Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drumeții cu peripeții
Într-o zi însorită din vacanța de primăvară, am organizat împreună cu domnul diriginte o excursie la
Bușteni pentru a culege plante pentru ierbar.
Traseul de câteva ore s-a dovedit o aventură în toate regula! Plecaserăm pe jos din stațiune de aproape un
sfert de oră, când unul dintre colegi a luat-o înainte cu scopul de a ne face o surpriză…botanică. Domnul
diriginte l-a lăsat să se îndepărteze știindu-l descurcăreț. După câteva minute, ne-am oprit să-l așteptăm la
locul stabilit, dar…nimic. Unde putea să fi fost? Am început să-l strigăm, să-l căutăm cu binoclul.
Deodată, o colegă a descoperit șapca lui Dan căzută la marginea unei râpi. Ne-am apropiat și am auzit un
glas stins care cerea ajutor; era colegul nostru care alunecase în prăpastie, dar își agățase rucsacul de niște
buturugi. Cu forțele unite , am reușit să-l salvăm , iar când l-am scos i-a întins victorios trofeul doamnei
diriginte: o ciupercă rară numită ,,mușchiul luminos’’ pe care ținuse neapărat să o culeagă de pe marginea
prăpastiei.
Ne-am continuat drumeția, bucuroși că totul se terminase cu bine, iar noi eram fericiți că Dan nu a pățit
nimic.
O întâmplare în Ajun
Cu bucurie în suflet, îmi amintesc de o seară magică pe care am petrecut-o alături de frumoasa mea
familie. Era Ajunul, iar noi îl așteptam emoționați pe Moș Crăciun, la noi acasă.
Deodată, am auzit soneria. Să fi fost posibil așa ceva? Era chiar Moș Crăciun. Ne-am bucurat enorm și am
încercat să îl primim călduros. Voiam să știu dacă mi-a adus ceea ce îmi doream. A trebuit să îi recit o
poezie și să îi cânt un colind. Aveam emoții, nu știam dacă voi reuși, însă cu ajutorul mamei, care a fost
alături de mine, am fost la înălțime și l-am impresionat pe Moș. Fiecare membru din familia mea a primit
cadoul dorit. Ne uitam fermecați la bătrânul Crăciun. Deodată, mi s-a părut ceva suspect. Crezând că-i o
glumă, l-am întrebat pe acesta dacă este prietenul meu Ianis, fiindcă semăna leit cu el. Răspunsul acestuia
m-a înghețat la propriu. Un val de aer rece m-a cuprins, transformându-mă într-o stană de gheață invizibilă
pentru cei din jur. Pentru istețimea de care am dat dovadă, moșul m-a apreciat enorm și mi-a spus că voi fi
preferatul lui, iar de acum încolo, va avea grijă să primesc orice îmi doresc.
A fost o seară mirobolantă pe care nu o voi uita niciodată, iar din toată această întâmplare am învățat că
frumosul se naște când nu te aștepți.
Făgăduința
Ultimele raze roșiatice ale amurgului îmbrățișau zarea, iar tipsia de argint a lunii a apărut misterioasă pe
boltă. Pâlcurile de arini din pădurea de lângă sat păreau din ce în ce mai dese și întunericul pătrunzător
făceau ca în sufletul lui Andrei să încolțească treptat teama.
Trecuse de mult ceasul când trebuia să se fi întors acasă și se simțea tot mai istovit, grămada de surcele îi
apăsa spinarea, iar drumeagul prin pădure cotea prin desișuri neștiute. Mergea instinctiv, aproape haotic,
încercând să găsească poteca potrivită, iar în mintea copilului de opt ani stăruia un singur gând: ,,oare voi
reuși?’’ Îi făcuse făgăduință bunicii pe care, în ciuda oboselii, ținea să o ducă la bun sfârșit. Lemnele
uscate pe care le strânsese vor fi ajutorul nesperat cu care bătrâna va face focul și va pregăti mâncare
pentru frații mai mici. Toate acestea se învălmășeau în cugetul lui Andrei care tresări ca dintr-un vis urât
când zgomote și foșnete caudate se auzeau nedeslușit împrejur. Ce era de făcut? Inima îi înghețase de frică!
O binecuvântare divină i s-a părut copilului glasul vecinului său Sebastian care se întorcea târziu de la târg
și scurtase drumul prin pădure.
În căldura blândă a vetrei obrajii lui Andrei erau roșii de bucurie și mai ales de mândria că a reușit să-și
țină promisiunea, iar acum putea să-și privească frățiorii sătui, dormind liniștiți, la adăpost de orice urât, de
zgomote și de foșnete…