L'e- i xiWA

'/H z-w
M. COLUMBAN
H. CORCHE$
V. GAL
M. LASCAR
M.LUPU
L. PAICU
 MONICA H. COLUMBAN
VICTORIA GAL
MARIA LUPU
LILIANA PAICU
HORIA CORCHEJp
MARILENA LASCAR

CARTEA
DEFINITIVA
PREGATIREA EXAMENULUI
DE
BACALAUREAT
 Prefa^a

Prezenta lucrare urmare§te abordarea structurata a textelor literare studiate in

liceu. Algoritmul propus pune in evidenfa elementele caracteristice textului literar,
dar §i aspecte specifice unor genuri, specii curente literare sau vi- ziunii unui
autor. Recunoa§terea interpretarea acestor particularita|i ale textului literar sunt
necesare elevilor atat in etapa de receptare a operei studiate, cat §i in etapa de
redactare a unui eseu structural argumentativ sau liber.
Structura unui capitol cuprinde/onmd^mz cerin^ei §i redactarea eseului co-
respunzator acesteia, sugestii de abordare a unor subiecte propuse pentru exa- menul
de bacalaureat din ultimii ani, cu trimiteri la secvenfe ale eseului redactat, §i cateva
aplicajii noi. Pentru textele epice §i dramatice au fost elaborate mai multe eseuri, cu
algoritm specific, pentru a releva particularitatile de construcfie a textului literar (I), a
personajului (II) §i a doud personaje ce ilus- treaza evolufia conflictului ori alcatuiesc
un cuplu (III). Pentru opera lirica, se ofera cate un eseu despre particularitafile de
construcjie a textului poetic, ceea ce constituie o ilustrare pe baza unei poezii
reprezentative pentru autor §i/ sau curent literar, iar in cazul lui Mihai Eminescu
si George Bacovia cate doua ilustrari, care pot fi valorificate in eseuri de tip
paralela. Particularitajile de con- strucjie a textului literar sunt organizate logic, in
eseurile redactate. Astfel, in introducere, este prezentata incadrarea operei literare
alese in context (de exemplu: contextul operei autorului/ al epocii/ cadrul
teoretic/ contextul spe- ciei literare/ al curentului literar/ al receptarii critice). In
cuprins, un prim grupaj include incadrarea operei literare intr-o categorie (de
exemplu: specie literara, viziune despre lume, perspective narativa), apoi elemente
de con^i- nut - feme §i motive literare, elementele de structura a operei §i elemente
de limbaj. Incheierea se ref era la aspectele care conf era originalitate operei literare
alese/ a personajului ales sau reia sintetic elementele specifice relevate in cuprinsul
eseului.
Elementele textului literar, care pot fi identificate la analiza, sunt semna- late ca
subtitluri in eseurile redactate. Corespunzator acestor subtitluri au fost elaborate,
pe coloana laterala, formularile unor itemi care pot primi drept ras- puns
paragrafele pe care le vizeaza din eseul redactat. Aceasta abordare este utila, mai
intai, din perspectiva activitatii la clasa, intrucat ofera profesorilor un set de itemi
de tip eseu cu raspuns restrans, care pot fi utilizafi in lectie, in scurte secvenfe de
evaluare orala sau scrisa, ca intrebari punctuate. In al doi- lea rand, profesorul
poate alege cativa dintre acesti itemi pentru a-i organiza ca intrebari structurate,
aplicate la un fragment dat din opera literara stadia ta. O alta utilitate a itemilor
formulati este aceea ca ofera o imagine co- erenta a elaborat'd eseului despre o
opera literara, fiecare paragraf sau grupaj de paragrafe avand un rost precis in
compozitie, acela de a explica, releva, Hus- tra, prezenta sau preciza particularitatile

5
 Cartea definitive a pregatirii examenului de bacalaureat

de constructie a textului literar sau a personajului/ a personajelor.

Tabelele care contin sugestii de abordare a unor subiccte propuse stmt reali- zate
astfel incat sa ofere o vedere de ansamblu asupra organizarii eseului de redactat ca
raspuns la cerinfele date. Pe prima coloana stmt a§ezate reperele date in cazul unor
eseuri structurate, respectiv argumentele ce urmeaza a fi dezvoltate in eseul de tip
argumentativ. Corespunzator fiecarui reper sau argument, pe a doua coloana sunt
indicate elementele textului literar care se regasesc in titlurile unor secvenfe din
eseu. Consideram ca aceste indicatii nu reprezinta modele restrictive, ci sunt doar
niste sugestii de abordare, dupa cum §i eseurile oferite constitute doar exemple de
redactare. In doua situatii, romanul Ultima noapte de dragoste, tntaia noapte de razboi
de Camil Petrescu §i nuvela Alexandru Lapu§neanul de C. Negruzzi, am atasat
tabelului §i un exemplu de redactare a eseului argumentativ, ca exemplificare. A
treia coloana ofera cititorului posibilitatea de a urmari organizarea materialului
atat in ansamblul cartii, cat §i in cadrul fiecarui capitol, pe baza unei codificari.
Aplicatiile sunt cerinfe noi de eseuri structurate si argumentative, care se pot
valorifica in evaluarea sumativa, la sfar§itul ciclului de lectii destinate studierii
unei opere literare sau in teza de la sfarsitul semestrului.
Selecfia operelor literare, organizate in lucrare pe principiul cronologic, a fost
realizata in concordanta cu programele §colare de liceu §i cu precizarile programei
pentru examenul de bacalaureat 2014, avand in vedere criteriul reprezentativitafii
pentru epoci, curente literare §i specii literare, ca si faptul de a aparfine, pe cat
posibil, unuia dintre autorii canonici recomandafi: Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L.
Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion
Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Calinescu, E. Lovinescu,
Marin Preda, Nichita Stanescu, Marin Sorescu. De asemenea au fost alese operele
literare care ar fi putut constitui suportul pentru elaborarea eseurilor la proba
scrisa a examenului de bacalaureat din ultimii ani, conform subiectelor formulate
in variantele elaborate anual de catre M.E.C.T. De aceea consideram ca, pe baza
unei analize lucide a

6
 Prefafa

experience! oferite de „proba de foe" a examenului de bacalaureat, putem

propune o metoda utila, verificata in practica, de abordare a textului literar de
catre elevii de liceu.
Agadar, cartea noastra poate fi valorificata de profesori gi elevi din trei per-
spective:
1. In evaluarea si activitatea curenta, la clasa, prin setul de itemi inscrigi pe
banda laterala care insofegte eseurile gi prin cei propugi la Aplicafii;
2. In pregatirea pentru redactarea eseurilor, ca repere de organizare a ma-
terialului;
3. in pregatirea pentru orice subiect propus in cadrul probei scrise a exa-
menului de bacalaureat, intrucat lucrarea demonstreaza ca abordarea
structurata a textului literar ofera nu numai un algoritm logic gi viabil de
analiza, ci gi solufii pentru majoritatea formularilor posibile a itemi- lor de
tip eseu structurat sau argumentativ (ca in seefiunea Sugestii de abordare).

Convinsi fiind ca va oferim o carte realmente utila - definitiva - pentru pre-

gatirea probei de literatura romana de la bacalaureat, va dorim succes la examen!
Autorii
 Literatura romana
in secolul al XlX-lea
 Perioada pasoptista
Pa§optism, romantism; revista Dacia literara

1. Contextul epocii
Perioada pasoptista (1830-1860) are ca nucleu revolutia anului 1848. Moder-
nizarea societafii romane§ti, independent politics, libertatea nationala, uni- rea
provinciilor romane sunt obiectivele social-politice ale mi§carii pa§optiste.
Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne. Scrii- torii
pa§opti§ti sunt nevoifi „sa arda etapele" care se desfa§urasera succesiv in
literaturile occidentale, in decursul a mai bine de un secol §i jumatate. Cu- rentele
literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt
asimilate simultan. Principala trasatura a literaturii pasoptiste consta in coexistent
curentelor literare, nu numai in opera aceluia§i scrii- tor, ci chiar §i in aceea§i
create.

2. Ideologia pasoptista
Pa§optismul este o ideologic literara niciodata sintetizata intr-un program
particular §i supusa unor comandamente exterioare: mesianism cultural §i
revolufionar, spirit critic, deschidere spre Occident §i lupta pentru impune- rea
unui specific national, con§tiinfa civica §i patriotica, constiinta pioniera- tului in
mai toate domeniile viefii, o retorica a entuziasmului §i a trezirii la acfiune.

3. hidrumaton ai fenomenului cultural-literar

Doua personalitafi au rolul de indrumatori al fenomenului cultural-literar.
Intr-o prima etapa, corespunzatoare primei generafii pa§optiste, acest rol ii
revine lui Ion Heliade-Radulescu prin articolele din ziarul Curierul roma- nesc,
aparut la Bucure§ti, incepand cu 1829, caruia ii adauga din 1837 supli- mentul
literar Curierul de ambe sexe.
O alta etapa este marcata de contribufia lui Mihail Kogalniceanu, redac- torul
revistei ie§ene Dacia literara, care are ca obiectiv exclusiv literatura. Programul
revistei orienteaza literatura timpului; in cele trei numere apa- rute, se publica
opere ale celor mai valoro§i scriitori ai vremii (C. Negruzzi, Vasile Alecsandri,
Grigore Alexandrescu §.a.), dar direcfia imprimata se reflects in toata literatura
epocii.
Perioada pa^optista

11
 4. Revista Dacia Literara: articolul introductie, de Mihail Kogalniceanu
Constituirea deplina a romantismului pa§optist a fost marcata de programul
teoretic Introducfie, redactat de Mihail Kogalniceanu. Publicat in primul numar al
revistei, articolul-program reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.
Kogalniceanu i§i susfine intenfia de a face din Dacia literara „un reperto- riu
general al literaturei romanegti", prin cele patru puncte ale articolului-pro- gram, ce
vizeaza: intemeierea spiritului critic in literatura romana pe principiul estetic;
afirmarea idealului de realizare a unitafii limbii §i a litera- turii romane;
combaterea imitafiilor si a traducerilor mediocre; prornovarea unei literaturi
originate, prin indicarea unor surse de inspirafie in conform!- tate cu specificul
national §i cu estetica romantica: „Istoria noastra are destule fapte eroice,frumoasele
noastre jari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt des- tul de pitore§ti §i de poetice
pentru ca sa putem gdsi §i la noi sujeturi de scris,fara sa avem pentru aceasta trebuinfa sa
ne imprumutam de la alte nafii".
Prin precizarea surselor de inspirafie / a temelor literare in ultimul punct al
articolului, dar §i prin diversele trimiteri spre trasaturile romantismului (as-
pirafia spre originalitate, refugiul in trecutul istoric, aprecierea valorilor na-
fionale §i a folclorului, imbogafirea limbii literare prin termeni popular!, arhaici
sau regional!), acesta devine un manifest literar11 manifest literar - text cu valoare de
document pentru inceputul unei mi§cari literare / a unui curent literar, prin care
se afirma o noua concepfie literara, de obicei, in mod polemic fa (a de mi§carea
anterioara al romantismului romanesc. 1 2 3 4 5 6 7

1 Romantismul in literatura pasoptista

2Literatura pa§optista se dezvolta sub semnul romantismului european §! par-
3cur ge un drum sinuos. Dupa literatura anilor 1825-1830, care abunda in adap-
4tar! dupa autorii strain!, in special francezi, remarcam sincronizarea dintre
5aparifia manifestului romantismului francez (Prefafa la drama Cromwell, de
6Victor Hugo, in 1827) §i a articolului-program Introductie, publicat de Ko-
galniceanu in 1840. Scriitorii romani ai epoch asimileaza rapid manifestul ro-
mantismului francez §i aplica principiile acestuia, cu particularitafile curentului
nafional-popular de la revista Dacia literara.
7Primii no§tri scriitori modern!, precum C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Gr.
Alexandrescu §.a., se afirma in cadrul curentului nafional-popular de la Dacia
literara. Ideile enunfate in articolul-program §i promovate de revista se reflecta in
literatura romana de la mijlocul secolului al XlX-lea.

12
 Dacia literara

■ ' ijRLOOM ;j o o o

1. (30 de puncte) Realizeaza un eseu, de 1-2 pagini, in care sa demonstrezi ca

articolul lui Mihail Kogalniceanu, Introducfie, aparut in 1840 in revista Dacia
literara, reprezinta manifestul literar al romantismului romanesc.

In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

• prezentarea conceptului romantism (apari^ie, trasaturi, reprezentan^i);
® evidenjierea contextului social §i cultural in care a aparut revista Dacia
literara'. pa§optismul;
• prezentarea celor patru principii promovate de revista, enunjate in articolul
Intro due fie;
• exemplificarea unei teme/ temelor romantice recomandate in Introduc- fie,
prin opera unui scriitor care apar^ine generate! pa§optiste.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumenta- tiv:
ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentatia (cu minimum 4 ar-
gumente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Pa§optism, romantism
Nuvela romantica de inspiratie istorica
Alexandru Lapu§neanul
de COSTACHE NEGRUZZI

I. Particularitati ale textului narativ

Eseu despre particularitafile unei nuvele studiate: nuvela istorica

/romantica /din perioada pa§optista (de exemplu: tema, viziune despre
lume, construcfia subiectului, particularitafi ale compozifiei, perspectiva
narativa, tehnici narative, secvenfa narativa, episod, relajdi temporale §i
spapale, personaj, modalitap de caracterizare a personajului etc.).

INTRODUCERE

Reaiizeaza 1 incadrare Tn context

incadrarea in . ... ~ ....
context a nuveiei. (opera autorului, epoca, specie literara)
Opera literara Alexandru Lapu§neanul este o nuvela romantica de
inspirafie istorica.
Nuvela Alexandru Ldpu§neanul este prima nuvela istorica din
literatura romana, o capodopera a specie! un model pentru
autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicata in perioada pa§optista, in primul numar al Daciei
literare (1840), nuvela ilustreaza una dintre sursele literaturii
romantice, istoria naponala (Evul Mediu), potri- vit
recomandarilor lui Mihail Kogalniceanu din articolul- program al
revistei, intitulat Intro ductie, care constituie si manifestul literar al
romantismului romanesc.
Ulterior, nuvela Alexandru Lapu§neanul a tost inclusa in ci- clul
Fragmente istorice, din volumul Pacatele tineretilor (1857).

A2 CUPRINS
Precizeaza 2-4
caracteristici ale 2.1. incadrare Tn specie si curent literar: nuvela
nuveiei, prim care
po|i motiva a. Este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o
incadrarea operei construcpe riguroasa, avand un fir narativ central. Se ob- serva
in specia literara.
concizia intrigii, tendinfa de obiectivare a perspec-

15
 C. NEGRUZZI / Muvela romantics

tivei narative si verosimilitatea faptelor prezen tate. Persona] ele

sunt relativ putine, caracterizate succint §i graviteaza in jurul
personajului principal.
b. Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi:
specie; inspirafia din istoria nafionala (Evul Mediu); tema;
conflict; narajiune liniara; personaje exceptionale in situafii
excepfionale; personaje construite in antiteza (doamna Ru- xandra
blanda, supusa influenfabila, iar Lapu§neanul, crud, tiran,
razbunator); culoarea epocii in descrieri cu valoare documentary
nu cu valoare epica (descrieri amanunfite ale vestimentafiei §i ale
obiceiurilor: descrierea vestimentafiei lui Lapu§neanu in biserica
§i a mesei domne§ti); liniaritate psihologica in construcjia
personajelor (Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane),
gesturi §i replici spec- taculoase §i memorabile.
c. Nuvela istorica este o specie literara cultivate de roman tici,
care se inspira din trecutul istoric (Evul Mediu): tema, personajele
§i culoarea epocii (mentalitafi, comporta- mente, relafii sociale,
obiceiuri, vestimentafie, limbaj).

2.2 Viziunea despre Hume

Precizeaza
Scriitorii pa§opti§ti se inspira din cronici §i din folclor, conform
viziunea despre esteticii romantice §i recomandarilor din Intro ducpie la Dacia
lume existenta in literara: „Istoria noastra are destulefapte eroice [...] pentru ca sa putem
nuvela studiata.
gasi §i la noi sujeturi de scris,fard sa avem pentru aceasta trebuin+a sa
ne imprumutdm de la alte na$ii".
Costache Negruzzi, intemeietorul nuvelei istorice roma- ne§ti,
este primul scriitor care valorifica intr-o creafie literara cronicile
moldovene§ti (Letopiseful Jani Moldovei de Grigore Ureche si de
Miron Costin).
Nuvela de inspirafie istorica aduce in momentul apari- fiei nu
un model de patriotism, ci un antimodel de conductor ca un
avertisment adresat contemporanilor intr-o perioada de
efervescenfa revolutionary

2.3. Relatia realitate-fictiune y y

Din cronica lui Ureche, Negruzzi preia imaginea personal!- tafii

Prezinta relatia domnitorului Alexandru Lapu§neanul, ca §i scene, fapte §i replici
realitate-fictiune in
nuvela istorica (de exemplu: mottoul capitolului I si al IV-lea), dar se distanfeaza
aleasa. de realitatea istorica prin apelul la ficfiune §i prin viziunea
romantica asupra istoriei, influenfata de ideo-

16
 Parricularita|i ale textului narativ

logia pasoptista. Transfigurarea artistica a faptelor istorice este motivata estetic:

gradarea tensiunii narative, relief area caracterelor personajelor in relafie cu
spectaculosul actiu- nii, mesajul textului narativ. „Negruzzi a infcles spiritul cro-
nicii romane §i a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitajd" (G.
Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent).
Nu trebuie confundate persoane / personality istorice, a
caror existenfa este consemnata in cronici sau in lucrari
§tiinfifice, §i personajele literare, care ilustreaza anumite tipuri
umane, iar autorul le atribuie destine §i profiluri psi- hologice
care susfin coerenta narativa.
r- --------------]
2.4. Perspective narativa
Prezinta Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, deta§at, pre-
perspectiya dominant
obiectiv, dar intervine direct prin cateva epitete istorica aleasa. de
caracterizare (de exemplu: „fzra?z,/, „curtezan ”, „mi§elul boier", „de§anfata
cuvdntare"). Narafiunea la persoana a Ill-a (cu focalizare zero, viziunea
„dindarat") aminte§te, prin obiectivitate §i conciziune, de relatarea cronicarilor.

I£ 3. Tema
Precizeaza tema
nm elei.
Nuvela are ca tema lupta pentru putere in epoca medievala (in
Moldova, la mijlocul secolului al XVI-lea). Evocarea artistica a
celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapu§nea- nul (1564-
1569) evidenfiaza lupta pentru impunerea autoritafii domne§ti
§i consecinfele definerii puterii de un domnitor crud, tiran.
4. Elemente de structure si compozitie
Prezinta elemen- 4.1. Particularitatile compozitiei
tele de structura, de
compozitie $i de 4.1.1. Relatia incipit-final
constructia subiec-
tului din nuvela Incipitul §i finalul se remarca prin sobrietatea auctoriala.
studiata.
Astfel, paragraful initial rezuma evenimentele care moti- veaza
(4.1. p. 3)
revenirea la tron a lui Lapu§neanul si atitudinea lui vindicativa.
Prezinta particula-
ritatile compozitiei Frazele finale consemneaza sfar§itul tiranului in mod concis,
(scovente narative, lapidar §i obiectiv, amintind de stilul croni- carului, iar prin
;
ncipit, final, capitole,
menfionarea portretului votiv se realizeaza caracterul verosimil,
motto).
specific nuvelei: „Acest fel fu sfdr§itul lui Alexandru Lapugneanul,
care lasa o paid de sange in istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidita de el, unde e
mgropat, se vede §i astazi portretul lui §i alfamiliei sale".

4.1.2. Constructia discursului narativ/ elemente de

compozitie
17
 G. NEGRUZZI / Nuyela romantica

Narafiunea se desfa§oara linear, cronologic, prin inlanfui- rea

secvenfelor narative §i a episoadelor, particularitate na- rativa
romantica, potrivit criticului Nicolae Manolescu: „Intriga liniara
§i previzibila este o particularitate a prozei narative care denota multa
artificialitate."
Echilibrul compozi^ional este realizat prin organizarea
textului narativ in patru capitole, care fixeaza momentele
subiectului. Capitolele poarta cate un motto cu rol rezuma- tiv,
care constitute replici memorabile ale personajelor:
In capitolul I, „Daca voi nu ma vrejd, eu vd vreu..." este ras-
punsul dat de Lapu§neanul soliei de boieri care ii cerusera sa se
intoarca de unde a venit pentru ca „norodurz nu il vrea;
In capitolul al II-lea, „Ai sa dai sama, Doamna!" este aver-
tismentul pe care vaduva unui boier decapitat il adreseaza
doamnei Ruxanda, pentru ca nu ia atitudine fafa de crimele
sofului sau.
In capitolul al Ill-lea, „Capul lui Mofoc vrem..." este cere- rea
vindicative a norodului care gase§te in Mofoc vinovatul pentru
toate nemuljumirile.
in capitolul al IV-lea, „De ma voi scula, pre mulpi am sa po- pesc
§i eu..." este ameninfarea rostita de Lapu§neanul care, bolnav,
fusese calugarit potrivit obiceiului vremii, dar pier- duse astfel
puterea domneasca.

A9 4. 2. Constructia subiectului
5

Prezinta 4.2.1. Momentele subiectului

constructia subiec
tului {momentele Capitolul I cuprinde expozifiunea (intoarcerea lui Alexan- subiectului
conflic- x
ru
tui, relapi temporale ^ Lapu§neanul la tronul Moldovei, in 1564, in fruntea spapale). unei
armate turce§ti §i intalnirea cu solia formata din cei patru boieri trimi§i de Tom§a:
Veverija, Mofoc, Spancioc, Stroici) §i intriga (hotararea domnitorului de a-§i relua
tronul §i dorin^a sa de razbunare fa {a de boierii tradatori).

Capitolul al II-lea corespunde, ca moment al subiectului, des-

fasurarii acfiunii cuprinde o serie de evenimente declan§ate de
reluarea domniei de catre Alexandru Lapu§neanul: fuga lui
Tomsa in Munterda, incendierea cetafilor, desfiinfarea armatei
pamantene, confiscarea averilor boiere§ti, uciderea unor boieri,
intervenfia doamnei Ruxanda pe langa domnitor pentru a in-
ceta cu omorurile promisiunea pe care acesta i-o face.
Capitolul al Ill-lea confine mai multe scene romantice cu
caracter memorabil sau exceptional: participarea §i discur- sul
domnitorului la slujba religioasa de la mitropolie, ospa- Jul de la
18
 G. NEGRUZZI / Nuyela romantica

palat §i uciderea celor 47 de boieri, omorarea lui Mofoc de catre

mulfimea revoltata §i ,zleacul de frica" pentru doamna Ruxanda.
Capitolul cuprinde punctul culminant. Jntamplarile sangeroase au
aceea§i rajdune documentary ca in intreaga proza scrisa de romantici;
caracterul ilustrativ este evident" (Nicolae Manolescu, op.cit.).
In capitolul al IV--lea, este infafi§at deznodamantul, m oartea
tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele
evenimente, Lapu§neanul se retrage in cetatea Hotinului. Bol-
nav de friguri, domnitorul este calugarit, dupa obiceiul vre- mii.
Faptul ca, atunci cand i§i revine, ameninfa sa-i ucida pe tofi
(inclusiv pe propriul fiu, urmasul sau la tron), o determina pe
doamna Ruxanda sa accepte sfatul boierilor de a-1 otravi.

4.2.2. Conflictul
Conflictul nuvelei este complex §i pune in lumina perso-
nalitatea puternica a personajului principal.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta
pentru putere iscata intre domnitor §i boieri. Impunerea au-
toritafii centrale / domne§ti in fafa oligarhiei boiere§ti a
constituit, in secolul al XVI-lea, un factor de progres, dar
mijloacele alese de Lapugneanul sunt sangeroase, caracte- ristice
tiranului feudal, Insa actele personajului sunt motivate
psihologic: cruzimea devine expresia dorinfei de razbunare
pentru tradarea boierilor in prima sa domnie.
Conflictul secundar, intre domnitor §i Mofoc (boierul care il
tradase), particularizeaza dorinfa de razbunare a domnitorului,
fiind anunfat in primul capitol §i incheiat in capitolul al Ill-lea.
Conflictul social, intre boieri §i popor, se limiteaza la re- volta
mulfimii din capitolul al Ill-lea.

19
 ] C. NEGRUZZI / Nu\ el? romantica
J

In proza romantica, tensiunile exterioare plaseaza per-

sonajele intr-o relate de antiteza. Din acest punct de \e~ dere,
se poate vorbi despre contrastul dintre Lapu§neanul §i
doamna Ruxanda, evidential in capitolul al II-lea.

4.2.3. Relatii temporale si spatiale

Timpul si spafiul acfiunii sunt precizate §i confera verosi-
militate narafiunii: intoarcerea lui Lapu§neanul pe tronul
Moldovei, in a doua sa domnie. In primele trei capitole, eve-
nimentele se desfa§oara indata dupa revenirea la tron, iar in
ultimul capitol se trece, prin rezumare, la secvenfa morfii
domnitorului patru ani mai tarziu.

4.3. Constructia personajelor

4.3.1. Constructia personajelor in nuvela romantica

I Prezinta Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice:

personajelor personaje exceptionale (au calitafi §i defecte ie§ite din comun) in nuvela

in situafii exceptionale, utilizarea antitezei ca procedeu de

romantica. construcfie, liniaritatea psihologica, replicile memorabile.
„Liniaritate psihologica se vede in constructia personajelor [...].
Gesturile §i cuvintele personajelor au menirea de afi memorate."
(Nicolae Manolescu, op.cit.)

4.3.2. Statutul social, psihologic si moral al personajului

Precizeaza principal
statutul social,
psihologic §i Alexandru Lapu§neanul este personajul principal al nuve- leiz
moral al personaj romantic, exceptional, care acfioneaza in situafii
] personajului
principal.
exceptionale (de exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsi- rii
lui Mofoc, scena mortii domnitorului otravit). Intruchi- peaza
tipul domnitorului sangeros, tiran si crud. El este construit din
contraste §i are o psihologie complexa, calita|i §i defecte
putemice, „un damnat" romantic (G. Calinescu).

4.3.3. Trasaturile personajului principal; mijloace de

■:> Precizeaza
caracterizare
princi- 1 pala
trasatura a i!
Echilibrul dintre convenfia romantica §i realitatea indivi- dului
personajului §i ! se realizeaza prin modul de construire a personajului:
modalitaplle subordonarea trasaturilor uneia principale, voinfa de pu-
3 de caracterizare.

20
 Particularita|i ale textului narati~ * A
tere, care ii calauze§te acjiunile. Crud, hotarat, viclean., disimulat,
inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul
este puternic individualizat §i me- morabil. Este caracterizat direct (de
catre narator, de alte personaje, autocaracterizarea) §i indirect (prin fapte,
lim- baj, comportament, relafii cu alte personaje, gesturi, atitu- dine,
vestimentajrie). Forta excepjionala a personajului domina relajiile cu
celelalte personaje, care, in general, sunt manipulate de domnitor.
Avand „capacitatea de a ne surprinde, intr-un mod convinga- tor",
Lapu§neanul este un personaj „rotund", spre deosebire de celelalte
personaje individuate din nuvela, personaje „plate", „construite injurul
unei singure idei sau calitafi" (E.M. Forster).

4.3.4. Constructia personajelor secundare

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic,
A13 construit in antiteza cu Lapu§neanul: blandeje - cruzime, caracter
Prezinta slab - caracter tare. Ea nu ac^ioneaza din voin|a proprie nici cand ii
constructia cere so^ului sau sa inceteze cu omorurile, nici cand il otrave§te. De§i in
personajelor
Evul Mediu femeia - chiar sojie de domn - nu avea prea multe drepturi,
secundare.
doamna Ruxanda infafi§eaza in nuvela un caracter slab, care pune in
lumina, prin contrast, voin|a personajului principal.
Boierul Mojoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, la§,
intrigant. Nu urmare§te decat propriile interese. De aceea il tradase pe
Lapu§neanul in prima domnie, iar la intoarcerea acestuia, dupa refuzul
de renunja la tron, il lingu§e§te „ase- menea cainelui care m loc sa mu§ce,
tinge mana care-l bate". Este la§ in fa|a primejdiei, comportandu-se
grotesc in timp ce in- cearca sa-1 determine pe domn sa nu~l dea
multimii.
I
4.3.5. Personaje episodice
In antiteza cu boierul tradator sunt personajele episodice Spancioc §i
Stroici, cu rol justiciar, reprezentand boierimea tanara, „pre buni
patriojd", capabili sa anticipeze mi§carile ad- versarului. Ei rostesc
replica premonitorie: „Spunejd celui ce v- au trimis, striga catre ei
; Prezinta
I constructia Spancioc, cd ne vom vedea pdn~a nu muri!".
personajelor j O sfatuiesc pe doamna Ruxanda sa-1 otraveasca pe tiran §i alta repEca
episodice. sugestiva: ,,Inva£d a muri, tu care §tiai numai a omori.

asista cu cruzime la ultimele clipe ale acestuia, adresandu-i o

21
 c. NEGRUZZI / Nuvela romantica

4.3.6. Personajul colectiv

* Al 5
Comenteaza Persona)ul colectiv, mulfimea revoltata de targoveji, apare pentru
realizarea prima data in literatura noastra. Psihologia mulji- mii este surprinsa cu
personajului
colecti", pentru
finefe, in mod realist: strangerea no- rodului la porfile curfii domne§ti
prima data in din cauza unor ve§ti nelamurite, descumpanirea gloatei care „venise
literature romana. fard sa §tie pentru ce au venit §i ce vrea" in fata intrebarii arma§ului, gla-
surile izolate care exprima nemulfumirile, in sfar§it, rostirea numelui
Mofoc, in care tofi vad un vinovat pentru toate su- ferinfele: Mofoc sd
moaral - Capul lui Motoc vrem\". Se ob- serva capacitatea lui
Lapu§neanul de manipulare §i de dominare a gloatei. El orienteaza
mi§carea haotica a mulfi- mii spre exprimarea unei singure dormfe, in
acela§i timp razbunandu-se pentru tradarea de odinioara a vornicului
Mofoc §i implinind ameninfarea / planul initial. Odata ce- rerea
satisfacuta, mulfimea ,,mulfdmindu-se de astdjertfd, se imprd^tii", ca §i
cand ar fi venit anume pentru acest lucru. Arta naratorului este de a
surprinde gradat starile psiholo- gice ale mulfirnii prin notatii scurte,
care separa replicile personajelor, asemenea indicatiilor scenice dintr-o
drama:
„Prostimea ramasa cu gura cascata."
„Acest din urma cuvant gasand un eho in toate inimile,fu ca o schinteie
electrica. Toate glasurile sefdcura un glas, si acest glas striga: «Capul lui
Mofoc vrem!»"
„Ticalosul boier cdzu in brafele idrei acestei cu multe capete, care intr-o
clipaid ilfacu bucdfi".

5.1. Limbajul si stilul narativ

Limbajul contine expresii populare (,,ramasa cu gura cas- cata"),
regionalisme fonetice („ clipala', „gasdnd"), dar forfa de sugestie au
neologismele care conserva forma de secol XIX, unele fiind integrate in
Prezinta limbajul §i figuri de stil: „eho", compara- tia ,,Acest din urma cuvant [...]fu ca o
stilul narativ al
nuvelei studiate. schinteie electrica", metafora „in brafele idrei acestei cu multe capete".
Stilul narativ se remarca prin sobrietate, concizie,
echi- libru intre termenii arhaici §i neologici, o mare frecvenfa a
gerunziului, simplitatea topicii. Stilul indirect alterneaza cu stilul direct,
realizat prin dialog §i intervenfie izolata.
Marcile prezenfei naratorului sunt: topica afectiva (ante- punerea
adjectivelor, de exemplu: „aceasta de§anfata cuvdntare",

>2
 Part cularitap ale textu...iii narativ

„ticdlosul boier", „nenorocitul domn") utilizata in caracteriza- rea

directa sau pentru notarea gesturilor / a detaliilor sem- nificative,
lexicul combinat (arhaisme regionalisme pentru a conferi culoarea
locala; neologisme cu forme de secol XIX).
Regionalismele (de exemplu: „pana', „§epte") §i arhaismele
sunt utilizate pentru culoarea locala (arhaisme lexicale: „spa-
hii", ,,hanul tatarilor", ^vornicul", „spdtarul"; arhaisme seman- tice:
„pro§ti" cu sensul oameni simpli, „a implini" cu sensul a obliga la
plata darilor; arhaisme fonetice: ,/mprofzuzre", „pre", „junghi";
arhaisme gramaticale - folosirea formelor de plural cu sens de
singular: „Venise fara sa §tie pentru ce au venit").
Pufinele neologisme nu influenfeaza claritatea stilului, ci
exprima concis ideea: „curtezan", „regent", „schinteie elec- trica",
„eho".
Limbajul personajelor este unul dintre principalele mij- loace
de caracterizare §i concentreaza atitudini, reda trasa- turi in mod
indirect, prin replicile memorabile (de exemplu: „Dacd voi nu ma
vrefi, eu va vreau, raspunse Lapu^neanul, a carui ochi scdntiord ca
unfulger, §i daca voi nu ma iubifi, eu va iubesc pre voi §i voi merge ori
cu voia, orifara voia voastra. Sa ma intorc? Mai degraba-§i va mtoarce
Dunarea cursul indarapt").

5.2. Rolul modurilor de expunere

Narafiunea §i descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv li-
Eviden|iaza rolul
modurilor de
expunere in
mitandu~§i intervenfiile. Caracterul dramatic al textului este dat
nuvela istorica.de rolul capitolelor in ansamblul textului (asemenea ac~ telor
dintr-o piesa de teatru), de realizarea scenica a sec- venfelor
narative, de utilizarea predominant^ a dialogului §i de minima intervenfie a
naratorului prin considerafii personale.
Descrierile (vestimentafia §i obiceiurile: portretul fizic al
doamnei in capitolul al II-lea, vestimentafia lui Lapu§- neanu in
biserica, masa domneasca, ceremonia relafiilor cu domnitorul etc.)
„au valoare documentara, nu valoare epica" (cf. Nicolae Manolescu,
op.cit.) §i confera culoarea locala: „In Moldova, pe vremea aceea, nu se
introdusese inca moda man- carurilor alese. Cel mai mare ospaj: se
cuprindea in cdtevafeluri de bucate. Dupa bor§ul polonez, veneau
mdncari grece§tiferte cu verdefuri care pluteau in uni, apoi pilaful
turcesc, §i, in sfargit, fripturile cosmopolite. Panza mesii §i §ervefelele
erau defilaliu

23
 C. NEGRUZZI / Nuvela romantica

fesute in casa. Tipsiile pe care aduceau bucatele, talgcrile §i pa- harele

er an de argint".
Funcfia simbolica a descrierii este realizata prin des- crierea
cetafii Hotinului, cu motive romantice (cetatea pustie, stancile,
crepusculul): „Cetatea era muta si pustie ca un mormdnt de urie§.
Nu se auzea decat murmura valurilor Nistru- lui, ce izbea regulat
stdncoasele ei coasts, sure §i goale, si strigd- tul monoton a osta§ilor
de straja, carii intru lumina crepuscidului se zareau razamafi pe
lungile lor lance."

INCHEIERE

6. Aspecte ale esteticii romantice Tn nuvela aleasa

Prezinta aspectele Prima nuvela istorica din literatura romana nu aduce Tn fata I
CT? rom A 7^ hi CP
din nuvela aleasa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel - ----- -
de conducator (ca un avertisment adresat contemporanilor
intr-o perioada de efervescenta revolufionara) §i reconstitute
culoarea de epoca, in aspectul ei documentar.
Coexistent elementelor romantice cu elemente clasice intr-o
opera literara este o trasatura a literaturii pa§optiste. Fiind o
nuvela istorica in contextul literaturii pa§optiste, Alexandru
Lapu§neanul este §i o nuvela de factura romantica prin
respectarea principiului romantic enunfat in Intro ductie la Dacia
literara - inspirafia din istoria nafionala, prin specie, tema,
personaje exceptionale in situa|ii exceptionale, personajul
principal alcatuit din contraste, antiteza angelic-demonic,
culoarea epocii, spectaculosul gesturilor, al replicilor §i al
scenelor.
Elementele romantice se impletesc cu elemente clasice:
echilibrul compozitiei, construcfia simetrica, aspectul vero-
simil, credibil al faptelor, caracterul obiectiv al naratiunii.
Interesul romantic pentru specific national §i culoare locala
deschide drumul observafiei realiste prin tehnica detaliu- lui
semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta multimii.
Valoarea nuvelei este exprimata prin afirmafia criticului G.
Calinescu: „nuvela istorica Alexandru Lapusneanul ar fi devenit o
scriere celebra ca §i Hamlet daca literatura romana ar fi avut in ajtdor
prestigiul unei limbi universale. Nu se poate in-

2A~
 Part; zularitati ale textului narati~•
chipui o mai perfects sinteza degesturi patetice adanci, de cuvinte memorabile,
de observajde psihologica si sociologies acuta, de ati- tudini romantic? §i
intuifde realists' (G. Calinescu, op. cit.).

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat des- „ . . ..

pre modul in care se reflecta o idee sau tema Tn nu-
Expnma-ti un r

p met de vedere vela aleasa

argumentat des- pre modul in care
se reflecta o idee Alexandru Lapu§neanul este o nuvela de inspiratie isto- sautemain . „
.......... . ._
ce
nuvela aleasa. rica, ilustreaza principiile ideologiei pa§optiste ale ro- mantismului
romanesc. Epoca surprinsa - a doua jumatate a secolului al XVI-lea, in
Moldova - este reinviata prin va- lorizarea §i transfigurarea adevarului
istoric. Costache Ne- gruzzi face din Alexandru Lapu§neanul un
domnitor crud, un tiran, sugerand astfel caracterul exceptional al
domniei sale, de§i comportamentul sau nu este prea diferit de com-
portamentul celorlalfi domnitori din Evul Mediu.

7.2. Trasaturile perioadei pasoptiste, relevante pentru tema si

viziunea despre lume din nuvela aleasa
Pa§optismul este un curent ideologic care exprima viziunea, principiile §i starea de
spirit a participanfilor la Revo- lufia de la 1848, configurat in
Prezinta trasaturile
perioadei perioada 1830 - 1860, cu premise in mi§carea de innoire de dupa
pa§optiste, 1821 §i animat de principii iluministe, preluate de la §coala
relevante pentru
Ardeleana, al carei mobil esenfial fusese constiinfa nafionala.
tema viziunea
despre lume din Expresia programatica a pa§optismului se poate
nuvela aleasa. identi™ fica pe doua coordonate: politica §i
culturala. In plan politic, principiile se afirma in
studii ale revolufionarilor, in articole publicate in diverse periodice, in
corespondents, in discursuri §i in proclamafii. Printre principalele
revendicari se afla: independenfa legislative §i administrative fate de
Imperiul Otoman si Rusia, abolirea Regulamentului Organic,
improprieterirea claca§ilor, dezrobirea figanilor, educate egala pentru
tofi. In plan cultural, se intemeiaze invajamantul national, teatrul §i
presa.

In perioada pa§optista, tm rol tot mai important in cadrul vie|ii

spirituale 11 ocupa literatura, care tncepe sa se diferen- fieze treptat
de celelalte domenii ale activitafii culturale. Scrii- torii important ai
epocii - V. Alecsandri, M. Kogalniceanu, N. Balcescu, D.

25
 C. NEGRUZZI / Muvela romantics
Bolintineanu, Alecu Russo, Ion Ghica - sunt in primul rand luptatori
pentru crearea unei con§tiinfe nationale putemice in randul maselor
largi de oameni §i nurnai in al doi- lea rand autori de beletristica.
Preocupafi de probleme ideo- logice §i implicate in viafa politica,
scriitorii pa§opti§ti tree peste orice divergence §i adopta o pozifie de
monolit in domeniul cultural. Un rol esenfial in stabilirea unei
direejii unitare revine celor trei mari reviste ale epocii: Dacia literara
(considerate promotoarea „directiei nationale")/ Propagirea §i
Romania literara.
Articolul lui Mihail Kogalniceanu, Introduce la primul numar al
revistei Dacia literara (1840) considerat programul romantismului
romanesc, cuprinde recomandarea unor surse de inspira|ie: istoria
nafionala, natura §i obiceiurile.
Ca fenomen literar, pa§optismul este una dintre ipostazele
romantismului romanesc, caracterizata prin spirit social §i national,
militantism §i mesianism, fara a exclude insa tematica viefii intime,
personale, contemplafia §i cultivarea pitorescului.

f SUGESTII DE ABORDARE 1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE >

1. (Varianta 9, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structurat de 2 - 3 pagini despre particu- laritaRle
nuvelei, prin referire la o opera literara studiata. In elaborarea eseului vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,
A1
epoca, specie literara).

CURRINS 2.1. Caracteristici ale nuvelei /ale nuvelei

istorice /ale nuvelei romantice (la alegere).
Precizarea a doua caracteristici ale
speciei literare nuvela, existente in
opera literara studiata.

26
 Pa7'ticularitay. ale textului narativ

Prezentarea, prin referire la Oricare patru dintre urmatoarele re- pere:

nuvela studiata, a patru elemente
de construcfie a subiectului / sau
ale compozijiei (de exemplu:
acflune, secventa narativa, conflict, 4.1.1. Rela^ia incipit-final.;
relafli temporale fl spaflale,
construcfla personajelor, incipit,
final, perspectiva narativa, tehnici 4.2.2. Conflictul.
narative etc.).
Eviden^ierea rela^iilor dintre
doua personaje reprezentative
pentru nuvela studiata.
2.4. Perspectiva narativa.
4.1. Compozilie:
4.1.2. Elemente de compozi^ie.
4.2. Construcfia subiectului:
4.2.1. Momentele subiectului.
4.2.3. Rela^ii temporale §i spa|iale.
4.3. Construc£ia personajelor:
4.3.1. Constructia personajelor in nuvela
romantica;
4.3.2. Statutul social, psihologic §i moral A10
al personajului principal;
4.3.3. Trasaturile personajului; Al 1
mijloace de caracterizare;
4.3.4. Construcfia personajelor secundare; A12
4.3.5. Personaje episodice;
4.3.6. Personajul colectiv. A13
A14
A15
Personajul principal:
4.3.2. Statutul social, psihologic §i moral
al personajului principal;
4.3.3. Trasaturile personajului; mijloace Al 2
de caracterizare

La alegere, unul dintre urmatoarele:

4.3.4. Constructs personajelor secundare; n'U
4.3.5. Personaje episodice.
Al 4
Exprimarea unui punct de vedere 7.1. Punctul de vedere argumentat, despre A 1 Q Ala
argumentat despre modul in care modul in care se reflecta o idee sau tema
se reflecta o idee sau tema in in nuvela aleasa.
nuvela aleasa.

INCHEIERE 6. Aspecte ale esteticii romantice in

nuvela aleasa
 CNEGRUZZI / Nuvel;romantic?.
2. (Variants 5, Bac. august 2010) RedacteazS un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa pre- zinfi viziunea
despre lume reflectatS intr-una dintre nuvelele studiate. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

CURRINS
Evidenfierea a douS caracteris-
tici ale nuvelei regasite in text.
epocS, specie literara).
1 AI
2.1. Caracteristici ale nuvelei /ale nuvelei A2.
istorice/ale nuvelei romantice (la alegere).

Prezentarea, prin referire la Oricare trei dintre urmatoarele repere:

nuvela studiata, a trei elemente de 4.1. Compozifie: AS
structurS ale textului narativ, 4.1.1. Relafia incipit-final;
semnificative pentru ilustrarea 4.1.2. Elemente de compozifie.
viziunii despre lume a autorului/ a 4.2. Constructs subiectului: AS
unuia dintre personale (de 4.2.1. Momentele subiectului;
exemplu: aejiune, relafii temperate 4.2.2. Conflictul;
§i spajiale, construcjia subiec- 4.2.3. Relafii temporale §i spafisle.
tului, particularity/ ale compozijiei, 4.3. Constructs personajelor: A19
construcjia personajului, modali- 4.3.1. Constructs personajelor in nuvela
romantica;
taji de caracterizare etc.). ?<■
4.3.3. TrSsSturile personajului; mij- loace
de caracterizare;
4.3.4. Constructa personajelor secundare. A12

Ilustrarea relafiilor dintre doua 4.3.4. Constructs personajelor secundare; ^3

personaje, prin care se eviden- 4.3.6. Personajul colectiv.
fiaza viziunea despre lume in fi.'- ■”
nuvela studiata.

Susfinerea unui punct de vedere 7.1. Punctul de vedere argumentat, despre A19
personal despre modul in care se modul in care se reflects o idee sau tema
reflecta in text viziunea despre in nuvela aleasS.
lume a autorului/ a unuia dintre
personajele nuvelei pentru care ai
optat.

INCHEIERE 6. Aspecte ale esteticii romantice in nu-

vela aleasS.

3. (Variants 10, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural de 2 - 3 pagini, in care sa prezinfi tema
viziunea despre lume, reflectate intr-o nuvela studiatS. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
4. (Variants 80, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural de 2 - 3 pagini, in care sa prezinfi tema
§i viziunea despre lume, reflectate intr-un text poetic sau intr-un text narativ studiat, aparfinand
perioadei pa§optiste. In elaborarea eseului \ei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):

28
 Particularita|i ale textului narativ

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

epoca, specie literara).
CUPRINS 2.1. Caracteristici ale nuvelei / ale nuvelei
Evidenfierea tipului de nuvela istorice / ale nuvelei romantics (la alegere).
ales a trasaturilor care fac posibila
Se pot valorifica §i idei din 7.2. Trasa-
incadrarea intr-o tipo- logie, intr-
turile perioadei pa§optiste, relevante
un curent cultural / literar, intr-o
pentru tema §i viziunea despre lume din
perioada sau intr- o orientare
nuvela aleasa.
tematica.

Prezentarea temei nuvelei, 3. Tema nuvelei. A6

reflectata in textul narativ ales, 4.2.1. Momentele subiectului (se aleg doua A9
prin referire la doua episoade / episoade/ seevenfe narative).
seevenfe narative.

Sublinierea a patru elemente ale Oricare patru dintre urmatoarele repere:

textului narativ, semnificative
pentru ilustrarea viziunii despre
lume a autorului/ a naratorului
(de exemplu: aefame, conflict,
relafa temporale §i spaflale,
construcfla subiectului,
particularitafl ale compoziflei,
perspective narativa, tehnici
narative, construcfla personajului,
modalitafl de caracterizare, limbaj romantica;
etc.).
2.4. Perspectiva narativa A5
4.1. Compozifie: A8
4.1.1. Relafa incipit-final;
4.1.2. Elemente de compozifie.
4.2. Construcfia subiectului:
4.2.1. Momentele subiectului;
4.2.2. Conflictul;
4.2.3. Relafii temporale §i spafiale.
4.3. Construcfia personajelor:
4.3.1. Construcfia personajelor in nuvela
; i. ■
4.3.2. Statutul social, psihologic §i moral A11
al personajului principal;
4.3.3. Trasaturile personajului; mijloace de A12
caracterizare;
4.3.4. Construcfia personajelor secundare; A13
4.3.5. Personaje episodice;
4.3.6. Personajul colectiv. A14
/V

Exprimarea unei opinii argu- 7.1. Punctul de vedere argumentat, despre Al 9

mentate despre modul in care tema modul in care se reflecta o idee ?au tema
§i viziunea despre lume sunt in nuvela aleasa.
reflectate in textul ales.

IMCHEIERE 5. Aspecte ale esteticii romantice in nu-

/ela aleasa

5. (Varianta 26, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre
raportul realitate -fiefatne ilustrat intr-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirmafie: „Ficfamea nu este viafa traita, ci alia viafa,

29
 Particularita|i ale textului narativ
inven tata cu mater ialele of erite de prima gi far a de care via$a adevarata ar fi mai sordida §i
mat sardcacioasa decat este". (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar romancier)

IPOTEZA
Afirmatia iui Mario Vargas Llosa despre raportul realitate - ficfiune in literatura surprinde
aspectele definitorii ale celor doua concepte §i poate fi ilustrata pe baza nuvelei istorice
Alexandru Lapugneamil de Costache Negruzzi.
Fic£iunea presupune utilizarea unor elemente reale pentru crearea unei alte lumi, care nu
se suprapune peste realitate, ci o concureaza. Caracteristica a crea^iei artistice, care ofera
iluzia unei lumi / intamplari adevarate, de§i este o plasmuire a imaginafiei autorului,
ficfiunea implica procesul de selec£ie, reorganizare §i in- terpretare a datelor realitafii. Ea
opereaza la diverse niveluri ale actului de creafie, de la conceppe pana la stil, implica
originalitatea creatorului §i urmare§te un scop estetic . Realitatea este existen|a obiectiva,
„viafa traita", careia ii apar^in autorul, cititorul, persoanele reale / personalitafile istorice.
ARGUMENTARE
Argument 1. Relafia sursa / document istoric - ficfiune.
Argument 2. Transfigurarea artistica a faptelor istorice este motivata estetic. Argument 3.
Distinc£ia intre persoana / personalitatea istorica §i personajul literar. Argument 4. Nuvela
reconstitute culoarea epocii.
CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia lui Mario Vargas Llosa este ilustrata, in nuvela istorica Alexandru
Lapugneanul, nu numai in ceea ce prive§te raportul dintre realitate §i field une, ci §i din
punctul de vedere al maiestriei artistice, al capacity£ii de evocare a unei epoci, pe care o
infafi§eaza, imbogafind-o cu noi semnificafii, cu intamplari §i cu tipuri umane memorabile.

4. (Varianta 26, Bac. 2009) Exemplu de redactare:

IPOTEZA
Afirmafia lui Mario Vargas Llosa despre raportul realitate - ficfiune in literatura surprinde
aspectele definitorii ale celor doua concepte §i poate fi ilustrata pe baza nuvelei istorice
Alexandru Lapugneanul de Costache Negruzzi.
Ficfiunea presupune utilizarea unor elemente reale pentru crearea unei alte lumi, care nu se
suprapune peste realitate, ci o concureaza. Caracteristica a creafiei artistice, care ofera iluzia
unei lumi / intamplari adevarate, de§i este o plasmuire a imaginable! autorului, ficfiunea
implica procesul de selecfie, reorganizare §i interpretare a datelor realitafii. Ea opereaza la
diverse niveluri ale actului de creafie, de la con- cepfie pana la stil, implica originalitatea
creatorului §i urmare§te un scop estetic. Realitatea este existenfa obiectiva, „viafa traita", careia
ii aparfin autorul, cititorul, persoanele reale / personalitatile istorice.
ARGUMENTAREA
1. Costache Negruzzi, autorul nuvelei istorice Alexandru Lapugneanul, preia din cro- nica lui
Ureche scene, fapte §i replici (de exemplu: mottoul capitolului I §i al IV-lea), dar se distanfeaza
de realitatea istorica prin apelul la ficfiune §i prin viziunea romantica asupra istoriei,
influenfata de ideologia pa§optista. El modifica realitatea istorica, dar acbiunea nuvelei se
pastreaza in limitele verosimilului. Dintre principalele evenimen^e consemnate de cronicar,
autorul preia imprejurarile venirii lui Lapu§neanul la a doua

30
 Paiticularita|i ale textului narativ

domnie, solia boierilor trimisa de Tomga pentru a-i impiedica intoarcerea, uciderea celor 47 de
boieri la curte, arderea ceta£ilor Moldovei, boala, calugarirea gi moartea domnitorului prin
otravire. Negruzzi comprima, omite sau modifica unele fapte isto- rice (de exemplu:
decapitarea lui Mofoc la Liov). Scriitorul transforma evenimentele menfionate de cronicar in
scene ample / episoade (de exemplu: uciderea boierilor), carora le confera o desfagurare
narativa impusa de evolufia conflictului.
2. Transfigurarea artistica a faptelor istorice este motivata estetic: gradarea tensiu- nii
narative, reliefarea caracterelor personajelor in relafie cu spectaculosul ac|iunii, mesajul
textului narativ.
Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lapugneanul (1564-1569). Lupta pentru impunerea autoritafii domnegti gi consecintele
definerii puterii de un domnitor crud se raporteaza la realitajile social- politice din Moldova
secolului al XVI-lea.
Acfiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere puternice se
dezvaluie in evolufia gradata a conflictului. In funcfie de rolul lor in acfiune, per- sonajele sunt
puternic individualizate, construite cu minufiozitate (biografia, mediul, relafiile motivate
psihologic) sau portretizate succint.
Narafiunea se desfagoara linear, cronologic, prin inlanpiirea secvenfelor narative gi a
episoadelor. Echilibrul compozifional este realizat prin organizarea textului narativ in patru
capitole, care fixeaza momentele subiectului.

3. In mod eronat, cititorii pot confunda persoana / personalitatea istorica gi personajul literar.
Personajul ilustreaza un tip uman, iar existenfa sa se datoreaza unei elaborari in conformitate
cu viziunea autorului gi cu ideologia pagoptista, spre deo- sebire de persoana / personalitatea
istorica a carei existen|a este consemnata in cro- nici sau in lucrari gtiinfifice. De pilda, ca
persoane, vornicul Mofoc, postelnicul Veverifa gi spatarul Spancioc fugisera la Liov, in Polonia,
gi nu mai traiau in a doua domnie a lui Alexandru Lapugneanul, pe cand ca personaje, ele sunt
prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul tradator gi lingugitor, boierii ,,cu iubire de
iar autorul le atribuie destine gi profiluri psihologice imaginate de el.
Alexandru Lapugneanul este personajul principal al nuvelei, personaj construit din
contraste, romantic, exceptional, care acfioneaza in situafii exceptionale (de exemplu: scena
uciderii boierilor, a pedepsirii lui Mofoc, scena morfii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul
domnitorului tiran gi crud, prin care autorul adreseaza un avertisment conternporanilor, intr-o
perioada de efervescenfa revolufionara.
Principala sa trasatura este voinfa de putere, care ii calauzegte acfiunile. Crud, hotarat,
viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscator al psihologiei umane, abil politic, personajul este
puternic individualizat gi memorabil. Este caracterizat direct (de catre na- rator, de alte
personaje, chiar prin autocaracterizare) gi indirect (prin fapte, limbaj, comportament, relafii cu
alte personaje, gesturi, atitudine, vestimenta|ie). Forja ex- cepfionala a personajului domina
relafiile cu celelalte personaje.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu
Lapugneanul. Cum in Evul Mediu femeia - chiar sofie de domn - nu avea prea multe drepturi,
doamna Ruxanda infafigeaza in nuvela un caracter slab, care pune in lumina, prin contrast,
voin^a personajului principal.
Boierul Mofoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, lag, intrigant. Personajele
episodice cu rol justifiar Spancioc gi Stroici reprezinta boierimea tanara, buni patriot".
 C. NEGRUZZI / Muvela romantics
4. Nuvela reconstitute culoarea epocii, in aspectul ei documentar. Mijloacele utilizate sunt:
descrierea vestimenta|iei §i a obieceiurilor de la curtea domneasca, in capitolele al II-lea §i al
Ill-lea, valorificarea for|ei de sugestie a arhaismelor (arhaisme lexicale: „spahii", „hanul
tatarilor", „vornicul", „epatarul"; arhaisme semantice: ,-,pro$ti" cu sen- sul oameni simpli;
arhaisme fonetice: „improtwire”, „prc", „junghi") §i a regionalisme- lor (de exemplu: „pdnd",
„§cpte"). Stilul narativ se remarca prin concizie, obiectivitate, sobrietate, echilibru.
CONCLUZIE
Prin urmare, afirma^ia lui Mario Vargas Llosa este ilustrata, in nuvela istorica Alexandru
Lapu^neanul, nu numai in ceea ce prive§te raportul dintre realitate si fictiune, ci si din punctul
de vedere al maiestriei artistice, al capacitafii de evocare a unei epoci, pe care o infati§eaza,
imboga|ind-o cu noi semnifica^ii, cu intamplari §i cu tipuri umane memorabile.

1 APLICATII * , .
1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre nuvela romantica
in perioada pasoptista, pornind de la urmatoarea afirmafie: ,,~Ne- gruzzi a infeles spiritul
cronicii romdne §i a pus bazele unui romantism pozitiv, scu- tit de naive idealitafi" (G.
Calinescu, Istoria literaturii romdne de la origini pana in prezent).
NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premisa (exprimarea propriei opinii), argumentatia (cu minimum 4 argumente pro §i/ sau
contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru con|
inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.
2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particularitajfle nuvelei romantice,
prin referire la o opera literara studiata. in elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere:
® incadrarea operei literare studiate in specie - nuvela si in curent literar -
romantismul;
• relevarea temei §i a viziunii despre lume proiectate in nuvela aleasa;
• prezentarea, prin referire la nuvela studiata, a patru elemente de construcfie a
subiectului si/ sau ale compozifiei (de exemplu: aefiune, seeventa narativa, conflict,
relafii temporale §i spatiale, constructia personajelor, incipit, final, perspectiva narativa,
tehnici narative etc.);
• evidenfierea construcfiei personajelor in nuvela romantica studiata;
° exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre realizarea in nuvela a altor
elemente specifice esteticii romantice.
NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 15
puncte.

32
 Particularitati de constructie a personajului

Perioada pa§optista
Nuvela romantica de inspiratie istorica
Alexandru Ldpu§neanul
de COSTACHE NEGRUZZI

llfl Particularitati constructie a personajului

Eseu despre particularitafile de construcfie a unui personal dintr-o nuvela

studiata (de exemplu: mcadrarea in tipologie / statut social, psihologic, moral
etc., trasaturi, modalitafi de caracterizare a personajului; raportarea personajului
la aspecte ale textului narativ: tema, viziune despre lume, conflict, subiect,
secvenje narative /scene semnificative, incipit, final etc.).

INTRODUCERE

1 Jncadrare in context
Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvela istorica din literatura
Incadreaza nuvela
romana, o capodopera a specie!. Publicata in perioada pa§optista, in
in contextul epocii primul numar al Daciei literare (1840), nuvela apar^ine prozei
§i ai orientarilor romantice, fiind inspirata din istoria napionala, portivit recomandarii
literare.
lui Mihail Kogalniceanu, in manifestul literar al romantis- mului
romanesc, articolul-program intitulat Introductie.

CUPRINS

2. Elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea

personajului ales (tema, perspective narativa, incipit-final, actiune,
conflict, relatii temporal© si spatial©, simetria compozitiei, momentele
subiectului).
Prezinta patru Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua domnii a
elemente ale
textului narativ, lui Alexandru Lapu§neanul (1564-1569). Lupta pentru impunerea
semnificative pentru autoritatii domne§ti si consecinjele de^inerii puterii de catre un
realizarea domnitor crud se raporteaza la realitajile social-politice din Moldova
personajului ales
(tema, perspective
secolului al XVI-lea.
narativa, incipit- Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, detagat,
final, actiune, conflict, predominant obiectiv, dar subiectiveaza usor narajiunea prin epitetele
r ’lafli tei.i- porale fl
de caracterizare (de exemplu: „tiran", „curtezan", „mi§elul boier",
spaflale, si- i.ietria
cotnpoziflei, women „de§drfata cuvdntare"). Narajiunea are foca- lizare zero, obiectiva, sobra,
tele subiectului). viziunea //dindarat".

33
 C. NEGRUZZI / Nu 'e i ~ romantica
Narafiunea se desfa§oara linear, cronologic, prin inlantuirea secven|
elor narative a episoadelor. Incipitul §i finalul se remarca prin sobrietatea
auctoriala. Astfel, pa~ ragraful initial rezuma evenimentele care motiveaza
reve- nirea la tron a lui Lapu§neanul si atitudinea lui vindicative. Frazele
finale consemneaza sfar§itul tiranului in mod con- cis, lapidar §i obiectiv,
amintind de stilul cronicarului: „Acestfelfu sfar§itul lui Alexandru
Lapu§neanul, care lasa o paid de sange in istoria Moldaviei".
Actiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror caractere
puternice se dezvaluie in evolufia gradata a conflictului. In funcfie de rolul
lor in acfiune, personajele sunt puternic individualizate, construite cu
minufiozitate (biografia, mediul, relafiile motivate psihologic) sau por-
tretizate succint. Conflictul nuvelei este lupta pentru pu- tere dintre
domnitor §i boieri.
Timpul §i spafiul acfiunii sunt precizate §i confera verosimilitate
narafiunii: intoarcerea lui Lapu§neanul pe tronul Moldovei, in a doua sa
domnie. In primele trei capi- tole, evenimentele se desfasoara indata dupa
revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai
tarziu, la secvenfa morfii domnitorului.
Echilibrul compozifional este realizat prin organizarea textului narativ
in patru capitole, care fixeaza momentele subiectului. Capitoleie poarta
cate un motto cu rol rezu- mativ §i care constitute replici memorabile rostite
de personaje: capitolul I (expozifiunea §i intriga) - „Daca voi nu ma vrepi, eu
va vreu..."; capitolul al II-lea (desfa§urarea acfiunii) -,,Ai sa dai sama,
Doamnal"; capitolul al Ill-lea (punctul culminant) -„Capul lui Mofoc
vrem...capitolul al IV-lea (deznodamantul) -„De ma voi scula, pre mulfd am sa
popesc §i eu...".

3. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin

Prezinta statutul raportare la conflictul/ conflictele nuvelei studiate.
social, psihologic,
moral etc. al per- Alexandru Lapu§neanul este personajul principal al nuvelei, personaj
sonajului ales, prin romantic, exceptional, care acfioneaza in si- tuafii excepfionale (de
raportare la con-
flictul / conflictele exemplu: scena uciderii boierilor, a pedepsirii lui Motoc, scena morfii
nuvelei studiate. domnitorului otravit).

34
 p
articulariiatl de constructie a personajului

Acesta intruchipeaza tipul domnitorului tiran si crud. El este construit

din contraste si are o psihologie com- plexa, calitati §i defecte puternice,
,,un damnat" romantic (G. Calinescu).
Conflictul nuvelei este complex §i pune in lumina per- sonalitatea
puternica a personajului principal.
Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pentru putere
dintre domnitor §i boieri. Impunerea autoritafii centrale / domnesti in fafa
oligarhiei boieresti a constituit in secolul al XVI-lea un factor de progres,
dar mijloacele alese de Lapu§neanul sunt sangeroase, caracteristice
tiranului feudal. Insa actele personajului sunt motivate psihologie : cru-
zimea devine expresia dorinfei de razbunare pentru tradarea boierilor in
prima sa domnie.
Conflictul secundar, dntre Lapu§neanul si Motoc (boie- rul care il
tradase), particularizeaza dorinfa de razbunare a domnitorului, fiind
anunfat in primul capitol §i incheiat in capitolul al Ill-lea.
Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat ]a re- volta mulfimii
din capitolul al Ill-lea.
In proza romantica, conflictele exterioare plaseaza per- sonajele intr-o
relate de antiteza. Din acest punct de ve- dere, se poate vorbi despre
contrastul dintre Lapusneanul §i doamna Ruxanda, evidential in capitolul
al II-lea.

4. Trasaturile personajului ales

Releva principala Crud, hotarat, viclean, disimulat, inteligent, bun cu- noscator al
trasatura a
personajului ales,
psihologiei umane, abil politic, personajul este puternic
ilustrata prin dona individualizat §i memorabiL „Echilibrul intre convened romantica §i
episoade / secven|e realitatea individului, aceasta e minunea crea$iei lui Negruzzi" (G.
narative
/ sau prin citate Calinescu).
comentate. Hotararea de a avea puterea domneasca este implaca- bila §i rostita
inca de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor trimi§i de
domnitorul Tom§a, care i-a cerut sa se intoarca de unde a venit pentru ca
„tara,/ nu-1 vrea §i nu-1 iube§te: ,/Daca voi nil ma vrefi, cu va vreau, raspunse
Lapusneanul, a edrui ochi sedntiora ca unfulger, §i daca voi nu ma iubift, eu va
iubesc pre voi §i voi merge ori cu voia, orifara voia voastra. Sa ma intorc? Mai
degraba-§i va intoarce Dunarea cursul indarapt." Hotararea domnitorului de
a-§i relua tronul

35
 C. NEGRUZZI / Muvela romantics
si dorinfa sa de razbunare fata de boierii tradatori constitute intriga
nuvelei.
Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu aju- torui terorii,
prin lichidarea posibilelor opozitii (incendierea cetatilor, desfiinfarea
armatei pamantene, confiscarea ave- rilor boieresti, uciderea unor
boieri), culminand cu uciderea celor 47 de boieri la ospat (in capitolul al
Ill-lea) si inche- indu-se cu revenirea asupra hotararii de a se calugari,
care i-ar fi anulat identitatea.
In capitolul al IV-lea este infajisat deznodamantul, moartea
tiranului prin otravire. Dupa patru ani de la cumplitele eveni- mente,
Lapusneanul se retrage in cetatea Hotinului. Bolnav de friguri,
domnitorul este calugarit, dupa obiceiui vremii. Cand i§i revine, refuza
sa accepte ca a fost calugarit, pentru ca acest lucru ar fi insemnat
pierderea puterii domnesti. Limbaiul aluziv „Dc ma voi scuta, pre multi
am sa pop esc eu..." exprima dispreful fata de preoti si dorinfa de a se
razbuna. Asa ca ameninta sa-i ucida pe toji, inclusiv pe propriul fiu,
urmasul la tron, incat do- amna Ruxanda accepta sfatul boierilor de a-1
otravi.
Voinfei neabatute i se asociaza alte trasaturi. Abilitatea in ceea ce
prive§te relatiile umane, diplomata, cunoa§te- rea psihologiei umane
sunt calitafi ale conducatorului. Face promisi.uni lini§titoare pentru
ceilalfi (Mofoc, Doamna Ruxanda), dar care ascund un plan de
razbunare.
Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt o
cursa, de la alegerea locului §i a momentului (litur- ghia de la
mitropolie), la integrarea frazelor biblice in dis- curs („Bate-voi pastorul,
§i se vor impra§tia oile"), §i pana la detaliile propriei vestimentafii („m
ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca"). Are o inteligenfa
diabolica, reusind sa manipuleze masele sau persoanele (boierii), sa- si
puna in aplicafie planurile.

5.I------— Modalitati I procedee de caracterizare a personajuiui

( A25 Personajul este caracterizat direct (de catre narator, de alte
i personaje, chiar prin autocaracterizare) §i indirect (prin fapte,
Exemplifies, prin 4 limbaj, atitudini, comportament, rela^ii cu alte perso- naje, gesturi,
seevenje narative ' sau atitudine, vestimenta^ie).
prin citate co- ’
mentate, moda- lita| Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului
i / procedee de prin descrierea vestimentafiei specifice epo-
caracterizare a per-
■ sonajului din nu- J cii: „Purta coroana Paleologilor, sipeste dulama poloneza de
vela istorica aleasa. cati- foa stacojie, aven cabanita tur ceased". De asemenea,
prin utili- zarea substantivelor, se precizeaza ipostazele personajului: „vcda",
„domnul", ,,iiramd", „bolnavul", dar epitetele de ca- racterizare, in inversiune,
sunt marci ale subiecti vita til: „ne- norocitul damn", „accasta degdntata

36
 Parfcularltati de corst: jc/e a personajukii
cuvantare".
Caracterizarea realizata de alte personaje este succinta: „C.‘ud si cumplit
este omul accsta" (mitropolitul Teofan), „san- gele eel pdngarit al unui tiran ca
tine" (Spancioc).
Autocaracterizarea evidenjiaza trasaturi morale: „n-as fi ui natarau def run
de, card m-as incrcde in tine?
Caracterizarea indirecta se realizeaza prin faptele care evidenfiaza in
maniera romantica cruzimea personajului §i dorinta lui de a distruge
influenta boierilor: uciderea §i schingiuirea lor, distrugerea cetajilor §i
reducerea numarului o§tilor moldovene. Prin inlanfuirea gradata a scenelor
din ca- pitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea por- tretului
moral al tiranului care pune in aplicafie un plan diabolic . Inteligent, ii atrage
pe boieri la curte spre a-i ucide. ^Abil, disimulat, se folose§te de momentul
slujbei religioase, de vestimentajia §i de coroana domneasca, de citate biblice
pla- sate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordona soldafilor
uciderea boierilor, apoi alcatuie§te insusi piramida din capete, pe care o arata
cu satisfaefie doamnei. Rade in tim- pul masacrului. Pe Mofoc il da cu sdnge
rece pe mana mul|imii revoltate, spunand ca face un act de dreptate.
Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca
motto al capitolului I §i al IV-lea. Raspunsul dat boierilor, „Daca voi nu ma
vreji, eu va vreau [...] §idaca voi nu ma iiLbifi, eu va iubesc pre voi si voi merge ori
cu voia, orifara voia voastra" a devenit o emblema a pesonajului care se au-
todefine§te prin voin^a de neinfrant. Ameninjarea „De ma voiscuta, pre
muljdam sa popesc §i eu..." reda aluziv dorinfa de razbunare a celui cazut.
Orgoliul este exprimat in prima replica rostita: „Am auzit de bdntuirile tarii §i
am venit s-o mdn- tui". Inteligenfa / abilitatea politica a personajului este
concentrate in celebrul raspuns „ - Pro§ti, dar multi!", care a trecut in limbajul
comun, unde funefioneaza ca un proverb (pentru ca exprima un adevar
universal).

37
 C. NEGRUZZI / Nir zela romantica
INCHEIERE

6. Personaj memorabil
Monumentalitatea personajului, titanismul, excep|ionalita- tea
Motiveaza romantica, for^a sa de a-§i duce planurile la bun sfar§it, indiferent de
caracterul mijloace, spectaculosul acjiunilor, concizia re- plicilor fac din
memorabil al
personajului protagonistul nuvelei, in al carei titlu figu- reaza numele sau,
ales Alexandru Lapu§neanul, un personaj memorabil. „Desenul uimitor" al
personajului, puternica sa individualitate indreptatesc afirmajia
criticului G. Caline- scu: ,,Lapusneamd apare omenesc ca orice om viu
intreg si im- presia ultima a cititorului e mai pujin a unui portret romantic
cat a unci puternice creatii pe deasupra oricarui stil de §coala" (G.
Calinescu, op. cit.).

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat des- pre

modul Tn care se reflecta o idee sau tema nuvelei Tn
constructia personajului pentru care ai optat
Intr-o nuvela istorica, in care conflictul este lupta pentru putere
Exprimarea unui
Dunct de vedere
dintre domnitor §i boieri, caracterul sangeros al acjiunilor lui
argumentat des- pre Lapusneanul pentru impunerea autoritafii domne§ti se raporteaza
modal in care se veridic la realitajile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea,
reflecta o idee san
tema nuvelei in cel mai oligarhic din is- toria noastra. Resortul psihologic al dorin|ei
construcfia per- de razbunare §i al cruzimii fa|a de boieri este tradarea domnitorului -
sonajului pentru
care ai optat.
bun §i bland in prima sa domnie.
Potrivit esteticii romantice, portretul tiranului se
contu- reaza din lumini §i umbre §i in antiteza cu alte
personaje: cruzimea lui opusa blandejii doamnei Ruxanda, hotararea §i
taria lui de caracter contrastand cu la§itatea lui Mo|oc. Dar ceea ce este
memorabil in cazul unui personaj romantic este caracterul exceptional al
faptelor §i insu§irilor sale: are o hotarare de neclintit, exprimata in
celebra afirmajie „Daca voi nil ma vrefi, eu vd vreau [...] §i dacd voi nu ma
iubi^i, eu va iubesc pre voi §i voi merge ori cu voia, orifara voia voastrd", §i o
cruzime ie§ita din comun, manifestata in scena uciderii

38
 Particularitati de constructie a personajului

celor 47 de boieri sau a razbunarii pentru tradarea lui Motoc, pe care il da

pe mana revoltate.

J 7.2. Exprimarea unui punct de vedere argumentat des- pre

Exprimarea unui relatia realitate-fictiuneih realizarea personajelor
punct de vedere
argumentat des- pre Imaginea personality! domnitorului Alexandru Lapu§ne- anul este
rela^ia reali- tate-
fic|iune in ’ conturata in Letopisetul Jarii Moldovei de Gri- gore Ureche, cronica din
realizarea perso- care, Negruzzi preia scene, fapte §i replici (de exemplu: mottoul
najelor.
I capitolului I al IV-lea), dar se distanjeaza de realitatea istorica prin
apelul la fic^iune prin viziunea romantica asupra istoriei, influen^ata
de ideo- logia pa§optista. Astfel, pornind de la persoane reale / per-
sonality istorice, scriitorul creeaza personaje literare, reprezentand
anumite tipuri umane, cu destine §i profiluri psihologice care susjin
coeren^a narativa. De pilda, ca persoane, vornicul Motoc, postelnicul
Veverifa §i spatarul Spancioc fugisera la Liov, in Polonia, §i nu mai
traiau in a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul; ca personaje,
ele sunt prezente pentru a ilustra tipuri umane (boierul tradator §i
lingu§itor, boierii „cn iubire de mo§ie").

7.3. Realizarea personajelor romantice

Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje
excepjionale (caracterizate prin calita|i §i defecte ie§ite din comun)
Exprimarea unui care acjioneaza in situa|ii exceptionale, uti- lizarea antitezei ca
punct de vedere procedeu de constructie, liniaritatea psi- hologica, replicile
argumentat des- pre
realizarea per- memorabile. „Liniaritate psihologica se vede in construcfia personajelor
sonajelor potrivit Gesturile §i cnvintele personaje
esteticii romantice.

lor an menirea de afi memorate." (Nicolae Manolescu, op.cit.)

39
 C. NEGRUZZI / NuveJa romantica

■ ' z . i -. . ■ • .zz •; z
.A UN0s? StUESECTE PROPUSE

1. (Varianta 12, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini despre particularitatile de constructs a
unui psrsonaj dintr-o nuvela studiata. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere
(pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

epoca, specie literara).

CURRINS 2. Elemente ale textului narativ A22

Prezentarea a patru elemente ale
textului narativ, semnificative
pentru realizarea personajului ales
(de exemplu: aefiune, conflict,
relajii temporals §i spatials,
construefia subisetului, perspective
narative, modalitefi de
caractsrizare, limb a] etc.).
semnificative pentru realizarea
personajului ales: tema, perspective
narative, incipit-final, aefiuns, conflict,
relafii temporals §i spafiale, simstria
compozfiei, momsntels subisetului.

Prezentarea statutului social, 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al “A. w

psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
personajului ales, prin raportare la conflictul / conflictele nuvelei studiate.
conflictul / conflictele nuvelei
studiate.

Relevarea principalei trasaturi a 4. Trasaturile personajului. AAA

personajului ales, ilustrata prin 5. Modalitati/ procedee de caracterizare a

doua episoade / seevenfe narative personajului.
§i / sau prin citate comentate.

Exprimarea unui punct de vedere 7.1. Punctul de vedere argumentat, despre

argumentat despre modul in care modul in care se reflecta o idee sau tema
se reflecta o idee sau tema nuvelei in nuvela aleasa.
in construcfia personajului pentru
care ai optat.

INCHEIERE 6. Personaj memorab.il.

40
 Particularity! de construct a personajelor (cup la)
Perioada pasoptista
Nuvela romantica de inspira^ie istorica
Alexandru Lapu§neanul
de COSTACHE NEGRUZZI

HL ParticuBaritafi de construed© a personajelor (coph}

Eseu despre particularitafile de construcfie a doua personaje ale unei

nuvele studiate (de exemplu: incadrarea in tipologie/statut social,
psihologic, moral etc., trasaturi, modalitapi de caracterizare, raportarea
personajelor la aspecte ale textului narativ: tema, viziune despre lume,
conflict, subiect, secvenfe narative / scene semnificative, incipit, final etc.).

INTRODUCERE

-
1. Incadrare in context
Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este prima nuvela istorica din literatura
romana, o capodopera a specie!. Publicata in perioada pa§optista,
Incadreaza nuvela
in primul numar al Daciei literare (1840), nuvela aparjine prozei
in contextul epocii
§i al orientarilor romantice, fiind inspirata din istoria nationala, portivit
literare. recomandarii lui Mihail Kogalniceanu, in manifestul literar al
romantis- mului romanesc, articolul-program intitulat Introductie.

CUPRINS

2. Elemente ale textului narativ, semnificative pentru

realizarea personajului ales (tema, perspective narativa,
incipit-final, actiune, conflict, relatii temporal© si spa- tiale,
simetria compozitiei, momentele subiectului).
Prezinta patru Nuvela istorica are ca tema evocarea artistica a celei de-a doua
elemente ale
textului narativ, domnii a lui Alexandru Lapu§neanul (1564-1569). Lupta pentru
semnificative pentru impunerea autoritatii domne§ti §i conse- cintele defined! puterii de
realizarea
personajului ales
un domnitor crud se raporteaza la realitafile social-politice din
(temfl, perspective! Moldova secolului al XVI-lea.
narativa, incipit- Naratorul este omniscient, omniprezent, sobru, deta§at,
final, actiune, conflict,
relapi temporal §i predominant obiectiv, dar subiectiveaza usor narajiunea prin
spapale, si- metria epitetele de caracterizare (de exemplu: „tiran", „curtezan",
compozifiei,
momentele
subiectuhii).

41
 COS I ACHE NEGRUZZI / Pa^optism, romantism
„mi§elul boier", „de§anfatd cuvantare"). Narafiunea are foca- lizare
zero, obiectiva, sobra, viziunea "dindarat".
Narafiunea se desfa§oara linear, cronologic, prin inlanfui- rea
secvenfelor narative si a episoadelor. Incipitul §i finalul se remarca
prin sobrietatea auctoriala. Astfel, paragraful initial rezuma
evenimentele care motiveaza revenirea la iron a lui Lapu§neanul §i
atitudinea lui vindicative. Frazele finale con- semneaza sfarsitul
tiranului in mod concis, lapidar §i obiectiv, amintind de stilul
cronicarului: „Acest fel fu sfar§itul lui Alexandru Lapugneanul, care lasa o
pata de sdnge in istoria Moldaviei".
Acfiunea nuvelei este pusa pe seama unor personaje ale caror
caractere puternice se dezvaluie in evolufia gradata a conflictului.
Personajele sunt puternic individualizate, con- struite cu minufiozitate
(biografia, mediul, relafiile motivate psihologic) sau portretizate
succint. Conflictul nuvelei este lupta pentru putere intre domnitor §i
boieri.
Timpul si spafiul acjiunii sunt precizate §i confera verosimilitate
narafiunii: intoarcerea lui Lapu§neanul pe tronul Moldovei, in a doua
sa domnie. In primele trei capi- tole, evenimentele se desfa§oara
indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin
rezumare patru ani mai tarziu, la secvenfa morfii domnitorului.
Echilibrul compozifional este realizat prin organizarea tex- tului
narativ in patru capitole, care fixeaza momentele su- biectului.
Capitolele poarta cate un motto cu rol rezumativ §i care constitute
replici memorabile rostite de personaje: capito- lui I (expozifiunea §i
intriga) - „Daca voi nu ma vrefi, eu va vreu..."; capitolul al II-lea
(desfa§urarea acfiunii) ~„Ai sa dai sama, Doamna!"; capitolul al IH-lea
(punctul culminant) -„Capul lui Mofoc vrem...capitolul al IV-lea
(deznodamantul) -„De ma voiscula,premulfiam sapopesc§ieu..."
(ameninfareaimpotriva tuturor rostita de Lapu§neanul care, bolnav,
fusese calugarit, potrivit obiceiului, dar pierduse astfel puterea
domneasca).

3. Evidentierea situatiei initiate a celor doua personaje din

Eviden|iaza si- perspective tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor
tua|ia ini^iala a social, psihologic, moral etc.
celor doua perso-
naje din perspec- Domnitorul Alexandru Lapu§neanul §i doamna Ruxanda sunt
tiva tipologiei in
care se incadreaza, personalitafi istorice despre care scriitorul se docu- menteaza din
a statutului lor so- Letopiseful Jarii Moldovei de Grigore Ureche, dar modifica unele date
cial, psihologic,
istorice, pentru ca personajele lite- rare cu aceste nume sa ilustreze,
in nuvela, doua tipuri umane antitetice.
Alexandru Lapusneanul este personajul principal al mr elei,
personaj romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale
(de exemplu: scena uciderii boie- rilor, a pedepsirii lui Motoc, scena

42
 Particularitati de ccnstruc|ie a personajelor (cuplu)
mor{ii domnitorului otravit). Intruchipeaza tipul domnitorului tiran §i
crud. El este construit din contras te si are o psihologie com- plexa,
calitati §i defecte puternice, ,,un damnnt" romantic (G. Calinescu).
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic,
construit in antiteza cu Lapusneanul: blandete - cruzime, caracter slab
- caracter tare. Ea nu acfioneaza din vointa proprie nici cand ii cere
sotului sau sa inceteze cu omorurile, nici cand il otrave§te. De§i in Evul
Mediu fe- meia - chiar sojie de domn - nu avea prea multe drepturi,
doamna Ruxanda infafi^eaza in nuvela un caracter slab, care pune in
lumina, prin contrast, vointa personajului principal.
Conflictul nuvelei este complex §i pune in lumina per- sonalitatea
puternica a personajului principal.
Principalul conflict este de ordin politic: lupta pentru putere intre
domnitor §i boieri. In aceasta lupta doamna este implicata tangential,
situandu-se cumva in opozitie cu sotul ei, a carui cruzime o dezaproba.
Interesant este ca, prin actiunile lor, cele doua personaje se situeaza pe
pozitii diferite fata de originea lor: Lapusneanul, fiu de boier, lupta
impotriva boierilor, iar doamna Ruxanda, fiica de domnitor, obligata sa
se marite cu acest boier pentru a-i legitima dreptul la domnie, este de
partea celorlalfi boieri.
In proza romantica, tensiunile exterioare plaseaza per- sonajele intr-
o relafie de antiteza. Din acest punct de ve- dere, se poate vorbi despre
contrastul dintre Lapu§neanul §i doamna Ruxanda, evidential in
capitolul al ILlea, in re- latarea biografica a naratorului. Destinul
doamnei Ruxanda, fiica lui Petru Rare§ §i nepoata lui §tefan cel Mare, a
fost de „afi parte biruitorului" §i obligata ob§tie" sa de- vina sotia lui
Alexandru-Voda, pe care „cinstindu-l su- puindu-i-se ca unui barbat, ar ft
voit sa-l iubeasca, daca arfi aflat in el cat de pt find sin fire omeneasca".

43
 COSTACHE NECRUZZI / ?-
4. Frasaturile celor doua personaje, semnificative pentru
ilustrarea relatiilor 5
Scenele care infatiseaza relatiile dintre cele doua personaje nuanteaza fara a influenza
Xeleva tn'sl: tunic conf lie tul nuvelei, lupta pentru impunerea autoritafii domnesti,
celor dor.a rersc- ii. j deoarece cruzimea perso- najului principal contrasteaza cu
2, semnificative
pentru iiustn ea blandetea doamnei.
relatiilor, prin Reiatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica
xSDOx «re la don/
episc i.at / secvente
angelic - demonic. Diversitarea atitudinilor adoptate de
naiative - le nu'e’ci Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflects falsiiatea, disimularca
al.se.
iui. Se casatorise cu ea „ca sc airaga ini- mile noreduhti in care via inca
pomtnirea hii Rare§'Gesturile, mimica §i cuvintele rostite de
Lapusneanul in capitolul al II- lea, in scena discufiei cu domna
Ruxanda, evidenfiaza fal- sitatea lui in relafia sot-sotie. Mai in tai ii
saruta mana, apoi se posomora§te, reactioneaza impulsiv la
rugamintea ei, du- candu-§i mana la jungher, dar se stapane§te §i ii
promite „un leac de fried".
In capitolul urmator, se razbuna pe boieri, pe Mofoc si nu o iarta
nici pe doamna pentru rugamintea de a inceta cu omorurile. Se
bucura cu cruzime de spaima doamnei care le§inase la vederea
piramidei de capete: „ - Fetneia totfemeie, zise Lapusneanul zambind;
in loc sa se bucure, ea se sparie".

5. Opinia despre relatiile dintre cele doua personaje, din

perspectiva situatiei finale I a deznodamantului
In ultimul capitol, insistence boierilor §i ameninfarea sofuh 1* cum va
ucide fiul, o determina pe doamna Ruxanda sa ii administreze
otrava. Acest fapt constitute fina- lul conflictului, adica
Argumenteaza-ti
deznodamantul nuvelei. Scena este u§or neverosimila, data fiind
opinia despre relatiile
dintre cele dona blandefea doamnei, dar e mo- tivata psihologic atat prin faptul ca
personaje, din este un caracter slab, putand fi manipulate de boieri in situafia-
perspectiva ' situaplei
finale / a , Iimita, cand viafa fiului sau este in pericol. De fapt, Ruxanda nu are
deznodamantului. inifiativa faptelor sale nici cand ii cere sa inceteze cu uciderea
boierilor, invocand teama de pedeapsa divina, nici cand il
otravegte, ci se lasa impresionata de date exterioare.

44
 ?ai dctil.nila'i de co• rL uepe a persCxi jelor (cue lu) '

1*’ 6. Modalitati / procedee de caracterizare a personajului

Exemplified, pnn
Modalitatile de caracterizare a persona]elor din cuplu sunt variate:
secvtn|e narative caracterizarea directa (de catre narator, de alie per- sonaje, autocara
s iii pnn c-tate
comen tate, me cterizarea) si indirecta (prin fapte, limbaj, aritudini, comportament
dalitati / precedee relatii cu alte personaje, gesturi, atitudine).
de caracterizare a
• pcrsonajeic,:' din Naratorul realizeaza, in mod direct portretul fizic al dom
nuvel i istorica / ni..oralui prin descrierea vestimentafiei specifice epocii:
' romantic! aieaca.
coroana Paleolcgilor, si peste dulama poloneza de catifea sicicojie,
aven, cabanita turceasca". Vestimentafia si podoabele
doamnei reflecta condifia sociala §i susjine culoarea de
epoca: „era mcinsa cu un colon de aur, ce se inchia cu marl paf- tale de matostat,
impregiurate cu petre scumpe; iar pc grumazii el atdrna o salba de multe §iruri
de margdritar".
De§i obiectiv, naratorul utilizeaza epitetele de caracterizare, in
inversiune, care sustin antiteza dintre Lapusneanul - „nenorocitul damn",
„aceasta de§dnfatd cuvdntare", „tiranul", „bolnavul" - §i sofia sa: „ginga§a
Ruxanda", „buna doamna", „duioasa muma". Pentru portretizarea doamnei,
naratorul folose§te compara^ia, melancolia sugerata fiind tipic ro-
mantica: „Ea insd era trista §i tdnjifoare, cafloarea expusa ar§ifii soarelui, ce nu
are nimica s-o urnbreased".

Caracterizarea indirecta, prin limbaj, in scena rugaminjzii de a inceta

cu omorurile, reflecta acela§i contrast, intre ati~ tudinea blanda §i supusa
a doamnei, care se adreseaza cu apelativele bunul men domn, viteazul meu
so^, §i violenfa greu stapanita a domnitorului, care ii raspunde numind-o
mu- iere nesocotita.
Replicile lui Lapusneanul sunt memorabile, doua dintre ele figurand
ca motto al capitolului I §i al IV-lea. Abilitatea politico a personajului este
concentrate in celebrul raspuns ,,-Pro§ti, dar mulfil". Personajul se
realizeaza prin faptele care evidentiaza in maniera romantica cruzimea §i
dorinta lui de a distruge influenfa boierilor: uciderea §i schingiuirea lor,
distrugerea cetafilor §i reducerea numarului o§tilor moldo- vene. Prin
inlanfuirea gradata a scenelor din capitolul al trei- lea, se dezvaluie
magistral complexitatea portretului moral al tiranului care pune in
aplicafie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri la curte spre a-i
ucide. Abil, disimulat, el se

45
 COS I ACHE NEGRUZZI / Pa^optism, romantism
folosegte de momentul slujbei religioase, de vestimentafia si de coroana
domneasca, de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar
persuasiv. Crud, ordona soldajilor uciderea boierilor, apoi alcatuie§te
insa§i piramida din ca- pete, pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade
in timpul masacrului. Pe Mojoc il da cu sdnge rcce pe mana mulfimii
revoltate, spunand ca face un act de dreptate.

INCHEIERE

6. SpecifScul constructiei personajeJor

Releva specificul
Afirmafia criticului G. Calinescu: „Echilibrul intre convened
ccnstruc£iei
personajelor inromantica si redlitatea individului, aceasta e minunea creatiei lui
nuvela aleasa. Negruzzi" (G. Calinescu, op. cit.) se sustine in nuvela isto- rica
Alexandru Ldpu§neanul §i in realizarea personajelor cu- plului romantic.

A UNOR SUBIECTE PROPUSE

1. (Variants 13, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini despre relatiile dintre doua
personaje ale unei nuvele studiate. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere
(pe coloana din stanga):
INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,
epoca, specie literara).

CURRINS 2. Elemente ale textului narativ, sem-

Prezentarea a patru elemente ale nificative pentru realizarea personaju- lui ■
textului narativ, semnificative ales: tema, perspective narativa, incipit-
pentru construct personajelor alese final, aefiune, conflict, relafii temporale §i
(de exemplu: tema, perspective, spafiale, simetria compozifiei, momentele
narativa, aefiune, conflict, relafii subiectului.
temporale §i spafiale, construefia
subiectului, modalitafi de Modalita^i de caracterizare
caracterizare, limbaj etc.). A35

46
 Particularlta|i de constructie a personajelor (cuplu) j
3. Situa|ia inifiala a celor doua personaje
'^id^ereTsituatiei ini|iale a celor din perspectiva tipologiei in care se
doua personaje, din perspectiva incadreaza, a statutului lor social,
tipologiei in care se incadreaza, a psihologic, moral etc.
statutului lor social, psihologic,
moral etc.

Relevarea trasaturilor celor doua 4. Trasaturile celor doua personaje,

personaje, semnificative pentru semnificative pentru ilustrarea relajdilor.
ilustrarea relafiilor, prin raportare
la doua episoade / seevenfe
narative ale nuvelei alese.

Exprimarea unei opinii 5. Opinia despre relafiile dintre cele doua A

argumentate despre relafiile personaje, din perspectiva situapei
dintre cele doua personaje, din finale / a deznodamantului.
perspectiva situa|iei finale / a
deznodamantului.

INCHEIERE 6. Specificul constructed personajelor MOO

[ APLICATII ] • • •

1. (30 de puncte) Critical Nicolae Manolescu afirma, in Istoria critica a li- teraturii
romane, ca definitiv, Ldpu^neanul este o proza cat se poate de tipic romantica", din cel pu|
in patru motive: „intdmplarile sdngercase puse de autor in legaturd cu Ldpu§neanul",
aprecierile auctoriale, liniaritatea psihologica in construcjia personajelor, intriga
liniara §i previzibila.
Valorifica aprecierile criticului intr-un eseu de tip argumentativ de 2-3 pa- gini,
despre constructs personajelor romantice in nuvela istorica studiata (Alexandru
Lapu§neanul de C. Negruzzi).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente pro §i/ sau
contra / rafionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru
confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

47
, ; COST ACHE NEGRUZZI / Pa$optisir, romantism
I A !~
2. Alege un personaj romantic preferat dintr-o nuvela studiata, scrisa in se- colul al
XlX-lea. Realizeaza un eseu liber, de 1-2 pagini, in care sa arati moti- vele (cel pujin
trei, sus£inute prin trimiteri la opera literara) pentru care ai ales acest personaj.

NOTA! Pentru continutul §i originalitatea eseului vei primi 15 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 15 puncte.
 Literatura romana din a doua jumatate
a secolului al XlX-lea
Criticismul junimist
TITU MAIORESCU

INTRODUCERE

1. Contextul istoric
Perioada de dupa I860, aflata sub guvernarea lui Alexandru Ioan
Precizeaza
p contextul istoric Cuza, se caracterizeaza prin transformari pro- funde in cultura
| al aparitiei romana, determinate de un spirit de modernizare pe care il imp
■i Junimii. rima tanara generate. In literatura se deschide epoca marilor clasici,
scriitori reprezenta- tivi cu valoare modelatoare.

Daca generafia pagoptista beneficiase in mod special de

influenza franceza, noua orientare - spre cultura germana - o va da
un grup de tineri entuziagti, decigi sa traseze un curs mai dinamic
gi sa imp rime un suflu nou culturii noastre.

CUPRINS

—]
2. Societatea Junimea - factor de modernizare a culturii
romane
IMotiveaza faptul ca Fenomenul cultural generat de societatea iegeana Junimea, incepand
societatea Junimea
cu anul 1863 gi continuand pana spre sfargitul secolului al XlX-lea,
I a constituit un
factor de se definegte ca o migcare de sinteza gi de aplicare ferventa a
modernizare a spiritului critic. Junimismul a recunoscut meritele inaintagilor, dar
culturii romane
prin fondarea
s-a raportat critic la generajia pagoptista (1830-1860), inregistrand
spiritului critic fenomene de ruptura gi de continuitate cu direcfia inifiata de Mihail
I modern. Kogalniceanu in Dacia literara.
•3

Idei gi terne comune cum ar fi: promovarea unei lite- raturi

originale, cu specific romanesc, combaterea imitafii- lor sterile gi
aplicarea principiilor valorice in actul critic se completeaza cu o
ideologic noua, un discurs autentic in- tercultural, o raportare a
literaturii romane la cea europeana

49
 j TITU MAIORESCU / Criticismul junimist

50
 j TITU MAIORESCU / Criticismul junimist
priri aplicarea criteriilor estetice unice. Junimea reprezinta
fondarea spiritului critic modern in literatura §i cultura ro-
mana, dar §i o critica adusa lipsei de echilibru intre formele
institu^ionale ale reformei §i mentalitatea poporului, intre
paradigma culturala impusa de „arderea etapelor" §i ca-
pacitatea de receptare critica a acesteia.

'FS 3. Intemeierea Junimii. Revista Convorbiri literare

Prezinta aspecte Societatea Junimea este cea mai importanta grupare culturala
legate de
intemeierea
din a doua jumatate a secolului al XlX-lea. A aparut la lagi, in
societa|ii Junimea 1864, ca urmare a dorintei unor intelectuali iegeni, recent
§i a revistei revenifi de la studii din strainatate, majoritatea din Germania,
Convorbiri literare.
al carei model riguros le-a format o viziune des- pre lume §i o
noua atitudine, de a susfine, intr-un cadru or- ganizat, discufii
§i prelegeri despre domeniile viefii sociale, politico §i culturale.
Membrii fondatori sunt: P.P. Carp, Vasile Pogor, lacob
Negruzzi, Theodor Rosetti §i Titu Ma- iorescu - spiritus rector
al gruparii. Din 1867, asociafia are §i o tipografie, o librarie si o
revista proprie, Convorbiri literare. In paginile revistei vor fi
publicate articolele lui Maio- rescu §i operele marilor clasici:
Mihai Eminescu, Ion Creanga, I.L. Caragiale, Ioan Slavici.
Ideologia junimista, sintetizata de Titu Maiorescu in
studiile §i articolele sale, a promovat cateva idei §i direcfii de
acfiune: dezvoltarea spiritului critic in cultura §i in literatura,
incurajarea literaturii nafionale, crearea unei culturi §i a unei
literaturi originale, fructificarea valorilor najionale prin
aplicarea unor principii unitare si ferme, emanciparea
poporului prin cultura, combaterea exagerarilor neologice,
inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin §i unificarea limbii
literare.
Pentru impunerea noilor idei, privind spiritul critic §i simful
clasic al masurii, al raportului dintre creafie §i va- loarea ei
estetica, dintre national §i universal ca forme de modelare a
mentalitatii romanegti §i de asigurare a progre- sului cultural,
junimigtii au ales calea discursiva diversifi- cata in funcfie de
interes §i de moment. Primele forme au fost acelea ale
conferinfelor publice, numite „prelecj:iuni populare",
organizate, timp de gaptesprezece ani, pe terne variate: istorie,
societate, cultura.

51
 g4 4. Activitatea societatii Junimea.
Trei etape s-au inregistrat in evolufia societatii Junimea.
Prezinta etapele de
activitate a societatii
Etapa ie§eana (1863-1874) are un pronunfat caracter polemic §i
Junimea.
se manifesta in trei direcfii: limba, literatura §i cultura. In aceasta
perioada se elaboreaza principiile so- ciale §i estetice ale junimismului. Tot acum se
irnpune ne- cesitatea educarii publicului prin a§a-numitele prelecfiuni populare. Aceasta
etapa marcheaza cautarile febrile de mo- dele apte sa asigure progresul la care aspira
Titu Maio- rescu. In 1865, se avanseaza ideea alcatuirii unei antologii de poezie
romaneasca pentru §colari. Aceasta i-a determi- nat pe junimi§ti sa citeasca in
§edinfele societafii autorii mai vechi, pe ale caror texte §i~au exersat spiritul critic §i
gustul literar;
Cea de-a doua etapa (1874-1885), cu desfa§urarea §edin- felor
Junimii la Bucure§ti, unde Titu Maiorescu era minis tru, iar a
activitafii revistei la Ia§i, este o etapa de consolidare, in sensul ca in
aceasta perioada se afirma reprezentanfii de seama ai direcfiei noi
in poezia §i proza romana: Eminescu, Creanga, Slavici, Caragiale,
dar §i scriitori minori, aproape necunoscufi astazi precum: Samson
Bodnarescu, Matilda Cugler-Poni sau Nicu Gane. Este o perioada
in care se di- minueaza teoretizarea criticismului in favoarea
judecafilor de valoare. Acum sunt elaborate studiile esenfiale prin
care Titu Maiorescu se irnpune ca autentic intemeietor al criticii
noastre literare moderne, fara insa a neglija preocuparile din
domeniul civilizafiei, dar mai ales din domeniul limbii literare,
necesare §i pentru ca in 1860 se facuse trecerea de la alfabetul
chirilic la cel latin. Maiorescu susfine utilitatea imbogafirii
vocabularului limbii romane prin neologisme de origine romanica,
intr-un studiu din 1881, intitulat chiar Neologismele;
Etapa a treia (bucure§teana) incepe din 1885, cand revista
Convorbiri literare si intreaga societate Junimea se muta la Bucure§ti.
Aceasta etapa are un caracter preponde- rent universitar, prin
cercetarile istorice §i filozofice. Apa- rifia revistei se prelunge§te
pana in 1944, dar cu toate acestea ea nu va mai atinge gradul de
popularitate din pri- mii 20 de ani.
AZC TITU MAIORESCU / Criticismul junimist
Lfe]----------
B5 5. Criticismul junimist
? Evidentiaza Critical literar Tudor Vianu identified in studiul Junimea, ij trasaturile
inclus in Istoria literaturii romane moderns, trasaturile de-
■ criticismului
j junimist. finitorii ale junimismului.
Criticismul junimist se caracterizeaza prin cateva tra-
saturi care il diferenfiaza de epoca anterioara §i care sinteti-

52
 Junimea
zeza noul spirit al culturii noastre. Spiritul critic presupune
respect pentru adevar in cercetarea istoriei §i a limbii, ri- goare
§i rafiune, dorinfa de a§ezare a viefii politice §i cultu- rale pe
baze autentice, cultivarea simplitafii §i combaterea falsei
erudijii manifestata prin folosirea de catre unii cartu- rari ai
timpului a unei limbi artificiale, respingereaformelor far a fond;
Spiritul filozofic pune in evidenfa faptul ca toti membrii
Junimii au fost intelectuali reflexivi, cu formafie culturala
ampla, cu viziune generala, carora le placea sa-§i constru- iasca
aplicajiile pe o solida baza teoretica speculative, pe un
rafionament firesc, §i care erau interesafi de metafizica §i de
logica. Discursurile lor imbraca haina disertafiei filozofice. A§a
au procedat A.D. Xenopol, P.P. Carp §i Mihail Drago- mirescu.
Rigurozitatea §i echilibrul i§i gasesc expresia in spiritul
oratoric al junimi§tilor, care se opune retorismului exagerat al
pa§opti§tilor §i frazeologiei demagogice a discursului politic §i
parlamentar al vremii. Junimi§tii critica bejia de cuvinte, abuzul
de neologisms, retorica mesianica, impundnd un model de rigoare,
ordine §i armonie. Luand in deradere pe „oratori, retori §i
limbufi", Maiorescu propune un discurs au- ten tic, echilibrat,
riguros, pe care-1 impune §i celorlalfi ju- nimi§ti.
„Arma" cea mai foiosita de membrii Junimii este ironia, pe
care o folosesc impotriva adversarilor, dar §i pentru
sancfionarea defectelor din interiorul mi§carii, incat ironia se
combina cu autoironia. Manifestata in deviza gruparii „Intra
cine vrea, ramane cine poate!", in porecle „pudicul Naum",
„bardahanosul Creanga", „ bine hranitul Cara- giani", „carul cu
minciuni" (lacob Negruzzi - pentru ca §tia ultirnele
anecdote), ,/biblioteca,/ (Vasile Pogor - pentru ca- §i schimba
ideile in fuefie de ultima carte citita) etc., in apos- trofari
„Caracuda" - grupul care nu ia parte la discufii, in

53
 frunte cu matematicianul Culianu, ironia junimista este o
forma a libertatii spirituale, de exprimare a unei viziuni caustice
asupra mimetismului cultural, a formelor fara fond.
Gustului pentru clasic §i academic al junimi§tilor ii co-
respunde rigoarea gandirii §i clasicitatea exprimarii, atat in
literatura, cat §i in discursul public. Junimi§tii sunt univer-
sitari, personalitafi cu o cultura solida, care cred in modele §i in
valoarea canoanelor in arta §i mai pufin in inovafie. Poate
tocmai de aceea au fost reticenfi la rnanifestarile mo- derniste,
precum simbolismul §i naturalismul in literatura sau
impresionismul, in pictura §i in muzica.
I

6. Rolul lui Titu Maiorescu de mdrumator al culturii si al literaturii din a doua

jumatate a secolului al XlX-lea
B6
Releva rolul lui
Mentorul societafii Junimea §i autoritatea necontestata a fost Titu
Titu Maiorescu de Maiorescu, liantul intregii grupari §i promotorul criti- cismului
mdrumator ai junimist. Indrumatorul cultural §i literar al epocii, Titu
culturii si al
literaturii din a Maiorescu activeaza in domeniul limbii, al literaturii §i al
doua jumatate a folclorului, manifesto initiative demonstrativ-construc- five in
secolului al XlX-lea.
studii consacrate fenomenului literar §i limbajului pu- blicistic,
abordeaza direct opera unor scriitori reprezentativi (V.
Alecsandri, I.L. Caragiale, O. Goga, M. Sadoveanu).
Noua orientare pe care o imp rima culturii romane se da-
toreaza catorva factori importanfi, printre care delimitarea
fiecarei ramuri a culturii §i investigarea ei cu mijloacele cer-
cetarii moderne, sub semnul obiectivitafii §tiinfifice.

6.1. Studiu reprezentativ pentru modernitatea gandirii

maioresciene si pentru criticismul junimist
37
Unul dintre studiile reprezentative pentru spiritul critic junimist
; Prezinta un studiu §i pentru viziunea asupra evolufiei fenomenului cultural este In
reprezentativ
‘ pentru modernitatea contra direcjiei de azi in cultura romana, aparut initial in revista
gandirii Convorbiri literare (1868) si apoi in volumul care reune§te cele
maioresciene §i
• pentru criticismul f
mai importante studii maioresciene, Critice.
junimist. In studiul In contra direcfiei de astazi in
cultura romana (1868), Titu Maiorescu
formuleaza teoria formelor fara fond, intr-un
discurs polemic, care ilustreaza exemplar afir- mafia loanei
Parvulescu: „A introdus exigenfa in literatura. [...] A fost modern in
gdndire." (In intimitatea secolului 19).

54
 Junime^

Analizand cultura romana, el gase§te ca aceasta se sprijina pe

neadevar, ilustrat prin doua mari probleme:
1) Raportandu-se critic la cateva lucrari ale reprezentan- {ilor
§colii Ardelene, Lexiconul de la Buda, Tentamen criticum in
linquam romanicam, Titu Maiorescu subliniaza ideea ca acestea
falsifica uneori adevarul filologic si istoric §i exage- reaza „prin
imprejurarile timpului" .
2) Maiorescu se revolta impotriva ,,vifiului", existent in
epoca, de a imprumuta forme ale culturii apusene fara a le
adapta condifiilor existente: „Vi}iul radical in toata direcfia de
astazi a culturei noastre este neadevarul [...], neadevar in aspi- rari,
neadevar in politica, neadevar in poezie, neadevar in gra- maticd,
neadevar in toate formele de manifestare a spiritului public". El
considera ca tinerii no§tri, care au intrat in contact cu
Occidental, nefiind pregatifi pentru preluarea cri- tica a unor
modele culturale dezvoltate, s-au intors in fara cu dorinfa „de a
imita §i a reproduce aparenfele culturii apusene". Mobilul principal
al demersului lor este explicat de critic prin „vanitatea
descenden^ilor lui Traian, vanitatea de a arata popoarelor straine
chiar cu dispreful adevarului, cd le sun- tem egali in nivelul
civilizajdunii".
Lipsa institufiilor sau a experience! in domeniul cultural,
politic §i artistic, pe care sa se a§eze aceste forme, anu- leaza
incercarea de a contemporaneiza cultura romana cu aceea
occidental^: „In aparen^a, dupa statistica formelor dina- fara,
romdnii posed astazi aproape intreaga civilizare occidentala. Avem
politica §i §tiinfd, avem jurnale §i academii, avem §coli §i li- teraturd,
avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constitufiune.
Dar in realitate toate aceste sunt producfiuni moarte, pretenjii fara
fundament, stafiifdra trup, iluziifara ade- var, §i astfel cultura claselor
mai inalte ale romdnilor este nula §i fara valoare, §i abisul ce ne
desparte de poporul de jos devine din zi in zi mai addnc."
In ultima parte a studiului, formuleaza principii („ade~
varuri,/) valoroase §i propune cai de transformare a culturii
rornane§ti, de „regenerare a spiritului public":
Tinerii trebuie ferifi de „incurajarea blanda a mediocritafi- lor",
iar „...mediocritdfile trebuiesc descurajate de la viapa pu- blicd a unui
popor, §i cu cat poporul este mai incult, cu atdt mai mult,fiindcd
tocmai atunci sunt primejdioase. Ceea ce are valoare

55
 j TITU MAIORESCU / Criticismul junimist

se arata la prima sa infafyare in meritul sau §i nu are trebuinfz de

indulgenpa, caci nu este bun numai pentru noi deocamdata, ci pentru
topi si pentru totdeauna."
„Al doilea adevar, §i cel mai msemnat, de care trebuie sa ne
patrundem, este acesta: forma fara fond nu numai cd nu aduce niciun
folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindcd ni- mice§te un mijloc
puternic de cultura."
In viziunea lui Titu Maiorescu, institufiile au rolul de a schimba
mentalitafile, „este mai bine sa nufacem o §coala deloc decat safacem o
§coala rea [...]; mai bine sa nufacem deloc aca- demii, cu secpiunile lor, cu
gedinfele solemne, cu discursurile de recepjiune [...] decat sa le facem
toate acesteafara maturitatea §tiinfifica ce singura le da rafiunea de afi" §i
de a respinge/or- mele fara fond. In orice alte condifii, existent:a
acestor insti- tufii se dovede§te inutila.
Maiorescu nu este impotriva preluarii formelor culturale din
exterior. Acestea trebuie, insa, adaptate la specificul national §i
anticipate de crearea fondului. Concluzia lui Maiorescu este
categorica: „Cacifard cultura poate inca trai un popor cu nadejdea cd la
momentul firesc al dezvoltarii sale se va ivi §i aceasta forma binefacatoare
a vie^ii omenegti; dar cu o cul- tura falsa nu poate trai un popor, §i daca
staruie§te in ea, atunci da un exemplu mai mult vechea lege a istoriei: in
lupta intre ci- vilizarea adevarata §i intre o nafiune rezistenta se
nimice§te na- fiunea, dar niciodata adevarul."

6.2. Studii despre limba romana

Precizeaza Junimi§tii, mai ales prin T. Maiorescu, s-au preocupat de problema
proiecfiile teoriei
ortografiei limbii romane, au adoptat o atitudine critica fafa de
formelor fara fond
exagerarile direcfiei latiniste, au militat pen- tru impunerea
in studiile lui Titu
Maiorescu despre
normelor limbii literare moderne, au luat atitudine impotriva
limba romana.
excesului de neologisme. Prin scrierile lor, au oferit un exemplu de
corectitudine, proprietate §i so- brietate a exprimarii.
Vizand limba romana, teoria formelor fara fond are ecouri in
studii precum: Despre sorterea lirnbei romane (1866), Limba romana in
jumalele din Austria (1868), Befia de cu- vinte (1873), Neologismele
(1881). Maiorescu susfine in aceste studii alfabetul latin §i
principiul ortografiei fonetice (impuse de Acadernie in 1881),
imbogafirea vocabularului

56
 Junime^
cu neologisme, dar fara exagerari, §i combate bombasticis- mele,
etimologismele, se manifesto impotriva stricatorilor de limba,
ridiculizeaza „befia de cuvinte".

6.3. Studii reprezentative pentru „exigenta in Iiteratura"

, Prezinta Domeniui in care Titu Maiorescu §i junimi§tii au contribuit
contributia lai
Titu Maiorescu in
decisiv a fost Iiteratura, intrucat au indrumat scriitorii spre
' domeniui literar: respectarea unor principii estetice dare, au ironizat excesul de
studii orice fel, au promovat echilibrul §i masura §i au dovedit
: reprezentative
■ pentru exigen^a exigenfa, inainte de toate, fafa de propriii membri. Spiritul critic
. in Iiteratura. §i obiectivitatea s-a rasfrant in mod special asupra li- teraturii
contemporane, in acest fel favorizand aparifia celor mai
important scriitori ai secolului al XlX-lea: M. Emi- nescu, I. Creanga, LL. Caragiale.
In 1867, Maiorescu publica studiul O cercetare critica asupra
poeziei de la 1867. Din rati uni metodologice, criticul isi imparte
studiul in doua capitole: Condifiunea materiala a poeziei si
Condipiunea ideala a poeziei.
In concepfia criticului, spre deosebire de §tiinfa, care este
chemata sa exprime adevarul, „poezia este aria de a punefan- tezia
in mi^care prin cuvinte", frumosul fiind „ideea manifes- tata in
materie sensibila". De aceea, poezia trebuie sa aiba doua
„condifiuni". „Condifiunea materiala" se realizeaza
prin cuvinte ca „organ de comunicare" - poetul trebuind sa aleaga
pentru indeplinirea acestei condifii „cuvantul cel mai pujdn
abstract", dar §i sa foloseasca „epitete ornante", ,,perso- nificarile
obiectelor nemi§catoare sau prea abstracte, precum §i a calitajdlor §i
acfiunilor", comparable originale §i juste, me- taforele, tropii, in
general. „Condifiunea ideala", are in ve- dere sentimente §i pasiuni
exprimate, caci „ideea sau obiectul exprimat prin poezie este
totdeauna un simfamant sau o pasiune, §i niciodata o cugetare exclusiv
intelectuala [...]. Prin urmare iu- birea, ura, tristefea, bucuria,
desperarea, mania etc. sunt obiecte poetice; invafatura, preceptele
morale, politica etc. sunt obiecte ale §tiinfei, §i niciodata ale artelor".
Materialul sensibil al poeziei consta in imaginile artistice create
in mintea cititorului. Obligafia poetului, spre deosebire de aceea
a omului de §ti- infa, care susfine adevarul, este de a se expune
in fafa cititorului, prin intermediul limbajului figurativ. Ca §i in
cazul „condifiunii materiale", „condifiunea ideala" se realizeaza prin

57
 Junimea

diverse mijloace: poezia trebuie „sa nu se intoarca in jurul aceleiagi

idei, sa nu se repete, sa nu aiba cuvinte matte pentru gandiri pufine. O
excepfic aparcnta sunt poeziile cu refren (cu- pletele); dar nurnai
aparcnta. In realitate, refrenul, de$i pastrami aedeagi cuvinte, cuprinde
in fiecare strofa o idee noua sau cel pufin o alia privire a ideii celei
vechi." Un alt mijloc de realizare a „conditiunii ideate" il reprezinta
adevarul exprimat in poe- zie -,,poezia frumoasa trebuie safie
adevarata." Pentru ca poe- zia sa fie adevarata, trebuie evitate
diminutivele, dar §i exagerarile, iar rimele trebuie sa fie
elaborate. Nu in ulti- mul rand, ca §i in cazul pasiunii, poetul
trebuie ,,sd nu-§i in- joseasca obiectul."
In 1868, Maiorescu publica studiul Asupra poeziei noas- tre
populare, in care susfine culegerea de folclor a lui Alec- sandri
din 1852. Maiorescu considera aceasta culegere drept o „comoara
de adevarata poezie §i totodatd de limba sanatoasa, de notice
caracteristice asupra datinilor sociale, §i, cu un cuvdnt, asupra viejii
poporului roman". In felul acesta, Maiorescu pro- pune poezia
populara drept model pentru literatura culta, deoarece in ea
exista „cea mai adanca simfire".
Direcfia noua in poezia §i proza romaneasca, lucrare publicata in
1872, aduce in discufie literatura care „se carac- terizeaza prin
simjamantul natural, prin adevav, prin mfelege- rea ideilor, ce
omenirea intreagd le datoregte civilizafiei apusene §i totodatd prin
prestarea §i chiar accentuarea elementului national". Ca
reprezentanfi de frunte ai „directiei noi" sunt consi- derafi,
pentru poezie, Vasile Alecsandri §i tanarul Mihai Eminescu,
„poet in toata puterea cuvdntului", insa Maiorescu menfioneaza §i
cafiva scriitori aproape necunoscufi astazi precum: Samson
Bodnarescu sau Matilda Cugler-Poni, iar pentru proza,
reprezentanfii de frunte sunt Odobescu, Slavic!, Negruzzi etc.
In cadrul acestui studiu, Maiorescu formuleaza un prin-
cipiu estetic important: ,,Arta e senina, trebuie sa ramaie se- nina
chiar cdnd exprima desper area [.
Studiul din 1885, Comediile d-lui Caragiale, trateaza tema
moralitafii in arta §i a inalfarii impersonate (katharsis). Punctul
de piecare este discufia din presa vremii despre moralitate in
opera comica a lui Caragiale: „Lucrarea d-lui Caragiale este
originaid; comediile sale pun pe scend cdteva tipuri din viafa noastra
sociala de astazi §i le dezvolta cu semnele lor caract er ist ice, cu
deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot apara- tul infaji§drii lor in
situajiile anume alese de autor". Maiorescu ii combate prin acest
studiu pe aceia care respinsesera co- mediile lui Caragiale pe
motiv ca ar fi imorale. Arta este moralizatoare prin ea insa§i, nu

58
 j TITU MAIORESCU / Criticismul junimist

prin ideile promovate - este ideea esentiala din studiul lui

Maiorescu. Atata timp cat operele lui Caragiale au in centru
personaje, tipuri impru- mutate din viafa sociala, din viafa reala,
ele nu au cum sa fie imorale. „Subiectul poate sa fie luat din
realitatea poporului; dar tratarea nu poate sdfie decdt ideal-artistica,
fara nicio preocupare practical Mai mult decat atat, in concepfia lui
Maiorescu, „...d. Caragiale ne ar ata realitatea din partea ei comica.
Dar u§or se poate mtrevedea prin aceasta realitate elementul mai
addnc §i serios, care este nedezlipit de viaja omeneascd in toata
infaji§area ei, precum in genere indaratul oricarei comedii se ascunde
o tragedie".
De asemenea, Maiorescu combate §i acuzafia potrivit ca-
reia comediile lui Caragiale ar urmari scopuri politico: „...o
comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul i§i ia
persoanele sale din societatea contimporana cum este, pune in evi-
denja partea comica a§a cum o gase§te, §i acelagi Caragiale, care
astazi i§i bate joe de fraza demagogica, §i-arfi batut joc ieri de i§lic §i
tombatera §i i§i va bate joc mdine de fraza reaejionara, §i in toate
aceste cazuri vafi in dreptul sau liter ar incontestabil."
Studiul din 1889, Eminescu §i poeziile lui, define§te to- todata
profilul geniului in general §i personalitatea lui Eminescu in
particular: „Ce a fost §i ce a devenit Eminescu este rezultatul
geniului sau innascut, care era prea puternic in a sa proprie fiinja
incat sa-lfi abatut vreun contact cu lumea de la drumul saufiresc".
Patrunzand trasaturile personalitafii emi- nesciene, Titu
Maiorescu remarca „o a§a de covargitoare inte- ligenja, a jut ata de o
memorie careia nimic din cele ce-§i intip arise vreodata nu-i mai scapa
[...] inedt lumea in care traia el dupa firea lui §ifara nicio sila era
aproape exclusiv lumea ideilor generate ce si le insugise §i le avea
pururea la indemdna.", faptul ca „Eminescu era omul cel mai silitor,
ve§nic cetind, meditand, scri- ind.", dar §i faptul ca marele poet a
fost „un om al timpului modern" prin cultura lui de nivel
european. De asemenea, criticul remarca dezinteresul lui
Eminescu fafa de aspectele materiale ale existenfei. In finalul
primei parfi a studiului, Maiorescu atrage atenfia ca poetul „nu
vedea in femeia iubita decdt copia imperfecta a unui prototip
nerealizabil", cautandu-§i

59
 Junirnea
refugiul „intr-o lume mai potrivita cu el, in lumea cugetarii §i a poeziei".
In partea a doua a studiului, Maiorescu traseaza princi- palele
coordonate ale operei eminesciene. Criticul considera ca „Eminescu
inatyd rimele poeziei romdne peste acea forma obi§- nuita §i adeseori
neingrijita, care a dal atdtor poezii ale noastre de pdn-acum un aer aproape
trivial.
Primal pas al lui pe aceasta cale e de a lua unele cuvinte din cele mai
familiare §i prozaice §i de a le ridica la splendoarea unei rime
surprinzatoare.
[...] Insa unde inovafia lui Eminescu in privinfa rimei se ar ata in modal
cel mai neagteptat este in numele proprii luate din dife- rite sfere de culturd
§i introduse in modal cel maifiresc in versatile sale."
Studiul lui Maiorescu dedicat lui Eminescu se incheie cu o
afirmajie ce a capatat de-a lungul timpului valoarea unei profe^ii:
„Acesta afost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate omene§te
prevedea, literatura poetica romana va incepe se- colul al 20-lea sub
auspiciile geniului lui, forma limbei najio- nale, care §i-a gasit in poetul
Eminescu cea mai frumoasa infdptuire pind astazi, vafi punctul de piecare
pentru toatd dez- voltarea viitoare a vestmdntului cugetdrii romdne§ti."

INCHEIERE

7. Opinia lui Tudor Vianu despre activitatea si opera lui Titu

; Motiveaza valoarea Maiorescu
operei lui
; Titu Maiorescu, pe Intr-un capitol din volumul Studii de literatura romana, in- titulat
baza unei opinii Infelegerea lui Maiorescu, Tudor Vianu considera ca activitatea §i
critice.
opera lui Titu Maiorescu au o valoare incon- testabila intrucat: „1)
afost unul dintre reprezentanfii curen- tului national §i popular in literatura, 2) a avut
atitudinile, confirmate de viitor, in problema limbii literare, afolclorului, a in- drumdrii
literaturii catre realismul popular, 3) a exercitat o critica justa, cu rezultate apreciabile, in
direcfia combaterii unei culturi neasimilate, 4) a reprezentat el insu§i unul din primele succese
ro- mdne§ti ale insugirii depline a culturii moderns, de care dezvolta- rea farii nu se putea
dispensa, 5) a stabilit astfel un nivel mai inalt al exigenfei fa£a de intelectualul roman, 6) a
susfinut pozifiile civilizatiei §i s-a rostit curajos atunci cand aceste pozitii erau ame~ nintate.
7) a contribuit in mare masura la dezvoltarea gustului artistic, 8) a fast un mare scriitor, un
profesor influent i se datoregte lui, in multe generajii, raspd.idirea cunogtintelor mai malic §i
tre- zirea aptitudinii pentru reflecjia maifilozoficd, 9) a recunoscut a sprijinit tcate talentele de
seama aparute in timpul lungii lui ca~ riere, 10) a aratat devotament pentru cauza literaturii,
indrumdnd pe tineri §i cautdnd, dupa mijloacele lui, sa le fie defolos."

60
 TITU MAIORESCU / Criticismul juir'mlst

SUGESTII DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • • •

1. (Varianta 99, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre
rolul lui Titu Maiorescu in impunerea unei noi direefi in literature romana din a doua
jumatate a secolului al XlX-lea, pornind de la urmatoarele evaluari critice cu privire la
mentorul Junimii: „A introdus exigence in literature. [...] A fast modern in gdndire." (loana
Parvulescu, In intimitatea secolului 19). Ilustrarea ideilor exprimate in eseu se va face prin
referire la unul dintre studiile critice de referinfa: O cercetare critica asupra poeziei romdne de
la 1867, In contra direefiei de azi in culture romana, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu §i
poeziile lui.

IPOTEZA
Titu Maiorescu a avut un rol definitoriu in cadrul societafii Junimea, impunandu- se ca
adevaratul ei conducator, iar, in cadrul epocii, drept indrumatorul cultural §i literar.
Domeniile de manifestare ale spiritului critic maiorescian sunt numeroase: limba
romana, literatura, cultura, estetica, filozofia.
Studiile sale sunt de o important majora pentru literatura romana, deoarece prin ele:
„A introdus exigence in literatura. [...] A fast modern in gdndire." (loana Parvulescu, In
intimitatea secolului 19).

ARGUMENTARE
Argument 1. 2. Societatea Junimea - factor de 1 s.
Aspecte ale contextului de ma- modernizare a culturii romane.
nifestare a junimismului. 3. Intemeierea Junimii. Revista ^3
Convorbiri literare.
5. Criticismul junimist.
Argument 2.
Rolul lui Titu Maiorescu de in- 6. Rolul lui Titu Maiorescu de indrumator E3
drumator al culturii §i al literaturii al culturii §i al literaturii din a doua
din a doua jumatate a secolului al jumatate a secolului
XlX-lea. al XlX-lea.

61
 Juiiirr.ea .

ARGUMENTARE fc'- zdJ

Argument 3. 6.3. Studii reprezentative pentru exigents

Prezentarea generala a unor studii in literatura (prezentare generala).
reprezentative pentru exigenfa in
literatura. 6.3. Studii reprezentative pentru exigenfa
in literatura (O cercetare critica asupra
Argument 4.
poeziei de la 1867).
O cercetare critica asupra poeziei
de la 1867 de Titu Maiorescu.

CONCLUZIE
Intr-un studiu complex consacrat personalitafii si operei marelui junimist, Con-
tradiejia lui Maiorescu, Nicolae Manolescu subliniaza „vocafia inceputului", iden-
tificabila in toate domeniile, atat in teorie, cat §i in practical propune principiile
ortografiei, ale poeziei, ale criticii literare, ale dreptului, ale culturii. Criticul este „o voce
sentenjioasa §i impersonala", parand „singurul imputernicit sa afirme §i sa nege".
Exigenfa si modernitatea sunt calitaji definitorii pentru Titu Maiorescu, personali- tatea
care a gandit §i a realizat drumul culturii noastre spre secolul al XX-lea.

2. (Varianta 100, Bae. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre
criticismul junimist. Ilustrarea ideilor exprimate in eseu se va face prin referire la unul
dintre studiile critice de referinfa ale lui Titu Maiorescu §i la ideile exprimate in alte texte
literare §i / sau nonliterare studiate, semnificative pentru direefia literara §i culturala
promovata de Junimea.

IPOTEZA
1. Contextul istoric
2. Societatea Junimea - factor de modernizare a culturii romane
ARGUMENTARE (la alegere)
Argument 1. 2. Societatea Junimea - factor de 3k
Aspecte ale contextului de ma- modernizare a culturii romane.
nifestare a criticismului junimist. 3. Intemeierea Junimii. Revista
Convorbiri literare. 3?
4. Activitatea societafii Junimea. Fk
6. Rolul lui Titu Maiorescu de indrumator
al culturii §i al literaturii din a doua
33
jumatate a secolului al XlX-lea.

Argument 2.
Junimismul. Criticismul junimist.
5. Criticismul junimist. 33

62
 . | TITU MAIORESCU / Criticismul jurrmist

ARGUMENTARE 6.1. Un studiu reprezentativ pentru B7

Argument 3. modernitatea gandirii maioresciene gi
Fenomenul cultural: teoria pentru criticismul junimist.
formelor fara fond. In contra
direcpei de astazi in cultura
romana (1868) de Titu Maiorescu.
La alegere, cate 1-2 exemple din
Argument 4. urmatoarele:
Proiecfii ale teoriei formelor fara 6.2. Studii despre limba romana;
fond in alte domenii: exemple de 6.3. Studii reprezentative pentru exigenfa
studii gi idei ale lui Titu Maiorescu in literatura. B9
despre limba romana gi despre
literatura.
CONCLUZIE
Criticism (1. Denumire data de Kant gi de adepfii sai propriei lor doctrine filozofice,
care considera ca orice filozofie gi orice cunoagtere trebuie precedata de o „critica" a
capacitafii de cunoagtere insagi. 2. Tendinfa exagerata de a critica. - Din fr. criticisme.)
Criticismul j unimist reprezinta o trasatura definitorie a migcarii, care a influenfat
destinul literaturii gi al culturii romane. S-a structural intr-o doctrina unica, bazata pe
dialogul intercultural, pe analiza gi a interpretarea fenomenuiui artistic intr-o para-
digms valorica universala, pe combaterea falsificarii istoriei, a lipsei de echilibru intre
fondul gi forma fenomenelor artistice, pe respectul fafa de adevar.

[ APLICATEI ] • • •
1. (30 de puncte) Cultura romana a avut in Tita Maiorescu un deschizator de
drumuri, un observator avizat al acesteia. Redacta^i un eseu de 2-3 pagini des-
pre rolul de indrumator cultural gi literar al lui Titu Maiorescu, prin raportare la
unul dintre studiile sale. In eseul vostru, va ve{i referi gi la urmatoarea opmie:
„Vorbind in metafore, Maiorescu e creatorul de cultura total, spre care prive§te cu nos-
talgic criticul modern, care §tie cd nimeni, niciodata, nu se va mai putea intoarce ca el la
inceputul mceputurilor ca sa a$eze prima piatra. Critical modern §tie cafiecare cuvant al
sau se repeta, cafiecare gest al sau a maifastfacut; Maiorescu se socotea, in toata li-
bertatea, cel dintai. Pentru cd aufost create §i critica §i literatura; critical modern se
creeazd doar pe sine insugi infiecare lectura; Maiorescu, pe masura ce se crea pe sine, crea
limba, poezia, cultura." (Nicolae Manolescu, Contradicfia lui Maiorescu)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentapa (cu minimum 4
argumente pro gi/ sau contra / rafionamente critice/ exemple concrete etc.) §1

63
 Junimea
concluzia/ sinteza. Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 15 puncte.

2. (30 de puncte) Analizand problemele majore ale culturii romane, inter- pretate
de unii speciali§ti drept „complexe ale culturii ", Mircea Eliade afirma:
copiam Europa, ci ne masuram cu ea". (Mircea Eliade, Cele doua Romdnii, vol.
Profelism romanesc)
Scrie£i un eseu de 2-3 pagini in care sa demonstrate ca ideea aceasta se poate
raporta la criticismul junimist. In elaborarea eseului, va veji referi la until dintre
studiile lui Titu Maiorescu §i / sau la unul dintre textele literare sau nonliterare
ale epocii.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentapa (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre rolul

pe care consider! ca 1-a avut criteriul originalitatii in activitatea de indrumator
cultural §i de critic literar a lui T. Maiorescu, prin referire la crea- {ia literara a
epocii §i avand drept punct de piecare urmatoarea afirma^ie: ,,Originalitate
inseamnd, infapt, siguranpa verbaid, putere de invenpe, stil natural (criteriul obseda §i pe
T. Maiorescu), rigoare §i simetrie a discursului". (E. Simion)

NOTA! in elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

64
 Poezia romantica
Luceafarul
de MIHAI EMINESCU

Particularitafi ale textullm poetic

Eseu despre particularitafile unei poezii romantice (de
exemplu: ternd, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, relajdi
de opozijde §i de simetrie, elemente de recurenjfi, simbol central,
figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

65
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul

66
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul
C1 1. Contextul aparitiei

67
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul

Precizeaza Poemul Luceafarul a aparut in 1883, in Almanahul Societatii

contextul aparitiei Academice Social-Liter are Romania Juna din Viena, fiind apoi
textului poetic
ales.
reprodus in revista Convorbiri literare. Este un poem romantic, o
alegorie pe tema geniului, dar §i o meditatie asu- pra condijiei
umane duale (omul supus unui destin pe care tinde sa il
depa§easca).

CUPRINS

2. Incadrarea textului poetic Tntr-o categorie

Precizeaza 2-4 2.1. Precizarea unor caracteristici ale poeziei romantice,
caracteristici ale
poeziei romantice, prin care se poate motiva incadrarea operei intr-un
prin care po|i curent Iiterar.
motiva incadrarea
operei intr-un
curent iiterar.
Poemul este romantic prin amestecul genurilor (epic, liric §i
dramatic) §i al speciilor. Imaginarul poetic e de factura
romantica. lubirea se na§te lent din starea de contemplate §i de
visare, in cadru nocturn, realizat prin motive roman- tice:
luceafarul, marea, castelul, fereastra, oglinda, visul.
Tema poemului este romantica: problematica geniului in
raport cu lumea, iubirea §i cunoa§terea. Compozifia romantica
se realizeaza prin opozitia planurilor cosmic §i terestru §i a
doua ipostaze ale cunoa§terii: geniul §i omul comun.

68
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul

2.2. Prezentarea caracteristicilor pe baza carora textul

Prezinta analizat poate fi Tncadrat Tn specia literara a
caracteristkile pe poemului romantic
baza carora textul
analizat poate fi Luceafarul se incadreaza in specia literara a poemului, specie de
incadrat in specia
literara a poemului
interferenfa a epicului cu liricul, de intindere relativ mare, cu
romantic / liric. un continut filozofic §i caracter alegoric.
Poemul romantic se realizeaza prin amestecul genurilor
(epic, liric §i dramatic), §i al speciilor. Astfel, lirismul susfinut
de meditafia filozofica §i de expresivitatea limbajului este tur-
nat in schema epica a basmului §i are elemente dramatice: sec-
venfele realizate prin dialog §i dramatismul sentimentelor.
Elemente fantastice se intalnesc in prima §i a treia parte (meta-
morfozele §i calatoria lui Hyperion), partea a doua combina
specii lirice aparent incompatibile, idila - povestea de dragoste
dubla §i elegia, iar partea a patra a poemului confine elemente
de meditate, idila §i pastel.
In esenfa, poemul este un monolog liric, dialogul accen-
tuand inaljimea ideilor care-i confera caracterul filozofic.

C4 2.3. Viziune despre lume

, Precizeaza viziunea Viziunea romantica despre lume e data de tema, de rela- fia
despre lume
geniu-societate, de structura, de alternarea planului te- restru
existenta in
• textul studiat cu planul cosmic, de antiteze, de motivele literare (luceafarul,
L. noaptea, visul etc.), de imaginarul poetic, de cosmogonii, de
■ -csss.* •
amestecul speciilor (elegie, meditafie, idila, pastel), de
metamorfozele lui Hyperion.
Viziunea despre lume, incluzand si perspectiva erotica,
„....intra in categoria romantica a acelui infinit nesafiu care amesteca
firul voluptajii cu al durerii. Este in natura iubirii ro- mantice acea
aspirafie fdra fund §ifara }inta, cum numai o stea din tarie poate trezi
intr-o inima omeneasca" (Tudor Vianu, Luceafarul).
Elemente ale viziunii clasice sunt echilibrul compozifio- nal,
simetria, armonia §i caracterul gnomic.

3.1. Tema poeziei

j Precizeaza tema ‘ Tema poemului este romantica: problematica geniului in ra-
poeziei.
port cu lumea, iubirea §i cunoa§terea. Pentru ilustrarea temei
iubirii, poemul Luceafarul - sinteza a operei poetice emi-

69
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul

nesciene - armonizeaza zborul spre primordial §i originar

70

Precizeaza
motivele poetice •
din poemul ro- .
mantic studiat.
1.- ■ ■ -
Prezinta patru
elemente de com-
pozi|ie in textul '
poetic (de exem- plu:
titlu, incipit, relapi de i
opozifie §i de simetrie
etc.).
Particularita|i ale textului poetic
pentru implinirea prin eros cu meditatia filozofica asupra condifiei
omului de geniu §i cu aspecte fantastice ale natu- rii terestre
cosmice, constituind un veritabil mit erotic, lubirea se prezinta in
diverse ipostaze sau tipare: terestra (cuplul Catalina Catalin),
cosmica (fata de imparat §i Hyperion). Indragostitul e titan, demon
sau geniu, iubita osci- leaza intre Venere §i Madona.
3.2. Motive poetice / elemente de recurenta
Motivele romantice de la inceputul poemului: luceafarul, marea,
castelul, fereastra, oglinda susfin atmosfera de contemplate §i de
visare in care se na§te iubirea dintre Luceafar §i fata de imparat.
Alte motive, al ingerului §i al demonu- lui, sunt chipuri sub care
se arata Luceafarul, marind ten- siunea lirica a trairii emofiei
erotice. In antiteza cu imaginea angelica a primei intrupari, a doua
este circumscrisa de- monicului, dupa cum o percepe fata: „O,
e^tifrumos, cum numa-n vis / Un demon se ar ata".
Zborul cosmic, motiv literar ce releva setea de iubire ca act al
cunoa§terii absolute, se intersecteaza cu nuanfate motive ale
timpului. Zburand spre Demiurg, Hyperion ajunge mtr-un spafiu
atemporal, care coincide cu momentul dinain- tea na§terii lumilor:
„Caci unde-ajunge nu-i hotar, /Nici ochi spre a cunoa§te, / $i vremea-
ncearca in zadar /Din goluri a se na§te".
Pe de alta parte, profunzimea pasiunii unicitatea iubi- rii traite,
in constituirea cuplului adamic - alt motiv romantic, il scot pe
Catalin din ipostaza terestra: O, lasa-mi caput meu pe sdn, / lubito, sd
se culce / Sub raza ochiului senin / §i negrait de dulce; / Cu farmecul
luminii red/ Gdndirile stra- bate-mi, /Revarsa linigte de veci /Pe noaptea
mea de patimi."
1
4. Compozitia textului poetic
4.1. Semnificatia titiului
Titlul poemului se refera la motivul central al textului, Luce afarul,
§i susfine alegoria pe tema romantica a locului ge- niului in lume,
vazut ca o fiinfa solitara §i nefericita, opusa omului cornun.
Alegoria inseamna ca povestea, personajele, relafiile dintre ele sunt
transpuse intr-o suita de metafore, personificari §i simboluri.
71
 I j j MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Liicenfa. ul

1 ca (4.1.) Titlul une§te doua mituri: unul romanesc, al stelei ca-

*
lauzitoare §i altul grecesc, al lui Hyperion (gr. hyper-eon> „cel
? Prezinta
| semnificajia care merge pe deasupra"), sugerand prin aceasta natura duala a
» titlului in textul persona]ului de tip romantic.
’ poetic studiat
|
4.2. Comentarea particularitatiior incipituiui Tn textul
* ce (4-2.) poetic studiat
' Comenteaza parti- Incipitul poemului se afla sub semnul basmului. Timpul
► cularita|ile incipi- ? este mitic Qillo tempore): „Afost odata ca-n povegti/ Afost ca ni-
tului in textul s poetic
studiat. ciodatd". Cadrul abstract este umanizat. Portretul fetei de
from imparat, realizat prin superlativul absolut de factura po- pulara
„o prea frumoasa fata", scoate in evident unicitatea terestra. Fata
de imparat reprezinta pamantul insu§i, iar comparable: „Cum e
Fecioara intre sfinfi / luna intre stele" propun o posibila dualitate:
puritate si predispozifie spre inalfimile astrale.

I w? rJ 4.3. Compozitia romantica, relatii de opozitie

3 Prezinta structura h
textului poetic |
studiat
| (compozipe, sime-
| trie, relapi de opozipe).
si de simetrie
Compozifia romantica se realizeaza prin opozifia planurilor
cosmic §i terestru §i a doua ipostaze ale cunoa§terii: ge- niul §i
omul comun. Simetria compozifionala se realizeaza in cele
patru par^i ale poemului astfel; cele doua planuri in- terfereaza
in prima §i in ultima parte, pe cand partea a doua reflecta doar
planul terestru (iubirea dintre Catalin §i Catalina), iar partea a
treia este consacrata planului cosmic (ca- latoria lui Hyperion la
Demiurg, ruga §i raspunsul).

4.4. Relative de opozitoe

Avand ca sursa filozofia lui Schopenhauer, opozifia tipic
romantica dintre geniu §i omul comun i§i gase§te in poem o
reprezentare in opozijia planurilor terestru cosmic.
In finalul poemului, Luceafarul exprima dramatismul
propriei condign, care se na§te din constatarea ca relafia om-
geniu este incompatibila. Atitudinea geniului este una de
interiorizare a sinelui, de asumare a eternitajii §i, odata cu ea a
indiferenfei, a ataraxiei stoice (ataraxie - seninatate, deta§are).
Omul comun este incapabil sa-§i depa§easca li- mitele, iar
geniul manifesto un profund disprej: fafa de

72
 Particular!£|i ale textului poetic
aceasta incapacitate: „Ce-fi pasa fie, chip de hit, / Dac-oifi eu sau
alt'.d?". Geniul constata cu durere ca viafa cotidiana a omului
urmeaza o miscare circulara, orientata spre accidental §i
intamplator: „Traind in cercul vostru stramt /Noro- cul va petrece, /
Ci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor §i rece".

5. Limbaj si expresivitate in textul poetic

C *4 j 5.1. Prezentarea imaginarului poetic din textul studiat

Prezinta limbajul Partea intai a poemului este o splendida poveste de iubire.
§i expresivitatea in
textul poetic Atmosfera se afla in concordanfa cu mitologia romana, iar
studiat (imaginar imaginarul poetic e de factura romantica. lubirea se na§te lent
poetic, figuri
semantic? - tropii,
din starea de contemplate §i de visare, in cadru nocturn, realizat
element e de prin motive romantice: luceafarul, marea, cas- telul, fereastra,
prozodie etc.). oglinda. Semnificafia alegoriei este ca fata pamanteana aspira
spre absolut, iar spiritul superior simte nevoia compensatorie a
C12 (5-1.)
materialitafm
Prezinta La chemarea-descantec rostita de fata „Cobori in jos, lu- ceafar
imaginarul poetic
in textul studiat.
bland, / Alunecdnd pe-o raza", Luceafarul se smulge din sfera sa,
spre a se intrupa prima oara din cer §i mare, ase- menea lui
Neptun (in conceptia lui Platon), ca un „tdnar vo- ievod", „un
mort frumos cu ochii vii". In aceasta ipostaza angelica, Luceafarul
are o frumusefe construita dupa ca- noanele romantice: „pdr de aur moale",
„umerele goale", „umbrafefei stravezii / E alba ca de ceara". Cea de-a doua in- trupare,
din soare §i noapte, reda ipostaza demonica. Cos- mogonia este redata in tonalitate
majora: „Iar ceru-ncepe a roti/ In locul unde piere". Luceafarul vrea sa eternizeze iubi-
rea lor, oferindu-i fetei mai intai imparafia oceanului, apoi a cerului: „O, vin, in
parul tau balai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri sa rdsai/Mai mandra decdt ele".
Insa paloarea fefei §i stralucirea ochilor, semne ale dorinfei de absolut, sunt
infelese de fata ca atribute ale morfii: „Privirea ta ma ar de". Ea ii cere sa devina
muritor, iar luceafarul/ geniul accepts sacrificiul: „Tu-mi cei chiar nemurirea mea /
In schimb pe-o sarutare...".
In partea a doua, idila dintre fata de imparat, numita acum
Catalina §i pajul Catalin, infafi§eaza repeziciunea cu care se
stabile§te legatura sentimentala intre exponenfii lumii terestre §i
se desfa§oara sub forma unui joc din universul

cinegetic. Este o alta ipostaza a iubirii, opusa celei ideale.

Asemanarea numelor sugereaza apartenenfa la aceea§i categoric:
a omului comun. Portretul lui Catalin este realizat in stilul
vorbirii populate, in antiteza cu portretul Luceafa- rului, pentru
care motivele si simbolurile romantice erau desprinse din mit,
abstracte, exprimand nemarginirea, infi- nitul, eternitatea. Catalin

73
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul
devine intruchiparea teluricului, a mediocritafii pamantene:
„viclean copil de casa", „Baiat dinflori de pripas, / Dar indraznet cu
ochii", „cu obrajei ca dci bujori".
Zborul spre Demiurg structureaza planul cosmic §i constitute
cheia de bolta a poemului. Aceasta parte, a treia, poate fi divizata
la randul ei in trei secvenfe poetice: zborul cosmic, rugaciunea,
convorbirea cu Demiurgul §i eliberarea.
In dialogul cu Demiurgul, Luceafarul insetat de repaos: „$z
din repaos m-am ndscut,/Mi-e sete de repaos", adica de viafa finita,
de stingere, este numit Hyperion (nume de sugestie mitologica,
gr. cel care merge pe deasupra). Dupa Hesiod, Hyperion, divinitate
simbolica, era fiul Cerului, tatal Soarelui §i al Lunii, un titan ucis
din invidie de alp titani. Dupa Homer, Hyperion este Soarele
insult. De remarcat ca Demiurgul este cel care roste§te pentru
intaia oara numele lui Hyperion pentru ca el este Creatorul §i
cunoa§te esenta Luceafarului.
Hyperion ii cere Demiurgului sa-1 dezlege de nemurire
pentru a descifra taina iubirii absolute, in numele careia este gata
de sacrificiu: „Reia-mi al nemuririi nimb/$ifocul din pri- vire, / §i
pentru toate da-mi in schimb / O ord de iubire...". Demiurgul refuza
cererea lui Hyperion pentru ca el face parte din ordinea
primordiala a cosmosului, iar desprinderea sa ar duce din nou la
haos. De asemenea pune in antiteza lumea nemuritorilor §i aceea
a muritorilor, oferindu-i lui Hyperion in compensate diferite
ipostaze ale geniului: fi- lozoful, poetul (ipostaza orfica), geniul
militar / cezarul, ca §i argumentul infidelitafii fetei.
In ultima parte, a patra, imaginarul poetic se nuanfeaza
printr-un peisaj umanizat, tipic eminescian, in care scenele de
iubire se petrec departe de lume, sub crengile de tei in- florite, in
singuratate §i lini§te, in pacea codrului, sub lu- mina blanda a
lunii.
Declarafia de dragoste a lui Catalin, patima§a lui sete de
iubire exprimata prin metaforele: ,,noaptea mea de patimi",

74
 Particularita|i ale textului poetic

,,durerea mea", „iubirea mea de-ntai", „visul meu din urma", ca

constituirea cuplului adamic il proiecteaza pe acesta intr- o alta
lumina decat aceea din partea a doua a poemului, producand
ambiguitate asupra identitafii vocii lirice.
In final, poemul se clasicizeaza, versurile avand un pronunfat
caracter gnomic: „Ce-fi pasa fie, chip de lut, I Dac-oifi eu sau
altul? /Traind in cercul vostru stramt / Norocul va pe- trece, I Ci eu in
lumea mea ma simt /Nemuritor §i rece". Geniul se izoleaza
indurerat de lumea comuna, a norocului treca- tor, de nivel
terestru, asumandu-§i destinul de esenfa ne~ pieritoare. Ironia §i
dispreful sau se indreapta spre omul comun, faptura de lut, prin
replici fara raspuns cuprinse in interogafiile retorice finale. Omul
comun, incapabil sa~§i depa§easca limitele, ramane ancorat in
„cercul stramt", sim~ bol al vremelniciei, iar geniul atinge
ataraxia stoica, starea de perfecta lini§te sufleteasca obfinuta prin
deta§area de fra- mantarile lumii.
Farmecul limbajului poetic eminescian este in conso- nanfa
cu mi§carea ideilor §i tumultul sentimentelor.

5.2. Comentarea figurilor de stil in textul poetic dat

La nivel stilistic, poemul este construit pe baza alegoriei, dar §i a antitezei intre
omul de geniu §i oamenii comuni, antiteza care apare §i in
Comenteaza discursul Demiurgului: „Ez dear au stele cu noroc / §i prigoniri de
semnificatia unor soarte, / Noi nu avem nici limp, nici loc, / §i nu cunoastem moarte".
figuri de stil din
textul poetic Prezenfa metaforelor, mai ales in primul tablou, in ca- drul
(nivelul stilistic). dialogului dintre Luceafar §i fata de imparat, accen- tueaza
’■-.J" •
ideea iubirii absolute ce se cere eternizata intr-un cadru pe
.KB-i ■ -

masura: „palate de margean", „cununi de stele".

In portretizarea Luceafarului sunt utilizate imagini hi-
perbolice: „ Venea plutind in adevar / Scaldat in foe de soare".

5.3. Precizarea particularitatilor prozodice ale textului

Antiteza dintre planul terestru §i cel cosmic este sugerata, la
nivel fonetic, de alternarea tonului minor cu cel major, rea-
lizata prin distribufia consoanelor §i a vocalelor.
Muzicalitatea elegiaca, meditativa a celor 98 de strofe ale
Precizeaza
particularita^ile poemului, este data §i de particularitafile
prozodice ale prozodice: masura versurilor de 7-8 silabe,
textului.
ritmul iambic, rima incruci§ata; sunt

75
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafartil

prezente asonanfele §i rima interioara (una - luna, zare - ra~

sare, plec - imple).

C15 5.4. Limbaj si expresivitate (nivelul lexico-semantic, morfo-

I sintactic)
I Prezin ta elemente :
de limbaj §i ;• Formele arhaice ale unor verbe accentueaza atmosfera fa-
expresivitate (ia
nivelul lexico- buloasa specified basmului: „§i apa \mde-aufost cdzut". Ver-
I semantic, morfo- bele la imperfect, in episodul calatoriei Luceafarului in spafiul
sintactic) din text. cosmic, denota migearea eterna gi continual „cre§- teau",
„treceau", „parea“, „vedea".
Interjecfiile, in dialogul Catalin - Catalina: „mari", „ia" gi
abundenfa verbelor la imperativ in strofele ce constitute
chemarile fetei, marcheaza adresarea directa: „cobori", „pd~
trunde", Jumineaza'". Verbele la perfect simplu gi la con- junctiv
din tabloul al doilea susfin oralitatea stilului, vorbirea populara:
„se facu", „sa razi", „sa-mi dai". Dativul etic gi dativul posesiv
susfin tonul de intimitate.

INCHEIERE

Pentru ilustrarea condifiei geniului, poemul Luceafarul - sinteza

a operei poetice eminesciene - armonizeaza terne gi motive
romantice, atitudini romantice, elemente de imagi- nar poetic gi
procedee artistice cultivate de scriitor, sirnbo- luri ale
eternitafii / morfii gi ale temporalitafii / viefii.

- 7. Mai mult...
Exprima-ti o opinie Exprimarea unor opinii argumentate
argumentata des-
prerealizareaunui 7j b Exprimarea unei opinii argumentate despre textuiuipoetic.
modul in care tema si viziunea despre lume sunt
L.. -«.... reflectate in textul poetic ales
In opinia mea, Luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema
romantica a locului geniului in lume, ceea ce in- seamna ca
povestea, personajele, relafiile dintre ele sunt transpuse intr-o
suita de metafore, personificari §i simbo- luri. Poemul
reprezinta o meditafie asupra destinului geniului in lume,
vazut ca o fiinfa solitara §i nefericita, opusa

76
 Pariicuhriraft a13 textului poetic
omului comun. In acest sens, menfionez o interpretare a
poetului, care nota pe marginea unui manuscris: „In deserter ea
umii voiaj in Jarile romane, germanul K. (Kunisch) po- veste§te
legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. lar in}elesul alcgoric ce i-
am dat este cd, daca geniul nu cunoa§te nici moarte numele lui scapa
de noaptea uitarii, pe de alia parte aid pe pa- mdnt nici e capabil de
aferici pe cineva, nici capabil de afifericit. El n-are moarte, clar n-are
nici noroc".

7.2. Exprimarea unei opinii argumentate despre rapor- tul

autor-eu liricin textul poetic
Raportul autor - eu liric este redat in interpretarea pe care
Tudor Vianu o da poemului. Criticul socote§te „persona- jele"
poemului drept „voci" sau magti ale poetului, in sen- sul ca eul
poetic se proiecteaza in diverse ipostaze lirice, corespunzatoare
propriilor contradicfii. Privind astfel lu~ crurile, se poate spune
ca poetul s-a proiectat nu numai sub chipul lui Hyperion -
geniul, ci §i sub chipul lui Catalin, re- prezentand aspectul
teluric al barbatului, sau al Demiurgu- lui, exprimand aspirafia
spre impersonalitatea universala, si chiar sub chipul Catalinei,
muritoarea care tanje§te spre absolut Aceste proiecfii poetice
sunt considerate de Tudor Vianu forme ale liricii de ma§ti / ale
lirismului de roluri.

7.3. Sursele poemului

Poemul este inspirat din basmul romanesc Fata in gradina de
aur, cules de austriacul Richard Kunisch. Basmul cuprin- dea
povestea unei frumoase fete de imparat izolata de tatal ei intr-
un castel, de care se indragoste§te un zmeu. Fata insa se sperie
de nemurirea zmeului §i-l respinge. Zmeul merge la Demiurg,
dore§te sa fie dezlegat de nemurire, dar este re- fuzat. Inters pe
pamant, zmeul o vede pe fata, care intre timp se indragostise de
un pamantean, un fecior de imparat, alaturi de care fugise in
lume. Furios, zmeul se razbuna pe ei si ii desparte prin
vicle§ug. Peste fata el pravale§te o stanca, iar pe feciorul de
imparat il lasa sa moara in Valea Aminti- rii. Alaturi de sursele
folclorice ale poemului (basmele pre- lucrate: Fata-n gradina de
aur, Miron §ifrumoasafara corp §i mitul Zburatorului), poetul
valorifica surse mitologice §i izvoare filozofice (antinomiile
dintre geniu §i omul comun, din filozofia lui Arthur
Schopenhauer).
Poemul romantic Luceafarul de Mihai Erninescu este o

77
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Luceafarul
alegorie pe tema geniului, dar §i o meditate asupra condi- Jiei
umane duale (omul supus unui destin pe care tinde sa il
depa§easca).

fSUGESTIi DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSEJ • • •

1. (Varianta 82, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2-3 pagini despre trasaturi ale
romantismului reflectate intr-un text poetic studiat / in texte poetice studiate din opera lui
Mihai Erninescu, pornind de la ideea exprimata in urmatoarea afirma|ie critica: ,,Este, in
fine, §i un mit al poeziei care se manifesto, sub doua infafi§ari: prima e directa, explicita
(poezia co tema de re flee fie in poem; poetul care pune «haine de imagini pe cadravrul trist
§i gol»), iar a doua - §i aceasta este esenfiald - este indirecta, ca expresie a unei
muzicalitdfd interioare profunde, [...Jo muzica inconfundabild, care devine semnul de
identitate al eminescianismului; ideile, stdrile de suflet, un mod de a fi in lume, viziunile,
miturile de care am vorbit pdna acum, toate vin §i se pierd intr-un discurs esenfialmente
muzical". (Eugen Simion, Prefata, la volumul M. Erninescu, Opere, I)
Celelalte §apte mituri identificate de Eugen Simion in poezia eminesciana sunt: mitul
na§terii §i morjdi universului, mitul istoriei, mitul dascalului (in|eleptul, magul), mitul
erotic, mitul oniric, mitul intoarcerii la elemente, bazat pe ideea «recosmicizarii» omului si
mitul creatorului (,,pozifia §i rostid creatorului in raport cu celelalte experience ale
sufletului").

NOTA: In elaborarea eseului vei respecta structura textului de tip argumentativ.

IPOTEZA
Dupa cum afirma criticul Eugen Simion in fragmentul citat, diversitatea temelor §i a
motivelor abordate, profunzimea inflexiunilor lirice eminesciene au condus la ideea ca
poetul nu doar a valorificat mituri, ci a si creat mituri noi, originale, cum este si acela al
poeziei.
Poemul Luceafarul poate fi considerat §i un mit al poeziei §i al poetului, in ma- sura
in care poezia sa nu este o imitafie a naturii, ci o transfigurare lirica a semni- ficafiilor
realitafii, iar simbolurile cu care opereaza autorul sunt forme incifrate ale unor idei
filozofico-poetice. Textul insumeaza, dupa cum observa Tudor Vianu, toate categoriile
lirice din poezia anterioara a lui Erninescu. Mi§carile personajului, intre real §i ideal,
corespund aspiratiilor poetului insusi, daca avem in vedere in- terpretarea oferita de
Erninescu: „In descrierea unui voiaj in J dr He romdne, germanul K. (Kunisch) povestegte
legenda Luceafarului. Aceasta este povestea. Iar infelesul alegorie

78
 Paiticularitaji ale textului poetic ~““
G
ce i~am dal este cd, daca geniul mi cunoa^te nici moarte §i numele lui scape, de noaptea
ui- tdrii, pe de altc parte aid pe pamr.nt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de
afi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc".
Se vor avea in vedere urmatoarele repere:
ARGUMENTARE 2.1. Precizarea unor caracteristici ale
poeziei romantice, prin care se poate
Argumentul 1. motiva incadrarea operei intr-un cu- rent
Incadrarea poeziei intr-o literar;
categorie (de exemplu:
2.2. Prezentarea caracteristicilor pe baza
modernism, lirism subiectiv).
carora textul analizat poate fi in- cadrat in O3
specia literara a poemului romantic;
2.3. Viziune despre lume.

C* A
3.1. Tema poeziei;
3.2. Motive poetice.
Argumentul 2. 4.1. Semnificafia titlului;
Tema §i motive poetice; titlu. C6
4.2. Particularitafile incipitului; C8
4.3. ; 4.4. Structura textului poetic
Argumentul 3. (compozipe, simetrie, relafii de opozifie. C9
Organizarea §i prezentarea 5.1. Imaginar poetic; C10 C
ideilor poetice in poem: „idelle, 12
starile de suflet, un mod de a fi in
lume, viziunile, miturile" (E. 5.2. Figuri de stil;
Simion). 5.3. Particularitafi prozodice;
5.4. Elemente de limbaj §i expresivitate
Argumentul 4. (la nivelul lexico- semantic,
C13
Limbaj §i expresivitate la nivelul morfosintactic). ■ A*
lexico-semantic, morfosintactic, G1 v.
stilistic, prozo- dic (exemplificari) - C15
,,muzicalitatca interioara profunda,
[..Jo muzica inconfundabila, care
devine semnul de identitate al
eminescianismului" (E. Simion).

CONCLUZIE
A§adar, poemul Luceafarul de Mihai Eminescu poate fi considerat un mit al poeziei
alaturi de celelalte §apte mituri identificate de Eugen Simion in poezia eminesciana:
mitul na§terii §i morfii universului, mitul istoriei, mitul dascalului (infeleptul, magul),
mitul erotic, mitul oniric, mitul mtoarcerii la elemente, bazat pc ideea «recosmicizdrii»
omului £i mitul creatorului („pozipia §i rostul creatorului in report cu celelalte experience
ale sufletului").

79
| T MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Lucecfarnl I MJ

Poetul i§i proiecteaza viziunile pe spafii largi, intr-un timp trecut, care nu apar- tine
istoriei, ci mitologiei si basmului, „Afast cdata ca-n povesti / A fast ca niciodata
devenind emblema timpului poeziei autentice. Atitudinea contemplative a eroului,
aspirafia spre iubire si cunoa§tere sunt trasaturi definitorii ale geniului eminescian,
care se intalnesc §i in artele poetice, meat opera ajunge sa conpna: „trdsaturi ce defi-
nese spirit.de mitologice: siguranfa cn care se mi§ca infabulos §i ugurinfa cu care
manu- dste blocurile cele mai masive ale figure fiei poetice." \ Dumitru Micu, Poezia lui
Mihai Eminescu).

2. (Variants 85, Bac 2009,. 2008) Serie un eseu structural de 2 - 3 pagini, in care sa
prezinfi tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un text poetic preferat, studiat in anii
de liceu. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din
stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparifiei.

CURRINS 2.1. Precizarea unor caracteristici ale C2

Evidenfierea trasaturilor care fac
posibila incadrarea textului poetic
intr-un curent cultural / literar,
intr~o perioada sau intr-o
orientare tematica.
Prezentarea temei, reflectata in
textul poetic ales, prin referire la
doua imagini / idei poetice.
poeziei romantice, prin care se poate
motiva incadrarea operei intr-un curent
literar;
2.2. Prezentarea caracteristicilor pe baza C3
carora textul analizat poate fi incadrat in
specia literara a poemului romantic;
2.3. Viziune despre lume.
C4
3.1. Tema poeziei; C5
5.1. Imaginar poetic. C12

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere urmatoarele repere:

textului poetic semnificative 3.2. Motive poetice (elemente de
pentru ilustrarea viziunii despre recurenfa).
lume a poetului (de exemplu: titlu, 4.1. Semnificafia titlului; C6
incipit, imaginar poetic, relafai de 4.2. Particularitafile incipitului;
opozfde §i de simetrie, elemente de 4.3.; 4.4. Structura textului poetic. C8 C9
recurenfa, simbol central, figuri 5.1. Imaginar poetic; C1O
semantics - tropii, elemente de 5.2. Figuri de stil; C12
5.3. Particular itafi prozodice; C13
prozodie etc.).
5.4. Elemente de limbaj §i expresivitate (la C14
nivelul lexico- semantic, morfo sintactic) CIS

Exprimarea unei opinii argu- 7.1. Opinie argumentsta despre modul in

ments te despre modul in care care tema §i viziunea despre lume sunt
tema §i viziunea despre lume sunt reflectate in textul poetic ales.
reflectate in textul poetic.

INCHEIERE 6. (modelul).

80
 Paiiicuk:ritati ale textului poetic

f PLICATII *

1, (30 de puncte) Serie Lin eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre

viziunea romantica asupra condifiei geniului in report cu iubirea, timpul cunoasterea,
intr-un poem eminescian studiat, avand ca punct de pornire marturisirea lui
Mihai Eminescu: „In descrierea unui voiaj in J dr He romane, ger- manul K. (Kunisch)
poveste§te legenda Luceafaridui. Aceasta estepovestea. Iar infe- lesid alcgoric ce i-am dal
este cd, daca geniul nu cunoagte nici moarte §i numele lui scapd de noaptea uitarii, pe de
alta parte aid pe p dm ant nici e capabil de aferici pe ci- neva, nici capabil de afifericit. El
n-are moarte, dar n-are nici noroc".

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumenta- tiv:
ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 ar-
gumente pro §i/ sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi dezvolta- rea unei
teme literate romantice. In elaborarea eseului te vei raporta la unul dintre textele
studiate din opera lui Mihai Eminescu §i vei avea in vedere ur- matoarele repere:
® prezentarea motivelor literare eminesciene asociate temei (de exemplu: al
aspirapei, al singuratafii, al visului, al dorului, al morfii, al suferinfei etc.);
• relevarea modului de integrate a temei in structura compozifionala a poeziei
alese;
• prezentarea a doua elemente specifice imaginarului poetic romantic (re-
flectate in motive, simboluri, atitudini, ipostaze ale eului Uric, procedee artistice etc
J;
• evidenfierea a trei modalitafi de reliefare a temei, cu referire la nivelul le-
xico-semantic, fono-prozodic §i la cel stilistic;
• integrarea adeevata a patru dintre urmatoarele concepte: tema, titlu, motiv, eul
Uric / „subiectul" Uric, seevente poetice, incipit, recurenfa, denota- fie /conotafie,
camp semantic, sintaxa poetica.

NOTA! Pentru conjinutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 15 puncte.

81
 Poezia romantica
Floare albastra
de MIHAI EMINESCU

Particularity aBe textului poetic

Eseu despre particularita^ile unei poezii romantice (de exemplu:

tema, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, relafii de opozifie §i
de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri semantice -
tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

1. Contextul aparitiei
Precizeaza Poemul Floare albastra, scris in 1872 §i publicat in revista
contextul Convorbiri literare, in anul 1873, este o capodopera a liris-
apanpei textului rr
poetic ales. mului eminescian din etapa de tinerete, „un nucleu de virtua- litaji" menite
sa anun^e marile crea^ii ulterioare, culminand cu Luceafarul.
Dezvoltare a unui motiv poetic european intr-o viziune lirica
proprie, Floare albastra poate fi considerate o poe- zie-nucleu a
romantismului eminescian.

CUPRSNS

2. Incadrarea textului poetic Tntr-o categorie: poem ro-

mantic

2.1. Tema si viziunea despre lume in poemul romantic ales

Precizeaza tema §i Viziunea romantica e data de tema, de motivele literare, de
viziunea despre
atitudinea poetica, de asocierea speciilor: poem filozofic
lume in poemul
romantic ales. (meditate), egloga (idila cu dialog) si elegie.
La romantici tema iubirii apare in corelape
cu tema na- turii, pentru ca natura vibreaza la starile suflete§ti
ale eului. Floare albastra aparjine acestei terne §i reprezinta
ipostaza iubirii paradisiace, prezenta in idilele eminesciene din
aceea§i perioada de create, Sara pe deal, Dorinfa, Lacul, Povestea
teiului, sau in secven^a idilica din Luceafarul. De- pa§e§te insa
cadrul unei idile, implicand condijia geniului.

82
 Particularitati ale textului poe

Viziunea despre lume, incluzand perspectiva erotica, .intra in

categoria romantica a acelui infinit nesajfu care amesteca find voluptajdi cu
al durerii. Este in natura iubirii ro- mantice acea aspirate fare fund §ifara
junta, cum numai o stea din tarie poate trezi intr-o inima omeneasca".
(Tudor Vianu, Luceafarul).
-----------------!
i

2.2. Poezie lirica; lirismul subiectiv; instantele comunicarii Tn textul poetic

C19 Floare albastra este o poezie lirica, dar ca §i in lirismul de ma§ti, eul
Prezinta instantele liric imprumuta, pe rand, cele doua ipostaze, masculin - feminin.
comunicarii in textul Marci ale lirismului subiectiv sunt pronume §i verbe la persoana I si
poetic.
a Il-a, singular, si dativul posesiv („albastra-mf')-
Percepfia principiului masculin asupra femeii inregis- treaza mai
multe trepte ale cunoa§terii erotice, sugerate prin modificarea
apelativelor / a calificarilor acesteia, de la „mi~ titica" (iubirea ca joc),
la „Cefrumoasa, ce nebuna /E albastra-mi, dulce floare!" (asumarea iubirii-
pasiune), la „dulce minune" (iubirea ca mister al viefii) §i pana la
chemarea nostalgica din final „Floare-albastr a! floar e-albastr a!..."
(idealul de iubire). Trecerea de la concret la abstract se realizeaza
stilistic prin trecerea de la epitet la metafora si apoi la simbol.
In timp ce principiul feminin, aflat in consonanfa cu natura
personificata, are ca atribute grafia rustica §i mi§carea, principiul
masculin este contemplativ („Eu am rds, n-am zis nimica"; „Ca un stdlp
eu stam in luna!") §i meditativ („Totu§i este trist in lume!").
"""n
I
3. Compozitia textului poetic
3.1. Semnificatia titlului I a simbolului central - motivul romantic
al florii albastre
Floare albastra i§i are punctul de piecare in mitul romantic al aspirafiei
catre idealul de fericire, de iubire pura, in- talnit §i la Novalis sau
V I.* jfra. w*

J Leopardi. Motiv romantic de larga circulate europeana, floarea albastra

Prezinta patru simboliza in romanul Heinrich von Ofterdingen de Novalis „tendinj:a
elemente de
compozi|ie in textul spre infinit, nazuinfa de a atinge indepartata patrie a poeziei" (D. Popovici,
poetic (de exemplu: Poezia lui Mihai Eminescu), iar in opera lui Leopardi,
titlu, incipit, imaginar
poetic, relafii de
opozifie §i de sime-
trie, elemente de
recurenp, simbol i
central etc.).

83
 1 MIHAI EMINESCU - Poezia romanticS: Floar: alb 'stra

? (3.1.)
vointa lirica de a naufragia in infinit. Simbolul florii albastre, regasit in
Releva semnifica-
^ia titlului / a sim- /
alte texte eminesciene, Calin (file din poveste), Sarmanul Dionis,
bolului central din dobande§te aici valoare polisemantica: aspiratie spre fericirea prin
poem, avand in a iubire, chemare a lumii fenomenale, nostalgie a iubirii ca mister al
vedere urmatoa- 1 rea
afirma^ie cri- 1 tica: viefii, opozifie ire- ductibila intre lumea calda, efemer-terestra §i lumea
„Unfapt *. izbitor: rece a ideilor, a cunoa§terii absolute. In creafia eminesciana, al- bastrul
obisnuit, in central
poeziilor este culoarea infinitului, a marilor departari, a idea- lului, iar floarea
■ lui Eminescu, sta simbolizeaza viafa, fiinfa pastratoare a dorinfelor dezvaluite cu vraja.
; un simbol repre-
zentand o tipica
, valoare ideala". <■ 3.2. Compozitia romantica, relatii de opozitie si de simetrie
(D. Caracostea, :
Simbolurile Ini g Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozifii: eterni- tate /
Eminescu). moarte - temporalitate / viafa, masculin - feminin, deta§are apolinica -
traire dionisiaca, abstract - concret, vis - realitate, aproape - departe,
C22 (3.2.) atunci - acum.
" Prezinta structura |
Compozifia romantica se realizeaza prin altemarea a doua planuri,
discursului poetic ■: de fapt confruntarea a doua moduri de existenfa §i ipostaze ale
(compozipe, cunoa§terii: lumea abstracfiei §i a cunoa§terii absolute, infinite - lumea
I simetrie, relapi i de
opozipe). iubirii concrete §i a cunoa§terii terestre. Celor doua lumi li se asociaza
doua ipostaze umane (masculin - feminin) sau portrete spirituale
(geniul - faptura teres- tra). Ca si in lirismul de ma§ti, eul Uric
imprumuta pe rand cele doua ipostaze, masculin - feminin, el - ea, intr-un dialog
al ,,eternului cu efemerul", care implica „o muzicalitate propriefie- carei serii de
simboluri, una ca §i imimcma, derivata din rotirea as- trelor, alia patetica §i adesea
sentimental-glumeaid, ritmatd de bataile inirnii omenegti" (Vladimir Streinu, Floare
albastra §i lirismul eminescian, in Studii eminesciene).
Simetria celor patru secvenfe poetice este susfinuta de monologul
liric al fetei, care exprima termenii antinomici (lumea lui - lumea ei),
punctat de cele doua reflecfii ulte- rioare ale barbatului. Monologul fetei
ia, in primele trei strofe, forma repro§ului §i confine simbolurile
eternitafii- morfii configurand imaginea lumii reci a ideilor abstracte.
Meditafia barbatului, din strofa a patra, poarta germenele ideii din final,
„Totu§i este trist in lume!", si segmenteaza monologul fetei, care se
continua cu chemarea la iubire in spa- fiul terestru, cadru natural
paradisiac.

