Textul epic

Genul epic cuprinde totalitatea textelor epice.

Textul epic este o operă literară bazată pe narațiune, în care naratorul relatează
întâmplări într-o succesiune organizată logică și temporală și în care apar
personaje care au diferite roluri în realizarea acțiunii.
În categoria textelor epice se remarcă specii în versuri (balada, legenda, poemul,
fabula) și în proză ( legenda, basmul, povestirea, schița, nuvela, romanul).
Structura textului epic este predominant narativă, având în centru acțiunea, cu
accent pe evenimente prezentate în desfășurare și într-o succesiune bazată pe
relația cauză-efect.
În funcție de amploarea și complexitatea lui, textul epic poate conține
una sau mai multe secvențe narative legate între ele, în care pot fi identificate
momentele narațiunii sau etapele acțiunii (un text epic poate conține un episod
sau mai multe episoade).
ACȚIUNEA
• Subiectul literar consta în totalitatea acțiunilor, întâmplărilor prezentate
după o anumita logică interioară a textului.

STRUCTURA UNEI NARAȚIUNII CU UN SINGUR EPISOD

Expozițiunea/ Situație inițială

Intrigă/Element declanșator

Desfășurarea acțiunii

Punctul culminant

Deznodământul/ Rezolvarea

Situația finală
STRUCTURA UNEI NARAȚIUNII CU MAI MULTE EPISOADE

Expozițiunea/ Situație inițială

Problema

Scopul acțiunii

Eveniment 1

Eveniment 2

Eveniment 3... etc

etc

Rezolvare

Situație finală

*Expozițiunea/ Situația inițială- este partea de început a unei narațiuni, în care se

prezintă locul, timpul si personajele acțiunii. În cadrul unei opere, poate să fie,
ca întindere, mai mare sau mai mică, iar uneori poate să nu apară. Verbele
folosite în această parte a subiectului literar sunt la modul indicativ, timpul
imperfect.( Într-o situație inițială regăsim răspunsul la patru întrebări:Cine?,
Unde?,Când?, Ce?.
*Intriga/ Elementul declanșator- este întâmplarea care modifică starea de
echilibru din situația inițială si declanșează acțiunea. Ruptura produsă de
intrigă este semnalată adeseori de diferite structuri( deodată, pe dată, pe când),
iar verbele sunt folosite la modul indicativ, timpul perfect compus( într-o
narațiune contemporană și în comunicare curentă sau orală), timpul perfect
simplu( în narațiunea clasică, la persoana a III-a) si timpul prezent.
* Desfășurarea acțiunii-este momentul de cea mai mare întindere și conține
prezentarea faptelor determinate de intriga. Acțiunea evoluează, producând
transformarea personajelor, care vor agrava sau vor ameliora situația inițială,
determinând finalul. Ca timp verbal se folosește trecutul(perfect compus sau
perfect simplu).
*Punctul culminant- reprezintă întâmplarea cea mai tensionata, care determina
găsirea unei rezolvări și oprește acțiunea declanșată de intrigă.
* Deznodământul-este rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând sfârșitul
acțiunii. Este o situație nouă, stabilă, echilibrată , diferită de situația inițială.

Atenție!!!
* Narațiunea reprezinta principalul mod de expunere al genului epic/text
epic.
* Descrierea în textul epic are rolul de a circumscrie cadrul acțiunii, de a
prezenta personajele sau de a sugera atmosfera în care se petrec evenimentele .
Apare, de obicei, în secvențele de început și de final și uneori pe parcursul
desfășurării acțiunii , pentru a crea suspansul , încetinind și ritmul alert al
derulării evenimentelor.
* Dialogul dezvăluie relațiile dintre personaje, gândurile sau atitudinile celor
care rostesc replicile, constituind un mijloc de caracterizare. Dialogul are rolul
de dinamiza acțiunea.
PERSONAJUL
Personajul este într-o opera epică elementul care face posibilă organizarea
materiei narative, pentru ca el este purtătorul de acțiune, este subiectul care
produce faptele. Personajul poate să fie: persoana, obiect, animal etc.
CLASIFICAREA PERSONAJELOR:
Clasificările personajelor se fac în funcție de rolurile pe care le joacă în text, de
capacitatea lor de transformare, de valorile morale pe care le reprezintă.
*In raport cu locul pe care un personaj îl are in acțiune, poate fi:
- personaj principal( protagonist), când ocupa locul central în acțiune;
- personaj secundar, când are rol mai puțin important în acțiune;
- personaj episodic, când asista la o întâmplare, rar să participe la ea, fiind
spectator.
!!Dacă un grup de mai multe personaje acționează ca unul singur, acestea au rol
de personaj colectiv.
*După capacitatea de transformare, un personaj poate fi:
-dinamic, atunci când evoluează si surprinde cititorul prin calitățile sale;
-static, atunci când nu se schimbă pe parcursul acțiunii și nu surprinde cititorul,
fiind previzibil.
* După valorile morale pe care le reprezintă, un personaj este:
-pozitiv, când reprezintă binele;
-negativ, când reprezintă răul.
NARATORUL
Naratorul este o persoana sau o voce care povestește o anumită întâmplare.
Prezența naratorului in acțiune poate fi mai evidentă, dacă cel care povestește
este personaj, adică participă la întâmplări, sau poate fi ștearsa, dacă povestitorul
rămâne doar o voce anonimă.
Naratorul poate fi:
-narator obiectiv , relatarea se face la persoana aIII-a;
- narator subiectiv (narator-personaj) relatarea se face la persoana I.