Alexandru Davila - Din Torsul Zilelor. Volumul 1, Bucuresti

AL.
AVILA
0 P C Re COM PLET
a NN DRUM.
31heloK
VOL ION-031,4 I
\Jr-7
t? 1.111mmertitillwINNevansim
-.'rr7-77.-
3°
1 CDiTUFKA OLTN
ALEXANDRU DAVILA
DIN TORSUL
Z1LELOR
VOLUMUL I
EDITURA OLTENIA"
BUCURE $ TI
STRADA IMPERIALA No. 1
PRECUVANTARE
Aproape tot cuprinsul acestor trei volume
a lost publicat in reviste si ziare. Innainte, insa,
de a '1 publica in volume, autorul l'a corectat,
lungit, prescurtat, retusat".
Tinandu-se de cunoscutele poveti, ale lui Boi-
leau, Vingt lois sur le métier remettez votre
ouvrage, Polissez-le sans cesse et le re-
polissez", autorul a lustruit, pe cat i-a lost
cu putinta, textele scrise altadata i El nu afirma,
insa, c textul acesta ar fi cel din urma.
Editura ,OLTEN1A"
AL. DAVILA
NOTITE BIOGRAFICE
Al. Davila e ndscut la 12 Februarie 1862. Tata.] sau era generalul

doctor C. Davila, iar muma-sa, Ana, era nascutà Racovitä-Golescu,
coboratoare directd, prin tatä, din Vodà Mihail Racovitä, care a
domnit 17 ani in Wile românesti.
Copilul, crescut de mumA-sa in evlavia neamului rominesc, invatá
carte, mai intai, la scoala comunald din Golesti, instalatd intr'un
pavilion al curtii boierilor Golesteni.
In timpul iernei, viitorul autor al lui Vlaicu Vocla", imbracat
mocaneste, urma clasele $colii luterane, unde mergea &Mare : astfel
se nascu in Davila gustul de sport, care niciodata nu 1-a parasit.
Dela 1871 la 1874, balatul fu incredintat lui V. A. Ureche, care
deschisese un institut roman ; iar dupa acesti patru ani, tanarul fu
trimis la Paris, la Liceul St. Louis, unde fu coleg cu Jacques
Féraudy si cu Georges Feydeau.
Bacalaureat in litere in 1879, Al. Davila se imprieteni la Paris
cu Take lonescu, Mortun, Caligari, Xenopol, Filipescu. Citea cu ne-
sat pe vremea aceea Letopisetile" lui M. Cogalniceanu.
In 1881 fu numit atasat la ministerul de externe din Bucuresti ;
in anul urmator, in aceiasi calitate, la Roma, si dupa alt an, la
Bruxelles.
In 1884, murind tatal sat', Davila parasi cariera diplomatica si
incepu sa colaboreze la Epoca" si L'Indépendance Roumaine".
Fu numit, in urma, inspector de politie, apoi administrator al aron-
dismentului Macin.
Demisionar dupa un an, Davila se claidu, in sfarsit, literilor, pe
care nu le parásise niciodata, si studiului Istoriei romanesti, care il
pasiona. lea' de unde s'a infiripat Vlaicu-Voda". Strabunele case
dela Golesti ofereau sufletului sau hartuit, linistea de care avea ne-
voie duhul poetic.
In iarna 1901-2, Vlaicu Vocla." fu prezentat directiei teatrului
National si primit imediat ; iar, la 12 Februarie 1902, fu jucat pentru
prima card; autorul implinea, in aceiasi zi, 40 de ani.
Doi ani raai tarziu, Davila compuse o pantorniná : Domnita din
vis", jucata in gradina palatului Cotroceni, cu M. S. Regina Maria,
in rolul principal.
In 1905, Davila fusese chemat la directia teatrului National, uncle
ramase /Jana in 1908, cand desarcinatul director forma faimoasa..
Compania dramatica Davila", prima incercare de acest soi facuta
in Romania. Compania se disolva in 1911, cand Davila fu chemat,
a doua oar& la directia teatrului, unde ramase pana in 1913.
Din acest an Davila puse de gand sa publice intr'o biblioteca
populara capod'operile literaturii romanesti, dar evenimentele ras-
turnara pasnicul proect ; in 1914, isbucni rázboiul mondial, iar in
1915 Davila cadea victima unei incercari de asasinat.
Scapat cu viata, ramanand infirm si aproape paralizat, Davila duce
un trai de intelept ; aceiasi dragoste pentru literile si cultura veche
româneasca, din care a isvorat admirabilul Vlaicu Vocla", il preo-
cupa i'i lumineaza zilele.
(Din Programul Teatrului National).

BASMUL
CLI DOMNITA DIN VIS
PantominA balet*) in trei tablouri
-1-
fluzica adaptat5 de H. DIN1CLI dup5 Wagner,
Rubinstein, Rossini, Flechtenmacher i Kucik
.414.
1 Aceasta pantomina-balet a fost jucata o singura data, in Mai

1904, in gradina Palatului Cotroceni, pe a carui alee putea galopa
alaiul Don-until din vis sau vanatoarea lui Dundre-Impdrat. Spec-
tacolul s'ar putei monta §i juca la Arenele Romane din Parcul Carol.
LC_ _ 11MM..Arra
A. S. R. Principesa mostenitoare Maria (actuala M. S. Regina

Maria) in unul din costumele rolului SALL
Domnita din vis
A. S. R. Principesa mostenitoare Maria si trupa de actori amatori
PERSOANELE:
Mimii
DOMNITA DIN VIS A. S. R. Principesa Maria
FAT FRUMOS D-ra Sybyl Youell
MUMA PADUREI D-na Aristia Dissescu
ZANA ZANELOR D-na Alina Costinescu
NEGURA IMPARAT, tatal Domnitei, D-1 I. A. Lalzovary
DUNARE IMPARAT, tatal lui Fat fumos D-1 G. A. Robescu
BEADEFOC, sluga lui Negura impdrat D-1 Aurel Orescu
BEASADEA, sluga lui Dunare impdrat D-1 A. Davila
B ALET
Eirmasele Domnitel din vis :
D-nele M. Diamantescu, Iza Poenaru, G. Barozzi, los. Gicd,
M. Durma, Did. Tlitiirwm, M. Balas ; D-rele M. Rada, Maud
Crawford, Gucu, Sylvia Lakenzan, M. Vladoianu, Marg. Zosinza,
H. Ajdukiewicz, Lola Vladoianu, El. Odobescu.
telele, Fldcdraiele, Florille :

D-nele C. Iliescu, Nath. Iliescu, M. Nicoleanu ; D-rele 011y
Marian, Z. Catargi, M. Moroianu, Ana Miirculescu, Alisa Ghica
Cora Economu, Val. Petrescu, Zoe Petrescu, El. Ciipitanovici.
8 Din Torsul Zilelor. Vol. I
Pricolicii, Gandaceii :
D-rele : Ana Filitis, Maria Filitis, Any. Filitis, Liliana Holban,
Fang Boxhall, Zizi Lambrbzo, M. Valswnaky, Dudu Mincu,
Mar. Mincu, D-1 Eddy Boxhall.
Urma§ii lui Fdt-Frurnos :

D-nii Em. Butculescu, D. A. Ghica, D. Diwnantescu, G. G.
Manu, I. Nicoleanu, I. Moescu, C. Atanasescu, Al. Gorski, Chr.
Orescu, Al. Tell.
Figuralid.
INTAIUL TABLOU
(0 padure in impargia lui Dunäre Imp 1rat. Amurge4te.)
SCENA I
A fost odata ca nici odata, daca n'ar fi nici ca s'ar
povesti, un imparat mare 0 viteaz, ce coborise Duna.-
rea dealungul ei, dela obar§iä pada la cele trei guri.
El umpluse o jumatate de veac cu ispravile sale, a§a
cá norodul, ne mai zicandu-i pe nume, il poreclise
Dunäre Imparat. $i atat de mare 0 de viteaz era, de
i se dusese pomina peste lumea intreaga 0 de se in-
treceau imparatii, care de care sa se aiba mai bine cu
el. Iar el, ne &Vaud vrajma§i pe pamânt, i§i da de lucru
vitejiei cu biruirea zmeilor 0 nimicirea fiarelor.
$i toate i s'ar fi ales spre bine imparatului, 0 dupa
pofta inimii, daca 0-ar fi putut hotari unicelul dela
vreme de bätranete, pe Fat Frumos, sa-§i ia o sotia
din cate Domnite i s'au fost scoase in cafe ; ca pacat
era sa se starpeascal vechia 0 mandra hii vita. Dar
Fat Frumos pe toate le trecea cu vederea ; par'ca
dansele n'ar fi fost nici domnite, nici tinere, nici fru-
moase ; vezi ca cea ursita nu i se aratase inca 0 ca
Zana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, il ferea sa-i
ramaie ochii la alta ; cad vai de omul care sufletul
§i-1 darue§te alteia cleat celei ursite.
Pe un amurg duios de var.& pasarile dintr'o poiana
gale§a, deschisä din intunericul codrului ca o ferestruie
10 Din Torsul Zile lor. Vol. I
cAtre Cer, furA martore la o minune mare ; mai intai

se auzira, in departare, chemAri de corn, lAtrat de
haità ; zgomotul se apropia, 0 o ceatä de mandri va-
natori naval in poianA; era Dunäre Imparat cu frun-
ta§ii curtii sale, toti carasi pe armAsari biruitori in in-
trecerile dela San Toader, 0 cu cei mai isteti halt*
din imparAti5., stalpanind cu greu o pardalnica de haita
ce se sbuciuma in toate pArtile. Iar mai la coada.", su-
fland din greu, hop 0 Beasadea, sluga credincioasbi
dar nairAva§5., cocotat pe un magaru§ ce abia se mai
vedea sub un munte de merinde 0 de plo§ti. Haita,
pe semne, pierduse urma. Dar haita§ii ii deterä repede
de rost, puseral cainii pe olm 0 vanAtoarea purcese
inainte, sunand din cornuri, asmutand din glasuri, tros-
nind din bice. Zgomotul se departa, se pierdii cu in-
cetul 0 lini§tea obi§nuitä se a§ternu iarA0 pe gale§a.
poianA.
SCENA II
Pe sub bolta frunzi§ului, pasarile prind iarà§i glas
.. .
0 0 povestesc cu deamainuntul ce le-a fost dat sä vadä
fidcare pe rAmurica sa; dar, codrul intunecandu-se,
chiar ciripiturile se räresc; limbutele i§i mai dau odat5.
bunA seara, apoi totul tace 0 crangul adoarme bini-
§Or.
WA, in* cà se ive§te, prin tufi§uri, o vedeniä lu-
minoasà, pà§ind atat de u§or incat minte cfliar florile
calcate, leganandu-se a§à de madios. de-ai zice cal e o
negura ce plute§te pe poianA : e Falt-Frumos, unicelul lui
DunAre ImpArat.
Peri§orul lui
Spicul graului ;
Ochi§orii lui,
Mura campului.
Basmul cu Domnita din vis 11
Cu jungherul rotilat pe coapsa, cu cornul de zimbru

pe §old, cu tara§ul ferecat in mana, el purcede alene
prin crangul prieten, caci nu'i arde de vanatoare, de
care s'a raslatit pe nesimtite, ci de focul tineretelor Ii
arde. Furat de blandetea serii, de ochiul Cerului, de
boarea florilor, el Ii leapäda tarapl, se reazämä de o
tulping, duce la gura o foaie de mesteacan i doi-
ne§te, doine§te de frearnata codrul, de se trezesc pa-
sarile qi de ti se rupe inima.
SCENA III
Bine nu mocne§te rasunetul doinei i iata ca iese
din desi§ o baba batrana ca intunericul. E Muma pa-
durii, stapana Ielelor i du§mana flacailor.
Se poveste§te ca, de mult, pe cand era tanara §i
frumoasä, multi fläcai au pierit de dorul ei, iar ca,
dan§ii, nu i s'au rourat vreodata genele... nici de
dragoste, nici de mild; cal, de aceia, blestemata a fost
sa nu iubeascal pana ce nu va imbatrani ; iar, de la
vreme de batranete, sä iubeasca Fara nadejde i fara
de sfar§it; chinul ei sa'§i afle, insa, cap, in clipa cand
un Fat-Frumos o va saruta. din toata inima. Si iaca
de ce Muma Padurii urmare§te pe Fat-Frumos
roaga, de cite on ii prinde prin codru, sa o salrute,
fià numai o data.
In acest amurg duios de \Tara, Muma Padurii, auzind
doina lui Fat-Frumos, Ii inchipui ca dacal poclidea
atata dor 0 jale, mai priimitor o sa fia flacaul de pri-
nosul ei de dragoste 0 se grabi sa aduca. Dar toc-
mai din potriva ieI socoteala: caci cu cat mai dornic
de iubire era sufletul flacaului, cu atat mai uracioasi
§i mai vrednica de scarba i se pareà cererea babii.
Ii rase de ea, o batjocori, o lua la goana. Dace: vazii
§i vazii Muma Padurii ca de la Fat-Frumos nu'§i va
capata leacul, isi &Air drumul necazului sil lovi pe

baiat cu farmece de somn. Fat-Frumos, biruit, cazir
pe iarba pajistii. Iar Murna Padurii chiema Ielele si le
porunci sal näuciasca.
SCENA IV
Pasarile, trezite de doina lui Fat-Frumos, se pitulau
acir de groaza si cele mai limbute chiar taceau mak,
incremenite de privelistea din poiang. Chiar de in-
grozit si de incremenit era asa ceva ; cum cobeau
lelele si cum se clatinau si cum se napustiau asupra
bietului flacau; si cum vartejul, starnit de hora kr,
incovoia copacii si smulgea din radacini buruienile.
SCENA V
Dar uite ca., deodata, hora se opreste, ca traznita.
Ielele, la randul kr, sunt cuprinse de spaima si in-
cremenesc; ca si cum o putere mai mare le-ar tine
piept; ele nu se mai pot apropia de Fat-Frumos, ba
chiar se departeaza de el, ca luate la goana; vezi cg,
dintr'un ulm urias, a iesit Zama Zanelor, puterea pu-
terilor, ocrotitoarea din leagan a lui Fat-Frumos; &Ansa
intinde, asupra lui, marama mantuitoare si, imprejuru'i
cu toiagul, trage cercul cel zdrobitor de vraji. Zadar-
nic asmute Muma Padurii Ielele; ele sunt toate ras-
bite de puterea Zanei Zanelor si se imprastiä, fugind
in adancimea codrilor.
SCENA VI
Biruitoare de descantecele rele, Zana Zanelor se in-
dura sa arate odreslei imparatesti mireasa cea de Cer
ursita. Pe ochin inchisi il atinge cu floarea de sulfina
Basmul cu Domnita din vis 13
chiemgtoare de visuri i, deodatg, i se aratg in somn

lui Fat-Frumos, intr'o targ nestuitg si nemai pomenitg,
un minunat alai de fecioare, care de care mai frumoase
si mai nurlii ; i un imparat maret, ducând, de mâna,
o domnitä cu pgrul cu totul si cu totul de aur, cu
ochii ca slava Cerului, inaltg i mIgdioasa ca vreaja
de crin, pgsind molatic si hganat pe pajistea inflorita,
asà cum purcede negura albei and o mangaie boarea
zorilor i o sgrutg Craiul Soare.
Dar visul se slarsecte. ana anelor reintrg in ul-
mul urias, iar Fgt-Frumos se decteapta, cu inima ro-
bitg de Domnita din vis. El se jurg, pe razele lunii
cari se strecoara prin bolta frunzisului, cg aceasta ii
va fi sotia, caci acesteia sufletul 'si '1-a inchinat.
SCENA VII
In depgrtare, insg, se aude vângtoarea. Fat-Frumos
duce la gura cornul sgu de zimbru si sung puternic.
La aceasta chiemare, alte cornuri rgspund, din ce mai
aproape; Dungre Impgrat soseste cu toti urmasii sai,
si intreabd ce s'a intamplat. Fat Frumos ii povesteste
visul c juramântul ce a facut i il roaga sa-i dea voie
sg meargg sa afle si sg dolAndeasca, peste noug tari
si noua mari, pe Domnita din Vis, fata lui Negura-
Impgrat, craiul Tgrâmului-de-sus. Dungre Impgrat da
voiea cerutg i orânduieste ca boierii de frunte ai
Tgrii, cei mai frumosi si mai viteji, sa intovaraseasca
pe Fgt-Frumos in lunga'i calatoria spre miazg noapte
si sg ducä viitoarei nurori si viitorului cuscru daruri bo-
gate, steme, colare, inele, bratari i cingatori. Iarg Bea-
sadea, sluga credincioasa dar nargvasa, nu va ramâne
de caruta, ci va porni si el cu Fgt-Frumos ca sg'i
ducà de grijg si sal pazeascd somnul.
Astfel, toate puse la cale, Fdt-Frumos isi incaleca
nazdravanul si vanatoarea ia drumul spre curtea Im-
pargteascg, in sunetul de surle si de trimbite.
AL DOILEA TABLOU
GrAdina curtii lui Negru-Imparat. In fund, un portic de. unde
se cobor, in dreapta si in stanga, dimburi de brazdA.
SCENA I
Din tam lui Negura Impairat au plecat toti barbakii
de s'au dus sa cucereasca lumea. N'au mai ramas la
curtea lui de cat el (caci prea era batran ca sal se
mai rasboiasca) 0 Beadefoc, sluga lui credincioasa
dar nardva§a.
Au mai ramas, insa, pe langa Domnita, fiica-sa,
fruntea fecioarelor boiere0i din tarä, care de care
mai frumoase 0 mai nurlii. Ele il tin de urat impara-
tului 0, ca de petrecania, se prind a juca cafe jocuri
toate, unele saltarete ca sburatul fluturelui, allele line
ca leganatul trestiii. Iar pe cand ele joaca, Negura-
Imparat porunce0e sa i se aduca potirul cel mare,
plin. Beadefoc alearga sal savar0asca porunca.
SCENA II
Dar Muma Pädurii i0 urmare0e räzbunarea. Apro-
piindu-se, tiptil, ea arunca peste cei de fata farmec
de somn biruitor. Incetul cu incetul, qirurile razbite
de somn, se a0ern pe iarba, pale, pale: batranul im-
parat i0 reazima barbia de piept 0 o liniqte de moarte
cuprinde paji0ea unde, cu o clipa mai inainte, flutu-
rau dantuitoarele mladioase.
16 Basmul cu Domnita din vis
SCENA lET
Beadefoc, insä, care n'a fost prins in vräjile Mumei
Padurii, sose0e cu potirul cel mare, plin. Minunat, mai
intai, apoi, pricepand ca ceeace vede nu e somn fi-
resc, incepe a se vaita 0 a plange amarnic. Gat-
lejul uscandu-i-s a de atatea vaicareala, el mai trage
cate-o du§ca din potir (nu de alta, dar ca sh-0 dreaga
glasul) i iara0 se pune pe plans i pe vaitat. De
geaba surle i trambite sunä in afara: jalea ii stapa-
ne0e firea de balalau; aà ca, in loc sal se repeada 0 el
sa ca§te gura la ce s'o fi petrecand la portile palatu-
lui, el o tine struna cu plansul I cu dresul glasului.
SCENA IV
Dar iata Ca se ive0e Beasadea, care a sosit cu tot
alaiul lui Fat-Frumos la curtea lui Negura-Imparat, in
sunete de surle 0 de trâmbite. Afland palatul gol,
el s'a coborat in grading. Uimit de ce vede, ii cere
lamuriri lui Beadefoc. Acesta ii poveste0e pacostea ce
Ii lovise stapanii. Durerea lui Beadefoc ii cuprinde
bunatatea de suflet a lui Beasadea; i iaca tel de currnei
pentru ca slugile (credincioase dar näravase) sa se im-
prietineasca. Fara mai lunga vorba, ei se aseaza unul
langa altul i Ii tin isonul, atat la vaitat cat si la dre-
sul glasului.
SCENA V
Atra0 de atata galagia, sosesc, la randul lor, in gra-
dina, Fat-Frumos i urma0i sai. Daca Ii da seama
de nenorocirea care il izbe0e, Fat-Frumos, chiama
Zana Zanelor, ocrotitoarea lui din leagan, i o roagh
sa le dea din nou viata celor adormiti. Dar Tana Zanelor
Din Torsul Zilelor. Vol.. I 17
raspunde c'a ii e afard din putere, si ca.', singura. Muma

Pädurii poate deslega ce a legat. Muma Padurii, ru-
gath la randul, isi spune pretul si anume ea' : Indatei
ce Feit-Frumos va veded pe Domnita cu ochii falge-
rand si cu buzele zámbind, atata numai ti va fi iertat
sal' i seirute mána odatd. Apoi, pentru totdeauna, sci'si
pdreiseascd inireasa si Mumii Pcidurii rob pe yea sei
i se dea. Va'z'and ca nimic alt nu va dobAndi, Fat-
Frumos se invoieste si jura ea' se va tine de tocmeala..
Indatä Muma Pddurii face un semn care desleata
farmecul si, incetul cu incetill, viata se intoarce in
fiintele vralite.
SCENA VI
Trezindu-se din somn Domnita din Vis si AT'azand
pe Fat-Frumos in fata ei, cum il vede cum il iubeste.
Indatä, merge de il ia de mân'ai si il duce la Negurd
Imparat. Fat-Frumos ii spune cine e, de cat ile departe
vine ca s'a''si afle ursita, si cere pe Domnita de sotia.
Impäratul, bucuros, 'i-o &à, si porunceste sä se urmeze
dantul. Tovaräsii lui Fdt-Frumos, prinzandu-se cu to-
vargsele Domnitei, joaca impreunà ate jocuri toate,
unele sallarete ca sburatul fluturelui, altele line ca
leganatul trestiii. Iar, la sfarsitul jocului, toti, &And
in genunchi, fidcare la dantuitoarea sa, le shruta" mâna.
Asa face si FIt-Frumos.
SCENA VII
Dar bine nu sarseste Maul, când iatä vine Muma
Pädurii sä-i aminteasca tocmeala. FM-Frumos, cu
inima indurerath, porneste dupa ea. Dar Domnita il
refine. Sovaind intra datorig si iubire, neputând sà
indure lacrimile Domnitei, Fat-Frumos isi uita jurd-
mântul si-si ia vorba inapoi. Turbata de mânie, Muma
Padurii chiama Furtuna in ajutor.
2
SCENA VIII
Deodata, soarele se stinge, lumina zilei se intuneca
un vartej umple vazduhul i ciocne§te Cerul cu pa-
mantul ; toti fug in toate partite ; iar Fat-frumos §i
Domnita, imbratipti i sprijiniti de slugile lor credin-
cioase dar närava§e, se lupta din rasputeri cu furtuna
care-i soarbe ca sa-i duca pe alt taram, Pe taramul
acesta, nu se mai vede nimic decal fulgerile din ce in
ce mai rare, nu se mai aude nimic decal mugetul vi-
jeliii, tunetele departandu-se in intuneric.
AL TREILEA TABLOU
E padurea fermecata, unde nu patrunde nici suflet de boare,
nici raza de soare ; uncle vesnic intunericul si tacerea domnesc ;
uncle urmele se sterg, si de uncle om de om n'a mai iesit.... daca
blestemat a fost sa intre in ea.
SCENA I
Din porunca Mumei Padurii, Furtuna ad aruncase
-cei patru nenorociti, smul§i de pe tärâmul celdlalt, Ce-
lor patru le sunt fetele 011ie de neodihnä §i hainele
sf4iate de spini, par'd de veacuri ei ar fi pribegit
prin padurea fára. lumina, 0. fgra". sfarOt. Sarbezi 0
ofiliti, Fat-frumos qi Domnita se intind pe niuKhiul
jilav, hotäriti sá nu se mai lupte cu soarta, Slugile
(credincioase dar naralv4e) nu se dau insd biruite, ci,
lasand copiii sä se odihneasca, ele se chibzuiesc cum
si facä sa-i scape din aceastä ocnd.
SCENA II
Muma Pädurii nu e Inca induplecatai de ata.ta chin
§i durere, 0 sa le ia copiilor 0 sprijinul lor din urmh :
slugile.
Pentru aceasta, pe &And ele se chibzuesc, iata se
aratá o fliicaraie albastral, ca de licurici, care saltà, se
coboarai in iarbai, aleargai de id colo, de colo mai colea,
de colea. aiurea 0 de aiurea nicaleri. Dar WS. alta §i
Inca una, si Inca douk si Inca multe. Beasadea si

Beadefoc le urmaresc, dau sá le prindd, ca mare dor
le e de foc si de lumina' : dar flacaraiele yin si se duc,
s'aprind si se sting, si sunt si nu mai sunt. Bietele
slugi, uluite, se iau dupa ele si se afunda in codrul
intunecos, Asa, ii pierd de urma inselate de flacäraiele
vralite.
SCENA III
Au ramas singuri copiii, adormiti. Deodata se aude-

un tropot puternic, urlete ca de lupi, clantanit de mäsele.
Fat-Frumos se trezeste, se vede numai cu Domnita, se
mirk Dar urletele se apropia. Alegand de jos o sbura-
tura sdravana, dansul va veghea pe somnul miresei sale
si o va apara de flare. Intr'adevar, iata-le cá vin printre
copaci: sunt pricolicii Zarind copiii, li se napustesc
asupra. Dar viteazul flacau se repede, vartej, in ei,
croind cu sburatura, CrUC3 i curmezis. Parch' atata
asteptau pricolicii: fara zabava, ei se prind in hora
imprejurul lui, II despart de Domnita, lasata singurk si
manandul, cand in dreapta, cand in stanga (ca i cand
s'ar feri de sburatura lui) 11 trag la desi§ unde sa'si
piarda si el urma.
SCENA IV
Domnita, insa, dormea, in nestire, somnul lin al tine-
retii. Acum i-a venit apa la moara Mumei Padurii:
&Ansa se apropik incet, trezeste copila, ii dovedeste ca
a sosit ceasul sà aleaga: sau sd'i dea ei pe Fdt-Frumos,
sau, cumplit de-acum Inainte, ft va fi chinul. Domnita
nu sta la indoiala: mai bine orce chin decat sa se lase
Din Torsul Zilelor. Vol. I 21
de Falt-Frumos. Atunci, Muma Padurii ii spune cä in-

daratnicia ei nu numai pentru ea va fi izvor de dureri
dar si pentru altii; si'i arata slugile credincioase, istovite
de oboseala, cutreerand codrul, momite de fläcárai; ele
nici-odata nu vor mai afla nici pace, nici odihna,
dad. &Ansa nu se va läsa de Fait-Frumos. Plange Domnita
de mila lor, se roaga sal erte ca nimic nu au pacatuit.
Dar, nedobandind nimic, ii lasä in voia Domnului, cad
de Fat-Frumos nu poate si nu poate sà se lepede.
Daca vede Muma Padurii ca nici asa n'a izbutit, ii
arata pe insus Fat-Frumos adus inapoi de hora pricoli-
cilor si cu greu aparandu-se de coltii bor. 0 vorbe I, 0
il vor rapune; o vorbd, 0 va tea Plange Domnita, se
boceste, se roaga. Dar nici acii nedobandind nimic, face
o cruce, rupe cercul urlator al pricolicilor si se alipeste
de Fat-Frumos: dacei de moarte e osemda lut, apoi
inpreunati sei moard.
De atata dragoste, de atata statornicia, se muaie
sufletul Mumei Padurii : un semn, 0 pricolicii se
fac nevazuti. Ii bate inima batranei vralitoare ; vre-
mea de pe &and era si dansa tanara ii trece pe di-
naintea ochilor; o lacrima de induiosare ii roureaza
ploapele, arse, atata amar de vreme, de arsita urii.
Aceasta lacrima e vazuta de Cel de Sus si 'curmeaza
blestemul care a lovit codrul cu tacere si intuneric.
Alba pläpanda strabate bolta frunzisiului des; zorile
reinvierii se arata, conabii ; la inceput, profirii ; si in-
flacarate, mai apoi; ca o licarire de aur, la urma. Viata
patrunde crangul; tufisurile se inveselesc; florile zambesc;
pasarile chiar, cari, daca erau parca nu erau, prind a
foi, a ciripi, a canta iaralsi; prin desis, misting viatati:
gandacei, fluturi, bondari si carabusi. Asemenea pH-
veliste ar muia sufletele si a muiat sufletul Mumei
Padurii, Dintr'un imbold doveditor, ea pune una intr'alta
manile copiilor si, cerandu-le iertare de cat ram le-a
pricinuit, ii preface, din serbezi si zdrenterosi cum sunt,
in rumeni si impodobiti cum erau. Dar sa vedeti domniile-

voastre ce minune s'a iscat din Eceasta fapta buna;
minunea fu ca Fat-Frumos care, nici pe pretul vietfi,
nici pe al fericirii, nu daduse sarutatul Mumei Padurii,
il dadii acü pe de geaba si din toata inima, ca prea
si-o simtea plina de bucuria si de iubire.
Iar, daca se facii minunea aceasta, apoi alta si mai
neasteptata se intampla: sasutul lui Fat-Frumos fu de
descantec unui blestem stravechiu, de din vremea de
tinerete a Mumei Padurii : el puse capat chinului ce
de mult o muncea : abia sarutati de Fat Frumos, intr'o
clipa se schimba la fatal, se schimba la port: in locul
babei, räutacioase si garbovite, se aratä o zana. tanara,
Malta' , mladioasa, cu parul negru ca pana corbului, cu
ochii scanteetori ca luceafarul dimineii i inväscuta
cu iia argintia, purtand, in rauri, campul cu florile, iar,
in altite, cerul cu stelele.
SCENA V
$i daca toate se schimbara la fatal, apoi i vietatile
din crang se schimbara: a§a, fläcaraiele se prefacura
in flori dalbe, iar pricolicii in blande fiinte de la Dumnezeu,
in gandacei de tot soiul, fluturi, bondari i carabusi.
Cu toate i cu totii se prinsera laolalta: adusera inapoi
pe Beasadea i pe Beadefoc, odihniti i sprinteni; i venira
cu gingasia sa se inchine la cei copli, frumosi ca doi
heruvimi picati din raiu i purtatori, in suflet, a vrajii
raiului, a facatoarei de minuni, iubirea. $i cum stau,
cu totii, minunandu-se si de ce vad cu ochii si de ce
simt cu sufletul, iata soseste Zana Zanelor, Puterea
Puterilor, Curmatoarea Relelor, Datatoarea Bunelor.
Dansa trebuie sa fi mestesuguit toate Cate se petrecusera
ca, desi cu maretia primeste inchinaciunea tutulor,
iotusi ii rad ochii cu siretenia.
SCENA VI
Dar Zana Zanelor face un semn, dal o porunca: codrul
se sterge dinteodata, ca sorbit de Cer sau inghitit de
Pamant i toi cei de fatà se pomenesc la curtea lui
Negura Imparat, unde fiacare se afla cum era cand a
izbucnit furtuna, ca si cum de atuncea nu ar fi trecut
nici o clipä, nu s'ar fi petrecut nici o fapta.
Florile, insä, i gandaceii, cari, i dansii, au miri si
mirese printre ei, cer voie Imparatului ca nuntile sa le
porneasca i ei alaturi. Dobandindu-se voia ceruta,
flacai si fecioare, flori i gandacei se prind a jucà
cate jocuri toate, unele saltarete ca sburatul fluturelui,
altele line ca leganatul trestiii.
SCENA VII
Apoi, sfarsindu- se jocul, Negura Imparat porunceste
sä se alcatuiasca alaiul pentru c Domnita din Vis sa
porneasca, spre miaza-zi, la cuscrul sau, Dunare Imparat.
Acü sä fi vazut: in sunete de surle si de trambite, yin
carele mari, asternute cu covoare de pre i cu zampale
de aur si de argint, inhamate cu ate patru armasari
inaintasi; vin fugarii nazdravani, buni de nunta si de
hang; vin prasturele buiestrase, largi in nan i subtiri
in ciolane. Fiacare ii alege locul, care Ohre. care in
caruti, care in teleguta.
SCENA VIII
Mandrä e calatoria i voloasa, caci, de-alungul cäii
fungi, obstea le ise inainte, intinde straile si bate cu
maiele si le presare drumul cu flori de'l face una cu
pajistile.
Astfel purcedand, a sosit Domnita din Vis la curie&
lui Dunare Imparat. Ad, iaräsi s'a facut nunt5. mare si

falnic ospat; si s'a incins o hord de s'a dus pomina,
unde a jucat obstea toata; si mini si miresele ; si imparatii
si vladicii, si nuntasii, si florile si gandaceii, si zanele
si slugile, si cei poftiti si cei nepoftiti-, $i au jucat,
flank pe sus, au asfirrtit stelele si, pe jos, au amutit
lautarii.
SA ma credeti, caci am fost si eu acolo de 'mi-am
inveselit ochii si 'mi-am imbucurat inima. Pentruca
Domnita din Vis de la Dumezeu 'ia fost ursita lui Fat-
Frum3s, ca sal nu se starpeascä vechia si mandra vita
a lui Dunare Imparat, ci sa domneasca de-alungul
-veacurilor, pe taramurile brazdate de stramosi.
$i incalecai pe-o sea
$i va spusei Domiilor Voastre a§à.
ILEANA COSINZEANA
Pentru Domnifa Ileana, venità pe lume indatA dupA potolirea
rdscoalei taráne#1 din 1907.
Din tam blandei Cosinzene,

Unde vedenii pe la gene
Se cern la §ezatori,
Fugise basmu'intealta parte
Ne mai avand de gazda parte,
Nici de povestitori.
Fugise. $i cu el d'avalma
$i Prichindel .V Statupabnd
5i Zmei §i Feti-FrumoV
$i lungul §ir de Zane dalbe
5i de'mpdrati cu barbe albe,
De babe §i de moV.
Cu el pierisera palaturi,
5i cule cu cinci-pse caturi,
Adapostind comori ;
Livezi, cu merele de aur,
Pazite noaptea d'un balaur
Hranit cu jar 0 nori ;
$i pui de scorpii uria§e :
5i iuti presture buiestraqe
$i sprinteni nazdravani ;
26 Deana Cosinzeana
Si Pdunasi cu negre plete,

$i dafini locuiti de fete,
De mii i mii de ani ;
$i voinicei, Incini cu brae,
Ce'n frau-id viand sä se rAmaie,
Paing'n genunchi se'ngrop ;
Lei paralei cu coame crete ;
$i urV greoi ; i vulpii istete ;
$i iepurile schiop :
Si punti d'aramA : MO de lapte ;
Butoaie. cercuite'n sapte,
Strangand in doage-un zmeu,
Ramie, cu limbute valuri,
A cdror fermecate maluri
Dau inapoi mereu ;
$i cate multe, cafe alte,
Cu cari ne'selam, incalte,
Necazuri i nevoi;
$i cari (mila de la Domnul)
Ne leganau tu vise somnul
$i sufletul din noi.
Dar dusu-s'au, s'au dus departe 1
Lfisand, in suflete desarte,
Un gol, un groaznic gol,
In care gandurile rele
S'au incuibat, cArand, in ele,
Al urelor nAmol. . .
De-atunci, in blanda noastrA tat%
Vedenii crunte se strecoarA,
Furis, la sezAtori ;
In toate ura se rasfrange :

Räscoale, chinuri, foc §i sange,
Ruine.... nu comori.
In loc de lini§tea senink"
A sufletului fairal vinai,
Cu traiu'i impa.cat,
E lin4tea intunecoasal
A ocnelor, pe care-apasä
Trecutul cu palcat ;
E lini§tea dup5. furtunà...
In care, totu§i, inca tuna:
$i fulgera prin nori. . .
Pe când in codrii, din täcere,
Un freamal lung, ca de durere,
Tresare uneori.. .
E pacea, cu zavistii mute,
In care sufletul s'asmute,
Phndind prilejuri noui ;
In care biruitul geme,
In care celdlalt se teme . .
$i scra.§nesc amandoui.
Cad este pacea dupä luptà
Din care, vai ! e0t-a ruptd
Unirea dintre frati . .
$i'n urma calreia ogorul,
Stapânul, plugul, muncitorul,
Ra.mân insangerati . .
Cui, Doamne, dalrui-vei harul
Din minte sal ne §teargal-amarul
Urgiii cu palcat ? . .
28 Ileana Cosinzeana
Sá ne dea lini§tea senina

A sufletului fara vina
Cu traiu'i. impacat ?
Dar ascultati I Ne vine-o veste . ,

ILEANA noastra din poveste,
Fugarnica din raiu,
Domnita basmelor, ILEANA,
Nascutu-s'a din Cosinzeana,
Sus, pe-un picior de plaiu.
Cu ea sosit-a 0 mo$ Ene
(Acel ce seamdnd pe gene,
In seri de ezatori,
In vatra noastra romaneasca,
Blandete, pace sufleteasca,
$'a liniqtii comori).
. .
Vremea trece, s'acum iarna revarsata'-i pe naturii.
Pata focului pe case, cea de sange pe parnânt,
Giulgiul ei curat le-ascunde, mirturii de oarlià ura' . . .
Amortite ganduri rele viforul de-acum le furl . ..
Pace celor:din viata precum celor din mormint.
Duhuri crunte, s'amggite de ispita, pace voila:.
In iertare si'n uitare sufletul v'il alinati.
Stingase-a pornirii pard in a mangaierii roual.
Din urgia, pentru tari, nascg-se 'nfralire nouS,
Cum ndscutu-s'a 'n urgis Cel ce-a zis la oameni frati.
*
De-acum departe, ganduri rele I ...

Zavistii, pisme, *i, cu ele,
Noianul de amar I ..
Iu inimi blande §i'mpacate
Nadejdea fara de pacate,
De-acum roiege iar.
$i codrul verde iar doineste,

$i hora iaras se'nvarteste
Din zi pana'n chindii ;
$i basmul (mila de la Domnul)
Presare iar cu vise somnul
La mosi si la copii.
DOMNITA, datu-ti-s'a hia
Sa picuri stropi de poezia
Pe-aceste negre vremi ;
$i duhul Orli usurandul,
Sal schimbi pornirile si gandul
$i'n sinea lui sal chiemi.
Blagoslovita fii de-acuma I
Blagoslovita fiali muma,
Pentru cä te-a nascut :
Caci alina-veti, amfindoua.
Cu-a mangaierii dulce rot.*
Napraznicul trecut.
$i, peste vremi indelungate,
De tine pomenind, prin sate,
Un basmes, rasfirat
Va povesti : A fost odatd,
Pe ctind ... (mai stiu eu cand ?) o fatd,
0 fatd de'mpdrat , ..
Dintre cei r6posati
Paul Verlaine
Bolintineanu
Grigorescu
Filecsandri
V. A. Urechi6
nircea Rosetti
Carmen Sy lva
Dadu Filipescu
Pompierul
Paolo Tosti
Gh. Creteanu
Vasile Plortun
Dr. Plarcovici
tefan 0. Iosil
Ermete Hove lli
Caragiale
H6jdeu
Dimitrie Greceanu
Dan Cerchez
Pompiliu Eliade
Coco Dumitrescu
DINTRE CEI RAPOSATI
DINTRE CEI RAPOSATI e, inainte de toate, o
lucrare de fauna credinta. Vreau sa vorbesc de oamenii
pe cari i-am intalnit in viata, celebri sau nu Inca ce-
lebri, atat romani cat 0 straini. Nu ma voiu ocupa de
caracteristica superioritätii lor, ci de relatiile treed-
toare dintre ei si mine. Daca incep azi cu Verlaine,
cauza e ca, de curand, s'a inaugurat la Metz (Alsa-
cia) statuia lui.
PAUL VERLAINE
L'am cunoscut pe Verlaine, prin 1879 la o be-
rarie din Bd. Saint Michel (Paris), numita La So-
urce", pentruca o stanca artificiala cu o mica cas-
cada o despartia in doua, formand, o parte din dosul
stancii, o camera rezervata catorva consumatori, zisi
prin antifraza Les Hydropathes", Consumatorii obis-
nuiti erau Jean Richepin, Raoul Ponchon, Verlaine,
Coque lin Cadet, André Gill, Mallat de Basil lan, Harau-
court, si eu, simplu potache" de la liceul Saint Louis.
Toti erau mai varstnici de cat mine, dar toti numai
boabe de grau incoltit, neresarit Inca, afara de André
Gill si Coque lin Cadet, Acesta ne aduceà cateodata
bilete pentru Teatrul Francez si persecuta cu glume
grosolane pe subtirica Sarah Bernardt. Verlaine vaned
la cafeneaua La Source" de'si lua, in fiecare seara,
3
34 Di Torsul Zilelor VoL L
cate 4-5 pahare de absint (cu mult absint i foarte

putinal apa). Discutand cu Ponchon, el zicea cal n'a
gasit niciodatä absint cu taria cuvenita ; dacd Ii bea
gol, absintul era prea tare ; iar, daca Ii punea o pi-
catura de apà, absintul era prea slab.
La cafeneaua La Source", pe un colt de masa, pe
o bucatica de ziar, Verlaine arunca, negru pe alb, bu-
cata de versuri La huveuse cl'absinthe"..
Se intelege cà, dupa ce bause 3-4 absinte, Ver-
laine era cu mintea mai mult decal tulbure. In halul
acesta, voind sà mearga acasa, el se agata de mine
imi zicea : Rentre nioi, potache" ; on n'osera
pas me rosser devant toi".
Verlaine sedeà pe atunci in Rue Champolion, in
dosul cafenelei La Source", in tovarasia cu la grosse
Marie" (un fel de namila de vre-o 40 de ani). Micul
lui apartament se compuned de vre-o 2-3 camarute,
Dupe cererea lui, ii duceam in adevar acasà, ajutan-
du-1 sa se urce pe scari (lucru greu); la grosse Mariie"
deschizandu-ne, fugia, furioasa, strigand : V'ler l'sou-
lot", Ce se petreceà pe urma nu stiu i nici nu vreau
sa still. Dar, a doua zi, Verlaine imi afirma ca nu fu-
sese batut.
Tot pe un colt de masa al cafenelei La Source"
Verlaine a scris faimoase e versuri : Il pleure clans
mon coeur, comme ii pleut sur la ville". Zic faimoase,
desi, pe atunci, nu numai ca nu erau faimoase, dar
nici apreciate de micul nostru cenaclu, care vedea in
Verlaine numai un betiv. Eram singur de alta parere.
Unul din comesenii nostri m'a intrebat ; Ce fel ? Nu
te desgusta ? Avui lasitatea sa raspund :" Ba da I in-
garland insa mai incet : dar ii admir".
Mai tarziu, lumea intreaga l'a admirat. Verlaine nu
a rni desgustat pe nimeni. Astäzi e vrednic de statui.
Dintre cei Rdposati 35
BOLINTINEANU
Nu i'am va.zut decal o singura data, cate-va clipe.
Iat5. cum. Bolintineanu fusese atins, atunci (pe la 1869
sau 1870, mi se pare) de paralizie generala ; bietul
poet, fostul Ministru de Instructiá Publica al lui Cuza
nu avea nici o ingrijire. 'Fatal meu, medic, efor al
spitalelor civile §i, peste loath, suflet intre suflete, lark'
pe Bolintineanu de il instala la Pantelimon (proprie-
tatea Eforrei) la soare, la aer, in chiar apartamentul
intendentului, i ii aloca doua infirmiere §i un infirmier,
cari sa n'aiba alta grija decal ca toate sà ha pe placul
lui Bolintineanu. Despre bani, Eforia nu a vorbit ni-
ciodata.
Pe vremea aceea, manastirea Pantelimon, adapostul
surdo-mutilor, era goala de calugari, dar plind de
copii surdo-muti. De la oseaua mare, ducand de la
Bucure0i spre judetul Ialomita, se facea, in fata Pri-
mariei satului Pantelimon, un drum, foarte umblat,
care cobora valea satului, apoi urea, erpuind, dealul
in varful caruia era manAstirea. MA jos de manastire,
cam pe la jurnatatea dealului, se ridica un pavilion de
lemn, cladit de Voda Cuza, unde carutele poposeau
inainte de a sul pieptul c re ducea la clopotnita
nastirii.
Intr'a zi (eram, pe atunci, cum banuiti, un baietan-
dru) tatäl mau ma Iuä cu el in trasura, zicandu-mi :
..Hai la Pantelimon, sa vedem pe Bolintineanu". Zis qi
facut. Pentru tatal meu, departarea nu exista : a merge
de la Cotroceni la Pantelimon era, pentru el, pe vremea
aceea, tot atat cat ar fi, pentru cineva, astazi, sa
mearga din Piata Teatrului pana la Capp.
Cand ajunserAm la manAstirea Pantelimon, Bolinti-
neanu §edea intr'un fotoliu, la soare. El privi lung,
cand la fatal meu, cand la mine, 0 zise : Ochi
alba0ri",
Ce o fi trecut prin mintea nenorocitului infirm ?

