Jurnalul cu dublă intrare
Nume: Bozocea Sonia Ioana
Titlu:Baiatul cu pijamale în dungi
Autor: John Boyne
Textul
Evenimente și detalii
Băiatul cu pijamale în dungi este o ficțiune
istorică bazată pe ororile din Al Doilea Război
Mondial, mai exact pe chinurile îndurate de evreii
închiși în lagărele de muncă din cauza fanatismului
conducătorului nazist. Povestea îl care ca personaj
principal pe Bruno, un băieţel de 8 ani care duce o
viaţă fericită în Berlin în timpul celui de al Doilea
Război Mondial. Viaţa lui şi a familiei sale este dată
peste cap când tatăl său, un ofiţer nazist, este
promovat, asta însemnând mutarea lor din Berlin la
"ţară" (lagărul de exterminare Auschwitz)
Lui Bruno îi vine greu să accepte acest lucru,
mereu gândindu-se la pierderea sa cea mai mare – cei
trei prieteni ai săi. Însă, neputând să treacă peste
cuvântul şi deciziile tatălui, băiatul se supune şi,
împreună cu tata, mama, sora Gretel şi servitorii, îşi ia
la revedere de la Berlin. Ajuns la noua sa casă, Bruno
este dezamăgit din nou, căci casa cea nouă nu arăta
deloc ca cea din Berlin. Într-un din zile, plictisindu-se
în mod vădit, Bruno iese şi explorează împrejurimile,
ajungând departe, acolo unde credea el că e o fermă.
Ajuns la gard, Bruno dă peste un băiat de vârsta lui,
îmbrăcat într-o pijama în dungi, pe nume Shmuel.
Bruno stând pe de-o parte a gardului, iar Shmuel pe
cealaltă parte, cei doi se împrietenesc şi încep să
vorbească fel de fel de lucruri. Pe măsură ce prietenia
lor creşte, Bruno îşi lasă la o parte copilăria inocentă şi
începe să întrezărească adevărul despre viaţa pe care
oamenii evrei de la "fermă" o duc şi despre serviciul
tatălui său.
Reflecțiile mele
Întrebări, gânduri și conexiuni
Înafară de lucrurile elementare, prea mult nu
ştiam despre nazişti, evrei, Hitler, Al doilea război
mondial, deoarece erau nişte subiecte dureroase pe
care profesorii de istorie de la mine de la şcoală au
cam "evitat" să ni le spună. Oricum, bine au făcut.
Este un roman foarte ușor de citit. Scurt, scris
la persoana a III-a, dar din perspectiva unui copil.
Semnele de întrebare apar încă de la început.
De ce se mută? Este foarte greu pentru Bruno
să se adapteze la noul mediu, să renunțe la casa lui
mare și la prietenii care erau universului lui, să stea
într-o casă în care tot ce vede sunt soldați.
Cine sunt vecinii lor în pijamale? Tot timpul
poartă aceleași haine și sunt murdari. Inițial am
bănuit că erau pușcăriași, dar s-a dovedit a fi mai rău
de atât. Când Bruno își face puțin curaj și-și întreabă
tatăl ce e cu oamenii de dincolo de gard, răspunsul
cade ca un bolovan peste cititor.
Întrebările pe care mi le-am pus ar fi
următoarele: De ce Bruno n-are voie dincolo de gard?
Care este povestea lui Shmuel? De ce bunica îl urâse
pe tatăl lui, atunci când aflase de noua lui slujbă? De
unde titlul cărții Băiatul cu pijamale în dungi? Unde
este de fapt locul ăsta în care s-au mutat (Out-With,
cum îl numește Bruno)? Cine este șeful tatălui, acel
Fury care l-a trimis aici?
Răspunsurile vin treptat și pentru cititor și
pentru Bruno. Bruno le percepe cu minte de copil și
pentru el marea dramă rămâne că nu se poate juca
împreuna cu băiatul de dincolo de gard. Pentru mine
drama a început când am realizat că Bruno locuia
lângă … un loc al ororilor. A continuat pe măsură ce
Shmuel își spunea povestea. A atins punctul
culminant când sora lui Bruno l-a certat aprig și i-a
spus că s-a săturat să pronunțe greșit și să numească
locul acela Out-With, în loc să-i spune pe numele său
corect care este…

M-a cutremurat povestea. Și finalul. O să

simțiți același lucru dacă o veți citi. O parte din
istoria Europei moderne văzută prin ochii unui copil
care, în inocența lui, nu pricepe nici măcar în ultima
clipă ceea ce tu ai vrea să poți opri.