Sunteți pe pagina 1din 491

LEGENDE ROMANE

VIATA IN TRECUT

lEt=zzauTmoomweF3g
DE

V. A. URECHIA

MDITIT.JINTE A III-a
Considerabil adaosk
CU ILUSTRATLUNI DE D. JIQUIDE

BUCURESCI
EDITURA LIBRARIET SOCECO & Comp,
21, CALEA VICTORIEI, 21
1896
Esemplarele ce nu vor avea semnatura mea le vozzi
urmdri clupit lege. Ma

46534.Stabifirnemul grafic I. V. Socecti. BucurescY.


INAINTE VORBIRE LA EDITIUNEA A iiia

Domnul Socecg, mult cunoscutul §i stimatul


librar-editor, Irni cere dreptul de publicatiune a
nouel editiuni din volumul meg de Legende.
Cu recunoscinta II cedez §i aceastä noul editi-
une, pe care o voig completa cu mai multe le-
gende, povestiri din trecutul natiunei noastre §i
cu cate-va reminisce* personale despre bar-
batil ilustri modernl al RomA lor.
Fie ca buna primire ce a avut de la pu-
blicul roman editiunile anterioare sa o capete
§i cea de fata, probabil ultimace se va face
sub privegherea med.
Bum-esti, £895. Noembre
Aniversarta Mara Plevne).

V. A. URECHIA.
DEDICATIUNE
(11-a editiune)

In 1883, in luna Main, visitam, insotit de


amicul men d. de Rosny, espositiunea frurnoa-
selor arte, sail, cum se (-sice, salonul anual.
Pe cat mare 'mi era intusiasmul contempland
nenurneratele cap-d'opere expuse, pe atata, mar-
rurisesc, me simtiam umilit, ca roman, arnintin-
du-ml de starea in care se afla artele in pa-
tria mea.
A doua cli pranziam la d. Carnot, ilustrul
met pre§edinte de la Institutul etnografic fran-
ces. Veni vorba despre salon §i nu putul as-
cunde regretele inele, ca Romania nu poseda, a-
proape nimic in artele plastice, §i ca de abia an
flout cati-va mode§t1 pa§1 in pictura.
Romania, clise d. Carnot, este o teara
destul de avuta, ca sa aiba impodobite pietele
ormelor seale cu opere de arta ; decat, dupa
cum pricep, guvernul d-voastre, nu face nimic
pentru aceasta, sub cuvint ca nu poate plati mi-
lioane pe opere clasice disputate de toate mu-
6 DEDICATIIINE

seele din lume, oil sa remunereze cu sute de


mil de francl lucreri de arti§ti cu nume deja.
ilustre. Schimbaci procedimentul: cu remunera-
tiuni foarte mici vett putea avea lucrari de arte,
seninate de arti§ti debutanti, pe carl catl-va anl
dupe aceea nu i-ati mai putea avea dent cu
marl cheltuell.
Din vorba in vorbe, ilustrul senator al Fran-
ciei 'ml recornanda pe d. Hegel, sculptorul In-
stitutului etnografic, care lucrase pentru d-sa 0
care find la inceputul carierel, ar putea sa dea
Romaniel opere minunate pentru o remunera-
tiune modestä.
0 di apoi, incelqit de intusiasm, fare, a mai
gandi la raceala cu care se primesce in teara
orl-ce apel in favoarea operelor de arte, eu vequi
pe d. Hegel §i semnararn contractul pentru sta-
tua lui Miron Costin !
Nu mai amintesc aci dificultatile ce am in-
tampinat la realisarea nebimel mele intreprin-
deft.. Cep nu 'nii-ati trernis indarapt apelul prin
care le ceream o subscripOune de 50 bani macar,
adresandu-mi vorbe putin gratioase, deace nu 0
injureturi! Un principe, om cu avere, 0 cu multe
venituri, 'ml respunse la apel in termeni ce s'ar
cadea sa, 'I tree aci pentru sciinta posteritatei.
Dar ce sa me mai tanguesc de principi §i
de boeri marl, cand chiar din membril comite-
tului organisat pentru ridicarea monumentului,
n'at platit pane, astacll cotisatiunea de 200 lei,
care le dete dreptul sa '0 vada numele scris pe
DEDIOATIIINE 7

monument? Pana astaqi am rëmas dator cu vre-o


500 lei d-lui architect Gabrielescu, care a con-
struit piedestalul §i a avansat la lucratori ace§ti
bani, pe cand am a lua mai mult de 1,000
lei de la unil din membrii comitetului!
Deaca amintesc aceste triste lucruri este
numai, ca sä am ocasiune de a adaogi §i acea
amintire, ca cel mai bun concurs ce am aflat in
Romania pentru realisarea statuei lui Miron Cos-
tin 'mi-a fost acordat de patrioticele femei din
Ia§i, Craiova, Buzail, Ploesci, Pitesci, Boto§ani,
Peatra (N.), Roman, Bacati §i Giurgiu.
Doarnnele din aceste ora§e ail organisat ser-
ball pentru adunarea de fonduri necesare spre
realisarea statuei lui Miron Costin. .
La aceste serbari, a caror amintire este Inca
vie in sufletul meil, am luat parte, oil singur,
oil Insotit de ilu§tril mei amid. Vlahuta §1 Ste-
fanescu de la Vrancea.
Mai pretutindenea am povestit auditorului
din sala serbarei vre-o legenda seat basm, din
cele ce am avut ocasiune sa culeg in caletoriile
mele prin teara.
Astacli, intrunind in rnanunchiti legendele ce
'mi-arl servit la complectarea de fonduri pentru
statua lui Miron Costin, 'mi fac o placuta dato-
rie de a-le dedica femeilor nobile §i romane bune
din Ia§1, Craiova, Buzn, Pitesci, Ploesci, Boto-
§ani, Peatra (N.), Roman, Bacat §i Giurgiu.
V. A. URECHIA.
PREFATA
(la I-a editiune)

In 1887 avul onoarea neuitata, de a ceti Ma-


jestäii Sale Reginei, in feericul castel de la Pe-
le§, cate-va din pove§tile coprinse in acest volum.
Cand Majestatea Sa bine-voi sa asculte 130-
vestea Popa care scie carte", de abia incepusern
a o ceti §1 Majestatea Sa gasi minunate asemé-
narl cu lucrarea lul BUrger : Der Kaiser und
der Abt." Majestatea Sa incepu chiar a recita
admirabil, cum scie sa le recite, versurile legen-
del germane.
Marturisesc ca, putin sciutor cum sunt de
lim.ba germana, et nu cunosceam aceasta opera
a lui Barger §i sca am fost surprins de aseme-
narile foarte marl d'intre povestea ce culésesem
la satul Brani§tenI Popa care scie carte" §i po-
vestea lui Burger. M'am ternut chiar un mo-
ment sa nu intre in mintea Augustel noastre scrii-
toare banuiala, ca et fi imitat pe Burger
in Popa care scie carte' §i n'a§1 fi märturisit
aceasta.
10 FREFATA

De atunci cestiunea asemënärilor multora


din legendele noastre cu legende germane, englese,
francese, spaniole, etc., m'aq 'preocupat, in mo-
mentele ce 'ml lasä libere alte ocupatiuni mai
urgente. Am cetit de atunci insemnate lucrari
de folkloristicc1 §i 'ml-arn format convinctiuni, de
call cred util sa impartä§esc, in aceasta prefata,
pe bine-voitoril lectorI ai pove§tilor din acest
volum.
In casul special al povestei Popa care scie
carte" , lectorul va vedea, la nota ce se refer 5. la
aceasta poveste, curn e probat, cä povestea noas-
tit nu are a face cu poema lui Burger §i nu este
o copie, oil o imitatiune de la acesta, oil-care
fie asemengrile d'intre ambele lucräri.
Burger. e mai probabil ca '§i-a scris balada
Der Kaiser und der Abt" dup6 vechia balada
englesa, culeasa la 1765 de Percy, cu titlul Re-
gele _roan 0, Episcopul Canterbery", precum din
comparatiunea versurilor englese li germane se
poate vedea.
*
* *

Dar a§a asemönäri intre lucrarile poetilor


de la diverse natiuni pot avea o esplicatiune mai
larga in lucrarile folklori§tilor moderni.
SA, arnintim, in repede schite, originele im-
portantel ramure de literatura, clisa astgcli : fol-
kloristicä.
Folkloristica e datorita Germaniel. In lupta
contra influentel francese asupra literaturei ger-
PREFATA. 11

mane, patriotismul eruditilor germani, cauta in


literatura populara armele de lupta contra di-
rectiuneI francese §i näscura, folkloristica 1).
Fralii Grimm, in lucrarile lor at pus basele
unel intregi §coli, tinOend a proba cä asemänarile
ce se g5sesc intre pove§tile populare ale diver-
selor natiuni Europene, provin de la comunitatea
de origine.
1) In curend, dupe esmplul GermanieT, i alte terY Incepure a
nu maT desprqui literatura nescrisit popularit $i se colectarit produsele
anonime ale poporuluT, $i asupra acelor colectii n't se esercitâ critics,
fie dupe. $coala fratilor Grimm, fie dupe scriitorul austr ac von Hahn,
orT dupe cel engles A. Lang.
Nu am trebuirqit de a aminti aci diversele doctrine nitscute din
esaminarea fundulut literar popular ; me merginesc de a spune, ca
introducere la lucrararea mea, ce una din terile, carY dupe esemplul
Germarne, se interesit de literatura populare, fu $i Francia. La 1807
deja, ministrul de interne Crétet, din ordmea luY Nopoleon I, dit o cir-
culara la prefectY, punendwie strama obligattune, de a colecta e de
pretutindene monumentele idiomatelor populare, din tot imperiul. Acelag
lucril proectase sit face $i comitele Salvandy, ministru al instructiuneT
publice pe la finele domnieT le Ludovic Filip,
Incercarea luY Crétet $i a le Salvandy fu repethe In Francia,
in Septembre 1852, de ministrul instructiuneT publice H. Forioul, dupe
ordinea luT Nopoleon III. Se infiinte o comistune orY Comiti de la
langue, de I' histoire et des arts dc France), care dete instructiunt de
modul cum sit se proceadit, pentru a se sduna produsele anonime ale
geniulut popular trances. eMonitorul universah din anul 1852, publica
lucrerile in acest sens ale le Ampere.
Ceea-ce nu isbutire a face nicT Crétet, nicT Salvandy, nicY For-
tout, se realise i Incit si adT continue a se realisa, de o pleiade de
scrittorY, din toate terile Europe. Sciinta cea noue, Folkloristica, numere
asteslY nume ilustre, ca ale lut Max Midler, Benfey, Comparetti, de Gu-
bernatis, Khdler, Gaston Paris, Bréal, d'Ancona, Ralston, Anton de
Trueba, Blade, Cosquin, etc.
La ne RifimeniY, folkloristica cred ce se nitscu sub influinta
Incercerilor din Francia ale lut Salvandy 5i Fortoul. Deacit cronicele
noastre vechT ne amintesc despre o seamit de scrierT populare, opere
ale fantasieT, nu este me putin adeverat, cit nu maT dupe Intoarcerea
din Francia a cl.luT V. Alecsandri, se Incepe Lulegerea de cfintece, ba-
lade populare, etc.
12 PREFATA

Sistema frAilor Grimm, adoptata de Max


Muller §i de rnuql alp, a fost cu deosebire des-
voltata de filologul austriac d. de Hahn, in in-
troductiunea la Poveeile greee i albanese" 1)
Wilhelm Grimm clisese, ca, elementele mi-
tice, ce se afla, in toate pove§tile popoarelor ari-
ene, at o origine comuna.
Aceste elemente mitice seamöna, cu frag-
mentele unel petre pretioase sdrobita, ale careia
fragmente s'ar fi Impra§tiat pe parnent in mij-
locul paji§tel §i a florilor : numai ochi strebata-
tori le pot descoperi. Semnificatiunea lor e per-
duta de niult timp, dar este Inca simtita §i aceasta
da povestel insemnatatea ei" 2).
Iacob Grimm qice §1 el: Pove§tile populare
sunt ultimele ecouri ale miturilor antice... Este
o eroare d'a se crede, el aceste pove§ti s'at
näscut in cutare, seat cutare loc favorisat §i
ca de acolo, cu timpul, at lost duse mai depar-
te, prin cutare, on cutare cal" 3).
De aceastall parere e Max Muller, cä ade-
ca asem6narile, cari se gasesc in pove§tile po-
pulare ale diverselor natiuni Europene, nu provin

Anton Pann, si maT recent Ispirescu, nu maT putin minunat


contrilmura la folkloristiea ronaneased. Aceastl nouit ramurii culturall
devine importantil la noT, prin IucrriIe d-lor Odobescu, Hasdefi, G.
D. Tedorescu, Marian, Gaster. D-lor ail studiat si studiazI productiu-
nile geniuluT popular : cântece, legende, basmull, prove:1)e, ghicitorT,
cimiliturT, etc., esind, ca fratiT Grimm, tema ce aceste ati comunii cu
producerile populare de la alte limbY.
I) Griechische und Albanesische Maerchen. Lipsca, 1864.
2) Kinder und Hausmaerchen. Tom. III. Goettingen. 1856. pag. 409.
3) Pentamerone, prefat6 la trail. germanK, Breslaii. 1846.
PREFATA 13

de la irnprumuturl, seat imitatiuni facute de la


popor la popor, ci apartin la perioada, care a
precedat Impra§tierea rasei ariene ace1a§1 po-
por, care in emigratiunile spre Nord §i spre Sud,
ducea numele soarelui §i al aurorel §1 credinta
in cleil straluciti ai cerula poseda in limbagiul
set chiar, in fraseologia mitologica §i proverbi-
ala, germenil mai mult set mai putin desvol-
tati, cari trebuia inteo i de sigur, sa, dea plan-
te identice, set foarte asemënatoare, in toate
taramurile §1 sub toate clirnatele"i).
Teoriile fratilor Grimm at aflat puternici
contraclicetori. D. de Hahn le-a modificat. As-
tacli e probat, ca asemengrile pove§tilor de la di-
verse popoare provin §1 din alta causa decat a
comunitgtei de origine. Se gasesc legende
identice nu numal la popoarele ariene.
Va sä qicA §i pe calea imprumutului, a in-
fluintelor culturali, se pot stabili similitudinele
legen del or .
Din acest punct de vedere Reinhold Koehler,
bibliotecarul de la Weimar, cu lucrarile seale de
folkloristica, at adus solutiuni cu totul noue §i
foarte pretioase2).
Acest neintrecut critic de folkloristica urma-
resce succesiv pove§tile clasificate in tipuri, le

I) Chips from a German Workshop, torn. II. pag. 226 apucl


Emanuel Cosquin : Contes .populaires. Paris.
2) Weimarer Beitrage zur Literatur und Kunst. Weimar. 1865,
pag. 590.
14 PREFATA

urmaresce in decursul secolelor; de la popor la


popor.
Dar §i cu aceasta metoda: urmarind o poveste
in trecerea ei de la rasa la rasa, de la popor la
popor, tot la acelea§1 conclusiuni, in parte, ale
fratilor Grimm se ajunge. Plecand cu investiga-
tiuni asupra pove§tilor din diverse tëri, ajungem
tot in centrul IndieL
Nu ne simtim in stare sä urmarim filiapu-
nea pove§tilor din acest volum, nici dupa vre-
una din metodele sus amintite. Ne marginirn
la lucrarea de simplu colector. Forma in care
dam povestea culeasg, bung, seati rea, este lucrarea
noastra, iar fondul este al poporului. Eruditiu-
nea noastra de folklorist se va niargini la indica-
rea, in note, a pove§tilor similare, call ne-ar fi
cunoscute, din alte limbi. Lucrarea folkloristica
mai importanta s'o faca cel* competin0.
Sinai& 1891.
V. A. UREMIA.
I.

LEGENDE
ION ISTETUL

Pai, ci-ca, era la casarma la Malmezon un


soldat de-1 qicea Ion Istetul. Nu ca doara era
prea istet, ci pentru ca nu era istet de loc ! Ca-
pitanul Gloantä, la care de o vreme Ion era dat
de vistavoit '1 clicea adese, la densul a-casa, cum
'1 clisese §i la casarma peste doul ani de vreme :
boane, istet, mai istet, me Ioane !
Recruti1 din fie-care contingent, tot auclind
aste vorbe, crequra cä vistavoiulun capitanului
Gloanta 'Iclice : Ion Istetul, §i de§ca Istetule"
ai §i de§ca Istetule" mane, porecla se lipi de
nume, ca mu§chiul de porn §i ca nevoia de om.
De la o vreme §i Ion Insu§1, cand '1 intreba vre-
un sub-locotenent e§it prOspot ca felia de unt,
din §coala militara, cand '1 intreba cum '1 Warne.,
respundeat cu mana la boneta, stand smirna2):
Ion Istetul, sä trait1 d-le sub-locotenent I

I) Brosseur, servitor militar.


2) 1)rept.
46534. Legende Romeine. 2
18 ION MEM.

Veni acurn vremea sa fie liberat din oaste


Ion Istetul, §i se pregatea sä se intoarne in satul
lui, care era hat-colo, departe, in judetul ROrn-
nicul-Valcei, unde '1 a§tepta o muiere frumoasa, §i
tinöra, ca apucase a '§i pune pirostiile popell) pe
cap, inainte de ce pirdalnicul de sort sa '1 fie
chiknat la oaste doar o invia vitejia lul tefan cel
Mare §i a lul Mihait Viteazul... i pe ce odor de
rnuieru§ca nimerise Ion !... Istet nu era Ion, dar
dragostea n'are ochi,... ci-ca, §i deci fata dascalu-
lui de la biserica din SA leap, satul lul Ion, ca
sa nu mai tread, o septornana a branclei peste
18 ani implinitl, fan, ca petOla sa I poleeasca
gatele negre ca peana corbului, primi sa fie ne-
vasta lui Ion, §i iaca a§a: mai cu peciu12) de la
protopopul, pe doui carlani, mai cu ceva colaci
dati la mo§ popa, se facu nunta lui Ion cu
Aesinia fata dascalului.
§i. pe trait, neica!
A§! pe trait! cand nu ti-al sfer§it de cres%
tat reboajele datoriilor eatre cinstita muire !...
Numai ce '1 imflara pe bietul Ion de la vatra
unde, intr'o buna dimineap, Acsinia pusese sä se
sfadeasca intr'o oala, la clocot, nisce dragi de sar-
malute cu 'came de mascur, §1 unde mi-1 dusera
la comisia de recrutare §i unde mi-1 desbracara,
sa nu vö fie cu banat gol-goli§or, cum l'a
facut rnaica-sa... i unde un domni§or cu mus-

i) Cununia.
2) Met de cununie liberat de protopop, care lud taxl pe el.
ION MEM 19

tatile rase, ca bobocul jurnulit in apa clocotita ,


mi-1 ciocani §i pe fata §i pe dos.
Bun! striga acest domn, par' ca. ar fi
ales un pepene de I copt !
§i cate-va i1e dupa aceea Ion era la ca-
sarma la Malmezon, in ciubote scalciate §i marl
de nu-I tinea pe piciOre nici cu trei randuri de
obiele §i mi,1 bagara pe bietul Ion in nisce pan-
taloni, care se pomenea la casarma din recrut"
in recrut" cã odata avusera §1 vapura" ro§ie...
De largi, nicl vorbal... doul Ionl puteag sa se
aciuiasca in cel doul craci... Iar bonetul '1 ca-
dea peste ochl... Noroc a se oprea in urechile
cam rêsarite ale lui Ion, a alt-fel n'ar mai fi
veclut, cu el pe cap, nici 'naintea ochilor...

§eapte ani rérnase Acsinia fail de omul"


sal. Hel !... pe atuncea nu era numal trel ani
slujba in oaste §i cu atat mal putin nu era pe
6 luni, cat fac acum cocona§ii, ca sa dovedeasca
ca, egalitatea inaintea IeiI e lucru sfant !
Ce-a fost, a fost ! acum Ion era sa fie libe-
rat din oaste. §i ce vesel mai era! Intaia pentru
ca avea sa-§i afle casa §i muierea pe care de
§eapte alai nu le mai vecluse §i al doilea, pentru
ca avea sa se intoarca la satul 14 la Salcatl,
cu 600 de leu§ori in punga.
Ca avea Ion muiere, o spusel mai sus....
§'apoi vorba ceea: de muiere nu scapa nicl dra-
cul 1 Dar ca Ion avea 600 de leu§ori, yelp asta
20 ION In ETIII,

se cade sa se larnureasca, ca nu-I tot atata de


u§or de a avea 600 de lel, cat de a §l lega de
grumazl o belea de femee!
Ed, &etenia celor 600 de lel al lui Ion.
*

Nu cu multe lunl indaret, era Ion cu capi-


tanul Gloantä, la care era dat ca ordonanta, in
Tergul-Ocnel, in Moldova.
Inteo cli '1 chiama don capitan.
sa duel, me Inane, 'I clice capitanul, sa
duel porunca asta la vame§ul din Ponorul Vul-
turului, din sus de Slanic....
Am inteles, don capitane, dar...
Dar ce ?
Dar nu cunosc drurnul prin muntii aia...
SI traitl don capitane!
Mergl §i tu pe unde merg §1 altiI, ca
vel nirneri... Nimerese orbil Suceava!
Ion lila pu§ca, ca doar era el atata de istet
ca sa scie, ca la muntl pot sa-1 iasa in cale
niscal feare... §i porni... §i dal, §i dal I-. Haide
hal !... tot inainte... pana ce ajunse la pOlele
unul munte, unde calea se iezea.
Nesciind incotro sa apuce, ca nu era pe
acolo nicl Vpenie de om Ion se tolani pe ma-
lul Slanicului §i se odihni, haulind o doina de
jale. Deodata ridicand ochil spre zarea dealulul,
numal ce zari un om, care mergea pe coasta
dealulul, cu doul magarl gret incarcatl.
Unde merg altii, mergl i tu. Nimeresc
IOY ISTETUL 21

orbil Suceava, a clis don capitan. Se vede ca


pe unde merge omul Ala este drurnul... Pe acolo
trebue sa rnerg §i ei, I§I ciise Ion.
§i urca nene, la deal, ca o capra, de se pra-
pAstuia, stirniti de picioarele lui bolovanil §i prun-
clul, ca la vreme de §ivoit !... Haida-hai! haida-
hal ! Doar deo ajunge pe ornul cu AI dol ma-
garI incArcati.
Nici intarclie de a da de dénsul pe poala
de din dos a dealului.
Numal, omul cu magaril, cat zAri pe un
soldat, cu pura la umör, ti§nind de dupa munte
la cativa pa§1 de langa dansul, lasa magaril in-
carcati i o tuli de fuga, de-a dreptul, peste po-
noare §i ripi.
Nu era istet Ion Istetul, dar auclise el, in
Thrgul-Ocnel de contr8bandi§til despre Ardeal.
Pricepu, deci, Ca omul ala era un contrabandist.
Acum, Ion merse dupa cel doT mAgarI, cari
§ciau maI bine decat. el drumul prin poteci, §i'l
scoasera mAgariI tocmai la SlAnic, dincoace de
ori-ce vama. NumaI cum Ion n'avea de ce sa oco-
leasca vamile, el merse, cu magaril incArcati, pana
in valea Slanicului, dupa ce la ponorul Vulturu-
lul dete porunca capitanuluI.
Varne§ul de la Slanic, om priceput in so-
coteh de una tie, douë mie, dupa, ce scotoci tott
desagit de pe magarif lul Ion, in carI desagl
afla marfa scumpa de contrabanda, dete lui Ion
partea ce i-se facea din prinderea contrabandel.
Poate ca i-s'ar fi facut WI Ion ceva mal .mult
22 TON IBTETIII.

de 600 lel, nurnal de: ncalul de dar nu '1 cata


de musca la masele..." Bine §i cu atata. Ca ce
poftitl? Sa nu se infrupte in oala cu smantana
si bietul vame§?...
Päi iacä de uncle-I venise lul Ion Istetul cel
600 lel, pe cari '1 daduse in manile capitanulul
Gloanta sa-I pastreze pana la liberare.

Acu Ion Istetul '§l-a cumpérat haine ora


nescl, ca de la casarma Tat luat toate haineli
de soldat... Ba 'I.at läsat o sdreanta de manta
de la care magazinerul a taiat toti nasturil §i
care e ferfenititä mal dehal decat drapelul regi-
m entului...
Fie, Ca Ion e voios, ca are la brat, sub
bete nouë, foaia de liberare §i e gata de plecare.
Nu pot qice, ca nu este ceva mahnit Ion, ca se
desparte de don capitan Gloantä, ca a fost tot-
d'a-una bun cu el don capitan, dar bucuria co-
vir§esce mahniciunea lui, Ca de I tot mal mult
decat pe don capitan, iubesce Ion pe Acsinia lui.
El, gata de drum, Ioane? '1 intreaba don
capitan.
Gata, don capitane, sa traiti I
Thane, istet, istet sa fil Thane, Ca far' de
istetie te dal afund in lume.
Don capitane, sa trait"' I De ce nu-mi
dal acum la plecare, vre-o douë, trel sfaturi buns,
sa më istetesc, sa ma fac §i eu om 1
TON MEM, 23

SA vedem. De ce o sA te apuci tu, in


satul -Mt?
S. traesc cum o vrea Durnnept, cu
Acsinia §i cu socru-met.
Socru-tet e om de omenie?
Pill de !... Ce sa ye spuit, don capi-
tane?... Socru met a invetat carte, ca sa se
fad, popa, dar cand sA ia potcapul, s'a rasgan-
dit, ca i-a cerut la piscupie prea multi galbeni....
De popit nu s'a popit, dar cu gandul de popie,
el se insurase cu o fatA din sat... A murit ser-
mana din facere, nAscend pe Acsinia, neyasta
mea, s'avem iertAciune... Apoi tata socru nu
s'a mai insurat, dar remasa in trebile biserice§ci:
se fAcu palamarit §i cantAret la biserica noastra,
la Sfeat Ilie din SAlcati.
i muierea ta trtiesce pe langa tata-set?
PAL a§a dat cu mintea, ea, da.
Ce! nu mil unde se aflA muierea ta?
Nu, On, don. cApitane.
Cum se poate? Nu ti-a scris?
Nici odatA, don capitan, CA de cand cu
purdalnicul Ala de sort, nu mai §cie biata unde
am ajuns et.
Dar de ce nu-I scrise§1 tu?
Pal, daca nu §cit carte...
Caporalul, mei Ioane, ti-ar fi putut scrie
un reva§, ca el §cie carte...
De!... a§a e, don cApitane... da nu 'mi-a
venit in gand a§a ceva... cA vorba dumitale: is-
fet nu prea rn'a facut sfantul Durnneclet..
24 ION IBTETIIL

Thane, istet, istet sa fii... Ca far' de is-


tetie te daY a fund in lumea asta.
Ascult, don capitane... Da-mi, rogu-te,
vre-o douë, trei sfaturi bune... Le-oit tot Vice
in mintea mea, ca Tatal nostru, §i lar 'mi-or
prinde bine, ca daunaVi cand 'ml-aI Vis ca or-
bil nimeresc Suceava."
Hei, Mete! sfaturile bune aduc bani Ia
chimir.
A§a e, don capitane; acela ce 'mi da-
daunacli adus 600 leu§ori in punga.
§cil ce? me Ioane, sa facern un terg.
Et limit da un sfat bun §i tu sa mi-1 platesci
200 de lei, din cei 600 ce ai la mine.
Aoleo ! don capitane... e cam piperat sfa-
tun 200 de lei!...
Apoi de nu-I fi sfatuit bine, me Ioane,
o sa pert.I i cel 600 de lei §i cine §cie? poate
§i viata!
A§a Haide fie! da-mi, don capi-
tane, sfatul §i 1.1 ia 200 de lel din banil mei.
Iaeä ce te sfatuese !
FA din drumul mare,
Noaptea, pe carare."

Fa din drumul mare... N'o sä uit sfa


tul durnitale, don capitane... Mal da-mi unul, don
capitane, ca sa me mai istelesc...
Bine, dar o sa coste alte doue sute lei...
Val I ce scump e !...
ION MEM 25

Apol ce?... Uitat'al C. numal cu un sfat


al meil, daunadi ai ed§tigat 600 de lei?
Aa e, a§a e 1... PM mal da-mi unul §i
11 mai opresce alto douë sute de lei, dnä nu
se poate mai putin.
Al doilea sfat e acesta: Catall de
treaba ta! Nu 11 baga lingura unde nu 11
fierbe oala!"
Minunat sfat, l ma...
Numai pocat, mei Thane, ca-ti mai lip-
sesce toemai al treilea sfat, ca sa mergi a casa
lini§tit...
Ce nu mi-1 därue§ti don cdpitane, rati§,
ea dimerlia a unspredecea la merta ?
Ce ohl darui eü rati§, este un cozo-
nac minunat de la Fialcowski, sa-1 niananci a
casa cu nevasta i cu socru-tn, §i un pol pen-
tru cheltuiala drumulul, daca, bine inteles, vel
plat cu cel douë sute lei ce mai ai la mine,
al treilea sfat bun ce 11-oit da.
Ba asta nu, don capitane Sa r6rnaia
CU punga goald, dupä ce am fost a propetar pe
600 de leu§ori!
N'al audit tu, Ioane, cä pana 'n trei sunt
lucrurile bune? S-ta Tro4ä, me boane....
Ba am audit, dn!... S-ta Troital...
Apol trei sfaturl sunt mai mult ca dou6...
Bann nu 'ti sunt de nicl un folos, tie, mö Thane_
ed cu istetia ta cea subtire n'o sa ajungi cu ei
a casd... o sa ti-i fure vre-un punga§, o sä te
26 ION IBTETUL

insale vre-un vagabond... Sfaturile mele nu p-le


poate fura nimeni, niel le pop perde.
Ve1, asta-i asa pe crucea mea ! Haide
fie! DA-mi, don capitane, sfatul cel al treilea.
si II opresce ce a mai rémas din bani... IIaide,
trampal...
laca al treilea sfat:
and al zor,
Nu pune mfina pe topor,
Niel pe cutit,
and WI arnärit !"
Na, iaca, me Ioane, si un pol de drum si
iaca si cozonacul... da nu cum-va sa-1 inbepi pe
drum; sd-1 duoi intreg a cask sa-1 mändnci ea
nevasta si cu socru-tea.
. S tri don cdpitane!
I

Ioane, istet, istet fil... E cale buna!


*

Ion Istetul abia plecd dela casa capitanului


si intalni un chervan, care mergea cu marfd la
Whit, la ROmnicul-Valcei.
Se invoi Ion sa dea un lea si sa-1 ia de ca-
larele, pe cararnbil de din derapt. De, nu tot
omul poate dispune de o butcd, de o caleasca...
Mai merge omul si mai asa; destul ca 'sI cruta
Ion cismele, putea el se 'sI mai batogeasca cele
parp moi de hurducaturile chervanului.
ION INTETIIL 27

§i merse §i merse chervanul! Trecu §i de


Pite§tii cel pitiV la Gura-Vail; trecu §i de Cur-
tea de Arge§... Cand iat a. calea apuca pe dealuri
marl, prin codri de§l in inieq de noapte.
FA din drumul mare,
Noaptea pe carare !

'§i clise Ion Istetul §i sarind dupe, cararnb:


Apuc pe aci, striga catre chirigiU. Oiil a§tepta
chervanul in virful dealului.
- Esti nebun, me? striga chirigiul, cioba-
nil §i caprele abia se cgtara pe acolo!...
FA din drumul mare, noaptea pe cararei.
clice in gandul sell Ion, §i apuca pe ceraru§a ce
abia sa zärea la lumina lunel §i a stelelor.
§i haide! haide!... pang ce resbi, prin stand
§i tufivri in muchea dealului, de e§i iar la drum.
Acolo a§tepta Ion mai bine de doue ceasuri, pan&
ce aucli scartiind jalnic rotile chervanului, care
se apropia.
Dar care nu fu groaza §i mirarea lui Ion,
cand yell] pe chirigit cu capul spart, insange-
rat §i pe cel doul negutatori, stapanii mArfel,
batuti ca val de el §i plini de sange!
La intorsetura drumuluI, chervanul fusese
inconjurat de o ceata de hoti, carl pradara pe
bieiI oamenil de marM §i de banii din punga
§i-I batusera §i-1 stalcisera de-i lasasera abia
cu viata!
Ion Istetul planse de bucurie, cugetand cu
.28 TON MEWL

recunoscina la capitanul sëü, al caruia sfat il


scapase de soarta tovara§ilor sél de drum.
De frica insa sa nu pata §i el mai Incolo
soarta celor-l-altl, cad era Inca noapte adanca
cum dete de o carciumä in cale, se pogori §i
rémase de chervan, voind sa poposeasca pana la
qiva sub coperernant de cre§tin.
Toc! Toc! Toc! Bate in u§a casei §i un
om cu un chip nu prea de Doamne-ajuta deschide,
Iiind in mania un opaet fumegator.
Bucuro§1 la oaspet1? vice Ion cam cu
jumaate de gura ?
Intra rëspunde nu prea cu bland grait,
omul cu opaetul.
Ion cat vëcluse mutra aceluia, ar fi fost
gata sa nu se mai desparta de chervan, dar a-
cesta era acu hat, departe. El intra deci in tinda
caseI, §1 din tinda, in camera de la dreapta, ch-
cend in gand Tatal nostru", §1 se a§eqa langa
vatra, unde carciumarul frigea o bucata de epure.
Cat pe ce era sa, intrebe Ion de nu '1 e
team& carciumarulul sä locuiasca singur a§a de
departe de ROmnicul-Valcel, singur in mijlocul
codrilor, dar '§1 aduse aminte de sfatul capita-
nuluI : Nuil baga lingura, unde nu-ti fierbe oala.
Cat* de treaba ta!" Ion intreba decl numal,
de nu i-se poate da ce-va de mancat?
Eaca, frig epurele asta. 1Te imbuca cu
mine din el....
Cand friptura fu gata, omul de gazda puse
o mesitä rotunda §i scunda langa vatra, apoi
ION MEM 29

merse la un colt al camerei, deschise o u§1


ca de pivnita §i striga cu un glasporuncitor :
Sue ! Vino I
Ion nu era istet, dar nicl fricos nu era.
Totu-§I sirnti pörul maciuca in vOrful capului,
auclind graiul omului catre nu §cit cine din piv-
nita de sub camera.
Acu-I acu!... gandi Ion ; s'at sfir§it de
mine !...
§i mai tare spori groaza lul, cand zari
e§ind din pivnita un schelet groznic, acoperit
cu ni§te sdrente, cu ochii stin§1 in fundul ca-
pului, cu perul incalcit, nepeptanat §i privind la
Ion cu spalma. Era o femee, care cauta sä se
inveleasca cat putea mai bine In zdrentele ce-i
acoperea trupul, stand langa u§a secreta pe uncle
se urcase in camera.
Cat pe ce era sa intrebe Ion Istetul dupa
ce se mai lini§ti cine era acea nenorocitä de
femee §i de ce era ajunsa in a§a ticaloasä stare?
dar '§I aminti de sfatul de al douilea al capi-
tanului §i puse gard de tacere imprejurul buze-
lor seale.
Acu gazda pofti pe Ion la masa. Se pusera
sa cineze: cel antahl foarte lini§tit, iar cestui
din urma batindu-i-se inima rëu §i amendoul
tacuti ca pe§cele.
Gazda arunca din cand in cand bietel fe-
mei cate o bucatica de pane §i vre-un os de
ciotverta, pe care nenorocita le sfa§ia cu mare
pofta.
30 ION INTETIIL

Sfer§indu-se cina, gazda se ridica, dete un


ghiont scheletuluI de femee de o baga iar in
pivnj j inchise iar ua tainica, cu zavorul ce
avea, pe din afara. Apol se a§ecla iar lini§tit
langa, vatra.
Iar Ii veni luI Ion pe verful limbei porta
de a intreba gazda de ce caznea atat de reil pe
acea biata muiere, dar pe loc i§l aminti de sfa-
tul capitanului §i-§I inghii scuipatul nodurI, ca
ba, nu-I scape vorba din gull,.
Se culcara apoI i gazda §i Ion.
Dar pas de inchide ochil dupe cele ce a
vëclut bietul Ion !... Cat rope de rnoara statura
ho1ba0 ochiI lui toata noaptea, §i inima buT ba-
tea, bätea, ca frunza de plop la adierea ventu-
lul.... Del nid nu §cil cand o sa se scoale gazda
de pe 1avtca, unde se prefácea, poate, Ca sforaia
prin somn.... 0 sä chiame din pivnita cine mai
§cie cate scheleturf §i sa, stringa de gat pe Ion...
Brr ! Cate cruel facu Ion 'in noaptea aceea, nu-
maI unul Dumnecleil §cie !
Incepu acum a se miji de qiuä. Lumina zo-
rilor se cernea cu greti roVetica prin ochiul de
gearn murdar, arilat in un colt al burdahanului
intins pe mica cercevea a unicel ferestruice a
camerei.
Minune I... Nu m'a omorit ! i§1 clicea Ion,
care cum prinse ochiul seu de§tept, de §cire c'a
sosit cliva, se grabi a se scula §i a se gati de
plecare.
Cum al petrecut noaptea? intreba gazda.
ION MEM 31

De minune L.. Bogdaprosti!...


Te duel multamit de la mine?
Cat se poate de multamit... Bogdaprosti!...
Nu ti-s'a parut nirnica.... ciudat.... in
casa m ea ?
Ian fugi incolo, omule !... Ce s mi-se
para ciudat?
Gazda se arunca asupra lui Ion....
Nu v6 intrist41, oameni buni... Nu spre a-1
gatui se arunca gazda pe Ion, ci spre a-1 cu-
prinde in bratele seale, cu dragoste.
Nu te teme ornule, II qice gazda, cu
lacrimi de bucurie. Lasa-më sa te imbrati§ez, ca
dumneata e§ti omul care '1 caut de patru anl
de QIle, dumneata ai adus pacea in casa mea;
dumneata aI mantuit douë suflete L.. Vrel, qicl,
sä 'mi platescl pentru gasduire? 0 nu nu sunt
in stare sa 11 multamesc pentru binele ce 'mi-
aI facut !...
Graiul carciumarului era atat de bland, ca
Ion Istetul se lini§ti i '1 lasa sa-I imbrati§eze.
Dar tot nu pricepea Ion, oil cat de istet era,
de ce atata dragoste pe el? Cum adeca man-
tuise el douë suflete? Dar sa intrebe tot nu voi,
ca era sfatul al doilea al capitanulul, ca o strajä
neclintita pe buzele lut
Noroc Ca gazda Ii domiri, povestindu-I cele
ce urmeaza :
Muierea mea i ell traiam in pace §i li-
ni§te, colo, la ROmnicul-Valcei. Numal incepura
a se amesteca in casnicia noastra vecinele noastre.
32 ION IBTETIIL

Cumetra Mariuta clicea ap de mine, cumetra


Guralia §opotea ap de muierea mea... AI una,
mane alta... '§i-a bggat dracul coada intre nol,
de nu mai aveam cli bung, de trait. Veni treaba,
ca nevastA-mea nu me mai putea suferi cu ve-
derea §1 inteo qi puseid mama pe un rAva§ ce-I
adusese o altA cumetrA, de la un pu§ca'n-lung,
notar de la un sat vecin... Inteleseit CI nu era
departe sä 'ml pue flori la ureche. Atunci, aproape
turbat de manie, am jurat la icoana Maicei Pre-
cista, sA me resbun de ea §i s. ucid pe toti carl
se vor mai amesteca in trebile casei mele, pang,
la liva cand void da de un om al lui Dumne-
cleti, care sl nu se amestece in trebile altuia,
ci sA-§1 caute numai de ale seale. M'am mutat
in codru, aci, 'mI-am inchis muierea colo in piv-
niä unde sta de patru ani... Tot In pivnita am
ingropat pe top' cei cari all venit in casa mea
§i s'au amestecat in trebile mele. Si pe dum-
neata te-a§l fi sugrumat §i ingropat, colo, In
pivnitA, de te-ai fi amestecat in trebile mele, de
mai fi intrebat despre lucruri ce nu te privesc!
Si pe .cand Ion remAsese ca inlemnit intro
groaza co 'I insufla gazda lui §i intre primejdia
din care il mantuise sfatul capitanului, carciu-
marul merse la gura pivniei, o deschise I cu
blanda vorba striga :
Vino iubita mea, vino I C. iata e§ti ertatA!...
s'at sfer§it necazurile teale §i ale mele !... Sunt
deslegat de juramintul ce am facut la Maica
Precista... Nu vei mai sta inchisa in pivnita §i
ION MEM. 33

in zdrente invelitä.... Ne intoarcem la ROmnicul-


Valcel, in casuta noastra. 0 sa, daa foc cocioa-
bei a§tia blestemate!
§i aretarea e§i din pivnita, plangend de bucu-
rie, §i gazda lui Ion scoasä din un sicrias, de la cape-
tul lavitei, de sub un clit de perne §i de velinte
frumoase, un rand de haine mandre, nurnai in bi-
bilurf §i fluturi de aur §1 intoli pe biata femee
cu ele in locul zdrentelor, pe cand Ion se de-
parta bucuros de la aceasta casa, d'abia 1ini§tin-
du-§1 inima §i mereu gandind cu recuno§tinta la
capitanul Gloanta §i la sfaturile 1111 cele. bune.
Cand Ion era acum in verful until deal, din
care se vedea in vale ROmnicul-Valcei, in derap-
tul lui zari in flacari carciuma cea blastemata
§i un car cu boI venind in urma lui, incarcat
cu toate alea ale gospodariei §i pe de-asupra
biata femee din pivnita.
*

Ion Istqul mergea, mergea... Inima lui nu


mal batea acum de groaza, ci de nerabdare ca
nu departe de ROmnicul-Valcel, se itiea, ca prin
sita cea de prescuri, clopotnita satulul sot.
Cine nu §cie ce simtirI de§teapta in suflet
vederea, dupa o lunga lipsire, a clopotnitei lo-
cului unde te-ai nascut! cand aull de departe
sunetul clopotelor, sunet cu care urechea ta a
fost deprinsa in copilarie, ti-se pare el auqi cea
mal dumnepeasca rnusica!
16534. Legende Romdne. 3
34 ION MEWL

Dar nu incape vorba de inima albastra,


intr'o biata snoava ca aceasta.....
Biath omenire!... Bucuria lui Ion se schirnba
in temeri §i in banueli, numai ce zari, de de-
parte clopotnita satului söü :
Cine-mi spune i§1 clicea el, cu ochil tinta
la clopotnita ; cine-mi spune de mai trae§ce Ac-
sinia? Apoi de traesce oare rëmas-a ea femee cum
se cade?
Fiere amara era inimei seale intrebarea a
doua ce '§i. facea.
Pana, ce trecu de ROmnicul-Valcel, unde
mai nu se opri Ion, qorindthl dorul satului söt,
sosi §i seara. Pang. ajunse la jithria satulur, acurn
era noapte bine §i luna se ridica mareata §i ba-
lae pe cer in capul miri§tel.
Chiar la doui pa§1 de la jitarie era casa lui
Ion, seat mai drept graind, casa palamariului bi-
sericel. 0 livede deasa era in jurul casei. In
aceasta livede Ion i§1 puse in gand sä se aciueasca,
sa, yap, inainte de a da cu ochil de Acsinia ce,
0 cum merg lucrurile pe la el a-casa ?
A§a facu. D-abia era de cate-va minute, in-
tr'un aluni§ des cand iata se deschide u§a casei
0 un popa, (care, la lumina lunei, i-se paru lui
Ion, frumos §i trial.), e§ind din casa, lise din
pragul u§el, cu dragoste, nevestei lui Ion : 216
intorc indatal draguta 1"
Draguta !... Un popa tinër lice nevestei
lui Ion : Draguta I
Ion puse mana pe cutitul din cingötoare 0
ION ISTETIII, 35

cum scapara fulgerul II scapara prin minte sa


se sverle asupra popei, sä-1 sträpunga cu cutitul
§i apoi asupra muierei seale necredincioase.
Dar Ion '§i aminti de sfatul capitanului :
La vreme de zor, nu pune meina pe topor ; nc
pe cutit, cdnd qtf ametrit". Ion deara opri mi§-
carea sa §i se hotari, sa nu face, aa ceva, sa
nu se resbune decat a doua qi fdrd de zor.
E§i deci din tuft dupe, ce se departa popa,
§i Inca din batatura casei, langa prispA, striga,
sta.panindu-§1 mania: Nevasta ! Acsinio !
Acsinia cunoscu glasul, e§i rapede i imbra-
tisä cu multa dragoste §1 bucurie §i cu dulci
mangaeri pe Ion Istetul.
Ce-i muierea! gandea Ion. Ia o pisica vi-
cleana! Dar §i el, mai din dragoste mai din
prefacere, imbrati§a pe Acsinia.
Frurnos! lice femeea, frumos !... Seapte
ani departe de mine §i nu 'mi-ai scris macar :
negri ti-s ochit !... .

Nu mai §ciam de e§cI mort on vit !


Da tu 'ml-ai scris ?
Ce minciunos !... Tata 11-a trimes peste
20 de reva§e §i n'al respuns la nici unul.
Pentru ca nu le-am primit.
Ce lici ? Apoi tata punea pe reva§e
numele tefl: Ion Ducla.O.
Apoi toti me §cit in oaste cu numele
de Ion Istetul.... i unde trimiteati voi reva§u1
vostru ?
Scriam noi pe reva§: sei se trimeatd uncle
36 ION ISTErm

o fi soldatul Ion Duddi I, la regimentul M. Da


1I-o fl foame, Ionica... Cinat-al tu asta seara?
Ba cleu nu....
Cum o veni tata o sa cinam... Ca uite,
clocote§ce malaiul proaspat §i galben ca aurul
in ciaun....
§i a§a graind, Acsinia, cu manecele came-
§el suflecate pana in betele altitelor, intinse pe§-
chir curat pe mösuta cea rotunda §i a§eda trei
tacarnurl, lingurI de tisl, ca la qi de sörbatoare,
cane de aicla inflorite, de la rno§1.-
Numal ce se deschise u§a §i intra iar popa...
cu pricina.... Cat v6clu potcapiul it5indu-se pe
u§ä, Ion §i puse mana pe cutit Noroc ca popa
intra cu fata spre Ion.
Val ! ce era sa fac, striga Ion, läsand
sa-I cada cutitul din mana... E socrul meg !...
Dascalul deacurn §eapte anI, era acurn ca-
lugar §i poi:4.
Vecil ce bine-I prinse lul nea Ion Dudn
sfatul cel d'al treilea al capitanulul GloantA ?
Deaca el, din aluni§, dadea zor la cutit, a§a-1
ca Ion Dudail se facea uciga§ de socru?... Tem-
nita li §cia de oase !. .
Mirarea popel Onufrie fu mare v6Ond cu-
titul cAclut din manile lul Ion, dar bietul libe-
rat marturisi tot gandul lui cel ret.
MAI loane, ce ? te credeal tu cu panchi-
tele alea de la Bucure§cl?
§i parintele imbrilti§6, pe Ion §i-I bine-cu-
vinth. Iar Ion nu mal ispravea de laudat sfatu-
ION ISTETUL 37

rile capitanului, macar ca nevasta 1.ui gicea:


Pecat, Ionica draga, ca ne-ar fi prins bine eel
600 de leu§ori!... Sfaturi §i gicetori invata omul
de la rno§I §i stremo§i, nu pe 600 lel.. . El da
poftim la, masã L."
Se pusera la masa, marnaliguta fumega ca
didelnita popei la liturghie. Popa scoase un fe-
dele§ mandru inchistrit, cel care imblasa roan
la rnasa de la nunta Acsiniei §i in care Orin-
tele acum tinea vin de cel ce pune la sfantul
Potir... Atunci §i Ion Dudat nu voi sa remana
mai pre jos de cat socru-set. El scoase din de-
sagi cozonacul...
Cozonacul d-lui capitan cinstite White_
'111I-a gis sa-1 aduc intreg, neatins §i numal Cu
sfintia ta §i cu Acsinia sal mancarn... Cozonac
boeresc, Acsinio !... de la Firear-al-Coteetf.')
§i rupse cozonacul §i... o ! minune ! Zing !
zing! zing ! .. Curg din cozonac unul, dol, trel,
30 de poll I Toti reman incremeniti, dar Ion
ce mai ochi holbal...
Augl, cozonac de la Firear-al-Cotccit2 E
de la firear al lid Dumnecleii, cozonacul tell, me
Ioane, qice rigend parintele Onufrie.
Eaca a§a! Capitanul Gloanta pusese bine
cel 600 de lei al lui Ion, in cozonac, ca sa nu
ii fure cine-va, ori sa-1 in§ele vre un punga§...
Sa traiasca capitanul Gloanta, gice Ion,
aruncandu--§1 caciula in inaltul podulul §i podi-
1) Fialcovski.
38 TON IBTETIII,

dindu-11Acrirne1e; cand o fi vre-o bätälie, me pun


in fata lui sa nu-1 ajungd g1o14 du§mänesc!
Omul lui Dumnoilet, cdpitanul teu, adause
parintele Onufrie, zuruind in palma, ca un zaraf,
cel 30 de napoleoni.
Da de g1onti dupidne§ci !... ofta Acsinia...
Mal bine de cat g1oan0 i resboaie, mai bine
sa ne fereascd, Dumnecleu §i sä tind pacea 'n
lume Ii)
Sinaia, 1887.

I) VeclT notele relative la aceastit legendl, la finele volumuluT.


VACA BABEI FLOAREA

I.

Lacomia perde omenia !


Bine a cjis Rornanul care a lis aceasta.
Iaca ce s'a intemplat Babel Floarea §i ce-
dovedesce terneinicia graiului romanesc.
Ci-cd baba Floarea, cu perul alb ca mita
oael albe, §i fata sbircita ca unda suflata. de vent,
iar in gun, necl un dinte, se ruga lui Dumne-
40 VA0A BABEI FLOAREA

let op i noapte sa-1 daruiasca o vac*, sa.-I


dea lapte, ct laptele e hrana betranqelor i a
gingiilor vadane de dinti.
Dar in loc de vacuta, n'avea baba Floarea
decat o biata caprä, al careia ied impartea lap-
tele el cu baba.
Inteo qi se scoala des de dimineatá sä mulga,
capra, inainte de a o slobocli la pa§une, cand
pA§ind pragul tindei, piciorul babel da de
iacA,
un motofol de borfe...
Ce-o fi ? gandi baba.
Cum era de betranete incovadata §ira spi-
närei, de cauta mai mult spre pament decat la
ceriti, baba Floarea n'avu mult sa se plece ca
sa vada ca nu era boccea de borfe, ci un biet
copilas lepadat de o mama rea...
VACA BABEI FLOAREA 41

Ef, ce te faci babo ? se 'ntreba Floarea,


riVend. Iacti! un copil iti trebuia tie !...
NumaI cum avea inima buna, baba lug, prun-
cul in brate §i-1 desmierdA clicend :
De, if suge §i tu cu iedul la capra... Ce
'ml-o mal rëmâne in uger, 'n1I-o ajunge §i mie,
0, bëtranotile nu-I cea mare paguba, de n'or
avea cu ce sa, dAinuiasca...
IL
Petre ! Vice in acea vreme, Mantuitorul
Isus Hristos, din ceriuri cautand cu privirea spre
bordeiul babel Floarea ; Petre ! yell tu ce se pe-
trece colo, in Teara-RomanOscal in Buda a pus-
tie, unde §eade baba Floarea?...
Sf. Petru sa uitã prin gaura cheel raiului,
42 VACA BABEI FLOAREA

ca sa vacla mai bine §i ca prin ochian zari pe


baba Floarea tinend cu drag la tita capreI prun-
cul ce gasise la pragul bordeiuluI sn.
Cata milostivire, Doamne, Vise Sf. Petru,
in inima bietei babe 1 Ea n'are pentru sine de
ajuns lapte de la o capra, i a ce brurna maI
are la un copila strëin.
Tot mai sunt suflete bune, pe lume, Pe-
tre... Bucura-te, Vice riclend Mantuitorul : n'o sa
'ti rëmana raiul de tot pustiu I Dar cii una,
Petre?... Se cade sa räsplatirn babel Floarea pen-
tru bunatatea el de suflet... Haide, Petre, Meal-
tap opincile de fer §i sa pornim iar pe lume...
III.
Boc, boc I
Dumneleti §i cu Sf. Petru bat cu toiagul in
VAOA BABEI FLOAREA 43

u§a bordeiului babel Floarea. Ea vine §i deschide.


Bucuro§i la oaspeV, mania betrana? çlice
Sf. Petru, intrand cu Doinnul Dumnecle0.
Poftim, cu ce-o da Dumnelet... Ca la
casa aluT sarac, lice baba inchiclend u§a dupa
ce intrasera cel doi calëtori.
Apoi o da Dumneclet, qise Mantuitorul,
facend semn Jul Sf. Petru cu coada ochiului.
Da-ne, mama ceva kiptipr, Ca malaiU avem noi
in traistä...
Baba se uita pe furi§ la copilul, care dor-
mia in copae langa vatra §i un moment pare
ca statu pe ganduri. Cugeta biata betrana: de
dail laptele, cu ce hränesc copilapl?... El, dar
sä le dat partea mea, ii clise indata Floarea,
ca n'oitl mai muri de foame pana mani...
A§a §i facu.
Pe cand Mantuitorul gusta cu Sf. Petru lap-
44 Vila BABE1 PLOAREA

tele din strachina cea frumos smaltuita §i cu


linguri de lemn nouë-noulite, baba grija de conil,
ca. se desvelise...
Petre, adevbr graesc tie, ferneea aceasta
mö minuneaza ; ne-a dat cea de pe urma pica-
tura de lapte cu care avea sa potoleasca all
chiar foamea et..
A§ia §opti Mantuitorul Jul' Sf. Pe',..u, apol
chiamand pe Floarea :
Mama barana, dar laptele ti e de capra...
Arad, n'ai ?...
Sa am vaca ?... Nu 'mi-a daruit una Sf.
Dumnelet, macar ca, mult mö rog... nu atata
pentru mine, cat pentru plodanul ala saracutul...
Da bine Petre, Oise Mantuitorul riclend,
ce-o fi gandind Dumneclefi, de n'ail auclit pana
astacli rugaciunea matu§el?...
Pal Ca n'o fi avend numal pe baba Floa-
rea de ascultat, sfantuletul de Dumnecleu, intre-
rupse betrana aproape supërata ca, cine-va 'gra-
esce cu neevlavie de Durnneget...
Pupa ce se ospatara cel dol sfintl calOtorl,
Mantuitorul lise lui Sf. Petru :
Petre ian bate de trel orl cu furca aia
.a, babel, decolo din grinda easel, bate in pripi-
ciul hornului.
Cat sfOr§i de batut a treia oara, numal ce,
la up bordeiului, se aucli mugincl o vaca cu vitel.
Baba Floarea rëmase incremenita...
0 vaca cu vitel, la up bordeiului, ju-
panilor 1... A cul o fi oare?
VAC& BABEI FLOAREA 45

E a dumitale, betrano, clise Mantuitorul...


Iaca, de acum al lapte pentru copil §i pentru
betranete unse.

Baba Floarea nu se putu stApani de a e§i


pe data afara, §1 cu inima voioasa desmerda pe
murga, care par'ca cuno§cea pe betrana de ani
de clile, alia se bucura de a o vedeal...
IV.

El, dar cei doI caletorl pornin...


FLA sa-§I dea seama mai bine de fericirea
ce-I venise, caletoril e§isera §i plecasera.
NumaI ce te facl cu purdalnica de fire orne-
neasca? cu cat are mal mult cre§tinul, cu atat
pofte§te mal mult!
46 PAM BABEI FLOABEA

Am o vacd, i§I vise baba Floarea... Adeca


de ce sä n'am dou6? Ce at fäcut caletoril dia
pot face §i et. Ean sa iet §i et furca din grinda
§i sa bat pe pripiciul caminului.
Cat gandi ala §i facu.
Numai cat ai clipi din ochl, murga incepu
a rage cumplit in batatura bordeiulul... Se uitä
Floarea pe ferestruica... Ce sa vadd? Un lup
mare cat un taur doborise vaca §i o manca...

Lacomia perde ornenia I


Nu se multamise Floarea cu ceea ce-i da-
duse Dumneclet. A venit lupul sa-1 iee darul...
Baba se puse pe plans, arnar cdindu-se...
VACIA BABEI ELOAREA 47

V.

Da bine, Doamne, dupä ce te-al mi-


lostivit de al dat babel o vacup,, de ce i-o luall,
tran-litênd un lup ? intreba mahnit Sf. Petre.
Nernultumitorulul se iea darul", qice
neamul romanesc, cu dreptate, röspunse Mantui-
torul...
Nurnal iata 0, vine iute la Mantuitorul,
Santa Maria, maica-sa §i:1 qice :

Fiule, uite colo, in bordeiul Floarell cum,


i0 inneaca plansul, grijind de un copila§... Iarta-I
gre§eala, fiule, ca sa scie omenirea, ca in casa
unde gAsesce mila §i adapost copilul lepadat, nu
incape jalea §i saracia...
48 VAOA BABEI FLOAREA

Amin, clice Mantuitorul...


§i din acea clipeala, murga iar se arätä ba-
bel Floarea, intreagd §i sdnätoasd, deI freca,
biata fernee ochil §i se intreba oare n'a visat
ea lupul ?...
Da sa, mai WW1, §i ea cu furcd in pripichl
ea edlëtorul, ca sã alba §i a doua vacd, ca mal ba
Ba adecd, furca o lud baba in brat §i toarsd
in §i land, de facu tOle tinculul, de nu duse lipsa
nici bdiatul, nici densa.
Hel, furca harnica face minuni nu nu-
mai in manile hal Durnnecleil!
Dar :
Ldcomia perde omenia !"

BqtenY, t 888.
POPA CARE SCE CARTE ')

I.
Päi, cucoane, ci-ca era odatä, in satul nos-
tru (care acli if clic Bräni§teni, da pe vremea
aceea se numea Bärbescii), ci-ca era odata in sa
tul nostru un popa prea invqat, de §cia toata
cartea serbeasca §i cea le§easca §i cea letineascei
Si citea psaltirea ca tatal nostru, de mersese
fairna invöäture 1u, la rsärit §i la sfintit de
soare, la miaqa-noapte §i la miapqi.
11 Citim In cRomanul, de la 29 Iulie, 1887 :
Lileratura romdrid la Pelef. Sambata 15127 hale, ci. i d.na V.
A. Urechia, all avut onoarea a dejuna la Castelul Peles. Dupa dejun,
la care lua parte d. I. C. Brätianu i doctorul In teologie d. Dulton,
din Petersburg, Majestatea Sa Regina dart sl asculte do0 din legen-
dele culese de d. V. A. Urechia, din acele ce d-sa povestesce la sera-
tele literare, ce dlt In folosul statue Jul Miron Costin. D. Urechilt citi
povestea ml Ian AteMl, (care avu atat de mare succes la Academie si
pe aiurea), cum si legenda luT Gloan/d Porealul, o legenda minunata,
comma negresit cu variante, - la maT toate popoarele ariene. In
limba germana ea a fost data in versurl de catre Burger ; In limbo
spaniollt ea a fost culeasa de catre folcloristul Trueba ; In limba fran-
cesa au dat de ea folcloristT ca Paul Sebillot, Francisc Blade, Cosquin.
Minunate sunt apropierile aceste ale literature orale ale popon-
46.534.Legende Romdae. 4
50 POPA CARE EVE CARTE

Tot satul, de la §oltuzul Vrajba, paria la


nea Suei1, cel mai tinër din eel 12 pargari, '§i
lua de departe caciula §i se ferea in laturl in
calea lui, mal dehal de ar fi fost jupan Para,-
labul... Ba ce!... Pal ci-ca venia lumea dupa lurne
sä asculte graiul cu miez al popel §i s pri-
measca de la el sfat de Os §i la nevoie.
Numai Badea Gloanta, porcarul satului, nu
era de parerea lumel intregl despre invètatura
parintelui Onofrei ca ala era nurnele din botez
al popei.
A§1 ! invötat !... qicea Badea Gloanta,
tragend cu ghioaga lui dungi in colbul din drum,
unde intalnea oameni din sat, ducênd porcii la
pa§une. A§1 ! invötat !... Ean taceti, oamem
buni !... Cartea popel e subtire de tot!... Ean in-
vertesce, jupan Vrajba. oltuze, taciunele asta
aproape stins, nu mai cu o schintee de foc invOrf...
ean invêrtesce-1 rapede in cerc... Vedeti, oameni

relor : acestea probeazi odat i. maT mutt, cat ar trebui popoarele st


trNiasci Intre ele ca nisce adev6ratT fratt
Majestatea sa Regina a ascultat, ni-se spune, cu multi plicere
legenda originali a NT Ion Istetul si a fost foarte multimiti, annntin-
du.sY frumoasele versurY ale legendeT germane, sit o afle reprodusit In
povestea luY Mos Duclid, din sand BirbesciT, a luT Miron Costin.
D. Urechi g. a aritat MajestiteT Seale maquetele statue( luT Miron
Costin i Majestatea Sa a bine.voit a provoca scurte amintirT din viati
nemuritoruluT cronicar.
Aceasti seratä literari s'a prelungit mai multe ore, gratie inte-
resuluT cu care glorioasa noastri Suverani i poeti, ascultit tot ce se
referi la limba si istoria natiund romane I
1) ,S'oltustel orY judetul, ceea ce este adT primarele. Pargari sunt
actualiT ConsilierT comunalT.
POPA CARE SCIE CARTE 51

buni, ce math de foc face schinteea ? N'ati clice


ca are in mani un cogemite soare?
0 biata schintee e §i invötätura popei, dar
a§a o invOrte§ce de cu me§te§ug la vederea sa-
tului, de vi-se pare soare mare §i luminos !...
Nu, jupane pargare, nu este invétat popa Ono-
fret, ci mare pi§icher !...
Vorbele lui Gloanta nu schimbaa cursul gan-
dului ob§tesc, ca a§a-i omenirea, cocoane: and
apuca intr'o parte, geaba-1 pul stavila, ca, ea, ca
§i puhoiul neterrnurit, sä rapede la vale nepoto-
lit. Ba 'Inca Gloantä era luat la ochi röi, nu nu-
mai de parintele Onofrei, dar §i de tot satul...
§oltuzul chiar, ii tot subtiä simbria ce-1 platea
satul pe fie-care an, pe mësura in care Gloanta
subtia, cu vorba lui, cartea popet.
Tar pargarh, frati de cruce cu popa, alegea
pentru Gloanta, opincile de SanMedru 1) §i San-
George, tot putrede. de rëmanea porcarul pana
la septamana numal cu talpaloagele de la masa
Pa-I a§a-I deaca te pui in poara cu domniile !...
Val de badea Gloantä !... De Ole rele, de pasuri
§i de lipse, el ajunse slab §i de§irat §i galben,
ca cocianul de cucuta in toamna ; iar parintele
Onofret, tot mai rotofeig de null mat incapea
in pete !... Palamariul chiar, punea prinsoare, ca
de o mai merge burta parintelui tot infoindu-se,
Inca o iarna §i o primaveara, apoi n'o sa mai
poata e§i cu cadelnite, prin derele mid, la letur-
1) SAntul Dumitru
52 POPA CARE SCIE CARTE

ghie. Pana §i parintele Onofrel se speriase §i


creqend ca'i vina colivei §i a colacilor un§1 cu
miere §i increstati cu miez de nuca noug, nici
mai punea gura pe a§a ce-va... Dar burta tot in
spor mergea 'nainte... Hefl traiul ticnit, lauda
lumei, nlultamirea sufleteasca te ingra§a rna dehal
cleat coliva §i colacil.

Fairna invetaturei parinteluI On ofrel trecu


de jitaria satului, §i din orn in orn, ea strebatu
pana la Suceava §i la Suceava resbi pimä la
urechile 1u tefan Voda.
Mai, ce-i de popa de la Barbe§ci, clise
intr'o i la Divan §tefan Voda, ca i-se inchina
lumea ca la popa cel mat carturar... 0 sa me
due intr'o i la Barbe§ci sa-1 \Ted §i et...
§i eata, maxi, ci sosi qiva acea, cand tre-
bile töreI dusera pé §tefan Voda la Roman... §i
cum Barbe§cii sunt ca de o svirlitura de pra§tie
din Roman, numai ce dete lui Voda in gand
sa mearga intr'o seara la Barbe§ci, sa afle pe
parintele Onofrei cel vestit de carte rnulta.
Incaleca Maria Sa Voda pe calul hal cel alb
de tise parea cand 'I vedeai, ca-I un archanghel
calare §1 far' de alait, numal cu doI, trel sluj-
ba§1 merse la Barbe§ci.
Dar pasa-mi-te §1 aflase §oltuzul Vrajba, ca
o sa vie la Barbe§el Voda §i a§a chitia el, ca
la densul drept o sa, traga tefan Vod. Nurnal
POPA CARE EOM CARTE 53

Vocla trase drept la parintele Onofrel. Geaba


(211tuzu1 a§ternuse velinte vërgate ca ogoarele de
toarnna, de-alungul bataturei casey, pe prispe §i
in camëri; geaba adusese de la rnönastire, Divan
de mötase, ca sa se odihneasca pe el Maria Sa
Voda...
Buciumele clicean pe intrecute cu viorele in
chiotoarea bataturei, langa parleaz §i din colibele
de scanduri nouë, cu miros de brad se urea la
inaltul ceriului fnmul focurilor, unde jupaneasa
lul Vrajba, futele lui, nepoatele §i vecinele cu
manecile suflecate pana la gala, inverteaü, u-
nele frigari cu berbeci intregi, de se rurneneat
la dogoareala jaruhu, §i altele priveghiaa in cup-
toare malaiul intins pe frunze de nuca verde,
crescOnd ca gogoa§a aurita, pe cand argatil in-
torceati, haulind o dolma, la teasu1 din care
curgea, imprastiind moale miresme, uleiul de
semi* proaspete, pentru pregatit bucatele lui
Voda. Toate erag gata de bunä primire a Dom-
nului la casa lui Vrajba, dar Voda clise §oltu-
zuluf : Nu numai cu pane trdere omul, ci i cu
tot cuvéntul ce ese din gura lui Dumneclete . Du-rnë,
jupan §oltuze, la gazda la parintele Onofrel, ca
nesecat isvor curge acolo, de sfat bun §1 de
graig domirit...

Sa nu mai lungesc vorba, boerule, ca vorba


lunga saracie in punga... Cat vëclu Maria Sa
54 POPA OARS NM CARTE

Voda pe parintele Onofrei §i cat din buzele lui


resuna la auzul lui Voda graia romanese, nici
ca mai il trebui lui §tefan Yoda sg, stea cu popa
la sfat, pang, ce sg, se urce clo§ca, cu pul pe
ceriti, cale de mai multe suliti, cg.-rni scia Voda
pe popa din fir-a-por. Cu mebenchiul mintei seale
imporatesci proba de ajuns §i de remas fgcuse
Voda de invötatura popei... Atuncl Vodd, care
nu iubea minciuna §i era mare du§man al faimel
celei neintemeiate, se hotari sa de§tepte satul
din in§elaciune, ce Vic : satul ? lumea intreagM
Parinte Onofrei, Vise §tefan Voda, cAnd
fu gata de plecare. Lumea se inching, sfintiei
teale ca la cel mai invetat preot. In Moldova
intreaga, faima invetaturei sfintiei teale se lupta
sg, intunece §i pe a Episcopilor §i pe a Inalt Prea
Sfintitului Mitropolit.
Pentru ca i ell ca toata tearg, sa-rnl plec
cu urnilintä capul inaintea sfintiei teale, m'am
hotarit sa pun la incercare adencirnea mintei §i
inaltimea gandului sfintiei teale. Trei intrebäri
o sail pun, cinstite parinte, §1 nu indatg, ci In
vade de una lunä de qile a§tept sa'mi rëspunVi
la acele trel intrebarl. AVI este 15 Florar, la
15 Cire§ar vei venl la Roman. Acolo void fi ed
§i tot Divanul terei, la Episcopie. Vino, atunci,
intra in Divan, la soarele a Chindie... Deaca res-
punch bine la o intrebare numai, nu-i fi span-
zurat de gade, ci Mat... Dead, la douë intre-
bail respunp bine, arma§ul mare te va ucide
cu chiar buzduganul domnesc. Dead. respunVi
POPA CARE OWE CARTE 55

cum se cade la tustrele intrebarile mele, te fac


Episcop de Radauti... Nu-mi place falma altoita
in crengile stufoase a pornuluI minciunel!...
Ascult, Maria To, Oise popa galben ca
fuiorul de borangic §1 tremurand Ca para Mae):
de la toiagul mortului, cand e dus la groapa pe
Oi de vent.
Eaca intrebarile, parinte Onofrei:
Voit sa §cit intait, cat pretuesc et? Irn-
bunatorii din jurul scaunului domnesc 'mi ic
Ca n' am pret...
Ce crecli d-ta parinte?
Al doilea, voit sa scit, de oare-ce Dumne-
clet a pus spata otelitä in mana mea, la care
neamurile vecine se inchina, in cat timp pu-
terea-0 et ajunge de la un capet la altul al
lumei ?
§i al treilea, 'ml vel spune, care e gandul
in care sunt gre§it ? In breasla linguOtorilor din
Divan nu pot gasi respuns la a§a intrebare. Un
preot cu mintea luminata de invetatura, cum
dice lumea ca e§ci sfintia ta, va gäsi respuns
bun cu mare inlesnire.
A§a dar, la 15 Cire§ar, cand soarele o fi a
chindie... la Roman, la Divan !... RespunsurI bune
ca de la un orn de carte Wept. Episcop de Ra-
daut1, oil spanzurat, set taiat... de nu buzdu-
ganit!
Am Ois !...
Dar, Maria Ta !
Am Ois ! striga §tefan Voda incalecand
cu curtenil sel §i plecand indörät spre Roman.
56 POPA CARE SCIE CARTE

IV.

Eh! cu Stefan Voda nu era de gluma....


Deaca el adesea varsa sange omenesc pentru o
gre§eala de nimica, cum era sg römae bietului
popa Onofrel, vr'o razg de nadejde, ca la 15 Ci-
re§ar, Voda l'o ierta, deaca chiar nu va da in
Divan rëspunsuri bune la intrebarile lui? La
mare grijg ultra parintele OnofreL din acel mi-
nut... Nu i-se mai alegea nici de mancare, nici de
odihna, cu cat o cli se ingramadea asupra alteia,
ca valurile la mare.
SI vedeti, oameni buni, clicea porcarul
catre sateni, privind curn popa slabia pe toata
cliva, de grija; sa vedeti, ca n'o sa §cie de
réspunsurile a§teptate de Maria Sa Veda.... Nu
ye spuneam eli ca-1 subtire tare cartea popel?
Si cum se internpla la omenirea intreaga,
cu cat preotul Onofrei slabia de grip, cu atat sa
ingra§a protivnicul sëti, Gloanta, de multamire
sufleteasca, ca o sa iasa mintea lui mai la lu-
mina. decat a lui Onofrei.
NurnaI douö clile mai era acum pang la 15
Cire§ar §i parintele OnofreI nu daduse de nici
un röspuns de Doamne-ajuta! i sa nu cugeti,
boerule, ca bietul popg nu se Meuse luntre §i
punte, doar o da de unul... Cercase dear el §i
la psaltire: o deschisese pang in treI orl pe san-
tul pristel, cu ochiI inchi§1, la intemplare, bos-
corodind de 100 ori : Doamne miluesce! Dar ce
POPA CARE NIB CARTE 67

se vecli? pe fata psaltirel deschisä, la dreapta,


bietul popa citia tot osanda lui.
Ce mal chibzui santul parinte? El in§ira pe
santa masa toate cartile bisericesci §i apoi cu
epatrafirul pe cap, se invert de trel orl in jurul
jertvelnicului §i apoi, pe dibuitele, puse mana pe
cartea ce nerneri. Era evanghelia. DA patrafiru)
de pe ochi, citesce:
Fericiti eel seraci cu duhul, ca a acelora
este imperatia cerurilor", clicea evanghelia pe
fata dreapta, la locul deschis.
Va se clia numai in cer este scaparea
mea ofta parintele Onofrei.
!

V.

In cliva de 14 Cire§ar, era parintele Onofrei


tot atat de aproape de a fi gasit respunsurile
cautate, cat e aproape turcul de sfanta impar-
ta§enie....
'TI era clöu mila, sa intelnesci pe bietul
preot, slab §i deVrat de-i cadea potcapul pana
peste urechl §1 antereul balabania pe trupul lui,
ca §tiuletele de porumb singur intr'un hambar
pustit, cautätura bietului preot era painginitä de
veghiere §i pa§ia ganditor, ca luna singurateca
prin [Mile Bugeacului.
De ce nu te intrebi, cinstite parinte, §i
cu Gloanta Porcarul, II ise Vrajba §oltuzul, in-
telnindu-1 in dimineata ilei de 14 Cire§ar, §i fa-
cendu-i-se rnila, de popa, care i-se paru ca un
58 POPA CARE FACIE CARTE

wort de pe fata caruia s'a luat giulgiul. intrea-


ba-te clet cu Gloanta, CA vorba cea: nice nu vie'
din ce tufa tisnere epurele I. ..
SA me intreb ea cu gugumanul acela,
ea?! respunse maret parintele Onofrel, care nici
inort nu vrea sa se dea rAmas din carte, de un
porcar.
Numal, dupa ce §oltuzul se del:Arta, ce
gandi popa? Me parinte Onofrel, adeca de ce
nu cercl, daca 'Ana §i §oltuzul te indeamna?...
Badea Gloanta porcarul e om nevoie§... Catl-va
zlotl tatare§cl, vre-un poloboc de miere, cate-va
parechl de opinci mol, argasite la Suceava, l'or
face sa nu mal spuna la nime ca 'i.-am cerut
ea sfat, lul, un porcar far' de invetatura... Pal-
ce !... Dei din indni Petre, di te inneci" , a stri-
gat mantuitorul unul cogemite Apostol... Ean sa
mal cerc §i cu Gloanta." Pastoril a§tia, haulind
toata cliva a lene, prin rnuntl §i poene se iste-
tesc mult §i se gandese la multe, de care nol
carturaril n'avem nici banuiala... Ci hal, me pa-
rinte, la nea Gloantal..."

VI.

Toata lumea spune me Gloantä, ca e§c1


un nataret, clice parintele Onofrei, gasind pe
porcar pe priporul unul deal coperit de stejari
betrani, pe sub earl turma lui de porci rontaia
cu nesap ghinda ailuta de cu toamna. Totl
POPA CARE HIE CARTE 1,9

din sat te socotesc, nea Gloanta, de om prost,


nurnal et, nu.
Aa qicearn eti, en seara, lui jupan Sucila
pargarul:
Vrei sa 'ti dovedesc jupane pargare, ca
rët §i far' de cale ail tot subtiat simbria lui
Gloanta, ca. el nu e om prost, ci om dP sfat
ales ?... Uite, d-ta §i cu tot sfatul, credeti, ea
numai et am ä Kit da respunsuri la intreba-
rile cele trel ale lui Voda, da ean sa auqiti pe
badea Gloanta, sa vedeti ce minunat ar §ci §i
el rëspunde..." A§a e, fiule Gloanta, ca aI §ci ce
sa, spui lui 1Järia Sa Vodä, daca te-ar intreba :
cat pretuesce el ? In cat timp va ocoli el lumea
cu sabia lui viteaza §i care-i gandul lui cel
gre§it ?"
A§1 ! 11-al gasit sä in§ele parintele Onofrel
pe nea Gloanta cu §osele, cu momele de soiul
acestal... NicI pe vorba de claca, nici pe zloti
tatare§ci, nici pe qece vedre de miere, nici pe
12 parechI de opinci mol argasite la Suceava,
nu se primi, Gloanta sä dea parintelui Onofrei
sfatul ce ambla sa-i smulga...
cii una parinte? Ce maI la deal la vale...
Dami antereul, giubeaua §i potcapul sfintiel tale
sa-le imbrac et... §i-a§a nu-ti mai yin, ca al sla-
bit de nevoie, al ajuns ca resteul de alun... Im-
braca-te cu itarii §i cu sucmanul met... Tine-mi
locul cole, la turma... Voir' merge et in locul
sfintiei tale la Roman §i voit da et respunsuri
60 POPA CARE BOIE CARTE

lui WA de nu 'f-or placea, pe mine m'o span-


zura, ori m'o taia, ori m'o buzdugani...
Ce gandi popa? Me parinte Onofrel! mai
bine o QI porcar tologit pe pajilte, decat um le§
de popa, putreclind de aleluia sub paji§te!
Haide, trampa cu hainele, mö Gloanta...
Nu Ca me tern et de a merge la Divan, singur,
dar am facut mö Gloantä un buboit la moalele
spetelor de nu pot incaleca tretinul, sa merg la
Roman... Du-te, d-ta, bade Gloanta §i noroc bun!
Dupa ce oit trece hopul, adauga popa
intre dinti, 'mi WA et iar hainele §i Onofrel tot
la altar, poate §i episcop la Radauti, iar nea
Gloanta tot cu ghioaga dupa porch' satului!...
Ci haide, trampa fiule !...
Hainele popei de pe cand era el rotofel,
venia acurn leite lui nea Gloanta §i itaril §i suc-
manul acestuia, cari nici mai le putea imbraca
de multe I1e Gloantä, ea nu-1 mai incapea, se
potriveat popei ca teaca la cutit.
VII.

Sosi acum 15 Cire§ar, Stefan Voda adunase


Divanul in casa cea mare de oaspeti a Vladical
din Roman.
Voda stetea maret in fundul camerel, In-
cunjurat la dreapta §i la stanga, de sfetnici, ca
Durnneclet la judecata cea de pe urma. Divani§ti
cu toiage de aur, de argint, vergate cu ro§ §i
cu toate fetele curcubeului, care la locul lui,
POPA CARE SCIE CARTE 61

'§i dadea sfatul in trebile terel, and MO, la


soarele a chindie, se deschise u§a divanulul §i
intra un preot.
Popa Onofrel! Vise cu mirare tefan
Vode, care putin a§tepta sa vie acesta la qiva
hoteritä, cu respunsurile, dupe ce-1 simtise Voda
cat e de sörac de carte.
Parintele Onofrel! rnurmura sfetnicii,
carl acum §ciati §i el §iretenia lucrulul.
Bine-al venit la nol, parinte Onofrel,
adause §tefan Vode... Bre! da ce schimbat mal
e§c1 la fata!
HO Maria Ta, grija schimba fata o-
I

mulul...
A§a este, Maria Ta, qise marele logo-
fet, grija te imbetrane§ce §i te poce§ce'mal lute
decat vremea.
EY, ce respunsuri ne aduci, parinte Ono-
frel, intreba Voda.
Maria Ta al. Vis: pope, sa'ml spul cat
pretuesc eti?"
A§a e... §i ce'mI respuncll, ca uite, Dum-
nealor, boeril Domne§cI, 'ml ic meraO, ca eti
sunt far' de pret !
Pal, a§a socotesc e, ca boeril se in§ala,
sa am ertaciune dela Marine Lor, se in§ala din
dragostea cea mare ce ati catre Maria Ta Doamne.
Et pe Maria Ta, nu dat mai mult de cat 29
da argintl...
Cum a§a? esclame marele Logofet in-
grozit...
62 POPA CARE RCM CARTE

Deaca Mantuitorul §i Domnul nostru Isus


Christos a fost pretuit in 30 de arginti, apoi
Maria Ta nu I crede doara, ca-I fi facênd mai
mult de cat 29...
Minunat ! strigara inteun glas Divani§til.
Ce sä mai qica, alta §i Voda, cand sfatu 1
intreg se minuna de rospunsul popei?
Bine parinte Onofrei, de spanzuratoarea
mipleasca al scapat... Acurn la a doua intrebare:
Märii boeri d-voastra, dice Gloanta catre
sfetnici, aa nu e adeverat ca Maria Sa Voda e
soarele Moldovel? Nu-I qicetI, Marine d-voastre,
cu acest nume de : Soare ?
A§a e ! a§a e !... striga pe intrecutele
boerii.
Pal deaca aa e, urmeaza Gloanta, lui
Maria Sa Voda, Soare, ca sa inconjure lurnea
ii trebue 24 de ceasuri, ca atata pune soarele
de se face (ill §i noapte....
Mo rog cearca-te sa arOti Divanului, ca a
miuit cand a chiamat pe Voda soare !... ROsuna,
deci bolta easel' de : Aa e! ! al boerilor marl §i
mici §i a curtei rnal mOrunte....
Da ea nu sunt soare! cerca sa clica
Voda....
Numal ce sa mai clica Voda, deaca tot Di-
vanul intr'o gura striga i lauda rospunsul istet
al lig Gloanta.
Fie, parinte Onofrel.... Cand ii ic trei
ca... e§ci cu chef, te du i te culca... necum
cand u teara intreaga te chiama soarele el ! Fie,
POPA CARE HIE CARTE 63

sunt soare, dead, ye incalQiI pe langa mine.... Dar


deaca, cinstite parinte, te-al invrednicit cu acest
rëspuns a nu fi dent buzduganit cu buzduganul
met, ean sa, vedem §1 al treilea rospuns.
Ai intrebat, Maria Ta, eare-I gandul
gre§it al Mariel Tale. Pal, Marite Doamne,
chiar acum te Mph in cea ce gande§ci...
A patit'o, murrnurara boerii.
Cum a§a? striga Vodd, iute cum era,
de se cutremura Divanul.
Gandul lui Maria Sa Voda nici o data
nu-I gre§it, Parinte, clice Vornicul de teara de
sus, cel mai lingu§itor dintre sfetnici.
Ba grepsce, jupan Vornice, ca i Voda
e om ! röspunde fara sfiala Gloanta. Maria Sa
crede acum ca graepe cu popa Onofrel de la Bar-
b e§ci
El §i ? striga Voda.
Pal nu cu popa Onofrei sta de vorba
Maria Sa Voda, ci cu....
Ci cu porcarul Gloanta, striga din u§a
Divanului, §oltuzul Vrajba, intrand iute. Da,
Maria Ta.... e Gloantä porcarul, imbracat in haina
popel, ca sa-1 scape de moarte.... Popa Onofrei
s'a imbracat §i el in hainele lui Gloanta de
porcar §i pazere in locul lui turma de porcl in
tejari§ce.
Gloanta porcarul? striga tefan Voda, de
se sgudue iarki Divanul. Mai nene, n'ai ghicit
al treilea respuns.... Ca et nu cu un porcar
graitam acum ci cu... Ci cu Prea Sfintitul Episcop
64 TOPA CARE BOLE CARTE

de Reidauci, L... Cine, boiari d-voastra, se cade


sa fie pastor al -Orel, de nu va fi ornul cu mintea
isteata, §i cu sfatul neintrecut ? Onofrei pastor
remane, dar nu la turma de oamenI, ci la acea
unde '§i-a aflat scaparea vietel... Acolo sa-1 14",
jupan Vrajba, auclitu-m'ai? Ia loc la dreapta Mi-
tropolitulul, Prea Sfinte parinte Gelasie, Episcoape
de Radauti, adauge Voda, luancl de mane, pe
Gloanta porcarul de odinaoara §1 punendu-1 pe
scaunul de Vlaclica, in strigarile de bucurie §i
de minunare ale tuturora....
Bietul Gloanta, parintele Gelasieplangea
§i ridea.... Nu mai §cie inima omului cum sa
gralasca, cu ris ori cu plans? cand o podide§ce
nea§teptata fericire.
§i eaca, clice mo§ DudAil terminand, §i wee.
cum se aleg pastoril sufleteri al nearnului ro-
anesc....
Wei sa icI, mo§ule : curn se alegeati
odinioara?....
Dar ce-a fost poate se mai fie !
SA te aucla Dumnecleil rno§ule.... Numai
eil nu cred in pove§ti, de§i me 'nebunesc dupa
ele, sa-le ascult.
FM UNTIL 1 YETI AVEA ORI-CE VETI CERE!

De la Pa§d pang la Dumineca cea mare, nu


cacluse bOba, de ploaie pe terina prafuita. }linen-
tul se cascase de uscaciune, cat gura betivulul
pe cepul antalului, §i. holdele abia resarite, se
chirceaa §i se galbeneat ca fata nemaritata.
Vai l de nol, jupan judet.... Ce ne facem
de o mal tine secetea asta numal o septemana,
qiceat sätenil din Gura-Vaiei, a§teptand ca sta-
panireaJudetul §i cel doI-spre-tlece pargari al
satului sä deschida el, dupd, datoria ion §ghia-
burile lacatuite ale ceriului, doar o ploua §i s'o
recori pamentul insato§at.
AV colo de geaba este GiudeV....
Numal a§a de florile merului "1-am dat nol toiag
mandru impistrit a manal... Ce fac, me rog §i
cel 12 pargari? Barem sa ne dee ploae la vre-
rn e !...
Ca, dreptul lui Dumnecle0, nu häuliat de a
casca-gura neci dormeag, necl bietul Judet, neci
cel 12 pargari ! Facusera el tot ce le statuse
in putere: alergasera tocma la curtea de Arge§,
46334.Legende Romane. 5
66 FIT1 IINITI I VEn AVEA ORI-OE VETI OERE

unde traia baba Moaca, cea care pentru plata de


doui ughl 1) pe an, aprinde luminarele de ceara la
felinarele din mijlocul crucilor de lernn, de la
rnormintele din tintirimul mönastirel, §i le cadel-
nita cu smirna §i tamale, la sarbatori impera-
te§ci, baba Moaca, cea care, face prescurile de Sf.
potir §i incheaga boabele de grat la coliva, cu
miere mirositoare §i cu miez pisat de nuca, alb
ca fulgil de zapada.
Mama Moaca, ce ne facern ?.... Nu ploua....
Terina-i arsa ca inima nevoia§ului dupa ceas de
bucurie....
Pad, jupan Judete, sa deslegarn nuoriL...
legat du§manii... ca are bietul roman du§-
mani, cum are umbra bradul cel 'nalt...
Desleaga-1, desleaga-I mama Moaca. 'p-
om da de fie-care om din Gura-Vaiel, cate un call§
de grat cu chipul lui Christos §i cate un fuior
de canepa melitata...
Mama Moaca boscorodi ce boscorodi in lim-
ba duhurilor, cu fata la Resarit ; scuipa la spate,
amelinta cu cutitul, ce lua din carambil
cismelor lui jupan Vrajba Judetul, la dreapta
§i la stanga, pana'n trei on, apoi scoase o ul-
cica cu un pamatuf de busuioc rnanunchiat prin o
sdreanta de pre§ura, cu fluturi de aur, din sicrie-
§ul peste care erat cladite pana'n grinqile podului
perne §i velinte vergate ca ogoarele toamna....

Galbent
FIT! UNIT! FA VET! AVEA 0111-0E VET! CEEB 67

E untura de §earpe ucis de fan, mare,


jupan Judete.
§i e§ind cu Judetul in batatura bordeiului,
unse cutitul boscorodind toate alea pe graiti de
duhurl negre §i numal ce, facend trel tOrcoale
prin batatura, din ce in ce mai larg tercolul, cum
se rnaresc rotogoalele ce face unda, in care al
nsverlit o peatra, infipse cutitul in mijlocul bata-
turei, in dreptul unui noura§, stingherig pe ceria
ca sihastrul de la Priporul Vulturulul §i galbui
ca tuleile de boboc....
Stai

Norule, horaqule
Tmple-ne faga§ele,
Mal 'Ma paraele,
§i 'nverclesce holdele..."

Da noura§ul '§i cata de drum, ca banul sin-


guratec din punga celui serac, necum sa se mal
inchege nor de nor, ca ban langa ban in haz
neaoa bogatului....
§i mi-te in trel Q.ile de post : Lw lea, Mer-
curea §i Vinerea, mama Moaca lega nourul cu
cutitul, dar tot nu slobocli cerul nemilostiv ma-
car roua dirninetei pe holdele ofilite.
Pal cum sa ploaue, jupan Vrajba?... Nu
isbutiram, ca s'att lasat vr'o fata din Gura-Vaiel
s'o sarute flacati in cli de Santa Vinere! ....
Fie §i-a§ial.... Numal ce mai retnane de fa-
cut? Vreme de rebdare nu mal este, ca a§ia-§1
68 FITY UNITY 51 VErt AVEA ORI-OB VEV IMRE

satul se aduna Ia pirleazul bisericel, §1 se sfá-


tuia, indärjit de mo§ Sucild, biv1)-judet, sa schim-
be de la carma satulul pe Vrajba §i pe cel 12
pargarl, ca de cand ei tin pecetea Gura-Vdiei,
merge rëfi, itil de tot I...
Ce mai la deal la vale I... Nu mai pupa ju-
pan Vrajba el anteit maim. popel, Dumineca, la
anaford, dead, numal trel li16 Inca n'o ploua!
Desnadajduit, röa probozit de muierea WI',
care o apuca clued-se pe pustie numal cat gan-
dia ca o sa-i taie drurnul §i sa-I treaca Inainte
and, muiere, a noulul judet, §i la biserica §i la
§eptoare, bietuf jupan Vrajba merge la Orin-
tele Onufrie, archimandritul de la mOndstirea din
Curtea de Arge§.
Pdrinte sfinte, blagoslovere !... Ce ne
facem ? Nu Vona... Holdele se prapadesc... Satul
fierbe a rësvratire... E Mt de mine §i de cel 12
pargarl, de nu ne rnantueri cu sfintele ruga-
ciuni.... Ean mai citere vr'o molitva la lacra
sfintel; mai scoate prin ogoarele jalnice alea Ante
icoane, doar s'o milostivi Dumneclefi! ....
Ce gandi parintele Onufrie? Cat ai clipi din
ochl el '§i plimba cautatura pe largul eeriului
§'apoi. la borcanul de la fereastra, in care tinea
un brutdcel verde... Pe cerit nici firicel de nor...
§i brutacelul gafaia cu botul cascat dupa ploaie. .
Nicl un sernn de ploaie nu dadeaft nici coco§i1
din bdtaturd, nici pisica null lingea blana...
1 Ex.
FIV um! kir VET! AVEA ORI-OE VET! OERE 69

Pace! nadejde nu-1 de burl, macar cat pecat la


inima Fecioarel...
De-oit scoate icoanele, gandi §iretul popa,
§i n'o ploua, ales -de oiu scoate sfanta lacra,
eine mal aduce prinoase la biserica? S'a intercat
cu. acaftistele §i cu sarindarele!
Si popa, viclean ca o vulpe, respunde lul
jupan Vrajba: AI e Jor... Vino Dumineca cu
tot satul la mOnastire, sa me inteleg eü cu sä-
tenil... Vor el bloaie cu clabuci, of nurnal o
bura ca prin sita de prescure? Voirl cere la
Dumneclet §i la sfintele moa§te ce or pofti... Si
le o da Dumneleü §i sfintele moalte dupa pofta
inimel lor pravoslavnice.