Atat imi amintesc de Bolintineanu. Dar infatisarea
lui, din acea zi, mi-a ramas adanc intiparita. Multi isi
mai aduc aminte azi de poeziile lui ; dar cati si de
chipul lui ?
GRIGORESCU
Zugrav, cum isi zicea eL
Pe acesta mi-1 aduc bine aminte, pentruca 1-am va.-
zut des, de pe la 1867 pasta in anul mortii lui. De
prin 1867, Grigorescu venia regulat Joia de lua masa
la noi. Tata qi mama il iubiau foarte mult. Azilul
Elena Doamna poseda cate-va panze pictate de Gri-
gorescu, pe atunci, in crangul de salcii care imbraca
valea. Tot pe atunci, pieta Grigorescu portretul meu
(panza cunoscuta sub numele de Bdiat dt,, mocan) si
portretul sorei mele Elena, cu o pata alba violentä pe
nas, (panz5. cunoscuta sub numele de Cap de stadia in
plin soare).
Intr'o seara, la masa, se servi un fel de bucate ne-
cunoscute de Grigorescu. Mama ii zise cá sunt pui-
culite, adica pui de gait* mici de tot. Tata radea
ironic dar nu spunea nimic. Grigorescu se necaji :
Cum se poate", zicea el, sa se omoare asa fiinte
plapande". Dar, mancand, marturisi ca fiintele pla-
pande erau foarte bune la gust. Atunci, tata izbucnind
inteun ras homeric, striga : Mo Grigoresco ! Astea
broaste, mo ! Astea broaste." Erau intr'adevar broa-
Fte ; mama le numise puiculite. Lui Grigorescu ii vent
eau. Mai tarziu, peste vre-o 15 ani (murisera si mama
si tata) il intrebai pe Grigorescu daca isi mai amintea
de pranzul acela. Cum nu", raspunse nenea Nae,
Erau foarte bune puiculitele. Dar para.' si acum 'mi-e
burta murdarita".
Dintre cei Raposati 37
Grigorescu pictase portretul mamei 0 al tatii, doual

capodopere.Pe cucoana Anica am putut-o zugravi
lini§tit", imi zicea. el, dar pe tata-tau, nu ; a fost mai
greu, pentruca dansul nu stetea la un loc. Din fericire,
studiasem mult procedeurile pictorilor Japonezi, cari
zugravesc din memorie o vedenie de o clipa".
Adesea, Grigorescu zugravia, nu ce vedeà lumea
toata, dar ce vedea geniul lui.
ALECSANDRI
Numai odata, la Sinaia, 1-am vazut i pe acesta, pe
Conul Vasile. Era, mi se pare, prin 1872. Se puneau
temeliile castelului Pele§ ; iar Curtea locuià in cate-va
chilii ale manastirii, amenajate, fireTte, pentru a§a marl
oaspeti. Regina Elizabeta, atunci Elizabeta Doamna"
avea, drept salon particular, o chilie mai mare (cea
dintai a Orului din dreapta) §i desenase, pe unul din
pereti, chipurile principalilor oameni de pe atunci (Ge-
neralul Florescu, Nicolae Golescu, Mihail Cogalniceanu,
Carol Davila, Alecsandri, Generalul Solomon, etc.).
Peretele a fost pastrat cu sfintenia, pand in ziva de
astazi, a§ã cum era pe atunci.
Mama iubia mult pe Elizabeta Doamna, §i era foarte
mult iubita de ea. Era, dar, firesc ca fiul mai mare
al mamei adica eu sä se tolaneasca pe rano fo-
toliul raposatei Regine, in tovar4ia Nataliei Romalo,
Luciei Al. Ghica, Eufrosinei Gradi0eanu, etc., dom-
ni§oare de onoare.
Intr'o zi, pe cand eram acolo, iaca i Conul Vasile,
cu o multime de domni, toti mai de seamd unii cleat
altii. Bine inteles, convorbirea luá o intorsatura foarte
serioasa 0 cam departata de mintile copiilor. Neinte-
legand nimic, ma gramadii intre picioarele fotoliului
Doamnei Elizabeta i statui acolo foarte cuminte. De-
38 Din Torsul zilelor. Vol. I
oarece fiecare povestea cafe ceva, Ia un moment dat,

Elizabeta Doamna zise lui Alexandri :
Povesteste-ne i d-ta o znoava romaneasca".
Conul Vasile stätii putin pe ganduri, apoi se scuza
ca znoavele romanesti pe care le stia sunt cam ne-
cuviincioase.
Ce-are aface", zise Elizabeta Doamna, poves-
taà de d-ta, znoava nu poate fi decat frumoasa".
Alecsandri se supuse i povesti urmatoarea znoava :
Marioara, fata frumoasä, dintr'un sat de la munte,
luase de bdrbat pe Ionel, flacau frumos i voinic ; ea
tinea la el ca la ochii din c ap ; dar nenorocul o pan-
dea : la padure, unde tdia lemne, Ionel fu lovit si
omorat prin caderea unui cooac mare. Adus in sat
de tovarasii sai, el fu scaldat, intins pe mas, acoperit
cu giulgiu, imbodobit cu craci de pelin si cu flori, cum
se cuvine unui mort, de insasi biata Marioara, care
plangea i se bocia : Ce bärbatel 'mi-a murit. Ce
barbatel 'mi-a murit". Nimic i nimeni nu o putea.
mangaia. Venisera toate babele, suratele i fetele din
sat ; care mai de care, ii zicea : Lasa Marioara, nu
te mai boci, ca mai sunt HAVE pe lume. E cutare
cutare i cutare". Dar Marioara se bociá mai rau, in-
ganand :Ce barbatel 'mi-a murit. Ce b rb.atel 'mi-a
murit". Una cate una, i babele i suratele i fetele
plecara, vazand ca nici o vorba nu era de leac pentru
Marioara. Ramase numai vecina de casa, care mai
incerca cate-va vorbe : Mai sunt alfii ca rdposatul",
Atunci, Marioara se uità lung la ea, apoi smulse giul-
giul care acoperia mortul. Vazand mortul, pe frumosul
Ionel, vecina de casa uita de vorbele sale si incepiz
sa bociasca, jälindu-se Ce vecin 'mi-a murit. Ce
vecin 'mi-a murit".
Elizabeta Doamna dàdi semnalul rasului.
Dar de ce bocia asta, intreba, candid, Natalia
Romalo ?
Dintre cei Ralposati 39
Rusinat, Conul Vasile porni spre usk dar Elizabeta

Doamna it opri :
Nu fugi, Domnule Alecsandri ; znoava d-tale e
foarte frumoasa i, dovad'a ea' nu e necuvincioasà, e
chiar intrebarea Nataliei.
Alecsandri nu mai fugi,
Elizabeta Doamna, care se juca cu mâna prin pa-
rul meu, imi zise : Tu, care stii poezii frumoase,
spune-ne una". M'a sculai i incepui
$TEJARUL $1 CORNUL
Frate, frate de stejar,
Lasei-nzet set tai an par
Sà fac osiet la car...
si asa, pana la sfarsit,
Batranul Alecsandri se oprise in usk stergandu-si
ochii umezi ; el exclam5, child terminai
Ferice de stihurile cari pettrund tn mintea copiilor.
Nu l'am mai vázut pe Conul Vasile. Dar vorba lui
mi-a Cazut ca o picaturd de aur pe suflet.
Mai tArziu, la Golesti, am gasit, printre hârtiile
lui Stefan Golescu, un mic album de desen, pe foile
cAruia Alecsandri scrisese, cu scriitura sa subtirick
primele sale poezii, i pe care'l däruise unchiului meu
mare, Stefan Golescu, Ii luai.
Acest pretios manuscris se puteã pierde la mine ;
pentru a'i asigurk oare cum, viata, II daruii Acade-
miei române, care il pAstreaz6 i acum.
V. A. URECHIA
Alt Conul Vasile",
Pe acesta l'am cunoscut mult si de mult, de pe când
deschisese Institutiunea" sa, in strada Astronomului,
Eram, acolo, vre-o 12-14 scolari. De toti se ingrijia

nu zic ca o mama, dar ca o sofa: mai mare
Coana Ninita, cea cantata de V. Alecsandri (Cu NI-
nita'n gondoletd"...) asâ cá toate ne erau din belsug.
Conul Vasile (Urechià) laisând micutele noastre fiinte
pe seama coanei Ninita, aveà mai multä grija de su-
fletul nostru i, de pe atunci, pregaltia cetgenii Ro-
mâniei Mari. El ne repetà, intr'una, sä nu uitàm cà
suntem de original latinä, coborâtori ai acelor Romani
cari cuceriserai lumea mai mult prin civilizatiä decAt
prin arme, mai mult prin fierul tarnacopului, Iopetii,
sapei i plugului cleat prin fierul spezilor ; cä ne inrudim
de aproape, noi, Daco-Latinii, cu Italo-Latinii, cu Ibe-
ro-Latinii, cu Belgo-Latinii, cu Galo-Latinii ; cã suntem
o mare familie (Italia, Spania, Romania, Belgia, Franta)
in care Italia e muma iar Franta sora mai mare. Nea-
mul latin e inconjurat de vräjmasi zicea. Vasile Urechia.,
acum vre-o 50 de ani, dar el ii poate nesocoti, dad.
Ii inchiagá puterea prin unire,
Cei mai buni profesori de pe vremuri ne predau
cursurile cu o intelegere si cu o dragoste de copii
cari ne faceau sal adoram. Printre elevii lor, de la
Institutiunea Urechie multi au disparut ; dar altii,
ajunsi, ba doctori in medicind, ba ofiteri superiori, ba
inaIti demnitari ai statului, isi aduc i astazi aminte,
cu induiosare, de iubitii lor profesori.
Conul Vasile (Ur zchia) ne duceà personal sa.' vizitam
monumentele Bucurestilor : principalele biserici, palate,
gradini, muzee, etc. Inteo zi, ne duse la Cimitirul
Bellu, (o palmal de loc, cum vedeti) unde salutaräm
mormintele oamenilor celebri. arind marmora suB
care dormia. profesorul Maxim, un camarad al nostru
scrise, cu creionul, pe piatra funebrk urmátoarele ver-
suri :
Aici odihneste, in domnul ferice,
,Un om care limba cercd sd ne-o strice".
Bine zicea camaradul nostru, deoarece batranul Ma-

xim mergea prea departe cu latinizarea limbii roma-
ne0i ; admirabilul profesor latiniza pana i numele ele-
vilor sai ; de pilda, din Izvoranu face& : Fontanino.
Dar lipsa de respect, pentru morminte, a camaradului
nostru, hotari pe Conul Vasile sal nu ne mai ducal la
Bellu.
In schimb ne duse, foarte des, la Teatrul National,
de cate oH se jucau piese de ale lui Alecsandri, (cu
sau fara colaborarea lui Millo). Astfel vazui, de pe a-
tunci, Cocoana Chirita, Lipitorile Satelor, Florin V
Florica, Cantonetele, etc. ; astfel vazui qi Banal Md-
rdcine, piesa lui V. A. Urechia ; Banul Mdrdcine prin
care se arata, Inca de pe atunci, cat de vechi sunt
legaturile noastre cu Franta ; astazi Franta proslave0e
pe Ronsard, marele poet francez, coborator din oltea-
nul Banul Maracine,
Mai tarziu, institutul V. A. Urechia marindu-se, se
muta in vila Filipescu, langa §osea i, Inca mai tarziu,
m i departe, in vilele Gherghel, inconiurate, pe atunci,
cu parcuri imense.
Cei cari au cunoscut pe V. A. Urechiä 11 aprecia-
za ca autorul mai multor scrieri romane0i i ca pe
unul din cei mai aprigi propovaduitori ai culturei
latine.
MIRCEA ROSETTI
Effingman-Robert Grant, supus englez, venit in tara

romaneasca inainte de 1848 0 Carol Davila, fatal meu,
venit in tara la 1853, ata§at pe langa rezidenta di-
plomatica franceza, se casatorisera cu doul surori, Zoe
0 Ana Racovita-Golescu §i erau, deci, cumnati.
C. A. Rosetti luase de sotiä pe Maria, sora lui Eff.
Grant 0 avil cinci copii (dintre cari numai o fata ;

Bi§eta). In ordinea cronologica : Mircea, Bi§eta, Vinti'd,
Horia 0 Floricel. Pe rubedenia aceasta, cam conven-
tionala, se altoise intre familiile noastre a lm C. A.
Rosetti 0 a noastra o prietenià foarte mare, mai ales
cà fatal meu 0 C. A. Rosetti se stirnau qi se iubiau
foarte mull.
De0 mult mai varstnic decal mine, Mircea imi arata
o foarte adanca' simpatia, pa care timpul, nu numai
ca nu o te0, dar, o 0 intari, Ne pierduserdm din ve-
dere de mult ; ne gandeam, insa, unul la altul ; aqa ca,
ducandu-rna la Paris, dupe moartea muma-mi, il re-
valzui ca 0 cand m'a§i fi despartit de el in ajun. To-
tu§i multi ani trecusera 0 mult ne schimbaseram 0
unul §i altul. Eu crescusem, nu mai eram baietoiul
care se juca cu zmeul, iar bietul Mircea era atins de
tuberculoza, groaznica boala care il rapuse mai tarziu.
Vrednic urma§ al lui C. A. Rosetti (Berlicoco, cum
ii ziceau adversarii lui politici 0 chiar multi prie-
teni ; Paparoz, cum ii ziceam noi), Mircea fusese
izbit de traiul ram al claselor de jos de pe atunci
0 de totdeauna. In afard de activitatea sa zia-
ristica, el scrisese o sumedenie de novele, capodopere
de gandire, de simtimant 0 de stil ; subiectele erau
luate din viata poporului. Atat de puternic il turburau
aceste novele simple inchipuiri poate incat adesea
bietul Mircea, uitand ca el insu§i era autorul, plangea,
candi se citeau 0 ingana : Saracii oameni, saracii
oameni".
Bulbucatii ochi de broascd" cum zicea Eminescu
despre C. A. Rosetti 0 pe cari ii avea 0 Mircea
patrundeau sufletele 0 erau sinceri.
Mergeam pe la Mircea (Rue Gay Lussac), din cand
in cand, dar numai Duminica, pentruca numai Dumi-
nica sau sarbatorile liceul dedea drumul internilor (§i
eu eram intern).
Dintre cei RAposati 43
Intr'o zi, Mircea imi citi o dare de seama drama-

tied' din ziarul Romanul", iscalita AL Ciurcu, asupra
unei feerii de Alecsandri (Fata Aerulni). A Ciurcu se
plangea ca piesele nu se jucau deal o singura data,
la Teatrul National, §i ca era pacat de cheltuelile fa-
cute pentru a pune in scena o feeria. Fata Aerului
se juca insa in seria §i cronicarul teatral al Roma-
nului" primi astfel o desmintire, care il inveseli, fi-
re§te. $i-o mai fi adus aminte rdposatul Ciurcu de
aceasta cronica teatrala ?
Cine mai §tia astazi de Mircea Rosetti, de novelele
lui §i de Lepretuitul lui dar de evocare ?
CARMEN SYLVA
Ajunsesem gojgojea galigan de vre-o 18 ani. Acum,
Elisabeta Doamna de alta data era Regina Romdniei
§i celebra Carmen Sylva. Maririle insa nu'i schim-
basera inima.
Intr'o zi, la Castelul Pele§ (nou cladit) dansa cited,
in fata unor privilegiati, printre cari se afla. §i tatal
meu, o novela noua, scrisa de Ea cu abondenta cu-
noscuta, Era vorba de un flacau taran care iubia
o fata din acela§ sat. Flacaul cazuse la sorti ; dar mai
bine cleat sa se supuna soartei neindurate, fugi in
munti §i se ascunse intr'o pe§tera. Fata i§i lua §.1 ea
lumea in cap. Intr'o noapte de furtuna ingrozitoare,
fata se adaposti intr'o pe§tera intunecoasà. Era, din
intamplare, tocmai pe§tera unde se ascunsese flacaul.
Indragostitii, bine-inteles, nu se vazusera unul pe altul ;
dar la lumina unui fulger, se zarira. §i se recunoscura.
Atunci fata rosti un lung discurs (foarte frumos, de-
altminteri).
Privilegiatii se prapadeau cu firea, care mai de care
mai entuziast. Eu insa, proaspat ie§it din liceu, baca-
44 Din TOrsul Zilelor. Vol. I
laureat in litere, imbuibat cu frumoasele pilde ale ma-

rilor scriitori, taceam mak. Carmen Sy Iva baga de
searna i imi zise Ce lucru nuli place ad, Ale-
xandre ? Vad ca te jeneaza ceva". Taal meu arunca
la mine ni0e priviri de ma vari in pamant. Carmen
Sylva, observand aceasta, zambi i adaoga Spune,
spune ; nu te speria de ochii Generalului". Imi adunai
dar puterile i zisei : Iaca doamnk ce e. Cand iu-
bitii se recunosc, la lumina fulgerului, nu mai pot rosti,
cred eu, nici un cuvant, dar mite, un cliscurs intreg.
Atunci, ce sä fad. ?" intreba Carmen Sylva. Sa
se imbraii§eze 1" raspunsei. Aa e", ingana Carmen
Sylva i, cu mainile ei mici, albe, rupse in bucaii
foile cu discursuL
Privilegiatii se 3/Alegi-ark care mai de care, de a§a
prIpad ; iar, apoi, aprobara cu entuziasm ; nu, fire0e,
parerea mea, dar gestul magnanim al RegineL
Carmen Sylva era un suflet de poet peste care se
revarsau cate odatk apele acadeloase ale Kulturii ger-
mane. Propriul culturii germane e, pare-mi-se, vorbdria.
DADU FILIPESCU
Dadu Filipescu era, dacä nu ma Inel, fratele lui
Gagata, adica unchiul lui Nicolae Filipescu. Fiind jun-
ker in armata ruseasck intr'o dimineata, iarna, la
Petrograd, Dadu, intorcandu-se de la un chef 0 du-
candu-se, destrabalat, (cam ametit dar calare ) la
slujEa, prin perspectiva Newsky, se intalni cu Tarul Ni-
colae care, urmat de o numeroasa escorta, mergeadupe
obiceiu din zori de zi, s'a'0 inspecteze cazarmile.
Dadu, zarindu'l, voi sä fuga, i o apuca spre o strada
laterala. Dar strada era inchisa printr'o caruta purta-
toare de butoaie caruta lunga i stramta, dupe cum
se 0ie.Dadu nu stall la indoiala : cu toata ghiata
care acoperea caldaramul, Dadu, punand pinteni ca-

lului sari peste c a.uta. Tamil Nicolae inmarmuri, dar
se fad' ca nu vazuse junkeral desträb ilat. Uimit, insa,
de isprava calaretului, ii striga un pastoi" energic.
Dadu se opri, Tarul Nicolae striga : Vino'ncoa !"
Afurisita de stradd era inchisa de caruta §i in sensul
contrariu, adica spre perspectiva Newsky. Ce s. faca
Dadu ? Sa nu execute ordinul nici nu'i putea trece
prin cap ; prin urmare, puse pintenii calului §i sari
peste carutä in sensul contrar. Tarul Nicolae ramase
trasnit de actiunea junkerulai i porunci, and il avn
in feta : Strengarule ! sä faci parte din escorta mea".
Iaca pentru ce Dadu Filipescu ramase toata viata
farofil.
Mai tarziu, Dadu fu chiemat in tara de Voda Cuza
care il puse in capul regimentului de lancieri. Peste
putin, acest regiment ajunse regiment de elitä.
Colonelul Dadu Filipescu, admirabil militar, avea
insa, ca ori-ce om de heal* cusururile sale proprii :
se creded, era cheltuitor §i injura române§te dupe
cum se cuvine unui ba§boier. Acste doug. dintai
cusururi avura de rezultat ca Dadu i§i rasipi averea.
Intre alte cheltueli absurde fu §i aceea ca Dadu Ii
imbraca pe socoteala sa propria tot regimentul cu
postav subtire §i ca puse tot pe socoteala sa pro-
pria, bine-inteles ca tunurile de bronz, din garnizoana
Bucure§ti, de oarece se inverzeau cand le ploua sau
le ajungea umezeala, sa fie suflate cu aur. Colonelul
regimentului de lancieri din Bucure§ti hotari ca nu se
cuvenea si se dea vre-un spectacol la Teatrul National
Vara ca regimentul salt' sa fiä reprezentat, la galeria, cu
cel putin 40 de oameni. Ace§ti 40 de oameni ocupau,
la galeria, 40 de locuri in randul intai (platite bine-
inteles tot de Dadu). Lancierii aveau lozinca sa scoata
mainile malnusate cu alb peste bara galeriii ca sa vadal

toatd lumea cd aveau malnusi albe. Splendid spectacol.
Intr'o seard, in cursul reprezentatfii, izbucni, colo
sus, o mare gallalgial. Dadu surd ca un covor, din fo-
toliul säu, la care era abonat, nu auzi nimic. Vecinii
Ii atraseral atentia cà lalncierii de la galerid faceau
scandal. Dadu se ridical in picioare i, fard a tine so-
cotealà ca spectacolul era in toiu, se intoarse catre ga-
leria si intrebä cu glas tare : Mihalache, ce se pe-
trece ?" Mihalache era. vagmistrul de incredere al lui
Dadu. Mihalache rdspunse strigand, cat il tined
gura Domnule colonel, un ovrei vred s ia local
unui soldat de ai nostri". Dadu, foarte 1initit porunci :
Aruncal jos", Mihalache, voinic peste poate, era
sd execute ordinal si, in tipetele publicului, se vazu
un individ atarnat peste bard de bratele vanjoase ale
lui Mihalache. In mijlocul urletelor, Mihalache, intre-
bal :Domnule Colonel, sal dau drumul ?" Dadu, ma-
rinimos, rosti Iartar.
Val inchipuiti ce s'a ales de biota reprezentatia.
Intamplarea de mai sus, de necrezut, dar veridical
in toata intregimea ei, fácii senzatid. Dar cine, pe atunci,
ar fi indralznit sà blameze pe Dadu ?
Al treilea cusur al lui Dadu fu pricina, intre altele,
a urmdtoarei tregicomedii. Medicul regimentului de
lAncieri trimesese la infirmerial o multime de soldati,
atinsi de nu mai stiu de ce boald (rale mi se pare).
Dadu gasI cal nu era nevoie de asa ceva si ea' medicul
se insela. Medicul, sosit de curand din Paris, protesta
ea nu se inseald si Dadu ii injur5. româneee. Tandrul
doctor in medicing, indignat, adresal o reclamatia for-
mald tatdlui meu, care, tinand sd impund orisicui
respectul medicilor militari, (respect tagalduit, pe atunci)
cera Generalului Florescu, Ministru de Ralzboiu, ca
Dadu sà 115. reformat pe motivul de necuviinta fa#à de

un ofiter. Cazul era gray. Dupa multa tevatur-, se cazü
la invoial ca Dadu, in mare tinuta, sa faca scuze me-
dicului de regiment in fata intregului Corp medical
militar. Se hotari ziva i ora. Dadu se prezenta., in
mare tinuta, in cabinetul tatalui meu, unde erau adu-
nati toti medicii superiori militari. Dadu facü scuzele
w cum fusesera hotarate (fraza invMata de Dadu pe
dinafara) i tata ii zise Bravo Dadule ! esti un ofn
de treaba". Dadu, intorcandu-se catre medicul insultat,
ii zise, injurandul din nou romeinete : Vezi ma ?"
Toti cei de Ltd pufnira de ras ; iar Dadu, buimacit,
nu a priceput o viata intreaga in senindtatea sufle-
tului sau de boier rom' n care fusese cauza ac2stui
ras homeric.
Astfel lud sfarsit tragicomedia.
SA pomenim cu adanca evlavia numele unor ase-
menea oameni. Cu asemenea suflete s'au otelit arma-
tele cari au fost fala Romaniei in 1877 si in Razboiul
Mondial.
POMPIEkUL
Intr'o seara de vara, p1ictisii amandoi, de caldura.
probabil batranul Cazes i cu mine, ne duseram sa
lub.m masa la $osea, la Vila Regala, in care fusese
instalatä, in vremuri, institutiunea V. A. Urechia.
Henry Cazes, francez, nascut (mosit chiar de tata-meu)
pe la 1854, in Bucuresti,si ramas aci,a fost, pana_la
moartea sa, prietenul meu intim din ceasurile bune si
rele. Cocotati pe o movilita unde era pusa masa, as-
teptam la racoare sa ne vind aperitivele i mancarea,
cand, deodata, niste pitigaituri discrete, dar staruitoare,
strabaturà prin tufisuri. Beiztlit ca de albine ar fi zis
Eminescu. Cunosteam aceste pitigaieturi ; nu erau de
albine ci de cine stia ce lautari oropsiti i carora le

sosisera, in sfarsit, musterii asteptati i doriti. Zbarna-
itul acesta insemna : Chiemati-ne i pe noi sa va can-
tam ceva, ca sa ne dati cati-va gologani. 'I-am fi che-
mat, desigur, implinindu-le astfel dorinta si nadejdea,
dar, zau prea cantau fals. Batranul Cazes, cunos-
I
candu'mi damblaua, scoase parale i imi zise : Da-le

ce vei voi, Alecule, ca sa ne lase in pace". Ma dusei
sa implinesc cerintele prietenului meu i, dupa o clipa,
venii iar la el ; cam plouat, inganai : E un mosneag".
Cazes ma pricepii, stramba din nas i replica :Fia
in voia ta". Atat asteptam. Facui repede un semn spre
tufi i, urmat de alti doi Idutari zdrenterosi, unul cu
naiul, altul cu cobza, batranul scripcar, zdrenteros $i
el, Ii faca aparitia, putin eleganta i putin impuna-
toare. Se aseza bine in lumina i imi zise : Nu ma
mai cunosti coane ? Fireste, e de mult de atunci.
Sa fi fost dumneata de vre-o 5-6 ani. Acum deh I
esti bdiat mare". Zgaiam ochii la batranul ldutar, ii pri-

yearn mustata i sprancenile carunte, fata sarbäda,
zbarcita, pleoapele grele dar miscandu-se repede peste
niste ochi scantietori. Degeaba ma uitam la mosul ;
nu'l cunosteam. El continua : Coane Ulla eu sunt
Pompiera Care Pompierul?" striga Cazes. PAL Porn-
pierul : al cu sarba". Cazes sari in picioare. Frantuzul
asta era mai roman deal multi romani. Acura privea
la batran cu ochii tinta i opti Te credeam mon,
mort de mult". Muream eu, dar m'a vindecat d.
General" mormai rnosneagul. Eram, tustrei (Cazes, Porn-
pierul i cu mine) patrunsi de o adanca emotia. Se
asternuse pe movilitä o tacere greoaie. Cazes o rupse :
Cana sarba ta", zise el mosneagului. Mosul dadii
din cap, se retrase mai in umbra, acordä, calea-valea,
strunele bietii scripci crapate, (,o sarma i trei coarde
prost rasucite) Ii indrepta calusul, Ii trase arcusul
pe sacazul lipit de gatul scripcii ; apoi, batand tactul

cu piciorul, canta sarba Pompierului.
Am auzit aceasta sarba cantatamai bogatde tara-
fun mai mari, inzestrat a cu fel de fel de instrumente ; dar
acea zguduire sufleteasca nu am mai aflat-o nicaieri
§i niciodatg. Era, totusi, o zbarnaialg, o biata zbar-
naialä. Sa pun, dacg vreti, impresia pe socoteala mo-
mentului ; dar am simtit-o si im 'mi-ar fi iertat sa o
las uitgrii. Cine era Pompierul ? Cum il chiama ? Nu
§tiu, si, poate, nici el nu stia. El era Pompierul. Scurt.
Pe la 1840, tiganus mititel, veninci, cine slid de unde,
el apucase o scripca aruncata, intinsese pe ea patru
sfori 0 zbarnaià din ea cum da Dumnezeu. Aninat de
un taraf care colinda din sat in sat, el cutreerd rnulte
melee guri 0 prinse, din gura poporului multe cantece.
Ndvalirea lui Omer-Pap il goni spre Bucuresti unde
fugise si intreaga populatig de la Dunare. Armata,
opusa de Capitala tarii celor patruzeci de mii de osta0
ai lui Omer-Pap, se compuneà din palcul de pompieri
din Dealul Spirii. Se cautau voluntari pentru a marl
aceasta mang de viteji ademeniti de duhul de jertfai.
Tanarul tigan i0 aruncg scripca 0 se angaja. Fgcan-
du'si zdravan datoria, el fu ranit in pantece de o ba-
ioneta turceasca. Cinci ani, dearandul, purtg aceastg
rang pe la thate babele §i pe la toti barbierii din ma-
halale. In 1853, tata-meu, sosi la Bucure0i ca trimis
al guvernului francez conform cererii lui Vodg Barbu
$tirbei; tanarul medic un apostol, oarecum, des-
coperi rgnitul din 48 0 ii &Ail ingrijirile necesare.
Pornpierul, vindecat, i0 regasi meseria de scripcar, nu
insg 0 numele : el rgmase cu acela de Pompierul. Cam
pe atunci compuse el faimoasa sarba.
0 mai fi compus el 0 alte bucati ; dar cine le mai
qtia. ? S'au pierdut ca i adevgratul lui nume.
Astfel, din trecutul sau turbure poporul pgs-
4
50 Din Torsul Zilelor. Vol, I
treaza in amintirea sa ca intr'o comoara margari-

tare nepretuite un cantec, un m'Linunchi de versuri,
o por acid.
PAOLO TOS1I
I-am facut cunostinta pe la 1881, la Roma, unde
eram atasat de legaiia, intr'o seard, in antract, la
Teatrul Manzoni, un ink teatra popular de la periferia.
Faimosul Luigi di Martino, neintrecutul Pulcinella, ul-
timul reprezentat al raposatei Comedia dell'Arte da-
dea, acolo, cate-va reprezentatii in dialect napolitan.
Trimesesem un fachino sahni ia un loc bun, si pentru
aceasta ii dadusem zece lire ; co-nisionarul imi aduse
cinci lire rest si un cupon intreg de loja. Cum vedeti
locurile erau foarte ieftine. Peste cate-va zile, s'a dat
prima reprezentatia ; sala era plina i lojele intesate
de lume. Numai in loja mea era o singura persoana,
subsemnatul. Situalia era cam jenanta, Cu atat mai
mult cu cat toate ochianurile se intorceau spre loja
ocupata de o singura p?rsoana. Di Martino fu stralu-
citor ; iar, eu, binoclat de toata lurnea, imparteam cu
el atentia publicului. Observasem un domn, cu barba
blonda, putin carunta, care ma binoc'à cu persistenta
de cate oH Di Martino nu era in scena. La antract,
vazand cal iese, ieii i eu ca sal intalnesc i sa là-
muresc persistenta d-lui binoclare ; ii gasii, inteadevar,
in foaier i incepui, in italieneasc mea de pe atunci
fraza pe care o preparasem indelung ; dar, la primele
cuvinte, interlocutorul meu ma intrerupse, zicandu'mi
pe frantuzeste : Esti strain, domnule. Eu sunt ita-
lian t i stiu bine dialectul napolitan ; ifi pot fi de vre-un
folos ? Numele meu e Paolo Tosti", Confuzia i rusi-
narea mea nu se pot descri. Adio fraza indelung
preparata. Spusei numai numele i calitatile mele. Tosti
imi grans& maim si, zambind, r_spunse Sa'ti zic

Excelenta ?".
fatal cum am facut cunostinta cu Tosti.
Tosti se bucura, de pe atunci, de o celebritate mon-
diala. Nu era, in adevar, pe lume, salon inzestrat cu
un pian, unde sa nu se auda o melodia de Tosti,
cantata sau gemuta de un glas de femee sau de barbat.
Zic pe lame si nu exagerez ; o dovada Tosti purta
titlul de organist al Curtii Engleze si Regina Victoria
ordonase sa se plateasca regulat celebrului muzi-
cant 1000 lire sterline pe an. Dealtfel, Tosti isi pe-
trecea cel putin jumatate din viata la Londra. La Roma,
avea un mic apartament, Via della Ripetta, de unde
se auzea, in clipele de liniste, fläscaitul Tibrului. Sa-
lonul era mic mititel (circa trei metri pe doi) ; peretii
erau tapetati cu o hartie speciala purtand primele ma-
suri ale ariilor lui Tosti ; mobila se compunea dintr'un
pian-forte, un taburet cu surup, o mästrta-sertar pentru
partitii, trei mici console purtand servicii de fumat
si trei fotolii man l. si adanci. Un parfum particular
plutea, amestec de havana si de chihlib,r. Pe pian
era asternutd o bucata de zarpa pretioasa venetiand,
o mica afumatoare de bronz i cate-va caiete de mu-
zica. Ficioarele pianului, in loc sã fia asezate pe go-
deuri de sticlai sau de metal, pentru a'i mart sonoritatea,
se ingropau in rotogoale groase de pasla, cari, din
potriva, i-o micsorau.
Numerosi or amici, admiratori i vizitatori ai lui
Tosti le-ar fi trebuit scaune mai multe ; dar, nu era
loc. Dealtruinteri, Tosti primea foarte patina' lume ;
lozinca era : Domnul nu e acasa". Se vede treaba,
insä, ca lozinca nu ma privea, deoarece fui introdus
indata ce imi spusei numele. Tosti ma primi cu multä
afabilitate i, dupe cererea mea, se puse la pian, suna
$i canta. Tosti avea o voce foarte mladioasà, dar mica,
miiitica, ca salonul pe care ea incerca al umple.

Dansa era in proportia cu sonoritatea pianului. Credeti
ca' Tosti imi canta o arie de a sa ? Va Inelai. Imi
cântà o cantonetà napolitanä : cantecul unui nou in-
surat calre fanara sa sotie Sia benedetta mama ta
quando te rnaritb". Parca e pe romaneste. Cu ce far-
mec canta Tosti, cu ce spirit. Acompaniamentul de
pian, improvizat de el, suna la sfarsitul cantonetei 5i
spunea, discret, cate alea toate. Eram incantat, Totus,
rugai pe genialul meu prieten sa'mi cante o aria facuta
de eL Tosti se intuneca, stãfü putin pe ganduri 0 in-
gaima E o melodi5. facuta pe patru versuri ale
unui oarecare Stecchetti, pe care nu '1 cunosc si nici
nu stiu din ce vremuri e". Cazut pe ganduri, Tosti
cant5 :
Donna, vorei morir', ma confortato
Dall 'onesto tuo-amor.
Sentir mi almen'una sol volt' amato
Senz'averne rossor.
Ne podidise lacrimile pe amandoi ; o realitate dure-
roasä plutea peste aceste patru versuri. Care om, in
adevdr, nu roseste de unul cel putin din amorurile
sale trecute ?
Ecco" suspina Tosti,
Canta'mi Plendunio", zisei, doritor sä scap de
amara impresia.
Ah, îi place D'Annunzio ?" exclaml Tosti. $i
mi5 de asemenea. 0 sa aiungà departe, balatul ästa.
Dar, adaoga el privind micutul salonas, nu se poate
canta ad Plenilunio : ne-ar trebui malurile Adriaticei.
Tosti se sculä de la pian, merse la serviciul de fu-
mat i, dintr'o culla cu londresuri minunate, alese una ;
o lid' sa paraie Fano'. ureche ; multumit de uscaciunea
ei, alese, din teancul de mid unelte ale sertaciului de
fumat, un instrument special, cu care täiä i perfora
varvul ascutit al tigarii, aprinse cu meremet varful ce-

Walt §i. incepir sa'§i fumeze vepicul tigaroiu.
Trebuie placä Englitera", zisei, pentru a zice
ceva.
Pai da" replica Tosti. Tigara mea favorita e Ion-
dresul.
Pe vremea aceea postul de consilier al ambasadei
Otomane, la Roma, era ocupat de un om foarte cult,
foarte fin §i occidental, armean de neam, Miran Effendi.
Aflandu'mi prietenia cu Tosti, el cera sa'i faca cuno-
Ointa. Zis §i. %cut, Peste cat a-va zile, 11 intrebai, pe
Miran Effendi ce plrere avea de Tosti. Miran
Effendi raspunse :
E un omulet genial, care pa§e§te inceti§or, cu pa0
marunti, in dosul unei enorme havane".
In cate-va cuvinte, Miran Effendi sintetizase pe Tosti.
GHEORGHE CRETEANU
Era om batran cand 1-am cunoscut. Iar, eu, un ba-
ietoiu.
Mergeam des pe la el ; nu pentru el, o marturisesc,
ci pentru fiul lui, Gioni, viitorul nostru ministru ple-
nipotentiar la Madrid. Aveam pentru Gheorghe Cre-
teanu o deosebita evlaviä, pentru ea era autorul ce-
lebrelor versuri repetate de atatea ori de muma-mea
Fie pasinea cat- de rea
Tot mai bund'n tara mea
La infiintarea Curtii de Casatia de catre voel Cuza,
acesta Il numise pre§edinte al Inaltei Curti, cad era
doctor in drept §i unul din rarii absolver* ai Facul-
tatii de drept din Paris ;
Intr'o zi, conu Iorgu imi zise :
Am priimit, pentru a implini nevoia %aril. Dar
magistratul e ca o pasdre alba pe malul unei mlaqtini ;

toate interese'e omene0i fac un namol cu care im-
proa§cà pasarea alba.
Gheorghe Creteanu a fost magistrat, dar a scapat
de imprwatura. A priimit, zicea el (a indurat, ziceam
noi), porunca domneasca ; a priimit-o insä ca o jertfa
de facut.
Cdzand pc ganduri batranul poet ingana :
Daca nu rn'a0 fi tinut de gestul meu, aceam
numai versuri.
Si le faced frumoase conu Iorgu. Dupa urma lui a
ramas numai un volum ; dar cate alte!e s'au pierdut,
fiindca Gh. Creteanu, pentru a'ki sluji taxa, §i-a calcat
patima.
Toatä lumea cunoa0e faimoasele versuri de mai sus ;
putini insa tiu sa ele sunt de Gheorghe Creteanu.
Toata lumea face jertfe tärii sale, putini insa ii pot
jertfi un talent. Unii ii jertfesc o avere, o situatia ;
putini, insa, nu dar de la Dumnezeu.
VASILE MORTUN
L-am cunoscut la Paris, pe la 1878. Era camarad
de facultate, cu N. Xenopol, fratii San-MarM, Mi§u Ka-
lenderu, Take Ionescu, Radu Porumbaru. Iona Gra-
di0eanu, C Kaligari, N. Filipescu, C. Hiott, Mircea,
Vintila §i Horia Rosetti, etc. Pe atunci se prenumära
printre socialikti ; dar adevarata lui pasiune era arta.
Nu §tia nici el (0 nu a §1iut cat a trait) ce Ii fermeca
mai mutt : Teatrul sau pictura ?
Foarte inteligent, ca ministru al Lucrarilor Publice,
el propuse, Regelui Carol, un proiect al meu : cons-
truirea pe larmul stang al Dimarii adica pe malul
romanesc al unui drum pe care sa se poata trage
la edec, in susul apei, lepurile incarcate sau goale;
aceste iepuri, apoi, ar merge la vale, duse de curenti31

Dunatii. Micul drum de edec ar urca dealungul tutulor
r urilor arunc ndu-se in Dunare. -and gurile acestor
rauri ar fi prea depa -te una de aita, s'ar construi, cam
pe a mijlocul i tervalu1ui, i, prin urmare, perpendi-
cular pe Dunare, sosele bine impietrite cu phtra di
savurd, adusa de la Iacob-Deal, pe e iar siepurile trase
la edec. Prin mijlocul acesta, s'ar fi stabilit o comu-
nicatia, jetting ti lesnicioasa intre partile tärii, din spre
munte, i partile din spre ses.
E splendid proiectul d-voastra *, ingana regele
CaroL Dar cine poate traidestulpentru vedea
realizat ?
Nu eu, de sigur, raspunse Mortun z'mbind ; ast-
mul 1111 permite una ca asta.
Vasile Mortun era, in adevdr, asa de astmatic, in
cat, uneori, abia putea vorbi. Dealtfel, nici nu prea
aved darul cuvântului. Totus, spunea lamurit ce voià
sa spuna. Vorbind putin, el lucra mult, Sunt i oameni
pe cari vorba nu 'i impiedica sa lucreze ; acestia, insa,
sunt rani. Mortun ca si acestia gasia timp pentru
toate : i pentru politica, i pentru teorii umanitare, di
pentru admirarea tablourilor frumoase, i pentru teatru.
El, intotdeauna, avea aerul unui om fat-a nici o heal*
cu toate ca, intotdeauna, chibzuia cate ceva.
Cunoscandu-ne de mult, ne patrunseserdm unul pe
altuL
Inteo seara, la teatru, unde eram director si unde
el venia foarte des, el iu, in loja directii, de fata la
o convorbire in care raspundeam alandala la Intrebd-
rile unor reporteri indiscreti. and acestia plecara,
Vasile Mortun, care ma ascultase, foarte interesat, ma
intreba :
* Vezi nota de la anecdota Avocat sau Ministra.
Pe cine vrei sa prostesti facand pe prostul, Ale-

cule ?
Ii raspunsei, privindu'l lung ;
Pe cine nu ma cunoaste.
Intr'o zi, veni la cabinetul meu directorial si imi
zise :
Alecule, aflu Ca Aristita Romanescu are nevoie
de parale ; nu exista in bugetul teatrului un capitol
de unde sal poti da vre-o doua-trei sute de lei ?
Ba da Vasile, raspunsei ; dar Aristitei Romanescu
nu se cuvine sal dea Teatrul numai vre-o doua trei
sute de lei ci, o mie, cel putin.
Sunai imediat la cassierie de unde, foarte curand,
d. Andronescu 'mi aduse mia de lei ceruta i insotita
de chitanta justificativa.
SAI trimitem banii indata, zisei.
Sal ducem chiar noi, replica Vasile Mortun ; ast-
fel voiu putea si eu sal ofer alta mie.
lacà cum sta. Vasile Mortun s faca un bine.
Asistam, o dupa amiaza, la Teatrul Modern, la o
repetitia pe scena. Deodatal ma pomenii cu portarul
and busna peste mine si soptindu'mi, gafaind : Do-
mnu Ministru Mortun intreba daca poate sa asiste la
repetitia".
Alergai la usa i po:tii sus pe Vasile.
Se repeta. Cidul. (Salutari, temenele, etc.) Vasile nu
vorbi ; pentruca 11 supara astmul si ca urcarea scarilor
ii talase rasuflarea. Repetitia se relua cu mai multa
insufletire, fireste, din partea actorilor. La sfarsitul ac-
tului, Vasile felicitä actorii, (multumiri, temenele, etc.)
pe $tefan Iosif, care ii zise :
Din toata traducerea mea, 78 de versuri au ramas
necorectate de Conu Alecu i, totus, eu singur figurez
pe afis. Asa a voit dumnealui,
Iaräsi se incearca sa prosteascal lumea, mormai
Mortun. §i trecii la d. Enescu, regisorul, pentru a'l

felicita de punerea in seen& Se incinse intre dan0i o
grava discutia ; d. Enescu explica cum intelegeam noi
punerea in scena a Cidului, cu decoruri multiple 0
vf.riate ; iar Mortun sustinea traditia (un singur decor) ;
la sfar0tul discutiii insa, el pleca capul i ingana
Aveti dreptate : a§a vrea progresuL
Foarte frumos, exclama d. Andronescu, scarpi-
nandu-se in barba, dar o sal avem deficit
Sal vedem, replica Mortun.
Vazuram, in adevar : Cidul fu priimit de public
cu entuziasm ; fu jucat in serial 0, nu numai nu dada
deficit, dar excedente neprevazute de nimeni :
A§a vrea progresul, conchise Mortun afland re-
zultatul.
Incercari de soiul acesta, cu toata increderea pe
care o aveam in public, le faceam pe socoteala mea
iar nu pe a societatii dramatice. De aceea Cidul s'a
jucat mai intai de compania mea dramatica la Tea-
trul Modern, iar nu la Teatrul National, unde autorii
clasici sunt, totu, la locul bon
Vasile Mortun era, cum am zis, mare amator de
pictura i colectionase multe tablouri proaste pe rang
cate-va bune. Deoarece il cam sacaiam asupra acestui
subiect, Mortun declara
Stiu cà toate astea sunt crute. Dar autorii lor
sunt convin0 ca au talent. $i, apoi, nimeni nu le cum-
para.' elucubratiile : nu trebuie i ei sä traiasca ?
Mai zi ceva.
La salonul tinerimei, Luchian expusese clte-va mid
tablouri de flori, fructe i naturi moarte, Mititele
modeste, de0 capodopere mari. Mortun incremenise in
fata unui neinsemnat Luchian, trecut pe catalog cu
mentiunea Pahar de apd cu doi trandafiri (200 lei)"
a
Mortun se revolta :
Trebuie sä ha o eroare.
El se duse la cine de drept sa controleze fapta.
Aci i se afirmA ca nu era nici o eroare.
Ba da ! ba da ! exclamA Mortun i, dând 500 de
lei, ingana :
SA-mi trimiteti tabloul acasä.
Af!and aceasta Ii intrebai pentruce facuse aqa. Mor-
tun imi räspunse zambind :
Trebuie sä traiasca i Luchian pe langa cei cari
nu au talent.
Mai zi ceva,
DOCTORUL MARCOVICI
Afarà de reputatia sa mondial& ca medic, doctorul
Marcovici se mai bucura de alte trei reputatii, cunos-
cute insä de mai putina lume. Acestea erau :
1. om de spirit, mucalit, dar cam piperat (esprit
gaulois),
2. gustaret foarte delicat :
3. meloman fin.
Despre reputatia 1, nu voiu zice nimic, pentrucal
numai in latine0e s'ar putea vorbi de a0. ceva (le
latin dans les mots, brave l'honnétetê i pentrucA ae
imira vorbe de prisos, multi din elevii lui Marcovici
astazi doctori mari aducandu'0 aminte, desigur,
unele cilimituri pipzrate ale nemuritorului profesor.
De reputatia 2, insà, pot vorbi färá a infrunta nici
o bunA cuviintA. Marcovici era, in adevär, un gustaret
atat de delicat inc&t cei mai celebri gastronomi, din
vremea lui, nu cutezau sal pofteasca la masa*, pentrucA,
ziceau ei, nu aveau bucAtar destul de bun. Pe atunci
Hugues era restaurantul la modä 0 se distingea prin-
tr'o bucgtairiä aleasd. Totn bAtrAnul Hugues prepara
in persoanä bucate pentru Mcrcovici, cAci zicea el, te
pomenesti cà bucatarului ii scapa un graunte de sare

prea mult, sau ca nu frige o fripturd tocmai cat tre-
buie. Domnul doctor ne-ar tine de rat!.
Numai eu pot servi pe d. doctor Marcovici,
proclama bAtranui chelner NL:ola?, pentruca, daca
vre-un fel de bucate nu e periect, d. doctor nu ne
bruftuluieste, ut non doleam de re".
Nicolae era transilvanean i suferia de inocenta me-
teahna de a ;Ai si de a vorbi latine*.
Intr'o zi, un foarte cunoscut colonel de artilerie,
coleg de club cu Marcovici, se aseza la masa lui, la
Hugues, i incepü sá cheschevuteze pe frantuzeste in
timpul mancarii. Marcovici theft un minut, Vaal doua ;
in sfarsit, scos din Otani, exc'ama.
Mai intoarce-o pe romaneste, mitocane, cà imi tai
pofta de mancare. Limba frantuzeasca e cocoang prea
mare pentru tine.
Si nunc se nobis ille aureus arbore radus os-
tandat" declama Nicolae, schimband tacamurile.
Colonelu nu a recunoscut, de sigur, versul lui Vir-
giliu si, tot desigur, nu a inteles aluzia batranului la-
tinoman.
Pacat.
Marcovici propovaduia o reteta speciala pentru sa-
lata de castraveti. Iata reteta : cureti castravetii de
coaja ; ii tai in felii subtiri ; le presari cu sare ca sa'si
lase apa ; le storci intr'un servet ; deschizi fereastra su-
frageriii i arunci totul pe fereastra.
In adevar, castravetii sunt izvor de friguri si de
ragaieli.
Ca meloman, Marcovici Ii avea fotoliul la opera,
al cdrui vesnic impresar era Serghiadi ; daca prota-
gonistii cantau bine, Marcovici se tragea de nas si
striga : Bravo, bravo, brava, brava ! dupe sexul pro-
60 D:n Torsul Zilelor. Vol. I
tagonistilor ; iar, daca nu cantau frumos, Marcovici

pleel bombanind, nu mai dadea pe la Opera, si mor-
maid :
Mai bine sa mananc castraveti.
Eram atasat pe langa legatia noastra la Roma, numit
de Eug. Statescu ; ba chiar bine ata.W, deoarece sefii
ai colegii mei ma läsasera singur la legatia fugind
de caldurile din August . and laza dr. Marcovici,
care venia sa's viziteze, in treacat, vechiul säu prieten,
pe d, dr. Obedenaru, insarcinatul nostru de afaceri in
Italia, Priimii cat se poate de bine pe Marcovici in
absenta sefului meu i I. dusei seara la Cafe Colona
uncle se faceau admirabilii graniti cu lamaie si de unde
puteai asculta fanfara Bersaglierilor acompaniata in cor
de un numeros popolino. Canta frumos popolinul.
Marcovici uitandu-si granitul i tragandu-se de nas,
era incantat i striga : bravo, bravo ! brava, brava ! De-
odata se intoarse care mine si declara :
Stii cum isi face Serghiadi trupele ? Vine aci si
da cu arcanul. Apoi zice celui sau celei prinse : tu, sa
fii tenor de forta ; tu, primadona absoluta, etc.
Dar bine, nene doctore, strigai, trebuie sa se pa-
caleasca des.
Mai niciodatd, replica Marcovici. Iar noi platim
tot asà de scump pentru astia ca pentru cei de primo
cartello.
Marcovici nu era amator de pictura ; fiind, insa mi-
lostiv i .bogat, dibuià, pe ici pe colo, ate un pictor
nevoias (speta lesne de gasit, cum se OM, cadea in
extaz in fata unui tablou la care nici nu se uitase
bine un tablou oarecare se facea ca se tocmeste
cumparà tablouri, zicand pictorului:
SA mi'l trimii acasa, dar neincadrat ; vreau sal
incadrez eu.
Dintre cei Ráposati 61
AO, exlica elpictorul nu &à dijrna incadrorului.

Inteo zi, se intalni, intr'un atelier saracacios, cu ta-
ta-meu, pentru care avea o simpatia sincera. Batranii
ace0ia se iubiau foarte mult. Amandoi venisara in
acela scop (de ajutorare discreta) la pictorul sarac,
ai intrebuintau aceleaqi mijloace.
M'a prins, &idea fiacare.
Marcovici proclama :
Davia imi face concurenta.
El nu incadra tablourile nici nu le Marna pe pe-
reti ci punea sä i le care in pod. Tata-meu, mai poli-
ticos 0 mai respectuos pentru o munch' artistica, le
incadra frumos qi le atarna pe pereti. Dar tablourile
tot crute ramaneau.
Venind, odata, la noi, Marcovici vazii o pictura ne-
verosimila care avea pretentia sa reprezinte o pisica
Cu pisoi.
Dar pe 4tia cine 'i-a mai fatat? intrebä Marcovici.
Tata-ineu sufereà de o boalà, care 1-a 0 räpus (o
insuficienta aortica). Cunoscand mersul bolii, el soco-
tise exact cate zile mai avea de trait ; savantul nu se
inqelase cleat cu patru zile. La 22 Iunie 1884, in
adevar, el spusese Regelui Carol, la Sinaia, fiind eu
de fao.:Mai am tocmai 60 de zile de trait. Nu muri
la 22 August, ci la 26. Deoarece Regele Carol 0 cu
mine protestam, el raspunse zambind Nu se pune
chestia daca mor sau nu, dar cum o sa mor ? E ad
o lupta intre trachee i aorti ; daca tracheea e mai
tare, ea va strangula aorta 0 voiu muri din oprirea
circulatiii sangelui ; iar daca aorta e mai tare, ea va
strangula tracheea i voiu muri indbuOt. Sfar0tul e
acela i e fatal.
Prin Iulie-August urmatori, la Bucureqti, Marcovici
venise sa vadä pe tata-meu. Intr'o zi navall cu 0 droae
de medici ; toti studiara bolnavul pe toate cutele, ii

auscultarä", i, apoi, trecura in camera de alaturi sä
se consulte. Lasasera, insa, usa crapatai, asa ca tata-
meu auzià tot ce vorbiau. Toate bune, zicea Mar-
covici ; dar nu imi explic sudoarea rece de pe &mite.
Tatd-meu ii f ,cuse un carnet in care nota, zi cu
zi, ceeace 11 putea interesa. Acest carnet nu a fost
citit de noi decal dupe moartea lui. La data consul-
tatii medicale sus zise, muribundul scrisese in carnet :
Nu urez amicului meu Marcovici sa'si explice vre-
odata sudoarea rece, groaza mortii.
$TEFAN IOSIF
Am mai vorbit de el in numeroase randuri.
11 iubian foarte mult (si el pe mine) si ne cunos-
team de foarte mult.
In 1900, printul Leon Ghica, inaugurand in parcul
sau de la Dumbraveni (judetul Botosani), sub plopil
fárd sot, cantati de Eminescu, bustul in bronz (1u-
crat de talentatul sculptor roman Oscar Spathe) al
nemuritorului poet, poftise o multime de fume (Dimi-
trie Anghel, Cincinat Favolescu, muzicantul Tempea,
$tefan losif, eu i altii). Ceremonia inaugurarii straluci
de un fast rar ; caci printre asistenti, afard cJ.e cele
cate-va sute de tarani din Dumbraveni, erau multi cari
cunoscusera de aproape pe Eminescu. Tempea corn-
pusese un irnn de circumstanta ; Cincinat Pavelescu
o oda, foarte frumoasä, tot de circumstanta. Anghel,
Iosif, eu, etc., cascaseram gura. tot de circumstanta.
Oda lui Cincinat Pavelescu, mi se pare ca a fost cea
mai fericita inspiratia a lui.
Pe vremea aceea Iosif compunea versuri pentru Pa-
triarhale, iar eu tirade pentru Vlaieu-Vodd. Amandoi
cascam gura unul la altul ; eu, de admiratia ; el, de
uimire cà un frantuzit faceà versuri românesti. Fran-

tuzit (ca acum) eram in 1900 ; frantuzit am fost in
1906 (cand cu miscarea studentiasc5.) ; tot asa de fran-
tuzit am rämas. Dar ce insemneazal frantuzit ? Dacä
frantuziti sunt- acei care stiu frantuzeste, trebue zii
neintiti cei cari stiu nemteste ; iar cei cari stiu turceste,
trebue zii turciti.
Mai tarziu, traducând pentru mine (adica pentru
Teatrul National) cate-va drame de ale lui Schiller, Pe-
t6fi, Göthe, Corneille, etc., (tânarul transilvgnean stia
foarte bine limba germana i limba ungara), Stefan
Iosif venia la mine (pe la 10 dimineata) de lucram
impreun'a la traduceri, pe neräsuflate, ',Anä la namiazii ;
apoi, mâncam repede, i, dacal nu eram prea obositi,
mai lucram inainte, luandu-ne cafeaua. Eu, desi stiu
destul de bine frantuzeste, recurgeam, insà, adeseori
la dictionar pantru a famdci limpede cutare sau cu-
tare expresii sau intentii ale textului original ; dar
Iosif, nu ; creerul lui patrundea cu inlesnire toate fi-
netele textului i ii puneà la dispozitia cuvintele ro-
mânesti potrivite ; asa ca., el lucrà cel putin de trei
ori mai iute .decat mine.
Dealtminteri, foarte rar ne consultam unul pe altul.
Odata, insà, suggerai ea' nu trebue pronuntat Cidul
dar Sidul, deoarece cuvântul nu e altul deca.t seid
denumire pe care arabii o dedeau sefilor.
Päi Corneille a scris Cid, obiectä Iosif.
Dar pronunta Skl, raspunsei, ca toti francezii
spaniolii ; pentru ca ci se pronuntl si in limbile fran-
cez6 i spaniolg.
Asa e, conveni Iosif, dar am apucat sa scriu Cid, cu C.
La un argument de asa tdrie nu am mai obiectat ni-
mic. Iaca pentru ce Le Cid a fost tradus Cidul, iar nu
Sidul, cum ar fi trebuit.
Intr'o zi, terminand traducerea dramei Conjuratia

lui Fiesco, de Schiller (prima forma), Iosif ma intreba :
-- Dar bine, nene Alecule, eine sa joace rolul lui
Fiesco ? Trebue un baiat frumos, tartar, talentat i cu
experienta scenica. Unde sal gase0i ?
Asta e treaba zilei de maine, replicai.
Mi-se pare ca ziva de azi 1-a gasit.
Alta data, Iosif imi aduse (terminata) traducerea co-
mediei lui Banville, Gringoire dar lard cele doua fai-
moase balade,
Astea nu le-am putut reda in tonul kr, nici Mitica '
nici eu.
Ma incercai i eu. A doua zi, &dui lui Iosif doul
foi umplute de mazgalituri. Iosif le citi i exclamä :
Eh 1 a§a da.
Apoi, le transcrise la locul lor i adaoga:
Acu ne facuram trei traiucatori ai lui Gringoire:
dumneata, Mitica i cu mine.
Tronc replicai. Eu am tradus cate-va randuri si
voi o piesa intreaga.
Peste vre-un an, doi, Iosif, care venia pe la mine
mai rar decal inainte, sosi cam tras la fata i cu ochii
in fundul capului. Se vectea cä suferise. Stiam ca era
de mult atins de o boala inexorabila. Din tonul, ins%
al primelor lui cuvinte, intelesei cal nu de o criza fi-
zica fusese lovit prietenul meu.
Spune ce ai pe inima, Ii zisei ; confidenta u§ureaza.
Bietul poet ma priivi lung, oftä, se 0erse la ochi §i
imi raspunse :
Ai ghicit, neneAlecule ; dar nu se cade sa' vorbesc eu.
Mai tarziu, aflai criza morala fusese cauzata de
tradarea nevestesi §i a
unui amic.
Desnadajduita durere ! Nu qtiu ce trebuie mai mult
admirat : discretia sau generozitatea bietului poet ?!
Miticii era Dimitrie Anghel.
ak
ERMETI NOVELLI
Dupe Salvini 0 Rossi, Novel li a fost, in Europa,
reprezentantul scenei italiene. Nu era tare.' pe lume
unde Novel li sa nu fi jucat, sa nu fi fost aclamat, 0
sa nu ramana idealul amatorilor de comedia. In ade-
var, talentul lui Novel li avea o deosebita aplecare
pentru comedia, de0 stralucea 0 la tragedia.
La noi venise de mai multe ori 0 imi arata o foarte
magulitoare simpatia. Ca Director general al Teatrelor,
ii deschisesem larg portile Teatrului Nationai ; actorii
no0rii, in adevar, aveau mult de invätat 0 invalarà
multde la celebrul italian.
Intr'o seara Novelli interpreta, cu neintrecuful sari
brio, rolul lui Petruccio din FEMEIA INDARATNICA
a lui Shakespeare. Novelli precum §i toti camarazii
sai pronuntau Petruchio. Il intrebai pentru ce? No-
velli im raspunse : A§a a scris Shakespeare. Dar
Shakespe3re sera in engleze0e, replicai ; pentru ca
englezii sa pronunte corect, Shakespeare a scris Pe-
truchio cu ortografia englezeasca ch. In limba engleza,
in adevar, ch se pronunta t?, aurch, biserica, Child,
cDpil, Chamberlain, Lord Churchil, nume proprii ; (cu-
vinte cari trebuesc pronuntate : Ciurci, Ciaild, Ciam-
berlain, Lord Ciurcil), Novelli exclarna, razand :
Ma miram 0 eu ca Shakespeare, din senin, sa.
fi schimonosit numele lui Petruccio. Bine cà te-am in-
talnit pe dumneata ca ami iei aceasta piatra de pe
inima. Il ador pe Shakespeare. Schimonoseala asta,
insa, imi turbure admiratia.
Novelli era extraordinar in piesele lui Shakespeare.
CIne nu a vazut REGELE LEAR jucat de Novelli cu
greu a inteles piesa 0 actorul. Uneori Novelli era bufon,
ca in Maritiamo la Socera sau in Rdpitul Sabinelor ;
alte ori te facea sa trernuri, child Regele Lear, de
5
pilda, iesit din minti, ii punea pe cap o coroana de

