nimeni nu-si imagina, n anii lor de mare cumpana, ca pu tea exista pe lume cineva mai fericit dect ei sau o casnicie mai armonioasa dect a lor. Casa abandonata de tatal ei a fost pentru Fermina Daza limanul unde fugea s a se ascunda de atmosfera nabusitoare din palatul familiei Urbino. De cte ori pute a scapa de privirea iscoditoare a celor din jur, se ducea pe ascuns acolo, primi nd cnd si cnd vizita prietenelor mai noi sau mai vechi, printre care se numarau cte va din fostele colege de scoala si de la lectiile de pictura: un substitut inoce nt al infidelitatii. n parculetul Evangheliilor traia timp de cteva ceasuri viata tihnita a unei mame celibatare, depannd nenumaratele amintiri din copilarie. A cu mparat alti corbi parfumati, a adunat pisici de pe strada si a lasat toata casa n grija Galei Placidia, care, desi batrna si subrezita de reumatisme, mai avea des tula vigoare ca sa renvie atmosfera de altadata. A deschis din nou camera de cusu t unde Florentino Ariza o zarise prima oara, iar doctorul Juvenal Urbino o puses e sa scoata limba ca sa-i poata cunoaste inima, si a transformat-o ntr-un sanctua r al trecutului. ntr-o dupa amiaza de iarna, cnd a vrut sa nchida fereastra de la b alcon nainte de a se dezlantui grindina, l-a vazut pe Florentino Ariza asezat sub migdalii din parc, pe banca dintotdeauna, mbracat n hainele tatalui, ajustate pe masura lui, cu cartea deschisa pe genunchi, aratnd aidoma imaginii de odinioara p e care o pastra n amintire, dar fara nici o asemanare cu nfatisarea lui din ultima vreme, cnd l zarise cu totul ntmplator. S-a gndit cu teama ca vedenia aceea era o pr evestire de moarte si s-a ntristat. A ndraznit chiar sa-si spuna ca poate ar fi fo st fericiti mpreuna, numai ei doi n casa pe care o pregatise pentru el cu aceeasi iubire cu care el o pregatise pe a lui pentru ea, iar aceasta simpla presupunere a speriat-o, pentru ca numai astfel a ajuns sa nteleaga ct de nefericita era. Atu nci, lundu-si inima n dinti, si-a obligat sotul sa discute deschis, sa se confrunt e cu ea, sa se certe, sa plnga mpreuna dupa paradisul pierdut, pna cnd s-au auzit cnt d ultimii cocosi, si s-a facut lumina printre perdelele dantelate ale palatului, si s-a aprins soarele pe cer, iar sotul, buhait de atta vorbit, istovit de nesom n, cu inima otelita de atta plns, si-a strns sireturile de la ghete, si-a strns cure aua, si-a strns bruma de barbatie care-i mai ramnea si i-a spus da, draga mea, o s a plece amndoi sa caute iubirea pe care o pierdusera n Europa: chiar mine si pentru totdeauna. A fost att de neclintit n hotarrea luata, nct a facut demersurile necesar e pentru ca Banca Tezaurului, care i administra toate bunurile, sa lichideze imen sa avere a familiei, risipita nca de la nceputuri n tot felul de afaceri, investiti i, bonuri si hrtii inviolabile si lente, dar despre care nu stia altceva dect ca n

u era att de fabuloasa pe ct se povestea: suficienta nsa ca sa nu fie nevoit sa se gndeasca la ea. Oricum, putina sau multa, trebuia convertita n aur marcat, care ur ma sa fie transferat treptat la bancile din strainatate unde avea cont deschis, pna cnd nici lui, nici sotiei sale nu le mai ramnea nici macar un coltisor unde sasi dea obstescul sfrsit n tara asta nenduratoare. Ei bine, n ciuda presupunerilor Ferminei Daza, Florentino Ariza mai exista p e lume. Se afla chiar pe cheiul unde era acostat transatlanticul ce urma sa plec e spre Franta, cnd ea a sosit, mpreuna cu sotul si copilul, n landoul tras de caii aurii, si i-a vazut cobornd asa cum i zarise la attea festivitati: perfecti. l luau cu ei si pe baiat, care primise o educatie ce permitea nca de pe atunci sa se ntre vada cum avea sa fie la maturitate: ntocmai asa cum a fost. Juvenal Urbino si-a s cos palaria si l-a salutat vesel pe Florentino Ariza: "Ne ducem sa cucerim Fland ra." Fermina Daza a dat usor din cap, iar Florentino Ariza s-a descoperit si a f acut o reverenta, dar ea l-a privit fara sa schiteze nici cel mai mic gest de co mpasiune pentru ravagiile calvitiei lui premature. Era chiar el, fara ndoiala, da r asa cum l vedea ea: umbra unui barbat pe care n-a reusit sa-l cunoasca niciodat a cu adevarat. Nici Florentino Ariza nu trecea prin cele mai fericite momente din viata. N u erau de ajuns tracasarile de la birou, pnda scitoare de vnator furisat, apatia car e l cuprinsese odata cu trecerea anilor, mai avea de nfruntat si criza finala a ma ica-sii, a carei memorie sfrsise fara amintiri: era aproape o foaie alba. De mult e ori, cnd l vedea asezat n jiltul n care obisnuia sa citeasca, l ntreba surprinsa: " a' tu al cui esti ?" Desi o lamurea de fiecare data, ea l ntrerupea din nou: - Da' ia spune, dragul meu baiat, eu cine sunt ? Se ngrasase att de mult, nct nu se mai putea misca si-si petrecea tot timpul n m erceria unde nu mai era nimic de vndut, dichisindu-se si sulemenindu-se de cnd se scula, odata cu primii cocosi, pna trziu, mult dupa miezul noptii, caci dormea foa rte putine ceasuri pe zi. si punea ghirlande de flori pe cap, se ruja, se pudra p e obraz si pe brate, iar la sfrsit, ntreba pe oricine se afla din ntmplare n preajma cum i statea. Vecinii stiau ca astepta mereu acelasi raspuns: "Parca ai fi Libarc a Martnez." Aceasta identitate, uzurpata personajului dintr-o poveste pentru copi i, era singura care o multumea. Continua sa se legene, facndu-si vnt cu un manunch i de pene trandafirii, pna cnd o lua iar de la capat: coroana de flori din hrtie, m oscul pentru pleoape, carminul pe buze, pudra ca o crusta de var pe obraz. Si di n nou nelipsita ntrebare: "Cum mi sta ?" Cnd si-a dat seama ca maica-sa ajunsese ba taia de joc a cartierului, Florentino Ariza a demontat ntr-o noapte tejgheaua si dulapurile cu sertare din vechea mercerie, a batut n cuie usa dinspre strada si a aranjat localul asa cum i povestise chiar ea ca arata dormitorul Libarcii Martnez , iar de atunci, n-a mai ntrebat niciodata cine era. La sugestia unchiului Len XII, cautase o femeie n vrsta care s-o ngrijeasca, da r sarmana umbla mai mult adormita dect treaza, iar cteodata lasa impresia ca si ea uita cine era. Asa nct, dupa ce iesea de la birou, Florentino Ariza ramnea acasa pn a cnd reusea s-o adoarma pe maica-sa. Nu s-a mai dus sa joace domino la Clubul Co mertului, iar pentru o vreme a renuntat la ntlnirile cu cele cteva prietene vechi p e care le frecventase pna atunci, caci ceva se schimbase n adncul inimii lui dupa c umplita ntmplare cu Olimpia Zuleta. Fusese ca un trasnet. Florentino Ariza tocmai l condusese pe unchiul Len XII acasa, pe o furtuna ngrozitoare, cum se dezlantuie de obicei n octombrie, lasndu-ne pentru multa vreme n convalescenta, cnd a zarit din trasura o tnara maruntica si v ioaie, mbracata ntr-o rochie cu volane de organdi, care arata mai degraba ca o roc hie de mireasa. Alerga buimacita de colo-colo, ncercnd sa prinda umbreluta de soar e pe care vntul i-o smulsese si i-o purta n zbor pe deasupra marii. A invitat-o n t rasura si s-a abatut din drum ca s-o conduca acasa, un schit vechi, transformat n locuinta, cu fata spre zarea marii si o curte ntesata de casute pentru porumbei, care se vedeau din strada. Pe drum, i-a povestit ca era maritata de aproape un an cu un tarabagiu din piata pe care Florentino Ariza l vazuse de multe ori desca rcnd de pe navele companiei lazi pline cu tot felul de boarfe si maruntisuri si c u o droaie de porumbei ntr-o colivie aidoma acelora folosite de tinerele mame pen tru a-si duce bebelusii cnd calatoresc la bordul vapoarelor fluviale. Olimpia Zul eta parea sa faca parte din familia viespilor: avea soldurile nalte si late, bust

ul ngust, parul srmos, de culoarea aramei, obrajii pistruiati, ochii rotunzi, vioi si foarte departati, si un glas pitigaiat cu care rostea numai lucruri intelige nte si amuzante. Lui Florentino Ariza i s-a parut mai degraba nostima dect atraga toare si a uitat-o imediat ce a lasat-o acasa, unde locuia cu sotul ei, cu tatal acestuia si cu alti membri ai familiei. Cteva zile mai trziu, l-a vazut din nou pe barbatul ei n port, de data aceasta mbarcnd marfa, iar cnd vaporul a ridicat ancora, Florentino Ariza a auzit foarte l impede n urechi glasul diavolului. n aceeasi zi, dupa ce l-a condus pe unchiul Len XII, a trecut ca din ntmplare prin dreptul casei Olimpiei Zuleta si a vazut-o n cur te dnd de mncare porumbeilor, care zburataceau n jurul ei. I-a strigai peste gard, din trasura: "Ct costa un porumbel ?". Ea l-a recunoscut si i-a raspuns vesela: " Nu sunt de vnzare.". Atunci, el o ntreba: "Si cine vrea sa aiba unul ce trebuie sa faca ?". Ea i raspunse fara sa-si ntrerupa treaba: "O ia n trasura pe stapna cnd o g aseste ratacita prin ploaie". Asa se face ca n seara aceea Florentino Ariza s-a nt ors acasa cu un dar din partea Olimpiei Zuleta, n semn de recunostinta: un porumb el mesager, cu un inel de metal la picior. A doua zi dupa-amiaza, la ceasul cnd mpartea ca de obicei mncarea n curte, frum oasa stapna a hulubariei a vazut ca porumbelul daruit n ajun se ntorsese printre ce ilalti si s-a gndit ca probabil scapase. Dar cnd l-a prins si s-a uitat mai bine l a el, a gasit o hrtiuta nfasurata pe inel: o declaratie de dragoste. Era prima oar a, si nu avea sa fie ultima, cnd Florentino Ariza lasa o urma scrisa, desi de dat a aceasta a avut prudenta sa nu se semneze. A doua zi, era ntr-o miercuri, tocmai se pregatea sa intre n casa, cnd un copil de pe strada i-a dat porumbelul nchis ntr -o colivie si i-a turuit dintr-o rasuflare ca asta-i de la doamna cu porumbeii s i mi-a zis sa va zic ca va roaga sa-l nchideti bine n colivie, ca altfel iar o sa scape si dup-aia nu vi-l mai da napoi. N-a stiut ce sa creada: sau porumbelul pie rduse scrisoarea pe drum, sau stapna lui facea pe proasta, ori, poate, i trimisese porumbelul pentru ca el sa i-l trimita iarasi napoi. Smbata dimineata, dupa o ndelungata chibzuinta, Florentino Ariza a dat din no u drumul porumbelului, cu alta scrisorica nesemnata. De data aceasta, n-a trebui t sa astepte pna a doua zi. Dupa prnz, acelasi copil i l-a adus din nou, n alta col ivie, spunndu-i ca uite, domnule, iar va trimite porumbelul care v-a scapat, ca a laltaieri vi l-a dat napoi din buna-cuviinta si acum vi-l trimite asa, de mila, d a' daca mai scapa o data, chiar ca nu vi-l mai da napoi. Trnsito Ariza s-a jucat pn a trziu cu porumbelul, l-a scos din colivie, l-a leganat n brate si, tot ncercnd sal adoarma cu cntece pentru copii, a descoperit deodata ca avea prins de inel un b iletel cu un singur rnd: Nu primesc anonime. Florentino Ariza l-a citit cu inima n nebunita de fericire, de parca ar fi fost ncununarea primei sale aventuri, si abi a a putut dormi n noaptea aceea de nerabdare. A doua zi, s-a sculat dis-de-dimine ata si, nainte de a pleca la birou, a dat din nou drumul porumbelului, cu un bile tel de dragoste semnat, prins de inel mpreuna cu trandafirul cel mai proaspat, ma i aprins si mai parfumat din gradina. N-a fost chiar att de simplu cum si nchipuise. Dupa trei luni de asedii, frumo asa stapna a hulubariei dadea invariabil acelasi raspuns: "Eu nu sunt dintr-alea. " A continuat totusi sa primeasca mesajele si chiar a acceptat sa se duca la ntlni rile pe care Florentino Ariza le aranja n asa fel nct sa para ntmplatoare. Ct despre l, ajunsese de nerecunoscut: amantul care nu-si asumase niciodata vreun risc, ce l mai avid de dragoste, dar si cel mai meschin, cel care nu dadea nimic, dorindu -si, n schimb, totul, cel care nu ngaduise nimanui sa-i lase o urma ct de mica n ini ma, vnatorul care si pndea ghemuit prada n-a mai tinut seama de nimic, aruncndu-se o rbeste ntr-o viitoare de scrisori semnate, de cadouri galante, dnd imprudent trcoal e casei cu porumbei, chiar si atunci cnd stia foarte bine ca stapnul nu era plecat nici n calatorie, nici la piata. Pentru prima oara din anii tineretii lui zbuciu mate, inima i era din nou strapunsa de lancea iubirii. Sase luni dupa prima ntlnire. s-au regasit, n sfrsit, n cabina unui vapor fluvia l tras la chei pentru a fi revopsit. A fost o dupa-amiaza ncntatoare. Pentru Olimp ia Zuleta, dragostea era o hrjoana de porumbita ce se zbenguie, dupa care i placea sa zaca goala ore n sir, descoperind n aceasta lenesa abandonare tot atta voluptat e ca si n dragoste. n cabina aproape goala, pe jumatate vopsita, staruia un iz de terebentina tocmai bun pentru a-l pastra n amintire ca semn al unei dupa-amiezi f

ericite. Sub impulsul unei inspiratii insolite, Florentino Ariza a desfacut capa cul unui borcan cu vopsea rosie de lnga pat, si-a nmuiat degetul aratator si a pic tat pe pubisul frumoasei stapne a hulubariei o sageata ndreptata spre sud, iar dea supra, pe pntec, a scris cteva cuvinte: Pasarica asta e a mea. Seara, uitnd de insc riptie, Olimpia Zuleta s-a dezbracat n fata sotului, care n-a suflat o vorba, nic i macar nu s-a schimbat la fata, dar s-a dus drept la baie dupa briciul de barbi erit, n timp ce ea si punea camasa de noapte, iar cnd s-a ntors, i-a taiat gtul dintr -o lovitura. Florentino Ariza n-a aflat despre cele ntmplate dect dupa cteva zile, cnd sotul fugar a fost prins si a povestit ziaristilor cum a savrsit crima si de ce. Timp d e mai multi ani s-a tot gndit ngrijorai la scrisorile semnate, a tinut socoteala a nilor de puscarie ai asasinului, care l cunostea foarte bine, dar nu se temea atta de briciul sau de scandalul public, ct l ngrozea gndul ca ar putea avea nesansa ca Fermina Daza sa afle de infidelitatea lui. ntr-una din zilele lungilor ani de ast eptare, s-a ntmplat ca femeia care o ngrijea pe Trnsito Ariza sa ntrzie mai mult dec revazuse la piata, din cauza unei ploi torentiale neobisnuite pentru acel anotim p, iar cnd s-a ntors acasa, a gasit-o moarta. De fapt a gasit-o asezata n balansoar , sulemenita toata si florala, ca de obicei, cu o privire att de vie si un surs as a de mucalit pe buze, nct abia dupa doua ore si-a dat seama ca era moarta. Ceva ma i nainte de a muri, mpartise copiilor din vecini, n chip de bomboane, toata comoara din ulcelele ngropate sub pat, iar cteva din bijuteriile cele mai de pret n-au ma i putut fi recuperate. Florentino Ariza a ngropat-o la vechea ferma Mna Domnului, cunoscuta, chiar si dupa trecerea attor ani, drept Cimitirul Holerei, si i-a plan tat pe mormnt un trandafir. nca de la primele vizite la cimitir, Florentino Ariza a descoperit ca nu dep arte de acolo era ngropata Olimpia Zuleta, fara lespede, dar cu numele si data mo rtii mzgalite cu degetul pe cimentul proaspat al criptei, si imediat l-a fulgerat gndul ca nu putea fi vorba dect de o farsa sinistra a sotului. Cnd trandafirul a nf lorit, i lasa cte o roza pe mormnt, numai daca nu se zarea nimeni prin preajma, iar mai trziu, i-a rasadit un lastar taiat din trandafirul maica-sii. Amndoi trandafi rii se nmulteau cu atta frenezie, nct, ca sa pastreze ordinea, Florentino Ariza treb uia sa aduca de acasa foarfecele si alte unelte de gradinarit. A fost nsa mai pre sus de puterile lui: dupa numai ctiva ani, cei doi trandafiri se ntinsesera ca bal ariile printre morminte, iar cimitirul de pe vremea molimei s-a numit de atunci Cimitirul Rozelor, pna cnd un primar mai putin realist dect ntelepciunea populara a sters de pe fata pamntului orice amintire a trandafirilor atrnnd sub bolta de la in trare o inscriptie republicana: Cimitirul Universal. Moartea maica-sii l-a lasat din nou pe Florentino Ariza prada ndeletnicirilo r sale maniace: biroul, ntlnirile n ordine stricta cu amantele cronice, partidele d e domino de la Clubul Comertului, vesnicele romane de dragoste, vizitele duminic ale la cimitir. Era rugina rutinei, att de hulita si att de temuta, dar care pe el l ajutase sa-si ignore vrsta. Cu toate acestea, ntr-o duminica de decembrie, cnd tr andafirii de pe morminte reusisera sa biruie foarfecele, a vazut rndunelele de pe firele electrice de curnd instalate si brusc si-a dat seama ca trecusera ceva an i de la moartea maica-sii si de la asasinarea Olimpiei Zuleta, dar si mai multi din acel decembrie ndepartat cnd Fermina Daza i-a trimis o scrisoare spunndu-i ca d a, l va iubi vesnic. Pna atunci se comportase ca si cum timpul n-ar fi trecut dect pentru ceilalti. Doar cu o saptamna n urma, ntlnindu-se cu una din nenumaratele pere chi care se casatorisera gratie epistolelor scrise de el, nu l-a recunoscut pe b aiatul lor mai mare, propriul sau fin. Si-a nvins stnjeneala cu conventionalele ex clamatii de uimire: "Drace, ce mare s-a facut! E un barbat n toata firea". Nu s-a nelinistit nici chiar atunci cnd corpul a nceput sa-i dea cele dinti semnale de al arma, pentru ca totdeauna avusese sanatatea de fier a celor bolnaviciosi. Trnsito Ariza avea obiceiul sa spuna: "Baiatul meu n-a fost bolnav la viata lui dect de holera". Confunda, fireste, holera cu dragostea, nca nainte de a-si pierde memoria . Oricum, se nsela, pentru ca baiatul avusese n taina sase blenoragii, desi doctor ul spunea ca nu era vorba de sase, ci de una singura, care reaparea dupa fiecare batalie pierduta. Mai avusese, pe deasupra, o umflatura cu puroi la vintre, pat ru glme pe cap si de sase ori pecingine, dar nici lui, nici altui barbat nu le-ar fi trecut prin minte sa le ia drept boli, ct mai degraba drept trofee de razboi.

La patruzeci de ani, fusese nevoit sa se duca la doctor, din cauza unor dur eri difuze n tot corpul. Dupa mai multe consultatii, medicul se multumise sa-l co nsoleze: "Ce sa-i faci. Vrsta si spune cuvntul." El se ntorcea nsa de fiecare data ac asa la fel de nepasator, de parca tot ce se ntmpla nu l-ar fi privit n mod direct. Caci, pentru el, singurul reper din trecut era idila efemera cu Fermina Daza si numai ceea ce avea legatura cu ea intra n socotelile propriei sale vieti. Dar cnd a zarit rndunelele pe firele electrice, a ncercat sa-si rememoreze trecutul, ncepnd cu amintirea cea mai ndepartata, iubirile ntmplatoare, nenumaratele stavile pe care trebuise sa le nvinga pentru a ajunge ntr-un post de conducere, neajunsurile fara de numar iscate de dorinta nestramutata ca Fermina Daza sa fie a lui, iar el a ei, mai presus de orice, n pofida oricaror piedici, si abia n clipa aceea a nteles ca viata nu statea pe loc. A simtit un fior rece n maruntaie, care i-a mpaienjenit ochii, si, lasnd jos uneltele de gradinarie, s-a sprijinit de zidul cimitirului, ca sa nu-l doboare cea dinti lovitura a batrnetii. - Drace, si spuse ngrozit, s-au si facut treizeci de ani! Asa era. Treizeci de ani care trecusera, de buna seama, si pentru Fermina D aza, dar care fusesera cei mai placuti si reconfortanti din viata ei. Zilele de groaza din Palatul Casalduero zaceau uitate n cosul de gunoi al memoriei. n noua c asa din La Manga se simtea libera, stapna pe destinul sau, alaturi de un sot pe c are, daca ar fi trebuit s-o ia de la capat, l-ar fi ales din nou dintre toti bar batii lumii, cu un fiu care continua traditia familiei la Scoala de Medicina, si cu o fata care i semana att de mult, nct, uneori, avea tulburatoarea senzatie ca e imaginea repetata a propriei sale tinereti. ntre timp, se ntorsese de trei ori n Eu ropa, dupa calatoria nefericita din care n-ar mai fi vrut sa se ntoarca n veci, ca sa nu fie obligata sa traiasca ntr-o permanenta teroare. Se prea poate ca Dumnezeu sa fi ascultat, n cele din urma, rugile cuiva: se aflau de doi ani la Paris, ncercnd sa descopere printre ruine ce mai ramasese din iubirea lor, cnd au fost treziti n miez de noapte de o telegrama ce-i nstiinta ca d oa Blanca era grav bolnava, urmata, la cteva ore doar, de alta cu vestea mortii. S -au ntors imediat. Fermina Daza a cobort de pe vapor mbracata ntr-o rochie cernita, ale carei pliuri nu reuseau sa ascunda starea n care se afla. Era din nou nsarcina ta, iar stirea a dat nastere unui cntec popular mai degraba glumet dect rautacios, al carui refren a fost la moda tot restul anului: Ce-o fi gasind frumoasa la Pa ris, de cite ori se ntoarce, mai face un copil. Multi ani la rnd, de cte ori se duc ea la petrecerile de la Clubul Social, doctorul Juvenal Urbino cerea sa-i fie cnt at, n ciuda grosolaniei versurilor, numai si numai ca sa le demonstreze celorlalt i ca era n stare sa nfrunte orice situatie cu zmbetul pe buze. Nobilul palat al Marchizului de Casalduero, despre existenta si blazoanele caruia nu s-a gasit niciodata vreo marturie sigura, a fost vndut mai nti Trezorerie i Municipale la un pret rezonabil, iar mai trziu, revndute pentru o adevarata aver e guvernului central, atunci cnd un cercetator olandez a facut sapaturi, ncercnd sa demonstreze ca acolo se afla adevaratul mormnt al lui Cristofor Columb: al cinci lea. Surorile doctorului Urbino s-au retras la manastirea calugaritelor salesien e, iar Fermina Daza s-a mutat n vechea casa parinteasca, pna cnd a fost terminata v ila din La Manga. A pasit n noul camin fara sa sovaie, hotarta sa-si impuna vointa , si-a aranjat, n sfrsit, mobilele englezesti aduse din voiajul de nunta si cele c omandate dupa calatoria de reconciliere si nca din prima zi a nceput sa umple casa cu tot soiul de pasari exotice pe care le cumpara chiar ea de pe goeletele veni te din Antile. S-a mutat n vila din La Manga mpreuna cu sotul ei, careia reusise s a-i redobndeasca ntreaga dragoste, cu baiatul, acum maricel, si cu fetita care ven ise pe lume la patru luni dupa ntoarcerea lor n tara si fusese botezata cu numele de Ofelia. La rndul sau, doctorul Urbino a nteles ca i era cu neputinta sa-si recup ereze pe deplin nevasta si sa renvie zilele voiajului de nunta, caci cea mai mare parte a dragostei si a timpului ei era harazita copiilor, dar s-a resemnat, mul tumindu-se cu ce mai ramnea. Armonia att de dorita si-a gasit mplinirea cnd se astep tau mai putin, la un dineu de gala unde s-a servit un fel de mncare delicios, pe care Fermina Daza n-a reusit sa-l identifice. Dupa prima portie, a mai luat nca u na, la fel de mare, att de mult i placuse, si tocmai se gndea cu regret ca trebuie sa renunte la a treia, ca sa nu ncalce regulile etichetei, cnd a aflat cu stupoare ca tocmai mncase cu o nebanuita placere doua farfurii pline cu piure de vinete.

A avut taria sa-si recunoasca nfrngerea cu eleganta, ca o adevarata doamna: ncepnd d in acea zi, n vila din La Manga vinetele pregatite n cele mai diverse feluri si se rvite aproape tot att de des ca si n Palatul Casalduero au devenit mncarea favorita a familiei, asa nct, la batrnete, doctorului Juvenal Urbino i placea sa spuna n glum a ca si-ar mai fi dorit o fata, ca sa-i poata pune numele att de ndragit n casa: Be renjena Urbino. Fermina Daza se convinsese ntre timp ca, spre deosebire de viata publica, vi ata intima e nestatornica si imprevizibila. Nu-si putea da seama daca existau di ferente reale ntre copii si adulti, dar, n ultima instanta, prefera copiii, pentru ca aveau opinii mai precise si mai clar exprimate. Abia depasise promontoriul m aturitatii, eliberata, n sfrsit, de orice iluzie, cnd ncepu sa ntrevada din ce n ce m i limpede ca viata ei nu arata asa cum si-o imaginase n reveriile de tinerete din parculetul Evangheliilor. Nici chiar n adncul sufletului nu ndraznise sa-si martur iseasca pna atunci ca era, de fapt, o servitoare de lux. n societate ajunsese sa f ie cea mai iubita, cea mai rasfatata, si tocmai de aceea, cea mai temuta de toti , dar nicaieri nu i se pretindea mai mult si nu i se ierta mai putin ca n propria -i gospodarie. Avea senzatia ca traia o viata de mprumut: domnea ca o suverana ab soluta peste un vast imperiu al fericirii cladit de sotul ei, dar numai pentru e l. Era constienta ca o iubea mai presus de orice, mai mult dect pe oricine altcin eva, dar numai pentru el: o roaba supusa bunului sau plac. Cea mai mare tortura pentru ea erau mesele zilnice. Nu numai din pricina ca trebuia sa fie gata la timp: nu, trebuia sa fie perfecte, trebuia sa-i pregatea sca exact ce avea el chef sa mannce, fara sa-i cunoasca dinainte preferintele. Da ca l ntreba uneori, ceremonie inutila, ca attea altele, a ritualului domestic, el n ici macar nu catadicsea sa-si ridice privirea de pe ziar si raspundea: "Orice". O spunea cu toata sinceritatea, n felul sau amabil, pentru ca nu exista pe lume s ot mai putin despotic ca el. Dar la masa nu putea fi chiar orice, ci exact ceea ce voia el, nici o greseala, nici o abatere nefiind trecute cu vederea: carnea n u trebuia sa aiba gust de carne, pestele sa nu miroasa a peste, carnea de porc s a nu aiba gust de rapan, iar puiul, de pene. Chiar si cnd nu era vremea sparanghe lului, trebuia sa faca pe dracu-n patru si sa-l gaseasca, pentru ca el sa se poa ta desfata cu mireasma propriei urine. Nu-l nvinovatea pe el: vinovata era viata. Numai ca el era un protagonist implacabil al vietii. Era de ajuns umbra unei ndo ieli, ca sa de la o parte farfuria si sa spuna: "Mncarea asta a fost facuta fara dragoste". Uneori, dovedea o fantezie greu de imaginat. Odata, abia si-a muiat b uzele n ceaiul de musetel si l-a refuzat imediat cu o singura fraza: "Chestia ast a are gust de fereastra". Att ea, ct si servitoarele au ramas cu gura cascata, pen tru ca nici una nu auzise pna atunci de cineva care sa fi baut zeama de fereastra fiarta, dar cnd au gustat ceaiul, ncercnd sa priceapa ceva, au nteles: ntr-adevar, a vea gust de fereastra. Era un sot perfect: niciodata nu se apleca sa ridice ceva de pe jos, nu sti ngea lumina si nu nchidea usile. Dis-de-dimineata, cnd se mbraca si descoperea un n asture lipsa, ncepea sa bodoganeasca pe ntuneric: "Un barbat ar trebui sa-si ia do ua neveste, pe una s-o iubeasca si alta sa-i coasa nasturii". Zilnic, la cea din ti sorbitura de cafea sau la prima lingura de supa aburinda, scotea un urlet sfsie tor, care nu mai speria pe nimeni din casa, si imediat si varsa naduful: "Sa stit i ca ntr-o buna zi o sa-mi iau lumea n cap, m-am saturat sa tot umblu cu gura frip ta". Se plngea ntruna ca niciodata nu se gateau mncaruri att de gustoase si variate ca n zilele n care el nu putea pune nimic n gura pentru ca luase un purgativ si, co nvins de perfidia nevesti-sii, pna la urma, a obligat-o sa ia si ea purgative oda ta cu el. Satula de lipsa lui de ntelegere, Fermina i-a cerut un cadou mai neobisnuit de ziua ei: sa faca timp de o zi toate treburile gospodariei. El a acceptat amuz at si si-a luat rolul n serios nca din zori. A pregatit un mic dejun copios, dar a uitat ca ei nu-i faceau bine ouale prajite si nu-i placea cafeaua cu lapte. A mp artit instructiunile pentru masa de prnz, la care aveau opt invitati, a dat dispo zitii sa se faca imediat curatenie prin camere si s-a straduit att de mult sa-i d emonstreze ca e mai priceput ca ea ntr-ale gospodariei, nct nainte de ora douaspreze ce s-a vazut nevoit sa capituleze fara nici un pic de jena. nca din primul moment , si-a dat seama ca habar n-avea de rosturile casei, iar servitoarele l-au lasat

sa scotoceasca dupa fiecare lucrusor n parte, pentru ca si ele intrasera n joc. L a ora zece, nu fusese luata nici o hotarre n privinta prnzului, pentru ca n casa cur atenia nu era nca terminata, nimeni nu dereticase prin dormitor, baia a ramas nes palata, a uitat sa puna hrtie igienica, sa schimbe cearsafurile, sa trimita trasu ra dupa copii si a ncurcat n asa hal atributiile servitoarelor, nct a pus-o pe bucat areasca sa faca paturile, iar pe cameriste le-a trimis sa gateasca. La unsprezec e, cnd mai era foarte putin timp pna la sosirea musafirilor, Fermina Daza, moarta de rs, a luat din nou frnele gospodariei n mini, dar nu cu atitudinea triumfatoare p e care si-ar fi dorit-o, ci cu un sentiment coplesitor de compasiune pentru inut ilitatea domestica a sotului ei. nciudat, el si-a racorit inima cu argumentul bin ecunoscut: "n orice caz, m-am descurcat mai bine dect ai face-o tu daca te-ai apuc a sa vindeci bolnavi". A fost o lectie binevenita, si nu numai pentru el. O data cu trecerea anilor, amndoi au ajuns pe cai diferite la concluzia nteleapta ca era cu neputinta sa convietuiasca altfel, sa se iubeasca altfel: nimic nu era asa d e complicat pe lumea asta ca dragostea. n plenitudinea noii sale vieti, Fermina Daza avea prilejul sa-l zareasca tot mai des, la diverse festivitati, pe Florentino Ariza, pe masura ce el avansa n f unctie, dar tocmai de aceea ajunsese sa i se para att de firesc faptul ca-l ntlnea, nct, uneori, uita sa-l mai salute. Auzise vorbindu-se despre el destul de frecven t, pentru ca, n lumea oamenilor de afaceri, ascensiunea lui prudenta, dar de nest avilit, la C.F.C. era unul din subiectele permanente. Remarcase schimbarile n bin e din comportamentul lui: timiditatea i se decantase ntr-un soi de detasare enigm atica, se mai mplinise si nu-i statea rau, placiditatea proprie vrstei nu facea de ct sa-l avantajeze si reusise sa rezolve cu demnitate calvitia pustiitoare. Conti nua totusi sa sfideze vremurile si moda, purtnd aceleasi haine cernite, redingote le anacronice, palaria unica, lavaliera de poet, din merceria maica-sii. umbrela sinistra. Fermina Daza s-a obisnuit treptat cu noua lui nfatisare si, n cele din urma, nu se mai gndea la el ca la adolescentul languros care suspina de dorul ei sub vrtejurile de frunze galbene din parcul Evangheliilor. Nu-l privea nsa nicioda ta cu indiferenta, iar vestile bune despre el o bucurau, pentru ca ncet-ncet o usu rau de povara vinovatiei. Pe neasteptate nsa, tocmai cnd l credea definitiv sters din amintire, i s-a ar atat din nou, de data aceasta, preschimbat n naluca propriilor ei nostalgii. Erau primele adieri ale batrnetii, cnd a nceput sa simta ca ceva iremediabil se petrecu se n viata ei, ori de cte ori auzea tunetul care anunta ploaia. Era rana de nevind ecat a tunetului nsingurat, bolovanos si punctual, care bubuia n fiecare zi de oct ombrie, la trei dupa-amiaza, n muntii Villanueva, si a carui amintire devenea tot mai vie odata cu trecerea anilor. n timp ce ntmplarile recente i se nvalmaseau n min te doar dupa cteva zile, amintirile din calatoria legendara prin tinutul verisoar ei Hildebranda deveneau, gratie luciditatii perverse a nostalgiei, att de intense , nct pareau din ajun. si amintea de trgusorul Manaure, cocotat pe povrnisurile munti lor, cu singura lui strada, dreapta, necata n verdeata, cu pasarile sale de bun au gur, si amintea de casa cu stafii si de noptile cnd se trezea cu camasa uda leoarc a de lacrimile nesecate ale Petrei Morales, care, odinioara, se sfrsise de dragos te chiar n patul unde dormea ea. i reveneau n amintire gustul guayabelor, care nici cnd dupa aceea n-a mai fost acelasi, presimtirile att de intense, nct susurul lor se mpletea cu cel al ploii, dupa-amiezile de topaz de la San Juan del Csar, cnd pleca la plimbare cu alaiul de verisoare gurese dupa ea, iar pe masura ce se apropia de oficiul de telegraf, strngea tot mai tare din dinti, ca sa nu-i iasa inima din piept. A vndut casa parinteasca fara sa se mai gndeasca la pret, pentru ca nu mai putea suporta dorul dupa anii adolescentei, spectacolul dezolant al parcului pu stiu ntrezarit de la balcon, mireasma sibilinica a gardeniilor n noptile canicular e, naluca mbracata ca o doamna din alte vremuri din fotografa facuta n acea dupa-am iaza de februarie cnd i se hotarse soarta, toate amintirile din care o pndea mereu chipul lui Florentino Ariza. A avut nsa luciditatea sa-si dea seama ca nu erau am intiri de dragoste, nici de cainta, ci imaginile unei nempliniri care lasa n urma o dra de lacrimi. Fara sa-si dea seama, era pndita de aceeasi capcana a compasiuni i n care cazusera attea victime imprudente ale lui Florentino Ariza. Si-a cautat un sprijin n sotul ei. Exact cnd el nsusi avea mai multa nevoie de ea, pentru ca o depasea pe drumul vietii cu zece ani, bjbind singur prin negurile

batrnetii, dezavantaj la care se mai adauga faptul ca era barbat si, ca atare, m ai vulnerabil. Au ajuns sa se cunoasca att de bine, nct dupa aproape treizeci de an i de casnicie, se comportau ca o singura fiinta divizata, simtindu-se uneori stnj eniti de faptul ca-si ghiceau fara sa vrea gndurile sau de situatia de-a dreptul ridicola cnd unul dintre ei anticipa n public ceea ce avea de gnd sa spuna celalalt . Biruisera mpreuna nentelegerile cotidiene, aversiunile strnite din senin, mizerii le reciproce, fabuloasele izbucniri de mnie ale complicitatii conjugale. A fost e poca n care s-au iubit mai bine ca oricnd, fara graba si fara excese, dar constien ti si multumiti de victoriile neverosimile repurtate asupra vitregiei soartei. V iata avea sa le rezerve, de buna seama, si alte surprize mortale, dar nu mai ave a importanta: ajunsesera de-acum pe tarmul celalalt.

Cu prilejul sarbatoririi noului secol, au avut loc o serie de manifestari p ublice inedite, cea mai remarcabila dintre toate fiind prima calatorie n balon, r od al initiativelor inepuizabile ale doctorului Juvenal Urbino. Jumatate din pop ulatia urbei s-a adunat pe plaja de la Arsenal ca sa admire naltarea uriasului ba lon confectionat din tafta n culorile drapelului national, care a inaugurat posta aeriana, ndreptndu-se spre Juan de la Cinaga, localitate aflata la circa treizeci de leghe spre nord-est, n linie dreapta. Doctorul Juvenal Urbino si sotia sa, car e ncercasera emotia zborului la Expozitia Universala de la Paris, s-au urcat cei dinti n nacela de rachita, urmati de inginerul de zbor si de alti sase invitati de vaza. Guvernatorul provinciei le ncredintase o scrisoare pentru autoritatile mun icipale din San Juan de la Cinaga, n care se consemna pentru posteritate ca aceea era prima corespondenta transportata prin vazduh. ntrebat de un ziarist de la Jur nalul Comertului care ar fi ultimele sale cuvinte daca s-ar ntmpla sa piara n acea aventura, doctorul Juvenal Urbino n-a stat prea mult pe gnduri ca sa dea raspunsu l ce avea sa strneasca attea comentarii injurioase. - Dupa opinia mea, a spus, secolul al XIX-lea s-a ncheiat pentru toata lumea , mai putin pentru a noastra. Pierdut n multimea nestiutoare, care cnta plina de entuziasm imnul national, n timp ce balonul cstiga naltime, Florentino Ariza l-a aprobat n sinea lui pe necuno scutul care comenta ntr-un grup evenimentul, sustinnd ca aventura aceea nu era del oc potrivita pentru o femeie, mai ales la vrsta Ferminei Daza. Pna la urma nsa, cal atoria n-a fost chiar asa de periculoasa. Sau, mai degraba, nu att de periculoasa , pe ct de deprimanta. Balonul a ajuns cu bine la destinatie, dupa o calatorie ag reabila, pe un cer de un albastru neverosimil. Au zburat la mica naltime, purtati de un vnt lin si favorabil, mai nti pe deasupra coastelor muntilor cu piscurile ni nse, iar apoi, peste ntinderea nesfrsita a mlastinilor din Cinaga Grande. Au vazut de sus, asa cum le vedea din cer Dumnezeu, ruinele stravechiului s i eroicului oras Cartagena de Indias, cea mai frumoasa asezare de pe fata pamntul ui, parasit n graba de locuitorii ngroziti de urgia holerei, dupa ce reusise sa re ziste mai bine de trei veacuri la attea asedii ale englezilor si la navalirile co rsarilor. Au vazut zidurile mprejmuitoare intacte, strazile cotropite de balarii, fortificatiile mistuite de tufele de pansele, palatele de marmura, cu altare de aur si viceregi putreziti de holera n armuri. Au zburat peste casele naltate pe piloni din Troja de Cataca, vopsite n culor i ametitoare, cu crescatoriile lor de iguane si perdele de balsamine si astromel ii nflorite atrnnd prin gradinile lacustre. Sute de copii despuiati se aruncau n apa strniti de strigatele din jur, se aruncau de la ferestre, de pe acoperisurile ca selor, din canoele pe care le conduceau cu o uluitoare ndemnare, si se cufundau ca niste toni ca sa prinda pachetele cu haine si alimente, flacoanele cu pastile d in rasina de tabonuco pentru tuse, pe care frumoasa femeie cu palarie cu pene le arunca din nacela balonului. Au zburat peste plantatiile tinere de banani, un ocean de umbre, nvaluit ntro tacere coplesitoare ce se nalta pna la ei ca un abur letal, iar Fermina Daza sia adus aminte ca pe la trei, patru ani, se plimba prin crngul umbros de mna cu mam a sa, care parea, la rndul ei, aproape un copil printre celelalte femei, mbracate

ca si ea n rochii de muselina, cu umbrelute albe si palarii de crep. Inginerul de zbor, care scruta lumea prin ochean, spuse: "Am impresia ca sunt morti". i ntinse ocheanul doctorului Juvenal Urbino, iar acesta vazu carutele cu boi pe ogoare, sinele de cale ferata, praiele nghetate, trupurile ncremenite, mprastiate peste tot. Cineva spuse ca holera facea ravagii n localitatile din Cinaga Grande. Doctorul U rbino comenta, fara sa lase ocheanul din mna: - Probabil ca e o forma necunoscuta de holera, fiindca fiecare mort are un glonte n ceafa. Nu mult dupa aceea au zburat peste talazurile nspumate ale marii si au cobort fara incidente pe un tarm de silitra, roca dura strabatuta de crapaturi, care d ogorea mai tare ca focul. n asteptarea lor, acolo se strnsesera autoritatile trgulu i, care se aparau cum puteau de vipia soarelui sub niste umbrele obisnuite, scol arii care fluturau stegulete n ritmul imnurilor, reginele frumusetii cu flori ves tejite si coroane din carton poleit, precum si orchestra populara din prospera l ocalitate Gayra, la vremea aceea, cea mai buna de pe toata coasta Marii Caraibil or. Fermina Daza nu dorea altceva dect sa-si revada locul natal, ca sa-l confrunt e cu cele mai vechi amintiri ale sale, dar nimanui nu i s-a permis sa intre n ora s din cauza epidemiei. Dupa ce doctorul Juvenal Urbino a nmnat istorica scrisoare, care, mai trziu, s-a ratacit printre alte hrtii, astfel nct i s-a pierdut pentru to tdeauna urma, ntreaga asistenta a fost ct pe ce sa se sufoce n lncezeala discursuril or. Cnd festivitatea a luat sfrsit, ntruct inginerul de zbor n-a reusit sa nalte balo nul, au fost condusi calare pe catri pna la debarcaderul Pueblo Viejo, unde mlasti na se unea cu marea. Fermina Daza era sigura ca mai trecuse pe acolo, cnd era mic a, mpreuna cu maica-sa, ntr-un car tras de o pereche de boi. i povestise chiar si t atalui ei toate astea, dar el a murit ncredintat ca era cu neputinta ca ea sa tin a minte cele ntmplate. - Ai avut dreptate, i-a spus, mi aduc foarte bine aminte de tot, dar tu n-ai de unde sa stii cum a fost, pentru ca s-a ntmplat cu cel putin cinci ani nainte sa te nasti. Trei zile mai trziu, membrii expeditiei s-au ntors n portul de plecare istovit i de furtuna ce se dezlantuise n timpul noptii pe mare si au fost primiti ca nist e eroi. Pierdut n multime, fireste, Florentino Ariza a recunoscut pe chipul Fermi nei Daza semnele groazei. Dar dupa-amiaza, cnd a revazut-o la o demonstratie de c iclism patronata tot de sotul ei, orice urma de oboseala disparuse. Conducea un velociped bizar, ca un aparat de circ, cu roata din fata, pe care era fixata sau a, foarte nalta, iar cea din spate att de mica, nct abia se putea sprijini pe ea. Pu rta niste pantaloni bufanti, strnsi sub genunchi cu panglici rosii, ceea ce a strn it indignarea printre doamnele mai n vrsta si i-a descumpanit pe barbati, dar nime ni n-a putut ramne indiferent la ndemnarea ei. Aceasta imagine fugara si ca ea attea altele, care i ieseau n cale lui Florent ino Ariza dupa cum avea toane hazardul, dispareau la fel de brusc, lasndu-i n inim a o dra de neliniste. Erau nsa singurele repere dupa care se orienta n viata, pentr u ca el nu simtea trecerea necrutatoare a timpului pe propria-i piele, ci doar n schimbarile imperceptibile pe care le constata la Fermina Daza de cte ori o ntlnea. ntr-o seara, a intrat la Hanul lui don Sancho, un restaurant de lux de pe vr emea spaniolilor, si s-a asezat n coltul cel mai ndepartat, asa cum facea de obice i cnd venea sa ciuguleasca la repezeala cte ceva. Deodata, a zarit-o n oglinda cea mare de pe peretele din fund pe Fermina Daza, cu sotul ei si cu nca doua familii, asezata la masa n asa fel nct el o putea privi reflectata n toata splendoarea. Fara sa banuiasca nimic, lipsita cu totul de aparare, conducea conversatia cu un far mec si cu o veselie care scnteiau ca un foc de artificii, iar frumusetea ei parea si mai stralucitoare sub uriasele policandre de cristal: Alice trecuse din nou de partea cealalta a oglinzii. Florentino Ariza a privit-o n voie, cu rasuflarea taiata, a vazut-o mncnd, a v azut-o abia gustnd din paharul cu vin, a vazut-o glumind cu cel de-al patrulea do n Sancho al spitei, a trait un crmpei de viata alaturi de ea, de la masa lui soli tara, si mai bine de un ceas s-a plimbat, fara sa fie vazut, n spatiul interzis a l intimitatii ei. A mai baut patru cesti de cafea, ca sa-si omoare timpul, pna cnd a vazut-o plecnd mpreuna cu tot grupul. Au trecut att de aproape de el, nct i-a simt it mirosul printre rafalele de parfum mprastiate de ceilalti.

