ELEMENTE TEXT EPIC

MOMENTELE SUBIECTULUI
1. Expozițiunea (situația inițială de echilibru) – fixează reperele spațio-temporale și introduce personajele;
2. Intriga (cauza care modifică situația inițială) – dă boom acțiunii - momentul care declanșează acțiunea;
3. Desfășurarea acțiunii – cuprinde lanțul de întâmplări, declanșate de intrigă;
4. Punctul culminant – momentul de maximă intensitate al acțiunii, de tensiune epică, care determină
găsirea unei soluții;
5. Deznodământul (situația finală) – rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând finalul acțiunii.

CONFLICTUL poate fi:

- exterior – între două personaje, concepții, atitudini, personaj și societate etc.;
- interior – în sufletul aceluiași personaj, între datorie și sentiment sau între rațiune și sentiment.

PROCEDEELE PRIN CARE POT FI LEGATE ÎNTÂMPLĂRILE sunt:

1. Înlănțuirea – constă în desfășurarea lineară, cronologică a evenimentelor;
2. Alternanța – constă în alternarea planurilor narative
3. Inserția – procedeu prin care o narațiune de sine stătătoare este inclusă în narațiune.

ROLUL MODURILOR DE EXPUNERE:

1. Narațiunea (lat.naratio – povestire, istorisire) are rol în relatarea evenimentelor, rolul de a susține firul epic
2. Descrierea (lat. describere – a zugrăvi, a descrie) prezintă prin detaliile oferite notele definitorii ale unui
obiect / personaj; are rolul de a trezi sentimente (descrierile literare) sau de a informa (descrierile
științifice)
- Este folosită în prezentarea cadrului acțiunii și în conturarea portretului personajului principal
3. Dialogul – conferă dinamism textului epic
- Constituie o modalitate indirectă de caracterizare a personajelor
- Creează impresia de verosimilitate a evenimentelor
4. Monologul – oferă cititorilor acces la interioritatea personajelor, evidențiază zbuciumul sufletesc al
acestora.

PERSPECTIVA NARATIVĂ În funcție de gradul implicării în evenimentele relatate NARATORUL poate fi:
1. Obiectiv – relatează întâmplările la persoana a III, nefiind implicat în acțiune, detașat de întâmplări și
personaje;
2. Subiectiv – relatarea se face la persoana I, naratorul fiind pesonaj al operei literare.

TIPOLOGIA PERSONAJELOR
1. după rolul pe care îl au în acțiune: principale, secundare, episodice;
2. în funcție de profilul moral: pozitive, negative;
3. din punct de vedere al raportării la realitate: fantastice, simbolice, istorice, mitologice etc
4. din punct de vedere ai implicării în text: personaj narator, personaj martor etc
5. după modul în care sunt prezentate în operă: individuale, colective.

SPECII EPICE
1. în versuri: balada, fabula, poemul, epopeea, legenda
2. în proză: basmul, schița, nuvela, romanul, povestirea