Apararea Lujin

Pentru Vladimir Nabokov, fantezia are să devină realitate iar realitatea are să devină
fantezie. Această idee se regăsește în cuvintele sale Fantezia plăcerea supremă a nemuririi dar
si a imaturitatii ar trebui ingradita, cum sa te mai bucuri de viata daca te indepartezi de ea
visand? Opere sale sunt fabricate asemenea unui puzzle estetic care necesita solutionarea
constructiilor de idei si aprofundarea acestora de catre cititor. După cum reiese din cele spuse
anterior, Nabokov se confrunta cu granita dintre arta si realoitate nu doar in operele sale ci si in
viata reala ceea ce ofera scrisului sau un caracter autentic și o componenta veritabila umana pe
langa exigenta intelectuală pe care o inglobeaza in scris. Pentru a oferi cateva detalii biografice,
trebuie sa facem o sinteza a evenimentelor care i au marcat personalitatea artistica. Nabokov se
naste in anul 1899 la saint Petersburg intr-o familie cultivata, fapt care ii ofera posibilitatea de a
stapani inca din copilarie limbi straine precum franceza si engleza, studiaza ulterior in
universitate limbile slave si romanice. Preocuparile secundare pe care le avea in afara de
literatura includ sahul, tenisul, traducerile și entomologia.

Caracterele conturate de catre Nabokov se confrunta adesea cu aceeasi trauma a realitatii

care ii blochează intr-un patrat metaforic care ii impiedica să gasească solutia universului sau
cunoasterea universala. Ori, intr-un spatiu inchis, singura solutie este moartea. Această
problematica se reflecta in Apararea Lujin, unde protagonistul, un mult-apreciat maestru de sah,
a carui cadere psihica treptata culmineaza in momentul in care mutarile pionilor de sah invadeaza
realitatea intr-atat de mult incat Lujin regaseste in mutarile de sah proprii sai pasi in viata
cotidiana, iar aceasta cadere va conduce inevitabil către solutia finala a mortii, vazuta ca
eliberare. In momentul in care mama logodnicei sale observa incapacitatea lui Lujin de a-si
continua cariera in sah datorita surmenajului suferit si mentioneaza astfel că Deci cu sahul kaput.
Si atunci ce mai ramane din el, nebunia gol-goluta. Iar Singura realitate valabilă pentru el
rămăne asumare unei existente simple, lipsita de orice eforturi intelectuale prea mari. Cum
evadarea in sah nu mai poate fi considerata o optiune, singura cale de evadare din spatiul inchis
si monoton al existentei rămâne vesnicia care se intinde in fata lui atat de sevril si neinduplecat.
 Firul narativ al operei se contureaza in jurul protagonistului Alexandre Ivanovici Lujin.
Prin acest nume autorul face referire la cuvântul Iluzie. Insusi autorul afirma ca a intampinat o
dificultate in scrierea acestui roman, protagonistul fiind construit astfel incat atat in viata lui cat
si in caracterul sau se regăsesc o serie de tipare matematice care redau cu exactitate o
personalitate care se va desfigura pe sine insusi prin ruptura de jocul de sah, gandirea matematica
si ordinea cosmogonica sunt anihilate odata cu producerea surmenajului care produce ruptura de
aceste tipare. Protagonistul se refugiaza in arta pentru ca percepe realitatea ca fiind ceva
incomplet, si doar arta ii poate oferi o satisfactia esteitca a experientelor. Figura logodnicei este
perceputa de catre protagonist ca fiind aproape perfecta, o descrie ca fiind aproape frumoasa,
insa Lujin evidentiaza faptul ca ceva ii lipseste, acel detaliu final care ar fi facut-o perfecta, care
i-ar fi oferit armonia completa a trasaturilor ei. In momentul in care se produce surmenajul, ea
nu realizeaza ca trupul si nu spiritul lui Lujin s-a deteriorat, astfel ca apararea ei impotriva
sahului si incercarile ei de al feri pe Lujin de sah se dovedesc a fi la fel de ineficiente si lipsite de
sens ca si incercarile lui Lujin de a si crea o apararea perfecta impotriva lui Turati.

