Figurile de stil și imaginile artistice

1. Metafora- este figura de stil care constă într-o comparație subînțeleasă prin
intermediul căreia se trece de la semnificația obișnuită a cuvântului la una
neașteptată. Sensul metaforei este dependent de context. Spre deosebire de
comparația tradițională, metafora renunță la primul termen (care trebuie ghicit,
identificat), păstrându-l doar pe al doilea. Astfel, metafora este considerată o
comparație prescurtată, subînțeleasă.
ex: minge de foc (=soare)
glob de aur (=soare)
vatră de jăratec/ regina nopții (luna)
steluțe argintii/ mărgăritare (fulgi de nea)
izvorul nopții (ochii negrii ai iubitei)
cuibar rotind de ape (vârtej)

2. Comparația- este tropul cu ajutorul căruia se exprimă un raport de asemănare

între două ființe/ obiecte/ acțiuni cu scopul de a evidenția trăsăturile unuia
dintre termeni. Între termenii comparației pot apărea preoziții/ locuțiuni
prepoziționale: ca, la fel ca, asemănător cu sau adverbe: precum, precât, cât.
ex: „albă ca zăpada”
„înalt cât bradul”
„la fel de luminos ca soarele”

3. Epitetul- este figura de stil care arată o însușire deosebită a unui obiect sau a
unei acțiuni. Partea de vorbire care poate avea rol de epitet este: un adjectiv,
un adverb sau un substantiv care indică o trăsătură.
Atunci când exprimă o culoare, epitetul este cromatic, iar când sugerează
culoarea, se numește cromatic prin sugerare.
ex: câmpie verde-ntinsă
păr de aur, moale
„Râul curgea lin, iar apa era limpede”
trecea printr-o pădure de argint care avea brazi seculari

4. Personificarea- este figura de stil prin care se atribuie însușiri și comportamente

umane unor obiecte, ființe necuvântătoare, fenomene ale naturii. Personificarea
se obține prin combinarea unui verb cu un substantiv care exprimă o acțiune
specifică oamenilor sau a unui substantiv cu un adjectiv prin care este ilustrată
o însușire omenească.
ex: copacul trist (epitet personificator)
soarele zâmbea palid dintre nori. (epitete personificatoare)
-personificare-
 5. Repetiția- este figura de stil prin care se repetă sunete, cuvinte sau chiar
propoziții întregi cu scopul de a accentua anumite trăsături.
Tipuri de repetiție:
a) repetiție la nivelul sunetelor (aliterație):
ex: „vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie”
„și vântul viu vuia”
„și zalele-i zuruie crunte”

b) repetiție lexicală (când se repetă cuvinte)

ex: „ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară”

c) repetiție la nivelul construcțiilor gramaticale (se repetă propoziții întregi)

ex: „Jos e Badea, sus e norul, noru-i sus și Badea-i jos”

6. Hiperbola- este figura de stil prin care se exagerează în mod voit

dimensiunile unui obiect sau ale unei persoane.
ex: În pomi, piersici cât dovlecii
„Și Vodă-i un munte”
7. Inversiunea- este figura de stil prin care se inversează intenționat ordinea
firească a cuvintelor în propoziție cu scopul de a accentua trăsăturile unui obiect sau
ale unei persoane.
ex: frumoasa fată
plângea copilul
în pomi erau fructe

8. Enumerația- este figura de stil prin care se enumeră obiecte sau ființe
(termeni) de același fel:
ex: pe deal, la câmpie, la munte, peste tot e zăpadă