OLIMPIADA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Faza pe şcoală, ianuarie 2024 – CLASA a X-a

• Toate subiectele sunt obligatorii.

• Eseul/răspunsurile nu vor fi precedate de titlu și/sau motto.
• Timpul de lucru: 3 ore.
• Total: 100 de puncte.

Citește cu atenție fragmentele de mai jos.

A.
Erau la amiază două sau trei ore, când soarele devenea dogoritor. Paul nu mai voia să
intre în casă. Se culca afară, pe treptele cabanei, și rămânea acolo cu ochii închiși, cu brațele
desfăcute. Sub pleoape străbătea o lumină roșie, caldă, care îi amintea ceasurile de plajă de
la Balcic.
Avea senzația că e gol în soare, își auzea tâmplele zvâcnind și urechile îi erau asurzite
de un tumult confuz de ghioc. Uita unde se află și de când. I se părea că este în această
toropeală luminoasă dintotdeauna și pentru totdeauna. Nu avea amintiri, nu avea gânduri.
Nicio imagine nu trecea prin ochii lui închiși, nici propria lui imagine. Își simțea doar brațele
calde, obrajii arși de soare și i se părea că lumina trece prin el, prin pori, prin vine, până în
artere, până la inimă.
Nora venea lângă el să-l trezească, fără să-l cheme. O auzea parcă venind, îi simțea
parcă mâinile ușoare pe frunte, pe păr, dar toate aceste vagi senzații rămâneau cu totul în
afară de cerul lui de lumină.
Serile aveau o aromă de rășină, de coajă de copac, de frunze tinere. Brazii deveneau
sub lună albaștri, străvezii. Culorile tari ale zilei – petele mari de violet, de alb, de roșu – se
stingeau după o ultimă aprindere intensă în momentul apusului.
Pe fundalul alb al Bucegilor înzăpeziți, luna, în primele minute, era neverosimil de
galbenă, un galben cald, puternic, care nu părea să facă parte din acel peisaj de iarnă și de
seară. Mai târziu, când își recăpăta lumina ei spectrală, toate văile erau albastre, ca niște
lacuri limpezi, încremenite.
Nora și Paul așteptau apusul de soare sus, în vârful Postăvarului, și rămâneau acolo
târziu, până ce noaptea era deplină. Se vedeau aprinzându-se lumini rare, pe Valea Timișului;
se vedeau ca niște puncte de foc, farurile mașinilor alergând pe șoseaua Brașovului; se vedea,
mai departe, ca o brățară cu pietre sclipitoare, Râșnovul. Pădurile foșneau fără vânt, fără
clătinare, cu un freamăt de viață tânără sub zăpadă. Pietrele aveau un miros bun de pământ
nou.
Plecau de acolo târziu, amețiți, clătinându-se pe schiuri. Nu se îndurau să se întoarcă
la cabană. Nu se puteau despărți de aceste seri înfiorate, de această vaporoasă lumină. Treceau
ore întregi fără să-și vorbească. Numai uneori, când se opreau la câte o răspântie, se căutau
unul pe celălalt, întrebându-se din ochi încotro s-o pornească mai departe – spre Ruia? Spre
Crucur? – și atunci, în lumina palidă a nopții se priveau cu o înțeleasă uimire, ca și cum s-ar
fi întâlnit în vis.
(Mihail Sebastian, Accidentul)
 B.
Curentul electric era oprit în continuare, dar la parter se zărea lumina unei lumânări
aprinse în bucătărie, care, strecurându-se afară pe fereastra înghețată, proiecta asupra
fulgilor de zăpadă ce se prelingeau alene din văzduh o lumină ușor portocalie. Ka avea să
cugete mai târziu că scurtase cele mai fericite clipe ale vieții sale pentru că nu putuse îndura
prea mult fericirea. Știa însă că în primul moment, în vreme ce stătea culcat în brațele lui Ipek,
se simțise nespus de fericit; era stăpânit de un sentiment de pace interioară, iar faptul acesta
avea ceva atât de firesc, încât părea să fi uitat de ce viața sa șovăia mai înainte între suferință
și neliniște. Pacea aceasta aducea oarecum cu tăcerea care preceda zămislirea unei poezii,
numai că înainte de revelația stihurilor sensul lumii se dezvăluia în toată goliciunea lui și
încerca un soi de exaltare. Clipele de fericire de acum erau lipsite de o asemenea iluminare;
purtau în ele o puritate mai simplă și mai copilărească, de parcă ar fi fost gata să dezvăluie
dintr-odată tâlcul lumii, asemenea unui copil care abia a învățat să îngaime cuvintele.
I-au venit în minte, rând pe rând, cele citite în după-amiaza aceea, la bibliotecă, cu
privire la structura fulgilor de nea. Se dusese acolo pentru a fi pregătit în cazul în care i-ar fi
venit inspirația unei noi poezii legate de zăpadă. Dar acum nu avea în minte nicio poezie. A
asemănat structura copilăresc-hexagonală a fulgilor de nea, despre care citise în enciclopedie,
cu armonia poeziilor care se abăteau asupra sa rând pe rând, ca într-o fulguială. În clipa aceea
s-a gândit că toate poeziile indicau, pesemne, un sens ascuns undeva mai în adâncuri.
– Ce faci acolo? l-a întrebat atunci Ipek.
– Mă uit la ninsoare, draga mea.
Avea sentimentul că Ipek sesizase că vedea o altă noimă în structura geografică a
fulgilor de zăpadă, dincolo de frumusețea acestora, dar știa, totodată, cu o latură a minții sale,
că nu era cu putință așa ceva. Pe de altă parte, Ipek era neplăcut surprinsă să constate că
iubitul ei era preocupat de altceva, nu de ea. […]
– La ce te gândești? l-a întrebat Ipek.
– La mama, a spus Ka, incapabil să priceapă de ce spusese acest lucru pe neașteptate,
pentru că nu se gândea deloc la mama lui, deși aceasta murise de curând.
Rememorând însă mai târziu această clipă, avea să adauge: „În timpul călătoriei la
Kars, am fost mereu cu gândul la mama”.
– La ce, în legătură cu mama ta?
– La felul cum mă mângâia pe cap într-o seară de iarnă, când mă uitam pe fereastră la
ninsoarea de afară.
– Erai fericit în copilărie?
– Nu-ți dai seama că ești fericit atâta vreme cât ești fericit. După ani de zile, am ajuns
la concluzia că eram fericit; de fapt, nu eram. Dar nu eram nici atât de nefericit cum aveam să
fiu în anii ce urmau să vină. În copilărie nu mă preocupa ideea de a fi fericit.
– Când a început să te preocupe?
„Niciodată”, ar fi vrut să spună Ka, dar nu era adevărat și, pe de altă parte, ar fi fost
mult prea prețios. Cu toate acestea, i-a trecut o clipă prin minte s-o impresioneze răspunzând
astfel, numai că ceea ce aștepta el atunci de la ea era ceva mai profund decât simplul fapt de a
se lăsa impresionată.
(Orhan Pamuk, Zăpada)
Subiectul I 30 de puncte

