Colecţia

CALATORII 'tN TIMP

Charles Diehl

»
si

HITITII
străvechile civilizaţii anatoliene
traducere, prescurtare şi note:
Lydia-Constanţa Ciucă

prtefemt
BUCUREŞTI 2006
PRIETENII CĂRŢII CP 58-47 BUCUREŞTI
ISBN 973-573-205-X .
 PARTEA ÎNTÂI

Civilizaţiile anatoliene
până în mileniul III î.H.
 Hitiţii şi străvechile civilizaţii
din Anatolia

uite generaţii de istorici şi de arheologi din secolele XIX şi

XX au avut certitudinea că „civilizaţia" ivită pe plaiurile
Semilunei, bogate în rod, din Orientul Apropiat s-a
strămutat spre vest, luminând popoarele mai înapoiate
ale Europei. Leagănul civilizaţiilor străvechi era situat
în văile Nilului, ale Eufratului şi Indusului, după părerea
lor, după cum şi începuturile istoriei erau marcate de
Sumer şi de strălucitoarea civilizaţie sumeriană.
Câteva descoperiri au zdruncinat convingerile înră-
dăcinate ale specialiştilor.
Traducerea unor texte din hitita cuneiformă, în timpul
primului război mondial, cea din hitita hieroglifică, după
al doilea război mondial, au dat la iveală contribuţia
8 CRlflTORII ÎN TIMP

foarte
însemnată a
popoarelor
indo-europene
la civilizaţia
Orientului
Apropiat, în
cursul mileniului
II î.H.
Săpăturile
arheologice
efectuate pe
siturile Troia şi
Beyce Sultan
dezvăluiau o
civilizaţie egeico-
anatoliană
originală.
Descoperirile
uluitoare de la
Cătai Huyuk, în
1958, ale unor
cercetători
englezi scoteau
la lumină o
adevărată
civilizaţie urbană
neolitică, datând
din mileniul VII
Î.H. Mai departe,
spre vest, situl
Lepenski Vir, pe
malurile Dunării,
datând din
mileniul VI,
reprezenta un
neolitic european
mult mai evoluat
decât se credea.
Datarea mai
precisă a
monumentelor
megalitice,
menhire şi
dolmene, le
atribuia o
vechime cu
aproape două
milenii mai
mare.
Descoperirile de
la Descoperirea
începu unor state date
tul uitării, ca acel
secolul Mitanni a-rian
ui sau acel Urartu
nostru, de tradiţie
în hurrită,
Anatoli săpăturile efec-
a, au tuate la Troia,
năruit Beyce Sultan,
conce Hacilar sau
pţiile Qatal Huyuk, au
destul dovedit
de însemnătatea
sim- covârşitoare a
pliste Asiei Mici ana-
ale toliene, de care
unor trebuie să se
arheol ţină seamă în
ogi. consideraţiile
Cercet despre geneza
area şi dezvoltarea
imperi civilizaţiilor din
ului anticul Orient
hitit, a Apropiat.
monu
mentel
or
sale, a
univer
sului
său
cultura
l şi
reli-
gios,
traduc
erile
din
limba
hitită
au
contrib
uit la o
înţele-
gere
mai
corect
ă şi
mai
compl
etă a
istoriei
mileniu
lui II.
HITIŢII

Anatolia, o lume contrastantă

Anatolia ni se înfăţişează ca o mare peninsulă a

cărei suprafaţă depăşeşte 700 000 km 2, situată în ves-
tul Asiei, scăldată la nord de Marea Neagră, la vest, de
Marea Egee şi, la sud, de Marea Mediterană. Această
punte între continentul asiatic şi cel european se pre-
zintă sub forma unui podiş vast, a cărui înălţime scade
lin, de la sud către nord şi de la est spre vest; podişul
este înconjurat de un lanţ muntos care-l desparte de
coastă, îndeosebi la sud. Altitudinea podişului variază
de la 1000 m la 1300 m, iar clima este aspră.
Spre est, podişul este mărginit de Munţii Armeniei
(care continuă Munţii Caucaz), cu vârfuri care depăşesc
3000 m. De la hotarul de vest al Asiei Mici către centrul
podişului se întinde lanţul Munţilor Antitaurus; spre sud-
vest pleacă, din acest lanţ muntos, un alt masiv în care
se află vârful Erciyaş Dagh, cel mai înalt din Asia Mică.
(Termenul dagh are în limba turcă sensul de „munte".)
La sud, paralel cu ţărmul dinspre Marea Mediterană, se
ridică lanţul Munţilor Taurus. între Munţii Taurus şi Anti-
taurus se află bazinele râurilor Ceyhan Nehri şi Seyhan
Nehri (nehri, în arabă şi în turcă, are sensul de „râu") ale
căror aluviuni au format câmpia roditoare de pe coas-
tele Mediteranei, unde se înalţă oraşele Adana şi Tars.
Această regiune are trei trecători de mare importan-
ţă strategică: Porţile siriene, pentru a ajunge în Siria,
Porţile din Aman, ducând la masivul muntos Amanus,
10 CfllflTORII ÎN TIMP

pe care le-a
străbătut
odinioară
împăratul
Darius, şi, în
fine, Porţile
Ciliciene, între
Tars şi vechea
Tyana. Mai la
vest, mai multe
râuri îşi varsă
apele în Marea
Egee: Ge-diz
Nehri (în
antichitate numit
Hermes), şi
1)
Buyuk Men-
deres
(Meandru).
Coasta Mării
Egee, cu
golfurile sale
adânci şi
câmpiile aluviale,
pare mult mai
ospitalieră decât
cea a
Mediteranei,
înaltă şi abruptă.
Lanţul Pontic
(Ala Dagh, Kush
Dagh, Akdagh)
este întretăiat
de văile râurilor
Sakarya Nehri
(în antichitate,
Sangarios), Kizil
Irmak2) (fostul
Halys) şi Yesil
Irmak (Iris);
masivul
mărgineşte
podişul la nord,
despărţindu-l de
Marea Neagră,
şi întâlneşte, la
răsărit, lanţul
Munţilor
Antitaurus.
Geografii
împart
Podişul
 Ana Marash
tolie (Marquasi din
i în vremea hitiţilor),
mai asigura
mult trecerea din
e Anatolia în valea
părţ superioară a
i: Eufratului;
-1 la -3 la sud-vest:
nord- regiunea care
est: cuprinde lacurile
bazinul de la
Kizil Beyşehir4),
Irmak, Akşehir şi llgin, la
care nord de actualul
se oraş Ko-
întinde nya (Kuwanna,
de pe vremea
la hitiţilor), cel mai
„Ţara mare centru
de din această
Sus", regiune, care
de la prezintă dealuri
est la golaşe şi mici
Khodja râuri cu maluri
Dagh3), roditoare şi
a păşuni bogate;
constit
uit 1) biiyuk-are
centrul sensul de:
imperi important, mare.
ului 2) kizil- roşu;
irmak- râu.
hitit; 3) Muntele Mare.
-2 la 4) şehir-oraş.
sud-
est:
străjui
nd
Câmpi
a
Ciliciei,
triungh
iul for
mat
din
Munţii
Taurus
şi
Antitau
rus, al
cărui
centru
este
oraşul
HITI 11
PI
-4
Ia
sud-
est:
o
regi
une
cu
asp
ect
de
bazi
n
înch
is,
a-
vân
d în
cent
ru
lacu
l
Akg
olu1)
(Lac
ul
Alb)
care
prim
eşte
apel
e
mu
ntel
ui
Kar
a
Dag
h
(Mu
ntel
e
Neg
ru)
şi
cele
ale
mu
nţilo
r
Has
an
Dag Dag
h şi h,
Ala stră
Dag bătu
h. în tă
jurul de
lacu râul
lui Sak
sunt arya
ogo Suy
are u. în
rodit ace
oar astă
e, regi
iar une
la se
poal află
ele Ank
mu ara
nţilo (ve
r che
sunt a
gră Anc
dini yra)
de ,
po capi
mi tala
fruct Tur
iferi; ciei
-5 din
la ziua
nor de
d- azi.
est: Ţin
o utul
regi este
une bog
care at în
este păş
măr uni
ginit şi
ă de poie
mun ni;
ţii -6
Mur la
at nor
Dag d-
h, vest
Emi : pe
r vale
Dag a
h, râul
Paş ui
a Kizil
Irm sta
ak Măr
(vec ii
hiul Neg
Hal re
ys) se
se buc
află ură
o de
regi o
une clim
cu ă
veg oce
etaţi anic
e ă
bog tem
ată. per
ată,
dest
ul
De la de
clima um
medit edă
erane ,
ană favo
la ri-
cea a zân
stepe d
lor creş
asiati tere
ce a
foio
asel
C or;
lima efec
peni tele
nsul ace
ei stei
ana clim
tolie e se
ne fac
se simţ
car ite
acte pân
rize ă la
ază bazi
prin nul
cont Sak
rast ary
e ei,
put spr
erni e
ce. nor
Coa d-
vest de
ul arb
po- uşti
dişu dau
lui. rod
La bog
vest at.
şi la
sud, 1)
în a/c-
schi alb;
mb, golii
-lac.
litor
alul
ben
efici
ază
de
o
clim
ă
tipic
me
dite
ran
ean
ă,
cald
ă şi
sec
eto
asă
,
vara
,
blân
dă
şi
ploi
oas
ă,
pe
timp
ul
ierni
i;
aici,
viţa-
de-
vie
şi
plan
taţiil
e
 CflLRTORII ÎN TIMP

în centrul podişului clima este aspră, cu aspecte atât

subtropicale cât şi continentale; amplitudinea termică
este foarte mare: în timpul verii, căldura este toridă şi
înăbuşitoare, în contrast puternic cu iarna, foarte aspră.
Severitatea climei se accentuează pe măsură ce ne în-
dreptăm spre est, către podişurile înalte ale Armeniei.
în afara văilor fluviale şi a coastelor muntoase care
sunt împădurite, vegetaţia este destul de săracă, limi-
tată la o formaţiune vegetală specifică stepei. Câteva
zone cu soluri vulcanice, fertile, favorizează unele cul-
turi; în schimb, alte regiuni sunt ca nişte pustiuri sărate
unde oamenii nu-şi pot desfăşura nici o activitate obiş-
nuită. Precipitaţiile sunt foarte slabe, dar niciodată nu
coboară sub 200 de milimetri cubi anual; într-un astfel
de caz, uscăciunea ar deveni intolerabilă:
Contrastul climateric este evident între ţărm, predo-
minant mediteranean, şi interiorul regiunii, unde condi-
ţiile prezintă multe aspecte caracteristice podişurilor şi
stepelor din Asia centrală.
In vremea de demult, în epocile străvechi ale istoriei
anatoliene, situaţia era, probabil, cu totul alta: locuitorii
din Hacilar şi Cătai Huyuk, de pildă, se bucurau de o
climă mult mai temperată decât aceea pe care o su-
portă locuitorii Turciei actuale. Podişul era, pe atunci,
împădurit, dar a urmat exploatarea excesivă a pădurilor
care explică, în parte, sărăcia actuală a vegetaţiei din
această zonă.
HITIŢI 13
I

Geog
rafia
clasi
că a
Anat
oliei

D
iferit
ele
regi
uni
ale
„Asi
ei
Mici
"
sunt
des
emn
ate
des
eori
cu
den
umir
ile
lor
din
epo
ca
grea
că
şi
rom
ană,
mai
uşor
de
iden
tific
at
dec
ât
cele
apar
ţinâ
nd
geo
grafi
ei da1).
hitit Mai
e, la
prea vest
puţi ,
n între
cun văile
osc Part
ută. heni
La osul
nord ui şi
-est, ale
de Haly
la sului
gura se
râu- află
lui Pap
Haly hlag
s onia
pân , cu
ă la port
gura ul
râul Sino
ui pe2).
Har Vale
pas a
sos, infer
pe ioar
ţărm ă a
ul San
sudi gari
c al osul
Mări ui
i sau
Neg Bith
re, ynia
se se
întin întin
de de
Pon de-a
tul, lung
und ul
e coa
grec stei
ii au Mări
înt i
e- Neg
mei re
at o pân
colo ă la
nie, Bosf
viito or;
area oraş
Treb ul
izon prin
cipal ntic
, ă.
Nice Mai
ea3), la
era sud,
foart pe
e coa
cun stel
osc e
ut Mări
pe i
vre Ege
mea e,
grec Lydi
ilor a şi
şi a Cari
rom a
anil erau
or; a des
reve părţi
nit te
apoi de
biza vale
nti- a
nilor. Mea
D ndr
e-a ului.
lung în
ul ace
ţăr ste
mul regi
ui uni
Mări s-au
i ridic
Mar at
mar oraş
a, e
pân înflo
ă la ritoa
Troi re,
a, prec
se um
întin Sar
de des4
)
Mys ,
ia, Efe
num s,
ită Per-
une gam
ori ,
şi Smi
Frig rna,
ia Mile
hele t şi
spo Hali
carn stăzi,
as. se
num
Lyci eşte
asl Trab
Pa zon.
mp 6) a
hyli stăzi,
se
ase num
întin eşte
dea Sino
u p.
de- 7) a
ctual
a
ul
lung Iznik.
ul 8) a
ţăr ctual
mul ul
ui Şart.
med
itera
nea
n, în
gen
eral,
dest
ul
de
puţi
n
prim
itor,
avâ
nd
doa
r
câte
va
câm
pii,
de
exe
mpl
u,
cea
stră
bătu
tă
de
fluvi
ul
Xan
thus
.

5) a
14 CfllfiTORII ÎN TIMP

La sud- m
est, G
străjuită de „
Munţii
Taurus şi
Antitaurus, Mistere în
situată în geografia
fundul
hitită
golfului
Alexandrett D
e (azi
Iskenderum
), Cilicia se
înfăţişează
ca o
câmpie
roditoare,
vatră a unui
mare
număr de
oraşe,
dintre care
cele mai
cunoscute
sunt Tars şi
Adana. In
interiorul
podişului,
Frigia se
află spre
vest,
întinzându-
se de la
Konya
până la
Gordion;
Galaţia, al
cărei nume
provine de
la
năvălitorii
gali care s-
au aşezat
acolo în
secolul III
î.H., ocupă
o poziţie
mai
centrală; în
schimb
„Capadocia
cea aspră"
corespunde
- r
HITIŢII____________________________________________15

diferitelor teritorii; dar, din lipsa unor referinţe suficiente

şi sigure, au rămas multe îndoieli.
Ştim că ţara Hatti se afla în partea centrală şi nordică
a Anatoliei, având în centru bucla formată de fluviul Kizil
Irmak (Halys), din nord-estul podişului. Hattuşa 1), capi-
tala imperiului hitit, era aşezată pe un mic afluent al lui
Delice Su (vechiul Capadox), care se varsă în Halys.
La nord de ţara Hatti, de o parte şi de alta a Halysului,
în partea de nord şi nord-est a centrului Anatoliei, locuia
poporul kaska (în izvoarele cuneiforme hitite, cunoscut
sub numele de seminţia kaska sau gasga).
Hitiţii au fost permanent ameninţaţi de invaziile nimi-
citoare ale poporului kaska, ce făcea periodic incursiuni
în această regiune. Pe temeiul datelor preluate din do-
cumentele hitite nu se poate face o localizare amănun-
ţită a regiunilor, oraşelor şi satelor locuite de triburile
kaska, nici în „Ţara de Sus", nici în „Ţara de Jos".
„Ţara de Sus" se afla în munţii Pontici, la nord-est de
imperiul hitit, iar „Ţara de Jos" se găsea în regiunile si-
tuate la sud de Boghaz Koy.
în general, se poate spune că poporul kaska era ri-
sipit pe o mare întindere a Anatoliei, deoarece hitiţii nu
îşi stabiliseră dominaţia peste întreg teritoriul Asiei Mici.
Mai multe oraşe au fost identificate: Hattuşa, capitala,
aproape de satul turc Boghaz Koy; Karkemiş, actualul
Djerablus din Siria; Kanesh, ale cărui ruine au fost des-
coperite la Kultepe, aproape de actualul Kayseri; Ceza-
reea Capadociei, actuala Malatya.

1) actualul Boghaz Koy.

16 CfllBTORII ÎN TIMP

Desemnarea
unor locuri
foarte
importante a
rămas
îndoielnică: nu
s-a descoperit
încă Nesa, oraş
menţionat
frecvent pe
tăbliţe; Kussar,
oraşul originar al
primilor suverani
hitiţi; Arinna,
oraşul sacru al
Zeiţei-Soare.
Mai la est,
situarea capitalei
regatului
Mitanni,
Washuqanni,
rămâne, de
asemenea, un
mister.
După toate
probabilităţile,
solul Asiei Mici
conţine încă
numeroase
vestigii, care,
scoase la
iveală, ar putea
completa
cunoştinţele
noastre despre
lumea hitită.

încetul cu
încetul,
omul
devine
producător

Mezoliticul se
confundă cu
protoneoliticul, în
care apar
anumite forme
de în secolele VIII-
„produ V î.H. este
cţie", rezultatul unor
care transformări
înlocui foarte lente.
esc Multă vreme,
culesu formele de
l. Până economie
atunci, bazate pe vânat,
ca să- pescuit şi cules
şi au coexistat cu
asigur noile tehnici de
e traiul cultivare a
zilnic, plantelor şi de
omul creştere a
se vitelor; multă
hrănea vreme au ră-
cu mas
ceea înrădăcinate
ce mentalităţile şi
vâna, religia lor în
pescui tradiţiile
a sau paleoliticului
culege superior, cărora
a; de arta de la Qatal
aici Htiyuk, de pildă,
înainte le este încă
, omul tributară.
devine Trecerea la
un lumea
produc neoliticului
ător de poate fi
bunuri, urmărită în
în anumite locuri
cursul din Anatolia de
unei sud: straturile
evoluţii paleolitice
îndelu
ngate,
pe
care
arheol
ogii nu
o pot
urmări
cu
precizi
a
dorită.
„Lume
a
nouă"
care s-
a
născut
HITIŢII____________________________________________17

de la Belbasi, Karain şi Beldibi sunt într-adevăr acope-

rite de straturi neolitice, din care cele mai recente conţin
fragmente de olărie de la mijlocul mileniului VII Î.H.
In Cilicia, la Tars şi la Mersin, s-au descoperit situri
neolitice cu multe obiecte din ceramică şi unelte din os;
şi arta de a ţese le era cunoscută, după cât se pare.

O societate urbană din mileniul VII î.H.

Armele din obsidian dovedesc existenţa unor raporturi
comerciale stabilite între podiş şi coastă, întrucât a-
ceastă rocă vulcanică provenea, se pare, din muntele
Argeu (actualul Erciyaş Dagh) sau din Hasan Dagh. Ci-
licia a cunoscut în mileniul VII o civilizaţie agricolă şi
ţărănească comparabilă cu aceea a Ierihonului. Pe
podiş, la 75 de kilometri la sud-vest de Konya, situl Su-
berde a dat la iveală o bogată colecţie de arme şi unelte
din piatră, îndeosebi din obsidian, câteva figurine din te-
racotă, nu din ceramică, datarea cu carbon 14 indicând
cu aproximaţie anul 6800 Î.H.
Se apreciază că exact la data aceasta se situează
stratul cel mai vechi din Cătai Hiiyuk, unde s-a desco-
perit un oraş, în deplinul sens al cuvântului, în timp ce
siturile din Pamphylia, Cilicia şi Palestina nu prezintă
decât o cultură neolitică rudimentară.
La începutul mileniului VII Î.H., societatea urbană evo-
luată, numeroasă şi diversificată, concepţiile religioase
subtile, arta deosebit de originală pentru epoca aceea,
economia de schimb constituie trăsături caracteristice
ale unei noi civilizaţii ivite în centrul Orientului Apropiat.
18 CălRTORII ÎN TIMP

Desco
perirea
unui
sit
excepţi
onal
Cătai Huyuk
se află la 1000 m
altitudine, în
partea me-
ridională a
podişului
anatolian, la
sud-est de
Konya (vechiul
Iconium), în
mijlocul unei
câmpii
străbătute de
râul Carsamba
Cay, în
vecinătatea
satului Kucuk
Koy.
James
Mellaart a
efectuat o primă
recunoaştere a
locurilor, în
noiembrie 1958;
doi cercetători
englezi, Alan
Hali şi David
French, îl
însoţeau.
Descoperirea
vestigiilor unor
clădiri, cioburile
de olă-rie,
fragmentele de
arme de luptă şi
de vânătoare
ieşite la lumină
au justificat
interesul lor
pentru acest sit.
Vârfurile de
săgeţi, cetătorii de la
din Institutul Britanic
obsidi de Arheologie
an, din Ankara
semăn lucraseră intens
au pe şantierul
mult deschis la
cu Hacilar, alt sit
cele neolitic
dezgro important, situat
pate la la 300 km mai
Mersin la vest;
de săpăturile
către sistematice la
John Cătai Huyuk au
Garsta început însă mai
ng, cu târziu (1961).
câţiva Mellaart şi
ani colaboratorii lui
mai nădăjdu-iau că
înainte situl le va oferi
. Până prilejul unor
atunci, descoperiri
s-a uluitoare.
crezut Cătai Huyuk
că reprezintă o
platoul aşezare neolitică
anatoli de excepţie,
an nu chiar dacă ţinem
fusese seama numai de
locuit întinderea sa:
în circa 13 ha.
epoca Stratul
neoliti depunerilor
că. Or, neolitice
exis- depăşeşte 20 m;
tenţa cele de la
unor Mersin, pe
obiect coasta Ciliciei nu
e vădit depăşesc 10 m,
conte iar la Ierihon,
mpora vestitul sit
ne cu palestinian, nu
cele ating nici 14 m.
desco-
perite
pe
ţărmul
Ciliciei
doved
ea
contra
riul.
Cer
HITIŢ 19
II

O
st
ar
e
d
e
c
o
n
se
rv
ar
e
re
m
ar
ca
bi
lă
C
erce
tăril
e au
fost
con
cent
rate
asu
pra
unei
a
din
cele
dou
ă
colin
e pe
care
este
aşe
zat
Căt
ai
Huy
uk,
şi săp
anu ate
me în
cea epo
dins ca
pre clasi
vest că
, au
care dete
măs riora
oară t
mai grav
puţi strat
n de urile
un neol
hect itice
ar mai
(din rece
supr nte.
afaţ Dar,
a pe
total ans
ă de amb
13 lu,
hect s-au
are) păst
. rat
C foart
oast e
ele bine
„huy .
uk- M
ului" unc
au a de
fost cerc
distr etar
use e a
din lui
cau Jam
za es
ero- Mell
ziuni aart
i, şi a
odat cola
ă cu bo-
vesti rato
giile rilor
îngr săi
opat a
e fost
acol înle
o; snit
puţu ă de
rile fapt
ul irme
că valo
nive are
luril a
e exc
vec epţi
hi onal
au ă a
fost situl
mai ui.
bine A
con nali
serv za
ate, strat
în igraf
cea ică
mai a
mar sco
e s la
part ivea
e a lă
oraş dou
ului. ăspr
Ince eze
ndiil ce
e şi nive
dete luri
rioră suc
rile cesi
au ve,
afec core
tat spu
înde nzâ
ose nd
bi unei
strat aşe
urile zări
mai pe
rece acel
nte. sit
Toat pe o
e peri
ele oad
men ă
tele lung
ace ă,
stea de
nu la
pu- 680
teau 0 la
dec 560
ât 0
să Î.H.
conf Ace
ste la
prec care
izări s-a
au putu
fost t
făcu aplic
te a o
cu teh-
ajut nică
orul de
dată mar
rilor e
cu prec
carb izie.
on Stra
14. turil
Cen e de
uşa ipso
din s
vetr care
e, tenc
frag uiau
men zidu
tele rile
de cas
lem elor
n şi se
sem refă
inţel cea
e u în
car- fiec
boni are
zate an,
de prim
ince ăvar
ndiil a,
e aşa
frec cum
vent se
e proc
din ede
ace ază
a şi în
epo ziua
că de
au azi
fost în
print sate
re le
ele turc
men eşti
tele din
stud ace
iate astă
regi
une,
iar
anal
iza
lor
deta
liată
a
per
mis
să
se
apr
ecie
ze
cu
dest
ulă
exa
ctita
te
dur
ata
unei
aşe
zări,
pent
ru
difer
itele
nive
luri
cerc
etat
e.
20 CflLRTORII ÎN TIMP

După anul
5600 î.H., Qatal
Htiyuk a fost
propriu-zis
părăsit, fiind
preferat celălalt
deal, situat mai
la vest; noua
aşezare a durat
până în anul
5000 î.H.
Situl acesta
şi îndeosebi cel
de la Hacilar
constituie cele
mai
convingătoare
exemple de
dezvoltare a
Ana-toliei
neolitice.

L
o
c
u
i
n
ţ
e

f
o
a
r
t
e

p
r
a
c
t
i
c
e
,

î
 n în forme de
car cărămidă —
e formele erau din
se lemn — uscat
int apoi la soare).
ra Zidurile erau
pri consolidate cu
n grinzi de lemn
ac verticale şi
op peste tot se
eri aşternea un
ş strat de
tencuială,
absolut
Câ
necesară pentru
mpia
a proteja
oraşul
elementele de
ui
construcţie
Konya
(chirpiciul) de
era
precipitaţiile atât
format de frecvente din
ă de timpul iernii.
aluviu Acoperişul era
nile plan, făcut din
râului legături de stuf
Carsa adunat de pe
mba bălţile din
Cay; vecinătate,
piatra acoperit apoi cu
lipsea noroi uscat.
cu Grinzi
totul transversale
din susţineau
locul aceste
acela. acoperişuri pe
Ora care erau
şele prevăzute
diferite eşafodaje
, uşoare, din
înălţat lemn, pentru a
e la apăra gura de
Qatal ventilaţie şi mai
Huyuk' cu seamă
au fost intrarea, fiindcă
clădite o caracteristică
din extrem de
chirpici spectaculoasă a
(un caselor din
amest Qatal Huyuk o
ec de constituie faptul
lut, că se intra prin
paie şi acoperiş, cu
bălega ajutorul unei
r, scări; aceasta
turnat era calea de
acces
în
toate
clădiril
e din
oraş
— fie
case,
fie
sanctu
are.
HITIŢ 21
II

I
nteri
orul
locu
inţei
era
foart
e
bine
împ
ărţit:
în
gen
eral,
cupt
orul
era
aşe
zat
de-
a
lung
ul
zidu
lui
dins
pre
sud,
de
care
se
sprij
inea
scar
a de
ieşir
e.
Cup
torul
şi
vatr
a
ocu-
pau
apro
ape
o per
trei eţii,
me platf
din orm
încă ele
pere ace
a stea
prin erau
cipa tenc
lă; uite
de-a şi
lun- se
gul distr
per ibui
eţilo au,
r cu
era regu
u larit
ame ate,
naja astf
te el:
nişt cea
e mai
platf mar
orm e
e, reve
locu nea
ri stăp
und ânei
e cas
„po ei,
dea repr
ua" eze
fuse ntân
se d
vădi culc
t uşul
înălţ ei;
ată, în
car schi
e mb,
era platf
u orm
folo a
site care
ca i se
pat, cuv
diva ene
n a
sau băr
ban batu
că. lui
Ca era
şi de
dim uri"
ensi în
uni locu
mai inţel
red e
use indi
şi vidu
inst ale
alat a
ă înle
într- snit
un eval
colţ uar
al ea
locu num
inţei ărul
. ui
î de
ncă pers
per oan
ea e
prin care
cipa trăia
lă u în
put cas
ea ele
com din
unic Qat
a cu al
altel Huy
e— uk:
dep nici
endi o
nţe fami
— lie
prin nu
pas ave
aje a
înalt mai
e de mult
apro de
xim opt
ativ me
70 mbri
cm. ; de
Felu obic
l în ei,
care era
erau form
aşe ată
zate din
difer cinc
itele i
„pat sau
şas ai
e Huy
pers uk
oan nu
e. a
Lum pre
ina văz
zilei ut
pătr fere
und stre,
ea cel
prin puţi
gur n
a nu
aco la
peri edifi
şulu ciile
i; dez
încă gro
per pate
ea pân
pute ă în
a fi prez
lumi ent.
nată E
şi posi
de bil
câ- să fi
teva exi
opai stat
ţe luca
de rne
piatr îngu
ă, în ste
care în
se part
ard ea
ea sup
seu. erio
D ară
upă a
cum zidu
ved rilor,
em, atin-
arhi gân
tect d
ura aco
locu peri
inţel şul,
or dar
fami nimi
liale c nu
din ne
Căt îndr
ept
ăţeş
te
încă
să
susţ
ine
m
astf
el
de
afir
maţi
i.
22 CfllRTORII IN TIMP

Nu era
prevăzut nici un
sistem de
scurgere a apei
menajere, dar,
după cât se
pare, casele
erau foarte cu-
rate. Intr-o
dependinţă a
locuinţei
principale, o
mică încăpere
care servea
drept hambar,
erau însilozate
grânele.
Fiecare familie
îşi pregătea
singură pâinea,
dar, în urma
săpăturilor, s-au
descoperit
cuptoare mari,
care, după
toate
probabilităţile,
erau de
folosinţă co-
mună.

Fresce
străvechi
Casa era
destul de puţin
împodobită, în
schimb, pereţii
sanctuarelor, pe
care grinzile de
lemn încastrate
în ziduri îi
împărţeau în
panouri mari,
ne-au oferit cele
mai vechi fresce
cunoscute până
în ziua de azi.
Dimensiunea
obişnuită a
caselor şi a
sanctu erare „urbană".
arelor Casele erau
varia, alăturate unele
de la lângă altele şi
25 la prezentau în
30 m2, afară faţadele lor
înălţim oarbe; cei ce le
ea apărau, suiţi pe
ziduril acoperiş,
or era înarmaţi cu
de arcuri şi praştii,
aprox puteau să-i ţină
imativ la distanţă pe
3 m. eventualii
Const asediatori
ructori (metoda
i lor aplicată a dat
nu au rezultate
doved mulţumitoare
it prea toată vremea
multă cât situl
origina respectiv a fost
litate: populat, pentru
toate că nu s-a
casele descoperit nici
semă un indiciu că ar
nau, fi fost vreun
atât la măcel). Numai
exterio focul putea
r cât şi distruge
la
interior
.
Lo
cuinţel
e se
îngră
măde
au
într-un
spaţiu
restrâ
ns;
curţile
care
exista
u între
ele
mai
degaj
au
puţin
aceas
tă
aglom
HUIŢI 23
I

ora
şul,
iar
atun
ci
cân
d se
apri
nde
a,
se
întin
dea
rep
ede
de
la o
cas
ă la
alta.
Stra
turil
e
cele
mai
rece
nte
au
păst
rat
urm
ele
dev
asta
toar
e
ale
uno
r
astf
el
de
eve
nim
ente
.
O
clă
dire
con
strui
tă
dup nt,
ă un am
plan erin
origi dien
nal ii
era vor
reze înălţ
r- a
vată oraş
, ul
desi Mes
gur, a
post Ver
ului de,
de în
paz Col
ă la ora
intra do,
rea sau
în oraş
oraş ul
, Bon
cee ito,
a ce în
dov Ne
ede w
şte Mex
pre ico,
ocu apli
par cân
ea d
locu acel
itoril eaşi
or con
lui cept
de e în
a-şi dom
lua eniu
măs l
uri arhit
de ectu
apăr rii şi
are al
(acu apă
m rării.
optz R
eci eam
de inti
sec m
ole!) că
. toat
Cev e
a infor
mai maţi
rece ile
pe spe
care ctac
le- uloa
am se;
cule dar
s, chia
dato r şi
rită aşa,
săp bog
ături ăţia
lor mat
făcu erial
te la ului
Căt dez
ai grop
Huy at,
uk, calit
prov atea
in vest
doar igiil
dintr or,
-o num
zon ărul
ă mar
care e al
repr san
ezin ctua
tă, relor
apro des
xim cop
ativ, erite
a num
dou ai în
ăze part
cea ea
part de
e vest
din a
supr oraş
afaţ ului,
a cont
total ribui
ă a e la
situl form
ui. area
Poa unei
te ima
că gini
vor des-
urm tul
a de
alte com
des plet
cop e,
eriri înfăţ
işân mai
du- viu
ne inter
viaţ es
a, pen
arta, tru
cred Căt
inţel ai
e Huy
unei uk,
civili car
zaţii e-i
stră atră
vec gea
hi, prin
înflo bog
ritoa ăţia
re ex-
acu cepţ
m iona
opt lă a
mile vest
nii. igiil
or
sale
.
Me Dat
dit orită
săp
era
ături
ne lor
eni efe
pri c-
mit tuat
ivi e au
şi fost
pr des
oto cop
me erite
num
dit ero
era ase
ne sch
eni elet
e,
A care
rheo au
logii form
şi at
istor obie
icii ctul
au uno
man r
ifest stud
at ii
cel met
odic
e;
sco
pul
cerc
etări
lor
între
prin
se
de
spe
ciali
şti
era
prec
izar
ea
origi
nii
pop
oru-
lui
care
vieţ
uise
la
Căt
ai
Huy
uk
mai
mult
de
un
mile
niu.
24 CRlfiTORII ÎN TIMP

Străvechii
locuitori erau
destul de înalţi:
femeile cam de
1,60 m, iar
bărbaţii, în
medie, de 1,70
m, cu câteva
rare excepţii
depăşind 1,85
m. Studierea
craniilor a per-
mis arheologilor
să distingă cel
puţin trei rase
diferite care
alcătuiau
populaţia
neolitică a
locului.
După toate
probabilităţile,
unii aparţineau
unei rase
mediteraneene
primitive, încă
neevoluată,
păstrând multe
trăsături ale
populaţiilor din
paleoliticul
superior; craniul
era voluminos,
alungit, înalt, cu
arcada sprânce-
nelor
proeminentă;
maxilarul
inferior foarte
dezvoltat
amintea şi el de
rasele
străvechi.
Statura
reprezentanţilor
acestui grup
„vechi
mediteranean"
sau „robust" era
potrivită, chiar
înaltă.
Alte cranii
prezentau
asemănări
foarte mari cu
cele şi ale Orientului
ale Apropiat.
actual Coexistenţa
ei celor două rase,
popula „robustă" şi
ţii „zveltă", a fost
medite remarcată în
raneen multe situri
e; neolitice din
aspect aceeaşi epocă.
ul lor Originea acestor
fizic două tipuri
era umane se pierde
mai în paleoliticul
puţin superior.
grosol Deosebirile
an, dintre cele două
trăsătu grupe — care
rile au, probabil, o
feţei origine comună
erau — s-ar putea
îndulcit explica printr-o
e şi se separare a lor,
poate care a durat
vorbi câteva milenii;
despre faptul acesta ne
„proto face să
medite presupunem că
raneen cel puţin una
i", dintre aceste
strămo rase nu era
şii originară din
direcţi Cătai Huyiik.
„zvelţi" Antropologia
ai neoliticului
rasei anatolian este
medite prea puţin
raneen cunoscută ca să
e, se poată realiza
recuno reconstituirea
scută unor eventuale
de migraţii.
antrop
ologi
în
numer
oase
zone
ale
Europ
ei
meridi
onale,
ale
Africii
magre
biene
HUIŢI 25
I

Leagăn
al rasei
alpine?

U
n alt
ele
men
t
etni
c al
pop
ulaţi
ei
de
la
Căt
ai
Huy
uk
se
difer
enţi
ază
net
de
cele
dou
ă
„ras
e"
med
itera
nee
ne:
este
vorb
a de
tipul
brah
icef
al
alpi
n,
cara
cteri
stic
celo
r
care
au e
pop imp
ulat orta
ulter ntă
ior a
Anat pop
olia. ulaţi
Din ei
pun euro
ct pen
de e.
ved Cu
ere toat
som e că
atic, a-
„alpi firm
nii" aţia
se cere
buc spriji
urau nul
de o unei
con verit
stitu abil
ţie e
robu „isto
stă, rii
deşi antr
erau opol
de o-
stat gice
ură ",
mijlo care
cie -i
sau răm
mic âne,
ă; deo
ave cam
au dată
nas ,
ul post
lat şi erită
cran ţii de
iul făcu
mar t, se
e; pare
acel că
aşi Asia
tip Mic
mai ă a
con con
stitui stitui
e şi t
în leag
prez ănul
ent ace
o stei
part rase
alpi tudi
ne. ne
Doli că
coc locu
efalii itorii
prot ,
ome deşi
diter nu-
ane mer
eni oşi
şi şi
brah oric
icef ât
alii de
alpi bine
ni hrăn
au iţi,
con nu
vieţ ave
uit au o
la sper
Căt anţă
ai de
Huy viaţ
uk ă
în foart
mile e
niul ridic
VII, ată
în —
con bărb
diţii aţii
prea atin
puţi gea
n u o
cun vârs
osc tă
ute, med
pe ie
care de
le 32
vor de
prec ani,
iza iar
doar fem
săp eile,
ături una
le de
viito 30
are. de
î ani.
n Viaţ
schi a
mb, ace
ştim asta
cu scur
certi tă a
fost
sorti
tă,
de
altfe
l,
maj
orită
ţii
oam
enil
or
vre
me
de
nou
ă
mile
nii,
pent
ru
că
dura
ta
med
ie a
vieţii
ome
neşt
i a
ajun
s să
se
dubl
eze
abia
în
sec
olul
XVII
I,
dato
rită
revo
luţiil
or
agra
ră,
indu
stria
lă şi
ştiinţ
ifică.
26 CRIRTORII ÎN TIMP

Hran
ă
sufici
entă
si
echili
brată

Câmpia
roditoare a
Konyei producea
suficient pentru
a îndestula
populaţia, care
se ocupa cu
agricultura; pro-
blema foametei
era definitiv
înlăturată. Dintre
scheletele
dezgropate, nici
unul nu
prezenta semne
de rahitism;
caria ctentară
nu exista,
denotând o
alimentaţie
echilibrată, în
schimb,
numeroasele
terenuri
mocirloase din
împrejurimi
constituiau
focare de
malarie.
Schimbările
bruşte de
temperatură,
specifice
podişului
anatolian, iernile
aspre, generau
multe afecţiuni
pulmonare; în
plus, oraşului. Nici un
condiţi strat nu a dat la
ile iveală dovada
precar unor masacre
e în generalizate,
care comparabile cu
se cele descoperite
năştea de arheologi în
un alte locuri din
copil Orientul
cauza Apropiat.
u o Numărul
mortali neobişnuit de
tate mare al
infantil locuitorilor, felul
ă în care erau
ridicată rânduite
, ce locuinţele,
secera clădite astfel
un încât oamenii să
nou- se poată apăra
născut cu uşurinţă şi
din armele lor:
doi; un arcurile, praştiile
aseme şi săbiile, îi
nea descurajau rje
procen eventualii
taj era agresori,
frecve zădărnicindu-le
nt orice tentativă,
întâlnit în comparaţie
la co- cu alte aşezări
lectivit din vremea
ăţile aceea, Cătai
preind HuyCik se
ustrial bucura de
e. siguranţa unui
Moarte climat stabil de
a pace, prielnic
accide dezvoltării unor
ntală activităţi
era economice si
rară: comerciale.
nu s-
au
desco
perit
urme
de
distrug
ere
sau de
jefuire
a
Stemă circulară din argint (epoca de bronz), care face
parte din tezaurul de la Aladja Huyuk.

l
28 CfllflTORII ÎN TIMP

O
a
g
r
i
c
u
l
t
u
r
ă

î
n
f
l
o
r
i
t
o
a
r
e
,

d
i
n

v
r
e
m
u
r
i

s
t
r
ă
v
e
c
h
i
 Ţinu mărginesc
tul Câmpia Konyei,
deoseb pentru că plan-
it de tele sălbatice
mănos, din grupul
resurse cerealelor nu
le creşteau la şes.
natural Oamenii se
e pricepeau la
bogate tehnicile
au agricole, ivite,
determ poate, pe la
inat sfârşitul
instalar mileniului IX, şi
ea exploatau solul
unei mănos, udat de
popula apele râului
ţii Carsamba Cay.
numer Cele mai
oase, vechi niveluri ale
fa- sitului indică o
vorizân agricultură
evoluată: orz
d
decorticat, alac
ridicar
— specie de
ea
grâu foarte
unui
rezistentă, cu un
mare
singur bob în
centru
spiculeţ, care se
urban cultivă în
cum a regiunile
fost muntoase
Cătai (triticum
Huyuk, monococcum)
în care —, pe lângă
au mazăre şi linte,
început care făceau
să-şi parte dintre
desfăş primele plante
oare cultivate din
activi- mileniul VII î.H.
tatea Se remarcă
meşteş diversificarea
ugarii, culturilor pe tot
negust cuprinsul ţi-
orii, nutului: legume
preoţii. felurite, fistic,
Agri migdale, mere,
cultura cireşi, orz (din
a fost care se fabrica
practic bere), începând
ată mai cu mileniul VI
întâi pe Î.H., s-a cultivat
coastel viţa-de-vie,
e dea- strugurii
lurilor începând să fie
care folosiţi şi la
pregăti
rea
vinului;
grâul,
bun
pentru
pregăti
rea
alua-
tului de
pâine,
a
înlocuit
orzul;
în total,
paispre
zece
plante
comes
tibile,
diferite
, erau
cultivat
e de
locuito
rii
Qatal
Huyiik
ului
neolitic
.
Afar
ă de
agricult
ura
propriu
-zisă,
Câmpi
a
Konyei
oferea
condiţii
bune
pentru
creşter
ea
animal
elor
domes
tice:
HITIJI 29
I

în
vre
mea
ace
ea
erau
pajiş
ti,
iazu
ri şi
păd
uri,
mult
mai
mult
ă
verd
eaţă
dec
ât în
ziua
de
azi.
Se
creş
teau
oi şi
capr
e,
care
dăd
eau
carn
e,
lapt
e şi
lână
;
câin
ele,
do-
mes
ticit,
era
nepr
eţuit
ul
aliat
al
vân
ător
ului.
Bovi
nele
, stadi
măg ul
arul evol
şi uat
porc al
ul agri
nu cultu
erau rii;
încă nu a
dom fost
estic resi
ite,
mţit
deşi
ă
bour
ace
ii şi
mist astă
reţii nec
erau esita
num te
eroş pent
i pe ru
mel că
eag în
urile ţinu-
acel turil
ea. e
înve
cina
te
Vân ale
ăto Căt
are ai
inte Huyi
nsă ikulu
i
C vân
reşt atul
erea se
ani găs
mal ea
elor din
dom belş
estic ug.
e a Cer
fost bii,
sem cerb
nala ii
tă lopă
re- tari,
lativ căpr
târzi ioar
u, ele,
com oile,
para mă-
tiv garii
cu sălb
atici, e de
bour vân
ii şi ătoa
mist re
reţii —
erau una
spe din-
ciile tre
cele ele,
mai foart
căut e
ate bine
pent păst
ru rată,
carn repr
ea ezin
lor. tă
Se un
mai câin
vân e
au şi care
mufl urm
onii, ăreş
vul- te
pile, un
nev cerb
ăstui lopă
cile, tar.
lupii, S
leop ăpăt
arzii urile
şi efec
urşii. tuat
F e au
resc dat
ele la
des ivea
cop lă şi
erite cârli
înfăţ ge
işea de
ză undi
num ţă,
eroa înse
se mnâ
sce nd
ne că
de pes
pesc cuit
uit ul
cu ofer
năv ea
odul resu
şi rse
scen supl
i- ex-
men trem
tare de
de favo
hran rabil
ă. men
Păs ţiner
ările ii
erau unor
vân form
ate, e de
de eco
ase nom
men ie
ea, soci
iar ală
ouăl —
e lor baz
erau ată
adu pe
nate vân
şi at şi
mân pes
cate, cuit
dup —
ă coe
cum xistâ
rezul nd
tă cu o
din prod
studi ucţie
erea agri
sedi colă
men foart
telor e
în bine
care con
s-au dus
găsit ă.
frag
men
te
de
coji
de
ouă.
De
fapt,
cadr
ul
natu
ral al
oraş
ului
era
30 CRIRTORII ÎN TIMP

Cu timpul,
vânatul nu a
mai fost atât de
abundent,
straturile cele
mai recente
conţinând un
număr scăzut
de vestigii ale
vânătorilor din
vremuri
străvechi.
Animalele ucise,
îndeosebi bourii,
nu mai aveau
mărimea im-
presionantă de
altădată.
Vânătorii
foloseau, de
obicei, arcul şi
săgeata,
lancea, cuţitele
din silex şi din
obsi-dian;
răzuitoarele
(lame cu două
tăişuri), erau
folosite pentru
jupuirea şi
curăţatul pieilor,
după cum
dovedeşte
numărul mare al
acestor unelte.
Din vremea
aceea datează
şi tehnica
preparării iaur-
tului (aliment
specific
Anatoliei) din
lapte de oaie şi
din acidul
conţinut în
ghinda
stejarului.
Poate că se cu-
noşteau şi alte
produse lactate,
cum sunt untul
şi atunci
brân- apicultura.
za;
sarea
se
Secrete de
găsea
fabricaţi
din
abund
e
enţă în surprinz
regiun ătoare,
ea care-i
marelu uimesc
i lac şi pe
salin savanţii
din din ziua
centrul de azi
Asiei
Mici Abundenţa
— Tuz resurselor
Golii naturale a
— la favorizat apariţia
nord şi dezvoltarea
de unor
Câmpi meşteşuguri,
a după cum
Konye rezultă din
i. săpăturile de la
Desco Cătai Huyuk
perire care au dat la
a unor iveală nu-
imagin meroase
i înfăţi- obiecte şi
şând unelte, mărturii
insect ale tehnicii
e folosite în
adunâ neolitic.
nd Incendiile care
nectar au pustiit locul
ul din în mai multe
floare rânduri au
în înlesnit însă
floare, păstrarea în
ne bune condiţii,
face sub stratul
să protector de
crede cenuşă, a unor
m că obiecte din
locuitor lemn,
ii Cătai
HuyCi
kului
cunoşt
eau
încă
de pe
HITIŢII
_____________________________________________
3J_

ţesături, coşuri, care au prilejuit o mai bună cunoaştere

a activităţilor desfăşurate acolo. Prea multe aşezări ne-
protejate s-au degradat şi nu s-au mai păstrat decât cio-
buri de ceramică şi obiecte din os — obiectele din lemn
şi împletiturile de coşuri, fiind uşor degradabile, au lăsat
mai puţine dovezi ale existenţei lor.
Cartierul „artizanal" din Cătai Huyiik nu a fost cerce-
tat încă; noi nu cunoaştem decât produsele „finite"
obişnuite, descoperite în cartierul „sanctuarelor" pe
care întâmplarea le-a scos la lumină. Calitatea, diversi-
tatea şi rafinamentul pieselor descoperite dovedesc
măiestria celor ce le-au făurit, iscusinţa lor profesională,
bazată pe secrete de fabricaţie care-i uluiesc pe erudiţii
din ziua de azi.
Astfel, James Mellaart, surprins, nedumerit, se în-
treabă, cu drept cuvânt: „Cum de izbuteau aceşti meş-
teşugari ai neoliticului să şlefuiască şi să-i dea luciu
desăvârşit unei oglinzi din obsidian, fără nici o zgârie-
tură? Cum perforau mărgelele de piatră, inclusiv cele din
obsidian, făcând găuri atât de mici încât nici un ac de oţel
modern nu poate să treacă prin ele? Când şi unde au
învăţat să topească arama şi plumbul — metalele des-
coperite la Cătai Hiiyuk, în nivelul nouă, datând încă din
anul 6400 Î.H.? Foloseau oare cărbunii drept combusti-
bil pentru fabricarea mărgelelor şi a pandantivelor?"
32 CfilRTORII ÎN TIMP

Rel
aţii
co
me
rci
ale
int
ens
e
Cunoaştem
amploarea
relaţiilor
comerciale pe
care le implică
dezvoltarea
activităţii
meşteşugarilor,
datorită
descoperirilor
făcute în acest
uimitor Cătai
Hiiyuk. Câmpia
Konyei nu
dispunea de
materii prime
importante, în
afară de humă şi
de trestie —
folosite la
construcţia locu-
inţelor. Dealurile
care mărgineau
câmpia, bogat
împădurite,
dădeau cel mai
bun lemn pentru
construcţii;
lemnul de brad,
din care se
fabricau vase,
provenea din
Munţii Taurus.
Calcarul se
extrăgea din
Kara Dagh,
obsidianul din
Hasan Dagh şi
din practicării unui
Argeu comerţ intens,
(Erciya înfloritor, deose-
ş bindu-se net de
Dagh), cea a micilor
cei doi comunităţi
mari agricole primi-
vulcani tive,
anatoli caracteristice
eni. pentru neoliticul
Arama din alte ţinuturi,
, oxidul care se
de fier, mulţumeau cu
cinabr ceea ce
ul producea
(sulfur pământul lor.
a Prelucrarea
natural pietrei, prin
ă de cioplire şi
mercur şlefuire, ajunge
) erau la o perfecţiune
aduse, fără egal în
fără neolitic.
îndoial Pumnalul cu
ă, din lamă de silex,
Taurus. scurtă şi lată, cu
Scoicil mâner de os în
e formă de şarpe,
venea reprezintă una
u de dintre cele mai
pe cunoscute pilde
ţărmuri ale măiestriei
le meşterilor
Medite anatolieni din
ranei mileniul VII Î.H.
sau Pumnalele,
ale răzuitoarele,
Mării vârfurile de
Roşii. săgeţi şi de
Silexul lănci, din silex
era sau din
adus obsidian, fac
din parte din
Siria. obiectele
Eco descoperite
nomia frecvent în
Qatal zonele
Huyuk cercetate.
ului
trebuie
consid
erată
prin
prisma
HITIŢII 33

Minunatele oglinzi din obsidian

Cele mai spectaculoase performanţe tehnice ale ar-
tizanilor din Cătai Htiyuk au fost remarcabilele oglinzi
din obsidian şlefuit şi lustruit şi paletele pentru farduri
descoperite în cartierul „aristocratic" al preoţilor, singu-
rul în care cercetătorii au explorat fiecare ungher.
Pentru construcţii şi pentru şarpante se folosea lem-
nul, îndeosebi cel de stejar şi de ienupăr; grinzile şi stâl-
pii se ciopleau cu migală; pentru vase era preferat
lemnul de brad.
La început, olăritul a împrumutat formele vaselor din
lemn; materia primă a fost lutul, folosit şi pentru cărămi-
zile în sistem de paiantă; cuptoarele, asemănătoare ce-
lor pentru pâine, erau foarte rudimentare. Meşteşugul
olarului a fost practicat din vremuri străvechi, după cum
dovedesc cioburile aflate la niveluri care indică epoci
foarte îndepărtate. Produsele de olărie s-au generalizat
aproximativ din anul 6000 î.H.

Topirea aramei şi a plumbului

începând cu anul 6400 Î.H., s-au folosit arama şi plum-
bul la fabricarea mărgelelor şi a bijuteriilor; prin urmare,
în epoca pietrei lustruite, în plin neolitic, se practica în
Anatolia topirea metalelor! Un ac de aramă descoperit
la Suberd, la 80 km sud-vest de Qatal Huyuk, atestă o
anumită extindere regională a metalurgiei primitive.
34 CfllRTORII ÎN TIMP

Rămăşiţele
unor veşminte,
reprezentările
murale
numeroase
dovedesc o
remarcabilă
dezvoltare a
ţesă-toriei,
precum şi
folosirea unor
vopsele
vegetale, extra-
se din plante ca
roiba,
drobuşorul şi
rozeta, care se
găseau din plin
în împrejurimi.
Rogojinile din
stuf şi covoarele
din lână se
foloseau,
probabil, în mod
curent şi
acopereau
acele platforme-
pat aşezate în
interiorul
locuinţelor, pe
care oamenii se
odihneau.
Coşurile cu
împletitură în
spirală, care
aveau după
toate
probabilităţile o
anumită
etanşeitate, au
fost găsite la
toate nivelurile
săpăturilor
arheologice.
S-a
descoperit, în
primele trei
campanii de
săpături, un
mare număr de
sigilii din
teraco deosebită
tă, pentru cei ce
purtân înfruntau iernile
d aspre ale
diferite podişului ana-
motive tolian şi se pare
ornam că cele de
entale; leopard erau
se preţuite îndeo-
presu sebi. Pielea,
pune folosită la
că confecţionarea
cele încălţămintei şi a
cincize cingătorilor, a
ci şi lăsat puţine
şase urme, cu
de excepţia tecii
sigilii unui pumnal cu
erau lamă scurtă şi
destin lată.
ate
decor
ării
ţesătur
ilor,
după
ce
fusese
ră
trecut
e prin
vopse
a.
Unele
reprez
entări
murale
din
sanctu
are
par să
confir
me
aceast
ă
ipotez
ă.
Blă
nurile
aveau
,
desigu
r, o
import
anţă
învelişul unei tăbliţe din argilă, din Capadocia (2000-1800 î.H.).
36 CfllRTORII ÎN TIMP

Specializare
rafinată
Săpăturile
arheologice au
vizat mai întâi
cartierul rezervat
cultului, pe care
l-au cercetat în
amănunţime. Nu
cunoaştem prea
bine organizarea
socială din
vremea a-ceea,
dar ceea ce
ştim, ceea ce
putem afirma se
bazează pe
constatările
făcute la faţa
locului: a existat
o comunitate
numeroasă,
destul de
evoluată şi de
bogată, în care
activităţile erau
diferite şi extrem
de specializate.
Dimensiunea
caselor,
ofrandele
funerare
sugerează anu-
mite inegalităţi
sociale, care
rămân
neînsemnate.
Planul oraşului,
urmărit cât se
poate de
judicios la
fiecare re-
construcţie,
implică, fără
îndoială,
concepţia unei
puteri politice
solide — despre
care înhumarea
nu
ştim Locuitorii
nimic. Qatal Huyukului
Viaţ neolitic
a respectau
materi anumite practici
ală a funerare, pe
locuito care arheologii
rilor le-au reconstituit
de la cu uşurinţă.
Cătai Morţii erau
Huyuk îngropaţi sub
, pe platformele
care locuinţelor sau
am ale sanctuarelor,
desco dar înhumarea
perit-o nu avea loc
în imediat după
vestigi deces.
ile Cadavrul
vremu trebuia să fie
rilor mai întâi dat
foarte pradă vulturilor,
în- care să ia
depărt carnea de pe
ate, el; trupul
deter
mină o
recons
iderar
e a
lumii
neolitic
ului şi
pune
la
dispoz
iţia
noastr
ă
inform
aţii de
valoar
e ex-
cepţio
nală,
privind
credinţ
ele şi
arta
aceste
i
epoci.
HITIŢII____________________________________________37

răposatului era expus pe o înălţime la care ajungeau

doar păsările de pradă.
Ritul descărnării figurează deseori pe frescele des-
coperite în numeroase sanctuare.
După cât se pare, ceremonia de îngropare a schele-
telor sub pământul locuinţelor avea loc într-o perioadă
precisă a anului, primăvara, poate. Starea de conser-
vare a rămăşiţelor pământeşti, foarte inegală, sprijină
această ipoteză.
Scheletele erau înfăşurate într-o pânză sau în blă-
nuri şi erau îngropate la o adâncime de 60 cm. Nu exis-
tau reguli stricte pentru orientarea poziţiilor lor: unele
erau aşezate pe o coastă, altele, pe spate. Singura
constantă rămâne depunerea lor sub platformele care
serveau drept pat. Anumite locuinţe sau anumite sanc-
tuare au dat la iveală un mare număr de schelete: 32
sau 28, dar a fost şi cazul unui sanctuar în care nu erau
îngropate decât două. în linii mari, numărul mormintelor
pare mic faţă de numărul mare al locuitorilor acelei
aşezări, după cum o dovedesc săpăturile arheologice
efectuate la toate nivelurile, ceea ce îl face pe James
Mellaart să creadă că existau în afara sitului explorat ci-
mitire, încă necunoscute.