paie i incaleca pe un bat, sau cand batranul tata,
innebunit, ducea in brate cadavrul inocentei Cordeli?.
Eu, unul, cred ca, in literatura omenirii, nimic nu
e mai zguduitor, mai chinuitor decat Regale Lear.
Novel li avea o ambitia : de a intemeia, la Roma,
La casa di Goldoni", dupe modelul Comediei Fran-
ceze (La Maison de Moliere). Ii spusei ca nu va iz-
buti. Pe vremea cand Napoleon intemeia Comedia
Franceza prin faimosul decret de la Moscova, socie-
tarii acestei socielati dramatice hued retribuiti cu sume
superioare banilor castigati de alti actori, in intreprin-
derile particulare. Cazul nu mai e acelas astazi cand
actorii intreprinderilor particulare castiga mai mult
decal elita societarilor Comediei Franceze. Acelas lucru
se va petrece si cu Casa di Goldoni. Foarte putine
averi omenesti ar fi destul de mari pentru a intretine
o numeroasä trupa de actori de mana intai. Italia e
plina de talente ; nu e orasel care sa nu'si ADA' tea-
trul i trupa sa proprie ; dar cine sa'si ia asupra sa
selectioneze actorii pentru scena centrala ? Protagonieii
acestor trupe fac turneuri rentabile si, adeseori, trec
chiar granita. Chiar dacà situatia materiala a acestor
protagonisti s'ar imbunatati prin Casa di Goldoni, ei,
totus, ar fi nemultumiti, pentruca nu li s'ar distribui
rolurile la cari cred mai ales cei tineri ca au drept.
Asa e I suspina Novelli. Dar, voiu incerca.
Bietul Novelli a incercat, dar nu a reusit.
Cate utopii nu se incerca ! exclama Novell. Dum-
neata nu ai incercat sa joci Aulularia" lui Plaut in-
teun spectacol cu Avarul lui Moliere ? Frumoasa ten-
tativa, dar menita sa nu izbuteasca pentruca Aulularia
lui Plaut contine prea multe roluri de capeteniä i ca
publicul nu poate sa priceapa felul de a teal §i de a
gandi al Romanilor. Mai cu seama al sclavilor de acum
doua mii de ani. Plebea Romei facea mare haz de

glumele de mahala ale unui Dams. Asemenea glume,
mai ales, au facut succesul comediei lui Plaut (sclav
el insu§, zice-se). Harpagon e singurul rol de capetenia,
din Avarul lui Moliere. Celelalte roluri sunt foarte
grele, foarte hazlii, dar nu sunt de capetenia.
Multi dreptate avea Novel li.
Novel li era de la Rimini, unde §i azi mai palpita
umbra frumoasei Francisca. Pe micul teatru municipal,
de acolo, a facut primii sai pa0 novicile actor Novelli.
Mai tarziu, mandril de concetateanul lor, riminienii il
alesera primar,
Chiar daca intemeiez la Roma Casa lui Goldoni,
tot la Rimini vreau sa mor ! imi zicea Novelli.
De asta data, 'i s'a indeplinit dorinta,
I. L. CARAGIALE
Acum vre-o 50 de ani, am cunoscut la coana Elena
Cornescu, pe Nastasica, o matu§i a lui Iancu, mucalita
iMepatoare aproape ca el. La &Ansa ne-am vdzut intai,
Caragiale §i cu mine. Iancu era un baietandru, ceva
mai mare, insd, decal mine.
Pe atunci, nu prevedeam, nici until nici altul, care
0 cum ne va fi viitorul; dar, mai tarziu, nu ni s'a parut
deloc straniu ca purcedeam pe aceea. cale. Totu§, la
inceput, ne priveam cam chiori§, fiindca el era un
neingaduitor i taios observator al omenirii, iar, eu, un
visator utopist Cu vremea, insa, din faptul simpatiii
noastre reciproce, trecuram cu vederea peste ceeace
ni sa parea un cusur in firea celuilalt i, cu incetul,
pricepurdm ca aceste cusururi puteau deveni calitäti.
Fieeecare dupei cunz devine", zicea. Iancu.
Apreciam in Caragiale desavar§itul artist, iscusitul
om de teatru, sincerul amic.
Pe la 1884, ocupan, cu Alecu Balq, la Hotel Bulevard,

la catul III, un apartament compus din doua camere
de dormit despartite printr'un salonaq. Multe notabilitati,
de pe atunci, s'au perindat prin salonul acela: I. Ianov,
V. Pogor, Blankfort, protipendade junimiste, I. Bianu,
N. Filipescu, Barbu Delavrancea, I. L. Car a gi al e,
A. Vlahuta, etc.
Caragiale rasfoia, uneori, vrafül de manuscrise aruncate,
talmerbalme§, pe masuta mea : versuri, proza, planul
trilogiii lui Mircea (din care Vlaicu Vodd, sub alt titlu
si altä forma', era numai prima parte). Intr'o zi ii intrebai
de care gen sä ma ocup mai intai? Caragiale imi
raspunse : lasa-le sal se coaca, dragutule. Aqa imi ziceà
el, caci Ii eram foarte drag.
I-am urmat povata.
Nu m i §tiu cand, Caragiale se duse la Iasi sa ia
parte la banchetul JUNIMEI in care fusese ales membru.
Dupa ce vorbisera Titu Maiorescu, Petre Carp, Teodor
Rosetti, batranul poet Naum, i altii, Caragiale, voind
si e* sa pronunte un discurs, cerd clasicul pahar de
apa al oratorilor. Vasile Pogor, care iubia mult pe
Caragiale 0 care, ezand langa el la masa, Ii turnase
yin cu nemiluita, incepü sa glasuiasca pe nas ca popii
Apa, apa, gogomane". Caragiale II privi lung, 0 hotari
sal lase sa glumieasca,Domnul Caragiale are cuvantul,
proclama Titu Maiorescu. Apa, apa, gogomane,
psalmodiaza Pogor. Caragiala se scoal ia picioare, vrea
sä vorbeasca, dar nu poate rosti decat Domnilor".
Vasile Pogor psalmodia mereu: Apa, apa, gogomane.
Pogor, foarte hazliu i foarte inteligent, ahtiat de discursuri
fara rost, nu voià probabil, sa'0 expuna prietenul la o
primejdia de acela5 soiu, 0 de aceea tot probabil
ii dedea inainte cu Apd, apd, gogomane. Neizbutind
sä vorbeasca, Caragiale o rupe .de-a fuga, in mijlocul
rasului zgomotos al tutUlor, urmarit de Vasile Pogor, care

il tined de surtuc, psalmodiand: Apa, apà, gogomane".
Zeflemelele lui Vasile Pogor atingeau cate-odatä
proportii homerice.
Caragiale o tuli la hotel Traian; Pogor, dupe eL
Vazand ca se apropia ora trenului de Bucure§ti Cara-
giale ii inhata geamantanul i fuge la gara ; Pogor, dupe
eL Caragiale se stabili intr'un compartiment gol de cl. I,
Pogor se a§eza pe bancheta din fatal, psalmodiand:
Apa, al* gogomane". Caragiale, pentru a cant& in struna
lui Pogor, dada in genuchi, rugandu-se: Iarta-ma,
coane Vasile ! Pogor scoase o sticla de Cotnar, un pahar
si porunci: Bea". Bietul Iancu bàü ca sa'§i potoleasca
&Maul. La Ulmeni, Pogor se cobori §i cumpara de la
bufet cate-va sticlute cu coniac Naville. Vrand-nevrand,
Caragiale, care se mai desmetecise dormind, fu silit sä
bed o sticluta de cogniac Poftim apä gogomane,
glasuia Pogor. Pana unde avea de gand sal ducal gluma,
conul Vasile ?
La Bucure§ti, Caragiale se gandi sa scape de calaul
ski; de aceea nu se duse acasa la el ci veni la noi.
Eram obi§nuiti cu galagia din hotel la sosirea trenurilor
dar, de astä data, galagia se intrecea cu firea. U§a de
la salon se deschise, imbrancita, §i Caragiale, cu parul
valvoiu, dadii busna strigand: Scapati-ma". Alecu
Bal§ §i cu mine ne uitam unul la altul i crezuram,
dupe mirosul de alcool raspandit de prietenul nostru,
ca el venid de la vre-un chef. Pogor, insa, dandu'§i
seama, la gara, cä i§i scapase victima, se hotari sä se
cinch sa se culce, in camera sa de la Hotel Bulevard
(camera pe care, fiind deputat, Pogor o inchiriase cu
anul). De la portarul hotelului afla conul Vasile unde
se refugiase Caragiale i porni inceti§or pe sari, spre
catul Ill, gleisuind pe nas ca popii: Apa, apa,
gogomane". Caragiale, auzindul, se ascunse sub canapea.
Conul Vasile infra' foarte serios; iar Alecu Bals,

zicandu'i cuvinte banale i ghicind situatia, ii arata, pe
furis, canapeaua. Cu aceeas muted serioasa, Conul
Vasile trase pe Caragiale afara de sub canapea
intreba, scotand din buzunar o sticluta de Naville :
Bei un svart?" Caragiale izbucni: Beau; dar fàrä
coniac". Caragiale se daduse invins. Marinimos, conul
Vasilache Pogor ii ierta, poyatuindu-I, insa : SA nu
mai ceri apä, gogomane".
Caragiale imi marturisi, mai tarzi ca, de fricd nu isi
pusese candidatura la deputatia, deoarece tia ca. o sa
se intalneasca, in Camera, cu conul Vasilache.
Apd, apd, gogomane.
In anul precedent, se jucase Li Teatrul National, cu
un succes indoelnic, faimoasa . Scrisoare Pierduta,
Publicul nu ma intelege, mormaia Caragiale. Ma va
intelege, "frisk mai tarziu.
Astazi ne dam seama cat de multa dreptate aveh,
SCRISOAREA PIERDUTA e, dupe mine, cea mai
formidabila satira dramatica scris5 vre-odata in roma-
neste. Caragiale a mai scris capodopere, dar nici una
nu se apropiä de vedeniile din SCRISOAREA
PIERDUTA. Vedenii, bine am zis. Toata opera lui
Caragiale e o limpede vedenie a intregii omenirii, intolitg,
insa, cu schimonosirile romanesti de la sf.arsitul veacului
XIX. Caragiale vedea, auzea i turna, negru pe alb;
dar nu vedea si nu auzea ca nuvelist, ci ca dramaturg.
Mornentele sunt admirabile scenete (Mime cu mai multe
personagii, ar zice Herondas). Chiar novelele publicate
(precum, Fdclia de Pasti, etc.) au fost, mai intai, scrise
sub forma de piese teatrale; Iancu, insa, nu le-a dat
forma sub care au fost publicate decal pentruca punerea
in scena era foarte grea i cape atunci nu se aflau
actori cari sa le joace,
Aà ar fi patit 0 NAPASTA, daca nu aq fi avut

norocul sa pun maim pe d. Ion Petrescu 0 pe d. Ion
Brezeanu. Nu credeam sa o vad jucata", imi zicea
Caragiale; Care altul decat tine, dragutule, ar fi
cutezat una ca asta".
Caragiale purta multa vreme in creerul sau subiectul
unei comedii sau unei novele 0 il complecta, cand nu
ii parea intreg. Ap, de pilda, pe la 1880, mi se pare,
fiind la Craiova, la Ion Iancovescu, prietenul nostru,
ii citi schita SCRISORII PIERDUTE, dar lath' per-
sonagiul lui Dandanache, 0 il intreba:Pe eine sal fac
deputat? Pe cel de0ept dar necinstit) adica pe Cata-
vencu) sau pe eel prost, dar cinstit (ached pe Farfuridi)" ?
Deoarece sunt la Camera 0 de Ala 0 de aia, Iancovescu
nu 0iii ce sa raspunda. Peste vre-o trei saptamani,
Caragiale intalni pe Iancovescu la Bucure0i, 0 ii
striga Am gasit I Nu fac deputat nici pe cel de0ept,
dar necinstit, nici pe cel prost, dar cinstit. Fac deputat
pe unul care sa lid 0 prost §i necinstit".
Caragiale crease pe Dandanache.
Am vorbit aiurea de trecerea lui Caragiale pe la Direc-
tia Teatrelor. Deci nu voiu mai vorbi de acea epo,ä, de:i
amintirile dau navala. Totu§, nu pot trece cu uitarea
vorba lui (de mai tarziu), cand fusesem numit Director
general al Teatrelor. Nu e de noi. Avem mai bune
lucruri de facut de zat sä dam viata qandramalei 4tia".
Cine, insa, poate spune dad. /Au sau bine am facut
jertfindu'mi Teatrului National mult putina vlaga cu
care eram inzestrat?
In or ce caz am facut un bine. lain. Drepturile de
autor ale lui Caragialer cu toate cal Teatrul National,
sub directia mea, ii juca piese'e cat putea mai des) nu
se ridicau decal la vre-o trei mii de lei anual. Putin
lucru pentru o munca Mat de incordata 0 atat de
frumoasa. Asta e cap de trei mii de lei pe an,

dragutule", zicea lancu, aratandu-0 fruntea? Avea
dreptate. Il cumparai dar, pe numai §tiu ce suma,
pentru Teatrul de Stat, dreptul exclusiv de a reprezinta
unele piese ale lui. Cu aceasta suma, obositul artist putfi
sa traiasca lini§tit aiurea i sa-§i corecteze intr'una ma-
nuscrisele. Caragiale, in adevar, era un stilist desavar§it
§i i§i corecta intr'una textele. In stilul lui, vorbele sclipeau
ca ni§te pietre nestimate a caror frumusete ca§tiga
prin locul unde le a§ezi. Chiar in mahalagismele lui
cele mai triviale, cuvantul just era indelung cumpanit
numai apoi adoptat.
Aveam a§a de adanca admiratiä pentru amicul men
incat am tinut sa pun (mai tarziu) sub auspiciile lui
compania mea dramatic5. Rugat de mie, el scrise o atat
comedioara intr'un r ct, INCEPEM (un instantaneu cum
ii zicea el, cu care incepui reprezentatiile companiii
mele dramatice 0 in care personagiile (cel putin cea
mai mare parte) eram Chiar noi, personalul companiii
mele dramatice.
INCEPEM nu s'a jucat decal o data, in seara de 12 25
Septembria 1909. Singur am 0 azi credinta ca acest talis-
man a dus la izbanda incercarea mea.
HAJDEU
Nu a trait destul batranul polonez pentru a'si
vedea patria rediviva. El Ii facuse, din Romania, a
doua patria, pentruca" zicea el, prea pufini la numar
sunt polonezii cari meritai sa alba o patria. Polonezii
se gargariseaza cu vorbe".
Ce desminfire i-au dat evenimentele sarcasticului
conul Tadeu.
Rasul sarcastic, satira, caracterizau o parte din ge-
niul lui, cealalta ffind data Inimii lui de aur §i visului
poetic. Greu se conciliazá asemenea indeletniciri in

acelas suflet; dar la Hajdeu, ele nu se bateau in cap.
Opera lui istorich, foarte importantA, dovedeste un
muncitor pfin de vlaga, un cercetaitor iscusit, un creer
destoinic care nu se fere& de a cumpAni cu grija cele
mai mid amAnunte, supunându-le, tot deodatA, criticii
patrunzätoare ale unui spirit intepaitor.
Eruditia si opera lui literarà Ii deschiseserà portile
Academiei Române.
Regele Carol comandase lui HAjdeu Magnum Ety-
mologicum al limbii românesti. Multumesc de in-
credere, Sire", Ii rAspunsese savantul ; dar nu voiu
terminA cleat primele litere. Cine sä faca.' celelalte ?"
HAjdeu munci pe capete, dar nu terminA nici litera B.
Regele Carol imi zise, mai tarziu, când ii oferii dic-
tionarul lui Dame unde complectasem cAte-v a lipsuri,
(stiind bine romAneste, M. S. citeA des pe Dosofteiu)
Avea. dreptate HAjdeu : trebuià sa'i cer numai un
glosar, dar mai complect decat al lui Dame"
Cu toate apucAturile sale nábbidalioase, Tadeu-Petri-
ceicu HAVeu, ffind foarte obiectiv, ii judecà obiectiv
chiar propriile sale opere. TWA lumea stià cat de iri-
tabili sunt poetii dacà te incerci sà schimbi, in textul
lor une virgule, cum zice Cyrano de Bergerac ; HAjdeu,
insà, primeà sA'i schimbi (0 chiar sa'i suprimi) pa-
gini intregi. Un exemplu. Dorind sa. reiau RAZVAN
SI VIDRA la Teatrul National, unde eram director,
crezui inutilà aparitia celor doi polonezi (Actul IV)
care Ii impestritau tiradele cu citajii latinesti. Ei lun-
geau spectacolul fàrà nici un alt folos, decat al culorii
locale, intärita, mai de mull i chiar in acea scenA,
de insusi hatmanul polonez. Aveam dreptate (nu in-
cApeA vorba.) dar nu imi puteam permite sä modific
cele scrise de un HAjdeu. Taman el venise in Bucu-
resti i edea. la Hotel Continental, peste drum de
Teatru, Imi luai inima in dinti si ma dusei la el ca

sa supun parerea mea.
Desi primit foarte calduros, tremuram ca varga.
Am citit calomniile publicate asupra d tale", imi zise
batranul Häjdeu ; dar citisem si drama VLAICU-
VODA. In ea e tocmai dovada cä atribuirea lui VLAI-
CU-VODA räposatului A. Odobescu e o calomnia. In
adevar, pe cand traià Odobescu, se creded de catre
istoricidi credeam i euca D-na Clara era bulgard.
Numai dupe moartea lui Odobescu s'a descoparit ca
D-na Clara era maghiard (fiica unui print palatin ma-
ghiar). Tocmai nationalitatea originara a Doamnei Clara
e cauza ca boierii romani o priveau cu ochi rai i tocmai
acesta e i conflictul politic al dramei dumitale. Cum
ar fi putut raposatul Odobescu (istoriograf savant, nu
zic ba) sà infrunte Fara probe opinia curenta de pe atunci,
ca Doamna Clara nu era bulgara ? Ca ai patruns suflatul
acelor vremuri i ca le-ai redat culoarea lor locala ,
aceasta ce e drept, ma mira, din partea unui frantazit".
sarcasticul Hajdeu radea. bland.
Cu circumlocutii i fraze intortochiate spusei in
sfarsit, ce ma aducea si ce aveam pe inima. Venera-
bilul batran iambi iaräsi, bland, si imi raspunse
Avem i noi, in Romania, nu numai falitii noeri
dar si The right man in the right place; Lie si span-
zura cum vrei. Nu crede ca sunt ca tot gens irritabile
vatum. Dealtminteri Ifi voiu confirma aceasta printr'o
scrisoare".
Hajdeu, in adevar, imi adresä a doua zi aceasta
scrisoare.
Curios !" ingana intemeetorul Columnei lui 7 ra-
jan:" acesta, francez ; Caragiale, grec ; eu polonez,
si toti, get-beget, romani".
RAZVAN SI VIDRA se joaca i acum dupe textul
modificat atunci. Cel putin asa cred.
DIMITRIA GRECEANU
Dandu-se ordinul de mobilizare generala, in 1916,
Dimitria Greceanu, ca fost ministru (de justitia mi se
pare) nu fu mobilizat. Legea e formala. Boierul de
vita veche, insä, i$i intelegea altfel datoria : Dimitria
Greceanu se angaja voluntar, ca simplu soldat. Repar-
tizat la un regiment de infanteria, neputanduii acolo
ascunde inteligenta $i cultura) cum i$i ascunsese iden-
titatea, and se angajase voluntar) el fu dat la com-
pania de mitraliere, unde, ca bun tragaciu, fu facut
ochitor. El dormi dar cu ceilalti soldati, sub foaia de
cort, $i maneà de la cazan, ca $i ei, sau rabda de
foame, tot ca $i ei.
Frantuzitul acesta (Dimitria. Greceanu era doctor in
drept de la Facultatea din Paris) se prefaced, p?ntru
a nu da de banuit cine era, ca nu pricepea nici o
vorba frantuzeasca.
La nu mai $tiu ce batalia, mitraliera servita de sol-
datul Dimitria Greceanu, ca ochitor, tragea, din dosul
unui adapost, Fara' intrerupere, a$a ca apa din man$on
fierbea $i trebuia racita intr'una ; la o distanta de circa
500 metri, intre mitraliera $i inamic, curgea un parau
de unde servantii aduceau apa rece cu galeata de
panza. Pentru a executa aceastä manevra, servantii
erau nevoiti EA iasä, la deschis, din dosul adapostului
$i, prin urmare, sa se expuna la tirul inamicu'ui. Ger-
manii concentrasera focul lor asupra mitralierei romane
$i luau in primirea gloantelor servantii cari alergau
la parau pentru a'$i umple galetile de panza cu apa
rece. Bietii soldati cadeau mai tali, uci$i ; nici unul
nu izbutia sa se inapoieze teafar ; dar, nici unuia (cu
toata groaza care ii stapanea pe toti) nu ii trecuse
prin cap sa nu iasa la deschis sau sa steà la indoiala
and ii venia randul sa mearga la apa. Acel, caruia

ii veni randul, striga
Ma duc la moarte sigura, 0 am copii.
Dimitriä Greceanu, auzind acest strigat, sari de pe
locul ochitorului §i zise bietului falai de familia ;
1-ami locul, cal e§ti bun tragaciu. Eu nu am co-
pii. Ma duc eu la apa. Apucand galeata de panza Di-
mitrià Greceanu se dispuse sà iasa din adapost,
Mais cet honzme est fou ! exclama pe frantu-
ze§te, un ofiter francez care asistà la scenä, i pricepea
romane§te.
Momentul era suprem. Dimitria Greceanu i§i uita
hotararile anterioare i, iesind din adapost, replica
ofiterului francez, tot pe frantuze§te
Vous en feriez autant,
Dimitria Greceanu se daduse de gol.
Norocul voi ca el sa se inapoieze de la parau, cu
galeata de panza plina, fárà sa fi fost atins.
Dimitria Greceanu scapase de gloantele inamice ;
dar, de atentatul de la Senat, nu scapa.
DAN CERCHEZ
Printre milioane'e de vieti secerate de razboiul mon-
dial, sunt si cateva ale unor mari artisti §i unele
asupra cdror se intemeiau mari nadejdi ; viata lui Dan
Cerchez a fost din acestea. Era firea cea mai inzes-
trata din ate 'mi-a fost dat sa cunosc muzicant, pic-
tor, poet, artist in toata puterea cuvantului, el avea
toate darurile si, peste toate acestea, Ii revarsà tala-
zurile unui suflet bland §i generos,
El putea, ca multi altii, sa se Inairteascd (avand
destule rude sus puse) ; dar a preferat sa'si facà dato-
ria pe front. Orb, un glont 1-a lovit ; dacà glontul nu
ar fi fost orb poate ca 11 cruta,
Bogat, tartar, insurat de curând, iubit chiar de cine

IIcunosted abia din vedere, Dodel (a§a ii ziced tOata.
lumea) era menit fericirei i, poate, glorii. Nu a vrut
soarta.
Dupe urma lui ne-a ramas abia hazlia revista. OBOR-
GARA DE NORD si alte mucalituri. Dar intimii sai
nu se saturau sa priveasca, agatate, de pereti o sume-
denia de mari schite, in culori ale unor afipte sau
tablouri planuite Pentru mine (adica pentru drama
mea Suta$ul Troian) Dodel schitase cinci decoruri
cdte-va planse ilustrate. Erau splendide. Mai ales de-
corurile actului IV si V, si plansa Du lama Conabiei,
faceau o puternica impresia.
Adeseori venid, tdrziu, noaptea, sa ma ia de la Teatru
sau de la Capsa, de unde, sub cuvânt ani faca un
bout de conduite, ma intovarasid 'Dana acasa. Ca sa
nu raman mai pe jos de asa gentileta, it intovärasiam
si eu pang la poarta casei parintesti, aproape de sosea.
Apoi, el se intorced cu mine phna in strada Zorilor §i
eu iarài cu el pAna in capul Cáii Victoriii. In timpul
acesta puteam s bodoganim in toata linistea ; toate
ramurile artei i toate tainele punerii in scena treceau
prin bodoganeala noastra ; ne reciteam, unul altuia,
versuri din poetii români sau straini, vechi sau con-
timporani ; dar când se crapà de ziva, ne desparteam
cam pe la Biserica Alba ; el, pornind in sus pe
Calea Victoriii si, eu, in jos.
Dode' aved proiecte admirabile, in care mila lui
pentru cei saraci se amestecd cu gusturile lui artistice :
void sä exploateze o enorma padure pe niste dea-
luri inalte ; pe culmea cea mai ridicata, aved de land
siti cladeasca o casuta de lemn, de la care ar porni,
la vale, catre marginile padurii, lungi drumuri drepte
prin cari s'ar veded ca prin gigantice te'escoape
sesurile, luncile cu flori, albiie rdurilor. Pentru croirea
acestor drumuri, i, prin urmare, a taierii copacilor,

s'ar da de lucru muncitorilor saraci din vecinatate.
Este", zicea el, un mod de a parcel& padurea. 0
!inia de vagonete aeriene ar transporta lemnele la o
liniä ferata cu cale stramta, in legatura cu C. F. R. Pe
cand padurea se exploateaza si intreprinderea Ii vede
de treaba, eu a putea, linistit, face versuri i tablouri".
Frumoase proiecte ; visate numai.
Ce se vor fi facand visele ?
Mats oà sont les neiges d'antan?"
Un glont a prefacut totul in amintiri.
POMPILIU ELIADE
Eram, oarecum, prieteni. El infra 'a mine ca la el
acasa. Imi place& sa stau de vorba cu el pentru cä
era toba de carte" si ca ii rdsfoiarn par'ca ar fi fost
un volum din LA GRANDE ENCYCLOPEDIE. Nu cä-
utam in el idei originale nici chiar pareri personale,
de oarece stiam ce lucru s caut intr'o enciclopedie ;
eram multumit cu ce &earn in el si &earn mult.
Intr'o zi, el venise la mine pe neasteptate si ma
prinse cautand sa desvaluesc ideia furisata inteo fraza
ironica a lui Blaziu Pascal,
Ce fel, exclama Pompilica (asa Ii ziceam eu), ci-
testi pe Pascal ? Dar Pascal era nebun.
Sunt de parerea d-tale, raspunsei. Crébillon si
Voltaire au sustinut aceasta teza. Evident ca, in urma
accidentului de trasura de pe podul de la Neuilly,
Metal Pascal nu a mai lost cu mintile toate. Prin ur-
mare LES PROVINCIALES, scrise la Port-Royal dupg
accident, sunt scrierile unui nebun. Dar, Pompilica
draga, nu esti, oare, de parere cà aceste scrieri au
marit, intru catva, gloria literaturii .i-anceze ? Nu crezi,
oare; ea' gandirea lui Pascal e o extindere a cugetului
omenesc ? Pascal, nebunul, e slavit de posteritate. Sal

analizalm acest fapt : nebunul e slavit de posteritate,
pe cand noi, d-ta si cu mine, oameni cu mintea in-
treaga, vom fi (mai mult ca sigur) dati uitarii. 0 sa
se faca o nedreptate, nici nu incape vorba. Dar, daca
d-ta i cu mine am invia din morti peste un secol sau
doi, am constata si nedreptatea aceasta.
Pompilica imi facii cinstea sa racial, se scarpina in
barba roscovang Ii sem;diä ceva m5treata pe guler,
pe ras'ranturile vestonului i aduse conversatia pe alt
teren ; vorbiram deci de allele. Pompilica statü cat
stabi. Plecand se gandia, probabil, cà imi pieHeam
vremea cu fleacuri.
Mai tarziu, Pompilica se duse la Paris, se prezinta
la concursul .Fcoalei Norniale Superioare, fu primit
(v'am spus ca Pompilica era toba de carte) i, peste
trei ani, se inapoia i tara, agregat, i 11 numit pro-
fesor universitar. Màririle, insa nu ametisera pe Porn-
pilica : el, si acu, venià la mine, carandu'si, in memoria,
tot materialul unei GRANDE ENCYCLOPEDIE. Tra-
ducerile lui $tefan Iosif dupa Corneille si Banville ii
interesau foarte mutt.
Mai tarziu Pompiliu Eliade se insura i, facandu-se
astfel cumnatul lui Spiru Haret, fu desemnat, de acesta,
ca sä ma inlocuiascal la Directia Generala a Teatrelor.
Virtualul meu succesor alerga la mine si imi zise
ca si cum ar fi dezaprobat hotararea cumnatului sau :
Ce s. fac eu la Teatrul National, coane Alecule ?
Eu nu cunosc pe nimeni acolo. Cum ai facut d-ta sal
cuno§ti pe toti inaint -; de a fi nurnit director ?
Foarte. simplu, Pompilica draga timp de zeci
de ani m'am dus la Teatrul National cat mai des po-
sibil. Platindu'mi locul, bine inteles. Locul mieu era tot-
deauna acelas (stalul II, prima basica, cap de bailed,
H. Nr....).
80 Din Torsul Zile lor, Vol. I
Inteleg : 1uase0 loc cu abonament

Ba de loc. Mijlocul de a ocupa totdeauna ace-
la stal era mai putin costisitor : ma intelesesem cu
casierul de bilete sd'mi rezerve pe al meu 'And la
ultimul moment i sa nu'l vanda de cat and nu va
mai avea ce vinde (ceeace, dealtminteri, nu se intampla.
niciodata).
Pompilica dadii din cap, cam plictisit de raspunsul
meu la care, evident, nu se a0epta. §i aduse vorba de
excedentul (fapt unic pada atunci) din stagiunea pre-
cedenta.
Iatä ce era cu excedentul : din conturile stagiunii
precedente reeea ea avusesem un excedent de 72.000
lei ; conform legii, varsasem aceasta suma Soc. Dra-
matice. Pe de alta parte, Directia Operei (Ed. Wach-
mann fiind director) subventionata §i garantata de stat
(opera juca de trei ori pe saptamand la Teatrul Na-
tional, fdra sa plateasca vre-o chiria) acuza un deficit
de, mi se pare, 74.000 lei. Ministerul nou (adiea' d.
Spiru Haret) nu voia sa acopere acest deficit i insinua
cà trebuia sal plateasca Directia Generald a Teatrelor.
Eu, bine inteles ma facearn surd.
Ce f el de excedent a lost al d-tale, nene Ale-
cule ? intreba, din senin, cumnatul Ministrului Instruc-
tiii Publice. Un excedent, mai mic ca deficitul acuz at,
se nume0e deficit.
Atunci (0 de abia atunci, o marturisesc) intelesei
ca.' Pompilica venise trimis de Spiru Haret i cu ins-
tructii speciale. Raspunsei, insa, ca i cand nu a0 fi
banuit nimic :
Pai, sa ne lamurim, Pompilica draga ; eu
Directorul general al Teatrelor, iar nu Directorul Operei.
A§a e I marturisi Pompiliu Eliade.
Toate bune, Dar cine, mai tarziu, a plata deficitul
operei ?
Peste vre-o doua saptamani, eram desarcinat" §i

inlocuit la Directia Genera la a Teatrelor prin Pompiliu
Made.
Desi atitudinea lui fusese cam neleala (lealitatea e o
calitate fara de care nu poate exista prietenia) nu'i
pastrasem nici o zacasalá tanarului profesor univer-
sitar, Dar imi parea rau si ma feream de intreloarile lui
Intr'o zi veni la mine si ma intreba:
Ce zici? Sà joc LA FEMME NUE?
Sub directia mea, pentru a atrage publicul se juca-
sera i cu succes multe piese de Bataille sau
Bernstein. Fusesem violent atacat de ziarele liberale,
in aceasta privinta. Nu jucasem, insa, LA FEMME
NUE pentru cä asemenea titlu mi se parea. deplasat"
pe afiqul Teatrului National. Intelesei, deodatä, ca. se
cauta sa se arunce in spinarea mea reprezentarea
acestei piese, dealtminteri foarte bung. Rdspunsei dar
lui Pompilica:
Nu 0iu, treaba directiii.
Pompiliu Eliade, ca Director General al Teatrelor,
ava o idee admirabila. Idee de dascal, de profesor daca
vreti, dar idee foarte fericitä: aceea a infiintarii editurii
Biblioteca Teatrului National in care sa se tipareasca
toate piesele jucate pe scena teatrului; exemplare din
aceasta editia sa se \rancid, nu numai la librarii dar si,
pe pretul de cost, la casa de bilete a teatrului. Se
vede lesne cat de multe avantagii aducea. Teatrului
National o asemenea biblioteca ieftina. (A raspandi
gustul de teatru, a inlesni publicului cunoaqterea unor
piese bune pe cari imprejurarile 1-ar impiedica sa le
vada jucate, a rdspandi in popor o cultura placutä, a
marl reclama fäcuta prin afi§e, etc., etc.) Bib'ioteca fu
infiintatä, cate-va piese fura publicate i ideea fu im-
bratisatá cu caldura de toata lumea. Dar tiparitul
costa prea scump si admirabila idee fu parasita, din
6
cauza lipsei de fonduri. Prin editia Biblioteca Teatmlui

National numele lui Pompiliu Eliade ar fi ramas
neperitor.
COCO DUMITRESCU
Cine nu 1-a cunoscut, pe la sfarsitul veacului XIX
pe afonul Coco Dumitrescu, profesor universitar, rector
al universitatii, spirit din cale afara de caustic, celebru
mucalit si vesnic murind de sete (nu de apa).
.11 chema Constantin Dumitrescu-Iasi; dar toata lumea
ii stia pe numele de Coco. Era, la universitate, profesor
de pedagogia. Amfiteatrul gemea cand Coco isi faceà
cursul; nu se auzia, insa, nici un zgomot. In adevar,
orice galagia, cat de mica, acoperia glasul lui Coco;
studentii voiau sa nu piarda nici o vorba din gura lui,
caustica i afonä. De ad tacerea.
Coco nu era numai savant" ; era si intelept. Vretii
o proba? Nu se insurase nici o data, pe cat stiu. Iaca
proba.
Mai ales, mai tarziu, cand ajunse profesor universitar,
deci om varstnic isi rade& pe nemiluite de batranii
cari se insurau. .tsemeneh Latrani nu aveau, in ochii
lui, decat o scuza: aceea de a se fi casaitorit cu o fata
frumoasä, -Lanark si de a priimi in casa lor o multime
de tineri.
Coco venia, aproape in toate zilele, la Cosma (bodega.
celebra pe atunci) unde se aseza la aceeas masa 0
unde i se aducea doua sticle de sampanid cu un singur
pahar. Coco turna dintr'odata in pahar din amandoua
sticlele i bea paharuL Intrebat pentru ce face asa,
Coco raspunse:
In general, o sticlä de sampaniä e mai buna decat
alta; rar sunt la fel cloud sticle; daca sticlele sunt la
fel, nu stric nimic amestecand continutul lor; daca.,
insa, o sticla nu e asa de buna ca cealaltä, una drege

pe cea'alta, care nu poate fi atat de proasta in cat sa
le strice pe amandouä; daca arnandoual sticlele sunt
proaste, iarasi nu stric nimic si pot spera (dum spiro
spero) cal cele viitoare vor fi mai bune.
Rationament cam...
Intr'o seara, infra la Cosma un Caro Colega" al
lui Coco, urmat de o multime de tineri. Caro Co'ega"
se insurase in anul precedent cu o fata tanara si
frumoasa. Duca' ce comanda consumatii variate, pentru
toata lumea, Caro Colega. alearga la Coco si ii zice:
Sofia mea e insarcinata !
Coco sari in picioare, lieu pe indignatul si intreba,
cu glasul sat a fon:
Pe cine banuiesti ?
Cum pe cine banuiesc, ma Coco?
Coco ingAria, ca si cum ar fi vrut sä dreaga o gala:
Pardon, pardon! vreau sa zic : pe cine nu banu-
iesti ?
SUTASUL TROIAN
DRAMA IN CINCI ACTE IN VERSURI
ACTUL I
PERSOANELE :
VLAD VODA DRACUL.

SUTA$UL TROIAN.
DOMNUL STANCU, fiul mai mare _al lui Dan III (se:da:drept- fiul
boierului Golea).
DOMNUL RADU, fiul mai mic al lui Vlad-Vodä.
TOPUZ, boier balran care a crescut feciorii lui Dan.
IVASCU, scutierul lui Troian.
DRAGAN,
MIRCEA, Boieri tineri, prieteni cu Troian si cu Stancu.
PREDA,
VALCU, sutasul sutasiei de Curte.
PREA-CUVIOSUL.. : , egumenul mändstirei,Cozia.
DINA, fata lui Troian,
BABA, doica Dinei.
Osta§i, calugari, boieri, tdrani.
ACTUL I
Polata cetatuii Sutasului Troian, cläditä intim ostrov, in mijlocul Oltutui, nu departe
de Cozia. Arcade in plin cintru. Pardoseald de stejar pe pereti, ca de un stinien;
deasupra scoarte i velinte. Trofee de arme. De jur irnprejur, tronuri, strane. jeturi
mari, mese groase. Dincolo de o colonadde joasa i grea, un pridvor cu colonacift
usoard, bogat sapata i indreptatá spre susul apei l cdtre apus. Feresire adanci in
grosimea zidului, in dreapta si in stanga pridvorului. U§i in d eapta si in stanga In-
t.'un colt, deacurmczisul, o usulitd clând intim turnulet cu iconostas, icoane, canclelit
aprinsä, etc. E ziva. Prin pridvor, se lard muntii luminati ; apoi mai tdrziu, razele
apusului care vor lumina piezis polata, diu stanga spre dreaptá.
SCENA 1
DINA, pe pridv or, BABA, pe un jet, cu furca 'n brfiu.

BABA
Dina Babei, iar pe ganduri ?... Daca m'ascultai, mai bine
Te duceai la vanatoare cu sutasul.
DINA
Da ?... $i cine
L'astepta pe Stancu, Babo ? pe iubitul meu pribeag,
Ce cu cat mai fugarit e, cu atAt imi e mai drag ?...
0 Mere
DouA saptamAni trecura de cand ne fu dat de stire
Ca-I rázbise Voda Dracul... L-au razbit...
Se coboard
Ce presimtire
Ma munceh, 'ti-aduci aminte and ma alidam pe el
Si-I rugam sa mai adaste, fia cat de putintel,
Doar sa-i vina ajutorul lui Ion Corvin... Dar dansul
N'a vrut sä-mi asculte ruga, n'a vrut sa'mi aline plansul
$i-a plecat, aproape singur, sa rdstoarne-acel calAu
Care-ncalca mostenirea lui Dan Vocla, tatM sau...

Si razbit a fost.
BABA
Sarmanul!... Bine ca-a scapat cu zile.
DINA
E ferit de Cer.
Amindoul ii fac cruce. Dina ingenuchie la icoanei
Oh ! Doamne, zilele scurteaza'mi-le,
Dar lungeste-le, Stapane, pe-ale lui... si sprijin da'i
Sa purceadd, fara preget, pe-ale fericirii cai...
Fia'i faptele slavite, fid'i tihnele senine...
Fid'mbratisat de tara stramoseasca... ca de mine...
Se aude glas de bucium in stinga
BABA
Dino, buciumul.
DINA, sirind in picioare
Dar nu-i al tati, Babo...
BABA
Nu.
DINA
E-al lui.
Aleargi in pridvor i cati spre stanga
El e, Babo, cu Topuz...
Scoate niframa din brim i o Millie in am, apoi coboari
Alerg I
Iese prin stinga
SCENA 2
BABA
Aleargi la pridvor; apoi, rimasi singuri, saluti din mini, vorbind:
El! Slava Domnului,
Sutasu1 Troian 91
Ca, pana'n ostrovul nostru, teafar a putut strabate...

Cat 'l-o cauth Vlad Dracul, doar aicea n'o sa-1 cate,
La Troian, vestit la curte si-n tot neamul romanesc
Pentru oarba lui credinta catre scaunul domnesc...
Vin dinspre Sibii... Podarii trag din greu ; e apa via.
Doar de n'ar afla sutasul taina lor. Ce-ar fi sã tia,
Ca iubitul Dinei sale, Fat-Frumosul sau din vis,
E feciorul lui Dan Voda, cel de Voda Vlad ucis ?
$i ca'n cas'i, cetatuie a credintei neclintite,
Razbunarea i rascoala cu-acest fiu sunt gazduite...
Curmezis ii cade Dina'n brate... Fdtul meu !..
SCENA 3
STANCU, DINA, TOPUZ, BABA

Baba aleargi la usa din stinga i primeste, sfirutandu-i mina pe Stancu, care intri.
tinind pe DMa de mijloc; Topuze, cu fruntea brazdati de o rani urmeazi.
BABA
Bun venit, stapane...
STANCU
Babo... Sa te tind Dumnezeu.
Piseste in scena i prive0e imp:ejuru'i cu emotia
Te revdd, ostrov de piatra, stanca, inima, de munte,
Ce despici cu pieptul valul spumegand i porti pe frunte,
Cu un coif de negre turnuri, cetatuia lui Troian,
Cuib pe care'l strange'n brake, Oltul, raul nazdravan.
DINA
Stancul meu.
STANCUL
Iubita Dina.
BABA
Vai ! Dar esti ränit, Topuze.
TOPUZ
Deci I.. Un sarutat de palos sau de fata, alte buze,
Rana-i rand....
92 Din Torsul Zilelor Vol. I.
STANCU
Dar aceasta catre mine se'ndrepta ;
Mi-ai furat-o.
TOPUZ
Eh ! stapane L. Eu cu-a mea si tu cu-a ta!
DINA, catre Topuz
L'ai scapat de moarte ?...

TOPUZ, cake Dina
Iaca !.. Ce-i al meu mi se cuvine!..
E ori nu?
Citre Stancu
Ca zic, ca'n basme : Nu sari pasatu'n mine
CS Mr...
DINA
L'ai scapat, Topuze. Spune, ce fel ? cum ?
TOPUZ
Eu stiu ?
Dar n'a fost pe moarte treaba cd muream eu, si sunt viu.
DINA
Haide, nu fii rau! i spune.
TOPUZ
Apoi, ce sa spun ?
DINA
Pe toate,
Dis de cand de-aci plecarati, sunt trei luni,
TOPUZ
Trei ? Nu se poate ;
Numai cloud.
Sutasul Troian 93
DINA
Fia doua.
TOPUZ
Ba chiar sapte saptamani.
DINA
FM.
TOPUZ
Eh, cum stiti, porniram numai cu cati-va romani.
Cand, la Fagaras, drept oaste, Domnul Dan ne-aduse stirea
Ca de-abia acum Corvinul ii strangea la Cluj ostirea
$i Ca tocmai de San Petru va fi gata de rasboiu.
Domnul Stancu zise-atuncea : cine e pribeag, cu noi !"
Pana sa clipesti odata, ne facuseram o sutd,
Iar, pana de doua, patru! $i de-aca cu Doamne-ajutd...
Patru sute frati de cruce, toti cu-o inima" $'un gand,
Toti avand o rana-n suflet. toti o rasbnuare-avand.
TO?... Nu toti : a fost si-o cutra, un tarigradean venetic,
Inima de rob, o zdreanta, icea rupta, colea petic.
El fu Iuda.
BABA
Cum il cheamd?
TOPUZ
Nu vreau sa mai stiu... A fost. :
Platosa lucioasa, amintirea sfântà, tot un rost
Nici pe una, nici pe alta, cel cu inima cinstita
Nu pastreazd o prihana ce pe drum ii fu szvarlità.
Deci, am sters din amintirea'mi acel nume... Cum spuneam,
Un manunchi de patru sute de pribegi, atat cram.
Trecand Strunga, luardm matca Ialomitei care vale.
Spre Targoviste. Aceastal cea mai nimerita cafe
Pentru-o repede navald... cum voiam s'o facem noi
Socoteam sa" prindem targul fard oaste de rasboiu,
SA' ne-ascundem... spoi, noaptea, val vartej, ca o furtund
S'apucam cu razbunarea stapanirea dimpreuna.
Planul era bun ; dar Iuda ne vandii si'l nimici..
Ziva-zecea, spre chindia, Domnul Stancu porunci
De popas. Eram sub GLAVA... Catre stanga, o poiana

Cu un laculet ; la dreapta, un colnic sub o spranceana.
Cati-va, mai intai, porniram prejma sa ne-o cotelim...
Bine fu! Caci peste noapte, prinsi in lat era sa fim
Prin padurile din stanga patru sutasii calare
Ne-ocoleau; arcasi, in fatd, se aratau in randuri rare ;
Apoi, pusi in unghiu, seimenii cu tarasi la subtiori,
$i'n mijlocul kr chiar Voda Vlad, cu marii dregatori.
Toti in haine ca de nunta, grei de aur ca icoane ;
Pe toti, insa, Domnul Radu ii intrece la zorzoane,
Domnul Radu, zis Turcitul, trup i suflet de misel,
Purtand iiä cu beteala'n kc de zale de otel,
$i in urma'i de pe umeri, falfaind (ca-atata stia)
Ca o lele, o dulama de matase conabia.,.
0 petrecere, o nunta. Voda Dracul petrecea :
Insurandu-ne cu moartea insus nunni se facea...
0 scdpare : catre dreapta, doar arcasi, o mica ceata!
(Dar, asa e pravalucul de sa'l aperi cu-o sageata...)
La noroc !... 0 goarna suna... zeci de goarne 'i-au raspuns
Dam navala. Ceata fuge fara lupta... Am ajuns...
Adapostu-i bun... De vale, Voda, si-a oprit ostirea.
Unghiul de seimeni, la spate. e deschis... Aci privirea
Ni se'nfige ! (Domnul Stancu e cu mine gand la gand)
Sä lovim in coadd oastea, dar indata ; pana cand
Sa'si refaca &Ansa unghiul inapoi, am avea vreme
Sa patrundem intre laturi. Vlad, in juru'i, o sa cheme
Sutasia curtii. S'o strabatem i sa navalim
In curteni ; aci, -la Voda : ii uidem, sau murim...
Cine nu primejduieste, de izbanda n'are parte...
Domnul Stancul lamureste neted rostul i ne'mparte
Cum e bine : adapostul ca o sutal vor pazi ;
Ceilalti, cu Voivodul nostru, iuresi ne vom repezi,...
Gata?... Goarna... Cate-o cruce si, cu Dumnezeu'nainte.
Ah ! s'a fost facut isprava vrednica s'o tinem minte.
Sutasia cea de curte s'a luptat din rasputeri,
(Dar erau o sutd numai, noi, trei sute de boieri)...
Rau au fost znopiti ! Seimenii, insa, 'n pripa, apucara
Sa'njghebeze-un trup puternic i intre noi i Vlad sa sard.
Lupta se'ncordd, haina, caci amurgu-acti pica;
Soarele, piezis, cu raze sangeroase ne'mprosca ;
De trei ori avantul nostru crancen pe tarasi se fringe
Pe litavre, nu se stia, curge raze, curge sange ;
Dar al patrulea clinteste, surpa zidul de seimeni ;
Sutasul Troian 95
Domnul Stancul intra'nteansii ca o coasa in buruieni ;

Dupd el si noi... In preajma cad ostasii, pale, pale...
Bucium 1... Racnete de moarte... Ura !... Gemete de jale...
Suera'n vazduh sageata... Darda zbarnaid pe tel...
Urfa tropot de copite... Canta ciocnet de otel...
Inainte 1 Inainte ! Tot spre flamura domneasca !
Fug bdtranii... Fug stegarii... Fuge ceata curteneasca.
Fuge Vodd... Langa dansul, fuge Radul, fuge Vlad,
Fiii sAi... $i, mai pe urma, lifta dela Tarigrad...
Vodd fuge... Domnul Stancu dupa el, ca un erete...
(Eu ma multumesc cu lifta cã de sangele-i 'mi-e sete)...
Pinteni!... Pinteni!... Ii ajungem... Caii sufld foc pe nari...
Judo !" strig. Ridic sacurea si ma opintesc in scari...
(De-acum, vanza lui Satana tainele lui Vodd Dracut I)
Voda fuge... Nu ia seama c'o sal taie calea lacul...
Domnul Stancu da un chiot invartind din buzdugan...
(Astfel, cand 'si-ajunge prada, (ipa vulturul soiman I)
Domnul Stancu 'mpinge calul intre Radu si Voivod...
Inc'o saritura, una... s'o zicem de prohod
Inc'o clipa... Dar, atuncea, larga manta de femee,
Radul cel turcit, din fuga, de pe umeri 'si-o deschee,
$i, &and sus e buzduganul purtator de ceasul rau,
Indäratul o aruncd, rotogol, ca un
Manta larga se deschide, se desfasura, pluteste,
Cade, i pe Domaul Stancu 'n mii de curte '1 inveleste.
Sfordind, fugaru'n Wuxi fard veste s'a zmucit ;
Din zmuceala, buzduganul pe Vlad Voda l'a gresit...
N'a fost scris !.. $i Vodd fuge, asternut pe-oblancul saii..
Dar, din codru, calarimea se coboard'n largul vaii :
A vazut ce se petrece i s'avanta catre noi.
Patru sute. Fac in pripa ochii roata : suntem doi...
Stain, i Domnul se desbara de dulama blestemata ;
Eu, o iau... De-acu, pe fuga,.. Caii sunt statuti i, iata,
Ca din urma cdlaretii cei mai iuti se'ntrec, ne-ajung...
Pinteni ! Pinteni I.. Dar fugarii horcaiesc... $i drumu-i lung..
Inopteaza... Vin
Schimband tonul
Dar ce atata vorba lunga!
Toti, cati mai erau, de-ai nostri (care 'n fata, care 'n dunga)
Inc'o data dau navala i luptand ca niste zmei,
Iau la goana insas moartea i ne zmulg din ghiara ei.
STANCU
De ce sari, Topuze ? Spune cum ai fost rAnit...
TOPUZ
Cuvinte
De prisos.
STANCU
Cum te-ai dat jertfa...
TOPUZ
Iaca..
STANCU
Nu'ti aduci aminte
De jertfirea ta, batrAne? Uit-o tu, de poti : nu eu!..
Crancen ne loveau vrasmasii... Unul le striga mereu:
,Daji in Donmul Stance, Altul Mtreba: Care sA fie ?,
,Este Ala cu dulama de mAtase co nabie,
Zise cel dintAi. Eu, cuget : Bine c'am scApat de ea.
$i dau pinteni... CAnd, o larmd ; glasul lui Topuz rAcnea
,DAnule#fi f DAnulestii f' $'alte &sun: Moarte I Moarte!"
Arunc ochii: eram singur... Dar, irj urma7mea, departe,
Dintr'o 'nvalmasealà deasà, care misuna pe-un grind,
0 dulama de matase conabia falfaind,
0 secure lunga, larga fulgerand rotis pe zare
$'o multime and navalA unui singur om calare!...
Ddnulestii I Danulestii !.."
SchimbAnd tonul
Doamne, care ne-ai menit,
$i cu dor de mAndra slava sufletul ni'l-ai hranit,
Ce prilej infatisa-vei rAvnei mele ca, vreo-data,
Vrednic sa m'arat de pilda ce d'acesta'mi-a fost dat..
Arata pe TOPUZ.
TOPUZ
Ah! Stapane...
STANCU
Nu, Topuze! Lasà, lasA-mã sa plang...
Inima mi se revarsa... Iart-o... Vai !... Acolo, 'n crAng,
Sutasul Troian 97
Zac vitejii fratii nostri, si, cu ranile lor sfinte,

(Guri deschise de Cumplita) cer izbava, cer morminte...
Valurile Ialomitei ii infasa 'n giulgiuri reci,
Boara serii incet le canta pomenirea cea de veci,
Muschiul se ridica 'n damburi peste ei i luna find,
Prin frunzis, pe damburi face cate-o cruce de lumina...
0 Were. Se aude buciumul mitre stanga
TOPUZ
la!
BABA
Sutasul I
DINA
Vine tata!
STANCU, trezindu-se,
Vine sufletul curat I..

