Al. Piru - Viața-lui-Ibrăileanu

sc nIl TORI ROMÂNI CONTEMPORANI
FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURA ŞI ARTA

www.dacoromanica.ro
VIATA LUI G. IBRAILEANU
www.dacoromanica.ro
S'AU TRAS DIN ACEASTA
CARTE DOUAZECI SI $ASE
DE EXENIP ARE NE PUSE
IN CtoviERT, NUM RO-
TATE DELA i LA z6.
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu Plana I
*,Vadiaff,e, G. Ibraileanu vazut de St. Dumitrescu
www.dacoromanica.ro
AL. PIRU
VIATA LUI
G. IBRAILEANU
Cu 15 ilustratii afara din text
..
BUCIIRESTI
FUNDATIA REGALA PEN IRU LITERATURA $1 ARTA
89, Bulevardul Lascar Catargi, a
1946
www.dacoromanica.ro
PREFATA
In rarele imprejureiri ceind a avut prilejul sei vorbeascei

despre el insu#, Ibrdileanu declara cd nu se socoate un om
atiz't de insemnat inalt sei creadei cd intereseazcl pe cineva
unde s'a neiscut, ce .ycoli a invdtat, care sunt algae lui de
cdpatiii §i toate celelalte fapte de un caracter pur personal.
Nlyte Amintiri din copilarie si adolescents scrise de el
in casa lui Constantin Stere, prin 1911, nu erau destinate
tiparului. °data- cu publicarea for postumei (publicare in fata
cdreia Ibrilileanu ar fi protestat, dacd trilia), interesul pentru
viata criticului Vietii Rominesti, intretinut ,si de credinta
cif Adela ar fi roman autobiografic, a crescut. Numeroase
amintiri s'au scris despre el cu ocazia mortii, inainte §.1
dupd.
Cand am inceput aceastd biografie, 110i eram congienti
nu numai de dificultatea intreprinderii, dar §1 de rezistenta
cu care, de obiceiu, asemenea cercetdri sunt intcimpinate.
Nu s'a stabilit incd valoarea scriitorului A dupe" cum ne-am
§.i incredintat, multi nici nu vor .yti despre ce este vorba, dintru
inceput. Asta ne-a incurajat lard, pentrucd ne-am zis cd deo-
camdatd putem conta cel putin pe factorul surprizei, reimemeind
ca un studiu asupra operei lui Ibrclileanu sel legitimeze mai
teirzizi o viata * lui.
www.dacoromanica.ro
6 AL. PIRU
Se intdmpM cu lbrilileanu ceva ciudat §1 paradoxal tot-

odatd: cu toate ca majoritatea referintelor despre el sunt
elogioase (vorbind de om ), putini intuesc ca viata lui ar
putea sei insemne ceva. « Mic cetacean » care a dus o existent:a-
monotonei iatei imaginea filurita pdna la urma asupra lui.
Fdrei indoiald, biografia lui Ibrdileanu nu e captivanta fi
un amator de senzational nu va &1st satisfactii aci. Cd in-
firarea celor cdteva « evenimente » este totO instructiva
pentru tine va pric. epe semnificatia lor, ni se pare insd nein-
doielnic. Scriitorul, in genere, nu e erou de roman. In roman
se lucreazei cu tipuri, cu indivizi aveind o structure ideald,
dedusci sintetic dintr'o infinitate de cazuri. Grandet este avarul
prototip ,si Balzac nu 1-ar fi intdlnit printre semeni. El I-a
treat pe o sumo de date fi cu ajutorul unei imaginatii extra-
ordinare. Luati acum viata unui scriitor. Inkimpliiri banale,
Ord finalitate, adesea triviale in ordinea epics. Personajul
de roman are un tel care trebue Indeplinit pentru ca naratiunea
se- capete un sens. Singurul tel al scriitorului este creatia.
Si cum creatia nu este altceva deca't opera, se Intelege desinte-
resul pentru biografiile de scriitori. Pentruce o mai facem §1
not atunci ?
Scriitorul este un individ cu o existents exemplard determi-
nate de vocarie. Odata ajuns ilustru, toate gesturile lui devin
simbolice, sunt interpretate sax. Omul are un destin .yi faptele
lui sunt caracteristice. In fond, biografia completeazd o
lature a personalitatii scriitorului, ca sei vorbim in termenii
lui Sainte-Beuve.
Cu privire la viala lui Ibrdileanu, ne-am slujit de tot ceea ce
a apdrut pdnei in prezent. N'am luat, .fireste, nimic la infant-
plare. Toate izvoarele au Post analizate, e'omparate, puse
www.dacoromanica.ro
PREFATA . 7
la contributie sau respinse. De elite on continutul for era in

acord cu ideia noastrd, 1-am acceptat. Cad ele contraziceau
unghiul nostru de vedere, le-am inleiturat faro RI mai pole-
mizdm cu autorii respectivi, mai ales cd foarte putini din acei
can au scris despre Ibnlileatzu, au tinut sd-I vorbeascei de
rdu. Dar s1 elogiile exagerate au fost amendate, spre a nu
cadea in cealaltd greseald.
0 operatie din cele mai grele este datarea documentelor.
Marturiile de cele mai multe on sunt evazive, vagi, nesituate
Fn timp si loc. Cu cdteva exceptii, ele puteau fi totusi asezate
In epoca ci atmosfera lor, iar not nu ne-am dispensat de o
astfel de muncd.
Asupra unor relatiuni, stdrue Indoiala. Sd fie oare adevdrate
cele povestite de Stere (In preajma revolutiei), lone! Teodo-
reanu (La Medeleni), Mihai Sevastos (Aventurile din strada
Gradinilor) ? Orice s'ar spuse, acestea sunt In primul Hind
niste romane si numai in reindul al doilea memorii sau amintiri.
Insd ode& de mizantrop ar fi fost solitarul dela Bucov, cad
fi-a « romantat » memoriile, cele spuse de el pe seama lui
'brit ileanu contin, pail la un punct, adevdruri. ( Sei se compare,
de exemplu, pp. 252-253 din romanul In ajun cu pp. 11-12
din articolul Cum am devenit director al Vietii Rominqti).
Dintr'o convorbire cu lbraileanu, rezultd cd insusi se recu-
nostea In evocarea lui lone! Teodoreanu din Intre vanturi
p. 202 sq. pe care o citise In manuscris, fapt care I-a si indrep-
tdtit pe romancier s'o publice dupd moartea criticului
sub titlul de Profesorul IbrAlleanu. Ulterior aceste pagini
de roman au devenit amintiri propriu zise. (Cf. Ionel
Teodoreanu evoca pe Ibraileanu in duke Targul Iesului,
Vremea, XVI, 693 din 4.IV.1943). De asemenea, suet sufi-
www.dacoromanica.ro
8 AL. PIRU
ciente indicii cd cele relatate de Mihai Sevastos (in romanul

