ARTUR G OROVEI

ALTE VREMURI
AMIN TIRI LITERARE

- -
TIPOORAFIA
1 9

I LIBRARIA j
3 0
BENOIT", FOLTICEN1

www.digibuc.ro
 PRIMUL MEU BAGAJ LITERAR

M'am intâlnit, intio vreme, pe stradii, cu un prieten

plicisit, care infra din librarie in libriirie, si iesea
bombänind : diuta duff pentru copii.
li cunosteam dragälasul de copil : un titirez de vreo
unsprezece ani, inteligent si plin de viatä.
Am crezut ca-i trebue o »Carte de Cetire", pentru
clasa a doua gimnazialä, vreo carte de acelea apro-
bate de Minister, ceea ce nu este totdeauna o garan.
fie cii-i o carte buna. Prietenul meu cauta, insä, cârti
de cetit, nu cärti de scoalii.
I-am recomandat sâ dea in mâna odraslei sale, po-
vesthe lui Ion Creangâ, poeziile lui Alexandri, insfar-
sit scriitorii nostri clasici.
Prietenul meu a zâmbit ironic, 5i mi-a spus cà fiul
sau a citit tot ce s'a tiparit in româneste.
I-au ramas necunoscute doar colectiile de docu-
mente si lucr5rile speciale, pe care mintea lui de un-
sprezece ani nu le poate cuprinde; incolo, au trecut
pa sub ochii lui toate volumele, volumase1e si brosu-
rele editate de diferite case din Bucuresti si de aiurea.
Acuma se plictiseste cii nu mai are nimic de cetit.
Cunosc si alp copii cari star de aceiasi boald.
Tineretul citeste astäzi mai mult dead pe vremea
çopiläriel mele ; fiecare citeste ceia ce-i cede in man&

www.digibuc.ro
 4 ARTUR GORCWEI

fara nici un sistem, fiindca nu avem o literatura anu-

me pentru copii, si pentru diferite varste.
Zbuciumul prietenului meu nu 1-au cunoscut Orin-
tui acelora dintre noi, cari am caruntit. Cand ma gan-
desc la timpul copilariei mele, mi se pare ca de atunci
au trecut veacuri intregi, comparand unele mentalitati
cu cele de acuma. Astazi Oda si copiii din scoalele
primare sunt indemnati sa ceteasca; si eu, cand eram
in clasa a sasa de liceu, am fost pedepsit pentruca
s'a gasit, titre caetele mele, un roman de Daudet, pe
care mi 1-au si confiscat.
Necazul prietenului meu, care nu mai gaseste carti
pentru copilul salt, ma face sa-mi strang in manunchiu
amintirile ce mi-au mai ramas, despre ceia ce asi pu-
tea numi ,,primul meu bagaj literar".
Am facut clasa intaia primal% inteo scoala rurala,
in targusorul Radauti, pe malul Prutului. Cinci band
inteo singura sala, sub privegherea unui singur inv.&
tator, alcatuiau toata scoala. Cum isi impartia timpul,
dascalul nostru, ca sa se ocupe de fiecare dintre noi,
nu-mi aduc aminte.
De altfel, nici nu eram tocmai multi elevi; cu Hiatt
sa fi fost cinsprezece peste tot, intre cari si vreo trei
fete. Cele zece luni, cat mi-am ros coatele pe banca,
n'am avut in mana alta carte afara de Abecedarul"
lui Ion Creanga; si nu a fost chip sa-mi asimilez li-
teratura Abecedarului. Mi-a trebuit mult chin ca sa
invat versurile unei fabule, al careia talc nu-1 putea
prinde mintea mea de sapte ani :
Racul, broasca si cu Oiuca
Inter) zi s'au apucat
De pe mal in iaz A deie
Un sac cu orâu inciircat.

www.digibuc.ro
 PRIMUL MEU BAOAT LITERATI. 5

dupa cum m'am fost in stare sa invat rugaciunea

Crezul", pentruca n'am putut pricepe aceste vorbe
adanci : carele pre Dumnezeu cuvantul ai nascut".
Nu tiu pentruce, Dumnezeu cuvantul" totdeauna
rasarea, in mintea mea, sub forma Dumnezeu cu
Vantul", i nu ma puteam dumeri cum Dumnezeu a
nascut pe un alt Dumnezeu din vant, sau cu Vantul.
Ce placere pentru cetit ar fi putut sa-mi produca
asemenea lucruri, care cereau sfortari intelectuale mai
presus de puterile mete ?
In celelalte clase nu m'am procopsit mai mult. In
Abecedarul lui Creanga era mai multa literatura de
cat in toate cartile din cele trei clase la un loc. In
Aritmetica, in Oeografie 0 in alte manuale ca aces-
tea, nici nu te polio a0ep1a la bucati literare, iar Ora-
matica Romana a imortalizat-o Creanga.
Am apucat §i eu pe mi, fi, i, ni, vi, li".
Cand am ispravit cursul primar, nu aveam nici un
bagaj literar. Acasa capatasem oarecare notiuni despre
existenta unor oameni cari scriu i alte call, afara
de Gramatica Romana". Avi, imi aduc aminte ea se
vorbea despre unul Alexandri, care facuse o poezie
strapica, pentru care capatase un premiu, la un con-
curs, inteo tara straina;- tata cetia poezia, publicata
inteo gazeta, dar n'am inteles-o.
Am cetit-o §i eu insumi, dar am avut acela succes :
n'am priceput-o.
Tot pe atunci am cunoscut un scriitor roman, in
persoana.
Era pe vremea caldurilor, cand a sosit la noi acasa,
in Folticeni, un domn strain, care avea un sac in mana
§i o umbrela mare. Nu-i tin minte figura; dar a§a ca

www.digibuc.ro
 6 ARTUR OOROVR1

prin vis, imi apare imaginea unui om bine fricut, cu

musteaf5 mare i cu vorba räspicat5. Tata l-a oprit
la mash*,i domnul acesta, care venise pe jos de la
gara Dolhasca, a scos din sac o carte pe care i-a
vândut-o cu Cava franci. Domnul, era Alexandru Pe-
limon, iar cartea se intitula : Traian In Dacia". 0
am i acuma; dar au trecut decenii de atuncea i n'am
cetit-o niciodat5.
De ce n'am cetit-o pe vremurile acelea ?
Probabil c5 mi-a facut impresie penibil5 un om
care umbla pe jos, pote Intregi, ca sa vând5 o carte
dinteun sac purtat in spate; §i trebue sa fi influenfat
mult asupra hotärtirei mele de a nu incerca s5 cetesc
un volum Intreg de versuri, amintirea chinului ce mi-
au dat Broasca, racul i cu tiuca" din nenorocita
fabul5, care a fost cea dintâi bucat5 literara, menitä
sa-mi dezvolte simful artistic.
Am intrat in gimnaziu.
$i aid aceia0 secetà.
Vara am petrecut vacanfa in BroOeni, la munte,
unde m'am pomenit inteo zi, când razamat de scarile
unui hambar, priveam Bistrif a leganându-0 nahlapii,
m'am pomenit cil rostesc ni0e vorbe cadenfate, ni0e
versuri. Era propria mea compozifie, $i ce versuril
Le §tiu, le-am scris chiar atunci inteun carnet :
Te iubesc, le iubesc, Dragä...."
La doisprezece ani mi se pareau mai suportabile
versurile mele, decât Racul, broasca i cu tiuca".
In cei pairu ani de gimnaziu, nu mi-a vorbit niciun
profesor despre literatura româneasca, dei chinr
pe timpul meu se fäcea curs de limba românrt.
Astiizi imi dau seama cà nici nu ar fi dvut cine s5
www.digibuc.ro
PRIMUL MEU I3AOAJ LITERAR I

atinga astfel de chestiuni, cand imi aduc aminte di

am avut profesori de llmba romana, pe un judecator
de instructie, pe un substitut, pe.un functionar nu mat
§tiu de unde, cari nu erau mai invätati dectit elevii,
carora li spuneau cal verzi pe Vamp, in cele t ateva
minute ce reprezentau ceasurile de curs pentru care
erau plätiti. Miluta, prietenul meu mai in värsta, Irni
recita numai poeziile izvoräte din sufletul lui amarit.
Mie incepuse a-mi veni pofta de celit ; 0 descope-
rind acasä o multime de carti frantuze§ti, petreceam
nopti Intregi cu ele. In clasa a treia, 0 mai cu searriii
in a patra gimnazialii, au trecut sub ochii mei sute
de volume, dintre care m'au impresionat mai mult ro-
anele lui Dumes-tatal. Cei trei mu§chetari" 0 ,,Jo-
s ph Balsamo" au fost pentru mine un adevarat deliciu
i r celelalte romane ale lui Dumas, cu cuprins istoric
ifil pasionau, ca 0 ale lui Dickens.
In acela§ timp, d-nul August Richard Wagner, pro-
sorul de limba franceza, un elvetian savant si artist,
re ma lubea §i ma socotea cel mai desoiu dintre
levti lui, ma initia in literatura clasica franceza, pe
are o cuno§lea asa de bine. In clasä cetiam bucati
lese, dinti'o carte pe care el ni-o procurase, invatam
e dinafarä pagini intregi de poezii 0 de proza, a§a
ä nu-mi erau slräine macar numele marilor scriitori ai
rantei §i puteam sa recitez fragmente din unele opere
ale bor. Acasa la el, unde ma duceant adeseori, bunul
meu profesor imi cetia 0 comenta bucati din litera-
tura timpului, imi imprumuta carti,/ pe care ma invata
cum sa le cetesc.
Pe cand un strain i§i da osteneala sa-ni deschida o-
chii mintii pa sa putem aprecia, prin noi 'Wine, splen-

www.digibuc.ro
 a ARTUR OOROVEI

dorile unei literaturi striline, profesorii de limba ro-

mänä, cari se succedau la catedrä, ca anotimpurile,
nu erau in stare sä ne pomeneascii miicar numele
scriitorilor nostri, necum sä ni vorbeascä despre lu-
crärile lor. Din cänd in ciind ni se cerea sä facem
compozifii, farà sa fi avut nofiunea vreunui model de
literatura romäneascä, afarii de Broasca, racul §1 cu
$tiuca".
Numele lui Alexandri, despre care auzizem acasá,
In vremea ekboiului cu turcii, a inceput sä räsuna $1
la noi in $coala. Pene$ curcanul", calebra poezie pe
care o $tiam pe de rost, din capät piing la sfällit,
a fost cea intäi poezie romäneascii pe care am cu-
noscut-o.
Zic : cea intai"; dar asta insemneaza cä-i cea intili
poezie a unui poet altul afarà de mine, cad versurile
mele de pe malul Bistrilei nu au rämas prima $i ulti-
ma mea incercare. Acuma aveam un caet intreg, scris
frumos $i inflorit pe fiecare gaginä, care cuprindea,
afarii de lucrari originale, $i In special poezii de dra-
goste, multe traduceri duff' modelele franceze din
Choix de lectures". Tradusesem chiar $i din Lafontaine,
uitänd groaza nenorocitei Broasca, racul $i cu $tiuca."
Cetiam ziare. Imi placea indeosebi Romanulu" a
lui Rosetti. Poate cil formatul mare al gazetei imi im-
punea mai mult dealt articolele »de fond".
Intr'un ziar am gäsit un anunf al libräriei Socecu,
Teclu et C-ie", prin care fäcea cunoscuta aparifia u-
nui volum de literaturà romäneasca, o coleclie de po-
ezii a mai multor scriitori, un fel de antologie. Nu-mi
aduc aminte cum era intitulatä cartea ; $tiu insä ca am
fost foarte mändru &And, pe laugh' volumul comandat,
am primit de la libraria din Bueure$11 $1 o factual, pe
www.digibuc.ro
I
 PRIMUL HUI HAOM LITERAR 0

nurnele meu, cu care puteam dovedi relafiunile mele

cu o librarie din Capita la. Pe acea vreme, un ase-
menea lucru era un eveniment, mai cu seamii pentru
un elev de gimnaziu. La noi nu erau librarti; tar scrit-
tori ca Pelimon, editori l colporlori ai operilor lor
proprii, nu am mai cunoscut, afar& de el.
In volumul edidat de Socec, am facut cuno0iinfa cu
poefii nostri.
Märturisesc insg, c n'am fost impresionat prea mult
de cele cetite. N'a0 putea sa spun din care pricina am
ramas cam indiferent, dacti nu chiar nemulfamit, la pri-
ma lectura a versurilor lui Boliac, Asaki, Bolintineanu
. i ceilali, al carora nume Il aflam atunci pentru in-
täia data. Dintre toll poefil no0ri, unul singur mi-a
placut, Alexandri; dar lui imi vorbiau mai
puf in, la vremea aceia, decat Pene Curcanula, care
ma entuziasma.
Versurile razboinice mic sufletele copiilor, cart
sunt, prin firea lucrurilor, mai apropiali de starea de
salbatacie a omului primitiv.
Când am obsolvit gimnaziul, acesta era tot bagajul
meu literar românesc: fragmente cetite in fug& i ne-
asimilate, din budifile slabe ale poetilor nostri, l ver.
surile intregi din Pene Curcanul".
Uitam: in bagajul meu literar mai aveam ni0e lu-
crud, a caror valoare am putut s'o apreclez mull mai
târziu. Ileana, femeia care ma dadacise, imi spusese
multe pove0i cu zniel, cu Cosinzean f cu fefi fru,
mo0, iar când eram bolnav, §i voia sä mg adoarma,
purtandu-ma in brafe, dealungul camerei, imi dinta
ni0e dintece duioase, al carora vers imi sung 0 astiizi
in auz.
www.digibuc.ro
IN LUMEA LICEULUI

Câtil vreme am fost elev in gimnaziu, aveam tot

dreptul sii ma cred eu singur un cinc:va". In fiecare
an, in ziva de Sfântul Petru, când se impärteau pre-
miile, ma intorceam acasä cu bratul incärcat de cat,
deasupra carora sälta o coroarai de flori naturale,
care-mi impodobise fruntea, in admiratia publicului si
in sunetul muzicei.
Acasä era o dublä särbätoare: si onomastica tatei
si incoronarea puiului". Math* lumea care venea sä
feliciteze pe tata, avea ocazia sä afle succesele fiului,
iar acesta sa incaseze o serie de särutäri i dezmer-
dliri pe obraz.
In ultimul an de gimnaziu am atins maximum de
glorie scolareascii din toata viata mea : premiantul
intaiu cu coroanä pentra studiu, coroanii pentru gim-
nastic5, premiantul pentru limba francezà, unicul pre-
miu dat de profesorul nostru, in lunga lui cariera de
belfer, si pe lângA multimea de dull, pe care nu le
mai puteam duce, prefectul judetului mi-a däruit, din
partea lui, un ceasornic frumos, cu un lant in doufi
pärti.
Cuni sii nu te crezi cineva" dura atâtea isprävi /
In Septembrie, când am ajuns la Iasi, in clasa a
cincea la Liceul National, entuziasmul meu a scazut
cumplit, si credinta cA sunt cineva" s'a transformat
in convingerea cà nu sunt nimica.
www.digibuc.ro
 IN LINEA LICEULUI 41

Domnul Bur la m'a nenorocit I

In doi ani de gimnaziu invafasem abia declinarile
grecesti, si nici macar la acestea nu stiam, pe de rost,
excepfia a patra de pe pagina 25, dupa cum ni cerea
filologul care ne arrairea zilele cu origina cuvrintului
si se razboia, pe socoteala rabdarii noastre,
eu un savant neamf care, dupa cat infelegeam noi, if
cam lua la vale pe profesorul nostru.
Din prima zi am priceput ca s'a dus premiul intaiu
cu coroana in clasa a cincea, dupa cum if visasem
eu toatii vacanfa.
Asta n'ar fi fost cea mai mare suparare a mea, si
in scurt m'am deprins cu gandul ca sunt elevi cari
stiu mai multa greceasca si mai multa algebra dead
mine; eram matmit, insa, din pricina constatarli ce-am
facut ca, printre colegii mei, erau unii cari aveau cu-
nostinfi despre chestiuni nebanuite de mine.
Din pricina asta nu ma amestecam in discufille co-
legilor mei, dela cari auziam lucruri cu totul necunos-
cute : socialism, cerere i oferta, Karl .Mark, minimum
de salar, Ion Nadejde, nihilism, Doctor Russel.... si
date de acestea, ce-mi pareau niste enigme.
Singura mea mangaiere era literatura, dar bagajul
literar cu care venisem in liceu, era asa de sarac I
In privinf a asta nu stateau mai bine colegii mei,
asupra afford aveam superioritatea cunostinfei litera-
turd franceze. De altfel Lambrior, care ni era profe-
sor de limba romana, se inspaimantase de ignoranfa
noastra, si ne-a pus sii invaram pe de rost budifi in-
tregi de poezii, i sa citim i sa rascitim texte vechi
de limn* romaneasca.
www.digibuc.ro
 ARTUR OOROVET

Scriitorii contimporant, favoritii lui Lambrior, pare

fi fost Hasdeu i Nicu Oane.
Frumoasele versuri traduse de Hasdeu din Tristele"
lui Ovidiu, Ii plgceau profesorului nostru. Ii scanteiau
ochil cilnd ne recita :
De-ar fi si mai aduc'd aminte de Nazone in Roma vreo
fiinjfi
dupa cum asculta cu drag cand recitam noi parti in-
tregi din »Infernul" lui Dante, tradus de Nicu Oane.
D'apoi »Legenda sfintei Parascheva, patroana
Trebuia s bucheresc slovele chirilice i sO stiu,
ca apa, biografia sfintei, scrisA inteo Iimbä care lui
Lambilor i se prima frumoas5.
Infernul" m'a pus in contact cu Convorbirile lite-
rare", pe care nu le cunoscusem pawl' atunci. Nu a-
vusesem inca in miina vreo revista.
Se vede ch am simtit nevoe sO o citesc, de vreme
ce, ggsindu-m5 cu cloud zeci de lei de prisos, am
voit s m abonez.
Administralia revistei era la o tipografie din strada
Alexandri, unde nu am gasit pe domnul Administrator,
si astfel am 'Tunas neabonat la Convorbiri".
Peste catva timp, din pricina d-lui Burlg, care imi
aliatase curiozitatea, vorbindu-ni in fiecare clas despre
Socrate din SOrArie", adica despre Ion Nadejde, care
scotea Contemporanul", am nimerit casa cu cerdac,
locuitg de Socrate, care a primit abonamentul, mi-a
dat numerile apgrute pang atunci din revista care in-
spilimânta pe Buda, i astfel am inceput s m hrii-
nesc cu literatura Contemporanului".
Nu pot ascunde adevArul cg nu pricepeam nimic
www.digibuc.ro
 IN LUMEA LICEULUI 15

din rostul luptelor duse de Contemporanul", intrucilt

0 vechea tradifie literara 5i curentul cel nou, inaugu-
rat la la5i, mie nu-mi vorbeau nimic. Cu toate aceste
mi se pärea netägriduitä valoarea literarà a nuvelelor
Cucoanei Picäia, adidi a doamnei Sofia Nildejde,
pentru ea o cuno5team, pe când rdi hisase nepasfitor
povestile lui Creanga din Convorbiri".
Se vede cä tinerii simt mare trebuinffi sufleteasca
de a cunoa5te personal pe arti5ti", pe acei cari se
deosebesc de restul multimii, 5i pe cari mulfimea nu-i
crede la fel cu ea. Si cine-i artist, dupä chibzuinfa
unui elev de liceu ?
Cineva care scrie, 51 mai cu samä care scrie ver-
suri, are mare considerafie intre colegi 5i adeseori
acestia formeazä in jurul lui un cerc de admiratori.
Inca in clasa a cincea de liceu constatasem acest
lucru. Unul din colegii mei, Niculeanu, scotea o ga
zetä centigrafiatà, pe care o cumpärasem, si care pe
länga admirafia bdefilor, i-a atras o mare supärare,
iar mie o mica neplâcere. Nu-mi aduc aminte cum
se numea gazeta lui Niculeanu, nici cuprinsul artico-
lelor lui, 5tiu insii di directorul liceului, fiorosul Burr&
m'a chemat odata in cancelarie, 5i m'a luat din scurt
la cercetare, dadi in adevär Niculeanu scrie 51 vinde
o gazetà socialistä 5i dadi eu o citesc. Am scripat
numai cu mustrarea directorului liceului, iar directorul
gazelei a fost dat afarà din 5coalä.
Tare mull nu cred cii i-a stricat pedeapsa aceasta,
dar peste câfiva ani colegul meu Niculeanu era unul
dintre gazetarii bunt din Bucuresti.
Au flicut oare-care zgomot o serie de articole pe
care le isciilea cu pseudonimul AI. Paigror, si cand

www.digibuc.ro
 14 ARTUR GOROVEI

fu invinuit c5 a plagiat, i-a atras atentie vr5jmasului

sau di ins5si isdilitura lui nu iiigaduieste aceastä in-
vinuire, de oarece pseudonimul, cetit cu luare aminte,
se desleaga prin cuvântul plagiator."
Un alt licean care atragea atentia colegilor, era Di-
mitrie A. Teodoru, care mai pe urrn5 s'a distins prin
articole in Contemporanul". Era cu un an in urma
mea si scrisese o povestire in versuri, intitulat5 De-a
musca'n gur5", o pornografie de o cruzime neinfrânatil.
Caetul cu opera poetuluì umbla din miin5 in raufg,
se citea in auzul claselor infregi, si pricinula admire-
tia tuturora. Dar tot Bur li a avut norocul sa puie ghiara
pe aceastä prad5, si Milled' a fost pedepsit. Mi se
pare c5 a fost indepiirtat din scoalä pe câtva timp.
Se bucurau de reputatie arlisti", colegi ai mei; eu
ins5, nu eram entuziasmat de dânsii. Poate cil eram
si eu indrept5tit sä nu cânt in corul admiratorilor, de
oarece, in gimnaziu, scosesem si eu o gazet5 centi-
grafiata, si aveam si eu un caet de poezii, pe care
le scrisesem in talus si nu le cetisem nimi'mui.
Niste simpli elevi de liceu nu pretuiau mult pentru
un rank care chuta senzatii de altiä natura, dornic
s5 intre in relatii cu artisti" recunoscuti de multhnea
cea mare.
Pe atunci studenlli din lasi dädeau mull de vorb5;
o lume intreag5 se preocupa de ispravile lor, care
puneau in grirá pe bunii parinti de familie, ce-si ve-
deau amenintate odraslele de molima socialismului.
Imi aduc aminte cu câtii groaz5 vorbeau bâtrânii tim-
pului despre un student Bfidär5u, care calcase in pi-
cioare icoanele din iconostasul parintesc. Eu care p5-
strasem obiceiul de a face mioar o truce de-asupra

www.digibuc.ro
 IN LUMEA LICEULUI 15

perinei cand ma culcam, nu ma impiicam cu apucà-

turile eroilor din aceste legende, iscodite anume pen-
tru a indeparta de ineaurirea lui Socrate din Sarärie"
tinerimea inch* neconruptà. De aceea nu diutam sil cu-
nosc pe studenti, mai cu sama cii in ale literaturii nu
se zvonise numele niciunuia dtntre ei.
Doi studenti, insà, tot mi-am atras privirile.
Inteo zi treceam pe strada Alexandri, i in cadrul
unei u§i dela o disula la marginea trotuarului, am fa-
zut o fan care, cu manele incolkite deasupra cre-
tetului, se rilzima cu coatele in u§orii u0i, iar privi-
rea ei severà ratacea pe deasupra turnului bisericii
din fat 5. Am cercetat cine sZi fie aceastil fiintii excen-
trick frill pereche in lumea targului in care petrecu-
sem eu 'Ana atunci. Era o studentà, una dintre cele
dintai, dac8 nu chiar intaia fatà din tar& care avusese
indrazneala sà treacrt pragul unei Universitäti, ceia ce
se considera ca un fel de manifestare in contra ordi-
nei sociale, un fel de nihilism importat din Rusia.
Cine era stud enta ?
Unii colegi ai mei pretindeau di era domniwara
Ana Conta, sora filozofului, altii sustineau cti ar fi
fost domnioara Tereza Stratilescu.
Pe aceia§i stracià am mai intalnit, tot cam pe atuncia,
un grup de caliva studenti cari se indrumau spre U-
niversitate. Unul dintre ei, blond, cu fata trash' i cu
ochii obosili, vorbea gesticulind, cu glasul trägânat
§i cu oarecare elegantà in expresii.
Era Eduard Oruber, cu care mai tarziu am legat o
stransa prietenie.
In timpul cat am urmat cursurile Liceului national,

www.digibuc.ro
 16 ARTUR GOROVEI

mi-a fost dat sa cunosc, din vedere, pe unul din luce-

ferii literaturii noastre.
Era pe vremea examenelor din lunie. Lambrior, care
pe cat era de invalat filolog, pe atata pacatuia in
§llinta pedagogiei, impartea note rele, cu multa iuteala,
bietilor elevi cari se incurcau in filiatiunea cuvintelor,
i nu puteau sa demonstreze, la repezeala, toate fa-
zele prin care a trecut .quadragesima" latineasca, pii-
ng sa ajunga pareasamac noastra, sau cum din quo-
turnicle lui Pliniu a rasarit potarnichea" moldove-
neasca. Ma treceau nadwelele in atmosfera aceasta
savanta, and se deschide wi clasei 0 se ive5te un
domn, o figura foarte cunoscuta care, fall all arunca
ochii asupra multimii de elevi ce-I salutau sculandu-se
in picioare, inainteaza deadreptul spre Lambrior, ii (la
mana §i se a5eaza pe scaun, tinand in mana bastonul
cu paläria in varf. Omul acesta mi-a parut prea mull
rece, prea maret, prea nepasator. Dupa cateva minute,
plictisit de atata filologie, a plecat calcand tot a5a de
intepat, tot wi de dispretuitor catre noi cei neinsemnati.
Era Vasile Alexandri.

vag.

www.digibuc.ro
PRIMA NOASTRA REVISTA

Baiatul tau are A fie carturar", ii spunea tatei un

prieten al lui, cand ma vedea ca toata ziva stau cu
cartea'n mana 51 masgalesc hartie.
Tata era mandru de prorocirea prietenului, 5i ras-
pundea, cu o leacii de ingamfare : N'ar fi lucru de
mirare ; ar avea cui sa samene".
5i spunea el cui pot sa samiin. Un strabun al meu,
Vasile Uricarul, pe vremea lui Vasile Lupu, a presarat
Moklova cu uricele scrise de Tama lui; bunicul meu,
tatul tatei, Sardarul loan, a tradus din franiuze5te o
carte intreag& Istoria lui Raimond 51 a Marinei, a-
morezati, 5i a maica-sa Ameliei", 51 o piesa drama-
flea in trei acte, Artaxerxu", al ciiror manuscrise se
pastreazil 5i astazi in Biblioteca Academiei din Bucu-
resti.
Mata spunea tata despre inainta5ii mei, dela cari
voiu fi mo5tenti d:agostea carturariei, 51 modestia il
oprea sa vorbeasca 5i despre el. Era doar 5i tata
gazetar. Dupti ce scrisese in Romanulu", al lui Cos-
tache Rosetti, cu care intretinea o corespondenta per-
sonal& destul de intinsa, 51 in Telegraful" lui Fun-
descu, care odata venise chlar la Folticeni, ca sa-51
vadii prielenul, scotea 5i el o gazeta in targul nostru.
lar dupa moarlea tatei, riisfoindu-1 hartiile pe care
nu ie cunoscusem pEtnii atunci, am glisit §i incercari

www.digibuc.ro
 18 ARTUR GOROVEI

litarare de ale lut. Un inceput de piesa de teatru, frag-

mente de versuri i chi& o poeee intreagii, o dedi-
catie unui amic de un minut", Capitanul Brunislav
comandantul unui Mirinski Polski", care in
1854, in treacM spre Turcia, se oprise in satul Sarca,
mosie pe care tata o tines in arena, si se mprie-
tenisera amandoi, precum se cuvenia unor oameni
tined si entuziasti.
In gimnaziu, cand eram, scoteam 1 eu gazer&
Un var al meu, Eugen Teodorini, nepot al actorulut
Teodor Teodorini, i var primar cu vestita cantareata,
Imi trimetea din Iasi, dela Institutul Academic", unde
invaja, o gazeta scoasa de colegi de ai lui, o juma-
matate de coala, scrisa cu mana. Parca se cherna
,Bondarul", gazeta care m'a inspirat sa scot si eu
una, pentru colegii mei din gimnaziu. Spre deosebire,
gazeta mea nu era umoristica, ci pur literara.
Titlul era foarte sunator : Ecoul Carpatilor".
Avea si Ilustratil, facute tot de mine. Intr'un numar
vad un peisaj, in legatura cu textul unei nuvele din
corpul gazetel, tot opera de ale mele.
Intr'o zi am gasit, pe podelele biuroului nostru, un
galben, cazut dela masa de carp, la care se chirrui-
sera, o noapte intreaga, tata 1 cu prietenti lui. Pe
atunci erau asa de multi bani, ca pentru un galben
care-1 scapa din lama, in fierbintala jocului, nu se
mai scula nimeni sa-I caute. Cu galbenul acela mi-am
cumparat un centigraf", o pasta de acelea cu care
se poate reproduce un manuscris in mat multe exem-
plare, si am inceput sa scot o gazeta umoristica,
,Tinfarul", care pisca pe colegi si chiar pe edilii
comunel. Edilli nu se sinchiseau de epigramele .Tirt-

www.digibuc.ro
 PRIMA NOASTRA REVISTA 19

faruluim meu, pe care poate di nici nu-1 cunosteau,

far dintre colegi numai unul s'a incumetat sa -mi fie
piept : Mihai, Lupescu, râspundea la atacurile mele
prin o gazetfi a lui. Nu-mi aduc aminte cum ii zicea,
dar eu aveam superioritate in lupta. Versurile mele
erau mai gustate ; apoi gazeta mea, cu ajutorul cen-
tigrafului, intra in rnânile tuturor scolarilor, pe cand
colegul meu se mulfémea si scrie un singur exemplar,
pentrudi nu avea nid hârtie de prisos, nici timp de
pierdut. Era baiat sarac, fiu de v5duvri, $1 in fiecare
zi venia pe jos, tocmai din Spatfirestii lui Millo, de-
partare de patru kilometri, ca srt invefe carte la gim-
naziu. Eram prieten cu el, dar nici odatii nu i-am
stiut necazurile ; poate di nu m'as mai fi aninat de
el, de lup", cum ii ztceam cu tofii.
Incercarile acestea copiläresti nu le-am mai urmat
când eram in liceu. Acurna, când ceteam reviste ca
Contemporanulm, era si firesc sii nazuesc la o revistii
scoasâ de sub teascurile unei tipografii, la o revistii
cu miros de cerneala de tipar. Mirosul de acid fenic,
caracteristic centigrafului meu, nu-mi mai placea.
Prin 1882 legasern scoala de gard. Un doctor din
Iasi grisise di-s bolnav grozav de stomah, si cei de
acasa, inspäimântafi si de groazii ca &it nu se präpà-
deasdi odorul, m'au adus in slinul familiei, sii mii
leculasc5.
0 parte din iarnä, cam Oda pe la Craciun, am
petrecut-o la feed, la noi la Bildilifti, unde am stat
ca un cuc in toed casa; ba, aveam tovaras pe Amina,
difeaua cea neagra, care nu se despärfea de mine.
lmi mergea bine la !sal; luasem un geamantan de
alit i pu$ca, Acolo am cetit pe Lamartine, si mi-au

www.digibuc.ro
 20 ARTUR GOROVEI

curs lacrami pe unele file din Graziella. Atunci am

cetit pe Victor Hugo, si alte lucruri frumoase, iar cand
voiam sa-mi odihnesc mintea, colindam padurile, care
clocoteau de bufniturile iustei mele, i de ficniturile
Aminei.
Aceasta cura m'a lecuit de boala, de boala din
capul doctorului, dar m'a lecuit si de un an de scoala.
Lamartine si Victor Hugo nu-mi foloseau pentru
examenul de greaca si trigonometrie.
In vacanta cea marevorba vine de vacanta, ca
eu doar tot anul nu ma obosisem cu carteaam pus
la cale cu prietenul meu Teodorini sa scoatem o re-
vista. El facea dreptul la Paris, si lucrul acesta ne
cam incurca. Unde s'o tiparim ? In Septembrie eu tre-
buiam sä plec la Bucuresti, unde ma inscrisesem la
liceul Sfantul Sava, iar prietenul meu se indruma
spre Capitala lumii. Faf a cu aceste greutafi, am fost
nevoili sa amanam aducerea la indeplinire a planului
nostru. Iata insa 'ca si la Bucuresti s'a nimerit un
doctor care mi-a gasit o board si mai strasnica, du-
pa cum se si cade unui doctor din Capital& si iar
m'au adus acasa pentru lecuire.
Uitasem ca mai sant examene de trecut, pierdusem
obisnuint a de a invata, intrefineam insa o corespon-
denta vie cu prietenul din Paris, in chestia revistei
ce trebula sa scoatem.
In privinta materiei de publicat nu inrampinam nici
o greutate. Eu aveam gata 1700 versuri de poezie
lirica", prietenul avea cateva sute, cum si o come-
die" in patru parti, tot in versuri, osebit de proza.
Pentru variaja materialului, luasem hotararea sa re-
curgem la colaboratori, apoi la traduceri si reprodu-
www.digibuc.ro
PRIMA NOASTRA REVISTA 21

ceri de prin jurnale si reviste. Traducerile trebuiau srt

fie facute de mine, din carfi care tratau materii spe-
ciale, si care-mi soseau dela Paris, netaiate. Socio-
logia" lui Letourneau, Morale pour tous" de Frank,
Agriculture progressive" de Colemard de la Fayette
altele, erau menite sa inzestreze mintea cetitorilor
nostri, cu atatea cunostinti folositoare, i sa-i faca
admire erudifa noastra.
Pe la sfarsitul anului 1883 eram infelesi asupra
tuturor chestiunilor : revista se va tipari la Paris, in
formatul Daciei viitoare", cu anumite caractere, in
800 exemplare; va aparea odata pe hula; abonamentul
cinci lei pe an.
Toate erau puse la cale, numai numele revistei nu
era hotarit. Se propunea sa o botezrun Revista Ro-
miina", sau Noua revista romana", dar la urma, dual
staruinta mea, ne-am hotarit pentru »Revista populara"
Mai trebuia ceva un program.
L-am adoptat pe acel inchipuit de redactorul de la
Paris Eu cred cà inai nimerit si mai logic este sa
ne finem in literatura de romantisti, in ceea ce pri-
veste versurile, si cu noua directie realistrt in proza,
de cat ca elementul principal sa fie realismul. In po-
litica militanta sa nu ne amestecarn; de cat, in ceia
ce se chearna politica sociala, putem emite idei"....
Erarn gata. Articolele mele citef scrise, asteptau
lumina tiparului. Lumina asta intarzaia, insa, din pricina
intunericului financiar. Tiparitul unui numar costa 93
lei 25 bani; tovarasul meu subventiona revista cu 23
lei 25, iar restul trebuia sa-1 procur eu, din abona-
mente anticipate. Am iiparit liste de subscripiii, si cu
ajutorul prietenilor familiei am incropit ceea ce ni

www.digibuc.ro
 22 AIMIR OOkOVE1

trebuia pentru doua numere. Ce emofie cand mi-a

sosit pachetul dela po§fa 1 Ce bine se prezenta revista
noastra, pe din afara : hartie bunk tipar frumos. Dar...
dupa ce am citit-o, de cateva ori pe nerasuflate, am
ramas pe ganduri. Am avut un adanc sentiment de
satisfactie ca nu se arata nicaeri numele redactorilor.
Modestia ni-a prins bine, dupa cum 1-a folosit §1
tovara§ului meu, care a publicat, tot la Paris, o bro-
§ura intitulata Blok-Notes sur la Roumanie", fara sit*
iscaleasca.
De la intaiul numar am fost deceptionali.
Indiferenla cetitorilor ne-a prapadit. In afara de a-
bonafii prin§i in mrejele mele, unul singur mai trimi-
sese un mandat la redaclie, far cei cateva mii de
romani din Paris, cumpaKasera §ase exemplare, din
cele doua sute depuse la Odéon.
Dupa a§a succes, a fost o minune de energie ca
a mai aparut §i numarul 2, tot la Paris, §i revista
noastra, §i idealul nostru de ani intregi, ar fi fost
inmormantat, daca nu a§ fi gasit eu un tipograf in
targu§orul nostru, care ni-a fault credit §1 ni-a mai
tiparit doua numere. Dar ce hartie de invalit masline,
ce tipar murdar
De ce oare nu am avut inspirafia sa ne oprim la
primul numar ? Am fi scapat macar de tortura criti-
cilor, cari s'au napustit asupra noastra. Convorbirile
literare", inteo cronica a d-lui Missir, 41 bateau joc
de noi; se reproduceau ni§te versuri din revista, ca sä
arate ce fel. de lucruri trimit, cei de pe malurile Seinel,
ca sa- admire cei de pe malurile Dambovifei.
Era o poezie de ale mete 1
Ziarul Romania libera" fulgera contra Ignoranfel

www.digibuc.ro
PRIMA NOASTRA REVISTA 23

Indrriznelei redactorilor dela Revista popularP,

cad traducând un articol al lui Emile de Lave ley,
despre o vâratoare in Carpati, pusese un gresit nume
românesc unui oras dat de autor sub forma lul ungu-
reascii.
Eu fricusem aceastii traducere I
Atâtea atacuri, m'au cumintit, i fàrä sa mat cer
prixerea tovaräsului meu, am pus capât unei publicatii
care ne-ar fi compromis, dacä nu am fi avut prude*
sä ne ascundem numele sub niste initiale, care nu
puteam sit* trrideze pe niste necunoscuti.
Câte prostii nu face omul la tinerete I

www.digibuc.ro
IN VALTOAREA CAPITALEI

Cu diploma de bacalaureat in buzunar si cu min-

tea plinil de visuri, am plecat la Bucuresti.
Intr'o dimineajâ senina de la inceputul lui Noembrie,
am ajuns in furnicarul OM de Nord; i in aceeasi zi,
bravând oboseala und nopti petrecute in tren, m'am
dus la Universitate.
Am avut norocul sli nimeresc la cursul de Drept
Roman, al profesorului Danielopol, caruia i se mai
spunea 0 DanielJanu.
L-m ascultat un ceas intreg, 0 mi s'a plirut o clipil.
Era primul savant ale cliruia cuvinte le savuram; st a
ramas, In amintirea mea, ca o icoanä a omului su-
perior. Cursul lui, de obiceiu asa de sterp poste
misca sufletul, un curs de Drept Roman 7te aträgea
ca o simfonie.
Cetise wi de mull, omul acesta I Stia 01 imbine,
.Ei de milestrit, cunostinfele lui intinse In domeniul
Sociologiei, cu paragrafele studiului pe care-1 desvä-
luia, Incât ill captiva atenjia, si deveniai un rob.
Asa concepeam eu pe profesorul universitar, 0 asa
mi-a fost dat sä-1 intâlnesc pe cel intâiu. De aceia i
deziluzia mi-a fost mai amark când au inceput sä se
perindeze ceilalli profesori, cari aveau reputalie in
lumea politicä, dar ale ciirora cursuri nu puteai sfi
le asculti.
www.digibuc.ro
 IN ViLTOAREA CkPITAtgi

