ANEXA 1

FIȘA - TIP PENTRU CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR

I. INTRODUCERE

Date despre autor și operă.

Locul personajului în operă.
Stabilirea tipologiei personajului:
- erou / figura / actor / actant;
- principal (central) / secundar / episodic / figurant (criteriu: locul ocupat în acțiune);
- protagonist / antagonist / spectator / comentator (criteriu: rolul avut în acțiune);
- erou / antierou;
- plat (unilateral, liniar, simplu, ale cărui acțiuni sunt previzibile) / rotund (complex);
- realist / romantic / simbolic;
- istoric / fictiv / legendar / fabulos / mitic / alegoric (criteriu: raportul cu realitatea);
- excepțional / contradictoriu în romantism;
- titular (eponim) / sugerat prin titlu;
- individual / colectiv;
- pozitiv / negativ (criteriu: etic);
- uman (adult; copil) / animalier;
- prezent / absent; - feminin / masculin;
- suprapersonaj (ex. Pădurea spânzuraților);
- personaj-reflector (cel care participă sau numai asistă la evenimente, în ipostaza unui
observator care exprimă punctul de vedere al naratorului și comentează, de pe o poziție
relativ obiectivă, actele altor personaje);
- personaj-martor;
- personaj-narator;
- răufăcător / donator (furnizor) / ajutor / fata de împarat (personajul căutat) și tatăl ei /
trimițătorul / falsul erou / eroul în basm.

Statutul social (apartenența la o anumită clasă socială, meserie etc .; ex: intelectual,
țăran, aristocrat, sclav etc.)
Semnificatia numelui.

II. CUPRINS
Evidențierea portretului fizic (fizionomie, vestimentație, vârsta, mimica, gestica etc)
prin:
- caracterizare directă făcută de către narator, de către alte persoane (în genul epic), de
către dramaturg în didascalii (în genul dramatic);
- caracterizare indirectă.
- autocaracterizare.
Evidențierea portretului moral prin:
- caracterizare directă de către narator sau de către alte personaje (în genul epic), de
către dramaturg în didascalii (în genul dramatic);

1|Page
- caracterizare indirectă care reiese din: meditații interioare, gânduri, acțiuni, fapte,
gesturi, mediul în care persoana trăiește, locuința, relația cu celelalte personaje,
comportament, limbaj, vestimentație, nume etc;
- autocaracterizare.
Evidențierea trăsăturii dominante a caracterului și natura personajului, tipul uman
pe care îl prezintă (personaj tip în realism; caracter în clasicism, construit în jurul unei
singure idei sau trăsături de caracter: avarul, arivistul etc)
Constanța atitudinii personajului:
dacă păstrează aceleași trăsături pe tot parcursul operei literare, dacă suferă anumite
modificări sau transformări evolutive, uneori spectaculoase și ce anume le determină
(personaj static sau dinamic).

III. CONCLUZIE
Locul personajului în umanitate opere scriitorului, în contextul literaturii naționale și
universale (dacă a mai apărut la alți scriitori, în alte opere)
Caracterul de noutate adus de personaj

Notă: Aprecierile critice pot apărea la începutul sau la sfârșitul unei caracterizări

2|Page