sau Ibrdileanu poartd numele de Petrache Veirnav ) s'au
petrecut ciindva... Ca sd nu rcipirn din autenticitatea mdrtu-
risirilor, le-am lasat expresia nemodificatel. Numai unde se
repetau aceleasi lucruri, sau se spuneau inexactiteiti, am pus
puncte de suspensiune.
Cronologia, sumard, e susceptibild de adaosuri. Contempo-
ranii vor mai fi tineind minte o sumo de inteimpldri, unii posedd
chiar scrisori. Discretia, casi alte considerente, ii 1mpiedeca
sd le divulge. Apelul fticut uneori de not la diferite persoane
a rdmas Ord rezultat. Existd un destul de eftin orgoliu de a
fi « cel dint& care a descoperit » cutare chestiune, o primul
care a publicat » cutare document. Astfel de ambitii nu stau
In firea noastrii. 4 Descoperirile » le asteptiim cu cel mai
normal calm. E dela sine inteles insd, cd nu putem amdna
cartea pad la acel soroc.
Pe cat a fost cu putintd, am roscolit si arhivele. Din nefe-
ricire, momentul nu era prielnic si recolta de stiri e neinsem-
natd. Despre Ibrdileanu se vor mai afla multe date, istoria
find o indeletnicire, sd sperdm, continua. Pentru un simplu
portret, ateitea cote ne-au cdzut sub ochi, au .fost de ajuns.
Pretutindeni am citat sursa informatiei. (Cifrele din paran-
tezd, inteilnite in cursul lecturii, duc la bibliografia de la
sfcirsit ). In chip obisnuit, stim cd producdtorii de documente
isi revendicd contributille. Si nu am vrut sii le uzurptim oste-
neala. Din astfel de note risipite se putea inchega Insd un
Corp unitar ,s1 acest lucru 1-am urmdrit in paginele care UT-
rneazil.
A. P.
www.dacoromanica.ro
ORIGINEA, FAMILIA, PARINTII
Nicio indoiala nu exists asupra obarsiei armene a lui G.

Ibraileanu. Actele, casi propria marturie, o confirms.
Contemporanii ne atesta chiar ca « in intimitate era mandru
de originea lui cu drept cuvant, fiind data vechimea
natiei si a rasei armenesti, dar in public se pare ca se
cam rusina de numele lui cinstit armenesc, de Garabet *
(174).
Un orgoliu rasial nu se constata insa nici in opera, nici
in imprejurarile vietii criticului, dorinta de a se integra
neamului arzand in el mai vie decat turburile chemari ale
sangelui. Si ca unul ce nu punea pret pe factorul biologic,
Ibraileanu se socotea complet asimilat sufleteste drept
roman adevarat. « Intr'un rand marturiseste Mihail Sado-
veanu a spus zambind ca probabil e cel mai vechiu mol-
dovean dintre not toti caci stramosii lui stau aici dinainte de
descalecarea Moldovei » (169). In orice caz, armenii au
venit in Moldova dupe anul 1060, cand a Post risipit Haias-
danul, tinutul for de basting (134), iar pe la 1418 erau deja
stabiliti in vreo sapte orase (152). Celor din cetatea Novgo-
rodului (Romanul de azi) Alexandru cel Bun le recunostea
o sums de privilegii. Mai tarziu ei devenira acolo bacali
(rachieri), bogasieri (negustori de manufacture find si bra-
www.dacoromanica.ro
10 VIATA LUI G. IBRAILEANU
sovenii) si cavafi (negustori de inatdminte) organizandu-se

pe bresle (74).
De build seamd, nici Ibraileanu n'a fost crutat de divagatii
asupra originii, curiozitatea fiind ca acestea yin tocmai din
partea unor alogeni. Asa, considerand ca « are capul mare,
ochii maxi si langurosi in forma migdalei, umerii obrajilor
puternic iesiti in afard, nasul tipic hetit, bratele ceva mai
lungi ca de obiceiu, in proportie cu picioarele toate, dar
toate caractere tipic hetite, vestasiatice; de asemenea tempe-
ramentul, amestec cu totul caracteristic, de impresionabili-
tate vibranta si de scepticism glacial n, Sanielevici con-
chidea a posedd « toate insusirile ca sd reprezinte nu numai
intreaga armenime de pe glob, dar chiar toata Asia ante-
rioard » (174
Trasdturile fetei, ce-i drept, caracteristice, sugerau porniri
interioare pe care intr'o mdsurd omul le avea ; dar
cu criteriul somatic deductiile devin fabuloase, iar fantezia
antropologului duce la curate extravagante. Aceluiasi Sa-
nielevici, leptorimia (nasul « convex imens n si 4 busque »)
ii vorbea despre « avantul dinaricului * (tipic la Cyrano si
Don Quijote) », a mica barbie stearsd, dusd inapoi », despre
« retragerea in sine a vestasiaticului », ochii « rdscroiti, putin
cam iesiti », migdalati, visatori, despre a ardoarea si fana-
tismul arabului n, pdrul ()data « negru si lins », altddata
« roscat », despre « patosul epic al dalicului r-(caracteristic
lui Bismark si Hindenburg) (173, 175). Iatd-1 asadar pe
teoreticianul specificului national purtat dela Gibraltar
pand in Mesopotamia si din Dalarma (Suedia, locul de
aparitie a omului de Cro-Magnon, strdmosul rasei dalice)
pand in Alpii Jugoslaviei, exponent necontestat totodatd al
www.dacoromanica.ro
ORIGINEA, FAMILIA, PARINTII 11
continentului profetilor, Asia, unde dupa vorba lui Go-

bineau in fiecare om se ascunde un sacerdot... Si unde
mai punem ca hititii sunt de rasa vanica, urmasi ai semintiei
Urartu sau Biaina!
Spirite mai dusmanoase i-au dat lui Ibraileanu in plus
denumirea de Ovanes (A. Vlahuta), Atibur (M. Teodorescu),
Geanabet (Ilarie Chendi) expediindu-1 cu salutul armenesc
munas parof paregam baro Garabet (48, 49). Prin analiza
numelui, N. Iorga insinua o provenienta portuard, cosmo-
polite, poate otomand a criticului (102) si lard indoiala ca
nu animat de bune intentii, Stere it numeste in romanul sau
t circasianul », adica adigheul, cazacul, Spiridon Ciorbad-
gioglu.
In vreme ce ascendenta braileana si indepartat caucaziand
raman ipotetice, radacinile familiei se intind in pamantul
strabun. Astazi ramificatiile sunt destul de raspandite si
pans nu demult ni se semnalau: un doctor Ibraileanu la
Focsani, un profesor de limba germane (tot Garabet) Ibrai-
leanu la Galati cu doi fii : Aurel, avocat si Virgil, inginer la
C. F. R.; un Cristea Ibraileanu si un Mihai Ibraileanu
magistrati, un Grigore Ibraileanu fost functionar in Bucuresti,
in fine Varteris Ibraileanu negustor in Tecuci (69).
Dula mama, Garabet Ibraileanu se trage din Roman.
Bunicul Andronic Marcovici ar fi fost un om foarte destept
pe care insa neprtul nu-I apnea, murind, se pare, inainte de
cinciveci de ani. Fusese casatorit cu Vartenia, femeie fara
carte si saraca, dupd toate aparentele, venind dinti 'o class
de jos unde nu exists « cresterea in bumbac ». Fire naive,
sentimentala si curioasri, viaia nu-i oferise Vartenici multe
bilcurii. La 70 de ani ii placea sa afle multe despre lume,
www.dacoromanica.ro
ispitind totul si punand felurite probleme. « Pentru ea lumea