Dumineca urmatoare, in faptul iIeL intra


in curtea mOnastirel satul intreg de la Gura-
Vaief. Betrani, tinerl, femeT, fete, copil veniati,
toV cu totif, cu Judetul §i pargaril pa§ind in
frunte, cu toiagele lor mandre. Iar paracliserul
toca-toca in turnul mOnastirel, dupa poarta, mai
cu marafet decat in alte Pal ce!... Bise-
rica are sa fie plina de oarnenl §i discul o sä
se imple de lescal §i de potronid, de impartit
cu popa Onufrie §i cu diaconul Macovel. Ce sa
ye mal spun? Abia era soarele ridicat de doue
suliti de la sprinceana ogoarelor, despre Resarit,
§i biserica era plina de oameni ca un cuib de
lastuni. Nici afara din biserica, la jugul cel infipt
70 FITI tIFIV Eg VETT AVEA ORT-CE VETT ORE

in parnent, jug in care Vlaclica pune la iIe


de serbatoare pe cei carl nu vin trei Dumineel
de-a rendul la sfanta liturghie, acum nu era
nimenI injugat. Nurnai doui arge§eni lipseaa de
a treia oara, dar acelora nu le duceti rnila, oa-
meni buni, ca n'aa el grija de jugul Vladicei,
calf resplatesc el pocatul cu cate doui purcel
de cate o hula, o banita de prune din leasa cea
calda Inca, §i cu cate doul-trei sad de Ian bru-
marie.
Dupe ce diaconul Macovei clise ectenia: Sa
plinim rugaciunile noastre de dimineatO. Dom-
nulul", parintele Onufrie bine-cuvinta din dverile
marl §i 4ise noroduluI :
Oamenl buni, cre§tinI bine-credincio§1 !
.

AU venit la mine jupan Vrajba Judetul din Gura-


Vaiel §i 'ml-ad spus, cä cereti ploaie, ca vi-s'ag
ofilitterinele... Apol eata, gala sunt ea oil §i
cand sä scot sfanta laera cu moa§te §i sfintele
icoane, sa fac rugaciuni, ca Durnneclet sa de§-
chida §ghiaburile ceriulul §i sa se reverse mila
Jul pe ogoarele d-voastre... Numal vreti sä §cia
domirit in ce i vroitf voi ploaia ?... 0 vreti voi
mane, Luni?
Dumnelet sä ne fereaseä de ploaie, mane
Luni, cinstite parinte, striga maT multi oameni
dintr'un colt al biseriee'l... Mane nurnai sa nu
ploaie, c'am dat foc la cuptoarele cu oalele... Am
perde de o ploua manl toata munca noastra, fbI
olarii, de n'o maT intarqia ploaia barern o
FIT1 1311M I VETI AVEA ORT-CE VET1 CUE 71

Bine, oarneni buni ; apoi vreti voi sa


ploaie Marti?
Nu, sarutarn dreapta Cuvio§iel Tale I...
SA nu ploaie Marti, Ca sfar0m mane de cosit
iarba, 0 cum atat de putina s'at facut, de o
mal apuca o i ploaia, verde, neadunata, toata
se topere... Numai pang, Mercuri sa nu ploaie !...
Fie, cre§tini blagoslovitl... SA rugam
dar pe Dumneclet sa, ne daruiasca ploaie pe qiva
de Mercuri.
Aoleo ! Cinstite parinte, da ce ne facem
no); fetele, de ploaua Mercuri? Pal nu §cil Sfintia
Ta, ca Mercurea e i de terg, la Arge§?... Adu-
cern de vinlare biete cate va oau i pui de
gaina, sa prindem catl-va zloL.. Pai, ca la terg,
mergem cu hainele cele mai bune... A§a ca le
perdem de ne apuca ploaie cu ele?... Ci lasa,
Sfinte Parinte..., lasa sa ph)aie Joi.
Bine, fetelor, sa ploaie Jol, deaca nu mai
(lice nime nirnica.
Da ce §ciü fetele de nevoile oarnenilor,
striga o droaie de copil.., Auçh sa ploaie Joi !...
PAI, Joia ne da drumul dascalul de la psaltire...
Atata cli bunä avem i nol intr'o soptemana, sa
batern poarca..., sa ne mal petrecem... §i tocmai
Jol sa ploale ! !...
,,Lasati copiii sa vie la mine" a 4is
Mantuitorul, striga parintele Onufrie, cu un zim-
bet de §iretenie. Joia este a copiilor, oameni
bunt.. Ean sa ne rugam sa. ploaie tocmai Vineri.
PAY, cum de nu! striga din resputeri
72 PITT UNITY Eg VEV AVEA ORI-OE VEV CERE

alte glasuri. Vineri avem de pus temelia la bi-


serica din Poiana Verde... Ce?... o sa perim de
foame noi zidarii, de hatirul plugarilor.
De 1 nu ye maniati, (lice papa... Nu yoip
ploaie -Vineri ? Bine, fie pe cliva de Sarnbata.
Da bine parinte, nu te gandeFl? Sam-
bAta spalam rufele... Doue biete cam41 avem
de cap... Deaca mane nu este albita a doua, re.
man barbatil neprimenip Durnineca?... De ploaua
mane, unde uscarn rufele?
A§a, ciëti, adaoga i jupan Vrajba L.. Si
unde pui ca Sambata am de dus la Vornicia de
judet §i banii vineretulul... Sit me mureze ploaia
ca pe un parece? Urn betran, sa me imbol-
navesc ?
Deci, nu dap voie lui Dumneclet, oarneni
buni, sa ploaie decat Dumineca?
Doamne apork strip, intr'un glas diaco-
nul Macovei §i paracliserul. Ce ne facem nol cu
biserica de ploaua Dumineca ? Ce bruma de ca§-
tig mai ese la disc intr'o cogernite mOnAstire
pustie?
Bine, oameni buni, crepni blagoslovip...
n'o ploua nici Luni, nici Mary, nici Mercuri, nici
Joul, nici Vineri, nici Sambata, nici Dumineca...
Numai deaca nu vreti sä ploaie, de ce facep clile
rele lui jupan Vrajba Judetul §i celor 12 pargari?...
Se veniti la mine atunci sa scot icoanele
i sfintele moWe, cand top vep voi intr'un
glas sa ploaie, ca numai ce uniti pot dobdndi
org-ce vor cere de la Duninclea!" .
VORBA POTRIVITA

Me Ioane, ise, de§teptandu-se din somn,


cum zari, prin ochiul de geam prins in barda-
hanul ferestrel, furiandu se in bordehl, lumina
alba a zorilor, me Ioane, Vise lelea G-rapina,
nevasta pargaruluf Sucila, din satul luI Caraiman,
scoala ca-1 qiva mare, inhama §arga la caruta
§i du sacul asta cu papu§ohl la moarlt de-1 ma-
cina. Dar sa nu-1 dal morarului decat un pumn
de fie-care dimerlie, auchtu-mai ?
Era, boieri dumneavoastra, Ion, feciorul lelei
Grapinei, ver primar eu Ion Istetul, vistavoiul
capitanului G-loanta. Adica de rubedenie, vorba
sä fie, ca nu era pe legatura din sante, ci pe
ternelie de prostie.
§i fiind-ca lelea Grapina Fiea ce odor de fe-
cior avea, se tinea tot pe langa el, doar o in-
lama §arga cum se cade §i n'o mal pune, ca
mai alaltaieri, in locul darlogilor, capastrul.
VeçIi, me Ioane, mai Vise lelea Grapina,
cand §arga fu inhamata, vecli de nu te apuca
sä dal mai mult morarulul dent un pumn de
71 VORBA POTBIVITA

fie-ce dimerlie. 1i me, pana ce-i ajunge la moara:


un punm de fie-ce dimerlie, Ca e§ci ultuc §i '11-o
lua morarul uium mai mare.
Lasa, mamma, nu ult etL. Ohl tot pro-
teti pe drum ea Tatal nostru, sfatul dumitale:
ccite un punm de fie-ce dimerlie.
Lasä, mamma, nu uit et.
§i hi! §argo!... Biciu§ca plesne§ce, rotile ne-
unse scartie §i §arga care§1 sirup limba apesata
de fringhia ce Ion II pusese In bot drept zabala,
porni duioasa la trepezior.
Iar Ion, §egend pe sacul cu papu§oiul des-
fecat la §eptoarea de San Medru, clicea cu atat
mai cu glas sfatul masel, cu cat jalnicul scarpit
al crue ii acoperea graiul.
Cate un pumn de fie-ce dirnerlie!
Cate un pumn de fie-ce dimerlie!
De abia trecuse Ion de jitaria satulul §i in-
trase intre lanuri, cand iaca dete de ni§ce terani,
carl semënat grau de toarnna.
Buna dimineata, me Ioane, ii striga u-
nul din sateni.
Cate un pumn de fie-ce dimerlie, gicea
meret Ion.
A§a, mangositule? striga teranul, repe-
clindu-se i apucand de darlogi §arga, care se
opri pe loc, atat doria sa mai poposeasca. A§al...
Tu ne urezr sa culegem numai un pumn de fie-
care dimerlie? Aucli, me Iona§cule, me Ursule,
ean ascultati, voi, auclit1 ce ne pomazue§ce man-
gositul asta?...
VORBA POTRIVTTA 75

Ion avu, Ursul ltisarä de aruncat graul in


brasda neagra, cea cu putire qile in urma netecl
peptenata de boron §i de grapa de fier, §i nave-
lira asupra 11.11 Ion §1 mi-1 bat ca pe un nuc in
cli de toamnd.
Ao1eti oameni buni... De ce me bater...
Mania m'a invetat sa cue a§a.
SA nu mai clici a§a, prostule. SA urea
dimpotriva oarnenilor : AOI unul, la toamna o
rnie!"
Hi §argo!
Ridica din coada §arga sti ia putere, scutura
din bot §i pleca.
AçIi unul, la toanma o mie ! qicea me-
reti Ion, in gura mare.
Cum a§a, nelegiuitule, striga oprind iapa
de darlogl, un gligan de paltimar, care purta pe
umeri un felinar mare de biserice., inaintea until
mort ce stitenil duceati la cirnitir.
Carula lui Ion se intelnise cu mortul ; Ion
dase in lAturi, dar tOt nu incetase de a striga :
Adi unul, la toonnel o mie
Cum grae§cl, tu, me, intorsule de la
tita marl? Unde a murit 41 din sat unul, Ia
toamna sa moara o. mie?
jap! §i jap ! cu felinarul dant peste spa-
tele lui loan.
Aolet ! jupane dascale, n'ol maI clice a§a...
SA nu mai' Orl Oi: Dumnelet s'o
ierte; sal fie Vilna uparal... §rti fa crude.
Hi §argo ! Hi!... Plist, plist 1...
76 'MBA POTRIVITA

arga porni. Ion i§1 netezi spetele care '1


usturati, ca §i cand le ar fi muiat in ardeit pi-
sat §1 porni iara strigand : Dumneqeu s'o ierte !
sal fie Orina uloaral...
Cat o fi mers §arga, nu spune povestea,
dar iata, ca se opri, intampinandu-se cu o ceata
de oatneni, earl calarl, car.' pe jos, dupa care
venea un car cn patru bol, cu coarnele poleite.
In car, pe un clit de yell* vOrstate ca toamna
ogoarele paturite pe o lada, de Bra§ov, mandru
impodobita, §edea o fan frumoasä, cu beteala §i
flori pe cap §i alte douë fete cu carlionti de be-
teala §1 ele la dreapta parului. In carambil ca-
rului era a§eclat un brad verde mandru impo-
dobit cu panglici §i margele.
Cum vedep era o nunta.
Da ce.I pasa lul loan de nunta, de oarnenit
cel calari, cu naframi §i cu tulpane scrise la fra-
nele cailor §1 cu fedele§e pline de yin, fedele§e
impistrite §i cu naframi la urluig.
Vorniceil chiuia §i da din pistoale; doi ti-
gani negri ca tIciunele mitt tragea la isoane pe
cobp §i vioara, dar Ion i§i cata incet de drum,
trecend pe langa nunta§1. §i mereil strigand :
Durnneqed s'o ierte, sa'i fie tërina u§oara 1"
Ca urezl tu, neghiobule, ii striga unul
din vornicel, care se broth sA treaca mai pe a-
proape de Joan.
Dumneclet s'o ierte... sa,'I fie térina u-
§oara! striga Ion, cugetand c palamarul de mai
VORBA POTRIVITA 77

adinioara ii dedese In vorbele aceste, graiti de


dragoste cu omenirea intreaga.
A§a, gtec tu, me! tontule ? A§a.
urezl tu nunta i mireasa?
jap! i jap! cu fede1e§u1 plin peste cap,
de cat pe ce sa'l podideasca sangele pre Ion pe
nas i pe gura.
Aolet jupane,n'ol mal vice ap
S QieI, naucule : Sa traiasca mini, sa
traiasca. nap !... sporifl §i berechet !
A§a oi qice MdicA... Slabe§be-me din ba-
taie...
§i hi, argo !... Plist, plist!... Set trdiascd
mira, scl trdiascei ncqif Spor qi berechet !...
§arga cand 11 batea pe Jon, auqea pocnet
de oase isbite qi da seama, cum de n'&
doare pe ea ?... Se bucura biata o clipa ca doara
pelea se ingropse de nu mai sirntia lovituriler
dar cand sfichiul biciului lul loan o ciupi din
not pe spinare, intelese ca densa saraca nu'O
perduse de loc neplacuta simtire. Hei, ce sa
faca? Lungi pasul, incretinduli pelea spinarei,
§i o tuli cam la treapat cam la goana, trecu vec .
doue ponoare §i un crarnpeffl de faget.... Cand lath
sosi la pirleazul unei case de rnopean. Aci träe-
ce cia§nicI)Palamida, care se vede ca prinsese pre
jupanita luI, Rada, stand de vorba in miecl de noap-
te cu un pu§ca2n-1una de diac 2) din sat, §i acu

I) Paharnic, boierie.
2) Scriitor.
78 VORBA POTRIVITA

mi-i tragea jupanitei Radei o sfantuliV de ba-


tale, sa-i descante de cel facut.
Da ce-1 pasa lui Ioan de jupanita Rada, de
pelea el !... Numa de, §arga mai miloasa de pi-
cioarele ei, rarise pasul §i cand trecu pe langa
pirleazul easel, a§a-§i o stinchi de tot.
Hi §argo, striga incetinel Ion... Set' tra"-
iascet mini si trdiascd na§ii Spor §i, berechet I...
Ce icI tu, betivule! striga barbatul in-
cetand de a'§i bate muierea, cad auqise graiul
lui Ion. Ce ici tu, betivule?... Ce al tu sa te
amesteci in casnicia oamenilor §i sa'p bap joc
de el?
§i trosc! §i plosc Amendol, jupan
Palarnidä §i jupanita Rada i§i uita de necazurile
lor si fac necazul lui Ion, croindu-1 pe spete, el
cu tapoiul, dinsa cu furca...
Aoleil I n'oi mai clice, oameni bunt.. Oi qice
cum ye place.
SI qicf: a§a, ti se cade muere!...
A§a ol qice. jupane! Hi §argo!... Plist,
Plist!... Aa i se cade mittere !"
De abia §arga, care ciulind meree urechia,
tot se intreba cum de aude batal §i ea nu le
simte, de abia ajunsese la cel-alt cap al satului,
unde in dreptul putului cu cumpana nalta se
crucesc drumurile, §i iata cá §arga se opresce
cad yeclu calea iezita de un car prea incarcat
§i resturnat... 0 muiere, care pasemite statuse
pe yerful carului, gemea sub car, cu piciorul
doara frant, iar carau§ul nacajit, amarit, fail de
VORBA POTRIVITA 79

ajutor, and fluera de necaz, and se opintea sa


salte roata carului resturnat peste piciorul bietei
mulerl...
A§a ti se cade muiere! poftoria me-
ret loan, nebagand de seamd de nenorocirea bie-
tului cardu§.
Cum grdelci tu, netrebnicule? striga cd-
rdupl amArit. In loc sa-mi dal ajutor, me mai
injuri?
§i cum era cu o parghie in rnana, cu care
se ispitea sä Mice carul, o intoarce pe spetele
lui Ioan.
Aoleü! nu me ucide !... n'oi mai clice
a§a jupdne!...
SA nu mal clici... Cand veqi nevoia omu-
lul, ajuta'l §1 Qi nevoiei: Aqo focul s'o dila!
Bogdaproste, badeo, de invëtatura....
Doar a D-tale o fi mai burial ca dupa urma ce-
lor-l-alte m'am ales tot cu ban
§i Ion ajuta pe cardu§, de-§i puse carul pe
roate §i muierea In car.
A§a sä clicl, mai Mete, and vecU nevoia :
ArTo focul so arcla !
arga nici de astä data nu pricepuse lovi-
tura care pocnise la aucl... dar simti ret sfichiul
biciului lui Ion, §i decl porni iard...
Numal nu'§1 scuturasa foalele, care suna a
de§ert, nici cat ai qice de o mie de ori Doamne
milue§ce §i se opri §arga speriata de o palalaie
mare, ce veclu inaintea el. Ardea un co§ la casa
80 VORBA POTRIVITA

unui Oran i furnul e§ia in valurl negre §i In-


tetfte prin ursoaica coperiplui.
AN'o focul s'-o cola, striga meret Ion
dupa, invetatura carauplul, privind la focul care
cat de cat sa tipeasca prin coperi§ul de stuf al
easel.
Sei-mt arclei focul casa? A§a, imI dore§ci
tu, afurisitule, striga, bietul proprietar al casei,
de langa put unde scotea apa?
§i curn era cu doinita cu apa, se rapede la
caruta lul Ion §i mi'l bot6aza de rni'l moaie, ca
pe un §oarece murat in putina cu vary,.
Aolet ! da ce facul?
SA nu mai (lid: ArTo focul" natara-
ule ; eand veqi nevoia omului, qi.: Sariti oarnem
buni !"
De cate ori prirnia cate o Mara, Ion 10
resbuna pe biata arga, care simtia cate douë,
trel sfichiuri ardeiate de bicit, ca se porneasca,
ea §i cand biata iapa s'ar fi impotrivit la a§a
ceva.
Plist ! Plist! arga scutura din spinare, dupe
obiceiul el, ca i cand s'ar fi simtit pi§cata de un
taun, i porni. Ioan striga cat il tinea gura :
Sdrip oamed bud !
Cat rnerse §arga pe cale pustie, numai cioa-
rele se sburataceau, speriate de strigatele lui
Ion, dar iata ca acum caruta intrit 1ntr'un sat
mare.
Sariti oarneni bunl ! . . . Sariti oarneni
buni !
'UREA POTRIVITA 81

Satenii aulind a§a striggte, aleargg care mai


de care dupe cgruta lui Ion, socotind ca doar
nu'§i poate instruni arga §i a 'i-e fricg sg nu'l
restoarne intr'un §ant WI frangl junghietura
gatul ul.
Ptru ! ptru! striga care mai care.
Si unul apuca de roata, altul de darlogh §argei,
al treilea se puse In fata epel, minunata de os-
tenealg ce'§i da atatia oameni s'o facg sa stea,
pre densa, care nicI dorea alt-ceva mai cu pofta.
SaricI oameni buni! nu inceta de a clice
Ion §i cand §arga, recunoscetoare satenilor, se
opri.
Ce este? ce este ?
cum nu era nirnic :
E beat, oamenl buni, gise unuI din sgteni.
Orl e nebun, adaugg altul. .
Nebun (-jet, strigg al treilea...
Apoi cand treI itl clic a e§ci a§a §i pe
dincolo, a§a §i pe dincolo te socoate lumea in-
treaga...
StatI me, striga §oltuzull)... Ean sa'l du-
cem la casa satului, pang i-orn da de capittait.
Cica nebunilor, ca sal lini§te§ci, sg le
dal cate o chelfanealg cu nuiaoa, jupan §oltuze,
mai spune §i paraclisierul.
Sariti oameni buni! striga mai tare Ion,
auclind de batae.
A§a ti'l vorba ? Pe el, bgeti !
i) Primarul.
46.524. Legende Ronuine. 6
82 VORBA. POTRIVITI

§i jap !... §i pleosc!


Tot mai. strigi : säril oameni buni, de
al sculat in picioare tot satul?
Aolet ! nu mai strig... Da cum sa qic
morarului jupan Soltuze ?
Din una alta, intelese tot satul, ca Ion era
subtire la minte, cat verful aculul §i ca merge
la moara s macine porumbul din sac §1 ca 1-a
trimis maica-sa.
Da cum te-a invetat math ?
Cate un purnn de fie-ce demerlie, sa
Bine te-a sfatuit, me prostu Ie. Uite, moara
e colo in vale, la iazul luI Cuza Barbosul. Dute
§i macina, ca-I veni la rind lesne, ca act nu
macMa nici parcalabul, nici vel-vornicul de oral,
nicl §oltuzul, nici pargariI, nici popa Onufrie.
Ce minunatie ! gandi Ion; dupe vorbele
mamei am mancat batae numai cat am e§it
din sat, §i acum me intorc iar la vorbele ma-
meI !... Se vede unde am fost cica intors la
tita.... Hi! §argo !... Cate un pumn de fie-ce
dimerlie !...`
Ptru, ptru, argo !
Ion ajunse la moara... Tocmai e§ia din moara
cel din urnal sac de faina §i morarul se gatea,
neavend graunte in co§,_ sa dea drumul apei, sa
opreasca roata. Cat verslu §arga oprinduse in
batatura morel, morarul veni de ajuta pe Ion
sa descarce sacul §i pe data il turna in co§ §i
dete drumul petrel.
VORBA POTRIVITI 83

and Mina galbena ca aurul curgea in sac,


Ion §edea pe ganduri, rezernat de u§a morel.
Se batea el cu ganclul : o fi vrend mama
sg-I (Tail eti un pumn bietului morar, oil sa-mi
dea el de la el cate unul de fiece dirnerlie?
Dar peatra a sfer§it de dumicat boabele, §i
pe lingura ve§cai nu se mai prelinge Ming, sa-
cul e plin cu veil.
'Ti-e gata Mina, Mete; strigg morarul.
Acu-I acu, gandi, Ion... Pecat de biptul
morar ! Mai bine sa-I intorc eil spatele sg 'mi
dea el mie.
Bine, bade morar... Haide, da... Cate un
pumn de fie-ce dimerlie.
i intoarse spatele cake morar.
Acesta crequ ca Ion cere sa-1 pue sacul in
spete.
Acum, indatg, Mete; sa mesurgm... §i
'§i lug singur uiumul.
Mirarea lui Ion fu nespusä, cand la urma
urmel, dupe ce merea 41 intorsese spetele, doar
'i-o da pumnii, se trezi cu sacul in spate, astupat
bine cu o tepu§a noug.
Ce mai stai? incarcati caruta ! strigg
morarul.
Se vede Ca tot eu trebue sg-I daa pumni
se gandea Ion, care urcat in druta a§qa sacul.
§i pe cand cugeta sa pogoare ca sa plateasca
cu cinste rnorarului, acesta trage un bicia §ar-
gei, care pleaca in treaped.
El, 'i-oiu plat alta data, '§i qise Ion.
81 VORBA POTRIVITA

Dar sosit a casa, el povesti maica-sa pate-


niile lui, cu vorbele ce-1 invetase densa §i oamenil
din cale.
Hel! mei Thane, ma e cand nu potri-
ve§ci vorba dupe oarnen1 §i dupe gandurI.
Ca de-aia 'ml qicea tata merea:

Fate, meren se, gande§cl,


La grain cand te otareqd,
Nu gni la totI c'o vorba :
Dupe, cuptor §i cociorba,
Ca de ti-I scurt cuptorul,
ItI ajunge vatrariul ;
De-I cuptorul adanc tare,
Cociorba-I prajina mare.
Vecif cu cine te 'ntélneNi,
Cand te-apucT ca sa grae§ci,
Ca alt-mintrelea te 'nhata.
Cine la grain vrea povan,
A tacea meren invan,
Ca-I de aur §i tacerea,
La cine n'are puterea,
i zapis greti iscele§ce,

t ine meren flecare§ce.


Vorba de-I clisa la vreme,
De nimica nu te teme ;
Vorba de n'o potrive§cI,
Ca pul ren VI necinste§cI...
Vorba 'n cinste del nescute,
§i du§manul o asculta ;
Vorba cea nepotrivite,
E dularna ren croin :
Nu te 'ncape del prea strimta,
OA o cold ce e prea lunga...
Vorba goala-I goala punge !
VORBA POTRIVITA 85

Vorba nu e de pricinA,
Mud nu ni4 vIata senina ;
Ci e 0, n'am potrivit,
Vorba cu gandul cinstit.
Et povestea-rnI am sfirsit,
Dar grait'am potrivit ?
NEA SARACILA

De Nea Saracila se tinea nevoia grapa. Cata,


foame, cata goliciune era in casa luI, nu aterna
fire de trestie la stre§ina easel 1111 ! D'apoi ease
copil, unul dupe altul, la rend ca tevile de la
nait, call plaugeat ? §i unde pui bataile ca pe
toba ca sa tacal... Adeverat iad casa luf Sara-
cila ! SI 'ci astupi urechile, numal sa nu at.*
certele, chiotele §i jalea plodanilor dupe un co-
dri§or de pita. Ba sa 11 astupi clea §i ochil sa,
nu fad, bataturi, isbiti de paretil gol, de lavi-
tele ciotoroase §i fara de velinte, oil de oasele re-
Ante ale fetel lul Nea Saracila §i a bietei lui
muierl. Manele ldr, carlige lungi de fOntana, iar
sdrentuitele haine pe trupurile lor, ca momaile
de speriat vrabiile in lanurile de holde.
NEA BIRICILA 87

Iar nu ga-
sisi de lucru, o-
mule ? Ilse mu-
ierea intr'o sea-
ra, Jul Saracila.
Mai cearca sall
schimbimeseria,
ca uite, nu merge
de loc. De ce nu
te fad §i tu ha-
mal ? Eaca, veci-
nul nostru Gro-
sanu, e hamal
la port §i nu se
intoarce a casa
inteamurg in fie-
ce li Mt, de
pita la subsioara pentru copil!
Bine muiere, sti mai cerc 0 cu hama-
lieu.... Numai o sa yell ca n'am sä scot nici
din meseria asta cu ce sa vö ostoesc nevoia zil-
nica.... Cand se leaga soarta rea de om, te sbati
in ghiarele ei ca pe§cele in mreje, pana ce-ti dai
duhul.
*

A doua cli Nea Saracila, cat sirnti bardaha-


nul ferestruicei easel incalclit de o raz 5. de
soare, desprinse un crampel de funie de teit,
intinsa din vreml mai bune intre horn §i peretele
88 NEA BARACILA

din fund al cArnArei,


de se punea pe el,
cand era ce sä se
atOrne, §i se duse la
port cu funia salba
pe piept §i se MO
intre harnalii carl as-
teptaa rnu§teril.
Cum il vëclurA
harnalii, nu rnai stin-
chea din hohote:
t' Ha, ha, ha!
Nea Saracill harnal!
14r
SA §Citi
umfla sacul cu grau
ca vêntul peana, nu-
_ mai dead, alt harnal
o duce graul, iar el
sacul gol! ha! ha!
hat
Cu manile §i picioarele lui ca riphitorile
§i slab de se clatina ca foaia de plop, null mai
desleaga el de la piept curmeiul de tern ca sa
lege sarcini
*i tot a§a, §i tot a§al...
Unul cate unul, hamalil furl nairniti de ne-
gutatori §i corabieri §1 rörnase singur singurel
nurnal Nea Saracila. Acum era soarele de trei
suliV de la sprinceana cerului,. cand eaca trece
pe langa Saracila, jupan Imbuibatul, care cuno§-
cea de mult timp pe bietul muncitor.
NEL 8ARAOILA 89

- Ce
fad tu ad,
me Sara-
cila ?
Ce
sä fac, ju-
pane ? a§-
tept, doar
'ml-o tra-
mite sOrta
vre-o sluj-
ba. de ha-
mal.
G1ume§c1 me? Tu, hamal?
-- Pal! scaunul dornnesc nui slobod pentru
mine, jupane. Me facul, ot, hamal, ca am o
foarne lunga de trei cotl, §i dintr'ensa trag cu totl
dintil §ease copil, ca canil dint'ro tureatca, veche.
Matele ghiorae la tot neamul meg §i doar-doar
sa se manance unele pe altele... Hel, d-ta, care
al de toate berechet, habar n'ai de nevoia o-
mulul...
Lauda Domnulul, Nea Saracila, 'rni-a mers
bine in toate, §i de unde acum 20 de aril n'a-
yearn para chivara, acuma am ocine, case §i
corabilCe sa facl, Saracilä? De cancl ii lumea,
a fost §i o sa, tot fie : la unul nevoie i la altul
bund vote, ca omul se na§ce fie-care cu soarta
I ul.
Soarta mea jupane, nicl Scaraotki, cu
toata lungimea coltilor lui, n'o poate Mistui.
90 nit SARAOILL

111i-s'a facut mila de tine, Nea &IMAM,


§i de oare-ce te facu§1 harnal, o sit 11 dat ea o
slujba pe cliva de astäcli. 0 sa 11 daa de dus o
sarcin a. mai potrivita, cu umerii tei. Dute pang.
la Soarta mea, la palatul ei, §i-I spune multe In-
chinrLciuni de la jupan Imbuibatul §i ca-1 multa-
me§ce de toate bunurile ce-i tramite. Eaca, me,
pentru osteneala ta, qece galbeni tätäre§ci.
Numai qece galbenl, jupane? Soarta d-tale
e hat colo departe... colo, tocmai pe dealul lui
Hristos, cu trei cruel... de-oia merge intr'acolo
pe albia paraulul, prin petri§, o sä-rnI ranesc pi-
cioarele desculte ; de-oit da prin dudgul de pe
langa malurI, rn'oit inghirnpa. Mundt grea, ju-
pane, clea, face 12 galbeni.
Jupan Imbuibatul n'avea zor de slujba luI
Saracila, ci doar ca ganclea din milostivire sa-1
faca sa ca§tige ceva banl pentru hrana copiilor.
El haide, fie 12 galbenI.
Dar Saracila, cat auqi ca-1 0, 12 galbenI,
pe loc dete 'Ayala purdalnica de lacomie in su-
fletul lui. Deci se intoarse dup. ce pornise §i
Meuse catI-va pa§l :
§ciI ce jupane? Pentru a§a, slujba grea
mi-se face 15 galbeni.
A§a 11-e vorba, badeo ? Apoi null mai
dat de cat 9 galbeni.
Deaca n'am mers ea pentru 12, apol pen-
tru 9 o sa me due?
Apol, Nea Saracila, §cil una? Nu te maI
duce, ca m'am resgandit.
NE A. SARAOILA 91

SArAcill irilemni, cand amp cA-I scapa cei


9 galbeni, earl 'r-ar fi prins atat de bine.
JupAne, jupane drag, sa fie dupa vorba
d-tale, da-ml numai 9 galbeni.
Ba nu, bade Saracile, et n'am qis 9,
ci 6 gatheni.
Ba sa §cit bine ca s'or face copiii pas-
trarne, pentru 6 galbenl nu me duc et a§a de-
parte.
Bine, nu te duce. Remas bun, Nea SA-
racila.
Jupan Irnbuibatul intoarse spetele §i pleca
intealtA parte. Cat al scapara din amnar, se
gandi SdrAcill :
AfurisitiI de
bogatl!.. Da ce
sl fact? El can-
-ta §i sArAchnea
joacA dupe can-
tecul lor!..." §i
fuga dupe jupa-
i_

\
nul,strigandu-i:
Asculta, jupane
(90 drag, primesc
*411) 44, numal vase
galbenl.
A §ease gal-
L's
benI? n'am (ills
atata, Nea SA-
räcild, ci numaI trel.
Pecat jupane.... Ce hemisit o pue
92 NFA SARIOILA

lilele in curnperla pentru bieti trel galbeni? Re-


mai cu bine jupane.
Rernai satiates, Saracila.
Dar nu facu Imbuibatul alti qece pa§i §i
Saracila iar il ajunge, ca 41 qisese in mintea lui
amarita, ca : rai cu reil, dar mai rat feirei de Ile .
Jupane, jupane, iaca me duc pentru trei
galbeni.
Se vede ca 'ti tiue urechea de foarne,
Nea Saracila, de aucli tref cand et clic unul.
Da- jupane, da jupane, da respunde bie-
tul om mai iute decat sboara sageata din arc,
ca. se temea sa nu-i mai scada iar plata hapsinul
de Imbuibat. §i porni, nici mal a§teptand ca alta
vorba sa mai iasa din gura bogatului,
*

Merse Saracila hamalul, prin riuri cu petre


ascutite §i cu apele reel, prin dudauri cu tepi,
care-i sangerat pulpele lipite de fluere, prin
niunti nerasbiti de colti de iarba, prin padurl ale
carer craci dese II luara vama zdrenViite1e1 haine...
latä ca zari pe verful muntelui lui Hristos cu
trel cruel', un palat dada pe stanci de diamante.
Era de alabastru, cu portl de aur §i cu gradini
de poml §i flori, vecinic inoite. Acesta era cur-
tea Soartei begatilor.
Saracila resurla, 'ii scoase ghimpil din flue-
rele picioarelor, I§I mai inoda, ale zdrente ce-i
BEA BARACILA 93

mai lasase pe trup cracile poniilor, §1 holband


ochil la rninunatia palatului, batu in poarta lui.
Ce vrei tu, Saracila? intreba un glas din
nauntru.
Aid §eade, ni
rog, jupaneasa Soar-
ta jupanului Irnbui-
batul din Galati?
tI Aid.
I-se infati§a o co-
conitä rnandra de
putea Vice soarelui:
prostule, date in
laturi sa tree ell !"
Stele erat. ochil
ei,luna licarea in
pörul ei de beteala
§i diamantele
neat pe haina el de
raze, multe ca nisi-
pul pe malul marel.
Ce vrei, Nea
Saracila?
M'a trimes la d-ta jupaneasa, jupan Irn-
buibatul din Galati, din teara Moldovel,
aduc inchinaciuni i multämita pentru toate bu-
nätätile ce T dal.
Sa-i spui din partea mea a§a, ca ori sa
vrea, on sa, nu vrea, am sal imbuib de buna-
täI pana la moartea lui. A§a'rn1-e voia mea im-
94 NEA s ARIarLi

pöräteascl. Aide, acum plead, iute de aici cA 'mi


strici cheful cu calicia ta.
Dar de ce jupaneasA, de buna-vreme ce
nidi d-tale nuti place calicia mea, de ce nu 'ml-o
schimbl pe o leacA de bogatie ?
Nu-I treaba mea... Nu sunt ed soarta
ta... Nu pot face nimic pentru tine. Soarta ta
nu §eade departe de curtea mea... uite, colo la
dreapta, dute §i cearcl s'o imblancsle§cI !...
AdevOrat cA la dreapta palatului, SAracila
dete de un fel de vizuina de stand rostogolite,
pe care nici mu§chiul nu se prinsese §1 printre
care numai §erpi §i scorpii fo§neaa de te lua
groaza.
Aoleo! Asta-i palatul Soartei mele !
Cum e turcul i pistolul !... Ean sl-i vëd
mutra. i incepe sa chiAme : Soarta, SoartA!
Eaca, ese dintre stand o bAbAtie, goa1à, sfri-
jita, §i coco§atA. Gura ei fArl dintl falfaia ca
aripele liliaculul §i-I
r r
curgeatl balele pe bu-
zele uscate, ca soul
din opaetul spart.
DouO lumini stinse
se Vag in adOncul
II ochilor, coperiti de
pleoape fail gene §i
puchinoase.
Nea SArAcilA in-
cremeni mai de hai
tl de i-ar fi e§it inainte
iii/f 11 mama padurilor.
nit BIRIOILA 95

Ce vrel, draga Saracila ? intreba baba


rnotaind din buzele ei uscate.
Ce sit vreat jupaneasä? Sa te daa dra-
cului cu tot neamul MI, ca prea mai indragit
§i te tii grapa de mine, de nu mai scap de pas
i de nevoie.
Si n'ai sa, scapi cat II trai, ca ea sunt
soarta ta.
Afla, mai clice baba, ca ea nu te las sa,
ca§tigi §i ca mai eri tot ea ti-arn bagat in su-
flet lacornia, de n'ai primit de la Imbuibatul qece
galbeni ca sa-1 slujeri.
Afurisito !...
Deaca nu adormeam o clipa, la cantecul
de jale al copiilor tel fometego§1, nu eral tu sa
fil macar atat de cuminte sa primeri a sluji pe
Imbuibatul §1 numai pentru un galben, ca, te
impingearn et sa nu primeri targul.
Trasnite-ar Dieu, lighioae I
Si Saracila se rapede asupra babel, dar ea
se face nevoluta, strigand in hohote: Ha, ha,
ha ! Soarta nu 1-o face omul, ci cum e de la
Domnul !"

Nea Saracila plea, indarat spre Galati, uncle


ajunse mal amarit i mai lihnit decat purcesese.
La intrarea oraplui, intalni pe jupan Imbuibatul.
Bine te-al intors sanatos, nea Saracila,
il clice bogatul. Cat al fost tu in cale, am in-
96 NEA SARAOILA

grijit et de casa ta §i am bagat de seama, ca


tot bamil ce am dat pe numele copiilor tel at
sporit trecend din rnanile lor intr'ale muerii tale.
Se vede cei soarta lor e mai bund decdt a ta.
Ti-am fagaduit un galben pentru munca ta, le
am dat lor o suta, iar tie Iti dat numal un
slat bun: se n'asculli nici odatd de glasul pati-
milor, cei numai ga omul poate repune soarta lui
cea rea, iar mai ales fereFe-te de ademenirile
la-comiei, cd: liicomia perde omenia."
NEA SARACILA I SURATA CALICIA

(POVESTE AUDITA DE LA BABA FLOAREA DIN SOd).

Pad, cicit era odata, pe vremea cand Dom-


nul Hristos arnbla Ware pe un biet magaru§,
iar nu in rödvan 1) de Mitropolit, iar sfintul Apos-
tol Petru purta in toiag traisth de aduna in ea
halca de pith, ce ii da Cre§tiniI cel buni la su-
flet, iar nu pe sub anteret, co§gogernete t6rh
chiosca de plocoane vladice§d, on bortoasa de
lefuri domne§ci ; era cica odatä un Net ferar,
ce-I clicea Nea Saracila.
De cum santul soare zugravia, cu pulbere
de sidef, de aur §i de rubine, pe margenea ce-
riulusf geana Qilei i pana noaptea, la cantatul
coco§ilor de miezul nopt,e1, era Saratila tot cioca-
boaca cu ciocanul pe nicovalä.
Muncia nea Saracila de-1 curgeat sudorile
cat bobul, doar o prinde vr'un taler3) reslet, cu
1) Trasurli Inchisl de lux. 2) Pune. 8) Ban.
46534. Legende Rom/1w. 7
98 BEL BARAOILA 1g EMEATA. GAVOTS

ce sa stimpere a purdalnica de foame nepotolita


a foalelor celor 12 copil, ce i-a dAruit sintul
Dumneclet... CA de 1 Dumneclet ca-i Dumneclet
§i. tot gre§e§ce crestaturile r6bu§u1uI : unde chitia
el cA, cresta copil la reboajele celor bogatl, ni-
meria reboajele Jul Nea. SArAcila I...
SuratA Calicie (ca, a§a se chiamA mu-
iera lui nea SarAcila), suratA Calicie, ofta ferarul
scotend, la capetul qilei, §ortul de pele §i tra-
gendu§1 picioarele amortite de mototoleala din
gaura unde lucra; nu mai imfla foile, ca-i vreme
de imflat foalele ploclilor. Ean aucli-i in batatura
bordeiulul, cum ciripesc ca lastunil in cuib, doar
or vedea vermu§ul in pliscul mamel lor...
Da ce le-orn da, omule, cA de, foile le
am invärtit ea toata clioa mai dehal cleat ras-
chitoarea mamei Despel §i D-ta Inca toata, clioa :
cioca-boca pe Mt, cAnd cu ciocanul mic ca cel
de la tochita popel Elevterie, cand cu barosul,
dar geaba: nu neam ales dent cu scAntel §i cu
sgura... CA nime n'a venit sa-mI cumpere barem
o cai6 de potcoava...
El hel, da mani, Inca §i mai §i mai,
surata Calicie, CA nu mai am nici un dram de
fer ca sl pot lucra...
Oh 1 Oh! badica SArAcila !
Oh ! Oh! surata Calicie !
*

PAY, cicA a doua cli, des dimineata, de pus


NEA BARAOILA t SURATA OALIOTE 99

§i'l pusa §ortul nea Saracila, §i surata Calicie


Inca sufla cu foile in cea spuza de foc.., da bi-
etul me§ter se scarpina in cap gandindu-se de
unde fer pentru lucni? Cand eaca doi cal6torl
r6t imbracatI §i sdrento§1 se oprira in batatura
bordeiula Unul era calate pe un magaru§ §i
celalalt pe jos. Calaretul e§i lega dobitocul de
belciugul prins de popul unde me§terul lega o-
bicinuit cail rnu§teriilor adu§1 la potcoveala, apol
urmat de celalalt unchia§ intrara in bordehl.
Buna dimineata, me§tere.
Multamim D-stra, cinstit1 drumeti... Da
ce poftitl de la Saraci la potcovarul?
Ea sa-ml potcoverl magarupl, ca o sa
ne urcam la munte §i-1 iute coltul de nu poate
prinde copita fara de potcoava, clisa Domnul
Hristos, ca tocma sfintia sa era aidoma, de§i
imbracat in haine de cer§itorill, ca ambla tiptil
in lumea sfintiei sale cu tovara§ul s6t1 de drum,
care nu era altul decat San Petru. Da unde sa-1
cunoasca bieti1 cre§tinI de me§te§ugarI, ca, erall
sfintiile lor?
Ei, nevasta, ce ne facem? De unde fer
pentru potcoave? §opti Saracila, suratel Calicie...
Pal ce o da tirgul §i norocul,.. Adá'ncoace, mu-
iere, paftalele tale de argint, ale dela cununie...
Taca I Caliculul scufa de margaritare 61 trebue !
Adusa din sicrie§ surata Calicie paftalele...
Aferirn, scula ! Lucru de argintar domnesc, 61 de
facu ociajdiile titorice§c1 de la biserica lui Vocla !...
poti satura ochii privind a§a, mandreta...
100 NBA BARACILA I SURATA CALICTE

1.16 rog, flori cu docanul Murite cum abia le ar


fi putut coasa, cu matasuri i bibiluri, pe pinza
de burangic intinsä doba pe vesca desprinsa de
la ciur !...
Da nici mai cata nea Saracila la mandreta
paftalelor, nici mai baga de searna cum lumina
focului impland cu aurul el &wile dintre florile
de argint, le Mcea §i mal minunate, ci hat paf-
talele cu clestele cel mare §i le baga in valtoarea
carbunilor intetql de foile suratei Calicie.
Ce faci, omule ? nu vech ca-s paftalele
de argint? Vise Domnul Hristos.
Fac potcoave pentru rnAgarupl D-tale...
Da ce mai vorba lunga! Nea Saracila pot-
covi cu potcoave de argint magarupl lul Hristos.
Cat am sail platesc, me§tere, intreba
sfintul Dumneclet, cand nea Saracila lasa jos din
§treang cel dupe urma picior al dobitocului.
Ce sa-mi plAteri, omule? Vise nea Sa-
racila... Cu un rac tot sarac!... Dupa coaja se
vede pomul, dupa haina omul !... Pal, del eti cu
gandul ca nici D-stra, ca i mine, nu prea aveti
chiag de galbeni cu chip impëratesc... Hai no-
roc 0 enétorie bunal...
Se uita surata Calicia cu ochi olbati la
nea Saracila i cugeta ea in capul : Mi-a in-
nebunit bietul !" Da sa, cracneascA o vorba
de a poncipl, ca mai ba, Ca §ciea surata, Ca
nu scrie la cartea popel, ca gaina sa cante cu-
curigul i cocopl sa cotcodaceasca...
Deaca nu vrel parale pentru potcoave,
NEA sArcion,A SI 8IINATA OALIOIE 101

et o daruese trel daruri... Ca a§a cum me


vecli sunt §i eü unul din vechilii lui Dumneclet
§i am trecere pe la scaunul din Cerit al pre
sfintiei sale. Heide, me§tere cu suflet bun, cere
trei lucruri §i Dumneet ti le va da.
Cere parte la rait, §optesce san Petru
lui nea Saracila.
Iaca breal... mi ol lAsa et 12 tincI pe
lurne, ca et sg, me due la rait!... Deaca21 a§a,
jupane vechilule al lui Durnnept, a§1 vrea...
Ce al vrea?...
A§I vrea ca on ce oiü pime in pungu-
lqa asta de pelecare-i tot pustiesa nu mai
iasa fAra de voia mea... Ca de 20 de ani, in
fie ce i bag in ea pAralute gret muncite §i
pan' a doua cli tot goala este!...
A§a sa fie! clice Mantuitorul. Dar ce
mai doresci Inca?
Cere raiul, me cre§tine, §opte§ce iar
San Petru.
Ci da-mi buna pace, unchia§ule, cu raiul
WI San Petru, ca n'o sa las et bietl copilai
mei in iadul de pe lumea astal... AV voi, ju-
pane vechilule, ca ori-cine o §edea pe scaunul
Ala de IMO, vatra, sä nu se mai poatA ridica
de pe el pana soil da et voie.
A§a sa fie! Da baga de searna, omule,
Ca nu mai al de cerut decat un lucru. Vecli de
'1 alege bine.
Me omule, asculta-me pe mine, cere
raiul, §opti iar San Fetru
102 10A BARACILA fg SURATA CAIICEE

El ! pecate cu ornul ästal... Ce 'rni-e bun


raiul, deaca eü n'oit mai fi pe lume cu baetii
mei?... cii ce, mArite vechilule al lui Dumne-
Vea ? Ean blagoslove§ce nucul Ala de langa curn-
pena putului, de colo, de la parleazul bordeiu-
lui, ca orl-cine s'o sui in el, jos sä nu se mai
poata da frä voia nlea.
De, fie cum voe§ci, Vise Sfantul Hristos.
Incalecand pe rnegarupl cel potcovit cu pot-
coave de argint, i§1 lua 1.61-pas bun de la me§ter
§i de la surata Calicie §i pleca impreuna cu San
Petru.
*

Da bine, ornule, nu putu§1 cere barem


un codru de pita pe Vlua do acli ? se incumeta
a Vice surata Calicie, cä ean asculta corn se vAi-
care, de foame copila§il.
De, rnuiere, minte de oni §i pace !...
Warn luat dupe o poveste veche ce 'm.a spus'o
cand eram copil, runup Starpitura, povesth cu
trei lucruri minunate... ]-2Cti ca mai bine ceream
o punP:a cu bani... Luarn'ar naiba, gogoman!...
De-abia rostise numele Raba §i iaca \Ted
intrand in bordeia un hoer, cu giubele scumpe
de blgni, cu anterie de suharit, inmuiat in aur
§i argint, incins cu brane de §alit, cu calpac de
samur pe cap §1 a mane, toiag de argint Mut
cu petre scumpe.
II dati eti pungi cu galbeni, Vice nici
NEA BIBIOILA I SURATA CALIOIE 103

una nici alta, boerul catre Nea Saracila, ca, era


chiar dumnealui NaMa aicloma.Da-mi dal mie
sufletul tell?
Mama, mama! striga in tinda bordeMlui
copilul cel mai mic, mezinul cel mai iubit...
Da-mi pita ca 'ml-e foame
Li-I foame baetilor, gandi Nea Saracila...
Ada 'ncoace zapisul, jupane Scaraotki, §i-mi da
bogatie... Numal sa nu-mi lei sufletul decat dupe
vadea de 20 de ani, sa am trim) sa-mi asecl
copiii pe la casele lor...
Da ce fad, barbate?
Ci tad, muiere... n'audi cit 11-1 foarne?...
Scaraotki dete lui Nea Saracila un sac, doui,
multi saci de galbeni ferecati cu zimti §i curti
domnesci.. , iar me§terul iscali zapisul mai d'ina-
inte scris de Nasdravan, diacul lui Ucigal-Toaca,
dand spre credinta. §1 iscaliturile celor 12 par-
gari al Iadului §i al oltuzului din Tartar, cu
pecetea lul a mare, inrnuiata in sange omenesc
in loc de chinavar.
Apol pe traiu, neical... De unde nu era coaja
de pita mucegaita pe polita hornului, intinde-te
masa, ridica-te masa! §i euri domne§ci, §i ca-
rete cu telegarl arape§ci §i haine de matase
muiate in aur, §i scule cu nestimate, §i copiii
toti 12 imbracati ca feti de boer de *Divan...
Trecura eel 20 de ani iute-iute, ca anul de
noroc e mai scurt decat ceasul de necaz...
Pal cand sosi veleatul din zapis, numal ce
104 BEA 81.1a01LA. I SURATA CIALIME

se fäcura. neveclute §i curti §i carete cu roti po-


leite §i haine scumpe §1 pungi cu galbem...
§i iar se gAsi Nea SArAcill in gaura sa de
fierar, cu §oqul de piele, arsA de schintee la
pept §i cioca-boca! cu barosul pe nicovall, iar
surata Calicia irnfla iarAV foile, iar foalele celor
12 feciorI iarki goale...
Het! bogatja dracului nu i lucru de te-
meiti ! cugetA, bietul Saracila.
Da de platit o sA plAte§ci, Nea Sara-
cilA, strigA din pragul u§ei Belzebut, cA aQ.1 e
vadeaoa. AU trecut cel 20 de ant Haide, pof-
tim dupe mine, CA de unde nu, te imflu cu co-
pit de casA §i platescl ciobote ro§ii 1), ca la boerii
de Divan.
Aoleo ! muiere, ea-n-11 uitasem de zapis!...
Fie, silice me§terul : ean poftim, §eclf jupane, nu-
mal o clipa pe Al scauna§ de langa vatra, pana
ce 'inl-oia scoate §ortul §i m'ohl spala pe obraz
de carbunt ca se cade sA me lel curat din In-
mea asta GA puiul de gaina, §i nut pul la fri-
gare cu tulee cu tot...
Scaraotki se asecll, pe scAuna§, iar Nea Sa-
racila se griji cat se griji:
HaIde jupane ca-s gata!
Naiba da sa se ridice de pe scauna§..., dar
par'ca l'al fl prins de scaun cu un cuia de Uric...
Se invertea cu scaunul pe loc ca roata moarei
pe grindeit, dar de sculat, ca mal ba!
I) Amends.
NEA BARAOILA I BURATA OALICIE 105

Ci yin, jupane, ca's gata, since Nea Sa-


racila riclend.
Da nu vecli, mule, ca nu mö pot ri-
dica de pe scaun ! respunde jupan Ucigal-Toaca.
Pal de, eü te Wept, cum scrie la zapis !...
Asculta, omule, lasamö sa me scol §i
te mai las sä traesci un an cu bogatiile.
Nu, jupane, nu! Da-mi macar clece anl
Inca de bogatii...
Dura-vura... Ce sa faca §i Dracul, cand e
Prins in cursa Romanulul. SarAcila scrisä pe
zapis vadea noua §i apol dete lui Scaraotki voie
sa se ridice de pe scaun. Acesta e§i din bordeiu
cu clabuci de manie la gun, dar ce putea sa
mai faca? Zapisul e zapis §i chiar pentru cel
cu coarne, ca doar nu e dracul boer de divan,
sä scrie una la zapis §i alta sa fad. !...
Ei, dar iaräl trecura cel qece anl cum ar
fl fost clece qile §i de odata se facura neveclute
curtile §i bogatiile §1 Nea Saracila iar se gasi
pe prispa bordeiului söti serac...
Numal ce se §i arata in batatura Scaraotki.
Ei, acum s'a incheiat socotealal... Nea
Saracila, poftim de vino cu mine.
Vin, jupane, yin, ca dor mi-o ajunge §i
de train, ca's acum om bëtran... Hal, surata
Calicie, hal §i tu cu mine, ca unde merge bar-
batul sa cade sa mearga i muierea lui.
§i dracul era voios, ca in boo de un suflet
cat avea la zapis, o sa aiba acuma douë...
Vin, cum de nu, omule ? Oice surata
106 NEA BARACILA 1 IIRATA CALICIE

Calicie, numal o fi cam lungg calea §1 eli sunt


pe nemancate... Ean urcate pe 1 nuc, bgrbate,
demi bate cate-va nuct
D'apoi nu soil tu camI e scrantit pi-
ciorul, respunde Nea Sgracila... Jupane, lumea.
te scie cilibit11) cu muerile. Ean urcg-te in porn
de bate cate-va nuci in poala babel, ca sg poata.
merge cu not
Atata-i trebui lui Nea Saracill !... ca se
urca Scaraotki in porn sa batä nuci, sg se dee
jos ca mai ba I
Ci haidem, jupane, ca-i soarele a chindie2),
e tarOM I Dain sus, da-'n jos... Val! picioarele
dracului sunt intepenite ca radacinile stejarului.
Mal omule, iar mi-o fazu§i bung!... La-
sa-me sg me pogor.
Ba clet, nu, pang ce nu te-i primi sg-rni
mai la§l viata §i boggiile Inca pe alti 20 de ant
Dura-vura, dracul primi sa-i mal lase lui
Nea Saracila inca alti clece ani de viga cu bo-
gape.
EL dar trecura §i a§ti 10 aril iute, cum
trece bucuria scurta a sgraculut
§i iar se facura neveclute curtile domnescl,
§i careta cu telegaril arapesci §1 haine §i scule
§i bogatii... i iar se treclira, la vade, Nea Sa-
racila §i surata Calicie in bordeiul lor cel sgrac.
Numal ce i-a stat inaintea lor ranjind o-
braznic Scaraotki. Dar de asta data nu era sin-
z) Delicat, politicos. 2) Arniacit.
NEA BARACIII I SURATA CALIOIE 107

gur, CA se ternea mehenchiul sä nu mai pap, ca.


in alte renduri, ci venise cu toti copiii de casei,
adeca CU urgie de drAcurri de toata mana.
El, gata me§tere? Poftim dupa mine !
Ce sa, fad. bietul roman ?
Haide, muiere, ca nu se cade sA a§tepte
Maria Sa dracul. §'apoi suntem §i nol doue ca-
cleturi... Ce mai ni e buna viata ? Ean privesce
curn ni s'at prabu§it meril obrajilor, ca nu mai
II opresc rnAselele in§irate ca gandul. Vorba ni
falfae intre ginginl ca melesteul in dill subtire
de rnamaliga... De Amblat nu mai putem elecat
in carje, ca ni-s tepene picioarele ca reschitoa-
rele, iar ochii canci ved calul negru, 11 zarese
cat puricile... Geaba! funia e la par... Hirbul
§tirb chiar deaca e de aur, nu-i bun decat de
topit... Hai, nevastA, cA ne-a sunat clopotul.
Hal, Marite Scaraotki !
gata e Saracila §i cu surata Calicia sa,
urmeze dupa Scaraotki insotitl de droaia de drA-
cu§ori.
Numal cat ajunsera langa pragul u§el, Sa-
racila se opri:
Aoleo ! clise el.... Ce eram sa, fac ?....
Moarte de drac, Maria-ta. Cel 12 MeV al mei,
acurn sunt 12 nandra§1 voinici... EY scig ca acli
Maria-ta vrel sa me iei §i s'ati otarit sa. te a§-
tepte acivatl pe langa bordeit, cu aghiasma
sfinta §i CU sfinta cruce la mana... Cum te vor
veclea vor sa dea navall asupra 'Oriel tale §i
a alaiului M.-tale, §i nu se va alege din toti
108 NEA rthiOILA fg MAL& OALICIE

nici cat e negru sub unghie... cá fil mei n'ad


iscalit; zapis cu Maria ta. Pal ea nu vreat sa-ml
talc zapisul, Ca destule pecate am sarcina pe
spinare! Void sa te scap, Maria-ta, de pacoste.
Ci-ca Maria-ta, ca dracul se poate baga in tru-
pul dobitoacelor, fie cat de mid... Scil una, Ma-
ria-ta ? Iacä nisce furnicl pe coaja acea de ma-
maliga uscata... Bagati-vë in ele §i ed v6 void
pune bine in astä punga §i ye void scoate bine
printre cel 12 nandraV... §1 cand void fi afara
din curte, \Teti lua iar chipul vostru...
Dracul, cat e de cirac dar se terne de ba-
tae, necum de stropul din fi§tocul cu aghiasma
al popel §i de priveli§tea s-tel cruel... Primi
Scaraotki sfatul §i se detera cu toti de a tumba
§i intrara in furnicl... Nea Saracila culese fur-
nicile §i le pusä in punga §i tu§tid in gaura de
ferar !
Lua barosul cel mare §i cioca-boca! peste
punga, pe nicovala, de-1 mergea sudorile ca bo-
bul de rnazere... Vai de bietil uciga-1 toaca!
Dar minune mare : in toata lurnea, cum
Scaraotki cu dracil fura bggati in punga mes-
terulul, nu se mai pomeni nicalure de itsboaie,
de certe, de batai, de nedreptäti ; muierile nu se
mai despalira de barbatl, nici cal in§elara ;
barbatiI nu mai bateau muierile lor ; toata lu-
flea era in ticna §i in pace. Nurnal judecatoril
lui Voda nu mai aveat pricini de judecat ; tem-
niceril arestantl de Wit ; calaul uciga§1 de span-
zurat, de vedead cliva cand vor muri de foame...
NEA BARACILA I BDRATA CALICIE 105

Atunci el se dusera toll la Voda, sa se ja-


lueasca, cu lacramare lung, ca, li se taé mer-
ticul, din pricina lui Nea Saracila, care tine in-
chisa vrajba dracului in punga lui. De nu'l si-
lesci, Maria-ta, dea drurnul, nu mai avern
nevoie de Maria-ta, ca n'are de ce sa mai fie-
domnitorl §i imp6rati, unde oamenii traesc ca
frati...
Deaca at.* Vocla una ca asta, CA i se taie
§i lui merticul, pe data trimise aprocli §i copil
de casa, sa porunceasca lui Nea Saracila sa de-
§erte punga cu furnicile, cu dracii, spanzura!
Numai Nea Saracila se tocnn iar cu dra-
cul sa1 Moboada deaca or rupe zapisul...
Ce sa faca §i Belzebut ? Primi tocmeala §i
dui:A ce zapisul fu rupt i aruncat pe foc, din
care e§i miros de catran o zi intreaga dracil
scapara din punga unchia§ulul i o tulira care
in cotro tern "endu-se de vre o noul patenie.
Apol pe data incepura iar rësboaiele, certele,
Wane, uciderile, desbinarile, desparteniile de
muieri, de nu se mai ae§ertarA judecatoriile de
jaluitori §i temnitele de vinovati §i spanzura-
toarele de spanzurati !... §i mergea iar din bel-
§ug judecatorilor, temnicerilor, ca16i1or §i dorn-
nitorilor.
Numal lui Nea Saracila §i suratel Calicie
nu'l mergea bine, ca acum erail prea bëtrani.
Dar iata cä veni §i sfar§itul vietel lor,
Acum el se duc la poarta raiului.
Boc, boc !... bate in poarta ine§terul.
110 NEA BARAOILA ig OMUTA MIME

Veni st. Petru la poarta:


A! tu esci me§tere potcovar !... Fugi
incolo, nu este loc pentru tine in rait Ver
de ce nu m'ai ascultat sl ceri raiul?... §i'l in-
chisa up in nas.
Scil ce, muiere, vice bietul unchia§?
Nu putem sta in röspantia lurnel, WA nicl o
merlare. Haide la Scaraotki, ca, rëil cu rët, dar
mai Mt fara röt !...
Boo! boc! la poarta Iadulul.
Portarul cat vêclu pe Nea &I-della, tranti
u§a in nasul lui, strigand : 'mi-a poruncit impë-
ratul nostru, sa nu vö las sä intrati, ca 'i-a
ajuns ce at patit cu vol...
El, ce ne facern nevastä? gice rnahnit
unchimul.
Ce sa facem? sa ne intoarcem pe lume
§i s'at intors pe lume Nea Seircicild §i su-
rata Calicie.
§i de atunci nu mai lipsesce dintre oameni,
ales surata Calicie...
Uncle te 'ntorcI o OsescI..
De ea nu te isbavescl!
SOARTA REA
Vremea lime& solie i norocta" alta e
El a ma, ea a surpci, amendoud.s gata.
Norocul" la un loc nu std... intr'un cds schimbd pasul,
Nu pot aduce anit ce pole aduce cdsul!"

A§a qicea, boeri D-stre, acum douë sute de


ani, Miron Costin, boiarul cel ales la voroava §i
ager la condeitl.
Norocul, Soarta 1
De cat multa minte, sciü c e mai bine,
SA aibl totdeauna un dram de noroc"...,
mai clicea, däunäi, alt condeig ager la cantArI
pe incheieturt socotite", Grigorie Alexandrescu...
Pal da, norocul e totul pe lumea asta.... Nu-
rnal unia de geaba-1 striga :
Ah noroc noroace,
Ce nu vi n coace ?...
*i nu vine nu vine purdalnicul I

Geaba clice nu citi ce natãflet imbuibdt, Ca


norocul face omul."
0 fi... la cei scoboriti cu hirzobul din ceriu.
0 fi norocul la capataiul de puf moale §i cu
112 WARTA BEA

fete de borangic in bibiluri al celul cu punga


plina, dar nu se oplo§e§ce strechiatul sub bolo-
vanul pe care '§I reazimä capul odihnind bietul
muncitor...
Aucli vorbd goala !... Aucli! Cica norocul isi-1
face omul ! Vorba plodanulul de la casa celui cu
bund prinsoare : ci-cd venise la casa acestuia un
biet captor. 0 bucAticä de pane coconaple,
ca n'am imbucat de douë clile, clice cer§etorul
tremurand de sldbiciune pe picioarele lui bäto-
gite de Amblatura zadarnicd.

§i mutunachea de plodan cu parul blond


in carlionti §i. cu haina de mdtase plina de nas-
turI, care numai unul pretuia cat o pane, da
fuga la maicd-sa :
BOMA REA 113

Aucll, mama, ci-ca, n'a mancat de eri


cä n'are pane... Apol de ce n'a mancat cozonac
dead, n'are pane ?...
Iaca a§a, cugeta 0 Ala de clic, ca omul '§I
face singur soarta...
Da unde e mangosita 0 nazdravana de
soartd sa ne o imprietenim §i noI macar pe o
Q.i de iarna, !...
Nu vine dracoaica la casa omului, dorita §i
poftitä... De multe orl nici sa itlesce macar o
data prin tinda caseI celul sarac. 0 fi trecend
doara, pe la parleazul casei, dar cum sal primp
de veste bietul nevoia§? El n'o poate vedea
cand trece, ca '1 casa lul fail, geam la fereastra,
numai cu hartie §i cu burduhan neprevaclil, pe
cand bogatul, din pridvoarele luminate ale curteI
sale, pe ferestre marl, cu geamul cat peretele,
il face sachizmate cat o zaresce 0 il trimite in
cale o droaia, de slugl §i o atrage de pulpana
pang in casa lul...
OM 0 a§a chiamata soarta ride numai
cui vrea ansa, mordcanoasa, 0 rinje§ce la totl
carI nu'l plac, fig dOn§il lam* sub o stea buna,
fia ploditl in ceas rau.
Ca a§a se petrece lucrul pe lumea cea larga
a Sfantuletului de Dumnecleil, 'mI-a dovedit maI
de unacli mo§ Dudau din 0§1oven1 (judetul Nearn-
tulul), spunendu'ml povestea urmatoare, ce am
insemnat cu bung, credinta, cum curgea din graiul
lui cu rost. De voit fi uitat ceva, vina nu e
a mea ci a condeiului uscativ, care de abia se
46,5:74. Legende Rolndne. 8
114 MARTA REA

domiresce sa prinda vorba, and ea de mult a


§i sburat de pe buzele omului.
Iata povestea:
Pal, oameni buni, ci-a, era o data dol frati
ce sa iubea §i se cinstea unul pe altul. Cand el
ajunsera la vresta de a zburataci din cuibul pa-
rintesc, i§i impärtira, fara cearta, multul putin
ce le remasese de la parintl §1 dandull rernas
bun la o rescruce de drum, apucara unul pe o
cale §i altul pe alta sa'§l caute norocul.

Fratele cel mai mare se chiama Bucur ;


Dorila era numele alui mai mic.
Bucur se insult, cu o fata de raze§ bogat
§i se apuca, de plugarie. Munca lig e§ia tot in
WARTA REA 115

plin. Pe ce punea mana Bucur, tot ii izbandea.


Peste putini ani casa lui era plina stup de bo-
gatie §i cu muierea §i copil lul ducea o viata de
huzur. De ploua cu donita, de ningea ca hoas-
pele de porumb sub rnlacit, orl de viscolea cu
urlete spulberand cenu§a din veatra nu 'I 'Asa
lui Bucur. In curtea lur nu '1 razbea nici o ne-
voie §i mintea lul agera se ascqea din ce in
ce cu mare pricepere §i näscocea mijlocul cum
sä adune mereti bogatii, ca furnica harnica la
rno§oroit.
Gasise §i Dori la de nevasta o muiere fru-
moasä i gospodina, fata until raze§ cu prin-
soare... Gandea acu §1 Dora, ca au pus piciorul in
pragul soartel bune... Da tot era cu grija in inirna
lui, ct '§i amintea cum Inca find copil nu iz-
butea nici un lucru al lui. Facea §i el ca frate-
sëd Bucur, vre-o jucarea, vre un carucior buna-
call.? A lui Bucur e§ia bun teafar de sub cutit,
pe cand Dori la spargea roata la al sëü, orl II
rumpea osia, tocmai cand credea ca '1-a izbutit...
Se urcaq arnOndoi pe pornul bogat de nucl, sä
culeaga? Bucur se pogorea cu sinul plin de nuci,
iara Dori la de abia se urca §i hait se rumpea
craca cu dènsul de '§i pipaia coastele, intins pe
pajiste, sa veaclä de le mai are toate intregi...
Mergea cu sorcova de Sanvasia anului not? Mo§
Popa dadea lui Bucur colacul uns cu miere...
Cand venea Dori la la mo§ Popa cu Colinda, preo-
teasa nu mai gasia In copaia cu colaci nici co-
vrigel-stinghirel pentru Dorila...
116 WARTA REA

El, gandia acum Dori lg, dupg ce se in-


surase, ce a fost a fost... s'a schimbat soarta...
Am muiere tinërg, 0 frumoasg,... Am o §foricicg
de mosie. Sä mö pun §i eti pe muncä din zorile
dalbe pang'n noapte.
Asia §i fäcu...
Numai geaba te iel la trantg, cu purdalnica
de soarttil
De semgna Dori la, grail de toarnng in ogorul
sn arat §i boronit de se fgcea tërina subtire
ca tabacul Domnesc, abia numal ce e§ia ca
fulgil la bärbia flgcgulul §i peria, de gerul ier-
nel, cg nu '1 incalclia Dumneya, cum II vine
bine grgulul, cu plapomd moale de zapada... De'l
semgna primg-veara, nici nu incoltea de seceta,
ori de resgrea il rnistuia gandacil... Ba intr'un
an cu noroc bietul Dori lg ajunsese sit'§I veaclg
graul in snopi §i snopil in §ira...
El, acu s'a tgiat chejif rël, s'a curmat
flcutul... Mani snopil pe arie §i la sëptemana
galbena§il la chimir 1
A01 numal ce cade fulgerul pe §ira de snopl
§i se face scrum bunittate de bucate, cu sudori
de sgnge adunate.
Un an, doul, trel, tot a§a, 0 lipsel urmeazg,
särgcia neagrg, §i sgrAciel negre urmeaztt calicia,
care sg aleaclg, neurnitg pe veatra rece 0 pustie
a lui Dorilg, oil cat §i el 0 muierea WI n'a-
§teptati ca zorile sa 'I de§tepte, ca sg se pung pe
muncg cu Weide de mai bine...
BOARTA REA 117

.---- 'A-A-fl
: .(7o)1._---t, 1'
---- If t.t,"5.- _:,,iLM
......,_.,),
.---2t- _
, / i- -.,I --' - r-,---,
--41.- i L_-_, :-.).,_-- 4
..t....->s-77.1-7---,----2.,(.-
.:.---77--- 4A
--- -,j,
, ,V /'";- ... ,.k 5
2--,-----11)L--"..--------

7,' 1, ./,./"...
.4. ,. ' i i, r" )1.4 /I "i
Pal veni treaba la ma hal, ca grecul oran-
dar Frangolea, ne mai voind st pasuiasca pre
Dorila pentru panea §1 alte merinde ce '1 tot
dedese pe datorie, ceru la §oltuz §i la sfatul par-
garilor, sa vinä casa lui Dorila pentru plata
datoriel.
Ean ascultä barbate, (lice lui Dorila ne-
vastai sa scaparn barem casa. Frate-tea e om
bogat foarte ; de ce adeca n'ai merge la el sa
te ajute cu ceva bani sa plate§c1 pe camatarul
Frangolea, on macar sa aI de unde plat as-
lam 1) bun sa, te mal mtepte de capete?

1) Aslant, adecl procente.


118 BOARTA BEA

A§a fAcu Dori IA. 41 MA inirna 'n dintI §i


merse la frate-sn.
Til I Ce mal casA avea frate-sn ! Ce gard
'nalt de nuele In cununl Impletit, de nu trecea
macar fiori de vOnt prin desirnea luI! Ce prid-
voare cu podele ceruite §i cu velintl vOrgate ca
ogoarele de toamna I D'apoI prin carnari ? Prin-
soare, nu glurna I Mal dehai dent la spatAria
domneasca! Numai de mAtase macaturl §i og-
limp' venetice 1) pe top peretiI §i lAvitl de catifea
ro§ie cu ciucuri ca la pecetia lui VodA... Apoi
slugl, cate mu§ce !... UniI incoace, alp incolo,
zoreat la porunca lui jupan Bucur (CA acum din
jupan nu-1 mal scoteat nici boerii din Divan).
Cu draga inirna §i cu bland* print Bucur
la gazdA, in curtile scale, pc fratele sn iubit
DorilA. Spusu-i-at acesta pesul sn §i WA sA,
ailDA nevoie de rugAciune, nurnal ce-I dete Bucur
o punga plina cu galbenl fereca0 sa se ajute la
nevoia lui.
El I a scapat bietul Dorila de nevoie.
Luandull rOmas bun de la frate-set Bucur, pleca
spre casa cu pas grabit.
Ca sä ajunga la casa lui, ca la o sburatura
de pra§tie departe numai, avea sA treacA o garla.
Era pod bun al stapanireI peste garla, dar
stapanirea nuil face un bine cleat dead, II
platerl §i deci nu puteal trece pe pod cleat
dand podarului brudina 2) hotAritA.

1) Adea de Venetia. 2) Taxa de trecere.


80AILTA RE 119

Ce se gandi Dorila ? Nu e mai bine sä crq


et cati-va bani §i sa tree garla cu piciorul prin
vad, cum am mai trecut'o de atatea ori? Ca
nici parale schimbate nu am §i de offi da poda-
ruluI sa-mI intoarca de la un galben, m'o lua
la ochffi, §i Doamne apera, cine §cie ce mi-se
poate templa pan' a casä.
A§a §i facu. '§i sufleca pana la genunchi
120 MARTA REA

itaril §i intra in garla, facendull cruce §i pipa-


indull punga din brat cu galbenil.
Dar garla venise mare, cu unda intetita,
din ploaia de la munte de peste noapte. Cu mare
greutate Dori la tinea pept apel, iar cand ajunse
pe la jumaatea garlel, piciorul lui Dori la dete
de o scorbura §i nenorocitul se afunda in ea.

-----7--- -- - --,-,-- 7-7.-----


.z"-----

Podarul, care vecluse aceasta, fiind suflet bun de


cre§tin, se repegi la luntre §i cat al gandi el §i
ajunse langa scorbura, unde veclu plutind cape-
tul briulul lul Dori lä. Voinice§ce trage de brat
§i eacal vrencl Dumneclet, Dori la e scapat de la
moarte, pe malul garlel nu departe de casa lul.
MARTA BEA 121

Eaca a§a, bade Dori la, if 4ice podarul ;


vorba Romanului : Scumpul pagubeve..." Te-ai
fait de brudina si al dat peste putina !

Iar Dora, care-§1 venise in simtire, pune


mana la brat... Brain nicaerl, ca tragend de el
podarul, se desfacuse in garla §i punga cu gal-
benil apse in bolboanä.
Scumpul pagube§ce, jupane, Ilice arnarit
Dorila, iar nevoia§ul nu se prapacle§ce 1 EU am
scapat de rnoarte, iar punga 'mi-a luat'o soarta rea.

Cate-va clile Dorila, nevasta §i prietenil cai


mai puteat avea (ca saracia nu-1 numëra cu
122 sonTA REA

droaia), se tot invertira pe malul garlei §1 cer-


calä sa, dea de punga perdutä, dar de geaba :
soarta nu voi ca Dorila sa-§I scape macar casa
de la peire.
Jul= Frangolea n'are sail caute plata da-
toriei in fundul bolboanel :
PlAte§c1, orl nu p1Ate§c1? clice el lul Dorila.

Omule, se 'ncumetä a clice lui Dorila


muierea lui, cu ochii plini de läcrimi, mai cearca
SOARTA REA 123

la frate-tet, Ca sufletul bun e plamadit din aluat


Dumnecleesc §i Dumneclet nu ajuta numai odata
pe om... Spune-I Mania §i cine §cie? Poate se
va milostivi §i ne va mai ajuta...
iar se duse Dori le, la frate-set Bucur §i
iar cu dragoste §i cu bland* fu primit §i os-
petat §1.1 spuse Mania lul. Bucur Ii mangaia
§i '1 dete iar cu buna inirna o alta punga cu
galbeni.
Vecli, de asta data sä treci pe pod, draga
Dori la. Eaca §i cate-va parale merunte pentra
brudina.
Pleca Dori la cu inima incalclita de bune nä-
dejdi §i ascunse in dosul minteanulul punga co-
sandu-o sa nu se desprinda.
Pana sa ajunga la capra podulul garlel, avea
sa treaca printr'un crampeit de codru.
Eata ca de cate-va Ole se ivise in codru o
ceata, de hop*.
La intrarea codrului poposise o careta, cu
un boiar mare. Acesta se gandea cum sa treaca
prin codru cu chimirul plin de galbeni, mai ales
ca simtisera, hotil de caletoria bogata§ului pe
acolea.
Buna chua, drumetule, qice boerul lui
Dori la, pufaind din ciubuc. Sunt urmarit de zapcil
domne§ci, Ca m'arn hainit de domnie. Gandesc
ca e§ci cre§tin bun, §i ca-I vrea sa me scapi.
Da-mi hainele dumitale §1 et 11-oit da pe ale
mele; voit trece et pe jos prin padure, unde
121 WARTA BEA

me panclese zapciii §i d-ta in träsurg,. Te-or


opri zapciii in cale, dar fiind-ca eI imi cunosc
fata, vor crede ca e§cI alt boer §i 1I-or da
clrumul, §i a§a amencloI vom e§i cu bine din
codru.

Omului cinstit nicl ii scapara prin minte gind


de fapta, necinstitg,. Dori lg, nu putea cugetg, macar
ca boerul null da de geaba hainele lui cele
scumpe, ca, nu-I in deprinderea boereascg, de a
face fapta bung, fara sa a§tepte resplata. El primi
schimbul, clicend in mintea lul : sa vede dar
Ca de astä data s'aU schimbat chezil rel... Cum
oia ajunge a casg, me imbrac earl, in haine te-
ranesel §i vestmintele astea scumpe le due la
WARTA lin 1 25.

terg §i le vend §i cumper o vaca cu lapte pen-


tru copila§I.
Nu incape vorba, Dori la nu uita sa descoasa
punga de la spatele iliculul, Inainte de a-I pune
pe umeril boerului.
Boerul se facu teran, §i tdranul lug, ifos de
boerit In leaganul cu roti aurite §i pornira §i
se afundara deosebi in codru. Numal ce de o-
data e§ira in calea leagänului ceata de hoti in-
arm* pana la dinti qi Mara §leaurile cailor §i
se napustira, asupra lur Dorila.

Ce vretI vol, striga Dorill ; priviti-rne


la fata §i vedeti-me, ca nu sunt en boerul pe
126 BOARTA RE

care v'a poruncit Voda sa-1 ducet1 cu ciobote


ro§i'l 1) la domnie.
Dar hotii desbracara pe Dorila §1-115.sara nu-
mai in camp. §1-1 luara §i punga cu galbeni §i
calf §i träsura §i mai dandu-f dobanda catl-va
dupaci, if fac vint strigandu-1 :
La fuga, ciocoiule, ca de te mai prindem,
't1 daT duhul in codru!
Cu cinstita bap, a vicleanuluf boier nu mal
se 'ntalni bietul Dorila. El ajunse a casa batut
§i gol, de se implu de jale bordeiul lul, deaca ma
incapea o noua jale in el, peste cea neagra, care
de mult 11 impluse cu vrf i indesat.
Numaf ce-I pasa lui cMr Frangolea de jalea
Romanuluf?... NicI o cji de intarcliere nu mal vrea,
ci zor sa-1 vincla casa bietulul om !...
tot gandi Dorila §i cu amarita lui muiere
ce-or mai face, ce-or mai drege, doar sä scape
bordeiul.
Pana 'n trei sunt lucrurile bune, bar-
bate, clice mai la urma nevasta 1u1. Un sant
Dumnecleg este 0 tot in treime este inchinat...
Ean mai cearca, omule, 0 de a treia oara la
frate-töti Bucur... Sufletul bun e din aluat Durn-
nepesc... 0 da Durnneclet, §i te-o ajuta 0 de a
treia oara...
Si pleca iar Dorilä spre casa lui Bucur.
Tot cu inima bung, §i cu mangaioase graiuri

Ciobole roil' era amenda In favoarea esecuLoruluT.


'WARTA REA 127

intempina Bucur pe Dori la, care-i spuse Mania


lui din codru...
Numai de asta data, spre marea mirare §i
intristare a lui Dori la, Bucur clise hotärit :
Poftim, fratioare, stä, odihne§ce, ospe-
teaza la mine cat vrei, cat 11 place, dar bani
nu maI dat... a vecli bine, ca nu se tine de
d-ta banul!
Ce sa mai
intarclie Do
rila sub stre-
mina strëina
,
dupa ce ta-
iata-I fu na-
dejdea de a-
jutorare cu
bani ?
Eaca o
r )1 pane neagra,
frate, sa aibi
I 1 1 T. de dus la co-
li
pii... Vecli de
n'o perde i
..---..-<
pe asta... II
qise Bucur,,
, la oara plea-
(f-...1--) rei. Mergi
cu bine.
Dumneclet ajute, ca et nu mai sunt vrednic
la aceasta.
128 MARTA BEA

Deaca, al fi dat cep sufletului lui Dori la, cand


a§a i§l lug, Minas bun de la Bucur, §i se yëclu
intorcendu-se a cast farg, nici un ajutor, ar fi curs
nurnai negrul necaz... Ba, on cat de bun era la
suflet Dorila, 'I- a innorat prin minte chiar §i
söü :
grele gandurI despre impetrirea de suflet a frate-
AuVI ! un om putred de bogatil, care last,
la cli de mare cumpona pe un frate bun?
§i mergea cu eapul pleo§tit pre piept, pe
drurnul dinspre casa mi §i rostogolia in mintea
lui intsprita palcurI-pglcurI de ganduri negre,
cand eata aude prin codrul, in care acum intrase,
glas de corn de yenator... Fusese mare goana
de yenatoare boiereasca...
Cum era ora de amiacii, yentitori §i potaia
de ogarI odihneat la umbra stejarilor. Slugile
boieresci mancat §i dadeat la canI halcl marl
de pane alba...
Vecil, gandia amarit Dorila, canil boie-
rilor mananca pane alba, iar et duc copiilor mei
pane neagra ca pamentul. Asta-I dreptatea lui
Dumneclet ?...
Oameni bunl, clice Dori1, slugilor bole-
resci, carI hraniat canil cu pane alba. ; cant' bole-
rilor pot manca §i pane neagra... mie o
jumötate de pane alba pentru asta pane neagra...
Cum slugile erat dupe masa, cu inirna lär-
git la bine, de cate o liträ de yin bun, nu res-
pinsera cererea lui Dorill §i schimbara panea
lui cea neagra pe o pane intreaga alba, alba ca
lumina Vila
MARTA REA 129

Tot m'am ales i eft o data cu ceva,


gindi Dori la. Ce ospet dornnesc pentru copila§ii
meI !...
i'§I continua drumul.
Dar sluga ce schimbasa panea alba, cat voi
sa rumpa pre cea neagra, numai ce se rostogolira
pe petre, jos, un pumn de galbeni ferecatt
Bucur, velilend ca prigonirile soartel lipsesc
pe Dori la de orl ce ajutor i-a tot dat, chibzuisa
sa puna galbenil in panea neagra, ca aia, cu-
geta, ca fara frica de hoti §i de alte primejdii
in cale, va duce Dori la banil a casa la muie-
rea lui.
Bung, era socoteala lui Bucur, dar ce te
fad cand nu vrea Soarta sa flu ajutat ?...
*

Mancara copiii panea alba...


Dar chir Frangolea Inca manca cu aslamu-
rile casuta bietului Dorila, care se veclu dat pe
drumuri, fara adapost, cu toti al sei, goi §i fin-
rn an (p...
Dar eata ca lul Bucur if dete in gind sä
villa la frate-set sa afle deacä de asta data a
isbutit sa aduca, banil a casa, cu panea cea
neagra.
Care nu fu mirarea lul afland de cele in-
template §i care nu fu mahnirea lui Dora, cand,
trate-set II spusä, ca pusese galbenl multl in
panea cea neagra. Nu atata dupa galbenl II 'A-
rea ret lui Dorila Ca de, acum se deprinsese
46534. Legende Romiine. 9
130 BOARTA REA

el cu calicia dar 11 mustra cugetul greli, ca


gindisä de refl pe frate-seu Bucur...
cii ce? clisa Bucur, lui Dori la, eli nu ye
mai dat voila nici un ban, ca ye prigone§ce
soarta... Ean yinaincoace, tu Ione le, ca a§a se
numia mezinul lui bietul Dori la sa scil ca pe
numele teil am sa rescumper casa tata-tee §i
ogorul §i am sa pun argatl sa-1 are §i sa caute
de toate...
Aa facu cum gni.
§i. pan la anul casa lui Dori la se implu de
bunatati §1 traira toti in ticna. §i laudand pe
Dumnecleti.
Vecll neyasta, clicea Dori la. copilul e
noroc la casa cre§tinului!... Un om drept scapa
o cetate de peire; un copil cu noroc ridica tot
neamul...
Soarta?...
De cdt multd minte, sciii cd e mai bine
Sa aibi totdeauna un dram de noroc !"
Ba mai bine sail dee Dumnecleti copil
bun i chezit rgt al parintilor sunt repu§i, chezii
carl nu-I inlatura totdeauna 9nintea !

Pitesci, 1891, Mar 8.


POPA FARA VOIE

POVESTE SPUSA DE LEANCA BETRANA DIN CAMPINA.

Oka era odata in Campina un biet cismar


i-1 qicea lumea G-uraliul", ca-1 toca gura mai
dehai decat toaca de la biserica spre cu de sör-
batoare. Jupan Ouraliul era om nevoia§, ca avea
de la Dumneclet o testea de copil §i avea To
muiere mereu bolnava, de nu-I ajungea hn munca
me§te§ugului, ci Inca bietul crqtin era snit sa
vacla tot el §i de copii t de a brurn5 de casa
ce avea, in locul muleret
Pai ci-ca se sternise odata, sub Mihal-Voda
cel viteaz, resmerita in teara, §i trecea Voda cu
oastea spre Ardeal,.cu oaste cata fruncla i iarba.
§i cum trecea Voda prin Campina, calare pe un
cal alb, deli parea Arhanghelul Mihai, iata marl,
ea aude pe G-uraliul, care stand calare pe pun-
tea pirleazului Popei Onufrel, mi 'pi invêrtia
limba in gura ca melita i mi-I turna popei la
injuraturI de curgea gil-gil, ca potopul de girla
spravalita pe pripon, la urlatoare.
132 FORA FARA VON

Da ce injuri tu, mai jupane, pe pgrin-


tele ? striga. Voda, oprindu'§i calul.
Pal, M. Ta... am douesprece foale goale,
douesprece parechi de §olduri de invelit in toale,
§i de cand cu rezmerita lucrul cismariel a stin-
chit rët, de nu mai ca§tig nici cat sa arnagesc
foamea plodanilor. §i am gis et in gandul met :
Ma Guraliule, ean fa pana la mo§ Popa Onufrie
§i-I cere cu imprunlutare cati-va taleri, pang s'o
potoli rezmerita. Pal M. Ta, popa mi-a rëspuns :
El, me asta, talerii nu cresc in dudauri... Mun-
cesce-ti me§te§ugul §i-I da de taleri."
Bine t'a grait Pdrintele, (Ilse Voda.
Mi-a graft bine ?... Da ce? popa mun-
cesce? Boscorodesce numal din gurg toate alea
Duminica §i in clile de praznic §i dupa ce se
pricistuesce in altarit, imparte cu palamariul co-
livele de la oameni, grat cu miere §i rniez de
nucg §i innoadg in basmaua din brit multi talerl,
tot in lescai turcesci de argint... Da ce ? A mun-
cit popa pentru a§a ca§tig. Ba numal cat a ba-
gat discul sub nasul crestinilor §i fie-care i-a dat
din ce n'at avut... Pal asta munca se chiama ?
Pre mine mö tree nadufurile din faptul gilei
pana noaptea tarclit, cand sfirie pe sfir§ite mucul
opaetului, §i tot nu am mdlait pentru copil.
A§a crect, jupane Guraliule ? Popa 04-
tiga mult §i lesne, iar tu muncesci tot in sec?
Va sa qica nu escl multamit cu meseria ta?
Da cum oil fi multamit Maria Ta ?
Deaca-1 a§a, iaca mane tot e Santa Du-
POPA FARA VOIE 133

minica, tu st iei slujba popei, sa boscorodesei tu


in locul lui...
ci-ca pe vrernea aia, atata era de mare pu-
terea ml Voda, ca §1 darul preotiei tot el il pu-
tea da, mai dehai de cat parintele Vladica.
S1 traesci, M. Ta, clice jupan Guraliu,
popä me vrel, popa volt fi...
t.

Cum ajunse a casa, jupan Guraliu striga din


tinda muierei lui : Nastasio, sunt pop.; de acum
fail de munca o sa avem de toate...
Biata femee Ii fIcu pe ascuns cruce qi-
cendull : aoleo ! atata 'ml mai trebue, s'a smin-
tit bietul omul mea!
Numai la urma urmei dupa ce-1 povesti
cele intemplate, se mai potoli i groaza Nasta-
siei. Parintele Guraliu, blagoslovi copiil, care ce-
reaa malain, clicendu-le : nu numai cu pane tra-
esce ofnul, ci §i cu tot cuventul ce esä din gura
Domnului !" ca a§a, 'I respunsese popa Onufrie
cand el pasa-mi-te se jaluia ca n'are pita pen-
tru copil.
Toate bune, qice la urrna Nastasia, toate
bune, omule, dar cum o sa fad mane slujba la
biserica, cand nicl de bucoavna, n'ai avut parte
s'o treci din scoartä In scoarta, la tinerete.
Ean lasa, fa Tasio, ca m'oi pricepe ea
sa boscorodesc ea popa de nu'l pricepe nici baba
Spanchia, cea care a tinut luminarea la 12 popi,
134 roil FAEA von

nici chiar Tircovnicul ixrimla, cel care a inv6tat


toatg cartea la §coala domneasca din Tergo-
vi§tea.

