Caracterizare a personajului (text dramatic)

Personajul dramatic este o instanță prin intermediul căreia autorul își

exprimă indirect viziunea despre lume și viață. X este personajul principal al
fragmentului din"....", de...., reprezentând tipul .....

O primă modalitate de caracterizare specifică personajului dramatic este

cea indirectă prin limbaj, deoarece, prin dialog, personajul comunică și se
comunică. Astfel, din replica...se deduce...

O a doua modalitate de construcție specifică textului dramatic este prin

indicațiile scenice, intervenții metalingvistice ce redau direct trăsăturile
fizice/morale ale personajului, dar și indirect prin atitudine sau relații cu alte
personaje. Din secvența... se deduce…

Așadar, personajul dramatic este construit prin mijloace specifice de

caracterizare, evidențiind scopul textului dramatic: de a fi reprezentat scenic.

Indicatiile scenice
Indicatiile scenice reprezintă singurele intervenții ale autorului în textul
dramatic, oferind informații necesare punerii în scenă a operei, cât și
completării mesajului literar.

Notațiile autorului au un pronunțat rol regizoral, oferind detalii despre decor

(exemplu+ semnificație), vestimetație (exemplu), mișcarea scenică a
personajelor (exemplu), sugerând...

În plus, indicațiile scenice reprezintă mijloacele specifice de caracterizare a

personajului dramatic, astfel, prin structura „...”, personajul este definit
direct/indirect prin fapte/comportament.

Așadar, didascaliile sunt intervenții metatextuale ce definesc specificul

operei dramatice al cărei mesaj se transmite atât prin intermediul textului
literar, cât și al spectacolului.

Perspectivă narativă obiectivă

Fragmentul din „...” , de ... se definește printr-o perspectivă narativă
obiectivă, evidențiată prin ipostaza unui narator, detașat de acțiune și
personaje, marcat prin forme verbale și pronominale de persoana a III-a
(exemple).

Specific narațiunii obiective se observă omnisciența naratorului, care prin

analiză psihologică de tip comportamentist analizează gândurile și trăirile
personajelor (exemplu-comentat) și omniprezența acestuia, deoarece prezintă
simultan două/ personaje (exemplu).
 În plus, în textul narativ dat se creează impresia unui spațiu veridic prin
cronotopul real zugrăvit (exemplu).

De asemenea, prin focalizarea zero și viziunea „dindărăt”, se construiește

un conflict de natură exterioară între X și Y, determinat de... .

Așadar, prin perspectiva narativă obiectivă se construiește un univers

literar veridic.

Perspectivă narativă subiectivă

În fragmentul din „...” , de ... se apelează la perspectiva narativă subiectivă,
particularizată prin ipostaza unui narator implicat ca personaj/ martor și
marcat prin forme verbale și pronominale de persoana I (exemple).

Specific narațiunii subiective se remarcă relativizarea percepției asupra

realității, descrisă din punctul de vedere unic al naratorului implicat. Acesta
este un personaj superior, este capabil de analiză lucidă a realității, care, prin
introspecție, redă coordonatele unui puternic conflict interior determinat de... .
Astfel, personajul prozei subiective este un inadaptat în relație cu
societatea/iubirea/etc.

În plus, impresia de autenticitate se obține prin sinceritatea mărturisirii,

astfel, discursul naratorului este de tip confesiv.

De asemenea, se observă acronia evenimentelor obținute prin alternarea

planului trăirii cu cel al mărturisirii: (trecut vs prezent-exemplu).

Așadar, prin intermediul perspectivei narative subiective se construiește un

univers literar autentic.

Caracterizarea personajului (text narativ)

Personajul este o instanță narativă definitorie a genului epic prin
intermediul căreia autorul își exprimă viziunea asupra lumii.

X este personajul principal/secundar/figurant al fragmentului, reprezentativ

pentru tipologia... și (asta trecem doar dacă narațiune este la persoana a III-a)
individualizat sub determinare psihologică și exponențial sub raport social.

Portretul fizic este bine/slab evidențiat prin caracterizare directă realizată

de narator/alte personaje/ autocaracterizare (exemplu). Trăsăturile morale
definesc un personaj complex/plat (o/mai multe trăsături), fiind surprinse atât
prin caracterizare directă (exemplu), dar mai ales indirectă prin
fapte/comportament/mediu de viață X se dovedește a fi...pentru că...(Asta
punem doar dacă narațiunea este la persoana I) Se surprinde personajul într-
un moment tensionat al existenței, astfel conflictul de natură
interioară/exterioară este determinat de...

Așadar, personajul este o voce narativă care găsindu-și corespondent în

realitate/neavând corespondent în realitate sugerează intenția autorului de a
ironiza/omagia...(tipologia personajului-numire).

Ideea poetică și mijloacele artistice

Mesajul transmis de către autor se sintetizează în ideea poetică ce
surprinde, în mod subiectiv, gândurile, emoțiile și concepțiile despre lume și
viață.

Tema poeziei „...”, de ..., este...fiind susținută prin rețeaua de motive

poetice (exemplu)/prin câmpul semantic dominant al...

Prin intermediul (figură de stil)...se sugerează ideea că... (se comentează

întreaga poezie-figuri de stil/imagini artistice)

Astfel, mesajul poeziei este transmis în mod implicit, valorificându-se

funcția expresivă a limbajului.