exista si era ve5nic noud si plind de mister. Stele le, cerul,
viata plantelor, a animalelor, cauza tuturor lucrurilor o
interesau necontenit ». Baratta visase poate conditif mai
bune, dar avea si melancolia lucrurilor duse. Pliny de grija
pentru Garabet, it va fi petrecut de multe on la gard cu
nostalgia unor not orizonturi, caci aceasta femeie inculta
simtea. poezia subtild a unui tren (a unei adunaturi de
oarreni necunoscuti) care a stat o clil a in statie si apoi s'a
dus departe, tot mai departe...» (88). Cum era burica
vedem dintr'o fotografie din 1883. Resemnata, cu adancituri
de suferinta pe fata, e imbracata intr'un palton modest cu
manecile si gulerul blanite economicos. Poarta un capuson
cu marginea tot de bland Si gingasie tardiva! tire in
mama o floare. Vaduva si paralizata spre sfart:itul vietii,
muri la Roman prin 1896, doudzect de ani dupd ce -si in-
gropase fata, pe Maria, < fiinta prea stumpy ».
Andronic 5i Vartenia Marcovici avura trei copii : pe Maria,
Teodor 5i Tasia.
Dupa actul de na5tere al lui Garabet Ibraileanu, reiese ca
Maria Marcovici s'ar fi nascut in 1845, deoarece avea 26 de
ani and 1-a nascut. Actul ei de deces insa, presupune ca an
al na5terii 1842. Data dintai ni se pare totu5i mai sigura,
Ibraileanu insusi ahrmand in Amituiri ca mama lui a murit
la 31 de ani.
Portretul mamei lui Codrescu din Adela este de sigur al
Mariei. Murind tarard (la 17 Septemvrie 1876) cand copilul
avea doar cinci ani. Garabet n'o tinu minte si imaginea ei
5i-o Mud dupd o fotografie decoloratd 5i din auzite. Fusese
o fata tdcutd, inalta, cu parul castaniu, cu ochii caprui »
www.dacoromanica.ro
ORIGINEA, FAMILIA, PARINTI1 13
(83, 95). Moartea surveni din cauza unei nasteri, la Roman,

in zorii unei rile de toamna.
Al doilea copil, Teodor Marcovici, veni pe lume in 1849.
Foarte inteligent, desi nu terminase mai mult de patru clase
primare (asa cum se faceau prin 1860), Teodor e un tip
interesant si avu asupra lui Ibraileanu o influenta considefa-
bila. Neavand mijloace de a invata mai multa carte, se
instrui singur si reuE.:i a ajunge un « om modern » cu toate
ca unicul lui mediu era cafeneaua. In stare sa explice feno-
menele naturale ca orice manual de fizica, printr'o sfortare
intelectuala proprie, devenise, firesfe, ateu. Natura it mai
inzestrase cu o multime de talente : croia cu indemanare
rochii femciesti, repara ceasornice, colora fotografii. In
viata se arata 1'110. ca un sceptic (nu era cu nimeni in politica)
si mizantrop. Nu primea pe nimeni acasa, nu intretinea
legaturi cu rudele vulgare, avea spirit critic si ironist. Daca
in Romania s'ar fi f'dcut un partid nou, revolutions, dar ru
utopic, ar fi aderat. Aristocrat dirt fire, umbla bine imbracat
si se ferea de multime. Nu suferea atingerea nimanui si
in discutii isi combatea adversarul cu violent.. Distirs,
izolat, cu raspunsuri la toate problemele, traia din cateva
mii de franci pe care le na cu dobanda, pricepandu-se la
manuirea sumei in asa fel, incat sa-i produca un venit cat
mai mare. De suferinta celor la care tinea se irduiosa si
el, dar pretindea oricui o purtare demna. « Cred ca a fost
omul cel mai inzestrat din toata familia noastra noteaza
Ibraileanu. Se nice ca eu ii seaman. Se-poate. Dar eu sunt
el amestecat cu o multime de lucruri de o valoare... infe-
rioara... E ceva greoiu, e o stangacie, e o lipsa de gust,
e o slabiciune de logica la mine, care nu erau la dansul ».
www.dacoromanica.ro
La dougzeci si sase de ani, dupa moartea sorei sale, Maria,

Teodor se inamora de o doamna din Roman, fiica a Eleo-
norei proprietnra de mosie la Poiana lui Iurascu. Aceasta
dragoste ii cauza multe neplaceri, de unde probabil si pur-
tarile Iui ciudate. In August 1876 isi rupoe cloud' degete la
un ferastrau mecanic si se imbolndvi de inima. Muri peste
doisprezece ani, in lanuarie 1888, in varsta numai de 38
de ani.
Tasia (Tasica) Marcovici se marita cu Isaia Trancu, om
bland si de treaba, casier de marfuri in gara Roman, apoi
sef de statie la Ivesti (Tecuci), Galbeni, Buhusi si Iasi. Era
4 foarte frumoasa, foarte delicata, foarte poetics si, pentru
not aristocrats, caci numai ea traia mai bine, mai inalt...
Matusa-mea era cineva foarte deosebit si cand venea la
Roman era un eveniment. Eu o iubeam cu un fel de entu-
ziasm pentru caldura ei sufleteasca, pentru ochii ei frumosi,
pentruca ma iubea si ea, pentruca-mi dadea lucruri bune n
(88). Intr'o fotografie, matusa are insa ochi patrunzatori,
buze stranse, barbie voluntara, incat aerul e mai de grabd
al unei severe supraveghetoare de pension. Rochia neagra
cu guleras alb brodat, sub care e legat un papillon inspira
o grava eleganta, indicata de altfel si de finetea trasaturilor.
Muri in Iasi, dupa o viata indelungata si fericita.
Ce fel de oameni vor fi fost bunicii din partea tatalui,
nu putem sti. E cu putinta ca stramosii for sa se fi tras de
prin partile dunarene, daca ne gandim ca li se mai spunea
si Braileanu. 0 alts banuiala ar fi ca sent din Botosani. Erau
armeni si se numeau si ei Garabet si Vartenia Ibraileanu.
Cand au venit armenii in Botosani e greu de spus. Pand. la
1662, documentele nu-i pomenesc. Abia la acest an dam
www.dacoromanica.ro
ORIGINEA, FAMILIA, PARINTII 15
peste un David « namesnicul ». Armenii trebue O.' se fi

asezat totusi in oras cu mult inainte. La 1639, Vasile Lupu
da unui Cristea Braileanu mosia Rusilor dela Botosani < pe
care o hotarisera mai multi targoveti » (103). Nu putem insa
face nicio legatura intre acest Cristea Braileanul si Garabet
BrAileanu.
Conform actului de deces (16), Teodor Ibralleanu se rids-
cuse in anul 1842. Invatase si el patru clase primare si rama-
sese cu ele. La 28 de ani se casatori cu Maria Marcovici si
dupd case ani, pierzand-o, se insoti pentru a doua card (in
1877) cu o Chita. Dar nu iubise decat pe cea dintai pe care
o luase «dintr'un amor plin de scrisori de dragoste si de toate
incantatoarele nebunii ale tineretii ». Era un om a voinic,
curajos, bun si de o inteligenta mijlocie ». 4 Avea un caracter
admirabil, din care putin am mostenit. Am mostenit jovia-
litatea pe care mi-a imputinat-o boala si alta parte a caracte-
rului meu. N'am mostenit egalitatea caracterului lui, rAbda-
rea, si optimismul lui. El, orice necaz cat de mare (pierderea
averii, lipsa banului pentru ziva de maine, etc.), ar fi avut
ramanea tot vesel, pared i-ar fi venit o mare bucurie... Nu
se irita niciodata, orice i-ar fi facut cineva, oricat de nedrept
ar fi fost cu el, orice i-ar fi spus. Cel mult, scotea un oftat,
de mirare mai mult, de mirare ca cineva poate spune ase-
menea lucruri n (88). Fu impiegat financiar si administrator
al mai multor mosii. A murit la 21 Septemvrie 1887, orele 5
dimineata, tandr, de 45 de ani.
www.dacoromanica.ro
NAgEREA $I COPILARIA LUI IBRAILEANU
1871-1878
La cloud statii departare de Iasi, pe linia ferata care duce

