Caracterizarea personajului

Personajul literar reprezintă instanța fictivă purtătoare de acțiune, elementul esențial de

construcție al unei opere epice/ dramatice, care se plasează în centrul evenimentelor și în jurul
căruia se realizează esența identică a creației literare.
Eroul poate fi conturat din două perspective: una socială (exterioară) și cealaltă
psihologică (interioară), acestea determinând conflictele majore, în care este implicat: conflictul
interior și cel exterior.
a) Având un rol important în derularea acțiunii și participând la toate evenimentele
desfășurate, X devine protagonistul operei literare Z de Y.
b) Având rolul de a contura protagonistului și de a ilustra relația acestuia cu alți eroi din
text, participând la desfășurarea a doar câtorva secvențe epice, X este un personaj
secundar al operei Z de Y.
c) Având rolul de a evidenția o trăsătură a altui erou din text, de a ilustra relații interumane
și făcându-și apariția într-un episod epic, X este un personaj episodic al operei Z de Y.

În raport cu valoare morală, personajul este:

a) un personaj pozitiv, întrucât însumează trăsături definitorii în privința integrității etice
umane, precum demnitatea, setea de adevăr și de dreptate, corectitudinea, loialitatea,
spiritul de sacrificiu.
b) un personaj negativ, deoarece se evidențiază prin trăsături ce ilustrează dezumanizarea,
decăderea morală, precum ipocrizia, lăcomia, avariția, răutatea, înșelătoria.

Din punct de vedere al construcției subiectului, protagonistului operei literare

este:
a) un personaj simplu, fiindu-i evidențiată o singură trăsătură de caractere-precum în schiță;
b) un personaj complex, deoarece se remarcă printr-o varietate de trăsături și o psihologie
profundă;

Din perspectivă sociologică, eroul este:

a) un personaj puternic individualizat, având identitate și fiind particularizat din punct de
vedere comportamental, al statului social și al gamei de trăsături specifice, evidențiate de
caracterizarea indirectă (ex. din text). Astfel, din modalitatea de a gândi și de a se
comporta a personajului X se desprinde faptul că era…; totodată, în relația cu ceilalți eroi
din text, el dă dovadă de… De pildă, în confruntarea cu Y, X este; de asemenea, față de
Z, X adoptă o atitudine de… (se face referire la situație comportamentală a lui X față de
alt personaj din text - se povestește pe scurt).
 O altă modalitate de caracterizare indirectă o constituie limbajul protagonistului,
felul în care se exprimă, care evidențiază cultura/ incultura acestuia și aprecierea/
deprecierea celor din jur.
Dialogul reprezintă și el un mijloc de caracterizare indirectă, prin intermediul
căruia se subliniază trăsături importante ale eroului… de ex…
Numele eroului sugerează tot indirect trăsătura de caracter a acestuia (ex.
zgârcenia, avariția, lăcomia, incultura)/ destinul, soarta lui (banalitatea- de ex. Popescu-
nume comun, obișnuit; om fără noroc la bani- de ex. Lefter)
Caracterizarea directă a lui X se realizează de către narator și de celelalte
personaje ale operei literare, care evidențiază trăsături fizice și morale definitorii pentru
personalitatea acestuia (ex. din text între ghilimele).
De asemenea, prin autocaracterizare, X consideră … (ex. din text între
ghilimele).

b) un personaj colectiv (poporul, țărănimea de ex.), ilustrând o comunitate și fiind construit

prin acumulări de atitudini, gesturi, vorbe.