Din seara aceea, aproape un an de zile l-a tot batut la cap pe proprietarul restaurantului sa-i vnda oglinda, oferindu-i n schimb bani sau favoruri, orice si -ar fi dorit n viata. N-a fost deloc usor, pentru ca batrnul don Sancho credea cu adevarat ca rama aceea minunata, cioplita de ebenisti vienezi, era, dupa cte se p ovestea, perechea geamana a celei care apartinuse Mariei Antoineta si care dispa ruse fara urma: doua bijuterii unice. Cnd a cedat ntr-un sfrsit, Florentino Ariza a atrnat oglinda n salon, dar nu pentru ca ar fi vrut sa admire desavrsita frumusete a ramei, ci ca sa poata privi spatiul interior, care, timp de doua ore, fusese ocupat de imaginea att de ndragita. Aproape ntotdeauna o vedea pe Fermina Daza la bratul sotului ei, miscndu-se a mndoi ntr-o armonie perfecta, ntr-un spatiu numai al lor, cu uluitoarea fluiditate a unor siamezi, care se altera numai cnd l salutau pe el. ntr-adevar, doctorul Juve nal Urbino i strngea mna cu o calda cordialitate, iar cteodata si permitea chiar sa-l bata usor cu palma pe umar. Ea, n schimb, l condamnase la regimul impersonal al f ormulelor protocolare si niciodata n-a schitat vreun gest care sa-i dea de nteles ca si amintea de el din vremea cnd nu era casatorita. Traiau n doua lumi opuse, da r n timp ce el se straduia din rasputeri sa reduca distanta, ea nu facea dect sa d ea napoi. Mult mai trziu si-a pus ntrebarea daca indiferenta aceea nu era cumva o p latosa mpotriva fricii. Ideea i-a venit pe neasteptate la inaugurarea primului va por de apa dulce construit la santierele locale, prilej cu care Florentino Ariza , n calitatea sa de vicepresedinte al C.F.C., l-a reprezentat pentru prima data n mod oficial pe unchiul Len XII. Aceasta coincidenta a facut ca ntreg evenimentul s a capete o solemnitate aparte, motiv pentru care nici una din personalitatile ma rcante ale orasului n-a lipsit de la festivitate. Florentino Ariza tocmai se ocupa de invitati n salonul vaporului mirosind nca a catran, cnd o salva de aplauze a izbucnit pe chei, iar fanfara a atacat un mar s triumfal. Cu greu si-a putut stapni fiorul cu care era obisnuit aproape de-o vi ata, cnd a zarit-o pe frumoasa femeie a visurilor sale la bratul sotului, n toata splendoarea maturitatii ei nfloritoare, pasind falnic, ca o regina din alte vremu ri, printre soldatii garzii de onoare mbracati n uniforme de parada, sub vrtejul de serpentine si petale de flori aruncate de la ferestre. Amndoi raspundeau la ovat ii fluturnd din mna, dar ea era asa de stralucitoare, nct parea singura n multime, mb acata toata n auriu imperial, de la pantofii cu tocuri nalte si cozile de vulpe atr nate la gt, pna la palarioara clos. Florentino Ariza i-a asteptat pe punte, alaturi de autoritatile municipale, n vacarmul strnit de muzica fanfarei, de bubuitul petardelor si de cele trei suie raturi dense ale vaporului, care au nvaluit cheiul n aburi. Juvenal Urbino i-a sal utat pe cei iesiti n ntmpinarea lor cu binecunoscuta sa cordialitate, lasnd fiecarui a impresia ca i purta o afectiune aparte: mai nti capitanul navei, n uniforma de gal a, apoi arhiepiscopul, dupa aceea guvernatorul si primarul cu respectivele lor c onsoarte, urmati de comandantul fortaretei, sosit de curnd n oras dintr-un tinut a l Anzilor. La coada, aproape invizibil printre attea notabilitati, se afla Floren tino Ariza, ntr-un costum de stofa de culoare nchisa. Dupa ce l-a salutat pe coman dantul fortaretei, Fermina a avut o usoara sovaiala n fata minii ntinse a lui Flore ntino Ariza. Militarul, dispus sa faca prezentarile, a ntrebat-o daca se cunostea u. Ea n-a spus nici da, nici nu, dar i-a ntins mna lui Florentino Ariza cu un zmbet de salon. Nu era prima data cnd reactiona astfel, se mai ntmplase n doua mprejurari din trecut si avea sa se mai ntmple, iar Florentino Ariza pusese totdeauna aceasta comportare pe seama caracterului Ferminei Daza. n dupa-amiaza aceea nsa, s-a ntreb at cu infinita sa capacitate de iluzionare daca o indiferenta att de nversunata nu era cumva un subterfugiu folosit pentru a-si disimula o suferinta din dragoste. A fost de ajuns acest gnd ca sa-i strneasca vechile doruri. A nceput sa dea di n nou trcoale casei Ferminei Daza, cu aceeasi nerabdare ca odinioara n parculetul Evangheliilor, dar nu cu intentia bine calculata de a fi vazut, ci numai ca s-o poata zari si ca sa se ncredinteze ca mai exista pe lume. De data aceasta nsa, era greu sa treaca neobservat. Cartierul La Manga se afla pe o insula aproape pusti e, despartita de orasul istoric printr-un canal cu ape verzui si acoperita de tu fisuri de icaco, unde pe vremuri si aflau adapost ndragostitii duminicali. Nu de m ult, vechiul pod de piatra construit de spanioli fusese darmat si nlocuit cu altul din caramida, luminat cu becuri electrice, pe unde treceau noile tramvaie cu ca

tri. La nceput, locuitorii din La Manga au avut mult de suferit de pe urma primei uzine electrice din oras, ale carei trepidatii, neprevazute n proiect, cutremurau fara ncetare pamntul. n pofida trecerii de care se bucura, nici macar doctorul Juv enal Urbino n-a putut convinge autoritatile s-o mute ntr-un loc mai ndepartat, pna cnd, ntr-un sfrsit, i-a venit n ajutor complicitatea sa bine dovedita cu Pronia Cere asca. ntr-o noapte, cazanul uzinei a sarit n aer cu o bubuitura ngrozitoare, a zbur at pe deasupra vilelor noi, a survolat jumatate din oras si a facut praf galeria stravechii manastiri Sfntul Julin Ospitalierul. Desi cladirea paraginita fusese a bandonata la nceputul aceluiasi an, cazanul a ucis patru puscariasi care evadaser a la caderea noptii din nchisoarea locala si se ascunsesera n capela. Mahalaua aceea tihnita, cu att de frumoase traditii amoroase, s-a dovedit nsa neprielnica pentru iubirile fara de noroc atunci cnd a devenit un cartier de lux . Strazile erau necate n praf vara, mocirloase iarna si pustii mai tot timpul anul ui, iar casele rare, pitulate printre gradini napadite de verdeata, cu terasele lor pardosite cu mozaic, care luasera locul balcoanelor de odinioara, pareau fac ute anume pentru a-i descuraja pe ndragostitii furisati. Din fericire, nu de mult , iesise moda promenadelor n trasuri de piata trase de un cal, iar drumul se sfrse a de obicei pe un dmb de unde oricine putea privi n voie amurgurile sfsiate din oct ombrie, mai bine chiar dect din turnul farului, transatlanticul care trecea n fiec are joi, imens si alb, pe canalul portului, att de aproape, nct ti venea sa-l atingi cu mna, sau rechinii care pndeau nemiscati plaja seminaristilor. Dupa o zi grea l a birou, Florentino Ariza lua o birja si o pornea la plimbare, dar n loc sa lase jos cosul trasurii, asa cum faceau toti ceilalti n lunile calduroase, ramnea ascun s pe bancheta din spate, nevazut n umbra, totdeauna singur, alegnd cele mai imprev izibile trasee ca sa adoarma orice banuieli ale birjarului. De fapt, din toata p limbarea nu-l interesa dect mausoleul din marmura trandafirie, pe jumatate ascuns printre tufele de banani si stufosii copaci mango, replica nereusita a conacelo r idilice de pe plantatiile de bumbac din Louisiana. Copiii Ferminei Daza se ntor ceau de la scoala pe la cinci. Florentino Ariza i vedea sosind n trasura familiei si, imediat dupa aceea, l vedea plecnd la vizitele sale obisnuite pe doctorul Juve nal Urbino, dar vreme de aproape un an de zile ct a tot dat trcoale casei, n-a put ut zari nici macar umbra aceleia dupa care tnjea atta. ntr-o dupa amiaza, cnd s-a ncapatnat sa-si continue plimbarea solitara, desi se pornise prima ploaie devastatoare din iunie, calul a alunecat n noroi si a cazut pe burta. Florentino Ariza si-a dat seama cu groaza ca se oprisera chiar n fata vilei Ferminei Daza si l-a implorat pe birjar s-o ia din loc, fara sa-i treaca p rin cap ca nsasi consternarea lui l putea da n vileag. - Aici, nu, te rog, i-a strigat. Oriunde n alta parte, dar nu aici. Derutat de aceasta somatie, vizitiul a ncercat sa ridice calul fara sa-l mai deshame si osia trasurii s-a rupt. Florentino Ariza s-a dat jos cu chiu cu vai si a trebuit sa ndure rusinea sub rapaiala ploii, pna cnd alti trecatori s-au oferi t sa-l duca acasa n trasura lor. n timp ce astepta, o servitoare a familiei Urbino , care l vazuse cu hainele leoarca si picioarele nfundate n noroi pna la genunchi, i -a adus o umbrela si l-a poftit sa se adaposteasca pe terasa. Nici n cele mai neb unesti deliruri ale sale nu visase Florentino Ariza un asemenea noroc, dar n dupa -amiaza aceea ar fi preferat sa moara dect sa fie vazut de Fermina Daza n halul n c are era. Pe vremea cnd locuiau n orasul vechi, cei din familia Urbino se duceau dumini ca pe jos la catedrala, unde asistau la liturghia de dimineata, o ceremonie mai degraba mondena dect religioasa. Nici mai trziu, cnd s-au mutat, n-au renuntat si a ni n sir au facut drumul pna acolo cu trasura, iar, uneori, mai zaboveau cu priete nii la taclale sub palmierii din piata. Dar dupa ce a fost naltata biserica semin arului din La Manga, care avea un cimitir n preajma si chiar o plaja privata, n-a u mai dat pe la catedrala dect cu prilejul marilor sarbatori. Nefiind la curent c u aceste schimbari, Florentino Ariza si-a pierdut cteva duminici la rnd pe terasa de la Cafeneaua Parohiei, pndind lumea care iesea de la liturghie. Cnd si-a dat se ama de ncurcatura, s-a grabit sa se duca la biserica noua, unul din lacasurile ce le mai frecventate pna acum ctiva ani de lumea buna din oras, si astfel a avut pri lejul sa-l vada n cele patru duminici ale lunii august pe doctorul Juvenal Urbino , care sosea totdeauna la ora opt, nsotit de copii, dar fara Fermina Daza. ntr-una

din acele zile, s-a plimbat prin noul cimitir din apropiere, unde bogatii locui tori ai cartierului La Manga si construiau cavouri somptuoase, iar inima i-a tres arit cnd a descoperit la umbra unei ceiba uriase cel mai somptuos monument dintre toate, cu vitralii gotice, ngeri de marmura si lespezi aurii pentru ntreaga famil ie, cu numele sapate n litere de aur. Printre ele, de buna seama, se afla si piat ra de mormnt pregatita pentru doa Fermina Daza de la Calle, alaturi de cea a sotul ui, avnd un epitaf comun: mpreuna si n pacea Domnului. Pna la sfrsitul anului, Fermina Daza n-a mai fost vazuta la nici o festivitat e publica, nici macar la cele prilejuite de sarbatorile Craciunului, unde cei do i soti straluceau de obicei prin eleganta. Dar cele mai multe comentarii le-a str nit absenta ei de la deschiderea stagiunii de opera. n pauza, Florentino Ariza a surprins o discutie ntr-un grup de spectatori care n mod sigur vorbeau despre ea, fara sa-i pomeneasca nsa numele. Povesteau ca, n luna iunie, fusese zarita la miez ul noptii mbarcndu-se pe transatlanticul companiei Cunard, cu destinatia Panama, s i ca purta un voal cernit pe fata, ca sa ascunda urmele devastatoare ale bolii r usinoase care o rodea pe dinauntru. Cnd cineva a ntrebat ce rau asa de cumplit put ea dobor o femeie att de falnica, a primit un raspuns ncarcat de venin: - O doamna att de distinsa nu poate avea dect tuberculoza. Florentino Ariza stia ca bogatasii din tara lui nu sufereau niciodata de bo li scurte. Fie se prapadeau pe neasteptate, aproape totdeauna n ajunul unei mari sarbatori, care se ducea naibii din cauza doliului, fie se stingeau pe nesimtite , macinati de suferinte ndelungate si groaznice, ale caror intimitati ajungeau pna la urma de domeniul public. Recluziunea n Panama era aproape o penitenta n viata lor. Se lasau n voia doctorilor si a lui Dumnezeu la Spitalul Adventistilor, o ha rdughie alba, pierduta n ploile preistorice din tinutul Darin, unde bolnavii pierd eau sirul putinelor zile care le mai ramneau de trait n odaile nsingurate, cu perde le din pnza ordinara la ferestre, n mirosul acela de acid fenic, despre care nimen i n-ar fi stiut sa spuna cu siguranta daca era semnul tamaduirii sau al mortii. Cei care se vindecau se ntorceau cu bratele ncarcate de cadouri, usor stnjeniti si parca nerabdatori sa dobndeasca iertarea pentru indiscretia de a mai fi nca n viata . Unii dintre ei se ntorceau de acolo cu pntecele brazdat de cusaturi grosolane, f acute parca cu sfoara de cizmarie, pe care le aratau prietenilor veniti sa-i vad a, comparndu-le cu cele ale nefericitilor care pierisera sufocati de prea multa f ericire, si pna la capatul vietii nu mai conteneau sa tot povesteasca despre nalu cile ngeresti pe care le vazusera pe cnd se aflau sub efectul cloroformului. n schi mb, nimeni n-a putut afla vreodata ceva despre vedeniile bolnavilor care nu se m ai ntorceau acasa, ndeosebi ale celor mai nefericiti dintre ei: cei care si sfrseau zilele surghiuniti n pavilionul tuberculosilor, rapusi mai degraba de monotonia p loii dect de suferinta. Daca ar fi fost pus sa aleaga, Florentino Ariza n-ar fi putut spune ce anum e prefera pentru Fermina Daza. Mai presus de orice nsa, dorea sa cunoasca adevaru l, orict de amar, dar desi l-a cautat peste tot, nu l-a putut afla. Fusese convin s ca, odata si odata, cineva o sa-i dea o informatie ct de marunta, care sa confi rme zvonurile. n lumea navigatiei fluviale, care era lumea lui, nici o taina nu p utea fi pastrata, nici o confidenta nu ramnea nedezvaluita. Cu toate acestea, nim eni nu auzise despre femeia cu valul negru. Nimeni nu stia nimic, ntr-un oras und e se afla tot si unde multe lucruri erau cunoscute chiar nainte de a se ntmpla. Mai ales cele care i priveau pe bogatasi. Dar pentru disparitia Ferminei Daza nu exi stau explicatii. Florentino Ariza continua sa-si piarda vremea prin La Manga, as cultnd fara pic de evlavie slujbele din biserica seminarului, participnd la festiv itati care, n alte mprejurari, nu i-ar fi trezit nici un fel de interes, dar timpu l nu facea dect sa-i ntareasca credinta ca zvonurile erau adevarate. Totul parea n ormal n casa familiei Urbino, n afara de absenta mamei. n vlvora attor cercetari, a aflat alte noutati de care habar n-avea sau pe car e nu le cauta, ca de pilda, vestea despre moartea lui Lorenzo Daza n satul cantab ric unde se nascuse. si amintea ca l vazuse ani n sir participnd la galagioasele nfru ntari dintre sahistii de la Cafeneaua Parohiei, ragusit de atta vorbit, tot mai g ros si mai artagos pe masura ce se cufunda n nisipurile miscatoare ale unei batrne ti nemiloase. Nu-si mai vorbisera din secolul precedent, de la acel nefericit pa harel de rachiu de anason, iar Florentino Ariza nutrea convingerea ca nu-l uitas

e, pastrndu-i, ca si el de altfel, aceeasi ranchiuna, chiar si dupa ce si vazuse v isul cu ochii si-si capatuise asa de bine fata. nsa dorinta de a afla ceva sigur despre starea Ferminei Daza era att de mare, nct, ca sa poata obtine o informatie d e la tatal ei, ncepuse sa frecventeze din nou Cafeneaua Parohiei, chiar n perioada cnd acolo a avut loc istoricul turneu de sah n care Jeremiah de Saint-Amour a nfru ntat singur patruzeci si doi de adversari. Asa a aflat ca Lorenzo Daza murise, v este care l-a bucurat din toata inima, chiar daca stia ca pretul acelei bucurii putea fi necunoasterea adevarului. Pna la urma s-a mpacat cu ideea spitalului pent ru bolnavii fara de speranta, consolndu-se cu binecunoscutul proverb: Femeie boln ava, femeie eterna. Cnd si cnd, coplesit de deznadejde, se amagea cu gndul ca, daca Fermina Daza ar fi murit, stirea i-ar fi ajuns oricum la urechi, fara s-o mai c aute. N-avea sa-i ajunga niciodata. Pentru ca Fermina Daza se afla, teafara si ne vatamata, la mosia unde verisoara Hildebranda traia uitata de lume, la jumatate de leghe departare de oraselul Flores de Mara. Plecase fara multa vlva, lund aceast a hotarre de comun acord cu sotul ei, nauciti amndoi, ca niste adolescenti, de sin gura criza serioasa care le tulburase casnicia vreme de douazeci si cinci de ani . Se abatuse asupra lor din senin, n plina maturitate, cnd, socotindu-se la adapos t de orice ambuscada a necazurilor, cu copiii mari si bine educati, se pregateau sa mbatrneasca fara amaraciune. Totul fusese att de neasteptat pentru amndoi, nct nu vrut sa rezolve nentelegerea cu certuri, cu lacrimi si mijlocitori, dupa obicei ul locului, ci cu ntelepciunea natiilor Europei, dar, nefiind nici de aici, nici de acolo, pna la urma s-au mpotmolit ntr-o situatie puerila care nu era de nicaieri . ntr-un moment de furie, fara sa stie macar de ce o facea, ea se hotarse sa plece , iar el, constient de propria sa vinovatie, nu fusese n stare s-o opreasca. ntr-adevar, Fermina Daza se mbarcase la miezul noptii, n cea mai mare taina si cu obrazul acoperit de un val cernit, dar nu pe transatlanticul companiei Cunar d, cu destinatia Panama, ci pe vaporasul ce facea cursa regulata la San Juan de la Cinaga, orasul unde copilarise si de care, n ultima vreme, si amintea cu tot mai multa nostalgie. Nesocotind vointa sotului si uzantele vremii, a plecat nsotita doar de o copila de cincisprezece ani, fina ei, care crescuse laolalta cu servit orii din casa, dar toti capitanii de pe vapoare si autoritatile din fiecare port fusesera anuntati de aceasta calatorie. Cnd a luat hotarrea nechibzuita de a-si p arasi caminul, le-a spus copiilor ca are de gnd sa se odihneasca vreo trei luni l a mosia matusii Hildebranda, desi, n sinea ei, era hotarta sa ramna acolo pentru to tdeauna. Doctorul Juvenal Urbino, care i cunostea prea bine ncapatnarea, i-a respec tat hotarrea cu umilinta, ca pe o pedeapsa trimisa de Cel de Sus pentru multele l ui pacate. Dar nici n-au disparut bine n noapte luminile de pe vapor, si amndoi si -au regretat slabiciunea. Desi au ntretinut o corespondenta formala privind sanatatea copiilor si treb urile gospodariei, timp de aproape doi ani nici unul din ei n-a fost n stare sa g aseasca o cale de ntoarcere care sa nu fie subminata de orgoliu. n cel de-al doile a an, copiii si-au petrecut vacanta la Flores de Mara, iar Fermina Daza s-a strad uit din rasputeri sa para multumita de noua sa viata. Cel putin aceasta a fost c oncluzia la care a ajuns Juvenal Urbino citind scrisorile pe care i le trimitea fiului sau. Pe deasupra, cam tot atunci s-a aflat acolo, n turneu pastoral, si ep iscopul de Riohacha, care strabatuse tot drumul sub nelipsitul baldachin si cala re pe o catrca alba, cu valtrapuri brodate n aur. Pe urmele lui au navalit din toa te colturile tarii lautari cu acordeoane, vnzatori ambulanti de amulete si mncare, iar mprejurimile conacului au fost asaltate timp de trei zile de schilozi si bol navi fara speranta, atrasi nu att de predicile docte sau de indulgentele papale, ct de faima catrcii, despre care se povestea ca savrsea adevarate minuni pe ascuns de stapn. Episcopul cunostea ndeaproape familia Urbino de la Calle nca de pe vremea cnd era doar un biet preot, asa ca, ntr-o buna zi, pe la amiaza, a lasat balta to t blciul si a sters-o la conacul Hildebrandei. Dupa masa de prnz, n timpul careia s -a vorbit numai despre lucruri lumesti, a luat-o deoparte pe Fermina Daza, ca so spovedeasca. Ea a refuzat, cu amabilitate, dar ct se poate de ferm, explicndu-i ca nu se stia cu nici un pacat pe suflet. Desi nu acesta fusese scopul ei, cel p utin constient, a ramas ncredintata ca raspunsul avea sa ajunga acolo unde trebui a.

Doctorul Juvenal Urbino avea obiceiul sa spuna, nu fara oarecare cinism, ca vina pentru acei doi ani amari din viata lor nu-i apartinea, totul datorndu-se p rostului obicei al sotiei sale de a mirosi hainele de care se dezbracau ai casei si de care se dezbraca ea nsasi, ca sa stie daca trebuia sa le dea la spalat, ch iar daca pareau curate. O facea nca din copilarie si niciodata nu si-ar fi nchipui t ca cei din jur ar putea sa bage de seama ceva, daca sotul ei n-ar fi observat totul chiar din noaptea nuntii. De altfel, si-a mai dat seama si ca fuma, nchisa n baie, de cel putin trei ori pe zi, ceea ce nu l-a surprins deloc, stiut fiind c a femeile din mediul ei aveau obiceiul sa se adune mai multe ntr-o odaie, sa vorb easca despre barbati, sa fumeze si chiar sa dea pe gt rachiu de doi bani, pna cade au late pe podele. Dar obiceiul de a amusina orice haina i iesea n cale i s-a paru t nu numai indecent, ci si nesanatos. Ea lua lotul n gluma, asa cum facea ori de cte ori n-avea chef de discutii, spunnd ca Dumnezeu nu-i lipise de florile marului pe fata nasul acela iscoditor si ascutit ca un cioc de mierla galbena. ntr-o dim ineata, n timp ce era plecata dupa cumparaturi, baiatul, care avea atunci trei an i, n-a mai fost de gasit n nici o ascunzatoare din casa, iar servitoarele, speria te, se apucasera sa rascoleasca si prin vecini. Cnd s-a ntors, n toiul cautarilor, a dat de doua, trei ori trcoale, adulmecnd ca un ogar, si si-a gasit copilul adorm it ntr-un sifonier, unde nimanui nu-i trecuse prin cap sa-l caute. Cnd sotul a ntre bat-o uluit cum de-l gasise, ea i-a raspuns: - Dupa mirosul de caca. La drept vorbind, mirosul nu-i servea numai ca sa stie cnd trebuie sa dea ru fele la spalat sau ca sa gaseasca la iuteala copii pierduti: era simtul dupa car e se orienta n viata, ndeosebi n viata sociala. Juvenal Urbino remarcase acest lucr u chiar de la nceputul casniciei, cnd ea, venetica pripasita ntr-un mediu ce-i era ostil de trei sute de ani, nota prin hatisul de corali ascutiti fara a se lovi de nimeni, cu o asemenea stiinta a vietii, nct nu putea fi vorba dect de un instinct supranatural. Aceasta abilitate de temut, care si putea avea sorgintea la fel de bine ntr-o ntelepciune milenara, dar si ntr-o inima de piatra, s-a dovedit o adevar ata belea ntr-o duminica nenorocita, nainte de slujba de dimineata, cnd, mirosind d in obisnuinta hainele purtate de sotul ei n ajun, Fermina Daza a avut senzatia cu tremuratoare ca dormise cu un barbat strain n pat. A mirosit mai nti haina si jiletca, n timp ce scotea lantul de ceas prins la b utoniera, portcreionul, portofelul si cele cteva monede risipite prin buzunare, p unndu-le rnd pe rnd pe masuta de toaleta, apoi a mirosit camasa tighelita, n timp ce scotea acul de cravata, butonii de topaz de la mansete, nasturele de aur de la gulerul fals, dupa aceea a mirosit pantalonii, n timp ce scotea cele unsprezece c hei prinse de un inel si briceagul cu prasele de sidef, iar la sfrsit a mirosit i zmenele, ciorapii si batista brodata cu monograma lui. Nu mai ncapea nici o ndoial a: n fiecare obiect staruia un miros pe care nu-l mai simtise niciodata de cnd tra iau mpreuna, un miros imposibil de definit, nici de flori, nici de esente artific iale, amintind mai degraba de ceva propriu naturii umane. N-a spus nimic si nici n-a mai regasit mirosul n fiecare zi, dar din clipa aceea, n-a mai adulmecat hai nele sotului din simpla obisnuinta, ca sa vada daca trebuia sa le dea la spalat, ci cu o neliniste care i rodea maruntaiele. Fermina Daza n-ar fi putut plasa mirosul undeva anume n programul sotului ei . ntre cursul de dimineata de la Scoala de Medicina si masa de prnz era cu neputin ta, doar nici unei femei cu mintea ntreaga nu i-ar fi trecut prin cap sa faca dra goste la repezeala si la asemenea ore, mai cu seama cu un musafir, cnd casa era n ematurata, paturile nefacute, cnd trebuia sa se duca la piata, sa pregateasca prnz ul, sau, ghinionul naibii, cnd unul din copii, ntors pe neasteptate de la scoala c u capul spart, ar fi putut s-o gaseasca despuiata la unsprezece dimineata, n hara babura din casa, si, unde mai pui, cu un doctor calare pe ea. n plus, stia ca doc torul Juvenal Urbino prefera sa faca dragoste numai noaptea, cnd era bezna mai adn ca, si doar n cazuri extreme nainte de micul dejun, cnd se trezea leganat de ciripi tul primelor pasarele. Dupa aceasta ora, cum spunea chiar el, era mai mare chinu l sa se dezbrace si sa se mbrace la loc dect placerea unui amor cocosesc. Asa nct co ntaminarea hainelor nu putea avea loc dect n timp ce-si vizita bolnavii sau n seril e dedicate sahului si filmului. Acest ultim aspect era greu de cercetat, pentru ca, spre deosebire de attea prietene ale ei, Fermina Daza era prea mndra ca sa-si

spioneze barbatul sau ca sa-i ceara altcuiva s-o faca pentru ea. n schimb, progra mul vizitelor, care parea cel mai potrivit pentru infidelitati, era si cel mai u sor de verificat, ntruct doctorul Juvenal Urbino tinea o evidenta amanuntita a pac ientilor si a onorariilor primite, de la prima consultatie pna n clipa n care i petr ecea pe drumul fara ntoarcere cu o cruce finala si cteva cuvinte pentru odihna lor vesnica. n cursul celor trei saptamni care au urmat, Fermina Daza n-a mai simtit miros ul din haine timp de cteva zile, l-a regasit apoi cnd se astepta mai putin si l-a descoperit mai persistent ca niciodata cteva zile la rnd, desi una din ele fusese o duminica petrecuta n familie, cnd ei doi nu se despartisera nici o clipa. ntr-o d upa amiaza s-a trezit fara sa vrea n biroul lui, de parca o persoana straina i lua se locul, ncercnd sa descifreze cu o superba lupa de Bengal nclcitele nsemnari despre consultatiile din ultima luna. Era prima oara ca intra singura n biroul acela mi rosind a creozot, ntesat de carti legate n pielea unor animale necunoscute, de fot ografiile aproape sterse ale unor grupuri de scolari, de diplome tiparite pe per gament, de astrolaburi, de pumnale frumos cizelate, colectionate ani n sir. Un sa nctuar tainic pe care l considerase totdeauna ca singura parte a vietii intime a sotului ei la care n-avea acces pentru ca nu facea parte din dragoste, asa nct n ra rele ocazii cnd intra acolo o facea n prezenta lui si n mare graba. Simtea ca nu av ea dreptul sa intre singura si cu att mai putin sa scotoceasca, facnd cercetari ca re i se pareau indecente. Dar nu mai putea da napoi. Voia sa afle adevarul si l ca uta cu o neliniste aproape la fel de cumplita ca si teama de a-l gasi, mpinsa de la spate de o rabufnire mai puternica dect trufia ei nnascuta, mai navalnica dect d emnitatea ei: un supliciu fascinant. N-a putut lamuri nimic, pentru ca toti pacientii lui, n afara, binenteles, de prietenii comuni, alcatuiau o lume inaccesibila ei, cu oameni fara identitate, care nu puteau fi cunoscuti dupa chip, ci dupa dureri, nu dupa culoarea ochilor sau dupa ascunzisurile inimii, ci dupa dimensiunile ficatului, dupa depunerile d e pe limba si din urina, sau dupa halucinatiile din noptile cu febra. Oameni car e credeau n sotul ei, nchipuindu-si ca traiau numai datorita lui, cnd, de fapt, tra iau pentru el, si care sfrseau redusi la o fraza scrisa chiar de mna lui n josul fi sei medicale: Odihneste-te n pace, Domnul te asteapta la Poarta Raiului. Dupa dou a ore de cautari zadarnice, Fermina Daza a iesit din birou cu senzatia ca se las ase ispitita de indecenta. Sub imboldul propriei imaginatii, a nceput sa pndeasca orice schimbare din pu rtarea sotului. I se parea evaziv, fara chef la masa si n pat, predispus la exasp erare si la replici ironice, iar cnd ramnea acasa, nu mai era barbatul linistit de altadata, ci un leu n cusca. Pentru prima data de cnd erau casatoriti, i-a suprav egheat ntrzierile, le-a controlat minut cu minut, nsirndu-i tot felul de minciuni ca sa poata scoate de la el adevarul, dar contradictiile din raspunsurile lui sfrse au prin a o rani de moarte. ntr-o noapte s-a trezit nspaimntata de o nalucire. Se f acea ca el o privea prin ntuneric cu ochii parca ncarcati de ura. Mai traise aseme nea spaime n adolescenta, cnd l vedea pe Florentino Ariza la picioarele patului, nu mai ca naluca lui nu raspndea n jur ura, ci iubire. n plus, de data aceasta nu mai era vorba de o plasmuire a mintii: sotul ei era treaz la doua noaptea si, ridica t n capul oaselor o privea cum dormea, dar cnd l-a ntrebat de ce o facea, el a nega t. Si-a lasat din nou capul pe perna si i-a spus: - Probabil ca ai visat. Dupa ntmplarea din noaptea aceea si dupa altele asemanatoare din aceeasi peri oada, cnd nu mai stia cu siguranta unde se sfrsea realitatea si unde ncepea visul, Fermina Daza a avut ametitoarea senzatie ca e pe cale sa-si piarda mintile. n cel e din urma, si-a dat seama ca sotul ei nu se mpartasise de naltare si nici n cele d oua duminici care au urmat, iar n cursul acelui an nu gasise timp pentru meditati i si reculegere. Cnd l-a ntrebat carui fapt se datorau acele schimbari neobisnuite pentru sanatatea lui spirituala, a primit un raspuns n doi peri. Acesta a fost m omentul hotartor, pentru ca, de la prima comuniune, la vrsta de opt ani, el nu las ase niciodata sa treaca o sarbatoare att de mare fara sa se mpartaseasca. Si-a dat seama, asadar, nu numai ca sotul ei se afla n pacat de moarte, dar si ca era hot art sa staruie n el, de vreme ce nu mai simtea nevoia sa ceara sprijin duhovniculu i sau. Niciodata nu-si imaginase ca va suferi att de cumplit pentru ceva ntru totu

l opus iubirii, dar n-avea ce face, i venise si ei rndul, asa nct, ca sa nu moara de durere, nu-i mai ramnea alta solutie dect sa dea foc cuibului de vipere care i nven inau maruntaiele. Zis si facut. ntr-o dupa-amiaza, n timp ce sotul ei si termina le ctura zilnica pe terasa, s-a asezat lnga el si s-a apucat sa teasa ciorapii rupti . Pe neasteptate, si-a lasat lucrul n poala, si-a ridicat ochelarii pe frunte si l-a interpelat fara nici o urma de asprime n glas: - Doctore. Cufundat n lectura romanului L'le des pingouins, pe care toata lumea l citea n acele zile, el i-a raspuns fara sa iasa la suprafata: Oui. Ea insista: - Uita-te n ochii mei. El se supuse, privind-o fara s-o vada prin lentilele aburite ale ochelarilo r de citit, dar n-a mai fost nevoie sa si-i scoata ca sa-i simta jarul din privi re. - Ce s-a ntmplat ?, o ntreba. - Tu stii mai bine dect mine, spuse ea. N-a mai rostit alte cuvinte. Si-a pus din nou ochelarii pe nas si si-a vazu t mai departe de treaba. Doctorul Juvenal Urbino a nteles atunci ca nesfrsitele ce asuri de zbucium se sfrsisera. Nu si-a simtit nsa inima zguduita ca de un cutremur , asa cum prevazuse, ci cuprinsa dintr-o data de o pace adnca. Era sentimentul de mare usurare ca se ntmplase mai devreme dect se astepta ceea ce, oricum, tot trebu ia sa se ntmple: naluca domnisoarei Barbara Lynch trecuse, n sfrsit, pragul casei. Cnd o vazuse cu patru luni n urma asteptndu-si rndul la dispensarul de la Spita lul Filantropiei, doctorul Juvenal Urbino simtise ca n destinul sau intervenise c eva ireparabil. Era o mulatra nalta, eleganta, cu oase mari, cu pielea de culoare a melasei, iar n dimineata aceea purta o rochie rosie cu buline albe si o palarie din acelasi material, cu niste boruri foarte mari, care i umbreau pleoapele. Par ea de un sex mai bine definit dect ceilalti muritori. Doctorul Juvenal Urbino nu dadea consultatii la dispensar, dar de cte ori trecea pe acolo si avea timp, intr a ca sa le aminteasca fostilor sai studenti ca nu exista medicament mai bun dect un bun diagnostic. A facut tot ce a putut ca sa fie de fata la consultul mulatre i ce navalise pe neasteptate n viata lui, straduindu-se nsa sa se comporte n asa fe l nct discipolii sa nu-i surprinda nici un gest care sa nu para ntmplator, si abia d aca i-a aruncat o privire, dar si-a ntiparit foarte bine n minte datele identitati i ei. n aceeasi zi, dupa ultima vizita, l-a pus pe vizitiu sa treaca pe strada un de, asa cum retinuse la dispensar, se afla locuinta ei si, ntr-adevar, a zarit-o pe terasa, odihnindu-se sub adierea racoroasa a vntului de primavara. Cocotata pe piloni n mlastina Mala Crianza, vopsita toata n galben, de la per eti pna la acoperisul de tabla, cu perdele din pnza groasa la ferestre, cu garoafe si ferigi n ghivecele atrnate la intrare, casa era aidoma celor din Antile. n coli via agatata de streasina cnta un turpial. Peste drum era o scoala primara, iar co piii care se buluceau la intrare l-au obligat pe vizitiu sa traga de haturi ca s a nu i se sperie calul. A fost un adevarat noroc, pentru ca, gratie acestei ntmpla ri, domnisoara Barbara Lynch a avut timp sa-l recunoasca pe doctor. L-a salutat ca pe un vechi cunoscut si l-a invitat la o cafea, grabindu-se, ntre timp, sa fac a ordine prin casa, iar el, uitndu-si tabieturile, a acceptat, fericit sa o poata asculta povestindu-si viata, singurul lucru care l mai interesa ncepnd din acea di mineata si singurul care avea sa-l mai intereseze, fara o clipa de ragaz, n urmat oarele luni. De mult, imediat dupa ce se nsurase, un prieten l avertizase de fata cu tnara sa sotie, ca, mai devreme sau mai trziu, va trebui sa se confrunte cu o p asiune pustiitoare, care i va pune n mare cumpana casnicia. El, care credea ca se cunoaste foarte bine, fiind sigur de trainicia radacinilor sale morale, a rs auzi nd asemenea prevestire. Ei bine, ceasul acela sosise. Domnisoara Barbara Lynch, doctor n teologie, era fiica unica a unui pastor p rotestant, negru si uscativ, care colinda calare pe o catrca mahalalele saracacio ase de pe malurile mlastinilor, propovaduind cuvntul unui dumnezeu al carui nume doctorul Juvenal Urbino l scria, ca si pe al altora, cu litera mica, pentru a-l d eosebi de al sau. Vorbea o spaniola destul de corecta, iar ezitarile nu faceau d ect sa-i sporeasca farmecul. Urma sa mplineasca douazeci si opt de ani n decembrie, divortase nu de mult de alt pastor, discipol al tatalui ei, iar casnicia aceea nefericita, care nu rezistase mai mult de doi ani, i spulberase orice dorinta de

a recidiva. Si adaugase: "Singura mea dragoste e turpialul". Doctorul Urbino era nsa prea preocupat ca sa-i mai treaca prin cap ca o spusese intentionat. Dimpotr iva: se ntreba buimacit daca attea facilitati dintr-o data nu erau cumva o capcana pe care i-o ntindea Dumnezeu, pentru ca mai trziu sa-l faca sa plateasca cu vrf si ndesat, dar imediat si-a alungat din minte un asemenea gnd ca pe o elucubratie te ologica datorata starii de confuzie n care se afla. n clipa cnd se pregatea sa plece, a amintit ca din ntmplare de consultatia medi cala din acea dimineata, stiind ca nimic nu-i face mai mare placere unui bolnav dect sa-i vorbesti despre suferintele lui, iar ea i-a vorbit cu atta farmec despre propriile sale suferinte, nct el i-a promis sa revina a doua zi, la patru fix, ca s-o consulte pe ndelete. Ea s-a speriat. Stia ca nu-si putea permite sa apeleze la un medic att de renumit, dar el o linisti: "n profesia noastra facem n asa fel nct bogatii sa plateasca si pentru cei saraci". Apoi si nsemna n agenda de buzunar: Do mnisoara Barbara Lynch, mlastina Mala Crianza, smbata, 4 p.m.. Cteva luni mai trziu , Fermina Daza avea sa citeasca aceasta nsemnare, completata cu detalii privind d iagnosticul, tratamentul si evolutia bolii. Numele i-a atras imediat atentia si s-a gndit pentru o clipa ca era una din actritele alea destrabalate de pe vapoare le care transportau banane la New Orleans, dar cnd a citit adresa si-a spus ca, p robabil, era din Jamaica si, pe deasupra, negresa, binenteles, asa nct a nlaturat-o fara regrete de pe lista preferintelor sotului ei. Doctorul Juvenal Urbino a ajuns la ntlnirea de smbata cu zece minute mai devre me, cnd domnisoara Lynch nici nu apucase bine sa se mbrace pentru vizita. De mult, nca de pe vremea cnd se afla la Paris si trebuia sa se prezinte la un examen, nu mai cunoscuse o asemenea stare de tensiune. ntinsa pe un pat de campanie, mbracata ntr-un combinezon subtire de matase, domnisoara Linch era de o netarmurita frumu sete. Totul la ea era mare si intens: coapsele de sirena, pielea ca un jar mocni t, sanii buimaci, gingiile diafane cu dinti perfecti, corpul ntreg, raspndind un m iros sanatos, acelasi miros omenesc pe care Fermina Daza l descoperise n hainele s otului sau. Se dusese la dispensar pentru ca o suparau, asa cum spunea chiar ea cu atta gratie, niste crampe ca un sfredel, iar doctorul Urbino a fost de parere ca asemenea simptome nu erau de neglijat. Asa nct a palpat-o mai degraba cu intent ie dect cu atentie si, descoperind cu uimire, pe masura ce-si uita propriile cuno stinte, ca faptura aceea minunata era la fel de frumoasa pe dinauntru ca si pe d inafara, se lasa n voia deliciilor pipaitului, nu ca cel mai bun medic de pe lito ralul Caraibilor, ci ca un muritor de rnd, torturat de instinctele dezlantuite. N umai o singura data i se mai ntmplase ceva asemanator n austera sa cariera de medic , iar aceea fusese cea mai rusinoasa zi din viata, pentru ca pacienta i-a ndepart at indignata mna, s-a asezat pe pat si i-a spus: "Ce vreti dumneavoastra se poate ntmpla, dar nu asa". Domnisoara Lynch, n schimb, i-a lasat minile s-o mngie n voie, r cnd a fost sigura ca medicul nu se mai gndea la stiinta lui, i-a spus: - Eu credeam ca asa ceva nu e permis de etica. Transpirat tot, de parca abi a iesise mbracat dintr-un iaz, el i raspunse n timp ce-si stergea minile si fata cu un prosop: - Etica si nchipuie ca noi, medicii, suntem de lemn. Ea i ntinse o mna recunoscatoare si continua: - Ce credeam eu n-are nici o legatura cu ce se poate ntmpla. Ia gndeste-te ce ar nsemna pentru o biata negresa de rnd ca mine sa-mi acorde atentie un barbat att de renumit. - De cnd v-am cunoscut, n-am ncetat nici o clipa sa ma gndesc la dumneavoastra , spuse el. A fost o marturisire att de umila nct ti strnea mila. Dar ea l-a crutat de orice stnjeneala cu un hohot de rs care a umplut de lumina dormitorul. - Mi-am dat seama de cnd te-am vazut la spital, doctore, spuse. Oi fi eu neg resa, dar proasta nu sunt. N-a fost deloc usor. Domnisoara Lynch tinea sa-si pastreze onoarea nepatata , pretindea siguranta si iubire, exact n aceasta ordine, si credea ca le merita. I-a oferit doctorului Urbino ocazia s-o seduca, dar nu i-a ngaduit sa intre n came ra nici macar atunci cnd era singura acasa. I-a permis, n schimb, sa repete ceremo nia palparii si auscultarii cu oricte violari etice dorea, dar fara s-o dezbrace. La rndul sau, el a perseverat n asediile zilnice, nefiind n stare sa dea drumul mo

melii dupa ce muscase din ea. Din motive de ordin practic, o relatie mai ndelunga ta cu domnisoara Linch era aproape imposibila, dar el era prea slab ca sa se opr easca la timp, asa cum la fel de slab avea sa se dovedeasca mai trziu ca sa conti nue. Acesta era cusurul lui. Reverendul Lynch nu avea un program regulat, putea pleca oricnd pe catrca lui cocosata sub povara desagilor cu biblii, brosuri de propaganda si provizii, iar de ntors, se ntorcea cnd te asteptai mai putin. Alt inconvenient era scoala de pes te drum, unde copiii si turuiau lectiile privind pe fereastra, iar cel dinti lucru pe care l zareau era casa de pe celalalt trotuar, cu usile si ferestrele larg de schise nca de la sase dimineata, astfel nct o puteau vedea pe domnisoara Linch atrnnd colivia de streasina pentru ca turpialul sa nvete lectiile turuite de ei, o vede au cu un turban colorat pe cap turuindu-le si ea, cu stralucitoarea ei voce cara ibiana, n timp ce deretica prin casa, o vedeau apoi stnd n tinda si cntnd singura n e gleza psalmii dupa-amiezii. Ar fi trebuit ales un moment n care copiii nu erau la scoala, iar posibilita ti nu existau dect doua: fie n pauza de la prnz, ntre douasprezece si doua, cnd docto rul se ducea la masa, fie spre seara, cnd copiii plecau acasa. Solutia din urma s -a dovedit cea mai potrivita, desi cam tot atunci doctorul si termina vizitele si nu-i ramnea prea mult timp ca sa ajunga acasa pentru cina. A treia problema, si cea mai grava pentru el, era propria sa conditie. Trasura, la care nu putea renu nta si care, pe deasupra, era bine cunoscuta n oras, l astepta totdeauna la poarta . Si l-ar fi putut face complice pe vizitiu, ntocmai cum procedau mai toti priete nii lui de la Clubul Social, dar asa ceva nu-i statea n obicei. Cnd vizitele la do mnisoara Lynch au devenit prea batatoare la ochi, nsusi batrnul vizitiu n livrea a n draznit sa-l ntrebe daca nu era mai bine sa vina si sa-l ia mai trziu, ca sa nu st ea trasura asa de mult n fata casei. Doctorul Urbino a avut o reactie neobisnuita pentru felul sau de a fi si i-a taiat-o scurt: - De cnd te cunosc, e prima oara ca te aud spunnd ceva necuvenit. Ei bine, o sa ma fac ca n-am auzit nimic. Nu exista nici o solutie. ntr-un oras ca acesta era cu neputinta sa pastrezi secretul unei boli atta timp ct trasura doctorului oprea la poarta. Uneori, medic ul nsusi, din proprie initiativa, se hotara sa faca drumul pe jos, daca distanta nu era prea mare, sau sa ia o birja, ca sa evite astfel presupunerile rautacioas e ori premature. Asemenea tertipuri nu erau nsa de prea mare ajutor, pentru ca ad evarul putea fi descoperit si cu ajutorul retetelor, usor de descifrat la farmac ie, motiv pentru care doctorul Urbino prescria, pe lnga medicamentele absolut nec esare, si altele inutile, ca sa apere n acest fel dreptul sacru al oricarui bolna v de a muri n pace si de a-si duce n mormnt taina bolii. Desigur ca pentru trasura oprita n fata casei domnisoarei Lynch puteau fi gasite justificari dintre cele ma i oneste, dar nu pentru multa vreme si, n orice caz, nu pentru cta si-ar fi dorit el: toata viata. Lumea i se parea un adevarat iad. Caci, odata potolita prima nebunie, amndoi si-au dat seama de riscuri, iar doctorul Juvenal Urbino n-a avut niciodata tari a sa nfrunte un scandal public. n febra delirului promitea totul, dar dupa ce trec ea tot, lasa totul pentru mai trziu. n schimb, pe masura ce crestea dorinta de a f i alaturi de ea, sporea si teama de a o pierde, astfel nct ntlnirile ajunsesera din ce n ce mai grabite si mai anevoioase. Nu se mai putea gndi la altceva. Astepta du pa-amiezile ntr-o stare insuportabila de ncordare, uita de alte ntlniri, uita de tot , n afara de ea, dar n timp ce trasura se apropia de mlastina Mala Crianza, se rug a sa se ntmple ceva neasteptat, care sa-l oblige sa treaca mai departe. Uneori chi ar se bucura cnd zarea de la coltul strazii parul ca de bumbac al reverendului Ly nch, care citea pe terasa, n timp ce, n salon, fiica lui i nvata pe copiii din carti er Evanghelia. Atunci se ntorcea fericit acasa, ca sa nu sfideze pe mai departe h azardul, dar mai trziu simtea ca nnebuneste de nerabdare, dorindu-si sa fie din no u, n fiecare zi, din zori pna-n noapte, ora cinci dupa-amiaza cea de toate zilele. Cnd trasura oprita n fata casei a devenit prea batatoare la ochi, se parea ca relatia lor nu mai putea continua, iar dupa trei luni, ajunsese de-a dreptul ri dicola. Fara a mai avea timp sa-si spuna ceva, domnisoara Linch intra n dormitor imediat ce-l vedea sosind pe amantul grabit. n zilele cnd l astepta, si punea o fust a jamaicana, larga, cu volane si flori rosii, dar fara nici un fel de lenjerie p