84
 P' rticiilaritaE ale textului poetic

4.1. Limbaj si expresivitate m textul poetic

Prezinta limbajul si Prima seeventa poetica (strofele I-III) infatiseaza lumea rece a ideilor,
expresivitatea in
textul poetic stu-
lumea lui. Monologul fetei incepe cu reprosul rea- lizat prin
dlat (imaginar pue- adverbul „iar", plasat la inceputul poeziei. Tonul adresarii este
lic,figcri semantics ti familiar, intr-un aparent dialog, unde alter- neaza propozifii
ypii, elemente de
prozod'.e etc.) afirmative si negative, interogative si ex- clamative. Termenii
popular! „incalte", „nu cata" sustain
adresarea familiara, iar cele doua apelative, „sufletul vietii mele" §i
„iubite", dispuse simetric la inceputul §i la sfar§itul primei intervenfii
a fetei, exprima iubirea sincera.
Universul spiritual in care geniul este izolat, se configu- reaza prin
enumeratia simbolurilor eternitafii-morfii, in prima strofa: „Iar te-ai
cufundat in stele / in nori §i-n ceruri nalte?". Aspirafia spre cunoastere
absoluta este sugerata de metafora „rduri in soare / Gramadesti-n a ta
gdndire" §i de mi§~ carea ascensionala. Domeniul cunoa§terii
guvernat de tim~ pul infinit este definit prin atributele: misterul
genezei - Jntunecata mare", universul de cultura - „cdmpiile Asire" §i
universul de creafie umana proiectat cosmic - „Piramidele- nvechite /
Urca-n cer vdrful lor mare".
Avertismentul final „Nw cata in departure / Fericirea ta, iu- bitel",
de§i este rostit pe un ton §agalnic, cuprinde un adevar: implinirea
umana se realizeaza doar prin iubire, in lumea te- restra. De asemenea
se impun cele doua categorii antinomice, a departelui - a aproapelui
(cf. Ion Negoifescu), dezvoltate ulterior in seria de opozifii din poem.
Izolarea, singuratatea, aspirafia spre cunoa§terea absoluta si
imposibilitatea fericirii terestre sunt atribute ale geniului, sugerate aici
pe un ton cald, dar dezvoltate mai tarziu, in poemul-sinteza,
Luceafarul.
A doua seevenjra poetica (strofa a patra) constitute medi- tafia
barbatului asupra sensului profund al unei iubiri rememorate.
Notarea unei stari de spirit „Eu am rds, n~am zis nimica" se realizeaza
prin folosirea marcilor gramaticale ale eului, verbe §i pronume la
persoana I singular: „eu", „am rds", „n-am zis", §i a verbelor la trecut:
„Ah! ea spuse adevarid".
A treia seevenja poetica confine strofele V-XII. Monologul fetei
continua cu o chemare la iubire in lumea ei, planul terestru: „Hai in
codrul cu verdeafa...". Refacerea cuplului adamic (iubirea paradisiaca)
necesita un spafiu protector, paradis terestru §i un timp sacru.
Categoria aproapelui se realizeaza la nivelul imaginaru- lui poetic
din elementele contingentului care compun un cadru ideal, un spavin
idilic. Cadrul natural se realizeaza prin motive romantice frecvente in
erotica eminesciana: codrul, izvoarele, valea, balta, luna etc. Natura de

85
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Floa. e albastra

inceput de lume, spafiu nealterat de prezenfa umana, cu atributele

salbaticiei in viziune romantica, „Stdnca sta sa se pravale / In prapastia
mdreafd", asociaza imagini vizuale §i auditive: „Und~izvoare plang in
vale".
Natura ocrotitoare a cuplului adamic: „Acolo-n ochi de pa~ dure /[...]/
Vom §edea in foi de mure" are atributele spafiului sacru, prin sugestia
centrului („ochi de pddure", „balta cea se- nind") si componenta axiala, cu
simbolul trestiei („trestia cea lina").
Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru. Abundenfa
vegetafiei §1 regimul diurn se exprima- prin sugestia cromatica a verii:
verde, ro§u, auriu. Caldura zilei de vara se afla in rezonanfa cu pasiunea
chemarii, cu iubirea im- parta§ita: de-a soarelui caldura / Voifi rofle ca
marul, /Mi-oi desface de-aur parul/Sa-fl astup cu ddnsul gura". Femeia este o
aparifie de basm („de-aur parul"), §agalnica („§-apoi cine treabd are?"),
senzual-naiva („Eu pe-unfir de romanifa / Voi cerca de ma iubefli") §i cu
gesturi ginga§e („Dulce netezindu-miparul").
Chemarea la iubire organizeaza secvenfa poetica gradat, intr-un
scenariu / ritual erotic cu etapele: descrierea naturii umanizate, invitafia
in peisajul rustic §i intim, conversafia ludic-erotica, jocul erotic/
„incercarea" iubirii pe un fir de romanifa (natura ca martor al iubirii),
portretul fetei vazute ca o zeitate terestra, gesturile de tandrefe, sarutul,
imbrafi- §area, intoarcerea in sat, desparfirea.
Trecerea de la regimul diurn la cel nocturn sugereaza, in
corespondenja iubire - natura, trecerea de la peisajul intim - rustic
(senzualitate §i seducfie) la peisajul feeric, cu ac- centuarea intimitafii
(sentiment imparta§it/ cuplu arheti- pal): „Pe carare-n bolfl de frunze, /
Apucdnd spre sat in vale, / Ne-om da sdrutari pe cale, / Dulci ca florile
ascunse".
Vorbirea populara („mi-i da", „te-oiflnea", „nime", „§-apoi"), limbajul
familiar, cu alternarea persoanei I §i a II-a a verbe- lor §i a pronumelor, §i
tonul §agalnic dau chemarii impre- sia de sinceritate §i prospefime
juvenila: „Cui ce-i pasa ca-mi

86
 Particularitati ale textului poetic

e§ti drag?". Verbele la indicativ viitor („vom §edea", „voi cerca", „voifi
ro§ie", „mi-oi desface") sau conjimctiv astup") pro- iecteaza in viitor visul
de iubire, aspirafia spre fericire te- restra. Idila este de fapt o reverie.
Spre deosebire de alte idile eminesciene, aici femeia este aceea care
adreseaza chernarea la iubire; ea incearca atra- gerea barbatului in
paradisul naturii, ca aspirate spre refa- cerea cuplului adamic, a
perfecfiunii umane primordiale redate de mitul androginului. In
schimb, fiinja poetica se afla in ipostaza daimonului, investit cu
atributul cunoagte- rii daimonice, in accepfie platoniciana, condamnat
la sin- guratate §i la neputinfa de regasire a paradisului pierdut.
Astfel idila Flo are albastr a face trecerea de la ipostaza pa- radisiaca a
iubirii la cea demonica din Inger §i demon sau Luceafarul.
Ultima secvenfa poetica (strofele XIII-XV) este a doua intervenfie
a vocii lirice din strofa a patra, continuare a me- ditafiei barbatului
asupra acestei iubiri trecute pe care o proiecteaza acum in ideal §i
amintire. Cadrul obiectiv al idi- lei se incheie cu desparfirea, iar in
planul subiectiv, se ac- centueaza lirismul.
Trairea dionisiaca, simbolizata de ipostaza feminina, este inlocuita
de deta§area apolinica (ipostaza masculina) §i de asumarea
sentimentului de tristefe. Verbele la timpul trecut („stam", „te-ai dus",
„a murit") susfin decalajul temporal §i to- nalitatea elegiaca.
Contrastul dintre vis §i realitate, ca §i incomp atibilitatea dintre cele
doua lumi, care o clipa s-au intalnit in iubire pentru ca apoi sa se
rea§eze in limitele lor, sunt sugerate de versul final, de o dulce
tristefe: „Totu§i este trist in lumel".

4.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre- sivitatii si

i Prezinta sursele ale sugestiei)
\ expresivita£ii §i ale ’
sugestiei, relevand ' Limbajul poetic din prima e tap a de creafie sta sub semnul
particularita|i ale ■’ „podoabelor retorice". Stilul poeziei erotice este mai colorat, mai
textului poetic la
nivelul stilistic, lexi
imagistic decat ulterior. Imaginarul poetic se realizeaza cu ajutorul
co-semantic, morfo unei diversitafi de figuri de stil - epitetul: „pra- pastia mdreaja",
sintactic, prozodic „trestia cea lina"; personificarea: „izvoare pldng in vale"; comparafia:
fonetic.
„ro§ie ca marul", ,,sdrutari... didci caflo- rile ascurse"; inversiuni: „de-aur
parul", ^albastra-mi, dulce

87
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Floa. e albastra

floare"; metafora: „rauri in soars", „dulce floare"; simbolul: ,floare albastra", „ceruri
nalte", „intunecata mare"; repetifia: ,,Floar e-albastr a! floar e-albastr a!.
La nivelul lexico-semantic, cele doua carnpuri seman- tice care
polarizeaza opozifia structurala a poemului sunt cosmicul („stele",
„nori", „ceruri nalte", „rauri de soars", "departure") spajiul terestru
(,,codru", ,,izvoare", „vale", ,,pd- dure", ,,balta", „trestie", „foi de mure",
,,romanfla", ,,bolfl de frunze", „sat", ,,al porfli prag"). Se utilizeaza termeni
forme populare, precum: ,,mcalte", ,,nu cata", „vom §edea", ,,oi desface",
„nime", iar limbajul familiar accentueaza intimitatea.
Verbul este o categorie morfologica valorizata stilistic: verbele la
prezentul etern redau lumea eterna a ideilor sau ve§nicia naturii (in
descriere); verbele la viitor proiecteaza aspirafia spre iubire in reverie
(in monologul fetei); verbele la trecut redau deta§area reflectiei §i
distanfarea temporala (in meditafia barbatului).
Muzicalitatea aparte a poemului este conferita de ele- mentele de
prozodie: masura de 8 silabe, rima imbrafi§ata, ritmul trohaic -
sugereaza starea idealista, juvenila. Se re- marca inovajiile la nivelul
rimei (cuvinte rare: ,,gandire" - „asire"; parfi de vorbire diferite:
,,dispare" - „floare", „noas- tra" - ,,albastra"). De asemenea, la nivel
fonetic, „armonia imitativa" reda concordanfa dintre sonoritatea
expresiei §i ideea exprimata; consoanele §, s, t (in ultima strofa) suge-
reaza triste^ea, iar m, n in rima, nostalgia.

INCHEIERE

| C25 I
5. Locul poemului Tn opera eminesciana
I Precizeaza locul
Dezvoltare a unui motiv romantic de circulate europeana intr-o
I poemului in. opera |
eminesciana.
viziune lirica proprie, poemul Floare albastra repre- zinta o capodopera
a creafiei eminesciene din etapa de ti- nere|e, purtand in germene
marile terne §i idei poetice dezvoltate mai tarziu in Luceafarul.

88
 Parcicularitati ale textului poetic

1A UN©R SUB3ECTE PROPUSE I

1. (Variants 4, Bac. iulie 2012) Redacteaza un eseu de doua - trei pagini (600 - 900 de
cuvinte) in care sa prezinti tema §i viziunea despre lume dintr-un text poetic studiat,
aparjinand lui Mihai Eminescu.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparifiei.

Cl 7
CUPRINS
Evidenfierea a doua trasaturi care 2.1. Tema §i viziunea despre lume in ?• 5
fac posibila incadrarea textului poemul romantic ales.
poetic studiat intr~un cur ent
cultural /literar, intr-o perioada
sau intr-o orientare tematica.

Prezentarea a doua imagini/idei 4.1. Limbaj §i expresivitate in textul me:

poetice, relevante pentru tema §i poetic.
viziunea despre lume din textul
studiat.

Ilustrarea a patru eiemente de 3.1. Semnificafia titlului/a simbolului C21

compozifie §i de limbaj ale
textului poetic studiat,
semnificative pentru tema §i
viziunea despre lume (de
exemplu: imaginar poetic, titlu,
incipit, relafii de opozifie §i de
simetrie, motiv poetic, laitmotiv,
figuri
semantice/tropi, eiemente de
prozodie etc.).
central
3.2. Prezinta structura textului poetic □22
studiat (compozifie, simetrie, rela|ii de
opozifie).
4.1. Limbaj §i expresivitate in textul
poetic.
4.2. Caracteristici ale limbajului poetic □2<
(sursele expresivitafii §i ale sugestiei).

Susfinerea unei opinii despre 2.2. Poezie lirica; lirismul subiectiv; C19
modul in care tema §i viziunea instanfele comunicarii in textul poetic.
despre lume se reflects in ~ textul
poetic studiat.

INCHEIERE 5. Locul poemului in opera eminesciana. 025

89
 MIHAI EMINESCU - Poezia romantica: Floa. e albastra

2. (Varianta 84, Bac 2009,. 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre
tema iubirii, reflectata intr-un text poetic studiat / in texte poetice studiate din opera
eminesciana, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmafie: „Pentru Eminescu
iubirea este un leagan de ginga§ii erotice, o necesitate spirituals de a trai viapi spetei cu toate
deliciile de ordin sufletesc, superior. (...) El este un idealist, nici vorba, un om cu maini mtinse
spre fantasma femeii desavdr§ite, pe care n-o va gasi niciodata, pentru cd dragostea este cautare,
insa idealitatea lai nu e simbol cu aripi, ci o aparifie concretd §i tangibila...". (G. Calinescu,
Viata lui Mihai Eminescu)

IPOTEZA
Iubirea a fost privita mereu ca o experienfa umana, fizica §i metafizica, avand im-
plicatii profunde, iar psihologii, filozofii, arti§tii i-au conferit un loc aparte in crea- fiile
lor, in incercarea de a descoperi mecanismele ascunse ale indragostirii, ale suferinjei
din iubire, chiar ale morfii. In opera lui Mihai Eminescu, tema iubirii ca- pata accentele
specifice esteticii / viziunii romantice, la care a aderat poetul inca din tinerefe.
Percepfia eminesciana asupra iubirii confirma astfel opinia lui G. Calinescu: „Pentru
Eminescu iubirea este un leagan de gingd§ii erotice, o necesitate spirituals de a trai viafa
spepi cu toate deliciile de ordin sufletesc, superior. [...] El este un idealist, nici vorba, un
om cu maini intinse spre fantasma femeii desavar§ite, pe care n-o va gasi niciodata,
pentru cd dragostea este cautare, insa idealitatea lui nu e simbol cu aripi, ci o aparipe
concretd §i tangibila..." (G. Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu).
Aceasta viziune complexa, dar §i contradictorie asupra iubirii apare de-a lungul
intregii creafii eminesciene. Alegem spre exemplificare doua capodopere publicate la
distanfa de 10 ani: una a lirismului eminescian din etapa de tinerefe, poemul Floare
albastra, „un nucleu de virtualitdfi", §i sinteza operei poetice eminesciene, Luceafarul.

ARGUMENTUL Floare albastra Luceafarul

Argumentul 1. 2. Incadrarea 2. Incadrarea

CO n

Caracteristici ale romanti-
smului, existente in poe- ziile
studiate; Tema §i motive
poetice.
textului poetic intr-
o categorie: poem
romantic (2.1.)
textului poetic intr- o o cion G> Ul J. U
o categorie: poem
romantic (2.1.; 2.2.;
2.3.).
M

3.1. Tema poeziei;

3.2. Motive poetice

Argumentul 2. 2.2. Poezie lirica; C19 7.2. Exprimarea

Ipostazele eului liric; lirismul subiec- tiv; unei opinii
imaginea femeii instance argumentate,
comunicarii in despre raportul
textul poetic. autor-eu liric in
textul poetic.

90
 Particularita^i ale text alui poetic

Argumentul 3. C21 4.1. Prezentarea C8

particularitafi de 3.1. Semnificafia semnificafiei tit-
compozifie in cele titlului / a sim- lului in textul
doua poeme. bolului central - poetic studiat 4.
motivul romantic Elemente de
al florii albastr e.
C7 C9
compozifie in CIO
3.2.Compozifia C22 textul poetic
romantica, relafii (4.2,4.3,4.4).
de opozifie §i de
simetrie

Argumentul 4. 4.1. Limbajul §i f? ; '-T 5.1. Prezentarea C12

Limbaj si expresivitate
(imaginar poetic, figuri de
stil, prozodie, lexic etc.)
expresivitatea in imaginarului poetic
textul poetic in textul studiat;
studiat (imaginar 5.2. Figuri de stil;
poetic, figuri 5.3. Prozodie;
semantice - tropii, 5.4. Limbaj §i C14
elemente de expresivitate (la
C15
prozodie etc.). nivelul le- xico-
4.2. Sursele ?• semantic, morfo-
sintactic) din text.
expresivitafii §i ale
sugestiei.

CONCLUZIE
Finalul ambelor poeme exprima incompatibilitatea dintre cele doua lumi, imposi-
bilitatea implinirii erotice a geniului. Chemarea dionisiaca a iubirii este inlocuita de
deta§area apolinica a geniului §i de asumarea sentimentului de tristefe. in Floare
albastra, tonalitatea elegiaca susfine sentimentul de regret pentru pierderea iubirii:
te-ai dus, dulce minune, / §i-a murit iubirea noastra. / F loar e-albastr a! floar e-al-
bastra!.../ Totu§i este trist in lumel". in Luceafdrul, geniul i§i accepta orgolios condifia -
eternitatea §i singuratatea, afi§and indiferenfa, ataraxia stoica.
Pentru ilustrarea temei iubirii, poemul Luceafdrul - sinteza a operei poetice
eminesciene - armonizeaza zborul spre primordial §i originar pentru implinirea prin eros
cu meditafia filozofica asupra condifiei omului de geniu §i cu aspecte fantastice ale
naturii terestre §i cosmice, constituind un veritabil mit erotic. Iubirea se prezinta in
diverse ipostaze sau tipare: terestra, cuplul Catalina §i Catalin, cos- mica, fata de imparat
§i Hyperion, Indragostitul e titan, demon sau geniu, iubita os- cileaza intre Venere §i
Madona.
Viziunea despre lume a poetului, incluzand §i perspectiva erotica, „...intra in
categoria romantica a acelui inflnit nesajdu care amesteca firul voluptafli cu al durerii.
Este in natura iubirii romantice acea aspiraflefarafund fl far a jdnta, cum numai o stea din
tdrie poate trezi intr-o inima omeneasca" (Tudor Vianu, Luceafdrul).

91
 PLICATE y

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip paralela, de 3-4 pagini, despre ipostaze lirice
ale unei feme romantics (de exemplu: condijia geniului, iubirea, cosmicul, timpul
§.a.), in doua texts poetics studiate, apar^inand lui Mihai Eminescu.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumenta- tiv:
ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 ar-
gumente pro §i/ sau contra / rajionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza. Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu, de 2 - 3 pagini, in care sa demonstrezi, pe baza

unui text literar studiat, ca in viziunea lui Mihai Eminescu tema iubirii intra in
catsgoria romantica a acelui infinit nesajdu care amestecafirul voluptajdi cu al du- rerii"
(Tudor Vianu, Luceafarul, in Opere, II)

NOTA! in elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumenta- tiv:
ipoteza/premise (exprimarea propriei opinii), argumentapia (cu minimum 4 ar-
gumente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 D.
Pr
ca;
nu
l0£

inc
in j
 Realismul clasic. Nuvela psihologica
Moara cu noroc
de IO AN SLAVICI

L Particullairitati sOe textului Saratov

Eseu despre particularitafile unei nuvele studiate (de exem- plu:

tema, viziune despre lurne, construcjda subiectului, particu- laritafi ale
compozijdei, perspective. narativa, tehnici narative, secvenfa narativa,
episod, relafii temperate §i spatiale, persona], modalitafi de caracterizare a
personajului etc.).

INTRODUCERE

01 1. tncadrare Tn context (opera autorului, epoca, specie

Realizeaza
literara)
incadrarea in
context a nuvelei.
Scriitor afirmat la sfar§itul secolului al XlX-lea, Ioan Slavici este
until dintre adepfii realismului clasic. In scrierile lui se reflecta
mai ales lumea satului transilvanean. Este un univers dominat de
norme patriarhale, in care echilibrul este asi- gurat de elementele
de tradifie. le^irea din norma produce dezechilibru §i atrage dupa
sine sanefiunea. Morala reli- gioasa este convertita intr-o etica a
raporturilor interumane §i devine principiul de funefionare a
acestei lumi.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela realista, de factura
psihologica. Publicata in 1881, in volumul Novele din pop or, Moara
cu noroc de vine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea
lui Ioan Slavici asupra vie|ii in general si asupra lumii satului in
particular.

CUPRINS

jD2 2. Incadrare Tntr-o categorie

Precizeaza 2-4 2.1. Nuvela psihologica
caracteristici ale
nuvelei psiho- Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica prin
I logice, motivand
incadrarea operei
tematica, prin conflict interior, prin modalita^ile de caracterizare a
in specia literara. personajului §i de investigate psihologica.

89
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

In nuvela psihologica, accentul cade asupra complexitafii

personajului, asupra transformarilor interioare ale con§tiinfei sale
§i asupra tensiunilor suflete§ti traite de acesta. Lumea din afara
este generatoarea mi§carilor de con§tiinfa, in ea se reflecta, sub
forma acfiunilor concrete, conflictele interioare ale personajului,
dar nu i§i modifica principiile fundamentale de funcfionare in
urma acestor transformer!.
Ghifa, personajul principal al nuvelei, decide sa renunfe la
statutul de cizmar in favoarea celui de carciumar. la in arenda un
han frecventat, aflat la raspantie de drumuri, incepe sa castige tot
mai bine, insa asocierea sa cu Lica Samadaul, §eful porcarilor §i al
turmelor de porci din imprejurimi, dorin- fa de a se imbogafi cat
mai repede, indiferent de mijloace, il vor transforma intr-o victima
a propriilor sale aspirafii.
Caracterizarea personajului se realizeaza prin tehnica
investigafiei psihologice. Autoanaliza, monologul interior de
factura tradifionala §i acela realizat in stil indirect liber, sce- nele
dialogate, insotite de notatia gesticii, a mimicii §i a tonului vocii
sunt principalele modalitafi de caracterizare prin care se urmareste
evolufia personajului in planul con§tiinfei.

03 2.2. Viziune despre lume

Precizeaza Viziunea despre lume in nuvela lui Ioan Slavic! este configurate
viziunea despre
lume existenta in
conform principiilor scriitorului ardelean, care i§i construie§te
nuvela studiata. subiectele §i personajele pornind de la teze morale §i principii
etice ferme, aflate la baza societafilor tradifionale.
Teza de la care porne§te Ioan Slavici este formulata in cuvintele
batranei din incipitul nuvelei §i se refera la rapor- tul dintre
bogafie si fericire. Potrivit acesteia, fericirea nu trebuie cantata in
bunastarea materiala obfinuta cu orice pref: „omul safie mulfumit cu
saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogafia, ci linigtea colibei tale
tefacefericit." Fraza concentreaza viziunea despre lume a autorului
ardelean, teza morala care valideaza construcfia rotunda a
subiectului. Saracia este aici asociata cu fericirea, in timp ce bogafia
este vazuta ca posi- bila sursa de nefericire. Opinia soacrei impune
o perspective, tradifionala, generate de o mentalitate
conservatoare: omul sa fie mulfumit cu ce i s- a dat §i sa nu
provoace modificari in destinul sau. De§i s-ar parea ca batrana
exclude asocierea dintre bogafie §i fericire, fraza trebuie citita
nuanfat. Cele

90
 Particularita|i ale textului narativ

doua valori, de§i aparfin unor planuri diferite, nu se exclud,

dar nici nu se suprapun decat in masura in care sunt inso~ tite de
lini§te. Aceasta calitate, infeleasa ca pace sufleteasca, poate sa
insofeasca fiinfa in drumul sau, independent de bunastarea
materiala.
--1
3. Tema nuvelei
precizeaza tema Tema familiei este una dintre cele mai prolifice din literature, ea
nuvelei.
permifand surprinderea unui complex proces de interrelafionari
umane. Complexitatea pe care o presupune ilustrarea unor astfel
de relafii impune desfa§urari epice ample, fapt care implica
abordarea temei familiei prin specii ca nuvela §i romanul.
Romanul, datorita stratificarii planu- rilor sale narative si datorita
spafiilor ample de gesticulate conflictuala, poate aborda tema
familiei cu relaxare. Nuvela in schimb, ca specie medie, cu un
singur plan narativ, mi- zeaza in realizarea temei pe rigurozitatea
compozifionala, pe concentrarea conflictului §i pe reflectarea
acestuia in con§tiinfa personajelor.
Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici abordeaza tema familiei
tradi^ionale, pe care o subsumeaza temei desti- nului §i o pune
sub semnul dramei comunicarii. Ca nuvela psihologica, aceasta
urmare§te manifestarile unor conflicte exterioare in planul
con§tiinfei personajelor.
Tema textului poate fi privita din mai multe perspective. Din
perspective sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-§i
schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina hangiu) §i de a
asigura familiei sale un trai indestulat. Din perspective
moralizatoare, nuvela prezinta consecinfele nefaste ale dorintei de
a avea bani. Din perspective psiho- logice, nuvela prezinta
conflictul interior trait de Ghifa, care, dornic de prosperitate
economica, i§i pierde pe rand increderea in sine §i in familie.
r------------------ —
4.Perspectiva narativa
I Prezinta specificul
perspective! Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificari ale
g narative in nuvela timpului povestirii; acfiunea se desfa§oara prin continue
studiata.
acumulari §i izbucniri de tensiune epica. Intamplarile din
narafiunea realista sunt relatate la persoana a III~a, din
perspectiva unui narator omniscient si omniprezent. Inter-

91
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

ferenfa dintre planul naratorului cel al personajelor se

realizeaza prin folosirea stilului indirect liber („Ana cdlca pe inima
§i se dele lajoc. La mceput se vedea c-afost prinsa de sila; dar ce avea
safaca? La urma urmelor, de ce sa nu joace?").
Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totu§i in mod
linear, iar inlan|uirea dintre capitole se face prin tehnici epice
diverse: dialogul (la inceputul nuvelei), descrierea la timpul
prezent (capitolele al IL-lea §i al Ill-lea), sernnalarea unei relafii
temporale de anterioritate fata de cele povestite inainte
(capitolul al XVl-lea). Inlanjuite temporal §i cauzal, faptele sunt
credibile, verosimile.
Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului, intervine
tehnica punctului de vedere in intervenfiile simetrice ale
batranei, din incipitul §i din finalul nuvelei. In cuvintele
acesteia se ascunde insa vocea auctoriala, iar intenfia mora-
lizatoare este astfel pusa sub masca obiectivitajii.

5. Elementele de structure, de compozitie de constructie a

subiectului a nuvelei
Prezinta structura 5.1. Compozitie
de compozitie §i/
sau de construc|ie a 5.1.1. Tehnica narativa
subiectului (de
exemplu: incipit, final, Nuvela, ca specie caracterizata prin rigoare compozi-
episoade / secvenje fionala, mizeaza pe esenfializarea narafiunii, care surprinde
narative, acfiune, elementul semnificativ. Obiectivitatea impusa de perspectiva
conflict, relajii
temporale §i spapale, realist-obiectiva asumata de Ioan Slavici, presupune crearea
momentele impresiei de veridicitate §i deta§area naratorului, care i§i
subiectului,
construcpa perso-
asuma rolul demiurgic fara a formula judecafi de valoare.
najelor, perspectiva Construe^ a riguroasa este susfinuta de existenfa unui fir
narativa etc.) narativ unic. De§i conflictul exterior se reflecta §i in con§tiinfa
personajului, nu se poate vorbi despre doua planuri narative, ci
D7 despre unul singur, care se ramifica pe doua coordonate,
Prezinta particula- pluralitatea planurilor narative fiind specifica romanului.
ritafiie compozi^iei
nuvelei (tehnica
Evenimentele sunt inlanfuite temporal §i cauzal, fapt care
narativa, titlu, incipit, confera textului veridicitate.
final). Construita prin continue acumulari §i izbucniri ale ten-
siunii epice, nuvela are un ritm epic neomogen, timpul poves-
D8 tirii modificandu-se, momentele de narajmne retrospectiva
Prezinta tehnica rezumate alternand cu cele de situare in prezentul desfa§u- rarii
narativa utilizata in
nuvela aleasa.
actiunii.

92
 Particularity! ale textului ru.rativ

i
09 5.1.2. Semnificatia titlului
Prezinta Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind, in acela§i timp, §i
semnificatia ironic. Norocul asteptat se dovedeste a fi nenoroc, datorita aieasa.
abordani gre§ite a destmului.
Substantival moara capata o semnificafie ascunsa. In local
morii care macina bucatele, oferind cele necesare tra- iului
indestulat se afla de fapt o carciuma. Moara cea veche a cazut in
paragina, semn ca nu mai este de folos intr-o lume centrata pe
alte valori, iluzorii. Daca moara macina bucatele, carciuma, loc
al pierzaniei, //macina,v destinele umane.

D10 5.1.3. Incipitul

Prezinta Incipitul nuvelei are statutul unui prolog §i surprinde rela-
particularitafile (pile din familia lui Ghifa, personajul principal. Acesta e casa-
incipitului in torit cu Ana, irnpreuna cu care are un copil, §i locuie§te cu
nuvela studiata.
soacra sa. Cei trei au un trai modest, caci Ghifa, cizmar fiind, nu
are suficienfi clienfi in sat pentru a-§i imbunatafi starea
gospodariei. Ca atare, planuie§te sa arendeze o carciuma,
numita Moara cu noroc, deoarece initial acolo i§i duceau oamenii
la macinat bucatele.
Ghifa §i soacra sa sunt surprin§i in aceasta scena in dialog,
sfatuindu-se cu privire la oportunitatea acestei afaceri. Prin
cuvintele sale, soacra formuleaza teza morala a nuvelei: „omul
safie mulfumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogafia, ci lini§tea
colibei tale tefacefericit." Fraza concentreaza viziu- nea despre
lume, teza morala care valideaza construcfia rotunda a
subiectului. Opinia soacrei, tradifionala §i conser- vatoare,
asociaza fericirea cu saracia §i cu lini§tea. Raspunsul lui Ghifa,
de pe o pozifie opusa, ii creeaza irnaginea unei per- soane
active, dinamice, hotarata §i deschisa catre schimbare. in plus,
Ghifa i§i descopera acum spiritul practic, puterea de inifiativa.
Replica soacrei indica rolul ei de sfatuitor, care insa nu trece
peste deciziile barbatului: „voifacefi dupagandul vostru, §i §tifi
prea bine cd, daca voi va ducefi la moara, nici vorba nu poatefi ca eu
sa ramdn aid."

5.1.4. Finalul
Finalul o readuce in prim-plan pe batrana. Aceasta incheie
Prezinta particula- simetric nuvela, printr-o replica privitoare la destinul impla-
ritafile constructiei cabil: „a§a le-afost data!...". Avertismentul initial i§i confirma
finalului in nuvela
studiata..

93
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

astfel valoarea de adevar universal, implacabil in ordinea unei

lumi ordonate conform unor principii morale solide. Cei doi soti
au murit in condifii dramatice, Ana ucisa de Ghifa, iar Ghifa ucis
de Rauf, din ordinul lui Lica. Hanul de la Moara cu noroc a ars,
intreaga agoniseala, ca§tigata atat prin munca, cat §i prin mijloace
necinstite, se risipe§te. Destinul nu iarta, cum nu iarta nici
moralistul Slavici. Se salveaza doar cei inocenfi - copiii celor doi
sofi - si cei virtuosi - batrana.
Raportul dintre incipit §i final ilustreaza concepfia despre
construcfia subiectului: „frumos e numai ceea ce e pe deplin format,
desavdrgit, perfect, rotunjit, mtreg", afirma Ioan Slavici. Astfel,
scriitorul porne§te intotdeauna de la o teza morala, pe care
uneori o formuleaza prin intermediul unui personaj, pen- tru ca
desfa§urarea epica sa confirme aceasta teza, iar finalul sa aduca
pedeapsa ori rasplata cuvenita personajului principal, in functie
de modul in care acesta se raporteaza, prin acfiunile sale
concrete, la teza anunfata. Construcfia simetrica, rotunda este
caracteristica formala a narafiunilor lui Slavici, caracteristica
ilustrata stralucit prin nuvela Moara cu noroc.

5.2. Constructia subiectului 3

Prezinta 5.2.1. Relatii temporale si spatiale

construc|ia
subiectului Acfiunea nuvelei se desfasoara intr~un spatiu real, transil-
nuvelei (relapi vanean, fapt indicat de secvenfele descriptive de la incepu- tul
temporale §i
spapale, conflict, capitolului al doilea: „de la Ineu, drumul de para o ia printre paduri
subiect). peste farini...". Timpul desfa§urarii acfiunii este a doua jumatate a
secolului al XlX-lea, moment al aparifiei §i al dezvoltarii relatiilor
capitaliste la sat, iar indicii temporal! de ordin religios indica
derularea acfiunii in interval de un an, de la Sfantul Gheorghe,
Prezinta rela|iile
temporale §i
cand Ghita ia in arenda carciuma, pana la Pa§te, cand locul arde,
■ spatiale in nuvela iar protagoni§tii mor.
aleasa.. Carciuma este situata la o raspantie de drumuri. Pentru a
ajunge la ea insa, familia lui Ghifa parcurge un drum, simbolic
similar unei cai a destinului. Prezentarea drumului debuteaza
printr-o imagine descriptive cu caracter general, fara accent
asupra detaliilor. Un drum cu urcu§uri §i cobo- rasuri, „cam
greu", drumul unei viefi obi§nuite pana acum, cu bucurii §i
greutafi. In descrierea drumului predomina imaginile vizuale,
care confera tabloului caracter static, figurile de stil fiind pufine,
majoritatea epitete simple, care asigura caracterul obiectiv al
descrierii.

94
 Particifaritay ale textului nara tiv

Peisajul este pustiu, dezolant: „nu zareai decat iarba §i mara~

cini, ramasife'e... unei paduri: cioate, radacini ie§ite din pamant,
copacul pejumatate ars" Descrierea are funcfia de a prevesti
evolutia nefasta a intamplarilor: departe de a fi un loc noro- cos
benefic, hanul de la Moara cu noroc este un spafiu al ghinionului
si al raului.
Auctorialul, realismul, anticipativul se inscriu in specificul
prozei lui Ioan Slavici. In descrierea realista, fapt marcat prin
toponimele exacte - drumul ce vine de la Ineu, sunt introduse
elemente care au semnificafie malefica: mardcini, cioate, radacini,
razlete, uscate, corbii care susfin atmosfera incar- cata de semnele
prevestitoare ale raului. Drumul este o prefigurare a destinului
nefericit.
Daca initial privirea este panoramica, surprinzand gene- ralul
de la nivelul drumului, ea se focalizeaza apoi asupra locului unde
e situata carciuma, in vale, intr-un loc ce poate aduce atat
primejdie, cat §i ocrotire. Din acest punct de ras- cruce a
destinului, potenfialitafile sunt diverse, chiar anta- gonice, orice
fiind posibil, in funcfie de calea pe care alege personajul sa
mearga.

5.2.2. Conflictul
F-' Fiind o nuvela psihologica, in Moara cu noroc de Ioan Slavici
Prezinta specificul conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al
conflictului in protagonistului.
nuvela anaiizata. Personajul principal, Ghifa, traie§te un puternic conflict
interior, osciland intre dorinfe puternice, dar contradictorii:
dorin^a de a ramane om cinstit, pe de o parte, §i dorinfa de a se
imbogati alaturi de Lica, pe de alta parte. In con§tiinfa per-
sonajului principal acest conflict duce la pierderea increderii in
sine, fapt care, in planul exterior, afecteaza grav relafiile sale de
familie. De asemenea, conflictul interior se reflecta in plan
exterior, prin confruntarea dintre carciumarul Ghifa §i Lica
Samadaul.

5.2.3. Subiectul nuvelei

din 17 capitole, nuvela are un subiect concen- ^„subiectuI
i Prezinta succint Alcatuita trat.
In expozifiune, Ghifa, cizmar sarac, dar onest, harnic
§i muncitor, hotara§te sa ia in arenda carciuma de la Moara cu
noroc, pentru a ca§tiga rapid bani. Carciuma este a§ezata la
rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de
pustietati intunecoase. O vreme, la Moara cu noroc, aface- rile ii
merg bine lui Ghita. Carciuma devine un loc umanizat de cand

95
 | JOAN SLAV1CI / Realismul clasic. Nuvela psiholcgica

Ghi|a este acolo cu familia. Oamenii nu mai spun ca vor opri la

han, ci ca se vor opri la Ghi£a, semn al sociabi- litajii lui. Rela^iile
de familie sunt infloritoare, familia este prospera §i cunoa§te
pacea sufleteasca: „Sambata de cu seara locul se degerta, §i Ghita,
ajungand sa mai rasufle, se punea cu Ana §i cu batrana sa numere
banii, §i atunci el privea la Ana, Ana privea la el, amdndoi priveau la
cei doi copila§i, cdci doi erau acum, iara batrana privea la cdte§ipatru §i
se simtea intinerita...
Batrana este garantul ordinii morale, ea |ine legatura cu
divinitatea §i asigura ocrotirea acesteia, atata timp cat familia
respecta normele moralitatii: „avea un ginere harnic, o fata norocoasa,
doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un
ca§tigfacut cu bine."
Aparifia lui Lica Samadaul, §eful porcarilor §i al turme- lor de
porci din imprejurimi, la Moara cu noroc, constitute intriga nuvelei,
declan§eaza in sufletul lui Ghi^a conflictul interior §i tulbura
echilibrul familiei.
Desfa§urarea acjiunii ilustreaza procesul instrainarii
carciumarului fa^a de familie, care, dornic sa faca avere, se
indeparteaza treptat de Ana §i devine complicele lui Lica la
diverse nelegiuiri, primind de la Lica bani obfinuti din jafuri §i
crime. Este anchetat in doua randuri, fiind acuzat de com- plicitate
in jefuirea arenda§ului §i chiar in uciderea unei femei §i a unui
copil, dar nu se poate dovedi nimic. Mustra- rile de con§tiin£a
alterneaza cu momentele de sinceritate in care isi cere iertare de la
sofie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hof de codru
§i tovara§ al lui Lica, pentru a-1 da in vileag pe Samadau, insa nu
joaca cinstit, caci dore§te sa i§i pastreze o parte din banii objinufi
din afaceri necurate.
Punctul culminant al nuvelei ilustreaza dezumanizarea lui
Ghija. La sarbatorile Pa§telui, Ghi^a i§i arunca sofia in brajele lui
Lica, lasand-o singura la carciuma, in timp ce el merge sa-1 anun^e
pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furaji. Dezgustata de
la§itatea sofului, Ana i se daruie§te lui Lica. Gand se intoarce §i i§i
da seama de acest lucru, Ghija o ucide pe Ana, fiind la randul lui
omorat din ordinul lui Lica. Deznodamantul este tragic. Un
incendiu provocat de

96
 Particularita|i ale textului narativ

oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc.

Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide.
Singurele personaje care supraviefuiesc sunt batrana §i copiii,
nuvela avand astfel un final moralizator.

D16 5.3. Constructia personajelor

prezinta Personajul principal din nuvela, Ghifa, este unul complex, in jurul
constructia lui polarizandu-se intreaga aefiune. El intra in relate cu toate
personajelor in
nuvela celelalte personaje, care ii nuanfeaza evolufia. Framantarile §i
psihologica. transformarile sale interioare sunt urmarite cu atenfie §i sunt
redate fie direct de catre narator, fie prin stil indirect liber, fie
direct de catre alte personaje sau de catre el insu§i.

5.3.1. Relatiile dintre doua personaje din nuvela

D17 rela^iile
Prezinta
dintre doua
5.3.1.1. Ghita si soacra sa
personaje
Dialogul dintre Ghita §i soacra sa de la inceputul nuvelei este
reprezentative
pentru nuvela reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter, fiind aici
aleasa. mijloc de caracterizare a personajelor. Soacra sa formuleaza teza
morala a nuvelei, conform careia saracia aduce fericire, in timp ce
bogafia este vazuta ca posibila sursa de nefericire. Raspunsul lui
Ghifa - autoritar ~ sugereaza statutul personajului intr-o familie de
tip traditional: barba- tul este capul familiei. Argumentele sale sunt
pertinente: avand o profesie lipsita de cautare intr-un sat in care
oamenii, saraci fiind, nu prea au nevoie de cizmar, bunastarea lui
§i a familiei nu este realizabila. Raspunsul dat soacrei il si- tueaza
pe o pozifie opusa acesteia, ca persoana activa, dina- mica, hotarata
§i deschisa la schimbare. In plus, Ghifa i§i descopera acum spiritul
practic.
In scena primei aparifii a lui Lica Samadaul, cand acesta
intreaba de carciumar, batrana, care se afla alaturi de Ana,
raspunde: „Noz suntem". Lica vrea sa il cunoasca insa pe Ghifa §i
se arata interesat de trecerea a trei oameni, care manca- sera la han
fara sa plateasca. Ghifa ii raspunde precaut, chibzuit §i chiar
hotarat, incercand sa-§i impuna punctul de vedere: „De carciumar
sa nu intrebi niciodata, cdci el vede §i aude atat de multe, meat trebuie sa
uite degraba sa nu mai fie nirnica minte". Tensiunea e provocata de
replica batranei, care clatina autoritatea lui Ghifa: „Cum mil? strigd
batrdna cu nerabdare. Cei trei porcari ce an baut aidt de mult si n-au
platit". Lica il abordeaza acum dintr-o perspectiva. autoritara su~
perioara, §i nu ii mai lasa dreptul la replica. Plecarea lui Lica
provoaca framantari interioare §i prirnul moment de nesin- ceritate

97
 0 IOAN SLAVIC! / RsaLsmul clask. Nuvela psiLologica

din partea lui Ghifa: „dorind sa ascunda inaintea nevestei gdndurile

grele ce-l cuprinsesera".

5.3.1.2. Ghita si Ana

Ghifa este casatorit cu Ana §i au doi copii. Relafia dintre cei doi
sofi pare la iriceput pusa sub sernnul iubirii sincere, dar §i al
autoritafii masculine, intr-o farnilie de tip patriarhal. In dialogul
initial dintre Ghifa §i soacra sa, Ana nu intervine, parand sa
accepte fara rezerve deciziile sofului ei.
Imaginea raporturilor dintre cei doi so|i este una tipic
traditionala. Autoritatea barbatului este recunoscuta. El este cel
care ia deciziile pentru farnilie. Femeia se lasa in grija sofului ei,
care afi§eaza mereu un spirit protector. Ghifa apreciaza calitafile
sofiei sale si se bucura de atenfia ei: ,,mima ii rade cdnd Ana cea
injeleapta §i a§ezatd deodata i§i pierde cumpatul §i se arunca rdsfdfatd
asupra lui, caci Ana era tdnara §i frumoasa, Ana erafrageda si subfirica,
Ana era sprintend §i mla- dioasa.. Fragmentulcitat surprinde fluxul
gandurilorbarbatului, fapt sugerat de seria de repetifii enumerafii,
si fixeaza relafiile dintre sofi sub sernnul afectivului (rdsfdfata,
tdnara frumoasa, fragedd §i subfirica, sprintend §i mladioasa) §i al
spiritualului (infeleapta §i agezatd).
Relevanta pentru ilustrarea evolufiei raporturilor fami- liale
este perspectiva Anei, care observa in timp modifi- carile
comportamentale §i afective ale sofului sau: „sdmfea cd de cdtva
timp barbatul ei s-a schimbat". Ghifa devine ursuz §i impulsiv, iar
Anei incepe sa ii provoace teama: „ifi venea sa te sperii de el, [...], t§i
pierdea lesne cumpatul §i-i lasa urme vinete pe brafe. [...] nu mai
indraznea sa-i vorbeascd desghefat ca mai nainte, caci se temea ca nu
cumva el sa se mdnie §i pe ddnsa. Accentul cade pe modul in care
comunicau inainte de intal- nirea cu Lica („sa-i vorbeascd desghefat
ca mai nainte"), §i vicie- rea relafiei de comunicare dupa intalnirea
cu acesta („nu mai indraznea sa-i vorbeascd"). Din perspectiva lui
Ghifa, punctul sau slab este dependenfa fafa de farnilie: „avea insd
nevasta §i copii §inu putea safaca ce-i pldcea".

98
 Particulari^aH ale textului narativ

Ana observa transformarile sofului, dar nu dore§te sa renun^e

usor la dragostea ei. La inceput, incearca sa-i gaseasca scuze lui
Ghi{a. Uneori, observa ingandurarea lui, dar nu indrazne§te sa il
tulbure: „ea mi indraznea sa-l supers, ci se intreba mereu ce ofi avdnd
soful ei". In repetate randuri insa, incearca sa restabileasca
comunicarea, increderea transparent^, incearca de asemenea sa il
avertizeze pe Ghifa asupra pericolului: „Ghij:d! grai nevasta a§ezat.
Nu vorbi cu mine ca §i cdnd ai avea un copil inaintea ta. Tu e§ti bdrbat
§i trebuie sa §tii ce faci. Te intreb numai; nu vreau sa is descos: tu ifi da
seama daca ai ori nu ai ceva sa-mi spui. Fa cum §tii, dar eu f/z spun, §i
nu ma lasa inima sa nu-fi spun..." Ana e nu doar diplomata,
incercand sa nu raneasca orgoliul unui barbat autoritar, ci §i
extrem de lucida. Framantarile sunt urmarite §i din perspec- tiva
lui Ghija: „ar fi voit sa mearga la ea, sa-i ceara iertare §i sa o impace, dar
nu putea; era in el ceva ce nu-l lasa".
In timp, Ghifa, care vedea inainte in Ana femeia „in^e- leapta §i
a§ezata", da dovada de obtuzitate §i opacitate §i nu realizeaza ca
alaturi de el se afla o femeie care Lar putea ajuta: „iara tu e§ti bund,
Ano, §i blanda, dar e§ti u§oara la mints si nu infelegi nimic: sunt cu tine
cafara tine...". Refuzand comunicarea, Ghifa i§i plange de mila
pentru ca Ana se indepar- teaza de el: „el era singur §i parasit. Ana,
pe care o privea cu atdta drag mai nainte, incetui cu incetui se instrainase
de dansul §i nu mai era vesela ca mai nainte...".
Conflictul din interiorul cuplului se acutizeaza §i sub presiunea
codului moral al societatii. Ana traie§te ea insa§i un conflict
interior: dragostea pentru soful ei, pusa la incer- care pe masura ce
Ghifa se inchide in sine, dorinfa de a-§i salva casnicia, dar §i
ru§inea de a avea un sof talhar. Compor- tamentul ei fafa de Lica
se modifica dupa ce Ghifa este jude- cat. Ana crede ca Lica i-a
salvat soful §i de aceea i§i schimba atitudinea fafa de el. Gand vede
ca Ghifa continua sa aiba un comportament ciudat, fara sa-i explice
cauza, Ana i§i pierde de tot increderea in el. Comparandu-i pe cei
doi, Ghifa i se pare un fricos §i ajunge sa-i cedeze lui Lica. E§ecul
fami- liei lui Ghifa este in buna masura un e§ec al comunicarii,
cauzat, in parte cel pufin, de vanitatea masculina.

99
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

5.3.1.3. Ghita si Lica

Aparifia lui Lica are loc printr-o scena relevanta pentru modul.in
care se construieste raportul de forfe dintre cei doi barbafi. Lica
apare ca un stapan al locurilor se impune prin prezenfa sa
autoritara.
Factor esenfial in dezvoltarea conflictului, lui Lica i se
contureaza acum portretul fizic si moral, prin descriere §i
narajiune. Portretul este conturat printr~o serie de enume- ra|ii.
Configurarea imaginii porne§te dinspre exterior §i vizeaza varsta
§i aspectul general al trupului - „inalt §i slab", apoi se fixeaza
asupra fefei pentru a sugera caracterul persona) ului: un om dur,
rece, cinic, dar de o f rumuse Je malefica. Statutul social este
sugerat printr-o propozifie simpla, enun- fiativa - „Lica era porcar",
pentru ca urmatorul enunf sa plaseze personajul in sfera
exceptionalului, prin conjuncfia adversativa „insa". Statutul lui
Lica este configurat printr-un set de enumera^ii: „dintre cei ce
poarta cdma§a subfire §i alba ca floricelele, piepiar cu bumbi de argint §i
bici de carmajin, cu codori§tea de os impodobit cuflori taiate §i cu
ghintulefe de aur". §i ele se limiteaza la sfera exteriorului -
vestimentafia, in timp ce biciul este semnul puterii. Jinuta sa este
una eleganta, menita sa creeze o imagine pozitiva celor din jur, in
vreme ce biciul are rolul de a impune respect §i teama.
Dialogul cu Ghlfa are initial aparenfa unui interogatoriu
I
condus de Lica. Samadaul il abordeaza dintr-o perspective c

autoritara superioara, §i nu ii mai lasa dreptul la replica: „Eu voiesc J

sa §tiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aid, cine ce zice §i c
F
cine ceface, §i voiesc ca nimeni in afara de mine sd nu §tie. Cred cd ne-am s
infeles!" S'

Din acest moment, Ghifa incepe sa simta ca are o pozifie

inferioara fata de Lica, pentru ca este insurat si fine la ima- ginea sa
in fa fa lumii. Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Obi§nuit
cu independent §i libertatea decizionala, Ghij:a se vede nevoit sa
accepte constrangerile lui Lica §i astfel apare principalul conflict,
cel al pierderii increderii in sine. Ghita incepe sa se inchida in sine:
pe de o parte e nemultumit de raporturile pe care le are cu Lica,
dar pe de alta parte e orbit de patima banului.
In repetate randuri, Ghita refuza subordonarea fata de Lica.
Uneori se dovede§te a fi o fire puternica, un ins energic, dar in
acela§i timp vanitos. Simfind tensiunea din relafia cu

100
 Pariicularita|i ale textului narativ J;
Samadaul, con§tient de puterea acestuia, Ghifa cauta sa se
mfeleaga cu el, pentru a pastra un raport de egalitate. In. timp insa,
pierzandu-”§i increderea in sine, cedeaza teren. Obi§- nuit cu
independent §i libertatea, Ghifa se vede constrans sa accepte
colaborarea cu Lica, fapt care ii va afecta grav echilibrul interior.
In timp, inljelegand ca este afectata de afacerile necurate cu
Lica, Ghifa devine preocupat de imaginea sa in fajra lumii. De
aceea, incearca sa reconfigureze raporturile cu Lica §i simuleaza o
posibila indepartare de acesta, prin care §i-ar recupera imaginea de
om onest, ar castiga increderea poli- fistului Pintea, dar ar reu§i sa
pastreze si legatura cu Lica Samadaul, pentru a nu pierde ca§tigul
pe care considera ca il merita: „lumea trebuie sa ma creaza om cinstit
§i stricat cu voi".
Evolufia raportului Ghifa - Lica este in defavoarea celui dintai.
Pe Ana o impinge in brafele Samadaului, iar apoi o ucide, intr-o
incercare disperata de a recupera controlul asupra unei vieti
equate. Intre Ghifa §i Lica, raportul de forfe il avanajeaza pe cel din
urma. Ambii sunt firi puternice, insa Lica este mai abil §i mai
versat decat Ghifa- ——j
018 5.3.2.Modalitati/ procedee de caracterizare a personajelor din
Precizeaza care
nuvela
sunt modalitatile/ Adept al realismului, Ioan Slavici impune in nuvela sa o
procedeele de
caracterizare a perspective obiectiva de reflectare a realitafii. Ca atare, per-
personajelor j sona)ele sale i§i dezvaluie caracterul prin ele insele §i prin
specifice nuvelei '
studiate.
raporturile pe care le stabilesc unele cu altele, fara ca vocea
naratorului sa intervina cu judecafi de valoare.
Caracterizarea directa realizata de narator este prezenta in
descrier ea aspectului fizic al personajelor, cum este cazul lui Lica.
Elementele de portret exterior capata semnificafii si pentru ceea ce
inseamna psihologia personajului, respec- tiv statutul sau social,
insa acestea sunt intuite de lector, fara a fi explicit formulate de
vocea auctoriala.
Mijloacele de caracterizare indirecta sunt predominate §i
diversificate. Naratorul noteaza gesturile, replicile, reac- fiile
personajelor, surprinde relafiile dintre ele si curgerea gandurilor
acestora. Dialogul este reprezentativ pentru ilustrarea unor
trasaturi de caracter, de exemplu in scena din incipitul nuvelei, in
care Ghita §i soacra sa, aflafi pe pozi- fii opuse, i§i relief eaza
schemele mentale §i comportamentale.

101
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

Prin intermediul unor secven|e de monolog interior sunt redate

gandurile §i framantarile personajelor, realizandu-se investigajia
psihologica. Ilustrativ in acest sens este monolo- gul interior al lui
Ghija: „Ei! Ce sa-mifac?... A§a m-a lasat Dum- nezeu! Ce sa-mifac daca
e in mine ceva mai tare decat voinfa mea? Nici cocogatul nu e insu§i
vinovat cd are cocoa§e in spinare".
Caracterizarea personajelor se realizeaza §i din perspec- tiva
altor personaje, cum este, de exemplu, cazul Anei, care observa
modificarile comportamentale §i afective ale so{u~ lui sau: „sam}ea
cd de cdtva limp barbatul ei s-a schimbat".

6. Particularitati de limbaj
Comenteaza Stilul nuvelei este sobru, concis, lipsit de artificii stilistice.
succint doua
Modurile de expunere indeplinesc o serie de func^ii epice in
particularitati de
limbaj al prozei discursul narativ. Descrierea inijiala are, pe langa rolul obi§nuit
narative din nuvela de fixare a coordonatelor spa^iale §i temporale, funcjie simbolica,
studiata.
de anticipare. Pasajele descriptive susfin interesul cititorului
pentru desfa§urarea epica. Narafiunea obiectiva i§i realizeaza
func^ia de reprezentare a realitafii prin absen^a marcilor
subiectivita^ii §i impresia de stil cenu- §iu. Alaturi de func^ia
esenjiala de reprezentare, in nuvela apare §i funcjia epica de
interpretare/ semnificare. Dialogul/ vorbirea directa contribute la
caracterizarea indirecta a personajelor, susjine veridicitatea
relatiilor dintre personaje §i concentrarea epica.
Registrele stilistice susjin impresia de veridicitate a repre-
zentarii unei lumi: limbajul regional, ardelenesc, limbajul popular,
oralitatea sunt chei de asigurare a impresiei repre- zentarii unei
lumi reale. Injelesul clasic-moralizator al nuvelei este susjinut prin
zicale §i proverbe populare sau prin replicile-sentinfe rostite de
batrana la inceputul §i la sfar- §itul nuvelei.

INCHEIERE
I
7. Modul de realizare a analizei psihologice si dimensiunea
Releva modul de moralizatoare a nuvelei
j realizare a analizei
psihologice §i di- Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, pentru ca
'■ mensiunea morali- urmare§te modul in care conflictul exterior se reflecta in planul
fj zatoare a nuvelei. con§tiin{ei personajelor. Observarea este

102
 Particularitati ale textului narativ fi
minu^ioasa, detaliata §i serve§te realizarii unor psihologii
complexe (Ghifa Ana). Planul analizei psihologice este pus in
slujba unei teze morale: goana dupa inavu|ire cu orice
pre{ distruge echilibrul interior §i provoaca inevitabil
catastrofe la nivelul rela^iilor interumane.

8. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

8.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre

modul in care tema si viziunea despre lume sunt
Exprima-ti un
punct de vedere
reflectate in nuvela aleasa
argumentat
despre modul in
Nuvela ilustreaza stralucit o teza morala: nimic nu ramane in
care tema §i viaja nerasplatit. Avertismentele batranei, referitoare la goana
viziunea despre dupa inavufire, sunt ignorate de Ghi^a. Dar nu dorin|a de mai
lume sunt
reflectate in mult, ci oarba patima pe care aceasta dorinja o na§te este
nuvela aleasa. sancfionata de destin. Nu munca cinstita prin care omul devine
mai instarit este condamnata de moralistul Slavici, ci agonia
morala pe care ispita boga^iei o provoaca celor cu caracter slab.
Framantat interior, Ghi|a ajunge sa-§i piarda increderea nu
numai in sine, ci §i increderea celorlalji §i chiar increderea
sojiei. Goana dupa avere §i instrainarea de familie produce
pierderea linigtei colibei, potrivit avertismentului batranei, iar
e§ecul este generat de alegerile gre§ite facute de Ghifa.

8.2. Opinia argumentata despre semnificatia/ semnificatiile

relatiei dintre incipitul si finalul nuvelei alese
In chip simetric, inainte §i dupa discursul narativ propriu-zis
J Exprima-ti opinia
argumentata
(in prolog §i epilog), batrana, personaj episodic, roste§te cele
j despre doua replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii §i la
semnificatia / forta destinului: f/Omul safie mulfumit cu saracia sa, caci, daca e
< semnificatiile
• rela^ei dintre vorba, nu bogdjda, ci lim§tea colibei tale te face fericit §i [...] a§a le-
> incipitul §i finalul J afost data". Prin inten^a moralizatoare, dar §i prin construcjia
nuvelei alese.
simetrica, circulara (cuvintele batranei, descrierea drumului),
nuvela este realist-clasica.

103
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

SUGESTO DE AB0RDARE ]
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J

1. (Varianta 3, Bac 2011, sesiunea august) Redacteaza un eseu de doua - trei

pagini, in care sa prezinfi modul in care se reflecta o tema (banul, destinul, istoria,
familia etc.) intr-o nuvela studiata. In elaborarea eseului vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga)
2. (Varianta 9, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structurat de 2-3 pagini despre
particularitafile nuvelei, cu referire la o opera literara studiata. In elaborarea
eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,
V
epoca, specie literara).

CUPRINS
Prezentarea a doua caracteristici 2.1. Nuvelei psihologica. D2
ale speciei literare nuvela, exis-
tente in opera literara studiata.

Prezentarea, cu referire la nuvela

studiata, a patru elemente de Oricare patru dintre urmatoarele repere:
constructie a subiectului §i/ sau ale 2.2. Viziune despre lume.
compozitiei (de exemplu: aefiune, 3. Tema nuvelei.
seevenfa narativa, conflict, relafii 4. Perspectiva narativa.
5.1.1. Tehnica narativa;
temporale §i spajfale, construefia
5.1.2. Semnificaba titlului;
personajelor, incipit, final,
5.1.3. Incipitul;
perspectiva narativa, tehnici 5.1.4. Finalul.
narative etc.). 5.2.1. Relafii temporale si spa^iale; 03 04 05
5.2.2. Conflictul; D8 09
5.3. Construcfia personajelor. 010 011
D13 014
016
Evidentierea relapilor dintre La alegere:
doua personaje reprezentative 5.3.1.1. Ghi^a §i soacra sa;
pentru nuvela aleasa 5.3.1.2. Ghita §i Ana;
5.3.1.3. Ghi£a §i Lica .
017
Exprimarea unui punct de vedere
argumentat despre modul in care o 8.1. Punctul de vedere argumentat despre
idee sau tema se reflecta in nuvela modul in care tema §i viziunea despre
studiata. lume sunt reflectate in nuvela studiata.

104
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

INCHEIERE 7. Modul de realizare a analizei rv

psihologice §i dimensiunea moralizatoare
a nuvelei.

105
 Particular Iran r.le textvlui narativ
,U'

3. (Varianta 10, Bac. iulie 2012, rezerva) Serie un. eseu structural, de 2~3 pagini,
despre tema v;ziunea despre lume, reflectate intr-o nuvela studiata. In elaborarea
eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

01
epoca, specie literara).

CUPRINS
Evidenfierea a doua trasaturi care 2.1. Nuvela psihologica;

fac posibila incadrarea nuvelei
studiate mtr-o tipologie, intr-un
curent cultural/liter ar, intr-o
orientare tematica.
@@ C5T8 OC3C3
4. Perspectiva narativa;
5.1.1. Tehnica narativa.

Ilustrarea temei nuvelei studiate 3.Tema nuvelei; S4

prin doua episoade/ citate/ 5.1.3. Incipitul; DIO
seevenfe comentate. 5.1.4. Finalul. D11

Oricare patru dintre urmatoarele repere:

Prezentarea a patru elemente de
structura §i de compozifie ale
textului narativ, semnificative
pentru tema §i viziunea despre
lume din nuvela studiata (de
exemplu: aefiune, conflict, relafii
temporale §i spa^iale, incipit, final,
tehnici narative, perspective
narativa, registre stilistice, limbajul
personajelor etc.).
Susfinerea unei opinii despre
modul in care o idee sau tema se
reflecta in nuvela studiata.
2.2. Viziune despre lume.
4. Perspectiva narativa.
5.1.1. Tehnica narativa;
5.1.2. Semnificafia titlului.
5.2.1. Relajii temporale §i spafiale;
5.2.2. Conflictul;
5.2.3. Subiectul nuvelei.
5.3. Construcfia personajelor;
5.3.2. Modalitafi/ procedee de carac- 05 D8 09
terizare a personajelor din nuvela.
013 ■D s
6. Particularitafi de limbaj.
4 015
D16 018
3'"£
8.1. Punctul de vedere argumentat despre
modul in care tema §i viziunea despre
lume sunt reflectate in nuvela studiata.

INCHEIERE 7. Modul de realizare a analizei

4V
psihologice §i dimensiunea moralizatoare
a nuvelei.

106
 IOAN SLAVICI / Realismul cbsic. Nuvela psihologica
4. (Varianta 11, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre relafia
dintre incipit sifinal intr-o nuvela s India ta. In elaborarea eseului vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

D1
epoca, specie literara).

CUPRINS
Prezentarea a patru componente
de structura §i / sau de compozifie Oricare patru dintre urmatoarele repere:
a nuvelei pentru care ai optat (de 2.2. Viziune despre lume.
3. Tema nuvelei.
exemplu: tema, viziune despre
4. Perspective narativa.
lume, construcfia subiectului,
5.1. Compozifie;
particularitafi ale compozifiei, 5.1.1. Tehnica narativa;
perspective, narativa, tehnici 5.1.2. Semnificatia titlului.
narative, seevenja narativa, episod, 5.2. Construcfia subiectului;
relatii temporale §i spafiale, 5.2.1. Relafii temporale §i spafiale;
persona], modalitafi de 5.2.2. Conflictul;
03 04 05
caracterizare a personajului etc.)- 5.2.3. Subiectul.
5.3.2. Modalitafi/ procedee de 07 08 09
caracterizare a personajelor. 012 D13
014 015
013
5.1.3. Particularitafile incipitului. Cl’
Ilustrarea trasaturilor incipitului,
prin referire la textul narativ ales.

Comentarea particularitafilor 5.1.4. Particularitafile finalului.

constructed finalului in textul
narativ ales.

8.2. Opinia argumentata despre Ad

Exprimarea unei opinii
semnificafia/ semnificafiile relafiei dintre
argumentate despre semnificatia/ incipitul §i finalul nuvelei alese.
semnificafiile relabel dintre
incipitul §i finalul nuvelei alese.

INCHEIERE 7. Modul de realizare a analizei

020
psihologice §i dimensiunea moralizatoare
a nuvelei.

[ APLICATII ] . . .

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa prezinti
viziunea despre lume, intr-o nuvela psihologica studiata, aparjinand lui Ioan Slavici. Vei
porni de la ideile exprimate in urmatoarea afirmajie critica: „[un] element caracteristic
prozei lui Slavici §i prozei ardelene in general e spiritul moralizator. Observand universal
107
 Particular! ta|i ale textului naiativ
uman §i inventariindu-l cu rigoare aproape gtiinfifica, scriitorul realist nu se opre§te la
aceasta voluptate a concretului ca la un scop in sine, ci extrage judecajd morale, ii califica pe
oameni in funefie de normele etice ale colectivitdjii/' (Elena Zaharia Filipas, Retorted §i
semnificafie)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argu- mente pro §i/
sau contra/ rationamente critice/ exemple concrete etc.-) §i concluzia/ sinteza. Pentru
conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa prezinfi
viziunea despre lume, existenta in nuvela Moura cu noroc de Ioan Slavici, pornind de la
ideile exprimate in urmatoarea afirmatie critica: „Moara cu noroc e o nuvela solida, cu
subiect de roman. Marile crescatorii de porci in pusta aradana §i moravurile sdlbatece ale
porcarilor au ceva din grandoarea istoriilor americane cu intense prerii §i cete de bizoni." (G.
Calinescu, Istoria literaturii romane de la ortgini puna in prezent)

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentapa (cu minimum 4 argu- mentepro§i/ sau
contra/ rajionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru con|
inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

108
 Realismul clasic. Nuvela psihologica
Moara cu noroc
de IOAN SLAVICI

II, Particularitati die constructie a personajelor

Eseu despre particularitafile de construcfie a personajelor intr-o nuvela

studiata (de exemplu: incadrarea in tipologie/ statut social, psihologic,
moral etc., trasaturi, modalitaji de caracterizare a personajului,
raportarea personajului la aspecte ale textului narativ: tema, viziune
despre lume, conflict, subiect, secvenje narative/scene semnificative,
incipit, final etc.).

INTRODUCERE

1. Context
Nuvelele lui Ioan Slavici reflecta mai ales lumea satului Iran-
D23
silvanean, un univers dominat de norme patriarhale, in care
Incadreaza nuvela echilibrul este asigurat de elementele de tradifie. Ie§irea din
aleasa in contextul
epocii al orientarilor norma produce dezechilibru §i este urmata de pedeapsa. Morala
literare. religioasa este convertita intr-o etica a raporturilor interumane §i
devine principiul de func|ionare al acestei lumi.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica, realista,
care surprinde destinul tragic al unei familii §i al unui personaj
dezumanizat de patima banului, pe fundalul vie^ii sociale din a
doua jumatate a secolului al XIX~lea.
Publicata in 1881, in volumul Novele din popor, Moara cu noroc
devine una dintre scrierile reprezentative pentru viziunea lui Ioan
Slavici asupra viejii in general §i asupra lumii satului in
particular.

CUPRiNS

2. Elemente ale textului narativ semnificative pentru constructia

personajelor
D24
2.1. Tema nuvelei
I Prezinta4 Tema nuvelei poate fi privita din mai multe perspective. Din
caracteristici ale
■ textului narativ, perspective sociala, nuvela prezinta incercarea lui
semnificative
{ pentru realizarea
; personajelor alese.

109
 Particularitaji de construcfie a personajelor

Ghi{a de a~§i schimba statutul social (din cizmar vrea sa devina

Prezinta relay.a
hangiu) §i de a asigura familiei sale un trai indestulat. Din
dintre tema perspective moralizatoare, nuvela prezinta consecin^ele dorintei de
nuvelei §i a avea bani. Din perspective psihologice, nuvela prezinta conflictul
personajul
principal. interior trait de Ghija, care, dornic de prosperitate economica, isi
pierde pe rand increderea in sine §i in familie. Personajul principal
este urmarit in evo- lufia sa interioara, in fapt o involute din
perspective morale. Dorin^a de inavufire ajunge sa il dezumanizeze
pe Ghifa, ale carui eforturi de a restabili echilibrul sunt sortite
e§ecu~ lui, pentru ca stau sub semnul par|ialita|ii. Neputincios,
acesta nu poate renun^a la banii obfinuti din afaceri necinstite, de§i
ar dori sa i§i salveze familia §i onoarea. Drama lui este, pe de o
parte, generate de slabiciunea sa interioare, iar pe de alte parte, de
orgoliu.
Tema familiei traditionale este subordonate temei des- tinului,
fiind puse sub semnul dramei comunicerii.
I
2.2. Relatia dintre conflict si evolutia personajului ales
Fiind o nuveie psihologice, in Moara cu noroc de Ioan Slavici
Prezinta relafia
dintre conflict §i conflictul central este cel moral-psihologic, conflict interior al
evolufia personajului principal.
personajului ales. Protagonistul Ghita traie§te un putemic conflict interior,
osciland intre puternice dorin^e contradictorii:
dorinfa de a remane om cinstit, pe de o parte, si dorin{a de a se
imbogefi aieturi de Lice, pe de alte parte. In con§tiinfa personajului
principal, acest conflict duce la pierderea increderii in sine, fapt care,
in planul exterior, afecteaze grav relafiile sale de familie. De asemenea,
conflictul interior se reflecte in plan exterior, prin confruntarea dintre
carciumarul Ghije §i Lice Samedaul.
Personaj puternic, Ghi^e crede initial ce ii poate fine piept lui Lice.
Accepte intrarea in afaceri necurate, crezand ce a se pune rau cu
Semedeul inseamne a-§i periclita viito- rul. §ef autoritar al locurilor,
Lice nu e dispus se accepte impotrivirea cuiva. Initial, Ghife nu face
decat se teinuiasce informatii §i se tezaurizeze bani pentru Lice, dar
noul statut de aliat al Semedeului il obliga se se ascunde de so£ia sa.
In timp, tensiunea dintre el §i Lice se amplifice, iar Lice preia controlul
asupra lui Ghi^e, care, orbit de patima banului, i§i

110
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica
pierde luciditatea. Degi congtientizeaza ca se afla pe o cale a
pierzaniei, degi vede cum i se destrama familia, desi ar vrea sa il dea
pe mana polifiei pe Lica, nu e dispus sa renunfe la cagtigurile sale. De
aici gi neputinfa, gi egecul sau.

i
2.3. Perspectiva narativa
Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificari ale tim- pului povestirii: acfiunea
se desfagoara prin continue acumu- lari gi izbucniri de tensiune epica. Intamplarile
din narafiunea realista stmt relatate la persoana a Ill-a din perspectiva unui narator
omniscient gi omniprezent Interferenfa dintre planul naratorului gi cel al personajelor
se realizeaza prin folosirea stilului indirect liber.
Relatarea evenimentelor nu se realizeaza totugi in mod linear, iar inlanfuirea
dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la inceputul nuvelei),
descrierea la timpul prezent (capitolele al Il-lea gi al Ill-lea), semnalarea unei relajdi
temporals de anterioritate fafa de cele povestite inainte (capitolul al XVl-lea). Inlanfuite
temporal gi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile.
Pe langa perspectiva obiectiva a naratorului, intervine tehnica punctului de
vedere in intervenfiile simetrice ale batranei, din incipitul gi din finalul nuvelei. In
cuvintele acesteia se ascunde insa vocea auctoriala, iar intenfia mora- lizatoare este
astfel pusa sub masca obiectivitafii.

2.4. Modalitati / procedee de caracterizare a personajelor din nuvela

Adept al realismului, Ioan Slavici impune in nuvela sa o perspectiva obiectiva de
reflectare a realitafii. Ca atare, persona) ele sale igi dezvaluie caracterul prin ele insele
gi prin raporturile pe care le stabilesc unele cu altele, fara ca vocea naratorului sa
intervina cu judecati de valoare.
Caracterizarea directa realizata de narator este prezenta in
descrierea aspectului fizic al personajelor, cum este cazul lui Lica.
Elementele de portret exterior capata semnificafii gi pentru ceea ce
inseamna psihologia personajului, respectiv statutul sau social, insa
acestea sunt intuite de lector, fara a fi explicit formulate de vocea
auctoriala.
Mijloacele de caracterizare indirecta sunt predominante §i
diversificate, unele constituind mijloace de investigate psihologica.
Naratorul noteaza gesturile, replicile, reacfiile personajelor,
surprinde relafiile dintre ele fluxul gandirii acestora. Dialogul este
reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter, de
exemplu in scena din incipitul nuvelei, in care Ghifa §i soacra sa,
aflat pe pozi|ii opuse, i§i reliefeaza schemele mentale §i
comportamentale. Alaturi de dialog, sunt introduse seevenfe de
monolog interior, prin intermediul carora sunt redate gandurile §i
framan- tarile personajelor. Ilustrativ in acest sens este monologul

111
 Particular! tati de construe lie a personajelcr
interior al lui Ghifa: „Eil Ce sa-mifac?... A§a m-a lasat Dumnezeul... Ce
sa-mifac daca e in mine ceva mai tare decal voinfa mea? Nici coco§atul mi e
insugi vinovat cd are cocoage in spinare".
Caracterizarea protagonistului se realizeaza §i din perspec- tiva
altor personaj e, cum este, de exemplu, cazul Anei, care observa
modificarile comportamentale §i afective ale soju- lui sau: „sdm$ea cd
de catva timp barbatul ei s-a schimbat".

C2 3. Ilncadrarea personajelor in tipologie/ statutul

t . initial (social, psihologic, moral)
personajeie mtr-o 3 j personajul principal - Ghita tipologie/ ’
stTtuTuHor initial Ghijra este un personaj complex, in jurul lui fiind polarizata (social,
psihologic, intreaga aejiune. El intra in relate cu toate celelalte personaje. mora1)-
Statutul initial al personajului este reliefat in prima scena
a nuvelei. Casatorit cu Ana, impreuna cu care are un copil, Ghifa
locuie§te cu ace§tia §i cu soacra sa intr-un sat sara- cacios. Cei trei au
un trai modest, caci Ghifa, cizmar fiind, nu are suficienfi client in sat
pentru a~§i imbunatafi starea gospodariei. Bun meseria§, om hamic,
bland §i cumsecade, Ghifa dore§te sa~§i schimbe statutul social. De
aceea, el ia in arenda carciuma de Moara cu noroc, intentonand sa
agoni- seasca ataxia bani cat sa-§i angajeze vreo zece calfe carora sa
le poata da de carpit cizmele oamenilor. Aspirafia lui e fi- reasca si
nu-i depa§e§te puterile.
Dialogul cu soacra sa este reprezentativ pentru ilustrarea unor
trasaturi de caracter, fiind aici mijloc de caracterizare. Batrana
formuleaza teza morala a nuvelei, conform careia

112
 IOAN SLA VICI / Realismul cUsic. Nuve'^i pJhologica
nu bogajia, ci „lini§tea colibei"/ familia aduce fericirea. Raspun- sul lui
Ghifa - autoritar - sugereaza ca el ia deciziile in familie. Argumentele
sale sunt pertinente: avand o profesie lipsita de cautare intr-un sat in
care oamenii, saraci fiind, nu prea au nevoie de cizmar, bunastarea
lui si a familiei nu sunt realizabile. Raspunsul dat soacrei il situeaza
pe o pozitie opusa acesteia, ca persoana activa, dinamica, hotarata §i
deschisa la schimbare. In plus, Ghifa i§i descopera acum spiritul
practic, puterea de inifiativa. Psihologic, personajul pare puternic §i
determinat

3.2. Personajul feminin - Ana

Personaj secundar, Ana este cea care incearca sa asigure echilibrul in
cuplu, dupa aparifia lui Idea. Initial, este sur- prinsa in ipostaza
tradi^ionala de sojie supusa, ascultatoare. lubitoare §i harnica, Ana
se ingrijeste de lini§tea sofului sau §i se ocupa, impreuna cu mama
sa, de gospodarie. La Moara cu noroc va asista neputincioasa la
instrainarea treptata a sofu- lui ei de familie, fiind aruncata de el in
brajele Samadaului, iar, in final, ucisa de Ghi{a.

3.3. Lica - personaj masculin secundar

Lica este ilustrativ pentru ceea ce inseamna un personaj plat, egal cu
sine insu§i de la inceput pana la sfar§it, care nu cunoa§te modificari
de con§tiin£a sau framantari interioare.
Lica apare ca un stapan al iocurilor, care impune respect §i teama
prin prezenja sa autoritara. Portretul sau este con- turat printr-o serie
de enumerajdi. Configurarea imaginii porneste dinspre exterior §i
vizeaza varsta §i aspectul general al trupului - „frialt §i slab", apoi se
fixeaza asupra chipului pentru a sugera caracterul personajului: un
om dur, rece, cinic, dar destul de aratos incat sa trezeasca aten^ia
femeilor. Statutul social este sugerat printr-o propozijie simpla,
enunfiativa - „Lica era porcar", pentru ca urmatorul enunf sa plaseze
personajul in sfera excepjdonalului, prin conjuncfia adversativa
„insa". Statutul lui Lica este configurat printr-un set de enumerajii:
„dintre cei ce poarta cama§a sub fire §i alba ca floricelele, pieptar cu bumbi
de argint §i bici de carmajin, cu codori§tea de os impodobit cu flori taiate cu

113
 P ./tlculaidati de constructs a personajelor ghintulefe de
aur." §i ele se limiteaza la sfera exteriorului - vestimentafia, in timp ce
biciul este semnul puterii. Jinuta sa este una eleganta, iar biciul are rolul
de a impune respect §i teama.
In raportul cu Ghifa, Lica se afla mereu pe o pozijie de superioritate,
iar cand o pierde, pentru putina vreme, §tie cum sa o reca§tige din nou. El
conduce afaceri ilicite, il ade- mene§te §i apoi il constrange pe Ghifa sa
participe la ele, §i-l face aliat, dar il recunoa§te ca du§man §i i§i ia masuri
de precaufie pentru a se pazi de razbunarea lui.
Putemic §i orgolios, dar suficient de abil pentru a da inapoi atunci
cand se simte incolfit, Lica este un personaj remar- cabil prin vitalitate si
forfa. Trufa§, atunci cand este obligat sa accepte e§ecul, prefera sa
plateasca cu viafa, gestul sau de sinucidere nefiind unul al renunjarii, ci al
victoriei. Decat sa dea altora satisfacjia de a-1 fi invins, prefera sa moara §i
sa le ofere adversarilor doar frustrarea unui ca§tig partial.

njp 4. Trasaturile personajelor reliefate

in scene semnificative
Releva trasaturile
personajelor, La inceput, „carciumarul este un ins energic, cu gustul riscului §i al
eviden|iate in cel
pu|in doua aventurii, §i nu o palida umbra hamletica, pierduta intr-un peisaj autohton"
episoade/ (Magdalena Popescu, Ioan Slavici). Personaj puternic, hotarat §i
secvenjje narative inteligent, Ghija hotara§te schimbarea, luarea in arenda a carciumii de
semnificative.
la Moara cu noroc.
Mutarea la Moara cu noroc pare a fi de bun augur pentru familie.
Episodul care infafi§eaza familia in noua sa postura este relevant pentru
ilustrarea imaginii unui camin fericit, in care barbatul, spirit protector, dar
§i cu respect fafa de experienfa §i varsta soacrei, pare elementul de
echilibru §i de forfa. Oamenii nu mai spun ca poposesc la han, ci ca se
opresc la Ghi{a, semn al bunei reputajii a carciumarului.
Aparifia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei,
dar §i pe cel interior, al lui Ghi|a. Scena devine ilustrativa pentru
surprinderea primelor semne ale transformarii psihologice §i morale a
personajului principal. Lica vrea sa il cunoasca pe Ghifa. Dialogul are
initial apa- renfa unui interogatoriu condus de Lica. Samadaul il abor-
deaza pe carciumar de pe o pozifie autoritara de superioritate, §i nu ii mai
lasa dreptul la replica. Plecarea lui Lica este

114
 IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela poihclogic?.
urmata de primul moment de nesinceritate din partea lui Ghija, care,
framantat interior, dore§te „sa ascunda inaintea nevestei gandurile grele ce-l
cuprinsesera".
De§i i§i da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el §i familia
lui, nu se poate sustrage ispitei malefice pe care acesta o exercita asupra
lui, mai ales ca tentafia imbogafirii, dar §i a existenfei in afara normelor
etice sunt enorme: „se gdndea la cagiigul pe care l-ar puteaface in tovara§ia
lui Lica, vedea banii gramada inaintea sa §i i se impaienjeneau pared ochii".
Cu toate acestea, Ghifa i§i ia toate masurile de precaufie impotriva lui
Lica: merge la Arad sa-§i cumpere doua pistoale, i§i ia doi caini pe care
ii asmute impotriva turmelor de porci §i angajea- za o sluga
credincioasa, pe Mart „un ungur inalt ca un brad",
Cu toate acestea, in raport cu Lica, Ghifa, incepe sa simta ca are o
pozifie inferioara, caci este insurat §i fine la imagi- nea sa in fafa lumii.
Lica ii impune colaborarea la afacerile lui. Obi§nuit cu independent §i
libertatea decizionala, Ghifa se vede nevoit sa accepte constrangerile lui
Lica §i astfel apare principalul conflict, cel al pierderii increderii in
sine. Ghifa incepe sa se inchida in sine, pe de o parte pentru ca e
nemulfumit de raporturile pe care le are cu Lica, iar pe de alta parte
pentru ca e orbit de patima banului.
In timp, judecata sa devine tot mai eronata. Din perspec- tiva lui
Ghifa/ punctul sau slab este dependent fafa de familie: „avea insa
nevasta §i copii §i nu putea safaca ce-i placea". Stapanit de dorinfa de a
ca§tiga, trebuie sa se supuna lui Lica, §i ca atare, mandru fiind,
acumuleaza frustrari, care se manifesto prin impulsivitate §i
agresivitate fafa de cei din jur. Astfel carciumarul devine „de tot ursuz,
se aprindea pentru office lucru de nimic, nu mai zdmbea ca mai inainte, ci
rddea cu hohot, inedt i}i venea sa te sperii de el, iar cand se mai juca, rar, cu
Ana, i§i pierdea repede cumpatul §i-i lasa urme vinete pe braf"
(caracterizare directa). Este „mohordt, violent", ii plac jocurile crude,
primejdioase, are gesturi de brutalitate neinfeleasa fafa de Ana, se
poarta brutal cu cei mici.
Raporturile cu Ana devin tot mai incordate, iar episoa- dele in care
aceasta incearca sa se apropie de soful ci sunt relevante pentru
ilustrarea e§ecului comunicarii in cuplu. Ghitz care inainte vedea in
Ana femeia „inj:eleaptd §i agezatd", incepe ulterior sa o respinga, i§i
plange de mila pentru ca Ana se indeparteaza de el §i uita ca el a fost
primul care s-a

115
 Pdrticularitajd de constructie a perscnajelor
instrainat de ea: „el era singur parasif. Ana, pe care o privea cu atdta
drag mai nainte, incetui cu incetui se instrainase de dansul §i nu mai era
vesela ca mai nainte...".
Ghifa incepe din acest moment sa fie dominat de patima, care il
orbeste, astfel incat inainteaza din egec in egec. Se trezegte implicat in ]af
gi in crima, jura stramb la proces gi devine complice rnincinos al lui Lica.
Mustrarile de congtiinfa alterneaza cu momentele de sinceritate in care igi
cere iertare de la sofie, dar apoi o impinge pe aceasta in brafele lui Lica.
Aflat astfel pe pragul de jos al degradarii, vrea sa se razbune pe Lica gi
colaboreaza cu jandarmul Pintea, insa nu joaca cinstit, caci doregte sa igi
pastreze banii obfinufi din afaceri necurate. Crima din final (uciderea
Anei de catre Ghifa) se nagte din disperarea unui om care nu mai are
nimic de pierdut. La randul sau, Ghifa este ucis de Rauf, ispagindu-gi
astfel pacatele gi slabiciunile.

5.Relatiile dintre doua personaje. din perspectiva situatiei finale/ a

deznodamantului
.. 5

5.1. Ghita si Ana 5 5

Exprima-fi opinia Imaginea raporturilor dintre Ghifa gi Ana este initial una tipic
argumentata tradifionala. Autoritatea barbatului este recunoscuta, iar femeia se lasa
despre rela|iile
dintre doua in grija sofului ei, care afigeaza mereu un spirit protector. Ghifa
personaje, din apreciaza calitatile sofiei sale gi se bucura de atenfia ei. Relafiile dintre
perspectiva
sofi stau sub semnul afectivului (rasfafata, tdnard frumoasa, fragedd §i
situatiei finale/ a
deznodamantului. subjdrica, sprintend mladioasa) gi al spiritualului (inteleapta §i asezata).
Rolul Anei devine important in momentul in care Ghifa
igi pierde echilibrul. In repetate randuri, cu delicatete, Ana incearca sa se
apropie de un sof tot mai distant, mai ratacit. Simfind, cu o intuifie ferma,
ca prime]dia planeaza asupra familiei, ea incearca sa gi-1 apropie pe sof
din nou, pentru a-i da sfaturi gi mai ales pentru a-1 ocroti prin iubirea ei.
Insa eforturile sale sunt zadarnice, astfel incat, obosita gi dezamagita,
dispretuindud, ii cedeaza Samadaului pentru ca Lica e om, pe cand Ghita
„nu e decat muiere imbrdcata in haine barbate§ti".
Uciderea Anei este un gest disperat al unui barbat care nu mai are
nimic de pierdut. Pentru a nu lasa nimic in urma, cu sentimente
amestecate, Ghifa o ucide din iubire, crezand

ca astfel o elibereaza de chinul pacatului, dar gi din orgoliu, neputand

suporta gandul ca a fost ingelat.

5.2. Ghita si Lica

Relafia lui Ghifa cu Lica se afla mereu sub sernnul rapor- tului de
forte. Orbit de patima banului, Ghifa se simte vulnerabil fafa de Lica,
deoarece este insurat gi fine la ima- ginea sa in fafa lumii.
116
 Pdrticularitajd de constructie a perscnajelor
Obignuit cu independenfa gi libertatea, Ghita se vede constrans sa
accepte colaborarea cu Lica, fapt care ii va afec- ta grav echilibrul
interior.
La inceput, congtient de puterea Samadaului, Ghifa cauta sa se
infeleaga cu el, pentru a pastra un raport de egalitate. Doregte
colaborarea cu Samadaul, insa ar prefera o relafie de tovaragie, nu de
subordonare prin impunere, prin forfa: nu vreau sa crezi ca ma jdi de
fried, ci umblu sa intru la invoiala cu tine. In timp, pierzandu-gi
increderea in sine, cedeaza teren. Infelegand ca prestigiul lui este
afectat de afacerile necurate cu Lica, Ghifa devine preocupat de ima-
ginea sa in fafa lumii. De aceea, incearca sa reconfigureze raporturile
cu Lica gi simuleaza o posibila indepartare de acesta, prin care gi-ar
recupera imaginea de om onest, ar cagtiga increderea polifistului
Pintea, dar ar reugi sa pas- treze gi legatura cu Samadaul, pentru a nu
pierde cagtigul pe care considera ca il merita: „lumea trebuie sa ma
creaza om cinstit §i stricat cu voi".
Evolufia raportului Ghifa-Lica este in defavoarea celui dintai. Pe
Ana o impinge in brafele Samadaului, iar apoi o ucide, intr-o
incercare disperata de a recupera controlul asupra unei viefi eguate.
Intre Ghifa gi Lica, raportul de forfa il avantajeaza pe cel din urma.
Ambii sunt firi putemice, insa Lica este mai abil gi mai versat decat
Ghifa.
Finalul pune in lumina antiteza: caracter slab - carac- ter tare.
Ghifa este ucis, fiind o simpla victima, in vreme ce Lica alege sa se
sinucida, pentru a nu deveni o victima.

117
 ~l IOAN SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

■ 6. Reflectarea temei m constructia personajului principal

Exprima-ti punctul In opinia mea, destinul tragic al lui Ghifa, personajul principal al
de: edere i
nuvelei psihologice, are un rol moralizator, potrivit avertismentului
argumeatat ; despre
modul in J care se rostit de batrana in prolog.
reflects 0 tema Pus intr-o situafie tipica, aceea de a alege intre banii obfinufi din
textului I narativin J
constructia | afaceri necurate §i lini§tea sa sufleteasca, acesta nu e capabil sa aleaga
personajului ; drumul cinstei §i al corectitudinii morale. Chiar daca oscileaza §i are
principal.
momente de regret, pa- tima banului 11 orbe§te, se dezumanizeaza
treptat, de la instrainarea de familie, pana la marturie mincinoasa in
proces §i la crima. Maiestria lui Ioan Slavic! consta in finefea analizei
psihologice careia ii este supusa degradarea morala a lui Ghifa, ca efect
al patimii banului.
Consider ca drama familiei carciumarului este generata, in buna
masura, de e§ecul comunicarii. Framantat interior,
Ghifa ajunge sa piarda nu numai increderea in sine, ci §i increderea
sofiei sale, Ana. Neincrederea genereaza izolare, iar izolarea duce la
ruptura. Fericirea data de linigtea colibei in care domne§te armonia este
inlocuita cu nefericirea data de goana dupa bogafie. Dar e§ecul nu cred
ca trebuie vazut ca fiind generat numai de patima banului, ci §i de
alegerile gre§ite facute in viafa de Ghifa.

INCHEIERE

7. Modul Tn care analiza psihologica serveste conturarii profilului

personajelor
Ca nuvela psihologica, Moara cu noroc de Ioan Slavici urmare§te modul
r D33 in care conflictul exterior se reflecta in planul con§tiinfei personajelor.
j Interesul pentru evolufia unei psihologii se datoreaza dorinjei de
■ Prezinta modul in
care analiza identificare §i de reliefare a unor scheme, a unor tipare de existenfa.
■psihologica serve§te Reali- zarea acestui obiectiv se face prin observare minufioasa, detaliata.
conturarii
.-j profilului Planul analizei psihologice este pus in slujba unei teze morale: goana
/ personajelor. dupa inavufire cu orice pref distruge echilibrul interior §i provoaca
inevitabil catastrofe la nivelul relafiilor interumane.

FSUGESTII DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSEz j

1. (Varianta 12, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
particularitatile de construcjfe a unui personaj dintr-o nuvela studiata. In elaborarea
eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

118
 Particularitap de construct a personajelor
2. (Varianta 6 -• rezerva, Bac. lunie 2010) Redacteaza un eseu de 2 - 3 pagini, in
care sa prezinfi particularitatile de construct a unui persona] dintr-un text narativ,
aparjinand unuia dintre urmatorii autori canonici: Ion Creanga, Ioan Slavici,
I. L. Caragiale. in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 023
1. Incadrare in context (opera autorului,
epoca, specie literara).
CUPRINS
Menfionarea/Prezentarea a patru
2.1. Relafia dintre tema nuvelei §i 025
elemente ale textului narativ,
semnificative pentru realizarea personajul principal.
2.2. Relajia dintre conflict §i evolufia D26
persona]ului ales (de exemplu:
aefiune, conflict, relafii temporale si personajului principal.
027
spa+iale, construcfia subiectului, 2.3. Influenza perspective! narative
asupra realizarii personajului.
perspective! narativa, tehnici nara-
2.4. Modalitafi de caracterizare a 028
tive, constractia personajului, personajului.
moda- litdfi de caracterizare, limbaj
etc.).
3.1. Statutul social, psihologic, moral etc.
Prezentarea statutului social, psi-
al personajului ales.
hologic, moral etc. al personajului
ales, prin raportare la conflictul/
conflicted textului narativ.
Evidentierea a doua episoade/
seevenfe narative/ situa|ii sem- 4. Relevarea trasaturilor personajului ales
nificative pentru ilustrarea unei ilustrate prin scene semnificative.
trasaturi a personajului. (Bac. 2010)
Sau
Prezentarea principalei trasaturi a
personajului ales, ilustrate prin
seevente narative/ situa^ii
semnificative sau prin citate
comentate. (Bac. 2008, 2009)
Sus|inerea/Exprimarea unui
punct de vedere argumentat,
despre modul in care se reflecta 6. Exprimarea unui punct de vedere
argumentat.

119
 Pdrticularitajd de constructie a perscnajelor

o idee sau tema textului nara- tiv

in construcfia personajului.
INCHEIERE J OU
7. Modul in care analiza psihologica
serve§te conturarii profilului personajelor.

3. (Varianta 13, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2=3 pagini, despre relaflile
dintre dona personaje ale unei nuvele studiate. In elaborarea eseului vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul operei.

D23
CUPRINS
Prezentarea a patru elemente 2.1. Tema nuvelei. 025
ale textului narativ, semnificative 2.2. Reiafia dintre conflict §i evolufia D26
pentru realizarea personajului.
personajului ales (de exemplu: 2.3. Perspectiva narativa. D27
aeflune, conflict, relafli temporale 2.4. Modalitafi de caracterizare a D28
§i spaflale, construcfla subiectului, personajelor.
perspectiva narativa, tehnici
narative, construcfla personajului,
modalitafl de caracterizare, limbaj
etc.).

Evidenfierea situafiei inifiale a 3. Situafia inifiala a celor doua personaje,

celor doua personaje, din din perspectiva tipologiei in care se
perspectiva tipologiei in care se incadreaza, statutului lor social,
incadreaza, a statutului lor social, psihologic, moral etc.
psihologic, moral etc. (Oricare dintre variantele: 3.1., 3.2., 3.3.)

4. Trasaturile celor doua personaje alese.

Relevarea trasaturilor celor doua
personaje, semnificative pentru
ilustrarea relafiilor, prin raportare
la doua episoade/ seevenfe
narative ale nuvelei alese.

Exprimarea unei opinii 5. Exprimarea opiniei (la alegere: 5.1 sau OS'*
argumentate despre relafiile dintre 5.2).
cele doua personaje, din
perspectiva situafiei finale/ a
ieznodamantului.

INCHEIERE 7. Modul in care analiza psihologica

serve§te conturarii profilului
personajelor.

120
IIOAN
JI PLICATII ]«..
SLA VICI / Realismul clasic. Nuvela psihologica

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi transformarea,

determinate de patima banului, a unui persona] dintr-un text de proza narativa
studiat (nuvela sau roman).
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
° prezentarea a patru elemente de compozifie sau de construcfie a subiec-
tului, prin care se evidenfiaza trasaturi ale personajului ales (de exemplu:
aefune, conflict, relafii temporals §i spajdale, moments ale subiectului, incipit, final,
modalitafi de caracterizare etc.);
• prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin
raportare la conflictul/ conflicted textului narativ studiat;
• relevarea principalei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua epi-
soade/ secvend narative/ situafii semnificative sau prin citate comentate;
• exprimarea unei opinii argumentate, cu privire la destinul personajului ales,
din perspectiva deznodamantului.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra/ ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru conlinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre

destinul personajelor din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici, pornind de la
ideile exprimate in urmatoarea afirmafie critica: „Sancfionarea drastica a
protagonigtilor e pe mdsura faptelor savdr§ite" (Pompiliu Marcea).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra/ ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) concluzia/ sinteza.
Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.
 Comedia
O scrisoare pierduta
de I.L. CARAGIALE

I. Particularitati alle textului dramatic

Eseu despre particularitafile unei comedii/ opere dramatice

studiate (de exemplu: tema, viziune despre lume, construcpa
subiectului, particularitap ale compozipei, titlu, relapi temporale p
spapale, act, scend, indicapi scenice, persona], modalitap de caracterizare
a personajului, surse ale comicului etc.).

INTRODUCERE

1. Context
Realizeaza Comediile lui I.L. Caragiale, de§i sunt inspirate din reali- tatea
incadrarea m secolului al XlX-lea - contemporana scriitorului, aduc in fa|a
context a
comediei.
spectatorului un univers comic de eterna actualitate. Eugen
lonescu, dramaturgul care il considera pe Caragiale mentorul sau
§i precursorul teatrului absurdului, afirma: „Comicul, fiind intuipe a absurdului, mi
se pare mai dezna- dajduitor decdt tragicul. Comicul nu ofera vreo iepre. Spun
«deznaddjduitor», dar, in realitate, el este dincolo de disperare ori de speranpz".
A treia din seria celor patru comedii, O scrisoare pierduta a avut
premiera pe scena Teatrului National din Bucure§ti la 13
noiembrie 1884 §i a lost publicata in re vista Convorbiri liter are, in
1885.
Sursa de inspiratie a autorului a lost chiar realitatea zilelor lui:
noile alegeri impuse de guvernul liberal, odata cu revi- zuirea
Constitute! (1883). Privita dinspre partea ei negativa, cu o doza
mare de ironie §i sarcasm, realitatea trece in ficfiune, punand in
migcare personaje dominate de o singura trasa- tura de caracter,
care par a fi doar marionete lipsite de valori ale existence! §i chiar
de interioritate. Ele reprezinta, in spirited junimismului,
concretizarea ironica a formelor fara fond ale societafii timpului
sau §i stau marturie pentru viziunea realista a scriitorului.

121
 I.L. CARAGIALE / Comedia

CUPRINS

2. Incadrare Tntr-o categorie

Motiveaza 2.1
incadrarea operei
intr-o perioada/ .Incadrarea operei Tntr-o perioada/Tntr-un curent literar/Tntr-
intr-un curent o ideologie literara
literar/ intr-o
1 ideologic literara. 2.1.1.
Incadrarea Tn perioada/ epoca
Ultimele trei decenii ale secolului al XlX -lea marcheaza,
pentru literatura romana, intrarea intr-o etapa noua, care ii
permite modernizarea rapida §i recuperarea decalajului fa{a de
Occident. Epoca marilor clasici este astfel denumita pentru ca
acum se afirma scriitori a caror valoare depa§e§te grani- fele
conjuncturale, iar ei devin repere ferme ale marii litera- turi:
Mihai Eminescu (Poetul), Ion Creanga (Povestitorul), Ioan Slavici
(Nuvelistul) §i I.L. Caragiale (Drarnaturgul).
Fara a fi total lipsita de tradifie in literatura noastra,
dramaturgia avea pufine realizari notabile, printre care se
numara drama Razvan §i Vidra a lui B.P. Hasdeu §i come- diile lui
Vasile Alecsandri. Autorul Chirifelor abordase
realitatea dinspre partea ei comico-satirica, fiind primul
observator §i critic lucid al moravurilor timpului sau, de aceea
poate fi considerat un precursor al lui Caragiale. Autorul Scrisorii
pier date se situeaza insa la un nivel estetic superior, merit pe care
i-1 recunoa§te unul dintre cei mai mari dramaturgi din secolul al
XX-lea, Eugen lonescu: „Prin valoarea comediilor de moravuri §i de
caractere, scrise, din pacate, intr-o limbafara circulate mondiala, I.L.
Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatic!
necunoscuti".

2.1.2. Incadrarea Tn ideologie/Tn curent literar

Opera lui Caragiale este fidela principiilor promovate de
societatea culturala „Junimea" §i esteticii realismului. In grupul
junimist, marele dramaturg gase§te mediul propice dezvoltarii
plenare a spiritului sau critic, a gustului pentru clasic §i a ironiei
usturatoare. Viziunea lui despre societatea autohtona coincide cu
a lui Titu Maiorescu, care formuleaza teoria formelor fara fond:
„In aparenfa, dupa statisticaformelor dinafara, romdnii posed astazi

122
 Farticularitati ile textului dramatic
aproape intreaga civilizare occidentala. Avem politico. §i §tiinjd, avem
jurnale §i academii,

123
 I.L. CARAGIALE / Comedia

avem scoli §i literatura, avem muzee, conservatorii, avem chiar o

constitufiune. Dar in realitate, toate acestea sunt producfiuni mcarte,
pretenfii far a fundament, stafii far a trup, iluzii fara adevar, §i astfel
cultura claselor mai inalte ale romanilor este nuld §ifara valoare, §i
abisul care ne desparte de poporul dejos devine din ce in ce mai adanc".
Comedia de moravuri O scrisoare pierduta exprima voca- Jia de
scriitor realist a lui Caragiale, nu numai prin spirited de observajie
acut §i prin luciditatea cu care scruteaza lumea, ci §i prin
preocuparea pentru domeniul social. Obiecti- vitatea, veridicitatea
realizata prin tehnica acumularii deta- liilor, tipica acestui curent,
plasarea actiunii in timp §i spajiu, dar §i caracterul de generalitate
a situafiilor, sunt trasaturi esenjiale ale acestei capodopere a
speciei. Personajele tipo- logice sunt supuse ridiculizarii, pentru ca
rasul a fost intot- deauna considerat un mijloc de ameliorare a
moravurilor, atitudine prin care scriitorul atinge dezideratul
educativ al artei, fara a cadea in tezism §i ramanand adeptul „artei
pentru arta".

2.2. Tncadrare Tn gen si specie literara

Precizeaza 2-4 2.2.1. Genul dramatic reune§te operele scrise, de obicei, pentru a fi
caracteristici ale
genului/ speciei,
reprezentate pe scena, prin interpretarea actori- lor, cu contribujia
reflectate in textul decorului sugestiv, a luminilor, a muzicii, realizandu-se astfel
studiat. „spectacolur care integreaza publicul mai mult decat oricare alt
gen literar. Probabil ca din acest motiv considera Caragiale ca teatrul, ca arta de sine
stata- toare, este intr-un anume sens mai apropiat de oratorie §i de arhitectura, decat
de literatura (Oare teatrul este literatura?). Dintre speciile principale ale genului -
tragedia, comedia §i drama - Caragiale s-a oprit asupra celor din urma, scriind patru
comedii o drama.
Textul dramatic impune comunicarea mesajului prin dialog §i
prin replici ale personajelor, completate (in indicative scenice) de
elemente nonverbale §i paraverbale, precum §i de informafii
referitoare la decor, care preiau rolul descrierii din textul narativ.
O scrisoare pier data infa- Ji§eaza o lista de douasprezece ,,persoane 7'
(dupa cum le numeste autorul in pagina de prezentare), la care se
adauga figuranfii: alegatori, ceta^eni, public. Textul este imparfit in

124
 Farticularitati ile textului dramatic
patru acte, cu un nurnar variabil de scene §i pastreaza - in mare
masura - ideea de imitate de timp, spatiu si acfiune.
Pentru ca este destinata reprezentarii pe scena, intr-un timp
limitat, opera dramatica este supusa necesitafii de a concentra
acfiunea de a menfine tensiunea. A§a se explica faptul ca O
scrisoare pierduta debuteaza ex-abrupto, in plina intriga, dupa
consumarea expozifiunii practic in afara cadrului textual sau
scenic. Acumularea de conflicte se produce rapid, angreneaza
toate personajele §i se precipita spre un final spectaculos.

2.2.2. Intre speciile dramatice, comedia are cateva trasaturi

specif ice: personajele aparfin stratului de mijloc sau paturii
joase a societafii, starne§te rasul, punand in lumina defecte
morale sau fizice, dar §i conflictul intre aparenfa §i realitate,
limbajul are ca model vorbirea comuna, iar finalul aduce
impacarea adversarilor.

p———— _ “—1
2.3. Tema si viziunea despre lume
2.3.1. Tema comediei
; Precizeaza tema §i
viziunea despreO scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care sati-
; lume existente in
rizeaza vicii ale societafii romane§ti de la sfar§itul secolului al
■ comedia studiata.
XlX-lea, ridiculizand aspecte din viafa politica §i familiala a marii burghezii. De
obicei, Caragiale a indreptat tirul ironiei sale spre lumea modesta a mahalalei, spre
micii funcfionari sau slujba§i marunfi. Atacul la adresa burgheziei inalte, aflate in
pozifii-cheie ale puterii (politice - Trahanache, Tipatescu; juridice §i economice -
Cafavencu) dezvaluie ipostaze ale „formelor fara fond".

2.3.2. Viziunea despre lume

In lumea lui Caragiale, indivizii traiesc o existenfa derizorie,
careia ii atribuie proporfii hiperbolizate §i investesc enorm in
evenimente marunte, carora le confera dimensiunile unui
destin. Lipsifi de biografie, eroii se recomanda ridicol, prin
raportare la „amic" sau la intalnirea accidentala intr-o impre-
jurare oarecare: cunoa^te dumnealui". Golirea lor de sens
existential poate atinge absurdul, ajungand la definitia esen-
fiala: „Eu nu sunt un cine, eu sunt un ce". Fara ierarhii valorice,

125
 Paxticularitad ale textului dramatic
fara principii morale, fara capacitatea de a discerne intro bine
rau, intre adevar §i minciuna, intre esenfa §i aparenja, indivizii
se situeaza dincolo de rnoralitate imoralitate: ei sunt pur §i
simplu amorali. Singura abilitate pe care o au este imitafia §i
/zmimarea" unor comportamente, fie ca este vorba despre

dragoste, despre tradare, despre onoare sau despre politica.

Personajele au o adevarata manic a politicianismului, citesc
gazetele §i nu infeleg nimic, dobandesc dreptul de vot §i nu au pe
cine alege, pentru ca tojzi candidafii sunt la fel de "Canalii".
Programele politice nu au nicio relevanfa, iar legea electorala este
oricand substituibila cu un bilefel de amor.
In profunzimea viziunii caragialiene asupra existenfei se
dezvolta intuifia apropierii comicului de tragic, pana la estomparea
granijelor dintre cele doua categorii.

E5 3. Constructia subiectului
Prezinta elemente 3.1. Conflictele
de constructie a
subiectului in In teoretizarea realizata de criticul Adrian Marino, exista o schema a
comedie. oricarui conflict dramatic, care are elemente constitutive precise.
Apar doua sau mai multe forfe opuse intre care se interpune un
E6 obstacol; acesta provoaca o ciocnire, urmata de o criza sau un
Prezinta conflictele dezechilbru, care va crea o tensiune §i aceasta va impune o solufie.
din comedia Conflictul principal antreneaza doua tabere a caror con- fruntare
aleasa.
are loc in plan politic: membrii de vaza ai
partidului aflat la putere (prefectul Tipatescu,
Zaharia Trahanache, prezidentul local al partidului, §i Zoe, sofia
acestuia) §i gru- parea independenta a lui Nae Cafavencu, aspirant
la calitatea de deputat. Obstacolul (reluat periodic) este pierderea
biletului de amor trimis de Fanica amantei lui, Zoe. Cioc- nirea celor
doua tabere (vizita lui Trahanache la redacfia ziarului „Racnetul
Carpatior", intalnirea belicoasa dintre Tipatescu §i Cafavencu,
misiunile lui Pristanda) este pro- vocatoare de tensiune dramatica,
acumulata treptat, prin tehnica bulgarelui de zapada. In conflictul
secundar un rol important are grupul Farfuridi - Branzovenescu,
obsedat de tradare din partea frunta§ilor partidului §i, implicit, de
pierderea nominalizarii la deputafie a celui dintai.

126
 I.L. CARAGIALE / Comedia

In afara conflictelor raman, practic, doua personaje, dar din

rafiuni diferite. Cetafeanul turmentat are o singura pre- ocupare:
cu cine sa voteze. De§i, ca alegator, este singurul outsider, ironia
destinului (§i a autorului, desigur) face ca scrisoarea sa revina
periodic in mainile lui §i sa il oblige sa intre in contact cu forfele
opozante. Ghifa Pristanda, poli- faiul, este implicat involuntar in
conflict, prin natura meseriei §i a relafiilor cu personajele. El este
„urechea" prefectului la fereastra lui Cafavencu, „instrumentuT z
de forfa al lui Trahanache in agresarea adversarului politic si
mesagerul devotat al coanei Joifica.
In plan politic, momentul maximei tensiuni ar trebui sa fie
nominalizarea candidatului-surpriza, impus de la „centru zz,
Agamemnon Dandanache. De fapt, tensiunea create constant,
pana la revenirea scrisorii bucluca§e in mainile destinatarei.
Solufia finala este impacarea tuturor opozanfilor, ca §i cum nimic
nu s-ar fi intamplat. Dupa un tipar compozifional al tuturor
comediilor lui Caragiale, tot ce debuteaza cu un scandal se incheie
cu o petrecere, accentuand ideea ca nu exista principii sau valori
care sa nu poata fi incalcate, atunci cand enteresul o cere.
*

3.2. Subiectul
Prezinta succint Cele patru acte ale comediei urmaresc traseul sinuos al scrisorii §i,
subiectul implicit, complicafiile confruntarii politice pe care bilefelul le
comediei.
genereaza.
Comedia se deschide cu evocarea raidului nocturn facut de
Pristanda, care, spionand casa lui Cafavencu, a aflat intenfia
acestuia de a publica in „Racnetul Carpatilor" o scrisoare
compromi^atoare. Printr-o tactica ingenioasa de gradare a
tensiunii dramatice, autorul sugereaza doar un aspect al intrigii,
dezvaluirea deplina fiind facuta odata cu apari^ia in scena a lui
Zaharia Trahanache, dupa vizita matinala la Cafavencu. Pe
parcursul primelor cinci scene ale actului I, se contureaza, din
diverse perspective, expozifiu- nea, consumata deja inaintea
debutului acfiunii propriu-zise: felul in care a fost pierduta
scrisoarea, de catre cine §i cui ii era adresata, confinutul ei.
Desfasurarea actiunii introduce in scena personaje noi. Farfuridi §i
Branzovenescu dau primele semne de suspiciune, Cetafeanul
turmentat vine sa

127
 Particularitati ale textului dramatic

aduca scrisoarea andrisantului, dar constata ca nu o mai are (ii

fusese sustrasa de d. Nae, pe cand „...da-i cu bere... da-i cu vin Zoe
utilizeaza tot arsenalul feminin pentru a~l convinge pe Fanica sa
susfina candidatura canaliei, dar acesta nu accepta, spre deosebire
de Trahanache, care a cedat mult mai ugor (in aparenfa, fiindca
experienfa lui inde- lungata in machiaverlacuri ii spunea ca va gasi
instrumentul de contragantaj).
Actul II se desfagoara in ritmuri foarte alerte gi adauga
cornplicafii bulgarelui de zapada creat deja gi pornit cu viteza pe
panta alegerilor. Pristanda este prins intre ordine contradictorii:
prefectul ii poruncise perchezifionarea casei lui Cafavencu gi
arestarea lui, pe cand Zoe solicita elibe - rarea captivului gi ii
promitea sprijinul electoral. Actul se incheie cu sosirea depegei de la
centru, prin care se solicita alegerea altui candidat pentru colegiul al
II~lea. •
Discursurile candidafilor Farfuridi gi Cafavencu deschid actul III
gi pregatesc punctul culminant: anunfarea noului candidat,
Agamemnon Dandanache. Incercarile lui Catavencu de a vorbi
despre scrisoare egueaza, pentru ca este saltat in ambuscada
pregatita de Pristanda. In incaierare igi pierde palaria, care ajunge la
Cetafeanul turmentat, impreuna cu scrisorica din captugeala.
Actul IV continua in crescendo tensiunea dramatica, pentru ca
scrisoarea nu a ajuns inca la Zoe, iar Catavencu este de negasit. Intre
timp, Dandanache deconspira tertipu- rile prin care a ajuns candidat
(o scrisoare compromifatoare a unui becher din capitala) gi anunfa
intenfia de a folosi docomentul ca eterna arms de gantaj. Tocmai cand
se credea definitiv dezonorata, salvarea coanei Joifica apare in per-
soana simpaticului Cetacean, care ii restituie scrisoarea. Redevenita
puternica, femeia are taria sa il ierte pe umilul domn Nae, dar - in
deznodamant - ii pretinde sa conduca petrecerea in cinstea noului
ales.

r.o 3.3. Relatii temporale si spatiale

I
:j Prezinta rela|iile '
Specificul textului dramatic irnpune concentrarea acfiunii, atat ca
temporale §i ,1 durata, cat gi ca spafialitate. Cavalcada de acjiuni determinate de
spajiale in textul i
pierderea scrisorii se desfagoara „m capitala unui judef de munie, in
dramatic ales.
zilele noastre", pe durata a trei zile.

128
 1 I.L. CARAGIALE / Comedia J

Cititorului atent nu poate sa ii scape ironia din indicafia

referitoare la timp, in didascalia autonoma: „fn zilele noastre"
este o sintagma cu rol de relativizare a timpului dramatic, de
eternizare a unei situatii care se actualizeaza ori de cate ori
textul este citit sau jucat pe sceria.
Cele doua zile premergatoare alegerilor acopera primele
trei acte, iar actul final plaseaza persona]ele in chiar ziua
incheierii „circului electoral". Dialogul dintre Zoe §i Fanica, din
deschiderea ultimului act, sugereaza ca de la scandalul iscat in
sala Primariei s-au scurs doua zile de chin pentru Zoe,
nelini§tita de disparifia lui Cafavencu.
Primele doua acte se desfa§oara in decorul salonului din
locuinfa lui Tipatescu, intr-o anticamera bine mobilata" §i cu
multe u§i, care permit intrarea §i ie§irea agitata a perso--
najelor prinse in febra §antajului si a jocurilor electorale. Actul
III Jnfafyeaza sala cea mare a pretoriului primariei", descrisa cu
numeroase detalii, care indica inca o data viziunea realista a
autorului. In fafa mulfimii ingramadite pe banci §i scaune
urmeaza sa susfina cei doi candidafi, Farfuridi §i Cafavencu,
discursurile lor „convingatoare". Ultimul act scoate acfiunea in
spafiu deschis, in ,,gradina lui Trahanache", de unde se
intrezare§te §i „perspectiva oragelului, pe un fundal de dealuri".
~-—

E9 4. Compozitia comediei
Prezinta, prin 4.1. Titlul
referire la comedia
studiata, elemen- Titlul comediei nume§te prefiosul obiect care antreneaza
tele de compozi|ie
(de exemplu: titlu
personajele in conflicte carnavale§ti §i le prinde in vartejul unor
relapi de opozipe de acfiuni cu proporfii catastrofale, tratate insa in registru comic,
simetrie, act, scend, care surprinde contrastul dintre aparenfa §i esenfa. Din obiect
tablou, indicapi
scenice etc.). al unei relafii particulare, scrisoarea devine „un document" de
interes public. Ca instrument de §antaj, ea deplaseaza acfiunea
*.1 -i ,j
de pe scena politica in culisele luptei electorale.
Scrisoarea pierduta este, totodata, §i pretextul dramatic al
0 Prezinta comediei, rol pe care i-1 confera pierderile §i regasirile
< semnifica^ia succesive, precum §i „repetabilitatea" ei in contexte diferite.
; titlului comediei j
alese. Putem vorbi astfel despre relevanfa scrisorii §i la nivelul unei
intrigi duplicate, pentru ca alegerea candidatului

129
 Art-cukritcti ale textului dramatic [

impus de „centru" este determinata tot de o scrisoare pier- data.

idicajia Din aceasta perspective, titlul O scrisoare pier dat'd are doua
uoastre". interpretari. Pe de o parte, ,,Q" poate fi considerat articol nehotarat,
amatic, deoarece scrisorica este una oarecare, fara nicio legatura efectiva cu
de cate, domeniul politic §i care ar fi ramas - dupa toate probabilitafile -
E
camuflata in anonimat, daca nu ar fi fost conjunctura elector ala
primele . care sa o transforme in instrument de §antaj. Pe de alta parte, „o ,/
ar ziua poate avea valoa- rea morfologica de numeral, pentru ca scrisorii
Fanica, pierdute in capitala unui judef de munte i se adauga o a doua
andalul scrisoare, cea gasita de Dandanache in buzunarul paltonului strain,
pentru la petrecerea din capitala.
Textul scrisorii pierdute de Zoe Trahanache dezvaluie o relate
ilui din extraconjugala a unor persoane importante.
Incercarea de a identifica un personaj principal al come- diei
.a" §i cu .
este sortita e§ecului, deoarece indivizii intra intr~o refea de rela^ii
perso- complicate, care ii implica in acfiune si in conflicte in mod aproape
ctorale. egal. Cu certitudine, insa, scrisoarea are funcfie actanjiala,
devenind mai mult decat un personaj: ea poate distruge
mariei", o
onorabilitatea §i poate compromite aparenfa de moralitate. Mai
data mult, imparte personajele in doua tabere, cei puternici §i cei slabi,
imadite care i§i schimba component# in funcfie de posesia sau pierderea
ididajj, „rava§elului". Prin rolul pe care il are in plan politic, scrisoarea se
substitute insegi legii electorate, putand sa construiasca sau sa
itoare".,
distruga cariere §i destine.
idind lui
- I
2§elului,
4.2. Relatii de simetrie si de opozitie
'eneaza /
Prezmta relatule Coerenta textului dramatic este asigurata de relatiile de is ae simetrie §1 de
artejul . opozitie in textul simetrie§i de opozifie, identificabile la mai multe niveluri ■: dramatic.
•egistru ale textului.
La nivel compozifional se evidentiaza opozifia intre incipit §i
esenfa.
final: scandalul care deschide comedia are corespondent
ine „un complementar in petrecerea care dizolva conflictele §i disen-
ntaj, ea ? siunile.
luptei In construcfia subiectului existent# celor doua scrisori con- fera
simetria intrigii §i sugereaza un tipar al imoralitatii §i al corupfiei,
atat in provincie, cat §i in capitala, deci generalizat.
ramatic
gasirile
liferite.
riivelul
datului

130
 I.L. CARAGIALE / Comedia

Personaj ele sunt dispuse simetric, in tabere care se con-

fronts in lupta electorala, nu pentru a impune un program
politic, ci pentru a ~§i sluji propriul enteres. Contracandidafii
(prostul §i canalia) nu se diferentiaza semnificativ, pentru ca
amandoi au discursuri goale, patriotarde, latratoare, dema-
gogice §i lacrimogene.
Pe de alts parte, onestului Cetacean turmentat (alegatorul
de rand) i se opune verosul Dandanache, canalia politics
desavar§ita. Peisajul politic nu ofera alternative §i, intr-o
simetrie perfects, imoralitatea este invinsa tot prin imoralitate.

4.3. Componente ale textului dramatic

' Comenteaza rolul Actul este o subdiviziune formala a unei piese de teatru este
componentelor
; textului dramatic:
caracterizat prin imitate de timp, de spafiu §i de acfiune.
f act, scend, indicapi Divizarea textului dramatic in acte ii permite autorului sa
organizeze acfiunea, plasand-o in diverse spafii §i produ- cand
scenice in comedia ‘
aleasa. „salturi,/ in timp. Cele patru acte ale comediei O scri- soare
pierduta acopera o desfa§urare a actiunii pe durata a trei zile, din care sunt selectate
momentele importante, gene- ratoare de conflict dramatic.
Scenele sunt subdiviziuni ale actului, delimitate, in general,
de o schimbare in gruparea personajului. Unele scene au o
relevanfa deosebita pentru conturarea conflictului §i pentru
acumularea tensiunii dramatice, altele pentru creio- narea
psihologiei personajelor sau a relafiilor dintre ele.
Scena I a primului act este importanta din mai multe
puncte de vedere. Dialogul dintre Tipatescu §i Pristanda
dezvaluie in primul rand un portret psihologic al prefec- tului,
acuzat in gazeta adversarilor, „Racnetul Carpafilor", de a fi un
vampir pus la conducerea unuia din cele mai frumoase judefe
ale farii de un guvern vitreg. Perspectiva nu este in totalitate
falsa, pentru ca prefectul dovedeste pe parcurs ca exploateaza
judeful ca pe propria mo§ie §i ca ii da lui Pristanda misiuni care
depa§esc cadrul funcfiei lui. Memorabila numaratoare a
steagurilor, de un comic savuros, evidenfiaza caracterele
personajelor: Ghifa „z7 orbe§te de la obraz" pe conu Fanica, iar
acesta accepts tacit strategia polifaiului, §tiind ca „daca nu curge,
pica..." Un pasaj narativ introdus in replica lui Pristanda are
rolul de a evoca eveni-

131
 Particularity de textului dramatic

mentele petrecute cu o seara inainte: „Aseara ve la zece §i

jumatate...", aflat „zi si noapte la datorie", Ghifa ia finuta civila
porne§te prin targ, oprindu-se la ferestrele luminate ale casei
lui Cafavencu, caci „cu gandul la datorie, ce-mi da in gdnd ideoa!
zic: ia sa mai ciupim noi ceva de la onorabilul, cd nu strica...”.
Slujba§ul slugarnic hiperbolizeaza pericolul la care s-a expus in
„misie,,/ suindu-se pe uluci §i cazand peste un dobitoc, dar
accepta fara ezitare noua insarcinare de la prefect: „Sa-mi afli ce
scrisoare e aia §i de cine e vorba".
Indicafiile scenice au rol important in prezentarea deco- rului, in
precizarea jocului actoricesc, dar sunt un mijloc de caracterizare a
personajelor. Plasate intre paranteze, didascaliile confin singurele
intervenfii directe in text ale autorului. Geniul lui Caragiale, manifestat
§i in priceperea de a manui detaliul semnificativ, transpare §i in
didascalii. De exemplu, aparifia bonomului Cetafean turmentat este
constant insofita de precizarea ezitarii §i a sughifului: "CETATEANUL:
(§ovaind): Sluga! (In tot jocul sughite §i §ovaie)". Indicafia transmite
cititorului un mesaj care trece dincolo de litera scrisa a textului: daca
sughiful este semnul turmentarii, nu acela§i lucru se poate spune
despre §ovaiala. Aceasta este mai repede o atitudine mentala §i morala,
decat un dezechilibru fizic. Turmentatul a exagerat cu berea §i cu
vinul, deci sughite §i se clatina, dar §ovaiala este semnul altei
„turmentari", mai grave, cea produsa de jocurile politice care il amefesc
§i ii dezechilibreaza principiile de alegator.

5. Personajele
Prezinta 5.1. Incadrarea personajelor tn tipologii
constructia
personajelor: Constructia personajelor permite incadrarea lor in tipurile comice
tipologie, relafii
stabilite de Pompiliu Constantinescu: incornoratul - Zaharia
mtre personaje,
modalitap de Trahanache; amorezul - Tipatescu; cocheta adul- terina - Zoe;
caracterizare etc.demagogul - Cafavencu, Farfuridi, Dandanache; cetafeanul -
Cetafeanul turmentat; raisonneurul - Pristanda, care este §i tipul
slujba§ului umil. Majoritatea reprezinta categoria morala a oamenilor
infatuafi, suficienfi, oportunigti, vanito§i, care apeleaza la orice
Incadreaza
persona] ele in mijloace §i tertipuri pentru a parveni sau pentru a pastra o pozifie
tipologii. ca§tigata anterior. De aceea, ei nu au moralitate, ci doar produc
discursuri goale

132
 1 I.L. CARAGIALE / Comedia
despre morala: „unde nil e moral, acolo e corapfie, §i 0 sofietate far a prinfipuri, va sa zica
cd nu le are../' (Trahanache); nu au sentimente autentice, ci le mimeaza pentru
impresionarea auditoriului: „Ca orice roman, ca orice fill al farii sale... in aceste
momenta so^emne (de--abia se mai stapaneste)... ma gandesc... la }ari§oara mea (plansul
1-a biruit de tot)... la Romania" (Cafavencu); nu au principii nu sunt capabili de
formularea unei opinii pertinente: „Din dona una, dafi-mi voie: ori sa se revizuiasca,
primesc, dar sa nu se schimbe nimica: ori sa nu se revizuiasca, primesc, dar atunci sa se
schimbe pe ici pe colo, §i anume in punctele... esenfiale..." (spune Farfuridi despre
revizuirea Constitute!). Personaj ele capata astfel aspectul unor marionete ale
propriilor vicii §i obsesii, ale golului interior.

5.2. Relatia Zoe - Tipatescu

Prezinta rela^ia Singurul personaj feminin al comediei, Zoe, este paradoxal,
dintre doua
personaj e ale femeia-barbata, voluntara, tenace, putemica. Distinsa doamna de
comediei. societate este stimata de tofi §i a gtiut sa intre in grafiile
fiecaruia. Singurul ei punct vulnerabil este viafa secreta,
deja vechea istorie de amor cu prefectul, care §i-a ratat
ascensiunea politica §i a ramas in obscura capitala a jude- fului
de munte doar de dragul ei. Toata lumea ajunge, mai devreme
sau mai tarziu, sa raspunda solicitarilor Zoei: onorabilul sof ii
protejeaza sensibilitatea §i executa fara intarziere toate
poruncile ei, Fanica este gata sa renunfe la pozitia sociala,
pentru a salva reputafia amantei sale, Ghifa i§i risca slujba §i il
minte pe prefect, pentru a facilita intal- nirea dintre Cafavencu
§i coana Joifica. Pana §i §antajistul domn Nae ii recunoa§te
calitafile §i are vagi remu§cari ca tocmai ea a cazut victima
§antajului.
Reprezentativa pentru relafiile din cuplul de amanfi este
scena VI din actul II, cand Zoe desfa§oara tot arsenalul feminin
pentru a-1 convinge pe prefect ca solufia salvatoare este
susfinerea candidaturii lui Cafavencu. Initial plange §i, umila,
recunoa§te ca a comis „o nerozie fara seaman". Trece apoi la
persuasiune, cu mijloacele §antajului sentimental: „Fanica, daca
ma iubegti, daca ai jinut tu la mine macar un moment in viafa ta,
scapa-ma... scapa-ma de ru§ine!" In conti-

133
 Particularitati ale textului dramatic

nuare, in§ira argumente logice, intr-o tirada cu mare forta de

evocare, menita sa ii creeze lui Tipatescu imaginea unui
carnagiu („cum or sa ma sfa^ie"), repetat la nesfar§it („o
saptamana, o lima, un an de zile"). De pe culmile indignarii („Ce
vuiet! ce scandal! ce cronica infernalaZoe se arunca in brafele
disperarii: „Sa mor! sa mor daca voiegti... pentru cd dupa asta nu o
sa mai pot trai"
In fa|a acestei apocalipse, Fanica adopta atitudinea cavalerului,
care sacrifica totul pentru aleasa inimii lui §i, intr-un elan de un
romantism melodramatic, ii propune sa fuga in lume amandoi. Zoe
insa este realista; pasiunea nu ii intuneca rafiunea §i nu este deloc
dispusa a renunfa la tot pentru iubire: „E§ti nebun? dar Zaharia?
darpozijda ta?". Chiar daca epoca romantismului §i-a epuizat elanurile
in ceea ce o prive§te, vazandu-se refuzata in sprijinirea candidaturii
santajistului, Zoe joaca o ultima carte: ameninfa cu sinu- ciderea.
Slabiciunea aceasta nu corespunde firii ei voluntare, a§a ca amana
gestul fatal: „dar nu voi sa mor pana nu voifi luptat cu toate imprejurdrile §i
am sa lu.pt!"
Finalul fericit rea§teme lini§tea peste lumea intreaga, deci §i peste
„triunghiul conjugal", in nauceala lui, Dandanache repeta aceea§i
confuzie §i nu ii poate intra in cap adevarul: il considera pe varstnicul
Trahanache prefect, iar pe Tipatescu - soful damei.

5.3. Modalitati/ mijloace de caracterizare a personajelor

E16 Personajele comediei (spre deosebire de cele ale dramei §i ale
Prezinta tragediei) nu evolueaza, ci raman egale cu ele insele de la inceput pana
modalitatile de
caracterizare a
la sfar§it Ele acfioneaza stereotip, cu precizia §i previzibilitatea unor
personajelor. mecanisme simple, fara a suferi vreo modificare a psihologiei in urma
experienfelor traite, fapt care le confera aspectul de personaje „plate".
Dincolo de incadrarea in tipologii, personajele lui Cara- giale ies
din cadrul stramt al comediei clasice §i se indivi- dualizeaza, prin
combinarea unor trasaturi care le confera un oarecare relief psihologic,
prin nume, prin limbaj sau prin comportament.
De exemplu, aparifia lui Dandanache in piesa este situata intr-un
orizont de a§teptare destul de lung. Prin amanarea
aparifiei personajului, procedeu de compozifie foarte inge- nios,
expectance cititorului cresc, cu privire la profilul candidatului numit
de centra, privilegiatul invingator. In locul eroului apare insa o
caricatura: un senil balbait, confuz, derutat de dram si de realitate, un
peltic care face uz in exces de tradifia inainta§ilor sai: „eu, care familia
mea de la patuzsopt, in Camera, §i eu ca rumanul impartial, care va sa zica".
Aceea§i strategic compozifionala o utilizeaza Caragiale §i pentru Zoe:
134
 I.L. CARAGIALE / Comedia
ceilalfi subliniaza firea ei sensibila, fragilitatea emofionala, dar
cititorul se intalne§te cu o femeie voluntara §i puternica, pe care nimic
nu o doboara.
Caracterizarea directa este mai sumara si se realizeaza, in primul
rand, in pagina de prezentare a personajelor, unde li se identified
statutul, funefia, calitatea. De exemplu, Nae Cafavencu este avocat,
director-proprietar al ziarului „Racnetul Carpafilor", prezident-fundator al
Societatii Enci- clopedice-Cooperative „Aurora Economica Romana".
Acela§i Cajavencu recurge, in celebrul sau discurs electoral, la
autocaracterizarea realizata prin citarea opiniei celorlalfi: „Mi s-a facut
imputarea cd sunt foarte, cd sunt prea, ca sunt ultra-progresist... cd sunt
liber-schimbist, cd voi progresul cu orice pre^'.
Caracterizarea indirecta se realizeaza, printre altele, prin situatiile
comice in care sunt puse personajele, prin ono- mastica §i prin
indicafii scenice.
Onomastica este un domeniu important pentru scriitorii reali§ti,
in general, §i pentru Caragiale, in special. Autorul recuno§tea ca,
dupa ce subiectul i se contura in minte, nu putea incepe scrierea lui
pana cand nu alegea numele personajelor. In studiul consacrat
Numelor proprii in opera comica a lui Caragiale, G. fbraileanu observa ca
sonoritatea numelor §i confinutul lor notional devin mijloc important
de caracterizare a personajelor. Inventivitatea autorului Scrisorii
pierdute este nesecata in domeniul onomasticii. Zaharia Trahanache
sintetizeaza in prenume zahariseala, ramolismentul - real sau mimat -
§i comportamentul sau dulceag, iar in nume (derivat de la trahana -
coca moale, aluatul u§or modelabil) rabdarea, maleabilitatea §i
oportu- nismul, care il ajuta sa se adapteze oricarei „forme" sau
situafii noi. Nae Cafavencu, tipul demagogului latrator, poarta un
prenume care sugereaza populism §i familia-

135
 Particularita|i cle textului dram aiic
ritate. Nurnele poate fi derivat de la cafa (persoana rea §i cicalitoare)
sau de la cafaveica (haina cu doua fefe), ambii termem acoperind
perfect trasaturile comportamentale morale ale personajului. Perechea
Tache Farfuridi §i lordache Branzovenescu, prin aluziile culinare ale
numelor sugereaza vulgaritate, inferioritate lichelism, producand
efecte comice prin rima prenumelor. Pristanda este nu- mele unui
dans popular moldovenesc, jucat dupa comen- zile unui conducator.
Spre deosebire de prenumele banale §i familiare ale celorlalte
personaje (Nae, Ghijra, Tache), invingatorul in alegeri poarta un
prenume aflat la polul opus: Agamemnon. Rezonanfa grava §i
conotafiile inalte mo§tenite de la eroul homeric cad in derizoriu la
Agamifa sau chiar Gagamifa, cum este „alintat,/ de Trahanache.
Diminutivul produce, indiscutabil, un comic savuros, dar sugereaza
totodata §i epigonismul celor care se revendica din puternica generate
pa§optista. Nurnele, Dandanache, intra in raport de opozifie cu
prenumele, caci derivatul de la dandana (incurcatura, gafa) surprinde
rolul personajului in compozifia comediei. Anonimul Cetafean
turmentat, cel mai simpatic dintre personaje, reprezinta un tip
generic. In afara preferinfei vadite pentru licori amefitoare, cetafeanul
este „turmentat" de jocuri politice §i de aranjamente de culise care ii
produc maxima confuzie.
I
6. Surse ale comicului Tn textul dramatic
Prezinta 2-4 surse Comicul, categoria estetica opusa tragicului, are ca efect imediat rasul,
ale comicului in ,
textul dramatic ales.
declan§at de contrastul frapant dintre aparenfa §i esenfa, receptat de
cititor/ spectator intr-un registru larg de atitudini, de la amuzament §i
induio§are, pana la dispref.
Tipurile de comic sau formele de realizare a efectului comic stmt:
comicul de situate, comicul de caracter, comicul de moravuri, comicul
de limbaj, comicul de nume.

6.1. Comicul de situatie

Incurcaturile datorate drumului circular al scrisorii care in final se
intoarce la destinatar dau na§tere unor situafii comice in care
protagonist este Cetafeanul turmentat. In primul act, acesta vine
con§tiincios (a fost po§ta§) sa aduca scrisoarea andrisantului §i constata
cu stupefactie ca nu o mai are §i ca satisfacfia ca ba baut pe Cafavencu
este falsa, deoarece a fost pacalit de acesta. Simetric cu scena prezen-
tata, apare (in actul IV) din non Cetafeanul, de data aceasta avand
scrisoarea pe care o §i inmaneaza Zoei, naruind ultimele speranfe ale
lui Cafavencu, a carui ambifie politica agita lumea lini§tita a ora§ului
de munte: „CETAjEANUL: O am, n~am pierdut-o... nu m-am mai intdlnit

136
 I.L. CARAGIALE / Comedia

(sughite §i arata pe Cafavencu) cu onorabilul!".

Triunghiul conjugal alcatuit din sofii Trahanache §i Stefan Tipatescu
se afla in centrul unor scene comice, amplificand comicul de situafie. In
fafa §antajului, cei trei acfioneaza §i se comporta diferit. Soful in§elat
marturise§te ca Fanica nu i-a gre§it niciodata in cei opt ani de cand
conviefuiesc, in consecinfa ii acorda girul total: scrisoarea nu poate fi
decat un fals iar Cafavencu, un plastograf demn de dispref. El considera
§antajul miselie, infamie (contextul ambiguu permite insa si relationarea
cu legatura amoroasa dintre Zoe §i Fanica), il informeaza pe prefect §i ii
urmare§te cu §iretenie reacjia. Afectat sau nu, Trahanache nu lasa sa se
vada acest lucru, ci acfioneaza "diplomatic", salvand si- tuafia §i pe
Tipatescu insu§i, pe care il avertizeaza: „Ez astampard’te, omule, las' odata
mofturile, avcm lucruri mai serioase de vorbit". Pentru el, lucrurile serioase
sunt cele po- litice, dar cunoa§te totugi scrisoarea pe de rost: „Scumpa
mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intru- nirea de
alaltaieri-seara). Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa pentru cd astept depegi de la
Bucure§ti, la care trebuie sd rdspunz pe data; [...] nu ma a^tepta, prin urmare,
§i vino tu (adica nevasta-mea, Joijica), la coco§elul tan (adica tu), care te adora,
ca totdeauna". Comicul scenei este general de schim- barea rolurilor §i a
atitudinii, sojul in§elat fiind calm, echilibrat, chiar placid, in timp ce
amantul este tulburat, emofionat, agitat, infuriat.
Comicul de situafie este amplificat de prezenta cuplului comic
Farfuridi §i Branzovenescu, suspicion §i acuzatori, manifestandu-§i
spaima de tradare a prefectului §i animozi- tatea fafa de Cafavencu.

137
 Particularitati ale textului dramatic

6.2. Comicul de caracter

Confinutul nofiunii de „caracter,z, preluata din clasicism, denota
hipertrofierea unei trasaturi pana la estomparea sau eliminarea tuturor
celorlalte. Comicul de caracter configu- reaza personajul in doua
modalitafi: prin evidentierea unei „monomanii" (demagogul, avarul,
ipocritul, gelosul, servi- lul) sau prin rolul de compozifie (amorezul,
cocheta, incor- noratul, confidentul). Din combinafia celor doua
modalitafi se nasc personaie care pot fi incadrate in doua tipologii, cu
criterii diferite. Astfel, Zoe este ~ prin trasatura caracte- rologica -
femeia voluntara si prin rolul de compozifie - cocheta. Ghita Pristanda
are determinarile slugarnicului, dar rolul de compozifie il evidenjiaza ca
raisonneur, persona] care face comentarii asupra evenimentelor §i
judeca faptele celorlalfi.

6.3. Comicul de moravuri

Dintre toate tipurile de comic, cel de moravuri ilustreaza in mod special
rolul educativ, formator pe care scriitorii il atribuie artei, in general, §i
literaturii, in particular. A sati- riza viciile unei societafi, a le contura in
tu§e groase, a le arata lumii intregi devine o maniera de a aborda o
„boala". Odata descoperita, ea poate fi tratata. Rasul pe care il pro-
voaca spectacolul „naravurilor,/ lumii este primul pas spre vindecare.
Lista moravurilor satirizate in O scrisoare pierduta este destul de
lunga: adulterul, servilismul, prostia, incultura, infatuarea. Multe pot fi
intalnite, in cumul, la unele personaje, dar - cu certitudine - in fruntea
listei se afla doua vicii generalizate: demagogia §i corupfia. Acestea sunt
tare extinse la nivelul intregii societafi si - ceea ce este cel mai
ingrijorator - la nivelul clasei politico §i, implicit, al marii burghezii.
Discursurile celor chemafi sa decida soarta farii, poten- {ialii deputafi
Cafavencu §i Farfuridi, reflecta absenfa oricarui principiu moral, a unei
minime decenfe §i a unei logici elementare. Mai mult, Dandanache
(„mai prost ca Farfuridi §i mai canalie decal Catavencu") triumfa §i este
sarbatorit cu tot fastul cw/enitinvingatorului. Cititorul, care gande§te
dincolo de granifele textului, §tie ca Gagamifa ii va reprezenta in

Parlament pe locuitorii judejzului de munte §i ca are §ansa

prelungirii mandatului cu inca o legislature, caci scrisoarea bucluca§a
este in posesia lui oricand dore§te... „pac la ,,Rasboiur, ca sa o publice.
Niciun aspect series al moravurilor epocii nu ii scapa lui
Caragiale. Una dintre marile puteri in Stat, presa, este supusa unei
critici acide. „Racnetid Carpafilor" §i „Rasboiul" sunt publicafiile care
gazduiesc mizerabilul §antaj §i fac detestabilele jocuri politice.
Numele publicafiilor, dincolo de ridicolul lor, atrag atenfia asupra

138
 ~ I.L. CARAGIALE / Comedia

agresivitafii presei. Nu este lipsit de interes sa menfionam ca

personajele come- diilor lui Caragiale, oameni obi§nuifi, din popor,
citesc cu sfinfenie „gazeta", deci ea este formatoare de opinie. Obser-
vator lucid, scriitorul schifeaza un traseu al propagarii imoralitatii, de
la clasa politica, prin presa, la omul de rand.

6.4. Comicul de limbaj

Limbajul este mijloc de caracterizare a personajelor, dar §i indiciu al
unei perioade istorice bine determinate, in cazul Scrisorii pierdute
ultima parte a secolului al XlX-lea.
Avocafi, prezidenfi, politicieni, slujba§i marunfi ilustreaza o
societate romaneasca in plin proces de occidentalizare, in care au
patruns influenfele limbii franceze, dar se pastreaza, la generafia
varstnica, §i cele grece§ti sau turce§ti, domi- nante cu cateva decenii
inainte. Agramatismul caracterizeaza majoritatea personajelor
(excepfie fac Zoe §i Tipatescu), denotand incultura, parvenitism,
incapacitate de infelegere §i spoiala de educate, deci din nou „forma
fara fond". Amestecul de registre stilistice este evident in replicile lui
Trahanache, care i§i tradeaza, prin pronunfia cuvintelor, originea
greceasca (sofietate, prinfip) §i, prin deformarea neologismelor,
incultura (dipotat, docoment, cestiuni, ende- pendant, enteres).
Discursul lui Cajravencu este impanzit de neologisme care ii
susfin atitudinea de ultraprogresist, chiar daca nu le cunoa§te bine
sensul. Astfel,/zz/zp', travaliu, opiniune, devin indicii ale dorinfei
burgheziei romane§ti, reprezentate de membrii Societafii
Enciclopedice-Cooperative Aurora Economica Romana, de a prospera,
de a se afirma cu orice pref §i prin orice mijloace, facand palpabila §i
credibila deviza „Scopul

139
 Particuhritaft ale textului dramatic
scuza mijloacele". Infatuarea magia limbajului de tribima il
caracterizeaza pe Cafavencu, demagogul care nu pierde nicio ocazie
sa fina discursuri §i sa se piarda in propriile fraze bombastice despre
progres: „Am luptat am progrcsat: ieri obscuritatea, azi luminal Ieri
bigotismul, azi liber-pansismul! ieri intristarea, azi veselial... lata avantajele
progresuluil".
Contrasted de la nivelul societafii se regasesc §i in limbaj, unde
alaturi de franfuzisme (pansismul) sau neologisme stalcite (bampir,
renumerafie) apar diminutive ridicole (neicu- sorule) sau cuvinte de
provenienfa turca (becher, neneaca).
Pe de alta parte, limbajul diferenfiaza personajele din punct de
vedere comportamental. Ticurile verbale sugereaza rabdarea §i
diplomata lui Trahanache: „Avet,i pufintica rab- dare", servilimul lui
Pristanda: „curat mi§el", „curat murdar", deruta Cetafeanului: „Eu
cu cine votez?"Societatea roma~ neasca in tranzifie produce oameni
cu instrucfie deficitara, dar care au mania notorietafii §i a
politicului. Demagogia discursurilor sau limbajul uzual sunt
edificatoare §i pentru incultura clasei politice a vremii. Trahanache
i§i exprima indignarea prin fraza stereotipa, confuza, cu
nonsensuri §i cacofonii: „unde nu e moral, acolo e coruplie" §i „o
sofietate far a prinfipuri, va sa zica cd nu le are". Cafavencu incurca
numele lui Machiavelli cu „nemuritorul Gambetta" §i stal- ce§te
maxima latina: „oneste bibere". Tot el formuleaza judecafi
incompatibile: „Industria remand e admirabila, e sublima, putem zice,
dar lipse§te cu desavdrgire". Truismele reflecta confuzia mentala
demagogia candidatului, care considera ca le poate oferi
alegatorilor orice fraza goala: „un popor care nu merge inainte std pe
loc". Farfuridi dezamorseaza propria indignare politica tot prin
nonsens: „Trebuie sa ai curaj, ca mine, trebuie s-o iscale§ti: o dam
anonima".

INCHEIERE
. Precizeaza doua
aspecte specifice 7. Aspecte specifice comediei lui I.L. Caragiale
! comediei lui
I.L. Caragiale. Sintagma „Caragiale - contemporanul nostru" reflecta actua- litatea
operei scrutorului care a creat cele mai multe tipun din literatura
romana. Intr-o capodopera cum este O scri- soare pierduta apare
imaginea unei lumi de camaval, ridicola, o lume a automatismelor,
a ambifiilor §i a orgoliilor nejusti-

140
 I.L. CARAGIALE / Comedia

ficate gi exacerbate. Totugi, personajele configureaza, prin tehnica realismului, un

univers care da iluzia viefii. De aceea rasul caragialesc este unul
tragi-comic, intr-o sinteza specific romaneasca, de natura sa
defineasca o atitudine paradoxala: rasu'-plansu'.

8. Mai mult...
’ Exprima-^i opinia Exprimarea unor opinii argumentate
despre modul in
care este reflectata 8.1. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul m
; viziunea despre
* lume in textul care tema si viziunea despre lume sunt reflectate in textul
1
dramatic ales. dramatic ales
Receptarea critica a operei lui Caragiale a cunoscut un traseu
sinuos de-a lungul timpului si a produs numeroase divergence in
incercarea de a defini viziunea sa asupra omului.
Dintr-o anume perspective, degi este framantata de con- flicte
numeroase, lumea lui Caragiale are un aspect paradisiac, in sensul
ca personajele sunt lipsite de problematic! interne (Mihail Ralea), nu
percep dureros egecul, nu se schimba gi nu evolueaza. Privit din alt
unghi, universul lui Caragiale - „colecjde de imbecili, de imorali, de
automafi ai unei singure for mule" - se infafigeaza cititorului
f/intristator ca un spital de infirmitafi morale §i intelectuale" (E.

Lovinescu).
Despre teatrul lui Caragiale s-a spus ca este „nonpsiho- logic",
pentru ca personajele nu au adancimea sufleteasca specifica omului
in general. Cititorul nu regasegte in perso- naje acele migcari
sufletegti cu care 1-a obignuit teatrul traditional, de aceea se poate
spune ca stilul popular §i grotesc al comediei sale este prin el msu§i
^antipsihologic" (I. Constantinescu). Din aceasta perspectiva, a
receptarii contemporane, Caragiale este un scriitor foarte actual,
creator al farsei moderne gi un neintrecut pictor al unei lumi in
deriva morala.

141
 Particuhritati ale textirui dramatic i
-— [t
[ SSJ G ORDARE
& UNOR SUBIECTE PROPUSE . ' *

1 (Variants 64, Bsc., 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini,
despre construcfia subieciului intr-o opera dramatics studiata, pornind de la ideile
exprimate in urmatoarea afirma|ie critics: „Drama- tismul implied in mod necesar
confruntarea polemica, lupta. Unde nu exista adversitate, latenta san declarata, nu exista nici
dramatism." (Adrian Marino, Dicfionar de idei literare)

IPOTEZA
(3.1.) La aceste aspecte ale operei lui LL. Caragiale se refera afirmafia lui Adrian
Marino, din Dicfionarul de idei literare: componentele conflictului dramatic.
Se impune precizarea ca, prin specificul ei, comedia este lipsita de dramatism, in
infelesul consacrat al termenului. „Adversitatea, latenta sau declarata", se manifesto
sub forma tensiunii dramatice (in sensul acumularii conflictelor), dar ,,dramatismul",
ca stare produsa cititorului, este anulat prin ras.

ARGUMENTARE Se vor avea in vedere urmatoarele repere:

1. Context.
2.1.2. incadrarea in ideologic/ curent
Argumentul 1. E1
Modul de raportare a scriitorului literar.
la realitatea contemporana lui. 3.1. Conflicted.
'"5
Argumentul 2. 2.3.1. Tema comediei;
Tema si viziune despre lume. 2.3.2. Viziunea despre lume.
4.1. Titlul comediei.
E4 E4
E10

Argumentul 3. 5.1. incadrarea personajeior in tipologii; £14

Construcpa personajeior, in
relate cu comicul.
Oricare doua, dintre urmatoarele:
6.1. Comicul de situafie;
6.2. Comicul de caracter; E17
6.3. Comicul de moravuri;
6.4. Comicul de limbaj.

8.1. Reflectarea temei §i a viziunii despre

Argumentul 4. lume in textul ales.
E19
Receptarea comediei.

CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia criticului Adrian Marino referitoare la modul de realizare a
dramatismului se susfine deplin, prin particularizare in comedie. Consider ca realizarea
dramatismului implies, in primul rand, un scriitor a carui atitudine este

141
 I.L. CARAGIALE / Comedia

participative §i care se apleaca asupra umanitatii din opera sa cu o doza de afectivitate.

Nu mi se pare ca este §i cazul lui Caragiale: privirea lui scruteaza cu raceala §i cu
detasare ironica indivizii monstruo§i, defecfi, debili moral. Pentru ei nu poate avea nici
mila, nici mfelegere. Tensiunea dramatica are menirea de acumula cat mai multe
"argumente" pentru hohotul de ras pedepsitor din final, generat §i de constatarea ca
personajele nici macar nu sunt capabile de adversitafi, fie ele latente sau declarate.

2. (Variants 65, Bac., 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
aspectele comicului de caracter §i de moravuri, intr-o comedie studiata. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparifiei. Pl

CUPRINS
Precizarea a patru trasaturi ale 2.2.2. Caracteristici ale speciei. E3 E12
comediei, ca opera dramatica. 4.3. Componente ale textului dramatic.
2.2.1. Caracteristici ale genului literar. E3
2.3.1. Tema comediei. E4
Evidenfierea mijloacelor de 3.1. Conflictele. E6 £17
realizare a comicului de caracter §i 6.2. Comicul de caracter.
£17
de moravuri, prin referire la tema 6.3. Comicul de moravuri.
§i conflict.
E7
3.2. Construcfia subiectului; E -t K
Prezentarea succinta a doua 5.2. Relafia Zoe - Tipatescu. 1V
personaje din textul ales,
ilustrative pentru utilizarea
comicului de caracter §i de
moravuri.

Exprimarea unei opinii 2.3.2. Viziunea despre lume.

argumentate, despre rolul
comicului de caracter §i de
moravuri.

INCHEIERE 7. Aspecte specifice comediei lui I.L.

LM

©
O

Caragiale.

[ A PL I CAT 11 ] • • •

142
 Particularity^ ale textului dramatic

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de 2-4 pagini, despre o comedie

studiata, pornind de la urmatoarea afirmafie: „Cuvintele stdlcite in chip savuros
agramatismele aduse la un nivel de expresivitate rareori aims de expresia corecta, un fel de
eufonie a limbajului grotesc, produc o voluptate de ordin lingvistic §i muzical ce isi ajimge
sie§i, opaca §i indiferenta fafa de sensuri". (Valerin Cristea)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premise. (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente pro
§i/ sau contra/ ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) concluzia/ sinteza. Pentru
con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-4 pagini, despre viziunea carnavalesca asupra
lumii, reflectata intr-o comedie studiata, aparfinand lui I.L. Caragiale. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
° precizarea a patru trasaturi ale speciei literare comedia;
® prezentarea temei §i a semnificajiei titlului comediei alese;
• relevarea a patru elemente de compozijie §i de construcfie a subiectului;
° prezentarea tipologiei personajelor §i a organizarii lor in funefie de evolufia
conflictului;
•exprimarea unui punct de vedere argumentat despre relajia dintre viziunea
carnavalesca asupra lumii, infafi§ata de I.L. Caragiale in comedia aleasa §i teoria
formelor fara fond, formulata de Titu Maiorescu.

NOTA! Pentru confinutul eseului vei primi 15 puncte (cate 3p. pentru fiecare reper), iar
pentru redactarea lui 15 puncte.

143
 Comedia
O scrisoare pierduta
de I.L. CARAGIALE

IS. Partiwlaritafi de constructie a persoraajelor

Eseu despre particularitatile de constructs a personajului intr-o

comedic studiata (de exemplu: mcadrarea in tipologie/ statut social,
psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitati de caracterizare a
personajului; raportarea personajului la aspecte ale textului dramatic:
tema, viziur.e despre lume, conflict, subiect, scene semnificative, titlu
etc.).

INTRODUCERE

1, Context
’ Incadreaza In epoca marilor clasici, cand se afirma scriitori a caror valoare
comedia aleasa in
depa§e§te granijele conjuncturale care vor deveni repere ferme
contextul epocii §i
I al orientarilor ale literaturii romane moderne, comediile lui I.L. Caragiale
' literare. reprezinta un punct de referinfa pentru in- treaga dramaturgic
romaneasca, pana in zilele noastre.
Capodopera dramaturgiei lui I.L. Caragiale, O scrisoare
pierduta este o comedie reprezentativa pentru realism, prin
veridicitatea data de acuitatea simpilui de observa|ie al
scriitorului, prin mcadrarea exacta in timp §i spa^iu (per- mifand
totodata generalizarea situajiei infa|i§ate), prin tipologiile
realiste (intre care politicianul vremii, de cele mai multe ori un
arivist orgolios §i fara substanja), prin atitu- dinea critica
materializata in ironie §i - nu in ultimul rand - prin tehnica
detaliilor, specifica acestui curent.
A treia din seria celor patru comedii, O scrisoare pierduta (a
carei premiera a avut loc pe scena Teatrului National din
Bucure§ti la 13 noiembrie 1884) a tost inspirata din chiar
realitatea zilelor autorului: noile alegeri impuse de guver- nul
liberal, odata cu revizuirea Constitutiei (1883). Galeria
personajelor dominate de o singura trasatura de caracter, care
par a fi doar marionete lipsite de valori ale existence!

144
 n
articular<tCti de constructie a personaje'or I

chiar de inter ioritate, reprezinta, in spiritul junimismului,

concretizarea ironica a formelor fara fond ale societatii timpului san
§i stau marturie pentru viziunea realista a scriitorului.

2. Prezentarea constructiei personajului ales,

prin raportarea la ansamblul comediei
prezinta constructs
personajului ales, Personajele comediilor lui I.L. Caragiale nu au dimensiune
prin raportare la
tema comediei/ psihologica (E. Lovinescu), sunt personaje plate, nonevo- lutive,
conflicts/ realizate in maniera realista, prin mijloacele specifice comicului. Ele
constructia
subiectului/
se inscriu in tipologii, dezvaluind „estetica unui realist lucid care
viziunea despre observa moravurile lumii de pe sccna pre- zentului, dincolo defardul
lume. iluzoriu". (V. Fanache)
O scrisoare pierduta este o comedie de moravuri care satirizeaza
vicii ale societafii romane§ti de la sfar§itul seco- lului al XlX-lea,
ridiculizand aspecte din viafa politica §i familiala a marii burghezii.
Comedia este ilustrativa pentru ironia acida a dramaturgului §i
pentru varietatea tipurilor de personaje: incomoratul ~ Zaharia
Trahanache; amorezul - Tipatescu; cocheta adulterina - Zoe;
demagogul - Cafavencu, Farfuridi, Dandanache; cetafeanul -
Cetafeanul turmentat; raisonneurul - Pristanda, care este §i tipul
slujba§ului umil.
Dintre personaje, o figura remarcabila este onorabilul Zaharia
Trahanache, prin dubla sa apartenenfa la tipul comic al
incornoratului §i la cel al omului politic abil, adaptat societatii in
care traie§te. Personaj construit cu inteligenfa, subtilitate §i umor,
Trahanache este protagonist al scenei politice din ora§, dar §i al
triunghiului conjugal de pe scena propriei casnicii.

2.1. Relatia tema - personaj

145
n
articular<tCti de constructie a personaje'or I

146
 n
articular<tCti de constructie a personaje'or I
Prezinta Prin raportare la tema comediei, Zaharia Trahanache ilus-
constructia
treaza amestecul inedit dintre viafa politica, publica §i viafa
personajului ales,
prin raportare la familiala, privata. Aflat la a doua casatorie, Trahanache
‘ema comediei. suporta consecintele diferenfei mari de varsta fafa de Zoe,
Sofia lui. Mariajul, cu o vechime de opt ani §i jumatate,
include un al treilea membru, care de opt ani este cel mai
apropiat prieten al familiei: prefectul §tefan Tipatescu.

147
 A I.L. CARAGIALE / Comedia

Configuratia generala a personajului Zaharia Trahanache

este stability de autor in mod direct, prin didascalii, in prima
pagina a textului dramatic: este prezidentul unei liste impre-
sionante de comitete §i comipli ce se poate prelungi la nesfar§it §i
care amuza prin asocieri ridicole: „prezidentul Comitetului
permanent, Comitetului electoral, Comitetului §colar, Comifiului
agricol, al altor comitete §i comipii". Portretul personajului plat se
imbogafe§te prin dialog, prin fapte §i prin relafiile cu celelalte
personaje.

2.2. Personajul in raport cu conflictele comediei

Prezinta Conflictul principal al comediei antreneaza douS forfe a cSror
5 constructia confruntare i§i are cauzele in plan politic: membrii de vazS ai
’ personajului, prin
rap or tare la partidului aflat la putere (prefectul Tipatescu, Zaharia
| conflictele Trahanache §i Zoe) §i gruparea independents a lui Nae
i comediei.
Cafavencu, aspirant la calitatea de deputat. Specificitatea
conflictului este data de faptul cS lupta electorala se muta din
arena publics in viafa familialS, deoarece dobandirea demnitSfii
de deputat este in stransa dependents cu posesia scrisorii de
amor, ajunsS - printr-o regretabila neglijenJS - in mana
adversarului politic, „distinsul,/ domn Nae.
In acest conflict, Zaharia Trahanache pare sS aibS statut de
victims. „Tradus,/ de mai tanSra lui sofie cu cel mai bun amic,
credul, rSbdStor §i bonom, personajul starne§te, la inceput, un
zambet superior §i ingSduitor, generat §i de atentia pe care o
acordS sensibilitSfii adulterinei. tn plan politic, rSspandi- rea
z/infamiei" ii poate clStina credibilitatea §i ii poate afecta

autoritatea. Personajul este implicat, tangential, §i in conflictul

secundar, unde un rol important are grupul Farfuridi -
Branzovenescu, obsedat de trSdare din partea fruntagilor
partidului (deci §i a lui Trahanache) §i, implicit, de pierderea
nominalizSrii la deputafie a celui dintai, a cSrui incredere in
onestitatea prezidentului s-a clStinat series, odatS cu vizitele
suspecte fScute la redaefia ziarului „RScnetul Carpafilor".

■* u t -n .*
2.3. Personajul si constructia subiectului
Prezinta
j construc|ia Trahanache este un politician varstnic, obi§nuit sS fie in
j personajului, prin fruntea mi§cSrii politice, din care pare a-§i face un scop in viafa.
j raportare la
i construc|ia Ca stalp al puterii locale, prieten al prefectului §i consort al
’J subiectului. Zoei, personajul are un rol important in aefiune, anticipat

de
Particularitati de coi.structie a personajelor
locul ocupat in lista personajelor, unde este al doilea, nu numai
148
datorita pozifiei sale in ora§ul de munte, ci funcfiei sale pe
parcursul evenimentelor, el fiind mintea clara care tempereaza
agitatia celor din jur §i stabile§te strategia pentru combaterea
§antajului. In viafa familiala, Trahanache o pro- tejeaza pe Zoe,
considerand-o fragila, dar §i pe Tipatescu, ale carui defecte („e
iute, n-are cumpat") sunt, din punctul lui de vedere,
incompatibile cu viafa politica. Desigur, aceasta atitudine care-i
scute§te pe cei doi de explicafii (Trahanache chiar afirma ca
„§tie tot, dar nu erode nimic") nu este una dez- interesata, pentru
ca prietenia prefectului ii aduce beneficii si venerabilul se simte
excelent in pozi^ia sa de conducator al viefii politico din ora§ul
de provincie, pozifie pe care inten- fioneaza sa o pastreze, ca §i
Dandanache, pana la adanci batranefe.
Aparifia personajului se produce in scena Ill a primului act,
in salonul locuinfei lui Tipatescu. Inters de la intalnirea cu Nae
Cafavencu, de la care a aflat continutul scrisorii
compromifatoare, Zaharia este agitat §i tulburat, dar se sta-
pane§te admirabil. Efectul comic este generat de inadeevarea
personajului la realitate: de§i tocmai aflase despre adulter,
principala preocupare pe care o vade§te este moralitatea sociala.
Prima replica a lui Trahanache este: „Al ce corupta sojdetatel... Nu
mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul §i iar
enteresul...". Se poate observa, inca de la inceput, stereotipia de
mecanism a personajului, dar §i firea lui demonstrative,
declamativa pana §i in intimitatea propriei con§tiinfe.
Scena urmatoare, regizata magistral de Caragiale, dez-
valuie esenfa relafiei dintre Trahanache si Tipatescu, dar
contribute fundamental §i la caracterizarea personajelor. Intr-o
admirabila alternanfa de vorbire directa §i indirecta,
Trahanache reproduce cu fidelitate intalnirea matinala. In
relatarea intrevederii avute cu Catavencu, Zaharia califica
§antajul drept miselie, infamie (contextul ambiguu permite insa §i
relafionarea cu legatura amoroasa dintre Zoe §i Fanica), il
informeaza pe prefect §i ii urmare§te cu §iretenie reactia.
Afectat sau nu, Trahanache nu lasa sa se vada acest lucru, ci
actioneaza diplomatic", salvand situajia §i pe Tipatescu insu§i,
pe care il avertizeaza: „Ei astampara-te, omule, §i las' odata
mofturtle, avem lucruri mai serioase de vorbit".

149
 ] I.L. CARAGLA.LE / Comedia
Pentru el, „lucrurile ser louse" sunt cele politice, dar cunoaste
totugi scrisoarea pe de rost: „Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica
eu) merge deseara la intrunire (mtrunirea de alaltaieri-seara). En
(adica tu) trebuie sa stau acasa pentru cd astept depe§i de la
Bucuregti, la care trebuie sa rdspunz pe data; ma astepta, prin urmare,
vino tu (adica nevasta-mea, Joijdca), la coco§ehd tail (adica tu), care te
adora, ca totdeauna".
Agadar, Trahanache se inscrie in tipologia omului politic
abil, cu experien^a pe de o parte, gi se dovedegte bine adaptat
„sofietafii fara moral §i fara printfpiiri", actionand eficient gi
mustrandu-i parintegte pe Farfuridi gi Branzovenescu: „Ce
sunteji d-voastra, ma rog? Vagabond de pe ulifa? nu... Zavragii? nu.
Cauza§i? nu... D~voastra, adica noi, suntem cetateni, domnule,
suntem onorabili... Mai ales noi trei suntem stdlpii puterii". (Actul
II, scena I) A avea putere inseamna pentru Trahanache a fi
onorabil gi aceasta este o cauza pentru care merita sa lupte gi sa
ia apararea prietenului Tipatescu, acuzat de cei doi politicieni
suspiciogi. E vizibila totodata gi arta persuasiunii, prin
implicarea nemul|umi{ilor in sfera inalta a conducerii („mai ales
noi trei suntem stdlpii puterii"), datatoare de satis- facfii pentru
pastrarea carora Trahanache nu precupefegte niciun efort.
In didascalia din deschiderea actului III, este surprinsa
pozifia privilegiata a personajului de alta parte a baricadei decat
Farfuridi gi Cafavencu, care se intrec in discursuri pentru a~gi
mulfumi simpatizanfii, deoarece domnul Nae are promisiunea
prefectului gi a Zoei ca este susfinut in alegeri, iar Farfuridi se
supune disciplinei de partid. Situat in fruntea conducerii locale a
partidului gi avand congtiinfa autoritafii sale, Trahanache igi
permite sa fie detagat, afabil, mdngdietor, binevoitor prin ton gi
gesturi, rabdator, calm prin limbaj, conducand gedinfa cu
autoritate gi reugind sa men- {ina echilibrul pana spre finalul ei
- momentul declararii candidatului, miza intalnirii. Ca om
politic el este obedient fafa de centru din interes, dezvaluindu-si
concepfia de politician abil in fafa lui Farfuridi si
Branzovenescu: „Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe
tapet partidul mtreg... pentru cd de la partidul intreg atdrna binele
farii §i de la binele farii atdrna binele nostru...". Fara discursuri
sforaitoare, nenea Zaharia demonstreaza ca are in fond aceeagi
atitudine

150
 Pa; ticuiaritati de consiruc|ie a personajelor
patriotarda ca si Cafavencu aceeasi deviza Scopul scuza
mljloacele in lupta contra inamicilor. Conduce adunarea din sala
Primariei cu bonomie, placere, rabdare - forma a diplomatiei,
comportandu-se aproape patern cu Farfuridi, pe care il
incurajeaza in efortul de a incheia un discurs prolix, care pare a
fi o sarcina peste puterile lui. Iritarea din finalul intalnirii (dupa
ce roste§te con§tiincios numele lui Gagamifa ala drept candidat
al partidului, cand Catavencu se simte tradat) are o dimensiune
autentica, nenea Zaharia simfindu-se atacat in onorabilitatea lui,
dar §i una intenfio- nata, pentru ca il nume§te public pe
Cafavencu un plasto- graf patentat, contracarand astfel efectul
scrisorii in cazul publicarii ei in „Racnetul Carpatilor". De altfel,
el reu§e§te sa gaseasca polita falsificata de Cafavencu, ce
demonstreaza ca acesta nu are credibilitate, a§adar scrisoarea e
un fals §i refuza sa ii susfina candidatura.
Performanta din scena adunarii electorate evidenfiaza prin
gesturi, prin limbaj §i prin comportamentul fafa de cei din jur
abilitatea politica, viclenia, tehnica manipularii, mania puterii §i
diplomafia.

3. incadrarea personajului Tntr-o tipologie

i Argumenteaza Prin intermediul comicului de caracter, personajul se

ij incadrarea configureaza in doua modalitafi: prin evidenfierea unei
j personajului intr-o
«■ tipologie. „monomanii,/ (demagogul, avarul, ipocritul, gelosul, servilul)
sau prin rolul de compozitie (amorezul, cocheta, incorno- ratul,
confidential). Din combinafia celor doua modalitafi se nasc
personaje care pot fi incadrate in doua tipologii, cu criterii
diferite. In cazul lui Zaharia Trahanache, primeaza in mod
evident rolul de compozijie, care il incadreaza in tipologia
incornoratului. Nu se poate vorbi insa despre o „monomarde ,/
sau o trasatura hipertrofiata, care sa ii permita definirea din
aceasta perspective Trahanache este putin din toate (disimulat,
senil, ramolit, perfid, abil) §i nimic in mod absolut.
Ca sot in§elat, Trahanache adopta masca inocenfei in
privin^a relafiilor dintre Zoe §i prefect. Ideea naivitafii
intenfionate este susfinuta de comportamentul din scena in care
ii relateaza lui Tipatescu intalnirea cu Nae Cafavencu, cand §tie
confinutul scrisorii pe de rost §i il prive§te lung §i

151
 A I.L. CARAGIALE / Comedia
atent, urmarindu-i reacfiile. Soful ingelat nu mai are nimic din
comicul facil al altor piese, atitudinea lui este subtila, plina de
tact, chiar prevenitoare. In conditiile in care atat Zoe, cat gi
Tipatescu isi pierd capul, cel din urma facand gregeli una dupa
alta (arestarea lui Cafavencu, profitabila pentru acesta deoarece
ii construieste imaginea de martir, negocierile cu acelagi,
manifestarea violenta a furiei gi frus- trarii, cand se repede cu
bastonul la el confirmand apelativul varnpir), Zaharia, omul
politic versat gi soful cu experienfa, indeamna la calm gi la
pastrarea cumpatului. Scena in care il informeaza pe Tipatescu
despre gantaj este edificatoare pentru comportamentul gi
atitudinea lui Trahanache. Mai intai el creeaza orizontul de
agteptare al interlocutorului (Ai pufintica rabdare), relatand cu
lux de amanunte intrevederea cu Nae Cafavencu, apoi recita
scrisoarea pe care o gtie pe de rost, dar despre care afirma ca
este plastografie. Cine, oare, ar acorda atata atenfie unui fals?
Exista vreun argument serios in privinfa ramolismentului gi a
senilitafii lui Trahanache, sau scriitorul ii joaca o farsa cititorului
neatent, sancfionandu-I pentru superficialitatea de a nu fi
disociat aparenfa de esenfa?
Ipostaza de incornorat nu se poate disocia complet de cea a
politicianului cu experienfa. Sfaturile pe care soful ingelat,
placid, imperturbabil, le da amantului fixeaza inca- drarea lui
Tipatescu in categoria politicienilor fara experienfa gi fara
diplomatic, degi are calitafi pe care ceilalfi nu le au: bun baiat,
de§tept, cu carte. In final este mulfumit pentru ca situafia de criza
este depagita gi lucrurile reintra pe fagagul lor normal. Viclean,
dovedind strategic in relafiile inter- umane gi o buna cunoagtere
a tehnicii manipularii, onorabilul profita de impacarea generala
pentru a-gi mani- festa simpatia fa|a de oportunismul lui
Cafavencu - forma a diplomafiei mult laudate, gi mai ales ca sa
accentueze relafia de prietenie cu Fanica in mod public: „eu n-
am prefect! cu am prieten! In sanatatea lui Fanica! Sa traiasca pentru
fericirea prietenilor lui!". Didascaliile, care noteaza gestul
personajului de a-i saruta pe Zoe gi pe Tipatescu, au rolul de a
sugera continuitatea triunghiului, care, scapat de ame- ninfare,
poate sa-gi reia viata linigtita din perioada preelectorala.

152
 Particulariia^i de construc|ie a personajelor

4.1. Modalitati/ procedee de caracterizare

Ilus-ieaza, prin Prima modalitate de caracterizare directa este realizata de
exemple, 2-4
modalita|i/
autor, in didascalii, unde personajului i se enumera funcfiile §i
precedes de demnitafile publice. Mai pufin freeventa in text, autocarac-
caracterizare a
terizarea evidenfiaza raportarea personajului la calitafile
personajului ales.
politicianului §i la adversarul sau declarat (Cajravencu): „Apoi,
daca umbla el cu machiavelicuri, sa-i dau eu machiavelicuri -
(schimband tonul.) Martord mi-e Maica Precistai [...] N-am umblat
in viafa mea cu diplomatic".
Caracterizarea directa realizata de alte personaje 11 pune pe
Trahanache intr-o lumina favorabila. Branzovenescu exp rima o
admirable amestecata cu invidie: „E tare... tare de tot... Solid
bdrbat! Nu-i dam de rostud secretului". Chiar §i adversarul sau
politic, Nae Cafavencu, il nume§te venerabilul.
Mijloc de caracterizare indirecta, onomastica ilustreaza
trasaturi dominante de caracter. Zaharia Trahanache sinte-
tizeaza in prenume zahariseala, ramolismentul - real sau mimat -
§i comportamentul sau dulceag, iar in nurne (derivat de la
trakana - coca moale, aluatul usor modelabil) rabdarea,
maleabilitatea §i oportunismul care il ajuta sa se adapteze
oricarei /,forme,/ sau situafii noi.
O alta modalitate de caracterizare indirecta o reprezinta
faptele personajelor. Trahanache este calculat §i eficient,
gestioneaza calm situafiile de criza pe care le rezolva fara
panica, chiar daca are nevoie de timp, dupa cum §i de 'ticul
verbal „Aveti pufintica rabdare". In timp ce Zoe §i Tipatescu se
agita §i ii promit lui Cafavencu susfinerea, Trahanache ramane
consecvent in atitudinea fafa de avocat, pe care il considera
mi§el. Evident ca nu viciul de caracter il impiedica pe prezident
in susjinerea candidaturii lui Cafavencu, ci faptul ca, din
punctul lui de vedere, nu este destul de ver sat.
Deoarece in genul dramatic personajele se infafi§eaza
singure cititorului/ spectatorului, limbajul este un mijloc
important de caracterizare, care in cazul lui Trahanache
dezvaluie in primul rand incultura. Exprimarea cacofonica sa
zica cd nu le are"), deformarea fonetica a unor neolo- gisme
(cestiune, docoment), adaptarea cuvintelor la pronun- farea cu
accent grecesc (prinfip, sofietate) reflecta instruefia superficiala,
dar §i e§ecul de adaptare la nou.