Ofrande, bijuterii şi arme în morminte

Li se aduceau diverse ofrande defuncţilor care să-i
însoţească în călătoria spre lumea de dincolo; ele erau
mai bogate şi mai abundente în cazul celor înhumaţi în
sanctuare, mai modeste şi mai rare pentru cei îngropaţi
 CfllflTORII ÎN TIMP

sub platformele caselor. Cu toate acestea, nu se cu-

nosc deloc criteriile de repartizare a ofrandelor, statutul
social al celui decedat, vârsta lui, împrejurările care au
determinat decesul.
Un alt rit funerar, remarcat şi în paleoliticul superior
şi în paleoliticul mijlociu (la omul din Neanderthal, de
pildă), a fost identificat la Qatal Huyuk: pictarea osemin-
telor cu ocru roşu; nici în acest caz nu putem generaliza,
deoarece se prezintă astfel unsprezece schelete de fe-
meie din patru sute. Se folosea, uneori, albastrul şi ver-
dele pentru pictarea unor părţi ale craniului; nu putem
interpreta această practică, lipsindu-ne multe elemente.
Anumite obiecte din mormintele aflate în sanctuare au,
se pare, un sens deosebit: oglinzile din obsidian pentru
mormintele feminine; buclele de curea, obiectele din os,
alături de pumnalele cu lama scurtă şi lată din silex pen-
tru bărbaţi. Obiectele acestea reprezentau un simbol, a-
veau un sens ritualic anume, pentru preoţi şi preotese?
Morţii erau îmbrăcaţi pentru trecerea lor în altă lume
şi li se lăsa chiar puţină hrană. Femeile purtau diferite
podoabe, coliere, bijuterii din piatră, os sau aramă; de
lângă ele nu lipseau cutiile cu farduri; alături de bărbaţi
se găseau armele lor obişnuite: măciuci din piatră şi
pumnale.
Cercetarea mormintelor a dat la iveală mai multe
mărturii despre anumite obiceiuri funerare, totuşi insufi-
ciente pentru formarea unei păreri asupra concepţiei
despre moarte şi despre lumea de apoi a omului din
neolitic.
Studierea sanctuarelor, cercetarea operelor de artă
contribuie la formularea unor ipoteze mai exacte.
HITIŢI 39
I

Sa
nc
tu
ar
e
cu
fre
sc
e;
sta
tu
ete
şi
ba
so
reli
ef
uri

D
in
cele
o
sută
patr
uzec
i de
„înc
ăper
i"
locui
bile,
stu-
diat
e de
arhe
ologi
i
care
au
efec
tuat
săp
ături
în
ace cop
astă erite
zon au
ă, s- dus
au la
rem con
arca cluzi
t a că
dim pute
ensi au fi
unile con
şi side
orna rate
men drep
tare t
a „san
bo- ctua
gată re",
a lăca
patr şuri
uzec und
i e se
dintr ofici
e a
ele, cultu
cu l
totul unei
deo enig
sebit mati
e de ce
cele religi
ale i
locui neo-
nţel litice
or .
prop A
riu- cele
zise. încă
Anu peri
mite deo
repr sebi
eze te
ntări ave
, au
prin platf
mij- orm
loac e şi
e cup-
plas toar
tice, e
felul ase
obie men
ctel ea
or tutur
des or
locu iden
inţel tifica
or; rea
nu locu
s-au rilor
găsi dest
t ur- inat
mel e
e cultu
vreu lui;
nui sunt
altar num
pent eroa
ru se şi
sacr vari
ificii ate:
— locul
care prec
, de ump
altfel ănit
, nu or al
pute fres
au fi celo
săvâ r;
rşite rolul
dec religi
ât la os al
exte stat
rior, uete
în lor
aer femi
liber, nine
din ;
cau- relie
za fu-
dific rile
ultăţi scul
i de ptat
a e,
ajun cran
ge iile
în de
inter ani
iorul mal
san e,
ctua alini
rului ate
. pe
An ban
u- chet
mite e,
indic moti
ii au vele
înle orna
snit men
tale ă au
repr in-
eze dica
ntân t
d un exis
cran tenţ
iu a
de san
bou, ctua
sch relor
elet la o
ele locu
pict inţă
ate din
cu trei,
ocru dar,
, în
ogli prez
nzile ent,
din nu
obsi se
dian pot
, face
toat afir
e maţi
ace i
stea cate
con gori
stitui ce.
au, Reţi
desi nem
gur,
ele
men
tele
disti
nctiv
e
ale
unui
lăca
ş de
cult.
S
ăpăt
urile
efec
tuat
e pe
o
supr
afaţ
ă
restr
âns
faptul că James Mellaart şi colaboratorii săi au cercetat
doar o zonă a oraşului, descoperind un cartier închinat
cultului; caracterul sacru al frescelor şi al basoreliefuri-
lor este confirmat de faptul că se acopereau picturile cu
gips şi se spărgeau sculpturile numai în cazul în care
sanctuarul urma să fie părăsit.

Arta frescei, la începutul mileniului VII î.H.

Oricât de mult înaintăm în timp în studiul acestei ci-

vilizaţii străvechi, observăm că arta frescei le era bine
cunoscută locuitorilor Qatal Huyukului, fapt dovedit în
mod foarte clar de vestigiile descoperite în acest dome-
niu, datând din aproximativ 6700 Î.H.; basoreliefurile au
apărut către 6200 Î.H., la nivelul al şaptelea al săpături-
lor; elementele ornamentale reprezentând un craniu de
bou se regăsesc în perioada dintre 6200 Î.H. şi 5700 î.H.
Banchetele sau platformele ornamentate cu coarne de
bovine datează din secolele VII-VI î.H., când civilizaţia
de la Qatal Huyuk se găsea în perioada ei de maximă
dezvoltare. Dintre animalele venerate putem enumera:
taurul, mistreţul, cerbul, leopardul, vulturul şi berbecul,
toate fiind reprezentate pe fresce sau doar simbolizate
prin cranii şi prin coarne. Foarte frecvent se remarcă fi-
gurile şi compoziţiile geometrice cu care se împodo-
beau pereţii, în culori armonioase, ce pot fi asemănate
cu cele ale scoarţelor turceşti contemporane, îndeosebi
chilimurile.
HITIŢ 41
II

Sc
en
e
de
vâ
năt
oa
re
im
pu
năt
oa
re

A
lte
com
pozi
ţii,
de o
veri
dicit
ate
tulb
urăt
oar
e, s-
au
imp
us
aten
ţiei
noa
stre:
sce
nele
de
vân
ătoa
re,
cu
cerb
i
lopă
tari,
zim ble
bri mel
şi e
vult nes
uri oluţi
care o-
smu nate
lg ale
carn situl
ea ui
de Qat
pe al
cad Huy
avre Cik!
dec ).
apit Pre
ate sup
(deş une
i nici m
unul că
din ele
sch me
elet n-
ele tele
dez dec
grop orati
ate ve
nu sub
fuse form
se ă de
dec cran
apit ii de
at, bou
am erau
văz folo
ut site
că pent
în ru
san expr
ctua imar
re ea
se cult
afla ului
u unei
cran pute
ii ri
uma virile
ne ,
— sim
încă boliz
una ate
dintr de
e taur
pro şi
de divin
ber ităţi
bec. femi
De nine
ase ,
men prefi
ea, gurâ
leop nd
arzii la
faţă cinci
în mile
faţă, nii
gata dist
să anţă
se ,
înca zeiţ
iere, a
repr care
eze îmbl
ntaţi ânz
în ea
relie fiare
f şi le,
pict pot
aţi nia
pe ther
pere on
ţii a
unui epo
alt cii
san cret
ctua ane
r, şi
aflat cla-
la sice.
acel P
aşi ereţi
nivel i
cu san
cele ctua
ami relor
ntite erau
mai foart
sus, e
pot ade
fi sea
con împ
side odo
raţi biţi
ca cu
atrib sce
ute ne
ale ani
unei mali
ere; foart
dar e
tot bine
acol de
o cele
figur des
au cop
şi erite
alte în
ele peşt
men erile
te pale
dec olitic
orati ului
ve, sup
la fel erior
de , la
frec Gar-
vent gas
e, şi El
ca Cas
de tillo.
exe Bas
mpl oreli
u efuri
num le
eroa des
se cop
mâi erite
ni în
ome câte
neşt va
i — san
dar ctua
nu re
sunt înfăţ
em işea
încă ză o
în zeiţ
măs ă
ură care
să dă
in- naşt
terp ere
retă unui
m taur
ace sau
ste unui
prac berb
tici, ec.
care
ami
ntes
c
 CflLflTORH ÎN TIMP

Toate aceste reprezentări erau legate, probabil, de

mitul fecundităţii care le unea, fireşte, pe cele două di-
vinităţi bărbat şi femeie.
Culorile extrase din diferite minerale erau din plin folosite
de artiştii de la Cătai Huyuk: cinabrul (sulfura naturală de
mercur) de culoare roşie; azuritul (carbonat natural de
cupru) ca şi malahitul, de culoare verde; ocrul, de culoare
galbenă, brună sau roşie, după natura oxizi-lor pe care-i
conţine. Culoarea neagră se obţinea din cenuşă.
Pigmenţii obţinuţi în acest fel se măcinau într-o piuliţă, se
amestecau cu grăsime şi apoi se aşezau pe câteva palete
de piatră, pentru uscare. Vopselele rezultate aveau o durată
limitată, după cât se pare; fresca era acoperită după aceea
cu un strat de tencuială. Rolul a-cestor lucrări de artă din
neolitic nu ne este cunoscut: erau destinate să sublinieze
importanţa unei sărbători, a unui anotimp? Răspunsul ni-l
va da viitorul.

Scene şi simboluri misterioase

Cea mai mare parte a subiectelor reprezentate erau,
fără îndoială, legate de cult; dar anumite scene rămân
o enigmă pentru cercetătorul care doreşte să le desci-
freze sensul. De pildă, imaginea unui vulcan, aproape
de un oraş, al cărui plan este simetric: dacă muntele
înfăţişat este Hasan Dagh, uşor de recunoscut după
cele două conuri ale sale, caracteristice, situat în mare
apropiere, nu putem însă afirma cu aceeaşi tărie că
oraşul ar fi Cătai Huyuk. Imaginile acestea, figurând în
acelaşi plan, nu-şi găsesc interpretarea potrivită.
HITIŢI 43
I

I
nter
pret
area
altor
scen
e
poat
e fi
însă
foart
e
prec
isă,
de
exe
mpl
u,
cele
înfăţ
işat
e în
„san
ctua
rul
vult
urilo
r",
care
zugr
ăves
c
şapt
e
păs
ări
înfri
coşă
toar
e,
ale
căro
r a-
ripi
desc
hise
măs
oară
1,50
m,
alătu
ri de
şase „san
trup ctua
uri rul
de- vultu
capit rilor"
ate. a-
Rep vea
reze u
ntau picio
, are
deci, de
ritul om
desc —
ărnă ace
rii astă
morţ trăs
ilor. ătur
Cu ă
toat neo
e bişn
ace uită
stea se
, dato
unel reaz
e ă,
între poat
bări e,
răm fapt
ân ului
neel că
ucid preo
ate: ţii,
nici în
unul cadr
dintr ul
e unor
sche cere
letel mon
e ii
des spe
hum ciale
ate ,
nu apăr
prez eau
enta sub
ace form
astă a
parti ace
cular stor
itate; păs
câte ări
va de
păs tem
ări ut.
din Poat
e că mal
a elor;
exist iarăş
at şi i nu
o pute
simb m
olisti gen
că a erali
culo za,
rilor, în
pe afar
care ă de
noi cu-
nu o lori,
pute tem
m ele
tălm dom
ăci: inan
roşu te
l şi ale
negr dec
ul orul
apar ui
al- au
tern şi
ativ ele
în un
scen sen
ele s
cu apar
vultu te.
rii şi Se
desc poat
ărna e
rea stabi
cad li un
avre rapo
lor. rt
Culo între
rile scen
par ele
să de
dete vân
rmin ă-
e, toar
une e şi
ori, sanc
sexu tuar
l ele
pers „ma
oan sculi
elor ne",
sau între
al dec
ani oraţi
 ile m
geo- a
metr ,
ice, a
fine v
ca e
un a
văl,
şi
o
lăca
şuril
e de
p
cult r
„fem e
inine c
". u
r
s
o
Zeiţa-
a
M
r
a
e
m
ă C
, inciz
v eci
e de
n stat
e uete
r scul
a ptat
t e în
ă piatr
ă
î sau
n mod
elat
e în
C
lut
r cont
e ribui
t e la
a o
, cun
G oaşt
r ere
e mai
c bun
i ă a
a relig
iei
ş din
i Căt
R ai
o Hiiy
uk, trăs
prec ături
izân
du-i
mult
e
asp
ecte
.
Astf
el,
toat
e
sunt
antr
opo
morf
e,
de
mic
ă
dim
ensi
une
şi în
mar
ea
lor
maj
orita
te
repr
ezin
tă o
divin
itate
femi
nină
,
înso
ţită
une-
ori
de
doi
leop
arzi,
alte
ori,
de
un
copil
;
anu
mite
44 CRinTORII ÎN TIMP

sunt identice cu
cele ale
divinităţilor
anatoliene şi
egeene
ulterioare. Zeiţa
sau zeul
poruncesc
animalelor, care
le datorează
ascultare şi nu
sunt divinizate,
apărând numai
ca simboluri sau
atribute ale
divinităţii, ca, de
pildă, taurul sau
berbecul,
evocând forţa
masculină,
virilitatea.
Putem afirma
că religia care
generase aceste
reprezentări
concepea
divinitatea sub
formă
omenească, de-
păşind stadiul
credinţelor şi
obiceiurilor
primitive, legate
de totem şi de
animism.
Imaginea
zeiţei se asocia
cu aceea a
animalelor
sălbatice, cu
zămislirea sau
cu naşterea,
elemente care
reapar în
credinţele lumii
anatoliene sau
cretane. Zeiţa cu
şerpi sau zeiţa
însoţită de
sălbăticiuni,
plăsmuită de
civilizaţia
minoic asociate cu
ă, grămezile de
Cibela grâne. Zămislind
şi viaţă, zeiţa
divinita domnea şi
tea asupra morţii:
secun vulturii o
dară însoţeau, sânii ei
care i adăposteau
se uneori cranii de
asocia vulturi, de vulpi
(prove şi de nevăstuici,
nind tot animale care se
din hrănesc cu hoi-
Anatoli turi. Zeiţa
a) sunt personifica
consid legătura dintre
erate, Viaţă şi Moarte;
în exista poate
mileniu credinţa într-o
l II şi în viaţă de dincolo
epoca de moarte,
clasică confirmată de
drept ofrandele
desce funerare pe care
ndente le-am menţionat.
ale O statuetă
divinită înfăţişează
ţilor din unirea sacră
neolitic dintre zeul-
. bărbat şi zeiţa-
Zeiţ femeie.
a care Divinitatea
stăpân masculină se
ea mai prezintă
peste uneori şi ca un
toate zeu-copil, fiu al
animal zeiţei căreia i se
ele supune; în alte
sălbati cazuri este zeul-
ce era vânător, matur,
şi care stăpâneşte
ocrotito şi îmblânzeşte
area taurul.
recoltel
or, iar
statuet
ele
care o
repre-
zentau
erau
deseor
i
HITIŢII______________________________________ 45

Descoperirile făcute până în prezent duc la concluzia

că divinitatea feminină avea un rol precumpănitor în so-
cietatea agricolă a mileniului VII î.H. De altfel, se pare,
femeia se bucura de un statut social foarte puternic, da-
torită rolului ei în economia casnică, în momentul în care
se dezvoltau noi forme de activitate, tipice neoliticului.
Cu toate că civilizaţia Cătai Hiiyukului ne este cunos-
cută în mică măsură, descoperirea acestui oraş, care
acum nouă mii de ani a adăpostit mii de locuitori, a dat
la iveală vestigii ale unor epoci străvechi, pe care sun-
tem îndreptăţiţi să le studiem cu multă atenţie.

Hacilar: mult mai modern,

chiar în mileniul VI î.H.

La trei sute de kilometri înspre vest de Cătai Huyiik

se află Hacilar, alt sit cercetat de arheologi ale căror
săpături, efectuate între 1956-1960, au permis identifi-
carea gradului de dezvoltare atins de Anatolia de sud-
vest în neoliticul târziu. Diferitele straturi suprapuse
cuprind perioada dintre 5700-5200 Î.H.; cele mai inte-
resante vestigii se aflau în straturile VI-IX, corespun-
zând anilor 5700-5600 Î.H. — Cătai Hiiyuk fiind părăsit
către 5700 î.H. Un incendiu a favorizat păstrarea celui
de-al Vl-lea nivel, care a dezvăluit numeroase aspecte
ale civilizaţiei dezvoltate în mileniul VI Î.H. Au fost des-
coperite, la acest nivel, nouă case care încadrau o
curte; casele erau mult mai mari decât cele de la Qatal
Hiiyiik, cu o suprafaţă de 60 m2 şi mult mai moderne.
46 CfllflTORII ÎN TIMP

Zidurile de
cărămidă se
sprijineau pe
temelii din piatră
şi susţineau un
etaj; scara din
cărămidă
nearsă confirmă
această ipoteză.
Se intra pe uşă,
nu prin acoperiş;
încăperea era
împărţită în
două printr-un
perete fals, de
tencuială; vatra
şi cuptorul se
aflau în partea
din fund a
locuinţei.
Platformele,
care erau
folosite drept
divanuri sau
mese la (pătai
Huyuk, nu mai
apar aici.
Clădirea
anexă —
bucătărie şi
hambar pentru
grâne — era
deseori situată
la dreapta
intrării. Planul
acestui târguşor
atestă
aglomerarea lui:
casele erau
înghesuite, nu
se putea ajunge
la ele decât prin
curţi şi străduţe
înguste. Nu a
fost identificat
nici un sanctuar
comparabil cu
cele de la Cătai
Huyuk.
Locuitorii
Hacilarului erau
agricultori; ei
cultivau grâul de
munte, îi revenea rolul
orzul cel mai
sau important. Le era
mazăr cunoscut şi
ea şi cuprul; de
culege asemenea, şi
au arta ţesutului;
fructel prezenţa unor
e cire- scoici sau a
şilor unor pietre
sălbati dovedeşte
ci; existenţa unui
aveau trafic
câini „comercial" cu
şi, oraşele de pe
proba coasta
bil, mediteraneană
domes sau din alte
ticiser regiuni
ă deja anatoliene.
oaia şi Obsidianul era
porcul. foarte rar, Hacilar
Armele fiind aşezat
de departe de
vânăto vulcanii din
are nu sud-est,
erau aproape de
nume- Qatal Huyuk. Un
roase, silex de
căci provenienţă
vânatu locală constituia
lui i se materia primă de
acorda bază.
un rol
secun
dar în
ali-
mentaţ
ie.
Piat
ra şi
osul
erau
materiil
e
prime
folosite
în mod
curent
de
meşteş
ugari,
ca şi
lemnul,
căruia
HITIŢI 47
I

O
re
m
ar
ca
bil
ă
ce
ra
m
ic
ă
a
ni
m
ali
er
ă

C
era
mic
a
dov
ede
şte
măi
estri
a
olari
lor,
care
cun
oş-
teau
tem
einic
mijlo
acel
e
tehn
ice
de
care
disp
une
au,
fo- nine
losin ,
du- aso
le ciat
cu e cu
pric ani
eper mal
e e
pent sau
ru cu
reali un
zare tână
a r
unor zeu,
lucr den
ări otă
de pers
mar isten
e ţa
valo cultu
are lui
artis zeiţ
tică. ei-
Cât ma
eva me
vas expr
e imat
mari şi în
, cu cel
moti fami
ve lial,
zoo al
morf gos
e, pod
sunt ăriei
ade .
văra L
te a
cap Haci
odo lar,
pere stud
ale iul
artei sch
ani elet
ma- elor
liere celo
. Un r
mar care
e l-au
num locui
ăr t a
de dus
stat la
uete iden
femi tifica
rea ziţie
tipul între
ui neol
fizic itic
„zve şi
lt" şi epo
al ca
celui bron
„rob zulu
ust", i,
med calc
itera olitic
nea ul
n, core
des spu
cop nzâ
erit nd
şi la unei
Căt faze
ai de
Huy „pro
uk. ducţ
D ie
esc evo-
oper luat
it la ă"
nivel faţă
ul de
VI, „pri
târg ma
uşor prod
ul ucţi
Haci e",
lar a neol
fost itică
dis- .
trus F
cătr olos
e irea
560 cera
0 micii
Î.H.; pict
i-a ate
urm cara
at o cteri
altă zea
cult ză
ură, ace
mar astă
cân nou
d o ă
peri peri
oad oad
ă de ă,
tran deşi
a din
fost cără
des mid
cop ă.
erit Cătr
un e
num 530
ăr 0
restr î.H.
âns satu
de l era
vas apăr
e cu at
moti de o
ve incin
geo tă
metr fortif
ice icat
sau ă
curb imp
ilinii, unăt
roşii oare
pe ;
fond ans
alb- amb
gălb lul
ui. arhit
Mult ectu
e ral
vas este
e mai
pict deg
ate ajat,
erau cu
mon mai
ocro mult
me, e
în spaţ
dom ii
eniu liber
l e,
con curţi
stru le
cţiilo sunt
r, se mai
găs vast
eau e.
atât
cas
e
din
lem
n,
cât
şi
48 CfilRTORII ÎN TIMP

Săpăturile
efectuate au
localizat un
sanctuar cu trei
morminte. La
Hacilar
ceramica
ajunsese la un
stadiu extrem de
evoluat: reţinem
frumuseţea
aparte a vaselor,
a cupelor şi a
bolurilor, bogat
împodobite cu
motive
geometrice. Se
remarcă
antropomorfism
ul unui recipient,
înfăţişând trupul
unei zeiţe.
Statuetele
feminine sunt
ceva mai mari şi
nu mai sunt
însoţite de
animale sau de
copii.

Alte situri
importante
ale
mileniului
V î.H.

La sud-vest
de Câmpia
Konyei, Can
Hasan şi Cătai
Huyuk-vest
reprezintă
siturile cele mai
interesante ale
mileniului V
dinaintea erei
noastre.
Colina din
faţa sitului
princip la iveală o
al de ceramică de
la factură foarte
Cătai apropiată de
Huyiik aceea de la
s-a Cătai Huyuk-
cercet vest, indicând o
at legătură certă cu
atent; Cilicia.
s-au Contactele cu
dezgro această regiune
pat puteau fi sta-
obiect bilite prin valea
e de Goksului
cerami (Calycadnus),
că pic- care uneşte
tată, podişul cu
vase ţărmul
cu mediteranean.
pereţi Oraşul
fini, întemeiat la
decora Can Hasan
te cu avea case cu
motive etaj, unele dintre
geome ele fiind îm-
trice; podobite cu
admite fresce, cu
m motive
posibili geometrice;
tatea prelucrarea
existe cuprului
nţei ajunsese la un
unor stadiu superior
legătur de dezvoltare.
i cu
pro-
ducăto
rii
regiunii
Mersin
, din
sud-
est, pe
coasta
Ciliciei.
La
aproxi
mativ
60 km
spre
vest,
colina
Can
Hasan
a dat
HUIŢII_________________________________________49

Pe coasta ciliciană, Mersin, apărat de o incintă im-

punătoare, rămăsese centrul cel mai de seamă, păs-
trând permanent legătura cu podişul, în contact cu cul-
turile Halaf şi El-Obeid, din nordul Irakului; obiectele şi
armele din aramă, ceramica halafiană constituie mărtu-
riile elocvente ale rolului hotărâtor pe care-l avusese a-
ceastă regiune în epoca respectivă.

La vestul podişului anatolian, la izvoarele Meandru-

lui, situl Beyce Sultan este cunoscut îndeosebi pentru
datele pe care le oferă cu privire la epoca bronzului, dar
s-au descoperit câteva niveluri datând din calcoliticul
superior. Liniile paralele albe, pe un fond de culoare în-
chisă, reprezintă nota caracteristică a ceramicii pe care
o găsim pe o arie întinsă, de la Mersin la Lemnos, încă
o dovadă a strălucirii şi a dezvoltării oraşului în cursul
mileniului V Î.H. Dispunem de puţine informaţii cu privire
la arhitectura de la Beyce Sultan; la data aceea, lemnul
era, probabil, materia primă cea mai larg folosită. Pre-
lucrarea metalelor era cunoscută, ca dovadă descope-
rirea unui inel de argint, a unor arme şi unelte de aramă.
Se cultiva şi se recolta grâul, baza producţiei agri-
cole; se creşteau oi, capre, porci, boi şi vaci. Siturile Fi-
kirtepe şi Kultepe, pe ţărmul sudic al Mării Marmara şi
al Dardanelelor, reprezintă aşezări străvechi, contem-
porane cu cele mai vechi straturi de la Beyce Sultan,
dovedindu-ne că existaseră legături între Asia Mică, de
o parte, Egeea şi Tesalia, de altă parte.
50 CfllflTORII ÎN TIMP

Influenţa
Anatoliei
asupra
Egeei şi
Europei

Astfel,
Anatolia
neoliticului şi
calcoliticului a
început, abia de
vreo douăzeci
de ani să iasă
din tenebrele
istoriei celei mai
îndepărtate. Iar
săpăturile
efectuate atestă
influenţa
exercitată de
Asia Mică
anatoliană
asupra culturilor
egeene şi
europene.
în situl
tesalian Sufti
Maghula s-au
descoperit
agrafe pentru
centuri, foarte
asemănătoare
cu cele de la
Qatal Huyuk,
datând de la
începutul
mileniului VI Î.H.;
la Ses-klo, alt sit
tesalian, s-au
găsit vase din lut
ars, executate
către anul 5600
Î.H. în maniera
specifică a
ceramicii de la
Hacilar. Situl
macedonean
Nea direct din fondul
Nikom egeo-anatolian
edia primitiv, pe care
prezint descoperirile vii-
ă toare îl vor
mărturi preciza şi îl vor
i face mai bine
grăitoa cunoscut.
re
privind
legătur
ile
stabilit
e între
Europ
a şi
Asia.
înc
epând
cu
mileni
ul V
î.H.,
influen
ţa
tradiţie
i
anato-
liene
este
de
netăgă
duit,
dacă
ne
referim
la
civiliza
ţia
cretan
ă din
mileni
ul II;
cultul
taurulu
i, al
coarne
lor, al
zeiţei-
stăpân
e a
fiarelor
, arta
frescei
provin
 Anatoiia în epoca bronzului timpuriu

alcoliticul sau faza „producţiei e-

voluate" este urmat, conform cro-
nologiei hotărâte de arheologi, de
epoca bronzului, cuprinzând era
bronzului timpuriu, a bronzului in-
termediar şi a bronzului târziu, a-
dică din mileniul IV î.H. până la
sfârşitul mileniului II î.H.
Evoluţia tehnicii şi a culturii nu a avut permanent o
structură unitară, deoarece au intervenit frecvent va-
riaţiuni importante, în funcţie de condiţiile locale.
în Anatoiia, străvechea epocă a bronzului începe în
secolul XXXI Î.H. Metalurgia era dezvoltată, iar obiecte-
le din bronz — aliaj de cupru şi staniu — erau folosite
în mod curent. Podişul Anatoliei este bogat în cupru, dar
staniul lipseşte cu desăvârşire; aşadar, „revoluţia meta-
lurgică", specifică acestei epoci, a implicat şi raporturi
52 CfllflTORII ÎN TIMP

comerciale
constante cu
Mesopotamia,
vestită exploa-
tatoare şi
exportatoare de
staniu.
Prelucrarea la
cald a metalelor,
dezvoltarea
tehnicii, relevată
de cercetarea
siturilor, trebuie
corelată cu
apariţia unor
principate, în
care diviziunea
muncii era atât
de mare încât
generase o
clasă de
meşteşugari
profesionişti.
Existenţa
oraşelor-stat din
Anatolia
mileniului III Î.H.
este confirmată
de documentele
mesopotamiene
ale epocii în
care a domnit
Sargon,
întemeietorul
dinastiei şi
oraşului-cetate
Akkad.

Cilicia şi
Amanus
ocupă un
loc de
frunte

Atât în
neolitic cât şi în
calcolitic, partea
de sud-est a
podişului Asiei
Mici întrecut de Tars,
constit care apare, la
uia mijlocul mileniului
deja III î.H., ca un
un oraş fortificat, ale
centru cărui metereze
cultural impunătoare
im- simbolizau
portant autoritatea unei
, după monarhii locale.
cum o Relaţiile
doved comerciale ale
eşte acestui oraş cu
situl de imperiul vechi al
la Egiptului au fost
Mersin confirmate de
. în e- ceramica din
poca Tars descoperită
bronzu într-un mormânt
lui aparţinând celei
timpuri de-a patra
u, dinastii.
aceast Amploarea
ă relaţiilor
regiun comerciale din
e mileniul III Î.H.
prezen este dovedită şi
ta o de faptul că la
import Tars s-au găsit
anţă bunuri provenind
deose din Cipru şi din
bită Mesopotamia de
pentru nord. Prezenţa
oraşel unor vase de tip
e depas
aşezat amphikypellon,
e în de formă sferică,
Câmpi cu gura largă, cu
a două toarte,
Ciliciei exprimă
şi,
către
răsărit,
cele
din
Amanu
s. în
Cilicia,
pres-
tigiul
Mersin
ului
scade,
fiind
HITIŢII_______________________________________________53

existenţa legăturilor stabilite cu partea de nord-vest a

Podişului Anatoliei, menţionând în plus faptul că aceeaşi
ceramică se găsea şi la Troia.
Un trafic local coexista cu aceste schimburi efectuate
la depărtare, după cum putem conchide din cercetarea
vaselor şi a obiectelor originare din regiunea răsăriteană
a masivului muntos Amanus (care cuprinde trecătoarea
Porţile lui Aman, pe care le-a străbătut Darius cel Mare).
Săpăturile efectuate la Islahiye şi Zendjirli au stârnit in-
teresul arheologilor pentru acest lanţ muntos, dând la
iveală patruzeci de aşezări datând din epoca bronzului
timpuriu.

Tilmen Hiiyiik şi Gedikli

Două situri excepţionale au atras în mod deosebit

atenţia cercetătorilor: Tilmen Huyuk şi Gedikli. Cerami-
ca portocalie de la Tilmen Huyuk, împodobită cu ele-
mente geometrice destul de simple, este de foarte bună
calitate. S-au găsit vase cu piciorul în formă de clopot,
boluri şi „compotiere" cu picior înalt, într-un palat datând
de la sfârşitul mileniului III s-au descoperit morminte.
Unul dintre ele, probabil al unei personalităţi, conţinea
obiecte diferite din bronz şi fragmente de ceramică;
specialiştii l-au situat în secolul XXIII î.H.
Numărul obiectelor, proporţiile remarcabile ale palatu-
lui sunt indicii care semnalează aici existenţa unui oraş
important, la sfârşitul mileniului III î.H. Arheologul turc
U. Bahadir Alkim, care a cercetat îndelung situl Tilmen
54 CRlflTORII ÎN TIMP

Huy
uk,
subl
inia
ză
imp
orta
nţa
info
rma
ţiilor
dat
e
de
o
tăbli
ţă a
reg
elui
Nar
am
Sin
din
Akk
ad,
des
cop
erit
ă la
Bog
haz
Koy.
Ace
astă
tăbli
ţă îl
evo
că
pe
reg
ele
„Iqsi
ppu,
din
Mu
ntel
e cu
Ced
ri",
al
căr
S —n
C
î
HUIŢ 55
II

D
esc
oper
irile
inter
esa
nte
din
cele
dou
ă
situr
i
expl
o-
rate
de
arhe
olog
i ne
dete
rmin
ă să
afir
mă
m
că
regi
une
a
mas
ivul
ui
mun
tos
Am
anu
s,
situ
ată
la
pun
ctul
de
jon
c-
ţiun
e
dintr
e
Ana
tolia
şi p
Orie ur
ntul iu
Apr
opia
t L
siria a
n şi celă
mes lalt
o- cap
pota ăt al
mia Asie
n, i
reze Mici
rvă , pe
mult terit
e oriul
surp limit
rize rof
cerc cu
etăt Eur
orilo opa
r şi
care Mar
dore ea
sc Ege
să-i e, a
pătr apăr
und ut şi
ă s-a
tain dez
ele. volt
at în
ep
oca
bron
Tr zului
oi timp
a uriu
di o
n civili
e zaţie
p nea
sem
o uită,
c al
a căre
br i
o cen-
n tru
z era
Troi
ul
a,
ui des
ti cop
m
erită cerc
de etăt
Schl orii
iem engl
ann ezi
pe Set
colin on
a de Lloy
la d şi
Hiss Jam
arla es
k, Mell
apr aart
oap —
e de cel
intra car
rea e a
în des
Strâ cop
mto erit
are Hac
a ilar
Dar şi
da- Qat
nele al
. Huy
A uk.
lt î
cent n
ru sec
imp olul
orta XIX,
nt Hei
fuse nric
se h
Bey Schl
ce iem
Sult ann
an, des
la cop
izvo erea
are- lo-
le cul
Mea und
ndr e
ului, fuse
în se
vest înte
ul mei
Ana ată
tolie Troi
i, a, la
expl Hiss
orat arla
de k;
cron aşe
olo- zare
gia a
stab Troi
ilită ei ar
de data
ace din
st epo
geni ca
al cupr
arh insă
eolo între
g anii
ama 320
tor 0-
a 260
fost 0
conf î.H.;
irma cea
tă în de-a
cea dou
mai a, o
mar cont
e inuă
part în
e de mod
Karl fires
Bleg c şi
en se
şi rem
de arcă
cerc prin
etăt mar
orii ea
ame ei
rica bog
ni ăţie,
care în
au 230
între 0
prin î.H.
s cata
săp clis
ături mul
în a- care
cela a
şi pust
loc, iit
între stră
193 vec
2- hiul
193 Orie
8. nt
Pri Apr
ma opia
t a
distr
us
şi
ceta
tea
Troi
a.
56 CfllflTORII ÎN TIMP

Aşezarea
Troiei III a
existat între
2250-2100 Î.H.;
Troia IV, între
2100-2050 Î.H.;
Troia V, de la
2050 î.H. până
la 1900 î.H.,
marcând
sfârşitul epocii
bronzului
timpuriu. După
această dată,
istoria
legendarului sit
aparţine epocilor
bronzului
intermediar şi
târziu.
Troia l era o
mică cetate
înconjurată de
ziduri puternice
de apărare, al
căror plan de
construcţie
exprima in-
fluenţa
arhitecturii
europene: s-a
remarcat
locuinţa cu
megaron, o
încăpere mare,
cu o vatră în
mijlocul ei, tipică
pentru epoca
bronzului din
Elada. Nu se
folosea roata
pentru olărie,
pentru că nu se
cunoştea încă;
viaţa economică
se baza pe
agricultură,
pescuit şi vânat,
iar obiectele
necesare vieţii
zilnice erau
produs s-au impus. De
e cu asemenea, se a-
mij- preciază că încă
loace de atunci se
foarte stabiliseră relaţii
simple. culturale şi
Ampla comerciale cu
sarea insulele situate
geogra în vecinătatea
fică a coastei ioniene,
acestei Lesbos, Lemnos
mici şi Chios.
comun
ităţi, la
intrare
a în
Strâmt
oarea
Darda
nele-
lor, în
vecinăt
atea
punctu
lui de
legătur
ă
dintre
Europ
a şi
Asia,
pe de
o
parte,
şi a
Mării
Egee,
a
Propo
ntidei
şi a
Mării
Negre,
pe de
altă
parte,
a
înlesni
t
pătrun
derea
culturil
or
egeen
e, care
HITIŢI 57
I

O
lu
me
rafi
nat
ă
T
roia
II
fuse
se o
ceta
te
pros
per
ă,
apă
rată
de
zidu
ri
gro
ase,
dar
de
dim
ensi
uni
dest
ul
de
mod
este
,
pent
ru
că
dia
met
rul
inci
ntei
nu
dep
ăşe
a
200
m. are
Roa cu
ta cele
olar des
ului, cop
pro erite
veni la
nd Tars
din , au
estu luat
l locu
Ana l ul-
tolie cioa
i, a relo
cont r
ribui gro
t la sola
îmb ne
un găsi
ă- te la
tăţir Troi
ea a I.
calit Met
ăţii alur
cer gia
ami ca
cii şi
troi cera
ene mic
, a
car făcu
e s- se
a mari
dive pro
rsifi gres
cat e:
mult se
: înm
vas ulţis
e eră
antr arm
opo ele,
mor unel
fe, tele
pah şi
are bijut
mari eriil
, cu e
toar din
te, bro
as nz.
e- O
mă rfev
năto reri
a ea
troia şi
nă deli
reali cate
zas ţea
e gust
cap ului
odo unei
per lumi
e apr
car opia
e te
ne de
ui- rafin
me ata
sc civili
şi în zaţi
pre e
zent min
: oică
„tez ,
aur ult
ele" e-
pe rioa
car ră.
e Pro
trad dus
iţia ele
le artiz
atri- ana
buis tului
e lui troia
Pria n s-
m, au
com răs
pus pân
e dit
din pe
obie tot
cte cup
de rins
pod ul
oab Ana
ă şi tolie
din i, în
vas insu
e lele
de Măr
preţ ii
, Ege
exp e, în
rim Cret
au a,
fineţ în
Tra şitul
cia mile
şi în niul
Mac ui III
edo î.H.
nia, au
dup fost
ă mai
cum săr
a ace
rezu în
ltat com
din par
de aţie
s- cu
cop cele
eriril găsi
e te la
făcu Troi
te în a II.
strat în
urile Troi
datâ a V
nd a
din apă
epo rut
ca o
bro met
nzul alur
ui gie
timp înflo
uriu. ritoa
A re,
şez o
ările cer
car ami
e că
cor perf
esp ecţi
und onat
strat ă,
urilo cara
r cteri
und zată
e s- prin
au bolu
aflat ri
Troi dec
a III orat
şi e cu
Troi mo-
a IV tive
la în
sfâr for
mă
de
cruc
e,
folo
site
în
vre
me
a
ace
ea
în
toat
ă
Ana
tolia
occi
dent
ală.
58 CfllflTORII ÎN TIMP

B
eyc
e
Sul
tan,
o
veri
gă
ce
lips
ea
din
cult
ul
tau
rul
ui
Troia a fost
identificată de
aproape un
secol, dar des-
coperirea sitului
Beyce Sultan
este destul de
recentă.
în 1954,
cercetătorii
Institutului
Britanic de
Arheologie din
Ankara au
început
săpăturile pe
colina de la iz-
voarele
Meandrului,
nădăjduind să
desqopere
vestigii care să
le permită
cunoaşterea
regiunii Arzawa,
menţionată
frecvent de
textele hitite, şi
care se afla în
sudul Asiei Mici.
în cursul celor
cinci campanii
de nearsă, erau
săpătu consolidate cu
ri stâlpi de lemn.
desfăş Planul
urate arhitectonic era
între cel de megaron,
1954- identificat mai
1958, înainte la Troia.
s-au Anumite
identifi încăperi păreau
cat un a fi „sanctuare":
nivel săpătorii au
calcolit determinat chiar
ic şi locul unor altare,
treispr probabil pentru
ezece cultul taurului,
straturi ale cărui coarne
datând erau în mod
dirt deosebit un
epoca obiect de
bron- veneraţie.
zului Religia aceasta,
timpuri care adora
u, situl taurul, identifi-
fiind cată la Qatal
popula HCiyuk, şi cea a
t până Cretei minoice
în descoperă,
epoca poate, aici, acea
bronzu verigă ce lipsea
lui pentru a stabili
târziu. legătura dintre
De la ele, după patru
înteme milenii. După
ierea toate
ei, probabilităţile,
cetate alte altare erau
a destinate
fusese sacrificării
înconj animalelor.
urată Ceramica
de un locală, destul de
zid de simplă la
apărar început, a evo-
e; luat mult de la
temeliil sfârşitul
e erau mileniului III
din Î.H.,
piatră, prezentând
iar
zidu-
rile,
din
cărămi
dă
HITIŢII____________________________________________59

principalele tipuri de ceramică anatoliană. Câţiva idoli

din piatră, conturaţi în linii simple, datând din epoca
bronzului timpuriu, pot fi comparaţi cu anumite lucrări
din arta Cicladelor din aceeaşi perioadă. Săpăturile în-
treprinse spre răsărit, în Câmpia Konyei şi în regiunea
golfului Antalyei — începând cu 1965, îndeosebi la Boz-
huyuk şi Kara Hiiyuk — au dovedit existenţa unor
legături cu regiunile occidentale, evoluţia ceramicii fiind
asemănătoare, vasele cu motive cruciforme (red cross
bowls) fiind tipice (identificate şi descrise de Karl Blegen
în cursul săpăturilor la Troia IV).
Bogăţia tăinuită de nivelurile bronzului timpuriu, des-
coperită atât la Troia cât şi la Beyce Sultan, nu trebuie
să ne facă să neglijăm alte situri, tot atât de importante
din Anatolia centrală.

Impunătoarele morminte regale de

la Aladja Hiiyiik

Săpăturile făcute în bazinul Kizil Irmakului (Halys, în

antichitate) au dat la iveală o ceramică şi o metalurgie
evoluate, comparabile cu cele ale Ciliciei sau ale părţii
de vest a podişului. Cele mai interesante vestigii au fost
găsite în bucla pe care o face Halys-ul, în centrul podi-
şului anatolian în partea lui răsăriteană, pe teritoriul
care va constitui, mai târziu, centrul imperiului hitit. în a-
ceastă regiune, la Alishar, s-a putut reconstitui o cetate
puternic întărită, din epoca bronzului timpuriu, cu mete-
reze şi necropolă.
60 CfllRTORII ÎN TIMP

Ceramica
dezgropată a
precizat faptul
că se stabiliseră
legături cu Troia,
cu Cilicia şi cu
Siria; s-au mai
găsit obiecte din
cupru şi din
bronz. Cetatea a
fost distrusă în
anul 2300 î.H.,
dar pe vatra ei s-
au ridicat altele,
în epoca
bronzului
intermediar şi în
cursul perioadei
hitite.
în apropiere
de Alishar,
săpăturile
efectuate la
Aladja Huyuk au
culminat cu
descoperirea
centrului unui
principat
puternic, a cărui
aşezare a
dăinuit în cursul
secolelor XXIII şi
XXII Î.H. în
1861, apoi în
1883,
cercetătorii
francezi Perrot
şi Chantre au
intuit importanţa
acestui sit;
lucrările lor au
fost continuate,
în 1906, de
germanul
Winckler, care a
cercetat
minuţios Boghaz
Koy.
în 1908,
specialiştii turci,
în primul rând
Makridi Bey, au
explor Mustafa Kemal,
at începea să se
situl; ocupe direct de
după valorificarea
părere patrimoniului
a lor, arheologic.
vestigii Sub două
le niveluri, frigian şi
proven hitit, nivelul al
eau treilea, co-
din respunzând
Arinna bronzului
, timpuriu, a
oraşul dezvăluit o
sfânt cultură extrem
al de bogată, care
hitiţilor a pierit,
, asemenea
unde, altora, în cursul
confor valului de
m tra- distrugeri care a
diţiei, marcat sfârşitul
era mileniului III.
lăcaşu Treisprezece
l marii morminte
Zeiţe- regale,
Soare. contemporane
Cele cu „Tezaurul lui
mai Priam"
bune descoperit la
re- Troia II, au oferit
zultate vestigii
au nepreţuite:
fost obiecte din fier
obţinu — lucru extrem
te de de rar — din
Hamit bronz, din aur şi
Kosay din argint.
Bey, Arme,
care a bijuterii, vase,
condu simboluri de
s cult, reprezintă
camp tot atâtea
ania argumente
din convingătoare
1935, care atestă
atunci evoluţia
când remarcabilă a
Turcia metalurgiei şi
mo- bogăţia
dernă, orfevreriei.
în
frunte
cu
HITIŢ 61
II

Pe
vr
e
m
e
a
c
â
n
d
fi
er
ul
,
e
xt
re
m
d
e
ra
r,
v
al
o
ra
d
e
ci
n
ci
o
ri
m
ai
m
ul
t
d
e
c
ât
a
 u a
r aur
ul ului
şi
de
cinc
O ispr
biec eze
tele ce
din ori
fier mai
aflat mar
e în e
mor dec
mint ât a
e argi
subl ntul
inia ui.
ză Fier
im- ul a
port fost
anţ folo
a sit
per în
son mo
ajel d
or cur
înh ent,
um mai
ate târ-
în ziu,
ace înce
astă pân
nec d cu
rop sec
olă; olel
valo e
are XIII
a şi
fieru XII
lui Î.H.,
pe cân
atun d a
ci luat
era locu
de l
cinc bro
i ori nzul
mai ui.
mar P
e relu
de- crar
cât ea
cea bro
nzul onal
ui ă a
se meş
perf teşu
ecţi garil
ona or
se. ana
Cel tolie
e ni.
mai Ace
ui- ste
mito lucr
are ări,
pies ale
e căr
des or
cop di-
erite me
la nsiu
Ala ni
dja vari
Huy ază
uk de
sunt la
sim dou
bo- ăze
luril ci la
e cinc
de izec
cult, i şi
repr doi
eze de
ntâ cent
nd imet
disc ri,
ul au
sola fost
r înch
sau inat
mot e
ive unei
ani relig
mali ii
ere, sola
rev re
elat pe
orii car
pen e
tru nu o
măi cun
estri oaşt
a em
exc şi
epţi cult
ului enta
uno l
r fund
ani am
mal enta
e pe l
care folo
le- sit
am de
găsi lucr
t şi ător
în ii în
neol bro
itic. nz
A ai
lătur epo
i de cii,
sim car
bolu e-l
rile înfă
sola ţişa
re, u,
dou des
ă eori,
coar sub
ne, for
ima ma
gine unui
a pui
fecu de
ndit căp
ăţii, rioa
evo ră.
că
taur
ul.
Une
ori,
el
apă
rea
sing
ur
sau
i se
alăt
ura
cer
bulu
i, alt
moti
v
orn
am
62 CfllRTORII ÎN TIMP

O artă
re
ga
lă
cu
ni
mi
c
m
ai
pr
ej
os
de
câ
t
ce
a
a
eg
ipt
en
ilo
r

Reprezentăril
e antropomorfe
au fost mai
modeste şi mai
stângace, ca,
de pildă, zeiţa
din argint,
măsurând zece
centimetri, foarte
stilizată, aurul
reliefându-i
picioarele şi
sânii. Dintre
obiectele de
preţ, absolut
remarcabile,
menţionăm o
diademă
minunată din
aur, a cărei
lucrătură
deose otamiană con-
bit de temporană.
fină, Părţile de
demon răsărit şi de nord
streaz ale podişului au
ă cu fost probabil mai
prisosi puţin populate
nţă decât celelalte
măiest regiuni ale Ana-
ria toliei şi, până
orfevri acum, au fost
erilor scoase la iveală
din şi studiate
acea numai situri
vreme. secundare. Solul
Săpăt acestor regiuni
urile tăinuieşte încă
efec- multe vestigii
tuate care ne-ar putea
în anii furniza date
'30 la importante cu
Troia şi privire la
la extinderea
Aladja primei metalurgii
Huyuk a fierului, de la
au dus centrul ei
la des- originar —
coperir situat, după
ea toate probabi-
unei lităţile, spre
arte Podişul
regale, Armeniei şi
datând Caucaz, —
din până la regiunile
epoca de la Kizil Irmak,
bronzu unde noul metal
lui a fost găsit în
timpuri mormintele
u, care regale de la
nu Aladja Huyuk.
este
cu
nimic
mai
prejos
decât
arta
im-
periulu
i
egipte
an sau
decât
cea
mesop
Basorelief provenind de la Teii Halaf, vatră a unei arte foarte
originale la începutul mileniului l î.H.
64 CflLfiTORII ÎN TIMP

Prima invazie
indo-
europeană,
venită din
Nord

La sfârşitul
mileniului III şi
începutul
mileniului II î.H.
un eveniment
de o amploare
fără seamăn a
zguduit Orientul
Apropiat:
apariţia
popoarelor indo-
europene din
Nord, care vor
prelua rolul
vechilor civilizaţii
agra-riene
aparţinând
bazinului
mediteranean şi
Semilunei
roditoare, în Asia
Mică s-a
semnalat pentru
prima dată, la
sfârşitul
mileniului III
Î.H., ivirea
acestor
popoare, odată
cu aşezarea
luwiţilor în sudul
podişului, care
nu au întemeiat
însă un stat
puternic, durabil.
Numai la în-
ceputul mileniului
II a apărut şi s-a
dezvoltat
imperiul „hi-tit",
menit să aibă un
destin odată cu
de migraţiile indo-
excepţ europene,
ie. trebuie să
Par stabilim cât de
alel cu mult s-a impus
transfo fondul anatolian
rmările în mileniul II Î.H.
implica
te de
pătrun
derea
şi de
instala
rea
unui
nou
grup
etnic,
culturil
e
anatoli
ene
din
epoca
bronzu
lui
timpuri
u şi-au
menţin
ut de-
a
lungul
câtorv
a
secole
tradiţiil
e care
făceau
parte
din
perioa
da
preced
entă.
înai
nte de
a
analiz
a
config
uraţia
noii
lumi,
ivite
HITIŢII 65

Fondul anatolian
La nord-vest, micul „burg"Troia, reconstruit cu multă
greutate după ce fusese distrus la sfârşitul mileniului III,
devenise un bastion impunător. Diametrul incintei, odini-
oară de numai două sute de metri, măsura acum aproa-
pe şase sute de metri.
Elementul indo-european a prevalat asupra fondului
egeean, cum era şi firesc, pentru că năvălitorii, trecând
prin apropiere de Troia, care prezenta un interes co-
mercial şi strategic de netăgăduit, au hotărât să se aşe-
ze acolo. Troia VI a produs un tip de ceramică mono-
cromă, cenuşie, botezată de arheologi „olărie miniană",
foarte răspândită pe atunci în arhipelagurile Mării Egee
şi în Grecia continentală.
Troia avea multe relaţii pe plan extern: Grecia, Cipru,
insulele Mării Egee şi foarte puţine pe plan intern.
Descoperirea unei mari necropole, datând din mijlo-
cul mileniului II î.H., a implicat, totodată, şi constatarea
că locuitorii Troiei VI practicau incinerarea; această
practică funerară era foarte răspândită, după cât se
pare. Alături de urnele care conţineau oseminte calci-
nate, au fost identificate o sută şaptezeci şi şase de
morminte mai vechi. Către 1350 î.H. Troia VI a fost dis-
trusă de un cutremur foarte puternic, care a avut efecte
devastatoare asupra întregii regiuni. Claude Schaeffer
afirmă că, în aceeaşi perioadă, oraşul fenician Ugarit
(Ras Shamra) a suferit urmările unei catastrofe ase-
mănătoare.
66 CfilRTORII ÎN TIMP

Dispariţia
Troiei

Cetatea lui
Priam s-a înălţat
din nou, dar în
jurul anului 1250
î.H. a fost din nou
distrusă, în urma
incendiului ce a
cuprins întreg
oraşul.
Arheologii
stabilesc o
corespondenţă
între acest fapt
şi distrugerea
Troiei descrisă
de epopeile
homerice,
câteva secole
mai târziu. Pe
câmpul plin de
ruine s-a instalat
vatra Troiei VII-
B, oraş care nu
a prezentat nici
o influenţă
anatoliană, dar
care a produs o
ceramică
comparabilă cu
a Traciei şi a
ţărilor
dunărene. Un
alt val de
năvălitori
europeni a
distrus oraşul în
1180 î.H. Au
fost ultimele
clipe ale Troiei;
ea dispare din
istorie, dar
rămâne în
memoria
oamenilor până
 când Beyce
Heinric Sultan, alt
h centru
Schlie important,
mann, binecunoscut în
în vestul Anatoliei
1870, în epoca
o bronzului
readuc timpuriu, a
e în evoluat în
atenţia perioada
univer următoare în
sului, mod strălucit,
localiz pentru scurtă
ând vreme.
ampla Cercetările şi
sarea săpăturile
străve arheologilor au
chii adus la lumină
cetăţi un palat vast,
pe din secolul XX
colina î.H. Planul con-
Hissarl strucţiei a
âk. rămas
neschimbat faţă
de perioada
Beyce anterioară.
Su Curţi, clădiri cu
lta etaj, încăperi
n mari,
pr numeroase
efi
gu
re
az
ă
Cn
os
so
sul
şi,
po
ate
,
chi
ar
te
m
pl
ul
gr
ec
HUIŢI 67
I

ane
xe
ami
ntes
c
foart
e
limp
ede
de
plan
ul şi
stilul
pal
a-
telor
min
oice.
Seto
n
Lloy
d,
ca şi
Jam
es
Mell
aart,
cred
e că
Anat
olia
a
oferi
t
Cret
ei
plan
ul
con
stru
cţiilo
r
sale
din
epo
ca
bron
zului
inter
med
iar.
C
urte pe
a acu
cent m,
rală pron
şi aos
clădi ul
rile de
grup nao
ate s.
în Un
jurul fapt
ei este
ne cert,
fac şi
să anu
ne me
gân imp
dim orta
la nţa
Cno cons
ssos tant
sau ă pe
la care
Phai o
stos, are
iar lem
un nul
edif în
iciu, dom
iden eniul
tifica cons
t ca trucţi
un ilor;
fost astfe
lăca l, se
ş de poat
cult, e
prefi stabi
gure li o
ază, anal
poat ogie
e, între
plan Pa-
ul latul
tem ars
plulu (Bur
i nt
grec Pala
ulter ce)
ior; din
se Bey
disti ce
nge, Sult
de an,
pala în
tul curs
local ul
izat unei
pe cam
Buyi panii
ik- milit
Kale are
din în-
Bog trepr
haz inse
Koy, de
und Lab
e se arna
înălţ l,
ase unul
capit dintr
ala e
hitită suv
, şi eran
pala ii
tul vec
siro- hiul
hitit, ui
de rega
la t
Tayn hitit;
at, exist
pe ă
vale num
a ai
fluvi prez
ului umţi
Oro i, nu
nte. şi
O certi
raşu tudi
l ni.
care Nu
a s-au
fost, găsit
poat doc
e, ume
capi nte
tala scris
regi e, ci
unii doar
hitite câte
Ar- va
zaw sem
a, a ne
fost care
distr se
us pot
ase vent
măn în
a cu text
hier ele
oglif hitite
ele .
hitite î
arha nce
ice. pân
P d
robl din
ema 195
rapo 6
rturil săp
or ături
stab le
ilite efec
de tuat
part e la
ea Mile
de t
sud- (pr
est o-
a babi
Anat l
oliei Mila
cu wan
pop da
ulaţii hitit
le ă)
ege au
ene indi
sau cat
grec exis
eşti tenţ
nu a
este unui
soluţ oraş
iona com
tă, erci
ca şi al
ace cret
ea an,
privi căru
nd ia i-
pop a
ulaţi urm
a at,
ahhij în
awa mile
, po- niul
men II
ită î.H.,
frec un
oraş
fortif
icat
mic
enia
n.
Au
fost
des
cop
erite
mor
mint
e
mic
enie
ne
la
Efes
,
prob
abil
Apa
sas,
des
pre
care
text
ele
hitite
spu
n că
era
un
port
înse
mna
t în
Arza
wa.
68 CfllfiTORII ÎN TIMP

Cel mai
vechi
document
scris din
Anatolia

După
catastrofa care
s-a abătut
asupra Asiei
Mici, în 2300
î.H., partea
răsăriteană a
podişului a
rămas aproape
pustie vreme de
trei secole.
Ceramica
decorată cu
motive
geometrice a
luat locul celei
monocrome,
specifică epocii
bronzului
timpuriu, în
aceste regiuni
supuse în mai
multe rânduri
cotropirilor.
Istoria acestei
perioade nu
poate fi
precizată,
elementul
documentar cel
mai important al
acesteia fiind
reprezentat de
„tăbliţele
capadociene",
pe care sunt
înscrise câteva
date interesante
cu privire la
colonia de
negustori
asirien ăm o precizare
i, importantă:
stabilit tăbliţele de la
ă la Kultepe
Kanes reprezintă cel
h, mai vechi docu-
actual ment scris
ul descoperit până
Kultep în prezent în
e, Anatolia, mar-
aproa când
pe de începuturile
Kayse „istoriei" acestei
ri. regiuni (în
Textel accepţiunea
e tradiţională a
desco termenului).
perite
trateaz
ă
proble
me
eco-
nomic
e şi
juridic
e;
datorit
ă lor
se pot
cunoa
şte
relaţiil
e
comer
ciale
dintre
Mesop
otamia
şi
Anatoli
a, din
primii
ani ai
mileni
ului II
Î.H.,
cadrul
lor de
desfăş
urare.
Tre
buie
să mai
adăug
HITIŢII 69

Hegemonia comercială asiriană

Coloniile comerciale asiriene din Anatolia orientală

erau destul de numeroase, ocupând o arie vastă, care se
întindea de la Câmpia Konyei până la Malatya, pe cursul
superior al Eufratului, în toate oraşele importante se gă-
sea câte un karum sau centru comercial, cuprinzând o
piaţă şi clădirile administraţiei; în localităţile mai mici,
acelaşi rol revenea unui simplu depozit-magazie, numit
wabaratum. Toate aceste colonii, care se ocupau cu
negoţul, erau subordonate karum-u\u\ central din Ka-
nesh. în limba asiriană, karum înseamnă „chei" şi, prin
extensie, a căpătat sensul de bazar sau piaţă. Cel de la
Kanesh, bit karim, reprezenta un soi de oficiu central,
care administra şi controla întregul comerţ asirian din
Anatolia. Totodată, îndeplinea funcţiile unei bănci şi dis-
punea de alte oficii mai mici, care aveau obligaţia de a
redistribui detailiştilor mărfurile din import. Toate aceste
servicii erau onorate cu o retribuţie, provenind din impo-
zitul plătit de toţi negustorii şi din diferite alte taxe, cum
erau cele percepute pentru trecerea unui pod.
Kartvm-ului de la Kanesh îi revenea şi funcţia de tri-
bunal comercial, făcând dreptate în cazul în care apă-
reau conflicte între negustori. Bit karim nu era complet
autonom, pentru că era obligat să răspundă în faţa re-
prezentanţilor autorităţii publice de la Assur, care avea
sediul în bitalimsau „primărie", în general, aceste per-
sonalităţi „politice" erau negustorii foarte bogaţi, care
70 CfllRTORII ÎN TIMP

profitau de
rangul lor pentru
a promulga legi
şi a stabili taxe
în avantajul lor.
Un „sfat al
bătrânilor",
despre care
avem, din
păcate, foarte
puţine informaţii,
completa nu-
mărul instituţiilor
care
reglementau
bunul mers al
treburilor
negustorilor
asirieni
expatriaţi în Asia
Mică.
S-a
descoperit că ei
făceau negoţ nu
numai la Ka-
nesh, ci şi în
oraşele Alishar
şi Boghaz Koy;
cumpărau
aramă, aur,
argint, pietre
preţioase sau
vite şi vindeau
ţesături sau
staniu, care nu
se găsea în
Anatolia şi era
absolut necesar
pentru fabricarea
bronzului, în linii
mari (pentru că
nu cunoaştem
detaliile),
capitalurile
asiriene au avut
un rol hotărâtor
în metalurgia
locală şi au pre-
dominat în
comerţul cu
aramă.
Beneficiile
realizate erau
substa nalilor săi în
nţiale, aceste regiuni
în plus, occidentale,
ţinând împărţite în mici
seama principate.
că
acele
taxe
fiscale
O
percep
ute u
asupra r
traficul b
ui a
revene n
au i
Assuru s
lui, prin ti
in- c
termed ă
iul f
/cartv u
m-ului, n
comerţ c
ul cu ţi
Anatoli o
a n
însem a
na, l
aşadar ă
, o ş
sursă i
de
o
venituri
c
import
e
antă
pentru
r
oraşul a
de pe m
maluril i
e c
Tigrului ă
, care e
mai x
benefic tr
ia şi de e
certe m
avan-
taje d
politice e
datorit v
ă a
prezen ri
ţei a
conaţio t
 ă două etaje, erau
grupate strâns,
Kan alcătuind
esh adevărate
avea
două
cartier
e
distinct
e:
colina
pe
care
se afla
reşedi
nţa
suvera
nului
local şi
karum
-u\, în
câm-
pie, ca
o
„conce
siune"
înveci
nată
cu
vechiu
l oraş
al
băştin
aşilor.
Cartier
ul
comer
cial
era
constr
uit
după
un
plan
urbani
stic
foarte
funcţio
nal:
clădiril
e,
unele
chiar
cu
HITIŢ 71
II
cent
re
adm
inist
rativ
e,
com
erci
ale
şi
rezi
denţ
iale.
S-
au
des
cop
erit
foart
e
mult
e
obie
cte
de
cera
mic
ă,
rem
arc
a-
bile
fiind
rito
ni
(vas
e în
for
mă
de
coar
ne
sau
de
cap
de
ani
mal)
,
vas
e
pent
ru ât
băut asiri
, an
înalt (divi
e de nităţ
20 i ale
de furt
cent unii,
imet tauri
ri, ,
zoo- Zeiţ
mor a-
fe, Ma
repr mă)
eze .
ntân M
d ajori
lei, tate
antil a
ope, con
tauri duc
sau ători
vult lor
uri. loca
Ci- li au
lindr toler
ii- at
sigili dest
u ul
prez de
enta bine
u şi prez
ei o enţa
icon asiri
ogr enil
afie or,
bog care
ată, le
cu adu
un cea
conţ şi
inut lor
relig mult
ios e fo-
şi loas
lege e.
nda Se
r înch
mai eiau
mult con
anat venţ
olia ii
n com
dec erci
ale lictel
într or în
e care
prinţ era
ii lo- antr
cali enat
şi ă
neg Asiri
usto a,
rii dău
asiri nân
eni, d
de co-
altfe merţ
l, ului,
perf iar
ect noii
inte năv
graţi ălitor
în i au
med distr
iul us
anat com
olia plet
n. karu
D m-u\
upă din
un Kan
sec esh.
ol şi Dup
jum ă
ătat ince
e de ndiu
pros l
perit dev
ate asta
şi de tor
schi din
m- 187
buri 5
fruct Î.H.,
uoa oraş
se, ul s-
bun a
ele refă
rapo cut,
rturi iar
s-au pop
degr ulaţi
adat a,
, în dest
urm ul
a de
conf num
ero distr
asă, us.
şi-a Pe
văz coli
ut na
de de
treb la
uri, Kul-
ca tepe
şi ,
mai arh
înai eolo
nte. gii
Dar, au
pe dez
la gro
înce pat
putu „Pal
l atul
sec regil
olul or
ui din
XVII Ka-
I nes
î.H., h",
o reşe
altă dinţ
cata a
strof suv
ă a era
lovit nulu
oraş i
ul, locu
din lui,
care num
nu ele
va unui
mai a
răm dintr
âne e ei
dec fiind
ât iden
cen tific
uşă. at
Este pe o
posi tăbli
bil ţă
ca asiri
hititii ană;
să fi edifi
fost ciul
cei a
care fost
l-au des
emn ele
at oraş
ca ului
„Pal Nes
atul a,
War print
sam re
a". alte
Aici, oraş
s-a e
găsi cuc
t un erite
pum .
nal
pe
care
era
grav
at
„reg
ele
Anitt
a";
or,
prim
ul
suv
eran
al
vec
hiul
ui
rega
t
hitit
se
num
ea
Anitt
a; în
tex-
tele
des
cop
erite
la
Bog
haz
Koy
se
men
ţion
ase
num
72 CfilRTORII ÎN TIMP

Nu avem
încă
certitudinea, dar
credem că se
poate stabili o
analogie între
Kanesh şi Nesa.
Căderea
Kanesh-ului
marchează
începutul istoriei
Anatoliei hitite.