la Pascani, se afla pans mai eri un orasel insirat pe o colind,
compus din cateva dugheni cu maruntisuri multicolore, cu
aspectul oriental caracteristic asezarilor moldovene, colbos
vara si inoroiat toamna. Istoria n'ar fi in stare sal explice
pentruce i se daduse numele Targul-Frumos. Din cele mai
vechi timpuri el a fost o colonie de armeni si evrei saraci
cari traiau din negot. Astazi, din toata ingramadirea de
case, razboiul n'a mai lasat acolo decat un morman de ca.
ramizi si aschii de lemn.
In 1871, Teodor si Maria Ibraileanu, de curand casatoriti,
se stabilisers aci. Aveau, se vede, rude in partea locului si
deschisera o pravalie pe ulita principals, denumita pompos
Strada Mare, la Nr. 395. (Mai tarziu casa a fost transformata
in gimnaziul « Trancu-Iasi »). Intr'un asemenea mediu se
ndscu in ziva de 23 Mai 1871, copilul care avea sa primeasca
numele de Garabet (16). Fu botezat dupa ritul gregorian de
catre Maria 0. Zaharia, matusa a lui Trancu Iasi (219), iar
in ziva de 25 Mai, orele 2 d. a., martorii Ovanes Zaharia,
comersant, de ani 48 si Lazar Trancu (tatal fostului ministru),
de 31 ani, aceeasi profesiune, it infatisara, impreuna cu
www.dacoromanica.ro
NA$TEREA $1 COPILARIA LUI IBRAILEANU (1871-1878) 17
Teodor Ibraileanu, domnului Gh. Pralea, primar si ofiter al

starii civile. Cateva luni dupa aceea, in iarna lui 1872,
Teodor se vazu nevoit sa lichideze pravalia si sa paraseasca
Targul-Frumos.
Saraci si indatorati, tinerii casatoriti veneau in Roman, pe
capuf Varteniei Marcovici. Reluard viata din greu, in fa-
milie nefiind locul pentru # plimbari, soarele si celelalte ».
4 Toti munceau, duceau o vieata onesta aveau datorii
mici, dar grave, de indeplinit ». Copilul insusi parea constient
de asta, deli # plin de toate naivitatile acelei varste ». Mama,
care intretinea casa # lucrand zile si saptamani intregi la o
cusatura pentru cativa lei », it iubea. Lucrurile insa mergeau
prost si Teodor Marcovici trebui sa dea si el o mana de
ajutor. # S'a intamplat a ma nasc intr'o familie de mica
burghezie, cu traditii, cu # viata de familie », compusa din
sentimentul datoriei, din iubire si din solidaritate. Ce voiu
fi avand bun in caracterul meu vine de acolo » (83).
Patru din cei mai fragezi ani, Garabet ii petrecu in aceasta
:casa batraneasca unde mama grijulie it pazea iarna sa nu
stea aproape de geam (84). La o varsta cand alli copii nu
disting intre masculin si feminin, el era deja imboldit de
usoare impulsiuni erotice : « Inca dela casa noastra din
Roman, cand aveam patru ani, stiam genul substantivelor,
vedeam Ceahlaul pe geam si simteam primul amor, acela
pentru Otilia, fata de 7 ani, care trecea pe la geamul nostru,
de patru on pe zi, cand se ducea la scoala » (88). E cu
putinta ca amorul sa fi fost numai # un caz de sugestie *
datorit poate faptului ca.' cei mari it tachinau. Dar cand
Otilia trecea pe la geam, el « se inrosea ». Celelalte impresii
erau, dimpotriva, foarte nelamurite : 4 Nu stiam pozitiv ce c
2
www.dacoromanica.ro
acel Ceahldu, nici ce este un munte nimic ! ». Apoi casa

bunicii fu sechestrata din cauza datoriilor si mai pe urma
ddramatd. Pe locul ei se zidi o biserica.
Prin Mai 1876, tatal se asocie cu unchiul Teodor si im-
preund cu o aka rudA la in arenda o mosioard la Poiana lui
Iurascu. Satul vine asezat la 31 de kilometri miazd-zi de
orasul Roman, nu departe de Siret, in stanga raului. Drumul
pand la el a fost prima datorie mai fungal a lui Ibraileanu.
o Stateam pe scaunasul trAsurii, iar mama mea cu bunica-
mea in fund. Tatal meu nu stiu : era pe caprd, on nu era cu
noi. Era frumos, era soare! Intaiasi data am trecut prin
pdduri. Calatoream in altd planets D. Ajungeau in sat pe
ploaie, pe la 5-6 seara, si-i intampind mosiereasa, o cu-
coand batrand care fusese de mai multe on «cu trasura #
la Paris. Fiica ei, Eleorora, era o femeie « foarte frumoasd »
si mama a cloua fete intre 16-18 ani. De una se indrAgosti
in curand Teodor Marcovici. « Eleonora, cu numele ei sonor
pentru mine, cu aerele ei de contesd, cu viata and la Paris,
cand la lard » ii lasd lui Garabet impresia de 4 ceva nein-
chipuit de frumos si nobil si misterios ».
Arendasii fury gazduiti la inceput chiar in conacul mosie-
ritei. Pe sub stresini cucuveicile isi facusera cuiburi si puii
impresionard o puternic » pe copil, iar in grading, dupA ploaie,
cantau « mii de cuci ». Locuira in casa boiereasca multd
vreme ; dar Teodor IbrAileanu dura in urind o locuintA
proprie: « Era o casa noud cu un balcon lung, care suna ca
metalul, nu stiu pentru ce, cand ma plimbam pe el, mai ales
child umblam boncanind cu calcaile pe scanduri. Prin grAdind
trecea un parau lat de-o palms. Pe langd grAdind, trecea un
parau mai mare. Din dosul casei, peste parau, un deal
www.dacoromanica.ro
NA$TEREA $1 COPILARIA LUI IBRAILEANU (1871-1878) 19
drept, care mi se parea ca atinge cerul. In stanga un deal,

pe care umblau vitele, ca niste ganganii pe un perete.
In dreapta campia, cu o padure in fundul zarii. In fats
satul ». (83).
Marea atractie a satului era iazul a o bucata lung si trist,
singuratic, o alts bucata, cu malurile pline de verdeata si de
copaci. Iar moara avea ceva nemai auzit de misterios ». La
marginea orizontului, peste iaz, in campie, se za'rea o padu-
rice. Imbatat de oceanul de ierburi, copilul hoinarea la 5 ani
prin fanete facand cunostinte cu prepelite, berze si tarani.
Cu Petrea Petriscanu deveni « prieten ». Dar si taranul
Tanca era un « personaj foarte important », caci cocostarcii
aveau salas pe acoperisul gospodariei lui. Cocostarcul i se
pare o o persoana foarte in varsta », o superioara n, si purtand
cu ea o un mister infinit ». Misterioasa e si luna, care o merge
pe cer » in loc sa ramaie deasupra morii de pe lac. Printre
fanete, Garabet umbla ca a un om printr'o padure, pe
o carare intre doua ziduri de copaci » abia vazandu-se.
o Aici la Poiana lui Iurascu, am cunoscut intai natura v.
Tot aici are pentru prima data senzatia fenomenului mortii :
« Era intr'un loc, la poalele unui deal, un loc trist, o coasts
a dealului rupta, naruita, singuratica. Acolo am vazut un

