Probă de evaluare sumativă, Limba și literatura română, cl.

12-a
Subiectul I , 40 puncte
Scrie răspunsul la fiecare dintre cerințe pentru a demonstra înțelegerea textului
de mai jos
Strofe de-a lungul anilor - Lucian Blaga

Când prin oraş calci lin pe străzi

sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?

Când muşchiul de pădure mult

ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?

Când în bătaia vântului

mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?

Când între lipsă şi prisos

ne bucurăm de câte sunt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?

Când îţi ghicesc arzândul lut

cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?

Când hoinărind, alăturea,

noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?

Tanagra-oraș din Grecia, remarcat prin sculpturile antice măiestrite în lut

1.Propune câte un sinonim contextual pentru un substantive, un verb și un adverb , din opera data 3 p
2.Alcătuiește câte un enunț, ilustrând sensul figurat ale cuvintelor: izvor,os, mână 3p
3.Interpretează, în 6 rânduri de caiet , sugestia contextuală a unui epitet din opera data 6 p
4. Meditează în text coherent de 4-5 rânduri, de caiet, asupra stării de spirit a eului lyric ,exprimate în
poezie 4p
5. Întitulează poezia data printr-o sintagmă selectată din text, argumentându-ți, într-un enunț alegerea.
4p
6. Analizează ,în 6 rânduri de caiet, motivul iubirii din opera data în raport cu acelaș motiv din alt text
poetic, numind opera și autorul poeziei. 6 p
7. Prezintă , în 4 enunțuri, o sinteză asupra specificului stylistic al semnelor de punctuație din ultima
strofă. 4 p
8. Comentează ,în 10-12 rânduri de caiet, mesajul poeziei în raport cu afirmația lui Lucian Blaga ,,Iubind
ne încredințăm că suntem,,
În comentariul tău urmează:
-să formulez mesajul global al operei, argumentându-ți opinia cu două exemple din text;
-să relaționezi mesajul cu citatul;
-să dezvolți ideea din citat.

Subiectul II
Caracterizează personajul Remus din fragmentul dat, definind tipologia și marcând afinități cu alte
personaje din operele studiate.
PARTE din vacanţa mare urma s-o petrec în satul Vinerea, nu departe de Orăştie, unde eram poftit să
meditez pe-un prieten. Satul Vinerea nu-mi era tocmai necunoscut. Aveam rude apropiate acolo,
dinspre Mama. Pe Remus de aşijderea mi-l ştiam : şchiopăta c-o clasă în urma mea la Braşov, dar era un
băiat scuturat, cam neglijent, de-o pregătire şcolară ciuruită de lacune, deştept, încît meditaţiile n-aveau
să ne fure dragă de vreme, în zilele calde căutam adumbrirea nucilor din lunci. Remus îmi alegea miez
alb şi crud, iar eu potriveam regula de trei ca să-i intre în cap. Mai mult de-o oră-două pe zi nu ne
zdrobeam cu lecţiile. Restul timpului eram fiii libertăţii noastre. Remus ducea o existenţă de invidiat. Era
răsfăţatul a două familii, al unui unchi care-l adoptase şi al părinţilor săi, care de-asemenea erau oameni
înstăriţi, şi care nu încetaseră nici un moment de a-l socoti al lor. Băiat cu două perechi de părinţi» şi de
două curţi, Remus îşi privea cu optimism viitorul şi scuipa la distanţe mari prin sat. Şi avea parale. Printre
altele o colecţie de „taleri", al căror număr sporea pe zi ce trecea ca-ntr-o clocitoare, îşi făcea băiatul
rost de aceşti taleri co dibăcie de scamator : era suficient să intre pentru cinci minute în prăvălia
părinţilor săi adevăraţi, ca să iasă de-acolo cu cîte-un taler ascuns în căptuşeala hainei, îmi spunea :
„Banii aceştia au să ne prindă bine la Braşov. Voi lua o cameră, tu vei sta la mine !". într-adevăr, în
toamna aceea, reîntîlnindu-ne la Braşov, am luat împreună o cameră într-o casă veche din Piaţa
Prundului, dar mi-am plătit partea. Remus găsea însă atîtea alte chipuri de a-şi pune-n lumină dărnicia.
Iată că îmi spune : „Ştii, aş vrea să-mi alcătuiesc o mică bibliotecă !". Şi mă roagă să-i aleg cărţile, eu,
după placul meu. Nu mă lăsai rugat de două ori. Cumpăram cărţi şi-i prezentam nota, — cărţi româneşti
şi germane. Acestea din urmă, de filozofie, de la Librăria Zeider. Amicul meu nici nu slovenea măcar
nemţeşte. Iar filozofia nu-l neliniştea, câtuşi de puţin ! Era însă fericit că vedea pe masa sa o plămadă de
bibliotecă, şi că alături era şi cineva care citea. împrejurări suficiente ca să-i exalte conştiinţa de viitor
intelectual. De altminteri el însuşi îşi ironiza uneori cu haz dezinteresul. Tovarăşul meu de cameră,
Remus, trăia, precum spusei, cu desăvîrşire în afară de preocupările mele. Oareşicare interes putui să
deştept în el numai cu Catehismul budhist, pe care i-l turnam în urechi pe capitole. într-o noapte Remus
sosi foarte tîrziu acasă. Era binişor după ora verticală. „Măi, tu eşti palid parcă ai venit din Nirvana", îi zic.
Remus nu-şi mai stăpîneşte rîsul : „Chiar din Nirvana nu, dar din paradisul mahomedanilor !". Şi-mi
mărturisi că tot adulmecînd pe sub Tîmpa, a găsit în sfîrşit drumul întunecat spre un foarte secret şi
foarte înăbuşitor local de noapte. Şi adăugă : „Data viitoare vom merge împreună. Cred că mai repede te
convertesc eu la mahomedanism, decît tu pe mine la budhism"
Pentru caracterizarea personajului vei lua 40 de puncta
Pentru corectitudine ți se va acorda 20 de puncte