153
 I.L. CARAGIALE / Comedi?
Replicile sunt alt rnijloc de caracterizare indirecta, subor-
donat caracterizarii prin limbaj. In redarea discutiei avute cu d.
Nae, Trahanache ii spune lui Fanica, autocitandu-se: „Dupd ce-i
put piciorul in prog si-i zic: «Ia asculta, stimabile, ai pufintica
rabdare: docomentul!» vede migelul cd n-are incotro, §i-mi scoate o
scrisorica..," Toata arta disimularii §i tot caracterul duplicitar se
concentreaza in cateva cuvinte: Zaharia i se adreseaza
interlocutorului cu stimabile, dar in relatare il nume§te miscl.
! £27
i 4.2. Tipuri de comic
i
Ilustreaza doua Acumularea detaliilor tn construcfia personajului, pentru a da
tipuri de comic contur caracterului sau §i pentru a detalia rolul de compo- zifie,
tj valorificate in ;
caracterizarea necesita o tehnica superioara, complexa. De aceea, in
,i personajului ales. individualizarea acestui ins generic, Trahanache - soful in§elat
§i politicianul abil, Caragiale recurge la diverse tipuri de comic:
de situafie, de caracter, de moravuri, de limbaj, de nume.
O components importanta a comicului de situate este
triunghiul conjugal, in care Zaharia Trahanache define rolul cel
mai umilitor, dar §i cel mai amuzant. Trebuie subliniat faptul ca
personajul se abate de la caracterul clasic in care i§i are originea,
pentru ca el nu este un naiv, ci mai degraba un lucid, care se
lasa in§elat Spre deosebire de „omologul" sau din O no
aptefurtuno as a, jupan Dumitrache, venerabilul nu are obsesia
onoarei defamilist §i ignora infidelitatea Zoei.
Natura speciala, individualizanta, a personajului este
evidenfiata prin comicul de caracter, datorita sintezei inedite de
naivitate §i abilitate. Aparentul paradox este explicabil prin
faptul ca naivitatea lui nu este reala, ci mimata, deci poate fi
considerate argument in favoarea abilitafii, a disimularii §i a
diplomatiei. Siguranta de sine, stapanirea, autocontrolul - pe
care nu il pierde in nicio imprejurare - probeaza calitatea lui de
„stalp al autoritatii locale". ——
5. Prezentarea comparative a doua personaje:
Prezinta relatia Zaharia Trahanache - Nae Catavencu
dintre doua
personaje ale 5.1. Pagina de prezentare a personajelor:
comediei studiate. lista cu „Persoanele“
Dintre personajele cu un rol important in compozifie,
privilegiafi sunt Zaharia Trahanache, personalitatea politica a
judefului §i Nae Cafavencu, avocatul dornic de putere, care
tulbura prin ambifia sa lini§tea ora§ului de provincie.
Pagina de prezentare a persona]elor este prima intalnire a
cititorului cu lumea fictionala in care va fi gazduit pe dur ata
celor patru acte. In aceea§i maniera in care scriitorul enumera
154
 Particularitati de const; dc|ie a pcrsonajelor
,/
//demnitafile lui Trahanache, se procedeaza §i in cazul lui
Cafavencu: „avocat, director-proprietor al ziarului Racnetul
Carpatilor, prezident-fondator al Societafii enciclope- dice-cooperative
«Aurora economica romdna»".
Din aceasta sumara prezentare inifiala, rezulta deja o serie
de trasaturi importante ale celor doua personaje. In primul
rand, venerabilul nu are o profesie, ci doar funcfia de prezident al
diverselor „comitete §i comifii", ceea ce ii confera mai ales
calitate de reprezentare, nu obligatoriu un rol activ. Poate ca
prima titulatura indicate de Caragiale (prezidentul Comitetului
permanent) nu are menirea de a denumi o organizafie, ci de a
sugera ,.permanent" calitafii de prezident a lui Trahanache. De
cealalta parte a baricadei, Nae Cafavencu are o profesie: este
avocat, la fel ca Farfuridi. Nu este, cu siguranja, intamplator
faptul de a fi coleg de breasla cu Farfuridi §i ca amandoi
reprezinta tipul demago- gului, producand cele mai ilare
discursuri electorale pe care Ie~a rejinut literatura romana.
Dubla calitate de director-proprietar al ziarului „Racnetul
Carpatilor" este importanta pentru sesizarea ambitiilor de
putere §i de notorietate ale personajului. Denumirea revistei
este suficient de aberanta §i de expresiva pentru a da indicii
referitoare la agresivitatea §i prostia candidatului §antajist.
Latura megalomana a lui Cafavencu este sublimate de
ultima demnitate citata: ,,prezident-fondator al Societajdi enci-
clopedice-cooperative «Aurora economica romana»". Imposibila
combinafie de enciclopedism §i de cooperativism da dimen-
siunea golului §i a demagogiei personajului, care fondeaza o
societate fara obiect al muncii, menita sa renasca economia
romana, care (dupe cum spune el, in discursul de la primarie) „e
admirabila, e sublima, putem zice, dar lipse§te cu desavdr§ire".
Concluzionand asupra observatiilor pe care le putem face pe
marginea informatiilor din pagina de prezentare, se poate spune
ca cele doua personaje sunt oameni de vaza in capitale judefului
de munte §i ca se confrunta forfe pu- ternice. Totusi, balanfa
inclina in favoarea lui Trahanache, a carui onorabilitate a fost
deja certificate de alegerea lui in

155
 A I.L. CARAGIALE / Comedia
fruntea numeroaselor comitete amintite. Pentru Cafavencu,
drumul afirmarii este abia la inceput §i nu are de partea lui
decat dascalimea si pe popa Pripici. Mai mult, calitatea de
proprietar al ziarului §i de fondator al Societatii enciclo- pedice...
denota in primul rand sforfarile personate de a se impune in
lume §i nu obligatoriu o recunoa§tere publica.

5.2. Tipologia comica

In spiritul comediilor lui Caragiale, fiecare personaj ilus- treaza
un anume tip uman, in acest caz soful inselat, res- pectiv
demagogul. Se observa ca primul este definit prin rolul de
compozifie, iar celalalt prin monomania caracte- ristica. Aceasta
se evidenfiaza aproape in fiecare intervenfie a lui Cafavencu in
piesa, dar exemplul cel mai stralucit il constitute discursul
electoral. Personajul incepe prin „a-§i §terge cu eleganfa
avocafeascafruntea", continua cu lupta „osten- tativd" de a i§i
stapani emofia §i culmineaza cu izbucnirea in plans, gandind la
„fdri§oara" lui. Este o deosebire majora intre el §i calmul,
temperatul Trahanache, al carui control de sine nu da gre§ in
nicio imprejurare.

5.3. Mijloace si procedee de caracterizare

Cafavencu, in calitatea lui de simbol al demagogiei, se carac-
terizeaza cel mai bine prin limbaj, ale carui particularitafi sunt
surprinse in discurs. El vade§te preferinfa eroilor caragialieni de
a se manifesta prin cuvinte goale, lipsite de substanfa, dar
rasunatoare. Lider al aripii progresiste, al dascalimii din
localitate, Cafavencu i§i modeleaza discursul dupa impre-
jurari, insa intotdeauna vorbe§te ca un orator la tribuna §i are
nevoie de un public. El recurge, in celebrul discurs electoral, la
autocaracterizare, prin citarea opiniei celorlalfi: „Mi s-afacut
imputarea cd suntfoarte, cd sunt prea, cd sunt ultra-progresist... cd
sunt liber-schimbist, cd voi progresul cu orice pref'.
Cafavencu este un maestru neegalat (concurat poate numai
de Farfuridi) al nonsensului, semn distinctiv al unei
incapacitate logice: „pand cdnd sa n-avem noifalifii no§tri!".
Replicile din dialogul cu Pristanda, dupa eliberarea din
inchisoare, intr-o discufie privata, sunt o sursa a comicului §i un
procedeu de caracterizare indirecta. Avocatul i se

ParticulaUta|i de construct a perso: lajelor

adreseaza polijaiului cu apelativul cetatene, configurand o
situatie oficiala condifia de martir al unei cauze nobile, in
156
opozifie cu realitatea, eondijia de §antajist. Roste§te cuvinte
mari despre statul constitutional si condijia de instrument a lui
Ghita, fixandu-i clar coordonatele de marioneta a puterii. Face
aluzie la autoritatea discrefionara a prefectului („Nu braful care
lovegte, vointa care ordona e de vind../f §i se exp rima sentences,
provocand admirafia funefionarului, care-1 carac- terizeaza
direct, injelegand teatralismul ca o calitate esen- fiala a
politicianului: „Mare pi§icher! Strajnic prefect ar ft astal".
Gesturile (procedeu de caracterizare indirecta) de un
teatralism ieftin dau dimensiunea „formei fara fond" care
define§te in cel mai inalt grad acest persona]'. La fel de
histrionic ca in sala primariei este Cafavencu la intalnirea cu
coana Joifica, doar ca acum a disparut emfaza §i i-au luat locul
umilinfa §i slugarnicia: e aplecat de spate, ingenun- cheat §i
plangaref. Cu excepfia ultimei atitudini, constanta in ambele
situafii evocate, diferenfa dintre infatuatul care avea scrisoarea
§i slugarnicul care a pierdut-o face din Cafavencu una dintre
cele mai comice ipostaze ale pacalito- rului pacalit.
Cele doua personaje se plaseaza, din punct de vedere
temperamental, la antipozi. Tot ceea ce este in deficit (ca
lentoare, rabdare §i stapanire) la Trahanache apare ca exces
(agitafie, precipitare §i impulsivitate) la Cafavencu. Insa din
punct de vedere moral, cei doi nu se deosebesc. lata inca o
ilustrare a faptului ca acela§i fond poate imbraca forme diferite,
in§elatoare in jocul aparenfelor.

5.4. Surse/tipuri de comic

Criticul G. Ibraileanu subliniaza (in studiul Numele proprii in
opera comica a lui Caragiale) ca sonoritatea numelor §i confinutul
lor notional devin mijloc important de caracterizare a
personajelor. Nae Cafavencu, tipul demagogului latrator, poarta
un prenume care sugereaza populism §i familiaritate. Numele
poate fi derivat de la cafa (baf lung, cu carlig, pentru prinderea
oilor sau persoana rea §i cicalitoare) sau de la cafaveica (haina cu
doua fefe), ambii termeni fiind sugestivi pentru trasaturile
comportamentale si morale ale personajului.

157
 I.L. C-^RA^IALE / Comedia

Spre deosebire de numele cu conotafii rezonanfe do- moale,

de zahariseala §i de aluat modelabil, al lui Zaharia Trahanache,
numele adversarului este agresiv, ascufit, latra- tor, ca insu§i
personajul.

INCHEIERE

6. Actualitatea creatiei lui LL. Caragiale

■! Exprima-|i opinia In ciuda tipologizarii lor, a schematismului psihologic sau a

desore actualitatea aspectului de mecanism defect, care acfioneaza dupa ste-
personajelor §i a reotipii ilare, personajele comediilor lui I.L. Caragiale au o
ij situapilor tipice
verosimilitate care depa§e§te grani|ele fictiunii. Infidelitaji
u din comedia lui
mediatizate, discursuri demagogice ale unor indivizi inculji sau
corupfi, exemple banale de slugarnicie, defilare de forme fara
fond, toate par atat de exagerate, incat parca nu pot aparfine
realitafii, ci imaginable! marelui dramaturg. A§a se explica
faptul ca personajele §i situajiile tipice in care evo- lueaza ele au
devenit o „grila" de percepere a realitafii, la care ne raportam §i
astazi, cand afirmam, la vederea vreunui Catavencu, sau a unui
Pristanda, sau a vreunui venerabil: „E ca-n Caragiale...".

Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul Tn

care este reflectata viziunea despre lume in constructia
personajelor
Expnma-p opinia '
Personajele comediei, reduse la cateva scheme morale abstracte,
despre modul in ; care
este reflectata par sa alcatuiasca lumea celei mai „universale" compuneri, in
viziunea despre
jlume in construc^ia sensul in care comedia tuturor epocilor procedeaza - din acest
: personajelor. punct de vedere - foarte asemanator. Din cateva tu§e groase,
din cateva creionari defiguri plastice stereotipe si de situafii
tipizate, dramaturgul obfine imediat un efect comic, deoarece
totdeauna cli§eizarea stame§te rasul.
Abstracfiunea §i esenfa sunt strans legate de func^iona- litatea
comica. Se poate considera, a§adar, ca - in ciuda dependence!
comicului de obiceiuri §i de mentalitaCi, de la o epoca la alta -
exista un filon etern, care declan§eaza rasul omului, indiferent
de „gustul,/ timpului.

| f SUGEST1I DE ABORDARE “I
158
 Particularity de ccnstiuctie a personajelor

LA UNOR SUBIECTE PROPUSE I

1. (variants 4, rezerva, Bac. august 2010) Redacteaza un eseu de 2 - 3 pagini, in

care sa prezinti particularitatile de construct a unui persona) dintr-o comedie
studiata. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):
2. (Variants 69, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
particular ita file de construct a unui personaj intr-o comedie studiata. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
INTRODUCERS 1. Context.
E20
CUPRINS
Mentionarea a patru elemente de
structure ale textului dramatic, 2.1. Relafia tema-personaj; E22
semnificative pentru reali- zarea 2.2. Personajul raportat la conflictele E23
personajului ales (de exemplu: comediei;
notajiile autorului, aejiune, 2.3. Personajul raportat la constructs
conflict, relajii temporale si subiectului.
spafiale, construcjia subiectu- lui, 4.1. Modalitapl/procedee de caracterizare
particularitaji ale compozijiei,
construcjia personajului, modali-
taji de caracterizare etc.) (Bac.
2010) Sau
Prezentarea a patru trasaturi ale
comediei, reprezentative pentru
personajul ales. (Bac. 2008,2009)

Evidenfierea a doua episoade/

situafii semnificative pentru 2. Raportarea personajului la ansamblul 224
ilustrarea unei trasaturi a comediei (terns, viziune etc.);
personajului ales. (Bac. 2010) Sau 3. Tipologia personajului. £22
Prezentarea statutului social,
moral, psihologic al persona- jului
ales. (Bac. 2008,2009)

Relevarea principalelor trasaturi

ale personajului, prin raportare la
5.2. Tipologia comica; 228
scene/ situafii semnificative.
5.3. Mijloace §i procedee de caracterizare; E28
Susfinerea unui punct de vedere 5.4. Tipuri de comic.
personal/ Exprimarea unei
7.1. Exprimarea opiniei arguments te. E28

_____________________________________
E30
L

159
 A I.L. CARAGIALE / Comedia

opinii argumentate, despre modul

in care se reflects o idee sau tema
comediei in construc- tia
personajului.

INCHEIERE 6. Actualitatea creatiei lui I.L. Caragiale.

3. (Variants 70, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
particularitafile de construcjie a unui persona] dintr-un text narativ sau text dramatic studiat,
apartinand lui I.L. Caragiale. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere
(pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Context. £20

CUPRINS 2.Raportarea personajelor la ansamblul

MJ

v
Prezentarea a patru trasaturi ale comediei (tema, viziune etc.);
comediei, reprezentative pentru 2.1. Relatia tema-personaj;
personajele alese. 2.2. Personajul raportat la conflictele

CM
UULU MJ
comediei;

CM CM
2.3. Personajul raportat la constructia
subiectului.
5.1. Pagina de prezentare a personajelor.

. co
Evidentierea situapei initiate a

U4
4.1. Modalitap de caracterizare;

CM
celor doua personaje.
4.2. Tipuri de comic.
Relevarea principalelor trasaturi

UJ

co
CM
ale personajelor, prin raportare la
scene/ situatii semnificative.
7.1. Exprimarea opiniei argumentate.
. Exprimarea unei opinii
argumentate, despre modul in care o
MJ

se reflects o idee sau tema

comediei in construe pa
personajului

INCHEIERE 6. Actualitatea creatiei lui I.L. Caragiale. E29

4. (Variants 8, sesiunea august 2013, profil uman; Variants 71, Varianta 72,
Bac.2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre rdatiile dintre doua
personaje intr-o comedie studiata/ dintr-un text dramatic studiat. In elaborarea eseului,
vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

5. (Varianta 68, Varianta 73, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-
3 pagini, in care sa prezinp personajul pref erat/ doua personaje dintr-o comedic studiata,
pornind de la ideile exprimate in urmatoarele afirma|ii:
a. (v. 68) Caricatura in opera lui Caragiale este indeobgte eminent amuzanta.

160
 Particularity de construc|ie a personajelor

Caragiale afost un demon al veseliei.l...] Caragiale a dat adeseori figurilor lui

mecanisrn de marionete, dar exceptional^ lui capacitate de observare le-afacut safie
papu§i de caracter, dotate, printr-o stricta ingrijire artistica, cu o anumita pute re de
exacta evocare. (Paul Zarifopol, Pentru arta literara)
b. (v. 73) Tendinfa comediei este de a-§i reduce personajele la scheme morale abstracte,
cu simplafuncjdonalitate comica. In acest sens, comedia constitute; poate cea mai
„universala" compunere literara, apropiata cel mai mult de condifia abstracjiunii §i
a esenjei: catena gesturi, procedee, figuri plastice stereotipe, in situafii tipizate,
invariabile. (Adrian Marino, Dicfionar de idei literare)

IPOTEZA
Personajul este, fara indoiala, for|a coeziva a oricarei opere epice sau dramatice, axul
central in jurul caruia se organizeaza acfiunea, conflicted, relafiile de opozifie de
simetrie. Toate acestea, in modul lor specific de organizare, genereaza o viziune
particular^ despre lume, care i se infa|i§eaza cititorului ca o noua forma de cunoagtere.
Caracterele clasice ies din stereotipia lor gi devin tipuri umane complexe, care uneori
„fac concurenfa starii civile". Nu de purine ori avem impresia ca personajul iese din
filele carfii gi incepe sa colinde realitatea.
a.(v. 68) Alegerea unui personaj pref erat este o sarcina destul de dificila, pentru ca
lumea lui Caragiale este populata de o varietate de figuri exceptionale, fascinante prin
forfa lor de evocare. Totugi, afirmafia criticului Paul Zarifopol, care vede in Caragiale
un demon al veseliei, mi-a facilitat decizia. Latura demonica, dezvaluita prin ironie
acida, este cel mai bine evidenfiata in subtilitatea cu care autorul construiegte tipul
incomoratului gi al politicianului abil, in memorabila figura a lui Zaharia Trahanache.
b.(v. 73) In opinia critica a lui Adrian Marino, se evidenfiaza cateva trasdturi
fundamentale ale personajului comic: tipizarea (realizata prin reducerea la esenfa gi
abstracfiune), plasarea personajului in situafii relevante pentru tipologie gi alegerea
procedeelor de caracterizare adecvate. Toate aceste elemente converg la conturarea a
doua dintre personajele memorabile ale comediei O scrisoare pierduta: Zaharia
Trahanache gi Nae Cafavencu.
ARGUMENTARE
Argument 1.
2.1. Rela|ia tema-personaj / personaje;
E22
Relafia dintre tema gi personaj/
2.2. Personajul/ personajele raportat(e) la E23
personaje.
conflictele comediei;
2.3. Personajul/ personajele raportat(e) la E24
constructs subiectului.
Argument 2. 3. Tipologia personajului;
Incadrarea personajului/ a (sau)
personajelor intr-o tipologie. 5.1. Pagina de prezentare a E28
personajelor;
5.2. Tipologia comica. E28

161
 I.L. CARAGIALE / Comedia

Argument 3.
Relafia personajului ales cu alte 4.1. Modalitaji de caracterizare;
personaje/ rela£ia dintre cele 4.2. Tipuri de comic;
doua personaje alese. sau
5.3. Mijloace de caracterizare;
5.4. Tipuri de comic.

Argument 4. 7.1. Exprimarea unei opinii despre

Raportarea personajului/ a viziunea despre lume reflectata in
personajelor la viziunea construcjia personajelor.
despre lume.

CONCLUZIE
a. (v. 68) Unul dintre efectele comice foarte puternice este produs de caricaturizarea
personajelor, de aspectul lor de marionete caraghioase, dupa cum susfine criticul Paul
Zarifopol. Despre teatrul lui Caragiale s-a spus si ca este „nonpsihologic", pentru ca
personajele nu au adancimea sufleteasca specified omului in general. Cititorul nu regase§te in
personaje acele mi§cari suflete§ti cu carel-a obisnuit teatrul traditional, de aceea se poate
spune ca stilul comediei caragialiene este prin el insu§i „antipsihologic ,/. (I. Constantinescu)
Din aceasta perspective, a receptarii contemporane, I.L. Caragiale este un scriitor foarte
actual, creator al farsei moderne §i un neintrecut pictor al unei lumi in deriva morala.
b. (v. 73) 6. Actualitatea creafiei lui I.L. Caragiale. -------------------------------------_----------1

' L FLBCATH J ;

1. (30 de puncte) Personajele din comediile lui I.L. Caragiale sunt prinse intr-un „vartej al
pasiunilor", fie amoroase, fie politice, fie ambele. Prezin ta, intr-un eseu de 2-4 pagini,
„pasiunile'z personajelor dintr~o comedie studiata, din opera lui I.L. Caragiale, punand
in evidenfa mijloacele comicului prin care se realizeaza.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
•prezentarea temei comediei, in relafie cu „pasiunea,/ pe care a|i ales sa o ilustraji;
•evidenfierea a patru elemente de structura/ de compozifie, relevante pentru cerinta
(de exemplu: aejiune, conflicte, relatii spajiale temporal?, personaje, procedee de
caracterizare, mijloace de realizare a comicului etc.);
° prezentarea relajiilor dintre doua personaje, in raport cu cerinta data;
•exprimarea unei opinii argumentate despre modul in care se evidentiaza in text
„pasiunile,/ personajelor.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

162
 Basmul cult
Povestea lui Harap-Alb
de ION CREANGA

L Particularitato ale textului narativ

Eseu despre particularitafile basmului cult studiat (de exemplu: temd,

viziune despre lume, constructia subiectului, particularitap ale compozipei,
perspectiva narativa, tehnici narative, secvenfa narativa, episod, relapi
temporale si spapale, persona], modalitap de caracterizare a personajului,
limbaj etc.).

INTRODUCERE
I

1. Contextul aparitiei
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in
revista Convorbiri literare, in anul 1877.
Autorul porne§te de la modelul folcloric, caracterizat de
stereotipie, reactualizeaza teme de circulate universala, dar le
organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai
complex decat al basmelor populare.

CUPRINS

2.1. Caracteristici ale basmului cult

Basmul cult este o specie narativa ampla, o narafiune plu-
riepisodica, cu numeroase personaje purtatoare ale unor va- lori
simbolice. Acfiunea basmului implied prezenfa fabulosului
Precizeaza 2-4 ca- (elemente supranaturale) §i este supusa unor stereotipii/ acfiuni
racteristici ale bas-
mului cult,.prin . care conventionale (construcfia subiectului este stereotipa), care
po|i motiva infafi§eaza parcurgerea drumului ma- turizarii de catre erou.
ircadrarea operei
literare studiate in
specia literara.

163
 I ION CREANGA / Basmul cult

Conflictul dintre bine rau se incheie prin victoria forje- lor binelui.
Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcfii
(antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in bas~ mul popular, dar sunt
individualizate prin atributele exte~ rioare §i prin limbaj. Reperele
temporale §i spajiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cli§eele
compozifionale, cifrele si obiectele magice, formulele specifice,
procedeul triplicarii.
Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea
unui traseu al devenirii spirituale (concretizat in trecerea probelor) §i
modificarea statutului social al pro- tagonistului (devine imparat).

rS 2.2. Categoria estetica: miraculosu!/ fabulosul, supra-

Lumea basmelor este cu totul aparte, o lume supranaturala. Basmele reprezinta categoria

. Prezinta succint
naturalul
; rela^ia dintre basm
2 categoria este-
estetica a miraculosului/ a fa- bulosului. Convenjia basmului este
! tica: miraculosul/ acceptarea de catre ci- titori (§i personaje) a altor legi ale naturii
fabulosul, supra- decat cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi
■ naturalul.
explicat. Ei accepta, inca de la inceput (de la rostirea formulei „a tost
odata"), supranaturalul ca explicate a intamplarilor incre- dibile,
fara corespondent in lumea reala. Supranaturalul nu provoaca
cititorului reac{ii de uimire, de teama sau acea ezi- tare specifica
fantasticului propriu-zis, ci delectarea. „In ca- drul miraculosului
elementele supranaturale nu provoaca vreo reac^ie particulara nici
personajelor, nici cititorului. Nu atitudi- neafata de evenimentele relatate
este caracteristica miraculosului, ci insasi natura acestor evenimente."
(Tzvetan Teodorov, In- troducere in literatura fantastica)

2.3. Viziune despre lume

Definitia pe care G. Calinescu o da basmului, „o oglindire a viefii in
moduri fabuloase", se concretizeaza in cazul „realis- mului Jaranesc"
F4 al lui Ion Creanga, prin tending hiperbo- lizanta §i imaginea
Prezinta viziunea • carnavalesca a lumii, care, sub efectul unei culturi populare a
despre lume din i rasului, conduce „la edificarea unei lumi «pe dos», adevarata a doua
basmul ales.
lume, parodie a celei reale" (Zoe DumitrescU“Bu§ulenga, Receptarea lui
Creanga azi).

164
 Particularitati ale textului narativ

Viziunea lumii pe dos, realizata in universal de ficfiune din basmul

lui Creanga, este exprimata in monologul lui Ochila, gigantul tovara§ al
eroului: „...deasupra capului meu vad o mulfime nenumarata de vazute §i
nevazute; vad iarba cum create din pamdnt;... copacii cu varful in jos, vitele cu
picioarele in sus §i oamenii umbland cu capul intre umere...".
Portretul lui Ochila pare §i un portret satiric al scriitoru- lui,
inzestrat cu darul unic de a vedea altfel lumea: ,,Ma rog, unu-i Ochila
pefafa pamdntului, care vede toate §i pe tofi altfel de cun: vede lumea
cealalta...".

3. Tema si motive narative

Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, inche- iata prin
Precizeaza tema §i
motivele narative triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aven- tura eroica
ale basmului. imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori
morale §i etice.
Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinu- lui,
calatoria, supunerea prin vicle§ug, muncile, demasca- rea
raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.

4. Perspective narativa/ instantele comunicarii narative

Narafiunea la persoana a Ill-a este realizata de un narator
Prezinta specificul omniscient, dar nu §i obiectiv, deoarece intervine adesea prin
perspective! nara- comentarii sau reflectii, unele adresate interlocutorilor ipo- tetici
tive/ instantele
comunicarii nara- (cititori sau ascultatori). Naratorul se deta§eaza de die- geza
tive dintr-un text (pretinde ca evenimentele s-au intamplat fara el), §i se considera
narativ studiat.
responsabil numai cu discursul/ sa spuna poves- tea: poate or izbuti
sa ieiefata imparatului Ro§, poate nu, [...] cum le-ofi norocul. Ce-mi pasa
mie? Eu sunt dator sa spun po- vestea §i va rog sa ascultaji".
Poate fi observata in basm atitudinea fa{a de eroul naiv a naratorului
§i a personajelor, care par a cunoa§te dinainte scenariul calatoriei vazute
ca ritual de ini£iere. Calatoria lui este ,,imitatfa unui model exemplar",
inifierea tatalui, la care to{i au participat altadata. (cf. Florin Ionina).
Fabulosul/ miraculosul face ca elementele supranatu- rale sa nu
provoace spaima sau uimire nici personajelor, nici cititorului/
auditorului, care accepta de la inceput con- venfia basmului.

165
 I ION CREANGA / Basmul cult

5. Elementele de structura si compozitie

Prezinta, prin refe-
5.1. rire la basmul cult Particularitatile compozitiei
studiat, elemen- tele
5.1.1.
de structura, de Secvente narative/episoade
compozitie si/ sau
ale con- structiei Acfiunea se desfa§oara linear; succesiunea secventelor narative/ a
subiectu- lui (de episoadelor este redata cronologic, prin inlantuire.
exemplu: incipit,
final, epi- soade/ Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan
secvontc narative, compozifional, unor parfi narative, etape ale drumului ini- fiatic:
tehnici narative,
acfiune, conflict, relafii
etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea cra- iului - „fiul
temporals §i spapale, craiidui", „mezinul" (naivul), parcurgerea drumului inifiatic - Harap-
momeniele subiectu- Alb (novicele/ cel supus inifie- rii), rasplata - imparatul (inifiatul).
lui, constructia per-
sonajelor, perspective
5.1.2.
narativa etc.) Incipit, final; formule tipice
In basm, sunt prezente cli§eele compozijionale/ formule tipice,
plasate in incipit la final. Formula inifiala: „Amu tied era odata" si
formula finala: „§z a finut veselia ani intregi, §i acum mai fine inca;
cine se duce acolo be §i mdnaned. lar pe la noi, cine are bani bea §i
Prezinta particula-
ritatile com- mdnaned, iara cine nu, se uitd §i rabda." sunt convenfii care
Ipozi^iei unui basm marcheaza simetric intrarea §i ie§irea din fabulos, avertizandu-1 pe
cult studiat (secvenae cititor. Spre deosebire de bas- mele populare, in care formula
narative/ epi- soade,
incipit, final, introductiva este compusa din trei termeni, unul care atesta o
J stereotipia existenfa (a fast odata), altul care o neaga (ca niciodata) §i, cel din
5 basmului).
urma, care induce elementul fabulos (de exemplu: pe ednd urnblau
purecii potco- vifi...), aici intrarea in text se face ex abrupto: „Amu tied era odata intr-o fara un
crai, care avea treifeciori...".
Fuziunea dintre real §i fabulos se realizeaza in incipit, deoarece
naratorul inoveaza formula inifiala, punand po- vestea pe seama
spuselor altcuiva: tied, adica se spune, fara a nega ca in basmul popular
(a fost odata ca niciodata). Formula finala include o reflecfie asupra
realitafii sociale, alta decat in lumea basmului §i, in forma rimata, o
comparable de un umor amar intre cele doua lumi - a fabulosului §i a
realului: „§i a finut veselia ani intregi, si acum mai fine inca. Cine se duce
acolo be §i mdnaned. far pe la noi, cine are bani bea §i mdnaned, iara cine nu,
se uitd §i rabda".
Formulele mediane, „Sz merg ei o zi, §i merg doua, §i merg patruzeci §i
noua", „§i mai merge el cat mai merge", „Dumnezeu sa ne fie, ca cuvdntul din
poveste, inainte mult mai este", reali-

166
 Partlciurritati ale textului narariv

zeaza trecerea de la o secvenfa narativa la alta mtrefin in- teresul

cititorului. „De§i conventionale §i relegate semantic de continutul particular
al naratiunii, aceste for mule aufimcfii complexe, care privesc raportul
protocolar dintre povestitor §i ascul- tatori” (Pop, Ruxandoiu, Folclor liter ar
romanesc).

5.1.3. Siereotipia basmului (actiuni conventionale; pe- rechi

opozitionale; procedeul triplicarii - tehnica narativa; numere,
obiecte magice)
Modelul structural al basmului/ tiparul narativ este dominat de
stereotipie, implicand o serie de acfiuni convenfionale (funcfii, situafii-
tip), dispuse in perechi opozifionale (inter- dicfie/ incalcarea interdicfiei,
incercari/ trecerea incercari- lor, lupta/ victorie etc.) sau in structuri
ternare (succesiuni stereotipe de acfiuni progresive, cum sunt cele trei
probe).
Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a si- tuafiilor ce
cornpun schema logica a narafiunii), dar supra- liciteaza procedeul de
tehnica narativa specific basmului popular: a treia proba (aducerea fetei)
confine alte incercari impuse de Imparatul Ro§ §i chiar de fata. Astfel ca
eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe, potrivit
avertismentului dat de tata: „sd teferegti de omul ro§, iar mai ales de omul
span, cat li putea, sa n-ai de-aface cu dan§ii cd suntfoarte §ugubeti".
In basm, sunt prezente numerele magice, simbolice: 3, 12, 24, §i obiecte
miraculoase, unele fiind grupate cate trei („trei smicele de mar §i apa vie §i
apa moarta").
Pe langa structura narativa a basmului, stereotipiile vi- zeaza §i
construcfia personajelor, care indeplinesc o serie de roluri tipice pentru
basm (cf. Vladimir Propp, Morfologia basmului)'. eroul, raufacatorul,
donatorul, ajutorul, fata de im- parat (personajul cautat) §i fatal ei,
trimifatorul, falsul erou.
—]
5. 2. Constructs subiectului
5.2.1.
Prezinta constructia Timp si spatiu I relatii temporale si spatiale
subiectului unui In incipit, coordonatele acfiunii sunt vagi, prin atemporali- tatea §i
basm cult studiat
(relafii temporals aspafialitatea conventiei: „Amu cica era odata intr-o tara un crai, care
spapale, momentele avea treifeciori. §i craiul acela mai avea unfratc mai mare, care era imparat
subiectului, conflict).
intr-o alta fara, mai depdrtata. [...] far a in care imparafea fratele cel mai
mare era tocmai la o mar-
gine a pamantului, si craiia istuilalt la alia margins". Reperele spajiale
sugereaza dificultatea aventurii eroului, care tre- buie sa ajunga de la un
capat la celalalt al lumii (in plan sirn- bolic: de la imaturitate la

167
 ION CRE/^NGA / Bas nul cult

maturitate). El parase§te lumea aceasta, cunoscuta, trece dincolo, in lumea

necunoscuta.

5.2.2. Actiuni conventionale/ momentele subiectului

Actiunea basmului se desfa§oara linear respecta modelul structural
stereotip. Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un
lanf de acjiuni conventionale care corespund momentelor subiectului: o
situafie inijiala. de echilibru (expozifiunea), o parte pregatitoare, un
eveniment care tulbura echilibrul initial (intriga), aparitia donatorilor §i a
ajutoarelor, actiunea de recuperare a echilibrului/ tre- cerea probelor
(desfa§urarea acfiunii), restabilirea echilibrului §i rasplatirea eroului
(deznodamantul).
Situafia iniHala (expozitiunea) presupune o stare de echilibru: un
crai avea trei feciori, iar in alt capat de lume, un frate mai mare, Verde-
imparat, avea doar fete.
Tulburarea echilibrului (intriga) are drept cauza o lipsa relevata de
scrisoarea lui Verde-imparat: absenfa rno§teni- torului de linie masculina
(motivul imparatului fara ur- masi). Craiul este rugat de fratele sau sa i-1
trimita „pe cel mai vrsdnic dintre nepojpi", ca sa-i urmeze la tron.
Din acest moment incepe actiunea de recuperare a echilibrului/
desfa§urarea actiunii. Cautarea eroului se con- cretizeaza prin incercarea
la care i§i supune craiul baietii: se imbraca in piele de urs §i iese in fafa lor
de sub un pod. Conform structurii formale a basmului, reu§e§te sa treaca
acesta proba a curajului fiul cel mic (motivul superioritafii mezinului),
condifie inifiala, obligatorie pentru cel care as- pira la tronul imparatesc.
El trece podul dupa o parte pregatitoare a initierii, in care este ajutat de
Sfanta Duminica.
Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in
cer§etoare (ii daruie§te un ban), mezinul este sfatuit de aceasta sa ia
„calul, armsls §i hainele" cu care fatal sau a fost mire pentru a izbandi. Se
sugereaza astfel ca ta- narul va repeta inifierea tatalui, in acelea§i condifii.
Calul, care este descoperit cu tava de jaratec dupa trei incercari §i

168
 Psrticv-larita|i ale textului narativ F
are puteri supranaturale (vorbe§te §i poate zbura) va de- veni tovaragul
sfatuitorul tanarului.
Intrucat podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vie- fii, „trecerea
primejdioasa de la un mod de existenfa la altul: [...] de la imaturitate la
maturitate"3, tatal ii da in acest loc primele indicafii despre noua lume: sa se
fereasca de omul Span §i de omul ro§, §i ii daruie§te pielea de urs. Aceste
indicajii constituie interdicfia, element specific basmului.
Pe drum, dupa ce se ratace§te in padurea-labirint, fiul cel mic al craiului
se intalne§te cu un om span care ii cere sa-1 ia in slujba lui. Cum are nevoie
de un initiator, cele trei aparifii ale Spanului il determina sa incalce sfatul
parintesc §i, crezand ca se afla in „fara spanHor", il tocme§te ca sluga
(incalcarea interdicjiei). Inca naiv, „boboc infelul sdu la trebi de aieste", feciorul
craiului ii marturise§te ce 1-a sfatuit tatal §i coboara in fantana, fara a se
gandi la urmari. Popasul de la fantana reprezinta o secvenfa narativa
importanta in econo- mia acfiunii, intrucat in§elatoria provoaca evolufia con
flictu- lui: naivitatea se inscrie in codul ritual al ini^ierii prin care trece fiul
craiului. Lipsa de maturitate este sancfionata prin pierde- rea insemnelor
originii §i a dreptului de a deveni imparat: „Spdnul pune mana pe cartea, pe
banii §i pe armelefiului de crai".
Spanul ii fura identitatea, il transforma in rob, ii da nu- mele Harap-Alb
§i ii traseaza proiectul existential, spu- nandu~i ca va trebui sa moara si sa
invie ca sa-§i recapete identitatea (juramantul din fantana).
„Rautatea" Spanului (inifiatorul) il va pune in situafii di- ficile, a caror
traversare implica demonstrarea unor calitafi morale necesare atunci cand
va fi „mare §i tare" (imparat).
Creanga utilizeaza triplicarea (triplarea sistematica a si- tua{iilor ce
compun schema logica a narajiunii), dar supra- liciteaza procedeul de
tehnica narativa specific basmului popular: astfel ca eroul are de trecut mai
multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tata: „sa teferegti de omul
ro§, iar mai ales de omul span, cat ii putea, sa n-ai de-aface cu dan§ii cd sunt foarte
§ugubefi".
Incercarile echivaleaza cu diverse probe ale ascultarii, indemanarii,
curajului, colaborarii §i cumsecadeniei. Din punctul de vedere al
simbolisticii basmului, incercarile sunt probe de inifiere. Harap-Alb va
trebui sa aduca salafi din
Gradina Ursului, pielea cu pietrele prefioase din Padurea Cerbului §i pe fata
imparatului Ro§. Ultima proba presu- pune alte serii de probe (supralicitarea
triplicarii), prin care Imparatul Ros tinde sa indeparteze ceata de pefitori
(casa de arama, ospaful, alegerea macului de nisip), ca §i acelea care o
vizeaza direct pe fata (fuga nocturna a fetei transforma ta in pasare, ghicitul/
motivul dublului, proba impusa de fata: aducerea a „trei smicele de mar §i apa
vie §i apa moarta de unde se bat munfii in capete").

169
 ION CREANGA / Easmui cult

Secvenfa violentei lipse§te din acest context, fiind mutata inspre final,
pentru a spori tensiunea epica. Trecerea incer- carilor se produce pentru ca
eroul asculta de personajul initiator (Sfanta Duminica) §i datorita
personajelor adjuvante: calul, craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Gerila,
Flamanzila, Setila, Pasari-Lafi-Lungila §i Ochila. Astfel, protagonistul
probeaza dobandirea calitajilor solicitate de probe.
Lichidarea in§elatoriei §i acfiunea reparatorie, corespun- zatoare punctului
culminant, debuteaza la sfarsitul ultimei probe. Harap-Alb se intoarce la
curtea lui Verde-Imparat cu fata Imparatului Rosu, care dezvaluie adevarata
lui identi- tate (demascarea raufacatorului si recunoa§terea eroului). Incercarea
Spanului de a-1 ucide pe Harap-Alb (o forma a momentidui violenfei) este
ratata. Lichidarea violentei nu-i apartine eroului, ca in basmul popular, ci
aparfine altui persona]. Episodul cuprinde scena taierii capului personajului
principal §i a reinvierii lui de catre fata imparatului, cu aju- torul obiectelor
magice aduse de cal, avand semnificafia co- borarii in Infern/ a morfii
inifiatice (cf. Florin lonifa). Eroul reintra in posesia palo§ului §i prime§te
recompensa: pe fata imparatului Ro§ §i imparafia.
Prin moartea §i prin reinvierea sa (transfigurarea), Harap-Alb va trece intr-
o alta etapa existenfiala, la o alta iden- titate. Nunta §i schimbarea statutului
social (devine imparat) confirma maturizarea eroului. Deznodamantul
consta in re- facerea echilibrului §i rasplata eroului. A§adar, conflictul -
lupta dintre bine §i rau se incheie prin victoria forfelor binelui.

5.2.3. ConfHctul
In basm, conflictul dintre bine §i rau se incheie prin victoria forfelor binelui.
Personajele, purtatoare ale unor valori

170
 Particularity ti ale textului narativ

simbolice ale unor funcjii specifice basmului, se polari zeaza in jurul acestor
nojiuni si al personajelor care le per- sonifica: protagonistul si antagonistul.

5.3. Aspecte ale constructiei personajelor din basm

Prezinta acpecte Personajele (oameni, dar §i fiinfe irnaginare/ „himerice") sunt
ale censtruc|iei purtatoare ale unor valori simbolice corespunzatoare conflictului: binele
personajelor din
basm. §i raul in diversele lor ipostaze.

5.3.1. Protagonistul/ eroul

Harap-zMb nu are puteri supranaturale §i nici insu§iri exceptionale (vitejie,
darzenie, istefime), dar dobande§te prin trecerea probelor o serie de calitafi
psiho-morale/ valori etice (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia,
respectarea jura- mantului, curajul) necesare unui imparat, in viziunea auto-
rului. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta Duminica: „Cdnd vei
ajunge §i tu odata mare §i tare, ii cauta saju- deci lucrurile de-a fir-a-par §i vei crede
celor asuprifi si necajiti, pent™ cd §tii acum ce e necazuT. Numele personajului
reflects condifia dualS: rob, slugS (Harap) de origine nobilS (Alb), iar sugestia
cromaticS alb-negru, traversarea unei stSri interme- diare (ini^ierea), intre
starea de inocenfS/ naivitate (negru) si „invierea ,/ spirituals a celui ce va
deveni imparat (alb).
Raul nu este intruchipat de fSpturi himerice, antagonistul fiind omul
insemnai (personajul perfid), de o inteligenfS vicleanS, cu douS ipostaze:
Spanul §i omul ro§/Impdratul Ro§u.

5.3.2. Antagonistul/ rautacatorii

Spanul nu este doar o intruchipare a rSului, ci are §i rolul inifiatorului, este
„un rau necesar". De aceea calul nazdra- van nu~l ucide inainte ca inijierea
eroului sa se fi incheiat: „§i unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cdteodata,
pent™ cafac pe oameni sa prinda la minte.. Nu doar naratorul, ci §i persona] ele
par a avea cuno§tin|a de scenariul inijiatic pe care trebuie sa-1 traverseze
protagonistul.

5.3.3. Ajutoare, donatori

Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare §i donatori: fiinfe cu insu§iri
supranaturale (Sfanta Duminica), animale

171
 I ION CREANGA / Basmul cult

fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor a albinelor), fapturi himerice

(cei cinci tovara§i) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de
mar, apa vie, apa moarta) se confrunta cu raufacatorul/ personajul antagonist
(Spa- nul), care are si functie de trimifator. Personajul cautat este fata de
imparat.

5.3.4. Modalitati de caracterizare; individualizarea per- sonajelor

Specific basmului cult este modul in care se individuali- zeaza
personajele, in primul rand prin limbaj. Cu excepfia eroului al carui
caracter evolueaza pe parcurs, celelalte persona] e reprezinta tipologii
umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor
cinci tovaragi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul, manca-
ciosul etc.), dar aspectul lor grotesc ascunde calitafi precum bunatatea §i
prietenia. Imparatul Ro§ §i Spanul sunt rai §i vicleni. Sfanta Duminica este
infeleapta.

6. Stil si limbaj
Precizeaza 2-4 ca- Limbajul cuprinde: termeni §i expresii populare, regiona- lisme
racteristici de stil j §i fonetice sau lexicale, ziceri tipice/ erudifia paremio- logica (frecvenfa
limbaj al prozei i
narative apar^in- proverbelor, a zicatorilor introduse in text prin expresia vorba ceed).
and lui Ion
! Creanga.
6.1. Limbajul personajelor
Personajele se individualizeaza prin limbaj (procedeu de caracterizare
indirecta). „Spdnul traie§te cu adevarat in replici (actelesale sunt
conventionale). [...] Foarte vii suntfabulo§ii to- vara§i de drum ai eroului §i
cdteva scene, cum arfi aceea din casa de arama, sunt memorabile. [...] Personajele
nu ies nici o clipd din schematismul lor, insa, retrdind in fiecare, Creanga umple
schema de viaja" (Nicolae Manolescu, Recitind pove§tile lui Ion Creanga).

6.2. Limbajul naratorului

Limbajul naratorului, dominat de oralitate §i umor, face memorabile
portretele fizice. Caracterizarea directa a lui Ochila se realizeaza in
registrul popular, oral, cu fraze ri- mate §i ritmate, de un efect comic
evident: „Poate cd acesta-i vesiitul Ochila, frate cu Orbild, var primare cu
Chiorila, nepot de sora lui Pdnaila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila.
Ori din tdrg de la Sd-l-cap, megie§ cu Cautap p de urma nu-i mai dap. Ma rog,
unu-i Ochila pefafa pamantului, care vede toate p pe top altfel de cum vede lumea
cealaltd; numai pe sine mi se vede cat este defrumu§el. Parca-i un bop chilimbop
bopt mfrunte cu un ochi, numai sa nufie de deochil".

6.3. Registrele stilistice

172
 Particularitati ale textului narativ I 3

Registrele stilistice popular, oral §i regional confera origi- nalitate

limbajului, care difera de al naratorului popular prin specificul integrarii
termenilor, prin modul de exprimare.

6.4. Oralitatea stilului, umorul

Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se rea- lizeaza prin
diferite mijloace, precum: expresii narative tipice {p atunci, p apoi, in sfarpt,
dupd aceea); p narativ; exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a
naratorului) in propozijii interogative („Ca alta, ce pot sa zic?") §i exclama- tive
(„Ma rog, foe de ger era: ce sa va spun mai mult!"), dativul etic („Si odata mi p-l
insfaca cu dinpi de cap"); inserarea de fraze ritmate (portretul lui Ochila) sau
versuri populare („De-ar pi omul ce-ar pap,/Dinainte s-ar pazi\").
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloa- cele lingvistice de
realizare a umorului, precum: exprimarea mucalita („sa traiased trei zile cu cea
de-alaltaieri"); ironia („Doar unu-i Imparatul Rop vestit prin mclea-gurile aceste
pen- tru bunatatea lui cea nepomenita §i milostivirea lui cea neau- zita."); porecle §i
apelative caricaturale (Buzila, mangosip, farfasip); diminutive cu valoare
augumentativa (buzigoare, bauturied); caracterizari pitore§ti (portretul lui
Gerila, Ochila etc.); scene comice precum cearta dintre Gerila §i ceilalji, in
casuja de arama; expresii populare(„D«-z cu cinstea, sa peard rupnea.").

6.5. Stil direct, stil indirect; moduri de expunere

Spre deosebire de basmul popular, unde predomina nara- tiunea, in basmul
lui Creanga se imbina naratiunea cu dia-

173
 I ION CREANGA / Basmul cult

logul §i cu descrierea, stilul direct si stilul indirect: „Creanga nu da naratiunii

sale simpla forma a expunerii epice, ci topegte povestirea in dialog, reface
evenimentelc din convorbiri sau introduce in povestirea faptelor dialogul
personajelor" (Tudor Vianu, Studii de literatura romana).

INCHEIERE

I
7. Caracteristicile basmului cult
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca parti- cularitafi: reflectarea viziunii
despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
Enumera caracte-
risticile basmului ;
personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului
cult existente in popular, pune in evidenfa idealul de dreptate si de adevar, fiind „o
Povestea lui oglindire... a viejii in modurifabuloase" (G. Calinescu,
-i Harap-Alb de Ion i
Creanga. Estetica basmului).

8. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate
—— -• n
8.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul
in care se reflecta o idee sau tema in basmul cult ales
Este evident ca specia basmului, prin dimensiunea sa etica, nu
j?> urmare§te sa ofere modele abstracte sau greu accesibile. Supranaturalul
! Exprima-fl un punct este, in basm, un mijloc de a face naturalul mai uman.
de vedere Harap-Alb nu are puteri supranaturale, el trece de in-
j argumentat, des-
■ pre modul in care i cercarile la care este supus numai datorita personajelor ad-
se reflecta o idee ; sau juvante. Calitatea sa esenfiala este bunatatea Ion Creanga
tema in bas- E mul
cult ales. face din eroul sau un reprezentant al spiritului uman in
general. Harap- Alb este un erou care nu exceleaza prin
nimic decat prin omenescul sau, prin slabiciunile sale, dar §i prin vrednicia
sa. Scriitorul este in mod vadit interesat de oferi- rea unor valori etice, pe
care le ilustreaza prin intermediul unui fantastic umanizat.

174
 Particularity, ti "^e textulu. iiarativ
8.2. Opinie argumentata despre semnificatia/ semnificatiile relatiei
dintre incipitul si finalul basmului cult ales
Intre doua forme de echilibru, basmul propune un drum aflat intr-o
gradatie ascendenta. De la echilibrul unei lumi, se construie§te
echilibrul alteia, prin genealogie si educate, caci eroul, neinifiat, naiv §i
inocent, devine, prin parcurge- rea drumului inifierii, imparatul vrednic
§i sotul iubit. Incipitul si finalul sunt nu numai simetrice, ci §i identice,
in plan simbolic: ambele marcheaza, in mod egal si simultan, cate o
intrare §i cate o ie§ire intre cele doua lumi - realul §i fabulosul.

8.3. Relatia dintre real si fabulos in basmul ales

8.4. Exprimarea unus punct de vedere argumentat, despre modul
in care se reflecta o idee sau tema Tn constructia personajului
ales.
In basmul lui Creanga, datorita viziunii despre lume a
Prezinta rela|ia auto- rului, fabulosul este tratat in mod realist (cultivarea
dintre real §i fabu- deta- liului, individualizarea personajelor prin limbaj,
los in basmul ales.
umorul etc.).
Ceea ce este previzibil §i stereotip in basme are ca sursa fantasticul.
Invers, trecerea de la fantastic la real are funcfie de umanizare, de a da
contur realist subiectului. Acfiunile §i personajele dobandesc
individualitate, prin abundenfa de- taliilor, prin notarea mi§carilor, a
gesturilor, in acest basm conceput ca un mic roman de aventuri.
Calatoria §i evolufia protagonistului de la naivitate la maturitate fac din
text un bildungsroman. Schema inifierii presupune un traseu al devenirii
prin sine §i se realizeaza prin actualizarea unor trasaturi umane §i
supraumane in confruntarea cu un factor perturbant. Traseul devenirii co-
incide cu modificarea statutului social al eroului, dar §i cu modificarea
statutului sau spiritual. Eroul e construit mai degraba pe o schema realista,
neavand capacitafi supraumane, dar are in sprijinul sau personaje sau
obiecte cu puteri miraculoase. Ca in orice basm, eroul lupta pentru im-
punerea unor valori morale §i etice (corectitudine, onoare, milostivenie
etc.). Creanga proiecteaza in eroul basmului concepfia sa despre
conducatorul luminat. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfanta
Durninica: „Cdnd vei ajunge si tu odata mare fl tare, u cauta sajudeci lucrurile
de-afir- a-par fl vei crede celor asupriti fl necajifl, pentru cd flii acum ce e necazul".

175
 ION CREANGA / Basmul cult

f SUGESTII DE ABORDARE 1
- A UNOR SUBIECTE PROPOSE J • • u

1. (Varianta 1, Bac. 2008) Serie un eseu structural de 2 - 3 pagini, despre particularitaflle

basmului cult, prin referire la o opera literara studiata. In elaborarea eseului, vei avea in
vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparitiei. F1

CUPRINS
Precizarea a doua caracteristici 2.1. Caracteristici ale basmului cult. F2
ale speciei literare basm, existente
in opera literara studiata.

Prezentarea a patru elemente de Oricare patru dintre urmatoarele repere:

construcfie a subiectului §i/ sau 4. Perspectiva narativa/ instanfele
ale compozifiei (de exemplu: comunicarii narative;
aeflune, secvenfl narativa, conflict, 5.1. Compozifie;
relafli temporale fl spaflale, 5.1.1. Secvente narative/ episoade;
construcfla personajelor, incipit, 5.1.2. Incipit, final;
final, perspective narativa, tehnici 5.1.3. Stereotipia basmului;
narative etc.). 5.2. Construcfla subiectului;
5.2.1. Relafii temporale §i spafiale;
5.2.2. Acfiuni conventionale/ momen-
tele subiectului; •
5.2.3. Conflictul;
5.3. Construcfia personajelor;
5.3.4. Modalitafi de caracterizare/ de
individualizare a personajelor.

176
 Particularita|i ale textului narativ

Evidentierea rela|iilor dintre La alegere:

doua personaie reprezentative 5.3.1. Protagonistul/ eroul;
pentru basmul cult ales. 5.3.2. Antagonistul/ raufacatorii; F10
5.3.3. Ajutoare, donatori.

Exprimarea unui punct de vedere 8.1. Punctul de vedere argumentat, despre F13
argumentat, despre modul in care modul in care se reflecta o idee sau tema
se reflecta o idee sau tema in in in romanul psihologic ales.
basmul cult pentru care ai optat.

INCHEIERE 7. Caracteristicile basmului cult. /2

2. (Varianta 2 Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2 - 3 pagini, despre relafia dintre
incipit §i final intr-un basm cult studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe colana din stanga):

INTRODUCERE (1. Contextul apari^iei) F1

In basm, sunt prezente cli§eele com-
pozif ionale/ formule tipice, plasate in
incipit §i la final, conven£ii care
marcheaza simetric intrarea §i ie§irea din
fabulos, f ormand „un sistem simetric de
negare a adevarului narapunii pe care o
incadreaza, izoldnd-o, totodata, de [...]
realitatea practice" (Silviu Ange- lescu,
Legenda). Func|ia lor psiholo- gica este
aceea ca cititorul/ auditorul sa accepte de
la inceput convenfia basmului.

CUPRINS Oricare patru dintre urmatoarele:

Prezentarea patru componente 3. Tema §i motive narative; F5
de structura §i/ sau de compozi| 5. 1. Compozi£ia; F3
ie a basmului cult studiat (de 5.1.1. Secven^e narative/ episoade;
exemplu: tema, viziune despre 5.1.3. Stereotipia basmului.
lume, construcfia
subiectului, particularitafi ale 5.2. Construe^ subiectului; F9
compozipiei, perspective narativa, 5.2.1. Timp §i spa^iu;

177
 I ION CREANGA / Basmul cult

teh.dei naralive, seevenfd narativa, 5.2.2. Actiuni conventionale/ momen- tele

episod, relafii temporals §i spajiale, subiectului;
personaj, modalitad de 5.2.3. Conflictul;
caracterizare a personajului etc.).
5.3. Personajele;
5.3. Modalita|i de caracterizare; indi-
vidualizarea personajelor.

Ilustrarea trasaturilor incipitului, 5.1.2. Incipit-final, formule tipice;

prin referire la textul narativ ales. 5.2.1. Timp spafiu.
FS

5.2.2. Deznodamantul. r
Comentarea particularitafilor
construciiei finalului in textul
narativ ales;
Exprimarea unei opinii 8.2. Opinie argumentata despre F14
argumentate despre semnifica|ia/ semnificafia/ semnificafiile relatiei dintre
semnificatiile relafiei dintre incipitul si finalul basmului cult ales.
incipitul §i finalul basmului cult
ales.

INCHEIERE 7. Caracteristicile basmului cult.

3. (Variants 3, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip arguments tiv, de 2 - 3 pagini, despre
lumea basmului, reflectata intr-un basm cult studiat, pornind de la ideile exprimate in tma
dintre urmatoarele afirmajii critice:
• (Varianta 3, Bac. 2009,2008) ,,Ceea ce caracterizeaza basmul, ca opera de arta, este o lume
cu totul aparte [...], opusa deci cotidianului, o lume in care vointa omului nu cunoa§te
limite, in care nu exista contrarii care sa nu poata fi rezolvate. Basmul porne§te de la
realitate, dar se desprinde de ea, treednd in suprareal. [...] Este o lume opusa realitaiii
cotidiene nu prin personaje §i intamplari (care pot fi verosimile), ci prin atmosfera ei
interioara, prin esenfa ei". (Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu, Folclor liter ar romanesc)
° „Basmul e un gen vast, depa§ind cu mult romanul,fiind mitologie, etied, gtimfa,' observafie
morala etc. Caracteristica lui este cd eroii nu sunt numai oameni, ci §i anume fiinfe
himerice, animate. [...JFiintele neomene§ti din basm au psiho- logia §i sociologia lor
mistcrioasa. Ele comunica cu omul, dar nu sunt oameni. Cdnd dintr-o narafiune lipsesc
ace§ti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm." (G. Calinescu, Estetica basmului)
• „Nu exista niciun basm in care elementele pur fantastice sa apara izolat. Ele se leaga
intotdeauna de eroi §i eroii descind din lumea real posibila". (Mihai Pop, Pavel
Ruxandoiu, Folclor liter ar romanesc)

178
 P^riicul^riiail als tcxii'-.ui narativ

'tfOTEZA (V3,2009, 2008)

Considerable autorilor pun in evidenta faptul ca lumea basmului este „n/ totul
apart?", fiind definita de fabulos/ suprareal §i fiind conceputa pe alte coordonate
decat ale realitafii cotidiene.

Argumentare
Argumentul 1.
Z/Cna ce caracterizeaza basmul, ca
2.2. Miraculosul/ fabulosul,
opera ac aria, este o lume cu totul supranaturalul.
apart? [...], opusa deci 2.3. Viziunea despre lume.
cotidianului".
• miraculosul; • viziunea
despre lume
Doua, la alegere:
Argumentul 2. 3. Tema;
lume in care voinfa omului nu 5.2.3. Conflictul;
cunoaste limite, in care nu exista 5.2.2. Momentele subiectului;
contrarii care sa nu poatdfi 5.3.1. Construcfia personajelor:
rezolvate". protagonistul
• tema; ° conflictul; •
subiectul/ seevenfe narative
reprezentative pentru argument; • F10
personajul principal (profilul moral
etc.)
5.2.2. Momentele subiectului;
Argumentul 3. 5.3. Construcfia personajelor.
„Este o lume opusa realitafii
cotidiene nu prin personaje §i
mtdmpldri (care pot ft verosimile),
ci prin atmosfera ei interioara, prin
F9
*1

esenfa ei". F10

• „personaje §i intamplari
(care pot fi verosimile)"; •
atmosfera ei interioara, esen^a
acestei lumi opuse realitafii
cotidiene (personajele himerice: 8.2. Relatia dintre real §i fabulos in
ajutoare, donatori) basmul ales.

Argumentul 4.
„Basmul porne§te de la realitate,
dar se desprinde de ea, trecand in F15
CONCLUZIE
- n concluzie, basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga valorifica tiparul narativ al
basmului popular, dar elementele stereotipe se reorganizeaza conform viziunii artistice a
autorului, cu elementele specifice artei sale narative (stil, limbaj). Pornind de la date ale realuiui,
acfiunea se desfa§oara intr-un univers fantastic, intr-un spafiu conventional.
1 PLICATII J ; . o

179
 ION CREANGA / Basmul cult

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, despre raportul dintre miraculos/ fabulos
§i realism intr-un basm cult studiat, aparfinand lui Ion Creanga. In elaborarea eseului,
vei avea in vedere urmatoarele repere:
•precizarea a patru caracteristici ale speciei literare basm, existente in opera literara
studiata;
•prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente ale textului narativ
relevante pentru ilustrarea raportului dintre miraculos / fabulos §i realism (de
exemplu: tema, motive literare, aejdune, seevertfa narativa, conflict, relafii temporale §i
spafiale, incipit, final, perspectiva narativa, tehnici narative, limbaj, stil etc.);
•evidenfierea raportului dintre miraculos/ fabulos §i realism in construepia personaj
elor;
•exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre viziunea despre lume
proiectata in basmul ales.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

2. (30 de puncte) Realizeaza un eseu, de 2-4 pagini, in care sa prezinfi parti- cularitafile
de structurare a viziunii asupra lumii*, intr-un basm cult stu- diat, cu integrarea
argumentata a conceptelor operafionale specifice.
• Viziune despre lume (Weltanschauung) - imagine sau reprezentare a lumii in plan artistic
sau filozofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit. Conceptul se
diferenfiaza de viziunea artistica: perspectiva proprie unui creator, mod de a reprezenta sau de
a imagina o lume sau diferite lumi.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele aspecte:
•prezentarea conceptului de basm cult, prin precizarea a patru caracteristici, valorificand
§i urmatoarea afirmajde critica: „Esenfa basmului este, evident, un tablou al vieiii
prezentat ca o minciuna" (G.Calinescu);
•prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de con- struejie a
subiectului §i a discursului narativ (problematica, formula narativa, terne specifice,
instanfele comunicarii narative, perspectiva narativa, compozifie, structure, formule
stereotipe / cli§ee lingvistice etc.);
•caracterizarea protagonistului, prezentarea raporturilor sale cu celelalte personaje
din basm (raufacatori / ajutoare) §i a doua mijloace / proce-

180
 Particularitaji ale textului narativ

dee de caracterizare, prin referire la cel pujin doua epi- soade / doua secvenje
semnificative sau citate comentate;
• comentarea a doua particularitati de limbaj al basrnu- lui cult
studiat, ca marci de structurare a viziunii asu- pra lumii;
• evidenjierea mesajului operei, transmis prin evolujia
protagonistului.

NOTA! Pentru conjinutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru

redactarea lui vei primi 15 puncte.
 Basmul cult
Povestea lui Harap-Alb
de ION CREANGA

IL Particularitati de constructie a personajului

Eseu despre particularitafile de constructie a unui personaj dintr-un

basm cult studiat (de exemplu: incadrarea in tipologie I statut
social, psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitafi de caracterizare a
personajului; raportarea perso- najului la aspecte ale textului narativ:
tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenfe narative /scene
semnificative, incipit, final etc.).

r~ ———-J
INTRODUCERE
I
Precizeaza.
; contextuibasmu- 1. Contextul basmului cult ales
| lui cult ales.
peSpre dimensiunea mor ala a basmului cult Povestea lui Harap-
Alb de Ion Creanga, care a fost publicat in Convor- biri liter are,
in 1877, G. Calinescu afirma: „Povestea lui Harap-Alb e un chip de
a dovedi cd omul de soi bun se vadegte sub orice strai §i la orice
vdrsta".
Basmul cult este o specie narativa ampla, o narafiune
pluriepisodica, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice: binele §i raul in diversele lor ipostaze.
Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion
Creanga sunt oameni, dar §i „fiinfe himerice" cu com-, portament
omenesc, dupa cum afirma criticul literar G. Calinescu in
lucrarea Estetica basmului.

180
 Particul?rita|i de constn.ctie a personaje]or

CUPRINS

2. Prezentarea a patru elements ale textului narativ,

Prezinta 4 ele- semnificative pentru realizarea personajului ales
mente ale textului
narativ semnifica- 2.1. Tipologia personajului de basm; relatia cu titlu!
tive pentru reali- basmului
zarea personajului
ales. Harap-Alb este personajul principal eponim al basmului,
protagonistul, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de
basm, deoarece este complet lipsit de insu§iri su- pranaturale §i
Precizeaza ele- este construit realist, ca o fiin^a cornplexa, care inva|a din
mentele de nou-
gre§eli §i progreseaza. De aceea este persona] rotund, §i nu plat
tate aduse de Ion
Creanga in tipolo- (in termenii lui E.M. Forster), ie§ind din stereotipia
gia personajului de superioritajii mezinului. Este persona] tridimensional
basm.
(termenul lui W.C. Booth), caci iese din tipar, surprinde, ca
atunci cand ii da calului cu fraul in cap sau rade impreuna cu
ceilalji de Gerila, in casa de arama.
Numele Harap-Alb semnifica sclav-alb, rob de origine no- bila,
dar si condijia de invajacel, faptul de a fi supus imperii,
transformarii. Anterior acestui statut a fost fecior de crai,
mezinul, iar dupa dezlegarea de juramant, devine imparat.

FIS 2.2. Tema si motive narative y

Precizeaza tema §i Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, inche- iata
motivele narative prin triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aven- tura
ale basmului.
eroica imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea
unor valori morale §i etice. Caracterul de bil- dungsroman al
basmului se realizeaza atat la nivelul temei, cat §i al motivelor
narative: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin
vicle§ug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul),
pedeapsa, casatoria.
I
F20 2.3. Perspective narativa/ instantele comunicarii narative
Prezinta specificul Naratorul §i personajele par a cunoa§te dinainte scenariul
perspective! nara- calatoriei inijiatice a eroului naiv, ca „imitafia unui model
tive / relatia din-
tre narator §i exemplar"', ini^ierea tatalui. (Florin Ionina)
personaje in bas- Nara^iunea la persoana a Ill-a este realizata de un narator
mul cult studiat
omniscient, dar nu §i obiectiv, deoarece intervine adesea prin
comentarii sau reflecjii, unele adresate interlocutorilor

181
 I ION CREANGA / Basmul cult
ipotetici (cititori sau ascultatori), §i necreditabil, dupa formula
initials („amu tied...") §i ceea ce afirma: „...poate or iz- buti sa ieie
fata imparatului Ro§, poate nu, [...] cum le-o fi norocul. Ce-mi pasa
mie? Eu sunt dator sa spun povestea §i vd rog sa ascultafi".

2.4. Elemente de constructia subiectului si de compo- zitie J

F21 Acfiunea basmului implica prezenfa fabulosului (elemente
Prezinta patru ele-
supranaturale) §i este supusa unor stereotipii / acjiuni con-
mente de con- ventionale (construcfia subiectului este stereotipa), care
structia subiectului mfafi§eaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
§i de compozi|ie
din De§i supraliciteaza procedeul
compozifional al triplicarii in cazul probelor
pe care eroul le are de trecut, Creanga res- pecta modelul
structural al basmului: o situafie inifiala de echilibru
(expozifiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care
deregleaza echilibrul initial (intriga), aparifia donatori- lor §i a
ajutoarelor, acfiunea reparatorie / trecerea probelor, refacerea
echilibrului §i rasplata eroului (deznodamantul).
Acjiunea se desfa§oara linear; succesiunea secvenjelor na-
rative I a episoadelor este redata cronologic, prin inlanjuire.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan
compozifional, unor parfi narative, etape ale drumului inifiatic:
etapa inifiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - „fiul
craiului", „mezinul" (naivul), parcurgerea drumului inijiatic -
Harap-Alb (novicele / cel supus inifie- rii), rasplata - impdratul
(inifiatul).

F22 2.5. Relatii temporale si spatiale

Precizeaza specifi- Coordonatele acfiunii sunt vagi, prin atemporalitatea §i cui rela|ulor
tem- Spatialitatea conventiei: „Amu tied era odata intr-o tara un porale spatiale, s
inbasmul cult craiu, care avea treifeciori. §i craiu acela mai avea unfrate mai
" mare, care era imparat intr-o alia far a, mai departata. (...) far a in
care imparafea fratele mai mare era tocmai la o margine a pdmdn-
tului, §i erdiia istuilalt la alta margine". Fuziunea dintre real §i
fabulos se realizeaza inca din incipit. Reperele spafiale su-
gereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la
un capat la celalalt al lumii, iar in plan simbolic, de la imaturitate
la maturitate. El parase§te lumea tatalui, cu-

182
 Particularitati de construc|ie a personajelor

noscuta, gi trece dincolo, in lumea necunoscuta, ca sa de- vina

imparat.

fgh 2.6. Modalitati de caracterizare

Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion
Prezinta moda-
litatile de caracte- Creanga (oameni, dar gi „fiinfe himerice" cu comportament
rizare din basmul omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele gi raul
cult ales.
in diversele lor ipostaze.
Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de
funcfii (antagonists, ajutoarele, donatorii), ca in basmul popular,
dar sunt individualizate prin atributele exterioare gi prin limbaj.
Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare gi dona- tori:
fiinte cu insugiri supranaturale (Sfanta Duminica), animate
fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor gi a albinelor),
fapturi himerice (cei cinci tovaragi) sau obiecte miraculoase
(aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta) gi se
confrunta cu raufacatorul / personajul antagonist (Spanul), care
are gi funcfie de trimifator. Personajul cautat este fata de
imparat.
Specific basmului cult este modul in care se individua-
lizeaza personajele. Cu excepfia eroului care este vazut in
evolufie, celelalte personaje reprezinta tipologii umane re-
ductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor
cinci tovaragi ai eroului, se ironizeaza defecte umane (frigurosul,
mancaciosul etc.), dar aspectul lor grotesc as- cunde bunatatea gi
prietenia. Imparatul Rog gi Spanul sunt rai gi vicleni. Sfanta
Duminica este infeleapta.
Dintre procedeele de caracterizare indirecta se utilizeaza
caracterizarea prin fapte, limbaj, relafii cu alte personaje,
nume. „Fiul craiului, boboc in felul sail la trebi de aieste" (ca-
racterizare directa realizata de catre narator).

2.7. Limbajul
Limbajul naratorului gi al personajelor cuprinde: termeni gi
~14 expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice
/ erudifia paremiologica (freevenfa proverbelor, a zicatorilor
Exemplifies parti-
cularita|ile limba- introduse in text prin expresia vorba ceea).
jului din basmul Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta
cult scris de Ion
Creanga.
in mijloa- cele lingvistice de realizare a
umorului, precum: ironia
 I ION CREANGA / Basmul cult
(„Doar umt-i Imparatul Ro§, vestit prin meleagurile aceste pentru
bunatatea lui cea nepornenita si milostivirea lui cea neauzita.");
porecle apelative caricaturale (Buzila, mangositi, farfasifi);
diminutive cu \aloare augumentativa (fiuzi^oare, bautiirica);
caracterizari pitore§ti (portretul lui Gerila, Ochila etc.).
Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se
realizeaza prin diferite mijloace, precum: expresii narative tipice
(§z atunci, §i apoi, in sfargit, dupa aceea); narativ; exprimarea
afectiva (implicarea subiectiva a naratorului) in propozijii
interogative („Cfl alia, ce pot sa zic?") §i exclama- tive (Z/M^
rog,foc de ger era: ce sa va spun mat mult!"), dativul etic („§i odata mi
Ji-/ ingfaca cu dinfii de cap"); inserarea de fraze ritmate (portretul
lui Ochila) sau versuri populare („De-ar omul ce-ar pdfi, / Dinainte
s-ar pazil").

p25 3. Statutul psihologic, moral etc. al personajului ales,

0 Prezinta statutul
psihologic, moral Tn relatie cu conflictul 5
etc. al personaju-
lui ales, in relate cu Personajul basmului parcurge un drum al inijierii, la fina- lul
conflictul. caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de exis- ten^a.
Conflictul dintre bine §i rau se incheie prin victoria forjelor
binelui.
Statutul initial al personajului este cel de neinifiat. El traie§te
intr-un orizont al inocenjei, justificata prin tinerejea sa: e lipsit de
experienja vietii. De§i are calitaji umane de- osebite, acestea nu
sunt actualizate de la inceput, ci §i le des- copera prin
intermediul probelor la care este supus.
Ceea ce ii lipse§te inca fiului de crai, tanar neexperi- mentat,
lipsit de puteri supranaturale, §i ceea ce nu se poate capata decat
prin experienja, este cunoagterea de oameni, capacitatea de a
vedea dincolo de aparenja acestora, pute- rea de a cantari cu
drept echilibru ceea ce e sinceritate §i ceea ce e prefacatorie in
faptele, in infaji§area, in vorbele ce- lorlalji. Inocenja §i
credulitatea nu sunt defecte, ci doar ca- racteristici ale tanarului
neexperimentat. Spre a deveni imparat el trebuie sa treaca mai
multe probe §i sa dove- deasca o serie de calitaji, intre care
distingerea adevarului dincolo de aparenje este una importanta.
Dovezi ale naivitatii sunt in scena intalnirii cu Sfanta
Duminica, sub chipul unei batrane cer§etoare, in alegerea calului
nazdravan §i, dincolo de spajiul protector al casei

184
 Particularita|i de const: uc|ie a personajelor f
parinte§ti, intalnirea cu Spanul si scena coborarii in fantana,
cand feciorul de crai i§i pierde insemnele originii, i se schimba
numele identitatea, devine rob, punctul cel mai de jos in care 1-a
adus lipsa de experienfa.
In acest scenariu initiatic, eroul naiv are de invafat de la mai
multi „pedagogi,/, pe care ii intalne§te la inceputul dru- mului
sau: pedagogul bun - Sfanta Duminica, pedagogul rau - Spanul,
pedagogul rezervat, care intervine doar in ca- zuri speciale - calul.
(cf. Emilia Boghiu, Lacramioara Mu- toiu, Hermeneutica si
naratologie aplicata)
Aparina acestor inifiatori pune in lumina, pe langa naivitatea
personajului, alte trasaturi morale latente ale acestuia: bunatatea,
onestitatea §i prietenia. Eroul de basm fiind o in* truchipare a
binelui, iar Harap-Alb un erou atipic, lipsit de in- su§iri
supranaturale §i de atitudine razboinica, aceste trasaturi morale
sunt atuurile sale in confruntarea cu raul, pentru ca da- torita lor
intervin ajutoarele cu puteri supranaturale.

4. Principals trasatura a personajului ales

Releva principalaPrimele fapte ale feciorului de crai, de fapt intalnirile cu trasatura a
perso- inijiatorii sai, Sfanta Duminica, calul nazdravan §i Spanul, ilustrataprindoua
punlumina naivitatea, lipsa de experienfa, incapacitatea episoade/secvente de a
distinge adevarul de aparenfa. Daca la curtea craiului
casei parinte§ti, lipsa de maturitate relevata in secvenfa co

se trece mai u§or peste asta, dincolo de spafiul protector al

borarii in fantana, exprimata in caracterizarea directa a na-

ratorului „Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potrivegte
Spanului, §i se baga in fantana, far d sa-l trdsneasca prin mint? ce i se
poate intampla.", este sancfionata prin pierderea insemnelor originii §i
a dreptului de a deveni imparat: "Spanul pune mana pe cartea, pe banii
§i pe armele fiului de crai" (in§elatoria). Astfel ca personajul devine rob,
prime§te numele Harap- Alb §i este pus in situafia de a trece prin in-
cercari dificile, de fapt probe de inifiere, a§adar. de a se maturiza §i
de a dobandi calitafile necesare unui imparat lu- minat.
Daca naivitatea se inscrie in codul ritual al initierii prin care
trece fiul craiului, bunatatea este calitatea innascuta care
„provoaca" transformarea personajului: ,,Fii incredinfat cd nu eu, ci
puterea milosteniei §i inima ta cea bund te ajuta,

185
 I ION CREANGA / Basmul cult

Harap-Alb, zice Sfanta Duminica...". De§i nu vede inca dincolo de

aparente - „tocmai de la una ca dumneata fi-ai gdsit sa afiept eu ajutor?"
-, el trece proba milosteniei, daruindu-i Sfintei Duminica, care~i
apare sub chipul unei batranei cer§etoare, un banup ,/Jme matusa,
de la mine pufin §i de la Dumnezeu mult". Milostenia ii este imediat
rasplatita, fi- indca batrana il invafa cum sa~§i induplece fatal ca
sa-1 lase sa piece la drum pentru a deveni succesorul la Iron al un~
chiului sau, Verde-Imparat. Astfel, „cer§etoarea" ii spune sa ceara
armele §i hainele cu care fatal sau a fost mire, iar calul, tovara§ul
de drum, sa-1 aleaga punand in mijlocul herghe- liei o tava cu
jaratic.
Drumul inifierii fiului este o calatorie inspre sine, spre a revela
calitafile latente ale fiinfei. Manifestarea lor se produce in
traversarea incercarilor, a probelor la care este supus de Span §i de
imparatul Ro§.
Spanul ii cere sa aduca salafi din Gradina Ursului, pielea cu
pietrele prefioase din Padurea Cerbului §i pe fata imparatului Ro§.
In trecerea primelor doua probe, Harap-Alb i§i demonstreaza
curajul §i destoinicia, ca §i as- cultarea fafa de Sfanta Duminica,
pentru ca ea ii da obiec- tele magice necesare §i il sfatuie§te cum sa
procedeze.
Aducerea fetei imparatului Ros presupune trecerea altor probe,
unde este sprijinit de adjuvanfi §i donatori. Ca §i in cazul
milosteniei fafa de batrana cersetoare, aceste perso- naje il ajuta in
trecerea probelor de la curtea imparatului Ro§u pentru ca mai intai
el §i-a dovedit generozitatea §i in- demanarea (intalnirea cu roiul
de albine), bunatatea §i curajul (intalnirea cu nunta de furnici),
prietenia I spiritul de tovara§ie (fafa de Gerila, Flamanzila, Setila,
Ochila §i Pasari-Lafi-Lungila).
Ultima proba presupune alte serii de probe (supralicita- rea
triplicarii), prin care Imparatul Ro§ tinde sa indeparteze ceata de
pefitori (casa de arama, ospaful, alegerea macului de nisip), ca §i
acelea care o vizeaza direct pe fata (fuga noc- turna a fetei
transformata in pasare, ghicitul / motivul du- blului, proba impusa
de fata: aducerea a ,,trei smiceie de mar fi apa vie §i apa moartd de unde
se bat munfii in capete").
Pentru erou, aducerea fetei imparatului Ro§ la Span este cea
mai dificila incercare, pentru ca pe drum se indragos-

186
 Particularitati de constructie a personajelor
tegte de ea, dar onest, i§i respecta juramantul facut §i nu-i
marturiseste adevarata sa identitate.
Fata, ,,o farmazoana" (are puteri supranaturale), cunoa§te insa
adevarul §i il demasca pe Span, care il acuza pe Harap- Alb ca ar fi
divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de
juramant, semn ca inifierea este incheiata, iar rolul Spanului ia
sfar§it. Calul este acela care distruge in- truchiparea raului.
Inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, eroul
reintra in posesia palo§ului §i prime§te recompensa: pe fata
imparatului Ro§ §i imparafia. Nunta §i schimbarea statutului social
(devine imparat) confirrna maturizarea eroului.
Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca §i ex-
perienfa condifiei umilitoare de rob la dispozijia unui stapan
nedrept, contureaza sensul didactic al basmului, care este exprimat
de Sfanta Duminica: „Cand vei ajunge §i tu odata mare §i tare, it cauta
sajudeci lucrurile de~a fir-a-par §i vei crede celor asuprijd necajifi, pentru
cd §tii acum ce e necazul", Po- vestea lui Harap-Alb, fiind a§a cum
remarca §i criticul lite- rar G. Calinescu „un chip de a dovedi cd omul
de soi bun se vade§te sub orice strai §i la orice vdrsta."

INCHEIERE

F27 5. Semnificatia protagonistului din basmul cult ales

Men^ioneaza sem- De§i este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui
nifica|ia protago-
Fat-Frumos din basmele populare, caci evolujia sa reflecta
nistului din basmul
cult ales. concepfia despre lume a scriitorului, prin umani- zarea
fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a „omului de soi"
(G. Calinescu), care traverseaza o serie de probe, invafa din gre§eli §i progreseaza,
se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fi astfel
considerat un bildungsroman.

187
 ION CREANGA / Baamul cult

6. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

6.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, des- pre

j
modul in care se reflecta o idee sau tema textului narativ
Exprima-^i un
punct de vedere
studiat in constructia personajului pentru care ai optat
argumentat, des- . pre
modal in care se
Drumul inifierii fiului de crai este o calatorie spre sine. Pentru a-§i
desavar§i destinul el trebuie sa treaca mai intai proba bunatajii,
reflecta o idee •i sau
tema textului 1 sub forma milosteniei. Celelalte calitafi sau insu§iri se pot
narativ studiat in ■■
dobandi, insa bunatatea este innascuta. Batrana „cer§etoare" ii
construcfia perso- i
dezvaluie de la inceput care ii va fi destinul: „ai sa ajungi imparat,
najului pentru ■ care
ai optat.
I care n-a mai stat altul pefafa pamantului, a§a de iubit, de slavit §i de
puternic". A conduce sub semnul iubirii, ai gloriei §i al cinstirii, a fi puternic prin
milostenie: este ceea ce il a§teapta pe erou.
Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb, contrazice intr-o
oarecare masura asteptarile cititorului de basme in- trucat nu are
puteri supranaturale §i nici insu§iri excepfio- nale (vitejie,
darzenie, istefime), asemenea lui FabFrumos din basmele
populare. El are calitafi §i defecte, sugerate §i de oxirnoronul din
numele sau. Prin trecerea probelor la care il supune Spanul, pe
parcursul calatoriei inifiatice, fiul cel mic al craiului va dobandi
calitafile necesare unui viitor imparat, unui monarh luminat (mila,
bunatatea, generozi- tatea, infelegerea fafa de cei mai slabi decat
el, simful res- ponsabilitafii, al curajului, al prieteniei, capacitatea
de a-§i respecta cuvantul dat / juramantul etc.). Din acest punct de
vedere, basmul poate fi considerat un bildimgsroman.

188
 lUn zu. mt ti de construz^ie a perconajeloi j

? : . - 31 AB0 U.L,,. 3
•’ A Uh3©^ SUBIECTE PROPUSE

1. (Varianta 8, Bac. iunie 2010; Varianta 4, Bac. 2008,2009) Serie un eseu de 2 - 3

pagini, despre particularitajile de construcfie a unui personaj dintr-un basm cult
studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):

2. (Varianta 6, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre particula-

ritajile de constructie a unui personaj dintr-un text narativ studiat, apar^inand lui Ion
Creanga. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):
INTRODUCERS 1. Contextul basmului cult ales. F18
CURRINS Se vor avea in vedere patru elemente
Menfionarea/Prezentarea a patru dintre urmatoarele;
elemente ale textului narativ, 2.2. Relatia dintre tema, motive narative
semnificative pentru realizarea §i personajul ales.
F19
personajului ales (de exemplu: 2.3. Perspectiva narativa.
aefiune, conflict, relafii temporale 2.4. Elemente de construcfia subiectului §i
F21
§i spafiale, construcfia subiectului, de compozifie.
perspective, narativa, modalitafi de 2.5. Relafii temporale si spafiale.
2.6. Modalitafi de caracterizare a perso- F22
caracterizare, limbaj etc.). F23
najelor.
2.7. Limbajul.

Prezentarea statutului psihologic, 2.1. Tipologia personajului de basm. ' F18

moral etc. al personajului ales, prin 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al F25
raportare la conflictul / conflictele personajului ales, in relafie cu conflictul.
textului narativ studiat.

Evidenfierea a doua episoade/ 4. Trasatura principals a personajului ales. F26

seevenfe narative/ situajii
semnificative pentru ilustrarea
unei trasaturi a personajului ales.
(cf. Bac 2010) Sau
Relevarea principals trasaturi a
personajului ales, ilustrata prin
doua episoade / seevenfe
narative / situafii semnificative
sau prin citate comentate. (cf. Bac
2008, 2009)

189
 I ION CREANGA / Basmul cult

INTRODUCERS 1. Contextul basmului cult ales.

Sustnerea/Exprimarea unui punct 6.1. Exprimarea arguments ta a unui F28~~

de vedere argumentat, despre punct de vedere despre modul in care se
modul in care se reflecta o idee sau reflecta o idee sau tema textului narativ
tema textului narativ studiat in studiat in constructs personajului ales.
constructs persona) ului ales.

INCHEIERE 5. Semnificata personajului in basm. F27~

[ A PL I CAT 11 ] • • •

1. (30 de puncte) Serie un eseu, de 2 -■ 3 pagini, in care sa demonstrezi ca ideile

exprimate de G. Calinescu in enunpal de mai jos se reflecta si in construcfia
protagonistului unui basm cult studiat: „Basmul e un gen vast, depa^ind cu mult
romanul, fiind mitologie, etied, §tiin}a, observafie morala etc".

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza / premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra|ionamente critice / exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

190
 Basmul cult
Povestea lui Harap-Alb
de ION CREANGA

III. Particularitati de constructie a personajelor

Eseu despre particularitajile de construcpe a doua personaje dintr-

un basm cult studiat (de exemplu: tipologie / statut psihologic,
moral etc.; trasaturi; modalitdfi de caracterizare; raportarea
personajelor la aspecte ale textului narativ: tema, viziune despre
lume, conflict, subiect, secvenje narative / scene semnificative,
incipit, final etc.).

INTRODUCERE

1. Contextul basmului cult ales

Precizeaza Despre dimensiunea morala a basmului cult Povestea lui Harap-
contextul basmu-
lui cult ales. Alb de Ion Creanga, care a tost publicat in Convor- biri literare, in
1877, G. Calinescu afirma: „Povestea lui Harap-Alb e un chip de a
dovedi cd omul de soi bun se vddegte sub orice strai §i la orice vdrsta".
Basmul cult este o specie narativa ampla, o narafiune
pluriepisodica, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice: binele §i raul in diversele lor ipostaze.
Personaj ele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion
Creanga sunt oameni, dar §i „fiinje himerice" cu com-
portament omenesc, dupa cum afirma criticul literar G.
Calinescu in lucrarea Estetica basmului.

191
j | ION ClxEANGA / Basmul cult
i__r
CUPRINS

2. Prezentarea a patru elemente ale textului narativ,

Prezinta 4 ele- semnificative pentru realizarea personajului ales
mente ale textului
narativ semnifica- 2.1. Tipologia personajului de basm; relatia cu titlul
tive pentru reali- basmului
zarea personajului
ales. Harap-Alb este persona]ul principal §i eponim al basmului,
I
protagonistul, intruchipare a binelui, dar este un erou atipic de
basm, deoarece este complet lipsit de insu§iri su- pranaturale §i
Precizeaza ele- este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din gre§eli
;
mentele de nou- §i progreseaza. De aceea este persona] rotund, nu plat (termenii
, tate aduse de Ion
■ Creanga in tipolo-
lui E.M. Forster), ie§ind din stereotipia superioritatii mezinului.
gia personajului Este persona] tridimensional (in termenul lui W.C. Booth), caci
•: de basm. iese din tipar, surprinde, ca atunci cand ii da calului cu fraul in
jt _______

cap sau rade impreuna cu ceilal|i de Gerila, in casa de arama.

Numele Harap-Alb semnifica sclav-alb, rob de origin? no- bila,
dar §i condi^ia de invajacel, faptul de a fi supus inijie- rii,
transformarii. Anterior acestui statut a fost fecior de crai,
mezinul, iar dupa dezlegarea de juramant, devine imparat.
Nici antagonists - Spanul - nu este unul tipic, intrucat nici el
nu are atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal,
fabulos. Dimpotriva, construc|ia realista a personajului reflecta
concep^ia populara despre omul rau care este „insemnat", in
acest caz este lipsit de atributele barba^iei, ceea ce poate motiva
psihologic ticalo§ia acestuia, intrucat il supune prin vicle§ug pe
eroul imatur. In plus, Spanul are rolul cel mai important in
scenariul inifierii lui Harap-Alb, intrucat „rautatea // lui il pune
pe tanar in situajia de a invaja §i de a-§i actualiza calitajile, este
asadar un „pedagog rau".
I
F32 2.2. Tema si motive narative
J

Precizeaza tema §i Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, inche- iata
motivele narative
I ale basmului. prin triumful binelui. Concret, eroul parcurge o aven- tura eroica
imaginara, un drum al maturizarii, pentru
dobandirea unor valori morale §i etice. Caracterul de bil-
dungsroman al basmului se realizeaza atat la nivelul temei, cat §i
al motivelor narative: superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului
(Spanul), pedeapsa, casatoria.

192
 Particularitati de construcjie a personajelor f

f 3 2.3. Perspectiva narativa I instantele comunicarii narative

prezinta specificul Naratorul si personajele par a cunoa§te dinainte scenariul
perspectivei nara- initiatice a eroului naiv, ca unui model
tive / relatia dm- 5
z
5

tienarator§i exemplar": inifierea tatalui. (cf. Florin Ionina)

personaje in bas- Naratiunea la persoana a Ill-a este realizata de un nara-
mui cult .tu lat. omniscient, dar nu §i obiectiv, deoarece intervine adesea
prin comentarii sau reflecfii, unele adresate interlocutorilor
ipotetici (cititori sau ascultatori), §i necreditabil, dupa formula
inifiala („amu cica...") §i ceea ce afirma: „...poate or iz- buti sa ieie
fata imparatului Ro§, poate nu, [...] cum le-o fi norocul. Ce-mi pasa
mie? Eli sunt dator sa spun povestea §i va rog sa ascultafi".

2.4. Elemente de constructia subiectului si de compo- zitie y

F34 Acjiunea basmului implica prezenfa fabulosului (elemente

Prezinta patru ele-
supranaturale) §i este supusa unor stereotipii / acjiuni con-
mente de con- ventionale (construcfia subiectului este stereotipa), care infa|
struc|ia subiectului i§eaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
§i de compozifie din
&■GSK'JZ&t=?fei De§i supraliciteaza procedeul compozifional al triplicarii in
«««=-■»« cazul probelor pe care eroul le are de trecut, Creanga res- pecta
modelul structural al basmului: o situafie inifiala de echilibru
(expozifiunea), o parte pregatitoare, un eveniment care
deregleaza echilibrul initial (intriga), aparifia donatori- lor §i a
ajutoarelor, acfiunea reparatorie / trecerea probelor, refacerea
echilibrului §i rasplata eroului (deznodamantul).
Actiunea se desfa§oara linear; succesiunea secvenfelor na-
rative / a episoadelor este redata cronologic, prin inlanfuire.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan
compozitional, unor parfi narative, etape ale drumului inifiatic:
etapa inifiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului - „fiul
craiului", „mezinul" (naivul), parcurgerea drumului inifiatic -
Harap-Alb (novicele / cel supus initie- rii), rasplata - imparatul
(inifiatul).

2.5. Relatii temporale si spatiale

Coordonatele acfiunii sunt vagi, prin atemporalitatea §i as-
pafialitatea conventiei: ,,Amu cica era odata intr-o fara un craiu, care
avea treifeciori. §i craiu acela mai avea unfrate mai
Precizeaza specifi-
cul relatiilor tem-
porale §i spatiale in
basmul cult.

193
 ION CREANGA / sr.iul cult

mare, care era imparat mtr-o alia fara, mai departata. (...) far a in care
impardjea fratele mai mare era tocmai la o margin? a pamdn- tului, §i craiia
istuilalt la alia margine". Fuziunea dintre real fabulos se realizeaza inca
din incipit. Reperele spafiale su- gereaza dificultatea aventurii
eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii, iar in
plan simbolic, de la imaturitate la maturitate. El parase§te lumea
tatalui, cu- noscuta, §i trece dincolo, in lumea necunoscuta, ca sa de-
vina imparat.

2.6. Modalitati de caracterizare

F36 Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
Prezinta moda- (oameni, dar §i „fiinfe himerice,/ cu comportament omenesc) sunt
lita|ile de caracte- purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor
rizare din basmul
cult ales.
ipostaze.
Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o
serie de funcfii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in basmul po-
pular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare §i prin
limbaj.
Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare §i dona- tori: fiintc
cu insu§iri supranaturale (Sfanta Duminica), animate fabuloase (calul
nazdravan, craiasa furnicilor §i a albinelor), fapturi himerice (cei cinci
tovara§i) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de mar,
apa vie, apa moarta) §i se confrunta cu raufacatorul / personajul
antagonist (Spanul), care are §i funcfie de trimifator. Personajul
cautat este fata de imparat.
Specific basmului cult este modul in care se individua- lizeaza
personajele. Cu excepfia eroului care este vazut in evolufie, celelalte
personaje reprezinta tipologii umane re- ductibile la o trasatura
dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovara§i ai eroului, se
ironizeaza defecte umane (frigurosul, mancaciosul etc.), dar aspectul
lor grotesc as- cunde bunatatea §i prietenia. Imparatul Ro§ §i Spanul
sunt rai §i vicleni. Sfanta Duminica este infeleapta.
Dintre procedeele de caracterizare indirecta se utilizeaza
caracterizarea prin fapte, limbaj, relajii cu alte personaje, nume.
„Fiul craiului, boboc infelul sau la trebi de aieste" (caracterizare directa
realizata de catre narator).

194
 Particularitati ue constructie a person ajelor

2.7. Limbajul
Limbajul naratorului §i al personajelor cuprinde: termeni §i
Exemplified parti-
cularitatile limba- expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri
jului din basmul tipice / erudijia paremiologica (frecventa proverbelor, a
cult scris de Ion
Creanga.
zicatorilor introduse in text prin expresia vorba ceea).
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloa- cele
lingvistice de realizare a umorului, precum: ironia („Doar unu-i
Imparatul Ro§, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea
nepomenita §i milostivirea lui cea neauzita"); porecle §i apelative
caricaturale (Buzila, mangosijd, farfasiji); diminutive cu valoare
augumentativa (buzi§oare, bauturica); caracterizari pitore§ti
(portretul lui Gerila, Ochila etc.).
Oralitatea stilului (impresia de zicere a textului scris) se
realizeaza prin diferite mijloace, precum: expresii narative tipice
(§i atunci, apoi, in sfar§it, dupa aceea); §i narativ; exprimarea
afectiva (implicarea subiectiva a naratorului) in propozijii
interogative („C« alta, ce pot sa zic?") §i exclama- tive („Ma rog,foc
de ger era: ce sa va spun mai multi"), dativul etic („Sz odata mi %i-l
ingfaca cu dinfii de cap"); inserarea de fraze ritmate (portretul lui
Ochila) sau versuri populare („D?-ar omid ce-ar paid, / Dinainte s-
ar pazil").

3. Statutul psihologac, moral etc. al personajului ales, in

relatie cu conflictul
Evidenfiaza si- Personajul basmului parcurge un drum al inijierii, la fina- lul
tuatia mi|iala a
celor doua perso- caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de exis- tenja.
naje, din perspec- Conflictul dintre bine §i rau se incheie prin victoria for^elor
tiva tipologiei in
care se incadreaza, a
binelui.
statutului lor psi- Statutul initial al personajului este cel de neinitiat. El traie§te
hologic, moral etc. intr-un orizont al inocenfei, justificata prin
tinere|ea sa: e lipsit de experienja viejii. De§i are
calita|i umane de- osebite, acestea nu sunt actualizate de la
inceput, ci §i le des- copera prin intermediul probelor la care este
sup us.
Ceea ce ii lipse§te inca fiului, tanar neexperimentat, lipsit de
intuijii supranaturale, si ceea ce nu se poate capata decat prin
experienfa, este cunoa§terea de oameni, capaci- tatea de a vedea
dincolo de aparenja acestora, puterea de a cantari cu drept
echilibru ceea ce e sinceritate §i ceea ce e prefacatorie in fap tele,
in infa|i§area, in vorbele celorlalfi. Inocenfa §i credulitatea nu

195
 ION CREANGA / Basmal cult

sunt defecte, ci doar caracteris- tici ale tanarului neexperimentat.

Spre a deveni imparat el trebuie sa treaca mai multe probe sa
dovedeasca o serie de calitafi, intre care distingerea adevarului
dincolo de apa- renfe este una importanta.
Dovezi ale naivitatii sunt in scena intalnirii cu Sfanta Duminica,
sub chipul unei batrane cer§etoare, in alegerea calului nazdravan si,
dincolo de spafiul protector al casei parinte§ti, intalnirea cu Spanul §i
scena coborarii in fantana, cand feciorul de crai isi pierde insemnele
originii, i se schimba numele si identitatea, devine rob, punctul cel
mai de jos in care ba adus lipsa de experienfa.
In acest scenariu inifiatic, eroul naiv are de invafat de la mai multi
„pedagogi,,/ pe care ii intalne§te la inceputul dru- mului sau:
pedagogul bun - Sfanta Duminica, pedagogul rau - Spanul,
pedagogul rezervat, care intervine do.ar in ca- zuri Speciale - calul.
(Emilia Boghiu, Lacramioara Mutoiu, Hermeneutica naratologie
aplicata)
Aparifia acestor initiator! pune in lumina, pe langa naivi- tatea
personajului, alte trasaturi morale latente ale acestuia: bunatatea,
onestitatea §i prietenia. Eroul de basm fiind o in- truchipare a
binelui, iar Harap-Alb un erou atipic, lipsit de insu§iri supranaturale
§i de atitudine razboinica, aceste trasaturi morale sunt atuurile sale in
confruntarea cu raul, pentru ca datorita lor intervin ajutoarele cu
puteri supranaturale.
Dupa ce se desparte de fatal sau, care ii da sfatul de a se feri omul
ro§, iara mai ales de cel span..., cd suntfoarte §ugu- befi" (interdicjia),
crai§orul se ratace§te in padurea-labirint, dovedind astfel ca mai are
multe de invafat. Apoi i§i ia drept calauza un span (incalcarea
interdictiei), care i se arata de trei ori sub diferite infati§ari, acest fapt
condu- candu-1 la naiva concluzie ca ,,aiasta-i fare spdnilor". Ne§tiu-
tor, ii marturise§te strainului sfatul tatalui, incat Spanul ii va replica,
in scena supunerii prin vicle§ug de la fantana: ,,/e- cior de om viclean
ce te gase§ti; tocmai de ceea ce te-ai pdzit n-ai scapat". Caracterizarea
directa realizata de catre narator in episodul coborarii in fantana
surprinde lipsa de experienfa a tanarului, printr-o expresie a vorbirii
orale: „Fiul craiului,

196
 Paiticularitati de construciie a personajelcr

boboc in felul sau h trebi de aieste, se potrivegte spanului §i se baga in fan

tana".
Antagonistul (raufacatorul) il inchide pe tanar intr-o fan-
tana §i ii cere, pentru a-1 lasa in viaja, sa faca schimb de
identitate, sa devina robul lui si sa jure „pe ascuti§ul pa- lo§ului ,z
(sugestie a unui cod al conduitei cavalere§ti) sa-i dea ascultare
intru toate, „pdnd cdnd va muri §i iar va invia", condi^ionare
paradoxala, dar care arata §i calea de eliberare. De asemenea,
Spanul ii da fiului de crai numele de Harap- Alb. De remarcat
faptul ca pana in acest moment nu se pre- cizeaza numele
mezinului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se afirma
doar ca fiu al cuiva.
Prin urmare, inca de la situafia inifiala protagonistul §i
antagonistul se construiesc pe baza unei serii de opozi^ii care
individualizeaza binomul bine-rau specific basmului: om de
onoare-ticalos, om de origine nobila-om comun, cinstit-ne-
cinstit, dar §i pe opozifiile naiv-viclean §i inij:iat-inifiator.

F39 4.Trasaturile celor doua personaje.

Releva trasaturile Ajunsi la curtea imparatului Verde, cele doua personaje joaca
celor doua perso-
rolul celuilalt, Spanul fiind un nepot rau §i laudaros, iar Harap-
naje, semnificative
pentru ilustrarea Alb o sluga supusa, ascultatoare §i cuviincioasa. Fetele
rela£iilor, prin ra- imparatului observa diferenfa dintre ei, „pentru cd bunatatea nu
portare la epi- soade
/ secven^e narative are de-a face cu rautatea": „spanul de fel nu seamdna in partea lor, nici
ale textu- lui narativ la chip, nici la bunatate; §i Harap-Alb, sluga lui, are o infafi§are mult
ales.
mai placuta §i seamana afi mult mai omenos".
Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe:
aducerea „saldfilor" din Gradina Ursului, aducerea pielii
cerbului, „cu cap cu tot, asa batuta cu pietre scumpe, cum se gdsesc"
§i a fetei Imparatului Ro§ pentru casatoria Spanului. Mijloacele
prin care eroul trece probele fin de miraculos, iar ajutoarele au
puteri supranaturale.
Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care
il sfatuie§te cum sa procedeze §i ii da obiecte magice: pentru urs
o licoare cu „somnoroasa", iar pentru cerb, o li- coare, obrazarul §i
sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul,
iar a doua, mai dificila, pe langa curaj, abilitate in manuirea
sabiei, stapanire de sine §i res- pectarea juramantului, in pofida
ispitei de a se imbogaji.
„Fn convins cd nu eu, ci puterea milosteniei inima ta cea buna te
ajuta, Harap-Alb", ii spune Sfanta Duminica inaintea prime! probe.

197
 ION C2.EANGA / Basmul cult

Pe cand izbanzile lui Harap-Alb starnesc admiratia si prefuirea

lui Verde-imparat §i a fiicelor lui, Spanul se arata un stapan
necuviincios, rau, care-gi trimite sluga la moarte sigura cu fiecare
noua porunca, dar gi un nepot obraznic gi laudaros. „Spamilui ii
mergea gura ca pupaza, de-a ametit pe imparatul", ,,Alt stapan in locul
meu mi mai face brdnza cu Harap- Alb cat ii lumea §i pamantul".
imparatul insa il apreciaza pe tanar: „Fz, sa am eu o sluga a§a
vrednica §i credincioasa ca Harap- Alb a§ pune-o la masa cu mine, cd
mult prejuiegte omul acesta".
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are gi rolul
inifiatorului, este „un rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-1
ucide inainte ca inifierea eroului sa se fi in- cheiat: „§i unii ca
acegtia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru cafac pe oameni sa
prinda la minte..
Aducerea fetei imparatului Rog presupune trecerea altor
probe, unde eroul este sprijinit de adjuvant! gi donatori. Ca gi in
cazul milosteniei fafa de batrana cergetoare, aceste personaje il
ajuta in trecerea probelor de la curtea imparatului Rogu pentru ca
mai intai el gi-a dovedit generozitatea gi indemanarea (intalnirea
cu roiul de albine), bunatatea gi curajul (intalnirea cu nunta de
fumici), prietenia I spiritul de tovaragie (fafa de Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila gi Pasari-Lafi-Lungila). Vasile Lovinescu
interpreteaza comportamentul tanarului drept ac- cedere la
„Caritatea Cosmica", un grad al maturizarii spirituale, ce presupune
„o mild, o generozitate, o compasiune nemarginita nu numaifata de
oameni, ci §i de toatafaptura".
Ultima proba presupune doua serii de probe (supralici- tarea
triplicarii), prin care imparatul Ro§ tinde sa in- departeze ceata de
pejitori (casa inro§ita, ospapil, alegerea macului de nisip), ca §i
acelea care o vizeaza direct pe fata (fuga nocturna a fetei
transformata in pasare, ghicitul / mo- tivul dublului, proba
impusa de fata: aducerea a „trei smicele de mar §i apa vie §i apa
moarta de unde se bat munfii in capete").
Pentru erou, aducerea fetei imparatului Rog la Span este cea
mai dificila incercare, pentru ca pe drum se indragos- tegte de ea,
dar onest, igi respecta juramantul facut gi nu-i marturisegte
adevarata sa identitate.

198
 Parti zulaiitaii de construc|ie a personajelor

La intoarcerea la curtea lui Verde-imparat are loc re cunoast

erect §i transfigurarea eroului, demascarea pe- deapsa raufacatorului.
Fata, „ofarmazoana" (are puteri supranaturale), il demasca pe
Span, care „vazand cd i s-a dat viclcgugul pefajfi, se rapede ca un cdine
turbat la Harap-Alb", crezand ca el ar fi divulgat secreted ii taie
capul. De fapt, „rautatea,z Spanului il dezleaga pe erou de
juramant, semn ca inijierea este incheiata, iar rolul „pedagogului
ran" ia sfar§it. Calul este acela care distruge intruchiparea raului,
aruncandu-l din inaltul cerului. Ion Creanga sugereaza §i o
judecata divina a raului.

F40 5. Exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre

Exprima-|i o opi-
cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale I a
nie argumentata deznodamantului
despre relatiile
dintre cele doua Decapitarea eroului este ultima treapta §i finalul inifierii, avand
personaje, din per-
semnificafia coborarii in Infern / a morfii inifiatice: „A cohort in
spectiva situatiei
finale / a dezno- Infern inseamna a cunoa§te o moarte inifdatied, o ex- perienfa
damantului. susceptibila de a intemeia un non mod de existen^a" (Mircea Eliade,
De la Zalmoxis la Genghis-Han).
Inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice cerute de ea,
smicele de mar dulce §i apd vie §i apa moarta de unde se bat munfii in
capete", eroul reintra in posesia palogului §i pri- me§te
recompensa: pe fata imparatului Ro§ §i imparafia. Casatoria §i
schimbarea statutului social (devine imparat) confirma
maturizarea eroului. Deznodamantul consta in re- facerea
echilibrului §i rasplata eroului.
Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca §i ex-
perienfa condifiei umilitoare de rob la dispozifia unui stapan
nedrept, contureaza sensul didactic al basmului, care este
exprimat de Sfanta Duminica: „Cand vei ajunge §i tu odata mare
tare, ii cauta sa judeci-lucrurile de-a fir-a-par §i vei crede celor asuprijd
§i necdjfi, pentru cd §tii acum ce e necazul", Po- vestea lui Harap-Alb,
fiind a§a cum remarca §i criticul lite- rar George Calinescu ,,un
chip de a dovedi cd omul de soi bun se vade§te sub orice strai §i la orice
vdrsta."

199
 ION CREANGA / Basmal cult

INCHEIERE

6. Semnificatia protagonistului din basmul cult ales

] Menfioneaza sem- i Desi este un persona] de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui
nifica|ia protago- j
nistului din , basmul Fat-Frumos din basmele populare, caci evolu|ia sa reflects
cult ales. concepfia despre lume a scriitorului, prin umani- zarea
fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a
„omului de soi" (G. Calinescu), care traverseaza o serie de
probe, invafa din gre§eli §i progreseaza, se maturizeaza pentru a
merits sa devina imparat, basmul putand fi astfel considerat un
bildungsroman.
Un rol important in acest traseu spiritual il are antagonist^,,
Spanul, care personifies raul in concepfie populara (omul
insemnat), dar este §i inifiatorul pretenfios: cu cat in- cercarile la
care il supune pe tanar sunt mai grele, cu stat eroul dovede§te
calitafi morale care contureaza portretul viitorului imparat, cum
mai stat altul pe fafa pamantu- lui, a§a de iubit, de slavit de puternic".

200
 P..rticularitah de conch acne a personajeloc

IA UNOR SUBIECTE PROPUSEJ

1, (Varianta 1, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relafiile dintre
doua personaje care apar£in unui basm cult studiat. In elaborarea eseului, vei avea in
vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

2. (Varianta 7, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relajiile dintre
doua personaje ale unui text narativ studiat, apar^inand lui Ion Creanga. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
INTRODUCERS 1. Contextul basmului cult ales. F29
CURRINS Se vor avea in vedere patru elemente
Prezentarea a patru elemente ale dintre urmatoarele:
textului narativ, semnificative 2.2. Rela^ia dintre tema, motive narative VV.
pentru construe^ personajelor §i personajul ales.
alese (de exemplu: tema, 2.3. Perspectiva narativa. F33
perspectiva narativa, aejiune, 2.4. Elemente de construc|ia subiectului F34
conflict, relafii temporals spapiale, §i de compozi^ie.
F35
construcpa subiectului, modalitap 2.5. Relajii temporale §i spa|iale.
2.6. Modalita|i de caracterizare a perso- F36
de caracterizare, limbaj etc.)
najelor.
2.7. Limbajul. F37

Eviden|ierea situa^iei ini^iale a 2.1. Tipologia personajului de basm. F31

celor doua personaje, din
perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor
psihologic, moral etc
Relevarea trasaturilor celor doua
personaje, semnificative pentru
ilustrarea relajiilor, prin raportare
la doua episoade / secven|e
narative ale textului narativ ales.
Exprimarea ui;ei opinii
argumentate despre relapile dintre
cele doua personaje, din
perspectiva situa|iei finale / a
deznodamantului.
3. Situafia inifiala a celor doua personaje, F38
din perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor psihologic,
moral etc.
4. Trasaturile celor doua personaje, v:
semnificative pentru ilustrarea relabilor,
prin raportare la episoade / seeven^e
narative ale textului narativ ales.
5. Exprimarea unei opinii argumentate
despre relajiile dintre cele doua personaje,
din perspectiva situa|iei finale / a
deznodamantului.

INCHEIERE 6. Semnificajia personajului in basm.

201
 ION CREANGA / Basmul cult

[ APLICATII ] . . .

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre rolul

„eroilor himerici,/ in basmul cult studiat, aparjinand lui Ion Creanga, avand in
vedere §i urmatoarea afirmajie: „Caracteristica [basmului] este ca eroii nu sunt
numaioameni, ci anumefiinfe himerice, animate. [...] Cdnd dintr-o na- rafiune lipsesc
acegti eroi himerici, n-avem de a face cu un basm." (G. Calinescu, Es~ tetica basmului).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre evolufia conflictului dintre

protagonist §i antagonist mtr-un basm cult studiat.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
•prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru
construcjia personajelor alese (de exemplu: tema, perspectiva narativa, aefiune,
conflict, relafii temporale §i spafiale, construcjfa subiectuhii, limbaj etc.);
•eviden^ierea situafiei initiate a celor doua personaje, din perspectiva
tipologiei in care se incadreaza;
•relevarea trasaturilor celor doua personaje, prin raportare la doua episoade/
seeven^e narative ale textului narativ ales;
•prezentarea modalitd}ilor de caracterizare utilizate pentru constructia
personajelor din basm.

NOTA! Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Prelungiri ale romantismului ale clasicismului
De demult...
de OCTAVIAN GOGA

L Partflcularitata ale textului poetic

Eseu despre particularitafile unei poezii ce reflecta prelungiri ale

clasicismului §i ale romantismului, de la sfar§itul secolului al XlX-lea
inceputul secolului al XX-lea (de exemplu: tema, viziune despre
lume, titlu, imaginar poetic, relafii de opozitie §i de simetrie, elemente de
recurenfa, simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie
etc.).

INTRODUCERE

i **1 1. Contextul aparitiei

$ Precizeaza Poezia de la sfar§itul secolului al XlX-lea inceputul seco- lului al
■ contextul
XX-lea nu poate fi incadrata intr-un curent literar, nu se
aparitiei textului :
poetic ales. subordoneaza unei singure formule estetice, ci reflecta o serie de
prelungiri ale romantismului §i ale clasicismului. George
Co§buc §i Octavian Goga sunt doi poeji importanfi ai acestei perioade, care
ilustreaza in operele lor cel mai bine tendinfele epocii. Astfel, poezia idilica §i opti-
mista a lui Co§buc este de factura clasicista, in timp ce poezia mesianica §i profetica
a lui Goga, in care jalea metafizica, plansul si lacrima sunt simboluri ale colectivitapi
asuprite, este de factura romantica.
Perioada in care debuteaza Octavian Goga se remarca prin
promovarea unor orientari literare, samanatorismul si
poporanismul, care pledeaza pentru tematica rurala, dar confunda
etnicul cu esteticul.
Poezia De demult... de Octavian Goga face parte din vo- lumul
Ne cheama pamantul (1909) §i caracterizeaza universul liricii lui,
care depa§este prin autenticitate estetica, prin sim- plitate §i prin
apropierea de simbolism „impasul" poeziei

203
 OCTAVIAN GOGA / Prelangiri ale romantVmiilN $i ale chsicismului

vremii, dupa cum afirma §i criticul Mircea Pop a: „Poezia lui O.

Goga aducc in contextul lirismului contemporan (perioada 1900-1918)
o mutafie de subsiarfa, un timbru unic, inconfun- dabil, profund original.
O. Goga reprezinta pcntru poezia romd- neasca, $i rr.ai ales pentru cea
transilvaneana, momentul depa§irii impasului epigonic post-eminescian
si o organizare a spaiiului poetic autohton. Raportul dintre tradifie
inovafie este folosit intr-un chip surprinzator de original §i adescori cu o
materie poe- ticd noua, ceea ce-i permite sa topeasca intr-o alchimie
proprie §i limbajul carfilor vechi, populare §i religioase, si experienfa emi-
nesciana, §i tradifia locala ardeleneasca, patriotica §i realist-po- pulard
prin excelenfa".

CUPRINS

2. Incadrarea textului poetic tntr-o categorie

2.1. Precizarea unor caracteristici ale poeziei, care ilustreaza prelungiri ale
romantismului si ale clasicismului
j G2.
i Precizeaza 2-4 Poezia De demult... este o elegie caracterizata prin mesia- nism
! caracteristici ale romantic, prin tonalitatea trista a imaginii satului sta- panit de jale,
’ poeziei, care
i ilustreaza
prin suferin^ele unei colectivita^i asuprite §i prin sentimentul
:■ prelungiri ale mstrainarii. Se apropie de clasicism prin valoarea morala a
•' romantismului portretului preotului, prin stilul epistolar §i prin abordarea formulei
' ale clasicismului.
lirismului obiectiv, care presu- pune o estompare a eului in spa^iul
liric §i folosirea personnel a treia.

2.2. Specie literara: elegia

Elegia este o specie a genului liric, in care se exprima sen- timente
de tristefe profunda. Poezia De demult... este o elegie inspirata din
realitafile satului transilvanean de la inceputul secolului al XX-lea, in
care vocea lirica exprima jalea metafizica. Ritmul iambic
accentueaza tonalitatea trista a poeziei.

204
 Particularitati < le textiuui r >etic i
‘— 1

2.3. Viziune despre lume

precizeaza viziunea In opera sa, Octavian Goga a intentional- sa construiasca o
desp^e lume
existenta in textul
monografie lirica a satului transilvanean, in care sa vor- beasca in
studiat. numele colectivitafii (lirismul obiectiv): „Eu am pornit in literatura de
la o idee nwnografica a unui sat: am crezut cd satul reprezintd prin sine
unitatca organica a sufletului aces- tui popor; satai reprezintd prin sine
expresia puritapii de rasa; sa dan deci monografia sufleteasca a satului, cu
toate framant dr He lui, cu tot ce e zvarcolire in el".

G5 2.4. Lirism obiectiv

Prezinta caracte-
risticile pe baza
carora textul ales Discursul liric construit la persoana a treia sugereaza absent
poate fi incadrat in intimitafii §i tending de generalizare proprie clasi- cismului. Eul liric
lirismul obiectiv.
are capacitatea de disimulare, vorbind in numele unei colectivitafi
reprezentata simbolic de instance precum/uzz, popa Istrate ,jitarul
Radu Roata, lonuf al Floarii. Fluenfa §i armonia discursului valorifica
ritmul inconfun- dabil al doinei §i al baladei populare.
Lirismul obiectiv, exprimat gramatical prin pronurne §i verbe la
persoana a III-az se caracterizeaza printr-o estom- pare a eului liric in
spafiul poetic, care inlocuie§te confesiunea din arta poetica
Rugaciune, fara a se diminua autenticitatea trairii poetice.
Dimpotriva, vocea lirica exp rima in tonali- tate mesianica „nu
ofrdntura din plansul celor mulp, ci chiar plansul insu§i" (Mircea Popa),
jalea metafizica.

Z5 3.1. Tema poeziei

Precizeaza tema
poeziei.
Tema poeziei este najionala §i sociala: imaginea satului stapanit de
jale, nefericirea tragica a unei comunitafi expri- mata intr-o scrisoare.
In cadrul dezvoltarii temei, apar chi- puri reprezentative pentru
lumea satului: popa, cei patru „juzi"/ primari, mesajerul (fosta
catana Radu Roata).
7? I
■n j 3.2. Motive poetice
Precizeaza motivele
Motivul central al textului este acela al scrisorii, care repre- zinta,
poetice.
in text, forma de revolta a celor multi §i menfioneaza rolul asumat de
preot ca exponent al con§tiinfei satului. Al doilea motiv care
polarizeaza textul este portretul moral al

205
 OCTAVIAN GOGA / Prel ,mgri ale rcm^ntLmului §1 ale claJcismului.

preotului, care valorifica gandirea cre§tina familiara poetu- lui

de la Ra§inari, intrucat versurile: „Patru in§i la popa-n casa fin azi
sfat de vreme lunga. / Intr-un sfegnic ard pe masa doud lumanaride
ceard, /Plin de grije, peana noua moaie popa-n cali- mara" amintesc
de Cina cea de Taina.
Motive romantice precum noaptea, clopotul, strunga: „Tot
mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga..." compun un cadru
nocturn specific romantismului.

I U0
4. Compozitia textului poetic
Prezinta, prin refe-
rire la textul poetic
4.1. Semnificatia titluiui
studiat, patru ele-
n mente de com- Titlul poeziei este format dintr-o construcfie adverbiala De
pozi|ie in textul demult..., care sugereaza evocarea, rememorarea unor fapte §i a
I poetic (de exem-
unor personalitafi. In acelagi timp, adverbul nareaza, fiind §i un
■ plu: titlu, incipit,
imaginar poetic, re- element constitutiv al cronoropului.
lapi de opozipe §i de
simetrie, elemente de
recurenfa, simbol
4.2. Comentarea particularitatilor incipitului in textul poetic
■ central etc.) studiat.
Versul incipit „Tot mai rar s-aud in noapte clopotele de la strunga..."
are rolul de a institui o atmosfera de taina, inta- rita de regimul
Prezinta semnifi- nocturn al imaginii poetice. Incipitul (de tip captatio
catia titluiui in
textul poetic benevolentiae) orienteaza lectura cititorului §i asi- gura
studiat. introducerea treptata in starea lirica. Atat titlul, cat §i incipitul
fac parte din recuzita romantica.

Comenteaza parti- 4.3. Structura textului poetic studiat (secvente lirice, si-
cularita|ile incipi-
tului in textul poetic metrie, relatii de opozitie, elemente de recurenta).
studiat.
Compozijional, poezia are patru secvente, in care liricul se
imbina cu narativul, cu relatarea de evenimente, aflate intr-un
raport de succesiune temporala. Prima secvenfa (versurile 2-4)
Prezinta structure
textului poetic stu- aminte§te prin subtema, prin descriere si prin portretul moral al
diat (secvente lirice, preotului, de clasicismul romanesc. Sec- venfa a doua (versurile
simetrie, relapi de
5 - 20) valorifica stilul epistolar, tot de factura clasicista, dar
opozipe, elemente de
recurentd).
aminte§te §i de romantism prin componenta patriotica §i
atitudinea revoltata. Secvenfa a treia (versurile 21 - 24) este o
prelungire a celei de a doua.
Secvenja a patra (versurile 25 - 34) este finalul „istorisirii z/.

206
 Particularitati ale^tului poetic

Simetria textului poetic se realizeaza prin echilibrul

compozifional, prin amestecul de sobrietate §i patetism ex-
primat, prin respectarea formulelor stilului epistolar.
Relafiile de opozifie intre noapte §i zi („Tot mai rar s-aud in
noapte clopotele de la strunga" §i „ La fereastra-s zori de ziua patrund
meet in casa") sau condijia |aranului in prezent §i in trecut („De
pe ednd in fara asta numai noi eram stapanii") se regasesc in cea de-
a doua seevenfa poetica.
Elemente de recurenja in poezie sunt: tristefea §i revolta.
—|
5. Limbajul si expresivitatea Tn textul poetic studiat
Prezinta limbajul 5.1. Imaginarul poetic
§i expresivitatea
textului poetic Prima secvenjja (versurile 1-4) aminte§te prin subtema §i prin
studiat.
portretul moral al preotului de clasicismul romanesc, in cadrul
caruia a fost valorificata gandirea cre§tina familiars poetului de
G13
la Ra§inari. Versurile: „Patru in§i la popa-n casa fin azi sfat de
Prezinta imagina-
vreme lunga. / Intr-un sfe§nic ard pe masa doua lumanari de ceara, /
rul poetic in textul
Plin de grije, peana noua moaie popa- n calimara" stilizeaza Cina cea
de Taina. Preotul satului, care serie in numele juzilor, deci al
colectivitajii, plangerea-scri- soarez este un factor de mobilizare a
con§tiinfelor §i un de- pozitar al nadejdilor.
Secvenfa a doua (versurile 5 - 20) valorifica stilul epistolar,
tot de factura clasicista. Formula de introducere: Ruminate
impdr ate I», confinutul §i formula de incheiere: „Scris-am eu,
popa Istrate, in ziua de Sfant-Ilie. / far noi patru juzi cu tofii nu §tim
slova §i scrisoarea, / Punem degetul pe cruce §i-ntarim §i noi
plansoarea." amintesc de rigoarea formala im- pusa de curentul
clasicist. Patru juzi se adreseaza autorita- |ii statale supreme,
imparatul, denunfand nedreptafile, abuzurile, uciderea, cu
sobrietate §i cumpatare, spre a-i cere sa le faca dreptate : „Ne-au
luat pa§unea domnii, fara lege §i- ntrebare...". Sfar§itul epistolei are
caracter profetic, aceasta fiind scrisa in ziua de Sfantul Hie,
prorocul pedepsitor, cel revoltat impotriva stapanirii.
Components patriotica §i atitudinea revoluta a acestor
figuri simbolice ale satului: ^i.-nalfate impdrate, noi n-am urea sa
facem moarte! / Dar ne vrem mo§ia noastra, vrem §i pentru mort
dreptate! Depe ednd in fara asta numai noi eram stapanii..."

207
 1 OCTAVlAiV GOGA / Prelungi.:l ale romantismulu' Q! ale clasicismului

apartin romantismului, iar tonalitatea de jale si revolta conf

era timbrul liric specific lui Octavian Goga.
Secventa a treia (versurile 21 - 24) este o prelungire a celei
de a doua secvenfe, fafa de care aduce elemente de opozifie.
Imaginarului nocturn ii ia locul cel diurn, casei ca spafiu al
recluziunii i se opune fereastra, simbol al des- chiderii §i al
perspective!: „La fereastra-s zori de zina §i pa- trund incet in casa".
Versul „O nadejde lumineaza fejele nemdngaiete" este construit pe
vechea concepfie romantica a credinfei in izbavire.
Secvenfa a patra (versurile 25 - 34) confine ultimul episod
din ceremonialul trimiterii mesajului la imparat. Ele- mentele
tradifionale: ndframa, traista, toiagul, cuvintele care denumesc
funcfii §i grade: caprar, jitar, popa, imparatul, ri- tualul desparfirii
redat cu ajutorul unor cuvinte si structuri lingvistice precum:
„cu mana tremurata", ,,le mijesc in gene stropii", „fejele
nemdngaiete", susfin tonalitatea mesianica §i contribute la
reconstruct^ unei biografii afective a neamu- lui romanesc.
—i|
1 V
!! G1 5.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre-
sivitatii si ale sugestiei)
Prezinta sursele
expresivitatii §i ale
Gradafia ascendenta a discursului epistolar, de factura cla-
sugestiei, relevand
particularita|i ale sicista, se realizeaza prin mijloace lexicale §i prozodice.
textului poetic la J Limbajul poetic, extras din folclor, din istorie §i din religie,
nivelul lexico-se-
mantic, morfosin- | este profetic, evocator, solemn, cu accente biblice §i arhaice:
tactic §i stilistic. „sfe§nic", „peana noua", „l~au prapadit", „slova", „A-ntarit scri-
soarea popa: la tot coljul o pecete." Forfa de expresie sta, printre
altele, §i in nuanfele metaforice, subtile ale limbii vechi re- descoperite de
Octavian Goga. Simplitatea §i sobrietatea sti- lului se imbina armonios cu
muzicalitatea §i savoarea vorbirii populare: „E/ a§aza-n san ravagul §i saruta
mana popii, /Juzii strdng o data mana, le mijesc in gene stropii".
Se observa, ca mijloace ale expresivitafii poetice, regi- mul
special al verbelor, care, prin tirnpul prezent narativ §i timpul
prezent istorie, contribuie la crearea impresiei de ge- neralizare
§i propune o perspective sincronica: timpul eveni- mentelor,
timpul evocarii §i timpul lecturii intra in consonanfa cu acest
timp integrator (cf. D. Irimia): s~aud, ard, se~nchind, patrund.
Verbele la timpul trecut, perfect compus - au luat,

208
 Particularitati ale textului p oetic

au fast pus,. au prapadit, am trimis - au rol de evocare, indi- cand o

actiune incheiata, „...ale care: ecouri sunt inca vii m su- fletul nostru"
(I. Iordan).
Amestecul de sobrietate si patetism al stilului poetic propriu
lui Goga se obfine prin utilizarea unor: propozifii exclamative
„$i,-naifate imparate, noi n-am urea safacem moar- tel", apozitii in
care numele proprii au valoare de simbol ,,eu, pop a Istrate",
„jitarul Radu Roata [...]/ Vechi caprar din ca- tanie", inversiuni
„Scris-am eu../', epitete r,Luminate imparate", ,,cu mana tremurata",
metafore §i simboluri „sclipirea diminetii, care rumene^te satul",
noaptea,fereastra, zori de ziua, dar §i dislocari sintactice expresive:
„Cand, cu traista subsuoara §i to- iagu-n mana dreapta, / In sclipirea
diminefii, care rumeneste satul./ Radu Roata pleaca-n lume, cu
scrisoare la-mparatul".

5.3. Particularitati prozodice

Poezia are 34 de versuri, organizate in 17 distihuri (strofe culari aple
Precizeaza parti-
sunt
prozo- Cate doua versuri). Versurile, cu sonoritati folclorice, construite in metru
de 16 silabe, cu rima imperecheata ritm iambic, specific tonului elegiac al textului.

INCHEIERE
---- i
6. Prelungiri ale clasicismului si ale romantismului
Precizeaza ele- Elegia De demult... a lui de Octavian Goga ilustreaza modul
mente neoroman-
particular, in care literatura romana a topit, intr-un creuzet unic,
tice §i neoclasice in
poezia aleasa. trasaturile clasicismului §i ale romantismului. Neoro- mantica
prin caracterul evocator, mesianic si profetic, prin profunzimea §i autenticitatea
trairilor, prin componenta pa- triotica si revoluta, prin tonul elegiac, prin
cultivarea imagi- nii poetului angajat, ea ramane, insa, clasica prin viziunea
morala §i monografica a satului transilvanean, prin retoris- mul bazat pe
exclamafii §i gradafie §i prin armonia discur- sului cu inflexiuni folclorice.

209
 OCTAVIAN GOG A / Prelungiri ale romrjrtisn'.ului $i ale clasicismului

SUGESTI1 DE ABORDARE1
A UHOR SUB0ECTE PROPUSE 1 a « »

1. Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre tema §i viziune despre lume, reflectate intr-
un text poetic studiat, care se incadreaza la prelungiri ale clasicismului §i ale
romantismului, de la sfar§itul secolului al XlX-lea §i inceputul secolului al XX-lea. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparifiei (modelul) G1

CUPRINS La alegere:
Evidenfierea trasaturilor care fac 2.1. Precizarea unor caracteristici ale G2
posibila incadrarea textului poetic poeziei care ilustreaza prelungiri ale
intr-un curent cultural / literar, romantismului §i ale clasicismului;
intr-o perioada sau intr-o orientare 2.2. Specie literara: elegia; ■V
tematica. 2.4. Lirism obiectiv. G5
Prezentarea temei, reflectata in 3.1. Tema poeziei. GS
textul poetic ales, prin referire la
doua imagini/ idei poetice.

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere patru dintre

textului poetic semnificative pentru urmatoarele repere:
ilustrarea viziunii despre lume a
poetului (de exempiu: titlu, incipit, 4.1. Semnificafia titlului; G9
imaginar poetic, relafii de opozifie 4.2. Comentarea particularitafilor VD
§i de simetrie, elemente de incipitului in textul poetic studiat;
recuren^a, simbol central, figuri 4.3. Structura textului poetic studiat G11
(seevenfe lirice, simetrie, relafii de
semantice-tropii, elemente de
opozifie, elemente de recurenfa).
prozodie etc.).
5.1. Prezentarea imaginarului poetic in
V3
textul studiat;
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic
(sursele expresivitafii §i ale sugestiei);
C X-
5.3. Particularitafi prozodice.
■ - I5
Exprimarea unei opinii 2.3. Viziune despre lume. 34
argumentate, despre modul in care 3.1. Tema poeziei. G6
tema §i viziunea despre lume sunt
reflectate in textul poetic ales.

210
 OCTAVIAN GOG A / Prelungiri ale romrjrtisn'.ului $i ale clasicismului

INCHEIERE 6. Prelungiri ale clasicismului §i ale IV 3

romantismului.

211
 Pg.rhcularitati ale textului poetic

PLICATII

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi dezvoltarea unui
aspect al tematicii rurale, intr-o poezie ce reflecta prelungiri ale clasi- cismului ale
romantismului. In elaborarea eseului te vei raporta la unul dintre textele poetice
studiate §i vei avea in vedere urmatoarele repere:
• prezentarea a doua elemente specifice imaginarului poetic (teme, motive,
atitudini, ipostaze ale eului Uric);
• relevarea modului de corelare a temei cu compozifia poeziei alese;
0
eviden^ierea surselor expresivitajii, cu referire la nivelul lexico-semantic §i la
cel stilistic;
° integrarea adeevata a patru dintre urmatoarele concepte: tema, titlu, motiv, eul
Uric / „subiectul" Uric, seevenfe poetice, incipit, recurenfa, denota- fie / conotafie,
camp semantic, sintaxa poetica.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Simbolismul (inceputurile modernismului)
Plumb
de GEORGE BACOVIA

Particularitati aUe textului poetic

Eseu despre particularita^ile unei poezii simboliste (de exemplu:
incadrare in curent literar, tema, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic,
relapi de opozijde §i de simetrie, elemente de recurenfd, simbol central, figuri
semantice - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE
I
1. Contextul aparitiei
HI
Poezia simbolista Plumb deschide volumul cu acela§i titlu, aparut in
Precizeaza 1916, §i reprezinta o emblema a universului poetic bacovian. Motivul
contextul apari|iei
textului poetic ales. solitudinii apasatoare este elemental de recurenjja in volumul de
debut, Plumb.

CUPRINS

2. incadrarea textului poetic Tntr-o categorie

H2
2.1. Poezie simbolista
Precizeaza 2-4 ,
caracteristici ale J Textul poetic se inscrie in lirica simbolista prin: folosirea
poeziei simboliste, | simbolurilor, tehnica repeti^iilor, cromatica §i dramatismul trairii
prin care popl :
motiva incadrarea
eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondents ce se
operei in curent stabile§te intre materie §i spirit. Textul creeaza o atmosfera,
[ literar/ ideologie sugereaza o stare de apasare, dar nu cuprinde niciun termen explicit
literara.
al angoasei, totul putand fi dedus din descrierea cadrului.
instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea,
privirea in sine ca intr-un strain, se circumscriu esteticii simboliste.
Asemenea stari suflete§ti nelamurite, confuze, care constitute obiectul
poeziei simboliste, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este
folosita drept cale de exprimare a

213
 GEORGE BACOVU / Simbolicmul: Plumb

corespondentelor intre planul exterior cel interior, prin cultivarea

senzajiilor diverse (vizuale, auditive, tactile). Realizata preponderent
din imagini vizuale, poezia exploa- teaza starile §i emotiile produse de
elementele decorului funerar, care transmit o stare interioara: vidul
sufletesc, angoasa existence!.
Cultivarea simbolului este o alta caracteristica a curen- tului.
Simboluri recurente ale operei bacoviene, precum plumb, cavou, singur,
organizeaza discursul liric §i confera ambiguitate prin plurivalenta
semnifica{iilor.
Muzicalitatea interioara este data de paralelismul sintac- tic, de
repetitia obsedanta a unor cuvinte (lexemul „plumb ,/), a anumitor
vocale §i consoane sau a laitmotivului „stam singur" §i de pauze
(cezura, puncte de suspensie), care transmit senzajia de impietrire,
spaima de moarte §i de vidul existential.
Poezia bacoviana depa§e§te insa cadrul simbolismului, fiind
apreciata de critica mai recenta ca aparjinand moder- nitatii: „Nu mai
fin de simbolism excesul, rigidizarea, teatra- litatea, primitivitatea,
prozaismul stridenfele. Bacovia aparfine uneifaze mai tdrzii a simbolismului,
in care se insinueazd treptat pasti§a §i se presimte un modernism mai acut,
scindat". (Rodica Zafiu, Poezia simbolista romdneasca)

H3 2.2. Viziune despre Iume

IPrezinta viziunea Poezia sa este a unui solitar §i a unui prizonier, a unei con§tiinj:e
despre iume inspaimantate de sine §i de lumea in care traie§te. „Ce il separa pe
reflectata in textul
Bacovia de utopia romantica sta infaptul cd in textul sau nu se intrevede
I poetic.
salvarea nici in viafd, nici in moarte, lipse§te tragicul taram compensatoriu,
indiferent cd el s-ar numi trecut sau spafiu oniric, cosmos, istorie ori eros". (V. Fanache,
Bacovia, ruptura de utopia romantica §i afirmarea spiritului modern).
„Filozofia bacoviana are ca obiect nu fiinfa, ci nefiinfa, nu existenfa, ci
neantul [...]. Universal bacovian nu-si spore^te blagian misterul, ci se golegte
de orice sens pe care Bar avea, pdna la absurd §i derizoriu". (Ion Simut,
Revizuiri).
In Plumb viziunea este fara ie§ire, nemetafizica, intrucat textul
hiperbolizeaza starea de singuratate, obsesia deplinei izolari §i
presimjirea mor{ii, a mineralizarii, a neantului.

214
 Particularita|i ale textului noetic I .,.
------,

O marturisire a lui G. Bacovia dezvaluie semnificajiile pe care

poetul le da cuvantului plumb (intenfia autorului), galbenul
potenfand spleen-ul: „In plumb vad culoarea galbena, Compugii lui dau
precipitat galben. Temp er ament ului meu ii convine aceasta culoare...
Sufletul ars este galben. Galbenul este culoarea sufletului meu".

H 2.3. Lirism subiectiv

Moth’eaza prezen^a Poezia se realizeaza ca un monolog liric al unui eu ,^automatic"
lirismului subiectiv
in poezie. (N. Manolescu). Lirismul subiectiv este redat la nivelul
expresiei, prin marcile subiectivitafii: persoana intai a verbelor -
„stam", „am inceput", persoana I a adjectivului posesiv
„(amorul) meu".

H5 3. Tema poeziei
Precizeaza tema Tema poeziei o constituie condifia poetului intr-o societate lipsita de
aspirafii §i artificiala. Lumea ostila §i stranie, con- turata de cateva
pete de culoare este proiecfia universului interior, de un tragism
asumat cu luciditate.
---------------------------.

H6 4. Compozitia textului poetic

Prezinta patru
elemente de 4.1. Semnificatia titlului
compozitie in
textul poetic Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugereaza apasarea, angoasa,
studiat (de
exemplu: titlu,
greutatea sufocanta, cenu§iul existential, universul monoton,
incipit, imaginar inchiderea definitive a spafiului existential, fara solufii de ie§ire.
poetic, elemente de
recur enlfi, simbol
central etc.). 4.2. Incipitul
Versul-incipit „Dormeau addnc sicriele de plumb" cuprinde doua
H7
simboluri obsedante ale liricii lui G. Bacovia, sicrie §i plumb, ce
Prezinta semnifica-
|ia titlului in textul conduc la identificarea campului lexico-semantic al morjdi, ca §i
poetic studiat. verbid la imperfect cu determinare adverbiala „dormeau addnc" care
actualizeaza motivul somnului (moartea ca un somn adanc). Versul
)s aduce prima reluare a titlului plumb, cuvant plasat la final de vers
Comenteaza pentru a sugera inchiderea, imposibilitatea evadarii.
particularita£ile
incipitului in textul
poetic studiat.

215
 ' GEORGE EACOYIA / £imboli:mul: Plumb
4.3. Simboluri centrals
Pr-zint- simboluri Titlul poeziei constituie si simbolul central, dar un simbol centraie din
tcxtul , . . , ~,i• .
^OPtic plunvalent Ucurenfele cuvantului ptumb, reluat de §ase ori,
“ ~ • in pozitii simetric distribuite in cele doua strofe, configu-
reaza atmosfera lirica.
Semnificafiile cuvantului plumb se construiesc pe baza
coresponden^elor dintre planul subiectiv/ uman si planul
obiectiv/ cosmic. Ca element anorganic sugereaza mineral!- zarea
(pietrificarea)/ moartea; prin greutate denota apasare sufleteasca,
sufocanta, prabu§irea interioara; culoarea gri poate reda tristefea,
monotonia, plictisul, angoasa, cenu§iul viejii cotidiene, mediul
meschin; raceala - lipsa de viafa, absenfa sentimentelor,
singuratatea; metal Saturnian -- melan- colia grea; substanfa
utilizata la sigilarea sicrielor, in anumite circumstance - limitarea,
izolarea totala, imposibilitatea evadarii.
Sonoritatea cuvantului, un lexem alcatuit din patru con- soane
§i o vocala inchisa, sugereaza caderea grea, fara ecou. Rolul de
simbol central este marcat §i de dispunerea grafica, simetria
perfecta (pozifia in strofe §i versuri, fiecare strofa fiind „inchisa"
cu acest cuvant) §i realizarea unor asocieri semantice inedite, nu
atat in prima g^rofa, unde sintagmele constituie elements ale
decorului funerar, artificii funerare de duzina (sicriele de plumb,
flori de plumb, coroanele de plumb), cat in strofa a doua, unde lumea
obiectuala este inlocuita prin lumea interioara (amorul meu de
plumb, aripile de plumb). Cuvantul plumb invadeaza toate
regnurile/ campurile lexicale (sicrie, flori, coroane, amor, aripi),
devenind metafora-simbol.
Cuvintele-cheie (plumb, cavou, singur), in acela§i timp sim-
boluri obsedante, care circula de la o poezie la alta, contribute la
realizarea unui decor macabru, dezolant, in maniera decadenfilor
(una dintre direcfiile simbolismului francez).
J G ’ t G)
1
4.4. Simetria compozitionala
:
Precizeaza modul
; de structurare a Textul este alcatuit din doua catrene construite pe baza
I textului poetic. lexemului plumb, care este reluat in §ase din cele opt versuri ale
poeziei. Realizate prin paralelism, cele doua strofe/
secvenfe poetice corespund celor doua planuri ale realitafii:
realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir §i de

216
 Particuhritati a.e textuhii poetic

cavou §i realitatea interioara, subiectiva, simbolizata de sen-

timental v.tbirii {„amorul men de plumb"), a carui invocare se face cu
disperare, fiind §i el condifionat de natura mediului.
Starea de solitudine a eului liric este sugerata de repetarea
laitmotivului ,,stam singur", care, alaturi de celelalte simboluri,
accentueaza senzafia de pustietate sufleteasca.

5. Limbajul si expresivitatea textului poetic

5.1. Imaginar poetic, figuri semantice
Prezinra limbajul §i Potrivit autoarei Rodica Zafiu, la Bacovia „Tipic simbolista e
expresivitatea in acuitatea senzoriala, ca §i descrierea ur.or imagini care reprezintd,
textul poetic studiat
(imaginar i; poetic, defapt, o stare interioara" (Rodica Zafiu, op.cit.).
figuri semantics - tropii Realizata preponderent din imagini vizuale, poezia
. etc.).
exploateaza starile §i emofiile produse de elementele deco- rului
funerar, care transmit o stare interioara: vidul sufletesc,
angoasa existenfei. Astfel ca intre planul exterior §i cel interior se
stabilesc o serie de corespondente.
Strofa I surprinde elemente ale cadrului spatial inchis,
apasator, sufocant, in care eul poetic se simte claustrat: un cavou,
simbolizand universul interior, §i in care mediul inconjurator a
capatat greutatea apasatoare a plumbului. Elementele decorului
funerar sunt: „sicriele de plumb", ,,vestmantul funerar", „flori de
plumb", „coroanele de plumb", artificii funerare de duzina, tipice
pentru mica burghezie de provincie. Repetarea epitetului „de
plumb" are multiple sugestii (cromatica, fizica - de apasare),
insistand asupra existenfei mohorate, anoste, lipsita de
transcendenfa sau de posibilitatea inalfarii. Lumea obiectuala, in
manifestarile ei de ginga§ie §i frumusefe -florile, este marcata de
impietrire. Vantul este singurul element care sugereaza mi§carea,
insa produce efecte reci, ale morfii, sugerate auditiv: „§i scarjfiiau
coroanele de plumb".
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabra
poarta sugestia nocturnului.
Stofa a Il-a debuteaza sub semnul tragicului existential,
generat de disparifia/ moartea afectivitafii: „Dormea inters amoral
meu de plumb". Cuvantul „intors" constitute misterul poeziei. Este
vorba, probabil, cum va spune Blaga, de intoarcerea mortului cu
fafa spre apus. Eul liric i§i prive§te sentimentul

217
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Plumb

218
 ParticularUap ale textului poetic

ca un spectator. „Aripile de plumb" presupun un zbor injos,

caderea surda §i grea, moartea. Incercarea de salvare este
iluzorie: „§i-am inceput sad strig." Ambiguitatea poetica este
produsa prin multiplele semnificafii pe care le poate primi
epitetul „dormea tutors", metafora „aripile de plumb" sau lexe-
mul „mort" (in versul „Stam singur langa mart", termenul din
domeniul funebru poate conota instrainarea de sine, alienarea,
ca reacfie la absurdul existenfei).
Expresia spaimei de moarte, a senzafiei de vid sufletesc, a
singuratafii se realizeaza, dincolo de aglomerarea elemen- telor
decorului funebru (viziunea lumii ca un imens cimitir), prin
doua imagini auditive: in prima strofa, verbul cu efect imitativ,
strident, din versul „§i scarfdiau coroanele de plumb", sugereaza
dezacordul eului cu lumea, dizarmonia; in strofa a doua,
strigatul sugereaza spaima de neant a fiinfei, iar verbul la
persoana I singular accentueaza intoarcerea spre planul
subiectiv „Si-am inceput sad strig".
Elementele naturii primordiale frigul §i vantul, produc, in
poezie, disolufia materiei §i sugereaza percepfia prin senzafii
tactile a vidului sufletesc.

H12 5.2.Caracteristici ale limbajului poetic (sursele

expresivitatii, sugestiei, muzicalitatii)
Prezinta sursele
expresivita|ii §1 ale
sugestiei, relevand
Sursele expresivitatii, sugestiei §i ale ambiguitajii se rega-
particularita£i sesc la fiecare nivel al limbajului poetic.
stilistice, prozodice, La nivel stilistic, se remarca prezenfa simbolului central
lexico-semantice,
morfo-smtactice ale plumb, asociat metaforelor: „flori de plumb", „coroanele de
textului poetic. plumb", „aripile de plumb". Ambiguitatea poetica este produsa,
in strofa a doua, prin multiplele semnificafii pe care le pot
primi epitetul verbului din versul initial: „Dormea intors amorul
meu de plumb" (intre somn §i moarte) §i metafora din versul
final „§i-i atarnau aripile de plumb" (metafora a zborului injos,
a caderii, sau sugestie a ingerului morfii).
Impresia de simplitate a formei si de intensitate a unei
obsesii se realizeaza prin utilizarea paralelismului sintactic, ca
procedeu de construcfie a textului poetic §i a repetifiilor, mai
ales a simbolului plumb.
In ceea ce prive§te prozodia, poezia Plumb este riguros
construita, sugerand prezenfa morfii, prin inchiderea versurilor
cu rima imbrafi§ata, masura fixa de 10 silabe, iambul alternand
cu amfibrahul. Rima masculina sus|ine accentuarea puternica a

219
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Plumb

finaiului fiecarui vers, iar repetarea aceluia§i cuvant „,plumb" in

rima susfine gradarea obsesiei. Elementele prozodiei clasice,
care produc muzicalitatea exte- rioara sunt valorificate pentru a
conferi §i o muzicalitatea interioara, data §i de repetifii,
paralelism §i pauze (cezura, puncte de suspensie), care
transforma poezia intr-un vaier monoton.
La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala inchisa
de cate doua consoane //grele,/, ceea ce sugereaza o inchidere a
spafiului. In restul poeziei predomina vocalele o, z, u, dand
sentimentul golului existential, al absenjei, al vidului launtric.
Sonoritafile lugubre sunt obfinute prin aglomerarea
consoanelor dure: b, p, m, n, s, f,
La nivel morfologic, se remarca prezenfa verbelor, in marea
lor majoritate statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul
nedeterminat, permanenja unei stari de angoasa: dormeau, slam,
era, scarfaiau, dormea, atdrnau. Verbele statice la imperfect sunt
a§ezate cu precadere la inceput de vers, iar acelor verbe carora
nu le este atestata staticitatea in dicfionar, li se reduce
intensitatea mi§carii. Cele doua verbe, la perfect compus - am
inceput §i, respectiv, la conjunctiv - sa strig, sugereaza disperarea
eului atunci cand con§tien- tizeaza ca intreg universul este
cuprins de atmosfera sumbra a morfii. Actul de a striga
dobande§te o valoare simbolica.
Verbul afi, impersonal, apare in doua versuri simetrice
sintactic, in construcfii care sugereaza trecerea de la planul
obiectiv, ,,era vant", la planul subiectiv, in a doua strofa,
percepfia lumii fiind realizata prin senzafii, „erafrig".
Versul al treilea din prima strofa se remarca prin elipsa
verbului afi cu sens existential: „§i fieri de plumb gifunerar
vestmant", conturand o imagine impresionista, statica. Adverbul
„adanc" plasat langa verbul „dormeau" sugereaza somnul ve§nic,
moartea. Apropierea dintre somn §i moarte este clasica, atat
datorita nemi§carii pe care ambele stari o presupun, cat §i
faptului ca ambele constitute o rupere de lumea reala.
La nivel sintactic, textul este alcatuit din propozifii prin-
cipal, independente, coordonate prin juxtapunere sau copulativ.
De asemenea, se remarca topica inversa, cu su~

220
 ParticularUap ale textului poetic

biectul postpus: „Dormeau adanc sicriele de plumb"; JDormea

inters am oral".
Textul poetic este realizat prin procedeul acumularii: prin
repetarea conjunc^iei copulative „$i" realizeaza supra- punerea
de imagini pentru a reda aceea§i stare.
La nivel lexical, se remarca prezenfa cuvintelor din campul
semantic al morjdi: sicriu, cavou, funerar, coroana, mort. modalitate
a insistence!, dar §i cale de reducere a numarului de lexeme din
text, repetarea obsesiva acelora§i cuvinte, inclusiv in rima, are
ca efect monotonia, senzafia de limitare.
In concluzie, poezia este ilustrativa pentru economia de
mijloace specific bacoviana, in privinfa limbajului poetic §i a
registrului stilistic.

INCHEIERE

6. Poezia bacoviana intre simbolism si modernitate

Men$ioneaza Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbo- lului
trasaturile prin §i a corespondenfelor, zugravirea starilor suflete§ti de angoasa,
care poezia
bacoviana apar| de spleen, poezia Plumb se incadreaza in esteiica simbolista.
ine simbolismului Receptata de critica mai recenta ca o poezie moderna, avand
§i modemita|ii.
drept trasaturi de profunzime intuijii metafizice, sentimentul de
vid, de solitudine, viziunea descompunerii universale, creafia
lui G. Bacovia are capacitatea de a exprima golul, negafia. De
asemenea, poezia bacoviana depa§e§te experienfa
simbolismului intrucat: „Folosindu-se de recuzita simbolista,
Bacovia o exploateazd oarecum din exterior, cu o distanfa ce merge de
la ironia imperceptibila la parodie". (DSR)

221
 Simbolismul (inceputurile modernismului)
Lacustra
de GEORGE BACOVIA

ParticuBaritati aBe textului poetic

Eseu despre particularitajile unei poezii simboliste (de exem- plu:
fncadrare in curent literar, tema, viziune despre lume, titlu, imaginar
poetic, relafii de opozitie §i de simetrie, elemente de recurenja, simbol
central, figuri semantics - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

1. Contextul aparitiei
H14 Publicata in volumul Plumb, aparut in 1916, poezia Lacustra
Precizeaza aparjine esteticii simboliste §i este reprezentativa pentru universul
contextul apari|iei bacovian. Motivul solitudinii apasatoare este elementul de
textului poetic ales. recurenja in volumul de debut, Plumb.

CUPRINS

2. Incadrarea textului poetic Tntr-o categorie

2.1. Poezie simbolista
H15 Poezia Lacustra a lui George Bacovia se inscrie in universul tipic
simbolist mai ales prin dramatismul trairilor eului liric
Precizeaza 2-4
caracteristici ale (solitudine, angoasa, monotonie, nevroza), dar §i prin tehnica
poeziei simboliste, repetarii temelor §i a simbolurilor, prin cromatica, prin modul de
prm care po|i
motiva incadrarea construcjie a cadrului, prin muzicalitatea interioara strident a.
operei in curent Starea psihica e transmisa prin evocarea senzafiilor: „aud",
literar/ ideologic
„simt". „Tipic simbolista e acuitatea senzoriala, ca §i
literara.
descrierea unor imagini care reprezinta, de fapt, o
stare inte- rioard." (Rodica Zafiu, Poezia simbolista romaneasca)
Rela^ia dintre eul „singur" §i lume se reduce la contactul cu
acvaticul, perceput doar in registrul senzafiilor fizice, care anunfa
ipostazele acelui eu Uric „fantomatic,/ de care vorbe§te critical N.
Manolescu.

222
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

Intre planul exterior §i cel interior se stabilesc puternice

corespondenfe: plansul interior al fiinfei este insu§i plansul
universului aflat in descompunere - „Aud materia plangand". Plansul,
singuratatea sunt laitmotive ale acestei lirici.
Forfa germinatoare a apei din poezia clasica este inlocuita prin
noi valori simbolice ale apei: monotonie, anxietate, disolutie. Ploaia e
un simbol obsedant care circula de la o poezie la alta, iar lacustra
devine un sirnbol al izolarii, o imagine a spafiului inchis, proiecfie a
unui eu liric prizonier al unei obsesii. Coordonata spafiala, lacustra,
corespunde, in plan temporal, nopfii perpetue a fiinfei, a§teptarii
angoa- sante, ceea ce face imposibila salvarea intr-un taram com-
pensatoriu. Universal bacovian este un univers inchis.
Muzicalitatea exterioara este sub semnul armoniei, in ciuda
rimei imperfecte. Muzicalitatea interioara este pusa sub semnul
agresiunii continue a ploii. Utilizarea prepon- derenta in rimele din
strofa-refren a gerunziilor cu valoare durativa, ca §i a aliterafiei §i a
asonanfei sugereaza o at- mosfera apasatoare, monotona.
Poezia bacoviana depa§e§te cadrul simbolismului, fiind
apreciata de critica mai recenta ca aparfinand modernitafii: „Nu mai
fin de simbolism excesul, rigidizarea, teatralitatea, primi- tivitatea,
prozaismul, stridenfele. Bacovia aparfine unei faze mai tdrzii a
simbolismului, in care se insinueaza treptat pastiga §i se presimte un
modernism mai acut, scindat". (Rodica Zafiu, op. cit.)

© 2.2. Viziune despre lume

Prezinta viziunea Poezia sa este a unui solitar §i a unui prizonier, a unei constiin- Sectata
e
^Ttextul t inspaimantate de sine §i de lumea in care traieste. „Ce il poetic. separa pe
Bacovia de utopia romantica std infaptul cd in textul
sau nu se intrevede salvarea nici in viafa, nici in moarte, lipse§te tragicul
taram compensatoriu, indiferent cd el s-ar numi trecut sau spafiu oniric,
cosmos, istorie ori eros". (V. Fanache, Bacovia, ruptura de utopia
romantica §i afirmarea spiritului modem) „Pilozofia bacoviana are ca
obiect nu fiinfa, ci nefiinfa, nu existenfa, ci neantul [...]. Universal
bacovian nu-si spore§te blagian misterul, ci se gole§te de orice sens pe care
Par avea, pdnd la absurd §i derizoriu". (Ion Simuf, Revizuiri)

223

| H17
! Motiveaza prezen|a
lirismului
I subiectiv in : poezie.
V-
Precizeaza tema
poeziei.
, wni T • un
Z'S
Prezinta patru
eiemente de
compozi|ie in textul
poetic (de exemolu:
titlu, incipit, relafii de
opozifie §i de sime- trie,
eiemente de recurenfa,
simbol central etc.)
W?
Prezinta semnifica- |
ia titlului in textul
poetic studiat.
-- 7. _zz ZZZZZZZZZL—i! ~
Particularitati ale rextului poetic ,
In Lacustra, viziunea despre lume surprinde o existenfa far a
ie§ire, nemetafizica, intrucat textul hiperbolizeaza starea de
singuratate, obsesia deplinei izolari presimfirea deza- gregarii, a
neantului. Criticul Ion Negoifescu apreciaza superlativ viziunea
din Lacustra: „E una dintre minunile literaturii romdne. Ecourile unite
ale spaimei, ale singuratapii, ale deznadejdii au incremenit aid intr-o
expresie simpla, egala... Un surnmum al poeziei".
2.3. Lirism subiectiv
Fiind o poezie simbolista, lirismul subiectiv se realizeaza prin
atitudinea poetica transmisa in mod direct §iz la nivelul expresiei,
prin marcile subiectivitafii (marci lexico-grama- ticale prin care se
evidenfiaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular
(ma, mi), verbele la prezent, persoana I singular (sunt, dorm, aud,
simt), pauzele afective conferite de cezura §i de punctele de
suspensie.
3. Tema poeziei
Tema poeziei reprezinta un nucleu al intregii opere bacoviene:
dezagregarea cosmica §i regresiunea in haosul primordial amorf,
descompunerea spiritual^ sub efectul ploii, alienarea fiinfei sub
presiunea materiei cople§itoarez descompunerea lenta a sinelui §i a
materiei. Moartea apare la Bacovia ca o senzafie de anihilare a
intregii existence, de dezagregare a materiei §i a fiinfei („sfdr§itul
continuu bacovian").
4. Compozitia textului poetic
4.1. Semnificatia titlului 5
Titlul poeziei este un simbol. Cu sens denotativ, lacustra reprezinta
o locuinfa primitiva, din paleolitic, temporara §i nesigura, construita
pe apa §i susfinuta de patru piloni. Podul care pastra legatura cu
lumea terestra era noaptea tras de la mal pentru a-i proteja pe
locatarii casei de perico- lul lumii exterioare. Cu sens conotativ, titlul
sugereaza
faptul ca eul poetic este supus in permanenfa pericolului
agresiunii din partea lumii exterioare, de care se izoleaza, devenind
in felul acesta un insingurat, un prizonier al propriei lumi.
223
 I GEORGE BMCOVIM / oirr.bolismul: Lacustra i- -
*gi _________________

4.2. Incipitul
Comenteaza Incipitul poeziei „De-atdtea nopti and ploudnd/ Aud materia particulantatile
plangdnd" se realizeaza prin paralelismul fenomen natural incipitului m ' °
textul poetic ~ univers material si prin repetarea verbului la prezent aud, studiat.
care impune perceperea auditiva a plansului cosmic. Obiectul
auzirii este dublu: unul se refera la fenomenul atmosferic in
sine, ploudnd, cel de al doilea se refera la intregul univers,
materia. Intre planul exterior §i cel interior se stabilesc
puternice corespondenfe: plansul interior al fiinfei este insu§i
plansul universului aflat in descompunere. Imaginile auditive
sunt situate intr-un timp nemasurabil, fapt marcat stilistic prin
doua elemente: atributul adjectival atdtea §i gerunziul verbelor
ploudnd, plangdnd. Noaptea perpetua adance§te prin
nonculoare senzafia de angoasa, monotonia existenfei §i
dorinfa de evadare intr-un timp revolut, al Jocuinfelor lacustre".

4.3. Simboluri centrale

Poezia se organizeaza in jurul a doua simboluri asociate
elementului ac vatic, in varianta sa maladiv-diluviana: ploaia -
reprezinta dezagregarea eului, tristefe, anxietate, mono- tonie,
Prezinta simboluri disolufie §i lacustra - simbol al limitarii orizontului uman, dar §i
centrale din textul al izolarii, al singuratafii, al distrugerii generate de umezeala.
poetic.
Cele doua simboluri polarizeaza cuvintele din sfera semantica a
apei: ploudnd, plangdnd, (scdnduri) ude, vol, mal, pod.
Ploaia monotona nu este un simplu element de decor, ci
agentul descompunerii materiel si eului. Locuinfa lacustra
devine simbol al disparifiei treptate, dar iremediabile sub
imperiul distrugator al elementului acvatic.
Hiperbolizarea starii de spaima §i angoasa este susfinuta de
constructia: „de-atatea nopti", „de-atdta ploaie", utilizata
impreuna cu cele doua simboluri ale agresiunii lumii exte-
rioare asupra eului, surse ale spaimelor fiinfei.

4.4. Simetria compozitionala

La nivel compozitional, poezia este alcatuita din patru catre-
ne, dispuse in mod simetric. Constructia ei este circulara.
Lumea imaginata ca un cere inchis este redata prin repetifia

Precizeaza modul
de structurare a
textului noetic.
X

224
Particuiaritati ale textului poetic

225
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

versurilor: „De-atatea nopti aud plouand", „Sunt singur, §i ma duce

tin gand/ Spre locuinfele lacustre".
Strofa-refren apare la inceputul §i la sfar§itul discursului
liric, caruia ii confera simetrie, dar monotonia sonoritatii
bacoviene. Reluarea in final a primei strofe, cu modificarea
versului al doilea ,,Tot tresarind, tot agteptand" §i cu adau- garea
la final a punctelor de suspensie releva intoarcerea spre sine,
spre angoasele eului, care traie§te acut §i tragic starea de
instrainare. A§teptarea denota o stare indreptata spre viitor,
care provoaca tensiune §i spore§te anxietatea prin aspectul
durativ al gerunziului („tot a^teptdnd").

5. Particularitati de stil si limbaj poetic

H24 5.1. Limbaj si expresivitate Tn textul poetic
Prezinta limbajul §i Strofa intai exprima, in mod simbolic, dezagregarea materiel,
expresivitatea in sub acfiunea unei ploi permanente, plasata in atempora- litate:
textul poetic studiat
(imaginar poetic, „De-atdtea noppi aud plouand". Percepfia unei alunecari in acvatic
figuri semantice - se face gradat, de la o reacfie personala, in regim intim, la
tropii, elemente de
prozodie etc.).
inregistrarea auditiva unei reacfii cosmice: „Aud materia
plangdnd". Caderea ploii acfioneaza hipnotic asupra „somnului"
fiintei §i a lumii. Astfel, apele din realitatea obiec- tiva, „ploaia",
se contopesc cu apele visului, subcon§tientul, ambele avand
proprietatea de a descompune, a dizolva. Apele ploii,
con§tientul, aduc la suprafafa, din vis „apele profunde" ale
con§tiinfei, imaginea „lacustrelor". Izoiarea poetului este
exprimata direct: „Sunt singur".
In strofa a doua, este continuata ideea elementului acvatic,
prin intermediul unor simboluri precum: ,,scdnduri ude", „val",
„pod", „mal". Starea de nevroza, de iritare, provocata in prima
strofa de plansul §i dezagregarea materiei, se core- leaza cu
spaima, in strofa a doua, sentimente generate de pericolul
iminent: „In spate ma izbe§te~un vat". Reacfiile instinc- tuale
primeaza, eul fiind redus la contururile acestora: „Tresar prin
somn, mi se pare/ Cd n-am tras podul de la mat". Apare motivul
somnului purtand sugestia morfii, caci somnul baco- vian este
„un somn intors", care se transforma intr-un co§mar.
Strofa a treia amplified starea de angoasa, de neliniste, de
singuratate a poetului, prin regresiunea in „golul istoric" al
inceputurilor lumii. Singuratatea este proiectata in eter- nitate
prin intermediul versului: „Pe-acelea§i vremuri ma

226
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra
KJ

gasesc". Teama de neant produce exasperare, dar resem- nare in

izolare.
Dezagregarea se extinde la nivelul intregului univers,
„pilofii grei" ai lumii launtrice prabu§indu-se sub acfiunea
distrugatoare a apei. Incordarea, intinderea nervilor in mod
excesiv preconizeaza apropierea sfar§itului, cu sugestia
motivului bib lie al potopului.
Ultima strofa o reia simetric pe prirna, in afara de versul al
doilea, care se realizeaza ca o prelungire a primului catren: „Tot
tresarind, tot a^teptdnd". Accentul cade pe planul subiec- tiv,
trecandu-se de la universal la individual. Descompu- nerea este
o aefiune liniara §i finita.
Din punctul de vedere al prozodiei, masura versurilor este
de opt silabe, versul este mediu, ritmul iambic. In prima §i in
ultima strofa, monorima se realizeaza prin intermediul silabei
-and, ceea ce sugereaza bocetul, plansul cosmic al materiei.
Critica literara semnaleaza noutatea prozodica: „in Lacustra,
Bacovia a propus o varianta pdna atunci necunoscuta a catrenului:
aaab" (Ladislau Galdi, Introduces in istoria versului romanesc). In
celelalte doua strofe rimeaza doar versurile al IDlea §i al IV-lea.
Muzicalitatea interioara este data de refren, repetifii §i rima
interioara (dorm - somri).
t
* H25 5.2. Caracteristici ale iimbajului poetic
(sursele expresivitatii, sugestiei, muzicalitatii)
i Prezinta sursele
• expresivita|ii §i ale Sursele expresivitafii §i ale sugestiei se regasesc la fiecare
: sugestiei, relevant!
particularita|i
nivel al Iimbajului poetic. Ceea ce face nota specified poeziei
stilistice, simboliste este muzicalitatea interioara, pusa sub semnul
' lexico-semantice, ? agresiunii continue a ploii asupra fiinfei.
morfosintactice ale
J texiului poetic. La nivel fonetic, freevenfa vocalelor a, o, u sugereaza plansul
universal, tristefea metafizica, ultimele doua fiind vocale
inchise.
La nivel morfologic, se remarca abundenfa verbelor la
prezent: aud, sunt, ma duce, dorm, ma izbe§te, tresar, mi se pare, se
intinde, ma gasesc, simt, se prabugesc, ce sugereaza permanent
starii de dezagregare. Gerunziile: plouand, pldngand, tresarind,
a§teptdnd, sugereaza monotonia, prelungirea la infinit a starii de
disperare, tristefea cosmica. Folosirea repe- tata a verbului aud,
da imaginii poetice o dimensiune

227
 Particularitati ale textului poeii

auditiva; plansul launtric devine plansul intregului univers.

La nivel lexical, cuvintele din sfera semantica a apei:
plouand, plangand, ude, val, mat, se organizeaza in doua cam-
puri semantice: ploaia §i lacustra.
La nivel stilistic, se observa utilizarea repetifiei, ca prin-
cipal procedeu artistic, dar §i prezenfa rara a metaforei: „aud
materia plangand". Utilizarea preponderenta in rimele din strofa-
refren a gerunziilor cu valoare durativa, ca §i a alite- rafiei §i a
asonanfei sugereaza o atrnosfera apasatoare, mo- notona.
Poezia este ilustrativa pentru economia de mijloace specific
bacoviana, in privinfa limbajului poetic §i a registrului stilistic.

INCHEIERE

i
6. Poezia bacoviana Tntre simbolism si modernitate
Men|ioneaza Prezenfa unor motive literare precum: moartea, ploaia, golul,
trasaturile prin
care poezia noaptea, plansul, nevroza, ca §i a unor tehnici specifice
bacoviana apar| (corespondenfe, sirnboluri, muzicalitate), inscrie aceasta poezie
ine de simbolism
§i de in lirica simbolista. Moartea apare la Bacovia ca o senzafie de
modernitate. anihilare a intregii existence, de dezagregare a materiei §i a
fiinfei (,,sfar§itul continuu bacovian").
Receptata de critica mai recenta ca o poezie moderna, avand
drept trasaturi de profunzime, intuifii metafizice, sentimentul
de vid, de solitudine, viziunea descompunerii universale,
creafia lui G. Bacovia are capacitatea de a exprima golul,
negajia. Criticul Nicolae Manolescu considers. ca Bacovia
depa§e§te experienfa simbolismului intrucat: „Folo- sindu-se de
recuzita simbolista, Bacovia o exploateaza oarecum din exterior, cu o
distanta ce merge de la ironia imperceptibila la parodie". (Dictionarul
Scriitorilor Romani)

228
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

«*SUGEST<; ;J¥ :?
& A UN33 SUBIECTE PFSOPUSE J ® 9 ■

1. (Varianta 7, sesiunea iulie 2013, profil uman; Varianta 85, Bac. 2009, 2008) Serie
un eseu structural, de 2-3 pagini, despre tema si viziunea despre lume, reflectate intr-
un text poetic studiat, aparjinand simbolismului. In elaborarea eseului, vei avea in
vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul apari|iei poeziei Lacustra

H14
CURRINS 2.1. Poezie simbolista. H15
Evidentierea trasaturilor care fac
posibila incadrarea textului poetic
intr-un curent cultural/ literar,
intr-o perioada sau intr-o orientare
tematica.

Prezentarea temei, reflectata in 3.Tema poeziei. ;a

textul poetic ales, prin referire la
doua imagini/ idei poetice.

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere patru dintre

textului poetic semnificative urmatoarele repere:
pentru ilustrarea viziunii despre
lume a poetului (de exemplu: titlu, 4.1. Semnificajia titlului;
incipit, imaginar poetic, relafii de 4.2. Particularita|ile incipitului;
opozifie §i de simetrie, elemente de 4.3. Simboluri centrale; H21
recurenfa, simbol central, figuri 4.4. Simetria compozi|ionala. H22
semantice; tropii, elemente de 5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar H23
prozodie etc.). poetic, figuri de stil, particularity H24
prozodice);
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic
(sursele expresivitafii, sugestiei,
muzicalitafii).

Exprimarea unei opinii 2.2. Viziune despre lume;

argumentate, despre modul in care 2.3. Lirism subiectiv. H17
tema §i viziunea despre lume sunt 3.Tema poeziei. H18
reflectate in textul poetic ales.

INCHEIERE 6. Poezia bacoviana intre simbolism §i

modernitate.
 Particularira|i a.e textului poetic

2. (Variants 87, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de 2 - 3 pagini despre elementele de

compozfie §i de limbaj intr-un text poetic studiat / in texte poetice studiate, aparjinand
simbolismului, pornind de la urmatoarea afirmajie: „Procedeele simboliste sunt mult
mai numeroase decat utilizarea, freeventa sail nu, a simbolului. Ele inchid, cum vom
vedea, «corespondenfele», tehnica sugestiei, muzicalitatea etc. Simbolul, ca si alegoria,
sunt procedee poetice tradijdonale, care se confunda cu originea artei. Poezia este imagine,
metafora, simbol..". (Lidia Bote, Simbolismul ronianesc)

IPOTEZA
Simbolismul este un curent literar modernist, aparut in Franca, la sfar§itul secolului al
XIX~lea, ca o reaejie impotriva poeziei retorice a romanticilor §i a impersonalitatii reci a
parnasienilor.
Jean Moreas publics, la 18 septembrie 1886, in suplimentul literar al ziarului Le
Figaro, scrisoarea intitulata Le Symbolisme, devenita manifestul literar al noii mi§cari §i
in care propane numele curentului simbolist.
inclina£ia catre stari suflete§ti nedefinite, confuze, predispozi^ia pentru reverie,
visare, predilec|ia pentru anumite terne §i motive reprezinta alte trasaturi ale poeziei
simboliste. Poetul simbolist Mallarme arata rolul sugestiei: „A muni un obiect inseamna
a suprima trei sferturi din placerea pe care p-o da un poem, placere care consta in bucuria
de a ghici incetul cu incetul; sa sugerezi, iata visul nostru."
Afirma^ia Ligiei Bote are in vedere „procedeele simboliste - corespondenfele, tehnica
sugestiei, muzicalitatea", dar §i datele originare ale poeziei, „imagine, metafora,
simbol...", care sunt cultivate de lirica simbolista, exclusiv o poezie a sensibilita^ii pure.
Aplica^ia o realizam pe doua texte bacoviene, Plumb §i Lacustra.
ARGUMENTUL Plumb Lacustra

Argumentul 1. 2.1. Caracteristici 2.1. Caracteristici Hl 5

Caracteristici ale poeziei ale poeziei ale poeziei
simboliste existente in cele simboliste. simboliste.
doua poezii.

Argumentul 2. 2.2. Viziunea H3 2.2. Viziunea

Viziunea despre lume despre lume. despre lume.
bacoviana; temele poeziilor.
3. Tema poeziei. 3. Tema poeziei.

229
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

ARGUMENTUL Plumb Lacustra

Argumentul 3. 4.1. Titlul. H7 4.1. Titlul. H20

Elemente de compozifie in 4.2. Incipitul. 4.2. Incipitul. H21
cele doua poezii (prezentare 4.3. Simboluri H9 4.3. Simboluri H22
comparativa). centrale. centrale.
4.4. Simetria 4.4. Simetria H23
compozi^ionala. compozifionala.

Argumentul 4. 5.1. Imaginar 5.1. Limbajul §i H24

Elemente de limbaj in cele poetic, figuri expresivitatea in
dona poezii (prezentare semantice. textul poetic
H12
comparativa). 5.2. Caracteristici studiat (imaginar
ale limbajului poetic, figuri
poetic (sursele semantice - tropii,
expresivitafii, elemente de
sugestiei, prozodie etc.).
muzicalitafii). 5.2. Caracteristici H25
ale limbajului
poetic (sursele
expresivitafii,
sugestiei,
muzicalitafii).

CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia Ligiei Bote surprinde nu numai procedeele simboliste, ci §i
datele originare ale poeziei, „imagine, metafora, simbol...". Poezia este metafora,
imagine §i simbol deoarece ea nu mai exprima direct idei §i sentimente (ca la
romantici), ci le ascunde in rafinamentul limbajului.
Prezenfa unor motive literare, ca §i a unor tehnici specifice (corespondenfe,
simboluri, sugestie, muzicalitate), inscrie aceste poezii in lirica simbolista. Moartea
apare la Bacovia ca o senza^ie de anihilare a intregii existence, de dezagregare a
materiei §i a fiinfei („sfdr§itul continuu bacovian", Ion Caraion). Teatralismul bacovian
este o modalitate de manifestare a tragismului, tipica omului modern, pentru care afi
devine o forma de suferinfa. Artificialitatea este atat de pregnanta, pentru ca natura nu
mai poate fi, ca la romantici, spafiu privilegiat, univers compensativ, ci este doar decor
textual, creat prin forfa conotativa a cuvintelor.

PLIC ATI I j o ? ,

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi tema viziunea
despre lume, reflectate intr-o poezie simbolista studiata.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• evidenfierea trasaturilor simboliste, existente in textul poetic ales;

230
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

• prezentarea temei, reflectata in textul poetic ales, prin referire la doua

imagini/ idei poetice;
© comentarea a patru elemente ale textului poetic, sernnificative pentru
ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, iitlu,
incipit, relafii de opozifie §i de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri
semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
® ilustrarea caracteristicilor limbajului §i a surselor expresivitafii poetice, prin
exemple din textul poetic ales.

Nota! Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa evidenfiezi particu-

laritafile de concepfie §i de expresie, prin care se manifesto estetica simbolista sau
modernista intr-o poezie studiata, aparfinand lui George Bacovia.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele aspecte:
0
menfionarea trasaturilor care fac posibila incadrarea textului poetic in
curentul liter ar ales;
• prezentarea temei, reflectata in textul poetic ales, prin referire la doua
imagini/ idei poetice;
• comentarea a patru elemente ale textului poetic, sernnificative pentru
ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu,
incipit, relafii de opozifie §i de simetrie, elemente de recurenfa, simbol
central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
• relevarea caracteristicilor limbajului poetic bacovian, prin exemple din
textul poetic.