Danielopol era un savant. Profesorul de limba latins

dela Universitate ar ft putut sh invefe 0 el ceva dela
dânsul. M urmlire0e i acuma zimbetul de pMcerea
ce o simf ea el singur, când, explicându-ni formula
adrogafiei, ni lamurea pentruce adrogatorul trebula
sfi rosfeascrt numai dead cuvântul 2;ajou, ferindu-se
de a zice dice. Un filolog de carieril nu ar ft ob-
finut un succes mai frumos In fafa elevilor lui.
Danielopol era un savant-artist
Mil zbâteam cu gâidul ce pretext si invoc ca sà
intru in casa lui, sà privesc mai de aproape pe omul
care ma fascina, yid biblioteca, biuroul la care
lucreazà. Ni vorbise despre Max Nordau ; cumpâra-
sera cartea i o citisem, dar m'am dus la el ca &a-
mi spue titlul carpi, pe care rnli prefaceam cfi nu-1
cunosc.
Omul" mi-a facut impresia di era o fire tristà,
nemulfämitä.
Lucrurile acestea se petreceau in 1886. Astfizi mà
intreb dacà la admirafia mea pentru profesorul Da-
nielopol, nu a contribuit i faptul ca un frate al lui,
un distins doctor in medicink era prieten al familiei
mele, loculsem candva sub acela$ acoperemânt 0 co-
pilarisem cu copiii lui.
Danielopol este singura pläcutà amintire ce mi-a
rimas din viaf a mea universitarti in Bucure01. Cu
studenfti nu am avut niet un contact. Prea putint ve-
neau la cursuri, l m mulftimiam cu prietenia vechi-
lor met colegi dela Institutele Unite", din Itt0, cart
urmau l ei Dreptul. Vre-o societate studenfeascii
poate di era 0 pe atunci, dar o vialti de student nu
exista. Studenfit erau funclionari pe la ministere, prin

www.digibuc.ro
 AMA 06R(5Vti

politle, erau in solda partidelor politice, se ocupau

cu chestiuni straina de studiile lor si nu-si framantau
mintea cu lucruri intelectuale, precum faceau studentii
din Iasi, cari se manifestau, mai cu osebire, prin
miscarea socialista, pornita din Capita la Moldovei.
Duceam un traiu singuratec. Petreceam o parte din
zi in biblioteca Universitatii, cu Spencer, cu Mill,
apoi cu vechii cronicari polonezi, din cart extrageam
partite privitoare la istoria Moldovei; sarile ma duceam
la Imperial", cafenea la care gasiam toate jurnalele
din Bucuresti si multe reviste din strainatate, i ascul-
tam orchestra condusa de Strauss. Dar aceasta acti-
vitate solitara nu ma satisfimea; as fi voit säptrund
inteun cerc de intelectuali, sa asist la scapkari de
idei. Asemenea lucru nu se gasia in Bucuresti, sau
cel putin nu era la Indemana mea.
Camera Deputatilor I
Acolo se aduna floarea inteligentii acestui popor,
acolo se plamadeste viitorul trii, acolo fierbe platra
cea scumpa I Cum de nu m'am gândit eu mai din timp
la acest focar intelectual.
M'am dus la Camera, cu oarecare emotie.
Am capatat loc In o tribuna si am inceput sa exa-
minez figurile reprezentantilor na liunei.
Ce mutre I Ce intunecime in tidvele acele *rate I
lln »orator" se urca la tribuna; e un debutant, un
pseudo-leader al opozitiei. Tanarul Caton Lecca 41
desvolta o interpelare privitoare la gara centralti. Am
ramas uhnit twi sunt oratorii parlamentului nostru ?
Asta insemneaza o interpelare ?
Lecca nu a spus nimic; si fondul si forma interpe-
larii lui m'au indignat, 1 cu toate acestea a lost a-

www.digibuc.ro
 IN VALTOAREA CAPITALEI 2/

plaudat. In special Fleva si-a umflat palmele. Si se

vara sub mantle oratorului, care gesticulau, st striga
bravo", si facea semne celor de pe banca opozitiei
sa incurajeze pe debutant.
LIM alt orator, care aparii guvernul de barfelile
infamei opozilii: Radu Mihai raspunde. Radu Mihai I
51 eu am venit la Camera, cu gandul di patrund
inteun cerc de intelectuali, ca. voiu asista la scaparari
de idei
In tribuna mea observ o miscare, un freamat de
soapte. A cerut cuvfintul deputatui care e ascultat de
unit cu sfintenie, de altii cu ingrijorare. Vorbeste
Fleva. Vorbeste frumos. Dar ce spune I Zugraveste,
cu talent, starea de plans in care se afla magistra-
tura noastra; judecatorii sunt la ordinele administraliet
care dispune de ei ca de niste unelte. Ascult si ma
ingrozesc : eu invat Dreptul si, poate, am sa fiu ma-
gistrat. Ce fericire ma asteapta /
Am parasit Camera Deputatilor, in care intrasem
pentru prima oara, si nu am regretat ca nu am mai
calcat pragul acestui focar intelectual".
Cu ce visuri venisem in Bucuresti, si ce am gasit I
Ceva nou pentru mine: conferintele dela Ateneu.
Am ascultat pe O. Panu, care a vorbit despre Es-
tetica pozitiva".
Pe Panu il cunoastem din Iasi, de pe cand scotea
gazeta Lupta". Am fost la el, trimis de tata, intr'o
afacere avocateasca de ale lui. Eram elev de liceu si
nu s'ar fi cuvenit sa-mi dea atentie; dar nu din pri-
cina asta omul" nu mi-a placut. Cand I-am auzit la
Ateneu, nu mi-a placut vorbitorul; iar cand, dupli ce
a scris Omul periculos", si fiind condamnat, a sters-o

www.digibuc.ro
 ARTUR 60ROVE1

voinicete peste granija, nu mi-a placut Panu in intre-

gimea lui.
Alta dais am ascultat pe A. D. Xenopol, care a
vorbit cam despre Influenla franceza in Romania".
Il cuno$team din la0, imi fusese profesor de istorie
la Institute le Unite", i m'am simfit foarte mandru
cà m'a recunoscut i, zambindu-mi, a raspuns la aplau-
zele mele.
Ateneul" mi-a dat, îrisà, prilejul de a cunoa0e in,-
toleranfa paturii Ewt zisa culta a BucureOenilor.
La 15 Martie 1887 trebuia sa fie o conferinfa un
preut catolic, roman din Ardeal, Demetre Radu. La
ceasurile 8 trecute, cand am ajuns eu, uOle Ateneu-
lui erau inchise i man lume amnia, facea scandal.
Nu tiu cine i nu $tiu cum a deschis u0e; i lumea
dand navala inauntru, unde era intuneric bezna, a in-
ceput sa aprinda lampele.
Pe atunci palatul Ateneului nu fiinfa, i conferinfele
se fineau in sala din casele de langa Cimegiu, pre-
facute mai tarziu in teatru.
Persoane enervate spuneau ca, in timpul zilei, ve-
nisera studenfii dela Teologie, cari corupserà pe
servitorii Ateneului, ca sa nu fetch' nici o pregatire
pentru finerea conferinjei.
Conferenfiarul infra in sala i e primit ca zgomot
infernal ; inteligentii sberau, bateau cu bastoanele in
scaune i in podele i strigau : sus isarinte, ca se wit'
carfile", alfii racniau : jos iezuijii." Nu mai pricepeai
pe ce lume eti. Popa Radu, emotionat, sta. Inmarmurit
pe catedra, cu ochii pironifi asupra mulfimii care urla.
Sosete blajinul Exarhu, preedintele Ateneului, foarte
enervat. 0 parte din lume, scandalizata de purtarea

www.digibuc.ro
 IN VALTOAREA CAPITALEI 29

teologilor turburätori, li cere s intervie. Cu mult greu

izbuteste Exarhu sa spue cideva cuvinte, arätand
de atâtia ani, de cand exista Ateneul, nu s'a atentat
la libertatea discaiiunilor ce se tin in el, ca s'a dal
intotdeauna libertate tuturor inteligentelor sa-si exprime
ideile, i roaga publieul sa-1 lase pe d. Radu sii
vorbeascii.
Publicul aplauda. Popa se urea din nou la tribuna,
strigand : Traiasc5 Romania", dar scandalul reincepe,
de astadata mai violent.
Eu, care sindindu-ma strain in Capitala nu mil
amestecam in nicio miscare zgomotoasä, mi-am pier-
dut calmul si m'am luat la sfad5 cu un pop5, urcat
pe estrada liinga mine, ca sa manifesteze contra nie-
zuitului", care n'a mai putut tinea piept furiei i, gal-
ben ca fklia, paraseste sala, urmat de eativa studenti,
intre eari m'am värit i eu. Teologii, cu pretdul meu
biltaus, se luasera dupa noi, cu gand s5 scuture an-
tereul iezuitului", dar acesta s'a ureat intio birj5,
impreunil cu trei dintre noi, hotariti sa-1 aparam.
Adoua zi m'am dus la redactia ziarului Romanulu",
si am lamurit Vintila Rosetti, cu care aveam
oarecare legaturi, seandalul ce se petrecuse. Spre marea
mea mirare, directorul ziarului mi-a marturisit ea nu
poate sa dea nici o irnportania preutului Radu, pentru
a nu se erede ca in tam noastril avem lupte religioase.
Dacil ar lua ziarul partea lui Radu, ar insemna cil
sustine interesele Mitropolitului si ale preotimii, ceiace
nu-i v1ne la socoteal5. Deaceea Vint115 Rosetii a gasit
mai nimerit sä nu pomeneascil nimic, in gazeta lui,
despre cele intilmplate cu popa Radu, ceiace m'a lasat
cu totul nedumerit.

www.digibuc.ro
 30 ARTUR OOROVEI

Urmirind miscarea intelectuali a Bucurestilor, am

nimerit la Academia Romani", unde am auzit pe ma-
rele Hasdeu pe atunci nu-si europenizase numele
si se numea Hajdiu 1-am auzit cetind cuvantul ram"
din Etymologicum magnum". Ce ciudat mi s'a pfirut
chipul cum rostea el unele sunete, parci n'ar fi fost
roman. In aceiasi sedinti a cetit V. A. Urechifi po-
vestea Ion Istetul", care mi s'a pärut &A nu face si
fie cetiti la Academie.
Nu ma* asteptam numai la atata,mai cu semi di era
o sedintil cu multi porn* asista si Regele.
Mai multi impresie mi-a ficut conferinta geologului
Stefinescu, despre ultimul congres de geologie din
Berlin, din care aflam ci ne-a intrecut si japonia, pe
tiramul stiintific.
Ce era japonia, pe atunci, daci si noi ne minunam
ci ne-a intrecut I $i astäzi
Sedintele rare dela Academie, conferinlele numfirate
dela Ateneu, nu-mi umpleau tot golul timpului de care
dispuneam.
Cercul studiilor sociale" serba aniversarea Comu-
nei din Paris. M'am dus si eu. A vorbit Mille, pe care-1
cunosteam ; au mai vorbit si altii, si desi, in chip des-
tul de migulitor mi se spusese ci ar fi si rostul meu
si vorbesc proletariatului, ca student ce skint, eu n'am
mai dat pe la Cerc.
La o intrunire a studentilor am avut prilegiul si a-
scult pe unii dintre oratorii Capitalei.
Sergentul licentiat in Drept, Cudalbu, fusese mal-
tratat de niste ofiteri de rosiori, si studentimea pro-
testa. In sala loji dad nu cumva in strada Regali
multimea indignati aplaudi cuvantirlle inflicirate ale

www.digibuc.ro
 IN VALTOAREA CAPITALEJ 31

d-lor Paladi, Fleva, Take lonescu si Mille, in urrna

carora se voteaza o motiune, prin care ofiterii batausi
se declara nedemni de a mai figura in randurile ar-
matei si se cere sa fie reformali, iar Corpurile Legi-
uitoare sant rugate sa voteze legi care sa ocroteascii
demnitatea de orn a soldatilor.
Studer' pi erau alegatori, si trebuiau cultivati".
Am admirat pe Take lonescu : maestria cuvantarii
lui era ceva necunoscut inca de mine, iar vehementa cu
care infiera salbatacia, ma uimise.
Cu aceste franturi ma pusesem in curent, intru catva
macar, cu o parte din viata intelectuala a Bucurestilor;
sufletul meu, insa, imi cerea o atingere personala cu
acei ce reprezentau miscarea literarii din tiara noastra,
lucru care nu era asa lesne de indeplinit pe vremu-
rile acelea.

www.digibuc.ro
R,EVIST A LITERARA

Pe acele vremuri, in 1887, despre o miscare lite-

rail nu se prea vorbea in Capita la. 0 revista de pu-
terea Contemporanului" si a Convorbirilor literare",
care facuserii at'ata zgomot in Iasi, nu era in Bucu-
curesti. »Literatorula lui Macedonski entuziasma un
cerc restrans de admiratori ai poetului, prea putin
gustat de mullime. Mai numerosi cetitori avea Re-
vista literarä", a lui Teodor M. Stoenescu, revista care
nu pretindea sä creeze vreun curent, sil intemeeze o
scoala, si tocmai poate de aceea avea cetitori.
Eu nu aveam preferiniä pentru niciuna din aceste
doua publicatii, si nici nu ma prea ispitea mandria
de a-mi vedea numele tiparit pe pa ginele lor. De
altfel, cunosteam senzatiile ce-ti da cetirea numelui
tau in josul unor versuri, ori a unor bucati literare",
pe care publicul poate sä le admire in ziare si re-
viste.
Prin 1882, inteun numär din gazeta Dasteptarea"
din Bucuresti, scoasa de antisemitul loan N. Polichro-
niade, a fost dat locuitorilor [aril noastre sä citeasca
vorbele calde, cu care directorul gazetei introducea
in publicistica romaneasca, pe un tank poet, un puiu
de vultur care s'a ridicat din muniii Sucevii si cheamä
romanismul la desteptare, un poet care numära nu-
mai optsprezece roze, si ale carui prime accente

www.digibuc.ro
REVISTA LITERARA 33

sunt adresate patriei sale, in fata cäreia, la prima

vedere, el plânge, si plânge alai de dulce si duios,
incât nu stim care inimä româneasca sa nu fie miscatä
de cuvintele sale".
Puiul de vultur, cu optsprezece roze in plisc, eram
eu, al &Anil nume intreg se rasfata pe ultima coloanä
din pagina a treia, sub câteva strofe jalnice, in care
plângeam tara, ale cärei pämânturi se cotropesc de
jidänime".
Antisemitismul românului Polichroniadis mä corup-
sese; in gazeta lui puteam sa-mi public versurile, pe
care le scriam cu atâota usurintä.
Sunt ani de atunci, si parca simt si acuma ernotia
ce m'a cuprins când am cetit, nu laudele gazetarului,
dar numele meu, cu litere de fipar.
N'as putea sii definesc, hrs.& ce fel de senzatii m'au
determinat sa dau fuga la depozitul de ziare, si sa
cumpfir toate numerile din foaia in care erau publi-
cate versurile mele ; imi era parch* fried' sa le citeasca
cineva din targul nostru.
Pricina poate era sä nu fac vreun räu, tatei, care
ca avocat, intrun oras populat, in mare majoritate, de
evrei, ar fi avut de indurat vreo nepläcere in clientela
lui, precum de altmin\ teri i s'a si intâmplat, mai tar-
ziu, când a fost afurisit de evreii din Folticeni, pen-
trucii apärase, inaintea juratilor, pe un grec ce orno-
râse un evreu.
lat.& frisk ea' mi-am cheltuit toti gologanii in zadar,
cumparând atâtea exemplare din ziarul cu pricina,
deoarece, peste câteva zile, poezioara mea apärea in
altä gazetä, Steaua Dunärei", dar fail introducerea
lui Polichroniade din Deteptarea".
5

www.digibuc.ro
34 ARTUR GOROVEI

Botezul tiparului te ademene$te. In De$teptarea"

am mai publicat $i alte versuri, se infelege, cu ace-
la$ nuanfä de antisemitism, färä care nu a$ fi fost
nici puiu de vultur, nid talent puternic.
Publicul cel mare a mai putut sa-mi citeasdi nu-
mele in revista Cimpoiul", a lui Frédéric Damé,
prin 1884, care mi-a publicat versuri, ffirä a se crede
obligat sä atragii atenfia cetitorilor asupra numärului
de roze pe care le numärä autbrul, iar un public mai
restrâns, a putut sa-mi guste proza in Oazeta de
Folticeni", pe care o scotea tata, tot prin acel an, $i
la care colaboram, cu toate di eram nurnai elev in
liceu.
Aceia$ plficere o simteam când imi vedeam tipfirite
numai initialele : A. P. O., sau oarecare pseudonime,
sub nuvelele mele din Drepturile Omului", pe care
nu indriizneam sa le iscälesc, de frica urmiirilor goa-
nei contra sociali$tilor.
In 1885 treceam hicà examene de liceu, $1 indem-
nurile värului meu Vasilidi Mortun, ca &A* leg cartea
de gard, nu m'au putut indupleca sä renunt la gändul
de a mä vedea bacalaureat.
Cu pseudonime publicasem, prin 1886, cronici lite-
rare in Romanulu" al lui C. A. Rosetti, cu care tata
era prieten, precum $1 o serie de articole intituIate
Corespondent a cu d-nul Contimpuran", isdilite De
pe plaiu". Contimpuranul" era batrânul Winterhalter,
un prieten de ai lui Rosetti, care trimetea din Viena,
corespondente la Romanulu", pe care le cetiam cu
multä pläcere, $1 cred $i acuma cii erau interesante.
Eram, prin urmare, obipuit cu senzafiile tiparului,
$1 nu mfi rodea vanitatea de a-mi vedea numele tipä-

www.digibuc.ro
 REVISTA LITERARA 35

rit in niste reviste, care nu ma' ademeneau. Cu toate

acestea am fost nevoit srt bat la usa unei redactii si
srt ma infatisez unui director de revistà, cu fituica pe
care se insirau versurile mete de dragoste, de oarece
in alt chip nu ma incumetam sil le pun sub ochii
dragei mete".
Locuiam in strada Dionisie, in apropiere de o casrt
mare in care era Ministerul de Externe, si ca sil mil
duc la Universitate, treceam pe la caplitul strazii Eni,
dt unde vedeam o firma destul de cite*, pe care
era scris, cu litere marl ; Revista Literara". Dupii
multil rrisgandire, am intrat in camera in cars se a-
cumulau redactia revistei, administratia revistel si
directia unei scoli de declamatie, pe care le cumula
T. M. Stoenescu.
In tinerete eram timid, si defectul acesta mi-a facut
mult rau, in toate privintile si in toate manifestarile
vieiii mele. De aceea mi-a _trebuit oarecare sfortare
sufleteascii pang ce am intins directorului revistei ver-
surile mele, in care-mi plangeam durerile dragostei.
Stoenescu mi-a prtrut un suflet blând. Trebue sa fi
suferit, omul acesta.
A cetit poezia mea si i-a placut. In numgrul viitor
trebuia sil aparrt.
Se intelege cà am limas incrintat. Nu doar c5 buna
primire facutil versurilor mele m'ar fi ispitit sä cred
cit am saviirsit o lucrare de valoare ; multämirea mea
era motivatrt de faptul ch. Ea" va ceti aceste versuri,
va afla, in fine, ceea ce credeam cri-i ginuesc de
ani intregi. Credeam ca-i triinuesc, pentruca nu avu-
sesem indlizneala sa-i fac. vreo marturisire. Doar eram
timid .....

www.digibuc.ro
36 ARTUR GOROVEI

Le va ceti.... Dar, pentruca sa le citeasca, trebuia

sé-i ajung5 revista la indarnâna. In orasul meu revista
lui Stoenescu nu patrunsese; nici eu, care cum s'ar
ziceerarn unul dintre cei cari cetiau, nu am cunos-
cut-o !Ana ce nu am ajuns in Bucuresti. Atunci, cu
o hotartire pe care numai pârdalnica de dragoste
poate sâ ji-o sugereze, am plätit abonamentul pentru
tatal Ei", orn bogat, dar despre care eram convins
ca nu I-ar fi achitat el niciodata, pentrucii era socotit
ca cm avar....
Poate cà plata abonamentului acestuia m'a facut
si mai simpatic lui Stoenescu, si când ne-am despar-
Lit, pe lângä vorb le bune ce mi-a harkit, mi-a dat
si un exemplar din po'nnul Sofia", a caruia copertä
era tip-ritä cu albastru. Bineinteles, poetul a tinut sa
scrie câteva cuvinte pe piginele poernului, pentru ca
sä posed si eu un autograf al autorului.
Prima declaratie pubhca fácutä dragei mele", a apii-
rut in numarul din februar 1887 al Revistei Literare",
s't 'Ana in vacanta de Pasti, s'au mai tipârit si allele.
Erarn neraddtor sii ajung Ucasä; voi-m sa fad e-
fectul indraznelei mete. In fine fiinta aceea rece si
nepasätoare, va afla ceea ce s'ar fi cuvenit sä stint&
chiar färâ sa rostesc vreun cuvânt, dacd privirile mete
mistuitoare si sentimentul care imi inchipui ca trans-
pira din toatä firea mea, nu i-ar fi vorbit nimic.
In prima zi a sosirei rnele m'am dus la ei, si cum
am mtrat in biuroul bâtrânului, am avut o senzatie
de zadarnicia vietii : cele cilteva numere din Revista
Literarà" stateau necetite, cu banda nedeslipitâ, pe
consola oglinzii dintre cele douà ferestre. Batrânul nu
cetia, iar fetele lui despretuiau scrisul românesc,

www.digibuc.ro
REVISTA LITERARA 37

precum fiicea toed lumea, pe vremurile acelea de

Insträinare sufleteasca.
Literatura mea era de prisos. Alâta vreme scrisesern
numai pentru mine, pentru placerea de a scrie, si
acuma, ciind puteam sà-i impartilsesc si Er ceeace
clocotea in sufletul meu, si cand credaam ca mijlo-
cul ales era asa de ingenios, iatä ce descoperire
ucig8toare mi-a fost dat sä fac : versurile mele nu le
cunostea persoana pentru care le tiparisem !
De s'ar fi intamplat altfel, as fi inundat revista cu
gemetele mele, si bunul Stoenescu le ar fi publicat,
pentrucii mä socotea orn de isprav5, deoarece imi
cerea colaborarea mai intensii, si ma cinstise cu, un
loc de membru fundator al socierafii Revista Literarii",
pe care o intemeiase, nu stiu in ce scop, pentrucä nu
am asistat la nici o intrunire a societajii, despre exis-
tenja cilreia am aflat si eu din statutele publicate in
revistä. .

$i astfel, dupà ce mi s'au tipiirit si ultimele poezii

care Weptau in saltarele redacjiei, nu am mai pub-
licat nimic in revista lui Stoenescu, pe care nici nu
1-am mai viizut de atunci.

.6.8caccD

www.digibuc.ro
 CERCUL LITERAR DIN- 1)41

Nu ma puteam obinui cu viafa de Bucure§ti i me-

reu ma batea gandul sa iau inapoi drumul Iwilui.
Pricina adevarata a nemulfarnirii mele erau nepla.
cerile ce Induram In afara de viafa intelectuala.
Fusesem nevoit sa capat o slujba la Ministerul de
Finanfe, i slujba aceasta mi-a fkut zile amare.
Dadusem concurs pentru asemenea slujba, sau
mai exactma prezentasem la un concurs, §i dupa
ce ni s'a dicta! subiectul tezei, pe care ar fi trebuit
sa o scriu, am salutat cuviincios pe domnul Director
i am plecat spre osea, sa ma rkoresc de aerul
nesuferit din mansardele Ministerului de Finanfe.
Cum puteam sa scriu, eu, bacalaureat in litere §i
§tiinfi, un proces-verbal, prin care sa constat contra-
venfia la legea bauturilor spirtoase, savar0ii de Stan
Cutare, care a introdus, pe bariera Colentinei, cinci
decalitri de spirt, de atatea grade, fail sia fi plat
taxele cuvenite?
Ce lucrare vor fi fkut ceilalii concurenfi, nu §tiu,
precum nu tiu care dintre nenorocifi a pus mana
pe slujba.
Imi 'Area destul de rau dupa cei noua zeci §1 nu
§tiu cafi de lei, leafa ce a0 fi trebuit sa primesc,
dar eram foarte fericit ca am scapat de a fi slujba§.
Aveam o groaza de funcfionarism; gandul di voi infra
www.digibuc.ro
 CERCUL LITERAR OIN 1A$1 39

tagma cenuserilor, ma dezola. Dar trebuia s am

learà, trebuia sà fiu slujbas. $i s'a gasit mijlocul
Isä o iau filed de concurs.
lln unchiu al meu, frate cu mama, era deputat, si
in foarte bune raporturi cu loan Bratianu, seful parti-
dului atunci la putere. Intr'o zi de primàvarà, pe la
finele din Martie, inarmat cu o scrisoare a unchiului
meu, ailed un domn Perticari, funcjionar superior,
m'am indrumat spre Ministerul de Finanje. Mà simjeam
prea umilit cand am intins talismanul spre mtina omului
gray dela biuroul elegant, in faja càruia mai sated un
slujbas, cu un vrav de hârtii pe braje, dar d. Perticari
a fost gentil, si a facut sà se mai risipeascii negura
de ganduri negre care ma invaluiserä.
Mi-a spus: mâne, la 11 ceasuri, sà vin la slujbi; in
vedere cà sunt student, orele de serviciu stint dela 11
la 6 seara.
Ce slujba am ? Ce leafà am 1. Nu stiu.
A doua zi am aflat copist
Si ce disprej aveam eu pentru copisti
0 alta umilinr6 ma astepta. Trebuia sà depun jurà-
mântul, adica sä jur, cu lama pe cruce, in numele
lui Dumnezeu, credinja regelui i dinastiei. Veneam
doar din Iasi, unde se tipiirea Contemporanula, unde
era o atmosferà de ateism, unde rn4 deprinsesem cu
idem cà omenirea trebue indreptatd spre altà con-
ceplie a formelor de guvernamânt. $1, deodata, sà
rup cu o lume intreaga de idei, si s'à fac un aseme-
nea juramânt I
Am trecul prin clipe grele. Nu a lipsit mult ca sift
intorc spatele i sfi fug din acel Intern; dar mi-am a-
mintit o scrisoare ce primisem de acasa : tata era
www.digibuc.ro
 40 ARTUR OOROVgi

bolnav.... si am renegat o viatä intreagä de credinfi,

in fata unei necesitäti, pe care, in alt chip, nu puteam
sä o satisfac.
Prime le zile de slujba nu m'au prea nemultämit.
Nu aveam mult de lucru. Eram trei copisti in birou
si intre noi atâta deosebire. Unul, când nu avea nimic
de scris, sedea prosteste, cu mânile intinse pe mash',
ori se uita pe fereasträ. Celalt, care fäcuse scoala
comerciala in Bucuresti si doi ani la Anvers, cetea
niste lucräri de comert, iar eu ceteam Metafizica
Amorului" de Schopenhaner.
Mai fäcusem o constatare, manila* sil nu mil des-
consider asa de mult eu insumi : In Bucuresti nu era
o necinste sä fii copiQt la un Minister, precum judecam
eu. Lumea vede bine pe functionar, si unui copist
porkrul ii deschide usa, far seful de biurou nu se
ulla la tine cu prea mild indiferentä. Ar putea sä fie
suportabild si viata de copistI
lard insä ca aceste reflectii nu rezistä la prima oca-
zie, când noua mea tentativä de conceptie este pusa
la incercare. Intr'o zi, când aveam de lucru, infra' in
biuroul nostru un unchiu al meu dela Roman, Alecu
Mortun. Masa mea era mai lânga usä, asa c'à persoana
care intra, putea sä nu ma vada, fiind cu privirea
atintità spre functionarul dela masa care venea in
dreptul usii. Cum 1-am zärit, am sters-o pe usä, si
nu m'am intors ptinfi ce n'a plecat : imi era rusine
sä mä vadà copist.
Aveam un mare cusur : eram moldovan, si mi se
pare di singurul moldovan intre sutimile de functio-
nari dela Ministerul de Finante. Postul de copist la
contabilitate era prea pulin menit pentru unul ca mine,
www.digibuc.ro
CtROUt. LITERAlt DIN IASI 41

care puteam sä fiu pus la o munch mai grea. Trebuia

fiu schimbat la un alt serviciu, i pentru asta era
nevoe de un pretext, de o cauzh care sh induplice 41
pe d. Perticari sh convie.
Pretextul s'a gäsit lesne. Mi s'a dat ski scriu o 'Artie
pe care trebuia sii o iscilleasch Regele, un decret
oarecare. Mi se cerea ski scriu caligrafic, sA fac lu-
crarea unui specialist. Mi-a fost cu neputintä.
SA devii caligraf in céleva minute/
5i atunci am fost trecut la serviciul datoriei publIce,
unde cinci ceasuri pe zi numAram cupoane perforate,
le rânduiam duph serii §I dupil numere §i le in0ram
pe farrt, de fkiceam ckirnafi lungi de metri intregi.
Mai ingenios mijloc de a tamp! o minte omeneasch
nici cA s'ar putea inventa I Când e0am dela slujbki
la ease ceasuri, eram amefit, i blastkimam clipa in
care am intins d-lui Perticari talismanul unchiului meu.
Mai bine de o tuna am urcat calvarul Ministerului
de Finanfe, rhea sh ma fi gândit cA ai putea sciipa
de acest supliciu.
Era Duminicii, venise dor de câmp. M'am dus
la Oppler. In gradinii era o movili de pe care ma
uitam, peste gard, intr'un câmp mare, siminat cu W-
U% in care chnta o prepela
Verde* câmpului, vântul cald de primavara, am-
tecul prepelifei, mi-au rilscolit tot sufletul, mi-au evocat
atâtea amintiri, mi-au inviat atâtea dorinfi de vIalki in
libertate, cu care fusesem deprins pkinfi atunci, de
viafa ce o duceam, in fiecare vacanfii, in aerul de
farki, la umbra pfidurilor, pe maluri de pârae, unde
nu erau cupoane de numfirat, nici ochi de superior,
care privigheze mi§cfirile. $1 atunct am conceput

www.digibuc.ro
 42 AIZTUR OOROVEI

un plan Indraznet : sa parasesc Bucure0ii, sa-mi pe-

trec vacanta acasa, i In toamna sa ma due la Ia0,
unde sa-mi ispravesc studiile.
La finele lui lunie am plecat, parasind slujba care
nu era pentru mine, i nici eu pentru dansa.
In limp de un an i jumatate, cat am lipsit eu din
fa0, aid se facusera multe schimbari, i multi dintre
acei cu cari aveam legaturi suflete0i, erau înprastiati
prin lume. Cu cei dela Contemporanul" ma Intalneam
din intamplare 0 rar de tot; prietenii cu cart injgheba-
sem, candva, clubul dela otel Rusia, erau in strain&
tate ; pe multi dintre studenti nu-i cuno0eam, incat ma
simteam acuma, in Ia0, tot t:ia de strain ca 0 la
Bucure0i, unde incepusem a lega oarecare relatiuni
cu intelectualii. Era firesc lucru 01 am, cateodata, clipe
de pared de rau pentru, schimbarea ce facusem.
lute() zi intalnesc pe strada o veche cuno0inta, un
prieten al familiei, un om despre care nu auzisem de
mull vorbindu-se, dar pare-mi-se 0iam ca-1 profesor
la un gimnaziu, ca se ocupa cu arheologia 0 ca scrie
versuri.
Omul acesta era Neculai Beldiceanu.
Una dintre cele intai amintiri despre oameni, ma
legau de Beldiceanu.
Sucevean de origin& nascut in comuna Preute01,
unde parintii lui aveau mo0e, Beldiceanu a trait cat-
va timp In Folticeni, §i a fost inteun rand §i Politaiu
al ora0ilui.
Mama lui Beldiceanu era prietena cu mama mea,
0 tin minte in ce casa a murit batrana.
Acea casa astazi nu mai existi; in locul vechei
locuinti moldovene0i, s'a ridicat o cladire cu pretentii

www.digibuc.ro
CtikCUt. LiTEitiR bitsi lit$i 4i

de a fi modernä. Beldiceanu venea adeseori la noi.

