constă în povestirea unei întâmplări reale sau imaginare desfă șurate într-un cadru spațio-temporal, la care participă unul sau mai multe personaje; un element definitoriu este conflictul, constând în ciocnirea dintre două for țe opuse (personaje, în conflictul exterior; idei, gânduri, porniri etc., în conflictul interior); modul de expunere specific este narațiunea, caracterizată prin relatarea a cel puțin două evenimente aflate în relație cauzală și derulate, de regulă, în succesiune cronologică; instanțele comunicării în textul narativ sunt : autorul, naratorul/povestitorul, personajul și cititorul; etapele acțiunii sau momentele subiectului realizează schema narativă a textului : -situația inițială (expozițiunea), care prezintă locul, timpul și personajul/personajele; -modificarea (intriga) cuprinde elementul perturbator, care aduce o schimbare în situația inițială; -acțiunea (desfășurarea acțiunii), care cuprinde evenimentele în derularea lor; -rezolvare (punctul culminant), care reprezintă depășirea situației dificile; - situația finală (dezodământul), care restabilește echilibrul inițial al acțiunii și aduce, eventual, rezolvarea conflictului; cadrul spațio-temporal permite încadrarea nara țiunii într-o epocă anume și într-un spațiu particular de desfășurare; pentru textul narativ sunt specifice anumite timpuri verbale: prezentul indicativului – conferă relatării un ritm susținut și dinamic, creând impresia unei ac țiuni autentice, imediate, derulate sub ochii cititorului; perfectul simplu – timp al unei acțiuni trecute, dar încheiate de curând. Celelalte timpuri ale modului indicativ – perfectul compus, mai-mult-ca-perfectul și imperfectul – se combină cu timpurile principale ale narațiunii, pentru a introduce acțiuni de plan secund; procedee de legare a secvențelor narative: -înlănțuirea: evenimentele sunt prezentate în ordinea lor cronologică; -inserția: o povestire este cuprinsă în alta, mai mare, ca într-o ramă; -alternanța: evenimentele sunt prezentate în serii, fiecare serie incluzând personaje și acțiuni proprii, chiar dacă se intersectează cu celelalte.