(Care Dina)
Stia
DINA
Nu, nimic. Atka cat 'i-am spus cand ai plecat.
STANCU
Dar de lupta de la Glava, slid?
DINA
Stia,
STANCU
Si... ce zice ?
DINA
Vorba lui.
STANCU, pe gandpri
Blestem pe-orcine-ar bidreizni sei se ridice
Impotrioa'celor sfinte date'n paza tuturor :
Sfcinta cruce, tam ma,nd, datina i Domnul Mr.
Da... Dar &and de toate-acestea un asupritor ii rade,
7
Cel mai bland se razvrate*te, cel mai bun se face gade.

$i Troian el insus, pilda, omul de la Dumnezeu,
S'ar fi rdsculat ca mine de-ar fi fost in locul meu.
0 sal spun tot.
DINA
Nu, nu spune, Stancul meu iubit. Rabdare.
Vezi ca tata osandete sangeroasa ta 'ncercare,
Si ne-ar despaili, de sigur, de-ai Ii numai banuit.
Ca eti dintr'acei cu care Voda Dracul s'a lovit.
STANCU
Dar sa mint, samint Intr'unaL.
DINA
Te rog duke...
STANCU, arutind-o pe frunte.
Draga Dino.
Haide sa'i iesim'nainte.
DINA
Mi-ai fagaduit?
STANCU
Da. Vino.
les impreunft prin sting's
SCENA 4
BABA, TOPUZ
Topuz dA 921 urmeze pe Stancu, Baba 11 opreste.
BABA
Eh, jupane.
TOPUZ
Ce e, babo?
Sutasul Troian 99
BABA
Ia stai. Unde'mi-ai plecat ?
TOPUZ
Unde ? Iaca. Inaintea lui Troian.
BABA
Si-ai judecat
Nemerit Sàti vada lumea sarutatul de pe frunte ?
TOPUZ
De ce nu?
BABA
C'o sa te'ntrebe Ce fel ? Cum ?... Spune umeinunte !
5i ce-o sa raspunzi?
TOpUZ
Eu ?... Nocfea I
BABA
Ba o sa te'ncurci, sadea I
TOPUZ
0 sà mint, si eu, ca Stancu. Cum adica, n'asi puteit ?
BABA, impingandu-1 entre dreapta.
NU... Mai bine, haide'n casd, sA te oblojesc cu leacuri...
5'apoi, spune ca fugarul 'ti s'a poticnit...
TOPUZ
Eh ?.. Fleacuri !
N'o sä creada nimeni.
BABA
FiA. Spune dar, &A, fiind beat...
TOPUZ, dojenitor
Rabo...
100 Din Torsul Zile lor. Vol. 1
BABA
Eh .:ce ?.. Babo I.. Haide... Or uitasi cA suntern feat ?
Iesprin dreapta
SCENIA 5
TROJAN, STANCU, DINA, IVA$CU, DRAGAN, MANCEA, PREDA

Intrind din stfinga.
TROIAN, urrafind vorba

$i sá facem nunta /Mine, nu-i ash ? La monastirea
Coziei.
STANCU
Oh... Nu acolo.
TROJAN
Ce fel?
STANCU
Nu ma rabda firea
S'a'mi \rad ceasul fericirii tocmai in acel locas
Unde se cinsteste-un Vocla'ncalcator i ucigas ! I
DINA
Stancule, Vai taci...
I
TROJAN
Copile, nu se cad ash cuvinte
Pentru cei ce cucerirà adapostul din morminte...
Mare Domn fu Mircea... $'apoi, doveditu-s'a... nu zäu...
STANCU
Ce 'ntrebare I
DINA
Taci iubite.
Sutasul Troian 101
TROJAN
Si, la urma, nu e bine
Doar veninul ne'mpacatei vrajbe sa ne curga n vine.
STANCU
Mircea ne-a turnat veninul, oropsind pe
Mircea ne-a lipsit mosia de voievozii ei firesti...
El a despartit boierii 'n doua tabere cumplite..,
El a dat prilej de vrajba ravnelor deslantuite...
Fastazi, de se sangereaza stramosescul nostru-ogor,
Mircea poarte-ne pacatul, Mircea cel incalcator !...
TROIAN
Mircea fu domn mare..
STANCU
Fia ; dar e putreda marirea
Cand o rod, la temelia, crima i nelegiuirea...
TROIAN
Oh !.. De unde-atata ura si mania, fatul meu?
Inii fii lui Dan Voda nu s'ar glasui mai greu.
'fatal tau, Batranul Golea, la a carui pomenire
Asternutu-ti-s'a pragul casei mele, cu iubire,
El, partasul cel mai aprig, palosul lui Voda Dan,
Nu rostei pareri de-acestea la caminul lui Troian.
STANCU pierzfindu-ti cumpitul
'Tata !... Tata
DINA, incet
Vai ; de mild !
STANCU, reveninduli in fire
Dina Iarta-ma, sutase...
la suflarea fericirii piara urile pizmase...
Fumul dulce de tamae-ascunza-ne trecutul crunt...
S'oi uith, sub cununia, unde... i chiar cine sunt.
TROIAN
Vezi ash te vreau, copile. Norii negri sa se ducal.
and in brate tii norocul, nu gandi la o naluca...
Banuiam eu, nu e vorba, ca, sosind dela Sibii,
Sangerand de .stirea luptei de la Glava o sh fii ;
Dar nu c'o sYti fiä rana.inteatat de'nveninata
Incat Dina, cu-o privire, sA n'o vindece pe data.
Nu-i ash ?
STANCU
Ba da, ash e... Patru sute de voinici
Au trecut, la dus, hotarul: nu erau, lantors, vail nici
Patruzeci.
0. Were. Trojan se aseaza intr'un jet.
Boierii vorbesc cu glasul jumatate.
DRAGAN
Dec' L.. Neräbdarea, 'i-a manat in calea morli
MANCEA
De nu se grabeau, la dansii, mai sporeau, vezi bine, sortii
De izbanda.
PREDA
Iar la Voda, netagaduit, scacleau.
TROIAN, privindu-i, mirat
Netagaluit ?
DRAGAN
Eh, Doamne Multi au cuget cari n'au.
Grai.
TROIAN
Adica?
PREDA
Voda Dracul e urat de toata tara...
Orce bun roman ii duce neastamparat povara
Carmuirii.
Sutasul Troian 103
TROIAN
Cum aceasta?... Nu sunt oare bun roman?...
PREDA
Vrei sa zici ca nu'ti tresare sufletul cand un pagan
Iti batjocoreste tara, datina j sfanta lege ?
MANCEA
Vrei sa zici cà tace'n tine cugetul cand nu s'alege
Pulbere din toti aceia ce-au urmat pe Voda Dan ?
DRAGAN
Vrei sa zici cä te simti mandru mli vezi Domnul cu turban ?...
PREDA
Ca te bucuri ca boierii, bajenari prin larga lume,
Plang, la vetrele straine, caldul san al tarii mume?
MANCEA
Spune, spane ca e bine ce se vede'n tara ta.
DRAGAN
Ca aunt rad acei ce cata raul a nil indrepta ?...
STANCU
$i-a da gadelui din piata, gadele cu stema'n frunte.
TROJAN, tresarind
Vai! copii...
PREDA
Asa e.
MANCEA
Bine iice.
TROIAN
lards vorbe crunte ?..
Jar dosade catre Voda 2.. Jar rascoala ?.. Iar razboiu ?...
104 Din Torsul Zile lor. Vol, I
$'un razboiu de faide lege, iMre frati, ba s'intre noi?..

CAci eu crAncen ma voiu tine de lozinca mea, ce zice,
Drept : Blestem pe-oricine-ar tndrdzni sa se ridice
Impotriva celor sfinte date'n paza tutulor ;
Sfanta crace, fara mama, datina pt Domnal lor.
PREDA.
Dracul nu e Domnul nostru.
TROJAN
Nu o fi al vostru, fia :
Dar de nu vä place voua, place altora... i mià.
Pentru mine, Domnul tarii, este cel incoronat,
Miruit in slAnta lege i recunoscut de sfat...
Domnul trebuie sd aibA cugetul i bratul tare...
Nu e scaunul domnii zestre pentru fatd mare,
Nici coroana basarabA jucdria de copii...
E podoabd, cAnd pe-o frunte larga poti Malt s'o
Pe grumaji deli cade, insà, e un jug, e o povarà
Care, pogoranduIi fruntea, injoseste 'ntreaga tara.
STANCU
Dar acei copii au drepturi...
TROJAN
Dreptul... Hei, bAiete drag,
Lemn e ghioaga haiduceasca, lemn i cArja de mosneag-
STANCU
Dar copii cresc... Si ura, ura, zilnica kr hrand,
Le-a fAcut o 'naltà frunte, vrednica de o coroana ;
Le-a alit si brat si cuget, i le-a spus, in ciuda ta,
CA au dreptul &are scaun gAndul a cii indrepta.
TROJAN
Stancule, nu iert in casà'mi uneltiri rAzvratitoare...
STANCU
Spune'i soimuhd, batrAne, si mi cate care soare.
Sutasul Troian 105
DINA, Sutasului, care s'a sculat.

Tata I..
SUTA$UL
Stancule !..
STAKU
Sutase I..
BABA, care a intrat din dreapta, nitre Stancu
Ci ca taci, copil natang.
SUTA$UL
N'oi ierth !..
Se aude sunet de bucium din dieapta
MANCEA
Ascultà. Suna buciumul...
DRAGAN
Pe malul stang...
TROIAN, 131'66,
Cc vrei ?
BABA
Dinspre Curtea d'Arges vine-o stralucita ceata :
Ar fi Voda.
STANCU a parte
El L. aicea...
TROIAN
Vocia'n casa noastra I Cata
Sa'l primim cu tot alaiul obiceiului strabun.
Da porunca.
Baba iese. atre ceitalti

Iar voi, fetii mei iubiti, nu va mai spun
Ca, orcare-ar fi un oaspe, slant se cade sa ne fia ;
Necinstindu'l, o necinste mi s'ar face, d'intai, mia.
Haide sal primim.
Iese prin dreapta. Troian urmat de toati lumen. Dina rAmime
mai in urnfa ai se intoarce atre Stancu care a rimas locului ca
o starlit de plata.
SCENA 6
STANCU, DINA
DINA
lubite...
STANCU, trezindu-se
Dino, Voda vine-aci.,.
Ma'ntelegi?..
DINA
Oh Vai de mine I.. Sufletul mi te ghici,
1
and, incremenit, cu ochii tinta, te vazul...

STANCU
Da, Voda vine
Unde'l mana Necuratul sa se'mpiedice de mine...
DINA
Bali intind o cursa tia duhul rau si clipa rea.
Nu le da izbanda.
STANCU
Dino, e ursita lui s'a mea.
DINA
Pentru Dumnezeu I.
STANCU
Nu, Dino !.. Soarta, care ne mpreuna,.
Vrea sa rafuim aicea socoteala cea strabuna.
Sutasul Troian 107
DINA
Cc fel? La caminul nostru, unde insut oaspe esti,
Sfanta lege-a oaspetiei cugeti s'o nesocotesti ?..
STANCU
Dino !..
DINA
$i s'aduci prihana si rusine chiar in casa
"are pragul 'ti'l asterne, uncle ales mireasa?
Casa lui Troian ?..
STANCU
Ce cata demonul in raiul meu!..
DINA
Oaspele, de-ar fi Satana, e tramis de Dumnezeu 1..
In asemenea simiri aste ziduri se'naltara ;
Cu podoaba ei pe frunte proslavite sunt de tara ;
)ururi mandra ei lozinca somnul mi l'a leganat ;
Crezul ei s'al legii sfinte intr'un glas le-am inganat ;
S'am crezut in vrednicia crezurilor amandoua,
Daruind pe toti cu cinstea de toti datorita noud,
,kstfel am trait aiceal. $i, s'o stii, de te-am iubit,
E ca te-am crezut cu-aceleas simtiminte 'nsufletit.
STANCU
Vtaj crezut si sant. Dar Voda Dracul, Voda ucigasul,
Fiu de ucigas el insus, din nascare e vrasmasul
Spitei mele. Vezi tu, Dino, fardelegile, 'ntre noi,
Sunt blestemuri mostenite, datorii sunt... i nevoi.
Razbunarea mea...
Se aude fanfare
DINA
Asculta ; buciumul i goarna sulfa!
STANCU
Suna ceasul rasbunarii...
DINA
Chiama Datina strAbunA !..
Dansei eu mA 'nchin... VodA trece pragul nostru, santul prag
Care s'asterna sub talpa ta, logodnicul meu drad fl
DacA oaspetii ce-acuma, 'ncrezAtori, ne intrA'n casA,
Nu vor fi, ca de cadintA, nejigniti lasati sa iasA,
and si cum or vrea., azi, Maine, peste-o hind, peste-un an,.
Jur pe ce-am mai scump pe lume, pe mandria lui Troian,
Pe mormAntul mamei mele, pe iubirea mea fierbinte,
Ca voi sti sA mor eu insAmi, cu o clipd mai 'nainte.
STANCU
Dino I
DINA
Am jurat. De-acuma hotAreste'mi soarta, tu!
STANCU, aparte
Oh! iertati-md morminte !..
DINA
Ce? Stai la'ndoiala ?
STANCU
Nu!
Dar nu vreau sa dau cu ochii de-ucigasul Vlad, iubito...
Daca vlaga datorita rAzbunArii 'mi-ai rapit-o,
Nu'mi mai pune la'ncercare sufletul, vai I istovit.
LasA-mA sa fug de-aicea...
DINA
Oh, nu, dragul meu iubit,
Nu pleca. nahnireali dreapta are drept la mAngaiere ;
Vreau sa lecuiesc la randu'mi nerdpusa ta durere...
Sufletu-ti trudit de mine sal alint la sAnul meu...
Pia ceas de fericire cel adus de ceasul rAu...
Vino... Paraclisul nostru sa te-ascundd 'n astA noapte
Sub icoanele'i sfintite ne-am soptit acele soapte
Care leaga pe vecid cloud Mimi, cloud firi...
Ne vom lecui mahnirea cu-acel balsam de-amintiri.
Vino.
Sutasu1 Troian 109
STANCU
Dina mea iubita.
Se aude din nou fanfare.
DINA
II auzi ? Soseste podul...
STANCU, trfigind pe DINA spre partials
Vino...
DINA
Ah ! nu... Deocamdatá, voiu intampinh Voievodul
Sa'i dau palnea si cu sarea dupa rostul stramosesc...
STANCU
Si 0..
DINA
Cum se vor da odihnei...
STANCU
Sd te astept ?
DINA
Da.
STANCU
Te iubesc.
Infra* in paraclis. Dina incuie usa dupi el, viri cheia in sin, face o cruce, apol, tri-
rniffindu'i o sirutare din virful degetelor, iese, in fugi, prin dreapta, din cotro se
aud urale, fanfare si surle, pe nand cortina cade.
ALFABETUL ROMANESC
Mult!e dulce §i frumoasá
Limba ce-o vorbim!
V. ALECSANDRI
I.
Consideratii generale
De pe vremea hieroglifelor, multe alfabete s'au pe-
rindat pe lume, pang astdzi, pentru a insemna sunetele,
cuvintele, limbile rostite de omenire. Popoarele au
luat unele de la allele, aceste alfabete, adaptanu-le
nevoilor impuse de diferitele idiome. Alfabetele euro-
peene moderne (prin urmare i cele intrebuintate in
America, Australia, Coloniile din Africa, etc.), se trag
toate, zice tiinta, din alfabetul fenician, inventat de
negutatorii cananeeni. El corrtinea numai consoane ;
cand era nevoie de o vocalä, se intrebuinta un sunet
gutural (ca a al nostru) ; vocalele au fost introduse
mult mai tarziu. Importat in Orient de Cadmos (vea-
cul XIV inainte de Christos) alfabetul fenician fu
adoptat de poporul ebraic i ajunse alfabetul pdtrat
(in care e scris talmudul), alfabetul indian etc..
Ca alfabetul este cel mai bun mijloc de a transmite
viitorului, in scris, faptele i gandirile trecutului, aceasta
nu are nevoie de demonstratig.
Scriptele fiacarui popor duc (viitorului) modul lui

de a hal, de a gandi, de a vorbi. Cala dar ca un al-
fabet sA poata. mama toate sunetele unei limbi ; numai
astfel poate el fi zis alfabetul national.
Ionienii antici au adaogat alfabetului fenician. literele,
atat vocale cat i consoane, necesare articuldrii ionice.
AdoptAnd acest alfabet, vecinii Ionienilor 'i-au adaogat
ei literele speciale reprezentand sunete proprii, sau
au suprimat literele de earl nu aveau nevoie. Astfel,
mai tarziu, Latinii (cari adoptasera alfabetul ionic) au
suprimat din el literele ita, ipsilon, omega (vocale
cari nu le trebuiau)'; au adaogat consoana b i au
suprimat allele, psi, de pada'. Psi era o litera speciala,
care, insa, se putea inlocui cu literele ps.
E de observat cl decretarea nouilor alfabete cores-
punde, in Istoria popoarelor, cu veacul in care ele
'si-au putut afirma limba. De aceea am putea zice ca
alfabetul national e dovada vleii proprii a unui popor.
Corolariu un popor nu 'si-a avut alfabetul propriu
de cat din veacul cand a avut o existentd proprid.
De aceea cele mai multe popoare europeene isi au,
de mii de ani, alfabetul lor, pe cand unele pop oare
(vechi in sine dar cu existenta politica nodal) Ii for-
meaza de abia alfabetul. Aceasta este si cazul nostru,
al Romanilor,
Cum adica ? Oare Romanii nu vorbesc limba lor
de aproape UM de ani ?, obiecteaza cineva.
Ba da. Romanii o vorbesc, dar nu o scriu. Adica
nu scriu limba care se yorbeste.
Limba oficiala (cea scrisa) a fost ) cand slavong,
arid turceasca, cand greceasca ; toate sfortärile unor
Domni romAni nu au putut inlocui limbile straine prin
limba romaneasca. Chiar atunci cand s'a scris in ro-
maneste (vezi unele hrisoave), s'a intrebuintat alfabet
strain. Rand acum mai putin de un yeac, scriitorii ro-
Alfabetul Românesc 113
math se foloseau de alfabetele straine. Posedam, in

adevar, primele opere ale unui Alecsandri, Eliade
Radulescu, Gr, Alexandrescu, Bolintineanu, Kretulescu,
Mihai Kogalniceanu, etc., tiparite cu litere chirilice.
Mai mult Inca : ziarul ROMANULU, scos de C. A.
Rosetti, Emil Costinescu, Bibicescu si altii, a fost
un inovator, blamat de multa lume cand s'a tiparit cu
litere latine. De aceea, pe data ce poporul roman 'si-a
Mceput viata nationala propria, cu drept cuvant Aca-
demia Romana a decretat noua metoda de scriere si
de ortografiare. A facut, insa, greseala (adoptand alfa-
betul latin sä nu'l adapteze nevoilor li.nbii romanesti).
Asa. Ca alfabetul actual nu poate fi zis roindizesc.
Alfabetul, cred eu, trebuie adaptat limbii, iar nu
limba adaptatei alfabetului. In alte cuvinte, alfabetul e
in functia de limba, iar nu limba in functia de alfabet.
Urmand metoda secretarufui sau general perpetuu (d.
Dim. Sturdza, vrasmasul oH carei insuski romanesti)
de a suprima, din alfabetul romanesc, cat mai multe
litere, Academia Romana a redus numärul lor la 22,
asumand, astfel, raspunderea nazbatiilor tiranului o-
mules. Literele acestea 22 sunt insuficiente (dupa cum
se va vedea.) la scrierea limbii romanesti. Ca decreta-
rea Academiei nu e definitiva i ca se ivesc, in Metoda
ei, lacune i erori, nimeni nu o poate tagadui. Metoda
ei de scriere I ortografiare se aplica, bine eau, scrie-
rilor in proza ; iar acelor in versuri nu se pot aplica.
Voiu face, la vreme, dovada acestei afirmatii.
Ca orice legiuire noua, decretul Academii e supus
complectarii, amendarii,
Dar din asemenea teorii va ieI un alfabet nou,
o cladire noul I obiecteaza altcineva.
Fia. Tot romanul sa'si aduca pietricica la noua
cladire. Atat fac i eu.
IL
Vocalele
Destule consideratii generale. Scopul stucliului meu
e practic propun, o marturisesc, alcaltuirea unui nou
alfabet romanesc in stare sä marcheze, in scris, toate
articularile limbii române0i.
Alfabetul actual noteazal cinci vocale : a, e, 1, o, u.
Eroare §i lacuna ! Limba romaneascl mai poseda.
Inca doua sunete vocale : a §i et (0, ceeace face ca.
limba romaneasca, bogata de §apte vocale, nu poseda,
insa, in alfabetul ei, decat cinci litere pentru a le
nota prin scris.
Unii puri0i vor sa suprime din limba romaneasca
aceste doual sunete (ei 0 a) ca fiind de original slava.
E o prostia. A tagadui cà ne curge in vine o pica--
tura de sange slay, e o absurditate ; precum ar fi a
absurditate sa talgaduim ea' ne curge in vine o pica-
tura de sange dap. Suntem latini, incontestabil. Dar,
tot atat de incontestabil, nu suntem de Cat latini alto-
ifi pe popoarele autoctone (Getii, Dacii) de ea-Ere co-
lonii §i Legionarii romani (Leg. I Italic& Leg, IV
Gallic(' etc). cari, timp de veacuri, sub impalratii Octav
August, Traian, Adrian, etc. au tinut garnizoana in
coloniile romane de prin meleagurile Marii Negre si
Carpatilor. Picaturile de sange dac I slay au ramas
in sangele nostru, precum au ramas in limba roma-
neascal cuvintefe dor, doind, cioban (cuvinte de origina
dacica) ; da, plug, barru2 (cuvinte de origina slava).
Puri0ii cred cä, suprimand literele cari reprezinta
sunetele ei 0 a, au suprimat i sunetele respective.
Ce prostia I Fiind silit sal final seminal de aceste sunete,
scriitorul roman a convenit sä fac, asupra lui a sail i
ni§te semne pentru ca aceste litere sa se pronunte a
sau a.
Alfabetul Romfinesc 115
Ma intreb : de cat sa se punä, deasupra unor oare

care litere, semne cari sa le schimbe sunetul, oare nu
ar fi mai cuminte sa se introduca, in alfabetul roma-
nese, doua litere speciale reprezentand sunetele : a 0
a (01 Ba da, evident ; de oare ce aceste sunete,
neavand nici un r Tort firesc cu a sau i, nu trebuiesc
reprezentate prin a sau prin 1.
Odata admis principiul literelor speciale, ne izbim
de dificultatea ca, asemenea litere neexistanl, ele
trebuiesc inventate in stilul literelor uzuale (in speta
latine) ; apoi, odata adoptate, sa ha desenate Cu cea
mai mare amanuntime; apoi gravate, apoi turnate, §i,
numai atunci, intrebuintate in scrisul manual sau cel
tipografic. Dar 0 aceesta dificultate poate fi inläturata,
deoarece avem, in Romania, desenatori, gravori i tur-
natori de litere (a caror dibacia e desavar0ta). Le
propun, lor, aceasta problemä 0 se va numi... o comi-
sia care se aleaga cel mai bun dintre desenurile ha%
mise. Gravorul va grava litera aleasa de comisia zi
turnatorul o va turna.
In afara de vocalele a 0 a CO, mai avem in limba
romaneasca vocale scurte, al cdror sunet se aude (in
treacat) in pronuntarea cuvintelor, dar cari, nefiind
sunete intregi, nu pot fi reprezintate prin litere repre-
zintand un sunet intreg. Ele dealtrninteri nu formezà
silaba cu sunet intreg. De pilda in cuvintele rea,
grea, avea, se aude (in treacat) sunetul e ; dar sunetul
nu e intreg i nici nu f ormeaza silaba. Tot a.à cu su-
netul i in cuvintele : abia, picior, desinierda, etc ; cu
sunetul 0 in cuvintele : soare, moarci floare, etc.; cu
sunetul u in cuvintele : ziucl, maiu, oud, linfoliu, etc.
Va sa zical sunt patru vocale, din apte, al caror sunet
se aude in treacat. Cum, oare, sa insemnäm, in scrisul
nostru, manual sau tipografic, aceste vocale scurte ?
Eu propun ca ele sa ha mai mici de cat caracterul
intrebuintat in compunerea vorbei ; de pilda, litere din

corpul 10, cand se intrebuinteaza corpul 12 in corn-
punerea vorbei, i asà mai departe ; pentru a atrage
mai mult atentia cititorului si a umple golul ramas in
compozitiä (d-nii tipografi ma vor pricepe) asemenea
litere s fia subliniate cu o liniuta mica care ar ridica
partea de sus a literei scurte la nivelul celorlalte. Cu
ecest truc", nu ar fi nevoie de a se turnà cele patru
vocale in corpuri speciale, ci numai liniuta de pus sub
ele, lucru lesne i putin costisitor.
Sunt cuvinte cari contin doug litere scurte : i, u,
cum de pilda : lintoliu, geniu, doliu, etc. Bine inteles,
ambele vocale vor trebul scrise la tel in acest soiu de
cuvinte. Dar se va zice Ca aceasta metoda de a scri
mareste sarcina gravorului si mareste, prin urMare, si
costul alfabetului. Eroare. Oare gravorii nu au de sapat
matci pentru 6, qi a a)? In loc de acestea, ar sapa
maid pentru literile speciale; ba chiar in loc de trei
matci (a, a, (i), ei nu ar avea de sapat decat cloud.
Deci, economia de o mated, economia abia micsorata
prin matca liniutii de subscriere, i, prin urmare, eco-
nomia de bani.
Vom avea de constatat, pe viitor, si mai mad eco-
nomii.
III.
Consoanele
Ziceam, in prima parte (Consider* generale), ca
Academia limitase aliabetul romanesc la 22 de litere.
Exact. Punandu-se insa la socoteala, vocalele omise
a, a, si (0, consoana k i celelalte consoane cad tre-
buiesc pronuntate altfel in virtutea ediIei subscrise
(s si t), nu 22 de maid ar avea de sapat gravorul, ci
KHARA K: i511E1
13ork dulimdimil uefil
/z/ ud the /e91lufihM tu-
ovdie dela ua, dun-
cm ma bile inzar2di
pa> Idnifa /ux deket
0 fildi pighldg 15mpli7i
teJul Iikakhe ...
6mnu1 Bumne6aii mrin-
wilor nOutri a5ndurcitu-s'd
de itaigmile kile, norM
nemnplat, mduratu-cd de
Am 05tre gre wiz i 15hescu
ELLY /111Iffa
28 ; adica 6 maid mai mult decal numarul literelor

-alfabetului hotarit de Academia. Academia prin urmare,
reducand alfabetul la 22 de litere, nu a obtinut nici
unul din rezultatele urmarite nici pe acel al adapteirii
nici pe acel al economiii baneei.
Pe la 1914, s'a intemeiat, la Bucure§ti, de cati-va
amatori, sub preOdentia efectiva a A. S. R. Principele
Ferdinand (fostul Rege al Romaniei), Cercul Bibliofil
Roman, cu menire sa tipareasca in editii de lux §i cu
caractere speciale, cele mai vestite scrieri romane#i.
0 idee a mea. Cheltuiala era ma:re. Säpatul atator
matci costa foarte scump §i batranul Petre Carp imi
profetiza ca incercarea mea era näscutä inviabila".
Profetiile lui Petre Carp nerealizandu-se niciodata, pro-
fetia aceasta ma imbärbata in loc sà ma descurajeze
si imi fu, poate, un imbold hotarator.
Prin Cercul Bibliofil, §i cartile lui, voiam sa intro-
due o metoda de scriere de care institutiile Orli sa
fia nevoite sa 'Pub: seama. Nu am izbutit, fiindca raz-
boiul mondial a zadarnicit activitatea Cercului Bibliofil
Roman.
Pentru stabilirea noului affabet de lux, cerusem aju-
torul d-lui arhitect Cretoiu, aquare list de talent; d-sa
puse la dispozitia mea intreg atelierul sau de desena-
tori ; nascocisem literele unui alfabet special, §.1 atelierul
d-lui arhitect Cretoiu mi le desena cu cea mai mare
amanuntime. Ba chiar, d-1 arhitect Cretoiu compusese
cu noul alfabet; pagina intaia din Cantarea Romaniei
de N. Balcescu, capodopera pe care voiam s'o tiparesc
cu noul alfabet, D-sa ii reprodusese chiar prin zinco-
grafia. Probabil ca originalul desenului suszis s'a pierdut.
Multe incercari bine pornite a zadarnicit rázboiul
mondial. De asta data, profetia lui Petre Carp se im-
plinise.
Pe atunci incercasem reforma de sus in jos ; acum
Alfabetul Românese 11g,
o incerc de jos in sus ; si... vesnicul profet fara noroa

nu mai este. Totusi, avea-voiu, astazi, mai mult noroc
de cat acum 10 ani ?
Dar sa ne inapoiem la subiectul nostru, Alfabetul
Rornanesc.
A doua consoana c, se citeste in doual feluri : 1) k,
dad e urmata de consoane sau de vocalele a, o, u,.
sau se afla la sfarsit de cuvant ; t, daca e urmata
de vocalele e, i. Care sal fia oare motivarea acestei
insusiri duble a consoanei c ? Nu se vede nici una.
Arbitrarul porunceste i o lume intreaga trebuie sa i
se supunal. Nefericitul copil, scolar in clasa I primara,
intreaba, probabii, pentru ce se pronunta crin, cal,
copil, cutit, mac, iar nu tsrin, tsal, tsopil, tsutit, mats?
De ce sa se zical clue i ce si nu kine i ke. Desi
toate aceste cuvinte se scriu cu aceeasi literà, adicL
cu c ?
Logic.
Dascalul, i ar raspunde
Fleanca : dobitocule !
Bietul copil va lama ; dar nu va fi mai dumerit.
Nu zic ca toti dascalii ar raspunde asa de brutal,,
dar te pomenesti ca... s'ar gasi vre-unul. Ceilalti das-
dli ar raspunde, poate, ca aceasta nu e singura absur-
ditate a scrierii românesti. In adevir, litera g prezinta
aceeasi absurditate aceasti litera se pronunta uneori
g aspru (dud e urmata de vocalele a, o, u, de o con-
soanä, sau se afla la sfarsitul unui cuvant, ca, de pilda,
in cuvintele gard, clragoste, gurd, glas, plug, etc. ;
sau g moale (dud e urmatä de vocale e i i, ca in
cuvintele genunche, ginte, etc.).
De oarece intrebarea scolarului ce clasa I primara
e logica, cata sä avem, in alfabetul romanesc, douà
semne diferite pentru a insemna g aspru i g male?'
(C se poate inlocui prin K, dud trebuie s aibal su-
netul aspru). and vom posedA, in alfabet, aceste

semne speciale, intrebarea qcolarului de clasa I primara
nu se va mai pune.
SA ne intelegem bine: nu ma ocup ad de modul
de a pronuntà cuvintele romanesti, ci de semnele ne-
cesare pentru scrierea kr. Asà cum e limba, sa fim
in masura sa o scrim ; deci, sa avem un alfabet in-
zestrat cu toate literele necesare : un alfabet adaptat
limbii rornanesti.
Dar, zice-mi-se-va, s'au stabilit reguli speciale :
and litera g cafä sa se pronunte aspru, se scria litera
it infra ea 0 vocalele e §i i (ca, de pilda, in cuvintele :
ghiern, unghie, etc.).
$tiu, zic eu. Cu aceste reguli 0 scrieri arbitrare,
insa, se incarca, fara nici un folos, creerul copii:or ;
iar nedumerirea lor tot nu se dumere0e. Nu ar fi,
oare, mai simplu qi mai practic sa insemnam cu semne
speciale litera g cand trebuie sa fie pronuntata cu
sunetul aspru sau moale ?
Iaca alta matca de sapat ?
Nu. Nu am avea de cat sä intoarcem, cu capul
in jos. litera g, cand cata sa fie pronuntata aspru, de
pilda. Dealtminteri, chiar alfabetul actual ne ofera
aceasta solutie ; literele b, p, d, q, intoarse dean-
doaselea devin literele q, cl, p, b.
Dar avem 0 o consoana pentru care trebuie sapata
o matcà speciala, anume consoana *; in locul matcii
acestei consoane, gravorul va sapa matca dupa un
desen special. Problema cata &A fie rezolvata de dese-
natori, cum a fost rezolvata, de ei, problema lui 6
0 a (1).
Pastrand, in alfabetul romAnesc, consoanele, latine
(afara de q, t, w, qi x), litere cari se pot inlocui prin
altele : (q prin cv, ca in cuvintele cvadraturd, cvartir,
cvartz, cvestor, cvintus, cvorum, etc.) ; t prin ts, fea
Alfabetul Rominesc 121
in numele Mortsun, sau tz, ca in numele Costache

Negrutzi); x prin: (cs ca in numele Alecsandri, salt
prin doi c, ca in cuvantul acces), sau gz ca in
cuvantul (egzamen) ; w prin doi v ; alfabetul romanesc va
contine 19 consoane i anume : b, c, d, f, g, 11, j, lc,
1, m, n, p, r, t, s, v, S, g aspru i z.
Adaogand cele sapte vocale (vezi partea II-a), vom
avea, in alfabetul romanesc, 26 de litere cari pot
mamà lämurit cele 26 de sunete ale limbii romanesti.
Asupra pronuntarii corecte a cuvintelor, sa hotäriasca,
de pildh, Academia, prin alegerea celei mai bune sau
celei mai raspandite pronuntari.
Dar, ne cam del:oat-tam de etimologid! obiecteaza
acel cineva plin de obiectii.
Ne apropiam insa de foneticd, raspund eu. Care
e, oare, mai necesara in pronuntarea unei limbi 7 Ell-
mologia sau Fonetica?
Cu alfabetul acesta, vom fi dar in posibilitate sa
scrim thate cuvintele romanesti, fia in proza, Ha in
versuri. Acest alfabet se va putea numi, deci, cu drept
cuvant : Alfabetul National.
Dar, pentru scrierea versurilor, va fi absoluta nevoie
si de anume semne i accente.
Iv.
Accentele
Oricare ar fi alfabetul, nu se poate scri roManeste
fàrä anume accente. Limba romaneasca e tonicd; e
nevoie, prin urmare, ca un accent sa insemneze silaba
intonata. Deci, primul accent indispensabil, ni se pare
accentul tonic, multumita caruia sä stim asupra caret
silabe dintr'un cuvant sal apasam mai mult. Instinctul
Romanilor, (la care se mai adaoga i pilda parinteasca.
invätämAntul de la qcoald) impune urechii, deci vorbirii,

silaba tonicA sau silabele tonice dintr'un cuvAnt. Ac-
.centele, prin urmare, de cari vorbim, ar inlesni pro-
nuntarea cuvintelor ; iar §colarul, dacd nici instinctul,
nici pilda pArinteascl nu i-au fost de ajutor, ar prinde
si ar memord mai bine invdtdturile profesorului con-
f orme cu cartea de citire.
Pentru atAta lucru un accent ? Accentul tonic e
o superfetatid !
Nu. Af-rd de inlesnirea ce aduce in pronuntarea
corectd a cuvintelor, accentul tonic e i un document
nepretuit pentru cercetdtorii viitori ai limbii romAne0i.
Cdte probleme nu raimAn nerezolvate de filologii no§tri
actuali, pentru cd nu au gasit documentul indiscutabil
in accentuarea cuvintelor limbiL Accentul tonic, ar fi
in materid de intonatid, documentul indiscutabiL Se
va puted afirmd, färd eroare, chiar peste o mid de
ani, dacd intonatia unui cuvAnt se va fi schimbat, ca
Românii din veacul XX, accentuau cutare silabd din
cutare cuvAnt, iar nu alta ; cd zicem, de pildA, pepene
iar uu pepene. Astdzi, o asemenea intonare gre0ta ne
lace sd. ridem ; dar cine poate afirmd cd aceastd into-
mare nu va fi cea bund peste o mid de ani ?
Doriti o pildd de aceastä schimbare de accent tonic ?
laci una din chiar zilele noastre : eu personal am
apucat timpul cAnd toatä lumea pronuntd Govora; zic
toatd lumea, adicd i cei din Bucure0i i cei din fai-
moasa statiä balneard. AstAzi, insd, multi pronuntä
Govora. Pentru care motiv s'a mutat accentul tonic,
nu §tiu ; dar constat cä, dacd nu s'a mutat incd deli-
mitiv, e pe scale de a se mutd. Filologii sal judece care
din aceste cloud pronuntari e cea build. Dar, pAnd una
alta, dacd ar existd accentul tonic in scrierea de astAzi,
dAnii ar puted afirmd, fArd temere de a gre0, cd ac-
zentul tonic al cuvantului Govora s'a mutat la ince-
Alfabetul Rominesc 123.
putul veacului. XX, depe anti-penultima silaba pe pen-

ultitna. Vedeti dar, stimate interlocutor, ci. accentul
tonic nu ar fi o superfetatia.
Academia, in regulile edictate de ea in aceasta prii-
vinta, nu admite accentul tonic deal atunci and cade
pe ultima silaba : de pilda la per fectul §i la infinitiuul
verbelor. (Exemplu: a iubi, infinitivul verbului ; el iubi
perfectul verbului). Aceasta regula, Ina., lasa nesolu-
tionata problema accentudrii substantivelor sau adjec-
tivelor ; apoi, chiar regulile Academiei se izbesc In
speta, de o dificultate formidablla : aceea ca, pe aceiasi
vocald finala, ar trebui puse, cate odata, cloud accente..
Sa precizam. Se poate scri si tipari, de pilda :
a adorer, infinitiv ;
adord, indicativ prezent ;
adoret, imperfect.
Dar, ma i2treb : cum sa scrim sau sa tiparim per-
fectul ? Dupe logica, ar trebui sä punem, pe vocala
finall a, doua accente. Le punem, daca vrem, in scri-
erea cu mana ; dar, in tipografia, nu exist& literä in-
semnata astfel. Consecinta : accentul tonic lipseste si
cititorul e nevoit, pentru a accentuà just acest cuvant,
sä tina seaml de sensul frazei, cand cuvantul e intr'o
frazd.
Foarte bine. Dar cand cuvantul e singur ? and
nimic nu indica daca verbul e la indicatiu prezent sau
la perfect ?
Iaca, dar, ca regulile edictate de Academia nu so-
lutioneaza toate eventualitatile problemei. Solutia fiind
incomplecta, sa e.utam alto..
Treaca, mearga, o accentuare gresita in proza ; dar,
intr'un vars nu merge. Cuvantul aripd, de pildg, se
accentuiaza altfel in Moldova, altfel in Muntenia, Oare
Alecsandri il accentuiaza gresit cand il pune in vers
asa ca accentul tonic sa cada pe a doua silaha (aripa)
124 Din Torsul Zilelor. VoL I
iar nu pe inthia (aripa)? Nu, desigur ; cad astfel se

.
accentueaza cuvintul in Moldova. Prin urmare, din

accentuarea unor cuvinte (cum e aripa), cititorul va fi
in masura sa traga concluzia cá lucrarea e datorita
unui moldovean sau unui muntean.
V.
Concluzii
Academia a suprimat apostrofa. Bine a facut ? Eu
unul, cred ca nu. Intrebuintarea apostrofei e indispen-
sabila in scris; acolo unde, de pilda, in anume cazuri
se suprimd din pronurrtare o vocala.
SA larnurim doarece cuvantul imi, de pilda, ii
pierde, in anume cazuri, prima litera, vocala 1, apos:
trofa arata unde, i-a fost locul. and, de pildä, se
scria hni spune, i 'mi-a spus, tot cuvântul hni e
intrebuirrtat in ambele cazuri, dar sub alta forma ; in
al doilea caz (mi-a spus) cuvantul hni 'si-a pierdut
prima vocala 1-; aceasta trebuie inlocuitä printr'un
semn : iata rolul apostrofei.
.Alta lamurire. Cum trebuie zis : nu o sau n'o?
Arnandoul formele sunt romanesti. Ia proza
putem zice nu 0, dar, adesea, versul ne sileste sa
scrim n'o, pentru ca, altfel, am aye& o silabä mai mult
cleat comporta versul. Cum sa scrim n'o daca' nu am
intrebuirrtà apostrofa ?
Acestea ne duc la intrebuintarea apostrofei la in-
ceputul unui cuvant si ateodatä, la inceputul unei
fraze, unui vers, unui rand. Dare absurd ar fi acest
mod de a scria ? Daca da, absurda e i limba ger-
mana, care face asà. Absurzi si Goethe si Schiller si
loti poefii germani' cani scriu asà .
.t4 vreà i eu sä fift absurd ca dinsU,
Alfabetul Romfinese 125
Iaca rostul apostrofei. Sa vorbim acum de träsatura

de unire.
Academia a inlocuit apostrofa prin trdsátura de
unire. Bine a facut ? Eu, unul, cred ca. nu. Trasatura
de unire are destinatia ei §i, dacal i s'ar da 0 alta
destinatia, s'ar produce confuzia in intrebuintarea eL
Apoi, daca intrebuintam numai §i numai träsatura
de unire intre cloud vocale, pentru a elidà una dintre
ele, pe care s'o elidäm ? Pe cea dinaintea trasaturei
de unire sau pe cea care urmeaza trasatura de unire ?
Nimic nu ne-o spune.
Ma explic. Daca scrim ne-o sau ne-a (ca in ne-o
ia, ne-a zis), ce oare trebui elidat: e (vocala scurta)
or o qi a? Nici una, fire0e. Daca scriem nu-o sau nu-a
(ca in n'o ia si n'a zis), ce oare trebuie elidat: u or
o si a? Nimic nu ne-o spune ; nimic nu o precizeaza.
Daca, insa, am intrebuinta. apostrofa (in locul literei
u) in loc de träsura de unire, in exemplele de mai sus,
s'ar veded, lamurit, cal vocala u a fost elidata. Prin
urmare, nu s'ar mai puteà produce nici o confuzia.
Trasatura de unire are destinatia ei, care, dupa cum
chiar numele ei aratal, este de a uni doua sau mai
multe cuvinte or mune proprii (ca in calea-valea,
Popescu-Ilfov); iar nu de a elida. vocale.
In rezumat. Alfabetul pe care il preconizez, va con-
tine toate literele alfabetului actual, minus 4 litere
speciale §.1 de cari nu avem nevoie (q, t, w, y), plus
doua litere notia gravate (ei §i. a) adica un alf abet
cuprinzand doul litere mai putin deCat inainte. Acest
alfabet ar fi, insä, astf el intocmit, incat toate sunetele
limbii româneti sa poata fi lamurit scrise prin el.
Alfabetul pe care il preconizez va puteà fi numit, prin
urmare, Alfabetul Rornânesc.
Alfabetul acesta, având doua litere mai putin, chel-
luiala gravatului, turnatului, etc., va fi mai mica.
126 Din Torsul zilelor. Vol. I
Alfabetului meu 'i s'a obiectat ca.' literele noue vor

turburà obiceiul cititorului; si cal, deci, trebuie men-
tinut alfabetul cu care cititorul e obisnuit.
Acest argument, m'arturisesc, nu are, pentru mine,
nici o valoare; calci, dacl s'ar sine seamai de asemenea
argument, ar trebui, si astazi, s5..se scrie cu litere
chirilice, iar nu cu latine, pentru a nu turburà obi-
ceiul cititorului. Dar, persoana care a produs acest
argument, 'mi-e prea simpatica pentru ca sa nu stau de
vorba cu ea. In adevair, räspund eu, alfabetul meu
turburà obicelul cititorului de astäzi; dar, oare, tur-
burà-va el obiceiurile cititorilor de medne?
PArintii, cu vremurile si obiceiurile, dispar; iar copiii
lor apued dte vremuri si alte obiceiuri.
Trece vremea, trece... $i toate se schimbä la fatà.
Alfabetul Rorninesc 127
128 Din Torsul Zilelor. VoL I
CO
CI
v.
CT,
A lfabetul Rominesc 129
CI
r*IaLE--spe.getill
IN 44b. 1
<4 3
F
,4,wrfi ,.
iIi-il
w
9
A B C D
AEChEEGI-11J1116
OPSMILJUAciellILLIA
iikot,s0,0**?-
k1iiuuo_nii6123145618
t\i[esulAba E.hlan Ca:r Roar. Paq..
AECLUGHI]H
LITINOPERSTU
UMLIW1
Alfabetul Rominesc 131
dbcderghijklm
nopErstukmmu-
w
EneFORIM
ISIOPFETUW-
&ILO
dLede(yAly
lamopA7f/
uum-71111
Vis
A'nserat. Is4i-e dulce jetul. Visand, lampa 'mi-o aprind
Si-ascult noaptea cum se 'ntinde, cerul row cucerind.
Dormitez... Pe and se 'nalta zborul visurilor line,
0 vedenig mgreatg, inger cu priviri senine,
Dulce icoana far' de care Cer ai lume mi's pustii,
Se ridicg 'n cercul lampii de sub vrafuri de hartii.
Dansa zice (de departe, vocea'i grava cuvanteaza):
Fatul meu, nu te da prada visului ce 'ncgtuaeaza
Cugetul ca pe-o albina firul de paiengenia ;
Visul, momitor, infaag, firu'l tese pe furis :
Iar cand sa'ai intindi iaraai aripa, ai gand ai-albina.
Tad cg, chiar de-ar rupe panza, rupat'i aripa diving,
Tu dar, zmulge-te visarii cu-o clipita mai curand;
Frange mreaja de amortire, ochiu cu ochiu ai rand cu rand ;
Sufletului tau dal zborul catre vremile trecute,
Du'l sa ia, din letopiset, olmul datinei pierdute,
Da'i sa vada, pe moaig, fuga timpilor brumosi,
Dg'i, zmerit, sa 'ngenuncheze pe morminte de stramoai,
Fg, la vocea'i, sa raspundg deateptatele morminte
Si de falnica lor viata, mortii WO aduca-aminte.
and apoi, din veacuri duse, voci inalte-or fi rgspuns,
and, in negurile vremii, pas cu pas, vei fi patruns,
Cand, in pizma linguairii ai-a urzelii de tacere,
Vei fi dobandit dovada (ce vre-un stramt la minte-ar cere) ;
Ca istoria romfing n'a 'nceput de-alaltaieri;
Ca, de-a fost opinica 'n tara, totuai, fost-au ai boieri
Ce-au atiut de moarte neamul timp de veacuri sal fereasca;
,,C'a ramas o vorba 'n limba : vitejia boiereascg,
Ca cei vechi iubiau poporul mai mult poate de cat noi,
C'au fost oameni mari la cfirmi ai 'nainte Erei Noi:
In sffirait, cand, plin de colbul ce fac cronici rasfoite,
,,Vei fi sgturat de faima amintirileli uimite,
Fiule, deschide usa generosului tau duh
,,Sa se 'nalte, sá se acalde in lumina din vázduh,
,,Peste munti si peste codri, la-ale vulturilor neamuri