Era, poate, singurul orn din judelul nostru, care cetea.
Imi aduc aminte unele nopji cu luna and stam cu
tojii In balcon, i Beldiceanu vorbea despre cer §i
stele. Erau lucruri pe care eu nu le pricepeam, dar
de care mama se interesa mull.
Atâta mi-a mai ramas in minte despre Beldiceanu.
Daca 1-am mai vazut de atunci, Oral* la intâlnirea de
pe stradele lawlui, nu pot sa spun; i mi s'a parut
lucru ciudat and omul acela, cu ochii a$a de albaW,
m'a oprit, mi-a zis pe nume §i m'a invitat la el.
Si ciudat imi pare astazi, cum am putut eu sa tiu
di acela-i Beldiceanu.
M'am dus la el. Cand am plecat, dupa cateva cea-
suri, aveam un nou prieten : un prieten care ma cap-
tivase.
Incepusem sa fac cercetari pentru un studiu menit
sa fie teza mea de licenja in drept :
Istoria proprietäjii la Romani".
Rasfoiam carp felurite din Biblioteca Universitalii,
adunam notiji; i adeseori aveam insomnie, gändindu-
ma la lucrarea aceasta, care lua, in planurile mele,
proporjii din ce in ce mai mari.
Voiam sä incerc a lamuri o chestiune foarte insem-
nat.& dupa parerea mea de atunci, anume daca au
aceia$i origina, acela stramo comun, popoarele de
astäzi, din parjile care se numesc Romania, Rusia,
Polonia, Transilvania, etc. Nu-mi aduc aminte ce lega-
turi voiarn sa fac intre aceasta chestiune, i istoria
proprietajii la noi.
Beldiceanu ar putea sa mä ajute la deslegarea a-
cestei probleme", am zis eu, cand i-am pus intre-
www.digibuc.ro
 44 ARTUR GOROVEI

barea, s'a simfit foarte munamit : vedea in mine un

tartar cu aplecari spre arheologie, un tovaras pentru
niste studii asa de sarbede, care nu prea atrageau
pe cunoscutii lui.
Raspunsul la intrebarea mea trebuia scos din exa-
minarea antichitaillor gasiie in aceste finuturi. Beldi-
ceanu facuse -explorari in stailunile preistorice de la
Cucuteni, judetul Iasi, dela Radasäni, din Arinii Bail,
si de pe aiurea, in judeful Sucevii; George Diamandi
care inteo vreme avusese pasiunea studiilor preistorice,
facuse multe sapaturi in judetul Vaslui, de unde a-
dunase o coleciie bogata de harburi, asa ca, pentru
Romania, exista un material de comparaile la inde-
mana lui Beldiceanu.
Am petrecut ceasuri frumoase, ascultandu-l.
Antichitaille dela Cucuteni si Radaseni nu sarnana,
a conclus Beldiceanu cu acele din finuturile vecine
cu Romania, ci sant: identice cu acele aflate de Schlie-
mann la Tirynth si Mikena; nu sarnana nici cu cele
gasite de Diamandi, in Vaslui, ceeace dovedeste ca
Moldova de sus si cea de jos, a fost locuita de doua
popoare deosebite; cà noi, cei de sus, ne tragern din
Geto-Daci, mai teorii I Rezultatul acestor cer-
cetäri intinse, a fost convingerea mea ca nu este nici-
o legaturfi intre ghicitoarea aceasta si studiul meu,
am renunfat la acest capitol introductiv al lucrarii
plänuite.
In casa lui Beldiceanu am intillnit pe Grigore Butu-
eanu, profesor, care incepuse a prinde patima pentru
arheologie, sub influenia lui Beldiceanu. Cu But ureanu,
cu Gruber si cu G. Diamandi, voia Beldiceanu sa in-
temeeze, la Iasi, o societate de Istorie si Arheologie",

www.digibuc.ro
CERCUL LITERAR DIN IA$I 45

al careia unul din membril fondatori imi propunea sa

fiu si eu. Si findca am primit cu atata graba, trebuia
sa fiu propus ca membru In Societatea de medici
naturalisti", pentru ca noua societate prolectata sa
numere persoane cunoscute macar printr'o activitate
de cotizatii, dad( nu aveau alta- in sprijinul lor.
Cat de pu fin se cerea, prin 1887, ca sa fii socotit
printre oamenii mai presus de restul muritorilor I
La Beldiceanu am intalnit pe Eduard Gruber, pe
care-1 cunoscusem cu ocazia unui examen ce trecusem,
ca preparat in particular, de clasa a sasa de liceu.
Gruber, care fusese un student distins al Universi-
tatii de Iasi, examina la lintba romana. Eu preparasem
cateva matprii, chimia si trigonometria, Impreuna cu
doua domnisoare; una era d-ra Elena Sevastos, aceia
care in lucrarile literare de mai tárziu se numea :
Elena Didia Odorica Sevastos; era ma cu Gruber,
si conform unei traditii din strabuni, pastrata cu sfin-
tenie Oda in zilele noastre, voia sa pule un cuvant
pe langa värul ei, ca 41 fie mai indulgent cu mine.
Trebuia sa facem o lucrare scrisa, o teza. Gruber
ni-a cerut sa analizam poezia lui Eminescu: Lacul".
Ce bizarerie I
Ey,am un cititor pasionat al ziarului Romania li-
bera", una din gazeiele care a fost mai b'ne
in lumea noastra romaneasca, si In d n1 leata aceia
chiar gasisem, In coloanele gaz,tei mele, un mic stu-
diu asupra poezlilor lui Eminescu. Se intelege ca am
pus la contributie studiul acesta, in teza mea, care a
esit minunata, i mi-a atras laudele profesordlui, In
fata clasei, osebit de nota zece, singura nota zece,
data In acea sesiune la limba romank

www.digibuc.ro
. 46 ARTUR COROVEI

Gruber va fi crezut cri observatiile din teza erau

izvorâte din mintea mea, ceea ce ar fi insemnat cfi
am cunostinti intinse in literatura universalii, cil sunt
un viitor talent.
Nu stiu cum, am ajuns cu vorba la Homer, la exa-
menul oral, si Gruber m'a intrebat de cunosc ceva
din Iliada. Cunosteam trei cuvinte, de la inceputul
cântului ¡Mai, si ca urmare la räspunsul meu afirmativ
le-am recitat, cu multa indraznealii : Mynin aeide
'rhea...." am fäcut apoi o mica pauiti si am zis, de
douii ori, et caetera".
A its Gruber, si de atunci, m'a linut minte.
Cu Beldiceanu eram acum prieten. De multe ori
imi Rim märturisiri intime. Despre cei dela Con-
temporanul" se plângea adeseori. La o intrunire lite-
rarä, in casa lui Mortun, fusese jignit de tovaräsul
Neculau, când Beldiceanu cetise poezia Capul de
mort", si nimeni nu-i luase apiirarea. Amariiciunea
aceasta, probabil, il facea pe Beldiceanu sa conteste
lui Mortun gustul estetic, si poate di näscuse in el
ambifia de a grupa in jurul lui un rnänunchiu de tineri,
cu care sä indrumeze o rniscare literarii, paralelä cu
acea dela Contemporanul", in jurul caruia ar fi do-
rit si provoace un gol.
Pentru reusita acestui plan, trebula sä conteze pe
nemuttämilii de dincolo. Gruber era printre acestia.
Visätor, studios, nu avea deloc temperament de lup-
tfitor politic; era socialist sentimental, si nu se putea
cobori in rândurile multimii, pentru a-i tinea discursuri,
a face propagandii, ca alp adepti ai ideii mântui-
toare", De aid o neincredero a sefilor in sinceritatea
pArerilor lui Gruber, *1 o nemulftimire 41 acestuia, ne-

www.digibuc.ro
CERCUL LITERAR DIN IASI 47

muljamire latent& care a0epta ocazia sa se mani-

festeze.
Incepusem a ne intruni in casa lui Beldiceanu, din
strada Albinej, in fiecare saptamana, iar eu ma du-
ceam la el din ce in ce mai des, i de multe ori
m'au apucat zorii zilii, stand de vorba cu poetul-
arheolog, ascultandu-i poeziile i planul lucearilor
viitoare.
Cercul" nostru incepu a se mad.
Si lucru ciudat, mai toji cari ne adunasem la Bel-
diceanu, eram dintre acei cari aveau legaturi i cu
cei dela Contemporanul". Sâ fi fost oare toti aceOia
nemuljamiji", sau societatea noastra, compusa din
ceea ce dincolo" se numea cu dispret burghezi",
atragea mai mult tineretul ?
In primavara anului 1888, grupul Beldiceanu se al-
e:Hula dintr'un numar maricel de membri, baeji l fete,
cari toji manifestau dragoste pentru literatura, i unii
chiar aveau incercari pline de fagaduinfi.
Afarà de Gruber, considerat de toji ca foarte pri-
ceput in chestiuni de artà, al carui cuvant avea auto-
ritate, rand pe rand venira, in mijlocul nostru, d-ra
Sevastos, d-ra Izabela Andrei, o altà domniwara,
din elita Liului, al careia nume Il tac, pentruca nu
tiu daca nu s'ar supgra de i aminti ; apoi Cos-
tied Anghel, C. Oheorgiu, zis i Filozoful, Vasile Late
cel mai entuziast dintre toji, Eduard Petrovici, care a
murit demult, i anti, cari dupà cateva intruniri, s'au
aratat tot mai rar printre noi, pana ce au dispärut.
La infiinjarea unei societàfi, cu statute l comitete,
nu ne gandeam nimeni. Ne simjeam foarte bine in
organizarea noastra. Beldiceanu, pe care-1 urmarea

www.digibuc.ro
 48 ARTUR OOROVEI

mereu Ideia societätii de arheolggie, care acum tre-

buia sti fie o aSocietate de antropologie, arheologie
si istorie, convocil pe toll profesorii i toate persoa-
nele din Iasi, presupuse cä le-ar interesa aceste ches-
tiuni, la o intrunire in cancelaria liceului national. In-
cercarea lui Beldiceanu fu zfidarnicil, i atunci se
propuse ca societatea proiectatil i societatea de
medici si naturalisti sti se unease& Nici aceastii incer-
care nu a izbutit. Unul dintre membrii vechil societati,
doctor Rizu, declarti ci dacti se va face aceasta,
membrii vor fi inteales, nu tined ca George Dia-
mandi.
Pe atunci se ducea o luptii in contra tineretului, de
dare acei cari aveau situatii castigate eftin. Profesorii
bäträni, ca si politicianii bätrâni, aveau intuitia insufi-
cientii lor, dar credeau cfi se vor putea mentine,
puniind stavilä celor tined, cari nfizuiau sä urce trep-
tele in värful ciirora erau cocotati multi dintre cei
nechemati. Ura aceasta o reviirsau bätränii asupra
intregului tineret.
Beldiceanu, orn baträn pentru noi, nu intelegea sA
se despartfi de tineretul care-1 inconjura, si se soli-
dadzii cu noi, cei cari nu eram primiti in vechea
societate.
Beldiceanu, ca poet, e putin cunoscut, desi a seds
si lucruri de seamä. Ca arheolog, aproape nu e po-
menit, desi a desfäsurat o munch' de urias, cheltuin-
du-si tot ce castiga, pentru a-si märi colectiile de
antichitäli l ctilfitorind, pentru a culege, din toate
colturile, inscriptii l insemnfiri.
Munca aceasta nu i-a fost recunoscutä in tar& Pe
atuncf arheologia romaneasca era monopolul profeso.

www.digibuc.ro
 CERCIA LITERAR DIN IASI 40

ruki Tocilescu din Bucuresti, singurul care era bine

risplitit, si cu onoruri, si cu ordonante de plati din
fondurile diferitelor ministere.
Cite mi.a vorbit, despre aceste afaceri", Tit. Maio-
rescu, indigrrat de cele ce se petreceau, si el era
in mäsuri sä le cunoasci asa de bine!
Necunoscut In tars, Beldiceanu era bine apreciat in
sträinfitate, ceeace-i producea o mullimire dureroasi.
Inteo sari, a venit Beldiceanu la mine, vesel ca
un copil si mi-a arirat o scrisoare de la un domn
Paul Hutten, student din Guben, care ficea diploma-
tica, dar in acelas limp se ocupa cu arheologia, si
urma si fie numit consul in Egipt. In acea scrisoare
Hutten spunea Ca celebrul arheolog Jen:sch, care con-
sidera pe Beldiceanu ca singurul competent in Ro-
mania, in materie de arheologie, a propus admiterea
acestuia in Anthropologische Gesellschaft" din Berlin.
In scrisoarea sa, Hutten alitura si scrisoarea altei
celebritiiti din Berlin, Voos, ciltrii Jentsch, prin care-I
sfitueste s'i cumpere, pentru muzeul din Berlin, colee-
Oa lui Beldiceanu. $i Hutten ii ficea lui Beldiceanu
propunerea sil-si vindi colectia, muzeului din Lipsca,
oferindu-i sapte mii de lei.
$apte mii de lei, pe vremea aceia, era o avere,
pentru Beldiceanu, insä el nu se indura sii-i treaci
peste granitii bogata lui colectie, pe care incerca si
o vindä Statului Romin, dar nu izbutea, pentruci nu
era colectia unui bucurestean ca Tocilescu, a ciruia
lucrare fundamental& -Dacia inainte de Romani°, fu-
sese dovediti un plagiat Mà de pireche si ffiri de
rusine.
Luat de curentul arheologlei, Beldiceanu scria acuma
4

www.digibuc.ro
50 ARTUR GOROVEI

foarte rar versuri, si numai dup5 ce s'a injghebat

cercul nostru, a inceput sä lase pe al doilea plan
ocupatia lui de predileclie, si la fiecare sedint5 ni
cetea câte ceva nou, care ni prâcea, si chiar ne
entuziasma.
Unit dintre noi, cei cari fticcau pe revoltatii contra
societfilii burgheze, mai mult de cât erau in realitate,
recitau câteva din ultimele ver3uri ale lui Beldiceanu,
dintr'o poezie care se sfarsia asifel :
Cfind esti numiir, and esti minte,
Pentruce mai stai la gAnd ?
Inainte, Mainte,
Ililionule triimand !
Poezia lui Beldiceanu nu stiu daca s'a publicat, dar
cercul nosiru iindea s5 o treacd drept o MarseillezA
româneasc5.
Venise vremea sii putem spune c5 aveni un cerc
literar", si lumea din Iasi acuma stia lucrul acesta,
si unii chiar se interesau despre miscarea noastra.
lntrunirile noastre erau numai la Beldiceanu, singu-
rul gospodar" dintre noi, in casa c5ruia gaseam
primirea moldoveneasc5 si prietenoas5, de care sim-
team cu totii nevoie.
In fiecare sedint5 se cefea mai intiii din scriitorii
nostri clasici. Am f5cut inceputul cu Creang5, despre
care nu se mai vorbea nimic in lume : noastr5 literar5.
Creanga a riimas singurul scriitor nesfasiat de not,
ciici pe toli ceilalfi ii trecusem prin cel mai des ciur
al criticei, si din mulfimele de pagini ale multoro, noi
decretasem c5 numai prea pufine riiman pentru poste-
ritate. Eram foarte exigenfi, influentali de Gruber, care
gfisea noduri in papurii, si cântarea fiecare cuvânt.
www.digibuc.ro
 CERCUL LITERAR DIN IASI 51

Dupii ce isprilveam cu cetitul clasicilor, venea ran-

dul sA cetim din ale noastre. Din cauza asprimei cri-
ticei, cu multa greutate se hotAra fiecare scoat5
foile din buzunar, i trebuia o interventie mai impu-
niitoare, precum era a lui Beldiceanu, ca sA n dAm
pe mâna neinduratilor noWi cAlai.
Din ate se celiau, pre2 putine gaseau aprobarea
lui Gruber, care numai pentru poeziile lui Beldiceanu
nu avea nimic de obiectat. Din când in când i se parea
lui Gruber di nu sun-A destul de armonios un vers,
ori cA un cuvânt nu exprima destul de clar ideia
poetului, ceia ce Beldiceanu recuno$tea mai totdeauna.
Acest respect al lui Gruber, pentru scrisul lui Bel-
diceanu, iti-a dat pull* sA-i facem o farsA.
Intre Beldiceanu i Gruber era o venicA neintele-
gere, in privinta unui membru al cercului, cAruia Gruber
it contesta orice talent. Tot ce scria Hiatul acesta,
Gruber spunea cA e prost, cA nu poate fi cetit,
totdeauna il indemna &A nu mai incerce a scrie ver-
suri.
lntr'o sear& Beldiceanu cite0e o poezie, Luna
dragostea", scrisA de el la 12 Mai 1872, in Preute0,
satul in care se nilscuse. Gruber a fost entuziasmat,
tar Anghel copiat in carnet versurile aceste fiirA
de cusur.
Dar poezia aceasta, era opera poetului fail de
talent, dupg aprecierea lui Gruber, care a facut o
rnutrA caraghioask cand a aflat farsa izbufith wi de
blue.
$edintele noastre literare lineau pânA dupä miezul
noptii, i de prin luna Maiu, luasem obiceiul sA plecrun
cu totii la Copou, unde ascultam priveghitorile,

www.digibuc.ro
52 ARTUR OOROVEI

cfind era lima, ne inbätam de razele ei. Numai dupä

ce se revärsa lumina räsäritului, ne intorceam in oras
ne imprästiam.
Un nou venit intre noi care ne ferrnecii: Artur
Stavri. In volumul ce a tipärit, Stavri nu a pus nici
una din poeziile tinerejii lui, si cred ca nu a Mcut
bine. A scris el lucruri de valoare, pe care le-a menit
numai pentru c5 forma anlintea influenia lui
Eminescu. Dela ivirea lui Stavri, un copil, intrunirile
noastre sunt foarte insuflelite si versurile lui armo-
nioase le inviijam toti pe derost, si le recitani ca o
rugkiune.
latil, ÎflS, un mare eveniment. Gruber ni aduce in-
teo zi vestea cä a desmormântat pe Ion Cr..angä,
uitatul din mahalaua Ticäului, i l-a indupleeat sä vie
la cercul nostru. Sea.a de 4 Maiu 1888 a fast, pentru
noi, o adevaratä särbiitoare.
Creangä a venit la intrunirea dela Beldiceanu, si
ni-a cent o parte ineditli din Amintiri'.
A fost un delir, si pentru a nu strica farmecul sub
care ne desfätam, nu s'a mai cetit alt nimic in acea
searri.
Retras in singurätatea lui, räsat in päräsire de prie.
tenii dela Junimea", cari nu mai ast3ptau niruic dela
el, Creangä s'ar fi stâns, in bojdeanca lui, uitat de
toti, Mrä sä mai fi simiit emoiiile vietii de adinioarä,
dadi nu ar fi incercat sä-linsufleieascil din nou, mâna
aceasta de tineri, cari daciä n'au avut talent, si n'au
produs nimic temeinic in literaturä, au avut cel pulin
o dragoste neintrecutil pentru scrisul românesc, un
entuziasm netiirmuit pentru un mare scriitor, ca Ion
Creangiä.

www.digibuc.ro
CERCUL L1TERAR DIN IASI SI

In miscarea intelectuala a unui popor, in avfmtul

spre nmi bine, au o influenfa necontestata i acei in-
divizi, menifi sa rmâe necunoseufi generafiilor viitoare,
dar cari au con'ribuit la raspandirea unui curent, la
spulberarea unor prejudecäfi, fârä ca prin ei însâi sa
repreziate vreo valoare ponderabila.
Cupola aurita, care scanteiaza la razele soarelui,
nu s'ar rasfafa, acolo sus, in varful cladirii, daca in
zidurile ei nu ar fi caramizile ascunse privirii tuturora.
Daca cercul nostru literar n'a facut decat atata is-
sä reverse cateva clipe de mulfamire In sufletul
mar& al lui Creanga, tot merit& s se tie cat de
pufin despre existenfa lui.
Pe Creanga nu 1-am avut de multe ori in mijlocul
nostru, pentruca vacanfa de vara ne-a imprastiat, ca
pe un card de potarnichi.
La inceputul lui Noembrie m'am intors in Iasi, dar
cercul nostru literar nu mai avea fiinfa. Prietenii nu se
mai iniMneau la case lui Beldiceanu, care avusese
multe amäraciuni, in ultimele timpuri, si nu se mai a-
rata insuflefil de acelasi dor de lucru si de aceeasi
dragoste pentru prieteni. Gruber era dus in strainatate;
unii dintre ceilalfi, luafi de nevoile viefii, fusesera ne-
voili sa se dezintereseze de literatura. 0 atmosfera
greoae apasa asupra sufletului tuturora, casi zilele po-
somorate de toa mat.
Imprejurari neprielnice m'au silit l pe mine sa nu pot
ramanea in Iasi : dupa mai putin de dourt saptamani
m'am intors acasa si am intrerupt orice contact cu
tovarasii din cercul literar.
Pe la sfarsitul anului, Gruber s'a relators in Iasi.
Tot asa de entuziast, a Incercat sa reinfiinteze cercul,

www.digibuc.ro
 54 ARTUR OOROVEI

dar a izbutit ss-i dea numai o licrire vreme1nic5.

Inc5p5finat, Gruber nu a renuntat la ideea publi-
carei unui Album literal.", care trebuia s5 cuprind5
numai lucdiri de ale membrilor cercului nostru. Daca
intrunirile nu mai erau cu putint5, Gruber care avea
radarea s ticluiasc5 scrisori lunji tie o cores-
pondentil intinsä, a inceput s5 se adreseze rasletilor,
indemnandu-i s5 scrie pent-u Album".
lnteo scrisoare din 3 lanuafie 1889, Gruber imi
spune: Am hot5rit s5 publicam Albumul literar", a-
dica albumul nostru. Suntem 15 colaboratori Creangii,
Beldiceanu, Alexandrescu. (Orig.), Izabela, Anghel, A.
C. Cuza, Gheorghiu, Ema Holban, Late$, Petrovici,
Elena Sevastos, Stavri, Turcanovici, tu i eu. Avem
buc511 admirabile, noua, pe care tu nu le $tii : ale lui
Alexandrescu i Stavri, cat si altele. Va putea forma
im volum de 150 209 pagini. Cred c5 te unesti $1
tu la apariliunea albumului, care avem nol obr5znicia
a o crede va e1ctui un eveniment literar."
Gruber era un optimist incorigibil.
Intre colaboratorii Albumului erau persoane care nu
luasedi parte la intrunirile cercului nostru. Pe d. A. C.
Cuza il v5zusem prL Iai, dar nu-1 cunosteam. Ori-
gore Alexandrescu, sau Orig." din niste schite publi-
cate in Convorbiri literare", era magistrat in provincie,
daca nu cumva in Piatra ; Turcanovici imi fusese co-
leg in li:eu, fricea medicina, dar nu stiarn cà scrie
versuri. Gruber fäcea minuni. Isbutise acuma sä in-
duplice pe Beldiceanu sa-$i reinceap5 activitatea, s5-I
scoata din toropeala in care-I prabu$ise moartea lui
Sorin, copilul rasfátat al maturitätii lui, ua copil frumos
plin de viatii, pe care i-1 ràpi anghina dif1eric5.

www.digibuc.ro
CERCDL LITERAR DIN IASI 55

Optimismul lui Oreber, in privinja Albumului, incepu

sa mai scada. Inteo altä scrisoare, zice : »Cu Albu-
mul n'are sä" meargä a$a lute precum credeam eu
poate it vom arnana iarasi. De ce ? Tot oamenii sunt
pricina. Sunt lucruri foarte delicate si greu de invins.
Poale timpul sa aduca lucrarea lui ultatoare. Apoi o
parte voesc ca Albumul sä fia din materie foarte a-
leasa alcätuii, $i sa adunäm materia, luandu-ne an-
gajamentul ca nime sä nu publice nicaiurea bucatile
alese, cum au facut oameaii ca X $i Y. Ce deo-
sebire intre scrisoarea ta $i a Izabelei (ce e la Roman
$i i-am scris sa trimeata ce mai are):
Din cauza cercului literar s'a intamplat nenorocita
de desbinare"; Revista care trebuia sä fie cinstea
partidului, n'are colaboratori" Mu, mai bine BP
trimite la Contemporanul" bucatile cele" Intruni-
rile incepem sä le facem iar regulate la Stavri sau
Anghel (nu la Beldiceanu, din cauze profilactice). Vo-
lumul a trecut mult de jumatate. Ti-i mai mare dragul
sa citesti Beldiceanu ni-a cetit ni$te admirabile po-
ezii. S'a pus hare poetii romani de cel mai mare ta-
lent. A scris o poezie Id moartea lui Sorin. E zdrobit,
bietul orn."
Cand m'am dus in Iasi, prin Februar 1889, n'am
mai gasit cercul nostru alcätuit ca Inainte vreme. La
Beldiceanu ne mai adunam din cand in cand, dar
numarul membrilor scazuse. Era un fel de oboseala
in sufletele tuturora. Unii dintre cei cari faceau multa
galagie in intrunirile noastre, socialistii cari se mani-
festau in toate ocaziile, suferiserä de persecujiile por-
nite in contra gruparii dela Contemporanul". Dupa
cum Lascar Veniamin, $1 allii, fuseserä luali in armata,

www.digibuc.ro
 56 ARTUR COROVEI
Je.

Mihal Padia, institutor, fusese transferat la Babadeg,

asa si unul din cercul nostru, copist la tribunal, fuse-
se dat af ark iar altul, mai slab de inger, pentru aii
putea pAstra slujba, fusese pus intr'o situatie greu de
acceptat : a trebuit sii tie, inteo intrunire provocat5
de guvern, o cuvântare in care sA sustie pareri dia-
metral opuse celora pe care le desvoltase, cu cAteva
zile mai inainte, la o intrunire socialist& Astfel umilit,
acesta nu s'a mai ariitat intre noi, apoi a plecat din
la$1, i s'a pierdut urma, $i mai târziu am aflat &A a
murit, dupfi ce orbise.
Lipsa multora nu se simtea, acuma cand aveam
nerlespiirtit de noi pe Creang& Intre el si noi se M-
euse o adevAratA prietenie, $i Creangä parca intine-
rise. Venea la multe din intrunirile noastre. Pästrez o
scrisoare a lui Gruber in care zice asa : Desarti sA
nu vii la Anghel, ci la Stavri, Pâcurari, casele Got-
denthal, unde este o piatà, dela Dr Riegler ceva mai
inainte. Apuci in dreapta, scärita a treia in fund unde
sede Albinet. ll aducern $i pe Creang& avem sa fim
8 sau 9. Manuscriptul se märeste".
Cercul nostru multe zile nu mai avea de trait. La
finele lui Maiu, Gruber a plecat spre Lipsca, $i de
acolo inteo cfillitorie mai lung& prin Occident, de
unde s'a intors in Septembrie si in scrisorile ce mi-a
adresat, nu pomeneste nici un cuvânt despre Albumul6
nostru. Beldiceanu era botnav $i se instrilina mereu
de vechii lui prieteni.
Stavri plecase la Bucuresti, iar cel care ne insane-
lea mai mull, Ion Creangii, ne-a paräsit pe toti, la 31
D-brie 1889, in ultima zi a unui an menit sa stAnga
multe visuri, 0 sä inchee viata unui cerc literar din Ia$i.

www.digibuc.ro
ION CRE A NG A

In Foaia societatii De5!eptarea comertului si indus-

triei romane", din Bucuresti, prin Septembrie 1882,
se tipari-era cateva poezii de ale mela, din care di-
rectorul gazetei 5i viee-presedinte al societajii Des-
teptarea", d. Ion Polychroniade, ìi facuse convingerea
di eu stint un bun pltriot. In vederea acestor mari
calitati, comitetul societalii, in sedinla dela 22 Sep-
tembrie, m'a prirnit cu unanimitata de voturi ca in-mbru
activ, dupa cum mt se facuse cunoscut prin o adresa
foarte frumos scrisa.
Sociefetea aceasta fusese fundata In urrna avan-
tului generos al studentilor romani, din ziva de 26
Septembrie 1881", si a avut numai caracterul unei
societati de propaganda; mai pe urma a trebuit
puie in lucrare idaile sale, priti viitoarele lupte ce
va intreprinde la adapostul legilor 51 a justitiei".
Lupta aceasta putea sa fie caracterizata prin o for-
mula foarte simpla, care a fásunet 51 mai pe urma
in gura allor patrioli : nici un ac dela jidani".
In legatura cu aceastä societate, 5i poate ca un
ecou al ei, a fost organizarea, in Bucuresti, a unui
.comliet al congresului economic roman", a carui
prima intrunire, si mi se pare si cea din urma, a fost
la Iasi, prin Septembrie sau Octombrie 1882.
Comitetul acesta se compunea din oameni cari aveau

www.digibuc.ro
 58 AMR GOROVEI

un rost in lumen "noastrà. Presedinte era d-nul C.

Porumbaru; vice-presedinte, d. Al. Lupascu, iar mem-
bri, d-nii O. Missail, C. L Arion, D. Butculascu, C.
Troteanu, si aljii.
Ca membru al societajii Desteptarea", am fost in-
vitat sit eu la congresul din Iasi, si probabil ca. tot
aceasta calitate a indemnat pe comitetul central al
congresului economic roman, sa-mi incredinjeze re-
prezentarea intereselor economice in judeful Suceava,
si sa ma invite a constitui un connitet local, dimpre-
una cu alte persoane, care in orasul nostru reprezen-
tau ceva, pe cand eu eram un biet elev de liceu,
care-mi perdearn vremea pe acasä, si nu ma bäga
in seama nimeni dintre acei cu cari trebuia sa cola-
borez pentru indrumarea Tarii spre realizarea progre-
selor reclamate de situajiunea economica etc. etc.,
precum sta scris in adresa ce primisem dela comitet.
Cum erau sa ma bage pe mine in seama colegii
mei, cand ei erau oameni in tot locul, oameni gravi,
cu situafii in localitale, pe and eu ma pregateam sa
trec examenul de clasa a sasa de liceu, pe care nu
o mai ispraveam I Cum sa ma bage pe mine in
seama oameni cari fusesera deputaji, senatori, prefecji,
primari, vechi directori de scoala, sau protoereul ju-
dejului, comandantul regimentului, cari primisera adrese
identice cu a mea, si erau invitaji sa se constitue in
comitet local, cu mine ? Am avut si eu macar atilta
bun simf sa fiu jenat de o asemenea tovarasie, si
n'am suflat un cuvant despre aceasta distincjiune ce
mi se facea, si care desigur cà a indignat pe toji
ceilalli. Dar si acestia s'au razbunat: n'au luat in se-
rios insarcinarea ce li se dadea, si nu si-au turburat

www.digibuc.ro
ION CREANOA 59

digestia pentru a se ocupa de asemenea fleacurig.

Eu, ins& am fost la congresul dela Iasi.
La Pascant m'am intâlnif cu d. Polychroniade. Nu-1
cunosteam de mai inainte, I nu-rni aduc aminte cum
am fficut sä. dau de dânsu1 mn multimea de congre-
sisti ingrilmäditi in vagoane.
Nasul meu intru patriotism m'a primit foarte cldu-
ros si m'a recomandat ca reprezentantul judeiului
Suceava la congres.
Am ramas cu totul surprins de atitudinea celora cu
cari trebuia s lupt pentru emanciparea comerfulut
si industriet române, i cari, spre marea deosebire
de concetätenii mei, imi arfitau atMa consideratie.
Mai cu seams un coborâtor al Banilor Craiovel, d-nul
Ciocazan, a fost asa de drägfilas, incât ma captivase
si vedeam in el un mântuitor al neamului nostru.
Congresul s'a iinut in teatrul national, teatrul cel
vechiu, pe ruinele ciiruia s'a ridicat falnic Universita-
tea de astSzi.
Parcä-1 vd i acuma pe Matet Cane, un fruntas al
Iasului, cu ochelarii pe nas, cetind ceva pe niste hâr-
tiufi, in desperarea intregii sale, care astepta s se
ispräveasc odat acele nenumarate fituice, care de-
filau, de atiitea ceasuri, pe dinaintea ochelarilor neo-
bositului orator. Chiar si persoanele depe scena, care
trebue sS fi fost alcatuind comitetul congresului, erau
neastâmpiirate I furnicau in jurul cetitorului, netulbu-
rat de loc.
MS uitam, cu o curiozitate indreptiititS, la toatii lu-
mea ingrAmilditii in salA. Tot ce vedeam era nou
pentru mine.
Printre persoanele de pe scenA, mi-a -atras mai

www.digibuc.ro
 60 ARTUR ODROV6

mult atentia un domn voinic, cu fata roscovank yes-

nic zambitoare; parea foarte hazliu i imbracamintea
lui, deosebita de a celorlalti, Ii dadea un aer original.
Acesta era Ion Creangli. 11 cunosteam din auzite,
si mai cu seama din abecedarul care ma chinuise, in
clasa intaia primark cu fabula : Racul, broasca
cu stiuca".
Discursurile dela congres nu m'au atras de loc, st
fara nici o parere de eau, n'am mat dat prin sala
teatrului. Lipsa reprezentantului judefului Suceava nu
se va fi simtit, st lucrarile congresului nu au fost
nimic stingherite, din aceasta pricink
Congresistii plecau cu alaiti din Iasi. La gall'. se
adunase multa lume. In restaurantul closet a treia,
inaintea tejghelei plina cu pahare d bere, sta Creanga
cu Warta tut cea mare pe cap, intovarasit de cativa
prieteni, cari faceau sa salte camertul roman. Ca A-1
pot vedea mai de aproape, m'arin alaturat langa omul
acela asa de vesel. Creanga s'a uitat zimbind la
mine, a luat un pahar cu bere de p.e tejghea, mi
1-a intins zicandu-mi, ca si cum m'ar ft cunoscut de
cand lumea :
Trage-t si tu, bre
trecut UR §ir de ani si nu 1-am mai vazut pe
Creanga, liana ce 1-a dus Gruber la intruntrile cercului
nostru literar dela Beldicenu. Desi infra not era des-
tula departare de vrasta, m'am Imprietenit cu Creanga
si am fost unul dintre ace! cari i-au intrat mai ade-
seori in cask in vremea cat am stat In Iasi, precum
unul dintre cei putini fafa cu cari Creanga
deschis inima.
Bojdeuca" tut din strada Ticitului nu putea sa te

www.digibuc.ro
 ION CREAN OA 61

atragil prin contort sau bundifitile pdmantului. In tovd-

ria lui Creangd puteai s gdse$ti sinceritatea, un
lucru a$a de pretios, pentru cineva care ar ff avut no-
rocul s se Intalneascd, de multe ori, cu fäldrnicia In
cale.
Despre cum trAia Ion Creangtt, s'au scis multe ; pre-
fata lui Orig. Alexandrescu, la volumul de Pove$11",
apärut in prima editie la Ia$i, cuprinde tot ce s'ar pu-
tea spune. Eu am sA pomenesc numai despre unele
lucruri auzite dela Creangd, pe care le-am insemnat,
chiar de cand mi le-a povestit, $i am sä mai spun cate
ceva din cele ce s'au petrecut dupd moartea lui.
Creangd a lost unul dintre prietenii buni ai lui Emi-
nesco, si prietenia lor se incepuse de prin 1866-67.
Pe atunci Creangä, impreund cu alti institutori de la
la$1, tipärea Abecedarul", pe care-I luase In d &Jura
»Societatea pentru Invätätura poporului roman". ,
Venind intr'o zi dela tipografie, Creangd s'a abfitut
pe la Bodnärescu, care i.ilocuia pe Maiorescu in direction
$coalei normale dela Trei-Erarhi. Acolo a infillnit pe
Eminescu. Din una alta, a venit vorba si despre Juni-
mea", societate pe care Creangid n'o avea la inimd.
El fäcea politick $i. era inscris in Fractiunea liberA
$1 independentd", far cei dela Junimea, cart-1 porecleau
Popa Smântând", II puneau In socoteald un discurs
in care ar fi zis : In fara asta n'ar fi räu, dacä ar fi
btne".
In colabof are cu altil, Creangä Meuse o Carte de
Cetire", $i-i trebuia aprobarea Ministerului. Ministru
de instructie era Tell, $i unul dintre tovarii$ii lui Cre-
angd, $tiind cA d. lacob Negruzzi are trecere la Bucu-
re$ti, 1-a rugat sA stäruiascii pentru aprobare. D. Ne-

www.digibuc.ro
 62 ARTUR GOROVE1

gruzzi, 1ml spunea Creanga, i-a raspuns ca s'ar aprob a

cartes, daca n'ar fi numele lui Creanga pe coperta. El
a propus sa-i scoata numele, dar tovara0i au refuzat
si cartea s'a aprobat, dupa avizul unei comisivai.
Toate aceste imprejurari il faceau pe Creangaimi
spunea el sa nu fie prietenul Junimii. Totusi prietenia
ce intemeiase cu Eminescu, dragostea lui pentru lite-
ratura i admirafia pentru Maiorescu, i-au indreptat
pasii spre aceasta societate, a careia lozinca era :
infra cine vrea, ramane cine poate".
Eminescu 1 Bodnarescu au introdus pe Creanga in
Júnimea, unde a putut sa ramaie.
Despre intrunirile dela Junimea, Creanga nu pastrase
tocrnai bune amintiri. Lumea care alcatuia societatea
aceasta, era prea fina pentru apucaturile jaranesti ale
lui Creanga. Intre atafia oameni cetifi i umblafi prin
lume, raspopitul din Humulesti, se simfea stingher.
Doar and povestea el anecdotele porcesti", cum le
numea el singur, si care faceau sa rada, din toata inima,
pe tofi pudicii dela Junimea, Creanga se simfla Mire
ai lui.
Naduful ce-I inadusa in timpul intrunirilor acestora,
si-1 rasplatea Creanga in tovarasia lui Ernirc seu. Imi
istorisia el, cu multa duiosie, cum se ducea cu Emi-
nescu in Targusor, la crasma lui Tarn, unde maneau
friptura de porc cu usturoi, pregatita in harb de ceaun.
Alte ori faceau chefuri amandoi la vestita crasma
Bolta Rece".
Pe Eminescu I-a admirat, dar l-a si iubit, povesti-
torul nostru. De cate ori vorbea despre el, ochii lut
Creanga se umpleau de lacrami. In dosul bojdeucei
lui, mos Creanga vea un cerdac lat, acoperit cu stre-

www.digibuc.ro
 ION CREANOA 63

sinii, de unde se vedea numai goliciunea intristtitoare

a dealului Ciricului. Acolo, imi spunea Creangä, sedea
Eminescu zile intregi. Acolo a serfs el Doina".
In acest cerdac si-a giisit adapost si Agurg, care
mai pe urmil a ajuns ministru in Bulgaria. Dela Agurä
i-a fost ramas lui Craanga un dulap, p e care-1 mai
p5stra ¡neg.
Multe din lucrurile pe care i 13 povestise Eminescu,
le spunea si Creanga, de cafe ori i se ivea ocazia.
Din viafa lui Cuza-Vodà, finea minte o anecdotà inte-
resantà. Zica &A Ion C. Brateanu si C. A. Rosetii, ar
fi seas lui Kogälniceanu, intreb::. ndu-1 ce-i de facut cu
Vodä-Cuza, a c5ruia domnie ar trebui sil inceteze.
KoaniCianu li-ar fi r5spuns c5 Domnitorul e iubit
in far& si irl afaril e susfinut, asa di nu-i nimidi de
facut dectil.... doar'un pistol.
Scrisoarea aceasta cäzu in mania lui Liebrecht, care
o d'adu lui Cuza. Inteo zi Cuza, chearrià pe Kogillni-
ceanu la Palat, si dupil ce isprilveste ce av 3a de
vorbit cu el, Ii da scrisoarea zictandu-iIa-o, Miha-
lachi; sill ea oamenii sunt rai 1".
Din viaf a lui Eminescu mi-a istorisit Creangii, pentru
a-mi da o notà caracteristica despre firea lui, cA po
cand acesta se afla la studii in strilinatate, Maiorescu
i-ar fi scris si se grabeascii a lua diploma si si:i vie in
far& pentru a-i da o catedra la Universitate, iar Emi-
nescu i-a rtispuns di el nu invala pentru fidule. Maio-
rescu ar fi shims din umere.
Pe vremea clind 1-am cunoscut eu, Creanga era
adanc miihnit din pricina purtiirei lui Maiorescu, fafii
de el.
Cu ochii trillicramali imi spunea cum, pe cand era

