Etapele acțiunii (momentele subiectului)

Să ne reamintim!
Textul narativ prezintă o serie de întâmplări, povestite în ordine cronologică, implicând prezența a trei
instanțe: narator, acțiune, și personaje.
1. naratorul este vocea care povestește acțiune cronologic, iar acesta poate fi un personaj în propria
povestire devenind astfel un narator-personaj;
2. acțiunea într-un text narativ este reprezentată de întâmplările povestite într-o ordine logică și
cronologică;
3. indicii de spațiu și de timp sunt cuvintele care indică locul (unde? „acasă, la școală, pe stradă,
afară” etc.), dar și perioada (când? „la Sfânta Maria, de Paști, azi, mâine, săptămâna viitoare” etc.);
4. personajele sunt tot o trăsătură a textului narativ care, în funcție de locul ocupat în text pot fi:
principale, secundare sau episodice, iar în funcție de trăsăturile de caracter, pot fi pozitive sau negative.
Prin intermeidiul personajelor, autorul încearcă să transmită un anumit mesaj.

Într-un text literar, narațiunea cuprinde trei părți: situația inițială,

succesiunea de întâmplări și situația finală. Acestea pot fi delimitate în
cinci momente ale subiectului.
 1. Expozițiunea
Corespunde stării inițiale și
cuprinde o stare de echilibru,
de dinaintea declanșării
acțiunii.
De obicei, în expozițiune
sunt prezentate personajele,
timpul și spațiul acțiunii.
Verbele folosite îm acest
moment sunt, de obicei, la
modul indicativ, timpurile
prezent și imperfect.
 2. Intriga
Numit și elementul declanșator este întâmplarea care provoacă succesiunea de
evenimente. Intriga modifică situația inițială și amenință echilibrul acesteia. De obicei,
verbele folosite în intrigă sunt la modul indicativ, timpurile perfect compus și prezent.
În operele literare mai vechi, apare și perfectul simplu.
 Desfășurarea acțiunii sau dinamica acțiunii
Este cea mai întinsă parte a unei narațiuni și surprinde succesiunea de întâmplări provocate de elementul
declanșator. Timpurile verbale utilizate în desfășurarea acțiunii sunt perfectul compus și prezentul modului
indicativ. Uneori, se utilizează și mai-mult-ca-perfectul, pentru evenimente secundare, mai puțin importante.
 Punctul culminant

Este reprezentat de către

momentul cel mai tensionat al
acțiunii și se raportează simetric la
intrigă, punând capăt acțiunilor
provocate de aceasta.
Punctul culminant nu este
întotdeauna un episod izolat, el
poate fi alcătuit din mai multe
secvențe.
 Deznodământul sau situația finală
Surprinde încheierea acțiunii.
El poate face legătura cu situația inițială și stabilește o nouă stare de echilibru.
În deznodmânt, verbele utilizate sunt la modul indicativ, timpul perfect compus sau timpul prezent.
Uneori, finalul textului surprinde momente ulterioare încheierii acțiunii. Acest prag se numește epilog.
 Nota bene!
Momentele subiectului nu
sunt întotdeauna foarte clar
delimitate.
În unele texte, acestea își
schimbă ordinea sau se pot
suprapune. Alteori, unele
momente ale subiectului
lipsesc.
 Aplicații:

® din manual, toate exercițiile de paginile 43,

44, 45, 46, 47;
® Caietul elevului, 32, 34, 35, 36, 37.