Personajul .

Repere teoretice

• Personajele sunt existenţe fictive, create după modelul realităţii sau plăsmuite de fantezia
scriitorului. Ele au rolul de a exprima viziunea autorului asupra lumii, pe care o transmit
cititorului prin fapte, relații, limbaj și comportamente specifice.
• Personajele pot fi tipuri umane sau individualități cu trăsături fizice, morale și
intelectuale distincte.

Tipologia personajelor:

Personajele participă la acțiune în diferite grade (principale, secundare, episodice,

figurante) și sunt individuale sau colective. După natura faptelor săvârșite, pot fi pozitive sau
negative. De asemenea, există personaje complexe, care se transformă pe parcursul acțiunii, au
trăiri contradictorii, sunt implicate în conflicte (interioare) puternice. Personajul eponim este
cel care dă titlul operei, statut care anticipează rolul central pe care-l va juca în operă. Există
personaje construite după modelul realității, dar și personaje fabuloase;

Portretul realizat unui personaj poate fi moral, fizic sau complex (sunt combinate mai multe
tipuri de portret);

Modalități de caracterizare:

1. Caracterizare directă realizată de către narator, celelalte personaje sau

autocaracterizare, prin descriere;
2. Caracterizare indirectă care reiese din fapte, gesturi, mimică, limbaj, relațiile cu
celelalte personaje, vestimentație, nume etc. Narațiunea și dialogul au un rol major în
caracterizarea indirectă.

Mijloacele artistice folosite frecvent în caracterizare:

- Epitetele și inversiunile nuanțează anumite trăsături ale portretului;

- Comparațiile realizează analogii ale eroului cu alte personaje;
- Antiteza plasează personajul în contrast cu altele și evidențiază trăsăturile eroului, etc.

Atitudinea naratorului față de personaj: subiectiv (ironic, critic/ admirativ etc.) sau obiectiv;
 Plan de caracterizare
I. Încadrare în tipologie:
- Se prezintă o introducere generală despre fragmentul de text oferit (temă/ mesaj);
- Se identifică tipologia personajului (principal/ secundar; pozitiv/ negativ; fabulos/
construit în manieră realistă) precum și statutul social (Cine e? În ce ipostază este
surprins? În ce moment al vieţii este prezentat?);

II. Modalități de caracterizare:

Atenție! Se identifică tipul de portret (fizic/ moral/ complex); modalitățile de

caracterizare; mijloacele artistice folosite; atitudinea naratorului;

- portret fizic (figură, mimică, statură etc.)

- portret moral – trăsăturile morale ale personajului
a. Caracterizarea directă: trăsăturile sunt numite direct de narator, de alte personaje,
de el însuşi – autocaracterizarea; se realizează prin descriere;
b. Caracterizarea indirectă: trăsăturile personajului reies din acţiuni, gânduri,
comportament, limbaj, vestimentaţie, mediu, relaţiile cu celelalte personaje.

III. Încheiere: Se formulează o idee generala despre personaj.

• Portretul personajului este emblematic pentru tipologia umană pe care o reprezintă, cea…
• Personajul devine un model pentru…..

Structuri care pot fi folosite în caracterizare:

• Fragmentul citat din opere X de Y prezintă o scenă semnificativă pentru evidențierea

relațiilor din familie.
• Personajul principal al secvenței este Z, o întruchipare a copilului răsfățat, în jurul
acestuia concentrându-se întreaga acțiune.
• Este personaj eponim, statut care anticipează rolul central pe care-l va juca în operă.
• Personajul este caracterizat direct, prin descriere. Semnificativă este aprecierea lui N,
care îl consideră…(se ilustrează prin citate);
• Portretul fizic al personajului este creionat prin descriere, un rol important avându-l
epitetele/ comparația…;
• (Obs. Un detaliu al portretului fizic poate sugera și o trăsătură morală).
• Fragmentul se deschide cu un portret al protagonistului, realizat de către narator, prin
descriere. Rolul predominant în această prezentare revine epitetelor, care evidențiază
calitățile sale…
• Portretul fizic al personajului lipsește, deoarece naratorul urmărește reliefarea
caracterului. Totuși, se oprește asupra aspectului vestimentar, evidențiind contrastul
dintre costumația pretențioasă și comportament sau statutul social etc.
 • Rolul predominant în conturarea personajului revine însă mijloacelor indirecte,
concretizate în fapte, gesturi, limbaj și relațiile cu celelalte personaje. Narațiunea și
dialogul sunt modurile de expunere cu rol major în caracterizare.
• În acest fragment este relatată o întâmplare semnificativă pentru…(se numește trăsătura);
• Dialogul cu M relevă….
• Gestul personajului este sugestiv

Listă de trăsături ale personajelor: perseverent, hotărât, binevoitor, optimist, devotat, cu simț al
umorului, înțelept, viteaz, bun, blând, generos, indulgent, exigent, arogant/ orgolios/ mândru, sensibil,
calm, cumpătat/ chibzuit, comunicativ, timid, lucid, vesel, amabil, visător, ipocrit/ mincinos/ duplicitar,
avar, viclean, idealist, impulsiv, pasionat, superficial etc.