www.digibuc.ro
 64 ARTUR GOROVEI

in zile grele, s'a dus la Bucuresti, cu gând s5 ape-

leze la Maiorescu pentru a i se face o pensie. La fe-
reastra casei sale din strada Mercur, 1-a zärit pe
Maiorescu, dar când s'a anuntat, feciorul i-a adus
räspuns c nu-i stäptinul acasä. Trei zile in sir a in-
cercat Creang5 sä fie primit de acela pe care-I ad-
mira mai nuilt, i de trei ori a fost izgonit dela usa
lui, pânii ce a inteles c'd acuma, când nu mai publica
nimic in Convorbiri, el nu mai era povestitorul" de
odinioarä, singura parte din fiirda lui, pentru care fu-
sese cândva admis intre acei cu cari, altfel, nu avea
nimic comun. Mândria ttiranului din Hurnulesti fusese
jignitä, cu toate acestea nu I-am auzit, o singurä
vorbind un cuvânt de eau despre cineva din Junimea.
$i nr fi avut ocazia sä-mi spue multe, daca in fun-
dul inimii lui curate ar fi fost ascuns un pic de flu-
tale, pentruc5 m duceam la el foarte des, aproape
in fiecare zi, i vorbeam despre toate.
Uneori mä ruga sa-i citesc ceva. Intr'o zi m'a pus
cetesc din nuvelele lui Vlàhutä. Eu cetiam rar, si
Creang5 m5 urrnärea cu foarte multä atentie, repe-
tând, pe soptite, cuvintele mele. De odatä ma intrerupea:
Cum zice el acolo ? Asta nu-i pe rornâneste. la
mai ceteste odatii.
$14 ceteam din nou, câte un pasaj intreg, dupà care
el repeta câte o frazä, ca si cum ar fi scandat-o.
Creangä judeca bud-tile literare dupd efectul
acustic pe care 1-1 produceau lui.
In tulle 1889 m'am despärlit de Creang5, si nu 1-am
mai vazut.
PrIetenii cei noi ai lui Creang5, in frunte cu Gruber
cu ceilalli din fostul nostru cerc literar, au convocat

www.digibuc.ro
 ION CRE AN O A 65
..
la o intrunire, pentru ziva de 5 Ianuarie 1890, $i pe
vechii prieteni ai lui Creanga, pentru a se lua o ho-
tarare asupra tiparirii scriellor lui, in care scop Mil
acestuia, Capitanul Constantin Creanga, punea la dis-
pozilie noua mii de lei, din averea ce ramilsese dela
tata-sau.
In acela$ timp, Gruber propunea sa scoatem o re-
vista, sa o punem sub conducerea lui Oherea, pe care
sa-1 aducem in Iasi. Capitanul Creanga, entuziasmat
de versurile lui Artur Stavri, oferea trei mii de lei
pentru revista; domnisoara Sevastos dadlea patru mii,
din cei cinci mii de lei, premiul ce oblinuse de la
Academia Româna, pentru lucrarea sa Nunta la
Romcini". Cu ace$ti bard $i cu aceiace urma sa mai
dam $i noi, s'ar fi incropit pani la douasprezece mii
de lei, fondul revistei.
Pentru Oherea se propunea sa-i adunam, prin co-
tizajii, o suma lunara, in schimbul careia el sa file&
la Universitate, un curs de literatura comparata,
Gruber, cel mai optimist dintre noi, a $i scris lui
Oherea.
Acesta, insa, cu mintea lui sanatoasa, a raspuns ca
_nu se poate risca. Si arata lamurit pricinile care-1
impedica : el nu $tie bine limba româneasca, nu are
darul oratoric $i cunoaste literatura greaca si latina
numal din traduceri. In asemenea imprejurari, cu pa-
rere de rau, nu poate primi propunerea ce i se face.
In se ara de 5 lanuarie s'a finut intrunirea, in res-
taurantul otelului Traian. Dupa oarecare discutii, s'a
luat o hotartire care, de fapt, se cunostea de mai in-
ainte: s'a ales o comislune compusa din A. D. Xenopol,
Gruber $i Orig. Alexandrescu, care sa se ocupe cu
5

www.digibuc.ro
 66 ARTUR COROVEI

editarea scrierilor lui Creartga. La intrunirea aceasta

nu a venit nimeni dela Junimea, dei tog au fost in-
vitali. Dupa ce multimea s'a impr4tiat, i au ramas
numai vre-o 16 din cei cari ne inlelegeam mai bine,
ne-am wzat in jurul unei mese, in fruntea careia
zambia iubitul nostru profesor Xenopol, i am ras si
am ridicat toasturi.
Dupa plecarea lui Xenopol, Capitanul Creanga se
adreseaza lui Gruber i-i cere sa raspunda, scurt i
cuprinzator, daca in adevar este socialist.
Capitanul incepuse a regreta marinimia din perioada
entuziasmului i cáula o pficina ca sa nu mai dea
_ cei trei mii de lei pentru revista. Planul lui insii nu a
izbutit.
D-nul A. Badarau, ramas printre noi, a vorbit fru-
mos si a demonstrat Capitanului Ca in lai exista o
mana de tineri, pe cari-i intalneti oriunde este vorba
a se face un lucru bun. Daca vrei tiinta si literatura
dai de ace0 oameni; in poliiica, et lin un stindard
curat si demn; i daca vei cerceta mai de aproape,
vei vedea ca toti ace$lia, cari alcatuesc inteligenta
loului, toll sunt mai mull sau mai pujin socialiO. $i
sa nu-0 inchiputasca cineva ca ace0 oameni, cand
se vor apuca sa scrie literatura, nu vor face sa reiasa,
chiar incontient, ideilor lor, in randurile ce vor scrie.
Adouazi a cautat sa-mi explice tânarul Creanga,
atitudinea lui din ajun. El e juminist, mi-a spus, fiindca
are protector pe Petre Carp, care 1-a trimes la Viena,
ca spion, cu o suta de lei pe zi. E juminist in poli-
tica, nu insa i in literatura, din pricina ca exista o
raceala pronuntata intre fatal sail §i dnit Maiorescu
§i Jacob Negruzzi. In seara intrunirii, Capitanul primise

www.digibuc.ro
 ION CREANOA 67

o scrisoare dela D-1 P. Missir, in care acesta il sfd-

tuia s5 dea la Junimea ceiace a ramas 1iteratur5 dela
Creang5; Junimea si-i editeze scrierile, publicându-se
mai inniu, in Convorbiri literare", partea inedi1 5 din
Amintiri". Creang5 i-ar fi refuzat cererea, pentru
urmätoarea pricin5 : d. Petre Missir i-ar fi spus
n'a stiut despre moartea lui Creang5, decât dupé in-
mormântare, pe când el avea dovezi c5 d-nii Missir
si Volenti, cu o zi inainte de inmormântare, targui-
sera o coroan5, pe care nu au cump5rat-o, parându-
li-se prea scump5.
In urma unor discujii, destul de aprinse, cu Gruber
si Orig. Alexandrescu, tânärul Creanga a fricut con-
tractul cu Xenopol, prin care dadea cei nou5 mii de
lei, si peste dou5 zile am insojit pe prietenii mei,
cari au ridicat din bojdeuca lui Ion Creang5, manu-
scrisele câte s'au mai gäsit.

www.digibuc.ro
DEL A VR ANCE A

Prin april 1887 a apérut, in Bucuresti, revista Lupta

Literark", un evertiment literar, intrucât o scoteau cei
doi fruntasi, copiii résfatati ai tinerimei noastre: Dela-
vrancea si Vlahutii.
Cu Delavrancea eram vecin.
Prin fala ferestrZi mele, din strada Dionisie, era
inkarea la casa in care locuia el, door. nu-1 järisem
miciodatii. Pe Vlahuf il vézusem la un,bal mascat. Pe
un al treilea dintre acei cart mi se spun,a di are tin
rost la aceastä revisté, pe. Mille, il,eunosiearri de mult,
de pe vre-nea când lipsam si ed timbre pe numerile
din Contemporanul", in casa lui Néclejde, din &tirade,
in lasi.
La revista 'aceasia a lui Delavrancea, ma indemna
ceva s incerc i eu sé dilaborez. Si am trimes o
poezie, prin posté.
La câtiva past de casa mea locuia Delavrancea, si
nu am Indräznit sa m duc la el, sä-i dau fäsia de
härtie, menitä sä ducé o alta- veste dragei cu
riscul ca revista s ramâie tot uitatà pe consola og-
linzii dintre cele doué ferestre. Isprévi de ale timiditétii I
In numärul 2, din 26 april, a apärut poezia meain-
titulatil Singur", care credeam ca-mi va atrage privi-
rile trecétorilor de pe stradä, si ale obisnuitilor dela
Café Impérial", unde-mi sorbeam svartul, in fieca

www.digibuc.ro
 DELAVRANCEA 60

seara. Pub licul, ins's& a famas nepAsgtor. Ciudat lucru:

nici cOlegi mei dela Ministrul de Finante, unde am
petrecut cele mai plictisitoare zile din vieala mea,
nid ace$tia nu-0 manifestau, in vreun chip oarecare,
admiratia catril un poet, ale ciiruia versuri erau pub-
licate in prima pagina a celei mai de seamil reviste
din toate coljurile romanismului I
Poezia mea o va fi cetit sau nu, fiinja la care mii
gandeam când am scris-o, dar mie mi-a dat curajul
sa tree pragul casei lui Delavrancea.
Si, drept sa spun, poate tot nu a$ fi sävar$it gestul
acesta de bravurä, daca nu ar fi intervenit o impreju-
rare strainà, care sa ma impinga spre casa vecinului
meu necunoscut de mine.
0 mätu$a a mea, femeie Inca tanara $i frumoasil,
care se imbrAca la una din cele mai vestite croitorese
din Bucuresti, doamna Briol, ii ramasese datoare cu
o suma de bani, pentru care o ameninta sa o cheme
in judecatá. Delavrancea era avocatul croitoresei, $i
cu el trebuia sil tratez, in nurnele rn5tu$ei mele, pentru
a obline o pasuire de douà sAptamilni.
Când m'am dus la el, dejuna. I-am tri lies carta de
viz 6, ,i dupà Cteva minute s'a ivit in u$5 un cap
lungaret, cu o barba mai mull blond& cu pärul ca-
pului budet $i in neo 'anduialgt. M'a poftit in cabinetul
lui, o cal 1 a farà niciun aranjament; biblioteca in de-
zordine si masa de lucru plinä cu de toate. Intre al-
tele, am z'arit ni$te foi de carton fin, pe care erau
insirate notitile care-i serveau la studiul critic O fa-
mile de poeti", publicat in Lupta Literara". Pe intilia
Ma erau versuri de ale Matildei Cugler, frumos MO-
rate, cu slove mdrunte, trase cu ingrijire.

www.digibuc.ro
 /0 ARTUR OOROVEI

Doream $i eu sA te vac', mi-a zis Delavrancea.

Dupa ce am pus la cale chestiunea pentru care
venisem, i dupa ce, in vreo trei rânduri, a g5sit o-
cazia sä ma invite sa vin pe la el, mi-a spus :
Imi pare rau ea nu pot vorbi mai mult cu mata".
Trebuia sii plece la tribunal.
M'a surprins cuvântul mata", in graiul lui Dela-
vrancea. Atunci nu stiam ca era insurat cu o moldo-
veancA.
Pentruce, n'a5i putea sa spun, dar nici la Delavrancea
n'am mai fost, nici &le versuri n'am mai trimes la
revista lui. Cam ozwi 'am brodit-o eu in toatil viaja:
totdeauna am calcat aldturea de cararea cea burtà.
Paste caliva ani eram ajutor de judec5tor la Pas-
cant. Inteo zi, la gars& vad coborându-se, din trenul
de Bucure0i, un domn imbracat in haine de excur-
sionist, dui:A ultimul model. Recunosc pe Delavrancea;
se ducea la mänäsiire, :35 petreacil vacanja. M'am a-
propiat de el, dupri oarecare hesitare, 1 i-am amintit
di eu sunt acela care povestea cu poezia din
Lupta Literarä". Credeam câ omul care s'a bucurat
când m'a viizut, care m'a invitat la el 1 i-a parut räu
ca nu poate sta mai mult de vorba cu mine, va fi
ceva mai cald, cu o veche cuno0inja, cu un vechiu
tovarh de....lupta literaril. Dar s'a uitat de sus la
mine, mi-a întins o mân5 inghefatä i s'a grail säii
gaseasca trasura.
Mai târziu am avut placerea sa reinoesc cuno0inja
cu Delavrancea, i s'a firn In legiituri mai strânse.
Scosesem primul numar din revista Sezatoarea",
in Martie 1892; se infelege c'd Delavrancea era h
fruntea list& persoanelor carora trebuia trimeasä. Peste

www.digibuc.ro
 DELAVRANCEA 71

câteva zile primesc dela el scrisoarea urmatoare:

Domnule Gorovei,
Nu am onoare de a vä cunoa0e, dar 'mi permit
sä vä strang mana i sä vä jelicit din toata lnima
pentru valoroasa intreprindere ce Incepeli. Opera
D-trä, Seatoarea", este f i mare 0 romaneascd.
Indatä ce am primit primal numdfr l-am cefit cu
o pond exceplionala .Fi am simfit cei visul meu 11
realizafi d-voasträ. 0 asemenea revistd doream sir'
incep 0 eu, bine infeles numai cu concursul invii-
filtorilor. Cand am väzut cä alfii au inceput ceea
cé eu intarziam prea muff, in loc de a simli vreun
resentiment, mi-am
, zis : scY fiu ajutorul daca nu In-
temeetorul acestei opere salutare. $i m'am hotártt
sä vorbesc futuror amicilor despre revista d-voastra
i sä scriu despre ea, i s'o laud, $i sä va laud
dupe cum merita 0 bine-meritafi.
$i vá märturisesc cä penfru tntdia datà am simfit
un addnc regret cei activitatea mea este prea mult
absorbitä in altä direcfie decdt aceea in care intrafi
d-voasträ. Prea multul lucru m'a impedecat de a vd
saluta inceputul dar pentru aceasta 'mi cer erfare
0 mä leg sä vä fac loate serviciile ce'mi vor sta
in putinfd.
In ziva de Pa0e, consacru cu pläcere Intreaga
pig a Voinfei Nationale" penfru revista d-stra.
De astäzi am inceput o listä de abonament, i
cred cá in calea mea nu voiu intalni un roman pe
care sä nu-1 conving Ca $ezeitoarea" se cuvine sä
o aibä pe biuroul 0 in biblioteca i In minfea lui.
Astdzi am vorbit la zece, i toli s'au gräbit a'mi da

www.digibuc.ro
 12 ARTUR OM:WEI

abonamentul. Va frimet de ocamdatà aceastd micd

sumd de 30 lei. Dupd serbdtori vd voiu trimete ne-
gre0t 100, 0 mai departe voiu continua a vd face
abonali prinfre tofi cetdlenii no0ri.
Inainte de a fncheia sd md ertafi a vd da un sfat
bun dupd pdrerea mea : tipdrifi circulare i adresali-
le invdfdtorilor de pretutindeni, pentru ca scY sporili
numdrul colaboratorilor, i sd ajungifi ca Revista
d-voastrd sd devie o jorlei nu numai literard ci i
socialei. Din Munfenia sunt prea pufini colaborafori,
adresafi-vd la* ei cu incredere, sunt unii care posedd
adevdrate comori populare. Inveifdlorii din Transit-
vania mi-au produs o adâncd emollune. Sd fifi con-
vin0 cd d-voastrd incepefi acful unei uniri" mai
mari deceit aceea care s'a fdcut, binecuveintata unire
a futuror românilor prin strôngerea la olaltd a crea-
fiunilor lor.
Vd }elicit i vei salut din toatd inima. Sfintele sdr-
Mori cu bine.
Barbu Slef. Delavrancea
Peste o lung, la 6 Maiu 1892, irni scrie din nou :

Iubite D-le Gorovei,

Am lost parte din timp foarte ocupat i foarte
bolnav, iacd de ce nu v'am mai scris. Sunt vesel
cd numerile $ezdforii" devin din ce in ce mai in-
teresante. Vd aldtur lista noilor abonafi din partea
cdrora Warn trimes abonamentele prin mandat po-
tal. Sdpfdmâna aceasta suntem preocupafi i ocupall
mult de o luptd dela P1oe0i, sdpfdmeina villoare insd

www.digibuc.ro
 DELAVRANCEA 73

fiti sigur c6 o nouà serie de abonamente vc5 vor

veni.
Barbu St. Delavrancea
Noua mea adresei este : Str. Polonel No. 10
Lupia dela Ploesti I Era o luptà politia. Delavrancea,
pe atunci, era liberal.
Ultima scrisoarea, cu privire la Sezâtoareaa, este
din 26 haul:: 1892, in care Delavrancea isi deschide
mai mult inima.
lubile D-le Gorovei,
Luna aceasta am Jost mai multe zile bolnav decôt
scindtos, gird' a fi pe deplin sdnatos nicio singurei
zi. De felul meu am lost sa fiu tare, voMic, ca ori-
ce copil de 16ran care a scdpat de 26 de ani; anul
acesta Insei m'am as/evil a _lard din cale feird a m6
Ingriji absolut de loc. Din aceastó cauzii maOna s'a
hodoroginit $ acum are nevoie de odihn6 i de
meremet.
176 spun toate aceste detalii spre a putea fi scu-
zat c6 nu v'am räspuns la dràgula i onorätoarea
scrisoare pe care mi-ai adresat-o. Nu ?tiam fncotro
am s'o apuc; eram i am6reit de boalà, i nu am
vroit ca in astfel de dispoziliuni stY r6spund unui
amic pe care-I iubesc deV nu-I cunosc. $i numai
fiindca am fost asttel n'am mai putut Incropi cei 10
abonali pe hind pe cari trebuie sà-i few pentru $e-
z6loarea". Firete ca In Septenwrie cdnd se vor
aduna iar4 membrii clubului liberal-national, voiu
relncepe, ceici, Incetul cu Incetul voiu izbuti sei-i a-
bonez fn majoritatea lor. Am avut cloud ocazii ca

www.digibuc.ro
 f4 ARTUR OOROVEI

só vânez abonati fi In amdndouó am fost nevoit sel

stau in casó si fa pat.
lubite Domnule Gorovel, e un cuvânt mare de
faran roman pe care I-am dat si-1 volu fine cu orice
pref. Am feicut mai pufin de cdt pulin pentru valo-
roasa d-voasird revistó, dar fdra 150 de abonati
n'am só mó las pe anul ce incepe cu Septemvrie
viitor.
Acuma só vin la infrebarea d-voastre. $i eu do-
resc din toaM inima ca scI vcY cunosc. Norocul, in-
tamplarea au feicut ca si anul acesta só via tot in
Moldova fi oarecum aproape de d-voastre. In vara
aceasta voiu odihni spre Strunga, cam pe la Tárgul
Frumos, la mosia Coesti. Cred cd" chiar duminicd
acuma voi pleca. De acolo ne vom scri si vom ran-
dui o intellnire unde vei vroi d-ta. In Tdrgul Neam-
fului, In Folticeni, in Varatec, in Agapia, oriunde
vom hotart ne vom vedea, si astfel voiu putea só
vd spui tot ce gdndesc eu despre publicafiunea d-v.
Firesie cei as fi fericit sil vc7 cunosc pe ceit se poate
mai multi din all v'ati devotat idei d'a dovedi
unitatea geniului poporului românesc, caci dupd
pórerea mea acesta este rolul $ezdtorei".
La revedere. Mu Ild sändtate.
Al dumneavoastrd amic devotat
Barbu $tef. Delavrancea
Politica a fost mai tare decât dragostea lui pentru
comorile pop orului; absorbit cu totul de ea, Delavran-
cea a intrerupt legaturile cu mine, si cu revista.
Peste ctiiiva ani ne am Intalnit din nou.

www.digibuc.ro
 DELAVRANUA 75

Erarn supleant la tribunalul din Folticeni. Socielataa

noastra fusese zguduita de un eveniment extraordinar :
sotia unui colonel isi otravise barbatul. Medicul, che-
mat in grabs, vazand crispatiunile bolnavului, 0 fiind
cunoscator i al sufletului clientilor lui, a fost sigur
di bietul colonel era indopat cu stricnina, pe care
iubitoarea lui sotie o turnase in cewa de cafea nea-
gra, pe care hainul de barbat n'a apucat sa o inghita
in intregime. Oratie indraznelei medicului 0 impreju-
rarei ca la o farmacie veche din or s'a gri sit cu-
rara, antidotul stricninei, colonelul a scapat cu Aar&
dar coloneleasa a fost trimeasa i'n judecata juratilor,
pentru crima sava.r0ta dar neizbutita.
Criminala trebuia scapata. Era fiica unui bogata
liberal, dintr'un judet vecin, care-0 putea plait luxul
de a deranja pe un Delavrancea din Bucure0i, ca s'o
apere la Folticeni.
$i a fost lupta frumoasa.
Partea civila, colonelul, a avut 0 el un avocat bun.
D-nul A. Badarau a vorbit mai bine de trei ceasuri,
cu talent. A facut un adevarat curs de psihologie,
pentru a convinge pe jurati di au inaintea lor o femeie
bolnava, cu care se cuvine sa fie ingaduitori. Con-
cluzia cuvantarei a fost : iertare.
Acuzarea a fost sustinuta de insu0 procurorul ge-
neral, un om delicat 0 caracter cinstit, Teodor Mandru.
Pe Delavrancea nu-1 auzisem vorbind, dar §tiam
minuni despre talentul lui de orator. Acurna avearn
ocazia sa ascult pe maestru, sa-mi delectez auzul, sa
inmagazinez sensatii de arta oratorica.
M'am pregatit sa iau note. Mi-am ascutit un creion,
la amandoua capetele, mi-am randuit foi de hartie nu-

www.digibuc.ro
 76 ARTUR GOROVEI

merotate, i asteptam prima frazil pe care sa o prind

ea pe un fluture din zbor.
Un lung si frumos exordiu. 0 malodie intreaga, dar
nu pot s5 notez rdmic. Curg valurile de cuvinte,
saltà ca apa unui par5uas de inunte peste petricelele
din fund, dar eu nu pot s5 prind ideia pe care sa o
Inegrese pe albeala harliei. Nu stiu ce s5 aleg. Mai
astept un ceas intreg. Parul oratorubli se zburleste
meren, gesturile lui devin tot mai 1agi, glasul tot mai
mull it sun5 a clopot d argint, atentia tuturora devi-
ne tot mai ineordat5, placerea ce o simt devine tot
mai volurninoasà, dar harEa mea r5miine neatins5, si
ereionul nu-si toceste varful.
Cum ai putea sa fixezi, prin euvinte, si sa faci ea
si un altul s5 perceap5 vibratiunile unei simfonii, si
sä simqi parfumul unui erin, ori ale unor flori de tell' 1
Pledoaria lui Delavrancea a durat cinci ceasuri. El
a vorbit, s'a zbuciumat, dar nu s'a obosit ea mine,
care 1-am aseultal.
A doua zi 1>1a-vrancea a venit sà ma vad5. S'a
interesat de rPerst.1 $ezatorii", si mi-a fàgäduit sà
pule un euvânt pe lang5 prietenul sau, d-1 St. Sihleanu,
secretar general la Ministerul Instruellei, ca sa cap5t
o subventie pentru revista.
De atunei, da caleori m1 duceam in Bucuresii, m5
abateam si pe la Delavrancea, pe care cam rareori
Il g5seam
Au trecut &Ova ani la mijloc, i pentruca ochii
cari nu se vad se uità, pierdusem obisnuinta de a
mai intalni pa maestrul Trubadurului". Inteo yard
eram la bAile Oglinzi, localitate care pentru mine
avea un farmee deosebil; mi se parea eä nicàeri, ca

www.digibuc.ro
 DELAVRANCEA 77

acolo, nu mt se linisteste mai cuminte sufletul. Cetiam

la umbra unui stejar. Un. zinghenit de clopotei, jos la
bgi, anunta sosirea unei trasuri. Vin excursionisti.
Sunt fret domni si o doamna. Se indreapta spre par-
tea pgdurii unde ma' odihnesc eu. Ii recunosc : Dela-,
vrancea, VIghtfa si Artur Stavri, Si ne am intins cu
tofu pe iarbri verde, si pang la amurg am stat de
vorba.
Delavrancea nu mai era acebs. 0 bung parte din
entuziasmul lui pentru arts i-o innmeca.sa politica. Era
acuma tarat de puholul acesta care murdareste _sane,
tul si falsifica pang si cugetarea celor mai rafinati
dintre cugetatori.
Mi-a fost dat, apoi, sa fac o noud apropiere de
Delavrancea, prin politica.
Eram magistrat; imi petreceam timpul liber cu
,,Sezatoarea", i alte carcetari, care nu aveau ttimic
comun ca politica, pe care nu o çoncepeam asa curn
se face la noi. Simpafille mele personale in localitate
ma indrumau spre -unii dintre libarali, yechi prieteni,,
cari petreceam, si pentru cari nu aveam nimic de
ascuns. In primavara 1903 se faceau alegeri pentru
consiliul judelean. In frante.a listei guvernului, pentru
colegiul intaiu, era socrul meu. Mai era insa si o
a1t5 listä, a conservatorilor, -compusa din persoane
foarte onorahile, dar de care nu ma lega nimic suf.
leteste.
Qe cine s'a pus la cale, nu sat!, dar in ajunul
zilei de alegeri, am primit acasg, niste buletine cu
cheie, pe care trebuia sa le pun, a doua xi, in urna.
S'ar fi cuvenit sg-mi bat joc de aceasta procedare,
pe care puteam sa o consider necugetata ; dar pe

www.digibuc.ro
 78 ARTUR GOROVEI

mine m'a indignat. Si indignarea aceasta am manifes-

tat-o destul de bland : am intalnit prietenii politiciani,
in localul de alegeri, si prieteneste li-am spus ca. ar
fi trebuit sa li fie rusine sil ma considere ca pe un
gardist de strada, si sa-mi trimeata buletine cu cheie.
Attila s'a petrecut, si intre noi, prietenii. In aceias
sears, insil, un emisar credincios al partidului s'a
urcat in trenul spre Bucuresti, cu o scrisoare &al
ministrul de Interne, sau caträ cel de Justiiie, in care
se denunta scandalul" ce am facut si se cerea ca-
pul meu, ca pilda pentru acei cari ar mai indrazni sil
refuze un buletin cu cheie.
Doi procurori general!, in curs de o luna, au filcut
anchete. Daca d-1 Anton Suciu n'a gas% in gestul
meu, nimic compromitätor pentru demnitatea mea de
magistrat, a fost trimes d-1 Leonescu, sa filch' o nou'a
cercetare, si rezultatul a fost un raport mai amanun-
tit, in care se documenta in ce consta cheia bule-
iinulul.
Ministrul Statescu nu s'a pretat la fazbunäri politice
si cu loate staruinfile politicianilor, si mai cu seamil
ale until deputat, care urmarea locul meu pentru un
frate al lui, am ramas nesupgrat, 'Ana in decembre,
cand ministrul Giant, coborit dintr'un fotoliu al Inaltei
Cur(i de Casalie, in arena gladiatorilor politic!, m'a
dat afara, sub forma de trimitere ca procuror la
Ramnicul-Sarat.
Mi se facuse, prin aceaSta, o somatie ca sii demi-
sionez, ceeace nu am intarziat sä execut; si fratele
deputatului a fost numit in locul meu.
Prietenii mi-au luat apararea. D-I Iorga a publicat,
inteun jurnal, o scrtsoare in care vorbea de nedrepta-

www.digibuc.ro
 DELAVRANCEA 79

tea ce se face redactorului Sezatorii" ; d-1 I. Simio-

nescu, in alta gazeth din Iasi, protesta in acelas sens ;
Vlahuf à m'a intalnit si m'a indemnat sa nu parasesc
indeletnicirile literare ; Delavrancea Delavrancea,
politician, s'a interesat in ce partid politic am sa
ma inscriu.
De atunci 1-am intalnit adeseori. Era tot asa de cald
in convorbire, tot asa de entuziast, dar numai pentru
politica. Politica, acest mare dizolvant al moravurilor
sociale, daca nu dizolva si talentul, dar cel pupa II
dilulaza : o cesculd de WI inteo cupa de sampanie.
Istovirea nervoasa de la tribuna Parlamentului, sau
din salele de intrunire; trebuinfa fatala de a fi in le-
gatura stransa cu mahalagiii Bucurestiului i cu pleava
de parlamentari, contactul acesta cu mitocanirnea si
cu subinteligenfii, inspirat discursuri politice, din
care nu a limas nimic, si cand 1-a mai cuprins nos-
talgia art2i, a dat la iveala Apus de soare", un a-
devarat Apus de arta al lui Delavrancea.

www.digibuc.ro
AL. IV L AHUT A

Venisem in Bucure0i cu idei mai inaintate, precum

era tinerelul care facuse liceul in la$i, unde bätea un
vânt de la Räsiirit, dinspre impärätia ruseascä, ale
caret temelii se zguduiau de ni0e framântäri, ce mult
mai târziu aveau sä o prabuseascä.
1nraurit astfel, era firesc lucru sä nu mä prea simt
la locul meu in lurnea BucurWilor, i &el gisesc o
placere deosebità de a ceti gazeta Lupta", in care
O. Panu scria mai altfel de cat gazetarii clasici dela
Timpul", ori dela Binele Public", i chiar dead cei
cu pretentii de oarecare eroism civic dela Romanulu",
ziar pe care-1 cetiam cu atata entuziasm, la inceputul
activitatii mele de cetitor de gazete.
Intr'un numär din »Lupta" am cetit o poezie de
Vlahutd, care mi-a näscut dorinta de a cunoate fi-
gura omului ecestuia wk de indräznet.
Desigur era o indrazneala sä tipareasea ni$le ver-
suri in care sä se anine de Regele Wit, cu care po-
etul, personal, nu putuse avea nici in clin, nici in ma-
ne& Regele era zugrävit ca un orn foarte avar ; i
Regina, pentru a face o fapta buns& scoate pe fur4,
in puterea noptii, ca sd n'o zäreasca EL, dintr'un loc
ascuns, paremise din astupatoarea sobei, o monetà
invalitä in hârtie §i ascunsà in tainä.
Poezia aceasta, pe care Vliihulä pare a o fi deza-

www.digibuc.ro
 AL. VLAHUTA 81

vuat, nu o vkl reprodusä in volumele lui, si atunci

mi-a placut, desi astki eu nu asi iscrili-o.
Poezii de ale lui Vlahutà cunosteam eu. $tiam pe
din afarà »Din prag", stiam si altele, dar atatea mk-
gäritare nu rrai imboldeau sti vad aevea pe fauritorul
lor, ca versurile acestea inspirate de un sentiment de
revoltii, nejustificatà la Vlahutl, acel din anul 1887.
Cum sd-1 vad pe Vlahutà ?
Nu stiam unde stä; ba auzisem ca-i profesor pe la
Targoviste.
Inteo seara m'am dus si eu la un Lumpen-Bal", balul
strengarilor, in sala Bossel. Vor fi fost si multi stren-
gad, printre cei mascati, dar strengkile nemascate,
era u puzderie..
Neobisnuit cu apucaturile acele moderne, nu mi-au
cam pläcut lotiturile de cot, pe care le dipAtam de
la purtAtoarele unor toalete prea sumare, nici propu-
senile din cale afara de sincere care mi se faceau,
si mii si indispuneau, dupa cum se si cadea unui
provincial crescut in moravuri orientale.
Plictisit, si totusi voind &A cunosc partea strengä-
reascA a Capitalei, m'am urcat inteo loja, de unde
priveam, in liniste, miscarea din toatA sala.
Se dansa un vals filed sfarsit. N'asi putea &A spun
cA spectacolul nu era frurnos. Printre dantuitori se
avantau pkechi foarte gratioase, si puteai sli admiri
eleganta miscarei unor trupuri mládioase ca o trestie.
$i printre mullimea celor cari se inviirteau, in cadenta
orchestrei, se iveste un tip care mi s'a pgrut ciudat.
Un orn tank, dar imbätranit; un orn scund, cu fata
smada, cu. privirea cfitand para.' in departki, imbracat
inteun sacou demodat, si purtând manusi de culoare
6
www.digibuc.ro
 82 ARTUR GOROVEI

caramizie, pe mantle intinse in voe, dealungul trupului.

Era poetul Vlahuta.
L-am urmarit, catva limp, in vartejul strengarilor
car1-1 ocoleau, pe and el pasea agate, si apoi 1-am
perdut din ochi.
Astfel am vazut, pentru intaia data, pe autorul ver-
surilor antidinastice din Lupta" lui O. Panu.
Peste caliva ani eram statornicii in Folticeni, unde
a venit Vlahuja sa petreaca la un vechiu prieten al
lui, un coleg de scoala din Bar lad, prieten si cu
mine. Si fiindca prietenii prietenilor nostri sunt prie-
teni i cu noi, am facut cu el o cunostinta mai stransa,
fried sa pot zice cà am ajuns prieteni.
Ca sa fiu prieten cu unul ca Vlahu15, imi ziceam
eu, trebue sa ai cu el ceva comun, care sa forrneze
o legatura intre doua suflete.
Literatura nu ne putea uni. Slabele mele incercari,
pe care le publicase unele reviste, nu ma puneau in
randul acelora pe cari Aura' sra-i considere macar
cat de cal pe aproape de el. Ca simplu muritor, ca
om de societate, iarasi nu ma potriveam cu dansul.
Eu carii nu jucam, pe când dansul ii petrecea vre-
mea i cu ele. De dragul lui sedeam, ceasuri intregi,
pe un scaun liinga el, in odaita plina de fum de tutun
si de sfara de lumanari, si-i ascultam glasul intunecat
care, la intervale, scotea niste bizare sunete : pas,
chinta regala, plus potul, si mie douazeci" si altela
de acestea, de rostul carora nu prea eram dumerit.
In toamna aceea niste necazuri m'au indreptat spre
Bucuresti. Aveam nevoe de cineva care s5 aiba tre-
cere pe langa un puternic al zilei. Prietenul comun
m'a indemnat sà mà duc la Vlahuja.

www.digibuc.ro
 AL. VLAHUTA 83

L-am giisit locuind un apartament, la rândul al trei-

lea, pe bulevardul Universitalii, in casele Greceanu.
M'a ascultat, ca bland* lui cunoscut5, §i mi-a m5r-
turisit c5 intervenfia lui nu ar putea sa-mi fie de nici
un folos. Când i-am spus c5 asi avea de gând sa
m5 striimut i eu in Bucure0i, s'a uitat lung la mine
i m'a sfiituit s5 nu fac o a grea15. Cum sii las
eu un aer w de siinatos, i ni0e priveli0i wi de
frumoase, 0 s5 vin inteun oras ca acesta, unde
toate simfurite sufiir : ce miros, ce zgomot, ce vederil..
Si vorbind, i0 indreptii privirea pe geamul deschis,
pe uade se vedeau viirfuri de acopereminte 0 cosuri
nalte, imbrobodite "cu niiframi negre de fum.
Atunci mi-am dat-searnii de bogalia din targul meu :
aerul nostru imbiilsAmat, cerul nostru nepiltat de fumul
de c5rbuni, grildinile noastre cu frunziuri luminoase
in timpul zilei, i cu umbre tainice in timpul nopfii,
peisagele noastre mângâioase, farmecul nopfilor noastre
de var.& melancolia dulce din amurgul nostru de
toamnii I
Am infeles c5 Vlahufil are dreptate, 0 m'am intors
acas5. lar de atunci alt gaud nu m'a ispitit sa Ora-
sesc aceste locuri, in care m'am näscut, am copilärit,
mi-am petrecut tinerefa §i am pfisit pe drumul biitrâ-
nefii, locuri de care m5 leagii amintirile atâtor clipe
de fericire dar i amintirile atâtor vea-smri de
suferinfi.
Scriam, din când in când, in revista Oazeta SA-
teanului", pe care o scotea un om de 11111115, dar
för5 de noroc: C. Datculescu, in Râmnicul-S5rat. Nu
0iu prin ce imprejurfiri revista aceasta a trecut sub
conduceree lui Vlahugt. Calm schile ale mele i-au

www.digibuc.ro
84 ARTUR GOROVEI

pliicut maestrului, si de atunci, de câte ori ne intal-

neam, el se arata din ce in ce mai mai cald, mai ex-
pansiv. De atunci, cand punea la cale sa petreaca 13 un
prieten al meu din Focsani, se intelegeau amandoi in
ce zi urmeaza sa se intâmple aces! ,..eveniment", si
eram si eu instiintat sa fiu de fata.
Vlahuta era moldovan din nastere, si moldovan
prin fire si prin sentiment. De a( eea nu a facut stare,
n'a urcat scarile marirei, si nu i-a gadilit auzul glasul
lingusitorilor. $i-i placea tot ce era moldovenesc.
Inteo vara eram la baile Oglinzi, pe langa Targul-
Neamtului Vlahuta, care siatea la manastirea Agapia,
venise la Ogliizi, impreuna cu Delavrancea si Artur
Stavri. La umbra unui stejar batran stam lungiti si
sfatuiam. Copilul meu, un copil de patru ani, se a-
mesteca in vorba, si infra altele, spuse cuvantul Mti"
Delavrancea II ia in brate, ii desmearda pletele aurii
si-i zice : Joate, puiule, toate".
Voia sa-i corijeze graiul lui moldovenesc.
Atunci Vlahuta II zice lui Delavrancea, cu un glas
si o cautatura ce nu se pot imita :
Lasa-I, domnule, A zica Mil, ca-i nnoldovan, si-i
frumos asa.
$i netezindu-mi copilul pe obraz, ii spune si el :
Tdti, puiule, teiti.
In 1916. dupa moartea lui Nicu Gane, a venit Vla-
hula in Folticeni, sa-si vada priatenii. A fost si pa la
mine, si mi-a cerut sa-i arat odaia in care nuvelistul
batran, dar . cu inima vesnic tanara, si-a trait copilaria.
$i a stat mult sa priveasca odaita si mi-a multamit
ca n'am schimbat fatada casei, care se infatiseaza tot
ca si la 1843, cand a fost construita.

www.digibuc.ro
 AL. VLAHUTA

Vlahuja era de parere sa fie Oskar& casa aceasta,

ca un monument istoric.
Ultima oara 1-am vazut pe Vlahufa in Bar lad, prin
luna Maiu 1918. Era acelasi ca inainte de rasboiu,
door cu privirea mai intunecata, ca un reflex al sufe-
rinfilor ce indurase.
Mi-a povestit cum, in timpul refugiului, a venit, din
Dragosloveni [Jana' la Iasi, in carat cu boi. In Focsani
se oprise la sora mea, si avea de gand sa ramaie
acolo; dar apoi, de frica sa nu dea dusmanul peste
el, a pribegit mai departe.
Vanduse boii, dar pastra carul si astepta vremea
prielnica sa poata calatori inapoi, spre Bucuresti, in
acelasi echipaj preistoric, amintiri din vremea beja-
niilor, pe cand carul avea cafe un profap la amandoua
capetele.
Cum de se incumeta sa se duct' in Bucuresti, unde
lipseau de toate si traiul era wi de greu
L-am intrebat, I cu glasul lui bland, mi-a spus, si
nu-mi yenta sa cred ca poate sa existe un Vlahufa
asa de pulin exigent. Mi-a spus cà si-a asigurut hrana
pe ciateva avea un sac de fäina de grau, un sac
de Mina' de popusoiu si o putina de branza. 0 surd
de pani i o suta de mamaligi, pentru o suta de zile,
precum spunea el.
Mi-am amintit de icrele negre, de vinul Infundat, si
de sampania, care de atatea ori imbelsuga masa o-
mului, mulfamit acuma sa aiba o marnaliga cu branza,
si am infeles atunci, t in altfel, rostul vorbelor lui
Ceuta, in tine insufi, linistea si mulfamirea".
Ne plimbam, In Barlad, pe strada principala, si vor-
beam despre Delavrancea. Cu farmecul povestirei lui,

www.digibuc.ro
 66 ARTUR 015ROVEI

mia spus Vlahufä, cum, pe când sta Iângâ sicriul

prietenutui a cärui moarte l-a costal asa de mult, a
intrat in bisericä un general, cu stea in frunte si cu
decoratii nenumärate pe piept, un g?neral cu vaza
mare si cu pretentii si mai mari, un general care
probabil ca-si simtea o scadere a propriei lui vilori,
prin faptul ca cunostea pe fruntasii literaturii noastre,
pe care insä Ii -confunda. Apropiiadu-se de V1aht0,
if pune mâna pe urnar, si-i zice
Se duserii si bietul Vlahufä !
Si povestindu-rni acest amänunt, Vlahurit parcii mi-
"firfi vorbit despre un lucru foarte natural, cire nu
putea sà se petreaca alifel.
Când ni-a sosit vestea mortii lui, ne-am uitat unul
la altul, doi prieteni al lui Vlahutä, mistuiti aid, in-
tr'un ungher al Moldovii, si nu ni-am putut spune
mäcar un cuvânt. Inteun târziu am cetit ultima scri-
soare, primitä de prietenul meu, dela Vlahutift, si ni
pares cA-1 vedem inaintea noasträ.
Scrisoarea e din Câmpina, Vila Grigorescu, si are
data de 24 Julie 1919 :
Rdspund cw de tdrziu la gentila fa scrisoare,
pentrucd, filnd bolnav, nu llam ce sd rdspund.... Ai
Ji zburat la invitarea voastrd atdt de atrdgâtoare,
mai ales cd si noire' _Made dor fi nu mai puler»
uita dragostea cu. care ne-ali primit acum trei ani.
Dar nu numai cd n'avem aripi, cum aveam acum
20 de ani in urmd, dar nici picioare bune n'avem.
scrisoarea, tnsd, cw, dor m'a cuprins
de voi, de locurile mdndre de pe acolo, i de fer-
mecdtoarele vremuri de odin.bard, c'am fdcut jurd-
mkt, fn gdndul meu, cd dacd mà 'ndrept, cea din-

www.digibuc.ro
 AL. VLAHUTA 8/

tdiu sdrbdtoare a sdndtdfil mele sd fie la Hreafca.