A doua li, Dumineca, palarnariul mgtura


in faptul clilei §i desprgfui iconastasul cu icoana
praznicului, ca avea sg. vie Voda la biserica §i
era sg fie §i popä not...
Da ce sa mai lungim vorba ? Veni Voda cu
alaiul sën impöratesc §i biserica se implu de
oameni ca un cuib de %stunt Des de dimineata
pdrintele Guraliu venise §i el... Numa acu e acu!
Cu chit cu vai, cu ajutortil palamarului '§1 puse
stiharul, felonul, patrahirul. Iatä cg, dascglul de
strang (lice ihtenia de intrare la liturghie, iar
palarnariul trage clopotele in turle de se sgudue
biserica...
Bine cuvinteazg, pgrinte I-
In numele Tatglui §i al Fiului §i al Sfan-
tului Duh! lice parintele Guraliul, din mijlocul
dverelor impëriltesci...
Prea bine, qice Voda, cli inainte pdrinte.
In numele Tatalui §i al Fiului... pofto-
resce Guraliul.
Dg mal nainte, striga Vodg mai tare.
i al Sfantului Duh !... hm! hrn ! hrn !
Dascale, ce mai vine?
Haide, jupan Guraliul,desleaga traista
cu moliftele, cum Rim, parintele Onufrie... Nu
POP/ FARA VOIE 135

c1ise§1 ca me§te§ugul popel nu este munca ca


cisrnaria ta? Haide, inainte, ca de nu, te spanzur !
De gea.ba lI inghitia bietul jupan Guraliul
scuipatul §i-0 tot framanta limba in gura, cä nu
e§ia din ea nici atata grait cat mai ti§nesce
faina din gura vescei la moara, dupa ce toate
boabele rneiului at curs Mina aurita in sacul
ornului §i morariul §i-a luat merticul.
Blagoslovenia Domnului... Blagoslovenia
lui Hristos... Pal iea dracul me§te§ugul, pa-
rinte Onufrie, striga Guraliul necäjit. Tot mai
u§or 'ml este sä trag sfoara ceruita de per de
porc, sa cos carambii insurati de la top cam-
pinenii, decat sä pc Doamne miluesce pan'oit
face clabuci la baerile gurei... Spinzura-me, Ma-
ria Ta, ca popa nu me fac !
El jupane, 1ice Voda riclend. Fie-ce
meserie are greutatile eL.. Cine se tine de a lui
0 nu injura pre a altuia, o nimeresce mai bine
decat tine... Ve(11. de calapoade 0 de talpi si
nu mai injura pre popa, de vrei sa sporescl...
De leturghie nu esci facut ; sa te ved acum la
cismarie : sä-mi fad cisme la o§teni, ca resme-
rita-neresmerqa, cisme ne trebue!
Sa traesci, Maria Ta, striga Guraliul,
scatend odajdiile §i imbracand cu ele pe popa
Onufrie, caruia ii saruta mana.
ChM/4Na, 1889.
MANTA DE BOERICJ

Era o data la Mitropolia din Ia§1 un Mitro-


polit intelept ca nime altul. Din mirenie avusese
el o fata, ce n'o putusa marita, O. pana sa a-
junga Vladica, nu mai e§isa, bietul calugar din
opined... §i far de zestre grefi gasesci mire !
Dar acum ca soarta il ajutasa de se facusa
nu nurnai Vladica, dar §i Mitropolit, curgeail pe-
titori droaie pentru Marioara.
Decat fata cuminte cum era intelesesa
ca nu de ochil el se indragiserA acum petitorii,
ci de punga, acum plina, a Mitropolitului tata.
Soil una, Prea Sfinte parinte, eil nu mö
marit decat dupa acela dintre petitori, care va
avea mdnet mai de boeria."
Aucliti, dumneavoastra, Vise dar Mitro-
politul catra petitorl... Marioara nu se va marita
decat cu acela din D-stre, care va avea ?mina
mai de boeria. Poftim peste un an §i-i aretati
manile §i ea va alege.
*
MINA DE Bumf'. 137

Ce o mai fi §i mina de boeriii?" se


intrebara petitorii.
Ce sa fie ? 0 mana care nu lucreaza,
care e nebatogita de munch, ci albita de tranda-
vie... Mdna cea maf alba e mdna cea mai de boier.
§i se apucara totl, care de care, sail gri-
jasca, de manl. Cate unsori aka toate le neclaiat
cli §i noapte pe mani, cocona§il ceI mai zarifl
§i mai cilibii... La spiterie §i la matu§a Despa,
a de face diresuri din castraveti §i descanta de
deochi, sunat galbena§ii pe te§ghea, pentru oblo-
jele §i unsori pentru mani. .
Sosi vadeaua pusa de Nth. Se infati§ara fel
. de fel de petitori : negutitori, boierana§i, boieri
veliti 1) §i alta curte merunta.
En sa, vedem meinile, le clise fata... Am
dat cuventul met §i cu cinste il voit tine...
Aretati pe rend manile.
A D-tale este mana alba ca de brutar.
Dar iaca al o sgarietura: al framentat in aluat
not, pane vechia... Cum nu veI in§ela pe mu-
ivea ta, deaca pe rriu§teril nu te-al sfiit a'I in-
§ela ?
Brutarul se duse in colo boscorodind.
A D-tale mana este albä ca varul de
Orheit... dar pe buricile degetelor se vede urme
de aur... Esci zaraf... Un om care toata cliva
numera galbeni, n'are vreme sa, nurnere ba-
taile de inirna ale nevesteI...
I) Mart
138 MINA DE BOERIt
_

Zaraful se departa. clicend : destuld bataie


de inima imi da paza §i inmultirea aurului met!
Ce mana alba ca laptele aveti D-stra,
clise fata de Mitropolit, la o ceata de petitori !...
Dar n'o sa aleg pe nimeni din D-stre, ca numai
mana ati tinut'o alba, dar nu §i cugetul... Ca
sunteti judecatori §i mai ieri Inca ati vèndut
pe bani dreptatea raileplui celui sërac...
Dar iata nma'nel de boier" striga un Lo-
gofet mare de Divan. Ce mal lid ?...
Adevérat, e mana de Logoföt mare...
dar iata mind mai de boier, mai vice fata, ar6-
tand o mind bcitogitel 0 steilcitii reg...
Aucli !... Mana de boerit, acea mana stal-
cita, strigara boierii.
Da, land de boier adevgrat" qise Mi-
tropolitul, ca bataturile sunt dupa urma spedel
cu care mai daunacli s'a resboit de at isgonit
du§manul din teara...
Bine qici, Marioara... Mand de boier, alba,
neatinsa nu este mana de mire pentru fata cu-
minte... Adevërata mana, de boier e cea care
rëstoarnä brazda roditoare §i hranitoare neamu
lui §i acea care cu pretul vietei apora teara
de du§rnani...
Marioara Mitropolitului puse mana sa in
Mdna oVeanulu1 Ord."
II.

LEGENDE
DIN ISTORIA NATIONALA

VIATA IN TRECUT
JURA MENTUL TEREI

LEGENDA ISTORICA

De temeit e vorba omulul cinstit, dar te-.


melie neclintita a adevërulul este graiul cu mana
dreapta pe S-ta Evanghelie, sub ktocul de bu-
suioc cu aghiasma §i sub omoforul Vladical.
Vorba de la om la om, sub stremurarul nevoiei,
ginj putred de telt ; cuvêntul rostit in fata icoa-
nel Mintuitorului, singur e 1an oelit, ce nu se
rumpe, ba te leaga de vecil-vecilor in focul Ghee-
nel, deaca nu te til de asernenea cuvênt... Pal
val ! de cel care V calca legamentul primit in
fata Pristolului : praf nu s'alege de el, de nea-
mul lul, de casa lul 1... i calcatoriul de jura-
mènt ajunge dupa moarte strigoiii, de n'are parte
nici de odihna tainica i uitata a mormOntului,
mal inainte de trombita cea de apol, ea, pentru
strigoiü ajunge cantatul cocopluI de mieclul
not4e1....
Ci-ca pe vremea pastoriel Mitropolitulul Ja-
cob I, ap de mult se inmultisera strigoil, din
142 JURAMtNTUL VREI

calcarea de juraminte, ca i s'a facut mila Prea


Sfintiei Sale §i dusa anafora la Domnitorill, ce-
rend sa nu mal fie ingaduite invoelile pe temehl
de jurament, ci numal cu zapise, slova neagra
pe hartie alba din condehl de diac de logofetie,
doar de s'or mai imputina strigoii prin tint-
rime!...1)

EI, a§a era credinta in puterea jurarnentu-


WI la noi Rornanil, pana mai daunap, dar acum...
Acum s'a bagat §i intre noi purdalnica aia de
necredinta in cele ale Bisericel, de at ajuns treaba
acum Ca nici sub epatrafirul popei, nici sub o-
moforul Vladicai nu se mai aciuesce graiul cin-
stit, adevörul nerapit de cugetul rëü...
Mai de demult toate certele §i tragerile la
judecata se potoliaa mai putin cu capete de legi
§i cu obiceiul-peimMtului, decat cu jurament bi-
sericesc. . 0 carte de blastem a Mitropolitului,
cand o aducea blagocinul in casa omului, era
mai dihal decat trasnetul... Ca sä scape cre§ti-
nul de a§a foc, nu mai tainuia nici comorile lui
boy §i adeverul e§ia lamurit ca lumina pet..
Vet a§a ; nemarginita era odata la noi pu-
terea juramentului !
Ell sciA o poveste, dar poveste adeverata,

I) Asemene attafora a Mitropolitulta Iacob este un act istoric.


VedY In Tom. I al IstorieY Ronanilor de mine.
JURAMENTUL TtREI 143

templath acurn 107 ani in capet, din care ce-


titorul va putea vedea in ce seama deosebitg era
la Romani juramMtul. Din povestea mea se va
mai vedea 0 cu ce isteta ngscocire Divanul törei
a sciut, odineoarg, sa inlature deasupra Capului
terei, leggmentul greti al unui jurament la du§-
manii terel.
*

Nicolae Mavrogheni-Vocla, dupg, ce mai bine


de un an de clile in fruntea oastei romanesci,
apara pasurile muntilor §i impedeca pre nemti
§i pre unguri de a ti§ni prin ele in teara, 0 dupg
ce ca Domn 0 al Moldovel se resboi vitejesce
in Moldova, la Vaslui, la Monastirea Adam, in
judetul Bacgt §i al Putnei, in contra Ru§ilor §i
a Austriacilor, fu ropus in 1790 in Walla de
la Märtinesci 0 Caiata in Rimnicul-Sgrat de catre
()Virile intrunite rusesci §i austriace comandate
de Suvaroff §i de Principe le de Saxa-Coburg, 0
perdu tronul §i nu dupa multe clile perdu §i
viata peste Dunarea.
Nu doarg, cg pe Mavrogheni--Vodg 'I plan-
gea boerimea munteang, ca, putini dintre boeri
se lipisera de densul. Ales cei mai de frunte il
§i pgrasisera cu mai multe luni inainte de ce sa
se fie intemplat batalia de la Rimnic.
Dar, oil cum era boerimea cea de acum
100 de ani, adeverul e ca ea tot mai tinea la
teara. Schimba ea, nu'l vorba, Domnitoril pe in-
144 JIIRAMENTIM TtREf

trecutelea cu Sultanil §i Viziril, de se prirnineall


pe tron, cum se priminesce omul bogat de ca-
md§1, mai in fie ce cli, dar la fie ce schimbare
de Domnil i§1 aducea aminte boerimea §i de
vorba vechia : schimbarea Domnului, bucuria ne-
bunului.
Fra deci grijiliva boerimea din Bucuresci
dupa Walla de la Martinescl, ca nu scia ce s'o
mai intampla cu biata teara... De cat, cum era
rostul lucrulul pe vremea aia, cat aflara boerii
röma§I in Bucuresci ca Mavroghenll-Voda ail a-
pucat calea spre Dunarea, pe data §i trimisera
o solie dintre eI, cu Vlädica Filaret in frunte,
sa duca Principelui de Saxa-Coburg inchinaciunea
lor §i sa-1 pofteasca sa vina cat mai neintarcliat
la Bucuresci, ca Turcii s'ail ridicat de acole.
Ti se pare astaqI lucru de necreclut ca sfatul
tërel, a boerimea cea aleasa, sa chiame pe strëin,
pe du§manul Wei, in sinul el, in capitala el....
Numal de ! altmintrele cugetam nol astaql de
cum sa sfetea gandul boerimel de acurn 100
de ant ...
§i sa nu creada cineva, ca boerimea care
chiama pe Austriacl la Bucuresci null iubea
teara. Cum ca §.'o iubea va dovedi povestea
noastra de mai la vale:
*

In dimineata unei clile din luna lui Octom-


vrie 1790 era mare rni§care in Bucurescl. Urla
väzduhul de sunetul clopotelor de la sutele de
JOBAANTIIL oREI 145

rnonästiri §i biserici. libspinteia§ii imparteail be-


rechet la bice pe spatele tëranilor silindu-i sa
abata cu carele lor, mergend oil intorcendu-se
de la obor, din ulitele de capetenie, §i sa apuce
prin mahalale. Tot respintea§if zoreat pravalia§ii
sa curete noroiul de pe podul de lemn a§ternut
de-alungul podului Tergului-de-afara. Ce avea sa
se intample ? De sub dealul Mitropoliel de-alungul
acelui pod pana dincolo de Munastirea Plum-
buita, Inca din faptul clilei se in§ira alaiul in-
tocmit pentru primirea in Bucuresci a armatel
Austriace. Zapcii calari pe cal invëtati in buestru,
dupa povatuirea Jul Alai-Bap, aducea la inde-
plinire tidula de alai a Divanului. Mitropolitul,
Episcopil, boerimea, cari in leagane §i butcl cu
rot): aurite §i cu coveltire lustruite, call calari
pe §eli turcesci inecate in tinte de argint §i cut
canafuri de pele ro§ie, atirnate, batend coastele
calului, peste scarile scumpe in cari se intepe-
neat calaretil irnbracati in minunate caftane §i
blani de samur, tinend la o mana frinele muiate
in tinte de metal stralucitor ca §i zabalele de
argint din capul cailor §i la alta toiagele ran-
gului lor... Iata breasla spdteireaseei tu a bruma
de o§tire ce mai se afla in Bucuresci ; latit breasla
agiascd... Nici Maimeiriile cu prapurile lor nu
lipsesc din alai, macar ca negutitorimea singura
mai jalea pe Mavrogheni-Voda. Cum sa nu-1 ja-
leasca, cand I§1 amintea, ca el facuse caimacam
Orel' pe unul dintre ei negutitoril, pre vestitul
Turnavitu inaintea, caruia boerul sthtea cu ma-
46534.Ltgende Rombie. 30
146 JURAMENTIIL Olaf

nile la pept §i cu zmerenie a§tepta la perdea


sa i se dea rend de intrare la boerul Caima-
cam, care :
Purta in cap o caciula
Tuguiata ca o sula
§i cu ghebe in spinare,
De nu Picea cinci parale,
De aba rosie, rupta,
Cu ata alba cusuta,
Cu poturi, cu iminei,
Se deprinsese cu ei,
Iar sa1 fi v6clut calare
Chiar vatav de haimanale...."
Acest alaid era menit sa intimpine pe co-
mandantul o§tirei Austriace Principele de Saxa-
Coburg. Acesta sosi, insotit de solia boerilor §1
ca maimandar1) era insu§1 Vladica Filaret.
Nu mai povestesc despre inchinaciunile boe-
rirnei la sosirea Principelui, ca cine nu scie cu
ce venjo§ime §i mladiare 1§1 ducead boeril acum
100 de ani, Capetele pe tipsie inaintea puter-
nicilor clilei... De cat sa nu uit a spune, ca
Principele de Saxa-Coburg tot nu cuteza, cu tot
alaiul intocmit in cinitea lui, sa intre in Bucu-
resci decat insotit §i de o numeroasa garda de
dragane (dragoni), draga Doarnne, garda de
onoare, dar in adever straja" , O. toV dra-
ganii" avead armele- incarcate §i gata de tras,
la cea mai mica incercare de trädare din partea
boerimei...
I) CAlitua.
IIISAMENTIM TtRE1 147

Avend la dreapta pe mitropolitul Cosma,


la stanga pe Filaret, §1 in jurul luf boerimea,
Coburg pa§i in fruntea alaiului, cu escorta sa
o§teneasca, pana la Mitropolie, unde fu intern-
pinat iara§l, in pridvorul Bisericel, de soborul
preotesc, cu evangelia si cu crucea. Se facu fl§-
tanie; se canta un trisaghion, apol, iar cu alain,
comandantiI austriaci fura du§1 pe la conacele
la cari eran renduiti.

In seara chief in care oastea Austriaca ta-


bani la Bucuresci §i in jurul Capita lel, Principe le
de Saxa-Coburg §i ai sef, obositi de cale, se cul-
cara prin paturi boeresci, pe saltele nalt cladite
din lana alba, sub plaporne de matasa ro§ie, cu
capul infundat in perini de puf infetate in fete
de panza de in §1 de borangic, subtire ca ata de
paiajin. §i numal in fluturi, gaurele, bibiluri §i
horbote tesute pe ve§ca de ciur.
Ulitele sunt acurn toate pustil. Respinteimii
singuri currna tacerea noptei strigand, intre
done cascaturi, traditionalul ; Ochiul meg vede,
te ved, te ved L.." Din cA nd in cand pe ulite ye-
deal pa§ind cu grabire §i cu grijä, vre un tre-
cetor inarmat cu obligatorul felinar...
Tat-chi!, in rnijlocul noptei acesteia, in una
din camerile easel Mitropolitulul Cosma se adu-
nasera, venind tot tiptil §i pe ulite deosebite,
Episcopul Filaret Boeril Dumitrache Branco-
148 JCIRIANTIIL Ttiof

veanul marele Ban, Radu Slatineanu, Manolacbe


Gradi§teanu, Constantin §tirbei, Matel Falcoianu
§i alp cap-va boeri din sfatul terel, din Curtea
mai marunta. Carl tologiti pe Divanurl, earl pe
lavite, la lumina slaba a candelei atOrnatä la
iconastas §i a douë faclil de ceara alba, care ar-
dealt pe masa §i erat, cand de un boer, and
de altul, curapte de =cirri, cu muceirile de ar-
gint a§elate pe tavita lor, pe sfe§nicarit,boeril
§i fetele bisericesci §opoteat cu sfiala, grupurl-
grupuri... Cand iacg Mitropolitul Cosma intra in
camera insopt de boerul Ion Cantacuzin, de cu-
rend intors in teara din pribegirea sa in Ardeal.
Dupg ce 111 itrop ol itul , inaintea caruia top
boeril se ridicara cu respect dupg divanurl §i
lavite, se incredintg insu§i pe la ferestl, ca. per-
delele dese sunt bine trase, grai catra boerirne
ala cuvinte :
Boeri D-voastre, Metritul Princhip Co-
burg mi-a dat porunca, ca mane, in bisericile din
Bucuresci, §i din toatg teara in qilele urrngtoare,
norodul romanesc sä facg jurarnent de credinta
§i de supunere catra Imparatul Nemtiei. Mane
§i D-voastre boeri avep sa venip inaintea alta-
rului Metropoliel sä facep acela§i jurarnent, de
fata cu Meiritul Princhipe...
Jurärnent? clisera aproape inteun glas
toti boeril.
Greti lucru, Prea Sante, adause Banul
Bran coveanu.
Mare foc pe nol, boeri D-v., urma a
JIIRAMtNTIIL Ttuf 149

ice Mitropolitul. De ar fi numal juramOnt de


supunerea noastra catra Imperatia nemteasca,
calea-valeaar fi cum ar fi, ca nu ne-ar lega
decat pre nol, iar fill §i urmaqii no§tri, desle-
gap de jurLIment, ar face apol cum ar crede el
Ca le-ar sta mal la indemana ; dar e lucru mai
greti decat atat. laca, boerul Ion Cantacuzin pe
care Princhipele il are de credincios al sëü i l'a
facut all mare Spatar, el insqi, in iubirea
lui de sërmana noastra tearä, s'a ingrozit de
juramentul ce ni se cere.
scotênd din bria o hartie indoita in pa-
tru : Iaca ce fel de juramnt ni se cere, boerl D-v.
Spittarul Ion Cantacuzino land hartia din
mana Mitropolitulul, ceti urmatorul :
JURAMENT
Jura.m pe Santa Cruce §1 pe Santa Evan-
gelie, inaintea jertfelniculul, credinO, neabatuta,
supunere deplina §i ascultare cu zmerenie i dra-
goste din partea noastra §i a tërel, Mariel Sale
Inalte, Imparatului Austriel §i Craiului Ungariei
cunoascem pre el i pre cei cart in mijlocul
nostru vor infatip Malta lut fag de adevgratif
singurif i farei de parttkie stapdnitorf a ten):
romanesci, in temeiul vechilor i vectnicilor drep-
turf de steipanire ce aa avut qi are leara ungu-
reascd asupra pdrndnturilor 17i neamuluf teret ro-
mcinesct §i a Moldova. Ap sa ne ajute Died §i
calcatoril acestui jurament al nostru sa fie afu-
150 JURAANTIM Tt es1

risiti §i blastemati de eel 318 parinti ai bise-


ricel..." 1)
actul acesta se terrnina cu obicinuitul
blastem din cartile de afurisenie §i de prin hri-
soavele domnesci.
Din vorba in vorba, clise spätaru termi-
nand citirea juramentulul, din vorba in vorba,
intocmal dupa cum l'a scris pe limba nemteasca,
l'am adus pe romanesce. Sunt, boeri D-v., de
multa vrerne, cu legatura de neam §i de avere,
cu teara ungureascii, dar §i ett insuml m'arn cm
tremurat cand am vëqut, ca ni se cere nu nu-
mal jurament de credinta §i de supunere catra
o§tirea, biruitoare la ROmnic, ci ni se cere pe
cale piezi§a sh cunoascem de adeverata barfeala
§i scornitura ungureasca, ca adeca teara noastra
§i a Moldovel au fost cand-va sub stapanire un-
gureasca, pamOnturi ungurescl....
Ina de ce, boeri D-v., adause Mitropo-
litul, v'arn chiamat in taina aci, asta-noapte, ea
sa ne sfhtuim ce e de facut? Juram nol ay,
poziffi?
Mare §i ne potolita era indignarea celor de
fata la cetirea actulul de juramnot, nurnal ni-
mine dintre boeri nu gasea leac la boala, cand
tot Ion Gantacuzino sculandu-se in picioare lise:
BoerI D-v., sciut lucru este, ca, nimeni dintre
capeteniile nemtesci limba noastra n'o pricepe.
Deaca e a§a, numal prea sfintitul Mitropolit sa,
1) Actul este autentic.
IIIIL/MENTITL TtILEf 151

voiasca sa fie intr'o unire cu scoposul nostru §i


treaba e pusa pe pirte bunal...
Cum a§a. ? intrerup boeril din toate un-
ghiurile camerel. Cum a§a ?
Ion Cantacuzino se rapede la 110, trage za-
vorul, §i deschiqend introduce ill camera pe un
individ.
Dascale Floreo, qice Mitropolitul Cosma,
te-am clamat ca sä tragi impreunä cu ucenicil
D-tale vre-o 30 de izvoade dupa jurarnentul ce
ni s'a poruncit sa facern la Mitropolie §i in judge.
Dascalul Florea imbracat in anterea de §a-
malagea, cu scurteica, de blana de pisica, in cap
cu cornanac §i cu ochelari leg* cu §feri dupa
cap, cu barba rasa, §i mustatile lungi, era in-
taiul invëtätor de la §coala Domneasca din S-tu
Gheorghe. Avea insarcinarea sa invete pe uce-
nici limbele slavona §i romaneasca. Din cea sla-
voila mai scia doara dascalul Florea formula de
r0f110A. Sfilt111 &MOM" cu care incepea a scrie
hrisoavele doinnesci §i formula cu care le sfir§ea :
2)
oam penex rocn.", dar pe romanesce nu se afla
in toata teara diac mai me§ter la condeiti ca
dascalu Florea. La vorba Mitropolitulul, Florea
§i trase calimarea din brat §i-I a§ezit pe masa,
§1 din tocul cel lung al calarnarii scoase o pana
de gasca taiata ca con deia, al carui vOrf se puse
pe data sa-1 ciuguleasca cu un briceag.
Gata la porunca, Prea Sfinte, clise das-
calul Florea.
Cum ye spuneam boer, urma a clice
152 JIII1AraNTIIL VREI

Ion Cantacuzin, nime dintre capiteniile nemtesci


nu scia romanesce. A§a fiind, lasati-mè pe mine
§i pe dascalul Florea sa scriem izvoadele jura-
mentului a§a cum sa vie bine la mintea 0 la
sufletul roman ului.
Maine, parintele Mitropolit, la Mitropolie o
ceti izvodul cum l'om fi inchipuit noi, iar nu
dupa pofta ungurilor §i a§a noi §i copal no§tri
romane-vorn deslegati de groaznice §i nedrepte
jurarninte.

A doua qi cu mare alairk veni iar la Mitre-


polie Principele de Saxa-Coburg, cu tot statul
sötl major, cand biserica era plina de boierime
§i de norod. Mitropolitul Cosma in vestminte
inmuiate in fir, intempina, cu tot soborul bise-
ricel, pe Coburg, in mijlocul cantarilor stranilor
0 a soboruluI. Slujba incepu §i, dupa daruri, Mi-
tropolitul, insotit de Episcopul Filaret, 0 de nu-
mero§1 preoti, diaconi §i anagno§ti e§ira din al-
tarit, care cu cruce, care cu evanghelia, care cu
faclii aprinse. In mijlocul Bisericei, sub Panto-
orator, stete Mitropolitul Cosma. Atund marele
spatar, care venise in suita lui Coburg, se a-
propie de Mitropolitul §i-I dete o hartie indoita
In patru... Mitropolitul o lua cu o abia stapa-
nita tremuratura de mama... Vladica Filaret se
uita cu ingrijire in spre jetul domnesc, pe trep-
JIIRAMtITTITI. TtRE1 153

tele caruia statea in picioare Principe le de Saxa-


Coburg...
Acum Mitropolitul Cosma deschise hartia,
aruncand pe furi§ o ochire Spatarului Ion Can-
tacuzino. Acesta pe apropie de strana de la dreapta
§i schimba pe sub musteata, cate-va vorbe cu
Dascalul Florea, care cu 20 din ucenicii sëi tinea
isonul la acea strana.
Numal cat incepu Mitropolitul a ceti foaia
de jurdment §i pe data se ridica de la strana
dreapta §i din cea stanga o groaznica cantare
de-ti lua auclul... i clopotele toate incepura, §i
palamariul bate din rösputeri in tochita de fer
din pridvor, iar dascalul Macovei plamadi cu
amendouë ciocanele toaca cea de lemn...
Vai ! ce sgomot, ce lama ! clise Coburg
catra Aga Falcoianu, ce se afla langa el.
Aa se face jurdméntul pe legea noastra,
röspunse Aga, ascunclOnd un zimbet pe sub deasa
lul musteata neagra.
Sgomotul, larMa copereat tot mai mult ce-
tania Mitropolitului Cosma, ba inca se adaogia
cu strigatul boerimei, care intr'una qicea cu glas
mare, facOnd crud lungi :
i4ia juram !
A§ia juarn !..."
§i Dascalul Florea cu cei 20 de ucenici ai
sëi eutremura bolta Pantocratorelui, cu Doamne
miluesce I"
Se sfir§i cetania juramentului, dar nirne nu
154 JIIRAMENTIIL OREf

auqise din el nicl o boaba. Atuncl Mitrcipolitul


facOnd semn stranek r sa tacA, clise cu glas mare:
Boeri DumneavoastrA, poftoritl dupl mine:
A§ia jurArn §1 a§ia sA ne ajute Dumneclet."
Boeril poftorira aceste vorbe, iar DascAlul
Florea cu cel 20 de ucenici al lui, cântarA un
lung : Amin !
Slujba se sfir§i. Se dusera totl pe la casele
lor, cu inima voioasa : capeteniile nemtesci §i
unguresci, bucuroase cä eara a jurat dupa pofta
lor, iar boerimea i mal bucuroas cä jurase
dupA izvodul alcAtuit de DascAlul Florea §i de
Spatarul Ion Cantacuzino.
§i acum ean sa scie §i cetitorul met ce
glasuia acel izvod, izvodit de patriotismul boe-
rimei :
JurAm pe santa Cruce §i pe santa Evan-
ghelie, inaintea Infrico§atului jertfelnic, credintA
neabAtutA de la santa noastrA lege cre§tineascl,
jurArn supunere §i ascultare cu smerenie §i cu
dragoste de santa noastrA bisericA. Iar MArieI
sale inalte Imparatuldi Nemtiel §i Craig Orel
Unguresci Inca le juram cum le-at spus in
curgere de veacuri mo§il §i strAmo§il no§tri,
cA nicl odinioarA TJnguril n'at avut drept de
stapanire asupra pamenturilor Orel* noastre ro-
manescI... A§a ne jurAm §i a§a sa ne ajute
Dumneclet, iar care altmintrelea va crede, sa
aibl parte cu Diavolu in focul gheenel... etc."
§i urma jurdniêntul §i blastemul obicinuit...
Aci se pune capët povestel.
JIIRAMtliTIIL Tt KA I 55.

De poveste a fost a§a dara acum 102 ani


purtarea boerimei ! Ea a legat pe urma§ii söi cu
sfintul legament catrA, teara, in potriva naluci-
telor drepturi ala neamuluI Unguresc...
Cine din actuala boerime va cuteza sa, calce
legatura boerimel de la 1790 ?
Dena se aflä un asemenea nesocotit printre
noi, sä citeasca povestea aceasta §i se va pocai
§i-§I va reveni la sirntirea frurnoasa a boerimei
de la 1790.
CUM CLOPOTELE MANTUESC BUCURESCII DE PUSTIERE

I.

Minunatul Domn Mavrogheni-Voda, dupa ce


mult timp apörase teara contra invasiunei Aus-
triace, fusese rëpus in fine la batalia de la ROm-
nic §i silit sa paraseasca teara, trecend Dunarea
pentru a veni cu o§tiri noue de la Turd.
Boerimea din Bucuresci trimite delegati spre
Buzëil inaintea principebil de Saxa-Coburg, coman-
dantul o§tirei Austriace, ca sa faca act de su-
punere a törei.
In Bucuresci rëmasese insa putina Wire
turceasca care nu scia de tradarea boerilor §i
a§tepta intoarcerea lui Mavrogheni cu nouele a-
jutoare.
De odatä se latesce vestea in Bucuresci, ca
oastea nemteasca va intra in ora§ neintar-
(pat. Comandantil garnizoanei turcesci se hota-
resc a retrage oastea la Vacaresci.
Dupa douë-trei clile de a§teptare la Vaca-
rescI, Turcii, cari aa aflat despre tradarea boe-
OM OLOPOTELE MANTUE80 BUOURES011 DE PIISTIERE 157

rirnei, vëciend ca oastea austriaca nu sosesce, se


hotarësc sa se intoarca in ora§ §i drept pedeapsa,
a tradarel, sa prade §i sa arclä capitala Wei
Muntenesci.
Planul Turcilor este iqeles de Bucuresceni.
Spaima se latesce intr'o clipa. Cele patru po-
dull de capetenie ale ora§ului nu mai sunt destul
de largi pen tru toata lumea care cearcit a fugi
spre all' scapa avutul §i mai cu seama viata.
Bejanie cumplita I
Se inchid pravaliile... Leaganele cu roll au-
rite §i chervanele gem de femei §i de copir cau-
tand sa piece in directiunea opusa Vacarescilor,
cu risicul de a muri de foarne, oil de a fi uci§1
de hoti in cale... Cine n'are macar un cal de
incälecat '§i" aduce lada de Brapv, oil sipetul,
la una din menastirile incongiurate de zid §i se
pregatesce a '§i-o apora, impreuna cu allii ase-
menea lui, impu§cand de la meterezele zidului,
in Turd, cand vor naväli.
II.
La menastirea St. Gheorghe, dascalul Flo-
rea invöta lini§tit vre o dou6.cleci de ucenici, sa
citeasca la psaltire §i pe bucoavna.
Ce faci, dascale, striga din pragul u§el
intrand parintele Onofrei ? Da drumul ucenicilor
pe la casele lor, cä peste un ceas, douö tot o-
ra§ul e perdut, ca Turcil at hotarit sa-1 prade
§i sal arcla, OM nu yin Nemtil in Bucuresci.
159 OCIM OLOPOTELE MANTIIESO BUOURES011 DE PIISTIERE

Grabesce, dascale, ea nu mal e vreme de cruce-


ajuta buche-az, ba; ce e ceasul gret, de mare
cumpona!"
BeiI ucenici '§I pun cartea in traIsta §i
dat busta spre u§A.
Ho, teara! striga dascalul Florea, aler-
gand in pragul u§el i impedicancl e0rea uce-
nicilor... ho, teara! ca Mavrogheni tot e Domn,
§i cat o fi Mavrogheni Domn, de Turd nu-I
habar!
Dar Mavrogheni a fugit, dascale, adauga
a clice popa. Cu nasul in cartl, dascale, cli §i
noapte nu mai scii ce-I prin tearl... DA drumul
ciracilor, cá dascalii grecI de la St. Sava at tu-
lit'o la fuga Inca de a-seara...
Da et nu sunt grec, parinte... Ce at
Turcii de impala cu noi?
EscI nebun, dascale? Deaca Nemtii nu
sosesc peste un ceas in Bucuresci, grec off ro-
man, tot de sabie perirn...
Care va sä ica parinte, deaca yin in-
data Nemtil scapa oralul?
§i fra sa, mai Wepte respunsul preotului,
dascalul Florea pune poalele antereului in brit,
tiresce pe u§a §coaleI strigand : dupa mine
MeV."
A innebunit bietul dascal, gandi Orin-
tele Onofrei, care cautand §i el sail scape qi-
lele, fugi in vre-o parte a Orel.
OIIN OLOPOTELE MANTIIESO BUODREI3011 DE PIISTIERE 159

IlL
Barn Barn !
Linca! Linca!
Barn ! Barn !
Linea! Linea!
De odata, rësuna aerul de glasul clopotelor
marl §i mid de pe la toate mönästirile din Bu-
curesci.
Sgomotul este asurclitor §i toata lumea se
opresce din fuga, intrebandu-se : Ce este ? ce se
intempla ?

IV.

La mönastirea Vacarescii, capeteniile tur-


cesci impartisera des de dimineata gloante §i
iarba de pupa la Wire. Toate mösurile erat
luate pentru ca, cum va innopta, Turcil sa nä-
valeasca in ora sä prade §i sä macelareasca pe
bjeiI locuitori.
De odata se aud la Vacaresci rösunarile
clopotelor din Bucuresci.
Intr'o clipa capitenil §i o§teni at e§it din
corturl §i pe -sub poarta rnömistirel, intreban-
du-se unul pe altul :
Ce este? ce se internpla 9
Ce sa fie, rnarite agale, striga dascalul
Florea, oprindull calul in fata unui Iusba§a turc.
Ce este, bre ghiaur?
Fugil, fugiti agale ! At intrat Nemth.
160 OIIM OLOPOTELE MINTIIESO BITOUREBOII DE PUBTIERE

in Bucuresci... Sunt multl ca trunza §i iarba...


Auclitl clopotele curn resuna... Mitropolitul cu
boeril primesc pe Nemtl cu cinste mare... Fugitl !
Amestecul cel mai cumplit produce vorba
dascalului Florea. Inteo clipg, Turcil at incalecat
cate doul §i trel pe un cal §i calari §i pede§tri
o tund In directiunea Giurgiulul...
V.

Bucurescil sunt scapatl, Mt ca Nemtil sa


fi sosit macar la marginea oraplui.
Ce se intemplase?
Dascalul Florea inipartise pre cel doue-cleci
de ucenici al lul pe la clopotnitele tutulor mö-
nästirilor din Bucurescl.
Me MeV, cand o fi soarele a-chindie,
tragetl me clopotele, toate clopotele pana la
vremea toacgri de vecernie §i Dumneqeil cu nol !
Da cum 11-a venit in gaud, dascale Flo-
reo, una ca asta? intreaba Mitropolitul, care afla
de fapta inteleptului dascal §i-1 chiama Main-
tea lul.
7 Cum sa-rni vie, P. S. Parinte? respunse
Florea, facend matanie §i sArutand mana Mitro-
politului :

Clopotul te cre§tinesce,
Clopotul te logodesce,
Cu clopot se präznuesce,
Cu clopot te prohodesce..."
CUM OLOPOTELE MANTIIESO BUOUBES011 DE PUBTIERE 161

§i apol vequt-am eu:


alaiurI domnesci
,,i
i
bisericesci,
rusesd
turcesa.."
§i la toate :
Aü sunat,
Clopotele aii r6sunat..."

li am clis in gandul met :


O veni Némtul, ca mane,
Clopotele-o sa sune...,
De cat mane sa rësune,
Mal bine rèsune act,
Sg, ne scape de necaz !"
Dascale Floreo, sä sci cä de acli ina-
inte I1 face Epitropia ob§teasca, clece lel pe luna,
in loc de cinci, leafa, clice Mitropolitul bine-cu-
ventandu-1, iar pe cel dou6-cleci clopotari al t61,
il fac pe to5 anagno§ti!
*

Avur5, deci §i Bucurescil pe Sf. G-enoveva


bor. Cine mai scie insA astaill de dascalul Flo-
rea §i de ucenicil clopotarl I

46534. Legena'e Ron:line. 11


GARDUL TARGULUI

A fost odatá in jurul Bueurescilor gard mi-


nunat, tot in cununi impletite §i cu stre§ina in-
doita de spini §i maracini, de porumbrele cu
tepl iutl.
Ci-ca Meuse Voda Ipsilante gardul, nu ca
sa nu intre omul in ora§ decat pe. podurile ob-
§tescldoara gardul de la casa nu opresce pe
omul cu gand rell, sall faca mendrele lui ,
ci facusa M. S. Voda gard in jurul Bucurescilor,
Ca de cand Matracuca tot-dea-una ora§ele ail avut
hotare... Ca adeca se scie Soltuzul §i pargaril,
de unde §i pana unde ati sa-§i intincla puterea
toiagului lor?
Respdntiagii de la capetele color 4 poduri
strigat] pe atuncea noaptea: ochiul ?nett vede !
Te ved ! te vecl !"
Da de vëclut !... El VT..
Peste gardul targului faceail parlaze cu su-
tele, nu numal hotil de borfe, ci §i cei de inima-
albastrit, §i rëspantia§il i§l vedeaft de somn, ori
barem de piroteala, langa tejgheaua carciumei,
GARDUL TARGULUI 163

strigend din soroace in soroace, cu glas tot mai


stins :
Ochiul ?ilea vede I Te ved 1 Te ved !
Pal ci-ca intr'o noapte, o cocoana d'ale marl,
d'ale de poarta fes alb sub tulpan scris 0 pa-
puci numal cu fireturI §i cu moturI de matasurl,
pline de fluturi poleitl, cat voqu ca-I doarme
boerul, e§i tiptil din ietac §i haida iute la Gar-
dul TarguluI... Voia, pasa-mi-te, sa treaca co-
coana peste vre-un parlaz, ca sa se intalneasca
dincolo, cu un dragut.
Ochiul met vede, te vëd, te vöd!...
striga cascand un glas de rëspanteia§...
Cocoana se opri gafaind de frica. De, mill
ca o vede?... Barbatu-sëü n'o vede, a§a e; dar
o vede ochiul respanteia§ulul...
§i iata cum in noaptea aceea, cocoana, spe-
riata, se intoarse la patul nespurcat, langa so-
tiorul el.
Numal peste cli cocoana intalni, la ci§meaua
lui Mavrogheni, la ceasul vecernieI, la vremea
rahatului de Sira, pe mutunachea inimeI seale
§i intre douö inghititurI de dulceata §i cron0i-
turI de floricele de porumb, ea il spuse de pa-
tania din noaptea trecuta, cu ochiul care vede
al rospanteia§ului...
A doua noapte, cocoana, insufletita de vorba
iubitului, iar cauta sa treaca gardul targuluI,
care vinea chiar langa curtea boierului.
De asta data rospanteia§ul nu mai vede
nici cu ochiul sea care vede... Dupa sfatul iubi-
164 GARDUL TARGULUI

tulul cocoanel, el i§l cauta de nevoie, tragand


aghioase pe Cate o nare, dupa ce cinstise cate-va
ocale de yin de la Deal, tot ocale drepte, cu
pecete gospod.
Numai marl, ci-ca, cum era obiceiul Dom-
nului pe vremea aea : Alexandru Voda §i cu
Vel Spatarul, imbracati tiptil detera pe la mar-
ginea oraplui, sa vacla ce mai e ?... Trece cine-va
peste gardul oraplui, ori nu?
Ce sa nu treaca ?... Ca acu, sub nisce
tufe MO gard, nurnëra ea stelele, iar el flori-
celele...
Si dete Voda de bietil pöcatoV §i-I duse
seimenil la inchisoare la agie...
A doua qi Voda chiama pe rëspanteiapl
cu pricina...
Uncle mi-ai fost asta-noapte de nu te-arn
aflat la slujba ?intreabit Voda.
Ce 'ncape tagada, cand punga e 'n lada?...
Am atipit, Maria-ta, iarta-mö... n'oi mai
face.
Jupan spatare, du pe jupaneasa la bar-
batu-sn §i-I spune de la mine, ca ferneea sare gar-
dul targului §i ochiul respanteia§ului n'o vede, Ca :
Nu-T gardul targuldi
Sprijinul Caminulul;
l36.rbatului se cuvine,
Ca sa scape de ru§ine,
Sa-s1 faca, gardul a casa
Din dragoste mult aleasa.
§i rëspantia§ sa fie
Singur la a sa sotie!..."
GAILDUL TIEGULUI 165

'apo'i. maxi ci-ca deatundi Voda Alexandru


a clis obstescif Epitropii: and o cadea gardul
din jurul oraplui, punetl nurnal" eruct, ca semn
de hotare targului, ca :
De gard nu se opresce
ane la r6t se gandesce,
Dar sigur ca santa cruce
In cale buna te aduce!..
MAMAI
NIJVELA

Caretele boieresci se tineatt §ir dealungul po-


dului Mogo§oaie1, inteo-dupa toacä din luna lui
Main a anului 1796. Pe podinele stricate §i ju-
cand ca dintil in Mid betrane, acum vedeal o
careta dand cu roata in §antul din mijlocul po-
dului, de unde tirea noroiul infect, acum o ve-
deal urcand in puterea telegarilor, damburi de
grinc1.1 adunate, tarate de rotile trasurelor. Vizitil,
cu chivere inalte, cu fundul de stofa ro0 al chi-
verei, resfrant peste ea la stanga §i atarnata cu
un canaf de fir, cu feregea plina de vipusce co-
lorate, se pareau pe caprele lor ni§ce equilibri§t1
dantand pe funil. La distanta, ilusiunea era per-
fecta, cand hopurile II saltaa §i §anturile ii pra-
bu§iat. In capra dindaretul caretei, impodobita
MAMA ! 167

cu armuaril de baroni §i de conti nemtl orl un-


gull 1) se tinea trufa§ arnautul, cu fustanell alba
in mil de creturl, cu fermeneaua inmuiata in
fireturi ca §i manecele atarnand spre 'Anent,
cu turbanul cat dimerlia pe cap. De cingatoare
II atarna chiseaua cu tutunul, iar cu mana dreapta
stoarce strins canafurile prinse de poclitul caretel,
pe cand cu cea stanga ingrijesce de ciubucul de
lemn de iasornie, ori de cere§ al boierului, ciubuc
impodobit cu calaf de margele §i de cilicurl, care
ca un mic crac de pantakm de copil acoperea
partea de sus a ciubucului, legat la gura lui cu
baiere de matase vit colorate, stralucind de flu-
turi de aur. Deasupra cal4fu1ui se inaltä mare*
o teava subtire, bagata in ciubuc, teava pe care
stall in§irate in rotogoale de forme varil, cari
mai marl cari mal mici, imamelele de chilimbar
alternand cu imamele de diverse petre colorate,
unele batute cu nestimate.
Printre carete cavalcadat boierii, pe cal de-
prin§1 in buestru. Antereul de §amalagea oil de
gherrnesit acoperea picioarele calaretului, infipte
in scari late de argint; pe peptul calulul iroaie
de curele colorate, sclipitoare de incrustäri de
tinte metalice, alternand cu canafurl in culori
deschise ; toate aceste podoabe intrecute doara
numal de monumentalul oblanc al §elei, minunat
lucrat in ciseluri §i incrustarl pe lemn. 12ic mo-
I) Sultzer afirm c boierlf nostri cump6rah la Viena i la Pesta
carete de ocasiune. Aceste erad cu atat maY cttutate, and matt tropo-
dobite de armoariile vechilor lor proprietart
168 MARI !

numental, pentru 0, in dosul lui dispärea o parte


din corpul caläretului, de uncle nu se mai vedea
din el dent gugiumanul de astrakan cret, de
pe cap, §i o parte din dulamä oil din beni§ul
de postav ferenghit, blanit cu gu§i. §i ascunclend
mai preste tot §alul de anadol artistic paturit
la cingaoare.
Dar incotro se indrumat acele carete §i
acel caläreti, cari ridicat nori de praf, off im-
pro§cat pe trecetori cu tina infecta a §antului
sub copitele cailor, când acestia nimereat in vr'o
gaura de sub vr'o podinä putreclitg,, de riscat
sa'§i mpg, piciorul In profunditatea §antului din
mijlocul stradei? Era oara preamblarel de dupa
toaca. Se potolise de cata-va vreme ciurna.
Boierimea Incepuse a mal ie§i dintre zidu-
rile curpor lor, in care se baricadasera, ca sä nu
fie in contact cu nimeni. Acum pe intrecutele
mergeat la preamblare, la cerdacul lui Mavro-
gheni din gradina ce pe atunci se intindea in
jurul casel apelor de Wig rnonästirea aceluia§
domn, Isvorul tarnaduirei", seat precum ii cli-
ceati logofetii subtirI din Divan, Zoodoho-Pighi.

La intrarea gradinei se adunase prostimea


§i cati-va bragagil, nelipsil unde este adunare
de popor. Toti II fäceat privelisce din sosirea
in §ir a caretelor §i a caldretilor. La poarta gra-
dinei descindeat din carete cocoanele §i coconi-
tele cu Mrbatil §i parintil bor. Ce mai de rochii
MANI! 169

mandre de alagea, de atlas, ce mai de tivilichil


de belacosa cu blana de cacom I D'apoI scurtei-
cele de ghermesit albastru blanite cu nafea! Dar
sculele pretioase, WI:Ale de galbeni stambuli, de
Misir
Boieril §i boieroaicele, urrnall de arnaut,
intrall in gradina §i se indreptan spre chiosc,
unde chir Stavridi cofetarul, fratele lui Avgi-ba§a
(venatorul) al culleiom simandicos, cum ve-
deti servea rahaturl de Sira, vutce, cafele par-
fumate in felegeane odihnind in zarfuri de ar-
gint lucrate la Salonic.
Intraa boieril, dar prostimea de la poarta
faceaü gazeta high-lifului, nu numai despre toa-
lete dar §i despre multe mistere de etac.
Uite, ala-I, me, Banul Dumitrache Ghica.
Bre, dar multi G-hiculesci in Divanul
domnesc. Mai sunt 2 logofetl, Scarlat §i Costache.
Dumitru Ghica nu este vel, ca, vel Ban
e Nicolae Brancoveanul.
Cucoana a frumoasa care se pogoara
acum, e Venetiana Vacarescu. Val ce mandrete
pe dansa! Ah! iaca §i fiica-sa. Nostima fata, me
Vanciule.
Pun prinsoare 2 ortl, ca numai ce-o sa
V§neasca de pe unde-va §i boierul Alecu Vaca-
rescu, curnetra Safto.
Pal clea ca n'o perde din ochi, pe fata
Venetianel.
Taca-ve fleanca, muierilor. Fata doar e
vara boierului.
170 MARL

Ina, par'ca nu s'o mai veclut pe lume


pozne din dragoste !...
Cu adeverat, jupane Chirita... Dar iata,
tocmai sosesce cuconul Alecu Vacarescu... Undel
soare, a soare'i fata, cum sa nu fie §i umbra.
La dascalul Florea de la sfete Gheorghe, am
cetit un isvod de stihuri a cuconului Alecu. Ba,
Oet, le-am invetat §1 pe dinafara ca tatal nostru.
Fetel a§tia ii lice boerul:
De nu mi3 crecy pe mine,
Intreba pe orI-cine,
§i vecif cat patimesce
Acel ce te iubesce!
Cand nu te ITN, am cbinuff,
cand te v6;1, le§bauff;
i-un ceas nu 'mf prisosesce
bali spun ce in6 trudesce.
Halt, iaca §1 cal-eta Domnitei Elena, foasta
nevasta a cuconuliff Alecu. Minunata muiere.
D'apoi avere la dansa 1 Doar nu'l de giaba
fata Dudescului.
De ce s'o fi despartit, nea Parvule, de
boieru?
Da ce's Mitropolitul Dositheiti ca sa
scia?...
Gura lumel rea. Ci-ca at aflat §i dansa Ca
lui cuconu Alecu if e draga fata Venetiencei.
Me Vanciule, dar sa tin träsurele §ir ca
boabele la metanii.
Ca oti, s'a mutat la ci§mea tot Divanul
MAMA ! 171

domnese, adaoge a qice respantia§ul de la capul


podulut Uite, cuconul Manolache Brancoveanu.
E vornicul de Teara-de-sus.
Ba nu, de Teara-de-jos; ca de Teara-de-
sus e vornic Moruzi, ruda M. Sale lui Voda.
Iaca vel Vistierul Neculai Brancoveanu.
0 mi§care mai mare se produse in multime.
Sosia o careta cu falet de 4 cal de sange ara-
pesc.
Mare le Spatar! Spatarul Enächitä Vaca-
rescu! Ce mai caiafet !
Enachita Vacrtrescu
Sade'-u poartg. la Dudescu,
Cu antereti de atlas,
Moan Doamna de necaz.
Ce mandra muiere are ! De ! os de Domn
e doara Domnita Ecaterina!
Ci-ca nu poate suferi pe fig-seti Alecu.
Pai a§a 's toate rnarnele vitrege.
.
Dar sa lasam pe cronicarii populari din
poarta gradinel lui Mavrogheni sa'§i continue
aprecierele §1 sa vedem de ce a vr'o asvërlitura
de peatra de la poarta s'a oprit un boier Ware,
ce mereti se ridica cu manele pe oblancul §elel,
doar o zari mai bine o jupanita tên6ra §i fru-
moasa cozi, cu care se crucise in cale. Era tO-
n&ul boier Brailoiu, care nu '§i putea lua ochil
172 MAMA !

de la trecetoare §i se oprise pe loc, cum te


opresci far' de voie in fata unei priveli§ti minu-
nate. Calul insu§1, par'ca fermecat, ca §1 stapanul
seri, statuse locului, intors in partea incotro dis-
parea femeea.
E muiere cinstita, cugeta in sine boieruL
Uite, trecu ca sAgeata, cu ochil in gios, ingro-
pall in stufoase §i lungi gene negre.
Cine-o fi oare? Frumoasa, muiere!
Respantia§u1, care \recluse pe calaret oprin-
du-se, ie§ise acurn din carciuma din coltul stradei,
unde '§i potolise §i el dorul inimei cu o cincleca
de horilca le§easca de contrabanda.
Se apropia de boier, cad socoti ca i s'a
desprins pafturul de la §ea §i doar ii intelesese
densul de departe, ca era din boieril de Divan,
din cei pogoriti cu harzobul din cer, §i vrea deci
slujiasca.
Cuno§ci tu pe jupaneasa aia? II intreba
Brailoiu, aretandu'l pe femeea care se departa.
Cum de nu ? E nevasta lui Vlad Fara.-
§ianu, care a murit mai antert ; fusese el con-
dicar la isprävnicia de Sacuieni.
Veduvd!... Nevasta lui Vlad condicaruL..
Dar bine, me, Ala era din tiganil mei, a slujit
cu credinta tata-söt pe tatameg 0 el a ciupit
ceva .carte pe cand invetam §i et la dascalul
Florea...
Uite, tot e adeverat ce qicea lumea, ca
e nearn de tigan...
Wll ca n'ai 11 crept nici o data! ca mai
KAMA I 173

chip de ruman i mai om de omenie cum era


el... ; puteal sa jurl ca nu e tigan.
Bioerul Brailoiu cap pe gandurl ; el mai
afla adresa casel unde locuia vëduva lul Vlad
§i apol in loc de a continua calea §i a descinde
la gradina, se intoarse spre ora§ pe urma fe-
meei, neperclend'o din ochi, la distanta, de cap-
va pa§1.
Ce rnandru i§l mladia talia! Sub scurteica
de vulpe cu fata in gu§a porumbului 1 Ce pi-
ciorup mid tropotiat sub faldurii de§1 al rochiel
de cutnie 0 cum o prindea de bine marama sub
care se Ilia fesul alb cu ciucur negru de pe cap!.
Boier Brailoiu o sorbia din ochl, dar ea i§1
cata de drum cu ochii pironiI inainte, neuitan-
du-se nici la dreapta, nici la stanga.
La o cotitura de strada calaretul II taia
drumul §i se opri drept in fata el :
Dumneata escl veduva condicarulul Vlad?
Tenëra femee römase perplexa, WA, sa rös-
puncla.
Brailoiu repeti intrebarea.
Da, boierule, rëspunse in fine cu timidi-
tate femeea. Am fost femeea lul. Dumnepil mi
l'a luat i asta-cll nu mal am de cat mangaerea
a 2 copil ce mi-a rëmas de la el.
Apol densa voi sa'§I continue calea. Brailoiu
intre aceste descalecase §1 cu mana dreapta ti-
nend fraul calulul, cu cea stanga apuca .mana.
femeel, clicendu'l cu un glas dulceag.
Vino la mine §i vel avea mangaere.
174 MANI 1

Femeea 41 trage violent mana dintr'a boie-


rulul, inro§indu-se pana in albul ochilor :
Sunt femee cinstita... Sunt fata §atra-
rulul Cosma.
Femee cinstital... exclama Brailoiu cu o
voce de om rët, care ingheta sangele in vinele
tinerei jupanese. Femee cinstital...
Si te-ai maritat cu un tigan al easel rnele...
Ce clici, boierule? Vlad al meu, tigan
boieresc ! Te in§ell §i te rog sa mö 1a§1 in pace
sa'rni vocl de drum.
Sail vecli de drum? Drumul d-tale nu
poate fi de cat acel ce duce la casa stapanulul,
la casa boerului Brailoiu.
Si cu violenta apucandu-I mana, striga pe
rëspanteia§ul cel mai apropiat :
Rospanteia§ule, ferneea asta e roaba
mea... Era fugara... Am prins o. A duceti-o la casa
mea... la curtea boerului Brailoiu.
Se adunase lume, ca la respanteni, cand bate
cloba de graesce Cralnicul. Comentariile incep,
earl mai cu glas incet, earl mai cu sgomot:
A prins boierul Brailoiu pe o tiganca
fugita...
Frumoasä muiere !
Si nici seamana a tiganca... D'apoi irn-
bracaminte la ea 1.
TOnöra véduva in zadar cerca sa scape din
manele respanteia§ulul §i a boierulul. Acum pro-
testa qicend cä nu este tiganca §i ca este fata
de boier, acum se ruga... Mai mult tirita de cat
MA MA 175

mergend, ea este dusa tot inainte pe podul Mo-


govaief spre casa lul Brailoiu, urmärit fiind gru-
pul de o ceata de copil §i de catl-va curio§1. Din
pravalfi, pe la täräbi unde stateat cladite Wail
de tot calibrul, off intro un cerc acqat de strea-
§ina josnica, dupa care cerc spanzurail lurninärI
de set, de vOnilare, intre o putina cu dohot ne-
gru §1 alta cu lapte acru §i printre §iragurI de
lulele turcesci, lumea scoatea capul sa vacla ce
sgomot era in strada.
Vr'o muiere care o fi furat giuvaere
boierescl...
Ba vr'o Celetnica 1) pe care breasla a-
gieasca o scoate afara din ora§, dupa pitarul lui
M. Sa Voda....
Alt rend de comentaril intre mu§tereii ba-
canulul, al caldararulul §i al bragageriel vecine,
pe cand pe Maria Vaduva lul Vlad Farca§anu
o fac sa intre far de voie in curtea pretinsului
WI stapan.
II.

Röspanteia§ul introdusese pe Maria prin poarta


Paha, cu acoperement de §indrila in curtea care
se intindea larga, dar plina de balaril in fata
caselor boieresci.
La dreapta curtel grajdurile §i §oproanele

1) Celeltnicele erati femeT de cafenele si circiume. Al. Moruzi


le-a isgonit din Bucuresd.
176 MANI

de lemn, in§irate pe langa camere rnai josnice


servind de bucatarie §i de locuinta pentru ser-
vitori, avênd cerdac pe stalpi de lemn dealun-
gul camerelor. Langa bucatarie un put cu cum-
pena §i cu ghizdele de peatra. Atenantele aceste,
legate de casa boiereasca prin un pod de scan-
duri ridicat pe fragmente de caramicli, servind
de treatoare de la bucatarie la casa boiereasca
in timp de noroaie.
La stanga curtei un stog de fOn, in parte
taiat, §i un vechit hambar cladit pe §arampol,
langa care stetea rezemata leasa de batut po-
rumbul, langa o movila de ciocalai uscati. Un
nuc bëtran pe jumaate bo§tur, umbrea hambarul
§i '§i intindea betranele ramuri pena, deasupra
cerdaculul naltat pe garliciul pivnitei, in fata
corpulul casei principale. Aceasta, ridicata de la
pament, deasupra pivnitei, era incinsä de jur im-
prejur cu un cerdac in legatura cu platforma
inaintata la mijloc, deasupra garliciului pivnitei,
coperita ca §i cerdacul de o larga, stremina de
§indrila. De ambele parti ale platformei garli-
ciului curgeat scarile ce serviat de urcat in casa.
0 droaie de servitorl, mai top tigani, ti§-
nira pe toate u§ele atenantelor, veclend grupul
care intra pe poarta §1 ie§ira intru intimpinarea
boierului. Maria ins& nu putu ajunge pena, la
pragul screI curtei, 'Mei chiar tarita, caci cap
le§inata.
Apa, apa! striga boierul.
Droaia de slugi se precipita din not prin
MAMA 177

bud:tarn', se aduca apa, pe cand vizitiul lua calul


sa'l duca la grajd.
Maria zacea cu capul pe prima treapta a
scaref, rece, neinsufletita.
Boierul ingrozit if freca palmele i templele
fara succes.
lute, Stane, la doctorul Caraca, striga
densul, veclend Ca nici stropirea cu apa rece nu
folosia.
Moarta ! Sa fiä moarta ? Pecat ! ce fru-
moasa muiere ! adaogea in gandul set.
Doctorul Caraca, vestitul arhiiatros, adeca
prirnul medic al orapluf, tocmal se Intorcea de
la spital de la Coltea, Ware, i vizitiul 11 intalni
in dreptul portii. Intr'o fuga de cal doctorul era
la scara boieruluf Brailoiu.
Femeea asta trebue dusa indata la spi-
tal, clise el, dupe ce isbuti s'o de§tepte.
Doctorul, intr'o secunda, cat boierul se du-
sese in casä sa aduca un flacon cu otet de tran-
dafirl, aflase de la respanteia§ cele intemplate.
Dar femeea aceasta nu e tiganca, obser-
vase omul de sell*, care, cunoseetor al socie-
tatel bucurescene, intelese pe data, veclend fru-
musetea inuieref §i tinend seama de le§inul el,
ca nu era lucru curat...
Cand femeea se dqtepta, ea recunoscu pe
doctor §i putu sal clica cu voce slabitä :
Jupan doctore, scapa-me...
Caraca§, care nu era numai om de sciinta,
dar §i orn de inima, precum dovedeaa frumoa-
46334. Legena'e Romasne. 12
178 KAMA

sele lui scrieri poetice §i cunoscuta lul purtare


in societatea stricatg a Bucurescilor, nu ceru
altg explicatiune de la Maria, mai ales cg, acum,
ea revenitg la viata, o recunoscu incat-va ca pe
o vechia clientg.
Due ell insurni femeea aceasta la spital,
Vise Caraca§ boierulul, care aducea din casa tot
felul de §ipu§oare cu aromate. Are nevoie de
grip, deosebitg. E bolnava primejdios.
Boierul rörnase fara rëspuns. A se impotrivi
doctorulul nu cutezg. i-apol la ce era bung
ferneea, in starea in care o vedea?
Pe data ce va ie§i din spital o va relua,
de sigur. Doctorul nu'l poate opri s'o reclarne,
la nevoie chiar §i pe calea dreptatei...
Maria, acum sprijinitg pe bratul lui Caraca§
§i al respanteia§ului, era urcatg in cerdacul easel,
pang ce vizitiul, din porunca boierului, prinse
calf la caretg.
A§eVatg pe un capöt al lavitel, ce ocolea
tot cerdacul §i pe care se intindeati velinte vér-
gate ea ogorele in toamng, Maria continua a fi
ingrijitg de doctorul Caraca§, care ggsi mijlocul
sg'i §opteasca la ureche, pe cand boierul po-
runcea gatirea trgsurel :
N'o sg, fie nimica, dar nu grgi ; prefa-te
tot mai bolnavg. Maria strinse afectuos maim
mantuitorulul el, care necontenit, cu un aer in-
grijat in fata rapitorului, II dgdea sa respire aro-
matice, pe cand boierul din pragul u§ei mösura
cu nesatiti formele voluptoase ale bolnavel, a
MAIta 179

careia rochie fusese deschisa la pept de Caraca§,


in primele grije ca s'o read ucA la viatA. CAma§a
de borangic subtire lasase sA se strevacla un sin
tare §i rotund, terminat cu o minunata cap§una
Sangele se urca din not la capul boierulul,
care acum se intreba de n'ar fi mal bine sa fie
cantata bolnava in chiar etacul WI?
Ce clici, doctore? N'ar fi mai bine sa
cauti de densa aci, decat s'o mal duel la spital?
intrebA boierul cu o emotiune abia -stapanita.
Doctorul observase directia ochilor Don-
Juanului. El se grabi a aduna pe peptul femeel
rochia §i feregeaoa infiratA.
Nu, boierule. Nu réspund de viata ei
dent la spital, undo am de t6te ce'ml trebue
ca s'o caut bine.- Boala i-a venit la inima... E in
mare prirnejdie.
Trasura era acum la 'scarA. Doctorul spriji-
nind tènëra femee, ajutat de oameni al easel, o
sui in trAsura, land. §i el loc langA densa. TrA-
sura porni ; iar boierul, venind pana in fata ex-
trema a cerdacului privi la pregatirile de plecare
§i lung urmAri träsura pana ce o perdu din ve-
dere pe strada...
Pöcat ! Minunata muiere! 0! dar de va
trai, va fi a mea, esclarna el e§ind din visuirea
in care se infundase. Numal de n'ar muri!... SA
moarA, din vina mea?!...
180 MAMA

III
Maria nu fu dusa la spital, ci deadreptul la
ea acasa, cad ea recaltigand deplin toate pute-
rile, povesti in cale doctorului cele intimplate.
Un bun bac0§ dat de doctor vizitiului, ca sa nu
spuna ca n'at dus femeea la spital, asigura, pen-
tru cat& va ile lini§tea Mariel. Dar ea intelease
cä lucrul nu e sfar0t, ca mi§elia va reincepe.
Caraca era §i el de aceastä parere ; numai el,
ca 0 Maria, nu intelegea cu ce drept boierul ar
fi putut cere de la Domnie, ca roaba, pre o ro-
manca, fata de boier ?
Pe cand Brailoiu in fie ce cli tramitea la
doctorul Caracaq pe vizitit sa -intrebe cum mai
merge femeea i primia nemangaetorul röspuns
ca se afla tot mai 1.611, ea, dupe indemnul doc-
torului, ceruse sfat de la condicarul Divanului
domnesc, Raducan Poenaru, §i de la condicarul
Departamentului de 7. Ace§tia, vechl cunoscuti
al reposatului sët barbat, nu gasira nici un cap
de lege, nici la Vasilicale, nici la condica lui
Alex. Ipsilant, prin care ar putea sa scape pe
Maria, deaca boierul ar dovedi Divanului, ca. In-
teadevër Vlad, barbatul el, i-a fost tigan ; cad
legea hotaria ritos, ca femeea sloboda, maritata
dupe tigan, remane §i ea 0 copiii el de parte
barbateasca robi.
Roaba et ! Rob copilalul met! exclama
cu durere tênöra femee. Dar bine, mama, licea
MA hiA 181

ea catrd betrana ce lua parte la sfat, cand m'ai


dat dupe Vlad nu scial ca'l tigan?
Betrana mama, o jupaneasa care in sbar
citurele fetei §i in scufundäturele obrajilor ne-
sprijiniti de dinti, pästra inca urme din frumu-
setea de odinioard, afirma din toate puterile, ca;
Vlad nu era tigan, Ca ea n'ar fi dat pre fiica-sa
dupe un tigan , ea femeea atrarului Cozma,
boier cu sipetul plin de cart( domnescI §i de
hrisoave cu peceti, mail cat potcoava.
Jupaneasa Sultana, de mal multi ani veduva
tenera i frumoasä, rémase cinstita cu toate cur-
tenirile multor boieri marl §i puternici. Cum putea
ea sa fi mdritat pe fiica-sa dupe un tigan? Mai
bine s'o fi vöclut moartã decat a§a ceva. 0
nepoata a ei, mai acum 2 an! a fost rapita de
un Oran din Secueni. Fata la urma urmei ar fi
vroit s. remand, nevasta rdpitorulul, ca era un
flacau voinic §i frumos, dar jupaneasa Sultana
n'a invoit aceasta. Mal bine fata necinstitd, de
cat maritata cu un mojic! Divanul domnesc aü
pedepsit pe ëran cu ocna §i tbatä averea luI
i at dat'o fete! necinstite, dar fata a remas tot
boeroaica! Cum era WO dea cucoana Sultana
fata dupe un tigan ? Cati boierI din Divanul
domnesc n'ar fi dat chiar §i mo§il pe dragostea
fete! sale Mariuta? Dar jupaneasa Sultana a fost
cinstita §i vrea ca §i fiica-sa cinstita sa remae.
182 walk

IV

Boerul Brailoin intra la banueli, primind


meret respunsul doctorului din fie-ce i ca fe-
meea merge ret cu sanatatea. El se hotari s.
mearga insu§1 la spital s veacla pe Maria. Nu-
mai, doctorul Caraca§, de§tept pe cat §i omenos,
prevecluse vizita boierului §i insarcinase pe ge-
rahul (chirurgul) set, care locuia la spital, sa
spuie boierulul, care ar intreba d.e femeea Maria,
ca s'a insanato§at §i ca, a ie§it numai aclf dill
spital.
A§a se §i intempla.
E sanatoasa! 1§1 qise cu bucurie boierul.
Cum scia adresa femeei, boerul incaleca Ia
poarta turnului Co ltel §i se indruma spre Bise-
rica cu Sfinti, langa care scia cg locuesce Maria.
Acolo boerul afla, casa pustie. Nurnal o pi-
sica insalbaticitg svacni pintre picioarale lul, can
deschise dal*, u§ei de la tinclä.
Avusese grija jupaneasa Sultana §i fiica-sa
Maria, dupe sfatul doctorului Caraca§, de se mu-
tasera intealta parte a oraplui.
Furios, boierul dete jalba, la Agie i la Spa-
tarie, sä i se caute roaba fugita, ferneba tiganului
set Vlad Fgrca§anul.
Inca, ambla in fie-ce dimineatg prin toate
casele din intregul oral vatgjeii de mahalale cu
preotul de la Biserica respectivg §i en epistati
anume renduiti, ca sa intrebe de sanatate §i sa
MAMA 183

vesteasca pe data ce s'ar descoperi unde-va vr'un


caz de ciuma.
Nu era deci cu putinta sa, remana mult
timp ascunsa Maria lui Vlad Farca§anu. Cum se
facu, cum mi, Maria totu§I nu fu reaflata.
Popa Mgnaila de Ia Biserica Cretulescu, care
facea Lunea aghiasma in casä la boierul. Brailoiu
de-I stropià slugile, ietacul §i telegaril §i mai a-
runca aghiasma §i in put, iar Sambata cetia pa-
raclis, era, intr'o Durnineca dupe Liturghie, in
camera din dosul bacaniel lui chir Iane Sarde-
lidis, din podul Tergulul de-afara, langa foi§orul
de foc. Parintele Manailä récorea gatlejul Sf. Sale
Insetat de atata Doamne miluesce" cps la Bi-
serica, in tovara§ie cu cumnatul sn parintele
Onufrei, proistos de la Biserica cu sfinti.
Ce nalt e foi§orul de foc, parinte Onu-
frel, clicea popa Mànäi1, i ce scunda e oala
cu vin !...
Din vorba in .vorba parintele Manaila afla
ca in poporul Bisericei cu SfintiI s'a mutat de
cate-va qile fttrareasa Sultana cu fiica-sa, cari
daü sarindare sa scape de prigonirea unui due-
man. Ce du§mani o fi avend bietele femel? Pa-
rintele Onufrei chiar maI plati cumnatu-sn o
oca de yin, cu pecete dornneascd la fund, din sä-
rindarul primit pe cliva aceea. Luminarile de ceara
alba din Oherhaneaoa (fabrica) cu monopol a E-
piscopieI de ROmnic vor arde cat vor putea la
iconostasul hramuluI çIilei, dar banil sarindarulUI
184 MAMA

se due gil, gil pe gitul ambilor preotl 1) Parin-


tele Mangill auclise insä in casa boierului Brai-
loiu una-alta despre jupaneasa Maria a luI Vlad
Farcii§anu...
Mal cinstirn, Parinte Onufrel, un palicia,
ca mi l'o plat, sunt sigur, jupan Brailoiu cand
i-oit duce veste despre fata atrgresel Sultana.
Ci-eg 'I e drag, Parinte, de'l nebun dupe ea...
iatg cum boierul Brgiloiu, cand in cliva
urmatoare Parintele Mgrigila ii stropi pe cap din
belpg cu fi§tocul de busuioc, muiat in aghiazma,
cantand : Mdntuesce, Doamne, norodul tat", primi
de la acesta scirea de mahalaua in care s'a mutat
Maria.
Pe data boierul merge la Agie §i vel Aga,
prieten de call al boierului Brgiloiu, da de asta
data poruncg vataleluluI din mahalaua Bisericei
cu Sfintil ca cu maT mare bilgare de seamg de cat
orl cand sg cerceteze toate casele din poporul
acelei BiserIci i sg afle napristan"2) unde s'at
mutat §gträreasa Sultana?
Cu asemenea mijloc, doue Oile dupe aceea,
boierul Brailoiu scia anume casa unde se ada-
postise, Ingrijitg §i temetoare, Maria luI Vlad
Farca§anu cu maicg-sa i cu copila§ii sel. Dar
maI afla i aceasta, ea juna femee nu iese de
loc din casg §i ea are naimiti nu mai putin de
(3 fo§tl deliI, gogemete nandro0 pentru paza
1) Episcopia de Rômnic a intemeiat prima fabricl de lumingif
de cearg albg, la finea secolulul al X VIII-lea.
2) Naprissan =---- negresit.
MAMA 185

casei, i cu aceia nu'l de glumit, c (lag in carne


vie, cand se apropie om pe care jupanesele rip
vor sa'l primeasca!
Totu§1 boierul Brailoiu dete vr'o 2, 3 clile
de-a rendul tircoale in jurul easel cu pricina. Ba
thiar se ispiti sá strabata in ea, mituind pe paz-
nicif de la poarta, dar de giaba if fu cercarea.
Aturici boierul se hotari sa'§i reclarne roaba
pe calea justitiel. Dupe obicehl, Brailoiu dete
deadreptul la Domnitorul Alexandru Moruzi, jalba
scrisa pe jumetate coala de hartie tricapeld, in-
doita in douê. Domnitorul puse la sfarIitul jalbii
resolutia de trimitere a madelei (afacerel), in cer-
cetarea Divanului domnesc.
Erall negre§it pe atuncf instante mai mid,
la care ar fi putut trimite Domnul cercetarea
afacerei. Judecatoriile Agiel .§i a Spatariei, Depar-
tamentul de 7, de 8 §i de Criminalion nu con-
veneer boeritnel, grabita de a ajunge la resultat.
Mai expeditiva era judecata inaintea Divanului
domnesc, maT ales ca era ceva mai definitiv ho
titritoare. Boierul Brliloiu era prea bun prieten
cu amendof logofetif mari, ca sa nu dobandeasca
dreptul de a se judeca cu Maria deadreptul la
Divan.
i iata cum trel i1e dupe aceea jupaneasa
Maria Farca§anu fu chilmata cu pitac domnesc,
prin Agie, a se infati§a la Divan.
186 MAMA

IV.

In dimineata OM de 30 Maig 1796 se


aduna boierimea din Divan la M-rea de la Co-
troceni, unde avea sit se tie Divan, CA nu era
terrninata Inca restaurarea Curtei domnesci din
Dealul Spirei, iara Curtea veche continua sa fie
o mina, in care, in potriva pitacurilor domnesci,
se oplo§iat numal tigani vagaboncli, off se a-
runcail gunoaiele vecinilor.
Alex. Moruzi profitand de incetarea ciumel
§i indemnat la aceasta §1 de boieril din Divan,
se pregatia, Inca, de la finea anului 1795, sa res-
taure macar Curtea cea zidita de Alex. Ipsilant
in Dealul Spirei. DeocamdatA In lipsa de alt
local mai potrivit, Domnitorul locuia cu vNuta
stenahorie §i cu mare discolie," in casele egu-
menesci de la Cotroceni, prefacute in re§edinta
domneasca de veara Inca de la voda Caragea.
In trapeza cea mare a M-rei era instalata
Spataria cea mare, adica sala tronului. In fundul
salei pe o estrada acoperita de covoare turcesci
se ridica scaunul domnesc, MO care pe un
sfe§nic de lemn de nuc, coperit cu o maramrt
cusuta in fir §i bibiluri, stAteati neclate buzdu-
ganul §i hangerul domnesc. In daratul tronului
se vedeau cele 2 tuiuri de coqf de cal, primite
de Domn la investiturA in Constantinopole. In par-
tea despre resarit, intr'un iconostas artistic sA-
pat, strAluceat icoane bogat imbracate in argint
§i aur, in fata cArora atarnate de bagdadie ar-
MAMA 187

cleat 3 candele, din care cea de la mijloc mai


mare, lucrata de vestiti argintari romani din
Salonic. De jur imprejurul paretilor, väpsiti in
culori deschise §i cu rnedalioane representand
fantastice peisage cu adanci perspective, erail in-
§irate lavite coperite cu covoare turcesci, oil cu
catifea ro§ie de care atarna ciucuri de matasuri
§i de fir.
In cliva in care in aceasta sala se tinea
Divan domnesc, pe scoartele romanesci, intinse
pe podelele ceruite se in§irat mesite rotunde
pentru calemgil, adeca, Logofetil Divanulul. Ace§-
tia, lasandu'§i incaltarnintea la u§a, ori chiar in
josul scarel, se urcati nurnai in me§1 colorati §i
crucindu'§1 picioarele dupe moda turceasca langa
rnesita rotunda, destinata fie-caruia, pe care 41
a§ecla lungul calamar de alarna. de la brit, in
tocul caruia purtail briceagul de dres pana de
gasca, aceasta pant% §i creionul.
La u§a Divanului, pe dinafara, se tineati
garde de armalei. In Muntru 2 copii de casa
la u§a, prin care intra Dormfitorul.
La oara 2 §i 1/2 de dimineata (dupe ceasor-
nicul turcesc) adica cam pe la 8 ceasurl 1/2 di-
mine*, incep a sosi boieril conformandu-se
ultimului pitac domnesc de a nu Intarlia cu
Judecatile norodulul venind prea tarclhl
Iatä Neculai Brancoveanu vel Ban; Mano-
lache Cretulescu vel vornic de teara de sus, Radu
Golescu vel vornic de team de jos.
Impreuna cu Mitropolitul Dositheit Filitis
188 MAMA.

a urcat scarile Enache Vacarescu mare Vistier-


nic. La intrarea lor in Divan se scoala in pi-
cioare. toti boierii, penA, §i marele Ban Branco-
veanu. Mare le spatar Dimitrie Manu va veni
numal impreuna cu Domnitorul §i va lua
locul langa masa cu bualuganul domnesc, pe
cand Enache Vacarescu, de §i numal Vistiernic
mare, va lua loc langa marele Ban Neculal Bran-
coveanu, inaintea celor 2 vornicl marl §1 cu atat
mai mult inaintea Vornicului Ob§tirilor Ioan Da-
marls §i a vornicului politiei Joan Florescu. Cand
marele spatar urmat de 2 copil din casa intra
pe u§a rezervata Domnitorulul, divani§til, de la
marele Ban la marele Clucer Zaarie luara locu-
rile hotarite pentru fiecare pe lavite, in dreptul
unor mese coperite cu postav ro§u. mese ce se
a§eclat In spatarie numal la clilele de Divan.
Domnitorul 1111 intarclia sa intre dupe marele

spatar, urmat de o suita de postelnicel §i lua


loc pe jetul seu. Maril logofetl la rend indica
pricinele poruncite a se aduce in cercetarea Di-
vanului.
Intre madelele duel era anaforaoa Mitropo-
litului aretand cum un Vasile Nutu, gramatic de
felul lui, nu numal ca all cutezat sa slujiasca in
Sf. Biserica ca preot, fara sa fie fost hirotonit,
dar Inca facu §i pe duhovnicu prin judete. Mare
concurenta facea noul duhovnic duhovnicilor
ca muierele vinovate afiall sub epatra-
filul lui ertare §1 deslegare de pocate, Tnal
ales din cele vedane, §i mai pe ieftin decat
MAMA 189

de la duhovnicil barani §i- puteat sa se impar-


ta§easca, sä nu princla de veste barbatiI lor ca
aü fácut pecate a§a de grele, de nu le-aa dat
voie duhovnicul de cat sa bea aghiazma mare.
Mitropolitul cerea pedepsirea exemplara
pentru asemenea batgiocoritor de cele sfinte.
Domnitorul in unire cu sfatul Orel hotari ca
Nuta, sa fie batut chiar la u§a Bisericel, unde
'0 permisese a oficia fara drept, cu 150 toiege
la talpl ; apoi sa fie tinut surghiun la o mO-
nAstire.
A doua afacere de judecat fu teorisirea jal-
bel boierulul Brailoiu. Marele Arma§ intro duse
inaintea Divanului pe jaluitor §i indata apol §i
pe parita Maria vOduva lul Vlad Farca§ianu.
Cand aceasta intra insotita de jupaneasa
Sultana §Atrareasa §i de 2 frumo§1 copila§I al' el,
intregul Divan nu se putu stapani de o emo-
tiune. Fie-care boier reflecta in gandul sat:
Ce frumoasa muiere !
Brailoiu infa§ura pe Maria intr'o privire
triumfatoare, iar dênsa sfiicioasä II indrepta cu
umilinta privirea spre scaunul dornnesc, la dreap-
ta cAruia stetea Mitropolitul.
Marele logofet de teara de jos ceti jalba lui
Brailoit, prin care reclama de la Domnitor a-
ducerea sub stapanirea sa a Mariel, de oare-ce
cu bunä voia el s'a maritat cu robul sat Vlad
Farca§ianu. Dovedea boierul, ca Vlad i-a fost
rob, de oare ce tatal acestuia a fost capetat de
betranul Brailoiu cu alte sala§e de tigani, prin
190 MAMA

cartea M. Sale lul Voda Alexandru Ipsilant,


inca, de la leatul 1775, din tiganii gospod. (dom-
nesci) dupe dreptul ce aU Domnil preste lucru-
rile slobode domnesci".
Tot Divanul rémase convins, ca Vlad era
intr'adever tigan din robii neamului Brailoiu.
Nimeni insa nu lua cuventul sa propuna hota-
rirea solicitata de jaluitor, mai ales dupe ce
jupaneasa Sultana povesti cum se facuse casa-
toria fiicei sale, cum Vlad trecea de om slobod
§i era slujba§ al törei la ispravnicia din Secuieni,
§i Ca doara nu era sa '§i dea ea fata, fata 0-
trarului Cozma, pe care M. Sa Mihait Voda §utul
l'a avut la mare cinste §i l'a miluit cu chrisov
de liucll, dupa un tigan.. ; ca nici semana Vlad
macar la chip a tigan..
Maria, tinend cate un copil de mana, era
miFata atat de adanc ca nu putea adaogi nici
o vorbä la energica pledoarie a marnei sale; dar
lacrimile ce o podideail pP cat o faceail mai
frumoasa, pe atat dispunea in favoarel pe
divani§ti.
Se poate sa, nu fie sciut jupaneasa Sul-
tana, ca Vlad era tiganul meti, dar nu mai putin
legea spune deschis §i larnurit, Ca femeea Jul
Vlad este roaba mea, clice ricanand cu retinere
boierul jaluitor.
Aa e, respunde marele logofet; nurnal,
mai lice legea §i aceasta : Dornnil §i obladui-
torii cade-se sa ocroteasca §i sa partineasca mai
Id Aldi 191

mult sloboclenia, fiind in lume ca un lucru ce


n'are prey."
Deapururea, adaoge Br5i1oiu, Divanul a
judecat in madeaua aceasta nu dupe duhul [ran-
lozesc"1), ci dupe dreptatea stapanirel. Sloboda
este dupe lege numal fata, care s'a nascut din
parinte yigan §i muma romanca, dar femeea
aceasta §i baiatul el sunt al mel...
§i aceste qicend Brailoiu, apuca de mana pe
baeyel, care speriat incepe a plange.
Ca o leoaica care '§1 nera fill sel Maria
srnucesce copilul §i intr'un pas se precipitä in
genunchl langa picioarele lui Voda:
Milostive Doamne!.. nu me lasa jertvä
nedreptayel L. §i-§I aduna cel dol copila§i la si-
nu-1 impletindull manile pe dupe capul lor de
Angeri.
Mama ! mama L. striga el plangend,
neinOlegand primejdia, dar mi§cayl de tabloul ce
pentru prima data in mica lor viaya li se presinta
vederel.
Voda insu§l se simyi sguduit pana in suflet.
El se pleca la urechia Mitropolitului Dositeia §i
'1 §opti :
Ce mama buna L. Femeea aceasta trebue
scapatal... Vistierul Enache Vacarescu, care aucli
§opta oil cat de tainica a lui Voda, facu un

1) Se clicea, cduhul fran;ozesct la finea veacule trecut i lnceputul


celuY al XIX-lea Inrlurirea revolutiuneY franceze, care str61'5tuse, ici-
colea, i n t6rile rornfine.
192 MAMA

semn de intelegere lui Voda §i intorcendu-se


catra jaluitor clicêndui :
Ce martori aducI, boerule, in fata Diva-
nuluI, ca femeea aceasta a fost maritata cu ti-
ganul D-tale Vlad Farca§ianul?... Ca femeea slo-
boa, care se da in dragoste cu un tigan, sloboda.
remane §i ea §i copiil el din- florl...
Nu e adevërat striga cu glas amenintator,
jupaneasa Sultana... Nu e adevërat, ca Maria a
fost tiitoarea luI Vlad... Fata §atrarului Cosma
tiitoare !?.. Ea a fost nevasta cinstitä cu cununie...
Revolta simtului de onoare a baranel ju-
panese inlatura posibilitatea pentru Divan de a
o scapa din ghiarele boerului jaluitor. Enache
Vacarescu cercase unicul mijloc ce cunoscea in
puterea legilor in vigoare.
Maria §i ea auqind vorba lui Vacarescu
se ridicase energic in picioare §i apropiindu-se
iara§1 de rnaica-sa :
Da, mania, nevasta, cu cununie, nu...
Ca §i cand s'ar fi temut sal' profaneze
buzele cuvêntul de tiitoare, ea nu '1 rosti.
Vacarescu schimba o privire cu Domnitorul,
in care marele Vistier if spusese eloquent, ca
era singurul mijloc de a scapa femeea.
Da, Maria ta, qise §i Brailoiu cu un aer
triumfator, femeea aceasta a fost maritata cu
cununie dupa tiganul met Vlad Farca§anul. Voit
aduce, dead, M. Ta poruncesce, marturie pe chiar
popa Tatu de la Biserica Stejarului care 'f-a cu-
nunat.
ILAMI 193

Alex. Vocla Moruzi i§1 preambla cautatura


de la boierul trufa§ la umilitele muieri §i intor-
cendu-se spre Mitropolitul II opti la ureche :
Prea sfinte, o sä aducem pe popa Tatu
de la Stejar de martor, dar P. Sfintia ta bine-
cuvinteaza-1 s minVi odatä, nurnal odata, in
folosul dreptätel femeel acesteia...
apol intorcendu-se spre divani§ti : Da,
boieri, cuviincios lucru este sa ascultarn mar-
turia preotului, care a cununat pe Maria cu Far-
ca§anu iganul jäluitorulul. De astaclI in §eapte
qile, D-ta Vel logofete, vel aduce madeaua a-
ceasta iarà§1 in Divan, in fata Domniel mele.
Peste opt qile Maria va fi a mea, i§I
qise boierul Brailoiu... Trec anil, necum opt qile...
Rabdare !
Fata mea, o fi ce-o vrea D-defi, lise ju-
paneasa Sultana catre Maria, e§ind din Divan,
dar parintele Tatu va dovedi, ca fiica §atrariulul
Cosma a fost femee cinstita, maritata cu Cu-
nunie, in fata
A§a, clise Radu Golescu, care auqi, e§ind
§i el, vorbele betranel §i virtuoasel jupanese,
dar nu te gandescI, ca, remasa la judecata femee
cinstitä, ea §i baiatul el reman robn lui Brailoiu?...

V.

La chua hotarita boierii se adunara iara§1


in Spataria mare de la Cotroceni.
In pridvorul BisericeI steteall a§teptand ora
Divanului, jupaneasa Sultana cu fiica-sa Maria
46534. Legende Ramine. 13
194 MAIO,

Farcl§ianca. 0 conversatiune animata urma in-


tre ele. Cu nici un pret betrana mama nu voia ca
fiica-sa sa primeasca a fi declarata de concubina
lui Vlad.
Amuri de scarba §i de ru§ine, clicea
betrana, do s'ar intempla una ca aceasta.
i et a§l muri de durere, cand din fe-
mee sloboda ajunge roaba §i batgiocura du§-
manulul met. Sa-ml vöd et copila§ul ajuns tigan
boieresc, §i copila mea filch de roaba, sa ajunga
chiar poate necinstita in curte boiereasca ! ....
Nu, mal bine moarte §i pentru mine §i pentru ei !
Pe cand femeile ast-fel sMtuiat animat in
tinda Bisericel, in launtrul el, in strana arhipasto-
reasca stetea Mitropolitul Dositheit ascultand
psalmodierele matinale grecescl ale protopsaltului
§i ale yomanescl ale deftereulul de la strana
stinga.
In momentul cand proestosul din dverele
marl dete bine-cuv6ntarea, terminand oficiul, din
Altar e§i preotul Tatu §i voi sa facg metania
la strana Arhi-episcopala.
Cand baranul preot säruta mana Mitropo-
litului, eL if §opti: Deslegare al de la D-cleu
§i de la mine, dead, molitfa ta, cum ti-am dat
bine-cuvOntare, vel tagadui cununia.