Ce de-o mia de ani veghiaza pe-ale tarii noastre flamuri;
Sal intrebe (pe ce codri, cele pajure, cei munti)
Ziva Idea zi sau cea de atuncea a vazut mai multe frunti ?
,,Ce-or raspunde timpul, codrii, muntii pajurea ,. stii bine.
,,Chipu, cei de caH e vorba, stiii si clansii, stiii ca tine...
Dar ar vrea s'o stià numai ei. De-aceeia, 'n veci rAcnesc
Din puteri, ca, fail dansii, s'a dus neamul romanesc.
Ca, de nu veniau sa puna carul statului la cale,
Statul, carul, boii, tare, tot se pravalia la vale.
Iar pe cand ne tin de vorba, pe la spate-un clascalus
C'un mic roade (pergamente) pun Istoriii edit's.
Totus, toatA lumea stil larnurit, she' dar tace;
$i de s'o mira, de-o zice ca nu stià, sa. preface.
Lumea, vezi, se 'mparte 'n cloud: cei ce n'aud, cei ce tac:
Va s'alegi din dota una, daca vrei sal fii pe plac.
Multi se ploconesc si afla slujbe, ranguri, procopsealA
$i de cei ce se tin mandrii zic: i-am pus la oropseala...
Unde misuna 'n Wane', de multime coplesiti,
Cred cA cei ce au vazduhul si's putini, is oprositi.
Duh al neamului ce stià dulcea vorba dor, ce sunA
Din pojghita de mesteacan doina, cantec batranesc,
Ce pricepe si ce simte ce e datina strabuna,
Pavaza si calauza sufletului rominesc;
Duh al lanurilor coapte, duh al holdelor de aur,
Dull al vesnicului freamAt de sub Pind, de sub Carpat4
Duh al basmelor cu Zane, scorpii, sange de balaur,
Feti frumosi urziti din leagan pentru fete de-Imparati;
Duh al zilei cea de maine, duh al vremilor apuse,
Tu, ce-ai fost suflarii noastre singurul mantuitor,
Tu, ce induiosezi privirea cercetand prin cele duse
,,$i sageata pui in ochiul ce s'avanta in viitor,
Tu, imbold la traerete, iar la varsta chezasia,
Mandru duh dat omenirii de Dumnezeescul Cer,
Duh slava, intoarce fuga vremii care obarsia,
Si zi: Cum a fost Romanul din palmas panti 'n boieri?
Astazi s'a lacut bancnota vechia ininla de aur.
Timpule, ce generatii otelit'ai, bune faur,
Cate din stAparai nostri, cate ne-ai topi perechi,
Ca sa torni (in trup si suflet) un boier, tin boier vechiu.
Gole§ti, 189S.
LIMBA ROMANEASCA.
Limba Româneasca a fost formatä, acü vre-o dottä
mil de ani, din limba latinä populará (vorbitä de legi-
unile romane) i altoitä pe idiomele autohtone. Legiunile
Romane (Leg. I Italica, Leg. IV Gallica, Leg. VI Asia-
tica, etc.) au tinut garnizoana pe malul westnic al Pon-
telui Euxin (iara Getilor), pe tärmurile drept i stang,
ale Danubiului (Dacia Comata), ba chiar la nordul Car-
patilor, in actual i Transilvanid.
Popoarele cucerite de Romani 0 mai tOrziu, popoa-
rele imigrante", au dat limbii populare latine, adoptate
de ele, morfologia lor propria 0 au conservat, din
idiomele lor, caleva cuvinte cari s'au ineadäcinat in
limba româneascä. De pildà: doind, cioban (cuvinte de
origind dacica), da, plug, (cuvinte de origina slavonä), etc.
Numai clasele de jos vorbind, insg, românete, calci
clasele de sus vorbiau limbile guvernantilor (ba Ro-
mani, ba Slavi, ba Maghiari, ba Turci, ba Greci), e
natural ca limba româneascal sá fi rämas cam sairacg,
lipsita de gramatica §tiintifica i condusä numai de un
fel de morfologia instinctivä. Savantii noOri contimporani
au de lucru ca sä repare aga§e adâncite, timp de
doual mii de ani, pe drumul gloduros urmat de biata
limbA româneascl.
Sal facem ochii math'.
Prepozitia P E
In limbile moderne, declinarea tinde sa dispara. In
limbile moarte (latina, eling, etc.) toate cuvintele, afar&
de verbe, se declinau, afectand, in silaba lor din coada,
anume forme pentru a precith cazul (nominativ, vocativ,
genetiv, etc.), nurndrul (singular sau plural) i genul
(masculin sau femenin). In limba romaneasca, numai
subtantivele, adjectivele i unele pronume se mai
declina ; aceasta chiar numai la cazul genetio si
(lath), ap cd putem zice cà nici ele nu se mai de-
&in& Articolul, aruncat, in limba romaneasca, la star-
Otul cuvintelor i facand parte din ele, se declina in
locul bor. Faptul e mai batator la ochiu in cuvintele de
gen masculin (omu/ omu/ui, etc,).
Foarte frumos! Dar and substantivul nu e urmat
de articol (ca, de pilda, la acuzatiu si la ablativ), prin
ce, oare, sä deosebim unul de altul, aceste cazuri?
Gramatica raspunde Prin faptul ca acuzativul e
precedat de prepozitia pe.
Perfect! Dar prepozitia pe, indicand acuzativul,
nu se intrebuinteaza, in romaneste, decal- dinaintea
numelor proprii. La numele comune, cum, oare, se in-
dica acuzativul ? Romanqte se zice: Am intalnit pe
Gheorghe. Dar nu se zice : Am intalnit pe un om.
Stransa cu up, gramatica face istoricul prepozitii
pe. Ea se arata foarte savanta, dar nu explicä nimic
§i nu stabi1e0e nici-o regula pentru intrebuintarea
prepozitii pe. In definitiv, o incurca.
Latinescul super, spune gramatica, e obarsia pre-
pozitii pre din limba bisericeasca; bisericescul pre e
obagia prepozitii pe din limba uzualà. Verbele active
(cerand acuzativul), prepozitia pe trebue sä precede
toate substantivele regisate de asemenea verbe. De pild&
iubesc pe mama. Am intalnit pe Gheorghe.
Limba Româneascal 137
De minune! Dar subtantivul mama e un nume

comun, pe cand Gheorghe e un nume propriu. Oare,
propozitia pe sa se poata intrebuintà, indiferent, d'ina-
intea numelor comune i num?lor proprii? Se poate
zice de pilda: Am tramis pe servitor sanai cumpere
pe o tigara?" Verbele a trimite 0 a cwnpara sunt verbe
active (cerand prin urmare, acuzativul) iar substantivele
servitor 0 tigard sunt substantive comune ca i substan-
tivul mama.
Gramatica nu prea stià cum sa iasa din incurcatura,
când cinevà striga deodata:
Substantivul mama insemneaza o persoana pe cand
substantivul tigara insemneaza un obiect. Nu e tot aia.
Tronc!... Nu e tot aia, evident. Dar un servitor
nu e, oare, o persoana, ca si mama?
Cineva-ul da din maini, dar... tace din gura.
Poporul (vreau sä zic românul incult) gasit un
&
tertip (elegant dar tot tertip e) ca s nu intrebuinteze

alandala prepozitia pe. El pune articolul la substanti-
vele comune dar le preceda cu pronumele posesiv, inat
el zice: hni iubesc mama... Mi-am trimis servitorul...
Mi-am trait traiul... etc.
Tertip elegant, dar tot tertip.
El nu intrebuinteaza prepozitia pe decAt d'inaintea
numelui propriu, pronumelui personal, pronumelui de-
monstrativ, pronumelui relativ, pronumelui nedefinit,
adjectivului numeral si numelui comun precedând un
nume propriu, sau alt nume comun. (De pilda: Pe
Gheoghe... Pe el... Pe acesta... Pe cine... Pe nimeni,..
Pe intaiul... Pe domnul...). Sunt i exceptii der,- ex-
ceptiile confirma regula.
Pronumele posesive, SAU, SA, LUI, EI.
Nici-o regula nu precizeaza deosebirea ce trebue
facuta intre pronumele posesive seta, sa i pronumele

posesive lui, ei. Intelesul e acelas sub doua forme di-
ferite. and, oare, se cade sa intrebuintam intaia forma
(seiu, sa) i cand a doua forma (lui, el) ? Intelesul
fiind acelas, se poate, oare, intrebuinta indiferent o
forma sau alta? Oare, se poate zice corect si asa.
asa?
Eu, unut, cred ca nu se poate zice i asa. i asa.
Sa luam o pilda ; cum e mai corect a zice: Rometnu-
lui ii e dragd tara sa", sau Romemului ii e dragd tara
lui?" Eu cred ca se cade sa zicem: Romanului Ii e
draga tara sa.
Ca sa. stabilim temeiul parerii mete, sä precedam cu
putintica metoda: mai intai, sä cautam care e, in limba
romaneasca, origina acestor dou'd forme ale pronume-
lui posesif ? Indata gasim ca. formele acestea existau
in limba latina suus, sua i illius, illia. Acestea nu
sunt decal gmetivul pronumelui personal ille, illa,
ceeace transforma un simplu pronume personal in pro-
nume posesif.
Sa mergem mai departe cu investigatiile noastre eti-
mologice. In limba din care se trage limba romaneasca
(vorbesc de limba latinä) se poate, oare, intrebuinta,
indiferent, prima forma (suus, sua) sau a doua forma
(illius, illia)? Gramatica latina raspunde categoric: nu
se poate. Dansa, sprijinindu-se pe numeroase exemple,
edicteaza regula urmátoare (pe cat 'mi aduc aminte *):
Cdnd pronumele posesif se raportd la subiectul
verbului, trebue intrebuintatd forma suus, sua; in cazul
contrariu, adicd atunci cemd pronumele posesif nu se
raportd la sdbiectul verbulut, trebue intrebuintatei forma
illius, illia.
*) SA nu se uite cl d. Davila e nevoit, din cauza infirmitAtii

care, de aproape 12 ani, ii inchide in casA sa'si dicteze lucrArile ei
si citeze din memoria. (Nota editorului).
Limba Romineascal 139
Va sä zica, in limba latina (de unde se trage limba

româneasca) exista o regula gramaticala categorica
pentru intrebuintarea celor dou'd forme ale pronumelui
posesif. Noi, Romanii, am mentinut in limba româneasca,
cele doua fome ale pronumeluil posesif, dar nu am
mentinut regula gramaticala respeciiva. Ce lesne ne-ar
fi fost, insa, mentinand-o i pe ea, sal stim in ce anume
cazuri sä intrebuintam cele doua forme (sdu, sa
lui, ei).
Gramatica Latina dal doua exemple tipice.
1) Traian, invingdnd pe Decebal, arse Sarmizegetuza,
capitala lui. In acest caz pronumele posesif raportan-
du-se la Decebal (regimul iar nu subiectul verbului)
se cade a se intrebuinta form t a doua au!, qillius.
Dacal s'ar fi intrebuiMat forma intalia a pronumelui
posesif (sa, ,,suanz,), s'ar fi intales c. Traian arsese
capitala sa propia, adica Roma!
2) Cesar, termindnd rdzboiul gallic, intrd triwnfdtor
la Roina. El luase cu asalt Alesia, redusese in sclavid
pe Vercingetorix, cu toatd familia lui, $1 legd invinsul
de carul säu triumfal. In acest c..z pronumele posesif,
din prima parte a frazei, raportându-se la regimul
verbului (adica Vercingetorix) iar nu la subiectul vex-
bu:ui (adica Cesar), se impune intrebuiatarea formei a
doua a pronume'ui posesif, villius.); pe cand in
a doua parte a frazei, pronumele posesif raportandu-se
la subiectul verbului (adia Cesar) iar nu la regimul
lui (adioS Vercingetorix), se impun intrebuintarea formei
inthia a pronumelui posesif (sdu, qsuus4 Dacal ar fi
pronumele posesive intrebuintate de-andoaselea, s'ar
intelege cal Cesar s'i-a redus in sclavia propria sa fa-
milia si ,la Roma, a legat, pe Vercingetorix, de
carul triumfal al lui Vercingetorix.
Alandala
De unde a luat gramatica latinä aceste doua exem-
ple, nu stiu. Dar, sa marturisim cä le-a ales bine.
Cum, oare, explici d-ta, imi obiecteazä vesnicuI

meu contradictor, ca, poporul zice md-sa, tat-sdu
(contraciiä popularal a cuvintelor mamd-sa, tatdrsdu),
in cazul ca.nd, dupg regula gramaticara latineascal, ar
trebui mama lui sau ei, tatál lui sau et?
Cum explic? Foarte simplu, Pentru a nu'si mai
bate capul cu aplicarea unei reguli gramaticale deli-
cate, poporul intrebuinteaza, incorect, in amândoud ca-
zurile, forma inthia a pronumelui posesif (seiu, sa).
De se cade, de nu se cade, poporul intrebuiateath
prima formä a pronumelui posesif (seiu, sa). In vorbire,
treaca mearga: dar in scriere, nu mai merge. Trebue sa
scrim corect.
Cel putin, asà cred eu.
FORMAREA GENETIVULUI SINGULAR.
ObservAm cg, in limba româneascg, formarea gene-
tivului e alta la substantivele masculine, (si, prin urmare,
la adiectivele urmand genul substantivelor) i alta la
substantivele femenine. Nu ne vom ocupd de formarea
genetivului singular la substantivele masculine, fiinded
ea depinde de articol si ea' nu stim Inca dad articolul
e /du sau /u, deoarece ACADEMIA ROMANA a
decretat suprimarea lui ü (u- scurt).
Pentru formarea genetivului singular la substantivele
feminine (si, prin urmare, la adjectivele urmand genul
substantivelor feminine la care se raporta) constatärn
oh' el se formeazd prin addogarea unui i la nomina-
tivul plural.
Sä luam cuvântul mama face, la nominativ
plural, mame si, la genetiv singular, mamei; cuvântul
fatä face, la nominativ plural, fete si la genetiv singular
fete/. Cuvântul tará face, la nominativ plural. tari si
la genetiv singular tarii
Asa dar gresit scriu unii teirei
Caetera dilabuntar" (Nota editoralui).
TRISILABICE DACTILE
D-lui N. Hiott
pe care il rog sà primeasca ded.catia
acestui spanac.
Eram, in 1906, la terasa de la Capp, la o masa cu
d. N. Hiott, care urmase o cura la Govora. Alaituri
de noi, la o alibi masa, era, un domn venerabil, o ruda
departata a mea, dl. general Budisteanu. Eu pronun-
tam Govora, cu accentul pe antipenultima (adica in
speta, pe intaia silaba) ; dl. Hiott zicea Govora, cu
accentul pe penultima (adica, in speta pe a doua silaba)
si imi explica cum cä invatatorul de la Govora accen-
tua ca d-sa iar nu ca mine.
Ii lamurii d-lui Hiott cä invatatorul nu avea dreptate
si ca accentua gresit, pentru ca, probabil, sà fia pe
placul fetelor bucurestene. Logica era s'a" se accentueze
ca mine, deoarece cuvantul Govora e de provenienta
slavond §i un dactil, adica compus din trei silabe, din
care prima accentuata iar celelalte doua neaccentuate.
Nu cunwa vrei sà ne invefi romdneste, corcitule!
striga ruda mea departata, generalul Budisteanu.
Iaca rostul acestui spanac, in care toate dactilele
sunt accentuate gresit.
Frunza verde de negara
A iesit Artag in tara
Poarta palos, nu omoara,
Dar te face de ocara
$i te ia la räfuialä
$i te d la tArbAcealà!
(Vai de biata socotealA).
aci la toate se pricepe
$i nu ia cartofi drept cepe
Nici cai-abur, zAu, drept iepe
FrunzA verde de mArar,
Ii facura vel-spAtar,
C. deosebia, frumos,
Teiul alb de abanos,
Ba si paltinul de fag,
Ba i pusca de ciomagl
Frunzai verde pAtrunjel,
Toate ce le stia el;
De nu toate, pal, incalte,
Unele i celAlalte.
Frunza verde papadia,

$i deoarece mai stia
Mu lte legi de prozodia,
$i ceva morfologiá,
$i ce e accentul tonic,
and e eu sau cacofonic,
$i cA'n limba romaneascA,
(Limba noastra stramoseasca,
Iar nu limba frantuzeascA,
Astfel sustinea fierbinte)
Nu sunt i n'au fost cuvinte
TRISILABICE DACTILE ;
Ca nevrednic e de zile
1 Generalul Budisteanu afirmase ca arma Manlicher, calibrul 6 m/rn,
data armatei noastre de generalul Iacob Lahovary, era un ciomag.
Razboiul mondial a infirmat aceastd parere.
Trisilabice Dactile. Basmul fliä rost 143
Cine nu accentueazä
In alà fel ca sä caza
Pe penultima accentul.
Prindeti, deci, poeti, momentul,
Pe-acest ostd§esc odor,
Fost spätar, fost senator,
Ba chiar fost ambasador,*)
SA v'il faceti pr9fesor;
$i sal scriti, de-aci 'nainte,
Dupg regulile sfinte
Edictate de-a sa minte.
Fruniá verde de urzicä,
0 poete, färä fried,
De-acum, jaf in gramaticl
Alandala in logica
Talmeg-balme§ in tonia
Ca§caval in buzunar,
Lapte acru'n galimar.
Fost-a, mare, când a lost..
Fost-a basmul färä rost;
Basmul meu sá se depene,
PAn'ce va veni mo§ Iene
Sä ne cate pe la gene.
BASMUL FARA ROST

Eh, pe când domneau piticii
$i se potcoveau puricii,
Intr'o zi, §edeam la dna,
Cum se §ade din datind ;
1 Generalul Budisteanu fusese trámis la Madrid, ambasador al
României, la incoronarea Regelui Alfons XIII.
Mancam ciorbg de mazare,

$'apoi lapte de pasare,
S'apoi miere de fagure,
S'apoi poame, prune, mure,
Cu si fail de sambure,
S'apoi struguri dulci din visa
De pe deal de la Bistrita,
Sau Grivita sau Gherghita ;
Dar, nedandu'mi drumul gurii,
Am pgstrat frumos samburii
Si 'i am strâns intr'o banitä
Ca sg'i semen, sg f ac vita.,
Tot dincoace de granita.
Dar aceastg bung cing
(Care s'astdzi ma sdruncing)
Inceputa cu mazfire
Si sfarsità cu zarzare,
Singur n'o mancam eu, mare ;
Ci cu-o tangrä virging
Cgtgtoare de pricing,
Cum e zana din pading.
Mandrel mele-ii zicea Sora
Si venia de la Govora,
Sau Gladova sau Rahova,
Sau, mai stii? de pe Prahova.
Era fatg. de 'mparat,
Ba chiar de 'mpgrat curat,
Care, dupg. Cate stiii,
Avea si ceva geniu,
A'mpgratului Papure
Ce-o pierduse 'ntr'o pgdure.
Dar sä vezi ce pgfanig .
(Cruce, Dumnezeu, danig I )
Pe cand stam si 'mi-o priveam,
Mandra de 'mi-o desmierdam,
Basmul fara: rost 145
Buzisoarele'i gemene
Ca cireasa de rumene,
Sprincenutel'e'i gemene
Negre corb ca doua pene,
Tatasoarele'i gemene
Taxi ca coaja de pepene,
Ltd, mgre,- sane in cas
$i 'mi-o ia chiar de la masa
Zmeu, cu spanga si flamurà
Zmeu, cu ochii de zmeura,
Zmeu, calare pe-o ramurd,
Peste za purtand platose
$i incins cu trei palose.
(C'apucase din albia
Sa 'nvai teasca. din sabia l)
Vai I nemernica copila
Ma traidase fara mila,
Dar, de cati, dupg pravilä,
Caci ea nu'si afla 'n inima,
Pentru mine, decal stima
Iara nici de cum patima.
Deci, lipsit de iluzia,
Din canepa cenusia
Impletit-am o funia
(Cuvenita mea pensia
Pentru sarbada functia
De-ucenic la poezia)
$'am legat-o sa ma Oa,
De o craca de salcia.
Dar cand fu ami dau de hac,
Ce s'aud? Glas de gandac,
Glas care'mi vent de leac ;
Caci gandacul zbarnaia
$i din clont asa zicea :
Cin'se speinzurd de gdt
10
146 Din Torsul Zile lot% Vol. I
Scoate limba, si 'i ureit.

Rumegand acest cuvant,
M'am gandit, Ca, pe Omani,
Se tot \Tad destui copii
Scotand limba ... §i ca's vii ;
Deci ca nu e nici un zor,
Limba ca s'o scot, sa mon . ,
V'o scot dar i dau cu sic!
Cui n'a priceput nimic ...
$i, incalicai pe-o ea,
$i v'o povestii a§a. .
$i, cui casca, peste tura
0 sa'i dau cu o lingura.
Frunza verde postarnac,
Am compus acest spanac
Ca sa dau un bobarnac
Unuia, cui nu's pe plac.
1906.
ANECDOTE
Monoclul
Dejunul dela Pascani
Presbit
Harta Daciei
Mijloc mnemonic
Cicoarea
Baraca
Un studiu critic
Mignon
Bogat
Jichi
Straformat
Punctual
Citta
0 minune
Repausul dominical
Logodna
Regele Carol .si dictionarul Dame
Abatel.e Ducis
Costumul de catifea cerulia
Regina Elisabeta si republica
Zmeul.
Avocat sau Ministru
0 recunostere
0 lacrimal
Ciorapii
Finchi io n'ai cerut
Ai toata vremea
Coco Rosetti
Un document
De ce 'mi o fi placand ceapa
Gagata
Un cuvânt Istoric
Nebunilor le trebuesc argumente de nebun
Statul Major
Gagata i Geamgiul
Iancu Geambasul
Paiata
Pe englezeste
Dumneata vita, Dumneata pore.
Bughea
Ahmed
MONOCLUL
Purtam monoclu. Nu de furlandiseald, ci, pentruca
eram atins, la ochiul drept, de un presbitism acut.
Presbitismul e inaptitudinea ochiului de a veded de
aproape. Presbitismul e, deci, leziunea optica contra-
rie miopiei, in care leziune optica, ochiul vede numai
de aproape. Sa mi se ierte pedantismul acestor expli-
catii ; le fac numai pentruca ele sunt necesare price-
perii acestei anecdote, si pentruca am cunoscut multe
persoane cari nu stiau deosebi, una de alta, aceste
doua insuficiente optice (miopia si presbitismul),
Reginei Elisabeta ii placed sal'i citesc din autori
francezi. Veneam cu volumul meu, tipdrit mare 0,
multumita monoclului meu de presbit, (nevoie reala)
puteam citi cu inlesnire. Regina posecla o foarta
frumoasa editia a zisilor autori, tiparita, in* in elze-
vir mic, deci, foarte putin citeata pentru mine. Intr'o
zi, imi intinse unul din acele volume zicându'mi:
Monoclul. Dejunul dela Pa§cani 149
CiteOe'mi din acesta.

Deschisei cartea i ramasei cam tampit. Degeaba o
departam (mi§care caracteristica a presbitului) tot
nu puteam s valid lamurit literele. D-na Zoe Bengescu,
dama de onoare, ruda cu mine, mioapä de nu'0 ye-
dea varful nasului i care imi urmärea mi§carile prin-
tr'un face a main" cu sticle fenomenal de tari, striga
la mine ;
S'au prapadit ochii, Alexandre.
Iar Regina, care imi urmarea i Dansa m4cari1e, ii
replica, zambind
Nu, Juco, Ochii, sunt Inca buni ; dar bratul e
prea scurt.
DEJU UL DE LA PA$CAN1
E vorba de Pwanii din Ilfov, splendida mo0e unde
Constantin Blaremberg creqteà primii cai de pur sange
(englezesc) introdu0 sau nascuti in Romania. Fosta
proprietate a GhiculeOilor (dacal nu ma in§el) cri
clädisera acolo, in mijlocul padurii, un palat maret,
ajunsese, prin zestre, proprietatea lui Nicu Filipescu.
Era pe vremea cand partidul conservator, condus
de Lascar Catargiu, avand, in capul säu, oameni ca
Ion, Alexandru, Iacob Lahovary, Gh. Manu, etc., vedea
o fractiune a sa fäcand o sciziune care proclama ef
pe Petrache Carp. Aceasta. fractiune, zisä a junimi0ilor
cuprindea fortele conservatoare moldovene$ti i cati-va
munteni. Fruntaqii conservatori ai lui Lascar Catargiu
faceau toate sfortarile pentru a intregi la loc partidul
conservator scindat 0 a indulci relatiunile politice in-
tre Carp i Alecu Lahovary, oameni superiori, amandoui.
In scop de a inlesni asemenea relatiuni, Nicu Fili-
pescu, fondatorul ziarului Epoca (la care eram i eu
redactor dis de la fondare) organiza, la Pa§cani, un
dejun la care luara parte urmatorii opt oaspeti : Pe-

tre Carp, Alexandru Lahovary, C. C. Anion, Alexan-
4:fru I. Ghica, Costica Hiott (actualul ministru al Pala-
-tului), Alecu A. Bals, Capitan A. Blaremberg i cu
mine. Cu al amfitronului, se faceau, la masa, noua
tacamuri.
Porniram, din Bucuresti, pe la 10 jurnatate dimi-
neata, de la EPOCA, instalata in parterul caselor lui
Nicolae Blaremberg, Str. Episcopiei, (acolo unde e
acum Athenee Palace) cu breakul" printesei_ Trubetz-
koi, (inhämat in patru inainta0).
Eream, daca imi aduc bine aminte, astfel instalati :
conul Petrache, conul Alecu, C. C. Anion i Nicu Fi-
lipescu in cupeul din mijlocul breakului cu cosurile
lasate ; C. Hiott, A. Ghica i A. Bals pe scaunul din
dos, foarte larg i foarte comod ; iar A. Blaremberd gi.
cu mine, pe caprd, de asemenea larga i comoda, langa
-vizitiu.
Pe la 11 jumatate (Pascanii stint, mi se pare, la
vre-o 12 Km. de Bucuresti) sosiram la destinatia, adu-
cand cu noi eleme teIe dejunului (aperitive, ouä, malaiu
pentru mamaligutal, muschiu fript, placinta, peajituri,
vin, sifoane, sampania, etc.), de oarece palatul nu era
-nici locuit, nici aprovizonat.
Capitanul Blarembreg pretindea ca e mester in f a-
bricarea mamaIiguii, iar conul Alecu in a jumarilor.
Noi, ceilaIi, puseram masa; conul Petrake se tolänea
intr'un fotoliu ; iar Nicu Eilipescu deschidea la camere,
la pivnite si la dulapuri, alergand de la until la altul
P dandu-ne ce ne trebuia, ba rulrie de mas5, ba
farfurii, ba pahare, i tacamuri, ba lemne pentru bu-
&Wig, etc. : dansul punea sticlele la ghiata, etc..., si
asa mai incolo.
Pe la nämiaz', toate fura gata. Ne puseram la masa
4i iaca pe conul Petrake Carp, unul din cei doi oa-
Dejunul dela Pa§cani 151
meni superiori, ca vine, aducand un scaunaq de copil

cu tablita dinainte i strigand
Asta e pentru Bedecu I
Bedecu eram eu. Acesta era pseudonimul cu care

semnam la Epoca. Conu Petrake imi zicea L'enfant
teriblic. (Pe atunci ma mascam cu masca copilariei ;
mai tarziu cu a prostiei). In rasul tutulor, ma cocotai
pe scaunas. Aperitivele luate, cei doi bucatari adusera,
in mare pompa, productia kr culinara (pe care o
gasiram, evident, minunata).
In aceastl atmosfera de veselia 0 de intimitate, se
petrecii dejunui. La ampaniä, C. C. Anion inchinä
catre Petre Carp, cu urmatoarele cuvinte :
Beau in sanätatea qefului
Toti, bine inteles, strigara Ura ! Inchinardm i bauram.
Conul Petrake, rasturnat pe scaun, deKhieiat la gi-
letcd f i cu monoclul in ochiu, dadii din mana, par'ca
ne-ar ii blagoslovit, i rosti ;
Gogomanilor, va ingadui srmi ziceti §efule.
Uralele se intetira. Numai bautura le punea capat.
-- Sal vorbeasca Alexandru Lahovary I pai de pe
scaunawl meu de copil. Strigatul acesta era cel ce se
auzià la toate intrunirile publice conservatoare.
Alexandru Lahovary fu cel mai mare orator ce 'mi-a
fost dat sä r.ud. Frazele lui lapidare, pronuntate cit
un maret accent de convingere, se intipareau adanc
in creerul auditorului.
Da I, da ! da! aproba adunarea.
Alexandru Lahovary se scula, multumi din cap
cinstitei adunäri, ii trecia un deget intre gâf i guler.
par ca ar fi vrut sal largeasca (era. gestul lui obigmit
cand lua cuvantul), Ii ridicä paharul, inchinand &are
conul Petrake, 1 i zise :
Beau 0 eu in sanatatea qefului. Dar sd nu uitati,
dragd donmule Carp, cd nu puteti fi sef dealt at
unui partid in care eu sei fiu soldat.
152 Din Torsul Zilelor, Vol. I
Aclamatii (nu zic generale) acoperira acest maret

program politic pe care viitorul 11 confirma.
Lui conu Petrake ii cazusz monoclul din ochiu. El
il legana, rasucindu'i snurul pe deget i ingana:
Cu omul aista, nu se poate glumi.
In adevar Junimismul politic a fost o far* o zefle-
mea, o gluma. Cu o fraza lapidara, Alexandru Laho-
vary il ranise de moarte.
PRESBIT
Cand avea de scris sau de citit, Take Ionescu purta
ochelari agatati dupe ureche (besides). Ma cam radea
el pentruca puneam monoclu, dar, intr'o zi, constatand
cä monoclul meu nu era un geam de furlandiseala,
imi zise
Ce ? i tu esti presbit ? Pe mine nu m'ar supara
presbitismul daca as putea sa privesc i aproape si
departe fàrä s schimb intr'una ochelarii.
Intelegeam plictiseala aceasta, de care se plansese
Regele Carol, presbit si el. Nascocii, atunci, sä taiu
in doua geamul de presbit cu dioptria cuvenita, asà
ca raza vizuala sa poata trece peste geam, cand ochiul
privea in depart 're, i, prin geam, cand ochiul privea
de aproape. Dificultatea consta intru a Mid geamul
(lucru pe care nici astazi nu stiä, in Bucuresti, ski
faca, orce lucrator optician). Trei-patru zile mai tarziu
adusei un exemplar al ochelarilor nascociti de mine.
Take Ionescu ii Incerc i fu entuziasmat. Se uita cand
peste geam, la cartile si fotografiile din Biblioteca, &and,
prin geam, la corespondenta de pe birou, adnotata cu
scrisul lui subtire i mititel.
Ii spusei
I-am dus Regelui Carol un ochelar montat la fel;
Regele Carol a facut reflectia ca, lui, ii e foarte folo-
Presbit. Harta Daciei 153
sitoare näscocirea aceasta pentruca Ii va permite sal

vada, fare.' a'§i schimba ochelarii, i mutra mini§trilor
sai qi decretele prezintate la semnatura.
Auzi la ce s'a gandit Neamtul ! exclama Take,
Aà nascocire inteleg i eu : grata ei, voiu economisi,
pentru munca productiva, cel putin cinci minute pe
zi, pierdute cu pusul §i scosul ochelarilor.
Apoi, adresandu-se catre mine, Take Ionescu in-
garra. :
Fiind presbit, Regele vede departe ; dar ochiul
lui patrunde numai 'Ana la Predeal. Eu vad diacolo.
Consiliul de coroand, din 1914, a lamurit multe.
HARTA -DACIEI
In 1866, dupe detronarea lui Alexandru Ion I (Cu-
za), se preconiza domnul strein. Se sonclase strdinaltatea:
se avea consimtimantul lui Napoleon III ; se daduse
la o parte candidatura ducelui de F andra 0 se pre-
ferase tanärul locotenent de cavalerid prusian, parta§
glorios la batalia de la Sadova, Carol de Hohenzol-
lern, ruda prin iemei cu Napoleon III. Ion Bratianu
pleca la Dusseldorf. Pentru a dovedi tutulor ca se
lucra in acord cu Franta, Ion Bratianu luä cu sine
pe Carol Davila, tatal meu, francez de origina §i,
cu cati-va ani mai inainte, ata§at special pe langa re-
zidentul francez. Vodd Cuza II insarcinase cu organi-
zarea serviciului medical militar qi ii daduse, in armata
romana, gradul cel mai mare, acela de colonel. Tafel
meu avea, deci, indoita insu§ire de francez §i de ro-
man. Leal dar cuvantul pentru care Ion Bratianu luase
pe fatal meu cu sine.
Plecand la Dusseldorf, tata i§i bagase in geamantan
harta Daciei Trajane, in format mare. Gdzduit la cas-
tel, ca §i Bratianu, el patruns3, a doua zi, in biblio-
teca tanarului locotenent, ii intui harta pe zid

zise viitorului Rege Carol, aducanduel in fata ei :
laca tara peste care sunteti chiemat a domM.
Ar fi lost asa daca Regele Carol nu sear fi infeu-
dat Puterilor Centrale, Dar nu putea sa faca altfel ;
sa fim drepti : nu se poate cere unui om sa'si uite
origina i patria.
Omul are mai multa tragere de inima pentru fiin-
ta careia ii face o jertfa decat pentru aceea care ii
_face lui o jertfa. Nu explic, constat. Omul Ii iubeste
Iicu propune
atat mai mult patria cu cat e mai mare jerfa ce
sal-o faca. Urmator acestui simtimant a
fost i soldatul roman in razboiul mondial. Nu explic,
constat. Urmator acestui simtimant a fost si Carol
de Hohenzollern care isi propusese sa jertfeasca Pru-
siei, la Sadova, Ora i viata.
Consiliul de coroana, de la 1914, a lamurit multe.
Acum urmasii lui Carol de Hohenzollern domnesc
pe Romania Mare, marginita cu granitele aratate de
tata la 1866, in harta Daciei.
MIJLOC MNEMONIC
La castelul Peles, insarcinandu-ma, odata Regele
Carol cu. nu mai stiu ce, facui un nod la lantul de
la ceasornic ca sa nu uit. Regele iambi i imi zise :
Foarte bine, Alexandre. Dar unde facet?) nodul
ca sa Ira aduceti aminte pentruce ati facut un nod la
lant ?
*) Regele Carol intrebuinth pluralul, chiar and vorba cu o

singura persoanä, cum de altminteri se vorbeste mai in toate
limbile. El nu s'a putut niciodatà obisnui cu singidarul românesc
care admite i pe tu i pe d-ta. Acest singular de care face uz
romfinul, chiar and vorbeste cu Suveranul, nu mai e intrebuintat
in nici o altà limbA, mi se pare.
Mijloc Mnemonic. Cicoarea 155
Zambind mereu, el imi intinse un mic carnet (No-

tes) cu creion si imi zise :
Iatà un mijloc mnemonic mai sigur.
M'am folosit toatä viata de mijlocul mnemonic al
Regelui Carol.
CICOAREA
Regele Carol, care tinea foarte mult la maing-sa,
principesa Iosefina voia sà se duca la Dusseldorf sg
petreac a. langa ea cate-va zile.
Deoarece protocolul impunea ca Suveranul sä fig,
totdeauna, intovgräsit cel putin de un aghiotant
ca Regele respecta, pang la extrem, cerintele proto-
colului, M. S. lug cu sine aghiotantul impus de
protocol si alese, dintre aghiotantii si, pe maiorul
Perticari (raposat general si guvernor al Principelui
Carol). Intelegand ca prezeata sa ar fi o jeng in ex-
pansiunile familiale dintre mum). i fiu, Perticari, sub
cuvant de a vizita orasul, cerii Regelui voia cand furg
la Dusseldorf, sg se absenteze cat mai des ; invoit,
plea din Castel diz de dimineatá si se intorceà tocmai
seara; asa cg muma si fiul puteau sta singuri la masa.,
vorbind de ale lor in toatä libertatea. Inteo searg,
insg, Regele, care ii asteptase aghiotantul, ii zise,
cand acesta se inapoig ;
Perticari, am ghicit pentru ce a-ti cerut sg vg
absentati, va multumesc! Maine, insg, deoarece facem
o plimbare cu trgsura afar& din oras, Principesa Io-
sefina i cu mine, sal veniti cu noi.
A doua zi, in adevär, trase la scard un landou"
foarte luxos ; cu cai admirabili, inhgmati cu hamuri
galbene (en poste), cu cozi de vulpe la cgpetele, etc..
Era dupg cum se vede, un echipagiu menit sä fac&
multi kilometri.
Regele i muma-sa luara loc in fund; iar aghiotan-

tul in fata lor, d'inainte. Odatä trecute ultimele case
ale orasului, Perticari, credincios consemnului ce Ii
daduse de a nu fi niciodata o jena pentru muma sau
pentru fiu, cerft voie Regelui sa se urce pe capra,
langa vizitiu, ca sal intrebe (zicea el) numele lo-
calitatilor strabatute. Regele ranjind (acesta ii era zam-
betul), acorda voia cerutd. Perticari se grabi a se co-
cota langa vizitiu, i incepft cu el (in nemteasca sa cam
saracacioasa) o conversatia foarte via, desi fermata
toatà din intrebäri i raspunsuri. Wie heisst das ?
Was ist das?" Cam atata nemteascä tia Perticari sau
se prefalcea. ca. stia.
La un moment dat, echipagiul strabatea un camp
verde unde cresteau niste plante mid cu foi latarete.
Was ist das ? intreaba. Perticari.
Das ist zigorie, raspunse vizitiul.
Was ist das, zigorie ? insistà Perticari.
Das, womit man guten kaffee macht.
Ah, ia! aproba Perticari, care, insa n'ar fi pus
cicoare (frank cafea) in cafeaua sa, sal fi picat cu
ceara. Pe de alibi parte, unui neamt nu ii se pare ca-
feaua bunä cleat cu cicoare.
BARACA
Nu e vorba de bäraci de scanduri, ci de jocul de
biliard numit baraca" jucat aproape in toate serile,
clupd masa, la Castel Peles.
Se trageau la sorti (printre aghiotanti, doamne de
onoare, invitati etc.) cele cloud echipe adverse co-
mandate, una de Rege, cealalta de Regina. Partida
era foarte vioaie, desi miza (o cutia de pastile de
ciocolata) se impartia frateste, dupe batalia, intre cele
della tabere vrajmase.
Baraca 157
Pe atunci, (era pe la sfar§itul lui Septembrie) se

comenta mult, in lumea politica, faptul cal manevrele re-
gale, sortite sä aibd loc in Moldova, fuseserd contramandate
*i. cd, in locul lor, se feiceau manevre simple (numai
§ha unde). Politicianii luau aere pricepute §i dis-
crete cand li se vorbia de aceste manevre ; iar Ion
Kalenderu, administratorul domeniilor coroanei, ldsand
sä se creazd cal Regele il pusese in curent cu machia-
verlacuri extraordinare, pasha o atitudine de o gra-
vitate sibilicd. Regele fAcea mare haz de toate aceste
mutre, deoarece adevdrul adevärat, departe de orce
machiaverlac, era o simplä chestiä de economid.
Francheta Regelui, insä, (consideratd de Nenea Iancu
ca culmea machiavelismului), dedea un aer §i mai sibilic
caracteristicei lui gravitati.
Intr'o seard, Regele ma duse ami arate, aldturi de
sala de biliard a Reginei (unde se jucau obi§nuitele
partide de baracd) camera in stil olandez, in ajun
terminatä, cu soba ei de faiantd" albasträ ; Cu po-
deala de parchet vechiu, bine lustruit ; cu pardoseala
tot de lespezi de faiantd albastrd ; cu fereastra et
guillotine" cu vre-o doud-trei tablouri datorite pene-
lului unor pictori olandezi ; cu mobile de stejar negru.
Pe scurt, o reconstitutid ideal de frumoasä §i de exacta
infaptuita de de d. architect Leeman. and ne inapo-
iardm in sala de biliard, cutia cu pastile era devai-
tatd. ; Regelui insä, §i mid, ni se oprise pastilele. noaste.
Se falcuse tarziu. Suveranii luandu'§i seara bund,
dispärurd pe u§a cea mare, larg deschisä, i care se
inchise dupá trecerea bor. Nu apucaserdm bine sa ter-
mindm adanca temenea de rigoare and, brusc, nenea
Iancu se repezi §i ma --apucd. de brat.
Ei bine ?... mormai adancul politician, cu un aer
de sibilica gravitate.
158 Din Torsul Zile lot% Vol. 1
II inchipuia, evident, eh Regele imi destainuise, in

camera olandeza, cine stia ce machiaverlacuri.
Luai o Mute& mestifofelnicei (acum, mai pronuntati
mefistofelicA dach puteti) i punandu'mi un deget pe
buze, mormaii ;
Sst.
Vazusem eu ca se tot cräpa usa cea mare ; dar de
unde sa bAnuiesc...
Sst 1 Lea si nenea lancu, punand un deget pe
buze.
Dincolo de usa, insä, izbucni un formidabil pufnit
de fa's. Usa se deschise, violent, si Regele apara ra-
zand cu hohote, foarte putin protocolar,
Nu cred sä ma fi iertat, vreodatà, nenea Iancu. Iar
Regele a platit scump hohotul de ras pentruca nenea
lancu a rupt, mai tarziu, faimosul testament prin care
Ii rasa toata averea Regelui Carol.
UN STUDIU CRITIC
Caragiale nu avea la stomac pe Mitica 011anescu
(Ascanio).
Asta poet ? Lash...ma ca mor! striga Iancu. Asta
nici nu slid ce e un vers i ce e o rima. Operile lui
sunt vorbarie goala. Multe volume, dar pline de inco-
rectitudini si de aberatii. El nu ne lua numai drept
gagaute dar, se vede treaba, drept hotentoti.
Bine, Iancule, asta nu e critica. E curat tragere
in teapa.
Uf, dragutule, lasa-ma sa räsuflu. Ca, de mult,
ma strange de gat ipochimenul asta.
Bine, atunci là i tu un studiu critic".
Ce faace ? SA critic eu un caro colega" dela Juni-
mea ? Asta nu se poate: ar ii un precedent deplorabil.
Ce ar deveni bisericutele, daca s'ar face una ca asta ?
Un Studiu critic 159
Caragiale inghitea la noduri pe tacutele. Dar child

se juca, la Teatrul National, Ray Blas, de Victor Hugo,
dupe traducerea lui Ascanio, lui Iancu ii sari tanddra.
Domnule, traducdtorul asta or e idiot, or crede
cal i§i poate bate joc, prin traducerea sa, de Victor
Hugo, de public, de lumea toata. Dar se 'n§eala : nu
poate prosti pe nimeni. Prea ar fi de la obraz. Or-
cine vede cat e clansul de neghiob. Trebuie sa fia do-
bitoc cineva ca sä nu vada una ca asta.
Iancule, exagerezi!
A§aa I..? Ma duc dupe text sa te plesnesc cu el
peste ochi, orbetule.
In adevar, Caragiale facii ce facii, pe la Teatrul Na-
tional, 0 puse mana pe textul traducerii lui Ascanio.
Poftim, orbetule! Casa. ochii 0 convinge-te cal
ce am spus nu e exagerat... Auzi 1 sa-mi zica miä ca.'
exagerez.
Caragiale imi aratä rime de soiul acesta : cad §i. cald
(Actul I, versurile 15 0 16) ; onoare §i ore (versurile
41 §i 42); urce §i duce versurile 45 §i 46) ; cellalt §i
incetat (Actul II, versurile 177 §i 178) ; trinas §i in-
tr'adins (versurile 233 §i 234) ; etc., etc,
Domnule, and traduci din frantuze§te, trebue sa.
§tii cel putin frantuze§te. Ca, de nu, fad contrasensuri
ca acestea :
C'est l'ooque oil la mode
Etait qu'on fit ferrer ses mules en or fin"
Iaca textul ; iaca acum traducerea :
Pe atuncia fie cine
Era'n obiceiu sei aibd tocu'n aur Weld
La pantofi".
Auzi traducere. Mules" (catarce) tradus prin pan-
tofi".
Domnule din ce limba e cuvantul consimtesc? Nu

stiu sä fia din limba româneasca, (Act. II, versul 302).
Mai vrei exemple ? .
Ho, Iancule nu mai vreau : 'mi-ajunge,
Atunci, Caragiale, plimbandu-se de colo pang colo
si fluturand deasupra capului manuscrisul, ca un dra-
pel, striga :
Da ! Am sa fac un studiu critic. Cat voi trait, va
fi numai pentru noi amândoi. Pe urma... Ce'mi pasä !
0 sa fie apelpisit. 0 4-0 placa si tia, orbetule.
(Cum vedeti, ma folosesc de voia data de Caragiale
prin cuvintele : Pe urnui,..)
Caragiale se napusti afard si, peste doua-trei zile,
veni de imi arunca pe masa cate-va foi, strigand :
he'd studiul critic. Sal citesti, sa te pliroforisesti.
Sa te gandesti cand zici ca exagerez.
Caragiale nu ma iertà ca il invinuisem de exage-
rare.
Am pierdut acel pretios manuscris §i sunt nevoit,
acum, sa fac din nou studiul critic" de care e vorba,
0 sa citez, din memoria, crampeie de fraze de ale lui
Caragiale. Poate, vreodata, sa se gaseasca pretiosul
manuscris. Atunci se va constata ca. dacá gresesc asu-
pra formei, rgman strict credincios fondului. Tata pe
scurf, studiul critic al lui Caragiale,
Fecundul Ascanio (Dim. 011anescu) a mai dat la
iveala o lucrare, traducerea sa in versuri a dramei
lui Victor Hugo, Ruy Bias. Volumul acesta intrece,
din toate puncte'e de vedere, precedentele lucrari li-
terare ale d-lui Ascanio (Dim. 011anescu).
Inaripatul Pegaze cam sare, in galopul sau dezor-
donat peste regulile prozodice. Alternarea disticurilor
masculine §i femenine nu prea e respectata de Mari-
I. L. Caragiale
Un Studiu critic 161
patul fugar. Dar, daca sari peste vazduhuri, pofi sari

0 peste ni0e disticuri.
Pe ici, pe colo, sensul cuvintelor o fi tras de par :
dar simfim, citind traducerea, o placere mai mare cand
ghicim ce a vrut sa zica traducatorul.
Imaginele, din versurile lui Victor Hugo, tapind ca
o ploaie de stele de sub copitele lui Pegaze, stropesc
traducatorul 0 ne iau vederele. Fence de d. Ascanio
(Dim. 011anescu) ca a putut trece prin aceasta urgia.
fail sä se arda,
Victor Hugo a intrebuinf at, scriind cele cinci acte
ale dramei sale, clasicul alexandrin" francez de 12
silabe, Traducatorul a urmat textul original, aproape
vers cu vers, inlocuind lima alexandrinul" cu versul
romanesc de 15 silabe. 0 mica socoteala se impune :
textul francez confine 2238 de versuri, deci, circa
279.750 de silabe, pe cand textul romanesc confine tot
atatea versuri, dar 347.899 silabe ; deci circa 67.140
silabe mai mult (adica circa 550 alexandrine"). Prin
urmare, textul romanesc are circa 550 de versuri mai
mult cleat cel francez; ceeace face un act mai mult
cleat drama lui Victor Hugo, adica §ase acte in kc
de cinci.
Ce a putut sal zica d. Ascanio (Dim. 011anescu) mai
mult de cat Vi tor Hugo ? Si nu in cateva linii, dar
intr'un act intreg.
and spun unii ca d. Ascanio (Dim, 011anescu) l'a
intrecut pe insuq fecundul Victor Hugo, oare nu au
dreptate ? L'a intrecut, pe Victor Hugo, cu cel pufin
actul VI din Ruy Blas.
Cam acesta era Studiul Critic" facut asupra lui Di-
mitrie 011anescu (Ascanio) de catre Caragiale.
PAL Asta e studiu critic, Iancule ? mormaii eu,
colfos.
11
Dragutule, raspunse Caragiale, asemenea elucu-

bratiuni (cu dosul manii bated in manuscrisul lui
Ascanio) trebuiesc luate in periplizon.
DELA ORHANIE LA MARA$E$TI

In 1913, armata romana trecuse Dunarea. Dupe pu-
tina dibuire, Mare le Cartier al Comandantului de ca-
petenia, Principe le Mostenitor Ferdinand (actualul Rege)
se fixa la Plevna, Comandantul de capetenia i suita
Sa locuiau intr'un tren (compus din 2 vagoane regale,
vre-o trei sleepingcar-uri, cloud vagoane de bagaje, etc :,
trenul era garat in gara Plevna). Suita se compunea
din reprezentantul Curtii Regale, d. Col. Paul Anghe-
lescu, azi general si sef al Casei Militare Regale ; din
aghiotantii comandantului de capetenia ; din serviciul
sau medical (pus sub ordinele d-lui dr. Romalo); din
ofiterul Sail de ordonantd, (fiul Sdu, Principele Carol,
astazi Principe Mostenitor) ; din guvernortrl acestuia
generalul I. Perticari ; din sefii serviciilor Marelui Car-
tier si din cati-va ofiteri suplinitori. Pe o linia moarta
vecina, era garat trenul in care locuia seful Marelui
Stat Major al Armatei, Generalul Averescu, cu suita si
birourile sale.
Eu, unul, cdpitan de rezerva insarcinat cu serviciul
de automobile si de camioane al Marelui Cartier, fu-
sesem gazduit in trenul comandantului de capetenia
aveam, tovaras de cabing, pe Principele Cdpitan Barbu
Stirbey,
Infigandu-se holera in armata, doctorul Slatineanu,
(actual rector al Universitatii Iasi) medic sef al Cor-
pului I, cu resedinta la Orhanie, neavand la dispozitia
decat harnicia neobosita a catorva medici, autorizat
Dela Orhanie la Marati 163
de generalul Cotescu, seful corpului, cerir olicial dela

Mare lc Clrtier, ajutoare medicale, medicarnente si ali-
mente speciale pentru vre-o opt sute de holerici in-
g',esui-ti la Orhanie, 1. tr'o cazarmg, unde serviciul
medical nu poseda cleat var nestins pentru comba-
terea ingrozitoarei molime. Fara a pier2e o clipg, co-
mandantul de cape tenig imi ordond sA plec cu toate
camioanele disponibile la Turnu-Magurele (circa 80
km.), sA le incarc acolo cu cele necesare i sA tran-
sport indica tura, in cel mai scurt limp, la Orhanie.
Cum vedeti, un mic total de circa 250 km., lard a mai
socoti inapoierea la Plevna. M capuisem cu indispen-
sabilul permis de circu'atig si de trecere prin orce
loc inchis circulatiei, permis semnat de astadata de
insus comandantul de ca.petenia. (ordonand autori-
tAtilor civile i militare sifmi facit toate inlesnirile).
Inteo org fusei gata i pornii cu automobilul meu si
cinci camioane.
A treia zi pe la 1 dupe amiazg, mg inapoiam la
Plevna, faira a fi lasat in drum nici un camion. Ordi-
nele fusesera executate intocmai. Petrecusem o noapte
la Turnu-Magurele i alta la Orhanie. GAsii toata lumea
la masg, pusa, ca de obiceiu, pe peronul garii ; locul
meu era neocupat. Im falcui raportul, asa. cum e scris
la carte. Comandantul de Capetenig aratandu-mi locul
gol, imi zise, zambind :
Domnule cApitan, bgnuiam CA va. yeti inapoia
cam pe la ora aceasta. Dupe masg vom vorI afaceri.
In timpul mesei, Comandantul de Capetenia se in-
forma de diferite amAnunte i, la cafea, ingang, dupe
o scurta ezitare ;
Am fAcut tot ce imi era prin putinta pentru
acesti holerici. Ce sal le mai fac
Intrebarea imi era adresatg mig. Rgspunsei, in mij-
locul tgcerii mormantale a mesenilor ;
164 Din Torsul Zgelor. *Voi. I
0 vizita, Alteta Regala.

