CHIMIE ORGANICĂ – Curs

Anul I - Biologie
 sau

Definitie:
Arenele sunt substante compuse din carbon si
hidrogen in structura carora apar unul sau mai multe
nuclee benzenice:

sau
Structura benzenului: A. Kekule atribuie benzenului
prima formula structurala: cei 6 atomi de C din
molecula sunt uniti intr-un ciclu prin 3 legaturi duble
care alterneaza cu 3 legaturi simple.
 S-a dedus ca ciclul de 6 atomi de C care forma
unui hexagon regulat si plan; distantele dintre atomii
de C vecini sunt identice, egale cu 1,39Aº
intermediare intre legatura simpla (1,54Aº) si dubla
(1,33Aº). Fiecare atom de C are o simetrie trigonala;
el participa cu trei orbitali la trei legaturi σ sub
unghuiri de 120º. Cel de-al patrulea orbital al
atomului de C care contine electron π este
perpendicular pe planul legaturilor σ. Prin
intrepatrunderea laterala a celor 6 orbitali p =>
orbitali moleculari extinsi. Orbitalul molecular cel
mai stabil este distribuit omogen pe intreaga
suprafata a ciclului benzenic avand densitatea
electronica maxima deasupra si dedesubtul planului
ciclului.
Sistemul care contine 6 electroni π ai caror
abilitati sunt contopite in orbitali moleculari comuni
este foarte stabil; el este caracteristic compusilor
aromatici si se numeste sextet aromatic.
Clasificare:
Arene:
mononucleare: cu un singur nucleu benzenic
Arene
polinucleare: cu mai multe nuclee benzenice

cu nuclee izolate

cu nuclee condensate
* omologii benzenului disubstituiti se denumesc cu
ajutorul prefixelor orto- (o-), meta- (m), para- (p).

- pozitii orto (2 pozitii consecutive)

- pozitii meta (cand avem o pauza)

-pozitii para (cand avem 2 pauze)

* omologii benzenului polisubstituiti se denumesc prin
indicii de pozitie, cei mai mici in ordine alfabetica si
benzen
2. Arenele polinucleare
* cu nuclee izolate

 numerotarea se face : numerotam un nucleu, iar pe

celalalt simetric.
 pozitiile 2,2’ si 6,6’ sunt pozitii orto
 pozitiile 3,3’ si 5,5’ sunt pozitii meta
 pozitiile 4 si 4’ sunt pozitii para

3’ 2’ 2 3

4’ 1 4

5’ 6’ 6 5

p, p’ – dimetil - bifenil
*cu nucleee condensate
8 1
7
2 1,4,5,si 8 - α
6 3 2,3,6 si 7 - β
5 4

8 9 1
7 2
1,4,5 si 8 - α
2,3,6 si 7 - β
6
5 10 4
3
9 si 10 - ‫ﻻ‬
Principalii radicali proveniti de la arene
Arena Radical monovalent Radical divalent

α - naftil β - naftil
(C10H7 -)
 Metode de sinteza
a. Izolarea din petrol. Fractiunile mijlocii si superioare a petrolului
contin uneori 30% hidrocarburi aromatice. Extragerea lor din petrol
se face cu SO2 lichid la -60º C
b. Prin mijloace chimice. Reformarea catalitica a benzinelor medii si
grele ;
 c.Obtinerea din produsele rezultate la
cocsificarea carbunilor.
gudronare

distilare reziduu:Smoala

asfalt

Ulei usor 800 - 1700C Ulei cresalic 1700 - 2300C Ulei greu 2300-2700C Ulei verde 2300-3600 C
benzen fenoli naftalina antracen
toluen anilina
xilen piridina
tiafen
d. Reactii de alcalinare Friedel Crafts:
 e. Reactia de polimerizare

3 CH ≡ C – CH3
f. Reactia Fittig - Wurtz
 Proprietăţi fizice
Numele de aromatice se datorează atât mirosului
caracteristic al unor reprezentanţi cât şi faptului că erau
extrase din materiale vegetale parfumate. Benzenul şi
omologii lui sunt substanţe lichide, incolore cu densitate mai
mică decât a apei. Arenele polinucleare sunt solide. Toate
arenele sunt insolubile în apă, solubile în diferiţi solvenţi
organici. Un solvent caracteristic este dioxidul de sulf lichid.
Atât benzenul cât şi toluenul sunt utilizaţi ca solvenţi pentru
numeroase substanţe organice. Un dezavantaj major al
utilizării benzenului este toxicitatea lui. Naftalina este o
substanţă solidă, albă, insolubilă în apă; prezintă proprietatea
de a sublima. Majoritatea arenelor au acţiune cancerigenă.
Proprietăţi chimice
Se pot împărţi în două categorii:
A. Proprietăţile nucleului aromatic
B. Proprietăţile catenei laterale
A. Proprietăţile nucleului aromatic
I. Reacţii de substituţie la nucleul
aromatic
1. Substituţia la benzen

Ar – rest de hidrocarbură
aromatică
a) Halogenarea benzenului: se realizează în condiţii
catalitice. Clorurarea benzenului duce la formarea
unor compuşi mono- şi policloruraţi.

b) Nitrarea benzenului: are loc în prezenţa

amestecului sulfo-nitric (HNO3 + H2SO4) şi se
formează nitrobenzen.
c) Sulfonarea benzenului: rezultă acid
benzensulfonic

d) Alchilarea benzenului
e) Acilarea benzenului: reacţia prin care atomul de
hidrogen se substituie cu grupa acil în
prezenţa
AlCl3. Produşii reacţiei de acilare a arenelor sunt
compuşi carbonilici.
2. Substituţia la omologii şi derivaţii
benzenului

Introducerea unui substituent face ca trei poziţii din

nucleu să nu mai fie echivalente orto, meta, para.
Următorul substituent va intra într-o poziţie determinată
numai de natura primului substituent. După natura lor,
substituenţii sunt de oridnul I şi ordinul II.
S este de ordinul I: orto şi para S este de ordinul II: meta
Radicali alchil: - R grupare aldehidă: - CHO
Halogeni: - F, - Cl, - Br, - I grupare carboxil: - COOH
Grupări hidroxil: - CH grupare sulfonică: - SO 3H
Grupări amino: - NH2 grupare nitro: - NO 2
grupare nitril: - CN
II. Reacţia de adiţie

1. Hidrogenarea
 condiţii: 100-180oC, catalizator Ni

tetrahidronaftalină decahidronaftalină
(tetrolina) (decalina)
2. Halogenarea
III. Oxidarea

1. Cu agenţi oxidanţi: s-a constatat că

oxidarea cui agenţi oxidanţi la nucleu are loc
doar în cazul hidrocarburilor aromatice cu
multe nuclee condensate.

antracen
antrachinonă
2. Cu oxigen molecular:
 oxidarea benzenului (500oC, V2O5)

oxidarea naftalinei (350oC, V2O5)

B. Reacţii chimice ale catenei laterale
I. Halogenarea fotochimică a toluenului

toluen clorofenilmetan dicloroform tricloroform

(clorură de benzil) (clorură de benziliden)
II. Dehidrogenarea catalitică

III. Oxidarea: conduce la acizi ftalici

acid ftalic
acid tereftalic
(acetofenonă)

(acid benzoic)
hidroperoxid fenol propanonă
de cumen (acetonă)