De frei sdpMmd.ni sdnt la Cdmpina, la Anisoara,
si azi md simt ceva mai bine. Dacd-mi merge tot
aa veo doud sdptdmdni i prind ceva puteri, afunci
fmi fmpiinesc visul i jurdmdntul : Din cu" nevasta
só petrecem Impreund o seiptdrndnd fncheiald. StY
mai uitdm de necazuri fi räutd-file
Aa sd ne ajufe Dumnezeu.
Eu sdrut :mina D-nei A., iar pe tine, Ednelache
dragd, te strdnq fn brafe fe sdrut pe amelndoi
obrajii.
Cu toald dragostea.
Dumnezeu nu i-a ajutat sä prindà puteri, ca sà
poatii veal la Hreajca, i nouil nu ni-a fost dat
mai vedem, inaintea ceasului din urmii.

www.digibuc.ro
 NECULAI BELDIdEANI1

Fire cu desävärsire simtitoare, temperament de ar-

tist, Neculai Beldiceanu a fost menit sà. indure multe
suferinti, in mijlocul unel societiiti care nu 1-a inteles,
sau cu care el nu a putut sä se asimileze.
Fiu al unor parinti cu stare, proprietari de mosie,
deci fâcând parte din o clasä oarecum privilegiatä,
ar fi avut dreptul sa aspire la situatii identice cu ale
altor tined de seama lui, si ar fi avut putinta sà ajungä
la demnitäti, pe care le atinseserä multi altii, earl nu
aveau meritele lui. Pe cänd oameni, ce nu puteau sä
justifice mäcar cunostintele celor patru clase primare,
aveau ranguri in magistratura, unii erau chiar presi-
denti de tribunal,Beldiceanu, care Meuse studii de
liceu, s'a invärtit asa de prost, cA si-a inceput viata
ca subprefect, politaiu si la urmil profesor de gimna-
ziu, pänä la sfärsitul
In alegerea acestei cariere sariicacioase, cand avea
putinta sä se urce la demnitäti, 1-a indrumat firea lui,
deosebitä de a tinerimei cu care putea sil stea in
cumpänii.
firea aceasta deosebitil s'a manifestat de Um-
puriu.
La inceputul tineretii, a iubit cu patimil pe cea mai
frumoasá fatil din Moldova, de pe vremurib acelea :
Smilrandita M.Primele versuri i le-a inspirat fata

www.digibuc.ro
 RECULAI BELDICEANU 89

aceasta care, incunjurag de un roiu de pterde-varág,

cocheta cu fiecare i nu ar5la nimEtrui preferinjii. Bel-
diceanu, orn dintr'o bucatii, nu a fikut ca toji ceilalli
fluturi, nu a siirit din floare in floare; el a prins rii-
dlicini i, dind a trebuit sa renunje la visurile care-i
tulburaserfi mintea, a suferit mai mult dectit s'ar fi
cuvenit unei minji echilibrate.
Trecuserà multi ani la mijloc, i Beldiceanu era
emojionat and iml povestea curn, in casa plirinjasca
din salul Preute,3ti, a stat sapttimâni intregi lungit pe
un pat, cu fata la piirele, ziva cu storuri groase pe
fere3ti, noaptea farii lumtinare, torturtmduil sufletul
si mintea, ca s'o uite. 5i din chipul povestirei lui, i
din fiorii frigurilor care fliceau sA-1 tremure glasul,
eu am injeles ca nici atunci inch' n'o uitase. 5i când
il priveam adeseori, i-i vedeam privirea care !Area
di se plerde inteo zare deplirtattt, iml ziceam crt
poate el ziirete zimbetul i mltidierea fiinlei aceleia,
despre care auzisem t eu minuni
Când ne-am intttlnit, in lai, Beldiceanu era in cul-
mea puterei lut de productiune intelectualà. 51 1-am
cunoscut sub trei aspecte: arheolog, poet i mediu
pentru studii psihologice.
Ca arheolog, cu toate cii a desf4urat o mind'
uriagi, se poate zice &A nu a liisat nick) urmii.
A colindat Moldova §i Bucovina; a fticut siipaturi
*1 a scos la ivealii o sumedenie de antichitiiji. Coln-
title lui erau cele mai insemnate, pe vremurile acelea,
in jara noastrii. Avea cuno0inji de numismaticti i M-
euse o frurnoasti colecjie de monezi. Dar munca rod-
nicii a tut a fost pe câmpul epigraffei. Nurnai sacri-
ficiile vielii lui ar putea sii explice, cum a fost cu

www.digibuc.ro
00 ARTUR GOROVEI

putinta &a adune, fiirri a dispune de mijloace bfinesti,

did nu avea alte venituri decât leafa lui de profesor,
acel mare nurnOr de documente, cu care se fOlea.
Avea hrisoave cu iscriliturile originate ale tuturor
domnitorilor Moldovii. Un singur act ii lipsea, cu is-
cOlitura unuia d'n primii domnitori, nu stiu care, si
mintea lui era vesnic frarrtântatä de gândul de unde
si cum srt-si procure nestimata, care trebuia sit-i corn-
plecteze bogritia.
Si adunarea aceasta de vechituri nu o fácea Bel-
diceanu ca orisicare amator pasionat. Ca sa poatil
sta de vorba cu voevozii, el invOtase limba paleo-
stavil ; si de multe ori ni arata greseli de traducere,
filcute de savantii nostri, cu cari nu voia s5 intre in
polemici irtfructuoase.
Cea mai istovitoare munch' a desfásurat-o cu de-
calcarea inscripjiilor de pe morminte, din sute de
tintirime, de pe clopote si de pe biserici, si din puz-
deria de cOrji sfinte, aruncate grin clopotniti si col-
baite in cafasuri si prin unghere de altare.
De multe ori 1-am insolit in excursiuni si I-am aju-
tat la muncrt. Se cajOra prin clopotnite, ca o veveritä,
si nicio piedica nu exista pentru el, ca sii copieze o
inscrip tie.
Planuise o lucrare monumentalä, pe care cred crt
1.0 inspire! se Corpul de inscriptii al lui Momsen. Voia
srt inceapà opera cu inscriptiile Iasului, pentru fiecare
bisericá in parte, si sA o continue cu toate bisericile
din Moldova. Din unele judeje cred crt adunase tot
ce exista. Inscripliile, ins& nu urrn3u sa fie publicate
In reproducere cu caractere tipografice intrebuinjate
zilnic, ci sii fie redate aidoma. De aceea toate erau

www.digibuc.ro
 NECULAI BELbItgANU 01

decalcate, 0 numai puline, acele la infillimea c5rora

nu avea putinfh-sa ajungii, erau desemnate cu credinri,
E eldiceanu tiind sà. manuiascil crelonul pentru a reda
intocmai forma slovelor paleoslavice -0 chirilice.
Pe alunci fotografia, la noi in' 'lark era secretul
unor putini profesion4ti, i Beldiceanu 41 fasuse un
ideal, visând un aparat de care sti se poatii servi cu
inlesnire, pentru copiarea inscriipliilor. Dar i dac6
1-ar fi avut, tot era o piedidi pentru saviir0rea lu-
crtirii lui : scumpetea cl4eelcr, materialul fundamental
al operei plänuite.
N'am sti uit niciodali fericirea cu care i-am inve-
selit sufletul, când i-am arätat putinfa de aii ved ?a
visul implinit.
Cunoscusem pe un elev al coalei de Bele-Arte
din la0, pare-mi-se Hlavsa, care lucra xilografie ; a-
yearn oarecare nofiuni despre practica acestei arte.
Mai cuno0eam pe un tipograf care, pentru a imprima
unele af4e, 4i fabrica el singur litere mari, din lemn
de teiu. Dacti a0 incerca sil fac cli§ee pentru Beldi-
ceanu ? Si am reu0t, in parte. Decalcasem, la mfings-
tirea R4ca, un numar de inscripiii paleoslave, da pe
n4te pietre de mormânt, zidite In temelia bisericei.
Având §1 eu oarecare dispozifie pentru desen, am re-
dus una din inscripfil la dimensiunile until cl4eu ob4-
nuit, am desenat-o deaindoasele pe o bucatti de lemn
de teiu, st cu un cufita de buzunar am siipat In re-
lief toatti inscripfia, pe care tipograful mi-a tiparit-o
in mal multe exemplare. Lemnul de teiu era bun pentru
literile de o chioapil ale tipografului, dar se whia
and säpam litere mid 0 cerdace deasupra rânduri-
lor, care mil sileau sti sculpiez caractere de ctifiva

www.digibuc.ro
02 ARTUR 60110\781

milimetri. Cu toate lipsurile din corpul literilor, cau-

zate de aschierea lemnului, incercarea mea I-a entu-
ziasmat pe Beldiceanu : 41 vedea opera intrupata. lln
lemn mai tare, special pentru xilografie, si câteva
inskumente fine trebuia sa-mi procure Beldiceanu,
eu eram gata sä intrebuintez o p3rte din viata mea,
pentru lucrarea care ar fi trebuit aduc5 lui atâta
multämire. Imprejur6rile au fäcut, ins& ca intentia
noasted sa nu se poatä indeplini.
Ca poet, Beldiceanu este aproape uitat ; si acei
putini, cari mai pomenesc acest nume, it cunosc in
prima faza a productiunei lui poetice, faza care ni-I
aratä sub influenta lui Alexandri. Eu cunoscut
pe Beldiceanu când era framântat de ideia ungi forme
nouii a poeziei.
In disculiunile, färà de sfârsit, asupra acestei ches-
tiuni, Beldiceanu sustinea ca poezia, asa cum o cu-
nosteam noi pe atunci, si-a trait traiul, si &A nu mai
merge cu insirarga imor cuvinte, in alcatuirea versu-
rilor ritmate si rimate, dupil vechiul calapod, versuri
in care se zugrAvesc niste sentimente false, ski:Hue
de sufletul pretinsului poet, eamnatiunile fantaziei unor
minti bolnave. Dragostea, zicea dascalul nostru, nu
mai are ce cäuta in poezie ; au cântat-o, in cursul
atâtor veacuri, atâta sumedenie de poeti,--si unii aa
de bine si de frumos,incat tot ce s'ar mai spune
astiizi, ar fi o ridiculä plagiare. In poezie ni trebue
un fond nou. i ca sä ni dovedeased noted ca un
asemenea fond se poate gàsi, ni-a cetit inceputul unui
poem, Pämântul", care-i consumase multe nopti, si
in care povestea formarea pàmântului si a vieluitoa-
relor cari-I locuesc, incepând dela moren5 i sfarsind

www.digibuc.ro
NECULAI BELDICEANU 95

cu idealul creatiunel Omul. Poernul acesta nu ni

cam plâcea; cred ea In alc5tuirea Jut, Beldiceanu a
fast influentat de reminiscentele studiilor favorite din
tinereià, care mai târziu 1-au determinat sa scoatà in
lost o revisth : Lumina", in care a inceput un studiu
asupra timpurilor haotice, si despre care Contempo-
ranul" nu a vorbit tocrnai bine, sustinând ca autorul
nu ar fi tocm i :in .curent cu ulUmul cuvânt al stiintei
in aceasta chestiune.
Dned fondul poeziet, contemporane lui, nu-1 mullä-
mea pe Beldiceanu,li. rma il indLna. Ni cerea cu
insistentà o form& nousä. Si când, enervati, ii cerearn
sâ ni lamureasca bine ce intelege el prin acea forma
nou6", ni-a cat niste versuri cart ni-au placut. Si in
adev8r di forma era noul Nu mat erau versuri nu-
marate pe degete, ca sA lash un acelas numär de si-
labe, ci poezia loath era dephatâ p niste versuri
cu tofu! neegale, ca nurralr de silabe, alternând versuri
lungi cu altele de câteva silabe numai, cam cum se
scrie asiäzi de unit poeli, a cärora formä a intre-
buintat-o Beldiceanu cu mull mai inainte.
Ideia de nou" in aria il obseda pe Beldiceanu; si
in goana duph acel nou", ajunsese chiar sä tiplireascA
pe hârtie de invillit masline, poeziile in care si-a topit
o parte din sufletul lui, la moErtea lui Sorin, copilul
frumos i dràgàlas, a cäruia perdere a contribuit
mult la dezastrul sufletesc, in care s'a i stalls Bel-
dicea nu.
Neegal in Late manifestarile vietil lui, aceasta noth
caracteristica a pAstrat-o mai ales in poemul Pilmtm-
tul", care trebuia sä marcheze o era nouà in istoria
poeziel noastre. Poemul avea un fond nou, dar forma

www.digibuc.ro
 94 ARTUR OOROVEI

versurilor era tot cea veche. Poate îns c i cugetd-

rile lui desraidajduite nu le ar fi putut intrupa in alte
versuri, decât de acele lungi, care par firesti pentru
exprimarea
In Piimâniul", Beldiceanu are versuri admirabile ;
nu stiu dacd se mai pilstreazd undeva manuscrisul
acesta interesant; din tot poemul lui imi amintesc
eceste versuri
Când vezi, in raze mintii, acest moluz de timpuri,
Frumoasii epopee cu valuri drept Olimpuri,
Cu adâncimi de ape ce-s tulburi ca Infernut.
Cu secoli ce-s o clipa aláturi cu Eternul,
Te prinde-atunci mahnire, te'ntrebi de unde vii,
De ce sunt umbre'n raze, de ce sunt morti l vii ?
silt pare rfiu de umbra ce pe nisip o
Când slit cfi vine vfintul sterge ai tfil pasi.
Versuri poliritmice, asa cum le concepea el, a scris
Beldiceanu si in Dorman", o dramd istoricA in patru
acte, un libret pentru care Eduard Caudela si Dr.
Otremba au cornpus muzica.
Opera aceasta, rarnasä necunoscutä la noi, s'a re-
prezentat, cu succes, pe scena din Viena.
Actiunea se petrece in anul 138 dupd Cristos, inteo
colonie romand din Dacia transalpind, la urcarea pe
tron a lui Antoniu Piul. Dorman, fiul lui Galan, seful
unui trib de dad, e crescut de Clodiu, proconsulul
roman, a ciirula nick Valerie, iubeste pe Dorman.
Valeria aflA di Dorman iubeste pe Menia, i cânl5,:
Iubeste pe alta-- zeilor I
Ce sfi ma fac ? Oftárilor
Rupett firele
Vietii ; mirele
ITtimil vie

www.digibuc.ro
NECULAI BELDICEANU 95

SA vadA, in groapii,
Cum dragostea de vie
Se'ngroapii I
Menlo, Menlo, cruclA rived,
Când särutari if i va da, o
0 fried te princla I lar umbra muströrii
Ca negura serit
In ceasul cel ràu
Coboare pe sufletul
Zgomot de luptA ucigasii I
Moarte, nu ft laà
Cruf A-I I
Alege-fi alt fAl.
Moaril toll Dacii, cadii ca spicele de grfiu pe Ian
Cerul sA se risipeasa,
Numal el, Dorman,
Triliascii I

Cand ma gandesc la Beldiconnu, gasesc momente

in viala lui pe care nu i-o pot concepe fara sa-mi fa-
sara in rn:nte si Eduard Gruber, care parca-1 corn-
plecteazii. $i mi-i frica sa nia intreb deed nu cumva
prietenia cu acesia nu i-a grabit, daca nu cumva chiar
i-a produs, supraexcitarea nervoasa, care a fost fatala,
.si unuia i celuilall. Poate era o prea mare afinitate
intre ei ; poate erau menili sa eiba acelasi sfarsit.
In cercul nostru literar, Gruber era vesnicul educator
de lucruri senzajtonale. Cautand mereu o cale neba-
tuta Ina pe care sa ajungi in yea Gruber desco-
perea, in lumea stiintifica din Occichnt, lucruri necu-
noscute in apropiere de hotarele Asiei, si ne lined in
curent cu toata miscarea. Pe el it interesau, in special,
studiile psihologice ; II iateresa hipnotismul si celelalte
chestiuni, pe care mahaleua noastra le confunda, si
poate inch' le confunclii, cu mesele ce se invfirtesc prin

www.digibuc.ro
 96 ART1.111 OOROVE1

cash*, purtate de spiritele care vin in contact cu lumea

pâmânteascii, prin acest mijloc ciudat. Cetitor pasionat,
Gruber nu se despiirtea de Revue scientifique", de
,le Livre" i mai cu osebire de Analele dela Salpe-
trière, pe care le purta vepic in buzunar. In orice
discutiune, el gisea prilegiul sâ vorbeascii de Charcot,
de Ribot, de Binet i de alti savanti, ale criror lucrari
ni erau acuma familiare, grape stkuintelor lui Gru-
ber; el ne fâcea sa le cetim sau ascultilm pe el
cetindu-le.
Inteo zi, Gruber infra ca o furtunii in cash* h Bel-
diceanu i, abia rfisuflând, scoate un jurnal frantuzesc
§i ni cite0e sonetul, astäzi cunoscut, dar atunci cu
totul nou, al tui Arthur Rimbaud :
A noir, E blanc, / rouge, U vert, 0 bleu, voyelles,
Je dirai quelque jour vos naissances latentes.
Ce discutii au stArnit versurile aceste bizare ce
sarcasme la adresa lui Gruber, ce nedumerire pentru
unii I
Peste câteva zile, tot la Beldiceanu, cete0e Artur
Stavri una din poeziile lui frumoase, pe care o
sese in ultimele zile. Când ajunge la versurila :
Rand pe rand, et 'ncet, In tristul fintirim batrfin l sfant,
Lin se scutur liliecit clatinatt de-al noptit
Beldiceanu sare din fundul patului i spune di el
vede versurile acestea intr'o culoare albastrii.
Unii zimbesc, crezând câ Beldiceanu vrea
oc de Gruber. Acesta lush' dri o explicare Ioglcâ
captului : Beldiceanu are ceea ce se cheamii auditie
foloreth", Probnbil câ pentru el litefa I este de eu-
www.digibuc.ro
 NECULAI BELDICEANU 97

loare predominand litera I, culoarea predominanta a

totalulut acestor versuri trebuia sa fie cea albastra.
De atunci s'a legat, infra Gruber si Beldicenu, o
prietenie speciala, o intimitate care excludea prezenta
multora dintre obisnuifii cercului nostru literar. Si Bel-
diceanu s'a supus unor experiente, unor cercetari a-
supra mintii lui, care au contribuit sa-I desechilibreze
complect.
Om normal, nu era Beldiceanu.
Intinse relaliuni sociale nu avea. Ocupatiile lui il
tineau legat de casa in care-si gramadise cartile si
comoara de antichitati; dar pentru pu:inii cu cari venia
mai des In contact, era considerat ca un om cu de-
fecte. In realitate 'MA nu-I pricepeau.
Ca un mare defect i se socotea gelozia, carei fa-
cea si lui nemultamiri, precum altora li pricinuia ne-
placeri. Dar gelozia lui nu era ca a tuturora.
Pe la finele lui august 1888, am asistat la o scena
penibila.
Eram In Radaseni, la parintele Lates, socrul lui Bel-
diceanu. Era nunta unei nepoate a parintelui. Si atunci
se nimerise in localitate profesorul A. D. Xenopol din
Iasi ; aduna note pentru un articol despre acest sat,
pe care I-a si publicat, dui:Ca cat imi aduc aminte, ca
foileton inteo gazeta. Se Infelege ca un asemenea
oaspete a fost invitat la petrecere. Ce scene de gelo-
zie a facut Beldiceanu I Imi sta i acuma in minte, cu
fata lui desfigurata, cu gesturile dezordonate, cu gla-
sul detunator, plangandu-se si blastämandu-si viala.
Ce gelozie putea sa-i provoace Xenopol I 51 cu
toate ca nu gasea nicio vinovajie fiinfei care ar fi
trebuit sa fie complice in motivele unei gelozii, el
7

www.digibuc.ro
 98 ARTUR GOROVEI

fácea scenele acestea, care te indreprátiau s te intrebi

de nu cumva ai in fata ta un nebun.
In curs de ani intregi, pe Beldizeanu 1-a persecutat
gelozia nejustificarti, care 1-a chinuit intreaga vialL
si adeseori atras o desconsiderare, daca nu un
sentiment de neincredere, din partea prietenilor lui
celor mai buni.
Gelozia aceasta a cântat-o in multe poezii; si a
cantat-o inteun poem, serfs tot in versuri de forma
veche.
Poemul acesta, ramas filra Min, nu stiu dacti a fost
ispravit :
Pe prichiciul de fereastrii, dusä 'n lumile
Zoralia stä si-o 'mbatä dicorcala dulce-a
inacit se duce, incotro ? nici ea nu Vie
Dintru'ntlit nedeslusite, ftiril sir incep VI vie
Amintiri icoane Verse, clipe rnoarte in zadar
De iubire 'n astii viará n'a'nsemnat un rând rniicar.
L-a luat pe Loghin doarii ca sà fie märitatil;
Nu-I urifiste, dar de sigur nu i-a fost drag niciodatä.
Loghin e poetul insusi, care are un dusman :
Doria, cat e de Mau., ce &bin la ea priveste I
Si mai ieri, la Nicolina, 1-a vorbit-au multe
S'a %cut di nu-1 pricepe, dar i-i drag ca sii-1 asculte
E frumos la 'nfiifisare i e pui la ran&
$i ce bine 'ntoarce vorba: e Vret ca o vadanii.
$i tot fuge ea de dfinsul, dar ii place ca sä-1
Nu mai vrea iasä 'n cale. Nu se teme c'o
insalä ea biirbatul
Doria e o fire pervers8 :
Lângà foc, pe-un scaun, Doria cufundat in gânduri sede.
Ce frumoasii-i Zoralia 1 Inainte-i parcii-o vede;
Din reiratecul din sobii, doi ochi mart it ard privirea.
,,,Trebue s'o scot din minte",

www.digibuc.ro
 NECULAI BELDICEANU 99

Isi tot spune : Nu se poate ca s'o las de-apururi pradä

Altei guri si altor bride. Vrau la pieptul rneu sä cadä.
Loghin o iubeste, sigur, si-a lubi-o viafa'ntreagg,
Dar de dfinsul nici nu-mi pasä. Desi mie nu mi-i dragä,
Totusi dor nebun ma prinde de-a o sti c'ä este-a mea.
Gelozia lut Beldiceanu nu era boala oamenilor de
rand ; ideia ca numai gandul cuiva ar putea sa se
instraineze de dansul, facea s'a sufere chinuri grele,
sufletul acesta zbuciumat de nerealitati.
Astfel preglitit sufleteste, Beldiceanu puLa sa fie
tulburat de cercetarile lui Gruber, care descoperise
in el cel mat complect, cel mai complicat subiect de
auditie color ata, citat in studiile cunoscute 'Ana atunci,
si probabil si OA astazi.
Minunat de cele ce descoperea, Gruber banuia, la
inceput, ca Beldiceanu simuleaiii, si-mi spusesa odata
vorba cruda ca Beldiceanu minte". Mai pe urrna, si
dupa o serie intreaga de experimentari, si-a format
convingerea despre sinceritatea subiectului lui de studil
st savantii specialisti din strainlitate i-au confirmat
aceasta sincerilate.
Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri
extraordinare; si Gruber, om inteligent si cu o vointa
si o putere de munca neobisnuitä, a stiut sa-1 pule la
contributie pentru a-si crea o situatie de invidiat, 'in
lumea celor finfatati.
Dupa ce Beldiceanu a recunoscut 'di are auditie
colorata, se faceau sedinte la care asistau nurnai pu-
tint si dintre cei mai intimi, si cand Gruber se arata,
adeseori, ingenios.
Beldiceanu percepea o culoare pentru fiecare Merit
din alfabet; distingea, prin urmare, o gama foarte

www.digibuc.ro
100 ARTUR GOROVEI

variata de culori. De notat este c, in nenumaratele

cand controlam, el vedea aceiasi culoare pentru
aceleasi litere, i cand it rosteat un cuvant, in aceiasi
secund îi spunea bandele colorate sub care ti aparea.
Gruber a descoperit la Beldiceanu si alte fenomene
similare, in afara de audifia colorata. Pentru ftecare
litera el simfea un gust deosebit, un pipait, o tern-
peratura, o rezistenla si motilitate deosebite; avea,
ceiace se numeste : gustafie, olfacfie, tactilitate, tern-
peratura, rezistenia si motilitate colorata.
Chestiunile acestea le-a studiat Gruber, cu rnulta
inteligenfa, si pe cand la lasi, unii dintre not Ironizau
pe Beldiceanu ca la rostirea sau la reprezentarea unei
anumite litere, el stmte cA mankinca rabdari prajite",
ca pipaie o blana de jder, ca miroasa un crin sau ca
are altfel de senzafiuni, greu de zugravit prin vorbe,
la Londra, in 1892, la Congresul de psihologie ex-
perimentala, Gruber, incurajat de celebrill Gallon, ist
desvolta conferinfa despre audifia colorata, in care
vorbind despre 'subiectul studillor lui, despre Beldi-
ceanu, il descria ca pe un orn de o mare distincfiune
intelectuala: Este in acelasi limp un poet de mare ta-
lent, un novator in literatura romaneasca si un arheo-
log dintre cei mai distinsi. El singur, fara sprijinul
vreunei societrifi stiinlifice sau al guvernului, a facut
cele mai importante descoperiri preistorice in Romania.
In acelasi limp el cultiva paleografia, epigrafia si is-
toria civilizafiei romane. E un om extrem de constiin-
dos in toate cercetarile sale, convins de inaltele da-
ter% ale investigatorului, nu se plictiseste niciodata
pentru observafiile psihice, are darul de a se analiza
cu o extrema finefa i taxi mila. Aceste eminente

www.digibuc.ro
 NECULAI BELDICEANII 101

calla de subiect i de observator m'au pus pe calea

acestor cercetaria.
Ma este. Dar studiul acestor fenomene, fie di sunt
de domeniul patologiei cerebrale sau a fiziologiei
normale, l-a obosit pe Beldiceanu, isunt convins
a contribuit la sfármarea echilibrului unei minji, care
nici iwt nu era normalii.
Si astki inca mä' intreb ce trebue sa cred despre
afirmarea lui Beldiceanu, ch. el simte viafo de celuld;
se simte pe el om celtdd cu toate insusirile omului-om.
Uneori se autohipnotiza i cädea in stare de incon-
Oentä.
Inteo zi, intins pe pat, cu fa fa in sus, dicta lui Gru-
ber nWe observajii. Vorbea rar i cu oarecare greu-
tate. In spusele lui amintea ni*te ochi mari 0 umezia,
ochii aceia care-I duceau la paroxisme de gelozie §i
pe care-i fâcea sa lacrameze f4a de adeseori. Dicta
in persoana a treia. Dela un timp tace. Gruber il in-
trebâ dadi mai vede acei ochi. Cu fafa contractatii,
Beldiceanu incepe sä dicteze din nou; 0 când i s'au
cetit paginile, a afirmat cii tolul s'a petrecut in stare
de inconstienfâ.
Judecând dupa cele ce se petreceau cu mine, cred
cii Gruber a fost mult influenfat de natura studiilor
ce fâcea cu Beldiceanu, care au contribuit sti-i obo-
sasdi i lui nervii.
Eu asistam numai câteodatä la edinfile lor i as-
cultam pe Gruber istorisind rezultaiele la care ajungea,
0 incepusem sä observ la mine oarecare tulburâri
nervoase. De multe ori nu puteam sii dorm ; aveam
halucinalii hipnagogice, vedeam oameni farii de capete
0 auzeam glasuri rostind cuvinte necunoscute in vo-

www.digibuc.ro
 102 jurfuR 64DRON78f

cabulare. Gruber incepuse a se interesa si de mine

si gäsise el, in nenumäratele statue ale clasificafiilor
ce filcuse, o cutiu15 in care sa Nike i pe Ezbazek"
al meu : in una din halucinatiile mele väzusem o ins-
criptie, deasupra usei unei case, pe care cineva neyA-
zut mi-a cetit-o cu glas tare : Prix du mentor Ezba-
zek".
Oarecare imprejurki au provocat o rAceala
intre mine si Beldiceanu; am inceput sA-1 vad mai
rar i apoi nu ne am mai intâlnit. DupA câtva limp,
in urma unor scrisori ce am prima dela el, m'am dus
la Iasi, anume ca sA avem o explicatie. A urmat o
scenA care ne-a tulburat pe amândoi; si ne am des-
partit strângându-ne mâna, el tot neIncrezator, eu sim-
tind aceiasi compatimire pentru suferinfile lui, pro-
vocate de o hirner5.- $1 de atunci nu ne am mai vAzut.

www.digibuc.ro
EDUARD GRUBER

Un nume necunoscut generatiei de astazi, desi poate

fi dat ca pilda omului care nu cunoaste oboseala, si
pentru care nimic nu pare cu neputinla.
Imm, prin nastere, putini vor mai fi astazi in Iasi,
cari sa-0 aminteasca de tanarul nalt si slabanog, im-
bracat yesnic in o redingota ale carei pulpane 11 ba-
teau genunchii, si purtand o palarie nail& pe care o
linea in mana, pe ceasuri de caldura.
Fiul unui arhitect din München, Gruber a mostenit
caracterele rasei : cinste, munch si devotament. Daca
ar fi trait in alta parte a pamantului, ar ft insemnat
ceva pe rabusul lumii stiintifice; la noi, a trebuit sa
moarä nebun.
Am lost prieten intim cu el; caliva ani am fost ne-
desparliti; nu am avut nimic de ascuns unul pentru
altul, si ma intreb daca astazi mai sunt cu putinta
astfel de legaturi sufletesti, in lumea asta pentru care
multe sentimente, chiar daca ar fi cunoscute din nume,
par cel putin ridicule.
WO lui Gruber a fost o vesnica lupti, ca sa poata
cuprinde cat mai mult, cu mintea lui setoasii, si poate
ca sa-si satisfaca dorinta fireasca de a fi si el cineva"
in lumea celor alesi.
A facut literile la Universitatea din lasi, unde a luat
licenla in 1884, prezentand ca teza un studiu asupra

www.digibuc.ro
 104 ARTUR COW:WEI

genului elementelor latine in rornâne0e, in comparatie

cu celelalle limbi romanice. Filologia, ins5, nu era,
nici atunci, o cariera la noi. Ar fi trebuit sa se duc5
profesor la vreun gimnaziu din provincie, ceeace 1-ar
fi inmormântat chiar dela iaceputul vielii, i atunci a
fost nevoit sa se multmeasc i cu o catedrä de
geografie la coala comercialä din Ia0.
Catedra de limbi slavice dela Universitate il ispitea.
In 1886 îi ia un concediu de un an, i pleacä la
Paris, unde face studii la Sorbona, la Ecole des Hautes
Etudes, la Ecole des Chartes, la Collège de France,
la Scoala de limbi orientale, i a muncit din rasputeri
ar fi fost in stare s5 asculte cursurile i altor
daca ar mai fi fost i allele. Si cu toat5 munca is.
tovitoare ce a pus, inima lui nu a fost închis i pen-
tru alle simtiri, i de multe ori mi-a vorbit despre o
dragoste care 1-a fäcut &a-0 imblânzasca o rana ve-
cha, de pe când era student, dar care mai sangera
pe vremea când 1-am cunoscut eu. Clotilde Morel
murise, i ullima ei scrisoare, pe care amândoi o
mai reciteam, ar5ta c fata aceasta nu era o fiint5
de rând.
Pentru catedra de limbi slavice, Gruber a concurat
n'a izbutit. Cu deosebire, ins5, de alti concurenti,
el recuno0ea c d-1 Bogdan era mai bine pregatit.
Concursurile parch' ar fi fost o manie a lui Gruber.
Imi aduc aminte, cu un fel de spaimil, de zilele
noptile petrecute de el cetind, mâncând cu cartea in
mânä, i dormind numai patru ceasuri, ca sä prepare
un concurs pentru catedra de Istoria Artei la coala
de Bele-Arte din Ia0. Dela filologia slava trecuse la
Istoria Artei, dar a reuOt un alt concurent, pe care

www.digibuc.ro
 EDUARb GRUBER 105

nu-1 mai considera superior, d-1 Meederu. Atunci 1-am

vazut furios, pe omul cumpfitat de obiceiu.
In 1888, cand am legat eu prietenie cu Gruber, el
era in cautarea unei forme definitive a lucrärii Stil
Gändire", chestiune despre care finuse o conferintä
la Ateneul din Bucureti, i in urma cfireia obtinuse
chiar o subventie dela Ministerul Instructiunei, pentru
a se duce in sträinätate sä studieze....Ce ? Filologie?
Istoria Adel ?... AO I Trebuia sä studieze starea hi-
gienicä in colile din Francia i Germania"... Si doar
ministru era Maiorescu.
Gruber, ins& a fost mai deOept: a incasat subven-
tia, a plecat in sträinfitate, a uitat filologia slay& a
uitat Istoria Artelor, i a studiat psihologia.
Cercul literar dela Beldiceanu, i Albumul literar"
care trebuia sä fie o icoanä a intregei noastre activi-
täti, au fost lucruri care 1-au preocupat aa de mult,
cä parcil viata lui nu ar mai fi avut §i alt scop.
Iatä Insä ca un alt zbucium it plinde0e, i bietul
Gruber, prins de patima unei alte dragoste, nu mai
are lini§te, i incepe din nou sä scrie versuri, al caror
meOesug credeam crt-1 uitase.
Gruber facuse i versuri, intr'o vreme, 1 din pri-
cina lor i§i stricase unele prietenii. Erau oameni ciu-
dati, cari nu voiau, in ruptul capului, sä gfiseascfi
vreo valoare literarä Ofeliei", versuri la care el finea
o:ta de mult :
Peste codri pare-adânca,
Apele soptesc sub stfincä
Vraja negrelor viirleje
Oh L opriii, milndra fecioara

www.digibuc.ro
 1(16 AinuR 601ZONti

E riipitil I 0 doboarli
Valu'n recele tut mreje I

Ape le soptesc sub stfincii,

Peste codri pace-adiincä 1
Nu era copil, pe vremea aceea; näscut in 1861, la
27 de ani el facea copilarii.
Noaptea, pe când se rnai stâmpära lumea prin case,
treceam cu el prin tintirimul bisericei Sf. Teodor, sä-
ream gardul inteo gradina vecink si de acolo in curtea
casei galbene, cu dou5 rânduri, ca sa priveascA, pe
fereastra neoblonitä, pe studenta gratioasà, care se
fâcuse acum stap-ana pe inima prietenului meu. $i o
iubea cu toatä patima, siceea ce nu s'ar crede
in dragostea din urmä se reflectau amintirile altor
dragosti de mai nainte, incât adeseori mä intrebam :
pe cine iubeste Gruber ?
Ca un reflex al acestei nedumeriri, când il vedeam
câ-si indreaptà pasii bairn intimpinarea dragei lui, ii
cântam : Ylang, Ylang pleacii voios la Terbelcheto-
nora", cuvânt care cuprindea unele silabe din numele
foastelor lui simpalii.
Gândul lui nu era sa caute aventuri ; avea intentii
serioase, voia sä se insoare, dupti cum it ispitise
inima si cu celelalte, dar nu avea noroc: când cre-
dea all atinge tinta, tocmai atunci primea räspunsul
care-1 fAcea sa se ingälbeneasca si sii tremure. Emo-
tia se sfärsia cu lacrami, si apoi alte preocupari if
intunecau suferinta.
Cu toate cä avea destule motive care s5-1 amarascä,
Gruber era vesel. Isi iubea mama, o femee bolnavi-
cioasa, din care pricinfi era asprä si putin sociabilä;

www.digibuc.ro
 EibuARO cumbl. itif

de51 ma intalneam cu Gruber, in fiecare zi, eu pe

mama lui nu am vazut-o niciodatii, dar niciodata nu
1-am auzit facand o aluzie macar despre nemultami-
rile ce avea in casa. Orice ar fi avut pe suflet, intre
noi era vesel, 5i totdeauna gata de glume.
Intr'o zi, prin Maiu 1889, vine la mine Artur Stavri,
5i nu ma gase5te acasa. Pe o bucata de baffle, el
imi scrie :
Si tot mai singur, mai th'cut,
Mai uithtor de-al urei glas,
In lumea dragostei pierdut
Tu riltce§ti hill popas,
si-ml pare, zici, cu dulce glas
Durerei tale : bun ramas.

