Sunteți pe pagina 1din 7

DIRECŢIA

GENERALĂ
EDUCAŢIE TIMPURIE, ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ȘI
GIMNAZIAL
OLIMPIADA LECTURA CA ABILITATE DE VIAŢĂ
etapa I, 11 decembrie 2019
Nivelul 2 - clasele a VII-a și a VIII-a

Înainte de a răspunde la cerințele formulate, citește cu atenție următoarele precizări:


 Toate subiectele sunt obligatorii.
 În cazul subiectelor care presupun încadrarea într-o limită de rânduri, vei numerota fiecare rând pe
care îl vei scrie.
 Textul care depășește limita maximă de rânduri, în cazul în care aceasta este precizată, nu va fi luat
în considerare.
 Timpul de lucru este de 3 ore.

Citește cu atenție fiecare text de la cele trei subiecte, apoi cerințele și răspunde la fiecare dintre acestea.

SUBIECTUL I 50 de puncte

CAPITOLUL ZECE
Punctul care deveni o Pată, care deveni un Strop,
care deveni o Siluetă, care deveni un Băiat
(fragmente)
Mersul de-a lungul gardului îi luă lui Bruno mai mult decât se aşteptase; părea că se întinde din ce în
ce mai departe, o groază de kilometri. Merse şi merse, şi, când privea în urmă, casa în care locuia devenea
din ce în ce mai mică, până când dispăru cu totul din vedere. În tot acest timp, nu văzu pe nimeni aproape de
gard; şi nici nu găsi porţi care să-i permită să intre înăuntru, astfel că deveni disperat că explorarea avea să
fie un eşec total. De fapt, cu toate că gardul continua cât vedeai cu ochii, barăcile şi clădirile şi fuioarele de
furn dispăruseră departe în urmă, iar gardul părea că nu-l mai desparte acum de nimic, decât de un teren
pustiu.
După ce merse aproape o oră şi începuse să-i fie foame, se gândi că poate făcuse suficientă explo- rare
pentru o singură zi şi ar fi mai bine să se întoarcă. Dar, chiar în acel moment, în depărtare văzu un punct şi
îşi miji ochii, pentru a vedea ce e.
Bruno îşi aminti o carte pe care o citise, în care un om se rătăcise în deşert şi, pentru că nu avusese
nici alimente şi nici apă timp de mai multe zile, începuse să-şi imagineze că vede restaurante minunate si
fântâni uriaşe, dar când încerca să mănânce sau să bea, acestea dispăreau în neant, el rămânând doar cu
pumnii plini de nisip. Se-ntreba dacă nu aceasta se întâmpla şi cu el, acum.
Însă, în timp ce reflecta astfel, picioarele îl duseră pas cu pas din ce în ce mai aproape de punctul
din depărtare, care între timp devenise o pată, apoi se transformă într-un strop. Şi în curând după aceea,
stropul deveni o siluetă. După care, când Bruno se apropie şi mai mult, văzu că nu era nici punct, nici pată,
nici strop, nici siluetă, ci o făptură.
De fapt, era un băiat, Bruno citise destule cărţi despre exploratori, pentru a şti că nimeni nu poate fi
niciodată sigur de ceea ce va găsi. De cele mai multe ori, exploratorii dădeau peste ceva interesant, care era
pur şi simplu acolo, ocupându-se de treburile proprii şi asteptând să fie descoperit (ca America). Altădată
exploratorii descopereau ceva ce ar fi fost, probabil, mai bine să fie lăsat în pace (ca un şoarece mort în
spatele unui dulap ).
Băiatul aparţinea primei categorii. Era doar acolo, ocupându-se de treburile lui şi aşteptând să fie
descoperit.
Când văzu că punctul devenise pată, care devenise strop, care devenise o siluetă, care devenise un
băiat, Bruno încetini pasul. Deşi îi despărţea gardul, ştia că nu poţi să fii niciodata suficient de grijuliu cu
străinii şi întotdeauna e bine să te apropii de ei cu prudenţă. Aşa că, merse mai departe şi, nu după mult timp,
ajunseră faţă în faţă.
- Bună, salută Bruno.
- Bună, răspunse băiatul.
Acesta era mai mic decât Bruno şi se aşezase pe pământ cu o expresie amărâtă. Era îmbrăcat cu
aceleaşi pijamale în dungi, cum purtau toţi oamenii de pe partea aceea a gardului, şi pe cap avea o bonetă
de pânză tot în dungi. Nu purta niciun fel de încălţăminte sau şosete şi avea picioarele murdare. Pe braţ se
vedea o banderolă cu o stea pe ea.