I
ndo-
europenii:
o vastă
unitate
lingvistică
şi
religioasă

Către anii
2400-2300 î.H.,
la sfârşitul
mileniului III, au
pierit multe
oraşe strălucite
din Asia Mică:
Troia, Aladja
Htiyuk, Ugarit.
Distrugerile,
caracteristice
pentru epoca
aceasta, au fost
provocate de o
serie de
cutremure
foarte puternice
şi foarte
frecvente în
acele locuri. Vio-
lenţa seismelor
nu constituie
singura cauză a
ruinării lor;
primele valuri de
cotropitori indo-
europeni au
contrib cai buni. în
uit, cu cursul mileniului
sigura II, au
nţă, la perfecţionat
schim metalurgia, au
bările întemeiat imperii
profun războinice
de, puternice, aşa
ivite la cum au fost
sfârşit statul hitit şi
ul regatul Mitanni.
mileni Unitatea
ului III acestor popoare
şi la se datorează
începu comunităţii lor
tul lingvistice şi
mileni culturale, uşor
ului II. de recunoscut,
Popoa în cursul zecilor
rele de secole, pe
pre- cuprinsul unui
zente teritoriu vast, de
atunci la India ariană
pe
până la Islanda
scena
medievală.
istoriei
Limbile indo-
Orient
europene au o
ului au
sintaxă comună;
avut
cu toate
un rol
acestea, sunt
hotărât
or în
cursul
secolel
or
următo
are.
Nă
vălitori
i,
constit
uind o
aristoc
raţie
sigură
de iz-
bândă,
erau
înzestr
aţi cu
trainic
e care
de
luptă şi
aveau
HITIŢI 73
I
împ
ărţit
e în
dou
ă
famil
ii,
grup
ul
cent
um
şi
grup
ul
sate
m,
ace
şti
doi
term
eni
înse
amn
ă
cifra
o
sută
, în
latin
ă şi
în
san
scrit
ă.
Lim
bile
„occ
iden
tale"
,
cum
sunt
grea
ca,
lati-
na,
dial
ecte
le
celti
ce şi
ger
man
ice, Orie
limbi ntul
le Mijlo
slav ciu
e ţin cele
de dou
prim ă
ul gru-
grup puri
; se
san întâl
scrit nes
a şi c,
pers întru
ana cât
vec „hitit
he, a"
dial sau
ecte „nes
le ita",
din alăt
Cau uri
caz, de
limb pala
ile ită şi
indo luwi
- tă,
euro apar
pen ţin
e grup
vorb ului
ite occi
de dent
pop al,
oare în
le timp
care ce
pătr limb
uns a
eser vorb
ă cel ită
mai de
mult mita
spre nnie
Răs ni şi
ărit de
apar kass
ţin iţi
celui face
de part
al e
doil din
ea ram
grup ura
. în orie
ntal a
ă, fost
expr întăr
imâ ită
nd de o
obâr com
şia unita
„aria te
nă" religi
a oasă
ace ,
stor dezv
dou ăluit
ă ă de
pop num
oare ele
. sacr
C e şi
omu mi-
nitat tolo
ea gice:
lingv Zeu
istic s
ă Pate
indo r al
- grec
euro ilor
pea core
nă, spu
recu nde
nos- cu
cută Dya
ca ush
atar Pitar
e de din
dou Ved
ă e^ şi
sec cu
ole, Jupi
anal ter
izat al
ă rom
tem anil
einic or,
de dup
Meill ă
et, cum
iar, Sieg
mai fried
rece ,
nt, erou
de l
Ben lege
veni ndar
ste, ger
man er
, ar
e
este şi
pere fil
che o
a z
nor- of
ic
dică o-
a lui re
Her li
akle gi
s al o
a
grec s
ilor. e
al
e
a
nt
ic
hi
tă
1) în ţii
s i
a n-
n di
s c
cr e,
it în
ă, to
v c
e m
d it
a e,
= pr
c o
u b
n a
o bi
a l,
şt în
er a
e, d
şt o
ii u
nţ a
ă; ju
V m
e ăt
d at
el e
e a
s m
u il
nt e
d ni
o ul
c II
u Î.
m H
e .
nt şi
e pr
lit i
m
a
ju
m
ăt
at
e
a
m
il
e
ni
ul
ui
l
Î.
H
.,
c
ar
e
a
u
d
e
v
e
ni
t
„c
ăr
ţil
e
sf
in
te
"
al
e
br
a
h
m
a
ni
lo
r
şi
hi
n
d
u
şil
or
.
74 CftLfiTORIIÎNTIMP

O
str
uct
ură
trif
un
cti
on
ală

Georges
Dumezil, unul
dintre cei mai
distinşi savanţi ai
epocii noastre, a
cărui operă nu
este cunoscută
aşa cum ar
trebui, a precizat
structura
trifunctională a
tuturor
credinţelor şi a
tuturor miturilor
indo-europene,
care nu este
altceva decât
reflectarea
organizării
sociale a a-
cestor comunităţi
străvechi,
constituite pe trei
categorii: a
preoţilor, a
războinicilor şi a
agricultorilor —
ele vor fi şi
categoriile
sociale ale
marilor civilizaţii
occidentale:
clerul, nobilimea
şi „starea a
treia" (care
cuprindea, în
ajunul e, caracteristice
Revolu lumii indo-
ţiei europene.
france Astfel, treimii
ze, din romane: Jupiter-
1789, Marte-Quirinus îi
majorit corespunde cea
atea scandinavă:
co- Odin-Thor-
vârşito Njordhr; le
are a asociem şi
naţiunii divinităţile
, adică menţionate în
burghe Veda, cu
zia, aceleaşi roluri
masel cosmice şi
e sociale:
popula suveranitatea,
re războiul şi
orăşen activităţile de
eşti şi producţie, în
ţărăni special agricole.
mea). Interpretarea
Isto legendelor
ria confirmă
legend înrudirea cultu-
ară a rală profundă a
Romei, tuturor acestor
saga popoare; de la
scandi Veda la le-
navă, gendele narte,
epo- care ne-au fost
peile transmise de
ariene, popoarele
miturile Caucazului, de
celtice, la miturile
sunt grecilor până la
consid „sărbătorile
erate
sub alt
aspect,
cu totul
nou,
atestân
d
perma
nenţa,
în timp
şi
spaţiu,
a
structu
rii
tripartit
HITIŢII____________________________________________75

romane de primăvară şi de toamnă", un patrimoniu cul-

tural vast, a fost înfăţişat şi tălmăcit de Georges Dumezil,
împreună cu colaboratorii săi de la College de France, şi
de cercetători anglo-saxoni, ca Jan Puhvel sau Marija
Gimbutas.

Imperiul hitit, primul imperiu

indo-european al istoriei

Năvălirea popoarelor indo-europene a însemnat şi

asimilarea sau respingerea unor structuri noi. în Anato-
lia, instituţiile, limba celor nou-veniţi s-au impus, dar mo-
delul lor cultural nu a fost preluat în întregime, deoarece
religia şi credinţele locale, vechi, erau încă bine înră-
dăcinate. Civilizaţia miceniană, contemporană cu cea
anatoliană din epoca hitită, este şi ea de tip indo-euro-
pean. Dispunem, din păcate, numai de texte cu caracter
economic sau administrativ, astfel încât nu avem măr-
turii clare asupra structurii tripartite studiate de Georges
Dumezil.
în momentul în care s-a putut dovedi caracterul indo-
european al poporului hitit, specialiştii s-au străduit să
precizeze data pătrunderii acestor năvălitori în Orientul
Apropiat: după toate probabilităţile, aceasta a survenit
la sfârşitul mileniului III, poate atunci când majoritatea
siturilor fuseseră distruse de cataclism.
Luwiţii s-au instalat la sudul podişului, la Beyce Sultan,
centru al culturii lor, care a contribuit, după părerea
76 CfllflTORII ÎN TIMP

noastră, la
făurirea
civilizaţiei
minoice în Creta.
Năvălitorii nu
erau prea
numeroşi,
întemeind doar
mici principate.
în secolul
XVIII Î.H., alţi
indo-europeni,
nesiţii, stabiliţi în
Capadocia de
laînceputul
secolului II î.H.,
au pus stăpânire
pe ţara Hatti,
situată în bucla
râului Kizil
Irmak, au
adoptat numele
celor care
ocupaseră mai
înainte a-cest
teritoriu (hurriţii,
nu indo-
europenii) şi au
întemeiat
străvechiul regat
hitit, căruia i s-
au supus
principatele
luwite din sud;
de altfel, întreg
podişul
anatolian a stat
sub oblăduirea
lor.
Aşadar, la
mijlocul epocii
bronzului a luat
fiinţă statul hitit,
una din marile
puteri ale lumii,
în vremea
aceea,
reprezentând
primul imperiu
indo-european
al istoriei,
cuprinzând un
teritoriu vast, de
la
Eufrat
la
Marea
Egee.
PARTEA A DOUA

Imperiul hitit
 Urmaşii biblicului Het1

a începutul secolului XIX, campania lui Bonaparte în

Egipt a prilejuit redescoperirea artei şi civilizaţiei
piramidelor, iar Champollion, descifrând misterioasele
hieroglife înscrise pe piatra de la Rosette, a stârnit
interesul oamenilor de cultură pentru arheologie, în
plus, la vremea aceea, europenii erau atraşi de
meleagurile îndepărtate, de călătorii în locuri mai puţin
cunoscute.
Istoricii şi arheologii aveau să cerceteze şi să aducă
la lumină civilizaţii măreţe, îngropate în nisip de milenii.
Specialiştii şi amatorii pasionaţi au reconstituit pagini în-
tregi de istorie, datorită descoperirilor lor. Schliemann,

1) Noe a avut trei fii: Sem, Ham şi lafet. Dintre urmaşii lui Ham,
„Canaan a născut pe Sidon, întâiul lui născut, şi pe Het."
80 CfilfiTORII ÎN TIMP

Botta, de
Sarzec, Layard,
Rawlinson,
Evans au
readus în
actualitate
Babilonul,
Sumerul,
Persepolisul,
Micena, Troia,
Cnossosul.
O singură
regiune din
Orientul Mijlociu
era mai puţin
favorizată:
Anatolia, sau
„Ţara Soarelui-
Răsare", după
cum o numeau
vechii greci,
care nu-i
atrăgea pe cer-
cetători,
preocupaţi în
cea mai mare
măsură de
spectaculoasa
studiere a
Egiptului sau a
Mesopotamiei.
în Asia Mică se
căutau numai
vestigii ale
epocii greco-ro-
mane. Nimeni
nu ar fi cutezat
să afirme că o
civilizaţie
înfloritoare
existase în
regiunea aceea,
în mileniul II î.H.

Charles
Texier
căuta un
oraş-cetate
roman
 în acolo un timp,
1834, Texier a aflat, de
Charle la localnici, de
s- existenţa unor
Felix- ruine măreţe pe
Marie o colină din
Texier apropiere. După
pornis un urcuş pieptiş,
e într- călătorul nostru
o a descoperit un
călător zid de
ie cu împrejmuire
scopul clădit din blocuri
de a uriaşe, cu un
identifi perimetru de
ca dimensiuni
locul impresionante,
unde a-vând o
fusese lungime de vreo
aşezat şase kilometri.
oraşul- Uimit de măreţia
cetate acestor ruine,
roman Texier a avut
Tavium norocul să mai
şi descopere două
ajunse porţi
se la monumentale,
bucla una dintre ele cu
pe un basorelief
care o înfăţişând un
face bărbat, armean,
râul ca tip somatic,
Kizil purtând un
Irmak. veşmânt
La neobişnuit, cum
vreo nu mai văzuse
sută până atunci.
de
kilomet
ri la est
de
Angor
a
(actual
a
Ankara
) este
situat
târguş
orul
Bogha
z Koy;
poposi
nd
HITIŢII
_________________________________________________
81_

Mai erau şi lei sculptaţi, ruinele unui templu... Care

era destinaţia acestui sit?... E întrebarea pe care şi-o
punea Texier, descumpănit, sfârşind, în cele din urmă,
prin a afirma că aceasta era aşezarea oraşului Tavium,
menţionat de Strabon; după câţiva ani, şi-a schimbat
părerea, crezând că identificase oraşul Pteria, unde se
înfruntaseră ostile lidiene şi persane. Texier nu s-a gân-
dit nici o clipă la altă civilizaţie în afara celor citate de
autorii clasici greci şi romani.
Un ţăran l-a sfătuit să cerceteze şi „stâncile scrise",
care se aflau la câţiva kilometri de Boghaz Koy. La Ya-
zilikaya a găsit stânci semeţe, acoperite cu basoreliefuri
ce reprezentau cortegii divine; în faţa acestor lucrări ciu-
date, vestigii vizibile indicau locul unde se ridicaseră
clădiri importante, desigur, un lăcaş de cult. „Sanctua-
rul" descoperit i-a sporit nelămurirea lui Texier, complet
dezorientat: nu-şi putea închipui divinităţile cărora le era
consacrat acest loc tainic.
Descrierea Asiei Mici (Description de l'Asie Mineure),
un „in-folio" cu planurile şi topografia oraşelor antice, pu-
blicată între 1839-1848, după întoarcerea lui Texier la
Paris, nu a entuziasmat oficialităţile, care luau cunoş-
tinţă de existenţa unor ruine de identitate confuză şi în-
doielnică (se cuvine să specificăm faptul că lucrarea
fusese publicată de Ministerul Instrucţiunii Publice).
Cu toate acestea, descoperirea lui Texier a fost un în-
demn pentru mulţi specialişti care au plecat în Anatolia,
continuându-i opera: în 1835, Hamilton a descoperit rui-
nele de la Aladja Huyuk, Barth a explorat Boghaz Koy în-
tre 1859-1861, Perrot a descoperit semne hieroglifice
asemănătoare celor văzute de Texier la Yazilikaya.
82 CfllRTORII ÎN TIMP

în 1872 s-au
publicat
documentele
descoperite de
Perrot, iar în
1882 au apărut
lucrările lui
Humann, înmă-
nunchind foarte
multe date cu
privire la
arheologia ana-
toliană;
problema
originii ruinelor
risipite de la
Marea Egee
până în Siria
rămânea
deschisă, pentru
că nu se primise
un răspuns
mulţumitor.

Un
a
g
e
n
t

c
o
m
e
r
c
i
a
l

b
r
i
t
a
n
i
c
 călătorit în
nu Orientul
mit Apropiat, între
Sei 1809 şi 1817,
c sub numele de
Ibra Şeic Ibrahim. O
him societate
geografică
engleză, care
Pri
proiectase o
ma
călătorie de la
desco
Niger la
perire
Mediterana,
vredni
străbătând
că de
Sahara, i-a
atenţie
încredinţat lui
a fost
Burckhardt
făcută
misiunea de a o
în
pregăti.
Siria,
Organizator
la
destoinic, dorind
începu
să-şi
tul
perfecţioneze
secolu
cunoştinţele de
lui
limbă arabă şi
XIX,
să cunoască
fiind,
temeinic lumea
aşadar
musulmană, el a
, an-
hotărât să
terioar
trăiască şi să
ă
studieze un timp
călător
în Egipt, Siria şi
iei lui
Palestina.
Texier.
Cunoscând
Autoru
toate subtilităţile
l ei nu
dreptului
era un
musulman,
om
pretinsul
obişnu
negustor a
it:
beneficiat de
Johan
privilegiul —
n-
foarte rar
Ludwi
acordat la
g
vremea aceea
Burck
— de a face un
hardt,
pelerinaj la
agent
Mecca,
comer
devenind astfel
cial
un hagiu. Viaţa
britani
aventuroasă a
c,
lui Şeic Ibrahim
origina
— cum i s-a
r din
spus în Orient
Elveţia
— a fost relatată
, care
în mai multe
a
lucrări
bazate
pe
texte
extras
e din
Jurnal
ul său
şi din
Notele
sale
HITIŢII____________________________________________83

de călătorie, în Călătorii în Siria şi în Ţara Sfântă (Tra-

vels in Syria and The HolyLand, Londra, 1822) Burck-
hardt a menţionat descoperirea sa, făcută la Hamah, în
centrul Siriei: o piatră gravată, fixată în zidăria unei
case, care atrăgea atenţia prin forma semnelor înscrise:
.Această piatră este acoperită de semne, de mici figuri,
un fel de hieroglife, deşi nu seamănă câtuşi de puţin cu
hieroglifele egiptene". Această specificare a trecut ne-
observată şi a fost dată uitării: nimeni nu s-a gândit,
după câţiva ani, să facă o legătură între semnele de la
Hamah şi cele identificate de Texier şi Perrot la Yazili-
kaya şi la Boghaz Koy.

Răscoale pentru ocrotirea pietrelor-talisman

Burckhardt se aflase la Hamah în 1812. Americanii

Johnson şi Jessup au dat şi ei de faimoasa piatră gra-
vată şi au descoperit încă trei pietre, cu inscripţii la fel.
Superstiţiile care învăluiau aceste vestigii aparte nu
au înlesnit cercetările, dimpotrivă! Cei care încercau să
reproducă semnele tainice riscau să stârnească o răs-
coală: într-adevăr, băştinaşii atribuiau acestor desene
stranii puterea magică de a vindeca reumatismul şi nu
înţelegeau să lase nişte străini — care, pe deasupra,
erau şi creştini! — să fure aceste talismane preţioase.
Descoperirea unei pietre similare la Alep, între Hamah
şi Taurus, a sporit curiozitatea arheologilor; strădania
lor de a studia textele gravate trebuia, însă, sprijinită de
autorităţile turce pentru a fi dusă la bun sfârşit.
84 CfllRTORII ÎN TIMP

în 1872, noul
guvernator turc
al Siriei a
încurajat cer-
cetările fără a
ţine seama de
superstiţiile
concetăţenilor
săi; astfel, i-a
uşurat munca
misionarului
irlandez Wil-
liam Wright,
scoţând pietrele
fixate în zid şi
transportân-du-
Je la reşedinţa
guvernatorului
local. Această
operaţiune a
declanşat o
adevărată
răzmeriţă şi a
fost nevoie de
toată diplomaţia
reprezentantului
sultanului ca să
domolească
spiritele
înfierbântate, în
cele din urmă,
pietrele au fost
duse la
Constantinopol,
ca să fie studi-
ate pe îndelete.
în clipa
aceea, nimeni
nu stabilise încă
o legătură între
ruinele
descoperite în
Anatolia şi
semnele
descoperite în
Siria, pe
pietrele de la
Alep şi de la
Hamah. Pe
Eufrat, la nord-
est de Alep,
situl Djerablus
— formă de
străv exprimare a
echiul unei civilizaţii
Karke străvechi,
miş — dispărute, care
menţio ocupase un
nat teritoriu vast, ne-
deseor cunoscută de
i în izvoarele istorice
docum clasice, greco-
entele romane.
asirien
e, a
dezvăl
uit
existe
nţa
unor
texte
gravat
e, pur-
tând
acelea
şi
semne
. S-au
făcut
desco
periri
similar
e în
regiun
ea
Munţilo
r
Taurus
, în
interior
ul
Smirne
i, pe
ţărmul
Mării
Egee.
Extind
erea
acestu
i
„alfabe
t"
putea
fi
consid
erată
ca o
HUIŢII 85

Biblia îi aminteşte pe hititi

t ~ 9

Până în 1880, întrebările pe care şi le puneau oame-

nii de ştiinţă nu îşi găsiseră răspunsul aşteptat. Orien-
talistul englez, Archibald Henry Sayce, arheolog genial,
cunoştea douăzeci şi cinci de limbi, atât vechi cât şi mo-
derne, iar la cei treizeci şi patru de ani ai săi avea deja
un renume internaţional, datorat lucrărilor sale consa-
crate gramaticii asiriene şi sumeriene.
în 1880, în cadrul unei conferinţe ţinute la Societatea
de Arheologie Biblică, din Marea Britanie, Sayce a ex-
pus o teorie care spulbera principiile interpretării obiş-
nuite, clasice, a istoriei străvechiului Orient Apropiat:
după părerea lui, monumentele descoperite în Anatolia
de Texier sau de urmaşii săi, ca şi scrierea hieroglifică
identificată în Siria şi în diferite regiuni ale Asiei Mici,
erau de provenienţă hitită, popor menţionat în Vechiul
Testament.
Ideea formulată de Sayce — după patru ani de cer-
cetare, o călătorie la faţa locului şi un articol intitulat Hitiţii
în Asia Mică — nu era absolut nouă. William Wright, mi-
sionarul irlandez care studiase pietrele gravate de la Ha-
mah, presupunea acelaşi lucru; cu şase ani mai înainte,
în 1884, publicase într-o revistă cu caracter religios arti-
colul intitulat Imperiul hitiţilor, care a făcut multă vâlvă,
marcând, după conferinţa lui Sayce, începuturile hititolo-
giei, noua ramură a arheologiei orientale. După trei mii
de ani de la dispariţia sa, ieşea la iveală o civilizaţie pe
care lumea o uitase cu desăvârşire.
86 CRIRTORII ÎN TIMP

Teza lui
Wright şi a lui
Sayce se
întemeia pe
Biblie.
Pentateuhul^,
Cartea lui losua
şi Facerea
citează hetiţii
alături de alte
popoare (heviţi,
canaaniţi, fereziţi,
amorriţi).
Numeri! lui
Moise vorbesc
de „Hetiţii, heviţii
şi amorriţii care
trăiesc în munţi",
lată un fragment
din Cartea
Regilor:
„După aceea,
a adunat
Benhadad,
regele Siriei,
toată oştirea sa
şi a venit de a
împresurat
Samaria. Şi a
fost în Samaria
foamete mare
încât un cap de
asin se vindea
cu optzeci de
sicii de argint şi
un sfert de
căpăţână de
ceapă sălbatică
se vindea cu
cinci sicii de
argint... în vre-
mea aceasta, la
poarta Samariei
se aflau patru
oameni leproşi şi
ziceau unui
către altul: «Ce
şedem noi aici şi
aşteptăm
moartea? De ne
vom hotărî să
ne Domnul făcuse
ducem în tabăra sirieni-
în lor să se audă
cetate, zgomot de care
acolo e şi nechezat de
foamet cai şi vuiet de
e şi oştire mare. Şi au
vom zis ei unul către
muri; altul: «De bună
iar seamă, regele
dacă lui Israel i-a
vom tocmit să vină
şedea împotriva
aici, tot noastră pe regii
vom hetiţilor şi ai
muri. Egiptului». Şi s-
Să au sculat şi au
merge fugit şi şi-au
m mai lăsat corturile,
bine în caii, asinii lor şi
tabăra toată tabăra cum
sirieni- era şi au fugit ca
lor! De să-şi scape
ne vor viaţa".
lăsa cu Hetiţii
viaţă, reprezentau,
vom aşadar, o mare
trăi, de putere, fiind
nu, consideraţi egalii
vom egiptenilor; dar
muri». ne frapează
Şi s-au faptul că oştirea
sculat hetiţiloreste
ei în menţionată
amurg, înaintea
ca să armatelor
se faraonului.
ducă
în
tabăra 1) primele cinci
sirie- cărţi ale Vechiului
nilor. Testament.
Dar
când
au
ajuns
ei la
margin
ea
taberei
, acolo
nu mai
era nici
un om;
căci
HITIŢI 87
I

Con
firm
ări
asiri
ene
şi
egip
tene
A
cest
e
indi
cii
păr
eau
dest
ul
de
slab
e,
iar
detr
acto
rii
celo
r doi
sav
anţi
s-au
grăb
it să
le
subl
inie
ze
lips
a
mărt
u-
riilor
.
Dar
des
cop
eriril
e
ulter
ioar
e e
din rân
Orie duri
ntul Ţar
Apr a
opia Hatt
t i, iar
ave doc
au u-
să men
dea tele
câşt egip
ig tene
de din
cau mile
ză niul
teori II
ei î.H.
cute men
zăto ţion
are au
susţ şi
i- ele
nute lup-
de tele
cei purt
doi ate
pion cu
ieri pop
ai orul
hitit hatti
olog .
iei. Mai
A adă
nal ugă
ele m
asiri un
ene amă
, nunt
trad :
use Say
la ce
scur cred
tă ea
vre că
me pe
dup bas
ă a- oreli
cee efuri
a, le
cita de
u în la
mai Teb
mult a
erau itoril
înfă- or
ţişaţi unui
vrăj ţinut
maş mun
ii tos
hatti cum
ai era
fara Ana
onul tolia
ui .
Ra T
mse exte
s II le
la asiri
bătă ene
lia men
de ţion
la au
Kad înde
esh. ose
încă bi
lţăm cetă
inte ţile
a cu hitit
carâ e
mbi din
înalţ Siria
i, cu de
vârf nor
ul d,
puţi sup
n use
ridic auto
at, rităţi
purt i de
ată la
de Ass
duş ur,
man la
ii înc
egip e-
tenil putu
or l
era mile
cara niul
c- ui l
teris î.H.
tică în
pent 188
ru 7,
port cerc
ul etări
locu le
cu rită
privi săp
re la ături
im- lor
peri făcu
ul te la
hitit Tell-
din el-
mile Am
niul arn
II — a.
una A
dintr rhiv
e ele
mari aflat
le e în
pute ruin
ri ele
ale capi
timp talei
ului lui
— Am
şi la eno
micil fis
e IV
cetă Akh
ţi enat
nec on
hitit —
e reg
pros ele
per „ere
e tic"
din al
Siria dina
de stiei
nord a
, XVII
câte I-a,
va pre-
sec curs
ole or
mai al
târzi mo
u— not
au eis
prog mul
resa ui
t din
spe sec
c- olul
tacu XIV
los, î.H.
dato —
conţ
i-
nea
u
num
ero
ase
date
,
expl
icite
,
des
pre
legă
turil
e
dintr
e
Egi
pt şi
mar
ele
imp
eriu
al
Asie
i
Mici
din
vre
mea
ace
ea.
88 CfilflTORII ÎN TIMP

Printre
documentele
dezgropate în
1892, la Tell-el-
Amarna, de
marele arheolog
britanic W. F.
Petrie, se a-flau
şi anumite
„scrisori"
diplomatice,
foarte
importante,
redactate în
akkadeană:
limba relaţiilor
internaţionale în
Orientul
mileniului II. De
pildă, un
suveran hitit,
Suppilu-liuma, îl
felicita pe
Amenofis IV cu
ocazia
încoronării sale,
tratându-l de la
egal la egal.
Două tăbliţe
aveau inscripţii
cu caractere
cuneiforme,
textele redactate
într-o limbă
necunoscută
erau adresate
suveranului ţării
Ar-zawa —
despre care
istoricii şi filologii
nu aflaseră încă.
în 1893, misterul
care învăluia
„limba vorbită în
Arzawa" a
început să se
risipească:
arheologul
francez E. Chan-
tre a dezgropat,
din situl Boghaz
Koy, acelaşi pe
care-l
desco
perise
Texier
cu
şaizeci
de ani
mai
înainte
, frag-
mente
de
tăbliţe
scrise
tot în
limba
aceea.
De
scoper
irile
aceste
a
ridică
mai
multe
proble
me
(legătu
ra
dintre
ruinele
anatoli
ene,
limba
de la
Arzaw
a şi
hetiţiid
m
Biblie)
a căror
rezolv
are
este
încă
de
dome-
niul
viitorul
ui.
HUIŢII 89

Primul oraş h iţit în Siria de nord

în 1884, arheologii Karl Humann, Otto Puchstein şi

Felix von Luschan au remarcat, în Siria de nord, la Zend-
jirli, mai multe blocuri de piatră, verticale, sculptate, pe
care săpătorii turci, îndrumaţi de Hamdi Bey, le dezgro-
paseră cu patru ani înainte. Humann şi von Luschan s-au
întors la Zendjirli, fiind conducătorii unei campanii de
săpături finanţate de Societatea Orientală Germană.
Condiţiile climatice erau greu de suportat, lucrătorii
indigeni nu erau prea pricepuţi, riscul de îmbolnăvire era
mare; cu toate acestea, campania a fost. dusă la bun
sfârşit, rezultatele fiind surprinzătoare. Chiar de la înce-
put au fost degajate douăzeci şi şase de blocuri de
piatră, sculptate cu motive antropomorfe şi zoomorfe; în
câteva săptămâni a apărut planul unei fortăreţe. Săpă-
turile au continuat cu multă râvnă, în ciuda căldurii apă-
sătoare, a ploii şi a noroiului. Au apărut la lumina zilei
multe basoreliefuri de dimensiuni colosale, un leu monu-
mental. Degajarea şi transportul pieselor au întâmpinat
însă greutăţi. Arheologii s-au îmbolnăvit de paludism,
fiind nevoiţi să-şi întrerupă cercetările.
Bilanţul expediţiei lor era remarcabil: într-un loc bă-
nuit a fi mesopotamian, existase un stat puternic, în mi-
leniul l, cel al hitiţilor, în Siria de nord. Hugo Winckler va
întreprinde alte cercetări, mai la vest, în Anatolia, la Bog-
haz Koy, completând descoperirile de la Zendjirli prin lo-
calizarea capitalei marelui imperiu hitit din mileniul II.
90 CfllRTORII ÎN TIMP

Sultanul
prefera
specialiş
tii
germani

în 1905,
orientalistul
englez John
Garstang, unul
din pionierii
hititologiei,
ceruse
guvernului
otoman autori-
zaţia de a face
săpături în locul
descoperit de
Texier în 1832 şi
cercetat apoi de
francezii Perrot
şi Chantre. Dar
sultanul Abdul
Hamid a
preferat
propunerea
făcută de
Germania, din
motive politice
uşor de înţeles:
Banca germană
obţinuse, cu
şase ani mai
înainte,
concesiunea
căii ferate din
Bagdad, care
urma să facă
legătura Berlin-
Bagdad-Basra,
în Golful Persic.
Izbânda
întreprinderilor
germane făcea
parte din seria
de acţiuni
diverse, menite
să asigure
implan ţărilor mu-
tarea sulmane,
unor ameninţate de
servici ambiţiile anglo-
i franceze.
germa Argumentele
ne în acestea au fost
imperi hotărâtoare; de
ul turc altfel,
aflat în cercetătorii
declin germani
— Koldewey şi von
inginer Oppenheim
i şi făcuseră
tehnici descoperiri
eni extraordinare în
pentru Mesopotamia şi
prosp în Siria, iar
ecţiuni Humann şi von
minier Luschan, la
e, Zendjirli. Rolul de
ofiţeri Mecena îi
superi convenea
ori Kaiserului tot
pentru atât de mult cât
pregăt cel de soldat:
irea privea cu multă
armat bunăvoinţă
ei toate acţiunile
otoma care contribuiau
ne în la sporirea
spiritul prestigiului ţării
discipli sale,
nei încurajându-le şi
prusac sustinându-le
e. material.
Pe
plan
diplom
atic,
împăr
atul
Wilhel
m II
procla
mase
în
1905,
la
Tanger
, că va
acord
a tot
sprijin
ul
HITIŢ 91
II
H
ugo
Win
ckler
porn
ise
misi
une
a de
expl
orar
e
arhe
o-
logic
ă în
190
4,
preg
ătin
du-
se
să
cerc
etez
e
siste
mati
c
Bog
haz
Koy,
und
e se
afla
u
mai
mult
e
tăbliţ
e pe
care
do-
rea
să
le
stud
ieze
.
Win
ckle
r era
un
sav ştiin
ant ţific
asiri e
olog ca,
re- de
num exe
it, a mpl
căru u,
i pan
auto babi
ritat lo-
e în nis
mat mul,
erie foart
era e la
indi mod
scut ă la
abil vre
ă, mea
între ace
190 ea,
3 şi susţi
190 nân
4, d că
luas istor
e ia
part ome
e la nirii
săp purc
ături ede
le din
de stră
la vec
Sido hea
n; metr
cu opol
toat ă
e me-
aces sop
tea, ota
disti mia
nsul nă.
om La
de prim
ştiinţ a
ă cam
ave pani
a şi e a
unel lui
e Win
pre- ckle
jude r a
căţi luat
pse part
udo- e şi
turc sista
ul t
Mac lucr
ridy ările
Bey; abia
săp înce
ături pute
le, , dar
înce Win
pute ckler
pe ,
la încr
jum edin
ătat ţat
ea de
lui im-
octo port
mbri anţa
e, arhe
au olog
fost ică
efec a
tuat locu
e în lui,
con era
diţii hotă
grel rât
e, să
dar cont
au inue
fost cerc
rodn etări
ice: le în
în anul
câte urm
va ător.
zile
au
fost
deg
D
ajat e
e s
apro c
xim o
ativ p
treiz e
eci r
de i
tăbli r
ţe. e
Ano a
timp c
ul a
ploil p
or a i
 t ru
a Cer
l ceta
e rea
i Asie
i i
m Mici
p . S-
e au
r făcu
i t
u alte
l des-
u cop
i eriri:
nu
h
mer
i
oas
t
e
i
tăbli
t
ţe,
î red
n acta
iulie te în
190 akk
5, ade
Win ană
ckle ,
r se alcă
afla tuin
în d
frunt core
ea spo
unei nde
exp nţa
ediţii suv
fina era
nţat nilor
e de hitiţi
Soci . O
etat tăbli
ea ţă
Orie —
ntal con
ă side
Ger rată
man ca o
ă şi pies
de ă de
Soci teza
e- ur
tate istor
a ic —
pent prez
enta
tex-
tul
unui
trat
at
înch
eiat
într
e
fara
onul
Ra
mse
s II
al
Egi
p-
tului
şi
reg
ele
hitit
Hatt
uşil,
în
sec
olul
XIII
î.H.;
text
ul
ace
stui
trat
at
fuse
se
însc
ris
şi
pe
per
eţii
tem
plul
ui
din
92 CfllRTORII ÎN TIMP

Karnak, pe
malul Nilului, la
o distanţă de
două mii de
kilometri de
Boghaz Koy.
Impresia lui
Winckier a fost
confirmată în
campania de
săpături din
1906: Boghaz
Koy, dispunând
de o mare
bogăţie de
documente
diplomatice, era,
fără îndoială,
capitala
imperiului hitit
„ale cărui arhive
vor da mult de
lucru celor ce le
vor descifra".
Expediţiile
anuale la
Boghaz Koy
erau
costisitoare;
Winckier a
solicitat sprijinul
Institutului
Arheologic din
Berlin şi al
tuturor celor
care dispuneau
de mijloace fi-
nanciare.
Kaiserul a dăruit,
din fondurile
sale personale,
suma cuvenită
pentru
continuarea
săpăturilor.
Rezultatele au
depăşit
aşteptările:
Winckier şi
Macridy Bey au
găsit peste o
mie de
fragme aflau
nte de fragmentele de
tăbliţe. ceramică, pentru
Otto a fi datate
Puch- corect. Winckier
stein, se interesa în
însoţit exclusivitate de
de documentele
echipa epigrafice. în
Institut ciuda
ului deficienţelor
Arheol metodei de
ogic lucru,
din amploarea
Berlin, descoperirilor
studia era covârşitoare:
arhitec arhivele hitite, ca
tura volum, pot fi
capital comparate cu
ei cele ale lui
hitite. Amenofis IV,
Exi dezgropate cu
sta un douăzeci de ani
amend mai înainte la
ament Tell-el-Amarna.
la
acest
entuzi
asm:
criteriil
e de
selecţi
e
ştiinţifi
că
erau
discut
abile;
muncit
orii
aveau
misiun
ea de
a
dezgro
pa
tăbliţe
şi
nimeni
nu s-a
gândit
la
stratul
în care
se
Primele încercări de sculptură nechitită (secolul IX î.H.).
94 CfilflTORII ÎN TIMP

Putere si
măreţie

Săpăturile
erau tot mai
fructuoase: au
ieşit la iveală
numeroase
tăbliţe, ziduri
ciclopice, pietre
înalte, sculptate
— fragmente
pline de măreţie
ale unei cetăţi
al cărei plan
arhitectural
apărea treptat,
prezentând ace-
leaşi
caracteristici cu
arhitectura
miceniană
descoperită de
Schliemann, cu
câţiva ani mai
înainte. Vestigiile
anatoliene
evocau măreţia
unei cetăţi
puternice. Cer-
cetările au
continuat până
în 1913, anul
stingerii din
viată a lui
Winckler.
In 1907,
Winckler
publicase
Informaţii
preliminare,
lucrare în care
prezenta
primele rezultate
ale săpăturilor
de la Boghaz
Koy. Tot atunci,
englezul John
Gar-stang, care
cercet ătorii germani la
ase Zendjirli. S-a
situri adunat un
siriene material
şi documentar
anatoli foarte bogat:
ene, a basoreliefuri,
scris statui, inscripţii,
Ţara tăbliţe, toate
hitiţilor umplând sălile şi
, un depozitele
studiu muzeelor din
de Londra şi din
sintez Berlin.
ă, O problemă
consid majoră pe care
erat arheologii şi
multă filologii n-o
vreme puteau dezlega
ca o era „limba de la
lucrare Arzawa", acea
de limbă hitită
referinţ dezvăluită de
ă, tăbliţele de la
înainte Tell-el-Amarna şi
de Boghaz Koy.
primul Textele
război redactate în
mondi limba
al, akkadeană,
săpătu limba
rile internaţională a
întrepri epocii, se
nse de traduceau uşor,
englez dar numărul
i la
Karke
miş
(Djera
blus)
au
confir
mat
preze
nţa
hitiţilor
în
Siria
de
nord,
atestat
ă, de
altfel,
şi de
cercet
HITIŢII________________________________________ i 95

lor era foarte restrâns; cunoaşterea istoriei hitiţilor im-

plica descifrarea „hititei cuneiforme", care rămăsese
încă o enigmă: Hugo Winckler murise înainte de a găsi
o cale de rezolvare. Contrar tuturor aşteptărilor, în tim-
pul primului război mondial această dificultate a fost
înlăturată, datorită muncii neobosite a unui cercetător
entuziast şi... a întâmplării.

O limbă indo-europeană

Cunoaşterea scrierii în caractere cuneiforme înles-

nea citirea hititei în scriere cuneiformă, dar se punea
problema traducerii acelei limbi, în privinţa „hititei hiero-
glifice" era şi mai complicat: nu se cunoştea nici limba,
nici scrierea care o exprima. Dacă mai adăugăm tuturor
acestor greutăţi şi faptul că, la început, oamenii de ştiinţă
nu atribuiau unui popor anume vestigiile descoperite —
cum au fost pietrele de la Hamah, găsite de Burckhardt
— ţinând seama şi de lipsa documentelor bilingve (cum
au fost cele folosite de Champollion, de Grotefend sau
de Hincks), nu ne va surprinde timpul îndelungat consa-
crat traducerii documentelor locuitorilor ţării Hatti.
Traducerea textelor scrise în hitită cuneiformă a por-
nit de la descoperirea legăturilor dintre această limbă şi
celelalte limbi indo-europene. în secolul XVIII, englezul
William Jones afirmase că sanscrita se apropia de lim-
bile europene ca latina sau germana veche. Cercetările
sale, continuate de compatriotul său, Thomas Young,
şi de danezul Christian Rask, au fost încheiate de
96 CRlflTORII ÎN TIMP

germanul Franz
Bopp,
considerat, pe
drept cuvânt, în-
temeietorul
filologiei indo-
europene.
Limbile vorbite
şi scrise în zone
foarte depărtate
geografic, ca
India, Italia,
Persia, Irlanda,
Grecia,
Scandinavia,
aparţineau unei
vaste familii
lingvistice
reprezentând
continuarea
unei limbi
neatestate în
texte scrise, dar
care fusese re-
constituită cu
ajutorul metodei
comparativ-
istorice1).
Obârşia lor
comună se
descoperea
lesne, analizând
vocabularul sau
sintaxa lor.

Efectel
e
favora
bile ale
mobiliz
ării
După
moartea lui
Winckler, în
1913,
Societatea O-
rientală
Germană —
care ale Germane"
finanţa rezultatele
se cercetărilor sale.
cercet Se semnala
ările la o descoperire
Bog- importantă, într-
haz un moment de
Koy — mare tensiune,
încred când ţările
inţase europene erau
unor angajate într-un
orient război crunt: ce
alist! întâmplare
epigra fericită favori-
fişti zase acest
misiun eveniment?
ea de Mobilizarea a
a produs uneori
descifr efecte
a neaşteptate:
textele Hrozny a avut
înscris norocul să facă
e pe parte din
tăbliţel contingentul
e des- condus de
coperit locotenentul
e la Kammergruber,
Bogha
z Koy. 1) principalele
Un limbi din familia
tânăr indo-europeană
sunt cele italo-
asirolo
celtice,
g ceh, germanice,
Bedric balto-slave,
h indo-iraniene,
Hrozny greaca, hitita,
toharica,
, avea armeana,
să albaneza.
desco
pere
„cheia"
descifr
ării
textelo
r, în
1915,
publica
în
„Comu
nicări
ale
Societ
ăţii
Orient
HUIŢII________________________________________ 97

ofiţer austriac, pasionat de arheologie. Astfel, i s-au cre-

at condiţii nesperate pentru continuarea cercetărilor
sale, la statul-major din Viena, unde fusese numit. Hroz-
ny reprezenta unul dintre cei mai valoroşi cercetători ai
arheologiei europene; în 1905, avea douăzeci şi şase de
ani şi fusese numit profesor la universitatea din Viena.

„Aici mâncaţi pâine şi beţi apă"

Hrozny, ca orientalist specializat în limbi semitice, in-
trigat de misterul limbii hitite, s-a angajat într-o muncă
istovitoare, de analiză şi comparare, implicând un efort
deosebit şi multă străduinţă.
La început, a izbutit să izoleze câteva ideograme
uşor de identificat, în hitita cuneiformă. Apoi, exami-
nând anumite modificări, a constatat prezenţa desi-
nenţelor verbale proprii limbilor indo-europene.
Descoperirea aceasta, epocală, nu a fost acceptată
de oamenii de ştiinţă, în numele „certitudinilor" lor. Nu
era posibil ca hitiţii să fie consideraţi indo-europeni; ca tip
somatic se apropiau de armeni; în plus, ideea că la înce-
putul mileniului II ar fi putut exista un imperiu indo-euro-
pean puternic în Anatolia era înlăturată cu desăvârşire,
întrucât arienii au apărut în India către secolul XV î.H.
Cu toate acestea, intuiţia cercetătorului a fost confir-
mată, cu timpul; analizând un text, a descoperit că ipote-
za lui îşi găsea fundamentarea mult aşteptată: în fraza
Nu ninda-an ezzatteni wâdar-na ekutteni, cuvântul nin-
da însemna „pâine", pentru că ideograma care-l repre-
zenta se apropia de sensul sumerian corespunzător.
98 CfllRTORII ÎN TIMP

„Pâine" d
sugera
ideea de
„aCeamânca",
mai veche
iar forma
limb
ezzatteni
ă
amintea
tocmai de
ind
englezescu
o-
l to eat, eur
latinescul ope
edere şi ană
ezzan, din cun
germana osc
veche. Era ută
evident că
ezzatteni D
î
se apropia
de formele
citate mai
înainte.
Acel -an,
alături de
ninda,
corespund
ea unei
desinenţe
speciale
pentru ca-
zul
acuzativ.
-Na plasat
după
wâdar
trebuia
interpretat
la fel.
Hrozny a
mers mai
departe; a
socotit că
era cazul
să
asocieze
ideii de „a
mânca
pâine" şi
alţi
termeni în
legătură cu
hrana. A
observat
înrudirea
HITIŢII____________________________________________99

O teorie nouă este deseori controversată; cu toate

că, în principal, părerile formulate de Hrozny au fost ad-
mise destul de repede, unii le-au considerat cu rezervă,
operând şi câteva corecturi necesare, dat fiind că sa-
vantul ceh, specialist în limbi semitice, făcuse câteva e-
rori, minore, pe care indo-europeniştii le-au subliniat, în
general, dezbaterile pe tema limbii hitite au fost utile,
contribuind la cunoaşterea ei, iar lucrările lui Sturtevant
(SUA), Johannes Friedrich şi Albrecht Goetze (Germa-
nia) au desăvârşit opera lui Bedrich Hrozny.

Imigranţi de dată recentă

Studiile elveţianului Emile Forrer au dus la identifica-

rea, alături de „hitita cuneiformă", a unui anumit număr
de limbi înrudite, descoperite pe inscripţiile tăbliţelor de
la Boghaz Koy. Faptul că într-o capitală de seamă a
antichităţii se vorbeau mai multe dialecte nu surprinde
câtuşi de puţin; existenţa celor opt limbi1) identificate de
Forrer a fost confirmată. Limbile sumeriană şi akkade-
ană, de largă circulaţie în întregul Orient, erau prezente
în mod firesc la Boghaz Koy. Luwita şi palaita sunt dia-
lecte indo-europene, strâns înrudite cu „hitita". Limba
hurrită, din estul Anatoliei, este considerată preindo-eu-
ropeană.