cal mort, cu o parte din oase goale si cele cloud pasari sinistre
care scobeau cu ciocurile for mi-au produs un sentiment de
groaza dar si de poezie * curiozitatea invingand teama.
Mama it lasa sa se plimbe, dar it ocaraste cand voluptate
a copilariei ! se joaca in colb cu baietii de tarani. Cuiburile,
de sigur, it ispitesc. Din duiosie insa, nu le stria : o Ce
lucru mare a fost pentru mine, cand am descoperit in grau
un cuib de prepelite, ca o fantanita, mic, rotund, cat o farfu-
2
www.dacoromanica.ro
rioara, inconjurat de un gardulet, si cand puii au disparut

pared in pamant ». Dorinta de a intelege tainele unive: sului
este a varstei. « Tin minte ea in toate impresiile mele de
atunci intra in cea mai mare parte misterul ». Spatiul insusi
e prea mic pentru ochi si inchipuirea sboard dincolo de zare :
a Toate mi se pareau foarte departe in toate directiile
mi se parea ea se sfarseste o lume, dupd care incepe regiunea
basmelor ».
In primele zile ale lui Septemvrie 1876, Maria Ibraileanu
simtindu-se ran, familia merse in Roman. Unchiul Teodor
venea si el sa se caute la un doctor in urma accidentului
care-i ciuntise mina. Maria, suferinda de mai de mult, su-
porta cu greu nasterea unei fetite, si la 17 Septemvrie muri.
« Tin minte cum era intinsa pe masa, moarta, cu lumanari
la cap» isi aminteste fiul indurerat. Nu-si dadea insa bine
seama de eveniment, planse, dar apoi se juca cu baietii de-a
ascunsul : « Fericita, dar crucial si egoista varsta! Intotdeauna
imi aduc aminte cu displacere, pared cu un amar repros
pentru mine, Ca atunci m'am jucat. Niciodata, niciodata n'am
dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce
s'a nascut ea, pentru ce a trait ? Sunt milioane de flinte care
au avut soarta ei si pe care nu le stiu. Dar ea, fiindca mi-a
fost mama, in mintea mea are un loc unic si intamplarea
ei e un lucru extraordinar pentru mine... Eu n'o tin minte
cum era la fats, decat foarte vag. Am mai mult o impresie
nelamurita despre fiinta ei, despre esenfa ei sufleteasca,
despre ceva cald si lipit cu patima de copilul acela, care azi
sunt eu. Dar aceasta impresie nelamurita a mea, adaugata cu
cele ce am auzit despre ea, au alcatuit in mintea mea o
fiinta vie, pe care o vad : o fats tanard. Ea a inurit la varsta
www.dacoromanica.ro
NA$TEREA $1 COPILARIA LLTI IBRXILEANU (1871-1878) 21
de 31 de ani, si o .vad ca o fatd... Un sentiment mizerabil

poate, ma face sä simt ca e mai bine c'a murit in floarea
tineretii. Ea a fost demult, foarte demult, si sentimentele
mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie
frumoasa, pentru o femeie care a suferit mult de saracie,
pentru o fiinta care n'a avut cand sa guste viata, pentru
cineva care are toata poezia lucrurilor din departatul
trecut... Nu pot sa ma gandesc mai mult la ea, fard sä
simt lacrimi de duiosie Si uneori de un fel de durere nu
mare, dar care nu se poate compara cu nimic » (84).
Dupa moartea mamei, Garabet leaga un fel de « camara-
derie » cu tatal, fiindca ramasesera « amandoi orfani ». Tata'
ii lua cu el pe la treburile lui §i-i aducea intotdeauna ceva,
cand venea acasal. «Eu it iubeam cu amor, cu o iubire
fizica. Imi placea sa-1 sarut pe barba... Parch' am §i acuma
pe buze senzatia barbii lui ». Il mai tinea §i bunica, la Poiana
lui Iura§cu, unde adesea venea in vizita matu§a Tasia
Trancu, dela Braila. Nepotul u oferea o mare ospitalitate
ducand-o « prin fanat, pe la moara » §i recomandandu-i
florile de camp (88). Cam in aceasta vreme ,Teodor Marcovici
incepu marea §i nefericita lui dragoste. Lucrurile mergeau
tot mai rau Si averea lui Teodor Ibraileanu se irosi. Trebui
sa arendeze alte mo§ii in Salavrqti §i Berbenceni, sat pe
paraul Odobul, in partea de miazdnoapte a judetului Bacau.
La un an dupa moartea primei sctii, se insura din nou,
4% din combinatii gospodarqti ». De§i « buna, supusa, roaba »,
copilul nu putu da Chitei denumirea « artificiala» §i « ofi-
ciala » de mama. Avea de pe acum un « cult §i o tandreta
alcatuita din tot felul de amintiri » pentru cea adevarata.
Amintirile din aceasta epoca ce va avea inrauriri asupra
www.dacoromanica.ro
caracterului sdu (« cu altd copilarie, cu altd viata, fara

aceste lucruri neobisnuite si triste, as 11 fost poate altfel »)
sunt nebuloase. Nu-si aduce aminte decat de # privelisti si
peisagii »: « Tin ininte o calatorie a mea cu tatal meu Iran)
dimineatd, pe un drum care mergea pe culmea unui deal
un peisagiu de v is, albastru, siniliu, cu o ceata sublire, cu un
orizont nemarginit si strain. Dar nu stiu cand a fost asta,
unde mergeam, pe unde eram nimic ! ».
La Salavrqti §i Berbenceni, precum si in alte sate, a stat
putin. Ii placea mai mutt cu bunica si unchiul Teodor la
Poiana lui Iurascu. In grading aveau # un chiosc facut din
haragi de fasole, bdtute cu flori delicate de tot felul ». Tropaia
pe balconul casei, facea mori pe paraul din grading, crestea
hulubi in pod tinand socoteala cand vor iesi puii. Mosul
Teodor ii fabrica smee uriase. Dar amintirea mamei pierdute
staruie §i smeul inaltat peste o padure neagra, in departari,
Ii lass o impresie de tristete funebra. Din cand in cand,
pleca la oras : « Imi aduc aminte de o Oalatorie la Roman,
cand am trecut peste Siretul mare, cu un pod umblator, pe
furtuna * (84).
www.dacoromanica.ro
$COLAR IN CURSUL PRIMAR
1878-1883
Prin 1878, Teodor Ibraileanu, mereu in cautare de afaceri, se

gasea la Bacau. Omul era urmarit de nenoroc si-i muri aci Ma-
ria, al doilea copil, inainte de a fi implinit doi ani. Garabet
avea, din Mai, sapte ani si toamna trebuia sd mearga la scoala.
Cu privire la localitatea unde si-a inceput cursul primar,
amintirile sunt intunecate. Fu dat poate la Bacau, dar repede
stramutat apoi la Roman : e Cele cateva luni sau poate un
an la Back' imi par un vis indoielnic e (85). Intre timp,
tatal pleca la Bacesti (sat la rasarit de Roman) ca admini-
strator al unei mosii. Pierduse e cele din urma parale n si,
racit intrucatva cu familia Marcovici, din pricina noii lui
casatorii, isi Incredinta fiul unei rude avand faima de buns
educatoare, Coanei Ilenuta, din ulita Sfintii Voevozi (91).
Femeia e uscata, urita teribil, cu un nas mare, aspra, rece e,
cocheta la batranete cu toata Asada ei, punea tara la cale
in stilul Efinntei lui Leonida si se gatea cu e haine colorate si
pdlarii rosii si albastre e. Pe musafir it sili sä indure foamea,
in virtutea principiului ca e stomacul n'are fereastra, pe and
hainele si celelalte se vad A.
Matricolele scolilor Nr. 1, 2 si 3 de bdieti din Roman nu
InregistreazA pe anii 1878-1883 numele lui Ibraileanu T.
www.dacoromanica.ro
Garabet. In matricula liceului « Roman Von n pe anii