La început, când Bruno se apropie de băiat, acesta şedea pe pământ cu picioarele încrucişate,
privind fix ţărâna din faţa lui. După o clipă însă, ridică ochii şi Bruno îi văzu faţa. Era o faţă de-a dreptul
ciudată. Pielea era de culoare cenuşie, dar nu semăna cu niciun cenuşiu pe care îl văzuse Bruno vreodată.
Avea ochi foarte mari de culoarea caramelelor cu cacao; albul lor era foarte alb şi când băiatul se uita la el,
tot ce putu să vadă Bruno fu o pereche de ochi enormi si trişti.
Bruno era sigur că nu văzuse niciodată în viaţa lui un băiat mai slab si mai trist, aşa că hotărî că ar fi
mai bine să-i vorbească.
- Explorez, îl informă el.
- Da?!? zise băieţelul.
- Da. Cam de două ore.
La drept vorbind, nu era chiar adevărat, Bruno explora doar de puţin peste o oră, dar nu credea că ar fi
un lucru prea rău dacă exagera puţin. Nu semăna cu o minciună pe care o spui pentru a părea mai aventuros
decât în realitate.
- Şi ai descoperit ceva? întrebă băiatul.
- Foarte puţin.
- Adică nimic?
- Ei bine, te-am găsit pe tine, zise Bruno după o clipă. Apropo, mă numesc Bruno.
- Eu sunt Shmuel, zise băieţelul,
Bruno se încruntă, nesigur dacă a auzit bine.
- Cum ai spus că te cheamă? întrebă el.
- Shmuel, repetă băieţelul, ca şi cum ar fi fost lucrul cel mai normal din lume. Numele tău care ai
spus că e?
- Bruno, răspunse el.
- N-am auzit niciodată un astfel de nume, zise Shmuel.
- Nici eu n-am auzit numele tău, niciodată, zise Bruno. Shmuel! Se gândi puţin. Shmuel, repeta el.
Îmi place cum sună când îl pronunţ. Sună ca un şuierat de Vânt.
- Există duzini de Shmueli de partea aceasta a gardului, comentă băieţelul. Probabil sute. Aş vrea
să am un nume numai al meu.
- Câţi ani ai? întrebă apoi Bruno.
- Am nouă ani, răspunse el. Ziua în care m-am născut a fost 15 aprilie 1934. Ochii lui Bruno se făcură
mari şi gura lui schiţa un ,,O"!
- Nu-mi vine să cred, zise el.
- De ce nu? întrebă Shmuel.
- Nu înseamnă că nu te cred pe tine. Doar că sunt surprins asta e tot. Deoarece şi ziua în care m-am
născut eu e tot 15 aprilie 1934. Ne-am născut amândoi în aceeaşi zi.
Shmuel căzu pe gânduri.
- Suntem ca nişte gemeni, comentă Bruno.
- Cam aşa ceva, fu de acord Shmuel.
Deodată, Bruno se simţi foarte fericit. În minte îi apărură imaginile lui Karl şi a lui Daniel şi a lui
Martin, cei trei cei mai buni prieteni ai lui pe viaţă şi îşi aminti ce mult se distraseră împreună la Berlin,
înţelegând totodată cât de singur fusese la Out-With.
- Ai mulţi prieteni? întrebă Bruno, aplecându-si puţin capul într-o parte, în timp ce aştepta răspunsul.
- O, da, zise Shmuel. Ei bine, un fel de prieteni.
Bruno se încruntă. Sperase ca Shmuel să-i spună că nu are, ceea ce ar fi făcut să mai aibă ceva în comun.
- Prieteni apropiaţi? mai întrebă el.
- Hm, nu foarte apropiaţi, răspunse Shmuel. Dar, de partea aceasta a gardului, sunt o mulţime ca
noi - băieţi cam de vârsta noastră, vreau să spun, dar ne certăm destul de des. Iată de ce am venit aici. Să fiu
singur.
- E aşa nedrept, zise Bruno. Nu înţeleg de ce trebuie ca eu să fiu imobilizat aici, de partea aceasta
a gardului, unde nu există nimeni căruia să-i vorbesc şi cu care să mă joc, iar tu ai duzini de prieteni, cu
care probabil că te joci ore întregi, în fiecare zi. Va trebui să vorbesc cu tata despre asta.
- De unde vii? întrebă Shmuel, îngustându-şi ochii şi privindu-1 curios pe Bruno.
- De la Berlin.
- Unde e asta?
Bruno deschise gura să răspundă, dar descoperi că nu era prea sigur.
- În Germania, desigur. Tu nu vii din Germania?
- Nu, eu sunt din Polonia, răspunse Shmuel.
- Polonia, zise Bruno gânditor, cântărind cuvântul.Nu e la fel de grozavă ca Germania, nu-i aşa?
Shmuel se încruntă.
- De ce nu? întrebă el.