Răspunde, pe foaia de concurs, la fiecare dintre următoarele cerințe:

1. Identifică o temă comună celor două texte. 5 puncte

2. Prezintă rolul stilistic al utilizării imperfectului în textul A. 5 puncte
3. Explică o figură de stil din fiecare text-suport. 5 puncte
4. Ilustrează, cu câte un exemplu din fragmentul extras din textul B, două elemente de structură
a textului narativ. 5 puncte
5.Comentează, în 150-170 de cuvinte, următoarea secvenţă din textul-suport B: I-au venit în
minte, rând pe rând, cele citite în după-amiaza aceea, la bibliotecă, cu privire la structura
fulgilor de nea. Se dusese acolo pentru a fi pregătit în cazul în care i-ar fi venit inspirația unei
noi poezii legate de zăpadă. Dar acum nu avea în minte nicio poezie. A asemănat structura
copilăresc-hexagonală a fulgilor de nea, despre care citise în enciclopedie, cu armonia
poeziilor care se abăteau asupra sa rând pe rând, ca într-o fulguială. În clipa aceea s-a gândit
că toate poeziile indicau, pesemne, un sens ascuns undeva mai în adâncuri. 5 puncte

Notă! Niciun răspuns nu va depăși 100 de cuvinte. Pentru conținut, vei primi 25 de puncte, iar
pentru redactare vei primi 5 puncte (utilizarea limbii literare – 1p; logica înlănțuirii ideilor –
1p; ortografia -1p; punctuația – 1p; respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1p.)
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsurile vor fi formulate în enunțuri.

Subiectul al II-lea 35 de puncte

După ce ai citit fragmentul din textul B, ești de părere că recuperarea trecutului nu este
condiționată de experiența prezentului, în timp ce colegul tău dezaprobă această idee.
Redactează un text dialogat de 150-300 de cuvinte (patru replici) în care să prezinți ambele
puncte de vedere (un argument, respectiv un contraargument).

Notă! Pentru conținut, vei primi 30 de puncte, iar pentru redactare vei primi 5 puncte
(utilizarea limbii literare – 1p; logica înlănțuirii ideilor – 1p; ortografia -1p; punctuația – 1p;
respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1p.)
În vederea acordării punctajului pentru redactare, răspunsurile vor fi formulate în enunțuri.

Subiectul al III-lea 35 de puncte

Scrie un eseu de 600-900 de cuvinte despre reprezentări ale fericirii umane, pornind de
la fragmentele citate şi valorificând ideile personale, experienţele tale culturale (literatură, arte
plastice, muzică, cinematografie etc.).

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza,
constând în formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 3
argumente/ raţionamente logice/ exemple concrete etc.) şi concluzia/sinteza.
Pentru conținutul eseului, vei primi 30 de puncte, iar pentru redactare vei primi 5 puncte
(utilizarea limbii literare – 1p; logica înlănțuirii ideilor – 1p; ortografia -1p; punctuația – 1p;
respectarea precizării privind numărul de cuvinte – 1p.)
Textul care nu are cel puțin 600 de cuvinte nu va primi punctaj pentru redactare.