In aceia51 zi ma cauta 5i Gruber. Vede versurile

lui Stavri, caruia noi ii ziceam copilul", pentruca era
foarte tanar, 51 scrie 51 Gruber :
Miilaiul vrabia-I viseazil,
Copilul tifs suspineaz5,
De soare, lung, colibri
Ni clintä gingawl Stavri.

Gruber, care avea sa-mi fetch* ci comunicare, ma

cauta din nou, 5i ma a5teapta destul de mult, ca sa
aiba vreme sa ma cimileasca :
Cinel, clnel :
Cine-i Man, chiclazariu,
Cu mustecioara in abiu,
Pe-al märii lan un strop de spumA,
Purtat de Whit, batut de bruma ?
Anel, And I

www.digibuc.ro
 108 AkTUR 0010\7E1

Cinel, ctnel:
De zece si de dour, ori
Amorezat, plin de fiori,
Cine, In viata lui, spuneti-mi,
A fost ? Pricep. Da. Räspundeti-mi :
Tot el, tot ell
Gluma lui Gruber facea multe aluzii. Chiclazariva
imi ziceau prietenii, dupii ni0e versuri ale lui Beldi-
ceanu, care inteo poezie intitulata prietenie", ma
numea : cu ochi ciclazariia. Anel, porecla cu care
ma botezase Stavri, avea o istorie intreaga. Eu imi
scriam, inteun Jurnala, impresiile mele zilnice ; un
caiet era intitulat Disecare psihologicaa, 0 in ade-
vàr nu ma crufam de loc in aprecieri asupra mea
insumi. Gruber, care fia twi de mulle, i cuno0ea
parte din insemnarile mele, ni-a vorbit despre Jurna-
lul intim al lui Amiel, un scriitor elvetian, unul dintre
cei mai pesimi0i, care numai dupa moarte, cand
prietenii i-au tiparit volumul, s'a facut cunoscut i a atras
atenfia asupra observafillor fine ce inregistrase,
care serveau, in acelai timp, i ca material de studii
pentru psihologie. Stavri a iscodit cuvantul
dintr'o gluma de care facea in fiecare minut.
Pe aceia0 foaie de hartie, Gruber, care se prega-
tea sa plece in strainatate, a scris :
Prietenilor mei
$1 voiu pleca tot inainte,
Dar in cea lars de morminte
Ramfine dorul meu ferbinte
De mine si v'aduc'aminte.
Melancolia lui Gruber 1-a inveselit pe Stavri, si a
scris, sub versurile lui Gruber :

www.digibuc.ro
 EDUARD GRUBER 109

St vet pleca tot inainte,

Dar in cea farii de morminte
Vei rämânea tot fära minte.
Gruber trebuia s5 plece la Leipzig, &A audieze cur-
sul de psihologie experimentala al lui Wundt. $i a
plecat.
Cu o mie de lei in buzunar, cu observalii asupra
lui Beldiceanu, fa sacul de cintorie, cu sufletul plin
de iluzii, si cu mintea preg5titA pentru mundi ordo-
nat.& a luat drumul
Wundt a güsit foarte interesante observatiile lui
Beldiceanu asupra simtului muscular", si Gruber a
fost primit sü lucreze cu profesorul Külpe, la aparatul
pentru reactivai sensoriale si musculare. Pe Wundt
l-au Interesat i observattile lui Beldiceanu asupra
Iurnii interne", si l-a indemnat pe Gruber sa le ci-
teasc5 la congresul de psihologie fiziologicä din Pa-
ris, care se deschidea la 5 August.
In scolile din Leipzig, Gruber a studiat chestiunea
cu care era Insarcinat de Minister, si in scrisorile lui
imi vorbeste cu entuziasm despre b5tranul Noeldacke,
directorul scoalei superioare de fete, o autoritate in
Germania pentru invarámfintul fetelor", apoi a plecat
la Berlin, in acelas scop. Aid am fost cu Galino de
am facut o vizità lui Tobler, col mai mare romanist
german. Vara aceasta o va petrece impreuna cu
.Gaston Paris in Bretagne. Amilndoi erau colegi si
elevii lui Dietz. Halal de asa oameni I".
Gruber avea un adev5rat cult pentru intelectualii
distinsi; aceastä nota caracteristick explicabila prin
origins lui germank It deosebea de noi ceilalti, cari
ca români adeväralt---nu numat cà nu ne entusiasmam

www.digibuc.ro
110 ARTUR GOROVEI

dar ne i balsam joc de caractere ca al lui Gruber.

Noi nu puteam concepe ca sä poarte cineva in buzu-
nar fotografia unui savant, de pildh, precum fhcea
Gruber, care nu se desparlea de icoana lui Stricker,
si parch se inchina numai la numele diferitelor au-
toritär, precum zicea el, cu respect si admirajie.
In Paris, la congres, 1'1 cuprind aceleasi friguri, in
contact cu lumea venith din toate phrfile phmttatului,
ca s contribue la limpezirea atätor chestiuni. Am
gsit un belg care se ocupa de audifia coloratil,
mi-a recomandat observafii in italieneste i ingleze$te.
Un rus mi-a indicat in ruse$te, un finlandez mi-a vor-
bit de un caz ce cuno iste el. Vezi dar ce proporfii
ii chestia".
La congres chestia a fost desbatutä pe larg. Asupra
audiflei colorate a facut o comunicalie Varigny, si
apoi am facut-o i eu. Caul lui Beldiceanu e cel mai
tipic, mai complect pân acuma. Am fost ascultat cu
foarte mult interes. Prazida Magian. Comunicafia a fost
giisith de foarte interesanth. Apoi s'a angajat o discufie
in care a vorbit Benedikt de la Viens. Am propus for-
marea unei secliuni pentru auditie coloratä 1 celelalte
senzafii duble. Am fost numiti eapte : un finlandez,
un belg, un sviferan, un german, un austriac, un fran-
cez $1 eu. Am fost ales de secretarul acestei secfiuni,
si azi am cetit raportul cu chestionarul de studii de
fault."
Intors in tarh, in septembre 1889, Gruber e luat ia-
rhi de curentul miscärilor din Iasi, de observafiile
aprofundate asupra lui Beldiceanu, si mai cu seama II
muncea gändul sit' se menfie cercul literar de odini-
Acuma Ii venise in ajutor prietenul Orig., Gri"

www.digibuc.ro
 EDUARD GRUBER 111

gore Alexandrescu, ale &Anil nuvele din Convorbiri

literare" erau bine aprecia!e de Maiorescu. Prietenos,
precum era, Gruber states in aceiasi casa cu Orig.
La 20 Ianuar 1890, imi scrie : »A venit Moriun. Asar5
a fost o intrunire literara la noi. A fost Xenopol, C117.
Creanga 1), Anghel, Popa Iel5chescu. Un asa entusi-
asm au provocat poeziile lui Raul Stavri, Incat cat pe
ce voiam s5-1 d5m o telegrarn5. Noi am cumplrat
dela Martin editura operelor lui Creang5".
Gruber intelegea prIetenia intr'un chip neobisnuit la
alt5 lume : cine-i era prieten, era pus in cunt cu
bucuriile i cu durerile lui.
La 5 Decernbrie 1889, pe o hartie indoliat5, mi-a
serfs la Barlad, uncle eram, mimai eceste cuvinte :
Alall5eri am avut durerea de a ingropa pe mama".
De ca ar fi trebuit mai mult sens, pentruca un pri-
eten s5-i priceop5 tot aznarul ce-i cuprinsase sufletul,
cand stiam cum iubea el mama /
La 5 Ianuarie 1891 scrie altfel: Te vestesc
cA In seara da revelion m'am logodit cu d-ra Virginia
Miele. Bucur5-te, dar I scriu aceast5 veste dupil
executia JogodnLei mele, si cu mama purtatä de a
ei, cad altfel nu stiu cand as fi scris chiar prietenilor
mei cei mai bunt".
Era fericit. Inteo scrisoare spuLle : M'am rein-
noit, m'am intinerit la suflet si minte, si caut sa irag
eel mai bun profit din mine insumi".
Tot atunci imi spune ca va publica un volum cu o
surd de poezii : »50 ale mele si 50 a Virginiei".
Volumul n'a mai aparut, si cine ar fi crezut c5

Creangli, fiul povesfllorulul,

www.digibuc.ro
 112 ARTUR GOROVEI

linistea cu care se mangala, era sa fie trecatoare, si

ca nu peste multa vreme se va transforma in zbuciu-
mul sfarsitului unei vieji asa de intense!
In toamna 1892 pleacii din nou la Leipzig, unde in-
cepe o munca istovitoare. M'am inscris la facultatea
filosofica, cum se numeste aci, si urmez urmatoarele
cursuri : istoria filosofiei la Wundt, foarte bine facuta;
psiho-fizica la Külpe. Afara de aceasta lucrez in Ins-
titutul de anatomie si la anul voiu face fiziologia.
Aceasta ocupaliune deja imi e destula pentru semes-
frul acesta : dela 9-12 dimineala lucrez la disecjie.
Am *Mat de preparat un picior; am preparat deja
muschii exteriori si acuma patrund in interior la vine,
artere, nervi. Vreo 2 zile la inceput ma incomoda
mirosul, acuma m'am deprins, parca lucrez de nu stiu
etind. Voiu lucre mush- cu deosebire sistemul nervos.
Dupa masa dela 4-5 am cu Külpe si dela 5-6 cu
Wundt. Afara de aceasta ma mai duc prin laborato-
rul de psihologie experimentalii".
Aceasta mundi, potrivita peniru un lanai' student
incepator, o facea Gruber la varsta de 31 de ani, si
dupii ce, cu trei ani in urma, facuse comunicaiii li
Congresul din Paris, si statuse alaturea cu atalia oa-
meni marl.
Dar, la Leipzig, isi mai petrecea vremea si cu alt-
ceva Aice am dat peste un american dela Hartford
care are audilie colorata foarte bogata, si foarte vie.
Mai mull, colorile sunetelor fundamnntale a, i, o, sunt
aceleasi ca la Beldiceanu. El -are o audiiie colorata
a numerelor, a zilelor saptamanel, a numelor de orase,
a sunetelor muzicale. Insfiirsit colorile ii desteapta
sunete. JI pofi inchipui bucurla mea, Verific tot ce

www.digibuc.ro
 EDUARD GRUBER 115

am lucrat cu Beldiceanua. 0 parte din viata lui Gru-

ber s'a scurs scriind scrisori. Am primit dela el uncle
de o lungime neobisnuitä, de zece 5i mai multe paaine,
scrise märunt si des, si cu o caligrafie färä de cusur.
Maiorescu Imi spunea ca tot asa de lungi scrisori
primea si el. Puterea de mu-A a lui Gruber era
uimitoare.
In august 1892, Gruber s'a dus la congresul de
psihologie din Londra, unda a avut sarisfactia de a-si
vedea -munca apreciatä. Ca un copil, vesel ca a ea%
pätat o jucärie, el imi scrie: Nu-1i pot 1nsira multe
de succesele mele dela Londra. Am fost strälucit. Am
fost felicitat de cei mai ilufri psihologi englazi, Iran-
cezi, germani, etc. 0 mul;ime au fécut cunostiintä cu
mine. Am fost unul din cei mai aplaudali. Sä spun
imi pare de bine, nu pot. Wid cä nu m'am muse-
latIntru nimic, când am Inceput aceste siudii; am vä-
zut dela inceput clar irnportanta lor cea mare. Insfâr-
sit Congresul dela Londra a consfintit munca rnea de
4 ani de zile. Azi am primit o scrisoare dela Myers,
unul dh cei mai ilustri, secretar al Congresului. lu
transcriu sfârsitul. jespère que vous avez trouvé
M-me Gruber bien portante. Je vous prie respectueu-
sement d'assurer cette dame que votre voyage valait
bien la peine si nous en jugeons par le plaisir et
scientifique que nous avons éprouvé à vous
voir et it vous entendre". Vezi, am si eu cu ce srt
mä fälesc I Am fost felicitat de marele Bain si de
savantul Galion (un fel de orn din familia Darwinilor).
Oalton a vorbit dupä mine si a adus fapte care ilus-
treazii pärerile mele. A apärut o dare de seamrt In
Times, si azi am väzut c l'Indépendance roumaine"
8
www.digibuc.ro
114 ARTUR COROVEI

ma trateaza de le savant professeur de Iassy I Sunt

razbunat acum de toti gogomanii, idiotii si invidiosii
cari mi s'au pus in cale".
Si asa era.Nu numai c ajunsese un subiect de
ridicul, pentru acei cari ar fi fost In masura sa apre-
cleze i insemnatatea studiilor ce intreprinsese Gruber,
cat.si puterea de munca ce desfasura omul acesta,
dar s'au gasit invidiosi cari, pentru a-i pune stavila,
staruiau la Minister, prin politicianii zilei, sa-1 retraga
insarcinarea ce-i daduse D-I Maiorescu.
Un altul, un simplu vanitos, s'ar fi multamit cu
laurii dela Congresul din Londra, si-ar fi trambitat
valoarea, s'ar fi gudurat pe langa puternici de ai zilei,
ar fi ajuns profesor univeraar,tot ce ar fi putut sa
aspire mai inaltar fi exploatat, ca multi altii, o si-
tuatie eftin castigatii. Gruber, insa, era din alta plarna-
deala. ReIntors in Leipzig, s'a pus din nou pe munca.
Si ce fel de munca I Wundt Ii daduse, ca teza de
doctorat, sa faca studii despre lumina specifica a
culorilor". Un profesor dela Praga, Hering, sustinea
fiecare culoare are o lumina a sa proprie, speci-
fica, pe care o rasfrange. Wundt voia sa verifice
aceasta teorie, in laboratorul sau. Dar studiul acesta
migalos cerea cunostinti de fizica, in special de optica
acustica. Acestea, la randul lor, se sprijina pe
niste rezultate obfinute cu ajutorul calculului diferen-
tial, integral si al probabilitatilor. lata-1 pe Gruber
afundat in aceste studii, pentru care nu mai stiu cum
puteau sa-i ajunga zilele vietii.
In invalmasagul acesta de ocupafii, auditia colorata
nu e neglijata. Gruber a alcatuit un lung chestionar,
asupra acestor studii, pe care l-a trimes la cinci sute

www.digibuc.ro
 EDUARD GRUBER 115

de intelectuali din Germania : scriitori, poeti, pictori,

muzicanfi, profesori, rugandu-i sg se observe pe ei
insäsi, dacg au aceste fenotnene, si sg-i comunice re-
zultatul. Cea mat mare parte, au räspuns, si tot acest
material, care avea sg serveascg la lucrarea lui fun-
damentalg, am putut sg-1 vgd si eu, cIasat cu matoda
al cgrui secret parcg numai Gruber II cunostea.
Imprejurgrile i-au lost favorabile pentruca pleiada
cgreia se adresase Gruber, sä puie oarecare interes
in chestiunea aceasta.
Tocmai atunci era la ordinea zilei, in Franfa, o ceartg
intre presa din Paris si acea din provincie, pe tema
audifiei colorate. Alfred Binet, un savant, publicase
un studiu de popularizare asupra auditiei colorate, in
»Revue des deux mondes". Georges Derepas, un
profesor din Toulon, II acuzli pe Binet ca a plagiat
aceastä lucrare dupg teza de doctorat a lui Jules
Millet, un tartar doctor ce murise in Senegal, de hi-
guri galbene. Situafiunea lui I 'et, la Paris, unde el
era ajutorul directorului labora'orului de psihologie
fiziologica, lucrgrile lui anterioare, pe de altà parte
apgrarea lucrgrii unui tanär inteligent, mort pentru
Franfa, in Africa, au fäcut ca chestiunea sä eie o in-
fälisare interesantg. Peste treizeci de jurnale din pro-
vincie s'au näpustit asupra lui Binet, cele din Paris
.l-au aparat, si rezultatul a fost cg toata lumea stia
ce este aceea audifie colored", si ajunsese pang la
cunostinta intelectualilor din Germania, prin repercu-
tarea, in lumea lor, a certalor din Paris.
Incidentul acesta s'a sfarsit ca intr'o lume adevärat
civilizatä. Derepas, prin o scrisoare cavalereascg, a
recunoscut ca a tratat prea sever pe Binet, dar cii si

www.digibuc.ro
116 ARTUR GOROVEI

meritul lui Millet l-a pus el in evidenjA. In disputa

aceasta a avut si Gruber inc6 o satisfaclie: ziarul
Gaulois" citeazA pe Gruber ca unul care a fAcut
cele mai bune studii asupra chestianai desbAtute.
hi 1893, Gruber a luat doctoratul la Leipzig
prin o telegrama de trei cuvinte, mi-a inpartAsit si a-
ceastil bucurie: Salutare. Doctor Gruber!`.
De la aceastfi datA incep sa observ o schirnbare
caratteristica in fiinta lui Gruber, si ma pune pe gân-
duri. Scrisul lui este alterat. Nina acuma scrisorile
lui puteau fi date ca model de caligrafie; literile fin
trase, dar lsând sa apara din ele un caracter ener-
gic, aveau aceleasi dimensiuni simetrice, un tot esle-
iic; delft o vreme, insà, se iveste o neregularitate
foarte contrastantä, caligrafia de odinioarà devina
aproape un grifonaj, multe cuvinte trebuesc gAcHe.
Lucrul acesta mA nelinistea. Unui prieten al nostru,
clind S'a inbolnävit si a trebuit sA fie retras dintre
noi, tot prin alterarea scrtsului i s'au manifestat pri-
mele simtome.
CAnd s'a intors in lark n'am putut vfid indatà.
FAcea un curs la Universitate, unde incepuse a-si ins-
tala un laborator de psihologie experirnentalä, o pa-
rodte a laboratorului din Leipzig. Scrisorile lui devin
mat scurte i in ele apare obosit. Entusiasmul pentru
vidja intelectualä din capitala Saxoniai, se transforma
inteo plictisealà, pe care o zugraveste chiar trivial :
»bine c'am seipat de parsivii cei de saxoni".
Pe la mijlocullui Martie 1904 eram in Constanla,
primese o carlä postalk fArA datà, semnatA de el,
1.Teza de doctoral e hauled& : .Expertmentelle Untersuchungen Ober die
Helllgken der Farhat,

www.digibuc.ro
 EDUARD GRUBER 117

dar cu scrisul si mai alterat. Zicea : Te salut din

vârful Predealului. MA duc la Roma, invitat oficial si
telegrafic de profesorul Lombroso. Ministerul mi-a a-
cordat un credit.' Ti-oiu scrie mai apoi mai multe".
In maiu primesc o alai scrisoare, tot la Constanta,
prin care rnA invitd sa stau la el câteva zile, la viea
dela Piscul Socolii, invitafie pe care o repetA in
iulie, când eram la Barlad, prin o cart5 postalk In
care cu greu mai pot recunoaste scrisul vechiului meu
prietin. In alte trei scrisori insistA mult &it vin la el,
având a-mi vorbi lucruri foarte importante.
Aveam presimfiri rzle. M'am dus sii-1 viid.
Gruber nu mai era acelasi.
L-am giisit umblând desculf prin vie; fAcea curs
lui Kneip. Mi-a aratat materialul de audilie coloratii,
adunat cu atâtea sacrificii, mi-a vorbit despre multe,
dar n'a atins chestia foarte importantAa pentru care
mil chemase. Am stat la el dour' zile, i am fost trist
inteuna: vedeam di se apropie un sfOrsit pe care mi
temeam sA mi-1 marturisesc.
Ullima lui scrisoare e din 17 Februar 1895, in care,
mi spune cA n'a putut pleca in Italia, din cauzil CA i-a
intilrziat concediul: acum prin april sau maiu gOn-
desc sfi fac o cull serioasA in alta parte".
Sfârsitut de care ma temeam, s'a indeplinit.
Luat si eu de alte grip, nu i-am mai scris, -si când
am aflat ce se petrece cu el, era zadarnic sii-i mai
scriu.

cczga)<gasa=

www.digibuc.ro
NIC11 G ANE

Cand m'am trezit eu pe lume, pe icu Gana nu

l-am apucat in Folticeni. In orasul acesta se nascuse,
aici îsi petrecuse copilaria, la tribunalul de aid fusese
judecator, si acuma se stramulase la lasi, de unde
yenta, mai in fiecare var.& sa petreaca in casa Orin-
tease& langa mama lui, tajaca" Ruxandra, precum
ii spuneam eu.
Eram neamuri.Tataca Ruxanda si bunica mea de
pe mama Calk-Ica Bors, erau surori. Teal lor, Cami-
narul Ionita Grigoriu, unul din fruntasii judetului, dela
prima jumatate a veacului !recut, se cobora dintr'un
batran Vasescu, 'Zeds din satul Nanesti, pe apa Sire-
tiului, in jinulul Putnii, care a trait cam pe la 1650
si ai carui urmasi au avut de purtat multa judecati,
cu vecinii cari cotrol i razasia Nanestilor. Ionit, ne
mai incepand in satul lid, s'a razlejit de neamuri, s'a
statornicit in judetul Sucevii, a facut stare, si ca sa
nu desminta traditia razasasca, s'a put si el de ju-
decafi, cu Vornicul Costache Konaki, care, ca sa poata
raslui o bucata din Nanesti, se jinea si el ca-i razas,
titlu pe care i-I contestau toate rubedeniile Caminaru-
lui, grin jalbele care le clacleu la Divanul tarn de
jos al Moldovii.
La fat Ica Ruxanda ne ducea mama foarte a deseorl.
Dupa cat imi aduc arninte, vizitele acestea nu-mi fa-
www.digibuc.ro
 NICU CANE

ceau mare plöcere. Si poate ca aveam dreptate. Pe

mama o legau, de blitrâna aceasta, amintirile unei
copilarii care mie nu-mi spuneau nimic, 5i stam cea-
suri intregi pironit p.e un scaun, lanai fereastril, ascul-
tând niste lucruri care nu ma interesau.
&HA in fundul unui divan moldovenesc, lâfaca Ru-
xanda invârtea, inteo man& un 5irag de metilnii de
chilimbar, 5i cuvintele ei pared urmiireau cadenta
boabelor, al diror *Ann scurt contrasta cu glasul
ei trögönat 5i jalnic. Aud pared 51 acuma convorbirea
ei cu mo5u1" Iorgu Vösescu, pe care, cum deschidea
u5a, 'II intimpina zicandu-i :
Veeeere lorgule, veeeere lorgule, taaare stint
b000lnava eu 1
Vörul lorgu ii söruta mane), o intreba pe mama :
ce mai fad, Ma55 7", iar la noi, copiii, nu se ulta.
Cum sä-i fi trecut lui prin minte cil peste un sfert
de veac era sa-mi fie socru 1 lar eu, cum sii fi bönuit
di in casa aceea, in care atunci ma plictiseam, 51
care acuma este a mea, voiu scrie amintiri despre
dân5ii 1
De sigur cil pe Nicu Cane 1-am vözut din primil
ani ai copilöriei mele, dar eu it fin minte numal de
pe vremea când eram in gimnaziu.
Casele noastre erau cam peste drum, 5i-mi aduc
aminte cri-1 priveam, in cerdacul casei lui, cum facea
picturii. Nu vözusem nici un pictor lucrândba cred
cii nu vözusem altä pictura afarà de portretul mamei,
atörnat intre oglinzile din salonsi a5 fi dorit sli-1
vöd la lucru mai de aproape, dar nu indrfizneam sii
urc scfirile.
Toatà vara, at sift Gene la Folticeni, mama nu ne

www.digibuc.ro
 120 ARTUR GOROVEÍ

mai ducea la tâtaca Ruxanda; poate chiar c i ea

se ducea mai rar. Si pared inteleg pentru ce se petre-
cea schimbarea aceasta, in obiceiurila de peste an.
Tatäl meu fácea politicd ; era liberal, si la niste
alegeri combâtuse pe Nicu Gane, conservator, dintre
cei cari ceruserá pedeapsa cu moarie. Luptele poli-
tice, si pe atunci, erau inversunate; animozitatile elec
borate aveau rásunet si in relatiunile de prietenie si
de familie. Tata si Gane nu se prea iubeau ; el nu
yenta la noi, si ca s5 râdä d tata, care era avocat,
it zicea ,Jules Fabre", numele unui maestru al barou-
lui parizian. Asta insii nu i-a impedicat sa devie prie-
teni, peste câtiva ani, cand s'au gásit amândoi sub
steagul aceluiasi partid.
Despre aciivitatea literarä a lui Nicu Gane, eu
n'am stiut paná ce nu m'am dus la Iasi, in clasa a
cincea, la liceul national. Lambrior ni vorbea despre
scriitorii nostrir, si pe Cane II pomenea lake fruntasi.
Intr'o zi am cumpärat cele douä volume de 0Novele",
de curând apárute la Tipografia National& si cu ele
am facut inceputul bibliotecei mele.
Mrejele politicei ráciserá iarài, prietenia dintre tata
si Nicu Gane, si atunci a venit vremea sa aud mai
mull vorbindu-se, despre el, in casa noasträ. Ca dizi-
dent liberaldin priciná ed se numise in judet un
prefect care nu-i era prietentata a scos, prin 1884,
o gazetii in care tuna si fulgera contra administratiei
locale, si contra acelora cari o sustincau; intre ei se
numära i Nicu Gane, care impreuna cu Alexandru
Wirnav-Liteanu, amândoi parlamentari, alesi in judetul
nostru, sprijineau pe prefectul care a stäpânit judetul
numai patruzeci de ziie. Despre Gane si Liteanu, go-

www.digibuc.ro
 1110.1 -0ANE 121

zeta noasträ nu putea sä spuie lucruri rele; facet/ in-

glume, dintre care unele destul de inteligente. Asa,
inteun numär al gazetei, vorbind ace0i dol, se spunea
sunt ni0e buruene oträvitoare, din familia ganea-
ceelor i a Iiteanogamelor.
Au ¡recut ani la mijloc, i pe Nicu Gane nu 1-am
mai vzut. Tajaca Ruxanda murise, casa era inchiriatä
0 el prin Folticeni nu mai venia. Când eram student
in Bucure0i, el era ministru, i de0 avea i acolo
un vr primar, pe fratele mamei mele, ales *i el de-
putat in judeful nostru, pe Gane nu 1-am intalnit nici-
odatä. In casa unchiului meu nu venia.; era intre damn
o ràcealà, care-i lines indepärtaji, din ,pricina unor
vechi chestiuni de familie, färä mare insemniitate.
Cand se ivea ocazia sä-si manifesteze sentimentele
de afecfiune, Gane nu states la gaud uri. Scrisoarea
lui, adresafti mamei mele, cu prilejul morIli
il aratil mull mai cald, de cum se arata in viata
zilnic:

IciO, 1889 lanuor 24.

IubiM M(4inc6,
Tocmal as/6z! aflu din tntdmplare despra nenoro-
cirea ce fe-au load. De odata Wei am wit sd cred
am telegrafiat lui Radii rugdndu-1 sd má tnftiin-
feze dacd e adevärat. Tot asMzi am fi primit rds-
punsul sdu care imi anunfd jatala ffire V care m'a
afins la inlaid.
Tu pierzi pe soful Mu 0 sprijiniforul intregel tale
familii, eu pe o mid 0 un amic sincer fa care am

www.digibuc.ro
 122 ÁRTUR OOROVEI

intálnit tokleauna ceildurd fi dragoste. Pierderea

penfru noi toli e foarte mare, i golul ce-I lasa In
familie va ji cu greu umplutDatoria lui Arthur e
de acuma de a se pune serios pe lucru in jafa I'm-
prejurdrilor grele ce se desrnuró dinaintea lui, de
a mind neobosit pentru a-0 face o carierd i de
a aduce o u0zrare jamillei sale. Sei fie sigur Arthur
cd munca onestä nu 'reimâne niciodatcl nerdsplâtifei.
Sfdlresc, iubild Ma0ncli, rugdnd pe Dumnezeu
sd-fi trimeatci mcingdere in suflet fi unindu-mä cu
voi toli pentru a depune o lacrimá pe mormóntul
mutt regretatului meu amic Gorovei, te 1mbräti0iz
din foald inima pe tine i pe voi toll.
N. GANE
P. S.Eu sunt bolnav de o fund de zile in la0, i
abia dupa o saptämänä voi fi poate in stare de a
pleca la Bucure0i.

Cu toate c5 eram afectos cu toil cei din familie,

pe Nicu Gane if consideram ca sträin : nu ne lega
nimic sufle1e0e. Cand if intâlneam, cateodata, din In-
tämplare, ii ziceam Cucoane Nicule", i el imi zicea
domnule". Pästrez o carte de vizitä a lui, nu tiu din
ce an, in care scrie 1a: N. Gane, roagä pe d-nul
A. Gorovei sä-i indice ora and it poate vedea, färtt
a-1 deranja".
Eram, pentru el, un indiferent.
Ciind am scos revista Sezâtoarea", i-am trimes-o
0 lui. La inceput va fi crezut ca-i o Incercare copilä-
reascä, i nu i-a dal nicio atentie; dar mai pe urmä,

www.digibuc.ro
NI11 OANg 123

dupg cum el singur mi-a marturisit, munca mea si

sfaruinf a intr'un lucru care nu renteaza", m'a apro-
plat de inima lui. Poate di era, in sufletele noastre,
aceiasi repulziune pentru afaceri", care l-a stapanit
pe el toata viaa, i la sfa:situl ei a ramas mai sarac
de cum intrase. Si doar omul acesta avusese atatea
ocazii sa se imbogafasca Fusese Primar al Iasului,
fusese reprezentant al natiunei", ministru fusese, dar
nu avea simful practic", n'a stiut sä tragil niciun fo-
los din toate aceste situafii", precum faceau alfil
din jurul lui, si pentru a-si Ingradi nevoile viefii, s'a
viazut nevoit sift-0 vanda mosia parinfasca.
Indiferenf a lui Cane scadea, cu cat se Inmulf eau
volumele din 5ezatoarea", si din domnule" de mai
nainte, incepusem a-i fi iubit nepot".
In 1905 Ii luasem cu chirie casa din Folticeni, In
care trebuia sa ma mut la Sfantul Dumitru. La 21
Octombrie imi scrie: Iubite nepoate, Ili mulfamesc
foarte mull pentru bunatatea ce al avut de a ma pre-
veni despre nedreptatea ce a voit sa-mi hied comi-
siunea de recensiment. lata if i trimet suplica mea de
apel, o procura in alb pentru a Insarcina pe cine vei
crede sa-mi susfie drepturile la comisiunea de apel,
cum si contractul vechiu cu doctorul Rapeanu
Scrisoarea sfarseste prin cuvintele : Salutarile mele
cele mai afectoase".
A doua zi 1ml scrie din nou Iubite nepoate, aflu
ca Curtea de Casajie ar fi stabilit jurisprudenfa ca
orice apel in materie de recensiment, care nu va fi
adresat pe numele administratorului financiar, siti se
considere ca nul. Fiind deci ca apelul ce fi-am trimes
e facut pe numele comisiunei de apel, si nu a admi-
www.digibuc.ro
124 ARTUR OOROVEI

nistratorului financiar, iti trimet un altul, dupd placul

Curl if de Casafie, aci n'a5i vrea sa-rni perd dreptul
fiinda n'am adresat cadelnifa cu tdnu2le sfântului
airula se cuvinfa".
Ironia lui &me it caracterizeaz5 de minune : cesiera
lui de magistrat si flucluatiunile vielii politice, nu-1
putura obipui cu formalisrnul judeajilor, care a r5s-
colit, veacuri intregi, adancul sufletului alator generatil
de r5z5i.
Inteo alt5 scrisoare, din 15 Decembrie 1905, apare
aceia$i ironic a omului neobinuit cu plictiselele for-
melor : Jubite nepoate, am primit scrisoarea D-tale,
la care raspund a din pacate tocmai acuma s'a in-
tamplat; din cauza apropierei sfirbStorilor, sà fiu cam
in neindem5nare de a pl51i fonciarul. Spune te rog
perceptorului s5 m5 Wepte panä la inceputul lui Fe-
bruarie, daa este posibil i atunci voi achita negre-
Ot, doar n'am s1 fau casa In spate 0 sa tree
fn ¡ara ungureasce.
De0 chiria al caselor lui, nu ne intalneam. El nu
avea peniru ce &it via in targul nostru, iar eu, and
ma duceam la laA nu ra abateam pe la eLPrin
scrisori, ins5, vorbeam mai adeseori, i el se ar5ta
din ce in ce mai afectos.
lat.& de pild5, ce-mi scrie la 23 lulie 1906: Jubite
Arthur, sosind la Cotuca, V5sescu mi-a aratat o scri-
soare a doctorului Rojnif5, prin care II roagli, in nu-
mele D-tale, ca sà intervie pe lângà mtne, pentru a-0
vinde casa mea din Folticeni. Din scrisoare vd c5
'hut oferi 4000 lei peste datoria Creditului. In prin-
cipiu sunt pentru vanzare i cu daosebire prefer sa
Wind casa in care m'am niiscut, mai curând D-tale

www.digibuc.ro
 NICU CANE 125

decal oricui altuia, pentru rezoans : intai ca esti ro-

man, al doilea ca-mi esti ruda, si al treilea ca esti
orn de litere.Este prin urmare inire noi o dubla di-
nitate, afdra de chestiunea de nationalitate, care are
si ea valoarea ei.
.0 vanzare Lisa de imobile, orical de apropLiti am
fi in privinta prefului, nu se poate transa prin cores-
pondenta, cad sunt o sums de amanun:irni si inci-
dente care trebuesc desbatute Litre noi prin viu grab.%
Prin urmare eu sunt gala sa via 13 Foniceni dela 15
August inainte, ori in ce zi Ili va conveni, numai sa
ma instiintezi de pe acum ca sa te gase.SC acasii.
Cred ca ne vom impaca pentruca amandoi suntem
oameni de inielegere.Calduroase complimente ne-
poatei si D-tale imbratisari".
Nu am cumparat casa attuci, din multe pricini, dar
cea mai de capetenie era aceea ca nu eram nici eu
mai iscusit dealt Gene, intru adunarea celor patru
mii de lei. Am ramas prieteni, cad vorba lui, dinteo
scrisoare : Si inteun caz si in altul nu incape supa-
rare. Vorba romaneasca : targul manie n'are".
In vara anului 1910 se serba, in scoala din satul
Plesesti, aniversarea de cincizeci de ani a scolii din
cotuna Ostineni", care poarta nurnele lui Nicu Genie.
Se intelege ca a fost invitat si el, dar neputand sa
vie, mi-a telegrafiat: Rog reprezinta-ma mane durni-
neca ora 2 la sfiniirea steagului scorn din Plesesti,
si la aniversarea ei de 50 ani. Eu bolnav. In caz de
impedicare roaga din parte-mi Pe Sadove3nu sa
mearga".
Pe prietenul Sadoveanu il iubea mult, si vorbea cu
admfratie despre el. Nu fäcea, Nicu Cane, ca alit

www.digibuc.ro
126 ARTUR GOROVEI

battik!, cari nu pot suferi pe tineri, in fiinfa carora

vad niste dusmani primejdiosi. Avea, pentru Sadoveanu
$i o deosebitä consideratie, din faptul al era suce-
vean, ca si el; Gane pastrase toata dragostea locului
unde se nascuse, $i vedea prin alta prisma lucrurile
$1 oamenii care-i aminteau vremurile fericite ale tine-
relit lui. '
Acest sentiment duios il facea sii-$1 pastreze casa
care, drept vorbind, era o povara pentru el. Era o
povara, pentruca nu numai ca nu-i aducea niciun fo-
los material, ci din potriva, H. cerea sacrificii : chiria
ce-i pläteam eu, nu-i ajungea pentru rata Creditului
$1 pentru plata perceptorului. Numai o mare nevoie
1-a induplecat sa-si Wanda casa, in 1910.
Un strain o cumparase, $i eu ar fi trebuit sä ma
mut din ea, in toamna. Afland vestea, i-am telegrafiat
la Iasi, rugandu-1 ca la pre egal sä ma prefere. Mi-a
raspuns, indicandu-mi ziva cand va fi in Folticeni.
Venise cu trenul de noapte, $i dimineaja 1-am gasit
la otel. Mi-a aratat scrisorile dintre el $1 cumparator,
prin care se stipulau condijiile vanzarii, si m'a intre-
bat dad' poate reveni asupra ei. Cum as fi putut
sa-i spun un neadevar?
Daca renunja negustorul, imi zise, casa-i a ta.
Negustorul a renuntat. Dane, jenat, $1 neavand taria
sa ma priveasca, mi-a vorbit in alta limba, ca $i cum
i-ar fi fost mai u$or sa-mi spuie ceea ce, pe roma-
ne$te, i se pärea cu neputinta :
Mon cher ami, les affaires sont les affaires ...... ....
Ii trebuiau banii in acea zi ; aceasta era taina, pe
care mi-o desvaluia cu slats precautie.
Numai cel care 1-ar fi vazut, masurand cu pa$1 do-

www.digibuc.ro
 NICU GANE 127

moli si cu privirea in jos, cdOile casei lui, si cOutiln1

sa-si ascundd lacrOmile, cand 's'a desfacut de acest
cuib al amintirilor lui, numai acela er fi In stare sa
infeleagä sbuciumul ce-i staptinea sufletul in acele clip a.
Dup.& ce s'a linistit, s'a intors catrO mine, m'a privit
Cu un zimbet negrait de dureros, si mi-a zis :
Sunt mulfamit, cel pulia, ea' a ramas casa i i
familie.
Peste doi ani se serba aniversarea unei jumiitOli de
veac de la infiinf area scoalei primare din Folticeai,
al caret elev fusese si Nicu Cane.
Tat@ siiu, Postelnicul Matei Gane, coborator dintr'o
veche familie moldoveneascii, era orn cu stare ; cu
toate acestea, biitrdnul n'a urmat pilda altor boieri de
sama lui, nu si-a instrilinat copilul, pria Fad statine,
ci I-a pus sa Invefe carte In targul lui, la scoala care
se deschidea chiar in anul cand lui Nicu Cane Ii ve-
nise vremea sä fie dat la invOlatura.
Dela o asemenea serbare nu putea sa lipseasca
fostul elev, cu care se mandrea mai mull scoala.
L-am gazduit la mine, in casa lui, care si astdzi e
intocmai cum era ctind a desalts el ochii in ea. I-am
ariltat neviitarnard inscripiia pusa, da tatO1 sOu, pe
usa care am piistrat-o la locul ei, si care glasue3te :
1843 septembre 20 m'am mutat In cas'i", si I-am
culcat chiar in odaia In care a dormit nopfile copilOriei,
si in care si-a asternut, pe Hite, primele lui incercOri
literare.
A doua zi mi-a spus cri a tedit o noapte fericità,
si cand o plecat, mi-a strdns mama cu prietente si
m'a sarutat cu dragoste.
De atunci nu 1-am mai vilzut.