e dedesubt, fara nimic, imaginndu-si ca aceasta facilitate avea sa-l ajute sa-si n vinga spaima. O urma gfind, leoarca de sudoare, se repezea ca un glont n dormitor, azvrlind pe jos tot, bastonul, trusa de medic, palaria panama, si facea dragoste n pripa, cu pantalonii lasati pe vine. cu sacoul ncheiat, ca sa nu-l stnjeneasca, c u lantul de aur al ceasului prins de jiletca, cu pantofii n picioare, cu tot, pre ocupat mai degraba sa plece ct mai repede dect sa-si satisfaca placerea. Ea ramnea cu buzele umflate si abia daca apuca sa intre n tunelul propriei sale singuratati cnd el se ncheia din nou la nasturi, epuizat, de parca ar fi facut dragoste la ho tarul dintre viata si moarte, cnd, de fapt, isprava pe care o savrsise nu era dect partea de efort fizic din actul iubirii. Important nsa era ca nu depasise timpul: atta ct sa faca o injectie intravenoasa ntr-un tratament de rutina. Atunci se ntorc ea acasa rusinat de propria sa slabiciune, dorindu-si sa moara, blestemndu-se pen tru ca n-avea destul curaj ca sa-i ceara Ferminei Daza sa-i dea jos pantalonii s i sa-l puna cu fundul pe jaratic. Nu cina, si facea rugaciunea fara tragere de in ima, iar n pat, se prefacea ca si continua lectura de la prnz, n timp ce nevasta-sa se tot nvrtea prin casa, punnd ordine n lume nainte de culcare. Pe masura ce l cuprin ea somnul si capul i se apleca peste carte, se cufunda n hatisul domnisoarei Lync h, n mireasma ei de dumbrava mpietrita ca o statuie ntinsa pe un mormnt, n patul ei u nde si-ar fi dorit sa moara, si din acea clipa nu mai era n stare sa se gndeasca l a altceva dect la ora cinci dupa-amiaza de mine, cnd ea l va astepta fara nimic altc eva sub fusta de zanatica din Jamaica dect muntele ei cu un somoiog negru deasupr a: cercul infernal. De ctiva ani ncepuse sa simta povara propriului trup. Recunostea simptomele. Citise despre ele n manuale, le constatase pe viu la pacientii mai vrstnici, fara antecedente grave, care ntr-o buna zi se apucau sa descrie diverse sindromuri cu atta exactitate nct pareau luate direct din cartile de medicina, desi, pna la urma, se dovedeau a fi imaginare. Profesorul sau de pediatrie de la Hpital de la Salptrir e l sfatuise sa-si aleaga medicina infantila, cea mai onesta specialitate dintre toate, ntruct copiii se mbolnavesc numai cnd sunt cu adevarat bolnavi si nu pot comu nica cu medicul prin cuvinte conventionale, ci doar prin intermediul simptomelor concrete ale unor boli reale. Adultii, n schimb, ncepnd de la o anumita vrsta, fie au simptomele fara boli, fie si mai rau: boli grave care prezinta simptomele alt ora inofensive. El i amagea cu paliative, asteptnd ca timpul sa rezolve totul, pna cnd se obisnuiau cu suferinta si n-o mai simteau dupa ce convietuisera cu ea n gro apa de gunoi a batrnetii. Dar niciodata nu-i trecuse prin minte ca un medic la vrs ta lui, care credea ca vazuse tot pe lumea asta, s-ar putea pierde cu firea, sim tindu-se bolnav cnd, de fapt, nu era. Sau chiar mai rau dect att: ca nu si-ar accep ta, din simpla prejudecata stiintifica, suferinta, cnd, de fapt, era bolnav. nca d e la patruzeci de ani, mai n gluma, mai n serios, afirmase de la catedra: "n viata nu am nevoie dect de cineva care sa ma nteleaga." Dar cnd s-a trezit ratacind prin labirintul domnisoarei Lynch, toate astea nu i s-au mai parut o gluma. Toate simptomele reale sau imaginare ale pacientilor sai mai vrstnici se ngra madisera n trupul sau. si simtea ficatul cu atta precizie, nct ar fi putut spune ct e a de mare fara sa-l mai palpeze. si simtea rinichii torcnd ca o pisica adormita, s imtea stralucirea irizata a vezicii, zumzetul sngelui n artere. Uneori, se trezea dimineata cu senzatia ca se nabusa ca un peste pe uscat. Avea apa la inima. O sim tea gresind ritmul, pierznd pasul, ca la marsurile militare de la colegiu, o data , si nca o data, iar la sfrsit, o simtea revenindu-si, caci mare si milostiv e Dom nul. Dar n loc sa apeleze la remediile cu care ncerca sa le alunge bolnavilor team a, el se lasa prada deznadejdii, paralizat de groaza. Nu se nselase: chiar si la cei cincizeci si opt de ani ai sai, nu avea nevoie n viata dect de cineva care sal nteleaga. S-a gndit, asadar, la Fermina Daza, fiinta care l iubea mai mult dect or icine, pe care el o iubea cel mai mult n lumea asta si fata de care tocmai si facu se datoria, ca sa se poata simti cu cugetul mpacat. Totul se ntmplase n dupa-amiaza cnd ea l-a ntrerupt din lectura cerndu-i s-o pri easca drept n ochi, iar el a simtit pentru prima oara ca cercul sau infernal fuse se descoperit. Nu stia cum, fiind cu neputinta ca Fermina Daza sa descopere adev arul doar cu ajutorul mirosului. Oricum, stia foarte bine, si nu de azi, de ieri, ca n orasul asta era imposi bil sa pastrezi un secret. La putin timp dupa aparitia primelor posturi particul

are de telefon, cteva casnicii care pareau trainice s-au destramat din cauza tele foanelor anonime, iar multe alte familii, nspaimntate, au renuntat sau au ezitat a ni n sir sa si le instaleze. Doctorul Urbino stia ca sotia lui se respecta prea m ult ca sa permita o ncercare de delatiune anonima prin telefon si nu-si putea ima gina pe cineva att de ndraznet nct s-o faca dndu-si numele. n schimb, i era teama de toda veche: un biletel strecurat pe sub usa de o mna necunoscuta putea fi mult ma i eficace, nu numai pentru ca garanta dublul anonimat al expeditorului si al des tinatarului, dar si din pricina ca obrsia sa legendara permitea sa i se atribuie o oarecare legatura cu vrerea Proniei Ceresti. Gelozia le ocolise caminul: n cei peste treizeci de ani de pace conjugala, d octorul Urbino se laudase nu o data n public, si pna atunci spusese adevarul, ca e l e aidoma chibriturilor suedeze, care nu se aprind dect frecate de propria lor c utie. Nu stia nsa cum ar fi putut reactiona o femeie att de orgolioasa ca a lui, c u atta demnitate ca ea si cu un caracter att de puternic, fata de o infidelitate d ovedita. Asa nct, dupa ce s-a uitat n ochii ei, nu i-a trecut altceva prin minte de ct sa-si lase din nou privirea n jos, ca sa-si ascunda tulburarea, si sa se prefac a mai departe pierdut n dulcile meandre ale insulei Alca, n timp ce-si framnta mint ea cum sa iasa din ncurcatura. Fermina Daza n-a mai spus nici ea nimic. Dupa ce a terminat de tesut ciorapii, a aruncat toate lucrurile de-a valma n cosul de cusu t, a dat la bucatarie dispozitiile pentru masa de seara si s-a dus n dormitor. Dar, n momentul acela, hotarrea lui era luata, asa nct la cinci dupa-amiaza n-a mai trecut pe la domnisoara Lynch. Juramintele de iubire eterna, casa discreta numai pentru ea, unde s-o poata vizita fara teama, fericirea tihnita pna la moart e, toate fagaduielile pe care i le facuse nfierbntat de patima au ramas uitate pe veci. Ultimul semn primit de la el a fost o diadema cu smaralde, pe care vizitiu l i-a nmnat-o domnisoarei Lynch fara comentarii, fara nici un mesaj, fara nici o n ota scrisa, ntr-o cutiuta nfasurata anume n hrtie de farmacie, pentru ca mesagerul s a creada ca era vorba de un medicament urgent. De atunci, n-a mai zarit-o nici m acar din ntmplare pna la sfrsitul vietii, si numai Dumnezeu stie ct a suferit din pri cina acestei eroice hotarri, cte lacrimi amare a trebuit sa verse nchis n closet, ca sa poata supravietui catastrofei sale launtrice. La ora cinci, n loc sa se duca la ea, si-a marturisit plin de cainta pacatele naintea duhovnicului, iar duminica urmatoare s-a mpartasit cu inima zdrobita de durere, dar cu sufletul mpacat. Chiar n seara renuntarii, n timp ce se pregatea de culcare, s-a jeluit Fermin ei Daza, vorbindu-i despre insomniile lui matinale, despre junghiurile subite, d espre plnsul care l podidea pe nserat, simptome cifrate ale iubirii tainuite, pe ca re el i le nsira ca si cnd ar fi fost vorba de neajunsurile batrnetii. Trebuia sa-s i descarce sufletul fata de cineva ca sa nu moara, ca sa nu fie nevoit sa povest easca adevarul, si, la urma urmei, atare spovedanii erau de mult consfintite n ri tualul domestic al iubirii. Ea l-a ascultat cu atentie, dar fara sa-l priveasca, fara sa scoata o vorba macar, n timp ce-i lua hainele de care se dezbraca. Miros ea fiecare lucru fara sa-si tradeze furia si-l arunca la ntmplare n cosul cu rufe m urdare. N-a descoperit mirosul, dar era totuna: nu intrasera zilele n sac. nainte de a ngenunchea n fata micului altar din dormitor, ca sa-si faca rugaciunea, el si -a ncheiat pomelnicul necazurilor cu un suspin trist si sincer: "Mi-e teama c-o s a mor." Ea nici n-a clipit cnd i-a raspuns: - Ar fi cel mai bun lucru. Asa o sa ne putem gasi amndoi linistea. Cu ani n urma, fiind bolnav, trecuse printr-o criza grava si i vorbise despre posibila sa moarte, iar ea i daduse aceeasi replica brutala. Doctorul Urbino o p usese pe seama firii nenduratoare a femeilor, gratie careia pamntul continua sa se roteasca n jurul soarelui, nestiind la acea vreme ca ea se baricada n spatele fur iei ca sa-si ascunda frica. Si cu att mai mult cnd era vorba de cea mai cumplita d intre toate: spaima ca ar putea ramne fara el. De data aceasta nsa, era sigur ca i dorise din toata inima moartea si o aseme nea constatare l-a speriat pna la urma. Ceva mai trziu, a auzit-o suspinnd prin ntun eric, muscnd perna ca sa n-o simta el. ntmplarea l-a descumpanit de-a binelea, fiin dca ea nu plngea usor, indiferent daca era vorba de dureri trupesti sau sufletest i. Plngea doar cnd era foarte furioasa, dar mai ales cnd mnia ei si avea originea n t ama de vinovatie, si atunci, cu ct plngea mai tare, se nfuria si mai mult, neputndusi ierta slabiciunea si smiorcaielile. El n-a ndraznit s-o consoleze, stiind ca a

r fi fost ca si cum ar fi ncercat sa mngie o tigroaica ranita de moarte, nici n-a a vut curajul sa-i spuna ca motivele plnsului ei disparusera chiar n acea dupa-amiaz a, fiind smulse din radacina pentru totdeauna pna si din amintirea lui. Biruit de oboseala, a atipit cteva minute. Cnd s-a trezit, ea aprinsese veioz a si statea cu ochii deschisi, dar fara sa plnga. Ceva definitiv se ntmplase n timp ce el dormea: rascolite de chinurile geloziei, toate sedimentele adunate pe fund ul vrstei de-a lungul attor ani se ridicasera la suprafata si o mbatrnisera ntr-o sin gura clipa. nduiosat de ridurile ei instantanee, de buzele ei ofilite, de cenusa din parul ei, ncerca s-o convinga sa doarma: era trecui de ora doua. Ea i vorbi fa ra sa-l priveasca, dar fara urma de mnie n glas, aproape cu blndete: - Am dreptul sa stiu cine e. Atunci el i povesti totul, simtind ca-si lua de pe suflet o povara ct lumea d e grea, convins ca ea stia si nu voia sa afle dect amanuntele. Se nsela, de buna s eama, asa nct, n timp ce el vorbea, ea ncepu din nou sa plnga, lasnd, de data asta, s -i curga n voie lacrimile mari si sarate care i siroiau pe obraz, si o ardeau pe c amasa de noapte, si-i prjoleau viata toata, din pricina ca el nu se comporta asa cum asteptase ea cu inima ct un purice, adica sa nege totul pna la capatul vietii, sa se indigneze de atare calomnie, sa dea dracului rahatul asta de societate ca re calca n picioare, fara sa se sinchiseasca macar, onoarea semenilor, sa ramna ne pasator chiar si n fata celor mai coplesitoare dovezi ale infidelitatii: pe scurt , ca un adevarat barbat. Cnd nsa i-a mai povestit ca se spovedise n dupa-amiaza ace ea, a crezut c-o sa orbeasca de mnie. nca din scoala nutrea convingerea ca oamenii bisericii sunt lipsiti de orice har dumnezeiesc. Desi era vorba de o discrepant a esentiala n armonia casniciei lor, cu timpul reusisera s-o depaseasca fara prea mare greutate. Dar faptul ca-i ngaduise duhovnicului sau sa se amestece pna ntr-att a ntr-o intimitate care era si a ei, depasea orice nchipuire. - Ori i povestesti lui, ori unei precupete din piata, totuna. Pentru ea, asa ceva nsemna sfrsitul. Era sigura ca brfele pe seama lor umblau din gura n gura mai nainte ca sotul ei sa-si fi terminat penitenta, iar sentimentu l de umilinta pe care i-l provoca aceasta convingere i se parea mult mai greu de suportat dect rusinea, si furia, si nedreptatea infidelitatii. Si colac peste pu paza, fir-ar al dracului sa fie: cu o negresa. El o corecta: "Mulatra". Dar atun ci orice precizare era de prisos: ea terminase. - Tot un drac, spuse. Abia acum mi dau eu seama: era un miros de negresa. Toate astea s-au ntmplat ntr-o luni. Vineri seara, la ora sapte, Fermina Daza s-a mbarcat pe vaporasul de San Juan de la Cinaga, doar cu un cufar, ntovarasita de fina ei si cu obrazul ascuns sub mantila, ca sa evite orice ntrebari si ca sa-l scuteasca de altele asemenea pe sotul ei. Doctorul Juvenal Urbino n-a nsotit-o n p ort, pentru ca asa stabilisera mpreuna, dupa o discutie epuizanta de trei zile, n cursul careia au mai hotart ca ea sa plece la mosia verisoarei Hildebranda Snchez din localitatea Flores de Mara, unde urma sa ramna o vreme, pentru a reflecta mai bine nainte de a lua decizia finala. Necunoscnd adevaratele motive, copiii au luat -o ca pe o calatorie de nenumarate ori amnata, pe care chiar ei si-o doreau de mu lt. Doctorul Urbino a aranjat n asa fel lucrurile nct nimeni din cercul lor de prie teni perfizi sa nu poata face speculatii malitioase si s-a descurcat de minune, reusind sa stearga orice urma, motiv pentru care Florentino Ariza, desi avea la n demna destule mijloace de investigare, n-a fost n stare sa afle nimic despre dispa ritia Ferminei Daza. Sotul nu avea nici o ndoiala ca ea se va ntoarce acasa imedia t ce i va trece furia. Ea, n schimb, a plecat convinsa ca furia nu-i va trece nici odata. Foarte curnd nsa, avea sa descopere ca aceasta hotarre exagerata nu era att rod ul sentimentelor, ct al nostalgiei. Dupa voiajul din luna de miere, mai fusese de cteva ori n Europa, n ciuda celor zece zile de calatorie pe mare, si de fiecare da ta se simtise fericita. Cunostea lumea, nvatase sa traiasca si sa gndeasca altfel, dar niciodata nu se mai ntorsese la San Juan de la Cinaga dupa zborul nereusit n b alon. Calatoria prin tinutul verisoarei Hildebranda avea pentru ea semnificatia unei izbaviri, chiar daca trzie. N-o planuise n urma dezastrului matrimonial: o av ea de mult n minte. Chiar si numai gndul de a-si regasi locurile dragi unde si petr ecuse adolescenta reprezenta o consolare n cumpana prin care trecea. Desi fusese avertizata, cnd a debarcat mpreuna cu fina ei la San Juan de la C

inaga, a avut nevoie de tot calmul si taria sa de caracter ca sa-l poata recunoas te. Comandantul civil si militar al orasului, caruia i fusese recomandata, a invi tat-o la o plimbare cu trasura oficiala pna la plecarea trenului spre San Pedro A lejandrino, unde voia sa ajunga cu orice pret, ca sa vada cu ochii ei daca, asa cum se povestea, patul n care murise Eliberatorul era la fel de mic ca al unui co pil. De data aceasta Fermina Daza si-a revazut orasul n lncezeala amiezii. A revaz ut strazile, care aratau ca niste tarmuri nisipoase, pline de baltoace nverzite, a revazut palatele portughezilor, cu blazoane cioplite n piatra deasupra portilor si jaluzele de bronz la ferestre, cu saloane unde rasunau, sovaitoare si triste , aceleasi exercitii de pian pe care mama sa, abia casatorita, le repeta n casele celor bogati cu micile ei eleve. A vazut piata pustie, fara nici un copac, cu p avajul de silitra dogorind n soare, sirul de trasuri funebre cu caii motaind de-a -npicioarelea, trenul galben de la San Pedro Alejandrino, iar lnga biserica, chia r pe colt, a vazut casa cea mai mare si mai frumoasa, cu o veranda boltita, din piatra nverzita, cu o poarta ca de manastire, si fereastra dormitorului unde pest e ani, cnd ea nu va mai avea memorie ca sa-si aminteasca, se va naste Alvaro. S-a gndit la matusa Escolstica, pe care continua s-o caute, fara speranta, n ceruri si pe pamnt, iar n timp ce se gndea la ea, i-a aparut n minte Florentino Ariza, n haine le lui de literat, cu cartea de versuri pe genunchi, stnd sub migdalii din parc, asa cum rareori i se arata cnd evoca anii nefericiti de scoala. Orict s-au nvrtit pr in oras, i-a fost cu neputinta sa-si regaseasca undeva casa copilariei, caci aco lo unde trebuia sa se afle, nu era altceva dect o crescatorie de porci, iar dupa colt se ntindea strada bordelurilor, cu prostituate din toate colturile lumii, ca re iesisera la poarta asteptnd sa treaca postasul. Nu era orasul ei. nca de la nceputul plimbarii, Fermina Daza si-a acoperit obrazul cu mantila, nu att de teama sa nu fie recunoscuta, ct din cauza cadavrelor umflate de caldura care zaceau peste tot, de la gara si pna la cimitir. Comandantul garnizoanei i spu se: "Holera." si daduse seama si ea, pentru ca vazuse grunjii albi pe buzele lesu rilor arse de soare, dar i se parea ciudat ca nici unul nu avea glontul de grati e n ceafa, ca pe vremea calatoriei n balon. - Asa e, spuse ofiterul. Chiar si Dumnezeu si mai mbunatateste metodele. ntre San Juan de la Cinaga si vechea plantatie de trestie San Pedro Alejandri no erau doar noua leghe, dar trenul galben facea pna acolo o zi ntreaga, pentru ca mecanicul de pe locomotiva era prieten bun cu calatorii obisnuiti, care l rugau tot timpul sa opreasca, si asa puteau sa-si mai dezmorteasca picioarele plimbnduse pe terenurile de golf ale companiei bananiere, barbatii se scaldau n pielea go ala n rurile cristaline si reci ca gheata care se rostogoleau de pe povrnisurile mu ntilor, iar cnd i ntetea foamea, coborau sa mulga vacile care pasteau pe imasuri. F ermina Daza a ajuns ngrozita si abia daca a mai avut timp sa admire tamarinii hom erici de crengile carora Eliberatorul si atrna hamacul de muribund si ca sa consta te ca n patul n care se spunea ca murise nu numai ca n-ar fi ncaput un barbat att de slavit, dar nici macar un copil nascut la sapte luni. Un alt vizitator, care pa rea sa le stie pe toate, i-a povestit ca patul era o falsa relicva, pentru ca, d e fapt, Parintele Patriei fusese lasat sa moara pe dusumele. Fermina Daza era pr ea deprimata de tot ce vazuse si auzise de cnd plecase de acasa, ca sa se mai poa ta bucura n voie de amintirile din calatoria precedenta, si pna la sfrsitul calator iei a ocolit cu grija asezarile evocate de attea ori cu nostalgie. Doar astfel a izbutit sa le fereasca si s-a ferit ea nsasi de deziluzie. Pe scurtaturile pe und e se furisa, ncercnd sa scape de dezamagire, razbateau pna la ea zvonul acordeoanel or, larma luptelor de cocosi, salvele de gloante de la vreun chiolhan sau, poate , dintr-un nou razboi, iar cnd nu mai avea ncotro si trebuia sa treaca totusi prin cte o asezare. si acoperea fata cu mantila, ca sa si-o poata aminti pe mai depart e asa cum o vazuse prima data. ntr-o seara, dupa ce a ocolit ct a putut trecutul, a ajuns, n sfrsit, la conacu l verisoarei Hildebranda, si cnd a vazut-o n prag, i-a venit sa lesine: parca ar f i fost propria ei imagine rasfrnta n oglinda adevarului. Era grasa si baccelita, nc onjurata de o droaie de copii zvapaiati, al caror tata nu era barbatul visurilor ei fara speranta, ci un militar n retragere, cu care se maritase din disperare s i care a iubit-o ca un nebun toata viata. Dar n ciuda trupului ei macinat de trec erea anilor, n adncul fiintei ramasese aceeasi. Dupa cteva zile petrecute n aer libe

r si dupa ce au depanat mpreuna nenumarate amintiri placute, Fermina Daza si-a ma i venit n fire, dar a evitat sa faca plimbari mai lungi, doar duminica mai pleca de acasa, cnd se ducea la slujba de dimineata mpreuna cu nepotii tovaraselor ei de nebunii de altadata, flacai calari pe armasari focosi si fete frumoase, gatite de sarbatoare, ca si mamele lor pe vremuri, care stateau n picioare n carutele tra se de boi si o tineau tot ntr-un cntec pna la biserica misiunii din vale. ntr-una di n zile a trecut prin oraselul Flores de Mara, pe care nu-l vizitase n calatoria pr ecedenta, convinsa ca n-avea ce face acolo, dar cnd l-a vazut, a ramas ncntata. Din nefericire pentru ea, sau poate pentru oras, n-a mai reusit niciodata sa si-l a minteasca asa cum era n realitate, ci cum si-l imaginase nainte de a-l cunoaste. ndata ce a primit raportul episcopului de Riohacha, doctorul Juvenal Urbino s-a d ecis sa se duca dupa ea. Ajunsese la concluzia ca sotia lui si prelungea sederea nu pentru ca n-ar fi vrut sa se ntoarca, ci din pricina ca nu stia cum sa-si nving a orgoliul. Asa ca s-a dus fara s-o mai anunte, dupa un schimb de scrisori cu Hi ldebranda, din care a dedus ca nevesti-sii i se inversasera nostalgiile: acum nu se mai gndea dect la casa ei. n dimineata aceea, pe la unsprezece, Fermina Daza se afla n bucatarie, unde tocmai pregatea niste vinete umplute, cnd a auzit strigate le argatilor, nechezatul cailor, salvele trase n aer, iar mai apoi, pasii apasati pe coridor si vocea barbatului: - Mai bine sa ajungi la timp dect sa fii invitat. A crezut ca o sa moara de fericire. N-a mai stat pe gnduri, s-a spalat la re pezeala pe mini, murmurnd: "Multumesc Doamne, multumesc, ce bun esti !", gndindu-se ca nca nu facuse baie din cauza blestematelor de vinete pe care Hildebranda o ru gase sa le pregateasca, fara sa-i spuna pe cine invitase la masa, gndindu-se ca e asa de batrna si de urta, cu obrazul asa de prlit de soare, nct lui o sa-i para rau ca venise cnd o s-o vada n halul asta, fir-ar al dracului sa fie. S-a sters la rep ezeala pe mini cu sortul, s-a aranjat la repezeala, a apelat la toata semetia cu care maica-sa o adusese pe lume, s-a straduit sa-si potoleasca bataile inimii si i-a iesit barbatului n ntmpinare cu mersul ei usor de caprioara, cu capul sus, pri virea otelita, nasul de razboinic, dar recunoscatoare destinului care i harazise netarmurita bucurie de a se putea ntoarce acasa, desi lucrurile n-aveau sa fie ch iar asa de simple cum credea el, binenteles, fiindca, de fericita, era fericita s a plece cu el, nici nu mai ncape vorba, dar si hotarta sa-si ia revansa pe tacute pentru toate suferintele amare care i sfsiasera viata. La vreo doi ani dupa disparitia Ferminei Daza, a avut loc una dintre acele coincidente imposibile pe care Trnsito Ariza ar fi socotit-o o farsa a lui Dumnez eu. Desi Florentino Ariza nu fusese impresionat n mod deosebit de aparitia cinema tografului, Leona Cassiani l-a convins destul de usor s-o nsoteasca la spectaculo asa premiera a filmului Cabiria, care si datora faima dialogurilor scrise de poet ul Gabriele D'Annunzio. Gradina n aer liber a lui don Galileo Daconte, unde, n une le seri, spectacolul stelelor de pe firmament era mai ncntator dect cel al iubirilo r mute de pe ecran, fusese asaltata de un public select. Leona Cassiani urmarea cu sufletul la gura ntmplarile istorice. n schimb, Florentino Ariza motaia, toropit de dimensiunile dramei. n spatele lui, o femeie rosti, parca ghicindu-i gndul: - Dumnezeule, filmul asta e mai lung dect o zi de post! N-a mai spus altceva, rusinata probabil de ecourile strnite n penumbra din ju r de vocea ei, caci obiceiul de a agrementa filmele mute cu acompaniament de pia n nu ajunsese pna la noi, iar n semintunericul gradinii nu se auzea dect tritul ca de ploaie al proiectorului. Florentino Ariza si aducea aminte de Dumnezeu doar la ne caz, dar de data aceasta i-a multumit din tot sufletul. Chiar si la douazeci de stnjeni sub pamnt ar fi putut recunoaste vocea aceea adnca si nvaluitoare, pe care o purta n suflet din dupa-amiaza cnd o auzise rostind sub trmba de frunze galbene di ntr-un parc solitar: "Acum va rog sa plecati si sa nu va mai ntoarceti pna ce n-o sa va anunt eu." Stia ca statea chiar pe scaunul din spatele lui, lnga sotul inev itabil, i simtea respiratia calda si egala si aspira cu iubire aerul purificat de rasuflarea ei sanatoasa. Nu parea roasa de viermele mortii, cum obisnuia sa sio imagineze n clipele de deznadejde din ultimele luni, si ca atare, a ncercat sa s i-o aminteasca asa cum o zarise, stralucind de fericire, cu pntecul rotunjit de s amnta primului ei copil sub tunica de Minerva. O vedea de parca ar fi avut-o n fat a ochilor, fara sa-si ntoarca privirea, nepasator la dezastrele istorice care se

revarsau de pe ecran. Aspira cu nesat parfumul de migdale care adia dinspre inti mitatea ei si se ntreba nelinistit cam cum credea ea ca ar fi trebuit sa se ndrago steasca femeile din film pentru ca iubirile lor sa doara mai putin dect cele din viata. Cu cteva clipe nainte de sfrsit, si-a dat seama ntr-o strafulgerare de bucuri e ca niciodata nu se aflase atta vreme si asa de aproape de fiinta pe care o iube a att. Cnd s-au aprins luminile, a asteptat ca ceilalti sa se ridice, s-a ridicat s i el fara graba, s-a ntors distrat, ncheindu-se la haina, pentru ca totdeauna si-o descheia n timpul filmului, si, brusc, s-au trezit tuspatru att de aproape, nct, vrn d-nevrnd, trebuiau sa se salute. Juvenal Urbino a fost primul care a facut-o. A s alutat-o mai nti pe Leona Cassiani, pe care o cunostea bine, apoi i-a strns mna lui Florentino Ariza cu obisnuita lui gentilete. Fermina Daza le-a adresat un zmbet p oliticos, doar unul, dar, oricum, zmbetul cuiva care i vazuse de multe ori, care i cunostea, care stia cine sunt si, ca atare, nu avea nevoie sa-I fie prezentati. Leona Cassiani i-a raspuns cu gratia ei de mulatra. n schimb, Florentino Ariza a ramas asa de naucit cnd a vazut-o, nct s-a fstcit cu totul. Era alta. Nimic din nfatisare nu lasa sa se ntrevada ca ar fi suferit de teri bila boala la moda sau de vreo alta, iar corpul ei si mai pastra zveltetea de pe vremuri, dar era limpede ca ultimii doi ani trecusera pentru ea ct zece, si nca di ntre cei mai chinuiti. Tunsoarea scurta, cu un colt arcuit ca o aripa pe obraz, o avantaja, dar parul nu mai avea culoarea mierii, ci a aluminiului, iar frumosi i ochi lanceolati si pierdusera jumatate din stralucire n spatele ochelarilor de b unicuta. Cnd o vazu ndepartndu-se la bratul sotului prin multimea care parasea cine matograful, Florentino Ariza ramase surprins ca iesise n oras cu o mantila de sar antoaca si cu papuci de casa. Mai mult dect orice l-a impresionat nsa gestul sotul ui, care a trebuit sa o ia de brat ca sa-i arate drumul spre iesire, dar chiar s i asa, n-a calculat bine naltimea si a fost gata-gata sa se mpiedice de treapta de la usa. Florentino Ariza era foarte sensibil la astfel de poticneli ale vrstei. Cnd e ra tnar si-si petrecea vremea citind versuri prin parcuri, si ntrerupea lectura ca sa-i observe pe batrneii care se sprijineau cnd traversau strada, lectii de viata care l ajutasera sa ntrevada cum avea sa arate propria sa batrnete. La vrsta pe care o avea doctorul Juvenal Urbino n seara aceea, la cinema, barbatii nfloreau ntr-un soi de tinerete tomnatica, dobndeau mai multa prestanta odata cu primii ghiocei d e la tmple, deveneau ingeniosi si seducatori, mai ales n ochii tinerelor femei, n t imp ce sotiile, ofilite si neputincioase, trebuia sa fie duse de brat ca sa nu s e mpiedice de propria lor umbra. Dupa numai ctiva ani nsa, barbatii se prabuseau pe neasteptate n haul unei bat rneti necrutatoare cu trupul si cu sufletul, iar atunci venea rndul sotiilor, rest abilite ntre timp, sa-i duca de brat ca pe niste milogi, soptindu-le la ureche, c a sa nu le raneasca orgoliul, sa bage bine de seama ca erau trei, si nu doua tre pte, ca era o baltoaca n mijlocul strazii, ca mogldeata trntita de-a curmezisul tro tuarului era un cersetor mort, ajutndu-i sa traverseze cu chiu cu vai strada, ca pe ultimul vad din ultimul ru al vietii. Florentino Ariza se privise de attea ori n aceasta oglinda, nct nu se mai temea atta de moarte ct de ziua ngrozitoare cnd ar fi trebuit sa se sprijine de bratul unei femei. Stia ca atunci, doar atunci, va tre bui sa renunte pentru totdeauna la Fermina Daza. ntlnirea i-a alungat somnul. n loc s-o conduca pe Leona Cassiani cu masina, a n sotit-o pe jos prin orasul vechi, unde pasii lor rasunau ca potcoavele cailor pe caldarm. Cnd si cnd, prin ferestrele deschise razbateau pna la ei frnturi de glasuri fugare, confidente de alcov, suspine de amor, amplificate de acustica fantasmal a a stradutelor adormite sub mireasma ncinsa a iasomiilor. O data mai mult, Flore ntino Ariza abia s-a putut stapni sa nu-i dezvaluie Leonei Cassiani iubirea lui na busita pentru Fermina Daza. Paseau agale unul lnga altul, iubindu-se fara graba, ca niste logodnici batrni, ea gndindu-se la frumusetile Cabinei, iar el, la neferi cirea lui. Un barbat cnta ntr-un balcon din Piata Vamii, iar cntecul lui se revarsa peste tot, n ecouri nlantuite: Cnd strabateam talazurile marii. Pe strada Sfintii de Piatra, cnd au ajuns n fata casei Leonei Cassiani, Florentino Ariza a rugat-o s a-l invite la un coniac. Era a doua oara ca i facea o asemenea propunere n mprejura ri similare. Prima data, cu zece ani n urma, ea i spusese: "Daca ai de gnd sa urci

la ora asta, atunci va trebui sa rami pentru totdeauna." N-a urcat. Acum nsa, ar f i urcat n orice conditii, chiar daca mai apoi ar fi trebuit sa-si calce cuvntul. L eona Cassiani l-a invitat sa urce fara nici o obligatie. Asa se face ca a ajuns pe negndite n sanctuarul unei iubiri nabusite nainte de a se naste. Parintii Leonei Cassiani murisera, singurul ei frate facuse avere n C uraao, iar ea traia singura n vechea casa parinteasca. Cu ani n urma, cnd nca nu pier duse speranta de a si-o face amanta, Florentino, care duminica o vizita cu consi mtamntul parintilor ei, iar uneori ramnea pna noaptea trziu, contribuise att de mult la amenajarea locuintei, nct se simtea acolo ca acasa. Dar n seara cnd s-au ntors de la film, a avut senzatia ca salonul fusese purificat de tot ce ar fi putut amint i de el. Mobilele nu se mai aflau la locul lor dintotdeauna, pe pereti atrnau alt e stampe, iar el si spuse ca toate acele schimbari staruitoare fusesera facute n m od intentionat, pentru a perpetua certitudinea ca el nu existase niciodata. Pisi ca nu l-a recunoscut. Speriat de nversunarea uitarii, spuse: "Nu ma mai tine mint e." Ea i raspunse fara sa se ntoarca spre el, n timp ce turna coniacul n pahare, ca, dinspre partea asta, putea dormi linistit, pentru ca pisicile nu-si aduc aminte de nimeni. Asezati comod pe sofa, foarte aproape unul de celalalt, au vorbit despre ei , despre vietile lor nainte de a se cunoaste ntr-o dupa-amiaza din cine stie ce an n tramvaiul cu catri. Lucrau n birouri alaturate, dar niciodata pna atunci nu discu tasera despre nimic altceva dect despre munca zilnica. n timp ce stateau de vorba, Florentino Ariza i-a pus mna pe coapsa si a nceput s-o mngie usor, cu gesturile lui de seducator experimentat, dar ea nu i-a raspuns nici macar din politete cu o ct de mica nfiorare. Cnd el ncerca nsa sa mearga mai departe, i lua mna exploratoare si i saruta palma. - Fii cuminte, i spuse. Mi-am dat seama de mult ca nu esti barbatul pe care l caut. n tinerete, un barbat puternic si foarte ndemnatic, caruia nu i-a vazut niciod ata fata, o trntise pe neasteptate pe stncile de pe tarmul marii, i sfsiase hainele si o posedase cu o graba frenetica. ntinsa pe pietre, cu trupul numai rani, ea si -ar fi dorit ca barbatul acela sa ramna acolo pentru totdeauna, ca sa moara de dr agoste n bratele lui. Nu-i vazuse chipul, nu-i auzise vocea, dar era sigura ca lar fi recunoscut dintr-o mie dupa forma lui, dupa marimea lui si dupa felul lui de a face dragoste. De atunci, oricui voia s-o asculte i spunea: "Daca vreodata a uzi de un tip solid si puternic, care a violat o biata negresa pe stncile din Gol ful necatilor, ntr-o zi de 15 octombrie, cam pe la unsprezece si jumatate noaptea, sa-i spui unde ma poate gasi." O spunea din simpla obisnuinta si o spusese de a ttea ori pna atunci, nct nu-i mai ramnea nici o speranta. Florentino Ariza ascultase de multe ori povestea, care i rasuna n urechi ca suieratul de ramas bun al unui va por n bezna. Cnd s-a facut ora doua noaptea, bausera cte trei coniacuri fiecare, ia r el s-a convins ca nu era barbatul cautat de ea si s-a bucurat s-o afle. - Bravo leoaico, i spuse la despartire, am reusit sa-i facem de petrecanie t igrului. N-a fost singurul lucru care s-a sfrsit n acea noapte. Zvonul rautacios despr e pavilionul tuberculosilor i destramase visul, trezindu-i banuiala de neconceput ca Fermina Daza era muritoare si, ca atare, putea muri oricnd naintea sotului ei. Dar dupa ce a vazut-o poticnindu-se la cinema, a mai facut un pas, pe cont prop riu, spre abis, descoperind dintr-o data ca el nsusi putea muri naintea ei. A fost una dintre cele mai cumplite presimtiri, ntruct se ntemeia pe realitate. Erau de m ult apusi anii de asteptare imobila, de nadejdi de mai bine, iar la orizont nu nt rezarea dect oceanul insondabil al bolilor imaginare, mictiunile, picatura cu pic atura, din noptile de nesomn, moartea zilnica la ceasul amurgului. Era convins c a fiecare din momentele zilei, care pna atunci l favorizasera nu ca niste simpli a liati, ci ca niste complici legati prin juramnt, ncepea sa conspire mpotriva lui. C u doar ctiva ani n urma, cnd se dusese la o ntlnire destul de riscanta cu inima apasa ta de teroarea neprevazutului, gasise usa descuiata si balamalele unse pentru ca el sa poata intra fara zgomot, dar n ultima clipa s-a razgndit, de teama sa nu co mpromita o femeie att de ndatoritoare murind n patul ei. Asa ca nu era deloc exager at sa presupuna ca femeia cea mai ndragita din lume, pe care o asteptase de la un secol la altul, fara un geamat de disperare, abia ar avea timp sa-l ia de brat

si sa-l ajute sa traverseze o strada presarata cu tumuli lunari si razoare cu ma ci rascoliti de vnt, ca sa ajunga, teafar si nevatamat, pe celalalt trotuar al mo rtii. De fapt, tinnd seama de criteriile epocii, Florentino Ariza trecuse de mult de hotarul batrnetii. Avea cincizeci si sase de ani batuti pe muchie si, dupa par erea lui, traiti din plin, pentru ca fusesera ani de iubire. Dar nici un barbat din acele timpuri n-ar fi riscat sa se faca de rs ncercnd sa para tnar la vrsta lui, indiferent daca arata asa sau doar i se parea, si nu prea multi ar fi avut curaj ul sa marturiseasca fara jena ca nca mai plngeau pe ascuns din pricina unui afront din secolul precedent. Nu erau timpuri potrivite pentru a fi tnar: exista, e ade varat, o moda pentru fiecare vrsta, dar moda batrnetii ncepea aproape imediat ce se sfrsea adolescenta si dura pna la mormnt. Mai mult dect o vrsta, era o demnitate soc iala. Tinerii se mbracau ca bunicii lor, aveau un aer mai respectabil cu ochelari i prematuri, iar bastonul se bucura de mare trecere nca de la treizeci de ani. Pe ntru femei nu existau dect doua vrste: a maritisului, care nu putea depasi douazec i si doi de ani, si vrsta celibatului etern: fetele batrne. Celelalte, nevestele, mamele, vaduvele, bunicile, alcatuiau o specie aparte, care nu-si mai socotea vrs ta n functie de anii traiti, ci de timpul ramas pna la moarte. Florentino Ariza, n schimb, a nfruntat perfidiile batrnetii cu un curaj nestra mutat, desi stia ca avea ciudatul noroc de a parea batrn nca de copil. La nceput fu sese o necesitate. Trnsito Ariza desfacea hainele pe care tatal lui se hotara sa le arunce la gunoi si i croia lui altele, asa nct se ducea la scoala primara cu nis te redingote care atingeau podeaua cnd se aseza n banca si cu niste palarii minist eriale care i cadeau pe ochi, desi erau captusite cu vata. n plus, cum purta ochel ari de miop nca de la cinci ani si mostenise de la maica-sa parul de indian, tepo s si gros, ca de cal, nici nfatisarea lui nu era mai edificatoare. Din fericire, dupa haosul din timpul razboaielor civile, criteriile de admitere a elevilor dev enisera mai putin stricte, iar n scolile publice era un adevarat talmes-balmes de origini si de conditii sociale. Copilandri cu cas la gura veneau la scoala dire ct de pe baricade, duhnind a praf de pusca, mbracati n uniforme de ofiteri rebeli, cstigate cu arma n mna n batalii ndoielnice, si cu pistoalele regulamentare la centu ra. n recreatie si rezolvau certurile cu focuri de arma, i amenintau pe profesori d aca le dadeau note proaste, iar unul dintre ei, elev n clasa a treia la colegiul La Salle si colonel de militie n retragere, l-a mpuscat pe fratele Juan Eremita, c onducatorul comunitatii monahale, pentru ca ndraznise sa afirme la ora de catehis m ca Dumnezeu era membru titular al partidului conservator. Pe de alta parte, copiii aristocratilor scapatati umblau mbracati ca niste p rinti de pe vremuri, iar cte unii mai saraci, chiar desculti. Printre attea ciudat enii provenite din toate colturile provinciei, Florentino Ariza, desi dintre cei mai bizari, nu atragea prea mult atentia. Cel mai cumplit lucru pe care l-a auz it a fost cnd cineva i-a strigat pe strada: "Calicu' si slutu' ramn doar cu jindu' ." Oricum, vesmintele acelea, purtate de nevoie, erau nca de pe atunci, si au ram as pna la sfrsit, cele mai potrivite cu natura enigmatica si firea lui posaca. Cnd a primit cea dinti functie mai importanta la C.F.C. si-a comandat un costum croit la fel ca hainele tatalui sau, pe care si-l amintea ca pe un batrn mort la vener abila vrsta a lui Cristos: treizeci si trei de ani. Ca atare, Florentino Ariza a aratat totdeauna mai batrn dect era. Pna-ntr-atta, nct Brgida Zuleta, o amanta vreme ca si rea de gura, care i spunea verde n fata ce gndea, nu s-a sfiit sa-i marturise asca din prima zi ca-l placea mai mult cnd se dezbraca, pentru ca despuiat avea c u douazeci de ani mai putin. Niciodata nsa n-a fost n stare sa-si schimbe nfatisare a, mai nti pentru ca nici nu-i placea sa se mbrace altfel, iar n al doilea rnd, din p ricina ca nimeni n-ar fi stiut cum sa se mbrace la douazeci de ani ca sa arate ma i tnar, dect, poate, scotndu-si de la naftalina pantalonii scurti si bereta de mari nar. Si, cum, pe de alta parte, n-avea de ce sa nu mpartaseasca opinia generala d espre batrnete, era aproape firesc ca, vaznd-o pe Fermina Daza mpiedicndu-se la iesi rea din cinema, sa se cutremure de groaza la gndul ca parsiva de moarte l-ar pute a nvinge n razboiul lui ndrjit, dus n numele iubirii. Pna atunci, cea mai crncena batalie a lui, purtata fara ragaz si pierduta far a glorie, fusese cea mpotriva cheliei. De cnd a descoperit primele fire de par ram ase ntre dintii pieptenului, si-a dat seama ca era condamnat sa ndure chinurile un

ui infern de neimaginat pentru cei care nu-l cunosc. A rezistat multi ani la rnd. N-au existat pomezi sau lotiuni pe care sa nu le ncerce, nici superstitie n care sa nu creada, nici sacrificiu pe care sa nu-l accepte ca sa-si apere de voracita tea devastatoare fiecare fir de par. A nvatat pe dinafara instructiunile din Alma nahul Bristol pentru agricultura, deoarece aflase de la cineva ca exista o legat ura directa ntre cresterea parului si ciclurile recoltelor. A renuntat la frizeru l lui de-o viata, care era complet chel, preferind sa apeleze la un strain de cu rnd sosit, care nu tundea dect cnd era luna plina. Noul frizer tocmai era pe cale s a demonstreze ca avea mna buna si ca metoda lui dadea roade, cnd s-a descoperit ca era un violator de tinere calugarite, cautat de mai multe politii din Antile, s i a fost pus n lanturi. La vremea aceea Florentino Ariza avea o colectie ntreaga de reclame pentru c ombaterea cheliei, aparute n ziarele din bazinul Caraibilor, care publicau doua p ortrete alaturate ale aceluiasi barbat, ntr-unul cu capul neted ca un dovleac, n c elalalt mai paros ca un leu: nainte si dupa folosirea medicamentului infailibil. Dupa sase ani, ncercase o suta saptezeci si doua, pe lnga alte metode suplimentare , recomandate pe etichetele sticlutelor, dar singurul lucru cu care s-a ales de pe urma lor a fost o eczema urt mirositoare care i provoca mncarimi, cunoscuta prin tre vracii din Martinica drept rie boreala, din pricina ca raspndea o lumina fosfo rescenta n ntuneric. n cele din urma, a cumparat toate buruienile de leac vndute de indieni n piata si toate fierturile magice sau potiunile orientale pe care le-a g asit n Porticul Copistilor, dar pna sa-si dea seama de escrocherie, avea deja o to nsura de sfnt. n anul zero, n timp ce razboiul civil de O Mie de Zile nsngera tara, a trecut prin oras un italian care confectiona din par natural peruci pe masura. Costau o avere, iar fabricantul nu garanta mai mult de trei ani pentru ele, dar aproape nici unul din barbatii cu chelie si ceva bani n-a putut rezista ispitei. Florentino Ariza a fost printre primii. A probat o peruca asa de asemanatoare c u parul lui de altadata, nct s-a temut sa nu i se faca maciuca la o adica, dar nu s-a putut obisnui cu ideea de a purta pe cap parul unui mort. Singura sa consola re a fost ca voracitatea calvitiei nu i-a mai lasat prilejul sa stie cam ce culo are ar fi avut parul lui carunt. ntr-o zi, unul din betivanii care si faceau veacu l pe chei, l-a mbratisat cu mai multa efuziune ca de obicei cnd l-a vazut iesind d e la birou, i-a scos palaria n hohotele de rs ale hamalilor si I-a sarutai zgomoto s pe crestet. - Ce mndrete de chelie ! a strigat. n seara aceea, la patruzeci si opt de ani, si-a ras parul rar de la tmple si de pe ceata si si-a asumat destinul de chel absolut. Ca urmare, n fiecare diminea ta. nainte de a se mbaia, si sapunea nu numai barbia, dar si portiunile de pe crani u unde ncepeau sa-i iasa tuleie, apoi se radea cu un brici pna ce scafrlia arata ca un poponet de bebelus. Pna atunci nu-si scotea palaria nici macar n birou, calvit ia provocndu-i o senzatie de goliciune care i se parea indecenta. Dar din clipa n care si-a asumat-o cu toata seriozitatea, i-a atribuit toate virtutile virile de spre care auzise vorbindu-se atta si pe care le dispretuise mai nainte ca pe niste simple nascociri ale chelosilor. Ceva mai trziu a recurs la o alta metoda, acope rindu-si craniul cu suvitele mai lungi care-i ramasesera n partea dreapta, obicei pastrat pna la sfrsitul vietii. Cu toate acestea, n-a renuntat la palaria funebra nici chiar atunci cnd a nceput sa fie la moda tartarita, cum era cunoscuta prin p artea locului canotiera. Pierderea dintilor, n schimb, nu se datora unei calamitati naturale, ci nepr iceperii unui dentist ratacitor, care a hotart sa-i smulga din radacina toti dint ii sanatosi ca sa curme o infectie obisnuita. De groaza frezei cu pedala, Floren tino Ariza a evitat o vreme sa se duca la dentist, n ciuda nenumaratelor dureri d e masele, pna cnd n-a mai putut rabda. Maica-sa s-a speriat cnd l-a auzit toata noa ptea gemnd n camera de alaturi, nchipuindu-si ca era vorba de aceeasi suferinta din vremurile de demult, aproape estompate n negurile memoriei ei, dar cnd l-a pus sa deschida gura ca sa vada unde l durea amorul, a descoperit ca tot chinul venea d e la abcese. Unchiul Len XII l-a trimis la doctorul Francis Adonay, un negru ct un munte, cu jambiere si pantaloni de calarie, care calatorea pe vapoarele fluviale cu un n treg cabinet dentar vrt n niste desagi de vataf si care colinda asezarile de pe mal

