DESCRIEREA UNEI PERSOANE.

AUTOPORTRETUL
I. Premise

Descrierea este un mod de expunere prin care se prezintă trăsăturile caracteristice ale unui
colț din natură, ale unui peisaj, fenomen al naturii, portretul unui personaj.

Ea poate fi:

 de tip tablou (descrierea unei furtuni, unui lac, unui anotimp, unui obiect etc.);
 de tip portret (enumerarea trăsăturilor fizice și morale ale unei persoane).

Descrierea se deosebește de alte moduri de expunere prin următoarele caracteristici:

 frecvența structurilor substantiv-adjectiv;

 prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil;
 sunt prezentate trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale unui colț din natură etc.;
 prezentarea cadrului temporal și spațial: ex. un decor interior, un peisaj, un anotimp etc.;
 atmosfera generală poate fi de liniște, freamăt, veselie etc.;
 prezența unui câmp lexical dominant;
 verbele la imperfect sunt specifice descrierii;
 sentimentele autorului sunt transmise în mod direct.

În realizarea unei descrieri se urmărește:

 aspectele descrise să fie asociate cu repere spațio-temporale

 perspectiva din care se face descrierea
 cine face descrierea
 simbolistica procedeelor artistice
 specificul descrierii respective

Ca tehnică literară, descrierea este folosită pentru a-l face pe cititor să înțeleagă mai bine
despre ce este vorba într-o operă sau să îi faciliteze pătrunderea într-o lume (univers) în care el
însuși ar putea fi un personaj.
 II. Descrierea unei persoane. Autoportretul

Descrierea unei persoane sau portretul se realizează prin respectarea caracteristicilor

generale ale descierii prezentate anterior.

Portretul se realizează prin stabilirea elementelor fizice și morale care vor fi descrise și
prin indicarea trăsăturilor care evidențiază persoana descrisă.

Autoportretul este descrierea de tip portret pe care un artist (scriitor sau pictor) sau un om
obișnuit și-l face lui însuși, evidențiindu-și trăsăturile fizice și morale reprezentative.