Compunere descriptivă de tip tablou:

Peisaj cu lună
Compunere descriptivă de tip tablou:
Peisaj cu lună
Introducere
-spațiu, timp;
-ocazia cu care mă aflu în
această situație;
-caracter narativ;
-persoana I.
Cuprins
-Fac parte din peisaj
-Păstrez o ordine: aproape,
apoi departe, detalii, apoi
ansamblu,
-planul terestru, apoi ridic
privirea spre planul
cosmic, mă întorc la
terestru/uman.
- Imagini vizuale
/auditive /tactile/olfactive
- Senzatiile mele, emoții
-Figuri de stil: epitete
multiple/cromatice,
personificări, comparații,
enumerații, metafore.
-Două trăsături importante:
mister, luminozitate.
Încheiere
-simetrică cu introducerea
- O notă reflexivă sau de
umor/autoironie
-planuri de viitor
Barem:
- Două caracteristici ale peisajului (1/2px2p)
- Două figuri de stil diferite(2x2p)
- Adecvarea la cerință (1/2p)
- Nr minim de cuvinte (2p)
Răcoare… iarbă…liniște…. Am reușit, în sfârșit, să scap de
betoanele nesfârșite și de blocurile înalte ale orașului în care locuiesc
și să mă refugiez la țară la bunici. E vacanța mare și îmi voi
îndeplini o veche dorință: să dorm afară într-o noapte cu lună
plină. După ce se întunecă, ies din casă cu o pătură, bineînțeles pe
geam, fără să știe bunicii și mă instalez pe dealul din capătul ogrăzii.
În jurul meu, totul pare a fi viu, plin de o viață misterioasă.
Iarba e foșnitoare, moale, are străluciri de smarald, iar picăturile de
rouă îmi răcoresc mângâietor palmele. Aud greierii care cântă într-un
concert impresionant, sigur nu voi putea dormi aici…. Lângă mine,
niște tufișuri se mișcă straniu ca două fantome ciudate, umbra lor
întunecată se întinde tot mai mult spre mine, înfiorându-mă. Mai
departe, pădurea vibrează și ea, îmi șoptește bun venit în această
lume nocturnă. Sper că nu voi auzi, totuși, niște lupi urlând la lună,
nu aș vrea ca starea de melancolie și visare (ca în comentariile de la
română !) să se transforme în spaimă… Totul este în așteptarea
răsăritului de lună.
Privesc în zare, o perspectivă infinită se deschide și, oricât
ar părea de ciudat, întunericul nopții devine strălucitor și luminos. În
câteva minute, o lună imensă urcă pe bolta cerească și pictează în
raze de argint totul. Câțiva nori rătăcitori amplifică lumina, filtrând-o
printr-o ceață densă. Acum luna este stăpâna întregului imperiu: și-a
pus mantia albă peste acoperișurile caselor și se reflectă în lacul de
la poalele dealului. Până și ulițele satului au devenit poteci
strălucitoare. Am impresia că sunt într-o pagină desenată dintr-o carte
cu povești. Aștept din clipă în clipă ca luna să devină o prințesă și să
îmi vorbească blând…
Cred, totuși, că e mai bine să mă întorc la căsuța bunicilor, dacă
nu a devenit deja un palat de cleștar sub puterea lunii…. Si mă întorc
mai ales pentru că mi-am uitat mobilul, trebuie neapărat să-mi fac un
selfie cu luna… /Data viitoare mă întorc cu mobilul pentru a-mi face
un selfie cu luna…