ul apei ca un agent comercial al teroarei. S-a uitat n gura lui Florentino Ariza si a hotart pe loc sa-i scoata chiar si dintii sanatosi, ca sa-l scape odata pent ru totdeauna de alte necazuri. Spre deosebire de calvitie, tratamentul acela pen tru magari nu i-a provocat cine stie ce ngrijorare, n afara de teama fireasca de m acelul fara anestezie. Nu i-a displacut nici ideea protezei, mai nti, pentru ca un a din nostalgiile copilariei lui era imaginea unui scamator care, la un blci, si s cosese cele doua maxilare si le lasase sa vorbeasca singure pe o masa, iar, n al doilea rnd, pentru ca numai asa scapa de durerile de masele care l chinuisera de m ic aproape tot att de mult ca si suferintele dragostei. N-avea de ce sa creada ca era vorba de o lovitura vicleana a batrnetii, asa cum avea sa i se para chelia, fiind convins ca, n ciuda mirosului acru de cauciuc vulcanizat, zmbetul ortopedic o sa-i dea un aer mai curat si mai ngrijit. S-a lasat fara sa crcneasca n voia cles tilor doctorului Adonay si a suportat convalescenta cu stoicismul unui magar de povara. Unchiul Len XII s-a ocupat de toate detaliile operatiei de parca ar fi fost vorba de propriii lui dinti. Motivul interesului deosebit pentru protezele denta re, manifestat nca din primele sale calatorii pe fluviul La Magdalena, era pasiun ea obsesiva pentru bel canto. ntr-o noapte cu luna plina, pe cnd se aflau n dreptul portului Gamarra, a facut pariu cu un topograf neamt ca o sa trezeasca din somn vietuitoarele padurii cntnd o romanta napolitana pe puntea capitanului. Putin a l ipsit ca sa cstige. Prin bezna ce nvaluia fluviul, se simteau bataile de aripa ale strcilor n mlastini, nelinistea caimanilor care bateau apa cu coada, spaima pesti lor care ncercau sa sara pe tarm, dar la nota culminanta, cnd cei adunati pe punte s-au temut pentru viata cntaretului, convinsi ca o sa-i plesneasca arterele de a tta ncordare, proteza i-a scapat din gura odata cu rasuflarea finala si s-a cufund at n apa. Vaporul a trebuit sa ramna trei zile n portul Tenerife, pna ce a fost confecti onata la repezeala alta proteza. A iesit perfecta. Dar n timpul calatoriei de ntoa rcere, ncercnd sa-i explice capitanului cum o pierduse pe cealalta, unchiul Len XII a aspirat adnc aerul arzator al junglei, a atacat cea mai nalta nota de care a fo st n stare, a tinut-o pna la ultima suflare, ncercnd sa sperie caimanii tolaniti la soare, care priveau fara sa clipeasca vaporul ce luneca pe valuri, si proteza ce a noua s-a dus si ea la fund. De atunci a avut copii de dinti peste tot, n diferi te colturi din casa, ntr-un sertar de la birou si cte una la bordul celor trei vap oare ale companiei. n plus, cnd nu mnca acasa, obisnuia sa-si ia la el alta de schi mb, ntr-o cutiuta pentru pastile de tuse, ntruct, odata, la o masa cmpeneasca, i se rupsese una n timp ce mesteca niste jumari de porc. Pentru ca nepotul sa nu ajung a si el victima unor ntmplari asemanatoare, unchiul Len XII i-a comandat doctorului Adonay de la bun nceput doua proteze: una din materiale mai ieftine, pentru zile le de lucru, iar alta pentru duminici si sarbatori, cu o sclipire de aur la mase aua zmbetului, care sa-i dea o nota suplimentara de veridicitate. n sfrsit, ntr-o du minica de Florii, cnd vazduhul tot rasuna de dangatul clopotelor, Florentino Ariz a a iesit n oras cu o identitate noua, al carei zmbet fara cusur i-a lasat impresi a ca altcineva i ocupase locul n lume. Cam tot atunci a murit si maica-sa, iar el a ramas singur n casa. Era un loc tocmai potrivit pentru iubirile lui, strada fiind foarte discreta, n ciuda feres trelor din numele ei, care, fara sa vrei, te duceau cu gndul la nenumaratii ochi ce pndeau de dupa perdele. Caminul acela fusese nsa destinat de la bun nceput feric irii Ferminei Daza, iar Florentino Ariza a preferat sa piarda multe ocazii din a nii sai cei mai rodnici dect sa-l pngareasca prosteste cu alte iubiri. Din fericir e, cu fiecare treapta urcata n ierarhia companiei, dobndea noi privilegii secrete, iar unul dintre cele mai utile pentru el s-a dovedit posibilitatea de a folosi birourile seara, duminica sau n zilele de sarbatoare, cu complicitatea paznicilor . Odata, pe cnd era vicepresedinte, tocmai se grabea sa termine treaba nceputa cu una din fetele care faceau curatenie duminica, el asezat pe scaunul de la birou, iar ea calare pe el, cnd usa s-a deschis brusc. Unchiul Len XII a bagat capul pe usa creznd ca a gresit ncaperea si s-a holbat pe deasupra ochelarilor la nepotul ng rozit. "Tii, drace, ce chestie, spuse unchiul fara urma de uimire n glas. La fel ca taica-tau !" Si nainte de a nchide din nou usa, spuse privind undeva n gol: - Iar dumneata, domnisoara, vezi-ti mai departe de treaba si nu te jena. Pe

cuvntul meu de onoare ca nici nu ti-am vazut ochii. Nu s-a mai vorbit despre cele ntmplate, dar saptamna urmatoare, n biroul lui Fl orentino Ariza nu s-a mai putut lucra. Electricienii au dat buzna si au agatat d e tavan un ventilator. Lacatusii au sosit fara sa anunte pe nimeni si au nceput s a ciocaneasca de bubuia casa mai ceva ca la razboi, pna cnd, n sfrsit, au fixat un z avor la usa, ca sa se poata nchide pe dinauntru. Tmplarii au luat masuri fara sa s puna de ce, tapiterii au adus mostre de creton, ca sa vada daca se potriveau la culoare cu peretii, iar saptamna urmatoare au bagat pe fereastra, fiindca pe usi nu ncapea, o sofa enorma, mbracata n imprimeuri cu flori dionisiace. Lucrau la orel e cele mai nepotrivite si se purtau cu o impertinenta ce nu parea deloc ntmplatoar e, iar la ntrebarile unuia sau altuia, dadeau mereu acelasi raspuns: "Ordin de la directia generala." Florentino Ariza n-a aflat niciodata daca o astfel de inger inta fusese un gest de amabilitate din partea unchiului, care i veghea amorurile razlete, ori daca era o maniera delicata si foarte personala de a-i atrage atent ia ca ntrecuse masura. N-a banuit niciodata adevaratul motiv, anume ca unchiul Len XII nu voia altceva dect sa-l ncurajeze, fiindca si lui i ajunsesera la urechi zvo nurile despre obiceiurile nepotului, diferite de cele ale majoritatii barbatilor , fapt care l determinase sa mai amne hotarrea de a-l numi succesor. Spre deosebire de fratele sau, unchiul Len XII Loyaza avusese timp de saizec i de ani o casnicie trainica si totdeauna se lauda ca nu lucrase niciodata dumin ica. Avusese patru baieti si o fata, carora voia sa le lase mostenire imperiul p e care l ntemeiase, dar viata i-a rezervat un sir de ntmplari neprevazute, att de fre cvente n romanele vremii, dar despre care nimeni nu credea ca s-ar putea petrece aievea: cei patru baieti murisera unul cte unul, pe masura ce ajungeau sa ocupe f unctii de conducere, iar fata, lipsita de orice vocatie fluviala, a preferat sasi sfrseasca zilele admirnd, de la o fereastra aflata la cincizeci de metri naltime , vapoarele ce treceau pe Hudson. S-au gasit destui care sa dea drept sigur zvon ul ca numai Florentino Ariza, cu nfatisarea lui funesta si umbrela de vampir, put use face farmece ca sa se petreaca attea coincidente deodata. Cnd unchiul a fost silit, la recomandarea medicilor, sa se retraga din aface ri, Florentino Ariza a nceput sa-si sacrifice de bunavoie unele amoruri duminical e. Se ducea sa-i tina de urt n refugiul sau campestru, unde ajungea la bordul unui a dintre primele automobile din oras, a carui manivela avea o forta de recul att de mare, nct soferului i smulsese bratul din umar. La conacul de pe mosia lucrata p e vremuri de sclavi, si petreceau ceasuri ntregi stnd de vorba, n timp ce batrnul se odihnea ntr-un hamac cu numele lui brodat n fir de matase, departe de toate, cu sp atele la mare, pe terasa mbracata n flori de astromelii, de unde, spre seara, se z areau crestele ninse ale muntilor. Ca ntotdeauna, rareori li se ntmpla sa vorbeasca despre altceva dect despre navigatia fluviala n acele dupa-amiezi domoale, n care moartea era mereu un musafir nevazut. Una din preocuparile unchiului Len XII si c are revenea mereu n discutii, era posibilitatea ca navigatia fluviala sa ncapa pe mna ntreprinzatorilor din interiorul tarii, care aveau strnse legaturi cu concernel e europene. "De la bun nceput afacerea asta n-a fost deloc o joaca. Trebuie sa as uzi ca un sclav ca sa mearga pe roate. Daca ajunge pe mna reactionarilor aia din capitala, iar o sa le-o faca plocon nemtilor." ngrijorarea lui era consecinta une i convingeri politice pe care o repeta cu placere chiar si cnd nu era cazul. - O sa fac n curnd o suta de ani si am vazut schimbndu-se attea, chiar si pozit iile astrelor n univers, dar nca n-am vazut sa se schimbe ceva n tara asta, spunea. Aici, la fiecare trei luni sunt proclamate noi constitutii, apar alte legi, izb ucnesc noi razboaie, dar noi traim tot ca pe vremea cnd eram doar o colonie. Fratilor sai masoni, care puneau toate relele pe seama esecului federalismu lui, le dadea mereu aceeasi replica: "Razboiul de O Mie de Zile a fost pierdut c u douazeci si trei de ani mai nainte, n razboiul din '76." Lui Florentino Ariza, a carui indiferenta politica se nvecina cu absolutul, aceste peroratii, mereu mai frecvente, i sunau n urechi ca zvonul valurilor marii si nu le dadea atentie. n sch imb, era un critic sever al politicii companiei. Contrar opiniei unchiului sau, credea ca declinul navigatiei fluviale, care parea mai tot timpul sa se afle n pr agul dezastrului, nu putea fi mpiedicat dect renuntnd de bunavoie la monopolul asup ra vapoarelor cu aburi, acordat de catre Compania Fluviala a Caraibilor Congresu lui National pentru nouazeci si noua de ani si o zi. Unchiul protesta: "Ideile a

stea ti le baga n cap tiza mea Leona cu bazaconiile alea anarhiste ale ei." Era a devarat doar pe jumatate. Florentino Ariza si ntemeiase argumentele pe experienta comodorului german Johann B. Elbers, a carui ambitie nemasurata distrusese tot c eea ce construise cu nobila sa inventivitate. Unchiul credea, n schimb, ca esecul lui Elbers nu se datorase privilegiilor, ci angajamentelor contractate n acelasi timp deodata si care echivalau cu asumarea raspunderii pentru ntreaga geografie nationala: ntretinerea fluviului n bune conditii pentru navigatie, a instalatiilor portuare, a cailor de acces pe uscat, a mijloacelor de transport. n plus, mai sp unea, opozitia nversunata a presedintelui Simn Bolvar n-a fost deloc un obstacol de neglijat. Majoritatea actionarilor companiei priveau acele dispute ca pe niste ciorov aieli ntre soti, n care ambele parti au dreptate. ndaratnicia batrnului li se parea fireasca, nu pentru ca batrnetea l-ar fi facut mai putin vizionar dect fusese totd eauna, cum se afirma de obicei cu prea multa usurinta, ci din pricina ca renunta rea la monopol ar fi nsemnat sa arunce la gunoi trofeele unei batalii istorice, mp otriva unor adversari puternici din lumea ntreaga. Ca atare, nimeni nu l-a contra zis cnd si-a asigurat drepturile n asa fel nct nimeni sa nu se poata atinge de ele na inte de stingerea legala a contractului. Numai ca, pe neasteptate, cnd Florentino Ariza depusese deja armele n dupa-amiezile de meditatie de la conac, unchiul Len XII a acceptat renuntarea la privilegiul centenar, cu singura conditie onorabila ca acest pas sa nu fie facut nainte de moartea sa. A fost ultima sa interventie. De atunci n-a mai vorbit cu nimeni despre afa ceri, n-a mai acceptat sa fie consultat si. desi nu-si pierduse nici un crliont d in parul imperial si nici o farma de luciditate, i-a evitat cu nversunare pe cei c are l-ar fi putut compatimi. si petrecea zilele contemplnd de pe terasa zapezile v esnice, leganndu-se ntr-un balansoar vienez, lnga o masuta unde servitoarele aveau grija sa fie n permanenta o oala cu cafea calda si un pahar cu doua proteze n solu tie de bicarbonat, pe care nu si le punea dect cnd avea musafiri. Primea foarte pu tine vizite si nu mai vorbea dect despre un trecut foarte ndepartat, cu mult mai v echi dect navigatia fluviala. i ramasese totusi un nou motiv de preocupare: dorint a ca Florentino Ariza sa se nsoare. I-a spus-o de mai multe ori si totdeauna cu a celasi cuvinte. - Daca as avea cu cincizeci de ani mai putin, m-as nsura cu tiza mea Leona. Nu-mi pot imagina o nevasta mai potrivita. Florentino Ariza tremura numai la gndul ca truda lui de o viata s-ar fi putu t duce de rpa n ultima clipa din cauza acestor conditii neprevazute. Ar fi prefera t sa renunte, sa arunce totul peste bord, sa moara dect sa-si calce cuvntul fata d e Fermina Daza. Din fericire, unchiul Len XII n-a mai insistat. Cnd a mplinit nouaz eci si doi de ani, si-a desemnat nepotul drept unic mostenitor legal si s-a retr as din afaceri. Sase luni mai trziu, n urma hotarrii unanime a actionarilor, Florentino Ariza a fost numit presedintele consiliului de conducere si director general. n ziua n c are a fost instalat n functie, dupa obisnuita cupa de sampanie, batrnul leu n retra gere le-a cerut celor de fata scuze pentru ca vorbea stnd n balansoar si a improvi zat un scurt discurs care parea mai degraba o elegie. A spus ca viata i era marca ta de doua evenimente providentiale. Primul fusese faptul ca Eliberatorul nsusi, care o pornise n calatoria sa nefericita spre moarte, l luase n brate, n localitatea Turbaco. Celalalt era sansa de a fi gasit, n ciuda tuturor stavilelor pe care i le ridicase n cale destinul, un succesor demn de ntreprinderea pe care o ntemeiase. Dupa care, ncercnd sa atenueze dramatismul dramei, a adaugat: - Plec din viata asta cu sigurul regret ca, dupa ce am cntat la attea nmormntar i, numai la a mea n-am s-o pot face. Iar ca ncheiere, nici nu se putea altfel, a cntat aria "Adio viata" din Tosca . A cntat-o a capella, stilul sau preferat, si cu o voce nca sigura. Florentino Ar iza a fost adnc miscat, dar abia daca si-a tradat emotia n tremurul vocii cnd a mul tumit. Asa cum facuse si planuise tot ce facuse si planuise pna atunci n viata, aj unsese pe culmea cea mai nalta fara alta motivatie dect hotarrea nversunata de a fi teafar si n deplina putere n clipa n care avea sa-si asume destinul la umbra Fermin ei Daza. Si totusi, n seara aceleiasi zile, nu numai amintirea ei l-a nsotit la petrec

erea oferita n cinstea lui de Leona Cassiani. L-au nsotit n amintire toate: att cele care-si dormeau somnul de veci n cimitire, gndindu-se la el si multumindu-i pentr u trandafirii pe care i planta pe morminte, ct si cele care nca si mai odihneau capu l pe perna lnga sotul cu coarnele poleite de razele lunii. n lipsa uneia, si-a dor it sa fie cu toate deodata, asa cum i se ntmpla ori de cte ori era speriat. Caci pna si n perioadele cele mai dificile pentru el, chiar si n clipele de cumpana, se st raduise sa pastreze o legatura ct de nensemnata cu nenumaratele amante din multii sai ani: totdeauna le-a urmarit firul vietii. Asa ca n seara aceea a evocat-o pe Rosalba, cea mai veche dintre toate, cea care cstigase trofeul virginitatii lui si a carei amintire l durea ca n prima zi. i era de ajuns sa nchida ochii ca s-o vada n rochia de muselina si palaria cu pangli ci lungi de matase, legannd colivia copilului la bordul vaporului. n numerosii ani ai vietii lui se pregatise de cteva ori sa plece n cautarea ei, fara sa stie unde , fara sa-i cunoasca numele de familie, fara sa stie macar daca pe ea trebuie so caute, dar convins ca avea s-o gaseasca undeva, printre crnguri de orhidee. De fiecare data nsa, din cauza unei ntmplari neprevazute sau a unei sovaieli subite, si amna calatoria cu cteva clipe nainte ca pasarela vaporului sa fie ridicata: totdea una dintr-un motiv care avea de-a face cu Fermina Daza. Si-a amintit de vaduva lui Nazaret, singura cu care pngarise casa materna de pe strada Ferestrelor, chiar daca nu el, ci Trnsito Ariza o poftise nauntru. Cu e a a fost mai ntelegator dect cu oricare alta. pentru ca era singura care iradia n j ur suficienta dragoste pentru a o nlocui pe Fermina Daza, chiar daca era o mototo ala n pat. Dar vocatia ei de pisica hoinara, mai nestavilita dect puterea tandrete i, i-a condamnat pe amndoi la infidelitate. Cu toate acestea, au continuat sa se vada cnd si cnd, timp de aproape treizeci de ani, gratie devizei lor de muschetari : Infideli, dar niciodata neloiali. A fost, n plus, singura pentru care Florentin o Ariza n-a sovait sa-si puna obrazul: cnd a fost anuntat ca murise si ca urma sa fie ngropata din mila publica, a nmormntat-o pe cheltuiala lui si a nsotit-o singur la groapa. Si-a mai adus aminte si de alte vaduve pe care le iubise. De Prudencia Pitr e, cea mai batrna dintre supravietuitoare, cunoscuta mai ales ca Vaduva celor Doi , pentru ca ngropase doi barbati. Si de cealalta Prudencia, vaduva lui Arellano, cea dragastoasa, care i rupea nasturii de la haine ca sa-l oblige sa mai ramna pna i coase la loc. Si de Josefa, vaduva lui Ziga, nebuna de dragoste dupa el, care a f ost ct pe ce sa-i taie prsnelul n timpul somnului cu foarfecele de gradina, ca sa n u fie al nimanui, chiar daca n-ar mai fi putut fi nici al ei. Si-a amintit de efemera ngeles Alfaro, cea mai iubita dintre toate, care ven ise pentru sase luni ca profesoara de instrumente de coarde la Scoala de Muzica si-si petrecea noptile alaturi de el pe terasa casei, goala cum o facuse maica-s a, cntnd cele mai frumoase suite din cta muzica s-a compus pe lume la violoncelul c are suna ca o voce de barbat ntre coapsele ei aurii. nca din prima noapte cu luna, amndoi si-au zdrobit inimile cu un amor mistuitor de ncepatori. Dar ngeles Alfaro a plecat asa cum venise, cu sexul ei gingas si violoncelul de pacatoasa, pe un t ransatlantic sub pavilionul uitarii, iar singura amintire lasata n urma pe terasa cu luna au fost semnele de ramas bun facute cu o batista alba care parea un por umbel alb n zare, solitar si trist, ca n versurile de la Jocurile Florale. Datorit a ei, Florentino Ariza a nteles ceea ce practicase fara sa stie: ca poti sa fii nd ragostit de mai multe persoane deodata, si de toate cu aceeasi patima, fara s-o tradezi pe nici una. Singur n multimea de pe chei, si spusese cu o rabufnire de fu rie: "Inima are mai multe camarute dect un hotel de trfe". Durerea despartirii era nsa prea mare si ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar nici nu disparuse bine n zar e vaporul, si amintirea Ferminei Daza a pus din nou stapnire pe spatiul ntreg, asa cum se cuvenea. Si-a amintit de Andrea Varn, prin fata casei careia trecuse cu o saptamna n ur ma, cnd lumina portocalie de la fereastra baii l avertizase ca nu putea intra: cin eva i-o luase nainte. Cineva: barbat sau femeie, n-avea importanta, pentru ca And rea Varn nu se uita la fleacuri de genul asta cnd era vorba de amor. Dintre toate cele aflate pe lista, era singura care traia de pe urma corpului ei, valorificndu -l singura, dupa cum avea chef, fara ajutorul vreunui administrator. n anii ei ce i mai buni, facuse o cariera legendara de curtezana clandestina, de pe urma care

ia si cstigase porecla de razboi Doamna Noastra a Tuturor. Scosese din minti guver natori si amirali, pe umarul ei au plns ctiva din eminentii nostri oameni de arme si de litere, care nsa erau mai putin ilustri dect credeau ei, si chiar unii care s i meritau pe drept gloria. A fost adevarat, totusi, ca, n schimbul unei ntlniri de o jumatate de ora, ntre doua vizite ntmplatoare n oras, presedintele Rafael Reyes ia acordat o pensie viagera pentru merite deosebite n serviciul Ministerului de Fi nante, unde nu lucrase nici macar o singura zi. Si-a risipit nurii cu darnicie a tta timp ct corpul i-a permis-o si, desi comportarea ei necuviincioasa era de dome niul public, nimeni nu i-ar fi putut aduce vreo acuzatie bazata pe dovezi catego rice, ntruct complicii ei ilustri au avut grija s-o protejeze, constienti ca ar fi avut de pierdut mai mult dect ea de pe urma unui scandal. De dragul ei, Florenti no Ariza si-a ncalcat principiul sacru de a nu plati, iar ea si-a ncalcat juramntul solemn de a nu o face gratis cu nici un barbat, chiar daca i-ar fi fost sot. St abilisera un pret simbolic de un peso de fiecare data, dar nici ea nu-l primea d irect n mna, nici el nu i-l dadea, asa ca l puneau n pusculita-purcelus, ca sa se st rnga mai multi si sa cumpere din Portalul Copistilor vreun bibelou sau orice alt flecustet adus de peste ocean. Ea a fost cea care a imprimat o senzualitate apar te clismelor mpotriva constipatiei, convingndu-l sa si le faca mpreuna n dupa-amiezi le lor nebune, cnd ncercau sa inventeze si mai mult amor n timpul amorului. Se considera un barbat norocos, caci dintre attea aventuri riscante, singura care l facuse sa simta gustul veninului fusese Sara Noriega, care si-a sfrsit zil ele la ospiciul Divina Pastora, recitnd versuri att de desantate, nct a fost izolata ca sa nu le scoata de-a binelea din minti pe celelalte nebune. Dar dupa ce i-a fost ncredintata soarta bunului mers al companiei, nu i-a mai ramas prea mult tim p si nici destula energie ca sa mai caute pe cineva care s-o nlocuiasca pe Fermin a Daza: stia ca e de nenlocuit. Cu timpul, s-a marginit la amantele statornice, c ulcndu-se cu ele att ct mai erau bune la ceva, att ct mai puteau s-o faca, att ct ma rau n viata. n duminica Rusaliilor, cnd a murit Juvenal Urbino, nu-i mai ramasese d ect una, una singura, cu cei paisprezece ani ai ei, abia mpliniti, dar care avea t ot ceea ce nici o alta nu avusese pna atunci ca sa-l scoata din minti. Se numea Amrica Vicua. Venise cu doi ani n urma din localitatea maritima Puert o Padre, trimisa de parinti, care se nrudeau cu Florentino Ariza si apelasera la el, rugndu-l s-o ia sub aripa lui ocrotitoare. O trimiteau cu o bursa primita de la guvern pentru Scoala Normala, cu nelipsita bocceluta n care se afla rogojina s i asternutul, si o valijoara de tabla, ca de papusi, iar din clipa n care a cobort de pe vapor cu botinele ei albe si coada aurie pe spate, el a avut cumplita pre simtire ca multe duminici de-atunci nainte o sa-si petreaca siesta mpreuna. Era, n toate privintele, nca un copil: cu strungareata si genunchii juliti, dar el a ntre zarit ntr-o clipa ce fel de femeie avea sa fie foarte curnd si a pregatit-o ntr-un lent an de smbete la circ, de duminici cu nghetate prin parcuri, de amurguri copil aresti, cu care i-a cstigat ncrederea, i-a cstigat dragostea, purtnd-o pe nesimtite de mna, cu o delicata viclenie de bunicut blajin, spre abatorul lui clandestin. E fectul asupra ei a fost imediat: i s-au deschis portile raiului. A izbucnit ntr-o ecloziune florala si s-a simtit plutind ntr-un limb de fericire, un adevarat sti mulent pentru studiile ei, deoarece tot timpul s-a straduit sa fie prima din cla sa numai si numai ca sa nu piarda permisiunea de a pleca de la internat la sfrsit de saptamna. Pentru el, a fost cotlonul cel mai adapostit din golful batrnetii. D upa attia ani de amoruri calculate, gustul searbad al inocentei avea farmecul une i perversiuni regeneratoare. S-au potrivit. Ea se comporta asa cum era n realitate, ca o copila dornica s a descopere viata sub ndrumarea unui barbat venerabil care nu se mira de nimic, i ar el se comporta cu buna stiinta asa cum niciodata n-ar fi dorit sa ajunga: ca un amant senil. N-a identificat-o nici o clipa cu Fermina Daza, desi asemanarea era mai mult dect izbitoare, ncepnd cu vrsta, uniforma de scoala, parul mpletit ntr-o coada sau mersul de vietate a padurii, si pna la caracterul ei semet si imprevizi bil. Mai mult chiar: ideea substitutiei, n numele careia cersise de attea ori iubi re, i disparuse cu totul din minte. i placea pentru ca era asa cum era si a nceput s-o iubeasca pentru ca era asa cum era, cu febrilitatea voluptatii crepusculare. A fost singura cu care a luat cele mai drastice masuri de precautie mpotriva une i sarcini accidentale. Dupa vreo sase ntlniri, nici unul din ei nu visa dect la dup

a-amiezile de duminica. ntruct era singura persoana autorizata s-o scoata din internat, se ducea s-o ia n Hudsonul de sase cilindri al C.F.C., iar uneori, cnd era nnorat, coborau capot a si se plimbau pe plaja, el cu palaria lui funebra, iar ea, moarta de rs, tinndusi cu amndoua minile bereta de marinar, ca sa nu i-o zboare vntul. Cineva o sfatuis e sa nu-l nsoteasca mai mult dect era absolut necesar, sa nu mannce din ce gustase el si sa se fereasca de respiratia lui, pentru ca batrnetea e molipsitoare. Dar e i putin i pasa. Amndoi pareau indiferenti la ce ar fi putut spune lumea, pentru ca rudenia dintre ei era bine cunoscuta, iar diferenta mare de vrsta i punea la adap ost de orice banuiala. Tocmai facusera dragoste n Duminica Rusaliilor, la patru dupa-amiaza, cnd au n ceput sa bata clopotele a mort. Florentino Ariza si-a stapnit cu greu bataile ini mii. Pe vremea cnd era tnar, ritualul dangatelor era inclus n pretul funeraliilor, fiind refuzat numai celor saraci lipiti pamntului. Dar dupa ultimul nostru razboi , la cumpana dintre veacuri, regimul conservator si-a consolidat obiceiurile col oniale, iar nmormntarile au ajuns sa fie asa de costisitoare nct numai bogatasii si le puteau permite. Cnd a murit arhiepiscopul Dante de Luna, clopotele din toata p rovincia au batut fara ragaz timp de noua zile si noua nopti, provocnd atta tulbur are n rndul populatiei, nct succesorul lui a hotart sa se renunte la acest ritual, re zervndu-l numai mortilor ilustri. Tocmai de aceea, cnd a auzit clopotele de la cat edrala batnd n ziua de Rusalii, la ora patru dupa-amiaza, Florentino Ariza a simti t din nou n preajma fantasma din tineretea lui de mult apusa. Nu i-a trecut nici o clipa prin minte ca puteau fi dangatele dupa care tnjise attia si attia ani, nca d in duminica n care o vazuse pe Fermina Daza nsarcinata n sase luni la iesirea de la biserica. - Ei, dracie, spuse el n penumbra. Pesemne ca e un rechin din cei mari, daca bat pentru el clopotele de la catedrala. Amrica Vicua, goala toata, tocmai se trezise. - Or fi batnd fiindca sunt Rusaliile. Florentino Ariza nu era ctusi de putin un expert n treburile bisericesti si n u mai calcase pe la biserica de pe vremea cnd cnta la vioara cu un neamt care l nvat ase, n plus, stiinta telegrafiei si despre a carui soarta nu mai aflase nimic. Da r era sigur ca dangatele care se auzeau nu vesteau nici o sarbatoare. Murise cin eva n oras, nu mai ncapea nici o ndoiala, iar el stia cine. O delegatie a refugiati lor din Caraibi venise chiar n acea dimineata sa-l anunte ca, n zori, Jeremiah de Saint-Amour fusese gasit mort n atelier. Desi nu-l cunostea ndeaproape, Florentino Ariza era prieten cu multi alti refugiati, care l invitau totdeauna la ntrunirile si manifestarile lor publice, dar mai ales la nmormntari. Totusi, era sigur ca cl opotele nu bateau pentru Jeremiah de Saint-Amour, un necredincios militant si un anarhist convins, care, pe deasupra, si luase singur viata. - Nu, spuse, numai pentru un guvernator sau altul de rang si mai mare bat c lopotele asa. Amrica Vicua, cu trupul palid dungat de razele ce patrundeau prin jaluzelele trase pe jumatate, nu avea vrsta la care ncepi sa te gndesti la moarte. Facusera dr agoste dupa prnz si lncezeau n resacul siestei, goi amndoi sub ventilatorul al carui bzit nu reusea sa acopere duruitul ca de grindina strnit de vulturii plesuvi care se plimbau pe acoperisul de tabla ncins de soare. Florentino Ariza o iubea asa cu m iubise attea alte femei ntmplatoare din lunga sa viata, dar pe ea o iubea cu mai multa febrilitate dect pe oricare, ncredintat ca va fi mai mult mort dect viu cnd ea va termina scoala normala. Camera parea mai degraba cabina unei ambarcatiuni, cu peretii de lemn acope riti de straturi succesive de vopsea, ca si vapoarele, dar la patru dupa-amiaza, n ciuda ventilatorului agatat de tavan, aerul era mai ncins dect n cabinele de pe n avele fluviale din cauza acoperisului metalic care reverbera caldura. Nu era pro priu-zis un dormitor, ci o cabina de uscat, construita n spatele birourilor C.F.C . la sugestia lui Florentino Ariza, care nu voia altceva dect sa-si poata njgheba o vizuina pentru idilele de la batrnete. n cursul saptamnii era greu sa dormi acolo cu toata harmalaia din jur, strnita de racnetele hamalilor, de huruitul macarale lor din port si de suieratul prelung al vapoarelor trase la chei. Pentru copila n sa, era paradisul ei duminical.

n ziua de Rusalii planuisera sa ramna mpreuna pna la ora cinci, cnd ea trebuia s a fie napoi la internat, cu cinci minute nainte de rugaciunea de seara, dar, auzin d clopotele, Florentino Ariza si-a adus aminte ca fagaduise sa asiste la nmormntar ea lui Jeremiah de Saint-Amour si s-a grabit sa se mbrace mai devreme dect avea de gnd. nainte nsa, ca de obicei, i-a mpletit copilei coada solitara si a urcat-o pe m asa ca sa-i strnga sireturile de la pantofii de uniforma si sa-i faca nodul, pent ru ca ea nu se pricepea. O ajuta fara nici o intentie de a o umili, iar ea l ajut a s-o ajute cu un aer firesc, ndeplinindu-si parca o datorie: nca de la primele ntln iri, amndoi si uitasera vrsta si se comportau unul fata de celalalt cu familiaritat e, ca doi soti care si-au ascuns attea n viata nct aproape ca nu mai au ce sa-si spu na. Birourile erau nchise si ntunecate, ca n orice zi de sarbatoare, iar lnga cheiu l pustiu nu se afla dect un vapor cu cazanele stinse. Zapuseala din aer prevestea cele dinti ploi ale anului, dar cerul senin si linistea duminicala asternuta n ju r aminteau de vremea blnda din lunile precedente. De acolo lumea parea mai necrut atoare dect din penumbra cabinei, iar clopotele si mai sfsietoare, indiferent pent ru cine ar fi batut. Florentino Ariza a cobort cu copila n curtea cu silitra pe jo s, unde pe vremea spaniolilor fusese portul de mbarcare a sclavilor si unde zacea u aruncate cntarul, lanturi si obezi mncate de rugina, amintind toate de comertul cu negri. Automobilul astepta la umbra magaziilor, dar ei nu l-au trezit pe sofe rul adormit cu capul pe volan dect dupa ce s-au urcat si s-au asezat pe bancheta. Automobilul a luat-o prin spatele magaziilor mprejmuite cu plasa de srma, a strab atut spatiul n care se aflase cndva vechea piata din golful Sufletelor si unde acu m oameni n toata firea, pe jumatate despuiati, se jucau cu mingea, apoi a iesit d in portul fluvial strnind un nor de praf fierbinte n jur. Florentino Ariza era sig ur ca onorurile funebre nu puteau fi pentru Jeremiah de Saint-Amour, dar dangate le staruitoare i-au sporit nedumerirea. i puse soferului mna pe umar si-l ntreba, t ipndu-i n ureche, pentru cine bateau clopotele. - Pai pentru doctorul ala cu tacalie, spuse soferul. Cum i zice, c-am uitat. Florentino Ariza si-a dat seama imediat despre cine era vorba. Totusi, cnd s oferul i-a povestit cum murise, speranta de-o clipa i s-a spulberat, pentru ca i se parea nentemeiata. Nimic nu defineste mai bine pe cineva dect felul n care moar e, or, moartea aceea nu avea nimic n comun cu barbatul despre care credea ca e vo rba. Si totusi, orict parea de absurd, era chiar el: cel mai batrn si mai renumit medic din oras, socotit, datorita nenumaratelor sale merite, unul din fruntasii urbei, si zdrobise sira spinarii, la optzeci si unu de ani, caznd dintr-un mango cn d ncerca sa prinda un papagal. Tot ce nfaptuise Florentino Ariza dupa casatoria Ferminei Daza se ntemeiase p e speranta ca, pna la urma, vestea aceasta sa-i ajunga la urechi. Si totusi, odat a sosit ceasul, nu s-a simtit cutremurat de bucuria biruintei pe care o ntrevazus e n attea ceasuri de nesomn, ci sfsiat de groaza: fantastica revelatie ca toate clo potele acelea ar fi putut la fel de bine sa bata pentru el. Cnd l-a vazut asa de palid, Amrica Vicua, care statea lnga el n automobilul ce se zdruncina pe caldarm, la ntrebat ce i se ntmplase. Florentino Ariza i-a strns mna n mna lui nghetata. - Ah, draga mea copila, suspina el, mi-ar mai trebui nca cincizeci de ani ca sa-ti povestesc. A uitat de nmormntarea lui Jeremiah de Saint-Amour. A lasat-o pe fata la poar ta internatului, promitndu-i n graba ca o sa vina dupa ea smbata urmatoare, apoi i s puse soferului sa-l duca la locuinta doctorului Juvenal Urbino. Pe strazile din jur era un du-te-vino de automobile si trasuri, iar n fata vilei se adunase o mul time de curiosi. Invitatii doctorului Lcides Olivella, care aflasera trista veste cnd petrecerea era n toi, soseau si ei gramada. n casa nu te puteai misca din cauz a nghesuielii, dar Florentino Ariza si-a facut loc pna la dormitorul principal, sa naltat pe vrfuri, s-a uitat peste umarul celor care blocau usa si l-a vazut pe J uvenal Urbino n patul matrimonial, balacindu-se n ticalosia mortii, asa cum si dori se sa-l vada nca din clipa n care auzise prima oara vorbindu-se despre el. Tmplarul tocmai termina de luat masurile pentru sicriu. Alaturi, mbracata n rochia de buni cuta abia maritata cu care fusese la petrecere, se afla, ngndurata si trasa la fat a, Fermina Daza. Florentino Ariza si imaginase clipa aceea pna n cele mai mici amanunte nca din

tineretea lui zbuciumata, pe care si-o nchinase n ntregime cauzei unei iubiri temer are. Pentru ea se straduise sa cstige, prin orice mijloace, renume si avere, pent ru ea si ngrijea sanatatea si nfatisarea, cu o tenacitate ce nu le parea tocmai bar bateasca altor barbati din acele vremuri, pentru ea asteptase ziua aceea asa cum nimeni pe lume n-ar fi putut astepta ceva sau pe cineva: fara sa sovaie nici ma car o clipa. Constatarea ca, n sfrsit, moartea intervenise n favoarea lui i-a insuf lat curajul de care avea nevoie ca sa-i repete Ferminei Daza, n prima ei noapte d e vaduvie, legamntul de fidelitate eterna si de iubire pururi vie. Era constient ca fusese un gest necugetat si pripit, lipsit de cea mai elem entara buna-cuviinta, dar justificat de teama ca un prilej ca acela n-avea sa se mai repete n veci. si dorise o ntlnire mai putin brutala, si chiar si imaginase de n enumarate ori cum avea sa se petreaca, dar n-a fost sa fie. Plecase din casa ndol iata zdrobit de durere, stiind ca nici ei n-avea sa-i fie mai usor, dar nu putea face nimic, deoarece inima i spunea ca noaptea aceea cumplita fusese scrisa dint otdeauna n destinul lor. n urmatoarele doua saptamni n-a mai putut nchide ochii noaptea. Se ntreba dispe rat unde se afla Fermina Daza fara el, ce gndea oare, ce avea sa faca n anii care i mai ramneau de trait sub povara spaimei pe care el i-o lasase pe umeri. Din cauz a constipatiei care i-a umflat burta ca o toba, a trebuit sa recurga la paliativ e mai neplacute dect clismele. Suferintele batrnetii, pe care le suporta mai usor dect cei de o vrsta cu el pentru ca le cunostea nca din tinerete, l-au asaltat toat e deodata. Miercuri, dupa o saptamna de absenta, si-a facut din nou aparitia la b irou si cnd l-a vazut asa de palid si ravasit, Leona Cassiani s-a speriat. El nsa o linisti: de vina era insomnia, binenteles, si-si musca limba ca sa nu-i scape a devarul prin sparturile inimii zdrobite. Ploaia nu i-a lasat nici macar ragazul unei raze de lumina ca sa poata reflecta n tihna. A mai petrecut o saptamna ireala , cu mintea secatuita de gnduri, abia mncnd cte ceva, dormind si mai putin, ncercnd s desluseasca semnele tainice care i-ar fi putut arata calea izbavirii. Dar ncepnd de vineri, l-a cuprins o apatie nejustificata, pe care a interpretat-o ca pe o p revestire ca nimic nou nu se va mai putea ntmpla, ca tot ce facuse n viata fusese z adarnic si nu avea cum sa mai continue: era sfrsitul. Luni nsa, cnd s-a ntors pe Str ada Ferestrelor, a vazut n apa ce baltea n gang un plic si a recunoscut imediat sc risul apasat pe care attea schimbari ale vietii nu izbutisera sa-l schimbe si chi ar a avut impresia ca simte parfumul nocturn al gardeniilor ofilite, caci inima lui ghicise totul nca de la cea dinti tresarire: era scrisoarea pe care o asteptas e necontenit de peste o jumatate de veac.