Peste o jumttate de oil, §edinta Divanului


era deschisa. Boierul Brailoiu intra in urma -ee-
MAMA 195

lor douë femel. Arma§ul mare introduse pe popa


Tatu.
Cu ce aer de isbdna se uita jaluitorul la
cele douë fernel!
Vel logofaul ceti din nou, la porunca Dorn-
nitoriulul, jaloba lui Brailoiu, apol otarirea Dom-
neasca la judecata din urma.
La alta porunca a Domnitorului, preotul
Tatu, de la Biserica Stejarului, inainta in fata
scaunului domnesc. Alex. Moruzi intreba din ochl
pe Mitropolitul, cu oare care ingrijire, ce va (pee
preotul ?
Ce scii, parinte Tatule, if vice apol A/oda :
Vlad Farca§anu, tiganul lui jupan Nae Brailoiu,
fost-ail el cununat cu femeea Maria, fata §atra-
reseI Sultana ? CA, iaca, boierul ice, ca cuvio§ia
ta le-al cetit sfintele rugaciuni de nunta.
Preotul hezita.
G-raesce sub epatrahirul nostru arhieresc,
adaose §i Mitropolitul Dositheitl, ea sa incurajeze
pe preot.
Da, PArinte Tatule, Ii gice §i jupaneasa
Sultana venind langa el. Spune Mariei Sale, cum
Sfintia ta al cununat pe fflea-mea...
Nu este adevërat striga Maria cu o energie
sëlbateca... Gheorghie§, copilapl me0, rob ?...
Da, am fost... tiitoarea lui Vlad !
E nebuna, Maria ta, intrerumpe Sultana.
Din neamul atrarulul Cosma n'ati stat pe lume
celetnice, ci numaI femeI cinstite.
Mai trebue, Maria ta, alta marturie, clice
196 MAMA

Brailoiu? Insa§1 mama marturisesce, ca filca-sa


aü fost rnaritata cu Vlad in fata pristolulul Bi-
sericei.
Ci graesce, Parinte, 1iee cu un ton mal
rästit Mitropolitul.
_N'am cununat eU pe aceasta fernee in-
gaima preotul, cu o voce sugrumata, de emo-
tiunea ce1 dadea consciinta pëcatuirel.
Minte, striga Brailoiu furios.
Neadevër, striga ca o leoaica jupaneasa
Sultana. Itt incarcl sufletul cu'n greu pëcat, Pa-
rinte Tatule.
Maria palida, tremurand in tot corpul el,
rostogolea stoluri de gandurl rapecll in mintea
el. Marturia preotului o scapa de robie §i pe
ea §i pe copilmul set... Prima mi§care a mamel
fu de all saruta copilul :
E mantuit!...
Dar acolo langa densa era acum §i alta
mama, a el, care apucand'o de amendouö ma-
nele ii striga :
Ce! Tacl? Spune, spune ca preotul acela
au adus marturie rnincinoasa!
Mama! Copiii mel !...
Singurele aceste vorbe putu sã le rosteasca
Maria, pe cand jupaneasa Sultana cadea fara
simtire langa 0 masa de logofet de Divan.
Mama! striga din fundul inimel neno-
rocita femee, care völu, precum in noaptea nea-
gra vedem la scaparatura fulgerulul, präpastia
in care e-aproape sä cadem, pe maica-sa moarta,
MAMA. 197

moarta din causa el. Ea alearga sa ajute pe


maica-sa. Logofetil de Divan, ba chiar si din
sfetnici, sar sä ridice pe jupaneasa Sultana si
s'o asecle pe un capot de lavita.
Emotiunea castigase pe top' sfetnicii. Nu-
mai Brailoiu rosu ca postavul dupe mesele Di-
vanulul striga tot mai tare, batOnd cu pumnul
intr'o masa de langa el :
A mintit popa. Maria a fost cununata
cu Vlad tiganul.
Domnitorul ridicandu-se in picioare, facu
semn sa taca top, apoi clise :
Divanuhl nostru doinnesct , teorisind
jalba credinciosulul boier al Domniel mele, durn-
nealui Slugerul N. Brailoiu, dupa ce am ascultat
si rnarturia preotului de la Biserica Stejarulm,
carele preot sub omoforul P. S. Sale Par. Mi-
tropolit aU marturisit Ca n'at cununat pe Maria,
fiica §atrarului Cosma, cu Vlad tiganul, deci po-
runcim Domnia mea ca aceasta femee sa fie
sloboda, si ea si copiii set
Nu, nu, Maria ta, striga Sultana care
se desteptase, flea §atrarului Cosrna nu e femee
necinstita.
Fernee necinstita? clice Domnitorul, po-
gorand treptele scaunuluf domnesc i inaintand
spre locul unde Maria in genunchi langa maica-sa,
cu capul plecat stringea la pept pre copilasil sOi.
Domnitorul despletici mana dreapta a femeei
din jurul grumazului baetelului, ridica pre Maria
9si MAMA

in picioare, in mijlocul tacereI §i mirarel tu-


turora :
Boierule Spatar, Oice apoi Vodg, du pe jupa-
neasa Maria la haretnul Marie! Sale Doamnei §i
spunei Marie! Sale, ca Domnitorul nu cunoasce
in Teara Romaneasca o mama mai buna §i o femee
mai cinstita de cat Maria, fata §atrariului Cosma !
Loc de cinste sa alba jupaneasa in haremul Marie!
Sale. Dumneata, jupan Brailoiu, alege din salmele
domnesci 3 suflete de tigani §i ai dumitale sa
fie. Maria §Atraresei Sultana nu at fost §i nu
poate fi roaba dupa legea fireasca §'apoi cum mai
cue pravilele: ceea ce va place Itnp6ratului este
pravila". Dec! irni place mie sit fie sloboda Maria
§Atrarului Coma!
SA traiesci Maria ta, esclamd podidita
in lacrimi, jupaneasa Sultana, sarutand poala an-
tereulul lui VodA.
SA traiesci Maria ta, striga §i Mitropo-
litul irnpreuna cu toti boierit din Divan.
LOGOFETUL BAPTISTE VELELI
EPISOD ISTORIC DIN SECOLUL XVII

PROLOG

Pe la inceputul secolului al XVII, (1.031),


tronul tërii trecuse sub Alexandru Radu, fiul lui
Radu, domnul Romaniei. Acesta abia domni cinci
luni, §i nevrednicia ce i se imputa, seat poate,
(§i-i mai de crept) influenta, care incepuse a
intinde mreajä pe langa curtea suzera-nä, aduse
detronarea hil i reintoarcerea lui Alexandru
Ilia§, acel -fidel portret, in miniaturä, al Doinnilor
fanariql, carl curOnd aveat sa impinga biata
Moldova la caderea ei moralA §i materialA, din
care niel astacli nu se poate ridica cu deplinatate.
La auclirea fatalei scirl, ct Poarta denu-
mise Domn pe Alexandru, ea un for de moarte
200 LOGOFtTIEL BAPTISTE VELELI

trecu prin toate inimele. 0 ! vechie biath rno§ie!


(patrie), strigail boierii adunatl in sfat, vine ver-
mele sail roada inirna !" Dar ei nu se mul-
tarneat, veclend furtuna ce-I ameninO, de a se
mantui fie-care pe sine, ca apol, puind caciula
pe o urechia §i, din loc de sigurantA, privind ne-
norocirile ce cotropesc pe cel-l-alti, sail bath
peptul cu pumnil, vaicarandu-se asupra soartei
acelora §'a patrier... Nu! er, inainte de a gandi
la sine, gandeart la ob§tia Rornanilor, inainte de
a gandi sa-§1 mantue mo§ioara, gandeaa la chi-
purile cum vor putea mantui Patria !...
Deci totl boieril se sfatuira, ce vor face ?
0 solie alcatuita din cel mai insemnati dintre
el fu trimisa la Constantinopole, ca sä reiuze din
partea intregei tOrI pe Alexandru Ilia§. Cand
am clis ea, fu trimisa o solie, a§ fi trebuit sa
clic: o turma menita martirismuluil Cine nu scie
cate ru§inoase umiiini i necazuri nu suferira
solil de la o curte, cum era acea Turceasca pe
atuncea ? i totql cu o adevërata iubire de
patrie, el' se a§teptati la toate, Inca pornind din
teara, insa el vroiall cu orl-ce pret ce i-ar privi
numal pe ei, sa mantue pe fratii lor rana§i in
teara, de Alexandru §i de posderia de Grecl,
cu carl el era gata sa napusteasca de la Constan-
tinopole.
Resultatul acestel frumoase §1 nobile amba-
sade fu de tot neinsemnator. Bravil boierl se
reinturnara in patrie, aducènd cu sine, pe langd,
incredintarea curtel, Ca Ilia§ asta data se va purta
LOGNITUL BAPTISTE VELELI 201

bine, §i o indoita ura §i sete de rësbunare, nu


atat insa asupra Portei, cat asupra lui I1ia cu
al söi, carl, prin infatne machinatii, provocasera
rea-tratarea lor in Constantinopole. Strigatul una-
nim al boierilor din teara, la istorisirea trista
ce le facura solil lor de cele ce li se intempla-
sera, fu: SA murim seat sa scrip:1m de impi-
latori! Dar intre aceste, J1ia insotit de al
sël §i de Wire, intrase in teara. Timpul, prin
urmare, era prea scurt, ca boierii, inainte de in-
trarea lui in capitala, sa poata pregati o oaste,
cu care sal respinga. Ei dara se lini§cira, fie-care
pe la postul sët, seat cel putin se parura linistiti.
Sa lasam acum pe Alexandru cu totl Grecn
sël instalandu-se in trebile guvernului ; sa nu
vorbim nici de ticalo§iile ce fAptuira cu top chiar
de la pa§irea lor in teara ; sa nu pomenim, pentru
de-o cam data, nici de faimosul dintre tica1o§1
Ministrul Baptiste Veleli, marele credincios al
lui Ilia§ ; ci sa ne transportam aiure.
Deaca cetitorul met va merge cu mine pe
drumul ce duce din Ia§1 la Bacat, dar care nu e
drumul-mare, ci acel ce se chiama prin frdnturi,
un drum pe care indestul de bine l'a botezat
tëranul Moldovedn, ca sa nu am trebuinta de a
mai spune ce fel de drum e; deaca, cue, ceti-
torul met rn'ar intovara§i §i ar face cu mine
vr'o §ease oare de caletoria tot In fuga calului,
el ar intOlni intr'un punct unde drumul se cru-
cesce de un alt drum, ast-fel cä formeaza o cruce,
la umbra unui mare si stufos stejar, trei calaori,
202 LOGOItTIM BAPTISTE VELEM

de caletori luandu-I dupa rnurgil cei voinid ce


pasc pe langa el.
Imbracap cate trel in vestminte teränesci,
ei a0, cu toate aceste, in fisionomia lor, in ma-
nierele lor, un ce, carele te face a crede, cä cos-
tumul ce port nu e acel al pozitiunei lor sociale.
Noi vom lua convorbirea lor 1e acolo de
uncle am gäsit'o, &aid de &rip.
De nu era Constantin Aseni, noi eram
perdql! clisese eel mai betran din ei.
AIa, jupane Buhup, respunde cel mai
june ; de nu era el, ca sa ne vesteasca ticaloa-
sele lui planuri, cu bung, seama curend n'ain mai
fi vëclut nici lumina soarelul, nici jupanesele.
Nu e multamit, continua al treilea din
ei care, in privirea verstel, tinea mijlocul, nu-i
multäniit cate pagube ne aü facut de cate-va sop-
temani, de cand e in scaun, acum ar fi vrut,
ticalosu:, sa ne manance §1 clilele.
Sit i le mancam noi lui, Hatmane Savine !
striga mai junele.
Al!a! sa i le mancam noi luil repeta cu
el cel mai betran, pe carele-1 numisera Buhu§1.
Sa scaparn biata molia de lacuste, Vor-
nice Lupu I adaoga catre cel mal june Hatmanul
Savin.
Ascultati, çlice Lupul, dupa cate-va mi-
nute de gandire; nu trebue sa vorbim ca copiii,
ci trebue sa ne intelegem bine cu tog sa ne
pregatim, sä resvratim cu incetul §i in taina
teara... i inteo cli mergern cu totii...
LOGOFETUL BAPTISTE 'MELT 203

§i sa moara, Dial! Intrerumpe iutele


Hatman Savin.
Ay, boierl! ay, boierl! urmeaza bëtre-
nul : jupanul Lupu inteleptesce graesce
trebue sä firn bine pregatiti, ca nu cum-Ya, apol,
venind Turcul cu manie, sa, faca rèü ëril, §i
ast-fel in loc s'o mantuim, mai rëü s'o ticalo§irn
Ascultati, boierl! D-ta, jupane Buhup §1
d ta, jupane Savine, juratl d-voastra ca trage
unul Misa §i altul ceala?
Juram, pe viul Santul.
Deaca-I ay, boieri, sa nu mai perdem
timpul haidetl sa ne veclern un cescut de ju-
panese, sa ni le aciuirn la loc bun, cu multul,
putinul ce ne-a dat Diet-
Da de ce ay, jupane Lupu? currna Hat-
manul Savin.
Pentru ca sa nu ni le gaseasca ticalosul
acela de asupritor.
§i dupa aceea ce facem? Intreaba Buhu§.
De odata ne ducern pe la totl boierii §i
boierana§il de pe la teara, de4 sfatuitn sa se res-
Yrateze, naimirn flacai sineta§1, radicam Vrancea,
Lipcanil, Seirnenil, i apol Dumneqefl ne-a po-
vëtui §i ne-a ajuta... Haidetl, boierb !
Haidetl!
tus-trel pun frOul in capul sirepilor lor,
§i mi se arunc pe el.
Stati! striga Bubu§, in momentul ce cah
nerabdatorl erail sa porneasca.
Ce este?
204 LOGOATIIL BAPTISTE_VELELI

Sa mai juram Inca odata: Sa murim,


oil mo§ia s'o mantuirn din ghiarele fiarei.
Juram ! juram, pe nutnele viului §i san-
tului D-cleu, striga Lupu §i Savin, radicand ochit
spre cer §i facenduli cruce.
Nu-I destul, adaoga Buhu§, nu-i destul ;
d-ta jupane Lupule, sa ne fil capetenia noastra,
ca esci om tine!. §i intelept!
A§a, striga §i &Win ; d-ta, jupane vor-
nice, sa ne fii capetenia. Apol fia-care apuca
ate unul din cele 4 drumuri langa care se odih-
nisei% §i, asernenea visului, dispar pe zmeii lor
din Bugeag. Ear Lupu, oprindu-se la cat'i-va stan-
jini, din drumul ce apucase : Sa le fiu capitard
slise el, cautand sa-i mai deosebeasca prin pa-
durea, in care intrasera amendol; sa le fia ca-
pitan! Cat mai mult a§ fi dorit sa le fill alt ceva!
Dar Domn de ce nu?... Si purcede §i el ca o
sageata in o directia opusa, cu a acelor dol boieri.

11.

Lasand acum, pentru cate-va minute, pe


Vornicul Vasile Lupu sa caletoreasca singur, vom
sta sub stejar, ca sa facem mai de aproape cu-
noscinta, nu cu Buhus ori Savin, ci cu Lupu,
carele e unul din principalele personage ale nu-
velei ce ne am propus sa istorisim.
Cu vr'o 30 an): mai in urma, intr'un sat
mic, de langa tergul Peatra, un sat carele §i
Lo Gortrin. BAPTISTE VELELI 205

pang astacli §'ati pastrat nurnele sea vechit de


0§loben1, intr'o Joie de vara, era o mi§care extra-
ordinarä. Fete mandre ca primaveara, cu flori in
cosite, cu cama§e cu altite, flacal, pauna§1 tra§1
prin Mel, neveste cu florl albe in pör, cri cu §ter-
gare, toate §1 totl din sat alergat la curte in
vestminte de sërbatoare, cu bucuria Ln inima §i cu
veselia pe flap. cad acolo, pe earbg, 'I a§tepta
dantul §i glurne. Strainii, cari ar fi venit in clioa
aceea in sat, n'ar fi aflat nici pe baba cea mai
incovoeatA, §eOnd pe cuptorul el, ca dupg obi-
ceia, §i ar fi fost silit sg creadg, ca a fugit tot
satul de vr'o groazg, oil ca-I vr'o mare Intern-
plare la curtea boiereascA. In fapta, acole, fesu-
ro§ii de pe cerdacul de d'asupra pivnitel, trageaa
din vioare hori, ce scotea din minte pgna §i pe
babe, incat se prindea §i ele intre fetele ce bateau
cu calcaiul paji§tea de langa prispa curtei... Aco-
lea ciobana§ul suna din cimpoia ; dincolo mai multi
rno§negi spun istoril d'ale lul §tethnica Voda cel
sant... Toate fetele sunt pline de bucurie, cad
stapanul, Paharnicul Lupu, este §i el plin de bu-
curie : jupaneasa lul i-a dat un fecior, frumos ca
un luceafer, un fecior, cel anteia nascut !
Dead, cine-va ar fi intrat din tinda in vr'o
camera, ar fi dat numai de mese intinse, de boieri
cu barbe lungi §i albe, cu cioboate galbene, cu
mesii, cu i§lice §i fesuri ro§ii, cu §aluri de taclit,
eu blani de sarnur... §i toci inchinand pahare in
sangtati nesfar§ite... In vremea aceasta, intr'o
(Amara mai mica din fundul tinqei, era lehusa
206 LOGOFETIIL BAPTISTE VELEM

alapta copilul el, pe cand o baba neagrd §i


sluta, o tiganca, tinepd in sgrabulita el mana
maim cea ginga§a §i plapanda, a pruncului, i
proorocia o soartd foarte norocoasd. Aoleo !
clicea ea, jupane§ica, stapanica mea, o sa ajunga
la mare boerie!... o sa ajunga la domnie !
El bine, acest prune caruia o baba, intrlo.
i menia (doara jupaneasa i-a da ceva mai
mult), o positiune a§a de stralucitä, era Vornicul
Vasile Lupu, ealaretul nostru.
La venirea hit Alexandru 11ia pe tronul
torii, noi ii gasirn in toata floarea barbatiei.
De cate orl citesc vr'o balada, de acele cu
adevOrat frumoase improvizatiuni de-ale poetulm
Roman, §i de cate off in ele intalnesc vre-un
fläcaiandru, de care se tern zmeii, un Romana§
cu fruntea nalta, cu fata deschisa, cu spranceana
itnbinata, cu ochiul ca mura cea coapta, de atatea
ori iml pare ca poetul, autorul baladelor, vrea
sa-ml vorbeasca de Vasile Lupu, ast-fel de mandru
Roman hill era el in privirea flzica dar Vasile
nu era mai putin perfect §i in privirea morala.
El, catre regularitatea trasaturilor fetel sale,
adauga §i acel aer de bunatate, care vOdesce, ca
vine din o inimä aleasa, lucru ce ipocr4i1 nici
o data nu vor sci face. Mandra lui spranceana,
nalta Jul frunte, erati de douO on mal mandre,
cand esprimat fermitatea, voir0 cea ne urnita
a unui suflet tare... A§a, Lupu, inzestrat de un
mare spirit organizator, foarte ager, §i de u cum-
panire, de o intelepciune grea de aflat in mul0
LOGOFETUL BAPTISTE VELETA 207

din boieril secolulul sn, se parea destinat nurnai


decat de providenta la lucruri marl. Cine l'ar
putea oare descrie mai bine decat Miron Custin,
cand qice de el, ca e : ca un lei i la fire V,
la trup."
Lupu, de june inca stapanul unel avert foarte
marl, crescutg, Inca prin insotirea sa cu o jupa-
neasa din familia Bocioc 1), era unul din cei
mal insernnatl boieri ai eril influenta lui §i
ca bogat §i ca boier de omenie, mult intelept la
sfaturl, era nemarginita, §i asta-1 ajuta foarte
mult in toate planurile sale.
Atat cat am spus, sä ne ajunga despre tre-
cutul 101; sa-1 urnigan acum in drumul ce au
apucat.
Dupa cate va mid popasuri, la umbra vre
unui arbore, sub care manca ceva din merindele
ce avea in desagir de la oblancul §elii, Lupu,
indeseara, cand soarele daduse dupa munte, intra
intr'un targu§or mic, alcatuit din cate.va sate
.

de case de lemn §i cate-va dughiene cu tarabi


coperite de fel de fel de marunti§urr, §i infun-
dandu-§i caciula lul turcaneasca tocrnar pe ochr,
pi§ca calul cu vörguta §i, dupa ce coti cate-va
uliti i huditi din acest targu§or al Romanulur,
intra intr'o ogradg, unde se afla o casa curgtica,
cu cerdac de scandurl pe pivnita de desubtul
casei, dupa moda de atunci : §'apol el descaleca,

s VesII Miron Costin, fala 283.


208 LOGOPtTOL BAPTISTE VELELI

i§l legA calul de un stilp al cerdacului §i intrA.


SA intrArn §i nol cu el.
Inteo camera vAruitA §i cu v6rgi de humA,
pe unul din lungile divanurl, ce o imple de la
un capet la altul, sta o jupaneasa, ast-fel jude-
cand'o dupa imbrAcamintea eI, compusa din un fes
alb cu canaf negru de rnatasa pe cap, imprejurat
de o singura coadA de pör, ce fAcea un mandru
constrast cu albeata fesului, o fermene toata, cu
sutA cu fir §i o fota foarte bogata in cusaturi.
Toaleta eI era foarte scumpa §i frumusetea ei
foarte rail !
Aceasta era jupaneasa Vorniculul Lupu. In
momentul intrareI barbatului, ea legana intr'o
alba pe o copilitA, cantandu'l cantecul cel nemu-
ritor : Nani! nani !
A! dragul met ! dragutul meg ! strigA ea
dupa ce privi cat-va pe bArbatul sëa, ce-i zimbia
de langa u§A. Bine al venit !
§i sArind din locul unde stAtea, se aruncl
de gatul lui Lupu.
Da ce insemneaza straiele aceste in care
te véd? intreaba ea, dupa cell maI Mina bucuria
call revaquse sotul, dupl trecerea de vr'o trei
luni, de canal el nu venise pe a casA, trimis fiind
de teara la Constantinopole.
Draga mea, insemneaza di, fArA de ele,
poate acurn nu m'aI mai vedea, cacl ticAlosul
de Ilia§ a pus spioril, sa mö afle §i sa mö ucida.
SA te ucidA ? ah ! §i nu se teme de D-cleu?
sa te ucida pe tine, tata Rucsanditel.§1 jupa-
LoGortrim BAPTISTE VELELI 209

neasa tragea cu dragoste spre albia pe sotul el,


carele, in bucuria de a o imbrati§a, uitase de
copilita ce-i däruise Diet, in lipsa lui. Lupul
imprejurand cu mana talia sotiei sale privesce
copila dormind cu somnul cel angeresc al vOrstel
sale. In fie-care trasatura a fetei copilei el recu-
noasce, cand pe jupaneasa sa, cand pe bunica lui.
Cu un cuvênt, bucuria lui Lupu era bucuria ori-
a rui parinte bun din ori-ce parte de lume, de
la orl-ce natiune, cat de civilisata seer cat de
barbar.a... §i cu atata mai mult se bucura Va-
sile, ca de cati-va anl, tocmal de la nascerea
lul Ionica, ce-i traia, el ne-incetat doria sa, aibá
o copilita.
Douö qile se strecurara apol, clile pe care
Lupri, nearetandu-se la nirne in targ, de-'mpreuna
numal cu solia sa, le intrebuintara la stringerea
la un loc a tot ce aveag maI scunrp in odoare ;
apol, sapand el insu§1 sub vatra hornului o groapa,
le ascunse pe toate, puind tërina la loc.
A treia-di, des-dimineata, vizitiul a§tepta cu
redvanul la scan.
Pana a nu zari soarele, Vornicul imbrati§a
inca o data, la scara rëdvanului pe jupaneasa lui,
care plangea ; apol strinse la sin pe Ionica, fiul
seu cel intaiti, un baiat ca de vr'o clece aril, ce
clironomise frurnuseta tatälui sn, dar o frumu-
seta mai mult idealä, de pot clice, cacl natura,
cu totul alt-fel de cum era tatal, il facuse infirm
§i slab. Vornicul 'I imbrati§a, apol dete la sinul
jupanesel §i pe plapanda Rucsandita. Jupaneasa
cu Ionica se suira in rödvan §i, peste o clipa,
4165S4.Legende Romiine. 14
210 LoGortrim BAPTISTE VtLELI

acesta disparea de la ochii lul Lupu. Sermanul !


'1 urmari, cu ()ail in lacrirni, pang cand '1 perdu
din vedere, cum urmarim, doara le vom mai
prinde, in tineretile noastre, acele iluzii drag-
la§e, care le vedem disparend in negrul nor al
turtunelor
Cate-va minute clupa aceea §i Vasile, luan-
duli cliva buna de la tql casnicii sel, dupa ce
a§ecla icoana maicei Domnului d'asupra locului
unde '§i ascunsese averile, incaleca, tot in cos-
tumul set cel téranesc, §i purcese, §tergend o
lacrirna , ce roura in maril §i de§teptii sëi
ocht
Cine scie de-mi voiti mai vedea vre-o-
data biata cascioara, nevasta §i copila§ii! clicea
el, e§ind din ograda. Apol radicand ochii spre
cerit i clicend cu durere : Fie voia ta, D-cleul
met!" IV indemna roibul, carele sbura mai mult
neatingend pamentul.

CAPUL I

Alexandru IIia i Baptiste Veleli.

Mal dol am se scursesera de la cliva aceea


cand trei boieri sub un stejar isolat, jurasera
mantuirea Wei ori peirea lor.
Inffuna din bogatele carnäri ale curtilor
Domnesci din Ia§i, camari a§ternute toate cu
covoare turcesci §i cu divanuri de §aliuri, carnal-I
LOGOFETOL BAPTISTE VELETA 211

in care firetul era prodigat pe lavite ca §i pe


toate albiturile Domnesci, imprejurul unei mese
lucsoase, ce se incoyala sub multimea felurilor
de bucate, aduse in talere scumpe de metaluri
§i a beuturilor de tot felul, statea, inconjurati de
sute de idiclii §i eopaele, Alexandru Voda cu
top' Grecil, carT meret ii inchina pahare.
SA trAesci, Maria ta, strigat unii, ca
ne-ai dat panea de toate Vele.
Salt dea D-cjet bogatiile lui boy qiceat
!

altii, ca ne-ai dat slujbe, de ne agonisim cu ce


sä trairn la clile grele...
SA-ti dea D-clet rarirea lui Solomon,
urat i§tia, cà ne-ai facut oameni. Iar Alexan-
dru Ilia§ le multamia, la fie-care, qicend :
S traiti §i vol, CA §i mai multe avutii,
§i mai mare cinste ye yoit da! SA mancam, sä
bern, sa petrecem, cu cacI mi-i vremea
§i rnie §1 vouë, dragilor mel, cat oi fi et peste
teara asta §i vol cu mine... Stringeti voinic la
bani, on i cum, oil §i de la putea, §i
halal sa, ye fia, morea! Berechet! teara nu-i a
meal...
Dupa cate-ya ore de la ospetul acesta, la
care se infiinta, yal! a§a de grozave i1e pentru
biata Moldova, in camara asta era numai Voda
Ilia§ §i cu un personagiu, pe care Inca §irul iS
toriei noastre ne afl impedecat de a-I face cu-
noscut mai de mult.
Un cap tuguiat, ras §i ascuns sub fesul cel
ro§, o fisiognomia in care cel mai simplu orn
212 LOGOItTUL BAPTISTE VELELI

poate ceti nuireivia de caracter, cu scumpenia,


§i §iretlicul mai presus de toate; aceste patimi
§i alte mai rele Inca, formAnd un suflet sprijinit
de doue picioare, ascund cioturile in §ac-
§iri ro§i1 §i cioboate galbene cu me§ii, vor sluji
de traSaturi, dupa care cetitorul met va cu-
noasce de-acum pe insul remas cu Ilia§, pe lo-
gofetul Baptiste Ve leli.
Iata ce vorbiat aceste doue persoane :
Maria ta, sa mai vorbim de nevoile
Sa vorbim, Veleli draga, sa vorbirn :
spune, ce? n'ai bani de ajuns ? Ti s'a stricat
curtile, morile de pe rno§ii?...
Nu, nirnic de aceste Maria ta, boyda-
proste lui D-get, nici o sluga de-ale Mariei teale
nu duce lipsa de nirnic de aceste...
Apoi?...
Apoi, sa mai vorbim...
De nevoile terei? vorbesce !
Sell, Maria ta, Vornicul. Vasile Lupu...
Lupu ? care are jupaneasa frumoasa?
Palicarule! ai vrea sa me mai Mph', §1...
Nu, nu lie aceasta asta-data, Maria ta,
intrerupse rapecle Ministrul, devenincl ro§u ca
fesul set la auclirea de jupaneasa frurnoasa.
Aa aflat! murmura el intre dintI...
Apoi clan ce-i?
Maria ta, Vornicul Vasile Lupu, cu Hat-
manul Savin §i cu a1ii, at sa ne rapuna viata.
Viata, Q.ici tu, Veleli?... Vornicul Lupu
LOGOFETIIL BAPTISTE VELELI 213

sa-mi rapuna viata ?... SA vede c'ai uitat ca el


nici nu se mai scie ce s'a facut din teara, sunt
acum dol ani, scil, de cand otarisem sa-i pun
capul in par, lui i la totl cel-l-alti.
Bine, Maria ta, dar el traiesce...
Traiesce! Ei ! i deaca traiesce?... Veleli
se teme de Vasile Lupu, Veleli, la al carul glas
nume ar trebui sä trernure toata teara?...
Maria ta, nu-s in toate i1ele pascele ;
aU trernurat ea de cand sunt et robul Mariei
teale, cacl de Cate oil nu tremura, et sciam nu-
mai decat s'o dat pe pOrte.
§i de ce nu mal fad i acum tot cum
faceal atunci?
Am facut, Maria ta, insa degeaba! Odi-
nioara, numal cat bazaia vr'un sat, i pe loc 11
lini§team, ca mi-I trantearn, (dupa voia Mariei
teale), bir peste bir, beilicuri peste beilicuri,
pana-ml striga aman !
EY, §'acum sine te impedeca, ?...
Nime ! dar Seimenil pe care-I trimit,
ca aka data, sa stringa birurl, nu se mai intorc;
acel pe care-i trimit ca sa-s1 plimbe sinetele pin
sate, tot ca alta data, doar se vor ingrozil canif
de têrani,iara§1 nu mai dat inapol...
CO nu s'au intcfrs?... Pe toti sa mi-I
tragl In teapa! SA-I vëcl et, nu maI departe de
cat mani, in§irati pe zidurile curtei !
Prea bine Maria ta, de i or prinde, sa...
Dar Vasile Lupu?
El, bine?
214 LOGOFET L BAPTISTE VELEM

Maria ta, el e pe aici, pe unde-va, ascuns...


SA nu me mal ai de rob Mariel teale de n'o fi a§a!
G-Asesce-1 darA !
Nu-1 atata de u§or de a-1 gasi pe cat
se pare Mariei teale, ca-1 om ager §i cu cap ;
nu s'o prinde ca §oarecele in capeana... Naria
ta, nu-I de glurnit ! at sail rapuna viata... ori
at sl te mazileasca.
Elei, Veleli ! i pu, pre legea mea! pe-
cat mare de rn'ar mazili !
Neat de tot! Maria ta esci ca un lu-
ceafer cand te imbraci in straele domnesci...
§'apol §i nol a§ti-l-alti, Maria ta, de te-or mazili,
perdem panea din manA.
Ce-1 de facut oare. Veleli?... Aucli ! sA
me mazileasea!
Maria ta, pe Vasile Lupu...
SA-1 tal nasul, sa-I tai urechile... sa.-1
tragi in teapal...
Ca sa-i tai nasul, sa-1 tal urechile, sal
intep, trebue sa-1 fi prins mai intait.
Prinde-1, dara.
Deaca et a§ avea porunca Mariei teale...
Iacail poruncesc! Da mai la urrna, Veleli,
ce tot a§tepti sail poruncesc? Tu scii prea bine
cä totl, ea §i tine, suhtem aid, unii ca sA ago-
nisim bani, altii marire... FA, dragul met, tot ce
scii ca-i de folos in interesele noastre §'ale prie-
tenilor de natia noastra... §'apol pe chef : sa, bern,
sa. rnaneam §i sa, petrecem, Veleli!...
Deaca-i a§a, Maria ta, nu remane decat
LOGOItTOL BAPTISTE VELEII 215

sa-mi iscalesci hartia asta, prin care incuvii*zi


prinderea lui Vasile Lupu...
§'a lui SIvin, 'a lui Buhu§, §'a cui vei
pofti ! Ada, Veleli!
§i Ilia§, apropiindu-se de o masa din mijlo-
cul camerei, unde erat nisce calimari de alama,
de brat, subsemna, fait sa citeasca macar un
rend, aceasta hartia, ce-I dete Veleli cu sfiala.
Tine, Veleli; fa cu ea ce scii.
Veleli, primind'o, ori cat se stapani, nu putu
ascunde un zimbet ce se lati pe subtiratecile lui
buze §i in viclenii sëi ochl.E a mea!" mur-
rnurä intre dini, cu bucurie.
Profitand scum de momentul cat Logofetul
Veleli se pregatesce de a e§i, §i vorbesce cu
stapanul sOt de lucrun putin importante pentru
§irul istoriei noastre, sä qicern cate ceva, care
sä faca mai cunoscut cetitorului caracterul lui
Ilia§. Cu inima plamadita de natura in patima
cea grozava a mandriei §i in setea de marire,
Ilia§, on cata parte lua si el din jafurile, din
birurile ce radica Veleli de pe teara, sub feluri
de denurnirI, nu era insa mai mCi o data el carele
arunca, de la sine, toate acele biruri §i angarii,
ce scurgea teara. Lui II trebuia marire ; incon-
jurat de oamenl de natia sa, car! sciat a profita
de setea lul, eT 'I.o potolia prin titlurile porn-
posse ce, Lra de ru§ine, Ii daclea, iarti ei se
multamiat cu ceea ce li se 'Area mai positiv :
cu banii ce jafuiat din teara, dupa porunci
Domnesci, pe care le era prea u§or de ale capata de
216 LOGOItTIIL BAPTISTE VELEM

la Ilia§.A§a, acestuia 'I era de ajuns ca, neo-


cupandu-se de nici un interes al Orel, sa pe-
tread, qi i noapte la benchetuiri, la petreceri,
§i sa se veada inconjurat de namolul acel de
slugarit pe care Domnil Moldovei incepusera a-I
infiinta, dupa moda cute suzerane. De indata
ce Divanitil sèi ii procurau cele ce-I placea, puthi
II pasa lui cu ce mijloc facea el aceasta. i iata
ca de nepasarea aceasta a lui, boieril pamOnteni
sciusera a profita, in curgere de doui ani tre-
cup', pentru de a rösvrati teara asupra lul. In
de§ert Veleli, vicleanul Logofet, ii araase de multe
orl ce furtuna clocotia asupra tuturora, nu atat ca
sa scape viata lui Vodä, ci ea sa nu pearda, e§ind
Ilia§ din Domnie, mijlocul de a se inavuti.
Domnul ridea de toate presupunerile, ce-I araa
fiara acea egoista : Arunca biruri nou6, Veleli,
II clicea el ; pune beilicuri grele !... Deaca n'ati
ce face §i gandesc la rësvratiff, da-le de lucru !...
Ce naiba! tu, care §1 pe mine m'ai invötat in
arta de a domni asupra Moldovenilor, cu ase-
menea chip, tu acum te temi de el?... Tu, Ve-
leli ! Ha, ha, ha!
Lica ce fel de oamenl guvernaa biata
Moldova!

CAPUL II.
0 jupineasi
Sa venim la §irul istoriei noastre.
Cate-va minute dupa ce Ilia§ iscalise hartia
LOGOPETIIIL BAPTISTE VELELI 217

lui Vele li, acesta e§i. Atunci Ilia§ inchise dupa,


el up, cu cheia §i deschipnd o alta u§a, as-
cunsä intr'un colt de parete, dete intrare unei
femei.
Vêrsta el, (deabia sä fi avut 18 ani), adao-
gita de albeata ca laptele a fetel seale ; ochil
sel mal frumo§1 decat cerul din Mait ; tot ca-
pu§orul el incununat de perul cel resucit pe dupa
albul fes; talia sa cea thladioasa, ce se desemna
prin ferrneneaua de fir rotunlita pe langa mij-
locu-I tras prin inel §i incins de paftale cu petre
scumpe; toate, toate faceat, din nevestica asta
o frumuseta atat de rail, ca deaca ai fi intal-
nit'o in geana Oilel, prin vr'un munte seat coclru,
nurnal decat ai fi luat'o de vr'o Tina.
Ei bine, jupaneasa Suzana, ii ise Ilia§,
luand'o de mana §i facend'o sa §eaqa pe divan;
acurn s'at dus Veleli, poti s mantut..
Maria ta, nu mai am nimic de spus,
respunse jupaneasa cu un glas a§a, de dulce cum
nici odata n'a fost cantare angereasca.
Dara spune-ml, a§a sa traesci, draga ju-
paneasa! cine ti-i What?
Maria ta, me Fog de ertare, dara asta
nu-I nevoie sa spun.
§i de ce nu ?.. Ce? oare tu nu me iu
besci, Suzanita?
Et sa te iubesc?.. et, pe Maria ta?..
D'apoi firesce ! de vreme Ca 'ti-a fost
mila de mine §i n'al vrut sa, cad sub pumna-
218 Lcoorma, BA PTISTE VELE LT

lele resvratitorilor, pe cari ai venit sa mi-i


descoperi, se vede ca...
Nu, Maria ta, nu! te 'n§elil.. n'arri avut
nicl-odata alt gand, venind aicea, decat acela ca
sa 't1 mantuesc vieata... Asta a§1 fi facut'o §i
pentru eel mal mare du§man al met.
Dara dead% acum tu-ml eseI drag, mie,
Suzanica?..
Et, Mariei tale... sa fit drag !..
Eaca ! §i ce te minuneaza asta?.. Deaca
nu me creql... da-mi o guritä! §i lasandu-§i
unt brat pe dupa gatlejult el cel de lebada,
ascuns sub multimea §irurilor de salbe, mal i§1
apropiese buzele de ale el, dara ea, de odata,
smuncindu-se din brate-1 fugi la u§a, §i, cercand
s'o deschidd, racni:
Maria ta, da-mi drumul sä me duc!..
Sa te dud, Suzanica? clise el, reapro-
piindu-se de ea; da et te iubesc I..
Maria ta, lasa-ma L. al uital ca am barbat.
Al barbat!.. §'apoI?.. Te-ol desparti et
de densul... Rernal cu mine!..
Da-ml drumul, aibi milal..
Nu vrei sa remal?
Nu 1 Da-mI drumul!
Ha! ha! ha! scil ca esci copila?.. Sail
dat drumul... Par-ca am capiat... AV d-ta?..
Sa-mi vie singurica in mana, §'apol sa-i dat dru-
mul !
Suzana schimba fete §i incepuse a tremura
ca varga. Ce am facut et? ce am facut?"
LOGOTITIM RAPTISTE VELETA 219

Ea i§1 frangea manile, pe cand Ilia§, in prada


unel mar§ave pofte, o sorbia cu ochil.
Asculta, Suzanica, 'I dice el, lasand sa
isbucneasca. vulcanul ce-i clocotea in sin; fil a mea!
Et, a Mariei teale '7 Nu, cat oit trai
Fil a mea, Suzanica, §i-rni cere ce-I vrea:
curtl, mo§ii, salbe; sa nu mai scil ce face de
multe avutii
Nu-rni trebue nimica! barbatul met are
de toate... da-mi drumul !.. Maria tal.. lasa-rna
sa es !..
SA e§1?.. ha! ha! hal.. Efl apol, cieu,
e§ti de tot nostimal.. S e§l ?.. Da de ce ai ve-
nit ? ca sa, e§l?
Maria ta! indurare !..
§i ea se rapecli spre Ilia§ ca §i cand ar fi
vrut sa, i se arunce la genunchi, dara tinend
ceva intr'o mama, pe sub fermenea. Doi paI §i ea
era langa Voda, cand o bataie agitata in u§a
o facu sa stea pe loc.
Deschide ! desehide ! striga un glas din-
colo de u§A.
La aulirea acestui glas, ilia§ se simti mai
la indarnana de cum era cand auqise antaile
batal, caci acurn cunoscuse glasul lui Veleli.
Intrl eara§1 unde al stat adineoare, (lice
el incet catra Suzana. §i apoi ne-ingrijindu-se
mai mult de ea, se duce sa deschida u§a, cli-
cend: intra Veleli!
La numele acesta, Suzana, care nu ascul-
tase porunca lui Ilia§, sloboade un tipet pre-
220 LOGOEtTOrr. 134E17713TE VELELi:

lungit §i inainte de ce sa, fie intrat acela, ea se


rapede ca fulgerul, se lovesce pept in pept cu
el, §1 in fuga mare trece coridoarele...
Ilia§ vrea s'o urmareascä, dara, Vele li a-
pucandu-1 de poala ro§el seale giubele: Stai,
Maria ta! nu-I vrerne acum de petrecut...
Ce este? striga el, -cu manie.
Suntem perduti!.. teara-i in picioare!

CAPUL III.

Monastirea
Cu douë clile inainte de cele ce se petre-
cura, la curte, eata, ce se urma in altä parte.
Cetitorul met1 bine-voiasca, a merge cu mine
pe drumul ce duce la manastirea Niamtului, acea
manastire ce se inalta, singura in rnijlooul codrilor
barani, ca o insula mica, in mijlocul oceanultn.
Dupa, o qi de calkoria prin paduri, munti
cärunti §i vitt nesfar§ite, incinse de parae ca
de nisce brae de argint, eata, ea, noi sosirn.
Biserica principala intro chilli este ca intr'o cutia
fara capac, impodobita de icoane §1 de tablouri
din santa scriptura, care de care rnai rn, mai
ciudat zugravite. Si, trecern raped& dealungul
cerdacului pe la vr'o clece u§1, §'ajungnd la
a unsprepcea (acea dinainte careia se vëd
dol salcami) sä. intram. Casa mobilata, foarte
simplu, ca ori ce chile calugareasca, este insö
LOGOFETTIL BAPTISTE VELEM 221

de o cur4ig si 0 regula de minune. Pe un


divan, asternut cu scoarte de teara, bine tesute
si felurit \-01-gate, stg o jupaneasa tOnOra, de o
frumuseta mare. Lingg ea o scrisoare deschisg,
dovedesce ca a cetit-o. Acum insa cu ochii gan-
ditori, ea null poate opri un zimbet fericit ce-i
scoate o copilita de doi spre trei anl, care de
la capëtul divanului se da de-a dura ca o roata,
spre bratele jupanesel, riclend cu risul cel ceresc
al vOrstel seale, pe cand lingg unica masa de
lernn, de langa fereastra cea mica, ce lumina
casa cu o lumina nesigura, un baet de vr'o
12 13 ani, frumos dara palid ca o frump in
toamna, intoarce mereil filele until ceaslov.
Cetitorul cunoasce, poate, pe aceasta jupa-
neasg de neveasta lui Lupu, cu copilasii sëi, Ioni-
ca si Rucsandita. De nevoie este së spun insa cum
se face ca familia Jul Lupu e la monastirea aceasta.
Sall aminteascg cetitorul de qiva aceea in
care Lupu isi porni de a casg jupaneasa cu co-
pill. Atuncl nu era de nevoie ca acum, sg scie
cetitorul met' , ca Lupu 10 trimitea familia sa
locueascg la aceasta monastire, singurele locurl,
call erat mai respectate pana si de Domnii cei
rëi. N'am nevoiä dara, so mai spun si ea, de
atunci nici o singura cli, jupaneasa cu copiii nu
mai esiserg din monastire, unde din timp in
timp venia Lupul s'o veacla, seaa 'I trimi-
tea scire de el prin veun ravas. Toate cunos-
cintele de pe la orase ale jupanesel lui Lupu
222 LOGOPETIII, BAPTISTE VELELI

se minunail de disparerea ei, dara nime nu putu


afla unde se adapostise ea.
Acum se urmam.
Ce fad tu, acolo, Ionica, Mtreaba jupa-
neasa pe Meat, vecslendu-1 ca de uncle voios se
juca, devenise trist §i cu manica scurteicei seale
se silea sa frece o pata de cerneala, ce gasise
pe o fatA din ceaslovul set.
Mama, uita-te ca mi-a manjit cartea,
Fluturel.
Cine t'a manjit-o?
Fluturel, mamuca, baeatul cel de la
rnaica starita.
De aceea escI rnahnit?
D'apol mamma... tata are sa socoata
ca am manjit-o eü, §i el mi-a gis daunaclI, sa
me silese sa fla om de ornenie §i sa nu-mi
manjesc cartea.
Dute dara de chiama pe Fluturel sal
ocaresc ca. ti-a manjt-o.
Bäeatul purcese, dar cand fu aproape de
u§a : Nu-1 mai ocdri, mamucuta, qise el, cu ac-
cent de tot rugatoriu, ca sa nu planga bietul
Fluturel... ca a gre§it...
Jupaneasa Ii atinti ochfi cu dragoste
spre icoana din parete §i cauta par'ca pe D-pu
sa-I multarneasca de bunul suflet ce el daruise
copilului, apol cu blandete, catra acesta: Nu te
teme, dragutule ; dute de-'1 chiama sa-1 vecl §1 eau.
Baeatul e§i, Rucsandita se lasa sa lunece
LOGOItTIIL BAPTISTE VELELI 223

rapede la parnent, de pe naltul divan §i se in-


drepta spre up.
Uncle te ducl Sandita? o intreba, murna-sa.
-- Vine Fluturel, mama, vine Fluturel! §i.
voioasa, ea se ascundea sub o lavita de langa up.
Ionica indata intra aducend de mana pe
ru§inosul Fluturel, un baetel de veo 6 anl, cu
perul cret §i. cu ochil midi ca de tatar, frumu-
§el ca un angera§.
Ionica ruga cu ochii pe jupaneasa sa-§1 inä
euventul ce-I dase, de a nu gice nimica lui Flu-
turel. Ea '1 saruta, §i-1 desmearda, §i nu vede
inca pe Rucsandita, care o durea gurita de cand,
de sub lavita, pe sub scoarta ce spanclura pana
jos, scott:ndu-§i capu§orul gicea, ! Fluturel !
iiI Fluturel !"
Dar dead, jupaneasa nu augia pe copilita,
nu era ap §i cu Fluturel ; el de o data, de sub
mana jupanesel, care-I desmierda, se rapede spre
1avita, gicend §i el: IiI ! iii !"
Apoi copila, e§ind de sub lavita §i tirindul
de mana langa jupaneasa, striga: mereu, eaca
Fluturel !
A cui esci tu, draguta! '1 intreba jupa-
neasa.
Baeatul respunse ceva intr'o limba streina.
Nu poate vorbi rnamuca, gise Ionel.
Ba nu scie vorbi limba ta, Mete, res-
punse jupaneasa, 1nte1egend aceste, ea, §i astä
data incredintandu-se chiar §i din fisionomia ba-
eatului.
224 LOGOPETUL BAPTISTE VELEM

In momentul acesta intra o maica de vr'o


18 ani, frumoasa ea §1 jupaneasa.
Ce este, rnaicutg, Csenie? intrebg, aceasta.
S'a pus la cale ; irni da voil...
IV da?... Ionia iea pe Rucsandita §1 du-
ceti-ve de ye jucati prin cerdac cu Fluturel. Copia
e§ira.
Iti dit voiä? repeta ea earg§1 Wrä juna
maica.
A§a, jupane§icg.
De-1 a§a, sa nu perdern timpul ! Bar-
batmeil mi-a scris ca nu mai departe decat
poimani are sa isbucneasca rescoala... E vreme
Inca...
A§a, sä ne grabim, sa nu perdem timpul !
Mane voit fi acolo, §i poimane, ajutandu-mi apt,
teara-I mintuita §i barbatul d-tale, jupane§ica, sea-
pat de prirnejdie.
0 ! mgicutg, ! draga maicutä ! D-cleti ti'0
tinea in seama fapta asta mare ! Apoi dintr'un
sacrie§ jupaneasa scoasa un rind complect de
straie ale sale §i irnbracg, cu ele rapede pe maica.
A§a, escl de tot frumoasa! nici angeril
nu ti-ar putea resiste. Privesce-rne, bine ! AI fer-
meca cu albastrii te1 ochl nu numai pe un IA-
catos ca densul, dar §i pe cel mai mare im-
perat !...
Oare me poate cunoasce cine-val...
Nime, catu-1 lumea!
Nici ?...
Cine? Veleli?
LOGOFETUL BAPTISTE VELETA 225

Ah ! me rog, nu mai rosti numele lui cel...


Spurcat... de ce ?... Din contra lasa sä-1
rostesc. Haide ! sä te vedem ! Acum ti-e vrernea
sa-1 resplatesci ticalo§ia la care to-a adus...
Ah ! nu! nu-mi simt curagiul....
Inca-1 lubesci, sörmana maicutal...
Nu, nu-1 mal iubesc !... Nici ca pot sa-1
iubesc, de cand, din causa MY, ca sA nu nu aretatu
cu degetul, am imbracat rasa... Nu! jupane§ica,
nu-1 mai iubesc, dar... sa-i fac vr'un ret...
Fie ! dar celul-l-alt?
Lui Ilia§? 0 ! de acela nu-i vorba! teara
saraca nu mai poate sub ticalo§iile lui... Privesce,
pumnarul acesta foarte ascutit.
i areta un junghierit, ce-1 ascunsese in sin,
sub fermeneaoa de fir, cu care o imbracase ju-
paneasa.
A§a, striga §i aceasta, infocata de cura-
giul maicel ; moarte ! moarte calaului atator bo-
ieri !... moarte asupritorului bietel mo§ii L. moarte
lui Ilia§, carele are de scop sä rapuna clilele dra-
gului met !
Jupaneasa, liniscesce-te ! Poirnane boierul
d-tale §i cu teara se vor fi resvratit de prisos,
cad multamita junghierului astuia, de icea, ti-
calosul de Ilia§ nu va mai fi, ca sa le stea im-
potriva.
Bine ! Acum spune-mi dragulita, cum ai
sa fad sa strebati pana la el ?
Ajung la curte, cer degraba sa intru la
Maria sa Voda...
16334. Legende Ranubre. 15
226 LOGOIVIEL BAPTISTE VELELI

Dar de n'or vrea sa te lase?...


Spun cá am venit sag scap clilele de un
complot-
Nu cum-va sa fad una cat asta!
De ce ?
Dar barbatu-met, dar atatia boleti pe
cari i-ai perde?...
A§teapta; spun a§a, et sunt indata pri-
mita... Me uit la el gali§... el indata mö 'ntreaba
ce vreat... et 'I spun, fail sa-I numesc pe nime,
sa-§1 fereasca clilele ca-s in pericol... Apol mö
prefac, intelegi, ca §i cand mi-ar fi drag, afuri-
situl... Apoi...
Apol?
El me opresce, dupa obiceiul lui cel spur-
cat... Se intinde mai mult; il las O. me coprinda
in brate, §i mill implant in inima-i pumnarul
asta, §1 fug.
A! maical facu jupaneasa, ingrozita dp
crudul ei curagit.
-- Ce? te'nfiori ? Ai vrea mai bine sa veg.'
stingendu-se teara ta? sail vecti in teapaaqi
jupanita, in teapa pe sotul tet ?... Nu! et fac trei
lucruri bune ucigendu-1; 1-it, mantuesc mqia,
al 2-lea, barbatul d-tale nu mai e in pericol, §i
al 3-lea, et... ell sunt rdsbunatet de tradarea NV
Ce clici... el?
-- YeT sci alta data ; haide ! timpul trece...
SA te vëd sanatoasa jupane§ica...
Un rëdvan o primi la poarta monastirel.
Eara jupaneasa, inmarmurita de tonul ei plin de
LOGOPETUL BAPTISTE VELELI 227

resbunare, acoperinduli fata cu albele sale maul,


1äs s clocoteasca in bunul eI suflet, furtuna
de frictl, de griji §i de rnustrarI de cuget, ce
innäscuse in el ideea, c. ornorul ce avea sä fac5.
maica, era cu a sa sciinta. §1 invoire !

CAPUL IV.

Conspiratoril

Intre aceste, teara, care ferbend de greuteit1


§i netocmeli, prea lesne se pornise de cAtre boieri,
sub povquirea i inriurirea cea puternicA a ILA
Lupu, era acum gata. Flcãi, ninhii, seimeni
fugitI de la Domnie, aprocli, sate intregi a§teptat
numal semnalul, ca sa nnu§easca asupra Ialilor.
Toamna incepuse a irnbrAca natura cu pa-
lida sa mantie. Intr'o i (a doua de la clioa
aceea in care vöclurirrn pe maica Csenia seati ju-
paneasa Suzana, neisbutind in planul eI de a
ucide pe Ilia§), pe cand razele rubinoase ale
genei QIleI, resfr&nte in albiI noura§1 de aburi
ce imprejurati ca un brati de gaz poalele mun-
tilor, vestearl curenda ivire a soarelm, de odata
codril din prejurul Ia§ilor clocotira de buciume.
Ecoul nu mai repeta decat noatele apehnui, noa-
tele care chiäma o teara intreagã, obosita, de
tiranil söi, la mantuire, la qiIe mai fericite.
Pe cand mai rnult de 50 de buciumätori
a§eqatI din zare in zare indemnau pasul trupelor,
228 LoGortm BAPTISTE VELEM

cafi din deosebite puncturi aveall sa se intro-


loace intr'o intinsa poeana din ace§ti codri a-
colo, cate-va sute de seirneni, arca§1 §i sineta§1
§i o multime de juni sateni, inarmatl cu coase
§i cu topoare, de§ertat un poIoboc de vin, din
carul, imprejurul caruia stateat gramaditi, inchi-
nand mere0 la pahare, cand intru mantuirea
moVei, cand in sanatatea capitanului Lupu.
§i capitanul Lupu era cu el. eqênd pe un
trunchit de arbore taiat, cerceta in a§teptarea
sosirel celorlalti boieri cu satele lor, numërul
trupelor de care aveat sa dispuna.
Ca o raza lurninoasA insenina mandra lul
frunte, cand se asigura de intinsele §irurl, in frun-
tea carora el nu era la indoiala, ca va isbuti sa
rnantueasca moVa. Beti, MeV! striga el din
timp in timp. Impletbi cupele §i beti in sanatatea
capitanilor Buhu§, Savin §i Ureche, cari curênd
vor sa soseasca!
SA traeasca capitanii! Ural...
SA traiti MeV ! sä traim cu totil copifl
SI ne ajute D-cleg, ca sA mantuim biata noastra
mo§ia de lighioanele aceste hamesite, e lighioa-
nele aceste, cari nu se satura ca beau sudoarea
fetel voastre, dar Inca §i voua §i nouA ne necins-
tesc niuierile §1 fecioarele...
SA rnoara! sl rnoara! urlara mil de gla-
sun"' tot de-odata.
A§a, baetit dar .0c:ere ! Auii voi acele
tropote de cal, acele glasurl ce clocote.sc ca vue-
tul de la o suta de mori la un loc?.. Ia sui-
LOGOPETOL BAPTIBTE VELELI 229

ti-vë, MeV, catl-va pe arbori, de clariti, de vin


frati de-al no§tril seat fiscal duplani.
Fr* 1 frati ! strigara mai multi flAcai,
carl indepliniserA porunca Capitanulul.
In adevër, peste cate-va minute poiana §i
padurea gemea de rnultimea ticsitA de osta§1. §i
tOrani, carl soseat din toate partile strigand :
SA trMascA jupanul Lupu ! SA trAiascA Hatmanul
Savin, jupanul Buhu§ §i jupanul Ureche 1 SA
moarA Ilia§ cu lighioanele lui !

CAPUL V.
Serisoarea
Pe cand aceste se petreceat in padure, in-
tr'o curtipara de la Ia§1, din Beilic, gasim pe
unul din tre cunoscutii no§tril.
Acesta-I Veleli. El num6ra, cu ochil hol-
ball' §i scanteitorl, in momentul acesta, nisce
grAmeill de bani, pe cari le rtsturnase pe divan,
din mai multe oale, ce scosese de sub podelele
patulul.
Ia a§a! qicea el, dupa ce totl banil nu-
mëratl §i legatl in pungi de pele il puse iara§i
in oale la locul lat , ia a§al... sA fie gata totl
bAni§oril... §i numal cat s'or ivi blIstematil cela,
pe la cap6tul thrgului, et imi apuc drumul pe
la cel-l-alt capa... Dar Ilia§? El ! scape cum va
putea 1... Cand i-am spus ierl de a doua oar&
vestea ce-mi adusese Gurdl, ca conspiratoril ad
230 10G0FBTIII, BAPTISTE VELELI

sa nabu§easca cat de curend, el s'a superat Inca


ca l'am facut. de a scapat din maul o muiere!
Mai la urmg, ce-mi pasa I de nu-T place sa
poarte capul pe umere, stee sa i-1 puna Vasile
Lupu alaturea... Et n'arn gust insa de aceasta.
Cum voia simti baziind prin terg, iute calul §i
bine-euventat tie nurnele acestei Vri, din care,
din gol ce am venit, me due incArcat de averi...
Ei ! pecat nurnai de cum-va Gurda mi-a 11 fAcut
la mOnastire treaba cu care l'arn insarcinat §i
n'a§ avea vreme sa... Mare pecat ar fi, cad ea
este frumoasa de tot, stra§nic !... §i iar halal de
ar isbuti la ea Gurda cu scrisoarea ceeal... Was
fi dus ott insu-mi s'o intalnesc la mOnastire, dar
aeolo I afurisita cea de calugarita... §i de a §i da
ochi cu densa apoi mi-ar strica tot planul pe
langa jupdneasa.
Cine-i acolo? striga el de-odata, aulind
nisee pasurl in tinda.
Et, Maria ta, et, robul Mariei tale,
respunse Un glas gros i scartfitor ca un car
neuns.
Tu esci, mgi Gurda?
Intra un tigan urit, buzat §i negru ca pe-
catul.
Ce esel a§a de oparit? intreba Veleli,
veg.end fata ingrozita ce facea tiganul.
Acesta se arunca in genunchi, cu fata Is
pgment Omoara-më Maria tal... FA ce-1 vrea
cu mine !..."
Ce-al facut, cane fara de lege?
LOGOItTUL 13APTIETE VELELI 231

Vele li presimti o nenorocire, dupa fioril cei


red ce fie-care cuvent al tiganului, ii trecea in
inimg ; ce-al facut, talharule?
Maria ta am perdut...
Al perdut scrisoarea? urla Vel Logofetul
resturnand cu piciorul pe tigan, carele se b4
cu capul de u§a.
Omoara-mö ! Maria ta...
Veleli remase ganditor o clipg.
Minl, striga apol, minti ! n'aI perdut'o,
cane de tiga ; al dat'o lui Lupu... Spune! ca de
nu, te ucid ca pe un cane ce esci !
Tiganul, marlava unealtä cu care se servea
Veleli la aducerea in implinire a orl-ce pofte si
planuri ticaloase d'ale seale, pentru iritaia§l-data
Nate in viata lui spunea adeverul, cand, ame-
nintat de palo§ul lui Veleli, clicea trernurand de
frica : Stapanule ! rnilostivule !... iaca 11 spun
tocrnaI adeverul : n'am perdut'o.
Ce-ai fgcut dar cu ea, ticalosule?
Tiganul era sa respundg, cand un nea§tep-
tat personagia respunse pentru el din tinda:
Nu! n'a perdut'o, cad iat'o la mine.
Glasul acesta era al Vornicului Vasile Lupu,
carele intra pe cand Veleli reingsese inmgrmu-
nit in positia sa. Lupu i§l indrepta de la pra-
gul u§el sineata spre Veleli.
Jos palopl, oil te obor pe tine jos, ti-
calosule I striga el cu un tnn ala de amenintä-
tor, ca ticalosului Logofet nici o minuta nu-I
trecu prin gaud sa, se irnpotriveasca vointel lui.
232 LOGOFETIIL BAPTISTE VELELI

Apoi cand grecul fu desarmat, Lupu sco-


tend din brill o carte :
Asculta, striga el, cu un glas cumplit :
Jupaneasa Vorniceasa!
Barbatul d-tale, Vornicul Vasile Lupu, aflatu-
l'am domnia noastra, ca ambla sa, fad, resmerite asu-
rpra-ne ; decT iata ca Domnia noastra cercetat'am de el
in toata teara §i l'am aflat unde este, si dat-am volnicie
credincioasel noastre slugT, luf Logo f.-Veleli, sa-1 prinda
§i sa-1 taie nasul, dupa cum se face la tog aceT ce
ambla dupa Domnia. i lath, ca a seara prinsu-l'a pe
2:

barbatul d-le, pe Vornicul Vasile Lupu si poi-mane,


otarit'am Domnia hoastrat slugei noastre Logof6tu1uT
Veleli sa-I tale nasul §i urechile. Dear d-ta, jupa-
neasa, deaca vrei, potf sa-1 mantuesci de la aceasta
a noastra dreapta urgia, venind singura la curte, sa do-
vedescl dumisale BoeruluT Veleli, precum ca barbatul
d-tale nu-1 vinovat.
Iscalit : Alexandru Mag.
Talharule 1 striga Lupu, dupa ce ceti a-
ceasta scrisoare, talharule!... ce Insemneaza a-
ceasta carte... Acurn degraba sa-mi spul de ce
faceati sa-mi vina femeea la Ia§i... la domnie ?...
Respunde, ca-mi slobod sineata In tine, cane fara
de lege?...
Nici-odata de cand mamd-sa il nascuse, Inteo
oil de manie a lul Dieft asupra Moldovel, Ve-
leli nu tremurase de groaza, ca la auqirea acestei
poruncI, nea§teptata, prin care i-se cerea talmaciri
asupra scrisoreI aceleia, pe care cetitorul sper
call amintesce cu ce chip fu iscalita de 114
Jupane Vornice, licea el, tremurand fie-
.
Lo Gortm BAPTISTE VELEM 283

care cuvent ; aibi mill de mine, sg nu mor in


tearg straing... Ca nu-s vinovat !... Maria sa Voda
a trimis aceastg scrisoare, dupg cum veg... eil
nu Kit de ea...
Mini, nertqinatule !...
Pe Dleul me.u, me jur!...
Mini, feara spurcatal...
De ce çicl Ca mint, jupane Vasile?...
Pe viul Isus...
Sfir§esce!... Scoala in picioare, mei
Gurda §i spune-mi aice ce mi-ai spus in drum,
unde mi te-am prins...
Tiganul se ridicg, dar nu respunse.
Ce al? adaose Lupu...
Maria ta, eVi ti-am spus...
Grecul Veleli Il oprise pang §i resuflarea.
Ca suspendat de buzele tiganulul, el Wepta sarl
auda rostindu-I sentinta seau mantuirea.
Ce mi-ai spus ? striga Lupu, cu nergb-
dare, velilend ca tiganul §e 'ntrerupse de-odata:
urmeacla! ca pre legea mea...
Lupu nu MO. de searna la un gest ce gre-
cul facial tiganulul, pe furi§, un gest foarte in-
semnator, care s'ar fi putut traduce prin : nu
spune §i ti-oifi da bani multi !
Am spus, urmg in sfir§it tiganul, ne-
dumerit in alegerea amenintarilor de moarte ale
lui Lupu, §i a fagaduintei de bani a lui Veleli ;
am spus ca Maria sa...
Cine, ea? urla. Veleli, rezemandu-se de
0 lavita ce era aproape de el.
234 LOGOItTUL BAPTIBTE VELETA

Nu, Maria sa Voda m'a trimis...


Minti, talharule!... adeverul, oil nu mai
veqi alt soare ca acuma resarind! adaose Lupu,
pe fruntea caruia se juca in acel moment o
rap, aurita, ce soarcle trimitea prin o fereastra
mica, ce lumina intunecoasa locuinta secreta a
marelui Logofet. Tiganul, ori-cat de incuragiat se
simtise de gestul cel sublirn al lui Vele li, incepu sa
tremure ca vearga, la amenintarea lui Lupu.
El se asverli earg§1 in genunchl §i incepu a sa-
ruta virful incaltarnintelor Vornicului: Maria
ta! maria ta I aibi mila... am copi1a§1!..
Bietul Vornicul, care, o clip, inainte, in cul-
mea furiei §i-a indignarii §tergea sudori red de
pe'nalta sa frunte, el, la cuventul de copilq,
simti le§inand din inima lui §i furie §i indig-
nare , suvenirul copila§ilor sel se destepta , o
amara disperare §i oboseall 'I euprinsera, su-
fletul, incat el nu mai avu putere sa tina si-
ne* in mana; ea caclu pe podeala tarind cu
densa cea mai de pe urrna scantee de manie
din inima lui, §i ca un om ce se ingrozesce de
fapta ce era sä faca, i§1 ascunse cu durere ca-
pul in manile sale cele puternice.
Am trecut'o la raboji §i pe muierea ta!
urla de odata la fereastra, pe din-afara, un glas
care de§tepta ca prin o lovitura de pumnal, pe
bunul Lupu.
Baptiste nu mai era in camera. Ca fulge-
rul el profitand de abaterea lui Lupu se §i rit-
pegise afara. Acurn fugea spre curte In fuga
LOGOPETUL BAPTISTE VELEM 235

mare, ne-atingend pämentul §i resturnand pre


totl ceI din calea sa.
Stal Capitane 1 Aidem! soarele-I sus,
striga un seirnen, care e§i de sub garliciul unel
pivnite §i mi §I incle§ta, bratul sëft de fer asu-
pra bratulul MI Lupu, care se pregatea, in re-
nascuta sa furie, sa urmeze dupa Veleli.
AI dreptate! respunde el, sirntinduti
inima sa in prada setel de resbunare §i a da-
torintilor ce nobilul sët suflet 'I impunea; al
dreptate! inainte de toate raqia! i incale-
cand pe roibul ce-I prezenta seimenul, disparu_
ca o sageata, urmat de seimen.

CAP UL VI.

Una din Vele cele frumoase ale Moldovel


Cate-va ore dupa aceasta, pe cand soarele se
radicase de vr'o patru gulitl de la orizon, Lupu
era eara§i cu al sel, pe cari-I parasise dand de
Gurda, carele, seat de frica sagetel, seat din
indemnul a cator-va rubiele, 'I daduse scrisoa-
rea, prin ajutorul careIa ticalosul Veleli spera
sa isbandeasca In mar§avele seale planuri.
Ce mare*, §i impozanta adunare gäsim
noi acuma, nu maI mult in padure, clan, in
§esurile §i culmele ce se intind intre ea §i po-
litia Dornneasca. Ce mare de capete incunu-
neaza soarele cu auroasele lul raze!..
Indata dupa sosirea lul Lupu, carele era.
236 LOGOPBTITI, BAPTISTE VELELI

alteptat, semnalul de purcedere se dA, iar a-


cesta poruncesce mai intOit sa se fad, rug6.-
ciunl. Un preot batran incepe sfintirea apel.
Soarele aurind albele barbe ale betranilor boieri,
lucirea sclipitoare a sinetelor, a topoarelor, a
coaselor, solemnitatea cantärilor religioase, facea
din aceasta adunare ca nisce legioane ceresci
cantand marirea copilului din Vitleem cantand
clreptatea §i pacea, pe care ele aveaa sa le re-
statorniceasca in lume i sa, le rësbune. Dupa
rnantuirea ceremoniei, dupa ce apa cea santa,
plou/ ca o ploae de aur asupra capetelor mul-
timei §i se saruta crucea, Lupu inornduesce §i-
rul trupelor ; apoi de pe tulpina until arbore
rësturnat, el graesce a§la :
Boierl d-voastra. §i oameni bun!' ! D-clea
ne-a adunat pe nol top aicea, ca sit implinirn
voia lig: sit restatornicim dreptatea §i puterni-
cia mo§ieI noastre 1 Boeri §i frap 1 scopul nostru
e sfant ! D4e ne va povetui sa, scApam rno§ia
din ghiarele asupritorilor, el ne va ajuta sa spa-
lam petele ce aceia aa impus numelui multora
din nol 1 1,In tine, Doamne, am nadajduit, i a
tremurat du§manul met!"
Sa moaril! sg, moara. Ilia, urla §irurile,
Intrerupand pe Lupu.
Ascultati ! urmeaza Lupu, ascultati :
Diet nu vrea moartea pacAtosuliii ; crutare,
fratilor, para §i pentru Elm ! o cer de la vosi,
o cer in numele lui Diet, carele in alt-fel nu
va bine cuvênta silintele noastre !...
LOGOItTIEL BAPTISTE VELELI 237

Ce-1 de fAcut, darA? intreaba mai multe


glasuri.
SA canal a face toate cu binele. SA
mergern, boieri, cu totiI la Ilia§ §i sa-I spunern
din partea teril ca sa easa din scaun ; iar deaca
nu va vrea, deacä va avea nebunia a face a-
menintArI, atunci, boerl §i fratl ! sangele care
se va versa fie asupra lui §i a neamului lui
D-qet ne va ajuta L. Cat pentru mine, sangele
met, de va trebui, gata voit fi a-I versa, deaca
cu pretul lui se va putea, crutand vietele voas-
tre scumpe, care atat trebuesc moiei, sa se
dobandeasca mantuirea el...
A§la, a§la! striga mil de glasurI; sa
moara atunci asupritorul!
Sa moara Veleli §i top urla
!

alte §irurI.
SA moara atunci necinstitorul nurnelui
met! striga §i Lupu.
La acest strigat toV boieriI se indesuirA
in jurul lul, cerend sa se esplice, ce insemneazA
strigarea aceasta. El le areta scrisoarea sciuta,
le o citi, le spuse vorbele grozave, ce Veleli '1
trimise fugind, cu cate-va ore mai in urrna...
SA moara Veleli! Sa moara! striga toti
boieril infuriatl la auclirea acestora.
-- SA moara Veleli! striga Lupu; dar,
boieri, deacä va vrea cu binele sA paraseasca
mo§ia?
Ce ? intrerupsera cati-va boieri; dar
pata numelul tet ?
238 LOGOFETUL BAPTISTE VELELI

Fie! nurnele rneti va remanea potat. Eu


voia cata prin alte mijloace sa §terg acea path,
adaose el, posomorandull privirea ; dar el va
trai!.. Aicea nu sunteti adunati sa resbunati pe
un singur om, ci sa mantuiti mo§ia intreaga.
De yeti putea face aceasta fait versare de
sange, crutatl nu numai pe Veleli §i pe Ilia§,
dar §i pe top: cei-l-altf... Ast-fel D-qea ne va
ajuta de apurureal.. Acum, boieri §i fratilor, ai-
dem ! Timpul trece... i fie-care minuth ce per-
dem in de§ert este o arma ascutita ce am putea
da in mana asupritorilor no§trii!.. Aideti boieri!
Aideti MeV !
Buciumele resunara. Strigatele de ura §i
tropotele cailor clocotith Inca multe minute in
codri, dupa purcederea gloatelor.

CAP TM V II.

Grecii.

E timp acuma sa ne inturnam in camara


acea din curtile domnesci, in care am lasat pe
Ilia§. Veleli, care scapase fugind de furia lui
Lupu, aiergase sa vesteasca lui voda, ca rebelii,
de cart en ii insciintase, sunt aproape de terg,
aü inceput a se ivi fatil.
La auclul acesteI scirI, Ilia§ inspaimentat,
ca §i cand ar fi veclut ridicata vr'o arma, gata
de a cadea d'asupra capului lul, palid ca ceara
Lociortirm, BAPTISTE VELELI 239

galbena, cu glasul mai de tot stins, intrebase


pe Vele li, ce-I de fäcut?
Vele li statuse pe ganduri. Sa. Wei*, Ma-
ria ta, respunse el apol; sa Wei* ca sa vecli
nu-I putea sa-I liniscescl cu cuventul, off cu
frica.." De cum-va te vor Lisa, adlogea el, in
sine, de cum-va te-or lasa in tron, m'olt in-
turna i et; de nu... volt sta 'Ana atuncea In
loc sigur.
Sa ascept? dar clilele mele, draga
Vele li?..
0! el n'or cuteza! 'apoi, mai la
urma, intr'un noroc!..
Remal dar §i tu cu mine, draga Vele li...
Sa sell ca de-oiu scapa §i din cursa asta, am
sä te fac omul cel mai marit....
Mal bine cel mai bogat....
Fie! a§la dara remanem?
Ha L. adica... Maria ta... et cred ca...
mai bine...
Ce? §i tu Veleli vrel sa me parasesci?
Tu tremuri mal tare decat mine, nurnal chiar
la ideea de a remanea...
Maria ta, veql ca el pot sa me omoare...
Ei bine, dar el' pot sa me omoare §i
pe mine!..
A0a... numal ei pe Maria ta pot sa te...
omoare... dara pe mine... Vecli Maria ta.- ar fi
mare pecat sa mor tocmal acum cand am doue,
trel paralute...
Apol ce-I de facut?
240 LOGOItTITL BAPTISTE VELEM

EA unul, scit ca fug, fug unde rn'or


duce ochil !
Sa fugirn, sa fugirn! ca, nu-1 de glumit cu
Oilele...
Cum? Maria ta, vrel sa fugi?
D'apol bine, ce? ti-ai schimbat otararea?
§iretul §1 mar§avul Veleli vëclu ca nu era
chip de a face pe Ilia§ sa ramae. Scopul pentru
care el ar fi poftit aceasta, cetitorul cred ca l'a
inteles acum din convorbirea lor.
S. fugim dara, sa fugim !.. §i cat mai
curend, rëspunse el apol dupa o mica pausa.
Oh! Maria ta! dar unde vom mai gasi o teara
bine cuventata §i bogata ca asta? adaose el
suspinand.
A.§1a, draga Veleli... unde voit mai gäsi
o teara unde sa, flu Domn §i in marire... Dar
s'a sfar§it, Veleli; qi until idiclia sa spuna sa
mi se gateasca radvanele...
Dar odoarele le 1a§1 aicea, Maria ta?..
Sa, le strangern, Veleli... Aide ajuta-mi.
Apol Voda aduse din mai multe carnarl
tot ce gasi de pret; facu mai multe legaturi
grele din ele, implu mai multe pungi cu banii
ce a vea gata; apoi, dupa ce le pecetlui : A-
cuma, Veleli, Doti sä clio sg, mi se gateasca
radvanul.
Dar cu pungile ce sa fact, Maria ta?
intréba ministrul, neputendu-§1 deslipi privirile
de la ele.
LOGOFETIEL BAPTISTE VELELI 241

A! chlarna pe cine-va sä le dail sä le


a§ecle in radvan...
Cum? §i Maria ta al face una ca asta?..
sä mai scie lumea ca al bani, ca sail easa
inainte, §i.. Dale 'ncoace, sa le duc ea singu-
rel. -- §i fära a mai astepta primirea lul IN,
ea un met, ro§u de placere, infla lute pungile
§i e§i neputNid ascunde un zimbet de multa-
mire, ce se desemna in colturele buzel seale.
Apol mal mult de douë ore se scursera,
§i Vele li nu se mai intorcea.
De oclata Ilia§ auqi rnultime de pasuri pri-
pite prin coridoarele curtil, §i curend, in Ca-
mara unde se afla, nabu§ira, mal multe sute de
greci, intrebuintaci in serviciul domnesc, ser-
vicil care se marginea: sa doarma, sa, manance,
sa bea §i sa, adune avutil, pe cand indatoririle,
ale carora nurne le purtati el, cadeat in spetele
a vr'o cati-va moldoveni, ce mai ramasesera pe
Mnga curte.
Aman! aman ! Maria ta, striga cu top
pe limba greaca, aman! Teara s'a resculat !...
Maria tal.. 0 sa ne manance qilele, canil ceia
de tërani, ca at venit veste ca striga prin teara,
ca sa moara grecil!...
U§a se deschise de un idiclit irnbracat
in rop §i un tëran intra tarindu-se mal mult
pe branci, '§i lasand dupa, el urme de sange...
M'a ucis!... Maria ta, a fugit!...
Cine a fugit? strigara tot de odata toll
grech.
4653.1.Legende I?, mane. 16
242 LOGOFETUL BAPTISTE VELELI

Jupanul Vele li.


Vele li? cu banil mei, striga Domnul...
A! traclatorul !... i se lasa desperat pe capatul
divanului ling care statea in picioare.
Vele li? murmura, earasi grecii ingroziti,
Vele li ne-ad lasat!...
Cate-va minute in camara aceea nu se mai
aulira de cat bataile cele sgomotoase ale resu-
flarel grecilor si gemutul teranului, carele pe
toata, minuta se facea mai slab. De o data nisce
strigate prelungite i ca de mil de glasuri ve-
nite din apropiere, strobatura in camara si des-
teptara ca cu o ascutita lovire, inmärmuritele
inimi ale celor de fata, cari top' se repeclira
spre ferestre.

CAPUL VIII.

Risbunarea poporului.
Asemenea siroaelor celor furioase, ce rape-
qindu-se din muntl, restorn tot din calea lor,
tot ce le impedeca cursul, este poporul cand
furia-1 guverna; atunci el nu poate fi impedecat
nicl de cei mai respectati sal ai lui, nici de
gurile de tunuri, ce ar improsca moartea, intre
sirurile buN, nici de baionetele ce ar resturna
sirurile naintase i, ziduri de care se turtiat
alta data ghiulelele tunului, cad sub topoarele lui ;
temnitele in care gemeau mil de nenorocitl si
de nedreptatiti, cad ca prin farmec, numal la
LOGOItTIM BAPTISTE VELEM 243

ameni*rea a cator-va sute de in§I din popor,


cad, se prabu§esc, sub puternica lor resuflare.!...
Striate le ce Ilia§ cu al sel aulisera erail
strigatele ce ventul aducea din strigatele selba-
tice, ce scotea §irurile revolutionarilor, intrati de
mai multe minute in Org. Fruntea acestora,
forrnata din Seimenl §i boieri, era acum aproape
de curte, pe cand coada seat' mal bine gloata
nici intrase in ora§, intinpridu-se pe acolo pe
unde astaql sunt Pecurarii §i pana sub Miro-
slava, atata de mare era nurnerul satelor ce aler-
gasera sa manttliasca teara.
Vr'o 50 de stanjini Inca de calarit §i boieril
avea sa ajunga la Domnie.
Cand de o data un strigat, carele se pre-
lungi din toate §irurile cele mai' indepartate pana
aproape de boieri, 1 opri pe loc.
SA moara! SA moara! striga §irurile de
terani din urma seimenilor.
Ce este acolo? striga Lupu ; ce este
acolo? Loc! Loc!
Loc, baeti I repeta dupe el §irurile de sei-
meni, indesuindu-se unele in altele, ca sa des-
chida trecetoare calului lul Lupu, carele vroia
s'alerge spre puntul de unde ventul aducea stri-
gate sinistre, hohote grozave, sarcasme ne-aulite!
Curend Lupu aucli acele glasuri mai de
aproape :Sa-i Mem nasul! striga unii. Ba
urechile! urla altil.
Nu! sal scoatem ochil cu sfredelul! ca
244 LOGOFETIIL BAPTISTE VELELI

a§la a scos el ochii bunului inett!.. Sag in-


teparn !
Sa-1 ardem! De geaba, MeV, ca nu
arde ca-I vercolaci! ha! hal...
Ce naiba stal atata la vorba, mai Barda?
Da-I cu maciuca 'n cap! Ha! bine! da-mi
acum urechia stanga... nu vreail cea dreapta, ca
pe cea stanga a taiat'o el tatalui meg!
Lupu presimti o grozava vedere §i se infiora.
Ce este. oarneni buni, striga el; ce este?
Ce?... nu sell? respund mil de glasuri :
l'am gabuit ascuns intr'un garlicit...
Pe cine?
Pe talharul carele ne-a mancat bunul,
ino§ia §1 ciilele la atatia... Pe Veleli.
Pe Veleli?... Loc! oameni buni! loc CA-
pitanului Lupu!
Loc Capitanului Lupu! striga §i seimenil
din urma. Dar multimea stapanita de o sin-
gura, idee, de resbunare asupra lui Veleli, era
surda la asernenea porunca, §i cu urechia Ia
panda, ea cerca sä prinda orl-ce cuvent grozav
ce venea de la cati-va stenjini mal departe, cu-
vent pe care il repeta cu o vie multamire, i-
(blend cu hohote grozave.
Calul lui Lupu i§I mu§ca zabala §i impro§ca
multimea cu terana, in nerabdarea sa. De o
data un hobot diavolese se intinde in gloata,
indesuita §i mil de glasuri urla: Mie! mie,
tin piciorut!...
Un deget macar, mie!
IOGOPETEIL BAPTISTE VELEM 246

Octal' liii dati-mi!


Capul! capul! sa i-1 pun icea in coasal..
Ha! ha! ha! a perit fia,ra!
E prea tarclit, gandi Lupu, la auclul
acestor strigate sêlbatice. §i in fapta era prea
targiu, cad, cand dupa cate-va minute, multimea
indestulata de cruda el sete de resbunare, '1
facu loc ca sa treaca, el nu gasi in locul unde
urmase scena, decat cate-va pete de sange!...
Tot trupu lui leli. bucatit de popor cu topoa-
rele, era impartit pe la sute de tarani; unul
avea in coasa un picior al lul, altul capul cu
ochil holbati §i limba intre dinti... ista o ure-
che, cela o mama!
Grozava e resbunarea poporulig, dar ori
cat de grozava arare-ori este nedreapta!
O! nestatatoare §i nici odata incredin-
tate lucrurile lumel! cum vrasteaza toate §i
turbura §i face lucruri irnpotriva ; cand cu cale
este a fire frica celor mid de cei mat marl, iear
cursul lumel aduce de rnulte ori, de este grija
celui mare de cei mai mici. Fericitl sunt, Crail,
Impératil §i Domnif, care domnesc a§la, sci nu
le fie de cei mai mid nicl o data sild.
Eata ce cugetari scoate din inima luI Miron
Costin, revolta törel in contra lul I1ia i deaca
spiritul secolului in care vietuia Miron, '1 facuse
sa ica ca cu cale este a fire frica celor maT
mid de eel mai marl," ce lectiune frumoasä, ce
lectie nu da el celor marl and adaoge, Feri-
246 LOGOPtTUL BAPTISTE VELETA

ci cet ear*: domnese aia sä nu le fie de cei


mai midi gild."
Acuma sa reapucam naratiune noastra de
uncle am läsat'o.
Lupul, bunul acest suflet a caruia manie
nici o data nu ar fi mers 'Ana s intinda mort
nici pe cel mal inver§unat du§man al seri, Lupu
se mahni preste searna, \Mend scenele aceste
crancene, §i intorcendu-se catre boieril ce-1 a§-
tepta : Dieu a facut dreptatea sa! Vice
el : Veleli a fost bucatit de popor! fie nu-
mele Domnulul bine-cuventat I "
Intre aceste boieril sosira la Domnie.
Lupu in fruntea tuturora intra in curte ;
socot de prisos sä spun in ce stare aflara el pe
Ilia§.
Me rog, d-v., boeri, ertati-me ! striga el,
impreuna cu totl Grecii, aruncandu-se in genunchi.
Mai multi boieri holiotira la vederea po-
rumbatecelor fete ce schimba aceia, dar Lupu
'I privi cu manie; apoi cu blandete- care Dias:
Doamne I 'I Vise elü, teara a näpustit in ora§;
cu totif s'att ridicat asupra Mariel tale, ca sa-ti
repuna Vilele ; asculta cum striga in toate par-
tile pe Greci !...
In fapta, osta§iI §i poporul grtimadit prin
ograda 0.140 §i pe toate ulitele, §i pe camp, chi-
uia §i striga : Da-ne, Doamne, pe Grecl !"
Earl ace§tia in genunchi la auclul turbatelor
acestor strigate, incepura unif a plange, altil
LOGOPETUL BAPTISTE VELETA -- 247
-
a saruta poalelele boierilor strigand : Arnan !
A man !
Voda Ilia§ insä mai incuragiat de tonul cel
plin de bunatate cu care vorbia Lupu, sculandu-
se, qise:
Boieri d-voastral deaca se ridica teara
asupra Grecilor §i asupra mea se ridica 1); ce-i
de facut ?
SA la§1 teara!S'o läsati ! strigara cati-va
boieri de abia stapaninduli mania.
Bucuro§1! prea bucuro§1, boieri d voastra,
respunsei a Ilia§ §i top Grecii, a carora vinete
fete incepura a mai veni la auclul acestor cuvinte
in colorul fesului de pe capul lor.
Dar cum vom putea e§i teferi, adaose
Ilia§.
Maria ta, nu te teme, rëspunse Lupu,
nol te vom Insoti... 1"-apol sa scii Maria ta ca
poporul nu te urësce atata cat urasce pe d-lor
§i pe bietul raposatul Veleli...
Ce? a murit ! intrerupsera Ilia§ §i Grecii.
L'aU sfa§iat, teranil !
D-cleft mi-a rêsbunat rnoartea, striga un
glas innadu§it, dintre Greci.
Apo': unel bu§iri ca §i cand ar fi Opt
nisce plumb pe podele, succeda un gernet lung,
§i-apol tacerea. Boierii toti 1§1 intoarsera pri-
virile spre locul de unde venea acest gemet.
Sunt perdut! qise cu (isperare, Vasile,
1) VeclT Miron Costin, fain 264.
248 LOGOFtTIIL PAPTISTE VELELI

privincl cadavrul lui Gurdit... a murit §i acestl,


singurul ins, carele putea dovedi ca femeea mea
nu-1 vinovata I.. Oh! Dumnepule I
§i '§i ascundea in mani capul set.
Grecil nu intelegeat nirnica din aceste, ba
nici Ilia§ insup
Ce al, vornice Lupu? il intreaba acesta.
Ce am? striga acesta, intr'un moment
de furie, cu un glas, care Mcu sa tremure §i
mAduva din oasele lui Ilia§... Ce am?.. me mai
intrebl!.. 0 ! de n'a§1 avea mai anteit sti, lucrez,
departandute, pentru mantuirea mo§iei ; de mult
te-a§I fi trimis et singur dupa ticalosul tet de
Logofet... oil tial fi dat searna de necinstea ce
ai sä-mi lap..
Ucide-1! clet, ucide-1! logofete, strigara,
vr'o cati-va din boieri mai iuti la caracter ; nu-ti
läsa neamul petat de densul...
Ba nu, boieri, nu! sPi-1 läsam, sä se
duct in plata cerului, cleat pentru resbunarea
mea... (§i nu scit de sigur de-1 vinovat §i el)
ucigendu-1, sä mai atragem asupra bietel mop
urgia Portei...
Dar d-ta, jupane? strigara mai multi
boieri.
_Et... voit cauta prin alte chipuri sa-mi
spal pata numelui met...
§i clicend aceste fruntea lui se increti ; ochil
lui se posomorire.; o grozava otärire se infipse
in mintea sa. Boieri I sa nu perdem vremea
in vorbe departe, le lice el dupa cate-va minute
LOGOPETOL BAPTISTE VELELI 249

de tacere. D-ta jupane Ureche adu aicea ate-


va sute de selmeni cu sinetile gata...
Ilia§ §i ai söi orl cat '1 reasiguraserd von-
bele lui Lupu, la audul de seirneni cu sinetile
gata, recapra eara§l in spaima lor cea d'antOi.
Earl Lupu apropiindu-se de fereastra se adresa
catre multime :
Oarneni buni! a§a-I ca noi am venit sa
mantuim mo§ia de Greet
A§Ia-I! a§la-1! striga
Ilia§ §i Grecil incep a plange. Lupu se in-
toarce spre el: Liniscitivë, le clise el. Apoi
eara§1 catre mulVme:
Oarneni buni! nu-I mai bine sa nu facem
vörsare de sange, deaca Grecii ar vrea sa easa
singuri din tara...
Ba nu! sa rnoarit! sa ruoara, urla mil
de glasurl...
A§ia-i! sa easa mal bine cu totii ! stri-
ga cati-va mai moderati.
El bine, boeri, ce-I de facut? se intoarce
de clice Lupu.
SI fie dupa voia mu1imei, murmura
mai multi.
Dupa vola multimel? striga, Lupu cu
indignare; dar mugimea cea pe care am ascul-
ta-o astacli, cand urgia Portii ar veni asupra
mo§iel, pe nol ne-ar blastetha, ca am ascultat
glasul furiel seale celel turbate... Nu! boieri...
Suitu-s'ati cate-va sute de seimeni acole?
El stall in sala, respunde Ureche.
2:50 Lootortm BAPTISTE VELELI

Bine. Apoi, catra Ilia§ §i G-reci :


Ascultati ! poporul vrea moartea voas-
tra; nol insa ye putem mantui de furia lui
deaca acuma de'ndata yeti jura ea nici o-data nu-
ll cata, nimenl dintre vol, sn faceti rea törei
acesteia, pe langa Turci... Alegeti ! moartea seall
vieata!
Jurnm! juram, striga cu totil.
Bine ! Apol scotOnduli ascutitul sëü an-
ger4 cu el in mann,: Urrnati-më, boen, dice el,
catre tovarn§ii sai ; urrnati-rne §i voi, adaogi el
grecilor, de voi muri eu, yeti mud §i vol !
Dupa ce toti e§ira in coridoare, Lupu alcä-
tui un patrat de selmeni, asecla pe toti Green
in centrul lui §i el eu boerii in frunte, cu arma
in mana, dadu semnalul de mar§ §i coborira
senile curtel strigand : loc ! loc !... Earn multi-
mea ce o clipa tnai nainte ar napustit sa
I-I

rumpn, pe Greci sub gura a mii de tunurl macar,


multimea acurn ulinitä de fapta lui Lupu, dupe
ce ea n'o putea intelege, se dadea in latun
in tacere, ca sub puterea unui farmec.
Ast-fel Lupu isbuti a e§i ca un bun mari-
nar, care prin mijlocul valurilor turbate ale
oceanului, guverna vasul sn. Curend ei vor trece
§esul Pahluiului, ce geme de rnultirne... Eata-i
aproape de Monastirea Bakal...
Dar intre aceste uimirea cea dintae a po-
porului facu loc unel furil neauclite, pann. §i
asupra lui Lupu. Sarcasmele §i injuraturile ince-
purl a ploua asupra lul... Curend, on cat cu de-
LOGOFETUL BAPTISTE VELELI 251

tunatorul sal glas striga loc ! vibrand in aer


arma sa, nimeni nu se mai dedea in laturi, ci
mai ales navalea asupra patratului. Pe cand intre
aceste Lupu, in perplexitate-i nu scie de trebue
sä porunceasca seimenilor sa dea cu sinetile in
multime seat de a lasa pe Greci jertfa furiel gloa-
telor, de odata, unul din rnultime, ca un glonte
se asvarle, asupra eareului, '1 sparge, se rapede
asupra lui Ilia§, in repegiunea sa '1 apuca de
haina §i cearca al tani dupa sine ; mai multi
altii incuragiati de fapta acestuia se raped dupa
el... Dar Lupu e acolea, le arata arma sa ame-
nintãtoare, apol ca tin let se rapede asupra celui
ce täresce pe Ilia§... Acesta ingrozit cearca a
tari mai iute pe Voda, dar remane nurnal en
o bucata din haina lui in mana, cact toti
Grecil 1 tinu de ceea-l-alta parte... El fuge §i
cand .e destul de departe de Lupu, care '1 ur-
maresce, scoate din brat un os, un fluer de pi-
cior, '1 rapede asupra acestuia! Na! urla ti-
grul ; na ! mori de os de Grec... deaca ti-s ala
de dragi, mori de osul lui Veleli. i sangele
galgae din rana ce bietul Lupu a primit in frunte,
el se cumpanesce sa cada... insa nu ! el IV §terge
cu manica straiului sët sangele de pe fata, re-
a§eaza §irurile patratului, da porunca seimenilor,
in auclul tuturora, sa dea fart crutare de s'ar
mai ispiti cine-va sa sparga patratul.
Intre aceste cerul se acoperise de nori grel
ca plumbul ; curend o vijelie groaznica precede
0 ploaie rece de toamna, care impra§tie pe mai
232 LOGOFETUL BAPTISTE VELEM

multi dintre inversunata multime. Cu toate a-


ceste cei mai furiosI se tineaft dupa caret, in-
jurand nu numal pe Voda i pre al lul, dar
§1 pe boierl.
Orl cat puteat seimenii impune respectul,
si orl cat de bray era Lupu, el vëclu bine mo-
rnentul cand de nu va avea recurs la alte mij-
loace, tot n'o sa isbuteasca a scoate patratul din
pericol ; deci, dupa ce soptesce ceva la urechile
boierilor, iea calul unuia dintre el si dandu-se
cu vr'o clece pa§I in urrna incepe a striga:
Oamenl buni ! nu lasati ! at rnal rërnas
Greci in Targ!... Aucliti, ci-ca dati foc !... Nu a-
sap oameni buni !
§i. dand drumul calului : loc! oameni burn !
Grech dat foc targulul.
In zadar catl-va mai §iret1 striga : nu cre-
deti ! nu credeti oarnenl buni 1
Cate-va minute dupä aceasta de abia röma-
sera cate-va sute din acea multime nenurnërata
ce inunda sesul, cad unil alergasera in terg, cre-
lend clisa lui Lupu, altil, aceI ce eraft de pe la
sate, sa prinda Grecil... cel mai multi sa pri-
veasca la foc, si rëmasita, tarita in repegiunea
si indesuirea tuturora. Aceasta o prevNuse Lupu.
Cel römasi veclOndu-se prea putini ca sa poata
indrasni ceva in contra armelor seimenilor, seaft
poate obositi si inghetati de ploaia cea rece ce
nu contenea, rëmasera §i el cu totil de caret.
Eara acesta cand fu indestul de departe de te-
rani, boieril dadura grecilor cal de al Ion §i de
LOGOPETIIL BLPTISTE VELELI 253

al seimenilor, §i rinduind din ace§tia o escortg,


numeroasä de a nu lasa pre Vodg, Ilia§ sa fuga
cum-va la Tatari §'apol sä ving, cu urgie asupra
Orel, dupa ce Oic, boierii, facura aceste, se rein-
turnarg mai totl in ora§.

