Subiectul I

1. incipit: a) la inceputul textului A, naratorul prezinta timpul si spatiul in care

au loc actiunile relatate dupa aceea;
b) finalul textului A nu elucideaza misterul descris in interiorul
compozitiei, ceea ce iseamna ca povestirea nu se termina aici, avand o
continuare;
final: a) naratorul vorbeste intr-un mod foarte familiar si extrem de direct,
pomenind detalii pe care nu le-a prezentat inainte, precum “pecetea cu
sfinxul” sau “scriptura semeata”, lucru care indica faptul ca acest text este de fapt
continuarea unei povestiri;
b) de obicei, personajele dintr-un text se prezinta in incipit, impreuna
cu timpul si spatiul in care se petrece actiune; aici, naratorul vorbeste de Sir
Aubrey, personaj pe care nu il introduce, vorbind despre el de parca cititorul il
cunoaste deja, aspect care indica prezenta unei prezentari anterioare, realizata in
inceputul povestirii;
2. doua repere spatiale din textul A: “strazile pustii” si “podul de peste canal”
doua repere temporale din textul A: “o saptamana intreaga” si “intr-un ajun
de sarbatoare”
3. In textul A, descrierea este folosita in pasajele in care este ilustrata
saptamana ploioasa si in care este prezentata reactia oamenilor in prima zi in
care au putut iesi la plimbare. In aceste pasaje, descrierea este folosita pentru
a-I oferi scriitorului o imagine cat mai clara asupra ceea ce vrea naratorul sa
ilustreze, mai precis tristetea si singuratatea zilelor in care era fortat sa stea
inauntru, respectiv bucuria oamenilor de a trai.
4. Naratorul reprezinta vocea generala care relateaza sau povesteste anumite
intamplari. Naratorul este prezent in orice text literar, el fiind de mai multe
tipuri. Primul tip de narator, este cel de tip “personaj” sau subiectiv care
exemplifica persoana “eu”. Acesta se implica in mod direct in actiuyne si isi
exprima parerile in mod clar. Al doilea tip de narator este cel obiectiv,
reprezentantul persoanei “el”. Acesta nu participa la actiune, doar relateaza
intamplarile din exterior.
5. Un text in care intamplarile se narazea la persoana intai este romanul Jane
Eyre de Charlotte Bronte. Acest roman este de fapt juranalul autoarei, care
isi povesteste viata. O povestire in care naratorul este obiectiv este cartea
“”Mandrie si prejudecata” de Jane Austen, unde naratorul doar povesteste
intamparile prin care trec personajele. De asemenea, in romanul Scartii de
Tom Flecher, roman in care naratorul I se adreseaza in repetate randuri
cititorului, punandu-I intrebari si dandu-I ordine sau sfaturi.

Subiectul II

Semnalmentele tanarului ucis m-au pus pe ganduri. Nioste ganduri negre au

pus stapanire pe mine. Oare de asta nu-mi scrisese Sir Aubrey niciun
cuvant? Nu se poate… Miss Bessie trebuia sa-mi fi povestit daca se
intamplase ceva de genul acesta… Dar totusi… Daca as fi avut mai multe
informatii despre hainele mortului mi-as fi putut da seama daca temerile
mele erau adevarate. Daca as fi primit o confirmare ca pe lateralul manusilor
s-ar fi gasit o scurta inscriptie si un sfinx semet, sau daca as fi aflat printr-o
potrivire de evenimente ca tanarul avea inscriptionat pe tocul pantofilor
numele si titlul sau, sau daca, doar daca din intamplare as fi primit vestea ca
victima avea asupra ei o scrisoare bagata intr-un plic decorat cu blazonul
familiei Aubrey, scriptura, mi-as fi ingaduit sa ma tem. Dar asa…Iar ah,
memoria nu ma ajuta deloc. De cand cu intamplarile din serile trecute,
cazatura din trasura si imaginile rapide care imi treceau prin fata infatisandu-
l pe Sir Aubrey in acea seara pe pod am suferit niste schimbari de dispozitie
rapide si ciudate. Am devenit mai neincrezator si mai singuratic, dar nimic
nu mai impiedica sa dorm linistit noaptea. Incerc incet-incet sa-mi recapat
memoria, dar tot ce imi pot aminti sunt cateva senzatii, sunete sau imagini
trecatoare din diferite momente intamplatoare. Am plecat cu capul sus din
birt, avand o senzatie ciudata. Ma simteam de parca tocmai fusesem dat in
vileag, de parca toata lumea stia ce facusem, dar nici macar eu nu-mi puteam
aminti ce se intamplase. Cand am ajuns acasa am descoperit o scrisoare mult
asteptata cu cateva zile in urma, introdusa intr-un plic decorat cu pecea
sfinxului. Mainile imi tremurau in timp ce desfaceam plicul, iar primele
cuvinte citite aproape ca m-au facut sa-mi prierd cunostinta. Scria: “Stimate
domnule Curby, cu parere de rau va aducem la cunostiinta tragicul recent
eveniment: asasinarea lui Sir Aubrey”. Scrisoarea era datata in urma cu trei
zile, la Yorkshire, semnata de Miss Bessie. Nimic altceva nu ma mai
interesa in acele clipe. Totul se lega acum, totul avea sens. Ca prin farmec,
atunci mi-am adus aminte totul, probabil din cauza dimenisiunii socului
suferit. Mi-am reaminitit, plin de teroare, seara in care m-am intalnit pentru
ultima data cu Sir Aubrey, la pod. Cum l-am injunghiat plin de focul
razbunarii si apoi l-am aruncat in rau, nu inainte de a 310inlatura orice semn
care ar putea indica identitatea mortului. Mi-am amintit cum am cazut dupa
aceea din trasura care ma ducea acasa, si cum m-am trezit debusolat in
mijlocul strazii pustii, in ploaie. Nu mai aveam timp de pierdut, si in situatia
de fata mai era doar in singur lucru de facut. Mi-am pus in buzunar petecul
rupt din haina victimei cu numele croitorului, am luat in mana sticla
jumatate goala de apa tare, pantofii inscriptionati cu titlul mortului si cutitul
de vanatoare cu doua taisuri si varful rupt, aruncate toate in fundul dulapului
cu haine, uitate de o saptamana si am plecat la asfintit, in lumina apusului
spre sectia de politie, pentru a ma preda.