Fermina Daza n-avea cum sa-si imagineze ca scrisoarea ei, trimisa ntr-un acc es de furie oarba, putea fi interpretata de Florentino Ariza drept o scrisoare d e dragoste. Pusese n ea toata mnia de care era n stare, vorbele cele mai grele, ins ultele cele mai umilitoare si, pe deasupra, nedrepte, dar care ei i se pareau bln de fata de gravitatea ofensei. A fost ultimul act al unui amar exorcism de doua saptamni, prin care ncerca sa se mpace cu noua ei stare. Voia sa redevina ea nsasi, sa recupereze tot ce fusese nevoita sa cedeze ntr-o robie de o jumatate de veac c are o facuse fericita, fara ndoiala, dar care, odata cu moartea sotului ei, nu-i mai lasa nici macar vestigiile propriei identitati. Era o fantoma ntr-o casa stra ina care devenise peste noapte imensa si pustie, n care ratacea dezorientata, ntre bndu-se nedumerita cine oare era mai mort: cel care murise sau cea care ramasese n viata. Nu-si putea reprima sentimentul mocnit de ciuda pe sotul care o lasase sing ura n mijlocul oceanului. Toate lucrurile lui i strneau plnsul: pijamaua de sub pern a, papucii care ei i se parusera totdeauna papuci de bolnav, amintirea imaginii lui dezbracndu-se n adncurile oglinzii n timp ce ea se pieptana nainte de culcare, mi rosul pielii lui care avea sa staruie multa vreme ntr-a ei. Cteodata se oprea din treaba si se lovea cu palma peste frunte, amintindu-si brusc ca uitase sa-i spun a ceva. Clipa de clipa i veneau n minte nenumaratele ntrebari cotidiene la care num ai el i putea da un raspuns. Odata, el i povestise un lucru de neconceput pentru e

a: invalizii simt dureri, crcei, furnicaturi n piciorul sau mna care le-au fost amp utate. ntocmai asa cum i se ntmpla si ei cnd l simtea acolo unde nu mai era. Cnd s-a trezit n prima dimineata de vaduvie, s-a rasucit n asternut, fara sa d eschida ochii, cautnd o pozitie mai comoda, ca sa-si poata continua somnul, si ab ia n acel moment el a murit cu adevarat pentru ea. Caci numai atunci si-a dat sea ma ca era prima noapte cnd el nu dormise acasa. Cealalta revelatie a avut-o la ma sa, dar nu pentru ca s-ar fi simtit singura, cum si era de fapt, ci din cauza se nzatiei ciudate ca mnca mpreuna cu cineva care nu mai exista. Abia dupa ce fiica e i, Ofelia, a venit de la New Orleans cu sotul si cele trei fetite, s-a asezat di n nou la masa, dar nu la cea obisnuita, din sufragerie, ci la una mai mica, impr ovizata n veranda. Pna la venirea lor mncase cnd si cum se nimerea. Trecea prin buca tarie la orice ora din zi cnd i se facea foame, baga furculita prin oale si gusta din toate cte putin, fara sa-si puna n farfurie, stnd n picioare n fata plitei, pala vragind ntre timp cu servitoarele, singurele cu care se simtea n largul ei. Si tot usi, orict se straduia, nu reusea sa scape de prezenta sotului mort: oriunde s-ar fi dus, pe oriunde ar fi trecut, orice ar fi facut, dadea mereu peste ceva care i aducea aminte de el. Caci, desi i se parea normal si drept sa sufere, n-ar fi vrut sa se complaca la nesfrsit n suferinta. Asa nct a luat drastica hotarre de a nde arta din casa tot ce i amintea de raposatul ei sot, singura solutie care i-a veni t n minte ca sa poata trai mai departe fara el. A fost o ceremonie de exterminare. Fiul a acceptat sa ia biblioteca, pentru ca ea sa-si poata instala n birou camera de cusut pe care n-o avusese niciodata de cnd se maritase. Pe de alta parte, fiica ei urma sa ia cteva mobile si multe al te obiecte care i se pareau foarte nimerite pentru licitatiile de antichitati de la New Orleans. Toate aceste aranjamente au nsemnat o adevarata usurare pentru F ermina Daza, desi nu-i facea deloc placere sa constate ca lucrurile cumparate de ea n calatoria de nunta erau considerate niste vechituri. Ignornd uimirea tacuta a servitoarelor, a vecinilor, a prietenelor apropiate care veneau sa-i tina de u rt n acele zile, a pus sa fie aprins un foc pe maidanul din spatele casei si a ars tot ce-i amintea de sotul ei: hainele cele mai scumpe si elegante pe care, nca d in secolul precedent, le purtase cineva n oras, pantofii din pielea cea mai fina, palariile care i semanau chiar mai mult dect fotografiile, balansoarul n care si pe trecea siesta si de unde ultima data se ridicase ca sa moara, attea alte obiecte n gemanate pna-ntr-atta cu viata lui nct se identificau cu el. A facut-o fara nici o u rma de sovaiala, fiind pe deplin convinsa ca sotul ei ar fi aprobat-o, si nu num ai din motive de igiena. si exprimase de multe ori dorinta de a fi incinerat si n u ferecat n bezna fara nici un licar de lumina dintr-o cutie din lemn de cedru. R eligia, binenteles, nu i-o ngaduia: pentru orice eventualitate, ndraznise sa sondez e opinia arhiepiscopului, dar acesta dezaprobase cu fermitate o asemenea posibil itate. Era o utopie, pentru ca Biserica nu ngaduia existenta crematoriilor n cimit irele noastre, nici chiar pentru cei de alta religie dect cea catolica, si numai lui Juvenal Urbino i-ar fi putut trece prin cap sa sustina oportunitatea constru irii lor. Fermina Daza n-a uitat nsa teama lui de ntuneric si, desi naucita de cel e ntmplate, a avut grija sa-i spuna tmplarului sa faca o mica deschizatura n sicriu, ca sa-i lase macar consolarea unei firave raze de lumina. A fost, oricum, un holocaust inutil. Fermina Daza si-a dat seama foarte curn d ca amintirea sotului mort era tot att de refractara la foc pe ct parea sa fie la trecerea zilelor. Mai rau chiar: dupa ce a ars hainele, a nceput sa-i fie dor nu numai de tot ce ndragise la el, dar chiar si de ceea ce o deranjase mai mult: zg omotele din zori. Pna la urma, chiar aceste amintiri au ajutat-o sa iasa din hati sul doliului. nainte de orice, a luat hotarrea ferma de a-si continua viata aminti ndu-si de sotul ei ca si cum n-ar fi murit. Stia ca trezirea din fiecare diminea ta va fi n continuare o povara, dar ncet-ncet, durerea se va domoli. ntr-adevar, dupa trei saptamni, a nceput sa ntrezareasca primele raze de lumina . Dar, pe masura ce deveneau mai stralucitoare, si dadea seama tot mai mult ca n c alea vietii ei statea de-a curmezisul o fantoma afurisita care nu-i dadea pace n ici o clipa. Nu era naluca pricajita care o pndea n Parculetul Evangheliilor si pe care o evoca de obicei cu oarecare duiosie, ci strigoiul cu redingota de calau si palaria pe piept, a carui impertnenta stupida o tulburase n asa masura nct i era c u neputinta sa nu se mai gndeasca la ea. De cnd l respinsese la optsprezece ani, ra

masese cu convingerea ca sadise n el o samnta de ura care, cu timpul, avea sa crea sca. Niciodata nu pierduse din vedere aceasta ura, o simtea n aer cnd strigoiul se afla prin preajma, chiar si simpla lui aparitie o tulbura, o speria ntr-atta nct ni ciodata n-a fost n stare sa se poarte firesc cu el. n noaptea cnd i-a repetat legamn tul lui de iubire, n casa n care mai staruia mireasma florilor pentru raposatul ei sot, a fost convinsa ca acea necuviinta nu era altceva dect primul pas din cine stie ce plan de razbunare. Persistenta cu care i revenea n amintire o nfuria si mai mult. A doua zi dupa n mormntare, cnd s-a trezit gndindu-se la el, a reusit sa si-l scoata din minte cu un simplu act de vointa. Dar furia o cuprindea din nou si foarte curnd si-a dat sea ma ca dorinta de a-l uita era cel mai bun stimul pentru a si-l aminti. Biruita d e nostalgie, s-a ncumetat totusi sa evoce pentru prima data timpurile iluzorii al e acelei iubiri ireale. ncerca sa-si aduca aminte cum aratau parculetul, migdalii cu crengi rupte, banca de piatra unde el suspina de dragul ei, pentru ca nimic din toate astea nu mai era ca pe vremuri. Totul fusese schimbat, disparusera chi ar si copacii cu covorul lor de frunze galbene, iar statuia eroului decapitat fu sese nlocuita cu cea a altui viteaz, n uniforma de gala, fara nume, fara ani, fara informatii justificative, naltata pe un soclu somptuos, n interiorul caruia se af lau contoarele instalatiilor electrice din zona. Casa ei, vnduta cu multi ani n ur ma, se naruia pe-ncetul din neglijenta guvernului provincial n stapnirea caruia se afla. Nu-i venea usor sa-si imagineze cum arata pe atunci Florentino Ariza si m ult mai putin sa admita ca tnarul taciturn, att de neajutorat sub ploaie, putea fi unul si acelasi cu bosorogul ramolit care se protapise n fata ei fara nici un fe l de consideratie pentru starea n care se afla, fara cel mai mic respect pentru d urerea ce-o apasa, prjolindu-i inima cu o ofensa ce ardea ca fierul rosu si care i taia respiratia ori de cte ori se gndea la ea. Nu mult dupa calatoria la Flores de Mara, unde ncercase sa-si revina dupa nec azul cu domnisoara Lynch, verisoara Hildebranda Snchez i-a ntors vizita. mbatrnise, era mai grasa, dar fericita ca venea s-o vada, si o nsotea baiatul ei mai mare, c olonel n armata, ca si taica-sau. care l repudiase ca urmare a comportarii sale ne demne n macelarirea muncitorilor de pe plantatiile de banani de la San Juan de la Cinaga. De atunci, cele doua verisoare s-au mai ntlnit de multe ori si de fiecare data si petreceau ceasuri n sir evocnd cu nostalgie anii n care se cunoscusera. La u ltima sa vizita, Hildebranda parea mai melancolica dect oricnd si foarte marcata d e povara batrnetii. Ca sa-si mai aline mpreuna aleanul, a adus si fotografia cu ce le doua cuconite mbracate ca pe vremuri, facuta n atelierul belgianului n dupa-amia za cnd tnarul Juvenal Urbino i-a dat lovitura de gratie ndaratnicei Fermina Daza. E xemplarul acesteia se pierduse, iar cel al Hildebrandei era aproape sters, dar a mndoua s-au recunoscut prin ceata deziluziei, tinere si frumoase, asa cum nu avea u sa mai fie niciodata. Hildebranda nu se putea abtine sa vorbeasca despre Florentino Ariza, cu a c arui soarta se identificase totdeauna. Si-l amintea ca n prima zi, cnd l cunoscuse la oficiul de telegraf, si niciodata n-a reusit sa-si scoata din inima imaginea lui de turturel nemngiat condamnat la uitare. Fermina, n schimb, l zarise de multe o ri, fara sa schimbe vreo vorba cu el, binenteles, dar nu-i venea sa creada ca era unul si acelasi cu primul ei iubit. Afla mereu cte ceva despre el, asa cum, mai devreme sau mai trziu afla despre fiecare persoana mai importanta din oras. Se po vestea ca nu se nsurase pentru ca avea altfel de gusturi dect ceilalti barbati, da r pe ea zvonul asta n-a impresionat-o, pe de-o parte, pentru ca niciodata nu-si pleca urechea la cleveteli, iar pe de alta, deoarece, oricum, se spuneau lucruri asemanatoare despre multi alti barbati n afara de orice banuiala. n schimb, i se parea ciudat ca Florentino Ariza nu renunta la vesmintele lui mistice, la lotiun ile lui rare, continund sa fie la fel de enigmatic chiar si dupa ce-si facuse dru m n viata ntr-un mod att de spectaculos si, pe deasupra, onest. i era nsa cu neputint a sa creada ca era acelasi de altadata si ramnea surprinsa cnd o auzea pe Hildebra nda oftnd: "Bietul de el, ct o fi suferit!" Caci ea nu mai vedea de multa vreme ni ci o durere pe chipul lui: era o umbra pierduta n negurile amintirii. Cu toate acestea, n seara cnd l-a vazut la cinema, nu mult dupa ce s-a ntors d e la Flores de Mara, ceva ciudat s-a petrecut n inima ei. N-a fost uimita sa-l vad a nsotit de o femeie si, pe deasupra, negresa. A impresionat-o, n schimb, faptul c

a se tinea asa de bine, ca se comporta cu mai multa dezinvoltura, dar nici o cli pa nu i-a trecut prin cap ca poate nu el, ci ea se schimbase dupa ce domnisoara Lynch navalise n viata ei. De atunci, timp de mai bine de douazeci de ani, l-a pr ivit cu mai multa compasiune. n noaptea mortii sotului ei, nu numai ca i s-a paru t normal ca el sa fie acolo, dar chiar a interpretat prezenta lui ca pe o ncercar e de a pune capat ranchiunei: un gest de iertare si de uitare. Tocmai de aceea a surprins-o att de mult rennoita si dramatica marturisire a unei iubiri care pentr u ea nu existase niciodata, la o vrsta cnd nici unul dintre ei nu mai avea ce aste pta de la viata. Furia ngrozitoare din prima clipa nu s-a domolit nici dupa incinerarea simbo lica a sotului, sporind si ramificndu-se pe masura ce se simtea mai putin capabil a sa si-o domine. Mai mult chiar: spatiile memoriei de unde reusea sa alunge ami ntirile despre cel disparut erau cotropite ncet, dar inexorabil, de cmpul cu maci unde zaceau ngropate amintirile despre Florentino Ariza. Se gndea la el fara sa vr ea si. cu ct se gndea mai mult, cu atta se nfuria mai tare, iar cu ct se nfuria mai t re, se gndea si mai mult la el, pna cnd n-a mai putut suporta si si-a iesit din min ti. S-a asezat la biroul raposatului ei sot si i-a scris lui Florentino Ariza o scrisoare irationala de trei foi, plina de injurii si de provocari infame, care i-a lasat senzatia consolatoare ca a comis cu buna stiinta cea mai josnica fapta din lunga sa viata. Si pentru Florentino Ariza acele trei saptamni au trecut ca o agonie. n noapt ea n care i-a repetat Ferminei Daza declaratia de iubire, a ratacit fara tinta pe strazile inundate de potopul din acea dupa-amiaza, ntrebndu-se ngrozit ce putea fa ce cu blana tigrului pe care tocmai l ucisese, dupa ce-i rezistase mai bine de ju matate de veac. Din cauza ploilor violente, n oras fusese decretata starea de urg enta. n unele case, barbati si femei pe jumatate dezbracati ncercau sa salveze de potop ce mai dadea Dumnezeu, iar Florentino Ariza a avut impresia ca acea catast rofa a tuturor avea ceva n comun cu dezastrul lui. Dar aerul era blnd, iar stelele Caraibilor sclipeau neclintite la locul lor. Brusc, n tacerea ce se asternuse pe ste oras, Florentino Ariza a recunoscut glasul barbatului pe care el si Leona Ca ssiani l auzisera cntnd cu multi ani n urma, la aceeasi ora si la acelasi colt de st rada: M-am ntors de pe pod scaldat n lacrimi. Un cntec care, ntr-un anume fel, n noap tea aceea si numai lui, i amintea de moarte. Niciodata ca atunci nu simtise ct de mult i lipsea Trnsito Ariza, cta nevoie av ea de cuvntul ei ntelept, ce dor i era de capul ei de regina de carnaval, mpodobii c u flori de hrtie. Era peste puterile lui: de cte ori se gasea n pragul dezastrului, simtea nevoia sa ceara ocrotire unei femei. A trecui, asadar, pe la Scoala Norm ala, hotart s-o porneasca pe drumul spre cele accesibile, si a vazut lumina la lu ngul sir de ferestre ale dormitorului pe care Amrica Vicua l mpartea cu colegele ei. Abia s-a putut stapni sa n-o ia acasa, ca un bunicut nebun, toropita si calda de somn, nca mirosind a scutece ude. La celalalt capat al orasului se afla Leona Cassiani, singura, libera si, f ara ndoiala, gata sa-i daruiasca la doua noaptea, la trei, la orice ora si n orice mprejurare, compasiunea de care avea nevoie. N-ar fi fost prima oara ca ar fi su nat la usa ei n singuratatea insomniilor, dar si-a dat seama numaidect ca era prea inteligenta si se iubeau prea mult ca sa se duca sa-i plnga la piept fara sa-i d ezvaluie motivul. A chibzuit mult, ratacind ca un somnambul prin orasul pustiu s i, ntr-un trziu, i-a trecut prin minte ca lnga nici una nu s-ar fi putut simti mai bine ca lnga Prudencia Pitre: Vaduva celor Doi. Era cu zece ani mai tnara dect el. Se cunoscusera n secolul precedent si renuntasera sa se mai ntlneasca din pricina c a ea refuza cu ncapatnare sa se mai lase privita n halul n care ajunsese: pe jumatat e oarba si n pragul decrepitudinii. Imediat ce si-a amintit de ea, Florentino Ari za s-a ntors pe strada Ferestrelor, a pus ntr-o punga doua sticle de porto si un b orcan mic cu muraturi si a pornit-o spre casa ei, fara sa stie macar daca mai lo cuia tot acolo, daca traia singura sau daca mai era n viata. Prudencia Pitre, care nu uitase cum zgria el la usa ca sa-si semnaleze preze nta pe vremea cnd nca se mai credeau tineri, desi nu mai erau, i-a deschis fara sa mai puna ntrebari. Strada era cufundata n ntuneric, iar el abia se zarea n hainele de stofa neagra, cu palaria tare si umbrela agatata ca un liliac de brat, dar ea , care nu mai avea ochii de altadata si nu l-ar mai fi putut distinge dect n plina

lumina, l-a recunoscut dupa sclipirea ramei metalice a ochelarilor, n care se re flecta lumina felinarului. Parea un asasin cu minile nca mnjite de snge. - Miluieste-te de un adapost pentru un biet orfan, spuse. Au fost singurele cuvinte pe care a izbutit sa le rosteasca, numai ca sa sp una ceva. Era uluit ct de mult mbatrnise de cnd o vazuse ultima oara, dar si dadea se ama ca si ea credea acelasi lucru despre el. Se linisti nsa la gndul ca o clipa ma i trziu, cnd amndoi si vor fi revenit dupa socul initial, se vor obisnui ncet-ncet un l cu altul si nu vor mai baga de seama ct de mult i burdusise viata, nchipuindu-si ca sunt din nou tineri, asa cum erau cnd s-au cunoscut: cu patruzeci de ani n urma . - Parca te-ai duce la o nmormntare, i spuse ea. Nu se nsela. Si ea iesise la fe reastra nca de la ora unsprezece, ca aproape ntreg orasul, ca sa vada cortegiul cel mai numeros si mai falnic care trecuse pe strazi de la moartea arhiepiscopului De Luna. O trez isera din siesta bubuitul tunurilor de artilerie care zguduia pamntul, vuietul fa nfarelor militare, larma cntarilor funebre ce acopereau dangatele clopotelor de l a toate bisericile, care bateau fara ragaz nca din ajun. Vazuse de la balcon mili tarii calari, n uniforme de parada, comunitatile religioase, grupurile de scolari , lungile limuzine negre ale notabilitatilor invizibile, dricul tras de cai cu p anase si valtrapuri tesute n aur, sicriul galben, acoperit cu drapelul, asezat pe afetul unui tun istoric si, n sfrsit, trasurile descoperite, care continuau sa ex iste ca sa poarte coroanele pentru morti. Nici n-a trecui bine cortegiul prin fa ta balconului Prudenciei Pitre, putin dupa ora prnzului, cnd peste oras s-a praval it potopul, iar alaiul s-a risipit n toate partile. - Ce moarte absurda, spuse ea. - Moartea nu are simtul ridicolului, spuse el si adauga ndurerat: Mai ales l a vrsta noastra. Stateau pe terasa, cu fata spre zarea marii, privind luna nconjurata de un h alo, care ocupa jumatate din cer, privind luminile colorate de pe vapoarele anco rate n larg, bucurndu-se de adierea calda si nmiresmata de dupa furtuna. Sorbeau vi n Porto si mncau muraturi pe felii de pine de tara, pe care Prudencia Pitre le tai ase la bucatarie. Petrecusera multe nopti asemanatoare dupa ce ea ramasese vaduv a si fara copii, la treizeci si cinci de ani. Cnd a ntlnit-o Florentino Ariza, ar fi primit n casa orice barbat care ar fi vr ut sa-i tina tovarasie, chiar daca ar fi trebuit sa-l plateasca pentru asta cu o ra, si au reusit sa stabileasca o relatie mai serioasa si mai lunga dect parea cu putinta. Desi niciodata nu i-a facut nici o aluzie, ea ar fi fost n stare sa-si vnda s i sufletul ca sa se marite cu el. Stia ca nu era usor sa-i suporte meschinaria, neghiobiile de batrn prematur, tabieturile si maniile, dorinta nesatioasa de a pr imi totul fara sa dea absolut nimic n schimb, dar mai stia ca nici un barbat nu s e lasa iubit ca el, pentru ca nu putea exista pe lume altul care sa aiba atta nev oie de dragoste. Cum nsa, la fel de bine, nu exista altul mai alunecos, idila lor n-a trecut dincolo de hotarul pna la care se putea ajunge cu el: pna acolo unde n u se interfera cu hotarrea de a-si pastra libertatea pentru Fermina Daza. Relatia lor s-a prelungit nsa multi ani, chiar si dupa ce el a aranjat cum s-a putut mai bine lucrurile si Prudencia Pitre s-a maritat cu un comis voiajor, care statea trei luni acasa, iar alte trei era pe drumuri, si cu care a avut o fata si patru baieti, unul din ei fiind, dupa cum se jura ea, al lui Florentino Ariza. S-au tot ntins la vorba si nici nu le-a pasat ca timpul trece, caci amndoi er au obisnuiti nca din tinerete sa-si petreaca mpreuna insomniile, asa nct aveau mult mai putin de pierdut n insomniile de la batrnete. Desi nu prea obisnuia sa bea mai mult de doua pahare, Florentino Ariza nu-si venise n fire nici dupa cel de-al tr eilea. Era lac de transpiratie, iar Vaduva celor Doi i-a sugerat sa-si scoata ha ina, jiletca, pantalonii, sa-si scoata tot, daca avea chef, ce dracu', doar se c unosteau mai bine n pielea goala dect mbracati. El a fost de acord sa-i urmeze sfat ul numai daca facea si ea la fel, dar ea a refuzat: cu mult timp n urma, privindu -se n oglinda, si daduse seama ca nu va mai avea curajul sa se arate goala nimanui , nici macar lui. Cuprins de o euforie pe care nici chiar cu patru pahare de porto nu reusise

sa si-o potoleasca, Florentino Ariza a continuat sa vorbeasca despre minunatele amintiri din trecut, singurul subiect care l mai preocupa n ultima vreme, ncercnd, de fapt, sa gaseasca n trecut o modalitate secreta de a scapa de povara ce-l apas a, caci de asta avea el nevoie: sa-si dezlege baierile inimii si sa-si verse ama rul pe gura. Cnd n zare s-au ivit primele licariri ale zorilor, s-a gndit sa ncerce o manevra piezisa. A ntrebat-o ca din ntmplare: "Ce-ai face tu daca cineva te-ar ce re de nevasta asa cum esti, vaduva si la anii tai?" Ea rse cu obrazul ncretit de z brcituri si-l ntreba la rndul ei: - Te gndesti cumva la vaduva lui Urbino? Exact atunci cnd s-ar fi cuvenit mai putin s-o faca, Florentino Ariza uita c a femeile se gndesc mai mult la sensul ascuns al ntrebarilor dect la ntrebari n sine, iar, n privinta asta, Prudencia le ntrecea pe toate. Cuprins de o spaima subita l a auzul unei replici att de bine tintite, care i-a nghetat sngele n vine, a ncercat s a gaseasca o portita de scapare: "Ma gndeam la tine." Ea rse din nou: "Asta sa i-o spui ma-tii, Dumnezeu s-o odihneasca n pace. saraca." Apoi i ceru de-a dreptul sa -i marturiseasca deschis ce gnduri i umblau prin cap, doar stia si ea foarte bine ca nici el, nici vreun alt barbat n-ar fi trezit-o la trei noaptea si, pe deasup ra, dupa attia ani de cnd n-o mai vazuse, numai ca sa bea vin si sa mannce pine de t ara cu muraturi. Si adauga: "Cine face asta nseamna ca simte nevoia sa plnga pe um arul cuiva." Florentino Ariza batu n retragere: - N-ai ghicit. n noaptea asta am toate motivele sa cnt. - Atunci, sa cntam, spuse Prudencia Pitre. Si ncepu sa fredoneze cu vocea ei frumoasa cntecul la moda: Ramona, fara tine nu mai pot trai. A fost sfrsitul noptii, el nendraznind sa joace jocuri interzise cu o femeie care i dovedise cu prisosinta ca stie cum arata cealalta fata a luni i. Cnd a iesit, orasul era altul, nmiresmat de ultimele dalii din iunie, iar pe st rada tineretii lui se perindau vaduvele cernite, n drum spre slujba de liturghie de la ora cinci. A fost rndul lui sa treaca pe celalalt trotuar, ca sa nu i se va da lacrimile pe care nu si le mai putea stapni, nu cele de la miezul noptii, asa cum si nchipuia el, altele: cele care i ramasesera n gt n urma cu cincizeci si unu de ani, noua luni si patru zile. Pierduse cu totul notiunea timpului, cnd s-a trezit n fata unei ferestre stra lucitoare, fara sa stie, de fapt, unde se afla. Amrica Vicua si servitoarele se ju cau cu mingea n gradina, iar vocea ei l-a trezit la realitate: se afla n patul mai ca-sii, n dormitorul pe care l pastrase neschimbat si unde se culca de obicei, ca sa nu se simta asa de singur, n rarele ocazii cnd l chinuia singuratatea. Pe perete le din fata patului atrna oglinda cea mare de la Hanul lui Don Sancho, iar lui i e ra de-ajuns s-o priveasca dimineata, cnd se trezea, ca s-o vada reflectata n adncur ile ei pe Fermina Daza. Si-a dat seama ca era smbata, pentru ca numai smbata sofer ul o aducea pe Amrica Vicua de la internat. Si-a dat seama ca adormise fara sa sti e, visnd ca nu putea dormi din cauza unui vis tulburat de chipul furios al Fermin ei Daza. n timp ce facea baie, s-a gndit la pasul urmator pe care ar fi trebuit sa -l faca, s-a. mbracat tacticos cu cel mai bun costum, s-a parfumat si si-a pomada t mustata carunta cu vrfuri ascutite, iar cnd a iesit n veranda de la etaj, s-a opr it s-o priveasca pe frumoasa copila n uniforma care prindea mingea cu o gratie ce -l nfiorase attea smbete la rnd, dar care n dimineata aceea nu i-a mai rascolit sufle tul. A chemat-o ca sa mearga mpreuna n oras si, nainte de a se urca n automobil, i-a spus, fara sa fie nevoie: "Azi n-o sa facem prostioare." A dus-o la Cofetaria A mericana, plina pna la refuz la ora aceea de parinti si copii care mncau nghetata s ub uriasele ventilatoare atrnate de tavan. Amrica Vicua a comandat nghetata ei prefe rata, cu mai multe etaje, fiecare de alta culoare, servita ntr-o cupa nalta, si ca re era sortimentul cel mai cautat, pentru ca raspndea un parfum magic. Florentino Ariza a luat o cafea tare si tot timpul a privit-o tacut pe copila cum si mnca ngh etata cu o lingurita lunga, care ajungea pna n fundul cupei. Deodata, i spuse, fara sa-si plece privirile: - Ma nsor. Ea ramase cu lingurita n aer si se uita la el cu un licar de teama n ochi, da r si reveni imediat si zmbi. - Vrei sa ma pacalesti, spuse. Batrneii nu se nsoara. Spre seara a lasat-o la internat chiar la ceasul cnd ncepea rugaciunea, dar,

mai nti, au privit mpreuna spectacolul de papusi din parc, sub o ploaie care nu se mai sfrsea, au mncat la prnz peste prajit la tarabele de pe dig, au vazut custile c u animale salbatice de la circul care tocmai sosise, au cumparat dulciuri de pri n portaluri, ca sa duca la internat, si s-au plimbat prin oras n automobilul desc his, pentru ca ea sa se poata obisnui cu ideea ca el nu mai era amantul, ci prot ectorul ei. Duminica i-a trimis automobilul, ca sa se plimbe cu prietenele daca avea chef, dar n-a mai vrut s-o vada, pentru ca de o saptamna devenise constient de vrsta fiecaruia dintre ei. n seara aceea s-a hotart sa-i scrie Ferminei Daza si sa-i ceara scuze, chiar si numai ca sa nu capituleze, dar, pna la urma, a lasat t otul pe a doua zi. Luni, dupa exact trei saptamni de patimire, a ajuns acasa ud pn a la piele si a gasit scrisoarea de la ea. Era opt seara. Cele doua servitoare se culcasera si lasasera aprinsa doar o lampa n toata casa, pentru ca Florentino Ariza sa poata ajunge n dormitor. Stia c a cina lui saracacioasa si insipida l astepta pe masa din sufragerie, dar pofta d e mncare, multa, putina, cta mai avea dupa ce attea zile mncase la ntmplare, i-a pier t cnd a descoperit, naucit, scrisoarea. Mna i tremura att de tare, nct abia a reusit a aprinda lumina n dormitor. A pus plicul umed pe pat, a aprins veioza de pe nopt iera si cu un calm simulat, care era o maniera cu totul personala de a se linist i, si-a scos haina uda si a asezat-o pe speteaza scaunului, si-a scos jiletca, a mpaturit-o bine si a pus-o peste haina, si-a scos lavaliera de matase neagra si gulerul de celuloid care nu mai era la moda nicaieri n lume, si-a descheiat camas a pna la bru, si-a desfacut cureaua, ca sa poata respira n voie, si, n sfrsit, si-a s cos palaria si a pus-o sa se usuce lnga fereastra. Brusc a simtit un fior pe sira spinarii pentru ca nu mai stia unde era scrisoarea si, de suparare, si-a pierdu t ntr-atta cumpatul nct a ramas uluit cnd a gasit-o, fiindca nu-si amintea s-o fi pus pe pat. nainte de a deschide plicul, l-a sters cu batista, n asa fel nct sa nu se nt inda cerneala cu care era scris numele lui, iar, ntre timp, s-a gndit ca secretul nu mai era cunoscut doar de doua persoane, ci de cel putin trei, caci cel care o adusese remarcase probabil ca vaduva lui Urbino i scria cuiva din afara cercului ei de prieteni, la doar trei saptamni dupa moartea sotului, cu atta graba, nct n-a vrut sa trimita scrisoarea prin posta, si cu atta discretie, nct a hotart sa nu fie n mnata cuiva anume, ci strecurata pe sub usa, ca orice bilet anonim. N-a fost nevo ie sa rupa plicul, pentru ca era dezlipit din cauza umezelii, dar scrisoarea era uscata: trei pagini scrise marunt, fara nici o formula de adresare la nceput si semnate cu initialele numelui ei de casatorie. A citit-o o data, la repezeala, asezat pe pat, mai intrigat de ton dect de c ontinut, si chiar de la prima pagina a nteles ca era tocmai scrisoarea de insulte la care se astepta. A lasat-o sub lumina veiozei, si-a scos pantofii si ciorapi i uzi, a stins plafoniera de la ntrerupatorul aflat lnga usa, si-a ntins bine musta ta sub legatura speciala din piele de caprioara si s-a culcat n pat, fara sa-si s coata pantalonii si camasa, cu capul sprijinit pe doua perne care i serveau drept spatar cnd citea. A reluat lectura scrisorii, de data asta, litera cu litera, ce rcetnd-o pe fiecare n parte, pentru ca nici o intentie ascunsa sa nu-i scape, si a citit-o dupa aceea nca de patru ori, pna cnd cuvintele asternute pe hrtie au nceput sa-si piarda sensul. ntr-un trziu, a pus-o fara plic n sertarul noptierei, apoi s-a ntins pe spate, cu minile la ceafa, si a ramas asa timp de patru ceasuri, fara sa clipeasca, abia respirnd, teapan ca un mort, privind tinta luciul oglinzii unde se aflase ea. Cnd a batut de miezul noptii, s-a dus la bucatarie, si-a pregatit u n termos de cafea neagra si vscoasa ca pacura si l-a adus n camera. Si-a pus prote za n paharul cu acid boric pe care l gasea totdeauna pregatit pe noptiera si s-a c ulcat din nou n pat, n aceeasi pozitie, ca o statuie de marmura pe un mormnt, dar c u usoare variatii la intervale regulate de timp, cnd sorbea din cafea, pna ce, la sase dimineata, camerista a intrat n camera cu alt termos plin. La ceasul acela, Florentino Ariza stia care aveau sa fie pasii urmatori. De fapt, nu s-a simtit jignit de insulte si nici nu si-a prea batut capul sa vada ce era cu acuzatiile acelea nedrepte, care, cunoscnd caracterul Ferminei Daza si gravitatea motivului invocat, ar fi putut fi si mai cumplite. Singurul lucru car e l interesa era faptul ca scrisoarea n sine i oferea prilejul si-i recunostea drep tul de a raspunde. Mai mult chiar: l obliga s-o faca. Asa ca viata ajunsese pna la hotarul la care el nsusi dorise sa ajunga. Restul depindea numai de el si, ntruct

nu se ndoia ca infernul sau personal de peste o jumatate de veac i pregatea multe alte ncercari cumplite, era hotart sa le nfrunte cu mai multa nsufletire, cu mai mul ta patimire, si-nca mai multa iubire dect pe toate cele dinainte, pentru ca aveau sa fie ultimele. Cinci zile mai trziu, cnd a ajuns la birou, s-a trezit brusc plutind n vidul a brupt si nefiresc al masinilor de scris, al caror tacanit ca un ropot de ploaie devenise cu timpul mai putin perceptibil dect tacerea lor. Era o pauza. Cnd zgomot ul a renceput, Florentino Ariza a deschis usa de la biroul Leonei Cassiani si a v azut-o stnd n fata masinii de scris, care asculta de degetele ei ca un instrument viu. Dndu-si seama ca e privita, si ntoarse spre usa obrazul luminat de minunatul e i zmbet solar, dar nu se opri din scris pna la capatul paragrafului. - Vreau sa te ntreb ceva, leoaica mea draga, spuse Florentino Ariza. Cum teai simti daca ai primi o scrisoare de dragoste scrisa la scula aia a ta? Ea, care nu se mai mira de nimic, a avut o reactie de ndreptatita uimire. - Ce chestie! exclama ea. Sa stii ca nu m-am gndit niciodata la asa ceva. Tocmai de aceea nici nu avea alt raspuns. Nici Florentino Ariza nu se gndise pna atunci, dar se hotar sa riste. A plecat acasa cu una din masinile de la birou , nsotit de glumele cordiale ale subalternilor: "Papagalul batrn nu mai nvata sa vo rbeasca." Leona Cassiani, care se entuziasma de tot ce era nou, s-a oferit sa-i dea lectii de dactilografie la domiciliu. Dar el era mpotriva oricarui fel de stu diu metodic de cnd Lotario Thugut ncercase sa-l nvete sa cnte la vioara dupa note, a vertizndu-l ca era nevoie de cel putin un an ca sa nceapa, de cinci, ca sa poata f i acceptat ntr-o orchestra de profesionisti, si de cte sase ore zilnic toata viata , ca sa cnte bine. Cu toate acestea, el a convins-o pe maica-sa sa-i cumpere o sc ripca de cersetor si cu cele cinci reguli de baza nvatate de la Lotario Thugut, d upa mai putin de un an, s-a ncumetat sa cnte la catedrala si sa-i trimita Ferminei Daza, din cimitirul saracilor, serenade pe aripile vntului. Daca la doar douazec i de ani se descurcase cu ceva asa de dificil precum vioara, nu vedea de ce n-ar fi reusit la saptezeci si sase cu un instrument ca masina de scris, la care nu era nevoie dect de un deget. Si chiar asa s-a ntmplat. A avut nevoie de trei zile ca sa nvete pozitia liter elor pe taste, de alte sase ca sa nvete sa scrie si sa gndeasca n acelasi timp, si de alte trei ca sa termine prima scrisoare fara greseli, dupa ce mai nti a stricat o jumatate de top de hrtie. A nceput cu o formula simpla, dar solemna: Doamna, si a semnat cu initialele numelui, asa cum facea n biletelele parfumate din tineret e. A trimis-o prin posta, ntr-un plic cu viniete negre, dupa uzantele vremii, fii nd vorba de o vaduva recenta, dar fara numele expeditorului pe spate. Era o scrisoare de sase pagini, care nu semana cu nici una din multele scri se de el pna atunci. Nu avea nici tonul, nici stilul, nici suflul retoric din pri mii ani ai iubirii, iar continutul era att de judicios si cumpanit, nct parfumul un ei gardenii ar fi parut o necuviinta. ntr-un anume fel, a fost cea mai apropiata ca stil de scrisorile comerciale pe care nu le-a putut compune niciodata. Multi ani mai trziu, o scrisoare personala scrisa cu mijloace mecanice avea sa fie cons iderata aproape jignitoare, dar atunci, masina de scris era un animal de birou, fara o etica proprie, a carui domesticire pentru uzul privat nu era prevazuta n c odul bunelor maniere. Parea mai degraba de un modernism ndraznet si probabil ca t ot asa a interpretat-o si Fermina Daza, de vreme ce n a doua scrisoare pe care ia trimis-o lui Florentino Ariza dupa ce a primit peste o suta de la el si cerea nc a de la nceput scuze pentru scrisul ei necaligrafic, datorat faptului ca nu dispu nea de mijloace de scris mai moderne dect penita. Florentino Ariza n-a facut nici cea mai mica aluzie la scrisoarea cumplita primita de la ea, recurgnd de la bun nceput la o metoda diferita de seductie, fara nici o referire la idila din trecut, nici macar la trecutul simplu: a sters tot ul cu buretele si a luat-o de la capat. Scrisorile lui erau o ampla meditatie as upra vietii, inspirata din propria sa experienta si din opiniile lui despre rela tiile dintre barbati si femei, opinii pe care nu o data se gndise sa le reuneasca n volum, ca o completare la Secretarul ndragostitilor. Numai ca, de data aceasta, a nvesmntat totul n stilul patriarhal al memoriilor unui om batrn, ca sa nu se obse rve ca, n realitate, era un document de iubire. La nceput, a scris, asa cum era ob iceiul pe vremuri, mai multe ciorne, pe care le-a citit si le-a recitit de cteva

ori, analizndu-le la rece nainte de a le arunca n foc. Stia ca orice abatere de la tonul protocolar, cea mai mica nesabuinta nostalgica i puteau rascoli n inima amin tiri neplacute si, desi nu nlatura posibilitatea ca ea sa-i napoieze o suta de scr isori nainte de a se ncumeta s-o deschida pe prima, ar fi preferat ca acest lucru sa nu se ntmple nici macar o singura data. Si-a conceput, asadar, planul pna n cele mai mici amanunte, ca ntr-un razboi final: totul trebuia sa fie diferit, ca sa str neasca din nou curiozitatea, uimirea, sa trezeasca noi sperante, la o femeie car e traise din plin o viata completa. Trebuia sa fie un vis att de nebunesc nct sa-i poata insufla curajul de a arunca la gunoi prejudecatile unei clase careia nu-i apartinuse de la bun nceput, dar cu care, pna la urma, se identificase mai mult de ct cu oricare alta. Trebuia s-o nvete sa se gndeasca la dragoste ca la o stare de g ratie care nu era un mijloc, ci o cauza si un scop n sine. A avut bunul simt sa nu astepte un raspuns imediat, se socotea multumit dac a scrisoarea nu-i era napoiata. N-a fost napoiata, asa cum n-a fost nici una din c ele care i-au urmat, dar pe masura ce treceau zilele, crestea si nelinistea lui, caci, cu ct treceau mai multe zile fara scrisori napoiate, cu att mai mult crestea speranta ntr-un raspuns. Frecventa scrisorilor a fost conditionata la nceput de nd emnarea minilor lui: mai nti una pe saptamna, apoi doua si, n sfrsit, cte una n fi i. n plus, a fost ncntat sa constate ct de mult progresase posta fata de vremurile l ui de stegar, si asta deoarece n-ar fi riscat sa fie vazut la oficiu punnd zilnic o scrisoare pentru aceeasi persoana, nici s-o trimita prin cineva care ar fi pu tut palavragi n dreapta si-n stnga. n schimb, putea trimite oricnd un functionar sa cumpere timbre pentru o ntreaga luna, iar dupa aceea sa strecoare scrisoarea ntr-u na din cutiile postale raspndite pe strazile orasului vechi. Foarte curnd a inclus acest nou ritual printre tabieturile sale: profita de insomnii ca sa scrie, iar a doua zi, n drum spre birou, i cerea soferului sa opreasca un minut n fata unei c utii de la un colt de strada, iar el cobora sa puna scrisoarea. Niciodata n-a ad mis ca soferul s-o faca n locul lui, asa cum a ncercat ntr-o dimineata ploioasa, ia r uneori, din precautie, punea mai multe scrisori deodata, pentru ca gestul lui sa para mai firesc. Soferul n-avea de unde sa stie, binenteles, ca scrisorile sup limentare erau simple foi albe pe care Florentino Ariza si le trimitea tot lui p entru ca niciodata nu ntretinuse o corespondenta personala cu nimeni, n afara de i nformatiile privitoare la America Vicua trimise la sfrsitul fiecarei luni parintil or ei, carora le mpartasea impresiile personale despre purtarea, starea de spirit , sanatatea si rezultatele la nvatatura ale fetitei lor. nca din prima luna a nceput sa numeroteze scrisorile si sa prezinte la nceputu l fiecareia un rezumat al celor precedente, exact ca n foiletoanele din ziare, pe ntru ca Fermina Daza sa-si dea seama ca aveau o oarecare continuitate. Cnd au aju ns zilnice, a nlocuit plicurile de doliu cu altele albe si lungi, ceea ce le-a co nferit impersonalitatea complice a scrisorilor comerciale. Cnd a nceput, era dispu s sa-si puna rabdarea la ncercari si mai mari, cel putin atta timp ct nu-si putea d a seama prea limpede daca, folosind singura metoda noua ce-i trecuse prin minte, si pierdea sau nu vremea degeaba. A asteptat, ntr-adevar, dar fara suferintele de tot felul pe care i le provocau asteptarile din tinerete, ci cu ncapatnarea unui batrn de granit, care n-avea nimic altceva n minte, care n-avea nimic altceva de f acut la o companie fluviala ce naviga singura, mpinsa de vnturi prielnice, si, n pl us, cu convingerea ca va fi teafar si stapn pe facultatile sale de barbat a doua zi, n oricare alta de mai trziu sau de la sfrsitul veacurilor, cnd Fermina Daza se v a convinge, n sfrsit, ca nu va putea scapa de chinurile ei de vaduva solitara dect cobornd podul mobil pentru el. ntre timp, si-a continuat viata obisnuita. Prevaznd un raspuns favorabil, a h otart sa renoveze a doua oara casa, ca sa fie demna de cea care s-ar fi putut con sidera stapna ei nca de cnd fusese cumparata. A vizitat-o de cteva ori pe Prudencia Pitre, dupa cum i fagaduise, ca sa-i demonstreze ca, n ciuda ravagiilor batrnetii, el o iubea n plin soare si cu usile deschise, nu numai n noptile cnd se simtea sing ur si parasit. A continuat sa treaca prin fata casei Andreei Varn pna cnd a vazut c a lumina de la baie era stinsa si nu s-a dat n laturi sa se destrabaleze n patul e i, fie si numai ca sa nu-si piarda obisnuinta de a face dragoste, caci, potrivit unei credinte de-a lui, niciodata dezmintita pna n acel moment, puterile te tin a tta vreme ct nu te dai batut.