1) nesita, hatti (sau protohitita), luwita, palaita, hurrită — limba

ariană a conducătorilor statului Mitanni — akkadeana, su-
meriană şi hitita hieroglifică (tabalica).
100 CfllflTORII ÎN TIMP

După
părerea lui
Forrer, prin limba
„hitită", vorbită în
ţara Hatti,
trebuia să se
înţeleagă limba
primilor locuitori
ai Anatoliei, nu
cea tălmăcită de
Hrozny. în
mileniul II „hitiţii"
indo-europeni
imigraseră de
curând, limba
lor fiind nesita
sau kanesita
(denumirea le
aparţine).
întemeietorii
străvechiului
regat „hitit"
veniseră din
Nesa-Kanesh,
după părerea
unora — ceea
ce explică
numele pe care
l-au dat limbii
lor. Populaţia
ţării Hatti vorbea
aşadar,
„protohitita", dar
nici această
denumire nu i-a
mulţumit pe
orientalişti,
pentru că
băştinaşii nu
erau indo-
europeni.
în prezent,
oamenii de
ştiinţă dau
numele de
„hitiţi" indo-
europenilor care
şi-au întemeiat
propriul imperiu
anatolian. Spre
a evita orice
confuzi Anatolia în urma
e, cei u-nei mari
mai invazii, ci s-au
vechi infiltrat încetul
lo- cu încetul, ca şi
cuitori semiţii, în
ai ţării oraşele
Hatti sumeriene din
au fost Mesopotamia.
numiţi Afirmaţia este
de întemeiată pe
cercet faptul că pe
ătorii tăbliţele de la
moder Kultepe
ni figurează nume
protohi indo-europene,
tiţi, iar cu trei sute de
limba ani înainte de
lor, întemeierea
protohi imperiului hitit.
tita Indo-
sau europenii nu au
hatti. venit, deci, în
în Anatolia ca stă-
textele pâni, ci au
cuneif devenit stăpâni,
orme după ce şi-au
de la asimilat cultura
Bogha protohitiţilor.
z Koy
aceast
ă 1) Johannes
limbă Lockmann, Hitiţii,
este Miinchen, 1975
numită (n.a.).
hattili,
şi ea
nu
este
nici
indo-
europe
ană,
nici
semită
şi nici
caucaz
iană1 \
Hitiţ
ii indo-
europe
ni n-au
venit
în
HITIŢII 101

O
c
c
i
d
e
n
t
a
l
i
,

d
u
p
ă

t
o
a
t
e

p
r
o
b
a
b
i
l
i
t
ă
ţ
i
l
e

F
orrer
dem
onst
rase
că
„năv r
ălitor indo-
ii" euro
imigr pene
aser ,
ă de limb
cu- a pe
rând care
în o
Anat vorb
olia. eau
D făce
e a
u part
n e din
d grup
e ul
v cent
e um,
n adic
e ă
a famil
u ia
? occi
Ip dent
otez ală,
ele, cupri
contr nzân
over d
sele, latin
dezb a,
ateril grea
e ca,
prilej limbi
uite le
de a- celtic
ceas e şi
tă germ
între anic
bare e.
au Fapt
fost ul
num aces
eroa ta ar
se şi pled
disc a
utabi pentr
le, în u ori-
mar gine
ea a
famil „occi
ie a dent
popo ală",
arelo euro
pean niulu
ă i II,
sau, ar
mai con-
exac stitui
t, argu
balc ment
a- e
nică, favor
pentr abile
u că aces
ei au tei
pătru prim
ns, e
după ipote
toate ze.
prob Dar
abilit prov
ăţile, enie
prin nţa
strâ cauc
mtori azia
le nă
care este,
desp de
art ase
Mare men
a ea,
Nea prob
gră abilă
de :
Medi faptu
te- l că
rana. puter
Distr ea
ugeri hitită
le pe poat
care e fi
le-au locali
sufer zată
it la
anu Kan
mite esh
locur —
i, la core
sfârş spun
itul zând
mile ,
niulu poat
i III şi e,
la oraş
înce ului
putul Nes
mile a,
menţ prim
ionat a
de ipote
tex- ză
tele pare
acel cea
ei mai
epoc plau
i — zibil
spriji ă,
nă dar
însă nu
cea sigur
de-a ă, în
doua estul
ipote Anat
ză. oliei,
Năv limb
ălitor a
ii, indo-
veniţi euro
din pea
nord nă
-est, vorbi
s-arfi tă în
putut statu
aşez l
a, Mita
pentr nni
u în
câtă seco
va lul V
vre î.H.
me, făce
în a
Cap part
adoc e din
ia grup
orie ul
ntală sate
, m,
înain adic
te ă
de a grup
pune ul
stăp „orie
ânire ntal",
pe cărui
între a îi
gul apar
plato ţin
u. pers
A ana
cum,
102 CRLRTORII ÎN TIMP

veche şi
sanscrita. Luwitii
din vestul şi
sud-vestul Asiei
Mici aveau
trăsături
comune cu hitiţii
şi afinităţi atât
de mari încât nu
se pune
problema unei
obârşii diferite;
or, luwiţii au
venit din vest,
fără îndoială.
Un text
ritualic din
secolul XIV Î.H.
a fost citat mult
timp, pentru
justificarea
originii
orientale: este
vorba despre
„Soarele
răsărind din
mare"; pentru
un locuitor al
Anatoliei marea
aceea nu putea fi
Marea Neagră.
Se mai putea
replica şi că
Marea Caspică
este foarte în-
depărtată de
Podişul
Anatoliei, de
care o despart
Armenia, Munţii
Caucazului şi
lanţul muntos al
Elbruzului. Dacă
textul acesta,
transcris în
secolul XIV, data
din e-poca în
care hitiţii erau
aşezaţi în
locurile lor de
baştină, acestea
puteau fi situate
fie la năvălitorilor
nord indo-europeni,
de manifestată prin
Balcan numele dat
i şi la suveranilor şi
vest zeilor,
de adoptarea
Marea scrierii
Neagr cuneiforme de
ă, fie la către hitiţi, după
nord ce a fost
de introdusă în A-
Cauca natolia de
z, în negustorii
stepele asirieni din
care Capadocia.
se între cele
întind două războaie
de la mondiale s-au
Volga elaborat multe
la materiale de
Kuban, sinteză asupra
fără a hitiţilor, dar
putea rămăsese un
impun obstacol ce
e ca- părea de
tegoric netrecut: textele
una scrise în
dintre akkadeană, cele
ipotez redactate în
ele hitita cuneiformă
formul fuseseră
ate. traduse,
Mul aducând
te informaţii
proble preţioase
me au despre istoria
rămas mileniului 11, dar
nedesl documentele
uşite şi scrise cu
necesi hieroglife îşi
tă un menţineau taina
studiu de nepătruns.
atent:
influen
ţa
fondul
ui hatti
şi
hurrit
asupra
limbii
şi
civiliza
ţiei
f
Baza unei coloane flancată de doi lei din piatră, datând din
epoca nechitită (secolul IX Î.H.) - Karkemiş.
104 CflLflTORII ÎN TIMP

Mis
teru
l
hier
ogli
felo
r
hitit
e

Unul dintre
pionierii
hititologiei,
Archibald Henry
Sayce, şi-a
închinat aproape
toată viaţa
descifrării hititei
scrise în
caractere
hieroglifice, fără
să obţină
rezultate satis-
făcătoare.
Lucrarea pe care
şi-o asumase nu
era dintre cele
mai uşoare; se
iveau dificultăţi
nenumărate, la
tot pasul; filologii
erau descurajaţi
pentru că nu se
cunoştea nici
scrierea, nici
limba transcrisă
şi nu exista nici
un document
bilingv.
Descoperirea
unui sigiliu pe
care figura o
inscripţie
bilingvă a
însemnat doar o
licărire de
speranţă.
„Sigiliul lui
Tarkumuwa" l-a
decepţ şi sanctuarul de
ionat la Yazili-kaya,
pe arheologii au
Sayce. localizat cuvântul
Textele „zeu" şi
în terminaţiile în -s
scriere sau -n. Multe
cuneifo texte hieroglifice
rmă şi erau prea
hierogli scurte pentru a
fică aduce o
erau precizare sau o
prea lămurire.
scurte, Lingviştii a-veau
iar nevoie de o
sensul culegere cât mai
inscripţ completă de
iei inscripţii cu
„Tarku scriere
muwa, hieroglifică
rege al pentru „citirea"
ţării lor; culegerea şi
Erme" publicarea
nu acestor
oferea documente a
perspe însemnat un
ctiva volum de muncă
unei uriaş.
interpr în 1900,
etări Leopold
de an- Messerschmidt
sambl a publicat
u. Corpus
Hierogl inscripţionam
ifele hettiticarum,
însem completându-şi
nând lucrarea şi în anii
„rege", următori.
„oraş"
şi
„ţară"
au fost
identifi
cate,
atât şi
nimic
mai
mult!
Cercet
ând
vestigii
le de
la
Bogha
z Koy
HUIŢII 105

R
eferi
ndu-
se la
o
lucra
re
apăr
ută
în
1894
,
Jens
en a
încer
cat
să
dem
onstr
eze
înrud
irea
dintr
e
arme
ană
şi hi-
tita
hiero
glific
ă.
Teza
lui
era
disc
utabi
lă,
pentr
u că
cele
două
limbi
au
fost
folosi
te în
epoc
i
diferi
te;
cu
toate
gre- era,
şelile de
pe cele
care mai
le-a mult
făcut e ori,
, inver
Jens s
en a pro-
izbut porţi
it să onal
„cite ă cu
ască valo
" area
anu teorii
mite lor.
hiero
glife.
Dar
nici Cât
de eva
data pro
acea gre
sta
nu
se
se
pute G
a ener
vorbi aţiile
desp urmă
re o toare
desc , cea
ifrare a
de anilo
ansa r '30
mblu şi
. cea
C care
ercet a
ătorii urm
au at
susţi celui
nut de-al
pole doile
mici a
nenu răzb
măr oi
ate, mon
iar dial,
în- au
verş dus
unar la
ea bun
lor sfârş
it Kurt
lucră Bittel
rile a
pred făcut
eces o
orilor desc
. operi
Dup re
ă impo
1930 rtant
, ă,
spec care
ialişti a
i contr
orien ibuit
talist! la
Igna aflar
ce ea
Gelb „chei
, i"
Emil probl
e emei
Forr : trei
er, sute
Hel de
muth tăbliţ
Boss e,
ert, din
Bedr care
ich o
Hroz sută
ny erau
(care grav
citise ate
hitita în
cune cara
iform ctere
ă) au cune
cont i-
inuat form
cerc e în
etăril paral
e; el cu
taina hiero
hiero glifel
glifel e; s-
or au
rămă găsit
sese , de
intac ase
tă, în me-
anul nea,
1934 num
, eroşi
cilin erau
dri- foart
sigili e
u cu scurt
inscr e,
ipţii dese
hier ori
oglifi dete
ce. riora
Com te şi
parâ greu
ndu- de
le, s- inter
au pret
ident at;
ificat num
patru ai un
regi
hitiţi,
al
căror
num
e
figur
a în
scrie
rea
hiero
glific
ă —
atest
ate
şi în
scrie
re
cune
ifor
mă.
Arhe
ologi
i nu
câşti
gase
ră
prea
mult:
texte
le
tăbliţ
elor
şi
ale
sigiliil
or
106 CRlflTORII ÎN TIMP

document
bilingv suficient
de lung putea
oferi perspectiva
soluţionărilor.
Cercetătorii
descurajaţi îşi
aminteau cu
mâhnire
cuvintele
bătrânului
Sayce: „Nu mai
am nici o
nădejde de a
descifra
scrierea
aceasta".

Cro
nolo
gie
hitit
ă
conf
irma
tă
Istoricii şi
arheologii
remarcaseră o
întrerupere ciu-
dată în
cronologia hitită,
între ceea ce se
numea Imperiul
Vechi şi
Imperiul Nou.
Imperiul Hatti
avusese un
declin
inexplicabil,
vreme de două
secole, iar
dezvoltarea
regatului
Mitanni,
contemporan
lui, nu constituia
o cauză
plauzibilă a
eclipsei sale.
Greşe discontinuitate.
ala
aparţin
ea o- O
rientali
ştilor,
a
cronol
ogia
c
compa r
rată pe o
care o p
stabilis o
eră l
trebuia ă
revăzu ,
tă,
îndeos u
ebi în n
privinţa
domni t
ei lui e
Ham- m
murabi p
, l
regele u
Babilo ,
nului.
Amplo p
area e
noilor s
exploat t
ări
e
arheol
ogice,
desco
ş
peririle a
lui i
Andre z
Parrot, e
aveau c
să i
aducă
preciz d
ările e
cuvenit
e a
pentru n
stabilir t
ea r
unei e
crono- p
logii o
exacte z
, fără i
nici o t
 e at de studierea
arhitecturii
Du capitalei hitite.
pă
stabilir
ea
succes
iunii
regilor
hitiţi,
urma
recon-
stituire
a
„civiliz
aţiei"
lor. La
Bogha
z Koy
şi la
Zendjir
li se
desco
periser
ă
vestigii
le unor
monu
mente
impun
ătoare,
dar
unii
special
işti, ca
şi
Hugo
Winckl
er, au
dat
priorita
te
studieri
i
materi
alului
epigraf
ic;
numai
Otto
Puchst
ein s-a
arătat
interes
HUIŢII 107

Kurt
Bittel
, un
tână
r
arhe
olog
ger
man,
a
cond
us
opt
cam
panii
de
săpă
turi la
Bogh
az
Koy,
între
1931
şi
1939
,
relev
ând
cinci
strat
uri,
dintr
e
care
cele
mai
inter
esan
te,
IV, III
şi lll-
b,
core
spun
deau
perio
adei
hitite;
a
ident
ificat
o
acro
polă, O mică
un e
temp x
lu p
înco e
njura d
t de i
apro ţ
xima i
tiv e
şaize
ci de
î
mag
n
azii;
t
a
desc
r
operi -
t un o
num
ăr r
impr e
esio g
nant i
de u
tăbliţ n
e, e
apro
ape i
şapt z
e mii o
în l
opt a
ani t
de ă
săpă
turi, a
care
conţi M
neau u
infor
n
maţii
ţ
valor
oase
i
, l
com o
pletâ r
nd
astfe T
l iz- a
voar u
ele r
istori u
ei s
hitite
. C
ercet dial,
ătoru arhe
l olog,
germ scriit
an or şi
Hel edito
muth r de
Boss lucră
ert ri de
se artă,
stabi Boss
lise ert
în era o
Turci pers
a, în onali
1934 tate
, de
foart ex-
e cepţi
hotăr e.
ât să în
pătru 1945
ndă , în
taina curs
hie- ul
roglif unei
elor călăt
hitite orii
, pe într-o
care regiu
le ne
cuno izolat
ştea ă a
întru Taur
cât usul
lucra ui,
se a- câţiv
lături a
de ţăran
Kurt i i-au
Bittel vorbi
, la t
săpă desp
turile re
de la leii
Bog scul
haz ptaţi
Koy. care
Ofiţe se
r în aflau
prim într-
ul un
răzb loc
oi greu
mon acce
sibil, învăţ
în ătoru
apro l din
piere sat
de văzu
târgu se
şorul de
Kadi mai
rli. mult
Anoti e ori
mpul pietr
nefii ele
nd scul
favor ptate
abil, care-
arhe i
olo- înde
gul a mna
porni seră
t în pe
expe cei
diţie doi
în cerc
anul etăto
urmă ri să
tor,
însoţ
it de
Halet
Gam
bei,
asist
entă
turcă
. Cu
toate
ploile
abun
dent
e
care
au
trans
form
at
regiu
nea
într-o
mlaş
tină,
au
ajun
s la
Ka-
dirli.
108 CfilflTORII ÎN TIMP

ajungă în locul
acela uitat de
lume; le-a
propus, aşadar,
să le fie călăuză.
După un drum
anevoios, mica
echipă a atins
punctul numit
Kara Tepe
„Muntele
Negru". Au
descoperit foarte
curând leul
sculptat şi o
inscripţie se-
mitică —
dovedită,
ulterior, a fi
feniciană.

Textele
regelui
Asitawan
da,
redactate
şi
transcris
e în
feniciană
şi în
hieroglif
e

Explorând
împrejurimile,
făcând săpături,
Bossert a găsit
câteva
fragmente de
sculpturi şi
inscripţii hierogli-
fice, alături de
textul semitic;
probabilitatea
existenţei unui
text bilingv îl
preocupa.
Arheologii nu
puteau afirma
încă, ei unei citadele, un
presup templu, un palat
uneau şi documente
doar. epigrafice scrise
în anul fie în feniciană,
următo fie în hitită
r, în hieroglifică, în
martie septembrie 1947
1947, au fost degajate
săpătu două blocuri —
rile au reliefuri
fost (orthostates) im-
reluate portante,
, sub purtând inscripţii
condu în ambele
cerea scrieri; întrucât
lui nimic nu
Bosser dovedea totuşi
t şi a existenţa unui
arheol text bilingv,
ogului săpătorii şi-au
turc continuat
Bahadi munca.
r Bossert nu
Alkim, cunoştea
unul feniciană
dintre arhaică, folosită
cei pe inscripţiile
mai de semitice de la
seamă Kara Tepe; el a
cercet trimis relevee
ători specialiştilor
pe străini — îl
care i- cităm, în primul
a dat rând, pe Du-
Turcia pont-Sommer —
lui care urmau să
Mustaf se ocupe de
a traducere.
Kemal.
Primel
e
săptă
mâni
de
cercet
ări s-
au
soldat
cu
rezulta
te
încuraj
atoare:
incinta
HITIŢII 109

Text
ele
tălm
ăcite
de
diferi
ţi
semi
tolog
i
menţ
iona
u un
suve
ran,
ident
ificat
ulteri
or
sub
num
ele
său
hitit,
Asita
-
wan
da
—
prob
abil
ultim
ul
suve
ran
din
seco
lul
VIII
î.H.
al
citad
elei
din
Kara
Tepe
,
care
a
pacifi
cat şi
a
stăp
ânit rea
o găsir
regiu ii
ne cheii
întins enig
ă de mei
la care
vers conc
anţii entra
Munţ se
ilor atenţ
Taur ia
us la speci
Câ aliştil
mpia or
Cilici timp
ei. de
trei
sfert
uri
Ţâş de
neşt secol
e .
scâ Hi
ntei erogl
a ifele
figur
T ând
extul pe
fenici mai
an mult
fuse e
se orth
tradu ostat
s, es
dar erau
trebu grav
ia ate
confr apar
untat ent
cu fără
textul a
core resp
spun ecta
zător vreo
, ordin
trans e
cris anu
în mită.
hitită Un
hiero singu
glific r
ă, în verb
vede a
fost sale
identi de
ficat, arhe
iar olog
num entu
ele ziast
lui — a
Asita des-
wan- cope
da rit o
nu inscri
fuse pţie
se lung
desci ă,
frat. grav
Fran ată
z pe
Stein statu
herr ia
— unui
auto sfinx
dida —
ct pe
poligl care
ot, tocm
unul ai o
din curăţ
adju a —
ncţii în
lui care
Boss a
ert, ident
care ificat
înce nu-
puse mele
, la suve
patru ranul
zeci ui
de din
ani Kara
să Tepe
studi .
eze A
filolo fost
gia, un
de prog
care res,
avea un
ne- pas
voie prom
în iţător
cerc ; cu
etăril toate
e ace
stea,
faptu
l că
num
ele
lui
Asita
wan
da
figur
a pe
mai
mult
e
inscr
ipţii
găsit
e în
cetat
ea în
care
dom
nise
nu
avea
ni-
mic
ciud
at,
era
un
lucru
fires
c.
Arhe
ologii
avea
u
nevo
ie de
o
frază
com
pletă
, cu
un
conţi
nut
ident
ic, în
cele
două
limbi.
no CflLRTORlI ÎN TIMP

Revenind la
Istanbul,
Steinherr, care
cunoştea toate
inscripţiile
hieroglifice
descoperite la
Kara Tepe,
după ce
asistase la un
curs ţinut de
Bossert, a
întrevăzut o
soluţie. Bossert
comentase o
parte a
inscripţiilor
fenici-ene: „Am
făcut din cal un
cal, din scut, un
scut, din armată,
o armată".
Steinherr şi-a
amintit imediat
de partea
respectivă din
inscripţiile
hieroglifice, în
care apar două
capete de cal.
Intuiţia
cercetătorului a
fost confirmată
de fapte, în
săptămânile şi în
anii următori.
Bossert a izbutit
să izoleze
începutul textului
hieroglific care
traducea, cuvânt
cu cuvânt, textul
fenician, în
1953,
descoperirea
celei de-a doua
inscripţii
bilingve, la Kara
Tepe, confirma
transcrierile
anterioare.
Descoperirile
făcute în urma
săpătu imperiu indo-
rilor de european al
la istoriei.
Kara
Tepe,
intuiţia
lui
Steinh
err,
lucrăril
e lui
Bosser
t,
aduce
au
soluţia
proble
mei
ridicat
e de
docum
entele
hitite.
Des
cifrare
a
hierogl
ifelor,
traduc
erea
din
luwită
şi pa-
laită şi
noile
săpătu
ri
arheol
ogice
întrepri
nse în
Anatoli
a şi în
Siria
de
nord
au
compl
etat
cunoşti
nţele
noastr
e de-
spre
primul
 Măreţia şi decăderea unui imperiu

evenim asupra unui aspect al precizării cronologiei.

Multă vreme istoria hitită a fost împărţită în două părţi
distincte: Imperiul Vechi şi Imperiul Nou, pe care le
despărţea un gol de circa două secole, atribuit
declinului şi considerat, în general, „o eclipsă". Prima
interpretare a istoriei hitite a fost influenţată de
cronologia egipteană, în care exista o „perioadă
intermediară" (Imperiul Mijlociu) între Imperiul Vechi şi
Nou. Discontinuitatea ce a-păruse în istoria hitită putea
fi explicată prin tulburări interne grave, prin creşterea
puterii rivale, a hurriţilor din Mitanni, prin mutarea
capitalei în alt loc — neidentificat încă de arheologi.
Toate explicaţiile au fost analizate, succesiv, dar nici
una nu se întemeia pe documente epi-grafice sau
arheologice.
 CfllfiTORIlÎNTlMP

O eroare — în privinţa unei perioade de peste două

sute de ani — se strecurase în cronologia stabilită de
istoricii Orientului Apropiat. Data când a domnit Ham-
murabi, fixată către 2000 î.H. de specialiştii în probleme
mesopotamiene, a fost rectificată, în urma descoperiri-
lor efectuate după cel de-al doilea război mondial, fiind
încadrată între 1792 şi 1750 Î.H.
Această modificare a anulat „eclipsa hitită", restabilind
continuitatea istoriei anatoliene.

Mici regate „feudale"

La începutul mileniului II, pe vremea înfloritoarelor

colonii asiriene din Capadocia, o seminţie indo-euro-
peană — care se va numi hitită — se aşeza la răsăritul
Podişului Anatoliei.
Cei care s-au numit „hitiţi" nu erau primii indo-europeni
sosiţi în Asia Mică. La sfârşitul mileniului III se semnalase
primul val de năvălitori venind din vest, prin strâmtorile
care legau Marea Marmara cu Marea Egee şi cu Marea
Neagră, stabilindu-se în partea de sud-vest a podişului;
erau luwiţii, cei care au distrus Troia II. La începutul mile-
niului II, tăbliţele asiriene de la Kanesh menţionau nume
indo-europene folosite în mod curent în perioada hitită
ulterioară.
Există un text care indică destul de exact perioada în
care a fost constituit imperiul hitit; sunt citate numele
unor suverani din vremuri îndepărtate: Pithana, regele
HUIŢII 113

din
Kuss
ar —
locul
nu a
fost
ident
ificat
— şi
Anitt
a,
fiul şi
urm
aşul
lui.
Dup
ă
toate
prob
abilit
ăţile,
în
prim
ele
se-
cole
ale
mile
niulu
i II,
viito
area
ţară
Hatti
era
împă
rţită
în
num
eroa
se
regat
e
mici,
de
tip
„feud
al",
cond
use
de
prinţii
sau
de Anitt
răzb a;
oinic Kuss
ii ar —
indo- cetat
euro ea
peni, lui
căro Pitha
ra li na;
s-au Hatt
supu uşa
s —
pop viito
oarel area
e capit
băşti ală a
naşe im-
, periu
den lui;
umit Salat
e de iwar
spec a —
ialişti prob
„prot abil
ohi- oraş
tiţi", ul
„asia Sav
nici" astra
sau , la
„hatt est
eeni de
". Kony
N a;
umel Hurki
e wna,
mai Puru
mult shan
or da şi
regat Zalp
e de uwa,
tip care
„feud sunt
al" mai
au greu
fost de
cu- locali
nosc zat.
ute Oraş
mulţ ul-
umit cetat
ă e
textu Nes
lui a —
atrib reşe
uit lui dinţa
regel des
ui emn
Anitt a o
a — ceta
a te
fost aflat
ident ă în
ificat afar
cu a
Nyss Asie
e i
sau Mici,
cu făcâ
Ka- nd o
nesh legăt
şi a ură
form între
at Nes
obie a şi
ctul Neşi
unor ş,
dezb situa
ateri tă pe
aprin ţărm
se, urile
căror răsă
a le riten
lipse e ale
au Mării
argu Negr
ment e,
ele apro
hotă ape
râto de
are. actu
Hroz alul
ny Soci;
susţi de
nea acol
obâr o ar
şia fi
nord purc
- es
cauc imigr
azia anţii
nă a indo-
hitiţil euro
or; peni.
dup In
ă difer
păre ent
rea de
lui, regiu
Nes nea
a origi
nară
a
năvă
litoril
or
din
nord
ul
Balc
anilo
r sau
din
step
ele
de la
nord
ul
Cau
cazu
-lui,
se
poat
e
afirm
a că
elem
entul
„hitit"
prop
riu-
zis
s-a
înch
egat
în
parte
a
orien
tală
a
Podi
şului
Anat
oliei.
114 CfilRTORII ÎN TIMP

P
i
t
h
a
n
a

ş
i

f
i
u
l

s
ă
u

A
n
i
t
t
a

î
ş
i

i
m
p
u
n

a
u
t
o
r
i
t
a
t
e
a
Singurul
eveni cu blândeţe.
ment Fiul lui
al Pithana a trebuit
domni să ţină piept
ei lui unor duşmani
Pithan mult mai
a la primejdioşi: o
care s- coaliţie iniţiată
au de Pijusti, regele
referit din Hattuşa,
textele care întrunise
a fost suveranii din
război patru oraşe-stat
ul pe — pe care, de
care l- altfel, fiul regelui
a Pithana le-a
purtat cucerit unul
el, după altul,
rege al punând
Kussar stăpânire şi pe
ului, bogăţiile din
împotri Hattuşa, pe care
va le-a expediat la
regelui Nesa.
din în câţiva ani,
Nesa, tatăl şi fiul şi-au
oraş- impus
stat autoritatea, iar
cucerit micile regate din
, în răsăritul
cele Anatoliei au fost
din nevoite să o
urmă. accepte. Lupta
A fost pentru putere a
o avut, poate, şi
victori raţiuni de ordin
e religios: regele
gener Kussarului şi fiul
oasă său se socoteau
pentru descendenţii
că Zeului Furtunii,
învins iar adversarii lor
ul a se aflau sub
fost protecţia Zeiţei-
doar Soare din
luat Arinna, oraş a
prizoni cărui amplasare
er, iar a rămas
supuşii necunoscută.
lui au Anitta s-a
fost purtat faţă de
cruţaţi, învinşi cu mai
chiar puţină mărinimie
trataţi decât tatăl său.
Oraşel
e
cucerit
e,
pustiite
, erau
sortite
pieirii,
pentru
că
reclădi
rea lor
era
interzis
ă:
„Dacă
regele
care
îmi
urmea
ză va
aduce
din
nou
locuito
ri în
aceste
oraşe,
să fie
tratat
ca
duşma
n de
către
Zeul
Fur-
tunii
din
Nesa!
Să-i
pustias
că
toată
ţara şi
să-l
sfârtec
e ca
un
leu!"
HITIŢII 115

Pi
justi,
regel
e din
Hatt
uşa,
care
scăp
ase
cu
viaţă
, a
relua
t
lupta
împo
triva
lui
Anitt
a,
form
ând
o
nouă
coaliţ
ie;
aliat
ul
său,
regel
e din
Zalp
uwa,
a
fost
prim
ul
învin
s,
pierz
ându
-şi
regat
ul şi
libert
atea,
după
un
lung
ased
iu,
victo
ria Zalp
final uwa,
ă dar l-
fiind am
reva adus
nşa şi pe
învin Huzz
gător ija,
ului. re-
„Odi gele
nioar din
ă, Zalp
Uhn uwa
a, la
regel Nes
e a..."
oraş Ti
ului tlul
Zalp de
uwa, „Mar
l-a e
luat Reg
pe e" pe
zeul care
Sius şi l-a
um- arog
mi at
din mon
Nes arhul
a şi cons
l-a finţe
dus a,
la poat
Zalp e,
uwa. prim
Apoi, ele
eu, victo
Anitt rii
a, ale
Ma- înte
rele meie
Reg torilo
e, l- r di-
am nastii
read lor
us la din
Nes Kuss
a pe ar şi
Zeul din
Sius Nes
umm a.
i, Anitt
luân a a
du-l avut
din prilej
ul să va
cuce dom
reas ni
că după
Hatt mine
uşa, şi va
atac popu
ându la
-l din
noap nou
tea, oraş
prin ul
surpr Hatt
in- uşa
dere. să
Oraş fie
ul zdro
avea bit
o de
poziţi Zeul
e Furt
defe unii
nsivă din
exce Cer!"
pţion P
ală şi e
nu ar locul
fi cetăţ
ceda ii
t în distr
faţa use
duş s-a
man sem
ului; ănat
num zahe
ai lli, o
foam plant
etea ă
l-a spin
făcut oasă
vuln ,
erabi para
l. Şi zită,
aici, ca
poru să
nca înloc
regel uiasc
ui a ă,
fost simb
cate olic,
goric plant
ă: ele
„ hrăni
Cel toare
care ,
dătăt
oare
de
viaţă
.
Obic
eiul
aces
ta a
fost
a-
testa
t şi la
asiri
enii
din
prim
ul
mile
niu
î.H.
116 cniRTORII ÎN TIMP

Un
sceptru
din fier,
metal
foarte
rar

După multe
asedii, din care
ieşise învingător,
regele din Nesa
l-a înfrânt, în
câmp deschis,
pe regele din
Sa-latiwara,
care făcuse
imprudenţa de a
accepta o luptă
în afara cetăţii
sale; prada de
război a fost
folosită pentru a
cinsti zeii din
Nesa şi pentru a
le ridica temple.
„Am clădit casa
lui Halmasuitta,
casa Zeului
Furtunii, Stăpâ-
nul meu, şi casa
Zeului
Siusummi. Acolo
se află toate
bogăţiile pe care
le-am adus din
campaniile
mele."
Un
recensământ
mai puţin
obişnuit al
animalelor,
aduse la Nesa,
ne face să
credem că
regele Anitta
amenajase
acolo un parc
zoolog strălucită. Aliatul
ic. regelui din Nesa
Pac i-a dăruit, poate
ea nu şi ca o formă de
era manifestare a
deplin supunerii sale,
ă „un sceptru din
pentru fier", metal
că extrem de rar în
regele vremea aceea.
din Supunerea
Salati faţă de
wara suzeranul său,
căuta arătată de
să-şi regele din
ia Purushanda, era
revanş foarte grăitoare,
a; nu a pentru că
avut sublinia puterea
noroc crescândă a
nici de suveranului din
data Nesa — consta-
a- tată încă de pe
ceasta vremea regelui
, fiind Anitta — cu atât
învins mai mult cu cât
şi-a tăbliţele
doua asiriene din
oară. Kanesh îl
Su numeau „Mare
veran Prinţ" pe regele
ul din din Purushanda.
Nesa,
cu
sprijin
ul
regelu
i din
Puru-
shand
a,
care-i
era
vasal,
a
condu
s
ultima
sa
campa
nie,
obţinâ
nd o
victori
e
HUIŢII 117

L
a
b
a
r
n
a
,
î
n
t
e
m
e
i
e
t
o
r
u
l
I
m
p
e
r
i
u
l
u
i
V
e
c
h
i

Di
ntre
urma
şii
regel
ui
Anitt
a nu
pute
m t
cita rege
decâ a
t dom
vreo nit în
câţiv prim
a, a
fără jumă
a-i tate
clas a
a cu seco
preci lului
zie. XVII
Tudh Î.H.;
alya îi cu-
l a noaş
avut tem
doi mai
fii: bine
Pusa fapte
rma le de
şi viteji
Paw e
ahtel dator
mah. ită
Cel unui
dintâ text
i a ul-
fost terior
tatăl ,
lui datâ
Laba nd
rna l, de la
pers înce
onali putul
tate seco
bine lului
cuno XV
scut Î.H.,
ă, aşa-
consi numi
derat tul
ca Res
adev cript
ăratu al lui
l Tele
înte pinu,
meie unde
tor al se
Impe întoc
riului mise
Vech un
i. bilan
Aces ţ al
dom toată
niilor Cap
prec adoc
eden ia,
te, iar în
din cadr
care ul
urma unor
să cam
se panii
in- regel
spire e
regel ajun
e sese
Tele până
pinu la
pentr ţărm
u a urile
insta Medi
ura -
refor teran
ma. ei, în
P ţările
osesi Arza
unile wa şi
lui Wilu
Laba sa.
rna l T
erau uwa
mult nuw
mai a,
întins Tyan
e a
decâ greci
t lor1),
cele unul
ale din
lui centr
Anitt ele
a şi în-
se sem
înmu nate
lţeau ale
de regiu
pe nii
urma de
bătăl nord
iilor -est,
câşti capit
gate; ala
ele unui
cupri rega
ndea t
u impo
rtant Kilise
din Hisar
(Hisa
mile
r=
niul cetat
II e;
Î.H., Kilise
a =
căzu biseri
că).
t sub
stăp
ânire
a lui
Laba
rna,
care
îşi
fixas
e
atun
ci
capit
ala
la
Hatt
uşa,
atât
dato
rită
situă
rii
sale
geo
grafi
ce,
în
cent
rul
podi
şului
Asiei
Mici,
cât
şi a
posi
bilită
ţilor
sale
de
apăr
are.

1)
astăz
i,
118 CfllRTORII ÎN TIMP

Adunare
a
nob
ililor
,
Cur
tea
Sup
rem
ă,
ca
în
Evu
l
Med
iu
occi
den
tal
Regele
Labarna a
încredinţat
puterea
supremă fiilor şi
slujitorilor săi cei
mai credincioşi;
la sfârşitul
domniei sale se
conturase
unitatea
diferitelor
principate indo-
eu-ropene ale
ţării Hatti,
grupate în jurul
dinastiei.
Urmaşii lui,
moştenitorii unui
regat puternic,
au intervenit în
politica
„mondială" a
vremii. Hattuşil
l, fiul lui
Labarna, a
adoptat aceeaşi
politică de
expan au toanele unui
siune, suveran
prin absolut, ele
nenum erau bine
ărate chibzuite, fiind
campa aprobate, de
nii la altfel, de
graniţe adunarea no-
le bililor, pankus,
Anatoli care avea rolul
ei; dar unei Curţi
el a Supreme. Ne
avut gândim la curţile
de în- seniorilor din
fruntat Evul Mediu
intrigile occidental, de
de la origine indo-
palat; europeană
nu le germanică, ce s-
cunoa au întrunit cu
ştem regularitate
cauza, până la sfârşitul
dar am secolului XIII.
luat Hattuşil
cunoşti rezolvase,
nţă de aşadar,
rezulta problema
t: succesiunii şi îşi
alunga putea continua
rea expediţiile:
reginei urmărea
Has- cucerirea Alepu-
taja şi lui, cetate
a bogată, centru
unuia comercial
dintre important, la
fiii săi, nordul Siriei,
Labarn având legături
a II, cu ţările care
succes mărgineau
iunea Meditera-na, cu
tro- Mesopotamia şi
nului Anatolia.
revenin Regele a
d lui murit, probabil,
Mursil, într-una din
fratele campaniile
mai duse împotriva
mic. Alepului sau în
Hotărâ urma unor
rile tulburări interne,
luate care au
nu zdruncinat
exprim sfârşitul domniei
sale.
HITIŢII 119

Cu
ceri
rea
Ale
pul
ui;
„rai
d"
asu
pra
Ba
bilo
nul
ui

M
ursil l
a
izbuti
t
acolo
unde
Hattu
şil
eşua
se: a
cucer
it
Alep
ul şi
l-a
distr
us,
locuit
orii
cetăţ
ii au
fost
luaţi
priz
o-
nieri,
iar
prad
a de
răzb
oi a
învin
gător s şi
ilor a Ba-
fost bilon
boga ul, în
tă. ultimi
Rege i ani
le a ai
orga secol
nizat ului
o XVII
altă Î.H.
cam O
pani croni
e că
împo babil
triva onia
hurriţ nă
ilor, ne
aşez perm
aţi în ite să
nord dată
ul m
Mes atac
opot ul hi-
amie tit.
i, în „Pe
ţinut timp
urile ul lui
care Sam
vor su
form Ditan
a, a,
ulteri Omu
or, l din
regat Hatti
ul s-a
Mita în-
nni. drept
Cea at
mai împo
cuno triva
scută Akka
ex- dului
pediţi ."
e a Sam
lui su
Murs Ditan
il a a
răma dom
s nise
„raid între
ul" 1625
care şi
a 1595
inclu î.H.;
aşad fost
ar, s- îndru
a mate
putut spre
data nord.
cu M
sufi- ursil
cient îşi
ă dăde
preci a
zie sea
expe ma
diţia că
lui va
Murs întâ
il, mpin
Babil a
onul num
a eroa
fost se
pus- dificu
tiit, ltăţi
iar pentr
zeii u a-
lui şi
ocroti menţ
tori ine
au stăp
fost ânire
duşi a
în asup
capti ra
vitate Babil
de o-
către nului
amor , în
riţi, prim
aliaţii ul
hitiţil rând,
or depă
din rtare
vrem a
ea prea
acee mare
a. de
Conv propr
oaiel iul
e de său
prizo impe
nieri riu.
şi Dou
prad ă mii
a de de
răzb kilom
oi au etri
desp că a
ărţea Mes
u o-
Hatt pota
uşa miei"
de .
capit
ala
Mes
opot
amie
i;
înţel
epci
unea
îl
înde
mna
să
nu
insist
e, să
nu
rămâ
nă
acol
o.
Cuce
rirea
Babil
onul
ui a
fost
doar
o
incur
siun
e
răzb
oinic
ă,
care
nu a
fost
con-
sem
nată
ca
un
act
ofici
al de
„cuc
erire
politi
120 CfllflTORII ÎN TIMP

în schimb,
Alepul şi Siria de
sus — zonă
extrem de
importantă sub
aspectul
geopolitic, cale
de acces spre
Canaan şi Egipt,
pe de o parte, şi
spre „Ţara dintre
cele două fluvii"
şi lumea
hurrită, pe de
altă parte — au
rămas sub
stăpânirea
regelui Mursil.
în mileniul II
î.H. hitiţii s-au
impus ca o
mare putere, pe
care celelalte
popoare trebuia
să o respecte.

Răfuieli ca 1)
la curtea
Merovingie
nilor

Curtea regală
hitită redevenise
locul de
desfăşurare al
unor intrigi
comparabile cu
cele care
marcaseră sfâr-
şitul domniei lui
Hattuşil. Urzelile
acestea
amintesc de
răfuielile
dinastice de pe
vremea
Merovingienilor.
Cumnatul lui
Mursil,
paharnicul
Hantili, a
organi uni de jaf
zat un periodic şi
com- sistematic.
plot Kaskii se
care a aflau, de fapt,
dus la atât în „Ţara de
asasin Sus" — în
area munţii Pontici, în
regelui nord-estul
. imperiului hitit,
Hantili cât şi în „Ţara de
a Jos", în regiunile
preluat situate la sud de
putere Boghaz Koy.
a şi a
contin 1) numele primei
uat dinastii a
politica statului franc,
de întemeiată,
potrivit unei
expan legende, de
siune Meroveu,
în Siria conducător al
şi de francilor salieni
luptă în bătălia din
451, de pe
împotri
Câmpiile
va Catalaunice,
hurriţil împotriva lui
or. Attila. în timpul
„Imperi dinastiei
ul hitit" merovingiene a
început
a procesul de
trebuit formare a
să statului feudal
facă timpuriu al
faţă şi francilor.
altor
primej
dii:
seminţ
iile
kaska,
stabilit
e în
partea
de
nord şi
nord-
est a
centrul
ui
Anatoli
ei,
care
făceau
incursi
HITIŢII___________________________________________ 121

Se ducea o luptă înverşunată pentru putere: complo-

turile, răzvrătirile, vendetta se succedau. Multe capete
princiare au căzut, victime ale unor ambiţii nedomolite.
După moartea lui Hantili, un alt uzurpator, Zidanta,
l-a ucis pe prinţul moştenitor Piseni, cu toată familia sa,
proclamându-se rege. La rândul lui, a fost înlăturat de
propriul său fiu, Ammuna, a cărui guvernare a fost de-
zastruoasă. Ţara Hatti era măcinată şi de numeroase
răscoale, care subminau puterea ei de apărare; în plus,
seceta foarte mare lovise crunt agricultura şi creşterea
vitelor. După moartea lui Ammuna, fiii săi, Titti şi Hantili,
au fost executaţi din ordinul succesorului la tron, prinţul
Huzzija l, care urmărea să o înlăture şi pe sora lui, Ista-
parija, împreună cu soţul ei, Telepinu. Acesta din urmă
a dejucat planul lui Huzzija, rivalii au f ost îndepărtaţi; in-
terzicându-li-se să poarte sabie, au fost retrogradaţi (au
redevenit ţărani). Odată luate aceste măsuri, Telepinu
a devenit regele ţării Hatti; atunci a promulgat o „ordo-
nanţă", care constituie, astăzi, principala sursă de do-
cumentare privind Imperiul Vechi.

Domniile reparatorii; noi

dinastii în secolul XV î.H.

Campaniile s-au desfăşurat îndeosebi spre vest şi

sud-vest, încheindu-se cu victorii strălucite. Cu toate a-
cestea, suveranul hitit era mereu pândit de primejdii:
comploturile şi intrigile necontenite l-au determinat pe
rege, sprijinit şi de o parte a nobilimii, să-i cheme la ju-
decată pe intriganţi şi să-i condamne pentru instigare la
122 CfîlRTORII ÎN TIMP

revoltă. Telepinu
a obţinut de la
Pankus
aprobarea unei
noi legi cu privire
la succesiunea
la tron; în plus,
adunarea
nobililor era
împuternicită să
judece membrii
familiei regale,
implicaţi în
comploturi de
succesiune.
Domnia lui
Telepinu a luat
sfârşit către
mijlocul seco-
lului XV Î.H.
Mulţi istorici
situau „eclipsa
hitită" în jurul
acestei date, dar
noi am văzut că
nu poate fi
discutată
continuitatea
istoriei hattienilor.
în perioada
care a urmat —
de după
moartea regelui
Telepinu —
succesiunea la
tron a fost
următoarea: Al-
luwanna, Hantili
II, Zidanta II,
Huzziya II,
Tudhalya II,
Arnuwanda I.
Pe plan
internaţional,
Mitanni
începuse să
umbrească fala
ţării Hatti, după
cum ne spun
sursele
egipte onia mitanniană
ne. asupra acestei
în regiuni. Alep a
ultima fost recucerit şi
treime pedepsit pentru
a faptul de a fi
secolul ales tabăra
ui XV, adversă. De
Tudhal asemenea, s-au
ya II iscat conflicte cu
care Hanigalbat,
„se vasal al marelui
înălţă regat arian din
atunci est. Hattuşil II s-
pe a luptat cu
tronul îndârjire pentru
regalit a dobândi
ăţii", a monopolul
înteme controlului
iat o asupra Siriei de
nouă nord; în acelaşi
di- timp, a trebuit să
nastie asedieze Alepul,
(în care trecuse de
împrej partea
urări mitannienilor.
necun Suveranul
oscute hitit a dat
). dovadă de
în înţelepciune,
timpul îndulcind
domni pedepsele,
ei lui şi mulţumindu-se
a lui cu un jurământ
Hattuşi de vasalitate
l II a depus de prinţii
fost din Alep şi
reluată Nuhasse, care
politica se
de
expan
siune
hitită în
Siria,
frânată
,
combă
tută
de-a
lungul
unui
secol
de
hegem
HITIŢII 123

cioc
neau
per
man
ent
de
cele
două
mari
puter
i
rival
e din
nord.
Au
fost
tulbu
rări
şi la
Kizz
uwat
na,
în
sud-
estul
im-
periu
lui,
dar
noi
nu
ştim
dacă
Hatt
uşil
II a
izbut
it să
ree-
chilib
reze
situa
ţia în
timp
ul
vieţii.

Trăd
ări
si
mâr din
şăvi tim-
i pul
vieţii
T ,
udha suve
lya ranul
III a a
cond disp
us us
mai ca
mult fiul
e lui,
cam Tud
panii haly
la a cel
sudu Tână
l ţării r, să
Hatti fie
, în recu
Arza nosc
wa, ut
pentr drept
u „Reg
repri e al
mare ţării
a Hatti
tenta ".
tivel „
or de Cân
rebel d
iune Tudh
— alya
regel cel
e Tână
fiind r a
spriji deve
nit nit
de suve
vasa ranul
lii săi din
din ţara
Wilu- Hatti
sa. ,
în prinţi
vede i,
rea nobil
asig ii de
urării frunt
succ e,
esiu ofiţer
nii la ii,
tron toată
încă arm
ata, part
infan e a
teria nobil
şi cei imii îl
de la spriji
carel nea.
e de T
luptă udha
din lya
Hatti cel
, toţi Tână
i-au r a
jurat fost
credi ucis
nţă". şi
D famili
ar a lui
moşt a
enito fost
rul exi-
tronu lată
lui s- la
a Alasi
răzvr ja
ătit (Cipr
împo u);
triva bunu
tată- rile i-
lui au
său; fost
acea confi
stă scat
atitu e.
dine No-
l-a bilii
dete care-
rmin i
at pe hotăr
fratel âser
e ă
mai pieir
mic, ea
Sup călc
piluli ându
uma, -şi
să i jură
se mânt
împo ul de
trive credi
ască nţă
; cea faţă
mai de
mar el,
e au
fost
urmă
riţi
după
înfăp
tuire
a cri-
mei.
Zeii
au
pede
psit
atun
ci
ţara
Hatti,
pentr
u că
nu s-
a
resp
ectat
cuvâ
ntul
dat;
foam
etea,
cium
a,
răsc
oalel
e se
ţinea
u
lanţ.
Dup
ă ce
trecu
seră
patr
uzec
i de
ani
de la
124 CfilRTORII ÎN TIMP

aceste
nenorociri,
anumite
catastrofe se
explicau tot prin
blestemul pe
care hitiţii şi-l
atrăseseră
căicându-şi
jurămintele.
Către
sfârşitul domniei
lui Tudhalya III,
eşecurile şi
necazurile se
înmulţiseră:
„Ţara Isuwa i-a
fost potrivnică;
locuitorii Hattiului
au fost de partea
Isuwei; la fel şi
oamenii din
Gurtalisa,
Arawanna,
Zazsa,
Tegarama, Ti-
mina, ţara
muntoasă a
Haliwei, ţara
muntoasă a
Kar-mei,
populaţia din
Turmitta, ţara
Alha, ţara
Hurma, ţara
muntoasă
Harara, oamenii
din Tepurzija,
Hazga, Arma-
tana".
Bilanţul
acesta apăsător,
menţionat de
Suppiluliuma în
cadrul unui tratat
semnat cu
Mattiwaza,
regele din Mi-
tanni, oglindeşte
frământările şi
neînţelegerile
care ile kaska.
sfâ- Acestea au făcut
şiau o incursiune în
atunci Hattuşa pe care
ţara l-au cucerit şi
Hatti, incendiat, în
de la aceste condiţii,
regiunil prea puţin
e din promiţătoare,
est, Suppiluliuma a
aproap ajuns la putere,
e de asociindu-se
Eufrat, mai întâi cu
până tatăl său, apoi,
la cele conducând
meridi singur toate
onale treburile statului.
ale
Arzaw
ei.
Tuwan
u-wa
(Tyana
), cel
mai
mare
oraş
din
sud-
est, a
căzut
în
mâinil
e
răscul
aţilor.
A fost
cotropi
t
ţinutul
Azzi-
Haisa,
care
constit
uia
hotarul
de
nord-
est
până
la care
se în-
tindea
u
seminţi
HUIŢII 125

Suppi
luliu
ma,
Marel
e
Rege

N
oul
rege
a
dom
nit
apro
ape
patru
zeci
de
ani,
de la
1380
la
1346
Î.H.
Pers
onali
tatea
suve
ranul
ui,
fapte
le
sale
de
viteji
e ne
sunt
cuno
scut
e,
dator
ită
Anal
elor
re-
dact
ate
sub grani
înalt ţă
a Haja
oblă sa
duire (la
a est);
fiului oraş
lui ul
Sup Sam
piluli uha,
uma, distr
Murs us
il II. de
Doc curâ
ume nd, a
ntul fost
prezi refăc
ntă o ut.
valo S
are emin
exce ţia
pţion kask
ală a,
prin din
relat nord
area , a
diferi fost
telor respi
cam nsă,
panii fiind
ale ne-
regel voită
ui, în să
vede se
rea retra
reins gă
taură pe
rii terito
autor riul
ităţii ei;
hitite astfe
în l, s-a
Asia resta
Mică bilit
: pace
R a în
ăzbo regiu
iul a nile
înce pustii
put te de
în invaz
regiu iile
nea nimic
de itoar
e ale Tudh
kas- alya
kilor. III,
A Sup
urma piluli
t Kizil uma
Irma a
k, în deve
vale nit
a lui rege
supe şi a
rioar resta
ă, bilit
unde pace
, şi a în
aici, ţară.
confli C
ctele ontro
şi lul
lupte zone
le au i
încet vital
at. e pe
O care
nou o
ă repr
expe ezen
diţie ta
împ Siria
otriv ră-
a măs
kask ese
ilor un
nu a ţel
avut mult
alţi râvni
sorţi t,
de care
izbâ stârn
ndă ea
decâ rivalit
t atea
pusti dintr
irea e
terito hititi
riului şi
lor. mita
D nnie
upă ni.
moar Cioc
tea nirea
tatăl nu a
ui avut
său, loc
decâ
t mai
târ-
ziu,
după
ce
Sup
piluli
uma
a
încer
cat o
strat
egie
indir
ectă:
şi-a
căut
at
aliaţi
, ca
Artat
ama,
prinţ
hurrit
; a
atac
at
micil
e
regat
e
vasa
le
ale
Mita
nniul
ui,
pe
coas
ta
liban
eză
şi în
regiu
nea
Palm
yrei.
r
126 CRIRTORII ÎN TIMP

Regele mitannian a protestat, dar mulţi regi locali,

care-i datorau supunere, au preferat protecţia acordată
de regele din Hatti. Isuwa, ţinutul care se revoltase îm-
potriva lui Tudhalya III, a fost cotropit şi cucerit.
Pătrunderea hitiţilor, la est de Eufrat şi către Tigrul
superior, a declanşat conflictul cu mitannienii.
Tushratta, regele din Mitanni, a fugit din calea năvăli-
torilor, care-i distrugeau capitala, Washuqanni. Artata-
ma, prinţul hurrit, ascultând porunca regală, l-a urmărit
pe suveranul mitannian; Suppiluliuma s-a îndreptat spre
sud, ca să recucerească Alepul. Regii locali i s-au închi-
nat. Tentativele de a i se opune au fost curmate destul
de uşor, iar instigatorii, deportaţi în Hatti. După Alep, a
căzut Qatna. Pretutindeni au fost instalaţi suverani aliaţi
ai învingătorului; „Marele Rege" veghea cu grijă asupra
menţinerii ordinii şi a liniştii, atât în palat, cât şi în întrea-
ga împărăţie.

în Siria, faţă în faţă cu Egiptul

într-un singur an, la vest de Eufrat se spulberase in-

fluenţa Mitanniului; puterea hitită se manifesta din nou,
datorită energiei şi priceperii regelui Suppiluliuma; vic-
toriile sale nelinişteau prinţii care cârmuiau ţările de pe
coasta feniciană, iar cei din sudul Siriei se aflau acum
în imediata vecinătate a Hattiului. Conform tradiţiei, prin-
cipatele şi oraşele mici din aceste zone întreţineau ra-
porturi amicale cu Egiptul, dublate de activitatea comer-
cială intensă, încă din prima jumătate a secolului XV î.H.,
HITIŢII 127

în
urm
a
cam
panii
lor
duse
de
fara
onul
Thut
mosi
s III,
toate
terito
riile
care
nu
depi
ndea
u de
Mita
nni
se
aflau
sub
prote
ctora
t
egipt
ean.
D
acă
Supp
iluliu
ma
ar fi
avut
de
gând
să
aplic
e o
po-
litică
prea
îndră
znea
ţă în
probl
ema
Siriei
, ar f i confli
riscat ctele
să-i dintr
înfru e
nte prinţi
pe i
egipt locali
eni; ;
dar Aziru
regel ,
e rege
hitit al
a Amu
fost rrului
de , a
mult fost
e ori mai
oblig întâi
at să „clie
prefe nt" al
re Egipt
atitu ului
dine şi
a apoi
diplo aliat
mati ul lui
că, Supp
renu iluliu
nţân ma.
d la în
cuce epoc
riri a
milita acea
re. sta,
Egipt tronu
ul şi l i-a
Hatti reve
avea nit
u, lui
fieca Ame
re în nofis
parte IV.
, Reg
parti ele
zanii hitit
lor, s-a
iar grăbi
confr t să-i
untar trimit
ea ă
se noul
rezu ui
ma farao
la n
darur jură
i bo- mânt
gate, ul de
chez credi
ăşie nţă şi
a supu
priet nere,
eniei o
lui. dată
Pe pe
de an,
altă la
parte Hat-
, tuşa,
Sup şi de
pi- a-l
luliu spriji
ma a ni pe
sem rege,
nat luptâ
tratat nd
e alătu
care- ri de
l el, în
dese caz
mna de
u că răzb
suze oi.
ran Exist
al au şi
prinţi dero
lor gări
din de la
Nuh aces
asse te
, în regul
regiu i;
nea câţiv
Palm a
yrei. prote
Aceş jaţi
tia a- ai
veau farao
oblig nului
aţia , de
de a exe
plăti mplu
un boga
tribut tul
anua oraş
l, de Ugar
a it era
reîn scutit
noi de
toate hitit
aces probl
te emel
oblig e
aţii. Anat
D oliei
upă prez
victo en-
ria tau o
din impo
Siria rtanţ
, ă
Sup secu
piluli ndar
uma ă.
s-a Prin
îndr cipal
eptat ul
spre mobi
Arza l al
wa, acti-
unde vităţii
izbu regel
cnis ui
eră din
revol Hatt
te. uşa
Reg răm
ele ăses
cont e
a pe lupta
spriji pent
nul ru
Wilu Siria
sei, ,
credi într-
ncios o
aliat perio
al adă
hitiţil de
or, profu
încă nde
de la trans
înce form
putul ări
Impe ale
riului siste
Vech mulu
i. i
P politi
entr c din
u Orie
suve ntul
ranul Apro
piat.
128 CMTORII ÎN TIMP

Tushratta,
regele din
Mitanni,
îngrijorat de
expansiunea
hitită, strânsese
legăturile cu
Egiptul,
căsătorind-o pe
fiica lui, viitoarea
Nefertiti, cu
faraonul
Amenofis IV.
Conspiraţia
urzită împotriva
lui Tushratta,
chiar de fiul său,
a dus la
asasinarea
regelui.
Artatama, regele
hur-rit, a profitat
de prilejul ce i se
oferea,
numindu-l pe fiul
său, Suttarna,
vicerege al
Mitanniului, cu
ajutorul lui As-
sur-Uballit,
monarh asirian.
Fiul lui Tushratta,
Mattiwaza, a fost
alungat din ţară;
el s-a dus la
Suppiluliuma,
ce-rându-i să-l
apere şi să-l
ajute să-şi
recapete
drepturile.
„Eu,
Mattiwaza, fiul
regelui, când m-
am dus la Ma-
rele Rege eram
însoţit de doi
oameni din Hurri
şi de două slugi;
n-aveam decât
un singur
veşmânt, cel pe
care-l purtam.
Marelu i s-a căsătorit cu
i Rege una din fiicele
îi fu protectorului
milă său.
de Pentru
mine moment,
şi-mi suveranul hitit
dărui era preocupat
care numai de Siria,
aurite, unde hurriţii,
cai, profitând de
vase, rezistenţa
două prelungită a
căni şi oraşului
cupe Karkemiş,
de aur hărţuiau trupele
şi hitite. Situaţia s-
argint a schimbat în
şi un clipa în care s-au
veşmâ primit întăriri;
nt de regele a par-
sărbăt ticipat şi el la
oare, asedierea
giuvae Karkemişului, pe
re şi care l-a învins, în
multe cele din urmă.
alte Suveranul a
lucruri. încredinţat
" cârmuirea ora-
în şului unuia
schim dintre fiii săi,
bul Pijassili, datorită
acesto căruia Karkemiş
r a prosperat.
servicii Siria de Nord
, se era în sfârşit
declar supusă.
a Hatti mai
dispus avea de
să ac- înfruntat doar
cepte gigantul
suzera egiptean.
nitatea
hitită.
Pentru
a întări
şi mai
mult a-
ceastă
alianţă
,
prinţul
fugar
din
Mitann
 S*t»-.>";cer.

,Y

Macheta unei cetăţi hitite

fortificate.
130 CRIRTORII ÎN TIMP

Vi

i
ct
or
ii
î
m
p
ot
ri
v
a
E
gi
pt
ul
ui
şi
a
M
it
a
n
ni
 D
A
HITIŢII 131

„Duşmanul ereditar": seminţia kaska

Cu toate înfrângerile, kaskii erau mereu pregătiţi să

reînceapă lupta, ameninţând centrul ţării Hatti. Lupta
împotriva lor era istovitoare: ei atacau prin surprindere,
izbuteau să cucerească oraşe slab apărate şi apoi se
retrăgeau repede în munţi. Urmărirea lor era foarte ane-
voioasă, pentru că terenul era accidentat şi kaskii aveau
avantajul de a-l cunoaşte cât se poate de bine.
Cea mai bună apărare, preîntâmpinând incursiunile
lor, era construirea unor fortificaţii solide şi prezenţa unor
garnizoane care să le impună măcar respectul, dacă nu
teama.
Dacă kaskii deveneau prea cutezători, hitiţii îi pedep-
seau pustiindu-le ţara, pârjolind pământul, luând în ro-
bie o parte a populaţiei pe care reuşeau s-o surprindă.
Cu toate aceste represalii, kaskii puteau fi domoliţi,
dar nu învinşi.
La nord-vestul imperiului hitit au atacat Pala, o regi-
une slab apărată. Unui alt fiu al lui Suppiluliuma, Hutu-
pijanza, i-a revenit misiunea de a apăra această zonă
asaltată de „duşmanul ereditar".
Suppiluliuma a murit tocmai într-una din bătăliile pur-
tate împotriva neînfricaţilor kaski, deşi nu glorios, ci do-
borât de epidemia de ciumă, transmisă de prizonierii lui
Arnuwanda, fiul cel mare al regelui.
132 CflinTORII ÎN TIMP

Tânărul
M
ur
sil
II
so
lic
ită
sp
riji
n
ul
Ze
ite
i-
S
oa
re

Imperiul hitit
fusese greu
încercat; ciuma îl
doborâse pe
Marele Rege, iar
regiunile vasale,
cucerite de
curând,
speculând
această situaţie,
erau hotărâte să
facă noi
tentative de
redobândire a
independenţei
lor.
Energia lui
Arnuwanda, care
triumfase în
campaniile
împotriva
Egiptului —
înainte de a fi
rege — a
menţinut fragila
unitate a
imperiului.
Arnuwanda
va muri de
ciumă, Zeiţei-Soare din
ca şi Arinna, căreia
tatăl Mursil îi
său, adresează
Suppi- această
luliuma rugăciune:
; „O, Soare
fratele din Arinna,
mai Stăpâna mea,
mic, ţările încon-
Mursil jurătoare
II, a vrăjmaşe m-au
fost jignit, pe mine,
ales cel neînsemnat,
rege. m-au nesocotit
Tine- şi s-au trudit
reţea neîncetat să
lui pună stăpânire
oferea pe teritoriile tale,
vasalil Soare din Arinna,
or Stăpâna mea.
nesup O, Soare din
uşi Arinna, Stăpâna
prilejul mea, îndreaptă-
de a-şi te spre mine şi
făuri pedepseşte, în
vise faţa mea, aceste
cuteză duşmane ţări
toare. vecine".
No Asiria voia să
ul răzbune
suvera alungarea
n a protejatului ei
avut mi-tannian şi a
nevoie împresurat
de Karkemişul, a
zece cărui poziţie
ani ca strategică pe
să Eufratul superior
resta- era deosebit de
bileasc importantă.
ă
autorit
atea
regală
primej
duită;
planul
lui nu
putea
fi
înfăptu
it fără
sprijin
ul
HITIŢII 133

N
ici nu
se
pute
a
pune
probl
ema
unei
cam
panii
într-o
zonă
atât
de
înde
părta
tă,
avân
d de
com
bătut
un
duş-
man
atât
de
puter
nic.
Murs
il s-a
mulţ
umit
să
întăr
easc
ă
mărc
ile1)
sirien
e ale
impe
riului,
aflat
e
sub
com
anda
unui
înalt
dem
nitar,
pe
num nord,
e kaski
Nuw i
anza pătru
; nses
aces eră
te din
măs nou
uri pe
pre- terito
venti riul
ve hitit,
au într-
dom una
olit din
avân inva
tul ziile
regel lor
ui nimi
asiri citoa
an, re;
astfe de
l data
încât acea
în sta,
regiu Murs
nea il a
de recur
sud- s la
est a măs
dom uri
nit drast
pace ice:
a în oraş
ciud ele
a princi
cara pale
cter kas-
ului kiene
ei ,
prec Halil
ar. a şi
Dudu
ska,
au
Mursil fost
II nărui
salve te şi
ază incen
imperi diate
, iar
ul locuit
orii
L lor
a au
fost distr
ucişi use.
sau Pede
depo pse
rtaţi; grele
turm ame-
ele ninţa
de u
vite cetăţ
au ile
fost care
duse s-ar
la fi
Hatt învoi
uşa. t să
Semi prim
nţia easc
acea ă
sta fugar
de ii,
munt duş
eni mani
dârji ai
nu Mare
acce lui
pta Reg
înfrâ e!
nger Ele
ea; ar fi
hitiţii avut
au soart
fost a
atac oraş
aţi în elor
câm care
p se
desc decl
his. aras
Kask eră
ii au făţiş
fost rebel
învin e.
şi; Fi
oraş ecar
ele e
lor expe
au diţie
fost, sfârş
rând ea
pe prin
rând, înch
cuce eiere
rite a
şi unui
apoi tratat
de
supu
nere,
care
prev
edea
,
între
altel
e,
mări
mea
con-
tinge
ntulu
i pe
care
învin
sul
treb
uia
să-l
pună
la
disp
o-
ziţia
arma
tei
hitite
.

