CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR

-este compunerea în care sunt prezentate trăsăturile fizice și morale ale unui personaj, așa cum
sunt dezvăluite cititorului (direct sau indirect).

Mijloace de caracterizare:

●caracterizarea directă- trăsăturile personajului sunt prezentate explicit de narator, de alte

personaje sau de personaj însuși (autocaracterizare);

●caracterizarea indirectă: -trăsăturile se desprind din:

-fapte;
-atitudine și comportament;
-limbaj;
-gânduri și sentimente;
-relațiile cu celelalte personaje ale operei literare;
-nume;
-aspectul vestimentar;
-mediul în care trăiește personajul (obiecte care îl reprezintă,
locuință, mobilier).

Complexitatea personajului
Conflictul dintr-un text epic reprezintă o ciocnire între două sau mai multe personaje sau
o tensiune între atitudini, concepții sau trăiri ale aceluiași personaj.
Conflictul poate fi:
-exterior- când se manifestă între două personaje sau între personaj și societate;
-interior- când reprezintă un zbucium interior, o pendulare a unui personaj între diverse stări,
sentimente, emoții sau gânduri.
În funcție de felul în care evoluează pe parcursul unui text literar, personajele pot fi:
-simple- nu se schimbă de-a lungul unui text literar, fiind egale cu sine; pot fi asociate cu
imaginile bidimensionale;
-complexe -evoluează, își schimbă trăsăturile pe parcursul textului și sunt surprinzătoare; pot fi
asociate cu imaginile tridimensionale, care au profunzime.
Planul compunerii:

Introducere
-identificarea personajului: numele și porecla, dacă este cazul, statutul social (profesia, vârsta),
locul și rolul în operă (principal/secundar/episodic, pozitiv/negativ, individual/colectiv etc.);
-încadrarea personajului în opera literară;
-împrejurările în care este prezentat.

Cuprins
-numirea a patru trăsături fizice și/sau morale;
-precizarea a patru mijloace de caracterizare a personajului;
-ilustrarea trăsăturilor numite prin fapte și întâmplări, prin citate și prin procedee artistice;

Obs. Numim câte o trăsătură pentru fiecare mijloc de caracterizare și o exemplificăm,

prezentând o situație potrivită, din text, prin rezumare sau prin comentarea unei secvențe
reprezentative!

-prezentarea relației dintre personajul caracterizat și un alt personaj;

Încheiere
Se emite o judecată de valoare:
-evaluarea personajului sau compararea cu alt personaj pentru a-i evidenția calitățile sau
defectele;
-precizarea structurii textuale (secvențe narative, descriptive, dialogate, explicative);
-prezentarea atitudinii autorului față de personaj:
●respect, stimă, iubire (pentru blândețea, curajul, altruismul personajului);
●dispreț, ironie, uimire (pentru răutatea, egoismul, lașitatea, lenea personajului).
Model de compunere

Personajul este instanța narativă prin intermediul căreia autorul își exprimă propria
viziune, propriile idei și sentimente, în mod indirect, într-o operă literară.
X este personajul principal al creației „...” de .../ personajul central al fragmentului din
opera literară „...” de ..., întrucât se află în centrul întâmplărilor/în jurul lui se ordonează faptele
care alcătuiesc firul epic al textului, iar celelalte personaje sunt prezentate în relație cu el.
sau X este personajul secundar al creației „...” de .../ al fragmentului din opera literară „...” de
..., deoarece apare în câteva secvențe ale acțiunii, având rolul de a pune în lumină personajul
principal.
X este prezentat drept ... (ocupația, calitatea) din ... (localitatea), aparținând unei familii
de condiție medie/ superioară/ inferioară, statutul său social fiind redat și indirect, prin mediul de
viață (obiecte ce îl reprezintă, locuință, mobilier etc.). Aflat la vârsta ..., el apare într-un moment
obișnuit/ de excepție al existenței sale, deoarece... (scurt rezumat al textului).
Trăsăturile fizice și/ sau morale ale personajului sunt evidențiate prin modalități de
caracterizare specifice genului epic, respectiv cele directe, prin repere furnizate de narator, de
alte personaje și/ sau de personaj însuși prin autocaracterizare și cele indirecte, ce se desprind
din fapte, întâmplări la care ia parte personajul, atitudini, comportament, limbaj, gânduri, relația
cu celelalte personaje, nume, vestimentație, mediul în care trăiește acesta.
Portretul personajului este realizat prin acumulare de trăsături, cel fizic fiind creionat
direct de narator în câteva pasaje descriptive, apelând la figuri de stil, de personajul însuși prin
autocaracterizare sau de alte personaje ...
Portretul moral este amplu conturat, atât prin mijloace directe de caracterizare, cât și
indirecte. Personajul este introdus încă din primele enunțuri, când naratorul/ un alt personaj/
personajul însuși prezintă/enumeră câteva dintre însușirile acestuia.
Cele mai multe trăsături morale sunt puse în lumină indirect, prin mijloace specifice.
Astfel, ...
Alte trăsături morale se desprind indirect, din relația cu celelalte personaje...
Așadar, în fragment, se împletesc secvențe de tip narativ, cu cele de tip descriptiv,
dialogat și/sau explicativ, pentru a creiona un personaj-tip: tipul omului leneș/ harnic, tipul
copilului universal, tipul adolescentului, tipul copilului orfan, tipul mamei tipul eroului civilizator
etc. ce constituie un model demn de urmat de către cititori/ antimodel.