Singura piedica a fost relatia lui cu Amrica Vicua. i repetase soferului ordin ul de a o lua smbata la zece dimineata de la internat, dar nu stia ce sa faca cu ea. A fost prima data cnd a neglijat-o, iar ea a simtit schimbarea. O lasa n grija servitoarelor, ca s-o duca dupa-amiaza la cinema, la paradele militare din parc ul copiilor, la tombolele de binefacere, sau aranja programe duminicale pentru e a si colegele ei, ca sa nu fie nevoit s-o duca n paradisul din spatele birourilor , unde ea ar fi vrut sa se ntoarca mereu de cnd fusese acolo prima oara. Orbit de noua lui iluzie, nu-si dadea seama ca femeile se pot maturiza n trei zile, or, de cnd o luase de pe motovelierul care venea de la Puerto Padre, trecusera trei ani . Orict s-a straduit sa atenueze socul, schimbarea a fost pentru ea brutala, chia r daca nu banuia motivul. n ziua n care el i-a spus la cofetarie ca se va nsura, ma rturisindu-i adevarul, ea a fost cuprinsa de panica, dar apoi i s-a parut ceva a tt de absurd, nct a uitat tot. Foarte curnd nsa, si-a dat seama ca el se comporta ca si cum ar fi fost adevarat, recurgnd la subterfugii inexplicabile, de parca n-ar fi avut cu saizeci de ani mai mult dect ea, ci cu saizeci mai putin. ntr-o smbata d upa-amiaza, Florentino Ariza a gasit-o n dormitorul lui, ncercnd sa scrie la masina , si cum la scoala urma un curs de dactilografie, se descurca destul de bine. Ba tuse peste o jumatate de pagina, punnd la ntmplare pe hrtie, ntr-un fel de scriitura automata, tot ce-i trecea prin cap, dar, ici si colo, puteau fi deslusite fraze care i tradau starea de spirit. Florentino Ariza se apleca peste umarul ei ca sa vada ce scria. Ea se tulbura cnd i simti caldura de barbat, respiratia ntretaiata, parfumul hainelor, acelasi cu cel al pernei lui. Nu mai era fetita de curnd sosit a, pe care el o dezbraca tacticos, cu povestioare de adormit copiii: ia sa vedem noi, pantofiorii astia, pentru ursulet, asa, acum camasuta asta, pentru catelus , gata, acum chiloteii astia cu floricele, pentru iepuras, asa, si acum un pupic mic pe pasarica lui taticu'. Nu: acum era o femeie n toata firea, careia i placea sa ia initiativa. si vazu mai departe de treaba, scriind cu un deget de la mna dr eapta, iar cu stnga i cauta pe pipaite piciorul, l cerceta, l gasi, l simti renviind, crescnd, suspinnd de nerabdare, iar respiratia lui de om batrn deveni gjita si greoai e. Ea l cunostea foarte bine: ncepnd din acest moment, el si pierdea orice control, i se tulbura mintea, se lasa n voia ei si nu-si mai putea gasi drumul de ntoarcere dect dupa ce ajungea la capat. l duse de mna pna la pat, ca pe un biet cersetor orb , si-l desfacu bucati-bucatele cu o tandrete rautacioasa, l potrivi de sare si de piper dupa gustul ei, adauga un catel de usturoi, ceapa tocata, zeama de la lami e, o frunza de dafin, sigura ca era gata pregatit n tava, iar cuptorul ajunsese l a temperatura potrivita. Erau singuri n toata casa. Servitoarele iesisera n oras, iar zidarii si dulgherii nu lucrau smbata: lumea ntreaga era numai a lor. Dar el r eusi sa se smulga din extaz chiar pe marginea abisului, i dadu mna la o parte, se ridica n capul oaselor si spuse cu glas tremurat: - Stai cuminte, n-avem balonase. Ea a ramas n pat, ntinsa pe spate, cufundata n gnduri, iar cnd a ajuns la intern at, cu un ceas mai devreme ca de obicei, si nghitise de mult lacrimile, si ascutise mirosul, si ascutise ghearele, ca sa poata da de urma iepuroaicei ghemuite care i distrusese viata. Florentino Ariza, n schimb, a facut o greseala pe care o fac t oti barbatii: si-a nchipuit ca ea s-a convins de inutilitatea oricaror avansuri s i s-a hotart sa dea totul uitarii. Era prea ocupat sa-si vada de ale lui ca sa se mai gndeasca la altceva. Dupa ce au trecut sase luni fara sa primeasca nici un semn, a nceput din nou sa se pe rpeleasca n asternut pna n zori, ratacind prin pustiul unui alt fel de insomnie. Se gndea ca, amagita de aspectul ei inocent, Fermina Daza deschisese probabil prima scrisoare, dar vaznd initialele cunoscute din scrisorile de odinioara, o aruncas e la cos fara macar s-o mai rupa. Era de ajuns sa vada plicurile urmatoare ca sa faca acelasi lucru, fara sa le mai deschida, si tot asa pna la capatul veacurilo r, cnd si el o sa ajunga la capatul meditatiilor scrise. Nu credea ca exista pe l ume femeie n stare sa reziste timp de o jumatate de an curiozitatii de a afla de ce culoare era cerneala cu care fusesera scrise epistolele primite zilnic. Dar d aca exista totusi vreuna, atunci nu putea fi alta dect ea. Florentino Ariza simtea ca batrnetea nu e un torent orizontal, ci un rezervo r fara fund, pe unde se scurge memoria. Ingeniozitatea lui era pe sfrsite. Dupa c e a dat cteva zile trcoale vilei din La Manga, a nteles ca metoda aceea juvenila nu

va izbuti sa doboare portile ferecate de doliu. ntr-o dimineata, cautnd un numar n cartea de telefon, l-a descoperit din ntmplare si pe al ei. L-a format. Soneria a sunat lung si, ntr-un trziu, a recunoscut vocea serioasa si afonica: "Alo!" A nchi s fara sa spuna nimic, dar distanta infinita a acelei voci inabordabile i-a taia t orice elan. Cam tot atunci, Leona Cassiani si-a sarbatorit ziua de nastere si a invitat acasa un grup restrns de prieteni. El a fost tot timpul dus pe gnduri, absent la ce se ntmpla n jur si si-a patat haina cu sosul de la friptura. Ea i-a sters reveru l cu servetul nmuiat n paharul cu apa, apoi i l-a legat ca pe o babetica la gt, ca sa evite un accident mai grav: arata ca un bebelus batrnicios. A remarcat ca n tim pul mesei si-a scos de cteva ori ochelarii ca sa si-i stearga cu batista pentru c a i lacrimau ochii. La cafea, a adormit cu ceasca n mna, iar cnd a ncercat sa i-o ia fara sa-l trezeasca, el a reactionat rusinat: "Nu te deranja, mi odihneam ochii." n noaptea aceea, Leona Cassiani a adormit cu gndul la el, uimita ca arata dintr-o data att de mbatrnit. La prima comemorare a mortii lui Juvenal Urbino, familia a trimis invitatii la parastasul de la catedrala. Florentino Ariza trimisese cam tot atunci scriso area cu numarul o suta treizeci si doi, fara sa fi primit n schimb nici un semn, ceea ce l-a facut sa ia ndrazneata hotarre de a asista la slujba chiar daca nu era invitat. A fost un eveniment social mai degraba fastuos dect trist. Bancile din primele rnduri, rezervate cu caracter viager si ereditar, aveau pe spatar o placa de arama cu numele stapnului. Florentino Ariza a sosit printre primii invitati, ca sa ocupe un loc pe unde Fermina Daza nu putea trece fara sa-l vada. Cele mai potrivite i se pareau cele din nava centrala, n spatele bancilor rezervate, dar v enise atta lume nct n-a mai gasit loc liber si a trebuit sa se aseze pe bancile lat erale, din nava rudelor sarace. De acolo a vazut-o intrnd pe Fermina Daza la brat ul fiului ei, mbracata ntr-o rochie de catifea neagra cu mneci lungi, fara nici o p odoaba, nchisa n nasturi de la guler pna la vrful picioarelor, ca o sutana de episco p, si cu un sal din dantela castiliana pe cap, n locul palariei cu voaleta, purta ta de obicei de vaduve si chiar de catre doamnele dornice sa intre n rndul lor. Ob razul descoperit avea o stralucire de alabastru, ochii lanceolati si traiau viata proprie sub uriasele candelabre din naos, tinuta ei era att de dreapta si impuna toare, iar pasul att de sigur, nct nu parea mai n vrsta dect fiul care o nsotea. Flo tino Ariza, care statea n picioare, a trebuit sa se sprijine cu vrful degetelor de spatarul bancii din fata pna ce i-a trecut ameteala, deoarece si-a dat seama ca ei doi nu se aflau la o distanta de sapte pasi, ci traiau n doua zile diferite. Fermina Daza s-a asezat n banca familiei din fata altarului principal, dar a proape tot timpul a stat n picioare, suportnd ceremonia cu aceeasi prestanta cu ca re asista la spectacolele de opera. La sfrsit nsa, ncalcnd uzantele vremii, n-a mai asteptat la locul ei sa-i fie rennoite condoleantele, ci si-a facut loc printre b anci, multumind fiecarui invitat n parte: o inovatie care se potrivea perfect cu felul ei de a fi. Salutnd n dreapta si-n stnga, a ajuns si la bancile rudelor sarac e si. ntr-un trziu, a privit n jur ca sa se asigure ca nu uitase pe nimeni dintre c ei cunoscuti. Florentino Ariza s-a simtit smuls din centrul sau de suflarea unui vnt supranatural: ea l vazuse. ntr-adevar, desprinzndu-se din grupul celor care o ns oteau, i ntinse mna cu acea dezinvoltura cu care se comporta totdeauna n societate s i-i spuse zmbind blnd: - Va multumesc ca ati venit. Nu numai ca primise scrisorile, dar le citise cu mare interes, descoperind n ele motive de reflectie asupra modului cum avea sa-si traiasca mai departe viat a. Cnd a primit-o pe prima, tocmai si lua micul dejun cu fiica ei. A deschis-o, in trigata de faptul ca era scrisa la masina, si o roseata subita i-a dogorit obraj ii cnd a recunoscut initiala semnaturii. Dar si-a revenit repede si a bagat scris oarea n buzunarul sortului. "O scrisoare de condoleante de la guvern." Fiica ei r eplica mirata: "Bine, dar le-ai primit pe toate." Ea nici nu clipi: "A mai venit una." Avea de gnd sa arda scrisoarea mai trziu, departe de ntrebarile fiicei, dar n-a putut rezista tentatiei de a-si arunca privirea peste ea. Se astepta sa fie replica binemeritata la scrisoarea ei plina de injurii, gest pe care l-a regreta t chiar din clipa n care a trimis-o, dar nca de la formula senioriala de adresare si de la primul paragraf, si-a dat seama ca ceva se schimbase pe lume. Intrigata

, s-a ncuiat n dormitor, ca s-o poata citi n tihna nainte de a o arde, si a citit-o dintr-o suflare de trei ori. Erau reflectii despre viata si dragoste, despre batrnete si moarte: idei car e trecusera de multe ori, batnd din aripi ca niste pasari de noapte, pe deasupra capului ei, dar care se destramau ntr-o trmba de pene cnd ncerca sa le prinda. Acum le avea n fata ochilor, clare, simple, ntocmai cum si-ar fi dorit si ea sa le rost easca, si nca o data regreta ca sotul ei nu mai traia, ca sa le comenteze mpreuna, asa cum faceau nainte de culcare cu unele ntmplari ale zilei. Descoperea n ele un F lorentino Ariza necunoscut, nzestrat cu o clarviziune care nu avea nimic n comun c u biletelele patimase din tinerete, nici cu purtarea lui ursuza dintotdeauna. Er au mai degraba cuvintele barbatului prin gura caruia matusa Escolstica credea ca vorbea chiar Duhul Sfnt, iar acest gnd a speriat-o la fel ca prima data. A linisti t-o nsa certitudinea ca scrisoarea aceea de batrn ntelept nu era o ncercare de a rep eta impertinenta din seara nmormntarii, ci o maniera eleganta de a face uitat trec utul. Scrisorile urmatoare au linisti i-o definitiv. Le-a ars totusi, nu fara a l e citi mai nainte, dar, pe masura ce le ardea, ramnea cu o senzatie de culpabilita te de care nu reusea sa scape. Cnd au nceput sa soseasca numerotate, a gasit justi ficarea morala de care avea nevoie ca sa nu le distruga. n orice caz, nu avea int entia sa le pastreze, i le-ar fi napoiat lui Florentino Ariza cu primul prilej, c a sa nu se piarda ceva att de util pentru omenire. Din pacate, timpul a trecut, s crisorile au continuat sa soseasca tot anul, cte una la fiecare trei, patru zile, iar ea n-a stiut cum sa faca sa le napoieze fara sa-l jigneasca, dar n acelasi ti mp fara sa-si explice gestul printr-o scrisoare pe care orgoliul ei refuza s-o s crie. Fusese suficient acel prim an ca sa se obisnuiasca pe deplin cu situatia de vaduva. Amintirea purificata a sotului a ncetat sa mai fie un obstacol n viata ei , n gndurile ei cele mai intime, n intentiile cele mai simple, devenind o prezenta ocrotitoare care o calauzea fara s-o stinghereasca. Uneori l descoperea, nu ca pe o naluca, ci n carne si oase acolo unde avea cu adevarat nevoie de el. Si capata curaj stiindu-l n preajma, nca n viata, dar fara capriciile lui de barbat, fara ex igentele lui de patriarh, fara pretentia epuizanta ca ea sa-l iubeasca cu acelas i ritual de sarutari inoportune si cuvinte tandre cu care o iubea el. Acum l ntele gea mai bine dect atunci cnd traia, i ntelegea nerabdarea cu care o iubea, nevoia im perioasa de a-si afla n ea siguranta pe care parea sa se ntemeieze viata lui publi ca, dar pe care, de fapt, n-o avusese niciodata. ntr-o zi, exasperata, ea i striga se: "Nici nu-ti dai seama ct sunt de nefericita." El si-a scos ochelarii cu gestu l lui att de cunoscut, fara sa se nfurie, si. revarsndu-si asupra ei apele limpezi ale ochilor de copil. i arunca pe umeri, ntr-o singura fraza, ntreaga povara a ntele pciunii lui insuportabile: "Sa nu uiti niciodata ca cel mai important lucru ntr-o casnicie reusita nu e fericirea, ci stabilitatea." n solitudinea vaduviei, ea a n teles nca de la nceput ca fraza aceea nu ascundea amenintarea meschina pe care i-o atribuise atunci, ci piatra lunara care le prilejuise attea ceasuri fericite pet recute mpreuna. n nenumaratele ei calatorii prin lume, Fermina Daza avea obiceiul sa cumpere toate lucrurile care o atrageau prin noutatea lor. Si le dorea dintr-un impuls primar pe care sotul ei se amuza sa-l tempereze, dar obiectele acelea, frumoase si utile atta timp ct se aflau n mediul lor natural, n vitrinele din Roma, de la Par is si Londra sau din trepidantul New York al charlestonului, unde ncepeau sa se na lte primii zgrie-nori, nu rezistau confruntarii cu Strauss si jumarile de porc sa u cu bataile cu flori la patruzeci de grade la umbra. Se ntorcea acasa cu cteva cu fere nalte, uriase, din metal lacuit, cu ncuietori si coltare de arama, ca niste s icrie ornamentale, tronnd n chip de suverana peste ultimele minunatii ale lumii, c are nu-si justificau pretul n aur dect n clipa trecatoare cnd cineva din lumea ei re strnsa le vedea pentru prima oara. Caci tocmai n acest scop fusesera cumparate: pe ntru ca ceilalti sa le poata vedea o singura data. Devenise constienta de frivol itatea propriei imagini publice cu mult nainte de a mbatrni si deseori putea fi auz ita spunnd: "Nici nu ne mai putem misca prin casa de attea boarfe, ar trebui sa sc apam de ele cumva." Doctorul Urbino rdea de planurile ei inutile, stiind ca, foar te curnd, spatiile eliberate aveau sa fie ocupate din nou. Dar ea nu capitula, pe

ntru ca, ntr-adevar, casa era ntesata de lucruri inutile, de la camasile atrnate de clantele usilor, pna la paltoanele europene nghesuite prin dulapurile din bucatar ie. n cte o dimineata, cnd se scula mai plina de elan, ravasea sifonierele, rasturn a cu fundul n sus cuferele, golea podurile, strnind un taraboi ca dupa o batalie, n gramadind de-a valma hainele vazute de-attea ori de cine trebuia sa le vada, pala riile pe care. nu le purtase niciodata pentru ca nu i se ivise prilejul ct timp f usesera la moda, pantofii confectionati de artistii Europei dupa modelul celor p urtati de mparatese la ncoronare, dar pe care. aici, domnisoarele de familie buna nici nu-i luau n seama, pentru ca erau la fel cu papucii cumparati de negrese din piata. Toata dimineata terasa interioara ramnea n stare de asediu, iar n casa nu s e mai putea respira din cauza mirosului ntepator de naftalina. Pacea se asternea n sa din nou dupa numai cteva ore, pentru ca, pna la urma, ei i se facea mila de atta matase aruncata pe jos, de attea brocarturi de prisos si resturi de pasmanterie, de attea cozi de vulpe argintie condamnate sa fie arse pe rug. - Ar fi pacat sa le ard, spunea, cnd atta lume n-are nici macar dupa ce sa be a apa. Asa nct arderea pe rug era amnata, a fost amnata mereu, iar lucrurile nu faceau altceva dect sa-si paraseasca locurile privilegiate de pna atunci si sa treaca n v echile grajduri, transformate n depozite de solduri, n timp ce spatiile eliberate, asa cum spunea si el, ncepeau sa se umple din nou, sa se reverse de obiecte care traiau doar o clipa, ca mai apoi sa moara prin sifoniere: pna la urmatoarea arde re pe rug. Ea spunea: "Ar trebui gasita o solutie pentru lucrurile care nu mai s unt bune la nimic, dar pe care nici sa le arunci pe foc nu poti." Asa era: o ngro zea voracitatea cu care obiectele invadau treptat spatiile vitale, dndu-i la o pa rte pe oameni, nghesuindu-i prin colturi, pna cnd Fermina Daza catadicsea sa le pun a pe undeva ca sa nu mai poata fi vazute. Caci nu era chiar asa de ordonata pe ct se credea, avea, n schimb, o metoda personala si disperata de a parea astfel: as cundea dezordinea. n ziua mortii lui Juvenal Urbino, de pilda, au fost nevoiti sa scoata din birou jumatate din lucruri si sa le ngramadeasca prin dormitoare ca s a aiba unde-l veghea. O data cu trecerea mortii prin casa a fost gasita si solutia. Dupa ce a ars hainele sotului, Fermina Daza si-a dat seama ca nu-i tremurase mna si, ncurajata de aceasta constatare, a continuat sa aprinda cnd si cnd rugul, aruncnd tot, fie ca erau lucruri noi sau vechi, fara sa se mai sinchiseasca de invidia bogatasilor sau de razbunarea saracilor care mureau de foame. n cele din urma, a hotart sa fie taiat din radacina arborele mango, ca sa nu mai ramna nici o urma a nenorocirii n casa, si a donat papagalul viu noului Muzeu al Orasului. Doar atunci a putut re spira n voie ntr-o casa asa cum si-o visase: spatioasa, comoda si numai a ei. Fiica ei, Ofelia, a ramas sa-i tina tovarasie trei luni, dupa care s-a ntors la New Orleans. Fiul venea cu sotia, ca sa mannce n familie, duminica si chiar n c ursul saptamnii cnd avea timp. Odata depasita perioada critica a doliului, au ncepu t s-o viziteze si prietenele mai apropiate, jucau carti pe terasa, n fata curtii golase, ncercau retete noi la bucatarie, o puneau la curent cu viata secreta a lu mii nesatioase care continua sa existe fara ea. Una din cele mai constante era L ucrecia del Real del Obispo, o aristocrata de moda veche cu care fusese totdeaun a prietena, dar care i devenise si mai apropiata dupa moartea lui Juvenal Urbino. ntepenita de artrita si spasita de viata dezordonata de pna atunci, Lucrecia del Real nu numai ca i tinea de urt, dar o si consulta n privinta proiectelor civice si mondene care se puneau la cale n oras. dndu-i astfel prilejul sa se simta utila p rin ea nsasi si nu datorita umbrei protectoare a sotului. Cu toate acestea, tocma i atunci a fost identificata cu el mai mult ca oricnd, caci si-a pierdut dreptul de a purta numele de domnisoara sub care fusese totdeauna cunoscuta, devenind va duva lui Urbino. Desi i se parea de neconceput, pe masura ce se apropia prima comemorare a m ortii sotului, Fermina Daza simtea cum se afunda ntr-o zona umbrita, de racoare s i pace: dumbrava ireparabilului. Nu-si dadea seama, si au trecut multe luni pna cn d a nteles, ct de mult o ajutau sa-si redobndeasca linistea sufleteasca reflectiile din scrisorile lui Florentino Ariza. Numai datorita lor a putut sa-si nteleaga p ropria viata si sa astepte cu seninatate hotarrile batrnetii. ntlnirea de la parasta s a fost mprejurarea providentiala care i-a permis sa-i dea de nteles lui Florenti

no Ariza ca si ea, gratie scrisorilor lui de ncurajare, era dispusa sa uite trecu tul. Doua zile mai trziu, a primit de la el o cu totul alta epistola: scrisa de mn a si cu numele expeditorului trecut foarte clar pe spatele plicului. Era acelasi stil nflorit din primele lui scrisori, aceeasi vointa lirica, dar aplicate unui simplu paragraf de gratitudine pentru deferenta salutului de la catedrala. Fermi na Daza a continuat multe zile sa se gndeasca la ea cu nostalgie si cu constiinta att de mpacata, nct joia urmatoare, n timp ce vorbea cu Lucrecia del Real del Obispo , a ntrebat-o din senin daca l cunostea din ntmplare pe Florentino Ariza, proprietar ul navelor de pe fluviu. Lucrecia i-a raspuns ca da si a adaugat: "Se pare ca e un pederast nrait." Si-i povesti tot ce se zvonea prin oras, anume ca nu i se cun ostea nici o legatura cu vreo femeie si ca avea un birou secret unde aducea copi i gasiti noaptea pe chei. Fermina Daza auzise povestea asta de cnd se stia, dar n iciodata nu-i daduse crezare si nici importanta. Dar auzind-o repetata cu atta co nvingere de Lucrecia del Real del Obispo, despre care se zvonise ntr-o vreme ca a r avea gusturi cam ndoielnice, n-a mai putut rezista nevoii imperioase de a pune lucrurile la punct. l-a povestit ca l cunostea pe Florentino Ariza nca din copilar ie. I-a reamintit ca maica-sa tinea o mercerie pe Strada Ferestrelor, iar pe vre mea razboaielor civile, cumpara camasi si cearsafuri vechi, pe care le destrama si le vindea n chip de vata. n ncheiere, i-a declarat foarte convinsa: "E un om cin stit, care si-a croit drum n viata singur." A fost att de vehementa, nct Lucrecia si -a retras spusele: "La urma urmelor, si despre mine umbla cam aceleasi zvonuri." Fermina Daza n-a avut curiozitatea sa se ntrebe de ce i lua apararea cu atta patim a unui barbat care nu fusese dect o umbra n viata ei. Se gndea mereu la el, ndeosebi cnd venea posta si nu mai primea scrisori din partea lui. Trecusera doua saptamni , cnd, ntr-o dupa-amiaza, o servitoare o trezi din somn cu o soapta speriata: - Doamna, a venit don Florentino. Era, asadar, acolo. n primul moment, cuprinsa de panica, s-a gndit sa-i spuna ca nu putea, sa vina alta data, la o ora mai potrivita, sau ca nu era n stare de ocamdata sa primeasca vizite, ori, mai bine, ca nu aveau nimic de vorbit. Dar si -a revenit imediat si i-a cerut servitoarei sa-l invite n salon si sa-i aduca o c afea pna cnd se mbraca ea ca sa-l primeasca. n fata usii, sub soarele infernal de la ora trei, Florentino Ariza astepta, fara sa-si piarda cumpatul. Era pregatit sa nu fie primit, fie chiar si cu o scuza amabila, iar aceasta certitudine l linist ea. Mesajul nsa l-a cutremurat pna n maduva oaselor, iar cnd a patruns n umbra racoro asa a salonului, n-a mai avut timp sa se gndeasca la miracolul pe care l traia, pe ntru ca o explozie de spuma dureroasa i s-a revarsat pe neasteptate n maruntaie. S-a asezat pe un scaun, tinndu-si respiratia, asaltat de blestemata amintire a ga inatului de pe prima lui scrisoare de dragoste, si a ramas nemiscat n penumbra, a steptnd sa-i treaca primul val de frisoane, hotart sa ndure n acel moment orice alta napasta n afara de accidentul acela nenorocit. Se cunostea bine: n ciuda constipatiei congenitale de care suferea, afurisit a de burta i facuse festa n public de vreo trei, patru ori si de fiecare data se v azuse nevoit sa capituleze. Numai n atare mprejurari si dadea seama ct de mult adeva r cuprindea fraza pe care o repeta n gluma: "Nu cred n Dumnezeu, dar ma tem de el. " N-a mai avut timp s-o puna la ndoiala: ncerca sa-si aminteasca o rugaciune oarec are, dar n-a fost n stare. Pe cnd era copil, un tovaras de joaca l nvatase cteva cuvi nte magice, ca sa poata dobor cu piatra o pasare: "Pasarica, rica, ri, de-oi tint i, te-oi nimeri." Cnd s-a dus prima data la padure, i-a ncercat puterea folosind o prastie noua, iar pasarea s-a prabusit ca fulgerata. i trecu vag prin minte ca nt re una si alta exista o oarecare legatura si repeta formula, fara sa obtina nsa r ezultatul scontat. O durere ca un sfredel i rasuci maruntaiele, obligndu-l sa se r idice de pe scaun, spuma tot mai densa si dureroasa din burta scoase un vaiet, i ar el se trezi scaldat ntr-o sudoare nghetata. Servitoarea, care tocmai i aducea ca feaua, s-a speriat cnd i-a vazut fata ca de mort. El suspina: "Caldura e de vina. " Ea deschise fereastra, creznd ca asa o sa se simta mai bine, dar cum soarele i c adea chiar pe fata, o nchise repede la loc. Simtea ca n-o sa mai poata rezista ni ci macar un minut, cnd, deodata, aproape invizibila n penumbra, si facu aparitia Fe rmina Daza, care se sperie cnd l vazu n ce hal arata. - De ce nu va scoateti haina? spuse ea.

El se gndea ca durerea ar fi fost si mai mare dect sfredelul ucigator daca ea ar fi auzit cum i bolboroseau maruntaiele. Izbuti totusi sa supravietuiasca o cl ipa, atta ct sa-i poata spune nu, trecuse numai ca s-o ntrebe cnd l putea primi n viz ta. Ea, n picioare, nedumerita, i spuse: "Chiar acum, daca tot sunteti aici." Si-l invita pe terasa din curte, unde probabil nu era asa de cald. El refuza cu o vo ce care ei i se paru un oftat de durere: - V-as ruga, daca se poate, mine. Ea si aminti ca mine era joi, ziua n care venea s-o vada Lucrecia del Real del Obispo, dar i oferi o solutie fara drept de apel: "Poimine, la ora cinci." Floren tino Ariza i-a multumit, a schitat cu palaria un gest de salut si a plecat fara sa se atinga de cafea. Ea a ramas mpietrita n mijlocul salonului, incapabila sa pr iceapa ceva din cele ntmplate, pna cnd pocnetele automobilului s-au stins n celalalt capat al strazii. Florentino Ariza ncerca sa-si gaseasca o pozitie ct mai putin du reroasa pe bancheta din spate, nchise ochii, si destinse muschii si se lasa n voia propriului corp. Se simti dintr-o data ca renascut. Soferul, care dupa attia ani n slujba lui nu se mai mira de nimic, ramase impasibil. Dar odata ajunsi n fata ca sei, cnd i deschise portiera, i spuse: - Aveti grija, don Floro, sa nu fie cumva holera. Totul se petrecea, asadar, ca de obicei. Vineri, la cinci fix, Florentino A riza i-a multumit n gnd lui Dumnezeu cnd servitoarea l-a condus prin semintunericul salonului pna la terasa din curte, unde Fermina Daza l astepta lnga o masuta pregat ita pentru doua persoane. l ntreba daca dorea ceai, ciocolata sau cafea. Florentin o Ariza ceru cafea, tare si fierbinte, iar ea i spuse servitoarei: "Pentru mine, ca de obicei." Ca de obicei nsemna o infuzie din tot felul de plante orientale, c are o nviora dupa siesta. Cnd ea a ajuns la fundul ceainicului, iar el si-a termin at cana cu cafea, vorbisera despre cele mai diverse subiecte, n afara de cele car e i interesau cu adevarat si pe care nici unul nu ndraznea sa le abordeze. Amndoi e rau intimidati si se ntrebau nedumeriti n sinea lor ce faceau att de departe de tin eretea lor, pe o terasa ca o tabla de sah, ntr-o casa a nimanui, nca mirosind a fl ori de cimitir. Pentru prima oara dupa o jumatate de veac, se aflau fata n fata s i att de aproape, putnd sa se priveasca n voie, ca sa se vada asa cum erau: doi bat rni pe care i pndea moartea, neavnd altceva n comun dect amintirea unui trecut efemer ce nu le mai apartinea lor, ci unor tineri de mult disparuti n negura vremii si c are le-ar fi putut fi nepoti. Ea si spunea ca, pna la urma, el o sa-si dea seama s i singur ct de zadarnic i era visul si astfel si va putea rascumpara impertinenta c omisa. ncercnd sa evite taceri stnjenitoare sau subiecte nedorite, i-a cerut mai mult e amanunte despre vapoarele fluviale. Nu-i venea sa creada ca, desi era propriet arul lor, calatorise pe valea fluviului o singura data, cu multi ani n urma, cnd n -avea nimic de-a face cu compania. Ignora adevaratul motiv, iar el ar fi fost n s tare sa-si vnda sufletul ca sa i-l poata spune. Nici ea nu cunostea locurile stra batute de apele fluviului. ntocmai ca multi altii, sotul ei nutrea pentru tinutur ile andine o adevarata aversiune, pe care ncerca sa si-o disimuleze folosindu-se de cele mai diverse argumente: ct de primejdios era pentru inima aerul tare al nal timilor, riscul unei pneumonii, fatarnicia localnicilor, samavolniciile comise d e guvern n numele centralismului. Cunosteau jumatate din lume, dar nu-si cunostea u propria tara. De ctva timp, un hidroavion Junkers zbura de-a lungul fluviului, dintr-o localitate ntr-alta, ca o lacusta de aluminiu, avnd la bord, n afara celor doi membri ai echipajului, sase pasageri si sacii postei. Florentino Ariza comen ta: "Parca ar fi un cosciug zburator." Ea, care pe vremuri luase parte fara nici un fel de teama la primul zbor n balon, se minuna singura ca avusese curajul sa se lanseze ntr-o asemenea aventura. Spuse: "Da. dar acum e cu totul altceva." De fapt, voia sa spuna ca nu mijloacele de transport se schimbasera, ci ea. De multe ori ramnea uluita cnd auzea huruitul avioanelor care treceau pe deas upra casei. Le vazuse zburnd foarte jos, executnd acrobatii la centenarul Eliberat orului. Unul dintre ele, negru, ca un vultur urias, a trecut att de aproape de ac operisurile caselor din La Manga, nct si-a lasat o bucata din aripa ntr-un copac di n vecinatate si, pna la urma, a ramas agatat de cablurile electrice. Cu toate ace stea, Fermina Daza nu se putea obisnui cu existenta avioanelor. Nici macar nu av usese curiozitatea sa faca o plimbare pna la golful Manzanillo, unde amerizau hid

roavioanele, nu mai nainte ca salupele pazei de coasta sa alunge din preajma lunt rile pescaresti si barcile de agrement, tot mai numeroase n ultimii ani. Asa batrn a cum era, i revenise cinstea de a-l ntmpina cu un buchet de trandafiri pe Charles Lindbergh cnd acesta ne-a vizitat ntr-un zbor de curtoazie, dar tot n-a fost n star e sa nteleaga cum de era cu putinta ca un barbat att de robust, de blond si de fru mos sa se nalte n vazduh ntr-o masinarie facuta parca din staniol mototolit, pe car e doi mecanici au mpins-o de la spate cnd a fost sa-si ia zborul. Ideea ca niste a vioane nu cu mult mai mari puteau transporta opt persoane nu-i intra cu nici un chip n cap. n schimb, auzise ca era o adevarata placere sa calatoresti cu vapoarel e fluviale, care nu aveau ruliu, ca cele de pe mare, desi erau pndite de primejdi i si mai mari, ca de pilda, bancurile de nisip sau atacurile banditilor. Florentino Ariza i-a explicat ca toate acestea erau povesti de mult uitate: vapoarele din vremea lor aveau un salon de dans, cabine mari si luxoase, ca nis te camere de hotel, cu baie proprie si ventilatoare electrice, iar odata cu ulti mul razboi civil, se sfrsisera si atacurile armate. I-a mai explicat, cu satisfac tia unei victorii personale, ca aceste progrese se datorau n mare parte dreptului la libera navigatie, pe care el nsusi l sustinuse si care stimulase concurenta: n loc de o singura companie, acum existau trei, deosebit de active si prospere. Cu toate acestea, progresul rapid al aviatiei reprezenta un pericol real pentru to ti. Ea ncerca sa-l consoleze: vapoarele n-aveau sa dispara niciodata, pentru ca n u erau multi nebuni dispusi sa se vre singuri ntr-o masinarie care parea sa ncalce toate legile firii. Florentino Ariza a profitat si a adus vorba de progresele nre gistrate de posta n transportul si distribuirea corespondentei, ncercnd s-o determi ne sa spuna ceva si despre scrisorile lui. Dar ncercarea n-a avut sorti de izbnda. Pna la urma nsa, prilejul s-a ivit singur. Se ndepartasera mult de subiect, cnd servitoarea i-a ntrerupt ca sa-i nmneze Ferminei Daza o scrisoare primita chiar at unci prin serviciul special al postei urbane, o inovatie de data recenta care ut iliza sistemul de distribuire a telegramelor. Ca de obicei, ea nu si-a putut gas i ochelarii. Florentino Ariza nici macar n-a clipit. - S-ar putea sa nici n-aveti nevoie de ei, spuse. Cred ca e chiar scrisoare a pe care v-am trimis-o eu. Nu se nsela. O scrisese n ajun, ntr-o cumplita stare de deprimare, cu gndul la patania rusinoasa din timpul primei sale vizite ratate. si cerea scuze pentru ndra zneala de a fi venit s-o vada fara s-o anunte n prealabil si renunta la vizita pr oiectata. O pusese la cutie fara sa stea pe gnduri, iar cnd a chibzuit mai bine, e ra prea trziu ca s-o mai recupereze. N-a gasit de cuviinta sa dea prea multe expl icatii, a rugat-o nsa pe Fermina Daza sa nu citeasca scrisoarea. - Binenteles, spuse ea. La urma urmei, scrisorile apartin celui care le trim ite. El se aventura si mai facu un pas apasat nainte: - Aveti dreptate. Tocmai de aceea sunt napoiate cnd are loc o ruptura. Ea s-a prefacut ca nu ntelege aluzia si i-a ntins scrisoarea spunnd: "Ce pacat ca n-o pot citi, pentru ca celelalte mi-au fost de mare ajutor." El respira adnc , uluit ca ea marturisise cu un aer att de firesc mai mult dect nadajduia, si-i sp use: "Nici nu va imaginati ct sunt de fericit s-o aflu." Dar ea a schimbat imedia t subiectul, iar el n-a izbutit sa-l mai reia pna la sfrsitul vizitei. Cnd si-a luat ramas-bun, trecuse de sase, iar n casa ncepusera sa se aprinda l uminile. Se simtea mai ncrezator, dar nu-si facea prea multe iluzii, pentru ca nu uitase ct de schimbatoare era firea Ferminei Daza si ct de imprevizibile reactiil e ei la douazeci de ani, iar. pe de alta parte, nu avea nici un motiv sa creada ca se schimbase ntre timp. Abia a ndraznit s-o ntrebe cu o umilinta sincera daca ma i putea veni si alta data, iar raspunsul primit l-a uluit din nou. - Veniti cnd doriti, i-a spus ea. Aproape totdeauna sunt singura. Patru zile mai trziu, era ntr-o marti, a revenit pe neanuntate, iar ea n-a ma i asteptat sa fie servit ceaiul ca sa-I vorbeasca despre scrisori. El i marturisi ca nu erau scrisori n sensul strict al cuvntului, ci file razlete dintr-o carte p e care i-ar fi placut s-o scrie. Si ea le interpretase la fel. Chiar se gndea, da ca el nu i-o lua n nume de rau, sa i le napoieze, ca sa le poata da o mai buna ntre buintare. I-a vorbit mai departe despre alinarea pe care i-o adusesera n cumpana grea prin care trecea si a pus atta entuziasm, atta recunostinta si poate chiar af

ectiune n spusele ei, nct Florentino Ariza a ndraznit sa mai faca un pas: un salt mo rtal. - Altadata ne tutuiam, spuse. Rostise un cuvnt interzis: altadata. Ea simti cum flfia prin preajma ngerul him eric al trecutului si ncerca sa-l ocoleasca. Dar el merse si mai departe: "Vreau sa spun, n scrisorile noastre de altadata." Ea s-a enervat si a trebuit sa faca u n mare efort ca sa-si ascunda supararea. El nsa a simtit si si-a dat seama ca tre buie sa nainteze cu mai multa prudenta, pentru ca ea nu se schimbase, era la fel de reticenta si neprietenoasa ca n tinerete, desi, ntre timp, nvatase sa se poarte cu mai multa amabilitate. - Vreau sa spun, continua el, ca aceste scrisori sunt cu totul altceva. - Toate s-au schimbat pe lume, spuse ea. - Eu nu. Dar dumneavoastra? Ea ramase cu a doua ceasca de ceai n aer si-l pironi cu o privire care rezis tase timpului necrutator. - Ce importanta mai are, spuse. Nu de mult am mplinit saptezeci si doi de an i. Florentino Ariza a primit lovitura drept n inima. Ar fi vrut sa gaseasca un raspuns rapid si bine tintit, ca o sageata, dar povara vrstei l-a coplesit: nicio data nu se simtise asa de epuizat dupa o conversatie att de scurta, l durea inima si fiecare lovitura i rasuna n vene ca un ecou metalic. Se simtea batrn, trist, inu til, simtea nevoia sa plnga si nu mai era n stare sa spuna nimic. Si-au terminat c ea de-a doua ceasca ntr-o tacere strabatuta de presimtiri, iar cnd ea si-a revenit , i-a cerut servitoarei sa-i aduca mapa de scrisori. Prima lui reactie a fost so roage sa le pastreze ntruct avea acasa copii facute la indigo, dar imediat s-a gn dit ca o asemenea precautie putea trece n ochii ei drept o ticalosie. Nu mai avea u despre ce vorbi. nainte de a-si lua ramas-bun, el i-a amintit ca ar putea veni martea urmatoare la aceeasi ora. Ea se ntreba daca se cuvenea sa-i arate atta buna vointa. - Nu vad ce rost ar mai avea attea vizite, spuse. - Nici nu m-am gndit ca ar avea vreunul, spuse el. Asa ca a revenit marti, l a ora cinci, si n toate celelalte zile de marti care au urmat, fara s-o mai previna, pentru ca, dupa doua lun i, vizitele saptamnale devenisera la fel de firesti ca multe alte tabieturi ale l or. Florentino Ariza aducea biscuiti englezesti, castane glasate, masline greces ti, tot felul de delicatese pe care le cumpara de pe transatlanticele sosite din Europa. ntr-o marti, i-a adus fotografia facuta mpreuna cu Hildebranda n atelierul belgianului cu peste o jumatate de veac n urma, pe care el o cumparase cu cincis prezece centime dintr-un vraf de ilustrate vechi vndute cu gramada n Portalul Copi stilor. Fermina Daza nu ntelegea cum de ajunsese acolo, iar el nu-si putea explic a ntmplarea dect ca pe un miracol al iubirii. ntr-o dimineata, n timp ce taia trandaf iri n gradina, Florentino Ariza s-a gndit sa-i duca unul la urmatoarea vizita. Lim bajul florilor facea alegerea dificila, mai ales ca era vorba de o vaduva recent a. Un trandafir rosu, simbol al unei pasiuni nflacarate, putea fi jignitor pentru doliul ei. Trandafirii galbeni, care, ntr-alt limbaj, erau aducatori de noroc, e xprimau n limbajul comun gelozia. Cineva i povestise odata despre trandafirii negr i din Turcia, care ar fi fost probabil cei mai indicati, dar el nu putuse face r ost de un rasad ca sa-i cultive n gradina. Pna la urma, s-a hotart sa-i duca unul a lb, desi trandafirii de acest soi nu-i placeau deloc, pentru ca erau insipizi si muti: nu spuneau nimic. n ultima clipa, de teama ca Fermina Daza ar putea face v reo remarca rautacioasa, s-a hotart sa-i rupa spinii. A fost bine primit, ca un dar fara intentii ascunse, care a mbogatit, ntr-un fel, ritualul zilei de marti. Cnd el sosea cu trandafirul alb, pe masuta pentru c eai astepta ntotdeauna o vaza cu apa. ntr-o marti, n timp ce punea trandafirul n vaz a, el i-a spus ca din ntmplare: - Pe vremea noastra nu erau la moda trandafirii, ci cameliile. - E adevarat, spuse ea, dar intentia era alta, dupa cum prea bine stiti. Asa se ntmpla mereu: el ncerca sa nainteze, iar ea i punea stavile. De data acea sta nsa, n ciuda raspunsului prompt, Florentino Ariza si-a dat seama ca nimerise t inta, pentru ca ea si-a ntors fata ca sa nu i se vada roseata din obraji. O mbujor

are arzatoare, juvenila, de sine statatoare, si a carei impertinenta i-a rascoli t Ferminei Daza dezgustul pentru propria-i faptura. Florentino Ariza a ncercat sa abata discutia spre alte subiecte mai putin stnjenitoare, dar gentiletea lui a f ost att de evidenta, nct ea a nteles ca se daduse de gol si asta i-a sporit furia. A fost o zi proasta. S-a gndit chiar sa-l roage sa nu mai vina, dar o posibila dis puta ca ntre logodnici i s-a parut att de ridicola la vrsta si n situatia lor. nct a odidit-o rsul. Martea urmatoare, n timp ce Florentino Ariza punea trandafirul n apa , ea si-a facut un examen de constiinta si a constatat cu bucurie ca nu-i mai ra masese nici o urma de resentimente. Foarte curnd vizitele au nceput sa capete o incomoda amploare familiala, caci doctorul Urbino Daza si sotia lui si faceau cnd si cnd aparitia, ca din ntmplare, si ramneau sa joace carti. Florentino Ariza nu stia sa joace, dar a fost de-ajuns o singura zi ca sa nvete regulile de la Fermina Daza, asa ca amndoi le-au trimis n s cris sotilor Urbino Daza o provocare pentru martea urmatoare. Erau ntlniri att de p lacute pentru toti, nct nu numai ca au fost oficializate la fel de repede ca si vi zitele, dar au fost stabilite chiar si norme precise privind aportul fiecaruia d intre ei. Doctorul Urbino Daza si sotia lui, care era o excelenta gospodina, con tribuiau cu prajituri si torturi delicioase, de fiecare data altele. Florentino Ariza aducea, ca si pna atunci, tot felul de minunatii cumparate de pe vapoarele venite din Europa, iar Fermina Daza se straduia sa nascoceasca n fiecare saptamna alte si alte surprize pentru invitatii ei. Turneele aveau loc n cea de-a treia ma rti din fiecare luna si ntruct nu jucau pe bani, cel care pierdea era obligat sa a duca la partida urmatoare, n chip de contributie, ceva cu totul deosebit. Doctorul Urbino Daza era aidoma imaginii sale publice: un barbat cam margin it la minte si stngaci, care se emotiona din te miri ce, fie la bucurie, fie la n ecaz, si se nrosea tot pentru orice fleac, ceea ce te facea sa-i pui la ndoiala pu terea de discernamnt. Era nsa, si asta i se putea citi pe fata de prima data, ceea ce Florentino Ariza nu si-ar fi dorit n ruptul capului sa se spuna despre el: un om bun. Nevasta-sa. n schimb, era o femeie agera si plina de haz, iar vorbele de duh, oportune si prompte, dadeau distinctiei ei nnascute un aer mai putin distan t. Nu se puteau imagina parteneri mai potriviti la masa de joc, iar nesatioasa n evoie de dragoste a lui Florentino Ariza si-a gasit mplinirea n senzatia iluzorie ca se afla n familie. ntr-o seara, cnd au plecat mpreuna, doctorul Urbino Daza l-a invitat la masa: "Mine, la douasprezece si jumatate, la Clubul Social.". Era un local select, unde se serveau mncaruri excelente, stropite nsa cu un vin otravit. Caci Clubul Social si rezerva dreptul de a nu admite pe oricine, iar unul din impedimentele care atr nau cel mai mult n balanta era conditia de bastard. Unchiul Len XII avusese experi ente de-a dreptul ofensatoare n acest sens si chiar Florentino Ariza cunoscuse um ilinta de a fi obligat sa paraseasca localul dupa ce se asezase deja la masa, in vitat fiind de unul din asociatii sai. Desi Florentino Ariza intervenise deseori n favoarea lui, ajutndu-l sa-si transporte marfurile pe navele companiei, acesta n-a avut ncotro si a trebuit sa-l duca n alta parte. - Cei care facem regulamentul avem mai mult ca oricine obligatia sa-l respe ctam, i-a spus. nfruntnd orice risc, Florentino Ariza a acceptat invitatia doctorului Urbino Daza si n-a avut de ce sa se plnga, deoarece a fost tratat cu o deosebita conside ratie, chiar daca nu i s-a cerut sa semneze n cartea de onoare a invitatilor de v aza. Masa n-a durat mult, iar discutia a decurs pe un ton potolit. Temerile lega te de acea ntlnire, care l framntau nca din ajun pe Florentino Ariza, s-au risipit od ata cu paharul de porto baut la aperitiv. Doctorul Urbino Daza voia sa discute c u el despre maica-sa. Din tot ce i-a povestit, Florentino Ariza a dedus ca ea i v orbise despre el. Mai mult chiar: mintise ca sa-l puna ntr-o lumina favorabila. i povestise ca erau prieteni si se jucasera mpreuna nca din copilarie, de cnd ea se m utase de la San Juan de la Cinaga, iar, pe deasupra, el o initiase n primele ei le cturi, motiv pentru care i pastra o vie si veche recunostinta. i mai spusese ca, d upa ce iesea de la scoala, si petrecea ore n sir la mercerie, brodnd mpreuna cu Trnsi to Ariza, care era foarte priceputa la lucrul de mna, o adevarata artista, iar da ca mai trziu nu-l mai ntlnise att de des pe Florentino Ariza, faptul nu se datora pr opriei lor vointe, ci vietii care i despartise.