1)
provi
ncie
de
fronti
eră,
aflată
sub
guver
nare
militar
ă.
134 CRlflTORII ÎN TIMP

La sud, pe
coasta Cariei,
rezistenţa
oraşului rebel
Milawanda a fost
zdrobită; Mursil
a luptat, alături
de armată,
pentru cucerirea
regatului
Arzawa, al cărui
domnitor, Uhha
Lu, se ridicase
împotriva lui.
După un şir de
înfrângeri,
armata
duşmană s-a
retras, fie
pornind pe
mare, cu intenţia
de a se refugia în
insule, fie
ascunzân-du-se
în regiunile
muntoase greu
accesibile.
Mursil a fost
nevoit să
încercuiasca
muntele
Arinnanda, unde
duşmanul, aflat
cu spatele la
mare, socotea
că deţine o
poziţie strategică
imposibil de
cucerit.
Foamea şi
setea i-au
obligat pe
asediaţi să se
predea; notabilii
armatei hitite şi
i-au împărţit ca
pe sclavi. Mursil
şi-a păstrat
cincisprezece
mii, pentru
treburile lui.
 Iarn se refugieze în
a a oraşul imediat
pus asediat de hitiţi,
capăt care au tăiat
acestei accesul la orice
campa sursă de apă.
nii Setea i-a
încunu determinat pe
nate cei ce apărau
de iz- oraşul să se
bânzi predea, dar
— dar conducătorul lor
numai a izbutit să fugă.
pentru Locuitorii cetăţii
câteva au fost duşi în
luni! robie.
Căci, Ultimul fiu al
în lui Uhha Lu a
primă- fost predat lui
vara Mursil de regele
următo din Ahhijawa,
are, care nu dorea
unul un conflict cu
din fiii hitiţii.
lui Existenţa
Uhha regatului
Lu, Ahhijawa, în sud-
Tapala vestul Asiei Mici,
zunawl dovedeşte
i, a prezenţa unui
adunat element aheean
toate important, în
forţele această regiune,
dispon în secolul
ibile XIVÎ.H.; este una
din din consecinţele
Arzaw migraţiilor indo-
a şi a europene din
înce- secolul XV Î.H.,
put care au dus la
lupta, distrugerea
aproap civilizaţiei
e de minoice din
oraşul Creta şi la
Purran înflorirea
da. oraşelor
Fiin miceniene.
d
învins,
Tapala
zunawl
i a fost
constr
âns să
HITIŢII 135

U
rmăr
ind
mai
întâi
de
toat
e
bun
a
desf
ăşur
are
a
co-
merţ
ului
ege
ean,
regii
din
Ahhi
jawa
nu
dore
au
să
aibă
nepl
ăceri
,
nem
ulţu
mind
pute
rnicu
l lor
veci
n din
interi
or.

Mod
eraţi
e,
chia
r
gen
eroz
itate
 Ar ţară;
zaw regel
a e a
fuse dove
se dit o
înfrâ înalt
ntă; ă
vasa bună
lii voinţ
regel ă şi
ui în
hitit cazul
care regiu
se nii
alătu situa
raser te la
ă sud
duş de
mani Suriz
lor lui , la
erau poal
de- ele
acu Mun-
m ţilor
aser Taur
viţi. us
Murs —
il se conf
arăta orm
se tăbliţ
neîn elor,
durăt num
or ele
faţă aces
de tui
Arza ţinut
wa, era
dar a Mira.
fost Mare
dest le
ul de Reg
mări e i-a
nimo fortifi
s cu cat
anu oraş
mite ele,
mici unde
regat a
e, pla-
care sat
depi garni
ndea zoan
u de e, şi
acea a
stă acor
dat nord
suve ,
ranul kask
ui a,
local, semi
Mas nţia
hui- de
luwa răzb
, în oinic
sem i
n de care
priet -i
enie, hărţ
drept uia
ul de neîn
a cetat
avea ,
o recu
gard rgân
ă d la
pers incur
onal siuni
ă de deva
şase stato
sute are,
de nu
oam se
eni. arăt
R a
ăzbo dis-
iul pusă
împo să
triva păst
Arza reze
wei pace
a a;
luat era
sfârş orga
it nizat
după ă în
doi com
ani unită
de ţi
luptă săte
, şti
prin auto
victo nom
ria e şi
indis sfida
cuta autor
bilă itate
a a
hitiţil unui
or. mon
La arh
străi
n.
136 CfiLflTORII ÎN TIMP

Operaţiuni
continue
pentru
menţinerea
ordinii

După
cucerirea
Arzawei, urmată
de stăpânirea
kas-kilor, Marele
Rege a purtat
război cu Azzi şi
Hajasa, situate
la estul
teritoriului hitit;
locuitorii acestor
ţinuturi
încălcaseră
„Ţara de Sus",
pustiind-o.
Mursil, indignat
de acest act de
violenţă, le-a
spus noilor săi
adversari:
„M-am oprit la
graniţa ţării tale.
Nu ţi-am atacat
regatul, nu am
făcut să-i dispară
locuitorii şi nu ţi-
am luat nici
vitele mari, nici
pe cele mici. Tu,
în schimb, mi-ai
căutat mie
pricină; ai atacat
Ţara Dankuwa
şi i-ai omorât
oamenii. Să-mi
fie zeii sprijin, să
lupte alături de
mine şi să pună
capăt acestui
război prin
izbânda mea".
Dorinţa
suvera autorizat pe
nului a Mursil să
fost reglementeze,
îndepli după bunul lui
nită, plac, succesiu-
dar nea regilor din
după Karkemiş şi
câţiva Alep, pe care o
ani a vizau şi asi-
fost rienii.
obligat Mashuiluwa,
să vasalul regelui
revină hitit, regele ţării
cu Mira, de la
trupele poalele
împotri Taurusului, a fost
va întemniţat în
rega- urma unei ten-
tului tative de
Azzi, rebeliune.
care Operaţiunile de
nu mai menţinere a
accept ordinii, de
a să i pedepsire a
se vasalilor
supun trădători au fost
ă. aproape neîn-
Cre trerupte în cursul
dincios domniei lui
ul Mursil. Dacă mai
Nuwan adăugăm
za, campaniile
unul împotriva
dintre kaskilor sau
marii expediţiile
dregăt pentru a
ori de
la
curtea
hitită,
a
zdrobit
armat
a ţării
rebele
—
Hajas
a —
care a
capitul
at.
Aceas
tă
victori
e l-a
HITIŢII___________________________________________ 137

stăvili năvălirea vecinilor agresivi, vom trage concluzia

că războiul era preocuparea constantă a regelui şi a a-
ristocraţiei hitite.
Mursil a murit între 1320Î.H. şi 1315Î.H.; domnia lui
a fost lungă — de douăzeci de ani — marcată de bătălii
duse pe toate fronturile cu scopul de a menţine unitatea
imperiului.

Hattuşil — generalisim

Muwatalli, cel de-al doilea fiu al lui Mursil II, a domnit

între 1315 şi 1296 Î.H. Cel de-al treilea fiu, Hattuşil, a-
vând o sănătate şubredă, a fost destinat carierei ecle-
ziastice, venerând-o pe zeiţa din Samuha. După moar-
tea fratelui cel mare, Muwatalli rămăsese singurul urmaş
al fiului lui Suppiluliuma. Noul rege a înţeles să împartă
puterea cu fratele mai mic şi l-a învestit cu înalte funcţii
guvernamentale; i-a mai acordat titlul de vicerege al Ţării
de Sus, la răsăritul imperiului; cel pe care l-a înlocuit la
guvernarea ţării, nemulţumit de această concediere, a
urzit un complot, ca să-l defăimeze pe Hattuşil faţă de
regele Muwatalli. Tentativa acestuia a eşuat, adevărul a
ieşit la iveală şi cei doi fraţi s-au împăcat.
Hattuşil a fost numit „generalisim"; a restabilit pacea
în Ţara de Sus, a zdrobit trupele ţării Azzi, i-a învins pe
kaski, respingând asaltul lor asupra capitalei hitite.
Invazia kaskilor a instigat la revoltă numeroase ora-
şe; o dată mai mult, opera de pacificare a ţării Hatti re-
prezenta ţelul suprem al celor care o cârmuiau. Hattuşil
138 CfllflTORII ÎN TIMP

s-a dovedit un
conducător de
armată destoinic;
victoriile sale,
după campanii
primejdioase, i-
au adus răsplata
meritată: regele
i-a încredinţat
guvernarea
provinciilor
recucerite.
Hattuşil s-a
ocupat de
refacerea
oraşelor, de
buna
desfăşurare a
muncilor
agricole, de
instaurarea unui
cadru de viaţă
paşnic, astfel
încât locuitorii
satelor s-au
întors la vetrele
lor. Muwatalli i-a
dăruit atunci mai
multe provincii
în subordine,
numindu-l „rege"
al uneia dintre
ele (Hapkis).
Spre
deosebire de est
şi de nord, în
sudul şi sud-ves-
tul Podişului
Anatoliei a
domnit pacea;
regii din Mila-
wanda şi
Ahhijawa au
stabilit relaţii de
bună vecinătate
cu hattienii.

R
a
 mses siriene care
II erau în mod tra-
atacă diţional supuse
hitiţii; hitiţilor. Marele
bătăli faraon Ramses
a de II, care a domnit
la peste şaizeci de
Kade ani (1304-1238
sh Î.H.) a continuat
politica
Mar predecesorului
ele său, cu scopul
eveni de a-şi asigura
ment controlul asupra
al coastei siriene,
domni în 1298 Î.H. i-a
ei lui atacat pe hitiţi.
Muwat Felul în care
alli a s-a desfăşurat
rămas campania ne
bătălia este cunoscut
de la datorită
Kades documentelor
h, egiptene:
unde poeme epice,
au
luptat
egipte
nii şi
hitiţii,
pentru
stăpân
irea
Siriei.
Sub
domni
a lui
Seti l
(1317-
1304
Î.H.)
egipte
nii îşi
arătas
eră
ostilitat
ea faţă
de
hitiţi,
pătrun
zând
pe
teritorii
le
HITIŢII 139

înscrise pe zidurile unor temple, cum sunt cele de la

Luxor, Karnak şi Abydos, texte reproduse pe papirusuri,
basoreliefurile de la Teba şi Abu-Simbel. Punem la în-
doială respectarea strictă a adevărului, pentru că în
toate sursele egiptene la care am avut acces, faraonul
este prezentat într-o lumină extrem de favorabilă.
Armatele pregătite să se înfrunte erau numeroase;
regii vasali sau aserviţi trimiseseră multe contingente ca
să-i sprijine pe hitiţi, chiar kaskii luptau în armata Mare-
lui Rege, care dispunea de douăzeci de mii de oameni
şi de trei mii cinci sute de care. Egiptenii erau organizaţi
în patru corpuri de armată, fiecare dintre ele fiind consa-
crate unui zeu: Amon, Ra, Phtahs\ Seth. Nubienii, suda-
nezii şi amorriţii luptau alături de mercenarii recrutaţi,
pentru cauza egipteană.

Bătălia

Ciocnirea s-a produs la Teii Nebi Mend, în apropiere

de Kadesh, pe malurile fluviului Oronte. Dându-le cre-
zare declaraţiilor mincinoase ale unor pretinşi dezertori,
Ramses II s-a aventurat spre nord; această nechibzuită
cutezanţă l-a costat scump: Muwatalli avea astfel posi-
bilitatea să izoleze corpul de armată al lui Amon — con-
dus de faraon — de restul armatei egiptene, începutul
bătăliei a dat speranţe hitiţilor, care au nimicit o parte a
trupelor ocrotite de Ra. Replica faraonului nu a întârziat;
a respins atacul adversarilor, pe care, de altfel, îi atră-
geau mai mult jafurile decât hărţuirea duşmanului.
140 CfllflTORII ÎN TIMP

Cei doi regi

s-au mărginit la
acest
compromis: Mu-
watalli a păstrat
Kadeshul;
faraonul s-a
întors în Egipt,
transformând o
bătălie al cărei
sfârşit era
îndoielnic în-tr-
un triumf
personal, în
realitate, hitiţii au
avut mai mult de
câştigat decât
egiptenii de pe
urma acestei
campanii.
Populaţiile din
Canaan şi
Amurru, aflate
încă sub
oblăduirea
egiptenilor,
începuseră să-şi
manifeste ne-
mulţumirile.
Răscoalele
împotriva foştilor
„protectori" se
înteţeau; se
căuta acum
sprijinul unei
mari puteri şi a-
nume cea din
nord, a ţării
Hatti.

Hattuşil
devine rege

După
moartea lui
Muwatalli, a fost
înscăunat fiul
nelegitim al
acestuia, Mursil
III, tate demiterea
căruia sa, dar în
Hattuş momentul în
il îi care Urhi-
spune Teshub a vrut
a Urhi- să-i retragă titlul
Teshu de rege al ţărilor
b — Hapkis şi Nerik,
un s-a răzvrătit: „Tu
nume eşti Marele
hurrit. Rege, dar nu în
No singura
ul rege fortăreaţă pe
a care mi-ai lăsat-
încerc o; asupra
at să acestei unice
limitez fortăreţe eu am
e puteri depline,
prerog căci îi sunt rege.
ativele Zeiţa Ishtar din
un- Samuha şi Zeul
chiului Furtunii din
său, Nerik vor judeca
îndeos pricina
ebi noastră..."
cea de Soţia lui
gener Hattuşil,
alisim, Puduhepa, a
cu avut un vis care
toate i-a făcut
că cunoscut că
Hattuşi întreaga ţară
l îşi Hatti şi atribuţiile
demon sacre
strase
în mod
străluci
t
capacit
atea
de
condu
cător
de oşti
în
timpul
domni
ei lui
Muwat
alli.
Hat
tuşil a
primit
cu
senină
HITlŢII___________________________________________141

ale regelui i se cuveneau de drept fostului generalisim,

în tot imperiul, partizanii regelui în dizgraţie se ridicau
împotriva lui Urhi-Teshub; kaskii s-au alăturat şi ei, ra-
liindu-se cauzei lui Hattuşil. Retras la Samuha, Urhi-
Teshub a fost învins fără greutate de armatele unchiului
său. Hattuşil l-a luat prizonier şi, după un timp, l-a iertat,
făcând lucrul cel mai înţelept pe care-l putea face: l-a
numit rege al unei provincii — Nuhasse — din nordul
Siriei.
Hattuşil a primit apoi, în sfârşit, titlul de Mare Rege.
„Din principe ce eram, am devenit Marele Mesedi.
Eu, Marele Mesedi am devenit Rege în Hapkis. Eu, re-
gele din Hapkis, am devenit Mare Rege. După aceea,
Ishtar, stăpâna mea, mi-a dat pe mână pe invidioşi, po-
trivnicii, adversarii mei. Unii au murit prin violenţă, alţii
de moarte bună. Dar tuturor relelor le-am pus capăt."
Toate ţările — sau provinciile — supuse ţării Hatti au
recunoscut imediat suveranitatea lui Hattuşil III, care
prin victoriile repurtate şi prin autoritatea sa morală se
bucura de un mare prestigiu.
Regele Asiriei a fost singurul care nu s-a grăbit să-i
trimită, conform uzanţelor diplomatice, cadourile de ri-
goare; Hattuşil i-a reproşat cu vehemenţă această
abţinere.
,Am fost aşezat pe tron ca rege al ţării şi tu nu mi-ai
trimis nici un reprezentant. Este statornicit obiceiul, între
regi, ca atunci când unul dintre ei este înscăunat, ceilalţi
regi, egalii lui, să-i trimită daruri alese, veşminte bogate
şi uleiuri parfumate pentru încoronare, iar tu nu ai făcut
nimic din toate acestea."
142 CflLRTORII ÎN TIMP

Asiri
enii
şi
egipt
enii
amen
inţă

Hattuşil nu i-a
purtat duşmănie
regelui asirian;
ca dovadă, i-a
trimis o lamă de
pumnal, din fier
— metal rar,
foarte căutat pe
atunci — mult
mai valoros
decât aurul şi
argintul. Aceste
raporturi
cvasicordiale nu
au durat mult,
pentru că
Salmanasar l,
noul rege al
Asiriei, urmărea
să-şi extindă
cuceririle spre
nord. După
textele asiriene,
Hatti s-a aliat cu
ţara Hanigalbat,
ca să ţină piept
expediţiei
iniţiate de
regele
Assurului.
Coaliţia hitiţilor a
fost înfrântă;
satele lor au fost
pustiite şi incen-
diate, iar
locuitorii au fost
ucişi sau luaţi
prizonieri. Eu-
fratul de sus şi
Hanigalbat au
intrat astfel sub
dominaţie
asirian ul acestui rege,
ă. Kadashman-Ellil
în II (1279-1265
privinţ Î.H.), a primit cu
a bunăvoinţă
egipte mesagerii trimişi
nilor, de Urhi-Teshub,
Rams care începuse
es II, să uneltească
după împotriva lui
ce Hattuşil; era
reprim evident dă
ase relaţiile dintre
rebeliu cele două ţări se
nea înrăutăţiseră.
din
Canaa
n,
ajunse
se pe
teritori
ul hitit
şi Ka-
deshul
s-a
predat
. Hatti
trebuia
să
înfrunt
e
singur
ă doi
vrăjma
şi
puterni
ci:
Egiptul
şi
Asiria.
Regel
e
Babilo
nului,
Kadas
hman-
Turgu,
era
socotit
aliatul
tradiţio
nal al
hat-
tienilor;
urmaş
HITITII 143

Tratat de pace cu Egiptul,

pe picior de egalitate
Hattuşil nu-şi putea permite să înfrunte mai multe pri-
mejdii odată; aşadar, a încheiat pacea cu Egiptul, în
1278 î.H. Tratatul a fost semnat şi textul lui a fost repro-
dus în inscripţiile templelor egiptene; Ramses II l-a gra-
vat pe pereţii Ramesseum-u\u\ din Teba; o copie, scrisă
în akkadeană, a fost descoperită de Winckler cu ocazia
săpăturilor de la Hattuşa.
Documentul prin care se consfinţea încetarea ostili-
tăţilor specifica integritatea teritorială, indiscutabilă, a
celor două imperii; egiptenii şi hitiţii deveneau aliaţi din
acest moment, având datoria de a se întrajutora în ca-
zul unei agresiuni; de asemenea, cei doi suverani erau
obligaţi să se consulte şi să cadă de acord asupra mij-
loacelor ce trebuia să fie folosite pentru a pune capăt
rebeliunilor interne. Egiptul se angaja să respecte legea
succesorală în vigoare în Hatti, să-i extrădeze pe potriv-
nicii care ar fi fugit din Hatti căutând protecţia faraonului.
Se cerea respectarea strictă a acestor prevederi şi din
partea Marelui Rege hitit.
Zeii egiptenilor şi ai hitiţilor au fost invocaţi ca martori
ai tratatului încheiat şi numeroase afurisenii au fost for-
mulate, la adresa celui care-i va călca prevederile:
„Toate aceste cuvinte, înscrise pe această tăbliţă din
argint, din ţara Hatti şi din ţara Egiptului, dacă vor fi ne-
socotite, pedepsit să fie acel om, de cei o mie de zei ai
Hattiului şi de cei o mie de zei ai Egiptului! Să-i piară
144 CRlfiTORII ÎN TIMP

casa, ţara şi
slujitorii! în
schimb, celui ce
va respecta cu-
vintele înscrise
pe tăbliţa de
argint, fie hitit, fie
egiptean, celui
ce va ţine
seama de ele,
cei o mie de zei
ai Hat-tiului şi
cei o mie de zei
ai Egiptului să-i
dăruiască sănă-
tate şi viaţă
lungă,
ocrotindu-i casa,
ţara şi slujitorii!"
De acum
încolo, legaţi
prin acest tratat
de „pace şi
prietenie",
regele din Hatti
şi faraonul erau
sortiţi să
convieţuiască,
precum „Ra şi
Zeul Furtunii".
Când regele
Mirei a trimis soli
la Ramses II ca
să-l susţină pe
Urhi-Teshub,
nepotul lui
Hattuşil refugiat
din faţa
armatelor
unchiului,
răspunsul
suveranului
egiptean a fost
prompt, de o
loialitate
categorică:
„Am făcut un
legământ şi-l voi
respecta. Iar tu
ai face bine să
nu dai crezare
cuvint 1265 î.H.,
elor alianţa cu
mincin egiptenii a fost
oase întărită şi prin
pe căsătoria fiicei
care lui Hattuşil cu
le-ai faraonul
auzit; Egiptului.
nu au Numeroase
nici un documente au
temei. consemnat
Chibz acest eveniment
uieşte de importanţă
asupra considerabilă.
bu-
nelor
relaţii
de
prieten Bilanţul
ie şi de domniei lui
pace Hattuşil III (1289-
pe 1265 Î.H.) a fost
care le bun: într-o
am perioadă grea,
acum cu ameninţări
cu nenumărate
regele
din
Hatti;
înţeleg
să le
respec
t şi să
le
păstre
z
pentru
totdea
una".

Căs
ători
a
unei
fiice
a lui
Hatt
uşil
cu
fara
onul
în
HITIŢII___________________________________________ 145

din exterior şi tulburări interne grave, când expansiunea

asiriană descumpănea echilibrul din Orientul Apropiat,
regele a înfruntat primejdia din afară, restabilind toto-
dată liniştea în ţară cu toată fermitatea.
A fost un rege pios, generos cu cei învinşi, respectat
de toţi; fără îndoială a rămas în istorie ca una dintre cele
mai puternice personalităţi ale lumii hitite.
După moartea sa, Puduhepa, soţia lui, a fost numită
regentă în timpul minoratului fiului lor, Tudhalya IV.
Comploturile urzite de Urhi-Teshub la Assur, răzmeriţa
din Arzawa, stăvilirea seminţiei kaska, cu expediţiile ei
pustiitoare, iată câteva din primejdiile care-l pândeau pe
viitorul rege.
La est, regele asirian Tukulti Ninurta (1244-1208 Î.H.)
îşi extinsese cuceririle până la Subaru, iar întăriturile tri-
mise de hitiţi, pentru apărarea regiunii acesteia, au fost
complet nimicite; hurriţii au fost aserviţi şi succesorul lui
Salmanasar câştigase dreptul de a supune controlului
său toate regiunile aflate la est de Eufrat. Se pare că
după Hattuşil III puterea imperiului Hatti a luat sfârşit.
Tudhalya IV, fiul lui Hattuşil, pios ca şi tatăl său, a dispus
amenajarea sanctuarului de la Yazilikayaia, confirmând
regula că perioadele de linişte politică sunt urmate de
cele de înflorire culturală. Pe plan extern, a organizat o
mişcare de rezistenţă la vest de Eufrat şi a interzis pro-
tejaţilor săi din această regiune raporturile — de orice
fel — cu duşmanul asirian.
Pentru a preîntâmpina disputele pentru succesiune
şi-a asociat la guvernare încă din timpul vieţii pe fiul său,
Arnuwanda.
146 CRlfiTORII ÎN TIMP

Sub domnia
lui Arnuwanda
III (1220 -
aproximativ
1192 Î.H.) lipsa
de putere a
imperiului hitit
devine evi-
dentă. Despre
urmaşii lui
Suppiluliuma II
şi Tudhalya V
nu se ştie
altceva decât că
au căutat să-şi
câştige aliaţi. La
apus, imperiul
Ahhijawa
devenea o
putere tot mai
mare; Arzawa
scăpase de sub
influenţa hitită.
Imperiul hitit,
una din marile
puteri din
mileniul II î.H. a
dispărut din
istorie în jurul
anilor 1200 î.H.,
când Hat-tuşa,
capitala sa, a
fost cucerită şi
arsă până la
temelii de
„Popoarele
Mării" —
egiptenii le-au
dat acest nume
năvălitorilor
pentru că au
apărut dinspre
mare, mai întâi
în insulele din
Marea Egee,
venind apoi
până în Egipt şi
în Asia Mică.
Coaliţia de
triburi care
alcătuiau
„Popoarele
Mării" prezenta
o ca săgeţile lor
superi să fi avut vârful
oritate de bronz, în
militar formă de prismă
ă netă; triunghiulară.
din Prăbuşirea
reprez imperiului hitit s-
entăril a datorat şi
e faptului că
egipte răscoalele
ne popoarelor
rezultă cucerite erau
că ei frecvente;
venea coeziunea
u în internă era
care precară; în plus,
trase numărul mare
de boi al învinşilor
şi, dis- înrobiţi a fost de
punân mare ajutor
du-le năvălitorilor.
în
cerc,
forma
u un
fel de
fortăre
aţă
circula
ră
greu
de
străpu
ns; în
schim
b, nu
se
aventu
rau la
luptă
în
câmp
deschi
s,
unde
carele
de
luptă
hitite i-
ar fi
putut
nimici.
Mai
este
posibil
 Structura socială, legislaţia

rganizaţia politică şi socială a imperiului hitit din

mileniul II î.H. reflectă, destul de clar, o structură
indo-europeană, cu monarhie — la origine, electivă
—, adunarea nobililor — care era totodată un
consiliu de judecători—şi prin numeroase aspecte ale
legislaţiei, complet diferite de tradiţiile Orientului
mesopotamian.
în urma unei evoluţii lente, structurile politice caracte-
ristice ţării Hatti s-au adaptat modelului oferit de monar-
hiile teocratice ale ţărilor vecine.
Societatea hitită, de tip feudal foarte bine marcat,
şi-a păstrat trăsăturile originare.
148 CfllflTORII ÎN TIMP

m
o
n
a
r
h
i
e

e
l
e
c
t
i
v
ă
,

d
e

t
i
p

g
e
r
m
a
n
i
c

ş
i

f
e
u
d
a
l

Monarhia a
fost imperială
electiv pankus-u\ era
ă la format numai din
hitiţi, în cei mai de
epocile seamă
cele comandanţi
mai militari.
îndepă în schimb, pe
rtate. vremea regatului
Famili Nesa,
a aristocraţia în-
regală vingătoare hitită,
şi provenind din
marea câteva clanuri
nobilim militare, avea
e se nevoie de
întru- întrunirea
neau „tuturor
în războinicilor".
scopul Adunarea
desem aceasta
nării aminteşte de
unui sfatul
suvera războinicilor
n; descris de
aceast Homerîn Iliada;
ă adu- aheii
nare a contemporani
„notabi aveau, desigur,
lilor" un for similar cu
(nakke cel hitit.
s), Putem
denum preciza
ită componenţa
panku pan/cus-ului
s*\ după docu-
grupa mentele de care
„totalit dispunem,
atea referindu-ne în
război special la
nicilor" Rescriptul2) lui
— Telepinu. „Fiii
afirmaţ săi, fraţii săi,
ie care părinţii săi,
trebuie urmaşii săi
con- nelegitimi, ofiţerii
siderat săi, toţi au fost
ă nu de aceeaşi
fără părere".
oareca Alegerea era
re consfinţită
rezerve printr-un acord
, pentru scris, ceea ce L.
că în Delaporte
epoca numeşte un
„proce
s-
verbal"
, prin

9) cuvâ
nt ce
înseam
nă
„totalitat
e".
10)
din
latin
escu
l
resc
riptu
m—
răsp
uns
dat
de
împă
raţii
roma
ni
la
ches
tiunil
e de
drept
asup
ra
căror
a
erau
cons
ultaţi
de
către
magi
straţi
sau
de
către
guve
rnat
orii
provi
nciil
or.
HITIŢII___________________________________________149

care nobilii îi jurau credinţă suveranului, iar el, la rândul

lui, se obliga să le respecte privilegiile. Monarhul hitit nu
are nimic din regele-zeu absolut egiptean sau asirian.
Telepinu a vrut să introducă o succesiune pur bărbă-
tească, şi anume astfel încât fiul cel mai mare să-i ur-
meze tatălui şi, abia dacă acesta nu avea copii şi, deci,
nici gineri, să-i urmeze f ratele, în mod teoretic, regele pu-
tea să-şi aleagă succesorul dintre fiii săi sau dintre ce-
lelalte rude. Dacă soarta făcea ca principele desemnat
să moară înainte ca un alt succesor să fi fost numit în locul
său, nu exista, în principiu, nici o lege de numire, în prac-
tică, fiecare rege hitit îşi desemna, în primul rând, fiul cel
mare drept urmaş la tron. Dar faptul că, în timpul Vechiu-
lui Imperiu, la fiecare schimbare s-a iscat o luptă între
moştenitori arată că dreptul succesoral indo-european
era dublat de un altul, care nu putea fi învins cu uşurinţă.
Drepturile la tron erau revendicate totdeauna de fraţii
şi, mai ales, de soţii surorilor suveranului; tot ei încercau
să-i înlăture pe urmaşii direcţi, pe linie bărbătească, ai re-
gelui. Pe de altă parte, aceştia din urmă încercau din timp
să scape de concurenţa periculoasă, în dreptul matriar-
hal, fraţii şi surorile defunctului treceau, în ordinea succe-
siunii, înaintea copiilor. De aceea, oricât de prudente ar fi
fost manevrele lui Hattuşil III, n-ar fi reuşit niciodată să-l
detroneze pe fiul predecesorului său, dacă n-ar fi existat
această concepţie de care să se folosească în scopurile
lui. Asasinatele între rude, deplânse de Telepinu printre
predecesorii săi, trebuie privite tocmai sub stindardul unui
drept pretins. Ele au fost săvârşite, probabil, de un întreg
partid şi de aceea nici nu se vorbeşte de crime, ci de lipsa
de unitate, care nu se poate referi decât la succesiune.
150 CfllflTORII ÎN TIMP

Adunarea
nobililor

Telepinu
hotărâse în
termeni foarte
hotărâţi cum tre-
buia să se facă
succesiunea la
tron, iar cuvântul
lui avea putere
de lege.
Termenii acestei
„legi" amintesc
de legea salică^
europeană, ale
cărei principii au
fost multă vreme
respectate cu
stricteţe.
Dar,
suveranul nu
dispunea de o
totală libertate
de acţiune faţă
de nobilime;
aceasta se
bucura de
privilegii pe care
regele nu le
putea desfiinţa
după bunul său
plac. Orice litigiu
ivit între monarh
şi nobilime era
rezolvat în faţa
pankus-u\u\. „Să
trăieşti în bună
înţelegere cu
războinicii şi cu
mai-marii zilei.
Dacă vreunul a
făptuit o
greşeală sau a
păcătuit faţă de
un zeu sau a
rostit o vorbă
nepotri Odată
vită, desemnat,
convo regele era „uns";
acă i se dădea un
panku nou nume şi o
s-u\\ coroană ca
Cercet însemn al
area puterii;
lui ceremonia în-
trebuie scăunării era
să urmată de
aibă serbări
loc importante.
numai
în faţa
pan/ov 1) legea salică —
s-ului!" culegere
Put medievală de
erea norme de
drept, bazate
regală, pe obiceiul
aseme pământului,
nea aparţinând
primel francilor din
or Galia.
monar
hii
feuda-
le ale
Occid
entului
medie
val,
era
mult
limitat
ă de
adu-
narea
nobililo
r, care
mai
avea şi
misiun
ea de
a
condu
ce
proced
urile
judecă
toreşti
şi de a
arbitra
litigiile.
HUIŢI 151
I

Titu
latu
ra
reg
ală

Ti
tulat
ura
regal
ă a
evol
uat
vădit
în
mile
niul
II
î.H.;
odi-
nioa
ră,
titlur
ile
de
„Mar
e
Reg
e" şi
de
„Tab
arna
"
erau
acor
date
frecv
ent.
Taba
rna
era
prob
abil
o
defo
rmar num
e a ele
num de
elui Tab
lui arna
Lab . în
arna epo
, cel cile
care mai
era rece
cons nte,
ider titluri
at le
ade rega
văra le
tul au
fond fost
ator şi
al mai
dina num
stiei. eroa
La se şi
fel mai
ca şi „cău
la tate"
Ro :
ma, „Ero
und ul"
e (Tar
toţi huili
împ s), .'.
ăraţii Prea
păst iubit
rau ul"
num (de
ele o
de divin
Cez itate
ar în ),
ami „Mar
ntire ele
a Reg
slăvi e
tu- din
lui Hatti
lor "
pred com
eces pleta
or şi u
suve den
ranii umiri
hitiţi le
îşi ante
luau rioar
e. „Soa
Influ rele
enţa Meu
orie ",
ntală ado
era ptat
evid ă
entă întâi
, de
mult regii
mai hitiţi
pute înce
rnică pân
în a d cu
dou Sup
a piluli
jum uma
ătat ;
e a disc
mil ul
e- solar
niulu înari
i II pat
Î.H., era
când sinte
hitiţii za
se noul
stabi ui
liser simb
ă de ol al
mult suve
în ranit
Anat ăţii
olia. şi a
D re-
upă prez
mod entă
elul rii
Egip vultu
tului rului
fara bicef
onilo al
r şi —-
al ima
Mita gine
nniul larg
ui a- folos
rian, ită
s-a de
înce pop
tăţe oare
nit le
expr indo
esia -
euro ger
pen man
e. ic.
U
imiţi,
fasci
naţi,
con
stat
ăm
că
vult
urul
bice
fal
care
fi-
gure
ază
pe
unul
din
sigili
ile
hitit
e
aflat
e la
Luvr
u
repr
e-
zint
ă
mod
elul
foart
e
exa
ct al
viito
rului
vult
ur
bice
fal
al
Sfâ
ntul
ui
Imp
eriu
rom
ano-
152 CRlfiTORII ÎN TIMP

Regele este
Mar
e
Pre
ot -
ca
la
gre
ci
si
la
ro
ma
ni

Regele hitit
nu era
considerat un
zeu în timpul
vieţii; el devenea
zeu după
moarte, despre
care nu se
pomenea;
textele
menţionau doar:
„Regele a trecut
în rândul zeilor".
Preamărirea
aceasta se
manifesta şi în
felul în care
erau slăvite
statuile regilor
defuncţi.
Viaţa la
curtea regală din
Hattuşa se
desfăşura după
un ceremonial
sever, care
preciza
amănuntele
materiale ale
traiului
suveranului:
paza personală,
ca, de altfel, toţi
slujitorii care
trebuia misiunea de a
să avea grijă de
servea herghelia
scă regală. Aceste
august funcţii erau
a sa onorifice; şi în
persoa Franţa, sub regii
nă, merovingieni, s-
era a păstrat multă
aleasă vreme această
cu cea practică indo-
mai europeană.
mare Regele era
grijă. un fel de
Diferit mijlocitor între
ele poporul său şi
funcţii, divinitate. El
specifi avea îndatorirea
ce de a asigura
vieţii prosperitatea
de materială şi
palat, tihna supuşilor
de săi; el stăruia
care pe lângă zei
depind spre a obţine
ea recolte
bunul îmbelşugate şi
mers turme bogate.
al Numeroase
treburil texte cu
or rugăciuni de
gospo acest fel,
dăreşti implorând
— bunăvoinţa
pivniţă divină, insistă
, asupra rolului
bucătă ce-i revenea
rie — suveranului.
erau Mediator pe
încredi lângă zei, regele
nţate mai deţinea şi
unor funcţia cte
nobili „Mare-Preot",
de după cum şi
vază; regii străvechii
de
aseme
nea,
tot
unui
mare
dregăt
or îi
revene
a
HITIJII 153

Rom
e
prezi
dau
cole
giul
ponti
fical,
iar
împă
raţii
rom
ani
erau
mari
ponti
fi.
Reg
ele
trebu
ia să
fie
un
bun
„teol
og",
orga
nizat
orul
şi
îndru
măto
rul
serb
ărilor
impo
rtant
e,
res-
pect
ând
ritual
ul
cerut
de
anu
mite
sole
mnit
ăţi.
Ca
repr
e- tant.
zent P
ant entru
al ocaz
zeilo iile
r, aces
era tea
oblig exce
at să pţion
parti ale,
cipe regel
la e
cele purta
mai o
impo mant
rtant ie de
e gală
acte şi îşi
ritual acop
e de erea
cult, capu
cum l cu
erau o
cele bone
de tă
ven (ac
e- o-
rare perir
a ea
Zeiţe capu
i- lui,
Soar ca şi
e din cerc
Arin eii
na. grei
Pent din
ru urec
mani hi,
festă făce
ri au
reli- parte
gioa din
se cost
obiş umul
nuite ofici
, al de
pute gală)
a .
trimit în
e un fieca
preo re
t an,
repr după
ezen ce
reve şi
nea prote
din ctor
expe al
diţiile supu
sale şilor
mi- săi,
litare luptă
, tor
regel neînf
e ricat
făce pentr
a un u
peler extin
inaj dere
— a pu-
nunt terii
arija hitite.
sha Stare
— la a de
sanc răzb
tuare oi
le era
perm
cele
anen
mai
tă;
iubit
Mita
e de
nni,
hatti
A-
eni.
siria,
Egipt
ul
repre
R zent
egel au,
e era fieca
Mare re, o
Preo forţă
t— de
sace temu
rdoţi t, de
ul care
fiind trebu
una ia să
dintr ţină
e sea
atrib ma,
uţiile atât
mon defe
arhul nsiv
ui — cât şi
totod ofen
ată, siv.
apăr Num
ător eroşii
prinţi prin
aliaţi înch
sau eiere
vasal a
i se unor
răzvr trata
ătea te,
u nobil
dese imea
ori, Hatti
căut ului
ând era
alţi mere
„prot u în
ector cam
i" pani
îndat e,
ă ce luân
obse d
rvau parte
o la
slăbir noi
e — expe
cât diţii
de milita
mică re.
— a
puter
ii de
stat.
Cu
toate
străd
aniile
re-
gilor
hitiţi
de a-
şi
păstr
a
cuce
ririle,
menţ
inân
d —
vrem
elnic
—
pace
a în
Orie
ntul
Apro
piat
154 CRlfiTORII ÎN TIMP

Documentele
de care
dispunem
relatează fapte
eroice ale
suveranilor,
îndatoririle de
comandant
suprem îl
reţineau pe
rege departe de
Hattuşa;
involuntar erau
neglijate
celelalte
obligaţii, legate
de cult şi de
ritual.
Marele Rege
era şi legislator:
promulga legi şi
decrete,
putându-şi
exercita direct
jurisdicţia în
diferite pricini,
penale sau
politice: crime
grave, făcute de
oamenii liberi;
raporturile cu
vasalii;
urmărirea
demnitarilor
vinovaţi.
Diferitele
funcţii asumate
de monarhul hitit
amintesc de
regalitatea
micenienilor şi a
grecilor evocată
în epopeile
homerice.
Analogia este
firească,
existând o fi-
liaţie între
culturile indo-
europene aflate
în bazinul Mării
Egee. e, de prim rang;
conform
dreptului
matriarhal, fraţii
Rolul şi surorile
regin defunctului
elor treceau înaintea
copiilor, în
Re ordinea
gina succesiunii.
domn Exista mereu o
ea nesiguranţă în
alături alegerea
de urmaşului
rege, legitim la tron.
ca în
Tawa manifestările
nnann cultului divin,
a, îndeosebi faţă
„Mam de Zeiţa-Soare
ă de din Arinna,
zeu", regina ocupa
şi nu- cel mai înalt
şi grad din ierarhia
ceda sacerdotală; ea
rolul, participa alături
în de soţul ei la
cazul toate
înscău ceremoniile
nării importante,
unui după cum
nou rezultă din re-
suvera prezentările
n, descoperite la
soţiei Yazilikaya.
acestu
ia;
dreptu
rile la
tron
erau
reven
dicate
de
urmaşi
i
direcţi
bărbăt
eşti ai
regelui
sau de
soţii
fiicelor
legitim
HUIŢII 155

F
uncţi
a
religi
oas
ă
era
prec
ump
ănito
are,
disti
ngâ
n-
du-
se
de
cea
politi
că
—
de
doa
mnă
a
ţării
Hatti
.
Regi
na
pute
a să
exer
cite
rege
nţa
în
timp
ul
mino
ratul
ui
fiului
ei.
C
uno
aşte
m
num
ele
câtor
va am
regin luat-
e: o de
Asm soţie
unig pe
al, Pud
soţia u-
lui hepa
Tud ,
haly fiica
a preo
sau tului
Pud Pent
uhe ipsar
pa, ri.
soţia Divin
lui itate
Hatt a
uşil ne-a
III: dărui
„ t
Cân drag
d m- oste
am a de
întor soţi
s din şi
ţara am
Egipt zămi
ului slit fii
m- şi
am fiice"
dus ,
la decl
La- ara
waz Hat-
anty tuşil,
a, ca în
să croni
slăv ca
esc sa.
divin R
itate egin
a şi ele
să-i hitite
închi au
n fost
libaţii impli
. cate
Ascu în
ltând com
poru plotu
ncile ri şi
divin în in-
e, trigi
de cole
curte giul
. de
Hast jude
aj'a, cător
soţia i.
lui în
Hatt privi
uşil l, nţa
a drep
fost tului
che matr
mată imo
în nial,
faţa regu
pan la o
kus- cons
u\u\, tituia
care mon
a oga
surg mia.
hiuni Num
t-o. ai
Soţi regii
a lui disp
Sup une
pi- au
luliu de
ma un
a hare
fost m
învin cu o
ovăţi ierar
tă de hie
sacri bine
legiu prec
şi de izată
fapte ,
ve- cupr
nale, inzâ
cond nd
amn mai
ată mult
de e
adu grad
nare e.
a R
nobil egel
ilor e
care avea
făce mult
au e
part soţii
e din de al
doile care
a „soţi
rang, a
dar adev
regin ărată
a " nu-i
bene dărui
ficia se
de o regel
poziţ ui un
ie moşt
privil enito
egiat r.
ă, Copi
fiind ii
sing celor
ura lalte
autor soţii
izată —
să napt
apar artu
ă —
alătu nu
ri de avea
el la u
sole nici
mnit un
ăţi, drep
în t la
ordin succ
e esiu
iera ne.
r- C
hică, ă
urm s
a ăt
cea or
de-a iil
doua e
soţie c
— o
esirt n
u —, s
al a
cărei n
fiu g
pute vi
a n
urma e
la n
tron u
în er
cazu a
l în u
 în
g
ă
d
ui
te
d
e
hi
tiţ
i.
„î
n
Hatti
e o
lege
impo
rtant
ă:
fratel
e nu
are
voie
să
se
ating
ă de
sora
sau
de
veriş
oara
lui.
Nu-i
obic
eiul.
Cel
ce
săvâ
rşeşt
e o
ase
men
ea
faptă
în
Hatt
uşa
va fi
omo
rât.
156 CfilflTORIIÎNTIMP

Dacă se va
întâmpla ca o
soră, o soră
vitregă sau o
verişoară a
soţiei tale să
vină la tine, dă-i
să mănânce şi
să bea. Fiţi
veseli. Dar să nu
te culci cu ea.
Nu-i îngăduit şi
se pedepseşte
cu moartea. Să
nu încerci o ase-
menea faptă. Iar
dacă altcineva
vrea să te
convingă s-o
faci, nu-i da
ascultare.
Şi când
ajungi în ţara
Hajasa să nu te
mai culci cu
soţiile fratelui
tău şi cu surorile
tale.
în Hattuşa
aceasta nu-i
îngăduit!"
(Regele
Suppiluliuma se
împotrivise ca
sora lui si
surorile ei
vitrege, care o
însoţeau, să fie
expuse obi-
ceiurilor barbare
din ţara Hajasa.
Acolo căsătoriile
între fraţi şi rude
erau frecvente.
Regele se
temea şi pentru
însoţitoarele şi
preotesele lor.)
Aceste
consideraţii
surprinzătoare
figurau într-un
tratat , în expediţia
între împotriva
state, Egiptului) sau îi
arătân acorda titlul de
d rege sau de
import vicerege al unui
anţa mic regat. De
major asemenea,
ă monarhul îi
acord putea acorda o
ată înaltă demnitate
legătur preoţească,
ilor de după o
familie. prealabilă iniţiere
Hitiţii religioasă.
socote
au
politica
şi ca „o
datorie
de
răspun
dere
morală
".
Mo
ştenito
rul
tronulu
i era
asociat
la
domni
e,
regele
îi
încredi
nţa
misiuni
import
ante în
cadrul
unor
expediţ
ii mi-
litare
(Suppil
uliuma
a fost
reprez
entat
de fiul
său,
Arnu-
wanda
 i r*

Vulturul bicefal gravat pe piciorul unuia din sfincşii hitiţi de la-

Boghaz Koy.

l
158 CfllflTORII ÎN TIMP

O structură
de tip
„feudal",
încă de la
origini

Nu
cunoaştem
amănunţit modul
de organizare a
administraţiei
locale, numărul
tăbliţelor de care
dispunem în
acest domeniu
fiind prea mic.
Imperiul hitit
avea o structură
„feudală": încă
de la început,
regele a dăruit
tovarăşilor săi de
arme dreptul de
proprietate
asupra unor
pământuri,
asemenea
fiefurilor
medievale.
Beneficiarii sau
vasalii
depuneau
jurământul de
credinţă faţă de
Marele Rege,
suzeranul lor, şi
se angajau să
participe la
campaniile
acestuia, cu un
număr de care
de luptă, re-
crutând şi un
anumit număr
de soldaţi, în
funcţie de în-
tinderea şi de
bogăţia
domen conducători
iului pe numiţi — şi
care-l revocaţi — de
stăpân monarh (cum s-
eau. a întâmplat pe
Vas vremea lui
alii de Mursil II).
seamă Titlul de
erau „rege" al unei
menţio provincii se
naţi în acorda, în
cronici continuare:
cu Muwatalli i-a
titlul conferit fratelui
de său Hattuşil titlul
„prinţi" de rege în
sau Hapkis, pe care-
„mici l recucerise,
regi", repurtând o
în victorie
epocil strălucită.
e Când un
străve teritoriu sau un
chi, oraş-cetate
fieful prezenta un in-
se teres strategic
transm deosebit,
itea misiunea dificilă
eredita a administrării
r, în acestei unităţi
mod teritoriale îi
irevoc revenea fiului
abil, regelui sau unui
începâ demnitar de
nd cu rang înalt.
se- Suppiluliuma şi-
colul a instalat fiii în
XIV
î.H.,
autorit
atea
regelui
a
crescu
t
treptat
şi, prin
urmar
e,
marii
seniori
putea
u fi
înlocui
ţi de
HITIŢII 159

cele
mai
înalt
e
funcţ
ii la
Alep
,
Kark
emiş
şi în
rega
tul
Pala
, cel
ame
ninţa
t de
kask
i.
„Reg
ii"
dese
mna
ţi de
su-
vera
nul
din
Hatt
uşa
nu
erau
câtu
şi de
puţin
auto
nomi
,
fiind
doar
repr
ezen
tanţii
auto
rităţii
supe
rioar
e a
Mar
elui
Reg
e. astfe
l, lui
Hatt
uşil i
M s-a
ursil atrib
II a uit
fost Ţara
prim de
ul Sus,
rege ca
hitit să o
care aper
a e şi
hotăr să o
ât să cârm
nu- uiasc
mea ă, l
scă se
direc acor
t în dase
funcţ ră
ia de puter
guve i
rnato depli
r — ne
în — în
spec dom
ial în eniul
regiu civil
nile şi
prim milita
ejdui r —
te — avân
oam d
enii toată
cei libert
mai atea
potri de ă
viţi acţio
să-i na în
slu- cazu
jeas l
că unei
ţeluri inva
le. zii a
Obic celor
eiul din
aces Azzi
ta s- sau
a Haja
stato sa,
rnicit —
; de a
pacifi prac
ca ticări
ţara i
şi de cultu
a lui şi
resta a
bili preg
bunu ătirii
l sărb
mers ătoril
al or, în
activi dom
tăţilo eniul
r admi
agric nistr
ole ativ,
şi ei
com con-
ercia trola
le. u
P poliţi
e a
plan local
local ă şi
, vegh
guve eau
rnat asup
orilor ra
li se menţ
acor inerii
dau ordin
prer ii şi
ogat linişti
ivele i
religi publi
oase ce.
ale P
Mar e
elui plan
Reg econ
e: lor omic
le , ei
reve verifi
nea cau
răsp perc
un- eper
dere ea
a impo
între zite-
ţiner lor,
ii ocrot
tem eau
plelo agric
r, a ultori
i, un
ajutâ sfat
ndu-i al
la bătr
nevo ânilo
ie, r
dând (mij
u-le ahh
semi uwa
nţe ntes
sau )
com înve
pletâ stit
nd cu
turm pute
ele ri
pe judici
care are
vreo
epid
emie
cum
plită
le
împu
ţinas
e.
Tot
guve
rnat
orii
hotă
rau
şi re-
împă
rţirea
fiefur
ilor
celor
căzu
ţi în
luptă
.
Fi
ecar
e
oraş
sau
com
unita
te
săte
ască
avea
160 CfllRTORII ÎN TIMP

şi destul de
autonom în
relaţiile sale cu
reprezentanţii
puterii centrale.
Comandanţii de
garnizoană erau
consideraţi ca
reprezentanţi ai
guvernatorului în
sectorul res-
pectiv — care
trebuia ocupat
sau apărat —,
dar în oraşele
cele mai
importante
comisarii civili —
rabis alim —
erau
împuterniciţi de
guvernator să-şi
exercite auto-
ritatea.

Oraşe
sacre
conduse
de marii
preoţi

Pe lângă
„regatele" şi
circumscripţiile
conduse de gu-
vernatori,
anumite oraşe
beneficiau de un
statut aparte:
„oraşele sacre",
a căror menire
era, prin
excelenţă, reli-
gioasă. Până în
prezent, au fost
localizate patru:
Arinna, oraşul
Zeiţei-Soare;
Nerik, oraşul
Zeului conducătorului
Furtuni clerului; din
i; păcate, nu ştim
Zippa- care îi erau atri-
landa, buţiile şi nici
consa care-i erau
crat raporturile cu
unor suveranul şi cu
divinită autorităţile civile
ţi din regiune, în
neiden general, marii
tificate; preoţi care
Samu guvernau
ha, aceste oraşe
zeiţa erau
ocrotit personalităţi de
oare a prim rang.
aceste Astfel, Hattuşil
i — la data aceea
comun era doar fratele
ităţi regelui Mursil II
fiind şi —a primit de la
protect fratele lui mai
oarea mare regatul
lui Hap-kis,
Hattuşi guvernământul
l III, a Ţării de Sus şi
cărui oraşul Nerik,
cucern închinat Zeului
icie Furtunii.
profun
dă
izvorâs
e şi din
faptul
că, în
tinereţ
e,
fusese
marele
preot
ales
pentru
slăvire
a
zeiţei.
în
aceste
oraşe,
admini
straţia
era
încredi
nţată
HITIŢII_________________________________________161

Un mileniu mai târziu, în secolul l î.H., geograful grec

Strabon, originar din Capadocia, descria statutul neo-
bişnuit al oraşului Comana. Hititologi reputaţi, ca Louis
Delaporte şi 6. R. Gurney, afirmă că relatarea lui Stra-
bon concordă, în linii mari, cu situaţia oraşelor sacre din
Anatolia mileniului II î.H. Un fragment din Geografia lui
Strabon este deosebit de semnificativ:
„Comana este un oraş remarcabil, a cărui însem-
nătate se datorează mulţimii de credincioşi împătimiţi,
profeţi, hierodule sau sclavi închinaţi divinităţii. Locuito-
rii oraşului sunt supuşii de drept ai regelui Capadociei,
dar, de fapt, ei sunt mai curând supuşii marelui preot.
Acesta este administratorul veniturilor templului şi are
depline puteri asupra hierodulelor ca un adevărat stă-
pân. La vremea când am vizitat noi acel templu, se
găseau acolo peste şase mii de hierodule, atât bărbaţi
cât şi femei. Un domeniu întins îi fusese atribuit şi tot
marele preot încasa veniturile. Marele preot este al doi-
lea în regat, după rege, şi, în general, până în ziua de
azi, regii şi marii preoţi au fost aleşi din aceeaşi familie."