CAPUL IX.

Dupa, furtuni
In dimineata qilei urmatoare, un soare cald
succeda furio§ilor norl ai furtunei clitel §i a noptil
trecute; o lini§te adanca in ora§ §i in campii
succeda inver§unatelor strigate ale multimeI tur-
bate de setea rösbunariI...
Grarnaclile satenilor, riclend acurna de gluma
ce le trase lerl Lupu, gluma care, de n'ar fi
profitat el sa se ascunda, ar fi platit'o cu vie*,
acum, 'pc, el riclènd se trag pe la satele lor,
atata-1 de lesne de a Indestula setea de rësbu-
nare a poporului, pe cand setea asupritorilor lui,
setea de avutii, sefea de mgrire... nu cu sangele
unul ticalos ca Vele li, dar nirl cu sangele a
miI de dreptl, ce cad jertfa lor, nu li se mai
potolesce I.-
Insa sa trecem de acum asupra uneI Qli ll.-)
a§a, de furtunoase §i grozave, dar §i frumoasg
in istoria orl-caruI popor.
In ditnineata clilei urmatoare, in aceea§I cil-
mara care fusese martora orgiilor WI Ilia§, top'
254 LOGOPETUL BAPTISTE VELELI

boierii tërel, mail 0 mid, presidati de mitro-


politul §i de Lupu, tineag sfata : pe cine vor sa
aleaga de Domn?
0 multime de glasuri incepura a cere pe
Vornicul Lupu, dar acesta, cu fruntea legata din
pricina ranei seale, cu fata palidä §1 cu Ufl zim-
bet amar pe buze : Vö multamesc din inima
curata de alegere, dar martor imi e D-pa, ca
nu mai pot primi marirea aceasta. Eu v6 propun
sa alegeti Domn pe Barnovski, ca-1 om cu minte
§i e bun §i cu teara le§easca...
Atunci toate glasurile furl pentru Barnovski,
caruia se otari de a i se tramite o solie dintre
boieri ca sa-1 pofteasca la tron.

CAPUL X.
0 4i dupit aceea
0 cli dupa ce se tinu sfatul la curVle dom-
nesci, un om imbracat in straie töranesci cu o
inalta caciula turcaneasca indesata pe ochi i§i
lega calul langa poarta monästirel cunoscuta ce-
titorului, apoi intra o chiliuta de langa
poarta, de buna seama chilia portariei.
Acolea, scoase din chinga o punga cu ru-
biele i o puse pe pripiciul hornului; mai scoase
§1 un cutit. Apol intorcOndu-se catre bëtranul ca-
lugar, care la intrarea lui se sculase de pe di-
vanul set de rogojini, ingrozit de sëlbatica pri-
vire a celui intrat:
LOGOPETEFL BAPTISTE VELELI 255

Calugare, 'I clise el, privesce ! acolo avere


sa n'o poti sfar§i cat vel trai : ici un cutit, aucli?
tin cutit !..."
Botranul tremura de frica.
Nu te teme, parinte ; Sftritia ta poti sa
alegi pe care vel vrea din aceste doue , punga
vei lua-o cand imi vei spune adeverat deaca ju-
paneasa Vornicului Lupu a eit de trei septe-
mani incoace din monastire... Eara cutitul iti va
scurta qilele, cand vei tagadui... Alege !...
Intre aceste, calugarul dupe glasul necunos-
cutului recunoscuse pe Vornicul Vasile, pe care
de mai multe ori avusese ocaziune de a '1 aucli
vorbind cu sciia sa, cand e§ia cu ea pe poarta,
ca §i cu vr'o trei soptemani mai in urma, sa
face cate o mica preamblare.
D-clet sa te fereasca! jupane draga, de
a face un pecat ca acesta... mai bine eu ti-ohl
spune tot ce sciU, in frica cerului !...
Haide I acum, degrabl !...
Sunt cate-va clile de cand jupaneasa s'a
dus ou redvanul nu sciii unde...
*i. cand s'a intors?
Numal alaltaeri dimineata.
Alaltleri ?... til bine minte?...
Prea bine...
Dar poate nu era ea ? spune 1,
Cum nu ? cu fermeneaoa cea de fir, cu
fesul cel alb... o ! ea era...
Oh ! destul !... iati banii, ca1ugare4 me
i arta !...
256 LOGOItTUI, BAPTISTE VELETA

Apoi sörrnanul Lupu convins ea a fost in§elat


de jupaneasa sa, e§i din chilie stringendu-§I fruntea
in mani, ca §i cand ar fi vrut s'o Impedice de a
se despica de focul ce-1 ardea I El statu langa
poarta cate-va minute, ea un om nehotarit Inca
ce drum va apuca ; apoi §tergend o lacrima : S'a
sfar§it ! murmurd el, cu un glas inlacrimat, dar
hotarit, s'a sfar§it !... Patria nu mai are nevoie de
mine §i nu pot sa las cel putin sërmanului Ionel
§i dragel Rucsanditei un nume nepatat !... S6rmanii
copil!... Oh Dieule! de ce trebuit-a sa ma insor,
deaca nu-mi era menita o viaä einstita, cu
muierea mea?... de ce trebuia s las copiilor
mei numai o mama, nelegiuita..." i suspinand
adaogi, dupa o mica pausa:
Nu aicea, ea sa ma mai vada ea; nu
aicea, ci colo'n codri!
Apol trist §i obosit, el pleca tulburat spre
locul ce arata. Nu facu insa clece pa§1 §i se in-
talni fata'n fata cu un calugar bötran.
A! bine ai venit, jupane draga ! striga
el dupl. ce cu mare luare aminte '1 esarnina o
clipa pana-1 cunoseu.
Särut mana, sfintiei tale...
Calugarul acesta era staretul. Va sä 'pea,
biata maicuta tot ti-a ajutat ?
Lupu nu respunse, caci nu intelese despre
ce e vorba.
Biata maid, Csenia tot tia ajutat? repeti
el mai tare, creclend ea n'a fost auqit.
Despre ce vorbesci, sfintia ta?
LOGOItTUL BAPTISTE VBLELI 257

Ce te mai prefaci ca nu soil ? Nu te teme


de a spune, cad ell 1-am dat voie sa mearga la
T1ia sail ajute.
SA meargl la Ilia§, clici?... Cine ?
Maica Csenia ?... eata cum se preface ca
nu scie I
Me rog, parinte, vorbesce-mi mai lamurit...
Maica Csenia?
A§a, maica Csenia, imbracata in vest-
mintele jupaneseI d-tale...
In vestrnintele... jupanesel mele? AhL.
urmeazal... me rog urrneaza ?
A. fost la Ia§l...
La Ia§1?... A§a ; ce ? nu scii?...
Maica Csenia imbracata in vestrnintele
jupanesel mele, a fost la Ia§1?... murmura Lupu,
respunqend nu staretului, ce unei cugetari, care-I
preocupa.
A§a, mal alaltAieri...
Un suspin de acele care lasa peptul apesat
mult timp de o grea povara, cand e u§urat de
ea, un suspin de aceste. scoase §i Lupu, cand in-
cepu a intelege ca femeea sa poate nu era vi-
novata.
Degraba, parinte ! i fara sa'§i explice
gandul sëü catre calugarita, Minas in uimire, el
purcede in fuga spre monastire, trece poarta, a-
junge la chilia jupanesei, nu ia seama la calul
legat de un salcarn, intra...
Acolea el MIA pe un boier anume Constantin
Aseni, acel om de casa lui Ilia§ Voda, care des-
46334.Legende Romiine. 17
258 LOGOPETUL BAPTISTE VELELI

coperise boierilor, cu cati-va ani inainte, eara


maI ales lui Lupu, lui Buhu§ §i lui Savin, cum-ca.
Voda avea de gand, dupa sfatul 1111 Baptiste, sä-1
ucida. La picioarele acestul boier claCe trantit
toranul Gurdg, carele numal cat le§inase la Curtea
Domneasca, unde cetitorul i§1. amintesce, poate,
cg l'arn lasat. Acesta istorisesce prin cuvinte
intretgiete §i mai ne intelese toate ticgloasele
planuri ale lui Vele li, asupra jupanesel...
Cand veclu pe Lupu intrand, el se tari pana
la picioarele lul §i sgrutandu-le : Stgpane! ju-
paneasa nu-1 de loc vinovata... nu! ell me jur...
ca orl-ce a clis... calgul de Veleli... carele m'a
ucis doara nu mi-a da ceea ce-mi fggaduise de
t'am tagaduit claunacll adeverul..."
Nu putu mantui vorba. Dandu-§1 ochil peste
cap, stors de oboseala de opintelile cu cati ne-
fericitul se anina de veo cate-va momente de .

viata ce-1 mal remanea : Copila§iI!... striga el,


cu o opintire supremg §i moare.
Bietul Vasile Lupu induio§at pang la lacriml
de scena aceasta, imbratipaza pe jupaneasg,
care spusg tot ce cercase sg faca calugarita
Csenia doarg l'ar feri pe el de pericol. Vasile
nu era de ideea ce avuse Csenia, care voise sa
ucida pe Ilia§, dar find-a, lucrul nu isbutise, nu-i
imputa nimic, ci-§1 imbrati§g copila§iI, cari-I in-
cunjurail. ApoI Aseni 'I povesti cum el dgduse
de Wan la curte, pe cand urma svoana pe §es,
cum acesta '1 rugase sg-1 aduca pang acole, sg
spue jupanesel ceva foarte inseinnat, ce nu voise
LOGOPETIIL ISAPTIBTE VELELI 259

a spune Vornicului, in sfar§it cum Aseni '1 aduse


dinapoia .calulul, viata tiganulul ne dandu-I timp
de a mai merge pe la casa sa sa-§I iea radvanul. .
Cate-va minute dup. aceea Vasile Lupu re-
intrand, dupa ce Intovar4ise pana la poarta mo-
nastireI, pe Aseni, §i reimbrati§andull jupaneasa,
'I Vise :
Pentru tine, draga jupaneasa, n'am pri-
mit Domnia ; pentru tine, de acum, am sa lucrez
s'o capët !"

x85.5.
VIERITA CEA FRUMOASA

Madrid ... Decembre 1855.

QUERIDO RIVERO
TI-aduci aminte de oilele cele frumoase ce petre-
curarn sub cerul §i mal frumos Inca cleat lilele, al
Alicantei ?TI-aduci aminte de versurile ce-al impro-
visat, sub desmerdarile ginga§e ale nefericitel teale
sotif ? Versurile teale sunt cele care-mi sunt mai
dragl din tot albumul met, §i ca o dovada de aceasta,
iti trimit o mica nuvela, brodata pe tema versurilor
teale. Ea este scrisa, iubite amice, la umbra palmie-
rului celuI mandru din via Contelul de Parsen, era
palmierul nostru favorit, la umbra viel ce se catara
pe inalta lul tulpina; imbatati de parfumul portoca-
lilor §i al alamailor, de cate off iniequl noptei ne-a
surprins acolo ?...
Nuvela nu tio trimit in schimbul versurilor teale,
ci ca o Indemnare ce tI fac, de a Insa sail creasca pana
la prima-vearil, din not aripile dorului, spre a veni la
Valentia, unde te asteapta tristele, dar dulci suvenire
ale fericirei teale, i mangaerea in bratele amicilor tel.
P. S. De cum-va vei publica nuvela, sa, nu uitl
de a-I pune réndurile aceste in loc de prefeata, c5ci,
VIEUTA CEA FRIIMOABL 261

prefelele sunt de rigueur" in cldele noastre, uncle


nimica nu se face pre fapt!"
V. A. Urechii.
I.

De odata rurnena nepoata de vierita arunca


un tipöt de bucurie.
Atuncea fetele adunate la cules, incepura a
murmura in cor : Ce este?"
Apoi, la parleazul livegei lucira doul ochi
indreptati in spre Margarita.
Margarita era frumoasa copila ce Vpase.
Dar de ce ipase? De ce rumena §i mica
sa gurita aruncase in aer acea nebunateca. ex-
presiune de bucurie, acea scanteie electrica, acea
ploaie de alegrie ce se smuncise din inima ?
A l eaca ce vrem sa spunem, dar pentru ca
sa spunem aceasta, sa apucarn pe cararea, care
mai iute ne va scoate in pirtea istorioarel noaStre.
La gurile Dunarei; cad acolo ne aflam, in-
floresc destincletoril fiului Italicei, despre carele
poetul spaniol Francesc Medrano, a Ois in poe-
mul sëü, Cancion a las ruinas de Italica" :
, A qui naci6 a quel reyo de la gnerra, Aci nascu acel fulger al resbeluld
Gran padre de la Petrie, boner de Mare Pirinte al Patriel, onoarea
Espana, Spaniel,
Pio, felice, triumfador Trajano, Piul, fericele, triumfittoral Trajan,
,,Ante quien muda se postro la tierra ,Inaintea cuI mutit se prosterni Vra
Que ye del eel la cons y la qua bana Carea vede leagAnal soarelui, pi
acea cure o scaldi
El mar, tambien vencido,Gaditano". Mara, de asemenea invinsi, a Ga-
ditaaulul."
262 VIERITA CEA FRU/MASA

In mijlocul acestor frati al spaniolilor, in


poeticele lor obiceiuri, inflorese §i mil de tradi-
tiuni incantatoare :
Se crede in Romania ca D-clet formeaza
de-a-pururea douë inimi de-odata, a se despart
caclend din manile seale, cate odata spre a nu
se intalni nici odata pana la cer, i une-ori spre
a se intalni pe parnOnt. In ambele casuri, este
arnorul, fericirea, paradisul.
Nu-ilipsa sä spunem ca acele douö inimi
asemenea sunt de-a-pururea una de un flacau si
alta de o copilita!
Dar cum sa se gaseasca aceste Mimi, cum
sa se cunoasca, sa se uneasca cu siguranta! De
multe orl este in?;anare, in§elare, i aceasta face
casatoriile cele nefericite.
Nurnai Romancutele de la Dunare nu se
in§eala nici odata, ele cunosc arta de all vedea
orsitif, adeca inima, ce le este destinata, de a
afla de la umbrele lor rnarimea amorului ursi-
tilor, iarna, dupa doul simburl de aluna coprin§1
intr'o singura coaja ; prima-veara, dupa douë ce-
rep lipite ca buzele in zimbirea unui copila§ ;
veara dupa douë spice tot pe un ; toamna
dupa doue crengute de busuioc puse intr'un co-
fad sub capëthiO, noaptea spre anul not...
Ce capritit ! dar ce siguranta !
In cere§e, in spice, in alune, se poate gre§i,
dar tot-dea-una se vede ceva; in busuioc nici
odata nu se poate inpla vr'o copilita : ursitul
se vede aidoma, i fara de nici o schimbare.
VIERITA CEA FRIIMOASA 263

Spre miequl noptei, cand coco§ii Inca Watt


cantat de a doua oara, pare ca se pogoara. din
cer asupra copilel, care doarrne cu capul pe bu-
suioc, ca o armonie cereasca. Apol vine un nor
de mirezme, in mijlocul caruia curend apare
ursitul Inca necunoscut... seat o amanta, caci
legenda se aplica la ambele sexe.
Cat pentru modul mai lamurit cu care se
face acest farmec de dragoste, vorn observa pe
Margarita.
Sa urmarn cu aparerea ursitulul.
Acesta I§I spune numele §i familia dead, este
strein ; de nu, numal cat. se arata, fara sa icä
nimica.
In casul din urma, nu urrneaza neintele-
gere. In casul d'intait junele pleaca la drum;
de asemenea juna, ceea ce procura une-orl in-
talnirl pla cute.
§i se casatoresc, chiar §i. fara voia Orin-
tilor. Cine ar cuteza sa, desuneasca doue inhni
legate de catre cerit !
A§a casatoril sunt de.a-pururea fericite :
busuiocul este pastrat ca ochil din cap ; aseme-
nea talisman al amorului are puterea de a im-
prastia de indata noril negri, ce tree §i retrec
adesea pe cerul matrimonial.
A§a-I ca mul0 casatoriti de pe la noi, ar
dori sä aibä un a§a talisman pretios I
Tocmal unul ca acesta are Margarita in sin..
Culegétori §i culegetoare de vie, format
cerc in jurul el ; vroiat sa veadä busuiocul, caci
264 VIERITA CEA FRITMOASI

dem% busuiocul este verde §i mirositor, mirele


este june §i bogat...; vroiat 0, veada dar talis-
manul Margarita
Busuiocul era verde §i mirositor mai dehai
decat livantul. Baetanii §i fläcail incremenira;
fetele se maniara: aceia cad' Margarita era cea
mal saraca dintre fete; aceste cad ea era cea
mai frumoasa.
Curios lucru! cine naiba a mai lua pe
calica asta, clicea o culegötoare sluta, dar pose-
soare a cator-va sute de la
Ce ticalo§ie! clicea fata vornicului din
sat ; et sunt §i frumoasa §i am §i douë vaci §i
cu toate aceste busuiocul met e ve§ted...
§i. neat inganat §1 4011 fetele, §i fetele
luau In ris pe flacai, §i toata multimea culege-
torilor se indesuia in apropiere de Margarita.
II.

Biata orfana tacea §1 tremuranda privea la


ramurile de busuioc, atat de invidiate de fete ;
privea, qic, la cornoara sa unica...
Nu, rnt in§el: ea avea ()chi alba§tri mai
pretio§1 decat azurul cerului, o fata de lapte,
buze de margean, gene negre ca pöcatul, §i doui
obrajorf rumeni ea doul fragi, un sin tare, ce
de§tepta amorul, §1 piciorup ca de copilal.
Sfatul culegötorilor se fini : din not o in-
conjurara §i unul din el ii vorbi:
Margarito, draga! noi credem ca busuiocul
VIERITA CEA FRIMIOASA 65

nu s'a uscat pentru ca Pal udat rneret cu al:a;


am otarit dar sa.-1 dal in sortl la una din fetele
astea, §i acea Carla va e§i ursitul de busuioc itl
va da o manzata de clestre.
Da, da, strigara cu totiI.
Dragostea nu se vinde, rëspunse Mar-
garita, dar deaca vreV numal decat, &AA busu-
iocul aceleia care va gasi mai intain o aluna de
gemene.
Alune se aduc. Toate fetele le strica. De
geaba! Margarita o gase§ce mai intOiti.
Cum se poate!
Minciunl !
Inca o data.
Tacere!
Cine a gäsit'o acurn?
Eara§I Margarita!
§i de a treia oara tot Margarita! §i tot Mar-
garita!! Ce minune! Dar §i ce manie! ce furie!
Nalba s'o ia!
E o fermecatoare!
Nu Kit e0, da-ml busuiocul mie!
Da, dal...
§i §eapte-sprelece mani infuriate se Odra
a smulge din manile el busuiocul fermecat.
De o data se aucli langa zaplaz, o galagie
mare de buciurne. La a§la nea§teptata galagie,
culegaoriI §i culegatoarele caclura cu fata la
pament.
266 VIE RITA CEA FRUMOASA

III
Era pe la anul una mie §i patru sute §ease-
cleci, §i popa Kiri la preclisese finitul lumei.
La fie-ce sunet de instrumente, toti credeati
ca erat trambitile din apocalips.
De acea culegatoril statura incremenitj cu
fetele la parnent cat-va timp, §i ar fi stat cine
scie cat, deaca o voce n'ar fi strigat : In pi-
cioare, tontilor !..
Frico§if no§tri aruncara cate o cautatura
furi§ata si recunoscura cu oare-care multamire,
ca neamicii lor nu eran angerl, ci doI buci-
ma§l de la oaste.
Aiceal via lui Ureacle ? intreba unul
din O.
Aci, respunsera fetele, cu zimbetul pe
buze, cad bucima§ii erat frurno§i §i voinici.
Aci, respunsera §i fiacail.
Inlaturi, frico§ilor ! nu cu vol" avern
treaba, ci cu fetele. astea.
Atunci se apropie unul din buciuma§i §i
scoase din buzunar un portret zugravit al unel
fete a§ba de frumoasa, incat se parea mal mult
un vis, decat o realitate. Amendol apoi trecura.
in revizie cele §eapte-spre-clece fete culegatoare,
oprindu-se la fie-care din ele §i comparand'o cu
portretul.
Cand dadeau de vreuna frumu§ica, cu un
suspin cliceat : Ce pecat ca nu e aceasta!"
VIERITA CEA FRIIMOASA 267

Palä cu cele b6trane i slute, dadeat drurnul


unul hohot buni§or.
Calätorirn de geaba! murmur& unul din
el, cand trecura in revigie §i pe a 17-a.
Ba nu! intrerupse cela-l-alt, ulte colo o
copila care n'am cercetat'o.
arëta pe Margarita, care §edea la o
parte, cu busuiocul in Mail.
Dar pe loc cat eali intoarse capul el cel
ginga§, §i esclamara arnOndoI bucimap : Ea
este! §i amendol venira cu respect sa se a-
runce la picioarele el.
Mare fu mirarea Manor i a fetelor, dar
mare fu §1 mirarea Margaritet
Cate-va minute dupa aceea, buciuma§il des-
chisera §i le presentara Margaritel trel lai :
intaia coprindea aur, a doua era r.lina de petre
scumpe §i a treia de cama§1 de borangic cu
altite de aur §i lurninl scumpe, cu fote frumoase
ca visurile §i stravegil. ca apa isvoarelor.
Pentru mine-s acestea gise cu uimire
copilita, pentru mine aceste bogatil?
Mane vei sci pricina pentru care sunt .

ale tale, Deanna, röspunsera osta§il, cad mane


va sosi acel ce are dreptul dealf spune totul.
No avem datoria de ail da acestea §1 a prive-
ghia asupra ta.
T2icOnd acestea se sculara.
Emotionata pe cat nehotaritä, cregend ca.
doarme, orfana copilita contempla una dupa alta
Wile, fait sa gica nimica.
-268 VIERITA CEA PROMOABi

Intro acestea, flcäi1 i fetele incepura a


canta o hora de lauda Margaritel, §i a o hm
la joc; §i adierea serel, aroma florilor §i soarele
ce se scalda in o mare de aur la apus, §i vitele
verc11 ce ascundeat arboril tufo§1, §i fruntile
carunte ale muntilor Dobrogel ce se vedeat In
departare, formag un cadru ceresc, divin, pe
care numal Diea putea a-1 concepe §i insufleti,
in secretele seale destinate, §i cu anevoie putea
sag traduca, pe panza seat pe hartie mana
inspirata a artistului.

IV

Biata copilita, al caruia viitor se schimbase


a§ia de nea§teptat, vru sa se incredir4eze deaca
in adevör nu visa, decl incepu a lua cu purn-
nul petre scumpe din ladä, §i a le Irnparti la
fete.
Apoi i§I implu cu aur poala pestirnanuluI
§i-1 dete vorniculul, ca st plateasca birul celor
sarad.
Apoi, aläturea cu osta§ii, se indruma spre
rama viel, unde locuia impreuna cu matu§a-sa.
Toi flacaiI incepura a o cere pe loc de
nevasta, dar ea rospunse fie-caruia: Nu voia
avea alt barbat, decat pe acela ce-m1 va ursi
busuiocul la noapte!
FlacliI se impra§tiara prin vie. Fetele aler-
gara dupa ei spre a-I mustra pentru nefidelita-
\TIBET! CEA FRUMOASI 268.

tea ce erau gata sg li faca. Dar ei le 'ntoar-


sera spetele §i cu capul plecat se despartira
fie-care, cu gandul cum ar putea sg fie ursitul
MargariteI. Ina, cum?
Prin mijlocul unel apareri, seat fantasme,
introducendu-se pe la mijlocul nopteI in odaia
fetel §i araandu-se de ursitul trgmis el de
care cerit?
Treaba ar fi fost nimeritg, deacg numal un
singur flacat ar fi incercat aventura cu credula
copilita, dar seapte-spre-Oce de-odatg s'o intre-
prinda, era o nebunie.
Spre a se ajuta in a§la dificul tate, catara
o baba, tiganca vrgjitoare, care fu consultata
pe furi§ de catre toti flacail din sat. Nicl unul
nu hpsi de a-I da dimerlia de papu§oi, in schim-
bul profetiilor el. Si chiar se vorbesce ca vor-
nicul, respectabil vkluvoit de 55 de anl, co-
geamite vornic de racle§i, s'ar fi dus §i el sa
consulte oribila ruing omeneasca, ce servea
de pitonisg amorezatilor.
Fie-caruia, baba respunse, ca era necesar
sä se schirnonosOsc a. in felurite vestrninte, de
stahil, de strigoI, de haiduc, negre, albe... de
tot felul in fine... Si se spune, ca pe vornic '1
deghiza ea in anger pazitor cu aripi poleite.
Trebuia curagit ca sa cuteze cine-va a se
ocupa cu de a§la fel de glume in anul 146...
cand dintr'un moment pana la altul putea sä
sune ultima oara a lumet
Cu toate acestea, toi a§teptara sg cante
270 VIERITA OEA FRUNOASA

coco§ul de mezul noptei.. Teribila setea de aur!


Darä sa ne intoarcem la Margarita.
Ea se inchise in co§magioara sa de scan-
durl, dimpreuna cu cele trei 14i, cu busuiocul
cel fermecat, earl buciuma0.1 se tologira in
crama, cu urechia la panda, nu din curiositate,
dar spre a priveghia urmarile suspecte ale flä-
cailor in privirea Margaritet
Copilita cand se vöclu singura, ii esamina
odoarele 0 se imbraca cu cea mai alba §i mai
strélucitoare pity, cama§ä croita pe virginalul
el' sin, cum sunt croiti ochii cel negri ca sa
locueasca in el amorul §i voluptatea, earl cei
alba§tri, ca sä fie de adapost inimei §i stator-
n iciei.
Doamne ce frumoasä era Margarita ast-fel
imbracata I Frumoasa era 0 in simpla el ca.-
ma§5. de canepa, dar cu cama§a cea de boran-
gic i fota cea vrastata ca ogoarele toamna,
intrecea pe Marioara Florioara cea frurnoasa,
zina muntilor caruntilor.
Dar ce insemneazä toate aceste darurl!
Eata intrebarea ce-§1 facea copila necontenit, §i
cu piciorul el de papu§a lovia de nerabdare pa-
rnentul ; §i fruntea sa cea senina se posomora
aplecandu-se ginditoare ca sensitiva la contactul
unul corp strein.
Dar osta§il nimica nu-i putura spune
alta, cinand la lumina lunel, decat, c, erag
trimi0 de o persoana insemnata, care cu cate-
va lunl mai 'nainte, consultand §i el busuiocul cel
VIERITA CEA FRIIMOASA 271

prevestitoriti, i-a aparut o copill al careia portret


facendu4 d'indata, zugravul cel vestit al mitro-
poliei, i a §1 trimis, incaltandu-I cu opinci de fier
§i dandu-le carja de otel, ca toata lumea macar
de ar ventura-o sa-I gaseasca ursita lui...
Curiositatea junel fetite era, cu aceste vorbe,
nesatisfacuta ; ea vrea sa scie : ce persoana era
aceea ? cine era ? de era frumos §i voinic cum
plac fetelor romance sa le fie ursitil bor.
Fie macar Voda, Vicea in sine Marga-
rita, deaca intreband la noapte busuiocul, imi
va aréta veun ursit fara de inima, fricos §i slut,
de geaba imI va fi trimis darurile acestea, cadi
mal bine sa mor, decat sä më marit dupä un
mi§el. Dar eaca coco§il au cantat de demult
d'intaill... e timp sa-mI fac descantecul... haide !
Margarita a§ecla busuiocul §1 dou6 crengi
de rachita intr'o ulcica, nouä, plina cu apa ne-
inceputa §i puind'o la capateit, se culca imbra-
cata, cum era, recitand cate-va vorbe cabalistice
cu putere de a chIama umbra ursitulut Nu
trecu mal mult decat a-i Vice un Tatal nostru"
§i de o-data luna se ascunse dupa norl §i intu-
nerecul se intinse pretutindenea. Margarita tre-
mura. Dar, In acel moment aucli pasurI in dreapta
§1 in stanga §i in toate partile tot-de-odatä.
DumneVeule murmura ingrozita, cate
picioare are ursitul mefi !
Abia Visese aceste vorbe, §i bordeiul se
inunda de o mare de lumina.
Minune I- Margarita zari de 'ndata ca 0 legi-
272 VIERITA CEA FRUMOABA

une de matahale albe §1 negre, saltand confus


la lumina lunel.
Copila inspaimantata intoarse capul. Dar in
partea ceasta-l-alta era un inger Wend din
aripi. Ah ! Oise ea, asta-1 ursitul met! §i
alerga sa se refugieze in bratele lut
Grozavie! de. trel ori grozaviel era ghiu-
jul de vornic.
Margarita dete un tipöt §i caclu le§inata,
§i luna, care din nog se ascundea, lasä bordeiul
in cea maI profunda obscuritate.
Dar, la tipetul fetel, buciuma§i1 cari privi-
sera prin o crApatura a u§eI in launtru, intele-
sera ad evërul
Pe 041 ! dupa ace§ti tica1o§11 strigara
amOndoi §i buciumara intr'un mod infernal.
Judecata *de apol ! strigara fantasmele
inspairnantate de buciume §i apucand'o la fuga.
§i osta§ii '1 urmarira pana prin munti §i
codri toata noaptea.
Cu toate acestea, Margarita remanea le-
§inata.
Intre umeOitul de li, un buciuma§ se in-
toarse la bordeig d'irnpreuna cu un mandru
Wean, mic la stat, dar bine fäcut §i Ware pe
un sirep de Bugec, alb ca cliva. Osta§u1 cu
mare respect ajuta pe noul venit sa descalece,
§i aretandu-i locul in care se afla Margarita,
rernase sa tina calul.
Frumosul voinic se rapeOi spre Margarita,
o ridica in brate, §1 incalclind'o pe- inima sa §i
VIERI A CEA FRUMOABL 273

sub dismerdarile sale: Vinall in sine puicu-


lita mea!
0! Dieule! suspina Margarita, ce dulce
voce §i ce slut §i bëtran mai e.
Necunoscutul o strinse de mama.
Mare esci, D-cleule ! clise ea, ce mama
blanda §i calduroasa mai are slutenia aceasta
de Vornic.
A§a-i iubitelor cetitoare, el luna ar fi co-
mis o nelegiuire de i-ar fi läsat mai mult timp
in intunerec ?
La poetica sa lumina argintie, Margarita
zari pe mandrul voinic, care suridea veclend'o
cu busuiocul in mama,.
Umbra a ursitului met! esclama Mar-
garita, 0! te iubesc! i-§I duse §i ea busuiocul la
buze spre a-I saruta.
Dar tênörul vru se-I sarute tot-de-odata ,
busuiocul Insa aluneca de pe buzele fetitei §i
nu fu vina ei deaca int6lni in loc de busuioc,
buzele mandrului necunoscut.
Margarito! murmura cu aprindere junele,
stringand'o din not in brate.
Dar, juna fan, se smuci rapede, caci, sim-
tise linga inima sa bltend o alta inima, lucru
ce nu obicinuesc a face inimile de umbre.
Un om ! esclama ea; un om !... Dar cine
esci, mandre flacaule?..
Stefan-Voda, replica o voce la spatele ei.
Se intoarse rapede. Era cela-l-alt osta§
care revenise.
46334. Legende Rannine. 18
274 VIERIfA CEA FEIIMOASI

Dead, coroana am fost nevoit de im-


prejurgrI s'o impart cu Doamna, cu tine, drag&
Margarita vread sä Impart inima mea §i feri-
cirea... Vin in bratele ursitulul Mü de la D-spii....
Margarita §terse o lacrima, dar se arunca
in bratele lul Stefan cel Mare, sarutand busu-
iocul §i clicend : Diet a voit sg. pot iubi pe ur-
situl meg §i far& sä me poata lua !... fie!

V.

Ca.ti-va ani dupa aceea, la via luI Ureche


se ridicase o Wilda casuta alba, §i cochetä, ca
un cuib de fericire. Acolo adese cetitorul ar fi
putut Intelni pe Stefan cel Mare odihnindu-se
de lupta 0 neajunsuri in desmerdarile 0 saru-
tarile mandrel Marg&ritel §i a lul Petrie& iste-
tul §i frumosul copila§, prin care marele erou
reabilita amorul Magaritei §i o facu, dupa moartea
sa, sä se Imparta§easca de coroana cea frumoas&
a MoldoveT, din care o Insuraciune politica '1
impedicase de a face parte frumoasei vierite de
la via lui Ureche.
CONDEELE LUT VODA

Mircea cel mare §i vestit, Dornn al Terei


Romanesci, a plecat din Tergovisce, cu mare
alait, la drum lung. Merge Maria Sa ha departe
pana la teara Leahulul, sa faca legatura cu el
asupra Ungurului, vecinul reu §i asupritor.
Trecut-a M. Sa Voda Buzeul, prin valuri
turbure ca resmeritele, lasat-at in urrna Rem-
nicul §i rësbit-at spre Foc§ani, cand lata inteo
santa Dumineca M. Sa Voda intra. cu alaiul set
prin mijlocul unui sat mare.
Ce sa vada M. S. Mircea Voda. ?
La casa oltuzului erat adunati satenk §i
lucrat:
Lucreaza cre§tinii in cli de serbatoare ?
lice Voda cu parere de ret. Ean vecll, tu copil
de casa, ce lucreaza Romanii Ala ?
Tramisul luT Voda. merge langa terani §i-I
intreaba :
Oameni buni, dar ce lucrati voi, cand popa
Inca nicl n'at inchis dverele altarului, ca sa clica
psaltul Tatal nostru, la leturghie?
276 OONDEELE Mil VODA

Ce sa lucrdm, marite boerule?... Ea as-


cutim condee pentru Maria Sa Voda...
Copilul de casa duse lui Voda scirea aceasta.
Ascut condee pentru mine? clice Voda,
cum a§a?
Da, Maria Ta...
Vodd curios, merge langa satenil ce lucrati.
Ce sa vada?
Satenil lucrati, harnici, dar nu condee fa-
ceat, ci seigeti.
Astea sunt condee?VoI num*" condee
ceea-ce nol numim seigetf, clise Voda riclend.
PaI, Doamne, la du§manI nu se crie cu
alt-fel de condee, deaca vrel sail' inteleaga re-
va§ul!
Vod merse de se intalni cu craiul Lehiel
§i cu Domnitorul MoldoveI §i se legara acolo cu
slove negre pe piele alba, ca, vor fi buni prieteni.
Dar Voda adund la Tergovisce §i condee
domnesci" ca cele ce-I ascuteau satele...
Cine are carte,
Are, ci-a, parte...
Dar cine oaste are,
Domani ci-ca n'are !...
CIUBUCUL LUI VODA

Era o data in teara aceasta a lui Voda, acel


obiceit, ca de ate ori mai marele staroste al
unui isnaf seatl breasla mergea la Domnie §i '1
primea Domnitorul, avea drept la cahvea 0, la
ciubuc" , ca §i boeril velitl. Hel, nu tot-d'a-una
numal cel pogoriti cu hirzobul din cerit erau in
buna-catare in fata scaunului domnesc, ci mai
aveat grain cu Voda, fara catu§e §i obrazul ne-
gutatoresc.
Pal ci-ca Alexandru Voda, dete odata hrisov
unui ba§-boerill, de aia cu fundul i§liculul alb,
ea al gugiumanului domnesc §i cu drept de barba
pana la rOndul titelor. Apucatu-s'a acel boier-
ba§a sa faca in teara lucru ce n'a mal fost:
fabrica de §aliuri. Si dete M. S. Voda acelel fa-
brice privilegit cu hrisov domnesc scris pe pele
§i cu pecete mare acatatA. Si iata, ca la hriso-
vul domnesc, Ala mandru impodobit cu slove
ro§ii §i poleite de dascalul Florea de la §coala
sfete Gheorghe, scria, ca numal la fabrica ba§-
278 13IIIBUOUL Lin VOA

boerului st mearga de acurn noroclul, ca salt


vapseascg lana de velinte qi de haine...
D'apoi cu a§a nizam se lua panea de la
gura intreg rufetultil boiangiilor...
Atunci tnersera boiangiil i calfele lor la
mai-maria lor i aa II grain,:
Me§tere Ifrime, bine team gasit! Sea
ori nu soli, Ca de cand Voda a dat la mana lui
ba§boerhl, carte cu pecetluiturg ro§a, nol boian-
gill nu mai ca§tigam para chioarg .. Nu mal
sfarie cioric de slänine in varza noastra §i fundul
de lemn nu se mal incelVesce de mgmgliga calda
resturnata de doue off pe Vi... Bucuro§i deaca
ne maI de. Dumneclea vre-un aga cu suflet cre§-
tinesc, sa dea lama pita ce nu iasg la cantar,
ca se, prindem §1 nol, cu copiii no§tril, vr'un
codru de pita asv6rlita.... Jupan mai-mare, scoate
din sicriul breslei condica cu hartoage, i dute
cu ele la Voda, §i-I spune desghetat §i verde:
ca sa ne face. dreptate §i sä spargg hrisovul
ba§-boeruluY, cg-I Impilgtor breslei noastre...
Me due, fratilor, deaca Vice lonja sa me
due._ Cum de nu?... Ba Inca cu toti betrgnil
breslei...

Era pe vremea aceea u§a DomnuluI 1.10


deschisa noroduluI, necum pentru mai-marille
rufeturilor !
Cat sosi mai-marele peste boiangii la be-
OMBUCUL LtJ VODA 279

nicta§ul curteI gospod, Ware pe calul cel de'rn-


buestru, ciohodarii II duserl cu cinste la vel
cAmAra§ul, §i calul fu dat in privigherea unui
comi§el.
Ce veste, jupan mai-marele, intrebA vel
mAra§ul.
Ce sA. fie? jupAne vel cAmAra§e, vreati
sit v6d cinstita §1 slAvita fatA a MAriel Sale lui
VodA...
duse cAmara§ul, nici una nici douë, Ora
la Divanul, uncle M. Sa VodA tine sfatul cel mic
cu boerii halia...

Ce poftesci, mai-marule Ifrime, intreaba


VodA. Hei, Ciubucci-Ba§a, Ciubuc §i. cahvea pen-
tru jupan Ifrim...
Si cat al clipi din ochi Ciubucciul al 2-lea
aduse un ciubuc de lemn de cire§ lung de doul
coti i cu imamele de chihlibar bAtute cu rubine
§i cu un calAf de margele, cusut de fetele din
haremul Doamnei, de-t1 lua ochil de mAndrete...
Si al 2-lea Cahfegit sosi §i el cu feligeanul de
bartura mirositoare §i cu zarfu ca horbota, lu-
crat de argintarul curtet..
EI, cum e habarul mai-marule ? intreabA
VodA.
i jupan Ifrirn, pufnind simandicos din
ciubuc, spuse toata, pricina lul VodA §i scoase
280 OIUBBOIM LII1 VODA

din brea cleci de hrisoave, de la rno§1 i stre-


mq, pline de dreptatile breslet
EI, numai asta nu se poate, mai-marule,
clice Voda, cu manie, gata de a isbucni... Abia
sunt §eapte clile de cand mi-am pus iscalitura
Domneasca pe hrisovul lul ba-boier ; cum am
sa sparg ea asta-cli asemene hrisov?...
Tot. a§a, M. Ta cum ai spare pre ale
noastre, ale breslel, in chua cand al iscalit pe
al jupanuluI bas-boier...
Nu se poate
Ba trebue sa se poata, Maria Ta, ca
dreptatea se poate la domniile drepte. Nedrep-
tate vrei s fad?
Voda maniat de cutezarea ine§terului striga :
Ciubuccia Ba§al... luati ciubucul dornnesc de
la gura acestui obraznic...
Ciubucul mi1 poti lua Maria Ta clice
cu cumpetat glas maI-marele, ca-I ciubuc dom-
nese, iar dreptatea nu-i lua-o Maria Ta, ca este
a Breslei i a lui Dumneclet !...
Bine grai me§terul Ifrim :
Ciubucul i l'a luat Ciubucciul, dar Voda se
veclu silit a doua Oi a da dreptate dupa jalba
boiangiilor, adunati cu totif in curtea Domneasca.
PEATRA ARSA

Romdnu-i mult ca frunqa codruluir


Ca de n'ar fi mult n'ar fi cMdit el cum
spune povestea fie-care aducend numal cate un
pumn de terina, cogemite munte ca Ceahläul !...
Si mai iata cum spune alta poveste, Ca s'a
näscut muntele Peatra Arsei, din valea Prahovel.
Ci-ca s'ag prabu§it odata, la qi de mare
cumpéna, nuoril ceriului peste valea Prahovel
§i s'ag pornit dealuri betrane de hit §i s'aU iezit
garlele i s'aU eurmat §i cale §i poteca intre
teara §i Ardeal, de nu mai aveati pe unde trece
dincoace. de munti, ciobanif din teara Barsel cu
turmele lor.
Dar ciobanpl barsan scie, ca nu e singur
pe lurnea kg Dumnepil §1 ca Romdnu-i mult
ca frunqa codrului !" Cu glas de bucium chiama
in patru Oro' a ceriului §1 vin cei de o limba,
§i vin §i vin mereu...
i atatia venira, ca. din clor1 de liva pana
la soarele a-chindie, le-a fost de ajuns sa ridice
cate un pumn din malul iezit pe vale §i sa-1
282 PEATRA JUBA

arunce intro Verful cu Dor §i Jepi. Curatit-at


a§a toga valea Prahovel §i apelor le-at a§ternut
pat not cu prund §i nisip aurit. Apol pentru
ca alta. data sa nu mai risipeasca ploile muntele
de lut scos din valea Prahovel", ciobanil grama-
dira peste el codri de lemn taiat §i detera foc
lemnelor de se prefacu lutul in stanca.
iata de ce acest munte ii clisera de a-
tund Peatra Arsd!
POPA ONOFREI SI PITACUL LU1 VODA

A fost, a fost, ca de n'ar fi fost nu s'ar fi po--


vestit !
Ci-ca era odata in teara Moldovel un dornn
röt, macar ca se tragea din osul cel sant al lui
Stefan Voda. Ca doara pintre graul cel cu chi-
pul lui D-cleu cresce neghina §i de n'ar plivi
gradinarul stratul de buruiana rea, cea buna ar
fi Inahu§ita, §i ar peri.
Nu-I vorba, putere de la cel de sus este
data domnilor noroadelor ca toatit puterea de
la Dclet este §i poate domnitorul mantui 0
teara de ornul cel rn, Ca de aceea datu-i-a D-lea
voie sa ridice cu taiuqul pravilel Ode la cel ce
le cheltuesce in paguha aproapelui s611.
El, dar dead. a Domnului este puteYea sa
curate neghina omeneasca, pe omul röt, numai
bunul D-Oet scapa o teara intreaga de Domnul
cel rai !
Pal pe domniI 1.61 nu-I plivesce alt om, ci
284 POPA ONOISET fg PITAOUL LITT VODI

numal D-clet. De cat II stringe cel de sus de pe


fata lumel numal cand el se milostivesce, iar
TM cand vrea omenirea sa scape de eL
Pai ci-ca era odata un domn rëll rëu de
tot in teara Moldovel. Ce i-a dat prin gand aces-
tui domn ? SI pue crainicii sa dea limba prin
toata. teara, cu glas de dobe §i trambite, ca nu
mai are voie nime sa se mute din casa unde
§eade, de san Medru, sub pedeapsa de spanzu-
ratoare §i de tear&
Doamne foresee de gandul gre§it al domni-
torilor ! Ca gandul lor gre§it e ca §iroiul nepo-
tolit din oratiile muntelui... Cand Voda qice :
1)
vrectie , e mal greil de cat cand Hancu clice: Ba!"
Numai cum sa, stal, tu chiria§ule, deaca n'ai
eu ce plat chiria, in casa strëina ? Cum sa nu
te muti din casa unde t'-a cantat pe cheutoare
de trel oil cucuveaoa? SA nu parasesci bordeinl,
tu sermana veduva, cand zapciul iti taie curn-
pöna, pentru ca n'ai platit birul visteriel ?.. Sa
mai calci peste pragul tinclei, unde du§manul t'-a
lepadat legatura de cel facut ?..
Atunci toti cel pe carT nevoia il silia sa
se mute de san Medru se duc la parintele Ono-
freT, popa cel doba de carte, care scie §i toaca
in ceriu §i-I qic a§ia :
Parinte sfinte, cetit-al cartea a cu pe-
cete ro§a a lui Maria Sa Voda? Ce ne facem
noi, ca uite mane e san Medru §i nol trebue
sa ne mutam din casele unde stam, care din-
POPA ONOPREI clI PITAOUL 1,13f VODA 285

tr'o nevoie, care dintr'alta... Pal de ne mutam,


ne a§teaptit teapa, orl spanzuratoarea.. Ce ne facem,
parinte Onofrel?
Las ca ye scap eil, fiilor, röspunde popa
dupa ce se gandi o clipa. Mane dimineata, im-
bracatI haina de sörbatoare, incarcati tot ce a-
yeti in car §i venitl totl cu toata prinsoarea voas-
tra la Biserica... N'avet1 grija, fiilor, ca ye scapa
popa Onofrei. Deaca ye intalnesce zapciul §i ye
intreaba, unde mergetl cu gospodaria, vol sa
respundeti: noI nu ne ducem nicaierea, ci mergem
la sta BisericA, ca act e san Medru §i doara
suntem cre§tinl... De ye vor intreba: da bine cu
toata gospodaria ye duceti la Biserica? Rospun-
detl, ca a§ia v'a poruncit popa Onofrel... Intrea-
ba-te jupan zapciu, cu sfintia sa...
II.

Cum i-a sfatuit popa alia facura a doua-cli


totI cei carl trebuia0 0, se mute din casele lor.
A doua gi, des de dimineata, ca la qi de res-
merit& §i de bejanie, se tine §ir carele cu pojijie,
§i toate se indreptail spre biserica popeI Onofrel.
Iar zapciI domne§cl mersera la Voda sag
spuna ce se intempla,.
Pe data cat afla Voda, tramise un copil din
casa sa chiame pe preot.
Dar preotul era In altariC §i gise copilului
din casa :
Spune Mariei Sale, Ca popa Onofrel nu
286 POPA ONOPREI t PITAODL LUI VODA

merge la Domnul, cand este in slujba lui Duni-


neqefi... CA cine-i mai mare din Domnul Ceruri-
lor §i din Domnul tërel?... Voi veni la slujba
Marie Sale, dupl ce-om sfar§i slujba sfintia sale!"
Duse lui VodA, copilul din casa, respunsul
parintelui Onofrel.
Atunci Vodl manios veni insu§i la Biserica.
Iar parintele Onofrei intimpinA pe Voda in prid-
vorul Bisericel, dupa obiceiti, cu santa evanghe-
lie 0 cu acsioane.
Dar Voda, tot mai intetita fiindu-i mania,
nici sArutA Evanghelia §i mana popel, ci rAstit
II qice :
Popo, popo... Pang, la Hristos ese pelea
lui Bedros!... Am sA te jupoia, deaca, nu tramiti
inapoi pojijiele oamenilor cu carele bor.
SA porunceasca Domnul in toata teara, cu
pitac §1 carte, fie deschisa, fie legata, dar aci in
casa Domnuluf Dumnecleil porunca domnitorului
putere n'are... SA mö ierV, Maria Ta, dar sf. Du-
mitru s'a jäluit lui D-clet, ca i-al stricat tot obi-
ceiul, cu porunca MAriei Tale, oprind oarnenii de
a se strAmuta din case dupa nevoile lor. Iar
Dqet mi-a scris mie: popa Onofrel, sa, aduci pe
oamenl aci la casa lui Diet" ; ca. Maria Ta al o-
prit pe Romani sA se mute din casA in casA,
dar nu le-al poruncit sA nu se adaposteasca in
casa lul Dumneclet...
Ai sa pul, tu popo, aci, in biserica, toatA
gospodaria din casele oamenilor ? SA vedem una
ca asta...
POPA ONOISEI V PITAMIL Lilt VODA 287

Dupa, cum o fi porunca lui Dumneclet,


Marite Doamne, rëspunde §iretul de popa.
.

Iar cand veni vremea evangheliel, se duce


parintele Onofrel in arnvoana §i in loc de a ceti
evanghelia, scoase din o basma vergata o mana
de meld §i-I arunca in mijlocul bisericei clicend :
/2clis'a Domnul pilda aceasta :
MelculuI datu-i-am casä lipita de spate, iar
omului nu..."
Nu porunci, Domnule al pamentuluI, ceea-
ce n'am lasat et Domnul ceriulul...
Deci, fratilor, mutati-vë locaprile voastre
de san Medru, ca nu suntet1 vol melcil din bas-
maua popei Onofrei..."
Iar totl cel din biserica strigara : Amin !
Numal Voda scar§ni din dintl §i-1 trecu su-
doll red de manie...
Decat ce sa faca §i Voda ?
Ori-cat de Mt era el, de biserica se sfia...
Las' 0 te-ol invëta et altä evanghelie,
popa, gandi Voda in sine§1...
Dar cum clocotea sangele turbat in vinele
lui, §i cum mania intetita II painjina ochii, de
nu maI vedea unde calca piciorul, cand e§i din
biserica sa incalece spre a se intoarce a casa,
caclu Inteo groapa §i-§I franse junghetura gatului...
Dumneclet scapa pe popa Onofrel de mania
turbata a lui Voda, precum popa Onofrel sea-
pase norodul nevoit a se muta din casa in casa
de san Medru.
*
288 POPA ONOPREf EI PITAMIL LDT VODA

AdecA, me rog, ce bine a mai facut ome-


nirei §i popa Onofrei ? Dead, nu (la Dumnept
gand Domnitorulul de asta41, sa ne opreasca
pe noi seracii de a ne mai muta din ma in
casa L.. Et scit cä nu m'a§1 supera... mai ales
dupa ce m'a§1 arcla in una buna...
Dar geaba gandul bun la mine !...
Dumnelet te muta o data §i pentru tot-
d'a-una.
Domnitoril cu pravilele lor te muta cand
vreat... ba §i cand nu vrei !...
Of ! of! suratä Calicie !...
PARGHIA CEA MAI BUNA

Haida! odata! una !.. §i Inca odata !...


A§a striga jupan §oltuz la mai multi oa-
meni, sa urneasca din cale o stancä cacluta din
varful rnuntelui...
Haida! me !... odata me !
Umerul pe stanca, intepenind picioarele in
pament, oamenii imping meret, dar stanca nu
se mi§ca...
Jupan §oltuz, qice atunci unul din munci-
toil, cat Ii lurnea nu urnim stanca far' de pdrghie...
Dar n'aveti toti pari la mama ?... Ce
parghie mai vrep?...
Pal, jupane §oltuz, este parghie §i par-
ghie...
Acea ce aveti nu e bunä?
Bung o fi, jupane, dar ce poate parghia
la oarnenii care nu se inteleg ?... Ca noi toti de
aci suntem de neamurl deosebite... G-eaba ne
465.14. Legende Ronane. 19
290 PARGHIA CEA MAT BONI

strigl d-ta odatd!..." ca nu te lntelegern dent


doul din 12 salahori...
§i aduse oltuzul aql salahori graind toti
romeinesce §i se pusera um6r pe stanca, i*pe-
find picioarele in pament §i top' inteun glas se
indemnat :
Odata MAIL.. impreuna baeti !... inca
odata, baeti !..
§i stanca se urni din loc §i calea se deschise
larga §i Indemanateca...
Ean veD, jupane oltuze : nu este par-
ghie mail tare, ca unitatea de limbei a celor carl
muncesc la aceea§1 rnunca!"

189r, 'Waite' ir.


NESTOR URECHE I SIHASTRUL

Nestor Ureche, marele logofet al lui Aron


Vodd, prim esce scire de la Domnitor, din Con-
stantinopole, cd intorcendu-se, are sa ucidd pe
boieriI du§manii set
Nevoind sa, iea parte la faptele crudului
domn, Nestor Ureche incaleca, ca §i boierimea
prigonita §i fuge din Ia§1.
Urmarit de aproape de oamenil lui Aron,
Ureche apucd dea dreptul prin munti, spre tOr-
gul Neamtu lui.
Pe o cli de veard foarte ferbinte, fugind in
goana calului, Ureche era insato§at ca §i calul
set §i nicl o picaturd de apd in plosca §i de se-
ceta cea mare secase toate isvoarele... Abia putu
afla calul, mergend prin matca unul §iroit, petre
umede pe carl sa-§I poarte limba uscata, dupd
ce le Tösturna cu copita.
Para 11 sec, clise Ureche, dar unde duce
albia ta uscata, ?...
De odatd, la o intorsatura de picior de deal,
292 NESTOR 'ORME f;4I BIHASTRUL

Ureche se gäsi fall in fatä cu o locuinta ome-


neasca, lang o bisericuta vechia. de lemn...
Sa intre ? sa nu intre?... Cine o fi lo-
cuind acest schit ?...
A§a se intreba boierul, cand eata ese din
chilie un calugar cu barba lung-alba ca zapada.
Un calugar, un schimnic, ii clise Ureche,
nu poate fi un suflet
§i se apropia cu calul de calugar.
Betranul aridica anevoie capul spre calaret
§i-1 privi printre lungi sprincene, cari-1 cadeau
ea perdelele de burangic alb, peste ochl.
Un caletor in codril ace§tial... clise cá-
lugarul. Fil bine-venit, fiule...
Dar unde sunt eU, parinte cuvioase ? Curn
se chiarna aid?...
Ce, nu scif ? E schitul ce Durrinelen a
ajutat sa faca pe o ruda a mea Zosima... Sunt
nepotul acelui schimnic, care odihnesce colo,
bang altarul bisericef.

Nestor Ureche §i calul set i§I potolira se-


tea §i odihnira in lini§te. Atunci cunoscu Ureche
locurile acele frumoase §1 pe atunci aproape neac-
cesibile, ca riul caruia if rernasa numele de Secul.
Ospetat §i bine ingrijit de botranul calugar, cate-
va i1e, Nestor Ureche jura lui Dumneln, ca
deaca s'o mai intoarce cu sanatate in patrie, va
NESTOR OREM I SIHASTROL 293

ridica in locul bisericutei Iu Zosima, o mandra


qi mare möngstire.
Se scie ca el §'a implinit juruinta i cgt Mo-
neistirea Seculia," urma schitului nesciut de lurne,
a luI Zozima.
Pe zidul pridvorului möngstirei se afla por-
tretul lui Nestor Ureche, dar amintirea sihastru-
hal Zosima a Minas numal In documente qi in
legena.

Alcin1sarea Sec:el, 1886.


WEI LUPU SI TIGANCA NEBUNA

I.

Domnia asupra Moldovel un Domn grec,


Alexandru Ilia§.
Faptele acestuia §i ale marelui sett logofet
Baptiste Vele li, nu mal putura fi suferite de teara.
Ea, tot-d'a-una blanda §i mult rabdatoare, acum
se resvrati, avend in frunte pe eel mal insem-
nati boier de neam roman, ca Spatarul Gr. Ureche,
Buhu§escii, Moghilescii, Vasile Lupu, etc.
In ajunul Oi lel cand avea O. sbueneasca res-
coala, boieril intele§1 la aceasta, erat adunati in
talna in trapezarul de la rnönastirea Frumoasa,
de langa Ia§l i luat mesurile de pe urma pen-
tru ca sa, isbuteasca mi§carea de a doua Oi. Din-
tre top boieril step-lid, Vasile Lupul graia cu
mai mare foc §i intetia ura adunarei asupra lui
Alexandru IN §i a lul Baptiste Veleli. De odata,
cand Lupul facea sa resune boltele inegrite de
ani ale trapezarulul, cu vocea lui resunatoare, se
VABILE LUNT kit TIGANOA NEBITITA 295

deschide o uplita din fundul salei §i apare o


tiganca barana...
Toti boieril se ingrozira, crepnd ca sunt
tradati, ca erat spionati de oamenii domnesci.
Dar tiganca merge drept la Vasile Lupul §i
pironindu-§i ochii asupra lul, ice :
El este ! Sa traesd Maria Tal... El e
Voda L.. 0 bucatica de pane, Maria Ta...
Boieril se uita miratT la tiganca §i la Lupul.
Apoi rnirarei succed simtiminte diverse :
Aucli ! Lupul Dornn !... gandi unul.
De ce el Domn §i nu et ? cugetä altul
Va sa qica noi sa lucram, sa ne punem
in primejdie vieata §i el sa se bucure de munca
noastra? Ii clise al treilea.
Vasile Lupul inteleasa gandurile can, ca ful-
gerul ströbatusera mintea boierimeI, dar el singur
era inrnarrnurit sub impresiunea aparitiunel.
Boieri veliti, nu ve speriati, clisä atunci
parintele Varlaam egumenul mönästireI, care, in-
teles cu capitaniile rëscoalei, era §i el de fata,
la sfatuire. Nu vö speriati. Nu este vre-o is-
coada Domneasca, ci e o Mal tiganca nebuna...
0 tinem inchisä, colo, in paraclis §i am uitat sa
incuit u§a din partea trapezarului...
Nebun5, nebunA, gandi insa in fundul
rnintei seale calugarul, dar prin buzele nebunilor
de cate ori n'a e§it grait de la Dumneleft !...
Ceea-ce lini§ti deplin pe boierI fu vorba isteata,
a lul Vasile Lupul, care intelese cugetul boierernel.
De mine ye ingrijiI, boierl ? qice Lupul ?
296 VABILE LUPU I 'MAMA. NEBIINA

Deaca mani isbutim, Domn va fi Barnoski, prie-


tenul nostru, boiarul care se bucura de increde-
rea, de iubirea d-voastre.
IL

Se scie ca rescoala isbuti. Alexandru Ilia§


fu condus la hotare.
Se scie ca poporul in turbarea Iui se napusti
asupra lui Baptiste Vele li §i-1 macelari...
Se maI spune de graiul netacut al condee-
lor betrane, ca din multimea resculata eine va a
asverlit in Vasile Lupul cu un os mare... Lucrul
a fost dat pe socoteala until rëü cbitacig, care
ar fi fost cercat sa, loveasca cu osul pe Ale-
xandru Ilia§, cum il scoteat boierii din Ia.§I afara,
ca sa nu-1 sfa§ie i pe el poporul, dar adeverul
e ca lovitura era indreptat a. asupra lui Lupul,
de catre unul din boierif, cafi luasera parte la
sfatuirea din trapezarul mönästirei.

Lupul se tinu de jurament : Barnoski veni


din Polonia §1 el fu Domnul Moldovei. Boierii
uitara vorba tigancel nebune de la mOnastire.
Dar cati-va anI dupa aceea, teara intreaga §i toata
boierimea detera Domnia ml Vasile Lupul.
Cand cu mare alaifi Lupul era dus la bise
rica Sf. Nicolae, ca sa-1 unga de Domnie, la up.
bisericei, Lupul fu intempinat de Tiganca nelnind.
VASILE LUNT ig TIGANCA NEBITNA 297

Era acum de tot betrana §i aproape facutá ghem


de greutatea anilor.
El este, Lupul Voda, !... Vise tiganca...
Boierul de la mönastire.
Domnitorul i§1 aminti cele intemplate cu
atatia ani in urma. PrevestitoareI seale de dom-
nie, noul Domnitor II dete din acea cli toata, in-
grijirea, daruindu-I case §i vii langa Ia§i...
Neamul tigancei prirni de la Vasile Lupul,
carte de iertare din robie §i la moartea tigancel,
rno§teni toata averea ei : .casa §i via...
Paha asta4i, tot dealul unde era via tigan-
cel, in apropiere de Ia§i, se chiarna : La nebuna".

Jail, 1890.
MOSNENII DIN PLOESCI SI ICHAIII-VODA

Mihait-Voda Viteazul hotarise sa Infiinteze


ora§ din satul mo§tenesc al Ploescilor. El chiama
inainte-1 pe Pärcalabul satulul §i-I clice :
Parcalabe, voit sa-nn vindell satul, ca.
am sa fac terg in calea Ardealului, la e§itul Pra-
hovel din muntl.
Marite Doamne, Ploescenil sunt mo§neni
oameni slob**, o§tenl credincio§1 al Mariel Teale,
§i cum o§tenl §i oameni slobocli vor sa remana,
el säruta, mana Märiel Teale, dar null vind
mo§ia lor.
'NU trebue totu§l mo§ia voastra, me in-
telegl Parcalabe I
Pal nu 11-om da-o, Maria Tal... Mare
§i puternic esci Marite Doamne, dar dreptatea
este puterea MarieI Teale. i dreptatea este sa
ne 1a§1 noué ce este al nostru... Nol iobagi nu
vrem sä fim, §i mo§neanul ce se leapada, de
ogorul sell stramo§esc nu mal e om, ci rob....
Nol vorn remane oamenI slobop, cu voia Mariel
Teale!...
motpmin DIN PLOD80! QI IITHAIII-170DA 999

Cat era 0 de straric Mihait-Voda, era


insa. §i orn drept. Deci I§1 1ngh4i mania, ca nu
i-se supuserg Ploescenii §i se gandi cu de-a bi-
nele cum sail ajunga scopul.
0 luna dupa aceea Mihait-Voda chiama iar
pre jupdn Pärcalabul din Ploesci.
Ire daft pämOnt indoit pentru al vostru..
Eacg am cumpOrat mo§ie mare Baipoiul", la o
fuga de cal de la mo0a voastra... Are dag Bea-
coiul in schimb pentru ocina voastra... §i. r6ma-
neti oameni sloboch i credincio§1...
Sa traescl, Maria Tal... A§a primim 1...
Nu pentru ca Baicoiul o fi mai mare, dar pen-
tru cg noi ne tinem stepena de moreni slo-
boll §i Maria Ta, daruescl Terei-Rornanesci un
terg nog la pogoritul din plaiurl...
Da mana 'ntr'a mea jupan Parcalabe!
Batem tergul?....
tergul se facu de atunci §i-§i pastra nu-
mele de morenie, numele de Ploesci".
Ploescii din qilele noastre tin la libertate,
dar at uitat de morenii sël, earl acum 297
ani ii aparara pe a lor in contra celul mai
vestit §i mai voluntar, ca sa nu licem despot
din Domnil Terel.
Dar cum vedeti : scingele apd nu se face r
VLADICA DAT LA CIORI

Poporul roman este religios, dar nu sacri-


flea religiuneI consciinta nationalitateI seale, cand
aceasta se de§teapta.
Vedet1 ce face femeea Macedo-Romana chiar
astach :ea e cre§tina, dar smulge barba popei
grec, care nu lasa pe baetil de la §coala roma-
neasca se citeasca apostolul pe romanesce...
Era pe la 1792 domn in Moldova un Domn
fa nariot. Murind Mitropolitul öreI, Domnitorul
socoti ca ar putea urca pe tronul mitropolitan
pe un calugär grec, pe Jacob egumenul de la
mönastirea Barnovski din IV. Dar Divanul in-
treg se opuse, arotand Domnitorului, ca este le-
gatura cu blastem de la Iacob Mitropolitul cel
vestit, ca nici o data Mitropolit §i Vladica grec
sa nu fie in teara.
N'avu ce face Voda. Divanul cel mare al
terel alese Mitropolit dintre Moldoveni, pe Epis-
copul de Hu§1, Leon. Dar grecul Iacob versa
comorl In eara, §i la Constantinopole :§i isbuti
totu§1 sa se impue terei, ca Episcop de Hu§i.
VLADICIA DAT LA MORI 301

Moldovenii nu recunoscura pe simoniacul Epis-


cop Iacob.
Pradaciunile ce acest prelat venetic facu in
averea EpiscopiEl at rënias de poveste...
Noroc ca Net nu '1 rabda nmlt...
Sub cuvint de a visita Eparhia, dar in rea-
Mate ca O. ail:4 ocasiune de a aduna bani de
la clerul eparchiel, Iacob pled in escursiune....
Ajuns la Foc§ani se imbolnavi §i muri, nu-
mai dupa cate-va luni de pastorie, seat mai drept
de pustiere a Episcopiei de Hu§1.
Dupa obiceiul tërel, Iacob s'ar fi cuvenit
sa fie adus mort la scaunul set episcopal, §i
din el luat §i dus cu evlavie la groapa, in bi-
serica Episcopala. Dar poporul se opusa: el fu
ingropat la o bisericuta de mahala din Foc§ani...
Ba peste noapte, o mama, necunoscuta, (fap-
tele poporului sunt anonime: el nu faptuesce ca
individ, ci ca popor!) scoase cadavrul din mor-
mOnt §1-1 arund pe o §andrarna sa-1 manance
ciorile...
Dar cum Romanul uita lesne roll ce i se-
face, dupa cate-va clue Vladica cel simoniac fu
cules dupa, §andrama §i ingropat, nu se scie
undo, dar de sigur, in dispretul §i ura natiunel
romane I_
IIL

VIATA IN TRECUT
SCANDALUL DIN 4800

Procesul Lncsandrel Cararnanloaica. Judecata Divanului.


0 baba, carell cumpi3rii mire cu anurne contract. Este ea lip-
sith de minte? Nunta in B4ica Neamtulul, adeca in primul
mongolfieriu inaltat in Bucuresci.

Pozna mare cu dragostea, Archon Stol-


nice Nestor, clicea boerul Stefan Vatarescu, ma-
rele vornic din Divanul lui Alexandru Moruz-
Voda, in Decemvrie 1800, suind scarile care due
la Divanul domnesc, a§eclat in Curtea Gospod"
adeca domneasca, situata, pe atunci la Dealul-
Spiril, acolo unde asta-cli este Arsenalu.
A§a pu, röspunde vestitul divanist Nes-
tor, pozna mare cu dragostea! 0 sa judecam
asta-cli pricina cucoanel Lucsandra Caramanloaica.
Divanul se impluse de boerI. &at de fata
balm Racovita, maril logofetl Necu lai §i Grigorie
Brancoveanu, muff vornici Manolache Cretulescu,
Scarlat Campineanu, MateI Falcoianu §i noul in-
trat in sala, Stefan Vacarescu. La locul lor sta-
teag marele hatman Caragea, marele vistier C.
46,594. Legende Rom/1w. 20
303 SOANDALITIL Duff 1800

Filipescu, §i clucerul loan Balaceanu, langa care


lua loc stolnicul Nestor, cel care tinea Calemul" ,
oil cum am clice, condeiul de redactiune al Di-
vanului.
Se judeca la 18 Decembre 1800, sub pre-
pdentia rnitropolitului Dositeit, o pricina, care
agita de mai multe 4ile toate mahalalele Bucu-
rescilor, dar mai ales pe jupinesele" , earl null
mai sciaq de rostul anilor vietii, sfadite cu Ca-
lindarul, cum se sfadesc cu densul femeile cat
tree dincolo de 30 de ant
*

Elei, soro, o sa ia polcovnicul Iordache,


grecul Ala frumos, caruia de abia II mijesce mus-
t* pe cucoana Lucsandra cea cu pörul alb ca
lina §i sbircita ca o lamie stoarsa ?
§i de ce nu? Unde cucoana Lucsandra
are de trei oil virsta polcovnicului? D'apoi dra-
gostea cu tovara§ie de galbeni da la rindea sbir-
celele §i vapaia el parguesce Ma bëtrana...
De rumena, rumena, dar rumen e §i
merul sbircit cand il cod sub spuza.
Da ce-I mai rtil e, ca se svonesce, cum-ca
fratele coanei Lucsandra aft tras'o in judecata
Divanului pe sora-sa ca s'o impedece d'a se marita.
Ce mai casatorie ! Polcovnicul e de douë
off mai tin6r decat §atraru Raducanu, fratele
mai mic al miresel.
Pai-ce I polcovnicul nu din dragoste ia
80ANDALIIL DIN 1800 307

pe cucoana Lucsandra... Dênsa ii eumpcird: i-a


dat sinet" la mama sad rëmae lui averea el,
sinet intarit cu multe marturil de boierl.
Audi pozna!

Cam a§a, mergea vestea din gura de muiere,


in gura de muiere, ce mai telegraf ori agentie
}lavas ! in sëptëmana cea din urma a postului
craciunului din 1800.
De fata cu mitropolitul Dositeit, precurn
mai sus diseram, Divanul judeca reciamatiunea
Satrarului Raducanu, carele pretindea, ca soru-sa
coana Lucsandra era lipsitd de minte §i ci, deci
nu putea contracta matrimoniul proectat.
Divanul, prin condeiul stolniculul Nestor,
hotari ast-fel judecata :
Lucsandra Caramanloaica venind la nol ne-au
ar6tat, ca voiesce sa se casatoreasca dupa un polcov-
nic, Iordache Tarigradeanu i pentru cad ea se afla
trecutd in vérstd si el mult mai mic decat dénsa, s'ad
ardat intre el cu deosebit engrafa (contract), ca dupa
sfigitul ei sa rèmae el clironom pe toate rèmasurile
ei, cdutlindu-i gi sufletul cu pomenire dupa oranduiala.
Au venit si Insu§1 numitul polcovnic §i cercetandu-1
de aceasta, asemenea ai arètat ea s'afi invoit si vrea
s'o ia intru cAsatorie.
Dumnealul §atraru Raducanu simtind de aceasta,
prin jalba areata (Atrial-Tale, ca soru-sa este lipsitd de
minte, rugandu se sa fie poprita de a se cununa dupa
acest Iordache, cu cuvent ca este prea tin& gi ea este
308 BOANDALIIL DIN 1800

prea bdtrind §i sti, se orinduiasct avutul ei sub epi-


tropie.
Lurninate Doamne, aceastk Lucsandra ne este
§ciutä, ct, aü tinut un bärbat §i de (And a rèmas va-
duva pica uritd petrecere de vieluire a avut ;. acum cd
voiegte a se pdrdsi de netrebnicii, sd nu mai pdcdtuiascd
cu unul pi cu altul, 0 a gi indrepta vietuirea fi sd-gi ia
bdrbat cu cununie dupe lege, invoindu-se amêndoul ttr\
nici o silk seat nevole, nu o putem impedeca ; dar
este in mai mare virsta de cat clOnsul, asemenea im-
pdrecheri nepotrivite la virstd iaa mat intimplat 0 la
ali; §i de aceasta nu lipsim a insciinta Mull Tale."
1800, Decembre 18.

Domnitorul Alexandru Moruz aproba sen-


tinta Divanului, de§i cu oare-care reserva tAcutzl,
caci se marginesce a (lice : Pentru cununia lor,
de vrerne ce Prea sfintitul mitropolit, Archiereul
loculu i sloboade, nici Domnia nu-T opresce a se
cununa".1)
Cum nu erat sa fie fericite tornnaticele
\Wane, cand ast-fel se deslega cestiunea co-
coanel Lucsandra ? ce mai faclii de ceara alba
a§eclara in lama anului 1800-1801, vOdanele prea
coapte, la iconostasul sfantului Nicolae !
Dar adeca asta-cli nu se repeta micul scan-
dal de la 1800 ?... Despre astcl-cle insä e treaba
Vietei" 2), iar nu a povestirei mele.

t) Estras &It Cod. 43 fila 229 Verso. la arh. StatuluT.


2) Acest articol i unele chn cele carT urmeazA all fost publicate
In jurnalul el/testa, In 1894-
SCIANDALIIL DIN 1800 309

De sigur ca insuräteii mei de dup5, cilciu-


nul din 1800, jupineasa Lucsandra §i polcovnicul
Iordache, n'at fäcut ailëtoria de nuntä in bi-
§ica neamtulta".
Ce era bckica neamtului" ?... Era primul ba-
ion Mongolfier ridicat in Bucuresci la inceputul
secolului nostru. Ne spune aceasta o informa-
liune dupa filele unui ceaslov, qicend : Sa se
scie cand art facia corneal, aici, in teara romci-
neascct si s'a ridicat o basica cu un neamt in-
tr'ensa, de aa cc:4W la Dude.sci".
E probabil ca la ba§ica neamtului" o fi
rivnit sa §1 ia sborul in ea §i polcovnicul Ior-
dache ca sa scape de tinera lul sotie. Ba e mai
probabil inca, 0, ar fi dat un bun bac§is neam-
tului sä la pe coana Lucsandra in bA§ica §i sä
se tot clued, destul sa-1 rëmânä lul averea ei.
SCANDALUL CU COMISARUL FLOREA BARBU DIN ARGE

Iata cum ne relateaza reporterul nostru acest


scandal intimplat in 28 Decembre, 1794, la Curtea
de Arge§, ora§elul cel vestit prin mönastirea fara
de seaman frurnoasa a lui Neagoe Voda:
Pe ulita Domneascä. Cine nu cunoasce ulita
Domneasca de la Curtea de Arge§?
De la biserica cea din carami01 zrnaltuite,
a lui Radu Negru Voda §i pe sub coasta dea-
lului, unde se resfata rama§itile din vechia bi-
serica catolica, ziditä de Doarnna descalecatoru-
lul terel, se intinde tot spre vale, pana in par4
Ulika Domneasca. De arnindoue partile locurl
virane, in care poposesc teran1 cu carele lor,
In jurul a cite un put cu cruce §i ghizdele orI
colac de peatra, linga care prevederea cre§tina
a a§eqat un trunchift de porn scobit, pentru
adaparea vitelor. Cit vecll cu ochii mormane de
gunoae amestecate cu bolovani de toata maxi-
mea adu§1 din deal de §ivoaele rapec11 dud ploua.
Ici-colea cite-va sute de case, cari toate
intone spetele spre meapnoapte, avind in fata
BOANDALUL CU CONIBARUL FLOREA RARBU DIN ARGEB 311

o gradinitä cu cite-va straturl de flori: lemnul-


Domnului, calapär, florea-soarelul, vizdoage ca
nasturl de aur, cite-va tufe de coacaza §i de
trandafiri pentru dulceti, iar fundul curtil prefa
cut in livada de pruni, marl §i mici.
Toate casele se par durate de ace1a§1 ma-
istru, toate seamana una cu alta , din birne
seat valatuci, päretii stralucesc de albeata varului,
intins in fie-care sambata, de gospodine peste
lutul care se adauge paturi-paturi, din an in an,
din pasci in-pasci, peste birne §i valatuci. Albeata
varului face sa rasara i mai fantastice arabes-
curile §i ghiveciurile cu flori care zadarnic le-al
cauta in natura §i cu care, in vapsele batëtoare
la ochi, se intrec gospodinele al impodobi bar-
nele caselor §i ferestrele. Cite un tirnat care
ocolesce casa, earl din partea despre nord, spri-
jinind stre§ina pe stip', cind de lemn, cu pre-
tentie de sculptura, cind §i el imbräcati in lut
.;i varuiV, §i legati intre el prin parmaclicul
taiat d jonr al cerdacului, cla §i mal multa a-
semanare intre ele acestor case de boierina§1,
mazill §1 feciorl de neamuri.
Aceste case ale nobilirmi arge§ene se mai
despart intre ele prin un numar de pravalii §i
hanuri. Se cuncsc pravaliile dupa tarabele cari
se intind in strada, incarcate cu &loll mid pline
cu lulele ro§ii, cremene §i amnare, naut, stafide,
alune turcesci, ro§cove, Wan ro§, faina de po-
rumb, citeva pain' §i jimble. De §tre§ina prava-
Eel, care inainteaza mult, atirna cercuri, unele
812 MANDALDL CU ONAUSARUL FLOREA BARED DIN ARGEq

cu coase, formand ciudate coroane de otel, altele


rasfatind §i clatinand dupa vinturi luminärI de
set nodoroase, cari la raza soarelui se lustruesc
§1 se induiopazei §i sunt gata a darui trecatorilor
cite vr'o picatura din propriul lor trup L.
Printre pravalii, ici-colea cite un han, care
se deosebesce prin aceea ca este mai 'nalt, po-
potat pe o pivnita §i ca la poarta curtii sta,
ademenitor graind caletorilor obositl, atirnat pe
o inalta 'prajina, cercul cu fin §i cu sticla cu
apa ro§a, cari constituesc semnul Ca acolo este
loc de gazduire... §i de bëutura.
'1

In mijlocul acestel ulite, pe care s'a insar-


cinat §ivoaele muntilor sa o paveze carind si
ingramadind in ea prund §i bolovani, alaltaieri,
in cui de bildit, cogemete slujba§ domnesc, Florea,
fiul diaconului Barbu, comisar in *101 Arge,
preambla in risul §i chiotele bilciului, aproape
despoiata, pe un cal §chiop, pe nevasta sa Sma-
randa, fiica hit Cinca fost polcovnic in Valcea.
Pa ce-1 boerule? intreaba parintele In-
doiald , duhovnicul de la mönastire ; de ce'V
bajocoresci a§a muierea ?
Cine, ce treaba are cu muierea mea?
respunde Florea, ridicand un numör de cruel
bietei femel, care ca sa nu o mai vacla cre§ti-
nil, 41 trasese cit putuse mai mult peste ochi,
tulpanul galben care-i imbrobodea capul.
SOANDALUL CU COHIBARUL FLOREJA BLRBU DIN ABGEB 313

Da, bine, ornule, deaca, ti-a gre§it ceva


muierea, du-te cu ea la judecatA, dar nu o ne-
cinsti prin

La pärintele vradica. Protopopul Dan ARA toc-


mai ie§ind din bolta lui Kir Stavridi grecul,
unica prAva,lie de cArAmidA din Arge§, unde era
pelinul cel mai bun, vedu scena groaznica de
rnai sus §i cu volnicia ce-1 clAdea rangul set bi-
sericesc, ajutat §i de citi-va cre§tini, apucA calul
de frit §i el de o parte, §i Florea de cea-l-altA,
inconjurati de lumea care gicea: a ferim, intoarse
calul in directiunea rnenastirei.
Mai mult moartA, biata Smaranda adusa,
inaintea episcopului, povesti cele intirnplate:
Sunt abia doue septemAni de cind tata-
met CincA, polcovnicul din VAlcea, m'au dat
dupa dumnialui... De a doua qi dupa, cununie
m'a bagat in lant de git t i in flare §i a§la m'a
tinut 10 dile batendu-rne in toate dilele pe moar-
te, ca pe hop.; ba incA luinci pu§ca, din cult a
indreptat'o asupra mea poruncindumi sa-1 spun
vre-un nume de om cu care a2 fi paccituit. Co-
co§ul era tras, pu§ca incArcatA cu aliciuri de lup,
cind me intreba de n'am iubit pe Maui G-o§a ;
cind am audit tacanind coco§ul puscel, ingrozita,
mi s'a facut negru inaintea ochilor i am dat
din cap. Dumnealui a luat rni§carea mea din
cap drept respuns la mArturisire §i atunci iar
314 BOANDALUI OU CONEISABUL PLOREA BARBU DIN ARGE3

m'a bd tut §i despoindu-më de haine, cu hula


§i vorbe proaste m'a pus -pe calul cel §chiop,
de in-a fault de risul tirgulul..." §i plinsul po-
didi pe särmana fetnee.

Judecata la Bucurescl. Astäcli la 28 Decem-


bre 1794 Florea §i cu Smaranda at fost infai-
§ati là judecata Mitropolitului terei §i a divanultit
domnesc.
Ce treaba mal aveti cu mine? clice
sernet Florea, catre VeIiii (mart) boeri. M'am
impdcat cu socru, i-am dat 500 lei §i zapis
(invoiald) la mina Smarandei, ca ne am despartit
§i ni-i desfacutd cununia i cd ea se poate
marita cu cine vrea §1 eu de asemenea.
Numai doctrina aceasta socialista nu avu
ascultare, acum o sutd, de aril, §i domnitoriul
Alexandru Moruz, impreund cu Metropolitul Fi-
laret declarard, ca ninvoirea facutd de despeirtire
intre el fiind impotriva pravilef nu o primim, c'd
se cade o parte or t. alta sd se pedepseascd, iar
nu ca cum n'ar fi fost cununia dupei lege, sci-0
dee aceia voie de isnoavd unul altuia de'nsurat, ci
Florea ca unul ce este vrednic de mare pedeapsci
0 de gloabd, dupd vina ml, gdsim cu cale ca sa
deae la Cutia de miloslenie tat 500 adecci : cincl
sute 0 de vreme cd nici intr'un chip nu vru
primi sotia, gdsim cu cale ca sd-i impli-
neascd toatd zestrea dupd foaea ce vqum la mdna
SCANDALUL CU CONICARUL MOREL BLOM DIN ARCM§ 815

la, §.i incei sd mai deae de la sine pe jumei tate


cit taie foaea de zestre pentru caznele fi necinstea
cei-aii facut, find om cu chivernisald, apoi sd
pdd deosebitE, ca sd se veaed urmdrile *i ale
unuia §i ale altuEa, citd va vreme, §i cEnd nu se
vor uni a se lua earki in locuintd, atunct li se
va face hotdrirea cea desdvirqitd."
PETRECERE LA CURTE

La 20 Ianuarie 1798 o sl fie mare pe-


trecere la curtea M. Sale, in onoarea noului sosit
oaspe. a M. Sale, Luminatia Sa Cuciuk-Husein,
marele admiral, oil Capitan-pa§a al imperiatiei
turcesci.
Ilustrul oaspe a tras in gazda chiar la palat
impreuna cu o parte din numeroasa lui stag.
PregAtirile serbArilor. La bucatärie este mijloc
minunat dal searna de ce va fi o serbare.
Suntem in fata unei vetre de o intindere,
ce, cu deprinderile noastre de asta T, nici nu
ne-o mai put= inchipui. Vatra e aciuitä sub
un co§ tot a§a de larg ca dOnsa §i putin mic-
§orandu-se numal cand ese deasupra a copere-
mOntului casei. La distant5, ti se pare nu un
co§, ci un turn cu metereze, cAci de toate par-
tile sunt fácute tAieturi seati gull in acest turn
pentru ca sä. poata e§i fumul, deasupra fiind
acoperit, pentru c altmintrelea, din causa marel
largimi a coplui, ploaia §i zapada ar putea inunda
vatra §i cuhnia.
PETRECERE LA MITE 317

Marea camera in care se inaltä monumen-


tala vatra cu co§ul sprijinit pe stalpi de fer,
adornat pe pripiciul WI, cu linguri de lemn, stre-
curatori, site..., este un adevërat mit de oarneni.
Primul bucatar, Ba§-bucatar, insotit de al doilea,
de al treilea §i de toate ajutoarele sale, ocupa
mesele, dealungul päretilor §i langa trunchiul de
taiat carnea, o imensa tulpina de porn, lunga
de un stinjen, tulpina unui porn secular care
din causa diametrulul WI, ofera, culcat la pa-
mOnt, inaltimea unel mese. Timplarul n'a avut
alta treaba de facut la aceasta masa urialit, de
cat sal ciopleasca partea superioara spre a-1 da
o suprafata plana.
Numero0 tigani i tigance furnica prin bu-
catarie. Unil freaca tingiri marl cat caldarile de
rachit, alVfl piseaza in piuliti de lemn ofi de
arama, felurite condimente pentru bucate ; a§tia
dogoriti la fata, ro§ii ca sfecla, intone la vatra
deasupra unor capite de Piratic, pe care sfiriie
grasimea capnda, frigari cu buturi intregi, ba
cu berbeci intregi intor§1. Fern elle cauta de va-
sele cari fierb In clocot, sa nu dea in foc, ori
ajuta pe ba§-bucatar sa intinda aluaturi de pla-
cinte, cand nu sunt ocupate a spala sutele de
talere de argint, call peste o clip, vor impodobi
masa domneasca.
In lurnea aceasta culinara, care se agita cu
sgomot §i vorba de claca, pe dinaintea pirami-
delor de victualil de care sunt pline mesele, a§-
teptanduli rOndul sa fie bagate prin vasele din
AlS PETREOEBE Lk OURTE

vatra, trebue sa aiba Ba§-bucatarul un adevërat


genia de comandant, ca sá ajunga la bun re-
sultat.
Nu-1 vorba ca la ordinele lui Chir Iane
Zarnacadea (a§a se numesce primul bucatar) stá
vatavul de tigani cu biciul pe umör, gata la cel
mai mic semn al comandantului din cuhnie, sa
croiasca pe iganii off tigancele lene§i or gura-
livi. Chir lane Zarnacadea ingrijesce de partea
subtire din isvodul de bucate. De fripturi §i de
bucatele cu zeama ingrijesc ajutoarele lui.
Dupa multimea bucatelor §i dupa catAtimea
lor, poti sa sch ca pe cliva aceasta de 20 Ia-
nuarie, o sg, fie la curte masa mare de sute de
persoane.
De aceea §1 Ba§-bucatar a inchipuit un isvod
-de bucate, deli vine apa la gura numai cetindu-l...
Ean ascultati.
Mezelicurt: icre proaspete, salata de icre
batute cu miez de pane alba in unt de lemn.
Lacherdg, §i batoguri, rotogoale de salam din
Sibffi, salata de till prajiti in para focului, gä-
tii cu patrunjel verde, thiat subtire ca tutunul
§i neclaiti in unt-de-lemn, apoi cIädi1 capita im-
podobita cu mdsline, ca nisce petre scumpe lu-
citoare pe mitra Mitropolitului.
Urmeaza apoi potroace: de curcan, bor§uri
de zeama de varcla cu peripare de pulpg, de
caprioara §i orez pisat. Apoi iahnele innotand in
cerviciuri, sarmale de pept de curcan, Ousel de
grisa impanate cu cuipare... apoi pldchif de orez
PETRECERE LA. OUBTE 319

cu gascA la sahan, adeca la tava, rurnenite in


coptor §i impodobite cu ardel ro§il. Dar cuqehe-
bapurile, ciulamalele de pasere §i de vinaturl,
innotand in smintina, ?
Sunt pe vatra lui Chir lane Zarnacadea
destule bucate pentru a ucide un regiment in-
treg de stomacuri moderne!
Voinicil meseni de la 20 Ianuarie 1798,
earl dupä ce ag sa ingurgiteze cele mai de sus
enumerate vor mai gAsi loc §i pentru pilafurile,
baclavalele, halvalele , sarailiile, alivencele pe
fruncle de §tir, plkinte cu poalele in brifi, halibi-
urile cu florI de scortivarA, bohacele §i mai ales
zaharicalele, in care Chir lane este neintrecut !
Dupa visita noastra, la bucAtArie, putem in-
telege ce chiulhan" , ce chef mare o sl fie, pe
boerime asta-cli la 20 Ianuarie, la curte.

La Curte. Xf. S. domnitorul Hangeri, in di-


mine* chlei de 20 Ianuare, grAia in Divanul
mic cu marele logofet al obiceiurilor, Hotel Fal-
coianu, care sta in picioare respectuos.
Boerule vornice, LurninAtia Sa Capitan-
pa§a porimcesce ca boerii poftitl la masa, SA
vinä cu nevestele lor. SA li se trimeata. pitace
(porunci) sa, fie intocrnal urmatori.
Principalii boerl cari compunea0, cum am
qice astail ministerul, erail : N. Brancoveanu
Basarab, marele logofêt de teara de sus, Dumitru
320 PETRECERE Li OURTE

Racovita, mare ban; Manolache Cretulescu, mare


vornic de tara de sib.; Scarlat Ghica, mare vis-
tier ; Joan Damaris, mare vornic de teara de jos;
Radu Golescu, mare vornic al ob§tirilor ; §tefan
Vacarescu, mare logofet de teara de jos ; Iordache
Sutu, mare hatman ; Mavrocordat, mare'spatar;
Radu Slatineanu, mare vornic al treilea... Nu
mai in§ir boerimea de curte §i de lavite!...
Dar bine, Maria Ta, cum o sa11 aduca
boerii muierile la o masa de turd? Cat if lumea,
§i pamentul, sotiile noastre nu vor primi sa.
treaca din haremul doanmeI Mariel Tale printre
rnultirnea de turd pofti0 la masa domneasca.
Dar ce ne facern ? CApitan-pa§a vrea
numal decat...
Matei Falcoianu stete putin pe gandurI.
Lasa pe mine, Maria Ta: vor veni toti
boeril cu... jupinesele bor.
Fata luf Hangeri se insenina, de unde un
moment inainte era inohorita, preveclend refusul
boerilor de a Implini voia ilustrulul sëü oaspe.
Totusl e§ind din Divanul mic, murmura
in sine: o sa chc ea doamna Ruxandra 1) este
zaigi (bo)nava) §i de aceea nu poate sa stea §i
ea cu musafiril la osp6t".