nainte de a ajunge la propunerile pe care avea de gnd sa i le faca, doctorul Urbino Daza si-a permis cteva digresiuni pe tema batrnetii. Era convins ca lumea a r putea nainta mai repede daca n-ar fi tinuta pe loc de cei vrstnici. Si comenta: "Omenirea, ntocmai ca ostirile pe cmpul de lupta, avanseaza cu viteza celui mai le nt." si imagina un viitor mai uman si tocmai de aceea mai civilizat, n care oameni i urmau sa fie izolati n orase marginase, de unde sa nu poata pleca singuri, pent ru a-i cruta de rusinea, de suferinta si de nspaimntatoarea singuratate a batrnetii . Credea ca, din punct de vedere medical, putea fi stabilita drept limita vrsta d e saizeci de ani. Dar pna cnd avea sa fie atins acest nivel de filantropie, singur a solutie ramnea azilul, unde batrnii se puteau consola unii pe altii, se puteau r egasi n gusturile si aversiunile celorlalti, n mhnirile si tristetile lor, la adapo st de nentelegerile firesti cu generatia urmatoare. Si adauga: "Printre batrni, ba trnii par mai putin batrni." n consecinta, doctorul Urbino Daza dorea sa-i multumea sca lui Florentino Ariza ca-i tinea de urt maica-sii n singuratatea vaduviei si-l implora, pentru propriul lor bine si pentru comoditatea tuturor, s-o faca n conti nuare si sa aiba ntelegere pentru toanele ei senile. Florentino Ariza a ramas pe deplin satisfacut de rezultatul ntrevederii. "Fiti fara grija, i-a spus. Sunt cu patru ani mai n vrsta dect ea, si asta nu de ieri, de alaltaieri, ci nca nainte de a veni dumneavoastra pe lume." Dupa care, n-a mai putut rezista tentatiei de a-si descarca sufletul cu o aluzie ironica. - n societatea de mine, a ncheiat el, dumneavoastra ar trebui sa mergeti acum la cimitir, ca sa ne aduceti si ei, si mie, cte un buchet de anturii pentru masa de prnz. Doctorul Urbino Daza, care nu realizase pna atunci ct de lipsita de tact si d e neavenita era profetia lui, s-a grabit sa se justifice si, n cele din urma, s-a ncurcat n propriile sale explicatii. Dar Florentino Ariza l-a ajutat sa iasa din impas. Radia de fericire, fiind convins ca, mai devreme sau mai trziu, va trebui sa aiba o alta ntrevedere cu doctorul Urbino Daza, ca sa ndeplineasca o formalitat e inevitabila: cererea n casatorie a Ferminei Daza. Prnzul a fost ncurajator nu num ai datorita motivului n sine, ci si pentru ca i-a demonstrat cu cta bunavointa ave a sa fie primita acea solicitare inexorabila. Daca ar fi avut consimtamntul Fermi nei Daza, nici o ocazie n-ar fi fost mai nimerita. Mai mult chiar: dupa discutii le de la acel prnz istoric, o cerere n casatorie facuta dupa toate regulile etiche tei parea de prisos. nca din tinerete, Florentino Ariza urca si cobora scarile cu mare bagare de seama, fiind ncredintat ca batrnetea ncepe cu o cadere fara importanta, iar moartea vine odata cu a doua. Scara abrupta si ngusta din cladirea companiei i se parea cea mai periculoasa dintre toate, asa nct, nca nainte de epoca n care si-a dat seama ca ncepuse sa-si trsie picioarele, o urca privind atent fiecare treapta si tinndu-se de balustrada cu amndoua minile. De nenumarate ori i s-a sugerat sa construiasca alta scara, mai putin primejdioasa, dar el sovaia sa ia o hotarre, amnnd-o mereu pe ntru luna urmatoare, convins ca o astfel de solutie nu era dect o concesie facuta batrnetii. Pe masura ce treceau anii, urca tot mai ncet, dar nu pentru ca i-ar fi fost mai greu, asa cum se grabea el sa explice, ci pentru ca de fiecare data ur ca cu si mai multa bagare de seama. Cu toate acestea, cnd s-a ntors de la ntlnirea c u doctorul Urbino Daza, dupa paharul de porto de la aperitiv si jumatatea de pah ar de vin rosu din timpul mesei, dar mai ales dupa discutia triumfala, a ncercat sa ajunga direct pe a treia treapta cu un pas de dans asa de tineresc, nct si-a su cit glezna stnga, a cazut pe spate si doar printr-o minune nu si-a rupt gtul. n cli pa n care cadea, a mai avut destula putere sa-si spuna ca nu se putea sa moara di ntr-o simpla poticneala, fiindca nu era cu putinta n logica vietii ca doi barbati care iubisera cu atta patima, vreme de attia ani, aceeasi femeie sa moara n acelas i chip la un interval de un an de zile. Nu s-a nselat. Glezna i-a fost prinsa pna la pulpa ntr-o platosa de ghips, ceea ce l-a obligat sa ramna nemiscat n pat, dar e l se simtea mai plin de viata dect nainte de a cadea. Cnd doctorul i-a prescris cel e saizeci de zile de imobilitate, nu i-a venit sa creada ca putea avea atta ghini on. - Nu-mi face asta, doctore, l-a implorat. Doua luni din viata mea valoreaza ct zece ani de-ai dumitale. A ncercat de cteva ori sa se dea jos din pat, ridicndu-si piciorul de statuie

cu amndoua minile, dar de fiecare data l-a nvins realitatea. Cnd, n sfrsit, a nceput umble din nou, cu glezna ntepenita de durere si spatele tot numai o rana, a avut suficiente motive ca sa-si spuna ca destinul i rasplatise perseverenta cu o cade re providentiala. Ziua cea mai grea pentru el a fost cea dinti luni. Durerea cedase, iar previ ziunile medicului erau ncurajatoare, dar el refuza sa accepte fatalitatea de a nu o mai vedea pe Fermina Daza a doua zi, pentru prima data n decurs de patru luni. Pna la urma, dupa siesta, s-a simtit mai mpacat cu situatia si i-a trimis Fermine i Daza un bilet, cerndu-si scuze. L-a scris de mna, pe o hrtie parfumata, cu cernea la luminoasa, ca sa poata fi citit pe ntuneric, si a dramatizat fara pic de jena gravitatea incidentului, ncercnd sa-i trezeasca un ct de mic sentiment de compasiun e. Ea i-a raspuns doua zile mai trziu, foarte impresionata, foarte amabila, dar f ara nici un cuvnt n plus sau n minus, ntocmai ca n maretele zile ale iubirii de odini oara. El a prins ocazia din zbor si i-a scris din nou. Cnd ea i-a raspuns pentru a doua oara, el s-a hotart sa mearga mult mai departe dect n conversatiile cifrate din timpul vizitelor de marti si a pus sa-i fie instalat un telefon lnga pat, pre textnd ca trebuie sa supravegheze zilnic bunul mers al companiei. I-a cerut centr alistei sa-i faca legatura cu numarul de trei cifre pe care l stia pe de rost nca de cnd sunase prima oara. Vocea nvaluitoare, ncordata din pricina misterului depart arii, vocea iubita, a raspuns, a recunoscut cealalta voce si, dupa doar trei fra ze conventionale de salut, si-au luat ramas bun. Florentino Ariza a fost dezamag it de indiferenta ei: se aflau din nou la nceput. Doua zile mai trziu nsa, a primit de la ea o scrisoare, prin care l implora sa n-o mai sune. Motivele erau foarte ntemeiate. Existau att de putine telefoane n or as, nct legatura o facea o telefonista care i cunostea pe toti abonatii, le cunoste a viata si ispravile si nu renunta cnd cei chemati nu erau acasa: i gasea oriunde s-ar fi aflat. n schimbul acestei eficiente, era la curent cu toate convorbirile, descoperea tainele cele mai intime, dramele cele mai bine pazite si nimeni nu s e mai mira cnd intervenea n discutie pentru a-si expune punctul de vedere sau pent ru a potoli spiritele. Pe de alta parte, n cursul acelui an aparuse Dreptatea, un ziar de seara al carui unic scop era sa loveasca n familiile aristocrate, fara n ici un fel de reticente, fara sa tina seama de nimic, ca represalii pentru ca fi ii proprietarului nu fusesera admisi n Clubul Social. n pofida vietii ei fara pata , Fermina Daza si supraveghea mai mult ca oricnd toate cuvintele si gesturile, chi ar si fata de prietenii cei mai apropiati. Tocmai de aceea a continuat sa pastre ze legatura cu Florentino Ariza prin firul anacronic al scrisorilor. Coresponden ta dus-ntors a devenit att de frecventa si intensa, nct el a uitat de picior, de ped eapsa imobilizarii la pat, a uitat de tot, consacrndu-si n ntregime timpul epistole lor, pe care le scria la o masuta portabila, asemenea acelora folosite de bolnav i n spital ca sa mannce. Au nceput sa se tutuiasca din nou, au renceput sa schimbe impresii despre pro pria lor viata, ntocmai ca n scrisorile de odinioara, numai ca Florentino Ariza a n cercat nca o data sa nainteze prea repede: i-a scris numele cu acul pe petalele un ei camelii si i-a trimis-o ntr-o scrisoare. Doua zile mai trziu, i-a fost returnat a fara nici un comentariu. Fermina Daza nu se putea stapni: toate astea i se pare au niste simple copilarii. Si cu att mai mult ncercarile lui ulterioare de a evoca dupa-amiezile cu versuri melancolice din parculetul Evangheliilor, ascunzatoril e pentru scrisori pe drumul spre scoala, lectiile de broderie la umbra migdalilo r. Desi o durea sufletul pentru el, l-a pus la punct cu o ntrebare strecurata ca din ntmplare printre alte comentarii banale: "De ce tii cu tot dinadinsul sa vorbe sti despre ceva ce nu mai exista?" Mai trziu i-a reprosat ncapatnarea sterila cu ca re refuza sa mbatrneasca n chip firesc. Doar asa si putea explica nfrigurarea si inco erenta cu care evoca mereu trecutul. Nu pricepea de ce un barbat n toata firea, capabil sa faca reflectiile care o ajutasera sa se mpace cu starea ei de vaduvie, se comporta ca un copil cnd era v orba de propria lui viata. Rolurile se inversasera, asadar. De data aceasta, era rndul ei sa-i dea curaj, ca sa poata nfrunta viitorul, cu o fraza pe care el, n za paceala si graba lui, n-a fost n stare s-o nteleaga: Ai rabdare, lasa timpul sa fr eaca si-o sa vedem ce-o sa ne mai aduca. Si asta pentru ca niciodata nu fusese u n elev att de silitor ca ea. Imobilitatea fortata, constiinta fugacitatii timpulu

i, dorinta nebuna de a o vedea, totul dovedea ca teama lui de un accident fusese mai ntemeiata si mai tragica dect prevazuse. Pentru prima data n viata lui, a ncepu t sa mediteze mai ndelung la realitatea mortii. Leona Cassiani l ajuta sa se spele si sa-si schimbe pijamaua din doua n doua zile, i facea clisme, i punea plosca, i pregatea cataplasme cu amica pentru ranile de pe spate, i facea masaj, asa cum recomandase medicul, pentru ca imobilitatea s a nu-i provoace suferinte si mai mari. Smbata si duminica o nlocuia Amrica Vicua, ca re n decembrie urma sa-si ia diploma de nvatatoare. El i promisese ca o va trimite sa-si continue studiile n Alabama, pe cheltuiala companiei fluviale, n parte, ca s a-si nabuse mustrarile de constiinta, dar mai ales ca sa evite reprosurile pe car e ea nu stia cum sa i le faca si explicatiile pe care el nsusi i le datora. Nicio data nu si-a dat seama ct de mult suferea n insomniile ei de la internat, n smbetele si duminicile fara el, n viata ei fara el, pentru ca niciodata n-a nteles ct de mu lt l iubea. Primise o scrisoare oficiala de la scoala, prin care era informat ca de pe primul loc pe care l ocupase pna atunci ajunsese ultima din clasa si chiar r isca sa piarda examenul final. Dar el a evitat sa-si faca datoria: nu le-a scris nimic parintilor, stingherit de un sentiment de vinovatie pe care ncerca sa si-l nabuse, si nici cu ea n-a discutat nimic, temndu-se, si pe buna dreptate, ca l-ar putea acuza de esecul ei. A lasat, prin urmare, lucrurile asa cum erau. Fara sa -si dea seama, amna sa ia o hotarre, n speranta ca moartea va rezolva totul. Nu numai cele doua femei care l ngrijeau, dar chiar Florentino Ariza nsusi era uluit de schimbarea care se petrecuse cu el. Doar cu zece ani n urma, se napusti se asupra unei servitoare si o posedase, mbracata si n picioare, n spatele scarii p rincipale din casa, lasnd-o n stare de gratie mai repede dect un cocos filipinez. A trebuit sa-i daruiasca o casa mobilata ca s-o convinga sa jure ca fusese dezono rata de un fel de iubit duminical, care nici macar n-o sarutase vreodata si pe c are tatal si unchii ei, cunoscuti pentru dibacia cu care mnuiau cutitul machete l a recoltarea trestiei de zahar, l-au obligat s-o ia de nevasta. Parea cu neputin ta sa fie unul si acelasi cu barbatul rasucit de pe o parte pe alta de doua feme i care doar cu cteva luni n urma l faceau sa freamate de iubire si care acum l sapun eau de sus pna jos, l stergeau cu prosoape de bumbac egiptene, l masau pe tot corpu l, fara ca el sa scoata nici cel mai mic suspin de tulburare. Fiecare dintre ele avea o alta explicatie pentru inapetenta lui. Leona Cassiani credea ca e vorba de preludiile mortii. Amrica Vicua i atribuia o origine oculta, careia nu reusea sa -i dea de urma. Doar el cunostea adevarul, iar acesta avea un nume propriu. Oric um, nu era drept: mai mult patimeau ele ngrijindu-l dect el fiind att de bine ngriji t. Au fost suficiente doar trei saptamni pentru ca Fermina Daza sa-si dea seama ct de mult i lipseau vizitele lui Florentino Ariza. E drept, se simtea bine cu pr ietenele ei, si chiar din ce n ce mai bine pe masura ce timpul o ndeparta de tabie turile sotului. Lucrecia del Real del Obispo fusese plecata n Panama, ca sa vada daca nu putea scapa de durerile de urechi care nu cedau cu nici un fel de tratam ent, iar dupa o luna, cnd se ntorsese, se simtea mult mai bine, dar auzul i slabise att de tare, nct trebuia sa foloseasca un cornet acustic. Fermina Daza era singura prietena care i tolera ntrebarile si raspunsurile anapoda, fapt care o facea sa t reaca aproape zilnic si la orice ora s-o vada. Nimeni nsa nu-l putea nlocui pe Flo rentino Ariza si dupa-amiezile lui cu efect calmant. Amintirea trecutului nu putea rascumpara viitorul, asa cum se ncapatna el sa creada. Dimpotriva: Fermina Daza ramnea neclintita n credinta pe care o avusese di ntotdeauna ca acea nflacarare de la douazeci de ani, orict de minunata si de nobil a, fusese orice, numai iubire nu. Desi era de o sinceritate brutala, nu avea de gnd sa-i marturiseasca aceasta convingere nici prin posta, nici prin viu grai, no lasa inima sa-i spuna ct de false i se pareau sentimentalismele din scrisori, d upa ce cunoscuse minunata consolare a meditatiilor lui, ct de degradante erau min ciunile lui lirice, ct de pagubitoare pentru cauza lui se dovedea insistenta obse siva cu care ncerca sa recupereze trecutul. Nu: nici un rnd din scrisorile lui de odinioara, nici un moment din propria ei tinerete detestata nu o facusera sa sim ta ca dupa-amiezile unei zile de marti pot fi att de lungi, att de nsingurate, att d e insuportabile cum erau fara el. ntr-unul din obisnuitele ei accese de simplificare, surghiunise n grajd radio

ul pe care sotul i-l daruise mai de mult de ziua ei si pe care amndoi aveau de gnd sa-l doneze muzeului pentru ca fusese cel dinti din oras. Coplesita nsa de umbrel e doliului, se hotarse sa nu-l mai foloseasca, pentru ca o vaduva de rangul ei nu putea asculta nici un fel de muzica, nici chiar n intimitate, fara sa aduca o of ensa memoriei celui disparut. Dupa a treia saptamna nsa, a pus sa fie adus napoi n s alon, nu pentru ca ar fi vrut sa se delecteze, ca mai nainte, cu cntecele sentimen tale transmise la postul de la Riobamba, ci ca sa-si mai treaca de urt cu romanel e lacrimogene difuzate de la Santiago de Cuba. A fost o hotarre binevenita, pentr u ca, de la nasterea fetitei, ncepuse sa-si piarda deprinderea de a citi pe care sotul ei i-o cultivase cu atta rvna nca din timpul voiajului de nunta, iar dupa ce i-a slabit vederea, si-a pierdut cu totul acest obicei, astfel nct uneori treceau luni n sir fara sa stie unde si pusese ochelarii. Facuse o adevarata pasiune pentru serialele radiofonice de la Santiago de C uba si astepta cu nerabdare episoadele din fiecare zi. Cteodata urmarea stirile, ca sa afle ce se mai ntmpla pe lume, iar n rarele ocazii cnd ramnea singura n casa, d dea radioul foarte ncet si asculta, ndepartate si clare, dansurile merengues din S anto Domingo sau plenes din Puerto Rico. ntr-o seara, la un post necunoscut, care a izbucnit pe neasteptate cu atta claritate de parca ar fi transmis din vecini, a auzit o stire sfsietoare: doi batrni care de patruzeci de ani si repetau luna de miere n acelasi loc fusesera omorti cu vsla chiar de barcagiu, n timp ce-i plimba pe lac, ca sa-i jefuiasca de tot ce aveau asupra lor: paisprezece dolari. A ramas n sa si mai impresionata cnd Lucrecia del Real i-a povestit toate amanuntele public ate ntr-un ziar local. Politia descoperise ca batrnii asasinati, ea de saptezeci s i opt de ani, iar el de optzeci si patru, erau de fapt doi amanti clandestini, c are si petreceau vacantele mpreuna de patruzeci de ani, desi fiecare dintre ei ave a o casnicie reusita si o familie numeroasa. Fermina Daza, care nu plnsese niciod ata la serialele radiofonice, a simtii un nod n gt si abia si-a putut stapni lacrim ile. n scrisoarea urmatoare, Florentino Ariza i-a trimis, fara nici un comentariu , taietura din ziar cu stirea respectiva. N-au fost ultimele lacrimi pe care Fermina Daza a trebuit sa si le stapneasc a. Florentino Ariza nca nu-si terminase cele saizeci de zile de recluziune, cnd Dr eptatea a publicat pe prima pagina, mpreuna cu fotografiile protagonistilor, un a rticol despre presupusa legatura amoroasa dintre doctorul Juvenal Urbino si Lucr ecia del Real del Obispo. Se faceau speculatii n legatura cu amanuntele acestei r elatii, cu frecventa ntlnirilor si mprejurarile n care aveau loc, insistndu-se asupra acordului tacit al sotului, dedat pacatului sodomiei cu negrii de pe plantatiil e lui de trestie de zahar. Povestea, publicata cu litere mari, de culoarea sngelu i, a cazut ca un trasnet peste zaharisita comunitate a aristocratiei locale. Cu toate acestea, nu exista nici o pista sigura: Juvenal Urbino si Lucrecia del Rea l erau prieteni buni nca nainte de a se casatori, dar niciodata nu fusesera amanti . Oricum, articolul nu parea ndreptat mpotriva doctorului Juvenal Urbino, a carui memorie se bucura de respectul unanim, ct mai degraba mpotriva sotului Lucreciei d el Real, ales doar cu o saptamna nainte presedintele Clubului Social. Scandalul a fost nabusit n cteva ore. Dar Lucrecia del Real del Obispo n-a mai calcat pragul ca sei Ferminei Daza, iar aceasta i-a interpretat gestul ca o recunoastere a vinei. Foarte curnd a devenit limpede ca nici Fermina Daza nu se afla la adapost de nenumaratele primejdii care i pndeau pe cei din aceeasi clasa cu ea. Dreptatea a atacat-o exact n punctul ei cel mai slab: afacerile tatalui. Cnd acesta a fost sil it sa se exileze, ea a aflat un singur episod din afacerile lui tulburi, asa cum i l-a povestit Gala Placidia. Mai trziu, dupa ntrevederea cu guvernatorul, doctor ul Urbino i l-a confirmat, iar ea a ramas convinsa ca taica-sau fusese victima u nor intrigi infame. Totul s-a ntmplat n ziua cnd doi agenti de politie s-au prezenta t cu un ordin de perchezitie n casa din parcul Evangheliilor si, negasind ce caut au, dupa ce au scotocit peste tot, au ordonat sa fie deschis sifonierul cu oglin zi din fostul dormitor al Ferminei Daza. Gala Placidia, singura n casa si fara po sibilitatea de a preveni pe cineva, a refuzat sa-l deschida, pretextnd ca nu avea cheia. Atunci unul din agenti a spart oglinzile cu patul revolverului si a desc operit n spatele lor o ascunzatoare burdusita cu bancnote false de o suta de dola ri. Aceasta a fost ncununarea unui lant de cercetari care duceau la Lorenzo Daza ca ultima veriga a unei vaste operatiuni internationale. Era o escrocherie magis

trala, pentru ca hrtia bancnotelor avea filigranul original din fabrica: printr-u n procedeu chimic care parea mai degraba o vrajitorie, fusesera sterse bancnote de un dolar, iar n locul lor fusesera imprimate bancnote de o sula. Lorenzo Daza a ncercat sa se dezvinovateasca sustinnd ca sifonierul fusese cumparat mult dupa c asatoria fiicei sale si ca, probabil, banii se aflau deja n ascunzatoare cnd l-au adus n casa, dar politia a dovedit ca dulapul era acolo nca de pe vremea cnd Fermin a Daza mergea la scoala. Numai el ar fi putut ascunde falsa avere n spatele oglin zilor. Acesta a fost singurul lucru pe care doctorul Urbino i l-a povestit sotie i lui cnd s-a angajat n fata guvernatorului sa-si trimita socrul napoi n tara de bas tina, ca sa nabuse scandalul. Numai ca ziarul dezvaluia si alte matrapazlcuri. Povestea, de pilda, ca n timpul unuia din multele razboaie civile izbucnite n secolul precedent, Lorenzo Daza facuse pe intermediarul ntre guvernul presedinte lui liberal Aquileo Parra si un oarecare Joseph K. Korzeniowski, polonez de orig ine, care a ramas cteva luni bune n oras, mpreuna cu ceilalti membri ai echipajului de pe cargobotul Saint Antoine, aflat sub pavilion francez, ncercnd sa perfecteze o nclcita afacere cu arme. Korzeniowski, care mai trziu avea sa devina celebru n to ata lumea sub numele de Joseph Conrad, a intrat n legatura, nu se stie pe ce cale , cu Lorenzo Daza, care i-a cumparat ncarcatura de arme n numele guvernului, cu ac te n regula, platind cu aur curat. n versiunea ziaristilor de la Dreptatea, Lorenz o Daza a facut disparute armele ntr-un atac cam dubios, dupa care le-ar fi revndut e la un pret de doua ori mai mare dect cel real conservatorilor aflati n razboi cu guvernul. Dreptatea mai povestea ca, pe vremea cnd generalul Rafael Reyes a nfiintat Ma rina de Razboi, Lorenzo Daza a cumparat pe mai nimic de la armata engleza o cant itate excedentara de bocanci si cu aceasta operatie si-a dublat averea n numai sa se luni. Conform ziarului, cnd ncarcatura a ajuns n port, Lorenzo Daza a refuzat so ia n primire, pentru ca nu fusesera trimisi dect bocancii pentru piciorul drept, n schimb, a fost singurul participant la licitatia organizata, conform legilor n vigoare, de vama si i-a cumparat pentru suma simbolica de o suta de pesos. Cam t ot atunci, un complice de-al lui a cumparat n aceleasi conditii ncarcatura de boca nci pentru piciorul stng, care sosise la vama din Riohacha. Dupa ce ncaltarile au fost puse n ordine, Lorenzo Daza s-a prevalat de legaturile lui de rudenie cu fam ilia Urbino de la Calle si a vndut bocancii recent nfiintatei Marine de Razboi cu un cstig de doua mii la suta. Articolul din Dreptatea afirma n ncheiere ca Lorenzo Daza nu plecase de la Sa n Juan de la Cinaga n cautarea unui mediu mai potrivit pentru viitorul fiicei, asa cum i placea lui sa spuna, ci pentru ca fusese prins vnznd tutun de import amestec at cu hrtie tocata marunt, o afacere prospera si asa de bine pusa la punct, nct nic i fumatorii cei mai avizati nu-si puteau da seama de nselatorie. Totodata erau da te n vileag legaturile lui cu o organizatie internationala clandestina, care pros perase la sfrsitul secolului precedent introducnd ilegal n tara chinezi din Panama. n schimb, ndoielnicul comert cu catri, att de njositor pentru reputatia sa, parea sa fie singura afacere curata de care se ocupase vreodata. Cnd Florentino Ariza s-a dat jos din pat, cu spatele tot o carne vie, spriji nindu-se pentru nceput ntr-un baston, n locul nelipsitei umbrele, primul drum pe ca re l-a facut a fost acasa la Fermina Daza. N-a mai recunoscut-o, era descompusa la fata si att de scrbita de toate, nct i pierise orice chef de viata. n timpul exilu ui fortat al lui Florentino Ariza, doctorul Urbino Daza l vizitase de doua ori si -i povestise ct de consternata era maica-sa de cele doua articole din Dreptatea. Primul o facuse sa turbeze de furie cnd aflase de infidelitatea sotului si de tra darea prietenei, iar din clipa aceea a renuntat sa se mai duca o dala pe luna la cimitir, asa cum facuse pna atunci, stiind ca, orict si-ar fi iesit ea din fire, el tot nu mai putea auzi din cosciug insultele pe care ar fi vrut sa i le arunce n fata: s-a certat cu mortul. Lucreciei del Real i-a trimis vorba prin oricine a r fi vrut sa faca pe mesagerul ca cel putin, printre attea persoane care-i trecus era prin pat, avusese norocul sa strnga n brate si un barbat adevarat. n ce privest e articolul despre Lorenzo Daza, nu se putea sti ce anume o afectase mai mult, d aca articolul n sine sau descoperirea trzie a adevaratei identitati a tatalui sau. Oricum, unul din articole sau amndoua laolalta o secatuisera de puteri. Parul de culoarea otelului, care i dadea un aer att de nobil, arata acum ca niste clti galb

ui, iar minunatii ei ochi de pantera nu-si mai puteau recapata stralucirea de od inioara nici chiar n scapararile mniei. Fiecare gest al ei lasa sa se ntrevada ca i pierise cheful de viata. Desi renuntase de mult sa mai fumeze, nchisa n baie sau c um se nimerea, si-a reluat obiceiul, de data aceasta n public si cu o voracitate nestapnita, la nceput rasucindu-si singura tigarile, asa cum i placuse totdeauna, i ar mai apoi, cumparnd cele mai proaste tigari pe care le gasea n comert, pentru ca nu mai avea nici rabdare, nici timp ca sa si le faca singura. Un alt barbat n lo cul lui Florentino Ariza s-ar fi ntrebat ce mai puteau astepta de la viata un bat rn ca el, schiop si cu spatele jupuit ca spinarea unui magar, si o femeie care nu -si mai dorea alta fericire dect moartea. Dar el nu s-a dat batut. El a descoperi t printre ruine o raza de speranta, lui i se parea ca nefericirea o nnobila pe Fe rmina Daza, furia o facea si mai frumoasa, iar ura mpotriva lumii ntregi i rascolis e ncapatnarea greu de strunii de la douazeci de ani. Ea avea un nou motiv de recunostinta fata de Florentino Ariza, pentru ca, d upa aparitia celor doua articole infame, el trimisese ziarului Dreptatea o scris oare exemplara despre responsabilitatea etica a presei si despre respectul fata de onoarea semenilor. N-a fost publicata, dar autorul a trimis o copie redactori lor de la Jurnalul Comertului, cel mai vechi si mai serios ziar de pe tot litora lul caraibian, iar acestia i-au acordat un loc de cinste pe prima pagina. Era se mnata cu pseudonimul Jupiter si att de bine argumentata, incisiva si frumos scris a, nct a fost atribuita unora din cei mai ilustri scriitori ai provinciei. A fost un glas solitar n mijlocul oceanului, dar a rasunat pna n adncuri si pna departe. Fer mina Daza si-a dat seama imediat cine era autorul, fara ca nimeni sa-i spuna, pe ntru ca a recunoscut cteva idei si chiar o fraza ntreaga din reflectiile morale al e lui Florentino Ariza. L-a primit, asadar, cu o afectiune rennoita n starea de de primare si deruta n care se afla. Cam tot atunci, ntr-o smbata dupa-amiaza, Amrica V icua s-a trezit singura n dormitorul din Strada Ferestrelor si, fara sa le fi caut at, din pura ntmplare, a descoperit ntr-un dulap descuiat copiile dactilografiate a le meditatiilor lui Florentino Ariza si epistolele scrise de mna ale Ferminei Daz a. Doctorul Urbino Daza s-a bucurat cnd a aflat ca au fost reluate vizitele car e i aduceau atta alinare maica-sii. Nu tot astfel gndea nsa Ofelia, sora lui, care a venit de la New Orleans cu primul vapor ndata ce a aflat ca Fermina Daza ntretine a o ciudata prietenie cu un barbat de o moralitate ndoielnica. ngrijorarea ei a aj uns la paroxism cnd si-a dat seama cu cta familiaritate era tratat Florentino Ariz a, de cta trecere se bucura n casa, cnd a asistat neputincioasa la susotelile si ci orovaielile ca ntre logodnici din timpul vizitelor care se prelungeau pna noaptea trziu. Ceea ce pentru doctorul Urbino Daza era o salutara afinitate ntre doi batrni singuri, pentru ea era o forma vicioasa de concubinaj secret. Asa a fost mereu Ofelia Urbino, att de asemanatoare cu doa Blanca, bunica dinspre tata, de parca iar fi fost fiica, nu nepoata. Era distinsa ca si ea, trufasa si sclava, ca si ea , a prejudecatilor. Nu putea concepe inocenta prieteniei dintre un barbat si o f emeie nici chiar la vrsta de cinci ani, si cu att mai putin la optzeci. ntr-o dispu ta aprinsa cu fratele ei, a ndraznit chiar sa afirme ca tot ce mai lipsea ca Flor entino Ariza s-o consoleze n sfrsit pe maica-sa era sa se bage n patul ei de vaduva . Doctorul Urbino Daza era prea slab ca sa-i poata tine piept, niciodata nu avus ese curaj s-o nfrunte, dar sotia lui a intervenit cu calm, explicnd ca iubirea se poate naste la orice vrsta. Ofelia si-a iesit din minti. - Chiar si la vrsta noastra iubirea e ridicola, i-a strigat, dar la vrsta lor e o porcarie. S-a ambitionat sa-l goneasca din casa pe Florentino Ariza cu orice pret si a facut-o cu atta zel, nct, pna la urma a aflat si Fermina Daza. A chemat-o n dormito r, asa cum facea totdeauna cnd voia sa fie departe de urechile servitoarelor, si i-a cerut sa-si repete acuzatiile. Ofelia n-a crutat-o: avea convingerea ca Flor entino Ariza, a carui faima de pervers nu mai era un secret pentru nimeni, urmar ea o relatie echivoca, mai daunatoare pentru bunul renume al familiei dect escroc heriile lui Lorenzo Daza sau aventurile nevinovate ale lui Juvenal Urbino. Fermi na Daza a ascultat-o fara sa scoata o vorba, fara sa clipeasca macar, dar la sfrs it era cu totul alta: se ntorsese la viata. - De un singur lucru mi pare rau, ca nu mai am destula putere sa-ti trag la

fund o bataie buna, asa cum ai merita pentru obraznicia si intrigile tale. Dar c hiar acum ti faci bagajele si pleci din casa asta, si-ti jur pe osemintele maicamii ca n-o sa-i mai calci pragul atta timp ct eu o sa mai fiu n viata. Nimeni n-a fost n stare s-o faca sa renunte. ntre timp, Ofelia s-a mutat acas a la fratele ei, de unde trimitea tot felul de rugaminti prin emisari de cel mai nalt nivel. Dar n zadar. Nici interventia fiului, nici interventia prietenelor nau reusit s-o nduplece. Nurorii, cu care ntretinuse totdeauna o complicitate lipsi ta de fasoane, i-a facut n cele din urma o confidenta n limbajul suculent din anii ei cei mai buni: "Acum un secol mi-au facut de rahat viata cu omul asta, bietul de el, pentru ca eram, chipurile, prea tineri, acum vor s-o ia de la capat, pen tru ca suntem prea batrni." Si-a aprins alta tigara de la cea pe care abia o term inase si a dat afara tot veninul care i rodea maruntaiele: - Sa-i ia dracu' pe toti. Om fi noi vaduve, dar cel putin ne mai ramne avant ajul ca nu mai are cine sa ne bata la cap si sa ne spuna cum trebuie sa ne purta m. N-a fost nimic de facut. Cnd s-a convins, ntr-un trziu, ca toate caile de atac erau epuizate, Ofelia s-a ntors la New Orleans. Dupa multe insistente, Fermina D aza a acceptat sa-si ia ramas bun de la ea, dar fara s-o primeasca n casa: jurase pe osemintele maica-sii, singurele care n acele zile nnegurate mai ramasesera cur ate. ntr-una din primele sale vizite, vorbindu-i despre vapoarele companiei, Flor entino Ariza o invitase pe Fermina Daza sa faca o calatorie de agrement pe fluvi u. Daca voia, putea ajunge, dupa o zi de mers cu trenul, chiar n capitala republi cii, cunoscuta de ei, ca de altfel de majoritatea caraibienilor din generatia lo r, sub numele pe care l avusese pna n secolul precedent: Santa Fe. Ea nsa mpartasea a versiunile sotului si nu tinea sa viziteze o capitala nghetata si mohorta, unde fe meile nu ieseau din casa dect ca sa se duca la liturghia de la cinci dimineata si nu puteau intra nici n cofetarii, nici n birourile publice, unde la orice ora din zi pe strazi era o nghesuiala de cortegii funerare si tria o ploaie necurmata de p e vremea lui Papura Voda: mai rau ca la Paris. n schimb, simtea o adevarata fasci natie pentru valea fluviului, i-ar fi placut sa vada cum se soreau caimanii pe t arm, voia sa fie trezita n miez de noapte de plnsul ca de femeie al lamantinilor, dar ideea unui voiaj att de anevoios, si cu att mai mult pentru o vaduva singura s i la vrsta ei, i se parea fantezista. Florentino Ariza i-a repetat invitatia mai trziu, cnd ea s-a convins ca merit a sa traiasca, chiar n lipsa sotului, si de data aceasta calatoria i s-a parut re alizabila. Dar dupa cearta cu fiica ei, dupa ce sufletul i-a fost otravit de inf amiile cu care fusese mproscat tatal ei, de ranchiuna pe care i-o purta sotului m ort, de furia mpotriva ipocriziei Lucreciei del Real, pe care attia ani o socotise cea mai buna prietena, se simtea de prisos chiar si n propria-i casa. ntr-o dupaamiaza, n timp ce-si sorbea infuzia din frunze universale, a privit spre baltoaca din curtea unde niciodata n-avea sa mai rasara copacul nenorocirii ei si a spus : - Ce n-as da sa pot pleca din casa asta, sa merg drept nainte si sa nu ma ma i ntorc niciodata aici. - Ai putea pleca pe un vapor, spuse Florentino Ariza. Fermina Daza l privi gn ditoare: - Stii ca nu e o idee rea? Nu-i trecuse niciodata prin minte pna atunci, dar a fost de-ajuns sa admita o asemenea posibilitate ca sa se hotarasca. Fiul si nora au fost ncntati. Florenti no Ariza s-a grabit sa-i asigure ca Fermina Daza va fi un oaspete de onoare pe v apoarele lui, va dispune de o cabina speciala unde se va simti ca acasa, va avea tot ce-i trebuie, iar capitanul n persoana se va ocupa de siguranta si bunastare a ei. A adus harti, ca sa-i arate ruta si sa-i trezeasca interesul, ilustrate cu amurguri de o frumusete rapitoare, poeme nchinate paradisului salbatic din valea La Magdalena, scrise de calatori celebri sau care ajunsesera astfel datorita pe rfectiunii desavrsite a versurilor. Ea si arunca privirea peste ele cnd era bine di spusa. - Nu e nevoie sa ma duci cu zaharelul ca pe un copil, i spunea. Daca o sa pl ec, o s-o fac pentru ca asa am hotart, si nu pentru ca m-ar interesa peisajul.

Cnd fiul i-a sugerat s-o ia si pe sotia lui, ea i-a taiat-o scurt: "Sunt des tul de mare ca sa am grija si singura de mine." Asa ca s-a ocupat chiar ea de to ate amanuntele calatoriei. A simtit o imensa usurare la gndul ca va putea trai op t zile la dus si cinci la ntors doar cu strictul necesar: sase rochii de bumbac, obiectele de toaleta pentru igiena personala, o pereche de pantofi pentru mbarcar e si debarcare, papucii de casa pentru restul calatoriei pe vapor, si nimic mai mult: visul ei de-o viata. n ianuarie 1824, comandorul Juan Bernardo Elbers, ntemeietorul navigatiei flu viale, nregistrase prima nava cu aburi care a brazdat vreodata apele fluviului La Magdalena, o hodoroaga de patruzeci de cai putere care se numea Fidelitatea. Un secol mai trziu, n seara zilei de 7 iulie, la ora sase, doctorul Urbino Daza si s otia sa au nsotit-o pe Fermina Daza la bordul vaporului care avea s-o poarte n pri ma ei calatorie pe fluviu. Era cel dinti vapor construit la santierele locale, ia r Florentino Ariza l botezase, n amintirea predecesorului sau glorios, Noua Fideli tate. Fermina Daza n-a putut admite niciodata ca acel nume att de plin de tlc pent ru ei doi era, ntr-adevar, o simpla coincidenta istorica si nu una din nastrusnic ele nascociri ale romantismului cronic de care suferea Florentino Ariza. Oricum, spre deosebire de celelalte vapoare fluviale, mai vechi sau mai mod erne, Noua Fidelitate avea lnga cabina capitanului o cabina suplimentara, spatioa sa si confortabila: un salon cu mobile de bambus n culori vesele, un dormitor mat rimonial decorat n ntregime cu motive chinezesti, o camera de baie cu cada si dus, un fel de foisor ca o veranda cu geamlc, foarte mare, cu ferigi atrnnd n ghivece si vedere spre partea din fata si spre cele doua laturi ale vaporului, la care se adauga un sistem de racire silentios, care asigura un climat de primavara perpet ua, mpiedicnd totodata sa patrunda orice zgomot din afara. Aceasta locuinta de lux , cunoscuta drept Cabina Prezidentiala, pentru ca acolo calatorisera pna atunci t rei presedinti ai Republicii, era rezervata autoritatilor de rang nalt si unor in vitati mai speciali. Florentino Ariza hotarse sa fie amenajata imediat dupa numir ea sa ca presedinte al C.F.C., nu numai n scop publicitar, ci si cu convingerea i ntima ca, mai devreme sau mai trziu, acela avea sa fie cuibul fericit al calatori ei de nunta cu Fermina Daza. ntr-adevar, odata sosita ziua, ea a luat n stapnire Cabina Prezidentiala n cali tate de suverana cu drepturi depline. Capitanul vaporului a facut onorurile case i, primindu-i pe doctorul Urbino Daza, pe sotia sa si pe Florentino Ariza cu sam panie si somon afumat. Se numea Diego Samaritano, purta o uniforma impecabila de in alb, avea o tinuta de o corectitudine desavrsita, de la vrful ghetelor pna la i nsigna C.F.C. brodata n fir de aur pe sapca, si, ntocmai ca ceilalti capitani de p e navele fluviale, era urias si vnjos ca o ceiba, avea un glas tunator si maniere de cardinal florentin. La ora sapte seara, cnd sirena a dat primul semnal de plecare, Fermina Daza a simtit o durere ascutita n urechea stnga. n noaptea dinainte avusese vise bntuite de presimtiri rele, pe care nsa n-a ndraznit sa le interpreteze. n zori, s-a dus la cavoul de la cimitirul seminarului, cunoscut atunci drept Cimitirul La Manga, s i s-a mpacat cu raposatul ei sot, stnd n picioare n fata criptei, ntr-un monolog n ca e i-a nsirat toate reprosurile binemeritate, atta amar de vreme nabusite. I-a poves tit apoi despre calatorie si s-a despartit de el cu un Pe curnd. N-a vrut sa mai spuna altcuiva ca pleaca, asa cum facea de cte ori calatorea n Europa, pentru ca d orea sa evite despartirile obositoare. Desi calatorise de nenumarate ori, se sim tea de parca o facea pentru prima data, iar pe masura ce orele se rostogoleau un a dupa alta, o cuprindea tot mai mult nelinistea. Odata ajunsa la bord, s-a simt it parasita si trista si ar fi vrut sa ramna singura ca sa poata plnge n voie. Cnd sirena a dat ultimul semnal, doctorul Urbino Daza si sotia lui si-au lua t ramas bun de la ea fara dramatism, iar Florentino Ariza i-a nsotit pna la pasare la. Doctorul Urbino Daza a vrut sa-i faca loc sa treaca dupa sotia lui si abia a tunci si-a dat seama ca si Florentino. Ariza pleca n calatorie. Doctorul Urbino D aza nu si-a putut ascunde nemultumirea: - Dar parca nu asa ne-a fost vorba. Florentino Ariza i-a aratat cheia cabinei lui cu o intentie foarte evidenta : o cabina obisnuita de pe puntea comuna. Doctorului Urbino Daza nu i s-a parut n sa o dovada suficienta de nevinovatie. S-a uitat la nevasta-sa ca un naufragiat,

cautnd descumpanit un punct de sprijin, dar a ntlnit o privire nghetata. Ea i spuse soapta, pe un ton sever: "Si tu?" Da: si el, ca si sora lui, Ofelia, credea ca, de la o anumita vrsta, dragostea ncepe sa fie indecenta. A stiut sa se stapneasca n sa la timp si s-a despartit de Florentino Ariza cu o strngere de mna mai degraba r esemnata dect recunoscatoare. Sprijinit de balustrada salonului, Florentino Ariza i-a privit n timp ce cob orau. Asa cum se astepta si-si dorea, doctorul Urbino Daza si sotia sa s-au ntors sa-l priveasca nainte de a se urca n automobil, iar el le-a facut un semn cu mna. Amndoi i-au raspuns. A ramas pe punte pna cnd automobilul a disparut n praful de pe chei, apoi s-a dus n cabina sa se schimbe pentru prima cina la bord, care urma sa fie servita n sufrageria capitanului. A fost o noapte splendida, pe care capitanul Diego Samaritano a condimentat -o cu povestiri din cei patruzeci de ani petrecuti pe fluviu, dar Fermina Daza a trebuit sa faca un mare efort ca sa para amuzata. Desi sirena daduse ultimul se mnal de avertisment la opt, ora la care au cobort toti vizitatorii, iar pasarela a fost ridicata, vaporul nu s-a desprins de la tarm pna cnd capitanul nu si-a term inat masa si n-a urcat la postul de comanda ca sa supravegheze manevrele. nconjur ati de multimea galagioasa a celorlalti calatori, care se amuzau sa identifice l uminile orasului, Fermina Daza si Florentino Ariza au ramas pe puntea comuna, sp rijiniti de balustrada, pna cnd vaporul a iesit din golf, si-a croit drum pe canal e nevazute, prin mlastini presarate de luminile tremuratoare de pe luntrile pesc aresti si a rasuflat adnc n aerul liber al Marelui Fluviu al Magdalenei. Atunci or chestra a atacat o piesa populara la moda, n rndul pasagerilor a rasunat o explozi e de bucurie si toti au nceput deodata sa danseze. Fermina Daza a preferat sa se refugieze n cabina. Nu scosese o vorba toata s eara, iar Florentino Ariza a lasat-o sa se piarda n gndurile ei. A ntrerupt-o numai ca sa-si ia ramas bun n fata cabinei, dar cum ei nu-i era somn, doar putin frig, l-a invitat n foisor, ca sa priveasca mpreuna fluviul. Florentino Ariza a tras do ua fotolii de rachita lnga balustrada, a stins luminile, i-a pus Ferminei o patur a de lna pe umeri si s-a asezat alaturi. Ea si-a rasucit o tigara din cutia darui ta de el, a rasucit-o cu o surprinzatoare ndemnare, a fumat-o tacticos, cu capatul aprins n gura, fara sa scoata o vorba, dupa care si-a mai rasucit doua si le-a f umat una dupa alta. Florentino Ariza a baut n tot acest rastimp doua termosuri de cafea tare. Luminile orasului disparusera n zare. Din foisor, fluviul neted, nvaluit n tac ere, si pasunile de pe cele doua maluri aratau sub razele lunii pline ca o cmpie fosforescenta. Cnd si cnd, se zarea cte o coliba de paie lnga care se naltau flacaril e unor ruguri mari, semn ca. acolo se vindeau lemne pentru cazanele de pe vapoar e. Florentino Ariza pastra amintiri tulburi din calatoria facuta n tinerete, dar n timp ce privea fluviul, le simtea renviind n strafulgerari orbitoare, de parca ar fi fost din ajun. A ncercat sa-i povesteasca si Ferminei Daza cteva, nchipuindu-si ca astfel o s-o mai nvioreze, dar ea fuma n alta lume. Florentino Ariza a renunta t, lasnd-o singura cu propriile ei amintiri, iar ntre timp, s-a apucat sa rasuceas ca tigari, pe care i le-a dat una cte una, gata aprinse, pna cnd s-a terminat cutia . Muzica a ncetat dupa miezul noptii, larma s-a risipit, farmitata n soapte adormit e, iar cele doua inimi au ramas singure n foisorul cufundat n umbre, batnd n ritmul rasuflarii gfite a vaporului. Dupa un lung rastimp, cnd a privit-o pe Fermina Daza n scnteierea fluviului, F lorentino Ariza a avut senzatia ca vede o fantoma cu profilul de statuie estompa t de o lumina albastruie si si-a dat seama ca plngea n tacere. Dar n loc s-o consol eze sau sa astepte sa-i sece toate lacrimile, asa cum ar fi dorit ea, a intrat n panica. - Vrei sa rami singura? a ntrebat-o. - Daca as fi vrut, nu te-as mai fi invitat nauntru, i-a raspuns ea. Atunci el ntinse degetele nghetate prin ntuneric, bjbind dupa cealalta mna, si o gasi asteptndu-l. Amndoi au fost suficient de lucizi ca sa-si dea seama, n aceeasi clipa fugara, ca nici una, nici alta nu era mna pe care si-o imaginasera nainte de a se atinge, ci doua mini cu oase batrne. Numai pentru o clipa nsa, caci imediat a u redevenit asa cum le visasera. Ea ncepu sa vorbeasca despre raposatul ei sot la timpul prezent, de parca ar mai fi fost n viata, iar el ntelese n acel moment ca s

i pentru ea sosise ceasul sa se ntrebe cu demnitate, cu solemnitate, cu o neostoi ta pofta de viata, ce putea face cu dragostea care i ramasese fara stapn. Fermina Daza renunta la tigara, ca sa nu-si traga mna dintr-a lui. Se simtea descumpanita si cauta cu nfrigurare o cale de a ntelege. Nu-si putea imagina un s ot mai bun dect cel lnga care traise si, totusi, depannd ntmplarile propriei sale vie ti, descoperea mai degraba necazuri dect satisfactii, prea multa lipsa de nteleger e de ambele parti, certuri inutile, aversiuni nicicnd stinse pe deplin. El o auzi deodata oftnd: "E de necrezut cum poti fi fericit ani la rnd, n ciuda attor scandal uri si aiureli, fara sa stii, fir-ar sa fie, daca asta e dragoste sau nu." Cnd si -a sfrsit spovedania, cineva stinsese luna. Vaporul nainta la pas, punnd cu grija u n picior naintea celuilalt: un animal urias la pnda. Fermina Daza se ntorsese de pe tarmul nelinistii. - Acum poti sa pleci, spuse. Florentino Ariza i strnse mna, se apleca spre ea si ncerca sa o sarute pe obraz . Dar ea l respinse cu glasul ei ragusit si blnd: - Nu, acum nu mai are rost: miros a baba. L-a auzit iesind pe ntuneric, i-a auzit pasii pe scari, l-a auzit ncetnd sa ma i existe pna a doua zi. si aprinse alta tigara si, n timp ce fuma, l zari pe doctoru l Juvenal Urbino, cu hainele lui impecabile din pnza de in, cu rigoarea lui profe sionala, cu cordialitatea lui cuceritoare, cu dragostea lui ceremonioasa, facndui un semn de adio cu palaria lui alba de pe alt vapor al trecutului. "Noi, barba tii, suntem robii prejudecatilor, i spusese el odata. n schimb, cnd o femeie si pune n cap sa se culce cu un barbat, nu exista zid care sa-i reziste, nici cetate pe care sa n-o darme, nici consideratii morale pe care sa nu fie dispusa sa le ocole asca: nu mai tine cont de nimic, nici chiar de Dumnezeu." Fermina Daza a ramas n emiscata pna trziu, spre ziua, gndindu-se la Florentino Ariza nu ca la strajerul ne consolat din parculetul Evangheliilor, a carui amintire nu-i mai trezea nici mac ar o luminita de nostalgie, ci ca la batrnul ramolit si schiop, dar real, care o n sotea pe vapor: barbatul care i-a stat mereu n preajma, gata s-o slujeasca, dar p e care n-a fost n stare sa-l recunoasca. n timp ce vaporul o tra gfind spre cele dint sclipiri trandafirii, ea se ruga fierbinte ca Florentino Ariza sa stie cum s-o ia de la capat a doua zi. Si a stiut. Fermina Daza i spusese stewardului s-o lase sa doarma n voie, iar cnd s-a trezit, a gasit pe noptiera o vaza cu un trandafir alb, proaspat, cu pet alele nca pline de roua, si o scrisoare de la Florentino Ariza, cuprinznd attea pag ini cte reusise sa scrie de cnd se despartise de ea. Era o scrisoare calma, care n u-si propunea altceva dect sa dea expresie simtamintelor ce-i copleseau inima din ajun: la fel de lirica si la fel de retorica precum toate celelalte, dar ntemeia ta pe realitate. Fermina Daza a citit-o si s-a simtit rusinata de galopul desant at al propriei sale inimi. Se ncheia cu rugamintea de a-l anunta pe steward cnd va fi gata, ntruct capitanul i astepta pe puntea de comanda ca sa le explice cum func tiona vaporul. A fost gata la unsprezece, mbaiata si mirosind a sapun de flori, mbracata cu o rochie de doliu foarte simpla, din etamina gri, si restabilita complet dupa fu rtuna ce-i ravasise sufletul n acea noapte. A comandat un mic dejun sobru steward -ului n costum alb impecabil, care se afla n serviciul personal al capitanului, da r n-a trimis mesajul solicitat. A urcat singura, orbita de stralucirea cerului f ara nori, si l-a gasit pe Florentino Ariza stnd de vorba cu capitanul pe puntea d e comanda. Era de nerecunoscut, nu numai din pricina ca ea l vedea cu alti ochi, dar si pentru ca, n realitate, se schimbase. n locul vesnicelor sale vesminte fune bre, purta niste pantofi albi foarte comozi, pantaloni de pnza si o camasa cu gul erul rasfrnt, cu mneci scurte si monograma lui brodata pe buzunarul de la piept. P e cap avea o bereta scotiana tot alba, iar peste eternii lui ochelari de miop si pusese un dispozitiv de lentile nchise la culoare. Toate aratau ca noi si era lim pede ca fusesera cumparate special pentru acea calatorie, n afara de cureaua de p iele maro, foarte uzata, pe care Fermina Daza a observat-o de la prima privire c a pe o musca n lapte. Vazndu-l asa, mbracat n mod vadit n cinstea ei, nu si-a putut a scunde roseata din obraji. S-a fstcit. cnd l-a salutat, iar el s-a fstcit de fstceal i. Constienti ca se comportau ca doi logodnici, s-au fstcit si mai tare, iar cnd si -au dat seama ca amndoi erau fstciti, s-au fstcit pna-ntr-atta, nct capitanul Sama