Nobilimea — casta cotropitorilor

Nobilimea se afla în vârful ierarhiei sociale. Prin rege

şi prin preoţi ea deţinea puterea religioasă. Prin rolul ei,
extrem de important în organizarea armatei, îi revenea
şi puterea militară.
în ţara Hatti, se poate stabili, fără îndoială, o concor-
dantă între clasa aceasta de războinici si valurile de
162 CRIRTORII ÎN TIMP

năvălitori ajunse
în Anatolia la
sfârşitul
mileniului III Î.H.
şi care vor
alcătui o castă
nobiliară de
cuceritori în se-
colele
următoare.
Exista, de la bun
început, o
separaţie etnică
între casta
stăpânitoare,
indo-europeană,
şi masa
populaţiei
autohtone,
supusă de noii
imigranţi.
Această
separare a
dăinuit până la
prăbuşirea
imperiului; după
toate
probabilităţile,
nobilimea îşi
păstrase
caracterul de
castă
exclusivistă,
interzisă
oamenilor de
rând.
Nobilimea
hitită nu era întru
totul omogenă.
„Familia regală",
înţeleasă în
sensul ei cel mai
larg, (asemenea
„prinţilor de
sânge" în Franţa
secolului XVIII)
se bucura de o
situaţie
privilegiată:
controla toate
serviciile impor-
tante ale curţii;
funcţiil veniturile
e cele necesare pentru
mai a trăija curtea
înalte suveranului şi a
îi erau pregăti o
acorda campanie
te militară, în
aproa schimbul
pe în dreptului de
exclusi stăpânire
vitate, asupra feudei,
iar nobilul jura
memb credinţă regelui,
rii ei slujindu-l în
primea războaie; el
u, de înarma soldaţii
o- pe care-i recruta
bicei, şi procura
coman carele de luptă
da din propriile lui
armat venituri; dar era
elor. despăgubit şi
„Re răsplătit prin o
gatele cotă-parte din
" şi prada de război,
„guver în cazul unei
noratel expediţii în care
e" îi ieşiseră
erau învingători.
rezerv
ate, ca
şi
feudel
e cele
mai
bune
— cel
puţin
la
începu
t.
Ime
diat
după
familia
regală,
restul
aristoc
raţiei
dispu-
nea de
domen
ii care
aduce
au
HUIŢII 163

Monarhia se impune treptat

Toţi nobilii, cei pe care textele vechi îi numesc „tota-

litatea războinicilor", luau parte la pankus; în adunare
erau primiţi numai membrii aristocraţiei triumfătoare, iar
seminţiile autohtone, hatti sau asianice, nu erau repre-
zentate. Rolul pankus-u\w a scăzut, cu timpul (menţio-
nat frecvent în documentele străvechi, textele recente
nu l-au mai citat).
Autoritatea regală s-a statornicit cu timpul, pe măsu-
ră ce eşuau răzmeriţele nobililor. Sub domnia unor suve-
rani ca Suppiluliuma, Mursil II şi Hattuşil III, nobilimea,
condusă cu fermitate de oameni excepţionali, persona-
lităţi a căror valoare era incontestabilă, a fost nevoită să
se supună autorităţii supreme, reducându-i-se, progre-
siv, prerogativele politice. Istoria a demonstrat că toate
monarhiile feudale se transformă, treptat, în monarhii
centralizatoare.
Cei mai importanţi membri ai curţii hitîte erau bine-
înţeles rudele cele mai apropiate ale regelui, din rândul
cărora se recrutau ofiţerii, preoţii şi judecătorii, nu într-o
ierarhie profesională, ci după rang.
Demnitarii de la curte erau totodată ofiţeri şi preoţi.
Specializarea era înlocuită de o educaţie temeinică şi
un înalt grad de cultură.
Ştim că la curtea din Hattuşa au fost educaţi şi prinţi
străini. Un document hitit preciza că un anume Tawa-
galawa, împreună cu fratele regelui din Ahhijawa şi
164 CRIRTORII ÎN TIMP

moştenitorul
tronului din Hatti
se iniţiau în
conducerea
carelor, iar
regele l-a folosit,
mai târziu, ca
sol de încredere
pe conducătorul
carului de luptă
cu care tânărul
prinţ se
împrietenise cu
ocazia acestei
instruiri.
Este de
presupus că
tinerii nu învăţau
numai să con-
ducă aceste
care de luptă, ci,
în primul rând,
să scrie, să
citească şi
modul în care
trebuia să se
poarte în timpul
ceremoniilor
religioase. Rolul
prinţilor în
desfăşurarea
cultului era
descris cu
minuţiozitate, ca
şi rolul copiilor
de aristocraţi,
care slujeau la
curtea regelui.

Soldaţi
liberi, ţărani
dependenţi,
şerbi, sclavi

După
nobilimea
minoritară,
oamenii liberi —
soldaţi,
pedest pe viaţă.
raşi, Treptat, s-a
arcaşi, obţinut o mai
rândaş mare libertate în
i de cai dispunerea
— bunurilor: ţăranul
formau putea lăsa
partea pământul
cea urmaşilor săi
mai fără a mai cere
mare a aprobarea
armate regelui sau a
i, seniorului, simpli
slujind beneficiari ai
u-l pe rentei funciare
rege. permanente. S-
Ţăr au consemnat
anii chiar adopţiuni
lucrau fictive, care
pămân ofereau
turile, posibilitatea de
care a vinde
aparţin pământul unor
eau terţi.
regelui Ţăranii
sau dependenţi care
unui lucrau pe obştile
nobil, teritoriale
şi formau
plătea principala
u o categorie
dijmă socială
(sahha productivă.
ri). La Această situaţie
începu prezintă
t, asemănări cu
bucata societatea
de feudală, cu
pămân
t
cedată
ţăranul
ui de
proprie
tarul
funciar
spre a
fi
lucrată
era
atribuit
ă
nomin
al şi
HITIŢII___________________________________________ 165

tipul de relaţii sociale. Legea hitită deosebea oamenii

liberi de cei lipsiţi de libertate — şerbii. Stăpânul dispu-
nea de viaţa şi de soarta şerbilor împreună cu familiile
lor. Şerbul poseda bunuri proprii şi era răspunzător pen-
tru anumite acţiuni. Nu s-a pomenit vreodată de vânza-
rea sau cumpărarea unui şerb; hitiţii nu au abuzat de
raportul dintre stăpân şi şerb; ei comparau relaţiile dintre
ei cu raporturile dintre oameni liberi şi zei.
„Este oare natura oamenilor deosebită de cea a zei-
lor? Nu. Natura lor este aidoma. Când un servitor se
prezintă în faţa stăpânului, e spălat şi poartă haine cu-
rate. Şi îi dă stăpânului să mănânce sau îi întinde să
bea. Şi el, stăpânul, mănâncă şi bea, e satisfăcut în sine
şi binevoitor faţă de el. Dar dacă servitorul se arată ne-
glijent şi neatent, atitudinea faţă de el se schimbă. Când
un servitor stârneşte furia stăpânului său, e ucis, i se
taie nasul, urechile sau i se scot ochii. Stăpânul îi cere
socoteală lui, nevestei lui, copiilor, fraţilor, surorilor sale,
cumnaţilor săi şi membrilor de familie, bărbaţi şi femei.
Şi când e condamnat, nu moare singur, ci şi familia lui
e pedepsită. Când cineva jigneşte un zeu, zeul se
mulţumeşte să-l ucidă doar pe cel care-l jigneşte? Nu îi
ucide în acelaşi timp pe nevasta, copiii, urmaşii, rudele,
slugile, vitele, oile, recolta aceluia şi nu-l face să plă-
tească scump greşeala sau necuviinţa sa?"
Meşteşugarii, fierarii, olarii, ţesătorii, zidarii aveau un
statut analog.
între prizonierii civili şi prizonierii de război exista o
deosebire fundamentală. Prizonierii de război deve-
neau sclavi. Cei care munceau la curtea suveranului
sau pentru un mare demnitar erau trataţi destul de bine,
T
166 CfllflTORII ÎN TIMP

bucurându-se chiar de apreciere; cei care lucrau pentru

ţărani sau pentru meşteşugari erau desconsideraţi ca
nişte paria. Dispreţul obştii se manifesta în special faţă
de păstori şi de negustorii de parfumuri. Femeile libere,
căsătorite cu un reprezentant al acestor categorii profe-
sionale, îşi pierdeau statutul de femei libere, în alte ca-
zuri, un sclav se putea căsători cu o femeie liberă fără
ca acest lucru să prejudicieze poziţia ei socială. Se în-
tâmpla foarte rar, e drept, din raţiuni psihologice şi fami-
liale evidente, şi, în plus, sclavul trebuia să dispună de
mijloacele financiare de a „cumpăra" o soţie — ceea ce
era aproape imposibil.
Cu ocazia cuceririlor războinice, prizonierii civili, prinşi
de rege sau de comandanţii de oşti, erau transferaţi —
sau transplantaţi — ca să rupă legăturile cu populaţia
rămasă în ţara lor. Dezrădăcinările acestea se practi-
cau pe scară largă, socotindu-se măsuri necesare pen-
tru restabilirea păcii.
„Când eu, Soarele, voi învinge cu trupele şi carele de
luptă ale ţării Hatti oraşul lyaruwanda, o să iau ca pradă
locuitorii şi bunurile lor, ducându-le la Hattuşa. Ţie, Abi-
rattas, îţi voi da oraşul lyaruwanda golit, cu zidurile, zeii
şi mormintele sale", scria Mursil.
După această transplantare, omul liber rămânea li-
ber, şerbul rămânea şerb, fierarul rămânea fierar. Po-
pulaţia nouă era obligată să cinstească zeii ocrotitori ai
oraşului cucerit.
Suveranii hitiţi cereau să li se predea refugiaţii politici
sau militari, dar refuzau să-i extrădeze pe cei refugiaţi
în Hatti. Numai meşteşugarii erau înapoiaţi, „ca un o-
biect ce nu-ţi aparţine".
HUIŢII 167

H
i
t
i
ţ
i
i
n
u

a
v
e
a
u

î
n
c
l
i
n
a
ţ
i
e

p
e
n
t
r
u

c
o
m
e
r
ţ

H
attie
nii
nu
erau ul
înze expo
straţi rtului
pent prod
ru usel
com or
erţ şi anat
lăsa olien
u e.
nego P
ţul opor
pe ul
sea era
ma dator
străi să
nilor, dea
în biruri
prim le
ul cerut
rând e de
semi suve
ţii. ran:
Că- în
răuşi prim
i ul
asiri rând,
eni şi o
fenici contr
eni ibuţie
trans în
porta natur
u ă,
mărf luzzi,
uri mun
din ca
Mes obli-
o- gator
pota ie,
mia gratu
şi ită,
Liba pentr
n şi u
le întreţ
aduc inere
eau a
la drum
Hatt urilor
uşa. ,
Ei pentr
deţin u
eau cons
şi truire
mon a şi
opol resta
urare vii
a erau
temp şi ei
lelor. cons
Fireş trânş
te, i să
nobili parti
mea cipe
şi cu
cleru mun
l, că
câţiv fizică
a , dar
răzb cont
oinici au
, prea
arca puţin
şii, , din
de punc
pildă t de
, ve-
câţiv dere
a num
meş- eric,
teşu în
gari, ansa
dulg mblu
herii, l
în socie
speci tăţii.
al, în
erau plus
scutiţ de
i de corv
acest oade
fel ,
de supu
corv şii
oadă Mare
. lui
Locu Reg
itorii e
oraş erau
elor obli-
sacr gaţi
e se să
bucu achit
rau e un
de impo
ace- zit
laşi anua
privil l,
egiu. sub
Scla form
a aşi
unei speci
anu alizaţ
mite i în
canti aces
tăţi t
de dom
grân eniu
e, —
depo abar
zitat rakk
e în u.
ham
barel
e
statu
lui.
A
cest
e
antre
pozit
e
publi
ce
furni
zau
hran
a
nece
sară
trupe
lor
aflat
e în
cam
pani
e
milit
ară.
Obli
gaţiil
e
pers
oa-
nelor
parti
cular
e
erau
perc
eput
e de
slujb
168 CfiLRTORII ÎN TIMP

Căsătoria h
iţită
Două culegeri
de legi —
descoperite nu
demult — au
înfăţişat
anumite
aspecte ale
legislaţiei hitite,
în domenii
felurite.
Din
documentele de
care dispunem
referitor la căsă-
torie rezultă
superioritatea de
netăgăduit a
bărbatului; a-
cesta „lua" o
nevastă sau
socrul i-o
„preda" pe fiica
lui. Soţia putea fi
cumpărată de la
părinţii ei sau
răpită, în primul
caz, după ce se
obţinea acordul
părinţilor,
logodnicul
oferea un dar
fetei, ca o
chezăşie a
căsătoriei lor.
Logodna se
rupea în cazul
în care părinţii
se răzgândeau
sau dacă fata
era răpită; în
acest caz,
pretendentul
avea dreptul la o
despăgubire,
echivalentă cu
valoar puteau să-i dea
ea şi zestre, dar nu
cadoul exista nici o
ui. La obligaţie în
închei acest sens.
erea După căsătorie,
căsăto femeia datora
riei, soţului ei
viitorul credinţă
soţ neştirbită.
remite Dacă era
a „prinsă în
tatălui compania unui
proasp bărbat, pe
etei munte", viaţa îi
sale era cruţată,
soţii socotind că
sau ei strigătele ei
înseşi deznădăjduite
suma nu au fost
stabilit auzite; în
ă. schimb,
Dacă vinovatul era
logodni ucis. Dacă soţia
cul era era prinsă pe
cel neaşteptate, în
care oraş, împreună
strica cu un bărbat,
logodn soţul înşelat
a avea dreptul să
înainte ucidă pe loc
de e- perechea vi-
fectuar novată fără a-şi
ea atrage
căsăto pedeapsa;
riei, răzbunarea
pierde ulterioară era
a considerată o
suma faptă
respec condamnabilă.
tivă; în
cazul
contrar
, viitorii
socri îl
despă
gubea
u cu o
sumă
dublă.
în
plus,
părinţii
fetei
HITIŢII 169

Deli
cte
sex
uale
S
pre
deos
ebire
de
ţările
vecin
e, în
ţara
Hatti
nu
era
îngă
duit
inces
tul;
pede
apsa
era
aten
uată
dacă
exist
a
consi
mţă
mânt
ul
victi
mei,
anul
ând
astfel
culpa
.
Cod
ul de
legi
hitit
—
atât
cât
ne-a
fost
trans
mis anim
— al,
insist este
a pasi
asup bil
ra de
„deli pede
ctelo apsa
r cu
sexu moar
ale" tea.
cu o Va fi
preci adus
zie la în-
concl chis
uden oare
tă a
asup rege
ra lui
mora —
vuril care
or are
din drep
acel tul
e de
vrem viaţă
uri, şi de
în moar
aces te
t asup
dom ra
eniu, lui."
legi „
slaţia Dac
hitită ă un
s-a fiu îşi
dove viole
dit a ază
fi mam
surpr a, va
inzăt fi
or de pede
evol psit.
uată. Dac
„ ă un
Dac tată
ă un îşi
bărb viole
at ază
comi fiica,
te un i se
viol va
asup aplic
ra a
unui pede
apsa este
cuv încă
e- în
nită. viaţă
Dar , va
dacă fi
fapt pede
a a psit."
fost „
săvâ Dac
rşită ă un
pe bărb
baza at
unui păcă
cons tuieş
imţă te cu
mânt feme
, nu i i
se sclav
aplic e,
ă nici fapta
o nu
sanc se
ţiune pede
. pseş
Dac te;
ă un de
bărb ase
at men
are ea,
rapor dacă
turi tatăl
sexu şi fiul
ale au
cu rapo
mam rturi
a sa sexu
vitre ale
gă cu o
(ulti scla
ma vă
soţie sau
a cu o
tatăl prost
ui ituat
său), ă."
nu „
riscă Dac
nici o ă un
pede bărb
apsă at
. ade
Dacă men
tatăl eşte
său pe
soţia va fi
fratel pede
ui psit."
său,
profit
ând
de
lipsa
aces
tuia,
fapta
atrag
e
pede
psire
a vi-
nova
tului.
Dac
ă un
bărb
at se
căsă
toreş
te cu
o
feme
ie
liber
ă şi-i
sedu
ce
fiica,
va fi
pede
psit.
Dacă
un
bărb
at ia
în
căsă
torie
o
fată
şi se
culc
ă cu
mam
a
sau
cu
sora
aces
teia,
170 CfllflTORII ÎN TIMP

„Dacă un
bărbat căsătorit
moare, fratele
său îi poate lua
soţia, ca şi tatăl
său; dacă
moare şi tatăl,
iar unul dintre
fraţii răposatului
se căsătoreşte
cu văduva aces-
tuia, nu este
cazul să fie
pedepsit."

Legea
mozaică,
dogmati
că şi
severă

Eugene
Cavaignac s-a
gândit să
compare aceste
paragrafe cu
textele biblice
care tratează
acelaşi subiect;
iată câteva
extrase din
Levitic (XVIII,
XX):
«în vremea
aceea, a grăit
Domnul lui
Moise,
zicând:
„Vorbeşte
fiilor lui Israel şi
zi către ei: Eu
sunt Domnul
Dumnezeul
vostru!
De datinile
pământului
Egiptului, în
care aţi trăit, să
nu vă apropie de nici o
ţineţi, rudă după trup,
nici de cu gândul să-i
datinil descopere
e goliciunea. Eu
pămâ sunt Domnul!
ntului De se va
Canaa desfrâna cineva
nului, cu femeie
în măritată, adică
care se va desfrâna
am să cu femeia
vă aproapelui său,
duc, să se omoare
să nu desfrânatul şi
vă desfrânata.
ţineţi Cel ce se va
şi nici culca cu femeia
să nu tatălui său,
umblaţ acela goliciunea
i după tatălui său a
obicei descoperit; să
urile se omoare
lor. amândoi, căci
Pă vinovaţi sunt.
ziţi
toate
porun
cile
Mele
şi
toate
hotărâ
rile să
le
ţineţi,
căci
omul
care le
împlin
eşte
va trăi
prin
ele:
Eu
sunt
Domn
ul
Dumn
ezeul
vostru!
Ni
meni
să nu
se
HITIŢII___________________________________________ 171

Dacă se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se

omoare, că au făcut urâciune şi sânge este asupra ca-
petelor lor.
Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu
mama ei, nelegiuire face; pe loc să se ardă şi el şi ele,
ca să nu fie nelegiuiri între voi.
De se va culca cineva cu un bărbat ca şi cum ar fi
femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare a-
mândoi, că sânge asupra lor este.
De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după
mamă, şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciu-
nea lui, aceasta de ruşine este şi să fie stârpiţi înaintea
ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea su-
rorii sale; să-şi poarte păcatul lor!"»

Atitudinea este categoric diferită: morala hitită era

mai liberală, iar legea mozaică, riguroasă si dogmatică.
Hitiţii condamnau în primul rând violenţa asupra oame-
nilor şi a bunurilor, nu actele în sine. Legea mozaică nu
se interesa de circumstanţe, condamna orice dezordine
intervenită în ordinea naturală stablită de Dumnezeu.
La hitiţi, în cazul unui divorţ, bunurile se împărţeau
între soţi, bărbatul lua copiii, spre a le purta de grijă şi
a-i creşte, lăsându-i mamei un singur copil.
Concubinajul oficial era răspândit, regele fiind primul
care-l practica. Societatea hitită garanta, ca o societate
preponderent patriarhală ce era, drepturile importante
ale tatălui asupra copiilor săi.
172 CfilRTORII ÎN TIMP

Jurisdicţia
criminală

Pentru
înfăptuirea unui
omor, ucigaşul
trebuia să re-
mită justiţiei
patru sclavi,
despăgubire,
dacă victima fu-
sese un om liber,
sau doi sclavi
(ca să
înlocuiască
mâna de lucru
pierdută), dacă
era vorba tot de
un sclav. Omorul
prin imprudenţă
era sancţionat
cu jumătate de
pedeapsă.
Ucigaşul unui
negustor
trebuia să
plătească
daune
compensatorii.
Dacă nu se
putea identifica
asasinul, oraşul
sau satul unde
se făptuise
crima purta răs-
punderea, în
mod colectiv, în
cazuri limită,
proprietarul
terenului pe
care fusese
descoperit
cadavrul era
chemat la
judecată ca
inculpat.
Cităm din
Rescriptul lui
Telepi aici."
nu: în cazul
„Iar loviturilor sau
judeca rănirilor aveau
ta sân- un sistem inge-
gelui e nios de amenzi
astfel: şi de
aceluia despăgubiri.
care Onorariul
varsă medicului şi
sânge înlocuirea celui
i se va rănit la locul de
întâmp muncă erau
la pedeapsa
ceea delicventului.
ce va Valoarea
hotărî amenzii diferea
stăpân în raport cu con-
ul diţia socială a
sângel victimei şi cu
ui (cu gravitatea rănii.
alte De pildă, nasul
cuvinte unui om liber
, cea era preţuit la o
mai sută de drahme,
apropi iar nasul unui
ată sclav, la doar
rudă a jumătate din
victime această sumă.
i).
Dacă
el
spune:
Trebui
e să
moară
— va
muri!
Dacă
el
spune:
Trebui
e să
plă-
tească
despă
gubire
— va
plăti!
Regele
nu se
va
ames-
teca
HITIŢII 173

R
ăzvr
ătire
a
împo
triva
suve
ranul
ui
repre
zent
a
deli
ctul
cel
mai
grav,
pede
psit
cu
moar
tea,
atât
a
rebel
ului
cât
şi a
între
gii
sale
famil
ii;
din
casa
distr
usă
nu
mai
rămâ
nea
decâ
t „un
mor
man
de
morţi
".
Pract
icare
a
vrăji-
toriei
, cel
aplic păg
area ubit
mijlo trebu
acel ia să
or prim
magi easc
ce ă, în
erau schi
pede mb,
psite treiz
cu eci
seve de
ritate anim
(cel ale
puţin din
, în acee
cazul aşi
sclav speci
ilor). e, şi
F doar
urtul două
vitelo ,
r era dacă
sanc anim
ţiona alul
t cu furat
aspri fu-
me sese
(creş găsit
terea , viu
vi- şi
telor nevă
era tăma
una t, de
din pose
ocup sorul
aţiile lui.
favor Furtu
ite l de
ale grân
hitiţil e, de
or). butu
D ci de
acă viţă-
se de-
fura vie,
un de
taur, unelt
un e
cal intra
sau în
un cate-
berb goria
ec, altor
delict acea
e, stă
pena faptă
lizate ,
într- sclav
un ului i
fel se
deos tăiau
ebit. nasu
„ l si
Dacă urec
un hile.
om
liber
dă
foc
unei
case
, ei
este
oblig
at să
o
reclă
deas
că.
Dac
ă,
însă,
în
casă
piere
un
om,
o
vită
sau
o
oaie,
nu
dator
ează
nimic
."
Cazu
l se
clasa
la
rubri
ca
„ince
ndier
e";
pentr
u
174 CfilfiTORII ÎN TIMP

Omenia unei
legislaţii

Numeroase
delicte erau
specificate în
dreptul hitit —
aplicând
fiecăruia
pedeapsa
cuvenită,
constând dese-
ori într-o
despăgubire
materială; se
vizau daunele
produse de un
porc sau de o
oaie pe câmpul
unui vecin,
distrugerea
pomilor fructiferi,
furtul unui câine,
abaterea unui
canal de irigaţie.
Justiţia hitită
era în primul
rând pragmatică:
se cădea la
învoială asupra
unei compensaţii
în natură, chiar
şi în cazul
omuciderii.
Legislaţia hitită
dădea dovadă
de o-menie, fiind
mai blândă
decât cea
asiriană. în
general, erau
evitate
pedepsele
infamante şi
urâte.
Pedeapsa cu
moartea era
aplicată rareori,
în cazul crimei
de lez-
majest
ate, al
furtului
obiect
elor de
cult
sau al
vrăjitor
iei cu
şerpi.
Răzbu
narea
era o
proble
mă
person
ală,
fapta
săvârş
ită sub
imbold
ul
sentim
entului
nu era
sancţi
onată.
Sup
uşii
Marel
ui
Rege
trebui
a să
fie
constr
ânşi
să
respec
te
legea
prin
aplicar
ea
unor
compe
nsaţii
mate-
riale
grele.
 Războaiele; relaţiile internaţionale

reat în urma războaielor de cucerire, în vâltoarea

bătăliilor, Hattiul indo-europenilor era un stat militarist
de temut, ale cărui incursiuni au ajuns până la Babilon
şi la Nil. Câteva documente scrise ca şi scenele de
război de pe pereţii templelor egiptene au contribuit la
cunoaşterea felului în care era organizată armata hitită,
pe care se bizuia suveranul din Hattuşa. Superioritatea
oştilor lui Suppiluliuma şi Muwatalli consta în numărul
carelor de luptă — introduse în Orientul Apropiat în se-
colul XVII î.H. şi perfecţionate de hitiţi şi de mitannieni.
Sumerienii dispuneau de care greoaie, cu două sau
cu patru roţi masive, fiind trase de măgari. Tactica sume-
riană le folosea în mai mică măsură, din cauza mobilităţii
lor reduse; infanteria era cea care conducea bătălia.
176 CfilRTORlI ÎN TIMP

La mijlocul
secolului II î.H.,
în Babilonia
kassită, în
Mitanniul arian,
în Anatolia
hitită, apoi şi în
Egiptul dinastiei
a XVIII-a,
tactica
operaţiunilor
militare a fost
radical
schimbată,
începând să se
folosească
intens caii, ca
mijloc de luptă.
Hitiţii, sfătuiţi
de mitannieni,
au fost cei dintâi
care au crescut
cai pentru
scopuri militare.
Au realizat, în
plus, un car de
luptă
perfecţionat, mai
uşor decât cel
sumerian,
având două roţi
cu câte şase
spiţe, cercuite
cu metal. Carul
de luptă
egiptean purta
doi oameni: cel
care conducea
carul şi cel care
lupta; cel hitit
era conceput
pentru trei
războinici — un
avantaj numeric
net, dacă ne
gândim la lupta
corp la corp;
alături de
conducătorul
carului stătea
un luptător pur-
tând un scut, iar
celui de-al
treilea pregătită (de
bărbat, altfel, aceasta
înarma avusese un rol
t cu un hotărâtor până în
arc secolul XV î. H.,
sau cu când au început
o să se impună
lance, alte mijloace de
îi luptă), într-un
revene document de la
a cea începutul istoriei
mai hitite, în Imperiul
grea Vechi, se
misiun menţiona un
e în număr de
cursul optzeci de care;
bătăliei ele au devenit
. mijloace de luptă
Trupel redutabile
e de începând cu
infante domnia lui
rie ale Suppiluliuma.
advers La bătălia de
arilor la Kadesh,
nu infanteria
puteau trebuia să apere
stăvili tabăra regelui şi
iureşul carele de luptă
carelor ale armatei, care
— constituiau cele
mijloc mai importante
de (şi eficiente)
luptă mijloace militare.
în
care,
foarte
reped
e, hitiţii
au
dovedi
t o
mare
iscusin
ţă.
Mar
ele
Rege
avea
nevoie
şi de
infante
rie
nume-
roasă,
bine
HITIŢII 177

T
ăbliţ
ele
desc
operi
te la
Bog
haz
Koy
cupri
ndea
u un
adev
ărat
trata
t de
hipol
ogie,
al
cărui
autor
—
Kikk
uli —
era
un
spec
ialist
din
Mita
nni,
care
fuse
se
adus
în
ţara
Hatti
ca
dasc
ăl al
viitori
lor
caval
erişti
hitiţi.
în
aces
t
tratat ul lui
figur Kikk
au uli a
toate răma
oper s o
aţiun surs
ile ă de
nece docu
sare ment
dres are
urii de
calul care
ui, pot
evo- bene
luţia ficia
antre chiar
nam actu
entul alii
ui pe instr
o uctor
perio i de
adă man
de ej.
nouă
zeci
de
zile;
se
dăde T
au r
sfatu u
ri
p
pract
ice e
cu
privir d
e la e
sănă
tatea m
ani- i
malu
lui
l
sau i
la t
hrşn a
a sa. r
Dup i
ă
treiz
a
eci şi
cinci c
de t
secol i
e, v
tratat i
 ţele
ş şi de
i a-şi
stabi
li
d garni
e zoan
ele
r în
e zone
z le de
e mar
r e
impo
v
rtanţ
i ă
ş strat
t egic
i ă, de
pildă
,
A cele
rmat din
a nord,
hitită unde
era kaski
foart făce
e au
heter incur
ogen siuni
ă; frecv
din ente
ostile şi
perm pus-
a- tiitoa
nent re.
e Merc
făce enari
au i
parte (hab
sold irru,
aţii lulah
liberi hu,
, suteî
care )
avea com
u pleta
dator u
ia de trupe
a le
supr form
aveg ate
hea din
grani milit
ari
de
profe
sie,
preg
ătiţi
să
facă
faţă
celor
mai
neaş
tept
ate
situa
ţii.
Cân
d se
decl
ara
răzb
oi,
aces
te
trup
e
erau
neîn
dest
ulăto
are
şi
Mar
ele
Reg
e era
nevo
it să
che
me
sub
arm
e şi
rezer
viştii.
178 CRIRTORII ÎN TIMP

O
pe
raţ
iu
ni
mi
lit
ar
e,
va
ra
Operaţiunile
militare se
desfăşurau, de
obicei, primă-
vara şi vara;
durata medie a
unei campanii
era de trei sau
patru luni (din
iunie până în
septembrie).
Iarna era aspră
în Podişul
Anatoliei; hrana
cailor nu era
asigurată, oştenii
nu aveau
echipamentul
necesar ca să
lupte pe frig
puternic.
Uneori, dacă
duşmanul nu
era înfrânt la
prima
campanie,
trupele
rămâneau pe
loc pe timp de
iarnă, aşteptând
să se
desprimăvăreze
(cum s-a întâm-
plat în campania
lui Mursil II
împotriva
Arzaw grijă să
ei). strângă acolo
Alteori, grânele
mobiliz provenind din
area tributul în natură
dura datorat de ţărani
ani de suveranului lor.
zile. Dacă trupele
Suppil se aflau în ţară
uliuma străină, îşi
a asigurau traiul
luptat furând sau
în Siria jefuind populaţia
aproap locală.
e Regele era
douăz comandantul
eci de suprem al
ani, operaţiunilor mi-
fără litare, dar
să-şi această înaltă
revadă funcţie putea fi
ţara deţinută de unul
între dintre fiii
timp, suveranului sau
fapt cu de vreun
totul membru al
excepţ familiei regale,
ional vestit pentru
în calităţile lui de
analel războinic. Dacă
e războiul era dus
istoriei pe mai multe
hitite. fronturi, această
Pe împuternicire
tot era absolut
teritori necesară.
ul ţării Regele alegea,
Hatti în acest caz,
se teatrul de luptă
găsea cel mai apropiat
u de Hatti, de
depozi pildă frontul
te de „kaski". în cazul
ali- unui război cu
mente Egiptul sau cu
care Mi-tanni, fiii
aprovi regelui preluau
zionau conducerea
armat operaţiunilor.
a;
perce
ptorii
regelui
a-
veau
HITIŢII 179

O pregătire desăvârşită

Războaiele necontenite căliseră armata hitită; vitejia

şi cutezanţa soldaţilor erau fără pereche; carele lor de
luptă stârneau panica, mobilitatea trupelor uimea, ata-
curile erau neaşteptate şi rapide.
Regii şi comandanţii hitiţi au fost foarte buni tactici-
eni; prin manevrele lor luau adversarul prin surprindere;
trupele Marelui Rege ştiau să se ferească de ochii duş-
manului, se deplasau cu multă precauţie şi atacul era
fulgerător. Marşurile şi contramarşurile, bine gândite, a-
duceau adversarii mai puţin experimentaţi în locul care
le convenea cel mai mult, în câmp deschis, unde asaltul
carelor de luptă era hotărâtor. Pe teren accidentat, hitiţii
acţionau astfel încât să blocheze duşmanii într-un loc
ştiut doar de ei, izolaţi pe un vârf de munte sau fără po-
sibilitatea de a se refugia pe mare, iar adversarii, dobo-
râţi de foame şi de sete, se declarau totdeauna învinşi.
Lupta împotriva seminţiei kaska era plină de ne-
prevăzut, cu operaţiuni de contragherilă şi ambuscade;
kaski se adăposteau în satele din munţi; atunci, satele
trebuia să fie rase de pe faţa pământului sau înfometate
luându-li-se vitele. S-au aplicat multe metode represive
ale acestui aparat de război foarte bine pus la punct.
Hitiţii ştiau să împresoare o cetate; asediul fortă-
reţelor nu dura mult. Karkemiş a rezistat numai opt zile
şi apoi s-a supus regelui Suppiluliuma.
180 CRLRTORII ÎN TIMP

Mijloace m
defensive i
j
.Regii hitiţi, l
ca o
Suppiluliuma a
şi Hattuşil, c
nu au purtat e
întotdeauna
răspunderea e
declanşării f
unui război. i
Dacă tactica c
lor de atac i
surprindea e
adversarul, în n
schimb, mij- t
loacele de e
apărare erau
vulnerabile. d
Centrul ţării e
Hatti trăia
sub a
ameninţarea p
permanentă ă
a unor r
incursiuni ale a
războinicilor r
kaski, e
soldate, de
cele mai a
multe ori, cu
pagube g
considerabil r
e. La răsărit, a
Ţara de Sus n
era cotropită i
deseori de ţ
trupele e
trimise de l
ţările Azzi şi o
Hajasa. r
Neîncetat ,
ele primejdii c
care a
pândeau r
Hatti l-au e
determinat
pe Marele a
Rege u
Suppiluliuma
să aplice d
at a mănunţite, i
rezul cu privire la n
tatel securitatea c
e zonei: să u
aşte prevadă r
ptat multe posturi s
e — de control şi i
cu destui oa- u
exce meni ca să le n
pţia apere; li se i
vest cerea ca
ului porţile
ţării, cetăţilor să
pe fie închise,
und iar zidurile
e va de incintă,
pă- bine întărite;
trun trupele tre-
de buia să fie
valul disponibile în
pusti orice clipă şi
itor să intervină
care imediat, la
a nevoie; să
dus se asigure
la rezerve
prăb suficiente
uşire de hrană şi
a apă, mai cu
impe seamă în
riului cazul unui
, la asediu înde-
sfârş lungat.
itul Aceste
seco măsuri
lului defensive
XIII erau
î.H. amplificate
P în zonele
aza expuse
regi năvălirii
unilo kaskilor, ale
r de căror
gran manevre vi-
iţă a clene şi
fost atacuri
încr nocturne
edinţ reuşeau de
ată multe ori să
unor ză-
com dărnicească
and apărarea
anţi hitită. După
milit câteva
s
HITIŢII___________________________________________181

pustiitoare, cetăţile au fost înconjurate de ziduri de

apărare solide, a căror masivitate era menită să descu-
rajeze tentativele unor agresori.
Capitala Hattuşa a luat aspectul unei fortăreţe greu
de cucerit, printr-o dublă incintă, de şase kilometri lun-
gime, construită din blocuri de piatră enorme, acoperite
ulterior cu o construcţie din cărămizi. Turnuri puternice,
impunătoare, completau dispozitivul de apărare. Trei
porţi permiteau accesul în cetate, fiind prevăzute cu
lucrări de construcţie atât de ingenioase încât să poată
respinge asaltul asediatorilor. Un coridor, în interiorul in-
cintei de apărare, conducea soldaţii care apărau citade-
la la locurile unde era primejdia mai mare. Şi în prezent,
când privim aceste ruine de dimensiuni uluitoare, ne în-
trebăm cum au reuşit să pătrundă năvălitorii barbari
veniţi din vest!
Vestigiile altor cetăţi atestă valoarea deosebită a ar-
hitecturii militare hitite; după trei milenii, Alishar, Yumuk
Tepe, aproape de Mersin, Zendjirli au dat la iveală o ci-
vilizaţie aparte, a cărei grandoare a fost descoperită
abia de un secol.

Războaie necruţătoare
Desfăşurarea conflictului armat era supusă unor re-
guli precise: ofensiva nu trebuia declanşată înainte de
a preveni adversarul; i se aducea la cunoştinţă, în scris,
motivul mâniei Marelui Rege (de cele mai multe ori,
sprijinul acordat rebelilor fugari). Dacă duşmanul pre-
zumtiv nu ţinea seama de mustrările suveranului, se
182 CfilflTORII ÎN TIMP

recurgea la
oracole; se
cerceta ficatul
animalelor sacri-
ficate, se
tălmăceau
visele, se
îndeplinea
ritualul purificării
înainte de a
începe
campania.
Războaiele
erau crude,
necruţătoare,
conform prin-
cipiului Vae
Victis^, nimicind
pe cei învinşi.
Oraşele cucerite
erau prădate şi
incendiate,
populaţia ucisă,
iar statuile zeilor
smulse din
templele lor şi
duse în Hatti.
Câteva oraşe
erau
condamnate să
dispară: se
interzicea orice
lucrare de folos
politic; în acele
locuri „bleste-
mate" nu trebuia
să existe altă
aşezare; astfel
se planta zahelli,
o plantă
spinoasă
parazită, ca să
zădărnicească
orice tentativă
de a reface
locul. Pedeapsa
era cu atât mai
aspră cu cât
duşmanii
rezistaseră mai
mult, nesu-
punându-se
autorităţii
Marelu oraş puternic şi
i prosper putea fi
Rege. un aliat de
Ora valoare; oraşele
şele din nordul Siriei,
care-şi de exemplu,
trimite erau râvnite, în
au egală măsură,
reprez de hitiţi, de
entanţi mitannieni şi de
i la egipteni.
Marel Oraşele
e rebele aflate pe
Rege, teritoriul hitit
rugân propriu-zis erau
du-l pedepsite în
stăruit mod exemplar,
or, cu neavând nici un
umilinţ drept să implore
ă, să-i îndurarea
cruţe suveranului lor.
pe lo-
cuitorii
lor,
benefi
ciau 1) Vai de cei
de învinşi! (latină.)
cleme
nţă
regală:
erau
„depo
rtaţi"
în
Hatti
sau
integra
ţi în
armat
a
hitită.
Alte
ori,
indulg
enţa
regelui
era
deter
minată
de
consi-
derent
e
politice
: un
HITIŢI! 183

Ţara
Hatti,
o
supra
puter
e?
St
udiul
artei
milit
are
hitite
impli
că
evoc
area
bătăl
iei
de la
Kad
esh
(în
1298
Î.H.),
care
a
avut
loc
între
fara
onul
Ram
ses
II şi
hitiţi,
la
porţil
e
cetăţ
ii
aşez
ate
pe
fluviu
l
Oron
te.
Rela oaie
tarea împo
bătăl triva
iei hitiţil
ne-a or,
parv dar
enit fuses
prin e
mai const
mult râns
e să
papir lase
usuri în
; stăp
inscr ânire
ipţiil a
e şi aces
repr tora
ezen între
tările aga
de Sirie,
pe înch
zidur eind,
ile prob
temp abil,
lelor un
din tratat
Luxo de
r, pace
Karn cu
ak şi regel
Abyd e hitit
os Muw
slăv atalli.
esc La
victo suire
ria a sa
farao pe
nului tron
. (129
R 8
ams î.H.),
es II Ram
era ses
fiul II era
farao un
nului tânăr
Seti ener
l, gic şi
care plin
purta de
se şi ambi
el ţie,
răzb dorni
c să ţării
recu sale,
cere cu-
ască prinz
mare ând
le pest
imp e
eriu două
pe zeci
care de
şi-l semi
clădi nţii.
seră P
farao rinci
nii în patel
Asia e din
şi îl Asia
pierd Mică
user şi
ă din
între Siria
timp. de
Reg nord
ele au
Muw făgă
atalli, duit
convi că
ns că vor
va lua
birui part
uşor e la
un lupta
farao cu
n fara
tânăr onul
şi care
fără por-
nici o nise
expe împo
rienţ triva
ă coali
milita ţiei
ră, a com
form anda
at o te de
mare regel
coaliţ e
ie a hitiţil
tutur or.
or C
popo elor
arelo patru
r din arma
jurul te
egipt Feni
ene cia,
purtâ în
nd vale
num a
ele fluvi
zeilo ului
r Oro
prote nte;
ctori
(a lui
Amo
n,
com
anda
tă de
farao
n, a
lui
Ra,
a lui
Phta
h şi
a lui
Seth
) li
se
adău
gau
merc
enari
i sar-
dani
şi
amor
riţi.
F
arao
nul
înain
ta în
Can
aan,
mer
gân
d
de-a
lung
ul
coas
tei.
A
ajun
s în
184 CfllfiTORII ÎN TIMP

acolo, armatele
egiptene au
prins două
iscoade trimise
de hititi ca să
cunoască exact
situaţia oştilor
egiptene... sau,
mai degrabă, ca
să-i inducă în
eroare?
Iscoadele l-au
înştiinţat pe
Ramses II că,
de frica
egiptenilor, re-
gele hitit îşi
retrăsese
armata până
aproape de
Alep. Faraonul
a hotărât să-şi
urmărească
adversarii spre
nord; a trecut
prin vad
Orontele, în
fruntea armatei
lui Amon.
Corpul de
armată al lui fîaîl
urma
îndeaproape,
dar celelalte
două corpuri
(cel al lui Phtah
şi cel al lui
Seth) se aflau
departe,
formând
ariergarda.
Fără
îndoială, a fost o
eroare tactică
aceea de a-şi fi
risipit astfel
forţele, dar
faraonul nu s-a
gândit că infor-
maţiile
iscoadelor ar
putea ui. Aici, aliaţii au
fi false. aşteptat
Fără trecerea corpului
nici o de armată al lui
umbră Ra; când acesta
de a ajuns în
bănuia dreptul lor,
lă, trupele hitite au
faraon trecut Oronte şi
ul, cu le-au atacat pe
doar cele egiptene în
cele flanc; luaţi prin
două surprindere,
corpuri aceştia au fugit,
de încercând să a-
armată jungă în tabăra
(Amon egipteană,
Ra), s- aşezată puţin
a mai la nord de
îndrept locul unde se
at spre afla Ramses II.
cetate N-a lipsit mult
a ca faraonul să fie
Kades prins, dacă
h, splendoarea
aşezâ taberei acestuia
n-du-şi nu i-arfi orbit pe
tabăra hititi în aşa
la măsură încât
nord- Ramses să se
vest de poată strecura
acest printre ei. Victoria
oraş. micii lor trupe a
în fost mai mult
timpul rezultatul
acesta, întâmplării. Ceea
armata ce s-a petrecut
coaliza după aceea
tă a rămâne învăluit
regelui în mister. Nu se
hitit s-a ştie dacă trupele
întors egiptene au
şi s-a reuşit să se
stabilit regrupeze, nici
în dacă s-a dat o
spatel adevărată
e bătălie.
cetăţii
Kades
h, de
partea
cealalt
ă a
fluviul
HUIŢII 185

în
nici
un
caz,
urmă
rile
nu
sunt
dova
da
unei
victo
rii
egipt
ene.
Kad
eshu
l a
răma
s în
mâin
ile
hitiţil
or şi
abia
pest
e opt
ani,
în
1278
Î.H.,
s-a
sem
nat
cele
brul
tratat
între
Hatt
uşil
şi
Ram
ses
II.
L
a
sosir
ea
fuga
rilor
egipt
eni, nisip
fara ul
onul mării;
s-a şi
înar erau
mat trei
degr oam
abă eni
şi a pe
porni un
t pe car
carul de
său luptă
de , tras
luptă de
împo doi
triva cai,
duş- şi
mani făcus
lor. e trei
„ grup
Dar uri
mârş din
avul fieca
de re
princ arma
ipe tă
din din
Khet ţara
a învin
stăte şilor,
a în Khet
mijl a,
ocul înze
oştirii straţi
sale cu
fără toate
să arme
înce le de
apă răzb
lupta oi. Şi
; el iată,
puse el le-
în a po-
mişc runci
are t să
carel stea
e ascu
sale nşi
de înap
luptă, oia
num cetăţ
eroa ii
se ca Kade
sh. din
Au Khet
venit a în
din mijlo
part cul
ea oştirii
de sale
miaz şi
ănoa urm
pte a ărea
cetăţ de-
ii acol
Kad o
esh câm
şi s- pul
au de
năpu luptă
stit ,
asup unde
ra eu,
oast stăp
ei lui ânul,
Ra, mă
în răzb
vrem oiam
e ce de
oşte unul
nii sing
ace ur
stuia lipsit
mărş de
ăluia pede
u s-
fără traşi,
să iar el
bănu deop
iască arte
nimic şi
şi înfric
fără oşat
să stăte
fie a.
preg Avea
ătiţi mulţi
de co-
luptă man
. danţi
(.. alătu
.) ri şi
Stăt fieca
ea re
mârş era
avul înze
crai strat
cu „lată,
carul mi-a
şi dat
arme zeul
le Amo
sale n
de birui
luptă nţa,
. Era în
şi vrem
prinţ e ce
ul cel nici
din oast
Irtu, ea şi
din nici
Mes carel
a e de
Arun luptă
a, nu
Luca se
, aflau
Derd în
en. preaj
Era ma
şi mea,
prinţ iar
ul popo
din arele
Kark unor
emiş ţări
şi din înde
Alep părta
şi te au
fraţii fost
craiu mart
lui ore
din ale
Khet izbâ
a, cu nzii
toată palo
mia şului
lor meu,
de eu
care fiind
sfidâ sing
nd ur şi
văpa neîn
ia soţit
diad de
emei
mele
."
(..
.)
186 CfllRTORII ÎN TIMP

nimeni, în
spatele meu nu
se afla nici un
principe, nici un
conducător de
care de război,
nici un ostaş şi
nici un
comandant.
îmi va
recunoaşte
vitejia oricare
popor m-a văzut
luptând, orice
neam venit din
ţări îndepărtate
şi necunoscute.
Cei care au
scăpat cu fuga
de mâna mea se
întorc spre a
vedea ce fac eu.
Am ajuns din
urmă mii şi mii
dintre ai lor
(fiindcă) nu
aveau pulpe şi
picioare
puternice.
Săgeţile celor
care încercau să
mă atingă se
abăteau din
drum când ajun-
geau până la
mine."
(...)
„Principele cel
mârşav, învinsul
din ţara Kheta, a
trimis un sol
care să mă
slăvească
aidoma lui Ra,
spunând:
«Tu eşti ca
zeul Seth, mare
în virtute; zeul
Baal se află în
trupul tău;
groaza şi
pârjolu zac sub
l sunt picioarele tale; ţi
stăpân le-a dat zeul
e în Ra, tatăl tău
ţara preaslăvit,
Kheta; înainte ca să ne
tu ai birui pe noi.
frânt Puterea ta este
pentru mare, virtutea ta
totdea apasă peste ţara
una Kheta. Dar este
spinar oare lucru de
ea glorie să-i ucizi
princip pe robii tăi?
elui Chipul tău este
din ameninţător, nu
Kheta! eşti milostiv,
» lată, ieri ai
(...) măcelărit fără
Mai milă mii şi mii de
spu oameni. Ai venit
nea astăzi şi nu ai
acel lăsat (în viaţă)
rob cetele de ostaşi
al care scăpaseră
său ieri.
: Nu te purta
— cu asprime faţă
S-a de supuşii săi,
vădit cărora le place
limped pacea şi nu
e că tu războiul cu tine,
eşti fiul o, rege
lui Ra, puternic!"
născut
din
trupul
său; el
ţi-a dat
ţările
reunit
e! Cât
despr
e ţara
E-
giptulu
i şi
ţara
Kheta,
ele
sunt
roabel
e tale,
ele
HUIŢII 187

In căutarea
u
n
o
r
r
el
aţ
ii
di
pl
o
m
at
ic
e
in
te
r
n
aţ
io
n
al
e
D
acă
răzb
oiul
repr
ezen
ta o
struc
tură
esen
ţială
a ci-
viliza
ţiei
hitite
,
marii
regi
din
Hatt
uşa
se
străd riul
uiau Nou,
să regel
inau e
gure avea
ze „aliaţ
un i",
echili „prot
bru ejaţi"
inter sau
naţio „vas
nal ali";
stabil ţările
şi sau
avan oraş
tajos ele
pentr care
u nu
Hatti. aparţ
Ei inea
sem u nici
nau unei
num cate
eroa gorii,
se adic
tratat ă nu
e sem
prin nase
care ră
întăr nici
eau un
sfera tratat
lor cu
de ţara
influ Hatti,
enţă erau
sau cons
cons idera
finţe te,
au din
înţel oficiu
eger ,
ea puter
cu i
ţările duş
a man
căror e.
puter .Aliaţ
e o ii"
egal erau
a pe maril
a lor. e
în puter
Impe i,
care ri
se com
pute pleta
au te —
com sau
para întări
cu te —
Hatti prin
, înch
disc eiere
utân a
d pe unor
picio căsă
r de torii.
egali De
tate: la
în tratat
acea ele
stă de
situa alian
ţie ţă pe
se bază
situa de
u recip
regat rocit
ul ate
Babil până
oniei la
şi supu
Egipt nere
ul a
farao milita
nilor, ră,
pe ele
timp serv
ul eau
dom la
niei apăr
lui area
Hatt statu
uşil lui,
III. dator
Cu ită
aces puter
te ii
state milita
se re.
sem C
nau eea
tra- ce
tate, cara
care cteriz
erau ează
uneo tratat
ele num
hitite, ai
şi n- simţu
a l
mai istori
fost c al
găsit hitiţil
la or, ci
nici şi
un convi
popo nger
r ea
vecin lor
lui, că
este nu
prea are
mbul rost
ul. să
Aces înch
ta eie
cons cu
tă, în cine
gene va o
ral, simp
dintr- lă
un înţel
rezu eger
mat e,
succi căci
nt, sing
foart ura
e gara
stili- nţie
zat,
al
tutur
or
even
imen
telor
care
au
prec
edat
sem
na-
rea
tratat
ului.
Acea
sta
dove
deşt
e nu
188 CnifiTORII ÎN TIMP

pentru
respectarea
contractelor o
constituie
adaptarea şi
încadrarea lor
la situaţia în
care a fost
încheiat con^
tractul.
Preambulul este
un apel la
raţiune şi
totodată o
justificare
pentru propriul
procedeu.
în tratatul
încheiat între
Suppiluliuma şi
regele din
Kizzuwatna
figurează, de
pildă, acest
pasaj:
„Poporul din
Isuwa a fugit
din faţa mea, a
Soarelui, şi a
coborât în ţara
hurriţilor. Eu,
Soarele, am
scris hurriţilor:
«Trimiteţi-mi
supuşii înapoi!»
Dar hurriţii mi-
au răspuns mie,
Soarelui, astfel:
«Nu. Aceşti
oameni au venit
mai demult în
ţara hurrită şi s-
au aşezat aici. E
a-devărat că,
mâi târziu, s-au
întors ca fugari
în ţara Hatti, dar
în cele din urmă
vita şi-a ales
staulul, aşa că ei
s-au întors
pentru r, locuitorii din
totdea Kizzuwatna
una în sunt dobitoace
ţara hitite şi şi-au
lor». ales staulul, l-au
Astfel, părăsit pe hur-
hurriţii riţi şi au venit la
n-au mine, Soarele...
vrut Kizzuwatna se
să-mi bucură m'uit că
predea a fost eliberată".
supuşii Această
... Iar capodoperă a
eu, diplomaţiei,
Soarel nelipsită de o
e, nuanţă
scris- sofistică, avea
am în drept scop să-i
acest liniştească mai
fel mult pe locuitorii
hurriţil din Kizzuwatna
or: decât pe hurriţi,
«Ce s- cu privire la o
ar flagrantă
întâmp încălcare a
la contractului faţă
dacă de hurriţi.
una Esenţială e aici
din recunoaşterea
pro- faptului că-i
vinciile inutil să sileşti
voastr popoare întregi
e s-ar să încheie o
despăr alianţă pe care
ţi şi ar n-o vor
trece respecta. „Vita
sub să-şi caute
stăpân singură staulul",
irea un principiu
regatul demn de luat în
ui consideraţie,
Hatti? dar pe care
» hitiţii, e
Huriţii adevărat, nu l-
mi-au au respectat
răspun întotdeauna.
s
astfel:
«întoc
mai
acelaş
i
lucru».
Aşada
HITIŢII 189

Tratate de vasalitate

Vasalii Marelui Rege depuneau un jurământ de cre-

dinţă, prin care recunoşteau dependenţa de suzeran şi
se obligau să respecte îndatoririle lor faţă de el: satisfa-
cerea serviciului militar, plata unui tribut, interdicţia de a
purta războaie cu alţi vasali ai regelui, extrădarea fuga-
rilor aflaţi pe domeniul vasalului, respectiv, supunere
nestrămutată faţă de rege şi de familia sa, acceptarea
necondiţionată a sentinţelor şi a legislaţiei regale. Vasa-
lii mai erau datori să apară în fiecare an. la curtea din
Hatti — regii mai importanţi aveau dreptul de a trimite
reprezentanţi.
Tributul trebuia plătit în greutate hitită. Marii regi
schimbau numai daruri. Pe plan fiscal, tributul plătit de
vasali pentru domeniile lor era global, fiind scutiţi de im-
pozitul datorat regelui. Uneori suzeranul dicta anumite
măsuri economice: Tudhalya IV i*a impus regelui din A-
murru să nu mai aibă relaţii comerciale cu Asiria.
Pe plan militar, vasalul era dator să pună la dispoziţia
suzeranului o sută de care şi un contingent — până la
o mie de oameni — pregătit să intre în luptă în orice mo-
ment (în cazul unor fiefuri întinse). Dacă izbucnea o re-
voltă în Hatti, vasalii trebuia să acţioneze prompt.
Graniţele dintre pământurile vasalului şi cele ale suze-
ranului erau demilitarizate, eliminând orice activitate cu
caracter militar.
r
190 CRlflTORII ÎN TIMP

Armata regelui avea dreptul de a circula nestânjenită

pe domeniul vasalului, de a poposi acolo un timp fără
să întâmpine opoziţie din partea proprietarului feudei.
Regele îşi asuma şi el anumite obligaţii faţă de vasa-
lii săi: în primul rând, le asigura protecţia, apoi, le garan-
ta suveranitatea asupra teritoriului dăruit; le acorda
sprijin militar, dacă era nevoie, trimiţând o garnizoană
pentru a restabili ordinea. Regele respecta dreptul de
moştenire a fiefului, transmisibil pe cale ereditară. Pe
plan extern, acordurile acestea, bazate pe raporturi de
vasalitate, reflectau situaţia existentă pe plan intern în
Hatti. începând cu domnia lui Suppiluliuma, s-au redac-
tat şaisprezece tratate de vasalitate; cele mai interesan-
te, din punct de vedere istoric, sunt cele încheiate între
Suppiluliuma şi Tette din Nuhasse; între Mursil II şi ne-
potul său Rimisarma, regele Alepului; între Hattuşil III şi
Bentesina, rege în Amurru.

Tratate de protectorat

Ţările care beneficiau de protectoratul hitit erau Ar-

zawa — care, ulterior, a devenit ţară vasală —, Kizzu-
watna şi îndeosebi Mitanni, după ce Mattiwaza îşi
redobândise succesiunea la tron cu ajutorul trupelor hi-
tite.
Tratatul de protectorat însemna un acord bilateral (în
comparaţie cu cel de vasalitate, care consfinţea puterea
absolută şi bunul plac al regelui). Prinţul sau regele pro-
tejat era un suveran independent, ale cărui prerogative
HITIŢII___________________________________________ 191

erau diferite, după caz. Astfel, regele din Kizzuwatna se

prezenta anual la curtea regelui din Hattuşa, să-i aducă
omagiul său (să depună jurământul de credinţă); dar, în
timpul acestei ceremonii, nobilii, marii demnitari hitiţi, se
ridicau în picioare, în semn de respect.
Statul protejat nu putea avea o politică externă auto-
nomă şi era constrâns să renunţe la teritoriile pierdute
în războaiele duse împotriva ţării Hatti; suveranul mitan-
nian a fost obligat să uite că stăpânise cândva Karke-
miş. Spre deosebire de vasal, protejatul nu plătea nici
un tribut; îi datora sprijin militar în condiţiile prevăzute.
De pildă, regele din Kizzuwatna intervenea numai dacă
Hatti — în hotarele ei originare — era ameninţată.
Obligaţiile vasalilor şi ale protejaţilor continuau de
drept şi faţă de urmaşul regelui; în schimb, nici un tratat
nu prevedea protejarea descendenţilor vasalului.
Tratatele şi înţelegerile erau întocmite cu toate for-
mele legale, în scris. Textul era gravat pe plăci de aur,
argint sau fier şi reprodus pe tăbliţe de argilă, în general,
textul era alcătuit din trei părţi:
11) obligaţiile ce reveneau părţilor contractante;
12) jurământul — chezăşie a respectării primului
punct;
13) blesteme şi binecuvântări invocând cei o mie de zei
ai Hattiului, ca martori ai înţelegerii încheiate, precum şi
zeii celeilalte ţări semnatare.
Cel ce nu-şi respecta legământul de credinţă risca să
atragă asupra sa mânia divină, care îl putea zbrobi fără
cruţare, pe el şi pe poporul lui, pedepsindu-i mişelia.
Regele nu pronunţa sentinţe atât de severe, aplicarea
lor rămânând apanajul divinităţii justiţiare; el proceda
altfel, condamnându-i la exil pe cei vinovaţi.
192 CfilfiTORII ÎN TIMP

Monarhia
hitită nu aspira
la stabilirea unei
tutele asupra
celorlalte ţări;
ea dorea să
integreze ţările
vecine într-un
sistem de relaţii
juridice, care să
garanteze auto-
nomia fiecăreia
dintre ele,
asigurând
totodată
Hattuşei o
anumită
hegemonie
regională.
în afara
puterii militare,
politica dusă de
suveranul hi-tit
era susţinută
de o iscusită
strategie
diplomatică,
care-i permitea
să impună unei
părţi a Orientului
Apropiat legea
veche a
Hattuşei, mai
umană şi mai
puţin
apăsătoare
decât cea
dictată de Assur
sau Teba.

