TEMA ex6/87 „Moromeții” de Marin Preda 26MARTIE 2021

Roman obiectiv, realist, cu tematică tradițională, „Moromeții” este una dintre cele
mai cunoscute opere ale lui Marin Preda. „Moromeții”, perspectiva narativă este
obiectivă, iar întâmplările sunt relatate prin utilizarea de verbe și pronume la
persoana a treia. Naratorul este omniscient și omniprezent, expunând faptele în
mod obiectiv.
Cu toate acestea, criticul literar Nicolae Manolescu a remarcat că există
momente în care vocea naratorului impersonal, omniscient și omniprezent se
confundă cu cea a protagonistului, Ilie Moromete. Astfel se creează personajul-
reflector, care ocupă locul naratorului pe alocuri. Criticul literar Nicolae
Manolescu a spus că Moromete este cel din urmă țaran in acest roman al
deruralizari satului.
Monologul adresat unui personaj imaginar, Bâznae. În timp ce, pe ploaie,
Moromete sapă un șant în jurul șirei de paie din grădină pentru ca apa să se scurga,
iar în altă parte a satului se pun la cale schimbări hotărâtoare pentru destinul
țărănimii: ,, Până în clipa din urmă omul e dator să țină la rostul lui, chit că rostul
ăsta cine știe ce s-o alege de el! (…) Că tu vii și îmi spui că noi suntem ultimii
țărani de pe lume și că trebuie să dispărem… și de ce crezi tu că n-ai fi tu ultimul
prost de pe lume și că mai degrabă tu ar trebui să dispari, nu eu? …” (…),,Așa că
vezi, reluă apoi Moromete în glas cu admirație de sine neacoperită față de
generozitatea lui, eu te las pe tine să trăiești!... Dar rău fac, că tu vii pe urmă și-mi
spui mie că nu am nici un rost pe lumea asta… Și ce-o să mănânci, mă, Bâznae?
Ce-o să mănânci, mă tâmpitule”, exclamă Moromete, apăsând cu un fel de milă
nesfârșită, aproape părintească pe ultimul cuvânt, contemplând parcă cu jale
mizeria mintală a acelui Bâznae care-i spusese lui asemenea lucruri despre soarta
care le era rezervată în viitorul țăranilor. (Nu-i spsese lui, ci lui Niculae, și de la
Niculae știa și Moromete.) ,,Măcar, zise Moromete mai departe, eu tot am făcut
ceva, am crescut șase copii și le-am ținut pământul până în momentul de față –
când n-au avut să-l muncească, ce să le face eu, toată viața le-am spus și i-am
învățat – dar pe tine să te vedem dacă ești în stare cel puțin de-atât! O să fii în
stare? Nu să-i îmbraci și să le dai de mâncare, că asta e lesne, de mâncare îi dai și

Page | 1
unei vite în grajd, dar ce le spui!? Ce-i înveți, fiindcă unui copil chiar dacă nu-I
intră în cap cât e mic, când se face mare își aduce aminte. (…) Fiindcă degeaba o
să le spui tu din vorbe, c-o fi c-o păți, că mai deștept ca tine nu mai e nimeni, din
fapte ei o să vadă că nu ești nici deștept și nici n-ai ce să le spui ș-or să ajungă de
capul lor ș-or să te învețe ei pe urmă minte când oi îmbătrâni… Or să-și șteargă
picioarele pe tine, că n-ai știut să faci din ei oameni…”.
În ciuda transformărilor sociale la care asistă, Ilie Moromete nu acceptă
ideea că rostul lui în lume e greșit. În acest monolog de la șira de paie, el compară
cele două ordini ale lumii, cea veche și cea nouă, de pe poziția .
Limbajul lui Moromete este conturat de prezenta argoului si
a ironiei. Este utilizata tehnica disimularii ( nu raspunde direct) ofera
raspunsuri cu subinteles. Prin limbaj este subliniata latura sa de filozof si
autoironia.

Oralitatea proprie, asemanare cu limbajul folosit de Creanga. Anecdota este

specifica lui Moromete (presupune caracterul pitoresc al intamplarilor pe care
le povesteste). Naratorul din „Morometii” dar si protagonistul romanului ne
prezinta viata ca un spectacol ( prin recuzita, prin acumularea de gesturi, prin
replici, prin „ritualurile” la care participa taranii).

Page | 2