1883-1884 se arata ca ar fi absolvit cursurile $colii Primare
Nr. 3. Insa rudele spun ca a urmat la $coala Nr. 2, zisa si
$coala Mavrichi » (69), ceea ce pare mai sigur dna ne
gandim ca aceasta scoald e tot pe strada Sfintii Voevozi.
Metoda obisnuita atunci in invdtamant era aceea a lui
# luati de aici papa aici ». Chiar din prima zi de scoald, la
Roman, Garabet priori « deodata » o paging, unde avea de

invatat pe i si u (celelalte litere le Meuse la Bacdu). Trebuia
ca cineva sa i le explice, dar fata gazdei nu voi, pe motiv
ca nu i se zicea tata : e Eu, conform naturii mele, n'am putut
dau nume indatd ce m'am mutat acolo. $i n'a voit
sa-mi spuna, decat cu pretul sd-i spun cum voia ea. $i nu
i-am spus » (85).
In clasa, pedagogia era aplicata de un pops 6 mare, carp,
care zbiera grozav si batea », astfel ca baiatul se imbolnavi
si lacu de friguri « luni mtregi n. Fu ingrijit de matitsa Tasia
care-1 lug cu ea si nu mai terming anul scolar 1878-1879
fiind probabil retras (147). $coala 11 ingrozise atat de mult,
incat trecea pe langd ea cu fried. Frigurile it slabird de tot
si facu primul exercitiu de umblat cu un baston. Se inzdraveni
In vacanta, la Bacesti mergand ralare cingur cate 4-5 kilo-
metri si trecand curajos prin paduri (85). Nu ui,a 0, se mai
joace si in colb cu baietii de tarani, asa ca ()data tatal it
batu. *Singura data cand am fost ba tut » (84).
Anul scolar urmator (1879-1880) tot in clasa intaia
locui la aceeasi gazda. Se juca in nucii din gradina, in care
isi facea 6 case suspendate n sau ridica smeie in afard de
oral ldsandu-le in timpul noptii ancorate. Printre gramezile
de materiale din ograda §colii, unde se ridica pc atunci o
www.dacoromanica.ro
$COLAR IN CURSUL PRIMAR (1878-1883) 25
cladire, avea « locuri ascunse, locuri de siguranta, in soproa-

nele pentru scanduri, in varnite si santuri ». Vinerea mare, la
denie, tragea clopotele bisericii din curtea aceleiasi
sau se prosterna in genunchi : o Ce sentimente atunci, de
ceva straniu si intim! ».
La carte era bun fiind precoce in toate. Amorul insusi
nu e ocolit, numele iubitei find Tinca. Visa tot felul de
aventuri cu aceasta fats de varsta lui si Inca pe cand se culca!
Ba 11 ispitesc si fetele mai marl. Cand servitoarea gazdei,
fats rotunda dela tars, ii povesteste cum varul lui, flacau
de 20 de ani, a prins'o in brace pe cand se scobora din pod,
se simte « gelos 0. E romantics si moartea unei alto iubite,
Profira, it pune in curent cu cantecele de lume (86):
Obosit de munca zilei
Priveam luna §i plangeam,
La trecut, la viata-mi de-astazi
$i la tine ma gandeam.
Fetele nu afla insa mimic. Lasat in voie de Coana Ilenuta,
Maul joaca oina, se scalds vara de cate trei-patru on pe zi
in Moldova (uneori si noaptea pe Luna), umbla kilometri
intregi pe mal si prin apa : « Stiam toate adancurile, toate
locurile ». Smeiele raman ocupatia favorita. Cand unul i se
agata de crucea unei biserici, it priveste cu regret toata vara,
pans ce-i putrezeste hartia si sindrilele : o Multa melancolie
mi-a produs acel smeu, prins acolo sus, departe si nimicit
cu incetul de catre vanturile si ploile reci ale noptilor dela
sfarsitul verii si inceputul toamnei n.
Inaltarea unui smeu starneste invidie intre tovarasii de
joc. Un scolar care invata la Iasi si venea in vacante la
Roman ajunsese un adevarat o uliu n al acestor pasari
www.dacoromanica.ro
artificiale. Copiii se temeau de el si-1 inconjurau. and sosea,

se auzea pe toate ulitele: aA venit Cilibiu! n.
In 1881, tatal, cdpatand o mica slujbd, veni la Roman.
Dar, fie din incredere in aptitudinele educative ale Coanei
Ilenuta (cu care de altminteri era rudd), fie din cauza preten-
tiilor o bunei » Chita, fie din cauza jenei in care se gasea
din nou, Teodor Ibraileanu, om fard geniul afacerilor, 10
lass fiul la gazda si in clasa a treia. Acesta se obisnuise cu
aerele antipatice ale femeii ce-1 ingrijea si-si continua ne-
stingherit intreprinderile lui temerare : o Iarna cu un topor,
tdiam ghiata Moldovei si pluteam pe o bucata de ghiatd,
ca pe o pinta. °data eram sa ma innec » (85). Un timp, it
mai supraveghie o nepoata a tatalui care tocmai venise in
Roman si care-1 tinu in vacanta la ea. Anul scolar urmator
(1882-1883) fu cel mai greu. Teodor se imbolnavi de
pneumonie, boald care-1 tintui la pat. Micul Garabet, elev
intr'a patra, trebui sa is conducerea familiei si sa Ingrijeascd
de nevoile casei. Cumpard singur un car de lemne pentru
iarna. Suferinta parintelui ii cauza Insd o curioasd psicho-
patie : 4 La scoald nu puteam sa Incep lectia. Deveneam mut.
Ca sd se incredinteze de adevdr, profesorul ma punea sa
scriu lectia pe tabld. 0 scriam, dar n'o puteam ceti n. I se
prescrise obaie de mustar la picioare n, sl ra'cu, dar zadarnic.
Infirmitatea ii tinu multa vreme, cauza ei fiind de ordin
interior : * In fond este emotia mare fata cu o imprejurare
mai deosebita si aceasta are ca bud timiditatea n.
E bigot, mistic : 4 De mic am fort foarte religion. Cand
vorbea cineva nerespectuos de Dumnezeu, ma socoteam
ofensat. Am cantat si la biserica si am citit si evanghelii,
imbracat in camesi bisericesti. Aceasta, pentruca eram obli-
www.dacoromanica.ro
KOLAR IN CURSUL PRIMAR (1878-1883) 27
gati... Religia mea era glasul temperamentului meu. Uneori