Nota! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, despre modemitatea temei §i a

viziunii despre lume reflectate intr-un text poetic studiat/ in texte poetice
studiate, din opera lui George Bacovia, pornind de la ideile exprimate in

231
 GEORGE BACOVIA / Simbolismul: Lacustra

urmatoarea afirmajie critica: „Primul lucru care ne izbe$te, de altfel, la Bacovia este
tocmai spiritul teatral, manierismul, stilul suferinfei. Nu ascultam spovedania unui
bolnav, ci luam parte la o punere in scend, poctul desprinzandu-se pefondul uni- versului
caruia i-a dat via$a, aproape ca un personal". (N. Manolescu, Meta- morfozele poeziei)

NOTA’ In elaborarea eseului, vei respects structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argu-
mente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinieza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Literatura romana
in secolul al XX-lea
 Perioada interbelica
Curente/ orientari liter are:
Modernismul tradifionalismul

INTRODUCERE
11
1. Contextul epocii
5 Incadreaza
.! onentanle literare Perioada interbelica a reunit numero§i scriitori de valoare care au
■ in contextul epocii. publicat creajii artistice reprezentative prin origina- litate. Totodata
a aparut §i o §coala critica pe masura, capa- bila de a surprinde
fenomenul literar in toata complexitatea lui. Interesul pentru
afirmarea specificului national, ca §i necesitatea ralierii la valorile
civilizajiei §i culturii europene a vremii au generat in epoca doua
orientari literare opuse §i complementare: traditionalismul §i
modernismul.

CUPRINS

1• 2. E. Lovinescu: modernismul interbelic

Prezinta
caracteristici ale 2.1. Definitie 5
* modernismului Conceptul modernism nu acopera o mi§care literara §i ideologies
interbelic.
unitarS. In cultura occidentals, perioada moderns
I1
a fost considerate a fi inceput in a doua jumatate a secolului al XlX-
lea, odata cu revolujia industrials §i consecinta ei
Definie§te directa, dezvoltarea masivS a ora§elor.
modernismul, in sens In sens larg, modernismul reprezintS un curent (o ten- dinja) in
larg.
1 ___ arta §i literatura secolului al XX-lea, caracterizata prin negarea
tradijiei §i prin impunerea unor noi principii de create. In felul
acesta, modernismul include curentele artistice novatoare, precum:
simbolismul, expresionismul,
dadaismul sau suprarealismul.

J 14 2.2. Modernismul romanesc:

■ Releva aspecte ale cenaclul si revista Sburatorul, reprezentanti
modernismului
romanesc In literatura romana, E. Lovinescu este cel care teoreti- zeaza
(teoretician,
- cenaclu §i revista,
modernismul ca doctrina estetica, dar §i ca mani- festare. Prin
- reprezentan|i). intermediul revistei §i al cenaclului Sburatorul,

235
 i Curente/ orient Ir! li

E. Lovinescu pune bazele modernismului romanesc. Revista a

aparut la Bucuresti intre 1919-1922 §i 1926-1927. In paginile revistei
au debutat cu poezie, proza §i cronici literare, tineri precum: Ion
Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu, Ilarie
Voronca, Tudor Vianu, G. Calinescu §.a. Cenaclul, care §i-a
desfa§urat §edin|ele saptamanal, a avut o existenta mult mai
mdelungata, din 1919 pana in 1943. Obiectivele gruparii erau
promovarea tinerilor scriitori §i imprimarea unei tendinfe
moderniste in evolufia literaturii romane.
Personalitate de formafie clasica, avand vocafie de mentor,
criticul i§i propusese initial doar „sa descopere cu nuielu§a de
alun" „ape subterane", talente pe care sa le lanseze §i sa le susfina.
Treptat, la Sburatorul se cristalizeaza o orientare bazata pe ideea
sincronizarii artistice cu Occidentul, prin imitate §i adaptare
particularitafilor locale.

15 2.3. Modemismul lui E. Lovinescu: lucrari, concepte

Mentioneaza Principalele lucrari de doctrina ale lui E. Lovinescu sunt: Istoria
aspecte ale
modernismului civilizatiei romane moderne §i Istoria literaturii romane contemporane.
promovat de E. In esenfa, modemismul lui Lovinescu porne§te de la ideea ca
Lovinescu, exista un spirit al veacului (saeculum), care determina, in ansamblu,
referindu~te la
principalele lucrari sincronizarea culturilor europene. Astfel, civili- zafiile mai pufin
concepte ale dezvoltate sufera influenza celor avansate.
criticului literar.
In lucrarea Istoria civilizatiei romane moderne, E. Lovinescu
susfine teoria imitafiei, preluata de la
psihologul §i sociolo- gul francez Gabriel
Tarde. Potrivit acestei teorii, popoarele evoluate exercita o
influenza benefica asupra celor mai pufin dezvoltate. Influenza se
realizeaza in doua trepte: mai intai, se adopta prin imitafie forme
ale civilizafiei superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond
propriu. Strans legat de teoria imitafiei este principiul
sincronismului, care ar insemna acceptarea schimbului de valori
intre culturi, acceptarea elementelor care confera noutate §i
modernitate fenomenului literar.
Pentru sincronizarea literaturii romane cu spiritul veacului, E.
Lovinescu considera drept necesare cateva mutafii de ordin
tematic §i estetic, cum ar fi: trecerea de la o litera- tura cu tematica
preponderent rurala la o literatura de inspirafie urbana; cultivarea
prozei obiective; evolufia poeziei

236
 Modernism si traditionalism

de la epic la liric; intelectualizarea prozei a poeziei; cultiva- rea

romanului analitic §i a autenticitafii; parcursul cronologic din
romanul traditional fiind inlocuit cu fluxul con^tiinfei in romanul
de analiza psihologica. Tot in aceasta perioada se dezvolta
jurnalul, eseul romanesc, colajul de scrisori sau documente,
accentul fiind pus pe ideea de autenticitate, de traire autentica, pe
relatarea subiectiva la persoana I.

2.4. Alte publicatii de orientare rnodema

In epoca, numeroase alte publicafii promoveaza o orientare
Enumera alte moderna: Saptamdna muncii intelectuale (1924) §i Cetatea literara
; reviste§i
' personality! ale
(1925-1926), conduse de Camil Peterscu, Mi§carea literara (1924-
' lumii literare care 1925) §i Romania literara (1932-1934), conduse de Liviu
h
au sus^inut creatia Rebreanu, Viafa literara (1926-1938) a lui Ion Valerian, Kalende
modemista in
» epoca. (1928-1929), al carei comitet de redacfie este format din criticii
§erban Cioculescu, Vladimir Streinu §i Pompiliu
Constantinescu, Revista Fundafiilor Regale (1934-1947), a carei
direcfie estetica este data de cei trei critici de la Kalende, carora li
se adauga Paul Zarifopol, Mircea Eliade, Perpessicius, Mihail
Sebastian §.a.

3. Traditionalismul 5

3.1. Definitie
•: Prezinta
ij caracteristici ale Traditionalismul reprezinta, in sens larg, un tip de atitudine §i
? tradi|ionalismului. de sensibilitate care se hrane§te din trecut; cultivatoare a
valorilor nafionale; sensibilitate la valori etice; terne preferate:
j trecutul, lumea rurala, faranul, determinarea religioasa spe-
1
cifica (ortodoxismul), mitologia autohtona. de asemenea,
’ Realizeaza o traditionalismul este o orientare ideologica §i literara mani-
I definite a
q traditionalismului. festata in primii ani ai secolului al XX-lea §i in perioada
interbelica, avand drept teoreticieni pe Nicolae lorga, G.
Ibraileanu §i Nichifor Crainic. Reviste importante: Sema- natorul,
Viafa romaneasca, Gdndirea.

3.2. Teoreticieni ai traditionalismului;

revista Gandirea; articole-program
Traditionalismul interbelic este reprezentat de gruparea din
y Releva aspecte ale i
traditionalismului •i jurul revistei Gdndirea. Ea va prelua o buna parte dintre ideile
interbelic inainta§ilor, de la critica maioresciana a formelor far a fond, la
.] (teoreticieni,
revista,
militantismul in favoarea sufletului national, dar
; articole-program).

237
 Curente/ orienta/i literare

altoite pe o baza spiritualist-ortodoxista. Programul revistei a oscilat

intre doua direc^ii, este drept, pufin deosebite in elernentele de
baza. Una este data de articolul lui Lucian Blaga, Revolta fondului
nostru nelatin. Aici poetul-teore- tician impinge tradifia dincolo de
granifele Evului Mediu autohton, in pre-istorie §i mit - in fapt, un
limp mitic romanesc. In linia ideilor lui Oswald Spengler (filozof §i
istoric german: 1860-1936) din Declinul Occidentului, carte mult
discutata in epoca, el face o disociere intre cultura, infeleasa ca
momentul de avant al uriui popor, si civilizafie, care anunfa declinul.
Cultura aparfine popoarelor tinere, civilizafia anunfa batranefea.
Dacii se aflau in faza fertila a culturii in momentul cand civilizafia
romana i-a cotropit. Datoria carturarilor este de a redescoperi acele
rudimente de cultura „dacica" pe care civilizafia latina nu le-a putut
inabu§i. Sa fim din cand in cand barbari, indeamna el, acor- dand
cuvantului barbar sensul originar, de „nelatin". Cea de a doua
direcfie este a ortodoxismului teoretizat de Nichifor Crainic in
articolul-program Sensul tradifiei. Sub aceasta influenza, paginile
scrierilor literare se umplu cu sfinfi, ingeri lucrand pamantul,
parabole biblice. Se mili- teaza insistent pentru o etnicizare a
credinfei in confer- mitate cu sufletul nafional.

3.3. Directiile poeziei traditionahst-gandiriste;

reprezentanti
Direcfiile poeziei tradifionalist-gandiriste sunt in general doua.
I un Una este cea a sensibilitafii metafizice reprezentate de lirica lui
: Meniioneaza Lucian Blaga, Nichifor Crainic §i Vasile Voiculescu. Este o poezie a
. directiile poeziei fiorului religios, a intrebarilor fara raspuns despre raporturile 1.
'i traditionalist-
gandiriste,
omului cu fortele universului, a nelini§tii in fa|a misterelor firii, m
I trasaturile §i precum Toiag de inger, a celui din urma: Imbatranesc. Destinul mi-e ra
■’ reprezentantii lor.
insa tot copil;/Istef saprinza pasari §i sa doboare poame/Aruncd lesne
___
pdinea la cdni §i cand i-e foame/ Intinde mana goala spre-arhanghelul Gavril. Cea de a doua,
reprezentata de poefi precum Aron Cotru§ §i Radu Gyr, este o lirica a razvratirii, a II
exaltarii vitaliste, exprimate adesea intr-un limbaj aspru, taiat parca in stanca: Io,lPatru k
Opined/ far an fara farina,/ plugar fara plug,/ ciurdar far-o vita,/ mi due vfafa nacajita/fara
strambatafi §i viclegug/ §i bru§ul de muceda pita/ mi-l platesc cu sange din bel§ug...// [...] Io,/ Rf
Patru ale
(d.
§i:

238
 Modernism si traditionalism

Opined/ ce-ritr-atatea mo§ii n-am dear o §irinca,/ infrunt strdm- bele

legi napasta/§i~n rdzmerifa ce-n mine create,/sudui varies,
mocanegte,/ $i scuip pe ioata raiiduiala astal (Io, Patru Opined de
Aron Cotru§). In ciuda unor excese mistic-spiritualiste,
gandirismul ramane fara indoiala mi§carea cea mai fertila §i cu
rezultatele cele mai notabile din randul tradijionalisme- lor
romane§ti.

INCHEIERE
I
111 4. Rolul celor doua orientari in dezvoltarea literaturii
Explica rolul celor romane.
doua orientari in
dezvoltarea Dupa cum se poate constata, modernismul §i tradifiona- lismul
literaturii romane.au fost orientari complementare, dar care au influentat in egala
masura configurajia literaturii romane interbelice. Dincolo de unele exagerari
doctrinare, scriitorii de valoare au ie§it din canoanele inguste §i au imbinat original
unele dintre recomandarile teoretice, incat e greu de spus daca poe{i precum Tudor
Arghezi sau Lucian Blaga aparfin uneia sau alteia dintre grupari. Masura talentului
autentic este tocmai iegirea din orice canoane §i tipare.

rSUGESTl! DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • • •

1. Serie un eseu de 1-2 pagini, despre rolul celor doua orientari interbelice -
modernismul §i tradi^ionalismul - in dezvoltarea literaturii romane. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul epocii

31
CUPRINS

Relevarea unor caracteristici ale 2.1. Definite;

modernismului interbelic (definite, 2.2. Teoretician, revista §i cenaclul
13
teoretician, cenaclu §i re vista, Sburatorul, reprezentanti. 14
reprezentanti).

239
 Curente/ orienta/i literare

Mentionarea unor aspecte ale 2.3. Modernismul lui E. Lovinescu: lucrari,

modernismului promovat de E. concepte
Lovinescu

Prezentarea a patru aspecte ale 3.1. Definite;

18
tradifionalismului interbelic 3.2. Teoreticieni, revista, articole,
(definite, teoreticieni, revista, program.
ss
articole-program).

Menjionarea celor doua direc£ii 3.3. Direcfiile poeziei tradifionalist- ? ‘J

ale poeziei gandiriste;
tradi^ionalist-gandiriste (trasaturi reprezentanfi.
§i reprezentanji).

INCHEIERE 4. Rolul celor doua orientari in

dezvoltarea literaturii romane.

[ APLICATII ] . . .

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre modernismul

lovinescian. Ilustrarea ideilor exprimate in eseu se va face prin referire la lucrarile de
referinfa ale lui E. Lovinescu §i la concretizarea lor in texte literare ale vremii,
semnificative pentru modernismul interbelic.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premisa (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4 argu- mente pro §i/
sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru
confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre rolul de
indrumator literar al criticului E. Lovinescu, prin referire la poezia interbelica §i avand
drept punct de piecare urmatoarea afirmafie:
,,Poezia e acceptata pentru subiectivismul (individualismul) ei si procentul de purificare,
prin care trebuie sa injelegem §i gradul de intelectualizare a emofiei. Mai greu atarna in
balanfa critica a lui E . Lovinescu criteriul originalitafii (pentru toate genurile). Originalitate
inseamna, infapt, siguranfd verbaid, putere de invenfie, stil natural (criteriul obseda si pe T.
Maiorescu), rigoare §i simetrie a discursului. Toate aceste exigents s-ar putea rezuma prin
masura tonului". (E. Simion)

240
 i Icdemism si traditionalism i
* L |
NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentatia (cu minimum 4 argu- mente pro si/
sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru
continutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei orimi 15 puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre traditionalism, prin
raportare la literatura interbelica. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere:
o precizarea a doua caracteristici ale orientarii literare traditionalism (definite);
o prezentarea unui istoric al orientarii (periodizare, revista Gdndirea; teore- ticieni
ai tradijionalismului; articole-program);
o relevarea unor directi ale poeziei tradifionalist-gandiriste §i a unor repre-
zentant;
6
ilustrarea unor aspecte traditionaliste intr-o poezie studiata, apar^inand lui Ion
Pillat sau Vasile Voiculescu.

NOTA! Pentru contnutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi
15 puncte.

4. (30 de puncte) In eseul sau, Sensul tradijiei, Nichifor Crainic afirma ca: raport cu
istoria romaneasca, tradifia noastra eterna i§i are sediul in popor §i in expresia lui multiple
care e cultura populara ca produs etnic. Ea sta intr-un anumc fel de a poetize, intr-un
anumefel de a plasticiza, intr-un anumefel de a ednta, intr-un anumefel de afilozofa, intr-o
anumita atitudinefafa de nature sifafa de Dumnezeu". Serie un eseu de 2-3 pagini, de tip
argumentativ, in care sa ilustrezi particu- laritat ale tradifionalismului, prin referire la
citatul oferit §i, prin raportare, la unul dintre textele poetice studiate.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argu~ mente pro §i/
sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru
continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Poezia modernista
Testament
de TUDOR ARGHEZI

Particularitati ale textului poetic

Eseu despre particularitajile unei poezii moderniste (de

exemplu: tema, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, re- lafii
de opozijde §i de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central,
figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

h 1. Contextul aparitiei
Precizeaza Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica modema, un
contextul
text programatic §i inovator pentru perioada in care vede lu-
i apari|iei textului
■ poetic ales. mina tiparului. Meditajia poetului, privind crea|ia §i creato-
rul, nu este un gest singular in epoca interbelica, modemi§tii
Ion Barbu §i Lucian Blaga procedasera la fel. Poezia deschide
primul volum al lui Arghezi, Cuvinte potrivite, aparut in 1927,
cand poetul avea 47 de ani. In disputa dintre traditionalism §i
modernism, poezia Testament aduce perspective noi in incer-
carile constante de definire si autodefinire.

CUPRINS

2. fncadrarea textului poetic intr-o categorie

Precizeaza 2-4
caracteristici ale 2.1. Caracteristici ale poeziei moderniste
poeziei moderniste,
prin care po|i Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna, in
motiva incadrarea care sunt prezente idei privind dimensiunile estetice, etice §i
operei intr-un
curent literar/
sociale ale creatiei, regasim identitatea intre planul autorului
ideologie literara.
§i cel al eului liric. Opera dezvolta un ansamblu de trasaturi
care compun viziunea despre lume §i viaja a

243
244
 ] TUDOR ARGHEZI / Pcezi? modernist? —

poetului, despre menirea lui in univers §i despre misiunea artei

sale,, intr-un limbaj literar particular.
Poezia aparfine directiei moderniste, teoretizate de E. Lo-
vinescu, pentru ca impune forme noi in planul crea^iei artistice,
produce adancirea lirismului §i ambiguitatea limbajului
particular, construie§te metafore socante potrivit esteticii noi, prin
care elementele uratului se transforma in frumos.
Testament se incadreaza in direcfia modernista §i prin rolul
asumat de poet de a crea si de a reflecta asupra creajiei sale, un fel
de „lirism voluntar", reluat si dezvoltat §i in alte poezii din
volumele ulterioare. De asemenea, interesul au- torului se
indreapta spre raportul dintre inspirafie §i tehnica poetica,
punand problema cuvantului, a capacitatilor aces- tuia de a re-
crea lumea, dar §i pe aceea a §lefuitorului de cu- vinte, a
artistului.
Tudor Arghezi. opteaza pentru o poezie moderna con- struita
din strofe polimorfe, cu o prozodie inedita.

J3 2.2. Arta poetica

Textul poate fi considerat o arta poetica, deoarece autorul i§i
IPrezinta
caracteristicile pe
exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara §i
baza carora textul despre aspectele esenfiale ale acesteia) §i viziunea asupra lumii.
analizat poate fi Prin mijloace artistice, sunt redate propriile idei despre poezie
incadrat i in specia
literara j arta poetica. (terne, modalitafi de creafie §i de expre- sie) §i despre rolul
poetului (raportul acestuia cu lumea §i creafia, problema
cunoa§terii).

2.3. Viziune despre lume

j 14
| Precizeaza Arta poetica Testament ilustreaza unitatea de concepfie §i de
| viziunea despre viziune a lui Arghezi asupra existenfei.
j lume existenta in In opinia lui Arghezi, poetul este un creator orgolios, dublu
i textul studiat.
determinat: „Doudforfe paralele, de o parte pamantul, principiu al
germinafiei eterne, de alta cuvantul, semn al relevan- }ei in spirit, se
cauta reciproc, se stimuleaza, se mtrepatrund, se m- tregesc, traducand trecerea de la fire la
fiinfa, facand ca «slova de foc», emanate a Terrei, sd se-mperecheze cu «slova faurita» a de-
miurgului" (Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii romane). El deschide relafia
paternala cu un cititor abstract, pentru care aduce un mesaj, trecand prin genera{ii
succesive. El este un poetafaber, adica fauritor, „§lefuitor de cuvinte", care filtreaza
trairile neamului prin propria sa con§tiinfa.

245
 Particular! ta|i ale textului poetic j~

Rolul poeziei este acela de transfigurare a oricaror as- pecte ale

realitafii, prin cuvant si imagine artistica: „Din bube, mucegaiuri §i
noroi/ Iscat-amfrumusefi si preturi noi". Ca poe- tul francez Charles
Baudelaire, care a impus estetica uratu- lui in volumul Les fleurs du
mat (Florite raului), Arghezi considera ca orice aspect al realitafii,
indiferent ca este fru~ mos sau urat, grotesc sau sublim poate
constitui material poetic, situandu-se astiel pe o pozifie a
modernitafii definita elocvent de Hugo Friedrich in Structura liricii
mo deme, ca- pitolul Estetica uratului: „diformul produce surpriza, iar
acesta declan§eaza «atacul nea§teptat.» Mai violent decat pdna acum,
anormalitatea se anunfa ca principiu al poeziei rnoderne, odata cu una din
cauzele ei: iritarea impotriva banalului §i tradifionalului care, in ochii lui
Baudelaire, sunt confinute §i in frumusefea sti- lului mai vechi. Noua
«frumusefe», care poate coincide cu urdtul, i§i dobdnde§te nelinigtea prin
includerea banalului - odata cu deformarea in bizar-§i prin «impletirea
oribilului cu bufonescul»".

15 2.4. Lirism subiectiv

jj Motiveaza Fiind un monolog adresat, lirismul subiectiv se realizeaza prin
j prezen|a
lirismului
atitudinea poetica transmisa in mod direct iar la nive- lul expresiei,
subiectiv in prin marcile subiectivitafii (marci lexico-gra- maticale prin care se
| poezie. evidenfiaza eul liric): pronumele personal la persoana I singular,
adjectivul posesiv la per- soana I, verbele la prezent, persoana I singular,
alternand spre diferenfiere cu persoana a III-a; topica afectiva (inver- siuni §i
dislocari sintactice).
——*
1 IS 3. Tema si motive literare
I Precizeaza 3.1. Tema poeziei tema poeziei.
L - - -___________ Tema poeziei o reprezinta concepfia asumata a poetului de
a echilibra tensiunile dintre „slova de foe" §i „slova faurita" in crea^ia
cu valoare testamentara. Poezia-ozrfe e o treapta spre cunoa§tere,
un hrisov „al robilor cu saricile pline/ de ose- mintele" filtrate prin
fiinfa poetului.

FA " i
yn 3.2. Motive poetice
j Precizeaza Motivul central al textului este acela al carfii, care simbolizeaza
r
: ideea de cunoa§tere, de legatura spmtuala mtre generafii.

246
 TUDOR ARGHEZI / Poezia modernists

pentru ca ea oglindegte „seara razvratita" a stramosilor ce au urcat

„Prin rapi §i gropi adanci", dar gi ideea de truda, de megtegug, de
pasiune. Cuvantul carte are o bogata serie si- nonimica in text: testament,
hrisov, cuvinte potrivite.
Atitudinea poetului este formulata de autorul insugi, in Vers §i
poezie, articol inclus in volumul Ars poetica: „Fiecare scriitor e un
constructor de cuvinte." Credinfa aceasta apare, in poezie, printr-o serie
de imagini gi motive ale poetului fau- rar, ,framantate mii de saptamani",
dar gi rob supus unui sta- pan, care „a jucat" „ca un fap injunghiat".
Motivul fapului sugereaza, pe de o parte, ca in superstifiile populare,
forfele demonice, iar, pe de alta parte, sacrificiul, ispagirea tuturor
pacatelor savargite, prin magia cuvantului.
Motivul revoltei imbraca forme semnificative, dar nu drarnatice:
„Durerea noastra surda §i amara/ O gramadii pe-o singura vioara"; „Biciul
rabdat se-ntoarce in cuvinte/ izba- ve§te-ncet pedepsitor/ Odrasla vie-a crimei
tuturor", ceea ce con- tureaza ideea ca poetul congtientizeaza care este
rolul sau, de parinte, creator de noi universuri inchise in cartea-treapta.
Motivul metamorfozei, al transformarii uneltelor de create, este
cheia de bolta a poeziei. Limpezimea versurilor: „Ca sa schimbam, acum,
intdia oara/ Sapa-n condei §i brazda-n calimara", in care sunt prezentate
instrumentele muncii fizice gi ale mun- cii spirituale, contrasteaza cu
ambiguitatea gi incifrarea meta- forica a versurilor in care sunt
surprinse ipostaze ale poeziei clasice: „Intinsa lene§a pe canapea,/ Domnifa
suf era in cartea mea."
Motivul transfigurarii lirice a realitafii, nucleul esteticii uratului,
este dezvoltat in versurile: „Din bube, mucegaiuri §i noroi/Iscat-am
frumusefi §i prefuri noi."

4. Compozitia textului poetic

Prezinta patru
elemente de 4.1. Semnificatia titlului
compozitie in tex- tul
poetic (de exemplu: Titlul este o metafora care ilustreaza foarte bine conceptul vizat:
titlu, incipit, imaginar structura lingvistica care sta in fruntea unui text, in- dica, de cele mai
poetic, relafii de
opozipe si de simetrie, multe ori, confinutul gi-i atrage pe cititori. Acesta se afla in stransa
elemente de recurenta, legatura cu tema, pe care o sugereaza gi cu universul de idei prezentat.
simbol central etc.).
In sens denotativ, „testament" inseamna un act juridic unilateral,
prin care cineva igi exprima dorinfele ce urmeaza

247
 Particularity ale textului poetic

i j© (4.1.)
i' a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmi ter ea
] Prezinta averii sale.
! semnificatia Titlul exprima, de asemenea, tipul de relate instituita intre
titlului in textul
poetic studiat. autor si cititor. In sens conotativ, metafora din titlu ilustreaza
ideea de mogtenire literara, „act oficial" adresat urmagilor-
cititori sau viitorilor artizani ai condeiului.

|iio 4.2. Particularitatile incipitului

;■ Comenteaza Incipitul introduce cititorul direct in problematica poeziei, prin referire
is particularitajile
incipituluiin
la atitudinea poetului fafa de create gi fafa de lume gi la sensul pe care el
* textul poetic il da carfii, singura sa avere fiind de factura spirituala: „Nu-fd voi lasa
I studiat. drept bunuri, dupa moarte J Decdt un nume adunat pe-o carte". Incipitul este
con- ceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, poetul
identificandu-se, in mod simbolic, cu un tata gi asm mandmgi gi rolul
de mentor. Bunurile artistului sunt concentrate in opera sa, care devine o
„treapta" spre cunoagtere. Adverbul de negafie agezat in pozifie inifiala
sustine ideea ca artistul nu lasa bunuri materiale, averi stranse de-a lun-
gul viefii, ci bunuri spirituale, carfi care inchid in paginile lor: „Rodul
durerii de vecii intregi." Motivul morfii intalnit in incipit accentueaza
ideea ca atat creatorul, cat gi urmagii sai sunt raspunzatori de pastrarea
valorilor confinute in carte.

4.3. Prezentarea structurii discursului poetic

Compozifional, poezia are cinci strofe, alcatuite dintr-un numar inegal
de versuri: prima are opt versuri - o octava, a doua patru versuri - un
111 catren, a treia gi a patra sunt strofe polimorfe, iar a cincea are opt versuri
Prezinta structura - o octava.
discursului poetic. Cele cinci strofe ale poeziei se grupeaza in trei secvenfe poetice/ pe
trei coordonate. Prima este alcatuita din primele doua strofe, sugerand
legatura dintre poet gi cititorii-urmagi; a doua, alcatuita din urmatoarele
doua strofe, reda rolul etic, estetic gi social al poeziei; a treia,
reprezentata de ultima str of a, incrancenata lupta a poetului cu lexicul.
—i
4.4. Simetria textului este data de plasarea cuvantului-cheie
„carte" gi a sinonimelor sale in diferite pozifii ale discursului
liric pentru a accentua ideea centrala in fiecare dintre cele trei
coordonate.

Prezinta rela^iile de
simetrie de opozi™
|ie m textul poetic.

248
 TUDOR r^RGHEZI / Poezia irodernista

4.5. Relatiile de opozitie se stabilesc, la nivelul discursului liric, intre

diversele componente ale artei poetice, in jurul termenului //carte,/:
Versurile ,,Ca sa schimbam, acum, intaia oara/Sapa-n condei §i brazda-n
calimard'' confin o serie de opozifii privind transformarea uneltelor
muncii fizice in unelte ale muncii inte- lectuale sau trecerea de la formele
poetice tradifionale la acelea moderne.
Sursele creafiei, materia poetica §i chiar poezia sunt pre- zentate prin
metafore §i sintagme organizate in serii opuse, ce vizeaza realitatea §i
lumea artei, contingentul §i sacrul, divinitatea: „Dzn grand lor cu-
ndemnuri pentru vite/Eu am wit cuvinte potrivite"; „Facui din zdrenfe muguri
§i coroane./ Veni- nul strdns l-am preschimbat in miere"; „Am luat cenu§a
morjdlor din vatra/ §i am facut-o Dumnezeu de piatra". Elementele sur- prinse
de poet par raspunsuri la intrebarea „Ce e poezia?”.
Funcfia artei este redata tot printr-o opozifie: „Biciul rab- dat se-ntoarce
in cuvinte/ §i izbave§te-ncet pedepsitor".
Versurile cele mai relevante pentru ideea de arta poetica moderna
„Din bube, mucegaiuri §i noroi/ Iscat~am frumuse^i §i prefuri noi." sunt
organizate tot pe serii opuse semantic.
Versurile care sugereaza condifia artei de a fi bar §i me§- te§ug,
inspirafie §i efort creator: „Slova de foe §i slova faurita/ Imparechiate-n carte
se mdrita".
Opozifia robul - Domnul se regase§te in versul: „Robul a scris-o,
Domnul o citegte" §i reda relafia dintre scriitor §i ci- titor, in care robul-
poet §i-a asumat statutul umil, de trudi- tor al cuvantului.
Antiiwmiile §i opozifiile prezente in discursul liric co- respund intr-
un plan mai profund cu personalitatea di le- matica ale poetului,
„...amprenta sufletului arghezian, acela§i, in profunzime, in toate manifestarile
lui, dar dezvaluindu-se in diferenfierea §i scindarea dramatica a termenilor care
ii proiec- teazd gesturile, energiile, nostalgiile specifice". (Dicfionarul General al
LiteraturiiRomdne, coord. Eugen Simion). ”
| M3 4.6. Metafora „carte" are un rol esenfial in organizarea ma- terialului
poetic, fiind un element de recurenta. Termenul are, in text, mai multe
Releva rolul ele-
sinonime cu ajutorul carora creeaza nuanfari §i particularizari ale artei
Imentelor de recu-
ren|a in textul poetice. In succesiunea secvenfelor lirice, semnificatiile sunt urmatoarele:
poetic. „treapta" - etapa in cunoa§tere, in acumularile spirituale necesare

249
 Farticularitati ale textului poetic

ornului si ca legatura intre generafii; „hrisovul cel dintai" - cu sensul propriu de act
domnesc care servea ca titlu de pro- prietate, de privilegiu in Evul Mediu, in Tara
Romaneasca si in Moldova, sugereaza ideea ca poezia legitimeaza un popor, ii da
personalitate; diverse metafore asociate ideii centrale - carte: cuvinte potrivite, leagane,
muguri coroane, miere, Dum- nezeu de piatra, o singura vioara, slow de foe slovafaui ita.
Car tea/ creatie/ cuvant reprezinta pentru Arghezi obiec- tul unei
profunde reflecfii §i calea de a crea o noua lume dintr-un material
nepoetic, „din bube, mucigaiuri si noroi". Ca un demiurg, i§i organizeaza
materialul poetic, imbinand „sudoarea muncii" inainta§ilor cu truda
poetului de a §lefui cuvintele §i de a le intoarce la rostul lor dintai. Pentru
el, cartea strabate un drum lung §i anevoios, trecand prin „rapi §i gropi
adanci", de la inainta§i - batrdnii, spre urma§i, de- cantand tradifia,
reprezentata prin metafore ale durerii, chi- nului §i revoltei. „ln seara
razvratita care vine/ De la strabunii mei pana la tine,/Prin rapi §i gropi adanci/
Suite de batranii mei pe brand" §i transformand-o intr-o poezie.

5. Limbaj si expresivitate in textul poetic

Prezinta limbajul
si expresivitatea ’ 5.1. Imaginarul poetic
textului poetic !
studiat. Prima strofa confine monologul adresat al eului poetic catre cititorul
abstract, in ipostaza de fiu spiritual: „Nufi voi lasa drept bunuri, dupa
' T (5.1. ) moarte,/ Decat un nume adunat pe-o carte.", exprimand ideea ca poetul i§i
lasa averea spirituala urma§ilor „stapani". El adopta intenfionat ipostaza
Prezinta
modestiei, adverbul decat intarind aceasta idee §i menfioneaza legatura sa
imaginarul poetic
in textul studiat. cu opera: autorul concret e „un nume adunat pe-o carte", ceea ce sugereaza
asumarea destinului poetic. Comunicarea cu fiul este exprimata prin
J

forme pronominale §i verbe la imperativ.

Verbele: vine, urci, a§teapta, se-ntoarce se asociaza meta- forei „carte"
construind un scenariu mitic al efortului ome- nesc de a scoate din
negurile vremii la lumina, de a purifica §i de a transforma arta. Cartea este
treapta spre cunoa§tere necesara tinerilor spre a-§i descoperi propria
identitate: „Ea e hrisovul vostru cel dintai", asa cum apare in strofa a doua.
In strofa a treia, mai ampla, se construie§te ideea ca
lumea materiala se metamorfozeaza in dimensiune spiri-
tuala, prin intermediul poetului. In poezie, se pleaca de la

250
 TUDOR ARGHEZI / Poezia modernist?.
•1

o realitate dura, frusta, bolovanoasa conturata de un limbaj poetic

popular, transpus in metafore §i sintagme precurn: sudoarea muncii,
grai cu-ndemnuri pentru vite, zdrerfe, venin, ocara, durere, cenuga se
nuanteaza rolul poetului de alchi- mist al cuvantului. Verbe ca: am
ivit, am prefacut, gramddii, iscat-am, susfin, pe de o parte, ideea
efortului depus de artist, iar, pe de alta parte, ipostaza demiurgica a
acestuia. Cheia semnificafiilor strofei se afla in versurile: „Ca sa
schimbdm, acurn, intdia oara/ Sapa-n condei brazda-n calimara", care ex-
prima ideea transformarii instrumentelor muncii fizice in instrumente
ale muncii intelectuale. Versurile conf in §i o serie de opozifii
simbolice, lingvistice §i conceptual, pri- vind trecerea de la formele
poetice tradifionale la acelea moderne, sugerate de metafore, epitete
§i sintagme precurn: cuvinte potrivite, versuri §i icoane, miere,
Dumnezeu de piatrd.
Se dezvolta campurile semantice al trudei §i al cdrfii ca ele- mente
cheie ale artei poetice argheziene, procesul de creafie presupune
transformarea realitafii, prin cuvant, intr-o lume ideala, din punct de
vedere artistic, proces relevat de estetica uratului.
Strofa a patra este construita pe ideea rolului social, mo- ralizator
al artei, dar §i pe aceea a funcfiei cathartice, de transformare a
suferinfei in bucurie, prin intermediul crea- fiei. Poetul sublimeaza
suferinfele poporului, le gramadegte simbolic in arta sa, in timp ce
stapdnul joaca rolul fapului - sa- crificat pentru purificarea §i inalfarea
cuvantului poetic. Transfigurarea lirica a realitafii este sugestiv
exprimata in versurile: „Dm bube, mucegaiuri §i noroi/ Iscat-am
frumusefi §i prejuri noi", care reliefeaza estetica uratului, concept al
poe- ziei moderne pe care Arghezi il preia de la scriitorul francez
Charles Baudelaire.
In aceasta strofa este conturata clar §i misiunea morala a poeziei,
de a purifica trecutul §i de a capata un caracter justi- fiar: „Biciul
rabdat se-ntoarce in cuvinte/ §i izbave§te-ncet pedepsi- tor/Odrasla vie-a
crimei tuturor". Ca §i in celelalte strofe, regasim §i aici irnagini
concrete, §ocante, care sugereaza idei abstracte.
Strofa a cincea reitereaza ideea ca poezia se na§te din ten- siunea
creata intre har §i me§te§ug, din fuziunea dintre spirit §i materie:
„Slova de foe slova faurita/ Imperecheate-n carte se maritd". Cele doua
metafore originate: „slova de foe" exprima inspirafia, harul divin
§i,,slova faurita" sugereaza me§te§ugul,

251
 Particularitr.p ale textului poetic

truda poetului, despre care Nicolae Balota afirma: „Poetul este cel care
face §:facdnd seface, e crcatorul prin excelenfa" (Opera lui T. Arghezi).
Modestia creatorului se desprinde din opozifia rob - Domn,
poet cititor, doua roluri importante in scrierea operei §i in
receptarea ei. Pentru G. Calinescu, versurile: „Fdr-a cunoa^te ca-
n adancul ei/ Zace mania bunilor mei" ar putea sa sugereze ca:
„Ura robului §i repulsia stapdnului s~au tocit, conciliindu-se in
voluptatea estetica, gratuita, re- zultat al unui proces infinit in curs:
Cartea mea-i, fiule, o treapta".

5.2. Caracteristici ale limbajului poetic

I i 16 (sursele expresivitatii si ale sugestiei)
Prezinta sursele .
expresivita|ii §i ale •j
Sursele expresivitafii §i ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel al
sugestiei, relevand P limbajului poetic, Tudor Arghezi fiind apreciat pentru innoirile
particularita^i lexico- lexicale, uneori §ocante, aduse din toate stra- turile limbii noastre.
semantice,
morfosintactice, : Poetul „...proiecteaza «durerile de viata» in metafore simboluri
stilistice §i prozo- <> nedesparfite de limbajul tainelor §i al legilor universale, ca in Biblie sau ca in
dice ale textului •i
poetic. poezia populara, §i vocabule cu insusiri violent materiale, tpmand de
sorgintea pamanteasca, devin apte, printr-un salt transfigurativ, sa semnifice
ideali- tatea". (Dicfionarul General al Literaturii Romane, coord. Eugen
Simion).
La nivel lexico-semantic se observa acumularea de cu- vinte
nepoetice, care dobandesc valence estetice, potrivit esteticii uratului
(de exemplu: „bube, mucegaiuri §i noroi", „ciorchin de negi"). Ineditul
limbajului arghezian provine din valorificarea diferitelor straturi
lexicale in asocieri sur- prinzatoare: arhaisme (hrisov), regionalisme
(gramadii), cu- vinte §i expresii populare (gropi, rapi, pe brand, pldvani,
vite, zdrenfe), termeni religio§i (cu credinfa, icoane, Dumnezeu, iz- bavegte),
neologisme (obscuf). Seriile antonimice: „cdnd sa-mbie, cdnd sa-njure"
sugereaza diversele tonalitapi ale cre- ajiei poetice argheziene. Versul
„Facui din zdren+e muguri §i coroane" exprima ideea transfigurarii
artistice a unor as- pecte ale realitafii degradate sau efectul expresiv al
cuvin- telor triviale (ambiguitatea expresiei poetice).

252
 TUDOR ARGHEZI / Poezia me dernisrS

La nivel morfosintactic sugestia trudei creatorului se

realizeaza cu ajutorul dislocarii topice §i sintactice (de
exemplu: „Si dand in vfrf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul dure- rii de
vecii intregi"). Jocul timpurilor verbale susfine ideile artei
poetice. Singurul verb la viitor, forma negativa: „nu-ji voi lasa",
plasat in pozifie inifiala in incipit sustine caracte- rul
testamentar (programatic) al textului poetic; in context, negafia
doband.e§te sens afirmativ. Persoana I, singular a verbelor
alterneaza cu persoana I, plural, ceea ce reda rela- tia poetului
cu stramo§ii responsabilitatea creatorului fafa de poporul al
carui reprezentant este (sa schimbam - eu am wit). Utilizarea
freeventa a verbelor la persoana I singular, timpul trecut,
pentru definirea metaforica a actului de create poetica,
sugereaza rolul poetului: am wit, am prefacut, facui, am luat, o
gramadii, iscat-am, a scris-o. Concretejea sen- sului verbelor reda
truda unui me§tesugar dotat cu talent §i plasticizeaza sensul
abstract al actului creator in plan spiritual. Determinantele
verbale (pronume, substantive) sunt in general la genul
feminin, desemnand produsul: poezia (domnifa) §i cartea.
Verbele la prezent infa{i§eaza efectele §i esenfa poeziei.

5.3. Figuri de stil

Materialitatea imaginilor artistice, conferind forfa de sugestie | destilfritextul
Comenteaza
a
ideii,serealizeazalanivelstilistic,prinfanteziametaforica, ’! poetic dat. asocierile semantice
surprinzatoare, innoirea metaforei, com- p araya inedita (Jmperecheate-n carte se marital
Cafierul cald im- brafyat in clegte"), epitetul rar („seara rdzvratita", „dulcea lui putere",
„torcdnd u§ure", „Dumnezeu de piatra", „durerea... surda §i amara"), oximoronul
(„Veninul strdns l-am preschimbat in miere,/Lasdnd intreaga dulcea luiputere"). Se
utilizeaza enume- rafia ca figura de stil (de exemplu: „bube, mucegaiuri §i noroi") §i
principiul enumerativ ca modalitate de juxtapunere a suc- cesivelor definijii poetice
ale actului de creafie sau al surselor de inspirafie.
Figurile de stil §i imaginile artistice sunt puse in relatie cu o
concepfie noua, moderna, privind poezia, resursele ei §i misiunea
poetului. Organizarea ideilor poetice se face in jurul unui cuvant-
metafora, carte, bun spiritual care asi- gura legatura intre generafii §i
ofera lumii o identitate.

253
 Furticularita|i ale textului poetic

fiind „hrisovul cel dintai". Metaforele innoitoare ilustreaza

evolutia spirituals, de la munca fizica, la activitatea inte- lectuala,
„slova de foe'’ este o metafora pentru inspirafie, focul talentului,
„slova faurita" - metafora, care exprima ideea ca poezia se na§te din
munca migaloasa si grea.
Metaforele §i enumerafia „bube, mucegaiuri §i noroi" releva o noua
formula artistica, estetica uratului.

5.4. Particularitati prozodice ale textului

Sonorita^ile dure ale unui lexic colfuros, sugerand asprimea existenfei
Precizeaza
particularitaple §i truda cautarii, sunt conferite §i de versificafie. Poezia este alcatuita
prozodice din cinci strofe inegale ca numar de versuri, doua octave, un catren §i
ale textului.
doua strofe polimorfe, are metrica intre 9 §i 11 silabe, rima
imperecheata si ritmul va- riabil, situandu-se §i prin versificafie la
granifa dintre tra- difie si modernitate.

INCHEIERE

6. Locul poeziei Testament

in contextui operei argheziene
I M9
Textul poate fi considerat o arta poetica, deoarece autorul i§i exprima
] Releva locul
i poeziei Testament ■J
crezul liric §i viziunea asupra lumii, prin mij- loace artistice.
in contextui operei 0 Pentru Arghezi, poezia este imbinare a sloveifaurite,
argheziene. §lefuite de un adevarat bijutier al cuvintelor, §i a slovei de
foe, inspira- fie de sorginte divina. Rolul poetului este de a
da cuvintelor urate, „bubc, mucigaiuri §i noroi", forme si conjmuturi noi,
trans- formandu-le in „versuri §i-n icoane" §i de a gasi calea cea mai
potrivita pentru a pastra legatura dintre generafii.
La randul lui, G. Calinescu consider a ca poeziile lui Arghezi
contureaza un tot: „...esie o opera de rafinament, de sub- tilitate artistica, ele
presupun un cer al gurii dedat cu toate mirodeniile. Cititorul necultivat in
sens artistic se sperie de ele §i le crede vulgare, de§i realitatea §i savoarea sunt
insugirile lor ca §i ale operei lui Rabelais" (Istoria literaturii romcine de la ori-
gini pdna in prezent).

254
 i TUDOR ARGHEZI / Poezia modarrdsta
I I-----------
7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

■'2 7.1. Exprimarea unei opinii argumentate despre modul Tn

0
Exprima-|i opinn
care tema si viziunea despre lume sunt refiectate Tn
argumentata des- textul poetic ales
pre modul in care
tema §i viziunea In opinia mea, atitudinea poetica, de imbinare a sloveifau- rite,
despre lume sunt
§lefuite de un adevarat bijutier al cuvintelor §i a slovei de foe,
refiectate in textul
poetic ales.
inspirafie de sorginte divina, reprezinta esenfa viziunii despre
lume in poezia Testament, in care se dezvolta tema ars poetica.
Rolul poetului este de a da cuvintelor urate, „bube, mucegaiuri
noroi", forme si confinuturi noi, trans- formandu-le in „versuri
§i-n icoane" pentru a pastra legatura dintre generafii. Pentru
Arghezi, poetul este un creator or- golios §i un poetafaber, adica
fauritor, „§lefuitor de cuvinte".
Rolul poeziei este acela ca, folosind o adevarata alchimie a
verbului, sa transforme realitatea intr-o „carte", adica intr-o
forma de reflectare a viefii poporului, primind astfel dimen-
siuni sociale §i estetice. Poezia Testament ilustreaza unitatea de
concepfie §i de viziune a lui Arghezi asupra existenfei.

SUGESTII DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • • •
1. (Variants 7, sesiunea iulie 2013, profit real; Variants 89, Bac. 2009,2008) Serie un eseu
structural de 2-3 pagini, in care sa prezin^i tema §i viziunea despre lume, refiectate intr-
un text poetic studiat, apar|inand lui Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Lucian Blaga. In
elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul aparitiei. h

CUPRINS
Eviden^ierea trasaturilor care fac La alegere:
posibila incadrarea textului poetic 2.1. Arts poetica;
12
intr-un curent cultural/ lit- erar, 2.2. Modernism; 13
intr-o perioada sau intr-o orientare 2.3. Viziune despre lume. 14
tematica.
Prezentarea temei, reflectata in 3.1. Tema poeziei.
textul poetic ales, prin referire la 5.1.Imaginarul poetic
doua imagini/ idei poetice. 115

’.54
’.54
 Farticularitati ale textului poetic

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere patru dintre

textului poetic semnificative urmatoarele repere:
pentru ilustrarea viziunii de- spre Compozi^ie:
lume a 4.1. Semnificatia titlului;
poetului (de exemplu: titlu, in- 4.2. Particularitafile incipitului;
cipit, imaginar poetic, relafii de 4.3. Structure textului poetic;
IQ ho
opozipie §i de simetrie, elemente de 4.4., 4.5. Relajji de opozi^ie §i de simetrie; in 112
recurenfa, simbol central, figuri 4.6. Elemente de recuren|a.
semantice - trovii, elemente de 5jZ
5. Limbaj §i expresivitate (imaginar
prozodie etc.). 114 118
poetic, surseie expresivitatii §i ale
sugestiei, figuri de stil, particularitap
prozodice).

Exprimarea unei opinii 7.1. Exprimarea unei opinii argumentate

argumentate despre modul in care despre modul in care tema §i viziunea
tema §i viziunea despre lume sunt despre lume sunt reflectate in textul
reflectate in textul poetic ales. poetic ales.

INCHEIERE 6. Locul poeziei Testament in contex- tul

operei argheziene. 119

2. (Varianta 88, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa
dovedegti faptul ca un text poetic studiat, din opera lui Tudor Arghezi, se in- cadreaza
direc$iei moderniste/modernismului, pornind de la ideiie exprimate in urma- toarea afirma|ie
critica: „Arghezi a imbogafit §i innoit vocabularul poetic romdnesc [...] prin impunerea nu
numai de termeni pdna la el tabu, ci §i de alte vorbe fdra acces, pdna atunci, in literatura,
recoltate din toate zonele §i straturile limbii. Mai mult, insd, infinit mai mult deedt prin
lansarea de cuvinte ca atare, oricare ar fi sursa acestora, banalitatea e ucisa, in literatura
argheziana, se infelege, prin relafiile in care sunt puse cuvintele, prin «potrivi- rea» lor. [...]
Limbajul sau exceleaza mai mult decat al oricarui scriitor roman prin bogdfie, noutate §i
varietate" (Dumitru Micu, Scurta istorie a literaturii romane).

IPOTEZA

Printre constantele liricii argheziene se numara promovarea esteticii uratului §i ere- dinta in
puterea de materializare a cuvintelor (similara, de altfel, cu puterea de spi- ritualizare, prin
aefiunea artistului, a materiei).
In lirica moderna se contureaza o desprindere de ceea ce reprezinta realitatea in ac- ceptiune
curenta, caci aceasta este restrictiva (opereaza prin distinepii de tipul frumos - urat, aproape -
departe, bine - rau, lumina - intuneric, durere - bucurie etc.). Uratul este sursa de inspirafie,
fara a fi valorizat negativ §i de aici ia nagtere estetica uratului.

255
 TUDOR ARGHEZ7 / PoezL. modenrst.'.

De asemenea, o caracteristica a modernita£ii este operarea la nivelul limbajului cu gru-

pu;: lexicale in carefiecare compone. ita are calitate serzor'ala, dupa cum afirma Hugo
Friedrich, in Structura liricii moderns. Actul creatiei nu mai este rezultatul colaborarii
cu muza, ca pentru poetul antic, lirica trebuie „inteleasa ca rezistenta, ca munca §i ca
joe".
Astfel ca afirma|ia criticului Dumitru Micu se refera la rolul poetului de innoi- tor
al limbajului artistic, dar caracteristicile limbajului exprima modernitatea con- ceptiei
argheziene despre arta, in care „banalitatea e ucisa".
ARGUMENT ARE Se vor avea in vedere urmatoarele repere:
2.1. Precizarea unor caracteristici ale
Argument 1. Elemente de poeziei moderniste, prin care se poate
modernitate. motiva incadrarea operei intr-un curent
Concep|ia despre poezie §i rolul literar/ ideologic literara;
poetului. 2.2. Prezentarea caracteristicilor pe baza 13
Estetica uratului. carora textul analizat poate fi
incadrat in specia literara a artei poetice;
2.3. Viziune despre lume.
3.1. Tema poeziei.

4. Compozifia textului poetic (patru 18

Argument 2. Elemente de elemente, la alegere).
compozijie. 3.2. Motive poetice/ Laitmotiv;
4.6. Elemente de recurenfa;
4.1. Semnifica|ia titlului;
4.2. Particularitafile incipitului;
4.3. Structura textului poetic;
4.4. Simetria; 111
4.5. Relafii de opozifie. 112

5.1. Imaginar poetic;

5.3. Figuri de stil; 515
Argument 3. Limbajul §i 07
5.4. Particularity! prozodice.
expresivitatea textului poetic
118
(imaginar poetic; figuri de stil;
prozodie).
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic
116
Argument 4. Elemente innoitoare (sursele expresivityii §i ale sugestiei).
ale limbajului poetic in Testament
(nivelul lexico -semantic;
morfosintactic).

256
 TUDOR ARGHEZ7 / PoezL. modenrst.'.

CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia criticului Dumitru Micu, in lucrarea Scurta istorie a litera- turii
romane, ilustreaza o constatare comuna exegefilor operei argheziene, §i anume innoirea
limbajului poetic romanesc produsa prin valorificarea resurselor expresive ale unor
termeni provenifi din toate zonele §i straturile limbii, in asocieri surprin- zatoare, meat
„Limbajul sau exceleaza mai mult decat al oricarui scriitor roman prin bo- gajde, noutate
§i varietate".

257
 Particularituti ale textului poetic

PLICA™ 5

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini in care sa argumentezi, prin re- ferire la o
arta poetica argheziana, ideile exprimate in urmatoarea afirmatie critica: „Afirmdrdu-se
hi sfargitul secolului nouasprezece si inceputul secolului do- uazecl, card aproape tofi poetii
scriau cct Eminescu, Tudor Arghezi a tinut sa de- nionstreze ca se poate serie §i... invers.
Frumusetii imbatatoare i-a opus o «esteticd a uratului», waretiei celeste - bucuria modesta a
existentei domestice. Iar «inspiratiei>> -iscusinfa artizanului." (Alex. §tefanescu, Istoria
literaturii romdne content- porane 1941-2000)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premica (exprimarea propriei opinii), argumentatia (cu minimum 4 argumente pro §i/ sau
centra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza. Pentru
continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinti dezvoltarea unei teme
literare moderniste intr-un text studiat din opera lui Tudor Arghezi. In elaborarea
eseului, te vei raporta critic §i argumentativ la ideile exprimate in urmatoarea
afirmatie: gasim in prezenta banala a unui poet fara
mesagiu, respins de Idee..." (Ion Barbu).

NOTA! in elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente pro §i/ sau
contra I ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru con|
inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Poezia modernista
Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii
de LUCIAN BLAGA

PartflcoSaiB’fltati aSe textului poetic

Eseu despre particularitafile unei poezii moderniste (de exemplu:

feme, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, relajdi de opozitie §i de
simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri semantice - tropii,
elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE
~1
■w i 1. Contextul aparitiei
Precizeaza contextul Poezia Eu mi strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga
apari|iei textului este a§ezata in fruntea primului sau volum, Poemele luminii
poetic ales.
(1919), §i face parte din seria artelor poetice mo- deme ale
literaturii romane interbelice, alaturi de Testament de Tudor
Arghezi §i Joe secund de Ion Barbu.

CUPRINS
.................................
—--n
Prezinta caracte-
risticiie pe baza carora 2.1. Aria poetica
textul anali- zat poate
fi inca- drat in specia j Textul poate fi considerat o aria poetica, deoarece autorul i§i
literara arta ) poetica,
L .. ....
exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara si
despre aspectele esenfiale ale acesteia) §i viziunea asupra
lumii. Prin mijloace artistice, este configurata con- cepfia
despre poezie (terne, modalitati de creafie §i de ex- presie) §i
despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea §i creafia,
problema cunoa§terii), din perspectiva unei este-
tici moderne.

259
 ' *’ LUCIA. I EL VGA / Poezia modernist".

2,2. Poezie modernist!

Poezia Eu tin strivesc corola de minimi a lumii apartine direc tiei moderniste, in primul
rand pentru ca interesul au- torului in aria poetica este deplasat de la tehnica poetica
la relative poet-lume si poet-creatie. In aceasta arta poetica moderna, exista o
identitate intre planul autorului si cel al eului liric, deoarece discursul liric reda cu
rnijloace poetice aspecte ale filozofiei lui Blaga, precum atitudinea de po
In al doilea rand, poezia ilustreaza unele dintre influen-
tele expresioniste pe care le aduce in peisajul literar al vre- mii
tentate, de sporire a misterelor Universului sau opfiunea
pentru cunoasterea luciferica.
volumul Poemele luminiv. exacerbarea eului creator ca
factor decisiv in raportul interrelafional stabilit cu cosmo- sul,
sentimentul absolutului, interiorizarea gi spiritualiza- rea
peisajului, tensiunea lirica.

J 2.3, Viziune despre lume

5 Prezinta. viziunea a.
Arta poetica Eu mi strivesc corola de minimi a lumii sin- < despre lume
tetizeaza viziunea blagiana despre lumez care implica o
I poetic. dubla perspective poetica si filozofica, data de formafia au~
«- torului. Ideile poetice i§i gasesc ulterior corespondent^ in plan
teoretic §i filozofic in lucrarea Cunoa§terea luciferica (1933), din
Trilogia cunoa§terii.
Misterul este un concept fundamental atat al operei filo-
zofice a lui Blaga, cat si al operei poetice. Atitudinea poe- tului
fata de cunoagtere poate fi explicate cu ajutorul terminologiei
filozofice ulterior constituite. Pentru filozo- ful Lucian Blaga
exista doua modalitafi de cunoagtere, de raportare la mister:
cunoasterea paradiziaca1 (perspectiva ra- tionalist-pragmatica) sau
plus cunoagterea, misterul fiind partial redus cu ajutorul logicii,
al intelectului, gi cunoasterea luciferica (intuitiva, din care face
parte gi cunoagterea poetica) sau minus-cunoasterea, care
potenfeaza misterul cu ajutorul imaginafiei gi al creafiei poetice,
al trairii inte- rioare, al intelectului extatic.
b. In plan literar, cunoagterea se articuleaza prin doua ti-
puri de metafore: plasticizante gi revelatorii, teoretizate de poet
in studiul Geneza metaforei. Metaforele plasticizante apropie
fapte, idei, care apartin lumii reale fara sa aduca un

260
 Particukritati ale texrului poetic

plus de semnificatie. Metaforele revelatorii scot la iveala misterul

din fapte, lucruri si idei: ,/metaforele revelatorii mcearca intr-un fol
revelarea uiiui «mis'..er», pi in mijloace pe care ni le pane la tn- dernana
luinea concrete experierfa sensibila si lumen imaginary [...] Se poate
spune despre aceste metafore, cd a:i tin caracter revela tor, deoarece ele
imuleaza intelcsid obi§miit alfaptelor, substi- tuindu-le o noun viziune"
(Lucian Blaga, Geneza metaforei).

c. In opinia lui Blaga, rolul poetului este de a potenja tai- nele

lumii prin trairea interioara si prin contemplarea for- melor
concrete prin care ele se infafi§eaza. Optand pentru cunoa§terea
luciferica, poetul desemneaza propria „cale z: adancirea misterului
§i protejarea tainei prin creafie.
Rolul poeziei este acela ca, prin mit §i simbol, elemente
specifice imaginable!, creatorul sa patrunda in tainele Uni-
versului, sporindu-le.
Creatia este un mijlocitor intre eu (constiinfa individuala) §i
lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu mis- terele
universale, cu esenta lumii. Actul poetic converte§te
(transfigureaza) misterul, nu il reduce. Misterul este sub- stanta
originara §i esenfiala a poeziei: cuvantul originar.
i {

2.4. Lirism subiectiv

; Motiveaza Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se rea- prezenta hnsmu-
UZeaiza prin atitudinea poetica transmisa in mod direct si, la poezie. nivelul expresiei,
prin marcile subiectivita|ii (marci lexico-
... . gramaticale prin care se evidenfiaza eul liric): pronumele
personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la per- soana I,
verbele la prezent, persoana I singular, alternand spre diferen^iere
cu persoana a Ill-a; topica afectiva (inversion! §i dislocari
sintactice), pauza afectiva / cezura.

3. Teme si motive literare

3.1. Tema poeziei
Trecizeaza tema Poezia are o tema filozofica: cunoa§terea, descriind prin metaforele
p oeziei. revelatorii „lumina mea" si „lumina altora", cele doua tipuri de
cunoastere specifice sistemului filozofic bla- gian. Astfel, poetul plaseaza in opozifie
atitudinea poetica de potentare a marilor taine ale Universului - cunoa^terea
luciferica („ew cu lumina mea sporesc a lumii taina") - fafa de

261
 LUCIAN BLAGA / Poezia modernist

intenfia de descifrare a misterului - cunoa§terea paradi- ziaca („Lumina altora

/sugrumd vraja nepatrunsului ascuns"), Cunoa§terea lumii in planul creatiei poetice
este posibila numai prin iubire, prin comunicarea afectiva totala: „Eu nu strivesc...
Icaci eu iubesc...".
I---------------------- -----—*
IWf. 3.2. Motive poetice

3
Precizeaza Discursul liric se organizeaza in jurul unor motive poetice/
:
motivele poetice / elemente de recurenfa, cum sunt: misterul motivul luminii, care
\ laitmotivul
: textului. implica §i principiul contrar, mtunericul.
Motivul central este lumina, metafora
emblematica pen- tru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa
§i in titlul vo~ lumului de debut, unde sugereaza cunoagterea,
dar §i iubirea pentru tainele lumii, pentru ca poezia este o forma
de cu- noastere §i de traire a misterului.

■•'
4. Compozitia textului poetic

Prezinta patru ele- 4.1. Semnificatia titlului 5

mente de com-
pozijie in textul
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cu-
noa§terii luciferice. Pronumele personal „eu" este a§ezat or-
poetic (de exem- plu:
titlii, incipitj imaginar
golios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in
poetic, re- lafii de
fruntea operei. Plasarea sa inifiala poate corespunde influ-
opozifie §i de simetrie,
enfelor expresioniste (exacerbarea eului) din volumele de
elemente de recurenfa,
simbol central etc.).
tinerefe, insa, mai ales, exprima atitudinea poetului-filozof de
(4-1.) protejare a misterelor lumii, atitudine izvorata din iubire. Verbal
Prezinta semnificatia la forma negativa „nu strivesc" exprima refuzul cu- noa§terii de
titlului in textul tip rational §i opfiunea pentru cunoa§terea lu- ciferica/ poetica.
poetic studiat.
Metafora revelatorie „corola de minuni a lumii", imagine a
perfeefiunii, a absolutului semnifica prin ideea de cere, de
intreg, misterele universale, iar rolul poe- tului este
contemplarea §i adancirea tainei care fine de o voinfa de mister specific blagiana.

4.2. Sncipitul
. Comenteaza Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul
particularitafile imbogatit de seria de antiteze si de lantul metaforic, se
incipitului m °
textul poetic intrege§te cu versurile finale: „Eu nu strivesc corola de minuni studiat. a
lumii/ [...]/ cacieu iubesc/§ifieri§iochi§i buze si morminte".
Poezia este un act de creafie, iar iubirea o cale de cunoa§tere

262

Prezinta rela|iile
de opozitie si de i
simetrie pe baza
carora
se construie§te
discursul liric.
J12
Precizeaza modul ■
de structurare a '
textului poetic.
,i Prezinta limbajul
expresivitatea in
I textul poetic studiat
(imaginar poetic, fi- ’
guri semantics- tro- j pii,
elements de ■ prozodie
etc.).
Parti cularitiji ale textului r oeric
a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete.
Poezia inseamna intuirea in particular a universalului.
4.3. Relatii de opozitie si de simetrie
Discursul liric se construie§te in jurul unor relajii de opozitie
intre cele doua tipuri de cunoagtere, care se realizeaza prin
antiteza eu / alfii, lumina mea / lumina altora, prin alter- narea
motivului luminii §i al intunericului, dar §i prin con- juncjia dar.
Ele se regasesc in cea de-a doua secvenja poetica.
Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintag- mei
din titlu in incipit, dar §i prin reluarea metaforelor enumerate in
prima si ultima secvenja poetica. Aceste metafore surprind
temele majore ale creajiei poetice, imaginate ca pe- talele unei
corole uria§e care adaposte§te misterul lumii: „flori" - viaja /
efemeritatea / frumosul, „ochi" - cunoa§te- rea / contemplajia
poetica a lumii, „buze" - rostirea/ saru- tul, ,,morminte" - marea
taina a mor^ii / eternitatea.
4.4. Structurarea textului poetic
Cele trei secven^e poetice care alcatuiesc discursul liric sunt
marcate prin scrierea cu inijiala majuscula a versurilor, iar in
final, prin construct concluziva. Ele se organizeaza in jurul unor
sintagme cheie construite cu ajutorul unor marci ale su-
biectivitajii: „calea mea", relatia de opozitie ,,lumina mea"-"lumina
altora", „caci eu iubesc". Pompiliu Constantinescu reduce tehnica
poetica la ,,o ampla comparable, cu un termen concret, de puternic
imagism, un termen spiritual de transparently mjelegere".
5.1. Limbaj si expresivitate Tn textul poetic
Prima secvenfa (primele cinci versuri) exprima concentrat, cu
ajutorul verbelor la forma negativa: ,,nu strwesc", „nu ucid (cu
mintea)", atitudinea poetica fa{a de tainele lumii - refuzul
cunoa§terii logice, rationale, paradiziace, care in- cearca
descifrarea tainei. Verbele se asociaza metaforei ,,calea mea"
(destinul poetic asumat), care implica accepta-
Universul armonios este identificat cu
rea tainei §i poten^area (cre§terea) ei (cunoa§tere luciferica).
metafora plastid- zanta corola de minimi §i este o suma
permanenta de tame care se reveleaza eului liric intr-o enumerare
metaforica: flori, ochi, buze, morminte. Enumerafia funcjioneaza
prin substituirea totala a obiectualului cu spiritualul: lumea
263
 LUCIAN BL/ .GA / Poezia noderniyta

obiectuala devine lume spirituals. Cele patru elemente pot fi

grupate simbolic: flori-morminte ca limite temporale ale fiinfei,
ochi-buze ca douS modalitafi de cunoa§tere: contemplate -
verbalizare.

A doua secvenfa, mai ampla, se construieste pe baza unor

relatii de opozifie, iar ca procedee artistice se utili- zeaza antiteza
§i comparajia ampla.
Raportul eu-aljii se face sub incidenfa luminii, metafora a
cunoagterii: Lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului as- cuns/ in
adancimi de intuneric,/ dar eu,/ eu cu lumina mea spo- resc a lumii
taina.
Dedublarea luminii, metafora a cunoasterii in opera poe- tica a
lui Lucian Blaga,.este redata prin opozifia dintre metafora
„lumina altora" (cunoa§terea paradiziaca, de tip rational, logic) §i
„lumina mea" (cunoa§terea luciferica, poe- tica, de tip intuitiv).
Sintagmele poetice se asociazS cu serii verbale simetric
antitetice:,,lumina altora" - sugruma (vraja), adica strivegte, ucide (nu
spore§te, micgoreaza, nu imbogafe§te, nu iube§te);,,lumina mea" -
sporesc (a lumii taina), mare§te, im- bogajesc, iubesc (nu sugrum, nu
strivesc, nu ucid). Paralelismul antitetic este structurat enunfiativ-
depreciativ (lumina altora sugruma) §i enunfiativ-explicativ (dar eu/
eu cu lumina mea sporesc). Marca eului liric dublu notatS, eu/eu,
sugereazS op- fiunea acestuia pentru modelul cunoa§terii
luciferice.
Antiteza este marcatS §i grafic, pentru ca versul liber poate
reda fluxul ideatic §i afectiv. In pozifie mediana sunt plasate cel
mai scurt („dar eu") si cel mai lung vers al poeziei („eu cu lumina
mea sporesc a lumii taina"). Conjuncfia adver- sativa „dar", reluarea
pronumelui personal „eu", verbul la persoana I singular, forma
afirmativa, ,,sporesc (a lumii taina)", afirma optiunea poeticS
pentru un mod de cunoa§- tere - „cu lumina mea" - §i atitudinea
fafa de misterele lumii.
Ampla comparafie a§ezata intre linii de pauza funcfioneaza ca
o construcfie explicativa a ideii exprimate concentrat in versul
median. Astfel, "iluminarea"/ cunoa§terea pe care poetul o aduce
in lume prin creatia sa, este asemanata cu lumina lunii, care, in loc
sa lamureasca misterele noptii, le spore§te: ,,§i-ntocmai cum cu
razele ei albe luna/nu mic§oreaza, ci tremuratoare/mare§te §i mai tare
taina nopjii,/asa fmbogajesc

264
 izsriic\ii£irit? i uij tcxtuiLii pocciz .

§i cu intunecata zare/ cu largifiori de sfant mister/si tot ce-i r.e- ntelcs/

se sckimba-n ne-nfdesuri si ma: mari/svb ochii mei"
Plasticizarea ideilor poetice se realizeaza cu ajutorul ele-
mentelor imaginarului poetic blagian: lune, noapte, zare,fiori,
mister.
Finalul poeziei constitute o a treia secvenfa, cu rol con-
cluziv, de§i exprimata prin raportul de cauzalitate (caci).
Cunoasterea poetica este un act de contemplate („Df ...se
schimba... sub ochii mei") §i de iubire (,,caci eu iubesc/siflori §i ochi fz
buze §i morminte").
Din punct de vedere prozodic, poezia este alcatuita din 20 de
versuri libere (cu metrica variabila), al caror ritm interior reda
fluxul ideilor. Eufonia versurilor sugereaza am- plificarea
misterului. De asemenea, forma, moderna reprezinta o eliberare
de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideilor §i a
sentimentelor poetice.

5.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre-

Prezinta sursele
sivitatii si ale sugestiei)
expresivita|ii si ale
sugestiei, relevand
Sursele expresivitafii §i ale sugestiei se regasesc la fiecare nivel
particularity al limbajului poetic.
stilistice, lexico- In poezia lui Blaga, limbajul artistic §i imaginile artistice sunt
semantice,
morfosintactice alepuse in relafie cu un plan filozofic secundar. O parti- cularitate
textului poetic. stilistica este organizarea ideilor poetice in jurul unei imagini
realizate prin comparatia ampla a elementului abstract, de ordin spiritual, cu un aspect
al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism. O alta preferinfa la
nivelul figurilor de stil este cultivarea cu predilecfie a me- taforei revelatorii („corola de
minimi a lumii"; „vraja nepatrun- sului ascuns" etc.), dar si a metaforei plasticizante, care
da concretefe faptului.
La nivelul lexico-semantic observam ca terminologia abs-
tracts, lexicul imprumutat din sfera cosmicului §i a naturii este
organizat „caforme sensibile ale cunoa^terii" (§tefan Mun- teanu).
Campul semantic al misterului este realizat prin termeni /
structuri lexicale cu valoare de metafore revelato
rii: tainele, nepatrunsul ascunsf a lumii taina, intunecata zare, sfdnt
mister, ne-n^eles, ne-ntelesuri si mat mari. Opozifia lumind-mtu-
neric releva simbolic relafia cunoa§tere poetica, luciferica (prin
iubire §i creatie) ~ cunoa§tere logica, rafionala, paradiziaca.

265
 LUCIAN BL AG A / PoeziaAstfel la
nivel morfo-sintactic plasarea pronumelui personal
modemista
eu in pozifie initiala si repetarea de §ase ori in poezie susfin
caracterul confesiv §i autodefinirea relafiei eu-lume. Conjuncfia
prezenta in zece pozifii, confera cursivitate discursului liric §i
accentueaza ideile cu valoare gnomica. Seriile verbale antonimice,
cu forme afirrnative §i negative, redau opfiunea poetica pentru
cunoa§terea luciferica, care sta sub semnul misterului.

INCHEIERE 6. Arta poetica moderna

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta
poetica moderna pentru ca interesul autorului se deplaseaza de la
principiile tehnicii poetice (restranse la enumerarea metaforelor
care sugereaza temele creafiei sale §i la exemplificarea unor
elemente de expresivitate speci- fice: metafora revelatorie,
comparafia ampla, versul liber) la relafia poet-lume §i poet-creafie.
Creafia este un mijloci- tor intre eu (con§tiin|a individuals) §i
lume. Sentimentul poetic este acela de contopire cu misterele
universale, cu
■ esenfa lumii. In concepfia lui Lucian Blaga, actul poetic converted
(transfigureaza) misterul, nu il reduce.

I J15 7. Mai mult...

Exprima-ti opinia Exprimarea unor opinii argumentate
despre modul in

I care tema §i viziu- 7.1. Exprimarea unei opinii argumentate despre modul nea despre
lume yn care fema sj viziunea despre lume sunt reflec- sunt refiectate m ’
textui poetic ales. tate in textul poetic ales.
km M.-jr-

Concepfia despre poezie a lui Lucian Blaga se circumscrie

problematicii cunoa§terii. La randul ei, cunoa§terea este in- feleasa
in doua dimensiuni, prin raportare la mister: desci- frare
(cunoa§terea paradiziaca) §i incifrare (cunoasterea luciferica).
Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin creafie.
Sintagma calea men subliniaza caracterul de arta poetica a textului,
destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra lumii.

266
 Particuiaritati ale textulujpnpHr

7.2. Exprimarea unei opinii argumentate, despre raportul

I 116 autor-eu liric Tn textul poetic ales
Exprima-|i opinia
despre raportul In poezia Eli mi strivesc corola de ininuni a lumii exista o iden-
dintre autor §i eul titate intre planul autorului cel al eului liric z deoarece dis-
liric in textul poetic
ales.
cursul liric reda cu mijloace poetice aspecte ale filozofiei lui
- ' :-V' _* Blaga, precum atitudinea de potenjare, de sporire a misterelor
Universului sau optiunea pentru cunoa§terea luciferica.
1
In prezenta lucrare utilizam scrierea termenului conform normei in vigoare (DOOM, Edifia a Il-a, 2005),
de§i Lucian Blaga folose§te scrierea etimologica a conceptului cunoa§terea paradisiaca, potrivit normei
literare in uz la acel moment

J SUGESTII DE ABORDARET
A UNOR SUBIECTE PROPUSE « • •

1. (Varianta 90, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un text poetic studiat, din opera lui
Lucian Blaga . In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul apari|iei. 14

CUPRINS La alegere:
Eviden|ierea trasaturilor care fac 2.1. Arta poetica. J2
posibila incadrarea textului poetic 2.2. Modernism. J3
mtr-un curent cultural / literar, 2.3. Viziune despre lume.
intr-o perioada sau intr-o orientare
tematica.

Prezentarea temei, reflectata in 3.1. Tema poeziei.

textul poetic ales, cu referire la
doua imagini / idei poetice.

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere patru dintre

textului poetic semnificative
pentru ilustrarea viziunii despre
lume a poetului (de exemplu:
titlu, incipit, imaginar poetic,
relatii de opozijie si de simetrie,
elemente de recurcntfi, sinwol
central, fig uri semantice- tropii,
elemente de prozodie etc.).
urmatoarele repere:
Compozijie:
4.1. Semnifica^ia titlului.
4.2. Particularitajile incipitului.
4.3. Relatii de opozi^ie §i de simetrie.
4.4. Structurarea textului poetic.
5.1. Limbaj si expresivitate (imaginar
poetic, figuri de stil, particuiaritati
prozodice).
 , LUCIAN BLAGA / Poezri
i______I

7.1. Exprimarea opiniei. ■

Exprimarea unei opinli

argumentaie, despre modul in care
tema si viziunea despre lume sunt
reflectate in textul poetic ales.

INCHEIERE 6. Arta poetics moderna.

2. (Varianta 91, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care
sa dovedesti faptul ca un text poetic studiat, din opera lui Lucian Blaga, se incadreaza di-
rectiei nicderniste / modernismuhd pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirma-
tie critica: „Modernismul blagian este tnainte de orice <metafora revelatorie »". (Dumitru
Micu, Scurta istorie a literaturii romane).

IPOTEZA
(2.3 a.) La aceste aspecte ale operei lui Blaga se refera afirma|ia lui Dumitru Micu, din
lucrarea Scurta istorie a literaturii romane, ,,Modernismiil blagian este inainte de orice
«metaford revelatorie»".
ARGUMENTARE Se vor avea in vedere urmatoarele repere:

Argumentul 1. 2.1. Arta poetica;

Arta poetica moderna; modernism. 2.2. Modernism.
Argumentul 2. JO

Terne si motive poetice - metafore 3.1. Tema poeziei;

revelatorii. 3.2. Motive poetice.
Argumentul 3. ■S

Metafora revelatorie in titlu si in 4.1. Semnificafia titlului.

relafia incipit-final. 4.2. Particularitaple incipitului.
Argumentul 4. (2 exemple din urmatoarele)
Rolul metaforei revelatorii intre 4.3. Relatii de opozitie §i de simetrie.
elemente de compozitie de limbaj. 4.4. Structurarea textului poetic (seevenfe
poetice).
5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar
poetic, figuri de stil, prozodie).

CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia lui Dumitru Micu, „Modernismul blagian este inainte de orice
«me- tafora revelatorie»", se refera atat la originalitatea conceptiei si a tehnicii poetice
bla- giene, cat si la corespondenfa dintre acest tip de metafora si cunoasterea luciferica,
in plan filozofic.
In opinia lui Blaga, rolul poetului este de a potenfa tainele lumii prin trairea interioara si
prin contemplarea formelor concrete prin care ele se infafi§eaza. Optand pentru cu-
noa§terea luciferica, poetul desemneaza propria „cale": adancirea misterului si prote-
jarea tainei prin creatie. in acest sens, intreaga sa poezie devine o metafora revelatorie.

268
 Parricuia,;. ita Li ale texiulul poetic

3. (Vari anta 92, Bac. 2009,2003; zarianta 66, Bac. 2C J 7) Serie un eseu de tip
argumentatm, de 2-3 pagini, despre elcmentele de compozitie si d?rn:l'aj ale unui text
poetic stucliat, din li- r> . ltd Lucian Blaga, pomind de la propria marturie: ,,1'ceE I cede
ru : :et on manuitor, cat i:n mr:duiicr a 1 cuvintelor. El sccate cavin'.cle din starea Lv 7^’7.
'aoil:aduce I.. starea de grade."

IPOTEZA I
1. Afirmati? lui Lucian Blaga: „Poetul cote mi Ped un mc.nuitor, cat im mantuiror cd cv.- |
vintcloi. El cccate cuvi.itele din starea lor i aturPa Ic aduce in starea de gretie" sinteti- I zeaza
conceptia moderni§tilor despre poezie, care, in actul de create lirica, prefera orientarea
catre interioritate, modificand astfel perceptia asupra realului. Astfel, pentru
modernist!, poezie: presup une, renuntarea la speciile lirice consacrate (idila, pastel), in
favoarea unor texte lirice, ce au un caracter reflexiv si putemic subiectiv. De asemenea,
volumul de versuri este conceput si construit ca un intreg, care se deschide, adesea,
printr-o arta poetica in care se regase^te conceptia despre poezie a autorului. Limbajul
poetic se caracterizeaza prin vocabular insolit, prin ambi- guitate semantica, printr-o
noua clasificare a metaforelor realizata chiar de catre Blaga (metafore plasticizante §i
revelatorii), prin renuntarea la versul traditional §i impunerea unei noi sintaxe poetice
(alternanta majuscula / minuscula la inceput de vers; versul liber; strofe inegale sau
absenta strofelor; ritmuri interioare).

ARGUMENTARE
Argumentul 1.
Incadrarea poeziei intr-o categoric
(de exemplu: modernism, lirism
subiectiv).
Argumentul 2.
Terne §i motive poetice; titlu -
metafore revelatorii.
Argumentul 3.
Limbaj §i expresivitate la nivelul
lexico-semantic, morfo- sintactic,
stilistic, prozodic (2-4
exemplificari) Argumentul 4.
Rolul metaforei revelatorii intre
elementele de compozitie si de
limbaj.
Se vor avea in vedere urmatoarele repere:
2.1. Arta poetica.
2.2. Modernism.
2.3. Viziune despre lume (a, c).
2.4. Lirism subiectiv.
3.1. Tema poeziei.
3.2. Motive poetice.
4.1. Semnificatia titlului.
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic
(sursele expresivitatii §i ale sugestiei).
2.3. Viziune despre lume (b)
4. Compozitie
5.1. Limbajul §i expresivitatea in textul
poetic studiat (im agin ar poetic, figuri
semantice- tropii, elemente de prozodie
etc.). fi

■ *■ C J 5

269
 Parricuia,;. ita Li ale texiulul poetic

CONCLUZIE
Asadar, miracolul sensului poetic se na§te din capacitatea creatorului de a fi un „man-
tuitor al cuvintelor", capabile sa transmita cele mai complexe trairi intr-o expresie origi-
nala. Afirmatia lui Blaga referitoare la faptul ca poetul „scoate cuvintcle din starea lor
naturala si le aduce i;i starea degrade" este pe deplin ilustrata de poezia Eu mi strivesc
co- rola de mimmi a lumii, care sintetizeaza originalitatea demersului creator blagian.

270
"j LUCIAN BLAGA / Poezia mcdemista

[ APLICATII ] . . .

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa prezinjj tema viziunea

despre lume, reflectate intr-un text poetic studiat/ in texte poetice studiate, din opera
lui Lucian Blaga, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmajie critica:
„De la inceput Blaga i§i reprezinta actul sau poetic ca pe un raport bipolar eu vs lume.
Intre acegti doi poli se vor instala toate trairile, toate tensiunile prezente in volumele
viitoare de versuri. De la expresionism incepand, poezia devine expresie a congtiinfei
individuate; obiectul artistic trebuie sa aibd un «centru de greutate spiritual care sa
coincida cu central sau de greutate obiectiv" (Marin Mincu).

NOTA! tn elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, in care sa prezinji particularitafi de

construcfie §i de limbaj intr-un text poetic studiat, din opera lui Lucian Blaga. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
® eviden^ierea trasaturilor care fac posibila incadrarea textului poetic in
modernismul interbelic §i in specia literara arta poetica;
9
prezentarea relabel dintre tema §i titlu, in textul poetic ales;
® sublinierea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru
ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic, titlu,
incipit, relajdi de opozitie §i de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri
semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
• exprimarea unei opinii argumentate, despre aspecte innoitoare ale liricii lui
Lucian Blaga, care se regasesc in textul poetic ales.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru tratarea
corecta §i completa a fiecarui reper), iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Poezia modernista
Riga Crypto §i lapona Enigel
de ION BARBU

Particularitati ale textului poetic

Eseu despre particularitajile unei poezii moderniste (de

exemplu: tema, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, relafii de
opozifie de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri
semantice - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

1. Contextul aparitiei
Precizeaza contex- In luna aprilie a anului 1924, Ion Barbu citea, la una dintre
tul aparijiei textului
poetic ales. §edin{ele duminicale ale cenaclului Sburatorul, „balada re-
gelui Crypto §i a laponei Enigel", lectura consemnata de E.
Lovinescu in Agendele lui, precum §i succesul la public, chiar
daca initial criticul nu a imparta§it opinia auditoriului.
Publicata in acela§i an in Revista romana §i inclusa apoi in
volumul Joe secund (1930), balada Riga Crypto si lapona Enigel
§i-a gasit locul in spectaculosul ciclu poetic Uveden- rode,
numele inedit al unei rape imaginare, unde transfor- mari greu
de inchipuit devin, totu§i, posibile.

CUPRINS

y _c- 2. Incadrarea textului poetic Tn categorii

■ Motiveaza inca- 2.1. Incadrarea operei Tntr-o perioada si curent literar
| drarea operei
•> mtr-o perioada / 2.1.1. incadrarea Tn perioada / epoca
intr-un curent lite-
. rar / ideologic Opera poetics a lui Ion Barbu (pseudonim al matematicia-
i literara.
nului Dan Barbilian) apare in perioada interbelica, atunci

271
272
 I ION L'. ^.3TJ / Pcaz.'a moae-nista

cand in literatura romana se confrunta doua direc tii puter- nice:

traditionalismul §i modernismul. Doctrina estetica promo vata de
E. Lovinescu pomeste de la prernisa ca exista un spirit al ucaculw.
(saeculum), infeles ca o miscare de idei care se manifests. ignorand
granitele geografice si care de- termina sincronizarea culturilor
europene. Preluand per- spectiva sociologului francez Gabriel
Tarde, criticul roman sustine ca, asemenea indivizilor, societa^ile
evolueaza prin raportare la un model. Astfel, civilizajiile mai
putin evoluate beneficiaza de influenza celor avansate, intr-un
proces in doua trepte: imita intai formele civilizatiei superioare,
apoi isi identifica sursele originale, reflectand specificul national.

2.1.2. fncadrarea in curent literar

Schimbarea paradigmei de gandire a secolului al XX-lea,
determinata de mari descoperiri ale gtiinjei si de o noua
perspective oferita de filozofie, se concretizeaza in planul
literaturii prin negarea traditiei §i prin impunerea unor principii
noi de creatie. Acest suflu inovator i§i gase§te ex- presia in cateva
curente literare importante: simbolismul, expresionismul,
ermetismul, precum §i in mi§carea de avangarda, prin dadaism
§i suprarealism.
Ion Barbu este considerat, in contextul literaturii ro- mane, un
poet fara precursor! §i fara urma§i, statut doban- dit in urma
realizarii unei sinteze inedite intre poezie §i geometric. Pentru
autorul Jocului secund, poezia §i geome- tria se intalnesc in sfere
foarte inalte, fiindca amandoua propun modele posibile §i
probabile ale lumii.
Ermetismul, curentul literar in care se incadreaza poezia lui
Ion Barbu, solicits dimensiunea rafionala a condifiei umane,
inhiband-o pe cea sentimentala. Poezia presupune, in aceste
conditii, o initiere a lectorului in mecanismul de reconstitute a
traseului rational si ideatic parcurs de gandirea poetului.

2.2. Poezie modernists

Precizeaza 2-4 a. Balada Riga Crypto lapona Enigel este o poezie mo- dernista, in
caracteristici ale
primul rand, pentru ca este rezultatul unei sinteze inedite intre
poeziei moder-
doua domenii considerate in mod traditional disjuncte, dar
niste, reilectate in
textul studiat. despre a caror inrudire poetul de- pune marturie intr-un interviu
acordat in 1927: „Oricat ar

273
 Particularitati ale textul

pares de contradictor!! acegti cloi termeni la prima vedere, exists undeca, in domeniul iradt
al geometric!, un loc luminos unde se mtalnegte cu poezia. Suntem contemporanii lui
Einstein care con- cvreazape Euclid in imaginarea de universuri abstract e, fatal trc- buic
safacem §1 noi concurenta dcmiurgului in imaginarea unor lumi probabile".
b. In al doilea. rand, poezia este modernista prin incalcarea
conventiilor constitutive ale genurilor si ale speciilor li- terare:
balada preia o formula specified epicului in proza, aceea de
povestire in cadru, dar pastreaza intacte resursele filonului liric.
c. In spiritul poeziei moderniste, printre ale carei carac- teristici
de limbaj se numara si ambiguitatea, balada Riga Crypto si lapona
Enigel poate fi citita - la un prim nivel - ca legenda despre na§terea
ciupercilor otravitoare, dar se deschide spre un nivel superior de
interpretare, ca alegorie a Fiinfei. Interpretarea data de insu§i Ion
Barbu poemului, „un Luceafar inters", releva asemanarea cu
capodopera crea- fiei lui Mihai Eminescu: drama incompatibilitafii
dintre doua lumi care incearca sa comunice §i sa se implineasca.

2.3. Viziunea despre lume

Prezinta viziunea Viziunea despre lume reflectata in balada Riga Crypto si lapona
despre lume re-
flectata in textul Enigel nu se lasa revelata cu u§urinfa, solicitand un cititor atent,
poetic apar|inand con§tient ca participa la o „experienta inifia- tica" (loana Em.
lui Ion Barbu.
Petrescu) in urma careia va ie§i profund transformat.
a. Inifierea debuteaza cu intalnirea menestrelului (ipos- taza a
poetului), „mai aburit ca vinul veebi", care este rugat de nuntasul
frimtag sa spuna povestea unei nunti equate din cauza incalcarii
statutului ontologic al fiinfei, urmata de o nuntire in „cercul
plantelor nebune". Cdntecul menestrelului trist are valoare de
memento, atenfionand ca hybrisul nu poate ramane nepedepsit.
Cadrul povestirii confine o serie de ele- mente simbolice, cu
incarcatura ezoterica §i ermetica, prin care cititorul este avertizat
asupra dimensiunii alegorice a istorisirii care urmeaza a fi spusa.
Faptul ca este rostita intr- un cadru secret, retras (ir camara), ca este
lipsita de public, ca se reia intr-o noua tonalitate (stins, incetinel),
dupa ce mai fusese spusa (cu foe), totul conduce la ideea ca se
produce

274
 ION BziPJBU / Poezk. modernist

un act inifiatic. Relevanta este, din acest punct de vedere, starea

menestrelului, „aburit", adica intrat in dimensiunea dionisiaca a
constiinfei, capabila sa se relafioneze cu Marele Tot sa ignore
formele aleatorii, pentru a accede la esenfe.
b. Istorisirea propriu-zisa este cornpusa dintr-o serie de
secvenfe epicez baladegti. Portretul lui Crypto, exponentul
lumii vegetale, prezinta protagonistul in mediul sau („m pat de
ran §i~n huma unsa"), sugestiv pentru materia fragila, dar lipsita
de spiritualitate. Suspectat de un pact faustic cu vra- jitoarea
mdnatarcd, riga are o proasta relate cu lumea lui, mai ales din
cauza refuzului de a inflori, sernn al incercarii dis- perate de a
se sustrage timpului §i, implicit, condifiei sale. Secvenfa
urmatoare aduce in scenariul epic personajul feminin, mica
lapona Enigel, al carei nume amintegte, prin etimologie,
radacina saxona a cuvantului mger, pentru a evidenfia natura
profund spirituala a personajului uman. Ampla secvenfa
dialogata cuprinde dezvoltarea temei. In rapa Uvedenrode,
spafiu al virtualitafilor, se produce spec- taculoasa intalnire
onirica. Ofertele pe care riga cel span i le face fetei au caracter
simbolic, evidenfiind diferenfa ire- conciliabila intre cele doua
lumi (vegetala gi umana), dar mai ales intre cele doua categorii,
materia gi spiritul. Alter- nanfa propunere - refuz se supune
unui tipar in care citi- torul poate identifica perspectivele
axiolgice diferite ale protagonigtilor. Tentata initial cu „fragi, fie
dragi", fata mo- tiveaza discret gi protocolar refuzul prin
neintreruperea traseului spre plaiurile insorite. A doua tentativa
a lui Crypto este surprinzatoare, pentru ca se ofera chiar pe
sine, gata sa incremeneasca in condifia de mire al poienii, daca
aga ar putea accede la nivelul superior, prin insofire cu Enigel.
Refuzul laponei se pronunfa de data aceasta de pe o pozi- fie de
superioritate: „Lasa, a§teapta de te coace". Replica lui Crypto are
menirea de a clarifica raportul lui cu Soarele, de care il despart
gvisuri sute, de macel", dar gi de a insinua - nu fara perfidie -
ultima tentafie: uitarea astrului, „m somn/raged §i racoare". Enigel
percepe oferta cu toata incarcatura ei malefica. Pentru ea,
uitarea Soarelui ar insemna chiar ne- garea condifiei umane, de
fiinfa care cauta implinirea prin spirit, incercand sa infranga
atracfia inferioara a materiei, a carnii, care doar la umbra cregte.
Inrudirea omului, ,fiara batrana", cu ursul alb susfine ideea
desprinderii noastre de conditionarea §i limitarile materiei,
pentru care rafiunea este sau inaccesibila sau devastatoare:
f,paliar egandul, cu otrava".

275
 Particularity ti ale textului poetic [

c. Viziunea despre lume pe care o propune balada Riga

Crypto si lapona Enigel se inscrie in paradigrna moder- nismului,
punand in evidenja legatura cu hipotextul Lu- ceafdrul §i
construind un model probabil al lumii care il completeaza pe cel
eminescian. Nu in ultimul rand, balada ramane deschisa
lecturilor plurale, pentru ca provoaca la meditafie pe tema
forfei, dar §i a limitarilor Erosului, ca mo- dalitate de
cunoagtere a lumii.

3. Tema si motive literare 5

3.1 Tema poeziei

Precizeaza tema Tema baladei Riga Crypto si lapona Enigel este greu iden- poeziei‘
tificabila, deoarece descifrarea sensurilor confinute in „po-
veste" nu este decat o etapa intermediara. La acest nivel, tema
identificata este iubirea, in varianta ei eguata, ca in ata- tea alte
istorii nefericite cu care cititorul este familiarizat.
Din acest punct debuteaza interpretarea textului gi cauta-
rea sensurilor lui superioare. Cititorului atent i se va revela o
tema situata la un inalt nivel de general!tate: opozifia ire-
ductibila dintre materie gi spirit. Crypto, materia fragila, este
hipnotic atras de ideea insojirii cu regnul superior. Fiinfa
umana, traitoare in orizontul spiritului, nu poate accepta in-
sofirea cu materia gi refuza blestemul negarii cunoagterii.
Strania intalnire dintre o ciuperca de padure gi o fiinfa
umana se transforma, reflectata in tema, intr-o „anumitd
simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta"
(marturisegte Ion Barbu, intr~o scrisoare adresata poetei Nina
Cassian).

3.2. Motive poetice

Precizeaza Dintre numeroasele motive poetice care incifreaza textul, motr. ele poetice.
precum: transhumanfa, atracfia pentru Soare, tentafia Su- dului, visul, „sufletul-
fantana,z, doua au o relevanfa spe- ciala in configurarea sensului: Soarele gi
fantana.
Ritmuri pentru nunfile necesare, alt remarcabil poem bar- bian,
ofera cheia infelegerii treptelor cunoagterii, simbolicele „rofi",
in a caror ierarhizare Soarele ocupa locul privilegiat,

276
' : IOU DARB< / Foezl modernist/
, J

ca astru al cunoa§terii totale, extatice. Daca pentru Crypto,

ciuperca cnida de padure, Soarele reprezinta moarte, pentru
Enigel este astrul tutelar al vietii. Asa se explica faptul ca, la
intalnirea cu Soarele, craiul Crypto este decriptat („asciinsa- i
inima plesnegte") se transforma intr-o ciuperca otravitoare.
Motivul recurent al fantanii este relevant pentru evi- dentierea
diferenfelor ireconciliabile intre protagonist!. In datul existential
al materiei nu este inscrisa eternitatea, ast- fel ca pentru riga
accesul la „fdntdna finer etii" este conditional de un pact faustic cu
„o vraiifcare manafarca". In schimb omului ii este rezervat alt
statut existential: el este centrat pe "Siifletul-fantana", in care se
oglinde§te insu§i Soarele-cu- noastere, care ii asigura eternitatea
spiritului, nemurirea.

4. Compozitia textului poetic

4.1. Semnificatia titlului
Prezinta, prin
referire la textul Titlul baladei indica, in primul rand, o direc|ie de lectura a
studiat, patru ele-
mente de com- textului ca poezie de dragoste. Prezenfa numelui persona- jelor in
pozitie in textul titlul baladei situeaza cititorul intr-un orizont de a§- teptare
poetic (de exem-
plu: titlu, incipit,
pregatit deja de „istorii,/ foarte cunoscute: cea a lui Romeo §i a
rclafii de opozitic si de Julietei sau a lui Tristan §i a Isoldei. De aseme- nea, tema iubirii
simetrie, imaginar imposibile, interzise, ii este familiara citi- torului care a suferit
poetic, ele- mente de
recurenfa, simbol pentru dragostea micufei sirene faja de un pamantean, in basmul
central etc.). lui H.C. Andersen, sau pentru iubirea fara speranfa a micului
prinf fa|a de floarea lui, din celebrul roman alegoric al lui
Antoine de Saint-Exu- pery. Drama apartenenfei personajelor la
lumi diferite, ne~ comunicante la nivel ontologic, este dezvaluita
Prezinta sernnif §i in poemul Litceafarul, familiar oricarui cititor roman.
catia titlului in
Precizarea statutului social, care preceda numele personajelor,
textul poetic
studiat. pune in lumina alta serie de
incompatibilitafi. Ex- ponentul lumii
vegetale are statut regal, craiesc (denumit prin arhaismul riga), in
timp ce personajul uman este definit prin provenienfa din
regiunile extrem-nordice ale Europe!, din finuturile inghefate ale
Laponiei, ca §i prin participarea la transhumanfa, cu rolul de
pastor, de conducator inifiat al regnului animal „tot mai la sud".
Numele protagoni§tilor este relevant pentru diversele coduri
de lectura care se deschid cititorului. Numele lui Crypto, regele
ciupercilor, are cel pufin dubla provenienfa:

277
 din termenul a iptcg^ina (grup de plante inferioare, fara flori si
care se inmuljesc prin spori) si din adjectival cripiic (as- cans.,
incifrat). Numele Enigel are o posibila etimologie in substantival
regSsit in limbile germanice in diverse variante derivate din
latinescul angclus (cngel, enigel, angel). In ceea ce prh este
pronuntia, ea nu respecta etimologia, ci se supune regulilor
fonetice ale limbii romane, dupa cum rezulta dintr-una din
rimele baladei: Enigel - macel.
Criptogama, cu taina ei incifrata in inima ascunsa, se in-
talne§te cu fiinfa spirituals, (angelica, din acest punct de ve~ dere)
§i suporta consecinjele „interzisei" confruntSri.

4.2. Sncspitul
Comenteaza O particularitate a incipitului este formula de adresare fo- losita
particularitatile
incipitului in
de nunta§ul care incearcS, intr-un registru protocolar si
textul poetic persuasiv, sa convingS trubadurul sa rosteasca tainicul cantec
stadia t. larg. Motivul menestrelului merits o atenjie specials, deoarece
poate deschide perspective adanci in interpreta- rea textului. Trubadurii (sau
menestrelii) au aparut in Franfa, in secolele al Xll-lea §i al Xlll-lea. Poezia lor (de obi-
cei creatie proprie, pe care o recitau sau o cantau) a instau- rat in cultura europeanS
un nou cod de comportament erotic, de tip curtenesc: divinizarea femeii iubite §i
supu- nerea voluntara a indrSgostitului unor reguli stricte de a o sluji, arStandu-§i
astfel dragostea §i devotamentul total. Trubadurii au initial mai multe stiluri poetice
(poezie „in~ cifrata", „irtunecatS”, „bogatS", „u§oara") §i au exercitat o imensa
influenza asupra creatiei poetice medievale din nor- dul Franfei, din Italia, Spania §i
Germania.
Intoarcerea poetului modernist ermetic la poezia me- dievala
nu este deloc intamplatoare. Cantarejul (autor al textului pe care
il rosteste) este un initial, posesor al unor taine §i legi de dincolo
de fire, pe care le transmite respec- tand constrangerile specifice
ritului inifiatic: in primal rand, atmosfera secrets §i spatial izolat.
Cantecul sau „larg" este unul incSpStor pentru infelesuri ascunse,
nerevelate oricui. A§a se explica §i indarStnicia prin care il
caracterizeazS par- tenerul sau de dialog; ea este o forma de
opozitie, de reti- cen{a la divulgarea tainei.

278
 ION BARB J / ^cezia modernistr
4.3. Relatii de opozitie si de simetrie
Prezinta lelafii’e Tensiunea lirica, specifica oricarui text poetic, este generate de
de opozitie si de "gestionarea" relapilor de opozitie de simetrie, iden- tificabile la
simetrie in textui
poetic. mai multe niveluri ale textului.

4.3.1. Relatii de opozitie

O evidenta relate de opozitie se remarca inca din titlu (la ni-
velul protagoni§tilor) §i se distribute pe trei directii: nonu- man
- uman, masculin - feminin, regal - comun. Lumea vegetala
intalne§te lumea umana, in doua ipostaze indivi- dualizate
sexual si cu statut social diferit, chiar opus. Inter- pretarea
textului probeaza „rastumarea// unor cli§ee instalate de mult in
mentalul colectiv, astfel incat axa uman - feminin -- comun
devine superioara axei nonuman - masculin - regal.
Situatia anterioara devine posibila datorita faptului ca se
subordoneaza altei opozi^ii majore: materie - spirit. Una dintre
ipostazele materiei fragile §i trecatoare se confrunta cu o forma
spiritualizata. In aceasta reprezentare a forme- lor posibile de
existen^a se concentreaza toate diferenjele ireductibile dintre
materie §i spirit.
Un sistem complex de opozi^ii se realizeaza in simboluri
importante ale textului poetic. Soare - umbra sunt termenii
opozi^iei prin care identificam raportarea diferita a prota-
goni§tilor la cunoa§tere. Crypto vietuie§te in spajiul umed §i
germinativ al umbrei, unde „numai carnea create", deci unde
materia i§i gase§te mediul propice de proliferare §i de perpetua
regenerare. Enigel parase§te Nordul inghejat, care §i-a epuizat
resursele in ceea ce o prive§te. O posibila des- chidere de
interpretare ofera poezia llmanizare, care dez- valuie faptul ca
poetul asociaza inghetul cu structurile cristaline ale rafiunii:
„Castelul tail de ghiafd l-am cunoscut, Gdndire". Parasirea zonei
reci §i „umbrite" este o decizie de- terminate de ie§irea laponei
din sfera cunoa§terii rationale §i de dorin^a de a-§i implini
umanitatea, prin acces la cu- noa§terea erotica §i, ulterior, la cea
extatica, solara.

4.3.2. Relatii de simetrie

Mai pufin vizibile la prima lectura a baladei, relajiile de simetrie
se dezvaluie in hermeneutica textului.

279
 Particularita|i ale textului poet!

Textul se deschide si se inchide cu evocarea a doua nunji:

cea umana (la finalul careia se roste§te povestea me-
nestrelului) §i cea din lumea plantelor otravitoare / „ne- bune"
(din epilog). Ele intercaleaza istoria unei nun^i ratate,
imposibile, intre Crypto §i Enigel. Simetria are menirea de a
dezvalui o lege cosmica: nuntirea se poate realiza numai intre
cei care an acela§i statut ontologic.
O alta relafie de simetrie vizeaza impulsul protagoni§ti- lor
de a-§i defini pozijia in raport cu Soarele, exact in mo- mentul
in care percep intervenjia interlocutorului ca „blestem". Pe
Crypto „visuri sute, de macel" il despart de as- trul luminii, in
timp ce pentru Enigel acesta este zeitate tu- telara: „ma-nchin la
soarele-n^elept".
i
4.4. Simboluri importante
O components importanta a imaginarului poetic este visul, plan
Prezinta simbolul
central/ simboluri mediator intre lumi altfel necomunicante. La fel ca in poemul
importante. eminescian, umanul §i nonumanul nu pot cornu- nica efectiv, ci
numai la nivelul aspiratiilor. Dimensiunea apolinica a rajiunii
treze, cu tending ei spre calm, echilibru §i armonie este
inlocuita de trairea dionisiaca, instinctuala, care - prin ruperea
echilibrului - duce la unirea contrariilor.
Imaginarul poetic barbian se particularizeaza, la nivelul
acestui text, dar nu numai, §i prin figura cercului, in diverse
ipostazieri: roata §i inelul. „Roata alba", care ,,la soare, se ma-
re§ts" este metafora cunoa§terii, inscrisa in spiritul si in des-
tinul uman. Inelul este imaginea sub care percepe Crypto
soarele.

4.5. Elemente de recurenta

K12
Probabil cel mai important element de recurenta, care devine §i
Prezinta elemen-
■ tele de recuren^a.motiv structurant al textului, este nunta. Forfole de atracjae si
cele de respingere se confrunta, se asociaza §i se disociaza,
alcatuind o refoa complexa de relajii. Locul central il ocupa nunta ratata, incadrata de
doua nunfi impli- nite. Ratarea nunjii nu este obligatoriu conotata negativ, cum ar
putea parea la prima vedere, caci e§ecul poate avea rezultanta supremului echilibru.
Sa nu uitam ca „nup}iile ratate" (gerban Foar^a), precum a Soarelui §i a sorei sale

280
 ' BARBU / Poezin nipdemista

Luana, sau a lui Hyperion si a Catalinei, au finalitatea de a pasta. echilibrul cosmic, de

a nu il tulbura prin tentatii interzise.

5. Limbajui si expresivitatea
Prczinla limbajnl si 5.1. Limbaj si expresivitate m textul poetic
expresivitatea in
textul poetic stu- 5.1.1. imaginar poetic
diat (imaginar
poetic, figuri se- Pornind de la marturisirile poetului, geneza baladei se si~
mantice- tropii,
eiemente de pro- tueaza sub semnul oniricului, al unei viziuni dezvaluite in vis,
zodie etc.). unde, dintr-un camp nesfarsit de ciuperci translucide, se
deta§eaza imagines uneia Speciale, alese, care avea sa de- vina
nimeni altul decat riga Crypto. Na§terea acestui protagonist §i a superbei balade care
ii este inchinata marcheaza un punct de referin^a in creafia barbiana, o piatra de hotar,
odata cu care „se produce separarea de lumea exterioara, lumi- nata de claritafile soarelui §i
se deschide poarta catr'e un univers atat de interior meat orientarea in mijlocul lui devine
plind de di- ficidtdfi" (Tudor Vianu).
Dificulta^ile la care se refers criticul literar (produse de
complexitatea §i incifrarea textului, pe de o parte, §i de am-
biguizarea §i dilatarea semnificafiilor, pe de alta parte) au
generat o plaja atat de larga a interpretarilor, meat acestea pot
pares, la un moment dat, chiar disjuncte. Riga Crypto... a fost
interpretata fie ca o liricizare a legendei despre origi- nea
criptogamelor (ciupercilor), fie ca „un Luceafar cu rolu- rile
inversate §i intr-un decor de-o nebdnuita noutate", s§a cum remarca
§i Nicolae Manolescu, fie ca asimilare a principiu- lui gnostic al
disjunefiei dintre spirit §i materie. Enumerarea palierelor de
lectura are rolul de a conduce spre concluzia ca fragilul,
translucidul Crypto devine un simbol larg, foarte incapator,
definitoriu pentru imaginarul poetic barbian: existenfa
hermafrodita, faptura inferioara (ca reprezentant al regnului
vegetal) in raport cu omul, dar superioara in abso- lut (fiindca e
riga, are atributele eternitafii si ale finerefii perrnanente),
materie naravaga, razvratita impotriva con- ditiei sale, ipostaza
a Increatului iesit din nedeterminare prin contact cu spiritul.
Transferata in domeniul proiectiilor himerice, fabulafia
baladei amintegte eternul „joc,/ al atraefiei §i al respingerii
dintre animus §i anima, entitatea masculina §i cea feminina

281
 Pai ricukr?aH p'e textului poetic

a fiinfei. Crypto §i Enigel parasesc astfel lumea „personaje- lor"

§i se substitute unor ipostaze interioare complemen- tare,
identificabile in psihicul uman.

5.1.2. Element© de prozodie

Croatia poetica barbiana, extrem de elaborate, este expresia unui
protect riguros §i a unor reguli autoimp use, menite sa~ 1
indtvidualizeze pe poetul care nu face parte din categoria celor
„spontani" sau a „intuitivilor puri" (Ion Pop). Dupa ce a
experimental echilibrul rece al parnastanismului, Ion Barbu a
marturisit optiunea pentru o poezie „umanizata", definita ca
,,muzica aformei in zbor, Euritmie". Preferinfa pentru balada (in cea
de a doua perioada a creatiei) se inscrie in orientarea spre
resursele muzicale, armonice ale acestei spe- cii epice. Se §tie ca, la
inceput, in crea^ia populara franceza, nofiunea de balada
desemna un cantec de dans, imbogafit ulterior cu elemente
narative, lirice §i chiar dramatice. Poetul modernist nu rateaza
§ansa de a exploata resursele muzicale ale vechii specii, chiar daca
ea s-a indepartat mult de natura ei medievala. Astfel, Riga Crypto
lapona Enigel se definegte metaforic chiar in cadrul textului ca un
„cantec larg", deci ca un text care se presupune ca va reverbera in
auzul cititorului cu acorduri muzicale.
Alcatuirea strofica pare destul de riguroasa initial, intr- o
succesiune de grupaje de patru versuri, dar nu este res- pectata
pana la final, caci meandrele pove§tii cer mereu alte structuri,
adaptate mesajului. In consecinfa, masura versu- rilor
(predominant de 8-9 silabe, ca in poezia trubadurilor medieval!)
nu are constanfa continua, ci urmareste ritmu- rile, mai lente sau
mai accelerate, ale intervenfiei naratoru- lui sau ale dialogului
protagonistilor.
O atenfie speciala merita complicatul sistem de rime la care
poetul recurge pentru realizarea euritmiilor. Rimei in- cruci§ate,
dominanta in text, i se adauga rima interioara, producatoare de
efecte incantatorii, specifice cantecelor ritualice. Cuvantul din
cadrul versului, situat la cezura, intra in rima cu cel de la finalul
versului: „De la iernat, la pasunat" sau „Prin aer nd, tot mat la sud".
Rima redublata, care consta in repetarea in cadrul versului a
cuvantului rima, creeaza impresia unei invoca£ii mistice: Riga
Crypto, riga Crypto".

282
 ION BARBU / Poezia modernists

Poetul poate fi considerat un maestru al rirnelor rare, obfi- nute din

combinafii sonore semantics neobi§nuite:

„ - Nunta§frunta§!
Ospaful tan limba mi-a fript-o, Dar cantecul tot zice-
l~a§, Cu Enigel riga Crypto".

5.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre- sivitatii

si ale sugestiei)
Prezinta sursele
I expresivita|ii §i ale Dintre numeroasele surse ale expresivitafii §i ale sugestiei poetice
sugestiei, relevand un efect deosebit produce deformarea cuvintelor, care dobandesc
psrticularitap sti-
” listice, lexico-se- sonoritafi arhaice §i tonuri de registru co- locvial, perfect pliate pe
ri mantice, natura fantastica sau alegorica a evenimentelor narate, dar §i pe
■ morfosintactice ale 0
limbajul trubaduresc, spre care trimite textul chiar de la inceput.
textului poetic.
Cuvinte ca beteli, junta, ciupearca, manatarca aduc rezonanfe
stravechi, ca §i cum po- vestea s-ar rosti din alte timpuri. Cuvinte
§i structuri regio- nal-populare confera naturalefe limbajului, intr-
o tonalitate specific orala: iaca, puiaca, Dumitale, sa-i fie de
impardteasd.
Nu pot fi ignorate nici sonoritafile absolut neobi§nuite ale
numelor, cu e.timologii care pastreaza nu numai sensul, ci §i
muzica limbilor din care provin. Grecescul kryptos §i germanicul
engel rezoneaza un timp intr-un potential cuplu, condarrmat insa
la virtualitate pura.

INCHEIERE

6.p-——— Locul baladei in contextul modernismului romanesc

K15 Balada Riga Crypto §i lapona Enigel este, cu siguranfa, unul dintre
Precizeaza care este cele mai frumoase §i mai generoase texte pe care le~a ivit
locul baladei studiate modernismul romanesc. Imaginafia creatoare a poetului ridica
in contex- ; tul
modernismu- lui
particularul §i fragmentarul (imposibila poveste de dragoste) la
romanesc. universal. Poetul barbian §tie cd infie- care lucru al lumii date este
ascunsd o „harfa" (Ion Pop), ca in univers exista uxxfrumos obiectiv, presupunand o
ordine se- creta, muzicala a lumii, care agteapta cantecul potrivit sa o destainuie.

283
 rarticularitaft ale textului poetic f

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul in

Exprima-ti opinia
care tema si viziunea despre lume sunt reflectate in
■ despre modul in textui poetic ales
care tema §i viziu-
nea despre lume intalnirea cu creafia poetica a lui Ion Barbu este o surpriza pentru
sunt reflectate incititorul obi§nuit cu experience lirice de alta natura. Sinteza
textui poetic ales.
originala dintre poezie §i matematica, exerci{iul rational pe care
poetul i-1 propune cititorului sunt caile prin care cel din urma va fi rasplatit dupa
lectura cu revelatia unei noi lumi.
Pe parcursul „traseului iniCiatic" pe care 11 presupune in- trarea
in lumea cititorilor de poezie, intalnirea cu Ion Barbu este un
moment esential. Dupa ce am infeles incompatibilita- tea lumii
celestului Hyperion cu cea a pamantencei (fie ea chiar rude marl
impardte^ti"), ni se reveleaza alt mare ade- var tragic: incomp a
tibilitatea lumii laponei cu cea a lui Crypto (fie el chiar riga). O lege
universala se manifesto in toate, in plan supra- §i subuman, caci - ne
spune poetul in alt text re- marcabil (Oul dogmatic)- ,,mdrunie lumi
pastreazd dogma".

7.2. Exprimarea unei opinii argumentate, despre tipul w . de

lirism din textui poetic ales
, Exprima-^i opinia
despre tipul de intr-o incercare riguroasa de clasificare a textului barbian, lirism dm textui
poetic ales. se imp une incadrarea lui in genul epic §i in specia baladei, cum precizeaza
autorul in subtitlu. Nu trebuie sa uitam insa, ca modernismul incalca majoritatea
convenfiilor constitutive ale genurilor §i speciilor literare §i ca explo- reaza zone noi
pentru extracfia filonului liric. Daca prezenfa personajelor pare un argument
suficient in favoarea apar- tenenfei la epic, e necesar sa ne amintim ca ele nu sunt, de
fapt, decat „ma§ti" ale unor categorii superioare: materia §i spiritul, nonumanul §i
umanul, animus §i anima.
In spiritul „impuritaCii" inaugurate de lirica romantica,
modernismul estompeaza §i mai mult granifele. Textui barbian ar
putea fi un poem epico-liric, denumit baladd din ra- fiuni mult mai
profunde decat apartenenfa la specie.

284
 ION BARBU / Poezi." ire demist

& SWOEOTE

1. (Variants 93, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, in care sa prezinji tenia §i viziunea
despre lume, reflectate intr-un Led poetic studiat, din opera lui Ion Barbu. In elaborarea eseului, vei avea in
vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERS 1. Contextul aparifiei

Evidenjierea trasaturilor care fac La alegere, doua dintre urmatoarele:

posibila incadrarea textului poetic 2.1. Perioada/ epoca; curent literar
intr-o tipologie, intr-un curent 2.2. Modernism.
cultural / literar, intr-o perioada 2.3. Viziune despre lume.
sau intr-o orientare tematica

Prezentarea temei, reflectata in 3.1. Tema poeziei.

textul poetic ales, prin referire la
doua imagini/ idei poetice.

Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere patru dintre

textului poetic semnificative urmatoarele repere:
pentru ilustrarea viziunii despre Compozifie:
lume a poetului (de exemplu: titlu, 4.1. Semnificafia titlului.
incipit, imaginar poetic, relajii de 4.2. Particularitatile incipitului.
opozipie §i de simetrie, elemente de 4.3. Relafii de opozifie si de simetrie. K1O
recur en^a, simbol central, figuri 4.4. Simboluri importante.
semantice-tropii, elemente de 5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar y\ 1 3
poetic, figuri de stii, particularitati
prozodie etc.).
prozodice).
5.2. Expresivitate §i sugestie.

Exprimarea unei opinii 7.1. Exprimarea unei opinii argumentate,

argumentate, despre modul in care despre modul in care tema §i viziunea
tema §i viziunea despre lume sunt despre lume sunt reflectate in textul
reflectate in textul poetic ales poetic ales.

INCHEIERE J g*
6. Locul baladei in contextul
modernismului romanesc.
2. (Variants 94, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pa- gini, in care sa dovedesti faptul
ca tin :eo:t poetic studio din opera lui Ion Barbu, se mcadreaza directiei mod nuiiste/modernisnmlni,
pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afinnatie critica: „Daca pcezia modernists poatefi definite,

285
 ION BARBU / Poezi." ire demist

la mceput, ca o creare a lumii si, id acelafi limp, ca o creare lirica a limbaju lui, ea devine, cu
limpid, numai o aventura pura a limbajului." (Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei)

IPOTEZA
(2.2.) La aceste aspecte ale operei lui Ion Barbu se refera afirma^ia lui Nicolae Ma- nolescu,
din studiul Metamorfozele poeziei: poezia modernist a; creare a lumii; creare lirica a
limbajidui; aventura pura a limbajidui.

ARGUMENTARE
Se vor avea in vedere urmatoarele repere:
Argumentul 1.
Ermetism. 2.1.2. Ermetism.
Argumentul 2.
Tema si motive poetice.
3.1. Tema poeziei;
3.2. Motive poetice.
Argumentul 3.
Rela|ia creare a lumii - creare a
2.3. Viziunea despre lume.
bi,

limbajului.
4.3. Relatii de opoziiie §i de simetrie.
Argumentul 4. *■
(2 exemple din urmatoarele):
Aventura pura a limbajului.
4.1. Semnifica|ia titlului.
5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar
poetic, figuri de stil, prozodie).
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic. i■.

.. ;
■* % >
CONCLUZIE
Prin urmare, afirmajia lui Nicolae Manolescu referitoare la o particularitate a poeziei
moderniste, se sus^ine deplin cu referire la unul dintre cei mai originali poe;i romani
interbelici. Creatia barbiana, ca expresie a sintezei dintre poezie §i matematica, ofera
imaginea unei aventuri a Ideii §i, implicit, a limbajului poetic. O poetica al carei edificiu
se cladeste pe principiile ermetismului si care tinde spre esen|ializare trebuie sa recurga
la aventura pura a limbajului pentru a reconfi- gura lumea. Ca „joc secund", poezia se
nagte din Cuvant, asernenea universului ivit din Logosul divin, prin „jocul prim" al
crea|iei.

286
 ION EARtU / Pcezia mcdernisiu

PLICATIi 5

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, in care sa prezin^i

caracteristicile poeziei lui Ion Barbu, ilustrate pe un text studiat, pornind de la
afirmajia poetului: „Suntem contemporanii lui Einstein care concureaza pe Euclid in
imaginarea de universuri abstracts, fatal trebuie safacem §i noi concurenfa de- miurgului in
imaginarea unor lumi probabile".

NOTA! tn elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premise (exprimarea propriei opinii), argumentatia (cu minimum 4 argumente pro
§i/ sau contra / rajionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/sinteza. Pentru
continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-4 pagini, in care sa evidenjiezi caracteristicile

limbajului poetic modernist in crea^ia lui Ion Barbu, ilustrate pe baza unui text
studiat.
tn elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• contextul apari^iei operei alese (incadrarea in epoca/ perioada/ curent literar
etc.);
® evidenjierea a doua caracteristici ale limbajului poetic modernist, pre- zente in
opera aleasa;
° ilustrarea, cu exemple adeevate, a trasaturilor limbajului poetic;
• exprimarea unui punct de vedere argumentat despre limbajul poetic §i despre
tipul de lirism din opera lui Ion Barbu.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi
14 puncte.
 Poezia traditionalista
Aci sosi pe vremuri
de ION PILLAT

I. Particularitats afle textului poetic

Eseu despre particularitafile unei poezii tradi^ionaliste (de

exemplu: tema, viziune despre lume, titlu, imaginar poetic, relajii de
opozifie §i de simetrie, elemente de recurenfa, simbol central, figuri
semantice- tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE

287
288
 L1 1. Contextul aparitiei

289
 Precizeaza Poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o
contextul aparitiei poezie de fac- tura in volumul Pe Argt traditionalists,
textului poetic
ales. inclusa in volumul Pe Arge§ tn sus, apa- rut
in 1923.
Tradi|ionalismul este o miscare liter ar a, manifestata in perioada
interbelica, a carei ideologic se cristalizeaza in jurul revistei Gandirea,
aparuta in anul 1921, la Cluj. Printre membrii fondatori ai revistei se
numara Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga §i Gib Mihaescu.
Principalele trasaturi ale acestei orientari literare sunt: valorificarea
spe- cificului national (istoria §i folclorul), componenta spirituals a
sufletului Jaranesc, con§tiin{a religioasS ortodoxS. Tradi- tionalismul
gandirist surprinde particularitajile sufletului national prin
valorificarea miturilor autohtone, a credinte- lor strSvechi §i
revalorizeazS elementarul, teluricul, filonul existentei rurale.
Manifestat simultan cu modernismul, traditionalismul nu trebuie
vSzut ca un curent retrograd §i paseist. Poetul traditionalist doar
privegte cStre trecut, dar o face congtient ca apartine prezentului. El
dezvolta astfel o poetica a me- lancoliei §i a nostalgiei, dar evita
idilizarea excesiva §i ana- cronica a trecutului sau a universului rural.

290
 IO?\i ’ILLA1 / i'C’CZ'?. truC-.iiiO-iciii..cc
I_____1 ■

CUPRINS

2. incadrarea textuiui poetic Tntr-o categorie

2.1. Poezie traditionalists

Precizeaza 2-4
caracteristici ale Poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat apartine directiei
poeziei tradltiona-
liste, prin care po*i traditionaliste prin tema, prin abordarea livresc-rafinata a
motiva incadrarea acesteia, prin modul de constructie a textuiui, dar si prin
onerei in curent
resistrul stilistic utilizat.
literar/ ideologic
literara. o
Tematica rurala i§i subsumeaza tema iubirii §i tema tim-
pului, care sunt surprinse intr-o constructie simetrica, de
factura clasica. Elementul livresc confera textuiui o u§oara
doza de ironie §i de rafinament, salvand-o de pericolul cli-
§eizarii.

Prezinta viziunea 2.2. Viziune despre lume

despre lume
reflectata in textul Poet traditionalist Ion Pillat se inscrie pe linia unui demers
poetic. specific acestei orientari cultural-literare. Neincrezatori in
_ r-- * J' ■ "W . ■

formula estetica modernista, reticenti mai ales la libertatea

tematica §i formala a noilor orientari, tradifionalistii sunt totu§i spirite
rafinate, con^tiente de riscul cli§eizarii unor abordari poetice cum sunt
cele samanatoriste sau popora- niste. A§adar Ion Pillat infelege ca a
relua terne deja uzate cum sunt universul rural, iubirea sau timpul,
necesita un regis- tru stilistic original si profund personalizat
Ceea ce particularizeaza discursul liric traditionalist in
poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este refuzul ideali- zarii.
Universul rural, care constitute decorul povegtii de iu- bire, este
privit cu nostalgic, cu o vaga urma de melancolie, fiind receptat
nu ca spafiu intim de traire in prezent, ci ca topos cu parfum
romantic de recuperare, prin timp, a unei tradifii. De altfel, intr-
un volum de Marturisiri (1942), Ion Pillat arata ca: „Toata poezia
mea poatcfi redusa, in ultima ana- liza, la viziunea pamantului care
ramane aceeasi, la presimfirea timpului care fuge mereu. Fuga
timpului capata un reper existential foarte propriu §i cat se poate de
concret; in egala masura, ea e traita sub semnul traditiei, deci ca o
dimensiune sufleteascd generaid, reprezentativa pentru o intrcagd
comunitate umana".
Erosul insusi este perceput cu o usoara urma de deta§are,
prin situarea sa in sfera implacabila a repetabilitafii. Pigmental
cu referinfe livresti, acesta se na§te pe caile visarii

291
 ION PILL AT / Poezia traditionalista

con§tientizata ca atare. A iubi inseamna a retrai ceea ce s-a trait

deja. lubirea din prezent repeta iubirea din trecut, am- bele
fiind oglindiri ale iubirilor din carfi.

2.3. Tipuri de lirism

Motiveaza Doua registre stilistice particularizeaza discursul poetic, intr-o
prezen|a
lirismului imbinare armonioasa §i originala. Pe de o parte, este
y obiectiv/ subiectiv ilustrat lirismul obiectiv, in prezentarea celor doua pove§ti :
mpoez
^‘________ de dragoste. Elementele de narativitate capata insa incar-
catura simbolica §i se armonizeaza cu cele de meditate cu
caracter general-uman. Ca atare, lirismul subiectiv, mani -
festat formal prin comunicarea directa a trairilor §i senti-
mentelor, la persoana I singular, este evidential prin evocarea
personalizata a iubirii, ridicata insa la grad de general! tate §i
obiectivata prin repetabilitate.
3. Teme si motive literare 7

L5 3.1. Tema poeziei

Precizeaza tema
poeziei. Tematica rurala, pref er ata de traditionali§ti, i§i subsumeaza
in poezia lui Pillat doua teme de circulate universala: iubirea §i
timpul.
Universul rural este ales ca topos al concretizarii iubirii,
care se manifesto pe doua planuri temporale: primul, recu-
perat prin amintire, aparfine trecutului, iar cel de-al doilea, al
trairii prezente, repeta experienfa celui dintai.

1-6 3.2. Motive poetice

Precizeaza Universul rural este particularizat prin utilizarea unor mo-
laitmotivui five specifice. Acestea contureaza imaginea unui spafiu ar-
textului. haic, ramas parca in impietrire. Elementul central al acestui
topos este „casa cu pridvor , a carei poarta este prmsa cu zavor, iar
hornul a incetat demult sa mai fumege. Panza de paianjen
ilustreaza motivul trecerii timpului §i al uitarii. Casa este
plasata in centrul unui univers din care fac parte codrul, la-
nurile de secara, campia. Satul e situat parca in afara acestui
cadru, in departare, singurul element care il desemneaza (au-
ditiv) fiind clopotul din turnul vechi. Povestea de dragoste se
desfa§oara sub semnul ocrotitor al nopfii §i al lunii, motiv ro-
mantic revalorizat in cheie tradifionalista. Plopii care strajuiesc

292
 Particularita|i ale textului poetic

drumul reprezinta tot un rnotiv romantic asociat temei tim-

pului, cu semnificafii care vizeaza melancolia, a§teptarea.

Prezinta patru ele- 4. Compozitia textului poetic

mente de com-
. pozi|ie in textul 4.1. Semnificatia titlului
poetic (de exem-
i plu: titlu, incipit, Titlul, reluat in prirna secven^a a textului, este centrat asu- pra
imaginar poetic, re-
lafii de opozipe §i de problematicii timpului. In structura sa simbolica este vizibil
simetrie, elemente de atat trecutul, prin locujiunea adverbiala pe vremuri, cat si
recurenfa, simbol
prezentul, prin adverbul aci. Intre trecut §i prezent, legatura
■ central etc.)
este asigurata de un topos simbolic. Adverbul aci, termen
L8 (4-1.) popular, marca a subiectivita^ii, anun^a prin sono- ritatea sa
■, Prezinta semnifi- oarecum nostalgica, tematica rurala. Cheia inter- pretarii o
\ ca^ia titlului in tex- j constitute insa verbul la perfect simplu, sosi, care face legatura
tul poetic studiat.
intre trecut §i prezent. Numind o acfiune recent incheiata,
perfectul simplu are aici rolul de a relafiona trecutul cu
prezentul. lubirea de odinioara este retraita in prezent,
reiterand un moment deosebit din trecut.
L9 I

Precizeaza modul ? 4.2. Structurarea textului poetic

de structurare a §
textului poetic. Poezia lui Ion Pillat pastreaza structura clasica. Compozijional,
poezia este alcatuita din distihuri §i un vers final, liber, avand
rolul de laitmotiv al poeziei, care sugereaza §i indepartarea de modelul
clasic. Textul are trei parfi organizate simetrie.
Prima parte configureaza imaginea iubirii de odinioara,
fiind alcatuita din doua seevenfe.
Cea dintai seevenfa, corespunzatoare primelor trei distihuri,
contureaza in imagini descriptive decorul pove§tii de dragoste.
A doua seevenfa a primei parti, alcatuita din §apte distihuri,
cuprinde scenariul istoriei de iubire a bunicilor.
Partea a doua, care are rolul de a face legatura dintre trecut
§i prezent, este o meditate pe tema trecerii timpului §i a
uniformizarii destinelor umane. Alcatuita din doua distihuri,
aceasta parte mediana surprinde in paralel imaginea perisa-
bilitafii trupului, §i respectiv, pe cea a perenitajii amintirii.
Cea de-a treia parte reda, in oglinda fa{a de cea dintai,
scenariul pove§tii de iubire din prezent. Alcatuita din §apte
distihuri §i un vers independent, se incheie prin reluarea unei
imagini simbolice din prima parte, in care turnul §i clo- potul
devin simboluri ale ciclicitafii.

293
 ION PILL AT / Poezia traditionalista

4.3. Relatii de opozitie si de simetrie

Prezinta relafille
de opozi^ie §i de Relafiile de simetrie §i de opozifie constitute, in cazul aces- tei
simetrie pe baza
carora se poezii, structura de semnificafii. lubirea, ca tema centrala, este
construie§te surprinsa in doua ipostaze, simetrice si in acela§i timp identice ca
discursul Uric. valoare: iubirea din prezent, ilustrata in partea a treia a textului,
coincide cu imaginea in oglinda a iubirii din trecut. Intre cele
doua pove§ti de iubire, elementul de co- eziune il reprezinta
spafiul. Topos privilegiat, caci este carac- terizat prin incremenire,
universul rural in care se desfa§oara cele doua pove§ti de
dragoste asigura cuplurilor o atmosfera intima §i nostalgica.
Distanfa dintre cele doua idile este marcata de trecerea
timpului. Acesta nu impune insa opozifii de substanfa, ci doar
formale. Ambele iubiri se regasesc in universul ficfiu- nii literare,
diferenfele constand in portretul iubitei §i in. crea- fiile recitate: de
la Alphonse de Lamartine §i Ion Heliade Radulescu la Horia
Furtuna §i Francis Jammes. Modificarea perspective! estetice nu
impune insa modificarea trairii.
Relafiile de simetrie sunt prezente §i la nivelul motivelor §i al
imaginilor artistice. Casa e aceea§i, drumul e acela§i, berlina e
inlocuita de trasura, iar lanul de secara pare a fi supravietuit
trecerii continue a anotimpurilor. Opozifia aparenta dintre viafa
§i moarte este si ea anulata: clopotul suna in mod egal, din moarte
renaste viafa, intr-o ciclicitate permanenta.
La nivel formal, simetria textului este asigurata de cele doua
parfi care surprind cele doua iubiri, intre care, ca element de
legatura, se situeaza secvenfa mediana.
Poezia mizeaza in construirea mesajului §i pe elemente de
recurenfa, cum sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al
clopotului (insofind doua momente esenfiale ale existenfei umane
- nunta §i moartea), simbol al trecerii §i laitrnotivul reprezentat de
versul final.

5. Limbajul si expresivitatea
5.1. Imaginarul poetic
Prezinta limbajul §i Prima parte a poeziei este cea mai ampla. Alcatuita din doua
expresivitatea in secvenfe poetice, aceasta prima parte infa|i§eaza mai intai cadrul,
textul poetic studiat
(imaginar poetic, figuri iar apoi desfa§urarea idilei erotice din trecut.
semantics - tropii, ele- Secventa inifiala este de natura descrip tiva. Motivul central il
ments de prozodie
constitute casd amintirii, epitetul avand valoare anticipativa,
etc.).

294
 j ION PILL AT / Poezia traditic nails ta j

sugerand ca, peste timp, amintirea va reactualiza experienja

trecutului. Detaliile descrierii fixeaza imaginea unei case
traditionale, cu obloane, pridvor, poarta cu zavor. Aflata in
parasire, casa pare a nu mai fi spafiu locuibil, fapt sugerat de panza
de paianjen si de hornul lipsit de funcjionalitate. Imaginea
legendara a trecutului de odinioara, evidenfiata de referirea la
poteri haiduci, pare inlocuita cu incremeni- rea. Senzafia de
nemigcare este accentuata de imaginea si- rului de plopi, a caror
pierdere in zare este asociata cu sentimentul imbatrinirii. Daca, in
poezia romantica, existent naturii era eterna, in opozifie cu
efemeritatea condifiei umane, in poezia lui Ion Pillat, natura devine
solidara cu omul, fiind marcata de semnele senectufii, ca gi fiinfa
umana: „In drumul lor spre zare imbatrdnira plopii".
A doua secvenja aduce in prim plan, intr-o desfagurare de
cadre cinematografice, micul scenario al iubirii trecute. Spafiul se
anima gi prinde viaja prin prezen^a cuplului de indragostifi,
surpringi conform ritualurilor vremii. Recuzita lingvistica asigura
crearea atmosferei timpului: berlina opregte la scara, iar din ea
coboara, sprintena, tanara fata imbracata in crinolina. Modul in care
intervine in scenariul narativ observafia vag ironica - „Pe-atunci nu
erau trenuri ca azi, §i din berlina.- este o marca a asumarii unui stil
personal, prin care poetul evita cligeizarea.
Scenariul povegtii de iubire este construit in maniera ro-
mantica: perechea de indragostifi se afla intr-un decor nocturn,
luminat de luna gi igi traiegte momentul de extaz prin
impartagirea de impresii gi emofii livregti. Trairea gi manifestarea
ei sunt rafinate astfel cultural, poezia devine mijloc de cunoagtere
gi de recunoagtere a propriilor trairi inter ioare.
Finalul secvenfei se centreaza pe imaginea auditiva a ba- tailor
clopotului, care anunfa in fapt trecerea implacabila a timpului: prin
moarte sau prin iubire, viafa universala inainteaza netulburata.
Chiar daca igi imagineaza ca prin iubire vor primi dreptul la
nemurire („Dar ei in clipa asta simfeau ca~o sa rd- mdna..."\
indragostifii devin gi ei victime ale trecerii implaca- bile a
timpului: „Demult e mart bunicul, bunica e batrdnd..".
Secvenja elegiaca, mai restransa, alcatuita din doua dis- tihuri,
dezvolta tema timpului trecator. Exclamafia inifiala, „Ce straniu
lucru: vremeal", are rolul de a schimba registrul

295
 Particularita|i ale textului poetic

de a introduce tema timpului ca obiect al meditatiei li- rice.

Meditatia se realizeaza prin imagini puse in paralel: intre portret,
care e o imagine a realitafii din trecut, §i „fata tci" din prezent se
a§aza bariera timpului. Regretul §i amin- tirea - „caci trupul tau te
uita, dar tu nu-l popi uita" ~ sunt sin- gurele semne ale unei alte
realitafi, demult apuse.
A doua parte a poeziei reitereaza simetric experienta tre-
cutului. Diferentele sunt doar de nuanja, chiar si distanta
temporala se relativizeaza, idee sustinuta de paralelismul din
versul prin care incepe secvenfa: „ca ieri sosi bunica... §i vii acuma
tu.' Accentul cade nu atat pe descrierea scenariu- lui de iubire,
cat mai ales pe sublinierea seriei de identitafi. Acelea§i gesturi,
acelea§i miscari, acelea§i elemente ale spa- fiului, aceea§i
delicatete a feminitajii se regasesc, peste ani, intr-o aceea§i
poveste de iubire, traita de alfi protagoni§ti.
Diferenfa o face modificarea gustului estetic, insa §i acum
cuplul de indragostifi rezoneaza cu imaginarul poetic al epo- cii.
Peste timp, bunicul §i nepotul se raporteaza la creafia poe~ tica
pentru a-§i explica §i manifesta trairile interioare. Daca bunicul a
fost romantic, nepotul poate parea §i... simbolist, semn ca
experienfa culturala se acumuleaza, nu se schimba.

L12 5.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre-

sivitatii si ale sugestiei)
Prezinta sursele
expresivitatii §i ale Tema poeziei este susfinuta la nivelul limbajului de alteman^a
sugestiei, reiev«nd
particularita|i i| verbeloY la timpul trecut cu verbele la timpul prezent. Sentimentul
stilistice, lexicons elegiac §i meditativ are ca suport lirismul subiectiv, susfinut de
semantice, ] morf
sintactice ale L' prezenfa marcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale,
textului poetic. adjective posesive §i verbe la persoana I §i a Il a singular;
elemente deictice spatiale §i temporale: aici-acolo, acum-atunci).
Nivelurile textului poetic sustin caracterul
traditionalist al poeziei.
Astfel, la nivel fonetic §i prozodic, se observa rima impe-
recheata, ritmul iambic §i masura versurilor de 13-14 silabe. Insa
versul independent din final relativizeaza construcfia clasica.
Alternanfa trecut-prezent este susfinuta la nivel fonetic de
alternanfa numelor cu sonoritafi vechi, din secolul al XlX-lea
(Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburatorul), §i a celor cu so- noritafi
moderne, de la inceputul secolului XX (Francis Jammes, Horia
Fur tuna).

296
 ION PILLAT / Poezia traditionalists

Vocalele au rol definitoriu in realizarea imaginilor auditive,

in special in versul cu valoare de laitmotiv: ,,De nunta sau de
moarte, in turnul vechi din sat".
La nivel morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a
sugera planul trecutului §i al prezentului. Verbele la perfect
simplu (sosi, zabrelira, imbatranira, sari, spuse) redau ra- piditatea
gesturilor sau repetabilitatea lor. Verbele la trecut susfin
narativitatea iubirii de odinioara, pe cand cele la modul
gerunziu (privind, zdmbind) ilustreaza caracterul etern al
sentimentului de iubire, supravie^uirea lui de-a lun- gul
timpului. Verbele la timpul prezent insojesc meditafia pe tema
trecerii timpului (te vezi, te recunogti, uita, nu pofi).
Tradi^ionalismul se sus^ine, la nivel lexical, prin terme- nii
din campul semantic al naturii (codru, plopii, lanuri de se- cara,
lima, cdmpia, lac, nisipul, cdmpul), care configureaza cadrul rural.
De asemenea, evocarea trecutului este realizata prin
intermediul cuvintelor cu tenta arhaica §i regionala: hai- duc,
potera, berlina, crinolina, aievea, pridvor.
La nivel stilistic este utilizata cu precadere metafora: casa
amintirii, ochi de peruzea, ochi de ametist. Comparafia susfine
paralelismul dintre trecut §i prezent §i ideea repetabilitafii
existence! umane:,,cdmpia ca un lac", „deasupra casei ca nmbre
berze cad", „Ca ieri sosi bunica... §i vii acuma tu". Ca figuri de
construcfie, se utilizeaza paralelismul, simetria, antiteza.

INCHEIERE

6. Apartenenta poeziei la traditionalism

Justified succint Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparfine literaturii tradifio-
dimensiunea
traditionalists a naliste prin compozifia de factura clasica prin abordarea unei
poeziei. tematici specif ice: universul rural, nostalgia trecutului, trecerea
implacabila a timpului, iubirea. Insa universul rural nu mai
este cli§eizat, depase§te canoanele impuse de Alec- sandri sau Co§buc,
permifand, in descrierea sa, asocieri ine- dite, surprinzatoare: „La casa amintirii
cu-obloane §i pridvor,/ Paienjeni zabrelira §i poarta, §i zavor./ lar hornul nu mai trage
alene din ciubuc/De cand luptara-n codru §i poteri, §i haiduc."
De asemenea, evocarea nostalgica a trecutului §i tema tim-
pului sunt privite mtr-o maniera originala. Nostalgia vizeaza

297
 ParticuladnVi ale textului poetic

trecutul in masura in care acesta permitea situarea sub semnul

mocentei. Din perspectiva prezentului, ceea ce aparfine trecutului
fiinfei devine de nerecunoscut: „Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l
po}i uita." Ceea ce ramane sunt regretul §i amintirea, situate parca
in afara fiinfei, in portretele de pe perete.
lubirea insa§i capata o dimensiune culturala, rafinata prin
prisma raportarii la elementul livresc.

7^Mai mult...
Exprimarea unei opinii argumentate despre modul Tn care tema si viziunea
despre lume sunt reflectate Tn textul poetic ales
Exprima-ti optnia
despre modal in Poet traditionalist Ion Pillat isi asuma principiile acestei orientari
care tema viziunea
despre lume sunt culturale, intelegand ca raportarea la tradifie §i la valorile acesteia,
dintr-o perspectiva a prezentului, trebuie sa insemne mai mult
reflectate in textul
■poetic ales.
decat simpla abordare in maniera elo- gioasa a valorilor trecutului
§i ale universului rural. Astfel, poezia sa devine o forma de
manifestare a unui stil personal, care nu presupune simpla preluare de modele, ci
rafi- narea lor prin prisma sensibilitafii personale. Problematica trecutului §i cea a
universului rural sunt, a§adar, abordate din perpectiva unei con§tiinfe moderne.

SUGESTII DE ABORDARE 1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • • •

1. (Varianta 97, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in
care sa dovede§ti faptul ca un text poetic studiat se incadreaza directiei tradipionaliste.

IPOTEZA 1. Contextul apari|iei. LI

ARGUMENTARE Se au in vedere urmatoarele repere:

Argumentul 1. 2.1. Incadrare in curent; L2

Poezie traditionalista. 2.2. Viziune despre lume; L3
2.3. Tipuri de lirism. 3
Argumentul 2.
Tema §i motive poetice. 3.1. Tema poeziei; L5
3.2. Motive poetice. 3L O
ARGUMENT ARE Se au in vedere urmatoarele repere:

298
 ION PILL AT / Poezia traditionalista

4.1. Semnifica|ia titlului;

Argumentul 3.
Elemente de compozitie a textului.
4.2. Structura textului; La MO
4.3. Relafii de opozitie §i de simetrie.

(2 exemple din urmatoarele)

Argumentul 4.
5.1. Imaginarul poetic;
Imaginarul poetic.
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic. M1
M2
INCHEIERE 6. Exprimarea opiniei despre dimensiunea ■ ■' 3
traditionalista a poeziei.
SAU
7. Exprimarea unei opinii argumentate L14
despre modul in care tema §i viziunea
despre lume sunt reflectate in textul poetic
ales.

[ APLICATII ] • • •

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre modul

in care tradijdonalismul se raporteaza, pe de o parte, la modelele conventionale ale
samanatori§tilor §i, pe de alta parte, la modernism, avand drept punct de piecare
urmatoarea afirmafie, care vizeaza opera poetica a lui Ion Pillat: Jnsugi modul de a-
§i inscena contemplarea, de a se situafafa de universal evo- cat, tradeaza con§tiinfa poeziei,
fara ca aceastd con^tiinja sa se manifesto, totu§i, ca distan+a a§a-zicand „critica" in
raport cu convenjda - ca la creatond de tip modernist" (I. Pop).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4 argu-
mente pro §i/ sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza. Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre o poezie
traditionalista, aparfinand lui Ion Pillat, pornind de la marturisirea scriitorului
conform careia: „Toata poezia mea poatefi redusa, in ultima analiza, la viziunea
pamantului care ramane aceea^i, la presimtdrea timpului carefuge mereu.

299
 Pr.rticulariUfi ale textului poetic
Puga timpului capata un reper existenfialfoarte propria §i cat se poate de concret; in egala
masura, ea e traita sub semmd traditiei, deci ca o dimensiune sufleteasca generaid,
reprezentativa pentru o intreaga comuniiate umana"

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumenta- tiv:
ipoteza/premise (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4 ar~
gumente pro si/ sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza, Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa

prezinji viziunea despre lume, intr-o poezie tradifdonalistd studiata, apar^inand lui Ion
Pillat, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirma£ie critical „Pillat cdntd
bucuriile simple, savurate in cadrul bucolic al peisajului natal, satis- facpiile viefii
patriarhale". (Ovid. S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie
mondiale, II)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premise (exprimarea propriei opinii), argumenta£ia (cu minimum 4 ar-
gumente pro §i/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Romanul psihologic
Ultima noapte de dragoste,
intdia noapte de razboi
de CAMIL PETRESCU

L Particularitati a0e textiduii narativ J

Eseu despre particularitajile unui roman psihologic studiat

(de exemplar tema, viziune despre lume, construcpa subiectului,
particularitati ale compozipei, perspectiva narativa, tehnici narative,
secvenfa narativa, episod, relafii temporale §i spajdale, persona],
modalitap de caracterizarc a personajului etc.).

INTRODUCERE

1 Jncadrare Tn context (opera autorului, epoca, specie

Realizeaza
literara)
mcadrarea in
context a
Camil Petrescu pledeaza pentru o estetica a autenticita|ii, Tn
romanului. studiile teoretice (De ce nu avem roman?, 1927; Noua structura §i
opera lui Marcel Proust, 1935) §i in romanele sale (Ultima noapte
de dragoste, intdia noapte de razboi, 1930; Patul lui Procust,1933).
Romanul modern de tip proustian promovat de Camil
Petrescu impune un nou univers epic, o alta perspectiva
narativa §i un nou tip de persona), o con§tiin{a lucida, analitica,
intelectualul, inadaptatul superior. Innoirea romanului
romanesc interbelic se produce prin sincro- nizare cu filozofia
§i §tiin|a, dar si cu literatura universala, potrivit concepjiei lui
E. Lovinescu. Printre mutatiile aduse de modernism se numara
intelectualizarea prozei, schimbarea mediului rural cu cel
citadin §i dezvoltarea romanului de analiza.

299
 P.c manul psihologic
L j ] CAMILPETRESCU-
CUPRINS

2.1. tncadrare in tipuI de roman

Romanul interbelic de analiza, cultivat de Camil Petrescu, romanului
caracteristici ale
Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Mircea Eliade, ’ analiz^modern
Mihail Sebastian, pune accent, prin utilizarea unor tehnici
prin care po|i ale analizei psihologice si, adesea, a unei perspective nara-
motiva mcadrarea ^ve subiective, pe 1descrierea starilor sufletesti, a problem elor operei
in specia w
r

literara. de con§tnnfa sau cniar a zonelor obscure ale inconstien-

-r-'ccrr.- _ tului, in psihologia abisala.
Roman modern de analiza psihologica, redactat la per-
soana I, din perspectiva subiectiva a protagonistului, ^Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de rdzboi [este] o scriere in care aria
analizei cafliga unui din succesele ei cele mai mari." (Tudor Vianu,
Aria prozatorilor romdm)
Roman psihologic prin tema, conflict (interior), protagonist
(o constiinfa problematizanta) §i prin utilizarea unor tehnici
moderne ale analizei psihologice (introspecfie, mo- nolog
interior, fluxul con§tiinfei), romanul lui Camil Petrescu este
apreciat de critica vremii drept o „monografie a indoie- lii" (C.
Ciopraga), „monografia unui element psihic, ...gelozia" (G.
Calinescu), unde ,,analiza sa [a scriitorului] se aplica asu- pra
marilor pasiuni umane, in care lamurefle elementele constitutive, in
treptata lor insumare" (Tudor Vianu).
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rdzboi este un
roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept ca-
racteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent §i
subiectiv, fluxul con§tiinfli, memoria afectiva, naraflunea la persoana
I, luciditatea (auto)analizei, anticalofilismul, dap§i autenticitatea
definita ca identificarea actului de creafie cu realitatea viefii, cu
experienfa nepervertita, cu trairea febrila.

M3 2.2. Perspectiva narativa

Prezinta specificul Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confe-
g perspectivei ;
narative in : romanul siuni a personajului principal, §tefan Gheorghidiu, care
studiat. traiegte doua experience fundamentale: iubirea §i razboiul.
Narajiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv
interna/ viziunea „impreuna cu", presupune existenfa unui
narator implicat (identitatea dintre planul naratorului

300
 Pariiculailtati ale textului narativ
§i al personajului). Punctul de vedere unic §i subiectiv, al
personajului-narator care mediaza intre cititor §i celelalte personaj e z
il determina pe cititor sa cunoasca despre ele a tat cat stie si personajul
principal. Insa situarea eului narativ in centrul povestirii confera
autenticitate, iar faptele §i per- sonajele stint prezentate ca evenimente
interioare, interpretate, analizate. Reprezentarea epica neutra a unor
evenimente exterioare (in romanul traditional) face loc reprezentarii
unei proiecfii subiective in planul con§tiinfei naratorului (in romanul
psihologic de tip subiectiv).
Ficfiunea romanesca se construieste pornind de la o sursa
autobiografica: jumalul de campanie al autorului din timpul Primului
Razboi Mondial, insa personajul-narator este o instanta a comunicarii
narative a carei plasmuire nu se confunda cu existenfa reala a
scriitorului. In prefafa la edifia din 1955 a romanului Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi, intitulata Cuvdnt dupd un sfert de veac,
Camil Petrescu explica geneza carfii §i totodata i§i accen- tueaza
preferinfa pentru estetica autenticita|ii: „Negre§it, trebuie sa lamurim
cd daca partea intaia a acestui roman e o fabulajde, e adica nascocita de un
autor care nici nu era insurat §i nici n-avea o familie pe vremea aceea si deci
cd eroul Stefan Gheorghidiu cu Sofia lui sunt pura ficjdune in schimb se
poate afirma cd partea a doua a carfii, aceea care incepe cu intaia noapte de
razboi, este construita dupd memorialul de campanie al autorului,
imprumutat cu amanunte cu tot eroului".

2.3. Viziunea despre lume; estetica autenticitatii

-------------------------
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata persona- jului-
M4 narator gtefan Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu
Precizeaza preocupari filozofice §i literare, ceea ce da nagtere unei proze
viziunea despre analitice de factura subiectiva. Accentul cade pe factorul psihologic,
lume existenta in
romanul studiat. pe inregistrarea §i analiza eco- ului pe care evenimentele exterioare il
au in con§tiinfa personajului, epicul fiind diminuat. Sursele filozofice
ale acestei perspective asupra lumii sunt fenomenologia lui Husserl §i intuifionismul
lui Bergson, iar romanul proustian constitute modelul literar.
Trasaturile noului roman al secolului al XX-lea sunt substantialitatea
§i autenticitatea. Substanfialitatea este caracteristica romanului Ultima
noapte... intrucat nara- fiunea reflecta esenfa concreta a viefii,
structurandu-se pe o pasiune (,,monografie a indoielii"), iar personajele
sunt exem- pli ficari ale unor principii, ni§te constiinte individuate.
Autenti- citatea presupune reflectarea realitafii prin propria con§tiin{a
(„singura existenfa reala e aceea a congtiinjei" spune naratorul romanului)
§i are drept marca narafiunea la persoana I.
Camil Petrescu teoretizeaza in literatura noastra romanul
modern de tip proustian, §i respinge romanul de tip traditional, ce
301
 CAMIL PETRESCU - Romanul psihologic
prelucreaza in maniera artificiala faptele traite. Pentru a evita
confuzia dintre realitate §i „propunerea reali- tafii" din romanul de tip
traditional, Camil Petrescu formu- leaza estetica autenticitatii in
conferinfa din 1935, Noua structura si opera lui Marcel Proust: „Sa nil
descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele,
ceea cegandesceu... Aceasta-i singura realitatepe care o pot povesti... Dar
aceasta-i realitatea con§tiin$ei mele, confinutul meu psiho- logic... Din
mine insumi, eu nu pot ie§i... Orice a§ face eu nu pot descrie decat
propriile mele senzajdi, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat
la persoana intai". In romanul Patul lui Procust (1933), Camil Petrescu
i§i exprima conceptia despre menirea scriitorului: „Un scriitor e un
om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simjdt, ceea ce a
gdndit, ceea ce i s-a intamplat in viafd, lui §i celor pe care i-a cunoscut, sau
chiar obiectelor neinsuflefite. Para ortografie,fara stil §i chiar far a
caligrafie".
A§adar pentru Camil Petrescu, actul de create este un act de
cunoa§tere §i nu de invenfie, iar scriitorul descrie realitatea
propriei con§tiinfe. In plan stilistic, autenticitatea se reflecta in grija
pentru exprimarea „exacta", cu sinceritate, a trairii unor experienfe
de viafa „adevarate" (prin confesiune, analiza §i autoanaliza lucida)
§i in refuzul scri- sului frumos (stilul anticalofil).
I
3. Temele romanului
I
Precizeaza temeie Textul narativ se compune din doua parti orecizate in titlu, romanului.
. "f.
, care mdica temele romanului §i, m acelasi timp, cele doua
experienfe fundamentale de cunoa§tere traite de protagonist:
dragostea §i razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea
iubirii matrimoniale e§uate dintre §tefan

302
 Pai ticularita|i aie textului narativ Ir-<? r
-------------- -----------

Gheorghidiu gi Ela, partea a doua, construita sub forma jurnalului de

campanie al lui Gheorghidiu, urmaregte experienfa de pe front, in
timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in intregime
fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului,
articole gi documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.
4.1.1. Titlul romanului

4. Elemente de structure si compozitie

Prezinta,prin 4.1. Compozitia romanului
-i referire la romanul
! psihologic studiat, jj Titlul romanului indice temele acestuia gi poate fi con- siderat o
elementele de ■i
structura, de metafora a timpului psihologic, a modului in care timpul obiectiv gi
< compozitie §i/ san evenimentele exterioare sunt asimilate in prezentul congtiin^ei.
de constructs a
Substantivul noapte exprima trairea in congtiin^e gi abo- lirea
subiectului.
principiului cronologic, deoarece noaptea retrairii presu- pune dilated
gi comprimari temporale, redand transformarea congtiin{ei
J M7 personajului-narator care prezinta lumea gi pe sine in doua momente
. Prezinta esenjiale ale existence! sale: iubirea gi razboiul.
:: particularitatile
- compozitiei Cuvintele ultima gi prima sunt frontierele temporale ale unor epoci
■romanului (titlu, diferite fundamental prin viziune gi traire, mar- cand momentele de
timpul nararii -
| timpul narat,
accent ale transformed! sale. Noaptea con§tiinfei e legatura dintre cele
■ incipit,final). doua parti ale romanului data de trairea in congtiin^e, de timpul
psihologic.
M8
4.1.2. Timpul nararii - timpul narat
Explica semnificatia
I titlului. Primul capitol pune in evidence cele doua planuri temporale din
discursul narativ: timpul nararii, timpul cronologic (prezentul
M9 frontului) gi timpul narat, timpul psihologic (trecutul povegtii de
I iubire).
■■ Prezinta rela|ia Capitolul intai gi al gaselea din prima parte a romanului cuprind
' dintre timpul evenimente contemporane cu momentul nararii
i nararii §i timpul
narat in romanul (prezentul amintirii).
| modern de tip j Capitolele al doilea, al treilea, al patrulea gi al
subiectiv.
cincilea constitute o retrospective ce poate fi considerate
„un roman in roman" (trecutul), reprezentand
aproximativ doi ani gi
jumatate din viafa protagonistului. Revenirea la prezent se face in
capitolul al gaselea: „Dar ultima scrisoare ma chema

303
 ~ ■< | CAMIL PETRESCU - Romanul pUhclo~ic

negre§it h Cfimpulung, pentru sambata, cel tarziu duminica. [...] Aseara, la

popota, a fast a treia incercare.” Prin aceasta fraza se incheie paranteza
epica din capitolele doi - cinci si se revine la seara discufiei de la
popota, a§adar la momentul initial.
Capitolul al saselea reia firul cronologic intrerupt prin
retrospective §i cuprinde doua zile pline de intamplari chi-
nuitoare pentru gelozia lui Stefan Gheorghidiu (drurnul la
Campulung, cearta cu sofia, intoarcerea pe front). Duminica
seara, dupa declarafia de intrare in razboi, este complet absorbit
de marele eveniment care ii va schimba perspec- tiva asupra
viefii §i a iubirii.
Capitolele §apte-doisprezece cuprind relatari de pe front,
trairea in con§tiinfa a terorii razboiului.
In ultimul capitol al romanului se revine la povestea de
dragoste. Titlul capitolului este semnificativ Comunicat apocrif -
sugerand schimbarea, devenirea personajului, care anunfa, sub
forma unui ,, comunicat", tocmai eliberarea de gelozie,
pierderea iubirii pentru Ela, consecinja a recon- figurarii §i
schimbarii perspective! asupra viefii, morfii §i, implicit, a
iubirii.

mu 4.1.3. Incipitul
Prezinta Romanul debuteaza printr-un artificiu compozifional: acfi- unea
i particularita^ile
incipitului in primului capitol, La Piatra Craiului in munte, este posterioara
romanul studiat. intamplarilor relatate in restul Carfii I.
Chiar daca este vorba despre un roman modem, in incipit sunt
fixate cu precizie realista coordonatele spatio-tern- porale: „ln
primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, fntdia data concentrat,
luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, lafortificarea vaii
Prahovei, intre Bu§teni Predeal/'
Protagonistul §i, in acela§i timp, naratorul intamplarilor din
roman, §tefan Gheorghidiu, este concentrat pe Valea Prahovei §i aflat
in asteptarea intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. La popota
ofiferilor el asista la o discufie despre dragoste §i fidelitate, pornind
de la un fapt divers citit in presa: un barbat care §i-a ucis sotia
infidela fusese achitat la tribunal. Aceasta discufie declangeaza
memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintiri legate de cei
doi ani §i jumatate de casnicie cu Ela.

304
 rticuhrita|i ale text ilui na. ativ [

Episodul discufiei de la popota, deci un eveniment exterior,

declan§eaza, intocmai ca §i la Proust, remernorarea unor intamplari sau
stari traite intr-un „timp pierdut', un timp psihologic, dar, spre
deosebire de fluxul memoriei involuntare proustiene, in car tea lui
Camil Petrescu eveni- mentele din trecut sunt ordonate cronologic §i
analizate in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara. La Proust,
personajul-narator retraie§te trecutul, cata vreme la Camil Petrescu,
acesta analizeaza §i interpreteaza trecutul.

4.1.4. Relatia incipit - final

Prezinta relatia Daca incipitul este construit in maniera realista, cu detalii de timp §i
incipit - final in spafiu, finalul deschis lasa loc interpretarilor multiple, a§a cum se
romanul studiat.
intampla in general in proza de analiza psihologica. Astfel, Gheorghidiu,
obosit sa mai caute certi- tudini §i sa se mai indoiasca, se simte deta§at
de tot ceea ce il legase de Ela, hotara§te sa o paraseasca §i sa-i lase „tot
trecutul".

4.2. Constructia subiectului

4. 2.1. Relatii temporale si spatiale.
Prezinta Romanul este alcatuit din doua parfi §i din treisprezece capitole cu titluri
construc|ia
subiectului
sugestive.
romanului (relafii Acfiunea romanului se petrece atat in mediul citadin (Bucuresti,
temporale §i Campulung), cat §i pe front, §i cuprinde eveni- mente traite de
spatiale, conflict,
subiect). protagonist cu aproximativ doi ani §i juma- tate inainte de 1916, anul
intrarii Romaniei in razboi, cat §i din timpul desfa§urarii acestuia. Insa
timpul §i spafiul sunt reunite intr-un prezent al trairilor si framantarilor
Prezinta rela|iile inte- rioare, in confesiunea personajului-narator.
temporale §i
spatiale in
romanul ales. 4.2.2. Confiictul interior
Spre deosebire de romanele tradifionale in care confiictul se desfa§ura la
nivel exterior intre diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu,
confiictul este interior §i se produce in con§tiinfa personajului-narator,
Prezinta specificul gtefan Gheor- ghidiu, care traie§te stari si sentimente contradictorii in
ccnflictului in
romanul analizat.
ceea ce o priveste pe sotia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de
raporturile pe care protagonistul le are cu

305
 CAMIL PETRESCU Romanul psiholo^ic
aVu

306
 P^rticubritati ale texmlui nav,ativ [

realitatea inconjuratoare.. A§a cum a remarcat critica literara,

Gheorghidiu traieste cu iluzia ca s-a izolat de realitatea
inconjuratoare/ insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea sa
se implice va produce destrarnarea cuplului. Impli- carea Elei
in lumea mondena pe care eroul o disprefuie§te §i fata de care
fine sa se deta§eze reprezinta principalul motiv al rupturii
dintre Stefan §i sofia sa. A§adar conflictul interior trait de
protagonist se produce din cauza discre- panfei dintre
aspirafiile lui Gheorghidiu §i realitatea lumii inconjuratoare.
Conflictul exterior pune in evidenfa relafia personajului cu
societatea, accentuand acela§i orgoliu al respingerii si
plasandu-1 in categoria inadaptafilor social.
—i
M15 4.2.3. lubirea
'! Prezinta succint „Eram msurat de doi ani §i jumatate cu o colega de la Univer- sitate
subiectul
§i banuiam cd ma in§ald" este fraza prin care debuteaza abrupt
Iromanului (etapele
iubirii, drama (concentreaza intriga) cel de-al doilea capitol, Diago- nalele
razboiului). unui testament, dar §i retrospectiva iubirii dintre Stefan
Gheorghidiu §i Ela. Tanarul, pe atunci student la Filozofie, se
casatore§te din dragoste cu Ela, studenta la Litere, orfana
crescuta de o matu§a. lubirea barbatului se na§te din admirafie,
din duio§ie: „Iube§ti intai din mild, din indatorire, din duio§ie,
iubegti pentru cd §tii cd asta o face feri- cita", dar mai ales din
orgoliu: „Incepusem totu§i safiu magulit de admirafia pe care o avea
mai toata lumea pentru mine, fiindcd eram atdt de patima§ iubit de
una dintre cele maifrumoase studente, §i cred cd acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mele iubiri. [...] Vanitatea de afi iubit de o
femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii." (Dumitru Micu, In
cautarea autenticitafiif In cazul lui Gheorghidiu, iubirea se na§te
dintr-o intamplare, devine cu timpul obi§nuinfa pentru a se
transforma, in cele din urma, intr-o obsesie: „Orice iubire e ca un
monoideism, voluntar la rnceput, patologic pe urma.", spune
Gheorghidiu la un moment dat.
Dupa casatorie, cei doi sofi traiesc modest, dar sunt fericifi.
Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mo§tenire pe care
Gheorghidiu o prime§te la moartea unchiului sau avar, Tache.
Ela se implica in discufiile despre bani, lucru care lui
Gheorghidiu ii displace profund: „A§fi vrut-o mereu feminina,
deasupra acestor discujdi vulgarc''. Mai mult, spre deosebire de
sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena, la care noul statut
social al familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o

307
 P^rticubritati ale texmlui nav,ativ [

inevitabila criza matrimoniala, al carei moment culminant are

loc cu ocazia excursiei la Odobe§ti, prilejuita de sarbatoarea
Sfinfilor Constantin §i Elena. In timpul acestei excursii se pare
ca Ela ii acorda o atenfie exagerata unui anume domn G., „vag
avocat” si dansator monden, care, dupa opinia personajului-
narator, ii va deveni mai tarziu amant. Din acest moment,
povestea de dragoste dintre Jtefan Gheorghidiu §i Ela se
constitute intr-o adevarata „monografie a indoielii".
Dupa excursia de la Odobe§ti, legatura, ce parea pana
atunci indestructibila, incepe sa fie serios pusa la indoiala, mai
ales de catre gtefan. Relafia lor devine o succesiune de separari
§i impacari. Pentru a se razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce
acasa o prostituata, motiv pentru care sofia il para- se§te. Dupa
o desparfire temporara, sofii se impaca (capitolul Asta-i rochia
albastra). Urmeaza o alta desparfire, intr-o noapte de februarie,
cand gtefan revine pe nea§teptate acasa de la Azuga, de unde
era concentrat, §i nu o gase§te pe Ela, care i§i face aparifia abia
dimineafa. Femeia parase§te locu- inta, iar peste cateva zile,
sotul ii serie, propunandu-i un divorf amiabil. De aceasta data
impacarea survine, dupa ce Gheorghidiu descopera un bilet
ratacit printre lucrurile Elei, bilet prin care Ani§oara, veri§oara
lui, o invita pe Ela sa petreaca noaptea la ea, tocmai in seara in
care el nu o gasise acasa (capitolul Intre oglinzi paralele).
Concentrat pe Valea Prahovei, unde a§teapta intrarea
Romaniei in razboi, Gheorghidiu primeste o scrisoare de la Ela
prin care aceasta il cheama urgent la Campulung, unde se
mutase, pentru a fi mai aproape de el. Sofia vrea sad con- vinga
sa treaca o suma de bani pe numele ei pentru a fi asigu- rata din
punct de vedere financiar in cazul morfii lui pe front. Afland
ce-§i dore§te sofia sa, Gheorghidiu e convins ca aceasta
planuise divorful, pentru a ramane cu domnul G., pe care
§tefan il intalne§te pe strada in oras. Protagonistul crede ca
domnul G. nu se afla intamplator la Campulung §i ca a venit
acolo pentru a fi alaturi de Ela. Din cauza izbucnirii razboiului,
§tefan nu mai apuca sa verifice daca sotia il ingela sau nu.

308
 CAMIL PETRESCU - Romanul psihologic

4.2.4. Razboiul
A doua experienta in planul cunoa§terii existenfiale o re-
prezinta razboiul, iar „Absolutul morjii eclipseaza absolutul
iubirii." (Dumitru Micu, tn cautarea autenticitafii). Imagi- nea
razboiului e demitizata, in descendent stendhaliana. „Daca
istoria e interesata de marile batalii [...], romanul reflecta mai curdnd
aspectele neglijate §i neglijabile ale razboiului: frigid, durerile de
stomac, intamplarile comice §i absurde [...] conteaza mai mult pentru
un romancier, sunt adica mai autentice, decat planul complet al
bataliei [...]. De pe scena Istoriei, razboiul se muta pe aceea a
constiinfri individului" (Nicolae Manolescu, Area lui Noe).
Frontul inseamna haos, mizerie, masuri absurde, inval-
ma§eala, dezordine. Ordinele ofi^erilor superior! sunt contra-
dictorii, legaturile dintre unitafi sunt aleatorii. Din cauza
informafiilor eronate, artileria romana i§i fixeaza tunurile
asupra propriilor batalioane. La confruntarea cu inamicul se
adauga frigul §i ploaia.
Se observa diferenfa dintre romanul traditional de razboi
(Razboi §i pace de Lev Tolstoi) §i romanul modern, atat in
demitizare, cat §i in „renunfrrea la ierarhia de semnificalie a
evenimentelor exterioare sau, in orice caz reducerea ei drastica,
cultivarea in consecinfa a evenimentului comun, banal, cotidian."
(Nicolae Manolescu, Area lui Noe).
Operafiunile incep cu atacarea postului vamal maghiar.
gtefan Gheorghidiu §i soldafii din unitatea lui patrund in
localitatea Bran, cuceresc magura cu acela§i nume, apoi
Tohanul Vechi, comuna Vulcan, tree Oltul, se opresc pe
dealurile de dincolo de rau, in Cohalm §i se indreapta spre
Sibiu.
Experience dramatice de pe front modifica atitudinea
personajului-narator fa|a de restul existence! sale: „Atdt de mare
e departarea de cele intdmplate ieri, cd acestea sunt mai aproape de
copilaria rnea, deedt de mine cel de azi... De sofia mea, de amantul ei,
de tot zbuciumul de-atunci, mi-aduc aminte cu-adevarat, ca de o
intdmplare din copilarie."
Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilus- treaza
absurdul razboiului §i tragismul confruntarii cu moartea. Viafa
combatanfilor fine de hazard, iar eroismul este inlocuit de
spaima de moarte; omul mai pastreaza doar

309
 Particularity! ale textuiui nara.tiv

instinctul de supravie|uire si automatismul: „Nu mai e nimic

orne. tesc in noi". Individul se pierdez se simte anulat in iuresul
colectiv. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama
individuals a iubirii: „lntr-un tabtou strain, in golul minfii, vdd ir:
clipa asta limpedc §i departe de ai mei pe nevasta-mea, amantul ei, dar
n-am timp sa ma opr esc, sa~lfixez, ca sa privesc. Bucuriile §i
minciunile lor sunt puerile fata de oamenii acegtia, dintre care unii
vor muri peste zece, cincisprezece minute, alfii maine, poimdine,
saptamdna viitoare".
Camil Petrescu marturise§te in Teze si antiteze ca, in
concepfia sa, drama razboiului nu este de felul unui macel
colectiv, un cataclism anonim, ci drama personality!!, motiv
pentru care in roman „nu apare nicio lupta, ci numai viafa
interioara a insului". Prin viziunea despre razboi, romanul se
sincronizeaza cu literatura epocii (Nimic nou pe frontul de vest de
Erich Maria Remarque, Adio arme de Ernest Hemingway).

16 4.2.5. DeznodamantuS/finalul
Prezinta Ultimul capitol, intitulat Comunicat apocrif (apocrif - „care este
semnifica|ia
finalului din atribuit altui autor decdt celui adevdrat sau a carui auten- ticitate
romar.ul analizat. este indoielnica”), este ilustrativ pentru devenirea interioara a
protagonistului. Titlul acestui capitol poate fi interpretat in
dublu sens: pe de o parte, se refers la comu- nicatele
contradictor!! care sosesc de pe front („Cei care fin minte §tiu ca
numai comparand doua comunicate pofi afla ceva" spune
Gheorghidiu), iar pe de alts parte, titlul trimite la scrisoarea
anonima pe care o prime§te protagonistul la intoarcerea din
razboi §i in care i se dezvaluie ca sofia il in§ela. Jtefan nu mai
verifies insa autenticitatea acestei scrisori, pentru ca obosise sa
se mai indoiasca §i sa mai caute certitudini.
Ranit §i spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucure§ti,
dar se simte deta§at de tot ce il legase de Ela. O prive§te acum
cu indiferenfa „cu care privegti un tablou" §i hotara§te sa o
paraseasca: ,,1-am scris cd ii las absolut tot ce e in casa, de la obiecte
de pref la carfi..., de la lucruri personale la amintiri. Adica tot
trecutul". Prin renunfare la „trecut //, adica a tat la timpul trait,
cat §i la cel rememorat, Gheorghidiu se elibe- reaza de drama
erotica.

310
 1 CAMIL EETEE3CU - Roman"! psihclcgt

Finalul nu rezolva msa misterul carfii, iar, dupa terminarea

romanului, in mintea cititorului continua sa planeze aceea§i
intrebare, ca §i pe parcursul lecturarii acestuia: „§i~a irgelat sau
mi Ela sotul?" Cum sfar§itul lasa loc interpre- tarilor multiple,
iar clestinul de combatant al protagonistului nu este incheiat (se
afla la Bucure§ti intr-o permisie), se poate considera ca romanul
are un final deschis.

4.3. Constructia personajelonn romanul psihologic ales

Prezinta 4.3.1. Relatia Stefan Gheorghidiu - Ela
construc|ia
personajelor in Personajul-narator §tefan Gheorghidiu reprezinta tipul
romanul
intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traie§te drama
■ psihologic ales.
indragostitului de absolut. Filozof, el are impresia ca s-a izolat
de lumea exterioara, insa in realitate, eveni- mentele exterioare
sunt filtrate prin con§tiinfa sa. Gandurile §i sentimentele
Prezinta rela|ia celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in
dintre §tefan
Gheorghidiu §i ' masura in care se reflects in aceasta congtiinfa. In acest sens,
Ela. Ela, personajul feminin al romanului este „creaj:ia integrala a
minfii personajului masculin" (Dumitru Micu, In cautarea
autenticitafii) prin faptul ca tot compor- tamentul ei este mediat
de viziunea lui gtefan. De aceea cititorul nu se poate pronunja
asupra fidelitafii ei §i nici nu poate decide daca este mai
degraba superficiala, decat spirituals. „Nu Ela se schimba (poate
doar superficial, ddndu-§i arama pefafa, cum se spune, abia dupa
casatorie), cifelul in care o vede Stefan. In acest caz putem afirma cd
singurele evenimente veritabile nu sunt acelea obiective, ci acelea din
congtiinfa lui Gheorghidiu. Numai pe acestea le putem povesti fara
riscul de a gre§i" (Nicolae Manolescu, Area lui Noe).
Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru
cititor, deoarece ea este prezentata numai prin intermediul
impresiilor lui gtefan. Relajia dintre cei doi sofi se bazeaza pe
orgoliu, atat in construirea, cat §i in destra- marea ei. Stefan
incepe sa fina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia lui se
produce din acela§i motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi
sa se impace. Ea il iubegte atata timp cat e mandra de valoarea
lui intelectuala in lumea lor de studenfi saraci §i se departeaza
cand, in noul ei cere, soful nu~i mai treze§te admirajia.