www.digibuc.ro
128 ARTUR GOROVEI

Acum nu-1 mai lega nimic de locul nasterei lui, afara

doar de amintiri. Si amintirile acestea, curate si dragi,
1-au calauzit pana la sfarsitul vielii, si oricand ayes
prilejul, bucuros le marturisea.
Inteo scrisoare din 12 lanuar 1916, una din cele de
pe urrna, adresata intemeietorului Muzeului Sucevii,
Nicu Cane zice : Acuma ea am Indeplinit aproape
in totul cererea Dv., fa multurnesc din inima pentru
cinstea ce mi-ali facut, de a va adresa la mine in sco-
pul de a va procura cal-tile mele pentru Muzeul din
Folticeni.
M'am supus cu eat mai multa placere dorintii Dv.
cu cat Folticenii este iubitul meu oras natal, plin de
amintiri din copilarie, iar judetul Suceava este unul
din cele mai frumoase ale tarii, care mi-a inspirat o-
dinioara multe din novelele mele.
Peste trei luni a murit.
Sfarsitul I-a fost tot Mat de linistit, precum i-a fost
de curata si senina intreaga-i viata.
Amintirea lui va sta pururea ca o lumina in calea
vietii, de pe cararile drepte ale careia Nicu Gane nu
s'a aliatut nicio clipa.

www.digibuc.ro
V. G. M0 R T U N

Cu Vasile G. Mortun mg inrudeam de (Iota ori :

si depe mama si depe taté.
Mama mea, Masa, si cu lordachi, tata lui Vasilicit
erau veri primari; bunicul meu, Banul lancu Bors, de
la Badilirti, si Zolta lui Vasile Mortun, dela Camtirzani,
bunica lui Vasilicii, erau frati, fii ai lui Kiriak Bors,
care la 8 lanuar 1787 se insurase cu Ileana, fata lui
Vasile Ciurea dela Tâmpesti, raga Folticenii de astazi.
Kiriak era fiul lui Ilie Bors, mort la 1791, care tinea
pe Ileana, fata lui Toader Bildilit5, portar de Suceava,
tar Hie era fiul unui Bors care s'a cMugarit, pri-
mind numele de Ierofteiu, si la 1742 a fost ales epis-
cop al Husului, unde a pastorit 'Ana la moartea lui,
intiimplata in anul dela Hristos 1752.
In inrudirea noastra depe tar& avem un stramos
comun, din care ne coborim. Strilbunica mea, Nasta-
sia lui Neculai Mc:slim, din Budeniti, in Bucovina, fata
lui lonita Rosca, zis si Dicul, si cu Vasile Mortun,
bunicul lui Vasilic5, erau veri primari.
Oricat mi-as riiscoli cenusa amintirilor, nu-i chip
sil scot la ivealii cea dintai cunosting a mea cu Va-
silica Mortun. Tin minte lucrurt de pe când eram nu-
mai de 2 ani; vac], ca inteo oglinda, figuri din vre-
murile acelea, dar el nu raspunde la cercetarile mele.
cu toate acestea, ne am intalnit in prima noastrà
9
www.digibuc.ro
130 ARTUR GOROVEI

copilärie; venia in Folticeni adeseori, la bunica lui,

pe care pared o zäresc in fundul patului, o manä de
femeie, imbroboditä cu tulpan alb, cu margenile de
märgele. Despre drumurile lui, cu mosul lordachi,
mi-a vorbit de atiltea ori, si cu area duiosie ; mi-a
spus chiar amanunte din viala mea de copil, dar eu
nu-1 fin minte.
Mai ttirziu, am auzit vorbindu-se, in cas5 la noi,
despre isprvile lui Vasilicä, la Paris. Se soptea, cu
groaz5, in familie, c5 nenorocitul" ìi face neamul
de ras, ca-i actor, cà joac5 la un teatru de mâna a
treia, si c5 manânc5, in ticalosii, banii muncili de
bietul tarti-s5u.
Iat5, Irish% o lovitur5 de triisnet Vasilic5 e socialist
scoate, la Paris, revista Dacia Viitoare", in care
ataca pe liberali, atunciin 1893la carma OHL
Parcs-1 väd, pe mosul Manolachi Morjun, frate cu
tata lui Vasilick gesticuland si uitandu-se aspru la
mine, ca si cum ar fi vrut sä m5 hipnotizeze; jar tata,
Mosul Petrachi", cum ii spunea Vasilic5, râdea i
nu era de kc scandalizat de ticalosiite" nepotului.
Vezi c tata avea un suflet revolufionar si pricepea
ca. omul trebuie s meargä al5turea cu vremurile, nu
impotriva kr.
In Dacia Viitoare", Mor¡un scria sub pseudonimul
Spancioc", si articolul C. C. Petrachi Sgangur5",
in care zugravea pe tat5-s5u, a scandalizat pe toat5
lumea, afar5 de tatal meu, care fäcea haz si ma pu-
nea citesc boroboala" lui
Spancioc spunea lucruri de acestea: C. C. Petrachi
Sgangura are sasezeci de ani impliniji la Sf. loan

www.digibuc.ro
V. O. MORTUN 131

Botezgtorul. E ngscut in Folliceni dintr'o veche fami-

lie romtineascg, de locul ei din Bucovina.
Din pricing cg erau multi la pgrinti, zece in0, ave.
rea, care de altmintrelea era märicicii pe vremea a-
ceia, trecu mai toata intru cre0erea celor 8 ase frail
pe la Academia din la0 i gospodäria celor patru fete.
Mai pune, pe langri asta, di rgposatul C. C. Pe-
trachi, era Wing spartri 0 cam berbant, ii plgceau
femeile §i carfi8oarele 8i yeti pricepe cg nu e lucru
de mirare dacg C. C. Petrachi, cdnd a vgzut limpede
in lume, nu ggsi nimica sau mai nimica de luat din
averea parinfwg".
Mopl Manolachi schirnba fete, ciind auzea cum vor-
be8te Vasilicg despre bunicul sgu. Si bunicul acesta mai
avea, in rdrgul nostru, incg un fiu, afarg de Manolachi,
0 doug ffice, i nepoti i rubedenii, 81 un netrebnic
scrie, negru pe alb, di Vasile Mortun, fiul lui Lupu
Mortun dela Camarzani, vestitul Lupu, insurat cu Mg-
riuta lui Vasile Lânii, dela Leucu8e8ti, boer vechiu, scrie
cif Lupu era berbant, cg-i placeau muierile 8i cart-
8oarele I
Dar nebunul acesta if compromite pe tard-sgu pang
i in ochii lui Ion Bratianu, 8efu1 partidului liberal-na-
tional, al cgruia unul dintre 8efi era 8i lordachi Mortun
dela Roman, acest Petrachi Sgangurg, de care-0 bat
joc niste descreerati.
Ce va fi zis Bratianu, dacd vreun binevoitor i-ar fi
deschis ochii sii vadg ce fel de partizan are la Roman I
Despre el, chiar fiul lui scrie a8a :
Policii C. C. Petrachi face dit 81 ceilalti 81 ca i
ceilalti boeri moldoveni."
,,Conservator, sub Catargiu a inlesnit rgsturnarea

www.digibuc.ro
132 ARTUR OOROVEI

cabinetului sail la 76, cand cu rudele i alegatorit

dumisale siguri, a votat pentru candidatul liberal, cu
toate cö candidatul guvernului era el insusim.
Liberal, vr'o trei ani ; gazdui timp de doi ani de
zile pe prefectul fractionist de pe vremea lui Vernescu,
apoi cand acestia scapara franele dirmuirei, fare sti-
rea sa se trezi iares liberal. $1 nid azi nu-i vine a
trede di a fost timp de 2 ani cu cei dela Binele
public" si ca a votat chiar pentru candidatul bor.
Acuma e liberal, dace nu dintre cei mai convinsi,
dare* fare' doar si poate dintre cei mai neinteresatig.
Cu ce pofta radea tata
lar mosul Manolachi, tinand in 'mane' Dacia Vii-
toare", i privindu-ne peste ochelari, clatina din cap
amarit, peste fire, exclama :
Ascultati, ma rog, ce scrie pactitosul I Ce are
sä zica Bratianul...
$i cetia, cu multa manie :
Dar toate aceste suparari is trecatoare. C. C. Pe-
trachl nu-si face atata sâng räu, pe cat crede lumea,
de politica i alegeri, astea-s chitibusuri si floare la
ureche pentru el. Bietul roman are alt necaz mai ma-
re, alt naduh mai amar : are un drac de Het, caruia
1-o intrat gargauni socialisti in cap si care pomeneste
de fmparprea pdmântuluf.
Si doar cafe el inteo parere, prin vorbe bune
sfaturi parintesti, sa-1 scoatki din cale ratacita in care
a intrat. Dar geaba, cu cat vremea trece cu atat ama-
rul lui creste, cad vede ca trantorul o tine una si
bunk face tot dupe* capul lui.
Dupa fiecare dada, càci toate vorbele-i blande
sfaturile parintesti se sfarsesc in sfezi, C. C. Petra-

www.digibuc.ro
V. O. manTurl 133

chi st d. zile intregi posomorit si dus pe ganduri, nu

mai vorbeste cu fecioru-sdu de cat din cand in cand,
si cate cloud, trei cuvinte.
Ohturile i ahturile lui destdinuesc chinurile ce-1
munceste; cautöturile-i mahnite se afundd in vfizduh
si pared cautä un räspuns vecinicei intrebäri ce-si
pune : Cum se face ? Cum se poate ? Ca fecioru-meu
sd iasä asa de usor la minte ? Sd aibà i gdrgauni ?
Apoi gandurile-i rdsfoind vremile trecute, îi aminteste
de socru-sdu; s'atunci offeazd mai din greu, zice
plin de amaraciune : Samänd bunicu-sdu L. Ii bunicu-
sail in picioare L..
»Are s ràmâie calic L. Pe chid cine stie ce ne-
spdlat se va aciva in disufa claditil de mine si va
avea pfimanturile agonisite prin sudoarea fruniti mete...
Are sd rämaie calic
Tofi membrii familiei erau ingrijorafi dn soarta ce-1
Eitepta pe bietul Vasilicd, si tremura inima tuturora
.cand îi aminteau cà un frate al lui, cu care era im-
preunä la liceul St.-Barbe din Paris, a legat scoala de
gard, i s'a angajat la un circ, unde se producea cu
ceilalfi colegi al lui de meserie.
Unul pe scena unui teatru, celalt pe trapezul unui
cire 1
Doamne, Dumnezeule L...
Familia punea la cale cum sa-1 intoarcä, pe fiul
rfitacit, la calea adevdrului, dar unul dintre ei, mosul
Miltiade Kyriacos, i-a convins cà orice incercare era
zfidarnicii.
Miltiade, grec din insula Andros, venise de Mar
in Moldóva, la mosia Heciu, din finutul Sucevii, pe
care o finea in arena* un frate al lui mai mare, si
www.digibuc.ro
134 ARTUR OOR0VE1

placiindu-i la noi In WI'S, nu s'a mai intors in patrie, si

s'a insurat cu Anica, sora Morlunesfilor. Ca mos al lui
Vasilicii, s'a crezut indreptafit sA-i atraga atenfia asu-
pra nebuniilor ce face, si inteo lungA scrisoare il do-
jenise. Räspunsul ce a primit, I-a lecuit, si la sfatul
ce-1 linea familia, Miltiade a aratat scrisoarea unlit.-
toare, care li-a curmat orice nazuint5 de Indreptare:
Mo?ule dragd,
Am primit epistola matale i am cetit-o cu mare
Mgare de sarnd, i Wei ce zic :
Vorbd lungd sdrdcia omului".
E0i liberal.
Sunt socialist.
Crezi In Dumnezeu.
Nu cred decdt In cea ce sunt sigur cd existd.
Crezi cd lucrurile merg bine.
Cred i vdd cd merg Ma.
Crezi cd e bine ca unal sd munceasa fi sd
nu aibd i altul sd profite de munca lui, Ord mulM
osteneald.
Cred 0 vreau ca Jiecare sd aibd dupd oste-
neala lui.
etc. etc. etc.
Vezi cd nu ne putem intelege: de aceea sd nu
mai vorvim de o camdatd, cdci când doi oameni
sunt adevdrat convin0 de cele ce spun i ideile lor
sunt wr de depeirtate, cum sunt ale noastre, le e
peste putinfd de a se fnfelege prin scris.
Eu plec desard fn fard, scrisorile ce primesc din
Roman md nelini0esc prea tare 0 nu md simt dis-
pus la Meru.

www.digibuc.ro
V. G. MORTUN 13.

Las aftora meritul de a continua lucrarea tnceputei

cu toate cif de departe sau de aproape voiu fi ve-
nic cu e4 i gândirile ce cauM sä propage.
La remdere 0 aratá la tofi filialele mele Imbrdli-
f dri.
V. G. Morfun
1883, 14 Februarie
Ports.

Dupà c\ s'a intors in tarà, ne am intalnit in Iasi.

Era toannä ; o zi posomoratà si friguroasil. Cobo-
ram scarile otelului Traian si el tocmai le urca. Ne
am oprit i m'a intrebat ce fac.
Eu nu iiceam tocmai bine ; de vreo doi ani mrt
chinuiam fli trec, preparat in particular, examenul de
clasa a sa\a de liceu, si nu mai izbuteam. l-am spus
necazul mat. Vasilicti, zimbind frumos si privindu-mti
cu ochii lu sireli, m'a sfiltuit st1 dau dracului scoala,
cu care-mi perd cei mai frumosi ani ai vietii. Mi-a
indicat 0 iltreagZi bibliotedi pe care s'o citesc. Eli-ti
o culturà gmeralii, si nu-li mai bate capul cu toate
prostiile".
Erg usor lucru, pentru vrtrul Vasilick sii deie astfel
de siaturi, când tatal srm era putred de bogat ; hail!
meu ins& trilia din munca lui de avocat, si numai eu
stiu e cate ori plecam cu intiirziere la scoalii, pentrucli
nu rea erau bani in casil. Nu i-am urmat sfatul; dar
vorb, e lui m'au influentat, si socotind prostir inv.&
pitur din liceu, intarziam cu examenul de clasa a sasa.
ln 885 apare, in Bucuresti, Drepturile Omului,°
ziar cialist. Mort un mil recomandase si pe mine to-
avrà or lui, si astfel am devenit colaborator al ga-

www.digibuc.ro
156 ARTUR OOROVEI

zetei. Cel intili articol, care mi-a atras oarecare laude

din partea lui Morfun, a fost o nuvelä : rvloica Se-
rafima", publicatä- sub inifialele A. P. O. Oazeta
mi-a publicat, apoi, o serie intreag5 de nuvel4 si niste
corespondente din tiirgul nostru, din care uns a tul-
burat linistea Politii, ale careia ispiavi, n locmai
cinstite, le dam in vileag. Pe atunci tata era .1 putere"
cum se zice in limbajul obisnuitsi cu toae cd cei-
lalfi politiciani ii aträgeau atenfia asupra i xplicabi-
lei mele purtäri faffi cu partidul, nu mii d enea. El
era doar admirator si prieten al lui C. A. setti.
In orasul nostru eram difiva prietent i gazetei
Drepturile Omului"; eram toti elevi, impr tiali, in'
cursul anului, pe la diferite scoli din farä, r ne in-
tâlneam numai in vacant& Eu, ins5, care Pala urmam
sfatul lui Morfun, imi petreceam vremea e acasä,
si nu-mi bäteam capul cu prostiile din carfile e scoala.
Imi fäceam o cultura general5",vorba lu Vasilicti.
Cu prietenii mei pusesem la cale o gaz tä socia-
list& care trebuia sä aparä in Folticeni. La onduri nu
ne glindeam, desi nicinnul dintre noi nu era in stare
sä scoatem cheltuiala primului numar ; cel ai hogat
dinte tofi, eram eu, care nu aveam niciun fel de mere
si niciun venit; ceilalfi, evrei, erau fii de mestesu ari
cari-si târiliau zilele ca vai de ei. Totusi, voiam sil
schimb5m temeliile societälii. Ca sii scoatem gazia
ne bizuiam pe bunatatea tipografului Saidman, un m
foarte muncitor, care-mi mai fäcuse credit si altà a-
t& la alte incercari de publicitate. Ni trebuia. I a,
sprijinul moral al unuia dintre sefii miscarii; prilnii
mei, cunoscând legiiturile mele cu Morfun, 1-au rli-
cat pe el ca nas al gazelei noastre: Morfun trehia

www.digibuc.ro
7. o. Horturi 131

sii iscMeascil primul articol, cu care &it deschidem

focul luptel.
In vremea asta vine Vast in Folticeni. It expun
prolectul nostru i dorinfa ca sit nt scrie articolul-pro-
gram, pe care m1-1 i fàgdue1e, pe a doua zi.
Adun prietenii, cart ar fi dorit sii aibä fericirea de
a cunoWe personal pe maestru*, li spun bucuria,
fWeptilm talismanul.
A doua zi primesc o scrisoare dela Mortun. Aril--
colul.... Deschid plicul §i citesc

Arthur draol,
Am o durere de cap nebund i dupa o depesd
primitd azi desdimineald fmi le peste putinfd sd nu
plec la 4 la cea mat mare pdrere de razz
md vdd pus in imposibilitate de a-fi face ceea ce-mi
ceri si ce fi-am promis, regret din suflet, cdci
cauza ie comund ; dacd poll viná pe la 1 jum. la
mine fi vom vorbi despre articol.
Al tdu vdr, V. G. Mortzun
Salutdrile mele la tofil. V.

Atunci nu voi fi priceput pricina durerei de cap,

care 1-a impedicat de a scrie articolul fgduit, cu
atâta u§uriniii; asthi, insii, am biinuieli cii n'a voit
ni deie concursul ce-i ceream. Poate c rrifi con-
sidera prea copil, nu avea indredere In grupul nostru
§i nu voia si compromitii numele.
Morlun era un sentimental; el avea intuilia ch. exis-
o nedreptate la baza organiziirei sociale i s'a IA-
sat Mail 1n curentul unei micri, pe care a accep-

www.digibuc.ro
 18 ARTUR OOROVEI

tat-o cu inima, far t'. o fi ¡recut prin laboratorul

mintii lui.
Mortun nu a fost un c5rturar al socialismului. Când
m'a indemnat pe mine fac o cultura generalii",
a inteles sà frunzgresc câteva cärti, din a ciirora ce-
tire poti sà capeti notiuni vagi despre feluritele 51
vastele manifestäri ale inteligentii omene5ti.
Mortun privea chesiiunile sociale numai din laturea
lor sentimenta15; el nu le piitrunsese prin studii si
medilatii indelungate, 5i nu avea convingerea
teoriilor socialiste. De aceea in primele lui
manifestari din Dacia Viitoare", articolele lui Span-
cioc ating lucruri comune, care pot face sti zbarniiie
coardele inimei, sâ te indigneze, sA te revolte, pe
care le poate scrie oricine 5tie sA rn5nuiasc5 un con-
deiu, fArà sA fie un cunosciltor, un teoretician
cialismului. In aceastà revista, Mortun a facut numai
literatura. Isprâvile unui comisar din Roman, durerile
lui cuconu Petrachi Sgangurii, sunt articole literare;
Cronica Daciei" este un repòrtaj gazetaresc; cronica
teatralâ din Paris, nu are nicio legAtura cu socialis-
mul. Mai pe urmà, când se asociazil cu loan Nädejde
la conducerea revistei Contemporanul" din Ia5i, îi
rezervfi partea literarà, iar in Critica Sociald" n'a
scris nimic.
Am fost prieten cu el o viatà intreaga ; ne am in-
tâlnit de atâtea ori, am vorbit ceasuri intregi, dar
niciodatâ nu am schimbat un cuvânt despre ideile
care s'ar fi piirut cA ni inläntuesc sufletele, pe când
despre alte lucruri, el atâtea mi-a spus.
Despre teatru i picturk in special, vorbea cu mull
drag.

www.digibuc.ro
V. o. kórzturi ii
Intr'o vara m'am dus la Roman. cu tin var al meu
Eugen Teodorini, care era vat. i cu Morjun. Bunica
de pe tata a lui Eugen, bunica si a vestitei cantarefe
Elena Teodorini, i cu bunica mea de pe tan% erau
surori : fetele lui Morfun din Bucovina. Vasilica ne a
invitat la masa la un restaurant, unde era stapana o
prea frumoasa femeie, o brunetift care trebuie sa fi
facut multe victime printre romascani, si pe care so-
cialistul meu o privea cu mult nesaj. Atunci mi-a po-
vestit el geneza comediei Deputatul Palmuit", pe
care o tipärise in 1882.
Episcopul Melhisedek al Romanului era prieten cu
lordachi Morfun, tata lui Vasilica, in casa caruia ve-
nia adeseori. Episcopul era un orn cult, pe care-1 in-
teresau i alte chestiuni, afara de canoanele biseri-
cesti. Discutand cu Vasilica despre teatru, inaltul pre-
lat ii exprima mirarea di nu s'a scris nici o piesa in
care sa nu figureze macar o femeie, si se intreba
dacii este vreo lege esteticä, sau vreo necesitate ine-
xorabilä, ca in jurul femeiei sa se invarte orice ac-
jiune pe scena, ca si in roman,
Ca raspuns, peste cateva zile, Morfun i-a cat piesa
»Deputatul Palmuit", in care fusta" nu apare pe
scena.
Mirajul viejii politice '11 fascineaza pe Morjun.
In Dacia Viitoare" 41 varsa tot desgustul pentru
ocupaliunea aceasta, destul de rentabila. Un articol
despre Eminescu, il incepe asa : »Politica 1 Politica
hided cu zeci de capete, uriasa cu lungi braje. Tot
ce naste, tot ce viazä, tu pe data Il inadusi si pe
data ii sugrumi. Esti picinginea vremurilor noastre.
Nimic nu atrage, nimic nu incânti, ca line. Tu dai azi

www.digibuc.ro
i4t1 MUIR COROVEI

ranguri si märire, du ddi cinste celor ce n'au. Prin

tine demagogii lafi in vorbe, mici in fapte, ajung mi-
nistri, ghinarari; prin tine un O. Lecca azi e orn de
sama, ministru de visterie si pasa la Bacau; prin tine
gogomanii de tot soiul trec de oameni prea isteli.
Onoare fie cäci esti stapana noastra".
Deniagogi tall' In vorbe, mici In fapte... §i cu toate
acestea, prima lui manifestare in politica militanta a
fost un fapt de demagogie.
Si-a pus in gand sa se aleaga deputat, si a izbutit.
Ca &it friar propaganda, in judeful Roman, unde avea
atalia soli de izbanda, a scos o gazeta pentru popor.
In gazeta aceasta, intitulala Ciocoiul", marturiseste
alegatorilor ca el se trage din patura färäneasca,
spunand at stramosii lui au umblat in opinci. Afir-
marea aceasta era un act de demagogie, pentruca in
vinele lui Morfun curgea sangele celor mai vechi fa-
milli din Moldova.
Deputalia lui Morfun a fost in dauna injghebörei
socialiste din Iasi. Partidul" isi afirma existenfa, pen-
truca avea un reprezentant in Par lament, dar oare-
care concesiuni, platonice chiar, facute de Morfun
guvernului, au inceput sa nasca banueli printre unii
tovarlist", cari se temeau sa nu fie tiiriti 'in tabara
diametral opusa principiilor socialiste. Pe atunci doar
guvernul liberal incepuse goana in contra socialistilor
si confisca, din cluburile dela sate, Constitufia, pe
care o considera carte subversivd.
Morfun era prea inteligent, prea fin, ca sä nu fi
putut simfi ceea ce mocnea in sufletele celor grupaft
in jurul lui. Ca sii fie mai des in contact cu ei, si-a
inchiriat casa in Iasi, unde venia aproape in fiecare

www.digibuc.ro
V. O. MORTUN 141

.siiptilmânii. In Srade, In biblioteca lui bogatri, cu

alit legate frumos tocmai la Bruxelles, ne intAlniam
In zile anumite. Un samovar mare 10 &auk' ant:mil
care ni amintea ed. Prutul nu-i departe, dar ceaiul fer-
binte nu izbutea sá incsalzascil inimile unora dintre noi.
Morfun era drägut, inpriciuitor ; firea lui blandä
sufletu-i larg, nu corespundea instinctalor agresive'
necesare poate pentru a mit;ca mulfimea. In discuttile
literare asupra articolelor pentru Contemporanul", el
nu ataca pa nimeni, nu-1 jignea, precum faceau
din pricina arora s'au iscat multe sup5rari. Intrunirile
din casa lui Mortun ar fi fost tolerate i in Rusia
Tarului; erau m3i mult sezatori literare, care se
incheiau cu frumoase budifi cantata de Cristea Oeor-
gescu, un bas profund, care ar fi ajuns departe, daca
s'ar fi limit de muzicd. La intrunirile socialiste din
Ia0, la care se adunau cafiva mahalagii i elevi mai
indräzneli, Morfun vorbea foarte rar; indemna pe alfii
sa ;Ned proseliti. In jurul lui ne atrfigeau alte
cu care era inzestrat cu prisosinf5; il iubeam, pentru-
cil era Vasilicä Mortun", omul cel mai simpatic
mai captivant din toatá lumea pe care o cuno0eam.
Socialistul i mai cu samá deputatul" ne interesa
mai pulin. Cand pleca din Ia0, la Camerà, if condu-
ceam la garà, ii fäceam ovalii, dar nu aveam inaintea
ochilor nori, In mintea noasira i In sufletul nostru,
pe deputatul" Vasile Morfun.
Sentimentali, ca dansul, mai erau i alfii, cari nu-0
perduserá timpul rumegand Capitalul" lui Karl Marx,
evanghelia socialismului, i cari cuno0eau aceastii
carte numai din auzite, nici miicar din vázute. Ace0ia
ajunseserá la concluzia cá socialismul, cel pufin pentru

www.digibuc.ro
142 ARTUR GOROVEI

tara noastra, este o Mrs.& si de aceia unii dintre not

ne am alaturat pe langa Beldiceanu si Gruber, Ora-
sind gruparea dela Contemporanul", Rill a rupe re-
latiunile prietenesti cu Mortun, pe care insa si eu 11
vedearn tot mat rar.
Cu cat trecea vremea, cu alai Mortun se apropia
mai mult de partidul liberal, si gruparea dela Iasi se
rasa ademenita de opintirile deputatului ei, care susli-
nea cii 'juke partidul liberal si cel conservator, so-
cialistii trebuie sa dea tot concursul celui intaiu, pa-
rere pe care numai Gherea n'a admis-o, dintre frun-
tasii partidului socialist.
Ne mai avand niciun rost sederea lui Mortun in
lasi, s'a stramutat la Roman. Se vede insa ea politica
incepuse a-1 plictisi, si prin lanuar 1890, dupa moar-
tea lui Creanga, venind el in Iasi, pentru a se intelege
cu A. D. Xenopol si Gruber, in privinta editaret scri-
erilor povestitorului, cand 1-am intrebat, in casa lui
Gruber, ce mat face la tara, mi-a raspuns prin trei
cuvinte care mi-au parut asa de stranil si pe care nu
pot sa le uit: Je fais d'argent"....
Fac bani L.. Daca ar fi spus : cheltuesc bani fa-
cult de altul", s'ar fi potrivit mai bine.
lnghitirea socialistilor lui Mortun de calf& partidul
liberal, era numai o chestie de timp, si ne asteptam
din zi in zi s'o vedem infaptuita.
Nu-mi aduc aminte in ce an, faceam revelionul in
casa mosulut Manolacht Mortun; trecuse miezul-noptii,
si pe cand se ridica un toast in sanatatea batranului,
a sosit o telegrama; nu era o felicitare : Vasilica
Mortun chema la Bucuresti pe mosul Manolachi, se-
nator de Suceava.

www.digibuc.ro
V. O. MORTUN 143

Bdtrânul a zimbit cu satisfactie. Eu am bänuit ce se

petrece, i asa a fost : nepolul fdcea rnoplui dar de
anul nou, inchinarea steagului socialist in fata parti-
dului care, de atâtea ori, II cdlcase in piciosre.
Ministrul Vasile Mortun era tot atât de gentil ca si
Vasilic de odinioarä; prietenia nonstrd nu a fost stir-
bird prin märirea la care ajunsese.
Intr'o yard Il înâlnes pe peronul gdrei Miirdsesti;
urcasem din Focsani, si nu stiam at la coada
trenului se legdna un vagon ministerial. Mortun s'a
desprins din grupul de oficiali, cari-1 tdmâiau, a venit
la mine, m'a irnbrdtisat si m'a lunt in vagonul lui.
Mud la Roman, unde s'a cob orit, mi-a vorbit mull
despre judeful Suceava, pe care-1 iubea si de care-1
legau amintirile copiIà iei.
Era ocazia cea mai nemerità, ca sà ob;in de la
ministrul lucriirilor publice, o inlesnire pentru judet.
Prin Folticeni trece soseaua nalionalä, croità Inca
de Mihalachi Sturdza, i prelungità, in vremurile noas-
tre, pând la vama Bunesti, pe f oasta granità care ne
despdrtea de Bucovina. La iesirea din oras era un
coboris prapastios pe care, in timpul inghetului si a
lunecusului, multi sdteni îi primejduiau vitele. l-am
ardtat nevoia unei variant% ferindu-mii sa-i spun ea
aveam si eu un interes personal care ma indemna sà
Intervin: tot pe drumul acesta ma duceam i eu la
râzàja mea.
Pe multi ii auzisem tânguindu-se cà Mortun uitii fa-
gilduintile tot wi de grabnic, precum le face; ma
asteptam s aibd aceias soartä i varianta spre Bu-
nesti. N'au trecut, insd, nici zece zile, si in trenul spre
Dolhasca i$1 ducea un sul d hirlie de desemn ingi-

www.digibuc.ro
 144 ARTUR GOROVEI

nerul judetului, care primise ordin ca de urgentä sä

se prezinte la Minister en planul variantei. Si varianta
s'a fiicut.
Dragostea de familie nu i-a instriiinatro preocupa-
Pile politice si vaza, din ce in ce mai luminoasii, in
partid.
0 pildh : miitusa lui, Ana Kyriacos, a murit asasi-
nata; niste holi s'au introdus noaptea in cash, au as-
teptat plinii a venit sthpiina, la care credeau ch vor
gäsi cheile dela lada de fier, si au gâtuit-o. L-am a-
nunfat pe Mortun, si a doua zi a venit in Folticeni,
cu un inireg personal politienesc din Bucuresti, dar
care nu au fiicut nici o ispravii : fiiptasii nu au mai
fost descoperili.
In August 1914 ne am intillnit, pentru ultima der&
la inmormântarea vhrului sau, George Morfun, fiu al
lui Manolachi. Eram cu prietenul Mihail Sadoveanu
la Ciimarzani, mosia mortuneasch, unde trupul nein-
suflefit al unui orn de inirna, s'a coborit alaturea cu
inaintasii lui, când semnalul unui automobil ne-a ves-
tit eh vine Vasilicil, dela Roman.
N'a plans, dar in ochii lui era zugravita toath milh-
nirea care-i niipiidise sufletul.
In drum spre Folticeni, Sadoveanu l-a intrebat de
crede eh vorn scäpa de räsboiul care incepuse in
Occident, si Mortun s'a aratat foarte pesimist.
In timpul rfisboiului nu ne am mai vhzut, si cel din
urmil semn de viath, din partea lui, a fost in Julie
1919, când la moarlea unei matuse, sorii a mamei
mele, mi-a telegrafiat, din Bucuresti, aceste cuvinte,
care zugravesc pe orn : llnul date unul se duc b.&
Winn pe care din copilfirie ii aveam aproape de

www.digibuc.ro
V. O. MORTUN 145

inimile noastre. Te rog sa ariifi intregei familii jalr,a

de care mil simt cuprins prin moartea scumpei Liza
Dimitriu".
N'a trecut mult, si aceiasi jale ne-a cuprins pe noi,
cand am aflat di Vasilidi Moriun a luat drumul ves-
niciei, spre cei aproape de inima lui.

exe4-69

0
www.digibuc.ro
TEODOR $ERBANESCU

Urmator unui obiceiu aproape necunoscut, in lumea

de astazi, dar care, pe atunci, era o lege, pentru o
anumita clash* social& prietenul meu Verdeanu, la
câteva saptamâni dupa nuntä, ni-a facut vizita, cu
sojia.
In rastimpul stipulat de aceia5i lege, i-am intors 5i
noi vizita, la mo5ia Fundoaia, unde locuia pa vara.
Domnul era pe câmp, iar Doamna bolnava in pat.
Se intelege ca eu n'am putut s'o vac], 51 arll slat sin-
gur, vreme de jurnatate de ceas, in odaia de primire,
in salon, cum se zicea pe atunci.
0 fotografie mare, inteun cadru aurit, atarnat pe
unul din parefi, imi atrage indeosebi atenjia : chipul
poetului Teodor Serbanescu. Pe consola oglinzii, pe
o etajera, fotografii mai mid, cu ace1a5i chip al poe-
tului, pe care 1-am cunoscut in tìnerefa mea, iar pe
masa din mijlocul salonului un volum, foarte luxos
legat : poezille lui Teodor Serbänescu.
Pentru ce atatea amintiri, in casa aceasta, despre
Teodor Serbanescu ?
Am ramas cu desavar51re surprins, pesie câteva zile,
aflând ca tanâra casatorita este fiica poetului Teodor
Serbanescu.
Am ramas surprins, pentruca 1-am cunoscut, am cu-
noscut 51 pe prietenii 5i prietenele lui, am stat cu el

www.digibuc.ro
TEODOR SERBANESCU 147

impreuna, ceasuri iniregi, la aceiasi mash*, am ascultat

povestirile lui, am asistat la conversatiile lui, aproape
un an de zile, dar nu am stiut ea simpaticul Colonel
Serbanescu e insurat.
In anul scolar 1886-87 eram student in Bucuresti,
si locuiam la unchiul meu, avocatul Petru Bors, frate
cu mama mea, in strada Dionisie.
Dintre prietenii, unchiului meu, acela care venia mai
deseori in casa lui, si de doua ori pe saptamana ra-
manea la masa cu noi, era Colo,lelul Serbanescu,
ofiter in activitate.
Sliam ca aerie versuri. Cunosteam cateva poezii de
ale lui, in special romantele care se cantau de o In-
treaga lume, ca si poeziile lui Carol Scrob, dar fiind
si eu, ca top tinerii de pe atunci, sub influenta lui
Eminescu, contestam orice valoare tuturor acestor dii
minoresa a carora opera literara o consideram ca
inexistenta, sau cel mult inutila.
Cand 1-am vazut intaia oar& In uniforma de colo-
nel, nici n'am banuit ca el este Teodor Serbanescu,
autorul versurilor :
In durerea mea 'Agana,
De-as avea putere, eu
Asi lua pilmiintu'n mant'i
Si-as svitrli in Dumnezeu.