- Ei bine, pentru că Germania e cea mai mare ţară, răspunse Bruno, amintindu-şi ceva ce-1 auzise
pe tatăl lui discutând de nenumărate ori cu bunicul. Suntem superiori.
- Oricum, unde e Polonia? întrebă el după câteva clipe de tacere.
- Ei bine, în Europa, răspunse Shmuel.
Bruno încerca să-şi amintească ţările despre care învăţase la ultimele ore de geografie cu Herr Liszt.
- Ai auzit vreodată de Danemarca? întrebă apoi.
- Nu, răspunse Shmuel.
-Cred că Polonia e în Danemarca, zise Bruno, devenind din ce în ce mai confuz, cu toate că încerca
să pară inteligent. Pentru că se află la depărtare de mulţi kilometri, continuă el pentru mai multă siguranţă.
Shmuel îl privi o clipă, apoi deschise şi închise gura de două ori, ca şi cum îşi studia cu grijă cuvintele.
- Dar Polonia e aici, zise el în final.
- Da? se miră Bruno.
- Da, aici e. lar Danemarca e mai departe, atât de Polonia, cât si de Germania.
Bruno se încruntă. Auzise de toate aceste locuri, dar întotdeauna i se păruse greu să le ordoneze în minte.
- Ei bine, da, zise el. Dar totul e relativ, nu-i aşa? Depărtarea, vreau să spun[ ...]
- Îţi place să explorezi? întrebă Bruno dupa o clipă.
- Nu am explorat cu adevărat niciodată, admise Shmuel.
- Când voi fi mare, intenţionez să devin explorator, zise Bruno, dând repede din cap. Dar în
această clipă nu pot face nimic altceva decât să citesc despre exploratori. Însă, cel puţin asta înseamnă că,
atunci când voi fi şi eu unul dintre ei, nu voi repeta greşelile lor.
Shmuel se încruntă.
- Ce fel de greşeli au făcut? întrebă el.
- O, nenumărate, explică Bruno. Treaba cu explorarea este că trebuie să ştii dacă lucrul pe care 1-ai
descoperit merită să fie descoperit. Unele lucruri stau doar acolo ocupându-se de treburile proprii şi aşteptând să
fie descoperite. Ca America. Alte lucruri, probabil, e mai bine să fie lăsate în pace. Ca un şoarece mort în spatele
unui dulap.
- Cred că aparţin primei categorii, zise Shmuel.
- Da, replică Bruno. Aşa cred şi eu. Pot să te intreb ceva? adăugă el după o clipă.
- Da, răspunse Shmuel.
Bruno se gândi profund. Voia să formuleze corect întrebarea.
- De ce sunt atât de mulţi oameni de partea aceea a gardului? Şi ce faceţi voi acolo?

(John Boyne – Băiatul cu pijamale în dungi)


DIRECŢIA GENERALĂ EDUCAŢIE ŞI
ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

A. (8 puncte: 2 puncte pentru fiecare răspuns corect)


Scrie, pe foaia de concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect.

1. Ce vârstă au cei doi băieţi?


a. 8 ani;
b. 9 ani;
c. 10 ani;
d. 11 ani.
2. Cu ce scop a venit Shmuel lângă gard?
a. pentru a se ascunde;
b. pentru a-şi căuta prieteni;
c. pentru a fi singur;
d. pentru a explora împrejurimile.
3. Ce reiese din faptul că Shmuel îi spune lui Bruno: “Există duzini de
Shmueli de partea aceasta a gardului... Probabil sute. Aş vrea să am un
nume numai al meu”?
a. băiatul nu cunoaşte semnificaţia numelui său;
b. băiatului nu-i place numele său;
c. băiatul vrea un nume distinct capabil să-i reprezinte notele
particulare ale identităţii.
d. baiatul mai cunoaște și alți copii botezați Schmuel
4. Ce demonstrează despre Bruno replica pe care acesta o rostește cu privire la
dorinţa de a-i reproşa tatălui său condiţia de imobilizat în absenţa prietenilor?
a. că este invidios pe Shmuel;
b. că se simte nedreptăţit;
c. că își detestă tatăl;
d. că îi e dor de Berlin.
B. (8 puncte: 1 punct pentru fiecare idee plasată corect)
Stabilește ordinea logică și temporală a următoarele idei principale ale textului, apoi notează pe foaia
de concurs doar cifrele corespunzătoare acestora, într-o casetă similară celei de mai jos:

1. Bruno face cunoştinţă cu Shmuel.


2. Atenţia lui Bruno este reţinută de apariţia unei siluete.
3. Bruno regretă compania prietenilor din Berlin.
4. Bruno îi spune lui Shmuel că vrea să devină explorator.
5. Bruno nu vrea să se certe cu noul său prieten pe fondul părerilor diferite.
6. Bruno cere informaţii despre viaţa oamenilor aflaţi de partea cealaltă a gardului.
7. Cei doi băieţi află mai multe unul despre celălalt.
8. Bruno explorează drumul de-a lungul unui gard.
DIRECŢIA GENERALĂ
EDUCAŢIE ŞI ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII

C. (16 puncte: 4 puncte pentru răspunsul corect la fiecare din cerințe)


Răspunde, pe foaia de concurs, la fiecare din următoarele cerințe:
1. Precizează în ce context se întâlnește prima dată Bruno cu Shmuel.
2. Bruno descoperă că el și Shmuel se aseamănă în anumite privințe. Numește două dintre acestea.
3. Explică de ce Bruno nu vrea să dea amploare unei discuţii despre ţările pe care le învăţase la orele de
geografie cu Herr Liszt.
4. Prezintă, în cel mult 6 rânduri, motivul pentru care Bruno nu doreşte să repete greşelile exploratorilor.
D. (18 puncte)
Ești de acord cu superioritatea pe care o afişează Bruno, amintindu-şi de o discuţie a tatălui său cu
bunicul?
Motivează-ţi răspunsul într-un text de 15-20 de rânduri.

SUBIECTUL al II-lea 30 de puncte

O lecție de istorie pe litoralul românesc, cetatea Histria

Aflată la 65 de kilometri de Constanţa, cetatea Histria se prezintă ca un mare câmp de ruine, unde
cioturi de piatră și fragmente de zid se pregătesc să spună turiștilor o poveste extraordinară despre 
coloniști greci din Milet, care în jurul anului 657 î.Hr., au întemeiat colonia, ca port la Marea Neagră.
Numele cetății, Istria – în limba greacă, vine de la fluviul Istros, cum îi spuneau grecii Dunării.
Până la dispariția sa, prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave, Histria a jucat un rol important
în zonă, prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul
împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor.
În jurul anului 260 î.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion
(viitorul Constantinopol) controlul asupra portului Tomis. Istoricul antic grec Strabon scria că cetatea
Histria se află “la o depărtare de 500 de stadii de gura sacră a Istrului”.
În perioada sa de glorie, orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după
un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea
orașului în secolul al șaptelea d.Hr. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului
golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-
Sinoe. Aici au fost bătute și primele monede de pe teritoriul actual al României. Cetatea Histria a fost
identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise
au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Săpăturile arheologice sunt departe de a se fi încheiat în
acest sit. Astăzi, turiștii pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către
lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc).
Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de
locuințe sau ateliere, mai ales romane, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre
cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.Hr.
Bazilica episcopală construită în centrul orașului vechi reprezintă cea mai importantă descoperire
de la Histria, întrucât acest lucru însemna faptul că, în secolele V – VI, Histria a ajuns la rangul de
episcopie.
Din anul 2007, Histria figurează în Lista Patrimoniului European. Să pășești în locurile pe care au
călcat strămoşii noștri poate fi o lecţie de istorie trăită pe viu pentru cei care ajung pe aceste meleaguri.
(Sursa www.turismistoric.ro)

A. (16 puncte: 4 puncte pentru fiecare răspuns corect)


Formulează, sub formă de enunțuri, răspunsuri la fiecare din următoarele cerințe, prin
valorificarea textului citat:

1. Precizează din ce limbă provine numele Cetăţii Histria.


2. Menționează care au fost cele două conflicte în care Histria a jucat un rol important .
3. Scrie numele descoperirii care a a ridicat Histria la rangul de episcopie.
4. Explică, în cel mult 6 rânduri, ce aspecte ale cetăţii continuă să atragă atenţia turiştilor.

B. (14 puncte)
Crezi că informaţiile prezentate în articolul citat te-ar putea convinge să vizitezi Cetatea Histria?
Redactează un text de cel mult 15 rânduri în care să-ți susții răspunsul, valorificând textul dat.

SUBIECTUL al III-lea
____________________________________________ 20 puncte
Se vor acorda câte 4 puncte pentru fiecare dintre cerințele 1-3 și 8 puncte pentru cerința 4.

Privește afișul de prezentare a dezbaterii, apoi răspunde în enunț la cerințele date.

1. Menționează data și locul desfășurării dezbaterii.


2. Explică prezența în cadrul titlului dezbaterii a prefixului reliefat de paranteze, prin raportare la expresia pe
care o emană chipul fetei reprezentate în schiţa de portret.
3. Explică, în 5-8 rânduri, relația dintre mesajul verbal și elementele vizuale ale afișului
4. Într-un text de 8-10 rânduri, exprimă-ţi opinia despre percepţia diferită a părinţilor şi a copiilor privind
adolescenţa.