311
 P3m2vJaiita|i ale textului nar? tiv

4.3.2. Opozitia dintre lumea intelectualului (Utopia) si lumea

reala (Realia)
Prezinta opozip"
ditre lumea
Intr-un articol din 1933, Petru Comarnescu afirrna: „Camil Petrescu
intelectualului §i
lumea reala. este un criticist in sensfilozofic kantian: el cauta substan- ta care rezida la
baza oricarui gest, oricarui sentiment, oricarei judecajT El cauta lucrul in
sine, infimfyi iubitafiinfa ei adevarata, in moarte realitatea eifinala, in societate cauzele
dezordinei. Dar ... cunoasterea ramane legata de subiect, de omul care simte §i gdnde§te,
acesta avdnd necurmat impresia cd atinge esenfele,fdrd a ajunge insa niciodatd la adevarul
absolut al lor." De aici §i drama protagonistului, o drama a cunoasterii a trairii in
con§tiin|a.
In opozifie cu lumea intelectualului §tefan Gheorghidiu, o lume
idealizata §i intr-o oarecare masura izolata (Utopia) se contureaza
lumea reala (Realia) a oamenilor de afaceri, a compromisurilor si a
mo§tenirilor, o lume populata de figuri tipic balzaciene, dintre care
se desprind aceea a batranului avar Tache, a deputatului Nae
Gheorghidiu sau cea a milio- narului analfabet Tanase Vasilescu
Lumanararu.
Tache Gheorghidiu reprezinta avarul prin excelenfa,
caracterizarea lui realizata de §tefan Gheorghidiu parand desprinsa
din romanele lui Balzac, dar amintind in egala masura §i de
personajul lui Delavrancea Hagi-Tudose: „Unchiul Tache locuia pe
strada Dionisie intr-o casa veche, mare cat o cazarmd,fara sa primeasca pe
nimeni, mai avar §i mai ursuz incd, de cdnd era atat de bolnav. Propriu-
zis mi locuia decat intr-o camera, care-i slujea §i de birou §i de dormitor
§i, de sufragerie, ca astfel sa nu mai cheltuiasca cu lumina §i incalzitul,
caci erafoartefriguros."
Nae Gheorghidiu, celalalt unchi al lui gtefan, este un politician
abil, versat §i lipsit de scrupule, cunoscut ca „gura rea", dar are §i
unele merite pe care Stefan i le recunoa§te cu onestitate: „Era unul
dintre pufinii membri ai partidului liberal simpatizafi nu numai de
opozifie, dar chiar de gazetele de seara democrate caci «nu era sectar». N-
avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic, amabil §i impdciuitor in
principii. Para sa fie popular, era una dintre figurile bucure§tene, socotit
printre «inte- lectualii de rasa»".
In lumea reala, aceea a parvenifilor de tot felul, nimic nu e ce
pare a fi. Astfel Tanase Vasilescu Lumanararu, mare

312
 ] CAMIL PETRESCU - Romanul pciholoH.c
J
om de afaceri §i multimilionar este, de fapt, un analfabet, care
a mizat toata via^a pe noroc si care a ca§tigat, de cele mai
multe ori, hazardul Hind de partea lui. gtefan Gheorghidiu,
filozof naiv, este la inceput inselat de aparenfa oarecum onesta
a lui Vasilescu Lumanararu: „La inceput, Tanase Vasilescu
Lumanararu mi-a facut o bima impresie. Cu vegnicii lui ochelari
ncgri, cu secretarul nelipsit dupa el, inspectand necon- tenit,
controland, angajand si concedi'nd, mi se parea un adevarat noroc §i
pentru fabrica. Mai ales grija meticuloasa cu care controla pe
contabil, rabdarea cu care examina coloanele de cifre, cu ni§te ochelari
de §apte dioptrii, pastrami in birou, cd la el purta aljfi. In toate
buzunarele avea de altfel ochelari. Mai tdrziu am aflat insa cd e un
prea pasionat jucator de curse. Era cunoscut de toata lumea in
incinta tribunei sijucatorii a§teptau sa vada cejoaca el ca sa se
orienteze. De altfel, foarte bogat, in primavard a cumparat §i un
grajd de cai de curse." Gheorghidiu i§i schimba buna impresie
despre Lumanararu abia atunci cand i§i da seama ca versatul
om de afaceri este doar un farsor norocos, intreaga lui existenfa
fiind o neintrerupta comedie: „Abia tdrziu, poate peste un an, am
aflat, in imprejurari pe care n-am locul sa le povestesc aci, cd Tanase
Vasilescu Lumanararu, om de douazeci de ori milionar in aur, nu
§fia carte, nu §tia decdt sa semneze... §i cd boala de ochi era numai
un true, ca sa ascunda aceasta infirmitate intelectuala. Atunci am
ivfeles de ce e nelipsit de langa el secretarul, §i de ce omul acesta se
mi§ca, in lumea afacerilor, atdt de greu, jucand comedia cu o abilitate
aproape geniala, ca sa in§ele absolut pe toata lumea."

4.3.3. Modalitati de caracterizare; individualizarea

Precizeaza
perso- najelor
modalitafile/
procedeele de Prin introspeefie §i monolog interior, tehnici ale analizei
caracterizare a psihologice, §tefan Gheorghidiu analizeaza cu luciditate,
personajelor,
specifice
alternand sau iriterferand, aspecte ale planului interior, din
romanului fluxul con§tiin|ei (trairi, sentimente, reflecfii) §i ale planului
psihologic. exterior (fapte, tipuri umane, relatii cu alte personaje).
Personajul se confeseaza „in primul rand, spre a se clarifica pe
sine", „ca sa infeleagd cum a fost cu putinjfi sa iubeasca o femeie pdna a fi in stare sa
faca o crima din cauza ei §i apoi,
deodata, aceea§i persoana sa-i devina indiferenta". (Ovid S. Crohmalniceanu,

313
 Cinciprozatori in cincifeluri de lectura).
Dintre modalitalile de caracterizare a personajului, por~ tretul
lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta,
care se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini §i
relafiile cu celelalte personaje. La aceasta se adauga
autocaracterizarea (.,Eram alb ca un om fara globule ro§ii"), dar si
procedee specifice romanului psihologic modern: autoanaliza
lucida ("Simfeam din zi m zi, departe de femeia mea, cd voi muri, cdci
durerile ulceroase - acum cdnd nu mat puteam manca aproape deloc -
deveniserd de nesuportat. Sla- bisem mtr-un mod care ma despera, cdci
facea o dovada obiectiva cd sufdr din cauzafemeii, §i oricdt a§fi vrut sa
ascund cu surasuri ranile orgoliului meu, nu mai puteam izbuti, din cauza
asta/'f introspecfia („Nu potgandi nimic. Creierul pared mi s-a zemuit,
nervii, de atata incordare, s-au rupt ca nigte sfori putrede"), monologul
interior, fluxul constiinjjei.
Caracterizarea directa a lui Gheorghidiu facuta de catre celelalte
personaje este realizata prin replici scurte, precum aceea pe care i-o
adreseaza Ela lui §tefan cand sopal ii repro- seaza comportamentul
ei din timpul excursiei de la Odobe§ti: „E§ti de o sensibilitate
imposibila." „Doamna cufafd tandra §ipar argintiu", partenera de
conversable a lui Gheorghidiu in timpul reuniunilor mondene, il
numeste pe acesta din urma „omul cu sensibilitate nazdravana".
Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre
personajul-narator. In acest sens, Ela este personajul feminin
misterios, prin faptul ca tot comportamentul ei este mediat de
viziunea lui gtefan. De aceea cititorul nu se poate pronunfa asupra
fidelitafii e.

314
 5. Stilul
Prezinta Stilul anticalofil („impotriva scrisului frumos") pentru care
par+icularitatile
opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului. Scrii- torul
- stPului din
romanul Ini nu refuza corectitudinea limbii, ci efectul de artificia- litate,
. Camil Petrescu. ruptura de limbajul cotidian pe care o provoca emfaza din
limbajul personajelor din romanul traditional. De aceea banalizeaza, de pilda,
obiectul §i limbajul in care se poarta discufia de la popota (capitolul I).
Personajul-na- rator comenteaza astfel conversafia ofiferilor: „PIatitudini, poncife
din carpi§iformule curente...". Aceasta nu este doar o critica la adresa pretenfiei de
cultura a ofiferilor, ci mai ales a unui „mod neautentic de a vorbi" (Nicolae
Manolescu, Area
lui Noe), teatralizat, mimetic, fals.

INCHEIERE

6. Caracteristici ale romanului psihologic ales

noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un romanului psiho-
Caracteristici ale Ultima
roman modern, psihologic, avand drept caracteristici: logic ales. r o r
«•- unicitatea perspective! narative, timpul prezent §i subiectiv,
memoria afectiva, narafiunea la persoana I, autenticitatea trairii si
stilul anticalofil.

7. Mai mult...
Exprima-^i un Exprimarea unor opinii argumentate
punct de vedere
argumentat despre 7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre
modul in care se
reflects o idee sau
modul Tn care se reflecta o idee sau tema Tn romanul
tema in romanul psihologic pentru care ai optat
psihologic pentru
care ai optat. In opinia mea, §tefan Gheorghidiu, protagonistul romanului este
un personaj definitoriu pentru literatura lui Camil Petrescu. El
reprezinta inadaptatul superior, lucid §i hiper- sensibil, la fel ca
majoritatea personajelor scriitorului. Gheorghidiu incearca sa recompuna lumea in
funefie de aspirafia sa catre absolut §i are orgoliul de a refuza o realitate care nu i
se potrive§te, de a renunfa la o iubire care nu mai coincide cu imaginea pe care el
§i-o crease despre sentimen- tul caruia intr-un anume moment al existence! sale ar
fi fost gata sa-i sacrifice to tul. De§i in lumea lui Nae Gheorghidiu,
 a afaceristului Vasilescu Lumanararu a mondenului Grigoriade, §tefan
Gheorghidiu pare a fi un invins, in raport cu lumea pura a ideilor, el are taria de a
nu accepta compromise

I IV/. 7.2. Exprimarea unui punct de vedere argumentat despre

Exp rima-ti un
modul Tn care tema si viziunea despre lume sunt
punct de vcdere i reflectate Tn romanul ales
argumentat, '
despre modul in Consider ca prin formula narativa abordata in Ultima noapte de
care tema §i
viziunea despre j dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petrescu schimba viziunea
lumesunt | romanesca asupra unor terne, precum iubirea §i razboiul,
reflectate in il
supralicitate de literatura tradi^ionala.
romanul ales.
Afiliindu-se scriitorilor inovatori de atunci (Erich Maria
Remarque, Henri Barbusse), Camil Petrescu, ca §i Liviu Rebreanu,
polemizeaza cu romanul traditional de razboi, demistifica imaginea
eroica, idilizata a frontului, §i infaji- §eaza, din perspective,
combatantului, situafiile absurde §i contradictorii produse de o
strategic militara incompetenta, sentimentul de frica exacerbat care
anuleaza voinfele, ororile §i efectele razboiului, moartea sau
mutilarea fizica §i morala.
Evolutia cuplului §tefan - Ela este reactualizata pe parcursul
capitolelor 2-5 din cartea intai, pentru a afirma o anumita concepfie
despre iubire, ce se regase§te pe parcursul intregului discurs
narativ. Personajul-narator reactuali- zeaza aceste aspecte, le
analizeaza §i le serie nu din dorinfa de a le retrai, ci pentru a se
elibera de ele, anamneza avand o funefie cathartica (purificatoare).

t {HOC
7.3. Opinie despre semnificatiile relatiei dintre incipitul
Exprima-fi opinia
argumentata, si finalul romanului ales 5
. despre semnificafiile Consider ca incipitul §i finalul romanului se afla intr-un
relabel dintre
incipitul §i finalul oarecare raport de opozifie, cel pufin privite din anumite
romanului ales. perspective. Incipitul, construit in maniera realista prin pre- cizarea
coordonatelor spafio-temporale, il surprinde pe erou ratacind intr-un
hafi§ de incertitudini cauzate de teama ca este ingelat de femeia
iubita, in timp ce finalul, are caracter deschis §i lasa loc
numeroaselor interpretari din partea cititorilor. Acest fapt este
susfinut §i de titlul ulti- mului capitol Comunicat apocrif, care se
refera metaforic
 CAMIL PE1RESCU - Rom-mil psihologi;

la scrisoarea anonima pe care o prirne§te Gheorghidiu in care i

se dezvaluie ca so{ia il in§ala. Autenticitatea acestei dezvaluiri
nu mai prezinta interes pentru protagonist intra- cat iubirea fafa
de Ela disparuse. In central acestui capital se afla un personaj
maturizat de experien|a razboiului §i detagat de sentimentele
care il framantau la inceput.

SUGESTII DE ABORDARE1
A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • u »

1. (Varianta 41, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural de 2-3 pagini, despre
particularitafile romanului psihologic, prin referire la o opera literara studiata, apartinand
perioadei interbelice. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului, Ml

epoca, specie literara).

317
 FarticularPati ale textului narativ

CUPRINS
Precizarea a doua caracteristici ale 2.1. Caracteristici ale romanului
romanului psihologic, existente in psihologic. K2
opera literara studiata.

Prezentarea, cu referire la romanul

psihologic studiat, a patru Oricare patru dintre urmatoarele patru
elemente de construcfie a repere:
subiectului §i/ sau ale compozifiei 2.2. Perspectiva narativa.
(de exemplu: acpiune, seevenjd M3
4.1. Compozipe:
narativa, conflict, relajii temporals 2'7
4.1.1. Semnificafia titlului;
§i spajiale, cons truefia personaj 4.1.2. Timpul nararii-timpul narat;
elor, incipit, final, perspectiva 4.1.3. Incipitul; M9
narativa, tehnici narative etc.) 4.1.4. Relafia incipit-final; MIS
4.2. Construcfia subiectului: M11
4.2.1. Relafii temporale §i spafiale; M12
4.2.2. Conflictul interior; an 3
4.2.3. Iubirea; M14
4.2.4. Razboiul; io 3
4.2.5. Deznodamantul/ finalul;
4.3. Construcpa personajelor. ill©

318
 FarticularPati ale textului narativ

4.3.3. Modalilati/ procedee de

■1p

caracterizare a personajelor.

4.3.1. Relafia dintre §tefan Gheorghidiu §i

Evidentierea rela|iilor dintre doua Ela.
person aje reprezentative pentru
romanul psihologic ales.

7.1. Punctul de vedere argumentat despre

Exprimarea unui punct de vedere modul in care se reflects o idee sau tema
argumentat, despre modul in care in romanul psihologic ales.
se reflects o idee sau tema in
romanul psihologic pentru care ai
optat.
INCHEIERE
6. Caracteristici ale romanului psihologic -

ales.

2. (Variants 43, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural de 2-3 pagini, in care sa
prezinji tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un roman psihologic, din
perioada inierlelica. In elabor area eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):
INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,
epoca, specie literara).
M1

CUPRINS
Evidentierea tipului de roman 2.1. Caracteristici ale romanului
pentru care ai optat §i a psihologic.
trasaturilor care fac posibila
incadrarea intr-o tipologie, intr-un
cur ent cultural/ liter ar, intr-o
perioada sau intr-o orientare
tematica.

Prezentarea temei romanului, 3. Temele romanului. A'.‘5 mo

reflectata in textul narativ ales, cu 4.1.3. Incipitul;
referire la doua episoade/ seevenje 4.1.2. Timpul nararii-timpul narat;
narative. 4.1.4. Relatia incipit-final; M12
4.2. Constructs subiectului.
4.2.3. lubirea;
4.2.4. Razboiul.

319
 CAMIL PETRESCU Roiranul psihologic

Sublinierea a patru elemente ale Oricare patru dintre urmatoarele repere:

textului narativ, semnificative 2.2. Perspectiva narativa;
pentru ilustrarea viziunii despre 2.3. Viziunea despre lume;
lume a autorului/ a naratorului 4.2.1. Relapi temporale si spafiale; •i5’

(de exemplu: acfimie, conflict, 4.2.2. Conflictul interior;

4.3. Construc|ia personajelor;
relapi temporals §i spafiale,
4.3.1. Rela^ia §tefan Gheorghidiu - Ela
corstrucjia subiectului, M18
4.3.2. Lumea intelectualului (Utopia)
particularitafi ale compoziftei,
versus lumea reala (Realia);
perspectiva narativa, tehiiici
4.3.3. Modalita|i/ procedee de
narative, construe^ personajului, caracterizare a personajelor specifice
modalitaji de caracterizare, limbaj romanului psihologic.
etc.).
7.2. Punctul de vedere argumentat, despre
Exprimarea unui punct de vedere modul in care tema §i viziunea despre
argumentat despre modul in care lume sunt reflectate in romanul ales.
tema si viziunea despre lume sunt
reflectate in romanul ales.

INCHEIERE 6. Caracteristici ale romanului psihologic

ales.

3. (Varianta 38, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip arguments tiv, de 2-3 pagini,
despre raportul dintre timpul cronologic §i cel psihologic, ilustrat intr-un roman studiat,
aparfinand lui Camil Petrescu, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea
afirma^ie: „Exista un timp cronologic §i un altul psihologic. Primul exista obiectiv,
independent de subiectivitatea noastra, §i este cel pe care il mdsuram dupa miscarea astrelor
in spa flu §i dupa diversele pozijii ocupate intre ele de planete, accl timp ce roade din noi de
cum ne nastem pe lume, pana ednd disparem §i stapanegte curba fatidica a viefii tuturor
existenfelor. Dar mai este §i un timp psihologic, de care suntem congtienpi in funefie de ce
facem sau nu facem §i care graviteaza intr-un fel foarte diferit in emofiile noastre," (Mario
Vargas Llosa, Scrisori catre un tdnar romancier).

IPOTEZA
Rela^ia dintre timpul cronologic §i timpul psihologic, surprinsa in afirmafia scrii- torului
Mario Vargas Llosa, se regase§te in romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de rdzboi, roman psihologic, modern, de tip subiectiv, ce are drept
caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent §i subiectiv, fluxul congtiinfei,
memoria afectiva, narafiunea la persoana I, luciditatea (auto)analizei, anticalofilismul, dar §i
autenticitatea definita ca identificarea actului de create cu realitatea vie|ii, cu experien^a
nepervertita, cu trairea febrila.

320
 Pari'icularitati ale textilui narativ

ARGUMENTARE
Argumentul 1 2,2. Perspectiva narativa; M3
Exists un timp cronologic §i un 3. Temele romanului. M5
altul psihologic. 4.1.1. Semnificafia titlului-metafora
M8
pentru timpul psihologic;
Argumentul 2
Primul exists obiectiv, 4.1.2. Timpul nararii - timpul narat;
M9
independent de subiectivitatea
noastra, §i este cel pe care il 4.2. Constructs subiectului;
M12
masuram dupa mi§carea astrelor 4.2.1. Relafii temporale §i spafiale;
4.2.3. lubirea;
M13
in spavin §i dupa diversele pozi^ii
ocupate intre ele de planete. 4.2.4. Razboiul. M15

Argumentul 3 acel timp ce roade

din noi de cum ne na§tem pe lume,
pans cand disparem §i stapane§te 4.2.2. Conflictul.
curbs fatidica a vie{ii tuturor
existen|elor.

Argumentul 4
Dar mai este §i un timp
psihologic, de care suntem
con§tien|i in func^ie de ce facem 4.3.1. Relafia §tefan - Ela.
sau nu facem §i care graviteaza 4.3.3. Modalitafi de caracterizare/ M18
intr-un fel foarte diferit in emofiile M20
noastre.

CONCLUZIE
Cu toate ca individul traie§te intr-un timp psihologic, pe care il mascara in func^ie de
propriile emofii §i trairi, el nu se poate separa complet de timpul cronologic, de
evenimentele exterioare. De aici provine §i drama lui Gheorghidiu, filozof inte- lectual
lucid, inadaptat superior, care are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara pe care o
filtreaza totu§i prin propria con§tiinfa. In realitate, tocmai evenimentele exterioare vor
produce destramarea cuplului (primirea mo§tenirii de la unchiul Tache), respectiv
disparifia iubirii (experienfa razboiului, a morfii).
Prin urmare, a§a cum remarca Mario Vargas Llosa, exists un timp cronologic,
obiectiv §i un altul psihologic, subiectiv, dar pe care con§tiin|a noastra nu le poate
separa intotdeauna in totalitate.

321
 CAMIL PETRESCU - ..G-~nan~.il psi'^olo^i:
(Variants 38, Bac. 2009) Exemplu de redactare:

IPOTEZA
Scriitorul §i teoreticianul romanului Mario Vargas Llosa considers ca: „exista un
limp cronologic si un altul psihologic. Primal exista obiectiv, independent de subiectivitatea
noastra, §i este cel pe care il masuram dupa migearea astrelor in spafiu si dupa diversele
pozifii ocupate intre ele de planete, acel timp ce reads din noi de cam ne n astern pe lume,
panel cand disparem §i stapaneste curba fatidica a viefii tuturor existenfelor. Dar mai este §i
un timp psihologic, de care suntem con§tienfi in funefie de cefacem sau nujacem §i care
gravitcaza intr-un felfoarte diferit in emofiile noastre."
Relafia dintre timpul cronologic timpul psihologic, surprinsa in afirma- tia
scriitorului Mario Vargas Llosa, se regase§te in romanul lui Camil Petrescu Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, roman psihologic, modern, de tip subiectiv,
ce are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent §i subiectiv,
fluxul congtiinfei, memoria afectiva, narafiunea la persoar a I, luciditatea (auto)analizei,
anticalofilismul, dar §i autenticitatea defi- nita ca identificarea actului de create cu
realitatea viefii, cu experienfa neper- vertita, cu trairea febrila.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a perso- najului
principal, §tefan Gheorghidiu, care traie§te doua experience fundamentale: iubirea §i
razboiul.
Narafiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv interna/ viziunea „impreuna
cu", presupune existenfa unui narator implicat (identitatea dintre planul naratorului
§i cel al personajului). Punctul de vedere unic §i subiectiv, al personajului-narator,
care mediaza intre personaje §i cititor, il determina pe acesta din urma sa cunoasca
despre ele atat cat §tie §i personajul principal. Situarea eului narativ in centrul
povestirii confers autenticitste, iar faptele §i personajele sunt prezentate ca «
evenimente interioare, interpretate, analizate. Reprezentarea epica neutra a unor
evenimente exterioare (in romanul traditional) face loc reprezentarii unei proieefii
f
subiective in planul con§tiinfei naratorului (in romanul, psihologic, de tip subiectiv).
r
Ficfiunea romanesca se construie§te pornind de la o sursa autobiografica: jurnalul
c
de campanie al autorului din timpul Primului Razboi Mondial, insa persona) ul-nar a
tor este o instanfa a comunicarii narative a carei plasmuire nu se confunda cu
n
existenfa reala a scriitorului. In prefafa la edifia din 1955 a romanului Ultima noapte de
ti
dragoste, intaia noapte de razboi, prefafa intitulata Cuvant dupd un sfert de veac, Camil
Petrescu explica geneza carfii §i totodata i§i accentueaza preferinta pentru estetica rr
autenticitatii: „Negre§it, trebuie sa larnurim cd daca partea intaia a acestui roman e o
fabulafe, e adica nascocita de un autor care nici nu era insurat si nici n-avea ofamilie pe d<
vremca aceea deci cd eroul Stefan Gheorghidiu cu sofa Ini sunt puraficpiune; in schimb se ju
poate afirma cd partea a doua a cartii, aceea care incepe cu intaia noapte de razboi, este J
construita dupa memorial ul de campanie al autorului, fmprumutat cu amanunte cu tot di
eroului".

322
 ParticularitdH ale text ,ilui nar ai’v |

Textul narativ este structural in doua parfi precizate in titlu, care indice temele
rornanului §i, in acela§i timp, cele doua experience fundamentale de cunoa§tere
traite de protagonist: dragostea si razboiul. Daca prima parte re- prezinta
rememorarea iubirii matrimoniale equate dintre Jtefan Gheorghidiu si Ela, partea a
doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu, urmare§te
experienfa de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte este in
intregime ficfionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului,
articole §i documente din epoca, ceea ce conf era autenticitate textului.
De altfel titlul carfii reprezinta o metafora pentru timpul psihologic, pentru
modul in care timpul cronologic, obiectiv §i evenimentele exterioare sunt percepute
la nivelul constiinfei.

ARGUMENTUL I
Titlul rornanului indica temele acestuia §i poate fi considerat o metafora a
timpului psihologic, a modului in care timpul obiectiv §i evenimentele exterioare
sunt asimilate in prezentul con§tiinfei.
Substantivul noapte exprima trairea in con§tiinfa §i abolirea principiului
cronologic, deoarece noaptca retrairii presupune dilatari §i comprimari tempo- rale,
redand transformarea constiinfei personajului-narator care prezinta lumea §i pe sine
in doua „momente definitorii" ale existenfei sale: iubirea §i razboiul.
Cuvintele ultima §i prima sunt frontierele temporale ale unor epoci diferite
fundamental prin viziune §i traire, marcand momentele definitorii ale transfor- marii
sale. Noaptea congtiintei e legatura dintre cele doua parfi ale rornanului data de trairea
in con§tiinfa, de timpul psihologic.
Primul capitol pune in evidence cele doua planuri temporale din discursul
narativ: timpul nararii, timpul cronologic (prezentul frontului) §i timpul narat,
timpul psihologic (trecutul pove§tii de iubire).
Capitolul intai §i al §aselea din prima parte a rornanului cuprind eveni- mente
contemporane cu momentul nararii (prezentul amintirii).
Capitolele al doilea - al cincilea constitute o retrospective ce poate fi considerate
„un roman in roman" (trecutul), reprezentand aproximativ doi ani §i jumetate din
viafa eroului. Revenirea la prezent se face in capitolul al §aselea: „Dar ultima scrisoare
ma chema negreft la Campulung, pentru sambata, cel tarziu duminicd. [...] Aseara, la popota,
a fest a treia incercare." Prin aceaste fraze se

323
 CAMIL PETRESCU - Romanul psihologic
incheie paranteza epica din capitolele al doilea ~ al cincilea §i se revine la seara
discufiei de la popota, la momentul inifial.
Capitolul al gaselea reia firul cronologic intrerupt prin retrospective §i cuprinde
doua zile pline de intamplari chinuitoare pentru gelozia lui §tefan Gheorghidiu
(drumul la Campulung, cearta cu sofia, intoarcerea pe front). Duminica seara, dupa
declarafia de intrare in razboi, este complet absorbit de marele eveniment care ii va
schimba perspectiva asupra viefii §i a iubirii.
Capitolele §apte~doisprezece cuprind relatari de pe front, trairea in con§tim- fa a
terorii razboiului.
In ultimul capitol al romanului se revine la povestea de dragoste. Titlul
capitolului este semnificativ, Comunicat apocrif - sugerand schimbarea, devenirea
personajului, care anunfa sub forma unui „comunicat" tocmai eliberarea de gelozie,
pierderea iubirii pentru Ela, consecinfa a reconfigurarii §i schimbarii perspective!
asupra viefii, mortii §i, implicit, a iubirii.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozifional: acfiunea primului capitol,
La Piatra Craiului in munte, este posterioara intamplarilor relatate in restul carfii I.
Chiar daca este vorba de un roman modern, in incipit sunt fixate cu precizie
realista coordonatele spafio-temporale: „In primavara anului 1916, ca subloco- tenent
proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din capitala, la
fortificarea vaii Prahovei, intre Bu§teni §i Predeal."
Protagonistul si, in acela§i timp, naratorul intamplarilor din roman, §tefan
Gheorghidiu, este concentrat pe Valea Prahovei §i in a§teptarea intrarii Romaniei in
Primul Razboi Mondial. La popota ofiferilor el asista la o discufie despre dragoste §i
fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat care §i-a ucis Sofia
infidela a fost achitat la tribunal. Aceasta discufie declangeaza memoria afectiva a
protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani §i jumatate de casnicie cu
Ela.
. Episodul discufiei de la popota, adica un eveniment exterior, declan§eaza,
intocmai ca la Proust, rememorarea unor intamplari sau stari traite intr-un „timp
pierdut", un timp psihologic, dar spre deosebire de fluxul memoriei involuntare
proustiene, in cartea lui Camil Petrescu evenimentele din trecut sunt ordonate
cronologic §i analizate in mod lucid, fiind vorba de memoria voluntara. La Proust,
personajul-narator retraiegte trecutul, la Camil Petrescu, acesta analizeaza si
interpreteaza trecutul.
Evenimentele istorice (razboiul - timpul cronologic) sunt puse in umbra de
evenimentele personale (iubirea lui Gheorghidiu pentru Ela - timpul psihologic). De
altfel, Gheorghidiu §i afirma chiar la un moment dat referitor la intamplarile pe care
le poveste§te: „Eram ca intr-o zi imensa §i intamplarile acestea mid, amanun+ite pdnd la
fracpi de impresie, erau printre cele mai importante in viafa mea. Astazi, cdnd le scriu pe
hdrtie, imi dau seama, iar p iar, cd tot ce

324
 Particularitap ale icxtului naratiz

povestesc nu are importanjzd decdt pentru mine, cd nici nu arc sens sa fie povestite. ine
Pentru insa, care nu traiesc decdt o singura data in desfa§urarea lumii, ele au insemnat
mat mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decdt sirurile de dinastii
egiptene, decdt ciocnirile de astri in necuprins, caci singura existenta reala e accea a
congtiinfei. Si, in organizarea si ierarhia con§timfei mele,femeia mea era mai vie §i mai reala
decdt stelele distrugator de uriase, al caror mime nu-l §tiu."

ARGUMENTELE II, III §1IV

Astfel, povestea de dragoste dintre §tefan Gheorghidiu gi Ela, poveste pe care
personajul-narator o analizeaza pana in cele mai mici detalii, devine mult mai
importanta pentru el decat marea conflagrate mondiala la care participa.
Ac|iunea romanului cuprinde trei ani din via^a protagonistului, in care trecutul
gi prezentul se intrepatrund, avand un rol fundamental in definirea personalitatii
eroului. La fel ca gi Fred Vasilescu, protagonistul romanului Patul lui Procust, pentru
care existenfa incepe din rnomentul in care o intal- negte pe doamna T. („Nofiunea de
normal eu nu o am decdt comparand existenfa mea de dinainte de a o intalni pe doamna T. cu
existenfa mea de acum.", martu- risegte Fred), Stefan Gheorghidiu igi reconsidera
intreaga viafa din perspec- tiva iubirii pentru Ela. Nimic din ceea ce i s-a intamplat
inainte de a o intalni pe Ela nu mai conteaza prea mult, de aceea Gheorghidiu nici nu
acorda important datelor biografice pe care le reconstituie, parca in fuga. Chiar
razboiul la care participa in prezentul cronologic i se pare pana intr-un anumit punct
lipsit de important^ in raport cu drama iubirii.
Astfel din cartea I a romanului cititorul afla ca inainte cu doi ani gi jumatate de
izbucnirea razboiului, tanarul, pe atunci student la Filozofie, se casatoregte din
dragoste cu Ela, studenta la Litere, orfana crescuta de o matuga. Dupa casatorie, cei
doi soji traiesc modest, dar sunt ferici|i. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o
mogtenire pe care Gheorghidiu o primegte la moartea unchiului sau avar, Tache.
Spre deosebire de sojul sau, Ela este atrasa de via^a mondena, la care noul statut
social al familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza
matrimoniala, al caret moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobegti,
prilejuita de sarbatoarea Sfin^ilor Constantin gi Elena. In timpul acestei excursii se
pare ca Ela ii acorda o atenjie exagerata unui anume domn G., „vag avocat", care,
dupa opinia persona) ului-narator, ii va deveni mai tarziu amant. Din acest moment,
povestea de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu gi Ela se constitute intr-o adevarata
„monografie a indoielii,/. Dupa excursia de la Odobegti, legatura, ce parea pana
atunci indestructibila, incepe sa fie series pusa la indoiala, mai ales de catre gtefan.
Rela^ia lor devine o succesiune de separari gi impacari. Pentru a se razbuna pe Ela,
Gheorghidiu aduce acasa o prostituata, motiv pentru care sojia il parasegte. Dupa o
despartire temporara, so^ii se impaca (capitolul

325
 Cr-J. IIL PETRESCU - Romunul psihologlc

Asta-i rochia albastra). Urmeaza o alia desparfire, intr-o noapte de februarie, cand
Stefan revine acasa pe neasteptate de la Azuga, de unde era concentrat si nu o gaseste
pe Ela. Acest episod define ilustrativ pentru exemplificarea raportului dintre timpul
cronologic si cel psihologic. In timpul nopfii in care isi a§teapta Sofia, Stefan are
impresia ca timpul se dilata la nesfar§it („A^ fi vrut sa alcrg, sa strung sticla Sparta in.
pumni, sa incerc or ice, numai sa pot faramita. din noaptea care ma desparfea de zoriizilei. [...]
aveam imprcsia cd timpul se va dilata la infinit Femeia isi face aparitia abia dimineafa,
dar refuzand sa dea vreo explicate, parase§te locuinfa. Peste cateva zile, sotul ii serie,
propu- nandu-i un divort amiabil. De aceasta data impacarea survine, dupa ce
Gheorghidiu descopera un bilet ratacit printre lucrurile Elei, prin care veri- §oara lui,
Anisoara, o invita pe Ela sa petreaca noaptea la ea, tocmai la data la care el nu o
gasise acasa (capitolul Intre oglinzi paralele). Concentrat pe Valea Prahovei, unde
a§tepta intrarea Romaniei in razboi, Gheorghidiu prime§te o scrisoare de la Ela prin
care aceasta il chema urgent la Campulung, unde se mutase pentru a fi mai aproape
de el. Femeia vrea sa-1 convinga sa treaca o suma de bani pe numele ei pentru a fi
asigurata din punct de vedere financiar in cazul morfii sofului ei pe front. Afland ce-
§i dore§te Sofia sa, Gheorghidiu e convins ca aceasta planuise divorful pentru a
ramane cu domnul G., pe care gtefan il intalne§te pe strada. Protagonistul crede ca
domnul G. nu se afla intamplator la Campulung §i ca a venit acolo pentru a fi alaturi
de Ela. Din cauza izbucnirii razboiului, gtefan nu mai apuca sa verifice daca Sofia il
in§elase sau nu.
A doua experienfa in planul cunoa§terii existenfiale o reprezinta razboiul.
Imaginea acestuia e demitizata, confruntarile fiind prezentate a§a cum se reflecta in
con§tiinfa individului §i nu la modul eroic. Nu istoria mare con- teaza, ci felul in care
omul traie§te evenimentele.
Frontul inseamna haos, mizerie, rnasuri absurde, invalmageala, dezordine.
Capitolul Ne~a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului §i
tragismul confruntarii cu moartea. Viafa combatantilor fine de hazard, iar eroismul
este inlocuit de spaima de moarte in mijlocul careia se pastreaza doar instinctul de
supraviefuire §i automatismul: „Nu mai e nimic omenesc in noi". Individul se pier de,
se simte anulat in iure§ul colectiv, iar eroul pierde nofiunea timpului sesizata atat de
acut mai inainte. lerarhia de semnificafii a evenimentelor se rastoarna §i drama
colectiva a razboiului, a morfii, ajunge sa puna in umbra drama individuala a iubirii:
„Intr-un tablou strain, in golul minfii, vad in clipa asta limpede §i departe de ai mei pe
nevasta-mea, amantul ei, dar n-am timp sa ma opresc, sa-lfixez, ca sa privesc. Bucuriile §i
minciunile lor sunt puerile fa}a de oamenii ace§tia, dintre care iriii vor muri peste zece,
cincisprezece minute, alfii maine, poimaine, saptamana viitoare."
Experience dramatice de pe front modifies atitudinea personajului-nara- tor fata
de celelalte aspecte ale existenfei sale: „Atdt de mare e departarea de cele intdmplatc ieri,
cd acestea sunt mai aproape de copilaria mea, deedt de mine cel de
DO sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de-atunci, mi~aduc amintc cu-adevdrat,
ca de o intamplare din copilarie."
Timpul cronologic petrecut de Gheorghidiu pe front se transforma intr-un intern

326
 Particularitaji ale textural narat
care pare sa nu se mai sfarseasca gi ii creeaza eroului iluzia vesniciei: E noapte tarziu,
dar cat va maifi pana mdine dimineafa? O ve§nicie. [...] Incerc sa fixez ziua dupa calendar,
dar cine a mai tinut socoteala de zile, ednd pentru noi, care traim dupa calendarul vesniciei,
n-aveau nicio importuned."
Ultimul capital, intitulat Comunicat apocrif (apocrif - „care este atribuit alt id autor
deedt celui adevarat sau a carui autenticitate este indoielnica"), este ilustrativ pentru
devenirea interioara a protagonistului. Titlul acestui capital poate fi interpretat in
dublu sens: pe de o parte, se refers la comunicatele contra- dictorii care sosesc de pe
front („Cei care fin minte §tiu cd numai comparand doua comunicate poti afla ceva" spune
Gheorghidiu), iar pe de alts parte, titlul trimite, metaforic la scrisoarea anonima pe
care o primegte protagonistul la mtoarcerea din razboi gi in care i se clezvaluie ca
sofia il ingala. Stefan nu mai verifica insa autenticitatea acestei scrisori, pentru ca a
obosit sa se mai indoiasca gi sa mai caute certitudini.
Ranit gi spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucuregti, dar se simte detagat de
tot ce il legase de Ela. O privegte acum cu indiferenfa „cu care privegti un tablou" gi
hotaragte sa o paraseasca: „I-am scris cd ii las absolut tot ce e in casd, de la obiecte de pref
la edrfi..., de la lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul". Erin renunfare la
„trecut/z, adica a tat la timpul trait, cat gi la cel rememorat, Gheorghidiu se elibereaza
de drama erotica.
Finalul nu rezolva insa misterul carfii, iar dupa terminarea romanului in mintea
cititorului continua sa planeze aceeagi intrebare, ca gi pe parcursul lecturarii acestuia:
„§i-a ingelat sau nu Ela soful?" Cum sfargitul lasa loc interpretarilor multiple, iar
destinul de combatant al protagonistului nu este incheiat (se afla la Bucuregti intr-o
permisie), se poate considera ca romanul are un final deschis.

CONCLUZIE
Cu toate ca individul traiegte intr-un timp psihologic, pe care il masoara in
funefie de propriile emofii §i trairi, el nu se poate separa complet de timpul
cronologic, de evenimentele exterioare. De aici provine §i drama lui Gheorghidiu,
filozof §i intelectual lucid, inadaptat superior, care are impresia ca s-a izolat de lumea
exterioara pe care o filtreaza totugi prin propria congtiinfa. In reali- tate, tocmai
evenimentele exterioare vor produce destramarea cuplului (primi-
rea mo§tenirii de la unchiul Tache), respectiv disparifia iubirii (experienfa razboiului,
a morfii).
Prin urmare, a§a cum remarca Mario Vargas Llosa, exista un timp crono- logic,
obiectiv §i un altul psihologic, subiectiv, dar pe care con§tiinfa noastra nu le poate
separa intotdeauna in totalitate.

4. (Varianta 56, Bac. 2009,2008; Varianta 57, Bac. 2007) Serie un eseu de tip argu-
mentativ, de 2-3 pagini, despre direefia modernista, promovata de E. Lovinescu in
cultura romana, ilustrand-o cu un text narativ adeevat, pornind de la afir- mafia
criticului, conform careia: „scriitorii [trebuie] judecati §i din punctul de vedere al
327
 Particularitaji ale textural narat
caracterului de sincronism cu dezvoltarea viejni noastre sociale §i culturale, dar §i din
punctul de vedere al efortului de diferenfiere fafa de ceea ce a fast inainte, diferenfiere de
material de inspirafie, in sensul evolujiei preocuparilor momentului icteric, §i de expresie, in
sensul capacitdfii limbii de a se innoi prin imagine §i armonie."

IPOTEZA
E. Lovinescu afirma faptul ca: „scriitorii [trebuie] ji'decafi §i din punctul de vedere al
caracterului de sincronism cu dezvoltarea viejji noastre sociale §i culturale, dar $i din
punctul de vedere al efortului de diferenfiere fafa de ceea ce a fast inainte, diferenfiere de
material de inspirafie, in sensul evohgici preocuparilor momentului istoric, §i de expresie, in
sensul capacitafii limbii de a se innoi prin imagine §i armonie."
In literatura romana, E. Lovinescu este cel care teoretizeaza modernismul ca doctrina
estetica, dar si ca manifestare. Prin intermediul revistei §i al cenaclului Sburatorul, E.
Lovinescu pune bazele modernismului. Revista a aparut la Bucure§ti intre 1919-1922 §i 1926-
1927. Cenaclul a avut o existenfa mult mai indelungata, din 1919 pana in 1947. Obiectivele
gruparii erau promovarea tinerilor scriitori §i imprimarea unei tendinte moderniste in
evolutia literaturii romane.
Principalele lucrari de doctrina ale lui Lovinescu sunt: Istoria civilization romane
modeme (1924-1925) si Istoria literaturii romane contemporane (1926-1929).
In esenfa, modernismul lui Lovinescu porneste de la ideea ca exista un spirit al veacului
(saeculum), care determina, in ansamblu, sincronizarea culturilor europene. Astfel,
civilizafiile mai pufin dezvoltate suf era influenza celor avansate.
in lucrarea Istoria civilizatiei romane moderns, E. Lovinescu susfine teoria imitatiei,
preluata de la psihologui §i sociologul francez Gabriel Tarde. Potrivit acestei teorii,
popoarele evoluate exercita o influenza benefica asupra celor mai putin dezvoltate.
Influenza se realizeaza in doua trepte: mai intai, se adopta prin imitafie forme ale civilizapei
superioare, apoi se stimuleaza crearea unui fond propriu. Strans legat de teoria imitafiei este
principiul sincronismului, care ar insemna acceptarea schimbului de valori intre culturi,
acceptarea elementelor care confera noutate §i modernitate fenomenului literar.
Pentru sincronizarea literaturii romane cu spiritul veacului, E. Lovinescu con- sidera
drept necesare cateva mutajii de ordin tematic §i estetic, cum ar fi: trecerea de la o literatura
cu tematica preponderent rurala la o literatura de inspiratie. urbana; cultivarea prozei
obiective; evolufia poeziei de la epic la liric; intelec- tualizarea prozei §i a poeziei;
dezvoltarea romanului analitic, fluxul intamplarilor din romanul traditional fiind inlocuit cu
fluxul con§tiinfei in romanul de analiza psihologica. Tot in aceasta perioada se dezvolta
jurnalul, eseul romanesc, coiajul de scrisori sau documente, accentul fiind pus pe ideea de
autenticitate a trairii, pe relatarea subiectiva la persoana I.
Printre scriitorii promo vaji de E. Lovinescu in cadrul cenaclului §i al revistei Sburatorul
se numara: Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban §.a.
Unul dintre principiile de baza ale modernismului lovinescian este acela al
sincronismului civilizatiei §i literaturii rornane mai pufin dezvoltate cu aceea occi- dentala
mai avansata. In acest sens criticul afirma ca:,,scriitorii [trebuie] judecaji... din vunctul de vedere
al caracterului de sincronism cu dezvoltarea viejii noastre sociale si culturale". Din acest punct de
vedere, Camil Petrescu este unul dintre cei mai de seama susfinatori ai modernismului
lovinescian.

328
 Particularitaji ale textural narat

ARGUMENTARE
Argumentul 1
Unul dintre principiile de baza 2.1. Caracteristici ale romanului
ale modernismului lovinescian psihologic/ de analiza, modern; M2
este acela al sincronismului civi- 4.1.1. Semnifica^ia titlului-metafora
lizafiei §i literaturii romane cu pentru timpul psihologic; M8
aceea occidentala. In acest sens 4.1.2. Timpul nararii - timpul narat.
criticul afirma ca: „scriitorii [tre- M9
buie] judecaji... din punctid de ve-
dere al caracterului de sincronism
cu dezvoltarea viejii noastre
sociale §i culturale". Din acest
punct de vedere, Camil Petrescu
este unul dintre cei mai de seama
susfi- natori ai modernismului
lovinescian.

Argumentul 2.
Sincronizare cu filozofia epocii si 3. Temele romanului.
ft A r*
cu noul roman: substan- fialism, 2.2. Perspectiva narativa;
autenticitate. 2.3. Viziunea despre lume, estetica jyj 3
autenticita|ii;
Argumentul 3
Romanul modern de tip 4.2. Construct subiectului;
aroustian; timpul cronologic -
timpul psihologic

m i 4 ____

Argumentul 4 4.2.2. Conflictul interior;

Roman modem, psihologic, prin Jri 8
tema, conflict (interior), prota- Experience in planul cunoasterii T?
gonist (o con§tiinfa problema- existenfiale:
tizanta) §i prin utilizarea unor 4.2.3. lubirea;
tehnici modeme ale analizei psi- 4.2.4. Razboiul.
hologice (introspeefie, monolog 4.3. Constructia personajelor; M15
interior, fluxul con§tiintei). 4.3.2. Opozifia dintre lumea
intelectualului §1 lumea reala; M17
4.3.3. Modalitafi de caracterizare. M19
i
CONCLUZIE
Printre mutafiile aduse literaturii interbelice de modernismul lovinescian se nu- mara
intelectualizarea prozei, schimbarea mediului rural cu cel citadin §i dezvol- tarea
romanului de analiza, toate fiind §i trasaturi ale romanului camilpetrescian.

329
 Particularitaji ale textural narat

[ APLICATII ] . . .

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini in care sa prezin^i viziunea despre
lume, intr-un roman psihologic, pornind de la ideile exprimate intr-una dintre
urmatoarele afirma^ii critice:

„[In romanul psihologic] autorul incearca sa patrunda lumea interioara a

personajului, incearca sa analizeze impactul evenimentelor asupra con§tiinfei personajului, sa
descrie dorinje, constrangeri, speranje, decepjii, bucurii. De multe ori este vorba despre
ganduri in miscare, despre o gandire care se cautd pe sine, care se autoanalizeazd.” (Ciprian
Ceobanu, Felurite ipostaze ale romanului , psiholgic)

„Sa nu descriu deedt ceea ce odd, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simjurile mele, ceea
cegandesc eu... Aceasta-isingura realitatepe care o potpovesti... Dar aceasta-i realitatea
con§tiinjei mele, confinutul meu psihologic... Din mine insumi, eu nu pot ie§i... Orice a§
face eu nu pot descrie decat propriile mele senzajii, propriile mele imagini. Eu nu pot
vorbi onest deedt la persoana intdi." (Camil Petrescu, Nona structura opera lui Marcel
Proust)

„In romanul lui Camil Petrescu evenimentele par scuturate de semnificatie §i, astfel,
egalizate. O anumita estetica a romanului camilpetrescian poatefi schijata de pe acum §i
ea ar avea in vedere, la acest nivel primar al analizei, doua principii

330
 Particularita|i de com true tie a personajelor
tehnicilor moderne de analiza psihologica (introspeefia, monologul interior,
fluxul constiinfei, memoria afectiva).
Ultima noapte de dragoste, mtaia noapte de razboi (1930) de Camil
Petrescu este un roman psihologic, de tip subiec™ tiv, deoarece are
drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent §i
subiectiv, fluxul con§tiinfei, memoria afectiva, narafiunea la persoana I,
luciditatea (auto)analizei, anticalofilismul, dar §i autenticitatea definita
ca identificare a actului de creatie cu realitatea viefii, cu experienfa
nepervertita, cu trairea febrila.

CUPRINS

2. Caracteristici ale textului narativ

2.1. Perspective narativa; instantele comunicarii narative
M2 Romanul este scris la persoana in tai, sub forma nnei con- fesiuni a
7
Prezinta 2-4 personajului principal, Stefan Gheorghidiu, un tanar intelectual care
caracteristici ale traie§te doua experience fundamentale: iubirea §i razboiul.
textului narativ,
semnificative Naratiunea la persoana intai, cu focalizare exclusiv interna/
pentru realizarea viziunea „impreuna cu", presupune existenfa unui narator implicat
personajului ales.
(identitatea intre planul naratornlui §i al personajului). Punctul de
vedere unic §i subiectiv al perso- najului-narator care mediaza intre
M28 cititor §i celelalte perso- naje, il determina pe cititor sa cunoasca despre
Prezinta specificul ele atat cat §tie §i personajul principal (ceea ce face ca Ela sa ramana
perspectivei
personajul misterios al romanului). Insa situarea eului na
narative §i
instanple rativ in central povestirii confera autenticitate, iar faptele §i
comunicarii personajele sunt prezentate ca evenimente inter io are, in-
narative din
romanul psihologic terpretate, analizate. Reprezentarea epica neutra a unor
de tip subiectiv evenimente exterioare (in romanul traditional) face loc repre-
ales.
zentarii unei proieefii subiective in planul con^tiinfei nara-
torului (in romanul psihologic, de tip subiectiv).
Fictiunea romanesca se construieste pommel de la o sursa
autobiografica: jurnalul de campanie al autorului din timpul Primului
Razboi Mondial, insa personajuil-narator este o instanfa a comunicarii
narative a carei plasmuire nu

331
 CAMILIETRESCU / Romanul pyihclogic
se confunda cu existenta reala a scriitorului. In prefafa la edifia din
1955 a romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rdzboi, prefata
intitulata Cuvdnt dupa un sfert de veac, Camil Petrescu explica geneza cartii
si totodata i§i accentueaza preferinta pentru estetica autenticitafii:
„Negre§it, trebuie sa Idmurim cd daca partea intaia a acestui roman e
ofabulajde, e adieu ndscocita de un autor care nici nu era insurat si nici n-avea
ofamilie pe vremea aceea §i deci cd eroul Stefan Gheorghidiu cu Sofia lui sunt
pura fiefiune; in schimb se poate afirma cd partea a doua a carfii, aceea care
incepe cu intaia noapte de rdzboi, esteconstruita dupa memorialul de campanic al
autorului, imprumutat cu amanunte cu tot eroului”.

2.2. Relatia dintre temele romanului si personajul principal

Dragostea §i razboiul reprezinta temele romanului, acestea fiind precizate in titlu §i
in structurarea cartii. De asemenea, iubirea §i razboiul constitute cele doua
experience fundamentale de cunoa§tere traite de protagonist, un
tanar inte- lectual cu nostalgia absolutului.
Prezinta rela|
ia ? dintre temele * Daca prima parte a romanului, Ultima noapte de dragoste,
romanului §i reprezinta rememorarea iubirii matrimonial© e§uate dintre §tefan
principal. Gheorghidiu §i Ela, par tea a doua, Intaia noapte de rdzboi,
construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmare§te experienfa de pe front, in timpul Primului Razboi
Mondial. Prima parte este in intregime fictionala, in timp ce a
doua valorifica jurnalul de campanie al autorului insu§i, articole
§i documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.

2.3. Relatii temporal© si spatiale

Acfiunea romanului este plasata atat in mediul citadin (Bucure§ti,
Campulung), cat §i pe front, §i cuprinde eveni- mente, care se
petrec cu aproximativ doi ani §i jumatate inainte de 1916, inainte
de izbucnirea razboiului, cat §i in timpul desfa§urarii acestuia, pe
front. Timpul si spafiul sunt reunite in confesiunea personajului-
narator, intr-un prezent al trairilor §i framantarilor interioare.
I
| Prezinta rela|iile
I temp or ale
? spa^iale din
roman.

332
 P?i ticularitari de construc|ie a personajeio.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea
primului capitol, La Piatra Craiului in munte, este posterioara
intamplarilor relatate in restul carfii I. Capitolul pune in evidenfa cele
doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii, timpul
cronologic (prezentul trait pe front) si timpul narat, timpul psihologic
(trecutul pove§tii de iubire). Astfel, in primavara lui 1916, protagonistul
si, in acela§i timp, naratorul intamplarilor din roman, Stefan
Gheorghidiu, fiind concentrat pe Valea Prahovei si aflat in a§teptarea
momentului in care Romania se va implica in Primul Razboi Mondial,
asista la popota ofiferilor la o dis- cufie despre dragoste §i fidelitate,
pornind de la un fapt divers aflat din presa: un barbat care §i-a ucis
sofia infidela fusese achitat la tribunal. Aceasta discufie declan§eaza
memoria afectiva a protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei
doi ani §i jumatate de casnicie cu Ela.

2.4. Conflictul/ conflictele textului narativ studiat

Spre deosebire de romanele tradifionale in care conflictul se desfa§ura
Prezinra conflictul/
la nivel exterior intre diverse personaje, in romanul lui Camil Petrescu
conflictele textului
narativ studiat
conflictul este interior §i se produce in con§tiinfa persona)ului narator,
gtefan Gheorghidiu, care traie§te stari §i sentimente contradictorii in
ceea ce o prive§te pe sofia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de raporturile
pe care protagonistul le are cu realitatea inconjuratoare. A§a cum a remar cat §i
critica liter ar a, Gheorghidiu traie§te cu iluzia ca s-a izolat de realitatea incon-
juratoare, insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea sa se implice va produce
destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea mondena, pe care eroul o
dispre£uie§te §i de care fine sa se deta§eze, reprezinta principalul motiv al rupturii
dintre §tefan §i sofia sa. Agadar conflictul interior trait de protagonist se produce
din cauza conflictului exterior, dintre Gheorghidiu §i lumea inconjuratoare. De
altfel, intr-un stu- diu asupra operei lui Camil Petrescu, criticul literar Marian Pop a
identifica in cazul lui Stefan Gheorghidiu un triplu conflict care largegte treptat sfera
de autocunoa§tere a per- sonajului: conflictul individului cu el insu§i, conflictul cu
ceilalfi §i conflictul cu universul.

333
 Cn.MIL PETRESCU / Romarul psihologic

I
|
i 3. Statutul social, psihologic, moral etc.
• Prezinta statutul
social, psihologic,
al personajului ales
moral etc. al
Personajul principal §tefan Gheorghidiu reprezinta tipul
personajului ales.
intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traie§te drama
indragostitului de absolut §i nu-§i gase§te locul intr-o societate
dominate de mediocritate §i de imoralitate. Filo- zof, el are
impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa, in realitate,
evenimentele exterioare sunt filtrate prin con§tiin- fa sa.
Gandurile §i sentimentele celorlalte personaje nu pot fi
cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in
aceasta con§tiinta.
Student la Filozofie, Stefan Gheorghidiu este un inte-
lectual care traie§te in lumea ideilor, a carfilor §i care are
impresia ca s-a izolat de realitatea materials imediata. In fapt
insa, tocmai aceasta realitate imediata produce destra- marea
cuplului. Pana in momentul in care Gheorghidiu prime§te
mo§tenirea de la unchiul Tache, cuplul traie§te in condifii
modeste, dar in armonie.
" - '3

4.1. Trasatura principals a personajului ales

Consider ca principala trasatura de caracter a protago- nistului
Ilustreaza trasatura
principals a
personajului ales, '
este orgoliul. Ilustrativa in acest sens este marturi- sirea lui
prin secven^e Gheorghidiu in ceea ce prive§te felul in care ia na§tere iubirea
narative/ situatii lui pentru Ela: „Iube§ti intdi din mild, din indatorire, din duio§ie,
semnificative sau
prin citate iube§ti pentru cd §tii cd asta o face feri- citd", dar, la o autoanaliza
comentate. lucida, naratorul recunoa§te ca sentimentele sale sunt generate
mai ales de orgoliu: „Ince- pusem totusi safiu magulit de admirafia
pe care o avea mai toatd lumea pentru mine, fiinded eram atdt de
pdtima§ iubit de una dintre cele maifrumoase studente, §i cred cd acest orgoliu a consti- tuit
baza viitoarei mele iubiri." Criticul Dumitru Micu apre- ciaza ca „ Vanitatea de afi iubit
de o femeie frumoasa devine la el stimulul pasiunii.".
O seevenfa narativa semnificativa pentru a ilustra orgoliul
personajului este aceea a mesei in familie din casa batranului
avar, Tache, prilej cu care acesta din urma hota- raste sa-i lase
cea mai mare parte din avere lui gtefan. Astfel, de Sfantul
Dumitru, Ela §i §tefan sunt invitafi la masa de unchiul Tache,
unde celalalt unchi, Nae Gheorghidiu, ironizeaza casatoria din
dragoste cu o fata saraca, pe care i-o

334
 PaniculariiaH de construc^e a per, orugelor
repro§eaza atat lui §tefan, cat §i tatalui sau mort, Corneliu, pe
care in plus il acuza de a nu-i fi lasat vreo mo§tenire fiului, sub
pretextul de a fi foarte risipitor. In incercarea de a~§i apara
parintele, caruia nu suporta sa i se aduca jigniri in prezenfa lui,
gtefan izbucnegte: „De cele mai multe ori, parintele, care lasa avere
copiilor, le transmite §i calitafile prin care a facut averea: un obraz
mai gros, un stomac in stare sa digereze §i oud clocite, ceva din
slujenia nevestei luate pentru averea ei, neapdrat o §ird a spinarii
flexibila ca nuiaua (daca nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a
fnzestrat-o cu o cocoa§a rigida ca o buturuga). Orice mo§tenire e, s-
arputea zice, un bloc."
De fapt, in scena cinei se confr unta doua conceptii de viafa: una
condusa de puterea banilor, reprezentata de unchiul Tache §i de
deputatul Nae Gheorghidiu, §i alta in care valo- rile sunt de ordin
spiritual, intruchipata de Stefan Gheorghidiu §i de tatal sau, al carui
model de viafa il urmeaza..
In mod surprinzator insa, unchiul Tache este impresio- nat de
izbucnirea de sinceritate a lui gtefan §i ii lasa acestuia din urma cea
mai insemnata parte a averii, cu toate ca discrepant majora dintre
intelectual §i societate se contu- reaza inca de pe acum, fapt remarcat
§i de Nae Gheorghidiu mai tarziu: „N-ai spirit practic... Ai sa-ti pierzi
averea [...]. Cu filozofia dumitale nufaci doi bani. Cu Kant ala al dumitale §i
cu Schopenhauer nufaci in afaceri nici o branzd. Eu sunt mai de§tept ca ei
ednd e vorba de parale". Aceasta discrepantse va accen- tua odata cu
disputa in jurul mo§tenirii, prin faptul ca atat Nae Gheorghidiu, cat §i
mama §i surorile lui §tefan ii vor in- tenta proces pentru a obfine o
parte cat mai mare din avere. Atitudinea soviet care se implica cu
indarjire in discufiile despre bani il surprinde in mod dureros: „A§fi
vrut-o mereu feminina, deasupra discufiilor acestea vulgare, plapdnda §i
avdnd nevoie safie protejatd, nu sa intervina atat de energic interesata".
Dezgustat, §tefan cedeaza o parte din avere in favoarea familiei, dar
se simte tot mai izolat de lumea meschina §i egoista in mijlocul careia
traie§te, mai ales ca i§i da seama ca nici femeia iubita nu-1 infelege:
„Ma cuprindea o nesfdr§ita tristete vazdnd cd nici femeia asta, pe care o
credeam aproape suflet din sufletul meu, nu infelegea cd po}i sa lupfi cu
indarjire §ifara crujare pentru triumful unei idei, dar in acela§i timp sa-ji fie
sila sa tefrdmdnji pentru o suma, fie ea oriedt de mare, sa love§ti aprig cu
coatele.
Am §tiut mai tdrziu, cd aveam o reputable de imensa rautate,
dedusa din indarjirea si sarcasmul cu care-mi aparam parerile, dir
intolerarfa mea intelectuala, in sfdr^it."
Primirea mo§tenirii are insa efecte intr-un plan mult mai
profund, intrucat genereaza criza matrimoniala, mai ales ca Ela

335
 ] CAMIL PETRESCU / Romanul psihologic
se lasa in voia tentafiilor mondene, iar pe soful ei incepe sa-1
aprecieze „infunciie de un cod existential care nn i se potri- ve§te."
(Gheorghe Glodeanu, Poetica romanuliri romanesc interbelic).
Dintr-un orgoliu exagerat el refuza sa intre in competifie cu
ceilalfi, fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa-§i
schimbe garderoba §i sa adopte comportamentul superficial al
dansatorilor mondeni apreciati de Ela. De aceea nici nu
intreprinde nimic pentru a reca§tiga prefuirea pierduta a sofiei.
Dimpotriva, prive§te aparent indiferent ceea ce se intamp la.
Criza de identitate e declan§ata de conflictul dintre esenfa sa
(psihologica, morala.) §i aparenfa sociala, impusa prin
convenfie. Mai mult, gtefan traie§te iubirea in mod rational,
intelectual §i o raporteaza continuu la absolut. ’
Din dorinfa de a trai o experienfa existenfiala pe care o
considera definitorie pentru formarea lui ca om, dar §i dintr-un
orgoliu exagerat, §tefan se inroleaza voluntar, de§i ar fi putut sa
evite participarea la razboi, profitand de averea sa, a§a cum
procedeaza Nae Gheorghidiu. Protagonistul i§i motiveaza
inrolarea pe front astfel: „N-a§ vrea sa existe pe lume o experien^a
definitiva, ca aceea pe care o voiface, de la care sa lipsesc, mai exact sa
lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar aveafafd de mine, cei care
aufost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabila. Ar constitui
pentru mine o limit ar e".
Dupa Alexandru Paleologu, „Gheorghidiu hotaragte sa piece pe
front dintr-o aviditate de cunoa§tere, dar §i dintr-un imperios
sentiment al onoarei. De obicei se considera cd acest sentiment nu e
prea compatibil cu intelectualitatea, sail in or ice caz nu e de aceea§i
esenfa §i nu rezista la o analiza lucida. Camil Petrescu [...] asociaza in
mod esen£ial §isolidar onoarea cu inte- ligenja/'
Trairea intensa a experience! razboiului ca fenomen care-i
reveleaza esenfa condifiei umane il ajuta sa se clarifice pe sine,
sa-§i depa§easca drama erotica.

336
 Particularitati de corv.tructie a personaielcr I —1—liyj

4.2. Alte trasaturi ale personajului ales

Enumera alte Pe langa orgoliu, in roman se contureaza si alte trasaturi ale trasaturi ale perso-
eroutuiz precum: natura analiticd $i reflexiva, luciditatea, scn- najuiui ales. sibilitatea exagerata,

inteligenta, constiinta propriei valori in raport cu mondenii apreciafi de Ela.

Discrepant^ dintre ideal si realitate se poate explica prin faptul ca
nostalgia dupa absolut provine din doctrina kan- tiana, dar
Gheorghidiu nu se indoieste nicio clipa de faptul ca certitudinile
absolute nu pot fi atinse, ceea ce are ca efect inadaptarea sociala.

5. Modalitati de caracterizare a personajului

Precizeaza §i Prin introspectie si monolog interior, tehnici ale analizei
exemplifies psihologice, §tefan Gheorghidiu analizeaza cu luciditate, alternand
modalitatile de
caracterizare a sau interferand, aspecte ale planului interior, din fluxul con§tiinfei
personajului. (trairi, sentimente, reflecfii) §i ale planului exterior (fapte, tipuri
umane, relatii cu alte personaje). Personajul se confeseaza „in primul
rand, spre a se clarifica pe sine", „ca sd infeleaga cum a fast cu putinfa sd iubeasca ofemeie
pdna afi in stare sdfaca o crimd din cauza ei §i apoi, deodata, aceea§i
persoana sd-i devind indiferenta". (Ovid S. Crohmalniceanu, Cinci
prozatori in cinci feluri de lectura).
Dintre modalitafile de caracterizare a personajului, por- tretul lui
Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracte- rizarea indirecta, care
se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini §i relafiile cu
celelalte personaje. Caracterizarea directa este rar realizata de alte
personaje, prin replici scurte, precum aceea pe care i-o adreseaza Ela
lui gtefan, cand soful ii reproseaza comportamentul ei din timpul
excursiei de la Odobe§ti: „E§ti de o sensibilitate impo- sibild" sau „N-ai
spirit practic... Ai sa~(i pierzi averea", ii spune Nae Gheorghidiu.
In acest roman subiectiv, de analiza, este folosita adesea
autocaracterizarea, pentru portretul fizic, moral sau psiho- logic
(„Eram alb ca un omfara globule rosii"; „Eram inalt §i elegant...";,,Lipsit de
orice talent, in lumea asta muritoare, fdra sd cred in Dumnezeu, nu m-a§fi
putut realiza - si am incercat-o - decdt intr-o dragoste absoluta.").

337
 CAMIL PETRESCU / Eomanul pslhologic
Pentru observarea propriilor trairi psihice se utilizeaza
procedee specifice romanului psihologic modern precum:
introspectia („Niciodata nu m-am simfit mai descheiat de mine insumi,
mai nenorocit"), autoanaliza lucida („Simj:eam din zi in zi, depar te de
femeia mea, cd voi muri [...]. Slabisem intr-un mod care ma despera,
cacifacea o dovada obiectiva cd sufdr din cauza femeii, §i oricat a§ fi vrut
sa ascund cu surdsuri ranile orgoliului men, nu maiputeam izbuti, din
cauza asta."), mono- logul interior, notarea starilor fiziologice §i a
senzafiilor organice („Nu pot gdndi nimic. Creierul pared mi s-a
zemuit, nervii, de atdta incordare, s-au rupt ca ni§te sfori putrede";
„fiecare explozie ne nauce§te batandu-ne mereu fepi de fier, cu ciocanul,
in urechi"), fluxul con§tiin|ei.
Pentru analiza unor aspecte ale lumii exterioare §i a eco- ului
pe care le au in con§tiin£a personajului-narator, se utilizeaza
observafia realitafii bucure§tene (sociala, politica, familiala,
economica) al carei exponent este Nae Gheorghi- diu, in antiteza cu
realitatea frontului.
Considerat de critica vremii drept o „monografie a indoielii" (C.
Ciopraga) sau „monografia unui element psihic, ...gelozia" (G.
Calinescu), romanul lui Camil Petrescu este apreciat de Tudor
Vianu pentru „exactitatea aproape §tiinfificd in despi- carea complexelor
suflete§ti tipice", pentru faptul ca „analiza sa se aplica asupra marilor
pasiuni umane, in care lamure§te elementele constitutive, in treptata lor
insumare".

6. Relatia dintre personajul ales si un alt personaj

al romanului (Ela)
Pe parcursul intregului roman, Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea este
prezentata numai prin intermediul impresiilor lui gtefan. Relatia dintre cei doi so{i se
bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat §i in destrarnarea ei.
Prezinta rela^ia
personajului ales §tefan incepe sa fina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia se
cu un alt personaj produce din acela§i motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi sa
al romanului.
se impace. Ea il iube§te atata timp cat e mandra de valoarea lui
intelectuala in lumea lor de studenfi saraci §i se departeaza cand, in noul ei cere, soful
nu-i mai treze§te admirafia.

338
 Particular itafri de construcfie a personajelor

INCHEIERE

7. Locu! personajului Tn opera scriitorului

Exprima-ti opinia §tefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, lucid si
despre locul
personajului in
hipersensibil, la fel ca majoritatea eroilor lui Camil Petrescu. El
opera scriitorului. incearca sa recompuna lumea in funcfie de aspirafia sa catre
absolut §i are orgoliul de a refuza o realitate care nu i
se potrivegte, de a renunja la o iubire care nu mai coincide cu
imaginea pe care el gi-o crease despre sentimentul caruia intr-un
anume moment al existence! sale ar fi tost gata sa-i jerfeasca totul.
Degi in lumea lui Nae Gheorghidiu, a aface- ristului Vasilescu
Lumanararu gi a mondenului Grigoriade, gtefan Gheorghidiu pare
a fi un invins, in raport cu lumea pura a ideilor, are taria de a nu
accepta compromisul.

$■" 8. Mai mult...

Argumenteaza-ti Exprimarea unor opinii argumentate
! opinia despre
:
evolufia 8.1. Opinie despre evolutia personajului ales, din
personajului ales, perspective situatiei finale/ a deznodamantului dm perspectiva 1
’
simapei finale/ a Consider ca in ultimul capitol, 1Comunicat apocrif, dezno™
deznodamantului. J

”■ damantul infatiseaza efectele celor doua experience asupra

personajului.
Razboiul ii apare ca un distrugator de personalitafi, chiar daca,
prin participarea sa la eveniment, sentimentul de solidaritate cu
camarazii il face sa infeleaga cat de marunta este drama lui
sentimentala. Oamenii sunt mutilafi trupegte gi sufletegte. Un fost
camarad, om simplu, Nicolae Zamfir, are ambele picioare
amputate, dar este resemnat in fafa suferinfei. In schimb, §tefan
Gheorghidiu rostegte o fraza prevestitoare pentru deciziile sale in
legatura cu participa- rea la razboi, mai ales ca romanul are final
deschis: „md inchin, si cu, infafa nenorocirii care va veni". Autorul
lamuregte destinul sau de combatant intr-o nota de subsol din
romanul ulterior, Patul lui Procust. Din respectiva nota de subsol
aflam ca gtefan Gheorghidiu a tradat armata romana gi ca „§i-a
gasit pedeapsa infundul ocnei".
Ranit gi spitalizat, in acest ultim capitol vine la. Bucuregti intr-o
permisie, prilej cu care incheie relafia cu sofia sa.

339
 • ; | CAMIL PETRESCU / Romanul psihologic r”

Ora§ul li da impresia coplesitoare de „cavou imens", ruptura

sufleteasca este definitiva si marturise§te: „sunt obosit si rni-e
indiferent chiar daca e nevinovata'". Prime§te o scrisoare ano-
nima in care i se dezvaluie ca sotia il in§ala, dar nu mai este
interesat sa-i verifice autenticitatea. Barbatul care odinioara se
credea capabil de crima din gelozie devine indiferent, detasat si
spune cu o raceala resemnata: "Ascidia, fata draga, ce-ai zice tn
daca ne-am dcsparjd". Prin renunfare la „trecut" (timpul trait §i
cel rememorat), Gheorghidiu se elibereaza de drama erotica:
,,1-am scris ca-iias absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pref la
carti... de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul".

8.2. Punct de vedere despre modul Tn care se reflecta

• Exprima-ti temele textului narativ Tn constructia personajului
' punctul de vedere
■ argumentat, Razboiul §i iubirea sunt cele doua terne ale romanului §i
| despre modul in constitute doua experience decisive pentru devenirea
* care se reflecta o
i idee sau tema personajului. Suferinfa lui este lucida in detaliile analizei, iar
orgoliul este profund. In final, dupa traversarea dramei
textului narativ in
ii construcfia
I personajului ales.
colective a razboiului, pasiunea devoratoare este inlocuita cu
indiferenfa rece. Dezamagirea lui e profund marcata de
distanfa dintre „a§fi vrut-o"/ „a§a o voiam" §i constatarea ca sotia lui nu mai este decat
„un peisaj §i un cap strain §i vulgar". Se produce astfel drama constatarii distanfei
dintre iluzie §i realitate, dintre ideal §i banalitate.

TSUGESTO DE ABORDASE^
1A UNOR SUBIECTE PROPUSEJ e • ®

1. (Varianta din sesiunea speciala, Bac. mai 2010) Redacteaza un eseu de 2 - 3

pagini, in care sa prezinfi particularitafile de construcfie a unui persona] dintr-un
roman, aparfinand unuia dintre urmatorii autori canonici: Liviu Rebreanu, Camil
Petrescu, Marin Preda. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):

2. (Varianta 39, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2~3 pagini, despre
particular it afile de construefe a unui personaj dintr-un text narativ studiat, apar-
finand lui Camil Petrescu. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):

340
 Particular! la ti tie constructie a personajelor

3. (Variants 47, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre pariicularitdtile de
constructie a unui pereonaj dintr-un roman psihologic studiat, apartinand perioadei interbclice. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context. M ■?

CUPRINS
Mentionarea a patru elemente de 2.1. Perspectiva narativa; instanfele
structura a romanului/ comunicarii narative;
Prezentarea a patru elemente ale 2.2. Relafia dintre temele romanului si
textului narativ semnifica- tive personajul principal;
pentru realizarea personajului (de 2.3. Relafii temporale §i spapale; M29
exemplu: tema, viziunea despre 2.4. Conflictui romanului.
lume, construefia subiectu- lui, M30
particularitdpi ale compozi^iei, M31
perspectiva narativa, tehnici nara-
tive, seevenfa narativa, episod, re-
tain temporale §i spafiale,
modalitafi de caracterizare a
personajului etc.).
Prezentarea statutului social, 2.4. Conflictui romanului. M31
psihologic, moral etc. al perso- 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al M32
najului ales, prin raportare la personajului ales.
conflictui/ conflictele textului
narativ/ ale romanului studiat.

Evidenfierea a doua episoade/ 4.1. Trasatura principals a personajului. ^*3

seevenfe narative/ situajii 5. Precizarea §i exemplificarea
semnificative pentru ilustrarea modalitafilor de caracterizare a
M35
unei trasaturi a personajului ales. personajului ales.
(Bac. 2010) 6. Relatia dintre personajul ales §i un alt
Sau persona! al romanului.
M J3
Relevarea unei trasaturi a perso-
najului ales, ilustrata prin doua
episoade/ secven|e narative/
situafii semnificative sau prin citate
comentate. (Bac. 2008,2009)

Susfinerea unui punct de vedere 8.1. Opinie argumentata despre evolufia

personal despre modul in care se personajului ales, din perspectiva situafiei
reflecta o idee sau tema textului finale/ a deznodamantului.
narativ pentru care ai optat, in
construcfia personajului ales.

INCHEIERE 7. Locul personajului in opera scriitorului. •■a??

341
 CAMIL PETRESCU / Romany 1 psihologic
4. (Varianta 26, Bac. 2007) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care
sa prezinfi condifta intelectualului, a§a cum se reflects intr-o proza studiata, pornind
de la ideile exprimate in afirmafia lui Nicolae Manolescu, din articolul Cititul si
scrisul: „A citi si a serie mi s-au parut rnereu indeletniciri nu numai caracteristic umane,
dar fondatoare ale umd om anumit: acela care traieste in universul culturii verdale. Nu se
poate spune cu exactitate ce vdrsta are acest om pe planeta ft nici daca el va supravieftii,
ori cat timp, impactului cu alte tehnologii culturale. Dar deocamdata el este stapanul cel
mai autorizat al himii noastre, pc care nu ne-o putem imaginafara el".

IPOTEZA
Intre direefiile impuse prozei romane§ti de catre E. Lovinescu in studiul
Creafta obiectiva problema intelectualului devine o preocupare a proza- torilor
interbelici, cu doua consecinfe: personajul intelectual, cultivat, profund §i
romanul ca scriitura elevata, adresat unui public adeevat.
Condifia intelectualului reprezinta o preocupare constanta pentru scriitorul
Camil Petrescu, care in eseul No o craft a necesara, din 1924, pleda pentru o
organizare sociala asemanatoare cu cea imaginata de Platon: in fruntea societafii
sa se afle minfile superioare, filozofii §i savanfii. Aceasta concepfie se aseamana
cu afirmafia lui Nicolae Manolescu: „el (intelec- tualul) este stapanul cel mai
autorizat al lumii noastre".
Romanele si teatrul lui Camil Petrescu impun un nou tip de personaj in
literatura noastra interbelica: intelectualul lucid, hipersensibil §i reflexiv, un
inadaptat superior. In romanul psihologic de tip subiectiv Ultima noapte de
dragoste, intaia noapte de razboi (1930), protagonistul §i naratorul §tefan
Gheorghidiu intruchipeaza acest tip de personaj.
Opinia exprimata de Nicolae Manolescu despre condifia intelectualului in
lumea actuala poate fi ilustrata, in anumite aspecte ale ei, prin universul fiefiunii
acestui roman interbelic, urmarind construcfia personajului-narator. Aceasta
intrucat personajul §tefan Gheorghidiu intruchipeaza „un om anumit: acela care
traiefte in universul culturii verbale", care se delineate prin cele doua activitati: „a
citi ft a serie".

ARGUMENTARE
Argument 1. Este personajul- 2.1. Perspectiva narativa; instance
narator. comunicarii narative.

Argument 2. Este intelectual de 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al

formafie (student la Filozofie) - personajulul ales.
cap. E tot filozofie....

342
 Particularitati de construcjie a personajelor

Argument 3.
Idealist, are valori culturale, le 4.1. Trasatura principals. .J

respinge pe cele materiale 4.2. Alte trSsaturi ale personajului ales

(discrepanta dintre ideal §i 2.4. Conflicted romanului. M31
realitate).

Argument 4.
Este personajul care transmite 2.2. Relatia dintre temele romanului §i
concept^ scriitorului despre iubire personajul principal.
§i despre razboi, prin fapte, 5. Modalitati de caracterizare a
ganduri, analiza etc. personajului ales.
6. Relatia dintre personajul ales §i un alt
M36
personaj al romanului.

CONCLUZIE 7. Locul personajului in opera scriitorului. M37

 Romanul psihologic
Ultima noapte de dragoste,
mtdia noapte de razboi
de CAMIL PETRESCU

SOL Particularitati de constructie

a personajeior fcoiplly}

Eseu despre particularitaple de construct a dona personaje ce

alcatuiesc un cuplu intr-un roman studiat (de exemplu: inca-
drarea in tipologie/statut social, psihologic, moral etc.; trasaturi;
modalitafi de caracterizare a personajului; raportarea personajului la
aspecte ale textului narativ: tema, viziune despre lume, conflict,
subiect, secvente narative/scene semnificative, incipit, final etc.).

3NTRODUCERE

1. Incadrare in contextul operei

Incadreaza cuplul Intre cuplurile de personaje camilpetresciene, iubirea dintre
§tefan - Ela in j
contextul operei 3 lui §tefan Gheorghidiu Ela din romanul Ultima noapte de dragoste,
Camil intaia noapte de razboi este surprinsa din perspec- tiva subiectiva
* Petrescu. a personajului-narator §i situata sub semnul
■ .T.'nerzu.-.

orgoliului §i al frustrarii neimplinirii in absolut. Prima parte a

romanului, Ultima noapte de dragoste, dezvolta tema iubirii
ca experienja de cunoa§tere, in rememorarea protagonistu- lui,
dar destramarea cuplului se produce in finalul carJii.

CUPRINS

]; 2. Caracteristici ale textului narativ

Prezinta2-4 2.1. Perspectiva narativa: instantele comunicarii
' caracteristici ale narative
I textului narativ,
. semnificative Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei con-
3 personajului ales, fesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu, un tanar
intelectual care traie§te doua experience fundamentale: iubirea
§i razboiul.

344
 Particularity; de coastructie a personajelor (cuplu) I

Naratiunea la persoana intai, cu focalizare

I Prezinta soecmcul exclusiv interna/ viziunea „impreuna cu", presupune existenfa
; perspective: unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului al
£ narative si persona)ului). Punctul de vedere unic subiectiv al perso- najului-
!i instantele
S ccmunicarii narator care mediaza intre cititor §i celelalte perso- naje, il
J narative dii i determina pe cititor sa cunoasca despre ele atat cat §tie personajul
t romanul
j psihologic de tip
principal (ceea ce face ca Ela sa ramana personajul misterios al
•! subiectiv ales. romanului). Insa situarea eului na- rath r in centrul povestirii
confera autenticitate, iar faptele §i personajele sunt prezentate ca
evenimente interioare, in- terpretate, analizate. Reprezentarea epica neutra a unor
evenimente exterioare (in romanul traditional) face loc repre- zentarii unei
proiecfii subiective in planul con§tiinfei naratorului (in romanul psihologic, de
tip subiectiv).
Ficfiunea romanesca se construie§te pornind de la o sursa
autobiografica: jurnalul de campanie al autorului din timpul
Primului Razboi Mondial, insa personajul-narator este o instanfa a
comunicarii narative a carei plasmuire nu se confunda cu existenta
reala a scriitorului. In prefafa la edijia din 1955 a romanului Ultima
noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, prefafa intitulata Cuvant
dupa un sfert de veac, Camil Petrescu explica geneza carfii §i totodata
i§i accentueaza preferinfa pentru estetica autenticitajii: „Negre§it,
trebuie sa lamurim cd daca partea intaia a acestui roman e ofabulajde, e
adica ndscocitd de un autor care nici nu era insurat §i nici n~avea
ofamilie pe vremea aceea §i deci cd eroul §tefan Gheorghidiu cu so^ia lui
sunt pura ficjdune; in schimb se poate ajirma cd partea a doua a carfii,
aceea care incepe cu intaia noapte de razboi, este construita dupa
memoriahd de campanie al autorului, imprumutat cu amanunte cu tot
eroului".

2.2. Relatia dintre temele romanului si personajul

In principal
i rrezinta relafia '
dintre temele Dragos tea si razboiul reprezinta temele romanului, acestea
! romanului §1 ° t
| personajul fiind precizate in titlu §i in structurarea carjii. De asemenea, j principal.
iubirea §i razboiul constitute cele doua experience funda-
merv(-aie de cunoa§tere traite de protagonist, un tanar inte- lectual cu

nostalgia absolutului.
Daca prima parte a romanului, Ultima noapte de dragoste,
reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale equate dintre

345
 CAI 1IL PETRESCU / Romanul p rihologic

gtefan Gheorghidiu §i Ela, partea a doua, Intaia noapte de razboi,

construita sub forma jurnalului de campanie al lui Gheorghidiu,
urmareste experienfa de pe front, in timpul Primului Razboi
Mondial. Prima parte este in intregime ficfionala, in timp ce a
doua valorifica jurnalul de campanie al autorului insu§i, articole
§i document© din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.

M44 2.3. Relatii temporal© si spatiale

Acfiunea romanului este plasata atat in mediul citadin (Bucure§ti, Campulung),
cat §i pe front, §i cuprinde eveni- mente, care se petrec cu
Prezinta rela|iile
aproximativ doi ani §i jumatate inainte de 1916, inainte de
temporale
spapale din izbucnirea razboiului, cat §i in timpul desfa§urarii acestuia, pe
roman. front. Timpul §i spafiul sunt reunite in confesiunea
personajului-narator, intr-un prezent al trairilor §i framantarilor
interioare.
Romanul debuteaza printr-un artificiu compozifional:
acfiunea primului capitol, La Piatra Craiului tn munte, este
posterioara intamplarilor relatate in restul carfii I. Capitolul
pune in evidenfa cele doua planuri temporale din discursul
narativ: timpul nararii, timpul cronologic (prezentul trait pe
front) §i timpul narat, timpul psihologic (trecutul pove§tii de
iubire). Astfel, in primavara lui 1916, protagonistul §i, in acela§i
timp, naratorul intamplarilor din roman, §tefan Gheorghidiu,
fiind concentrat pe Valea Prahovei §i aflat in a§teptarea
momentului in care Romania se va implica in Primul Razboi
Mondial, asista la popota ofiferilor la o dis- cufie despre
dragoste §i fidelitate, pornind de la un fapt divers aflat din
presa: un barbat care §i-a ucis Sofia infidela fusese achitat la
tribunal. Aceasta discufie declangeaza memoria afectiva a
protagonistului, trezindu-i amintirile legate de cei doi ani §i
jumatate de casnicie cu Ela.

2.4. Conflictul/ conflictele textului narativ studiat

Spre deosebire de romanele tradifionale in care conflictul se
M45 desfa§ura la nivel exterior intre diverse personaje, in romanul
lui Camil Petrescu conflictul este interior §i se produce in
Prezinta conflictul/
conflictele textului
sufletul personajului narator, Stefan Gheorghidiu, care traie§te
narativ studiat. stari §i sentimente contradictorii in ceea ce o prive§te pe Sofia
sa, Ela. Acest conflict interior este generat

346
 Pr.riicularitcti de construztie a personajclor (caplu)

de raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea incon- juratoare. Aga cum

a remar cat si critica literara, Gheorghidiu traiegte cu iluzia ca s-a izolat de
realitatea inconjuratoare, insa tocmai aceasta realitate in care nu vrea sa se imp
lice va produce destramarea cuplului. Implicarea Elei in lumea mondena, pe care
eroul o disprefuiegte gi de care jine sa se detageze, reprezinta principalul motiv al
rupturii dintre Stefan gi sofia sa. Agadar conflictul interior trait de protagonist se
produce din cauza conflictului exterior dintre Gheorghidiu gi lumea
inconjuratoare. De altfel, intr-un studiu asupra operei lui Camil Petrescu, criticul
literar Marian Popa identifica in cazul lui Stefan Gheorghidiu un triplu conflict
care largegte treptat sfera de autocunoagtere a perso- najului: conflictul
individului cu el insugi, conflictul cu cei- lalti gi conflictul cu universul.

3. Evidentierea tipologiei in care se Tncadreaza perso-

najele; statutul social, psihologic, moral pe care il au in situatia
Evidentiaza
tipologia in care se initiala a textului narativ 5 5

incadreaza cele
doua personaje, ca „Eram insurat de doi ani gi jumatate cu o colega de la Universi- tate gi
statutul social, banuiam cd ma ingala" este fraza prin care debuteaza abrupt cel de-al
psihologic, moral pe
care il au in situa|iadoilea capitol al romanului, Diagonalele unui testament, dar gi
ini|iala a textului retrospectiva iubirii dintre §tefan Gheorghidiu gi Ela. Tanarul
narativ.
intelectual insetat de absolut,
pe atunci student la Filozofie gi lipsit de mijloace materiale
deosebite, se casatoregte din dragoste cu Ela, studenta la Li-
tere, orfana crescuta de o matuga. Ela, tanara cocheta, con
siderate cea mai frumoasa gi cea mai populara studenta de la
Universitate, este aceea care se indragostegte mai intai de §tefan.
lubirea barbatului se nagte din admirable fafa de profun- zimea
sentimentelor Elei pentru el („femeia aceasta incepuse sa-mi fie scumpa tocmai
prin bucuria pe care eu i-o dadeam, facandu-ma sa cunosc astfel placerea
neasemanata de afi dorit gi de afi eu frisumi cauza de voluptate"), din duiogie
(„Iubegti mtdi din mild, din indatorire, din duiogie, iubegti pentru cd gtii cd asta
o face fericitd"), dar mai ales din orgoliu („Incepusem totugi safiu magulit de
admirajda pe care o avea mai toata lumea pentru mine, fiindca eram atat de
pdtimag iubit de una dintre cele mai frumoase studente, gi cred cd acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mete iubiri.")..„Vanitatea de afi iubit de ofemeiefru-

347
 CAMIL RETRESCU / Lomanul psmo ogic

moasa devine la el stimulul pasitmii." (D. Micu, In cautarea

aiitenticitatii). In cazul lui Gheorghidiu, iubirea se naste dintr-o
intamplare, devine cu timpul obignuinfa pentru a se transforma in
cele din urma intr~o obsesie: „O iublre mare e mai car and un proces
de autosugestie...Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.
De cole mai multe ori te obignu- ie§ti, greu, la inceput, sd-ti placa femeia
fara care mai larziu nu poti ML [...] Orice iiibire e ca un monoideism,
voluntar la inceput, patologic pc urma. [...] acei care se iubesc au dr ept
de viatfi §i de moarte, unul asupra celuilalt." sau „Simteam cd femeia
aceasta era a mea in exemplar unic, a§a ca eid meu, ca mama mea, cd ne
intdlnisem de la inceputul lumii, peste toate devenirile, amandoi, §i
aveam sa pierim lafel amandoi/' marturisegte Gheorghidiu. Intr-o
prima faza, barbatul traiegte iubirea la modul idealist, specific
varstei tinerefii, dragostea insemnand pentru el implinirea totala.

4. Relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea

relatiilor, prin raportare la cel putin doua episoade/ secvente narative ale
| M47 romanului psihologic ales
$ Releva trasaturile 4.1. Pana sa primeasca mogtenirea de la unchiul sau avar,
celor doua
Tache, §tefan Gheorghidiu traiegte oarecum izolat de reali- tatea
1 personaje,
• evidentiate in celinconjuratoare. Cuplul pe care tanarul filozof il formea- za cu Ela
i pu|in 2 episoade/ a
constitute pentru cei din jur un model de iubire gi fidelitate
secvente narative, ,
semnificative conjugala, asa cum Gheorghidiu insugi marturisegte: „Era o
■; pentru evolutia gospoddrie boema, cu prieteni si prietene, tineri, cu sarbatori mid,
a relatiilor dintre
• acestea.
improvizate, pline de veselie §i de neprevazut." Primirea mogtenirii de
la unchiul Tache, dupa scena memo- rabila a cinei de familie din
capitolul Diagonalele unui testament, declangeaza criza matrimoniala gi marcheaza
diferenfele de percepfie a lumii dintre cei doi indragostiti. Pentru ca unchiul
Tache ii lasa cea mai mare parte din avere lui §tefan, mama gi surorile tanarului,
precum §i celalalt unchi, deputatul Nae Gheorghidiu, contesta testamentul. In
opinia lui §tefan, Ela se dovedegte interesata de bani, se implica in discufiile
despre mogtenire gi riposteaza indignata celor care vor sa--i ingele soful.
Atitudinea sofiei il surprinde in mod dureros pe §tefan, pentru ca, aga cum
marturisegte, ar fi vrut ca Ela sa fie „mereu feminina, deasupra discujfilor acestca
vulgare, plapanda $i avdnd nevoie safie protejaia, nu sa irdervina atdt de energic inter
esat a".
Dupa ce lucrurile se clarifica, §tefan, cedand o parte din avere in
favoarea familiei, „gospodaria boema" de pana a tunci se transforma
intr-un maria] monden. In opinia persona- jului narator, rm om
lucid, inteligent §i constient de propria-i valoare, Ela se dovede§te
frivola §i oarecum superficial;!, lasandu-se in voia tentafiilor
mondene. Astfel „Gheorghidiu incepe safie apreciat infuncfie de un cod
348
 Particular! tati de ccn^tructib a personajelor (cuplu)

existential care nu i se potrive§te" (Gheorghe Glodeanu, Poetica

romanului roma- nesc interbelic). Dintr-un orgoliu exagerat refuza sa
intre in competifie cu ceilalfi, fiindca i se pare sub demnitatea lui de
intelectual sa-§i schimbe garderoba §i sa adopte com- portamentul
superficial al dansatorilor mondeni apreciafi de Ela. De aceea nici nu
intreprinde nimic pentru a reca§tiga prefuirea pierduta a sotiei. Criza
de identitate e declan§ata de conflictul dintre esenfa sa (psihologica,
morala) §i apa- renfa sociala, impusa prin convenfie de societatea ale
carei reguli refuza sa le respecte, chiar daca realizeaza ca atitudinea
lui il va duce inevitabil la pierderea femeii iubite, a§a cum singur
marturise§te: „Am inteles cd in sufletul ei se petreceau comparatdi care
mi-mi erau favorabile §i cd suferea.fara sa spuna, din cauza asta. Simteam
cd nici nu era singura inferioritate pe care mi-o gasea. Pare-se cd snobii pe
care ea ii admira acum, aveau un stil al lor, pe care eu nu-l aveam, vedeam
cum zi de zifemeia mea se instraina, in preocuparile §i admirafiile ei, de
mine."
4.2. Excursia de la Odobe§ti declan§eaza ireversibil criza
matrimoniala. Natura reflexiva §i hipersensibila, per- sonajul sufera
pentru ca are impresia ca este in§elat. Mid incidente, gesturi fara
importanfa, privirile pe care Ela le schimba cu domnul G., se
amplified in con§tiinfa prota- gonistului. „Toata suferinfa asta
monstruoasa imi venea din nimic", marturise§te §tefan intr-un moment
de sinceritate. Nevoia de absolut il determina sa~§i analizeze cu
luciditate starile §i sa-§i exagereze suferinfa, ridicand-o la proporfii
cosmice. Ela apare ca o femeie infidela, dar tradarea ei nu este
evidenta, ci se constitute dintr-o suita de imprejurari interpretate de
§tefan in maniera proprie. Daca e sa o credem pe Ela, ea nu a
infaptuit nimic reprobabil, nu s-a comportat altfel decat celelalte
femei („toate femeile fac lafel", ii replica ea sofului cand acesta o acuza
ca i-a acordat prea

349
 ~| CAMIL PETRkSCU / Romanul psf lolcgic

multa atenfie unui strain), „sensibilitatea imposibila" a lui Stefan fiind

aceea care amplified neinfelegerile dintre el.

4.3. „Monografia indoielii” (consiructia subiectului)

Demonstreaza ca De fapt, povestea de dragoste dintre gtefan Gheorghidiu §i Ela se
prima parte a
romanului
constitute intr-o adevarata „monografie a indoielii" (C. Ciopraga).
constitute o Dupa excursia de la Odobe§ti, legatura ce parea pana atunci
„monografie a indestructibila incepe sa fie series pusa la indoiala, mai ales de
indoielii",
referindu-se la catre §tefan. Relafia lor devine o succesiune de separari §i
construc|ia impacari. Pentru a se razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce acasa o
subiectului.
prostituata, motiv pentru care Sofia il parase§te.
Dupa o desparfire temporara, sofii se impaca
(capitolul Asta-i rochia albastra), fiindca, in acest prim stadiu, tra-
darile pot fi trecute cu vederea. Urmeaza o alta desparfire, intr-o
noapte de februarie, cand Stefan revine acasa pe nea§- teptate de la
Azuga, unde era concentrat, §i nu o gase§te pe Ela, care i§i face
aparifia abia dimineafa. Femeia parase§te locuinfa, iar peste cateva
zile, soful ii serie, propunandu-i un divorf amiabil. Chiar daca
unitatea cuplului este zdrun- cinata, iar gtefan i§i pierde treptat
increderea in iubirea absoluta §i in femeia cu ajutorul careia spera
sa-§i realizeze idealul, impacarea survine, §i de aceasta data, dupa
ce Gheorghidiu descopera un bilet ratacit printre lucrurile Elei, prin
care veri§oara lui, Ani§oara, o invita pe Ela sa petreaca noaptea la
ea, tocmai la data la care el nu o gasise acasa (capitolul Intre oglinzi
paralele).
Concentrat pe Valea Prahovei unde a§tepta intrarea Romaniei in
razboi, Gheorghidiu prime§te o scrisoare de la Ela prin care aceasta
il chema urgent la Campulung unde se mutase pentru a fi mai
aproape de el. Femeia vrea sa-1 con- vinga sa treaca o suma de bani
pe numele ei pentru a fi asigurata din punct de vedere financiar in
cazul morfii sofului ei pe front. Afland ce-§i dore§te sofia sa,
Gheorghidiu e convins ca aceasta planuiegte divorful pentru a
ramane cu domnul G., pe care §tefan il intalneste pe strada in ora§.
Protagonistul crede ca domnul G. nu se afla intarnplator la
Campulung §i ca a venit acolo pentru a fi alaturi de Ela. Din cauza
izbucnirii razboiului, Stefan nu mai apuca sa verifice daca sofia il
in§ala sau nu.

350
 Particularity ji de ccnstruc*ie a personajelor (cuplu) ? ■

5. Precizarea si exemplificarea modalitatilor de caracterizare

a personajelor
Precizeaza
exemplified Dintre modalitafile de caracterizare a personajului, portre- tul lui
modalitatile de
caracterizare a Gheorghidiu este realizat mai ales prin caracterizare indirecta, care
personajelor. se desprinde din fapte, ganduri, limbaj, gesturi, atitudini §i relafiile
cu celelalte personaje. La aceasta se adauga autocaracterizarea
(„Eram alb ca un omfara globule ro§ii"), dar §i procedee specifice romanului
psihologic modern: autoanaliza lucida („Simfeam din zi in zi, departe de femeia
mea, cd voi muri, caci durerile ulceroase - acum ednd nu mai puteam mdnea aproape
deloc - devenisera de nesuportat. Slabisem intr-un mod care ma despera, caci facea o
dovada obiectiva cd sufdr din cauzafemeii, §i oriedt a§fi vrut sa ascund cu surasuri
ranile orgoliului meu, nu mai puteam izbuti, din cauza asta."), introspeefia („Nw
pot gandi nimic. Creierul pared mi s-a zemuit, nervii, de atdta incordare, s-au rupt ca
ni§te sfori putrede"), monologul interior, fluxul con§tiinfei.
Celelalte personaje sunt caracterizate in mod direct de catre
personajul-narator, §tefan Gheorghidiu. In acest sens, Ela, personajul
feminin al romanului este „creajia integrala a minjii personajului
masculin" (Dumitru Micu, In cautarea autenticitafii), prin faptul ca tot
comportamentul ei este mediat de viziunea lui §tefan. De aceea
cititorul nu se poate pronunfa asupra fidelitafii ei §i nici nu poate opina
daca e mai degraba superficial^, decat spirituals. Ela se schimba (poate
doar superficial, ddndu-§i arama pefaja, cum se spune, abia dupa casatorie),
cifelul in care o vede §tefan. In acest caz putem afirma cd singurele
evenimente veritabile nu sunt acelea obiective, ci acelea din congtiinfa lui
Gheorghidiu. Numai pe acestea le putem povesti fara riscul de a gre§i"
(Nicolae Manolescu, Area lui Noe).
Relatarea la persoana intai intrefine misterul asupra corn-
portamentului Elei, deoarece pe parcursul intregului roman ea este
prezentata numai prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relafia dintre
cei doi sofi se bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat §i in
destramarea ei. gtefan incepe sa fina la Ela din orgoliul de a fi iubit de
cea mai frumoasa studenta de la Universitate, iar gelozia se produce tot
din orgoliu, care ii impiedica pe amandoi sa se impace. Ea il iube§te
atata timp cat e mandra de valoarea lui intelectuala in

351
 i CAMIL PEiEhSoU / Romann.: psihologic
I. f-iJ

lumea lor de student saraci gi se departeaza cand, in noul ei cere,

soful nu-i mai trezeste admirafia.

INCHEIERE

6. Opinia despre rolul cuplului de personaje din roma- nui

ales
. Eprima-ti opinia
despre rolul In concluzie, §tefan Gheorghidiu, intelectualul, care traiegte cu
cuplului de
personaje din nostalgia absolutului gi a perfecfiunii, gi Ela, femeia fru- moasa,
- romanul ales. populara, cocheta, dar cu aspirajii cat se poate de pa- mantegti,
reprezinta doua destine pe care iubirea le unegte pentru un
timp, dar pe care existenfa concreta le agaza pe fagage diferite,
potrivite esenfei lor, separandu-le pentru totdeauna.

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate
7.1. Opinia despre reiatiile dintre cele doua personaje, din
perspectiva situatiei finale/ a deznodamantului
Exprima-fi opinia
■ argumentata despre Cred ca intelectualul (filozoful idealist) Stefan Gheorghidiu
rela^iile traiegte un puternic conflict interior, produs de confrunta- rea
, dintre ceie doua
dintre valorile ideale ale lumii sale gi lumea inconju- ratoare sau,
■ personaje, din
in termenii lui Platon, dintre lumea pura a ideilor gi lumea
perspectiva situatiei
finale/ a concreta. Pe de alta parte, Ela, femeia, este o forma concreta, cea
deznodamantului.
mai palpabila forma a lumii. Evolufia relafiei lui §tefan cu Ela
reprezinta simbolic evolufia relafiei lui cu lumea; ceea ce
respinge la Ela sunt datele lumii cu care eroul se afla in dezacord.
In plus, cele doua experience traversate de personajul principal
reprezinta doua varste gi ipostaze ale iubirii: Eros - idealul de
iubire din tinerefe, cu aspirafia spre realizarea cuplului adamic ca
implinire totala, gi Agape - iubirea de semeni, ca „intregire/
implinire a sufletului" („Orgoliului meu i se pune acum... si o alta
problema. «Nu pot sa dezertez, caci, mai ales, n-a§ vrea sa existe pe lume
o experienfa definitivd, ca aceea pe care o voiface [n.n. frontul,
razboiul], de la care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din mtregul
meu sufletesc»" - igi motiveaza naratorul opfiunea pentru inrolare),
mani- festata in situafia-limita a experienfei de pe front. Intelec-
tualul hipersensibil, insetat de absolut, care se mi§ca usor in
lumea ideilor, este (asemenea Albatrosului baudelairean) un
inadaptat in raport cu trairea in lumea reala si un orgolios, care ii

352
 Particular!tail de construcpe a persor.ajelor (cuplu) [
refuza datele obiective pentru ca nu se incadreaza in tiparul
abstract plasmuit de el. Astfel ca, in final, ii lasa Elei Jot trecutul",
iar el urrneaza sa revina pe front. Aflam din- tr-o nota de subsol
din romanul urmator, Patul lui Procust, ca §tefan Gheorghidiu a
dezertat din armata, gasindu~§i sfar§itul in ocna. Nici acum nu se
da vreo explicate auctoriala pentru actele persona)ului, ceea ce
stame§te nedumerirea cititorilor. Finalul deschis provoaca lectorul
sa gaseasca motivafii psihologice dintre cele mai diverse: lasitate,
orgo - liu, demnitate, idealism sau opfiunea pentru ultima „expe~
rienj definitiva" - Thanatos?
Consider ca desparfirea definitiva de Ela (ca si dezerta- rea
nemotivata de care aflam din celalalt roman) este o afirmare
orgolioasa a liberului arbitru a acestui persona), pentru care
„singura existenfa reald e aceea a conjiinfei", un gest de luciditate,
demnitate §i curaj in a respinge o lume imperfecta, care ii
arunca eul intr-un „continuu conflict".

~fj no A; o
L A UNOR SUBIECTE PROPUSE J e ® $

1. (Varianta 40, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structurat, de 2-3 pagini, despre
rekjiile dintre dona personaje ale unui text narativ studiat, aparfinand lui Camil
Petrescu. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):

2. (Varianta 48, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structurat, de 2-3 pagini, despre
relajpile dintre dona personaje ale unui roman psihologic studiat, aparfinand perioadei
interbelice. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):

353
 3. (Varianta 83, Bac. 2007) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre evolujia
unui cuplu de personaje dintr-un roman studiat, apartinand perioadei de pana la al
Doilea Razboi Mondial. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):

pagini, despre tema iubirii, reflectata intr-un text narativ studiat, pornind de la
ideile exprimate in urmatoarea afirmajie: „Iubirea are atdteafeje, atdtea devieri

354
 Particular!tail de construcpe a persor.ajelor (cuplu) [
INTRODUCERE 1. Contextul operei.

CUPRINS
Prezentarea a patru elemente ale Oricare patru dintre urmatoarele repere:
textului narativ semnificative 2.1. Perspectiva narativa; instanfele
pentru construcfia personajelor comunicarii narative;
alese (de exemplu: tenia, 2.2. Relafia dintre temele romanului §i
perspective narativa, aefiune, cele doua personaje;
conflict, relajii temporale §i 2.3. Relafii temporale §i spapale;
spapale, construcjda subiectului, 2.4 Conflictul textului narativ.
modalitap. de caracterizare, limbaj 5. Modalitaji de caracterizare a M44
etc.). personajelor. M45
M49
Evidenfierea situafiei inijiale a 3. Tipologia in care se incadreaza/ M4S
celor doua personaje, din statutul social, psihologic, moral etc. al
perspectiva tipologiei in care se celor doua personaje, in situafia inifiala.
incadreaza, statutului lor social,
psihologic, moral etc.

Relevarea trasaturilor celor doua 4. Trasaturile celor doua personaje,

personaje, semnificative pentru
ilustrarea relafiilor, prin raportare
la doua episoade/ seevenfe
narative ale romanului psihologic
ales.
1;
1
semnificative pentru ilustrarea relafiilor
dintre ele, prin raportare la doua
episoade/ seevenfe narative ale
romanului psihologic ales.
4.1. Primirea mo§tenirii;
4.2. Excursia de la Odobe§ti;
4.3. „Monografia indoielii" (construcfia
subiectului).

Exprimarea unei opinii 7.1. Opinie argumentata despre relafiile

argumentate despre relapile dintre dintre cele doua personaje, din
cele doua personaje, din perspectiva situa^iei finale/ a
perspectiva situafiei finale/ a deznodamantului.
deznodamantului.

INCHEIERE 6. Opinia despre rolul cuplului de

M50
personaje din romanul ales.

4. (Varianta 17, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3
§i atdtea forme, meat este
tipica a iubirii." (Emil Cioran, Pe culmile disperarii). destul de greu sa gasegti un
sambure central sau o forma

355
 Parti.?ularitap de consvucpe a personajelor (cuplu)

IPOTEZA
Afirmatia eseistului Emil Cioran se refera la una dintre temele predilecte ale lite- raturii,
iubirea, care, indiferent de ipostazele sau formele infati§ate, a constituit dintotdeauna o
modalitate de cunoa§tere a resorturilor interioare ale fiinfei.
/zFete, devieri §i forme" ale iubirii prezinta §i romanul modern, psihologic, de tip
subiectiv al lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, ce are
drept caracteristici: unici tatea perspective! narative, timpul prezent §! subiectiv, fluxul
congtiinfei, memoria afectiva, narajiunea la persoana I, luciditatea (auto)analizei, anticalofilismul,
dar §i autenticitatea definita ca identificarea actului de create cu realitatea viejii/ cu
experienfa nepervertita, cu trairea febrila.

ARGUMENTARE
Argument 1. 2.1. Perspectiva narativa; instanfele
comunicarii narative;
M42
Realizarea temei intr-un roman
de tip subiectiv. 2.2. Relafia dintre temele romanului §i
cele doua personaje;
2.4. Conflictul.

Argument 2.
Tipologia personajelor; 3. Tipologia in care se incadreaza/
concepfia despre iubire. statutul social, psihologic, moral etc. al
celor doua personaje, in situafia ini|iala.

Argument 3. 4. Trasaturile celor doua personaje,

Evolufia iubirii - momente
semnificative.
Argument 4.
Relafiile dintre cele doua
personaje, din perspectiva situafiei deznodamantului.
finale/ a deznodamantului.
semnificative pentru ilustrarea relafiilor
dintre ele, prin raportare la doua
episoade/ secvenfe narative ale
romanului psihologic ales.
4.1. Primirea mo§tenirii;
4.2. Excursia de la Odobegti;
4.3. „Monografia indoielii" (construc^ia
subiectului).
■w
7.1. Opinie argumentata despre relajiile
dintre cele doua personaje, din ■
perspectiva situafiei finale/ a

CONCLUZIE
Afirmafia filozofului Emil Cioran despre diferitele ipostaze ale iubirii se reflecta
in evolufia personajului §tefan Gheorghidiu, care, dupa ce strabate drumul sinuos
al iubirii §i al indoielii, reflectandu-1 in con§tiinfa, reu§e§te sa se deta §eze de
sentimentele pentru Ela §i sa-§i continue existenfa.

356
 • ■ j CAMIL PhiRESCU / Romanul pJ.hclofdc P?" i

4. (Varianta 17, Bac. 2009, 2008). Exemplu de redactare:

IPOTEZA
Afirmafia eseistului Emil Cioran se refera la una dintre temele predilecte ale
literaturii, iubirea, care, indiferent de ipostazele sau formele infaCi§ate, a
constituit dintotdeauna o modalitate de cunoastere a resorturilor interioare ale
fiin^ei: ,,Iubirea are atateafifie, atatea devieri §i atatea forme, meat este destul de greu
sagasefii un sdmbure centrad san o forma tipica a iubirii."
„FeCe, devieri §i forme" ale iubirii prezinta §i romanul modern, psihologic,
de tip subiectiv al lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi, ce are drept caracteristici: unicitatea perspective! narative, timpul prezent §i
subiectiv, fluxul confiiinfii, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea
(auto)analizei, anticalofilismul, dar §i autenticitatea definita ca identi- ficarea actului
de creajie cu realitatea viefii, cu experienfa nepervertita, cu trairea febrila.

DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR
1. Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a
personajului principal, §tefan Gheorghidiu, un tanar intelectual care traie§te
doua experience fundarnentale: iubirea §i razboiul.
Relatarea la persoana intai intretine misterul asupra comportamentului Elei,
deoarece pe parcursul intregului roman ea este prezentata numai prin intermediul
impresiilor lui §tefan. De aceea, Ela ramane un mister pentru cititor, ea fiind
prezentata numai prin intermediul impresiilor lui §tefan. Relafia dintre cei doi sofi se
bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat §i in destramarea ei. §tefan incepe sa fina la
Ela din orgoliul de a fi iubit de cea mai populara §i mai frumoasa studenta de la
Universitate, iar gelozia se " produce din acela§i orgoliu, care ii impiedica pe
amandoi sa se impace. Ea il iube§te atata timp cat e mandra de valoarea lui
intelectuala in lumea lor de studenfi saraci §i se departeaza cand, in noul ei cere,
soful nu-i mai treze§te admirafia.
2. Personajul-narator reprezinta tipul intelectualului lucid, care cauta impli-
nirea umana prin intermediul unor experience pe care le considera definitorii
pentru realizarea lui spirituala. Iubirea constitute una dintre aceste experience
fundamentale, pe care protagonistul o percepe la modul absolut: „Lipsit de orice
talent, in lumea asta muritoare,fdra sa cred in Dumnezeu, nu m~a§ fi putut realiza - §i
am mcercat-o - decat mtr-o dragoste absolute/' Tocmai credinfa lui Gheorghidiu in
iubirea absoluta este aceea care confera individualitate pove§tii de dragoste dintre
el si Ela, facand aceasta istorie dificil de incadrat intr-un tipar.
„Eram insurat de doi ani fijumatate cu o colega de la Universitate si banuiam cd ma
in§ala" este fraza prin care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol al

357
 Particuiariiaji de constructs a peisonajelor (cuphi)

romanului, Diagonalele unui testament, dar gi retrospectiva iubirii dintre Stefan

Gheorghidiu si Ela. Tanarul intelectual insetat de absolut, pe atunci student la
Filozofie si lipsit de mijloace materiale deosebite, se casatoregte din dragoste cu
Ela, students la Litere, orfana crescuta de o matuga. Ela, tanara cocheta,
considerate cea mai frumoasa gi cea mai populara students de la Universitate, este
aceea care se indragostegte mai intai de §tefan.
3. lubirea barbatului se nagte din admiratie fa|a de profunzimea senti-
mentelor Elei pentru el - Ela fiind aceea care se indragostegte mai intai de Stefan -
ffemeia aceasta incepuse sa-mifie scumpa tocmai prin bucuria pe care eu i-o dddeam,
facdrdu-md sa cunosc astfel placerea ncasemanata de afi dorit §i de afi eu insumi cauza de
voluptate"), din duiogie („Iube§ti intdi din mild, din indatorire, din duiogie, iubegti
pentru cd stii cd asta ofacefericita"), dar mai ales din orgoliu ffncepusem totu§i safiu
magulit de admiratia pe care o avea mai toata lumea pentru mine, funded eram atat de
patima§ iubit de una dintre cele maifrumoase studente, §i cred cd acest orgoliu a constituit
baza viitoarei mele iubiri."). In cazul lui Gheorghidiu, iubirea se nagte dintr-o
intamplare, devine cu timpul obignuin|a pentru a se transforma in cele din urma
intr-o obsesie: „O iubire mare e mai cur and un proces de autosugestie...Trebuie timp §i
trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obi§nuie§ti, greu, la
inceput, sa-fi placa femeia fara care mai tarziu nu poti trai [...] Orice iubire e ca un
monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma Acei care se iubesc au drept de viafa §i
de moarte, unui asupra celuilalt" sau „Sim}eam cdfemeia aceasta era a mea in exemplar
unic, a§a ca eul meu, ca mama mea, ca ne intdlnisem de la inceputul lumii, peste toate
devenirile, amandoi, §i aveam sa pierim lafel amandoi" marturisegte Gheorghidiu. Intr-
o prima faza, barbatul traiegte iubirea la modul idealist, specific varstei tinerefii,
dragostea insem- nand pentru el implinirea totala.
Pana sa primeasca mogtenirea de la unchiul sau avar, Tache, §tefan
Gheorghidiu traiegte oarecum izolat de realitatea inconjuratoare. Cuplul pe care
tanarul filozof il formeaza cu Ela constitute pentru cei din jur un model de iubire
gi fidelitate conjugala, aga cum Gheorghidiu insugi marturisegte: „Era o gospodarie
boema, cu prieteni §i prietene, tineri, cu sarbatori mid, improvizate, pline de veselie §i de
neprevdzut." Primirea mogtenirii de la unchiul Tache, dupa scena memorabila a
cinei de familie din capitolul Diagonalele unui testament, declangeaza criza
matrimoniala gi marcheaza diferen^ele de percepjie a lumii dintre cei doi
indragostifi. Pentru ca unchiul Tache ii lasa cea mai mare parte din avere lui
Stefan, mama gi surorile tanarului, precum gi celalalt unchi, deputatul Nae
Gheorghidiu, contesta testamentul. In opinia lui Stefan, Ela se dovedegte
interesata de bani, se implica in disentitle despre mogtenire gi riposteaza
indignata celor care vor sa-i ingele soful. Atitudinea sojiei il surprinde in mod
dureros pe §tefan, pentru ca, aga cum marturisegte, ar fi
hi

vrut ca Ela sa fie „mereu feminina, deasupra discujdilor acestea vulgare, plapandd si
358
 Particularita|i de construcfie a personajelor (cuplu)

avdnd nevoie safie protejata, nu sa intervina atdt de energic interesata."

Dupa ce lucrurile se clarifica, §tefan, cedand o parte din avere in favoarea
familiei, „gospodaria boema" de pana atunci se transforma intr-un maria] monden.
In opinia personajului-narator, un om lucid, inteligent §i con§tient de propria-i
valoare, Ela se dovede§te frivola §i oarecum superficiala, lasandu-se in voia
tentafiilor mondene. Astfel „Gheorghidiu incepe sa fie apreciat infuncjde de un cod
existential care nu i se potrivegte" (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romanesc
interbelic). Dintr-un orgoliu exagerat refuza sa intre in competi^ie cu ceilalfi,
fiindca i se pare sub demnitatea lui de intelectual sa~§i schimbe garderoba §i sa
adopte comportamentul superficial al dansatorilor mondeni apreciafi de Ela. De
aceea nici nu intreprinde nimic pentru a reca§tiga prefuirea pierduta a sofiei. Criza
de identitate e declan§ata de conflictul dintre esenfa sa (psihologica, morala) §i
aparenfa sociala, impusa prin convenfie de societatea ale carei reguli refuza sa le
respecte, chiar daca realizeaza ca atitudinea lui il va duce inevitabil la pierderea
femeii iubite, a§a cum singur marturise§te: „Am infeles cd in sufletul ei se petreceau
comparand care nu-mi erau favorabile §i cd suferea,fard sa spuna, din cauza asta. Simteam
cd nici nu era singura inferioritate pe care mi-o gasea. Pare-se cd snobii pe care ea ii
admira acum, aveau un stil al lor, pe care eu nu-l aveam, vedeam cum zi de zi femeia mea
se mstraina, in preocuparile §i admirafiilc ei, de mine."
Excursia de la Odobe§ti declan§eaza ireversibil criza matrimoniala. Natura
reflexiva §i hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca este in§elat.
Mici incidente, gesturi fara importanfa, privirile pe care Ela le schimba cu domnul
G., se amplifica in con§tiinfa protagonistului. „Toata suferinfa asta monstruoasa imi
venea din nimic", marturise§te Jtefan intr-un moment de sinceritate. Nevoia de
absolut il determina sa-§i analizeze cu luciditate starile §i sa-§i exagereze suferinfa,
ridicand-o la propor^ii cosmice. Ela apare ca o femeie infidela, dar tradarea ei nu
este evidenta, ci se constitute dintr~o suita de imprejurari interpretate de §tefan in
maniera proprie. Daca e sa o credem pe Ela, ea nu a infaptuit nimic reprobabil, nu
s-a comportat altfel decat celelalte femei („toate femeile fac lafel", ii replica ea
sofului, cand acesta o acuza ca i-a acordat prea multa atenfie unui strain),
„sensibilitatea imposibila" a lui §tefan fiind aceea care amplifica neinjelegerile dintre
ei.
De fapt, povestea de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu §i Ela constitute o
adevarata „monografie a indoielii" (C. Ciopraga). Dupa excursia de la Odobe§ti,
legatura, ce parea pana atunci indestructibila, incepe sa fie serios pusa la indoiala,
mai ales de catre gtefan. Relafia lor devine o succesiune de separari §i impacari.
Pentru a se razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce acasa o prosti- tuata, motiv pentru
care Sofia il parase§te.
Dupa o despar^ire temporara, sotii se impaca (capitolul Asta-i rochia albastra),
fiindca in acest prim stadiu, tradarile pot fi trecute cu vederea. Urmeaza o alta
despar^ire, intno noapte de februarie, cand §tefan revine pe neasteptate acasa de
la Azuga, unde era concentrat, §i nu o gase§te pe Ela, care i§i face aparifia abia
dimineaja. Femeia parase§te locuin|a, iar, peste cateva zile, so|ul ii serie,
359
 CAMIL PETRESCU / Romanul psinologic
propunandu-i un divert arniabil. Chiar daca unitatea cuplului este zdruncinata, iar
§tefan i§i pierde treptat increderea in iubirea absoluta §i in femeia cu ajutorul
careia spera sa-§i realizeze idealul, impacarea survine si de aceasta data, dupa ce
Gheorghidiu descopera un bilet ratacit printre lucrurile Elei, bilet prin care
veri§oara lui, Ani§oara, o invita pe Ela sa petreaca noaptea la ea, tocmai la data la
care el nu o gasise acasa (capitolul Intre oglinzi paralele).
Concentrat pe Valea Prahovei, unde astepta intrarea Romaniei in razboi,
Gheorghidiu prime§te o scrisoare de la Ela prin care aceasta il chema urgent la
Campulung, unde se mutase pentru a fi mai aproape de el. Femeia vrea sad
convinga sa treaca o suma de bani pe numele ei, pentru a fi asigurata din punct de
vedere financiar, in cazul mor^ii sojului ei pe front. Afland ce-§i dore§te so|ia sa,
Gheorghidiu e convins ca aceasta planuise divorjul, pentru a ramane cu domnul
G., pe care §tefan il intalne§te pe strada in ora§. Protagonistul crede ca domnul G.
nu se afla intamplator la Campulung §i ca venise acolo pentru a fi alaturi de Ela.
Din cauza izbucnirii razboiului, §tefan n-a mai apucat sa verifice daca sojia il
in§ala sau nu.
4. Ultimul capitol, Comunicat apocrif (apocrif- „care este atribuit altui autor decat
celui adevarat sau a carui autenticitate este indoielnica"), este ilustrativ pentru
devenirea interioara a protagonistului, dar §i pentru modul in care se transforma
iubirea dintre el §i Ela. Titlul acestui capitol trimite metaforic la scrisoarea
anonima pe care o prime§te Gheorghidiu la intoarcerea sa din razboi §i in care i se
dezvaluia ca sojia il in§ala. §tefan nu mai verifica insa autenticitatea acestei
scrisori, pentru ca obosise sa se mai indoiasca §i sa mai caute certitudini.
Ranit §i spitalizat, Gheorghidiu revine acasa, la Bucure§ti, dar se simte deta§at
de tot ce il legase de Ela. O prive§te acum cu indiferen^a „cu care privesti un
tablou" §i hotara§te sa o paraseasca: „I-am scris cd ii las absolut tot ce e in casa, de la
obiecte de pref la carfi, ,.,dela lucruri personale la amintiri. Adica tot trecutul" In locul
entuziasmului §i iubirii idealiste de odinioara ramane oboseala, indiferenja §i
dorinjn de eliberare de sub puterea unei obsesii devoratoare. Definitorii pentru
diversele ipostaze ale iubirii, care pot fi regasite in roman, sunt §i portretele Elei
realizate de Gheorghidiu in cele doua momente-cheie ale pove§tii lor de iubire.
Astfel, la inceput, cand incepe sa fie subjugat de prezen^a femeii far a de care va
avea impresia mai tarziu ca nu poate sa traiasca, Ela apare ca o tanara „cu ochii
mari alba§tri, vii ca ni§te intrebari de cle§tar, cu neastamparul trupului tartar, cu gura
necontenit umeda frageda, cu o inteligenta care irumpea, izvorata tot atat din inima cat de
subfrunte [...]", iar in finalul romanului cand iubirea se transforma in indiferenja,
sofia pare sa~§i fi pierdut farmecul de odinioara, de§i, in realitate, nu au trecut
decat trei ani de la momentul cand era admirata de tofi studenfii de la Universitate
pentru frumusefea ei: „$i cum se curoaste cd a imbatrdnit. Nu simte cd, asa, destul de
trupesa cum a dev enit, nu mai prind anumite grafii. De altfel tot armamentul ei cuceritor
e pared demodat §i nefolositor, ca acele trangee puerile din munfiigranitei-"

CONCLUZIE
A§adar, afirmafia filozofului Emil Cioran despre diferitele ipostaze ale iubirii
360
 Particularita|i de construcfie a personajelor (cuplu)

se reflecta in evolu^ia personajului §tefan Gheorghidiu, care, dupa ce strabate

drumul sinuos al iubirii §i al indoielii, reflectandu-1 in con§tiin|a, reu§este sa se
deta§eze de sentimentele pentru Ela §i sa-§i continue existenja.

[ APLICATII ] • • •
1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi condifia
intelectualului in societate, prin referire la un roman studiat.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
•eviderdierea formulei estetice folosite de autor in construirea textului literar
§i a personajului;
•prezentarea a patru elemente de compozijie sau de construcfie a subiec- tului,
prin care se evidenpaza trasaturi ale personajului ales (de exemplu: aefiune,
conflict, relafii temporals si spajdale, moments ale subiectului, incipit, final,
modalitafi de caracterizare etc.);
•relevarea principalei trasaturi a personajului ales, ilustrata prin doua epi-
soade/ seevenje narative/ situajii semnificative sau prin citate comentate;
•exprimarea unei opinii argumentate, cu privire la destinul personajului ales,
din perspectiva deznodamantului.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 arguments
pro §1/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) si concluzia/ sinteza.
Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

361
 Particular':ati de conctructie a persona; eior (cuplu)

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentative de 2-3 pagini in care susfit
prin referire a romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razbot de Camil
etresoi, propnul punct de vedere (pro sau contra) desore opirua cnticu ui .
Calmescu: „Gheorghidiu e un erou din galeria «inadanta- bililor» [...], e un mvins .
u a
”

NOTA! tn elaborarea eseului, vei respecta structure textului de tip

argumentativ ipoteZa/ premia (expnmarea propriei opinii), argUmentafia (cu
mente pro §1/ sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) 5i conc£/
stnteza. Pentru conpnutul eseului vei prinu 16 puncte, iar pentru reda Lea lui vei
pnmi 14 puncte. ^atuivei
 Romanul experience!
Maitreyi
de MIRCEA ELIADE

8, Particularitati alle textulua narativ 9

Eseu despre particularitaCile unui roman al experience! studiat

(de exemplu: tema, viziune despre lume, construcjia subiectului,
particulariiapi ale compozijdei, perspective narativa, tehnici narative,
secvenfa narativa, episod, relatii temporale §i spatiale, personaj,
modalitafi de caracterizare a personajului etc.).

INTRODUCERE

I
N1 1. Incadrare in context
Realizeaza (opera autorului, epoca, specie literara)
incadrarea in
context a
Scrierile literare ale lui Mircea Eliade reprezinta doua ten- dinCe
romanului. complementare: pe de o parte „experienCa/z, autenti-
« citatea, trairea nemijlocita, intensa a realitaCii, mai ales sub
aspect spiritual §i erotic, pe de alta parte fantastical, reflec- tand
„experienCa sacrului".
Romanul modern de analiza psihologica Maitreyi de Mircea
Eliade face parte din prima tendinfa, fiind un roman al
autenticitajii §i al experientei, dar §i un roman exotic. Apa- rut
in 1933, romanul s-a bucurat in epoca de un mare succes de critica
§i de public, care a trecut repede granifele farii.

CUPRINS

2. Incadrare fntr-o categorie

Precizeaza 2-4 2.1. Roman a! experientei
caracteristici ale
romanului Maitreyi este un roman al experience! pentru ca valorifica trairea
experience!, prin
care po|i motivacat mai intensa, de catre personaje, a unor experience definitorii,
iar impresia de autenticitate provine din utili- zarea unor elemente
incadrarea operei
in specia literara.
care Cin de realitate (jurnalul din India al scriitorului, elemente
autobiografice, scrisori etc.).

363
 11
1■
MIPCESi ELlADh / Pomcmu experientei

Principals sursa de inspiratie a romanului sau este po-

vestea de dragoste traita de autor aiaturi de fiica profeso- rului
Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai mulfi
ani, dedicandu-se studiilor de orieritalistica la Universitatea din
Calcutta. Notele din jurnalul acestei pe~ rioade vor sta la baza
creatiei epice, care aparfine ficfiunii, fiind modificate numele si
ocupafiile unor personaje, ca §i finalul intamplarii, dupa cum
marturise§te Mircea Eliade in Memorii. Lui Allan, personajul-
narator al acestui roman §i alter-ego al autorului, scriitorul ii
transfers o parte din pro- pria-i experienfa biografica.

"Experientialismul'V trairismul provine atat din lega-

turile cu viafa reala a autorului, cat §i din faptul ca romanul
creeaza impresia de viafa autentica, iar eroii lui i§i traiesc
iubirea cu intensitate, ca experienta definitorie a existence!.
Formula care sintetizeaza problematica romanului este
estetica autenticitatii, prin confesiunea personajului-nara- tor,
relatarea la persoana I, introspecfia, autoanaliza lucida.

N3 2.2. Viziune despre lume

1 Precizeaza In lucrarile sale de factura experimentala, precum §antier sau
■ viziunea despre
: iume existenta in Itinerariu spiritual, Mircea Eliade teoretizeaza, chiar daca in mod
| romanul studiat. indirect, categoria romanului experience! din care face parte §i
Maitreyi. lata deci unele dintre afirmafiile lui Mircea Eliade:
„Orice se intdmpla in viafa, poate constitui un roman. [...] Orice e viu se poate
transforma in epic. Orice a fost trait sau ar puteafi trait." (§antier) „Literatura nu e decat
un aspect al culturii, afirmarea unei pozifii spirituale, colective sau individuale. Cultura e
valorificarea §i organizarea experien- Celor. Literatura nu vafi decdt concretizarea acestor
experience. [...] Literatura va oglindi, deci, in infinite nuarfe, acest amestec deelemente
cepatrund in congtiinfd prin experience." (Itinerariu spiritual).

H4 3. Tema romanului

364
 Particularity! ale textului narativ
Precizeaza tema Tema romanului este iubirea-pasiune infiripata „intre doi oameni cu
romanului.
formatii sufletegti foarte diferite" (Ovid. S. Croh- malniceanu).
Povestea nefericita traita de cuplul de indra- gostifi Allan §i Maitreyi, in decor
exotic, aminte§te de Romeo gi Juliets sau Tristan si Isolds, meat se poate spune ca
prin acest roman „Mircea Eliade a sporit cu until seria mi- turilor erotic? ale umanitatii"
(Perpessicius). Cei doi indra- gostiti aparfin unor culturi diferite (orientals si
occidentals), iar incompatibilitatea este cauzata de diferenfele de men- talitate,
civilizafie, religie.
Pentru europeanul Allan, iubirea pentru Maitreyi are semnificafia
unei duble inifieri: erotica, intr-o iubire totala gi culturala, in lumea
exotica a Indiei. Inifierea ramane insa la stadiul de experienfa, fara ca
personajul sa cunoasca o transformare ireversibila gi profunda.
Adolescentei Maitreyi iubirea ii ofera iluzia implinirii cuplului
arhetipal, din- colo de cutumele de casta gi de religie, iar egecul este
previzibil.

4. Perspectiva narativa
Romanul este de tipul jurnalului-intim, iar intamplarile perspectivei sunt
Prezinta specificul
relatate la persoana I, din perspectiva subiectiva a per- narative m sonajului-narator,
europeanul Allan. Foarte interesanta ra- romanul studiat. „ .. ,. J i • .
.
mane multiplicarea perspective! care conduce la existenfa celor trei
niveluri ale scriiturii gi la interferenfa „vocilor/z narative ale textului.
Primul nivel cuprinde insemnarile zilnice ale lui Allan,
consemnate cu fidelitate in timpul gederii sale in casa lui Narendra-
Sen. Cel de-al doilea nivel confine cateva comen- tarii adaugate intre
paranteze, ulterioare producerii fapte- lor gi intamplarilor, care au
scopul de a explica gi de a clarifies anumite aspecte notate in jurnal.
Al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator care, in timp
ce serie, retraiegte, de fapt, povestea de iubire cu Maitreyi, analizand
cu luciditate sensul profund al evolutiei gi al semnificafiilor acestei
istorii. „Tehnica nu este deloc complicata §i avantajul ei este acela cd
diminueazd sentimental fiefiunii §i spore§te iluzia autenti- citdtiifaptelor.
Cititorul traie§te astfel cu impresia cd autorul nuface deedt sa-§i transcrie
propria biografie. [...] Totul este, desigur, o ilu- zie." (Eugen Simion,
Mircea Eliade, spirit al amplitudinii).
Progresiv, se contureaza gi cele trei ipostaze ale iubirii care se
deconspira odata cu „vocile" narative: iubirea traits cu pasiune,
iubirea asumata cu luciditate gi iubirea comem

366
 MIRCEA ELIADE / Rc rnanul experience!

tala, spiritualizata, al carei sens autorul jurnalului §i prota- gonistul

pove§tii de iubire incerca sa-1 infeleaga.
——I
5.N6 Elementele de structura si compozitie
‘ Prezinta, cu - referire
5.1.
la romanul
Compozitie
Iexperien^ei studiat, Tehnica narativa
5.1.1.
elementele de
structura, de Formula care sintetizeaza problematica romanului este es- tetica
compozifie §i/ sau de
autenticitafii, prin confesiunea personajului-narator, re~ latarea la
construqia subiectului
(de exemplu: incipit, persoana I, introspecjia, autoanaliza lucida. Autenticitatea romanului
final, episoade / secvenfe modern, amestec de jurnal intim §i narafiune retrospective, este
narative, tehnici
sus|inuta de utilizarea teh- nicii narative moderne „punerea in
narative, acfiune,
conflict, relafii abis" (ca in Falsifica- torii de bani de Andre Gide), secvenfe de jurnal
temporale §i spaf ale, fiind inserate in narafiunea romanesca. Astfel, „fara safie propriu- zis
momentele subiectului,
construcfia un «roman indirect», transcriere fidela a paginilor de jurnal, Maitreyi se
personajelor, inscrie in categoria ficjiunii autobiografice, frecvent invocate de autor in
perspectiva narativa intervenjiile sale teoretice din presa vremii." (Carmen Mu§at, op.cit.)
etc.)
Noutatea construcfiei discursului narativ consta in dubla
perspectiva temporala pe care naratorul-personaj o are asupra
N7 (5.1.)
evenimentelor: contemporana §i ulterioara. Per- sonajul-narator nu
Prezinta particula- evoca pur §i simplu intamplarile, reme- morandu~le, ci reconstitute
ritdfdle compozipei
romanului (teh- nica evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar §i la felul
narativa, titlu, incipit, in care percepuse respectivele evenimente in momentul in care le
final).
traise, con- sultand in acest scop jurnalul acelei perioade. Asemenea
notafii, care confera autenticitate, sunt frecvente in roman, de
N8 (5.1.1)
exemplu: „Eu scriam in odaia mea. Am avut o sufocare pe- nibila de
Prezinta tehnica gelozie, de care mi-e ru§ine. (Nota. Defapt, nu eram prea indragostit
narativa utilizata in
romanul ales. atunci. Totu§i eram gelos pe oricine ofacea sa rada pe Maitreyi.)“
[capitolul VI]. Pe masura ce serie romanul, vi- ziunea lui Allan
asupra intamplarilor trecute se modifica. Neconcordanta dintre
istoria propriu-zisa, relatata in jurnal, §i rememorarea acesteia, in
romanul pe care Allan il serie, relativizeaza evenimentele §i le confera caracter su-
biectiv. Din aceasta perspectiva, Maitreyi poate fi conside- rat §i
romanul scrierii unui roman.

367
 5.1.2. Semmficatia titlului Particularita|i Ue textului naratiy &
Prezint': Titlul cartii coincide cu numele personajului principal ferninin -
semnifica|ia
titlului in
Maitreyi - considerate de critica literara cel mai exotic personaj feminin
romanul ales. din literatura romana, ,,femeie §i mil", in acela§i timp, „simbol al
sacrificiului in iubire'', dupa cum afirma critical Pompiliu
Constantinescu.

N10 5.1.3. incipitul

PrezinU Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea
particularitatile confesiunii §i atitudinea personajului-narator, sinceritatea povestirii,
incipitul ui in
romanul studiat. luciditatea analizei, autenticitatea faptului „ trait", consemnat „in
insemnarile mele din acel an" cu detalii privitoare la datele exterioare de
timp §i de spa- tiu, dar §i prin misterul femeii iubite, Maitreyi: „Am
§ovait atdta infafa acestui caiet, pentru cd n-am izbutit sa aflu inca ziua precisa cdnd am
intdlnit-o pe Maitreyi. In insemnarile mele din acel an n-am gasit nimic. Numele ei apare
acolo mult mai tdrziu, dupa ce am ie§it din sanatoria §i a trebuit sa ma mat in casa
inginerului Narendra Sen, in cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a intdmplat in 1929, iar
eu intdlnisem pe Maitreyi cu cel pufin zece luni inainte. §i dacd sufar oarecum incepdnd
aceasta povestire, e tocmai cd nu stiu cum sa evocfigura ei de-atunci §i nu pot retrai aievea
mirarea mea, nesiguranfa §i tulburarea celor dintdi intdlniri".
Incipitul constituie §i prima dintre secvenfele narative semnificative
intrucat surprinde prima intalnire a persona- jelor. Aceasta se petrece
accidental, cand Allan o vede pe Maitreyi in ma§ina tatalui sau,
a§teptandu-i sa termine de ales cateva carfi pentru Craciun. Din
amanuntele consem- nate in incipit, referitoare la frumusefea stranie a
tinerei bengaleze, comparata mai curand cu o zeifa decat cu o fe- meie
obi§nuita, se poate deduce ca infiriparea unei pove§ti de iubire este
aproape iminenta.
Povestea de iubire dintre cele doua personaje evolueaza pe parcurs
inspre un deznodamant dramatic, din cauza ca mentalitatea celor doua
lumi pune capat acestei experience traite intens in toate momentele ei.

368
 MIRCEA ELIADE / Rornanu1 experientel

5.1.4. Finalul
Prezinta Construit parca intr-o subtila antiteza cu incipitul, finalul romanului
’ particularitajile
construcpei reia aceeasi imagine a personajului-narator care, aflat la o masa intr-
i finaluiui in un restaurant, converseaza cu nepotul doamnei Sen, incercand sa
; romanul studiat.
afle noutafi despre Maitreyi §i despre ceea ce a urmat desparfirii lor.
Finalul deschis al romanului intrefine misterul frumoa- sei
Maitreyi, care va ramane pentru europeanul rational o enigma.
Framantarile lui Allan pentru a o infelege pe Maitreyi nu aduc
risipirea indoielii, lasand protagonistul (§i ci- titorul) intr-o zona a
incertitudinilor:
® ,,Simt ca afacut-o asta pentru mine. Daca a§fi citit scrisorile aduse
de Khokha... Poate planuise ea ceva. Suntfoarte turbure acum,foarte
turbure. §i vreau totu§i sa scriu aid tot, tot.
• ...§i daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mete? De ce sa cred? De
unde sa §tiu eu ? vrea sa privesc ochii Maitreyiei.“

5.2. Subiectul
N12 5.2.1. Relatii temporale si spatiale
Prezinta constructs Actiunea romanului alcatuit din 15 capitole se petrece in anul 1929,
Isubiectului in Calcutta, unde traie§te o lume pestrifa, formata din trei
romanului (rela|ii
temporale §i comunitafi: cea autohtona, foarte conservatoare; apoi comunitatea
spa^iale, conflict, alba, preponderant engleza §i o comuni- tate eurasiatica,
: subiect). disprefuitoare fafa de indigent, dar grabita sa-i imite pe europeni. In
acest cadru exotic se desfa§oara:
! N13 (5-2.1.) ® „povestea de iubire, mtr-adevar splendida, inedita pentru cititorul
Prezinta relative roman, intre Allan §i Maitreyi, mtruchipari exo- tice ale unui mit
5
temporale §i ’ etern: acela al cuplului de indragostifi." (E. Simion)
spatale din J romanul
ales. ° „idila intre doudfiinfe de rase deosebite, despar fit e prin mo- ravuri, unite
'in universalitatea dragostei, o veche tema ro- mantica". (G. Calinescu)

369
 Particularitati ale textului narativ j
L

5,2.2. Conflictul
Conflictul romanului se construieste pe opozifia dintre conflictulm
Prezinta specificul m doua
lurni diferite: cea europeana si cea asiatica. Uniti nrin romanul analizat. .. .. . r

... u LN,.
rnbire, cei doi tmeri raman exponent ai acestor mentalitafi.
Conflictul dintre europeanul Allan §i bengalezul Narendra Sen, fatal
fetei, reda opozifia dintre libertatea dragostei §i constrangerile tradifiei, si
reprezinta incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizafii §i
mentalitafi. In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un puternic
conflict interior, intre trairea intensa a iubirii, ca experienta definitorie, §i
luciditatea autoanalizei. lubind-o pe Maitreyi, Allan descopera atat lumea
tainica a Indiei, cat §i forfa iubirii adevarate.

Nb ' 5.2.3. Subiectul romanului (etapele iubirii)

Prezinta succint Allan este un tanar inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar §i
subiectul
romanului dornic de a~§i face o cariera, se angajeaza la o societate de canalizare a
(etapele iubirii). deltei. Mai intai desenator tehnic, apoi insarcinat sa supravegheze
lucrarile la Tambuk §i la Assam, in jungla se imbolnave§te de malarie
§i este spitali- zat. Inginerul Hindus Narendra Sen, cu studii stralucite la
Edinburgh, il invita pe Allan sa locuiasca in casa lui, in tim- pul convalescence!. Pe
langa ajutorul pe care i Par da tana- rului englez faptul de a locui intr-o familie,
Narendra Sen intenfioneaza sa-1 adopte ca fiu pe Allan, iar apoi sa se mute cu toata
familia in Anglia, pentru ca in India incepuse re- volufia. Dar Allan afla mult mai
tarziu de la Maitreyi ade- varatele mtenfii ale inginerului, dupa ce crezuse la
inceput ca Sen voia sa-1 insoare cu fiica lui.
La prima intalnire cu Maitreyi, cand alegea carfi pentru vacanfa de
Craciun, sau in vizita la familia Sen impreuna cu un prieten ziarist francez,
Lucien Metz, Allan este frapat neplacut de trasaturile fizice §i vestimentare
de un exotism marcat ale tinerei bengaleze, dar cate un detaliu (culoarea
pielii, braful, rasul) poarta forfa fascinatoare a erotismului. Cand Maitreyi
vine sa-1 viziteze la spital impreuna cu fatal ei, Allan se simte tulburat in
prezenfa fetei, de§i nu-§i explica motivul acestei reacfii.
Cand se muta in casa lui Sen, Allan recepteaza realita- tea ca un
european §i crede ca familia Sen ii incurajeaza apropierea de Maitreyi. In
primele luni nu se gande§te la dragoste, dar se simte atras de misterul
fetei. Treptat, tana- rul englez este fascinat de viafa familiei bengaleze, dar
de complexitatea sufletului Maitreyiei, adolescenta sen- zuala inocenta in
acela§i timp. Allan incepe sa ia leefii de bengaleza de la Maitreyi, iar el o
invafa in schimb limb a franceza. Cu floarea ro§ie pe care i o ofera
tanarului, Maitreyi declan§eaza involuntar jocul seduefiei. Seducfia con-
tinue cu jocul carfilor, in biblioteca, apoi cu jocul privirilor, al mainilor, al
atingerilor §i al picioarelor. Misterul eroinei este infinit, iar imposibila
clarificare pe calea luciditafii §i autoanalizei in tr efine interesul lui Allan
pentru ea.
370
 S S MineE A ELI ADE / P.omanul experien^ei
Diferenfa dintre cele doua mentalitafi, orientals §i occi- dentala, este
pusa in evidenfa de concepfia despre iubire a celor doi tineri, exponent
ai acestor mentalitafi.
Maitreyi ii marturise§te lui Allan ca a fost mai intai in- dragostita de
un pom cu «§apte frunze», apoi a iubit ani in §ir un tanar care i-a daruit
o coroana de flori intr-un templu, pentru ca in cele din urma sa se lege
cu juramant de Tagore, modelul ei spiritual §i gurul sau. In schimb,
iubirile lui Allan fusesera doar trupe§ti, far a spiritualitate.
De§i initial i§i neaga sentimentele, autoanalizandu-se cu luciditate,
Allan se lasa prins de jocurile Maitreyiei, traver- sand toate etapele
iubirii: inceputul („eu n-o iubesc", „ma tur- bura, ma fascineaza, dar nu
sunt indragostit de ea"), instalarea („ma amuz doar"), cre§terea („nicio
femeie nu m-a tulburat atdt"), apoteoza („suferinfa mea", „vrajit
indragostit"). Ta- narul e gata sa-§i abandoneze religia §i sa treaca la
Hinduism, crezand ca a§a se va putea casatori cu Maitreyi.
Maitreyi crede ca „Unirea noastra a fost poruncita de cer". Inainte de a
se darui lui Allan, tanara oficiaza o logodna mis- tica, savar§e§te un
juramant cosmic - legamantul dragostei - in preajma Lacurilor, in fata
pamantului, a apei, a padurii, a cerului §i ii daruie§te lui Allan un inel
„lucrat dupa ceremo- nialul casatoriei indiene - din fier §i aur - ca doi §erpi
mcolacifi, unul intunecat §i altul galben, cel dintai reprezentand virilitatea,
celalaltfeminitatea." Scena logodnei reprezinta o chintesenfa a
ritualurilor telurice primordiale in care se imbina simfuri §i senzafii
puternice, cu o adorafie aproape vie a cosmosului.
Insa fericirea indragostifilor nu dureaza, fiindca sora Maitreyiei,
Chabu, indragostita incon§tient de Allan, tradeaza

371
 Particularita|i ale te.xn.dui narativ
secretul lor. Narendra Sen il alunga pe Allan, care abia acum afla ca o
casatorie cu Maitreyi era irnposibila, deoarece ea aparfinea celei mai
nobile caste indiene, a brahmanilor, iar casatoria cu cineva din afara
castei sale ar fi insemnat degradarea intregii familii.
Ruptura aduce supliciul, boala, martirajul in casa ingi- nerului Sen:
fatal orbegte, Chabu moare in urma unor crize de nebunie. Brutalizata de
tata, Maitreyi ia asupra-gi toata vina. In incercarea de a-1 regasi pe Allan
gi de a-gi implini destinul prin iubire, sperand ca va fi alungata din casa,
ea se da vanzatorului de fructe, dar sacrificiul este inutil.
Disperat, Allan ratacegte o vreme pe strazile din Calcutta, iar apoi se
retrage in Himalaya, unde trairea in plan contemplativ i-ar putea asigura
purificarea. Episodul iubi- rii pasagere cu Jenia Isaac ii confirma faptul ca
traise ala-- turi de Maitreyi iubirea absoluta. Plecarea din India ii apare ca
o izbavire. La Singapore, unde obfinuse o slujba, se intal- negte dupa un
timp cu J., nepotul doamnei Sen, care ii po~ vestegte de incercarea
disperata gi inutila pe care o facuse Maitreyi pentru a fi alungata de acasa.
Deznodamantul dramatic exprima regretul pentru aceasta desparfire
impusa. Intrebarile care il framanta pe Allan gi fi- nalul deschis al
romanului sugereaza ca nici distanfarea temporala gi nici rememorarea
faptelor in acest roman-jur- nal nu pot destrama misterul iubirii
Maitreyiei.

5.3.Constructia personajelor
ij Prezinta i 5.3.1. Relatiile dintre doua personaje din roman
construc|ia
personajelor in Allan gi Maitreyi sunt implicafi intr-o poveste de iubire, care fascineaza
- romanul
experience! ales. prin faptul ca pune fafa in fafa doua civili- zatii diametral opuse. Daca
tanarul britanic vine dintr-o lume dominata de pragmatism gi de
' 7 (5-3.1.)
rafiune, Maitreyi provine dintr-o civilizafie total diferita, arhaica,
patriarhala, care prelungegte in modernitate ecouri ale unei lumi vechi,
Prezinta rela|iile profund spiritualizata.
j; dintre doua I
personaje ’’ Maitreyi, eroina romanului omonim, este, probabil, cel mai exotic
repiezentative i> persona) ferninin din literature romana, ea simbo- lizand misterul
pentru romanul
ales. feminitafii. Portretul Maitreyiei este realizat in intregime din
perspectiva subiectiva a personajului-nara- tor, Allan, care, la un
moment dat, se indragostegte de ea.
Opiniile asupra tinerei bengaleze, felul in care Allan o vede sau o
percepe, variaza in funcfie de starile si sentimentele indragostitului,
care sunt, prin excelenta, schimbatoare (mai intai isi neaga
sentimentele fa|a de Maitreyi, apoi recu~ noa§te ca fata il tulbura §i il
fascineaza, dar crede ca nu este indragostit de ea si ca doar il amuza
jocurile ei, pentru ca, in cele din urma, sa realizeze ca o iube§te).
Cand o vede pentru intaia oara, in timp ce alegea carfi pentru
vacanfa de Craciun impreuna cu fatal ei, lui Allan adolescenta
372
 1 MIRCEA ELLiDE / Romanul experience1!
bengaleza de 17 ani i se pare „urata - cu ochii ei prea mari §i prea negri,
cu buzele carnoase §i rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza
crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". Perspectiva subiectiva a
personajului-narator surprinde, in acest prim portret fizic, §i un
detaliu de un erotism tulburator: culoarea stranie, bruna, a brafului
gol al fetei, comparat cu al unei zeife.
Aceasta prima impresie a englezului se modifica intr-o oarecare
masura in momentul in care merge impreuna cu un prieten ziarist
francez, Lucien Metz, care scria o carte despre India, la o cina in casa
familiei Sen:,,Maitreyi mi s-a parut, atunci, mult mai frumoasa, in sari de
culoarea ceaiului palid, cu papucii albi cusuji in argint, cu §alul asemenea
cire§e- lor galbene §i buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea
ro§ii creau pared o viafa §i mai pupin umana in acest trup in- fagurat §i
totu§i transparent, care traia, s-arfi spus, prin miracol, nu prin biologic."
Detaliile portretului fizic §i ale vestimen- tafiei sugereaza atraefia
misterioasa a acestei iubiri exotice.
In plus, europeanul Allan este fascinat §i de mentalitatea Indiana,
pe care acum o descopera si care il farmeca prin ine- ditul ei. Pentru
Allan, Maitreyi reprezinta un mit §i in felul acesta fascinafia ei asupra
cititorului se afla in stransa lega- tura cu mediul exotic in care o
plaseaza naratorul-personaj.

Allan, protagonistul §i, in acela§i timp, personajul-nara- tor al

romanului, care ofera o perspectiva subiectiva asupra intamplarilor,
reprezinta un alter ego al autorului, ca §i Andrei Mavrodin din
romanul Nunta in cer.
Tanarul englez Allan este un reprezentant al culturii oc- cidentale,
rafionalista §i deductiva. El este obi§nuit sa ex- perirnenteze, sa
observe §i apoi sa noteze cu toata atenfia

373
 Particularita|i ale iextuLii narativ
ceea ce observa, pentru a reveni ulterior, cu noi analize. Intelligent
sensibil, animat de dorinfa cunoastere, Allan se integreaza u§or in
lumea exotica a Indiei, mai ales ca familia lui Sen il adopta ca pe un
fiu spiritual §i ii ofera protec- fie. De aici se na§te o confuzie in modul
de infelegere a lucrurilor. Obi§nuit cu mentalitatea europeana,
mercantile §i interesata, bazata intr-o masura nesemnificativa pe
legile altruismului §i ale ospitalitajii, Allan interpreteaza gre§it
gesturile de afecfiune pe care familia tinerei i le arata, §i pro- voaca o
adevarata drama in cadrul acesteia.
Maitreyi il inifiaza pe Allan intr-o lume magice. In lumea exotica a
Indiei, aspirafia metafizica este o constanta a vie- fii, pudoarea se amesteca
adesea cu o indrazneala impe- tuoasa, naivitatea fetei cu rafinamentul
erotic.
Spafiul indian este plin de culoare §i de pitoresc in nuce. Este o lume a
contrastelor, in care erosul inseamna cu ade- varat o experience absolute
care implica toate simfurile, dar remane o aspirafie metafizice §i reprezinte
o forme excep- fionaie de comuniune cu universul primordial.
Alungarea brutale din familia Sen produce dezechilibrul tanarului,
care, pentru a se salva, trece printr-o perioade de purificare la o menastire
din Himalaya, iar apoi perese§te India.
Distanfarea englezului de evenimentele petrecute permite
rememorarea §i retrairea lor prin scrierea romanului. Allan se confeseaza
lumii prin intoarcerea dramatice in trecutul apropiat. Scrisului ii re vine
astfel un rol cathartic, pentru ce personaj ul-nar a tor retreie§te
evenimentele cu scopul de a se elibera de amintirea apesatoare a tristei sale
iubiri.
------—j

N18 5.3.2. Modalitati / procedee de caracterizare a personajelor din

Precizeaza care romanul studiat
sunt modalitatile /
procedeele de Prin introspecfie §i monolog interior, Allan isi analizeaze cu luciditate
caracterizare a trairile in acest roman subiectiv de analize psi- hologica. El este
personajelor
specifice europeanul, streinul (tehnica narative uti- lizata de Montesquieu in Seri
sortie persane) care incearce se decodifice esenfa spiritualitafii indiene,
romanului studiat

avand drept cale de acces erosul. Pane aproape de sfar§it, eroul e un

experiment tator lucid.
Prin caracterizare directa, naratorul realizeaza, in dife- rite etape
ale iubirii, mai multe portrete ale fetei, care, prin tehnica acumularii
detaliilor, ii surprind vestimentafia, chipul, detalii fizice senzuale sau
inocente, gesturi, calitafi, in incercarea sa de a reda miracolul acestei
femei indiene. La inceput nu i se pare frumoasa, dar ii atrage atenfia
braful gol al fetei, de o culoare stranie, „galben intunecat atat de tulbu-
rator, atat de pujdn feminin, de pared arfifost mai mult al unei zei$e..“.
374
 Particularitap ale textului narativ
Treptat, il subjuga misterul fetei, care poarta cu sine taina Indiei, incat
invafa sa-i descopere frumusefea:
Din jurnalul acelei luni:
„Nu are o frumusefe regulata, ci dincolo de canoane, expresiva pdna la
razvratire, ferrnecatoare, in sensul magic al cuvdntului"
Misterul se afla in sufletul adolescentei pe care europea- nul o
cucere§te, fara a-i deslu§i vreodata taina: „suflet nepa- truns §i
neinfeles, tot atat de himeric §i de sfdnt ca §i al celeilalte Maitreyi, sihastra
din Upanigade".
Caracterizarea indirecta, prin fapte, limba], atitudini, gesturi,
relafii cu celelalte persona]e, dezvaluie asumarea tragica a iubirii,
pentru ca Maitreyi este singura din cuplu care cunoa§te interdiefiile §i
urmarile erosului interzis in lumea sa. Ea il inifiaza pe Allan in iubire,
in cultura orien- tala §i in sacralitate.

INCHEIERE

6. Originalitatea romanului tn contextul literaturii

Prin formula narativa aleasa, prin faptul ca experienfa sur- prinsa in
romanul-]urnal face parte dintre experienfele supreme ale condifiei
umane, dar §i prin notarea atenta a starilor §i a senzafiilor analizate
cu luciditate, de o natura in- telectuala interesata de tot ceea ce poate
deveni obiect al cu- noa§terii, romanul se incadreaza in categoria
modemismului interbelic §i a romanului „experienfei".
Roman al experienfei,Mflztreyi aduce ca elemente nova- toare:
„intelectualizarea conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei
culturale §i confruntarea acestui univers cu tradijdile §i mentalitdfile
europene, introducerea elementelor de senzualitate in roman, elaborarea unei
mitologii a seduefiei" (Gheorghe Glo- deanu, Poetica romanului romdnesc
interbelic).

375
 MIRCEA ELIADE / Romanul experientei

Destinul literar al carfii a confirmat aprecierea lui Pom- piliu

Constantinescu, din anul publicarii romanului: „Se va cita romanul d-
lui Eliade, in istoria noastra literara, ca un moment de grafie al autorului,
viitorul rezervdnd operei o situate analoaga cu Manon Lescaut, cu Patil et
Virginie sau cu acea mcdntatoare poveste de iubirc a Evului Mediu, Le
roman de Tristan etlseut. Tragical episod din Maitreyi participa la ardenta
pasionala §i la aureola de mit a romanticilor, care au evocat profunda
deznadejde §i iluminata poezie a celui mai devastator sentiment liman "

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul in care tema
si viziunea despre lume sunt reflectate in romanul ales.
N19 Consider ca Mircea Eliade pomegte de la o experienfa auto-
biografica pe care o valorifica intr-o maniera originala, confe- rind o
Exprima-ti un
punct de vedere noua interpretare mitului iubirii incompatibile, ce se regasegte in
argumentat opere precum Romeo §i Juliet a sau Tristan §i Isolda. Spre deosebire
despre modul in
care tema §i insa de capodoperele literaturii universale care se termina cu
viziunea despre moartea protagonigtilor, in romanul lui Mircea Eliade, accentul nu
lume sunt se mai pune pe caracterul tragic al intamp larilor, ci pe drama
reflectate in
romanul ales. interioara a eroilor, generate de prejudecafile care fac imposibila
implinirea iubirii lor.
——I
7.2. Exprimarea unei opinii argumentate despre semni- ficatia/
semnificatiile relatiei dintre incipitul si finalul romanului
ales.
mo In opinia mea, relatia dintre incipit gi final ilustreaza mo- demitatea
Exprima-|i opinia
argumentata, romanului. Astfel, incipitul construit ex-abrupto, il introduce pe
despre semnificatia cititor in atmosfera romanului gi surprinde in acelagi timp prin
/ semnificatiile tonalitatea confesiunii, atitudinea persona) ului-nar at or,
relabel dintre
incipitul §1 finalul sinceritatea povestirii, luciditatea anali- zei, autenticitatea faptului
romanului ales. „trait", consemnat „in insemnarile [...] din acel an" ale naratorului.
Pe de alta parte, finalul deschis lasa loc
interpretarilor §i speculajiilor facute de cititor in
ceea ce prive§te evolufia ulterioara a relafiei dintre protagonigtii
povegtii de iubire, relate cu substrat real, prelungita mult dincolo de
paginile car|ii. Din aceasta perspectiva a intrebarilor care continua
sad preocupe pe cititor mult timp dupa ce a incheiat cartea, dar si din
perspectiva faptului ca sfargitul lasa loc interpre- tarilor multiple,
376
 Particularitap ale textului narativ
putem consider a ca romanul are un final deschis.

J IM M'U.'M f
T A UNOR SUBDECTE PROPUSE

1. (Varianta 49, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, in care sa prezinti
tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un roman al experienced din pcrioada interbelica. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

epoca, specie literara).
CURRINS 2.1. Caracteristici ale romanului N2
Evidenfierea tipului de roman experience!.
pentru care ai op tat §i a
trasaturilor care fac posibila
incadrarea intr-o tipologie, intr-un
curent cultural / literar, intr-o
perioada sau intr-o orientare
tematica

Prezentarea temei romanului, 3. Tema romanului N4

- reflectata in textul narativ ales, 5.2.3. Subiectul romanului (etapele N15
prin referire la doua episoade / iubirii).
seevente narative

Sublinierea a patru elemente ale Oricare dintre urmatoarele patru repere:

textului narativ, semnificative 2.2. Viziune despre lume.
pentru ilustrarea viziunii despre 4. Perspectiva narativa.
lume a autorului / a naratorului
(de exemplu: aeflune, conflict,
■
relafli temporals §i spaflale, 5.1. Compozifie;
construcfla subiectuhii, 5.1.1. Tehnica narativa;
particularitati ale compozitiei, 5.1.2. Semnificapia titlului;
perspectiva narativa, tehnici 5.1.3. Incipitul;
N8
narative, construcfla personajului, 5.1.4. Finalul.
modalitafl de caracterizare, limbaj
etc.) N1O
M11 __

377
 Parti ciLaritaP ale texiului narativ

5.2. Constructia subiectului;

5.2.1. Relatii temporale si spatiale;
5.2.2. Conflictul;
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii).

5.3. Constructia personajelor;

5.3.1. Relafiile dintre doua personaje
reprezentative pentru roman;
5.3.2. Modalitap / procedee de carac-
terizare a personajelor.

Exprimarea unui punct de vedere 7.1. Punctul de vedere argumentat despre

argumentat despre modul in care modul in care tema §i viziunea despre
tema §i viziunea despre lume sunt lume sunt reflectate in romanul ales.
reflectate in romanul ales.

INCHEIERE 6. Originalitatea romanului in contextul

literaturii (modelul).

2. (Varianta 51, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre particularitafile
unui roman al experienjei, cu referire la o opera literara studiata, aparfinand perioadei interbelice.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

N1
epoca, specie literara).

CURRINS 2.1. Caracteristici ale romanului N2

Precizarea a doua caracteristici ale experienfei.
acestui tip de roman, existente in
opera literara studiata.

Prezentarea, cu referire la romanul Oricare dintre urmatoarele patru repere:

studiat, a patru elemente de 2.2. Viziune despre lume.
construcfie a subiectului §i / sau 4. Perspectiva narativa. ■M5
ale compozifiei (de exemplu: 5.1. Compozifie;
aefiune, seevenja narativa, conflict, 5.1.1. Tehnica narativa;
relajii temporale §i spajiale, 5.1.2. Semnificafia titlului;
construefia personajelor, incipit, ■
5.1.3. Incipitul;
final, perspectiva narativa, tehnici 5.1.4. Finalul. i * Cj*
narative etc.);

378
 MIRCEA ELIADE / Romanul experience!
5.2. Construcfia subiectului;
5.2.1. Relatjii temporale §i spa^iale;
5.2.2. Conflictul; N13
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii). N14

Evidentierea reiajiilor dintre doua 7.1. Punctul de vedere argumentat. ■' J

personaje reprezentative pentru

romanul ales.

INCHEIERE 6. Originalitatea romanului in contextul

liter aturii (modelul).

3. (Variants 52, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre relafia dintre
incipit §ifinal intr-un roman al experienfei studiat, aparfinand perioadei interbelice. In elaborarea
eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE
1. Incadrare in context (opera autorului, N1
epoca, specie literara)
CUPRINS Oricare dintre urmatoarele patru repere:
Prezentarea a patru componente 2.2. Viziune despre lume.
de structura §i / sau de compozifie 3. Tema romanului. N3
a romanului pentru care ai optat 4. Perspectiva narativa. N4
(de exemplu: tema, viziune despre 5.1. Compozifie; H5
lurr.e, constructs subiectului, 5.1.1. Tehnica narativa; N6
particularitafi ale compozifiei, 5.1.2. Semnificafia titlului.
perspectiva narativa, tehnici N9
narative, seevenfa narativa, episod, 5.2. Construct subiectului;
relafii temporale §i spafiale, 5.2.1. Rela^ii temporale §i spafiale; N12
personaj, modalitafi de N13
5.2.2. Conflictul;
caracterizare a personajului etc.). N14
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii);
5.3.2. Modalita^i / procedee de N15
caracterizare a personajelor. N18

Ilustrarea trasaturilor incipitului, 5.1.3. Particularitapile incipitului. ■x ■;

prin referire la textul narativ ales. @

Comentarea particularita|ilor 5.1.4. Particularita^ile finalului. XXI

construc|iei/zra?Zz/Zi/z in textul
narativ ales.

379

Exprimarea unei opinii
argumentate, despre
semnificatia / semnificaCiile
relabel dintre incipitul §i finalul
romanului ales.
Particularity |i ale textului narativ
7.2. Opinia argumentata, despre
semnificaCia/ semnificaCiile relate! dintre
incipitul §i finalul romanului ales

INCHEIERE 6. Modelul.

4. (Variants 53, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, des- pre
conflictul / conflictele dintr-un roman al experienCei studiat, pornind de la ideile exprimate
in urmatoarea afirmafie critica: „Literatura mi e decat un aspect al culturii afirmarea unei
pozifii spirituale, colective sau individuate. Cultura e valorificarea §i organi- zarea
experienced. Literatura nu va fi decat concretizarea acestor experience. [...] Literatura va
oghndi, deci, in infinite nuanCe, acest amestec de elemente ce patrund in con§tiinCa prin
experience." (Itinerariu spiritual) *

IPOTEZA
1. Concep^ia despre literatura vs. cultura, opfiunea pentru proza experience! §i pen- tru
estetica autenticitaCii sunt exprimate in afirmafia scriitorului Mircea Eliade, formulate in
lucrarea Itinerariu spiritual: „Literatura nu e decat un aspect al culturii, afirmarea unei
pozifii spirituale, colective sau individuate. Cultura e valorificarea §i orga- nizarea
experienfelor. Literatura nu vafi decat concretizarea acestor experience. [...] Literatura va
oglindi, deci, in infinite nuanfe, acest amestec de elemente ce patrund in constiinCa prin
experience". Romanul Maitreyi reflecta aceasta opinie a autorului, cartea re- prezentand
concretizarea unei experience, a unei pove§ti de dragoste traite de scrii- tor alaturi de fiica
profesorului Dasgupta, gazda lui din India, unde Eliade petrece mai mulCi ani, dedicandu-se
studiilor de orientalistica la Universitatea din Calcutta.
Construe^ epica a acestui roman cu surse autobiografice se distinge, in proza interbelica,
prin: „intelectualizarea conflictului epic, descoperirea Indiei cu arhetipurile ei culturale §i
confruntarea acestui univers cu tradifiile §i mentalitafileeuropene[. (Ghe- orghe Glodeanu,
Poetica romanului romanesc interbelic)
ARGUMENTARE 5.2.2. Conflictul. N14
Argument 1. 3. Tema romanului. N4
RelaCia dintre conflict §i tema:
iubirea-pasiune cu destin nefe- ricit, din cauza diferenCelor dintre lumi, civilizaCii,
mentality!.

380
 1 MIRCEA ELIzn.DE / Romanul expe-ieMei

Argument 2.
Diferen|ele dintre cele doua ci-
vilizatii reflectate in concept
despre iubire in trasaturile celor
doua personaje.
Argument 3.
Conflictul lui Allan cu Sen;
construct subiectului, punc- tul
culminant, deznodamantul.
5.1.2. Semnificatia titlului;
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii);
5.3.1. Relatiile dintre cele doua personaje
din cuplu.
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii).
5.1.4. Finalul.

Argument 4.
Raportarea conflictului interior la
construct personajului-na- rator
4. Perspectiva narativa.
(trasaturi, perspectiva narativa,
5.1.1. Tehnica narativa;
tehnica narativa).
5.3.2. Modalitafi / procedee de
caracterizare a personajelor.
NS
N8 N18
CONCLUZIE
A§adar romanul Maitreyi ilustreaza afirmatia din eseistica lui Mircea Eliade conform
careia literatura oglinde§te „in infinite nuance, acest amestec de elemente ce pa- trund
in congtiinfa prin experience". Deznodamantul tragic al pove§tii de iubire din roman,
separarea indragostifilor Allan §i Maitreyi tradeaza un conflict puternic intre cele doua
mentalitafi, cea hindusa, tradifionalista, extrem de conservatoare, carac- terizata prin
numeroase prejudecafi §i cea europeana, moderna, deschisa diverselor experience, dar
rajionalista §i pragmatica. Aceste mentalitafi sunt reprezentative pentru cele doua
culturi §i sugereaza incompatibilitatea dintre modalita|ile total opuse de a privi
existent

, 5. (Varianta 17, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre
tema iubirii, reflectata intr-un text narativ studiat, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirmafie: „lubirea are atatea fete, atatea devieri §i atatea forme, incat este destul
de greu sa gase§ti un sdmbure central sail o forma tipica a iubirii". (Emil Cioran, Pe culmile
disperarii)

IPOTEZA
Afirma|ia eseistului Emil Cioran se refera la una dintre temele predilecte ale lite- raturii,
iubirea, care indiferent de ipostazele sau formele lnfa|i§ate, a constituit din- totdeauna o
modalitate de cunoa§tere a resorturilor interioare ale fiinjei.
Romancierii interbelici abordeaza aceasta problematica aproape invariabil, indiferent de
orientarea estetica in care se incadreaza sau de toposul ales pentru construct epica.

381
 Pariicularitati ale textuku naratU [
| fnteresant prin tipul de scriiturg abordat, foarte agreat de prozatorii interbelici a?a-
numitul „roman al experience!", Maitreyi (1933) de Mircea Eiiade este consi- derat pang
astazi cel mai „exotic" roman de dragoste din literature romana Bucu- randu-se inca de la
apart tie de un succes de critic?. §i de public remarcabil, care s-a mentinut pana Tn
perioada contemporana, dovada fiind numeroasele traduceri (ti- tlul in limba franceza La
nuit bengali), ca si ecranizarea romanului, tulburatoarea poveste de iubire dintre
europeanul Allan si frumoasa bengaleza Maitreyi se mscrie intr-o ade, arati mitologic a
crosului (G. Bachelard). Critical Perpessicius apreciaza ca „Mircea Eiiade a spar it cu unul
seria miturilor erotice ale uwanitatii". Insa spre de- osebire de cupluri precum Romeo §i
Julieta sau Tristan §i Isolda/ceea ce sta aici in calea iubirii-pasiune sunt diferen|ele de
mentalitate, civilizajie, religie dintre cei doi indragostifi care apar|in unor culturi diferite
(orientala si occidentala) §i care privesc iubirea din perspectiva culturii lor.
3. Tema romanului.
H4 ^4 4
ARGUMENT ARE (idem 4) 5.2.2. Conflictul.
Argument 1.
Rela^ia dintre conflict §i tema:
iubirea-pasiune cu destin nefericit,
din cauza diferenfelor dintre lumi,
civiliza|ii, mentalita|i.

Argument 2.
5 1.2. Semnificatia tiflului;
Diferenfele dintre cele doua
civilizafii reflectate m concepts
5.2.3. Subiectul (etapele iubirii); N9 N15
despre iubire §i in trasatu- rile
5.3.1. Relajiile dintre cele doua personaje N17
din cuplu.
celor doua personaje

Argument 3.
Conflictul lui Allan cu Sen; 5.2.3. Subiectul (etapele iubirii). Hi 5
constructia subiectului, punctul 5.1.4. Finalul. N11
culminanant, deznodamantul.

Argument 4.
4. Perspectiva narativa. ■
Raportarea conflictului interior la
5.1.1. Tehnica narativa;
construe ^ia personajul-nara- tor W8
5.3.2. Modalita^i / procedee de
(trasaturi, perspectiva nara- tiva, NIB
caracterizare a personajelor.
tehnica narativa).

CONCLUZIE
De§i destinata unei neimpliniri simbolice, explicabila atat prin diferenfa dintre cul- turtle
carora la aparfin cei doi protagoni§ti, cat §i prin eiemente care implica psi- hologii
diferite, iubirea dintre Allan §i Maitreyi aminte§te de aspira^ia etern-umana de a atinge
mitulfericirii prin iubire. „ Allan §i Maitreyi sunt mtruchipari exotice ale unui mit etern:
acela al cuplului de mdragostijd." (Eugen Simion, Mircea Eiiade, spirit al amplitudinii)

PLICATII
M 9

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre

382
 MIRCEA ELIADE / Romanul experientei

romanul Maitreyi de Mircea Eliade, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea

afirmajie critica: „[Maitreyi este] un -poem, o legenda, un mit. [...] Odata cu inchiderea
car/ii, povestea iubirii lui Allan §i a Maitreyiei a trecut in mitologia noastrd intima, in
radacinile cele mai addnei alefolclorului nostra personal. Imi aduc aminte de tragedia
aceasia ca de un sdmbure nestins al unei dureri mari din trecut, din propriul meu trecut.
Imi aduc aminte, poate, de o noapte petrecuta singur pe ocean. Imi inchipui cd trebuie
safie un sentiment asemanator. Este un sentiment ireductibil, care nu se explicd. Il
traie§ti - sail nu." (Mihail Sebastian, Jurnal II)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / rajionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de de tip argumentativ, 2-3 pagini, in care sa

prezinj:i viziunea despre lume, intr-un roman al experience! din perioada interbelica,
pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmajie: ,,Literature e critica sau
exaltarea unei serii de experience recente. Aceste experience se pot ridica sau scobori intr-o
pluralitate de planuri: senzaCii, sentimente, judecd}!, sisteme, emoCii estetice etc."
(Mircea Eliade, Itinerariu spiritual).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumenteCia (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra / rationamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

383
 Romanul experience!
Maitreyi de MIRCEA ELIADE

03a Particularitati die corastructie a personajeBor (cuplu)

Eseu despre particularitajile de construcpie a dona personaje ce

alcatuiesc un cuplu intr-un roman studiat (de exemplu: incadrarea in
tipologie /statut social, psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitajf de
caracterizare a personajului; raportarea personajului la aspecte ale
textului narativ: tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenje
naralive /scene semnificative, incipit, final etc.).