Locul meu, la masa, era de obiceiu in fata poetului

a carui figura, scalded de lumina ferestrei, mi-a apa-
rut din zi in zi mai interesanta. Ochii lui blanzi aveau
o cautatura duloasa, rasfrangeau o melancolie molip-
sitoare ; omul acesta trebuie sa fi fost framantat de
niste ganduri care-i rascoleau sufletul, inima lui tre-

www.digibuc.ro
148 ARTUR GOROVEI

buie sa fi fost zguduitä de o durere pe care o sta-

panea, o ascundea poate chiar si prietenilor lui cei
mai buni.
Om fin, manierat orn de alta data Serbanescu
avea darul de a-si Mimi In societate, starea sufle-
teasca menita sa indispue pe alfii, sau sa-i atraga
compatimirea celor cari 1-ar fi infeles.
Dar, daca stia sa apara altfel in vorbe si gesturi,
sclipirea ochilor nu si-o putea preface. Si, ochti lui,
erau ca o fantana adanca in apa careia te oglindesti
apa cum esti in realitate.
Comunicativ si bon causeur" Serbanescu era un
foarte placut oaspete. El inveselia masa. Pe socoteala
lui se faceau glume, de care el radea cel intaiu.
Delicat, avea taria sa-si infraneze patimile, sa se
lipseasca pe el de o placere, numai sa nu atinga
susceptibilitatea nimänui.
Lui Serbanescu ii placea sa degusteze o felioara
de brânza bud& la sfarsitul ospatului, ceea ce facea
la restaurant, cand manca singur, dar invitat la masa
unui prieten, se retinea.
Suferea de o sincrazie : o faramica de branza daca
o mesteca, incepea sa izvorasca sudoarea pe chelia
frunfei lui. De sigur ca nu-fi face placere un orn asu-
dat, nici pe strada, cu atat mai purin cand mananci.
Un egoist M.A. crestere, nu concepe astfel de atenfii
pentru cunoscufii lui.
Teodor Serbanescu vorbea despre toate, numai de
doua lucruri nu a spus nici un cuvant, in tot timpul
cat 1-am vazut in Bucuresti : nu a vorbit niciodata des-
pre poeziile sì despre familia lui.
Eu nu-1 stiam casatorit. Cunosteam, insa, pe femeia

www.digibuc.ro
1TODOR $ERBANESCU 149

la care se spunea di se gândea cand a scris multe,

daca nu toate, versurile lui de dragoste. Am cunos-
cut-o bine, in aceiasi casa a unchiului meu, adeseori
la aceiasi mash' cu poetul care o cantase, si eu nu
as fi putut sa banuesc afectiunea dintre aceste douä
persoane, daca ar fi fost sa judec dupa atitudinea lor;
nimic din privirile, din vorbele, din gesturile lor, nu
te indreptateau sa crezi ea ar fi, intre dânii, alte
relatiuni de cat acele dintre un barbat si o femee
din o lume bunk care se intalnesc In casa unui
prieten comun.
Ma uitam la ei, si mà intrebam daca nu cumva s'a
acoperit, sub spuza uliarei, flacara dragostei din care
au rasarit versuri gingase, delicate, ca si omul In
mintea caruia s'au zämislit. Pareau indiferenti, ca nis-
te oameni care se intalnesc pentru prima data, i ma
gandeam cum se poate sa fie in relaliuni aset de ami-
cale, doi indragostiti, a earora gelozie se manifestase
asa de putin calm, intl.'s:, scena Acu batista, despre
care auzisem ca despre ceva petrecut cu oarecare
timp in urma, dar ale caror amanunte astazi nu le
mai retin.
D-na E. L., cand am cunoscut-o eu, nu mal era in
floarea tineretii. Naha, bloncla, svelta, pasha Inca
urmele unei frumuseti care se ridica deasupra bana-
Matti. Avea, insa, o calitate pe care un om ca Ser-
bänescu putea s'o aprecieze : era inteligenta.
Auziam, pe atunci, de o intinsä corespondentfi 'hike
poet si iubita lui, de scrisori care ar fi cuprins si
poezii de ale Doamnei E. L., pretuite de Serbanescu,
nu pentruca ar fi fost compuse de Ea", ci pentrucä
ar fi fost avand oarecare valoare literarä.

www.digibuc.ro
150 ARTUR GOROVEI

Trecuserä ani multi la mijloc; poetul Teodor Ser-

banescu rnurise, eu nu mil mai gfandeam la omul plil-
cut, delicat, politicos, pe care-I cunoscusem in tinere-
tea mea, om in drepi sä iubeasca pe femeia care in-
trupa idealurile lui, si inteo bunii zi, in casa racoroasii
dela marginea pädurei, intrând ca sä intorc vizita
unui prieten, am gasil stapan5 pe fata poetului cu-
noscut de mine ca neavând sotie si copii.

www.digibuc.ro
GEORGE DIAMANDY

Dintre noii mei colegi, din clasa a seasa dela Ins-

titutele-L nite din Iasi, mi se paru cii-mi a mai mult5
atenjie In tarair blond, cu mustecioara gillbie, ca ful-
gii de ritusca, si cu ochii micif sireji si sprilkiji.
In priva recreatie, dupà intrarea mea in clas, co-
legul s'q apropiat de mine si m'a intrebat :
Spe k english ?
Pentrllce i se va fi prtrut lui di eu trebue &A vor-
besc englezeste, nu asi putea sa stiu. .

Ne 1:11 imprietenit, cu usurinja cu care se leagii

prietende in tinerefe.
Noul meu coleg era George Diamandy.
Dianandy nu era printre cei intili elevi in clas, dar
cetia f arte mult si-1 ajuta inteligenja. De &It el nu-si
perdeI vremea bucherind manualele de scoalli ; in
cla ul de greaca, ori de land& el riisfoia »Corpus
In riptionum Latinarum" al lui Momsen, cetia »Le
Pihistorique" al lui Gabriel de Mortillet, carte noug,
p care, in 1885, nu o cunosteau mulfi inviitafi din
I a noasträ, si despre care nou5, celor dela Institu-
e-Unite, ni vorbea, cu multe laude, profesorul nos-
Grigori Cobalcescu, al cärui curs de geologie
avea nicio asem5nare cu al altor profesori-fosile
e pe la alte scoli.
Diamandy ca si mine, nu era intern. Parinfii lui, oamenl

www.digibuc.ro
 152 ARTUR GOROVEI

cu avere, lineau in Iasi o -casa mare, in care adese-

ori stateam la sfat cu colegul meu, si faceam pro-
iecte mari.
Intre altele, chibzuiseram noi si un club socialist,
pe care 1-am si infiintat, cu presedinte, vice-presedinte,
secretar si toata organizatia cuviincioasa, dal. a ca-
ruia viatä a fost foarte scurta : atata cat a. trebuit ca
sa fie aprobate statutele, in prima si ultima noastra
intrunire, in o camera dela otelul Rusia".
Se intelege ca George Diamandy a fost files pre-
sedintele clubului.
Clubul nostru trebuia sa fie expresia p
dar si partitul se desbina, unii hind de pa rea lui
-Costica Diamandy, fratele lui George, care e con-
vinsese ca. le socialisme, c'est une farce", precum
ni spunea el, far alfil, poate mai entusiasti, f rtau cu
socialismul, pe care-1 intelegeau din partea s ntimen-
tan' a chesliunel, ceea ce nu li-a fost spre aguba
lor, in niciun caz.
La finele anului scolar m'am despartit de olegii
mei, pentruca am trecut examenele si de c sa a
septea, in acelas an, iar in septembre am luat baca-
laureatul, si am plecat la Bucuresti.
Un an intreg n'am mai stiut nimic despre Diama y
cand m'am relators in lasi, l'am gasit locuind s
gur o camera mare, pe langa pinta Sf. Spiridon, foa
ocupat cu aranjarea obiectelor lui preistorice, pe ca
le adunase din sapaturile facute de el, prin judet
Tutova, si chiar prin celebra statiune dela Cucuten
descoperita de Beldiceanu.
Intr'o zi ne a invitat, pe mai multi dintre prieteni
lui, ea sa ni cetiasca un capitol al unui mare roman,

www.digibuc.ro
080R OE DIAMANDY 153

la care lucra, ca multä rtivnii. Mai intâi ne a pus in

cunostintä cu modul lut de lucru scria repede, $i cu
o caligrafie foarte rea, încât adeseori nu-si putea
ceti el singur manuscrisele, pe care le descifra ase-
cretarul" sàu, un caporal. Diamandy îi fkea stagiul
militar.
Am ascultat, in o singurä $edintä, capitolul intäl
din romanul lui Diamandy, $i am renuntat cu totii la
pläcerea de a mai auzi $i alte capitole, pentrucii ne
a plictisit literatura lui.
Diamandy avea marea calitde de a nu fi modest;
el ni spunea cä romanul lui, scris in genul lui Zola,
va face epoca in literatura noasträ, $i insista sä ad-
miräm cele douäzeci de pagini, in care descria bâ-
zaitul unut roiu de musculite.
Romancierun Zola al Romilniei, $i arheologun
Gabriel de Mortillet al Orientului,a$a se credea
George Diamandy, i noi friceam haz de pretentiile
lui, si gândearn un farsor.
Adeviirate farse a fkut, insii, la Paris.
Când a plecat din tarri, s'a desfäcut de colectia lui
de preistorie, a renuntat la literaturä $i s'a devotat
sportului de socialism pedant.
La Paris a avut succese mari.
Un grup de internalionali (Rideau o agapä, la care
luà parte Diamandy $1 alti amici ai lui, Intre cart
$i Costica Crupenski. In timpul mesei, câte un repre-
zentant al fiecärei nationalitäti cânta Internationala"
tarii lui, in aplauzele intregei asistente. S'au perândat
toate Internationalele; numai acea a Romänlei rämä-
sese fArà glas. Când unul dintre comeseni, indrep-
tându-41 privirea spre Diamandy, a inceput sa strige

www.digibuc.ro
 ARTUR GOROVEi

-la Roumanie, la Roumanie I", acesla, cu toata opu-

nerea lui Crupenski, s'a ridicat in picioare pa mg.&
ca sa cante Internationala Roma:leased'.
Prietenii lui au fost cuprinsi de groaza : Diamandy
nu era in stare sa intoneze douä note, nu cunostea
nicio melodie, si nu putea sä faca deosebire Intre o
doinä si un vals.
Pe niste cuvinte improvizate de el, a eantat, cu un
glas de clapon rägusit, ceva In care un bun cunos-
cator al muzicei no astre, ar fi putut banui c sunt
reminisce* din »sapte gaste potcovite".
Farsa lui Diamandy s'a prins. Frantuzii, si toti strainii
adunati la agapä, mistificatiprecum poate sa fie
orisicine cand vine vorba despre romaniau aplaudat,
au ovationat si Romania s'a facut cunoscutä In lumea
socialismului.
Diamandy s'a uitat, cu dispret, catra prietenii lui,
cari incercasera sa-1 opreasca de a canta, si li-a zis,
cu deplina lui satisfactie:
Sunteti niste idioti I
In alta zi, intr'un cartier al Parisului, se finea o in-
trunire, In care oratori cunoscuti discutau chestiuni
de doctrinä socialista. Diamandy si prietenii lui erau
de fata, si la intrebarea presedintelui intrunirei, daca
este cineva dintre auditori care ar avea obiectiuni de
facut, Diamandy cere cuvantul.
Prietenii lui, consternati, ingalbenisera.
Diamandy se ureà la tribuna i expune, cu multa
siguranta, o teorie cu totul opus& sprijinitä pa ultima
lucrare a marelui sociolog si teoretician socialist
german, Hamersfeld, din Neanderthal, menita sa re-
volutioneze fundamental doctrina socialistd.

www.digibuc.ro
 OEOROE DIAMANDY 1.55

Bietul conferentiar, un om de buna credinta, a li-

mas dezolat de insuficienta lui tiintifica. El, care se
credea in curent cu toata literatura chestiunei pe care
o tratase, afla acuma, din gura unui striin, ca un sa-
vant Hamersfeld a tiparit o lucrare de cta mare va-
loare, rarnasta lui necunoscuta.
Diamandy facuse, i de asta data, o fug'.
Un Hamersfeld, sociolog, nu existase Oral atunci ;
numele era o inventie a glumetului nostru compatriot,
iar Neanderthal, era numirea unei statiuni preistorice.
Dupa aceasta isprava, faima de farsor a lui George
Dianiandy se raspandise in tot Parisul socialist, i
rnulta vrerne, dupa intoarcerea lui in lark a mai dal-
null amintirea despre el. Marele Jaurès, cand se in-
talnea cu vreun roman, U. intreba :
Et votre farseur, Diamandy, qu'est ce qu'il fait
là-bas, en Roumanie ?
Un numar de ani i-am perdut urma.
In vremea aceasta el a intrat in faza politicei mili-
tante. Impreuna cu alti tovarasi ai lui de socialism a
trecut in partidul liberal, unde li s'au dat locuri de
frunte. Diarnandy a fost nurnit deputat, functie pe
care o ocupadupa cat imi a duc aminte chiar in
anul 1909, cand am ventt iara0 in contact cu el.
Rascoalele din 1907 au motivat un inceput de re-
forma agrara, in tars noastra. S'a votat o lege pentru
invoielele agricole, cu care ocaziune fo0ii socialisti
0-au manifestat solicitudinea lor pentru clasa tar&
neasca, pentru ace0i iobagi exploatati de rapacitatea
proprietarilor i arendaaor de mo0i, in contra carora
se aratau a5a de ostili reformatorii, i apelau la sen-
timentele lor de omenie, pentru a mai renunla la pri-

www.digibuc.ro
156 ARTUR GOROVEI

vilegiile lor de class& fgcând astfel o dreptate socialg

necesarg pentru consolidarea statului st intgrirea mo-
narhiei, etc. etc.
Printre aceti prestidigitatori ai cuvântului, distribui-
tori de pilule oligarhice, se infelege c Diamandy se
distingea cu mult entuziasm, pe care toatii lumea avea
dreptul sä-1 considere foarte sincer.
Impreunii cu prietenul Mihai Sadoveanu scoteam
o gazer(' : Rgvasul Poporului", in care se explicau
legile cele nouä, si se dgdeau sfaturi pentru o bung
indrurnare a gospodgriei fràneti, i când 1-am vgzut
pe Diarnandy luând o atitudine asa de hotgrâra pen-
tru infigpluirea reformei agrare, am avut o clipä de
indoialg, si in ascunsul gändurilor mete m'am intrebat
dacg nu cumva preggleste o noug farsg.
Intâmplarea a fácut sg fiu numit inspector agricol
in judeful Tecuciu, unde avea Diamandy o proprietate,
mosia Rogoza.
Calgtorul care merge cu trenul pe distanfa
Mär5.3es1i, dacg se uitä pe fereastra vagonului, in spre
Rasirit, când se apropie de gara Sascut vede, dincolo
de Siret, niste dealuri ponorâte i sterpe, un pamânt
pe care doar caprele mai pot sä umble. 0 parte din
ponoarele acelea sunt pe mosia Rogoza.
Când am ajuns in Tecuciu, in little J.909, cea din-
tgi grijg a mea a fost sg aflu care dintre proprietarii
din judef nu se conformeazg dispozi(iunilor din legea
invoielelor agricole. M'am adresat prefectului, si 1-am
rugat sä facfi el aceastg an.chetà, ca unul care are
mai multrt autoritate asupra agenjilor administrativi.
Peste câteva zile, prefectul mi-a trimes un tablou al
recalcitranfilor, foarte numerosi, cuprinziind pe tofi

www.digibuc.ro
GEORGE DIAMANDY 157

fruntasii partidului liberal, pe parlamentarii cari au

votat legea si pe seful partidului, Dimitrie A. Sturza,
proprietarul mosiei Gäiceana.
George Diamandy, cel cu discursurile, era printre
acestia.
Dar nu numai ca pe mosia lui nu se fäceau anga-
jamente agricole, conform cu legea, ci oferta de is-
laz comunal, ptritru satele Rogoza si Drägesti, m'a
¡limit.
Diamandy oferea ponoarele care se v.-ad din tren,
cänd te apropii de gara Sascut.
Din lucrärile ce am gäsit in cancelaria Inspectora-
tului agricol din Tecuciu, am extras multe insemnari,
de o importantä neinchipuitä, care desväluesc niste
conceptii si niste siäri de lucruri, menite sä puie 11-L-
W() luminä foarte neprielnic5 pe multi politiciani.
Pentru Diamandy sunt interesante dosarele cu ofer-
tele lui.
Consiliul comunal de Corbasca, asupra ofertei pen-
tru satul Drägesti, prin procesul-verbal No. 6, din 2
Martie 1908, constata urmätoarele : Avtind in vedere
cii luänd avizul locuitorilor din sus mentionatul sat,
prin care spun ca islazul oferit de d. Diamandy este
in depiirtare de sat ca la 5-6 kilometri, astfel cä e
contrar art. 10 din susmentionata lege, in unanimitate
decide : Consiliul comunal, fara de cele de mai sus,
nu-si poate da niciun aviz asupra acestei oferte".
Foarte logic. Diamandy era un puternic al zilei, si
un consiliu comunal compus din säteni obisnuiti sä
execute ordinele stäpänirei, putea crede ea' lucreaza
pe placul staptinului, chiar dual stapikul nu i-ar fi
cerut acest serviciu.

www.digibuc.ro
 158 ARTUR OOROVEI

Comisia regionala, insa, fu de alai parere.

Prin procesul-verbal No. 194, din 17 maiu 1908,
constata : Pamant argilosnisipos, suprafata intrerupta
de rupturi de suvoaie. Iarba slaba, parti lipsite total.
Din cauza inclinatiel prea marl, nu poate, la caz de
ploaie, sa se miste nici vita pe picioare. Distanta de
5 kilometri dela vatra satului pana la imas. Calitatea
pamantului, plus distanta, fiind impropii unui islaz,
se refuza, asa ca nici nu se mai poate insista asupra
prefului. Evaluarea pamantului : 150-200 lei falcea".
Dupa succesele politice, pe Diamandy I-au ispitit
emotiunile Artei.
In Bucuresti si-a mobilat un apartament, dupa ultima
moda : scoarte romanesti, oale, ulcele, sabii ruginite,
oua impistrite.... un muzeu de Arta nationala", care,
in cercul lui de admiratori, i-au facut reputatia de
cunoscator, si a fost numit Director general al teatre-
lor, o functie politica.
Cunostintile lui Diamandy, in ale teatrului, nu tre-
ceau peste limita priceperei unui spectator obisnuit.
Cu toate acestea, a fost un bun director. Era gentil
cu artistii, zimbea autorilor, si daca nu a facut nicio
inovatie pe scena teatrului nostru, a avut destula in-
teligentii sa nu faca niciun eau.
Politica, insa, era acuma ocupatia lui de predilec,ie,
chiar dupa ce partidul trecuse in opozitie.
Inteo iarna, eram la un bal, in targul meu. In fun-
dul salonului, rasturnat pe un scaun, zaresc o figura
cunoscuta, un domn care samäna cu George Diamandy.
Ma uit mai lung la el, ma apropii si-1 recunosc.
Ce cauta el, la un bal, in fundul Moldovei ?
Era prieten cu prefectulun stalp al altui partid
www.digibuc.ro
GEORGE DIÁMANDY 159

politicsi in turneul ce facea prin jar& cu intenhia de

a propävadui reorganizarea gruparei liberale din care
facea parte, a profital de invitajia prietenului sat', $i
s'a abatut pe la noi.
Am vorbit mult cu el, am glumit, s'a aratat tot asa
de afectos, am constatat ea are aceiasi inima lama
si i-am descoperit o noua pasiune ca si Guy de
Maupassant era inamorat de mare, si, ca i acesta,
avea un yacht, care-1 astepta in port la Constanja,
pe care-1 botezase cu numele frumos de Sparge val".
Eram in toiul razboiului, pe vremea dezastrului.
In ziva de 8 noembre 1916, primesc o lelegramd,
urgenta, din Galati, sosita dupa opt zila, in care mi
se spunea : viha imediat", $i a trebuit sa plec. La
Dolhasca m'arn urcat inteun tren cu artilerie ruseasca,
foarte gran' sa ajunga pe frontul din Muntenia, $1
de aceea trenul a facut, in noua ceasuri, distanja de
23 kilometri, pang la Pascani. Acolo a trebuit sa fa-
man pe noapte, sí astept cal mai apropiat tren, care
sosia, din la$i, a doua zi la amiaza, si cu care tre-
buia sA ma duc la Galaji, prin Buzau si Braila. Era
o inovajie ingenioasd a Marelui Cartier General :
cine avea sa mearga, cu trenul, dela Iasi 'Ana la
stajia Ciurea, trebuia sA place spre Pascani, de acolo
spre Roman, [Ana la Buzau, apoi la Galati, prin
apoi la Barlad $1 prin Vasluiu sa ajunga la Ciu-
rea, cajiva kilometri dela Iasi spre Vasluiu. Era vorba
de o calatorie de câteva zile, dupa imprejurari, pe
când din Iasi pana la Ciurea, fac primblari pe jos,
chiar si copiii.
A doua zi, dupa inoplate, am ajuns la gara Sascut.
In inghesuiala din coridorul vagonului, zaresc un

www.digibuc.ro
 160 ARTUR OOROVEI

soldat care samana cu Diarnandy. Soldatul ma recu-

noaste, deschide usa compartimentului si-mi zice buna
seara.
Soldatul era, in adevar, George Diamandy.
De unde vit Ill intreb, mirat.
El, cu un aer gray, 1ml raspunde :
Vin de pe front /
Era simplu soldat, yenta de pe front, dar era inso-
tit de ordonanta lui, tot un simplu soldat, ca si el.
Diamandy glumea i in timpul räsbolului.
Peste câteva luni, Diarnandy facea din nou politica
la lasi, unde se refugiase toatä lumea oficiala.
La 1.8 April 1917, sau I Maiu stil nou, rusii au fa-
cut, pe stradele lasului, o mare manifestare, i trecând
prin fata locuintei Regelui, strigau Traiasca Repub-
lica românal". Contra acestei incercari de a se schimba
regimul nostru constitutional, s'au luat grabnice ma-
suri, aducându-se, in Iai, frupe de vanatori, despre
care ziarul Marelut Cartier scria ca ard de dorul
de a muri luptâncla, iar Regele plecând pe front, a
dat un manifest call% armata, un frumos ordin de zi,
in care zicea : Urmând pilda lui Stefan Vocia, cel
bland si milostiv, intaresc inca odal fagaduinta mea
de Rege, ca, precum dupa biruintile lui se intindea
praznice pentru viteji i ei erau ridicati in rândul
fruntasilor, astfel dupa izbanda pe care o asteptam,
se va realiza pentru voi legluita stapanire asupra o-
goarelor castigate cu sângele vostru, i prin vot obs-
tesc, yeti lua parte activa in alcatuirea unei Românit
nouä i mai mart, pe care o vom fi infaptuit-o im-
preunA".
Comandantul armatelor rusesti pe frontul romanesc,

www.digibuc.ro
GEORGE DIAMANDY 161

face 0 el un apel calf& ostasii rusi, prin care-i in-

deamnii la liniste; tiparit si in româneste, apelul este
lipit pe stradele lasului, odatä cu un manifest catra
muncitorii" români, semnat de reprezentantii Parti-
dului muncii".
Partidul mundi ?...
Când a sosit vestea aceasta, in tErgul meu, eu am
pus rarnasag ea' prietenul Diamandy trebue sa aiba
vreun rost in acest partid.
In adeviir, in fruntea semnatarilor acestui manifest
al Partidului muncii", era numele lui George
Diamandy.
eful noului partid se revoltà in contra sefului pe
care-I avusese pan6 atunci. Inteo sedinja a Constitu-
antei, precum i se ziceaDiamandy invinueste pe d.
Briltianu ca pe nedrept vrea sa treaca partidul liberal,
in ochii Europei, ca partid al democratiei române, si-1
invità sä lese carma làrii pe mânile adeväratului par-
tid democrat, care, bine inteles, nu putea sa fie decât
acel improvizat de el, de Diamandy.
Partidul munce a fost ultima farsh a lui Diamandy
si când ni-a venit vestea mortii lui, m'am intrebat da-
di nu cumva este si aceasta veste tot numai o

11

www.digibuc.ro
 IQUIDI
Pe la ceasurile patru dupa amiazi, tr5sura cu patru
cai, a lui Iosub Hopa, cel mai de seams birjar din
Folticeni, a$tepta la scars. Eu, tulburat, parch' nu pu-
team sa m ridic de pe sc2unul din colful salonului
$i nu aveam curajul sä privesc ochii plân$i ai mamei.
Tata se OA la ceas, $i emotionat $1 el, zice :
S5 plecäm, puiule, sa nu perdem trenul.
Tata $1 cuconul Nastasä Stroia s'au a$ezat in fun-
dul trisurei, eu pe sdiunel, $i pe când mama fäcea
cruce in spre noi, $i arunca in urma moastrS o bu-
difica de One, presärata cu sare, .cali, condu$i de
Mochi viziteul, se intinserä la drum, $1 din copitele
lor zburau sfärmaturile pietri$ului a$ezat pe $oseaua
cu $anturi pe de laturi, precurn erau, pe atunci, stra-
dele orS$elului nostru.
Acestea se petreceau in ziva de 30 August 1880.
Tata ma ducea la lavi, la $coalä.
IsprSvisem gimnaziul din Folticeni i eram inscris
in clasa a cincea, la Liceul National.
Noaptea, târziu, am ajuns $i am tras la otelul Rusia,
din strada ruseascS, pe al cärui antreprenor, Panaite
Jikidi, Ii cuno$tea tata din liner*.
La acela$i otel mai g5zduiau doi prieteni ai rnei,
Vasilica $i OheorghitS Stamati, veniti i ei. tot pentru
$coalä.

www.digibuc.ro
 JIQUIDI 163

Dimineata am iesit tustrei in strada asfaltatd. Gheor-

ghita s'a oprit pe loc, s'a uitat lung, la deal si la
vale, ne a privit pe noi, si apoi s'a intrebat, el singur
dracul au gäsit ei aa pietre marl si cum
le au adus pând aici ?
Credea, bietul Oheorghitd, cd toatd strada e pavata
cu o piatrd din o singurä bucald.
Pâná sa-mi gdseascd mie gazdá, am stat la otel
vreo cloud zile, si am fäcut cunostinfa cu fiul otelie-
rului, Coshed, dela care am aflat lucruri noud, pentru
mine, desi vechi pentru altä lume.
Costicd inväta la scoala comerciald, dar nu-si bätea
mutt capul cu ea, si toatä ziva petrecea in odaia
lui, lucrând. Avea o colectie de insecte, adunate de
el, si rânduite frumos î. cutii, tot de el fabricate. De
acestea nu mai vazusem, i in vdra urrnd'oare, la tard,
am inceput si eu sd vânez ins..cte si sd le inf' g in
ace, dar nu izbuteam sá inlind a 'pile fluturilor a5a
de frumos, ca el. Eu nu avea inQtrimente 51 nu sti-
am cum sa ucid insectele, care se ^-nnuiau zile intregi,
infipte in ac, spre supdrarea marnei, care nu putea
sd vadd astfel de torturi.
Cosheá likidi oven 51 o colec¡ie de timbre postale,
pentru care lucra, de câteva luni, un album minunat.
Imprumutase, dela un filatalist, un nare album tipdrit
cu mult lux, si copia toate gravurile ce reprezentau
marcile färilor si tipurile timbrelor. Copiile lui, insä,
erau mai frurnoase decât originalele.
Era si muzicant. Cânta din vioard si din chitard.
Nu studiase muzica; probabil cá nu cunostea nici no-
tele, dar ca si Barbu Läutarul, prindea din auz orice
melodie, i o executa exact, dupd cum ne incredinf a

www.digibuc.ro
164 ARTUR OOROVEI

Vasilicä. Si el era, pentru noi toff, in materie de mu-

o autoritate.
In familia lui Vasilica toti erau artisti.
Bütranul, cuconu Vasile *Stamati, era arhitect si
muzicant; dupil planurile lui s'au zidit cateva case.
in orasul nostru, care pot servi si astazi ca model
de confort si stil. 115 uit si acuma si adrnir finefa cu
care a lucrat : Planul bisaricei din satul Liimäseni,
-1854. lunie 8 zile." Sora cea mai mare a lui Vasilick
Frosa, o pianista de forfü, elevA a unei polo-
neze talentatä, cu studii serioase la Conservatorul
din Viena ; un frate, Costic5, poate cà ar fi ajuns un
pictor cu renume, dadi nu ar fi murit prea tartar; alt
frate, Nicu, unul dintre cei mai inteligenfi si mai en-
tusiasti oameni pe cari i-am intalnit in via18, inginer
de la Zürich, era un cunoscätor adanc al muzicei
clasice, si oblinuse, acolo in fare str5inä, spre care-I
purtau visurile intru una, succese frumoase, in concer-
tele la care executa, la flaut, bucrifile cele_mai grele.
Mai tarziu, cand Il nemulfümeau sunetele flautului, care
odinioarii sunau asa de dulce, si fiindcä nici vioara
nu era strainü in rnanile lui, si-a pus tot sufletul in
viola, ca sa poata intra in quartetul de strune, fürà
care i se 'Area cà viafa lui nu poate s5 fie conceputa.
Omul acesta imi fâcea impresia nu atunci, in
copilärie crt triieste numai pentru muzica si prin
muzica. Doborat de o dublà pneumonie, cand i s'a
apropiat sfarsitul, in ultimele clipe, fredona Andantele
din Simfonia V de Beethoven, si rasuflarea lui de pe
urmii a fost si cea de pe urmii notA in undele cüreia
sufletul i-a parrisit trupul.
Trait inteun astfel de mediu, prietenul Vasilicrt tre-

www.digibuc.ro
IIQUIDI 16&

bue sa fi fost o autoritate muzicala, pentru noi.

Ne inprietenisem cu to¡ii, dar intre Jikidi $i Vasilica
era o legatura mai intima, din cauza vioarei $i a chi-
tarei. jikidi il acompania, si pe noi ne induio$au me-
lodiile lor, cand in amurgul posomorat al zilelor de
toamnä, in odaia racoroasa a gazdei, ni aminteam
binele dela casa pärinfilor nostri, $i ni $tergeam, pe
furls lacrimile.
Jikidi canta $i din gura, $i ca sa ne mai veseleasca,
ni canta greceste, un cantec ale carui cuvinte aspre
contrastau, pentru urechea mea, cu sunetele armo-
nioase ale chitarei lui. lrni aduc aminte un inceput
de cantec :
Kato sto ghialó,
Kato sto perighiáli,
Kato sto ghialó condi
Nerunzula fundoti.
Peste un an, sau poate peste doi ani, inspre- toarnna,
se organizase in Ia$i o expozifie, cu caracter mal
mutt agricol, inteo cladire de scanduri de pe locul
unde este astäzi cinematograful de pe strada ruseasca,
cunoscut candva 0 sub numele de Circul Sidoli. In
aceasta expozifie a expus Jikidi colecfla lui de in-
secte, cu speranfa ca va capita un premiu, $i dupa
o consfatuire cu noi, prietenii lui, s'a hotarat, cu multa
tirniditate, sa-$i expue $i caricaturile, cu care inaugura
o noua manifestare a viefii lui, $i care in curand l-a
fäcut cunoscut $i a$a de apreciat.
Cel intaiu personaj din Iasi, o adevarata descope-
rire, care a cazut victirna talentului de caricaturist a
lui jikidi, a fost un om misterios, un strain pripäsit
prin Ia5i, Tornburg. Nu $tiu de unde, cand si pentru

www.digibuc.ro
 166 ARTUR GOROVEi

ce a venit la noi, omul acesta care exercita o pro-

fesiune putin rentabild : fabricLnt de fig ,rete. Cunostea
misterul unei compozijii asemänäloare cu chilimbarul,
din care cauzä fabricatele iui aveau cautare, si cred
cà acesta era singurul lui mijloc de existenfa. Jikidi
a Intreprins o adeväratd goana in contra lui, si-1 per-
secuta cu niste caricaturi placute publicului, dar care
Infuriau pe bietul Tornburg, de bastonul caruia carica-
turistul trebuia de mulie ori sa se fereasca.
In expozifia din .strada ruseascä, micile tablouri ale
lui Jikidi atrageau pufine priviri, ca si colectia lui de
insecte ; dar, din mulfirnea de indiferenfi, s'a gasit un
tândr cull, venit de curând din strainätate, unde lucrurile
acestea erau aprecia!e altfel decât la noi, cäruia nu
numai i-au placut caricaturile lui Jikidi, dar le-a si
cumparat, ceea ce l-a incurajat mull pe tanarul artist,"
cum îi incepuse zice el singur, cu încredere In
personalitatea al A. C. Cuza cred cà mai pas-
treaza aceste prime lucari.
Pastrez si eu, ca un lucru foarte prefios, un numar
de paisprezece bucdti, litografiale pe foi de hartie
sublire, Infatisand figuri si scene din Iasul de altädatä.
Ce talent frumos I In câteva linii caracterizeazd el
o fiinta intreaga ; il recunosti, pe fiecare, fara sa fdci
sforfari si fara sà te întrebi, mai Intai, oare cine sa
fie acesta.
lard, de pilda, una din acese lucrari care trebue sa
se refere la vreo manifestare politica sau nationald,
de pe vremuri, si care ar putea sa contribue la ilus-
trarea unui capitol din istoria lasului.
Tabloul reprezintä un fel de bared fara panzil, In
mijlocul careia un grec, In costumul national al lor,

www.digibuc.ro
JIQUIDI 161

line un steag pe care scrie : Comitetul Gintei Latine"

apoi dedesupt urmeaz5 explicatia : In voiajul sau
c5tra insulele Caroline, Uraguai, Paraguai, Patagonia,
inteun cuvânt pe ambele ernisferele pamântului, in-
barcându-se la Bahlui", si persoanele din barca pro-
babil c reprezintà acel Cornitet al Gintei Latine"
pe care-1 ridiculizeaz5 Jikidi.
La cârma b5rcei, in costum de amiral, cu o luting
la spate si cu ocheana In altä mân5, priveste drept
inainte maestrul Ghild Marzescu; doi greci, in fusta-
nele si cu sail incovoiate, fac garda 1âng5 grecul cu
steagul : Andriolop si Marcu sunt: bogatasul Andrio-
pol si Crigori Macri, unul din avocatii reputati ai
baroului de Iasi, iar Anghelum, cel care poartii stea-
gul, este all bogatas, Anghel, tatiil poetului. Toll a-
cestia erau greci de origin5.
In grupul de sase persoane dela pupa brircei, Ion
Pop Florentin, profesorul de filosofie dela Liceul Na-
tional, gesticuleaz5 adresându-se unui domn cu barb?"'
s1ufoas5 parul capului vâlvoi, pe vesta diruia Jikidi
i-a scris numele : Cuculo", si nu stiu cine s fie,
altul, indicat cu numele Saint Minah", pare a fi
»A. B. C. D. Miclescu", un tip cunoscut al lasului de
pe atunci; un altul : Garcitu", nu-I pot identifica,
far ultimii, razimati de bard', sunt gazetarul Grigoriu
Buduscii, Stan P5titu", si un tâniir marinar, pe bereta
aruia e scHs Nemo", pseudonimul sub care d-nul
A. C. Cuza scotea minuscula dar spirituala sa foaie
saptämânalä Ciomagul".
Un alt tip reusit in caricaturile lui Jikidi este d-nul
N. A. Bogdan.
In una din cele dou5 pe care le am eu, d-1 Bogdan;

www.digibuc.ro
 168 ARTUR GOROVEI

slab ca sfintii din icoane, trece pa un trotuar, dealun-

gul unui zid, pe deasupra caruia se inalta varfurile
unor copaci stufo0, i in mijlocul stradei, actorul
Balanescu, it a