La marele ban Racoviti.In camera de pri-


mire a primului boer din divan sunt adunati
1) lloamna Ruxandra a hit flangeri-Vod h. era din familia Ghica.
PETRTCERE LA MATE 321

mai toti boerii divani§ti. Curtea caselor e plina


de cal in§elati tinuti de capastru, batuti cu tinte
de argint, de arnäuti §i deli boeresci, curn §1 de
cate-va, butce ale boerilor mal betranI.
Can cu picioarele sumese turcesce pe di-
vanuri, invertind mattlnil de chilimbar §i de
odogaciu, can in picioare, privind indiferent pe
la ferestre, boierh stateati tacuti, a§teptand, pa-
re-mi-se, pe cine-va, seat soptind intre el, ridi-
cand buzele dupa imameaua ciubucului pentni
a soarbe din filigeanul de cafea, seat pentru a-§1
comunica aproape la ureche cugetarea, off sim-
tirea lor.
Cand boerul Matei Falcoianu intra, mi§carea
ce se produse intre boerimea adunata, proba ca
el era cel a§teptat.
Ce veste arhoncla ?I) intreba marele ban
Racovita.
Veste rea, boeri D-voastre. M. Sa po-
runcesce sa nu mergern singuri asta-01 la petre-
cerile ce cid in spiltaria mare in cinstea lui ea-
pitan-pa§a, ci sa ne aducem §i jupinesele.
SI aducem jupinesele noastre? strigara
aproape intr'un glas toti boeril indignati.
Nu-i destul ca nu scim de vorn e§i te-
feri noi boeril, acurn sa ne ducern muierile intro
turcime?
Se fku un moment o tkere in care ob-
servatorul ar fi mesurat toatä grija mare ce cu-
1) Tit lu cu care se tratart Intre eT boerit
46.534.Lrgende Rom line. 21
322 PETIMERE LA OURTE

prinsese sufletele boerilor. El acum nu mal fu-


mat, feligianul 'era uitat la o parte in zarful
sell minunat... Boeril mal tineri scrntarl cu ochil
patruncletorI cautaura celor mai betranl.
Ce-i de fAcut? clise rupend ticerea ma-
rele logofet Stefan Vacarescu.
Nu duceti Mei o grija, boerl D-voastra;
am gasit mijlocul s implinim porunca lui Voda
§i jupinesele noastre sit stea a casa.
La aceste vorbe ale lul Intel Falcoianu,
boeril se MmHg, roatil, in jurul marelui logofet
al obiceiurilor.
Cum a§a ?
Spune curend I

Grabesce, arhonda!
Intrebarile curg ploaie.
Turcul voesce sä ne yap, muierile noas-
tre... Le-om duce, adaugl a qice Falcoianu ri-
l5ad... Vom duce turculul... fete frumoase, celet-
nice de la hanul §erban-Vodl §i de prin maha-
lale, imbricate in haine de ale rnuierilor noa-
stre...
Un hohot homeric resuna in camera,.
Bre, sell ca nascocirea e buna, qise Ioan
Damaris.
Minunata ! escl atria tinerul vornic al treil ea,
Slatineanu. Nostim lucru sa al de muiere pen-
tru o jumetate U o noapte, la petrecere, pre.,.
o celetnia.
Observatiunea tinerulul Don Juan, de sigur
o facurä in taina sufletulul mai multi betrani
PETIMERE LA CUM 323

sfetnici al lui Hanged, cad sin-Itird nu §cia ce


fior, Ca in vremea tineretel, §erpuind prin tot
corpul bor...

La .vremea mesel. La orele 7 §i jumetate


turce§ci adeca la 1 §i jurneYate enropenesce, de-
alungul stradel MihaI-Voda, butcele (trdsurele in-
chise), cu rotl vapsite in culori tipatoare, se
tineau §ir, indrurnandu-se spre Curlea domneasca,
cea noua, printre doue rinduri de privitorl §i de
prävälii cu tarabe incalcand linia stradel, pline
de marfa de bacanie §i de caldärdrie, de bar-
bieri cu peschire atarnate deasupra u§ilor, de
putini cu pacura de uns oside §i carambil cis-
inelor teranesci, de boiangeril uscandull bum-
bacul on lana vapsita pe prajini de semdna la
distanO, ca ni§te drapele multicolore... Ici-colea
cate o bra§ovenie, pravalie mai simandicoasa,
si cate un han, de departe designat prin pra-
jina nalta de la poarta, purtand cercul cu fin
si cu garafa ea apa colorata ros Respdntigit
(sergenV1), cu biciul pe umër, dah in laturl ca-
rele tëranescl, croind cand in boil de la care,
cand in tëranil co I mina:
In laturl, iiië toparlane, cLt tree boieril...
Treceau boierii cu... jupinesele lor Otte
span, leganati ay' de violent pe perinile butcei
cu rezoare nalte rotunle ca o jumétate de roata.
de moard, prin hopurile pavelei stricate, ca bit-
221 PET137TR1 I LA OURTE

lnaneau capetele lor simandicoase intr'un ritm


epileptic, desordonat, pe cand vizitiul §i arnau-
tul faceau adevërate minuni de equilibristica ca
sa se tina unul pe capra, cel-l-alt in coada.
butcel.
Toate aceste butce intrau, una dupa alta,
in vasta curte a palatului domnesc, aseclat scum
o suta de am la Dealul-Spirer, acolo .unde se
afla asta-cli arsenalul, pe atuncl tocmai Ia cams-
lul Bucuresciloi., intre marl i numeroase liveqli
§i vi].

In curtea palatulul. Aci cantau neintrerupt,


de rind, cand met,rhaneaua (musica turceas .0)
cu fluerap tirbitoare, amestecate cu zanganitul
talerelor de arama §i a cate-va darabane, can I
bucima§i], sirmacil §i cimpoeril breslelor (corpo-
ratiunilor, cetelor) agiesci (ale politic]) §i spata-
reset (ale armatei). Delhi si neferii erau in01
de la poarta Co.spcd (domneasca) panrt in vi-
ful scarei principale, c ducea la spataria cea
mare, la sala Tronulul, toti cu un arsenal de
pistoale i iatagane in briul cel cu paftale largi
de metal, stralucind la raza soarelui §i in um-
forma de Qile marl, cu ferrnenele inrnuiate in
fireturl §i arniciuri de vipusci, cu minicile du.
lamel atarnate pana la pament, de stofe viu
colorate, cu cialmale vergate seau cu
pace de blana de oaie, inalte tepene, cu motur]
YEThECERE L MATE 32.5

§i cu Virtamun de asemenea atarnate de la mo-


tul cascei la umarul sting.
Prin acest spalir inainta, prin curte, la pa-
sul cailor, butcele boieresci, una dupl. alta. Ar-
nautul sAria din coada butcei, descbidea portita
trAsurel in pragul seArel i boierul i jupineasa
craft prinhii aci de al doilea cAmaras, de porta-
nil al doilea ajutat de coph-de-casa (pail) in
Mine roii. Acestl slujbasI domnescl duceatt de
subsuorl pe boeri i jupinese pana in virful
scArel Ia catul intaig al palatului, uncle oaspetii
eraü primitl dc Portar-Basa, de primul cAmArat
si de postelnicel de toata treapta. Oaspetil erau
introdusl, boeril in spAtAria mare, iar jupinesele,
la privirea carora totl slujbasit curteI abia ii
stApanira mirarea, eraft conduse la Harem, adica
It apartamentul doamnei, dupa porunca data
de boierul Matel Falcoianu.

Osp6P. Cand lungile coridoare ale pa-


latulul resunara de apelurile slujbasilor pentru
ca sa se dea bucatele la masa domneascA, in-
tinsa in Divanul cel mare, Hangen-VodA, cat
de Iroda era, ajutat de marele Ban RacovitA,
Ina de subsuorl pe luminAtia sa Cuciuc-Husein
Pasa si se indrumara spre camera Ospetului,
precedatI de marele postelnic si de 12 copil de
casa cu bastoane de argint, i ue sease frumoase
fetite mergend de a indaratelea si agitand cAtui
211 YETRECERE LA CIIIITE

de argint din earl gagiia furn de odogaci si de


chilinbar, aceste precedate i ele de alte 6 fa-
tite, agitand si ele stropitorl cu apa de florl.
S pofteasca boieril i jupdnesele, clise
Voda lul Mate`i Falcoianu, care astepta inaltil
oaspetl la usile larg deschise ale camerei de
ospet.
Dupa co Vodä asPcla in capul mesel pe
Cuciuc-Husein-Pasa si el insusl lua locul in
cel alt cap al mesei, incepura a intra in sofra-
genie boerimea cu jupinesele, unul dupa altul,
dupa rangul fie-caruia. Matel Falcoianu designa
fie-careia parechi locul, la care ajungeat nurnai
trecend, cu marl inchinticiunI i incovaeh de
sira spinarel, pe dinaintea Pasa lei.
Hangeri, cu inima mica cat o garnalie de
ac, ca sa nu sit* curnva Husein Pasa, de
tertipul cu jupinesite, se uita si el cu emotiune
si mirare, ba uneorl cu placere...la defileul im-
provizatelor boeroaice. Acestea, nedeprinse cu
hainele scumpe i zorzoanele ce le atarna pe
cap, pe git, pe tot corpul, era0 de o stangacie
care speria pe Voda, dar care trecu nebagata,
in seama de Pasa si de agalele turd, earl luara
loc la ospet.
Langa Pasa fura aseclate... nevasta de cca-
siune a marelul Ban, o muiere coz si a
mareluI logofet Nicolae Brincoveanu un cap
minunat de unguroaica... Langa fie care Aga
din suita amiralului cate doue jupinese luara
scaun. Id colo se nimeri i cate una la dreapta
PETRECERE LA CUTE 827

oil la stinga vre-unul boier... Ce hoz faceag cel-


1 alti boieri privind pe colegul lor, §i facendu-1
semne cu coada ochiulul...!
Daduse istetul boier Matel Fälcoianu tutu-
ror... jupineselor, din nog povetuire : ce sa clica,
ce sa nu graeasca, cum sa se poarte la masO,
ca de aceea le §i introdusese mal intäiü singure
fail de boieril... lor, in haremul Doamnel. Ba
acolo, chiar §i Maria Sa Doarnna Roxandra Han-
geri le mai inspectase toaleta §i le mai potri-
vise ale zorzoane cu care le impodobisera ade-
vëratele cocoane. Dar de geaba cazna, boerule
Falcoianu : bietele celetnice §1 fete de la mahala,
cat intrara in sala ospetului olbara ochil §i cat
pe aci sa scoata exclamatiuni care de care mai
pozna§e la priveli§tea bogatiilor salei §i a me-
set Noroc ca istetul Falcoianu poruncise läuta-
rilor sa cante... Sgomotul acestora acoperi cate-
va -exclamatiuni ce nu putura fi oprite...
Nurnal de nu s'ar chirchili (imböta) qise
Vocla la urechea lul Vel.Cupariti... Vecll sa le
toarne mai cu economie, Ca te trezesci ca s'a-
puca de pozne...

Nu am de gind sä descrit ospëtul. Destul


ca Pa§a cel mare §i agalele lul facura onoare
la, toate bucatele lui lane Zarnacadea, §i intre
un fel §1 altul de bucate, aveaa de inglingea
(arnuzament) privirea la frumoasele jupinese, ba,
Z;98 PETRECERE LA MITE

la soroace, tot mai dese, le §i mingaieau cu


mana pe la spate... Mare le Amiral de cate ori
il permitea asemene intirniti, i§i manifesta tot
mai mult satisfactiunea lul, netezinduli barba
§i qicènd : Pechi ! pechi!" (Bine, bine!) cu
o cautatura prieteneasca indreptata spre Han-
gen_
Lautaril dou6 tarafuri cantat, acurn
manele turcescl, acum viersurl de lume, rnulte
de ale réposatulul Enache Vacarescu §i de ale
lui Alecu Vacarescu... Sgornotul talerelor de
metal §i a tacarnurilor, folnitul adietor al co-
(lilor de paun agitate de 12 fete la spetele prin-
cipalilor turd §1 ale luI Voda, galgaitul vinului
de Draga§ani, de Deal, de Malvazie, care cu
toata supörarea lul Mahomet, curgea garla in
cupele oaspetilor §i turcl §i cre§tini, de nu mai
pridideau cu turnatul totl paharniceif, cuparil
marl §i mic1 §1 arnautirnea; mirosul aromatelor
din bucate, facurit curincl o atmosfera in care
simturile adormite se de§teapta, ba se exalta,
iar mintea se copere cu un vol tot mai
aros
Ce vreti sä faca agalele §i Marele Amiral
in a§a atmosfera, dupa ce chiar din boieril di-
vani incepura la urma urmel a cam
ciupi de mijloc pe vecinele... jupinese §i a le
§opti la ureche vorbe, care, de!... nu 'n11-11 cere
mie sa vi le mai in§ir aci!
Mai bine MA lasarn sa se scoale de la masa.,
dupa sanatatile inchinate cu bine te-am go-
PETRECERE LA CUTE R2

sit !" , de Volt pentru Marele Amiral §i pen-


tru totl turcil de fata, ba §i cel viitori.

Dupd mask In sala cea mare a spata-


riel, in fata tronurilor lur Voda §i al Doamnef,
a§eclate in fund §i umbrite de cele douë tuiuri
cu codf de cal, stat acum grupati dupa rang,
pe divanuri §i lavite acoperite cu postav ro§,
turcil, Amiralul, Vodá, boerii. Turcil nu ati lasat
de pe langa dinsif... boierocacele, i. cate din ele
au rënias Mr' de turc stau pe langa, unia din
boierl. Cate gurl barbate§c1 atatea ciubuce invt-
luind in nori de furn albastriu lumea ; feligi I-
nele cu cafea fumega, lautaril canta, pe cand un
scarnator nearnt pripil§it de cate-va I1e prin
Bucuresci, in mijlocul salel, pe o frumoasa,
scoarta (velinta) de anadol, i§1 baga pe gura o
sabie, scoate panglicl pe nas, rnanatica jaratec
din catuele fetelor afuinatoare, se da deaturnba
ca o stirleaza... Dupa scarnator, adunarea admira
pehlivani turci, din Enclerne (Andrianopole) fa-
cind ghidu§il, tururl, §i dupa el clicêtorl spu-
nind mindre graiurf din luinea larga...
Urrneaza apol danturile... Turcil nu danteaza,
dar Pap a poruncit sa danteze boierif cu... ju-
panesele lor, §i marele Arniral §i totl turcii striga :
ofcrim ! neluandult ochn de la jupanese, care
se incovoaie in ritrnul musicel ca nisce huril
din paradisul lul Mahomet.
300 PETRECERE LA WIRTE

Nu numal boeril mai tineri, dar §i cel mai


coptuti inca Hieing hore, batute, zamparale gre-
cesci, ba §i valsuri invetate din vrernea ocu-
patiunel Vsrel de nemtl §i, cand obosesc, scot
gratios naframele din paftelele de argint batute
cu petre nestimate ale dantuitoarelor lor, de-§1
§terg nadu§eala dupa frunte §i nu se §cie deaca
voind a pune la loc naframa in colanul. fernei-
lor, mana boierilor nemere§te tocrnal la colan,
oil se ratace§ce in cale, impedicata §i de relieful
peptului...
tinu dantul, pana noaptea, tarqi0, §i iar
incepu ospetul §i iar cursera ca la scocul morel
vinurile chilimbarii §1 ro§e ca buzele fetelor §i
rnalvazia imblitatoare §i vutcile Wane pe cursa,
§i vi§inaturile rumeioare ca obrajil jupaneselor
invapaiate de dant, de placere, la lumina a sute
de Mai de ceara alba din cherhaneaua (fabrica)
privilegiata a episcopiei de flimnic 1)
Pe ferestre strabate o lumina si mai mare
de cat cea din policandre §i de la. sfe§nicile de
argint amlate pe sfe§nicare prin colturile salei.
E lumina de la masalale §i de la ciaunele cu
pacura, ce ard in curte §i pe zidurile el. Aceasta
lumina ne-egala valta §i dinsa prin vasta saki,
poleincl oameni i lucruri in mod fantastic, clan-
du-le realt, a§a ca priveli§tea Wei ar fi amintit
unui archeolog o veche §cena de orgie Remand .
I) Aceastd prima fabricit de luminhe de cearK all3K era pe lo-
cid MetobuluT EpiscopieT de Rimnic, acolo unde astii-di este grhdina
a teneuluT,
PETREOERE TP MIRTH 331

§i orgie eral...
Orgia avea sã se termine prin numeroasele
camere. ale palatulul, punend pecetea desfranaril
asupra petrecerii de la curtea domneasca de
acurn o sutä anl !...

In etacul adevdratelor jupinese. La lumina


slaba a candelei al-10nd la iconostas, unde stra-
lucesce fereatura de argint a icoanelor, intre
care nu lipsesce icoana hramului, adica a pa-
tronului ce §i-a ales boierul la asatorie, jupi-
nesele marilor divanif, asteaptä, a§teaptä, as-
teaptä, pe sotii lor, agitate de nerabdare i grip,
sub plapome de atlas in coloare deschisa, cu
capul imbrobodit intr'un tulpan alb cu bibiluri,
care face un minunat cadru capului §1 parului
lor negru impletit In coada ca o diaderna peste
tulpan.
Dar boierul nu vine... juratate din crivat
rëmlne neocupat intreaga noapte...
Numai acurn s'at sfir§it ospëtul ? in-
treaba cucoana pe Dumnealui care soseve
abia la oara cand clopotul de la biserica vecina
trage de polielefi.
Uite, nurnal acum s'at sMr§it... uf! ce
belea pe boerime!..
A§a respund, intrand in etacurile adeverate-
lor /or cocoane, cel mai multi din divaniti, dar
S32 PETRECERE LA CURTE

uniia din el mai* Adaug in mintea lor: nostirna


mulere!... o s'o mai ved!...

La cahveneaua luT Chir Panaiot, de la poarta


curtel vechi.
Chir Fanaiot ccitrd celetnicd: Nu ti-e ru-
ine! acum te intorci a casa?
El jupine §i D-tal... Para, cu turcil §i
cu boeril fad curn vrei!... Toata noaptea...
Te dali afara! urla cafegiul.
Carnacsi! nu striga ap tare, Ca doara
nu vorbesci en o mulere de rind... N'ain nevoie
eti de D ta... Tam pozna parca n'am en boierul
meu?... er sunt mare vorniceasd, me omule 1

La mahala, la Sf. Elefterie.


Draga tu§el, tirqin mi teal intors...
Cand mi-a dat drumul, matu§ica; dar
ce bine an-i petrecut!... uite, numal rubiele de
aur in nafrarna 1... Ce Qiceai D ta tu§ica Ca
turcil nu platesc?...
Nu Vat platit tie, draga Smaranditä,
ci marel vornicese, a tu eral mare vorniceasa...
*

La arciuma Jul Hagi Ledca.


Mal da-rnl o tuica, jupine Legca. Mari,
PETRECE3E Lk CURIE s33

al naibei vodä: ci-ca a mintit pre luminätia sa


Capitan Pap, aducendu'i asta mapte, la chtul-
han, fete de la hanuri, in Joe de jupinese...
Eaca Vdca, numai taca-t1 fleanca, nea
Stanciule, ca te-o auçli Al logofat de divan, care
suge, colo, la gura ocalel, i nu ti-o fi moale
unde te-o a§terne Vel Aga I...
Dar de ce sa tac jup ne Hagiule?
Jupin Leüc, spune la ureche la nea Stan-
ciu : nu era, bre, numai fete de la Hanuri 0
mahalale, ci erat i cate-va jupinese catofto (in
realitate)
Elei!... ce spui?
*

Dar ce o fi mai spus a lume mare cu fleanca


ei ne-arnutita, despre petrecerea simandicoasa
de la curtea Domneasc5, nu mai incape la lo-
cul ce mi-a jertfit Vieata" pentru pove§tile niele
betrinesci. Destul cu ce v'am spus, §i D-dett sa
ne apere de vremi ca acele!
SPANZURAREA LUI MARIN TUSCA,

CEL CARE A UCIS PE UNCHIU-SEU, SA-I ItE AVEREA.

In jurul tejghelef de mdceldrie a lu jupdn


aupercd era mare zarva, ierl la 9 Decembre 1794 :
Ci-ca Voda Alexandru Moruzi nu iearta
de la spinzuratoare pe Marin Tu§ca Ala de a jun-
ghiat pe unchiu-sn. Jupan Ciuperca, ceva carne
de sarmalqe pentru Vel-logofetul...
....N'o sa-1 ierte, jupaneasa Neac§o, ca doar
a facut moarte de om, ba Inca de rubedenie !
EI, da poate Voda sa-1 schimbe pecleapsa,
sä-1 trimita pe viap, la groapa OcneI In loc de
a-I spinzura... Deschide co§ul, bucatareasa sail
pun carnea...
Ed pun prinsoare ca nu-I spinzura, ca
frumos coz i s'o gasi vr'o muiere sa-1 ceara lui
Voda.

La Vitan. Nu departe de locul unde s'a


inaltat spitalul cel mare pentru ciumati, dow.
SP1NZURAREA Mit rawer Tuipi 335

templari lucrati a seard, cu harnicie la ridicarea a


done furcl nouë-noulete nalte de cate doui stanjeni.
Gata, jupan Rindeal... Numai fringhia de
nodat pe grindeth, i sa pofteascal... Oise calfa
Jul. jupan Rindea, riclend cu pofta.
Me, Tesla, me, n'arn mai riclicat spinzu-
rdtorl tocmal din vrernea lui Mavrogheni. Vecli
alea, me, erat spinzuratorl, nu gluing. Tot din
barne de cate o palma donmeasca, sa tie un
veac... §'apoi scrisoare scrisa dupa Calernul (con-
deiul) lui dascalul Florea de la St. George, al de
face hrisoavele lul Voda... Scriea, nie Tesla, ca
salt bage mintea in cap eel carl purnesc la hotii
ca-i a§teapta furcile 1... D'apoi halal! nici nu se
mai pomenia de hoti, nici chiar in codril Vlasiet
D'apol, jupane Rinclea, Asta pentru care
ridicaram scrinciobul 6(1 nu este hot...
Marin Tu§ca?... A injunghiat pe unchiu-
sea, sa-i fure banii din sipét... Hot de oral, me
Tesla, mai reg de cat hotul de codru !... Eac'o,
gata §i fringhia... De acum e treaba lui Han-
draburca tiganul gidele...

La departamentul de criminalion (curtea cri-


minala.
Arhon mare arma§, a hotdrit Maria Sa
pe anaforaoa (raportul) departamentului, sä fie
spinzurat astdclf, Marin Tu§ca in mijlocul baleiu-
3:3 ; SPINZORAREA LUI MARIN MCA

liii de la Vitan... D-ta ai epistäsia (executiunea)-


lucrarel... Luat-al mesurile?
Boierule judeciltor, spinzuratoarea e gata
de agi dimineaL.. Handraburcii gidele e poruncit
sa vie la temnita s mearga cu breasla arma-
easca (garda inchisorilor) (MO nizam (regula,
lege) la Vitan sa ridice in slava pe ucigas, dupa
nameacli .. Dar eaca, boierilor judecitton, am aflat
ea s'a ;visit o muiere care cere la Maria Sa viata
liii Marin TU§Ca... Poate 1-0 ierta Maria Sa.

Soarele este a chindie.


Dealungul podului Mogosoaiei, incepend de
là mitocul Episcopiei Rimnic (astach Ateneul) se
indesuesce tot mai multa lurne. Langa prajinile
can, in virf cu un cerc de fin, on cu surcele
de la rindea, arata, curtile de la hanuri si car-
ciume, se certau bae0I sit se urce sa yap, mai
de sus. Tarabele deschise ale pravaliilor, ada-
postesc sute de capete de toata versta, carT din
albastrime, cu pantalom creti, de postav din cher-
lianeaoa (fabrica) domneasca, innintatit de Moruzi
Voda, cari in haine teranesci, can in giubele
negre Si CU anteree de cutnie, legatl cu saluri,
periusil (clironomit) din done i fret generatium...
Mal mult muierile ii iiesc, printre cercurile cu
luminan tarnate de podul tarabei, capetele lor
cu fesuri albe seFAA rosh, incununate cu coada
SI1NZURAREA IAA MARIN TWA 337

incolocita pe fes on legate cu tulpane scrise (de-


semnate cu mana) i cu capetele chiosca de bi-
bilurI §i rnoturI de arniciurI vil colorate.
Din cand in cand trece cate vre-un boier
calare, cu antereul sumes dupa, spate, cu §ac§iri
ro§il, cu gogeamite calpacu pe cap, stand tantos
in scarl late, pe §ele turcesci impodobite cu
zorzoane de pel colorate §i cu oblancul Inmuiat
in tinte de metal...
Sunt boieril, earl e§itI de la Divan, la ora
de ameac11, se resfira pe la casele bor.
Ce a§teapta cu atata nerabdare, acea mul-
time, care ondula ca valurile mareI?
A§teapta sä vada alaiul luI Marin 'Neg.
EI, doar nu are alai nurnal Maria Sa Voda,
nurnal capegiii trime§I de la Stambul (Constan-
tinbpole), off numaI elcii (ambasadoril) rusesel...
Avea drept la alaiti §i osanditul la moarte...
Moartea e cucoana mare!
La u§a temnitei SpatarieI, Vel (marele) Ar-
ma§ul rinduesce alaiul, ca orn prahticos" adica
cunoscëtor al acesteI trebl.
In fruntea alaiului sinnaci i trimbitae" ai
Agiel cu alaiti-ba§a (§eful alaiului).
Apol urmeaza o ceata de arma§ei.
La o lature §1 la alta, al unui caret inchis,
breasla agieasca §i spatareasca.
In mijlocul careului osanditul Tuea, un
flacat de 25 ani cel mult, cu o infati§are care
ar desminti teoriile estetice populare, ca ornul
frurnos nu poate fi om 1.611
46334. 1 egende Române. 22
388 BPINZIIRAREA Ll Jt KARIN TI3Epi

Alaturea cu Tu§ca, al 2-le arma§ la dreapta,


§i la stanga §etrarul Poenaru, trete logofet (al 3-le
logofet), tinend in mana la pept anaforaoa cu
buiurdizma domnitorului, cu sentinta de moarte.
Langa trete logofët preotul temnitel, cu patra-
firul de gat.
Indaratul lor pa§ia, huiduit de norod, Han-
draburca tiganul §i dou6 calfe ale lui.
Handraburca era un tigan nalt peste me-
sura omeneasca obicinuita. Irnbracat in haine
ro§iI, ca un buliba§a, pe cap cu o caciula tun
caneasca resfrinta pe urechia stanga §i atarnand
de fundul el un mot de arniciu ro§ih, era incins
cu o fringhie care sa-i serveasca la legatul ma-
nilor osanditului §i la caz cand cea pregatita la
furci s'ar rumpe. Pe umerul stang II atarna gar-
baciul, insemnile functiunei sale oribile.
Dupa carea o ceata de arma§ei §i in fine
una de arnauti cu puscile cu cremene incarcate.
Acest alaill traversa podul Mogoraiei, Lip-
scanii, o lug pe la Sf. Gheorghe, §i apoi, starnind
norl de praf §i totf canii mahalalelor, prin o su-
medenie de ulite, compuse mai mult din locuri
virane, gradini §i vii, se indruma spre Vitan.

La curtea domneasca. La Monastirea Co-


troceni, la re§edinta dornneasca (ca, amendouC
curtile domnesci, i cea vechie §i cea zidita de
Al. Ipsilant la dealul Spirei erat numal ruine),
ElPtNZORAREA LIIf MARIN TUNA 339

cu o ora-doue inainte de alaiul osandituluI, eaca


ce se petrecea :
0 fata cam coptuta §i sluta ca pecatul ce-
ruse de la Vel portar sa fie primita indata de
M. Sa Vocla Moruzi, cä e la mijloc viata de om !
Voda, care tocrnal se gatea sä tread, in
sala Divanului, primi pe Ralita Margean.
Maria Ta, striga Ralqa, aruncandu-se la
picioarele Jul Voda §i sarutandu-I poala antereu-
lui de atlas, ddruesce-mi viata lui Marin Tura,
cal iail de barbat...
II ieI de barbat? Bine, fie! A§a clice obi-
ceiul pamentului, ca Vocla sa ierte de la moarte
§i de la ocna pe osanditul pe care-1 cere de bar-
bat o fats...
Voda poruncesce marelui logofet, care
tocmai sosise sa ia parte la Divan, sa trimeata
un lipcan Ware, grabnic, la Vitan, cu pitac (po-
runca) domnese de ertare, decat pe data sa-1 §i
cunune la temnita cu Ralita §i sa-1 dea slobo-
clenie apol.
Natura atat de vitriga cu unele femei si
atat de darnica cu altele nu bine-voise a da
RaIiel nimic din ceea-ce pentru barbat, e ca
arvuna a dragostei din cdsniGie. Sluta, mania
lul D clef, spancine, cu nasul ca un sbirciog, cu
gura lugueata ca la o maim*, cu un lan de
per incoltit negru sub barbie, de al fi luat-o drept
un Ralita 'Ana la versta de 28 de ani
nu isbutise sd o iea macar la hora vre-un flacaf...
De ce adecd, n'a§l lua eil pe Tura, flacaf.
340 .SPNZURAREA LIIT MARIN TritpA

frurnos?... dator este Vodä sa mi-1 dea §i el s'o


deprinde cu chipul met §i-oit scapa §i et de
ponosul fetiel...

In jurul spinzuratorei se facusa un indoit


cerc de totI arma§eiI, cetele agiesci, spatarescl §i
arnautesci. Lumea privea de mai de departe. Pe
zidurile spitalulul §i pnä i pe cumpenele de la
putrid erat struguri de capete de privitori.
Parintele Onofrel spovëduise pe osandit, care
privea cu o cautatura aiurita lumea §i furcile.
Acum Handraburca ridicandu-se pe un scaun adus
de la spital, se atarna cu toatä greutatea cor-
pului de fringhia legata de grindeit, ca S. cerce
de va putea tine corpul osanditului. Arma§ul II
se urea, apoi §i el pe un scaun §i citesce cu ye-
liglas (voce mare) anaforaoa §i sentinta dom-
neasca. De odata se face o mare mi§care prin
multirne, despre ora§.. tin calaret de briul caruia
se tinea inclaratul §eleI o femee ardea pamOntul
sub copitele caluluI fugacit. Cu mama ridicata
sus, calarqul flutura in aer o naframa, §i striga
din rësputerI :
StatI I StatI !
Boierul arma§ dupa scaun v6clu pe calaret §i
Inca inainte de a sfir§i cetirea hotarireI domnesci
striga lui Handraburca, care acurn, cu cel 2 ti-
gani aI seT, lega la spate manile osandituluI:
St, Handraburca, vine pitac domnesc.
SPINZURAREA LUI MARIN TUNA 841

Boierule arma§, qice lipcanul, pogorindu-


se dupa cal, pe care remase numal Ralita Mar-
gean, laza pitac domnesc.
Cand prin pogorirea dupa cal a lipcanului,
multimea veclu fata feta rösuna, valea Dambo-
vitel de hohotele el.
Aoleo ! slutal !
De-al vedea.o noaptea i Lei cruce i fugi.
Asta, sort cu ielele, vrea sä scape de
§treang pe TuFa ?
El me, slutg, slutä, dar viatal draga.
Al II-lea arma§ ceti pitacul domnesc :
Marine Tu§ca, dupa obiceiul terel, M. S.
Von, I1 daruesce viata fetel Ralita Margean.
Parinte Onofreit, cununa-1 sub §treang."
Tuva privesce un moment nedumerit la fata
care, Ware, emotionata de strigatele injurioase
ale multimel, se parea i mal urita ca de obiceit,
apol iute intorcendu i ochii la spinzuratoare,
striga :
Nu, jupan arma§, nu! Mai frumos e trean-
gul not al Jul Handraburcd, dent bratele de
dragoste a ielelor!
Pana in 3 orl armapl intreaba pe osandit
de vrea sa se cunune cu Ralita §i pana in 3
or!, TUFA respunde ca nu, pe cand fata ne mai
a§teptand sa incalece lipcanul, o croi in fuga
mare spre orm, disparend ca cel necurat.
342 81INZURAREA LIA MARIN TUNA

Tu§ca fu spinzurat.
Era prea mare pedeapsa : bine, dupg legea
veche se putea schimba pedeapsa la ocna, ori
la moarte, prin o insuratoare ; dar sa ia bietul
Tuva pedeapsa indoita : §i nevastd, ba i sluta?
A§a judeca la cahveneaua din poarta Curtei
vechl scena de la Vitan un calemgiü (scriitor)
de la Divanul domnesc, sorbindu'§I filigeanul de
cafea, a§eclat turce§ce pe lavita din jurul cahfe-
nelei (cafenele1).
Dar CO Insuratoarea e pedeapsa mai grea
ca moartea orl groapa ocnel ? intreaba cu supa-
rare jupaneasa cahfegiului?
Nu scid deaca calemgiul a respuns la intre-
barea jupanesei, dar e0, calemgiu de la 1894, ca
sa nu'mi perd stima sexului slab, vol qice, ca
foarte delicat cugeta legiuitorul nostru vechit,
cand obliga pe Domn sa erte pe osandit, deacä'l
cerea o fernee ca bärbat.
In adèver ferneea cinstita (n'ar strica sa fie
§i frurnoHsa) poate intoarce de la rele urmärl
pe barbat.
LOGODNA PRIN SARUTAT

Anul 1800 incepu bine pentru fetele de


mAritat.
Un proces curios se terminA in divanul dom-
nesc al lul Mihal Const. Sutu, domnul tern' Mun-
tenesci.
Eata darea de seamA a reporterulul nostru
relativa la acest proces.
Divanul e pre§ept de insu0 Domnitorul.
Sunt de fata, boeril divanitl : Dumitra§cu Ghica,
marele ban ; N. Brancoveanu, mare logofët ; Scar-
lat Ghica, cela-lalt logofët mare; mart vornici
Cretulescu, Constantin §tirbeia, Campineanu §i
Racovita ; marele visternic Golescu, in frunte
avOnd pe mitropolitul Dositeiu ; sunt totl, fie-care
pe la locurile hotarite lor. Ceaup introduce Ina,-
intea Diva nului pre irnpricinati.
SA facern cunosciqa lor :
Ilinca Buc§cinescu este o jupineasa. Inca in
floarea vristei. Cel patru-ijeci de aril nu se vëd
de loc pe fata el netedl, incadratA intr'un mi-
nunat tulpan de batista cu fantastice desemnuri
844 LOGODNA MN BARIITAT

colorate liliachia la cherheneaua (fabrica) de tes-


temeluri de la Marcuta, facend cu coada de Or
latA, neagra, o frurnoasa coroana pe virful ca-
pului §i umbrind cu bibiluri §i fluturi pole41
douë sprincene imbinate, in care observatoriul
mai de aproape ar fi putut bine urmari trasa-
turile pdmeitujelidul de ristic, care afi ajutat im-
binarea lor.
Bogate salbe de galbeni olandezi §i turcesci
strAluceail pe intrecutelea in scobitura patrata
a rochiei, pe albul gatlej, capotand realt §1 mai
mare de la §iragurile de margaritar fin, carora
salbele precedaft, o malotea cu maneci striinte
de atlas havaili, deschisa pe dinainte, flutura dea-
supra poalelor rochiei egalmente de matase, de
sub care se iteia la fie-ce mirare, doul pantofi
ro§ii, cari proclamati existeqa unlit picior nein-
trecut de mic §i cu glesne de cea mai fina le-
gatura, §optind indiscret multe havadipri... Paf-
tale ciselate ca o adevërata dantela §i, inodate
in tre ele cu catarami impodobite de petre scumpe,
stringeau un mijloc ce-al fi putut cuprinde intre
cele douë palme ale manil §i care tocmai prin
subtirenia lui dadea intaietate obraznica sinului,
peste care stora intinsa a rochiel nu isbutea sa
disimuleze gratioase §i eloquente conture.
Illarioara BucOnescu, flea jupinesel Ilinca,
fruinoasa, ca §i. maica-sa, o invingea insa prin
cei dou6-qeci §i cinci de ani ce-i avea mai putin.
Cu capul gol §i cositele atarnate pe spate, ti-
mida, cu ochii privind mai mult in jos, Marioara,
LOGODNA PION SARDTAT 245

inrumenita de emotiune, statea Mgt maicasa,


care plimba ochil negri foco§1 asupra boerilor
divaniti, asupra Domnitorului §i a Mitropolitului
§i nu nurnai odata II intorcea cu o expresiune
de victorie asupra protivnicului ei Rusin Coragic
-cunoscutul al treilea logofot din judetul Valcea.
Rusin e un tiller, care abia a implinit 25
de ani. Anterea de cutnie várgata, giubea neagra
de postav pe deasupra unel cataveici scurte de
blana de vulpe descinclend pana deasupra briului
de §al turcesc, din care rësareo calirnara de a-
lamä galbena; cioboate in me§ galbine, complec-
-tag costumul lui Rusin, jaluitorul in potriva ju-
pinesei Ilinca Buc§änescu §i a flied sale Marioara.
Care este reclarnatiunea lui Rusin ? S'ascul-
tam graiul mitropolitului Dositeit :
Prea inaltate Doamne !
Veliti boeri !"
Dupa jalba ce ad dat Mariel-Tale Dumnealui
Rusin Coragic, facOnd cercetare, m'am incredintat
ca Dunmeael jupineasa Ilinca Buc§anescu cu a-
devOrat at fagaduit sa, dea lig Rusin intru ca-
satorie pe filca-sa Marioara, dar ca in urmä n'ail
mai voit sa se tina de fagaduinta, clicend ea at
aflat parte mai buna pentru filca-sa. Earl Dum-
nealui logofetul Rusin, cere de la dreptatea Máriel
Tale, sa fie indatorata Durnneaei jupineasa Ilinca
Buc§änescu a se tine de fagaduinta, Ca pe te-
rneiul acelei fagaduinte el s'a logodit cu fiica
jupinesel §i ail fault §i cheltuell..."
Ilinca BucOneasca intrerumpOnd :
346 LOGODNil PRIN BARIITAT

Nu este adevërat cA a urmat logodna la


mijloc, CA nu s'a schimbat inel dupa obiceig
intre MArioara §i jupin Rusin.
Rusin. Aucliti cA n'a fost logodna! Dar ce,
jura jupineasa cA nu s'a facut cu voia Dumneael
infAti§area §i vederea noastrA a tinerilor, pri-
mirea §i invoiala cu placere despre amèndouë
partile §i schimbarea de darurI? Aclevérat cl
n'am schimbat inel cu MArioara, cl nu s'a In-
ternplat sa am unul la inclemAna, dar In locul
inelului am sArutat pe Marioara...
MArioara deveni §i mal frurnoasA sub ru-
meneala, ce i-se intinse pe tineril obrajl la vorba
logodniculut
Rusin. Mgaduesce jupineasa Ilinca sAru-
tarea ?
Ilinra Buqdnescu.E1 §i deacA n'a§i tAga-
dui-o? Logodna se face prin inel iar nu prin sA-
rutat, nu-i a§a Inalt Prea Sfinte Mitropolite?
Domnitorul Mihal Sutu cu fata intoarsA cAnd
la mitropolitul Dositeit, cand la frumoasa MA-
rioara §i la Rusin, a§tepta ca chiriarchul bise-
ricel sA-§i dea pArerea. Boerii de asemenea erag
in a§teptarea graiului lui Dositeill.
Domnitorul. Va sA clicA al sArutat fata?
AI sArutat'o cu voia marnei §i de fata cu ea?
Da, MAria Ta, ca pe logodnica mea
doritA.
Domnitorul cAtre mitropolitul Dositeit :
Ce scrie la legea bisericeascA, prea sfinte
parinte?
LOGODNA. PRIN BARIITAT 347

Mitropolitul, dupd ce stete un minut pe gand,


gise :Pus-ail inel in degetul lui §i aU junghiat
vicelul cel gras..." Dar ce inel mai de pret de
cat buzele fetei tinere §i nevinovate ? Apoi inelul
de aur se poate da indarat §i strica logodna, dar
cum inapoia-va Rusin Marioarei sarutatul de lo-
godna ? A§a socotesc eQ, Maria Ta §i Veliti boeri,
ca Rusin bine logodit a fost §i rernane cu Maria
Buc§anescu, de oare-ce logodna s'a fac.ut prin
sarutare, urrnata chiar de ospet dat in casa celui-
l-alt ginere al jupinesel Ilinca, Dimitrie Diarnandi.

Judecata mitropolitulul placu lui Voda §i


incanta pe boeri, mai ales pe cei mai tineri.
Ilinca Buc§änescu n'avu ce mal Qice. Ba '1
trecu prin minte cugetul : Dena un sarutat a-
junge sa fie logodita, apoi vr'o treaba mare nu-1
sa m6 logodesc §i efi....
Nunta MI Rusin cu frumoasa Marioara se
facu. Se lati in tot ora§u1 §1 in toata teara vestea
acestel judecati de la 1 lanuarie 1802, spre ma-
rea bucurie a fetelor §i a nevestelor.

Nu ye sfatuesc insa fetelor, care yeti citi


aceasta dare de seama, sa lasati sa vö sdrute
vr'un fläeaü cu gand ca prin aceasta vi
logodit
Alte timpuri, alte obiceiuri!
CARTE DE BUN TRA1U

Pe vremea aceea nu se scia de ernolumente,


onorarif remuneratiune , retributiune , apunta-
mente, atatea cuvinte sub care nol, ce§ti de
MA, deghizam leafa... Nicl chiar de diurnd, de
indemnisare, de misiune, pe vrernea aceea nu
dadusera bieii slujba§l §i favoriti al Divanurilor
Domnesci ; nu se foloseat decat din ceva havae-
turf legiuite §i mal multe chicuqurt 1), ciupituri
§i jd cmanit...
Dar havaeturile, adica veniturile alipite de
fie-care functiune prin nizamurf, adicä legiuiri,
le Impartea functionarul mal mic cu capetenffle
lui, a§a ca deaca nu avea el minte mai ascutita,
ca sa §1 le inmulteascä, pe cale nelegiuita, o
ducea greu de tot, §i, ca politaiul lui Caragiali,
ar fi putut striga : Familie grea, §eapte copil §1
remuneratiune mica dupe buget !"
§i nicl n'avea nevoie functionarul, de la re-
gulament incoace, sä justifice jacmdniile i chi-
cuprite lui ca politaiul constitutional din Scri-
1) Moldovenism: ticupd, venit aleatoria.
CARTE DE BUR TRAM. 849

soarea perdute , pe num6rul copiilor, caci mal


adese, la cartl, la stos, dadea intr'o oil tot ca§-
tigul unel luni...
Este legendar tipul unui aga, de sub Regu-
lament, din Ia§l. Era el boer de neam din cel
pogoriti cu harzobul din cer. Cum putea un a§a
vel aga sail margineasca trebuintele dupa co-
prinsul slujbel? In cliva chiar cand popa Macovei
facea fe§tanie de cli 'ntaiti in casa boerului aga, §i
stropea cu aghiasma nevasta, copiii, turma de
slugi §i telegarii, de obiceia boerul aga nu mai

gasea para chioara in punga din leafa primita


la sfir§itul lunel din urrna...
Dar gura cere ; dar ighemoniconul poiun-
:350 CARTE DE BUN TRAIII

cesce... i unde pul ca trebue boerul aga sa nu


Iipseasca seara de la partida de call' a boerului
Vornic, off a boerului Logofet ? El, ce te fad
boerule ?
Pe vremile noastre constitutionale (§i cli ca
nu-I progres!) un biet prefect de orn on de ju-
det, la cli de ananghie mai are la indernana, peste
leafa §i cate vre-un nenorocit paragraf al sigu-
rantel publice, in care omul sa-sl intareasca pu-
terile pentru a prinde pe hoiI vajnici ?... Ce fel
de administratie §i de politica externa ar mai
putea face constitutional ti no§tri, de n'ar avea
paragrafuri ca acel al sigurantei publice §i al
fondurilor secrete ?
Sub Regulamentul organic, aga al nostru
nu se infrupta de la a§a, paragrafuri. Noroc ca
regulamentul II lasase judecarea pricinelor mici
oralenescI, din care cu me§tepg minunat i§l sco
tea aga havaeturi reglementare bunicele... Nu-I
vorba, tiganul bucatar se ducea dimineata cu
co§ul la piata §i cocoana II dadea un sorocoviin
\far co§ul la intoarcere era plin de marfa, de va-
loare inclecita, ca doara sciat macelaril, brutaril
precupetil de frica iam612) ce putea face vel
aga, on pentru cä jimbla are lips& atatea dna-
muff, on pentru ca carnea nu e buna, orl pen-
tru ca precupetil n'aU voie dimineata sä cum-
pere de la töranl...
§i peste qi nu lipseat havaeturile. Se bateat
i) Sant. 2) Se arunca pe ulitá marfa, se fIcea iama.
CARTE DE BUN Milt 351

doul betivi... intervenia politia §i-i scutura pe


amendoul de banil din punga. 0 sluga fura bani
orl giuvaere de la stapanul set? sluga era inchise,
la gros, iar banil §i giuvaerele in sipetul boerului
aga. Cadeat vite de pripas pe ulite si 'n ma-
halale? "Ce mai purcel fripti §i rurnenit1, cu coada
birligate §i pätrunjelul in bot, pe masa boerilor

s1ujba§1, ce cal nol la saca, ce juncani de in-


multit cireada de la mo§ie !...
Dar nu in toate clilele ploud cu carnati,
nici nu e in toate ciilele läsatul secului, orl cli
de creciun 0 de pascl, ca se, se tirnuiasce, de
per cre§tinii 0 se, alba nevoie de judecata lui
aga, §i Mahalagiii 1§1 tiii de aproape vitele sa,
352 CARTE DE EDN TftAI

nu cap de pripas, iar boerul aga are nevoie in


toate clilele de punga .plina.

Intr'o seara boerul aga al capitalei Moldovei


perduse la call' tot ce avuse in bans, §i mai
jucase §i pe veresie. A doua cli tarclit se scoala,
rnahmur, slujnica Ii aduce lighianul de alarna
galben, tinend pe umer prosopul impodobit cu
bibiluri, intr'o rnanã calipul de sapun turcesc §i
intr'alta ibricul. Acesta era lavaboul boerese de
acurn 60 ani. Boerul se spala, galgaie lung apa

menita a-i recori gatlejul, apof inaintea iconos-


tasului unde arde neintrerupt candela. de argint,
CARTE DE BUN TRAItt 353

I§1 face rugAciunea de dimineatl, insotita de cruel


lungi, apoI bate In palme, §i feciorul ii aduce

ciubucul de iasomie cu calif de rnArgele §i cu


tacam de chihlibar, cu carbune mare aprins in
luleaua largA, ro§ie, sub care araclA o tavitA,
pe cand pe altA tavä fumegl cafeaua de Moca,
in feligean ciselat de me§terl argintarI romani
de la Salonic. Tologit a lene pe divan, MO fe-
reastrA, vel aga fumeazA WA sl invingl mah-
muria, intretinutA de consciinta pungel celeI
pustil. Trece pe rend cu gandul toate mijloacele
prin care alta data '§l-a implut punga, §i-§i dä
seamA de neputinta in care acum se afll de a
465j4.Legende Romeitse. 23
354 CARTE DE BUN TRAlt

mai scoate apl din peatra seacl, and iatä inträ


coara de bucatar :
CARTE DE BUN TRAIII 355

Sarut mama cocoane, 'mi-o poruncit co-


coana sä cer la boerul un irmilie pentru tir-
ca-1 cam tarp §i n'arn pus nimica la foc.
E§1 afara tigane ! striga boerul rësucind
in aer ciubucul, gata de a lovi cu el pe bara-
gladina.
iar, moracanos §i rësunend nervos boa-
bele unel parechl de mätänii de chihlibar, vel
aga se intreaba, in mintea sa : de unde bani
pentru copitä §i pentru cArti pe de semi.?
De o data bate in palme, i slujitorul de
la perdea2) in tit, i stA smirna Pangg, usa.
Venit-ail comisarii la blagopolopie? clice
vel aga.

I) Icosarul la Moldova valora 14 leT.


2) Anticamertt. La usa boereascl era perdea de materie cu cAlt
orY lând. implutit.
356 CARTE DE BUN TRAIO

Venit cocoane, respunde pantirul.


Dupa, porunca agal, slujitorul pofti pre cei
cinci comisarI ai Imilor, in fruntea carora era
comisarul de la Quartalul I-iil, vestitul Urzica.
Pe rend fie-care din comisari dete raportul
sell, dar blagopoloria 1) nu implea de loc punga
boeruluI aga.
Ce? Numal blagopolopie? Nici vite de
pripas, nici ceva hoti prini, nicI macar taxa
de bilete de morti din cursul nopteI ? pare a in-
treba din ocIA vel aga.
Comisarii se retrag dupa implinirea datoriei,
iar boerul continua moracanos a desfira mata-
niile, privind prin fereastra la mi§carea din strada.
Sarut mana cocoane, vice itiindu-se la
t._--_--_7,5-,,,=1-,,,,,,-7
iI

1) Raportla comisaraor de hund-pace.


CARTE DE BUN TRAIt 857

usä din not bucatarul, ceasurile sunt 10, si la


foc n'am nitnica...
Esi afara balaure, striga din not vel aga.
De o data boerul vede pe fereastra cum in
dreptul porta curtel sale, doul oamenl se im-
bratisat cu dragoste.

Niel una nici doue, ii trece pin minte boe-


rului un gaud, si batend in palme, poruncesce
slujitorulul sa aduca in casa pre cel doul oameni
earl se imbrätosail la poarta.
Peste o clipa, acel doul negutatorasi (cacI
erad negutatori cum se vedea dupa pantalonil
creti de postav albastru si scurteicile de cutnie
358 OARTE DE BUR TRW'

ce le acoperea corpul) erat adus1 in camera boe

ruhot. Bietii oamern tremurat de Inca, ea nu de


geaba e dus eine va de slulitori la boerul aga.
CARTE DE RUN TRAlt 359

Ye imbratiptl vol la poarta mea ? clice


boerul. De ce me rog ye imbrati§ati ?
Pal, sa träil cucoane, suntem prieteni
§i traim bine intro nol, Iice unul dintre negu-
tatori ?
Prea bine facetT, addoga cu un zimbet
vel aga, i intorcendu-se care slujitor :
Du-te cu oamenil a§tia la logofetul de-
jurna i spune-1 ca-I poruncesc sa fad, pentru
fie-care din el cate o carte de bun trail, cu pe-
cetia politiet Aveti sä platii fie-care pentru cartea
aceasta cate un irmilic. Aide curend, doui irmi-
lid i mergeti de ye 1uai cartea de bun trait'.
Pal cocoane...
Ce ? Mal cricnitl ? Ye imbratiptl la poarta
mea i n'avetl la mana carte de posvolenie 1) pen-

1) Invoire.
360 CARTE DE BUN TRAIti

tru bun trail? striga incruntandull sprincenele


boerul aga.
Desnodara negutatorii pungile de pele, ca
n'aveal incotro, i numërara in gologanl §i fir-
firici fie-care cate 14 lei, un irmilic, dupa care
se dusera cu servitorul la logofetul dejurna sail
primeasca a§a isa carte de bun trait; pe cand
boerul aga, dand bucatarului parale de tirguiala,
qicea In sin : havaet noU : carte de bun trail!
§i sa, clici a Inca nu sunt decat aga, §i nu vel
vistiernic, cand OM nascoci asemenea dare nouë !
SCANDALUL METROPOLITULUI

Cu repecliciunea minciunel s'a intins in tot


Bucureril, §i in eparhia lul vel (mare) aga, §i
in acea a marelul spatar (in mahalale 1) vestea
despre marele scandal de la Metropolie. Sa ur-
maxim cu fidelitate, dupa obiceiul nostru, acest
scandal menit a aduce, zic nernultämitil de car-
muire, scadere mare bisericel noastre.
In pridvorul bisericef Parinte
dintr'o i.
Indoila, intreaba paracliserul inchigènd u§a bi-
sericel, prin care e§ise popa stringenduii cea-
slovul in epatrahir ; auclit-ai, parinte, ce graiat bo-
ierif divanii, vornicul Scarlat Greceanu i cu
marele ban Dumitrache Racovitä, mincand ana-
fora ce le aü fost dat §i intalnindu-se arnëndol
langa strana domneasca ? Ce qiceau, dascale
Canavët ? intreaba parintele Indoila, facOnd o
lunga cruce, cu fata spre rasarit §i gata de a
e0, ducend pe sub giubea epatrahirul itnpaturit

I) Jurisdictiunea spitaruluT era asupra mahalalelor, iar a luT


aga In mijlocul oraulu'f.
362 80AVDALIIL METROPOLITIILIJI

cu ceaslovul §i intr'o mana o basma cadrilata


cu ro§ §i albastru plina cu coliva §i colacl, par-
tea lui din prinoasele aduse la sfinta liturghie
in acea di de 23 Septembre 1793.
Voiceaü ca s'a intimplat mare scandal
la Metropolie §i ca parintele Metropolitul o sa
fie silit a-§1 da paretesis (dernisiunea).
Prost a e§it discul astadi, dascale; mai
mult lascai turcesci... Da ce s'o fi intamplat,
dascale, la Metropolie? SA se pogoare din scaun
Metropolitul, prieten la toarta cu boerul Enache
Vacarescu, care este protos (intaiul) in divanul
Mariel sale? Bre dascale, s'o fi intamplat mare
pozna la Metropolie.

In etacul domnesc. In dimineata dilei In


care a§a gräiat cei dol servitori al altarulul lui
Diet, Maria sa Vodä Alecsandru Moruz, care
abia parasise patul, i§1 usca manile albe cu pe§-
chirul luat de pe umörul lul Pe§chergi-ba§a
stand smerit in fata iconostasului, bogat in
argint §i cu coroanele de la capetele sfintilor
de aur, batute cu petre scumpe. Lumina inde-
cisa a candelelor poleia fruntea lul Voda. Toe-
mai tragea clopotul de la biserica din curtea
mOnastirel Cotrocenilor, unde era re§edinta dom-
neasca. Cu cat vibratiunile plang6toare ale clo-
potului ajungeau la audul Domnitorului, cu atat
BOANDALIIL METROPOLITIILIA 363

intetia el crucile, murmurind rugaciunile dimi-


netel in limba greceasca.
Rugaciunea terminata, Alecsandru Moruz
batu din palme, §1 .ise perdegiului care intra:
Venit-a aga?
Chiar acuma a descalecat, Maria ta.
Domnitorul e§i din etac, primit, la u§a, de
intreaga ecpaiaoa carp, in§iruita in tinda care
despartia etacul de camera de lucru. Pe data
tindele palatului resunara de strigatul obicinuit :
Cafegi-baqa, Aferbegi-basa, Ciubucci-bala ! Hale !
Era ordinea data 0 repetitä din slujba§ in
slujba§ ca sä se aduca dulcete, cafea §i ciubuc
pentru domnitor. Alecsandru Moruz intampinat
de aga, la up din fata iataculul, linga perdeaoa
de postav negru impluta cu cat, care in forma
unei saltele acoperia up, e luat de subtiori de
catra aga, asta-cli ap clisul prefect de politie 0 de
catra marele caminar al curtei §i ap fu intro-
dus in cancelarie. La un semn al Domnitorului
se retrage toata suita remanend numal el cu aga.
Care-ti este pliroforia (informatiunea)?
Maria ta, metropolitul Filaret e prins
ca o caracuda in ratea ! Fata cea frumoasa, de
fata cu martori tot unul §i unul, a1e0 de mine
pe spranceana, a dat la mana mea jalba porun-
cita de Maria ta, alaltaeri. Iat-o, prea Inaltate
doamne".
Si Domnitorul deschise cu pripire hirtia
indoita in patru, ce-i dete aga i o petrecu cu
164 BOANDALIIL METROPOLITULTA

privirea, cu o vadit a. multamire, dela un capat


la altul..
Bine, D-ta vel-aga... iI giuruesc vornicia
de politie, In locul vorniculul Falcoianu, deaca
izbutesci sa ai paretesisul (demisiunea) metropo-
litul UL
Pe cand Moruz baga cu satisfactiune hirtia
cetita in briul de §al de India care-I incingea
mijlocul linga manunchiul de argint, batut cu
nestirnate al iataganului, u§a se deschise §i dete
intrare unei adevörate procesiuni. Era Serbegi-
btwt, dupa care urma al doilea Serbegia, pur-
tand o bogata tava cu dulceti. Urrna dupa el
Caregi-bap, in daratul lui pa§ind solemn al doi-
lea Cafegiu, purtand pe tava, de argint, in zar-
furl cu rnaestrie ciselate, filigeane CU cafea fu-
meganda §i impra§tiind un parfurn delicios, care
se amesteca irnbatator la rotogoalele de fum
albastrih ce ie§ia din ciubucile elegant vintu-
rate de Ciubucci-baqa §1 de al doilea Ciubucciu,
carl urmat in pro3esiune, dupit Ocifegi-bcua §i
ajutorul sig.
Procesiunea o inchideat patru fete fru-
moase din haremul (curtea) Doamnel, imbracate
in feregele cu cusaturI de fir §i agitand fie-care
cate o catue plina cu carbuni aprin§i pe cart
presarat pulbere aurita de chilimbar. Nod de
fum parfumati ie§ind din catui, adaugiti la fu-
mul ciubucelor §i al cafelelor, implura camera
facOnd o atmosfera fantastica, pe cand in ran-
dul in care intrasera slujba§ii curtil, dupa te-
BOANDALIIL METROPOLITIILla 365

rnenelele (salutärile) de rigoare, presentara dul-


ceti, cafea §i ciubuc Domnitorului prin qerbegi-
bap, Cafegi-bna §i Ciubucci-bap, iar pe Aga il
servira, slujba§ii de al doilea.
In aceea§1 rinduiall, cli aceea§1 solernnitate,
dar pa§ind de a'ndärAtelea pana, la up, ie§i
procesiunea.
Pe cand dupa perdeaoa u§ii, in tinda, sluj-
ba§ii i§1 bAgat cu oare-care sgomot in papuci
pieioarele cu me§1, (un fel de inceilteiminte de
pele su%ire colorata cu care nuniaf se putea intra
in camere), Domnitorul §eynd turcere pe sofa,
tinend lungul ciubuc de iasomie ceva mai jos
de califul 1) cusut cu margele, cilicuri 2) §i flu-
turi de aur, acum sorbea cu voluptate lichidul
de Moca, acum mangaia cu buzele sale tuguiete
gurluil de cihlimbar, care termina §iragul de
imarnele (o specie de inele ori rotogoale in.sirate
pe o Wei subtire adaptatei la gura de sus a ciu-
bucului) care de care mai frumoase §i mai im-
podobite cu petre scumpe.
Da, clise Moruz, dand drurnul pe nas §i
pe gur6. fumului sorbit, da vei fi Vornic de po-
litie peste putin... Acum dute §i trAmite ceaupl
sa pofteasa boieril la divan.
Boierul aga saluta adinc §i, volos de pro-
misiunea domneascg, ie§i.
Domnitorul scoase inca odatA din brill hir-

1) Calif era o lmbritcliminte scurt ii. a vIrfultif ciulniculut


2) Wirgele de otel lucitor.
366 SOANDALITL mennounnuf

tia, o reciti §i in minutul cand in clopotnita de


la poarta mOnästiril toate clopetele vesteau cre-
dincio§ilor inceperea liturghieI, Moruzi se dete
jos de pe divan, i§l intoarsä fata spre räsarit,
facu trel lungl cruel §i apoi se rea§ecla intre
coltucile mandru brodate in matasuri §i linuri,
de fetele din haremul doamneI, murmurand:
RI las, popo, te invq, e s te da cu .Neaniulmn
potriva mea.

La Metropolitul. Inca inainte de toaca in-


tclia metropolitul Filaret se sculase 1i-s1 facuse ca-
nonul calugaresc. Acum in camera sa cu paretii
iconostas de chipurl de sfintl §i de metropolitl,
inteun jet de stejar sculptat, rezamindull pi-
cioarele pe o papurci impletita in cununf, agi-
tand cu o vadita nervositate o pareche de ma-
Unit de chilimbar cu soroace de matasurI, ter-
minate prin cruciulitl de margele, asculta in-
grijat ce-i spunea botranul sëü prieten eclesiar-
cul Metropolia.
A§a, inalt prea sfinte, clicea parintele
Panfilie, vrea voda cu orl-ce pre sä te pearp,
sa ti se iae scaunul pastoresc, pentru ca. sa'l dea
VladicaI de Buzöa, Prea SfintituluI Dositeit.
Scia, dar fara de nicl o pricinuire nu
'mi poate cere paretesis. De ieri chiar Maria sa
17-oda mi-a spus sa fit pe pace, ca s'a ispravit
toate imbletele protivnice !...
Yorbe domne§cI, Prea sfinte ! Tirgul e
80AFDAL1TL METROPOLITULIIT 367

plin de vorbe earl cu totul almintrelea respica


lucrul, decat graiul domnesc. Erarn a seara la
o sindrofie, unde se spunea, ca vel aga s'a legat
pe capul lul catra Voda, ca nu mai departe de
at asta-cli Sfintia ta o sa-I dai la mama pare-
tesis, ca sa scapl de o groaznicit Invinovatire...
Sa te a§tepti la ori-ce rni§elie din partea lui
aga, Prea sfinte.
Filaret se scull de pe jet cu fruntea gri-
jeliva. In acel minut clopotul chiama la utre-
nie. El i§1 scoase culionul, puse pe cap potcapul
§i camelauca, trecu pe urnere o giubea, I§1 atirna
la pept crucea §i iconita In briliante §i, Insotit
de eclesiarcul cel mare, dupa ce qise o scurta
rugaciune la iconostas, o Iuá prin intunecatele
§i largi sall ale re§edintei metropolitane spre a
merge la biserica.
Nadejdea mea In tine, Doamne !" mur-
mura, ie§ind din camera so, bëtranul prelat.

La hanul luT §erban-Voclä. Inca nu apu-


case a bine-cuvinta preotul, din mijlocul floerelor
(u§ilor) marl, norodul clicOnd : Cu pace sci iqim I"
.cand lath ce se petrecea intr'una din camerile
hanului erban Voda.
Era aceasta camera In fundul unei tinde
§i in nimic nu se deosebia de cele-l-alte camere
ale hanului, decat doara ca era cea mai la o
parte din han. Dealtrnintrelea aceia§I pareti, va-
3C8 SCIANDALIIL METROPOLITULUI

ruitI de cand nu se mal tinea minte, acela§1


divan cu un simplu mindir de paie labartat prin
vechime §i acoperit cu Ufl macat ponosit §i phn
de pete ; aceea§1 masa, de lemn, care a trebuit
cand-va sa fie fost alba, dar acum e plind de
pete de grasime de la pull fripti §i mancati pe
densa de generatiile trecute de caletor1. Doue
scaune de lemn in forma scaunelor curule ro-
mane ; o soba in ocnita careia, la mijloc, se res-
fata singura mobila de lux, o pisica de ipsos
dand din capul set atarnat de o sirma fixata
in launtrul gitului el, opera de arta a unui ne-
norocit italian, care a imbogatit mahalalele cu
de asemenea pisici §i cu oale pline cu fructe
de ipsos vapsite, dar care pe el nu s'a imboga-
tit, lea restul mobilierului din aceasta camera,
unde a vea sa se petreaca in dimineata clileI de
25 Septembre 1793 o scena, ce ne remane sa
o povestim.
In aceasta camera a§tepta cu nerabdare o
femee betrana, care in tineretele seale fusese o
frumoasa celetnicd, cum se numeatt pe atunci fe-
meile din hanuri §i carciume. Catand inteun
ochit de oglinda sparta infipta in parete, be-
trana i§1 a§eqa tulpanul galben pin care se fu-
ri§a icicolea §uvite de per aproape alb. Era ea
multilmita de ce-1 graia oglinda ? Sbarcita, cu
fulgi suril la barbie, cu doI dint1 stirbit1 §1
negri In falca de jos §i unul, cel cinesc, singu-
rul de Doamne ajuta, in falca de sus, cu ochii,
adinciti in pungi de pele sbarcita, cu buna
EICANDALIIL MITROPOLITIILIII 869

seama baba Floarea (ce nume de sarcasm!) nu


se gatea cu gand sä placa celul a§teptat. Era
numal o deprindere de cocheterie din tinerete...
De odata u§a se deschise §i intra boerul aga.
Baba molfaind din buze un seirut mina boerule",
se rapeVi sä §i indeplineasca ceea ce graia. Aga
ii refuza mina, cu abia retinuta scarba Vicendu-i:
Am dat jalba la Voda... Acum iatql
paralele pe jumetate; vel avea ceea-l-alta jumetate
dead, fata se tine de cuvint i chiar sub jure-
mint la biserica va spune ea cu adeverat, Me-
tropolitul a necinstit-o. i aga facu sa resune
elocvent o pungulita, de margele in care baba,
holband ochil, ghici, dupa sunet, ca ceintag nu-
mai galbeni olandezi.
Aga resturna punga pe masa. Baba i§1 facu
bratele prevaz la masa sä nu caza vr'un zinit
pe jos i tremura de o emotiune, care un mo-
ment putea sa-1 aminteasca emotiunea primuluf
amor...
Uite, totl al tel I adauge a qice aga,
mal capeti Inca pe atata, deaca te tii de cuvent...
De unde nu, avem nol ac de cojoc pentru tine!
Haide adunall banil i ada'ncoace fata.
Pe data, boerule, Vise baba innodand gal-
benil Olandezl intr'o basma §i 135gand'o in sin.
Fata este invetata, §i va spune, boerule Aga,
tocmal a§a cum doritl.
Ci chiam'o incoaGe, adaose a Vice Aga
impacientat.
Baba e§i cu o vioiciune de mivare pe care
46s.N.Legende Rollierne. 24
270 BOANDALIIL MITROPOLITIILIII

i-o dedese emotiunea prirnirei darulul, ear bo-


erul Aga rAmase in picioare, cu privirea atintita
cite-va secunde incon§cient; cind ochil lui caqura
asupra unel icoane de lernn atirnate pe paretele
despre rësarit §i infati§and chipul Sf. Nicolae,
boerul tresari: barba bëtranulul Sfint Ii aduse
aminte de betranetea Mitropolitulul Filaret ; cu-
vio§ia chipulul Marelul Prelat de la Mira Likiei
gad mintel lul Vel Aga despre cuvio§ia fetel
Mitropolitului Ungro-Vlahiel. 13n moment obser-
vatorul ar fi cetit pe fata Agel manifestarea
unul inceput de lupta sufleteasca, dar el I§1 in-
toarse iute privirea de la icoana spre u§a pe
care tocmal reintra baba urmata de fata a§-
teptata.
Abia de 15 anl, Zsuzsi (dupit nume chiar
se vede la ce neam apartine) intra in camera,
tanto§a §i cu o insole* ce rar al putea sa o
Inti1ne§t1 la o celetnica esercitandu-§1 profesiunea
de numero§1 anl.
Era de altmintrelea Zsuzsi de o frumusete
rara, amestec de tip roman cu colorit §i osatura
mongolica. Cautatura scormonitoare a ochilor el
negri ca al unel romance, fascina pe boerul Aga,
care, involuntar, lasa ochil söi sa alunece pe
conturul voluptos al corpului fetel. Te mai gin-
descl la Sf. Nicolae, cind privirea ta cade asupra
unul drac de fata ca Zsuzsi? Inteo clipita bo-
erul Aga I§1 dadu socoteala, privind fata, cum
nime din boeril divan* nu va putea vefjend'o,
sa nu inteleaga, ca deaca nu e§tI St. Antonie,
SOANDALIIL MITROPOLITGLIII 371

apol botranetea nu te scutesce de a cadea in is-


pita in fata unei frumuseti obraznice ca aceea
a Zsuzsei. Aga nu se mai gindi la Sf. Nicolae
§i la barba Mitropolitului Filaret, ci la izbinda
sigurA a intrigel sale.
E de prisos pentru intelegerea lectorului,
ca reporterul sa mal staruiascA asupra conver-
satiunel urmata intre boerul Aga §i frumoasa
unguroaica, conversatiune cu inlesnire facuta,
fata §ciind perfect romanesce ca una ce era nAs-
cuta intr'unul din acele sate Ardelene, in care
majoritatea locuitorilor sint Romani.

La Mitropolitul. E§ise dela bisericA. Acum


cAlugarii, preotif §i diaconii, cart insotiserA pe
Mitropolitul pinA la apartamentele sale, i§1 luau
remas bun dela el, Wend inaintea lui mAtania
de sgrutatul manii, i primindu'§1 binecuvinta-
rea Archiereasca. Abia se inchisese up dupa
ultimul servitor al bisericel, cind iatA anagnostul
dela perdea (up) anunta lui Filaret descalecarea
la scara arhondaricului a boerulul Aga.
S. pofteasca, cpse betranul Mitropolit,
neputend ascunde o emotiune ce insuil nu §'ar
tI putut'o explica.
Boerul Aga intrA, §i aproape Wend §i el
matanie, saruta mama MitropolituluT, care se ri-
dicase in picioare de pe jetul sea de lemn de
372 NAND AUL MITROPOLIT ULM

§tejar, a§eclat sub iconostas, la capetul unui di-


van coperit cu un minunat covor persienesc.
Dupa ce anagno§tiI, urmand dupa marele
econom al MitropolieI, servira neintirliat luI Aga,
dulceata, feligianul de cafea, §i ciubucul, se facu
un moment tacere in marea sail de receptiune.
Filaret nu mal mi§ca matanile de chilirnbar §i
cu ochiI pironiV cind la iconostas, cind asupra
lui Vel Aga, a§tepta ca acela sa graiasca.
In fine Aga lasand dintre buzele earnoase
gurluiul de la irnameaua ciubuculuI, grai:
Neplacuta imi este solia, Prea Sfintite,
dar §ciut este ca boerul cinstit §i credincios
Domniei nu poate calca porunca stapinului set
ApoI Maria Sa Alexandru Voda Moruz a§a mi a
poruncit, sa vestesc Prea Sfintiei Tale, ca a so-
sit cliva in care cuviincios lucru este WV dai
paretesis (demisiunea).
Filaret care deja se a§tepta la demersun
noue din partea Domniei in acest sens, i§1 po-
toli deplin ernotiunea :
Sa'mi dat paretesis? Din mila ltd.
Dlefi §1 cu vointa intreguluf divan al pret" am
urcat et treptele scaunului Mitropolitan §i dupa
el nu volt descinde decit tot prin voia lut D-clet
§i a tëreI.
Cu fiasca supunere ingadue§ce-me sall
spun, Prea sfinte, ca nu'i bine sa te pui in poara
cu Domnitorul.... Puternica este biserica, dar §i
biserica trae§ce sub aripa domneasca. T'am mai
spus'o In ciilele trecute: Maria Sa nu te are la
BOANDALUL MITROPOLITTILIII 373

nazar (favoare). Cu dreptul, off cu nedreptul,


Voda pofte§ce sA,11 dal paretesis...
Nu'l dafl, clise cu energie betranul Mi-
tropolit, ridicandu-se dupa jet §i agitand nervos
matanile.
Aga se ridicA §i el de pe divan §i cu o
prefacuta supunere, inaintand un pas spre Me-
tropolitul, cu o voce mësurata intentionat, a-
proape §opti Prelatulul: supune-te Prea Sfinte,
de bund vole, ca de unde nu, va fi chiar astAgi
soandeld mare la Mitropolie."
Scandela la Mitropolie?
El da, scandelA 1 CA o fata tinarA a dat
lui Voda jalba....
0... fata! Scornitura rni§eleascA ! Cu
asemenea tertipuri (mijloace) vrea Voda sä va-
duveascA scaunul Mitropoliel de un botran Ar-
chipAstor ?
Prea Sfinte, nu te pune in poara cu
Domnia Mai bine un paretesis de bund vole §i
?

pe viatA monAstirea Caldaru§anil cu tot venitul


el, decit o isgonire prin sf:andeld, urmata de un
surghiun peste Dunarea....
*

La Divan. La orele cind se apropia toaca


de vecernie, boeril divaniti descalecati sub poarta
clopotnitel dela Cotroceni §i la scara conacului
domnesc §i, ridicatl de subsiorl de neferi §i de
copil-de-casa, urcand scara de peatra a curtel, se
374 SCAN DALUL MITROPOLITULD t

Indreptail cu pa§1 grabitl spre vechea sala de


trapeza a mönästirei, transformata in sala pentru
tinerea divanulul.
Intimpinatl la perdeaoa divanulul de arma-
§ul al doilea incunjurat de arma§el §i de ciau§1
domnesci, la intrarea lor in sala ere' salutati
de gramatici, calemgii (scriitorl), logoret1 al di-
vanulul §i de marele arma§, cu totil stand in
picioare cu manile la pept, fie-care in dreptul
mesitel rotunde in forma celor care pina astacli
servesc pentru ospetul tëranilor. Aceste mese
scunde, linga care calemgiil nu se puteaa a§ecla
decit turcesce cu picioarele sumese, erau aco-
perite de hirtie tricapeld 1), de calimari de briü
de alarna galbena, din tocul lung al carora se
scosese briceagul §i condeiul de pana de gisca.
In jurul Wel o lunga lavita coperita cu plu§a
ro§ie, la dreapta §i la stinga in fund, divanuri-
sofale §i intre ele in fata unel u§1 cite-va jeturi
de provenienta, din Bra§ov, cu oare-care preten-
tie de lux, §i intre ele unul mai 'nalt destinat
Domnitorulul. In fata jeturilor o masa rnaricica
de lernn de Duc din Evropa. Paretil Wel zugra-
viti in vapsell de apa, representati marl meda-
lioane cu peisage de templurl §i de ruine fan-
tastice, creatiune a unor penele italiene ratacite
prin Bucuresci. Unul din aceste medalioane, dupa
paretele dela resarit, era in parte coperit cu o

1 ) La Inceputul secoluluT hIrtia de cancelarie avea In filigran 3


p5INriT.
SO AND AIM M I T ROP OLIT II LII f 375

poala bogata de stofa cusutii in fireturi, pe care


straluciag, la lurnina mei candele pururea aprin-
sa, icoane imbracate in argint.
Sosira la divan unil dupa altil, sprijiniti pe
bostoane de argint oil aurite, marele ban Du-
mitra§cu Racovita; math' vornici, Ienache Moruzi,
Nicolae Brincoveanu, Manolache Cretulescu §i
Nicolae Filipescu ; maril logofeti, Costache §i
Scarlat Ghica, marele postelnic Dimitrie Manu
§i mult sarbatoritul de catre cel inai de 'nainte
sositi, boerul Enache Vacarescu, care de§i pri-
mise a fi numai mare spatar in divanul lui Mo-
ruz, era insa dintre cel mai cu trecere boeri pe
linga domnitor.
Precedat de suita obicinuitA, prin u§a dintre
divanurl intra apoi Voda urmat de copii-de-casa.
Ace§tia e§ira, dupa ce a§ellara papuri imbracate
cu postav ro§u pe sub picioarele Domnitorului
§i a boerilor de treapta intiia, call la porunca
lui Moruz luara Joe, cine'§i la locul sög, boerii
mail pe divan, cei mai mid pe lavita, §1 calem-
giii domnesci cinchiti pe velinte vargate, linga
mesitele lor de scris.
Singur postelnicul al doilea remase in pi-
cioare in dosul jetului domnesc tinènd in mana
topuzul §i iataganul, semnele Domniei.
La porunca Domnitorului, unul din cel dol
marl logofetl spuse divanului care este madea-
oa" (obiectul) pentru care boerii divanii iusesera
chiarnati chiar in o iiii de Duminica:
376 8CIANDALIIL MITROPOLITULUI

Parintele Mitropolit Filaret a dat Mari-


el Sale paretesis, Vise marele logofa.
Cea mal mare parte din divanitl, earl n'a-
veati §cire de cele ce se intimplasera, de intriga
tësuta, römasera ca incremeniti ; boeril, cart erail
In curentul afacerel, zimbira pe sub mustäti §op-
tind unul altuia: meter de tot Vodci I "
Marele spatar Vacarescu, amicul Mitropo-
litului Filaret, nu fusese pus in secretul intrigel.
Nu se poate, qise el; alalta-ieri am graft
cu Prea Sfintia Sa §i Did vorba de paretesis...
§citi ca oare-care dintre divanii, l'a indemnat
pe Prea Sfintia Sa, sl se pogoare dupa scaunul
Mitropolitan, dar mai §citi §i aceea, ca el a
respins sfatul, ca nevrednic de dinsul. Unde-i
m6 rog paretesisul?
Cautatura lui Voda, se posomori. Boeril
iiqe1e§1 la fapta pricepura sentimentul care agita
acum pe Domnitor.
Paretesisul? Vise cam rasfif Voda ; ii va
aduce indata Vel Aga.
In acel minut u§a despre tinda a divanului
se deschise cu sgomot, ca inaintea unul personaj
important. luta nealteptat Mitropolitul Filaret.
Boerimea së scull in picioare. Pe cind Domni-
torul insu§1 surprins de aparitiune, 1I mu§ca
must* purtand'o prin buze cu degetele incar-
cate de inele §i cu sigilul mic domnesc, Enache
V5carescu inainteaza de la locul sou spre Mi-
tropolitul Filaret §i Ii intreaba :
Dar ce, Prea Sfinte, al dat paretesis?
BOANDLLIIL MITEOPOLITULUI 377

Nu apucA bine sA sfirleascA intrebarea sa


boerul spAtar, cind u§a din fund, dintre cele
doue divanuri, prin care intrase Domnitorul, se
deschise rapede. Mare le Aga tinênd intr'o mana
o hirtie paturita in patru §i cu cea-l-altA manA
introducemd in &all pe Zsuzsi, (Ilse cu glas tare :
MAria ta i rnäritilor boeri, iatA paretesisul Prea
sfintituluf Mitropolit.
Top divanitil chiar §i eel can* cuno§ceag
intrigile intreprinse fata, cu Mitropolitul, ca sA
'§l dea demisiunea, remaserA perplec§i. Bine,
Aga are in mama paretesisul, dar ce cautA fata
aia frumoasA pe linga Aga?
Numai Vodä §i Aga cuno§ceati §antajul cu
fata.
Mitropolitul Filaret, gata a respunde luf
VAcArescu, cind vëçlu pe Aga, ct intra insotit
de Zsuzsi, simti muindu-se picioarele sub el §i
era gata sä cadA, de nu se intimpla sa fie fost
ling& masl, de care se razirna.
Cu fata galbenA, ea ceara, tremurand, Mi-
tropolitul ezitä un moment, §i purtAndu'§I pri-
virea cu repecliciunea gindulul, dela divaniti la
Voda, dela Voda la Aga, dela Aga la Zsuzsi,
Filaret care un moment, reinsufletit de marele
sell eclesiarc, se hotArise a veni la divan, ca st
arae prin ce fel de §antaj Aga if smulse demi-
siunea, fata cu scandalul grosnic inscenat, se,
simti la§.
Da, mAriti boerf, vise el, de bund voia
rnea am dat paretesis.
378 SOANDALIIL MITROPOLITIILIA

Si se lAsa pe un scaun aproape mort de


emotiune.
Domnitorul fAcu semn lul Aga, care condu-
se indAröt pe Zsuzsi, pe u§a pe unde o adusese.
Dar ce-I cu fata asta? Oise Voda lui
Aga cu o voce, care dicta röspunsul priceputu-
lul servitor domnese.
Plingea, gise Aga, la scara gospod (dorn-
neascA); cerea sa ajunga la fata MAriel tale, sa
se jAlueascA, a a necinstito...!
Bine, bine, maI tarclig, rëspunde Voda,
pironindu §I ochii asupra MitropolituluI. De bunt%
vole, atI auOit boerl, Prea Sfintitul s-a dat pare-
tesis de bund vote.
De blind vole" repetirl boleti)", privind
la bietul martir, care, de §i nevinovat, de groa-
za scandaluluI, de§cindea de pe tronul archie-
piscopal, pe care'l ilustrase cu 0 vie* de muncA,
nu numal ca om de biserica dar, §i ca om invë-
tat §i cult literator.

Fata Zsuzsi, celetnica de la hanul lui Ser-


ban-Voda n'a fost v6Out nicI o data pre Mitro-
politul Filaret, §i necinstitorul eI fusese un nefer
din ceata luI Aga.
Cine nu pricepe groaza sufleteasca a betra-
nulul Mitropolit Filaret, sub amenintarea unui
scandal de §antaj, este orn fin de siècle"
Mitropolitul Filaret nu numai ca '§1 dete
BOANDALIEL MITROPOLITIILId 379

demisiunea de frica scandalului, dar apoi, ca sA


impedice intinderea a ori-ce bAnuialA in popor,
CA dernisiunea-1 a fost smulsA, §i ca sA nu dea
ocasiune de mai departe desM§urarea a §anta-
jului, ipopsifiel", adicA sfinti el insu§1 a doua
cli pe noul Mitropolit Dositei, recornandat de-
divan cu anaforaoa, pe care la 25 Septembre-
1793, Moruzi puse resolutiunea urrnAtoare:
«Dupd paretesis ce de bund vole a dat prea sfin-
fia sa pltrintele Mitropolit al Ungro-VIalner, Our El-
laret, ftici'nd dumnealor cinstifir si credinciosit veltfr
boerir Domnier mete de obste arNare, hail de obicetut
pdmintulur i aretandu-ne si ire obraze dupd obiceiut
strdmosesc, s'a mulfdmit pe Domneasca noastrd chibzu-
ire, alegere p hotdrire; viind insusr Dumnialor toil de
fash, inaintea Domniel mete cì impreund cu Dumnealor
fdciwd Domnia mea toate cele cuviinctoase de la Dum-
nealor, am ales si am hotdrit Domnia area, ca sit a,s-e-
ddm cuprovivasmos pre iubitorul de DumneVed, Episcoput
Buzeulur, thir Dositheiii, Mitropolit grit, incredin-
pindu-ne i de petrecerea sfinfier sale cea pand acum,
nddejduind si la procopseala i areti (virtute) ce
are, clt va petrece asemenea viefuire st de aci inainte ;
decr am intarit Domnia mea... 1793 Sept. 2511).
§i eatA puterea §antagiului in 1793!
Conclusiune!
Nihil novi sub sole!'

i) DoritoriT de a cunoaKe mg de aproape actele relative la


Imeteiis al MitropolituluT Filaret, le pot afla In vol. V 0 VI al isto-
rieT mele. V. A. U.
MARELE SCANDAL DIN MAHALAUA CtIRTII-VECHI

In jurul tejgheIeT luT Ciuperci micelarul.


Auc liqi, soro, ca fata boerulul Costea de
la srmta Ecaterina s'a dat in dragoste cu Marin,
baetanul, care slujesce la el in casa?
Ci-ca i-a prins tatäl fetel in vorba de dra-
goste, in dosul hambarului, la lumina lunii.
Da nu mal qcil §'alta pozna, ca acu boerul
Costea nici una nicl douë a spus lui Marin, ca
il cla fata de nevasta, ca s'o pedepseasca, Ca
s'a dat in dragoste c'un tëran. Da nu mi-al dat
fleica buna jupin Ciuperca.
Auql noroc pe toparlan, sa ia fata de
boer, cogemite vataf de harabagil, cu avaeturi
(venituri), deli tine curtea lui irnpodobita cu
velinte de matasurl mal dihal decat curtea lui
vel ban Racovita. Mal da ml jupin Ciuperca
cate-va vrabioare de doamne-ajuta, Ca de m'ohl
duce a casä, cu ce mi-al dat pan'acum e val. de
chica mea, ca boeru, marele logofet Brancoveanu,
are musafirl astail la masa pe... cum il clice...
senior Marcella, contul nemtesc.
MARELE SCANDAL DIN NAHALATIA OURTI1-VECHt 381

La boeru Costea.
Boerul Costea catre fiica-sa Metrioara :
A§a sa §cii : ti-al necinstit neamul !...
Aucli ! pe hula, dupa hambar, pe ghizdelele pu-
tulut.. de vorbd cu un toparlan de sluga!
Mdrioara. Dar babaca, numal de vorbd...
Boerul. §i din chio§cul de alaturea de la
vornicul Isac Ralet, unde petreceaU la sindrofie,
pe lunt4 cucoane §i boeri aü vëclut pe fiica-mea
de vorbd stand cu un mojic, cu o sluga! Mi al
necinstit nearnul §i ca sa te pedepsesc, o sa te
marit cu densul.
Mdrioara resignatet. Voiti face curn vei
vrea, mata, draga babaca.
§i II saruta mana bucuroasa de pedeapsa,
ce-i impunea maniatul tatd.

Mdrioara. Da, draga Marine, mane ne


cununarn. Tata, ci-ca mö pedepsesce, adauga cu
un zimbet fata. apucand de mana pe flacau.
Dar ce, nu-ti pare bine?
In adevër, Marin, un mandru flacaia§, ct-
rula nici nu-i infirase zare de pufu§or pe buza
de d'asupra, rëmase ca trasnit la vestea, cu care
Marioara crecluse, ca-I va alinta inima.
Nu me mai iubescl Marine? De ce ase-
rnenea raceala?
Te iubesc, jupinito, dar...
Dar?
382 MARBLE HANDAL DIN MAHALAIIA OGRVI-VE011t

Dar se cade oare ca et, un biet tèran?...


Dragostea nu alege... Am sa fia nevasta
ta, Marine !

A doua qi la 6 Octombre 1801, parintele


Onofrei de la biserica sfinta Ecaterina, primea
peciul" (invoirea) de cununie cu iscalitura prea
sfintitului Mitropolit Dositeit 0 cu pecetea Mi-
tropoliei, de fum de luminare. §i era poftit, ca
la 9 ceasuri turcescl de noapte s5, pofteasel la
casa luI jupin Costea, sä ceteasca cununia fiicei
sale cu Marin... sadea Marin.
Nu voia jupin Costea sa se faca de risul
divanulul, pornind nunta mare pe la biserica.
0 ceti §i-o boscorodi popa a cast, §i necinstea o
fi spalatá.
NicI chiar na§1 nu vrea jupin Costea sä a-
leaga, din protipendada. Venea une-ori la Marin
o teleloaica, care il bagase la stapan §1 care tre-
cea la curte de ruda cu el. Teleloaica Nita era
un coz de femee, la care jupin Costea se uita
ate odata cu coada ochiului. De ce adeca sa
n'o ia boerul de na§a la cununia fetel.? Cine
§cie?...
Marioara pe Marin il vrea! de acolo 'ncolo
s'o fi cununat macar nevasta cea chioara a luI
Ciuperca Macelarul, putin 11 pasa.
MAME SCANDAL DIN NAHALAIIA CIIRTII-1TECHI 383

Inteo camera mare, In jurul unel mese de


carti coperita c'o fata de masa alba ea zapada,
era arilata evanghelia ferecata in argint, de la
Sf. Ecaterina, intre douë sfesnice de argint, cu
luminari de ceara frumos scrise in vapseli, de
la faclieria privileghiata din mitocul episcopiei
de Rimnic (asta-cli Atheneul). Pe o tävitä de a-
ce1a§1 metal, odihnea un pahar aurit, plin de un
yin chihlimbariü, langa o cadelnita, ca un mi-
nunat zarf mare din care fumega miresme
sfinte.
La dreapta §i la stanga camerel, pe dou6
divanurl coperite cu velinte §i chilirnuri variate
ca ogoarele in toamna, a§teptail preotii, diaconul,
protopsaltul §i deftereul de la sfinta Ecaterina,
intrarea miresei §i a mirelui, ca sa inceapa ru-
gaciunea cununiel.
Pe douë sfe§nicare din fata divanurilor ar-
deau luminari albe de sell, in sfe§nice de argint,
§i palemarul de la sfinta Ecaterina, practicos
(iscusit) in taerea mueurilor, mereil curatea lu-
minarile §i le ciugulea, ca sa reverse mai multa
lumina, cu verful unor mucarl de alarna galbena.
Intro cele douë canapele era un sipet lung
de Bra§ov, impodobit cu incrustatii de alamuri
galbene§i pe el cladita zestrea Maxicare : pla-
porno de atlas §i §aliuri, perine cu dosuri ro§ii,
zirnbind printre coperi§ul de horbote, cusute pe
ve§ca de ciur, §i bibiluri §i margele ; iar pe dea-
supra in parete, in loc de oglinda obicinuita intro
ferestre, fiind-ca paretele venea spre rësarit, pe
884 MARBLE BOANDAL DIN MAHALAIIA OURTIf-VEOHf

o bogata poala de icoane, in§irate In adevërat


iconostas, vr'o (pee icoane mai toate ferecate in
argint, cu coroanele de la capetele sfintilor de-
aur §i inaintea carora atarna treI candele, man-
dru ciselate de un argintar de la Salonic, nu
de mult a§eclat intr'o pravalie de la MOnastirea
Zlatart Lumina iascal aprinsa in unt-de-lemn in
toate trele candelele se juca pe fetele inhorbo-
tate in aur §i argint ale sfintilor singurI privi-
tory, primiti de boerul Costea la cununia Ma-
rioarei cu toparlanu de Marin.
Nu lipsea din iconastas sfintu NeculaI, hra-
mul (patronul) luat la casatorie de jupin Costea,
§i pe dosul de scandurg, al acestei icoane dasca-
lul Ionith de la §coala ot (de la) sfintu Gheorghe
inregistrase cu minunat condeig data casatoriel,
acea a nasceril Marioarei §i a botezuluI ei de
Maria-sa Doamna lui Mihai Sutu la 1784, adeca
acum 17 ant
Cate-va scaune dupa moda nemteasca, cu
speteze de lemn de nuc, inflorite cu arabescuri
de lemn de alta culoare §i acoperite cu fete de
pinza de in, legate cu §ireturI de picioarele scau-
nului, ca sa se crute stofa de matase a perinei,
completat golul peretilor, unde nu erat divanuri.
*

Acum nap Nita teleloaica introduse in a-


ceasta camera pe mireasa. Ce mandra era Ma-
rioara in rochia sa de atlas, peste care ploua
MARBLE BOANDAL DIN MAHALAOA ODRTII-VEOHf 385

pana la pament beteala de aur, ce incununa


frumosul ei per negru!
and o veclura, preotil §i cantaretil nu pu-
turg sg nu gandeascg in mintea lor : halal de
Marin, ce noroc pe el !
late, ca intrg §i jupin Costea, urmat de
Marin cu groaznicg timiditate.
0
Boerul numal vesel nu era; totu§1 cand dete
cu ochil de na§a Nita i se rumenirg obrajil.
Na§a Nita purta coada de per negru Imo-
läcitg in jurul unni mic fes alb cu ciucuri de
mätase ro§ii, §i rochia ei de ghermesit, croitg
strins pe sin §i pe §olduri, grgia lul jupin Costea,
boer veduv de mai multi ani, o limbg cunos-
cutg de toata, omenirea, care n'a trecut de 70
de ani.
Marin era §i el frumos in costumu-i We.-
nesc dupg nrioda ardeleang. Decat §i preotii §i
psaltii se minunaii in capul lor de §oldurile cam
prea resgrite ale bgetanulul §i de peptul cam
prea rastit al lul pe sub bunda noug de blang
de oaie, infloritg cu ggitane in colori armonios
combin ate.