INTRODUCERE

N21 1 .Incadrarein context

Incadreaza romanul
ales in contextul Romanul Maitreyi de Mircea Eliade, aparut in 1933, este un roman
epocii §i al al experienf ei §i al „autenticitaCii", pentru ca valorifica trairea cat
orientarilor literare.
mai intensa, pana la capat, in plan interior, de catre personaje, a
unei experience definitorii cum este iubirea. Toto- data este un
roman subiectiv de analiza psihologica, in care pro- tagonistul este §i
naratorul pove§tii de iubire traite odinioara.
Protagoni§tii romanului „Allan §i Maitreyi sunt intruchi- pari
exotice ale unui mit etern: acela al cuplului de mdragostiji." (Eugen
Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii)

I ^22 1
CUPRINS
; Prezinta relapa
dintre tema 2. Elemente ale textului narativ semnificative pentru
romanului cele doua constructia personajelor.
personaje principale.
2.1. Tema romanului
Tema romanului este iubirea incompatibila. Povestea nefe- ricita
traita de cuplul de indragosti^i Allan §i Maitreyi, in decor exotic,
aminte§te de Romeo §i Julieta sau Tristan §i Isolda, incat se poate
spune ca prin acest roman ,,Mircea Eliade a sporit cu unul seria
miturilor erotice ale umanitdjdi" (Per- pessicius). DiferenCa dintre
cele doua mentalitaCi, orientals §i

384
 MIRCE A ELIADE / Romanul experientc-I
occidentals, este pusa in evidenfa de conceptia despre iu- bire a
celor doi tineri, exponent! ai acestora.
Maitreyi ii marturise§te lui Allan ca a fost mai intai in-
dragostita de un pom cu «§apte frunze», asa cum este acum §i sora
ei mai mica, Chabu, apoi a iubit ani in sir un tanar care i-a daruit o
coroana de flori intr-un templu, pentru ca in cele din urrna sa se
lege cu juramant de Tagore, modelul ei spiritual si guru! sau. In
schimb, iubirile lui Allan fusesera doar trupe§ti, fara spiritualitate.
Allan parcurge drumul cunoa§terii prin eros, avand-o ca
inifiatoare pe Maitreyi. El se muleaza dupa preferinfele ei
spirituale, este inifiat si convertit; e gata sa~§i abandoneze religia §i
sa treaca la Hinduism, crezand ca a§a se va putea casatori cu
Maitreyi.

N23 2.2. Conflicted

' Prezinta rela£ia Cei doi indragostifi aparfin unor culturi diferite (orientals dmtre conflict
. occ| jen|-ai^y iar incompatibilitatea lor este cauzata de
? §i evolu|ia * " r

■ personajelor diferenfelede mentalitate, civilizafie, religie. Dar daca iubi- • alese- rea
ii apropie, legile nescrise ale tradifiei orientale ii separa.
Astfel, conflictul principal al romanului este acela dim tre
europeanul Allan §i bengalezul Narendra Sen, fatal Mai- treyiei.
Conflictul reda opozifia dintre libertatea dragostei §i constrangerile
tradifionale, §i reprezinta, la nivel general, incompatibilitatea sau
lipsa de comunicare dintre civiliza- fii §i mentalitafi: cea europeana
§i cea asiatica.
In sufletul lui Allan, fire autoreflexiva, se petrece un pm ternic
conflict interior: intre trairea intensa a iubirii, ca ex- perienfa
definitorie, §i luciditatea autoanalizei. Maitreyi, la randul ei,
traieste un conflict interior, chiar daca mai pufin evidential decat in
cazul lui Allan, intre iubirea pentru ta- narul european §i datoria
fafa de familie.

2.3. Perspectiva narativa

Prezinta influenza
Intamplariie din roman sunt relatate la persoana I, din per-
perspective!
narative asupra spectiva personajului-narator, europeanul Allan. Noutatea
realizarii constructiei discursului narativ consta in dubla perspectiva
personajului
feminin.
temporala pe care naratorul-personaj o are asupra eve-
nimentelor: simultana - consemnata in jurnal si ulterioara

385
 Paitic..laiitTi d< consht. a persona^elor
- inregistrata in romanul scris pe baza notelor din jurnal gi a amintirilor. Personalul-
narator nu evoca pur gi simplu in- tamplarile, rememorandu-le, ci reconstitute
evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar si la felul in care percepuse
respectivele evenimente in momentul in care le traise, consultand in acest scop
jurnalul acelei pe- rioade. Pe masura ce serie romanul, viziunea lui Allan asu- pra
mtamplarilor trecute se modifica. Neconcordanfa dintre istoria propriu-zisa, relatata
in jurnal, gi rememorarea aces- teia, in romanul pe care Allan il serie, relativizeaza
evenimentele si le confer a caracter subiectiv.
5

Astfel ca portretul Maitreyiei este realizat in intre- gime din

perspectiva subiectiva a personajului-narator, Allan, care la un moment dat
se indragostegte de ea. Opi- niile asupra tinerei bengaleze variaza in funefie
de starile gi sentimentele indragostitului, care sunt, prin excelenfa
schimbatoare (mai intai igi neaga sentimentele fafa de Mai- treyi, apoi
recunoagte ca fata il tulbura gi il fascineaza, dar crede ca nu este indragostit
de ea gi ca doar il amuza jocu- rile ei, pentru ca in cele din urma sa realizeze
ca o iubegte). In plus, europeanul Allan este fascinat gi de mentalitatea
Indiana, pe care nu o cunoagte gi care il farmeca prin inedi- tul ei. Pentru
Allan, Maitreyi reprezinta un mit gi in felul acesta fascinafia ei asupra
cititorului se afla in stransa lega- tura cu mediul exotic in care o plaseaza
naratorul-personaj. Cu siguranfa ca tanara are o anumita complexitate, dar
ea capata un plus de profunzime gi de mister in mintea indra- gostitului
Allan.

2.4. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajeior din roman

Modalitafile de caracterizare sunt adeevate unui roman al experience! gi de
nx
-a-cra-OA. analiza psihologica.
■- - <wa~=»a»

Allan igi analizeaza cu luciditate trairile prin introspec- fie gi monolog

IPrecizeaza care sunt interior, modalitafi specifice romanului subiectiv, care confera
modalita|ile / autenticitate. El este europeanul,
procedeele de
■■ caracterizare a strainul (tehnica narativa utilizata de Montesquieu in Scri-
personaj elor, sorile per sane) care incearca sa decodifice esenta spirituali-
valorificate in
romanul studiat tafii indiene, avand drept cale de acces erosul. Pana aproape de
sfargit, eroul e un experimentator lucid.

386
 & ~ | MIRCEA ELIADE / Romanul experience!