nu si-a putut stapni un tremur de compasiune. I-a scos din ncurcatura explicndu-le timp de doua ore manevrele de comanda si mecanismul de functionare a vaporului. n aintau foarte ncet, pe un fluviu fara maluri, care se rasfira printre fsii de nisi p pna n zare. Apele nu mai erau tulburi ca la varsare, ci domoale si stravezii, cu o stralucire metalica sub soarele necrutator. Fermina Daza a avut senzatia ca s trabateau o delta presarata cu ostroave de nisip. - Asta e tot ce ne-a mai ramas din fluviu, comenta capitanul. ntr-adevar, Florentino Ariza era surprins de schimbari, iar a doua zi avea s a fie si mai uimit cnd calatoria a devenit si mai anevoioasa, iar el si-a dat n sfr sit seama ca parintele vaii La Magdalena, unul din cele mai mari fluvii din lume , era doar o iluzie a memoriei. Capitanul Samaritano le-a explicat ca n doar cinc izeci de ani defrisarile nesabuite distrusesera fluviul: cazanele de pe vapoare mistuisera jungla deasa, cu copaci uriasi, care i se paruse att de apasatoare lui Florentino Ariza n prima sa calatorie. Fermina Daza n-avea cum sa mai vada anima lele la care visase: vnatorii veniti sa caute piei si blanuri pentru tabacariile din New Orleans exterminasera caimanii care faceau pe mortii ceasuri n sir n viroa gele de pe mal, pndind cu falcile cascate fluturii ce roiau n jur, papagalii galag iosi si maimutele cu tipetele lor de nebune murisera ncetul cu ncetul, pe masura c e pierise vegetatia din jur, lamantinii cu mameloanele lor maternale, care si ala ptau puii si plngeau cu glas de femeie neconsolata pe tarmurile nisipoase, erau o specie decimata de gloantele blindate ale vnatorilor amatori. Capitanul Samaritano nutrea o afectiune aproape materna pentru lamantini, d espre care spunea ca sunt domnite aflate sub puterea unui blestem pentru cine st ie ce pacate de iubire, si mpartasea credinta att de raspndita ca erau singurele fe mele fara masculi din regnul animal. Totdeauna i-a oprit pe calatori sa-i mpuste de pe punte, asa cum era obiceiul, n ciuda legilor care interziceau acest lucru. Un vnator din Carolina de Nord, cu toate documentele n regula, i ncalcase ordinele s i ochise cu Springfield-ul lui o mama-lamantin, zdrobindu-i capul, iar puiul, nne bunit de durere, ramasese, tipnd si plngnd, peste trupul prabusit la pamnt. Capitanu l a urcat puiul la bord, ca sa-l ngrijeasca, iar pe vnator l-a lasat pe tarmul pus tiu, lnga cadavrul mamei ucise. n urma protestelor diplomatice, a fost pe punctul sa-si piarda licenta de navigator si a stat sase luni la nchisoare, dar a iesit h otart s-o ia de la capat ori de cte ori i s-ar mai fi ivit prilejul. Oricum, acela era un episod istoric: lamantinul orfan, care a crescut mare si a trait multi a ni n parcul de animale rare din San Nicols de las Barrancas, a fost ultimul vazut de atunci pe valea fluviului. - De cte ori trec pe acolo, spuse, ma rog la Dumnezeu ca nenorocitul ala de yankeu sa se mbarce din nou pe vaporul meu, ca sa-l mai pot lasa o data pe tarm. Fermina Daza, care nu-l prea simpatiza, a ramas att de impresionata de urias ul acela tandru, nct i-a rezervat numaidect un loc privilegiat n inima. A facut bine : calatoria era abia la nceput si aveau sa se mai iveasca destule ocazii ca sa-si dea seama ca nu se nselase. Fermina Daza si Florentino Ariza au ramas pe puntea de comanda pna la prnz, d upa ce au trecut prin dreptul orasului Calamar, nsufletit, pna n urma cu ctiva ani, de o sarbatoare perpetua, dar care acum era un port n ruine, cu strazi pustii. De pe vapor nu se zarea tipenie de om, doar o femeie n alb, care le facea semne cu batista. Fermina Daza nu ntelegea de ce nu o luau la bord, din moment ce parea att de disperata, dar capitanul i-a explicat ca era naluca unei necate, care i amagea pe marinari si atragea vapoarele spre vrtejurile periculoase de lnga celalalt mal . Au trecut att de aproape de ea, nct Fermina Daza a vazut-o foarte clar n lumina pu ternica a soarelui si nu s-a mai ndoit ca, n realitate, nu exista, dar chipul ei i s-a parut cunoscut. A fost o zi lunga si calduroasa. Fermina Daza s-a ntors n cabina dupa masa, p entru siesta ei inevitabila, dar n-a putut dormi bine deoarece durerea din urech e a devenit si mai intensa cnd vaporul a schimbat saluturile de rigoare cu o alta nava a C.F.C., cu care s-a ncrucisat cteva leghe mai sus de Barranca Vieja. Flore ntino Ariza a motait asezat n salonul principal, unde cei mai multi dintre pasage rii fara cabina dormeau dusi, si a visat-o pe Rosalba foarte aproape de locul un de o vazuse mbarcndu-se. Calatorea singura, mbracata n hainele ei de momposina din v eacul precedent, dar de data aceasta, ea, nu copilul, si petrecea siesta n colivia

de rachita atrnata de streasina. A fost un vis att de enigmatic si totodata att de amuzant, nct amintirea lui l-a urmarit toata dupa-amiaza, n timp ce juca domino cu capitanul si cu doi cunoscuti, aflati si ei pe vapor. Caldura nceta la apusul soarelui, iar viata de pe vapor se nsufletea. Pasager ii ieseau ca dintr-o letargie, proaspat mbaiati, mbracati cu haine curate, si se a sezau pe fotoliile de rachita n asteptarea cinei, anuntata la ora cinci fix de un chelner care strabatea coverta de la un capat la altul sunnd dintr-un clopot de trcovnic n aplauzele si hohotele de rs ale tuturor. n timpul mesei, orchestra ncepea sa cnte muzica de dans, iar petrecerea galagioasa se ntindea pna la miezul noptii. Fermina Daza n-a vrut sa cineze, din cauza durerii scitoare din ureche, dar a privit cum era mbarcata prima ncarcatura de lemne pentru cazane dintr-o rpa golasa , unde nu se mai zarea altceva dect o gramada de busteni, aflati n grija unui mosn eag care se ocupa si de vnzarea lor. Nu pareau sa mai existe alte fiinte pe o dis tanta de multe leghe jur mprejur. Pentru Fermina Daza a fost o escala lunga si pl icticoasa, de neconceput pe transatlantice, iar zapuseala se simtea chiar si n fo isorul cu aer conditionat. Dar cnd vaporul a ridicat ancora, s-a strnit o adiere r acoroasa, purtnd mirosuri din strafunduri de paduri, iar muzica a devenit dintr-o data mai saltareata. n oraselul Sitio Nuevo era o singura lumina la o singura fe reastra de la o singura casa, iar la birourile portului nimeni n-a dat semnalul convenit pentru mbarcarea de marfuri sau de pasageri, asa nct vaporul a trecut mai departe fara sa-si mai anunte prezenta. Fermina Daza se ntrebase toata dupa-amiaza la ce mijloace avea sa recurga Fl orentino Ariza ca s-o vada fara sa mai bata la usa cabinei, dar pe la ora opt na mai avut rabdare sa astepte. A iesit n culoar, spernd sa dea de el ca din ntmplare , si n-a trebuit sa caute prea mult. Florentino Ariza statea pe o banca de pe cu loar, tacut si trist, ntocmai ca n parculetul Evangheliilor, si se ntreba de peste doua ore cum sa faca s-o vada. Amndoi au schitat acelasi gest de uimire, desi amnd oi stiau ca se prefaceau, si au strabatut mpreuna coverta de clasa nti, plina de ti neri, majoritatea studenti galagiosi, care nu-si crutau fortele, profitnd de ulti mele zile ale vacantei ca sa-i mai traga un chef. Florentino Ariza si Fermina Da za au baut o limonada direct din sticla, asezati ca niste studenti la bar, iar e a, simtindu-se dintr-o data cuprinsa de temeri, spuse: "Ce ngrozitor!" Florentino Ariza o ntreba ce anume o ngrijora. - Ma gndeam la cei doi batrnei, saracii, raspunse ea. Cei care au fost omorti cu vsla n barca. Cnd s-a terminat muzica, s-au dus la culcare, dupa o lunga si placuta conver satie n foisorul ntunecat. Norii acoperisera luna, iar n zare se dezlantuiau fulger e fara tunete, care luminau pentru o clipa tot cerul. Florentino Ariza i-a rasuc it tigarile, dar ea n-a fumat dect patru, chinuita de durerea care o lasa n rastim puri, dar o apuca din nou, de cte ori vaporul suiera la ntlnirea cu alta nava, n dre ptul vreunei localitati adormite sau naintnd ncet pentru a sonda albia rului. El i-a povestit cu ct nesat o privise de fiecare data la Jocurile Florale, n ziua zborul ui cu balonul sau cnd se plimbase pe velocipedul de acrobat, si cu cta nerabdare a stepta tot anul festivitatile publice, numai si numai ca s-o poata vedea. Si ea l zarise de nenumarate ori, dar niciodata nu-si nchipuise ca se afla acolo ca s-o vada. n urma cu aproape un an, dupa ce i-a citit scrisorile, si-a dat brusc seama ca el nu participase niciodata la Jocurile Florale: de buna seama ca ar fi cstig at. Florentino Ariza i-a spus o minciuna: scria numai pentru ea, versuri pentru ea, si numai el le citea. Atunci a fost rndul ei sa-i caute mna n ntuneric, dar n-a gasit-o asteptnd, asa cum o asteptase ea pe a lui, pentru ca l-a luat prin surpri ndere. Lui Florentino Ariza i-a nghetat inima n piept: - Ce ciudate sunt femeile, spuse. Ea izbucni ntr-un rs gngurit, de porumbita tnara, si se gndi din nou la batrnii in barca. Asa i era ei scris: imaginea lor avea s-o urmareasca n veci. n noaptea ac eea nsa. o putea suporta, pentru ca se simtea bine si n siguranta, eliberata de or ice sentiment de vina, ca de putine ori n viata. Ar fi ramas asa pna n zori, tacuta , cu mna lui, umezita de o sudoare rece, n mna ei, dar n-a mai putut ndura durerea d in ureche. Cnd ecourile muzicii s-au stins, iar mai apoi a ncetat si vnzoleala pasa gerilor de pe puntea comuna care si atrnau hamacele n salon, ea a nteles ca durerea era mai puternica dect dorinta de a sta cu el. Stia ca ar fi simtit o alinare doa

r marturisindu-i ce o supara, dar n-a facut-o ca sa nu-l ngrijoreze. Avea senzati a ca l cunostea de parca ar fi trait cu el toata viata si-l credea n stare sa ntoar ca vaporul n portul de plecare, daca asta ar fi ajutat-o sa scape de durere. Florentino Ariza prevazuse ca n noaptea aceea lucrurile se vor petrece asa s i s-a retras. n pragul usii a ncercat sa-si ia ramas bun cu o sarutare, dar ea i-a ntins obrazul stng. El a insistat, cu respiratia ntretaiata, dar ea i-a ntins celal alt obraz cu o cochetarie pe care nu i-o cunoscuse pe vremea cnd era doar o scola rita. A insistat si a doua oara, iar ea i-a ntins buzele si l-a primit cutremurat a de o nfiorare adnca, pe care a ncercat sa si-o ascunda cu un rs de mult uitat, nca din noaptea nuntii. - Dumnezeule mare! spuse. Ce aiurita pot sa fiu pe vapoare. Florentino Ariza era tulburat: ntr-adevar, asa cum spusese chiar ea, avea mi rosul acru al vrstei. Cu toate acestea, n timp ce se ndrepta spre cabina lui, croin du-si drum prin labirintul de hamace adormite, se consola cu gndul ca si el avea probabil acelasi miros, dar cu patru ani mai vechi, iar ea i-l simtise, poate, c u aceeasi tresarire. Era mirosul fermentilor umani pe care l remarcase la amantel e lui mai vrstnice si pe care si ele l simtisera la el. Vaduva lui Nazaret, care n u-si putea tine gura, i-o spusese pe sleau: "Mirosim a hoit." Amndoi si-l suporta u unul altuia, pentru ca, la urma urmei, erau chit: mirosul meu fata-n fata cu m irosul tau. n schimb, de multe ori se gndise preocupat ca poate Amrica Vicua, al car ei miros de scutece i trezea instincte materne, nu i-l suporta pe al lui: mirosul lui de crai batrn. Dar toate astea apartineau trecutului. Important era ca, din dupa-amiaza cnd matusa Escolstica si lasase cartea de rugaciuni pe tejgheaua oficiu lui postal, Florentino Ariza nu mai cunoscuse o fericire att de mare ca n noaptea aceea: att de intensa, nct i s-a facut frica. Era gata sa adoarma, cnd contabilul de pe nava l-a trezit la cinci dimineata n portul Zambrano ca sa-i nmneze o telegrama urgenta. Era semnata de Leona Cassian i, avea data din ajun si ntreaga ei grozavie ncapea ntr-un singur rnd: Amrica Vicua m arta ieri motive inexplicabile. La unsprezece dimineata, a aflat mai multe amanu nte dintr-o convorbire telegrafica avuta cu Leona Cassiani, manipulnd el nsusi apa ratul de transmisie, asa cum nu mai facuse de pe vremea cnd era telegrafist. Prad a unei deprimari mortale, din pricina ca fusese respinsa la examenul de diploma, Amrica Vicua bause o sticluta de laudanum pe care o furase de la infirmeria scoli i. n adncul inimii Florentino Ariza si spunea ca stirea nu era completa. Dar nu: Amr ica Vicua nu lasase nici un bilet care sa permita nvinuirea cuiva pentru hotarrea e i. nstiintati de Leona Cassiani, parintii plecasera de la Puerto Padre si erau pe drum, iar nmormntarea urma sa aiba loc chiar n acea dupa-amiaza, la ora cinci. Flo rentino Ariza a rasuflat adnc. Ca sa poata supravietui, nu trebuia sa-si permita supliciul acelei amintiri. Si-a sters-o din gnd, desi. n restul anilor care i-au m ai ramas de trait, o simtea cnd si cnd sagetndu-l din senin, ca o cicatrice veche. Zilele care au urmat au fost calduroase si nesfrsite. Apele fluviului erau m ai tulburi, albia se ngusta tot mai mult, iar n locul hatisului de copaci uriasi c are l uluise pe Florentino Ariza n prima lui calatorie, se ntindeau acum cmpii prjoli te, cioturi si putregaiuri de paduri mistuite de cazanele de pe vapoare, ruinele oraselor uitate de Dumnezeu, unde apa baltea pe strazi chiar si pe vreme de sec eta. Noaptea nu-i mai trezeau cntecele de sirena ale lamantinilor de pe maluri, c i duhoarea gretoasa a mortilor care treceau plutind spre mare. Nu mai erau razbo aie, nici molimi, dar corpurile umflate continuau sa treaca pe apa. Capitanul a lasat deoparte orice gluma si a adoptat pentru o clipa un ton grav: "Am primit o rdine stricte sa spunem pasagerilor ca sunt necati accidentali." Din larma papaga lilor si harmalaia maimutelor nevazute, care altadata sporeau arsita amiezii, nu mai ramasese dect vasta tacere a pamntului pustiit. Erau asa de putine locurile unde se mai taiau lemne si att de departate unel e de altele, nct, ntr-a patra zi de calatorie, Noua Fidelitate n-a mai avut combust ibil. Vaporul a ramas acostat aproape o saptamna, n timp ce echipele de marinari r ataceau prin mlastini de cenusa, n cautarea copacilor risipiti ici si colo. Nu ma i aveau de unde cumpara: taietorii de lemne si parasisera catunele alungati de fe rocitatea mosierilor, alungati de holera nevazuta, alungati de razboaiele incipi ente pe care guvernele se straduiau sa le nabuse cu decrete menite doar sa abata atentia opiniei publice. Plictisiti, pasagerii organizau ntreceri de not, plecau n

expeditii de vnatoare si se ntorceau cu iguane vii, le spintecau pe burta si le co seau la loc cu ace groase si sfoara de mpachetat, dupa ce le scoteau ciorchinii d e oua translucide si moi, pe care le puneau la uscat nsirate pe balustradele vapo rului. Prostituatele sarace din localitatile vecine au venit pe urma expeditiilo r, au instalat corturi de campanie ntr-o rpa de pe tarm, au adus lautari si bautur a si au nceput chiolhanul n fata vaporului esuat. Cu mult nainte de a ajunge presedintele C.F.C., Florentino Ariza primea dese ori rapoarte alarmante despre situatia de pe fluviu, dar el abia daca le citea. Orbit cum era de pasiunea pentru Fermina Daza, niciodata nu si-a prea batut capu l cu asta, iar cnd si-a dat seama de dezastru, nu mai exista alta solutie dect sa fie adus un alt fluviu n loc. Noaptea, chiar si cnd apele erau crescute, vasul tre buia tras la tarm, ca sa poata dormi si marinarii, iar atunci, pna si simplul fap t de a fi n viata parea de nesuportat. Cei mai multi pasageri, si ndeosebi europen ii, abandonau cloaca din cabine si-si petreceau noptile ratacind pe coverte, alu ngnd gnganiile ce navaleau de peste tot cu acelasi prosop cu care si stergeau brobo anele de sudoare, iar zorii i prindeau sleiti de puteri si umflati de ntepaturi. V orbind despre calatoria n canoe si pe spinarea catrilor, care uneori putea dura ch iar si cincizeci de zile, un calator englez de la nceputul secolului al XIX-lea, scrisese: "Este unul din pelerinajele cele mai anevoioase si mai incomode pe car e le poate face cineva." Afirmatia lui si pierduse orice temei real n primii optze ci de ani de existenta a navelor cu aburi, dar si-a redobndit actualitatea o data pentru totdeauna cnd caimanii au mncat ultimii fluturi, cnd au pierit lamantinii m aternali, au pierit papagalii, maimutele, orasele: cnd a pierit tot. - Nici o grija, rdea capitanul, peste ctiva ani, o sa strabatem albia secata n automobile de lux. n primele trei zile, Fermina Daza si Florentino Ariza si-au gasit un refugiu n dulcea primavara din foisorul nchis, dar cnd au fost rationalizate lemnele, iar sistemul de racire n-a mai functionat, Cabina Prezidentiala s-a transformat ntr-o cafetiera cu aburi. Ca sa poata supravietui noaptea, ea lasa sa patrunda prin f erestrele deschise adierea strnita dinspre fluviu si alunga tntarii cu un prosop, pentru ca pompa de insecticid nu avea nici un efect cnd vaporul era oprit. Durere a din ureche devenise insuportabila, dar ntr-o dimineata, cnd s-a trezit, i-a disp arut brusc si definitiv ca tritul unui cosas strivit sub picior. Si-a dat seama ca nu mai auzea cu urechea stnga abia spre seara, cnd Florentino Ariza i-a spus ceva si ea si-a ntors capul ca sa-l poata ntelege. N-a povestit nimanui ce i se ntmplase , resemnndu-se n fata unuia din nenumaratele betesuguri iremediabile ale vrstei. Si totusi, oprirea vaporului a fost pentru ei un incident providential. Flo rentino Ariza citise undeva: "Adevarata dragoste devine mai trainica si mai gene roasa n nenorocire." Umezeala din Cabina Prezidentiala i-a cufundat ntr-o letargie ireala, n care le era mai usor sa se iubeasca fara sa-si puna ntrebari. Asezati n fotoliile de rachita, lnga balustrada, traiau ceasuri inimaginabile, tinndu-se de mna, sarutndu-se, lasndu-se ametiti de mngieri, nestnjeniti de exasperare. n a treia ara de toropeala, ea l-a asteptat cu o sticla de rachiu de anason, acelasi rachi u din care bea pe furis cu ceata verisoarei Hildebranda, iar mai trziu, cnd era de ja maritata si avea copii, nchisa ntr-o camera cu prietenele din lumea ei de mprumu t. Simtea nevoia sa se ameteasca putin, ca sa nu se gndeasca la propria soarta cu prea multa luciditate, dar Florentino Ariza si-a nchipuit ca o facea ca sa prind a curaj pentru pasul final. ncurajat de aceasta iluzie, a ndraznit sa-i exploreze cu vrful degetelor gtul vestejit, pieptul blindat cu vergi metalice, soldurile cu oasele macinate, coapsele de caprioara batrna. Ea l-a primit cu bunavointa, dar f ara sa se nfioare, fumnd cu ochii nchisi si sorbind cnd si cnd din paharul cu rachiu. ntr-un trziu, cnd mngierile i-au alunecat pe pntec, avea destul rachiu n inima. - Daca tot e sa facem prostii, spuse, macar sa le facem ca oamenii mari. l duse n dormitor si ncepu sa se dezbrace fara falsa pudoare, cu luminile apri nse. Florentino Ariza se ntinse n pat, cu fata n sus, ncercnd sa-si vina n fire, nest ind nici de data asta ce sa faca cu blana tigrului pe care tocmai l omorse. Ea i sp use: "Nu te uita." El ntreba de ce, privind nsa mai departe n tavan. - Pentru ca n-o sa-ti placa, raspunse ea. Atunci el o privi si o vazu goala pna la bru, ntocmai asa cum si-o nchipuise. A vea umerii zbrciti, sanii cazuti, iar pielea de pe coaste era palida si rece, ca

de broasca. Ea si acoperi pieptul cu bluza si stinse lumina. Atunci el se ridica si ncepu sa se dezbrace pe ntuneric, azvrlind hainele peste ea, n timp ce ea i le ar unca napoi printre hohote de rs. Au ramas mult timp ntinsi pe spate n pat, el din ce n ce mai naucit, pe masura ce i se risipeau aburii betiei, ea, linistita, aproape abulica, dar rugndu-se sa n-o pufneasca rsul din senin, asa cum i se ntmpla ori de cte ori dadea pe gt mai mul te pahare de rachiu dect se cuvenea. Ca sa le treaca timpul mai usor, au nceput sa vorbeasca despre vietile lor att de diferite, despre faptul neverosimil ca se af lau goi n bezna unei cabine de pe un vapor esuat, cnd mai firesc ar fi fost sa se gndeasca la moarte. Ea nu auzise niciodata vorbindu-se despre eventualele lui ave nturi cu vreo femeie, despre nici una macar, ntr-un oras unde se stia totul chiar nainte de a se fi ntmplat cu adevarat. A comentat toate astea n treacat, iar el i-a raspuns fara nici un tremur n glas: - Am vrut sa-mi pastrez fecioria pentru tine. Chiar daca ar fi fost adevarat, ea tot nu l-ar fi crezut, pentru ca scrisor ile lui de iubire erau alcatuite n ntregime din astfel de fraze, care nu convingea u prin continut, ct prin puterea lor de seductie. Dar i-a placut curajul cu care o spusese. La rndul sau, Florentino Ariza si-a pus brusc o ntrebare la care n-ar f i cutezat sa se gndeasca pna atunci: ce fel de viata tainica dusese ea n umbra casn iciei. Nu l-ar fi mirat nimic, stia ca femeile se comporta la fel ca si barbatii n aventurile lor secrete: aceleasi stratageme, aceleasi inspiratii subite, acele asi tradari lipsite de remuscari. A procedat totusi bine nepunnd nici o ntrebare. n tr-o perioada n care relatiile ei cu Biserica erau destul de deteriorate, duhovni cul a ntrebat-o din senin daca si nselase vreodata sotul si ea s-a ridicat fara sa raspunda, fara sa-si duca pna la capat confesiunea, fara sa-si ia ramas bun, iar de atunci nu s-a mai spovedit nici la el, nici la alt preot. n schimb, prudenta l ui Florentino Ariza a primit o rasplata neasteptata: ea a ntins mna n ntuneric, i-a mngiat pntecele, flancurile, pubisul aproape fara par. Spuse: "Ai o piele de bebelu s." Apoi facu pasul final: l cauta acolo unde nu era, l cauta din nou fara iluzii, si-l descoperi dezarmat. - E mort, spuse el. I se ntmpla mereu prima data, cu toate, dintotdeauna, asa nct nvatase sa conviet uiasca cu fantasma aceea: de fiecare data trebuia sa nvete din nou, de parca ar f i fost prima oara. I-a prins mna si si-a pus-o pe piept: Fermina Daza i-a simtit batrna inima neostenita batnd grabita, cu vigoarea si neastmparul unui adolescent. El spuse: "n chestia asta dragostea prea multa e la fel de rea ca lipsa de dragos te." A spus-o nsa fara convingere: i venea sa intre n pamnt de rusine, era furios pe el nsusi si ar fi vrut sa gaseasca un motiv oarecare ca s-o poata nvinui pe ea de esecul lui. Ea stia si tocmai de aceea a nceput sa provoace corpul lipsit de apa rare cu mngieri rautacioase, ca o pisica jucausa si tandra care gaseste placere n c ruzime, pna cnd el, nemaiputnd ndura martirajul, a plecat n cabina lui. Ea a continua t sa se gndeasca la el pna n zori, convinsa n sfrsit ca o iubea, dar pe masura ce abu rii alcoolului o paraseau n valuri lente, o cuprindea teama ca el se suparase si nu se va mai ntoarce niciodata. S-a ntors, totusi, n aceeasi zi, pe neasteptate, la ora unsprezece dimineata, proaspat si reconfortat, si s-a dezbracat n fata ei cu oarecare ostentatie. Ei i -a facut placere sa-l vada n plina lumina asa cum si-l imaginase pe ntuneric: un b arbat fara vrsta, cu pielea smeada, neteda si lucioasa ca o umbrela deschisa, cu par lins si rar la subtiori si pe pubis. Avea arma naltata, gata de atac, iar ea si-a dat seama ca si-o etala dinadins ca pe un trofeu de razboi, ca sa prinda cu raj. Nici macar nu i-a lasat timp sa-si scoata camasa de noapte pe care si-o pus ese cnd ncepuse sa adie briza din zori, iar graba lui de ncepator a nduiosat-o. N-a deranjat-o, pentru ca ntr-o mprejurare ca aceea nu-i era usor sa deosebeasca ntre c ompasiune si dragoste. Dar la sfrsit, s-a simtit goala pe dinauntru. Era prima data ca facea dragoste n ultimii douazeci de ani si murea de curio zitate sa vada cum putea fi la vrsta ei, dupa o pauza att de ndelungata. Dar el nuI lasase ragazul sa afle daca si corpul ei l dorea. Totul fusese att de rapid si d e trist, nct ea se gndi: "Acum s-a dus dracului tot." Se nsela: n ciuda dezamagirii l or, n ciuda reprosurilor pe care si le facea el pentru stngacia de care daduse dov ada, n pofida remuscarilor ei pentru ideea nebuneasca cu rachiul de anason, n zile

le urmatoare nu s-au mai despartit nici o clipa. Abia daca ieseau din cabina ca sa mannce. Capitanul Samaritano, care descoperea din instinct orice taina de pe v asul lui, le trimitea trandafirul alb n fiecare dimineata, iar ntr-o seara le-a fa cut o serenada cu valsuri de pe vremea lor si i-a dat ordin bucatarului sa le pr egateasca n gluma mncaruri asezonate cu mirodenii excitante. N-au mai ncercat sa fa ca dragoste dect mult mai trziu, cnd inspiratia le-a venit fara s-o caute. Le era s uficienta fericirea simpla de a fi mpreuna. N-ar mai fi iesit din cabina daca n-ar fi primit un bilet de la capitan, ca re i anunta ca n sfrsit, dupa unsprezece zile de drum, urmau sa ajunga la prnz n port ul final La Dorada. Privind din cabina promontoriul cu case luminate de un soare palid, Fermina Daza si Florentino Ariza au nteles motivul pentru care orasul se numea "cel aurit", dar li s-a parut mai putin evident ceva mai trziu cnd au simtit rabufnind aerul care clocotea ca un cazan si au vazut fierbnd asfaltul pe strazi . n plus, vaporul a acostat pe celalalt mal, unde se afla capatul liniei ferate s pre Santa Fe. Si-au parasit refugiul imediat ce au debarcat pasagerii. Fermina Daza a res pirat aerul placut al impunitatii n salonul gol si amndoi au contemplat de pe punt e multimea agitata care si cauta bagajele n vagoanele unui tren ca o jucarie. S-ar fi zis ca veneau din Europa, mai ales femeile, cu paltoanele lor nordice si pal ariile din veacul precedent, att de lipsite de sens n zapuseala si praful din jur. Unele purtau n par minunate flori de cartof, care ncepeau sa se ofileasca de cald ura. Tocmai sosisera de pe naltele platouri andine, dupa ce strabatusera o zi ntre aga cu trenul o savana de vis, si nca nu avusesera timp sa-si puna alte haine, ma i potrivite pentru clima Caraibilor. n forfota din piata, un mosneag amart si pricajit scotea n pumni puisori de ga ina din buzunarele paltonului de cersetor. Se ivise ca din pamnt, croindu-si drum prin multime, n haina lui zdrentaroasa, prea lunga si prea larga pentru el. si lu ase palaria de pe cap, o pusese cu fundul n jos pe chei, n asteptarea monedelor pe care i le-ar fi putut arunca trecatorii, si ncepuse sa scoata de prin buzunare p uisori plapnzi si albiciosi, care pareau sa prolifereze printre degetele lui. ntro clipa cheiul s-a umplut de puisori speriati, piuind printre picioarele calator ilor grabiti care-i calcau fara sa-i simta. Fascinata de spectacolul mirific car e parea dat n cinstea ei, pentru ca numai ea l privea, Fermina Daza n-a observat c a pe vapor ncepusera sa urce pasagerii pentru calatoria de ntoarcere. Toata bucuri a i s-a spulberat dintr-o data: printre cei sositi a zarit multe fete cunoscute, chiar si ctiva prieteni care pna de curnd veneau s-o consoleze si sa-i mpartaseasca durerea, asa ca s-a grabit sa se refugieze din nou n cabina. Florentino Ariza a gasit-o ncremenita de spaima: prefera sa moara dect sa se afle printre ai ei ca pl ecase ntr-o calatorie de agrement la scurt timp dupa moartea sotului. Impresionat de starea ei de deprimare, Florentino Ariza i-a promis sa gaseasca o modalitate mai placuta de a o proteja dect cabina ca o carcera. Ideea i-a venit brusc n timp ce mncau n sufrageria privata. Capitanul era preo cupat de o problema pe care voia de mult s-o discute cu Florentino Ariza, dar pe care acesta o evita mereu cu argumentul lui obisnuit: "Leona Cassiani se pricep e la treburile astea mai bine dect mine." De data aceasta nsa, a avut rabdare sa-l asculte. Era vorba despre faptul ca vapoarele transportau marfuri numai la duce re, dar se ntorceau goale, n schimb pasageri aveau tot timpul. "Cu avantajul ca ma rfurile aduc mai multi bani si, n plus, nu cer de mncare", adauga. Fermina Daza mnc a fara chef, enervata de discutia plictisitoare dintre cei doi barbati despre op ortunitatea de a stabili tarife diferentiate. Florentino Ariza l-a ascultat pna l a capat si abia atunci a pus ntrebarea care capitanului i s-a parut prevestirea u nei idei salvatoare: - S-ar putea face oare, e doar o ipoteza, un drum direct, fara marfuri si f ara pasageri, fara opriri n nici un port, fara nimic? Capitanul raspunse ca, ntr-adevar, era doar o ipoteza. C.F.C. avea angajamen te pe care Florentino Ariza le cunostea mai bine ca oricine, avea contracte pent ru transportul marfurilor, al pasagerilor, al postei si multe altele, n majoritat e imposibil de anulat. Singurul motiv care putea justifica nesocotirea acestor o bligatii era un caz de epidemie la bord. Atunci vaporul intra n carantina, era nal tat steagul galben si se putea naviga fara teama cu toata viteza. Capitanul Sama

ritano o facuse de multe ori n viata din cauza nenumaratelor cazuri de holera car e apareau pe fluviu, desi autoritatile sanitare i obligau pe medici sa scrie pe c ertificate ca era vorba de dizenterie banala. n plus, de multe ori n istoria fluvi ului pavilionul galben era naltat pentru a nu plati impozite, pentru a nu lua la bord un pasager nedorit, pentru a evita perchezitii inoportune. Florentino Ariza ntlni mna Ferminai Daza sub masa. - Ei bine, spuse, sa facem si noi la fel. Capitanul ramase ncremenit, dar imediat, cu instinctul lui de vulpoi batrn, nt elese totul. - E adevarat ca eu comand pe vas, dar si noi, comandantii, primim ordine de la dumneavoastra, spuse. Asa ca, daca vorbiti serios, dati-mi un ordin n scris s i plecam chiar acum. Binenteles ca vorbea serios si ca atare, a semnat ordinul pe loc. La urma ur mei, nu era un secret pentru nimeni ca vremea holerei nu se sfrsise, n ciuda calcu lelor optimiste ale autoritatilor sanitare. Ct despre vapor, lucrurile au mers cu m se poate mai usor. Putinele marfuri deja ncarcate au fost coborte pe chei, iar p asagerilor li s-a explicat ca era o defectiune la sala masinilor si au fost mbarc ati pe nava altei companii. De vreme ce astfel de aranjamente erau facute din mo tive imorale si chiar mrsave, Florentino Ariza nu vedea de ce n-ar putea proceda la fel din iubire. Capitanul nu-l ruga altceva dect sa-i permita o escala la Puer to Nare, ca sa ia pe cineva care urma sa-l nsoteasca n calatorie: avea si el inima lui ascunsa. Asa se face ca Noua Fidelitate a ridicat ancora n zorii zilei urmatoare fara ncarcatura, fara pasageri, dar cu flamura galbena fluturnd vesel n chip de pavilio n. Spre seara au luat din Puerto Nare o femeie mai nalta si mai robusta dect capit anul, de o nemaivazuta frumusete, careia nu-i mai lipsea dect barba ca sa fie ang ajata la circ. Se numea Zenaida Neves, dar capitanul i spunea Tartorita Mea: o ve che prietena pe care obisnuia s-o ia dintr-un port ca s-o lase ntr-altul si care a urcat pe vapor aducnd cu ea un suflu de fericire si de voie buna. n vagauna acee a dezolanta, unde Florentino Ariza a retrait nostalgia pentru Rosalba cnd a vazut trenul de Envigado urcnd cu greu pe vechea poteca a catrilor, s-au rupt norii si s-a pornit o ploaie potopitoare, ca n jungla Amazonului, care avea sa tina, cu sc urte ntreruperi, pna la capatul calatoriei. Dar ce mai conta: serbarea pe valuri si avea propriul acoperis. n aceeasi seara, Fermina Daza a cobort la bucatarie n ovat iile echipajului si si-a adus contributia personala la zaiafet pregatind pentru toti o mncare atunci inventata, careia Florentino Ariza i-a gasit n inima lui un n ume mai potrivit dect vinete la cuptor, si anume, vinete la iubire. n cursul zilei jucau carti, mncau pna plesneau, si dupa prnz dormeau bustean, t rezindu-se din somn vlaguiti, iar la apusul soarelui puneau orchestra sa cnte si se cinsteau cu rachiu de anason si cu somon pna dincolo de satietate. A fost o ca latorie rapida, vaporul aproape gol nainta pe fluviul umflat de rapaiala din cer, dar si de viiturile care se pravaleau dinspre izvoare, unde a plouat toata sapt amna la fel de mult ca pe ntreaga vale. n unele localitati, cnd i vedeau trecnd, li s facea mila de ei si trageau cu tunul ca sa ndeparteze holera, iar ei le multumea u cu un suierat trist. Vapoarele cu care se ncrucisau pe drum le trimiteau semnal e de condoleante. n orasul Magangu, unde s-a nascut Mercedes, au ncarcat lemne pent ru restul calatoriei. Fermina Daza s-a speriat cnd n urechea sanatoasa a nceput sa-i tiuie sirena va porului, dar dupa doua zile de rachiu, auzea mai bine cu amndoua. Descoperi dintr -o data ca mirosul florilor era mai intens ca nainte, ca pasarile cntau n zori mai frumos si ca Dumnezeu crease un lamantin pe care l lasase pe plaja de la Tamalame que special ca s-o trezeasca pe ea. Cnd l-a auzit, capitanul a dat ordin sa fie s chimbata directia vaporului si asa au putut, n sfrsit, s-o vada pe matroana enorma alaptndu-si puiul n brate. Nici Florentino, nici Fermina nu si-au dat seama ct de mult se identificasera vietile lor: ea l ajuta sa-si faca clismele, se scula naint ea lui ca sa-i spele cu periuta proteza, pe care el o lasa n pahar n timpul somnul ui, si a rezolvat pna la urma problema ochelarilor pierduti, pentru ca se putea f olosi de ai lui si ca sa citeasca si ca sa teasa ciorapii. ntr-o dimineata, cnd sa trezit, l-a vazut n semintuneric cosndu-si un nasture la camasa si s-a grabit s-o faca ea, ca sa nu-l auda repetnd fraza rituala ca avea nevoie de doua neveste. E

a, n schimb, nu a avut nevoie de ajutorul lui dect o singura data, cnd l-a rugat sa -i puna ventuze pentru ca o durea spatele. La rndul sau, Florentino Ariza s-a apucat sa rascoleasca vechile nostalgii c u vioara din orchestra, iar dupa o jumatate de zi a reusit sa cnte pentru ea vals ul Zeita ncoronata si i l-a cntat ore n sir, pna cnd l-au oprit cu forta. ntr-o noapt , pentru prima data n viata ei, Fermina Daza s-a trezit brusc sufocata de un plns care nu mai era de furie, ci de tristete pentru soarta batrnilor din barca, omorti de vslas. n schimb, ploaia necurmata n-a mai deranjat-o si s-a gndit prea trziu ca poate Parisul nu era chiar asa de lugubru cum i se paruse ei si nici pe strazile din Santa Fe nu erau chiar attea nmormntari. Gndul la alte calatorii viitoare cu Fl orentino Ariza se nalta la orizont: calatorii nebune, fara attea cufere, fara obli gatii sociale: calatorii pline de iubire. n ajunul sosirii au organizat o mare petrecere, cu ghirlande de hrtie si becu ri colorate. Spre seara s-a nseninat. Capitanul si Zenaida au dansat strns lipiti primele bolerouri care ncepeau n anii aceia sa sfarme inimile. Florentino Ariza sia luat inima n dinti si i-a propus Ferminei Daza sa danseze mpreuna valsul lor con fidential, dar ea a refuzat. Toata noaptea nsa a batut tactul cu capul si cu tocu rile, iar la un moment dat, a dansat asezata pe scaun, fara sa-si dea seama, n ti mp ce capitanul se contopea cu tandra lui tartorita n penumbra boleroului. A baut atta rachiu nct n-a putut urca scarile dect ajutata si a podidit-o un rs cu lacrimi care i-a alarmat pe toti. Cnd a reusit sa si-l stapneasca n linistea nmiresmata din cabina, s-au iubit fara graba, cu seninatatea unor batrni trecuti prin multe, iar aceea avea sa ramna pentru ea cea mai frumoasa amintire din calatoria lunatica p e fluviu. Contrar presupunerilor capitanului si ale Zenaidei, nu se mai simteau ca niste tineri ndragostiti si cu att mai putin ca niste amanti trzii. Era ca si cu m ar fi sarit peste lungul calvar al vietii conjugale si-ar fi ajuns de-a dreptu l n miezul iubirii. Treceau n tacere, ca doi soti batrni caliti de viata, dincolo d e capcanele pasiunii, dincolo de festele brutale ale iluziilor si de mirajele de zamagirilor: dincolo de iubire. Caci traisera destul mpreuna ca sa-si dea seama c a dragostea era dragoste oricnd si oriunde, dar cu att mai intensa cu ct se apropia de moarte. S-au trezit la sase dimineata. Ea, cu o durere de cap nmiresmata de anason s i cu sufletul tulburat de senzatia ca doctorul Juvenal Urbino se ntorsese, mai gr as si mai tnar dect atunci cnd alunecase din copac, si o astepta la intrarea casei, asezat n balansoar. si pastra totusi destula luciditate ca sa-si dea seama ca nu era efectul rachiului de anason, ci al iminentei ntoarcerii. - O sa fie totuna cu moartea, spuse. Florentino Ariza ncremeni, pentru ca ea daduse glas gndului care l framnta nca d e cnd ncepuse calatoria de ntoarcere. Nici el, nici ea nu se mai puteau imagina loc uind n alta parte dect n cabina, mncnd altfel dect pe vapor, ducnd o viata care li s fi parut pe veci straina. ntr-adevar, era totuna cu moartea. N-a mai putut dormi . A ramas ntins n pat, cu minile la ceafa. La un moment dat, amintindu-si de Amrica Vicua, s-a chircit de durere si n-a mai fost n stare sa amne adevarul: s-a nchis n ba ie si a plns n voie, pna la ultima lacrima. Doar atunci a avut curajul sa-si martur iseasca deschis ct de mult o iubise. Cnd s-au sculat si s-au mbracat, pregatindu-se pentru debarcare, trecusera de canalele si mlastinile pe unde navigasera odinioara spaniolii si-si croiau drum printre epavele si petele de ulei ars din golf. Peste turlele poleite ale orasu lui viceregilor se nalta o stralucitoare zi de joi, dar Fermina n-a mai putut sup orta pestilenta maretiei lui, semetia citadelelor profanate de iguane: oroarea v ietii reale. Fara sa si-o spuna, nici unul dintre ei nu se simtea capabil sa cap ituleze cu atta usurinta. L-au gasit pe capitan n sufragerie, ntr-o stare care nu se potrivea deloc cu eleganta lui obisnuita: nebarbierit, cu ochii injectati de nesomn, cu aceleasi h aine din ajun, cu vorba mpleticita de rgielile alcoolului. Zenaida dormea. S-au ase zat la masa si au nceput sa mannce n tacere, cnd o salupa a serviciilor sanitare din port a dat ordin ca vaporul sa fie oprit. De pe puntea de comanda, capitanul raspundea strignd n gura mare la ntrebarile patrulei narmate. Voiau sa stie ce boala aveau la bord, cti pasageri se aflau pe vapor, cti erau bolnavi, daca existasera posibilitati de contagiune. Capitanul le

-a raspuns ca nu erau dect trei pasageri si toti aveau holera, dar fusesera compl et izolati. Nici calatorii care urmau sa se mbarce n portul La Dorada, nici cei do uazeci si sapte de membri ai echipajului nu venisera n contact cu ei. Nemultumit probabil de raspuns, comandantul patrulei le-a ordonat sa iasa din golf si sa as tepte n mlastina Las Mercedes pna la ora doua, cnd aveau sa fie definitivate formal itatile necesare pentru ca vaporul sa intre n carantina. Capitanul a tras o njurat ura de birjar si i-a facut semn pilotului sa ntoarca spre mlastini. Fermina Daza si Florentino Ariza auzisera tot de la masa, dar capitanul nu parea sa-i bage n seama. A continuat sa mannce n tacere, dar iritarea i se oglindea chiar si n felul cum ncalca regulile bunei cuviinte pe care se ntemeia legendara r eputatie a capitanilor de pe fluviu. A zdrobit cu vrful cutitului cele patru oua prajite din farfurie si a nceput sa nmoaie n ele bucati de banana pe care si le bag a ntregi n gura, mestecndu-le cu o placere salbatica. Fermina Daza si Florentino Ar iza l priveau fara sa spuna nimic, asteptnd ca niste scolari cuminti sa le fie cit ite notele finale. Nu schimbasera nici un cuvnt ct timp durase dialogul cu patrula sanitara si habar n-aveau ce se va alege de viata lor, dar amndoi stiau ca, oric um, capitanul gndea pentru ei: se vedea dupa cum i se zbateau venele de la tmple. n timp ce el si termina portia de oua, platoul cu banane, cana cu cafea cu la pte, vaporul iesi din golf cu cazanele potolite, si croi drum pe canale, despicnd stratul de tarulla, lotusi fluviali cu flori liliachii si frunze n forma de inima , si se ntoarse n mlastini. Apa era irizata de puzderia de pesti care pluteau pe-o parte, omorti cu dinamita de braconieri, iar pasarile pamntului si ale apei se ro teau deasupra lor scotnd tipete metalice. Vntul dinspre Marea Caraibilor patrunse pe ferestre o data cu larma pasarilor si Fermina Daza simti n snge bataile nnebunit e ale liberului sau arbitru. n dreapta, estuarul Marelui Fluviu al Magdalenei si nt indea apele tulburi si molcome pna n cealalta zare a lumii. Cnd n-a mai ramas nimic de mncat n farfurii, capitanul s-a sters pe buze cu co ltul fetei de masa si, nemaitinnd seama de nimeni, icni pe nerasuflate un potop d e sudalmi si vorbe asa de spurcate ca praful si pulberea s-a ales de bunul nume al capitanilor de pe fluviu. De fapt, el nu se adresa cuiva anume, ci ncerca sa a junga la o ntelegere cu propria sa furie. Dupa ce s-a usurat njurnd ca la usa cortu lui, a ncheiat marturisind ca nu stie cum sa iasa din buclucul cu holera. Florentino Ariza l-a ascultat fara sa clipeasca. Apoi, privind pe ferestre cercul complet al cvadrantului cu roza vnturilor, orizontul neted, cerul de decem brie fara nici un nor, apele pe veci navigabile, spuse: - Sa mergem drept nainte, drept nainte si sa ne ntoarcem iar n portul La Dorada . Fermina Daza se cutremura cnd recunoscu glasul de odinioara prin care vorbea nsusi Sfntul Duh si imediat se uita la capitan: el era destinul. Dar capitanul ni ci nu o lua n seama, pentru ca era naucit de nspaimntatoarea putere de inspiratie a lui Florentino Ariza. - Chiar vorbiti serios? l ntreba. - De cnd ma stiu, raspunse Florentino Ariza, n-am spus dect lucruri serioase. Abia atunci se uita capitanul la Fermina Daza si vazu sclipind ntre genele e i primele boabe de chiciura. Apoi l privi pe Florentino Ariza, calmul lui impertu rbabil, iubirea lui de nenfrnt, si-l nfiora banuiala trzie ca nu moartea, ct viata e fara de margini. - Si pna cnd dracu' credeti ca o sa ne putem fti de colo-colo? l ntreba. Florentino Ariza avea raspunsul pregatit de cincizeci si trei de ani, sapte luni si unsprezece zile cu noptile lor. - Toata viata, spuse. -------------------------------------