Parintele Onofrei §i cu sinodul set se im-


bracarg, lumingrile de cununie se aprinserd, sfintu
Neculai de la iconostas fu a§eqat pe masa sluj-
bei... Na§a Nita aruncg ati-va taleri sub ve-
linta asternuth sub picioarele mirilor §1 a na§ilor.
46534. Legende Romiine. 25
386 II ABELE SCANDAL BIN MAHALLOA. atflipt-VEOHl

Luara, loc cu top, unde li se cAdea sa steae...


Dar Marioara plingea... El, ca, unde este mi-
reasa romanca, sa nu se creada datoare sa plangl
nitel la cununie ? cA este la nevoie §i zeamA de
ceapl, ca sail lAcrimeze ochiul sec.
Numal de ce plange §i Mafin? Nap, Nita
§i ea e galbena ca ceara §i zapacit a. cum e §i
Marin, caruia, trggOnd-o din paftalele de argint,
ce-I impodobea mijlocul, ii da, nafrarna de nunta,
sail §teargA ochil.
Dar "flange meret Marin §i acum plange
de-a binele §i Marioara, iar parintele Onofrel
Mita cu toti al sél cat mai pe nas : Isaiia dAn-
tuesce", pe cand Tusluc, vizitiul bolerulul aruncä
de pe tava de argint cofeturl pe cuipare §i pe
anison peste capul nunta§ilor...
*

Nunta s'a sfir§it a seara spre marele scan-


dal al mahalalelor. Mai mare insA este scanda-
lul de astall, ea s'a Nit scire in tot ora§ul,
prin Ihnea, tiganul, bucAtarul boierului Costea,
care a spus in tainA lui Ciuperca mAcelarul §1
lul Buruianl-rea, brutarul, asta dimineatA, a in
ietacul casatoritilor toata, noaptea s'a aucht...
plansete §i vAicArari.
Ce-o fi bre omule?
Pal, cine scie? I-0 fi parend roa miresel
c'a luat un tOran.
Pal deaca-i a§a, nap, Nita n'o sA irn-
MARBLE SCANDAL DIN MAHALAOA CIIRTEINECHf 387

brobodeasca cu tulpan mireasa pe clioa de acli,


CA ci-ca...

SA lAsam mahalaoa sa graiasca cum 11 place,


CA a doua cli scandalul nu mai e la mahala, ci
la judecatoria agie, adeca a politiel, unde s'a
grabit sA reclarne bolerul Costea, ca 1i-a naritat
fata dupa o femee §1 CA vinovatä este na§a Nita.
Deaca este adevërat ca : odata vede nap..., de
ce na§a Nita sciind CA Marin, Al cu §oldurile
frumoase, nu poate avea... must* §i barbA, l'a
cununat cu MArioara.
Iatä raportul, lui vel aga cAtre Domnitor,
care va explica cetitorilor, cum Marin era Marta,
§i cum Maria de la Herëstrëa nu intrunea con-
ditiunile cerute pentru a indeplini... taina Ca-
satoriei.

EacA actul aflat de mine in Cod. 43, fila


600. Printeaceasta prea plecata a mea ana-
fora insciintez inAltimeI tale , ca, dupl dato-
ria ce are plecata slug a Mariel tale a pri-
veghea intru toate, afland §i pentru o Maria
ce de felul el este de aicea din pArnent, de la
Herëstrn, inchipuita fiind in port barbatesc, a
fAcut invoire cu o Maria fata ce slujea la Costea
Vataful de arabagil ot sf. Ecaterina, cu care s'ail
§i cununat, de loc am trimis zapcil de ail fAcut
chibzuire de cercetare amanunta, §i adeverata
fiind urmarea aceasta, am ridicat'o pe nurnita la
388 NARELE -SCANDAL DIN KAHALAOA CORTIf-VECHI

agie, careia dupa cercetarea ce 'I-am facut, a


marturisit adevër, arötandu-se cä este fata unul
Lazar slujitorul agesc ot Herëströt, ce at murit,
§i de sunt ca la 6 ani, mai intait a tinut in
casatorie pe un Petre Olteanu, birnicul din Her 6s-
trët, cu care a fAcut §i un copil §i at luat pe
unul Stancu Birnic, nalbitor de panze tot de la
Heröströt, cu carele avend vietuire rea, a fugit
In Bucuresci de sunt 2 ani §i de frica ca sa n'o
cunoasa, s'a schimbat in portul barbAtesc cum
§i nurnele din Maria, Marin, §i s'a bAgat sluga
la D-lui Post. Iacovache, unde s'a aflat §i pana
acum. §i find c o prepunea numitul stepan, ca
ar fi avut a face cu luta i va sa Ta dea in spi-
nare socotind'o de barbat, ca una ce a avut libov
curat cu fata, temOndu-se de vre-o pedeapsa at
cugetat in sine sa saver§easca nurnal cununia,
precum at §i savar§it'o, mai virtos cu mijlocul
acesta sa se cotoroseasca de barbatu-sët §1 apol
de loc sa i fuga §i de acea clice ca a urmat o
fapta ca aceasta. Deci cercetand atat la pravilele
impëratesci cat si la- cele din urma politicesci
curgaoare, nu s'a putut afla nici o inchipuire
de vre-o urmare ca aceasta, adica a se cununa
muiere Cu muiere, spre a se orindui la pravill
si pedeapsa invinovatirei, ci se vede curat, ca
este urmare facuta de numita Maria numal dintr'o
bicisnica nebunie a el, iar nu din vre-un cuget
cu rëutate. Invinovatirea el este ca all inelat
taina cununief, dar mai multa invinovatire la
Nita nasi-s'a ce at cununat'o, cad dupa ce a
MARELE SCANDAL DIN MAMMA cuaTII-vEnt 389

venit de 'i-at spus o alta fernee, ca sa nu-1 cu-


nune ca aceasta este muiere iar nu barbat, pre-
curn nicl ea n'ail tagaduit, ea n'a vrut sa in-
teleaga a nu'l cununa i sa insciinteze Agia, fa-
cènd in§elaciune preotilor ce lail cununat. De
care, de se va gasi cu cale de inalta Mariei tale
intelepciune, pentru nurnita Maria, ce din proasta
minte a el ail cautat de s'ail cununat cu nele-
giuire, pentru invinovatirea el sa se pedepseasca
cu bataie §i sa se faca §i surgiun la o mOnastire,
unde se va cuveni sa §eaclä pang, se va pocai,
ca sa fie spre pilda §i altora de a nu se mai
urma o fapta ca aceasta. Cum §i numita na§i-sa
sa se certe §1 ea cu bataie pentru o indrasneala
ca aceasta, ce aft facut, fiindu1 prin sciinta.
Iar hotarirea..." etc. Vet agd Const. Caragea,
Ion Creteanu Polt. 1801 Oct. 7.
Domnitorul hotarèsce :
§i credincios boierule al Diel mele.
Biv vel bane Caragea epistatule al Agiel,
D-ta ,,Cinstit
am vëclut D-nia mea anaforaua, ce ne faci d-ta
d'impreunä cu paharnicul Joan, Judecatorul Agiel,
pe care gasind'o Domnia inea cu cale, poruncim
dar, ca atat pe Maria, cat mai virtos pe na§i-sa
Nita, sa le pedepsesci cu strapica Wale i apol
cu aceasta a noastra domneasca volnicie, sa tri-
miti pe Maria cu sluga domniel mele... la schitul
Viforita ot sud Dimbovita."
aor Octombre 2o.
IV.

REMINISCENTE CONTIMPURANE

OAMEN1 1 FAPTE DIN TRECUTUL DE IERI


OAMENI FAPTE DIN TRECUTUL DE IERI

Cum am Mout cunoscinta cu M. Kogälniceanu.

Cand e vorba de a serba jubileul de 25 de


ani ai Convorbirilor" cred, Ca este foarte ne-
merit sri. povestesc nouelor generatiuni de 6iti-
tori ai revistei, cate ceva despre oameni §i lu-
cruri, on fapte din timpul, care l'a§ putea numi
ajunul nascerif, in Ia§1, a nouei Directiuni a Con-
vorbirilor" .
In verful muntilor cärunti sgomoteaza mai
intetit vintul ; pe culmea cu zapezi a vietel,
graiul se intetesce §i el : botranil sunt guralii,
deaca nu tot-deauna §i sfatoi
Apol ca sunt banal mi-o spune nu numai
placerea ce sinyt de a scormoni in teancurile
uitate ale amintirilor trecutului, dar §i droaia
meret spornica §i neezita de tineri, earl ne-
norocitii zoresc a da busta dupa noi botranii,
doar vor sosi §1 ei in virful dealului !
0 sa ajungeti, MeV', o sä ajungeti... ba
Inca prea iute...
Cand eram ca vol §i ea trageam cat pu-
394 OAMElif liA FAPTE DIN TRENT

team puful de la barbie, doar s'o face mai


mare §i o semAna a barbA...Acurn insa ce resboiii
n'a stirnit in sufletul meD, mai daunacli, la Roma,
un gazetar Italian, care, fAcendu-m1 onoarea
sa-mi laude o cuvintare a mea pentru pace, m'a
numit il vecchio" bardnul !
Dar a mai qis i il bel vecchio" .
Alo jucam, in tinerete, cu fetele la pensio-
natul D-nei Joye, in Ia§i, unde darn, cu multa
smerenie lectiuni, pe 2 galbeni pe lunA, me
jucam un joc Cu gajuri, in care se spunea la
urechia fie-carui jucAtor un adever 0 o min-
ciuncl" . Jurnalistul din Roma le-a pus in &mg
pe amendoue in bel vecchio"... Frurnos? Min-
ciuna; day vecchio" vai ! cu adeverat!
Apoi, ca de la un vecchio", ascultati cate-
va poveV, §i nu de pe vrernea rnatracuai, ci
din clilele mai dincoace.
.
0 sa ve spun mai intai cum am fAcut
cunoscinta, intre anit 1850-1860, cu cet mai
mari barbati ai Moldovel.
i mai intai cu Domnitorul Gregorie G-hica.
nn bAetan de 16 ani, serac lipit pamentu-
lui, sa faca cunoscinta cu Voda? Eaca lucru, ce
cu deprinderile §i cu etichetele oficiale moderne,
nu poti lesne pricepe.
*
OAMENI ktI FAPTE DIN TRECUT 395

Se urcase Domnitorul de pqine luni" pe tro-


nul tërei. Curtea era a§eqata, in nisce case mail,
cu douë caturi, in§irate drept la strada, in vale
de curtea vechie dornneasca, in Chiristigie, acolo
unde astacli se afla Gimnaziul Alexandru-cel-Bun.
Et, dupa desfiintarea §coalelor, sub Mihai
Sturdza, intrasem ca practicant in cancelaria
DepartarnentuluI din launtru. Scriarn toata qiva
la porunci catre Eforide din t.eara (eram la masa
cu acest atribut). Ce bucuros eram, cand, la fie-
care porunca copiata, ajungearn la vorbele:
Ministru din Letuntru i cavaler." Cu aceste
vorbe se termina munca mea §i dupa ele avea
sa semneze boierul ministru.
Casa buna nu prea ducearn cu Banul Ki-
rica, unul din §efii mei, carele nu se irnpaca de
loc cu scrisoarea mea de §coala, el care scia sa
cladeasca cu rnaestrie neintrecuta, slovele din
cuvinte in cate douë §1 trel caturi.
Superarn pe §eful met, nu numal cu scri-
soarea mea, dar §i cu obiceiul ce avearn de a
cetl, in cancelarie, carVI aduse pun buzunare.
Ori lasa cartea, baete, i te apuca de
slujba
Slujba-i-slujbei ;
Drujba-fdrujbei"
on tine-te de carte §i te du la §coala...
Mi s'a parut ca clrept graise Banul Kirica.
Da'r unde §coala ?
end incept' noua domnie a lul Gr. Ghica, in-
tr'o buna dimineata irni vëcsuesc bine de tot cis-
396 Weld t FAPTE DIN TRENT

mele, ung cu cerneala o gaurica, prin care facea


qii" caltunul alb Imi perill bine surtucapl...Mi
s'a parut, in oglinda privindu-mo, ca eram vred-
nic s. dat visita. chiar §i la un imperat...
Ajuns in strada Cherestegiei, oil a Podu-
lui-Ro§, dat multe tircoale pe din fata curtii lui
Gregorie Ghica, ba in sus, ba in jos.. Nu cute-
zarn sa intru sub gangul pe unde trageati, la
scara, minunate carete boeresci. De la o vreme
mi se uresce cu tircoalele, imi fac o sfanta cruce
plina de credinta, curn me invetase mama in
clilele el arnarite, §i me furi§ez prin gang...
Cum ? Nu schl spune acum, dar, trecend
ca o sfirleaza printre soldatii de sentinela §i prin-
tre mal multi feciorl cu livrele, me gasil inteo
resuflare, sus, in virf, in fata u§el din dreptul
scarel.
Aci me oprii. MO uitain la covorffi moale,
de pe scari, pe care calcasem venea sa
scot basmaua din buzunar sa §terg nisce urme de
pa§1, care credearn ca le Meuse picioarele mele,
cand eata se deschide usa...
Cat doream in acea clipeala si am la in-
.

demana chitia fermecata din poveste, s'o pun


pe cap ca sa nu me mal vaqa nime !...
Ce cauti, irnl lise cu glas restit un a-
diotant domnesc. Ce vrei ? Cine te-a adus aci,
me Mete?
Et pun mana la buzunarul de la pept §i
scot o hartie. Era o jalba, ce pregatisem, cu
OAKEld VI FAPTE DIN TRENT 897

multä ingrijire, scriind-o vre-o douë qile, pe hartie


Leon §i cu harag larg...
-- Vreat, röspunselsA merg la Voda sa-i
dat jalba asta.
Adiotantul se uita lung la mine. Ce o fi
cugetat el? E nebun balatul, oil e de-o naivi-
tate fara seaman? Aucli, sa, vrea sa, vac% pe
VodA, el, un biet Mat sërac 1
DA-mi mie jaloba, baete, voit da-o et
la Maria Sa Voll.
Cu o mi§care electrica inlatur jalba din drep-
tul mane)" intinse a adiotantului §i o bag in bu-
zunar, cu o obrdznicie de care nici acli nu-mi
dat seamA, dupa cat eram din fire timid.
Nu, respunsei, voit s'o dat et de-adrep-
tul lui Voda!
Atunci adiotantul (pecat CA nu-mi aduc a-
minte de numele WI) chiama, pre un servitor in-
galonat, un gligan nalt de parea ca ambla pe
catalici §i-I ordonA sa-mi arete pe uncle sa me
pogor pe scara."
Adiotantul intra in alta, camera.
Mi s'a inegrit inaintea ochilor... Urechile imi
tiuira §i creclui ca mö sfir§esc...
SA nu pui mana pe mine, CA dat! strigal.
SA dat ?... Cu ce?...
Guleratul ridea...
*

De ocfatA risul se slei pe buzele lui... El se


in§ira cu respect impreuna cu alti feciorl de-alun-
398 OAMENf FA PAPTE DIN TRENT

gul treptelor §i-§1 descoperira capetele : se urea


pe scara un personagit, naltut, subtire, cu bar-
bi§on frantuzesc, negru, destul de stufos, cu marl
sprincene negre, umbrind doul ochl adapostiti d upa
ochelarI.
Ce este? Intreba densul. Ce vreti cu
baetul acesta?
§i vise aceste vorbe cu un glas §i bland
§i hotarit, care §i acum rösuna in auclul met...
Ce sa fie? cucoane, clic et iute. Am ve-
nit cu o jalba umilita s'o dat lui Voda §i d. a-
diotant nu me lasa, ba at poruncit sa me dea
afara.
§i fara a mai a§tepta altä intrebare §i dat
in mana necunoscutului boier jalba mea, ceva
mototolita.
El o deschide §i citind'o iute, pe sub oche-
lari, numal ce clice :
Lasati baetul in pace !... Al cul esci?
Al clucerului Alexandru de la Peatra...
Tata a murit... Am numal mama...
Vino dupa mine !
Putetl sa ye inchipuitl ce privire de dispret
am indreptat la atatia stoarce-canafuri" de la
coade de carete, §i mai ales gliganulul, care
cat p'aci era sa me ia pe sus §i care acum nicl
nu cracni la porunea bunului met protector.
Am cunoscut pe tatal d-tale, Mai clise
el urcand scarile §i et urmandu-1... Era isprav-
nic la Peatra...
Ce tare, ce neinvins me simth, cand boierul
OAME11 1 PAPTE DIN TRENT 399

me duse dupa el, prin un §ir de camere, pana


ajunseram in fata adiotantului, care me dAduse
pe mana slugoiului..
Adiotantul se ridica in picioare, cat zari pe
boierul met 0 bagand de searna ca eram §i et,
par'ca se altepta sa fie la rindul set probozit
de autoritarul personagit.
Vestesce-mö la Maria Sa Voda, clise a-
cesta adiotantului.
Adiotantul se supuse cu respect.
Et me gandeam : unde Doamne am mai
veclut pe acest boier ? Fata lui nu-mi era necu-
noscuta... Tot scormonind iute in mica mea gra-
majoara de amintiri, pana sa se intoarca adio-
tantul din camera lui Voda, et Imi §i adusesem
aminte ca-1 veclusem intr'o A cand Impreuna
cu mal multi MeV, stateam, in 1848, Ware pe
un parleaz, in curtea otelului Regensburg. Men
geam sa privim cum se aduna acolo, clicea lumea,
buntusnicil, care voiat sa restoarne pe Mihai
Sturdza Voda,... L'am mai vëclut apoi, ear im-
preuna cu a1I boieri bag* de Inge tutungiul
in car* de postä, cand at prins Mihai Voda
pe Buntusnici la Podul Verde §i '1-at trimis sur-
ghiun. Dar numele nu i-1 §ciam...
Peste cinci minute boierul me lua de man
§i me introduse, dupa el, in cabinetul de lucru
al lui Grigorie Ghica Voda.
Maria Ta, (Ilse boierul, Inca de la pra-
400 OAMENI fg FAPTE D114 MOOT

gul u§ei, ti-am adus un jaluitor, pasere rara...


Nu cere slujba, ci Foala, unde sa invete.
§i. intinse el insu§l jalba mea lui Voda, pe
cand et sarutam mana Domnitorului.
Pana ce Voda, ceti, eil holbam ochii la po-
doabele mandre ale camerel, §i la uniforma mu-
lath. in aur a lui Voda, la chipul lul frumos, alb
ca zahärul... Nu-1 vorba cä de emotiune imi clan-
taneat dintil in gura, par'ca me prinsese fri-
gurile cele de douê clile.
EI, dar Voda ispravi de cetit jalba mea, in
care et me rugam ca daca s'o face ear loc la
Academia cea desfiintata de Mihalache Sturdza,
sa me primeasca ear §i pe mine in internat, ca
voitl sa invöt mai departe.
Bine lise§1, spune Voda rillend, catre
boier, cand termina de cetit... Este intaiul ja-
luitor care nu-mi cere slujba oil boerie... Apol
lua un condeig de pe scriitoriu §1 puse in vet.-
ful jalbel mele resolutiunea : D-ta Vornice bise-
ricesc, vet primi pe jeduitor in internat, la des-
chiderea qcoalelor."
Tine, balete, sa duel asta la Vornicia
Bisericeasca, imi qise Voda.
Am sarutat ear mana lui Voda, care m'a
lovit cu desmierdare de douë orl pe umër, qi-
cOndu-mi : Fecli, sa te silescf.
Am voit apoi sa sarut si mana bunului meil
introduator, dar nu mi-a dat'o...
Ro§u ca gotca, de placere, de fericire, de
OAMENI I l'APTE DIN MOUT 401

emotiuni diverse, et me indreptal spre u§a. Cand


sa es, me opresce ear boerul cel bun :
Baiete draga, de-1 vedea ca nu-ti asculta
jalba la Vornicie, sa vii la mine, sa intrebi
de Cuconul Mihalache Kogalniceanu
Era el !
Era Mihail Kogdlniceanu ! Intr'o orä cunos-
cusem, eu, un biet baiat sarac, pe Domnitorul
Gregorie Ghica §i pe Mihail Kogdlniceanu, de care
atatea auclisem, cand eram §colar la Academie !
Ve puteti inchipui, deaca pogorii cate trel §i
cate patru treptele scarilor... Sburam, nu alt-ceva...
Eram grabit sa duo mamel scire... Ce ? mamel ?
la top, la tot ora§ul, scire de isbanda mea...
Am avut de la 1849-50 multe alte isbande,
dar nici una n'a sguduit ca aceasta adanc su-
f, etul mei).
eata cum lui M. Kogalniceanu am da-
torit prim] lumink voios din calea, lung timp
posomorita, a tineretei mele.
Liceul se redeschise. Neuitatul P. Casimir
inzestra §coalele Moldovel cu acel a§eclament,
care le-at asigurat grabnica propa§ire §i sub
domnia caruia at rémas pana la 1864.
Nu nuinai ani fost primit in internat, dar
curênd ajunsel chiar §i pedagog.
Dar eats ca in locul profesorilor vechi ce
aveam, furl chiamati la Licet, unul dupa
altul, mai multi barbati din Ardeal. In fruntea
§coalelor pa§i, ca inspector general, neuitatul Aug.
Tr. Laurian. La dira4iunea intprnatului fu chil-
mat alt ardelean D Patricju
46534. Legende Romnow. 26
402 OAMEN1 55 FAPTE DIN MOUT

Aceasta schirnbare, care din multe privinte


era salutará pentru §coale, avea insa, sa &Crime
o intreaga directiune de culturd a limbel rornane.
Pe toata clioa se introduse mai adanc in liceti
mania ardeleana, de a scalcia limba, sub pretext
de a o face sä semene mai inult a latind. Dar
Inca mania cu finala done?"
Aceasta directiune nu-rni placea de loc.
D. Patriciu irni inapoia raporturile mele de pe-
dagog sub cuvent, ca nu wit' romdnesce.
A scrie romdnesce dupa D. Patriciu insemna
mi numai a &Tie o limba radicala, pocita, im-
posibila, dar §i a in§ira merea la vorbe fara nici
o trebuinta.
De aci casei rea intre mine i d. director...
Pang, ce veni treaba sa flU dat afara din postul
de pedagog, in 1852.
Atunci, ca sa me résbun contra d-lui Pa-
triciu, scriseit pentru Almanahul Buciumuluf
Roman" tin articol umoristic sub titlu Un Vis."
Povesteam, ca am caletorit la Optatea Heamtului.
Acolo mi-a venit i mie gandul sa fac o oda a-
dresata la vechia cetate.
Ia sa \Ted, sa-mi fac planulr. Mai intait am
sa descrit ruinele, cu buhne, vulpi, cuiburi de
ciori!... Ba nu, sunt prea multe jiganii.... A.! am
sä incep... Da, ce trebue ider? Cuvinte, cuvinte
Eaca prostul de mine! uitasem ca oamenii in-
vet* fac versuri Mit idei, destul sd, fie cu vorbe
sfir§ite in ciune, cu nequiquand (nici cand), cu
juventute...
Ean se cerc :
OAMENt fg PAPTE DIN TRENT 403

Iuventute Romanesca
Ce alele hodie 'ntinclf.
De-a cantare cum me vino,
veg reputacionea...
La naiba! lung cuvent !... Pas de-I mai
pune §i rirnal..."
Mai in colo aretarn, ca de a merge §coala
tot in directiunea filologica ardeleana, la 1952
vorn avea o limba ca aceasta :
Hodie lingua Romana e propinguata de
lingua latina. Pauci pot sd o scribd. Iuventutea
studid duodecf an1 numat, propter ca scribere sd
pad dopo granzateca. Hodie Populus altra lingua
loquit... Ergo-vediti quo lingua cultiora este I...'
De ce amintesc de aceste? Pentru ca pu-
blicarea articolului mea mi-a dat ocasiune, sa re-
ved a doua oara pe Mihail Ifogalniceanu.
Cine a scris in Almanah" articolul Un
Vis" ? intreba marele barbat pre D. Gusti.
E un baetan de la Liceil, respunse
Gusti.
SA. mi-1 aduci sa-1 ved.
A doua cli ear imi vacsuil ciobotele mai
dehal decat ori cand, imi tunsei anume pletele,
ca sa nu mai fie imprastiete ca cu tirnacopul,
imi prinsei cu ata inegrita cu cerneala nasturil,
call nu prea erat siguri, la surtuc, ca sa-1 pot
incheia peste tot in semn de respect §i, la ora
cuvenita, cu profesorul mea de literatura, neui-
tatul d. Gusti, mergeam la d. Mih. Kogalniceanu
a casa.
404 OAMENI c4I PAPTS DIN TREODT

El n'a recunoscut in mine pe baeatul cel


cu jalba... Orl n'a voit sa-mI pomeneasca, de ni-
mic, din un exces de delicateta.
I-am amintit et 4

Nici o data nu mi-a venit grell sa martu-


risesc recunoscinta mea celor carora o datoresc...
Kogalniceanu m'a strins de mana §i m'a
indemnat sa lucrez merea §1 sa persist a scrie
contra scalciitorilor de limba, ala cum a facut
el merea in jurnalele, ce insu§ a pubhcat.
Din acea cli, din luna Februare 1852, cultul
mea pentru Mihail Kogalniceanu a fost nein-
trerupt.
A§ voi sa scia catf §i care sunt barbatii de
stat contimpurani, carl se fac pdrghiile de ridi-
care a celor mid §i fara sprijin ?
In sui§ul grea al vieth mele ea am intalnit,
dupe M. K. alte main' Mande, cat §1 puternice:
mama lui V. Alexandri, C. Negruzzi, D. Ralet...
Dar de ace§tia alta data!
1892, .Bucuresa.
BLAGOPOLUSNIE

Nu-mi propun aicea sa fac biografia serioasa


pe cat §i greoaie, lunga pe cat 0 plicticoasa, a
oamenilor marl ai neamului romanesc.
Voiti numar sa crestez la rëboajele neuitärel,
unele anecdote din viata lor, anecdote carl mai
ieri inca erat povestite cu haz de contimpuranii
lor, dar earl pe toatá qioa se sting tot mai mult,
cum se perde tot mai mult din auclul nostru su-
netele unel musici placute, care se departeaza
de nol...
Destul nevoile i1eI ne posornorasc, ne mo-
horasc chipul... 0 nota maI voioasa va fi, gan-
desc, bine primita de cetitorii Vietei.

M. Kogcllniceanu era adjutant al Domnito-


rului Mihal Sturdza. Era pe atuncl obiceia, ca
406 BLAGOPOLIIIMIE

in fie-ce dirnineata, sa vina Aga oraplui la ra-


port, deadreptul catre Maria Sa Voda, iar nu
numal catre Mare le Logofet din launtru. Mai
era obiceitt, ca Aga sa dee in manile lui Voda
§i un raport in scris de toate cele template in
cursul noptei.
§i cum obicinuit nu se intempla la scirea
Agieinimica important, raportul boierulul Aga
conchidea Ca a fost :

17
Blagopolurie"
Bund-pace" voia sa 4ica Vel-Aga, cu vorba
aceasta, care se 'Area mult mal potrivita cu sco-
pul raportului.
Se desbracasera cati-va boieri la stos in
timpul noptei ?
Blagopolunie.
Fugise cocoana X... din casa barbatu-set,
cu mutunachiul" ei de arnant?
Blagopolunie I
Lb, same§ de visterie a fugit cu hasnaoa?
Blagopolunie !

Raportul de Blogopolunie incepea cu titu-


latura : Prea inaltate Doamne !" §i se sfar§ia ala :
Al Incqimet Tale
prea plecatd
0 supusa sluga.
BLAG0POL13§INIE 407

Apol pentru a aréta respect mare cgre


Maria Sa, Aga nu iscalia indata dupa vorba
sluga", ci mult mai jos, läsand un bunicel
spatill alb.
.
Ce-i da in cap lui M. Kogalniceanu, adjo-
tantului dornnesc? Impreuna cu alti colegi de
servichl, taie de la raportul de blagopolqnie"
din fie-ce li semnatura lui Aga, irnpreunä cu
spatiul de hirtie alba läsat in susul semnaturel,
§1 in fie-ce cli scria pe acest spatit rërnas alb :
liomnule Br anzolfo..."
Branzolfo era Capp" al Ia§ilor, pe vremea
aceea.

Domnule Branzolfo,
Sa dai in socoteala mea... atcitea ocale de
cofeturi §i atcitca butelii de §ampanie".
Apoi chef in camera adjotantilor domne§ci!
Ba se intempla de mai se intorcea la palat
§i Aga. i atunci era poftit sa manance §i el
bomboane §i sa bea un pahar de §ampanie...
Cheful era §i mai mare !
*

Numai, la o luna de lile Branzolfo se in-


fativaza la curtea boerului cu o socoteala de
408 BLAGOPOLII§NIE

una sutd galbenl §i cu o testea de tidule" is-


calite de boierul.
Mirdrei lul Aga urmeaza mania, cand vede
tidulele iscalite de el §i scrise de M. Kogalni-
ceanu. Plati Aga datoria, dar mergend la palat,
cu raportul clilei, otäri sa se jaluiasca lin Voda.
Maria Ta, adjotantul Märiei Tale mi-a
facut o posna... §i-i aröta tidulele lui Branzolfo.
Voda chiama pe M. Kogalniceanu.
Ce sunt astea, Mihalache ? II intreaba Dom-
nitorul.
Blagopolu§nie, Maria Ta... §i-1 explicd ri-
clend, cum la Berlin i s'a spus la Foal& a nna-
tura ur6sce deiertul" §i ca fiind de§ert locul
dintre vorba nslugd" §i semnktura lui Aga, el
a implut de§ertul cu scrisoare dulce §i invese-
litoare...
El, ce mai vrel, boierule Aga? Oice Voda
ripnd.
Blagopolupzie! respunde Aga, riclênd §1 el.
Numai, din acea Oi respectul lui Aga pentru
Domnitor nu se mai mësura cu ingustimea spa-
tiului de hirtie dintre vorba slugd" §i semna-
tura sa.
SUNTETI MI VAGABONO

M. Kogalniceanu era in opositiune contra


ministerului lui Manolache-Costache (Epureanu),
inainte de unirea definitiva a ministeriilor din
Ia§1 §i Bucuresci.
Ca M. Kogalniceanu sä fie fost in oposqi-
une, te poti tot atat de putin mira ca, buna-
oara, de a gasi pururea in majoritate pe atatia
domni senatori §i deputap, earl aa ridicat ener-
gic §i convin§f mana la votul pentru" §1 sub
ministerul I. Bratianu, §i sub al D-lui Lascar
Catargiu, §i earl mane, tot asemenea de energic
§i convin§l vor vota pentru" §i sub un minis-
ter P. P. Carp ori Alex. Lahovary.
De alta trampa era M. Kogalniceanu de
cat boerii din majoritate, din zestrea guverna-
mentala!

In zioa aceea se tinea §edinta de adunarea


Moldovei, in acea sall improvizata, in Palatul
Curtel Domnesci din Ia§I, in care mai apol, dupa
410 SUNTETT TOTI VAGABOlga

unirea definitivä, se tinura §edintile Curtel cu


jurati.
Pre§edintele §i secretaril erat la biurourile
lor, pe estrada ; minitri1 in per, pe banca mi-
nisteriala. In frunte Manolache-Costache, care
meret ajustandu-§1 un monoclu la ochi, data
sa-§I dea seama de cine era in sala. Fotoliile
deputatilor toate ocupate. Ba dupa niel unul nu
se ridica cat de decente sforaituri de somn. Ge-
mea de lume tribuna publica, un fel de cerdac
construit pe stalpi de lemn, in jurul fundului
salei, opusa cu a§eqarea biuroului adunaret...
Deputatul D. Scarlat Miclescu singur era, dupa
obicert, meret agitat... La locul sot statea C.
Hurmuzake, nemuritorul colaborator cu M. Ko-
galniceanu la cele 4 puncte ale Divanului ad-hoc ;
nu i sä auQia vocea sa de bariton gray, care
facuse pe lume sa Oica :
Cand graesce Nasdravanul
Se cutremura Divanul !"
C. Negri §i V. Alexandri faceat, pe intre-
cutele, coco§1 de hArtie... N. Bosie cauta sa
dornireasca pe deputatil terani despre scopurile
opositiunei...
La tribuna se urca M. Kogalniceanu ducend
sub subtiori un vrav de hartil. Avea sä vor-
beasca contra ministerului...
De aceea ceva solemn in aer... Tacerea se
facuse mare: toata lumea se a§tepta la una din
acele cuvintari, Carl facusera pe public sa afirme,
Inca mai de demult, ca:
BUNTETI TOTI VAGABOW 411

Graiti de foc are Pepe lea


la toti le frige pelea".

Ii vOd Inca...
Nalt, pe atunci Inca subtire, cu fruntea lu-
minata de o razä de soare, furi§ata in sala pe
o fereastra din fundul el, cu buza superioara
agitata nervos sub dese rnusteti negre. atarnand
ca aripele unel paserl asupra gurel §i a until
barbi§on bidinea a la Napoleon III. Capul tot
rnal chel... Dol-trel per à la Bismarck pe creasta
fruntii nalte, pe care ridica ochelaril, ca sa ci-
teasca, and nu se uita pe sub el tinendu-I pe
un nas bine proporVonat...
In mijlocul unel taceri adinci, M. Kogal-
niceanu, cu glasul lui insinuant §i resunator, in-
cepe discursul set...
Suntetl top' ni§te vagaboncll! striga el
de odata.
Tql deputatil sunt in picioare, totl, chiar
§i cel din oposqiune protesta. Mojaritatea voci-
fereaza...
La ordine ! la ordine, striga dalcau§ii
guvernultn, pe toate tonurile.
cuventul, Domnule Pre§edinte,
striga Manolache-Costache...
Furtuna cre§ce meret...
Presedintele adunarel, in picioare, agita vi-
olent clopotelul.
D. Scarlat _Miclescu percurge in dol pa§i,
412 BIINTETI TOTI VAGABONpl

cu picioarele-I cunoscute, distanta de la fotoliul


sëu la tribuna i cearca, sa o escaladeze, spre
a apela, dupa obiceiul s6a, la impacarea nea-
murilor.
Kogalniceanu nu-i cedeaza tribuna.
N. Bosie asmuta,: sit I sit ! sit I
V. Alexandri asvirle cocosil de hartie pe
capul lui Foréscu, cunoscut sub numele de
talalet.
Negri strip, dulce :
Dar ce fad Mihalache? esplica-te!
Acesta astepta in picioare linistirea trombel..
El era calm, cu un zimbet ironic pe buze, tan-
tos ca un stejar majestos, neclatinat de furtuni.
M. Kogalniceanu se marginea a face Depu-
tatilor semn cu mana, sa stea la locurile lor,
st taca, sa'l asculte esphcatiunile.
Esplica-te ! striga banca ministeriala.
Retragell cuvintul ! urla majoritatea.
Cand, la indeinnul Presedintelui, tacerea se
restabili putin, M. Kogalniceanu, in loc de espli-
catiune, oil de all retrage cuvintul, li infla
plamanii cu mai mare putere si striga:
Sunteti totl msce vagaboncli !"
A doua ediOune de tempesta 1...
Manolache-Kostache, carele hind foarte miop
II micsora, i stringea punga pleoapele pe ochl,
cand voia sa vada la oare-care distanta, acurn
se rapede si el la tribuna si de la treptele el
rnösura cu privirea-1, de ochI aproape inchi§1,
pe antagonist.
Staf, striga. Kogalnicenu; mö esplic !
SMUT! TOV VAGA110191 413

Nu et clic, ca suntetl vagaboncli, ci... ci D.


Pre§edinte al Cabinetulul, Onor. D. Manolache-
Costache.
Nu-I adevërat, intrerumpe banca Minis-
terialä.
Retragell cuvintul! urla din not ma-
joritatea.
Esplica-te, striga Oposgiunea.
Oratorul scoate din vraful de hirtil o fitui-
ca tiparita.
Ascultati §i judecatl!
Bilet de identitate."
Articolul 3. Ori-cine nu va infa-ti§a la,
cerere asemenea bilet de identitate, se va con-
sidera ca vagabond."
El, eU am bilet do identitate, domnilor
deputatl ! Et nu sunt vagabond. Aretatl §i D-
voastra biletul! El, vedeti! D-voastra totl, dupa
gasirea cu cale a D lui Pre§edinte al ministeru-
lui, sunteti declarati vagabonOl!...
Minoritatea ride cu ris omeric.
Majoritatea a rëmas ca vitelul la poarta
noua....
Pre§edintele Carnerel pune un mare semn
de intrebare in cautatura, ce trimite lui Mano-
lache-Costache.
Acesta e iara§l la tribuna, unde, ca sa se
incredinteze deaca textul citit de Kogalniceanu
este exact, i§i lipia fituica cea tipärita, de mo-
noclu.
El, vö place ? adaoga M. Kogalniceanu.
SA. ye traiasca na§ul !.. suntell tol vagabonch!"
414 BUNTETI TOT! VAGABOW

Numai mangaeti-ve : nicl DOMIlii mini§tri n'ag


asupra-le biletul de identitate.
§i din inaltirnea tribunei arata adunarei
banca ministeriala, cu un gest de triumf nodes-
criptibil.

.
Ce se intêmplase?
Manolache-Costache, in penuria mare de bani
la visterie, se lasase a se convinge de un §atne,
paretcarig, Ca s'ar putea crea Orel un bun
venit de cel putin un milion, obligand tenni-
mea §i negutitorimea, sa aiba bilet de identitate" ,
pe care sä plateasca taxa de numai un soro-
covet" adica, de doi §i jum6tate lei vechi.
Ce-i drept, despre redactiunea biletului
§i in special a articolului ség 3, habar n'avusese
Manolache-Costache. El chiar cerca, sa probeze
aceasta adunaril.
De cat, eine asculta explicatiunile lui Mi-
halache-Costache, dupa efectul sdrobitorig al cu-
vOntarei lui Pepelea ?"
Nu v'am spus eg, vice unul din tribuna
publica, e§ind cu alti multi de la §edintä, nu
v'am spus ea ca :
Biciu de foe are Pepelea,
Uite, le-a fript strasnic pelea!
CUM AM CUNOSCUT PE ALEXANDRI

CONFERINTA
DE

V. A. IIRECHIA
tinutd in Bala din Palatul Administrativ de la Baca li,
in profitul fondului pentru ridicarea monumentulul poetului
V. Alexandri, in diva de 22 Ianuarie 1894.

Onor. Auditor,

Botranii se bucura de un privilegid, care


doar acela nu li se invidiaza de catre tinerime,
fiind ca scie, ca §i ea la rindul et se va bucura
de acela§1 privilegit, de dreptul adeca de a po-
vesti care tinert, cu lauda, cele ce Kit din anil
rërna0 dupa dealul vietet.
S'ar clice la Academie, ca bëtranii sunt
laudatores temporis acti". Mat cu drept vett clice
d-voasträ, ascultandu-mö, ca et nu sunt laudator
al timpulut trecut, in folosul met, ci ca sunt
916 CUM AM OUROSCUT PE ALEXANDRI

laudator al barbatilor, cari at lucrat intr'o di-


rectiune oare-care a activitateI omenesci pentru
marirea Patriel Romane.
Insufletit de acest sentiment am pus sill*
§i devotament, sa las nouelor generatiunl, nu nu-
mai scirile cele mal sigure despre marele nostru
istoric Miron Costin, dar Inca sä-I §i riclic in
Ia§i, cu ajutorul bunilor Romani §i chiar §i a
Bacaoanilor, admirabila statue in bronz, datorita
daltel geniale a statuarului Const. Hegel.
Tot asemenea facul, mai de curand, cu ma-
rele bArbat de stat Nihail Kogalniceanu. Pe de
o parte in numërul de jubileul de 25 de anl al
Convorbirilor am araat, cum am facut cunos-
cinta mal intait cu Kogalniceanu, §i pe de alta
am cerut ilustrelui met amic, statuarului Hegel,
bustul in bronz al nemuritorului barbat, caruia,
§i pleadel caruia Romania datoresce tot ce ea
este asta i.
Acel bust impodobesce squarul principal al
Galatilor.
In a§a directiune de amintiri din trecut a-
flandu-më, nu vö pot spune bucuria ce am simtit,
primind de la vechiul met amic, d-1 profesor
Costandache §i apoi de la d-1 actual Primar, in-
sciintarea, ca Bacaul a hotarit, sa aiba §1 dOnsul
icoana scumpa a marelui poet Vasile Alexandri.
Natiunile, cari ii amintesc de cel earl at lucrat
pentru ele, cari le onora §i le venera memoria,
sunt natiuni consciente de sinel, sunt singurele
natiuni, cari manifesta vitalitate. Natiunile, cad
OEM AM CENOSODT FE ALEXANDRI 417

perd amintirea barbatilor cart all lucrat, ba s'au


sacrificat pentru ele, sunt natiuni imbetranite,
carl deaca n'at perit inca, sunt insä nu numal
gata a pgqi pe calea ce duce la groapa, dar chiar
ajunse pe marginea neantului.
Rare sunt manifestatiunile natiunel romane
in sensul cel d'intaia al vitalitatel§i cu cat
sunt mai rani aceste manifestatiunt, cu atat mai
mare bucurie aduc in sufletul baranilor ca mine,
cart ar dori sa le vada imultindu-se, in puti-
nele clile, ce li se va mat da a sta in mijlocul
lumel romane.
Cum putearn dar sä nu aplaud la frumoasa
hotarire a Bäcäoanilor de a ridica, intr'una din
pietele oraplui lor, un monument, fie cat de mo-
dest, in onoarea neintrecutulul nostru poet Va-
sile Alexandri? Nu numal am esclamat ca §i
asta-cli : onoare Bacaoanilor ! Dar, Inca sub im-
presiunea scirei am luat un angajament, acela
de a face o matinata literara cu plata, in
profitul subscriptiunel pentru proectatul monu-
ment.
Aproape compatriotul d-voastra, adeca ba-
caoan §i ell, prin faptul ca primil ant al copi-
lariel mele aci 'i-am petrecut, de §i näscut in
Peatra, bucuria mea a fost indoitä afland hota-
rirea Bacaoanilor : m'am bucurat ca roman, m'am
bucurat ca bacaoan.
Dar dupa exaltarea bucuriel, a venit le quart
d'heure de Rabelais... am promis o matinata ii-
terara, §i on cat sunt de troienit in lucrarile
46534.Legende Romane. 27
418 ORM AM ODNOSCLIT PE ALEXANDRI

rnigaloase ale publicatiunei Istoriei Romanilor"


§i a Istoriei Culturel", §i oil cat lupta pentru
existenta imi absoarbe puterile slabite de ani,
§1 ori cat preocupatiunile de toatg ora, datorite
atator societati §i in deosebi Ligei, cari m'ag
onorat cu pre§edinta ei §i care nurnerg in Bacall
o admirabilg sectiune, me reclamg in alta parte,
dator sunt a me tine de angajamentul luat fata
de comitetul bacgoan pentru monumentul lui
Alexandri.
Dar aci e aci !...
Ce conferinta sa fac ?
Nu am hotarirea sä ye fac biografia lilt
Alexandri. Aceasta fi-va sarcina aceluia care peste
cate-va luni va rosti cuvintul sörbatoresc la inau-
gurarea bustului.
Dupg lungg chibzuire, am hotgrit programul
matinatel literare promise d-voastre, ast-fel :
1. Vreall mai intahl sg ye povestesc in ce
mod am facut cunoscinta, in junetea mea, cu
marele maiestru al poesiel nationale.
2. Sa ye citesc ultima mea scriere drama-
ticg In versuri :
Alexandri la Mircesce
Cine din auditori crede, ca atata nu ajunge
pentru banil OUT de a asista la aceasta mati-
natg, il rog sa-§1 rësbune contra mea, platind Inca
odata pretul biletulul. 11 asigur ca remu§carea
mea de consciinta va fi a§a, de adanca, din causa
OEM AN OIJNOSOUT PE ALEICANDEJ 419

acestei Indoite plaV, ca voili qice in rugaciunea


mea de asta-seara, :
Da, Doamne, tot a§a sa-rni gasesc Bacaul !"
*
* *

Era pe la 1853. Scrisesem in calendarul


Buciumulid Roman din Ia§1, sub titlul Un vis",
0 critica a Umbel romanesci a§a curn o intre-
buintail Ardelenii, plina de neologismi paraziti,
§i tinclend, in interesul fall al latinitatei noastre,
sa scindeze limba cea admirabil una a poporului
roman, in limba clasei culte §i limba mulVmei.
Vasile Alexandri apartinea acelei directiuni
culturale, care, lipsita de invidie in fa ta talen-
telor nascende, le cauta in fie-ce cu, le apropia
de sine, le incalp, le sustinea, le conducea spre
folosul culturel nationale! Astacli lucrul s'a schim-
bat : nol suntem totul §i alature cu nof nu poate
Incapea nimeni I
Alexandri cat ceti modesta mea lucrare, in-
talnind pe amicul §i regretatul men maestru Di-
mitrie G-usti, II Intreba cine este autorul scrierei
,Un vis", §i-T ceru sa-1 fia presentat.
Eram §colar intr'una din clasele superioare
ale liceulul din Ia§1. Deaca de ordinar imi faceam
in fie-ce dimineata ciobotele, ce mai lustru le
dadui in clioa hotarita, sä mö presint la Alexandri.
Mi-am cusut nasturi noul nouleti la gheroc
§i am cheltuit I/2 de calimari de cerneala sa ine-
gresc atele de la cusaturi pe subtiori §i prin spete...
420 OEM AM MONET PE ALEXANDRI

Cu cat s'apropia ora ce-mi era indicata pen-


tru primire la Alexandri, cu atat sangele circula
mal iute in vinele mele ; aveam sg \TN pe ma-
rele poet...
Cine scie ? poate m'o strange chiar de manal...
Iute, cu o cochetarie care nu intra in deprinde-
rile mele nici pang astg-D, cu toata superarea
nevestei mele, dat 1/2 de dant pe un sgpun de
migdale amare, jupanuluI Bomb, care vindea
rnärunti§uri intr'o dughiang din fata bisericeI Ca-
tolice §i spalg-te, Mete, sg-t1 faci mana vrednica
de a fi atinsa de a marelul om...
Cand mi-aduc aminte de cheltuiala de bad
§i de timp ce am pus in acea cli, me intreb cand
a§l mal fi avut ragaz sa produc vre-o lucrare,
dead, mis'ar fi fost dat sa fac in fie-ce cli a
cunoscinta de om mare ?
La ora 1 dupg amiaD, eram la poarta ea-
selor in care §edea Alexandri, In dosul otelului
Binder. 11fe opresc sg respir, ca-m1 batea inima
tare :
Tacl, inima, tad,
Ca tot tu le fad I_
Peste o clipg sunam discret clopotul de la
u§a scarel.
Dupa cum vizitatorul agita clopotul scareI
tale poti sa soil eine este. Altmintrelea cu \Tho-
le* suna cel care se crede, orl se scie puternic
semi bogat ; altmintrelea, cu sfiala suna nevoia§ul
§i conscientul de putinatatea sa sociala. Despre
doue feluri de oarneni te poate inpla clopotelul :
WM AM ODNOSOUT P ALEXANDRI 421

gogomanul §i omul de tot simplu, nu se disting


la sunare de cel puternic, inginfat §i bogat. Ase-
menea creditorul nu se distinge adese la sunare
de vizitatorul modest, pentru ca tine sa strebata
pang, la debitor, care de obiceit pentru asemenea
fiinte nesuferite nu se afla a casa.
Fecioril de bonne maison at §i el urechea
exercitata la sunarea clopotelulul la scara.
Al lul Alexandri nu se grabi s vina. a des-
chide up, judecand dupa modestia sunarel, cä
nu era doara la u§ä vre-un om insemnat.
Dupa cate-va minute de lupta intern : sa
mal sun orl nu? Me hotarasc la repetire. De asta
data feciorul, un ciocoit 'nalt, in frac §i manu§1
albe de bumbac iml deschide u§a. Cat Ii erarn
de recunoscetor, ca fiind imbrdcat a§a de frumos,
a catadicsit nu numal sa-ml deschida ua, dar
Inca sa me intrebe cu oare-care politeta : ce
poftesci?
Nu-I \Tuba, cand te 'ntreaba cine-va ce pof-
tesci, poate, in aceste done vorbe, spuna tot
ce gandesce despre tine.
Si dreptul graind, cu coada ochiulul ciocoiul
me mesurase din crestet pang in WA §i in : ce
poftescf al lui, un psicholog ar fi ghicit indata
ca tocrnai la buna opiniune despre insemnatatea
persoanel thele, dinsul nu era.
Totu§i dupa ce II incredintait ca sunt a§-
teptat de cuconul Vasilica, el me anunta stapa-
nulul seu.
A§i fi platit bucuros ultima V2 de sfant din
4 22 MK AM CIIINOBOUT PE ALEXANDRI

punga pe o inghititura de apa, ca sa-mI lini§tese


imbulzitele palpitatiunI.
Ce schimbare In naturele omenescl I Asta-0
cand sunt §i et cine-va, sunt pe togä cliva abor-
dat de tinerl de tot felul, earl nu sunt pentru
aceasta mal emotionatl cleat deaca, ar vedea pe
cel maI necunoscut om din teara. Fericita evo-
lutiune culturall, care indreptatesce pre cel din
urrna perdeveara seat si pe cel din urma absol-
vent de licet, trimita prin scrisori incre-
diniarea stimei kr", oil cand te intalnesc a casa
seat pe stradã n'a§teapta sA-I dal tu mana, ci
tio intinde pe a lor fär prealabila cheltuiala
de 1/2 de dant pentru sapun!
Vecll, ci-ca asta este democratie !
Democrat sunt §i et, dar dernocratia mea
nu §i-a permis, pa§ind pragul easel lui Alexandri
sa-I Intin neceruta mana, pentru a primi re
a lui...
Era, cand am intrat, intins pe o canapea
a la Ministru P. P. Carp ; rösturnat pe un fo-
tat statea Rolla ; pe altul era Dimitrie Ralet,
viitorul vornic bisericesc al lui Grigorie Ghica
Voda. In picioare langa masa de nue de langa
canapea statea Alecu Rusu, cel care nu tarclit
avea sa, se ilustreze printeo serie de articole in
Romdnia literard" a luI Alexandri, cornbatend
ca §i mine scalcierea limbel pun neologisme, dar
ca0end §i el in excesul §i exagerarea archais-
melon Eram in fata unul areopag literar. Mo
opriI, sfalt de emotiune, la dol paV de langa
GUM AM OUNOBOUT PE ALEXANDRI 423

u§a, nesciind ce sa fac §i cum sa incep? Ale-


xandri, cat me veVu intrand, se ridica din tolo-
geala lul §i inainta spre mine. Rolla imita pe
Alexandri. Ralet remase cu mana sa mica in
favoritil sel negri ca peana corbului, cautand ne-
gre§it cu indiferenta spre noul venit. Alecu Rusu
oprindu-§I vorba pe buze vorbia cand am in-
trat me mösura cu ochil, intreband prin el pe
Alexandri cine sunt?
Tad, Alecule, §i boierule Dumitrache Ralet,
Vise Alexandri, iaca tinerul autor al Visului, care
l'am citit deunall impreuna.
L'at cetit impreuna!! Acum inima nu se
mal batea, ci se dilatase in pept de nu mal in-
capea.
Mi-at citit Visul impreuna! Ce onoare L.
Apol apucandu-mi mana, care sfioasa bala-
bania mai mult spre spete, me atrase pana la
un fotolit de langa masa, me facu s , cli-
cOndu-mi:
Bine, tinere, al scris nu nurnal frumos,
dar al criticat §i drept pre eel carl stria, minu-
nata noastra limba romaneasca.
§i incepura tus-trel a-nal cita 041 din lu-
crarea mea, pe cand eü gotca la fata, de pla-
cere, mi se 'Area ca mereCi cresc in corp §i
picioare de nu-o sa me thai incapa nici fotoliul,
nicl camera.
Din acea i eft am remas credincios cona
deiulul pana la versta de asta-VI. Din acea cli
Alexandri rn'a impins la lucru §i sub directiunea
424 CUM AM dIIIIOSCIIIT rE ALEXANDRI

lui am produs la 1855 Logogtul Baptiste Vele li",


nuvela istorica atat de mult läudata de el. Cu
recomandatiunea lui m'am presentat mai apoi in
Paris la Ubicini §i la multi alti fflo-romani, din
relatiunile carora mult m'am folosit pentru pro
pria mea instructiune.
CaT §i carl sunt astall bärbatii no§tri ilu§tri,
cari ast-fel ca Alexandri §i ca contimporanii sél
incuragiaza tinerimea spre munca §i culturä !
A§eQ.area icoanel lui intr'o piata a Bacaulul
nu va Insemna numai glorificarea unul fla al
oraplui d-voastra ; nu va insemna numai apo-
teosarea marelui poet al natiunei, ci §i mani-
festarea d-voastra in sensul laudator §i aprobator
al rnodului cum marea generatiune a lui Ale-
xandri scia sa predea lampada culturala, in ma-
nile generatiunelor urmatoare :
quasi cursores vitai lampada tradunt.
Sunteti, Domnilor, demni de monumentul
cu care impodobiti Baeaul ; demn este BacAul
de monumentul ce i-1 dati.
Este prirnul ora§, care va saluta reapari-
tiunea pe lume a marelui poet, gratie minunatei
arte a statuaruluI Hegel, cum este §i unul din
primele ora§e ale Patriel romane.
Permiteti-mi pentru a termina partea I-a a
matinatel, sa ye comunic unele documente cu
totul necunoscute, atestand vechimea oraplui
d-voastrd.
Cine din d-voastra scie, buna-oara, ca aci,
la Bacat, s'a scris in 1648, acurn 21/2 secole,
OEM AN OIINOSOUT PE ALEXANDRI 425

o minunata, lucrare, care intereseaza nu numai


Bacaul, ci intreaga Moldova, ba chiar §i teara
Munteneasca din acel timp ?
Iata aceasta carte. Este manuscrisul original
al archi-episcopului Bandinus, vizitator apostolic
al bisericelor catolice din tearl.
La 27 Noembre 1647 a visitat Bandinus
ora§ul Bacät. Datorim acestul caletor cate-va
din cele mai vechl inforrnatiuni asupra oraplui
d-voastr& la acea data, dar avem informatiuni
§i mai vechl de la Gonzagua §i cardinalul Paz-
mano.
Dupl ace§tia veti afla cu mandrie, ca, ormul
d-voasträ este mai vechit decat insall descale-
carea II-a a lui Bogdan Drago§.
Se poate oare sa existe un ora§ romanesc
in Moldova mai inainte de descalecarea II-a ? WI
ce istoricesce am demonstrat de mai mult timp.
Nici o data de la domnia impëratului Adrian
pan la Bogdan Drago§, Moldova n'a fost aban-
donata de vechile colonil Romane.
In timpul invasiunilor barbare, negre§it su-
veranitatea national& de stat a fost precurmatä,
dar Romanil n'at incetat de a ocupa pärtile mai
adapostite din tear& §i at format ici-colea mici
stätulete mai mult seat mai putin independente.
Actul istoric numit descalecarea lui Bogdan
Drago§ este una din cele mai vechl manifesta-
tiuni a unel evolutiuni nationale spre unitate.
Bogdan Drago§ este Principele in jurul caruia
426 GUM AN CUNOSOUT PE ALEXANDRI

s'aA grupat, in interesul conservatiunel, diver-


sele formatiunI de statulete din Moldova, dupa
pilda data intru aceasta, cu putin lnainte, in
Muntenia, sub Radu Negru. Nu este o infiintare
de stat not, cum at creOut unii istorict Nu o
ceata de venatorI venitl din Maramure§ puteaa,
orl cat de genial §i ager sagetator era Bogdan
Drago§, sit cucereasca o teara intinsa intre Car-
patl, Nistru 0 Mama Neagra. Teara deja exista
0 Bogdan Drago§ este numal restauratorul uni-
tatel Moldovel.
Un identic fenomen s'a petrecut sub ochil
no§tri, cand In jurul lui Cuza-Voda, s'at grupat
cele douë Principate Moldova 0 Muntenia, in in-
teresul proprieI lor conservatiunI, la apelul celor
treI marl barbatl al Moldovel : Kogalniceanu,
Negri §i Alexandri.
Nu e nevoie sa fit prooroc pentru a afirma
ca evolutiunea noastra unitara nefiind Inca ter-
minata, tinerilor generatiunI le este reservata
Incrarea §i gloria ultimel evolutiunl. Liga cultu-
rala din Bacat a inteles aceasta §i in sensul a-
cesta lucreaza en o energie §i o prude* demna
de toata lauda.
Bacdul ca 0 alte orne a putut decl exista
Inca inainte de a§a clisa Descalecare.
Dar nu numal ea a existat ca ora§ §i ca
a§a '1 gasesce ealugarul Goinagua pe la 1304,
dar Inca la acea data §i decl 0 maI nainte de
secolul 14-lea, Baal]] era re§edinta domneasca.
CIEM AM UNMET FE ALEXANDRI 427

Civilas ista olim fuit principalis sedes Nolda-


12

vorum ducum." Aceasta cetate a fost odinioara


principala re§edinta, a Ducilor Moldoveni.
Ca re§edinta domneasca Bacaul avu palat
domn esc.
Inca pe timpul lui Stefan I, adica cati-va
ani dupa restaurarea lui Bogdan Dragol, calu-
garul Gonzagua a veclut existend ad meridio-
nalem ctivitatis partem principis palatium" , care
pe la 1647 Bandinus clice ca, suis cineribus se-
pultum iacet" .
Vbi Troia fuit! In documente de la primaria
de Ba call se pornenesce despre un becig gospod,
la locul unde Bandinus a aflat la 1647 ruinele
palatului domnesc.
Pentru ca in Bacati sa fie aflat Gonzagua,
pe la 1304, infiintate de mult inca nu numai o
mOnAstire catolica, dar §i trei biserici ortodoxe,
urmeaza firesce, ca ora§ul d-voastra sa fie nu-
merat la anul 1304 o existenta destul de veche,
ast-fel la 1904, Bacaul va putea serba un
ca
jubilet de mal mult de 600 ani.
Betrani sunteti ! dar deaca sunteti din cei mai
betraM ca ora§, probati asth-01 ca spnteti insu-
fletip de simtiri cu adevërat tinere. Este act de
tinerete de suflet §i de tinerete §i vitalitate na-
tionala a-§1 aminti, a onora §i a venera pe cel
morti cu corpul, dar carl reman vii pe tot-d'a-
una in mijlocul natiunei, la evolutiunea careia
culturala ail contribuit priii lucrari §i ostenell.
Sunteti, repet, ora§ tiller §i de viitor ; 17'4
428 WM AM OIINOSOUT PE ALEXANDRI

reinoit tineretile ca fenicele antic, aruncandu-vë


tot-d'a-una ceI d'intait in focul luptelor pentru
nationalitate, pentru dreptate §i libertate.
Pre cand Primariul de la Ia§l' pare a fi uitat
de Alexandri, adormit pe lada in care ail adunat
cate-va mil de lel, in scop de a-I ridica o statue,
d-voastra, in cate-va (Jae, atI hotarit §i atl facut
posibill ridicarea, intr'o piata a Bacaulul, a bus-
tului marelul poet al uniret Románilor.
Ia§il promit o statue, Bacaoanil del un bust
al lui Alexandri §i inca e§it din mana maiastra
a sculptoreluI Constantin Hegel.
Un bust este putin lucru, mesurat pe
imensitatea barbatuluI venerat, clice un afectionat
al monumentelor megalitice. Dar nu cum-va
icoana ce facem despre Diet corespunde celui
pe care o represinta ?
Un fragment imperceptibil de lemn slant
prins intr'o farimatura de ceara, in cruciulita de
la peptul credinciosului, este tot atat dé adorat,
cat de adorata poate fi intreaga cruce. Bustul,
mica icoana a rnareluI poet, va grai in Bacaü
generatiunilor earl vor trece pe sub piedestalul
söti, acela§ graiti ce-1 va grai cand-va in Ia§I
statua 1111 :

Hal sa dam mama cu mana


Cel cu inima rornana!
Sä 'nv6rtim hora fratiei
Pe pamèntul voiniciel,
In ogoarele Daciel.
BAqIVL MEU DE ANUL NOU

Sa'rni alcatuesci, Cocoane Vasilica, o


scrisorica sal mearga la inimA, cind o ceti-o.
Mi-a spus Madame Stark, la care §ecll in gazda,
ca scril frumos §1 cu foc.
A§a 'ml graia, acum 40 de anl, o nostima
vaduvioara. Ea 'ml cerea sal redactez o scrisoare
de arnor menita a fi trarnisä lui Vasile Alexandri.
Se pare ca vaduvioara, un moment curte-
nita de poet, se vëcluse abandonata, §i acum,
ca Didona, plangea pe ruinele amorului sau.
0 scrisoare de trimes lui Vasile Alexandri!
v6 inchipuiti de mi-am adunat toate puterile, ca
s'o fauresc cit mai demna, de el, off cit n'aveam
s'o subscrit et.
Ce n'a§1 da astaçli s'o pot reavea ca s'o
public aci. Cite semne de intrebare §i de excla-
matiuni! Cite puncte inmuTte, inlocuind doara
cugetari ce nu 'mi puteaU e§i din creier!
El, da cand in qiva de 31 Decembre (mi-a
rörnas fixata data aceasta in memorie) dusel
scrisoarea redactata §1 frumos copiata pe o bar-
430 BA0Emim mEtr DE AEU NOti

tie cu trandafir in colt, la frurnoasa vaduvioara,


care §edea peste drum de vestita Botta rece, eram
mindru de opera mea.
§i mindria mea spori pe mesura sporni-
cei emotiuni a cuconitel, cand m'asculta ce-
tind-o, sean mai bine declarnind-o. Cum me rog
sä nu te mindre§ci, cand scot)." o lacrirna din o-
chil unel femel frumoase.
D'apoi Inca, cand impinsa de emotiune, cu-
conita 'ml strinse mana, parc'ar fi fost chiar a
WI Alexandri!
Numal totu§i mindria mea de autor mat
a§tepta §i alta resplatire, decat o calda strin-
gere de mana.
A doua cli-avea sä fie anul non §i nadaj-
duiam mult pe vr'un galben, plata scrisorel,
din care sa dail bac§i§ servitorului de la madame
Stark, gazda mea. D'apoi chiar lul madame
Stark nu eram en dator sal due un cornet de
cofeturi de la cofetaria lui madame Alexandru ?
La stringerea de mina se margini respla-
tirea mea pe cliva de 31 Decembrie.
Te rog sa treci mane dimineata pe la
mine, imi qise insa cuconita, conducendu-mö pana
la V,.
Tot hul romanea ceva speranta dup. galben!
In noaptea de Sf. Vasile madame Stark im-
parti la covrigi la plugurile de MeV, earl nu
incetara de a face sgomot la fereastra mea, can
cu clopqel, cari cu buhaiil, call cu pocnete de
bice.
BACIEIEUL Id Et DE AIM NO 431

§i fail de a§a sgomot et tot nu dormearn,


dt mintea mi se sbatea intre speranta resplatel
banesci §i stringerea de man a frumoasel va-
duvioare.
Uite, oare s'ar putea?... Adica de ce
nu? Frumos scrie Alexandri, dar de... §i cum
am scris et reva§ul!
A doua i val, ce gret tree uneori
ceasurile I cum suna la Trei-Ierarchl ora 10,
et eram, cu inima palpitand, la u§a de antret a
veduvioarel. pare chiar ca ingrijisem as-
tail mal mult de toaleta ca de obiceit, ba
chiar räsesem fulgfi nevinovati din barba.
Ad gre§isem, cad irni dadusem un aer mai
de copil decat trebuea pentru circonstanta.
Bat discret in u§a. Ea se deschide de catre
chiar cuconita.
12isu-i-am et la multi ani? nu §cia. Dar
densa, face cati-va pa§I spre un scrin, ia un
mic pachet §i mi-1 pune in mana in loc de a
rni-o mai stringe ca ieri.
La multi aril! imi clice ea, §i me recon-
duce rece spre u§a; am ie§it umilit.... In curte,
deschid pachetul in care gasesc o ! decepti-
une! un irmilic §i o cravata! o cravata poate
uitata la cucoana de catre Vasile Alexandri!
Pecat, bunatate de scrisoare de amor,
numai un icosar ! Barem de mai me stringea
de man ca leri!...
Totu§i strinsel irmilicul in punga pustie §i
me mangaeit cu credinta, ca scrisoarea mea a
432 BACIffIL lat DE AMU NOt

isbutit sa. intoarca pe Vasile Alexandri langa


frumoasa vIduvioarti.
A§a numaI imI explicam räceala primirei
de astäo.
Degeaba, acurn vëd bine ca cuconita iml
(Muse numal back de anul nog!
U13A LUI V. ALEXANDRI

Femee far' de oglinda, in care sail cauté


fata, fie cit de sbircita, e un fenornen tot atat
de rar, cat vielul cu doue capete.
Sunt acum veo duoi ani, la Roma, un ga-
zetar, orn de treaba, vorbind despre cuyintarea
mea in conferinta interparlamentara, imi çllcea
,,ii bel vecchio" .
Cum sa nu me uit dar in oglinda §i et, ca
cocheta betrana? Numai find ca prea bine mit,
ca oglinda nu poate fi politicoasa ca Domnul
gazetar italian, nu mutra mea actuala cer s'o
reflecteze oglinda minei, ci pe cea din vremea
tineretel.
Uite, de aceea lectoril Vietei" o sa fie al
desea p1ictisii cu amintiri din trecutul met,
din tineretile mele.
Da, am fost §i et tener odata...
Ce mai dovada pot sa ye dat despre tine-
retea mea, de cat uprinta cu care, cand-ya
am plecat din tearg, sa me due la Paris, pentru
a studia, neavend alt bagagit financiar, decat
465.74 Legende Ronnine. 28
434 WBA Lin V. ALEXANDRI

un ajutor de cate-va sute de franci pe an, de


la Societatea de Eneuragiare la invetäturcl a ti-
nerilor romdni", Societate fondata de bunul §i
neuitatul Dr. Anastase Fetul?
SosiI la Paris cu aproape jumatate din bursa
primita, cea-l-altä cheltuind'o pentru drum. Apoi
nici geamantanul nu imi era p1M decat de spe-
rante, iar nu de haine §i de rufe.
Dar ce ye pasa D-voastra de calicia mea
trecutä, off de cea presenta, care se balabanesce
groznic cu publicatiunea Istoriet Romdnilor."
*

Blind din gara, la sosirea mea in Paris,


me gasil intr'o mare incurcatura : nu sciam nici
o adresa de hotel.
Suindu-mö in o birja clic totu§1 automedo-
nuluI, cu o siguranta, care a0 voi s'o am §i
asta-clI :
La un hotel, pe langa Universitate I
Credearn ca exist/ la Paris o Universitate.
Birjarul de§tept... ('i nu putea sa nu fie
de§tept, cad era ora 6 de dimineata) me con-
duse rue Neuve de l' Universite, la un otel mo-
bilat, cu No. 3.
Portarul Otelului imI deschide o camera §i
intrebandu-me de unde yin, rëmane un moment
In extaz, cand aude ca sunt din Moldova.
A 1 Domnule ce bine-mi pare !...
Foarte multamesc... pentru patria meal..
NBA 'IAA V. LLEXANDRI 425

Vei, Domnule, in camera asta, unde al


sä stal d-ta, a locuit, sunt cati-va ani un com-
patriot al d-tale, D. Vasile Alexandri... Mal din-
colo locuia D. Kogalniceanu...
Joe al intemplareI! Nimerisem toemal la
otelul, in care locuise ilustrul poet §i mar ilustrul
om de Stat.
Amintesc despre aceasta, pentru ca sa am
ocasiune de a ye povesti o istorioara despre
Alexandri, a§a cum am ascultat'o de la Pere-
Loriot, 5sta e numele portarulul Otelului de la
No. 3, din rue neuve de l'Universite.
Era in spre un an nod. Lul .Alexandri nu-i
sosise banl din teara. Trebuiat pe atuncl multe
clue pana ce, din Ia,§1, sail villa, la Paris, o
scrisoare, orl un grup cu banl.
Dar anul nod nu a§teapta sosirea potei
intarcliata de troene pe drumul Cernautl-Cra-
covia.
Alexandri scotocesce sertarele, i§1 intoarce
pe dos buzunarele...
Nimic
Tot nimic gasesce §i in sertarele §i buzu-
narele a cator-va compatriot)", mal de aproape
prietent
Atuncl, povestesce Pere-Loriot, Ale-
xandri me chiama i 'ml clise : Dites donc, mettez
moi cette pelisse au clou ; i 'm1 arata o rninunata
§uba aruncata pe sofa.
Pe data domnule...
o iaü, s'o acat in un mien
431 §12113A LTA V. ALEXANDRI

Mais non, Pere-Loriot. Es-tu bete ?...


Porte la chez ma tante... J'ai besoin d'argent.
Chez ma tante!... 0 blana a§a de fru-
moasa, care facea onoarea otelului, cand vedea
lumea e§ind de ad pe un domn cu ea pe
spinare!
Pere-Loriot n'avu incotro ; duse la Muntele-
de-pietate blana poetului §i-I aduse doue bilete
de band, de cite 100 franci.
41 inchipuesci, exclama portarul ca a
doua ix, pour mes étrennes, D-1 Alexandri imi
dete nu mai' puVin de un napoleon! Dar nici prin
gand nuil trece §i alta: Bunul tiner imi puse
in palma recipisa de la Muntele-de-pietate, cli-
cendu-rni:
Père-Loriot, ti-o däruesc d-tale. Cand vel
putea, scoate blana, si s'o portI sanatos.
Am scos'o, dornnule Urechia §i iat'o...
§i qicend aceasta leapada rnatura din mana,
pune plumoul" in peptaril §ortuluI §i iute des-
chide un placard, din care scoate cu admiratiune
o §u131 imblanita, minunat cti pept de vulpe.
Dar, o durere ! pe loc sboara din Nana lin
nor de flutura§1 cu aripioare galbene...
Pun mama pe perul aural al blanei... in-fr
remane in palma ca o barba de actor...
P6re-Loriot remane §i mai incrernenit de
cat in qiva cand Alexandri ii daruise recipisa
arnanetuluI.
.iih ! Nonz de Dieu !... i et a§teptam, sa
§1113A LEI V, ALEXANDRI 437

gasesc vre-un rus bogat sa i-o vind! Bietii mei


200 franci !
Geaba cercaig sa explic intristatului portar,
ca, nu se tine multi ani, o blana intr'un pla-
card... Neconsolat rërnase dupa cel SOO de ft-mei
ai lui.
Scriseiti insa in teara lui Vasile Alexandri
despre patania Int Père-Loriot. Poetul se grabi
a-mi trarnite douë-sute franci sa-1 &it baranului
portar.
Tout de mème, c'est un bien bon Mon-
siPur que votre compatriote, qise el §tergend
tu o mana o lacrima §i cu alta prirnind din ale
mele cei 200 lei. Nom de Dieu! Blänile D-voastra
nu sunt trainice, dar cinstea lul Alexandri este
tare ca granitul!...
Aceasta observatiuno n'a impedicat totu§i
pe Père-Loriot sä pOstreze §i §uba mancatä de
molii, §i din postavul ei croi chiar o pereche de
pantaloni pentru el §i una pentru Toto, baeatul
baeatului
Dar eü m'am grabit, sa cer lui Père-Loriot
o camera mai eftina dent acea in care locuise
marele poet, §i mai ales o camera, in care pu-
tinele mele haine sa nu faca cunoscintä cu mo-
liile din pba poetulia.
PITETENII TUNI

Adiotant, O. se chiame indata un bar-


bier §i sa-1 pul, sa tund a. perul politaiuluI de Pi-
tesci, clice Alexandru Voda Ghica.
Ascult, Maria Ta!
Politaiul de Pitesci, care nu era altul decat
C. A. Rosetti, cutezase sa su presinte la Dom-
nitor, chip in uniforrna, cu lampas ro§u la pan-
taloni, cu mundir de asemenea, cu gulerul tanto§
pe sub laid, cu sabie atirnata de coapsa, dar pe
cap cu o claie de plete, caclend in valuri crete
pe umere, §i cam certate intre ele, de semana
cam mult a nu prea ades mangaiate de peptene.
Curn ? ii clice Voda Ghica, nu cunosci
nizamul? Umbli cu plete de popa? Ce fel de
slujba§ e§ti?
Dar, Maria Ta, ce are a face slujba cu
pletele omului ?
De geaba protesta C. A. Rosetti.
PITEUENIt TuNV 430

Sosi barbier-ba§a §i in camera adjutantilor,


spre cel mai mare haz al lor, foarfecele scartii
toare ale Figaroului domnese doborira cu ne-
milostivire bur-Mate de plete crete dupa capul
celui ce cantase:
De ce rm sunt dumbrava
Ce seam, pe rdcoare..."
Era racorit la cap politaiul-poet.
A§a ti-e treaba ? rnormai intre dinti C.
A. Rosetti.
Mormai cat pofti, dar mai plati §i nea§teptat
straf lui Barbier-ba§a, doui sfanti, pentru call
batuse joc de capul lui.

Trei clile dupa aceea, la toate rëspantiile


Pitescilor batea sgomotos darabana...
Pe vremea aceea, Carmuirea, ca sit graiasca
noroclului, intindea sdravan cate o bucatá de pele
de magar la amOndouë capetele unei vesce, §i
dai cu douë bete : dur, dur, dur I... Cheltuiala
mica, dar sgornotul darabanei destul de mare
ca sä scoata de prin casele lor pe rnahalagii §i
sa se adune la respantia ulitei, sa asculte graiul
cinstitei Carmuiri... Astacli Carmuirea are a§a
qisele reptile, a carora menagerie se intretine cu
sume simandicoase din § fondurilor secrete. Rep-
tilele bine hranite fac asta-qi slujba vechel da-
rabane. Ele scot, dupa porunca, limba veninoasa
440 PITMENII TUnt

§i fluera ca §earpele cantecul §i descantecul, ce-i


cere alma-mater Carmuirea.
Bum, bum, bum barabumbum !
Urla Pitescil §1 Miff din mahalale de bataia
a vr'o cinci darabangii adunati de Polgaiul C.
A. Rosetti, de la tahtul" ispravniciei, de la sta-
rostea de negutetori, de la breasla slujitorilor §i
de la roata pojarnicilor.
Ce este? Ce mai este? Se intrebatt, a-
lergand curio§i la rëspantil, barbati, femei §i
copii.
Pana ce sA se adune lumea, storqui poli-
tienesc, care insotia pe darabangul, mai uda cele
masele §i-§1 mai dregea glasul cu o sangeacei de
tuica in carciuma, on bacania din colt. Lumea
meret se facea roata in jurul darabangiului...
Storosul off ceau§ul venia §i el...
Iata-1 langa darabangia... E omul Ala cu vi-
pura descolorata la pantalonii bagati in carambil
eismelor, scalciate §i innoroiate pang, mai sus
de glezne, cu un mundir, a cAruia coloare cu
greii ar fi putut'o determina chiar vestitul ar-
heolog al timpului, Major Papazolu, §i pe cap
cu o §apca de forma ruseasca, al careia cozoroc
murdar §i plesnit i§1 aducea §i el aminte de chua
val! indepartata, cand mundirul impodobi pentru
prima data umerh slujba§ulul...
Rezimat pe teaca sabiei murdara ca §i cis-
mele, sabie legata de brit cu o curea jupuita
§i incretita ca un sfirc do slanina parlit de ja-
ratec, omul politiei scoate in sfir§it din sin 0
PITErENII TONO 441

hartie §i IV ridicit mustatile acute stremina a-


dineaore pe oala cu yin 0 dupa earl, ca 0 dupa
o strea§ina, mai picura Inca sangele lui Hs. pur-
purit la lumina soarelut
Urechile lurnei adunata se ciulesc spre omul
cu hartia, care citesce pe nerësuflate §i pe ace-
la§ ton urmatoarele :
S e aduce la cunoscinta ob§tel ora§enilor
)7

Pitesceni, Ca d. Pol4ait al ora§ului are a le im-


parta§i poimane Durnineca, o placuta hotarire a
Mariel Sale Domnitorului. Ala dar §i prin ur-
mare, sunteti pottiti a veni la aretata cu i. la, tah-
tul politiei, spre a afla placuta scire".
*

Nu pot sa ve descriu nerAbdarea nu nurnai


a babelor din mahalale, dar chiar 0 a celor si-
mandico0 centeni, de a afla vestea de la Bu-
curesci.
CO mai indrasneti rnersera chiar §1 la bo-
ierul ispravnic, ca doar de la el vor afl p. mai
inainte acea veste, dar spre marea lor parere de
1.60, ispravnicul lipsea din ora§ §i nu avea sa
vie dent mai tarclia, de cliva Duminecel.
In sfir§it sosi 0 cliva cea cu nerabdare
a§teptata. Care mal de care se intrecea, sa fie
mal intaiu sosit la tahtul Politiel.
In acea cli, des de dimineata, C. A. Rosetti
amlase in cancelarie, de fie-care scaun de pae,
spart 0 schiop, cate un barbier inarmat cu foar-
442 FITE VENII TII}T§II

fecl. Adusese pe langa bärbierii din Pitesci 0


pre vre-o cAtiva din Curtea de Arge§.
Se intrecea care de care sa, strebata mai
intain la cuconul Costache Politaiul. Procesiunea
incepu a intra in presudsfie, adica in cabinetul
d-lui Po litaiü. Intra unul cate unul la rend.
Cel intrat. Ei ? Ce veste boierule.
C. A. Rosetti inainta spre cel intrat, il exa-
mina capul spre marea mirare a aceluia :
0 sa vecll prietene. Cum ? nu cunosci ni-
zarnul domnesc? Imbli cu plete de pop.? Ce fel
de tirgovet eV?
§i luandu-1 de mang, il baga in camera de
cancelarie de alaturea strigand : tundeti-1 pe Dum-
nealui.
Dar boierule politaiu, et nu vreafl...
Uite frate, par'ca et am vrut? ba inca.
am dat §i doul sfanti straf barbierului, pe cand
d-ta o sa fil tuns gratis... Uite, cap de cre§tin
este capul met ?... bunatate de plete crete 1
Doul scriitorl imflat la nevoie pe tirgovet
§i infundandu-T partile cunoscute in spartura unul
scaun, un barbier II aplica nizamul Domnesc,
apoi tuns boboc il scotea pe din dosul Politiei,
ca sA nu princla de veste cei ce 10 a§teptaU cu
nerabdare rendul, de a afla secretul de la Voda.
De dimineata pana la toaca, scirta, scirta,
foarfecile bärbierilor tunserä la capete de Pi-
tesceni, pang. se lati vestea in ora§...
Cel mai coltati din tun§ii lul Rosetti ple-
cara chiar pe nepregatite in cäruti de po§te la
PITE§TENIT VINO 443

Bucuresci, sa arete capetele batjocurite la Dom-


nie §i O. ceara resbunare.
C. A. Rosetti in aceea§i gi bag vre o clece
oca de per tuns intr'un co§ de perina §i pecet-
luindu-1 cu pecetia Po litieI il trämise §i el cu
car* de olac la Bucuresci, alaturat pre langa
un doclad, adica referat catre Mare le Vornic din
launtru, clicend ca pre cat s'at putut proftaxi
de imprejurari, astaf Duminica, s'ati adus la
irnplinire porunca M. S. lul Voda, de a se tunde
omenirea din Pitescl, dupa pilda facutit cu Ca-
pin met".
Nurnai legenda mai spune, ca. Marele Vornic
din Bucuresci inapoind perina cu perul Pitesce-
nilor, scrise Politaiuldi C. A. Rosetti, Ca acum
M. S. Voda nu se muOrnesce, ca l'aa tuns, ci
'T-all dat porunca sa-I §1 rada cu stra§nic perdaf
din slujba politieneasca.
CUM ERAM SA MU SPNZURAT!

In Romania era ministerul liberal al lui I.


Bratianu.
eful Cabinetului era acuzat in Occident,
de catre opoziOune, ca fomenteaza tulburarile,
earl isbucnisera pe termul drept al Dunarel, in
Bulgaria. Vestitul Mitad-Pala, teroriza pe Bul-
garl, spinzurandu-I la cea mai mica banuiala.
In Bucuresci Mitat intretinea numerosi spioni,
carl sal tin in curent de bandele, ce se pre-
tindea, ca le inarmeaza Bratianu, ca sa le treaca
in ascuns in Bulgaria.
Marturisesc ca de loc, da de loc nu me
preocupati afacerile bandelor Bulgariei, dar me
gandeam rnereu cum am face, cum am drege
sa inmulOm factorii culturali romani in Mace-
donia?
Cu acest scop me decid sä plec, in luna
Iu lie, sa caletoresc prin Bulgaria spre Macedonia,
pe care doream mult s'o visitez.
Cu o cli inainte de plecare, cand geaman-
tanul 'mi-era gata §i pasportul in buzunar, pri-
MN BRAM BA nil 811iZil3AT 445

mese din Calafat telegrama urmatoare, pe care


o conserv cu mare grip., ca relique, pana astä 0:
Amice UrechiA, nu debarca dea0 treci In Bul-
garia nici la Giurgit, niel la Vidin, 0 Mitad-Pqa a ho-
tArit sA fii spinzurat".
Hasdeti.

A hotarit sa fit spinzurat!


De ce ?
Niel o alta, explicatiune.
Telegrarna insa era categorica. Amicul met
nu glumea. Nu era intait Aprilie...
SA fit spinzurat? Hal, nu era o perspectiva
din cele mal atragetoare, \rev conveni. Cu toate
acestea numi venea de loc bine sa. renunt la
planul met de cAletorie §i steteam pe gandurl
ce rnijloc a§1 atla, prin care, evitand spinzura-
toarea lui Mitad-Pa§a, sa-ml irnplinesc dorinta da
a visita Macedonia.
Deliberand cu mine insumi, ajunseit la de
cisiunea de a pleca ,suand méme" ; insa c'un
pasport coprinOnd numal jurnetate din numele
met (Vasile Alexandrescu), liberat din Ia§1, §1
sa, nu debarc nici la Giurgiu, nici la Vidin, ci
aiurea unde-va. A§a facui. Totu§i nu voit as-
cunde emotiunea care me coprinse in momentul
cand me irnbai cal pe vapor, la Smardan (Giurgiu).
§1 mai cu seama cand vaporul se opri la Rus-
ciuk. Sciam cã nu putearn fi arestat pe pament
austriae" §i cu toate acestea cautai sa-mi dat
446 CUM BRAM Si 1111 SPINZORAT

aerul de a fi ocupat cu lectura unul jurnal in


salonul de clasa I-a, avend mereil ochil atintiti
asupra §lepuluI de care era lipit vaporul, ca s.
\TN cand ar trece pe vapor fiscal soldati turci
ca se. me aresteze.
Ve asigur ca nteptarea aceasta da a1i for!
prin vine dent asceptarea iubitei in luncä, la
raze de lune, Cand clopotul .suna a treia oara
§i co§ul ma§inei fluera de plecare mi se parea
ca o mana divina imi deslega noclul treangului
.cle la gat.
La Vidin era alt hop de trecut. Aci iara§i
aciuiat inteun colt al salonului aveam aerul de
a cauta sa resolv directiunea baloanelor, pro-
blema reservata gloriel contemporanilor mel na-
tionali. Ochiul tinta insa la fereastra spre de-
barcare, sa veril de nu dat busta soldatif turci
se. me imfle.
De odata o mane, se lasa asupra urnerului
met pe la spate, §i o voce imi striga : C'est
vous, monsieur Urechia !
Mi s'a innegrit inaintea ochilor. Inteo clipa
mi-am vëclut spinzurätoarea, calaul §1 juvatul la
gat... Me intorc tot4 §i In loc de a gasi incla-
ratul met vre-un impiegat turc, me gsese fata
in fata cu D-1 Kira Danjan, barbat cunoscut mie,
nu de mult, in casa amicului Hasdeil.
Pentru Dumnelet, ce cautl pe aid, imi
qice emotionat §i inoet acest bun roman basa-
rabean, care la Vidin representa Rusia in call-
tate de consul. Nu ti-a dat o telegrama Has-
NM BRAM Si PIt SPINZIIRAT 447

det ? Uite colo, adaoga bunul nostru amic, uite


colo, la marginea cetatel este ridicata spinzura-
toarea pentru D-nia ta, care e§ti denuntat, de
spionii din Bucuresci, ea vii trimis de Ministrul
Bratianu, ca agent de resculare al Bulgarilor.
Mi am veclut spinzuratoarea!
Ea care n'am gasit Inca Will ca sa-mi pre-
gatesc in cimitirul Eternitatef de la Ia0, bolta
de odihna eterna, aveam acum un monument
foarte Malt, pregatit la Vidin fan nid o chel-
tuiala. Un moment gustal toate simtirile asfixiei
prin strangulare, §i noril de ciorl care clonca-
neat deasupra Vidinului, il voquI, inchiVend ochil,
dand rotogoale in jurul cadavrului met, gata a
me ciupi cu mal multa voluptate, de cum vr'o
data m'a ciupit vr'o iubitä.
Stal locului, adaoga a-mi Vice salvatorul
mea, in mornentul cand ochil mei intorcendu-se
de la spinzuratoare spre el, zarira catl-va sol-
d*" turd i un ofiter, care parlamenta la u§a
salonului cu capitanul vaporului.
Cine ye va spune ca in fata spinzurätorei,
nu0 simte picioarele mole0te, va minti. Ale
rhele erat terci la privirea fesurilor ro§ii.
D-1 Kira Danjan me strinse de mana i-ilfi
ceru pa§portul, pre care veVuT, curios, ca-1 pune
in buzunarul set. Spre marea mea placere, in
acel moment TurciI, cart parlamentasera cu ca-
pitanul, se indepartara. 0 lespede groaznica imi
caclu dupa pept cand ii vequi e§iti din vapor
pe. §lepul de aláturea. Ofiterul turc gesticula
448 CIUM ERATI ai FA' BANZIJKAT

mereg graind cu capitanul care-I insotise pana


la locul de e§ire din vapor.
Ce se intemplase?
Ofiterul cu o§teniT, din prea mare zel, in-
trasera pe vapor, pe pclmént austriac, inarmatt
Capitanul nu ingadui asemenea fapta, indepen-
dent de simpatia orl antipatia ce densul ar fi
avut pentru persoana ce turcil vroiat sa aresteze.
Ai scapat de spinzuratoare, imi slise
D-1 Kira Danjan, aretandu-mi-o obraznica §1 Thl-
ninä la marginea cetatel. Turculetil s'aa dus,
gratie capitanului ; dar chiar de veneat n'aveat
ce-ti face, ca iaca aveal paport bun, §i-mI areta
un pa§port rusesc, in puterea cAruia urrna sa,
me chiem utilitatis causa" Teodor Teodorovici
din Kazan.
Strinsei plin de recunoscinta mana salvato-
rului meta, dar adaogai: deaca e vorba de pa§-
port, care sa. nu fie pe numele meu, cel ce ti
l'am dat este tocmal a§a.
Vrednicul consul §i bunul roman deschise
pasportul meu §i, percurandu-1 iute, imi slise:
Bravo Domnule Urechia; cu asemenea
pasport §i impartind cu darnicie bac§i§cri, potl
debarca chiar aci, riqendu t de spinzuratoare.
Mitad-Pap a poruncit spinzuratoarea lui Urechia
iar nu a lul Alexandrescu...
Dar bine, scumpe amice, Urechia, putea
sa aiba §i el pasport in regula.
Da ; i negre§it Mitad-Pa§a s'ar fi unit
a doua qi dupa spinzurarea d-tale care aveai
GUM MAN BA Fit 13PNZURAT 449

pasport in regula, sä presinte scuze guvernului


romanesc, aretând ca din gre§ath, ti s'a intemplat
operatia aia...
Scuze dupa spinzurare 1
Inteleg de§i cu gret sl-mi presinte scuze
cine me calcA din eroare pe batäturi... mö doare,
dar haide ! scuzat fie !
Bine, fie scuze pentru cel cari neavend de-
ajuns condamnarea lor la espediarea de bilete
de anul not, ti le mal trimite §i de Pasci !...
Cel a provient d'un bon sentiment !
Scuzeze amicul Vlahutä versurile schioape
ale mele §i ale celor ca mine, nu me super de
asemenea scuze...
Scuzeze lectorul met lipsa de tendintd a a-
cestei povestiri...
Cine reclamd, me rog contra unor aseme-
nea scuzttri, dar sa me spinzure Mitad-Pa§a §'apoi
sa-ml clica :
Pardon, scuza, te-am luat drept cutare...
Vecli aceasta nu-mi inträ in cäpatina...
De aceea nici nu ye puteti inchipui cu ce
multamire am auclit fluerand de a treia oara,
malina vaporului. D'abia avuseid timpul a mai
stringe maim amiculul met, D-1 Kira Danjan,
§i vaporul pleca.