Nadajduiam aceasta vorba I exclama A. S. R. Prin-
cipele Mostenitor. Luati dispozitii ca automobilul meu
sa fia gata: plec indata.
Comandantul de capetenia se urea in vagonul Sau,
urmat de Principe le Carol. Iar in mijlocul rumoarei
generale, fiacare ma ocari, din punctul au de vedere ;
seful statului major general imi zise :
Prea mult zel.
Prea e a nu fi in fimita justa; a fi dincoace sau din-
colo de limita. Adagiul e vechiu : Ne quid nimis, zicea
Latinul ; Nimic prea, zice Romanul ; Allzuviel ist un-
gesund, zice Germanul,
Generalul Perticari (cumnatul meu) ma apostrofa
astfel :
Esti nebun sä indemni pe A. S. R. sä mearga
tocmai acolo unde e toiul holerei I Nu avem decat un
singur principe mostenitor I
Eu, o tulii sä vad de automobilul Comandantului de
Cap etenia.
Ce s'o mai fi vorbit in lipsa mea, nu stiu ; dar cand
ma inapoiai, A. S. R. Principele Mostenitor, pregatit
de drum, aratandu-ma, zise pe frantuzeste Generalului
Perticari :
C est lui qui a raison.
Apoi, adresandu-se care toata lumea, adaoga :
Iau cu mine, la Orhanie, ofiterul meu de ordo-
nanta.
Astfel se duse la Orhanie, Comandantul de Cape-
tenia al Armatei, A. S. R. Principele Mostenitor al
României, insotit de insus fiul &au, actualul Principe
Mostenitor, sa viziteze holericii. Asemenea manifestari
trezesc adorare, fanatism.
Ciorovaindu-ma cu generalul Perticari fi adusei aminte:
In Africa, Bonaparte se duse sä viziteze ciumatii
Dela Orhanie la Mar4e§ti. Mignon 165
dela Jaffa. Armata franceza a rasplatit vizita dela

Jaffa prin victoria dela Austerlitz.
In 1806, la Notre-Dame din Paris, s'au celebrat ser-
barile franceze ale incoronarii ; ale noastre s'au cele-
brat in 1922, la Alba-Iulia.
Nu cumva Mara§estii sa fi fost Austerlitz-ul Romaniei?
MIGNON
(Acura M. S. Regina Maria a Yugo-Slaviei).
Militia, era o dragala§enia. Cresand mare, tot dra-

gala§enia a ramas. Pe atunci acum vre-o 18 sau 20
de ani), cici novela aceasta e de vre-o 14 ani)
ma duceam s'o vad, aproape in toate zilele, la pa-
latul Cotroceni. Micuta Mignon mi se ghiemotocea
in brate i gfingavea vorbe, intelese numai de ea, tra-
gandu-ma, cu mare chef, de mustati. Pe vremea aceea
purtam mustati. and 'mi le rasei, prin 1904 (pentru
a juca nu mai stiu ce rol), Mignon fu foarte nedu-
merita §i mahnita a nu mai aveam mustatile de cari
sä ma traga. Totu§, gasind o solutie, Mignon mi se
ghiemotoci din nou in brake si i§i facii cheful, tragan-
du-ma insä de sprancene. Mai tarziu, Hind numit Di-
rector General al Teatrelor, cu tot dorul care ma co-
plesia, mergeam mai rar s'o vad (atras atre ea prin
dor si atre teatru prin datoria). Aveam chiar de pe
atunci, prostia sa ascult de glasul datoril
Mai tarziu, prin 1906, Mignon era condusa, in toate
zilele, la $osea ; Hind foarte bine crescuta, saluta me-
reu in dreapta i in stanga, chiar daca nu se vedea
nici o flint& pe trotuare. Iesind din parcul Cotroceni-
lor, Mignon vedea, in toate zilele, la scoala de medi-
cina, statuia tatalui meu, si o saluta, foarte convinsa.
Guvernanta ei ii lamuri cä domnul acela nu era in
came §i oase ; ca era numai o statuiá de bronz, sta-

tuia tatalui amicului ei dela teatru.
Intr'o Duminica, in matineu", jucain, pentru popor
§i §co i, nu mai tiu ce pies fara nici o valoare, ca :
PantOna Blanauziel, Scrisoarea Pierclutd, Razoan si
Viclra, Hamlet, Avaral, etc, TeArul National jucet si
de astea. Regina Maria, pe atunci Principesa Mo§teni-
toare, venind sa vaza spectacolul, pi ofita. de trasura
lui Mignon, §i ma chiemd in salonawl din dosul lojei
reg le, pentruca a# poruncise Mignon". Copi ul, fa-
cându'mi o multime de dra.gal4enii, murna-sa, care
Ii lua ceaiul, wzata pe canapea, o intreba :
Pe cine iubeti mai mult, Mignon ? Pe Davila de

bronz sau pe Davila acesta ?
Mignon, dupà o lung a. gandire, raspunse :
Pe Davila -de bronz.
Bine inteles, ma aratai foarte afectat, ma facui cä
p ang, ma fàvälii pe jos ; iar draguta Mignon, arun
candu'mi brati§oarele dupe gât, ma consolà:
Si pe tine te iubeac, dar pe el il vad mai des.
Muma-sa, care !Ideà cu hohote, nu mai rase când
auzi aceasta reflectiä. &grind la Mignon, 0 lua in brate
§i o acoperi cu sarutari ; caci, in sufletul fetitei (su-
fletcare nu se depärtase Inca de natura) trecea.,
ca un freamat din senin, vepicul adevar
Departe de ochi, departe de inimd.
Din fericire, exista exceptii. Mignon e dovada,
BOGAT
Am urmat, 'mai in totdeauna, povetele Regelui Carol.
Când le-am urmat, am facut bine. and nu le-am ur-
mat, tot bine am facut. Dar neurmandu'i povata de a
ma imbogati, nu am facut bine. Se atribuie lui Ana-
tole France urmatoarea gluma (boutade) : Talentul de
Bogat 167
a se imbogati e supremul talent". Iata cum 'mi-a fost

data de Rege zisa povata :
Tatäl meu, bolnav de insuficienta aortica (boala care
'1-a si rapus), venise s petreaca vara din 1884 la Si-
naia, unde ocupa o chilie din manastirea veche. Re-
gele Carol venia in toate diminetele sal 'vada si pe-
trecea cu el (singuri impreuna) lungi ore intr'o con-
vorbire tainica. Eu steteam in afara, la usal, ca sa
impiedic sal turbure cineva.
Prin 1885, ma dusei .1a Sinaia pentru cateva zile.
Regele Carol ma chiema, la Castel Pe le§ §L plimban-
du-ne, prin paidure, imi zise, intre altele :
Resortul cel mai puternic in viata e bogatia. Ea
face ca omul sa Ha independent in orce imprejurare.
In political, omul nn poate fi independent fara bogatia.
'Fatal d-voastra a inteles aceasta : de aceea, fiind sarac,
nu a facut politica ; bine a facut. Insá a dispretuit bo-
gatia ; aci nu a f kut bine. El ar fi putut strange o
avere colosala ; totusi nu v'a lasat decat o mostenire
aproape nula. Stiu cà, mult putinul cat il aveti, Ira
Nine din zestrea mamei d-voastra. Era mica acea zestre.
Impartita intre patru mo§tenitori e firimitita de tot.
Asi vrea sa traiti in belsug, independent, bogat.
Nu am urmat acest sfat §i rdu am facut. Scuza mea,
insa, e ea', in imprejurarile prin cari am trecut, in
activitatea mea literard §i teatrala, nu aveam timp s.
fac altfel. Ar fi trebuit sä ma las de nevoile mele
sufletestiaceasta 'mi era peste putintä.
Mai tarziu, cand fusei numit Director General al
Teatrelor, Regele imi zise:
Acesta este locul d-voastra. Acurn va veti putea
realiza vederile.
li raspunsei
Da, Sire. Daca voiu avea un §ef, adica un mi-
nistru, cu aceleasi vederi c t mine. $i, inaintea mea,

timp destul.
Ministru am avut, timp, insa nu.
Iaras, mai tarziu (dupe ce intemeiasem compania
mea dramatica) Regele Carol, care, desi adversar
incercarilor mele, platea 18.000 de lei pe an o loja a
Curtii, foarte des ocupata de actuala Regina Maria
(pe atunci principesa Mostenitoare) imi zise :
Vad ca val merge bine. Publicul vä simpatizeaza
tentativa. Posedati tin automgbil. Dar puneti ceva la
o parte ?
Nu, Sire. Ca§tig cinstit ce cheltuesc, i cheltuiesc
tot ce c;: stig. Ba chiar, intreprinderea mea imi stir-
beste patrimoniul.
Regele Carol ranji i exclamä ;
.Mauvaise affaire",
In adevar, mult putinul cat imi ramäses ?. de la pa-
rinti, mi '1-a mancat compania mea dramatici. Dar
nu ma plang ; 'mi-am realizat vederile si am putut in-
druma teatrul pe calea lui fireisca. Nu am strans
bani, dar 'mi-am fa:cut prieteni. Acestia 'mi-au ramas
credinciosi, cu toate ea nu m'am icnbogatit.
JICHI
Din casatoria sa cu Alexandrina Cantacuzino, gene-
ralul Lahovary avusese un baiat, botezat Jacob, dupe
numele tatalui sau i caruia, prin alintare, i se zicea Jichi.
Ca 11 adorau párinii, era foarte firesc ; dar ii adorau
si cei cari abia ii zariserä ; pentru cal baiatul era inte-
ligent, dragastos si... ce mai vorbi multà 7.- adorabil.
Eu, vazandu'l mai mult de cat aitii, ii adoram, fireste,
mai mult. Atat de mult incat generalul imi zise odata :
Mi se pare ca iubesti pe Jichi mai mult cleat
mine; una ca asta mi s'ar fi parut cu neputint a.
Jichi 169
Jichi imi arata §i el o afectiune adanca. Cand nu

steteam la generalul Lahovary deck scurtele minute
de cari (generalul sau eu) dispuneam, Jichi umbla
de colo padä colo, parch' i-ar fi lipsit ceva. Ca sa po-
-toleasca acest neastampar, parintii lui Jichi, cari nu
l'ar fi incredintat nimanui, mi-1 incredintara, totu§i,
mia. Acuma, avand cuvant sal stau mai multa vreme
cu el, il ajutam la prepararea lectiilor ; caci Jichi,
in varsta abia de vre-o 13 ani, urrna, acasä, programul
clasei III-a licealà. (Faceam cu el fungi preumblari in
träsura). Jichi, din fundul str. Icoana, unde se
inaltau casele parinte§ti, ma intovara§ia departe, tocmai
pana la teatru, unde nu-1 lasam sa intre ca sä nu res-
pire praful §i aerul imbacsit al scenei (puturoasa, de§i
plina de curent). Pe scurt, ma rasfatam in aceasta pa-
tima care imi umplea inima §i'mi-o lini§tea,
Ar fi fost lini§titoare patima mea daca savantul Dr.
Leonte (tatal) nu'mi-ar fi atras atentia ca Jichi, afectat
de embolie" cu atat mai primejdioasa cu cat era mai
ascunsa, trebuia ferit de orce emotia violentä; o sp e-
rietura, un zgomot brusc, puteau sa'i fia fatale. Traiam,
deci, cu frica in san. Primejdiile zarite de experimen-
tatul pratician, ma dedeau rob pe viata acestui ingera
pe care il pa§tea Cumpita".
Pe atunci, Regina Elisabeta, voind sa dea la palatul
din Bucure§ti, o mare reprezentatia teatrata in care
eu jucam, in comedia lui Jaques Normand, L'AMIRAL,
rolul unei ordonante, soldat prost, mancau i nauc,
ma insarcina sa montez i sä amenajez in salonul cel
mare de bal, o scena qi o sala de spectacol. Fro-
blema nu era u§urica : trebuia sà construesc o scena
cii rampd, riveilti, sufite, culise, decoruri, cortind, fun-
dale, etc., fdra sa bat un singur cui. Totu§i, rezolvii
problema, alcatuind din cosaci gro§i de brad, doua
paralelograme fungi ca largimea salonului, largi ca
adâncimea scenei i departate prin distanta dela par-

chet la tavan. Aceste douà paralelograme erau puternic
legate intre ele la cele patru colturi, tot cu cosaci de
brad perpendiculari pe planul celor douà paralelograme
de pe parchet si din tavan. Masinistii i tâmplarii
specialisti ai Teatrului National au fost de mare folos
in construirea acestei scene, pentru care d. Simon, ta-
piterul palatului, confectionese o cortind de catifea
rosa cu garnituri de ciucuri de fir.
In ziva reprezentatii teatrale dela palat, pe la 2
p. m., asasem pe Jichi, in pat, bolnävior de o mica
bronsia. Alergai la palat. Sedeam, ca de obiceiu, in
mijlocul salonului de bal al palatului, pe un scalunas
mititel, loc de unch puteam indruma lucrdiorii si su-
pravegha schimbarea decorurilor (aceam repetita de
decoruri). De odata, ma pomenii langa scaunul meu,
cu Regina Elisabeta, care imi sopti inecatà de lacrAmi
Bietul Jielti a murit.
Poftim, de mai lucrealà, in asernenea sbuciumari, la
de ale teatrului.
Nu pang raposatii ; ii jincluesc, Dar pang nernân-
gaiatii rämasi pe paimânt.
In nkleidea cà, poafe, stirea sa nu fià exacta', ma"
dusei inteo fuga la generalul L^,hovary. Dar stirea era.
exacta'. Jichi murise. 0 usa, asata deschisEI, fusese
zgomotos trântia de curent Si provocase moartea co-
pilul care dormita. Chiagul de sange (embolia) astupase
vre-o artera sau \Ind a inimei.
Oroarea acestei drame crescuse nemarginit prin
faptul ca insas muma lui Jichi asase acea usi nein-
chisà. Se aruncai vina pe vre-un servitor neglijent.
Daca nenorocita mum6 ar fi bänuit c insäs &Ansa,
disa ucis copilul, si p3 dânsa ar fi cosit-o Cumplita".
L'asAnd parintti lui Jichi s!.dsiati de durere, ma ina-
Jichi. Straformat 171
poiai la palat, caci trebuia sa iau ultimele dispozitii.

Aveam i hal de a0. ceva. TotuA le luai ; toate gata,
m. grimai, i ma costumai pentru a'mi juca rolul de
ordonanta. nauca.
Fiti ingadu1tori pentru actorul a carui mascä nu
rade bine pe scena ; poate cä ii plange inima.
STRAFORMAT
E o spirioasa chestiä de morfologia gramaticala ro-
rnaneasca. Dar nu te sperii, cititorule, caci nu am de
gand sal fac teorii morfologice, ci, numai, sà povestesc
o anecdotd.
In 1884 imi faceam volunta:iatul in Reg. 2 Art. in-
cazarmat la Marmizon". Fus .sem inaintat sergent. De
oarece tineau la mine, soldatii faceau, vorba ceia, pe
dracul in patru, ca sa nu'rri iasa din voie. Intr'o zi,
ordo 1. sem sa se care, din grajduri, departe, pe maidan,
pe -parginea Dâmbovitei, baligarul gr,madit intr'un
colt. Inapoindu-ma in grajd, peste vre o jurnatate de
oral, gasii Inca miI. baligar, Facui o galagia de rasuna
toata. clá4irea. Un rirajdar lamuri cum steteau lucrurile
Pài, sa iertati, don sergent, am facutdra vre-o
trei straporturi,
Rätnasei incremenit. Toata mania maa fusese imprag-
tiata de simtul morfologic al tärdnoiului acela. Stra-
porturi ! Avea dreptate taranoiul: in morfologia ro-
rnaneasca, prefixul latinesc trans se face stra. De pilda,
translucere" : a straluci ; transvidere" : a strdverlea,
straveziu ; transpunere" : a strapunge ; transfnutare" :
a stra.muta ; transbatere" : a strabate ; etc., etc...
Deci, nu noi, guleratii" cari vorbim pe ridicatele"
avern dreptate cand mentinem in limba romaneasca
prefixul trans i zicem transport, transbordare ; ci
badaranul care ar zice : straport, strabordare, etc,, etc...
Noi (cei cu diplome) adoptam, fat% insä a le adapta

morfolologiii limbii romane0i, cuvinte (streine importate,
prin urmare) iar poporul, lipsit de diplome", le in-
vatel de la noi, dar le adapteaza morfologiii limbii
r omane0i.
Popoarele, orcare le-ar fi obargia, au morfologia
lor propria. In firea lor existä un instinct care nu le
lasal sä se iwle niciodata' : ele, adoptand un cuvant
nou, 11 adapteazal, intotdeauna i fara' nici o ezitare,
modului lor de a vorbi. Mintea lor reactioneaza' prin
mi§cari reflexe (dacai se poate zice) de cate ori
i se prezintá o vorbai noual i, imediat, o schimba la
fatal in conformitate cu morfologia Ion
Un exemplu. Prin 1906, mi se pare, descoperisem
un croitor roman, de origina transilvanean'a, (de la Sibiu)
foarte cunoscator in de ale 0ofelor 5i foarte con0iincios
in executarea costumelor. Ii chema Trifan. Ii trami-
sesem o multime de clienti (pana i pe Nababul).
II necajeam cat puteam (cad omul e rautacios).
Trifan rabda orce din partea mea. Intr'o zi, II chiemai
sä constate ca 'mi croise o jachetà pr ?a stramta ; sau
c'a jacheta, peste care ploase (afirmam eu) intrase
la aril Adeva'rul era ca' ma ingr4asem. Trifan Ii
controlä masurile 5i, incredinlandu-se ca jacheta le
pa'strase intocmai, rosti :
Nu haina, ci d-ta poate te-ai straformat,
Iac'a unul care, inzestrat cu simtul instinctic al mor-
fologiii limbii romfine0i, II pastrase neatins,
PUNCTUAL
Tata meu era stapanit de mania punctualitätii. Ino-
centai manie. Avand mult de lucru cu conducerea
serviciilor numeroase in capul carora fusese numit, el
isi impartia timpul 4à fel incat putea sa." le cerce-
Punctual 173
teze pe toate. Punctualitatea lui proverbiala ii permitei

asa ceva si mai dedea un rezultat imbucurator : cá
functionarii ajungeau sà fia tot asa de punctuafi ca el.
Vorba lui Dinu din Golesti : Pilda de la cei marl se
da, iar nu de la cei mici, ca scara, ce de sus in jos
se mdtura, iar nu de jos in sus".
Punctualitatea nu poate supara decal pe Tandala.
La Eforia spitalelor civile, infiintat5, in sfarsit, dupa
multä tevatura, se numeau, prin decret domnesc si
conform legii, trei efori: doi reprezentanti ai familiilor
donatoare (Ghica i Cantacuzino) i un doctor in me-
dicing, reprezentant al statului. Cei dintai trei efori
au fost: beizadea Dimitrie Ghica, Conul Grigore Canta-
cuzino (urmasi ai familiilor donatoare) i tata. Acesti
trei oameni au putut, prin sarguinta, priceperea si
munca lor, sa opreasca dezordinea in colosala avere
a Eforiei ; sä organizeze spitalele civile (Coltea, Filan-
tropia, Maternitatea, Colentina, Spitalul de Copii, Mar-
cuta, etc.) ; sà deà un scop filantropic mangstirilor de pe
mosiile ei (Pantefimon, Cernica, Pasarea, Brebu, Poiana,
Sinaia, etc.) ; inteun cuvant, sá intemeieze o institutil
de care, multä vreme Inca, se va fall Romania.
Eforii veneau la Eforia in toate diminetele pe la 9.
De oarece legea organica a Eforiii prevedea ca ho-
tararile trebuiau luate numai cu majoritatea de voturi,
conul Grigore, care se culca tarziu i prin urmare, se
scula greu dimineata, venià mai ales dupe amiaza. El
obtinuse dela colegii sal aceastä favoare, cu atat mai
lesne, cu cat semnatura lui intaria numai hotararile
celorlalti doi efori, mai totdeauna, de acord. Prezenta
unui sef, insa silea birourile sa lucreze si dupe amiaza.
Tot sunt bun la ceva ingana conul Grigore,
1
zambind cu bunatatea'i caracteristica.

Beizadea Mitica (asa ii ziceà toga lumea prin-
tului Dimitrie Ghica, fiu al fostului Kaimakan Alexandru
174 D in Torsul Zilelor. Vol. I
Ghica) iesise din Wane (si tatanele beizadelei scar-

taiau ca osiile neunse) pentruca nu apuca sa ving
la Eforia inainte de tata. Deoarece s'eise toate mij-
loacele dc convingere, Maria-Sa declara vizitiului sàu
cal il da. afara" daca, a doua zi, nu soseste la Eforia
inaintea celor'alti efori. De asRi data nu mai incapea
gluma: vizitiul Mariei Sale, Lea ce fácü, porni mai
de vreme de acasä (in casele beizadelei, pe soseaua
Kise'eff, a fost instalat mai tarziu, sanatoriul Elisabeta)
manä mai iute si ajunse la Eforia (a carei poarta dedea
pe plata unde se inalta acum statuia lui Ion Bratianu)
la 9 bird ceva. Beizadea sosis a mainte de tata. Maria-
Sa era i icantat. La 9 fix sosi i tata. Beizad a ii sari
inainte i ii striga :
Am ajuns inaintea d-tale.
Tata se uitä la ceasornicul din perete ( are incepuse
sa sune 9) si raspunse:
Maria-Ta, punctualitate 1 nu consta in a veni mai
inainte, ci la ora.
Asa e.
CITTA
Citta era un ar asar de pur sange arab, vanat ro-
tilat, pp cate Voda-Stirbey. 1 daruise tatalui meu.
Dupa cererea quvernului roman, se pu ese la co -
curs la Pa is, la Facultatea de Medi ina, postul de
organizator al servijului sanitar militar roman. Con-
curentul clasa primul de Comisia exarnin toare, devenia,
ipso-facto", atasat special al Resed:ntei Franceze la
Bucureti. Tata fu acest fericit concurtnt, i faeste,
locui la Resedinta franceza, str. Clemerrtei (actuala C.
A Rosetti), and insa lua in primire noua sa functia
0 Spitalul Militar i. stalat la Mihai-Voda, tanärul medic
pentru a fi mai aproape de bolnavii sai, inchiria o
Citta 175
casuta din str. Izvor, la poalele lui Mihai Voda. Cii-

sua, foarte igrasioasa, sport panà a'l face acut, artri-
tismul violent de care sufered tata, In tirnpul unui
acces de reumatism, care ankilozase cu desavarsire
bolnavul, infirmierii insärcinati sal mute pe o canapea
',Ana ce i se vor schimba cerceafurile dela asternut,
ii scapara din mani ; asa ca bietul tartar isi fractura
cotul drept (olecranul). Accesul de reumatism trecn,
dar bratul drept ramase intepenit in pozitia bratului
unui om care scria. Tanärul se schilodise pentru viata..
Cu batii infirmitatea sa (care dealminteri, nu se
observa deck daca cineva era initiat) tatal meu,
l9:1A placut si bine vazut de toata lumea, prinsese o
dragoste fierbinte pentru mama. Familia, sondata, ii
primi cu bratele deschise : conita Anica, nsa, declara ca
or cat de placut ar fi un ciung, tot ciung ramane"
§i cà &Ansa nu vrea sa ia un ciung.
De ciuda, tata dada ascultare insistentelor lui Mar-
sil (trancez i el) care se caskorise cu o Ghiculeasca,
foarte bogat si avea de maritat o fecioara tanara,
frumoasa Maria. Acesteia i se dedea zestre mare
mosii in judetele Arges si L'omita (unde tatal all in-
temeiase satul Marsileni) casa in Bucuresti (acolo
1
unde mai tarziu se instala Eforia Spitalelor Civile si

unde se va cladi ospelul comunal) i un enorm teren
langa Cotroceni, cu o cs spatioasa, ale .carei porti
se deschideau pe Str. Notagiu (actuala Carol Davila),
pe locul unde e acum Materna. Mobilata frumos,
aceasta casa fu resedinta de vara a tinei ilor soli.
Peste vre-o zece luni de fericire fara umbra, tanara
Maria nasca o fetita, dar muri in facere. Trecura numai
cateva zile i copilul inceta si el din viala. Tata prea
era mahnit ca sal locuiasch in casele Mariei, mosteni-
te de el, cu intreaga av?re, conform legii, dela fiica-sa,
(raposata si ea in aceleasi case), si le parisi,
Voind sä inapoieze Sultanei Marsil, muma Mariei,

toatal zestrea, el isi relug apartamentul de la Rese-
dinta Franceza.". Sultana Marsil, insai, care avea o deo-
sebitä simpatiá pentru ginerile sa.u, nu se invoi sä prii-
meascä inapoi zestrea fiicd-si. Dupd multe discutii,
tatal meu consimti sä pAstreze mosia Albesti (Arges)
si terenul cu casele de langal Cotroceni, cu conditia ca
Su'tana Marsil sä ia inapoi casele din oras 8 moeiile
din Ialomita. Asa se si fäcii. Dar simpatia Sultanei
Marsil crescii si mai mult cu acest prilej.
Mi-o aduc amir...z.e. Ea ne rasfalta, foarte mult, pe
mama si pe mine si ne zicel :
Lasati-má inchipui Ca sunteti ai mei.
Tanairul medic era foarte bine vazut la aga (prefec-
tul politii). lancu Manu, a cdrui sotiä, Anica Manu,
prima cu chief si cu láufari, protipendada Bucurestilor.
Casele Manu se ridicau acolo unde e acum Funda-
tiunea Carol I. Cum vedeti Resedinta Franceza." era la
doi pasi. Dincolo de podul Mogosoaiei ( cum Cale
Victoriii) peste drum de casele lui Iancu Ma iu, se
ináltau casele Golestilor (asta'zi palatul regal). Aceastä
topografia permitea. fetei Anicutei Manu (sora lui
Gheorghe, lui Costicai i lui Miticà. Manu), coana
Elena Florescu (mai tarziu coana Elena Cornescu) sitl
yea., in thate zilele, prietena de suflet, pe Anica Ra-
covit5-Golescu, aceea care nu vrusese sà ia pe fatal
meu pentrucá era dung. D ,r se vede treab a cä oachesa
conita Anica fusese cam inciudata: de casgtoria bala-
Mitzi ciung cäci refuzase, intre timp, mana celor mai
chipesi si mai bogati tineri cari o ceruserä.
Casele Golestilor furl' cumparate de stat, in 1857
pentru a fi palatul noului domn, Alexandru Ion I
(Cuza-Voda."),
Cand venia la Bucuresti, conita Anica nu mai tra-
Citta 177
gea, deci, in casele parintesti, dar, casele coanei Ani-

cuta Manu fiind peste drum, trageh la dânsa.
Peste un an, in iarna 1860-61, tinerii inciudati se
intalnira din nou ; aceasta se intamplà la coana Ani-
cuta Manu, unde se dedea mare bal dupe moda cea
noua. Saloanele erau ticsite de lume aleasà; giuvaie-
ricalele frumoaselor conite sträluceau, Numai conita
Anica nu purta nici una
Nu doresti nici o giuvaerica, conitä ? intrebä
tatal meu.
Ba da, raspunse conita Anica : vreau un trandafir.
Unde sa gasesti trandafiri in toiul iernii, la Bucu-
resti? Numai gradinarul de la Mogosoaia (un francez)
crestea trandafiri de toatal frumusetea, in enorme sere
calde" ; dar viscolul, care batea de doua zile, era
cauza pentru care nimeni nu fusese sa ia trandafiri de
la Mogosoaia. Unde pui ca. Mogosoaia nu era colea.
Asa cal, la balul coanei Anicuta Manu, stralucea
multime de diam-nte, dar nici un trandafir. Dorind
mama un trandafir, tata nu statil de loc pe ganduri
se duse (intr'o fuga, acasa) la doi pasi, (puse
seaua pe Citta si porni la Mogosoaia ; nimic nu'l
oprI1 nici viscolul, nici neagca noapte, nici urletul lu-
pilor, cari patrundeau, pe atunci, pana la casele Belu
(unde e acum Ministerul de Justitia).
Vre-o trei ore mai tarziu, pe la 2 dupe miezul noptii,
balaiul Omar infra din nou in bal. Se danta.", pe
nemiluitele. Conita Anica, insa, desi neintrecuta danta-
toare", nu se miscase de pe scaun. Poate ca Ii lipsea
cine s'o vada. Balaiul tanar tinea in maria dreapta
(cea de la bratul schilodit) un cornet" de hartie fina.
El merse drept la conita Anica, ii intinse cornetul, in
care se involtà un trandafir rosu de toata frumusetea,
mormai :
12
178 Din Torsul Zilelor
Conita, tot a fost buna mana ciunga ca sa'ti-

aduca de la Mogosoaia.
Mama ii puse trandafirul rosu in paru'i negru si
rdspunse :
Mana mea nu e ciunga ; iat-o.
$i tata replied :
0 iau,
Inciudatii se impäcasera.
Iaca pentru ce mama 'i-a zis tatii, toata viata, Citta.
0 MINUNE
Era prin 1868. Pe atunci, nu se construise Inca in
Romania cale feratä, asa ca se calatorià cu diligenta
si cu cai de posta. Insa, in pro tipendada, fidcare avea
postalionul sau propriu, si nu lila cai de postai decat
pentru distal* mai mari
Un surugiu bun, cu glas patrunzdtor i prelung in
chiuitul clasic, se pretuia mult pe atunci ; boierii
gateau, pe ai lor, cu abale sau postavuri colorate si
iesute frumos. Surugiii purtau, la palaria, panglici de
matase i margele. Industria biciului era in floarea ei :
curelarii plateau scump un lucrdtor care stia sä im-

pleteasca bine un biciu de surugiu i sd'i dea bataie"
buna, Sfarcul se faceà din mdtase rosid ceruita, iar
surugiii ii inädeau un dare special, impletit in douk
din p-r smuls din coada sau din coama cailor. Un
surugiu, mester, trosnia cu biciul asa de tare in cat
ai fi zis ca e un foc de pistol. Mai se gäsesc posta-
tioane si azi pe ici pe colo ; dar cele din urmà po--
talioane i cei din urma surugii in serviciu permanent
au fost ai Regelui Carol I. Ionita., surugiul favorit al
Regelui, a fost. pe cat stiu, cel din urma surugiu care
'nand de-a calare,
Hi, ma!
0 minune 179
Tata, nevoit, prin functia sa de inspector general

al serviciului sanitar militar, sA colinde toatA tara, isi
construise o träsurai inalta, usoarA, cu goalie la drum,
cAreia grajdarii ii ziceau fa-tonul de drum", si aveh
un postalion de cinci iepe roaibe de jumatate sange
arab si unguresc, prásite -4e fratele mamei, nenea Cos-
tache Racovit5., la GostavAt (Teleorman), vechia mosiä
strAmoseasca a Golestilor. Cu acest postalion tata
mergea, de la Bucureei la Gol sti (107 km), noaptea,
cam in 10 ore. Cand era, insl, vorba de a merge-mai
departe (de pildA la Focsani, la Craiova. la Iasi sau
la Turnul-Severin) se intrebuintau caiii de post',
Un gonaciu", calare, faz:ea drunul, cu o zi douA
inainte, si lila dispozitii din posta in posta ca sa se
gateascal schimburile ; asa ca se qtid, prin partea locu-
lui cu o zi douA inai,,te, ca e sA tread: pe acolo cu-
ta-e sau cutare,
Voind sA inspectem spitalul si serviciul sanitar de
la Turnul-Severin, tata tramibe cuvenitul gonaciu cu
douà zile inainte, isi prep,sa faetonul", cosul cu me-
rinde. cutia de farmacia portativa (continand sulfat de
ciininA, picAturi antiholel ice, bismut, precum si medi-
c mente'e, pansamentele de prima necesitate, etc.) si,
luand cu sine elevul sai . preferat pe subchirurgul Fo-
metesc.t, porni la drum. Dincolo de Slatina, peste Olt,
la nu mai stiu care posta, i intampinA, ca la thate
postele, fel de fel de bolnavi veniti de departe ca sa
fia curarisiti de Doftorul al Mare" (cum ii zicea
tatii tara intreaga).
Curarisirea aceastrt, gratuitA, dadea, foarte des, re-
zultate imbucuratoare, pentruca", probabil, bolnavii nu
ajunseserl in star grava. Vizita medic la se facea.re
pede (cat tre uia. pentru schimbatul cailor) : tata or-
mula ordonantele", iar Fometescu distribuia medica-
mentele, facea pansamentele si... gata, Hi ! ma...
La po0a de care e vorba, tata, foarte mahnit, afla

de la Fometescu cà medicamentele se terminasera ;
tocmai, intr'o caruta, fusese adus, de cine §tia unde,
un biet om istovit de o disenteria recalcitranta. I se
daduse bolnavului fel de fel de leacuri babe0i dar
bune: oua rascoapte presarate cu ardeiu ro§u, rachiu
fiert cu piper, ceai de pelin ; toate Insá fusesera fat%
de folos, i tocmai acit picaturile antiholerice i bis-
mutul lipseau. Bietul bolnav, vádit, era pierdut. Ni-
mic nu mai putea sa scape omul.
Tata näscocise farmaciile ambulante cari, dirijate de
un medic militar, mergeau din sat in sat 0 dedeau
bolnavilor, gratuit, primele ajutoare. Aducandu'0 amin-
te ca in vecinatate, cam la vre-o 10 km., trebuià sa
fia, chiar in acea zi, o farmacia ambulantä, tata, ne-
avand medicamente, prescrise o reteta pe o foaie
mare de hartie, cu scrisul sau enorm, mai multe doze
de picaturi antiholerice i de bismut, etc. Mud bol-
navului foaia mare de hartia cu reteta ii zise, in limba
sa stricata (pe atunci, tata nu §tia Inca bine romanete;
toata viata sa a pronuntat eau, dar a scris romane0e
admirabil, mai tarziu).
So lo malinci tot (sa le mananci).
Intorcandu-se la Fometescu, Ii zise, pe frantuze0e
E pierdut! Dar, cel putin sa creada, pana la
ultimul moment, ea' va scapà.
Peste vre-o saptamana-doug (inspectia terminata
in judeful Mehedinti) tata se inapoia dela Turnul-Se-
verin la Bucure0i. La fiacare po0ä era iara§ intam-
pinat de bolnavi. Printre ei, insa, acum, se aflau
unii oameni curarisiti atunci &and Doftorul al Mare"
calätoria spre Turnul-Severin. Ei ii ie§eau inainte cu
plocoane (dupe cum era obiceiul) can cu oua proas-
pete, cari, cu pui de gaina, etc.
La po0a de care e vorba, tata se pomeni cu un om
0 minune. Repaosul Duminical 181
slab, lihnit, care ii aducea, din sardcia sa, doul oua

proaspete. Era disentericul pe care tata II crezuse pier-
dut si care se vindecase.
Se infaptuire o minune, Ce cauzase minunea ? Tata
intrebfi :
Ce ai facut, mo ?
Am mancat toata hartia, domnule doftor mare".
Inteadevar asa ficuse bolnavul. i iaca de uncle
minunea : celuloza din hartia fusese un puternic con-
stipant, iar hartia insas formase. dop.
Intorcandu-se catre Fometescu, tata, cu lacrimile in
ochi, striga, pe frantuzeste :
Fometesco, ii n'y a que la foi qui sauve,
REPAOSUL DUMINICAL
Repaosul Duminical obligatoriu e un atentat contra
libertatii. Totusi, repaosul Duminical obligatoriu e una
din revendicariln pe care le sbiara, pretutindeni, in
numele libertäii, palavragii (Moftologii, cum zice Ca-
ragiale) propunatori de panacee universale" pentru
fericirea om
Sa observam ca toti moftologii sunt azi milionari.
Nu cumva sa se fi preocupat dansii mai mult de im-
bunatatirea soartei lor proprii deck de a omeniri ?
Libertatea e un drept sacru. Nu trebuie nimeni, sub
nici un cuvant, sa se atinga de el.
Repaosul Duminical facultativ, da ; obligatoriu, nu.
Starea de libertate e starea cea mai ravnitä de
omenire ; dar, libertatea nu trebuie sa fie rezultatul
trandaviii... chiar obligatorii.
Ar fi cu cale sa fiu consecventi d-nii palavra-
gii : sau repaos Duminical obligatoriu pentru toed_
lumea (prin urmare i pentru bucatari, brutari, preati,
medici, etc.) sau pentru nimeni.
Sub presiunea moftologilor (si din cauza galagiii pe

care o faceau) s'a legiferat repaosul Duminical. Din
fericire, legea nu se aplica cu strict*,
Repaosul Duminical obligatoriu, aplicat cu strict*,
ar fi o pacoste pentru unele bresle, printre cari
breasla actoriceasca ; in adevar, aceste bresle muncesc
mai mult (si prii urmare castiga mai mult) Du-
minica si zilcle de sarbatoare.
Cat ar pierde actorii nejucand Duminica si sarbáto-
rile, in matineu si seara ? Faptul ca Wile sunt pline
la aceste reprezentatii, arata ca publicul (compatimind
actorii pentrucl muncesc in zi de sarba.toare) vine to-
it's la teatru si se foloseste de calcarea legii repao-
sului Duminica . Oare, pe eine sa invinuim de aceasta
calcare ? Breasla actoriceasca sau publicul ? Bine ca
nirneni nu aplica legea cu strict*. Dach s'ar aplica
legea cu strict*, cine ar fi mai pedepsit ? Publicui,
care alearga dupe petreceri, sau autoriatile, cari ar
voi sá impiedice petrecerile?
Daca s'ar aplica legea cu stricteta, am aveh circa 90
de zile de repaos Duminical (52 Durninici, vre-o 28
sarbatori bisericesti si vre-o 10 sarbatori nationale).
In Romania, deci, din 365 de zile pe an, au s'ar lucra
decat circa 275 de zile a cafe 8 ore.
Oare, cat s'ar pierde pe an cand 8 milioane de ro-
mani (sa parbim numai de barbati) nu lucreaza 90 de
zile ?
Ia sa incercam o socoteala ; cel mai ieftin lucrator
cu p lmele castiga', astazi, 50 de lei pe zi. Ti se face
pärul rnaciuca daca socotesti cu cat se scade bugetul
anual al liter- torilor cu palmele.
Dar bugetul celorlalti 'ronaani ?
Dar bugetul taxa romanesti ?
Ce sume colosale !
Repaosul Duminical 183
Oare nu au dreptate economistii and tipä contra

repausuluf durninical obligatoriu ?
Daa ne legam de lege, and e vorba de o biaa
Duminia (N. B. 52 pe an), ce sä zicem de ziva Ca-
ciunului care e numai una ? Zicem,.. bine a nu se
aplia legea cu stricteca.
and eram director general al Teatrelor, introduse-
sem, in Teatrul nostru Natio -al si in lumea noastrá
Ortodoxa, un obiceiu strain ; Pomul de Crciciun.
Ce frumos vorbeste Góthe, in Werther, mi se pare,
de bucuria copiilor imprejurul unui feeric Christbaum!
Directia cumparà un brad mare, ateva duzini de
laimpi electrice colorate, un cos de mere, un cos de
nuei, un cos de tura duke, migdale, stafide, acadele,
etc., douà articele de foi de aur si de argint (fals) ;-
fel de fel de ornamente si de fleacuri (ca beteala
de aur si de argint (fals) , vata presilratä cu borax
(acea sta avfind pretentia sal simuleze zäpada), si ca-
dow i, cadouri, cadouri, ieftine, bine inteles, (un
Mikado, zicea. Caragiale) pentru toed lumea, dela de-
canul societarilor la cel din urmä posidic al celui din
urmä figurant. Cu o zi cnainte, un roiu de lane fru-
moase si indemânatice (actritele Teatrului National)
impodobiau bradul si aggau cadourile de cracile lui
verzi.
0 Tannenbaum, o Tannenbaum,
Wie schön sind deine bleitter.
Masinistii intepeneau bine bradul intr'un hard:1u
mare, plin cu pámânt, si, in seara de Crdciun, dupe
reprezentatig, pomul se aducea pe scenä ; i se puneà
contactul electric si, deodatä, toti copiii strigau :
A.a.a.a.a I
E inutil si spun ca, in seara aceea, toti actorii

toate actritele, cu sau färà rol in piesa care se jucase,
venisera la Teatru i c toata lumea se imbulzea sa
faca, cel putin, act de prezenta.
Sfarsitul ceremoniei se ghiceste un jaf ingrozitor.
Se vor mai fi facand i astazi asemenea atentate la
nationalismul i religia noastra?
Nu stiu daca se vor mai fi facand pe la Teatrul Na-
tional, dar la Curtea Regala se fac fara nici o remus-
care. Ba chiar Regele si Regina, dupe stingerea Christ-
baum-ului, deschid balul ; and erau Principi Mosteni-
tori dantau" cu acei ce erau servitorii Lor in tot
cursul anului.
Acestea, mormaie un domn artagos, sunt mora-
vuri englezesti cari, se zice, se irniteaza 0 la Berlin.
0 Ii, dar asá se face la Curtea noastra.
V. rog sa nu va mirati de atentatul meu dela Tea-
trul National ; nu faceam altceva decal sa'mi imitez
parintii cari, cu vre-o 40 de ani mai inainte, facusera
tot asa la Azilul Elena Doamna, sub ochii induiosati ai
Doamnei Elena Cuza.
Trecusera acele vremuri.
In locul Domnitorului roman, Alexandru Ion I (Cuza)
se urcase in scaun un domn strain, Carol I (de Ho-
henzolern).
Parintii mei cari, la programul sarbatoririi Craciu-
nului (cu Steaua Frumoasei i Lurninoasei) addogasera,
la Azilul Elena Doamna, Christbaum-ul strain, mentinura
(si sub domnia sträina) programul neschimbat. Ba
chiar, intr'o iarna, ne-au costumat si grimat, pe miae
A alti doi copii prieteni de ai mei, Gheorghe Florescu
A Nicu Filipescu, (eram de vre-o 11 ani) in cei Trei
Repaosul Duminical 185
Crai dela &Writ, cu barbe mari de land' tigaie ; un

var al meu, rnai voinic decht noi, purtà Steuua Fru-
moasd i Luminoasd, cu lumandrica ei infipth la spate.
Cam lunga mi s'a pärut aleea Sälciilor (circa 400
metri); cam präpästios pieptul dealului care duce&
la azil; cam adâncd zäpada ; dar... eream Trei Crai
de la Rdsdrit.
Facuräm, la azil, o intrare triumfalä, cântând :
Trei Crai de la Rdsdrit
Cu steaua-au cdlatorit ;
Steaua Ii s'a ardtat:
Dupe ea au alergat
.57-au niers, dupd cum citim,
Plind la lerusalim.
$i-acolo, cum au ajuns
Steaua'n non Ii s'a ascuns.
.51-au stat i s'au preumblat
Prin oras de-au Intrebat :
Unde s'a miscut, zicdnd,
Un craiu mare de curdnd?
lard trod linpdrat,
Auzind s'anspdimdntat,
Ziceind : mergeti de catati
.51 veniti md'nstiintati
Sã merg sd nchin si eu
Ca unnia Dumnezeu" :
Dar nici unul din noi nevoind sá primeascal rolul
lui Irol ImpArat, täietorul de prunci, ni aveam Irod
Imparat in trupa noastrà ; asa Ca reprezentatia cu
Steaua Frumoasa i luminoasa ad se oprid.
Ceeace fac actorii, astazi, aceam si noi, atunci : nu
vream sä tim de repaosul duminical.
Elisabeta Doamna, miscatà panal la lacrimi de ce
Neclea, ne strangea in brate i ne säruta peste barbele

mari de lanai
Iar Steaua celor Trei Crai de la Rdscirit (copii mici
dar regi mari) stralucia frumoasci 8i luminoasei.
LOGODNA
In 1861 tata ziceà la papuci papucele. Mai tarziu
vorbia romane0e mai corect, dar pe atunci
Tata fagaduise murna-mi, cu care se logodise, cá in
dimineata zilei de Buna-Vestire va sosi in Go1e0i
pentru celebrarea oficiala a logodnei. Chiemat, de da-
toria sa, de inspector al serviciului sanitar militar, sä
dea o raga prin Moldova, tata porni la drum la sfar-
§itul lui Martie: socotia sä se poata inapoia la
Gole§ti pentru ziva de Buna-Vestire, adica pentru 8
Aprilie st. v, (aniversarea lui). Dar, vorba ceea : soco-
teala de acasa nu se portive§te. In adevar, luna lui
Martie st. v. din acel an fiind cIdà, zapezile se to-
pisera (0 la §es §i la munte) i garlele se revarsa-
sera pretutindeni.
Faetonul" tatii, inalt pe roji i bine cumpanit, tre-
cuse fära primejdia toate garlele revarsate §i ajunsese
pe marginea Buzaului. Aci, insa, nu mai era trecerea
posibila : podul §oselei fuses? luat de apà, i Buzaul,
ie§it din matca, se revarsa peste maluri. Dinspre oras,
autoritatile i episcopul priveau, neputincio0, infio-
ratoarea inundatia. 0 multime de chervane, de care,
de cart* 0 de trasuri, oprite de talazurile spumoase,
apteptau pe amandoua malurile Buzaului sä se scurga
inundatia ca sä caute un vad.
Aceasta insemna o rabdare de vre-o saptamana.
Tatal meu nu avea nici o zi de pierdut : el fagaduise
logodnicei sale sa fia la Gole§ti in dimineata zilei de
Buna-Vestire. Ce era de fa:cut ? Apa Buzaului trebuia.
Logodna 1S7
trecutd, musai. Tata oferi zece galbeni cu zimti bin-

traului sau innontorului care va duce pe malal
celálalt un capataiu de sfoard de care EA." se poata
legt o funiã i de funia un otgon puternic, pentru a
se stabili un du-te-vino". Dar nici un luntras, nici un
inotator, nu se in..umet si deft piept cu talazurile.
Vazand cum stau lucrurile, tatal meu, bun inotator,
isi legal sfoara de mijloc si se avanta in valuri.. Dupe
marl sfortari, urmarit de privirile inspaimantate i de
strilatele de imbarbatare ale rnuttimii insirate pe a-
maridoua marginile, bälaiul medic francez izbuti sä a-
junga pe malul drept al raului si... episcopul Ii inveli
in suba sa de blana.
-Erá mucahta infatisarea acestui tanar (cu favoriti
si cu rnustatile rase) infasurat intr'o rassa de episcop.
Sforicica trase funia care, la randul sau, trase otgo-
nul i, ruultumita acestuia bine legat de stalpi adanc
infipti in pamant, se stabili curand un du-te-vino".
Chiar a doua ti un pod plutitor, agatat de otgon
printr'un scripet mare cat o math.' de roaba, puta
trece si vite i marfuri, fara a vorbi de chervanele,.
carele, carutele i trasurile parasite pe malul stang.
Printre acestea era i faetonul" tatii ramas in pas-
trarea lui Costache, tiganusul rob claruit tatalui meu
de Vodd Barbu Stirbey (inainte de desrobirea tiga-
nilor) si care ajunsese omul de incredere al tatii.
A doua zi dar, podul plutitor fiind pus in serviciu,
faeton u', cu Costache cu tot, fu prima trasura trecuta
de pe malul slang pe malul drept al raului Buzau,
revarsat. Costache, (pe cand se inhamau caii de la
posta la faeton) alerga la episcopia, unde fusese (az-
duit tatal meu i, intinzand stapanului ceva invelit in
hartia, striga ;
Domnule Colonel, papucele.
Toate pe lume le-ar fi ratacit Costache, dar papu-

cele nu.
Cum facii, cum drese, fatal meu, uscat, incalzit
cu papucele gasite, sosi la Bucuresti, isi scrise cuve-
nitul raport de inspectia i porni seara spre Go testi
(107 km.) unde fagaduise sa nu lipseasca a doua zi,
ziva de Buna-Vestire. El lua cu sine pe D. DESSAIN,
pictor francez, care trecea de la Constantinopol spre
Paris.
Pe la 7 dimineata, in ziva de Buna-Vestire, un e-
veniment zgomotos se petreca la Golesti nenea Nico-
lae Golescu, fostul mare logofat a treburilor de Ina-
untru, viitorul Vornic, si mai tarziu, locotenent dom-
nesc, batea in usa dormitorului mamei strigand
Scoala-te, Anico, ca azi e Buna-Vestire i tre-
buie sä soseasca frantuzul,
Lasa, nene Lala, ca nu poate veni, raspunse
mama din fundul asternutului. E prin Moldova. Nu
tii ca s'au revarsat toate apele ?
Ba stiu I raspunse nenea Nicolae. Dar frantuzul
a spus ca o sà ving azi dimineata i frantuzul se tine
de vorba. Cum va trece apele, e treaba lui ; dar le va
trece,
Nenea Nicolae, vointa puternica i suflet exceptional,
isi ghicea iute semenii.
Ca un raspuns vorbelor lui Nenea Nicolae, deodata
se auzi, pe aleea Salciilor, talangi de cai de postal si
glas de surugiu chiuind :
Uä a a 6.
Ma prind ca e frantuzul I exclama nenea Nicolae.
Ne-am facut de ras.
Era, inteadevar, frantuzul, cu pictorul Dassain i cu
Costache pe capra. Motaia el, bietul Costache dar nu
slabei din brate papucele.
Logodna. Regele Carol §i Dictionarul Dame 189
Mama sari din asternut, se imbraca taraneste (asa

se purtau pe atunci fetele boieresti) 0 avii Inca vremea
sa iasa inaintea logodnicu'ui sau.
Pictorul Dessain, desi obosit de drum, se trezi dea-
binelea la frumoasa vedenia si, apucandu-si creioanele
si estompele, fixa pe hartia, in delicate pasteluri, por-
tretele celor doi logoditi.
Posed si astazi aceste pasteluri. Culorile sunt aproape
nealterate dupe sease zeci 0 unu de ani. 0 mai fi
traind Dessain ?
Logodna oficiala fu celebrata in ziva de Buna-Ves-
tire 1861 (dupe cum fusese hotarit). Casatoria se facii
in luna urmatoare (Maiu 1861) ; iar, in Februarie 1862,
aparui si eu pe lume..
REGELE CAROL SI DICTIONARUL DAME

Regele Carol adunase, in bogata sa biblioteca, o
multime de carti vechi, de editii de lux si de volume
-rare. El stia foarte bine romaneste (desi nu se putea
dezbara de accentul sau german); citea foarte mult
scrierile autorilor romani (chiar tiparite cu" litere
chirilice) si poseda o splendida ev,..nghelia a lui Do-
softeiu, legata frumos, cu balamale si paftale de argint,
Mi-am permis, odata, sa-1 intreb de unde stia asa bine
romaneste ? Regele Carol, scotand din raft minunata
evanghelia, 0 intinzandu-mi-o, imi raspunse :
De aci.
Räsfoiram amandoi splendidul volum si observai ca
multe fraze si cuvinte neaose erau subliniate cu un-
ghia sau cu creion albastru.
Da, ingana Regele. Multe intorsaturi frumoase am
gasit aci, dar mi-ar trebui un glosar ; caci nu stiu tot-
deauna sensul cuvintelor romanesti.
Peste cate-va zile, ii adusei, legate, si insemnate cu
coroana si initiala ReLf,e ui, dictionarul franco-ron an si

cele doua volume ale dictonarului romano francez at
lui Dame si ii zisei :
lath' glosarul Lautat. Nu e complect, dar cu tim-
pul, afland cuvintele cari lipsesc d n el, le voiu adaoga,
la locul lor ; astfel, voiu imbog ti dictionarul, 6.'6 a'l
complecta e cu neputinta,
Foarte bine, zise Regele Carol, multumindu'mi.
Vom colabora: eu voiu trece in exemplarul meu (al dic-
tionarului Dame) cuvintele aflate de mine qi de d-voas-
tra ; iar d-voastra. yeti trece in exemplarul d-voastra
cuvinte'e aflate de d-voastra si de mine.
Asa si facuram. Posed un exemplar in care am tre-
cut cuvintele lipsa aflate de Rege'e Carol si de mine.
De pilda : buture (in sensul gigot"); a deretica (in
sensul de a aranja); duba (in sensul de luntre) ; pre-
Val; a face cu pricea ; prigor, ramerd, etc. Ce se va
fi facut exemplarul Regelui Carol ?
Inteo zi, dupe colaborarea noastra, Regele Carol
imi zise :
Am gresit, comandand d-lui Hasdeu Magnum
Ethirnologicum. D-sa era singurul om caruia CI puteam
cere : ce a facut pana acum e admirabil. Dar varsta
d-sale inaintata nu'i va permite A.' termine o asa de
gigantica lucrare. Ar fi putut, Insä, in cate-va luni,
ami compuna un minunat glosar.
Nici nu incape vorba.
ABATELE DUCIS
Printesa Eliz - -Filipescu era fiica lui Voda Gheor-
ghe Bibescu, Ea fusese luata in casatoria de Iancu Fi-
lipescu, zis Vulpache. Relatiunile foarte afectuoase ale
tatalui meu cu Bibestii (si relatiunile, de acelas soiu,
ale mamei cu Filipestii, indicau pe Eliza Filipescu, sa.
Abate le Ducis 191
fia nw copilului celui d'intaiu nascut din casatoria latii

cu mama, adica eu.
Printesa Eliza, foarte inteligenta i foarte culta, avea,
totti, toate crezurile lumii sale 0, pentru o imparatia,
nu s'ar fi departat cu o schioapa de ideiile batrânilor.
Fiini licean la Paris, dupe martea muma-mi, ma
dusei sa-i fac o vizita. Sedea pe malul drept al Sei-
nei, Rue Drouot", unde adunA, in juru'i, toti românii
parta0 ai ideilor de alta data. Eu eram un mucos
de vre-o 14 ani 0, bine inteles, nu impärt4am pare-
rile batranilor, Printesa Eliza ierta finului sau ase-
menea cusururi, Framântata, insä, de dorinta de a le
indrepta i, cunoseandu'mi gustul pentru literatura., imi
darui, când o vizitai, douà mici volume pretioase, ti-
parite in elzevir pe hârtiä de Holanda. Erau operile
abatelui Ducis, autorul unor tragedii somptuoase,
dupa gustul de la sfär0tu1 veacului XVIII, Hamlet,
Otlzelo, etc,, cu subiectele luate, insä, din Shakesperare.
Sa inveti pe dinafara versuri de ale lui Ducis.
Sunt, in tragediile lui, tirade admirabile, imi zise na-
0.-mea
Supus, fagaduii.
Nu numai, insä, ca nu ma finui de cuvânt, dar, ce-
find tragediile abatelui Ducis, mi se de0epti curio-
zitatea s`j. cunosc operile aceluia dupa dramele cdruia
Ducis intocmise tragediile sale. Cum vedeti, cadoul
printesei Eliza avusese un rezultat nedorit, pe care
na0ca, daca Far fi qtiut, Far fi proclamat deplorabil.
Citii, dintr'un suflet, operile lui Shakespeare (in tra-
ducerea franceza, bine inteles) i, când, peste un an
(prin Noembrie, de Sf-ta Eliza), ma dusei sa fac nä0-
chii vizita obligatoria: &Ansa ma intreba :
Eh ; ai citit operile lu Ducis ?
Da na0ca, raspunsei : am citit 0 operile lui
Shakespeare.
tin sAlbatec, brutal si lipsit de orce bun gust".

