SECVENȚA EXPLICATIVĂ
 oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale
SECVENŢA DESCRIPTIVĂ
 trăsăturile unor
persoane/personaje, obiecte,
fenomene, peisaje etc., cu
scopul de fixa detaliile concrete
care le caracterizează;
 conturează cadrul spațial și
temporal al întâmplării.
 folosirea cuvintelor din câmpul
lexical în care se încadrează
tema descrierii;
 preponderența grupurilor
SECVENȚA DIALOGATĂ
nominale (substantiv +
adjectiv);
 prezența verbelor la prezent
sau la imperfect.
persoanelor/personajelor;
 oferă explicații despre cauzele și caracteristicile
unor fenomene sau evenimente;
 răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.
 prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca mai
SECVENŢA NARATIVĂ
întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință, astfel,
pentru că, deoarece, fiindcă etc.  prezintă derularea unor întâmplări
 utilizarea unor procedee diverse care ușurează într‐o ordine logică și temporală;
înțelegerea: definire, exemplificare, comparare,  urmărește dezvoltarea unei intrigi
reformulare etc. într‐o înlănțuire de evenimente
care au un deznodământ.
 prezența unui narator: atotștiutor
(o voce anonimă), implicat
Structuri textuale
(personaj care participă la acțiune)
sau neimplicat (martor la
eveniment);
 relatare la persoana a III‐a sau la
persoana I.
 reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care
comunică unele cu celelalte;
 permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a
atitudinilor acestora.
 prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a
șopti, a zice etc.);
 prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea
acestora prin ghilimele;
 marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin
punctuație specifică.