Prm caracterizare directa, personajul-narator realizeaza, in diferite

etape ale iubirii, mai multe portrete ale Maitreyiei, care ii surprind, prin
tehnica acumularii detaliilor, vesti- mentafia, chipul, detalii fizice
senzuale sau inocente, gesturi, calitati, in incercarea sa de a reda
miracolul acestei femei in- diene. La inceput nu i se pare frurnoasa, dar ii
atrage atenfia braful gol al fetei, de o culoare stranie, „galben intunecat
atat de tulburator, atat de pufin feminin, de pared arfifast mai mult al unei
zei$e...". Treptat, il fascineaza misterul fetei, care poarta cu sine taina
Indiei, incat invafa sa-i descopere frumusefea.
Caracterizarea indirecta, prin fapte, limbaj, atitudini, gesturi, relafii
cu celelalte personaje, dezvaluie asumarea tragica a iubirii, pentru ca
Maitreyi este singura din cuplu care cunoa§te interdiefiile §i urmarile
erosului interzis in lumea sa. Ea il inifiaza pe Allan in iubire, in cultura
orien- tala §i in sacralitate.
~~~~----.
I
ycie 3. Incadrarea personajelor in tipologie / statutul initial
Incadreaza (social, psihologic, moral)
personajele intr-o
tipologie / Allan este un tanar inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar
orecizeaza statutul§i dornic de a-§i face o cariera se angajeaza la o societate de canalizare a
lor initial (social,
psihologic, moral).
deltei in Calcutta. Rational §i lucid, tanarul este interesat in primul
rand sa avanseze din punct de vedere profesional, sa fie liber, sa
experimenteze totul §i sa nu se implice intr-o relafie de iubire. De
aceea, reacfiile lui initiate fafa de Maitreyi, de care simte ca ar putea fi atras, sunt
defensive.
La inceput, Allan are orgoliul apartenenfei la o rasa su- perioara, este
mandru de respectul celorlalfi, dupa cum el insu§i marturise§te: „Pe
§antier eram singurul stapan, pentru cd eram singurul alb."
Maitreyi, eroina romanului omonim, este, probabil, cel mai exotic
personaj feminin din literatura romana, ea sim- bolizand misterul
feminitafii. Cel mai reu§it portret al tine- rei este realizat de Pompiliu
Constantantinescu intr-un studiu asupra romanului, care dateaza din
1933, anul apa- rifiei carfii: „In central romanului estefdra indoiala figura
ima- teriala §i totu§i de o prezenfa camaid atat de vie a Maitreyiei. Fiinfa
umana §i aspirafie metafizica, naivitate animala §i trecere lunara printre nori
diafani, ingenuitate §i rafinament, pudicitate

387
 Particularita|i de constructie a peruonajelor
§i indrazneala impetuoasa, packet de senzafii forte §i prelungire de vis magic,
consumare de simfuri §i ecou de adorafie magica Maitreyi este ofemeie §i un
mit; este mai ales un sirnbol al sacrificiului in iubire, traind cu o intensitate §i
un farmee de substanza tare, aromitoare ca inse§i parfumurile orientate."
A§a cum observa §i critical Eugen Simion, in lucrarea Mircea Eliade,
spirit al amplitudinii, ,,Maitreyi este o ado- lescenta (are 17 ani) in care zace o
senzualitate rafinata laolaltd cu o inocenfa derutanta pentru europeanul
rationalist Allan, obi§- nuit cu alt comportament
Adolescenta bengaleza, poeta precoce preocupata de fi- lozofie §i
apreciata in cercurile intelectuale bengaleze, pentru ca |ine conferinfe
despre esenfa frumosului, copil §i femeie, in acela§i timp, Maitreyi
reprezinta pentru tanarul englez un mister inepuizabil.
■

N27 4. Trasaturile celor doua personaje

Releva trasaturile Allan este un tanar european rational, preocupat de fizica si matematica,
celor doua care se implica intr-o experienja erotica ini- fiatica alaturi de Maitreyi.
personaje, eviden|
iate in cel pu^in Prin introspeejie, monolog interior, confesiune i§i analizeaza cu
doua episoade / luciditate trairile.
seeven^e narative
semnificative. Mai intai desenator tehnic, apoi insarcinat sa suprave- gheze lucrarile
la Tambuk §i la Assam, in jungla, Allan se imbolnave§te de malarie §i
este spitalizat. Inginerul Hindus Narendra Sen, cu studii stralucite la
Edinburgh, il invita pe Allan sa locuiasca in casa lui, in timpul convalescence!. Pe
langa ajutorul pe care i 1-ar da tanarului englez, care traia cu sentimentul solitudinii
§i al dezradacinarii, faptal de a locui intr-o familie, Narendra Sen intenfioneaza sa-1
adopte ca fiu pe Allan, iar apoi sa se mute cu toata familia in Anglia, pentru ca in
India incepuse revolufia. Insa Allan crede initial ca inginerul Hindus vrea sa-1 insoare
cu fiica lui cea mare, Maitreyi, iar ideea unui aranjament matrimonial, a unui complot
familial ii repugna profund. El afla mult mai tarziu de la Maitreyi adevaratele intenfii
ale lui Sen, dar aceasta se intampla cand deja facuse o suita de presupuneri total
eronate, care il impiedicasera sa se apropie cu sufletul des- chis de tanara bengaleza.
In ceea ce o priveste pe Maitreyi, este dificil de fixat o anu-
mita trasatura a tinerei, fiindca elemental care ii define§te cel

388
| MIRCEA ELI. ■\DE / Poir.anul experience:
i___:
mai bine personalitatea il reprezinta misterul, cu atat rnai mult cu
cat naratorul este subiectiv. Ilustrative in acest sens devin primele
intalniri ale fetei cu Allan. In mod cu totul accidental, intr-o dupa
amiaza in tirnp ce Allan alegea carti pentru vacanfa de Craciun
impreuna cu tatal ei, tanarul eu- ropean o zare§te pe fata. Nu este
impresionat, ba dimpo- triva, adolescenta bengaleza de doar 17 ani i
se pare chiar „urata - cu ochii ei prea mc.ri §i prea negri, cu buzele
carnoase §i rasfrante, cu sdnii puternici, defecioara bengaleza crescuta prea
plin, ca unfruct trecut in copt" (caracterizare directa). Aceasta prima
impresie a englezului se modifica in momentul in care merge
impreuna cu un prieten ziarist francez, Lucien Metz, care scria o
carte despre India, la o cina in casa fami- liei Sen: „Maitreyi mi s-a
parut, atunci, midi mai frumoasa, in sari de culoarea ceaiului palid, cu
papucii albi cusufi in argint, cu §alul asemenea ciregelor galbene - §i
buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea ro§ii creau pared o
viafa §i mai putin umana in acest trup infa§urat §i totu§i transparent, care
traia, s~ ar fl spus, prin miracol, nu prin biologic" (caracterizare directa).
Ba mai mult, rasul Maitreyiei „un rds nestavilit, contagios, un ras
defemeie §i de copil in acelagi timp" il fascineaza pe Allan. Cand se
imbolnave§te de malarie, iar Maitreyi vine sa-1 vi- ziteze la spital
impreuna cu tatal ei, Allan se simte tulburat in prezenfa fetei, de§i
nu~§i explica motivul acestei reaefii, mai ales ca nu crede ca ea ar
avea ceva deosebit, care sa-1 atraga.
Dupa ce se muta insa in casa lui Narendra Sen, Allan in- cepe sa
ia lecfii de bengaleza de la Maitreyi, iar el o invafa in schimb
franceza. Treptat, tanarul englez este fascinat de viafa bengalezilor,
dar §i de complexitatea sufletului Maitreyiei, dupa cum el insu§i
afirma:„A^ urea sa marturisesc de la inceput §i rdspicat ca niciodata nu
m-am gandit la dragoste in cele dintdi luni petrecute in tovdragia
Maitreyiei. Ma ispitea mai multfaptul ei, ceea ce era sigilat §ifascinant in
viafa ei. Dacd md gdndeam adesea la Maitreyi, dacd in jurnalul meu din
acel timp segasese notate o seama din cuvintele §i intdmpldrile ei, dacd, mai
ales, md tulbura §i md nelini§tea - aceasta se datora straniului neinfelesului
din ochii, din raspunsurile, din rasul ei. Dar a§. minfi dacd n-a§ spune cd
intreaga mea viafa din Bhowanipore - nu numaifata - mi sc parea
miraculoasa §i ireala."

389
 Particular ta*! de cor.ctructie a peuonajelor

De asemenea, europeanul este impresionat si de can- doarea

sufletului indian, a carui intruchipare o reprezinta Maitreyi. Astfel, fata
ii marturise§te ca a fost mai in tai m- dragostita de un pom cu «§apte
frunze», a§a cum este acum §i sora ei mai mica, Chabu, apoi a iubit ani
in sir un tanar care i-a daruit ni§te ghirlande de flori intr-un templu,
pen- tru ca in cele din urma sa se lege cu juramant de Tagore, modelul
ei spiritual si gurul sau. Toate iubirile Maitreyiei se dovedesc insa
efernere in fafa pasiunii fetei pentru Allan. De§i este inzestrat cu
luciditate §i cu spirit de analiza, Allan se lasa sedus de jocurile
Maitreyiei, cum observa §i criticul Nicolae Manolescu - jocul privirilor,
al mainilor, al picioarelor, jocul pasiunii, traversand toate etapele
iubirii: inceputul, negarea sentimentelor n-o iubesc", „md tul- bura, ma
fascineaza, dar nu sunt indragostit de ea"), indoiala („O iubesc?"),
instalarea („Ma amuz numai"), cristalizarea („nicio femeie nu m-a turburat
atat"; „eram vrajit, nu mdragos- tit") §i, in cele din urma, apoteoza,
iubirea totala, pasiunea §i dependenfa fafa de celalalt („De altfel, ce erau
acele dragoste efemere §i senzuale din tinerefea mea, alaturi de patima asta
noua, care mafacea sa uit tot §i sa ma mulez dupa sufletul §i vrerile
Maitreyiei?"). Europeanul lucid e gata sa-§i abandoneze re- ligia §i sa
treaca la Hinduism de dragul femeii iubite. Cu toate acestea, in vartejul
marii pasiuni pentru tanara ben- galeza, Allan pastreaza o urma de
luciditate, specified omu- lui civilizat, incapabil sa se piarda in totalitate
pe sine, dupa cum el insu§i recunoa§te: „Amfost un om moral, de aid mi
se trag toate tragediile. Am iubit intotdeauna pe mai multe planuri, n-am sa
sacrific totul pentru un singur sdmbure de adevar sau de viafa - de aceea m-
am lovit de toate pragurile §i m-au dus valurile cum au vrut."
Maitreyi se joaca in mod absolut incon§tient, fara sa §tie ce e
dragostea, fara sa realizeze ca la un moment dat, pentru ea, nu va mai
exista cale de intoarcere. La inceput fata il admira pe tanarul englez,
crede ca il iube§te ca pe un frate, a§a cum i§i dorea familia ei, pentru ca
intr-un final sa nu mai poata trai fara el. Ca sa oficializeze intr-un fel
legatura lor, inocenta indianca imagineaza o logodna mistica, sa-
var§e§te un juramant cosmic in preajma Lacurilor, in fafa apei, a
padurii, a cerului. Intr-una din nopfile urmatoare,
Maitreyi i se daruie§te lui Allan, convinsa ca „unirea noastra a fast
poruncita de Cer".
Descoperita prin imprudenfa sorei Chabu, iubirea dintre Allan si
Maitreyi este intrerupta cu brutalitate, albul este iz- gonit de familia
Sen, iar tanara vinovata de incalcarea tra- difiei hinduse este
sechestrata.
Disperat, Allan ratace§te o vreme pe strazile din Calcutta, „cu
hainele in dezordine §i murdare, ca un om haituit giflamand'.' (Nicolae
390
 MIRCEA ELIADE / Romanul experience!

Manolescu, Area lui Noe) §i se va retrage, in cele din urma, in Himalaya,

pentru a se elibera de pasiunea pentru Maitreyi. O scurta aventura
amoroasa cu Jenia Isaac, o alba sud-africana, ii confirma o data in plus
lui Allan ca traise alaturi de Maitreyi iubirea absoluta. Pleaca din India
la Singapore, hotarat sa o uite definitiv pe tanara bengaleza, insa dupa
o vreme se intalne§te cu J., nepotul doamnei Sen, care ii povesteste ca
Maitreyi, in incercarea disperata de fi alungata de acasa pentru a-§i
regasi iubi tul, i se daruise van- zatorului de fructe. Sacrificiul ei se
dovedeste inutil, pentru ca Narendra Sen refuza sa o izgoneasca.
Pasiunea lasa urme in sufletul tanarului englez pentru ca „Allan
devine un individ situat intre doud lumi, e§uat, care nici in lumea indiana nu
a putut intra cu adevarat, nici in cea europeana nu se mai poate intoarce."
(Richard Reschika, In- troducere in opera lui Mircea Eliade). Allan insu§i
marturi- se§te acest lucru: „Nu mai eram de mult tdnarul vdnjos §i
optimist, §tiind ce vrea §i ce poate, europeanul indragostit de teh- nica §i
pionierat, care debarcase edndva in India ca s-o civilizeze. Totul mi se parea
inutil, abstract §i inutil. Totul, in afara de acele cateva luni ale dragostei §i
nenorocirii mele."
Dincolo de toate acestea insa, lucid, rational, individualist §i
oarecum egoist, europeanul Allan se vindeca, in cele din urma, de
pasiune, chiar daca Maitreyi va ramane pentru el o enigma.
Chiar §i reaefiile indragostijilor fajra de pierderea celui- lalt reflecta
contrastul dintre cele doua mentalitafi: ,,intre europeanul stapdn pe vointa
care-i scapase din mana §i asiaticul cufundat in fericirea propriei suferinfi. [...]
Maitreyi i§i ia asu- pra-§i toatd vina pacatului; nofiunea de ispa§ire ii este
atdt de or- ganica, inedt suporta umilinfi, claustrare, dar nu-§: reneaga §i nu
regreta opasiunefunesta. [...] Allan insa refuza indaratnic sa

391
 Particular! ta|i de constructie a personajelor

reintre in magia uneipasiuni devastatoare. Individualismul lui de inteleciual

egoist, luciditatea lui europeana nu dore§te decat eli- berarea. Clatinat in
temeliile personalitafii, Allan doreste o refacere §i o purificare. §i-o regase§te
in retragerea in sine." (Pompiliu Constan tinescu)
Framantarile tanarului pentru a o infelege pe Maitreyi regretele lui
determina caracterul deschis al finalului car fii: „Simt cd afacut-o asta
pentru mine. Daca a§fi citit scrisorile aduse de Khokha... Poate planuise ea ceva.
Sunt foar te tulbure acum,foarte tulbure. $i vreau totu§i sd serin aid tot, tot.
...$i daca n-arfi deedt o pacdleala a dragostei mele? De ce sd cred? De unde
sd §tiu eu? A§ urea sd privesc ochii Maitreyiei."
In cele din urma, Maitreyi devine „cea mai insemnatd vic- tima a
pasiunii [...]. Ea se consuma in focul pasiunii pina la capat. Desparfitd cu sila de
Allan, «innebune§te», ca §i Chabu." (Nicolae Manolescu, Area lui Noe).
Eroina tragica a acestei pove§ti, care i§i asumase iubirea, fiind con§tienta
de impo- sibilitatea implinirii ei matrimohiale, se sacrifica dupa pier-
derea iubitului, intrucat, prin gestul disperat de a se darui vanzatorului
de fructe incearca nu numai sa-1 regaseasca pe Allan, ci §i sa inlature
posibilitatea casatoriei cu un alt barbat. Ea i§i sanctifica iubitul, il
idealizeaza, numindu-1 „soarele meu", ,,zeu din aur §i din pietre scumpe",
„viafa mea".

5. Relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei

Exprima-ti opinia finale I a deznodamantului
argumentata
despre relafiile Evolufia cuplului cuprinde etapele unui ciclu complet: in- ceputul, cand
dintre cele doua indianca ii pare mai curand „urata §i vulgara" tanarului englez, jocul
perso'naje, din
erotic, apropierea treptata, cand Allan doreste sa invete limba, tradijiile
perspectiva situa|
iei finale/ a fetei §i sa adopte chiar §i religia acesteia, culminarea in logodna din
deznodamantului. preajma Lacurilor §i implinirea erotica, destramarea brutala a cu
plului ca urmare a interventiei familiei fetei, caderea in de- rizoriu
(profan) a iubirii prin aventurile ocazionale,
respectiv mitizarea ei (sacralizarea) de catre Maitreyi.

Consider ca povestea de dragoste dintre Allan §i Maitreyi reprezinta o

perfecta ilustrare a temei iubirii imposi- bile, dupa cum afirma §i G.
Calinescu: „idila intre douafiinfe de rase deosebite, desparfite prin moravuri,
unite in universali-

392
 MIRCEA ELI ADE / Roman al expenenfci

tatea dragostei, o veche tema romanticd" (G. Calinescu, Istoria

literaturii romane de la origini pana in prezent). Diferenfele de
civilizatie, mentalitate si religie devin piedici de netrecut in
calea implinirii iubirii. Spre deosebire de alte cupluri celebre din
literature lumii, aici doar femeia i§i asuma dimensiunea tragica,
in timp ce barbatul eternizeaza dragostea in poveste.

] N2S 6. Constructia personajului principal

| Exprima-ti 6.1. Reflectarea temei in constructia personajului feminin 1
punctul de
vedere
I argumentat In opinia mea, personajul feminin ramane o aparifie singu- despremodulm
iara pejsajuj literaturii romane prin exotism, candoare, care se reflecta o 1 J 1

idee san tema spirit ludic, inocenta §i senzualitate, puterea de sacrificiu §i

i textului narativ in completa daruire. Maitreyi pare „eroina unui basm", iar po~
constructia
personajului
vestea de dragoste pe care o traie§te alaturi de Allan capata
principal. dimensiunea unui mit: mitul fericirii prin iubire.

6.2. Reflectarea temei in constructia personajului masculin

Pentru europeanul Allan, iubirea pentru Maitreyi are sem-
nificatia unei duble inifieri: erotica, intr-o iubire totala, §i
culturala, in lumea exotica a Indiei. Inifierea ramane la sta- diul
de experienfa, fara ca personajul sa cunoasca o trans- formare
ireversibila §i profunda. Iubirea ii of er a frumoasei Maitreyi
iluzia implinirii cuplului arhetipal, dincolo de cu- tumele de
casta §i de religie, iar e§ecul este previzibil.

INCHEIERE

I N30 7. Serhnificatia iubirii ca experienta traita

de protagonisti
Prezmta ’
, semnificatia iubirii ju}:)ireaAllan pentru Maitreyi este o adevarata cale de , ca experien|a .
. ..
5 traita de cunoa§tere a tamelor ascunse ale universului ale sutletu-
i protagoni§ti. lui omenesc. Sufletul femeii indiene este o veritabila terra
incognita pentru un european civilizat. El i se dezvaluie, mai
ales in latura sa pasionala, senzuala §i de o arhaica puritate.
Alaturi de Maitreyi, Allan iese din tiparele temporale in-
Particular ita|i de constructie a personajelor
guste §i se reintegreaza, prin ritualul sacru al iubirii, intr-un
timp arhaic, primordial care se pliaza pe tiparele mitolo- giei.

393
 Ea insasi este mai mult decat o femeie obi§nuita, este un
adevarat mit - barbatul este mereu tentat sa o compare mai
curand cu o zeija decat cu o pamanteana. Ceea ce 11 vra- jegte
fara incetare pe tanarul european este aspira^ia metafi- zica
permanenta a unei lumi in care panteismul §i animismul se
contopesc, iar erosul este repetare eterna a unui scenariu cu
vibra^ii cosmice.
De§i destinata unei neimpliniri simbolice, explicabila atat
prin diferen^a dintre culturile carora la apar^in cei doi
protagoni§ti, cat §i prin elemente care implica psihologii di-
ferite, iubirea dintre Allan §i Maitreyi reprezinta o marturie
despre aspirajia etern-umana de a atinge mitul fericirii prin
iubire.

rSUGESTII DE ABORDARE1 LA UNOJ? SUBIECTE

TOOPUSEJ • • •

1. (Varianta 55, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre relafiile
dintre doua personaje ale unui roman al experience! studiat, apar^inand perioadei
interbelice. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din
stanga):
INTRODUCERE 1. Contextul operei
N21

CUPRINS 2.3. Perspectiva narativa §i percep^ia N24

Prezentarea a patru
componente de structura §i / sau
de compozifie a romanului
studiat, semnificative pentru
realizarea personajelor alese (de
exemplu: tema, viziune
despre hrme, constructia
subiectuhii, porticularitaji ale
compozitiei, perspectiva narativa,
tehnici narative, seevenfa .
narativa, episod, relafii temporale
§i spafiale, modalitdfi de
caracterizare a personajului etc.).
personajului feminin.
2.1. Rela^ia dintre tema romanului §i cele
doua personaje.
2.2. Modul in care conflictul romanului
influen^eaza evolutia celor doua
personaje.
2.4. Modalita|i de caracterizare a
personajelor.

394
 MIRCEA ELIADE / Romanul experience!

| Eviden|ierea situafiei initiate a 3. Situa^ia ini^iala a celor doua personaje,

! celor doua personaje, din
perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor social,
psihologic, moral etc.
din perspectiva tipologiei in care se
N26
incadreaza, a statutului lor social,
psihologic, moral etc.

Relevarea trasaturilor celor doua 4. Trasaturile celor doua personaje. N27

personaje, semnificative pentru
ilustrarea rela^iilor, prin raportare
la doua episoade / seevenfe
narative ale romanului psihologic
ales.

Exprimarea unei opinii 5. Exprimarea opiniei. N28

argumentate despre relajiile dintre
cele doua personaje, din
perspectiva situafiei finale / a
deznodamantului.

INCHEIERE 7. Semnificafia iubirii ca experien^a traita N30

de protagoni§ti.

2. (Varianta 54, Bac. 2009, 2008) Serie im eseu structural, de 2-3 pagini, despre
particularitatile de construcjie a unui persona] dintr-un roman al experience! studiat,
aparfinand perioadei interbelice. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul operei i

Relevarea trasaturilor celor doua 4. Trasaturile celor doua personaje. “'T 'ti. 0

personaje, semnificative pentru

ilustrarea relafiilor, prin raportare
la doua episoade / seevenfe
narative ale romanului psihologic
ales.

CUPRINS 2.3. Perspectiva narativa §i percepfia

Prezentarea a patru componente
de structura §i / sau de
cornpozitie a romanului studiat,
semnificative pentru realizarea
personajului (de exemplu: tema,
viziune despre lume, construcfia
subiectului, particularitafi ale
compozifiei,
personajului feminin;
2.1. Tema romanului;
2.2. Modul in care conflictul romanului
N22
influenfeaza evolufia celor doua
N23
personaje;
2.4. Modalitati de caracterizare a per-
sonajelor (la alegere: Allan sau Mai- treyi).

395
 Particularita|i de construcfie a personaielor

'Zfff^tiv^arativd, tehnici
narative, seeventa narativd, episod,
relafii temporals §i spajiale,
modalitafi de caracterizare a
personajului etc.)

prezentarea statutului social, 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al N26

psihologic, moral etc. al perso- personajului ales, prin raportare la
najului ales, prin raportare la conflictul / conflictele textului narativ
conflictul / conflictele textului studiat
narativ studiat. (La alegere: Allan sau Maitreyi).

Prezentarea trasaturilor 4. Relevarea trasaturilor personajului ales <; ....7

personajului ales, ilustrate prin ilustrate prin doua episoade / seeven^e
episoade / secven£e narative / narative / situa^ii semnificative sau prin
situa|ii semnificative sau prin citate comentate (La alegere: Allan sau
citate comentate. Maitreyi).

Exprimarea unui punct de vedere 6. Exprimarea unui punct de vedere N29

argumentat despre modul in care argumentat (la alegere: 6.1. sau 6.2.).
se reflecta o idee sau tema textului
narativ in construct personajului
ales.

INCHEIERE 7. Semnificafla iubirii ca experien|a traita N30

de protagoni§ti.

[ / PLICATIl |
1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre destinul
tragic al personajului feminin din romanul Maitreyi de Mircea Eliade, pornind de
la ideile exprimate in urmatoarea afirmafie: „Prin educatia sa, ofata bengaleza
defamilie bund era pregatita sa mdeplineasca a§teptarile parintilor in privinja viitoarei
casatorii §i a rolului de sojie pe care trebuia sa §i-l asume. §tia, printre altelc, cd nu se
poate marita in afar a castei §i cd mi depindea de ea alegerea viitorului sof" (Florin
Jurcanu, Mircea Eliade - Prizonierul istoriei).

Nota! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
corcluzia/ sinteza. Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

396
MIRCE? ELIADE / F.oixKhiul experience!

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre construc|ia personajului-
narator dintr-un roman al experience!, cum este Maitreyi de Mircea Eliade, pornind de la ideile
exprimate in urmatoarea afirmatie critica: „De§i asistam la fenomL.mil confruntarii a dona
culturi extrem de diferite, evenimentele sunt relatate din punctid de vedere al
euwpeanuhd care in- ceased sa decodifice esenta spiritualitatii indiene. Precedent
desccperirii realitatilor autohtone din perspective, nmii strain amintegte de tchnica
narativa utilizata de Montesquieu in Scrisorile persane. Luciditatea extrema cu care
Allan radiografiaza evo- lutia propriilor sale sentimentc spore§te impresia de autenticitate
a trairilor, nevoia cuceririi absolutului in dragoste la care aspira protagenigtii cartii
amintind de eroii lui Camil Petrescu. " (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romanesc
interbelic).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza./ premisa (exprimarea propriei opinii), argumenta^ia (cu minimum 4
argumente pro §1/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Romanul realist de tip obiectiv
Ion
de LIVIU REBREANU

L Particularitati afle textului imairatBv 3

Eseu despre particularity file unui roman realist studiat (de
exemplu: tema, viziune despre lume, construcfia subiectului,
particularitafi ale compozijdei, pcrspectiva narativa, tehnici na- rative,
secventa narativa, episod, relafii temporale si spatiale, persona], modalitajd
de caracterizare a personajului etc.).

INTRODUCERE

—n
O1 1. Incadrare in context (opera autorului, epoca, specie literara)
Realizeaza inca-
Romanul romanesc interbelic §i, implicit romanul realist modern,
drarea in context a
romanului. incepe sub auspiciile lui Liviu Rebreanu, a carui opera sta sub
semnul unei „poetici a organicului" (Mircea Muthu), coordonata
fundamentala a creafiei sale §i dimen- siune a realismului cu accente naturaliste.
Roman de tip obiectiv, Ion face parte dintr-o proiectata tri- logie
pe tema pamantului §i a condifiei taranului, urmarita in toata
complexitatea ei. Primul roman, Ion, prezinta drama fa- ranului
ardelean integrat intr-o societate pentru care paman- tul e, mai mult
decat un mijloc de subzistenfa, un criteriu al valorii individuate.
Titlul romanului este semnificativ pentru intenfia autorului de a
face din Ion tipul generic al faranului ardelean, dar §i de a sugera
evolufia lui spre atipic, ca persona] puternic individualizat. Al
doilea roman al trilogiei este Rascoala, consacrat dramelor faranimii
din Regat, iar al trei- lea roman, care urma sa complice problematica
pamantului cu cea nafionala in Basarabia, a ramas in stadiul de
proiect.
Raportul realitafii cu ficfiunea a facut obiectul preocu- parilor
scriitorilor din toate timpurile, din Antichitate pana

397
 LIVIU REBREANU / Roman JI realist de tip obiectiv

in zilele noastre, dar problema aceasta se bucura de o teo-

retizare speciala odata cu realismul. Putem spune ca Liviu
Rebreanu ne propune o incercare de investigate literara a lumii
taranegti de la finalul secolului XIX si inceputul vea- cului XX.
Specia predilecta care realizeaza acest deziderat este romanul,
constructie epica in proza, de mare mtindere, cu o acfiune
complexa la care participa un numar mare de personaje,
angrenate in conflicte puternice.

CUPRINS

2. Incadrare intr-o categorie

02 2.1. Roman realist de tip obiectiv

Precizeaza 2-4 a. Intr-o Jara in care civilizafia tradifionala, arhaica, a do- minat
caracteristici ale
romanului realist,
secole de-a randul, figura ^aranului a reprezentat o sursa de
prin care po|i inspirafie majora. Ioan Slaviciz Mihail Sadoveanu, Liviu
motiva incadrarea Rebreanu, Marin Freda sunt scriitorii care ofera re- perele unei
operei in specia
literara. tradifii solide in evolufia prozei romane§ti de inspirajie rurala.
Formula realismului obiectiv i§i gase§te expresia in ro
manul Ion, a carui aparifie, in anul 1920, „rezolvd o problema §i
curma o controversy" (E. Lovinescu): prin obiectivitatea ob-
servatiei §i prin aderarea la o estetica de tip naturalist, Rebreanu
da o lovitura decisiva idilismului samanatorist §i ideologiei
poporaniste.
Curent literar dezvoltat in stransa legatura cu condifiile
social-istorice ale secolului al XlX-lea, realismul se impune ca
termen pentru o noua orientare estetica, definita ca „ex- presie a
banalitafii cotidiene" (Champfleury). Curentul se ca- racterizeaza
prin reprezentarea veridica a realitafii, prin absent idealizarii
personajelor §i a circumstanjelor in care acjioneaza acestea. Omul
este prezentat ca un produs al me- diului social-istoric in care
traie§te §i cu care este in interdependent. Profund influenfat de
pozitivismul teoretizat de A. Comte §i de §tiinfele naturii, cu
contribufia revolu- fionara a lui Ch. Darwin, realismul propune o
viziune obiectiva §i imparfiala asupra lumii. Destinul uman este
supus unor legitafi precise §i unei cauzalitafi adesea previ- zibile.
Cu toate acestea, ,factorul irafional al viefii §i principiul

398
 Particularitati ale textului narativ

sensibil" (S. Angelescu) continue sa participe la mecanica

existence!.
b. Romanul Ion renunta la cligeele literaturii anterioare,
oferind reprezentarea veridica a vie|ii romanilor din Ar- deal, la
sfargitul secolului al XlX-lea gi inceputul secolului al XX-lea.
Realitatea, cu circumstan{ele ei sociale, na^ionale, istorice, nu se
limiteaza la o singura clasa sociala, ci ofera fresca societafii
transilvanene din perioada amintita.
c. Axul central al romanului, personajul eponim, este
depozitarul unor energii pe care le dezlantuie in incercarea
disperata de a se sustrage mediului social-istoric in care tra- iegte,
insa destinul sau este guvernat de legitaji gi cauzali- tafi
previzibile.

2.2. Viziune despre lume

Viziunea despre lume infa|igata in acest roman epopeic este strans
Precizeaza viziu- legata de concepfia scriitorului despre literatura gi despre menirea
nea despre lume
existenta in roma- ei. In articolul doctrinar Cred (1926), ro- mancierul roman
nul studiat. formuleaza principiile estetice carora le va ramane credincios toata
via|a gi care se regasesc in ma- rile sale romane realiste: Ion (1920),
Padurea spanzurafilor (1922) gi Rascoala (1932).
Pentru Liviu Rebreanu, literatura este „creafie de oameni §i de
viafa", iar romanul este discurs care „fixeaza curgerea viejdi, da viefii
un tipar care ii surprinde dinamismul §ifluidita- tea". Universul
romanesc este animat de pulsa|ia viefii, dar este epurat de
accidental si nesemnifivativ, devenind „o oglinda selectivd,
sintetica". Scriitorul se dezice de realismul care copia sincer, fidel gi
fotografic lumea gi cere ca romanul sa se indrepte spre un ^realism
al esenfelor". Aceasta tra- iectorie moderna permite reprezentarea
lumii cu o „privire" imparjiala, cu o „voce// impasibila, atribute ale
unui narator - demiurg, omniscient §i ubicuu, care urmaregte
existenta umana angrenata in fluxul oarbei deveniri.

2.3.Raportul realitate - fictiune. Geneza romanului

O imagine relevanta pentru modul in care percepe scriitorul roman
raportul realitate - fictiune poate oferi geneza romanului Ion. In
Marturisiri (1932), autorul afirma ca trei scene importante au dus la
Prezinta raportul nagterea romanului care 1-a con- sacrat in literatura rornana inca
realitate - fic|iune
de la debut. Cunoscuta scena a sarutarii pamantului, din capitolul
in romanul ales.
IX al romanului i§i are originea in realitate. La hotarul satului
Prislop, vii- torul romancier a asistat la un gest pe care La refinut ca „o bizarerie, o

399
 LIVIU REEREANU / Romanul realist- de tip obiecti ’

ciudafcnie faraneasca": un faran imbracat in haine de sarbatoare a ingenuncheat §i

a sarutat pamantul. La scurt timp, un nou eveniment ii capteaza interesul:
Rodovica, fata unuia dintre cei mai bogaji farani din comunitate, a fost ba- tuta
crunt de fatal ei, fiindca ramasese insarcinata cu cel mai becisnic flacau din tot
satul. Ru§inea amara a tatalui, fortat sa dea zestre buna „unui prapadit de flacau,
pleava satului" §i suferinfa fetei, devenita in imaginafia romantics a tanarului
Rebreanu o victims a iubirii, s~au transformat intr-o nuvela rarnasa nepublicats,
Ruginea. Al treilea eveniment care com turesza scheletul viitorului roman este o
discufie cu un tanar faran, Ion Pop al Glaneta§ului, „voinic, harnic, muncitor foarte
sarac", care i§i marturisea cu patos cauza necazurilor sale §i „o dragoste pentru
pamant aproape bolnavicioasa".
Din cele trei scene, realitatea s-a transformat in ficfiune, printr-o
distorsionata legatura intre momente §i a constituit un prim schelet
de roman, cu titlul Zestrea, abandonat pentru ca ii lipsea axa
coeziva a unui personaj reprezentativ.
In planul epic principal a aparut solufia care sa dea di- namism
subiectului: iubirea, „mai puternica in sufletul omu- lui decaf toate
celelalte pasiuni". In linii mari, romanul Ion gasise nucleul epic pe
care s-a dezvoltat ulterior, dar era ne- cesar un plan epic secundar,
care sa dea operei aspectul mo- nografic visat de autor.
O serie de evenimente converg la constituirea materia- lului
romanului: parte din destinul familiei autorului „se revarsa" in
soarta familiei Herdelea, nunta unei surori devine sursa de
inspirafie pentru casatoria Laurei, personajele se diversifies. §i i§i
ramifica neamul prin toate provinciile ro~ mane§ti, pregatind
terenul pentru proiectata trilogie pe tema pamantului. Un rol tot
mai important dobande§te Titu Herdelea - considerat de critics
literara chiar un alter-ego al autorului - gandit ca personaj-liant,
capabil sa circule cu u§urinfa si in ierarhia sociala a satului Pripas
sau in tinutul Armadiei, dar §i in saloanele Bucurestiului sau la
mo§ia Amara, in romanul Rascoala.

400
 Particularity! ale textului n .rati’’ ;

O important^ deosebita pentru raportul realitate - fic- |iune

prezinta structure compozitia romanului, raportu- rile de
simetrie §i de opozifie care se stabilesc intre partile si capitolele
operei.

- 3. Tema romanului
Precizeaza temaTema romanului este prezentarea problematic!! pamantu- romanului.
lui, particularizata in confruntarea devastatoare intre doua pasiuni puternice §i la
fel de indr ep talite, vazute ca doua ju~ matafi ale aceluia§i intreg: iubirea pentru
pamant §i iubirea pentru o singura femeie. Puternic individualizat, Ion traieste -
cu un patos fara precedent in literatura romana - apriga dorinfa de a ie§i din
cercul unui destin pe care il percepe ca strain §i nesubstanfial fiinfei lui. Acestei
pasiuni care atinge cote neobi§nuite i se adauga fatalitatea iubirii pentru femeia
care, prin legile sociale §i morale, nu ii mai poate aparfine.
Tema romanului §i maniera realista de ilustrare implica
dezvoltarea caracterului monografic, prin prezentarea stra-
tificarii sociale, a problemei nationale, a relafiilor dintre taranime
§i intelectualitatea satului, a riturilor de trecere (na§terea, nunta,
inmormantarea).

4. Perspectiva narativa; instantele comunicarii narative

Ca roman realist. Ion propune o lume ficfionala creata in
Prezinta specificul
perspective! naratr.
e in romanul
concordanta cu mecanismele realitafii, pe care insa nu o co-
studiat. piaza, ci o reface prin analogic. Acest univers deplin con- stituit
are, aparent, toate atributele lumii reale, de aceea cititorului i se
pare ca patrunde intr-o realitate precon- struita, pe care doar trebuie sa o ia in
stapanire. Naratorul care il conduce pe drumul spre Pripas nume§te componen-
tele unui topos care pare sa fie acolo de multa vreme, cu Ra~ pele Dracului, cu
Ci§meaua Mortului, la fel ca soseaua identificabila pe harta insofind Some§ul,
spre Cluj. Straniul amestec de real §i fictional induce in eroare, amanand des-
coperirea fundamentala asupra perspective! narative. Citi- torul e - oarecum -
indemnat sa uite ca, in viafa reala, evenimentele se desfa§oara dela cauza la efect,
in timp ce, in universul fictional, sensul este invers: naratorul cunoa§te destinele
personajelor §i plaseaza indicii, semne si simbo- luri care le anticipeaza
devenirea.

401
 LIVIU REBREANU / Romanul realist de tip obiectiv

Acest tip de narator, aparent traditional si demiurgic care i§i

mentine privilegiul ubicuitajii §i al omniscien^ei, de- vine o voce
care i§i neaga orice implicare. Impersonalitatea naratorului ii
permite sa se situeze total in afara lumii pre- zentate: i§i asuma
punctul de vedere al personajelor, pre- zentandu-le dramele, dar
nu formuleaza sentinje, nu emite judecat'i de valoare, nu
moralizeaza §i, mai ales, nu empa- tizeaza cu ele. Personajele i§i
desfa§oara actiunile din re- sortul lor intern, fara niciun accent
de simpatie sau de antipatie din partea autorului / creatorului
lor.
Impasibilitatea naratorului in fafa viefii devine §i mai
impresionanta in fafa mor^ii: sinuciderea lui Avrum, a Anei,
moartea violenta a lui Ion sunt prezentate cu o indiferenja pe
care o egaleaza numai natura insa§i.
Perspectiva narativa semnifica in cele mai profunde re-
sorturi chiar viziunea despre lume a autorului, o lume in care
personajele i§i poarta destinul implacabil in absenfa unei di-
vinitaf! care sa le pedepseasca sau sa le recompenseze.

5.
D7 Elemente de structure si compozitie
Prezinta, prin refe- Structura romanului
5.1.
rire la romanul
realist studiat, ele-Drama lui Ion se desfa§oara intre doi poli evidential inca de la
mentele de struc-
tural, de compozitie nivelul structurii romanului. Glasul pamantului §i Glasul iubirii
§i / sau de sunt „vocile" interioare care motiveaza actiunile personajului.
constructia
subiectului. Nicolae Balota observa, ca un tipar al eroilor rebrenieni, ca o
prima aspirate (aici, dobindirea pamantului) este deturnata de
J una secunda, de ordin erotic.
Prezinta particuia- Prima parte a romanului, Glasul pamantului, urmare§te patima
rita|ile structurii lui Ion pentru pamant §i dorinta lui de a se impune in ierarhia
romanului.
satului, unde i s-a rezervat un rol marginal, din cauza lipsei de
avere. Protagonistul i§i vede visurile reali- zate prin apropierea
de Ana, fiica lui Vasile Baciu, until din- tre cei mai bogati t^rani din Pripas.
Pentru atingerea scopului, flacaul i§i reprima dragostea pentru Florica, fata
frumoasa dar saraca, §i i§i urmeaza planul perfid, lasand- o insarcinata pe Ana.
Astfel il forfeaza pe Vasile Baciu sa il accepte ca ginere, dar la nunta (capitol care
incheie prima parte a romanului) nu se poate abfine sa nu remarce din nou
urafenia Anei si sa o joace pe Florica, spre care il in- deamna „glasul iubirii".
Partea a doua a romanului gase§te

402
 Pm'ucvd intati ale textului narativ
personajul principal in ipostaza de stapan al pamanturilor, victorie
care ii prilejuie§te o voluptate cvasi-erotica, exprima ta in celebra
scena a sarutarii delni^ei, la inceput de pri- mavara. Gestul pare sa
ii rea§eze in suflet dragostea pentru Florica, maritata intre timp cu
George Bulbuc, eternul rival al lui Ion. Sinuciderea Anei §i moartea
lui Petri§or precipita evenimentele spre final. Glasul nestavilit al
iubirii il va duce pe Ion spre moartea violenta, cu care plategte
incalcarea tu- turor poruncilor scrise §i nescrise.
Cele treisprezece capitole ale romanului urmaresc odi- seea
personajului in lumea nedrept alcatuita, zbaterea dis- perata de a
avansa de la marginea societafii rurale spre centrul ei, unde
considera ca i-ar fi locul, dupa calitafile cu care a fost harazit.
Concepfia despre roman ca lume noua §i corp sferoid determina
simetria ilustrata in titlurile Incepu- tul §i Sfdrsitul, care sugereaza
bucla de timp in care se in- scrie acfiunea §i mai ales destinul
personajului principal. Unele titluri de capitole poarta numele
personajelor situate in prim-plan (Vasile, Copilul, George), altele
concentreaza intr-un cuvant esenfa evenimentelor epice (Nunta,
Sdruta- rea, §treangul), altele au caracter simbolic (Zvarcolirea,
Noaptea, Blestemul), care marcheaza deschiderea romanului catre
parabola viefii §i a mortii.

CA 5.2. Compozitie

403
 i LIVIU REBREANU / Rom? mil realist de tip obiectiv

404
 i LIVIU REBREANU / Rom? mil realist de tip obiectiv
Prezinta particula- 5.2.1. Tehnica narativa; planurile narative
rita|i de com-
pozijie ale Gandit ca lume noua, cosmos nou §i corp sferoid, romanul se constitute ca
romanului (tehnica univers secund, care urmare§te sa genereze o intensa iluzie a realului.
narativa, incipit,
final). Romanul recompune, monografic, imaginea satului arde- lean din
zona Nasaudului, cu toata gama conflictelor de la in- ceputul secolului al
010 XX-lea. Prin tehnica planurilor paralele §i a contrapunctului, se
Prezinta tehnica
prezinta viafa faranimii §i a intelec- tualita|ii sate§ti, dar si diverse
narativa/ planuri momente esenfiale (nunta Anei cu Ion, respectiv a Laurei cu Pintea) sau
narath e in roma- conflicte puternice (Ion - George, invafatorul Herdelea - preotul Belciug).
1 nul ales.
Acfiunea romanului Ion este dispusa pe doua mari pla
nuri narative, care uneori se deruleaza paralel, alteori se in-
tersecteaza, constituind imagini ale aceleia§i lumi, asamblate intr-o realitate
complexa, care da impresia unei viziuni totals si genereaza aspectul de monografie
a satului tran- silvanean. Eugen Lovinescu percepea actiunea romanului ca „vast
panou curgator de fapte invalmagite, ce se perinda aproapefdra inceput sifara sfar§it". Erin
tehnica planurilor pa- ralele, este prezentata viata taranilor, cu Ion ca ax principal
al romanului §i viata intelectualitafii satului, cu cei doi „stalpi" ai comunitatii:
invatatorul Herdelea si preotul Bel- ciug. Cele doua planuri narative se intalnesc
inca de la in- ceputul romanului, in memorabila scena a horei, pretext narativ
pentru prezentarea personajelor, a atitudinilor lor §i a ierarhiilor sociale
prestabilite.
|_., i
5.2.2. Raportul incipit - final
Comenteaza ra- Incipitul si finalul, construite pe motivul drumului, evi- 5!
finaHnTomanul denfiaza aspectul de „corp sferoid" al romanului, care in-
< ales. chide in sine un bogat univers rural, stratificat social §i
economic (saraci - bogafi), dar §i cultural (farani - intelec-
tualitatea satului).
Ca prim personaj al textului, drumul se constitute ca liant, ca
intermediar intre realitate §i fic|iune. „§oseaua cea mare §ifara de
sfdr§it", marcata de o serie de toponime iden- tificabile pe harta
(Carlibaba, Some§, Cluj, Bistrifa, Bucovina, trecatoarea
Bargaului) este un transparent sirnbol al Realitafii. Din aceasta
§osea, se desprinde un drum care conduce initial cititorul in
ficfdunea romanesca §i care il va in- apoia la final realitafii. Drumul,
la inceput vesel, neted, ju- cau§, inainteaza in ritm alert spre
Pripas, pentru a surprinde satul adormit sub zapu§eala unei
duminici lini§tite. La final, drumul batatorit se deplaseaza
,/monoton-monoton ca insugi mersul vremii", imbatranit §i obosit de
zvarcolirile viefii, de patimile, nazuinfele §i dramele la care a fost
martor.
Crucea stramba, cu Hristosul care „z£z tremura jalnic tru- pul
de tinichea ruginita" vegheaza, a tat la inceput, cat §i la final, o
405
 i LIVIU REBREANU / Rom? mil realist de tip obiectiv
lume rau alcatuita, in care se macina destine inca- pabile sa se
verticalizeze.
Simetria dintre incipit §i final, descrierea drumului care la
inceput se desprinde, iar apoi se pierde in „§oseaua cea mare",
pare sa-i sugereze cititorului ideea (susfinuta si de soarta
protagonistului) zadarniciei zbaterilor viefii.

406
 P?.r':icul-?.ritati ale textului namtiv !
5. 3. Constructia subiectului
Prezintacon- 5.3.1. Relatii temporal© si spatiale
* str uctia subiectu-
lui romanului Indicii temporal! gi spatiali au rolul de a orienta cititorul in
2 d ^ universal fictional, dar mai ales de a crea impresia de veri- y conjiic., *
ie>npo a

' subied). dicitate, acea iluzie a realului, sub presiunea cSreia stS tot
romanul realist.
I Nivelul macrotemporal este destul de vag conturat, dar
? Prezinta relatiile indica plasarea actiunii, pe durata catorva ani, la inceputul temporale si
spa- secoiuiui al XX-lea. Obiceiurile, mentalitatea, acutizarea
| tiale m romanul
Lanalizat problemei nationale romano-maghiare in Ardeal, decizia
lui Titu Herdelea de a pleca in Regat, spre a sluji de acolo mai
bine cauza transilvanenilor, sunt doar cateva dintre ar~
gumentele care sus^in afirma^ia precedents.
Nivelul temporalitSfii din universal fictional ilustreazS
maniera in care Liviu Rebreanu concepe romanul ca analogon al
realitSfii, ca „lume noua" care are toate atributele realului. Se gtie
ca acfiunea debuteaza in plina vara, intr-o duminicS, la bora.
Anumite momente, precum cel evocat, se desfSgoara lent, sunt
supuse unei atente ,,.disec{ii", ocupand on larg spa- tiu narativ.
Ritmarea evenimentelor, care (la fel ca in viafa) se succed uneori
alert, alteori treneazS, alteori se precipitS spre deznodamant, se
realizeaza prin indici temporal! care dau cititorului reperele
necesare reconstituirii cronologiei: ..Toamna batea la u§a,
staruitor."; ..trecea deseori, pared in- adins, pe Idnga pamanturile lui
Vasile Baciu"; ..Pintea sosi spre seara; doua saptamani dupa nunta";
..intr-o joi" etc.
Actiunea se desfSgoara, in general, in cronologia specifics
timpului real, dar intervin in text anumite analepse. atunci cand
sunt introduse in scenS personajele, cSrora li se alcStuiegte „fi§a
biograficS". Intoarcerile in timp produc uneori salturi de trei
decenii, ca in cazul Mariei Drujan, de- venitS respectabila
doamnS Herdelea: ..Dupa treizeci de ani. din vremurile de odinioara
au ramas doar cdntecele scrise de mana ei intr-un caiet. ca sa nu le
uite".
In ceea ce privegte ritmul narativ, acesta se accelereazS spre
finalul romanului, mai ales dupS consumarea dramei lui Ion gi
moartea lui. Daca „axul central" al romanului dispare, timpul
pare sa se comprime, iar celelalte evenimente sunt prezentate
rezumativ.
Din punct de vedere spatial, universal ficyunii „se pla-
seaza" in imediata vecinatate a lumii reale din zona Bistri- {ei.
Ac^iunea, cantonata in Pripas in cea mai mare parte, se deschide

407
 L1VIU F.EBRErJ\TU / Rcma^.ul realist de ti^ obiectiv
spre zone invecinate sau mai indepartate (fie in realitate, fie in
lumea ficfiunii): Armadia, Jidovita, Lechinta, Cluj, Sibiu.

5.3.2. Conflictele
i
. Prezinta specif cul Varietatea §i complexitatea conflictelor este o trasatura fun- .
confiictului m ro- damentala a speciei romanului. Conflictul central al aces- ■ manul
analizat. r

~ tui roman realist este determinat de lupta pentru pamant in satul

traditional, ardelenesc in mod special. Drama lui Ion, faran
sarac, este de a nu putea insemna nimic in ordi- nea sociala §i
umana a lumii, din cauza lipsei averii. Calita- file personale nu
sunt luate in calculul acestei ierarhii, de aceea personajul este
pus in situajia de a alege intre iubirea pentru Florica §i
pamanturile Anei. Principalul conflict exterior, social, se
manifesto intre Ion al Glanetagului §i Vasile Baciu, adversarii
care igi disputa pretenfiile la posesiunea pa- mantului, Ana fiind
doar pretextul neglijabil al confruntarii. Adevarata dimensiune a
dramei personajului principal o da conflictul interior, precizat
in structura romanului prin titlul celor doua parfi: Glasul
pamantului gi Glasul iubirii. Cele doua voci rezoneaza in sufletul
lui Ion cand succesiv, cand si- multan, pana la explozia lor
asurzitoare in situafia-limita. O refea complexa de conflicte
secundare completeaza tabloul complicatelor relafii umane:
invafatorul Herdelea - preotul Belciug, Ion - George, Ion -
Simion Butunoiu etc.

5.3.3. Subiectul
Prezinta succint Acfiunea romanului debuteaza cu o expozijiune ampla, in constructia

care sun f prezentate timpul, locul si personajele. Intr-o du-

subiectului. 1 x 1 }

j............ minica de vara, in curtea vaduvei lui Maxim Oprea, se aduna

la hora duminicala toata suflarea Pripasului. In ritmurile in-
dracite ale jocului, se intrezaregte conflictul: hotararea lui Ion de
a o lua la dans pe Ana cea bogata, chiar daca Florica, fru- moasa,
dar saraca fata a gazdei, ii atrage §i privirile §i inima.
Aparifia lui Vasile Baciu (anunfata febril de Savista, oloaga
satului) marcheaza intriga, pentru ca violenfa verbala a
bocotanultii care il numegte pe Ion „ho^, talhar, sarantoc

408
 Pai:kulari a'i ale textului narativ
gi fleandura" declangeaza in tanarul mandru gi ambifios o sete
de razbunare care se va finaliza dezastruos pentru toate
personajele.
Desfagurarea actiunii prezinta, pe mai multe planuri na- rative,
evolufia personajelor gi a relafiei dintre ele, avand in centra nucleul
format din Ion, Ana, Vasile Baciu, Florica gi George. Inceputul
desfagurarii actiunii este marcat de ba- taia dintre Ion gi George,
pornita - in aparenfa - de la plata lautarilor, dar aceasta este doar
camuflarea unui conflict mult mai puternic: disputarea intaietafii la
mana Anei. Victoria este de partea lui Ion - de data aceasta - care il in-
fringe pe rivalul lui printr-o lovitura decisiva cu parul, fapta pentru
care va fi aspru mustrat de preotul Belciug in biserica. Episodul acesta
are o replica simetrica la finalul ro~ manului, cand din confruntarea
eternilor rivali iese defini- tiv invingator George.
In continuare, Ion renunfa temporar la pasiunea pentru Florica gi
igi canalizeaza eforturile in dobandirea pamantu- rilor lui Vasile
Baciu. O seduce pe Ana, forfandu-1 pe chia- bur sa consimta la
casatorie, dar complicafiile nu se sfargesc aici, deoarece Ion nu intrase
inca in posesia actelor pentru zestre. Pentru Ana incepe un adevarat
calvar: batuta gi alungata de sof gi de tata, finuta ca un caine de
pripas, ta- nara femeie se adancegte in gandul sinuciderii, solufie tra-
gica pe care i-o ofera carciumarul Avrum. Faptul ca Ion intra in
posesia pamantului gi ca i se naste un fiu, Petrigor, nu rezolva
conflictele. Nici sinuciderea sofiei lui, nici moar- tea copilului nu ii
trezegte regrete sau culpabilitate, pentru ca amandoi reprezentau
pentru el simple instrumente de obfinere gi de menfinere a proprietafii
asupra pamantului. Inters la pasiunea inifiala, Florica, Ion ignora ca
femeia de- venise intre timp Sofia lui George.
Deznodamantul - previzibil, de altfel - rezolva dramatic toate
conflictele: surprins noaptea la Florica, Ion este ucis cu sapa de
George, pe care Savista il ingtiinfase de infidelitatea nevestei lui.
Criminalul este arestat, iar Florica urmeaza sa igi duca viafa in
singuratate. Singurul care igi implinegte visul in urma acestei drame
este Belciug, pentru ca averea lui Ion revine bisericii gi slujegte la
ridicarea turlei straluci- toare gi triumfatoare peste toate necazurile
omenegti.

409
 LIVIU REBREANU/ Rom^nu.l realist de tip c bier th

Planul secundar al romanului prezinta in detaliu viafa

Herdelenilor, greutatile inva^atorului in relate cu stapani- rea
maghiara, disensiunile cu zzPamatuful/,z evolujia lui Titu -
formarea lui ca poet si jurnalist si complicated sale idile, nunta
Laurei §i apoi a lui Ghighi si - in sfar§it - retragerea la pensie §i
plecarea din Pripas.

5.3.4. Scene reprezentative

Prezinta trei scene a. Hora. Relafia personajului cu mediul este magistral evidential
reprezentative inca din scena horei, prin intermediul careia citito- rului i se
>• pentru evolupa
conflictului si a prezinta marile componente ale universului fictional in care a
personajului. pa§it: timpul, spafiul, principalele personaje.
Curtea Todosiei, vaduva lui Maxim
Oprea, este locul in care se aduna intreaga comunitate rurala.
A§ezarea oame- nilor indica o ierarhizare ferma §i relafii sociale
precis delimitate. Primarul satului §i chiaburii alcatuiesc un
grup care nu interfereaza cu cel al faranilor mijloca§i, a§ezafi pe
prispa. Sarantocii, ca Alexandru Glaneta§u, dau tarcoale acestei
lumi, dar nu indraznesc sa se apropie prea mult. Preotul §i
familia invafatorului Herdelea onoreaza cu pre- zenfa
/zpetrecerea poporului", dar nu participa efectiv la ea, ci

pastreaza distanfa. Ritmurile indracite de some§eana de pe

arcu§urile lautarilor figani atrag in joc fetele §i flacaii sa- tului,
iar vigoarea dansului trebuie sa se manifeste nu numai in
eliberarea dionisiaca de energii, ci §i in impulsul de a intemeia
noi familii. Treptat, din amalgamul partici- panfilor la bora se
deta§eaza o pereche de personaje anta- gonice: Ion §i George
Bulbuc. Autoritatea faranului sarac in fafa celui bogat este pusa
in evidenfa de faptul ca lautarii asculta de Ion, de§i sunt platiti
de George. Conflictul lor se finalizeaza cu bataia de la carciuma,
in care invingatorul este Ionz scena construita simetric cu cea din
finalul romanului, cand George il rapune pe rivalul sau, cu sapa.
b. Zvarcolirea. Inclusa in capitolul II al romanului, scena
evidenfiaza atitudinea lui Ion in fafa pamantului, a carui forfa si
dimensiune il cople§e§te, cu atat mai puternic cu cat atata hotar
el nu stapane§te decut doua-trei crampeie". Relevanta scenei este
amplificata de faptul ca ea cuprinde sintagma care denume§te
prima parte a romanului: „Glasul pamantului pa- trundea navalnic
in sufletul flacaului, ca o cnemare, cople§indu-l".

410
 Particularity. ale textului narativ j
Ion dezvolta Inca de la inceputul romanului o acutizare a
simturilor, care ii permite sa auda vocile nuanfate ale pamantului
personificat §i sa perceapa „mesajele,z ascunse care vin din
adancuri: toate (porumbi§tele, holdele, gradi- nile, padurile)
„zumzeau, §usotcau7 fasaiau, vorbind un grai aspru". Muzicalitatea
stranie a naturii in zorii zilei ii trezeste sentimental umilintei si al
infrico§arii, care culmineaza in exclamafia uirnita: „Cat pamant,
Doamne!...". Scena sur- prinde un transfer de forfe care sta la baza
intregii evolufii a personajului principal §i care este de natura sa
explice des- fa§urarea stihiala de energii a tanarului faran.
Resimfit initial ca un uria§, pamantul transfera in trupul §i in
sufletul flacaului seva lui vitala, prin firul de iarba care ii infepa
glezna. Ipostaza umila este inlocuita de o mandrie de stapan §i de
sentimental ca este capabil „sa domneascd peste tot cuprin- sul". Din
acest moment, ritmul lent §i contemplativ se preci- pita,
personajul acfioneaza parca animat de o forfa exterioara, „din
rasputeri, cu o round ispititoare". Stropii de sudoare care picura in
huma infrafesc „parca moi puternic, omul cu lutul". Aceasta
observafie confine unul dintre nucleele de sens ale destinului
personajului, al carui traseu este definitiv marcat de impletirea
sevei sale vitale cu cea a pamantului.
c. Sarutarea pamantului. Scena care evidenfiaza pre- zenfa
„factorului irafional" este cea care explica chiar ge- neza
romanului: sarutarea pamantului. Stapan al tuturor pamanturilor,
Ion se simte un uria§ la picioarele caruia se zbate un balaur.
Ingenuncheat in gestul mistic al sarutarii pamantului, Ion simte
„fiorul rece", iar lutul ii „fintuieste" picioarele §i ii imbraca mainile
cu ni§te „mdnu§i de doliu". Este cuprinsa in aceasta scena intreaga
ambivalenta Eros - Thanatos §i este concentrate soarta eroului,
prizonier al ne- firestii patimi pentru pamant. In secvenfa epica
imediat ur~ matoare se petrece un eveniment crucial pentru
destinul personajului. Cand Ion afla ca Florica se marita cu
George, se simte ca §i cum cineva i-ar fi luat „cea mai buna delnifa
de pamant". Din acest moment se poate vorbi despre Ion ca despre
„un posedat al posesiunii". Pamantul si iubirea ii vorbesc la un
moment dat cu acelasi glas, nu mai au voci distincte, iar polifonia
aceasta precipita drumul eroului spre moarte.

411
 LIVIU REB2EANU / Romanul realist de tip obiectiv

Moartea apare ca unica solufie de ie§ire din impasul in care

ajunge destinul personajului. O violenfa de esenfa naturalists
razbate din aceasta scena, in. care sangele lui Ion se intoarce in
pamantul care i-a fost mai drag decat o mama.

017 5.4. Realizarea personajelor

Prezinta, prin 5.4.1, Constructia personajelor
referire ia romanul
realist studiat, as- a. Precizari generale
pecte ale realizarii
Numarul mare de persona]e puse in mi§care in romanul Ion
personajelor.
creeaza impresia unei lumi care are toate datele realita- fii.
Majoritatea personajelor au biografii convingatoare, care le
apropie cititorului §i le particularizeaza. Totugi, atenfia fo~
Prezinta succint
construc|ia perso- calizeaza in permanent asupra personajului principal, a carui
najelor. important este indicata inca din titlu. Faptul ca „laco- mia lui de
zestre e central lumii” (G. Calinescu) il situeaza si in centrul
tuturor conflictelor. Intregul uni vers rural al Pripa- sului se afla implicat in cateva
posibile „triade" dramatice:
a lumii afective (Ion - Florica - Ana), a destinelor masculine
(Vasile Baciu ~ George - Ion), a autoritafii rurale (Belciug -
Herdelea - Ion).
In prim-plan, evolufia lui Ion in relafie cu Ana §i cu Florica
sau in conflictul deschis cu Vasile Baciu of era date ge- neroase §i
relevante. Exista insa personaje a caror relafie nu pare sa iasa in
evidenfa, dar tocmai de aceea releva construct elaborate a
romanului, cu numeroase simetrii, opo- zifii §i puneri in abis.
b. Intelectualitatea satului. Personaj reprezentativ - Za-
haria Herdelea
Invafatorul Zaharia Herdelea este ima dintre figurile em-
blematice pentru conturarea planului epic secundar §i pen- tru
constituirea aspectului monografic al romanului. Presat de
dascalifa §i de grija copiilor (avusese noua, dar ii traisera doar
trei), Herdelea accepta cornprornisul §i se muta din Feldioara in
Pripas, unde o duce destul de greu la inceput, deoarece comuna
nu se achita de sarcina de a ii asigura o lo- cuinfa. Invafatorul
cheltuie§te din buzunarul propriu, spre a repara o casa
faraneasca in care sa i§i adaposteasca familia, dar dupa un an,
faranul rupe contractul de inchiriere §i

412
 Particular ale textului narativ |
se muta in casa aranjata de invafator. Pafania se repeta si Her-
delea se vede nevoit sa accepte oferta preotului Belciug, cu care
era bun prieten pe vremea aceea. Cu timpul, relafiile celor doi s-
au deteriorat §i invatatorul resimtea orice tensiune ca o
amenintare de pierdere a agoniselii sale de o viafa. Pe acest fond
se plamade§te personalitatea ezitanta a dascalului, im~ plicat
involuntar in lupte politice §i nafionale de la care s-ar sustrage,
daca interesele familiale nu 1-ar obliga sa participe.
Relevanta pentru condifia dascalului este scena alegeri- lor,
cand, in lupta dintre avocatul Victor Grof§oru §i candi- datul
maghiar, Herdelea, „cufafa luminata de un zambet sfios, uitdndu-se
pufin speriat in dreapta in stanga", depune votul in urna care crede
ca il recomanda autoritafilor maghiare. Naivitatea de a crede ca
intre institufia statului si persoana se poate stabili vreo legatura
va fi scump platita, fiindca Herdelea va fi obligat sa se
pensioneze. Odata cu el este pe- depsit §i Ion, pentru care fusese
redactata jalba aducatoare de atatea necazuri.
Lipsit de discrete §i de demnitate, Zaharia se plange ori- cui §i,
in final, ajunge la Victor Grofgoru, a carui infrangere la alegeri
este cauzata chiar de voturile intoarse de Herdelea. Grof§oru il
iarta §i il „adopta/z, intr-un impuls de profunda infelegere umana.

5.4.2. Relative dintre doua personaje din roman

Prezinta relative Ion- Titu Herdelea
dmrre doua perso- jon Glanetasului si Titu
3
Herdelea sunt doua dintre ti- naje reprezenta- 3

tive pentru purile umane reprezentative, al caror destin este strans

romanul ales. legat §i evidenfiat intr~o subtila refea de simetrii §i de opo-
zifii, de-a lungul acfiunii romanului. Ion este tipul generic al
faranului roman, in spefa al celui ar delean. Titu este tipul
tanarului aspirant rural la statutul de intelectual, un idealist
autoiluzionat, lipsit insa de forfa necesara pentru a-§i pune in
practica idealurile.
Destinul celor doi tineri este ingemanat: au varste apro- piate,
au copilarit impreuna, s~au imprietenit, in ciuda apartenenfei la
clase sociale diferite. Ion i se confeseaza //domnigorului", caruia
ii poarta respectul cuvenit prin statutul sau de fiu al invafatorului,
iar Titu ii da, involuntar, sfaturi cu consecinfe devastatoare. Cand
Ion se plange ca

Vasile Baciu nu se indupleca sa i-o dea pe Ana de sofie, Titu

arunca o vorba in vant: trebnie sa-l s:le§ti, moment in care lui Ion i
se pare cd „tn minte i s-a deschis doodata o dara luminoasa care ii arata
lamurit calea".
413
 LIVIU REBPEAITJ / Ro arnd relict de tip cJ.ecti"
Parcursul §colar al celor doua persona]e este revelatoriu
pentru profilul lor caracterologic. In caracterizarea directa, facuta
de autor intr-o analepsa, se precizeaza ca Ion a lost mai iiibit elev al
invajatorului Herdelea", care a insistat pe langa Glaneta§u sa-si dea
fiul la scoala cea mare din Arma- dia, „sa-lfaca domn". Stradaniile
invafatorului au dus chiar la scutirea de taxa de inscriere, „fiindcd
baiatul era silitor §i cuminte". Dupa doua luni insa, Ion a refuzat sa
se mai duca la §coala cea mare, motivand ca ii erau mai dragi
muncile campului, „safie ve§nic msofit cu pamdntul". Cu toate
acestea, a pastrat carfile „§i-n sarbatori le-a citit §i rascitit pana li s-
au ferfenijit foile", iar mai tarziu se desfata citind carfi de po- ve§ti
§i gazete vechi, imprumutate de la dascal. Pornirea spre
invafatura a fost deturnata, deci, de o pasiune mult mai puternica,
instinctuala §i organica: pamantul.
Prin acela§i procedeu este prezentat Titu, „mdndriafami- liei
Herdelea". Tanarul de douazeci §i trei de ani, inalt, de§- irat,
imberb fusese, sub mana tatalui sau, un elev eminent, doar ca, la
liceui din Armadia, prin clasa a treia, a inceput sa simta ca e
persecutat. Trimis la liceui unguresc din Bis- trifa, „sa rupa limba
stapanirii" §i apoi la liceui sasesc (caci „cu limba nemfeasca potd
umbla in toaia lumea"), Titu ramane sa studieze acasa ultimele doua
clase liceale, din cauza ta- xelor §colare prea mari pentru slabele
puteri financiare ale invafatorului. Satul „de atata buchiseala
searbada", nu i§i da bacalaureatul, deci nu poate indeplini visul
tatalui sau de ad vedea preot, notar sau macar inva|ator.
In vreme ce Ion i§i canalizeaza toate energiile spre recu-
perarea pamantului din zestrea Zenobiei, pierdut de tatal sau,
Titu i§i cauta o ocupajie, intrand - prin interventiile tatalui - ca
ajutor §i practicant la notarul din Salva. Cat timp Ion se lupta sa
scape de umilitoarea etichetare ca „saran- toc" §i „fleandura", Titu
publica o poezie de trei strofe in revista „Familia" §i se declara
poet, dobandind admirafia domni§oarelor din Jinut. Cand Ion se
sfa§ie intre pasiunea pentru frumoasa fata a vaduvei lui Maxim
Oprea §i patima

414
 Pariicul iritad ale textului narauv j
pentru pamanturile Anei lui Vasile Baciu, Titu traie§te o iu- bire
adolescentina pentru Lucretia Dragu §i o aventura cu Roza Lang.
Cei doi eroi dovedesc profiluri caracterologice diferite. Ion, un flacau
ale carui calitafi i~ar fi justificat o pozifie exceptionala in lumea satului,
este un marginalizat care se im~ potriveste cu toate resorturile fiinfei sale
unei lurni rau alcatuite, in care nu poate sa semnifice, pentru ca nu are
avere, criteriu fundamental al valorii in satul ardelenesc. Titu, erou pornit
in viafa de pe o pozifie privilegiata, com- parativ cu Ion, este un
mediocru care a cucerit insa „gloria" tinutului Armadiei. In felul sau, Ion
isi pune problema ros- tului existenfei si a demnitafii umane, ajungand la
conclu- zia ca, in afara iubirii, „altceva trebuie safie temelia" §i prefera sa nu
se fi nascut, decat sa fie „batjocura oamenilor". Ener- giei sale
impresionante §i sistemului sau de valori (chiar daca e discutabil) i se
opun apatia §i absenfa oricarui sistem in cazul lui Titu: „Unde te duce
viafa, acolo trebuie sa rnergi §i ce-jd porunce^te ea trebuie safari! Numai
nebunii umbla sa-i sta- vileasca mersul, s-o abata din calea ei".
Tipologia personajelor se evidenfiaza in cateva scene semnificative
pentru construcfia eroilor, pentru destinul lor §i pentru rolul lor in opera.
Una dintre scenele cele mai semnificative pentru intele- gerea
complexitafii psihologice a lui Ion este sarutarea pa- man tului.
Evolufia lui Titu Herdelea este sintetizata in penultimul capitol al
romanului, in scrisoarea pe care le-o trimite parin- |ilor sai, la doua
saptamani dupa plecarea la Bucuresti. Intal- nim acum un tanar
maturizat de sufermta dorului de Ardeal, con§tient de misiunea sa de
ziarist, impresionat de eveni- mentele traite la Sibiu in timpul calatoriei.
Cuvantul care nu- me§te noua condifie a tanarului este rostit de mai
multe ori de doamna Herdelea, cu ochii inlacrimafi: instrainat.
Un detaliu semnificativ pentru separarea celor doua destine este oferit
in aceea§i scena a lecturii scrisorii. Vestea morfii lui Ion nu i se comunica
lui Titu, fiind amanata, cu speranfa ca vor cuprinde in scrisoare §i
informatii despre posibila nunta a Ghighifei cu Zagreanu. Vegti despre o
moarte §i o nunta ~ semn ca viaja merge netulburata inainte.

415
 I LIVIU RfaBREANU / Romrrml realist de tip obit st;

5.4.3. Modalitati/ procedee de caracterizare a persona- jelor din

romanul studiat
Precizeaza
modal’ta+ile I Ion, personajul principal, este conturat prin tehnica baso- reliefului,
procedee’e de
caracterizare a fapt care face ca el sa se evidentieze pe toata in- tinderea romanului.
personajelor Chiar daca este conceput astfel incat sa fie exponentul unei clase
speciflce romanu-
lui studiat.
sociale, eroul evolueaza dinspre tipic spre atipic, fiind o individual!
tate memorabila. Monu- mentalitatea personajului rezida in forfa pe
care o dezlan- fuie in lupta cu un destin potrivnic, in energia pe care
o descatu§eaza pentru a i§i gasi in lume locul pe care consi- dera ca il
merita.
Cele doua femei care marcheaza destinul lui Ion sunt concepute
antitetic §i complementar: Ana ~ urata, dar bo- gata, Florica -
frumoasa, dar saraca.
Aceea§i antiteza §i complementaritate se releva si in cele doua
figuri paterne: Alexandru Glaneta§u - bland, boern, dar sarac §i
Vasile Baciu - aspru, brutal, dar bogat.
Printr-o elaborate tehnica a contrapunctului, unele destine
evolueaza paralel pana la un punct §i devin disjuncte, mai apoi: este
exernplul lui Ion §i Titu sau al lui Glaneta§u §i Vasile Baciu.
Naratorul omniscient §i omniprezent realizeaza portre- tul §i
biografia personajelor dintr-o perspective obiectiva, neimplicata, prin
caracterizare directa, la care contribute modul in care se
autocaracterizeaza personajele sau felul in care sunt privite de
ceilalfi. Caracterizarea indirecta per- mite dezvaluirea reacfiilor, a
gesturilor §i atitudinilor, pre- cum §i a relafiilor dintre personaje.

5.4.4. Particularitatile stilului si ale limbajului artistic

Stilul neutru, impersonal este specific prozei realiste obiec- tive.
„Metoda fara stralucire artistica, fara stil", pe care o re- marca E.
Lovinescu dove§te ca Liviu Rebreanu §i-a atins
felul. Stilul sau „cenu§iu,/ este una dintre dovezile
• Prezinta particula- : reugitei la nivel estetic, pentru ca stilul este insa§i viafa.
rita^ile stilului din Conform programului realist pe care il exprima in
* romanul ales.
arti- colul Cred, scriitorul refuza „jongleria cufraze" §i
extrava- ganfele stilistice, pref er and „expresia, exacta,
bolovanoasa”, dar capabila sa exprime adevarul. Limbajul operei
confine calitafi specifice unui discurs de factura realista: precizia,

416
 Partkukrita£ ale
proprietatea termenilor, claritatea, textului naratm
concizia. o
Armoriizarea con|
inutului cu expresia artistica creeaza o constructie po- lifonica, in
ritmuri alternante si cu tonalitaji variate.

INCHEIERE

6. Originalitatea romanului in contextul literaturii

022 Mentorul modernismului rornanesc, critical E. Lovinescu, vedea in romanul
Ion „o realizare definition", dupa ce specia trecuse prin numeroase incercari:
satiric in Ciocoii vechi §i noi al lui Nicolae Filimon, sentimental la
Bolintineanu, idilic la Duiliu Zamfirescu z eroic la Sadoveanu. Anul 1920
inregis- treaza un moment crucial, fixat prin realizarea monumentala a lui
Liviu Rebreanu ca „adevdratul roman, realist prin metoda §i epic prin amploarea
planului". Nazuinjele grandioase ale epopeii antice renasc uneori sub
condeiul unor scriitori de mare for£a, capabili sa refaca - in romanul modem
- ima- ginea unei epoci §i a unui neam, cu toata stratificarea lui com- plexa.
Din aceasta perspective, Liviu Rebreanu (cu romanul Ion §i, ulterior, cu
Rascoala) sta alaturi de Balzac §i Comedia umana sau de Tolstoi, cu Razboi pace.

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate
i
7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre raportul
realitate - fictiune, reflectat in romanul ales
Reflectand la principiile estetice ale lui Liviu Rebreanu §i la modul in care i§i
construie§te opera, am ajuns la concluzia ca eforturile autorului sunt
similare cu cele ale unui de- miurg „de grad secund". Ion este capodoper a
Expfima-|i un unui roman- cier atent la modul in care via^a este transfigurata in universul
punct de vedere fictional, dar §i la influenza pe care ficfiunea o exercita asupra realita^ii.
argumentat, des-
pre raportul reali- Ineditul punctului de vedere con- sta in acest drum cu sens dublu, dinspre
tate - fic|iune, realitate spre fic- |iune §i invers, reprezentare in care intuim valoarea cu
reflectat in romanul
ales. care romancierul investegte literatura. Descopar in concep^ia ro-
mancierului roman un punct de vedere asemanator cu acela

417
 .E3REANU / Rornaiml realist de tip object?-
exprimat in Scrisori pentru un tanar romancier de scriito- rul sud-american Mario
Vargas Llosa: arta este capabila sa imbogafeasca viaja „sordida §i saracdcioasa", de§i
„ficfiunea nit este via^a traita, ci alia vlatc, inventata cu materialele oferite de prima".

7.2. Exprimarea unei opinii argumentate, despre principaiele

components de structura, de compozitie si de limbaj ale romanului realist
ales
Pentru scriitorul realist este esentiala situarea naratorului, care exprima un punct
Exprima-ti opinia
de vedere obiectiv, in afara lumii pe care o prezinta, de pe o pozifie de
ax’gumentata, des- extrateritorialitatez care ii permite abordarea aproape impersonala a
pre principaiele universului secund pe care il plasmuie§te.
components de
structura, de com- In articolul doctrinar Cred, Liviu Rebreanu afirma ca „scriitorul de
pozi|ie §i de lim- azi traie§te intr-o lume atdt de relativa din toate punctele de vedere, cd numai
baj ale romanului
realist ales. identifiedndu-se cu multe relativi- tdfd izbutegte a patrunde §i a infafi§a
absolutul, care, cel pufin in arta, ramdne nazuinta suprema". Din aceasta
identificare se plasmuie§te o lume de o' coerenfa impecabila. Consider
ca structura romanului, tema, realizarea unui univers inchis intre
incipit §i final, ascensiunea §i coborarea personajelor, felul in care
traiesc §i vorbesc ele in fafa noastra, a cititori- lor, ofera o reprezentare
a lumii §i o posibilitate de a ii des- cifra mecanismele.

7.3. Exprimarea unei opinii argumentate, despre rela- tiile dintre

doua personaje, din perspectiva deznodamantului
Animat constant de o forta centripeta, Ion ramane definitiv prizonier
al pamantului pe care 1-a iubit cu patima; o forfa centrifuga il
indeparteaza pe Titu de locurile natale, ur-
mand sa il poarte §i spre zarile altui roman, Rascoala. Pa-
( siunea §i excesul lui Ion fac din el o victima tragica, cu un
| \ '.4
destin previzibil inca din scena sarutarii pamantului; exal-
y’ Exprima-|i opinia ’■ tarea §i veleitarismul lui Titu ii ofera resursele supraviefui-
argumentata, des- ; pre
relafiile dintre . doua
rii §i ale adaptarii la lume.
personaje, } din
perspectiva
deznodamantului.

418
 Particularitati ale texHilui narativ

rSUGESTI! DE ABORDARE1 [A UNOR SUBIECTE

PROPUSE2

1. (Varianta 26, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pa- gini, in
care sa prezinti raportul realitate -fiefiune ilustrat intr-un text narativ studiat, pornind
de la ideile exprimate in urmatoarea afirmafie: ,,Fic}iunea nu este via^a traita, ci alia
viafa, inventata cu materialele oferite de vrima §ifara de care viaja adevarata ar fi mai sordida
§i mai sardcacioasa decat este". (Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar romancier).

IPOTEZA
De multe ori, cand citim un roman, ne intrebam: oare cat este adevar si cat este inventie in
ceea ce am citit? Ce experience ale scriitorului au stat la baza fictiunii §i cat de mult se
indeparteaza ele de realitate? O parte din raspunsurile la aceasta intre- bare se gasesc in
afirma|ia scriitorului sud-american Mario Vargas Llosa, care de- fine§te fiefiunea ca
„via$d inventata". Este important insa ca cititorul sa remarce nuanCarea pe care o adauga
scriitorul, anume ca „inven$ia" are radacinile adanc prinse in realitate, deci ca fiepunea
lucreaza „cu materialele oferite de prima".
Romanul Ion, capodopera lui Liviu Rebreanu §i opera care marcheaza data de na§tere a
realismului modern in literatura romana, prezinta cititorului o lume care are toate aparen|
ele realului, fara a copia, totu§i, mimetic realitatea. Inventarea unei „lumi paralele", in care
cititorul este invitat sa asiste la drame umane puternice, se va rasfrange asupra realitaCii,
imbogafind-o cu o experienfa fara de care „via$a ade- vdrata ar fi mai sordida §i mai
sardcacioasa deedt este".
ARGUMENT ARE
Argument 1.
ooo
Principiile realismului, reflectate 2.1. Roman realist de tip obiectiv;
in tema romanului, in viziunea 2.2. Viziune despre lume;
despre lume. 3. Tema.

Argument 2. •
Reflectarea relafiei realitate - 2.3. Raportul realitate - ficCiune; 04
fictiune in structura romanului. 5.1. Structura romanului; 08
5.2.1. Planurile narative. 010
Ch w o ooo

Argument 3.
Verosimilitatea realizata la ni-
velul conflictelor, al construc- tiei
subiectului §i al raportului incipit
- final.
5.3.2. Conflictele;
5.3.3. Subiectul;
5.3.4. Scene reprezentative pentru
evolujia conflictelor (a. Hora);
5.2.2. Raportul incipit - final.

419
 o LIVIU REBREANU / Romanul realist de tip obiectr/
ARGUMENTARE
Argument 4.
Raportarea conflictului interior la 5.4.1.a. Construcfia personajelor;

construcpa personajului principal
(trasaturi, perspectiva narativa,
stilul).
CONCLUZIE
:
v* v- X CM I '
5.3.4. b./c. Scene reprezentative (Zvar-
colirea/ Sarutarea);
4. Perspectiva narativa;
5.4.4. Particularitafile stilului §i ale
limbajului artistic.
7.1. Exprimarea unui punct de vedere '■■Si

argumentat, despre raportul realitate -

fictiune, reflectat in romanul ales.

2. (Varianta 30, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2~3 pa- gini,
despre principalele components de structura, de compozijde §i de limbaj ale unui text
narativ apartinand realismului, porrdnd de la ideile exprirnate in ur- matoarea
afirmajie: „Naratorul se afla totdeauna de alia parte a baricadei decat per- sonajele,
evenimentele §i simfirile lor; infafyeaza o lume care exista in afara lui §i poatefifoarte bine
inchipuita §i in absenfa lui, adopta o pozijde de extrateritorialitate, indiferent cd este un
comentator locvace sau un regizor impersonal" (Nicolae Ma- nolescu, Area lui Noe).

IPOTEZA
Abordand problema naratorului, critical Nicolae Manolescu aduce in discufie ana dintre
strategiile narative importante ale romanului realist. Limga evolufie a acestei specii tn
secolul al XlX-lea §i al XX-lea face posibila gasirea unor formule romane§ti variate §i
inventeaza tipuri de naratori pe care critical roman ii situeaza pe palierul extins intre doua
extreme: comentator locvace sau regizor impersonal. Primal nu se poate sustrage tentafiei de
a interveni cu judecafi de valoare sau cu un adagiu moralizator, nici nu i§i poate reprima
total atitudinea fafa de personaje §i fa|a de faptele lor. Al doi- lea atinge un grad mai inalt
de obiectivitate §i pozi^ia lui de extrateritorialitate se manifesto prin impasibilitatea cu care
prezinta lumea, fara a se implica deloc in ea.
Un exemplu relevant pentru cea de a doua ipostaza a naratorului, cea de regizor impersonal,
se evidentiaza in romanul Ion al celui mai mare prozator realist pe care 1-a dat literatura
romana interbelica. Drama taranului sfa§iat intre doua pasiuni irecon- ciliabile este regizata
de un narator care nu regleaza dezechilibrele, nu pedepse§te §i nici nu recompenseaza
personajele, ci le lasa in mana destinului, la fel ca in viafa reala.

ARGUMENTARE 4. Perspectiva narativa; OS

Argument 1. 5.3.1. Relafii temporale §i spa^iale. 013
Perspectiva narativa, relafio- nata 2.1. Roman realist. 02
cu spa|io-temporalitatea §i cu
principiile realismului.

420
 Part:cularita|i ale fextului narativ

ARGUMENT ARE
Argument 2.
Raportul dintre tema romanu- lui,
structure §i viziunea des- pre
lume.
Argument 3.
Verosimilitatea reflecta in ra-
nortul realitate - fiefiune.
r 5.3.2. Conflictele;
Argument 4.
Construqia personajelor,
raportata la viziunea
impersonala a naratorului
(perspectiva narativa, stilul).
CONCLUZIE
05
3. Tema;
5.1. Structure romanului; 08
2.2. Viziune despre lume. OS
2.3. Raportul realitate - fiefiune; 04
5.2.1. Planurile narative; O10
014
5.3.3. Subiectul. 5i 3
5.2.2. Raportul incipit - final; O11
5.4.1.a. Construcfia personajelor; 018
5.4.4. Particularitafile stilului §i ale
limbajului artistic.
7.2. Exprimarea unei opinii argumen- tate,
despre principalele componente de
structure, de compozifie §i de lim- baj ale
romanului realist ales

3. (Varianta 29, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, des- pre
relafiile dintre doua personaje dintr-un text narativ studiat, apar^inand lui Liviu
Rebreanu. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana
din stanga):

1. Incadrare in context (opera autorului,

INTRODUCERE
epoca, specie literara). 01
CUPRINS 3. Tema romanului. 05 015
Prezentarea temei romanului, 5.3.3. Subiectul.
reflectata in textul narativ ales,
prin referire la subiect.

Sublinierea a patru elemente ale Oricare patru dintre urmatoarele repere:

textului narativ, semnifica- tive 4. Perspectiva narativa; 06
pentru ilustrarea viziunii despre 5.3.1. Rela|ii temporale §i spa|iale; 3; 3
lume a autorului / a naratorului 2.1. Roman realist. 02
(de exernplu: actiune, conflict, 5.1. Structure romanului. 02
relafii temporals spa- fiale, 2.2. Viziune despre lume. 03
construct subiectului, par- 2.3. Raportul realitate - fiefiune.
ticularitati ale compozifiei, 5.2.1. Planurile narative. 010
perspectiva narativa, tehnici nara- 5.3.2. Conflictele. 014
tive, lirnbaj etc.)
5.2.2. Raportul incipit - final. O11

421
 LIVIU REEREAMU / Romanul realist de lip obiectr.

Eviden|ierea tipologiei perso-
najelor alese ji relevarea +rasa-
turilor care particularizeaza
relajiile dintre ele, prin referire la
scene reprezentative.
i
5.4.2. Relajiile dintre doua personaje
reprezentative pentru roman;
5.4.3 Modalitati / procedee de carac-
terizare a personajelor.

Exprimarea unui punct de vedere 7.3. Punctul de vedere argumentat, despre

argumentat, despre rela~ (dile relatiile dintre personaje, din perspectiva
dintre persona]e, din perspectiva deznodamantului.
deznodamantului.

INCHEIERE 6. Originalitatea romanului in contex- tul

literaturii.
022

[ APLICATII ] • • • J

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, despre un roman studiat,
din crea^ia lui Liviu Rebreanu, pornind de la urmatoarea afirmajie: I „Viafa
individului, orient de curioasa ar fi in amanuntul ei, nu intereseaza decat in masura in care
izbutegte a rasfrdnge aspecte ale activitajpi colective. Romanul nueo biografie, romanul social
cu atdt mai mult nu poate reprezenta decat insul multiplu, I individul ale carui aspirapii nu
se opresc la gradul propriei personalitapi §i §i ale carui I manifestari exprima zbuciumul
launtric al unei intregi categorii sociale". (Ioan Va- lescu, Insemnari asupra romanului
social)

NOTA! in elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 ar- gumente
pro si/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru re- dactarea lui vei primi 14
puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, in care sa prezinji

modernitatea unui roman studiat din creajia lui Liviu Rebreanu, raportandu- va la
afirmajia lui Stendhal despre scriitorul realist, a carui misiune este „sa plimbe o oglinda
de-a lungul unui drum".
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
° prezentarea raportului dintre realitate §i fic^iune in romanul ales;

422
 Far'icularita|i ale textuiui r.arativ J?

o eviden{ierea a patru elemente de structura/ compozi^ie, relevante pen- tru

cerinta (de exemplu: acflune, conflict?, relafli spaflale §i temporal?, person aje,
procedee de caracterizare, moment? ale subiectului, limbaj etc.)
® prezentarea rela^iei personajului ales cu lumea din care face parte;
• exprim area unui punct de vedere argumentat despre relafia dintre tema §i
viziunea despre lume, in romanul studiat.

NOTA: Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, despre un roman studiat,
din creafia lui Liviu Rebreanu, pornind de la urmatoarea afirmafie: „Numai ideile pot
fi general?, pasiunil? trebuie safie concrete, defl axate pe un ideal". (G. Calinescu)

NOTA! in elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafla (cu minimum 4 ar- gumente
pro §i/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza.
Pentru con^inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

4. (30 de puncte) Literatura romana are o bogata tradijie in evocarea uni- versului

—i ................
rural. Alege doua opere epice studiate (indiferent de specie), care au in centrul lor
lumea satului §i compara-le, urrnarind:
° contextul aparifiei operelor alese (incadrarea in epoca/ perioada/ cu- rent liter
ar etc.);
•tema §i viziunea despre lume, oglindite in operele alese;
•evidenfierea a doua-patru elemente de structura/ compozifie, relevante pentru
cerinta (de exemplu: acflune, conflict?, relafli spaflale fl temporal?, personaje,
procede? d? caracterizare, moment? ale subiectului, limbaj etc.);
° exprimarea unui punct de vedere argumentat despre asemanarile §i de- osebirile
dintre cele doua opere.

NOTA! Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi
14 puncte.

423
 Romanul realist de tip obiectiv
Ion
de Liviu REBREANU

II. Particularitati de constmctie a personajului

Eseu despre particularitafile de construcfie a personajului intr-un

roman realist studiat (de exemplu: incadrarea in tipologie / statut
social, psihologic, moral etc.; trasdturi; modalitaji de caracterizare a
personajului; raportarea personajului la aspecte ale textului narativ:
tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenje narative / scene
semnificative, incipit,final etc.).

INTRODUCERE

026 1. Contextul epocii si al orientarilor literare

Incadreaza roma- Romanul Ion de Liviu Rebreanu, aparut in 1920, este un roman
nul ales in contex-
tul epocii §i al realist care deschide o noua epoca in literatura ro- mana
orientarilor lite- interbelica. Prin obiectivitatea §i impersonalitatea na- ratorului,
rare.
prin viziunea care iese din limitarile idilismului §i paseismului,
prin construcjia ampla, grandioasa, romanul Ion marcheaza data de na§tere a
realismului modern. Chiar daca E. Lovinescu, mentorul modernismului roma- nesc,
sugera orientarea prozatorilor spre universul citadin §i spre personajul intelectual,
criticul este nevoit sa recu- noasca valoarea indiscutabila a romanului de debut al lui
Liviu Rebreanu, care „constituie o data istorica... in procesul de obiectivare a literaturii
noastre epice", „da impresia viejii in toate dimensiunile ei, [...]formula realizata [...] pentru
prirna data la noi". (Istoria literaturii romane contemporane).
Protagonistul romanului, Ion, „este expresia violenta a unei
energii; subordonandu-§i mecanismul complicat al sufletului unui
singur impuls, este un tip unitar" (E. Lovinescu).

424
 Particularitati de constructie a personajului

CUPRINS

O2T 2. Elemente ale textului narativ semnificative pentru

Prezinta 4 caracte- 2.1.constructia personajelor
ristici ale textului Tema romanului
narativ semnifica-
tive pentru reali- Tema romanului este una dintre cele pe care Rebreanu le-a
zarea personajelor
alese.
considerat fundamentale in definirea psihologiei noastre et- nice:
pamantul. Tema aceasta urma sa faca obiectul unei tri- logii,
proiecata de autor sa acopere toate aspectele posibile, pentru o arie
Prezinta rela^ia
vasta §i pentru specificul inceputului de secol XX. Primul roman,
dintre tema roma- Ion, prezinta drama faranului ardelean pentru care lipsa
nului si personaj ul
pamantului este sinonima cu imposibili- tatea de a se impune in
principal.
societate, de a semnifica ceva in ra-
port cu ceilalfi si de a i§i afirma demnitatea umana, in ultima
instanfa. Insu§i titlul romanului subliniaza imp on tanfa acestei
individualitafi conturate in linii de forfa, chiar
daca numele personajului are §i vadita semnificafie generica.
Romanul urmator, Rascoala (1932), prezinta drama |a~ ranilor din
Regat, obligati sa munceasca pamantul marilor mo§ieri §i sa
suporte §i asuprirea arenda§ilor, realizand magistral personajul
colectiv.
Trilogia ar fi urmat sa se incheie cu un roman consacrat
Basarabiei, unde problema pamantului era dublata de cea a
deznafionalizarii, insa opera a ramas in stadiul de proiect.
Integrarea temei in trilogie este relevanta pentru ansamblul
operei rebreniene, caracterizata prin realism §i organicitate.
Personajul eponim al primului roman rebrenian ilus- treaza
tema particularizata in confruntarea dintre doua pa- siuni
puternice §i la fel de indreptafite, vazute ca doua jumatafi ale
aceluia§i intreg: iubirea pentru pamant §i iubi- rea pentru o singura
femeie. Puternic individualizat, Ion traie§te sub impulsul de a ie§i
din cercul unui destin vitreg, din zodia unei fatalitafi care il
impiedica sa se manifeste in plenitudinea sa.
Personajul principal al romanului, axul in jurul caruia
graviteaza toate conflictele, evolueaza pe fundalul unei lumi
construite prin analogic cu realitatea. Romanul are un pro- nunfat
caracter monografic, prin reconstituirea realitafii satului ardelenesc
de la inceputul secolului al XX-lea, cu mentalitatea sa, cu
stratificarea sociala imuabila, cu problema

425
 LIVIU REBREANU /' Romanul realist de tip obiectiv

na|ionala maintea Marii Uniri, cu rnicile drame ale unei umanitaji

marunte, dar verosimile - nu in ultimul rand - cu integrarea
ritmurilor omene§ti in cele cosmice, prin ri- turile de trecere
(na§terea, casatoria, moartea).
- MU SKX-

029 2.2. Structura romanului

Glasul pamantului si Glasul iubirii sunt titlurile celor doua mari parfi
Prezinta rela^ia |
dintre structure 1
ale romanului, care evidentiaza, pe de o parte, simetria construcfiei
romanului, su- biect,
epice §i, pe de alta parte, numesc „vo- cile" interioare care
conflicte §i evolu|ia
motiveaza acfiunile personajului. Din marturisireile autorului
personajului ales.
reiese ca structura romanului i s-a re- velat ca un trunchi din care
se desfac doua ramuri mari, pu- temice, care ajung sa se uneasca la final, intr-o
coroana bogata.
Cele treisprezece capitole ale romanului urmaresc aven- tura
personajului in lumea nedrept alcatuita, zbaterea dis- perata de a
avansa de la marginea socitajii rurale spre centrul ei, unde
considera ca i~ar fi locul, avand in vedere faptul ca era harnic,
inteligent, tenace §i pasionat de munca pamantului. Titlurile
inceputul §i Sfar§itul, alese pentru capi- tolul intai, respectiv al
treisprezecelea, ilustreaza perfect im- aginea corpului sferoid pe care
il concepe Rebreanu, in incercarea de a crea un cosmos nou, cu toate
atributele realului. Intrarea, respectiv ie§irea din universul
fictional, sunt con- struite pe principiul oglinzii, drumul devenind
- in calitatea lui de prim „personaj ,z - motiv structurant al
romanului. Titlurile capitolelor sunt, in buna tradi^ie realista,
indicii precise pentru acfiune sau pentru refeaua personajelor:
Nunta, Sarutarea, §treangul sau Vasile, Copilul, George, Titlurile cu
pronunjat caracter simbolic (Zvarcolirea, Noaptea, Blestemul) deschid
interpretarea romanului spre parabola a vie|ii §i a morfii.

? TCJ 2.3. Subiectul

*

j Prezinta subiectul Romanul se constituie ca univers secund, care urmare§te sa

0 romanului, prin
i raportare la perso- ; genereze o intensa iluzie a realului, sa creeze un analogon al
najul ales. realita^ii. In acest scop, romanul recompune, monografic,
imaginea satului ardelean din zona Nasaudului, cu toata
gama conflictelor de la inceputul secolului al XX-lea. Prin
tehnica planurilor paralele §i a contrapunctului, se prezinta
via^a faranimii §i a intelectualitajii sate§ti, dar §i di-
verse momente esentiale (nunta Anei cu Ion, respectiv a
 Particularity^ de cor-structie a per~onajului

Laurei cu Pintea) sau conflicte putemice (Ion - George, invafa-

torul Herdelea - preotul Belciug). De asemenea, este prezentata
viafa Jaranilor, cu Ion ca ax principal al romanului §i viata in-
telectualitajii satului, cu cei doi „stalpi" ai comunitafii: invafa- torul
Herdelea si preotul Belciug. Cele doua planuri narative se intalnesc
inca de la inceputul romanului, in memorabila scena a horei,
pretext narativ pentru prezentarea personajelor, a ati- tudinilor lor
§i a ierarhiilor sociale prestabilite.
Dupa descrierea drumului care intra in satul Pripas, in
expozifiune este infa|i§ata „o hora a soartei" (N. Manolescu, op.
cit), hora duminicala din ograda vaduvei lui Maxim Oprea, mama
Floricai. Tot satul este prezent si respecta or- ganizarea prestabilita
de atata timp, incat i s-a uitat originea. Mica intelectualitate de fara
(preotul §i familia invafatorului) i§i face aparifia la „petrecerile
poporului", dar nu se implica, pastrand o distanfa demna. Jaranii
instarifi stau in grup compact, iar sarantocii le dau tarcoale,
asemenea lui Alexandru Glaneta§u, „ca un caine la usa bucatariei".
Ritmurile indracite ale §ome§anei ta§nite din arcu§urile lautarilor
fi- gani tulbura sangele tinerilor, pentru care hora este §i pri- lejul
de a-§i gasi perechea. Ion o joaca pe urajica Ana, cu gandul la
averea ei, chiar daca inima lui e daruita Floricai.
Intriga este marcata de aparifia intempestiva a lui Vasile Baciu,
bocotanul care il nume§te pe Ion ,,/zo/, talhar, saranioc §i fleandura",
declan§and in tanarul mandru §i ambifios o sete de razbunare care
se va finaliza dramatic pentru toate persona] ele.
Desfa§urarea acfiunii prezinta, pe mai multe planuri narative,
evolufia personajelor §i a relafiei dintre ele, avand in centra nucleul
format din Ion, Ana, Vasile Baciu, Florica si George. Altercafia
dintre Ion §i George Bulbuc, pornita - in aparenfa - de la plata
lautarilor, degenereaza intr-o bataie care camufleaza un conflict
mult mai puternic: disputarea intaietafii la mana Anei.
Toata energia lui Ion se canalizeaza spre dobandirea pa-
mantului mult visat. O seduce pe Ana, forjandu-l pe chia- bur sa
consimta la casatorie, dar complicafiile nu se sfar§esc aici, deoarece
Ion nu intrase inca in posesia actelor pentru zestre. Calvarul Anei,
batuta §i alungata de sof §i de tata, se va sfarsi, la un moment dat,
in grajd, cu §treangul de gat. In momentul intrarii in posesia
pamanturilor, pentru Ion nu

425
 LIVIU REBREANIJ / Romr.nul realist de tip okiectiv

mai conteaza nici sinuciderea sofiei lui, nici moartea copi- lului,
pentru ca amandoi reprezentau pentru el simple ga- ranfii a
proprietafii asupra pamantului. Odata implinita pasiunea inifiala,
Ion concluzioneaza ca „altceva trebuie sa fie temelia" §i aude din non
„glasul iubirii". Florica devenise intre timp Sofia lui George, dar Ion
nu este dispus sa ia in considerare acest impediment.
Deznodamantul rezolva dramatic toate conflictele: sur-
prins noaptea la Florica, Ion este ucis cu sapa de George, intr-o
scena simetrica celei de la bora, cand tanarul bogat fusese
infrant. Criminalul este arestat, iar Florica urmeaza sa i§i duca
viafa in singuratate. Singurul care i§i impline§te visul in urma
acestei drame este Belciug, pentru ca averea lui Ion revine
bisericii §i sluje§te la ridicarea turlei straluci- toare §i
triumfatoare peste toate necazurile omene§ti.

I 031 2.4. Conflictele

Prezinta conflic- Pentru ca personajul sa fie o construcfie viabila §i verosimila, tele
romanului, este obligatoriu sa fie motivat de conflicte putemice. Conflic- prin
raportare la t r

■ personajul ales tul exterior, de natura sociala it pune pe Ion in confruntare di-
L- , recta cu Vasile Baciu, faranul ajuns bogat prin aceea§i strategie
ca viitorul sau ginere, cu deosebirea ca el a iubit-o pe mama
Anei pentru cinstea de a-1 fi propulsat intre frunta§ii satului.
Ana, in schimb, este pentru Ion doar un mijloc de a-§i a tinge
scopul §i un impediment in calea fericirii prin iubire. De aceea,
adevarata dimensiune a dramei personajului principal o da
conflictul interior, precizat in structura romanului prin titlul
celor doua parfi: Glasul pamantului §i Glasul iubirii. Cele doua
voci rezoneaza in sufletul lui Ion cand succesiv, cand si-
multan, pana la explozia lor asurzitoare in situafia-limita.

3. Pejsonaje
: 032 3.1. Incadrarea personajului Tn tipologie / statutul initial
Incadreaza perso-
(social, psihologic, moral)
najul intr-o tipolo- ; Abordarea personajelor ca tipologii este specified rea-
gie / precizeaza
statutul lui initial : lismului, care concepe arta ca mimesis, urmarind prin aceasta
(social, psihologic, . generalizare tocmai o reprezentare mai cuprinza- toare a vietii,
moral).
oferindu-i cititorului iluzia verosimilitafii §i a veridicitafii.

426
 Particular!ta|i de consfructie a personajului

Caracterul de fresca social-istorica al romanului Ion a fost remarcat

de toata critica literara, care a vazut in el „tezaurul unei experience in care
se oglindesc o provincie §i un popor" (ger- ban Cioculescu).,Roman
tolstoian" (E. Lovinescu), Ion pune in migcare o intreaga lume, cu
problematica ei diversa. Con- flictelor dintre faranii saraci §i cei instariti
§i celor dintre membrii intelectualitafii satului li se adauga problema
nationala a Ardealului aflat sub stapanire austro-ungara la in- ceputul
secolului al XX-lea. Pe acest fundal evolueaza Ion al Glanetagului, erou
puternic individualizat, dar totodata tipic pentru faranul ardelean prin
extindere, pentru cel roman in general. Mai mult, prin sentimental sau
de intensa iubire posesiva a pamantului, Ion se inscrie in tiparul unui
faran universal. Observam astfel ca personajul rebrenian intrupeaza
acel tip la care se refera Georg Lukacs, in care conflueaza „genericul §i
individualul".
Mediul social in care traiegte Ion este, fara indoiala, un factor
modelator, care exercita o presiune autoritara asupra personaj ului,
observafie valabila pentru toata proza realista. Din acest punct de
vedere, flacaul repeta intr-o oarecare masura metoda socrului sau gi
dobandegte averea prin ca- satorie. Asemanarile se opresc insa aid, caci
Vasile Baciu igi iubise nevasta, pe cand Ion face din Ana o victima
tragica a brutalitatii sale. Tatal Anei nu este nici el o excepfie in lumea
satului, unde o insuratoare dezinteresata ar fi „o ade- varatd instrainare
de la legile care guverneaza familia rurald" §i unde „toCi fldcaii din sat sunt
varietafi de Ion" (G. Calinescu).
Ion al Glanetagului se situeaza la intersecfia mai multor tipologii
realiste. Din punctul de vedere al categoriei so- ciale, el este tipul
Jaranului a carui patima pentru pamant izvoragte din convingerea ca
acesta ii susfine demnitatea gi valoarea in comunitate. Din punctul de
vedere al categoriei morale, Ion este tipul arivistului, inrudit cu Dinu
Paturica (N. Filimon, Ciocoii vechi noi) sau cu Tanase Scatiu (D.
Zamfirescu, Viafa la tara §i Tanase Scatiu), cei fara scrupule, ce folosesc
femeia ca mijloc de parvenire.
Personajul eponim al romanului aparfine clasei farani- lor saraci,
care se confrunta cu ierarhizarea valorilor umane pe baza averii.
Incercarea disperata a lui Ion de a dobandi pamant nu mai poate fi
privita, in aceste condifii, doar ca

427
 LIYIU AEBREANU / Romanul -ealist de tip cbiectiv

expresie a lacorniei, ci mai ales ca expresie a dorinfei de a scapa de

eticheta injositoare de „sarantoc" si de umilinfa de a repeta soarta
tatalui sau, care se invarte pe langa cei bogafi
caine la u§a bucatariei". Con§tientizand organizarea sociala
nedreapta, Ion infelege §i ca toate calitafile sale nu sunt suficiente
pentru ad schimba statutul, a§a ca trebuie sa gaseasca parghiile de
a se impune, ignorand atat senti- mentele, cat §i criteriul moral.
Totusi, Ion este un personaj realist cu o psihologie bine
individualizata, care contrazice stereotipia de mecanism a vietii
satului. In tot ceea ce face Ion exista o exagerare, o in- calcare a
masurii, „un factor national" care determina de- plasarea tipicului
spre atipic. Impresioneaza la erou o psihologie a frustrarii,
deopotriva sociala §i sentimentala, care se manifesta cu forfa
stihiala. In ciuda brutalitafii sale incontestabile, Ion dezvaluie o
psihologie framantata de ceea ce Hegel considera sursa starilor
conflictuale din orice roman: „proza realitajfi" §i „poezia inimii".
------ ----1

033 3.2. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajelor din

Precizeaza care roman
sunt modalita^ile /
procedeele de
Personajul principal al romanului este caracterizat prin mij- loace
caracterizare a diverse.In primul rand, tehnica basoreliefului il face sa se
personajelor, va-evidenfieze pe tot parcursul romanului. Chiar si atunci cand
lorificate in roma-
nul studiat. acfiunea se muta in plan secundar, evenimentele sunt, intr-un fel
sau altul, legate de Ion. Conceput astfel incat sa fie exponentul unei
clase sociale, eroul evolueaza dinspre tipic spre atipic, fiind o individualitate
memorabila. Monumental! tatea personajului rezida in forfa pe care o dezlan- fuie in
lupta cu un destin potrivnic, in energia pe care o descatu§eaza pentru a i§i gasi in
lume locul pe care considera ca il merita.
Personajului i se reliefeaza tipologia §i relafiile cu cele- lalte
personaje printr-o elaborate tehnica a contrapunctu- lui. De
exemplu, eternul sau rival, George Bulbuc, este imaginea in
oglinda a lui Ion: bogat, dar lipsit de persona- litate §i de forfa,
feciorul lui Toma o vrea pe Ana, dar se alege cu Florica. In ciuda
aparentei sale moliciuni, George va fi cel care il va rapune definitiv
pe Ion. Prin aceea§i tehnica sunt construite personajele feminine
(concepute anti-

428
 Particukrita p de const; act? e a per? onajulu: [

tetic §i cornplernentar: Ana - urata, dar bogata, Florica - fru-

moasa, dar saraca), precum si cele doua figuri paterne (Alexandru
Glaneta§u ~ bland, boem, dar sarac Vasile Baciu - aspru, brutal,
dar bogat). Unele destine evolueaza paralel pana la un punct §i
devin disjuncte, mai apoi: este exem- plul lui Ion §i Titu sau al lui
Glaneta§u §i Vasile Baciu.
Nartorul omniscient realizeaza portretul §i biografia per- sonajelor
dintr-o perspective obiectiva, neimplicata, prin caracterizare directa, la
care contribute modul in care se au- tocaracterizeaza personajele sau
felul in care sunt privite de ceilalti. Intr-o rabufnire de revolta, fiul ii
repro§eaza lui Gia- neta§u cel batran: „Mai bine sa nu mafifacut, decat
safiu bat- jocura oamenilor. Ion era iute §i harnic ca ma-sa §i cdnd e vorba de
munca nu se code^te §i nu leneve§te ca Glaneta§u". Titu Her- delea se
arata impresionat de ,,mdndria flacaului, istepimea §i staruinfa lui de a
implini ceea ce t§i punea in gdnd, voinfa lui in- capd^dnata'. Caracterizarea
indirecta permite dezvaluirea reactiilor, a gesturilor §i atitudinilor,
precum §i a relajitlor dintre personaje. Dupa ce intra in posesia
pamanturilor rav- nite, Ion se simte in sfarsit a§ezat in ierarhia cuvenita
§i prima schimbare vizibila este mersul lui, care devine mai leganat §i
mai term.

©34 4. Relatiile personajului principal cu alte personaje

Releva relatiile a. Ion - Ana
personajului prin-
Situata in planul epic principal al romanului, fiica lui Vasile Baciu
cipal cu alte perso-
naje, eviden£iate in este un personaj de o mare complexitate psiholo- gica, chiar daca poate
cel pu|in doua fi considerate §tearsa ca tip de feminitate. Ana este victima tragica a
episoade / sec-
venje narative celor doua figuri au- toritare ale viefii ei: tatal §i barbatul. Pentru ei, ea
semnificative. nu atinge niciodata statutul de fiinfa umana, ci doar pe acela de „tro-
feu" al unei competijii in care nu i se rezerva niciun rol.
Scriitorul o plaseaza in grupul protagoni§tilor, alaturi de Ion,
George §i Florica. Atent la toate detaliile, Rebreanu plaseaza
personajele in relate de complementaritate, atat din punct de vedere
social, cat §i portretistic: Ana, fata bogata, este urata, flacaul bogat e
gras, matahalos, Ion e sarac, dar frumos §i putemic, iar Florica cea
saraca e o codana ferme- catoare. Simetriile se prelungesc chiar §i in
condifia de orfane a celor doua fete, una lipsita de caldura sufleteasca a

429
LIVIU REBREAMU / Romann! realist de tip obiectiv

mamei, cealalta, de protecjia sociala a tatalui. Dupa ce cu- plurile se

constitute pe cornplementaritate sociala (sarac- bogata z bogat-saraca),
se remarca tending de a reintra in echilibrul cuplurilor din aceea§i
casta. Ana i se pare, la un moment dat, mult mai frumoasa lui George,
care nu o iu- be§te pe Florica, fata pe care a luat-o de nevasta ca urmare
a e§ecului de a se casatori cu Ana. Deci constituirea cuplurilor este
determinate de un spirit de competifie pe care George il recunoa§te
explicit, referitor la Ion: sa-i placa vreuna, trebuie intdi sa vadd ca-i place §i
altuia, §i cd ludnd-o pri~ cinuie§te necaz".
b. Relafia cu tatal
Voinfa de putere se genereaza in Ion din doua exemple opuse.
Exista, pe de o parte, e§ecul social al tatalui sau, Alexandru Glaneta§u,
ramas in saracie din cauza pasivitafii in gestionarea zestrei cu care
Zenobia venise in casnicie. Prima aparifie a tatalui, in scena horei,
explica valoarea de antimodel pe care Ion i-o atribuie constant §i
justifica ura nu- trita fafa de el, din cauza condifiei pe care i-a rezervat-
o, silindu-1 oarecum sa repete soarta „unui caine la u§a bucata- riei"
celor bogafi. Pe de alta parte, exista exemplul lui Vasile Baciu, tatal-
socru, modelul pe care Ion il adopta §i al carui destin il repeta. Este
§tiut ca viitorul socru a procedat in ti- nerefe la fel ca Ion, dar
deosebirea esenfiala este ca tatal Anei §i~a iubit nevasta. La el, cele
doua „glasuri" s-au im- pacat, pamantul §i iubirea gasindu-§i
reprezentarea in ace- la§i obiect: nevasta.

03 S 5. Relatiile dintre personaje, din perspectiva situatiei finale I a

deznodamantului
Exprima-fi opinia
argumentata des- a. In contextul complicat al relafiilor umane, Ana este sin- gurul
pre rela^iile dintre
personaj care i§i infelege condifia §i, din aceasta perspectiva, §i cel mai
personaje, din per-
spectiva situafieiimpresionant. Dupa ce trece de la dragoste la vinovafie, la rusine la
finale / a dezno-
damantului. greafa, Ana i§i decide rnoartea con§tient, ca unica solufie de ie§ire din
cercul inutile! suferinfe. Ana devenise oricum o prezenfa fantoma- tica,
a§a ca gestul ei, anticipat de profefia Savistei, nu surprinde. Moartea Anei prevede §i
provoaca insa destinul lui Ion, principalul vinovat moral, care va fi frustrat §i de
 Particularitati de constructie a personajului

dragostea paterna §i de cea erotica, pentru ca a incalcat

principiul iubirii conjugate.
b. Drama lui Ion se contureaza §i in raportarea problematic!
la imaginea Tatalui: cu cel natural nu se poate identifica §i, in
consecinfa, se disociaza de el, iar pe Vasile Baciu bar putea
considera model, dar el este §i principalul antagonist.

INCHEIERE

©33 6. Realizarea personajului Tn viziunea realista

Releva aspecte de Realismul se impune in secolul al XlX-lea ca termen pentru o
noutate in realiza-
rea personajului in
noua orientare estetica, caracterizata prin reprezentarea
viziune realista. veridica a realitafii, prin absenfa idealizarii personajelor §i a
circumstanfelor in care acfioneaza acestea. Omul este pre-
zentat ca un produs al mediului social-istoric in care tra- ie§te
§i cu care este in interdependent!. Profund influenzat de
pozitivismul teoretizat de A. Comte §i de §tiinfele natu- rii, cu
contribufia revolufionara a lui Ch. Darwin, realismul
propune o viziune obiectiva §i impartial! asupra lumii. Des-
tined uman este supus unor legitafi precise §i unei cauzalita{i
adesea previzibile. Cu toate acestea, „factorul irafional al vie- fii"
§i „principiul sensibil" (Silviu Angelescu) continua sa par- ticipe
la mecanica existenfei.

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre

destinul personajului principal, prin raportare la in-
Exprima-^i un
punct de vedere cipitul si finalul romanului
argumentat, despre
destinul Ca prim personaj al romanului, drumul este intermediarul
personajului dintre Realitate §i Ficfiune. La inceput vesel, neted §ijucau§,
principal, prin ra-
porcare la incipitul drumul devine, in final, bataiorit §i obosit de trecerea vremii.
§i finalul romanului. Spre deosebire de incipitul din romanul Padurea spanzu-
rajdlor, unde spafiul desfa§urat intre pamant §i cer, in romanul
Ion cititorului i se sugereaza sa i§i a§eze privirea pe o axa a
orizontalitafii. Toata atmosfera zilei toride sugereaza

431
Particularitati de constructie a personajului

432
 LIVIU REBREANU / P.omrnul realist de t;p obiectiv

nemi§care, lentoare §i incremenire. Fuiorul de fum albastrui „se

opinte§te sa se inalje dintre crengile pomilor, se balabdneste ca o
matahala amejita §i se pravals peste gradinile prafuite". Acest e§ec al
verticalizarii poate fi considerat o punere in abis a destinului
uman, care nu va reu§i sa iasa din locul ,/pitit intr-o scrdntitura de
coline". Simetria incipit - final transmite cititorului un mesaj amar:
zbaterile au valoare nula, caci sfar§itul ajunge aproape
intotdeauna sa se confunde cu in- ceputul. Pentru Ion, care a
sarutat cu atata patima paman- tul, existenja nu a fost altceva
decat acel/for de fum albastrui care s-a opintit o clipa §i s-a pravalit
apoi in moarte.

7.2. Reflectarea temei Tn constructia personajului

IExprima~t punc- tul Condifia faranului, ilustrata in romanul Ion, i§i gase§te o replica
de vedere ar-
peste timp in romanul Moromefii. Naturii primare, tumultoase, a
gumentat, despre
modul in care se lui Ion i se opune „cel din urma jar an" (Nico- lae Manolescu), fire
histrionica §i contemplative, care nu mai lupta pentru a stapani
reflecta o idee sau
tema textului na-
spafiul, ci pentru a scapa de te- roarea timpului. Autor „de
rativ in constructs
personajului metoda realista" , Liviu Re- breanu desfa§oara in primul sau
i principal. roman o forfa demiurgica nu numai pentru a infafi§a cititorului o
lume supuse cau- zalitafii, ci §i un personaj a carui mecanica a
existence! scapa logicii perfecte, pentru ca inglobeaza factorul irafional.

- mimAAAJ .AS A S AA..S. -

- 1 A SUBSECTE PROPUSE A. « ® «

1. (Varianta 27, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in
care sa prezinji un personaj dintr-un text narativ studiat, aparfinand realismului,
pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirrnatie: „Categoria centrala, criteriul
fundamental al concepjiei literaturii realists este tipul, mai precis acea sinteza speciala care,
atat in campul caracterelor, cat §i in acel al situajiilor, une§te organic genericul si
individualul. Tipul devine tip, nu prin caracterul de medie ^i nici chiar prin caracterul sau
individual, oriedt de aprofundat, cat mai curand prin faptid cd in e 1 conflueaza fi se
intemeiaza toate momentele determinate din punct de vedere uman si social, esenfiale unei
perioade istorice". (Georg Lukacs)

433
 Particularity! de constructie a person.qului !
------------------ 2----------------------------------------------_j |
!____J

IPOTEZA
Personajul este, fara indoiala, for|a coeziva a oricarui roman §i, in mod special, a romanului
realist. Caracterele clasice ies din stereotipia lor §i devin tipuri umane complete, care uneori
„fac concuren|a starii civile". Nu de putine ori avem impre- sia ca personajul iese din filele
cartii si incepe sa colinde realitatea. Aceasta calitate nu ii este conferita - cu certitudine - de
caracterul sau de medie, ci de un anume d de individualitate, care il fixeaza in memoria
noastra. Pentru Georg Lukacs, care nu exclude situarea personajului la limita care uneste
genericul si individualul, mai important este faptul c in el conflueaz momentele
determinante din punct de vedere uman §i social ale unei perioa de istorice.
Romanul Ion, capodopera lui Liviu Rebreanu si opera care marcheaza data de na§tere a
realismului modern in literatura romana, prezinta cititorului un personaj care ar putea fi
eticlietat ca sinteza spcciala intre tipic §i atipic, imagine emblematica a taranului ardelean de
la inceputul secolului al XX-lea.
Se au in vedere urmatoarele repere:
ARGUMENTARE
Argument 1. 2.1. Tema;
Relafia dintre tema, structura §i 2.2. Structura romanului.
personajul ales.

Argument 2. 3.1. Tipologie si statut;

Incadrarea personajului intr-o 2.4. Conflictele romanului; O<C i."

tipologie. 2.3. Subiectul romanului.

030
Argument 3.
Relafia personajului ales cu 4.a/ Ion - Ana; 4 b. Ion - fatal (la ale-
alte personaj e. gere);
5.a./ 5.b. Perspectiva
deznodamantului (la alegere);
3.2. Modalitafi/ procedee de caracteri-
zare.
Argument 4.
Raportarea personajului principal 7.1. Raportarea la incipit §i final;
la construcfia romanului. 7. 2. Reflectarea temei in construcfia ©37
personajului. 036

CONCLUZIE
Intalnirea cu romanul realist este, pentru orice cititor, o experienfa memorabila, in urma
careia dobandeste revelajia for|ei epice a ficjiunii. Din arhitectura atent elaborate a
romanului se deta§eaza personajul, acea dezlanfuire de energii capa- bila sa reinvie o
intreaga epoca. Sinteza intre generic si particular, intre tipic §i atipic, intre general
particular, personajul realist nu poate fi scos din contextul istoric §i social al carui exponent
este.

434
 LI ZIU REEREANU / Rom^nu1 realist de tip obiectiv

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, cu titlul Invin- gatori
si invin^i, comparand doua personaje din doua texte narative studiate de autori
diferi^i. In elaborarea eseului, ve|i tine cont de urmatoarea afirma- {ie: „In lupta
viefii, nu toji pleaca de la acela§i panel §i nu li-i dat tuturora de a avea acelea§i mijloace
de lupta' (G. Ibraileanu).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), ar gument a^ia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.)
concluzia/ sinteza. Pentru con^inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, despre ipostaze ale
taranului intr-un roman studiat, avand ca punct de piecare urmatoarea afirmajie:
JZomanul inseamna creajde de oameni §i de viafa" (Liviu Rebreanu, Cred!).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentapia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Romanul realist de tip balzacian
Enigma Otiliei
de GEORGE CALINESCU

L PartScularitati ale textului dramatic 9

Eseu despre particular itajile unui roman realist studiat (de

exemplu: tema, viziune despre lame, construcfia subiectului,
particularitafi ale compozifiei, perspective narativa, tehnici narative,
secvenfa narativa, episod, relafii temporals §i spafiale, personaj, modalitajp
de caracterizare a personajului etc.).

INTRODUCERE

P1 1 .Incadrare Tn context (opera autorului, epoca, specie

„v_ literara)7
Realizeaza mca-
drarea HI context a teoretician al romanului romanesc, G. Calinescu res- romanului.
pinge proustianismul §i pledeaza pentru realismul clasic, ilustrat
prin romanul obiectiv de tip balzacian.
Al doilea dintre cele patru romane scrise de G.Calinescu (Cartea
nuntii, 1933, Enigma Otiliei, 1938, Bietul loanide, 1953, Scrinul negru,
1960) este un „roman de critic, in care rcalis- mul, balzacianismul §i
obiectivitatea au devenit program estetic" (Nicolae Manolescu). Dar
scriitorul i§i depa§e§te programul estetic, realizand un roman al
„vocapiei critics §i polemice", cu evidente implicate modeme, „un
balzacianismfara Balzac" (Nicolae Manolescu, Area lui Noe, I, Doricul).

CUPRINS
Precizeaza 2-4 ca-
racteristici ale ro- 2.1. Incadrare Tn specie si curent literar: romanul realist
manului realist,
prin care po^i mo- Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman
tiva incadrarea
realist de tip balzacian prin: „Atenta ebservajde a socialului,
operei in specia li-
terara. zugravirea unor caractere bine individualizate, gustnl detaliidni,
observarea umanitapii sub latura morala, fresca Bucure§tiuhii de

435
 GEORGE CALIiJEDCU / Romanul realist de tip ba^zacum
dinainte de Primul Razboi Mondial, narajdunea la persoana a IIR a si menfinerea naratoruhii
omniscient [...]" (Gheorgne Glodeanu Poetica romanului romanesc interbelic), dar depa§e§te
mo- delul realisrnului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic §i polemic (parodic,
ludic etc.)/ ca §i prin diferite ele- mente ale modernitafii.
---------------j

2.2. Viziune despre lume

Precizeaza viziu- A§a cum observa §i critical literar Gheorghe Glodeanu in
nea despre lume
existenta in roma- lucrarea Poetica romanului romanesc interbelic, in con- cepfia lui G.
nul studiat. Calinescu „romanul trebuie safie neaparat epic, sa dea impresia de
viaja, safie autentic, obiectiv, sa refuze lirismul etc.". G. Calinescu insu§i definea romanul ca
fiind o „scriere de dimensiuni mart, bizuitd pefapte ca elemente de documentare a constiinfei
umane" §i considera ca numai orientarea „spre o psihologie caracterologica §i spre o
umanitate canonica" duce la adevarata create in roman (Sensul clasicismului).
Autorul porne§te de la datele realitafii pentru a infa|i§a
imaginea societafii romane§ti bucuregtene de la inceputul secolului
al XX-lea. Accentul pus asupra socialului §i pro- blematica
imbogafirii sunt elemente caracteristice realis- mului balzacian, la
fel ca §i problema paternitafii, ilustrata de primul titlu al operei
(Parintii Otiliei). Viziunea despre lume a scriitorului realist se
reflecta in romanul Enigma Otiliei in terna, structura simetrica,
circulara, specificul sec- venjelor descriptive (in tehnica balzaciana),
realizarea per- sonajelor (preocuparea pentru aspectul moral,
tipologiile, modalitajile de caracterizare). Societatea romaneasca de
la inceputul secolului al XX-lea este prezentata detaliat, ur-
marindu-se mediul familial, universitar, al restaurantelor, al
cinematografelor §i al plimbarilor cu trasura, arhitectura specified
§i preocuparile oamenilor: casatorie, cariera, im- bogafire prin orice
mijloace. Spafiul citadin este descris in toate dimensiunile lui,
vadind preocuparea scriitorului pentru atenta observafie a socialului.
Insa romanul depa§e§te modelul realisrnului clasic, prin
elemente specifice viziunii clasice, romantice §i moderne.

436
 Particular! 124! ale textului naratiy

2.3. Perspectiva narativa Tn romanul studiat

p4 Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a Ill-a. Vi- ziunea
prezinia sp eciticul „dindarat' presupune un narator obiectiv, deta§at, care nu se implica
perspective! nara-
tive in romanul in faptele prezentate, dar condifia impersonal! ta^ii este incalcata prin
studiat- comentariul unui estet. Naratorul omniscient stie mai mult decat
personajele sale §i, omniprezent, controleaza evolufia lor ca un regizor
universal. El plasmuieste traiectoriile existence! persona]'elor, dar
acestea acjioneaza automat, ca ni§te marionete.
De§i adopta un ton obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica,
prin postura de spectator §i comentator al come- diei umane
reprezentate, cu instance narative. Naratorul se ascunde in spatele
diverselor ma§ti (un exemplu in acest sens este personajul reflector,
Felix Sima, prin intermediul caruia sunt prezentate alte personaje), fapt
dovedit §i de lim- bajul uniformizat.

3. Tema romanului
Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Caracterul ci- tadin este
un aspect al modemismului lovinescian. Fresca a burgheziei
Pi bucure§tene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele
ei esenfiale, sub deterrninare social- economica (istoria mo§tenirii lui
Precizeaza tema
romanului mos Costache Giurgiu- veanu), imaginea societafii constitute fundalul
pe care se proiecteaza formarea / maturizarea tanarului Felix Sima,
care, inainte de a-§i face o cariera, traie§te experienfa iubirii §i a
relafiilor de familie. Roman al unei familii §i istorie a unei mo§teniri,
cartea se incadreaza in categoria prozei rea- list-balzaciene prin
motivul mo§tenirii §i al paternitafii.

4. Elemente de structura si compozitie

4.1. Compozitia romanului
4.1.1. Semnificatia titlului
5

S Titlul initial, Parin fii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitafii,

Prezin ta e! emen- pentru ca fiecare dintre personaje deter- rnina cumva soarta orfanei
tele de structura, de Otilia, ca ni§te „parinfi,/. Au- torul schimba titlul din motive editoriale
compczipe §i / ' sau §i deplaseaza
de constructia a
subiectului.
astfel accentul de la tema specific realista a paternita^ii
la

437
 GEORGE CALINESCU / Romanul realist de tip balzacirn

| P7 (4.1.)
misterul prin care se caracterizeaza comportamentul pro- tagonistei.
' Prezinta particula-
:■ rita|ile com- pozi|
iei romanului i (titlu, 4.1.2. Structura romanului si tehnici narative
tehnici narative, planuri
narative, incipit, final). Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai
multe planuri narative, care urmaresc destinul unor personaje, prin
f (4.1.1.)
acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membril or
Prezinta semnifi- clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmare§te lupta dusa de
ca|ia titlului in ro- clanul Tulea pentru obfinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu
manul studiat.
§i inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul
P9 (4.1.2.) tanarului Felix Sima care, ramas orfan, vine la Bucure§ti pentru a stu-
dia Medicina, locuie§te in casa tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu,
Prezinta structura
romanului studiat §i §i traie§te iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda interes
tehnicile nara- tive §i planurilor secundare, pentru sus- finerea imaginii ample a
folosite.
societafii citadine.
Succesiunea secvenfelor narative este redata prin
inlan- Juire (respectarea cronologiei faptelor),
completata prin in- serjia unor micronarafiuni in structura romanului.
Unele secvenfe narative se realizeaza scenic (de exemplu: capitolul I §i
al XVIII-lea), prin dispunerea personajelor, prin sponta- neitatea
dialogului sau elocvenfa discursului, notarea ges- turilor §i
vestimentafiei, ca in didascalii. Dialogul confera veridicitate §i
concentrare epica. In proza realista, descrierea spajiilor (strada,
arhitectura, decorul interior - camera) §i a vestimentafiei susfine
impresia de univers autentic (mimesis), iar prin observable §i notarea
detaliului semnificativ, devine mijloc de caracterizare indirecta §i de
conturare a caracterelor. Imaginea Baraganului este redata printr-o des-
criere de tip romantic: proiecfia realitafii in plan fantastic.

| F;0 4.1.3. Particularitatile incipitului

Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul tempo- in romanuTltU1U1 ra^
i Prezinta particula-
seara de la mceputul lui iulie 1909") §i spafial (des- j studiat. crierea strazii Antim, din
Bucure§ti, a arhitecturii casei lui
Costache, a interioarelor), prezinta principalele personaje, sugereaza
conFiictul §i traseaza principalele planuri epice.

438
 Particumritati ale texrului narativ
p'i ■ 4,1.4. Particularitatile finalului Tn romanul studiat; rela-
H tia Tntre incipit si final
prezinta particula- , r,
ritatiie Finalul este inchis deoarece aduce rezolvarea conflictului
romanul stucuar
rela^ia care se sta- (deznodamantul) §i este urmat de un epilog.
bile§te intre mcipit Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin des- . crierea strazii §i a
casei lui mo§ Costache, din perspectiva
lui Felix, intrusul / strainul din familia Giurgiuveanu, in momente
diferite, ale existence! sale (adolescenta §i apro- ximativ zece ani mai
tarziu: „dupa razboi"). Simetria este susfinuta si de replica pe care mos
Costache i-o adreseaza lui Felix, in momentul in care tanarul apare in
poarta casei sale §i pe care doctoral Sima de mai tarziu §i~o aminte§te in
finalul romanului: „nu-nu sta nimeni aid, mt cunosc".

4.2. Constructia subiectului

Prezinta construc- 4.2.1.
$ia subiectului in Relatii temporale si spatiale I expozitiune I incipit
romanul studiat.
Expozifiunea este realizata dupa metoda realist-balzaciana: situarea
P13 exacta a acfiunii in timp §i spafiu, veridicitatea sus- finuta prin detaliile
Prezinta rela|iile topografice, descrierea strazii in ma- niera realista, finefea observafiei §i
temporale §i notarea detaliului semnificativ.
spa^iale in roma-
nul ales. „Intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu pujdn mainte de orele zece,
Prezinta ex- pozi| un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada
iunea / inci- pitul
romanului. Antim, venind dinspre strada Sfinjdi Apostoli cu un soi de valiza in mana [...].
In aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nicio casa nu era prea inalta
§i aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera
indeob§te a zidarilor italieni), marimea neobi§- nuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a
cladirilor, ciubu- caria, ridicola prin grandoare, amestecul de frontoane grece^ti chiar ogive,
facute insa din var §i lemn vopsit, umezeala, care dez- ghioca varul, §i uscaciunea, care umfla
lem.naria,faceau din strada bucure§teana o caricaturd in moloz a unei strazi italice".
Caracteristicile arhitectonice ale strazii §i ale casei lui mo§ Costache
sunt surprinse de „ochiul unui estet", din perspectiva naratorului
specializat, de§i observafia ii este atri- buita personajului-reflector, Felix
Sima, care cauta o anumita casa. Familiarizarea cu mediul, prin procedeul
restrangerii treptate a cadrului, de la strada, la casa, la interioare, la fi-

439
 GEORGE CALINESCU / Roir.anul re.zli-1 de tip balzacian
zionomia §i la gesturile locatarilor (tehnica focalizarii), este o modalitate
de patrundere a psihologiei personajelor din acest spafiu, prin
reconstituirea atmosferei. Pentru Balzac, o casa este un document
sociologic §i moral. Strada §i casa lui mos Costache sugereaza, prin
detaliile surprinse, con- trastul dintre pretenfia de contort §i bun gust a
unor locatari bogati, burghezi imbogafifi candva, §i realitate: inculfi (as-
pectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice incom- patibile), zgarcifi
(case mici, cu ornamente din materiale ieftine), snobi (imitarea arhitecturii
clasice), delasatori (urme vizibile ale umezelii §i ale uscaciunii, impresia de
pa- ragina). Arhitectura sugereaza imaginea unei lumi in de- clin, care a
avut candva energia necesara pentru a dobandi avere, dar nu §i fondul
cultural.

F14. 4.2.2. Subiectul romanului

Acfiunea romanului incepe cu venirea tanarului Felix, orfan,
. Prezinta subiectul
romanului.
absolvent al Liceului Internat din Ia§i, la Bucure§ti, in casa
X-A *. -.ZSfS-.itfiC: -Z. i- X? ’xei,' ft

unchiului §i tutorelui sau legal, pentru a urma Facul- tatea de

Medicina. Costache Giurgiuveanu este un rentier avar, care o create in casa lui pe Otilia
Marculescu, fiica sa vitrega, cu intenfia de a o infia. Aglae o considera un peri- col pentru
mo§tenirea fratelui ei.
Patruns in locuin|a, Felix il cunoa§te pe unchiul sau, un omulef
straniu care se terne de straini, pe veri§oara Otilia §i asista la o scena
de familie: jocul de table. Naratorul ii atribuie lui Felix (intrusul,
strainul) observarea obiectiva a
personajelor prezente in odaia inalta in care este introdus. Sunt
realizate portretele fizice ale personajelor, cu detalii vestimentare §i
fiziologice care sugereaza, in maniera cla- sica, trasaturi de caracter §i
sunt prezentate, in mod direct, starea civila, statutul in familie,
elementele de biografie. Toate aceste aspecte configureaza atmosfera
neprimitoare, imaginea mediului in care patrunde tanarul §i
prefigureaza cele doua planuri narative §i conflictul principal.
Replicile Aglaei anticipeaza conflictul succesoral, iar atitudinea pro-
tectoare a Otiliei motiveaza ata§amentul lui Felix.
Intriga se dezvolta pe doua planuri care se intrepatrund: pe de o
parte, in carte este prezentata istoria mo§tenirii lui Costache
Giurgiuveanu, iar pe de alta parte, romanul are

440
 Particiikrltafo ale textului i larativ [
L
in centra destinul tanarului Felix Sima, maturizarea lui (ca- racterul de
bildungsroman).
Competijia pentru mogtenirea batranului avar este un prilej pentru
observarea efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Batranul avar,
proprietar de imobile, restaurante, actiuni, nutreste iluzia longevitatii si nu
pune in practica ni- ciun proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei,
pentru a nu cheltui. Clanul Tulea urmaregte succesiunea totala a averii lui,
plan periclitat ipotetic de infierea Otiliei. Degi are o afectiune sincera
pentru fata, batranul amana infierea ei, de dragul banilor gi din teama de
Aglae. El incearca totugi sa puna in aplicare nigte planuri pentru a o
proteja pe Otilia, construndu-i o casa cu materiale provenite de la
demolari. Proiectele lui mog Costache nu se realizeaza, deoarece din cauza
efortului depus la transportarea materialelor, batranul este lovit de o criza
de apoplexie. Chiar daca pentru familia Tulea, boala lui mog Costache
reprezinta un prilej de a~i ocupa militaregte casa, in agteptarea morfii
batranului gi a obfinerii mogtenirii, ingrijirile lui Felix, ale Otiliei gi ale lui
Pascalopol, determina insanatogirea batranului avar. Moar- tea lui mog
Costache este provocata, in cele din urma, de Stanica Rafiu, ginerele sau,
care urmaregte sa parvina gi ii fura avarului banii de sub saltea.
Pretutindeni prezent, divers informat, amestecandu-se oriunde crede ca
poate obfine ceva bani sau poate da lovitura viefii lui, Stanica susfine in
fond intriga romanului, pana la rezolvarea in deznodamant.
Alaturi de avarifie, lacomie gi parvenitism, aspecte so- ciale supuse
observafiei si criticii in romanul realist, sunt infafigate aspecte ale
familiei burgheze: relafia dintre pa- rinti gi copii, relafia dintre sofi,
casatoria, orfanul. Casatoria face parte dintre preocuparile unor personaje:
Aurica, fata batrana, are obsesia casatoriei; Titi se tulbura erotic gi tra-
iegte o scurta experienfa matrimoniala; Pascalopol doregte sa aiba o
familie gi se casatoregte cu Otilia; Stanica se in- soara cu Olimpia pentru
zestrea niciodata primita; Felix se va casatori, ratand prima iubire, dupa ce
igi va face o cariera. Banul pervertegte relafia dintre sofi. Stanica se insoar
a pentru a-gi face o situafie materials, dar nu-gi asuma rolul de sof sau de
tata. In clanul Tulea, rolurile sunt inversate: Aglae conduce autoritar,
Simion brodeaza, iar mai tarziu este abandonat in ospiciu. Motivul
paternitafii este infafigat di-

441
 GEORGE CALINESCU / Romaaul realist de tip t ilzacfcn
ferenfiat. Orfanii au doi protectori: Costache gi Pascalopol. Mos
Costache este zgarcit, dar igi iubegte sincer fiica, degi n- o adopta legal, in
timp ce Aglae, adevaratul avar al romanului, strivegte personalitatea
copiilor sai, anulandu-le gansa implinirii matrimoniale. Astfel, Aurica
ramane fata batrana, Olimpia este parasita de Stanica Rafiu, care dupa ce
fur a banii batranului avar divorfeaza de fata Aglaei gi se casatoregte cu
Georgeta, iar Titi evolueaza spre o inevita- bila maladie mintala.
Planul formarii tanarului Felix, student la Medicina, ur- maregte
experienfele traite de acesta in casa unchiului sau, in special iubirea
adolescentina pentru Otiiia. Este gelos pe Pascalopol, dar nu ia nicio
decizie, fiindca primeaza dorinfa de a-gi face o cariera. Otiiia il
iubegte pe Felix, dar dupa moartea lui mog Costache il parasegte,
considerand ca re- prezinta o piedica in calea realizarii lui
profesionale. Ea se casatoregte cu Pascalopol, barbat matur, care ii
poate oferi infelegere gi protecfie. Din epilog, aflam ca Pascalopol i-a
redat cu generozitate libertatea Otiliei de a-gi trai tinerefea, ea
devenind sofia unui conte exotic gi cazand in platitudine. Otiiia
ramane pentru Felix o imagine a eternului ferninin, iar pentru
Pascalopol o enigma.

P15 4.2.3. Conflictul romanului

Conflictul romanului se bazeaza pe relafiile dintre doua fa- milii
, Prezinta specificul s
conflictului in ro-
inrudite, care sugereaza universul social prin tipurile umane
manul analizat.
realizate. O familie este a lui Costache Giurgiu- veanu, posesorul
averii, gi Otiiia Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei de-a doua sofii decedate. Aici
patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului, care vine la Bucuregti pentru a studia
Medicina gi locuiegte la tutorele sau legal, mog Costache. Un alt intrus este Leonida
Pascalopol, prie- ten al batranului. Afecfiunea mogierului pentru Otiiia, pe care o
cunoagte de mica gi dorinfa de a avea o familie care sa-i umple singuratatea, reprezinta
motivele vizitelor repe- tate ale lui Pascalopol in casa lui mog Costache.
A doua familie, vecina gi inrudita, care aspira la mogte- nirea
averii batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea
este alcatuit din soful Simion Tulea, cei trei

442
 Psrhcukr Ja|i ale textului narativ
copii ai lor: Olimpia, Aurica §i Titi. In aceasta familie patrunde Stanica
Rafiu pentru a obfine zestrea ca sof al Olimpiei.
Istoria unei mo§teniri include doua conflicte succeso- rale: primul este
iscat in jurul averii lui mo§ Costache (ad- versitatea manifestata de Aglae
impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui
Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic prive§te rivalita- tea
adolescentului Felix §i a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

' ——
P16 4.3. Constructia personajelor
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciana a
descrierii mediului §i fizionomiei pentru ilus- trarea trasaturilor de
caracter. Portretul balzacian porne§te de la caracterele clasice (avarul,
ipohondrul, gelosul), ca- rora realismul le confera dimensiune sociala §i
psihologica, adaugand un alt tip uman, arivistul. Romanul realist traditional devine o
adevarata comedie umana, plasand in context social personaje tipice. Tendinfa de
generalizare conduce la realizarea unei tipologii: mo§ Costache - avarul, Aglae - „baba
absolute fara cusur in ran”, Aurica - fata ba- trana, Simion - demen tul senil, Titi - debil
mintal, inf an til §i apatic, Stanica Rafiu - arivistul, Otilia - cocheta, Felix - ambifiosul,
Pascalopol - aristocratul rafinat.
Romancierul depa§e§te insa estetica realista §i pe cea clasica.
O trasatura a formulei estetice moderne este ambigui- tatea
personajelor. Mo§ Costache nu este un avar dezurna- nizat. El nutregte o
iubire paterna sincera pentru Otilia. Pascalopol o iube§te pe Otilia in
acela§i timp patern §i viril. Felix nu este ambifiosul lipsit de scrupule, ci un
adolescent orfan capabil de a iubi dezinteresat, dar hotarat sa-§i faca o
cariera, se bazeaza pe luciditate §i profunzime intelectuala.
Alt aspect modern (naturalismul) este interesul pentru procesele psihice
deviante, motivate prin ereditate §i mediu: alienarea §i senilitatea. Simion
Tulea reprezinta categoria estetica a uratului, grotescul. Titi, fiul retardat
care se in- dreapta spre demenfa, este o copie a tatalui. Aurica, fata ba-
trana, invidioasa §i rea, este o copie degradata a mamei. Ba mai mult, atat
mama cat §i fiica au preocupari obsesive:

443
 GhQRGE CALINESCU / Rorr.c.nul realist de tip Galz.. cian
Aglae mogtenirea, Aurica dorinja de a se casatori. Univer- sul familiei
Tulea se afla sub semnul bolii, al degradarii morale reflectate in plan fizic.
Autorul dispune personajele in planuri antitetice, prin re-
Hectare inversata. Orfanii Felix si Otilia au corespondent, prin
rasfrangere inversata, in zona uratului, pe tinerii din clanul Tulea:
inteligenta lui Felix in contrast cu imbecilitatea lui Titi, feminitatea
misterioasa a Otiliei cu urajenia Auricai.

4.3.1. Modalitati I procedee de caracterizare a personajelor

Precizeaza. care
specifice romanului studiat
sunt modalitatile /
procedeele de
In general, caracterizarea personajelor se realizeaza ca in romanul
caracterizare a realist-balzacian. Prin tehnica focalizarii, carac- terul
personajelor spe- personajelor se dezvaluie progresiv, pornind de la da- tele
cifice romanului
studiat. exterioare ale existence! lor: prezentarea mediului, descrierea
locuinfei, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor gi a obignuinjelor.
In mod direct, naratorul da lamuriri despre gradele de rudenie, starea civila, biografia
personajelor reunite la inceputul romanului, la jocul de table. Caracterele dezvaluite
initial nu evolueaza pe parcursul romanului, dar
trasaturile se ingroaga prin acumularea detaliilor in caracterizarea
indirecta (prin fapte, gesturi, replici, vestimenta- Jie, relajii intre
personaje).
Excepfie face portretul Otiliei, realizat prin tehnici mo- derne:
comportamentismul gi reflectarea poliedrica. Pana in capitolul al
XVI-Iea, Otilia este prezentata exclusiv prin comportamentism
(fapte, gesturi, replici), fara a-i cunoagte gandurile din perspectiva
unica a naratorului, cu excepfia celor marturisite chiar de personaj.
Aceasta tehnica este du- blata, pe acelagi spaj:iu narativ, de
reflectarea poliedrica a personal! ta^ii Otiliei in congtiinja celorlalte
personaje, ceea ce conf er a ambiguitate personaj ului, iar in plan
simbolic su- gereaza enigma, misterul feminitatii. Relativizarea
imagi- nii prin reflectarea in mai multe oglinzi alcatuiegte un
portret complex gi contradictoriu: „fe-fetifa" cuininte gi iu- bitoare
pentru mog Costache, fata exuberanta, „admirabila, superioara"
pentru Felix, femeia capricioasa, „cu un temperament de artista"
pentru Pascalopol, „o dezmafata, o stricata" pentru Aglae, „ofata
de§teapta", cu spirit practic, pentru Sta- nica, o rivala in casatorie
pentru Aurica.

444
 Partjcularitr ti a'!e textului narativ
INCHEIERE

5. Caracteristici ale romanului realist de tip balzacian m Enigma Otiliei

pl' zacian existente in zentarea critica a unor aspecte ale societafii bucure§tene de
Enigma otilizi. }a inceputUl secolului al XX-lea, motivul paternitatii §i al

rishcile romanu cn £njgma Otiliei este un roman realist (balzacian) prin: pre
mo§tenirii, structura, specificul secvenfelor descriptive (ob~ servafia
§i detaliul semnificativ; rolul vestimentatiei §i al cadrului in
caracterizare), realizarea unor tipologii, veridi- citatea, utilizarea
narafiunii la persoana a Ill-a. Cartea de- pa§e§te modelul realismului
clasic prin spiritul critic §i polemic (parodic, ludic), prin elemente ale
modernita{ii (ambiguitatea personajelor, interesul pentru procesele
psi- hice deviante, tehnicile moderne de caracterizare - com-
portamentism, reflectarea poliedrica, realizarea scenica a capitolului al
XVIII-lea).
De§i scriitorul insu§i considera ca Enigma Otiliei este un roman
realist balzacian, el este vazut astazi ca replica polemica la formula
balzaciana, adica un „balzacianism fara Balzac" (N. Manolescu) sau un
roman comic §i satiric (I. Ne- goifescu).

SUGESTII DE ABORDARE1
A UNOR SUBSZCTE PROPUSE » • «

1. (Varianta 33, Bac. 2009, 2008, varianta 2, Bac. 2007) Serie un eseu de tip argumentativ,
de 2-3 pagini despre trasaturi ale romanului, ilustrate printr~o opera literara care aparfine
lui G. Calinescu, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmafie critica: „Atenta
observafie a socialului, zugravirea unor caractere bine individualizate, gustul detaliului,
observarea umanitafii sub latura morala, fresca Bucure§tiului de dinainte de Primul Razboi
Mondial, narajdunea la persoana a Ill-a §i menfinerea naratorului omniscient constitute trasaturi
predilecte ale romanului de tip balzacian, asimilate §i de G. Calinescu. " (Gheorghe Glodeanu,
Poetica romanului romanesc interbelic).

445
 GEORGE CALINESCU / Romanul realist de tip balzacian

IPOTEZA
A§a cum afirma critical Gheorghe Glodeanu in lucrarea Poetica romamdui roma- nesc
interbelic: „Atenta observafie a socialului, zugravirea unor caractere bine indivi- dualizate, gustul
detaliului, observarea umanitafii sub latura morala, fresca Bucurestiului de dinainte de Primul Razboi
Mondial, narafiunea la personnel a Ill-a §i mentinerea nara- torului omniscient constitute trasaturl
predilecte ale romamdui de tip balzacian, asimilate §i de G, Calinescu". Trasaturile enumerate de
criticul literar Gheorghe Glodeanu se regasesc in romanul Enigma Otiliei (1938) de G
Calinescu. Romanul depa§e§te
insa modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic §i polemic
(parodic, ludic etc.), prin diferite elemente ale modernitafii.

ARGUMENTARE Se au in vedere urmatoarele renere: X

Argumentul 1. 2.1. Incadrare in specie §i curent literar:
Realism, viziune despre lume, romanul realist.
tema: „atenta observafie a socia- 2.2. Viziune despre lume.
lului, fresca Bucurestiului de di- 3. Tema romanului.
nainte de Primul Razboi Mondial". P3 P5

Argumentul 2.
Perspectiva narativa: „narafiunea
la persoana a Ul-a §i mentinerea 2.3. Perspectiva narativa.
naratorului omniscient". P4

Argumentul 3.
Incipit, final;
relafii temporale §i spa|iale / 4.1.1. Semnificafia titlului.
expozifiune: „gustul detaliului".
P8
4.1.2. Structura romanului §i tehnici PS
narative folosite.
4.1.3. Particularity file incipitului. PW
4.1.4. Particularitafile finalului §i ale P11
relafiei care se stabile§te intre incipit §i
final.
Argumentul 4. 4.2.1. Relafii temporale §i spa^iale. P13
Construcfia personajelor:
,,zugravirea unor caractere bine 4.3. Construcfia personajelor. P16
individualizate, observarea 4.3.1. Modalitafi / procedee de .4 iMU

umanitdjii sub latura morala". caracterizare a personajelor in romanul

studiat.

CONCLUZIE
Prin urmare, Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de factura bal- zaciana,
avand toate trasaturile acestui tip de roman identificate §i de criticul literar Gheorghe Glodeanu
in afirmafia citata initial.

446
 Pdrticularitati ale textuiui narativ j~
/Varianta 34, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pa-
' in care sa prezinti tema §i vizhinea despre lume tntr-un roman, al lui G. Ca- ^nescu
pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirma^ie critica: „Ce este pc scurt, un
roman? O scriere tipic realist#, demonstrarea unei ideiprintr-o ex- erienfa/' (G. Calinescu,
Studii de estetica).

IPOTEZA
A§a cum afirma G. Calinescu in lucrarea Studii de estetica, un roman este „o scriere tipic
realista, demonstrarea unei idei printr-o experienjd." Aceasta afirmatie se potri- ve§te foarte
bine §i romanului Enigma Otiliei (1938) ce are ca trasaturi „Atenta observable a socialului,
zitgravirea unor caractere bine indiv:dualizate, gustul detaliului, observarea umanitafii sub
latura morala, fresca Bucure§tiului de dinainte de Primal Raz- boi Mondial, narcpiiinea la
persoana a Ill-a §i menfinerea naratorului omniscient [...]" (Gheorghe Glodeanu, Poetica
romanului romanesc interbelic), dar care depa§e§te modelul realismului clasic, al
balzacianismului, prin spiritul critic §i polemic (parodic, ludic), prin diferite elemente ale
modernitatii.
Afirma^ia lui G. Calinescu se susfine in acest roman realist la nivelul temei, al con- flictelor §i
al planurilor narative. Roman al unei familii §i istorie a unei mo§teniri, in Enigma Otiliei
imaginea societa^i bucure§tene de la inceputul secolului al XX-lea constitute fundalul pe care
se proiecteaza formarea / maturizarea unui tanar care, inainte de a-§i face o cariera, traie§te
experienfa iubirii §i a rela|iilor de familie (bildungsromanul).

ARGUMENT ARE Se au in vedere urmatoarele repere:

Argumentul 1.
Realism, viziune despre lume. 2.1. Incadrare in specie §i curent literar:
romanul realist. P2
2.2. Viziune desnre lume.
Argumentul 2.
JT P3
Tema, motive; titlu. 3. Tema romanului. P5
4.1.1. Semnificatia titlului. P8

Argumentul 3.
Compozifie; conflict, construc- fia 4.1.2. Structura romanului §i tehnici P9
subiectului. narative folosite.
4.2.2. Subiectul romanului. P14
4.2.3. Conflictul. P1S

Argumentul 4.
Bildungsromanul / maturizarea 4.3.1. Modalitafi / procedee de carac-
unui tanar - caracterizarea terizare a persona]elor in romanul stu-
personajului Felix Sima. diat.

CONCLUZIE
Prin urmare Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman, adica „o scriere tipic rcalista,

447
 ; GcORGE C XLINcSCU / Ikr realist de ip b Izrci^.n
dernonstrarea u.tei ide; printr-o expertenfa".

PLICATII

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa demonstrezi aparte- nenta unui
roman studiat la realism.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• prezentarea succinta a curentului literar realism (istoric, trasaturi, re- prezentanfi);
® prezentarea, prin referire la romanul studiat, a patru elemente de com- pozitie §i/
sau de constructie a subiectului (de exemplu: actiune, conflict, relafii temper ale §i
spafiale, momente ale subiectului, incipit, final, modalitdfi de caracterizare etc.);
® prezentarea tipurilor de personaje existente in romanul studiat;
0
exprimarea unei opinii argumentate, despre modul in care se reflecta o idee sau
tema textului in romanul studiat.

NOTA! Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, despre relafia dintre incipit §i final intr-un
roman realist studiat, apartinand lui G. Calinescu. In elaborarea eseului, vei avea in
vedere urmatoarele repere:
° prezentarea a patru componente de structura §i/ sau de compozifie a romanului
pentru care ai optat (de exemplu: tema, viziune despre lume, constructia subiectului,
particularitafi ale compozijdei, perspective narativd, tehnici narative, secvenjft narativd,
episod, relcifii temporale $i spafiale, personaj, modalitajp de caracterizare a personajului
etc.);
• ilustrarea trasaturilor incipitului, prin referire la textul narativ ales
® comentarea particular!tailor construcfiei/zmzlnh/z in textul narativ ales;
• exprimarea unei opinii argumentate, despre semnificatia/ semnificafiile relafiei
dintre incipitul §i finalul romanului ales.

NOTA! Pentru con^inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.

448
 Romanul realist de tip balzacian
Enigma Otiliei
de GEORGE CALINESCU

83. ParticuSaritati de constructie a personajuM

Eseu despre particularitafile de construcfie a unui personaj principal /

feminin dintr-un text narativ studiat studiat (de exemplu: incadrarea in
tipologie / statut social, psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitafi de
caracterizare a personajului; raportarea personajului la aspecte ale textului
narativ: tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenje narative / scene
semnificative, incipit,final etc.).

2NTRODUCERE

9 1. Incadrarea Tn context
incadreaza Ca teoretician al romanului romanesc, G. Calinescu res- personapl ales m pinge
proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic opera si romanul . .
in contextul epocii (romanul obiectiv de tip balzacian).
§1 al orientarilor Al doilea dintre cele patru romane scrise de G.Calinescu
Hterare
’ (Cartea nuntii,
1933, Enigma Otiliei, 1938, Bietul loanide,
1953, S crinal negru, 1960) este un „roman de critic, in care realismul,
balzacianismul §i obiectivitatea au devenit program es- tetic" (Nicolae Manolescu) §i un
roman al iubirii adoles- centine. ■>

Personajul eponim al romanului, Otilia Marculescu, re- prezinta

misterul feminitapii adolescentine. Personal!tate in formare,
contradictorie, Otilia este portretizata atat prin modalitati de
caracterizare specifice romanului realist (legatura cu mediul, descrierea
camerei, portretul direct, detaliat, ce incadreaza de la inceput personajul
in tipologie), cat §i prin tehnici moderne precum comportamentis- mul
§i pluriperspectivismul, care ii intretin aura de mister, relativizeaza
imaginea §i limiteaza omniscien|a.

449
 GEORGE CALINESCU / F.onanul realist de tip balzacm

CUPRINS

2. Elemente ale textului narativ

Prezinta 2.1. Prezentarea specificului perspective! narative in romanul
4 elemente ale
textului narativ, studiat
semnificative
pentru realizarea
Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a Ill-a. Vi-
personajului ales. ziunea „dindarat" presupune un narator obiectiv, deta§at, care nu
se implica in faptele prezentate, dar condi^ia im- personalitafii
P21 este incalcata prin comentariul unui estet. De§i adopta un ton
Prezinta snecificul obiectiv, naratorul omniscient comu- nica, prin postura de
perspective! nara-
tive in romanul
spectator §i de comentator al come- diei umane reprezentate, cu
studiat. instanfele narative. Naratorul se ascunde in spatele diverselor
ma§ti (un exemplu in acest sens este personajul reflector, Felix
Sima, din al carui punct de vedere sunt prezentate personaje §i situafii), fapt dove- dit §i
de limbajul uniformizat.
O particularitate a realizarii personajului central, Otilia, o constituie
faptul ca ea nu este prezentata aproape deloc pe parcursul romanului
din perspectiva unica a naratorului. Portretul ei este realizat prin
tehnici moderns: comporta- mentismul §i reflectarea poliedrica. In
felul acesta, Otilia devine un personaj atipic in comparafie cu alte
personaje ale romanului. Caracterul atipic al Otiliei este conferit de
aura de mister care o inconjoara pe parcursul intregii carfi, mai ales ca
ea insa§i se poarta foarte diferit fafa de personajele romanului. Astfel,
in relafie cu familia Tulea adopta o seriozi- tate rece, blazata, iar cu
mo§ Costache, Felix si Pascalopol e protectoare, rasfajata, capricioasa,
luminoasa, naiva.

P22 2.2. Relatia dintre tema romanului si personajul princi-

pal feminin
Prezinta relatia
dintre tema roma- Prin tema, romanul este balzacian §i citadin. Caracterul ci- tadin
nului personajul
principal feminin ineste un aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei
romanul studiat. bucure§tene de la inceputul secolului al XX- lea, prezentata in
aspectele ei esenfiale, sub determinare so- cial-economica (istoria
mo§tenirii lui mo§ Costache
Giurgiuveanu), imaginea societajii constituie fundalul pe care se
proiecteaza formarea / maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte
de a-§i face o cariera, traie§te experienja

450
 Particularitap de construc|ie a personajului
iubirii alaturi de Otilia. Intre cei doi tineri se va nagte inca de la
inceput o afecfiune delicata, determinate gi de condifia lor de orfani.
Impulsiv gi, intr-o oarecare masura imatur, Felix percepe dragostea la
modul romantic, transformand- o pe Otilia intr-un ideal feminin:
„Otilia i se mfafisase de la inceput ca ofinalitate, ca un premia mereu dorit si
mereu amanat, al meritului lui. Voia safaca ceva mare din cauza Otiliei §i
pentru Otilia". El are nevoie de certitudini, iar comportamentul
derutant al fetei il descumpanegte, pentru ca nu-gi poate explica
schimbarile de atitudine, trecerea ei brusca de la o stare la alta. Insugi
scriitorul justifica misterul personajului feminin prin prisma
imaturitafii lui Felix, spunand ca „nu Otilia are vreo enigma, ci Felix crede
cd le are. Pentru un barbat de douazeci de ani, enigmatica vafi in veci, fata
care il respinge dandu-i totu§i dovezi de afecfiune".
Roman al unei familii gi istorie a unei mogteniri, cartea se incadreaza in
categoria prozei realist-balzaciene prin mo- tivul mogtenirii gi al paternitafii.
Motivul partenitafii este susfinut de faptul ca fiecare dintre personajele
romanului determina cumva soarta orfanei Otilia, ca nigte „parinfi ,/.

2.3. Relatia dintre semnificatia titlului si personajul principal feminin din roman
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a pa- ternitafii. Autorul schimba
titlul din motive editoriale gi deplaseaza accentul de la tema specific realista a
paternitafii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul pro- tagonistei, care,
degi pare a-1 iubi pe Felix, il parasegte, con- siderand ca reprezinta o
P23
piedica in calea realizarii lui profesionale gi se casatoregte cu Pascalopol,
Prezinta rela^ia abandonat gi el in favoarea unui conte exotic.
dintre semnificatia
titlului persona- jul
principal feminin in 2.4. Conflictul
romanul studiat.
Conflictul romanului se bazeaza pe relajiile dintre doua fa- milii inrudite,
care sugereaza universul social prin tipurile urnane realizate. O familie este
a lui Costache Giurgiu- veanu, posesorul averii, gi Otilia Marculescu,
adolescenta orfana, fiica celei de-a doua soldi decedate a batranului. Aici
patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului, care vine la Bu~ curegti pentru
a studia Medicina gi locuiegte la tutorele sau

Prezinta modul in
care conflictul se
reflecta in evolu£ia
personajului prin-
cipal feminin.

451
 d GEORGE CALIMbGCU / Fcmanul realist de tip balzudan
legal, mog Costache. Un alt intrus este Leonida Pascalopol, prieten al batranului.
Afecfiunea mosierului pentru Otilia, pe care o cunoagte de mica gi dorinfa de a avea o
familie care sa-i umple singuratatea, reprezinta motivele vizitelor repetate ale lui
Pascalopol in casa lui mog Costache.
A doua familie, vecina gi inrudita, care aspira la mogte- nirea averii
batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Din clanul Tulea face
parte, pe langa Aglae, soful acesteia, Simion Tulea gi cei trei copii ai lor:
Olimpia, Aurica gi Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Rafiu pentru
a obfine zestrea ca sof al Olimpiei.
Istoria unei mogteniri include doua conflicts succesorale: primul este
iscat in jurul averii lui mos Costache (adversita- tea manifestata de Aglae
impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea (interesul lui
Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic privegte rivalitatea
adolescen- tului Felix gi a maturului Pascalopol pentru mana Otiliei.

3. P25 Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales

Prezinta statutul Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului gi
reprezinta misterul feminitafii adolescentine. Ea este fiica adoptiva a
social, psihologic,
moral etc. al per-
lui mog Costache, dar are un statut incert din cauza avarifiei acestuia
sonajului ales, prin
gi raportare la a respingerii de catre clanul Tulea, pentru care este o rivala la
conflictul / con-
mogtenire. Personalitate in formare, copii gi femeie, cu un
flictele textului na-
rativ studiat. comportament derutant, Otilia intruchipeaza un ideal de feminitate
atat pentru tanarul Felix, care viseaza sa o ia de sofie, sau pentru ma-
turul Pascalopol, cat gi pentru autor insugi, dupa cum acesta marturisegte.
Studenta la Conservator, inzestrata cu un temperament de artista,
Otilia studiaza cu placere pianul, citeste carfi gi reviste franfuzegti gi este
indiferenta in ceea ce privegte averea lui mog Costache. Fata ii va purta
de grija lui Felix, inca din seara sosirii tanarului in casa lui mog Costache.
Nea- vand unde sa-1 gazduiasca, Otilia ii va oferi cu generozitate
tanarului camera ei, prilej pentru Felix de a descoperi in amestecul de
dantele, partituri, romane franfuzegti, cutii de pudra gi parfumuri, o
parte din personalitatea volubila gi exuberanta a Otiliei.

452
 Par icularita|i de conjtructie a personajului
Otilia este cocheta care considera ca „rostul femeii este sa placa, in afara de
acta mi poatefi fericire," Otilia crede ca pen- tru o femeie „singura forma de
inteligenfd, mai mult de instinct, e sa nu piarda cei cafiva ani de existenta, vreo zece
ani cel mult”
Mai tarziu, Felix va realiza adevarul spuselor Otiliei. Epilogul romanului
este ilustrativ in acest sens. Felix se in- talne§te cu Pascalopol in trenul de
Constanta, iar mogierul ii dezvaluie ca i-a redat libertatea Otiliei, constatand ca
tanara se plictisea alaturi de el. Otilia era undeva prin Argentina, casatorita cu
un conte exotic. „Afost ofata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma,",
afirma Pascalopol de- spre Otilia, iar Felix observa in fotografia pe care i-o
arata mo§ierul, o femeie total schimbata, in care nu o mai recu- noa§te pe
tanara exuberanta de odinioara, fiindca „un aer de platitudine feminin d stingea
total”.

4. Trasatura principal^ a personajului ales

Prezinta trasatura Este dificil de fixat o anumita trasatura a Otiliei, fiindca ele- mentul care ii
principals a define§te cel mai bine personalitatea il re- prezinta misterul feminitafii.
personajului ales,
ilustrata prin Ilustrative in acest sens devin nenumaratele secvenfe din roman in care
episoade / Otilia apare alaturi de Felix. Una dintre aceste secvenfe este aceea din
secvenjje narative /
situa|ii capitolul al VUI-lea, in care Felix ii marturise§te Otiliei ca o iube§te, prin
semnificative sau intermediul unei scrisori. Fata nu reactione- aza in niciun fel la declarajia
prin citate
de dragoste a lui Felix §i, intr- un gest de exaltare nebuneasca, tanarul
comentate.
fuge de acasa. Otilia il cauta peste tot cu trasura, iar cand, in sfargit il
gase§te in pare a§ezat pe o banca incarcata de zapada, comportamen- tul
ei este la fel de neclar §i de misterios ca intotdeauna, lasand in sufletul lui Felix
dezamagire §i nedumerire. Con- versafia tinerilor evidenfiaza cele afirmate: Ce copil e§ti!
fi-am citit scrisoarea, dar am uitat, §tii cd sunt o zapacita. De ce safugi? fi-am spus eu cd nu te
iubesc? Felix tresari deodata in- focat. / - Otilia, e adevarat? Ma iube§ti? /- Ei, ei, nu fi-a spus ni-
meni cd te ura§te. / Felix fu iar dezamagit.”
Ultima intalnire dintre Felix §i Otilia, inaintea plecarii ei din fara impreuna
cu Pascalopol evidenfiaza misterul care define§te personalitatea eroinei.
Tanara percepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire §i libertate
absolute, in timp ce Felix are despre dragoste pareri rornantice, el fiind

453
 GEORGE CALIMESCU / Rominul realist de tip balzacian
gata sa a§tepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va
casatori cu Otilia. Dandu-si searna de aceasta diferenfa, dar §i de faptul ca ar
putea reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a lui Felix, Otilia il
parase§te pe tanar §i alege siguranfa casatoriei cu Pascalopol.
Cel care intuie§te adevarata dimensiune a personalitafii Otiliei este
Weissmann, prietenul lui Felix, care, la un moment dat, intr-o discufie cu
acesta, afirma: „Orice femeie care iube§te un barbatfuge de el, ca sa ramana in
amintirea lui ca o aparifie luminoasa. Domnigoara Otilia trebuie safie ofata
inteli- genta. Dupa cate mi-ai spus, infeleg cd te iube§te."

5. Caracterizarea personajelor

5.1.P27 Modalitati/ procedee de caracterizare

Precizeaza moda- Personaj eponim al romanului, enigmatica Otilia este por- tretizata
lita|ile / proce-
atat prin modalitati de caracterizare specifice romanului realist
deele de
caracterizare a (legatura cu mediul, portretul fizic, detaliat, ce incadreaza de la
personajului spe- inceput personajul in tipologie), cat §i prin tehnici moderne precum
cifice romanului
studiat. comportamentismul §i pluri- perspectivismul, care ii intretin aura de
mister, relativizeaza imaginea §i limiteaza omniscienfa.
Mijloacele balzaciene introduc imaginea contradictorie a adolescentei
prin descrierea camerei §i a portretului fizic. Interiorul dezvaluie
preocuparile artistice, naturalefea, co- chetaria (partial Otilia se
incadreaza in tipologia cochetei), curiozitatea, atracfia spre nou,
nelini§tea, nerabdarea specif ica finerefii. Portretul fizic surprinde varsta,
frumusejea, eleganfa, delicatefea, trasaturi ce o opun Auricai, dar §i fra-
gilitatea, vulnerabilitatea ei.
Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix prin
caracterizare directa: „Felix privi spre capatul scarii ca spre un cer deschis §i
vazu in apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung §i tanar de fata,
incarcat cu bucle, cazdnd pdna pe umeri." „Veri§oara,/ Otilia pe care o §tia
doar din scrisori il surprinde in mod placut, mai ales ca portretul ei apare
conturat in totala opozifie cu acela al fetei batrane Aurica: „Parasit de tofi,
obosit, Felix examina mediul in care picase. Otilia il surprinsese de la inceput §i
n-ar fi putut spune ce sentiment nutreafafd de ddnsa, simfea doar cd are in-
credere in ea. Fata parea sa aiba crptsprezcce-noiiasprezece ani. Fata maslinie, cu
nasul mic ochiifoarte albagtri, aratafoarte copilaroasa intre multele bucle §i
gulerul de dantela. Insa in tru- pul sub piratic, cu case delicate ca de ogar, de un
stil perfect, fara acea slabiciune supta §i patata a Aureliei, era o mare libertate de
mpcari, o stapdnire desavdr^ita defemeie." Prin autocaracteri- zare,
personajul igi dezvaluie propria personalitate: „Sunt foarte capricioasa,
vreau safiu libera! [...] Eu am un temperament nefericit: ma plictisesc repede,
sufar ednd sunt contrariata".

454
 Particular lia^i de construe rie a personajului
Alte trasaturi ale Otiliei se desprind din caracterizarea indirecta, conturata
cu ajutorul faptelor, dialogurilor sau relafiilor cu alte personaje, prin
utilizarea tehnicilor mo- derne: comportamentismul gi pluriperspectivismul.
Pana in capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentata exclu- siv prin
comportamentism (fapte, gesturi, replici), fara ca naratorul omniscient sa
susfina, prin perspectiva sa unica, una sau alta dintre laturile personalitafii
personajului.
Aceasta tehnica este dublata, pe acelagi spafiu narativ, de reflectarea
poliedrica a personalitatii Otiliei in congti- infa celorlalte personaje, ceea ce
confera ambiguitate personajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma,
misterul feminitajii.
In roman, personajele masculine, cu excepfia lui mog Costache, vad in
Otilia promisiunea erotica: directa - Felix, mascata - Pascalopol, senzual
vulgara - Stanica, gi se- xual-maladiva - Titi. Pentru personajele lipsite de
feminitate Aglae gi Aurica, Otilia este o femeie frivola, fara preocupari
gospodaregti gi nu reprezinta siguranfa in casnicie.
Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi (tehnica
moderna a pluriperspectivismului) alcatu - iegte un portret complex gi
contradictoriu: „fe-fetifa" cu- minte §i iubitoare pentru mo§ Costache, fata
exuberanta, ,,admirabild, superioara" pentru Felix, femeia capricioasa, „cu un
temperament de artiste"' pentru Pascalopol, dezmdfata, o stricata" pentru Aglae,
„o fata de§teapta", cu spirit practic, pentru Stanica, o rivala in casatorie pentru
Aurica, „cea mai eleganta conservatorista §i mai mandra", pentru colegii lui Felix,
care invidiaza familiaritatea tanarului cu Otilia. Insa cel care intuiegte
adevarata dimensiune a personalitafii Otiliei este Weissmann, prietenul lui
Felix, care, la un moment

455
 GEORGE CALIMESCU / Rominul realist de tip balzacian

dat, intr-o discufie cu tanarul Sima, afirma: „Orice femeie care iube§te un
barbatfuge de el, ca sa ramdnd in amintirea lui ca o aparifie luminoasa.
Domnisoara Otilia trebuie safie ofata inteli- genta. Dupa cate mi-ai spus, in eleg
cd te iubegte."

5.2. Relatia dintre personajul ales si un alt personaj al

romanului (Felix)
Prezinta rela|ia
personajului ales Ultima intalnire dintre Felix §i Otilia, inaintea plecarii ei din fara
J cu un alt personaj
al romanului. impreuna cu Pascalopol, este esenfiala pentru ilustrarea concepfiei
diferite despre viafa §i despre iubire a celor doi ti- neri. Daca Felix este
intelectualul ambifios, care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in
viafa §i pentru care femeia re- prezinta un sprijin in carter a, Otilia
este cocheta, care crede ca rostul femeii „este sa placa, in afara de asta
neputdnd existafe- ricire." Otilia concepe iubirea in felul aventuros al
artistului, cu daruire §i libertate totale, in timp ce Felix are despre dra-
goste pareri romantice, el fiind gata sa agtepte oricat in virtu- tea
promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia.
Contradicfiile Otiliei il deruteaza pe Felix, un tanar lipsit de
experienfa viefii. Initial, el ezita intre a crede barfele clanului Tulea §i
a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai apoi cand Otilia pleaca pe
nea§teptate la Paris cu Pascalopol, Felix are o scurta aventura cu
Georgeta, „fata faind", „pupila" unui general, pe care i-o prezinta
Stanica. De altfel cele doua femei, Otilia §i Georgeta, contribute in
egala masura la maturizarea lui Felix, reprezentand doua ipos- taze
ale iubirii - spirituals §i fizica: . .daca Otilia infafyafara indoiala aspirafia
sufletului sau, Georgeta putea sa-ifie o prie- tenafard niciun neajuns pentru
cealaltd". [...]„Pe Otilia o iubea cast, o voia ca pe o viitoare sojie...".

INCHEIERE

6. Semnificatia personajului Tn roman

Otilia reprezinta pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar
pentru Pascalopol o enigma. Misterul personajului pare a se ascunde
in replica parand de neinfeles la inceputul romanului: „Noi nu traim
decdt patru-cinci ani". Romancierul
Exprima-p. opinia
despre semnifi- ca|
ia personajului in
roman

456
 Particularitati de constriqie a perrorojului
insu§i a acordat un loc aparte acestui persona] feminin, in care marturiseste ca regaseste
o parte din sine.

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul Tn

care se reflecta o idee sau tema textului narativ Tn constructia personajului
Exprima-ti punc- tul
ales
de vedere ar-
gumentat, despre
In opinia mea, Otilia este o imagine a eternului feminin, prin amestecul de
modul in care se spontaneitate, naturalefe, eleganfa, co- chetarie §i profunzime din
reflecta o idee sau
personalitatea ei, fapt remarcat §i de Felix, care ii marturise§te la un
tema textului na-
rativ in construc|ia moment dat: „Te iubesc pe tine, care egtifrivola numai in aparenfa, fiind in fond
personajului ales. inteli- genta §i profunda".
De asemenea, consider ca i se potrive§te §i Otiliei carac- terizarea pe
care persona]ul Fred Vasilescu, din romanul Patul lui Procust, i-o face
Doamnei T., o alta intruchipare a idealului de feminintate din literatura
noastra interbelica, §i anume ca „nu e niciodata lafel, cum desigur nu e
niciodata la fel capriciul ciocdrliei in zbor”.
— — ~ i
7.2. Exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre
conditia femeii, reflectata Tn textul narativ ales, din perspectiva
finalului/ a deznodamantului
P31 In opinia mea, Otilia reprezinta una dintre ipostazele femi- nitafii infa|
Exprima-ti punc- tuli§ate in roman: eternul feminin. Prin construcfia sa ca persona], autorul
de vedere ar-
gumentat despre ilustreaza conditia femeii in contex- tul social plasmuit in viziune realista.
conditia femeii, re- De§i are o personalitate in formare §i un comportament derutant
flectata in textul
narativ ales, din
pentru barbafii din ]urul ei, ea este singurul persona] feminin
perspectiva finalu- rafinat din roman §i de o feminitate con§tienta, realizand ca
lui/ a dezno- pentru ofata, reugita in viafa nu e o chestiune de studiu §i de energie.
damantului.
[...] Rostulfemeii este sa placa, in afar a de asta nu poate fi fericire".
Autorul transmite astfel, prin replica personajului feminin, propria concepfie
despre condifia femeii in contextul societafii bucure§tene de la in- ceputul
secolului XX.
De§i este realizat prin tehnici moderne, personajul feminin poate fi
asociat, in unele aspecte, tipologiei clasice a cochetei. Otilia spune ca
f,pentru ofata, singura forma de inteligenfd, mai mult de instinct, e sa nu

piarda cel cdfiva ani de existenfa, vreo zece ani cel mult", Ea concepe iubirea
in felul aventuros al artistului, cu daruire §i libertate absoluta.
Amestecul de cochetarie §i profunzime din personalitatea ei poate
457
 GEORGE CALINESCU / Roman.il realist de tip balzacian
surprinde, cu toate ca acesta reprezinta insa§i esenfa feminitafii. Otilia,
care nu poarta prea mult timp doliu dupa mos Costache, pentru ca
„negrul o invineteste la fata" §i care, in vreme ce Felix ii vorbe§te despre
idealurile lui, se gande§te ca n~a §ters praful de pe pian, este aceea§i cu
Otilia care i§i da seama de nepotrivirea dintre ea §i Felix ca ideal de
viafa, alegand in final sa sacrifice iubirea lor adolescen- tina pentru
viitorul profesional stralucit al lui Felix. In dez- nodamant, Otilia il
parase§te pe tanar §i alege siguranta casatoriei cu Pascalopol, iar in
epilog, cafiva ani mai tarziu de la aceste intamplari, cand Felix se
intalne§te intamplator in tren cu Pascalopol, acesta ii dezvaluie faptul
ca i-a redat cu generozitate libertatea de a-§i trai tinerefea, iar Otilia a
devenit sotia unui conte exotic, undeva in Argentina: „Afost ofata
delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma".
Felix observa in fotografia pe care i~o arata mo§ierul o femeie
frumoasa, dar in care nu o mai recunoa§te pe tanara exuberanta de
odinioara, fiindca „un aer de platitudinefemi- nind stingea totul", ceea ce ar
confirma replica fetei de la in- ceputul romanului: „Noi nu traim decdt
cinci-§ase ani".

458
 Particularityti de construc|ie a persona]'ului

V; . ...<V y
A UJG^OR SUBIECTE PROPUSE I « * 3

X. (Variants 36, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2-3 pagini, despre particularitaflle de
construcfle a unui persona], dintr-un text narativ studiat, aparjinand lui G. Calinescu. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

TNTRODUCERE 1. Incadrarea in context.

P19
"CUPRINS Se vor avea in vedere oricare patru dintre
prezentarea a patru elemente ale urmatoarele repere:
textului narativ semnificative 2.1. Prezentarea specificului perspective! P21
pentru realizarea personajului ales narative in romanul studiat.
(de exemplu: aeflune, conflict, 2.2. Relafia dintre tema romanului §i P22
relafli temporale fl spa flale, personajul principal feminin in romanul
construefla subiectului, studiat.
P23
perspective, narativa, modalitafl de 2.3. Prezentarea relafiei dintre semni-
caracterizare, limbaj etc.). fica|ia titlului §i personajul principal
feminin in romanul studiat.
2.4. Prezentarea modului in care P24
conflictul se reflecta in evolupa
personajului principal feminin.
5.1. Precizarea modalitafilor / proce- P27
deelor de caracterizare a personajului
specifice romanului studiat.

Prezentarea statutului social, 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al r

psihologic, moral etc. al personajului ales.
personajului ales, prin rapor- tare
la conflictul / conflictele textului
narativ studiat.

Prezentarea trasaturilor 4. Trasatura principals a personajului • ■< F

personajului ales, ilustrate prin ales.
episoade / seevenfe narative / 5. Precizarea modalitafilor / a proce- -v;
situa|ii semnificative sau prin deelor de caracterizare a personajului
citate comentate. specifice romanului studiat.

Exprimarea unui punct de vedere 7.1. Exprimarea unui punct de vedere

argumentat, despre modul in care argumentat, despre modul in care se
se reflecta o idee sau tema textului reflecta o idee sau tema textului narativ in
narativ in constructs personajului constructs personajului ales.
pentru care ai optat.

INCHEIERE 6. Semnificapa personajului in roman.

459
 GEORGE CALINESCU / Romanul realist de tip balzr.cir.n
2. (variants 22, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2-3 pagini, despre conditia femeii,
reflectata intr-un text narativ studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrarea in context.

CURRINS 1.2.1. Incadrare in specie §i curent literar: P2

Sublinierea trasaturilor textului romanul realist;
narativ care fac posibila inca- 1.3. Tema romanului 5
drarea intr-o tipologie, intr-un
curent cultural / literar, intr-o
perioada sau intr-o orientare
tematica.

Prezentarea a patru elemente ale Se vor avea in vedere oricare patru dintre
textului narativ semnificative urmatoarele repere:
pentru realizarea personajului ales 2.1. Prezentarea specificului perspective!
P21
(de exemplu: aejdune, conflict, narative in romanul studiat.
relafii temporale §i spajiale, 2.2. Relafia dintre tema romanului §i
£*22
construcfja subiectului, perspective personajul principal feminin in romanul
narativa, modalitafi de studiat.
caracterizare, limbaj etc.). 2.3. Prezentarea relajiei dintre semni-
ficafia titlului §i personajul principal
P23
feminin in romanul studiat.
2.4. Prezentarea modului in care conflictul
se reflects in evolufia personajului v.'
principal feminin.
5.1. Precizarea modalita^ilor/ proce-
deelor de caracterizare a personajului
specifice romanului studiat.

Evidenfierea condifiei femeii, 4. Trasatura principals a personajului ales. ?ks

reflectste in textul narativ ales, prin
referire la doua scene / se- venfe /
situafii semnificative pentru
evolu^ia conflictului / a
conflictelor.

Exprimarea argumentata a unui 7.2. Exprimarea argumentata a unui punct P31

punct de vedere despre condifia de vedere despre condifia femeii,
femeii, reflectata in textul narativ reflectata in textul narativ ales, din
ales, din perspectiva finalului / a perspectiva finalului / a deznoda-
deznodamantului. mantului.

INCHEIERE 6. Semnificafia personajului in roman. ' 29

460
 Paihcul?.rir;h de construcfte a personajului

3. (Variants 23, 61 Bac. 2009) Serie un eseu de 2-3 pagini .

femimn, dmtr-un roman studiat, apartinand period P? Un personai vei avea In Were lUT„ato„eIe repere'(peX„“ V'V™
LgctJ.

1. Incadrarea in context.
CuptinsINTRODUCERE -■

Se vor avea in vedere urmatoarele

prezentares a patru caracteristici repere:
ale romanului selectat,
semnificative pentru realizarea
personajului ales, prin referire la 2.2. Relafia dintre tema romanului §i
constructs subiectului §i la
particularitafi ale compozipei.
Ilustrarea a patru procedee de
caracterizare a personajului, prin
episoade / seevenfe narative /
situa^i semnificative sau prin
citate comentate.
2.1. Prezentarea specificului perspective!
narative in romanul studiat.
personajul principal feminin in romanul
studiat.
Se vor avea in vedere urmatoarele
repere:
2.3. Prezentarea relafiei dintre semni-
ficafia titlului §i in personajul principal
feminin in romanul studiat.
2.4. Prezentarea modului in care P23
conflictul se reflecta in evolufia
personajului principal feminin.
P24
4. Trasatura principals a personajului ales.
5.1. Precizarea modalitafilor/ proce-
deelor de caracterizare a personajului
specifice romanului studiat.

Prezentarea relatiilor dintre 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al ■■V

personajul ales §i un alt pefsonaj al personajului ales.
romanului, din perspectiva 5.2. Rela|ia dintre personajul ales §i un alt
statutului lor social, psihologic, personaj al romanului (Felix).
moral etc.

Exprimarea argumentata a unui 7.2. Exprimarea argumentata a unui punct P31

punct de vedere despre condifia de vedere despre condifia femeii,
femeii, reflectata in textul narativ reflectata in textul narativ ales, din
ales, din perspectiva finalului / a perspectiva finalului / a
deznodamantului. deznodamantului.

INCHEIERE 6. Semnificafia personajului in roman.

461
 GEORGE CALIMESCU / Rominul realist de tip balzacian
4. (Varianta 16, Bac. 2007) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in
care sa prezinfi condipa femeii, a§a cum este ilustrata intr-un roman studiat,
pornind de la ideea exprimata in urmatoarea afirma^ie: „Studiul femeii mi-a piirut
totdeauna mai interesant deedt al barbatului, fiinded la barbajifaci inconjurul faptelor,
§ifaptele sunt rareori prea interesante, pe candfemeia are o rezerva bogatd de material
sufletesc, in cautarea caruia poti pleca intr-o aventuroasa cercetare, plind de surprize."
(Hortensia Papadat Bengescu)

IPOTEZA
Opinia Hortensiei Papadat-Bengescu conform careia „Studiul femeii mi-a parut tot-
deauna mai interesant deedt al barbatului, fiinded la barbapfaci inconjurul faptelor, pfap-
tele sunt rareori prea interesante, pe candfemeia are o rezerva bogatd de material
sufletesc, in cautarea caruia pop pleca intr-o aventuroasa cercetare, plind de surprize", se
poate ilustra prin realizarea personajului principal §i eponim al romanului Enigma Oti-
liei (1938) de G. Calinescu.
ARGUMENTARE
Argument 1.
Prezentarea relafiei dintre "23
semnificafia titlului §i personajul
principal feminin in romanul 2.3. Prezentarea relafiei dintre
studiat. semnificafia titlului §i personajul
Argument 2. principal feminin in romanul studiat.
Precizarea modalitafilor /
procedeelor de caracterizare a 224
personajului specifice romanului 2.4. Precizarea modalita|ilor/ proce-
studiat. deelor de caracterizare a personajului
Argument 3. specifice romanului studiat.
Statutul social, psihologic, moral
etc. al personajului ales, prin 3 33
raportare la conflictul / conflictele 3. Statutul social, psihologic, moral etc. al
textului narativ studiat. personajului ales, prin raportare la
Argument 4. conflictul / conflictele textului narativ
Relevarea principalei trasaturi a studiat.
personajului ales ilustrate prin
doua episoade / seevenfe . "35
narative / situafii semnifica- tive 4. Trasatura principals a personajului ales.
sau prin citate comentate.

CONCLUZIE
Prin urmare, realizarea personajului Otilia demonstreaza, a§a cum remarca Hortensia
Papadat- Bengescu, faptul ca „Studiul femeii [este] mai interesant decat al bar- batului

462
 Particularity^ de conjtructie 3 personaiului

11 | /KPLICATII ] • • •
1 (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa
prezinji destinul unui personaj dintr-uri roman studiat apar|inand lui G.
CalinescUz pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmajie: „Romanul
realist este istoria unui e§ec" (E.M. Forster).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structure textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, in care sa

prezinfi modalita^ile de constructie a unui personaj dintr-un roman studiat
aparjinand lui G. Calinescu, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea
afirmajie critica: „Prin transformarea ambiguizarii in norma stilistica, G. Calinescu
imprima constant personajelor 0 dubla semnificajie, una vizibila §i 0 alia sugerata, le
determina 0 complexitate deasupra mediei, ce nu se confunda cu banalul echivoc, 0
polivalenja izvordta din suprapunerea a ceea ce par ele cd sunt la prima lectura §i ceea ce
se dezvaluie a ft la un alt strat al decodarii. Un astfel de personaj capteaza atenjia,
personalitatea lui intriga §i rajdunea incear cd sa patrunda dincolo de sinuozitajile
deconcertante spre gdsirea unei motivatii semnificative, pentru fiecare serie de fapte,
ganduri §i atitudini antitetice." (Ion Balu, Opera lui G. Calinescu)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentapa (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra / ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Romanul realist de tip balzacian
Enigma Otiliei
de GEORGE CALINESCU

IO, Particularitatii die construcfie a peff’scrajefloir

(cuplu)

Eseu despre particularitajdle de construct a dona personaje ce

alcatuiesc un cuplu intr-un roman studiat (de exemplu: mcadrarea
in tipologie / statut social, psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitajd
de caracterizare; raportarea personajelor la aspecte ale textului narativ:
tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenfe narative / scene
semnificative, incipit, final etc.).

INTRODUCERE

1
P32 1. Incadrare in contextul operei
Incadreaza cuplulRoman citadin, fresca a burgheziei bucure§tene de la ince- putul
Felix - Otilia in
secolului al XX-leaz prezentata in aspectele ei esen- fiale, sub
contextul operei lui
G. Calinescu. determinare social-economica (banul ca valoare intr-o societate
degradata moral), Enigma Otiliei de G. Calinescu se plaseaza pe
coordonatele tematice ale realismu- lui balzacian: familia, casatoria, parvenirea, e§ecul
erotic, motivul mo§tenirii §i al paternitafii, dar apeleaza si la mij- loace ale modernitafii.
Caracterul de fresca este dublat de caracterul de bil-
dungsroman: imaginea societafii constituie fundalul pe care se
proiecteaza formarea/ maturizarea unui tanar care, inainte de a-
§i face o cariera, traie§te experienfa iubirii §i a relafiilor de
familie.
Este roman realist prin: tema, structura (inchisa), speci- ficul
secvenfelor descriptive, realizarea personajelor, dar depa§e§te
modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul
critic §i polemic (parodic, ludic etc.), prin ele- mente ale
modernitafii.
Dupa ce in romanul Cartea nunfii (1933), prin interme- diul
personajelor Jim Marinescu §i Vera Policrat, G. Calinescu
ilustrase iubirea implinita matrimonial, in Enigma

464
 Particul'-.rnati de conatructie a personajelor (cupla)

Otiliei (1938), scriitorul prezinta o poveste de dragoste ne~ implinita,

ai care! protagonist! sunt adolescent!! Felix Sima si Otilia Marculescu.

CUPRINS

2. Element© ale textului narativ

P33
2.1. Perspective narativa Tn romanul studiat
Prezinta
4 elemente ale Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a Ill-a. Vi- ziunea
textului narativ, ,/
//dmdarat presupune un narator obiectiv, deta§at, care nu se implica
semnificativ e
pentru realizarea in faptele prezentate, dar condifia impersonal! ta|ii este incalcata prin
personajului ales. comentariul unui estet. De§i adopta un ton obiectiv, naratorul
omniscient cornu- nica, prin postura de spectator §i de comentator al
come- diei umane reprezentate, cu instance narative. Naratorul se
Prezinta specificul ascunde in spatele diverselor ma§ti (un exemplu in acest sens este
perspective! nara-
tive in romanul personajul reflector, Felix Sima, din al carui punct de vedere sunt
studiat. prezentate personaje §i situafii), fapt dove- dit §i de limbajul
—■ m r ~~~
uniformizat.
O particularitate a realizarii personajului central, Otilia, o constituie
faptul ca ea nu este prezentata aproape deloc pe parcursul romanului
din perspective unica a naratorului. Portretul ei este realizat prin
tehnici moderne: comporta- mentismul §i reflectarea poliedrica. In
felul acesta, Otilia devine un persona] atipic in comparafie cu alte
personaje ale romanului. Caracterul atipic al Otiliei este conferit de
aura de mister care o inconjoara pe parcursul intregii carfi, mai ales ca
ea insa§i se poarta foarte diferit fafa de personajele romanului. Astfel,
in relafie cu familia Tulea adopta o seriozi- tate rece, blazata, iar cu mo§
Costache, Felix §i Pascalopol e protectoare, rasfafata, capricioasa,
luminoasa, naiva.

2.2. Relatia dintre tema romanului si personajul princi-

pal feminin
Prin tema, romanul este balzacian §i citadin. Caracterul ci- tadin este
un aspect al modernismului lovinescian. Fresca a burgheziei
bucuregtene de la inceputul secolului al XX-lea, prezentata in aspectele
Prezinta relatia ei esenfiale, sub determinare social-economica (istoria mo§tenirii lui
dintre tema roma-
nului §i personajul mos Costache Giur-
principal feminin in
romanul studiat.

465
 GEORGE CALINESCU / Romanu! realist de tip balzacian
giuveanu), imaginea societafii constitute fundalul pe care se proiecteaza formarea/
maturizarea tanarului Felix Sim.a care, inainte de a-gi face o cariera, traiegte experienta
iubi- rii alaturi de Otilia. Intre cei doi tineri se va naste inca de la inceput o afecfiune
delicata, determinate gi de condijia lor de orfani. Impulsiv gi, intr-o oarecare masura
imatur, Felix percepe dragostea la modul romantic, transformand-o pe Otilia intr-un
ideal feminin: „Otilia i se infafi§ase de la inceput ca ofinalitate, ca un premiu mereu dorit §i
mereu amanat, al me- ritului lui. Voia safacd ceva mare din cauza Otiliei §i pentru Otilia". El
are nevoie de certitudini, iar comportamentul derutant al fetei il descumpanegte, pentru
ca nu-gi poate explica schimbarile de atitudine, trecerea ei brusca de la o stare la alta.
Insugi scriitorul justified misterul personajului feminin prin prisma imaturitafii lui Felix,
spunand ca Otilia are vreo enigma, ci Felix crede cd le are. Pentru un bdrbat de douazeci de ani,
enigmatica vafi in veci, fata care il respinge ddndu-i totu§i dovezi de afeefiune".
Roman al unei familii gi istorie a unei mogteniri, cartea se
incadreaza in categoria prozei realist-balzaciene prin mo-
tivul mogtenirii gi al paternitafii. Motivul partenitafii este
susfinut de faptul ca fiecare dintre personajele romanului
determina cumva soarta orfanei Otilia, ca nigte „parinfi".
—•';
I

2.3. Relatia dintre semnificatia titlului si personajul principal feminin din roman
Titlul initial, Parinfii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a pa- ternitafii. Autorul schimba
titlul din motive editoriale gi de- plaseaza accentul de la tema specific realista a
paternitafii la misterul prin care se caracterizeaza comportamentul prota- gonistei, care,
degi pare ad iubi pe Felix, il parasegte, con- siderand ca reprezinta o piedica in calea
realizarii lui profesionale gi se casatoregte cu Pascalopol, abandonat gi el in favoarea
unui conte exotic.
P3S 2.4. Conflictul
Prezinta rela^ia s
dintre semnifica|ia Conflictul romanului se bazeaza pe relafiile dintre doua fa-
titlului §i persona- milii inrudite, care sugereaza universul social prin tipurile
jul principal feminin,
in romanul
umane realizate. O familie este a lui Costache Giurgiu- veanu,
I studiat posesorul averii, gi Otilia Marculescu, adolescenta orfana, fiica
celei de-a doua sofii decedate a batranului. Aici

’aWr

j Prezinta modul in :
care conflictul se |
reflecta in evolu|ia j
personajului prin-
cipal feminin.

466
 Particularitayl de constructie a personajeior (cuplu)
patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului, care vine la Bu- cure§ti pentru a studia
Medicina §i locuie§te la tutorele sau legal, mo§ Costache. Un alt intrus este Leonida
Pascalopol, prieten al batranului. Afecfiunea mosierului pentru Otilia, pe care o cunoa§te
de mica §i dorinta de a avea o familie care sau umple singuratatea, reprezinta motivele
vizitelor repetate ale lui Pascalopol in casa lui mo§ Costache.
A doua familie, vecina §i inrudita, care aspira la mo§te- nirea averii
batranului, este familia surorii acestuia, Aglae. Din clanul Tulea face
parte, pe langa Aglae, soful acesteia, Simion Tulea §i cei trei copii ai lor:
Olimpia, Aurica §i Titi. In aceasta familie patrunde Stanica Ra^iu pentru
a ob^ine zestrea ca sof al Olimpiei.
Istoria unei mogteniri include doua conflicts succesorale: primul
este iscat in jurul averii lui mo§ Costache (adversita- tea manifestata de
Aglae impotriva orfanei Otilia), al doilea destrama familia Tulea
(interesul lui Stanica pentru averea batranului). Conflictul erotic
prive§te rivalitatea adolescents] ui Felix §i a maturului Pascalopol
pentru mana Otiliei.

P38 3. Tipologia personajeior; statutul lor social, psihologic, moral in

situatia initiala a textului narativ
Eviden|iaza tipo-
logia in care se in- Felix reprezinta tipul intelectualului ambifios, care nu su- porta ideea
cadreaza cele doua
personaje, ca §i de a nu insemna nimic in viafa. Statutul de orfan il ambifioneaza §i mai
statutul social, mult §i il determina sa-§i do- reasca, inainte de orice, sa se realizeze
psihologic, moral pe
care il au in si- tua|
profesional. El vrea sa faca o cariera in medicina §i cercetare, motiv
ia inifiala a textului pentru care dupa ce termina Liceul Internat din Ia§i, vine la Bucure§ti,
narativ. in casa tutorelui sau legal, mo§ Costache Giurgiuveanu. Felix este insa,
« CLZ-XST - & -XX.'* -IXCS*
in egala masura, ,,tdndrul indragostit naiv care ezita sa ia o decizie ferma §i,
astfel, isi pier de iubita" (Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romdnesc
interbelic).
Felix este fiul doctorului Sima din Ia§i, orfan din copila- rie de mama
§i apoi de tata, care, prevazator, ii asigura din punct de vedere financial’
viitorul. Crescut intr-o atmosfera lipsita de o prezenfa calda, tandra,
feminina, Felix este timid, sensibil, dornic sa aiba afecfiunea §i protecfia
unei familii. Fara experien^a, obi§nuit cu via^a de internat, Felix vede
in mo§ Costache imaginea autoritafii parentale, insa comportamentul
acestuia este departe de acela al unui tata

467
 preocupat de educafia fiului sdu, lasandu-i tanarului '•I nepot
libertatea absolute. Felix se obisnuie§te reped/^ aceasta
libertate, lipsa de supraveghere oferindu-i prilejui^ 1 a-§i
construi personalitatea in absenfa oricaror constrangen
In schimb Otilia este cocheta care considera ca ,,rostulfe
meiiestesa placa, in afara deasta mi poatefifericire". Studentala
Conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia
studiaza cu placere pianul, cite§te carfi §i reviste franfuze§ti §i
este indiferenta in ceea ce priveste averea lui mo§ Costache.
Fata ii va purta de grija lui Felix, inca din seara sosi- rii
tanarului in casa lui mo§ Costache. Neavand unde sa-1
gazduiasca, Otilia ii va oferi cu generozitate tanarului camera
ei, prilej pentru Felix de a descoperi in amestecul de dantele
partituri, romane franfuzesti, cutii de pudra §i parfumuri, o
parte din personalitatea volubila si exuberanta a Otiliei.

4. Trasaturile celor doua personaje, semnificative pen-

tru ilustrarea relatiilor dintre ele 5
Felix Sima este personajul reflector al romanului, prin intermediul caruia in anumite
momente ale acfiunii sunt redate opiniile naratorului
(ilustrativa in acest sens este scena
; Releva trasaturile
celor doua perso- se afla la capataiul lui mo§ Costache §i discuta despre cu totul
' naje, evider^iate in alte lucruri decat boala batranului, discufia lor fiind construita
cel pu|m 2 epi-
; soade / secven|e ca o secvenfa specified genului dramatic §i fiind redata prin
' narative, semnifi-
cative pentru evo- din capitolul al XVIII-lea, cand membrii familiei Tulea n
lujia relatiilor la rSnalSii11 Ini mnc i nci-^rno ci dicrutS ^cr\rn /m

1 dintre acestea.
L— implicarea lui Felix ca martor involuntar care „auzea, rand pe
rand, fragments dinfrazelefrecaruia, distingdndu- le dupd timbru,
caci jucatorii erau ascun§i, ca zeii, in norii de fum") Trasaturile lui Felix se contureaza
treptat, el fiind un tanar sensibil, timid, impulsiv, imatur §i oarecum naiv, chiar daca din
punct de vedere profesional il caracterizeaza ambifia de a-§i face o cariera.
In ceea ce o prive§te pe Otilia, este dificil de fixat o anu-
mita trasatura a ei, fiindca elemental care ii define§te cel mai
bine personalitatea il reprezinta misterul. Intre temperamental
Otiliei §i cel al lui Felix exista numeroase diferenje, acestea
putand fi ilustrate prin secvenfele din roman in care cei doi
tineri apar alaturi. Una dintre aceste seevenfe este aceea din
capitolul VIII in care Felix ii marturise§te Otiliei ca o iube§te,
prin intermediul unei scrisori. Fata nu reaejio-
?°rticularitati de cor.strucHe a personajelor (cuplu) | I

neaza in niciun fel la declarafia de dragoste a lui Felix §i, intr-un gest
de exaltare nebuneasca, tanarul fuge de acasa. Otilia il cauta peste tot

468
cu trasura, iar cand, in star sit il ga- seste in pare a§ezat pe o banca
incarcata de zapada, com- portamentul ei este la fel de neclar §i de
misterios ca intotdeauna, lasand in sufletul lui Felix clezamagire §i ne-
dumerire. Conver safia tinerilor evidenfiaza cele afirmate: „— Ce copil
e§til Ti-am citit scrisoarea, dar am uitat, §tii cd sunt o zapacita. De ce safugi?
fi-am spits eu cd nu te iubesc? Felix tre~ sari deodata mfocat. / — Otilia, e
adevarat? Ma iube§ti? / —- Ei, ei, nu }i-a spits nimeni cd te ura§te. / Felix fu
iar dezamagit."
Contradicfiile Otiliei il deruteaza pe Felix. Initial tanarul ezita intre a
crede barfele clanului Tulea §i a-i pastra o dragoste pura Otiliei, iar mai
apoi cand Otilia pleaca pe nea§- teptate la Paris cu Pascalopol, Felix are
o scurta aventura cu Georgeta, „fata faina", „pupila" unui general pe
care i-o prezinta Stanica. De altfel cele doua femei, Otilia §i Georgeta,
contribute in egala masura la maturizarea lui Felix:
..daca Otilia mfafyafara indoialaaspirajda sufletuluisau, Georgeta putea sa-i
fie o prietena fara niciun neajuns pentru cea- lalta."[.. .]„Pe Otilia o iubea
cast, o voia ca pe o viitoare so fie...".
Ultima intalnire dintre Felix §i Otilia, inainte ca aceasta sa se
casatoreasca cu Pascalopol §i sa piece definitiv din fara este esenfiala
pentru infelegerea personalita^ii tinerilor §i a atitudinii lor fa^a de
iubire. Daca Felix este intelectualul am- bijios, care nu suporta ideea de
a nu insemna nimic in viafa §i pentru care femeia reprezinta un sprijin
in carter a, Otilia este cocheta, care considera ca „rostul femeii este sa
placa, in afara de asta nu poate fi fericire." Otilia crede ca pentru o fe- meie
"singura forma de inteligenfa, mai mult de instinct, e sa nu piarda cei cativa
ani de existenfd, vreo zece ani cel mult." Tanara concepe iubirea in felul
aventuros al artistului, cu daruire §i libertate absoluta, in timp ce Felix
are despre dragoste pareri romantice, el fiind gata sa a§tepte oricat in
virtutea promi- siunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia.
Dandu- §i seama de aceasta diferenfa, dar §i de faptul ca ar putea
reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a lui Felix, Otilia il
parase§te pe tanar §i alege siguranfa casato- riei cu Pascalopol.

469
 I GEOPGE CALE JESCU / Romanul realist de tip balzacian
In epilog, cafiva ani mai tarziu de la aceste intamplari Felix se
intalne§te in tren cu Pascalopol care ii dezvaluie ca i- a redat
libertatea Otiliei, constatand ca tanara se plictisea ala- turi de el.
Otilia era undeva prin Argentina, casatorita cu un conte exotic.
„Afost ofata delicioasa, dar ciudata. Pentru minee - o enigma/', afirma
Pascalopol despre Otilia, iar Felix observa in fotografia pe care i-o
arata mo§ierul, o femeie total schirrt- bata, in care nu o mai
recunoa§te pe tanara exuberanta de odinioara, fiindca „un aer de
platitudinefeminina stingea totul."
La randul lui, Felix i§i realizeaza ambifiile profesionale,
devenind medic renumit §i profesor universitar, ,,se cdsdtori intr-
un chip care se cheama stralucit §i intra, prin sofie, intr-un cere de
persoane influente."

5. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajelor

Precizeaza care sunt
specifice romanului studiat
modalitatile/
Personajul reflector, Felix Sima, este caracterizat in mod direct de
procedeeie de ca-
racterizare a per- catre narator, in maniera realist-balzaciana, inca din incipitul
sonajelor specifice romanului: ,,...un tdnar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma
romanului studiat.
de licean Uniforma neagra ii era strdnsa bine pe talie, ca un ve§mant
militar, iar gulerul tare §i §apca umflata ii dadeau un aer barbatesc §i elegant. Fafa ii era insd
juvenila §i prelunga, aproape feminina din pricina §uvifelor mari de par ce-i cadeau de sub §apca,
dar culoarea maslinie a ob- razului §i taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntary.
intdia impresie."
Portretul fizic initial anticipeaza incadrarea eroului in ti-
pologie (ambifiosul). Acestui procedeu de caracterizare bal- zacian
i se adauga fi§a biografica, portretul direct facut de alte personaje,
portretul indirect reaiizat prin gesturi, fapte §i relafiile cu cei din
jur. Insingurat, visa tor, inteligent, fin, Felix are capacitate de
reflecfie, comentariul auctorial no- tand con§tiincios gandurile,
framantarile, indoielile in sti- lul indirect liber sau prin
intermediul jurnalului tanarului: Nu trebuie safiu a§a de orgolios de
averea mea, pe care n-am me- ritat-o §i sa scot ochii lumii cu ea. Trebuie
sa ma port modest, dis- cret, spre a nu scoate in evidenfa situafia critica a
Otiliei. Trebuie sa-i spun adevarul, ca am nevoie de prezenta ei.
Ambifios, rational, el nu ezita in privinfa viitorului, §tie exact ce
i§i do- re§te §i condifia de orfan ii da siguranfa de sine, ii intareste
vointa. lubirea iuvenila a lui Felix este sortita e§ecului si ta~ narul
ramane cu misterul comportamentului fetei §i cu nostalgia unei
iubiri neimplinite, dar se realizeaza din punct de vedere
profesional §i social.
Personaj eponim al romanului, Otilia este portretizata atat prin
modalitaji de caracterizare specifice romanului realist (legatura cu
470
 Particu!arita*i de constructie a persorujelor (cuplu)
medial, portretul fizic, detaliat, ce incadreaza de la inceput personajul in
tipologie), cat §i prin tehnici modeme precum comportamentismul si
pluriperspectivismul, care li intrefin aura de mister, relativizeaza
imaginea §i limiteaza omniscienfa.
Mijloacele balzaciene introduc imaginea contradictorie a
adolescentei prin descrierea camerei si a portretului fizic. Interiorul
dezvaluie preocuparile artistice, naturalefea, co- chetaria (partial Otilia se
incadreaza in tipologia cochetei), curiozitatea, atracfia spre nou,
nelini§tea, nerabdarea spe- cifica tinerefii. Portretul fizic surprinde varsta,
frumusefea, eleganfa, delicatefea, trasaturi ce o opun Auricai, dar §i fra-
gilitatea, vulnerabilitatea ei.
Intaiul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva lui Felix prin
caracterizare directa: ,,Felix privi spre capatul scarii ca spre un cer deschis §i
vazu in apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung §i tdnar de
fata, incdrcat cu bucle, cazdnd pdnd pe timer i." „Veri§oara" Otilia pe care o
§tia doar din scrisori il surprinde in mod placut, mai ales ca portretul ei
apare conturat in totala opozifie cu acela al fetei ba- trane Aurica: ,,Parasit
de tofi, obosit, Felix examina medial in care picase. Otilia il surprinsese de la
inceput §i n~ar fi putut spune ce sentiment nutreafafd de dansa, simfea doar cd
are incredere in ea. Fata pdrea sa aiba optsprezece-nouasprezece ani. Fafa
maslinie, cu nasul mic §i ochiifoarte alba§tri, aratafoarte copilaroasa intre
multele bucle §igulerul de dantela. Insd in tru- pul subjdratic, cu oase delicate ca
de ogar, de un siil perfect, fara acea slabiciune supta §i patata a Aureliei, era o
mare libertate de migcari, o stapdnire desdvdr§ita defemeie." Prin
autocaracteri- zare, personajul i§i dezvaluie propria personalitate: „Sunt
foarte capricioasa, vreau safiu libera! [...] Eu am un temperament nefericit: ma
plictisesc repede, sufdr cdnd sunt contrariata".
Alte trasaturi ale Otiliei se desprind din caracterizarea indirecta,
conturata cu ajutorul faptelor, dialogurilor sau

471
 GEORGE CALINESCU / Romanu! realist de tip balzacian
rela|'iilor cu alte personaje, prin utilizarea tehnicilor mo- derne:
comportamentismul gi pluriperspectivismul.
Pana in capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentata ex- clusiv prin
comportamentism (fapte, gesturi, replici), fy ca naratorul omniscient
sa susfina, prin perspectiva sa unica, una sau alta dintre laturile
personality personaju- lui. Aceasta tehnica este dublata, pe acelagi
spafiu narativ, de reflectarea poliedrica a personality Otiliei in
congti- in|a celorlalte personaje, ceea ce confera ambiguitate per-
sonajului, iar in plan simbolic sugereaza enigma, misterul feminity.
Relativizarea imaginii prin reflectarea in mai multe oglinzi (tehnica
moderna a pluriperspectivismului) alcatuiegte un portret complex gi
contradictoriu: ^fe-fetija" cuminte gi iubitoare pentru mog Costache,
fata exuberanta, ,,admirabila, superioara" pentru Felix, femeia
capricioasa, „cu un temperament de artista" pentru Pascalopol, „o
dezmafatd, o stricata" pentru Aglae, „o fata degteapta", cu spirit practic,
pentru Stanica, o rivala in casatorie pentru Aurica, „cea mai eleganta
conservatorista mai mandra", pentru colegii lui Felix, care invidiaza
familiaritatea tanarului cu Otilia. Insa cel care intuiegte adevarata
dimensiune a personalitafii Otiliei este Weissmann, prietenul lui
Felix, care, la un moment dat, intr-o discutie cu tanarul Sima, afirma:
„Oricefemeie care iube§te un barbat fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui
ca o aparifie luminoasd. Domni§oara Otilia trebuie safie ofata inteli- genta.
Dupa cate mi-ai spus, mfeleg cd te iube^te."

INCHEIERE

6. Semnificatia personajelor alese

Exprima-|i opiniaOtilia reprezinta pentru Felix o imagine a eternului feminin, iar
desore semnifi- ca|
pentru Pascalopol o enigma. Misterul personajului pare a se ascunde
ia personajelor ce
in replica de neinfeles la inceputul roma- nului: „Noi nu traim decdt
alcatuiesc cu- plul.
cinci-§ase ani". Romancierul insugi a acordat un loc aparte acestui
persona] feminin, in care marturisegte ca regasegte o parte din sine, dupa cum por-
tretul adolescentului Felix face indreptajita opinia ca acesta constitute un alter ego al
autorului.

472
 Particularity* de corstruc|ie c perscnajelor (cuplu)

7. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

P42 7. Opinia despre relatiile dintre cele doua personaje, din

Exprima-ti opinia
perspectiva situatiei finale/a deznodamantului
argumentata
despre relatiile
Consider ca in cuplul Felix - Otilia femeia este cea care, ple- cand cu
dintre cele doua Pascalopol, dovede§te ca are puterea de a decide pentru amandoi §i
personaje, din de a face un sacrificiu din iubire, dand ta~ narului posibilitatea de a-§i
perspectiva si-
tuatiei finale / a implini visul §i de a se realiza din punct de vedere profesional, cu atat
deznodamantului. mai mult cu cat acestuia nu i s-ar fi potrivit o viafa aventuroasa. In
schimb, nici ei nu
i s-ar fi potrivit o viafa modesta, plina de privafiuni la ince- put, pe
care ar fi fost obligata sa o duca alaturi de studentul Felix. Astfel, a§a
cum observa criticul literar Pompiliu Con- stantinescu „studentul
sentimental Felix Sima prime§te o magistral#. lee fie de viajfl, cu riscul
dezamagirilor, dar si cu avantajul de a deveni lucid, observdnd atdtea
realitafi tragice sau cornice."

SUGESTII DE ABORDARE ] A
UNOR SUBIECTE PROPUSE1

1. (Varianta 35, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini despre relafiile
dintre doua personaje ale unui text narativ studiat, aparfinand lui G. Calinescu. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

473
INfRODUCERE 1. Contextul operei. P32

CUPRINS
Prezentarea a patru elemente
ale textului narativ
semnificative pentru constructs
personajelor alese
(de exemplu: tema, perspective
narativa, actiune, conflict, relatii
temporale §i spafiale, construcfia
subiectului modalitati de
caracterizare, limbaj etc.).
Oricare patru dintre urmatoarele repere:
2.1. Perspectiva narativa. P34
2.2. Relafia dintre tema romanului §i
personajul principal feminin.
2.3. Rela^ia dintre semnifica|ia titlului §i
personajul pricipal feminin.
2.4 Conflictul textului narativ. ■ ’C7
5. Modalitati de caracterizare a perso- P4O
najelor.
 GEORGE CALINESCU / Romanul realist de tip b.slzacicn
3. Tipologia in care se incadreaza; statutul P33
Evidentierea situa^iei initiate a social, psihologic, moral etc. al celor doua
celor doua personaje, din personaje, in situa^ia inEgala.
perspectiva tipologiei in care se
incadreaza, a statutului lor social,
psihologic, moral etc.

Relevarea trasaturilor celor doua 4. Trasaturile celor doua personaje,

0)
personaje, semnificative pentru semnificative pentru ilustrarea relafiilor
ilustrarea relafiilor, prin raportare dintre ele.
la doua episoade / seevenfe
narative ale textului narativ ales.

Exprimarea unei opinii 7. Opinie argumentata despre relafiile

argumentate despre relafiile dintre dintre cele doua personaje, din
cele doua personaje, din perspectiva situa£iei finale / a
perspectiva situa|iei finale / a deznodamantului.
deznodamantului.

INCHEIERE 6. Semnificafia personajelor alese. ■j

[ APLICATII ] • • •
1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2 - 3 pagini, despre evolufia relaflilor dintre doua
personaje ce alcatuiesc un cuplu intr-un roman studiat, aparfinand lui G. Caliriescu.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru
construcfia personajelor alese (de exemplu: tema, perspectives narativa, aeflune,
conflict, relafli temporale fl spaflale, construcfla subiectului etc.);
• incadrarea personajelor intr-o tipologie, prin relevarea statutului lor social,
psihologic, moral etc.;
• prezentarea unor modalitafl de caracterizare §i a unor aspecte de limbaj,
valorificate in construcfia personajelor din cuplu;
• relevarea trasaturilor celor doua personaje, evidenfiate in doua epi- soade/
seevenfe riarative ale textului narativ ales; semnificative pentru evolutia
relafiilor din cuplu;
• exprimarea unei opinii argumentate despre semnificafia deznodamantului
pentru relatiile dintre cele doua personaje.

NOT2A! Pentru confinutul eseului vei primi 15 puncte (cate 3 puncte pentru fiecare
cerin^a/ reper); pentru redactarea eseului vei primi 15 puncte.

474
 Pp-tlCL.leU'it.'t’ ..
- - -- --*—s^gH£E£^ersona;ului
(cuplu)

2. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de aproximaHv 9 ••,

gUU d pre
un cuplu de personaje dintr-un roman interbeHc studiat ' “ afirmafia personajului
Weissmann, din romanul Enigma OtiHedeG CSV nescu: „Oricefemeie care mbe$te un
barbatfuge de el, ca sa ramann ft ■C'
ca o aparif-ie luminoasd". -in ammtrrea hu

NOTA! In elabofarea eseului M .

d=« 81
 Romanul realist-mitic
Baltagul
de MIHAL SADOVEANU

Particularitats aBe textului narativ 9

Eseu despre particularitafile unui roman studiat, aparfi- nand lui Mihail
Sadoveanu (de exemplu: tema, viziune despre lurne, construcfia subiectului,
particularitafi ale compozifiei, perspective narativa, tehnici narative, secvenfa
narativa, episod, relafii temporals §i spafiale, personaj, modalitati de caracterizare a
personajului etc.).

INTRODUCERE

R1 1. incadrare in context (opera autorului, epoca)

Realizeaza Mentorul modernismului romanesc, criticul E. Lovinescu, remarca
incadrarea in
context a
putemicul temperament Uric al lui Mihail Sadoveanu §i faptul ca talentul
romanului. sau nu s-a putut obiectiva decat arare- ori, caracterul epic al operei sale
ramanand pur formal. Cu alte cuvinte, este foarte multa poezie in proza
sadoveniana, pentru ca in fafa realitafii scriitorul ia o atitudine de exaltare sau de
induio§are, chiar daca ne referim la romanele realiste sau la cele istorice, eroice. La
niciunul dintre scriitorii romani nu este atat de evident faptul ca lumea nu are
neaparat di- mensiunile realitatii, ci proporfiile pe care i le ofera sensibi- litatea
creatorului ei.
Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, face parte ca §i volumul Hanu
Ancufei (1928) - din a doua etapa a creafiei sadoveniene §i este o
capodopera. Tot in 1930 apare un alt roman reprezentativ al perioadei
interbelice, Ultima noapte de dragoste, intdia noapte de razboi, romanul
modemist-su- biectiv al lui Camil Petrescu, care adopta o formula narativa
de ultima ora, proustianismul: narafiune la persoana intai, fluxul memoriei
afective, introspecfia, eroul intelectual, mediul urban.

477
 MIHAIL SADOVEANU / Roir.anul reaiist-mitic
I

In schimb, opera lui Sadoveanu este strabatuta de un fj Or

melancolic, nostalgic, ai carui termeni-cheie sunt „odinioara" si
"departe". Pentru personajul sadovenian, prezentul este doar un
rezultat al unei lungi acumulari de clipe trecute in care se ascund
taine stramo§esti pastrate cu sfintenie, capabile sa il puna intr-o
legatura mistica cu universul.

CUPRINS

2. Incadrare tn categorii
2.1. Incadrare Tn specie literara
Precizeaza 2-4
caracteristici ale Romanul Baltagul a fost considerat una dintre cele mai reu§ite
romanului, prin scrieri ale lui Mihail Sadoveanu, inca de la aparijie. Criticii literari
care po|i motiva
au remarcat profunzimea romanului, gene- rozitatea acestuia in
diversitatea „codurilor de lectura" pe care le permite, fiind
interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al ini^ierii, al
familiei si, nu in ultimul rand, ca roman cu intriga polifista.
Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relafiilor
umane, dar §i a celor dintre om §i cosmos, impune desfa- surari
epice ample. Romanul, datorita stratificarii planurilor sale narative
§i datorita spafiilor ample de gesticulate conflic- tuala, poate
aborda tema vie^ii si a mor|ii, a iubirii, a datoriei §i a imperii,
permijand totodata realizarea dimensiunii monografice a operei.
Redus ca dimensiuni, Baltagul ilus- treaza o caracteristica
importanta: forja de concentrare. Din acest punct de vedere,
Nicolae Manolescu facea constatarea ca Sadoveanu spune intr-o
pagina (in cazul precis al acestui roman) cat Rebreanu intr-un
capitol.
——-——

2.2. Realismul mitic

Incadreaza Exista in romanul Baltagul ilustrarea unei impresionante

’ romanul intr-un echivalen^e intre ordinea cosmica §i ordinea umana, intre ordinea
curent literar.
naturii §i cea a individului, care aspira la perfec- tune prin
integrarea ritmurilor proprii in cele universale. Astfel, o geografie
mitica se ascunde sub una reala, cu topo- nime identificabile pe harta, tot a§a cum un
scenariu mitic se carnufleaza in scenariul cautarii lui Nechifor Lipan.

478
 Particular! ta|i ale textului narativ
In realitatea lurnii evocate de Sadoveanu se impletesc cel putin trei
mituri fundamentale. Primul, indicat chiar de autor prin mottoul
romanului, este cel al nuntirii cosmice din balada Miorita. Critica liter ar a
a relevat cel pufin alte doua: al odiseei zeifei Isis - plecata in marea
calatorie a recompu- nerii trupului dezmembrat al lui Osiris - §i al
coborarii in Infern a lui Or feu.
Drumul parcurs de Vitoria Lipan din Magura Tarcaului, prin valea
Dornelor, pana la Suha, este numai intr-o oare- care masura o calatorie in
spafiu, pentru ca ea este dublata de o coborare in Infern, pe celalalt taram,
pentru implinirea ordinii transcendente a fiinfei.
Prin urmare, romanul Baltagul ilustreaza realismul mi tic, in a carui
reprezentare realitatea este o manifestare vizibila a unor legi invizibile, pe
care scriitorul le reveleaza citito- rului, spre o mai buna infelegere a
sensurilor existenfei.

R4 2.3. Viziune despre lume

Precizeaza Viziunea despre lume infafi§ata in acest roman (redus ca dimensiuni, dar
viziunea despre epopeic ca forfa de evocare) nu face excep- fie de la ampla perspective pe
lume existenta in
romanul studiat care o ofera Sadoveanu in toata creafia lui. Echivalenfele dintre ordinea
cosmica §i cea umana sunt concentrate intr-o lege universale, pe care
autorul §i personajele sale o numesc „randuiala". Uitarea ordinii lurnii este una dintre
marile primejdii ale varstei moderne a umanitafii, a§a ca scriitorul o evoca pentru a o salva.
Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna §i
oscileaza indecis intre a ramane legat de izvorul care La creat sau a se rupe de el. Din
aceasta perspective, raportul romanului Baltagul cu balada Miorifa dezveiuie sensuri care
depe§esc cu mult asemenerile relevate de firul narativ. Nechifor Lipan, perso- najul
„absent" al romanului, este obligat de mersul noii lumi se se desprinde de natura
protectoare §i se coboare in valea Dornelor, nu ca cioban, ci ca negustor, ceea ce difera de
motivul transhumanfei din balade.
Dace in balade moartea remanea ipotetica, in roman ea se infeptuie§te.
Vitoria parcurge un traseu pe care putem presupune ce Lar fi fecut si
maicufa b air ana, incercand se restabileasce „randuiala". Balanfa cu care
femeia cantere§te

479
 ,~| MIHAIL SADOVEANU / Romanul realist-mitic
„lumea noua", atat de diferita de lumea ei din Magura Tar- caului,
justified opinia lui Al. Paleologu ca romanul vorbe§te despre
desacralizare, despre coborare in profan. Pe de alta parte, prin intermediul
Vitoriei, romanul reconstitute un „drum spre centra" (Mircea Eliade),
pentru ca orice act religios presup one ie?irea din profan §i recu- perarea
timpului liturgic, sacra.
J !
|■- 2.4. Raportul realitate - fictiune. Geneza romanului
Ca roman realist, Baltagul abordeaza lumea din perspec- realitate - ficfiune va
Prezinta laportul
unui observator obiectiv, situat in afara universului pe . in romanul ales. _ _ ..... ,. ...r
care fl construie§te. Raportat la prmcipnle realismului fran- cez,

romanul lui Sadoveanu renunfa la oglindirea fidela, fotografica a

realitafii. Lumea este, pentru autorul Baltagului, un dat gata constituit,
care nu are nevoie de reflectare, ci de descifrare. De aceea realitatea
este concentrate, esenfia- lizata, redusa la evenimentele ei arhetipale.
Cititorul este chemat sa participe la un act cu vadit caracter inifiatic,
din care s-a eliminat Joalastul" detaliilor nesemnificative §i tot
arsenalul necesar crearii iluziei veridicitafii. Daca lumea lui Rebreanu
trebuie re-prezentata spre a fi infeleasa, lumea lui Sadoveanu trebuie
interpretata.
In reconstituirea genezei romanului Baltagul exista un detaliu
semnificativ, care se oglinde§te la nivel structural. Se spune ca intr-
una din calatoriile sale prin satele Moldovei, scriitorul a asistat la o
discufie dintre doi ciobani, care vor- beau despre o crima in lumea
pastorala. Dialogul i-a revelat o situate cu caracter arhetipal, in care se
concentra un mit fundamental al poporului nostru. Romanul a fost
scris dintr-o suflare, in doar noua zile, ca §i cum ar fi a§teptat numai
pretextul ie§irii la lumina din universul interior al scriitorului.
Cititorul este purtat printr-o geografie reala (Dorna, Bistrifa, Piatra,
Bro§teni etc.), in care cea ficfionala se integreaza firesc, a§teptand sa ii
fie descoperite sensurile simbolice: muntele, apa, valea, rapa.

in profunda legatura cu multiplele „coduri de lectura" pe care le

c; 3. Tema romanului
J permite, tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate:
1 relatia dintre ordinea reala §i cea transcendents

480
 Particula.ritati ale textului nara iiy

a lumii, precum §i condifia omului care traieste in zona de iriterferen|a a lurnii vechi cu
cea noua.
Din aceasta mare tema se desfac, intr-o refea complexa, celelalte teme,
subordonate: iubirea, moartea, familia, ini- tierea. Ele pot fi interpretate ca
aspecte ale marii teme care dezvaluie relafia ornului cu universal.

4. Elementele de structure, de constructs© a subiectului §i de

R?
compozitie a romanului
4.1. Structure romanului

structure de comp0^6
Romanul Baltagul este alcatuit din §aisprezece capitole, des- chise de un
& sa J je construct13 prolog cu un rol esenfial in conturarea viziunii despre lume §i a
subiectului-
perspective! narative.

4.1.1. Raportul incipit - final

R8
prezinta
Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic, preluand parca misiunea
parbcularitatile de-a continue textul bib lie al Genezei §i de a dezvalui intamplarile care au
structuni
urmat de la crearea lumii, pe plaiurile dimprejurul nostru: „Domnul
romanului.
Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lurnea, a pus randuiala §i semnfiecarui neam".
In ceea ce prive§te randuiala §i semnul, cuvintele-cheie
ale interpretarii romanului, se contureaza de la inceput o viziu- ne foarte
clara asupra lumii: existenfa este ordine §i semni- ficafie. Nimic aleatoriu nu
se petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. In ordinea
prestabilita a lumii, un Dumnezeu hatru a distribuit fiecarui neam darurile
cuvenite. Gand la tronul dumnezeiesc s-au infafi§at cu intarziere
moldovenii, calatori prin manti cu oile §i cu asinii, lor nu le~au mai ramas
bunuri de imparfit: „Nw va mai pot da intr-adaos decat o inima u§oara ca sa va
bucurafi cu al vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera; §i cel cu
bautura; §i s-avefi muieri frumoase §i iubefe".
Finalul romanului prezinta ie§irea personajului principal din imparafia
morfii §i reluarea ritmurilor fire§ti ale existenfei. Mandatul justifiar al
Vitoriei s-a implinit, ritualul integrarii cosmice a celui disparut s-a finalizat,
deci viafa poate sa mearga inainte in familia Lipanilor, condusa de-acum de
Gheorghifa. Putem observa ca finalul intra in raport de simetrie cu incipitul,
prin destinul exponentului exemplar al oamenilor de la munte, Vitoria.
4.1.2. Perspective narativa
Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita
pe un principiu telescopic. Legenda rostuirii etni- ilor, auzita de
Nechifor Lipan de la un baci infelept, este evocata de Vitoria, „stand
singura pe prispa in lumina de toamna §i torcand". Barbatul ei obi§nuia
sa o spuna uneori „la cumairii mmfi", adica in momente ritualice,
care amin- tesc de ordine §i rost. Prirna „voce" pe care cititorul o

481
 MIHAIL SADO7E 4NU / Romanul realist-mit:
aude in roman este deci a marelui absent, dar mediata prin
con§tiin{a femeii lui, surprinsa intr-o atitudine cu numeroase
valence simbolice: torcand nu doar lana din furca, ci §i caierul amin-
tirii §i al dorului. Treptat, dupa evocarea unor dialoguri cu talc ale
celor doua personaje, perspectiva narativa se schimba, facand loc
unui narator neutru, cu focalizare zero, care insa se va nuanfa pe tot
parcursul romanului, alternand cu foca- lizarea interna §i cu notafia
in stil indirect liber.

4.1.3. Tehnici narative

In altemarea planului exterior cu cel interior, un rol deose- bit il
are modul in care autorul alege sa faca trecerea in gandurile §i in
con§tiinfa tulburata de griji a femeii, mar- cand~o prin „gesturi de
inchidere", de retragere in sine: „Vitoria i§i trase broboada peste guru
§i ramase dreaptd pe scauna§ul ei, cu brafele mcrucigate pe sdni, privind
far a sa vadd framantarea de-afard a stihiilor".
In foarte multe situafii, Vitoria preia rolul de personaj-re-
flector, prin intermediul caruia se realizeaza portretul lui Nechifor,
dar §i anumite etape ale acfiunii. Filtrata prin con§tiinfa Vitoriei,
lumea dobande§te un talc care le scapa altora.
Schimbarea registrelor stilistice este o alta tehnica manuita cu
subtilitate de Sadoveanu. Un exernplu relevant este scri- soarea pe
care Vitoria i~o dicteaza preotului §i rezultatul final. Ferneia spune
„Gheorghie§ dragul mamei", iar popa /,transcrie,/: ,,Prea scumpul
meufiul". Ea continua: ,,sa §tii cd tatal tdu nu s-a tutors la noi acasa", iar
preotul ,ztraduce": ,,afld cd, din mila lui Dumnezeu, sunt sdnatoasa §i
doresc sa aflu §i despre tine la fel". in trecerea de la registrul familial la
cel oficial este surprinsa toata distanfa care se instaleaza intre
sinceritatea frusta a faranului §i §lefuirea artificiala a celui §colit.

482
 Particiuaritati ale textului narativ [
~I
ag 4.2. Momentele subiectului
Prezinta Din cele §aisprezece capitole ale romanului, primele cinci
momentele dezvolta o expozifiune ampla, necesara prezentarii timpului,
submdukti. _ spatiului §i personajelor. Gospodaria Lipanilor, sosirea lui
Mitrea argatul, pregatirile pentru iarna, alcatuiesc un plan al expozifiunii,
care contureaza aspectul monografic. Cela- lalt plan este central asupra
Vitoriei, care face drumuri in cercul satului intre preotul Daniil Milie§
(sa~i serie carte pentru Gheorghifa) §i baba Maranda, vrajitoarea (sad
explice pe caile ei intarzierea lui Nechifor).
Faptul perturbator - intriga - este intarzierea nejusti- ficata a
barbatului §i decizia Vitoriei de a incepe cautarile.
Venirea lui Gheorghifa acasa in prag de iarna o hotara§te sad trimita pe
el, dar ezitarea flacaului o face sa se razgandeasca.
Desfa§urarea aefiunii prezinta pregatirile de piecare §i urmare§te,
cronologic, drumul nevestei §i al feciorului, in disperata incercare de a
reconstitui traseul celui disparut §i de a irmoda firul cunoa§terii. Visul cel
rau nu ii dadea pace, a§a ca drumul pe care trebuie sa porneasca este deja
gandit ca o calatorie in lumea morfii: „dac-a intrat el pe celalalt taram,
oi intra eu dupa dansul". Faptul ca anunfa autoritafilor disparifia nu este
decat o formalitate, femeia infelegand mai bine ca datoria morala ii revine
in totalitate ei.
Dupa cele douasprezece vineri de post §i dupa inchinarea la icoana
Sfintei Ana, Vitoria pleaca in cautarea lui Nechifor, pe 10 martie, cand se
scursesera deja §aptezeci §i trei de zile de absenfa a acestuia. Mama §i fiul
strabat drumul spre Dorna insofifi initial de negustorul David din
Calugareni, ajung la Farca§a pe ninsoare §i viscol §i afla de la mos Pricop
ca in toamna potcovise calul unui barbat cu caciula brumarie. Participa
conform tradifiei la evenimentele care ii ies in cale (botezul de la Borca,
nunta de la Cruci), sperand ca in adu- narile acelea s-ar putea gasi cineva
care sa-i ofere indicii despre Nechifor. La Vatra Dornei, slujbagul neamf
de la can- felarie gase§te in registru tranzaefia de oi facuta de Nechifor §i ii
ofera femeii informafiile care ii indreapta pasii la vale, spre Neagra. De
peste tot citea semnele trecerii barbatului cu caciula brumarie, calare „pe-
un cal negru fintat". La Suha, la carciuma lui lorgu Vasiliu, semnele
dispar, caci acolo nu mai apare cel cautat. Vitoria are acum certitudinea
ca drumul lui s~a frant intre Suha §i Sabasa. Ajutata de nevasta han •
ului, Vitoria ii intalneste pe uciga§i: Calistrat Bogza §i m Cufui, in fafa car
or a joaca rolul soviet ingrii orate, care ar> leaza la ei ca la niste prieteni.
Intoarsa la Sabasa, cu ajutorui domnului Toma da de urma lui Lupu -
cainele credincios al lui Lipan - a§ezat la o gospodarie unde gasise mila §i
ada- post, precum §i un nou nume: Pripas. Lupu ii conduce -np mama si
pe fiu - la rap a in care zac osemintele lui Nechifor Cercetarile asupra
crimei comise printr~o lovitura de baltag intra in seama autoritafilor, iar
483
 ; MIHAIL f ADOVEANU / Romanul reaPct-mric
Vitoria sta in umbra subpre- fectului Anastase Balmez si adreseaza
vinovatilor aluzii incri- minatorii.
Capitolul final, al XVI-lea, concentreaza punctul culminant si
deznodamantul. La praznic, Bogza §i Cufui, adu§i la exasperare de
jocul Vitoriei, cedeaza nervos §i, in conse- cinfa, sunt demascafi.
Cainele Lupu sare la beregata celui care a ridicat braful uciga§, iar
Cufui ajunge in mana autori- tafilor. Gheorghifa dovedegte ca poate
folosi baltagul §i intra in randul maturilor.
Replica f inala a romanului ii re vine Vitoriei. Ea fixeaza etapele
traseului de intoarcere acasa, subliniind important respectarii
randuielilor. Gandul nu i se mai intoarce spre trecut, cu care a
incheiat socotelile, ci se proiecteaza in viitor: oranduirea turmelor la
munte, pentru pa§unea de vara, intoarcerea la Suha, alaturi de
Minodora, pentru parastasul de patruzeci de zile. Gand il anunfa pe
Gheorghifa ca „nici c-un chip" nu se va invoi sa o marite pe
Minodora cu fecio- rul dascalifei, Vitoria nu transmite doar o
atitudine, ci ii preda fiului ei responsabilitatea capului de familie, a
celui care ia deciziile.

” mv 4.3. Constructia subiectului

3 3

j Prezmta Criticul G. Calinescu observa ca romanul Baltagul preia -

4 constructia ., °r
| subiectului in printr~un artificiu cornpozifional stralucit - schema de
romanul ales. constructie a romanului politist, grefata pe un substrat
mitic. Romanul polifist (o subspecie romanesca destul de
cli§eizata) se compune din acfiuni care se succeda intr-o ordine
prestabilita: crima (precedata uneori de disparifia victimei),
ancheta, descoperirea criminalilor §i probarea vinovafiei, finalizata
cu pedepsirea lor. Se observa perfecta

484
 Particular!tap ale textuiui narativ
suprapunere a epicului cu schema prezentata: intarzierea
nejustificata a lui Nechifor Lipan, convingerea Vitoriei ca s-a
prapadit, cautarea cadavrului §i declansarea unei anchete (a
autoritafilor, dar mai ales a femeii), identificarea lui Bogza §1 Cufui
ca uciga§i, dovedirea vinovafiei acestora pedep- sirea lor (cu
moartea, a principalului vinovat, cu mchisoarea - a complicelui sau).
Aceluia§i schematism din succesiunea acfiunilor i se supune
distributia rolurilor personajelor: victima, uciga§ul, complicele,
detectivul, ajutorul sau, martori, per soane investigate. Doua ,,surprize"
caracterizeaza romanul sub acest aspect. Este vorba, in primul rand,
despre detectivul inedit, cu opinci §i basma, cu un befiga§ misterios cu
care tot scormone§te in pamant, fara ca nimeni sa §tie exact de ce. Mai
mult, detectivul acesta pare sa aiba o serie de "handicap uri": este
analfabeta, nu a circulat niciodata cu trenul, o mira existenfa telefonului ca
o lucrare a diavolului, crede ca duhul Celui rau se ascunde intr-o caj:elu§a
cam jigarita §i, peste toate, susfine ca mortul i-a vorbit. Al doilea personaj
inedit in schema este martorul. Nu acela despre care vorbe§te Vitoria in
prezenfa lui Anastase Balmez, cand il interoga pe Calistrat Bogza, caci
acela nu exista - ea, §i criminalii §tiau acest lucru. Este vorba despre
martorul pripasit in gospo- daria in care i s~a dat o bucata de mamaliga
rece, pentru care §i-a facut datoria cu prisosinfa toata iama: cainele Lupu.
O alta stereotipie a romanului polijist este transformata de Sadoveanu
intr-o realizare romanesca excepfionala: relajia dintre detectiv §i ajutorul
sau. In planurile inifiale, ajutorul - Gheorghifa - ar fi trebuit sa piece
singur in cautarea celui disparut, dar mama i§i da seama ca nu este
suficient de pregatit, pentru ca accepta misiunea, dar cere sa i se spuna ce
sa faca. Vitoria §tie ca drumul va fi greu, ca presupune adaptarea la
situafii nea§teptate, luarea rapida a deciziilor §i confruntarea cu o
categorie umana necunoscuta fiului pana atunci: uciga§ul. In consecinfa,
aceasta „femeie in (ara barbatilor" (N. Manolescu) preia rolul inifiatorului, al
maestrului care poarta pa§ii novicelui spre cunoa§tere. Befi- ga§ul
scormonitor de care nu se desparte Vitoria in ultimele capitole ale
romanului este semnul distinctiv al celor ale§i, instrumentul magic care ii
orienteaza spre gasirea apei, a comorii, a adevarului.

485
 ,~| MIHAIL SADOVEANU / Romanul realist-mitic

4.4. Relatii temporale si spatiale

Timpul epic este marcat in roman de calendarul popular in care se
Prezinta relatiile ■ ,
;■ temporale ’
incadreaza viafa pastorala. Suprap unerea evenimen- telor din
spatiale in „ romanul
analizat
destinul individual cu cele ale unui ciclu cosmic este unul dintre
cele mai importante aspecte dezvaluite in romanul Baltagul.
Cititorul atent la indicii temporal! observa ca timpul evenimenfial la care se raporteaza
personajele se plaseaza intre doua mari sarbatori cre§tine, cu corespondent in calendarul
pastoral. Samedru (Sfantul Dumitru - 26 octombrie), patronul iernii pastorale, „incuie" vara
§i des- frunzegte codrul. Sangiorz (Sfantul Gheorghe - 23 aprilie) readuce codrul la viafa §i
alunga iarna. Cele doua anotim- puri pastorale au un echivalent simbolic in ciclul viafa -
moarte, la care se raporteaza nu numai natura, ci §i indi- vidul. Plecarea lui Nechifor de
acasa coincide cu „drumul spre iarna", adica spre moarte; la polul opus, intr-o perfecta
simetrie, de Sangeorz va fi desavar§it ritualul integrarii lui in ritmurile universului, pentru
o rena§tere intr-o alta „prima- vara". Sarbatoarea Sfinfilor Mucenici este celebrata in pre-
ziua plecarii Vitoriei §i a lui Gheorghifa in calatorie, la 10 martie. In vechiul calendar
precre§tin, ea marca inceputul de An Agrar, ziua in care se suprapuneau doua sarbatori ale
timpului: sfar§itul iernii §i inceputul verii. In simbo- listica romanului, ziua plecarii nu
poate fi altceva decat momentul in care incepe acfiunea liturgica de transfigurare a morfii
pamante§ti in viafa eterna, cosmica.
Spafiul epic are valenfe care imbina planul real cu cel simbolic.
Structurile antropologice ale imaginarului releva opozifii
semnificative intre spafiul sacru al muntelui, situat in apropierea
cerului §i spafiul degradat al vaii. O serie in- treaga de opozifii se
subordoneaza acesteia, pastrand intacte toate conotafiile valorice:
ascensiune - coborare, sacru - profan, arhaic - modern.
La confluenfa spafiului real cu cel simbolic se afla §i rap a, un
substitut al Infernului in care coboara Gheorghifa in noaptea
priveghiului - experienfa inifiatica obligatorie in drumul spre
maturitate. Deplina pustietate a locului dintre pamant §i cer il lasa
pe fecior singur in fafa morfii, pentru a infelege condifia umana:
„Nu s~ar fi putut spune ca are vreun dezgust, dar de cdnd traia pe lume
nu-ifusese data o

486
 Purticularltd^i ale textului narativ
asemenea cumplita vederc". Valoarea rapei ca spafiu al inifierii este
sustmuta gi de evenimentele cu caracter mitic, fabulos la care
participa tanarul. Relevanta este prezenta pajurei care planeaza
deasupra vaii, rotindu-se de dona ori peste vale gi pornind apoi spre
zarea larga, cu un japat ascufit. In vechile credinfe romanegti,
sufletul mortului se transforma in pasare, iar pajura este - in
mitologia autohtona - o fiinta fabuloasa, venita din „taramul de
dincolo" spre a cere o rasplata tinerilor participant! la un rit de
inifiere.

4.5. Constructia personajelor

Eviden^iaza Unul dintre cele mai importante aspecte referitoare la construe- fia
constructia
personajelor este identificarea unei scheme mitice in
romanul analizat. distribufia lor. Una dintre povegtile exemplare ale umanita- tii, care este
considerate „mitul total": istoria zeului egiptean Osiris, ucis de fratele
lui, Seth, gi reinviat de Isis. Analogiile depagesc cadrul personajelor
principale. Zeul va fi r azbuna t de fiul sau Horus (Gheorghifa), cu
ajutorul cainelui Anubis (Lupu), care in credinfa egipteana este calauza
divina spre Infern gi cel care devoreaza pacatogii, dupa judecata lui
Osiris. Mitul de larga circulate universala deschide cai noi de
interpretare romanului: „cuplul Osiris - Isis cuprinde reper- toriul intreg al
semnificajdilor cosmice exprimate de ipostazele umane fundamentale: casnicie,
iubire, paternitate, fidelitate, prietenie, rodnicie, legiuire, lupta binelui
fmpotriva raului, moarte, pietate, nemurire". (Al. Paleologu, Treptele lumii
sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu)
Un alt aspect care pune in evidenfa geniul sadovenian este
constructia personajului absent. In momentul intrarii in timpul
discursului, moartea lui Nechifor se consumase deja, dupa cum ne
atenfioneaza premonifiile Vitoriei, al carei vis (nu eres, cum in mod
eronat crede preotul) il evoca pe barbatul ei trecand inters cu spatele
peste o apa neagra, a Styxului, fara indoiala. Absenfa lui Nechifor din
timpul real, dar prezenfa lui perpetua in gandul, in sufletul gi in
aefiunile Vitoriei, il propulseaza in postura de supraperso- naj. In
structura de adancime a textului, personajul absent a fost transformat in
erou cu atribute excepfionale. In primul rand, demnitatea de a rosti
povegti cu caracter mitic la nunfi gi cumetrii il situeaza pe o pozifie
privilegiata, deasupra

MIHAIL SADOVEANU / Roman ul rcalist-rnitic

•r j ----------------------------'---------------------------------------

semenilor sai neinifiafi. In al doilea rand, pe drumul cautarii lui,

portretul lui Nechifor.se distinge asemenea unui erou cu atribute
legendare: vesel, generos §i mai ales netemator de a umbla singur
487
 in miez de noapte. In al treilea rand, prin suprap unerea figurii lui
cu cea mitica a lui Osiris, Nechifor dobande§te statutul unui erou
cu atribute divine.
Semnificafia numelor este foarte importanta pentru
configurarea sensurilor profunde ale romanului. Provenit din
latinescul victor („victorie", „biruinfa,,)/ numele eroinei
concentreaza statutul ei in raport cu raul (demasca §i pedep- se§te
uciga§ii), in raport cu prejudecafile lumii (refuza inter- pretarile
preotului sau ale babei Maranda), in relate cu moartea
(infaptuiegte ritualul „marii treceri") §i chiar in raport cu sine
(gase^te puterea de innoda firul vietii de acolo de unde ha nipt
disparifia lui Nechifor). Marele disparut poarta un supranume
atribuit in mitologia greaca lui Zeus §i unor divinitafi: Nikephoros
(„purtator de biruinfa") este triumfator asupra morfii, pentru ca
supraviefuie§te prin iubire §i prin integrarea in Marele Tot.
Gheorghifa, numele diminutivat al sfantului care a ucis balaurul,
mo§tene§te numele adevarat al tatalui sau, acel nume de taina pe
care il rostea uneori Vitoria §i pe care il striga cu disperare in
momentul coborarii in rapa morfii.
. . ._{

5. Particularitati ale limbajului

TN*w

particularitati ale Limbajul

sadovenian are o curgere melodioasa, de poveste - limbajului in
spusa domol, cu respectul cuvenit cuvantului ca parte a unui I, romanulales. Logos
creator de lume. Temperamental liric al lui Sadoveanu transpare nu numai in
viziunea despre lume, ci §i in rostirea plina, rotunda, §lefuita pana la rangul marii
arte. E. Lovinescu surprindea aceasta trasatura esenfiala care da farmecul subtil al
operei: „melancolia unei lumi muribunde s-afuri§at in sufletul „poetului" Sadoveanu, iar
strigatul de moarte al lucru- rilor care pier i§i gasegte ecoul in toatd creafia".
In romanul Baltagul, limbajul are - in primul rand - o motivatie
realista, pentru ca reconstitute, in datele ei esen- I fiale, o lume in
care s-a petrecut o crima. Situata insa la | interferenfa lumii
arhaice cu cea moderna, lumea evocata | reflecta aceasta
particularitate §i in limbaj. Un ton cere- monios strabate opera in
cele mai multe pagini ale ei, fie ca

488
 Particularita|i ale textului narativ
se aude vocea naratorului, fie a personajelor. Sadoveanu stie ca in
cuvant se ascund tainele lumii §i ca a-1 rosti implica un act de
participate la create. Limbajul impresioneaza nu neaparat prin
reclarea fidela a particularitajilor dulcelui grai moldovenesc, deloc
de neglijat, ci prin nivelul la care ajunge acest limbaj. Timbrul
grav §i sarbatoresc, cu adresari directe de o politicoasa
cuminjenie, alaturi de elemente arhaice §i populate, care se
conjuga armonios cu neologismele, tra- deaza ceremonia unei
culturi vechi §i nobile.

INCHEIERE

R14 6. Originalitatea romanului Tn contextul literaturii in- terbelice

Releva in ce Sub istoria unei crime petrecute in lumea pastorala a seco- lului al XX-
consta
originalitatea lea pe plaiurile mioritice ale Moldovei, se gasesc straturi-straturi de
romanului in paliere tematice §i de semnificatii profunde, prin care cititorul este
contextul
literaturii.
invitat sa participe la un act ini^iatic de injelegere a lumii. Romanul
Baltagul aduce o formula romanesca inedita in peisajul epicii
interbelice: polimor- fismul structurii, adica „amestecul de roman realist narafiune
arhetipala grefatd pe un scenariu polifist". (Carmen Matei Mu§at, Romanul romdnesc
interbelic).
Romanul Baltagul este unul traditional, pentru ca recom- pune
imaginea unei societafi arhaice, pastratoare a unor tradijii care au
supra viejuit in varful muntelui de pe vremea „craiului nostru
Boerebista”. Prin complexitate, prin poli- morfism §i prin semnificafii,
scrierea depa§e§te granitele tradifionalului §i intra in categoria
romanului mi tic.
 MIHAIL SADOVEANU / Romanul realist-mitic

CULV/MLL vs j
IA US^OR SUBJECTS PROPUSE1 • » »

1. (Variants 15, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre
tema §i despre principalele componente de structura, de compozite §i de limbaj
dintr-un text narativ studiat, apar|inand lui Mihail Sadoveanu. In elaborarea
eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

epoca).
2.2. Incadrarea intr-un curent literar.
R3
CUPRINS

Prezentarea temei romanului, R6 R9

reflectata in textul narativ ales, 3. Tema romanului.
prin referire la subiect. 4.2. Momentele subiectului.
R8
Precizarea mstan|elor comunicarii
narative §i rolul acestora in textul 4.1.1. Structura romanului (incipit -
final).
R8
studiat
4.1.2. Perspectiva narativa.
Sublinierea a patru elemente ale
RIO
textului narativ, semnificative 4.3. Constructs subiectului. R5 R11
pentru ilustrarea viziunii despre 2.4. Raportul realitate-fictune.
R12
lume a autorului/ a naratorului 4.4. Relapi temporale §i spa^iale.
(de exemplu: aefiune, conflict, 4.5. Constructs personajelor.
relajii temporals spajiale,
construcjia subiectului,
particularitaji ale compozijiei,
perspective narativa, tehnici
narative, limbaj etc.)

Exprimarea unui punct de vedere 5. Limbajul

argumentat, despre limbajul
naratorului §i al personajelor.

INCHEIERE 6. Originalitatea romanului in contextul

literaturii interbelice.

490
 Pr:rticularitati ale textului rarativ

[ PLICATII ; c.

1. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, despre un text narativ
studiat, din crea£ia lui Mihail Sadoveanu, pornind de la urmatoarea afirma|ie:
,/Trecutul nu are important decat intruedt vorbe§te prezentului, iar din trecut nil poate
vorbi prezentului decat ceea ce ne poate face sa uitam cd e trecut" (Mihail
Dragomirescu).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoleza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argu-
mentepm §i/ sau contra/ ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini, despre un roman

studiat, din creajia lui Mihail Sadoveanu, pornind de la urmatoarea afirrna^ie:
„Fenomenele de via{a conteaza doar intrucat sunt inzestrate cu semnifica^ii. Ceea
ce nu este semn nu exista. omul mitic traie§te prin semne care trimit la o
semnifica|ie unica" (Nicolae Manolescu, Area lui Noe).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argu-
mentepro §i/ sau contra/ ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza. Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Romanul realist-mitic
Baltagul
de MIHAL SADOVEANU

II. Particularitati de constractiie a personajului

Eseu despre particularitafile de construcpe a personajului intr-un

text narativ studiat, aparjinand lui Mihail Sadoveanu (de
exemplu: incadrarea in tipologie/statut social, psihologic, moral etc.;
trasaturi; modalitaji de caracterizare a personajului; rapor- tarea
personajului la aspecte ale textului narativ: tema, viziune despre lume,
conflict, subiect, secvenje narative/ scene semni- ficative, incipit, final
etc.).

INTRODUCERE

I
1. Contextul epocii
j.
* Incadreaza Aparina lui Mihail Sadoveanu in peisajul literaturii romane „ ,
d romanul ales in
... de la inceputul secolului al XX-lea este imediat remarcata si
| contextul epocii §1 1
.
al orientarilor valoareaprozatorului este admirata de la debut, vocea auto ri tar a a lui
Titu Maiorescu fiind printre primele care se exprima in termeni
elogio§i despre autorul povestirilor pre- miate de Academia
Romana, in anul 1905. Mihail Sadoveanu, autorul romanului
Baltagul, se va impune in literatura noastra datorita talentului sau
epopeic, (de povestitor care reconstitute lumea, combinand
datele unei realitajj gene- roase cu un imaginar artistic de factura
lirica), cu o opera vasta, de peste o suta de volume.
Fasciana^ia scriitorului pentru „departe" §i pentru „odi-
nioara" strabate toata crea^ia in proza. Asa se explica faptul ca
autorul i§i gase§te refugiul in istoria medievala a Moldovei, in
natura virginala - pe care o exploreaza in minunatele istorisiri
despre vanatoare si pescuit - si in zonele izolate, acolo unde
timpul pare sa fi stat in loc. Trasaturile identi- ficate anterior
deterrnina o anumita construc£ie a persona- jelor sadoveniene,
care au o dimensiune lirica foarte profunda,

492
 Particulirltpri de construcne personajului I
o infelepciune venita din adancurile vremurilor si o lega- tura
seer eta cu natura §i cu ritmurile universale.
Inca de la aparifie, in 1930, romanul Baltagul a fost con- siderat
una dintre cele mai reugite scrieri ale lui Mihail Sadoveanu. Criticii
literari au relevat profunzimea roma- nului, generozitatea acestuia in
diversitatea codurilor de lectura pe care le perrnite, complexitatea
relajiilor urnane §i - nu in ultimul rand - forfa personajului principal,
Vitoria Lipan.

CUPRINS

2. Elemente ale textului narativ

2.1. Tema romanului
Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relafiilor urnane, dar
Prezinta, prin §i a celor dintre om §i cosmos, impune desfagurari epice ample.
referire la romanul
studiat, patru Romanul, datorita stratificarii planurilor sale nara- tive gi datorita
elemente ale textului spafiilor ample de gesticulate conflictuala, poate aborda tema viefii
narativ,
semnificative pentru
a morfii, a iubirii, a datoriei gi a inifierii, permifand totodata
personajul ales (de realizarea dimensiunii mono- grafice a operei.
exemplu: tema, Palierul tematic foarte vast se repercuteaza asupra construe- fiei
aeflune, conflict, relafli
spaflale fl temporale, personajului principal.
construcfla Situat (cel putin prin dimensiuni) la granifa dintre nuvela gi
subiectului,
perspective narativa, roman, Baltagul abordeaza tema familiei dintr~o perspective
modalitafl de aproape mistica, situand relafiile dintre membrii familiei sub un
caracterizare, limbaj
etc.). clopot cosmic, unde rasuna ritmurile grave ale legitafii divine, net
superioare celei urnane. „Randuiaia,,/ viafa gi moartea fac obiectul
unei inifieri a fiului ajuns in situafia de a asuma rolul tatalui gi de a
prelua responsa- bilitatea familiei, dupa cum se cuvine intr-o
R17 societate tradi- fionala. Inifierea in tainele existence! este realizata
de mama, singura capabila - prin dragoste, daruire gi infelepciune -
Prezinta rela^ia
sa transforme fiul intr-un matur demn.
dintre tema
romanului Ca roman al viefii §i al morfii, Baltagul prezinta
personajul un persona] feminin memorabil, perfect integrat in
