Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogat.

Integrarea părților

Un text este un ansamblu de enunțuri organizate într-un întreg coerent, într-o unitate logică. De-a lungul
unui text dominant narativ pot apărea și alte tipuri de secvențe: descriptive, dialogate sau explicative, cu diverse
roluri.

Fiecare tip de structură contribuie la dezvoltarea narațiunii, iar combinarea acestora conferă dinamism
textului epic care aduce, astfel, în fața cititorului un univers ficțional complex și divers, așa cum este și lumea în care
trăim.
SECVENȚA • prezintă derularea unor întâmplări într-
NARATIVĂ o ordine logică și temporală
(acțiune+indici de timp și de spațiu);
• urmărește dezvoltarea unei intrigi într-o
înlănțuire de evenimente care au un
deznodământ.
SECVENȚA • prezintă trăsăturile unor
DESCRIPTIVĂ persoane/personaje, obiecte, fenomene,
peisaje etc., cu scopul de fixa detaliile
concrete care le caracterizează;
• limbaj expresiv, conturat cu ajutorul
figurilor de stil;
• conturează cadrul spațial și temporal al
întâmplării.
SECVENȚA • reproduce întocmai cuvintele unor
DIALOGATĂ persoane/ personaje care comunică
unele cu celelalte;
• permite dezvăluirea directă a
gândurilor, a sentimentelor și a
atitudinilor acestora.
SECVENȚA • oferă informații necesare înțelegerii
EXPLICATIVĂ unor acțiuni ale
persoanelor/personajelor;
• oferă explicații despre cauzele și
caracteristicile unor fenomene sau
evenimente;
•prezintă pașii pe care trebuie să-i
parcurgă cineva pentru a realiza ceva
•prezintă modul în care se desfășoară o
acțiune, un proces, o activitate;
• răspunde la întrebările; „Din ce cauză”,
„De ce?“ sau „Cum?“.
SECVENȚA • prezintă o opinie, un punct de vedere al
ARGUMENTATIVĂ unei persoane care urmărește să
convingă pe cineva în legătură cu un
anumit aspect.
• prezența unui narator: atotștiutor (o voce
anonimă), implicat (personaj care participă la
acțiune) sau neimplicat (martor la eveniment);
• relatare la persoana a III-a sau la persoana I.
• predomină verbele la prezent, perfect
simplu, perfect compus.
• folosirea cuvintelor din câmpul lexical în
care se încadrează tema descrierii;
• preponderența grupurilor nominale
(substantiv + adjectiv);
• prezența verbelor la prezent sau la
imperfect.
• prezența unui verb de declarație (a afirma, a
întreba, a spune, a șopti, a zice, a murmura, a
afirma, a mărturisi etc.);
• prezența liniei de dialog înaintea replicilor
sau marcarea acestora prin ghilimele; în textul
dramatic replicile sunt însoțite de numele
personajului
• marcarea intonației (neutre, interogative
sau exclamative) prin punctuație specifică.
• prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca:
mai întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință,
astfel, pentru că, deoarece, fiindcă etc.
• utilizarea unor procedee diverse care
ușurează înțelegerea: definire, exemplificare,
comparare, reformulare etc.
• există conectori prin care se organizează
argumentele: în primul rând, mai întâi, în al
doilea rând, de asemenea, totodată, în
concluzie, așadar, de exemplu, prin urmare
etc.
Exemple:

1. Secvențe narative:
a. „Tresări la auzul ușii care se deschidea, își aținti ochii într-acolo, urmări cu privirea mogâldeața care se prăvălea pe
trepte, și, cu un zâmbet de mulțumire, moșul făcu cale întoarsă...” (Constantin Chiriță, Cireșarii)

b. „Directorul închise televizorul, își întrerupse dictarea, puse dosarele pe birou și îi ceru secretarei să înregistreze
toate apelurile.“ (Ion Hobana, Cea mai bună dintre lumi)

c. „Profesorul nu-i dă atenței; în clipa următoare, zvâcnește așa de brusc din fotoliu, încât David și Clara tresar
speriați. Merge spre un dulap de perete din cealaltă parte a încăperii, trage un sertar și scoate de acolo un obiect,
care arată ca o batistă frumos împăturită. Apoi se așază din nou în fotoliu, pune batista în fața lui pe masă și începe s-
o mototolească în toate felurile, până când ... ține în mână un ... rucsac.”
(Susan Nielsen, Profesorul Miracol. Atelierul dorințelor secrete)