Religie şi cult

în mileniul II,
data întemeierii
imperiului hitit,
seminţiile
cotropitoare au
constit Hitiţii nu puteau
uit o concepe ca
aristoc divinităţile să-i
raţie ocrotească
minorit numai pe ei; de
ară, aceea, de
căreia fiecare dată
băştin când era
aşii menţionat un
Anatoli zeu se enumera
ei i-au numele lui şi în
transm alte limbi sau
is dialecte: „în ţara
credinţ Hatti, tu, Zeiţa
ele Soarelui din
sale. Arinna, stăpâna
în mea, regina
Noul tuturor ţărilor, tu
Imperi te numeşti Zeiţa
u, Soarelui din
panteo Arinna, dar în
nul era Ţara Cedrilor tu
mai te numeşti
mult Hepat".
hurrit;
hitiţii
adopta
u cu
uşurinţ
ă
diferite
divinită
ţi
străine
(după
cum
rezultă
din
citirea
tăbliţel
or);
pentru
ei,
aceste
a
reprez
entau
nume
noi ale
unor
divinit
ăţi
familia
re.
HITIŢII 193

Di
spun
em
de
prea
puţin
e
date
în
privi
nţa
religi
ei pe
care
o
avea
u
cuce
ritorii
ţării
Hatti;
pres
upun
em
că
pre-
zent
a
cara
cteri
stici
indo-
euro
pene
. în
regat
ul
Mita
nni,
vecin
,
divini
tăţile
indo-
euro
pene
erau
menţ
ionat
e,
dar
nu
ca
divini religi
tăţi a
de oficia
prim lă,
ordin exist
; zeii au
cei foart
mari e
ai mult
hurriţ e
ilor credi
auto nţe
htoni popu
erau lare
ador şi
aţi local
ca e, de
zei o
ocrot mare
itori. bogă
Cult ţie.
ele Baso
local re-
e liefur
erau ile
toler sanc
ate tuaru
şi lui
recu naţio
nosc nal
ute rupe
de stru
suve de la
ranii Yazili
din kaya
Hatt înfăţi
uşa, şeaz
care ă zeii
făce princi
au pali,
anua cei
l o „o
călăt mie
orie de
în zei"
toate ai
locur lumii
ile reli-
consi gioa
de- se
rate hitite.
sfinte Z
; eul
alătu Furt
ri de unii
este slăvit
repr în
ezen speci
tativ al în
pent Cilici
ru a şi
credi în
nţa nord
po- ul
pular Siriei
ă .
hitită Bas
. în oreli
străv efuril
echi e de
ul la
Orie Yazil
nt ikay
Apro a l-
piat au
era înfă-
dese ţişat
mnat pe
prin Zeul
num Furt
ele unii
hurrit urcat
Teşu pe
b; se ceaf
num a a
ea două
Adad divini
sau tăţi
Ham ale
- munţ
man ilor:
în Nam
Mes ni şi
opot Hazz
amia i1); în
; spat
Teis ele
heba zeilor
în ,
Urart erau
u; două
sub anim
num ale
ele sacr
de e:
Jupit taurii
er Hurri
Dolic şi
henu Seri.
s era (Atra
gem era
atenţ vene
ia că rat
aces înde
te oseb
num i în
e part
sunt ea
mai de
puţin sud-
sigur est a
e.) Podi
Tauri şului
i Anat
trăge oliei,
au dar
un şi în
car Siria
de de
nori nord
întun .
ecaţi Zeiţa
, ale -
cărui Mam
roţi ă
greo
aie
love 1)
au proba
cres- bil
tele munt
munţ ele
Kasio
ilor, s,
gene lângă
rând, Antio
poat hia.
e,
furtu
ni.
Z
eul
Furt
unii
era
urm
at de
soţia
lui,
Zeiţa
-
Mam
ă;
cu-
plul
divin
194 CfllRTORII ÎN TIMP

era însoţită
deseori de leul
ce-i era
consacrat;
această
reprezentare
aminteşte de
divinitatea
înconjurată de
sălbăticiuni,
întâlnită
frecvent în Asia
Mică şi în Creta
minoică.
Pe peretele
posterior al
sanctuarului de
la Yazili-kaya,
câteva
basoreliefuri
prezintă două
procesiuni; una
cu personaje
masculine, alta
cu personaje
feminine,
ambele conduse
de marele cuplu
divin, în dreapta
stă Zeiţa-Mamă
— pe care o
întâlnim
pretutindeni; sub
numele de
Cibele o găsim
până în ultima
perioadă a
antichităţii.
Fiul cuplului
divin se numea
Sharumma; la
Yazili-kaya este
înfăţişat în
spatele mamei
sale.
Zeiţa Şauşga
— în versiune
babiloniană
Ishtar — făcea
parte din familia
zeilor principali.
Zeiţă a norocu-
lui, protectoare,
Şauşg cortegiu
a- masculin şi un
lshtar altul feminin era
era de origine
adorat hurrită.
ă mai Hurriţii au
cu mai transmis
seamă hitiţilor un
la anumit număr
cetate de zei
a mesopotamieni,
Samu pe care îi
ha, adoptaseră şi
consa ei: Enlil, Anu şi
crată Ea, care apar în
cultului legenda lui
ei, Kumarbi. Zeiţa
situată războiului,
la Warunkatti,
graniţa prezintă multe
răsărit analogii cu zeiţa
eană a sumeriană
Hattiul Zababa.
ui.
Zeiţa
înaripa
tă
Şauşg
a avea
două
însoţit
oare,
Ninatt
a şi
Kulitta,
care
înlocui
-seră
o parte
din
figurile
cortegi
ului
bărbăt
esc;
de
altfel,
după
părere
a
specia
liştilor,
împărţi
rea
într-un
Sculptură figurativă în bronz, datând din secolul XVI Î.H.
196 CfllRTORIIÎNTIMP

Oraşul sfânt
Arinna

Deşi numele
unor personaje
diferă după
regiuni, de fapt,
ele desemnează
credinţe identice:
astfel, în Cilicia,
în regiunea
Tuwanuwa,
Hepat devine
Sahassaras sau
Huwassanas. în
ţara Hatti
propriu-zisă,
teritoriul cuprins
în bucla fluviului
Halys,
principalul cult
era cel al Zeiţei-
Soare, venerată
la Arinna.
Menţionarea
frecventă a a-
cestei cetăţi
sacre în textele
hitite este
însoţită de o
specificare vagă
a aşezării ei: nu
prea departe de
Bog-haz Koy;
câţiva
specialişti,au
localizat Arinna
la Aladja, unde
se dezvoltase o
cultură locală
valoroasă, în
epoca bronzului
vechi.
Ipoteza
aceasta a fost
înlăturată în
prezen la şi Huila, şi o
t; nepoată, Zintuhi.
arheol Wurusemu
ogii ocrotea statul. Ei
fac în i se adresa
contin regele, cerându-i
uare sfatul. Pe ea o
cercet invoca să-i fie
ări în martoră la
privinţ semnarea
a tratatelor. Re-
situării gele îi aducea
oraşul deseori prinosul
ui devotamentului
sfânt, său; în
cel rugăciunea lui
mai de Mursil II era
seamă prevăzut un imn
loc de laudă zeiţei
sacru protectoare.
al „Mare îţi este
Hattiul puterea, Soare
ui. din A-rinna. Nici
Wur o divinitate nu
usemu este mai demnă
, de respect şi
stăpân mai puternică
a decât tine! Tu
Arinnei eşti stăpâna
, era noastră şi a
Zeiţa-
Soare
mult
mai
slăvită
decât
soţul
ei,
zeul
Cerulu
i, Taru,
adorat
în
cealalt
ă
cetate
sacră,
Nerik.
Cuplul
divin
avea
două
fiice,
Mezzul
HUIŢII 197

drep
tei
jude
căţi
pe
păm
ânt
şi în
cer,
tu
eşti
suve
rană;
grani
ţele
ţării,
tu le
aşezi
;
dure
rile,
tu ni
le
auzi;
tu,
Soa-
re
din
Arin
na,
tu,
zeiţă
bună
! Tu
îi
iube
şti
pe
oam
eni,
tu le
dăru
ieşti
ierta
rea,
Soar
e din
Arin
na!
Tu
eşti
Lum corte
ina, giul
tu feme
eşti ilor
unir de la
ea Yazil
dintr ikay
e a îl
Cer întâl
şi nim
Păm pe
ânt, Zeul
Soar -
e din copil
Arin Tele
na; pinu,
tu stând
eşti lâng
divin ă
itate mam
a a lui,
slăvi ceea
tă ce
pretu do-
tinde vede
ni. şte
Tu
că
eşti
Zeiţa era
- încă
Ma la
mă, vârst
tu a
eşti copil
pări ăriei.
ntele Şi
nostr aici
u..." şi în
tex-
tele
cune
Tel ifor
me
epi poart
nu, ă
Ze num
ul- ele
cop de
Sar
il ma;
zbu în
rda Cilic
lnic ia şi,
apoi,
în pretu
tinde nele
ni e "
numi acest
t ui
Sant copil
as. -zeu
Tatăl neast
lui e âmp
Zeul ărat
Fur- şi
tunii, încă
iar păţâ
mam nat.
a sa Dezl
se ănţui
num e
eşte trăsn
Hep ete,
atsar fuge
ma. de
Tele acas
pinu ă,
era popo
zeul seşte
vege la
taţiei via
, al care-
pros i
perit aparţ
ăţii inea
şi al şi se
bucu culc
riei ă
de ascu
pe ns
păm sub
ânt. corzi
Mitu le
l lui viţei
Tele -de-
pinu vie,
este ca să
auten nu
tic fie
hitit: găsit
într-o . Su-
scur- părat
tă fără
epop moti
ee v
sunt bine
desc înte
rise meia
„poz t,
încă nare
păţâ a lui
nat, ne-
ştren ruşin
garul ată şi
nu mâni
voia a lui
să neju
mai stific
ştie ată
de într-
bunu o
l bute
mers mare
al de
natu bron
rii, z,
care acop
se erită
opris cu
e în capa
abse c,
nţa care
lui, se
întru afla
cât în
între Infer
aga n.
vege (Am
taţie
era
le-
gată
de
pers
oana
lui
Tele
pinu.
La
adun
area
anua
lă a
zeilo
r, s-a
hotăr
ât
să-i
fie
închi
se
încă
păţâ
198 CflLRTORII ÎN TIMP

aflat din
povestea lui
Telepinu că hitiţii
cunoşteau un In-
fern cu şapte
porţi, ca şi
babilonienii.)
Telepinu şi-a
reluat rolul de
zeu al grânelor
şi al vinului, iar
oamenii şi zeii
au fost
îndestulaţi şi
fericiţi.
Telepinu
aparţine
străvechiului
fond autohton al
A-siei Mici şi al
lumii egeene; el
ni-l aminteşte pe
Hermes, care,
abia ieşit din
scutece se
pusese pe şotii,
furându-i vitele
fratelui său.

Teogonia
hitită

Alte divinităţi
sunt de origine
luwită; de pildă,
Tarhunda, Zeul
Cerului, slăvit în
statele neo-hitite
din primul mile-
niu Î.H. Numele
său poate
însemna „Cel ce
cucereşte"; unii
specialişti afirmă
că numele
suveranului
etrusc Tar-
quinius s-ar
datora originii
anatoliene, fapt
explica , ai izvoarelor, ai
bil, ţi- vânturilor şi ai
nând norilor, toţi zeii
seama masculini şi
de feminini, o
relaţiil adevărată
e „oaste" de
cultura divinităţi.
le
existe
nte
între
Asia
Mică şi
lumea
etrusc
ă.
în
afara
marii
familii
a
zeilor
princip
ali
exista
o mul-
ţime
de zei
secun
dari;
lista
cuprin
de un
şir
lung
de zei
ai
diferitel
or
localită
ţi,
diverşi
zei ai
norocu
lui, şi-
apoi
zeii
ocrotit
ori: ai
vegeta
ţiei, ai
munţil
or şi ai
râurilor
HITIŢII 199

A
tri
but
e
div
ine
;
reg
ele
hiti
t şi
div
init
ate
a
ad
ora
tă

Z
eii
hitiţi
se
recu
nosc
,
uneo
ri,
după
arme
le şi
anim
alele
care
-i
însoţ
esc;
înfăţi
şare
a lor
e
priet
enoa
să şi
nu
inspi
ră
team ă
ă. (spe
Zeul cialiş
Furt tii
unii texte
este lor
repr vech
ezen i nu
tat, s-au
de putut
obic pro-
ei, nunţ
cu a
părul asup
răsu ra
cit cara
într-o cteru
bucl lui
ă ce- domi
i nant,
atârn femi
ă pe nin
spat sau
e mas-
(sim culin
bol , al
al divini
fertili tăţii).
tăţii). Z
Toţi eii
zeii noro
prote cului
ctori erau
au înfăţi
aripi şaţi
verti purt
cale ând
(ca un
în- fel
gerii) de
, şorţ,
înde care
oseb le
i ajun
zeiţa gea
noro până
cului la
, mijlo
care cul
are coap
o sei,
înfăţi încăl
şare ţămi
andr ntea
ogin era
sem o
nul tichie
disti rotun
nctiv dă,
al acop
Zeul erită
ui cu
Furt înse
unii. mnel
C e
ând divini
asist tăţii:
a la scut
ofici urile
erea dubl
cultu e.
lui, Atrib
rege utul
le îşi regal
pune era
a acee
„veş aşi
mint tichie
ele , din
sacr piele
e" , fără
(un simb
fel oluril
de e
şorţ, sacr
o e, în
mant scri
ie, erea
încăl hiero
ţări) glific
— în ă,
sem ideo
n de gra
resp ma
ect suve
faţă ranul
de ui
Mare era
a tichi
Mam a ro-
ă — tund
şi ă.
cerc Veş
ei. mân
Atrib tul
utul pe
Zeul care
ui- -l
Soar purt
e era a
rege
le în
ocaz
iile
spec
iale
era,
aşad
ar, al
celui
care
se
preg
ătea
să
de-
vină
zeu.
Reg
ele
purt
a
lituu
s^,
ca şi
anu
mite
cate
gorii

1)
cârjă,
ca
simb
ol al
puteri
i.
200 CfllRTORII ÎN TIMP

de zei. Lituus se
ţinea cu partea
încovoiată în jos
sau se purta
peste umăr.
Zeul-Cerb şi
al vânătorii,
Rundas, avea
două arme:
vulturul — arma
propriu-zisă de
vânătoare — şi
ghioaga, pentru
vânătoarea de
iepuri. Pe vasele
greceşti arhaice
din Asia Mică
găsim motivul
vânătorii de
iepuri.
Subliniem
importanţa
rolului pe care-l
joacă în sigiliile
hitite vulturul
bicefal care
atacă iepurele.
Regele s-a
numit în toate
timpurile
„Labarna", ceea
ce înseamnă
„omul iepurelui",
definind regele
în viaţă. Titlul de
„Labarna" a fost
înlocuit cu
„Soarele Meu".
Asociat cu
vulturul, cerbul,
atribut al zeului
norocului, este
înfăţişat pe
basoreliefurile
din
Mesopotamia
meridională.
Indo-europenii l-
au îndrăgit pe
Zeul- o tablă de joc, cu
Cerb zaruri şi figuri; pe
pentru blana unor cerbi,
frumus izolaţi, figurau
eţea şi discuri solare şi
forţa cruci diagonale
lui, — era vorba,
singur desigur, de zeul
ul norocului. Pe
care-l feţele zarurilor
putea se găseau
întrece aceleaşi semne.
pe Soţia Zeului-
Zeul Cerb era
Furtuni Kubaba; în Asia
i, în cel Mică, avea
de-al trăsăturile Zeiţei-
treilea Mamă; ea apare
mileni sub o mulţime de
u Î.H. denumiri locale;
s-a bu- în limba hat-ti
curat era numită
de o „Regina" sau
venera Hepat, ca şi
ţie Zeiţa-Soarelui
deose din Arinna.
bită, Prezintă, de
după asemenea,
cum trăsături care o
consta înrudesc cu
tăm zeiţa Şauşga,
admirâ numită şi „Ishtar
nd a chemării" sau
frumo „Ishtar a
asele câmpului", în
obiect Anatolia,
e din Kubaba a
aur, de devenit Cibele,
dimen „Muma tuturor
siuni zeilor" şi
mici, protectoarea
desco vegetaţiei.
perite
la
Aladja
Huytik:
stindar
de
reprez
entând
un
cerb şi
HITIŢII 201

C
ei „o
mie
de
zei"
ai
hitiţil
or
nu
impr
esio
nau
prin
num
ărul
lor
mar
e;
cei
mai
mulţi
erau
ident
ici,
iar
oraş
ele
hitite
avea
u
tendi
nţa
de a
trans
form
a
zeită
ţile,
vene
rând
în
ele
un
zeu
auto
hton:
„Zeul
meu
este Tych
şi cel e,
al „feri-
oraş cire".
ului Zeiţa
veci oraş
n". ului
La era
Nes înfăţi
a, şată,
capit în
ala epoc
regel a
ui eleni
Anitt stică
a, a , cu
fost tiara
cons şi
truit vălul
un hitit,
tem ca şi
plu Cibe
în le.
cinst L
ea a
unei Yazil
divin ikay
ităţi a, în
fără seco
num lul
e, XIII
Sinu î.H.,
as- au
mis, fost
care săpa
înse te în
amn piatr
ă ă
„zeul relief
meu uri le
". A înfăţi
apăr şând
ut şi şapt
o ezec
zeiţă i de
pro- divini
tecto tăţi,
are repr
a e-
oraş zent
elor, ând
numi univ
tă în ersul
Asia religi
Mică os al
hitiţil ate
or. locur
i de
cult.
V
Templ estig
ul hitit: iile
purific celor
area cinci
sanc
tuar
Z
e
eii
dezg
hitiţi
ropa
erau
te la
vene
Bog-
raţi
haz
în
Koy
locur
ne-
i
au
feluri
per
te:
mis
temp
—
le,
ima
san
gina
c-
r —
tuar
reco
e în
nstit
aer
uire
liber,
a
cum
unui
era
tem
cel
plu-
de la
tip.
Yazil
Con
ikay
stru
a,
cţiile
cape
ave
le de
au
dime
un
nsiu
plan
ni
iden
mod
tic,
este,
susţi
bosc
nând
hete
com
sacr
para
e —
ţia
toat
cu
e
cele
pu-
din
teau
Cret
fi
a
cons
mino
ider
ică
sau
din
Mes
opot
amia
supe
rioar
ă.
Acc
esul
la
lăca
şuril
e de
cult
se
făce
a
print
r-o
curt
e
cent
rală:
de o
part
e, se
afla
sala
202 CfllRTORII ÎN TIMP

unde se făceau
sacrificiile şi
decurgea
ritualul, iar de
cealaltă parte,
sanctuarul
propriu-zis, care
adăpostea
statuia zeului. De
jur împrejurul
curţii erau
magazii şi be-
ciuri, pentru
păstrarea
alimentelor.
Personalul
numeros, aflat în
slujba divinităţii,
trăia şi muncea
în templu, dar în
lăcaşul sacru nu
intrau decât
preoţii.
Sanctuarul nu
era vizibil din
curtea centrală.
Purificarea,
dorinţa de a se
purifica
reglementa viaţa
templului;
slujitorii zeului
trebuia să fie de
o curăţenie
exemplară. Orice
pângărire —
voită sau nevoită
— a locului
sacru trebuia
înlăturată sau
ispăşită prin
ceremonii
expiatorii.
Statuia divină
era spălată
zilnic, parfumată
şi îmbrăcată de
preoţi; la pi-
cioarele zeului
se depuneau
ofrandele de
aliment lângă zei.
e, iar Regina şi prinţul
muzica moştenitor i se
nţii asociau, stând
alunga întotdeauna
u alături de el la
monot ceremoniile
onia religioase
zilelor importante, la
care care regele era
se obligat să asiste,
depan întrerupându-şi
au chiar şi
molco campania mi-
m. O litară.
parte a
clerului
special
ales se
ocupa
de în-
treţiner
ea
sanctu
arelor,
de
curăţe
nia lor,
de
buna
des-
făşurar
e a
riturilor
;
marele
preot,
pontifu
l
supre
m, era
regele,
ocrotit
de
Zeiţa-
Soarel
ui din
Arinna,
fiind şi
inter-
mediar
ul
supuşil
or săi
pe
HITIŢII 203

Sacrificii, ofrande

Toţi locuitorii Hattiului plăteau un tribut templelor şi

luau parte la întreţinerea lăcaşurilor sacre şi la asigura-
rea celor trebuincioase cultului divinităţii. Tributul în na-
tură consta în grâne, animale pentru sacrificii, băuturi.
Perceperea acestui „impozit" era controlată minuţios;
personalul care slujea în templu trebuia să suprave-
gheze ofrandele ţăranilor, care puteau să le limiteze a-
buziv.
Pentru ritual se pregăteau libaţiuni şi sacrificii. Ani-
malele sacrificate erau boii, oile, câinii şi porcii (i se tăia
gâtul animalului şi sângele se scurgea pe pământ). Sa-
crificiile umane erau neobişnuite, menţionate rareori şi
în mod excepţional. Zeul accepta prinosul, constând în
pâine, brânză, miere, bere sau vin.
în fiecare an, în anumite perioade, ritualul zilnic era
înfrumuseţat, amplificat datorită unor ceremonii spe-
ciale.
Ritmicitatea serbărilor era în funcţie de succesiunea
anotimpurilor. După Anul Nou, sfârşitul iernii era marcat
prin sărbătoarea numită Purulli, legată de mitul Şarpelui
llluyanka, menită să îndepărteze pericolul inundaţiilor în
anotimpul în care apele fluviilor se umflau şi se revăr-
sau. Primăvara se sărbătorea reînvierea vegetaţiei, ur-
mată de serbări în cinstea aratului si a secerişului.
Pelerinajele constituiau un alt aspect al riturilor hitite.
204 CfllflTORII ÎN TIMP

Rugăciune
hitită

Ne putem
închipui aceste
ceremonii, după
felul în care au
fost citate în
câteva texte sau
datorită repre-
zentărilor
plastice.
Procesiunile —
ca parte
importantă a
ceremoniei —
erau urmate de
un ospăţ sacru,
unde ofrandele
şi libatiunile erau
închinate
divinităţii, în
afara practicării
ritualului,
oamenii puteau
să comunice cu
zeii prin
intermediul unei
rugăciuni, ca
divinităţile să le
fie binevoitoare
şi ocrotitoare,
ferindu-i de
duşmani şi de
boli. Omul îşi
rostea
rugăciunea după
ce zeul îi primea
ofranda, în
rugăciune se
solicita o
favoare,
desigur, şi toto-
dată se făcea o
spovedanie; se
mărturiseau
păcatele comise
şi, mârşavi nu a
pentru mai rămas nici
că unul, au murit
oamen toţi, iar acum
ii se trebuie să
căiau răscumpăr
sincer, greşeala tatălui
li se meu. Mă căiesc
iertau cu smerenie, dar
greşelil nu-mi pot
e. stăpâni durerea
Mur din inima mea.
sil II se Ţara Hatti a fost
plânge greu încercată
a, o de ciumă.
dată, Moartea bântuie
de încă şi ciuma nu
epide a fost luată din
mia de ţară. Nu-mi pot
ciumă stăpâni teama
care din suflet.
făcea Stăpânii mei,
ravagii arătaţi-vă din
în nou bunăvoinţa
Hatti: faţă de mine,
„...Asc alungaţi
ultaţi- moartea şi
mă! molima din
Zeu al Hatti!"
Fur-
tunii şi
voi, zei
din
Hatti,
stăpân
ii mei!
Am
mărturi
sit pă-
catul
tatălui
meu;
eu ştiu
că nu
am
făcut
nici un
rău;
dintre
cei
care
au
greşit
şi au
fost
HUIŢII 205

Vise premonitorii dictate de zei

Zeii interveneau în viaţa oamenilor pentru a-i ocroti,
dar şi pentru a-i pedepsi, căci „oamenii sunt răi", afirma
Mursil II. Pedeapsa divină survenea chiar dacă trecuse
mult timp de la săvârşirea unui „păcat"; ea îl atingea pe
făptaş, care trebuia să-şi ispăşească fărădelegea; al-
teori, erau loviţi urmaşii celui vinovat.
Uciderea lui Tudhalya cel Tânăr, asociat la domnie,
a atras mânia zeilor care „au slobozit ciuma în ţara Hat-
ti" pe vremea domniei lui Mursil II, fiul lui Suppiluliuma,
regele implicat în asasinarea lui Tudhalya.
Soarta oamenilor depindea de zei; hitiţii, ca şi multe
alte popoare, au căutat să le afle intenţiile. Zeii erau
nevăzuţi, nu apăreau în faţa oamenilor decât în cadrul
povestirilor şi legendelor. Divinităţile îşi puteau arăta
autoritatea morală, mânia sau mulţumirea. Ele puteau
da sfaturi intervenind în vise. Biografia lui Hattuşil III a-
bundă în manifestări de acest fel; sănătatea tânărului
prinţ părea destul de şubredă; zeiţa din Samuha l-a
sfătuit, în vis, pe tatăl lui să-l consacre carierei reli-
gioase, slujind-o. Mai târziu, când Urhi-Teshub s-a răz-
vrătit împotriva unchiului său Hattuşil, soţia regelui,
Puduhepa, l-a văzut, în vis, pe soţul ei devenind suvera-
nul absolut al Hattiului.
Dacă zeii păstrau tăcerea, existau trei căi de a le afla
vrerile: studierea astrelor, a ficatului animalelor sacrifi-
cate — hepatoscopia —, a particularităţilor zborului
păsărilor.
206 CfllRTORII ÎN TIMP

Astrologia
hitită pare
săracă în
comparaţie cu
cea a Babiloniei
contemporane;
singurele texte
de care dis-
punem sunt
direct inspirate
din ritualul
mesopotamian.
Hitiţii au
preluat de la
babilonieni arta
prezicerii, le-au
tradus ritualurile,
au crezut în vise
prevestitoare.
Datarea textelor
astrologice hitite
(sfârşitul Noului
Imperiu)
dovedeşte
caracterul lor
recent,
exprimând o
influenţă
religioasă
menită să
fundamenteze
alianţa politică
stabilită între
Asiria, Hattuşa
şi Babilonia.

Hitiţii erau
superstiţioşi: arta
prezicerii,
consultarea o-
racolelor, erau
foarte preţuite în
Anatolia.
Cercetarea
viscerelor
animalelor
sacrificate era
practicată în
mod curent de
preoţii
special muzeul din
izaţi în Piacenza.
acest Asemănarea lor
domen izbitoare
iu. confirmă
Săpăt existenţa unor
urile legături între
de la Anatolia şi Italia
Bogha la sfârşitul
z Koy mileniului II Î.H.
au Se urmărea (şi
scos la se interpreta)
iveală zborul păsărilor,
un ficat în special al
pe vulturului
care (haranis) şi al e-
erau retelui
întipărit (iparwasis, în
e hitită, şi parfa, în
semne limba etruscilor).
cuneifo Textele
rme, în menţionau şi alte
akkade păsări, pe care
ană şi nu ştim să le re-
în hi- cunoaştem.
tită; Preoţii observau
erau zborul lor, locul
instrucţ unde se aşezau,
iuni interpretându-le
bilingv ţipetele şi
e în gâlcevile.
privinţa Semnele arătate
hepato de zborul
scopiei păsărilor,
. în exprimând
prezen voinţa divinităţii,
t, acest erau primite cu
obiect, încredere şi,
însoţit uneori, cu
de resemnare.
tăbliţe
divinat
orii, se
află
expus
la
muzeul
din
Berlin
şi este
identic
cu
ficatul
etrusc
de la
HITIŢI!___________________________________________207

Mursil II a povestit cum a fost prevenit de o pasăre

să fie precaut, „îngăduindu-i-se" să-şi continue drumul
(era în campanie militară), după ce trecuse primejdia
ce-l pândea.
Interpretarea prevestirilor se baza pe un sistem de
întrebări, la care răspunsul nu putea fi decât da sau nu.
Cea mai mare parte a arhivelor de cult descoperite la
Boghaz Koy, conţin întrebări amănunţite, destul de
naive, din care putem deduce mânia zeilor pentru o ne-
legiuire, voinţa şi intenţiile lor. Hitiţii nu excludeau însă
posibilitatea unei erori, socotind că nu au tălmăcit corect
gândurile divinităţii; totodată, se străduiau să le stabi-
lească anumite limite; astfel, în cazul în care era urgent
şi necesar să se acţioneze prompt, regele interzicea co-
mandanţilor de oşti să consulte mai întâi zborul păsări-
lor. Hattuşil îi reproşa soţiei sale că „se duce prea des
la femeia bătrână" (la ghicitoare).

Vrăjitoarele

Magia era practicată în mod obişnuit, în anumite li-

mite: magia neagră, deochiul, farmecele, constituiau
delicte pe care codurile hitite le sancţionau ca pe crime
sângeroase.
Magia putea să aibă şi efecte benefice: se apela la
serviciile ei pentru însănătoşirea bolnavilor, prevenirea
molimelor, sănătatea vitelor, ocrotirea naşterilor, alun-
garea duhurilor rele. Numeroase texte evocă rolul ora-
cular important al „femeii bătrâne" („vrăjitoarea" satului,
în Europa). Ritualurile magice serveau, în primul rând,
208 CfiLflTORII ÎN TIMP

la vindecarea
unor boli sau la
înlăturarea unei
pagube.
Anumite
incantaţii aveau
darul de a trimite
boala celui ce
consulta oracolul
unui şoarece sau
unui purcel. Prin
metode magice,
bătrâna găsea
remediul multor
necazuri
personale.
Magia
intervenea şi
pentru binele
colectivităţii: pe
când „marea
ciumă" pustia
ţara, locuitorii
unor sate au
gonit spre munte
un berbec
purtând
ghirlande, ca să
domolească
mânia zeilor.
Conform altor
ritualuri,
prezicătorul sau
magiciana
încerca să
atragă bunăvo-
inţa duhurilor
binefăcătoare
asupra unui sat,
rotind o aripă de
vultur sau oferind
plăcinte şi miere,
ca prinos. Hitiţii
depuneau în
locurile sfinte
ofrandele cele
mai ispititoare,
socotind că zeii
sunt sensibili la
lucruri bune.
Zeii chemaţi nu
erau Hatti roadele
găsiţi câmpului şi ale
uşor; viei, vitele, oile...
ei adu dragostea
circula şi fericirea!"
u după
bunul
lor
Ritul
plac;
incinerării
dacă
erau Regele,
rugaţi datorită rangului
cu său, avea
smere privilegiul ca,
nie, şi după moarte, să
zeii devină zeu şi să
străini participe la viaţa
puteau „celor ce-şi
fi în- duceau traiul în
duplec tihnă". La hitiţi
aţi să se întâlneşte
se vechea
mute concepţie indo-
în ţara europeană, după
hitiţilor, care un om nu
aducâ putea deveni
nd spirit, trăind mai
numai departe, decât
ce era atunci când
bun, cadavrul lui a
lăsând fost dat pradă
tot răul flăcărilor
în ţara purificatoare.
pe
care o
părăse
au.
„Vi
no
aici,
lasă
ţara
aceea.
.. adu
cu tine
viaţa
lungă,
sănăta
tea,
putere
a şi
izbând
a...
adu în
HITIŢII 209

Inci
nera
rea
rege
lui

C
unoa
ştem
mult
mai
în
amă
nunt
obic
eiuril
e
funer
are
decâ
t
celel
alte,
unde
ne
lipse
sc
încă
foart
e
mult
e
date,
şi
acea
sta
dato
rită
tăbliţ
elor
de la
Bog
haz
Koy,
care
desc au
riu ose
detal min-
iat tele,
ritual le
ul spăl
înmo au
rmân cu
tării ulei
suve şi le
ranul învel
ui eau
sau în
a pânz
soţie e
i fine.
sale. Stin-
De geau
obic focul
ei, care
cere aprin
moni sese
ile rugul
funer
dura
ar cu
u o
bere,
lună,
vin şi
poat
walh
e şi
i,
mai
băut
mult.
ură
I
necu
medi
nosc
at
ută,
după
dar
dece
menţ
s,
ionat
trupu
ă
l
frecv
defu
ent
nctul
în
ui
texte
era
.
incin
Strâ
erat.
ngea
A
u
doua
cenu
zi, la
şa
răsăr
cu o
itul
lingu
soar
ră de
elui,
argin
feme
t şi o
ile
pu-
adun
neau oaie
într- pentr
un u
vas sufle
tot tul
din răpo
argin satul
t. ui.
Ritu Dup
alul ă
mai treis
prev pre-
edea zece
ofran zile,
de, rămă
în şiţel
alim e
ente, păm
şi ânte
libaţi şti
uni. ale
O suve
„bătr ranul
ână" ui
roste erau
a câ- depu
teva se
inca într-
ntaţii un
magi mor
ce şi mânt
urm . La
a Bog
sacri haz
ficar Koy
ea s-au
mai găsit
mult mai
or mult
anim e
ale: urne
un cu
bou cenu
şi şă
nouă —
oi în dest
cinst ul de
ea rare,
Zeiţe în
i- Orie
Soar nt.
e, un în
bou 193
şi o 6,
Kurt spun
Bittel d
a celor
desc desc
operi rise
t, de
între Hom
Bog er.
haz
Koy
şi
Yazil
ikay
a o
necr
opol
ă
impo
rtant
ă,
cupri
nzân
d
şapt
e-
zeci
şi
dou
ă de
mor
mint
e,
din
care
cinci
zeci
conţi
nea
u
urne
cu
cenu
şa
celui
incin
erat.
Ace
ste
obic
eiuri
fun
e-
rare
core
210 CRlflTORII ÎN TIMP

Inciner
area
lui
Patroc
le, în
Iliada

Ceremonia
funerară
descrisă ne
aminteşte de
Iliada, Cântul
XXIII, după
moartea lui
Patrocle:

Clădiră cu
lemnăria un rug
în pătrat de o
sută picioare;
Puseră apoi cu
mâhnire în
creştetul rugului
trupul. Multe oi
grase şi tauri
chiloşi şi cornaci
înaintea Rugului
ei jupuiră şi
bucătăriră.
Grăsimea
Jertfelor toate
luând, înveli pe
de-a-ntregul
Ahile Mortul într-
însa, în juru-i
ticsi jupuitele
cărnuri Şi
răzemă de-a lui
raclă mai multe
ulcioare cu
miere Si cu
miresme, trânti
el grăbit şi cu
gemet din suflet
încă vreo patru
sirepi cu coame
nălţate şi
mândr cheamă Sufletul
e. bietului dus. (...)
Cânii
ce-i Tu, Agamemnon,
stau şi voi, celelalte
pe la mai mari
masă căpetenii,
erau Stingeţi acuma
numai jăratecul tot
nouă; până unde se-
dintr- ntinse Focul, vin
înşii negru turnând,
Doi el iar noi să
îndată- culegem pe
i svârli urmă Oasele de
peste la cenuşa
rug; iubitului nostru
(...) Patroclu (...)
Focul
aprins
e, ca
vajnica
-i pară
să
mistuie
totul;
(...)

Iar la
mormâ
nt cât e
noapte
a
şoiman
ul Ahile
veghea
ză,
Toarnă
din
cană
de aur
în
cupă
cu
două
mâner
e
Vinul,
închină
la zei
şi
strope
şte
ţărâna
şi
HITIŢII 211

Oas
ele
apoi,
îndoi
t
învel
ite în
prap
uri,
le
pune
m
într-
o
ulcic
ă de
aur
şi
acol
o să
stea
până
-n
ziua
Cân
d
răpo
sa-
voi şi
eu.
Să
nu-i
fie
mare
mor
mânt
ul, Ci
potri
vit
înălţ
at.

Şi-
nde
mnul
i-
ascu
ltă
cu
toţii.
Toar
nă
vin oste
negr sc
u şi pe la
curm cortu
ă ri
jărat Vasu
ecul l
tot frum
până os
unde împâ
El se nzit.
lăţis Şi
e şi- sapă
un un
mare crug
mor împr
man ejuru
de l
cenu Rug
şă ului
se şi-
lasă ntem
Şi eiaz
din ă
cenu mor
şă mânt
aleg ul şi-
ose ndat
mint ă din
ele ţărnă
albe Nalţ
ale ă
celui movi
Dus, lă
neuit (...)
atul
tovar în
ăş, Cânt
le- ul
nfăş XXIV
ură- ,
n fune
prap raliil
uri, e lui
le- Hect
aşaz or se
ă desf
într- ăşoa
o ră
ulcic conf
ă de orm
aur ritual
şi ului
adăp de
incin în
erar pădu
ea re şi-
regil adus
or eră-
hitiţi: n
vrem
Mer e de
geţi, nouă
Troie Zile
nilor, puzd
voi, erii
şi- de
aduc trunc
eţi hiuri
aici de
la lemn
cetat şi-n
e a
Lem două
ne spre
să zece
face a
m un Zi,
rug. din
(...) odai
Asta e cu
le plan
zise şete
bătrâ scoa
nul, seră
iar ei trupu
la l lui
căruţ Hect
ă- or
njug Şi-l
ară aşez
Boi ară
şi pe
catâr rug
i şi şi
se aprin
strân seră-
seră apoi
-n lemn
grab ăria.
ă Dup
naint ă ce
ea ei s-
cetăţ adun
ii ară
Mers şi se
eră- înşir
apoi ară
cu n
toţii, c
Prin e
seră p
- u
ndat r
ă vin ă
negr
u să O
toar a
ne şi s
focul e
să l
sting e
ă
a
P l
â b
n e
ă
s
p -
e a
d
u u
n n
d e
e
p
l r
ă i
ţ e
i t
t e
n
e i
r i
a ,

e f
l r
. a
ţ
D i
u i
p
- l
a u
c i
e
e H
a e
- c
t
o
r
,
212 CfllRTORII ÎN TIMP

Care cu toţii
jăleau cu faţa-
necată de
lacrimi. Oasele
albe le puseră ei
într-o raclă de
aur, Le înveliră
în pânze subţiri
porfirii şi băgară
Repede racla în
groapa săpată
adânc; pe
deasupra Steiuri
de piatră-
ndesând,
rămăşiţele i-
acoperiră Şi
moviliră pământ,
în vreme ce-n
jurul movilei
Stau păzitorii
veghind ca să
nu dea năvală
Danaii.

(Homer,
Iliada—în
româneşte
de George
Murnu)

Asemănarea
riturilor denotă o
comunitate de
cult
fundamentală, a
cărei obârşie
trebuie căutată
în fondul
străvechi indo-
european al
civilizaţiilor
Anatoliei hitite şi
al Greciei lui
Homer.
 Literatura si arta

vorbi despre literatura mileniului II î.H. poate părea

nepotrivit şi ciudat. Pentru oamenii secolului XX, cu
pregătire umanistă, cunoscători ai limbilor greacă şi
latină, textele cu caracter administrativ, religios sau
mitologic, păstrate de civilizaţiile străvechi nu
corespund cerinţelor literaturii şi au doar o valoare
arheologică. Numeroasele documente descoperite la
Boghaz Koy ne determină să respingem această
interpretare tradiţională: lumea hitită, ca şi lumea
ariană contemporană, a creat o adevărată literatură.
Transcrierea Vedelor— primele documente literare ale
Indiei — în sanscrita veche s-a efectuat târziu: după un
mileniu de la „invazia" europeană, dar transmiterea lor
orală nu a încetat nici o clipă, în toată această perioadă.
Diferenţa dintre India ariană
214 CRLflTORII ÎN TIMP

şi Anatolia hitită
constă în faptul
că imperiul
Hatti, spulberat
de invazia
„Popoarelor
Mării" a încetat
să mai existe în
istorie de pe la
sfârşitul
secolului XIII î.H.
Cultura,
tradiţiile locale,
epopeile, rostite
de aezii hitiţi, s-
ar fi putut
compara, fără
îndoială, cu cele
îndrăgite de
micenieni sau
de sciţi, dar, din
păcate, totul a
pierit; din
literatura hitită s-
a păstrat destul
de puţin. A fost
salvată numai o
mică parte a
bibliotecii din
Hattuşa, pentru
că, în
majoritate,
textele au fost
gravate pe tă-
bliţe de lemn
care, din
nefericire, au
ars.

Bi
bli
ot
ec
a
de
la
Ha
ttu
şa
 Tăb „literatură" de
liţele curte, cuprin
dezgro zând anale,
pate scrisori, tratate
de în care sunt
arheol incluse nume
ogii roase povestiri,
noştri aluzii, exemple.
contrib Cine era
uie la autorul lor,
făurire regele sau cel
a unei care prelucra
imagin documentele
i semnate apoi de
parţial el? Fiecare avea
e stilul său; odată
despre cu regele se
literatu schimba şi stilul;
ra dar numele
hitită a scribului şi al
celui autorului figurau
de-al întotdeauna în
doilea documentele
mileniu emise de
Î.H.; cancelaria
textele regală.
doved -7 Legende
esc un epice —
nivel imaginându-ne
de cum ar fi trebuit
cultură să fie, pentru că
apreci dispunem de
abil şi prea puţine
pot fi documente.
clasat -8 Texte
e în mitologice —
trei mai bine
catego cunoscute acolo
rii: un
- de istoria
„literară" este
Docu confirmată de
mente istoria religioasă.
cu
caract
er
„admin
istrativ
", de
fapt,
scrieri
regale,
alcătui
nd o
HITIŢII 215

D
ocu
ment
ele
de la
Bogh
az
Koy,
vech
ea
Hattu
şa,
se
rema
rcă
prin
stilul
clar,
direc
t, viu,
diferit
de
cel al
text
elor
din
Orie
ntul
mes
opot
amia
n;
tonul
este
famili
ar,
stilul
dezi
nvolt
, cu
meta
fore
origi
nale,
umor
ul,
apre
ciabil
dar
frust,
limb
a vie
şi
vigur Anal
oasă ele
. regil
Res or
cript hitiţi
ul lui
Tele
A
pinu,
nalel
Test
e
ame
hitite
ntul
se
lui
deos
Hatt
ebes
uşil,
c
ca şi
fund
prea
ame
mbul
ntal
ul
de
unor
cele
tratat
egipt
e
ene
(cel
sau
înch
babil
eiat
onie
de
ne
Supp
prin
iluliu
reali
ma
smul
şi
şi
Matti
pieta
waza
tea
din
lor.
Mita
Reg
nni)
ele
pot fi
este
consi
un
derat
exec
e
utant
oper
al
ele
ordin
litera
elor
re
divini
cele
tăţii
mai
care
izbuti
nu
te
este
ale
oblig
litera
ată
turii
să
de
asig
curte
ure
.
desf
ăşur
area
favor
abilă at
a istori
eve- cul
nime dom
ntelo niei
r, în sale
felul şi a
aces tatăl
ta, ui
even său;
imen după
tele afir-
sunt maţii
prez le
en- sale,
tate regii
fără hitiţi
exag se
erări, odih
atât neau
victor iarna
iile ,
cât şi anoti
înfrâ mpul
ngeri sărb
le. ătoril
Ana- or,
lele şi,
mai vara,
conţi porn
n eau
dialo în
guri, cam
pove panii
stiri, le lor
scris răzb
ori oi-
sau nice.
snoa Anal
ve. ele
M lui
ursil sunt
II, fiul mai
lui mult
Supp justifi
iluliu cări
ma, obie
a ctive
fost ale
prim fapte
ul lor
care sale
a decâ
pre- t o
zent glorif
icare
a
unor
fapte
măr
eţe.
Murs
il a
creat
un
stil al
anal
elor,
care
nu a
fost
între
cut
de
nici
unul
din
urma
şii
săi.
Even
imen
tele
sunt
prez
entat
e
strict
cron
ologi
c,
pove
stire
a e
scurt
ă,
elab
orată
după
o
sche
mă
preci
să,
conţi
nând
esen
ţialul.
216 CfllRTORII ÎN TIMP

Analele lui
Hattuşil III nu
mai sunt atât de
bine şi de
riguros
structurate;
opera lui este
aparent o
cronică, fiind,
de fapt, o
apologie a
domniei sale.
Pentru a-şi
preamări faptele
de arme, el
descrie cu
emfază superi-
oritatea
vrăjmaşului, cum
a trebuit el să-i
înfrunte mânia
aproape singur,
lipsit de trupe,
victoria fiindu-i
însă asigurată,
deoarece era
ocrotit de zeiţa
din Samuha.
Literatura
regală a
Hattiului este o
creaţie originală;
O. R. Gurney îi
atribuie chiar
paternitatea
genului de
anale,
considerând că
biblioteca lui
Assurbanipal (în
a-cest domeniu)
fusese alcătuită
în spiritul tradiţiei
hitite.
Istoriografia
începe cu
analele
regilor hitiţi.
Epop şului Anatoliei,
eea h pustiit de
iţită invaziile
succesive ale
Lea popoarelor
gănul migratoare după
epopei prăbuşirea
i hitite imperiului hitit.
a fost Cunoaştem,
localiz parţial, o singură
at într- legendă epică,
o de tradiţie locală,
regiun scrisă în
e akkadeană, care
cotropi relatează
tă şi asedierea cetăţii
stăpân Urşu, din nordul
ită Siriei.
succes Evocarea
iv de bătăliilor,
numer mustrările
oşi regelui adresate
cucerit oştenilor lui,
ori. cărora le
în reproşa lipsa de
văile curaj şi de
izolate avânt, luptele în
ale care au fost
Cauca implicaţi prinţii
zului, hurriţi din Alep şi
popula Karkemiş, toate
ţia acestea datează
osetă din vremuri
ac- străvechi, poate
tuală a din vremea
păstrat domniei regilor
în din Nesa,
folcloru stabiliţi în
l său
eleme
nte
epice
de
origine
scită;
dar
acest
lucru
nu ar fi
fost
posibil
în
cazul
Podi-
HUIŢII 217

estul
Anat
oliei,
cei
pe
care
istori
a i-a
cons
ider
at
înte-
meie
torii
impe
riului
Hatti
.
în
afar
a
aces
tui
text
de
origi
ne
pur
local
ă,
num
ărul
mar
e al
tăbliţ
elor
atest
ă
faptu
l că
epop
eile
babil
onie
ne
au
fost
trad
use
în
hitită
şi în
 hurri ogic
tă, e
lege hitite
nda cons
lui tituie
Ghil- un
gam dom
eş eniu
fiind mult
cea mai
mai boga
cuno t,
scut avân
ă, d o
alătu sem
ri de nific
pove aţie
stiril religi
e oasă
mitic şi de
e cult
desp apart
re e.
dom
Pove
niile
stea
regil
lui
or
Tele
din
pinu
Akka
este
d,
bas
Sarg
on şi mul
Na- desp
ram- re
Sin. disp
ariţia
neob
işnuit
Povestea lui u ă a
Te n zeul
le ui
pi b vege
nu a taţiei.
— s Fuga
al m lui a
pr avut
im repe
ăv rcusi
eri uni
i cata
strof
P ale,
oves pent
tirile ru că
mitol iarna
nu Z
se eii s-
mai au
sfârş arăta
ea şi t
lume îngrij
a era oraţi,
îngro pentr
zită u că
de oam
frigul enii
şi nu
foam mai
etea pute
ne- au
încet să le
ate. asig
Zeul- ure
Soar ofran
e a dele
hotăr obiş
ât să nuite
caut ,
e fiind
fugar copl
ul eşiţi
pozn de
aş, a lipsu
cărui ri şi
abse de
nţă neca
avea zuri.
efect Atun
e ci,
atât Zeiţa
de -
deza Mam
struo ă a
ase. prop
Un us
vultu să
r, sol fie
al trimi
Zeul să
ui- albin
Soar a,
e, nu preţu
a ită
izbut pentr
it să- u
l hărni
găse cia şi
ască utilita
. tea
ei; hran
ea I- ă
a vrăjit
găsit ă şi
cu i-a
greu, făcut
pentr desc
u că ânte
sta ce.
ascu
ns
sub
corzil
e
viţei-
de-
vie.
Tele
pinu
dorm
ea.
Albin
a I-a
înţep
at şi
I-a
trezit
:
refug
iul lui
fuse
se
desc
operi
t de
zei;
mâni
a lui
Te-
lepin
u nu
a
fost
dom
olită
decâ
t de
zeiţa
Kam
ruse
pa,
care
i-a
dat o
218 CfllfiTORII ÎN TIMP

Acum,
Telepinu, a cărui
mânie
nejustificată
dispăruse, putea
să se alăture din
nou celorlalţi zei.
întoarcerea
zeului a fost
sărbătorită de
oamenii
recunoscători,
care i-au adus
ofrande şi
sacrificii.
Structura
acestui mit a
fost frecvent
folosită în anti-
chitate, în
Orientul
Apropiat, Grecia
şi Roma. La
Babi-lon, zeul s-
a numit Tammuz;
ulterior, în Asia
Mică, s-a numit
Adonis; în
Grecia, zeii
Dionysos şi
Persefona
aveau multe
trăsături
comune cu
Telepinu.
Basmul hitit
despre dispariţia
şi reîntoarcerea
acestui zeu era
rostit şi cântat,
poate, cu ocazia
ceremoniilor
religioase de
iarnă, când
oamenii cereau
sprijinul şi pro-
tecţia
divinităţilor ca
să se păstreze
succesiunea fi-
rească a
anotim ne, llluyanka i-a
purilor. răpit ochii). Re-
gele cerurilor s-a
plâns celorlalţi
Pov zei şi le-a cerut
est sprijinul; zeiţa
Inara i-a promis
ea că îl va răzbuna,
şar dar ca să izbu-
pel tească planul ce-
ui l urzise avea
lllu nevoie de un
yan om, un muritor,
ka Huppasiya, care
urma să omoare
în balaurul. Hup-
adânc pasiya a primit,
urile dar a cerut ca
apelor zeiţa să fie apoi
domne soţia lui.
a Propunerea i-a
nestin fost acceptată.
gherit S-a organizat un
un mare ospăţ, la
balaur, care a fost
llluyan invitat llluyanka;
ka, a după ce acesta
cărui a mâncat şi a
putere băut fără
era măsură,
foarte Huppasiya I-a
mare. legat fedeleş si
Neînţel a terminat foarte
egerea uşor cu acest
dintre monstru. Inara
el şi
cel
mai
puterni
c
dintre
zei,
Zeul
Furtun
ii, a
fost
curmat
ă
numai
atunci
când
regele
zeilor
a fost
înfrânt
(după
altă
versiu
HITIJH 219

nu-i
spus
ese
însă
că
nu-i
era
îngă
duit
să
se
întoa
rcă
la ai
săi;
com
plice
al
zeilor
, el
trebu
ia să
rămâ
nă
alătu
ri de
ei. în
cele
din
urmă
,
Inara
l-a
ucis
pentr
u că
Hup
pasiy
a
dore
a
prea
mult
să-şi
reva
dă
famili
a.
A
u
exist
at
două ă,
versi zeii
uni avea
diferi u
te ades
ale ea
bas nevo
mulu ie de
i spriji
desp nul
re oam
llluya enilo
nka; r ca
egipt să-şi
enii birui
şi e
sirie duş
nii mani
nu i.
le-au Z
citit eul
la Furtu
Hatt nii,
uşa, cărui
ci în a
Siria llluya
de nka
nord, îi
unde răpis
litera e
tura ochii
hitită, (şi
înrud inim
ită cu a,
cea după
si- o
riană altă
din versi
Ugar une),
it, a
era avut
în un
plină fiu.
dezv Căs
oltar ători
e. ndu-
Dup se
ă o cu
con- fiica
cepţi Şarp
e elui,
mitic aces
ă ta,
larg instr
răsp uit
ândit de
tatăl ui
său, mari
i-a n.
cerut Fi
soţiei ul
să-i zeulu
înap i se
oiez afla
e în
inim casa
a şi Şarp
ochii elui,
părin dar l-
telui. a
Rec implo
ăpăt rat
ându pe
-i, tatăl
Zeul său
Furtu să
nii se nu-i
pute cruţe
a viaţa:
răzb „Pri
una meşt
de- e-mă
acu la
m pe tine,
vechi nu
ul mă
său cruţa
duş ".
man, Zeul
înfru Furtu
ntân nii a
du-l ucis
pe Şarp
bala ele,
ur, dar a
Zeul pierit
Furtu şi fiul
nii a lui.
avut C
de a să-
lupta şi
t şi asig
cu ure
mare primi
a, rea
supu în
să cer,
poru hitiţii
ncilo trebu
r ia să
mon re-
strul curg
ă la lll
moar uyan
tea ka,
liber bala
consi urul
mţită cu
. mai
Zeul mult
Furtu e
nii cape
nu te,
pute simb
a să- oliza
şi viitur
ducă a
fiul în apel
cer or, a
atât căror
timp revăr
cât sare
trăia; pute
muri a
nd avea
de urmă
bun ri ca-
ă- tastr
voie, ofale
deve .
nea Tâlc
nem ul
uritor mora
. lizato
M r al
itul mitul
lui ui
llluy este
anka pede
era psire
recit a
at la murit
sărb orulu
ătoa i
rea prea
Pur cute
ulli, zător
din ,
anoti care
mpul cred
maril ea
or că
ploi, poat
când e fi
apel ega-
e se lul
revă zeilo
rsau. r
(afar
ă de
faptu
l că,
în
altă
versi
une,
pieir
ea
lui
llluya
nka
s-a
dator
at
lipsei
lui
de
cum
pătar
e, la
ospă
ţ).
220 CfllRTORII ÎN TIMP

Textele ni s-
au păstrat în
scriere
cuneiformă;
originalul a fost
scris, desigur, cu
hieroglife, de
către hitiţi, care
ocupau, la
început, un
teritoriu întins
din Cilicia până
în Palestina, dar
a căror scriere a
fost cunoscută
abia mai târziu,
din inscripţiile
făcute în piatră
(inscripţiile ante-
rioare au
dispărut).
Imaginea
noastră despre
literatura hitită
este nesigură,
unilaterală,
pentru că nu ni
s-au păstrat
decât pasaje
prea puţin
concludente.

