PERSONAJUL

(fişă recapitulativă)

Personajul: om fără măruntaie, om de hârtie ( Paul Valéry ), homo fictus ( E. M. Forster )

Clasificarea personajelor:
- după importanţa lor în operă: pricipal ( protagonistul ), secundar, episodic;
- după prezenţa lor în operă: prezent, absent;
- după modul de prezenţă în operă: individual, colectiv;
- după valorile etice pe care le promovează: pozitiv, negativ;
- după verosimilitatea personajului: real, fantastic, simbolic, alegoric;
- după programul estetic ilustrat de operă:
1. personaj clasic: caracterul ( ilustrează o permanenţă general umană, de multe
ori absolutizată, anistorică, recognoscibilă în diferite epoci ); ex. Tartuffe al lui
Molière – nu ilustrează tipul ipocritului, ci chiar ipocrizia ca trăsătură general
umană, Hagi-Tudose al lui Delavrancea – nu avrul, ci avariţia însăşi.
2. personajul realist: tipul ( personajul ilustrează o clasă socială, e dotat cu
complexitate psihologică şi – ca să-l cităm pe Balzac, face concurenţă stării
civile); ex. Costache Giurgiuveanu ilustrează tipul avarului.
3. personajul romantic;

Funcţia personajului Structura personajului Ipostaze ale personajului

Funcţia coezivă: personajul Stratul pragmatic
asigură coeziunea textului, el (anaforic): relaţii la nivelul
face legătura între planuri; limbajului, comportamentului, Personajul anaforă
personajul se defineşte ca gesticii, psihologiei;
relaţie între semne;
Funcţia psihologică Stratul referenţial
(proiectivă) - include (semantic): numele,
dimensiunea referenţială a biografia, portretul Personajul referenţial
personajului, dată de vestimentar, fizionomic,
dialoguri, portret fizic, etc. comportamental, moral;
Funcţia simbolică Stratul relaţional (sintactic):
(proiectivă şi cumulativă): legarea personajului x de alte
personajul nu mai e semn sau personaje din acelaşi text –
persoană, ci un sublimat, o relaţii de substituţie,
sinteză a unei etnii, a unei antitetice, complementare, de Personajul influenţă
mentalităţi colective, a unui analogie;
timp istoric sau a unui curent
de opinie; personajul poate fi
proiecţia în operă a autorului:
Ştefan Gheorghidiu – Camil
Petrescu.

Modalităţi de caracterizare a personajului:

 directă: - de către alte personaje;
- portret relizat de narator;
- autocaracterizare, introspecţie;
 indirectă: - prin propriile acţiuni şi replici;
- prin gesturi, mimică;
- prin onomastică;
- prin intermediul mediului în care trăieşte;
- prin intermediul naturii;
- din scrisori, din jurnale intime, alte documente;