0 fi, nAsica. Dar, fara.' Shakespeare, ce s'ar fi
fAcut abatele Ducis ?
Cum vedeti, eram cam rail crescut si nu 'ini da-
deam Inca bine seama ca sunt adevairuri cari nu tre-
buiesc spuse, mai ales unora.
Printesa Eliza sari in tavan :
Ce-ai zis ! Iti permiti sal compari pe Ducis cu
destrAballatul acela de englez.
Ba chiar sa,' prefer destrAbAlatul de englez ! re-
plicai,
Mi se pare cà naisica m'a dat afarA. In tot cazul,
n'am mai vAzut-o.
Fiul ei, Alexandru Filipescu, nu ma* tinii de eau,
mai tarziu. Ba chiar, printii Alexandru i Gheorghe
Bibescu, fratii ei, precum i sotiile lor, printesele
Elena si Valentina, si copiii acestora, imi dovedirg o
deosebith prieteniA. Dar nAsica, cred, cä nu m'a iertat,
niciodatal, de lipsa mea de respect pentru abatele
Ducis.
COSTUMUL DE CATIFEA CERULIA

Coana Asica Filipescu venia regulat la noi, la Co-
troceni, odatä pe saiptalmanA, sä vad5 pe mama, prie-
tina sa. Regulat aducea i pe fiul sAu Nicu (Niculae
Gr. Filipescu) ca sä se joace cu mine, ceeace faceam
amandoi fàrá multä porunceall.
Regulat, deasemenea, Nicu venia la Cotroceni, spil-
cuit, frezat, i pleca desmatat i ciufulit,
Para ad, paguba nu fusese mare. Jaf in ciuperci.
Dar, intr'o zi, paguba fu simtitoare, Iacä ce se in-
tamplA :
Coana Asica adusese la Cotroceni pe Nicu, gatit ca
o pApusl. Para '1 vAd : era imbrAcat inteun costum
Cei patru frati Go le§ti, Iii ai lui Dinicu Golescu
4-
IP
e
.aftt 'fr -: ;
:.... '1%-.''. t.
r . --4. 4: N;
- 1 ,r -k
a GoleOlor
g/j_,c.". V i, .' .... ,.
.
-,.....;.,.fk-m : a r,_,,,-, ''' ' 4.::,4"' ,,,,.1.k:*.ii,;,

. .
.k-o,-**-14!.
1.
...._
.
,.
boiereascd
1..i-__......,._° '..,..,........,,,..;.__,_._ .....%-.,..:: off...-,,,--4+jtvg?,ti,
-__..6.4..........v.,,....,,,_,
. ... , ,-;:k .7,,
Curtea boiereascd a Golestitor

"IRSIC2,11171r==11.21:171:111i
stF
/WiktY61
R', :
.;
..s
Casa parinteascd, de sub dealul Cotrocenilor, la Bucure§ti

Costumul de catifea cerulie 193
de catifea cerulia, purta un guler lat, alb, scrobit,

calcat frumos (pe atunci la moda pentru copii si nu-
mit guler marinar) ; in piciore Nicu avea pantofi de
lac si era frez.tt ca un puddle". Bietul perisorul lui
balaiu ! ,Ce ajunsese ! Totus, cu ochii mari, albastri,
Nicu era frumos de pica. Eu, eram imbracat, ca de
obiceiu, cu o camasu ta. i pantalonasi, incheiati sub
genunchi, de panza de casa taraneasca, in cap cu
turcä de miel neagra munteneasca, incins cu bete 0,
in picioare, cu opincute.
Marla in 'nand, plecaram, Nicu i cu mine, sa ne
jucam, prin enormul loc viran. Jucaria ne fu sortità
de imprejurare fu sa ne tinem dupe o broasca care
mergea spre balta ei si s'o vedom cum sare. Din sa-
ritura in saritura, broasca dada de namol ; noi, dupe
ea. Broasca mai san i ajunse la helesteu ; noi, dupe
ea. Dar, aci, broasca disparn in apa ; Nicu si cu mine,
ingropati in namol 'And la genunchi, ne uitaram unul
la altul, mahniti ca ne scapa jucaria. Nicu ma int eba,
cu glasul pe jumatate
E adanca balta ?
Eu, raspunsei, cu glasul hotarat, ca unul care stiä bine :
Nu. Langa. mal e apa mica.
Nu stiu care din noi propuse
Hai sä prindem broasca.
Vitejeste, porniram inainte prin namol : mai cazuram,
mai ne tavaliram prin mocirla, mai ne ridicaram ; dar,
ne opriram, uimii, pentruca apa ne ajungea la beau.
Dupa o consultare Vacua', muta, tinuta numai din
ochi, baturam, (tot vitejeste) in retragere. Nu prin-
seram broasca, dar Nicu Ii lasase in namol pan-
tofiorii de lac si eu imi pierdusem caciula. Opincutele
nu le puteam lash in namol, pentruca, nojitele lor, de
par de capra, lungi de peste un stanjen, imi infäsu-
rau picioarele panä mult deasupra glesnelor.
13
Iara§ mana in mana, porniram in cautarea altei

broa§te. De acasa, insa, glasuri departate ne chiemau
sa ne luam laptele toentrucä sunase ora gustarii".
Bine inteles, ne duseram acasa, fara sä dam mare
importantä halului in care eram. Coana Anica, insa,
ii dada multa importhnta. Speriata, ingrozita, striga la
noi :
Ce e asta pe voi ? Ce ati patit ?
Explica, daca ! Nici nu incercaram.
Mama doica (baba Nastasia), ne Fah', ne spala, ne
schimba, calea-valea, cum a crezut mai nemerit (pentru
mine era mai lesne, pentru Nicu, insa, ceva mai greu).
Nicu nu mai era frezat ; frumosul guler alb ajunsese
ca o zdreanta murdara ; costumul de catifea cerulia
era prapädit ; iar pantofiorii de lac ramasesera prin
nämol, cine §tia unde.
Coana Anica, multumita mangaierilor §i sa'rutarilor
prietenii sale, i§.1 stdpani groaza §i i§i veni in fire,
dare.. numai aduse pe Nicu la Cotroceni.
REGINA ELISABETA SI REPUBLICA

Cam pe la 1913, inainte de campania noastral in
Bulgaria, (eram pe atunci Director G-ral al Teatrelor)
fusei chiemat telefonic, o dupa amiaza, la Palat. Aceasta
chiemare ma mira pentruca nu se pregatise nici o
auditia muzicala §i nu sosise, Inca, ora ceaiului, la
care eram poftit odata pentru totdeauna. Indata ce
intrai, fara sämi dea ragaz sa.mi fac cuvenitele teme-
neli, Regina Elisabeta, plimbandu-se, cam enervata, de
colo 'Ana colo, ma apostrofa pe frantuze§te:
Daca dan§ii voiesc republica, nu au decal sa
§i-o Lea. Noi le lasam câmpul liber §i plecam.
Luat a§a, repede, pe nea§teptate, ramasei, o chi*
ca traznit. Dar, reculegandu-ma, raspunsei
Regina Elisabeta qi Republica. Zmeul 195
Bine, Doamna, Majestaiile Voastre làsai campul

liber i plecati. Ce ne facem, insä, noi, monarhistii,
care nu plecam ?
Regina Elisabeta se asezä pe un fotoliu, zâmbI, i
imi zise, bland :
Nu e vorba de d-ta, Alexandre, nici de priete-
nii d-tale.
La putere erau Conservatorii. in Minister stralucea
Take Ionescu. Se stia de toli fierbintea noastra prie-
tenil Dacd nu era vorba nici de mine, nici de el,
atunci, de cine oare, era vorba ? Cine, oare, erau acei
dán.ii? Bietul Take, cu toate svonurile calomnioase
colportate de interesati sau de naivi, a dovedit, pana:
la ultimul s'au moment, cà taxa avea nevoià de mo-
narhia. i cà, prin urmare, el era monarhist.
Am mai vorvit mult de republica, in ziva aceea, cu
Regina Elisabeta, cu gandul sal prind din cine stiá
ce cuvinte de cum era vorba. Dar &Ansa nu a ra-
sat sä se in'ieleaga ao. ceva.
De cine, oare, era vorba ?
ZMEUL
Prietenia mea cu Henry Cazes avea obarsià depair-
tatä sosit in Bucuresti in 1853, sub domnia lui Vodä
$tirbey, fatal meu fusese primit cu alai de mica colo-
nia franceza ; printre membrii ei se prenumaira si fatal
lui Henry ; mama lui, grea de viitorul meu prieten,
fu cum e i firesc dienta taddrului medic fran-
cez ; el o mosi ; primul vaiet, din viatà, Henry Cazes
II tipä leganat de manile tatalui meu ; iaca obarsia
viitoarei noastre intime prietenii.
Familia Cazes sedea, pe atunci, peste drum de Co-
mandamentul Armatei acolo unde este acum Statul
Major si Comenduirea inteo cäsufa. cu bataiturd
gradinita, ca la mahala (pe vremea aceea) dar

spatioasa i cladita din zid, lucru rar ; pe atunci, pe-
retii caselor erau, mai in totdeauna, de paiantä.
Vre-o vase sau vapte ani mai tarziu, fatal meu, in-
sarcinat cu organizarea serviciului sanitar militar, al
carui spital central fusese oropsit in vechile zidiri dela
Mihai-Voda, privia cu jind moderna cladire a Coman-
damentului Armatei instalata in viitoarea strada Stir-
bey-Voda. Ad, o incapere spatioasa i insorita servia
de birou unei singure persoane pe cand, la Mihai-
Voda, in incaperi stramte i igrasioase se imbulzeau
sute de bolnavi. Neputand obtine pentru spitalul sàu
(prin buna intelegere) frumoasa cladire de care
era vorba, tata recurse la mijloace extreme.; intr'o
noapte, evacua toti bolnavii dela Mihai-Voda, Ii muta
(cu saltelele lor zdrenteroase) in incaperile spa-
tioase ale comandamentului i dete foc vandramalelor
dela Mihai-Voda. A doua zi se facn mare galagia la
Ministerul de Rázboiu, unde se declara ca trebuia
golita imediat claidirea noua de bolnavii varâti intransa,
Golii voi cladirea contaminata, afirma tata : zic
contaminata, deoarece bolnavii, evacuati in ea, sunt
ciumati.
Nimeni, bine inteles, nu se mai apropia de noua
cladire, unde nu idea. (iaravi, bine inteles) nici
un ciumat.
Moderna cladire a Comandamentului Armatei ra-
mase, aproape 40 de ani, Spitalul Militar Central.
Tertipul tatalui meu izbutise. La Mihai-Voda, recladit
sistematic, fu instalata archiva statului. Acolo e
acum.
Incendiul dela Mihai-Voda (vi urmarile sale), fa-
cued ca familia Cazes sa locuiasca pestre drum de
spitalul militar i sä vaz5, mai des, tanarul medic
francez care venia, in toate diminefile sa'0 inspecteze
Zmeul, Avocat sau Ministru 197
serviciul sanitar militar. Henry Cazes crescii baiat

mare (era cam de vre-o 12 ani) i i se zicea generalul
pentru ea fusese primit pe lume de tatal meu, facut
acuma general.
Intre timp tatal meu se insuruse i intemeiase nea-
mul al carui prim nascut fusei en. Inteo dimineata,
venind calare la spitalul militar, tata vazii pe baielan-
drul Henry Cazes cu obrajii inundali de lacrimi.
De ce plangi ? intreba galonatul calaret.
Un baiat 'mi-a luat zmeul I raspunse copilul. A
incercat el sa Lea' incurcatura dar s'a lasat pentruca
zmeul men era mai mare. Vazandu-se razbit, baiatul,
'mi-a furat zmeul azvarlind coinace,
Care baiat ?
Ala din Curtea aia.
Intr'adevar, un §trengar, cam de varsta lui Henry,
aruncase, din curtea vecina, coinace i prinsese zmeul.
Tata nu stätii nici o clipa la indoiala : el sari jos depe
cal, infra in curtea cu pricina, luä zmeul din manile
0rengarului buimacit, II dadà inapoi lui Henry, si ii
zise :
N'ati zmeul §i numai plange un general nu tre-
buie sa planga.
Veche obar0a avea prietenia mea cu Henry Cazes.
AVOCAT SAU MIN1STRU

Intr'o dimineata, la hotelul Caraiman, din Sinaia,
sunt trezit de portar care imi spune c5. d. Lieman,
arhitectul Regelui, Irni da intalnire la 11,45, la Castel
Peleq, ca sa-mi arate o mobila veche, un dulap nor-
mand mi 'se pare", cumparata de Rege i sosita cu tre-
nul din ajun; d. Lieman imi recomanda sa intru pe
portita de din dos; imbracat cum o fi, de oarece nu
o sa intalnesc pe nimeni. Ma imbracai, deci, cu cos-
198 Din Torsul Zile lor. VoL I
tumul de tenis, mk" dusei sà-mi fac partida in pare si,

cu racheta in mang, ma prezintai 'a 11,45, la portita
dosnia. Balranul d. Lieman, cu care eram foarte prie-
ten, imi deschise si ma conduse, prin coridoare intor-
tochiate, spre sala unde se depusese lada cu mobila
veche. Deodatal, ca An fa'cut, se deschise o usd si ma
pomenii nas in nas cu Regele Carol, Eram foarte in-
curcat, si de prezenta mea (prezenta pe care o cre-
deam nestiuta) si de costumul meu cu rachetä. Regele
ranji (acesta era zambetul Regelui) si zise:
V'a chemat Lieman sä va aräte noua mea achi-
zitiä ; e foarte frumoasà. Veti vedea.
Mormaii cg, inteadevär, aceasta era cauza prezentei
mele acolo. Atunci, Regele exclaing:
Vin si eu.
Continuar5m callatoria. Regele zise, deodata.:
Mi se spune ca d. Take Ionescu nu vrea sá intre
in minister. Pentru ce ?
Atunci ghicii ca.' invitatia d-Iui Lieman era o strata-
gema pusá la cale de insusi Regele, care stiindu'mi
relatiile cu Take Ionescu, voia sä se informeze... pe
departe.
Räspunsei:-
Probabil, Sire, ca d. Take Ionescu nu vede mo-
mentul oportun pentru realizarea vre-unei reforme.
Oricare consilier al M. V. poate conduce foarte bine
un departament, fara" ca prezenta d-lui Ionescu in mi-
nister, sä fie indispensabild. Si apoi, sa' stia" M. V. cä
(I. Ionescu eastiga, pe an, ca avocat, fiind in opoziti5,
vre-o doua-trei sute de mii de lei, cari ii ajutä sä tr5.-
iasca' pe cand e ministru.
Asa de mult eastiga? intreM Regele. bumnea-
voasträ, credeti, prin urmare, cä d. Ionescu face un
sacrificiu cand infra' in minister ?
Avocat sau Ministru. 0 recunoastere 199
Un simplu sacrificiu bänesc, Sire ! replicai, Un

asemenea sacrificiu nu conteaza pentru d, Ionescu.
Daca e cum ziceti, ingana Regele, mult mi se
explica.
Regele Carol a chemat la minister, cateodata, pe
Take Ionescu, dar niciodata la Ministerul de Externe,
a carui directiva era inspirata, dupe cum se ti'ai, de
insu0 Regele CaroL
Ii povestii lui Take Ionescu aceasta intamplare.
Da replica eL Ma simte adversarul lui in oare
cari chestii. Nu tiu la care chestia gande0e, dar voiu
afla. Sa d?a Dumnezeu sa nu fia la chestia care ma
pasioneaza; ad, a. fi ireductibil.
Consiliul de coroana, da la 1914, a lamurit mune.
0 RECUNOASTERE
E v arba de intelesul militar al cuvantului.
Cei cari au urmarit povestirea acestor anecdote i0
aduc aminte ca., in Iulie 1884, tata i0 traià ultimele
zile intr'o chilia a manastirii vechi de la Sinaia, uncle
veneà sä-1 vada Regele Carol, aproape in toate dimi-
netile. Eu stateam afara, la 4a, ca sa nu turbure ci-
neva convorbirea lor.
Intr'o dimineatä auzii glasul tatalui meu, chemand:
I.
I eram eu. Aqa imi zicea tata. Intrai qi Voda-Carol
ma intreba :
Se poate ca un escadron sa mearga intr'o zi de
la Sinaia la Campulung peste munti ? Eu cred ca nu
se poate.
Iaca ce se petrecuse. Voda-Carol pusese intrebarea
tatalui meu care ii replicase : SA intrebam pe Alexan-
dru. El ti'a toate potecile muntilor. Si tata ma chiema.
Raspunsei la intreba:ea lui Voda-Carol 0 la parerea lui :
Din Torsul Zilelor. Vol. I
Ba ma prind ca se poate.
Vedeam bine ca, din patuI sau de bolnav, tata ma
privea furios ; dar nu pricepeam de ce.
Urmatoarele cuvinte ale Regelui Carol imi detera
explicatia:
Primesc prinsoarea.,. Care ar fi itinerariul ?
Trebuie, raspunsei, mai mult de 12 ore. Pornind
la 6 dimineata, din Sinaia, s'ar ajunge la 8 seara in
Campulung. Se iese din padure prin drumul care duce
la Varful cu Dor ; se coboara la Obar0a Ialomitei ; se
urea, pe malul celalalt, la Strunga; se urmeaza linia
hotarului, spre Sft. Ilia, de unde se fac trei poteci spre
Rucar, prin Valea Muierii, prin Valea Ferestraelor §i
prin Valea Dambovicioarei, De la Rucar la Campulung
§oseaua e ca in palma prin Drafoslavele §i Mateia0 ;
dar e mai de ocol. Apucand, insa, de la ie0rea din
Drago,lavele (acolo unde e o fantana, la dreapta) peste
dealuri, pe un drum cam nebatut, se ajunge tot la
poalele Mateia§ului, la Podul Raului Doamnei, in mar-
ginea Campulungului, dar cu o jurnatate de ora mai
iute.
Bine ! zise Regele Carol. Sunteti ofiter de rezerva
in artilerie : aveti, prin urmare, cal 0 echipamentul
complect ; maine, yeti pleca la Bucure0i, ca sa va luati
calul 0 echiparnentul de campania ; poimaine, yeti face,
in uniforma, cu echipamentul de campania intreg, etapa
Sinaia-Campulung, prin Sft. Ilie, in 14 ore.
Sire, observai, sa aiba in vedere M. V. ea, pen-
tru a face acest drum, un cal trebuie antrenat" 0 ca.,
al meu, nu a ie§it din grajd de o lima.
Cate zile credeti suficiente pentru a vä antrena."
calul ?
Calului meu, o jumatate sange arab, cinci zile ii
ajung.
Perfect! conchise Regele. 0 zi, ca sal mergeti la
0 recunoa§tere 201
Bucuresti ca sä preparati toate ; o zi, ca sa veniti inapoi

cu ele i cu calul, la Sinaia ; cinci zile, pentru a'l an-
trena", total, sapte zile. Peste opt zile, la ora 6
dintineata, aghiotantul meu de serviciu va va da por-
nirea i, la ora 8 seara, d. comandant al pietei Cam-
pulung vä va primi la marginea orasului. Cat despre
valoarea prinsorii, ea va fi : o discretid.
Ma inchinai si iesii.
Tata iarasi rostogolia catre mine, din patul sau de
bolnav, ochi furiosi ; iar Regele Carol radea cu pond.
0 discretid ? Oare, faced Regele Carol un joc de
cuvinte ?
Dupa plecarea Regelui Carol, tata striga la mine
manios.
Trebuie sal castigi, hi ruptul capului, prinsoarea
pe care ai avut neobrazared s'o faci cu Regele. Daca
ai pierde, cum ai plati ? Ne-am ruina cu totii si tot
nu ar fi discretia" ta vrednica de o prinsoare cu un
Rege.
A doua zi, conform ordinelor Regelui, plecam ii Bu-
curesti. Ma inapoiai la Sinaia in ziva urmatoare, cu
echipamentul complect i cu Stela, calul meu de arme.
Stela era o iapa de sapte ani, roib inchis, cu o stea
in frunte (de unde i numele ei), prasita la Gostava t
(Teleorman), moOd a Golestilor, de nenea Costache
Racovita, fratele muma-mi. 'fatal meu daduse lui nenea
Costache doi armasari ara`pi, Antar i Emir, daruiti de
insusi sultanul tanarului medic francez care insotise la
Stambul pe Vnda-Cuza, pentru ca primul Domn al
Principatelor unite sa primeasca cuvenita investiture.
Mai tarziu, in 1865, a primit-o i Voda-Carol, tot
insotit de fatal meu. Dar aceasta investiture a fost
cea din urma: Domnii romani au devenit independenti
Regi.
Stela era manza unei iepe radautene si a lüi Emir,
202 Din Torsul Zilelor. Vol. 1
alb-portelan, impestritat cu roib inchis. Nu nuirai fata.

roaiba-inchisa o mostenise Stela de la tatal sau, dar
sufletul indraznet. Stela nu rabdase pe spatele ei,
niciodata, alt calaret decal pe mine, care ii aduceam
in toate zilele, ba zahar, ba un manunchiu de iarba
verde sau trifoiu, ba morcovi, ba chiar si flori. Ca la
o amoreaza, deh !. Locotenentul Baldovici (raposat co-
lonel), pe atunci cel mai strasnic calaret din armata
romana, rugat de tata sa dreseze pe Stela, o inapoia,
pentru Ca (zicea el) prea ii era caracterul rau. In
adevar, iapa, neputandu-1 trail% se culcase pe jos.
Vre-o zece ani mai tarziu (Baldovici ajunse Lt.-Co-
lonel) strasnicul calaret imi zise
Stela m'a invatat cä strasnicia nu e singurul mij-
loc pent u a stapani caii L chiar oamenii.
De la muma-sa, radauteana, Stela mostenise o talia
mai rasarita de cat a unui arab.
Timp de cinci zile, urcai, cu Stela, drumurile I po-
teci e, mai mult sau mai putin prapastioase, ale mun-
tilor ; dupe cinci zile, Stela trecea, Fara nici o dificul-
tate, prin locurile pe unde numai caprele se suiau.
A opta zi, la sase dimineata, d. colonel aghiotant
Regal imi dadu pornirea, pe platoul din fata. cazarmii
Vanatorilor.
Stela fusese potcovitä din nou in ajun, cu potcoave
de otel, de ea:he d. maister, potcovarul nostru, venit
intr'adins, din Bucuresti.
Pe la zece, treceam garla Ialomitei si atacam pieptul
din spre Strunga. Pieptul (foarte inclinat i foarte
alunecos, acoperit cu un fel de lespezi cum e ardezia,
dar albe-galbuie) era prapastios si inalt ; potcoavele
calului alunecau : sarii jos, luai darlogii in prelung ei
pornii inainte. Usurata de povara calaretului, Stela nu
mai aluneca, i pasia sigur, ca o caprioara ; dar ajunsä
in capatul dealului numai apa. (arsita soarelui de hi-
0 recunoa§tere 203
lie, reverberata de lespezi, dogoria, in adevr, ca din

cuptor), iapa Ii facea vant cu coada, având aerul sa
zica : of 1 bine ca am scapat.
Aruncai ochii, inapoi : afurisit delus ! un escadron,
cat de buni, i-ar fi caii, nu ar putea sui asa. povarnis.
Dar mai stiam un drum: coborand cursul Ialomitei,
vre-o 4 km. pada la o poiana frutnoasa, se facea, pe
marginea dreapta a garlei, un drum de care suind dealul
costis si ajungand tot unde ajunsesem. Drumul acesta
era cu vreo 4 km mai lung dar ocolia pieptul cu les-
pezi galbui. Ce e 4 km pentru o trupa calare ? Deci,
un escadron putea sul unde ajunsesem eu.
De uncle ajunsesem, poteca era ca in palmä pang la
pichetul de la Sfantul Ilia. Sosii ad pe la 11 0 juina-
tate, semnai in registrul de- inspectia, i pornii inainte.
Arsita soarelui i oboseala ma cam trageau a piro-
tealä. Poate cal nu dormisem destul noaptea. Zarind
intr'o lane*: coapta, la umbra unui copac, o scorbura
cu apa rece, ma oprii ad, descalecai, luai seaua de
pe Stela, ii scosei mustiucul i zabala cu darlogii (ast-
fel incat capetelul reglamentar nu mai era cleat un
capastru de care se prindea pana capastrului" (o
curea de piele lunga i solida menita sà priponeasca
calul). Dupe ce plimbai putin pe Stela 0 o adapai, ii
dadui graunte, rontaii i eu ceva merinde, ma lungii
cu capul pe sea 5i... adormii, cu pana capästrului in
mana.
and ma trezii (peste vre-o douazeci de minute)
pana capastrului imi scapase din mama, iar Stela
pasteà linistità, la vre-o saizeci de metri de mine. Ce
sà ma fac ? 0 situatia pe cat de caraghioasa pe atat
de tragica. Imi scapasem calul si ma vedeam nevoit
sa ma inapoiez la Sinaia cu seaua in spinare si cu...
prinsoarea pierduta.
Ma facusem de ras,
Ne0iind incotro, ma sculai qi, in absoluta incomtienta

-fluerai chemand:
Stela l
Spre marea mea mirar:, iapa ridica capul, se uitä
la mine 0 veni in galop, ca un caine. Ma trecuserà
lacrimile de bucuria ; o sarutam pe nazi ; Stella dedea
din cap cu aerul de a zice : Te-Ji indoit de mine.
Pusei §eaua i imi vazui de drum, Poteca, cam
neumblatd qi plina de buruieni, ma duse, dupe vre-o
cloud ore de marq, la una din cele trei vai, la Valea
Muierii, mi se pare. Vedeam eu ca drumul era para."-
sit, dar nu puteam banui cauza qi, inca mai putin,
grozavul obstacol de care era sa ma izbesc. Urmand
cursul paraului de pe fundul vaii, vazui pierzandu-se
apa pe sub ni0e colosale stanci de quartz cari, se
vede treaba, se prabu0serd de curand din munte.
Fenomenul acesta imi fu explicat mai tarziu ; pentru
a croi oseaua RucarBran, se sparsese muntele cu
Zinarnitä i blocurile de quartz, enorme cuiburi de 2
si chiar de 3 metri lautura, cazusera in fundul vaii,
aqa cal o facusera impracticabila. Par'ca un gigante,
jucand table, ar fi rasturnat acolo paharul cu zaruri co-
losale.
Ce sa ma fac ? Ca s'o apuc vie alta vale, trebuia
s'o iau la calea intoarsa qi sa pierd vre-o trei patru
ore, Nadajduii (pe atunci neiddjduiam, pentru ca nu
*tiam Inca, ceeace qtiu astazi, ca nadejdea e o ama-
giala). Aà dar, cum am zis, nadajduii ca voiu pla-
ted trece obstacolul cad II judecam putin intins.
Amintindu'mi cum venise Stella &and o chiemasem
peste zi, facui o indrazneata incercare : descalecai,
scosei mu0iucul, zabala i darlogii, (pentruca iapa sa nu
se incurce in ei), plecai pe jos inainte, sarind din
bolovan in bolovan ; alesei, cu grija, cubii cei cu su-
prafetele mai orizontale, i lasai pe Stela slobo 3a in
0 recunoa$ere 205
dosul meu. and ma aflai la vre-o 20 de metri de

punctul de plecare, ma intorsei i chiemai pe Stela.
Iapa statuse locului, se balacise putin in parau si nu
ma slabia din ochi. Dupe o clipa de indoiala, Stela
veni spre mine pe acest nou drum ; mai cara, mai
sari, dar, in sfarsit, ajunse pe cubul de unde o chie-
mam. Incercarea izbutise. Daca obstacolul nu se facea
mai af*isit de aci in colo, stiam cä II puteam trece.
Asa si fu. Cu chiu, cu vai, daduram iarasi de f un-
dul \Tali unde ne puturam racori in apele reci ale pa-
raului, trecut pe subt stanci, Ne intalniam din nou,
paraul i cu noi ; el trecuse pe sub cuburile de quartz
iar noi pe deasupra.
Imi vazui de drum inainte.
Mai departe, curgea garla Dambovitei ; niste lucra-
tori italieni ciopliau blocuri de piatra destinate unui
pod boltit al soselei celei noui. Eram, pentru bietii
oameni pierduti in monotonia muncii lor, un spectacol
neasteptat, o distractia. Ei ma intimpinara cu urale
(manifestare italieneasca) ; iar când le vorbii italieneste
(italieneasca una era si este, marturisesc, cam primi-
tiva) politeta lor se schimb5. in entuziasmu.
La vre-o suta de pasi de pod, se .ridica o baraca
de scanduri, cuprinzand cancelaria arhitectului, ada-
postul lucratorilor i obligatoria locancla" (carciuma)
unde se prepara mancarea. Carciumarul avea i tuica,
dar nu prea o desfacea, pentruca italienii consumau
de preferinta yin, vin rosu.
Profitand de calduroasa primire a italienilor, Ii luai-
cu mine la locanda." ca sa frece cu spirt picioarele
tremurande ale Stelei §i sal spele jupuiturile. Dar-
spirt, de unde ? Italienii frecara deci cu tuica picioa-
rele iepei si, dupe ce ne cinstiram cu un paharut de-
vin (yin rosu), pornii inainte, spre .Rucar, la trap
din mijlocul unui concert de aclamatii.
Trecui prin Rucär fail a ma opri (cu toate cA in-

talnisem pe Moise Bunescu, prietenul meu din copi-
lark), lAsAnd in urma o duhoare de tuicA. La .ie§irea
din Dragoslavele, la antAna de care am vorbit, para-
sii §oseaua §i o apucai, la dreapta, pe drumul cel
vechiu.
De acum, toate merserl strunA.
La intrarea Campulungului, la podul de pe Raul
Doamnei, mA aqtepta maiorul Tudoriu, comandantul
garnizoanei, insarcinat, printr'o telegrama confidentialA,
sa constate ora sosirii mele. Erau orele 8 §i 20. Sosi-
sem la destinatiA, dar cu o intarziere de 20 minute
(intArziere cauzatA de cuburile din Valea Muierii, al
carei nume se schimbA, mai tArziu, in Valea FundatA).
CA§tigasem oare sau pierdusem prinsoarea ?
Maiorul Tudoriu erA o cuno0ii4A vechie : imi fusese
ofiter instructor pe le 1881, pe cand imi f Aceam servi-
ciul cu schimbul (inaintea legii asupra serviciului mi-
litar al bacalaureatilor) in regimentul 6 Curcani (ac-
tualul 6 Ilfov, mi se pare). Pe vremea aceea, pihota
invAtA, dupe reglementele germane, parade marsch" ;
instructorul nostru de pe atunci (viitorul maior Tu-
doriu) tinAndu'§i sabia, cu o mama.' de mailer, qi, cu
alta, de \Tad, la inältimea centironului, striga frontului,
cu accentul sAu moldovenesc :
Piciorul la sabla mea.
Cum vA inchipuiti, intAlnirea noastrA fu induioqA-
toare : Atilt jos de pe cal, ne imbrAtiprAm in delung
§i, apoi, pornirAm le sediul escadronului de cAlAra§i
unde se pregatise Stelei o -boxA cu a§ternut de paie
proaspAtA. Ii trebuià asemenea lucru viteazului animal,
dupe sfortarile lungului mar§.
Dupe ce un ploton intreg de soldati de cavalerie
adApA, pansA" O. insta A pe Stela in boxa preparatA,
ne duserAm §i noi la masa, maiorul Tudoriu §i cu
0 recunoa§tere 207
mine. La masa, povestii simpaticului meu commesean

cum stetea treaba.
Peste cateva zile, and ma inapoiai la Sinaia, ma
prezentai la Cestel Pe le§, pentru a face reglementarul
raport. Contrariu obiceiurilor protocolare, Regele puse
sa ma chieme indata §i ma primi in cabinetul sau de
lucru, unde §edea la biroul sau, acoperit cu hartii, in
irumoasa §i celebra bow-window". Intinzandu'mi un
plic, imi zise :
Ati ca§tigat prinsoarea cu toata intarzierea de
20 minute; iata discretia". Stiu toate peripetiile re-
cunoa§terii. Mi s'au comunicat telegrafic. Daca a§
avea de tramis un escadron dela Sinaia la Campulung,
a§ ingriji sa nu &each' prin Valea Muierii. Acum sa
vorbim de altcev,.
Vorbiram, in adevgr, de altele.
Plecand, ma grabii sä ma duc la tata, a carui cu-
riozitate asupra rezultatului prinsorii era foarte mare.
Eu, insa, nu avusesem curiozitatea de a §ti ce conti-
nea plicul. Ii dadui tatalui meu, care il deschise §.1
scoase din el douä foi din harta statului major ; pe
ele era insemnat, dela Sinaia la Campulung, cu creion
ro§u, o finial cam intortochiata cum e o poteca
intr'o paidure. La legenda, in dreptul unei linii ro-
§ii, se citea, scris de mana Regelui : Itinerariul urmat
de sublocotenentul de artileria din rezerva A. Davila,
inteun mar§ de recunoa§tere, in urma unei prinsori
cu mine. Carol.
Mai pastrez §i astazi acele foi.
Regele platise discretia" ca un Rege.
Azi nu mai au ratiune de a fi, nici discretia, nici
recunoa§terea,
208 Din Torsui Zilelor. Vol. I
0 LACRIMA
Intr'o zi (conservatorii fiind la putere), Take Ionescu
imi porunci :
Organizeazd, pentrn astd seard, un prdnz, la un
restaurant, In sala mare ; sd nu auem aerul cd
ne ascundem. Numai Dissescu (acesta era leaderuI
majoriidtii) si cu mine, sd fim invitatii tell ma in-
telegi bine : ai Mi. Automobilul tneu va merge la
tine, la ora cuvenitd, si uei veni sd ma iei dela Con-
siliul de Ministri.
Ce scop urmarea Take ? Nu tif.i §i nu ma privea.
Executam. Nu discutam,
Pe vremea aceea lucram la un lung proiect de lege
modificator al legii actuate a teatrelor prezenta mea
pe Una Take §i. d. Dissescu era, deci, explicabila,
Zis §i. facut. Organizai masa la Hotel Bulevard, ma
pusei in comunicatia telefonica cu d. Dissescu, ii facui
invitatia (pe care o primi) §i aqteptai. Pela ora
8, veni automobilul lui Take i ma dusei sa-1 iau de-
la Consiliul de Min4tri. Automobilul era un landaulet
cu lampi electrice interioare, comandate de un mic
comutator. Lumina era stinsa. Take sosi curand, sari
in automobil §i se arunca pe perne, Bra a'mi zice
nici un cuvant. El axed sub brat o servieta mare, urn-
flata cu hartii. Automobilul porni, Comutatorul imi era
sub mama. : il intorsei qi, aprinzandu-se lampile, se facii
lumina. Take era palid §i o lacrima ii tremura pe
geana.
Take, pleingi I exclarnai,
Take raspunse, cu voce tremuranda :
Cum sd nu pldng ? Consiliul clued de tralat ches-
tiuni mari si'si a petrecut uremea cu numiri de pre-
fecti ! Stinge lumina !
Numai eu am vazut acea lacrimä,
Ciorapii 209
CIORAPII
Domnitorul Romaniei, Carol, se insurase. El luase
de so tie tot o germana pe principesa Elisabeta
de Wied.
Familia princiara de Wied era foarte säraca ; dar
fiind stfipanita de stravechi erezuri, nu voià sä se
apuce de indeletniciri cinstite 0 rentabile pro-
fesate de burghezie, Principesa Elisabeta, foarte inte-
ligenta 0 foarte culla, voind sa iassa prin tangenta din
acest cerc viciios 0 sa concilieze stravechile erezuri
cu modernele nevoi, hotari sä intre guvernanta la o
familie nobile, dar bogata, pentru a u§ura traiul fami-
liei de. Wied, Dar, -ranged 0 frumoasa, cum era, fu
ceruta in casatorie de Domnitorul tarii romane0i, fos-
tul locotenent de cavalerie prusian de la Sadova. Mi-
rele era un tanar brun, placut, purtand, dupa moda de
atunci, favoriti §i era... un Hohenzollern. Principesa
Elisabeta i§i schimba intentiile : ea consimti sa-§i puna
pe frunte, in acela§ timp, o cununa de mireasa 0 o
coroana domneasca.
Ma grabesc sa adaog ca viitoarea Regina Elisabeta
prinse o sincere: dragoste pentru poporul romanesc.
Avanturile inimii i-au fost pururi calauzele covar§i-
toare. Imaginatia juca mare rol in firea reginei Elisa-
beta. Adesea sufletul ei de poet 10 lua inchipuirile
drept realitate. De cate-va ori, in viata, credincio§ii
Ei fura nevoiti sä o cheme, din norul inchipuirii, pe
pamantul realitatii.
Foarte calduros primita de cele mai de frunte co-
coane romance, Elisabeta-Doamna i§i dada toga afec-
tiunea cator-va dintre ele. Printre acestea era 0 mama.
Cu vre-o 8 ani mai varstnica de cat tanara Doamnä,
mama ii fu, vorba Doamnei, ca o soil mai mare. Fiind
14
la Sinaia, ele faceau, singure amandouai lungi preum-

blari in susul Pelesului.
Sa nu se uite ca, pentru Curte, se alesese Sinaia ca
resedinta de vara. Chiliile din dreapta manastirii fuse-
sera amenajate sä seada in ele Augusta Oaspeti, 'Ana
la terminarea Castelului Pe les.
Inteuna din preumblarile pomenite mai sus, trecand
rauletul Pelesului pe niste bolovani acoperiti cu mu--
chiu, deci alunecosi, Doamna, mai putin sprin-
tenä de cat mama, aluneca in apa si se ud i. pink' la
genunchi. Mama ii sari in ajutor, o scoase la mal si...
se udä si ea. Pe mal, pe iarba verde, printre inalte
ferige, excursionistele se asezara la umbra ; cu picioa-
rele la soare ca sa-si usuce cizmulitele. De oarece,
insa, uscarea cizmulitelor, in asa imprejurari, ar fi
cerut prea mutt timp, mama propuse sa fie cizmulitele
scoase si. puse la soare, cu ciorapi cu tot. Asa si facu
mama, Dar Doamna nu voia, cu nici un pret, sa se
descalte.
Ce, e ceva necuviincios, intreba mama ?
Ba nu este asta cauza ! exclama Doamna. Dar...
dar.,. imi sunt ciorapii rupti la calcaie,
Doamna Romaniei purta Inca, se vede treaba, cio-
rapii principesei de Wied.
Mama incepfi sa facia si desculta insäsi picioarele
frumoase ale Elisabetei-Doamna,
Lash' ca n'o sä stie nimeni, mormai mama.
Ba o sa stie I replica viitoarea Regina, pentru cá
o sä spun chiar eu.
Dragalasele femei-cu picioare goale, vorbira de al-
tele, rasera impreuna si asteptara ca soarele sa-si
faca datoria secativd. Constatand ea.' ciorapii se usca-
sera, mama se incalta cea dintai si voi sa-si incalte
tovarasa. Dar aceasta se impotrivi, zicand :
Ciorapii. Finchii io n'ai cerut" 211
Nu sunt ciorapii mei. Ai mei erau rupti in

calcaie.
Pai I 0 ai mei.
Ba nu, ba nu 1 sustinit Elisabeta-Doamna.
Mama se ro§i pada' peste urechi 0 mormai :
Se vede ca, astazi, din toti ciorapii rupti, mi-am
pus tocmai pe cei nerupti.
Elisabeta-Doamna tacit cata-va vreme, i§i §terse o
lacrimal de sub geana, 0 inganal :
Cum sci nu te iubesc mai mult dead pe celelalte ?
FINCHII IO N'AI CERUT"

Generalul Iacob Lahovary prinsese, pentru mine, o
simpatie pe care, cu vremea, o schimba intr'o prie-
tenie nemarginita pe cat se poate numi prietenie
afectiunea ce arata un om de seama 0 de varsta
lui unui flaimuc de felul meu.
Acum vre-o patruzeci de ani, el dedea, in casele
sale, o serbare splendida, incepand cu o reprezentatie
teatrala 0 sfar§ind cu un Cotilion" monstru. Intr'un
act micut nu-i mai §tiu titlul, cu care incepea ser-
barea (lever de rideau), mi se distribuise un rol a
carui caracteristica era cal acela§ individ trebuia A
aparal in patru infati§gri diferite ; 1) la scena II, per-
sonagiul se infati§a sub mutra unui bateau, sarbad la
fatal, sbarcit, aria 0 tabetic ; 2) la scena IV, venia
sub forma unui tartar blond, caruia de abia ii milia
mustata ; 3) la scena VI era un berbant, &Mean, calrunt
dar simpatic ; 4) la scena IX, pang la sfar§itul piesei,
se prezinta sub forma natural& ; brun, cu cararea la
o parte 0 cu mustacioara ca pana corbului.
Rolul nu era greu, pentru ca peruchierul 0 costu-
mierul ii duceau aproape toata sarcina. ma grabesc
sa o marturisesc : batranul Machaeur, celebrul peru-
chier al Teatrului National, tatal lui Pepi Machaeur

(actualul peruchier), se intrecuse, nascocise tipuri ad-
mirabile si dobandia succesul rolului, Batranul surd
(Machauer era .au.rd ca un covor) muncea din greu.
II treceau o mie de naduseli pentruca trebuia sI lu-
creze iute si ca nu era lesne sa transforme radical
personagiul privit, de aproape (la o distanta de
2-3 metri) cu vre-o 5 minute mai inainte. Pentru a
obtine asa de frumoase rezultate, Machauer ceruse
mai multe repetitii cu grime si costume, cel putin
pentru mine. Neamtul isi repeta rolul. Cererea ii fu,
natural, admisa ; peruchierul puta, in toata linistea, sa
faca uebung" pe capul meu. La aceste repetitii asis-
tau privilegiati, intimi de-ai casei, printre cari se nu-
mara Petre Carp ; veni dansul la toate repetitiile cu
gandul sa fuga de imbulzeala din seara reprezentatiii.
Asa si facil conul Petrake : in seara serbärii, el se
refugia in cabina mea (camera de dormit a generalu-
lui lacob Lahovary), unde, lungit pe o sofa, privia, cu
mare interes la extraordinarele transformari a mutrei
mele infaptuite artistic de batranul coafor,
Cine-i asta ? ma intreba conul Petrake.
E Machauer raspunsei ; coaforul de la Teatrul
National.
Strasnic artist 1 exclama spectatorul de pe sofa,
D-le Machauer, de cand esti coafor la teatru ? urma
conul Petrake.
Machauer nu raspunse ; pentru bunul cuvant ca nu
auzise. Raspunsei dar in locul surdului :
Coane Petrake, Machauer e cam fudul de urechi:
zbiara mai tare.
Atunci zbiara tu.
Zbierai si eu cat putni :
-- Machauer, d. Carp intreaba de cand esti coafor
la Teatrul National ?
Finchii io n'ai cerut. Ai toata' vremea 213
De 30 de ani.
Petre Carp 11 privi lung 0 ii striga :
Cum de nu ai nici o decoratie, dupg 30 de ani
de serviciu ?
Dar tot degeaba ; ca surdul nu auzea de loc. Re-
petai atunci, intrebarea, urland din rasputeri :
Machauer, d, Carp intreaba cum de nu ai nici o
decoratie dupa 30 de ani de serviciu ?
De asta data surdul auzise ; el replica d-lui Carp,
privindu'l fix :
Finchii io n'ai cerut,
Acum §tia 0 conul Petrake Carp pentru ce nu fu-
sese decorat batranul Machauer.
AI TOATA VREMEA
Ulis Creteanu era, pe la mijlocul veacului XIX, un
dandy" foarte mucalit. El facuse, din :-..edespartitul
sau prieten Abraham Halfon (Conul Auramaciu, cum
ii zicea lumea) victima glumelor 0 mucaliturilor sale.
Conul Avramaciu era evreu spaniol §i intemeiase,
la Bucure0i, banca Halfon. Barbat chipe§ 0 placut,
cam crai chiar, zice- se, el purtà o must* mare, care
ii despartia, belicos, obrazul in doual, de0 Conul Avra-
maciu era foarte blajin. Conul Avramaciu era foarte
strict in afaceri, 0 foarte mladios in traiul social.
Ghicindu-le de departe, el primia, lambind, glumele
0 mucalitldcurile, die odata cam necuviincioase, ale
lui Ulis Creteanu. Foarte mancai, dar foarte gustareti,
amandoi ei pranzeau aproape in toate zilele impreunä
la restaurantul francez, instalat cam unde e acum
Hotelul Continental, in Piata Teatrului. Hugues ie§ise
la moda (aceasta tinii vre-o 20 de ani) 0 prepara
insu§, pentru Creteau 0 pentru Halfon, bucate com-
plicate, afirmand :
214 Din Torsul Zile'or. Vol. I
Ace§tia qtiu sä manance.

Intr'o zi, ie§ind dela Hugues, infAvrat in blana,
(era pe la sfar0tu1 lui Noembrie) Ulis Creteanu fu_
imbrancit de un tigant4 care dedea fuga. Creteanu
apuca pe tigan de gat 0 ridica bastonul sä'l carpeasca,
strigand
Dobitocule ! Cioarg I.. etc.
Dar tiganul se vaicaria
Iarr-ma, cocoane, mânca'ti-a§...
0 idee trazni prin capul lu? Cretearru : el nu_
bAtii tiganu011 dar, aratandu-i, prin fereastra lui Hu-
gues, pe Conul Avramaciu care i0 punea blana, ii
§cpti ceva tigäna§a1ui, dandu-i tin gologan.
Bine cocoane I am inteles, säru maim ! raspunse
tiganapil a§ezandu-se, foarte respectuos, la u§à, ca un
planton.
Conu Avramaciu test.
Cate ceasuri sunt, cocoane, säru mama / ii intrebä
tiganaqul.
Avramaciu, foarte indatoritor de ,firea lui, se desche-
la blank, scoase tin ceasornic de aur cat toate zilele,
§.1 raspunse :
Doug §i jumg.tate.
Pai, la trei sa veniti sä ma pupati strigA tiga-
nawl i o rupse de-a fuga.
Furios, Conul Avramaciu, ridica bastonul 0 se re-
pezi dupa igana. Creteanu, care il pandea, ii intampina,
ca din intamplare, ii intreba pentru ce era supärat,
unde mergea aqa de grabit §i, afland ce se petrecuse,
ii zise, 1initif, uitandu-se la ceas
Nu te grabi, ai toata vremea I
COCO ROSETTI
Membru falnic- al marelui neam al Rosetti0ilor, C.
Rosetti era ginerele fericit al Cuconului Mitica Moruzi.
Coco Rosetti 215
Mare proprietar in nordul Moldovei (unde creqtea cai,

adeseori premiati la concursul hipic din Bucureqti), el
fusese ales, de judetul Dorohoi, reprezentant in camera
deputatilor.
In aceste situatii suf1ete0i, materiale, §i legale, il
ggsise intrarea in rgzboiu a Romaniei, in 1916. Loco-
tenent de cavalerig in rezervg, dar deputat, mobiliza-
rea generala nu il atingea cum nu atingea nici pe Di-
mitrie Greceanu, ministrul Lucrgrilor Pub lice de pe
atunci, acel care, respectat de gloantele vrgjmaqului, a
fost ucis, mai tarziu, de atentatorii de la Senat. Ca 0
Dimitrie Greceanu, Coco Rosetti se angaja sub nume
fal§, voluntar 0 fu repartizat, ca simplu soldqt, la nu
qtiu care regiment de cavalerig, pentru ea' declarase
c5. Oià sl calareascg.
In timpul primelor lupte 0 in timpul dezastruoasei
retrageri, pang peste Siret, nerecunoscut de nimeni,
el ii fad" datoria §i fu inaintat brigadier i sergent
pentrucg, afarg de vitejia 0 de inteligenta dovedite in
numeroase imprejurgri, mai stia i carte. Dar dincolo
de Siret, recunoscut, i se stabili identitatea 0, pus din
nou in gradul de locotenent, fu nurnit directorul coalei
de cavalerig de la Botwni, unde se formau, din vre-o
doug sute de elevi, neajun0 Inca la varstg de douazeci
0 unu de ani, viitori ofiteri de cavaleria.
Locotenentul C. Rosetti 10 carmui qcoala dupg cum
cereau imprejurgrile. Defectia ruseasca nu'l surprinsese :
multumitg elevilor sgi, bine instruiti, bine armati, bine
comandati 0 bine disciplinati, el putir sal apere Boto-
§anii, atacat de o intre 41 divizig de rebeli ru0 (peste
ase mil de oameni, lipsiti de ofiteri, ce e drept), sa
dezarmeze divizia ruseascg 0, pentru a nu hrgni atatea
guri inutile, sä se desbare de aceastg gloatg flgmandg,
trimitand-o peste granita.
In luptele cari deterg acest extraordinar rezultat,
cele doua sute de elevi ai scoalei de cavaleria de la.