O artă
m
o
n
u
m
e
n
t
a
l
ă

A
l
a
 d tolia existau
j numai o serie
a de state-cetăţi.
H Arta
u monumentală
y hitită de la
u mijlocul
k mileniului II î.H.
s aminteşte de
a cea a Greciei
u miceniene,
b contemporane.
e Arhitectura
ţi hitită a îmbinat
a într-o manieră
s originală modele
p preluate din
a vestul Asiei Mici,
ţi casa cu
u megaron
l (încăpere
principală cu
u
vatră centrală,
i
specifică locu-
Ala inţelor
dja protoistorice din
Hiiyuk Anatolia şi din
se afla Grecia); iar din
în arta Siriei
apropi septentrionale
ere de cu influenţă
Hattuş hurrită, palatele
a şi de la Yarim Lim
era, şi Niqmed, la Teii
probab Atchana, au fost
il, un cele care i-au
import inspirat pe
ant constructorii
centru anatolieni.
religios Monumentel
, pe e Hattiului
vreme aveau, în
a general, o înfăţi-
mare- şare austeră.
lui Linia dreaptă
imperi domina net în
u, dar palate, în temple
mai sau fortăreţe.
ales în Nici o boltă, nici
mileniu o linie curbă nu
l III îndulcea
î.H., severitatea
când ansamblului.
în Ana- Arhitecţii
alegea
u cea
mai
HITIŢII 221

potri
vită
amp
lasa
re,
ca
să
conf
ere
cons
trucţ
iilor
înălţ
ate
şi
mai
mult
ă
măr
eţie.
în
prez
ent,
pute
m
adm
ira
vesti
giile
imp
unăt
oare
ale
zidu
rilor
cetă
ţii
Hatt
uşa.
Inci
nta
ave
a un
zid
prin
cipal
,
prot
ejat
de
un umpl
zid ute
secu cu
ndar păm
, ânt
aflat şi cu
în pietri
faţa ş. La
lui. inte
Zi r-
dul vale
princ regu
ipal late
de erau
apăr prev
are ăzuţi
avea pere
o ţi
lăţim tran
e ce sver
dep sali,
ăşea care
patr preîn
u tâmp
metri inau
şi rupe
era rea
com zidur
pus, ilor.
de Nu
fapt, se
din folos
zidur ea
i mort
dubl arul,
e, pent
cel ru că
exter îmbi
ior nare
fiind a
mai preci
gros să a
decâ bloc
t cel urilor
interi de
or. piatr
Inter ă
stiţiil drep
e t-
din- ung
tre hiul
zidur are
i era
erau sufic
ient inăm
ă; doar
ace detal
astă iile
tehn aces
ică tei
de cons
con- trucţi
struc i
ţie, masi
pur ve,
hitită pent
, s-a ru
folos că
it în ruin
Cilici ele
a şi pe
la care
Bog le
haz vede
Koy. m
P acu
atru m
turn nu
uri dep
pătr ăşes
ate, c doi
ale metr
căro i
r înălţi
laturi me.
măs S
urau -au
pest dega
e jat
nou trei
ă porţi
metr mari
i, de
măr acce
eau s în
capa capit
citat ala
ea hitită
de ;
rezis erau
tenţ prev
ă a ăzut
met e cu
e- dou
rezel ă
or. tocur
Ne i
imag uriaş
e, Sfin
deas cşii
upra de la
căro poar
ra ta
un dez-
bloc grop
aj ată
din la
pietr Alaj
e da
form Huy
a o uk
boltă evoc
rudi ă cei
men doi
tară. lei
Lân din
gă Hatt
prim uşa.
a T
poar emp
tă lele
era hitite
aşez impr
ată esio
statu nau
ia prin
unui masi
zeu; vitat
doi e,
lei o plan
stră- ul
juiau lor
pe fiind
cea ase
de-a măn
dou ător
a; cu
nici cel
un al
baso clădi
relief rilor
nu hurri
se te
afla din
în Siria
veci sau
năta cu al
tea sanc
celei tuar
de-a elor
treia ege
. ene.
Num
eroa
se
ane
xe
îm-
prej
mui
au
curt
ea
cent
rală,
care
da
spre
con
stru
cţia
prin
cipal
ă,
ridic
ată
din
bloc
uri
de
calc
ar
sau
de
gran
it.
r
222 CRlflTORII ÎN TIMP

Sculptori de talent

în domeniul sculpturii, hitiţii au excelat în executarea

basoreliefurilor. Zeul războinic, veghind asupra unei
porţi a capitalei, este înfăţişat din profil, capul fiind foarte
bine scos în relief; purta un veşmânt bogat, o mantie
lungă şi largă; încălţămintea, având carâmbii înalţi şi
vârful puţin ridicat (care uşura mersul), era tipică pentru
hititul dintr-un ţinut muntos. O spadă de tip caucazian îi
era prinsă la cingătoare.
Leii şi sfincşii sculptaţi sunt greoi, trupurile sunt cio-
plite grosolan, dar capetele felinelor au viaţă; arta impe-
rială hitită era de o brutală vigoare.
La doi kilometri de Hattuşa, sanctuarul rupestru de la
Yazilikaya exprimă apogeul sculpturii hitite; reprezenta-
rea procesiunii divine impune şi azi respect celor ce o
privesc.
Acoperirea pereţilor stâncoşi cu basoreliefuri, în bă-
taia vântului, sub cerul liber, acolo unde le place zeilor
să locuiască, este caracteristică pentru hitiţi. Sculptorii
nu aveau simţul proporţiilor; ignorau compoziţia, lucrau
fără un plan stabilit, figurile parcă pluteau, neavând ne-
voie să aibă solul sub picioare. Şi alte popoare au încer-
cat să execute lucrări de sculptură în munţi, dar numai
hitiţii au putut întreprinde o acţiune atât de grandioasă
şi de neobişnuită (au netezit o suprafaţă uriaşă — de
doi metri înălţime — pentru sanctuarul de la Yazili-
kaya).
HITIŢII 223

" C
i ele
dou
ă
pro
cesi
uni
divi
ne
cup
rind
apr
oap
e
şap
te-
zeci
de
figu
ri —
cre
aţii
ale
artiş
tilor
de
la
cTexi dunt
uer i în
r dat vfunc
t eaz i ţie
eă, nde
acu ăimp
a- orta
l pro cnţa
uxim elor
i aţie —
, vdim
Tdin aensi
u120 une
d0 da
- î.H., ăred
hepo i usă
acă na
l pre ustat
ymer i uii
agăt repr
oar veze
Ie entâ
Vpră şndu
. bu- n-l pe
Bşirii i fiul
abrut czeiţ
sale . ei
oa este
r imp Dgrăi
eeriu i toar
l lui. me în
i Z eace
eeul nastă
f Furt sprivi
uunii i nţă.
r şi u Z
i Zeiţ neii
l a- i sun
eMa lt
mă eapă
dau raţi
eîncr pde
sem ecor
cenit r pul
oîn sde
ppiat opaz
era nă al
r ciop aoşt
i lită j enil
t cu eor
edibă l (din
cie, opiat
dper r ră!)
eech car
e se
puie
o„o
aforţ
ră
t def
ăensi
vă
asup
cran
eatur
l ală"
e,
adup
şă
i ex-
pre
usia
nlui
i J.
f Wie
osne
r r.
m
e

ş
i

b
a
t

a
c
e
l
a
ş
i

p
a
s
;

e
i

c
o
n
s
t
i
t
224 CfilflTORII ÎN TIMP

Influenţa
hurrită şi
cea a
artei
stepelor

Arheologii nu
au scos la
lumină multe
sculpturi datând
din mileniul II
Î.H. (cu excepţia
celor din Hattuşa
şi din incinta
sacră de la
Yazilikaya).
La Aladja
Huyuk,
reliefurile
dezgropate
reprezintă
desfăşurarea
unui sacrificiu şi
scene din viaţa
de toate zilele:
muzicanţi,
jongleri, vânători
care hăituiesc
cerbii sau
mistreţii. Scenele
de vânătoare
sunt veridice:
dinamica
animalelor,
simplitatea
subiectului, au
darul de a evoca
lucrările care
împodobesc
mormintele
regale din epoca
bronzului vechi,
descoperite în
acelaşi loc,
amintind şi de
operele care
ilustrează arta
stepelor.
 La Smirna la
Maldij Taurus —
a s-au încheiem
dezgr această
opat prezentare
alte sumară a
reliefu sculpturii hitite
ri de din mileniul II
acelaş î.H.
i gen;
scene
înfăţiş
ând Sculptura în
sacrific piatră nu se mai
ii şi practica de mult
libaţiu — ca dovadă,
ni numărul
alterna restrâns al
u cu o vestigiilor,
operă caracterul lor
extrem greoi — când
de imperiul hitit s-a
interes prăbuşit, la
antă, începutul se-
pentru colului XII Î.H.
că
prezint
ă în
ima-
gini
plastic
e
basmu
l
şarpel
ui
llluyan
ka.
Dacă
adăug
ăm
câteva
sculptu
ri
rupestr
e,
aflate
în
diferite
zone
din
Asia
Mică
— de
la
HITIŢII_________________________________ 225

Această artă viguroasă, rudimentară, lipsită de ele-

ganţă, cu toate stângăciile inerente arhaismului ei, po-
sedă un farmec unic, irepetabil; distrugerea civilizaţiei
care a creat-o a frânt, poate, evoluţia unor talente care
ar fi dus faima sculpturii anatoliene foarte departe.

Sigiliile hitite

Gliptica1) hitită prezintă o mare diversitate: sigiliile re-

gale erau peceţi plate, iar cilindrii-sigiliu, tipic mesopo-
tamieni, nu se foloseau decât în provinciile răsăritene
ale imperiului. Peceţile, uneori ornamentate, erau gra-
vate cu caractere hieroglifice sau cuneiforme. Simbolul
solar, identificat frecvent, reprezenta, fără îndoială, pe-
cetea regală propriu-zisă.
Kurt Bittel a descoperit la Boghaz Koy, în 1934, un
cilindru-sigiliu hitit, ce reproducea un grup de cerbi: un
zeu, asemenea Zeului Furtunii de la Yazilikaya purtat
de un cerb, se afla în faţa unui orant (om care se ruga);
la capetele cilindrului, doi vulturi bicefali străjuiau scena.
Un alt cilindru-sigiliu hurrit înfăţişa două animale cap la
cap, care încadrau un arbore sacru şi o divinitate pur-
tată în spate de un animal din familia felinelor. Tematica
primei compoziţii s-a păstrat, de-a lungul veacurilor, prin

1) Arta de a grava figuri sau motive decorative pe o piatră

preţioasă sau semipreţioasă ca şi pe mulajele pentru mo-
nede si medalii.
226 CfilRTORII ÎN TIMP

intermediul artei
iraniene
sassanide şi
musulmane şi se
regăseşte în
ornamentele
artei medievale
europene. A
doua compoziţie
este tipic hurrită.
în provinciile
siriene ale
Hattiului, la
Karkemiş, de
pildă, cilindrii-
sigiliu erau
executaţi cu
multă măiestrie;
lucraţi cu migală
şi fineţe, reluau
mijloacele de
expresie
mesopotamiene
, dar tematica
lor — scene
mitologice sau
procesiuni
divine — era de
origine hitită.
Desigur, au
constituit o sursă
de inspiraţie
pentru
compunerea
reliefurilor din
acea vreme —
afirmarea târzie
a sculpturii
monumentale
hitite a
corespuns,
cronologic, pro-
gresului realizat
în executarea
sigiliilor
ornamentate.
Ceramica
pare
sărăcăcioasă:
câteva vase
obişnuite,
nepict se va reechilibra
ate, raportul de forţe.
făcute Arta hitită a
la mileniului II î.H.,
masa impunătoare,
olarulu puternică, este
i, vase rece, austeră, nu
monoc emoţionează. Ea
rome exprimă măreţia
de unui popor de
calitat războinici,
e, de preocupat mai
culoar mult de noi
e cuceriri decât de
brună artă.
sau
roşie,
puţine
vase
poli-
crome.
Hitiţii
nu au
moşte
nit
frumoa
sa
cerami
că
împo-
dobită
şi
colorat
ă din
mileniu
l
preced
ent, pe
care o
vom
reîntâl
ni abia
în
primul
mileniu
de
după
invazia
„Popo
arelor
Mării"
în
Anatoli
a,
când
Cilindru-sigiliu ornat atât cu hieroglife, cât şi cu semne
cuneiforme şi reprezentări de scene istorice.
228 CfllRTORII ÎN TIMP

Des
ăvâr
şire
a
artei
neo-
hitit
e
j

Micile cetăţi-
stat din Siria de
nord, formate pe
la începutul
mileniului l Î.H.,
după căderea
imperiului hitit,
sunt denumite
„nechitite"
pentru că
influenţa hitită
este evidentă,
remarcată în
numele dat
cetăţilor şi în
artă, îndeosebi
în arhitectură şi
în sculptură.
Siro-hitiţii au
adoptat în
arhitectură tipul
hurrit de bit-
hilani — palat
având o faţadă
cu portic care
ducea la sala
tronului; la un
capăt al
porticului se afla
o scară ce
ajungea la etaj.
Teii Halaf şi
Karkemiş au dat
la iveală două
palate ridicate în
stilul acesta.

în mod
paradoxal, arta
hitită a Malatya, Ivriz
atins sau Maraş au
apoge păstrat tradiţia
ul cu artei imperiale,
titlu în prima treime
postu a mileniului l Î.H.
m. Mai Basorelieful
multe a rămas genul
mici cel mai apreciat:
regate scene de cult
„nechi sau legendare
tite" figurau pe
din ortostate —
Cilicia, acele blocuri de
Taurus piatră aşezate
şi vertical, pe
nordul muchie, la
Siriei, partea inferioară
neatin a zidurilor,
se de comparabile cu
urgia cele dezgropate
care s- de Helmut
a Bossert la Kara
abătut Tepe, în ruinele
asupra cetăţii prinţului
Asiei Asitawanda din
Mici la Cilicia.
sfârşit
ul
secolu
lui XIII,
au
ajuns
la un
stadiu
superi
or de
dezvol
tare,
până
la
sfârşit
ul
seco-
lului
VII
Î.H.,
când
au fost
cucerit
e de
asirieni
.
Karke
miş,
HITIŢII__________________________________________ 229

începând cu secolul IX, basorelieful istoric introduce

complementaritatea diferitelor lespezi sculptate. O înşi-
ruire de ortostate juxtapuse se transformă astfel într-o
adevărată friză împodobită. Cioplirea pietrei nu mai era
grosolană; rafinamentul se manifesta în expresivitatea
figurilor, în redarea veşmintelor, unde începe să se re-
marce draparea lor elegantă.
La vest, celebrul basorelief rupestru de la Ivriz are un
aspect tradiţional: reprezentarea zeului Tarun, de pro-
porţii uriaşe — 4,20 m înălţime —, purtând un spic de
grâu şi un ciorchine de strugure, faţă în faţă cu regele
Urpella, ca orant. Ansamblul acesta, mai puţin şlefuit,
este greoi, dar nu lipsit de măreţie.

O capodoperă — leii de la Taynat

în perioada nechitită, sculptura în relief însemna o
nouă modalitate de exprimare artistică, în secolul IXî.H.
primele încercări sunt mai puţin izbutite: Zeul Artaluhas,
reprezentat pe Poarta Regelui, la Karkemiş, are o ţinută
foarte ţeapănă, cutele veşmintelor sunt abia schiţate;
ansamblul este caracterizat prin rigiditate.
Ulterior, măiestria artiştilor s-a impus tot mai mult,
dar originalitatea tradiţiei hitite a fost alterată de in-
fluenţa asiriană, care creştea treptat.
Baza coloanei de la Zendjirli, reprezentând doi sfincşi
înaripaţi, ciopliţi în bazalt, cea dezgropată din ruinele pa-
latului de la Taynat înfăţişând doi lei, păstrează poate cel
mai bine tradiţia hitită, a animalelor sălbatice ce păzesc
porţile Hattuşei sau cele de la Aladja Huyuk.
230 CfllflTORII ÎN TIMP

Sfincşii de la
Zendjirli sunt
creaţia unui
maestru, care
ştie să
cioplească
piatra cu
dibăcie şi
migală; rafina-
mentul detaliilor
— în primul
rând, al penelor
de pe aripi şi de
pe pieptul celor
două animale
fabuloase — nu
compensează
rigiditatea
ansamblului
greoi.
în schimb, leii
de la Taynat
sunt o
capodoperă a
artei animaliere,
care susţine
comparaţia cu
„Leoaica rănită"
de la Ninive. Cei
doi lei sunt gata
să se arunce
unul a-supra
altuia;
sculptorul a
redat tensiunea
acelui moment,
în care ei îşi
concentrau
forţele. Măiestria
tehnică este
dublată de o
cunoaştere
deosebită a
caracterului
animalelor
înfăţişate,
amintindu-ne de
compoziţiile
orfe-vrierilor
sciţi.
 Du miş şi Malatya
pă ce nu au dispărut
a complet: arta lor
dăinuit a supravieţuit,
cinci influenţând
secole puternic
, cu sculptura
realiză asiriană şi cea a
ri Persiei
remar Ahemenizilor.
cabile,
arta
regatel
or
siriene
a fost
influen
ţată,
treptat,
de
model
ele
propus
e de
civiliza
ţiile
popoa
relor
vecine
—
asirien
ii şi
fenicie
nii.
La
sfârşit
ul
secolul
ui VII
Î.H.,
trupele
asirien
e
distrug
micile
state
nechiti
te din
Siria,
dar
oraşel
e
Karke
 Urartu

estinul Urartului, una dintre cele

mai mari formaţii statale din răsări-
tul Anatoliei, în jurul Lacului Van
(Thaspites), se aseamănă cu cel
al hitiţilor.
Secolele IX-VII Î.H. au marcat gloria şi puterea sa;
a fost distrus în secolul VI î.H.; a dispărut din
memoria oamenilor; abia după două mii patru sute de
ani, a revenit la lumină, datorită arheologiei.
în regiunea Lacului Van se aflau mai multe triburi;
unele le erau supuse hitiţilor, altele erau independente.
Asirienii, a căror ţară se afla la sud de Lacul Van, au por-
nit împotriva lor numeroase campanii de jaf; în urma a-
cestor atacuri, triburile s-au coalizat, formând un fef de
confederaţie, numită de asirieni Uruatri şi Nairi. De la
numele acestei confederaţii provine numele Urartu.
232 CRlfiTORII ÎN TIMP

Asalturile
asirienilorau
încetat în
secolul IXî.H.,
pentru că văile
Tigrului şi ale
Eufratului au
început să fie
cotropite de
arameeni.
în secolele
XI-X î.H. s-au
format din nou
mici state, în
nord-estul
Anatoliei, în jurul
Lacului Van şi al
Podişului
Armeniei.
Statul Biaini
— Urartu —,
urmaş al uniunii
tribale Uruatri, a
luat naştere în
secolul X Î.H.
Regele
asirian
Salmanasar lila
purtat multe
bătălii cu acest
regat, în templul
de la Imgur-Ellil
se află baso-
reliefuri de
bronz, care-i
înfăţişează pe
ostaşii Urartului,
purtând arme
asemănătoare
cu cele ale
hitiţilor. Sardur l,
regele statului
Urartu (832
î.H.), ne este
cunoscut prin
textele
redactate în
asiriană, cu
cuneiforme,
descoperite în
oraşul Tuşpa, pe
malul răsăritean
al Lacului Van.
 Luâ şi imperiul hitit,
nd regatul era
exemp împărţit în
lul provincii
hitiţilor, conduse de un
urartie guvernator;
nii au divinităţile
socotit protectoare ale
că pot statului erau
deveni venerate intens,
o iar pentru cultul
putere lor se făceau
militar zilnic sacrificii
ă de animale.
import Sub domnia
antă lui Menua s-a
pornin săpat o mulţime
d în de canale de
campa irigaţie în
nii de pământ stâncos
pradă sau chiar în
şi de stânci (de pildă,
jaf în Canalul
ţinuturi Şamiram, în
le vechiul oraş
înveci Tuşpa, care
nate. aduce apă şi în
Ur prezent).
maşul
lui
Sardur
l a fost
fiul
său,
Işpuini
, care
şi-a
asociat
la
domni
e pe
fiul
său,
Menua
.
Acesta
a
conso-
lidat şi
a
organi
zat
statul
urartia
n; ca
HITIŢII 233

Să-l ascultăm pe Moise Khorenatsi

Vechiul Testament i-a spus Ararat; scribii latini l-au
numit Armenia, îl mai chema şi Moise Khorenatsi.
Arta asiriană, pe de-o parte, a influenţat mult arta u-
rartiană de la curtea regilor şi nobililor; pe de altă parte,
locuitorii de rând ai statului au fost atraşi de arta scită,
preluându-i motivele animaliere ornamentale.
Monumentele urartiene au fost atribuite asirienilor;
Moise Khorenatsi, istoric armean din secolul VII, o con-
sidera pe regina Semiramis a Asiriei (Sammoramatsau
Shamiram) întemeietoarea cetăţii ale cărei ruine se văd
încă, în jurul Lacului Van.
„După ce a străbătut multe provincii şi a poposit în
multe locuri frumoase, Shamiram a ajuns la malul din-
spre est al Lacului Sărat; a văzut pe malul celălalt o co-
lină situată, pe întreaga ei lungime, la soare-apune;
forma, mai mult lungă decât lată, a colinei se schimba,
coborând înspre nord; se ridica semeaţă spre cer, la
miazăzi; la o anumită distanţă, spre sud, se deschidea
o vale plană, alungită şi îngustată spre răsărit, spre
munte, care se lărgea, se adâncea, coborând spre lac,
o minunăţie... Pe stânga şi pe dreapta, valea aceasta
frumoasă găzduia multe aşezări. Această colină atră-
gătoare era mărginită la răsărit de un munte nu prea
înalt... Shamiram a chibzuit îndelung şi a hotărât să
aducă din Asiria sau din alte părţi ale imperiului său,
douăsprezece mii de lucrători şi şase mii de meşteri, din
toate domeniile, ca să lucreze lemnul, piatra, arama,
234 CfilRTORII ÎN TIMP

fiecare meşter
fiind neîntrecut
în meseria lui.
Totul s-a făcut
întocmai cum a
poruncit regina.
Shamiram a
dispus mai întâi
construirea unui
dig pe fluviu, din
blocuri de piatră
prinse între ele
cu ciment, lu-
crare
grandioasă prin
lungimea şi
lăţimea ei
impresionante.
Shamiram a
stabilit o ierarhie
a claselor în
acest popor de
lucrători,
conducătorii lor
fiind aleşi dintre
cei mai buni
meseriaşi. Cu
multă râvnă şi
trudă, ei au dus
la bun sfârşit, în
câţiva ani,
aceste lucrări de
construcţie
minunate, pe
care le-au întărit
cu metereze
solide, cu porţi
rezistente, din
aliaj de cupru şi
bronz. Regina a
pus să se
construiască
nenumărate
palate, cu două
sau trei caturi,
de o
neasemuită
frumuseţe;
fiecare cartier al
oraşului avea o
culoare
dominantă,
străzi largi,
spaţii stâncă lăcaşuri
plăcut bogate, cu
e, încăperi multe,
după cu tezaure, cu
cum intrări
gândis spaţioase... Pe
e ea. toată lăţimea
Tot ea falezei s-au
a gravat multe
porunc caractere, cum
it să se s-ar grava în
execut ceară folosind
e un stiV.
canale Lumea
de priveşte cu
scurge uimire această
re, faleză, minune
pentru realizată de
tot ce Shamiram. Nu
trebuia am isprăvit; în
... multe locuri din
Din Armenia, regina
toate Semiramis a
părţile, înălţat coloane
oraşul şi pilaştri cu
a fost inscripţii folosind
împrej aceleaşi
muit caractere..."
cu
ziduri
măreţ 1) stil — condei
e; de metal sau
acolo de os cu care
s-a se scria m
aşezat antichitate pe
tăbliţele de
o
ceară.
popula
ţie
foarte
numer
oasă...
la
răsărit,
unde
solul
este
atât de
tare
încât
nici fie-
rul nu-l
poate
brăzda
, s-au
tăiat în
HITIŢII 235

Descoperirea unui stat necunoscut

în 1827, specialiştii luau cunoştinţă de acest text din

Evul Mediu armean şi, concomitent, un tânăr arheolog,
F.E. Schultz, trimis în regiunile menţionate în acest text,
de către Societatea Asiatică Franceză, descoperea rui-
ne impunătoare pe malul răsăritean al Lacului Van, în
apropiere de valea descrisă de Moise Khorenatsi. El a
identificat ziduri masive, încăperi scobite în stâncă şi
vreo patruzeci de inscripţii cuneiforme, pe care le-a co-
piat cât se poate de fidel. Cercetătorul francez nu a pu-
tut să-şi termine lucrările: a fost asasinat de tâlharii
kurzi, în cursul unei călătorii printr-o regiune sudică, iar
comunicările adresate la Paris nu au fost publicate de-
cât în 1840. La data aceea, oamenii de ştiinţă erau pre-
ocupaţi în exclusivitate de descoperirile şi explorările
din Mesopotamia. Regiunile nordice erau încă neglijate.
în 1850, G. Layard a întreprins primele săpături şi a
dat la iveală Analele regelui Arghishti Menuahini, fiul lui
Menua, care o învinsese pe regina Shamiram şi care
era, de fapt şi de drept, întemeietorul oraşului-cetate.
Profitând de acest prilej, săpătorii clandestini kurzi au
„explorat" (au jefuit!) locurile din regiune, prădându-le în
acelaşi mod în care se scotociseră kurganele scite din
Ucraina şi din Siberia, cu un secol mai înainte. Produse-
le acestor jafuri au ajuns, în cea mai mare parte, în sălile
muzeelor, îndeosebi în cel din Constantinopol şi din
Sankt- Petersburg.
236 CRlfîTORII ÎN TIMP

Primele
piese de muzeu
au fost atribuite
epocii bizantine
sasanide,
asiriene. Câţiva
savanţi,
prefigurând
rezultatul
săpăturilor,
formulau ipoteza
că acele obiecte
felurite puteau fi
exponatele unei
civilizaţii diferite
de cea asiriană,
străină de
lumea indo-
europeană.
Francezul
Prevost de
Longperier a fost
primul care a
pomenit de
urartieni, al
căror nume era
menţionat în
Analele asiriene
— evocaţi şi de
Herodot, care-i
numeşte
alarodieni,
atunci când
descrie
mulţimea de
popoare care
formau ostile lui
Xerxes, în
epoca
războaielor me-
dice.

Jaf şi
distrugere

Traficul
obiectelor
dezgropate se
desfăşura fără
să întâmpine
dificult adresată
ăţi; un profesorului
negust Patkanoff, în
or 1894, menţiona
armea afirmaţiile unui
n, „anticar" din
Sedra regiunea Van:
k Dev- „...Ruinele pot
gants, dezvălui opere
era de artă; un mare
şeful tron aurit,
jafului acoperit cu
organi inscripţii, a
zat şi, dispărut... ce
după nenorocire! îmi
ce se amintesc, copil
aduna fiind, că era
„prada" gravat cu figurile
, o cele mai
propun neobişnuite...
ea oamenii le
spre priveau ca pe
cumpă lucrări ale
rare Diavolului sau
diferitel ale geniilor rele
or şi le distrugeau,
muzee ca să-şi facă
din unelte sau vase
Europ de uz casnic".
a, cu
precăd
ere
British
Museu
m şi
Ermitaj
. Bine-
înţeles
, oferta
lui era
costisit
oare;
uneori,
îşi
dădea
os-
teneal
a să
dea şi
explic
aţii; de
pildă,
într-o
scriso
are
HITIŢII___________________________________________ 237

Tronul menţionat de el nu provenea din cetatea Van,

ci dintr-o aşezare vecină, Toprak Kale, deteriorată de
jafurile clandestine şi de prădalnicii amatori să livreze
„marfă" pieţei de „antichităţi orientale".
După această primă perioadă de exploatare sălba-
tică a aşezărilor urartice, arheologii entuziaşti au inves-
tigat locurile, nădăjduind să facă descoperiri senza-
ţionale, cum se întâmplase în Mesopotamia. Hormuzd
Rassam, asistentul asiriologului englez binecunoscut
H. Layard, şi-a început prima campanie de săpături la
Van. Părea omul cel mai potrivit pentru înfăptuirea unor
cercetări importante în Armenia; el descoperise la Ba-
lawat porţile de bronz ale palatului lui Salmanasar III, pe
care erau reprezentate campaniile urartiene ale acestui
suveran.

Reînvierea unui sit, datorită

arheologiei armene...

Anul 1930 a fost unul fast pentru arheologia armea-

nă: se descoperiseră necropolele scite din Altai şi câte-
va tezaure ale artei stepelor. Academia de Ştiinţe din
Armenia, cu concursul muzeului Ermitaj, a hotărât să
întreprindă explorarea unei înălţimi în apropiere de Ere-
van, muntele Karmir Blur. Alegerea a fost neaşteptat de
bună: locul cercetat s-a dovedit a fi aşezarea străveche
a unei cetăţi urartiene foarte importante, Teishebani.
Oraşul a dezvăluit toate aspectele civilizaţiei din epoca
respectivă, înfăţişându-ne viaţa materială şi spirituală a
238 CRIRTORII ÎN TIMP

uranienilor din
secolele VIII şi
VII Î.H.; în plus,
arhivele
dezgropate, sub
formă de tăbliţe
cu inscripţii în
cuneiforme, au
făcut să reînvie
episoadele cele
mai importante
ale istoriei
politice a unui
regat şters din
memoria
oamenilor.
în 1950,
ruinele de la
Erebuni, în
apropiere de
Tei-shebani, au
dat la iveală
fresce păstrate
în stare foarte
bună, un palat,
două temple şi
multe locuinţe.
La începutul
secolului VI,
Teishebani a
dispărut de pe
scena istoriei
lumii; în schimb,
Erebuni a
supravieţuit
epocii ahe-
menizilor, în
timpul dominaţiei
persane, şi
numele lui s-a
păstrat, până în
zilele noastre,
sub forma
Erevan, şi as-
tăzi, capitala
Armeniei.
Altă
campanie de
săpături a fost
organizată la
Arma-vir, la
poalel campanii de
e săpături şi, în
muntel 1938, la Altin
ui Tepe, în
Ararat, apropiere de
pe Erzindjan, au
locul fost dezgropate
— numeroase
presup obiecte din
us — bronz, bijuterii,
al scuturi; au
capital apărut
ei morminte,
urartie inscripţii, un
ne, templu. Mai la
înainte est, în regiunea
de a fi Van, numeroase
transf prospecţiuni au
erată înlesnit lo-
spre calizarea multor
nord. cetăţi. Toprak
Arheol Kale a fost
ogii au temeinic cer-
mai
cetat, pe baza
desco
unor criterii
perit la
ştiinţifice. La
David
Adilcevaz, pe
a
malul nordic al
vestigii
Lacului Van, s-
le unei
au găsit o
alte
cetăţi necropolă şi un
urartie mare relief
ne. reprezentându-l
pe zeul
Teisheba.

...
Şi
da
tor
ită
ar
he
ol
og
iei
tur
ce
Arh
eologii
turci
au
iniţiat
HITIŢII 239

O
inf
lu
en
ţă
cu
ltu
ral
ă
de
ex
ce
pţi
e

în
prez
ent,
se
cuno
aşte
mult
mai
bine
rolul
Urart
ului
în
com
unita
tea
Orie
ntului
Mijlo
ciu,
de la
înce
putul
mile-
niului
l,
după
un
secol
de
cerc
etări
spor
adic
e, asiria
dar nă şi
fruc- mes
tuoa o-
se pota
până mian
la ă, pe
urmă de o
. parte
St , şi
atul cea
puter scită,
nic, frigia
const nă şi
ituit grea-
în că,
jurul pe
Lacul de
ui altă
Van, parte
a —,
exer- punc
citat t de
o răsp
influe ântie
nţă cultu
cultu rală,
rală a
înse cărui
mnat rede
ă scop
asup erire
ra a
popu fost,
laţiilo cu
r din sigur
Orie anţă,
ntul un
Apro trium
piat. f al
Urart ar-
u se heol
prez ogiei
enta cont
ca o emp
forţă oran
in- e.
term L
ediar a
ă — mijlo
situat cul
ă mile
între niului
civiliz II
aţia î.H.,
terito putul
riul mile-
viitor niului
ului l Î.H.
regat N
Urart u
u disp
făce une
a m
parte decâ
din t de
regat docu
ul ment
Mita ele
nni, asiri
care ene,
supu care
sese menţ
de ione
curâ ază,
nd pentr
semi u
nţiile prim
hurrit a
e dată,
aşez semi
ate nţiile
în aşez
estul ate
plato pe
ului Podi
a- şul
natoli Anat
an. oliei.
Influ
enţel
e
mita
nnia
nă şi
hitită
au
fost
hotăr
â-
toare
în
evol
uţia
cultu
rii
urarti
ene
de la
înce
240 CflLRTORII ÎN TIMP

„Anal
el
e
"
şi
s
c
u
l
p
t
u
ri
le
a
si
ri
e
n
e
v
o
r
b
e
s
c
d
e
s
p
r
e
U
r
a
rt
u
Numele
Uruatri apare în
Analele regelui
asirian Sal-
manasar l,
care, în
expediţia
împotriva
„regiunii din
munţi" a învins
coaliţia bine pregătită ca
de să ţină piept
triburi atacurilor. Nici
locale. A/a/r/şi nici
Fiul lui Uruatri nu au
Salma mai fost
-nasar pomenite în
l, Analele asiriene,
Tukulti timp de două
Ninurt sute de ani. în
a l, a secolul IX î.H.,
contin odată cu
uat domnia lui
politica Salmanasar III,
de Urartu a fost
expan- menţionat ca
siune adversar de
spre temut al
regiuni suveranului din
le Assur.
nordic Campaniile
e militare ale
denum regelui împotriva
ite „regiunilor din
„ţara munţi", aflate la
Nairi". nordul ţării sale,
Tegl sunt relatate de
at- Anale şi
Falasa reprezentate
r l a artistic de
atacat sculptorii
vestul asirieni, care au
Armeni creat
ei, impunătoarele
renunţ porţi de bronz
ând la ale palatului de
regiun la Balawat.
ea Acest edificiu,
Laculu descoperit în
i Van, 1877 la sud-est
pentru de Ninive,
că aparţinea
aceast suveranului din
a era Assur, fiind una
bine dintre
păzită reşedinţele sale
de o de vară. O
uniune poartă a acestui
tribală palat regal
locală, reprezenta
destul desfăşurarea
de expediţiei lui
puterni Salmanasar III
că şi împotriva
de Urartului: artiştii
înfăţişa
seră
tabăra
asi-
riană,
asediul
unui
oraş,
număr
ul
prizoni
erilor,
trecere
a
munţil
or de
către
ostile
asirien
e,
sacrific
iile
oferite
zeilor
pe
coaste
le
„Mării
Nairi",
nu
fusese
neglija
t nici
un
amănu
nt.
HITIŢII _________________________________________241

Imaginile acestea au fost comentate şi de textele

Analelor:
„M-am apropiat de Sugunia, cetatea întărită a urar-
tianului Arame, am încercuit-o şi am cucerit-o; am în-
vins mulţi soldaţi viteji şi am luat o bună pradă de război;
am îngrămădit capetele celor ucişi la piciorul zidurilor
cetăţii; am dat foc oraşelor din ţinutul lor, şi erau pai-
sprezece, dintre cele mai mândre. Am plecat apoi spre
Marea Nairi, unde mi-am purificat armele în apa mării şi
am adus sacrificii zeilor mei."
Victoria asiriană nu a fost de lungă durată; expediţiile
trebuiau reluate, adversarii îi hărţuiau neîncetat; Ana-
lele le-au consemnat, amănunţit şi cu părtinire:
„Urartianul Arame, înfricoşat de asaltul pe care l-am
dat, cuprins de spaimă la vederea armelor mele şi-a
părăsit oraşul şi s-a refugiat în Munţii Adduri. Am mers
după el în munţi şi acolo s-a dat o luptă crâncenă; am
trecut prin foc şi sabie trei mii patru sute de războinici;
i-am învăluit într-un nor uriaş; cu sângele lor am înroşit
muntele ca pe o lână albă, pe care o vopseşti; le-am a-
sediat tabăra, am cucerit-o... Atunci, Arame, ca să sca-
pe cu viaţă, a fugit în munţi şi s-a ascuns pe un vârf greu
de atins, l-am călcat în picioare culturile ca un taur săl-
batic slobozit pe câmpiile mănoase; oraşele lui le-am
prefăcut în mormane de pietre şi le-am dat pradă flă-
cărilor"...
Urartu s-a dezvoltat, s-a consolidat şi a devenit o pu-
tere de temut pe vremea regelui Sarduri, urmaşul lui
Arame. Centrul statului urartian s-a mutat în regiunea
Lacului Van, a cărui poziţie strategică era avantajoasă
şi a cărui bogăţie agricolă se arăta considerabilă.
T
242 CRlflTORII ÎN TIMP

Scrierea hieroglifică străveche a fost abandonată,

fiind înlocuită de cea cuneiformă.
în vremea aceea, „ţara Biaini" făcea parte integran-
tă din marile puteri ale Orientului Apropiat.
S-au scurs patru secole de la primele menţiuni ale
Urartului în Analele asiriene; în acest răstimp câteva tri-
buri barbare din nord au format o federaţie şi au înte-
meiat un stat în jurul Lacului Van.

Câteva repere istorice

- Regele Sarduri a unificat cea mai mare parte a re

gatului Van.
Până la această dată, textele asiriene au fost singu-
rele surse de informaţie cu privire la istoria Urartului.
-9 Dintre urmaşi, Ishpuini a întemeiat (în secolul IX)
Tuşpa, capitala situată pe malul lacului Van; a împrej
muit oraşul cu ziduri de apărare gigantice, a construit un
apeduct de optzeci de kilometri, ca să alimenteze oraşul
cu apă dulce, pentru că apa Lacului Van era sărată.
-10 Menua a fost şi el un mare constructor, căruia i s-au
datorat crearea multor aşezări urbane şi realizarea unor
ample lucrări de irigaţie. Menua a luptat împotriva asi-
rienilor, duşmanii din totdeauna, şi triumful lui asupra lor
nu a fost mic.
Detaliul unei inscripţii hieroglifice din Karkemis (900 î.H.).
244 CRLRTORII ÎN TIMP

Primele
texte
scrise în
limba
urartiană
datează
din epoca
lui
Ishpuini şi
Menua

Statul Urartu
a fost o uniune
de triburi, având
o populaţie
eterogenă, care
şi-a păstrat
fiecare limba şi
datinile. Herodot
relata, în Istoriile
sale, că în
regiunea din
jurul Podişului
Armeniei
locuiau saspirii,
care vorbeau
limba cartvelică;
matienii(care au
fost hurriţii),
alarodie-niis\
armenii,
menţionaţi în
secolul VI î.H.,
adică la a-
proximativ 70 de
ani după
prăbuşirea
statului Urartu.
Armenii pot fi
consideraţi ca
urmaşi ai
triburilor din
statul Urartu,
chiar dacă limba
lor manifestă
mai puţine
elemente
comune cu cea
cunos inscripţii; şi, mult
cută mai târziu,
din limbile
inscripţ cartveliceşl
iile abhazo-cerchize
urar- (tot pentru
tiene. inscripţii). La sud
în de Lacul Van
afară erau triburi ce
de vorbeau o limbă
limba protohitită sau
biainili hatti.
sau Concluziile
urartia cercetătorilor au
nă, fost că urartiană
vorbită era o limbă
de co- caucaziană.
munita Familia de limbi
tea caucaziene
etnică cuprinde o mare
din diversitate de
jurul limbi şi dialecte.
Lacului Limba urartiană
Van, avea multe
mai afinităţi cu limba
erau hurrita;
vorbite înrudirea lor
limbile pare evidentă în
următo ceea ce priveşte
are: lexicul şi
hitita; gramatica.
hurrita
propriu
-zisă;
akkad
eana
— în
care
sunt
redact
ate
majorit
atea
inscrip
ţiilor
urar-
tiene
—;
asiani
ca
(cauca
ziana),
în care
s-au
gravat
HITIŢII___________________________________________ 245

Scrierea, în inscripţiile urartiene se folosea scrierea

asiro-babiloniană cuneiformă. Anterior, existase o scri-
ere hieroglifică, folosită doar la inscripţii religioase, care
nu a putut fi descifrată până acum întrucât nu s-a des-
coperit nici o inscripţie bilingvă.
-în secolul VIII Î.H., fiul lui Menua, Argishti, a prac-
ticat o politică de expansiune teritorială: a cucerit terito-
riile situate în valea râului Arax, în Transcaucazia, unde
se află actualul Erevan. Expediţiile lui au fost consem-
nate în Cronica din Harhor, una dintre cele mai lungi in-
scripţii din Orientul Antic; a fost săpată, în caractere
cuneiforme, pe stâncă, în preajma Lacului Van.
Cronica menţionează că regele Argishti a pornit o
campanie de luptă cu regatul Diauchi, care a devenit
provincie a statului Urartu. Apoi, a ajuns la sud de cele-
bra Colchida (Kulha) (cucerită de expediţia argonauţilor,
conduşi de lason; cunoscută din legenda grecească a
Lânii de aur}. Trecând de Muntele Ararat, întorcându-se
pe valea râului Arax, a întemeiat un oraş întărit, ce i-a
purtat numele: Argishtiknli (în prezent, Armavir). în 1950,
străvechiul oraş ctitorit de Argishti a fost scos la lumină;
s-au degajat un palat, un templu, fresce unde se recu-
noaşte uşor influenţa artei asiriene. O sală vastă, cu
treizeci de coloane, a fost modelul sălii tronului (apada-
na] regilor Ahemenizi. Cronica menţionează şi o cam-
panie spre partea de sud a Anatoliei şi cucerirea ora-
şului Malatya; suveranul a încheiat alianţe cu statele din
nord, care luptau împotriva stăpânirii asiriene.
Erebuni reprezenta o bază militară de temut, care
consolida autoritatea suveranului asupra regiunilor nou
cucerite din valea râului Arax. Expansiunea aceasta nu
246 CfllfiTORII ÎN TIMP

era numai
teritorială, ci şi
economică; se
făceau eforturi
uriaşe pentru
valorificarea
bogăţiilor
naturale (prin
irigări, exploatări
miniere, culturi
noi) astfel încât
aceste regiuni
acaparate au
prosperat şi, în
cele din urmă,
au fost
considerate ca
fiind cele mai
rodnice din
întregul regat
Urartu.
-în jurul
anilor 760 Î.H.
regele Sardur II
a efectuat
câteva expediţii
de jaf şi pradă în
ţinutul Kammuhu
(Com-magene
al grecilor);
astfel, şi-a
deschis un
drum către Siria
de nord şi
Damasc.
-între Urartu
şi Asiria au avut
loc numeroase
conflicte armate,
între anii 781-
778 Î.H. sau 766
Î.H. în Asiria
izbucneau
frecvent
răscoale, care
frânau
declanşarea
unui razboi
hotărâtor; multe
regiuni
periferice
asiriene au
trecut oraşe din nordul
în Siriei,
stăpân adversarele
irea asirienilor.
Urartul Bătălia de la
ui. Kiştan şi Halpa
Re a fost în
gele favoarea regelui
sirian Teglat-Falasar,
Teglat- care a ocupat
Falasa provinciile
r III situate la nord
(745- de izvoarele
727 Tigrului —
î.H) a regele urartian
in- Sardur II a fost
staurat silit să fugă
o dincolo de
perioa Eufrat.
dă de -11 După
linişte: Sardur II, a
răscoa urmat la tron
lele au Rusa l. O
încetat inscripţie
, da- aflată lângă
torită Musasir evocă
unor domnia lui. A
reform ridicat noi
e fortăreţe şi a
interne înfăptuit o
. După reformă
ce şi-a administrativă,
consoli prin care
dat se micşora
întâi întinderea
armata provinciilor.
, -12 După o
regele oarecare
asirian stabilitate,
a statul Urartu a
atacat fost
Kamm cotropit de
uhu, cimmerieni,
ca să care, iniţial, se
izoleze aşezaseră pe
armat
ele
urartie
nilor
de
cele
ale
statelo
r-
HITIŢII 247

malu
rile
nordi
ce
ale
Mării
Negr
e.
Cim
meri
enii
au
fost
strân
s
aliaţi
cu
tracii,
cu
care
orga
niza
u
expe
diţii
în
Ana-
tolia
(din
a
doua
jumă
tate
a
seco
lului
al
Vll-
lea
î.H.);
ei nu
au
putut
birui
fortifi
caţiil
e din
Urart
u şi
au
deva
stat
doar enit
ce de
se isco
afla adel
în e
jur. sale,
- Sarg
în on II
anul l-a
714Î. atac
H. at
regel prim
e ul, la
Asiri Vuşi,
ei, lâng
Sarg ă
on l Munt
(721 ele
-705 Uau
Î.H.) ş.
a Reg
între ele
prins Rus
o a l,
expe învin
diţie s, s-
de a
pede sinu
psire cis.
a Sarg
statu on II
lui a
Man jefuit
a, , a
aliat pustii
al t şi a
Urart ars
ului. tot
Reg ce i-
ele a
Rus stat
a l a în
porni cale,
t cu pe
trupe toată
le întin
lui, dere
conv a
ins statu
că lui
va Urart
birui. u.
Dar, D
prev escri
erea Rus
expe a II a
diţiei între
lui prins
Sarg mari
on II lucră
s-a ri de
păstr cons
at trucţii
sub şi de
form irigar
a e —
unei un
scris mar
ori e
adre cana
sate l
unei care
divini a
tăţi. schi
- mbat
Sub curs
dom ul
nia râulu
lui i
Rus Zan
a II ga,
(690 udân
-630 d
Î.H.) vale
iau a
sfârş Arar
it atulu
confl i. Pe
ictel malu
e cu l
Asiri aces
a, tui
care râu a
se fost
dove cons
dise truită
supe cetat
rioar ea
ă din Teis
punc heba
t de ni
vede (actu
re alul
milit Kar-
ar. mir
R Blur)
egel şi,
e alătu
ri, un ului
oraş Urart
cu u.
străz R
i egel
drep e
te, în Rus
urm a II a
a făcut
săpă incur
turilo siuni
r în
făcut sud-
e, s- estul
au Anat
desc o-
operi liei,
t aici în
mari regat
canti ul
tăţi Frigi
de ei şi
arm în
e, regat
unelt ul
e de numi
mun t de
că, urarti
stoc eni
uri Ha-
de lită,
cere aşez
ale, at
obie într-
cte o
din regi
bron une
z, mun
frag toas
ment ă.
e de Locu
pictu itorii
ri lui
mur se
ale ocu
— pau
imag cu
ini expl
grăit oata
oare rea
ale met
cultu alelo
rii r,
regat mai
cu
sea
mă
a
248 CfllRTORII ÎN TIMP

fierului, -
în
această
campan
ie,
cimmeri
enii au
fost
aliaţii
uranieni
lor;
regatul
Frigiei a
fost
nimicit.
-în
jurul
anului
640 î.H.
Sardur
III şi-a
început
domnia
prin
reprimar
ea mai
multor
răscoale
interne
şi a gu-
vernator
ilor; el a
avut de
înfruntat
atacuril
e
mezilor
şi
sciţilor.
-13 Se
pare că
trupele
mezilor
au
cucerit
Tuşpa,
capi
tala
statului,
deoarec
e era
aliat cu
Asiria.
e e

p
r
o
b
a
b
i
l
c
a

r
l
e
g
a Teis
t heba
u ni
l
U S
r ăpăt
a urile
r încep
t ute în
u 1939
pe
s locul
ă străv
echiu
f lui
i Teish
f ebani
o au
s dat la
t iveal
d ă o
e fortăr
f eaţă
i cu
n patru
i turnu
t ri
i pătrat
v e, cu
o
î poart
n ă de
acce
v s
i bine
n apăra
s tă,
pătru
d ndere
a tră-
juită
î de un
n povâr
niş
c abru
e pt,
t care
a duce
t a
e direct
în
n Cheil
e e
f Razd
i anulu
i i.
n P
d alatul
propr
p iu-zis
o fuses
s e
i const
b ruit
i pe o
l platfo
ă rmă
în-
p chisă
e ;
edifici
l ul
a acest
a
n reges
o c
r cupri
d ndea
, o
sută
d cinciz
e eci
o de
a încăp
r eri,
e din
c care
e un
mare
e num
r ăr
a era
afect
s at
a or, în
t urma
e săpăt
l urilor
i s-a
e desc
- operi
r t că
e acolo
l se
o fabric
r au
, atât

b
u
c
ă
t
ă
r
i
i
l
o
r
,

h
a
m
b
a
r
e
l
o
r

s
a
u

a
n
t
r
e
p
o
z
i
t
e
l
HITIŢII___________________________________________249

berea, cât şi uleiul de susan, se executau obiecte din

fier şi din bronz, iar atelierele olarilor şi bijutierilor se a-
flau într-un loc aparte. Hambarele fuseseră pline, pro-
babil, cu plantele cultivate de urartieni acum douăzeci
şi şapte de secole; datorită boabelor calcinate descope-
rite, arheologii au putut să le determine: orz, mei, o va-
rietate de grâu (grâu cârnău).
Rusa II a iniţiat importante lucrări agricole: s-au făcut
defrişări, s-au plantat vii, s-au irigat terenuri printr-un ca-
nal subteran, care există şi în prezent, în pivniţele pala-
tului se păstrau, probabil, aproape patru sute de chiu-
puri cu vin, ceea ce reprezenta o provizie de patruzeci
de mii de litri; această băutură aleasă era servită în căni
mari, de lut ars, sau în cupe de bronz.
în 1962, după douăzeci şi doi de ani de cercetări, s-au
descoperit două inscripţii cuneiforme, datorită cărora a
fost identificată fortăreaţa de la Karmir Blur: contempo-
ranii regelui Rusa II o numeau Teishebani, „cetatea Zeu-
lui Teisheba" — zeu al războiului şi al furtunii, numit
Teshub, la hurriţi, preluat de hattieni, în mileniul II î.H.
Din arhivele dezgropate la Teishebani, am cules in-
formaţii cu privire la administraţia regiunilor nordice ale
regatului, la corespondenţa purtată de vicerege cu re-
gele care-şi fixase reşedinţa în apropiere de Lacul Van.
Din păcate, toate papirusurile — în mileniul l Î.H. erau,
desigur, foarte numeroase — au fost distruse de incen-
diul care a cuprins întreg oraşul. Ne-au parvenit numai
tăbliţele din lut ars (aşadar, documentaţia noastră este
limitată).
La poalele cetăţii se întindea oraşul propriu-zis pe a-
proximativ patruzeci de hectare.
250 CfllRTORII IN TIMP

Oraşul,
prevăzut cu o
incintă de
apărare, era
clădit conform
unui plan foarte
regulat. Spaţiul
urban era îm-
părţit în trei
cartiere, a căror
întindere era
diferită: cel mai
mare era
cartierul
„popular" unde
casele-tip erau
foarte simple;
zona
„rezidenţială"
era rezervată
celor bogaţi, dar
era totodată şi
zona
comercială.
Locuinţele
aveau multe
încăperi, existau
magazii,
antrepozite. Câ-
teva clădiri
păreau destinate
serviciilor
administrative.
„Presupunem
că oraşul s-a
înălţat pe baza
unui plan
echilibrat,
ordonat, iar
diferitele tipuri de
locuinţe au fost
create pentru a
adăposti o
populaţie
numeroasă,
transferată din
altă regiune",
afirma un
cercetător al
sitului.
Dislocarea
populaţiilor,
transferarea lor,
erau practici
curent entaţie în
e: se privinţa
pacific activităţilor
a în desfăşurate, a
acest credinţelor, a
fel o vieţii de zi cu zi a
regiun supuşilor regilor
e Ârgishti sau
ostilă; Rusa.
crede
m că
aşa s-
a
întâmp
lat şi la
Teishe
bani,
cu
primii
locuito
ri ai
aceste
i
aşezăr
i.
Ora
şul a
fost
distrus
în
întregi
me de
sciţi şi
mezi,
către
590
î.H.; a
ars
compl
et, dar,
din
punct
de
vedere
arheol
ogic, a
dăinuit
,
rămân
ând
sursa
cea
mai
autori-
zată
de
docum
HITIJII 251

Importanţa agriculturii şi a creşterii vitelor

în regiunile muntoase şi de stepă din nordul Semilu-

nei bogate în rod, creşterea vitelor avea un rol extrem
de important. Crescătoriile de cai erau numeroase pe
Podişul Armeniei sau pe versanţii cu vegetaţie bogată
ai văii râului Arax. Caii erau folosiţi, în primul rând, în
scopuri militare.
Hergheliile urartienilor nu erau cu nimic mai prejos
decât cele ale hitiţilor şi ale mitannienilor.
Creşterea bovinelor le asigura necesarul de hrană:
carne, lapte, junt; la Karmir Blur s-au dezgropat putinei
cu o vechime de douăzeci şi cinci de secole.
Urartienii ştiau să prepare brânza şi iaurtul — ali-
ment obişnuit, actualmente, al occidentalilor —, care se
consuma, în regiunea din jurul Lacului Van, din vremuri
străvechi.
Oile furnizau meşterilor ţesători lâna necesară; urar-
tienii erau renumiţi pentru frumuseţea ţesăturilor şi a
veşmintelor colorate, apreciate mult de asirieni.
Metalurgia reprezenta o ramură tot atât de produc-
tivă ca şi cea textilă: Karmir Blur ne-a oferit numeroase
obiecte din bronz şi din fier, bine executate.
Orfevreria dezgropată a dovedit marea măiestrie a
meşterilor bijutieri: pandantive şi fibule de bronz, po-
doabe din argint, colane din mărgele de sardonix şi cor-
nalină, toate confirmând gustul rafinat al urartienilor.
252 CfilflTORII ÎN TIMP

Optzeci de zei

Religia ne
este parţial
cunoscută
datorită
inscripţiilor de pe
Muntele Van şi a
săpăturilor
arheologice care
au dat la iveală
rămăşiţe de
sacrificii. Au fost
identificate
numele zeilor din
panteonul
urartian —
aproape optzeci
de zei.
Zeul tutelar se
numea Khaldi;
originea lui poate
fi atribuită
vechiului fond
hurrit din
răsăritul
Anatoliei. Khaldi
asigura
câştigarea
bătăliilor; cultul
armelor era
legat de cultul
lui Khaldi şi,
după părerea
noastră, de
slăvirea Zeului-
Spadă,
identificat la
Yazilikaya. Peste
câteva secole,
sciţii şi sarmaţii
au venerat
spadele şi
lăncile sacre, ca
elemente de
cult.
Zeul Teisheba
— care a dat
numel erat animal
e său închinat
oraşul divinităţii încă
ui si- din epoca
tuat neolitică.
aproap Zeiţa Arubani
e de era soţia lui
Erevan Khaldi; Teisheba
— este era soţul zeiţei
mai Huba.
bine Shivini era
cunosc Zeul-Soare —
ut; era cu aceleaşi
urmaş trăsături ca
ul Shamash din
zeului Asiria — având
Teshu un rang
b al important în pan-
hurriţil teonul urartian.
or şi Nu cunoaştem
hitiţilor, decât numele
„omolo soţiei sale,
gul" Tushpuea.
urartia
n al lui
Hadad
din
Asiria.
Teishe
ba era
stăpân
ul
tunetel
or şi al
fulgere
lor,
divinita
te
prezen
tă la
toate
po-
poarel
e Asiei
Mici,
începâ
nd cu
mileniu
l II î.H.
Animal
ul
sacru
era
taurul,
consid
HITIŢII___________________________________________ 253

în majoritatea cazurilor, nu dispunem de date cu pri-

vire de originea acestor zei, la detalii ale cultului, la ri-
tualuri. Cultele locale erau numeroase, anumite di-
vinităţi ocroteau o localitate sau alta; nu ştim dacă în
Urartu existau oraşe sacre după modelul hitit — poate
Musasir, vestit pentru frumuseţea templelor sale.
Rugăciunea avea un rol destul de mare în cadrul cul-
tului, dar ritualul cel mai important consta în sacrificii
după modelul dat de populaţiile caucaziene din nord.
Templele urartiene ne-au dezvăluit doar planul lor
general de construcţie. Vestigiile mai bogate lipsesc.
Planul templului urartian se deosebea fundamen-
tal de cel mesopotamian, apropiindu-se de modelele-
anatoliene ale mileniului II; a prefigurat structura gene-
rală a templului elenic. Un basorelief, descoperit la Dur
Sharrukin, în palatul lui Sargon, înfăţişează templul de
la Musasir — cu fronton, portic-colonadă şi acoperiş cu
pantă dublă.
Şi celelalte zeităţi îşi aveau templul lor. Tipul cel mai
frecvent era „Poarta Zeului", reprezentând o nişă într-o
stâncă cu statuia divinităţii respective şi alte blocuri de
stânci în jur.
Se dăruiau templelor prizonieri de război, care le lu-
crau ogoarele; se mai ofereau apoi vite, necesare jert-
felor, şi diferite obiecte de preţ, meşterite de artizanii din
Urartu şi din alte ţări.
Preoţii dispuneau, probabil, de bogăţii mari şi aveau
un rol însemnat în stat.
254 CRIRTORII ÎN TIMP

Să
ne
a
mi
nti
m
de
Ur
art
u

Vestigiile
asiriene au fost
principala sursă
de docu-
mentaţie cu
privire la regatul
din nord.
Datorită poziţiei
sale geografice
— la răspântie,
unde se
întâlneau Me-
sopotamia,
Anatolia şi
lumea stepelor,
urartienii au fost
supuşi tuturor
acestor
influenţe:
-15 asiriană —
războaiele dintre
cei doi duşmani
„ere
ditari" nu au
stăvilit însă
dezvoltarea
legăturilor
econo
mice şi culturale;
-16 scită—în
oraşele urartiene
s-au descoperit
nume
roase VIII şi VII au fost
obiecte direct inspirate
de de arta
proven urartiană;
ienţă ceaunele de
scită. bronz etrusce
Urartu evocă obiectele
a luptat analoage
când descoperite la
împotri Tuşpa sau
va Teishebani.
sciţilor,
fiindu-i Micul regat
duşma din jurul Lacului
ni, Van îşi justifică
când locul în rândul
alături marilor culturi
de ei, ale mileniului I.
fi-
indu-i
aliaţi.

Nu
poate
fi
tăgădu
ită
influen
ţa
exercit
ată de
acest
regat,
pe
vreme
a
deplin
ei sale
glorii,
asupra
vecinil
or săi
din
apus.
Anumi
te
obiect
e
greceş
ti sau
frigien
e din
se-
colele
 Cuprins

PARTEA ÎNTÂI

5
Civilizaţiile anatoliene până în mileniul III î.H.. . 5
14) Hitiţii şi străvechile civilizaţii din Anatolia . . . . 7
15) Anatolia în epoca bronzului timpuriu..................51

PARTEA A DOUA 77
Imperiul hitit...........................................................77
16) Urmaşii biblicului Het..........................................79
17) Măreţia şi decăderea unui imperiu..................111
18) Structura socială, legislaţia.............................. 147
19) Războaiele; relaţiile internaţionale...................175
20) Literatura şi arta...............................................213
21) Urartu ...........................................................231