Structuri textuale: secvențe de

tip narativ, explicativ,
descriptiv, dialogat. Integrarea
părților
Lucrați în grupe de câte
patru elevi. Analizați
imaginea dată, apoi
răspundeți la întrebări.

•Ce se vede în centrul imaginii?

•Cine sunt persoanele desenate?

•De ce stau copiii dincoace de bara

de protecție?

•Ce acțiuni ale persoanelor

respective se pot deduce din poziția
corpurilor și a mâinilor?
În fiecare grupă, repartizați‐vă unul dintre rolurile persoanelor
reprezentate în imagine și alcătuiți:
• un dialog între doi copii sau între un copil și persoana adultă;
• o narațiune pe care unul dintre copii o va relata părinților, acasă;
• o explicație pe care o oferă copiilor persoana adultă;
• o descriere pe care unul dintre copii o notează în jurnalul său.
 SECVENȚA
NARATIVĂ

prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și

temporală;

urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de

evenimente care au un deznodământ.

prezența unui narator: atotștiutor (o voce anonimă)

implicat (personaj care participă la acțiune)
sau neimplicat (martor la eveniment);

relatare la persoana a III‐a sau la persoana I.

 SECVENȚA
DESCRIPTIVĂ
prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte,
fenomene, peisaje etc., cu scopul de a fixa detaliile
concrete care le caracterizează;
conturează cadrul spațial și temporal al
întâmplării.
folosirea cuvintelor din câmpul lexical în
care se încadrează tema descrierii;
preponderența grupurilor nominale
(substantiv + adjectiv);
prezența verbelor la prezent sau la
imperfect.
 SECVENȚA
DIALOGATĂ
reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care
comunică unele cu celelalte;

permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a

atitudinilor acestora.

prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);

prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;
marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.
 SECVENȚA
EXPLICATIVĂ
oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;

oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;

răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.

prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca mai întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință, astfel,
pentru că, deoarece, fiindcă etc.
utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare, comparare,
reformulare etc.