Botosani, statura sub focul rebelilor rusi o zi intreaga.
Din transeele lor bine acute, toti buni puscasi si buni
ochitori, ei trageau In came via.
Fiecare din ei se va putea mandri si zice orcand :
,.i eu am fost aeolo.
LrN DOCUMENT
Cum am mai povestit, in alta anecdota, tata-meu,
pe timpul vilegiaturii sale la Sinaia, in 1884, locuia.
intr'o chin a monastirii vechi, unde, traià cele din
urma zile din viata si unde, mai In toate zilele, venea.
sal vada Rege'e Carol,
Intr'o dimineata, 'mi se ordona sa merg la Bucuresti
cu primul tren si sä aduc de acasa, un plic de piele
de lac, inchis In cutare compartiment secret, din cutare
sertar, de la cutare birou, dar sa nu ma uit in plic..
Executai ordinul intocmai. A doua zi Regele Carol
deschise plicul, scoase din el o fituica de hartie ingal-
benit5, o ceti, 'mi-o intinse, si 'mi zise :
Iata ce continea plicul.
Fituica era un bon de platä asupra visteriii statului,
fail desemnare de incasator (tratte a vue), Fara spe-
cificare de sumal si semnata de Voda Barbu Stirbey.
Aceasta, pentru a rasplati pe tata-meu de ingrijirile
sale medicale (intr'un caz gray), ii daduse acest bon de
plata, lasandul grija sa umple golurile. Tata comandase
un plic de lac de marimea bonului, pusese bonul in
el si. il pastrase fail sä se foloseasca de el.
Acest cec a avut o valoare inestimabila cat a
trait Voda Barbu Stirbey, explica Regele CaroL Iatä
ce uzagiu a facut din el tatal dumneavoastra. Astäzi
cecul nu mai are decal valoarea unui document : auto-
graful unui suveran.
Asemenea pilde 'mi-a lasat mostenire fatal met'.
De ce mi-o fi placand ceapa. Gagata 217
DE CE MI-0 FI PLACAND CEAPA

De ce? Cred ca e chestia de atavism.
Nu vorbesc de fanta§, adic de ceapa präjita, care,
Zupä gustul meu, pusa in bucate ca sa le amelioreze,
le stria', din potriva. Vorbesc de ceapa strivitä la §er-
vet, de ceapa verde, in fire, asa cum se scoate din
panfant. Asa ceapa se mananca cu sare, sadea, fara
nici o alta preparatial.
Zic cä, probabil, gustul meu pentru ceapa imi pro-
vine din atavism, pentruca palrintii mei se inebuneau
dupà ceapal verde.
Dar sä vedeti ce s'a intamplat. In 1861, in Aprilie,
in ziva de Bunavestire, cand se celebra, la Go1e0i,
logodna oficiala a tatii cu mama, tanärul medic fran-
cez s'a gandit ca nu §edeà bine ca logodnicul unei fete
de boer sa path' a ceapa ; deaceea, nu a mâncat ceapal
verde. Pe de alta parte, mama s'a gandit, asemenea,
a nu edeã bine ca logodnica unui strain sa miroase
a ceapa ; deaceea nu a mancat ceapa nici ea. Aceasta
neintelegere puteà sa tina o viatal intreaga, i chiar
pornise bine. In anul urmator, insal, fiind mama grea
de mine, tata a intrebat'o daca nu pofteee ceva. Mama
s'a ro0t, dar a marturisit c poftea. ceapa 0 a nu
manâncal de ru0nea tatallui meu.
Pài, i eu mor dupa ceapa, exclama tatal meu,
0 nu mancam de ru0nea ta.
Din acea zi inceta neintelegerea §i amandoi sofii
mâncara ceapal verde, fail sal se mai rwineze unul de
altul.
Mai 0ii ? Deaceea 'mi-o fi placand i mià ceapa.
GAGATA
Forta fizicai a lui Grigore Filipescu, tatal lui Nicolae
Filipescu a ramas celebra. Dintre toti prietenii lui,
218 Din Torsul Zilelor. Vol. 1
numai Alexandra Florescu, fratele viitorului general

Florescu, Ministru de Räsboi in 1876, putea sä se rna-
soare cu eL Forta lui Grigore Filipescu era, caleodatä,
egalatá de violentä sau de naivitatea sa, dar intrecutal
nu a lost niciodatä decal de bunatateei nemarginita,
Alexandru Florescu näscocia fel de fel de tertipuri
pentru a dovedi lui Gagata (asa ii zicea lumea lui
Grigore Filipescu), ea era mai voinic decal el, dar toti
stiau el nu e adevarat. Astfel, intr'o zi, ffind adunali
mai multi prieteni la GAgatä, Alexandru Florescu ii
propuse sai miste din loc un hambar cu orz din curtea/
grajdului. In hambar puteà sä incapal peste trei kile"
de orz (adica." circa 4000 kgr.). Ce e drept, hamba-
rul nu era decal pe jumätate pfin, cantarind, deci, 2
mii kgr. Gfigata incera, in toate chipurile, dar nu putii.
Alexandru Florescu ii zise :
Eu o sä pot. Dar mai int i, haide sus sä bern un
rachiu,
Aemis. Pe and stetea banda sus, niste oameni pusi
de Alexandru Florescu, traserä orzul intr'un capät al
hambarului läsand gol (de, i usurfindu'l) celgalt capat.
Banda se cobori in curtea grajdului. and toti fura
la fata locului, ca eà vadä isprava lui Alexandru Flo-
rescu, operatia era acutä. Alexandru Florescu se Vari
sub capätul gol al hambarului si, lard mare dificultate,
il mutä din loc. Apoi, iesind de sub hambar si ster-
gandu-se pe frunte, ca si curn l'ar fi trecut naduselile
de asa sf ortare, intan5. :
Haide sus sa.' mai bem un rachiu sai'mi vina pute-
rile la loc.
Toti, minunati de ce vlzusera., se duserd iafa's sus
si, in timpul acesta, operatia cu mutatul orzului se
fácuse in sensul ce Malt de oamenii pusi de Alexandru
Florescu. and .banda se intoarse de sus, Alexandru
Gfigata. Un cuvfint istoric 219
Florescu urni si capaful celalalt, usurat acum, al ham-

barului si, iesind de sub hambar, strip :
Iaca.
N'asi fi crezut una ca asta I bolborosi Gagati.
Aceasta era una dintre nenumaratele näscociri ale
lui Alexandru Florescu,
Cu alta ocazia prietenii fiind iaras stransi la Gaga-
tal, acesta se Ilia la colt cu Alexandru Florescu si chiar
11 ameninta cu pumnul. Alexandru, in primejdia, se
repezi la soba (un monument enorm cu opt stalpi) o
lua in brate 0 striga :
Sa nu mai faci un pas, Gagata, ca. dau cu soba.

Astampara-te, Aleculel tipa Galata convins,
UN CUVANT ISTORIC
Pe la mijlocul veacului XIX, se purtau cisme de lac
negru cu cafambi de saftian (marochin) galben, peste
care cädea pantalonul. Gag*" Filipescu se tinea de
moda, dar, pentruca lacul negru ii ardea picioarele, se
descalta cat mai des. Chiar la sindrofii, Galata avea
damblaua sa i0 scoata cismele.
In 1848, Turcii calcara taxa cu o armata de 40.000
oameni si'si stabilira lagarul in Dealul-Spirii. Speriata,
earmuirea trimise la Omer-Pasa, comandantul armatei
Turcesti, o ambasada ca sa obtina sa nu intre armata
turceasca in Bucuresti. Ambasada era insotitä de fiii
bas boierilor Români, Printre acestia sträluceau Gri-
gore Filipescu (cum se si caclea) si un bun prieten al
lui Gagata, Ulis Creteanu, cel mai mucalit Omar depe
atunci.
Omer-Pasa inteatat nu tinea socoteala de Români,
incht nici nu binevoi sa asculte ambasada ; o inchise
intr'un cort mare, cu sentinele de jur imprejur, si de-
clara ca 0 va primi and va avea timp. Apucându'i
220 Din Torsul Zile lor. Vol. 1
noaptea in cort, fiii barboierilor Romani se aruncark.

nedesbracati, pe paie ca, cel putin, sä doarma. Gfigata
se culca, ca ceilalti, 1nsa isi facir damblaua si'si scoase
cismele. Peste noapte, cismele trecura pe sub poala
cortului. 0 sentinelä, zkrindu-le, le lua ca prada de
razboi. Trezindu-se, dimineata, Gfigata facii o galagie
enorma si se repezi sa ia turcii la bataie. Ulis Cretea-
nu ii sari inainte si se potoll cu aceste cuvinte, rämase
istorice :
lartelt, Gage ltd, iartd'i.., cei sunt patru zeci de mit.
NEBUNILOR LE TREBUIESC ARGUMENTE

DE NEBUN
0 telegrama ff, urgenta, instiinta, pe la 1880,
Eforia Spitalelor din Bucuresti, ca un nebun se coco-
tase pe clopotnita dela Marcuta si cä nu voia, cu nici
un pret, sa se coboare de acolo. Taal meu, efor,
alearga la Marcuta sa ia masuri pentru coborarea si
salvarea bolnavului.
Taal meu avea mare trecere pe langa nebunii dela
Marcuta, doftorul al mare, cum ii ziceau dânsii. Taal
meu se folosea de simpatia aceasta pentru a obtine
dela bolnavi sa'i asculte si, nascocind fel de fel de
cure extravagante, si de tertipuri nevinovate, menite
sá ademeneasca nebunii, ii potolea si ii vindeca.
Cate-va exemple vor face sa se priceapa mai bine
mijloacele intrebuintate de tata-meu. Un nebun nu
voia sa mearga la dus. Tata, instiintat, stria dela
poarta spitalului, catre nebunii iesiti inaintea lui,
Intai, sa"mi iau dusul !
Merg si eu 1 se rugh bolnavul recalcitrant.
$i tata lua un dus pentru ca si bolnavul sa ia unuL
Nebunul nu mai refuza sa mearga la dus O... se vin-
Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 221
decg. Alt nebun ii pusese in cap sg nu mai mgnance,

pentru cg, sustinea el, mancarea era proastg. Tatgl
meu, iargs instfintat, trecand pe langg el, ii lug, foarte
serios, strachina, spunand cg ii era foame. Apoi, dupg
ce inghiti o lingurg, strigg infirmierilor :
Ce e porcária asta ? SA aduceti, numai decal,
mancare din cazanul cu mancare bung !
Un infirmier, intelegand cum venia vorba, alergg si
aduse inapoi aceeas straching ; tata o maned aproape
toatg, afirmand :
Asa man are zic i eu !
Nebunul maned restul din straching, ganga'vind
Pal nu spuneam eu ?
Din ziva aceea manca orice i se dedea.
Tata ggsise un mijloc de a pedepsi nebunii rgutg-
ciosi ; Ii oropsea, ii gonea din fata sa, declarandu-le :
Cu tine nu vreau sg mai vorbesc I
Ceilali nebuni ii tineau de eau pe cel pedepsit, care,

pentru a scgpa de asa rusine, se fdcea bland ca un
mielusel. Dar, cu nebunul de pe clopotnità nici un
te.rtip nu putea prinde pentruca bietul nebun se tinea,
din rasputeri, de crucea de pe clopotritg ; alminteri,
ar fi alunecat i s'ar fi prgbusit la pgmant. Pompierii
din Bucuresti venirg intr'o fuga cu sari, chimire largi
si funii, dar tot de geaba, deoarece scgrile erau tinute
departe de cruce, de cdtre marginea straqinii, foarte
alunecoasg i ca, prin urmare, nebunul rgmanea de-
parte de salvatori. Cum se suise nebunul pang la cruce?
Purictul acesta nu a fost lämurit niciodatä. Cazul era
disperat.
Apucg funia! i se striga de jos nebunului.
Dar nebunul strange& crucea si nu voia sa fack nici
o miscare. Toate argum ntele rgmaserg zadarnice.
Asa ? ! strigg alt nebun... argt eu tiä. I.
El cerii tatii un fergstrgu ca sä se facg ascultat de
nebunul de pe clopotnitg. Tata &Aft ferastraul cerut,

intreband
Ce o sg faci cu el ?
Nebunul de jos, scuipand in palme raspunse ;
Am sa tai turnul cu ferastraul L. Or pficatosul
ala sa asculte, or sa se prabu§easca cu turn cu tot 1
Nebunul de jos incepit sa taie turnul cu ferästrgul
ca qi cum ar fi fost vorba de un lastar subtirel. Ne-
bunul de sus, auzind harlaitul ferastraului pe piatra
turnului, zbiera
Stai I.,. ca ascult I
El, in adevgr, ascultg de pompieri, se incinse cu
chimirul larg, lega de el capgtul funiei L.. fu salvat.
Nebunilor le trebuiesc argumente de nebun.
STATUL MAJOR
Era pe la inceputul verii din 1913. Se ordonase
mobilizarea generala, armata romana flind chiematä sa
treaca Dunarea. Ma grabesc sa proclam, cä avantul
tarii a fost mai presus de orce a§teptare §i. cg. foarte
putini Romani nu au raspuns la chiemarea statului major.
Räzboiul pornit peste Dunare era popular. Pe acolo
e drumul Ardealului, ziceau soldatii). Si apoi simtimantul
datoriei e adanc sapat in sufletul Romanului.
Acest simtimant daduse loc unui gray conflict sufle-
tesc la medicii mobilizati : oare, care s fig datoria
lor ? Sá rgspunda la chiemarea statului major, lasand
bolnavii fara ingrijire ; sau sä scape de moarte, poate,
tnii de bolnavi, &and urmare ordinului de mobilizare?
Problema fu solutionata in modul urmgtor de doc-
torul Leonte (0.01), Medic Colonel de rezerva : Medicii
particulari sei alerge sub drapele, cad, poate armata
sd alba' nevoie de ei ; medicii spitalelor, tnsd, avdnd
Statul Major 223
datoria sd caute bolnavii sdraci, zdcdnd prin spitale,

sd fid mobilizati pe loc.
Foarte frumos. Dar statul major nu se putea impaca
cu asemenia solutia, deoarece &Lisa nu numai ca.' nu
marea Corpul Medical militar activ prin intreg corpul
medical de rezerva, ba chiar ii micsora pe acesta, pe
cand armata ar fi fost cu mult mgrita. Doctorul Leonte
Ii sustinea energic teza, iar generalul Averescu, Seful
statului major general de pe atunci, sustinea teza
contraria. Evident ca statul major putea sa transeze"
diferendul printr'un scurt sic voto, sic jubeo, dar ge-
neralul Averescu, spirit din cele mai impaciuitoare,
cauta un mijloc mai putin drastic. $eful statului major
general avea, detasat la cabinet, pe insus nepotul
doctorului Leonte, pe maiorul Eracle Nicoleanu (actu-
alul General Nicoleanu, prefectul politiei Capita lei) care
pus in curent cu situatia, zise plictisitului sef de Stat
Major :
Läsati pe mine, a o sä gasesc eu formula care
sä potoleasca pe unchiul.
Generalul Averescu prea era multumit sa scape de
aceasta incurcatura, pentru a nu lasa manä liberá sub-
alternului sal% and, a doua zi dimineata, ca in toate
zilele,Dr. Leonte veni la statul major pentru a'si
sustine teza, maiorul Nicoleanu ii iei inainte, ascultà,
cu mare grija i cu mare respect, argumentele d-lui
Medic Colonel in rezerva Dr. Leonte 0, in urma, ii
intrebä :
Cdti bolnavi sd fid in spitale, unchiule dragd ?
Vre-o 3000 ? raspunse Leonte, cominatoriu.
Maiorul Nicoleanu ingaima, ca si cum ar fi vorbit
pentru sine:
Presupundud cd toti ar nzuri din lipsd de medici,
ipoteza statului major, care pusese la socoteala mor-
tilor, in acest rdzboiu, 45.000, trebuie- schimbatà : o

sci punem 48.000,
Medic Colonel de -rezervä dr. Leonte, care, cu pri-
vire la sine, rfispunse la ordinul de mobiizare gene-
ral5., nu mai insista in sustinerea tezei sale, ci adopta,
foarte intristat, pe aceea a Statului Major.
GAGATA $1 GEAMGIUL
Conul Grigore Filipescu se insurase cu Anastasia
Ghica (Coana Asica) si avusese un baiat de toala dr--
gaTasenia, pe Nicu Filipescu.
Conul Gagatä pose& o cash' frumoasa, spatioasa,
compusä dintr'un parter ridicat cu cate-va trepte dea-
supra subsolului. Se acceda in apartament printr'o
s'alita mica precedand usa principalli si compusg din
trei pereti de geamlac multicolor, Conu Gagata era
foarte manlru de salita sa. Toata lumea o admira ca
si el. Poporul ii zicea : Fanarul lui Conu Gligiltel.
Casele cu gradina erau situate in Sir, Sf. Ionia:,
laugh' prävalia de mobile Bossel (transformata, mai
tarziu, in hotel mobilat sub numele de Hotel Bossel).
Mi se pare ca astäzi mai exist& aceasta clädire. Gil-
dina conului Gagata se invecina cu gradina casei Go-
lestilor (actualul Palat Regal).
Sub Regele Carol, se cumpara de Stat, casele si
gradina Gr. Filipescu. Casele furà daramate si se marl
astfel, gradina Palatului care, prin aceastä märire, co-
bort dealungu' Str. Sf. Ionia pansa la cotitura unde e
acum Restaurantul Enescu.
0 nenorocire groaznical lovi fanarul conului Gaga*
un ciob de stica galben'a (un triunghiu echilateral cam
de 25 cm, latura) se sparsese I. Bree 4 Ce nenorocirel
Mi se pare csa. Nicu si cu mine fusesergm autorii aces-
tui vandalism. Nicu era numai cu doua luni mai mare
Gagag qi Geamgiul. lancu Geambwil 225
decal mine, Mame le noastre, foarte prietene, ne du-

ceau sal ne jucam unul la altul ; jocul nostru preferat,
in gradina lui Nicu, era sa aruncam cu nisip. Se vede
treaba cl o petricica mai maricica, dinteo n3ana de
nisip, ajunsese geamul galben cel cu pacatul.
Conul Gagata umplea Bucurestiul cu vaicarealal
indurerata.
Nu radeti I Pe vremea, aceea un triunghiu echilate-
ral de 25 cm, latura, de sticla galbena, era tin lucru
rar si pretios : nu se gasea asa geam de cat tocmai
la Viena.
Dupa multa dibuitura, se dada de urma unui ge_m-
giu (ovrei bine inteles) care poseda asemenea geam.
Adus imediat in fata fanarului Orbit, ca un medic in
fata unui bolnav, geamgiul constata nenorocirea, dada
din cap cu un aer priceput, si pronuntä:
Coane Gag*, costa tin galben.
Ce faaace 1 exclama Gag ta.
Croind geamgiului un pumn herculean, il repezl
prin fanar, care se sparse in bucatele. Coana Asica
martora la toat a. scena, socoti pe indelete paguba si
zise blajin.
Mai bine ii dedeai un galben, Gagata!
IANCU GEAMBA$UL
Liza, iapa radauteana de calariä, vanata soriciu, &a-
rea ca o caprioara. Un sant de 3 metri nu era nimic
pentru dansa. Intr'o noapte, hotii de cai ne furara
toti caii din grajdul cel mare (unde era si Liza). To-
fu] le mersese bine hotilor ; dar cand fu vorba sa
scoata call din proprietate (inconjuratä cu sant adanc
de peste tin stanjen si larg, tot asa la partea de dea-
supra), nici un cal, afara de Liza, nu trecii obstaco-
lul. Neavand incotro, hotii furara numai pa Liza.
15
A doua zi, toate cercetarile politiei ramasera zadar-

nice. Potcovarul nostru, insa, ungur, mester iscusit si
om istet, 1nsemnandu-0 potcoavele cu anume semne,
putii, astfel, sa dea de urmele Lizei. Constatand ca
aceste urme ieseau din oras si o luau pe drum in
spre Urziceni, d. maister (asa ii ziceam noi) afirmä
tatii ca va gasi pe Liza, Tata ii puse la dispozitia cele
cerute de d. maister, adica o cdruta trasa de un cal
bun si un om de incredere ; acesta era un Vgan, Cos-
tache, pe care Voda Stirbey, inainte sa se faca desro-
birea tiganilor, il daruise tatii, de mic copil, si cu care
d. maister se intelegea de minune, Echipati dupa gus-
tul lor, cei doi oameni pornira dupa 110 si infor-
mandu-se in fia care sat de un cal asa si asa, trecura
de Urziceni, cum trecusera si totii.
Era pe la sfarsitul lui Septembrie. Ca sa nu se pri-
ceapa cà iapa vanata ca soricelul, era de calariä, hotii
o inhämasera la o efiruta inctrcata cu prune. Liza,
inimoasa si docila, isi indeplinea noua functia fära im-
potrivire:
D. maister nu slabià urme!e potcoavelor. Din urmä
in urrna, ajunsese tocmai la Buzau. Aci, in marginea
targului, urmele potcoavelor insemnate parasira dru-
mul, pierzandu-se in batatura unei cast* de mahala.
Costache (om cinstit, dar cu apucaturi de pungas) tre-
di binisor zaplazul bataturii, se uita in toate partile
si se inapoie la d. maister, plangand, pentruca vazuse
pielea Lizei, sarata proaspat si intinsa la soare pe
gardul de dindosul casutelor. In adevar, biata Liza nu
putuse rezista la sfortarea facuta si murise, Hotii o
jupuisera, ca sa se aleaga macar cu pielea ; neinchi-
puindu-si ca puteau sa fiä urmariti, ei se oprisera
aci, la o gazda a lor, si puneau la cale alte hotii mai
rodnice.
Erau numai ttei la numar si cu gazda patru. Tur-
Iancu. Geamba§ul 227
bat de manie, d. mister isi apuca nastrusnicul ciocan

si, intovarasit de Costache, care luase in mana un
cnut muscalesc, (al carui mailer de corn se termina
printr'o ghiulea de fier), dadu nävala in casa, peste
hoti. Acestia, caläuziti de gazda, o rupsera de-a fuga ;
dar Costache prinse pe cel din urma, ii croi cate-va
cu cnutul 0-1 dobori la pamant.
Hotul prins era Iancu, zis Geambapl ; el Idea mar-
turisiri complecte. Ceilat.ti hoti scapasera, dar cel putin
se pusese maim pe unul. D. maister se gandi : sa dea
de stire autoritatilor din Buzau ar fi fost pierdere de
vreme (fara a mai pune la socoteala ca politia, poate,
nu ar fi prins ceilalti doi hoti si gazda). Multumin-
du-se, asa dar, cu prizonierul sau, d. maister porni
inapoi spre Bucuresti, luand cu sine pielea Lizei, pre-
sarata cu pucioasa proaspata, ca sa aiba, zicea el, de
ce sd plinge", Costache legase hotul de cai, de chi-
chita carutei si, din cand in child, ii croia cite un
cnut, pentru ca, zicea el, sa-si dezamorteasca oasele.
Iancu geambasul incerca sä se deslege dar, in zvar-
colirile sale, se prabusi cu partea de jos a trupului,
la pamant (partea de sus fiind agatata de chichita) si
fu tarat asa mai multi kilometri. Rabdase hotul cat
rabdase, si tacuse ; dar and il razbi durerea ranifor,
incepà sä tipe si sä ceara ajutor. Mai bine tacea.
Cand vazii Costache in ce hal il adusese pe Iancu
taratul pe drum, prin bulgari si bolovani, o idee groas-
nica treca prin capul tiganului : el opri caruta ; aseza
ranitul asa ca numai partea de sus sa nu atinga de
pämant, lega teapan, in pozitia aceasta, pe Iancu, si
mina calul in trap mare, razand cu d. maister de ur-
letele chinuitului. Costache era bun ca painea calda
(cam neagra paine cum e si pielea tiganului) dar avea
suflet de tortionar. Printre stramosii lui Costache tre-
buie sa fi fost un gade.
228 Din Torsul Zile lor. Vol, I
Chinuitul le§inase. Aceasta i-a fost scaparea ; nemai

auzindu-i urletele, d. maister fu de parere ca Costa-
che se intrecuse cu gluma i simtlnd o remu§care,
opri calul, puse chinuitul le§inat in caruta i mormai:
Bine, mo Costachi. vrei sa-1 omori ?
Dar el n'a omorat pe Liza ? replica tiganul.
Pentru Costache viata unui om sau viata Lizei..,
tot aia.
Tata, and väzii starea holului, ii ingriji 8i-1 scapa
de moarte. Iancu nu fu dat judeatii. Ramasese, insä,
schilodit pentru toata viata.
Iancu Geamba§ul, and fu vinde cat, ii lua din nou
meseria de geamba§ dar nu 0 pe cea de hot de cai. Nu
a se facuse Iancu om de treaba, nu 1 ci pentru cä
semnalamentele sale caracteristice r fi tradat.
PAIAT A
Pe and incercam sä deslu§esc, acU vre-o doua zeci
de ani, punctele obscure din Istoria tärii, ma perse-
cuta o amintire: parerea unui om competent, a eram
o paiatd.
Pe and eram copil, la Institutiunea V. A. Urechia,,
supraveghetorul nostru, d. Alexandrescu, omul compe-
tent de care pomenesc mai sus, afinna cà eram o paiatd.
In adevär, scorneam fel de fel de mucalituri. Faceam
sa râd i camarazii i profesorii i chiar pe d, Ale-
xandrescu. Eram o paiatd.
D. Alexandrescu zicea de mine :
E pacat de el. Firea l'a inzestrat bine joaa de until
singur de rupe pamantul: doine§te ca in padure ; cadrii.
freamäta and zice din pojghiata de mesteacan sau din
frunza; dar, (a aqa e firea lui) mai tarziu n'o sä cultive
nici dantul, nici muzica vocala, nici cea instrumentala.
E j n sa' ramaie o paiatd.
Paiata. Anecdote 229
Trist adevar : eram 0 am ramas o paiatd. D. Ale-

xandrescu ma sintetizase bine. Dar nu cred ca.' m'a
sintetizat bine acela care a proclamat (nu vreau sa-i
zic pe nume, caci, slava Domnuhii, mai traie0e in ava-
tarul de actor mare) ch sunt o secedurci. Actorul mare
a revenit asupra acestei aprecieri, aqa e; a formulat-o
lima. Trist.
Paiatd am fost, and, intr'o reprezentantia teatrala
data, prin 1872, la coala. lui V. Urechia, declamam
Le vrai inangeur", de Boufflers ; paiatei am fost thud
ma urcam pe scenä, la generalul Jacob Lahovary, la
kneazul Mitica Moruzzi, la G. Em. Lahovary, la piintul
Barbu $tirbey (fatal), la Castelul Pele, la Palatul regal,
etc, ; tot paiatà am fost, in 1904, child jucam rolul lui
Beasadea din pantomima mea-Domnita din Vis ; paiatii
am ramas, and, dupa ce am intemeiat compania mea
drama tied, am tinut roluri la Teatrul Uric §i la Tea
trul Modern.
Paiata, un fel de clown, face cateodata sfi rfida
lumea, chiar cand ii e sä planga. Vezi dumneata I $i
paiata are suflet. Ba chiar, cate odata, sufletul ii e
altfel de cat i se vede : paiata e una, omul alta.
Un nebun a incercat sa ma ucida ; nu a izbutit pe
deplin: a ucis paiata, dar nu omu/.
Vorba d-lui Alexandrescu: Meat.
Pe engleze§te
Acii vre-o 40 de ani, fusesem poftit, cu varul meu
Dinu Golescu, actualul preqedinte al Societatii \Tana-
torilor, sal vanam, cu prepelicarii, la batranul boer
Vasile Rama. Mo0a sa, Bude0i, situata paste Olt, pe
Oltet, era cu vai 0 dealuri pline de mdralcini, in care-
se räsfatau numeroase i mari stoluri de potarnichi,

vanate numai de fiul sau, Nicolae Racoth, un foarte
iubit prieten al nostru, puscas minunat, dar... singurul
puscas din zbor de pe acolo.
Drumul era lung (vre-o 8 ore cu drumul de fier de
la Bucuresti la statia Bal i apoi vre-o 2 ore cu trà-
sura dela statia la conacul mosiei). Casa conacului, o
-vechie cash boereasch, cladith din belsug, se ridich cu
cateva trepte deasupra pamantului, cu salä mare, larga,
in care se deschideau usile odailor si care servia de
salon comun i de sufrageria.
Fusesem instalati, Dinu si cu mine, intr'o camera
spatioash (cea d'intaiu la stanga inträrii). Pe divanuri
lungi si largi, in fundul camerei, erau facute asternu-
-turile noastre, cu perne i covoare la pereti i sändulii
pe jos. Cainii nostri, Stop al meu, (un corciu de pointer
si de copoiu, pe care'l dresase foarte bine un padurar
englez i caruia nu-i vorbeam de cat englezeste, spre
marele haz al lui Dinu) i catelul varului meu (un
splendid Gordon-Soter, pur sange, dar nedeclarat"
Inca) sedeau cu noi, cum si trebue sa seaza. prepelicarii.
Bucatareasa le gatise, cainilor, cate un enorm lighean
de papiti" cu suph, paine i rasol. Daca nu ar fi
fost o adevarata minune bucate'e date la masa, zau
cal as fi ravnit la papita cainilor. Gordonul lui Dinu
manca putin i pe a!ese, ca uri boier mare ce era ;
Stop, insa, mitocan si din origin& si din obiceiuri, isi
linse lighianul i goli §i pe al Gordonului, care rhma-
sese peste jumätate plin.
Cand veni ceasul culchrei, de vreme (pe la 9) de-
oarece trebuia sh ne sculam cu noaptea 'n cap, ne
reträseram in camerile noastre i ne bagaram in as-
ternut. Si aci Stop Ii aratà mitocania parandu-i-se
eh sandulia de langa patul lui Dinu, aceia pe care se
Icase Gordonul, era mai duke, Stop goni catelul
Anecdote. Dumneata vita, Dumneata porc 231
ii lua locul ; Gordonul, foarte politicos, ii ceda sandulia

sa qi veni sa se culce pe cea de la picioarele pa
tului meu.
Pe intuneric, Dinu, din a§ternutul sAu, termina nu
mai §tiu ce poveste. Auziam foarte lamurit glasul lui
Dinu, dar, la un moment dat, il auzii mai putin, pang
venia de departe, slAbit, inAbu§it. Nu'mi explicai aczastä
schimbare de glas. Deodatà, insa, rázbatu, pana la mine
o duhoare greoaie 0 puturoasa, Atunci 1nte1esei ca
ligheanele cu papita i§i faceau efectul §i cal Stop taia
o droaie de lamai sub nasul lui bietul Dinu, care,
pentru a scApa de acest macel de lAmai, i§i varfise
capul sub plapomä. Furios, sarii jos din pat, deschisei
u§a 0 strigai lui Stop pe o romaneasca neao§A din
care nu lipsià nici injuratura :
Ie0 afarA, putpare 1
Dinu, scotand capul de sub plaporna, rosti, blajin :
Bine'i ai zis, ma, pe engleze§te 1
DUMNEATA VITA, DUMNEATA PORC

Fusesem invitat, pe la mijlocul tomnii din nu §tiu ce
an, de d. Aristide Blank, sä iau parte la o excursia
de mai multe zile, foarte frumoasa, cu automobilul :
era vorba sA ie§im din tara prin Turnul Ro§u 0 sa
reintram prin Predeal ; in ArdeaL vAzand 0 fAcand.
Excursia se facea cu doul automobile puternice, con-
fortabile 0 admirabil conduse, ocupate de fami'ia d-lui
Blank 0 de invitati. Printre ace§tia era 0 vechiul meu
prieten, d. Manole Culoglu, Pe la nämeaz, pranzeam,
cu merindele noastre, cind ne razbia foamea 0 cand
ne plAcea locul, la voia intamplArii: in vre-un zavoiu
umbros, langa o lantana rece 0 bine adApostita in
vre-o livada cu prune coapte, etc. Ca de porunceala,
plouase cu vre-o douA zile inainte, a§a cA, §oseaua
era lira praf. Praful e groaza automobilistului. Excur-

sia era, deci, incantatoare.
A doul zi de plecare, trecuti de granits, cu merin-
dele terminate, ne oprearn la un birt, in nu mai stiu
ce orasel, unde simteam ca vom putea dobandi man-
care calda si friptura la gratar. Mai ales d. Culoglu
si cu mine ne bucuram ca niste copii, sa ne alcatuim
menuul", in toata libertatea, nestinjiniti de cosul cu
merinde. Chelnerii umblau forfota, preparau mesele,
tacamurile si luau comenzile. Un chelner roscovan
4parca 'I v5d) ne spuse ca erau la dratar niste fripturi
admirabile de vaca si de pore. Pentru a nu se incurca
in comenzile noastre, roscovanul scoase carnetul, nota
comenzile si afirma foarte politicos, adresandu-se la
noi :
Dumneata vita, (arata pe d. Culoglu) si dumneata
porc (ma araà pe mine).
Si aici ai noroc, Alecule ! exclama d. Culoglu.
Asa e, nu ma plang. Am avut si am noroc. Dovada,
cititorule, e faptul ca ma citesti.
BUGHEA
Bughea e un catun, nu departe de Campulung. Bu-
ghita, garlita care trece prin catun, primeste din toate
partile, afluenti de ape iodate si sulfuroase, asa de bo-
gate, in iod si sulf, in cat coloreaza si apele Bughitei
cari, din cauza aceasta, face un_depozit galbui asupra
petrisului albiii.
Localitatea apartinand Eforiei Spitalelor Civile, fatal
meu fiind ef or, dänsul infiinta, acolo, o statia balneara
pentru lumea saraca. Bughea fad' minuni asupra dar-
trosilor si egzematosilor de toate soiurile si ajunse re-
pede celebra. Sunt cincizeci de ani de atunci. 0 mai
fi existand si astazi puturoasa statiä balneara ?
Bughea 233
In fiacare vara, mama conducea la Bughea, in per-

soang, vre-o 20 30 de orfane ale Azilului Elena
Doamna. &He i0 faceau efectul asupra fetitelor bol-
nave 0 aerul muntilor intrema sanatatile §ubrede.
Inteun an (in 1873, mi se pare) mama ma lua i pe
mine la Bughea, nu atat ca sa fac bal, cat ca sä ex-
cursionez prin murrti. Aceasta parte a curei o faceam
cu adevarata placere i, deoarece eram prea mic (de
11 ani) ca sa merg departe, mama imi inchiria un cal
taranesc pe care ma cocota. In echipajul acesta, i cu
fetele cele mai mari qi mai zdravene, cutreeram muntii,
descalecand numai pentru a culege fragi sau zmeura,
bunatati abundente prin partea locului. In adevar, in
thate zilele venia la mama o multime de fetite de ta-
rani cu cofite de zmeura. Mama cumpara toate cofi-
thle i orfanele aveau, astfel, un dessert" minunat.
Mama insä doria fragi de munte i fragii, fiind mai
greu de cules, cofitele se umpleau mai uwr cu zmeura.
Iaca i pentru ce fetitele de taran veneau mai rar cu
fragi.
Inteo dimineata, cu noaptea in cap, porniram,
cate-va din orfanele cele mai mari i cu mine, spre
nu mai gtiu care deal, in susul Bughitei. Poteca qer-
puia pe marginea stanga a garlitei, care facea, intr'un
loc, un cot, ocolind niqte stand -enorme, de vre-o
6 7 metri. Deodata, vdzui, in crapaturile stancii, un
mic manunchi de fragi i vrusei sal culeg ca sal duc
mamei. In zadar cautara sai ma impiedice, dela ap ne-
bunia, orfanele mai thari 0 mai cu minte, demonstran-
du-mi ; ba ca nu aveam pe unde sa ma urc in varful
stancii ; ba ca fragii crescusera intr'o crapatura de pe
priporul ei ; ba ca priporul era alunecos i repede ;
ba ca... ba ca. Eu, insa, ma tineam garba de nazba--
tia mea. Trecand Bughita calare, ma urcai cu chiu cu
vai, in varful stanch i, aci, tinandu-ma cu 0 mana de-
darlogii calului, ma culcai pe brand 0 ma intinsei ca

sa ajung fragii. Ii ajunsei si ii culesei. Dar, in clipa
aceea, darlogii cam subtiri, se rupsera si,.. ma rosto-
golii pana in garla, pe priporul stancii. Imi sparsesem
capul : nu imi era de asta, dar ca o sai'mi scape din
mana fragii. Acolo unde cazusem, apele mancand pa-
mantul la temeiul stancii, facuserä un ochiu mai adânc ;
aqa in cat cazui pe moale. Cazusem pe moale, dar in
apa adanca. Ametit, cum eram, de caderea de-a ber-
beleacul si de spartul capului, ma puteam ineca daca
nu ma scotea cineva iute pe uscat. Orfanele, insa da-
dusera un tipät si ma. scoasera iute, caci din zmuci-
tura, bietul cal isi pierduse echilibrul si cazuse si el
de pe stanca in groapa de unde ma scosesera fetele.
Bietul cal nu ava insa noroc, ca mine : se omori,
Ne inapoiaram, la Bughea, mai putin falnici decat
plecaseram. Mama era Inca in asternut si dibuia,
intr'un volum mare al fabulelor lui La Fontaine, eau-
Vaud fabula pe care sai'mi-o citeasca, indata ce ma
voiu fi inapoiat. Oblojit la cap cu carpe sangerande,
dadui buzna in iatacul mamei si ii intinsei fragii. Parch'
vad si acum chipul ei speriat. Orfanele, cari venisera,
cu mine, in iatacul mamei, o linistira, dar, furl nevoite
sa'i spunk' ce se intamplase. Mama lua manunchiul de
fragi, ma saruta indelung, puse fragii in volumul lui
La Fontaine, tleschis pe genunchii ei, si... inchise
cartea.
Acii vre-o dougzeci de ani, rasfoind acel volum,
dadui peste fragii culesi la Bughea.
Ahmed
Ahmed era un arap colosal, de o putere fizica fe-
momenala, cavas" al Resedintei franceze, la Bucuresti,
Ahmed 235
pe la 1860. In Africa unde se nasc se, Ahmed fusese

un personaj important al tribului sau, fiind fiu al §efului
(un fel G Staroste), Seicul, Regele, cum zicea, foarte
fudul, Ahmed.
Mutarea spre sud a granitelor algeriene facuse din
tribul lui Ahmed o populatia franceza 0 Ahmed fusese
bombardat cavas diplomatic. Acum, Ahmed purta min-
tean 0 §alvari de matase albastra ; pe deasupra un
larg burnus" alb, de lana subtire 0, de mijloc, un
beau de matase, impletit in trei ite, de trei colori, al
bastru, alb, ro§u (colorile drapelului francez); la brau
straluceau pistoale 0 iatagane cu plasele de argint.
Ahmed era incaltat cu iminei ca tulumbagiu" de la
Stambul. La soare te puteai uita, dar, la Ahmed, ba I
Pe deasupra burnusului alb, rasaria un cap negru, cu
parul cret, cu fes rom cu fata tuciuria, buzata, cu
nasul lataret, cu oc' ii albi, pe scurt un chip intunecos
qi .ioros, dar cu o expresia blandä si zambitoare.
Ahmed prinsese o adevarata patima pentru 'b.-MI
meu, tanarul medic delicat 0 balaiu, ata§at pe Lana
Rewdinta franceza la Bucure§ti, 0 care inventase,
pentru bietul meridional friguros, o combinatiä" de
alvari 0 de cojoc, cu blana pe dinafara, captu0ta cu
mo'eton. Frigurosul arap din sudul algerian, o purta
din Octombrie pada. in Aprilie, pe sub frumusetile
sale de matäsuri.
In Africa, Ahmed lasase un vrajma§ de moarte, pe
fiul §e ului altui trib incorporat de Anglia in eDomi-
nionul" sau african. Intamplarea voi ca acest fiu de
eik, de Rege, sa fia 0 el bombardat, de guvernul
englez cavas" diplomatic, 0 trimis la Re§edinta en-
gleza dela Bucure§ti. Cand cei doi vrajma0 de moarte
se intalnira, cavasul" englez i0 trase pistolul de la
brau 0 il descarca asupra lui Ahmed; dar dadu greq..
La randul sau, Ahmed 10 scoase din teach' un iatagan_
236 Din Torsul Zilelor. Vol, I
1iii infipse in pieptul adversarului sau, pe care'l omori

pe loc.
Agentii politiene#i nu cutezara sa aresteze fiorosul
,arap, srl urmarira numai. La sediul Re§edintei (insta-
lath' in casele situate, astazi, strada C. A, Rosetti No.
3) tata Ii ordona ucigaplui sal se predea. Ahmed, as-
cultator, se preda, fu arestat 0 mai tarziu judecat
pentru omor. Juratii 11 osandira la cinci ani munca
silnica, de0 se stabilise ca omorul fusese consecinta
unui duel. Tot ascultator de tata, ca mai 'nainte, Ahmed,
bland 0 zambitor, fu pornit la Telega i taia sare Fara
nici-o revolt& ; ba, din potriva, fu cel mai devotat strAjer
al Directiei Ocnelor i cea mai groaznica spaima a oc-
na0lor sau lucratorilor cu plata.
Foarte bine notat de Directia Ocnelot, ocna§ul arap
'0-ar fi terminat osanda pe cinci ani, clack nu s'ar fi
ivit, in inchisoare, molima tifosului.
Insarcinat de guvern sä ia masurile de cuviinta, tata
(trecut din serviciul Re§edintei Franceze in serviciul
Statului Roman, care'l numise inspector general al ser-
viciului sanitar militar), alerga la Telega 0'0 dadii
seama ca cel dintai lucru de facut era sä izoleze bol-
navii in aqa mod, ca nici unul A' nu fib.' in contact cu
altul. Problema ar fi fost upara, daca ar fi existat in
puscariä incaperile necesare. Nu existau insa asemenea
incaperi in pu§caria. Deci, nu se puteau izola bolnavii
de cat prin casele din sat, transformate, astfel in pa-
vilioane sanitare 0 in temnite. Dar locuitorii amenin-
tax% sa se revolte dacä Ii s'ar rechizitiona o singura
casa. Unde pui, ca trebuiau atatea case, cati ocna0 erau
infectati de molima-.
Tata nu statu mult pe ganduri i nascoci o strata-
gema : el ordonase §efului de post (un sergent) sa scoata
afar& toti soldatii din post ; ordinul fusese executat
imediat soldatii ie0sera din post cu armele incarcate
41 baionetele puse, gata de lupta,
Anecdote 237
Nu mo ! striga' tata ; am tnteles oamenii din post,

.nu i armele!
Seful de *post nu ghicia nitnic, dar executa ordinul.
Atunci, tata ii puse sa. ia, in spinare pe tificul Ahmed;
iar ceilalti soldati din post, sa. ia, fiecare cate un ocnaq
tific i, astfel alatuit, cortegiul sä porneascä spre sat.
Zis i acut.
Efectul fu radical ; satul intreg, care tremura de
frica kti Ahmed 0 care nu voia sa' se molipseasa de
la tifici, and váza arapul adus in spinare de eftil
postului militar, o ltfa la fuga, rasand casele goale. Stra-
tagema isbutise: rezultatul era obtinut ; izolarea tificilor
se efectug färä nici o clificultate.
Molima descresca §i fu invMsal ; ocnawl Al-med se
glsea printre cei sapati de moarte.
In adoratia sa pentru tata, Ahmed, vindecat, fácii
ce vedea cä facea ballaiul medic ; ingriji de bolnavi cu
dibacie, devotament i succes, i scap'al de moarte, in
acest chip, o multime de tifici. Drept recompensä,
Vodä Cuza 11 gratia i ordong ca ocna§ul arap sà fia
pus in libertate. Dar Ahmed nu intelegea lucrurile aqa
el nu voi sal páralseasal ocna decal dupa vindecarea
uliimului tific, starpirea molimei §i... plea numai odata'.
cu tata. Dat afara din oath', Ahmed se dusese dupa
adoratia sa. Tata i0 gasise beleaua. Ahmed ntr con-
simti sä se inapoeze la Re edirrta. francez'a i tata fu
nevoit sal ia acasa.
Acasa, Ahme I regenta" slugile, se ploconea la mama,
afirma tatii cä eu eram mai nobil de cat tata,
si...
pentrua aveam un strámo§ mai,.. mult cleat el. Lo-
gica necivilizatului era impecabilà. Tatii Ii convenea ca
Ahmed sä aibä asemenea idei, fiinda' adoratia lui pentru
tata, devenea, multumita acestor idei, o mai puternia
adoratia pentru mine 0 ca, astfel, grozavul arap era
sä ma ingrijeasa mai bine decal cea mai buna' doia.
Ap §i. fu : tiganul Costake, fostul rob §i fiu de robi

qi arapul Ahmed, fost cavas la Re§edinta francezk.
(fiu de ,S'eik, de Rege) ma räsfAtarA care mai de care..
CAlare pe grumajii lor, cu manile infipte in pArul lot
negru §i cret, ma. alintai O... crescui.
Voind sai rAsplAteasca, intru catva, atata devotament,
tata lua bilet, pentru Ahmed, la Teatrul National. Bilet
de parter, ma rogl Dar Ahmed prefera tin loc nume-
rotat, pe banca I, la galerik pentrucA", zicea el, de
acolo pot vedea fArA a-mi suci gatul, cum se coboara,
prin gaura tavanului, lustrul cu lumanArile aprinse".
Intrebat daca ii placea la teatru 0 cum jucau actorii,
Ahmed raspunse :
Nu'mi place, pentrucei ei vorbesc de treburile lor,
in loc sd danteze". Mai frumos ciintd wzuleimele4
turceei. Nu'mi place de cat cum se coboard lustrul.
Dar Ahmed mergea la Teatru de cate ori avea bilet ;
probabil ca sA vadä cum se coboara lustrul.
In noaptea de 11 Februarie 1866, Ahmed juca mare
rol. Voi povesti poate, altAdatä, care rol. Dar actiunea .
lui, se vede treaba, nu putü sh impiedice detronarea

lui Vodä Cuza.
Mai tarziu, Guvernul provizoriu cerit tatalui meu
sal'i imprumute pe Ahmed ca sA-1 trimità, la Stambul,
cu o corespondenta importanta, Guvernul Provizoriu
sprijinia cererea sa, pe faptul ca.' Ahmed era devotat,
discret 0 cA, §tia turce0e. Tata nu bAnui nici un eau.
Ahmed porni la Stambul cu faimoasà corespondentA
importantA : dar enormul plic, cu cinci sigilii, confine&
numai o foaie de hartiä pe care era scris ordinul ur-
mAtor, nesemnat, dar intarit cu pecetea Statului: Cu
rierul sd fie aruncat In bosfor".
Trebue sä se fi indeplinit ordinul dat de (nu vreau
sà qtiu cine), caci nu 'mi-am mai vAzut iubita doica_
neagrl niciodatA.
TABLA DE MATERII
Precuvântare
Basmul cu Domnifa din Vis
Beams Cosinzeana
.. Pag.
,
3
5
25
'
Dintre cei räposati , 31
Paul Verlaine , 33
Bolintineanu , 35
Grigorescu , 36
A lecsandri , 37
V. A. Urechia . 39
Mircea Rosetti , 41
Carmen Sylva , 43
Dadu Filipescu 44
Pompierul . , 47
Paolo Tosti , 50
Gh. Creteanu , 53
Vasile Mortun 54
D-r Marcovici ,: 58
Stefan 0. Iosif 67
Ermeti Novelli , 65
Caragiale . . , 67
Hajdeu . . , 72
Dimitrià Greceanu ..- , 75
Dan Cerkez , 76
Pompiliu Eliade ., 78
Coco Dumitrescu , 82
Sutasul Troian 85
Alfabetul Ronuinesc "
nI
Vis 1 , 133
ihnba Romdneascd 135
Trisilabile Dactile 141
Anecdote Pag. 147
Monoclul . . . . 148
Dejunul de la Pascani 149
Presbit 152
Harta Daciei 151
Mijloc mnemonic 154
Cicoarea 155
Baraca 156
Un studiu critic
. ..
158.
De la Orhanie la Marasesti 162
Mignon . . . . , . . . 165
Bogat .
Jichi
Straformat
.....
. . 166,
168.
171
Punctual 172
Citta 174
0 minune 178
Repaosul Duminical , 18t
Logodna , . . . 186
Regele Carol si dictionarul Dame ,. 189'
Abate le Ducis . . . . . 190
Costumul de catifea cerulia , 192
Regina Elisabeta si Republica
Zmeul , . . .
Avocat sau Ministru
....... ,, 194
195
197
0 recunoastere /99-
0 lacrima 208.
Ciorapii . . . , 209
Finchi io n'ai cerut 211
Ai toata vremea 213
Coco Rosetti 214
Un document . . . 216
De ce'mi o fi plaand ceapa
Gagata.' . .
Un cuvânt Istoric
.
. .
. .. ,
217
217
219-
Nebunilor le trebuesc argumente de nebun 220.
Statul Major . . 222
Ga.gMa si Geamgiul 224
Iancu Geambasul
Paiata . . . -. ..... , ..... 0
..
225.
228.
Pe englezeste . .
Dumneata vita, dumneata porc
Bughea
Ahmed
. , . . . .... ,
229
231
232
234

Alexandru Davila - Din Torsul Zilelor. Volumul 1, Bucuresti

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Alexandru Davila - Din Torsul Zilelor. Volumul 1, Bucuresti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AL.

Al. Davila e ndscut la 12 Februarie 1862. Tata.] sau era generalul

(Din Programul Teatrului National).

1 Aceasta pantomina-balet a fost jucata o singura data, in Mai

A. S. R. Principesa mostenitoare Maria (actuala M. S. Regina

telele, Fldcdraiele, Florille :

Urma§ii lui Fdt-Frurnos :

cAtre Cer, furA martore la o minune mare ; mai intai

Cu jungherul rotilat pe coapsa, cu cornul de zimbru

capata leacul, isi &Air drumul necazului sil lovi pe

chiemgtoare de visuri i, deodatg, i se aratg in somn

raspunde c'a ii e afard din putere, si ca.', singura. Muma

Inca una, si Inca douk si Inca multe. Beasadea si

Au ramas singuri copiii, adormiti. Deodata se aude-

de Falt-Frumos. Atunci, Muma Padurii ii spune cä in-

in rumeni si impodobiti cum erau. Dar sa vedeti domniile-

lui Dunare Imparat. Ad, iaräsi s'a facut nunt5. mare si

Din tam blandei Cosinzene,

Si Pdunasi cu negre plete,

In toate ura se rasfrange :

Sá ne dea lini§tea senina

Dar ascultati I Ne vine-o veste . ,

De-acum departe, ganduri rele I ...

$i codrul verde iar doineste,

cate 4-5 pahare de absint (cu mult absint i foarte

Ce o fi trecut prin mintea nenorocitului infirm ?

Grigorescu pictase portretul mamei 0 al tatii, doual

oarece fiecare povestea cafe ceva, Ia un moment dat,

Rusinat, Conul Vasile porni spre usk dar Elizabeta

Eram, acolo, vre-o 12-14 scolari. De toti se ingrijia

Bine zicea camaradul nostru, deoarece batranul Ma-

Effingman-Robert Grant, supus englez, venit in tara

Grant 0 avil cinci copii (dintre cari numai o fata ;

Intr'o zi, Mircea imi citi o dare de seama drama-

laureat in litere, imbuibat cu frumoasele pilde ale ma-

care acoperea caldaramul, Dadu, punand pinteni ca-

mainile malnusate cu alb peste bara galeriii ca sa vadal

Dadu sà 115. reformat pe motivul de necuviinta fa#à de

albine ci de cine stia ce lautari oropsiti i carora le

candu'mi damblaua, scoase parale i imi zise : Da-le

esti bdiat mare". Zgaiam ochii la batranul ldutar, ii pri-

pe sacazul lipit de gatul scripcii ; apoi, batand tactul

treaza in amintirea sa ca intr'o comoara margari-

imi grans& maim si, zambind, r_spunse Sa'ti zic

miiitica, ca salonul pe care ea incerca al umple.

varvul ascutit al tigarii, aprinse cu meremet varful ce-

magistratul e ca o pasdre alba pe malul unei mlaqtini ;

aceste iepuri, apoi, ar merge la vale, duse de curenti31

Pe cine vrei sa prostesti facand pe prostul, Ale-

Mortun. §i trecii la d. Enescu, regisorul, pentru a'l

pomenesti cà bucatarului ii scapa un graunte de sare

tagonistilor ; iar, daca nu cantau frumos, Marcovici

AO, exlica elpictorul nu &à dijrna incadrorului.

de medici ; toti studiara bolnavul pe toate cutele, ii

uimire cà un frantuzit faceà versuri românesti. Fran-

Intr'o zi, terminand traducerea dramei Conjuratia

pilda, iesit din minti, ii punea pe cap o coroana de

doua mii de ani. Plebea Romei facea mare haz de

Pe la 1884, ocupan, cu Alecu Balq, la Hotel Bulevard,

rasului zgomotos al tutUlor, urmarit de Vasile Pogor, care

Conul Vasile infra' foarte serios; iar Alecu Bals,

Aà ar fi patit 0 NAPASTA, daca nu aq fi avut

frumoasa. Asta e cap de trei mii de lei pe an,

poetic. Greu se conciliazá asemenea indeletniciri in