46534. Legende Romeine. 29


LEGEA MAXIMULUI II LIMBA ROMANEASCA LA 14

Cine ar fi putut banui macar, ca, legea ma-


ximuluf, in numele careia pozne sangeroase pare
ca s'aq facut, va deveni tot.odata §i un factor
de cultura a limbel romanescil
Lucrul s'a intemplat la Ia§1.
Dispunend a se plat cate o taxa anuala
de 200 lel pe an pentru ori-ce firma de prava-
lie in limba streina, era un spectacol minunat
in Ia§i, a doua cli dupa promulgarea legei ma-
ximului. Nu era pravalie, unde sa nu veql zu-
gravil pe lucru, dand jos firme, ridicand alte
noue, ori silindu-se a pune de acord cu legea
firma veche.
Deaca ne-am ales cu inlaturarea din stradele
Imilor a firmelor ovreesci, nemtesci, frantuzesci
avem de a constata §i eroi-comice resboaie intre
comercianti §i primarie, cu referinta la unele
firme.
Eata cate-va casuri intemplate.
LEGBA MAXIMULUI I LIMBA BOMANEABOA. LA IABI 451

Negutetorul cdtre D. Primar Pogor :


M rog D-le primar, cum sa clic ett pe
romanesce liqueurs?
D. Pogor cdtre ajutoarele sale ! Mes chers
amis, la Junimea sa bea a§a ceva, dar tot pe fran-
tuzesce... Ce credeti voi?
tin ajutor de .Primar : Adica de ce sa
nu qica, liqueruri?
D. Pogor: Ap, Academia va vedea de e
vr'o inrudire intre liquer i lichea. (Catre negu-
tëtor): Jupane Buruch, scrie pe tabla licheruri,
call r om an esce

In acest moment intra, ingrijat, in preto-


rul Primarului, botranul Petit Coiffeur.
Monsieur le Maire, bucuros sa schimb
tabla pe romanesce, dar cum sa clic? Ea nu sunt
nici simplu barbier, nici frizer, ci coiffeur.
D. Pogor cdtre' sfetnid: El cum traducem
pe coiffeur ? Unul propune vorba coifor.
Altul rnal de curênd e§it din licet sustine
ca'l mai romaneasca vorba coffator.
Dar cum junimi§til nu sunt pentru inova-
tiuni prea radicale, D. Pogor decide, ca bétra-
nul Petit i0 va qice pe viitor coifer".

Un biet bärbier, carele Inca spinzura. pro-


452 LEGEA MAXIMULIfi I LIMBA ROMINEASCA LA Dug

sopul cu bibiluri la up pravaliei, dupa moda


veche, §i carele spala capetele Sambetele la ome-
nirea din mahalale, la gurluiul ibriculu atarnat
de podele este amenintat sa, plateasca taxa de
200 lei pe an, pentru ca, vrend 50'01 moderni-
zeze pravalia §i a pus deasupra upi, pe langa
§tergar, §i o tablio cu inscripOunea : Salon de
barbier" .
Dar bine, Domnule Pogor, salon este
asta-cli vorba romaneasca.
D. Pogor: Ap, dar barbier este frantu-
zeasca.
Ovanes barbierul scapa de taxa de 200 lei,
gratie de§teptaciunei fiului sau, student in clasa
VII licealil. Acesta puse un semnul scurtirnei
() pe prirnul a din vorba cu pricina, §i barbier
francez, deveni bdrbier romanesc.

Doamna Matilda Rosenblum *1.0' face intra-


rea c'un placut fo§net de rochiä. de matase §i
Inca §i mal placuti 20 de ani§ori, in cancelaria
Domnului Primar.
Dar bine, Domnule biier, in nu plitesc
200 lei pintra tabla-a mea, unde scrii: Lingerie,
ca nu e vorba frantuzeasca...
Consiliul comunal ajunse, la desbatere, cer
cetand paragraful ochilor pegutitoresei §i avend
in vedere placutul fo§net al rochiel de matase,
sa, se convinga, ca Lingerie este curat vorba
LEGEL MAXIMULIA fg LULEA ItOMLNEABOA LA UFA 453

romaneascg, cg, vorba vine de la verbul a linge...


Cine vrea sg aiM lingerie, trebue sg, scie linge
mana celor puternici.
.
Nici o vorbg, nu pati mai mare ru§ine ca
vorba Magasin.
D. Pogor: Plätesce 200 de lei, cg Ma-
gasin, cu s, este vorbg franceza.
Preiveilia,sul: Dad, e frances Magasin cu s,
va fi romanesce Magazà.
Alt pravalia§ scrie Maga 4in.
Al treilea se mulpmesce a §terge n §i
lasg Magasi.
Al patrulea o nimeresce mai bine scriind
Magazi6.
Iar al cincilea Magazin.
Remane acum ca Academia sg, aleaga vorba,
carel place.
.
D. Pogor : A Dumneata, jupan Itic, e§ti,
Cordonier de Dames"? poftim plgtesce 200 lel.
Jupdn Itic : Iu? Ai vei ! 200 tuktri !
Un pi§icher de scriitor din Primgrie, pentru
5 lel scapg, pe jupan Itic de 200 de NM. Dupa
sfatul 14 nighiVtorul pune zugravul sg-I modi-
fice firma ast-fel;
Cordonierti de Dame (fgrg. s).
454 LEGEA MAXINULII/ fig LINBA ROMANEASCA LA IAI

D. Pogor n'avu ce Vice, de oare-ce u scurt


a remas la Academie ca o proba de latinitate
a limbel romane.

Cu aceea§1 metoda Pensionnat de Demoiselles


a devenit pe romanesce Pensionnatil de Demoazele.
Aux 4 Saisons s'a tradus, ca §i la Bucu-
resci : La 4 Sezoane.
De ce sa, te miri ca Chaussons a devenit
§o§Cane, Confiserie = confiterie, Depot de vins =
Depot de yin, Marchande de modes . Mai-pm:11
de mode.
Mare incurcatura la Primarie : particula le-
gatoare & este : frantuzeasca ? orl romaneasca ?
Nusem & Grimbaum pe ce limba este?
Pana asta-cli Primaria n'a hotarit de poate
remanea pe table : monocle, binocle, pince-nez etc.
Me rog, dentist ori dintist? Tapisier, tapitt-r,
tapetirer, ori tapetar?
Un ajutor de Primar se rnultärnesce, sa se
pupa u scurt la vorba tapissiera.
De cat, s'a hotarit la Primarie Ca Phar-
.

macie e frantuzesc. Lupta in contra lul h este


Omerica: la toate hotelurile zugravil all avut de
lucru, all ters pe h, care asta-Vi sub coloarea
data de bidinea se itiesce ca la Sf. Sofia din
Constantinopole santh cre§tini bidinuiti in onoa-
rea lui Mohamet.
Lupta este mare §i Inca neterminata in
LEGEA MAXIMUM! EI LINEA ROMINEABOI LA Lipt 455

privinta firmelor de Restaurant". Se svonesce,


c5, de cate orl un comisar mananca intr'un Res-
taurant nu are nevoie sa plateasca, numal sä
prornita, ct va convinge Prim Aria de romanita-
tea firmel, la din contra Restaurant e strein,
trebuind sa plateascl SOO lei.
VIN FECIORII HI VODA INTR'ACOA ?

Era in 1866.
Resboiul intre Prusia, Italia §i Austria urma
inversunat. Austria perdea pe tuath clioa spe-
ranta de a invinge. Nu mai era vorba de a
inainta cu armatele in contra Prusiei, ci de a
tine defensiva, de a apera Viena.
Pe acea vreme et me intorceam cu multa
greutate, prin Austria, din o caletorie in Spania.
Ajuns la Oradia-Mare, imi clic:
De oare-ce familia mea petrece veara la
Tarcat, in muntil Moldovei, de ce sa nu tait
direct prin Transilvania pane. la Bicaz, in loc
sa inconjur inutil, pe Dunare, toata teara Ro-
maneasca pana la G-alati, si de acolo s'o jail in
sus in spre Peatra-Neamt? §i-apol nutrearn o
vie dorinta, aceea de a cunoasce, fie §i in trea-
cat, nordul Transilvaniei §i Maramuresul.
Gandit §i facut. Aflait un aritus rornan.cu
o nadisanca descoperita §1 2 cal sargi. Carausul
se invoi pe nu mai scit cati fiorini, sa me duca
la Bicaz, in cate-va clile. Nu era Inca pe atunci
VII FECIORII LIU VODA INTRICOA 7 457

cale ferata printr'acele parti. Nu 'Ini-e scopul


de a ve povesti peripetiile caletoriei, nici de a
ve face descrierea poeticelor locuri, prin care
trecuit.
Era intr'o Sambata seara. Soshu pe zarea
unui deal, in valea caruia se resfAat cate-va
sate itiindu-'§i casele prin numeroase livecli. Soa-
rele apuind poleia crucile bisericilor din sate 0
virfurile pomilor. Carau§ul Stan Banica opresce
cail, prea bucuro§1 de aceasta, cum erat obo-
siti de o cu intreaga, §i descinde de pe capra,
ca sa puna pedica la roan, pe cand et stam
in tacere, uimit, in fata minunatei priveli§ti.
Domnule, 'lice Banica, intrerumpend tacerea
§i scotendu-mo din visuire.
Ce poftesci, Domnule ?
Ca migfle (mane) 'I sinta Dumifieca ,
sa merem la sat, colo in vale, sa stam pe
noapte , om pleca migne, dupa sfinta Bäsearica.
Bine frate Banica, sä merein. Du-me la un
hotel, la un han me corectait et, amintin-
du'ml ea vorba de hotel putea sa nu fie inte-
leasa de carau§.
No, ca merern la parinchele Popa, cal
om de omegiiie.
Primii sa me dud, la Parinchele" Popa.
Cail pleacA. Nadi§anca §cartie sub pedeca,
iar et cu ochii tinta la feericul tablot din vale,
nu sunt de§teptat din visuire, de cat cand in-
cepe a izbi auclul met latratul tot mai apro-
piat al canilor din sat. Eram acum intr'unul
458 VIN ITOIORU LTU 170Di INTR'ACOA '1"

din rarele sate rornanesci din mijlocul Sacuimei.


Treceam printr'o strada destul de curata, törmu-
rita de ambele part1 cu case cu coperisuri inalte
dupa moda sasilor. Puturile cu cumpana 'nalta,
avend cate un porn doi langa ea, Wail linia,
dealtmintrelea destul de monotona a caselor.
Inscripii, sterse in parte de timp, se puteat
Inca vedea pe peretfl de la strada a unora din
case : era numele proprietaruluI inscris sub o
cruce mai mult seat mai putin bine zugravita.
La zgomotul clopotuluI de la cail lul "U-
nica iesiafl din case, sa \rap cine trece, copil
cu fata rumenä, fete si neveste in costumuri
variate.
Ajunseram la Biserica, la casa Parohului,
care abia se vedea in mijlocul livecleI de porni
roditori, cu frunclisul pleostit de greutatea fruc-
telor parguite. Cand nadisanca ajunse in drep-
tul scareI cerdacului, care se intindea dealungul
easel sprijinit de colonade de lemn cu capetele
sculptate, care ii lasaü umbra asupra paretilor
abi ca zapada, vequl in tarnat cu furca la bran,
o femee tinara, irnbracata dupa moda Rösina-
renelor, cu fote negre.
Cand vëclu nadisca oprita la mail, ea se ridica
de pe scaunu-1 de lemn i inainta spre mine.
Bucurosl la oaspeti, Doamna preoteasä ?
intrebait e.
BucurosI, cu ce-o da Dumnept, r6s-
punse ferneea cu un granti dulce i bine-voitor.
Ca nici nu ye supëram cu nimica, eg,
VIN FECIORII LTA VON. INTR'ACOA r 459

avem de toate la trasura, numal adapost de


noapte...
Parinchele Popa, cum if clicea Banica al me0,
nu era a casa , dar pana. ce carau§ul duse baga-
gele in tinda, iata sosi §i parohul. Era un man-
dru june, deabia e§it din seminarit §i preotit
numal de vr'o 2 ani. Chip de o regularitate de
träseturi romane, destul de bronzat la fata, ca
sa nu semene cu un searbad cocona§ de salon.
In reverenda luI neagra, bine prinsä pe talie, cu
pletele crete atarnand pe umeil, mi se parea
unul din acel Arhangheli zugraviti pe dverele
Tamplelor.
Cand am voclut pe frumosul popa, am in-
teles de ce frumoasa era preoteasa. Ca de... in
treapta, la care popa apartine, casatoria nu se
intemeeaza pe foaia de zestre, care de ordinar
inlocuesce frumusetele §i virtuVle prin buil.
Domnul din Teara? 4ise Parintele, cat
intrai in casa §i me veclu.
Marturisesc ca n'am inteles intrebarea.
Din Romania, respunseit.
No, ca a§a clicem noi : din para...
De astä data nu numal ca inteleseit, dar
imi simtil inima induio§ata, intelegend cum
pentru bietul ardelean .Romania este Teara sa
iubita.
Deodata Parintele Graur (ca a§a se numea)
inchide up remasa deschisa, se uitä ingrijat la
fereastra in dreapta §i in stanga, 0 pe cand eU
eram intrigat de aceste rni§cari, el se apropie
460 VIN PEOIORIT DUI VODA INTICAO0A 71'

de mine, imi apuca mana, §1 cu glas mai mult


§optit, imi (lice :
A§a sg mi te trgiascg sfantuletul de Dum-
neclet spune'rni yin feciorii lid Yodel intr'acoa?
Feciorii lui Vodg ? Dar..., PArinte, Voda
al nostru este tingr, neinsurat. Poate vrei sa
vorbesci de fecioril lul Voda Cuza, dar nu mai
e DOnsul Domn, §i-apoi §i fecioril lui n'ar fi
putut veni pe-aice, cg sunt micuti.
No, ca Seim noi ca Domnitorul este
Maria sa Carol I; doara nu intreb eil de feciorii
lul Vodg, ci de cettane. A§a rogu-te, spune'rni
nu yin catanele romanesci intr'acoace ?
In tot Ardealul, Inca, din anul 1865, se la-
tise §cirea CA Romania, profitand de situatiunea
grea in care avea sa intre Austria in resboiU cu
Prusia §i Italia inteleasa cu Napoleon III, avea sa
intre In Ardeal. Cand Austria era rëü batuta, in-
teligenta ardeleang, nelciind gre§elele facute de
Cuza-Vodg, gre§ell cart supörasera pe Napo-
leon al III §i necunoscend situatia grea in
primele luni ale Domniel lui Carol I, cand Teara
era amenintata la Dungre de Turci, se intreba
cu mirare, cum de nu trece oastea rornaneasca
peste munti...
Adevërul este, ca in Ardeal nu ranasese
picior de soldat A ustriac, toti fiind du§1 sa corn-
plecteze §irurile §tirbite ale armatel batute de
Prusaci! Cate-va regirnente romanesci erail de-
ajuns atunci, ca sit se fi deslegat cestiunea, pe
care asta-cli Ungurii cata s'o deslege, legand cu
VII FECIORIT LLII voni INTB:1000A 7° 461

lanturl in temnitä pe conducetorii Natiunel ro-


mane de acolo.
Adoua gi mersei evlavios la biserica, unde
oficia gazduitorul met. Biserica, ziditä de Petru
Rare§, intr'una din cele 10 expeditiunl ale sale
in Ardeal, era plina de lume teraneasca. Bagait
de seama, ca teranil se uitat ret la mine in tot
timpul slujbel. Cand Parintele Graur, sfar§ind
leturghia, incepu a imparti anafora, ii intrebahl
incet:
Da bine, Parinte, ce se uita Romanii
a§a Mt la mine?
Tar dragul de Preot, uitand de locul unde
se afia, (pee cu glas mare:
Oamenl buni, ca Domnul nu'i beamter
(functionar). ci vine din Teara!
Ca prin farmec se rupse ghiata; Romanii
me impresurara in mijlocul Bisericei, care de
care sa'ml qica buna gioa, sa me stringa de
mana, sa'ml manifeste simpatiI L..
Wal intrebat, Parinte deaca vin feciorift
lui Vodd 'ntr'a coace, cliseit emotionat, din mij-
locul bisericei. Iaca feciorii lul 1Toda, draga pa-
rinte, §i-1 aret pe teraniI, carl me impresurau.
' Teranii nu intelesera, iar preotul respunse:
A§a e, domnule, cand o vrea Dumneclet
noi toti vorn fi fecioril luf Vodd.
Teranil creclura, ca, s'a sfarp slujba §i cand
me auclira Oicend :
Amin !...
Amin!... exclamara §i O.
NOTE
I. ION ISTETIIL
PAGINA 17.

(Ion Istetul ca zi multe alte legende, nu este num.( a natiuneT


române, ci a mg multor altora de sorginte latind. cLos consejos de
Antonio de Trueba, In Poveztile seale populare este asemenea luT Ion
Istelul.
AceastazT legendit o afldm zi In hmba portughezd, la 40 catnpo.,
In volumul luY de poveztY ; decY nu maT apartine exclusiv nimentfl, nicl
RominuluT, nicT SpanionuluT, nicT PortughezuluY. Totuzl In redactiunea
ce am dat luT &Ion Istelul. m'am apropiat maY mutt de redactiunea
luT de Trueba, decilt de redactiunea portughezd.
Cu cIon Istelul ImY propusesem a scritt o serie Intreagd de
legende legitimätoare proverbelor romine. M'ad luat curentul %tile In altd
parte... Vor face, poate, altiT ceea-ce doream sd. realisez ed. NumaT
4 Vaca babel Floarea, este de acelazT gen.
clon Isteph, clis In maT multe serate literariT, In 1887, In pro-
fitul statueT luT Miron Costin, a fost reprodus Intaiii In 4 Convorbirile
literares, dupd care l'att luat zi alte jurnale.
clan Lstetul, a fost cetit In 1887, la Castelul Pelez. M. S. Re-
gina Carmen Sylva neintrecuta autoare a (Povestilor Pelmet:el, a as-
cultat lucrarea mea cu obidnuita sa bund-vointd zi m'a Incuragiat sl
o public.

II. VACA BABEI FLOAREA


PAGINA 39.
Aceastd frumoasd legendit existit sub altd. formit In limbs frau-
cesd. Reproducênd'o In aceasti limbd, lectorul va vedea cat este de
superioard legenda româneascd. Eat'o :
46534.Legende Rotadne. 30
466 NOTE

LA VACHE DE LA VIEILE FEMME

cDu temps que Notre-Seigneur Jesus-Christ faisait son tour du


monde accompagné de saint Pierre et de saint Jean, ils firurent par
arriver aussi en Bosse-Bretagne. Us allaient partout, chez le pauvre
comme chez le riche, en taisant le hien sur leur passage. Tous les
jours, ils prechaient dans les eglises, dans les chapelles, et souvent sur
les places publiques, devant le peuple assemble et ils donnaient maint
bon conseil et recommandaient par dessus tout la charite et la tolerance.
Un jour, au fort de rite, ils montaient une cote roide et longue.
Le soleil etait chaud ; ils avaient soif, et ils ne ttouvaient pas d'eau.
Arrives au haut de la coke, ils apercurent au bord de la route une
petite maison couverte de chaume.
Entrons dans cette chaumière pour demander de reau, dit
saint Pierre.
Et ils entrerent. Quaud ils furent dans la maison, ils virent une
petite vieille femme assise stir la pierre du foyer ; et sur le banc h
dossier, pres du lit, un petit enfant tétait une chevre.
Un peu d'eau, s'il vous plait, grand mere ? demanda saint
Pierre.
Oui stirement, mes braves gens ; j'ai de l'eau, de bonne eau ;
mais je n'ai guère autre chose aussi.
Elle prit une écuelle de bois, alla a son pichet, et presents de
l'eau fraiche et claire aux trois voyageurs. Ceux-ci, apres avoir bu,
s'approcherent pour regatder le petit enfant qui tétait la chevre sur
le bane.
Cet enfant n'est pas a vous, grand'mère ? nemanda notre
Saveur.
Non, sarement, mes braves gens ; et pourtant, c'est tout
comme s'il &sit b. rnoi. Le cher petit ange est k ma fille ; mais, helas I
sa pauvre mere est morte en le mettant au monde et il m'est resté
sur le bras.
Et son pere 1 demanda saint Pierre.
Son pere vit, et tout les jours, de bon matin, il part pour aller
travailler It la journée, dans un manoir riche du voisinage. 11 gagne
huit sous par jour et sa nourriture, et c'est tout ce que nous avons
pour vivre tous les trois.
Et si vous aviez une vache ? dit notre Sauveur.
Oh I si nous avions une vache, alors, nous serions heureux.
Prais la faire paitre par les chemins, et nous aurions du lait et du
beurre a vendre, au march& Mais je n'aurai jatnais une vache,
Peut-etre bien, grand'mere si Dieu le veut. Donnez-moi un
pen votre baton.
Notre Sauver prit le baton de la vieille et en frappa un coup
NOTE 467

sur la pierre du foyer en pronongant je ne sais quels mots latins ; et


aussitôt il en sortit une vache mouchetée, fort belle, et dont les ma-
melles étaient toutes gonflees de lait.
Jesus Maria! s'ecria la vieille en la voyant ; comment cette
vache est-elle yenue ici ?
Par la grace de Dieu, grand'mere, qui vous la donne.
Que la benediction de Dieu soit sur vous, mes bons se:g-
neurs I Je prierai Dieu pour vous, matin et soir.
Et les trois voyageurs se remirent en route.
La vieifle, restee seule, ne se lassait pas de contetnpler sa vache :
La belle vache, disaitelle, et comme elle a du lait ! Mais comment
est-elle venu ici et d'oii ? Si je ne me trompe, un de ces trois étran-
gers f a fait sortir de la p:erre du foyer, en y frappant un coup avec
mon baton... Le baton m'est reste ; la pierre du foyer aussi est toujours
IL Si Savais une autre vache comme celle-ci I-. Peut-être, pour cela,
me suffirait-il de frapper de mon baton sur la pierre du foyer comme
l'autre ?... Je veux essayer.
Et elle frappa un grand coup de son baton sur la pierre de
foyer en pronongant quelques mots qu'elle croyait peut-atre latins, mais
qui n'etait d'aucune langue. Et aussitôt apparut un inorme loup qui
etrangla la vache sur la place.
Et la vieille, tout effrayée, de courir apres les trois voyageurs,
en criant : Seigneurs I seigneurs I... Comme ils n'étaient pas en-
core loin, ils l'entendirent et s'arraterent pour l'attendre
Que vous est-il donc arrive, grand'mere ? lui demanda notre
Sauveur.
Haas I mes bons seigneUrs, a peine étiez-vous sortis qu'un
grand loup est arrive dans ma maison, et il a étrangle ma belle vache
mouchetée.
c'est que vous avez appelle vous.meme le loup, grand'rnere.
Retournez b. la maison, et vous y retrouverez votre vache en vie et
bien portante. Mais soyez plus sage, b. l'avenir contentez-vous de ce
que Dieu vous envo;e, et n'essayez pas, une Bare fois, de faire ce
que Dieu seul peut faire.
La vieille retourna chez elle et retrouva sa belle vache mou-
chetée en vie et bien portante ; et alors seulement, elle reconnut que
c'etait le bon Dieu lui-même qui avait ete dans sa maisona.
a

III. POPA CARE SCIE CARTE


PAGINA 49.
Impreunit cu elm Iste#41., legenda aceasta a contribuit foarte
mult la realizarea fonduluY pentru status lu Miron Costin. In decursul
anuluY 1887, am spus'o la Castelul Pelq, la BucurescY (In Ateneul
468 NOTE

veehid), la Ittst la GiurgiU, la Peatra, la Roman, la BotosanY, la BuzUti,


la Craiova, la Pitesd, la PloescY...
Am adus prin esceptiune chiar la Inceputul legendeY a-
cesteia, note relative la cetirea el',
Nu voiU reveni asupra acesteY cestiunT, ci m6 mUrginesc a aminti,
a .Pops care sde cartes a avut onoarea de a face jurul preseY marT
si mid ; numeroase jurnale ati reprodus aceasa legendl.
Popa care Fide carte este si ea o poveste comunK la multe
natiud din Europa. In cPercy's .Relique.m din 1765 o afllm In enee-
zesce cu titlul : clang John und the Abbot of Canterbury,. De aci all
imitat'o Gottfried August Burger In cDer Kaiser und der Abt.
Sub numele de e Gramatica Pardas d aceeasT legenclK d. An-
tonio de Trueba In Cuentos popularess (80 Madrid, 1875, quinta e-
dicion) pag. 393.
Sub alta formK, dar acelasT fond, aceastii legend . este la Francest
0 cilm dupti. Jean Francois Blade (Contes populaires de la Gas-
cogne. T. III. Paris, 1886 pag. 297).
Eath aceastä legendl In diversele aceste limbY :

L'EVEQUE ET LE MEUNIER

II y avait, autrefois, au CastCra 1), un curé, qui vivait fort mat


avec l'Cvéque de Lectoure 2), Le pauvre pretre faisait son possible pour
ne pas être pris en faute. Mais qui peut se vanter d'avoir raison contre
son maître?
En jour, l'eveque manda le cure.
eCurC du Castéra, je suis mécontent de toi. Dans huit jours,
je te chasse de ta paroisse, si tu n'as pas fait, de point en point, tous
ce que je vais te commander,.
eTu reviendras ici, mais ni a pied, ni a cheval,.
eTu ne seras ni nu, ni vétu,.
eTu me diras ce que je penses.
cTu me diras combien pese la lune,.
La pauvre curé repartit bien tristement.
Pendant six jours et -six nuits, ii s'enferma dans son presbytere,
songeant a ce que l'evêque de Lectoure avait dit, mais sans trouver
moyen de sortir d'embarras
Le soir du septième jour, le pauvre homme songeait toujours,
en se prornenant dans la campagne. Sans y prendre garde, il arriva
chez son ami, le meunier de la Hillere 2).

r) Le Castéra-Lectouris, commune du canton de Lectoure (Gem).


al Avant la Revolution, la paroisse du Castera-Lectourois dependait de 1'6-
veché de Lectoure.
a) Moulin sur le Gers, non loin du Castera-Lectourois.
NOTE 469

cBonsoir, meuniers.
Bonsoir, Monsieur le cur& Qu'avez-vous done ? Vous êtes
tout songeur.
Meunier, j'ai bien raison d'être tout songeur. Demain je serai
chassé de ma paroisse, si je n'ai pas fait, de point en point, tout ce
que reveque de Lectoure m'a cornmandé. Meunier, l'eveque de Lectoure
m'a dit :
eTu reviendras ici, mais ni It pied, ni It chevala.
cTu ne seras ni nu, ni vett', .
cTu me diras ce que je penses.
cTu me diras combien pese la lune,.
Le meunier se mit h rire.
-- cMonsieur le curé, retournez-vous-en tranquillement au pres-
bytère. Ne vous melez de rien. A moi seul, je me charge de vous
tirer d'embarrass .

Le curé retourna done tranquillement a son presbytere, et ne


se mCla plus de rien.
Le lendemain matin, le meunier se leva de bonne heure, des-
cendit It l'Ccurie, bfita et brida son plus beau mulet. Cela fait, il se mit
nu comme un ver, s'enveloppa d'un grand filet, sauta sur sa bête, et
partit au grand galop pour Lectoure.
II entra sans peur ni crait.,e dans la cour de l'éveché.
Bonjour, Monseign ur .
Je suis sur un muler Je ne sus donc revenu ni a pied, ni It
cheval
je suis enveloppC d'un grand filet. Je ne suis donc ni nu,
ni v8tu .
eVous voulez que je vous dise ce que vous pensez. Vous pensez
von- le curé de Castéra ; mais vous ne voyez que le meunier de La
Hilleres.
eVous voulez que je vous dise comb:en pese la lune. La' lune
a quatre quarts 1). Elle pese done une livre. Si j'ai menti, prouvez-moi
le contraire
cMeunier, tu es un homme de sens. Va dire au curé de
Castéra que je n'ai plus de rancune contre lui, et qu'au premier poste
vacant, je le feral chanoine de Saint-Gervais 2)a.

x) Quatre quartiers.
2) Cathedrale de Lectoure. J'ai écrit ce conte, encore tAs-populaire en
Gascogne, sous la dictée de mon oncle, l'abbe Prosper Blade, cure du Pergain-Taillac.
Dans une variante fournie par ma t nte, feu Thérèse Liaubon, veuve Tessier, de Gon-
taud (Lot-et-Garonne), un meunier repond a l'evique d'Agen, reiterant les questions
par hal posers huit jours avant au cure de Birac (Lot-et-Garonne) :
Dis-moi quelk est ma valeta..
Jesus Christ fut vendu trente deniers. Vous en valez quinze..
Dis-moi quelk est ma pensée..
Vous pensez a votre intérat plutêt qu'au mien..
.Dis-moi quelk est m'a croyance..
Vous croyez parler a tm cur& et vous parlez a un meunier..
470 NOTE

KING JOHN AND THE ABBOT OF CANTERBURY 1)

An ancient story I'll tell you anon


Of a notable prince, that was called King lohn;
And he ruled England with main and with might,
For he did great wrong and maintain'd little right.

And I'll tell you a story, a story so merry,


Concerning the Abbot of Canterbury;
Ilow for his house-keeping. and high renown,
They rode post for him to fair London town.

And hundred men, the king did hear say,


The abbot kept in his house every day;
And fifty gold chains, without any doubt,
In velvet coats waited the abbot about.

dlow now, father abbot, I hear it o thee,


< Thou keepest a far better house than me,
<And for thy house-keeping and high renown,
d fear thou work' st treason against my crown'.

cMy liege, equo the abbott, I would it were known,


d never spend nothing but wat it my own;
<And I trust, your grace will do the no dear,
<For spending of my own true-gotten gear).

<Yes, yes, father abbot, thy fault it is high,


<And now for the same thou needs must die ;
<For except thou canst answer me questions three,
<Thy head shall be smitten from thy body,.

(And first, cquo' the king', when l'in in this stead,


<Vith my crown of gold so fair on my head,
Among all my liege men so noble of birth,
<Thou must tell me to one penny what lam worth,.

x) Vechie baladi engleri; din Percy's Reliques , :765.


NOTE 471

<Secondly, tell me, without any doubt,


<How soon I may ride the whole world about,
And at the third question thou must not shrink,
<But tell me here truly what I do thinks.

<0, these are hard questions for my shalov wit,


<Nor I cannot answer your grace as yet:
But if you will give me but three weeks' space,
cl'll do my endeavour to answer your grace,.

4 Now three weeks, space to thee will I give,


<And that is the longest time thou hast to live;
<For if thou dost not answer my questions three,
<Thy lands and thy livings are forfeit to me2.

Away rode the abbot all sad at that word,


And he rode to Cambridge, and Oxenford;
But never a doctor there was so wise,
That could vith his learning an answer devise.

Then home rode the abbot, of comfort so cold,


And he met his shepherd a going to fold;
<How now, my lord abbot, you are welcome home ;
<What news, do you bring us from good king lohn?,

<Sad news, sad news, shepherd, I must give,


<That I have but three days more to live ;
4 Fort if I do not answer him questions three,
<My head will be smitten from my body,.

<The first is to tell him there in this stead,


<Whit his crown of gold so fair on his head,
<Among all his liege-men so noble of birth,
<To within one penny what he is worth..

<The second, to tell him without any doubt,


<How soon he may ride the whole world about;
<And at the third question I must noth shrink,
<But tell him there truly what he does think,.
472 NOTE

«Now cheer up, sir abbot, did you never hear yet,
c rhat a fool he may learn a wise man wit 1
4 Lend me horses, and serving-men, and your apparel,
cAnd I'll ride to London to answer your quarrels.

<Nay frown not, if it hath been told unto me,


cI am as your lordship, as ever !nay be ;
4 And if you will but lend me your gown,
<There is none shall know us in fair London town*.

cNow horses and serving-men thou shalt have,


t With sumptuos array most gallant and brave ;
<With crozier, and mitre, and rochet, and cope,
<Fit to appear fore our father the popes.

<Now welcome, sir abbots, the king he did say,


c'Tis well thou' rt come back to keep thy day ;
<For if thou canst answer my questions three,
<Thy life and thy livings both saved shall bea.

cAnd first, when thou seest me here in this stead,


cWith my crown of gold so fair on my head,
c Among all my liege-men so noble of birth,
cTell me to one _pekny what I am worths.

. For
thirty pence our Saviour was sold,
cAmong the false Iews, as I have been told ;
cAnd twenty-nine is the worth of thee,
cFor I think, thou art one penny worser than he..

The king he laughed, and swore by St. Bittel,


<I did not think I had been worth so little I
cNow secondly tel me, without any doubt,
cHow soon I may rise the whole world about..

cYou must rise with the sun, and ride with the same,
4 Until the next morning he riseth again ;
cAnd then your grace need not make any doubt,
<But in twenty-four hours you'll ride it about*.
NOTE 473

The king he laughed and swore by St. Iohn,


cI did not shink it could be done so soon I
c Now from the third question thou must not shrink ;
c But tell me here truly what I do think).

c Yea, that shall I do, and make your grace merry :


«You think ram the abbot ot Canterbury ;
.13ut rani his poor shepherd, as plain you may see,
eThat am come- to beg pardon for him and for me).

The king he langhed, and swore by the mass :


crll make thee lord abbot this day in his place ID
(Now nay, my liege, be not in such speed,
c For allackl I can neither write nor read.,

c Four nobles a week then I wil give thee,


cFor this merry jest thou hast shown, unto me;
A nd tell the old abbot, when thou comest home,
(Toll hast brought him a pardon from good king Iohns.

REGELE JOHN 1 EPISCOPUL DE CANTERBURY 1)

I.
Am A v6 spuY o poveste veche despre un domn vestit, numit
regele Iohn. El doinnea asupra EnglitereY cu asprime, Ad ficea puOni.
dreptate, Insi mail nedreptitY.
2.
Si am A v6 mat spuT i o alA poveste, o poveste veseli despre
episcopul Canterbury. El trimitea In toate dilele curierl la Londra,
spre a duce veste despre dinsul.
3.
Regele, audise a pirintele osP6teraz i. cite o suti de owned pe
di, 0 A este servit de 50 de feciorY, toff In haine de catifea 0 cu
lantue de aur.

r) Regele Iohn a domnit de la xrg9xar6. Veche baladi englezi, adu-


natl de Percy, scrisi la 1765, dupi care a Ficus Burger renumita sa baladi e Der
Kaiser und der MA..
474 NOTE

4-

ET I ce am auslit parinte, d-ta ducT un traid mult maT bun


de cat mine. Irish frich 'mY-e sit nu me trAdezT, ca sh-ff OY casa si de
acum Inainte.

5-
Doamne I r6spunse phrintele, cred c1 scie toatit lumea a nu
cheltuesc deck ce e al med, i cred ctt Mdria fia nu-mT va face vr'un
red, pentru c trhesc din starea mea.

6.
Scid, scid, phrinte, greseala lie mare si de aceea trebue
sh morl. Irish IT dad treT IntrebArT : de nu-T sci sh-rnY respunclT la ele,
'ff iad i viata i averea.

7-

MaT Intaid, slise regele, cand me aflu In nujlocul vasalilor met


toff de vith bung, cu coroana-mT de aur pe cap, spune-mT cat pretuesc ?

8.

Al duoilea : Spune-mT, fhrä Indoialif, cat ImY trebue ca sli in-


conjor phm8ntul, si la a trela 0 nu te daT In Mull, eT I sh-mT spuT
drept ce gandesc.

9.
Ah I grele sunt Intrebhrile astea pentru biata mintea mea si
nu pot sh-ff respund Indath, dar dach m lasT treY septeminT am sh
caut sh o fac.
I 0.

Ef bine I te las treT shptemanT, dar s sca a gat maT trtescT,


chcY dach nu-mt daY respunsurile itT taY capul.

I I.

Phrintele se Intristh foarte tare si plea. Indath de la Curte.


El se duse pe la Ocsford i pe la Cambridge, Intrebh pe toff doctoriT,
dar nicT unul nu putu cu tomb. Invetätura luT sh-T ghseasch unrspuns.
NOTE 475

12.

§i apoY se lntoarse parintele iarasT a casa, nelinistit si obosit.


Pe drum tntélni pe ciobanul sea, ce se duces la pasune. Bine a sosit
Sfintia Ta, ce scirY ne aducT de la bunul nostru rege Iohn ?

13.
Scief rele, sciri rele, ciobane, nu maY am deck tref dile de
trait, cad de nu-Y voia sci respunde la treY intrebarY, ImY tale capul.

14-
Mg Intaia trebue se-T spun cat pretuesce and se Mid cu co-
roana de aur pe cap In mijlocul Curie sale.
15.

Al douilea. cat timp IT trebue ca A. Inconjoare lumea calare,


si la a treia Intrebare sa nu me del in laturl, ci sa-T spuY drept ce
gandesce ?

16.

Bucurii-te, Sfintia Ta, n'aT audit Inca, cit un nebun este ate
o data In stare sa invete pe un cuminte. Imprumuta-mY caY, slugY si
toate ale d-tale si plec la Londra sit ispravesc cearta.

I.
Nu-cf fie frica Sfintia Ta, mi s'a spus ca-tI semen ca nimen`f
altul si daca ImY ImprumuV numaT haTna d-tale nu ne maT cunoasce
nimenT In team Londret

18.

Bine ! o sit a! caT, slug( si toate ale mele : carja, potcap,


patrachir si anteria, care sa fad. sa le aretY chiar parinteluT nostru mi-
tropolitul.

19.

EY bine a! venit parintel Bine a! facut cit nu a! uitat diva


asta, caci de-Mf vet respunde 'cf scapY si viata si averea.
476 NOTE

20.

Si mai intaid spune-mY cat fac, and m ailu cu coroana mea


de aur pe cap, in mijlocul ostasilor mei?

21.

Domnul nostru Isus Christos a fost vêndut de catre jidoviY ceY


falsT pe 30 de talentY, Maria Ta fad 29, cad cred a pretuesd unul
mai putin dealt dênsul.

22.

Regele rise si jura pe Sf. Bittel n'as fi cretlut a fac asa de


putin. ET acuma spune-mY cat timp linT trebue ca s inconjor pamentul
calare ?

23.

Trebue s te scolY cu soarele, si si mere tot cu densul,


pand arid el se va scula a doua cli, i sa. nu aT nid o grij, a in 24
de ceasud esd gata.
24.
Regele rise si jura pe Sf. Ioan : n'as fi creclut a se poate face
asa de iute I Dar acum la a treia intrebare sa nu te daY in laturY, ci
st-mY spa drept ce gandesc ?

25.

Efl i asta am s'o fac si o sL inveselesc pe Maria Ta.


Maria Ta crede ca. ed sunt episcopul de Canterbury, big nu sunt deck
un biet cioban, care am venit s cer ertare pentru el si pentru mine.

26.

Regele rise si jurd pe Sf. leturghie : am s te fac episcop In


locul lul. AI nu Maria Ta, nu te ingriji, cad nu scid sa. scriti, nicY
sa citesc.
27.
AtuncY am sd-cf dad cate 4 nobles (aproape 26 de fr.) pe sup-
tdmand, pentru rdspunsurile tale nemerite, j sa'T spa, and vd ajunge
a casd, bdtrinuld plrinte, ca'T-aT adus ertare din partea bunuld rege Iohn.
NOTE 477

DER KAISER UND DER ABT

Ich will euch erzählen ein Marchen, gar schnurrig:


Es war, mal ein Kaiser, der Kaiser war knurrig ;
Auch war, mal ein Abt, eM gar stattlicher Herr ;
Nur schade I sein Schafer war kltiger als er.

2.

Dem Kaiser ward's sauer in Hitz' und in Kalte;


Oft schlief er bepanzert im Kriegesgezelte,
Oft han' er kaum Wasser zu Schwarzbrod und Wurst
lInd öfter noch litt er gar Hunger und Durst.

3.
Das Pfafflein das wuszte sich besser zu hegen,
Und weidlich, am Tisch und im Bette zu pflegen.
Wie Vollmond glanzte sein feistes Gesicht,
Drei Manner umspannten den Schmeerbauch ihm nicht.

4.
Drob suchte der Kaiser am Pfafflein oft Hader.
Einst ritt er mit reisigem Kriegesgeschwader
In brennender Hitze des Sommers vorbei.
Das Pfafflein spazierte vor seiner Abtei.

5.
sHal, dachte der Kaiser, ezur glticklichen Stunde1.
Und grtisste das Pfafflein mit hohnischem Munde.
cKnecht Gottes, wie geht's dir ? Mir daucht wol ganz recht
(Das Beten und Fasten bekomme nicht schecht2.
6.
cDoch daucht mir daneben, Euch plage viel Weile.
dhr dankt mir's wohl, wenn ich Euch Arbeit ertheile;
Man rtihmet, Mr waret der pfiffigste Mann,
dhr hörtet das Graschen fast wachsen, sagt man,.
478 NOTE

7.

So geb' ich denn Euern zwei ttichtigen 13acken


Zur Kurzweil drei artige Nitsse zu knacken.
Drei Monden von nun an bestimm' ich zur Zeit.
< Dann will ich auf diese drei Fragen Bescheid :

8.

<Zum ersten : Wann hoch ich im ftirstlichen Rathe


Zu Throne mich zeige tin Kaiserornate,
Dan sollt Ihr mir sagen, ein treuer Wardein,
Wieviel ich wohl werth bis zum Heller mag sein a.

9.
Zum zweiten sollt Ihr mir berechnen und sagen,
<Wie bald ich zu Rosse die Welt ling umjagen,
Um keine Minute zu wenig und viel
< Ich weiss, der Bescheid darauf ist Euch nur Spiel

to.
Zum dritten noch sollst du, o Preis der Pralaten,
< Au f's Harchen mir meme,Gétlanken errathen.
. Die will ich dann treulich bekennen ; allein
< Es soll auch kein Titelchen Wahres dran sein).

Und könnt Ihr mir diese drei Fragen nicht lösen,


<So seit Ihr die langste Zeit Abt hier gewesen ;
<So lasz ich Euch fithien zu Esel durch's Land,
Verkehrt, statt des Zaumes den Schwanz in der Hand I. .

12.

Drauf trabte der Kaiser mit Lachen von hinnen.


Das Pfafflein zerriss und zerspliss sich mit Sinnen.
Kein armer Verbrecher fuhit mehr Schwulitat,
Der vor hochnothpeinlichem Halsgericht steht.
I 3.

Er schickte nach ein, zwei, drei, vier Un'vers'taten ;


Er fragte bei ein, zwei, drei, vier Facultaten ;
NOTE 479

Er zahlte Gebahren und Sportuln vollauf;


Doch löste kein Doctor die Fragen ihm auf.

14.
Schnell wuchsen bei herzlichem Zagen und Pochen
Die Stunden zu Tagen, die Tage zu Wochen,
Die Wochen zu Mouden ; schon kam der Terraint
lhm ward's vor den Augen bald gelb und bald gran.

15,

Nun sucht' er, ein bleicher, hohlwangiger Werther,


In Waldern und Feldern die einsamsten Oerter.
Da trat ihn auf selten betretener Bahn
Hans Bendix, sein Schafer, am Felsen hang an.

16.

Herr Abts , sprach Hans Bendix, cwas mögt Ihr Euch gramen?
the schwindet ja wahrlich dahin wie ein Schemen.
Maria und Joseph I Wie hotzelt Ihr ein I
c Mein Sixchen I Es musz Euch was angethan seins.

17.

c Ach, guter Hans Bendix, so musz sich's wohl schicken.


Der Kaiser will gem mir am Zeuge was flicken
Und hat mir dret Miss' auf die Zahne gepackt,
c Die schwerlich Beelzebub selber wohl knackts.

18.

Zum ersten : Wann hoch er im farstlichen Rathe


cZu Throne sich zeiget im Kaiserornate,
c Dann soll ich ihm sagen, ein treuer Wardein,
Wieviel er wohl werth bis zum Heller mag seins.

19.

Zinn zweiten soll ich ihm berechnen und sagen,


c Wie bald er zu Rosse die Welt mag umjagen,
aim keine Minute zu wenig und viel 1
c Er meint, der Bescheid darauf ware nur Spiel.*
480 NOTE

20.

cZum dritten, ich ärmster von allen Prilaten,


e Soll ich ihm gar seine Gedanken errathen;
c Die will er mir treulich bekennen ; Rhein
cEs soll such kein Titelchen Wahres dran seins.

21.

c Und kann ich ihm diese drei Fragen nicht lösen,


cSo bin ich die lingste Zeit Abt hter gewesen;
cSo liszt er mich flihren zu Esel durch's Land,
c Verkehrt, statt des Zaumes den Schwanz in der Hands.
22.

iNichts weiter2s erwidert Hans Bendix mit Lachen.


cHerr, gebt Euch zufrieden, das will ich schon machen.
(Nat- borgt mir Euer Käppchen, Euer Kreuzchen und Kleid ;
.cSo will ich schon geben den rechten Bescheids.
23.

A Versteh' ich gleich Nichts von lateinischen Brocken,


cSo weiss ich den Hund doch volt, Ofen zu locken.
cWas ihr etich, Gelehrte, flit. Geld nicht erwerbt,
cDas hab' ich von meiner Frau Mutter geerbts.

24.
Da sprang wie ein Böklein der Abt vor Behagen.
Mit Käppchen und Kreuzchen, mit Mantel und Kragen.
Ward stattlich Hans Bendix rum Abte geschmtickt
Und hurtig zum Kaiser nach Hofe geschickt.
25.

Hier thronte der Kaiser im fttrstlichen Rathe,


Hoch prangt' er mit Scepter und Kron' im Ornate:
c Nun sagt mir, Herr Abt, als ein treuer Wardein,
cWieviel ich jetzt werth bis zum Heller mag sein.s
26.

cFtir dreissig Reichsgulden ward Christus verschachert;


(Drum geb' ich, so sehr ihr such pochet und prachert,
NOTE 481

.Ftir Euch keinen Deut mehr als zwanzig und neun,


(Dom einen mtisst lhr doch wohl minder werth sein..

27.
t Uni, sagte der Kaiser, <der Grund liszt sich hören
41.7nd mag den durchlauchtigen Stolz wohl bekehren.
.Nie hitt' ich, bei meiner hochfiirstlichen Ehr'l
eGeglaubet, dasz so spottwohlfeil ich war's.

28.

..Nun aber sollst du mir berechnen und sagen,


<Wie bald ich zu Rosse die Welt mag umjagen,
Urn keine Minute zu wenig und viel I
.1st dir der Bescheid darauf auch nur ein Spiel?.

29.

Herr, wenn mit der Sonn' ihr frith sattelt und reitet
cUnd stets sie in einerlei Tempo begleitet,
cSo setz' ich mein Kreuz und mein Kappchen daran,
<In zweimal zwölf Stunden ist Al les gethans.

30.

Ha,. lachte der Kaiser, cvortrefflicher Haber I


clhr ftittert die Pferde mit Wenn und mit Aber.
.Der Mann, der das Wenn und das Aber erdacht,
Hat sicher aus Hickerling Gold schon gemachts.

31.

<Nun aber zum dritten, nun nimm dich zusammenl


Sonst muss ich dich dennoch zum Esel verdammen :
cWas denk' ich, das falsch ist? Das bringe heraus I
4,Nur bleib' mir mit Wenn und mit Aber zu Haus Is

32.

,Ihr denket, ich sei der Herr Abt von Sanct-Gallen ?D


<Ganz read und das kann von der Wahrheit nicht fallen.s
eSein Diener, Her Kaiser! Euch trtiget Eu'r Sinn;
(Denn wiszt, dass ich Bendix, sein Schafer, nur birfls
46334. Legende Romcine. 31
482 NOTE

33.

*Was Henker 1 Du bist nicht der Abt von Sanct-Gallen 21


Rief hurtig, als war' er vom Himmel gefallen,
Der Kaiser mit frohem Erstaunen darein ;
.Wohlan denn, so sollst du von nun an es sein !*
34.
Ich will dich belehnen mit Ring und mit Stabe.
. Dein Vorfahr besteige den Esel und traFe 1
Lind lerne fortan erst quid juris verstehn !
Denn wenn man will ernten, so muss man auch sa'n.,
35.
. Mit Gunsten, Herr Kaiser I Das laszt nur habsch bleiben I

Ech kann ja nicht lesen, noch rechnen und schreiben ;


Auch weiss ich kein sterbendes WOrtchen Latein.
. Was Hanschen versaumt, holt Hans nicht mehr ein.,
36.
Ach, guter Hans Bendix, das ist ja recht Schade 1
Erbitte demnach dir ein' andere Gnade I
Sehr hat mich ergotzet dein lustiger Schwank ;
. Drum soil dich auch wieder ergdtzen mein Dank.,
37.
*Herr Kaiser, gross hab' ich so eben nichts nothig;
.Doch seit Ihr im Ernst mir zu Gnaden erbtitig,
.So will ich mir bitten zum ehrlichen Lohn
. Far meinen hochwiirdigen Herren Pardon.,
38.
<Ira Bravo I Du tragst, wie ich merke, Geselle,
<Das Herz wie den Kopf auf der richtigsten Stelle ;
.Drum sei der Pardon ihm in Gnaden gewahrt
cund obenein dir ein Panisbrief bescheert :*

39.
cWir lessen dem Abt von Sanct-Gallen entbieten
<Haus Bendix soll ihm nicht die Schafe mehr hiiten.
cDer Abt soil sein pflegen, nach unserm Gebot,
cUmsonst bis an seMen sanftseligen Tod*.
NOTE 483

GRAMATICA PARDA

I.

En tiempo del rey que rabi6 daba mucho que hablar el cura
de San Babr les, lugarcillo no lejano de la corte.
Era el seilor cura hombre de peso, pues no bajaba el suyo de
ocho arrobas ; pero no era esto lo que le habia hecho célebre eran
sus pretensiones de sabio y sus reprimendas a los que creia ménos
sabios que él, que eran todas las personas a quienes conocia, fuesen
sabuts ó ignorantes.
Cosi todos sus feligreses creian que et efecto el senor cura era
un pozo de ciencia, y si no digo todos, es porque entre ellos habia
uno que en este punto no parucipaba de la opinion general : este uno
era Mdrcos, el pastor del lugar, que, con gran escandalo de sus con-
vecinos, solia decir por lo bajo pars que el seilor cura no lo oyese :
P Queris que os diga lo que a mi me pdice del seficir cura ?
Pues es que el senor ciira no sobe de la misa la media.
Yo no sd si el seiior cura sabfa a medias 6 a enteras la misa ;
pero sf que en cuanto a latin, sabia tanto como yo.
Si Marcos tenia pobre opinion del saber del seilor cura, el
sertor cura la tenia pobrisima del saber de Mdrcos.
No se acercaba este una sola vez a saludar al seilor cura, sin
que el seilor cura le pusiese de bruto que no habia por d6nde cogerle,
y todo porque el pastor no sabfa c6mo se llamaban las cabras en latin.

El rey que rabid) regresaba de um gran caceria, acompaliado


de los princapales personajes de su corm, y se detuvo a descansar un
rato y a toinar un tente en pie bajo unos irboles, cerca de San Ba-
bilks.
El alcalde de San Babiles, gran admirador de la sabiduria del
cura pdrroco, sali6 a saludar a su majestad.
? Qui tal es tu pueblo ? le pregunt6 el my.
Seilor, contest6 el alcalde, el pueblo no es gran cosa ;
pero si vuestra majestad fuera por allf, veria un hombre sabio at
los hay.
484 NOTE

El rey que rabi6 abri6 tanto ojo al oir esto, pues era muy a-
mante del saber, como que rabi6 de tanto como sabfa ; noticia que yo
no he echado en saco roto pars no tener que andar I ham! ; ham I
i Y quién es ese fen6meno1 progunt6 al alcalde.
No es fieromemo, selior, que es el selior cura del lugar.
El rey se decidi6 a ir a San Babiles y en efecto, poco depues
llegaba alli y se encaminaba A casa del curs, extranando que éste no
se hubiese apresurado A salir A recibirle.
El cura disculp6 su desatencion, diciendo que no habia salido
A recibir a su majestad porque al saber que su majestad entraba en el
pueblo, tenia ya la sopa en la mesa, y no le gustaba comerla fria ni
pasada.
Si no fué enteinces cuando el rey rabid, seria porque no le
diese la gana.

El rey torn6 asiento en la sala del sertor cura é hizo que Aste
se sentara a su lado.
Los mofletes del seiior cura habian cargado ya un poquillo a
su majestad ; pero su majestad dijo para sf :
; Bah 1 Hago mal en juzgar a este hombre por las aparencias.
Si ha preferido corner la sopa en sazon, A salir a recibirme A tiempo,
sera porque profesa la filosofia estoica, y si tiene gordos los mefletes,
seri porque la satisfaccion de saber mucho le engorda.
En segufda su majestad trab6 conversacion con el senor cura,
y despues de un cuarto de hora de preguntas y respuestas, sac() en
limpio que el selior cura de San Babiles era un glotonazo lleno de
ignorancia y vanidad.
Y su majestad dijo para su coleto, 6 lo que gastase, que eso no
he podido averiguarle :
Yo hare que A este buen seiior le disminuyan un poco esos
carrillos de monja boba que tiene, y que demuestran que en lugar de
corner pars vivir, y vivir para servir a Dios y al prOjimo, vive para
corner y servirse a si propio. Y no me contentar6 con esto, que le
dare una leccioncita de modestia que le enseilara A no tenerse por un
sabio, cuando, segun las trazas, el mejor dia revienta de lo contrario.
Ya he dicho que el rey era tan sabio, que de sabio rabid, por-
clue es de advertir que la sabidurfa, cuando se mete en camisa de once
varas, da ratos muy pfcaros. Asf es que apénas hnbl6 cuatro palabras
con el cura de San Babiles, conoci6 los puntos que calzaba en punto
6. talento, sabiduria y bondad el tan cacareado sabiondo.
Sellor cura, le dijo, veo que la fama que goza usted
de sabio es merecida ; pero para convencerme mis y mAs de ello, le
voy A hacer A usted satisfactoriamente, sin que le bullan los sesos, y
NOTE 485

tanto más, cuanto que le voy a dar a usted un mes de término para
que me conteste.
Pregunte vuestra majestad cuanto guste, rine aqui estoy yo
para contestar en el acto, dijo el cura &aldose tono.
Piles bien : hace tiempo deseo encontrar quien acierte a con-
testar estas tres preguntas. Prirnera. i Cuanto valgo yo ? Segunda. i En
cuanto tiempo podré dar la vuelta al mundo ? Tercera. i Cual es el
error en que yo estoy pensando ? Me parece que estas tres preguntas
no le daran a usted mucho que hacer, porque, sabios como usted, las
contestan por debajo de la pata.
No tanto, seikr, no tanto, que las preguntitas tienen un par
de perendengues.
eQue han de tener, hombre I Para un zamarro como el que
cuida las cobras de San Babiles, no digo que no los tengan ; pero no
para un sabio como usted. Pero en fin, no es puiialada de picaro la
contestacion. I-ky estamos a 17 de Abril ; de hoy en un ines, es decir.
el 17 de Mayo, le espero a usted en mi palacio, donde me ha de dar
usted la contestacion; en la intehgencia de que si acierta usted, le hago
archipampano de Sevilla, y si no acierta, hago que le passeen a usted
por las calhs de la corte montado en un burro, y cascandole media
docena de azotes en cada esquina.
El seikr cura quiso replicar que no admitia el trato ; pero su
majestad le interrumpid poniendo cara de perro, y diciendo al alejarse :
Nada, nada ; no me venga usted con lilatlas ; lo dicho, dicho,
que tengo palabra de rey.

DI.

El mes de Mayo comenzaba a correr, y el cura de San Babiles


no habia podido min resolver los tres problemas que el rey le habia
prupuesto.
En vano habia acudido indirectamente a todos sus feligreses,
ménos al cabrero, a quien tenia por el mas negado de todos. Y digo
que habia acudido indirectamente, porque su orgullo no consentia que
acudiese de otro modo. \Tease de qué modo habla acudido.
Oyd td, Destripa-terrones : si el rey te preguntase canto
vale, cuttnto tiempo necesita para dar la vuelta al mundo, y en qué
error esta pensando, ? qué le contestarias ?
Destripa-terrones, como todos sus convencinos, despues de ca-
vilar un rato rascandose la mollera, contestaba que no sabia.
Y el seikr cura se desesperaba viendo que él lo sabia perfec-
tamente, Ilamaba animal de bellota al pobre Destripa-terrones, y a otro
con la misma pregunta y la misma invectiva al ver que recibia la
misma respuesta.
El pobre selior cura se desesperaba viendo que se acercaba el
486 II 0 T E

término del fatal plaza y la azotaina. Apenas comia ni dorms, que se


pasaba los dias y las noches cavila que cavils, unas veces encerrado
en su habitacion, y otras recorriendo las solitarias cercanfas de San
Babiles.
Y con tantas cavilaciones, ayunos y vigilias, su humanidad iba
disminuyendo prodigiosamente.
El senor curs enflaquecia, y el cabrero engordaba. La razon de
que enflaqueciera el senor cura, ya la sabe el lector; la de que en-
gordara el cabrero la va A saber.
El cabrero sabia el gran apuro en que el senor curs se hallaba,
y engordaba de satisfaccion, porque tenia ttrria al senor cura, de quien
tantos sofiones habia recibido por la gravisima culpa de no saber cerno
se llamaban las cabras en Win.
Lleg6 el 16 de Mayo, y el senor curs se consideraba ya sobre
el borriquito recibiendo los consabidos en los esquinazos de la corte,
6 mejor dicho, en otro sitio que no conviene nombrar.

V.
Haciendo el senor cura de San Babiles el 0 imo esfuerzo de
imaginacion en las cercanias del pueblo, se encontr6 con Marcos.
Senor earn. le preguntd el cabrero, i que demonches
le pasa A usted, que se va quedando tan desmejorado ?
Y A tf qué te importa, grandfsimo brute ? le contest6 el
cura muy quemado.
Se lo pregunto a usted por si uno puede...
iQue has de poder td, animal, cuando, nt siquiera has podido
aprender la gramatica latina I
Si senor ; pero he aprendido la gramitica parda. Mire usted,
senor cura, no andemos con desimulos : yo se lo que le pasa A usted,
y que manana 'lleva una zurribanda en la corte si no se fia usted de mi.
I Que I ISabes ttl lo que vale el Fey, el tiempo en que su
majestad puede dar la vuelta al mundo, y el error en que esta pen-
sando ?
Dejémonos de eso, senor cura, y vamos A otra cosa. Mariana
al amanecer nos venomos los dos A estos andurriales y cambiamos de
ropa ; es decir, que yo me visto de cura, 3! usted se viste de pastor,
y mientras usted queda guardando las cabras de San Babiles, hasta la
tarde que yo venga para que descambiemos de ropa, yo me planto en
cuatro zancadas en la corte, me presento a su riga majestad, y le saco
a usted del compromiso.
El senor cura ech6 enhoramala al cabrero, que tal desatino le
proponia, y cuntinu6 cavilando indtilmente por aquellas soledades ; pero
liege) la noche y Ilegaron al colmo sus apuros. Entences no tuvo más
remedio que llamar al cabrero y decirle que aceptaba el trato.
Curs y cabrero quedaron citados para el amanecer.
NOTE 487

VI.

Como el cura habia enflaquecido tanto como habia engordado


el cabrero, resultaba que el traje del cura le estaba al cabrero como
pintado, y el del cabrero al curo otro que tal.
Marcos torrid el camino de la corte, que distaba cosa de dos 6
tres leguas, y el seTior cura qued6 cuidando las cabras
Cuando Beget Marcos a palacao, ya el rey, sentado en su trono
y rodeado de toda la nobleza de la corte, esperaba al curs de San
Babiles.
El cabrera fué introducido en el gran salon del trono, y el rey,
al verle, dijo a uno de los ministros que le acompanaban cuando estuvo
en San Babiles :
;Jesus I ; Qué de -mejorado esti I... Bien dije yo que habian
de disminuir sus carrillos de monja boba... ; Pao qué I ; Si esti coin-
pletamente desconocido I
Y su majestad hizo sena al curs de San Babiles para que se
le acercara.
Vamos & ver, le dijo : viene usted ya en disposicion de
contestar a mis tres preguntas ?
Si seFior.
Ya sabe usted lo que le espera st no acierta.
SeiIor, ya lo sé.
Vaya, la primers pregunta : Cuánto valgo yo ?
Vale vuestra majestad 29 dineros.
Como se atreve usted ?... replic6 el rey muy ofendido.
Cristo valie) 30 dineros, y creo que vuestra majestad no pre-
tenderd valer tanto como Cristo.
Me doy por satisfecho, contest6 el rey. Vamos con
la segunda pregunta. I Cuanto tiempo necesito para dar la vuelta al
mundo ?
Si vuestra majestad se mota en el sol, veinticuatro horas.
El rey y sus cortesanos prorumpieron en aplausos al oir esta
contestacion, conviniendo en que era completamente satisfactoria, pues
el rey y sus cortesanos eran flojillos en astronomia.
Ea, continue) su majestad, las dos primeras preguntas
estan bien contestadas. Vamos it ver si con la tercera acaba usted de
ganar el archipampanazgo de Sevilla, que es una brevita de las buenas.
En qué estoy yo pensando?
En que yo soy el cura de San Babiles.
; Azotaina tenemos I exclaim!) el rey.
Azotaina I ; Azotaina I repitieron los cortesanos llenos
de gozo.
Senor. replic6 el sanbabileseno, no hay azotaina que
valga. No piensa vuestra majestad que yo soy el cura de San Babiles?
Si; pero habia de ser un error lo que yo pensara.
488 NOTE

Pues un error es; porque vuestra majestad piensa que yo


soy el cura de San Babiles, y soy el cabrero.
/Ir cduno lo pruebas 1 pregunt6 el rey.
Marcos no pudo contestar, porque en aquel momento penétr6
en el salon el alcalde de San Babiles, a. quien ya el rey conocia, di-
ciendo que venfa A poner en conocimiento de su rnajestad un caso
grave que ocurria en el pueblo, y que consistia en haber desaparecido
el cabrerb y en haberse vuelto loco el cura, hasta el punto de ha-
berse vestido de pastor y puéstose a guardar las cabras del lugar.
-En pocos momentos qued6 probado que el que habia contes-
tado las tres preguntas era el cabrero, y que las ties preguntas habian
sido perfectamente contestadas.
El rey que rabid pens6 por un momento que a. pesar de los
pesares habia allf tela, no sato para azotar, sino tarnbien para ahorcar;
pero hizo al cabrero archipdmpano de Sevilla con diez mil realitos al
ano, y conden6 al cura a no quitarse el traje de cabrero ni abandonar
las cabras de San Babiles hasta el 17 de Junio inmediato.
Se conoce que su majestad estaba aquel dia mds para gracias
que lo estd hoy el autor de este cuento.

IV. FITI UNIT! §1 VETI AVEA ORI-CE VETI CERE I


PAGINA 65.

Aceasta legencla am scris'o pentru serata hterara Costiniana,


data la Pitescr, In i887, sub patronagiul Poamnelor din acel oras.
Legenda similara cu aceasta aflam In limba trances/4 in cle
cud avisi., data de L F. Blade, In Tom. XXI din Litteratures po-
pulaires s, (Paris, 1886).
In cO campos esista. egalmente.
Nu perde nimic din originalitatea eT legends noastra, fata In
fail cu redactiunea francesa si cu mat mat malt rata cu cea portugheza.
Legenda aceasta fu reprodusa de maT multe jurnale.

a
NOTE 489

V. VORBA POTRIVITA
PAG1NA 73.
AceastI legendK fu publicat In c Re vista literardp , No. 3 du-
22 Iantlarie 1889.
PanK asacti nu am aflit una asemenea In altä limb, dar nu
m'ast mira s esiste una. Rog pe lectorele, care va cunoasce una ase-
mene, s m Insciinteze, spre a o avea tn vedere la a patra editiune.

VI. NEA SARACILA


PAGINA 86.
Publicatii In c.E'pocas din 16 Ianuarie, J889, apoT reprodmit In
Revista literardp din 59 Februarie, acelag an, a fost ilustrat 6. de mult
talentatul nostru caricaturist, D. Jiquide.

VII. NEA SARACILA I SURATA CALICIA


PAG1NA 98.

0 legendl aproape identia este In Haute-Bretagne, In Francis.


Paul Sebillot a publicat-o sub titlul cMis2Te In Contes des fiaysans et
des fikheurs.
In romfinesce exisa elementele constitutive ale acestet legende
si In alte producerT populare, seau si numaT literare. c Todericas juca.-
torul de artT al luT C. Negruzzi seamn In multe privinct cu legenda
ce aducem noT.
Toderieda a fost publicat maT Intdiu in cPropd,rireas. C. Ne-
gruzzi In operele seale : ePlcatele tinereler) (vol. I, Bucuresd, 1872),
amintesce c cnevinovata poveste servi de pretext tartufilor noliticT, ca
al Inchidit jurnalul si ad fie exilat autorul.s Contimporanule din Ia
nuarie 1882 $i Iulie r6, probeaz c Todericdp est; o simpl d. locali-
sate dupX eFederigos al luT Mérimie (veclT pag. 63 $i ceie uemItoare,
din Contimporanul).
Sunt cite-va clue, Romdnu/s a publicat o poveste semnatK de
d. Ioan Dumitrescu de lâne Dimbovita. Aceasta este o variana slabi.
a legendeT tut Todericl. Ca s se vaclit aceasta, o arn aci Intreagl:
490 NOTE

DANCIU

cDanciu primi In mica sa casit pe Ius cu uceniciT Of, and


se aflal pe pliant. De oare-ce era serac, el se Imprumuta cu catT-va
banT la un bogat sgArcit si le cumperl ceva de mancare. Dupit ce
prandirl si se odihnirit cu totiT paid a doua i, Isus vise luY Danciu:
cPentru buna rrimire ce am avut de la tine, cere de la mine tre lu-
cruel pe care le veT avest. Sf. Petru dojeni In destul pe Danciu asupra
celor treT lucrurT ce avea si cearl, dar el nu se putu hoar! In curand
si i-se Ingldui un timp de treT dile, ca sa se gandeascl.
In acest timp el se gandi la trebuintele scale si 4iva si noaptea,
$i In culcare i In lucrare. A treia i Inlalni pe Isus si IT Oise:
Doamne, 'mT-am ales cele treT lucrurT i iatl-le
1. OrT cine va vesi In casa mea i va sta pe scsun, sli nu se
maT poata scula ca sit plece pana nu-Y void dice el.
2 Am un per, care face pere frumoase i fiind-cl mi-1 culege
lumea, orT-cine se va urea In el sl nu se poutl da jos pang. nu-T voiil
da ell voie.
3. Am veclut nisce oamenT jucand clrtY p bani. AsT avea mare
dorinta sit joc si ett ; bine-cuvinteaamT o pareche de OW pentrujoc,
ca cu off cine voiti juca sl-I ca:tig.
Isus se gandi putin, In urma IT facu voia, citci flggcluise si apoY
i$T veclu de cale.
Nu trecu mult $t bogsttul ce-1 Imprumutase cu tiara, veni sl
i-T ceara.
Danciu pentru cinste Ii pofti sK stea PC scaun; 1T ceru ertare,
cl nu-Y avea i 1 ruga sa-1 maT astepte. Asa se Invoirlt si sgarcitul voi
sl plece, Insl nu fu cu putintl se se scoale de pe scaun.
Aoleo I vaT I Ce e asta I
Dupl ce i-se aretit puterea ce avea scaunul, el clise:
- pi-mT sl me scol dar, ca sl plec.
Nu, Oise Danciu, pan& nu-mT veY erta total. datoria ce o am
la d-ta, cicT cu aceT MDT eil nu am flicut nimic pentru mine, ci am
ospetat nisce str6nT clletorT.
Ca Mr..., cl mar..., tto ert p sfert..., fie jumetate... Ba maT
dl-mT i mie ceva...
N'avu :e face si IT ertl toatit datoria. .Atuncl Danciu IT dete
voie sit plece, clicandu-T: tscoalli si du-te..
Sgarctul amerit pfinll la suflet de aceasta intemplare se scull
si plea.
A doua cli boerul, ca sK nu fie p/gubas de totT baniT, luit un
cos si se duse sit T culeagl perele din perul ce avea bietul Danciu.
Se urcl sus si dupit ce mnplu cosul cu pere, voi sit se dea jos, Insa
nu fu chip. Se cisni pe colea, se cercl pe dincoace, dar In zadar.
NOTE 491

Deacit vetlu si vetlu cd n'are tncotro cArmi, strigd pe Danciu, stepanul


penile. Acesta veclendu-1, tY Oise :
Veclt, boerule, cd te-aT urcat tn porn cu gaud red ? Acum
nu o st potT a te da jos, pand nu-m1 veT pldti perele culese cu tus
galben.
Dupit multe Incercdrt zadarnice de Impotrivire, sgarcitul nu avu
ce face, dete un galben si numaT cleat midi iar vorba (du-teD. Ast-fel
putu sit se coboare din per si 0 piece Iiisand pe Dan ciu In pace, cu
toate cd purta asupra tut un necaz destul de mare:
Nu mult dupit aceasta, Danciu cu un galben In pungl si cu
cdrtile de joc in buzunar, pleat la cdrciurnii. Se spuct de joc si In
Ohm aceia mat fiicu Inca vr'o cdtT-va galbenT cu Ortile seal.. Cu a-
cestia Ist tmbunittdti Intim 0t-va starea luT de sdrhcie.
De aci Incolo serbdtoarea el nu lucra alt-ceva nimic deck jocul
de cart! la cdrciumit. Castiga de la toll. Boteril, ciocoil, proprietarit
mad st mid, totT erad prada noroculut ha. Unit dintre densiT Intele-
eild oare-cum puterea dirtilor luT de j m, voira sit i.le cumpere. Danciu
lust porunct In ascuns de i-se tipiri alte cite-va perechT de artY de
joc la fel cu cele ale seale bine-cuventate si In locul acestora el vindea
pe cele-l-alte.
Ast-fel, Danciu se fdcu un bogat mare, si numele sed ajunse
prin toate locurile si Odle de prin prejur..
In asa stare ldudatit ajunse la Mud tete si moartea intrit pe usd
fArd ca el sa se gandeascd mdcar.
Danciule, am venit sti te iad, Oise moat tea.
Bine, dar ell sunt un mare pecItos si nu m'am spovedit ;
me duc sa caut un preot, citruia 0-t mdrturisesc peeatele si asa sit fiti
gata ca sit me ieT. Pant atunct mat staT ad pe scaun nitel.
Moartea seslu si Danciu plea. Nu IMO dupt popd, ci ta veslu
de alte afacert. TocmaY pe seard dete p'acasit.
Bine Danciule, st Oust prea mult si eil grdbitit fiind cercaT
sd vitt dupt tine, dar nu putut. Ce e asta ?
Ce sl fie ? Nimic. Nu vet putea pleca pant nu-rf void tlice ed.
Atund Oi-ml sit plec.
Nu, pAnd nu-nat vet da 50 de ant de viatii ca sit maT trdese.
Ba 0 estf betren si-tt ajunge so; ba 20? ba .so ; In fine, fie.
Atunct Danciu IT dete voe sit piece, clicendu-T cdu-te. ,
In acest timp Ile 50 de anT el strinse alte bogdtiT si mat multe.
Dar trecurd si acestia si se Implini sorocul.
Trdmise D-slett pe Arhanghelul Mihail, care IT Oise :
Danciule, am venit sit-IT iad sufletul.
Bine; Sfinte Arhanghele, dar nu m'am pocdit bine ; me due
la duhovnic sd-T mdrturisesc pecatele s'asa sit fid gata. Intli pand a
vent ed poate 0 estY obosit si at dori 0 gustY din nisce fructe pl-
mentescT; urcl-te In perul acela si veT vedea ce fructe gustoase are.
492 NOTE

Foarte bine, Danciule, dar vino curend, cleT sunt grdbit.


Danciu plea si veni tocmaT seara.
Dar asta, Danciule, nu am vorbit no! O. lit cut end ? Am
voit sit te caut, cacT md grabeam, dar n'am putut sit md dad jos din
pdrul tdd. Ce Insemneazd aceasta ?
Ce sd inseinneze ? Nimic. Nu te vet putea da jos din pdr,
pind nu tY void slice ed.
Di-mT dar sit md dad jos, cd sunt prea gritbit.
Port fi grIbit, dat Sul nu-mi vet da 50 de an! de viald,
nu-ft dad drumul.
Aoleo I Danciule I apoT nu est! prea barin, ce-1,Y mat trebue
atita viatii? C'o fi, c'o pap: n'avu incotro, si-T ditrui incd. 50 de anT
de viasit.
§1 In acest tilnp meseria luY tot meserie; cu cdrtile de joc strinse
mare avere. Dar totul e trecetor in tome. Trecurit s't acesa 50 de aril
aT luT Danciu. El hag linu bine in minte Implinirea acestora si in
presliva Implinirel lor, se duse iar la circiuml, unde Intelni Ina. 12
hoer! bogarr, pe carT IT 110it la ail. In cate-va ceasurT IT lefteri i pe
acestia de toate bogatiale lor.
BietiT boerY de initial rea se Imbolnitvird de dambla si chiar in
acea sli muririt cu tocit
Danciu dupit ce *tie i averile numili1or boerT se duse a mod,
chilmd un duhovnic i 10 mdrturisi pdcatele. Pldti cu banY tot ce-1 In-
datord popa ; maT ficu i alte pomenT pe d'asupra. ApoT se Implrthsi
cu stints conaumaturd ; cu un cuvent se gItt de moarte. Us& si un
testament, prin cane indittora pe ceT ce-1 vor Ingropa ca sl-T pue in
mina dreaptit cdrtile but d jo i nurne ast-fel sit-1 1ngroape.
A doua sli de dtmineati veni moartea Impreund cu Arhanghelul
trimisT de D-sled ca st ia pe Danciu. II gasird gata si numaT deck il
trecurd pe lumea cea-l-altit. Acolo el fu luat la lad. DraciT cum II vd-
Ord, flicead o bucurie nespusit, ad 11 credead perdut prin ispovedania
ce fitcuse la sfersitul vieveT.
Un drac maT smecher vdsiend, ca Danciu are clircf de joc, IT slise:
Mitt Danciule, ce 52 hoer! ce i-aY rdmas tu erT ad murit de
inimi rea si sunt aicea ; uite-Y. VreY tu sd jucdm cdrIT pentru duoT din
eT? i deacd te void rdminea, sit fiT tu de vecY al med.
Bine, vread.
Se apucard de joc. Traserit citrtile i pe dad remase pe dracu.
Asa Danciu câtigit duoT boerY din iad dinire ceT 12, ce muriseri din
pricina luT.
Satan, o altd cdpetenie a dracilor, trase doud palme draculuT ce
jucase dal! si-1 Impinse de a berbeleacul pand In, fundul iaduluT.
cDeacd nu stiT sd jocT 04, la ce-tT maY cercT norocul, a-
furisitule ?. cdtre Danciu I Vrel sd te cistig ed Impreund cu
ceT duoT boerY castigatT de tine, dise Satan; semi ed IcT me dad treT
din ceT I-alfl, adicit : treT pentru tret
NOTE 493

Bine, haidel
Traserit o data, al duoilea, egarf in tifre. Al treilea rOmase pe
Satan. Sit fi vdclut vaete si urlete pe dract. Aucli tartarul cel bdtran,
Lucifer, si veni el trasnind i fulgerand in urrna-Y :
cCe-atY facut Intunecatilor ? Hat cu mine Danciule, acestia
sunt nisce bilett nu toctnaT Indernanatict Tu at castigat cincY boer/ si
cu tine fac sease suflete. Pe elel seati ItY dad l pe cer-l-altY seapte cart
ma/ sunt.,
Bine, gata, clise Danciu.
Trasera aline si cu toatit Infatisarea grozavd i vicleniile ce in-
trebuinta Lucifer cu cetele liii de draci, tot IY rdmase Danciu.
Numat decal Lucifer chiaina de o parte pe sfetnica set, facura
sfat si se Intelesera cu totiT, ca sii-1 scoata Mara din iad. Cat maY cu-
rend se grabira hindu-le frica, ca poate se va maT cerca cine-va la joc
cu el si asa le va maT scoate i alte suflete din iad.
Danciu vdciCndu se scos din iad cu cet 12 boerl ce-I castigase,
apuca calea spre raid. Cum ajunse acolo batu In uit. Cheruvimul, care
pazea usa raiuiul, II spuse a nu e primit; dar Danciu IT clise :
Te rog, sfinte angere, spune Mantuitorulut cli sunt ed, Danciu,
Cu 12 suflete dupd. mine.
Angerul facu numat decal serviciul si IT aduse rdspunsul de :
c nu se poate.)
AtuncY Danciu mat rue iar pe anger sa Intrebe pe Fiul ome-
nese din partea lut asa : ccum? cii l'am primit In mica mea casuta Im-
preunii cu cef 12 apostolY, 'T-am dat de man care si odihna din cat am
avut si ed mijloace, i d-sa nu md primesce pe mine cu ceste 12 suflete,
barem Inteun colt al raiulut ?
Angerul iar se duse si spuse fluid lut D-cled aceste intrebart.
Densul auclind, slise : care dreptate, dati-T drumul sa intre In rails
Ast-fel Danciu capeta si rand ceresc.

VIII. SOARTA REA


PA GINA I I I.

Areastit legendl plina de scepticism si de amarliciunea viete


'nfta fost povestita de D. Nicolad, din hot, o rudg a amiculuY med
D. Galino, iubitul artist al TeatruluT National, din acea a doua capi-
tall a tdreY.
N'am aflat pant asta-clY equivalenta legenda in shit limba.
Legends, cu redactiunea ce 'I-am dat eli, este inedita Inca,
491 ROTE

IX. POPA FARA VOIE


PAGINA 131.
In limba spaniola si in cea francesa am aflat esistand aceasti.
legenda. In tomul al XXI al opereT oLes littératures Oapulaires, a lut
I. F. Blade, legenda gascond este data cu titlu: cL prédicateur mutt*.
Poetul anonim popular spaniol a dat'o sub titlu: vNime nu e mut/Omit
cu meite/agul sni !, In cCuentos populares de Murcia:b.
Ca stl. poate lectorele aprecia maY bine redactiunea legendeT
noastre, ne permitem a da aice intreaga legenda francesa.

LE PREDICATEUR MUET

(II y avait, autrefois, a Castet-Arrouy2) un cure savant comme


un livre, et honnete comme l'or. Chaque fois qu'il avait a composer
tin beau prone, ou ud grand sermon, le brave homme s'en allait pro-
mener seul, au bois du Gajan 2).
Un soir qu'il se promenait ainsi tout soucieux, le cure rencontra
un tisserand de la commune, qui faisait paitre, au bois, une paire de
cochons.
Bonsoir, tisserand.
Bonsoir, Monsieur le cure. Qu'avez-vous donc? Vous avez
l'air tout soucieux,
. Tisserand, c'est vrai. Je suis soucieux, et j'ai bien raison
fle l'être.
Vous, Monsieur le cure ? Allons donc. Vous etes l'homme
le plus heureux de la terre. Pour un tout petit travail, vous ems lar-
gement paye, Bons Ems, bon yin, bons chapons. Vous venez ici, vous
promener presque tous les soirs. Parlez-moi de ga. Sans me fouler la
rate, je me sens capable d'en faire autant que you.% Mais, a vrai dire,
je me sentirais un peu gene pour pi-Ocher.
Pour precher, tisserand? Rien n'est pourtant plus facile.
Vous croyez, Monsieur le cure ?
Tisserand, r en suis silt. Pour précher, il n'y a qu'a monter
en chaire, a faire le signe de la croix, et 6. parler de n'importe quoi,
pendant une heure d'horloge.

2) Commune du canton de Miradoux (Gers).


2) Forat entre Lectoure et Miradoux, aujourd'hui défrichde presque en water.
NOTE 495

Vous croyez, Monsieur le cure ?


Tisserand, j'en suis sir. Tiens, veux-tu en faire l'épreuve !
Demain, c'est le dimanche des Rameaux, en attendant celui de Piques.
Tu sais que, ce jour-là, j'ai coutume de précher, a vepres, un grand
sermon. Veux-tu parler a ma place ? Je te prete une soutane, un surplis
et un bonnet carre. Ainsi vétu, nul ne te reconnaltra, Allons, tisserand,
décide-toi. Ce n'est ni la mer a boire, ni la lune a manger. Si l'epreuve
réussit, compte sur moi, pour te faire nommer cure dans une bonne
paroisse.
Mais mes enfants, Monsieur le cure ? Mais ma femme 2
Tisserand, je me fais fort d'arranger cette affaire avec Pe-
véque.
- En bien, Monsieur le cure, c'est dit. Je précherai a vêpres,
le jour de Piques.
Tisserand, c'est dit. Compte que force gens viendront de
loin, pour t'ecouter.
Le lendemain, a la fin du prone de la messe de paroisse, le
cure dit aux gens de Castet-Aurrouy:
cMes freres, soyez contents. J'ai une bonne nouvelle a vous
annoncer. Voici une lettre oil le pape de Rome me mande qu'ici-meme,
et pas plus tard qu'aux vepres de Piques prochaines, prechera le plus
fameux prédicateur de la terre. Venez tous, et ne manquez pas d'in-
viter, dans toutes les communes voisines, vos parents et vos amiss.
Le soir de Piques, l'église de Castet-Arrouy était vingt fois trop
petite pour contenir les gens de la paroisse, et ceux qui étaient venus
de Lectoure, de Saint-Avit, de Miradoux, de Peyrecave, de Flamarens,
de Saint-Antoine, et d'Auvillars 1).
tQuel bonheur 1 Nous allons done entendre le plus fameux
predicateur de la terres.
Enfin, le prédicateur parut. 11 se moucha, toussa, cracha, et re-
nifla lentement nue prise de tabac. Assis, tout en haut de l'escalier de
la chaire, le cure de Castet-Arrouy se frottait les mains, et regardait.
Enfin, le tisserand comenga :
cln nomine Paris, et Filii, et Spiritus Sancti. Amen.
Fort bien, tisserand, souffla la cure.
Et spiritus Sancti. Amen.
Fort bien, tisserand.
Et Spiritus Sancti. Amen.
Fort bien, tisserand.
Mes freres.., Mes freres.,. mn... mn.. mn... Mes bien chers
freres...
Fort bien, tisserand.
Mes bien chers freres... mn... inn... mn... mn...
Fort Nen, tisserand..

x) Communes limitrophes ou voisines de Castet-Arrouy.


496 NOTE

Le malheureux tisserand suait it grosses gouttes.


a Fort bien, tisserand. Courage 1
Mes bien chers fret-es.., mn.., ran... inn....
Le prédicateur n'en pouvait plus, et toujours le cure soufflait :
c Fort bien, tisserand; Courage!,
Enfin, le pauvre tisserand ne tint plus. Il jeta bas son sur-
plis, son bonnet cant, sa soutane, et parut en bras de chemise. Tout
le monde crevait de dre,
cLe tisserand I Le Ariserandl.
Le pauvre homme était tout bleu de colere.
Que le Diable vous emporte, Monsieur le cure 1 Vous m'aviez
dit : cPrecher I Rien de plus facile.. Vous en avez mend, gueusard.
Precher 1 J'aime encore mieux pousser ma navette, et garder mes porcs
au Gajan.
Tu as raison, tisserand. Chacun son metier, et l'ouvrage sera
bien fait..
Legenda noastrl fu publicatli In cleamdnul', din 20 Brumdrel,
1890 si reprodusl dupg el de daferite jurnale.

X. MANA DE BOERIII
PAGINA 136.
Legenda at easta existl sub OM formil si In alet desvoltare, ktre
gasconiT din Francia. Blade a publicat'o sub titlu : cies mains blanches',
In modul urmAtor :

LES MAINS BLANCHES

all y avait, une fois, un homme qui avait une fille belle comme
le jour, Cette fille avait trois galants : un boulanger, un perruquier, et
un marinier. Tous trois vinrent, I n jour, trouver le pere de leur mal-
tresse, et lui dirent :
aBrave homme, il faut choisir, entre nous trois, celui que
vous voulez pour gendre.
Mes amis, vous me mettez dans l'embarras.
Eh bien, puisqu'il le faut, je choistrai celui de vous trois
qui aura les mains les plus blanches. Retirez-vous. Je vous donne trois
semaines pour vous preparers.
DIOTE 497

Les trois galants se retirerent. Trois semaines apres, ils revinrent,


avec les mains dans leurs poches.
cEh bien, dirent-ils au pece de la jeune fille, le moment de
choisir entre nous trois est venu.
Le boulanger montra d'abord ses mains, blanches et bien sa-
vonnées.
*Boulanger, void des mains bien blanches. Mais il faut voir
celles du perruquier, et du marinier,*
Le perruquier montra ses mains, encore plus blanches et mieux
savonnees que celles du boulanger
ePerruquier, void des mains encore plus blanches que celles
du boulanger. Mais ii faut voir celles du mariniers.
La marinier montra ses mains rudes, et noires de goudron. Mais,
dans chacune, 11 tenait une grosse poignée d'ecus.
*Marinier, tu seras mon gendre. C'est toi qui as les mains
les plus blanches.

LEGENDE DIN ISTORIA NATIONALA


PAGINA 139.
Am complectat volumul legendelor Costiniane cu cdte-va le-
gende scoase direct din istoria patriet Multe sunt aceste legende, unele
duioase, altele märete, toate minunate. Ceea ce pot afirma, PArd teamd
de desmintire, este cd toate, absolut toate, sunt inedite plind astd-dt
seatt cel putin nepovestite de nime altul dectlt mine.

REMINISCENTE
PAGINA 391.
Aceste reminiscente pot fi considerate ca nisce pagine din me-
moriile mele. In de, ca Intr'un caleidoscop, ad a trece blrbatif ilustri
contimpurant Reminiscenfele aceste vor fi maY tarsi% completate si a-
daose si vor forma de void trill un volum separat.

46534.Legende Romeine. 32
TABLA DE MATERI1
Plgina
1. Inainte vorbire la editiunea a III-ea 3
2. DediCatiane (la editiunea I-a) 5
3. Prefata (la I-a editiune) 9
4. Ion Istetul 17
5. Vaca babel' Florea
6. Popa care $cie carte . . . . ........
7. Fiti unict $1 vect ayes orT-ce vett cere
39
49
65
8. Vorba potrivitti 73
9. Nea Sarticild. 86
io. Nea Shad la $i surata Calicia 98
1 1 . Soarta rea iii
12. Pop a. fad. voie 131
13. Manx de boeria 136
14. Juramentul Vire (legenda istorica.) 141
15. Cum clopotele mantuesc BucureKiT de pustiere 156
16. Gardul térguld 162
17. Mama (nuvela) . 166
18. LogoMtul Baptiste Velei (episod istoric din secolul XVII) 199
19. Vierita cea frumoasa 260
20. Condeele luY Vocla .. . 275
21. Clubucul luY Vocla 277
22. Peatra arsii 281
23. Popa OnofreY $i pitacul lie( Voda 283
24. Parghta cea mal buna
25. Nestor Ureche $i Sihastrul
26. Vasile Lupu $i tiganca nebuna.
.... 289
29!
294
27. Mo$neni1 din Ploe$cY $i Mihaid-Voda 298
28. Vladicli dat la ciorY 300
29. Scandalul din r800 . . . . . . . 305
30. Scandalul cu comisarul Florea Barbu din Arge$ 310
31. Petrecere la curte 316
500 TABLA DE MATEMI

Pagina
32. Spanzurarea lui Marin Twx, cel care a ucis pre unchiu-sea
ca OA iee averea 334
33. Logodna prin sarutat 343
34. Carte de bun trait.
35. Scandalul Metropolituld . . .
36. Mare le scandal din mahalaua CurteT yeah/
. ....... .
348
361
380
Reminiscente contimpurane . . . . . . . 391
37. Cum am facut cunoscinca cu M. Kogalniceanu . 393
38. 131agopolusnie
39. SuntetT totl vagabonclr I . . . .
40. Cum am cunoscut pe Alexandri (conferinta)
. . . ....... 405
409
415
41. Bacsisul melt de anul noa 429
42. Suba luY V. Alexande 433
43. Pitestenif tunsY 438
44. Cum eram sa fia spinzurat I . . . . 444
45. Legea maximuluT si limba romaneasca la 14( . 450
46. Vin fecioriT hi! Voila. Intr'acoa ? 456
47. Note la : cIoan Isteols . 463
48. * cVaca babeY Floareas 465
49, 1 io cPopa care scie carte' . . . . . 467
50. s D. g Fill unitY si vetlf avea orY ce vecf care IP . . 488
51. a cVorba potrivitar 489
52. a 1 cNea Saracilav 489
53- * D it Nea Saracila si surata Calicia) 489
54. a :Pops fat-a voie:. 494
55. o cMana de boerius. 496
56. a 4 Legendele din istoria nationala . 497

S-ar putea să vă placă și