principal.
ritmurile cosmice gi infelegand ca existenfa
individuals funefioneaza in deplina concordanta cu cea universala.

493
 ,~| MIHAIL SADOVEANU / Romanul realist-mitic
2.2. Confiictele si structura romanului
pus
5

Structural in §aisprezece capitole, actiunea romanului se

i!
Prezinta relatia desfasoara pe un singur plan narativ este prezentata cro-

a L .',

? dintre structura
.’
nologic, cu rare abateri in analepse menite sa recupereze figura
memorabila a lui Necliifor Lipan. Pe firul epic al cautarii
j romanului, subiect, personajului disparut se ordoneaza doua confiicte importante:
confiicte si unul de natura morala, care presupune
■■ e’’oiu|ia
pedepsirea uciga§ilor
pentru savar§irea faptei abominabile, altul de natura interioara,
detectabil in suferin^a nevestei din Magura Tarcaului §i in
tentativele ei de a ramane tare in fafa loviturilor destinului.
Trei mituri fundamentale se impletesc in structura de
adancime a romanului §i, implicit in realitatea lumii evocate de
Sadoveanu. Primul, indicat chiar de autor prin mottoul
romanului, este cel al nuntirii cosmice din balada Miorifa.
Povestea exemplara, alegorica, a morfii ca nunta de pro- porfii
cosmice, ca reintegrare in natura, se intrezare§te in paginile
acestui roman modern, interbelic. Un aspect foarte important
formulat de balada populara este confirmat de roman: moartea
este doar o trecere in partea nevazuta a lumii, nu o disparijie, ci o
continuare a ritmurilor existence!. Critica literara a relevat
existenja in structura romanului a cel pujin inca doua mituri:
odiseea zei^ei Isis - plecaa in marea calatorie a recompunerii
trupului dezmembrat al lui Osiris - §i coborarea in Infern a lui
Orfeu. Mitul egiptean spune istoria zeului egiptean Osiris, ucis
de fratele lui, Seth, §i reinviat de Isis. Analogiile depa§esc cadrul
personajelor principale. Zeul va fi razbunat de fiul sau, Horus
(Gheorghifa), cu ajutorul cainelui Anubis (Lupu), care in credinja
egip- teana este calauza divina spre Infern §i cel care devoreaza
pacato§ii, dupa judecata lui Osiris (potrivit interpretarii lui Al.
Paleologu).
Mitul coborarii in Infern se identifica in toate etapele
calatoriei Vitoriei Lipan. Cand femeia porne§te de acasa, la
inceput de primavara, ea §tie ca drumurile ei vor cauta semnele
morfii, caci visul premonitoriu, cu Nechifor trecand calare peste o
apa neagra, nu i-a last nicio indoiala. La fel ca pentru Orfeu,
coborarea Vitoriei in Infern este motivata de o iubire puternica
fa|a de cel care a fost dragostea ei de mai bine de douazeci de
ani. O alta legatura posibila cu mitul

494
 Particularita^i de con3truc|ie a personajului

este simetria inversa, legata de rezultatul cautarii. Se stie ca Orfeu, prin

cantecul lui, a induplecat-o pe zeifa Persefona sa i-o redea pe Euridice, cu
conditia sa nu se intoarca sa o pri- veasca pana dupa ie§irea din Infern
ajungerea pe Pamant. Orfeu incalca interdictia §i sofia lui dispare pentru
totdea- una, lasand zadarnica orice incercare ulterioara de a o mai
recupera. Vitoria pare sa §tie talcul mitului, pentru ca dupa ce
infaptuie§te ritualul de inmormantare (asigurand celui piecat odihna
sufletului §i viafa ve§nica), nevasta nu mai prive§te inapoi, ci gandurile
ei se proiecteaza spre viitor. Ea §tie ca iubirea are resorturi mai puternice
decat certitudinea prezentei fizice a celui drag.

R 2.3. Relatii temporale si spatiale

Prezinta relapile Acjiunea romanului se desfa§oara din toamna pana in pri- mavara, in
temporale §i
spatiale in
zona de nord a Moldovei.
romanul analizat. Cititorul atent la indicii temporali observa ca timpul evenimenfial la
care se raporteaza personajele se plaseaza intre doua mari
sarbatori cre§tine, cu corespondent in calen- darul pastoral. Samedru
(Sfantul Dumitru - 26 octombrie) §i Sangiorz (Sfantul Gheorghe - 23
aprilie) impart anul agrar in doua anotimpuri cu echivalent simbolic in
ciclul via{a - moarte. Plecarea lui Nechifor de acasa coincide cu „drumul
spre iarna,,/ adica spre moarte; la polul opus, intr-o perfecta simetrie, de
Sangeorz va fi desavargit ritualul inte- grarii lui in ritmurile universului,
pentru o rena§tere intr-o alta "primavara".
Existenfa Vitoriei se raporteaza la respectarea tradifiei, la marile
sarbatori, majoritatea cre§tine, dar preluand cono- tafia celor stravechi, de
la inceputurile lurnii.
Indicii spajiali au valenfe care imbina planul real cu cel simbolic.
Desfa§urata pe plaiul mioritic, unde alternanfa deal-vale creeaza un
spafiu ondulatoriu, acfiunea trece prin locuri care pot fi identificate pe
harta: Vatra Dornei, Piatra Neamf, Calugareni, Borca, Farca§a, Neagra.
Dar inainte de toate se impune precizarea ca Vitoria parcurge, prin cala~
torie, §i o ie§ire din timpul arhaic, incremenit in legile lui nescrise,
intrand in timpul modern, al secolului al XX-lea.

495
 - MIHAIL SADOVEANU / Rcmanul realist-mitic $

2.4. Perspectiva narativa

Eviden|iaza
| perspective narativa in Perspectiva narativa este specifics! romanului realist. Un
romanul anallzat. narator obiectiv prezinta fap tele, fara a se implica, ci lasand
personajele sa se reprezinte. Nu emite judecafi de valoare, nu
sanefioneaza comportamentul unora §i nici nu il recorn-
penseaza pe al altora. Acest narator neutru, cu focalizare zero,
alterneaza cu notafia in stil indirect liber.
Vitoria preia rolul de personaj-reflector, prin intermediul
caruia se realizeaza portretul lui Nechifor, dar §i anumite etape
ale aefiunii. Pentru ca principalul conflict este de natura moral-
psihologica, in alternarea planului exterior cu cel interior un
rol deosebit are modul in care autorul alege sa faca trecerea in
gandurile §i in con§tiinfa tulburata de griji a eroinei, marcand-o
prin „gesturi de inchidere", de retra- gere in sine: Vitoria i§i
trase broboada pestegura si ramase dreapta pe scaunagul ei, cu
brctfele mcruci§ate pe sdni, privindfara sa vada framantarea de-afara
a stihiilor.

3. Constructia personajului principal

R21 3.1 .Incadrarea personajului intr-o tipologie
Prezinta
■ constru :|ia Personaj ul principal este o femeie voluntara, curajoasa, inte-
j personajului ligenta §i lucida, Vitoria Lipan, care apare in toate scenele
principal. romanului §i prin intermediul careia se realizeaza acfiunea,
dar se §i configureaza alte portrete. S-a consacrat in con§tiinfa
22 JI publicului cititor formula ,,romanul unui suflet de miinteanca"
■ Motiveaza
(Perpessicius), prin care se certified un mare adevar: nu
I incadrarea subiectul (situat in parametrii cunoscufi ai baladei Miorifa §i ai
H personajului intr-o
schemei romanului polifist) confera spectaculozitate operei, ci
tipologie, dupa folul
si important eroina, cu modul ei specific de a se raporta la exis- tenfa. Chiar
i sa in actiune. daca luam in considerare opinia lui G. Calinescu, anume ca
Vitoria Lipan este „o exponents a spefei" in relate cu lumea
arhaica, ea depa§este categoria generalului §i
I
3.2.
devine un personaj individualizat, inconfundabil in galeria
portretelor feminine din literatura noastra.
Trasaturile personajului: elemente de portret fizic, moral,
R23 comportamental
Ilustreaza elemente La inceputul romanului, in maniera tipic realista, Vitoriei i se
de portret fizic,
moral, comporta- realizeaza un portret fizic, cu accent pe fizionomia ei, care lasa
mental, prin referire sa transpara trairile launtrice: obrazul ca „un portret
la textul narativ.

496
 Particularitati de constructie a personajuiui

neclintit" este insuflefit de „ochii ei caprui in care pared se ras- frangea

lumina castanie a parului". Acelasi element portre- tistic este ales
pentru a marca alunecarea dinspre planul prezentului spre cel al
evocarii: „Acei ochi aprigi inca tineri cautau zari necunoscute". Dinspre
elementele de portret fizic se dezvolta caracterizarea
comportamentista: „In singura- tatea ei, femeia cerca sd patrunda pdna
la el (Nechifor Lipan, n.n.). Nu putea sa-i vada chipul. [...] Se desfacuse
incet-incet de lucruri §i intrase oarecum in sine". Oricum, portretul fizic
nu intereseaza ca funcfie de informare, decat in masura in care in
care este completat de funcfia de revelare. Cand subpre- fectul
Anastaze Balmez observa ca Vitoria era o femeie „inca tanara
gifrumoasa", remarca este relevanta doar ca termen de contrast intre
potenfialitafile pe care le intrezaresc ceilalfi §i percepjia pe care o
are femeia: „Ea insa se socotea moarta, ca §i omul ei, care nu era langa
ddnsa". Pe masura ce coboara in ,fara de jos", Vitoria patrunde tot
mai adanc §i in impa- rafia morfii, astfel ca „fiinfa ei incepe sd se
concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia sd iasa lumina".
Portretul moral al eroinei se contureaza treptat, prin acu™
mulare, pe tot parcursul romanului. In complexitatea sa, personaj ul
este privit din numeroase unghiuri, care of er a tot atatea
perspective prin intermediul carora eroina dobande§te profunzime.
Ca sojie, ca mama, ca detectiv §i ca munteanca sunt numai cateva
din ipostazele Vitoriei Lipan, prin care i se probeaza insa variate
calitafi §i trasaturi: iubirea, devota- mentul, autoritatea, inteligenfa,
intuifia, caracterul puternic etc.

3.2.1. Pentru a ilustra ipostaza de sofie, trebuie speci- ficat ca, in

sensurile sale adanci, Baltagul este un roman de dragoste, care
demonstreaza ca la temelia familiei este a§e- zata iubirea. Faptul ca
opera se deschide cu evocarea legen- dei pe care obi§nuia sa o
spuna Nechifor Lipan la nunfi si cumetrii nu are doar rolul de a
a§eza lumea izolata in Magura Tarcaului sub orizontul timpului mi
tic, ci si de a purta cititorul in constiinta personajuiui feminin, unde
glasul ma- relui absent se aude neincetat. Pe tot parcursul
romanului, aceasta alternanta ne va purta din planul realitafii exte-
rioare in planul interior. Vitoria anticipeaza fiecare amintire printr-
un gest retractil, de inchidere in sine, ca intr-o forta- reafa in care i§i
apara barbatul §i iubirea.
Dupa mai bine de doua decenii de conviefuire, Vitoria Lipan
i§i iubea barbatul ca in tinerete si recunoa§tea asta cu ru§ine,
caci, dupa legile nescrise, varsta iubirii a trecut, de vreme ce au
copii mari, aflafi ei in§i§i in pragul casatoriei. Dragostea ei
douazeci mai bine de ani" nu a fost lipsita de furtuni, pentru ca

497
 | MIHAIL S XDOVEANU / Rom mil realist-mitk

Nechifor era petrecaref §i nestatornic uneori z ceea ce starnea

gelozia apriga a Vitoriei. Cand baba Maranda ii sugereaza
Vitoriei ca intarzierea lui Nechifor se datoreaza vreunor ochi
verzi care i-au afinut calea, femeia §tie ca nu poate fi adevarat. In
dragostea ei exista certitu- dinea ca este iubita §i ca Nechifor se
intoarce la ea „ca la apa cea bund".

3.2.2. lubirea poate fi considerate „motorul" care mi§ca

lumea, care determina voinfa zamislirii, ordinea §i con§tiinfa
datoriei. Trecator pe acest pamant, omul are §ansa de a se
etemiza prin urma§ii sai. Minodora §i Gheorghifa sunt rodul
iubirii §i oglinda parinfilor lor, nu doar urma§ii lor in linie
biologica. Parinfii „au zamislit" in copiii lor un edificiu de valori z
in care Vitoriei, in ipostaza de mama, i-a revenit un rol esenfial.
Minodora este inifiata cu severitate in datoriile zilnice, de
viitoare nevasta la casa ei §i strunita in respectarea regulilor
pana in cele mai mid detalii. Pe durata absenfei mamei de acasa,
fiica este dusa la manastire, pentru paza buna si pentru
siguranfa. Cand Vitoria se opune vehement eventualei casa- torii
a Minodorei cu feciorul dascalifei, ea se opune de fapt unei
abateri de la ordine. In plus, s-ar putea sa existe §i o suspiciune
subcon§tienta la adresa forfei unei iubiri care i§i gase§te expresia
in rime facile. Opozifia fafa de moda (coc, valf etc.) nu este
expresia unui conservatorism sterp, ci a convingerii ca, daca
„randuiala" este perfecta, nu exista motive de a o modifica.
Educafia lui Gheorghifa se realizeaza cu alte mijloace, in
aparenfa mai permisive. E drept ca feciorul este bland §i supus
poruncilor mamei, dar este posibil ca Vitoria sa vada in el
„oglinda" barbatului ei, mogtenitorul numelui sau secret §i al
caracterului puternic. Numeroase virtualitafi zac in tanarul pe
care munteanca il ia ca sprijin in calatorie §i caruia ii preda
mandatul de cap de familie in finalul romanului.

498
 Particula~itati Ge construc|ie a peisor.ajului |

3.2.3. Ordinea se manifesta pe toate palierele existence! Lipanilor,

de la indatoririle zilnice, la respectarea unui calendar popular
infailibil, la indeplinirea datoriilor morale. Un spirit al ordinii
profund asimilate o ghideaza pe femeia pornita in Jara barbafilor §i ii
da o siguranfa care ii nedu- mere§te pe cei cu care intra in contact. Ea
§tie ca are un dublu „ mandat": cel uman, care presupune
identificarea, demas- carea §i pedepsirea ucigagilor §i cel divin, care
inseamna infaptuirea ritualului care asigura odihna ve§nica a sufle-
tului mortului.
Unul dintre elementele inedite ale operei este suprapu- nerea
tramei pe schema romanului polifist, fapt care duce la identificarea
Vitoriei in neobi§nuita ipostaza de detectiv cu basma §i cu opinci. In
„metoda" cu care cerceteaza crima se intrezare§te un amalgam
interesant, din care s~ar putea evidenfia in primul rand inteligenfa
vie, intuifia feminina, voinfa, arta disimularii §i a manipularii. Eroina
§tie, instinc- tiv, cum sa realizeze portretul-robot al celui disparut,
cum sa interogheze martorii, cum sa ii induca lui Anastase Balmez
sentimentul ca el a gasit solufiile §i veriga lipsa a cazului. Inaintea
loviturii decisive, Vitoria speculeaza slabiciunile femeiegti §i strecoara
intriga intre nevestele uciga§ilor. In final, este atat de abila in dozarea
tensiunii §i in reconsti- tuirea faptelor in narafiunea pe care o rostegte
la parastas, incat Calistrat Bogza §i Hie Cufui i§i recunosc vina.

3.2.4. Ipostaza de munteanca poate fi considerate un corolar al

tuturor celorlalte, mai ales daca pornim de la premisa ca oamenii de la
munte irnprumuta in felul lor de a fi §i in caracter ceva din taria
stancilor pe care i§i due traiul. O neclintita voinfa a ordinii §i o lini§te
deplina conduc toate aefiunile Vitoriei; o infelegere superioara a
lumii, expli- cabila prin apropierea satului ei de pe magura de inaltul
cerului, face ca faptele lumii acesteia sa se integreze unui rost; o
acceptare a datului lumii (despre care ne vorbe§te legenda aflata in
deschiderea romanului) ii da puterea de a face toate gesturile
trebuitoare, indiferent de ipostaza in care este surprinsa.

499
 ,~| MIHAIL SADOVEANU / Romanul realist-mitic

3.3. Mijloace de caracterizare prezentate Tntr-o

Prezinta o scena/ ? scena/ secventa narativa semnificativa
5
ecven*a narativa
semnificativa pentr Una dintre scenele cu cea mai mare relevant in caracte- rizarea
u construcfia
personajului,
personajului principal este scena praznicului, din ultimul
evidentiind capitol al romanului. Spre aceasta culminare finala de mare
mijloacele de for|a converg practic toate actiunile anterioare.
caracterizare.
Timpul acjiunii este apusul soarelui, la fel ca acela in care s-
a comis crima. Agezata langa gospodarii de la Doi Meri,
Vitoria incepe atacul ei disimulat, insinuand ca domnul
Calistrat ba nu mananca, ba nu bea destul, remarci suficient
de nevinovate ca sa nu acuze direct gi suficient de mali- fioase
ca sa ridice in mintea celorlalfi suspiciunea ca omul nu este in
apele lui. Vaduva este pregatita cu tot arsenalul de razboi:
orice ar fi raspuns meseanul devenea pretext pentru a pune
mana pe baltagul lui Bogza gi a i-1 da lui Gheorghifa, sa-1
examineze cu atenfie si sa-1 compare cu al lui. Din compararea
celor doua arme, a tanarului e abia iegita din foe, pe cand
baltagul celalalt „e mai vechi §i §tie mai multe", Limbajul
insinuant este sprijinit de mimica gi de tonali- tafile vocii:
„Razand", femeia ii da fiului ei baltagul, apoi vorbegte „deodata
cu alt glas", derutandu-1 pe oaspete.
Evocarea crimei, aga cum o gtie ea din povegtile cu mortul,
in rapa, starnegte un fior printre cei adunafi la praznic, dar mai
ales sugereaza subtil calitatile ei supranaturale, credi- bile
pentru ucigagii cu congtiinfa incarcata. Relatarea este rnereu
intrerupta de Vitoria, care mimeaza comportamentul gazdei
atente, preocupate de protocolul intalnirii: „Te rog sa mai bei
§~acest pahar. Sa-fi spun cum s-a intdmplat?". Pentru
observatorul neimplicat, tactica Vitoriei este transparenta: rupe
discursul, creeaza suspansul, trezegte interesul audito- riului,
harfuiegte interlocutorul gi il imbata, spre al manipula cu mai
multa ugurinfa.
In momentele de maxima tensiune, felul de a se mani- festa
al Vitoriei da intreaga masura a stapanirii de sine: „Ce te uijd,
Gheorghifa, aga la baltag? mtreba ea dupa aceea razdnd; este scris pe
el ceva?". Cand riervii lui Bogza cedeaza, femeia pare uimita gi
rostegte cu mirare sentinfa finala: „pe baltag e scris sdnge §i
acesta-i omul care a lovit pe tatu-tau". Histrionismul personajului
feminin pune in evidenta aici o latura ne- vazuta pana acum a
caracterului ei: durerea gi revolta iau

500
 Particukritati de ccnstrucfte a perscna'alui '
I
forma rasului cinic, iar sentimentul eliberator se manifesto ca
uimire.
Magistral realizata este secvenfa mortii lui Calistrat Bogza.
Lovit in £easta cu baltagul de Gheorghija (dupa legea talio- nului:
„Ochi pentru ochi §i dinte pentru dinte"), cu beregata sfasiata de
Lupu, uciga§ul se apropie de ultima suflare, vegheat la lumanare
de nevasta lui si stropit cu apa din cofa adusa de Vitoria. Dupa
datina, criminalul cere sa se martu- riseasca §i recunoa§te ca „a
fast mtocmai cum a aratat femeia mortuhii". Spovedania aceasta nu-i
este suficienta Vitoriei, ea vrea „sa spuie si de ce", dar nu i se
adreseaza direct uciga- §ului, ci prin intermediul preotului. Ca sa
treaca pe lumea cealalta, muribundul mai are de implinit doua
datini: citirea dezlegarii §i iertarea femeii. Disonanja dintre limbaj
§i ges- tica este o sursa de ambiguitate, care permite interpretarea
finalului in doua moduri. In timp ce spune: „Dumnezeu sa te
ierte", femeia „i§i strdnse buzele, it privi neclintit o vreme §i dupa
aceea se retrase". Se poate considera ca, in calitatea ei de buna
cre§tina, Vitoria a rostit iertarea pentru trecerea „marelui prag".
O simp la schimbare a accentului in replica Vitoriei (,dDumnezeu
sa te ierte' - sublinierea noastra) poate sugera ca nevasta
indurerata nu poate trece peste raul facut §i lasa iertarea in seama
Celui de sus.

INCHEIERE

| B25 4. Opinia personals despre personajul Vitoria Lipan

J Viziunea despre lume infahgata in romanul Baltagul nu face I ale^e
Prezinta opinia ta
^ excepjie de la ampla perspective pe care o ofera Sadoveanu creafia lui. Una
persona ul

dintre marile primejdii de care trebuie sa se fereasca omul modern este uitarea
ordinii lumii §i a echivalenjelor dintre „legea" cosmica §i cea umana. Mai apropiat
de natura terestra §i celesta, omul de la munte, retras in spafiul ancestral, este mai
apropiat §i de cunoa§- terea profunda a sensurilor existence!. Povestea Vitoriei
Lipan are un talc pe care se cuvine sa il descifram noi, cei „cu cap §i cu mvdtdtura",
dupa cum ii spune mama fiului ei inca nu destul de copt la minte.

501
 MIHAIL SADOVEANU / Rom anal .eclist-n'.itic

5. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate

5.1. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul

Exprima-|i opinia in care este reflectata viziunea despre lume in
despre modul in constructia personajului
care este reflecL'ata
viziunea despre „Roman al unui suflet de munteanca" (Perpessicius), Baltagul
lume in constructs
personal ului. construie§te un persona) feminin de o forfa impresionanta.
Vitoria Lipan reune§te toate valorile fundamentale, imuabile
de la inceputul lumii. Con§tiinfa datoriei vine din certitu- dinea
ca lumea este expresia ordinii. Deoarece in desfa§u- rarea viefii s~a produs un
eveniment perturbator, care pune in primejdie ordinea lumii, Vitoria intervine
decisiv. Traseul ei urmeaza pas cu pas drumul lui Nechifor §i o conduce la
descoperirea criminalilor, intr-un demers care justified eti- cheta de ,.Hamlet feminin'',
pe care i-a asociat-o G. Calinescu. Pedepsirea lui Calistrat Bogza §i a lui Hie Cufui
finalizeaza un mandat justifiar al eroinei. Mandatul mai important este similar celui al
Antigonei: sufletul lui Nechifor trebuie sa i§i gaseasca lini§tea in ordinea cosmica.
Dupa ce datoria este implinita §i randuiala facuta, se poate reintra in ordinea lumii:
Vitoria §i fiul ei pleaca spre Magura Tarcaului, pentru a lua lucrurile de unde le-au
lasat, urmand sa revina la Suha dupa patruzeci de zile, sa o aduca pe Minodora la
morman- tul tatalui ei, dupa cum se cuvine §i sa faca toate cele randuite.
Personajele traiesc sub zodia bucuriei de a fi gasit sensul
randuielii, iar numele lor susfine aceasta idee: Vitoria cea
biruitoare in fafa greutafilor viefii, Nechifor - purtatorul de
victorie, invingator in fafa morfii prin infaptuirea „marii treceri",
Gheorghifa (botezat dupa sfantul care a ucis balaurul) §i
Minodora (al carei nume inseamna „dar al zei^ei Selena",
protectoare a iubirii). Vitoria Lipan nu se reprezinta doar pe sine
§i familia ei, ci o intreaga lume cuprinsa de melan- colia
apusului.

502
 Particu^aritati de construcfte a personajului

r SUGESTIi DE ABORDARE |
1 A UNOR SUBIECTE PROFUSE J

1. (Varianta 16, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre par
ticularitafile de construct a unui personaj intr-un text narativ studiat, apar- |inand lui
Mihail Sadoveanu. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urma- toarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul epocii. R15

CURRINS
Prezentarea a patru elemente ale
textului narativ, reprezentative
2.1. Tema; R17
pentru personajul ales.
2.2. Conflictele §i structura romanului; R18
2.3. Rela|ii temporale §i spa^iale; R19

Prezentarea statutului social, 2.4. Perspectiva narativa. R20

moral, psihologic al personajului 3.1. Incadrarea in tipologie (oricare trei R22
ales. dintre urmatoarele patru: 3.2.1./ 3.2.2./ R23
3.2.3./ 3.2.4.).

3.3. Scena/ secven|a narativa. R24

Relevarea principalelor trasaturi 3.2. Trasaturile personajului
ale personajului, prin raportare la
scene/ situa|ii semnificative/
citate cornentate.

Exprimarea unei opinii 5. Exprimarea unei opinii argumentate.

argumentate, despre modal in care
se reflecta o idee sau tema textului
narativ in construc|ia
personajului.

INCHEIERE 4. Opinia personala despre personajul V

Vitoria Lipan.

I PLICATH J o o
1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-4 pagini, in care sa prezin^i un personaj secundar
dintr-un text narativ aparjinand lui Mihail Sadoveanu.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

503
 Particu^aritati de construcfte a personajului

• prezentarea temei §i a viziunii despre lurne in textul narativ ales;

° evidenjierea a patru elemente de structura/ compozijie, relevante

504
 MIHAIL SADO 7EANU / Romanul realist-mi tic
pentru cerin^a (de exemplu: acfiune, conflicte, re^afii spafiale temporale, personaje,
precedes de caracterizare, moments ale subiectului, limbaj etc.);
• prezentarea trasaturilor personajului ales, eviden^iate in doua scene/
secven^e narative;
® exprimarea unui punct de vedere argumentat despre rela^ia dintre
personajul ales personajul principal.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra/ raponamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/ sinteza. Pentru confmutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu argumentativ de 2-4 pagini, in care sa caracte-

rizezi un personaj dintr-un text narativ studiat, aparjinand lui Mihail Sadoveanu,
pornind de la urmatoarea afirmajie: „Omul nu-i decat masura unui drum de
implinit" (Lucian Blaga).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/premisa (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4
argumente pro §i/ sau contra/ ra£ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i
concluzia/sinteza. Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru
redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Povestirea
Fantana dintre plopi
de MIHAL SADOVEANU

PaftocoQaritatQ aUe textuSul rsarativ

Eseu despre particularitafile unei povestiri studiate, aprfi- nand lui

Mihail Sadoveanu (de exemplu: tema, viziune despre lume, construcpa
subiectului, particularitap ale compozipei, perspective narativa, tehnici
narative, instanple comunicarii in textul narativ, secvenfa narativa, episod,
relapi temporale p spapale, personaj, modalitap de caracterizare a personajului,
registre stilistice etc.).

INTRODUCERE

1. Incadrare in context (opera autorului, epoca)

R 1 Publicat in 1928, volurnul Hanu Ancufei reprezinta pentru crea^ia lui
Realizeaza Mihail Sadoveanu „capodopera de la rascruce"8, pentru ca face trecerea
incadrarea in
spre etapa marilor carfi sadoveniene, dar este §i o sinteza a elementelor
context a
povestirii. intalnite in povestirile an- terioare: „lumea fdraneasca, nature, idilicul,
legenda, oralitatea”.

CUPRINS

R'2
Precizeaza 2-4
caracteristici ale
povestirii/ ale
povestirii in rama, prin
care po£l . rr.oti”a
incadrarea operei in
specia literara.

8
2.1. Incadrare in specie literara: povestirea/ povestirea in rama

Opera Hanu Ancutei are forma povestirii in rama deoarece noua nara|
iuni de sine statatoare sunt incadrate intr-o alta nara^iune, prin
procedeul inserfiei, care utilizeaza formule specifice. Pretextul este
505
 MIHAIL SADOVEANU / Povestirea

In povestire se relateaza un singur fapt epic, o trista po~ veste

de iubire, o ini^iere ratata. Atmosfera povestirii Jine de modul in
care naratorul „regizeaza" o anumita tensiune, suspansul, pe tot
parcursul povestirii, pentru a capta atenfia gi interesul
ascultatorilor/ cititorului. Relafia narator-re- ceptor presupune:
oralitate, ceremonial, atmosfera.

1 3 2.2. Instantele comunicarii narative

Prezmta instance Tehnica povestirii
1 in rama presupune duplicarea instantei > comunicarii
5

narative. narative.
Exista un povestitor al narajiunii-cadru care asista ca martor
la seara de la han, devenind ascul-tator al fiecarei narafiuni rostite
de ceilalfi riaratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalfi, ceea
ce dovedegte prefuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre
ei. Prezenfa sa este redata prin utilizarea persoanei I in narafiune
gi confera iluzia au- tenticitafii. Aceasta voce narativa este cea
delegata de autor spre a-1 reprezenta, fapt care il face pe criticul N.
Manolescu sa afirme: „ Vocea anonima care infa}i§eazd obiceiurile de
la Han, la inceputul cartdi, este a autorului"9 10.
Ceilalfi naratori, personaje in narafiunea-cadru gi, pe rand,
ascultatori, au in povestirile relatate de ei roluri diverse: narator-
martor, personaj-narator, de unde varietatea diegezei gi caracterul
polifonic. Ei aparfin unor categorii so- ciale diferite: comisul lonifa
(lapa lui Voda), calugarul Gherman (Haralambie), mog Leonte
Zodierul (Balaurul), capitanul de mazili Neculai Isac (Fantana

prezen a celor zece povestitori „intr-o toamna auric”, la hanul - topos al

povestirii.
Fantana dintre plopi este a patra povestire din volum in care un
narator subiectiv, Neculai Isac, evoca o intamplare traita de el in
tinerefe, in urma cu peste douazeci si cinci de ani, „pe aceste meleaguri".

1
N. Manolescu, Sadoveanu sau utopia carpi, Ed. Eminescu,
Precizeaza 1976.
viziunea despre
lume existenta in 9Viziunea despre lume
povestirea
studiata.. Aproape toate povestirile se situeaza intr-un plan al trecutu- lui,
principala lor caracteristica fiind evocarea unei lumi apuse, a
„celeilalte Ancufe". Cei noua povestitori transfigurea- za prin
cuvant maiestrit experience personale, marturii ale
10 N. Manolescu, op. cit.
506
 MIHAIL SADOVEANU / Povestirea
dintre plopi), le- nache Coropcarul (Cealalta Ancuta), ciobanul (Judef
al sarmanilor), negustorul Damian Cristigor (Negustor lipscan),
orbul/ rapsod gi calic orb (Orb sarac), matuga Salo- mia gi Zaharia
fantanarul (Istorisirea Zaharieifantanarul).

507
 Particukritati ale textului narativ
unui vechi mod de viata, iar al zecelea, anonim, ridica aceste
experience la rang de cultura le da valoarea perenitatii.
Volumul se incadreaza realismului mitic prin impresia de fabulos
produsa de actul nararii §i prin aspectele sociale infafi§ate.

2.4. Rolul naratiunii-cadru (tehnica insertiei)

Prezinta roiul Narafiunea-cadru este rasfirata de-a lungul intregului text
naratiunii-cadru
§i include cele noua povestiri. Incipitul ei fixeaza coordo- natele
pentru povestirea
aleasa. spafio-temporale, cadrul intalnirii povestitorilor,
„mtr-o toamna aurie", la Hanu Ancufei. Interesul ascultato- rilor este
susfinut intre povestiri de prornisiunea comisului Ionina de a spune
„o poveste cum n-am mai auzit”, promisiune neonorata pana in final,
ceea ce sugereaza faptul ca poves- tea povegtilor este aceea niciodata
rostita.
Timpul povestirii este magic, pentru ca recon-stituie prin forfa
cuvantului o lume §i sta sub semnul varstei de aur. Cele trei niveluri
ale timpului narativ sunt: timpul povestirii/ al naratorului anonim
(autorul), care evoca nostalgic toamna aurie „mtr-o departata vreme" a
tinerefii sale, timpul povestit/ al toamnei aurii cand se spun toate po-
vestirile §i timpul evocat, al celeilalte Ancujte. In povesti- rea-cadru, se
observa impresia de atemporalitate: „intr-o departata vreme, demult".
Dar misterul timpului mitic si fantastic, al ploilor naprasnice §i al
,,balaurului negru in nouri", cand se porneau pove§tile la Hanu
Ancufei, este dezlegat de indici ai timpului istoric, precum razboiul
ruso-turc: „Imparatul-alb §i-a ridicat muscalii lui impotriva limbilor
pagdne". Este utilizata tehnica hornerica a ascunderii unor date spafio-
temporale relativ precise indaratul unor imagini ce par sa fina de
fabulos.
Spafiul povestirii are valoare mitica, imagine a paradi- sului
pierdut: „Taberele de card nu se mai istoveau. Lautarii cdn- tau fard oprire.
[...] §-atdtea oale aufaramat bautorii, de s~au crucit doi ani muierile care se
duceau la targ la Roman. §i, lafo- curi, oameni incercati §i me§teri frigeau
hartane de berbeci de vifei [..Bel§ugul roadelor face posibila intalnirea
calatori- lor intr-rm spafiu unic, iar starea de beati-tudine favorizeaza
placerea nararii. A§ezat la rascruce de drumuri (destine), hanul este
un loc de popas §i de petrecere, ocrotitor ca o

508
 I MIHAILSADOVEANJ / Pozestirea
cetate §i cunoscut calatorilor din vremurile vechi- ale celei- lalte
Ancufe: „Avea niste ziduri groase de id pftna colo, si ni§te porfi ferccate cum
n-awi mai vazut in zilile mele. In cuprinsul lui se puteau cplo§i oameni, vite
§i carufe si habar n-aveai dinspre partea hojdlor". Zidurile hanului-cetate
au valoarea simbolica a gra-nitelor intre lumea realului si lumea
povestirii, iar hanul este un topos al povestirii. El constitute cadrul
unora dintre intamplarile relatate, cum este §i Fantdna dintre plopi.

2.5. Perspectiva narativa

Fantana dintre plopi are ca personaj-narator pe capitanul de mazili Neculai Isac. Nara|
iunea la persoana I, subiectiva (cu focalizare interna) implica
(Prezinta perspec- doua planuri temporale: re- prezentarea evenimentelor traite in
tiva narativa in tinerefe (timpul narat) §i autoanaliza faptelor din perspectiva
povestirea aleasa
maturitafii (timpul narafiunii).
Autenticitatea narafiunii este susfinuta prin relatarea la
persoana I §i prin intervenfia Ancufei, unul dintre as- cultatori,
care adevere§te intamplarea §tiuta de la mama ei.

A patra povestire are ca tema iubirea tragica dintre capitanul

Neculai Isac §i |igancu§a Marga.

4.
R'7 3. Tema
! Precizeza tema Constructia subiectului
1 povestirii

4.1.1. Relatii temporale si spatiale

| R'S Timpul i spa iul ac iunii plaseaza povestirea in planul evocarii.
.. I Prezinta, prin Naratorul relateaza ascultatorilor o intamplare traita de el in
: referire la
. povestirea studiata, tinereje, in urma cu peste douazeci §i cinci de ani, aceste
■ elementele de meleaguri", la fantana dintre patru plopi, in apropierea hanului,
| structure, de
■j compozi|ie si/ sau j]
dar revine la timpul prezent, al maturity ii, prin unele
de construct comentarii i autoaprecieri (alternan a).
| subiectului.

4.1.2. Momentele subiectului

| R'9
Prezinta, prin
Acjiunea se deruleaza alert, fiind identificabile toate momentele
: referire la povestirea subiectului.
studiata, elementele Intr-o toamna, Neculai Isac duce vinuri in Jinutul Suce- vei
de
■I structure, de §i face popas la Hanu Ancufei (expozi iunea).
■' compozi^ie §i/ sau
] de construcfia
subiectului.

509
 I urticudarita!' ale textului narativ [
jL

Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalne§te un grup

de figani care se scalda. E intampinat de Hasanache, un batran
cersetor, care o alunga fara succes din calea boierului pe Marga, o
figancu§a de optsprezece ani. Fru- muse|ea fetei il tulbura §i le da
celor doi cate un ban de ar~ gint. (intriga)
Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubofelele cumparate
cu banul primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi §i
isi promit o noua intalnire de dra- goste la intoarcerea lui de la
Pa§cani, unde trebuia sa-§i vanda marfa. A doua intalnire la fantana
are un final tragic. Indragostita, fata li marturise§te ca Hasanache o
trimi- sese la han ca sad seduca, iar planul era ca figanii sad ornoare §i
sad ia banii de pe marfa. (desfa urarea ac iunii)
De§i este con§tienta ca o vor omori pentru ca ha tradat, fata il
avertizeaza asupra pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viafa, dar
o prajina aruncata de urmaritori ii scoate un ochi. (punctul culminant)
Insofit cu faclii de carau§ii de la han care auzisera strigatele sale,
revine la fantana dintre plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de
piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime §i aruncata in
fantana. (deznodamantul)

4.1.3. Conflictul
Conflictul narafiunii consta in incercarea lui Hasanache §i a frafilor
lui de ad atrage pe tanarul necugetat intr-o cursa, cu ajutorul fetei, spre
a-1 ucide §i ad lua banii. Tanarul este salvat de iubirea figancutei, dar
intamplarea ii provoaca schimbarea definitiva: pierde un ochi §i este
framantat de regretul pentru propria nechibzuinfa.
---—------- -
R' 10 4.2. Constructia personajelor
Evidentiaza con- personajul-naratorrelateaza intamplarea din perspectiva Sn tanarului
negtiutor, dar reprezentarea faptelor este msotita
analizata. de analiza si condamnarea lorz din perspectiva maturului,
din cauza consecinfelor tragice. Acesta folose§te cuvinte dure pentru
auto-caracterizare: „Eram un ow. buiac §i ticalos, [...] Om nevrednic nu
pot sa spun c-amfost. Aveam oi§i ima§uri negufam toamna vinuri; dur imi
erau dragi ochii negri, §i pentru ei calcam multe hotare".
Tanarul Neculai Isac are defectele specifice varstei: ne-
§tiinfa (lipsa experience! de viata) §! nesocotinCa (incapaci- tatea
de a prevedea urmarile faptelor savar§ite). Prima intalnire cu
figanii §i cu fata care umbla prin apa in fusta ei ro§ie este
relatata din perspectiva tanarului, care nu vede capcana in
aceasta "intamplare". Marga nu este, a§a cum afirma cergetorul,
510
 MIHAIL 3ADOVEANU / Fovestirea

„ofata proasta, care n~a ie§it inca in lume", ci se supune grupului,

acceptand rolul de momeala pentru tanarul calator.
Comportamentul ei ulterior este imprevizi- bil pentru
indragostitul naiv §i pentru ascultatori, care adopta perspectiva
unica a naratorului subiectiv. Tanarul crede ca traie§te etapele
unei idile superficiale, dar se vede prins in capcana intinsa de
figani. Plate§te nechibzuinfa sa cu lumina unui ochi. Scapa cu
viafa tot datorita tinerefii: ca- litafile fizice §i seninatatea
incon§tienta. Daca ar fi in eles valoarea avertismentului fetei
(sacrificiul fetei, profunzi- mea sentirnentelor, pericolul in care
ea se afla) §i ar fi in- cercat s-o protejeze, §i-ar fi diminuat §ansele
de salvare. Licarul de con§tiinfa se aprinde prea tarziu, iar
manifesta- rile lui sunt regretul §i autocondamnarea.
Tanarul este caracterizat in mod indirect, prin fapte, limbaj,
comportament, gesturi.
Portretul fizic al maturului este realizat de la intrarea
personajului in scena (venirea la han), vestimentatia reflec- tand
statutul social, indicat §i in formula de adresare folo- sita de
comisul lonifa: „Nu e§ti domnia ta prietenul meu Neculai Isac,
capitan de mazili?". Numele de mazili il purtau boierna§ii care
fusesera in slujba la domnie, dar cazusera in dizgrafie; erau
organizafi intr-un corp militar de rezerva, purtand grade
militare, dar fara a indeplini slujbe active. Aerul demn §i tragic
al capitanului de mazili se datoreaza rangului nobiliar §i tristefii.
Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han:
„Era un om ajuns la cdrun- feala, dar se jpnea drept §i sprinten pe
cal".
El poveste§te din dorinfa de a revedea trecutul pentru a- 1
infelege, caci pierderea ochiului ii da puterea vizionara, ca unui
alt rapsod clarvazator al trecutului, Homer. De§i fan- tana dintre
cei patru plopi nu mai exista, „s-a dardmat ca toate ale lumii", el o
poate vedea. Pentru el, timpul interior s~a oprit intr-un prezent
etern, cand a infeles ca incon§tien{a sa inseamna vinovafie.

511
 Partizularitah ale textului narativ
Frumoasa Marga este eroina tragica a acestei povegti de iubire.
Conditia ei umila, tigancuga care se lasa folosita de grupul nomad
pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aven- turi trupesti, este
umanizata gi metamorfozata de puterea dragostei adevarate. Aflata in
situajia-limita de a se supune legii nescrise a cetei primitive san de a-1
salva pe barbatul iubit, ea alege jertfa de sine. Persona] romantic,
acfioneaza in situajii exceptionale. Initial umila gi derrina de dispref,
se dovedegte capabila de gestul nobil al sacrificiului din iubire. Fapta
ei o umanizeaza gi o plaseaza intr-un plan moral superior fafa de
tanarul nesabuit, de unde gi caracterul etic, exemplar al povestirii.
Personajul este caracterizat indirect, prin fapte, gesturi gi statut social,
gi direct, de catre perso- najul-narator care-i realizeaza portretul fizic:
„Sta aproape de mine, numai in camaga §i-nfusta ro§a. Obrazul ii era copila-
resc; dar nasul arcuit, cu nari largi, ochii infi ma tulburara de- odata".
Legatura simbolica dintre fiinfa ei gi elementul acvatic este prezenta la
fiecare intalnire cu personajul-na- rator. Fata rasare din apa gi va
sfargi in acelagi element.

R 11 5. Particularitati ale limbajului narativ

Indica Narafiunea se imbina cu dialogul gi scurte pasaje descrip-
HmbajuhiiS ^ - &elafarea personajului-narator se incheie cu deznoda- povestirea aleasa.
1 ve

mantul povestirii, dar narafiunea are un epilog care consta i n dialogul ascultatorilor gi
in comentariile naratorului ano- nim, care inregistreaza efectul actului nararii asupra
poves- titorului: intoarcerea spre sine gi in trecut.
Modalitajile nararii prezente in text sunt: relatarea, re-
prezentarea, povestirea, iar dominanta stilistica este orali- tatea.
Relajda dintre narator gi receptor (ascultatori) este stransa; se
utilizeaza persoana I gi a Iba in dialogul aces- tora. Ceremonialul
povestirii consta in faptul ca dialogul presupune un sistem de
convened (aparijia povestitorului, pretextul care declangeaza
povestirea, formulele de adre- sare etc.). Naratorul se adreseaza
interlocutorilor intr-un mod ceremonios, adecvat rangului sau nobil:
„domnilor frafilor, ascultafi ce mi s-a mtdmplat...", iar ascultatorii interval
in final cu comentarii, intrebari, reflecfii.

512
 MIHAIL SADOV E ANU / Povestirea

Farmecul zicerii este dat de prezenfa elementelor de lim- baj

popular (,,singur ca un cue"), arhaic („catastih", „mazili"), regional
(„buiac", „kojma", „ima^', „ro§8").

I R 12 INCHEIERE
Moti eaza 6. Apartenenta textului la specie
’ apartenenta
Fantana dintre plopi este povestire deoarece este o nara- spe.ia poveshrea.
• textului ales la
^une subiectivizata (relatare din unghiul povestitorului, implicat ca protagonist al
intamplarii), care se limiteaza la evocarea unui singur fapt epic, o intamplare de
dragoste din tinerefe, de fapt o inifiere ratata. Accentul este pus pe intamplari §i
situafii, de unde caracterul etic, exemplar al povestirii. Relafia narator-receptor
presupune: oralitate, ceremonial, atmosfera.
Textul narativ se incadreaza in ciclul Hami Ancufei, rea- lizat
prin tehnica povestirii in rama, in care mai mul i po- vestitori se
afla la han, „intr-o toamna auric".
— j

R'13 Mai mult...

Exprimarea unor opinii argumentate
Exprima-ti un
punct de vedere
argumentat, 7.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre
despre
semnificatiile
semnificatiile titlului.
titlului. Semnificafia fantanii cu patru plopi este de centru al lumii, loc
sacru care insa nu-i mai protejeaza pe indragostifi, fiind pangarit de vina fiecaruia §i
sortit pieirii. Apa fantanii se amesteca cu sangele, iar in plan simbolic, iubirea cu
moartea.

513
 Pardcularitati ale textului narativ L j
~ i<l

A UNOR SUBIECTE PROPOSE

1. (varianta 15, Bac 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, despre terna si
despre principalele componente de structure, de compozipe §i de limbaj dintnun
text narativ studiat, apar{inand lui Mihail Sadoveanu. In elaborarea eseului, vei
avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERS 1. Incadrare in context (opera autorului, R'1

epoca)
2.1. Incadrarea in specie literara
R'2

CURRINS
Prezentarea temei, reflectata in 3. Tema; R'7
textul narativ ales, prin referire la 4.1.2. Momentele subiectului; R9
subiect

Precizarea instantelor comuni- 2.2. Instance comunicarii narative

R'3
carii narative §i rolul acestora in
textul studiat

Sublinierea a patru elemente ale 2.4. Rolul naratiunii-cadru (tehnica R'5

textului narativ, insertiei)
semnificative pentru ilustrarea 2.5. Perspectiva narativa R'6
viziunii despre lume a autorului/ 4.1. Constructs subiectului R8
a naratorului (de RS
exemplu: aejiune, conflict, relafii 4.2. Constructs personajelor R'1O
tcmporale §i spajiale, construcjia
subiectului, particularitaji ale
compozifiei, perspective narativa,
tehnici narative, limbaj etc.)

Exprimarea unui punct de

vedere argumentat, despre 5. Limbajul. R 11
limbajul naratorului §i al persona)
elor

INCHEIERE 6. ApartenenS textului narativ la specia

epica
R'12

514
 Romanul postbelic
Moromejdi
de MARIN FREDA

0o PaiidiicMllariftati ale textului naratov 5

Eseu despre particularitafile unui roman postbelic studiat (de

exemplu: tema, viziune despre lume, construct subiectului,
particularitafi ale compozijdei, perspectiva narativa, tehnici narative,
secvenfa narativa, episod, relafii temporale §i spafiale, personaj,
modalitajd de caracterizare a personajului etc.).

INTRODUCERE

I
1. Incadrare Tn context (opera autorului, epoca, specie
Realizeaza inca- literara)
drarea in context a
romanului. Opera lui Marin Freda, unitara sub raportul temelor §i al
viziunii, constitute o noua varsta a romanului romanesc. Ca
formula estetica, proza lui Marin Freda se incadreaza in
realismul postbelic (neorealism) §i ilustreaza, cu o mare putere
de sugestie, sfar§itul romanului doric, „renun}area parjiala la
omniscienfa", dupa cum remarca Nicolae Mano- lescu, §i na§terea
unei obiectivitafi moderne, prin care „...noua forma a raporturilor
sociale dicteaza §i o noua «ideologie» a naratorului: autoritatea centrala
decade din drepturi; manipu- larea personajelor lasd load unei
libertaffl...]; apelul la «infor~ matori»... sunt expresia instrainarii
povestitorului de personajele sale." (Nicolae Manolescu, Area lui
Noe)
Scriitorul procedeaza la fel ca Liviu Rebreanu, debutand, in
1948, cu un volum de nuvele inspirate din universul rural,
Intdlnirea din pdmdnturi, prin care anticipeaza romanele
ulterioare. Nuvelele Dimineafa de iama, O adunare lini§- tita, In
ceata, Calul, Colina, dar mai ales schifa Salcdmul pregatesc cititorul
pentru motive, intamplari §i personaje

515
 •> MARIN FREDA / Romanul por ibelic
din romanul Morometii, care apare in doua volume, primal in
1935, cel de=al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Daca primal volurn al romanului Morometii, surprinde relatia
complexa om-istorie, evitand uneori sa spuna ade- varul pana la
capat, cel de-al doilea volum „...estc o carte a adevandui spus pana
la urma ...despre unid din cele mai rascoli- toare process prin care satul
romdnesc a trecut vreodaid"(Nico- lae Manolescu, Literatura romdna
postbelica).
Universal §i problematica Moromefilor vor reaparea episodic
§i in alte romane: Marele singuratic (1972), Delirul (1975).

CUPRINS

2. Tncadrare Tn tipul de roman

2.1. Romanul postbelic

Desi modalitatea artistica §i problematica celor doua volume ale
Precizeaza 2-4 ca- romanului Morometii difera, romanul este unitar, deoarece
racteristici ale ro-
manului postbelic,
reconstituie imaginea satului romanesc intr-o pe- rioada de
prin care po|i mo- criza, inainte §i dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial (deceniile
tiva incadrarea IV-VI). Sunt inregistrate transformarile viejii rurale, ale
operei in specia li-
terara. mentalitatilor §i ale institutiilor, de-a lungul unui sfert de secol,
§i se impune o noua tipologie a persona- jelor. In acela§i timp,
romanul dezvolta, prin tema familei, o viziune noua despre
lume, despre realita|ile contemporane, intr-un stil epic de mare
densitate, facand apel §i la observa- |ia psihologica.
In volumul Marele singuratic, Marin Freda sugera liniile
acestei noi viziuni neorealiste: „...Asadar, parabole? Voi in- venia
eu altele, care sa recucereasca din nou lumea, sa schimbe aceastd
omenire salbatica...".

|
2.2. Perspective narativa
I S3 Romanul ilustreaza sfar§itul romanului doric, „renunfarea
parfiala la omniscienta" (N. Manolescu), intrucat perspectiva
I Prezinta specificul !
perspective! nara- ! naratorului obiectiv, care poveste§te intamplarile la per- soana
live in romanul | a Ill-a se completeaza prin aceea a reflectorilor (Hie Moromete,
studiat.
in volumul I, §i Niculae, in volumul al II-lea), ca §i prin aceea a
informatorilor (personaje - martori ai eve-

516
 Particulajit^ti ale textului nere.tix
nimentelor, pe care le relateaza ulterior altora, de exemplu, al lui Parizianu despre
vizita lui Moromete la baiefi, la Bu- cure§ti). De asemenea, se observa o „contaminare z/,
dupa cum spune Nicolae Manolescu, a naratorului de persona- jele sale, lucru care
poate fi explicat prin decantarile bio- grafice (scena taierii salcamului). Efectul este
limitarea omniscienjei. Focalizarea este interna, centrata mai ales pe Hie Moromete,
care devine reflectorul principal.

2.3. Viziunea despre lume

Pentru Marin Preda, literatura §i, mai ales, romanul repre- zinta reflectarea unor
sentimente ale scriitorului in anumite momente ale existence! sale. Intrebat de criticul
Eugen Si- mion intr-un interviu ce e adevar §i ce e ficjiune in Moro- metii, Marin Preda
j Preclzeaza viziu- raspunde: „Adevdrate sunt sentimentele. Ficfiuni sunt imprejurdrile.”
! nea despre lume Pe parcursul aceluia§i interviu, scriitorul declara: „Scriind, totdeauna
• existenta in roma-
nul studiat.
am admiral ceva, o create preexistenta, care mi-afermecat nu numai
copilaria, ci si ma- turitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat in
realitate, a fost tatal meu. Acest sentiment a ramas stabil §i profund
pentru toatd viafa, §i de aceea, cruzimea, cat §ijosnicia, omorurile §i spdn-
zurarile intdnite des la Rebreanu §i Sadoveanu, §i existente, de alt- fel, §i
in viafa faranilor, nu §i-au mai gasit loc in universal meu scaldat in
lumina admirafiei. In realitate, in amintire, imi zacfapte de violenfafara
masura §i chipuri intunecoase, infernale, dar pdna acum nu le-am gasit
tin sens. Poate cd nici nu-l au?l"
Viziunea despre lume se contureaza in roman prin te- matica
abordata, prin conflict, prin particularitafile de com- pozitie, prin
evenimentele prezentate §i, mai ales, prin perspectiva personajului
Hie Moromete asupra vie£ii §i a in- tamplarilor.

2.4. Temele romanului

Romanul prezinta destramarea - simbolica pentru gospo- daria
Jaraneasca tradifionala - a unei fainilii de Jarani dintr-un sat din
Campia Dunarii, Sili§tea-Gume§ti. Aceasta
tema se implete§te cu altele, care nuanfeaza
fresca viejii ru- rale dinainte §i de dupa cel de-al
Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii a§aza tema familiei in centrul roma
j Precizeaza tema / j nului, insa evolu^ia §i criza familiei sunt
temele romanului.
simbolice pentru

517
 MARIN PREP A / Romanul postbelic
transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca ro~ manul unei
familii este §i „un roman al deruralizarii satu- Zi//"(Nicolae
Manolescu, Area lui Noe).
O alia tema este criza comunicarii, absenta unei comu- nicari
reale intre Hie Moromete §i familia sa. Tema timpu- lui viclean,
nerabdator („timpul nu mai avea rabdare"), relajia dintre individ §i
istorie nuanfeaza tema sociala. Criticul Eugen Simion considera
drept tema centrala a carjii Jiber- tatea morala in lupta cu fatalitajdle
istoriei".

3. Element© de structura si compozitie

S6 3.1. Compozitie; tehnici narative
Prezinta, prin refe- Compozifia primului volum utilizeaza tehnica decupaju- lui §i
rire la romanul accelerarea gradata a curgerii timpului narafiunii.
postbelic studiat,
elementele de Volumul este structural in trei parti, cu o aefiune concentrate,
structura, de com- care se desfa§oara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea
' pozi^ie §1/ sau de
constructs subiec-
izbucnirii celui de~al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, de
tului (de exemplu: sambata seara pana duminica noaptea, confine scene care
■ incipit, final, epi- ilustreaza viafa rurala: cina (la inceput), taierea salcamului,
J soade/ seevente na
rative, tehnici intalnirea duminicala din poiana lui locan, bora, fuga Polinei cu
> narative, aepune, Birica (la sfar§itul primei parfi) §.a. Partea a doua se deruleaza pe
conflict, relapi tem-
porale §i spapale,
parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu
■ momentele subiectu- ; oile, la Bucure§ti §i pana la serbarea §colara cu ocazia careia
lui, construcpa Niculae ia premiul intai. Partea a treia, de la seceri§ pana la
i persoiiajelor, per-
■ spectiva narativa sfar§itul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei parfi confera
‘ etc.) echilibrul compo- zifiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de
ansamblu: masa, prispa §i seceri§ul.
In volumul al doilea, structural in cinci parti, se prezinta viafa
rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de la ince- putul anului
Prezinta particula-
ritayie com- pozi|iei 1938, pana spre sfar§itul anului 1962. Prin tehnica rezumativa,
romanului (relapi evenimentele sunt selecfionate, unele fapte §i perioade de timp
temporals §i spapale,
tehnici narative, sunt eliminate (elipsa), timpul na-
incipit, final). rafiunii cunoa§te reveniri (alternanfa).
Referitor la compozifia romanului, Marin
Preda adopta o viziune dominata de simetrie
§i echilibru, aefiunea fiind construita in jurul unui personaj: „Ce ma
chinuie, intr-ade- var, la scrierea unei car}i este inceputul gifinalul. Cdrfile
mele sunt construite in jurul cate unui personaj caruia trebuie sd ii

518
 Particularitati ale textului narativ
gasesc o intrare in lume §i o ie§ire care sa atraga aten+ia."(Marin Freda,
Creatie §i moralaj

3.1.1. Relatii temporal© si spatial©

prezinta rela|iile Acfiunea romanului se desfa§oara pe o perioada de un sfert de veac §i
temporale spajiale
infafi§eaza destinul faranului la confluenfa din- tre doua epoci istorice:
in roma- nui ales.
inainte §i dupa al Doilea Razboi Mondial.
Dimensiunea real-imaginara a spafiului unde se desfa- §oara ac|
iunea este realizata, pe de o parte, concret - satul Si- li§tea-Gume§ti
din Campia Dunarii, iar pe de alta parte, simbolic- stanoaga podi§tei,
casa, ograda, poiana lui locan, campia etc., incat criticul Eugen Simion
afirma ca: „Moro- mejii stau sub un clopot cosmic §i drumurile mari ale
istoriei tree prin ograda lor"(Eugen Simion, Scriitori romani de azi).

Observam, in primul volum, cum se dilata timpul prin descrieri

minufioase ale unor oameni, scene, intamplari, aparent fara mare
semnificafie, prelungindu-se durata mi§- carii narative:
„Familia Moromete se intorsese de la camp. Cdnd ajunsesera acasa,
Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se daduse jos din earned, lasase pe aljii
sa deshame §i sa dea jos uneltele, iar el intin- sese pe prispa o haina veche §i
se culcase peste ea gemdnd. Lafel facuse §i al doilea fiu, Nila; intrase in casa
§i dupa ce se aruncase intr-un pat, incepuse §i el sa geama, dar mai tare
cafratele sau, ca §i cdnd arfifost bolnav."

S9 ’ 3.1.2. incipitul
Prezinta particula- Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La in- ceput,
rita|ile incipitului
in romanul studiat.
timpul pare ingaduitor cu oamenii: „In campia Dund- rii, cu cajiva ani
inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, se pare cd timpul avea cu
oamenii nesfdrgita rabdare; viaja se scur- gea aid fara confide mari." Verbul
se pare sugereaza ca aceasta imagine a timpului rabdator este insa doar o iluzie a lui Hie
Moromete (ideea accentuata §i de prezen^a verbului se pare), care va fi contrazisa de
toate intarnplarile care se petrec pe parcursul primului volum, mai ales ca in familia
faranului mocnesc numeroase conflicte, pe care el incearca sa le do- mine prin
autoritate, ironie, deta§are §i, uneori, chiar prin atitudine agr esiva.
Motivul timpului viclean anunja o criza ce urma sa apara,
declansata fiind de istorie care aduce modificari esentiale ale
tiparului existential traditional.
Timpul rabdator, ca istorie personala, nu se suprapune
peste istoria colectiva. Grijile §i nevoile par a fi derizorii, in
masura in care ele pot fi amanate, evitate, ocolite, caci timpul
nu preseaza pe nimeni: timpul avea nesfarsita rabdare cu oameniv,
grijile mari se sfaramau intr-o puzderie de griji marunte pe care cu
519
 ] MnRIN FREDA / Rc -nanui postb elic
ajutorul timpului le duceau zilnic in spate.
Timpul nerabdator, ca istorie colectiva, asimileaza istoria
personala, iar unitafile de timp se multiplica.

510 3.1.3. Finalul

j Prezinta particula-Finalul primului volum este construit simetric faja de inci-
finaSuATroma-1 Astfel timpul (istoria colectiva) devine necrufator §i in- s nui studiat.
tolerant, mai ales ca evenimentele istorice care vor urma, vor supune satul unor
transformari ireversibile: „Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Timpul nu mai avea rabdare."
Motivul „timpului rabdator" §i al „timpului nerabdator"
confera sfericitate primului volum al romanului, care cuprinde
o epoca incheiata din viafa satului traditional romanesc.

511 3.1.4. Conflicted

Prezinta specificul Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este * I
conflictului m ro- maj fr-^i dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima manul analizat.
3 r

casatorie: Paraschiv, Nila §i Achim, izvorat dintr-o modali- tate

diferita de a intelege lumea. Fiii cei mari i§i dispretuiesc fatal
fiindca nu stie sa transforme in bani produsele econo- miei
rurale, precum vecinul Tudor Balosu, care se adap- teaza mai
u§or noilor relafii capitaliste. Cel de-al doilea conflict
izbucne§te intre Moromete §i Catrina, sofia lui. Moromete
vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sofiei,
promifandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama
fiilor celor mari care i§i urau mama vitrega, Moromete amana
indeplinirea promisiunii. Din aceasta cauza, femeia simte ,,cum
i se strecoara in inima nepasarea §i sila de barbai §i de copii",
gasindu-§i initial refugiul in biserica, dar

520
 Pr.rticularitati ale textului narati / j
i•-
in al doilea volum Catrina il parase§te pe Hie, dupa ce afla de
vizita lui la Bucure§ti.
Al treilea conflict este cel dintre Moromete sora lui, Guica, care §i-ar
fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casa- toreasca pentru a doua oara.
In felul acesta, ea s-ar fi stabi- lit in casa lui Moromete, ca sa se ocupe de
gospodarie §i de cre§terea copiilor, pentru a nu ramane singura la
batranefe. Faptul ca Moromete se recasatorise §i ca i§i construise o casa
departe de gospodaria ei, ii aprinsese ura impotriva lui, pe care o
transmite celor trei fii mai mari. Guica are o influenza negativa asupra
nepofilor §i va contribui la grabirea pra- bu§irii familiei.
Un conflict secundar este acela dintre Hie Moromete §i fiul cel mic,
Niculae. Copilul i§i dore§te cu ardoare sa mear- ga la §coala, in timp ce
fatal, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza („alta treaba n-avem noi
acuma! Ne apucam sa stu- diem") sau susfine ca invafatura nu aduce niciun
„beneficiu”. Pentru a-§i realiza dorinfa de a studia, baiatul se desprinde
treptat de familie. In volumul al doilea, acest conflict trece pe prirnul
plan §i se complica, nu doar pentru ca fatal §i fiul re- prezinta doua
mentalitafi diferite, intr-o dezbatere ideolo- gica, ci §i pentru ca
„....dincolo de timpul istoric concret §i de aceasta latura foarte precisa a
conflictului, dialogul dintre tata §i fiu - mereu mtrerupt, mereu reluat,
niciodata sfargit - muta pe ne- observate centrul degreutate al romanului mtr-
un plan urnan mai pufin condijdonat de imprejurari, mai esenfial." (N.
Manolescu, Literatura romana postbelica). Hie Moromente reprezinta
mentalitatea tradifionala, iar Niculae, fiul sau, mentalitatea impusa,
colecti vista.

In volumul al doilea, conflictul dintre tata §i fiii cei mari trece in

planul al doilea. Conflictul principal opune mentalitatea traditionala §i
mentalitatea impusa, colectivista. Per- sonaje-reflector pentru cele doua
mentalitafi sunt Hie Moromete {„cel din urmd faran") §i fiul sau, Niculae.
Vechea imagine a lui Hie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o
alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza, iar unitatea
distrusa a familiei nu se reface.

r .
I S12 3.2.1. Subiectul romanului

i Prezinta succint Actiunea

romanului.
primului volum este structurata pe mai multe subiectui
planuri narative.
1
.,
j In prim plan, se ana Morometu, o famine numeroasa,
macinata de nemulfumiri mocnite. Jaran din clasa de mij- loc, Hie
Moromete incearca sa pastreze intreg, cu preful unui trai modest,
pamantul familiei sale, pentru a-1 transmite apoi baiefdor. Fiii cei
mari ai lui Hie Moromete, Paras- chiv, Nila §i Achim i§i doresc
521
 MARIN FREDA / Romanul rostbelic
independent^ economica. Ei
se simt nedreptafifi pentru ca, dupa moartea mamei lor, Hie
Moromete s~a insurat cu alta femeie, Catrina, §i ca are inca trei
copii: Tita, Ilinca §i Niculae. Indemnafi de sora lui Hie, Maria
Moromete, poreclita Guica, cei trei baiefi pun la cale un plan
distructiv, dandu-§i seama ca problemele economice ale familiei nu
vor putea fi depa§ite. Ei intenfioneaza sa piece la Bucure§ti, fara
§tirea celorlalfi membri ai familiei, pentru a-§i face un rost. In
acest.scop, ei vor sa ia oile cumpa- rate printr-un imprumut la
banca §i al caror lapte constitute principala hrana a familiei §i caii,
indispensabili pentru munca la camp. Prin vanzarea odor §i a
cador, ar obtine un capital pentru a incepe viafa la ora§. Datoria la
banca nefiind achitata, planul celor trei baiefi urmeaza a da o grea
lovitura familiei. Achim ii propune tatalui sa-1 lase sa piece cu oile
la Bucure§ti, sa le pasca in marginea ora§ului §i sa vanda laptele §i
branza la un pref mai bun in capitala. Moromete se lasa con- vins
de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca §i vinde
o parte din lotul famdiei pentru a-§i putea plati impozitul pe
pamant (^foncierea"). Insa Achim vinde oile la Bucure§ti §i a§teapta
venirea frafilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a-§i
lasa fatal singur in preajma se- ceri§ului, cei doi fug cu caii §i cu o
parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou
o parte din pamant pentru a-§i reface gospodaria, pentru a plati
foncierea, rata la banca §i taxele de §colarizare ale lui Niculae, fiul
cel mic.
Planurile secundare susfin acfiunea romanului, confe-
rindu-i caracterul de fresca sociala §i completand viziunea despre
lume a autorului: boala lui Botoghina, revolta tara- nului sarac
Jugurlan, familia chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina
§i Birica, disentitle din poiana lui locan, rolul institufidor §i al
autoritafilor in satul interbelic.

522
 Particulantati ale textului narativ
In volumul al doilea, actiunea se concentreaza asupra a doua
momente istorice semnificative: reforma agrara din 1945, cu prefacerile
pe care ea le aduce si transformarea „so- cialista" a agriculturii dupa
1949, perceputa ca un fenomen abuziv. O istorie noua, tulbure violenta,
transforma radical structurile de viafa §i de gandire ale faranilor. Satul
traditional intra intr-un ireversibil proces de disolufie.
Volumul debuteaza cu o intrebare retorica: bine sau in ran se schimbase
Moromete?". Ceilalfi farani i§i modifica §i ei atitudinea fafa de Hie
Moromete. Fo§tii prieteni au murit sau 1-au parasit, iar cei noi (Matei
Dimir, Nae Cismaru, Giugudel, Costache al Joachii) ii par mediocri.
Vechile du§manii se sting. Tudor Balosu devine „chiar binevoitor fafa de
vecinul sau"'. Guica murise, far a ca relafiile cu fratele sau sa se ame-
lioreze, iar acesta nu se duce nici la inmormantarea ei.
Moromete se apuca de negof, treburile ii merg bine, ca§- tiga bani
frumo§i, dar il retrage pe Niculae de la §coala pe motiv ca „nu-i aduce
niciun beneficiu". Toata energia tatalui se concentreaza in incercarea de a-
i determina pe baiefii fu- gari sa se intoarca acasa. De aceea, cumpara
pamanturile vandute odinioara §i pleaca la Bucure§ti pentru a-i
convinge sa revina in sat. Paraschiv care lucra acum ca sudor la tram-
vaie, Nila, ca portar la un bloc Achim care avea un mic magazin de
„Consum alimentar", resping incercarea de re- conciliere a tatalui. Mai
mult decat atat, afland de propune- rea facuta fiilor, Catrina il parase§te
§i se duce sa locuiasca „in vale", la Alboaica, fata ei din prima casatorie.
Destra- marea familiei continua cu moartea lui Nila in razboi. Fetele se
casatoresc, dar familia Moromete pare atinsa de un bles- tem, fiindca
soful Titei, de§i scapa din razboi, moare intr- un accident stupid in sat.
Paralei cu procesul disolufiei familiei Moromete, este prezentata
destramarea satului traditional, care devine „o groapa fdrafund, din care
nu mai ince- tau sa iasa atajda necunoscujd". Niculae Moromete devine
adeptul „unei noi religii a binelui §i a raului", exponentul ideologic!
socialiste §i se inscrie in Partidul Comunist, prilej pentru numeroase
dispute cu fatal sau.
Tanarul este trimis la o §coala pentru activigti §i se in- toarce in sat cu
o sarcina de la ,,jude$eand", aceea de a su- praveghea buna funcfionare a
primelor forme colective de

523 I
 MARIN PREDA / Romania! posioelic
munca: strangerea cotelor si predarea lor catre stat. Dar se isca o
agitafie agresiva in timpul careia un satean moare ine- cat in apele raului
de la marginea satului. Idealist, tanarul se orienteaza cu dificultate in
fesatura de intrigi pusa la cale de oportuni§tii de profesie. A§a ca
activistul Niculae Mo- romete este destituit, se retrage din viafa politica
§i isi continue studiile.
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a deve- nit
inginer horticol. La inmormantarea lui Moromete, Niculae afla
de la Ilinca, sora lui, ca tatal se stinsese incet, fara a fi suferit de
vreo boala. Chiar daca moartea lui Moromete lasa multe
remu§cari in sufletul lui Niculae, in finalul romanului, tatal §i
fiul se impace in visul baiatului.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simboli- zeaza
stingerea unei lumi.

S13 3.2.2. Prezentarea unor secvente narative semnificative

pentru temele romanului
Prezinta doua
scene / secven|e
narative semnifi- Exista in primul volum al romanului Moromepi cateva sec- venfe
cative pentru te- narative de mare profunzime, care susfin temele carfii.
mele romanului.
Scena cinei este considerate de Ovid. Crohmalniceanu
„prima schifa a psihologiei Moromeplor". Descrierea cinei se rea-
lizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare
a surprinde un moment din existenfa familiei traditionale,
condusa de un tata autoritar, dar „semnele" din text dezvaluie
adevaratele relafii dintre membrii familiei. Hie Moromete pare a
domina o familie formate din copii provenifi din doua casatorii,
invrajbifi din cauza averii. A§ezarea in jurul mesei sugereaza
evolutia ulterioara a conflictului, im- inenta destramare a
familiei: „Cez trei frap vitregi, Paraschiv, Nila §i Achim, stateau spre
partea dinafara a tindei, ca cdnd arfi fast gat a in or ice clipa sa se
scoale de la masa §i sa piece afar a. De cealadta parte a mesei, langa
vatra, [...] stdtea mtotdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor
treifrap, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca, §i pe Tita,
copii facup cu Moromete. [...]
Moromete stdtea pared deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei
d,e-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pefiecare. Top ceilalp
stateau umar langa umar, mghesuip, masafiind prea mica. Moromete
n-o mai schimbase de pe vremea primei lui cdsa- torii, desi numarul
copiilor crescuse".

524
 j- articularitati ale textuhr narativ
O alia secvenfa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii
salcamului.
Hie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile
familiei, fara a vinde pamant sau oi: „Se pare cd ni- rr.eni nu infelegea cd
hotarandu-se in sfarsit plecarea lui Achim la Bucuregti insemna cd trebuie sa li
sefaca celor Irei pe plac pana la capat, sa nu se mai atinga nimeni de oi si cum
altceva n-aveau ce vinde, salcamul trebuia taiat. Mai ciudat era cd nici cel irei
in cauza mi intelegeau; meat raspunsul lui Moromete cd a taiat salcamul ca «sa
se mire pro§tii» nu era o batjocura intdmpldioare la adresa fiilor".
Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimi- tir femeile
i§i plang mor£ii, prefigureaza destramarea familiei, prabu§irea satului
traditional, risipirea iluziilor lui Moromete: „Gradina, caii, Moromete
insusi aratau bicisnici". Apar ciorile, ca ni§te semne rau prevestitoare, iar
mama, care §tie sa citeasca in astfel de lucruri un curs al vremii vii-
toare, cade la ganduri intunecate.
Lumea Moromefilor i§i pierde sacralitatea. Odata distrus arborele
sacru, axis mundi de veghe la ordinea lumii, a mi- crocosmului rural §i
familial, haosul se instaleaza treptat.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viafa colecti- vitafii se
constitute intr-o adevarata monografie a satului traditional: hora,
calu§ul, intalnirile duminicale din poiana lui locan, serbarea §colara,
seceri§ul, treieri§ul.
Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viafa rurala este
seceri§ul. Se infati§eaza o realitate arhetipala; mi§carile, gesturile,
pregatirea §i plecarea la camp se inte- greaza unui ritual stravechi.
Seceri§ul e trait in acela§i fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic
specific colectivi- tatii arhaice.

,.A> 3.3.1. Constructia personajului principal

Prezinta construc- |
Personajul Hie Moromete reprezinta un tip de |aran aparte in
ia personajului
principal in roma- literatura romana: un spirit reflexiv, contemplativ, intelligent, ironic.
nul postbelic ales.Framantarile sale despre soarta taranilor de- pinzand de roadele
pamantului, de vreme §i de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui
reflexiva. Personaj exponential, al carui destin ilustreaza moartea unei lumi, „cel din
urmatdran” reprezinta conceptia tradijionala fafa de pamant si fa|a de familie. Criza
satului arhaic se reflecta in con§ti- inta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile
implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-isto- ric,
care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua
valoare care o inlocuie§te pe cea traditionala, pa- mantul, §i in
acela§i timp impune un nou mod de via^a. Agresiunea istoriei
spulbera iluziile personajului: unitatea familiei, libertatea morala
a individului. Risipirea familiei duce la prabu§irea morala a
525
 MAP IN PRE DA / Romany! postbelic

tatalui.
Pana in ultima clipa, Moromete nu accepta ideea ca rostul lui
in lume a fost gre§it §i ca faranul trebuie „sa dispar a". Este
ilustrativ, in acest sens, monologul imaginar adresat unui oa-
recare taran din sat, reprezentant al noii ideologii socialiste,
Baznae, in timp ce, pe ploaie, Moromete sapa un §an| in jurul
§irei de paie din gradina, iar in alta parte a satului se pun la cale
schimbari hotaratoare pentru destinul tzaranimii: „Pdna in clipa
din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit cd rostul dsta cine §tie
ce s-o alege de eV. [...] Cd tu vii §i~mi spui cd noi sun- tem ultimii
pdrani de pe lume p cd trebuie sa disparem... §i de ce crezi cd n-aifi tu
ultimul prost de pe lume §i cd mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu
eu?„Macar, zise Moromete mai de- parte, eu tot amfacut ceva, am
crescut §ase copii §i le-am pnut pd- mdntul pana in momentul de fata -
cd n-au vrut sad munceascd, ce sa lefac eu, toata viafa le-am spus §i
i~am invafat - dar pe tine sa te vedem daca e§ti in stare cel pupn de-
atat! O safii in stare? Nu sa-i imbraci §i sa le dai de mdncare, cd asta e
lesne, de mdncare ii dai §i unei vite in grajd, dar ce le spui!? Ce-i mvep,
funded unui copii chiar daca nu-i intra in cap cat e mic, cdnd seface
mare i§i aduce aminte. [...] Fiindcd degeaba o sa le spui tu din vorbe, c-
ofi c-o pap, ca mai degtept ca tine nu mai e nimeni, dinfapte ei o sa vaza
cd nu e§ti nici de§tept §i nici n-ai ce sa le spui §i or sa ajungd de capul
lor §i-or sa te invefe ei pe urma minte cdnd oi imbatrani... Or sa-§i
§tearga picioarele pe tine, ca n-ai piut safari din ei oameni.
Monologul este semnificativ in ansamblul romanului pentru
ca scoate in evident consecinjele nefaste ale dispa- ri^iei clasei
j:arane§ti, in contextul transformarilor socialiste ale agriculturii.
Atitudinea personajului este critica fa|a de noua societate, care se
intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale, ^aranimea,
adica pe distrugerea unei civiliza- tii §i a unui cod stravechi de
comportament si injelepciune.

526
 Particularale textului narativ
3.3.2. Modalitati/ procedee de caracterizare a persona- jelor,
specific© romanului studiat
precizeaza care sunt Personajul principal este caracterizat in mod direct de catre narator in
modalitaple/
orocedeele de ca- debutul capitolului al X-lea din primul volum: „Era cu zece am mai mare
racterizare a per- decaf Catrina (contingent '911,facuse rdzboiul) §i acum avea acea vdrsta intre
sonajelor specifice
tinerefc §i batrdnefe cdnd numai nenorociri sau bucurii mari mai -pot
romanului studiat
schimbafirea cuiva".
Autocaracterizarea realizata in finalul volumului al doi- lea, in
discujia cu doctoral, scoate in evidenfa libertatea in- dividuluiinciuda
constrangerilor istoriei: „Domnuleeu totdeauna am dus o viafa
independenta".
Personajul este portretizat in mi§care, prin acumularea detaliilor.
Obiectivitatea observa^iei (prezentarea compor- tamentului, vorbirea,
gestica §i mimica) este dublata de fi- nefea analizei interioare, de
prezentarea jocului gandurilor lui Moromete.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde din gesturile, faptele,
vorbele, gandurile personajului, acjiunile la care participa, dar §i din
rela^iile cu celelalte personaje, eviden- Jiaza trasaturile lui.

INCHEIERE

4. Aspecte caracteristice romanului

Morometii este un roman al deruralizarii satului. Criza or- dinii
sociale se reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii,
in criza comunicarii. Este un roman realist, pentru ca dezvolta
problema relajiei omului cu istoria §i un roman modern in
Men|ioneaza doua compozijie, in realizarea personaju- lui principal §i in stil.
aspecre caracteris-
tice romanului
Morometii.

S17 5. Mai mult...

Exprima-|i un Exprimarea unor opinii argumentate
1 punct de vedere
:
argumentat, de- 5.1. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre
1 spre modul in care
'< tema si viziunea modul in care tema si viziunea despre lume sunt re-
despre lume sunt flectate in romanul ales
reflectate in roma-
h nul ales. Incadrandu-se in tematica rurala, ilustrata in literatura inter-
belica prin romanele lui Liviu Rebreanu §i Mihail Sadoveanu,

527
 romanul lui Marin Pre da aduce in prim-plan conditia {ara- nului in
istorie, la confluenfa dintre dona epoci istorice: in- ainte §i dupa al
Doilea Razboi Mondial.
Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tema- tica
abordata, prin conflict, prin particularitafile de compozi- fie, prin
evenimentele prezentate §i, mai ales, prin perspectiva personajului
Hie Moromete asupra viefii §i a intamplarilor.
Consider ca romanul Moromefii surprinde dramatica iluzie ca viafa
isi poate continua cursul in tiparele traditionale, cu toate ca istoria
modifica si distruge tiparele existenfiale, a tat la nivelul viejii
individuate, familiale, cat §i la nivelul comunita{ii rurale §i a unei
categorii sociale, a faranului. Colectivizarea forfata §i comunismul
inlocuiesc, intr-o maniera brutala, satul traditional romanesc.

5.2. Exprimarea unei opinii argumentate, despre sem- nificatia

;Exprima-|i opinia I semnificatiile relatiei dintre incipitul si finalul romanului
Iargumentata, despre ales
semnifica|ia /
semnificatiile relabelSimetria compozitionala a primului volum din romanul Moromefii
dintre incipi-
■j tul finalul este data de relafia incipit-final care scoate in evidenfa modul in
i romanului ales. care timpul istoric schimba destine individuate, familiale §i
colective §i desfiinfeaza modele existentiale arhetipale, a§a cum
rnarturise§te Marin Freda insu§i: „Chiar in Moromefii volumul unu, timpul se confundd cu
istoria. Acest timp cu care se incepe §i se incheie primul volum este o ameninfare, firegte,
istorica. Moromefii volumul unu este o oaza intre doud furtuni: prima, razboiul din 1914; a
doua, razboiul inceput in 1939. Oricum, acest timp, aceasta oaza reprezinta, pentru eroul
principal, timpul lui de fericire pe Pamdnt, care, bineinfeles, este ameninfata, dar el reu§e§te sd
amdne ameninfarile. Ulterior, cdnd istoria devine fapt prezent §i rascolitor, oaza despre care
vorbeam §i anume aceea a iluziei se sfdr§e§te." (Interviu de George Arion in volumul
Creafie §i morala)

528
 Particularity?! ale textuiui narativ

A UNOR SSJ133EGTE PROPOSE^

1. (Varianta 57, Bac. 2009,2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini, in care sa
prezinti tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un roman, din perioada postbelica. In
elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):
INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,
epoca, specie literara). s*
CURRINS 2.1. Caracteristici ale romanului postbelic.
S2
E ddentierea tipului de roman
T

pentru care ai optat a trasatu- rilor

care fac posibila inca drarea intr-o
tipoiogie, intr-un curent cultural /
literar, intr-o perioada sau intr-o
orientare tematica.

Prezentarea temei romanului, 2.4. Temele romanului.

reflectata in textul narativ ales,
prin referire la doua episoade /
secven|e narative.
S5
3.2.2 Prezentarea unor seevente narative
S13
semnificative pentru temele romanului.

Sublinierea a patru elemente ale Oricare patru dintre urmatoarele repere:

textuiui narativ, semnificative 2.2. Perspectiva narativa;
pentru ilustrarea viziunii despre 2.3. Viziune despre lume;
lume a autorului / a naratorului 3.1. Compozifie; tehnici narative;
(de exemplu: aefiune, conflict, 3.1.1. Relafii temporale §i spafiale;
relafii temporal? §i spafjale, 3.1.2. Incipitul;
constructia sijbicctului, 3.1.3. Finalul; S9 0
3.1.4. Conflicte; 21 < ’ 1-'
, 21
particidaritafi ale compoztfiei, W
perspectiva narativa, tehnici 3.2.1. Subiectul romanului; Si 4 A
>
3.3.1. Construcfia personajului principal;
narative, construcjia *
3.3.2. Modalitati / procedee de carac-
personajului, modalitaji de terizare a personajelor, specifice
caracterizare, limbaj etc.) romanului studiat.

Exprimarea unui punct de vedere 5.1. Punctul de vedere argumentat,

argumentat, despre modul in care despre modul in care tema §i viziunea
tema si viziunea despre lume sunt despre lume sunt reflectate in romanul
reflectate in romanul ales. ales.

INCHEIERE 4. Aspecte caracteristice romanului. ’■J

529
 s2. (varianta 7', rezerva Bac 2011, sesiunea iunie-iulie) Serie un eseu structural, de 2-3
MARIN FREDA / Romanul pcatbelic
pagini, in care sa prezin^i rrtodul in care se reflects. o tema (banul, destinul, istoria,
familia etc.) intr-un roman studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (opera autorului,

epoca, specie literara).
SI

CURRINS 2.1. Caracteristici ale romanului postbelic.

Evidenjderea unei trasaturi care
face posibila incadrarea romanului
intr-o tipologie, intr-un curent
cultural/ liter ar, intr-o perioada
sau intr-o orientare tematica

Sustinerea unei opinii despre 2.4. Tema romanului.

modul in care tema aleasa este
reflectata in romanul studiat
3.2.2. Prezentarea unor seeven^e narative
semnificative pentru temele romanului.
3
5.1. Exprimarea unui punct de vedere
argumentat despre modul in care tema §i
viziunea despre lume sunt reflectate in
3
romaul ales.
■.
7
Ilustrarea a patru elemente de
structura si de compozi|ie ale
2.2. Perspectiva narativa
3.1. Compozi^ie, tehnici narative. S3
textului narativ, semnificative
pentru tema aleasa (actiune,
3.1.1. Rela£ii temporale §i spa^iale
3.1.2. Incipitul
S7
conflict, rela|ii temporale si 3.1.3. Finalul S8
spa^iale, perspective narativa,
tehnici narative etc.)
3.1.4. Conflicte
3.2.1. Subiectul romanului
S9
S1O
Ilustrarea rela|iilor dintre doua 3.3.1. Construcfia personajului principal S11
S14
personaje, prin care tema aleasa se 3.3.2. Modalita{i/ procedee de caracte-
evidenjiiaza in romanul studiat. rizare a personajelor specifice romanului S-
studiat JS
6. Relevarea trasaturilor celor doua
personaje
S23
INCHEIERE 4. Aspecte caracteristice romanului.
w

530
 Partic ahritaf. ale textulu.'. narativ
■:.-0

' 1PLICATII j - c, 3

1. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, de tip argumentativ, in care sa ilustrezi
particularitaji ale romanului postbelic, prin referire la afirmajia lui Nicolae Manolescu,
privind literatura postbelica: „Poezia, teatrul, dar mai ales romanul au recd§tigat o viziune
sociala foarte critica, de§i nu totdeauna mai directa, accente polemice uneori, atingdnd realitajd
ale vremii §i, din ednd in ednd, sistemid comunist ca atare." (Nicolae Manolescu, Literatura
romana postbelica. Lista lui Manolescu, I). In elaborarea eseului, va ve|i raporta la unul
dintre roma- nele studiate, aparjinand lui Marin Preda.

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 argumente pro §i/ sau
contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) concluzia/ sinteza. Pentru confinutul
eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre rea- lizarea
conflictului intr-un roman de Marin Preda, pornind de la urmatoarea afirma^ie: „in
proza lui Marin Preda, tragic este mai degraba nu conflictul dintre om §i istorie, ci cel dintre
istorie §i rapiune: uneori istoria refuza sa se supuna rafiunii omenegti" (Mircea lorgulescu, Al
doilea rond).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza/
premise (exprimarea propriei opinii), argumentafia (cu minimum 4 > argumente pro si/ sau
contra / raponamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/ sinteza. Pentru conpnutul
eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14 puncte.
 Romanul postbelic
Moromefii
de MARIN FREDA

BL Particularitati de constructie a personajelor

Eseu despre particularitajile de construcjde a personajelor din- tr-

un text narativ studiat (de exemplu: mcadrarea in tipologie / statut
social, psihologic, moral etc.; trasaturi; modalitajd de caracte- rizare a
personajului; raportarea personajului la aspecte ale textului narativ:
tema, viziune despre lume, conflict, subiect, secvenje naralive /scene
semnificative, incipit, final etc.).

INTRODUCERE

S19 1. Incadrare tn context

Incadreaza roma- Primul roman scris de Marin Freda, Moromefii, este alca- tuit
nul in contextul .
epocii / al
din doua volume, publicate la doisprezece ani distanfa: in 1955,
orientarilor lite-volumul I, iar in 1967, volumul al Il-lea. De§i infa- fi§eaza
rare §i persona- epoca dinaintea §i de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial,
jul/personajele in-
roman. utilizand tehnici narative diferite, cele doua volume alcatuiesc
un ansamblu unitar, deoarece reconstitute imaginea satului
romanesc intr-o perioada de criza, de-a lungul unui sfert de
veac (deceniile IV-VI) §i impune o tipologie noua in proza romaneasca.
Ca formula estetica, proza lui Marin Freda se incadreaza in
realismul postbelic (neorealism) §i ilustreaza, cu o mare putere
de sugestie, sfar§itul romanului doric, „renunjarea parjdala la
omniscienja", dupa cum remarca Nicolae Mano- lescu, §i
nasterea unei obiectivitafi moderne, prin care .noua forma a
raporturilor sociale dicteaza §i o noua «ideologie» a naratorului:
autoritatea centrala decade din drepturi; manipula- rea personajelor
lasa local unei libertaji[...]; apelul la «informatori» ...sunt expresia
instrainariipovestitorului depersonajele sale." (Nicolae Manolescu,
Area lui Noe)
Construcjia personajelor este legata de concepfia neorea-
lista a scriitorului, preocupat de relatia individului cu istoria.

532
 rarucmarHa|i de constructie a nersonajelor F

1.1. Hie Moromete

Personajul Hie Moromete reprezinta un personaj atipic pentru
literature de inspirafie rurala, un. spirit reflexiv, contemplativ,
un „ {aran-filozof, pentru care accentul nu mai cade pe di-
mensiunea materials a existence!, pe nevoia de posesie a pa-
mantului (ca la alte personaje din literature romana, precum Ion
din romanul lui Liviu Rebreanu), ci pe coordonata spiri- tuala,
pe libertatea individului de a se raporta la lume.

1.2. Tatal si fiul: Hie si Niculae Moromete

Personaje reprezentative pentru proza lui Marin Preda sunt Hie
Moromete §i Niculae, tatal §i fiul, personaje-reflector in cele
doua volume §i purtatoare a celor doua mentalitaji di- ferite:
Moromefii, interesanta e problema lui Niculae, caci
conflictul dintre el §i Moromete simbolizeaza conflictul dintre doua
concepfii despre far an. Tocmai din aceasta cauza, Moromete §i Ni-
culae devin «reflectori»: motivajdile lor launtrice intereseaza nu
numai ca expresie a adaptarii sau dezadaptarii spontane de o lume, ci
§i cafilosofie de existenfa" (Nicolae Manolescu, op. cit.f

CUPRINS
I
j GIG 2. Caracteristici ale textului narativ
Prezinta 2-4 ca- 2.1. Perspectiva narativa
F> racteristici ale tex-
■’ tului narativ, Romanul ilustreaza sfar§itul romanului doric, „renunfarea
■> semnificative pen-
tru realizarea per- parfiala la omniscienfa" (N. Manolescu), intrucat perspectiva
j sonajului ales. naratorului obiectiv, care poveste§te intamplarile la per- soana
a Ilba se completeaza prin aceea a reflectorilor (Hie Moromete,
I3 in volumul I, §i Niculae, in volumul al II-lea), ca §i prin aceea a
i Prezinta specificul informatorilor (personaje - martori ai eve- nimentelor, pe care le
1 perspective!
j narativein relateaza ulterior altora, de exemplu, al lui Parizianu despre
0 romanul ales. vizita lui Moromete la baieji, la Bu- cure§ti). De asemenea, se
observa o „contaminare", dupa cum spune Nicolae Manolescu, a
533
 rarucmarHa|i de constructie a nersonajelor F

naratorului de persona-

534
 MARIN FREDA / Romanul postLelic

jele sale, lucru care poate fi explicat prin decantarile bio- grafice (scena taierii
salcarnului). Efectul este limitarea om- niscienfei. Focalizarea este interna, centrata
mai ales pe Hie Moromete, care devine reflectorul principal.
Construcjtia personajului este legata de concepfia neorea-
lista a scriitorului, inter esat de relatia individului cu istoria.
Atent la efectele acestei relafii in planul psihologicului, el
transforma personajul in „intermediar", in „reflector", in complice
al naratorului, dupa cum susfine Nicolae Manolescu sau intr-o
„sintezd a experienjelor inaintagilor", potrivit afir- mafiei lui Vasile
Popovici din volumul Eu, personajul. Per- sonajele lui Marin
Preda sunt consubstanfiale crezului autorului, „...omul nu are
decal o singura viaja de trait, in limp ce istoria este inceatd §i
nepasatoare." (Marin Preda, Imposi- bila intoarcere).

2.2. Viziune despre lume

Precizeaza viziu-
nea despre lume Viziunea despre lume conturata in romanul Moromefii
existenta in roma-surprinde dramatica iluzie a personajului principal ca viaja i§i
nul studiat.
poate continua cursul in tiparele arhaice §i in mentali- tatea
tradifionala. Schimbarile istorice cauzeaza rasturnari ontologice §i axiologice care
aduc modificari ale condifiei faranului.
Pentru Marin Preda, literatura §i, mai ales, romanul re-
prezinta reflectarea unor sentimente ale scriitorului in anu- mite
momente ale existence! sale. Intrebat de criticul Eugen Simion
intr-un interviu ce e adevar §i ce e ficfiune in Moro- metii, Marin
Preda raspunde: „Adevarate sunt sentimentele. Ficjduni sunt
imprejurdrile."
Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda,
Hie Moromete, il are ca model pe Tudor Calara§u, tatal
scriitorului, dupa marturisirea acestuia: „Scriind, totdeauna am
admirat ceva, o creajie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai
copilaria, ci §i maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat in
realitate, afost tatal meu. Acest sentiment a ramas stabil §i profund
pentru toata viaja, §i de aceea, cruzimea, cat §i josnicia, omorurile §i
spanzurarile intdnite des la Rebreanu §i Sa- doveanu, §i existente, de
altfel, §i in viaja faranilor, nu §i-au mai gasit loc in universal meu
scaldat in lamina admirajiei. In reali-

535
 Particularity de constructie r personajelcr

late, in amintire, imi zacfapte de viotenjfi fara masura si chipuri

intuYiecoase, infernale, dar pana acum nu le-am gasit un sens, Poate
cd nici nu-l au?1"

2.3. Temele romanului

Precizeaza tema/ Tema acestui roman aduce in prim-plan condifia faranului in istorie,
temele romanului. a familiei §i a modului de existenta patriarhal, specific satului
traditional romanesc. Destinul lui Hie Mo~ romete ilustreaza
destinul categoriei sociale a faranilor sub impactul schimbarilor
istorice §i politico: al Doilea Razboi Mondial, colectivizarea §i
instaurarea regimului comunist.
O alta tema este criza comunicarii, absenfa unei comu- nicari
reale intre Hie Moromete §i familia sa. Tema timpu- lui viclean,
nerabdator („timpul nu mai avea rabdare"), relafia dintre individ §i
istorie, nuanfeaza tema sociala. Criticul
Eugen Simion considera drept tema centrala a carfii „liber- tatea
morala in lupta cu fatalitafile isioriei".

2. 4. Conflictul
S24 Personalitatea lui Hie Moromete este evidenfiata §i prin con- flic tele
ij Prezinta specificul ji care organizeaza epicul.
conflictului in ro- s
manul analizat.
Aparen^a de lini§te sugerata de timpul rabdator este treptat
anulata de conflicted interne care macina familia
Moromete. Verbul se pare din incipitul romanului induce ideea iluziei
de timp prietenos, pentru ca treptat, prin acu- mulare, conflicted
conduc la destramarea familiei, iar Hie Moromete incearca, fara
succes, sa le rezolve prin atitudini ad tatalui patriarhal (autoritate)
sau, prin atitudini speci- fice lui (ironie, deta§are).
Mai multe conflicte vor destrama familia lui Moromete
§i vor marca evolutia personajului: mai intai, dezacordul cu cei trei
fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila §i Achim, izvorat dintr-o
modalitate diferita de a infelege lumea; apoi, conflictul pentru
pogonul Catrinei, sofia sa, care aduce ruptura definitiva in volumul
al doilea; ura pe care i-o poarta sora lui, Maria (Guica), pentru ca s~a
recasa- torit, spulberandu-i astfel speranfed de a avea o batranefe
asigurata, ura pe care le-o transmite fiilor celor mari.

536
 MARIN FREDA / Rcmanul pc stbelic

Un conflict secunclar este acela dintre Ilie Moromete §i fiul

cel mic, Niculae. Copilul i§i doreste cu ardoare sa mearga la
§coala, in timp ce fatal, care trebuie sa plateasca ta- xele, il
ironizeaza („alta treaba n-avem noi acumal Ne apucam sa studiem")
sau susfine ca invafatura nu aduce niciun neficiu". Pentru a-§i
realiza dorinfa de a studia, baiatul se desprinde treptat de
familie. In volumul al doilea, acest conflict trece pe primul plan
§i se complica, nu doar pentru ca fatal §i fiul reprezinta doua
mentalitafi diferite intr-o dez- batere ideologica, ci §i pentru ca
dincolo de timpul istoric concret de aceasta latura foarte precisd a
conflictului, dialogul dintre tala §ifiu - mereu intrerupt, mereu
reluat, niciodata sfdrgit - muta pe neobservate centrul de greutate al
romanultii intr-un plan liman mai pu^in conditional de imprejurari,
mai esential" (N. Manolescu, Literatura romana postbelica). Ilie
Moro- mente reprezinta mentalitatea tradifionala, iar Niculae,
fiul sau, mentalitatea impusa, colectivista.

I S25 2.5. Compozitie; tehnici narative

Prezinta particula- Insagi compozifia romanului evidenfiaza evolufia §i desti- ntafi ale

com- f personajuiup suprapunandu-1 celui al comunitafii §i al - civilizafiei rurale

nu

sub influenfa schimbarilor istorice.

Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupa-
jului §i accelerarea gradata a curgerii timpului narafiunii.
Volumul este structurat in trei parfi, cu o acfiune con-
centrate, care se desfagoara pe parcursul verii, cu trei ani
inaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial. Prima
parte, de sambata seara pana duminica noaptea, confine scene
care ilustreaza viata rurala: cina (la inceput), taierea salcamului,
intalnirea duminicala din poiana lui locan, hora, fuga Polinei
cu Birica (la sfar§itul primei parfi) §.a. Partea a doua se
deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea
lui Achim cu oile, la Bucure§ti §i pana la serbarea §colara cu
ocazia careia Niculae ia premiul intai. Partea a treia, de la
seceris pana la sfar§itul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele
trei parfi confera echilibrul compo- zitiei. Fiecare parte incepe
cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa §i seceri§ul.
Cartea este scrisa intr-un stil epic lent, personajele au timp
sa gandeasca §i sa se exprime, gesturile lor sunt libere,

537
 Particularity! de constructie a perconajelor

existenfa, in orice caz, nu-i terorizeaza. De pe stanoaga po-

distei sale, Hie Moromete priveste cu un ochi netulburat oa-
menii care tree pe drum, in adunarea din curtea lui locan el
comenteaza evenimentele relatate in presa.
Structura epica a volumului se concentreaza pe rolul pe care
politicul il are in destinul unei comunitafi rurale §i in destinul
indivizilor.
Ritmul epic se schimba, existenfa sociala este, aici, mai con-
centrate, oamenii apar invadafi de intamplari, satul a§ezat pe
tipare arhaice intra intr-un proces rapid de destramare.
In volumul al doilea, structural in cinci parfi, se prezinta viafa
rurala intr-o perioada de un sfert de veac, de la incepu- tul anului
1938, pana spre sfar§itul anului 1962. Prin tehnica rezumativa,
evenimentele sunt selecfionate, unele fapte §i pe- rioade de timp
sunt eliminate (elipsa), timpul narafiunii cunoa§te reveniri
(alternan|a). Ca in primul volum, aefiunea se petrece pe
parcursul unei veri, insa volumul al doilea include §i numeroase
intoarceri in timp, care au darul de a mo- tiva epic situafii care se
petrec la un interval de aproape zece ani: felul in care
comunitatea este afectata de razboi, felul in care familia
Moromete este afectata de razboi §i de plecarea baiefilor,
biografia lui Nicolae pana in momentul in care Hie Moromete il
retrage de la §coala §i incercarea lui Moromete de a-§i readuce
fiii acasa.
Referitor la compozifia romanului, Marin Preda adopta o
viziune dominata de simetrie §i echilibru, aefiunea fiind
construita in jurul unui persona], aici, Hie Moromete: „Ce ma
chinuie, intr-adevar, la scrierea unei carjd este inceputul §ifi~ nalul.
Carlile mele sunt construite in jurul cate unui personaj ca- ruia trebuie
sa ii gasesc o intrare in lume §i o iegire care sa atraga atenjia."(Marin
Preda, Creafie morale)

3. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului ales/

al personajelor
• Prezinta statutul
.1 social, psihologic, 3.1. Hie Moromete
moral etc. al per-
sona] uiui ales/ al
Personajul Hie Moromete reprezinta un tip de faran aparte in
pertsonajelor.
literatura romana: un spirit reflexiv, contemplativ, inteli- gent,
ironic. Framantarile sale despre soarta faranilor de-
pinzand de roadele pamantului, de vreme §i de Dumnezeu sunt
reievante pentru firea lui reflexiva. Personaj exponen

538
 ! MARIN FREDA / Romanul p jstbelic

tial, al carui destin ilustreaza moartea unei lurni, „cel din urma
jfiran" (Nicolae Manolescu) reprezinta concepfia tra- difionala
fata de pamant §i fafa de familie. Criza satului ar- haic se reflects
in con§tiinfa acestui personaj confruntat, tragic, cu legile
implacabile ale istoriei, cu timpul nerSbdStor.
Pana in ultima clips, Moromete nu accepts ideea cS ro- stul lui
in lume a fost gre§it §i ca faranul trebuie „sa dispar a".

3.2. Niculae Moromete

Niculae, „un antimoromefian cafilosofie a existence!" (Nicolae
Manolescu), este fiul cel mai mic din a doua cSsStorie a lui Hie
Moromete. Pe parcursul celor doua volume ale roma- nului
statutul lui se schimbS. Astfel, in primul volum, Niculae este un
copil dornic sS invefe carte ca sS-§i schimbe statutul social, ceea ce
reu§e§te pentru un timp, atata vreme cat fatal este de acord sad
lase la §coalS §i sad plSteascS ta~ xele. In volumul al doilea insa,
dupa ce Hie Moromete il re- trage de la §coalS sub pretextul ca
invSfStura nu aduce „niciun benefitin'', Niculae incepe sS-§i caute
sensul existence! („Ew imi caul eul men" ii spune tanSrul lui
Moromete) §i devine adeptul „unei noi religii a binelui §i a rdului",
cum crede ca este noua dogma, socialists. Discufiile dintre tatS §i
fiu din volumul al doilea al romanului, au semnificafia unei
confruntSri intre doua concepfii de viafS, intre doua civilizafii §i,
nu in ultimul rand, intre generafii. Niculae se indepSrteazS din ce
in ce mai mult de fatal sau, nu trSie§te viafa, bucurandu~se de ea,
ci febril, prea ocupat sa mai poata contempla. O intamplare care
anticipeazS intr-o oa- recare mSsurS ruptura de mai tarziu dintre
tata §i fiu, este aceea din volumul intai cand Hie Moromete
cSlStore§te la munte ca sa vandS cereale, iar la intoarcere
poveste§te ni§te fapte extraordinare. Insofindud mai tarziu pe
fatal sau intr- o cSIStorie asemSnStoare, Niculae ramane
dezamSgit: in- tamplSrile sunt banale, oamenii, lipsifi de farrnec,
munteanca tanarS cared tulburase pe fatal sau i se pare o fSrancS
oare- care, prin nimic deosebitS de o femeie din Silistea~Gume§ti:
„Tatal - noteazS naratorul - avea ciudatul dar de a vedea lu- cruri care
lor le scapau, pe care ei nu le vedeau".

539
 P/irticularitaji de consiructie a perfonaielor

4. Trasaturile personajului Hie Moromete

Hie Moromete este un om respectat in sat. Are prieteni, Co- cosila
Ilustreaza trasatu-
rile personajului
si Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaza, este abonat la
ales, prin scene /
secvente narative ziar. Disentitle despre politica, in poiana lui locan, nu incep decat
semnificative sau in prezenfa lui, pentru ca el este cel care cite§te ziarele §i
prin citate comen-
tate. interpreteaza evenimentele. Moromete este sfatos, ii place sa
discute, iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina, care se revolta
adesea: „Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Hie! Toata ziua stai de
vorba §i bei tutun".
Disimularea este trasatura esenfiala a lui Moromete. Sem-
nificativa in acest sens este comedia pe care o joaca in fa fa
agenfilor tiscali, care-i stricasera placuta discufie de dumb nica.
Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenfi ca §i cum ace§tia ar fi
invizibili, striga la Catrina, despre care §tie ca se afla la biserica §i
la rm Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o
figara §i numai dupa ce agentii sunt gata sa-i ridice lucrurile din
casa, Moromete se hotara§te sa scoata banii: „De ce nu vrei sa
infelegi cd n-am? la ici o mie de lei, §i mai incolo a§a, mai discutam noil
Ce crezi cd noifatam bani?".
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta
trasatura esenfiala a lui Hie Moromete, iar exemple in acest sens
sunt numeroase. Lui Niculae, care intarzia sa vina la
masa, ii spune la un moment dat: „Te duse§i in gradina sa te
odihne§ti cd pdna acum stdtu$i!" Lui Nila i se adreseaza la fel de
sarcastic, atunci cand acesta il intreaba de ce taie salca- mul: „Ca sa
se mire pro§tii".
Spirit contemplativ, inteligent §i ironic, Moromete prb ve§te
existenfa cu detasare, ca pe un miracol, pentru ca i§i da seama ca
„insul care e numai activ i§i consuma viafa §i nu in- felege nimic din ea,
pentru cd devine robul aefiunii". De pe sta- noaga podi§tei sau de pe
prispa casei, Moromete prive§te lumea cu un ochi patrunzator; in
intamplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o nota
rnveselitoare, o lumina care pentru ceilalfi nu se aprinde.
Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Moromete poveste§te la
intoarcere ni§te fapte extraordinare. Insofindu-1 mai tarziu pe tatal
sau intr-o ca- latorie asemanatoare, Niculae ramane dezamagit:
intamplarile sunt banale, oamenii lipsifi de farmee, munteanca
tanara care-1 tulburase pe tatal sau i se pare o faranca oare- care,
prin nimic deosebita de o femeie din Sili§tea-Gume§ti:

540
 , MARIN PREDA / pjjtbelic
-A- !

„Tatal - noteaza naratorul - avca ciudatul dar de a vedea lu~ cruri

care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau".
Atitudinea fata de pamant §i aceea fata de bani este le~ gata
de acest dar al contemplate!. Spre deosebire de faranul lui
Rebreanu, domic de a dobandi pamantul care inseamna
demnitate sociala si umana, Moromete trebuie doar sa-1
pastreze. Pamantul ii da posibilitatea de a fi independent §i
libertatea de a se gandi §i la altceva decat la ceea ce poate sa
aduca ziua de maine. Pamantul este facut sa dea produse, iar
produsele sa hraneasca pe membrii familiei §i sa aco- pere
cheltuielile casei.
O alta trasatura este autoiluzionarea: ca timpul are rab-
dare, ca familia 11 infelege §i ca va ramane unita, ca baietii vor
continua sa traiasca din munca pamantului, ca taxele pot fi
amanate. Dimensiunea tragica a personajului provine din acest
mod de raportare la lume §i la istorie. De§i are forfa in- terioara
sa con§tienteze drama sa, a familiei §i a intregii co- lectivitafi §i
incearca sa rezolve conflictele, personajul pune in
evidenfa,,libertatea morala in lupta cufatalitajdle istoriei", consi-
derate de critical Eugen Simion tema centrala a romanului.
Lui Moromete nu-i place negustoria, iar in bani vede ad-
versary iluziei ca poate pastra modul traditional de viafa,
fundamental pe munca pamantului familiei. De aici §i con-
flictul cu fiii cei mari, care au o dorinfa nemasurata de ca§- tig §i
care cred ca fatal nu face nimic toata ziua, i§i pierde timpul
stand de vorba cu prietenii lui, Coco§ila §i Dumitru lui Nae, in
loc sa mearga la munte §i sa speculeze graul. Cu toate acestea,
Moromete are iluzia ca poate comunica in familia lui, ca nevasta
§i copiii il inteleg, ca gesturile §i fra- rnantarile lui i§i gasesc
ecou §i in sufletul lor, ca nu trebuie sa le dea explicafii spre a nu-
§i §tirbi autoritatea. Membrii familiei insa nu-1 in|eleg §i de aici
se na§te drama lui Moromete. Refractari la modul de existenfa
oferit de fatal lor, Pa- raschiv, Nila §i Achim traiesc cu iluzia ca
s-ar putea realiza independent. Cand afla ca fiii lui sunt hotarafi
sa-1 para- seasca, Moromete trece printr-un zbucium launtric ce
i§i pune amprenta asupra chipului sau („Fata i se ascufise §i se
inncgrise, iar in cele cateva minute pared se subtiase"), chiar daca
incearca sa ramana deta§at. Destramarea familiei duce insa la
prabu§irea morala a tatalui. Modificarea viefii inte- rioare este
marcata de schimbarea glasului, care devine

541
 Particularitati de construc|ie a personajelor [
L

„tulbure si insingurat". „E momentul in care incepe declinul per-

sonajului. Pana atunci el finuse piept perceptorului, jandarmu- lui, lui
Tudor Balosu, traise senin cu un sentiment inalt al independentei.
Spargerea familiei duce la prabu§irea lui morala. Lamina pe care
Moromete o descoper ea in intamplarile sifaptele vietii se stinge, linistea il
paraseste si fara linigte, existence nu mai este o incantare, ci o povara"
(Eugen Simion, Scriitori ro- nt dni de azi).
Momentul culminant al acestei crize este meditatia de la hotarul
lotului de pamant. Criticul Eugen Simion observa ca ,,Marin Preda
i§i pune eroul in condifiile in care persona] ul lui Rebreanu savdr§ea un
gest mistic sarutdnd bulgarii de pamant. Moromete nu mai face nici un
gest simbolic. Inchis in lumea gdn- durilor, el supune unei judecajf aspre
lumea nevazuta care i-a sal- baticit copiii §i l-a silit pe el insusi sa iasa din
cercul de bucurii in care traise. Drama nu este de ordin economic, ci
moral. Durerea lui Moromete vine intai, dintr-un sim{ al paternitafii
ranite. Nu faptul de a-§i pierde o parte din lot il intuneca, ci ideea de a-§i
pier de fHi §i lini§tea care-l face sa priveasca existenfa ca pe un spectacol
superior. Gdndul prabu§irii unei ordini durabile este primit cu o tristefe
rece. Instrainarea de starea de inocenfa in care traise ii pare mai rea decat
moartea: «Amfacut tot ce trebuia [..,], le~am dat tot ce era, la to]i,
fiecdruia ce-a vrut... Ce mai trebuia safac §i n-amfacut? Ce mai era
defacut §i m-am dat la o parte §i n-am avut grija? Mi-au spus ei mie ceva
sa le dau §i nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine §i eu am spus
nu? Mi-a ara~ tat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe care eu sa-lfi
oco- lit fiindca a§a am vrut eu? S-au luat dupa lume, nu s~au luat dupa
mine1. §i daca lumea e a§a cum zic ei §i nu e a$a cum. zic eu, ce mai
ramane defacut?! N-au decat sa se scufunde! Intai lumea §i pe urma ei cu
ea»". (Eugen Simion, op.citf
In confruntarea finala cu fiii cei mari, stapanirea de sine este
arma lui Moromete, care spera pana in ultima clipa, ca i§i poate
determina copiii sa abandoneze calea gre~ §ita. Dupa revolta lor
fatiga, intr-o izbucnire teribila, Moromete aplica inutil o corectie
baiejilor, pe care ii bate cu parul. In lipsa tatalui, ei sparg lada de
zestre a fetelor, iau banii, covoarele §i caii §i fug fara a mai privi in
urma.
Ca efect al acestei lovituri naprasnice in speranfele lui,
Moromete devine „indepartat §i nepasator", se retrage in sine, isi
pierde placerea de a vorbi, sociabilitatea, fantezia, iro- nia. Socialul
ucide spiritul creator:
In volumul al doilea, Hie Moromete intra intr-o zona de
umbra. pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui in sat se
diminueaza, familia nu-1 mai asculta, vechii prieteni au murit
542
 , -? MARIN FREDA / Romanul pogtbelic
sau 1-au parasit, iar cei noi i se par mediocri, incapabili sa
poarte o discufie inteligenta. Cu toate acestea, pana in ultima
clipa, Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost
gre§it §i ca faranul trebuie „sa dispar a". Este ilustrativ, in acest
sens, monologul imaginar adresat unui oarecare faran din sat,
reprezentant al noii ideologii socialiste, Baz- nae, in timp ce, pe
ploaie, Moromete sapa un §anf in jurul §irei de paie din
gradina, iar in alta parte a satului se pun la cale schimbari
hotaratoare peritru destinul faranimii: „Pdnd in clipa din urma
omul e dator sa find la rostul lui, chit cd rostul asta cine§tie ce s-
oalege de el! [...] Cd tu vii§i-mispui cd noisun- tem ultimii jrirani de
pe lume §i cd trebuie sa disparem... §i de ce crezi cd n-aifi tu ultimul
prost de pe lume §i cd mai degraba tu ar trebui sa dispari, nu eu?..."
[...] „Macar, zise Moromete mai de- parte, eu tot amfacut ceva, am
crescut §ase copii §i le-am finut pd~ mdntul pana tn momentul
defafa - cd n-au vrut sa-l munceascd, ce sa lefac eu, toata viafa le-am
spus §i i-am invafat - dar pe tine sa te vedem daca e§ti in stare cel
pufin de-atat! O safii in stare? Nu sa-i imbraci §i sa le dai de
mancare, cd asta e lesne, de mancare ii dai §i unei vite in grajd, dar
ce le spui!? Ce-i invep, fiindcd unui copii ckiar daca nu-i intra in cap
cat e mic, cand se face mare i§i aduce aminte. [...] Fiindcd degeaba o
sa le spui tu din vorbe, c-ofi c-o pdjf, cd mai degtept ca tine nu mai e
nimeni, din fapte ei o sa vaza cd nu e§ti nici degtept §i nici n-ai ce sa
le spui §i or sa ajunga de capul lor §i-or sa te invefe ei pe urma minte
cand oi imbatrani... Or sdi-si §tearga picioarele pe tine, cd n-ai §tiut
safari din ei oameni... ”.
Monologul este semnificativ in ansamblul romanului
pentru ca scoate in evidenfa consecinfele nefaste ale dispa-
rifiei clasei farane§ti, in contextul transformarilor socialiste ale
agriculturii. Atitudinea personajului este critica fafa de noua
societate, care se intemeiaza utopic, pe anularea unei clase
sociale, faranimea, adica pe distrugerea unei civiliza- fii §i a
unui cod stravechi de comportament §i intelepciune.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simboli- zeaza
stingerea unei lumi.

543
 Particularitati de cor.structie a personajelor , !

5. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajului

Precizee za care Mai multe portrete realizate in mod direct in anurnite momenta ale
sunt me ialitafile / evolufiei subiectului surprind efectele pe care is- toria le produce
procedeele de
caracterizare a asupra individului.
personajului, va- In debutul capitolului al X-lea din primul volum, perso- najul este
lorificate in roma- caracterizat in mod direct de catre narator: „Era cu zece ani mai marc
nul siudiai.
decat Catrina (contingent '911,facuse raz- boiul) acum avea acea varsta
intre tinerefe $i bdirdnefe ednd numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea
cuiva".
La sfar§itul primului volum, naratorul surprinde prin
caracterizare directa transformarea interioara a lui Moro-
mete dupa ce fiii cei mari il parasesc, transformare ce are efect in
plan exterior: „Dar cu toata aparenta sa nepasare, Moromete nu maifu
vazut stand ceasuri intregi pe prispa sau la drum pe stanoaga. Nici nu
maifu auzit raspunzand cu multe cu- vinte la salut. Nu maifu auzit
povestind. Din Moromete cunos- cut de ceilalfi ramase doar capul lui do
huma arsa,facut odata de Din Vasilescu §i care acum privea insingurat de
pe polityfierariei lui locan la adunarile care inca mai aveau loc in poiana..."
Caracterizarea directa, realizata la inceputul volumului al doilea
de Niculae surprinde cel mai bine schimbarea lui Moromete: „il vezi
cum ii ia altul vorba din gurafara niciun respect §i el lasafruntea in jos §i
nu mai zice nimic. De ce? Aici s-a intdmplat ceva §i nimeni n-o sa §tie
vreodata ce-afost cu el, poate doar mama, dar eu nu cred!".
Autocaracterizarea din finalul volumului al doilea, in discufia cu
doctorul, scoate in evidenfa libertatea individului in ciuda
constrangerilor istoriei: „Domnule [...]eu tot- deauna am dus o viafa
independenta".
Pe parcursul romanului, personajul este portretizat in mi§care,
prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea obser- vafiei (prezentarea
comportamentului, vorbirea, gestica §i mimica) este dublata de
finefea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor lui
Moromete.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde din gesturile, faptele,
vorbele, gandurile personajului, aefiunile la care participa, dar §i din
relafiile cu celelalte personaje, eviden- Jiaza trasaturile lui.

544
 LARIN FREDA / Romanul po:

6. Relevarea trasaturilor celor doua personaje, semni-

Releva trasaturile •
ficative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua
celor doua perso- . episoade/ secvente narative ale romanului ales
naje, eT iden|iate j in
O secven|a semnificativa, din primul volum, pentru ilus- trarea
cel pu|m 2 epi- coade
/ secvente narative,relajiilor dintre cele doua personaje este aceea a ser- barii §colare
semnificative pentru
la care Niculae ia premiul intai. Desi i§i iube§te copiii §i le vrea
evo- lutia relatiilor
dintre acestea. binele, Moromete isi cenzureaza orice ma- nifestare de afecfiune
fa£a de ei. Neinteresat cu adevarat de preocuparile §i situafia
fiului mai mic, el nu §tie ca baiatul e bolnav §i se a§tepta ca Niculae, care era
trimis zilnic cu oile, sa ramana repetent. Spre surprinderea lui, copilul ia premiul
intai. Stinghereala lui Niculae, cand prime§te premiul pe scena, criza de friguri
care il cuprinde in timp ce incerca sa recite o poezie, toate acestea ii produc lui
Moromete o emot:ie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt schifate cu multa
stangacie.
In volumul al doilea, Hie Moromete §i Niculae apar ala- turi
in numeroase secvente semnificative, dar intalnirile §i discutiile
lor echivaleaza adesea cu ni§te confruntari. In- scrierea lui
Niculae in Partidul Comunist reprezinta prilej pentru noi dispute
cu fatal sau. Tanarul este trimis la o §coala pentru activi§ti §i se
intoarce in sat cu o sarcina de la „jude$eand", aceea de a
supraveghea buna funcfionare a pri- melor forme colective de
munca: strangerea cotelor §i pre- darea lor catre stat. Dar se isca
o agitatie agresiva in timpul careia un satean moare inecat in
apele raului de la marginea satului. Idealist, tanarul se orienteaza
cu dificultate in fesa- tura de intrigi pusa la cale de oportuni§tii
de profesie. A§a ca activistul Niculae Moromete este destituit, se
retrage din viafa politica §i isi continua studiile. Hie Moromete
i§i con- §tientizeaza tarziu gre§eala de a-1 fi retras pe Niculae de
la §coala, iar regretele lui sunt, de asemenea, tardive: „Arfi trebuii
sa-lfi tinut pe Niculae mai departc la §coala, zicea el, sa nu umble el pe
urma de gat cu tofi a§tia ca d-alde Isosica. Vezi, zicea cl, aid am
gre§it."
In ciuda transformarilor sociale la care asista, Hie Moromete
nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit §i ca taranul
trebuie „sa dispara". in monologul de la sira de paie, adresat
unui personaj irnaginar, Baznae, el compara

545
 Particularity! de constructie a personajelor

cele doua ordini ale lumii, cea veche cea noua, de pe po- zifia
„celui din urma taran,,", reprezentant al unui cod etic al unei
filozofii condarnnate la disparijie de timpul im p la- cabil: „Pdnd
in clipa din urma omul e dator sd find la rostul lui, chit cd rostul asta
cine §tie ce s-o alege de ell". De asemenea i§i exprima crezul despre
rolul de tata, despre ceea ce are el de transmis cu adevarat fiilor
sai: „Macar, zise Moromete mai de- parte, eu tot amfacut ceva, am
crescut §ase copii §i le~am finut pa- mdntul pdna in momentul defafa -
cd n-au vrut sd-l munceasca, ce sd lefac eu, toata viafa le-am spus §i i-
am invafat - dar pe tine sd te vedem daca e§ti in stare cel pufin de-atdtl
O safii in stare? Nu sa-i imbraci §i sd le dai de mdncare, cd asta e lesne,
de mancare ii dai §i unei vite in grajd, dar ce le spuil? Ce-i invefi,fiin-
dca unui copii chiar daca nu-i intra in cap cat e mic, cdnd seface mare
i§i aduce aminte. [...] Or sa-§i §tearga picioarele pe tine, cd n-ai §tiut
safari din ei oameni...".
Monologul este semnificativ in ansamblul romanului.
Atitudinea personajului este critica fa£a de noua societate, care se
intemeiaza utopic, pe anularea unei clase sociale, fa- ranimea,
adica pe distrugerea unei civilizafii §i a unui cod stravechi de
comportament §i infelepciune.
Moromete se stinge incet, traindu-§i ultimii ani de viafa in
singuratate §i tacere. Mai avea slabiciunea de a umbla prin sat.
Ultima oara este adus acasa cu roaba. Cazut la pat, el i§i exprima
crezul de viafa cand ii spune medicului: „Dom~ nule. .. eu
totdeauna am dus o viafa independenta!".
Romanul se incheie zece ani mai tarziu. Niculae a deve- nit
inginer horticol §i este casatorit cu o fata din sat, Ma- rioara, fiica
lui Adam Fantana, care ajunge §i ea asistenta medicala. La
inmormantarea lui Moromete, Niculae afla de la Ilinca, sora lui, ca
tatal se stinsese incet, fara a fi suferit de vreo boala, iar impacarea
lor survine in visul baiatului.

INCHEIERE

S30 7.1. Locul personajului Hie Moromete in opera scriitorului

< Exprima-ti opinia ;
Dupa cum marturise§te Marin Freda, Hie Moromete este
despre locul per-
sonajului/ al per- personajul preferat al intregii sale opere, o proiecfie literara a
■ sonajelor in opera ; tatalui sau, Tudor Calara§u.
scriitorului.

546
 , MARIN PREP A. / Romanul pojibelic

Construcfia personajului este legata de conceptia neo-

realista a scriitorului, interesat de relatia individului cu isto- ria.
Personajele lui Marin Freda sunt consubstanfiale crezului
autorului, „...omul nu are decat o singlira viafa de trait, in timp ce
istoria este inceata §i nepasatcare".
Personajul principal din romanul Moromefii reprezinta un tip
aparte de faran in literatura romana, cu o serie de ca- litafi care il
fac memorabil. Dimensiunea tragica a personajului confruntat cu
istoria (motivul literar al timpului viclean), se proiecteaza pe
doua coordonate fundamentale: „cel din urma faran" asista
neputincios la destramarea „ros- tului" sau, a satului traditional,
cu valorile lui, iar fatal nu poate opri instrainarea propriiior copii
§i destramarea fami- liei Moromefilor. Destinul sau este simbolic
pentru lumea pe care o reprezinta. „Eroul i§i infelegefinalmente
drama, ceea ceface din el un personaj superior" (Mihai Ungheanu).

7.2. Rolul personajelor alese in opera

Hie §i Niculae Moromete, fatal §i fiul, sunt doua personaje a
caror imagine se construie§te prin subtile complementa- ritafi, in
ciuda diferenfelor care ii singularizeaza.

8. Mai mult...
Exprimarea unor opinii argumentate
8.1. Punct de vedere argumentat despre modul in care se
reflecta o idee sau tema textului narativ in con-
' ■ Exprima-ti punc- j
tul de vedere ar-
structia personajului ales
pgumentat, despre j
modul in care se
Viziunea asupra lumii §i, implicit, asupra familiei, este direct:!
reflecta o idee sau onata de valoarea timpului, care poate fi al dialogurilor din
I
tema textului na- ;l poiana, veritabila scena de teatrum mundi sau al tensiu- nilor
rativ in construc|ia I narative din destramatul orizont rural. Lumea lui Marin Freda se
personajului ales.
comunica sub specie aeternitas. In Imposibila in-
toarcere, autorul nota: „...noua, muntenilor, ne place sa stam de vorba
pdna ne dorfalcile, capacitatea speculativa ne e bogatd, pla- cerea de a
privi in sinea noastra caracterul celorlaljd §i a face din asta apoi o
adevarata sarbatoare efara limited'. Este acea placere de a vorbi §i de
a contempla, prin care se singularizeaza Hie Moromete de alte
tipuri de farani din literatura romana.

547
 Particularitati de construc^ie a personajelor

De§i complica personajele, in acord cu estetica realis- mului

postbelic, deosebindu-le de acelea ale lui Rebreanu, prin tehnici noi,
Freda crede ca: far an, chiar daca
ajunge doctor fnfilozofie, tot faran ramane. Ideea de familie, de pilda, vafi la
el aceea§i ca a unui far an. Despre dragoste va gandi tot ca parinfii sai,
despre cinste si demnit ate va avea acelea§i reprezentari, intr-un cuvdnt,
concepfia lui despre lume [...] va fi una faraneasca. Nu va exista
manifestare a viefii lui, poate chiar cotidiene, pe care el sd n-o judece cu
ochii cu care a vazut odata o lume pe deplin formata, cu metafizica ei...".
(Marin Freda, Creatie §i mor ala)
Hie Moromete este un faran atipic prin faptul ca are forja
interioara sa con§tienteze drama sa, a familiei §i a intregii
colectivitati.

! S32 8.2. Opinia despre relatiile dintre cele doua personaje, din
Exprima-ti opinia perspective situatiei finale/a deznodamantului
argumentata despre
relapile dintre ; cele Moartea lui Moromete lasa remu§cari in sufletul lui Nicu- lae, dar in
doua perso- ' naje, dinfinalul romanului, fatal si fiul se irnpaca in visul baiatului. A§a cum
perspec- ' tiva situapei
finale remarca Nicolae Manolescu, in lucrarea Literatura romana postbelica,
I a deznodaman- „Sfarsitul romanului (§i, artis- ticegte, partea cea mai frumoasa) nu e
tului.
zguduitor numai prin moartea lui Moromete, care arunca deodata o lumina
coplesitoare peste toate intdmpldrile, certurile, urile supararile lumii, indu- io§dnd pe tofi,
ca §i cum arfi vorba de moartea altcuiva deedt a ba- trdnului parasit §i singur, dar
razbe§te acum la suprafafa o tema aproape lirica, nemaiauzita. Nemtalnirea dintre tata §i
fiu se aprinde deodata de o mare tristete; imbatrdnind §i el, fiul i§i cheama in gdnd,
necontenit, tatal de care viafa il desparfise §i la inmormdntarea caruia ajunsese prea
tarziu."

548
 MARTI 4 FREDA / Romanul postbelic

A UNOR SUBOECTE PROPUSEI ® »

1. (Varianta 59, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini despre
particularitajile de constnicjie a umii persona] dintr-un text narativ studiat, aparjinand
lui Marin Freda. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

2. (Varianta 47, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini despre
particularitatile de constructs a nnui persona} dintr-un roman studiat, apar^inand
perioadei postbelice. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul operei

1.1. Hie Moromete S19
CUPRINS Se vor avea in vedere patru dintre
Prezentarea a patru elemente ale urmatoarele repere:
textului narativ semnificative 2.1. Perspectiva narativa; 52-3
pentru realizarea personajului (de 2.2. Viziune despre lume; S22
exemplu: tema, viziune despre 2.3. Temele romanului;
lume, const) uefia subiectului, 2.5. Compozifie; tehnici narative.
S25
particularitafi ale compozifiei, 5. Modalitafi / procedee de caracterizare
perspectiva narativa, tehnici a personajului.
narative, seeventa narativa, episod,
relapi temporale §i spapale,
modalitaji de caracterizare a
personajului etc.)

Prezentarea statutului social, 2.4. Conflicted romanului. £2^

psihologic, moral etc. al perso- 3.1. Statutul social, psihologic, moral etc. ££2>
najului ales, prin raportare la al personajului ads: Hie Moromete.
conflictul / conflicted textului
narativ studiat.

Relevarea unei trasaturi a 4. Trasaturile personajului Ilie Moromete.

827
personajului ales, ilustrata prin
doua episoade / seevenfe
narative / situatii semnificative
sau prin citate comentate

549
 PartiCuilariUrj de construcjie a personajelor

Exprimarea unui punct de vedere 2.2. Viziune despre lume;

argumentat despre modul in care 2.3. Temele romanului.
se reflecta o idee sau tema 8.1. Un punct de vedere despre modul in
romanului ales in constructia care se reflecta o idee sau tema tex- tului S31
personajului pentru care ai optat. narativ in constructia personajului ales.

INCHEIERE 7.1. Locul personajului Hie Moromete in

opera scriitorului.

3. (Varianta 62, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini despre
relapiile dintre dour personaje ale unui roman studiat, aparjinand perioadei postbelice.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urrnatoarele repere (pe coloana din
stanga):
4. (Varianta 63, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2-3 pagini despre
relafiile dintre doua persona]e ale unui text narativ studiat, apartinand lui Marin
Freda. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urrnatoarele repere (pe coloana
din stanga):

INTRODUCERE 1. Contextul operei

1.2. Tatal §i fiul

CUPRINS Oricare patru dintre urrnatoarele repere:

Prezentarea a patru elemente ale Se vor avea in vedere urrnatoarele
textului narativ semnificative repere: S21
pentru constructia personajelor 2.1. Perspectiva narativa;
alese (de exemplu: tema, 2.2. Viziune despre lume;
S23
perspective narativa, aeflune, 2.3. Temele romanului;
S24
conflict, relafli temporale §i 2.4. Conflictele romanului;
S25
spaflale, construcfla subiectului 2.5. Compozitia; tehnici narative;
S28
modalitafl de caracterizare, limbaj 5. Modalita|i/ procedee de caracterizare
a personajelor.
etc.)

3. Statutul social, psihologic, moral etc. al

Eviden£ierea situafiei inifiale a
personajelor:
celor doua personaje, din
3.1. Ilie Moromete;
perspectiva tipologiei in care se
3.2. Niculae Moromete.
incadreaza, statutului lor social,
psihologic, moral etc.
Relevarea trasaturilor celor doua 4. Relatiile dintre Ilie Moromete §i 32®
personaje, semnificative pentru Niculae Moromete.
ilustrarea relafiilor, prin raportare
la doua episoade / seevenfe
narative ale romanului ales.

550
 PartiCuilariUrj de construcjie a personajelor

Exprimarea unei opinii 8.2. Opinie argumentata despre relaC’iile §3* <13* A:
argumentate despre relajiile dintre dintre cele doua personaje, din
cele doua personaje, din perspectiva situajiei finale / a
perspectiva situa£iei finale / a deznodamantului.
deznodamantului.

INCHEIERE 7.2. F.olul personajelor alese in opera.

[ APLICATII ] . . .
1. (30 de puncte) Redacta^i un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezenta|i parti-
cularitajile de construcjie a personajului intr-un roman postbelic, apar|inand
scriitorului Marin Freda, raportandu-va §i la afirma|ia acestuia: „Toate imagi- nile
care ji se deschid in dimineaja scrierii vin din locurile pe unde ai trecut".
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
® incadrarea personajului intr-o tipologie, avand in vedere §i sugestiile din
citatul oferit;
® relevarea a doua func^ii indeplinite in text de catre personajul ales §i
exemplificarea acestora (funcjiile personajului: narativa, actanjiala, ac- toriala,
reflexiva / personaj-narator, personaj-focalizator, personaj-ra- isonneur,
protagonist, martor, mesager);
• eviden{ierea raportului dintre personajul ales §i familie §i / sau comu- nitate,
referindu~te la doua dintre urmatoarele aspecte: statutul social §i psihologic,
sistemul de valori §i de op|iuni existen^iale, viziunea personajului despre
lume/ despre condijia umana, experience de cunoa§tere, relajii conflictuale
sau de afinitate cu ceilalti etc.;
° prezentarea principalelor modalita^ de caracterizare a personajului, prin
referire la doua scene / secvenje narative semnificative sau doua citate
comentate;
® integrarea adecvata, in cuprinsul eseului, a patru dintre urmatoarele
concepte operajionale: instance narative, tipologia personajului, conflict interior/
exterior, perspectiva narativa/ focalizare, episod, relajii temporale §i spajiale, secvenja
narativa, pauza descriptiva/ explicativa, incipit, final, regis- tre stilistice.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 15 puncte.

551
 Paiticularita|i de constructie a personajelor

2. (30 de puncte) Serie un eseu, de 2-3 pagini, in care sa prezinfi comparativ doua
tipuri de personaj, existente intr-un un text narativ studiat, aparfinand lui Marin
Preda. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
® prezentarea conceptului operational persona] §i a tipurilor de personaje
prezente in opera studiata;
•ilustrarea trasaturilor §i a relafiilor dintre personajele alese, prin referire la
doua scene/ seevenfe narative semnificative;
•relevarea relafiilor dintre personajele alese §i celelalte instance narative, cu
integrarea adeevata a patru concepte operationale specifice, din ur~ matoarea
lista: autor, narator omniscient / unis cient, supraindividual (ano- nim) I
reprezentabil, obiectiv / subiectiv, creditabil /necreditabil, heterodiegetic /
homodiegetic, narator auctorial, protagonist / mar tor / mesager, naratar /„as-
cultatori", perspectiva narativa/focalizare, persona];
•evidenfierea marcilor lingvistice sau stilistice prin care este textualizat fiecare
personaj;
® exprimarea unui punct de vedere argumentat, prin referire la opera co-
mentata, in legatura cu urmatoarea aserfiune privind existenfa persona- jului:
„Pivot al intrigii, agent sau rnartor al desfasurarii narative, personajul este cel care
serve§te demonstrafiei urmarite de text, contribuind la crearea sen- sidui romanesc."
(coord. Vai. Panaitescu, Terminologie poetica retorica).

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 15 puncte.
 Poezia neomodernista (postbelica)
Leoaica tanara, iubirea
de NICHITA STANESCU

Particularitati ale textulus poetic

Eseu despre particularitajile unei poezii neomoderniste/ din

perioada postbelcia (de exemplu: tema, viziune despre lume, titlu,
imaginar poetic, relajdi de opozifie §i de simetrie, elemente de recurenfa,
simbol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.).

INTRODUCERE
“7~1
w&
1. incadrare Tn context
Realizeaza inca-Neomodemismul este o orientare din anii '60 - '70, ce aduce
drarea poeziei in
redescoperirea sensibilitajii creatoare, a emofiei estetice innoirea
context (al operei, al
limbajului poetic, dupa un deceniu in care litera- tura lusese
enocii, al curen-
tului literar). ideologizata politic. Poefii neomoderni§ti ai generate! '60, precum
Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Ion Alexandru sau
Ana Blandiana, refac legaturile cu literatura poetica modernista interbelica.
Primele doua volume scrise de Nichita Stanescu, Sensul iubirii
(1960) §i O viziune a sentimentelor (1964), inseamna o reintoarcere
la lirism, prin puterea metaforei, insolitul ima- ginilor artistice,
noutatea expresiei poetice §i a viziunii. Limbajul poeziei
neomoderniste are uneori ca elect ambi- guizarea, aparenja de
nonsens §i de absurd, iar ca elect es- tetic, §ocarea lectorului §i
punerea lui in ipostaza unui cautator de sensuri ascunse.

Poezia Leoaica tanara, iubirea lace parte din al doilea volum al

lui Nichita Stanescu, in care viziunea asupra lumii este O viziune a
sentimentelor (1964), iar tema volumului este dragostea ca stare de
certitudine.

553
 7~| NICHITA STANESCU / Poezia neomodernista (pcUbelic-j.)

CUPRINS

2. Incadrarea textului poetic intr-o categorie

2.1. Poezie neomodemista, mcadrarea tn curent literar

Precizeaza 2-4
caracteristici ale Leoaica tanara, iubirea de Nichita Stanescu este o poezie
poeziei r.eomcderniste, neomodernista, in care subiectivitatea, senzorialul §i afec- tivitatea
prin care poti motiva
mcadrarea operei in se impletesc cu puterea expresiva a limbajului, concretizarea
curent literar /
ideologic literara.
abstracfiunilor, ambiguizarea sensurilor, subtilitatea metaforelor
sau insolitul imaginilor artistice. Poezia contrariaza a§teptarile
cititorului, abordeaza iubirea, ca tema majora a liricii §i
valorifica lirismul pur, prin asumarea perspective! profund
subiective a eului.

2.2. Lirism subiectiv; specie literara

, Motiveaza
=, apartenen|a
• poeziei la lirismul
subiectiv si la
specia literara.
O caracteristica a poeziei neomoderniste este deschiderea
textului spre interpretari multiple. Poezia Leoaica tanara, iubirea
propune un mod profund subiectiv de receptare a sentimentului
iubirii, infeles ca modalitate de a fi a eului in lume. Aparfinand
lirismului subiectiv, poezia situeaza eul in centrul unui univers
pe care il reconstruie§te din temelii: valoarea cosmogonica a
intalnirii eului cu iubirea ca for{a transfiguratoare a lumii
favorizeaza dubla receptare a poeziei ca aparfinand liricii
erotice §i ca fiind o arta poetica. Ipostazele eului liric sunt
dublate: indragostitul si poetul creator, iar metafora Jeoaica
tanara", descifrata in titlu -,,iubirea", poate avea §i sensul
inspirafiei artistice, al muzei.

2.3. Viziune despre lume

j Poezia Leoaica tanara, iubirea se incadreaza in al doilea volum al
Precizeaza
’’ viziunea despre lui Nichita Stanescu, O viziune a sentimentelor, volum care
i lume existenta incontinua intr-o oarecare masura linia celui dintai. Situat sub
‘! textul studiat. semnul redescoperirii lirismului, primul volum este o oda adusa
unui univers in plina geneza, univers cu care eul liric se identified pe masura ce se
descopera in el. Daca in acest prim volum, dominat stilistic de prezenfa metaforei,
sensul lumii este sensul iubirii, in al doilea volum, viziunea asupra lumii este o
viziune a sentimentelor.

554
 Particularita|i ale textului poetic

Pentru Nichita Stanescu poezia are trei mari caracteris- tici.

Ea este un sentiment prin care lumea se reconfigureaza din
temelii. este o descindere a realitajii in cuvant, realitate secunde,
corporate, create in interiorul limbajului pornind de la realitate
sau este o desprindere a cuvantului de reali- tatea pe care o
desernneaza, gi construct a unei lumi de noi sensuri gi de noi
realitafi (noi semnificanji pentru noi sem- nificafii). Agadar, in
cazul lui Nichita Stanescu se poate vorbi de o poetice a
existence! gi a cunoagterii.
Aventura poeziei lui Nichita Stanescu este aventura cu-
vantului; ea parcurge un traseu amplu, de la implicare to- tala in
realitatea fenomenala, pana la recrearea lumii in interiorul
cuvantului.

3. Teme si motive poetice

3.1. Tema poeziei

Precizeaza tema Atitudinea fiinfei care intalnegte iubirea / inspira^ia poetica
poeziei.
constitute tema poeziei. Iubirea / inspirafia poetice neve- legte
brusc gi violent in spatiul sensibilitetii fiinfei, modi- ficand
dimensiunile universului gi implicit ale fiinfei. Discursul liric
se structureaza sub forma unei confesiuni:
marturisirea propriei a venturi, descoperirea sentimentului.

3.2. Motiv poetic / laitmotiv

Motivul central al textului, care prin repetare devine laitmotiv, este acela al
: Precizeaza leoaicei, care simbolizeaza iubirea /poezia.
• motivu! poetic
central /
; laitmotivul 4. Compozitia textului poetic
j textului.
4.1. Prezentarea semnificatiei titlului m textui poetic studiat
TT
99■
Titlul definegte metaforic iubirea / poezia. Metafora expli- cita
a iubirii imaginate ca o „leoaica tanara" propune o perspective
Prezinta patru
elemente de
atipica, gocante pentru cititorul de poezie clasica, prin ideea de
| compozitiein ferocitate pe care o induce.
;
textul poetic (de Atitudinea poetului fafa de iubire / poezie este explicate
• exemplu:
j titlu,incipit, imaginar chiar de autor pentru care sentimentul aduce o reconstruct al
poetic, cerei rezultat este modificarea fundamentale a percept* realului.
1 relapi de opozipe p de
simetrie, elemente In Logica ideilorvagi, Nichita Stenescu
1 de recurenfo, simbol
central etc.).

555
 a NICHITA STAT JESCU / Poezi? neomodernista (posfoelka)

I T8 (4-1 ■) observa ca fiecare dintre simjurile noastre cuprinde doar o fasie

i . Prezinta
1 seiimificatia de realitate, respectiv ca, unificate, simfurile tot nu sur- prind
,j tiilului in textul
intreaga realitate, care se afla, de fapt, intre aceste f a§ii ale
;i poetic studiat.
percepfiei senzoriale, iar Jiteratura f§i are la origine [...] tncercarea
de a acoperi zonele nemregistrate senzorial ale natu- rii". Din acest
punct de vedere, intalnirea cu „leoaica/z nu este altceva decat
intalnirea cu poezia, metafora-titlu fiind metafora poeticitafii.

TS 4.2. Incipitul
Comenteaza Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers §i din acest
particularitatile moment sugestia violentei este anulata, iar sentimentul va fi incipitului
m i r
textul poetic situat in sfera de semnificafii a simbolului leului, respectiv studiat. putere,
forfa, agresivitate, dar §i eleganfa, noblefe, simbol care,
'™™ ™ prin feminizare, capata noi valenfe. Imbogatindu-se cu ideea
de posesivitate, leoaica, prin latura ei materna, garanteaza
perpetua regenerare. Iar senzualitatea, grafia §i efemeritatea
corespunzatoare varstei - Jeoaica tanara" - a ting domeniul in-
spirafiei poetice, al frumosului artistic evanescent.

T10 4.3. Structure textului poetic studiat, simetria, relatiile de

opozitie
Precizeaza modul
de structurare a Organizarea ideilor poetice in discursul liric se face in jurul
textului poetic.
metaforei Jeoaica tanara, iubirea".
Compozifional, poezia are trei secvenfe lirice, corespun-
zatoare celor trei strofe: intalnirea cu iubirea / creafia, meta-
morfoza universului, constatarea metamorfozei ireversibile a
fiinfei. In plan morfologic, schimbarea timpului verbal (de la
perfect compus la perfect simplu §i la prezent) §i adver- bele de
timp („azi", „deodatd'\ /fmc~o vreme, / §i-nc-o vreme") redau ie§irea
treptata din timpul cronologic §i fixarea indra- gostitului /
creatorului intr-un timp circular, mitic, al iubirii sau al creafiei.
Fiecare strofa este alcatuita preponderent din propozifii
principale, fapt care sugereaza ca intalnirea fiinfei cu iubirea /
poezia consta intr-o suma de gesturi coordonate.
Simetria se realizeaza prin cele doua imagini ale iubirii-
leoaica, la inceputul §i la sfar§itul textului poetic, care se
coreleaza cu doua percepfii diferite ale eului asupra lumii, ce
sugereaza ca transformarea este totala §i ireversibila.

556
 Partlcularitdti ale textului poetic | - ~

Relatiile de opozitie se manifesto in cea de~a doua sec- venta

poetica, la nivelul metamorfozei fiintei - durerea mu§caturii ~ la
nivelul universului - devenit sferoid: „Col~ fa albi mi i-a mfipt in fa
fa, /m-a mu§cat leoaica, azi, de fafar / Si deodata-n jurul meu, natura / se
fdcu un cere, de-a-dura".
1
5.1. Limbaj si expresivitate Tn textul poetic
Prima seevenfa surprinde momentul intalnirii bruste §i du- reroase a fiinfei cu
iubirea / cu inspirafia poetica, sub forma unei impresii provenite din universul
cinegetic. Raportu- rile dintre vanator („leoaica") §i prada (eul) sunt multiple:
atacul survine a§teptarii camuflate („mai demult") §i este urmat de seduefie („azi").
Primul vers confine o metafora dezlegata chiar din titlu, definitia-portret a
iubirii. Dinamismul celui de-al doilea vers este conferit de
agresivitatea leoaicei, dar exprima ideea de surpriza naucitoare pe
care o produce aparifia sen- timentului. Violenfa revelafiei este
sugerata de imaginea „colfilor albi" §i de sugestia ranirii. Primele
momente ale receptarii sentimentului existent in stare latenta in
sufletul omului sunt asociate cu alte imagini ale agresivitafii, res-
pectiv ale §ocului provocat de intalnirea cu iubirea/ poezia: „Ma
pandise-n incordare / mai demult. / Col fa albi mi i-a mfipt in fa fa, / m-a
muscat, leoaica, azi de fa fa." Repetarea obsesiva a cuvantului
polisemantic „fafa" intensifica imaginea unei coliziuni violente, intre
inocenfa din trecut §i prezentul re- velafiei, si ritmeaza filmul na§terii
poetului / indragostirii, accelerand succesiunea fotogramelor.
In cea de-a doua seevenfa poetica, o descriere cosmo- gonica, este
prezentata recrearea universului sub influenfa transfiguratoare a
iubirii. Momentul este marcat de o dubla transfigurare, a fiintei
invadate de sentiment §i a lumii, re- ceptata prin prisma noii
identitafi a fiinfei. In fapt, lumea se recreeaza, reiterand momentul
genezei: „§i deodata-n jurul men, natura / sefiacu un cere, de-a-dura, /
ednd mai larg, ednd mai aproape, / cao strdngere de ape". Nu este vorba
doar de o reconfigurare, ci de o reconstrucfie a universului exterior §i
interior deopotriva, reconstrucfie al carei rezultat il reprezinta
modificarea fundamentala a percepfiei omului/ poetului asupra
realitafii. Cercul este un sirnbol al perfeefiunii, are in centra eul
creator („in jurul men"), fiinfa care devine un univers pulsatoriu si in
expansiune, traversal de simturi ome~ nesti aparent autonome:
privirea si auzul, pe care le unifica in starea extatica. Metaforele
insolite „privirea... curcubeu taiat in doua", „§i auzul o-ntdlni tocmai
langa ciocarlii" transmit starea extatica prin mi§carea ascensionala
,privirea-n sus fdsni".
A treia secvenfa concretizeaza efectele intalnirii cu iubi-

557
 "T* rea // Foezia
NICHITA STANESCU cu inspirafia. In procesul
neomodernista (postbelica)de recreare a lumii dupa le- gile
iubirii / ale creatiei poetice este integrate §i fiin^a poetului. Ca
metamorfoza este totala sugereaza cele patru metonimii care
exprima atribute ale poetului/ ale fiinfei creatoare §i reflexive,
in versurile „Mi~am dus mana la spran- ceana, la tampla §i la
barbie, / dar mana nu le mai §tie".
Finalul poeziei ilustreaza faptul ca intalnirea cu iubirea /
poezia scoate fiinfa umana de sub legile lumii fizice (in- telect,
percepfii, simfuri, forme, timp liniar) §i o proiecteaza in
eternitate: „§i aluneca-n ne§tire / pe-un de§ert in stralucire/ peste
care trece-alene / o leoaica aramie / cu mi§carile viclene, / inca-o vreme
/ §i-nca-o vreme...". Precizia temporala de la in- ceputul poeziei
(„aziz/) este inlocuita de abolirea timpului: „inca-o vreme /§i-nca-
o vreme...", desi repetifia poarta, in in- determinarea ei,
ambiguitatea semantical eternitate sau efe- meritate. Iubirea §i
inspirafia poetica sunt stari de grafie ale fiinjei, dorite ca
ve§nice, dar evanescente in manifestarea lor.

T12 5.2. Caracteristici ale limbajului poetic (sursele expre-

Sivita n
| Prezinta sursele t ?' ale SUgeStiei) a expresivita|ii ale
sugestiei, relevand
particularita|i Sursele expresivitajii §i ale sugestiei se regasesc la fiecare
stihstice, lexico- nivel al limbajului poetic. Astfel, la nivel morfosintactic mar-
semantice, morfo- . . . . 1
C1 e
sintactice ale l Imsmului subiectiv, tormele pronumelui personal la per- textului
soana I singular (mi, ma, mi, -m-) au un dublu efect: susfin .~• caracferul
poetic.
confesiv §i puncteaza sentimentul de uimire, sta
rea de mirare a fiinfei in fafa intalnirii nea§teptate.
La nivelul lexico-semantic se observa prezenfa termi-
nologiei concrete. Campul semantic al fiinfei este realizat prin
termeni / structuri lexicale cu valoare de simbol: in fa}a, privirea,
auzul, mana, sprdnceana, tampla, barbie. Asociate gesturilor, aceste
cuvinte numesc o cunoa§tere participa- tiva, concreta, aproape
senzitiva. Campul semantic al tim-

558
 Particulariuiti ale textului poetic

pului: azi, decdata, inca~o vreme, / §i-nca-o vreme este semni-

ficativ prin trecerea dinspre repere precise spre nedefinit, printr-
o miscare surprinzatoare, nea§teptata z uimitoare, care trimite
fiinfa umana spre eternitate.
Figurile de stil §i imaginile artistice sunt puse in relate cu
un plan al existence! fiinfei umane aflata in contact direct cu
iubirea / poezia.
--- -**--------------------------- ■ u

5.3. Particularitati prozodice ale textului

I Precizeaza Poezia

textului.
este alcatuita din trei strofe §i 24 de versuri libere, prozodice^a^e^
inegale, cu rima aleatorie §i ritm combinat, in care sponta-
neitatea §i muzicalitatea redd fluxul ideilor. Eufonia versu-
rpor sugereaza amplificarea starii de mirare urmata de starea de

grajae. De asemenea, forma moderna reprezinta o eliberare de

rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideilor §i a
sentimentelor poetice.

INCHEIERE

!T14 6. Arta poetica neomodernista

Leoaica tanara, iubirea de Nichita Stanescu este o arta poetica
Men^ioneaza un
neomodernista pentru cd interesul autorului vizeaza re- lafia
[ motiv pentru care 1
poet-lume / poet-creafie §i identified poezia (inspirafia) cu
textul ales este o ;
arta poetica neo-
modernista.
iubirea. Iubirea / poezia reprezinta un mijlocitor intre eu
(con§tiinfa individuala) §i universul fiinfei. Sentimental poetic
este acela de contopire cu esenfa lumii prin iubire.

iT 7. Mai mult...
i

i Exprima-|i opinia Exprimarea unor opinii argumentate

1
argumentata despre
modul in care tema 7.1. Exprimarea unei opinii argumentate despre modul in
§i viziunea despre
lume sunt
care tema si viziunea despre lume sunt reflectate m
reflectate m textul textul poetic ales
poetic ales.
In opinia mea, atitudinea poetica de suprapunere a poeziei cu
iubirea prin asumarea starii de grafie este o modalitate
de cunoa§tere a lumii proprie literaturii, respectiv poeziei. Ea se
dovede§te specified artistului in masura in care el este chemat
sa redescopere §i sa redimensioneze realitatea, ast- fel incat
aceasta sa transceanda concretul lumii.

559
 "T* NICHITA STANESCU / Foezia neomodernista (postbelica)

1A UNOR SUBIECTE PROPUSE J • ® •

1. (Varianta 96, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de 2-3 pagini despre tema §i viziunea despre
lume, reflectate intr-un text poetic studiat, din opera lui Nichita Stanescu . In elaborarea
eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context. T1

CUPRINS
Evidenfierea trasaturilor care fac
posibila incadrarea textului poetic
intr-un curent cultural / literar,
intr-o perioada sau intr-o orientare
tematica.
2.1. Incadrarea operei intr-un curent T2
literar - poezie neomodernista;
2.2. Lirism subiectiv; specie literara;
T3
2.3. Viziune despre lume. T4

Prezentarea temei, reflectata in 3.1. Tema poeziei. 7?5

textul poetic ales, prin referire la 4.2. Particularity£ile incipitului; T9
doua imagini / idei poetice. 4.3. Structura textului poetic. T.''C
Sublinierea a patru elemente ale Se vor avea in vedere urmatoarele repere:
textului poetic semnificative 4.1. Semnificafia titlului;
pentru ilustrarea viziunii despre 4.2. Particularitafile incipitului;
lume a poetului (de exemplu: 4.3. Structura textului poetic; simetria; T8 T9
imaginar poetic, titlu, incipit, rela^ii de opozifie. T1O
imaginar poetic, relajdi de opozijie
de simetrie, elemente de recurenfa, 5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar
simbol central, figuri semantice - poetic, figuri de stil); YS I
tropii, elemente de prozodie etc.) 5.2. Caracteristici ale limbajului poetic
(sursele expresivitafii §i ale sugestiei); T12
5.3. Particularity^! prozodice.
',7 a

- Exprimarea unei opinii 7. Opinie argumentata.

argumentate despre modul in care
tema §i viziunea despre lume sunt
reflectate in textul poetic ales.

INCHEIERE 6. Concepfia lui Nichita Stanescu despre T14

actul poetic cunoa§te modificari
succesive. Daca la inceput poezia era
infeleasa ca modalitate de transpunere a
unei „viziuni a sentimentelor", ea devine
apoi un refugiu al realitafii care coboara
in cuvant.

560
 Pcuncuiarita|i ale textului poetic

2. (Variants 71, Bac. 2007) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinti particularita^i
ae slructira, de limbaj §i expresivitate a textului poetic, intr-o poezie studiata, apartinand
directiei neomodimiste. In elaborarea eseului vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):
3. (Variantele 73 si 79, Bac. 2007) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa motivezi
apartenen|a la neomodernism a unui text poetic studiat. In elaborarea eseului vei avea in
vedere urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrare in context (modelul).

CURRINS 2.1. Caracteristici ale neomodernismului
Precizarea a patru caracteristici ale poetic.
neomodernismului poetic.

Ilustrarea acestor caracteristici, 3.1. Tema poeziei;

prin referire la o poezie 3.2. Motiv poetic/ laitmotiv
neomodernista studiata. 4.2. Particularitafile incipitului;
i

TS
5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar '2
poetic, figuri de stil);
5.3. Particularity! prozodice.
~ 4 *- ••

Eviden|ierea relabel dintre ideea Se vor avea in vedere urmatoarele repere:

poetica §i mijloacele de realizare a 4.3. Structura textului poetic; simetria;
acesteia, in textul ales. relafii de opozifie.
5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar T1O
poetic, figuri de stil);
5.2. Caracteristici ale limbajului poetic 3Wi
(sursele expresivitatii §i ale sugestiei).

Exprimarea unui punct de vedere 4.1. Semnificafia titlului; T8

argumentat cu privire la valoarea
artistica a poeziei / despre
semnificafiile textului ales.

INCHEIERE 6. Conceptia lui Nichita Stanescu despre

actul poetic cunoa§te modificari
succesive. Daca la inceput poezia era
inteleasa ca modalitate de transpunere a
unei „ vizi uni a sentimentelor", ea devine
apoi un refugiu al realitatii care coboara in
cuvant.

561
 NICHITA STANESCU / Poezia neomcdemlsta (postbel~ca)
4. (Variants 74, Bac. 2007) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre
structura, limbajul §i expresivitatea textului poetic, in care, pe baza unei poezii studiate,
apar^inand lui Nichita Stanescu, sa ilustrezi urmatoarea apreciere critics: „Nichita
Stanescu nu seamana cu nimeni. Este propriul sau reper. Apartinand prncipial structurii liricii
moderne [...], Nichita Stanescu impunc prin originalitai.ea expresiei viziunii sale un sis- tem
poetic insolit inconfundabil, ramanand in con§tiinfa cititorilor [...] unul dintre cei mai vii poefi ai
literaturii romane." (Alexandru Condeescu)

IPOTEZA
Asa cum afirma Alexandru Condeescu „Nichita Stanescu nu seamana cu nimeni. Este
propriul sau reper. Apartinand principled structurii liricii moderne [...], Nichita
Stanescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit §i
inconfundabil, ramanand in conjtiinta cititorilor [...] unul dintre cei mai viipoepi ai
literaturii romane.".
Chiar daca unele dintre particularitaple liricii lui Nichita Stanescu au devenit
particularitafi ale liricii neomoderniste, el „nu seamana cu nimeni". Originalitatea
viziunii poetice stanesciene este evidenta inca de la primele volume ale autorului,
Sensul iubirii (1960) si O viziune a sentimentelor (1964). Astfel in poezia Leoaica tanara,
iubirea care face parte din cel de-al doilea volum, intalnirea omului cu iu- birea este
prezentata intr-o maniera inedita pentru lirica de pans atunci: sentimental spare intr-o
maniera agresiva, iar descoperirea acestuia echivaleaza pentru fiinfa umana cu
reconsiderarea universului exterior deopotriva cu acela interior.
ARGUMENTARE 2.1. Incadrarea operei in curent liter ar -
poezie neomodernista; A,
Argument 1.
Trasaturi neomoderniste in poezia 2.2. Lirism subiectiv; specie literara;
lui Nichita Stanescu.
T3
Argument 2. 2.3. Viziune despre lume.
Viziune despre lume; tema §i 3.1. Tema poeziei;
motive poetice. 3.2. Motiv poetic / laitmotiv. T5
Argument 3.
Y6
4.1. Semnificafia titlului;
Compozi^ie §i imaginar poetic - 4.2. Particularita|ile incipitului;
„sistem poetic insolit §i
T8 Tg
4.3. Structura textului poetic; simetria; T1O
inconfundabil". relafii de opozifie.
5.1. Limbaj §i expresivitate (imaginar
T11
poetic, figuri de stil);

Argument 4. 5.2. Caracteristici ale limbajului poetic

Innoirea limbajului poetic. (sursele expresivitatii §i ale sugestiei);
T12
5.3. Particularitafi prozodice.
.1

CONCLUZIE
Prin urmare, afirmafia lui Alexandru Condeescu „Nichita Stanescu nu seamana cu
nimeni. Este propriul sau reper." se refers la originalitatea viziunii poetice §i la innoirea
limbajului poetic.

S3 ’ll

562
 NICHITA STANESCU / Poezia neomcdemlsta (postbel~ca)
PLICATII : : c

1. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 pagini, despre

innoirea lirnbajului poetic in crea|ia lui Nichita Stanescu, prin referire la o poezie
neomodernista studiata, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmajie
critica: „Nichita Stanescu a inveniat un limbaj abstract, de semne pure, cel mai abstract
din poezia noastra, in care subiectivul §i obiectivul se confunda, lucrul §i numele luifac
una, iar simbolul mi e mai mult decat un semn." (Nicolae Manolescu, Despre poezie).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza/ premise (exprimarea propriei opinii), argumentapa (cu minimum 4 argu-
mente pro §i/ sau contra / ra|ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sinteza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

2. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa relevi relajia dintre eul
liric §i existenta/ cunoa§tere intr-o poezie studiata aparjinand neomodernis-
mului.

In realizarea eseului, vei avea in vedere:

® prezentarea unor aspecte ale relabel dintre eul liric §i existenta/ cunoa§-
tere, reflectate in poezia studiata;
• relevarea semnificajiei titlului;
• prezentarea compozijiei textului poetic ales;
° evidenjierea specificului lirnbajului §i a expresivita^ii textului poetic;
® relevarea elementelor innoitoare ale lirnbajului poetic.

NOTA! Pentru con|inutul eseului vei primi 15 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 15 puncte.

3. (30 de puncte) Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa demonstrezi origina-

litatea viziunii despre lume intr-o poezie de Nichita Stanescu.

In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

® evidenjierea trasaturilor care fac posibila incadrarea poeziei in curent li~
terar sau orientare tematica;

563
 ° prezentarea temei, reflectata in textul poetic ales, prin referire la doua
irnagini/ idei poetice;
0
comentarea a patru elemente ale textului poetic, semnificative pentru
ilustrarea viziunii despre lume a poetului (de exemplu: imaginar poetic,
titlu, incipit, relafii de opozijie §i de simetrie, elemente de recuren|a, sim-
bol central, figuri semantice - tropii, elemente de prozodie etc.);
° ilustrarea caracteristicilor limbajului §i a surselor expresivitajii poetice, prin
exemple din textul poetic ales.

NOTA! Pentru conjinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

4. (30 de puncte) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 - 3 pagini, despre tema

§i viziunea despre lume in poezia lui Nichita Stanescu, avand drept punct de
piecare urmatoarea atirma|ie: ,,Nu incape nicio indoiala ca Nichita Sta- nescu este cel
mai important poet roman de dupa a! Doilea Razboi Mondial. Opera lui a marcat, ca nici o
alta, con§tiinfa lirica a contemporanilor. El a creat un stil, personal §i inimitabil si a
deschis, totodata, poeziei, o perspectiva neobi§nuita, ca o fe- reastrd prin care numew§i
poefi au privit §i vor continua sd priveasca lumea. Stihd, timbrul, fraza lui Nichita
Stanescu se recunosc instantaneu, chiar daca scapa mereu prin ochiurile plasei critice"
(Nicola e Manolescu).

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

ipoteza,'premise (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4 argumente
pro §i/ sau contra / ra^ionamente critice/ exemple concrete etc.) §i conchizia/sinteza.
Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei primi 14
puncte.
 Teatrul postbelic
Iona
de MARIN SCRESCU

L Particularitati aile textului dramatic 9

Eseu despre particularityJile unui text dramatic postbelic (de

exemplu: tema, viziune despre lame, titlu, construct su- biectului,
particularitafi ale compozifiei, conflict, modalitafi de caracterizare,
limbajul personajelor, notafiile autorului etc.).

INTRODUCERE

lit 1. Incadrarea in context

incadreaza opera Parabola dramatica Iona (1968) de Marin Sorescu face parte,
dramatica aleasa
in contextul epocii alaturi de Paracliserul §i Matca, din volumul Setea. munte- lui de
al orientarilor sare care apare in 1974. Este subintitulata tragedie in patru
literare.
tablouri. Termenul de //tragedie,/ nu are in acest context sensul
conferit de antici. Aici tragedia este infeleasa in sens existential
ca lupta a individului (Iona) cu destinul §i in- cercarea lui de a-
1 infrunta, incercarea de a se gasi pe sine, de a~§i defini fiinta.
Titlul trilogiei Setea muntelui de sare este o metafora care
sugereaza ideea ca setea de adevar, de cu- noa§tere §i de
comunicare sunt caile de care omul are nevoie pentru a ie§i din
absurdul viefii, din automatismul existenfei.

jA
CUPRIN
• Precizeaza 2-4 ca-
racteristici ale tea-
S
’’ trului postbelic, J 2.1 .Incadrarea textuiui studiat intr-o directie/ o specie
prin care po|i mo-
Itiva incadrarea literara
operei intr-o direc|
ie/ o specie literara. 2.1.1. Teatru modern
Iona de Marin Sorescu aparfine teatrului modern, unde nu
se mai pastreaza dislinctiile dintre speciile traditionale

565
566
 0 MARIN SORESCU / Teatrul postbelic

ale dramaturgies tragedie, comedie, drama. Eliberarea de formele

dramaturgiei traditionale se manifesta prin mai multe aspecte:
alaturarea comicului gi a tragicului, preferinfa pentru teatrul
parabola gi teatrul absurdului, reluarea paro- dica a unor strategii
din dramaturgia traditionala, insertia liricului in text, valorificarea
gi reinterpretarea unor mituri, aparitia personajului-idee, lipsa
conflictului, incalcarea sue- cesiunii temporale a evenimentelor,
disparitia dialogului gi prezenfa monologului, timpul gi spafiul cu
valoare simbo- lica etc.
Piesa Iona este subintitulata „tragedie in patru tablouri", cu un
personaj principal, Iona, gi cu doua personaje „fara varsta,
figuranti", Pescarul I gi Pescarul II. La inceputul fie- carui tablou,
autorul plaseaza nigte indicatii scenice ample destinate fixarii
spafiului gi menite sa individualizeze perso- najul: ,,Ca orice omfoarte
singur, Iona vorbe§te tare cu sine insugi, i§i pune intrebari §i-§i
raspunde, se comporta tot timpul, ca §i ednd in scend arfi doua personaje.
Se dedubleaza §i se strange, dupa ce- rinjele viejdisale interioare §i
trebuinjele scenice." Aceasta ultima remarca: „Se dedubleaza.... dupa...
trebuinjelescenice" sugereaza amestecul dintre viafa gi teatru,
suprapunerea dintre fiefiune gi realitate, elemente prezente in
teatrul modern. Consecin- fele dedublarii personajului sunt
disparifia conflictului gi a intrigii gi plasarea aefiunii in planul
parabolei.

2.1.2. Specie literara

Subintitulata „tragedie in patru tablouri", piesa iese din cla- sificarile
clasice, fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unui
monolog gi care cultiva alegoria gi metafora.

2.2. Viziune despre lume

Precizeaz? viziu- Avand ca punct de piecare povestea biblica a lui Iona, Marin
nea despre lume Sorescu creeaza o drama moderna despre singuratate §i tra- gica
existenta m textul
studiat. absenfa a sensului din lume. In ceea ce privegte tema acestei
tragedii, Marin Sorescu insugi marturisegte in volu- mul Insomnii:
„Au trecut trei ani de ednd am scris tragedia. Totul mi se incurca in memorie. §tiu numai cd
am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur."
Piesa este construita sub forma unui dialog interiorizat, de fapt a
unui monolog. Monologul in sine constitute viziunea

567
 Particul?nta|i ale textului dramatic

despre lume a ornului modem. Lipsa precizarii perioadei isto- rice,

situarea in atemporal §i demitizarea sunt aspecte ale tra~ gicului
modem. Omul se cauta pe sine fara folos. Interogafiile lui Iona
raman suspendate intr-un spatiu inchis, fara ie§ire.

3.1. Tema operei dramatice alese .

Precizeaza tema
operei dramatice Tema piesei este singuratatea fiinfei umane, framantarea omului in
alese. efortul de aflare a sinelui. Iona intrupeaza figura speranjei eterne
pana la ultimul sau gest pe care il savar- §e§te in acest sens. Tot
monologul lui Iona are loc in contex- tul in care Dumnezeu s=a
retras din orizontul §i din con§tiinfa umana, §i, pentru mentalitatea
moderna, nu mai are puterea de a avertiza fiinfa asupra amanarii
invierii. Cu toate acestea, omul se revolta in fa{a destinului sau,
refuza sa-§i accepte soarta de fiinfa solitara, incearca sa-§i redesco-
pere identitatea, originile §i sad regaseasca pe Dumnezeu.
Niste secvente definitorii pentru ilustrarea solitudirdi per-
sonajului sunt, pe de o parte, acelea in care Iona i§i pierde ecoul, iar
pe de alta parte, scena in care protagonistul serie un bilet cu
propriul sange, taindu-§i o bucata de piele din podul palmei stangi.
El incearca astfel sa gaseasca salvarea §i trimite scrisoarea, intr-un
gest disperat, asemenea naufragiafilor, pu- nand-o intr-o bagica de
pe§te. Faptul ca tot el este acela care gase§te biletul ii accentueaza
sentimental, acut al singuratafii.

4. Elemente de structura a textului dramatic

I US 4.1. Semnificatia titlului m textul dramatic studiat
|
Prezinta cel pu(in Titlul piesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din car tea cu
'•> patru elemente de acelasi titlu a Vechiului Testament. In povestea bi- blica, Iona, un
J structura a textu- 1
lui dramatic (de om credincios, va fi trimis de Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a
exemplu: acfiune, ‘i propovadui creclinfa unor oameni care §i-o pierdusera demult.
relafii temporals §i
spatiale, construcfia 1
Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca acolo unde
subiectului, particu- " este trimis §i fuge pe o corabie catre Tarsis. Drept pedeapsa,
laritajd ale com- i Dumnezeu trimite o furtuna pe mare, iar ceilalfi corabieri il arunca
pozifiei, construcfia
personajuliii, moda- pe Iona in apa, pentru a potoli urgia. Iona este inghitit de un chit
litafi de caracteri- zare, (ba~ lena). Dupa trei zile §i trei nopfi petrecute in burta pe§telui,
limbaj, titlu
? etc.).
timp in care i§i cere iertare de la Dumnezeu §i promite ca va
indeplini misiunea incredinjata, Iona este eliberat. Marin

568
 —I MARIN SORESCU / Tear: if posCelic
Sorescu pastreaza din mitul biblic doar nurnele eroului, Iona. Destinul persona]ului
lui Marin Sorescu este insa cu totul altul. Spre deosebire de
ua (4.1.)
proorocul biblicz personajul din tragedia lui Sorescu se afla de la
Prezinta semnifi- inceput prizonier in gura unui pe§te, fara posibilitatea evadarii §i
ca^ia titlului in
fara a fi sa- var§it vreun pacat Ac^iunea de a pescui devine
I textul dramatic
studiat. simbol al cautarii, al cunoa§terii. Tragicul situafiei consta in faptul
ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa: ab~
domenul monstrului marin.

4.2. Particularltati de compozitie

Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri. Planul
exterior din primul §i ultimul tablou alterneaza cu planurile lumii
interioare din al doilea §i al treilea tablou. Spafialitatea apar|ine
Prezinta particula-
ritatile de com-
aproape exclusiv imaginarului (plaja, burble pe§tilor, moara de
„ pozitie ale vant, acvariul) §i se inscrie in seria metaforica a existence! tragice.
Relafiile temporale relie- feaza, in principal, perspectiva
discontinue a timpului psi- hologic care poten^eaza sterile
interioare ale personajului.

4.3. Specificul conflictului

Din tragedia lui Sorescu lipse§te confruntarea dintre per- sonaje
specified teatrului clasic.
|U8
Conflictul este de fapt drama existen^iala a protagonis- tului Iona.
I Prezinta specificul Imagine a omului modern, Iona traie§te plenar un conflict interior
conflictului in textul
dramatic studiat. cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune dramatica
nascuta din discrepant dintre idealul / ideea de libertate, de
cunoa§tere absolute, §i damnarea de a tmi intr-un orizont inchis,
ca un pantece-de-chit.

s V9 4.4. Constructia subiectului

Prezinta construe- In
Pagini de critica literara, Vladimir Streinu consider ce : Ra subiectului m jona
de Marin Sorescu este „un sir de. scurte poeme, core pdna , textul dramatic 1 r

aies- la urma se alcatuiesc monologic intr-un mare poem de semnifica-

atroce. Atalfragmentele dezmembrabile, cat intregu 1 fiejdu- nii poarta
identitatea remarcabilului spirit care le-a concept't."
In Tabloul I, scena este conturate simbolic, intre cercu- rile
concentrice, de crete, intre ,;razele timpului/' Spatiul des- emneaze de
la inceput conditia tragice a omului modern condamnat sa-§i duca
existenfa intr-o lume inchisa, limi- tata, fara speranja de a comunica
cu alte lumi. De aici si in- dicafiile scenice ironic-absurde: „Scena e
rniparfita in dona. Jumatate din ea reprezinta o gurd imensa de pe§te.
Cealalta ju- matate - apa, ni§te cercuri/acute cu creta. Iona sta in gura pe§-
telui nepasator, cu navodul aruncat peste cercurile de creta. E inters cu
569
 Parhcularit.lti ale textului dramatic

spatele spre intunecimea din/undid gurii pegtelui uria§. Langa el, un

acvariu mic, in care dau veseli din coada cafiva pe§- ti§ori." Aflat in
a§teptarea pe§telui fabulos care intarzie sa apara, Iona incearca prin
joc sa pacaleasca soarta potrivnica i§i aduce de acasa un acvariu din
care vaneaza pestii deja captivi pe care ii arunca in navod. El i§i
dore§te sa atinga absolutul, dar se lasa ispitit in drumul cautarii de
tot felul de iluzii, a§a cum singur marturise§te: Apa asta e plina de
nade, totfelul de nade/rumos color ate. Noi, pe§tii, inotam prin- tre ele, atat
de repede, incat parem galagiogi. / Visul nostru de aur e sa inghijdm una,
bineinfeles, pe cea mai mare. Ne punem in gdnd o/ericire, o speranfa, in
s/ar§it, ceva/rumos, dar peste cdteva clipe observam mirajd cd ni s-a
terminat apa."
In timp ce pescuie§te, Iona are iluzii „auditive ,/, privind caderea
pe§tilor in navod, ca ni§te bolovani, de vreme ce ,,avem o mare bogata".
Eroul se striga, i§i cheama „dublul", pana ragu§e§te, spre a constata ca
e inconjurat doar de pustie- tate, dar „pustietatea macar ar trebui sd-i
raspunda: ecoul...". Dis- parifia propriului ecou: „Gata §i cu ecoid
meu... / ~Nu mai e, s-a ispravit. / S-a dus §i asta. / Semn ran" pare a-i
anula existenfa.
Spaima protagonistului este cauzata de faptul ca omul constata
sursa nefericirii sale, dandu-§i seama ca lumea este doar o serie de
orizonturi-pantece-de-chit: „nimic, decat un §ir de burjd, ca ni§te
geamuri puse unul langa altul."
Tabloul II se deruleaza in interiorul Pe§telui I, printre „bure^i,
oscioare, alge, mizerie acvatica", Iona fiind surprins in semiobscuritatea
noului spafiu-capcana, ,;cu mainile dibuind, nduc."
Inceputul tabloului surprinde personajul in stare rnedi- tativa: Mi
se pare mie sau e tarziu? /- Cum a trecut timpul! /-Incepe sa/ie tarziu in
mine. Uite, s-a/acut intuneric in mana dreapta §i-n salcdmul din/afa casei.
Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse,
papucii de langa pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede in
jur, pana dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde in continuare.

570
 MARIN SOREtCU / Te-.di al post
§i-am lasai vorba, in amintirea mea, macar la soroace mari, uni- versul
fritreg sa fie chi lumii de pomana." Medita|ia asupra tim- pului anuleaza
orice speranfa, orice proiec^ie a unui viitor. Universal intreg este
derizoriu, el devine dear obiect de „pomenire". De asemenea,
personajul mediteaza si asupra limitelor pe care omul ar trebui sa §i le
stabileasca in viata, pentru a nu fi ranit, pentru a nu suferi,
considerand ca:, Ar trebui pus un graiar la intrarea in orice suflet. / Ca sa
nu se bage nimeni in el cu cujdtul."
In Tabloul III, „mica moara de vdnt" aflata in burta Pe§te- lui II (care
inghifise Pe§tele I) §i de care Iona se simte „atras ca de un vartej”,
constituie §i ea un avertisment simbolic. Spre deosebire de Don
Quijote, eroul lui Cervantes, care infrunta morile de vant, crezand ca
sunt uriagi, Iona evita pericolul, ferindu-se timpul sa nu nimereasca intre
dinfii de lemn" ai morii, dar nu va face singurul gest cu adevarat
normal intr- o astfel de situate: sa o Mature din cale. La fel facuse de
fapt tot timpul pana atunci: refuzase sa-§i con§tientizeze situa- fia,
incercand doar sa se adapteze, sa se resemneze in fafa a ceea ce se
intampla.
Captiv in pintecele pe§telui, Iona incearca sa comunice cu semenii
sai care cunosc un traseu inifiatic asemanator. Ilus- trativa in acest sens
este aparifia celor doi pescari cu cate o barna-n spinare. La intrebarile
lui Iona, pescarii raman muti, totu§i „dau din cap cd sunt lini§tij:i", ceea
ce insemana ca i§i poarta crucea, i§i due povara existence!, fara sa
protesteze.
Iona reuse§te sa taie, cu ajutorul unghiilor, o fereastra prin care sa
evadeze din burta pe§telui, dar constata ca n-a reu§it sa patrunda
decat intr-un alt peste si mai mare.
Apropierea morfii se insinueaza lent, chiar §i prin fap- tul ca
protagonistul se gande§te din ce in ce mai des la mama sa („- Inainte,
ma gdndeam aproape tot timpul la sofa mea. / - Acum, cu cat tree zilele, sofa
se intuneca pared in mine §i mama se lumineaza. Ca lafdntanile cu
doudgalefi. Una se sco- boara, alia se inalfd. Acum nu se inalfa deedt
mama.") Se gan- de§te sa-i serie mamei sale, un bilet prin care sa o
roage sa-1 mai nasca o data. In cele din urma, serie biletul cu propriul
sange, taindu-§i o bucata de piele din podul palmei stangi. Incearca sa
trimita scrisoarea, intr-un gest disperat, aseme- nea naufragiafilor,
punand-o intr-o ba§ica de peste. Faptul
Particularitu+i ale textului dramatic

ca tot el este acela care regase§te biletul ii accentueaza sen-

timental acut al singuratajii.
Tabloul IV il surprinde pe Iona intr-o „gura de grata, spar-
tura ultimului pe§te spintecat". In fafa lui este un spafiu nede-

571
finit, avand „ceva nisipos, murdar de alge, scoici. Ceva ca a plaja."
Surprinderea lui Iona se na§te in momentul in care isi da searna
ca orizontul pe care crede ca il vede din fafa grotei nu este
decat o serie de bur^i de pe§te:Ce vezi ? /- Orizontul. /- Ce e
orizontul ala ? /- (Ingrozit.) O burta de pe§te. /- §i dupa burta ala ce
vine ? /- Alt orizont. /- Ce e orizontul acela? / -O burta de pe§te
uria§. /- la mai uita-te o data. (Iona prive§te, apoi i§i acopera ochii
cu palmele.) /- Ce-ai vazut ? /- Nimic. /- Ce- ai vazut ? /- Nimic,
decdt un §ir nesfdrgit de burfi. Ca niste gea~ muri puse unul Idnga
altul. /- Inchis intre toate aceste geamuri!" Revelafia orizonturilor
concentrice care-1 confin, il determina pe Iona sa traiasca
plenar sentimental tragic.
Simbol al omului modern, Iona sufera din cauza absen- |ei
semnelor divinitafii din lame. La fel ca personajele lui Samuel
Beckett din piesa Asteptandu-l pe Godot sau ca psalmistul
arghezian, Iona a§teapta in zadar manifestarea lui Dumnezeu,
care pare a fi parasit oamenii: Sunt ca un Dumnezeu care nu mai
poate invia. I-au ie§it toate minunile, §i venirea pe pamant, si viafa,
pdna §i moartea - dar odata ajuns aid, in mormdnt, nu mai poate
invia. Se da cu. capul de toji pere- fii, cheama toate §iretlicurile
minjdi §i ale minunii, i§iface vdnt in dumnezeire ca leul, la circ, in
aureola lui de foe. Dar cade in mij- locul flacarilor. De atatea ori a
sarit prin cere, nici nu s-a gandit c-o sa se poticneascd tocmai la
inviere I / - lumea-l asteapta sus. / - Toji cred in el, unii sunt aproape
distrafi de atdta cre- dinta. Acu§-acus or sa infloreasca lespezile
mormantului ca peta- lele unui nufar, §i mortal va invia, cum e ^i fir
esc, dupa atdta a§teptare a omenirii. §i se va indlfa la cer, dandu-ne
§i noua un exemplu himinos. / - Cd noi, oamenii, numai atdta vrem:
un exemplu de inviere. [...]/lar el e aid, in mormdnt, la capatul pu-
terilor, §i nici nu mai are glas sa urle pdna la ei: «Oameni buni,
invierea se amdna!»".
De asemenea, Iona constata ca „Toate literurile sunt pe§ti-
Traim §i noi cum putem inauntru." Cu alte cuvinte, existenfa
umana este in permanenfa ingradita, iar ie§irea din limite vechi
inseamna intrarea in limite noi.

572
 1 MAP IN SOF.ESCU / Teairul pos^benc
!

In cele din urma, Iona isi regase§te trecutul, definite in

maniera metaforica viafa: „Cum se numea dracia aceeafru- moasa
si minunata si nenorocita §i caraghioasa,formata de ani, pe care am
trait-o eu?" §i i§i redescopera identitatea: „Cum ma numeam eu?
(Pauza)/ - (Iluminat, deodata.) Iona. / - (Stri- gand.) lonaaa!/ -
Mi-am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. /- acum, daca stall sa ma
gandesc, tot eu am avut dreptatc. Am por- nit-o bine. Dar drumul, el
a gre§it-o. Trebuia s-o :a in parlea cea~ lalta./ - (Striga.) Iona,
lonaaa ! E invers. Total e invers. Dar nu ma las. Plec din nou. De
data asta te iau cu mine. Ce conteaza daca ai sau nu noroc ? E greu
safii singur. /- (Scoate cufitul.) Gata, Iona? (I§i spinteca burta.)
Razbim noi cumva la lumina." Ges- tul final, al spintecarii burfii
poate fi interpretat a tat in maniera existenfialista, sinuciderea
fiind singura modalitate de a evada din limitele existence!, cat
§i in maniera simbo- lica, personajul gasind calea mantuirii, a
iluminarii in sine.
In articolul Triumful lui Iona, Nicolae Manolescu inter-
preteaza gestul personajului, din finalul tragediei ca pe o
salvare de sine, ca pe un nou inceput: „Gestul final al eroului nu
e o sinucidere (fiindcd el nu se da batut: intoarcerea cufitului
impotriva-§i trebuie interpretata simbolid), ci o salvare. Singura
salvare - care inseamna cd lupta continua §i dupa ce condifia tra-
gica a fas t asumata. Sinucidere ar fi fast asurnarea egecului. Cum sa
nu se vada cat de imensa, de cople§itoare, ca o iluminare nascuta din
miezulfiintyi, este bucuria cu care Iona i§i spune cele din urma
cuvinte de incurajare, inainte de a infrunta, inca o data, destinul?
<Gata, Iona? (i§i spinteca burta). Razbim noi cumva la lumina.>
Adevarata mdre^ie a lui Iona este de afi luat cuno§tinfa de sine, de
forty sa: de aid inainte, el va puteafi ucis, dar nu mfr ant."

I
4. 5. Constructia personajului
Statutul social al personajului este acela de pescar. Statutul social are insa in piesa un
rol simbolic in ceea ce prive§te comportamentul uman. El simbolizeaza figura
speranfei eterne pana la ultimul sau gest pe care il savar§e§te in acest sens. Actul de a
pescui semnifica nevoia de cunoa§tere §i autocunoa§tere. Acesta este punctul esenpal
care contu- reaza statutul psihologic §i moral al personajului. Iona este pescarul care
traie§te viafa, printr-o mi§care neincetata din

573
 Particularitau a1-? textului dr unauc
pantecele unui pegte in altul, in cautarea unui orizont de lu- mina, degi acesta se
dovedeste in final a fi tot o lurne inchisa, nedefinita, incontrolabila si artificiala. In
acest sens indica- tiile scenice din debutul fiecarui tablou sunt semnificative.
Drama existentiala a personajului este bine individuali- zata
prin indicafiile autorului. Prin multitudinea trairilor, Iona devine imaginea generica a
omului modern. Sugestive in acest sens sunt notatiile din primul tablou: cxplicativ,
infe- lept, imperativ, uimit, vesel, curios, nekotarat, facandu-§i curaj. Miscarile sufletegti
sunt surprinse cu o mare finefe. Fiecare tablou surprinde eroul in calatoria sa ratata.
Cu cat se apro- pie de egec, cu a tat indicafiile scenice sunt mai semnificative:
reconstituind, blazat, speriat, certandu-se, imitand, mangaind, enervat, chibzuind, zambind,
descoperire, cu calm dupa caderea paravanului.

4.6. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajului dramatic

Modalitafile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt directe gi indirecte.
Caracterizarea directa este reali- zata de autor prin intermediul indica|iilor scenice.
In text regasim gi procedee moderne de caracterizare precum
in- trospectia gi monologul interior, deoarece „personajul dra-
5 un matic - tragic sau comic - se mfaj:i§eazd [...] prin actiunile §i vorbele
sale rostite [...] intr-un monolog." (Gabriela Duda, Ana- liza
■
■ Precizeaza moda- textului literar)
lita|ile/ proce-
deele de
caracterizare a
personajului dra-
4
matic studiat. INCHEIERE

5.Aspecte ale teatrului modern

Piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in tea- trul
romanesc. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in
atemporal, demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern Tema
cautarii eului figureaza, sub o forma metaf orica, in textul lui
Marin Sorescu. Problematica libertajii este un motiv
central, strins legat de tema majora a speranfei.

j
i! Men|ioneaza as-
'! pecte ale teatrului
I modern existence in
piesa Iona de

574
 MARIN SORESCU / Teatrui posibelic
Mai mult...
Exprimarea unor opimi argumentate

7 ii13 6. Exprimarea unei opinii argumentate, despre modul Tn

•' Exprima-|i opiwa : care tema si viziunea despre lume sunt reflectate Tn
argumentata, des- 5 textul dramatic ales.
pre modul in care ’j
tema viziunea ■i In opinia mea, pescarul Iona, personaj principal al piesei cu
despre lume sunt
reflectate in textul 'i acelasi nume, este simbolul cunoa§terii absolute, iar atitu- dinea
dramatic ales.
?■
personajului reflecta situafia omului modern care se descopera
singur in univers.
Rescrierea moderna a mitului bib lie ii ofera lui Marin So- rescu
posibilitatea de a glosa pe o tema cu mai multe va- lenfe, aceea a
speranfei ca mod de a fi intr~o lume inchisa. Iona este pescarul
care traie§te viafa printr-o mi§care nein- cetata din pantecele unui
pe§te in altul. Problematica liber- ta{ii este un motiv central, strins
legat de tema majora a speranfei. A fi liber inseamna pentru Iona a
repune in dis- cufie lumea lucrurilor prin intermediul fiinfei.

FSUGEST1I DE ABORDAREl
i A SUBIECTE PROPUSEJ • • *

1. (Varianta 77, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu structural, de 2 - 3 pagini, in care sa
prezinfi tema §i viziunea despre lume, reflectate intr-un text dramatic stu- diat, aparjinand
perioadei postbelice. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. incadrarea in context.

CUPRINS 2.1. Precizarea unor caracteristici ale

Evidentierea trasaturilor operei
-

operei dramatice postbelice, prin care se

dramatice pentru care ai optat, poate motiva incadrarea operei intr-o
care fac posibila incadrarea intr-o direc*ie literara.
tipologie, intr-un curent cultural/
literar, intr-o perioada sau intr-o
orientare tematica.

575

... . .
Prezentarea temei reflectate in
textul dramatic ales, prin refe- rire
la doua scene/ seevenfe/ situafii
ale conflictului.
Sublinierea a patru elemente ale
textului dramatic, semnificative
pentru ilustrarea viziunii despre
lume a autorului/ a unuia dintre
personaje (de exemplu: aefiune,
Particularity! a]e textidui dramatic
3.1. Tema operei dramatice.
Se vor avea in vedere oricare patru dintre
urmatoarele repere:
2.2. Viziune despre lume.
4.1. Semnificafia titlului; wO
4.2. Particularity! de compozi|ie ale a

relajii temporale §i spafiale, tragediei;

construcfia subiectului,
particularitafi ale compozifiei,
construcjia personajului,
modalitaji de caracterizare, limbaj
etc.).
4.3. Specificul conflictului; U8 us
4.4. Constructia subiectului; U1O : ■
4.5. Constructs personajului; ,i
4.6. Modalityi de caracterizare.

Exprimarea unei opinii 6. Opinie argumentata, despre modul in U13

argumentate, despre modul in care care tema §i viziunea despre lume sunt
tema §i viziunea despre lume sunt reflectate in textul dramatic ales.
reflectate in textul dramatic ales.

2. (Variants 75, Bac. 2009, 2008, Variants 6, Bac. 2007) Serie un eseu de tip
argumentativ, de 2-3 pagini, despre/onre de mani/estare ale dramaturgiei in tea- trul
modern, ilustrate intr-o opera literara studiata, pornind de la ideile exprimate in
urmatoarea afirma^ie: „Teatrul este un domeniu in care, mai mult ca oriunde, obi§nuinfele,
cli§eele, tiparele gata/acute, procedeele mecanice, sunt greu de urnit. Inertia lor e ucigatoare.
Nu e rau, ca din cand in ednd, sa patrunda in aceasta lume inchisa un om care sa poata arunca
o privire noua asupra altor lucruri vechi." (Mihail Sebastian, Jumal II)

IPOTEZA
1. Incadrarea in context.
Opinia lui Mihail Sebastian exprima, in esenfa, tensiunea dintre tradijdonalismul unei
formule estetice, dominata de „obi§nuinle, cli§ee, tipare gata/acute" §i necesita- tea gasirii unor
formule inovatoare, de factura modernists. „Prlvirea noua asupra altor lucruri vechi", la care se
refera criticul, subliniaza important descoperirii unei perspective noi, care sa arunce o lumina
diferita asupra unor terne consacrate in con§tiinfa publicului.

576
 MARIN 3ORESCU / Teatrul postbeli c
ARGUMENT ARE Se vor avea in vedere oricare patru dintre Uo
urmatoarele repere:
2.2. Viziune despre lume. LI
4.1. Semnificajia titlului; T
4.2. Particularitati de compozi^ie ale
tragediei; US
4.3. Specificul conflictului;
4.4. Construcfia subiectului; ..
4.5. Construct personajului;
4.6. Modalitati de caracterizare. V
CONCLUZIE U1
In concluzie, piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala in teatrul ro-
manesc. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in atemporal, valorificarea §i
reinterpretarea mitului biblic despre prorocul Iona sunt aspecte ale teatrului modern,
care sustin opinia lui Mihail Sebastian.

3. (Varianta 76, Bac. 2009, 2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 paging
despre particularitafi ale compozijiei §i ale construcfiei subiectului, intr-o opera dramatica
studiata, aparjinand perioadei postbelice, pornind de la ideile exprimate in urmatoarea
afirmajie critical
,,Prima consecinja pentru opera dramatica este forma ei dialogata: spre deosebire de lirica,
gen care privilegiaza monologul, sau de epica, gen care amesteca discursul indirect, la persoana
a Ill-a, cu dialogul si monologul, structura operei literare dramatics se alcatuiegte dintr-o suitd
de dialoguri, la care iau parte doua sau mai multe personaje, §i din monologuri. O asemenea
structura influenteaza direct maniera in care sunt construite personajele §i, implicit, formele
de caracterizare a acestora: per- sonajul dramatic - tragic sau comic - se infafyeaza mai intai
prin aejiunile §i vor- bele sale, fie rostite intr-un schimb de replici,fie intr-un monolog; doar
apoi el poate fi caracterizat de celelalte personaje." (Gabriela Duda, Analiza textului liter ar)

IPOTEZA
In lucrarea Analiza textului literar, Gabriela Duda afirma ca: „Prima consecinfd pentru
opera dramatica este forma ei dialogata: spre deosebire de lirica, gen care privilege.za
monologul, sau de epica, gen care amesteca discursul indirect, la persoana a Ill-a, cu dialogul
si monologul, structura operei literare dramatics se alcatuie§te dintr-o suitd de dialoguri, la
care iau parte doua sau mai multe personaje, si din monologuri. O asemenea structura
influenfcaza direct maniera in care sunt construite personajele si, implicit, formele de
caracterizare a acestora: personajul dramatic - tragic sau comic - se infafyeazd mai ihtdi prin
acHunile §i vcrbele sale, fie rostite intr-un schimb de replici,fie intr-un monolog; dear apoi el
poate fi caracterizat de celelalte personaje." Afirmapa Gabrielei Duda se potriveste operelor
dramatice clasice, tradifionale, care respecta conventiile genu- lui, insa ooinia necesita
nuantari, daca avem in vedere teatrul modern, refractar la canoane. Astrel, in teatrul
modern nu se mai pastreaza distinctiile dintre speciile traditionale ale dramaturgic!:
trageclie, comedie, drama. Eliberarea de formele dramaturgic! tradi^ionale se manifesta prin
mai multe aspecte: alaturarea comicului §i a tragicului, preferinfa pentru teatrul parabola
§i teatrul absurdului, reluarea parodica a unor strategii din dramaturgia traditionala,
577
 Particularity] ale textului dramatic
insertia liricului in text, valorificarea si reinterpretarea unor mituri, aparitia personajului-
idee, lipsa con- flictului, incalcarea succesiunii temporale a evenimentelor, disparifia
dialogului §i prezenta monologului, timpul §i spatiul cu valoare simbolica etc.
Iona de Marin Sorescu face parte, alaturi de Paracliserul §i Matca, din volumul Setea
muntelui de sare care apare in 1974 §i poate fi considerate o piesa ce aparfine teatrului
modem. Este subintitulata tragedie in patru tablouri. Termenul de „tra- gedie" nu are in acest
context sensul content de antici. Aici tragedia este infeleasa in sens existential ca lupta a
individului (Iona) cu destinul §i incercarea lui de a-1 infrunta, incercarea de a se gasi pe sine,
de a~§i defini fiinfa. Titlul trilogiei Setea muntelui de sare este o metafora care sugereaza
ideea ca setea de adevar, de cu- noa§tere §i de comunicare sunt caile de care omul are nevoie
pentru a ie§i din ab- surdul vietii, din automatismul existenfei.
De§i Gabriela Duda afirma ca „structura operei literare dramatice se alcatuie§te dintr-o suita de
dialoguri, la care iau parte doua sau mai multe personaje, §i din monologuri", tre- buie specificat
faptul ca Marin Sorescu sparge tiparele traditionale §i ca piesa Iona nu se mai constitute ca un
dialog intre mai multe personaje, ci este construita sub forma unui dialog interiorizat, de fapt
a unui monolog. Monologul in sine constitute viziunea despre lume a omului modern. Lipsa
precizarii perioadei istorice, si- tuarea in atemporal, demitizarea sunt aspecte ale tragicului
modern. Omul se cauta pe sine fara folos. Interogatiile lui Iona raman suspendate intr-un
spatiu inchis, fara iegire.

ARGUMENT ARE Se vor avea in vedere oricare dintre ur-

matoarele repere:
4.1. Semnificatia titlului;
4.2. Particularity! de compozi^ie ale
tragediei;
4.3.Specificul conflictului;
4.4. Construcfia subiectului;
4.5. Construcfia personajului;
4.6. Modalitafi de caracterizare.

CONCLUZIE
'tn concluzie, afirmafia Gabrielei Duda este ilustrata intr-o oarecare masura de par-
ticularitatile compozifiei §i de cele ale construcfiei subiectului din tragedia Iona de
Marin Sorescu. Formula inovatoare a dialogului interiorizat, in fapt a monologului
dialogat, este menita sa dea expresie unei realitafi in care traie§te omul con- temporan:
un univers din care Dumnezeu este absent §i in care fiinfa umana parasita, solitara §i
debusolata nu-§i mai gase§te locul.
Tragedia include si elemente epice, intr-un fir narativ cu valenfe simbolice, dezva- luit
intr-un §ir de replici, dar privilegiaza totodata monologul, la fel ca opera lirica,
relevand astfel dimensiunea poetica a textului dramatic.

578
 0 4. (Variants 81, Bac. 2009,2008) Serie un eseu de tip argumentativ, de 2-3 paging
MARIN SORESCU / Teaiiul postbelic

despre particularitaiile unui text poetic sau ale unui text dramatic studied aparjinand
perioadei postbelice, din opera lui Marin Sorescu, pornind de la ideile exprimate
intr-una dintre urmatoarele afirmatii critice: „Sorescu [...] mediteaza la ceea cc serie §i
serie mvahtind tragical, sublimul, grotescul in plasafina a ironiei. A pane aceste nojjuni in
raporturi insolite este tehnica lui. tn configura- pa ei intra un element de absurd calculat,
acela care faciliteaza patrunderea paradoxului in pc cm." (Eugen Simion, Scriitori r
omcini de azi)

„Piesele [lui Marin Sorescu] sunt infapt ni§te parabole sub forma unor monologuri dra-
matics [....] in care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnica a ambiguitapi,
foarte raspandita §i ea in teatrul modern face ca faptele sa fie interpretate in mai multe fe-
luri." (Eugen Simion, Scriitori romani de azi)

IPOTEZA
In lucrarea Scriitori romani de azi, Eugen Simion afirma: „Piesele [lui Marin Sorescu]
sunt infapt ni§te parabole sub forma unor monologuri dramatics [....] in care spiritul
nostru poate citi mai multe lucruri. O tehnica a ambiguitafii, foarte raspandita §i ea in
teatrul modern face ca faptele safie interpretate in mai multe feluri." Aceasta afirma- £e se
potrive§te foarte bine tragediei Iona de Marin Sorescu, care face parte, alaturi de
Paracliserul §i Matca, din volumul Setea muntelui de sare aparut in 1974, iar aceste
piese pot fi considerate ca apar|inand teatrului modern.
In teatrul modern nu se mai pastreaza distinctiile dintre speciile tradifionale ale
dramaturgiei: tragedie, comedie, drama. Eliberarea de formele dramaturgiei traditionale
se manifests prin mai multe aspecte: alaturarea comicului §i a tragicului, preferin|a
pentru teatrul parabola §i teatrul absurdului, reluarea parodies a unor strategii din
dramaturgia tradi|ionala, inser|ia liricului in text, valorificarea §i reinterpretarea
unor mituri, apari|ia personajului-idee, lipsa conflictului, incal- carea succesiunii
temporale a evenimentelor, dispari|ia dialogului §i prezenta monologului, timpul §i
spa|iul cu valoare simbolica etc.
.Tragedia Iona face trimitere la mitul biblic al proorocului Iona din cartea cu acela§i titlu
a Vechiului Testament, in povestea biblica, Iona, un om credincios, va fi trimis de
Dumnezeu in cetatea Ninive pentru a propovadui credin^a unor oameni care §i-o
pierdusera demult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca acolo unde
este trimis §i cu ajutorul unei corabiii fuge catre Tarsis. Drept pedeapsa, Dumnezeu
trimite o furtuna pe mare, iar ceilalji corabieri il arunca pe Iona in apa, pentru a potoli
urgia. Iona este inghi|it de un chit (balena). Dupa trei zile §i trei nopti petrecute in burta
pe§telui, timp in care i§i cere iertare de la Dumnezeu §i promite ca va indeplini misiunea
incredin^ata, Iona este eliberat. Marin Sorescu pastreaza din mitul biblic doar numele
eroului, Iona. Destinul personajului lui Marin Sorescu este insa cu totul altul. Spre
deosebire de prorocul biblic, personajul din tra~ gedia lui Sorescu se afla de la inceput
prizonier in gura unui pe§te, fara posibilita- tea evadarii §i fara a fi savar§it vreun pacat.
Ac^iunea de a pescui devine simbol al cautarii, al cunoa§terii, iar tragedia lui Iona ia, in
viziunea lui Marin Sorescu, a§a cum remarca §i Eugen Simion, forma unei parabole, a
unui monolog dramatic.

579
 Particularitati a’e textului dramatic

ARGUMENT ARE Se vor avea in vedere oricare dintre

urmatoarele repere:
2.2. Viziune despre lume.
4.2. Particularitaji de compozi^ie ale U7
tragediei;
4.3. Specificul conflictului; U8
4.4. Constructia subiectului;
4.5. Constructia personajului; 010
4.6. Modalitati de caracterizare.
U11
CONCLUZIE
In concluzie, a§a cum remarca Eugen Simion in lucrarea Scriitori romani de azi „Piesele
[lui Marin Sorescu] sunt infapt nigte parabote sub forma unor monologuri dra- matice
[....] in care spiritul nostru poate citi mai multe lucruri. 0 tehnica a ambiguitafii, foarte
raspandita §i ea in teatrul modern face cafaptcle safe interpretate in mai multe fe- luri".
Mai mult decat atat, „tehnica ambiguitafii" la care se refera Eugen Simion, este susfinuta
de gestul final, al spintecarii bur£ii, insofit de ultima replica - „Rdzbim noi cumva la
lumina” - care pot fi interpretate atat in maniera existentialists, sinu- ciderea fiind
singura modalitate de a evada din limitele existentei, cat §i in maniera simbolica,
personajul gasind calea mantuirii, a iluminarii, in sine.

[ A PL IC AT 11 ] • • •
1. Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinfi rolul conflictului intr-o opera
dramatica studiata, aparfinand lui Marin Sorescu.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• prezentarea nojiunii de conflict §i a tipurilor de conflict din textul ales;
• explicarea rolului conflictului in construcfia §i in evolufia subiectului
dramatic;
'• analiza modului in care se raporteaza personajul la conflictul dramatic;
• exprimarea unei opinii argumentate despre modalitatea / modalitafile de
rezolvare a conflictului dramatic.

NOTA! Pentru con|inutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.

580
 MARI? ISORESCU / Teatrul pcstbeli;

Teatrul postbelic
Iona
de MARIN SORESCU

0. Particularitati de constructie a personajului

Eseu despre particularitdjile de ccnstrucjie a unui personaj dintr-

un text dramatic studiat (de exemplu: statut social, psiho- logic,
moral etc.; trasaturi; modalitaji de caractcrizare a personajului,
limbajul personajelor, notajiile autorului; raportarea personajului la
aspecte ale textului narativ: tema, construcjia subiectului,
compozijie, conflict etc.).

INTRODUCERE
——1
U14 1. Incadrarea Tn context

Incadreaza opera Parabola dramatica Iona (1968) de Marin Sorescu face parte,
dramatics aleasa in alaturi de Paracliserul Matca, din volumul Setea munte- lui de sare
contextul epocii §i al
orientarilor liter are. care apare in 1974. Este subintitulata tr age die in patni tablouri.
Termenul de „tragedie" nu are in acest context sensul conferit
de antici. Aici tragedia este infeleasa in sens existential ca lupta
a individului (Iona) cu destinul §i in- cercarea lui de a-1
infrunta, incercarea de a se gasi pe sine, de a-§i defini fiinfa.
Titlul trilogiei Setea muntelui de sare este o metafora care
sugereaza ideea ca setea de adevar, de cu- noa§tere §i de
comunicare sunt caile de care omul are nevoie pentru a ie§i din
absurdul viefii, din automatismul existenfei.

CUPRINS

2. Caracteristici ale textului dramatic

uis 2.1. Relatia dintre tema operei dramatice si evolutia
J Prezinta 4 caracte- j protagonistului
ristici ale textului !
dramatic, semnifi- Tema piesei este singuratatea fiinfei umane, framantarea
cative pentru rea-
5 lizarea omului in efortul de aflare a sinelui. Iona intruchipeaza fi- gura
y personajului ales. speranfei eterne pana la ultimul sau gest pe care il

581
 Particularity ti de constructie a personajulu:

Prezinta savargegte in acest sens. Tot monologul lui Iona are loc in
dintre terna operei contextul in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si din
relate
dramatice si congtiinfa umana, si, pentru mentalitatea moderna, nu mai are
■ evolupa
protagonistului. puterea de a avertiza fiinfa asupra amanarii invierii. Cu toate
VJ -cr~- -a acestea, omul se revolta in fata destinului sau, refuza sa-gi
accepte soarta de fiinta solitara, incearca sa-gi redesco- pere
identitatea, originile si sa-1 regaseasca pe Dumnezeu.
Niste secvenfe definitorii pentru ilustrarea solitudinii
personajului sunt, pe de o parte, aceea in care Iona isi pierde
ecoul, iar pe de alta parte, scena in care protagonistul serie un
bilet cu propriul sange, taindu-gi o bucata de piele din podul
palmei stangi. El incearca astfel sa gaseasca salvarea gi trimite
scrisoarea, intr-un gest disperat, asemenea nau- fragiafilor,
punand-o intr-o bagica de pegte. Faptul ca tot el este acela care
gasegte biletul ii accentueaza sentimentul acut al singuratafii.

2.2. Semnificatia titiului in textul dramatic studiat

1 U17
Titlul piesei trimite la mitul biblic al proorocului Iona din
< Prezinta semnifi-
cartea cu acelagi titlu a Vechiului Testament. In povestea bi-
■i ca|ia titiului in
Ltextul dramatic blica, Iona, un om credincios, va fi trimis de Dumnezeu in
studiat.
cetatea Ninive pentru a propovadui credinfa unor oameni care
gi-o pierdusera demult. Chinuit de spaima de a nu fi ucis, Iona refuza sa se duca
acolo unde este trimis gi gi fuge pe o corabie catre Tarsis. Drept pedeapsa,
Dumnezeu trimite o furtuna pe mare, iar ceilalfi corabieri il arunca pe Iona in apa,
pentru a potoli urgia. Iona este inghifit de un chit (balena). Dupa trei zile gi trei
nopfi petrecute in burta pegtelui, timp in care igi cere iertare de la Dumnezeu gi
promite ca va indeplini misiunea incredinfata, Iona este elibe- rat. Marin Sorescu
pastreaza din mitul biblic doar numele eroului, Iona. Destinul personajului lui
Marin Sorescu este insa cu totul altul. Spre deosebire de proorocul biblic, per-
sonajul din tragedia lui Sorescu se afla de la inceput prizo- nier in gura unui
pegte, fara posibilitatea evadarii gi fara a fi savargit vreun pacat. Acfiunea de a
pescui devine simbol al cautarii, al cunoasterii. Tragicul situafiei consta in faptul
ca procesul cunoagterii se deruleaza intr-o lume inchisa - abdomenul monstrului
marin.

582
 dARIM SORESCU / Teatrul pocibelic

2.3. Particularitati de compozitie

‘j
Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri. Planul
3 Prezinta particula- exterior din primul si ultimul tablou alterneaza cu planurile
•; ritatile de com- «
lumii interioare din al doilea §i al treilea tablou. Spatialitatea
pozitie ale
aparjine aproape exclusiv imaginarului (plaja, burfile pe§tilor,
moara de vant, acvariul) §i se inscrie in seria metaforica a
existence! tragice. Relafiile temporale relie- feaza, in principal,
perspectiva discontinue a timpului psi- hologic care potenfeaza
starile interioare ale personajului.
Tragedia este construita sub forma unui dialog interio- rizat,
de fapt a unui monolog. Monologul in sine constituie viziunea
despre lume a omului modern. Lipsa precizarii pe- rioadei
istorice, situarea in atemporal, demitizarea sunt as- pecte ale
tragicului modern. Omul se cauta pe sine fara folos. Interogafiile
lui Iona raman suspendate intr-un spa- {iu inchis, fara ie§ire.

2.4. Prezentarea modului in care conflictul se reflecta in

evolutia protagonistuiui
U19 Din tragedia lui Sorescu lipse§te confruntarea dintre per- sonaje
Prezinta modul in specifica teatrului clasic.
care conflictul se Conflictul este drama existenfiala a protagonistuiui Iona.
reflecta in evolu|ia Imagine a omului modern, Iona traie§te plenar un conflict
protagonistuiui.
interior cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune
dramatica nascuta din discrepanfa dintre idealul / ideea de
libertate, de cunoa§tere absoluta, §i damnarea de a trai intr-un
orizont inchis, ca un pantece-de-chit.

2.5. Modalitati/ procedee de caracterizare a personajului,

specifice operei dramatice studiate
Modalitafile de caracterizare utilizate in textul dramatic sunt
directe §i indirecte. Caracterizarea directa este reali- zata de
Precizeaza care sunt
modalitafile/ autor prin intermediul indicafiilor scenice. Astfel, drama
procedeele de ca- existenfiala a personajului este bine individualizata prin
racterizare a per-
indicafiile autorului. Prin multitudinea trairilor, Iona devine
sonajului specifice
operei dramatice imaginea generica a omului modern. Sugestive in acest sens sunt
studiate. notafiile din primul tablou: explicativ, infe- lept, imperativ, uimit,
vesel, curios, nehotarat, facandu-§i curaj. Mi§carile sufletesti sunt
surprinse cu o mare finefe. Fiecare

583
 Particularita|i de consirticiie a pen-ona^ ihii

tablou surprinde eroul in calatoria sa ratata. Cu cat se apro- pie de e§ec z cu atat
indicafiile scenice sunt mai semnificative: reconstituind, blazat, speriat, certandu-se,
imitdnd, mdngaind, enervat, chibzuind, zambind, descoperire, cu calm dupa caderca
paravanului. De asemenea, Iona este caracterizat in mod direct la inceputul
Tabloului IV, realizandu-i-se astfel portre- tul: „O gura de grata, spartura ultimului
pe§te spintecat de Iona. In fata, ceva nisipos, murdar de algc, scoici. Ceva ca o plaja. In
dreapta a movila de pietroaie, case, lemne. La inceput, scena e pustie. Lini§te. La gura
grotei rasare barba lui Iona. Lunga §i ascu- fita - vezi barba schivnicilor de pefresce. Barba
falfaie afara. Iona incami se vede." „Barba luiIona [care] rasare laguragrotei[...] lunga §i
ascujitd" este un indice de timp: a trecut o viafa de cand omul a§teapta solufia
ie§irii din limitele existence!, a mantuirii, a iluminarii.
In text regasim §i procedee moderne de caracterizare pre-
cum introspecfia §i monologul interior, deoarece „persona- jul
dramatic - tragic sau comic - se infafi§eazd [...] prin acfiunile §i
vorbele sale rostite [...] intr-un monolog." (Gabriela Dudaz Analiza
textului liter ar)

3. Statutul social, psihologic, moral etc. al personajului

Prezinta statutul
ales, prin raportare la conflictul/ conflicted operei
social, psihologic, dramatice studiate
moral etc. al per-
Statutul social al personajului este acela de pescar. Statutul
sonajului ales, prin
raportare la social are insa in piesa un rol simbolic in ceea ce priveste
conflictul/ conflic-
tele ope^ei drama-comportamentul uman. El simbolizeaza figura speranfei eterne
tice studiate. pana la ultimul sau gest pe care il savar§e§te in acest sens.
Actul de a pescui semnifica nevoia de cunoa§tere §i
autocunoa§tere. Acesta este punctul esenjial care contu- reaza statutul psihologic
§i moral al personajului. Iona este pescarul care traieste via^a, printr-o migcare
neincetata din pantecele unui pe§te in altulz in cautarea unui orizont de lu- mina,
desi acesta se dovede§te in final a fi tot o lume in- chisa, nedefinita, incontrolabila
§i artificiala. Personajul este construit sa reprezinte, in maniera alegorica,
singuratatea condifiei umane.
Iona traie§te plenar un conflict interior, specific omului
modern, care se vede nevoit sa viefuiasca intr-o lume din care
Dumnezeu s-a retras. Dramatismul monologului prin

584
 MARIN SORESCU / Teahul postbelic
care conflictul devirie vizibil este realizat prin amestecul din- tre
fantezie ironie. Lumea ca imagine a „unui §ir de bur$i, ca ni§te
geamuri ruse until langa altui" genereaza spaima si nefericirea.

4. Trasaturile personajului ales, ilustrate prin doua epi-

Prezinra trasatu-
soade/secvente/situatii semnificative sau prin citate
rile personajului comentate
ales, ilustrandu-le
prin episoade/ Principala trasatura a protagonistului, care se dovede§te mai
secven|e /situa|ii degraba o stare de fapt este singuratatea, personajul fiind
semnificative sau
prin citate
construit sa reprezinte, in maniera alegorica, solitudi- nea
comentate. condijiei umane. De altfel, in ceea ce prive§te motivul scrierii
acestei tragedii, Marin Sorescu insugi marturise§te in volumul
Insomnii: „Au trecut trei ani de cdnd am scris trage- dia. Totul mi se incur cd in
memorie. §tiu numai cd am vrut sa scriu ceva despre un om singur, nemaipomenit de
singur." In piesa exista foarte multe secvenfe care ilustreaza singuratatea absoluta
a protagonistului §i a fiin^ei umane, in general. Una dintre aceste secvenje este
aceea in care Iona i§i pierde ecoul. Astfel, eroul se striga, i§i cheama „dublul",
pana ragu§e§te, spre a constata ca e inconjurat doar de pus- tietate, dar „pustietatea
macar ar trebui sa-i raspunda: ecoul..." Disparijia propriului ecou: „Gata §i cu ecoul
meu... /Nu mai e, s-a ispravit. / S-a dus §i asta. / Semn rau" pare a-i anula exis- tenta.
Insu§i autorul remarca tragismul clipei in care Iona i§i pierde ecoul: „Cred cd
lucrul cel mai ingrozitor din piesa e cdnd Iona i§i pierde ecoul. Iona era singur, dar ecoul
lui era intreg. Striga: lo-na §i ecoul raspundea: lo-na. Apoi nu a mai rdmas decal cu
ojumatate de ecou. Striga lo-na §i nu se mai auzea decdt Io, Io in vreo limba veche
inseamna: eu."
Spaima protagonistului este cauzata de faptul ca omul
constata sursa nefericirii sale, dandu-§i seama ca lumea este
doar o serie de orizonturi-pantece-de-chit: „nimic, decdt un §ir de
burfi, ca ni§te geamuri puse umd Idngd altui."
O alta secven^a care accentueaza sentimentul acut al sin-
guratajii personajului este aceea in care Iona serie un bilet cu
propriul sange, taindu-§i o bucata de piele din podul pal- mei
stangi. Incearca sa trimita scrisoarea, intr-un gest dis- perat,
asemeni naufragia|ilor, punand-o intr-o ba§ica de pe§te, dar tot
el este acela care o regase§te.

Tabloul IVZ in intregime, este ilustrativ pentru singura- tatea

protagonistului. Iona se afla intr-o „gura de grata, spdr- tura
ultimului pe§te spintecat." In fafa lui este un spatiu nedefinit avand
„ceva nisipos, murdar de alge, scoici. Ceva ca o plaja." Uirnirea lui
Iona se produce in momentul in care isi da seama ca orizontul pe
care crede ca il vede din fafa gro- tei nu este decat o serie de bur£i

585
 Particulantati de constructie a personajului

de peste: vezi ? /- Orizontul. /-Ce e orizontul ala ? / - (Ingrozit) O

burta de pe§te. /
- §i dupa burta aia ce vine ? / - AU orizont. / - Ce e orizontul acela? /-
O burta de pe§te uria§. /- la mai uita-te o data. (Iona prive§te, apoi i§i
acopera ochii cu palmele.) /- Ce-ai vazut ? /-Nimic. /- Ce-ai vazut ? /
- Mimic, decdt un §ir nesfdrgit de burfi. Ca ni§te geamuri puse until
Idnga altul. / - Inchis intre toate aceste geamuri!" Revelafia
orizonturilor concentrice care-1 confin, il determina pe Iona sa
traiasca plenar senti- mentul tragic. Simbol al omului modern,
Iona suf era din cauza absenfei semnelor divinitafii din lume. La
fel ca per- sonajele lui Samuel Beckett din piesa A§teptandu-l pe
Godot sau ca psalmistul arghezian, Iona a§teapta in zadar
manifestarea lui Dumnezeu, care pare a fi parasit oamenii:
Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate invia. I-au ie§it toate
minunile, §i venirea pe pamdnt, §i viafa, pdna §i moartea - dar odata
ajuns aid, in mormant, nu mai poate invia. Se da cu capul de tojd
perefii, cheama toate giretlicurile minfii §i ale minunii, i§iface vdnt in
dumnezeire ca leul, la circ, in aureola lui de foe. Dar cade in mij- locul
flacdrilor. De atdtea ori a sarit prin cere, nici nu s-a gdndit c- o sa se
poticneasca tocmai la inviere ! /-§i lumea-l agteapta sus. /
- Tofi cred in el, unii sunt aproape distrafi de atdta credinfa. Acu§-
acu§ or sa infloreasca lespezile mormdntului ca petalele unui nufar, §i
mortal va invia, cum e §ifiresc, dupa atdta a§teptare a ornenirii. §i se va
inalfa la cer, ddndu-ne §i noua tin exemplu luminos. / - Cd noi,
oamenii, numai atdta vrem: un exemplu de inviere. [...] /bar el e aid, in
mormant, la capatul puterilor, §i nici nu mai are glas sa urle pdna la ei:
«Oameni buni, invierea se amdnd!»".
tn cele din urma, Iona i§i regase§te trecutul, define§te in
maniera metaforica viafa: „Cum se numea dracia aceeafru- moasa §i
minunatd §i nenorocita §i caraghioasd,formata de ani, pe care am
trait~o eu?" §i i§i redescopera identitatea: „Cum ma numeam eu?
(Pauza)/ - (Iluminat, deodata.) Iona./ ~ (Stri- gand.) lonaaa!/ -Mi-
am adus aminte: Iona. Eu sunt Iona. /- §i

586
 MARIN SORESCU / Teatrul portbel’c

acum, daca stau sa ma gdndesc, tot eu am avut dreptate. Ara por- nit-o
bine. Dar drurnul, el a gre$it-o. Trebuia s-o ia in partea cea~ lalta./ -
(Striga.) Iona, lonaaa I E invers. Total e invers. Dar nu ma las. Plec din
nou. De data asta te iau cu mine. Ce conteaza daca ai sari nu noroc ? E
greu safii singnr. / - (Scoate cufitul.) Gata, Iona? (I§i spinteca
burta.) Razbim noi cumva la luminal' Ges- tul final, al spintecarii
burfii poate fi interpretat atat in ma- niera existentialista,
sinuciderea fiind singura modalitate de a evada din lirnitele
existentei, cat §i in maniera simbolica, personajul gasind calea
mantuirii, a iluminarii in sine.

5. Exprimarea unui punct de vedere argumentat, des- pre

modul Tn care se reflecta o idee sau tema operei
j Exprima-ti punc- ' tul dramatice Tn constructia personajului pentru care ai
de vedere ar
gumentat, despre optat
modul in care se
reflecta o idee sau I Ca persona] alegoric, Iona este chemat sa intruchipeze uma-
tema operei dra nitatea, in ceea ce are ea fundamental §i definitoriu. Nume-
matice in con-
J structia roase trasaturi converg in acest personaj impresionant prin
I personajului pen- .. tenacitatea de a invinge un destin potrivnic, prin iluzia ca poate
tru care ai optat.
alunga sau in§ela singuratatea, prin voinfa niciodata infranta de
a ie§i la lumina §i, nu in ultimul rand, prin in- ocenfa visului de
a gasi un punct de stabilitate in mijlocul etern mi§catoarei mari.

INCHEIERE

I
6. Aspecte ale teatrului modern
Piesa Iona de Marin Sorescu aduce o innoire radicala a teatrului
I Men^ioneaza as- s romanesc. Lipsa precizarii perioadei istorice, situarea in
pecte ale teatrului i aternporal, demitizarea sunt aspecte ale teatrului modern. Tema
modern existente in
piesa Iona de
cautarii eului figureaza, sub o forma metaforica, in tex- tul lui
J Marin Sorescu. Marin Sorescu. Problematica libertafii este un motiv central,
strins legat de tema majora a speranfei.

'kA UNOR SUBIECTE PROPUSE J • » «

1. (Var 7, sesiunea speciala, mai 2012) Redacteaza un eseu de 600 ~ 900 de cu-
vinte (doua - trei pagini), in care sa prezinji particularitafile de construcfie a unui
persona] dintr-un text dramatic studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

587
 Particularity ti de constructie a personajulu:

2. (Varianta 78, Bac. 2008) Serie un eseu structural, de 2 - 3 pagini, despre par-
ticularitafile de const ruefie a unui persona] dintr-o opera dramatica studiata, apar-
finand perioadei postbelice. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele
repere (pe coloana din stanga):
3. (Varianta 5, Bac. 2011) Redacteaza un eseu de doua~trei pagini, despre par-
ticularitajile de construct a personajului dintr-un text dramatic studiat,
apar^inand unuia dintre autorii canonici: LL. Caragiale, Camil Petrescu sau
Marin Sorescu. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere (pe
coloana din stanga):

INTRODUCERE 1. Incadrarea in context.

CUPRINS
Prezentarea statutului social,
psihologic, moral etc. al
personajului ales, prin raportare la 3. Prezentarea statutului social,
conflictul/conflic- tele operei
dramatice studiate.
Ut4
2.1. Relafia dintre tema operei dramatice ?
§i evolufia protagonistului;
2.2. Semnificafia titlului in textul dramatic
studiat; U17
psihologic, moral etc. al personajului ales, U21
prin raportare la conflictul/ conflictele
operei dramatice studiate.

Relevarea unei trasaturi a per- 4. Relevarea trasaturilor personajului ales,

sonajului ales, ilustrate prin doua ilustrate prin doua episoade / seevenfe /
episoade/citate/secven|e situafii semnificative sau prin citate
comentate. comentate.

Ilustrarea a patru elemente de 2.3. Particular! tafi de compozifie; U18

structura si de compozifie ale
textului dramatic, semnifica- tive
pentru construcjia perso-
najului ales (de exemplu: ac^iune,
conflict, relafii tempo- rale §i
2.4. Prezentarea modului in care conflictul
U19
se reflecta in evolufia protagonistului;
2.5. Modalitafi/ procedee de caracterizare
a personajului, specifice operei dramatice
IO o

spafiale, registre stilis- tice, studiate.

limbajul personajelor, notafiile
autorului etc.).

588
 MARTI J SORESCU / Tcatrul postLelic

5. Punct de vedere argumentat, despre 3 i-?

Sus|inerea unei opinii despre modul in care tema se reflecta in textul
modul in care se reflecta o idee sau dramatic ales.
tema textului dramatic studiat in
construc|ia personajului ales.

INCHEIERE 6. Aspecte ale teatrului modern.

[ APLICATII ] . . .
1. Serie un eseu de 2-3 pagini, in care sa prezinji destinul/evolujia unui persona]
literar dintr-un text dramatic studiat, aparjinand lui Marin Sorescu.
tn elaborarea eseului vei avea in vedere:
• prezentarea a patru elemente ale textului dramatic, semnificative pentru
construcfia personajului ales (de exemplu: construc^ia subiectului, par-
ticularitafi ale compozi^iei, modalitafi de caracterizare, limbajul, nota- |iile
autorului etc.);
• exemplificarea modalitailor/ procedeelor de caracterizare a personajului din
textul ales;
• explicarea trasaturilor personajului ales, evidenfiate in raport cu tema, cu
subiectul sau conflictul textului ales;
• exprimarea unei opinii argumentate despre semnificajia finalului operei
literare, pentru destinul/ evolu£ia personajului.

NOTA! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Literatura postmoderna
Levantul
de MIRCEA CARTARESCU

"□ Particularitati afie textuSui Hterar 5

Eseu despre particularita|ile unui text literar postmodernist

(de exemplu: incadrare in curent literar, tema, titlu, compozifie,
subiect, stil etc.).

INTRODUCERE

V1 1. Aspect© ale postmodernismului

Prezinta succlnt 1.1. Definitia curentului
curentul
postmodernist, Postmodernismul este o mi§care, o orientare in cultura
referindu-te la:
universala, manifestata in a doua jumatate a secolului al XX-lea,
defmi|ia
curentului, constientizata §i accentuata in anii '80, de§i termenul de
trasaturi ale postmodernism a tost utilizat din deceniul al IV-lea.
literaturii
postmodeme, Postmodernismul se define§te prin raportare la modernism,
reprezentan^i. atat ca o continuare a acestuia, cat §i in opozipe fa|a de
anumite tending ale acestuia. In timp ce modernismul rupe cu
tradijia, postmodernismul inglobeaza experienta estetica anterioara, o
recupereaza creator §i ironic, ludic §i parodic. In timp ce scriitorii moderni§ti
erau preocupaji de produ- cerea textului, de actul creajiei, adica de
autoreferenjialitate, postmoderni§tii redau autorului §i operei important pier-
duta, se deschid din nou spre lume, spre real, de exemplu prin biografism §i
poezia cotidianului. Operele postmoderne, cu caracter hibrid, se adreseaza
minoritatii cunoscatorilor, dar atrag §i publicul larg cu ajutorul unei strategii a
seduc- Jiei, a jocului §i a impuritajii, adica a amestecului de genuri, specii §i
coduri de comunicare.

589
 MIRCEA CARTARESCU / Literatura pcutmoderna

1.2. Trasaturi ale literaturii postmoderne

Ca fenomen artistic, filozofic §i chiar social, postmodemismul
inclina spre formele deschise, provizorii, este un discurs al
ironiei §i al fragmentelor, implicand arta si §tiinfele, marea
cultura §i cultura populara, partea §i intregul. Caracteristici ale
literaturii postmoderne sunt: autoiroma, parodia, pastisa,
placerea jocului.
In proza, postmodemismul presupune „textualism, un nou
mod de a organiza povestirea sau romanul; trecerea de la proza
auctoriala la proza autoreflexivd; predilecjda pentru fragment o noua
relate cu cititorul", afirma Eugen Simion.
Poezia postmoderna cultiva expresia §i comentariul aluziv,
citatul, anacronismul intenfionat, amestecul de stiluri, toate ca
modalitafi ludice ale dialogului cu trecutul.

1.3. Reprezentanji ai postmodernismului (in intreaga lor

opera sau doar in secfiuni ale ei) in literatura universala: Jorge-
Luis Borges, Vladimir Nabokov, Julio Cortazar, Italo Calvino,
Gabriel Garcia Marquez, John Fowles, Mario Vargas Llosa, John
Barth, Milan Kundera §.a.; in literatura ro- mana: Mircea
Cartarescu, Ioan Gro§an, Florin laru, Traian T. Co§ovei,
Alexandru Musina, Caius Dobrescu, Gheorghe Craciun, Matei
Vi§niec §.a.

CUPRINS

V2 2. Levantul de Mircea Cartarescu - contextul aparitiei

Eviden|iaza Mircea Cartarescu este un scriitor reprezentativ pentru post-
contextul aparitiei
operei literare alese. modernismul romanesc. Levantul de Mircea Cartarescu apare
pentru intaia oara in 1990 §i este un vast poem, in fapt o epopee
istorica postmoderna, alcatuita canonic din 12
canturi, ce are ca model Tiganiada lui Ioan Budai-Deleanu.
Intr-un interviu acordat lui Mircea Mihaie§, autorul
marturise§te ca nu poate incadra Levantul intr-un anume gen
liter ar sau intr-o anumita specie liter ar a: „Singurul text complet
izolat e din punctul meu de vedere Levantul. Nu~l consider ca facdnd
parte din latura mea poeticd, nici din cea prozastica. Este cu totul §i
cu totul altceva." In acela§i interviu,

590
 Particiilaritati ale textului literar j a ) ■

Mircea Cartarescu afirma ca subiectul epopeii este inspirat

dintr-o scrisoare a lui Ion Ghica adresata lui Vasile Alecsandri
Din timpul zaverei, fapt remarcat, de altfel §i de critical literar
Florin Manolescu intr-o cronica asupra operei.

j V3 3. Incadrarea poemului in curent literar:

trasaturi postmoderniste
Realizeaza inca-
I drarea poemului : in
Dupa aprecierea autorului, Levantul aparfine esteticii post-
curentul literar
postmc dern, prin moderniste prin faptul ca este „o piatra funerara peste poezia
relevarea trasatu- romaneasca", in sensul ca marcheaza „ideea de sfdrsit al lite-
rilor specifice acestei
raturii, a istoriei etc., care este ideea centrala a postmodernitapi. Nil
estetici.
mseamnd cd dupa Levantul nu se mai serie poezie, ci cd Levantul
incheie istoria poeziei, acea dezvoltare cauzala p liniara pe care istoricii literari simt
nevoia s-o construiasca in carp de extindere naponald[...], odata cu Levantulse termind cu
aceasta viziune a unei mari istorii literare, [...] o anumita idee despre poezie moare odata
cu Levantul".
De asemenea, opera apartine postmodernismului prin
utilizarea elementelor specifice acestei estetici literare. Dintre
acestea putem aminti tehnica intertextualitafii, prin trimi- teri
la diverse momente, opere §i personalitafi ale istoriei poeziei §i
ale literaturii romane§ti. In Levantul se intalnesc intr-o insolita
combinafie: Conrad de Dimitrie Bolintineanu, Imp drat §i proletar,
Epigonii, Luceafarul, Scrisoarea I, Scrisoarea III, Glossa de Mihai
Eminescu, dar §i alte texte ale marelui poet (de altfel trimiterile
eminesciene sunt cele mai numeroase), Dan, capitan de plai de
Vasile Alecsandri, Scrisoarea lui Neac§u, Balcanul si Carpatul, Emil
Brumaru, Costache Conachi, Phoenix §i Cantofabule, Grigore
Ureche, Riga Crypto §i lapona Enigel de Ion Barbu, Alecu Russo,
Baroane, Testament de Tudor Arghezi, Leonid Dimov, §tefan
Augustin Doina§, Horia Furtuna, Ion Pillat, Dan Botta, George
Bacovia, Lucian Blaga, 11 elegii de Nichita Stanescu, Anton
Pann, Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, LL. Caragiale
etc. Criticul Nicolae Manolescu apreciaza, in lucrarea Literatura
romana postbelica, ca „in Levantul avem o veritabila istorie a poeziei
romanegti inclusd in trama epopeii. Comicul rezulta din virtuozitatea
stilistica: de la citat la pastisa §i parodie, toate procedeele sunt
folosite."
Un alt procedeu postmodernist utilizat de Mircea
Cartarescu in Levantul este spiritul ludic. „Jocul de-a literatura
■w

591
 MIRCEA CARTARESCU / Literatura pcutmoderna
pare mai important lui Cartarescu msu§i decal orice altceva. El este an
antor congtient de procedeele intrebuinfate" (Nicolae Manolescu, op.
cit.p „Jocul de-a literatura" la care se refera Manolescu, capata in
epopeea lui Cartarescu o dubla forma. Este vorba, pe de o parte,
de intervenfiile repetate ale autorului in text (modalitate literara
tipic postmodemista), care face diverse comentarii, de cele mai
multe ori auto- ironice: „D«r, efendi narator, / Cam grabi§i cu
diegesis §i te lua gura-nainte."; „Lector ipocrit, desigur visul asta-i un
pretext/ Pentru a-mi vdri iar coada in istoria ce-o tore. /Narcisismu-mi
e de vina. Insd, laid, ma intorc/La naratiuni, descrip pi, personage, §i-p
pr omit/ Sa ma mai zaregti in carte tot mai mult caira sfdr§it." Aceste
comentarii „joaca diferite roluri in text. De regula anticipeaza aepunea
[...]. Auctorele se distreaza pe seama creatu- rilor lui de hartie, cu alte
cuvinte, mdnuindu-le dupa plac. [...] Dar nu e numai o voce auctoriala
care comenteaza: in cdntul IX, Auctorele intra pe scend in came p
oase,fiind prezentat persona] elor de catre Manoil, §i insopndu-le pdnd
la capat in aventurd. Cdntul final ni-l arata scriindu-§i epopeea intr-un
apamiament friguros de bloc, si primind vizita inopinatd a
persona]elor, care sunt pur §i simplu la u§a §i pe care le trateazd cu
vin de Jidvei" (Nicolae Manolescu, op. cit.). Pe de alta parte „jocul
de-a literatura" inseamna, dupa cum remarca Andrei Bodiu, pla-
sarea conceptului de fantezie in centrul epopeii. Inceputul
cantului al zecelea este ilustrativ in acest sens: „Fantasie, fantasie...
forma ce cuprinzi informal, /Soapta ce §opte§ti tacerea und' scanteie
cloroformul / Ca vinul dan pocalul revarsat, din sdntul Graal!"
Biografismul reprezinta o alta tehnica postmodemista care se
regase§te in Levantul. In cantul al noualea, autorul serie in mod
explicit, cu majuscule, urmatoarea afirmafie, pe care o §i
incadreaza intr-un dreptunghi, separand -o de restul textului
pentru a atrage cititorului atenfia asupra ei: EU, MIRCEA
CARTARESCU, AM SCRIS LEVANTUL INTR-UN MOMENT
GREU AL VIEfll MELE, LA VAP^STA DE TREIZECI §1 UNU DE
ANI, CAND NEMAICREZAND IN POEZIE (TOATA VIATA
MEA DE PANA ATUNCI) §1 IN REALITATEA LUMII §1 IN
DESTINUL MEU IN ACEASTA LUME, M-AM HOTARAT SA IMI OCUP
TIMPUL CLOCIND O ILUZIE."

592
 Par^cularitaii ale textului literal*
Postmodernismul trebuie legat de placerea autorului de a
folosi in combinatii surprinzatoare, procedee §i moda- litafi
specifice altor arte. lar cinematograful ocupa cu sigu- ranta
primul loc. Din arta cinematografica a preluat poetul tehnica
montajului, a stop-cadrului si a gros-planului, a focalizarii sau a
ralanti-ului, ca §i „reteta' benzilor desenate, cu care isi compara
poemul (,,opul ista ca de bande desenate"). Cinematograful este
iluzie, literatura devine iluzie, umbra umbrei, iar Levantul, rds
al meu. Rolul poetului este de a intrefine aceasta iluzie.

_4. Element© de structura a textului literar

4.1. Titlul
■i
Prezinta
semnificapa titlului Titlul poemului este un toponim, denumirea data in trecut
in textul literar
ales. litoralului rasaritean al Marii Mediterane (Asia Mica, Siria,
Liban, Egipt), ocupat de musulmani §i frecventat din secolul al
Xl-lea de negustori cre§tini. In epopeea lui Mircea Cartarescu,
Levantul denume§te tocmai spatiul desfa§urarii acfiunii.
1
V5 4.2. Tema
Prezinta tema Dincolo de substratul eroic, satiric §i totodata comic al epo-
textului literar
postmodern. peii, care aminte§te de Tiganiada lui Ioan Budai-Deleanu, tema
operei lui Cartarescu o reprezinta „istoria insa§i a poeziei
romdne§ti" (Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica)

4.3. Compozitia
>
“ Levantul este structural ca o epopee clasica in douasprezece
Releva compozit: canturi si are ca motto celebrul pasaj explicativ al lui Mihai
1 textului literar
I ales. Eminescu, din scrisoarea catre Titu Maiorescu, pasaj ce se ref
era la poemul Epigonii: „Daca in Epigonii vefi vedea laude pentru
poeti ca Bolliac, Mure§an Eliade, acelea nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor, ci
numai pentru ca, intr-adevar, te mi§ca acea naivitate sincera, necon§tiuta cu care lucrau
ei. Noi, ce§ti mai noi, cunoa^tem starea noastrd, suntem treji de suflarea secolului §i de
aceea avern atdta cauza de a ne descuraja." Acest motto dezvaluie faptul ca, in
totalitate, poemul este pus, in maniera postmodernista, sub semnul livrescului.

593
 MIRCEA CARTARESCU / Literature postmodeina
V
1

V7 4.4. Subiectul
I
Prezinta subiectulSubiectul epopeu, „trama epica ne aduce pdna la un punct aminte
•[ textulu? F rerar de poemele romantice de pelermaj, cum ar ji Childe Harold al lui
; ales.
Byron sau Conrad al lui Bolintineanu. Referinfa la arnbele este
dirocta in Levantul" (Nicolae Manolescu, op. cit.).
La mceputul secolului al XlX-lea, cand se incheie perioada
domniilor fanariote, „un june boier patriot si poet, pe me Manoil
(este numele eroului din opera lui Bolintineanu) calatore§te pe un
caiac din Corfu la Zante, admirand peisajul meridional §i scriind
elegii" (Nicolae Manolescu, op. cit.). Manoil, crezut englez, este
luat prizonier de piratul laurta Chiorul. Dar Manoil i§i
marturise§te originea: nu este englez, ci ,,rumdn", iar alura lui
britanica se datoreaza faptului ca a studiat la Cambridge, unde
1-a cunoscut pe fiul piratului, Zotalis, cu care a devenit frate de
cruce, hotarandu-se sa lupte fiecare pentru libertatea farii lui:
Valahia §i Grecia. laurta il invita pe Manoil la un ospaf
pantagruelic, iar acesta din urma ii face piratului o scurta
relatare a istoriei rieamului sau. Ajuns impreuna cu pirafii pe
insula Zante, Manoil o intalne§te pe Zenaida, sora sa. In palatul
ei, apeland la un plan al poetu- lui lancu Aricescu, pun la cale
rapirea lui voda cu ajutorul unui balon zburator construit de
grecul Leonidas Ampotro- fagul, casatorit cu ploie§teanca
republican^, Zoe. Apare §i zuavul spion Languedoc de Brillant,
amantul Zenaidei, care promite sa-i ajute. Toate aceste
personaje se indreapta spre Giurgiu, dar ajung pe o insula
misterioasa, unde/mz Hyacint, zdna tainicelor arte, a visarii,
nemuririi, ca odinioara Circe, ii propune lui Manoil sa-i arate
viitorul. El vrea sa afle incotro se indreapta poezia. Prin puterile
magice ale feei, ii apar inainte cei §apte corifei ai poeziei,
nenumifi, dar u§or de recunoscut, Eminescu, Arghezi, Bacovia,
Blaga, Barbu §i Nichita Stanescu. In cel de-al §aptelea, care
recita chiar inceputul Levantidui, il recunoa§tem pe autorul
insusi. laurta il intalne§te pe Zotalis, fiul sau, care, ca §i
Parpangel, eroul Tiganiadei, povesteste pe unde a calatorit.
Dintre toate farile, Valahia ii pare cea mai fericita, iar descrierea
aminte§te de bel§ugul raiului din Jiganiada: „Acolo ca§ile-s
dafriptura/ Cu u§e de telemea o bucata, / lazurite da mujdei §i da
saramura...". Dirijabilul ajunge la Giurgiu, apare pentru o clipa
§i autorul, batandu-§i la ma§ina propriul poem. Manoil este
scos din ma§ina de scris, „ma§ina de vise", autorul voind

594
 Partlcularitati ale textului literar

astfel sa-§i demonstreze puterea absoluta asupra persona- jelor:

„Pot sa-fi curm acuma viaj:a, pot safac ca sa devii/ Tradator ludd,
rege san calugar in pustii." Acesta ii scapa insa de sub control
intre cei doi are loc o lupta. Autorul intra in carte, unde este
prezentat celorlalte personaje. Intre copertile carfii, el se
a§teapta sa descopere o lume iluzorie, dar constata ca lumea
fictiunii seamana pana la confuzie cu lurnea reala: „Totul e real
in visu-mi ca lumea d~unde vin/ Ce descrii are fiinfd §i respira pa
deplin."
Persoriajele patrund in sala tronului, iar voda este into- cuit
cu laurta, fara dificultati. Planul eroic de rapire a dorn-
nitorului cade in derizoriu. La ie§ire, ele se pornenesc in plin-
centrul Bucure§tiului zilelor noastre: „Manoil nu-i vine-a crede,
in lumina aurie/Tot vazdnd cum trecatorii intra in cofetarie/ Sau se
baga subt pamanturi in pasagiul cu metrou./Nefrecam la ochi de
pared un miragiu, un halou/Ni s-a nazarit; se uita ca la urs la noi cei
care/Pe trotuar pa§esc alaturi sau se-ndreapta spre par care J
Crezdnd cd suntem actorii vrunuifilm istoricesc."
Ultimul cant aduce cititorul la realitatea cotidiana: „E
octombrie 30. Lucrez in bucatarie. Suflu-n degetele reci./ Gaze sunt
mai mid ca unghia, ca petale de-albastrea./ Zaf de nechezol
mdnje§tefundul ce§tii de cafea". Autorul prime§te in final vizita
personajelor sale, totul dovedindu-se a fi o carte in carte.
Poemul insu§i, asemeni celor mai multe dintre textele
postmoderne, este until de montaj. „Nu pricepefi ca-n poema
totul este artificiu?, intreaba retoric autorul. Chiar trecerea de la
un tablou la altul se face printr-o intervenfie „in clar", menita a
sublinia convenfia: „Ma§ini§ti la manivela! Derulafi un alt decor",
prin versuri-rama, avand rolul de a-i arata cititorului nu doar
decorul, ci §i mecanismele ascunse care il pun in miscare.

INCHEIERE

5. Trasaturi ale postmodernismului Tn textul ales

Epopeea Levantul de Mircea Cartarescu aparfine postmodernismului, avand ca
trasaturi: utilizarea tehnicii intertextua- litafii, spiritul ludic, biografismul,
caracterul hibrid realizat prin utilizarea mijloacelor specifice
a Enumera patru
altor arte, folosirea mai multor registre lingvistice.
ij trasaturi
I postmoderniste,
J existente in textul

595
 MIRCEA CARTARESCU / Liieratura postmodern?.

A .. ■ -X- AJAR A;, A?

A- A UNOS SMB3EC7E PROPOSE I * « •

1. Serie un eseu structural', de 2-3 pagini, despre elementele de structura a unui

text literar postmodernist studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere
urmatoarele repere (pe coloana din stanga):

INTRODUCERE 2. Contextul apari^iei

V2
CUPRINS
Eviden^ierea trasaturilor care fac 1. Aspecte ale postmodernismului;
posibila incadrarea textului ales 1.2. Trasaturi;
V1
intr-un curent literar. 3. incadrarea poemului in curent literar:
trasaturile postmoderniste. V3

Precizarea temei reflectate in

textul poetic ales.
4.2. Tema; vs

Prezentarea a doua elemente de 4.1. Titlul;

structura a textului literar: 4.3. Compozi|ia; vs
compozijia, titlul.

Prezentarea subiectului textului

literar ales.
4.4. Subiectul. w
INCHEIERE 5. Trasaturi postmoderniste in textul ales. V8

[ APLICATII ] • . •
1. Serie un eseu de 2 pagini, in care sa prezinji trasaturile postmoderniste, care se
regasesc intr-un text literar studiat.
In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:
• prezentarea conceptului postmodernism (contextul epocii, characteristic!,
trasaturi ale literaturii, reprezentanji);
• eviden^ierea contextului aparijiei textului postmodern ales;
• exemplificarea trasaturilor postmoderniste existente in textul ales;
• relevarea a doua elemente de structura a textului literar (de exemplu: titlu,
tema, compozijie, subiect).

Nota! Pentru continutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
2. Serie un eseu de tip argumentativ, de 2 pagini, cu tema postmodernismul,
folosind exemplificari din textul/ tex tele studiate la clasa si avand ca punct de
 Par H c: i.’ ar Ita L ale textul id 11
rerar I
piecare urmatoarea afirmatie: „Poezia postmoderna rd imprumuta criteriul
i poeticului
din aceea moderna, cu deosebire cd se arata mult mai fngaduitoare in preferinfele tn
idiosincraziile ei". (Nicolae Manolescu)

NOTA! In elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ:

iveteza/ premisa (exprimarea propriei opinii), argumentajia (cu minimum 4 argu-
mente pro §i/ sau contra / rajionamente critice/ exemple concrete etc.) §i concluzia/
sirieza. Pentru confinutul eseului vei primi 16 puncte, iar pentru redactarea lui vei
primi 14 puncte.
 Bibliografie generala

Literatura romana in secolul al XlX-lea

1. Perioada pa§optista:
Nuvela romantica: C. Negruzzi
G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucure§ti, Editura
Minerva, 1982
E.M. Forster, Aspecte ale romamdui, Bucure§ti, Editura pentru Literatura Universals, 1968
Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane, Bucure§ti, Editura Fun- dafiei
Culturale Romane, 1997

2. Epoca marilor clasici:

Criticismul junimist: Junimea, Titu Maiorescu
Titu Maiorescu, Critice, Bucure§ti, Editura pentru Literatura, 1966
Tudor Vianu, Studii de literatura romana, Bucure§ti, E.D.P., 1965

Poezia romantica: Mihai Eminescu

Dumitru Micu, Poezia lui Mihai Eminescu, Bucure§ti, Editura Tineretului, 1969
D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, Bucure§ti, Editura Tineretului, 1969
Vladimir Streinu, Floare albastra §i lirismul eminescian, in Studii eminesciene,
Bucure§ti, Editura Albatros, 1971
Tudor Vianu, Luceafarul, in Opere, II, Bucure§ti, Editura Minerva, 1972
Tudor Vianu, Studii de literatura romana, Bucuregti, E.D.P., 1965

Proza realists - nuvela psihologica: Ioan Slavici

Magdalena Popescu, Ioan Slavici, Bucure§ti, Editura Cartea Romaneasca, 1977

Comedia: LL. Caragiale

LL. Caragiale, Publicistica: politico. §i... delicatese, pref. Viola Vancea, Bucuregti, Editura
Fundafiei Culturale Romane, 2003
P. Constantinescu, Scrieri, II, Bucure§ti, Editura pentru Literatura, 1967
V. Fanache, Caragiale, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1984

599
 B’blicgrafie generals

G. Ibraileanu, Numele proprii in opera comicd a lui Caragiale, in Caragiale in-

terpretat de..., Bucure§ti, Editura Eminescu, 1974
Eugen lonescu, Note §i contranote, Bucuresti, Editura Humanitas, 1992

Basmul cult: Ion Creanga

Emilia Boghiu, Lacramioara Mutoiu, Hermeneutica §i naratologie aplicata, Edi- tura
Eurocart, Ia§i, 2003
G. Calinescu, Estetica basmului, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1965
Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga, Receptarea lui Creanga azi, in vol. Ion Creanga, Opere,
Editura Fundajiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1996
Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucure§ti, Editura §tiin|ifica §i
Enciclopedica, 1980
Florin Ionina, Note la Povestea lui Harap-Alb, in vol. Antologia basmului cult,
Bucure§ti, Editura Coresi, 2003
Vasile Lovinescu, Creanga §i creanga de aur, Editura Rosmarin, Bucure§ti, 1996
Nicolae Manolescu, Recitind pove§tile lui Creanga, in vol. Lecturi infidele, Bu-
curegti, Editura pentru Literatura, 1966
Mihai Pop, Pavel Ruxandoiu, Folclor literar romdnesc, cap. Basmul, EDP, Bucu-
re§ti,.199O
Vladimir Propp, Morfologia basmului, Bucure§ti, Editura Univers, Bucure§ti, 1970
Tzvetan Todorov, Introducere in literatura fantastica, Bucure§ti, Editura Univers,
1973
Tudor Vianu, Arta prozatorilor romdni, Bucure§ti, Editura pentru Literatura, 1966
Tudor Vianu, Studii de literatura romana, Bucuresti, E.D.P., 1965

3. Sfar§itul secolului al XlX-lea - inceputul secolului al XX-lea:

Prelungiri ale romantismului §i clasicismului: Octavian Goga
Mircea Popa, Postfata la vol. Poezii, Editura Minerva, Bucuresti 1978
D. Irimia, Structura stilistica a limbii romane contemporane, Bucure§ti, Editura
§tim£ifica §i Enciclopedica, 1986
I. Iordan, Stilistica limbii romane, Bucuresti, Editura §tiin|ifica, 1975

Simbolismul: George Bacovia

Ladislau Galdi, Introducere in istoria versului romdnesc, Editura Minerva, Bu-
curegti, 1971
V. Fanache, Bacovia, ruptura de utopia romantica §i afirmarea spiritului modern,
Cluj, Editura Dacia, 1994
Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1968
Ion Simut, Revizuiri, Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1995
Mircea Zaciu; Marian Papahagi; Aurel Sasu, Dictionarul Scriitorilor Romdni (DSR),
Bucuresti, Editura , 2002
Rodica Zafiu, Poezia simbolista romaneasca, Bucure§ti,Editura Humanitas, 1996
Romanul interbelic:
Romanul psihologic: Camil Petrescu
Camil Petrescu, Cuvant dupa un sfert de veac, prefa^a la Ultima noapte de dra-

.00
 Biblicgrafie generala

goste, intdia noapte de razboi, Bucure§ti, Editura de Stat pentru Literatura §i

Arta, 1955
Camil Petrescu, Nona structura §i opera lui Marcel Proust (1935), in vol. Teze si
antiteze, Bucure§ti, Minerva, 1971
G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pand in prezent, Editura Mi-
nerva, Bucure§ti, 1986
Ovid S. Crohmalniceanu, Cinci prozatori in cincifeluri de lectura, Editura Cartea
Romaneasca, 1984
Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romanesc interbelic, Bucure§ti, Editura
Libra, 1998
Nicolae Manolescu, Area lui Noe, Bucure§ti, Editura Editura Eminescu, 1991
Dumitru Micu, In cautarea autenticitafii, Editura Minerva, Bucure§ti 1992
Tudor Vianu, Arta prozatorilor romani, Bucure§ti, Editura pentru Literatura, 1966

Romanul experience!: Mircea Eliade

Mircea Eliade, Memorii, Bucure§ti, Editura Humanitas, Bucure§ti, 2007
Mircea Eliade, Itinerariu spiritual, Bucure§ti, Editura Humanitas, 1991
Mircea Eliade, §antier, Bucure§ti, Editura Rum-Irina, 1991
G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Mi-
nerva, Bucure§ti, 1986
Ovid S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale, I,
Bucure§ti, Editura Universalia, 2003
Nicolae Manolescu, Area lui Noe: , Bucure§ti, Editura Editura Eminescu, 1991
Carmen Mu§at, Romanul romanesc interbelic, Bucure§ti, Editura Humanitas, 1998
Eugen Simion, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii, Editura Derniurg, Bucure§ti
1995

Romanul realist de tip obiectiv: Liviu Rebreanu

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, Editura Minerva, Bucu- re§ti,
1989
Nicolae Balota, De la Ion la loanide, Bucuregti, Editura Eminescu, 1974
Nicolae Manolescu, Area lui Noe, Bucuregti, Editura Editura Eminescu, 1991
Mircea Muthu, Liviu Rebreanu sau Paradoxul organicului, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1993
Liviu Malika, Alt Rebreanu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2000
Silviu Angelescu, Mitul §i literatura, Bucure§ti, Editura Univers, 1999
Mario Vargas Llosa, Scrisori catre un tanar romancier, Bucuresti, Editura Humanitas,
2003

Romanul realist-balzacian: Enigma Otiliei de G. Calinescu

G. Calinescu, Sensul clasicismului, Revista Fundatiilor Regale, 1946, nr. 2

J2~
 Bibliografie generals

Pompiliu Constantinescu, Romanul romdnesc interbelic, Bucure§ti, Editura Minerva,

1977
E.M. Forster, Aspecte ale romanultii, Bucure§ti, Editura pentru Literature Uni-
versala, 1968
Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului romdnesc interbelic: o posibila tipolo- gie a
romanului, Bucure§ti, Editura Libra, 1998
Nicolae Manolescu, Area lui Noe, Bucure§ti, Editura Editura Eminescu, 1991

Realisrnul mi tic: Mihail Sadoveanu

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, Editura Minerva, Bucu- re§ti,
1989
Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cartii, Bucure§ti, Editura Minerva, 1993
Al. Paleologu, Treptele lumii sau calea catre sine a lui Mihail Sadoveanu, Bucu-
regti, Editura Vitruviu, 1997

2. Perioada postbelica
Romanul in perioada postbelica: Marin Preda
Marin Preda, Creatie §i morals, Bucure§ti, Editura Cartea Romaneasca, 1989
Marin Preda, Imposibila intoarcere, Editura Cartea Romaneasca, 1975
Nicolae Manolescu, Area lui Noe, Bucure§ti, Editura Editura Eminescu, 1991
Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica, Editura Aula, 2001
Eugen Simion, Scriitori romdni de azi, I, Bucure§ti, Editura Cartea Romaneasca, 1978

Poezia in perioada postbelica: Nichita Stanescu

Eugen Simion, Scriitori romdni de azi, I, Bucure§ti, Editura Cartea Romaneasca, 1978

Teatrul in perioada postbelica: Marin Sorescu

.Marin Sorescu, Insomnii, Bucure§ti, Editura Albatros, 1971
Vladimir Streinu, Pagini de critica literara, Bucure§ti, Editura Academiei Romane,
2006
Gabriela Duda, Analiza textului literar, Editura Humanitas Educational, 2005
Eugen Simion, Scriitori romdni de azi, I, Bucure§ti, Editura Cartea Romaneasca, 1978

Postmodernismul: Mircea Cartarescu

Mircea Cartarescu, Despre fluturi, fantasme §ifumici, interviu reprodus in volu- mul
lui Andrei Bodiu, Mircea Cartarescu- monografie, Editura Aula, Bra§ov, 2000
Nicolae Manolescu, Literatura romana postbelica, I, Editura Aula, Bra§ov, 2001

603
 Cuprins

Prefafa.............................................................................................................................. 5

Literatura romana in secolul al XlX-lea

1. Perioada pa§optista:
® Pa§optismul: Introduce la Dacia literara ...................................................................... 9
® Nuvela romantica: Alexandru Lapu§neanul de C. Negruzzi ................................... 15

2. Epoca marilor clasici:

0
Criticismul junimist: Junimea, Titu Maiorescu.............................................................. 49
0
Poezia romantica: Euceafarul, Floare albastra de Mihai Eminescu .......................... 65
• Proza realista - nuvela psihologica: Mo ar a cu noroc de Ioan Slavici................. 89
® Comedia: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale ..................................................... 121
® Basmul cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga............................................. 161

3. Sfar§itul secolului al XlX-lea - inceputul secolului al XX-lea:

• Prelungiri ale romantismului §i clasicismului:
- De demult... de Octavian Goga ....................................................................................... 203
° Simbolismul - inceputurile modernismului: Plumb, Lacustra de George Bacovia 213

Literatura romana in secolul al XX-lea

1. Perioada interbelica
• Curente culturale/ literare: modemismul (E. Lovinescu), traditionalismul ... 233
• Poezia modernista:
- Testament de Tudor Arghezi .................................................................................. 243
- Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga ................................... 259
- Riga Crypto §i lapona Enigel de Ion Barbu........................................................... 271

605
 Cup^ins

° Poezia traditionalists: Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat ........................................... 287

® Romanul interbelic:
- romanul psihologic: Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi de Carnil Petrescu ............................................................. 299
- romanul experience!: Maitreyi de Mircea Eliade.................................................. 363
- romanul realist de tip obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu ....................................... 397
- romanul realist de tip balzacian: Enigma Otiliei de G. Calinescu ..................... 435
- romanul realist-mitic: Baltagul de Mihail Sadoveanu.......................................... 477
• Povestirea: Fantdna dintre plopi de Mihail Sadoveanu .......................................... 505
2. Perioada postbelica
• Romanul postbelic: Moromefii de Marin Preda......................................................... 515
• Poezia postbelica:
Leoaicd tanara, iubirea... de Nichita Stanescu............................................................ 553
• Teatrul postbelic: Iona de Marin Sorescu .................................................................. 565
• Postmodemismul: Levantul de Mircea Cartarescu .................................................. 589

Bibliografie generala ............................................................................................................. 599