2. Secvențe descriptive:

a. „Dealurile se ridicau ca niște ziduri întunecate în fața lui; se iviră apoi unul câte unul și focurile băieților ieșiți cu
vitele la pășune, și iar se vedea cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare ca o mogâldeață
nemișcată.” (Ioan Slavici, Pădureanca)

b. „Era tânăr, plăpând și atât de intimidat de faima interlocutorului său, încât începuse să gângăvească în timp ce-și
formula propunerea.“ (Ion Hobana, Cea mai bună dintre lumi)

c. „Planeta părea cuprinsă de o adevărată frenezie vegetală: ierburi crescute nemăsurat, liane, plante cățărătoare cu
rădăcini aeriene, arbori împletindu-și coroanele într-o boltă fără sfârșit.“ (Ion Hobana, Cea mai bună dintre lumi)

d. „La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de
albă, că parcă de la ea se înviorase dimineața ceea de primăvară. Și avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul,
frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei...”
(Emil Gârleanu, Trandafirul)

e. „La sfârșitul anului școlar trecut, domnul Hastenteuffel ieșise la pensie, iar urmașa era Miss Edison. Despre ea se
știa că venise din Anglia și că avea câteva ciudățenii. De exemplu, faptul că intra mereu la oră fix când începea
aceasta; de obicei aștepta în fața ușii până ce secundarul trecea de fix. De aceea era foarte neobișnuit ca la un minut
după terminarea pauzei Miss Edison să nu-și facă apariția. ”
(Irene Zimmermann, Miss Edison - profesoara noastră aiurită)

3. Secvențe dialogate:

a. „— Noroc cu soluțiile tale «geniale», Ionică! Altfel ce ne-am face, bieții de noi! l-a zeflemisit Mihai.
— Poți să mă ironizezi cât vrei!” (George Șovu, Liceenii)

b. „– N-aveți nimic mai bun de făcut decât să-mi povestiți viața dumneavoastră? mormăi astronautul. – Aș avea…
dacă ai vrea să mă ajuți…“ (Ion Hobana, Cea mai bună dintre lumi)

c. „- Dragă Costică, să nu mă lași... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi, știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi
permit a mă-ndoi un moment...
-Lasă, omule, fleacurile...
- Să-i dai nota 7, cum mi-ai promis... ” (Ion Luca Caragiale, Lanțul slăbiciunilor)
4. Secvențe explicative:
a. Tabelul c.n. desemnează un tabel, c fiind identificatorul capitolului, iar n reprezentând numărul tabelului în cadrul
acelui capitol. De exemplu: Tabelul 5.6.

b. „Epoca eroică… Dușmanul cel mai cumplit al astronauților nu erau meteoriții sau radiațiile penetrante, ci
inactivitatea. Echipajul mânca, dormea, veghea în fața tablourilor de control… Astronava dispunea de o bibliotecă, o
filmotecă, o sală de sport miniaturală… Ne omoram însă timpul mai ales discutând.“
(Ion Hobana, Cea mai bună dintre lumi)

c. „Splendoarea cărții este că ea nu se impune de la sine . Alături de foame, de frig și de somn, nu există nevoia
irespirabilă de a citi. Cartea nu este «cea de toate zilele» - ca pâinea, ca apa, ca hainele. Nu citești așa cum resimți
nevoia de a mânca atunci când îți este foame. Întâlnirea cu cartea nu are loc în virtutea unui instinct. În fapt, «se
poate» și fără ea. ” (Gabriel Liiceanu, Dans cu o carte)

d. „Mereu mi-am pus problema de ce ai publica o carte în ediție bilingvă. Care sunt avantajele și dezavantajele. [...]
Din punct de vedere al educației, avantajel e sunt mari: citind textul, copiii sunt astfel expuși atât la limba maternă,
cât și la o limbă străină; curiozitatea lor înnăscută îi va face să vrea să afle cum se citește un anumit cuvânt în cealaltă
limbă ți îi va ajuta să identifice cuvintele noi din interiorul textului în limba străină prin raportarea la echivalentul lui
în limba maternă. Totodată, într-o lume globalizată și multiculturală, o carte bilingvă este mult mai ușor de
împărtășit cu prietenii sau chiar cu familia (extinsă sau nu). Unicul dezavantaj pe care îl văd în demersul de a publica
volume în mai multe limbi este calitatea traducerii - ceea ce poate fi însă prevenit. ” (www.serialreaders.com)

5. Secvențe argumentative:
Consider că între fapte și consecințe există o strânsă legătură.
În primul rând, viața noastră se compune din evenimente și trăiri variate.
În al doilea rând, noi suntem percepuți prin faptele și cuvintele noastre.
În concluzie, orice faptă implică întotdeauna consecințe și, pentru a avea un traseu frumos prin viață,
trebuie să avem conștiința trează.