am postit complet, fard sa mananc nimic toata ziva si
asta de bund voia mea » (86).
Absolvind cursul primar, se duce in vacanta la Putna-
Seacd, langd Focsani, unde Isaia Trancu era functionar.
Merge cu trenul pand la Mard§esti fiind gata sal se amorezeze
de o fats de doisprezece ani intovard.0td de mama ei. Fata
pleacd insd spre Galati lasandu-1 desamagit : « Rar om sd
fi fost mai dispus la amor decat mine ! Amor care ideali-
zeazd., care face scumpa pe fiinta iubitd, care lass o melan-
colie intensd la despartire !... ». La Mairdse0i, it a§teapta
matu§a Tasia cu o «palarie frumoasd, un pardesiu de voiaj
si o geanta in many ». De acolo, pdnd la Putna-Seacd, iau
un compartiment de clasa I-a cu 6 catifea ro0e »: 6 Mi s'a
parut ca incep o viata de marchiz si de milionar a, Apoi,
vreo lung, cerceteazd vagoanele din static, urea pe gramezile
de grau din magazii. Trai fericit : 4 Casa bunk mancare
boiereascd, servitori, contact cu lumea bund-insfar0t... o
viata elegantd de saloane ».
Merse §i la Focpni, tot cu 4 clasa I » (88).
www.dacoromanica.ro
GIMNAZIST LA ROMAN
1883-1887
Cand in Septemvrie 1883 fu inscris la gimnaziul a Roman-

Vodd », Ibraileanu trecuse de doisprezece ani. Se prezentase
in niste haine prea lungi si largi pe care bunica i le eternizd
la un fotograf. In pozd, bdiatul are un aer stanjenit cu ochii
exprimand teama Inconjurati de cearcane, maxilarele ne-
sigure, buzele nestapanite, semne toate ca nu se acomodase
Inca cu viata de oral. Slabut, negricios, sfios, ar fi fost bun
conscolar, modest, neofensand pe nimeni, venind dela scoala
direct acasa si pregatindu-si lectiile constiincios (69). La
Inceput ii veni totusi greu, fiindca profesorii nu stiau de
« psichopatia » lui verbala care-1 facea uneori sd nu
poata spune lectia, alteori s'o spund balbdit, e cu opriri
ce pAreau efectul nestiintei » (86). Clasa o termind
totusi in Iunie 1884 e gradat al treilea » (69), cu urma-
toarele medii: religia 5.50, latina 7.79, romana 7.50,
matematica 6.93, stiintele naturale 6.86, istoria 9.07,
geografia 7.07, franceza 6.00, muzica 5.71, gimnastica
9.00. Media generald: 7.36.
Impulsiile venerice sunt tot mai pronuntate. Observd din
e privirile » persoanelor marl pentruce se retrag cateodata
in altd odaie, dar nu spune, tdinuieste, si merge cu e perver-
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu Plana H
r of
gfb
7
1.
Vartenia Marcovic i V. loraneanu

la 12 ani (1883)
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu
rr
fro
g " '
5.1
fO,
.
I.
Tasia Trancu
www.dacoromanica.ro
GIMNAZIST LA ROMAN (1883-1887) 29
siunea * pand acolo, incat nu dd macar de banuit ca a pri-

ceput ceva, rdmanand a delicat si discret » (86).
In clasa a doua devine « o mica celebritate * terminand
anul (1884-1885) cu clasificatia « gradat intai ». Mediile,
afard de cea dela muzica, sunt mari : religia 8.66, latina
9.24, romana 9.33, matematica 8.66, istoria 9.54, geografia
9.04, franceza 8.20, caligrafia si desemnul 7.16, muzica 6.33.
Media generald: 8.91. Se indragise de profesorul de latind,
Nicodim, pentru care se ruga sd nu fie permutat din gimna-
ziu (86). Multd vreme dupa absolvire, acesta il dadea ca
exemplu exclamand : a Nu se mai invata latineste ; s'a dus
Ibraileanu I » (69).
In orele libere, incepuse sa dea lectii particulare cu 15
franci pe lund bdiatului unui brutar primind deseori si cate
cloud franzele. Cu banii ajuta pe tatal care era retribuit
numai cu o sutd de franci lunar. Nu-si oprea decat pentru
halvita # si alte luxuri de acestea » (86). Clasa a treia o ter-
mind tot cu premiul I avand mediile: religia 8.34, romana
8.92, latina 8.50, matematica 8.67, stiintele naturale 8.92,
istoria 9.84, geografia 8.50, franceza 9.00, elina 7.63, desenul
7.89, muzica 4.78. Media generald : 8.99 (69). In vacanta
plecd la niste rude din Targu-Frumos care-1 luard a cu
cdruta * la Iasi, a oral extraordinar ». Casele inalte it uimira
si ulitele i se pareau adevarate # chei », iar strada Lapusneanu
a un drum tdiat intr'un munte ». Nu avu insd vreme sd le
contemple, cdci tatal il chemd curand, printr'o telegramd,
la Roman. Directorul gimnaziului it recomandase unui
mosier ca preceptor de candidati la examenul de admitere.
Garabet sosi in gard pe o vreme ploioasa si peste putin plecd
la conacul boieresc. Vesnic timid, se sin* stingher in noua
www.dacoromanica.ro
familie, locurile insd erau frumoase: « 0 casa ca un palat,

inconjurata de gradini de fiorarii, cu un iaz colosal in
mijlocul gradinilor, cu un pod frumos peste iaz, cu banci
§i chiwuri prin gradini n. Masa, la care veneau uneori
patruzeci de invitati, era anuntata cu un clopot. Proprietarul
era de neam mare Si bogat. Sotia lui avea « ampiruri facute
numai din dantela *.
Oaspetele fu mai in larg cand boierii plecara la bai, la
Odesa, incredintandu-i supravegherea odraslelor. Il mai
ajuta la aceasta si o doamna, mama a doua fete intre 14-16
ani. Primejdia de a se « amoreza * de vreuna din ele era
Inlaturata, caci inima o avea « deja... data n unei fete
brunete dela moia vecina. In dorul ei, citea pe Alexandru
Dumas-pere (Contele de Monte Cristo) 0 visa felurite
aventuri amagindu-se cu iluzii : « Am ajuns sa ma mint pe
mine insumi Si sa cred ». La Roman apoi, facu din aceasta
iubire un « succes » al sau: o Pusesem ziva de 3 August ca
ziva cand i-am facut Elizei declaratia bine primita de
dansa... Curios: 3 August devenise pentru mine o zi plina
de amintiri fericite ». Bine inteles, Eliza nu afla nimic de
focul junelui de cincisprezece ani, care, spre sfaqitul lui
August, se intoarse acasa in trasura « picior peste picior »,
cu 60 de franci si un mare ca4. Dar niei el n'o mai iubi mult,
indragostindu-se acum « serios » de Estella A...., o fats de
vreo 17 ani, « brunets, cu nasul acvilin, §i care umbla cu
rochii de culoare cent4ie sau albastra, on cel putin cu
fionguri din familia acestor culori » (86). Svelta, mladioasa,
cu umerii usor aplecati, cand iwa la plimbare cu frumosul
ei par negru, impletit in forma de diadems, semana cu
imparateasa Eugenia (167). Locuia lute() casa « cu cerdac
www.dacoromanica.ro
lung spre drum », careia tanarul incepe sa-i dea tarcoale.

