Lumea văzută de Garp

de John Irving

Helen:Nu mai e nimic de discutat. Ne ducem în garsoniera ta.

Nicăieri altundeva.
Michael Milton: Este dincolo de râu
Helen : Știu unde e. E curată?
M Milton: Bineînțeles. Și are o perspectivă grozavă asupra rîului.
Helen: Nu-mi pasă de perspesctivă. Vreau să fie curată.
M MILTON:E destul de curată. Pot s-o fac și mai curată.
HELEN: Nu putem folosi decît mașina ta.
M MILTON: N-am mașină.
HELEN: Știu că n-ai. Va trebui să faci rost de una.
M MILTON: Bun, dar nu trebuie să fac rost de una chiar acum, nu-i
așa?
HELEN:Faci rost cînd vrei. Pe a mea n-o s-o folosim niciodată, și
n-am să accept să fiu văzută mergînd cu tine prin tot orașul, sau
prin autobuze. Dacă află careva, oricine, de povestea asta, s-a
terminat. Întelegi?
M MILTON:Cum să nu înțeleg.
Helen: Îmi iubesc soțtul și nu vreau să-l rănesc.
M MILTON: Fac rost de mașină acușica.
HELEN: Și curăță garsoniera luna, sau pune pe cineva s-o curețe.
M MILTON: Absolut. De ce mașină vrei să fac rost?
HELEN: Nu-mi pasă. Fă rost de una care merge; una care n-a stat în
graj tot timpul. Și nu lua una cu speteteze drepte la locurile din
față. Ci cu speteaza lăsată. Vreau să pot să mă întind
confortabil, de-a latul. Să-mi pun capul în poala ta ca să nu mă
vadă nimeni că stau lângă tine. Înțelegi?
M MILTON: Nu-ți face griji.
HELEN:E un oraș mic. Nimeni nu trebuie să afle.
M MILTON: Nu-i chiar atât de mic.
HELEN: Toate orașele sunt mici și ăsta e mai mic decât îți
închipui. Vrei să-ți spun?
M MILTON: Să- mi spui ce?
HELEN: Te culci cu Mrgie Tallworth. E la cursul meu de literatură
comparată 205; mai are un an și termină.Și te mai întâlnești cu
una foarte tînără – e la engleză la Dirkson,150; cred că-i
boboacă, dar nu știu dacă te-ai culcat cu ea. Dacă nu ai făcut-o,
nu e pentru că nu ți-ar arde să o încerci. Din cîte știu eu, încă
nu te-ai atins de niciuna dintre colegele tale de masterat; nu
încă. Dar cu siguranță că e cineva care mi-a scăpat, sau a fost.
Iată deci cît e de mic orașil ăsta. Dacă mă ai pe mine nu le poți
avea pe celelalte, pe niciuna. Știu ce observă tinerele fete și
știu câte sunt tentate să spună.
M MILTON: Da.
HELEN: Ai permis, nu-i așa?
M MILTON: OOO, cum să nu!
HELEN: Să nu mă atingi nicodată aici! În biroul ăsta nu va fi
nicio intimitate. Eu nu încui ușa . De fapt, nu-mi place nici
măcar să fie închisă. Acum te rog deschide-o! Spune-mi numai cum
i-ai dat papucii lui Margie Tallworth?
M MILTON: Cu multă blîndețe. Dar cînd dai papucii , dai papucii,
indiferent de cît de diferite sunt felurile in care o faci.(...)Nu
i-am spus nimic despre tine. I-am spus: „Margie, s-a termniat!,
sau ceva de genul ăsta. Nu i-am spus nici măcar că e vorba de o
altă femeie, și crede-mă că nu i-am spus nimic despre tine.
HELEN: Dar probabil că te-a auzit vorbind despre mine înainte.
Adică înainte de a începe asta.
M MILTON: Oricum nu i-a plăcut niciodată cursul tău. Și chiar am
vorbit despre asta odată.
HELEN: Nu i-a plăcut cursul meu:
M MILTON: Mă rog nu e foarte inteligentă
HELEN: Ar fi mai bine să nu știe. Vorbesc serios; ai face mai bine
să afli dacă stie. Acum te rog să pleci!