Acesta evita asumarea realitatii incomplete, lucru pe care il mosteneste de la tatal sau. La
randul lui, tatal isi refuleaza dorintele in cartea pe care o scrie, construindu-si fiul mai degraba
ca o imagine a unui geniu muzical decat a unui jucator de sah. Ivan Lujin niciodata nu gaseste
tema potrivita pentru cartea sa deoarece se confrunta in mod constant cu o realitate incerta. In
cazul tatalui, apararea devine o forma de a raspunde in fata durerii provocate de realitate, lucru
care se vede si in atitudinea fiului atunci cand se refugiaza in sah.

Titlul operei se refera la aceasta aparare in fata vietii si la confruntarea dintre

Lujin si Turati, pentru care Lujin isi pregatise apararea perfecta insa se dovedeste a fi
nefolositoare, intrucat Turati nu utilizeaza miscarea anticipata. Greseala fatala comisa de Lujin
este desconsiderarea factorilor reali si umani implicati in sah, in timp ce Turati, a luat in
considerare nu doar jocul, ci si jucatorul. Pentru Turati, cum Lujin era deja existent, adica il luase
in considerare, il face sa fie deja terminat. Turati, desi primise albele, nu se folosi de faimoasa
deschidere, iar apararea conceputa de Lujin cazu de la sine. Sahul, reprezinta o reintoarcere
continua in copilarie, fapt care acopera vidul emotional produs de lipsa copilariei in maturitate.
Partida dintre el si Turati este descrisa in termeni muzicali, iar sahul compenseaza sunetul de
vioara din copilaria sa. Muzica si sahul se identifica cu muzica sferelor ce reda armonia
universului , iar acesta este momentul in care tabla de sah se identifica la randul sau cu universul
personal a lui Lujin a carui armonie e construita din sunetul mutarilor.

La intreruperea iluziei oferite de sah dupa a carui reguli functioneaza si viata

personajului, mintea acestuia pastreaza fragmentele ramase dintr-o gandire exacta, matematica,
astfel ca in discursul narativ se intalnesc diferite caracteristica ce aminteste de jocul de sah.

Un prim exemplu in acest sens este laitmotivul patratului, una dintre aluziile la ideea de
patrat se regaseste in carte atunci când Kurt il intalneste pe Karl si impreuna il duc pe Lujin acasa
dupa incheierea partidei cu Turati. Pe portiera, in lumina felinarului licarira patrate mari de
sah, culorile emblematice ale taximetrelor. Pe langa aceste observatii, in scheletul discursului
narativ se remarca precizia cu care Nabokov isi aseaza elementele narative ca si pe o tabla de
sah, calculat, matematic, acest fapt reiese din descrierile precise care dezvaluie detalii omise in
general la prima vedere,se creaza astfel un joc dintre universal si particular. laitomotivul
patratului inunda descrierile lui Nabokov de la pardoselele din baile hotelurilor pana la
esantionale din stofa care aveau forma unui patrat Din toate esantionale de stofa frumos aranjate
intrun album Lujin alesese un patrat gri inchis.

Forma ferestrelor constituie un alt motiv recurent, mai precis fereastra aburita. Fereastra
de la baie cu partea de jos in stelute albastrii suflata parca de ger crapase in partea de sus, cea
transparenta asa ca trebui pus un geam nou. Fereastra aburita face referire la imposibilitatea de
asi vedea o viata fericita pusa in rama. Lujin se incadreaza mai degraba in rama pusa de soacra
sa, un Lujin deshabille gafaind cu o pasiune de orangutan si recea recea ei fica din incapatanare
supusa. Prin moartea sa Lujin incearca sa disperseze de rama unei vieti simple, unei vieti la care
nu s ar fi putut adapta, iar fereastra sau inlocuirea ferestrei face trimitere la moartea sa. Un ultim
motiv discutat este cel al abisului, care se regaseste in roman prin degradarea psihica a lui Lujin.
Un nebun este considerat adesea capabil să recunoasca natura lucrurilor insa incapabil de a face
legaturi intre acestea. Abisul ce se produce in urma infrangerii si a indepartarii de sah este vazuta
ca o revansa a realitatii mediocre pe care a refuzat intotdeauna sa o accepte. Cum bolile psihice
nu pot fi vindecate ci doar ameliorate, realitatea il obliga sa o a accepte, aceasta fiind mutarea
finala in partida de sah dintre Lujin si realitate.