OPERA NARATIVĂ / EPICĂ

 Gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect;

 Acţiunea este plasată în timp şi spaţiu:
- indicii de timp stabilesc succesiunea şi durata întâmplărilor (se caută în text adverbe de timp,
substantive care denumesc zilele săptămânii, lunile anului, anotimpuri, etc., numerale care indică ora
etc.)
- indicii de spaţiu fixează locul în care se desfăşoară întâmplările (se identifică în text cuvinte care indică
locul acţiunii: adverbe de loc, substantive). Spaţiul poate fi:
 exterior: natura, pădurea, lacul;
 interior: camera, casa;
 real: oraşul, satul;
 imaginar/fantastic: împărăţia zmeilor, tărâmul de dincolo;
 terestru: grădina, strada;
 cosmic: cerul, luna, stelele.
 Acţiunea este organizată pe momente ale subiectului:
1. Expoziţiunea – surprinde situaţia iniţială;
2. Intriga – momentul care provoacă un conflict (cauza acţiunii);
3. Desfăşurarea acţiunii – succesiunea întâmplărilor declanşate de intrigă;
4. Punctul culminant – momentul de maximă intensitate (situaţia dificilă);
5. Deznodământul – surprinde rezolvarea conflictului (situaţia finală).
 Acţiunea este realizată de către personaje:
- principale, secundare, episodice;
- individuale, colective.
 Caracterizarea personajului se realizează prin modalităţi:
a. directe: vocea naratorului, vocea altor personaje.
b. indirecte: fapte, atitudini, limbaj, relaţia cu alte personaje; mediul în care trăieşte; vestimentaţia.
c. Autocaracterizare
 Întâmplările sunt relatate de către un narator – o „voce” din text care nu se confundă cu autorul;
– relatează fapte şi întâmplări şi este:
- subiectiv – implicat afectiv, relatarea se face la persoana I sg., presupune viziunea proprie asupra
evenimentelor relatate;
- obiectiv – neimplicat afectiv, detaşat;
- omniscient – ştie cum gândesc şi acţionează personajele.
- narator – personaj – personaj în propria naraţiune.
 Modurile de expunere:
1. Naraţiunea – prin care se prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine temporală.
2. Descrierea – constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, fenomene, situaţii, personaje etc.;
– are rolul de a întrerupe ritmul epic.
3. Dialogul – succesiune de replici, prin care se reproduce o discuţie între două sau mai multe
personaje;
– are rolul de a dinamiza acţiunea, de a caracteriza personajele, de a crea impresia de
autenticitate.
4. Monologul – constă în exprimarea unor idei/sentimente de către personaj.