a Cum ma sculam, treceam pela ea... Treceam, ma uitam
pe fur4 oarecum dar tocmai de asta destul de... suspect.
Treceam inapoi. Apoi, dupd amiaza, iar treceam spre case ».
Apare astfel predispozitia pentru cazuistica : « Toata vremea
faceam analiza. Ma iube§te on nu ? Interpretam toate pri-
virile ei, toate faptele, locul unde sta in grading, ce face la
geamul ei cand tree, etc. ». Estella §tia, dar urmaritorul nu
se apropie (86). El vine in gradina publics, loc de odihna,
cu muzica, al targului, redus pe atunci la un petec de ver-
deata cu un rond in mijloc, Para arbori (167) Si ramane
indelung melancolic, ganditor, cu ocbii tints spre ea sage-
tand-o din cand in cand cu privirea. Sau se awaza pe o
band. vecina §i o adore in tacere suspinand visator. Poate
ca Estella, fire distinsa §i soltica, feminind, s'ar fi induio§at,
data tandrul (acum in clasa a patra) ar fi avut vreo initiative.
Dar el e cavalerul taciturn, neincrezator in prezent §i in-
spaimantat de viitor. Altii i-o iau inainte. N4te telegrafiti
sclivisiti, proaspat sositi in Roman, galanti, cu redingote,
jobenuri §i mustacioare fac cunostinta cu ea punandu-1 in
friguri. Un grec o insotqte la plimbare, alaturi de o prietena.
Deci o hotarire eroica se impune, nu mai e de rabdat « feri-
cirea Iui de a putea fi cu ea ». Atunci Ibraileanu cere unui
prieten cam apucat, cititor de romane senzationale, sa traga
o palma impostorului. Intamplarea are inteadevar loc,
scapa ca prin minune politiei Si e comentata de ziare: « Noi
cu aerul de conspiratori, ne socoteam lucru mare, tipuri
dintr'un roman de senzatie ».
Tot sub impresia dragostei ii trece prin minte sa devina
scriitor : 4Simteam ca-mi lipsqte ceva stralucit, ca sa o fac
www.dacoromanica.ro
sa moara din iubire pentru mine. Adesea ma gandeam : sa

pot eu scrie la gazeta locala! Sa vada ea ca scriu tiparit.
(Era o gazeta Ingrozitor de proasta!). Dar era un vis numai,
nici vorba sa ma gandesc serios. Nicio posibilitate. Asa
ceva, cum m'as gandi : Daca as fi general sa cuceresc
Rusia ».
La scoala invata tot foarte bine indreptandu-se si la mu-
zica. Fanfara militara din gradina publics ii pusese in
miscare placerea auditiei : 4 Toate asteptarile mele, toate
serile de gradina publics toate cele erau tesute de muzica.
Cantecele erau expresia sentimentelor mele si erau dureroase.
Ea, gesturile ei, mersul ei, melodiile muzicei, luna, stelele,
toate se combinau in ceva, care nu poate fi priceput decat
la 16 ani and esti precoce si .. . romantic. Romantic
este cuvantul in care se cuprind toate 16 ani, libertate,
amor, muzica, natura. Temperament sensibil si imagina-
tiv la un loc alcatuiau cel mai romantic romantism *.
Dar romantismul este si aventura. Cu alti doi tovarasi si
dupa modelul tribunalului secret venetian al lui Tiepolo
care veghia la siguranta statului pedepsind pe inamicii
republicei, alcatueste un ( consiliu de trei * spre a urmari
viata privata a cetatenilor. Tinerii, Insufletiti de un « curaj
nebunesc * organizeaza un adevarat spionaj in familii, pan-
desc pe la geamuri, patrund prin antrete, patruleazd pe strazi,
insa nu divulga tainele descoperite, nici nu condamna infa-
miile : « Ne multumeam sa ne punem in primejdie. Asta
era placerea noastra. Poate nici aflarea lucrurilor nu ne
interesa. Primejdia asta era totul *. Nimic nu-I poate
opri pe tanar dela expeditiile lui inchizitoriale, on dela
urmaririle erotice nocturne. Insu§i tatAl renunta la aplicarea
www.dacoromanica.ro
sistemului usii incuiate pentru intarziat : « Fara nopti libere

as fi fost ca mort ».
Apoi, odata cu schimbarea vocii, o serie de transformari
sufletesti urmeaza. Mosul Teodor Marcovici ii argumenteaza
cu succes ateismul : « Daca Dumnezeu e tats si bun, pen-
tru ce atatia oameni de treaba si cu frica lui Dumnezeu sunt
nenorociti ? ». De unde crizele mistice : « Am ajuns sa ma
inchin cu gandul ca daccI poate totu'i, exists Dumnezeu,
sa-1 insel. Adica nu sä-1 insel. SA plasez numai rugaciu-
nea poate tot este ceva, daca ma rog si daca e Dum-
nezeu n.
u Prin temperament » si nu prin lecturi, fard sa aiba
idee de partide sau de doctrine, devine revolutionar, iar
mai tarziu e boulangist, patriot « francez », republican gata
sa-si dea cu fericire viata la moment, daca impuscarea lui
ar fi avut ca efect castigarea Alsaciei si Lorenei catre Franta
cum dorise generalul Boulanger. Pentru initiere, leaga prie-
tenii cu evrei, temporare. Il preocupau luptele politice pe
care insa nu le intelegea dintr'odata. Era cu « Opozitia
units » care deschisese focul impotriva lui Ion Bratianu.
a Dar in curand am aflat ca Opozitia units era conservatoare I
Atunci m'am sfarsit. Eu conservator ?! $i n'am mai fost cu
Opozitia units. Si-am ramas revolutionar inflacarat, dar
falra sa stiu unde sal-mi pun revolutionarismul * (87).
De fapt, Inca din 1884 incepuse la Roman o puternica
propaganda socialists, tandrul mandru ca un Fat-Frumos,
.Vasile G. Mortun, aventurier reputat si personalitate fasci-
nanta care castigase simpatia tuturor « tinerilor si fetelor
din romantica urbe u (233). Nu se poate deci ca acesta sä
nu fl atm atentia lui Ibraileanu.
8
www.dacoromanica.ro
coala o frecventa mereu cu zel si, inteligent, prindea

destul de usor. « Aveam memoria foarte bund, exceptional
de blind si ajutat si de intelegere, n'aveam nevoie sa citesc
mult. De obiceiu imi era de ajuns odata sau de doua on »
(86). Terming gimnaziul in Iunie, mediile obtinute in acest
an scolar (1886-1887) find : religia 8.50, romand 8.17,
latina 8.50, matematica 8.75, stiintele naturale 8.67, istoria
8.46, geografia 8.84, franceza 9.3°, elina 8.17, desemnul 9.34,
muzica 6.78. Media generala : 8.91. Premiul intai (69).
Distinctiile oferite nu maguleau insa pe gimnazist care se
simtea deja « om matur ». Ceremoniile de sfarsit de an, la
primarie, cu episcopul ce impartea lauri, cu muzici, cu tot
orasul acolo, it intimidau : « Mi-a fost rusine sA ma due la
premii... Mi-era rusine sa fiu elev mai ales ca ma
gandeam ca poate sa fie si Estella. Cum ? Sa ma vada ca
scolar, cu coroand pe cap, cu carti de premii subsuoard ?
Pe mine, cavalerul romantic, visitor si noctlarn ? ». Din
nefericire, toamna, amorul sfarsea, odata cu plecarea la
Barlad (87). Ultimele zile la Roman Rua intristate de boala
agravata a tatalui care abia mai umbla. « Simteam o mils
si o tristete si intaia card am simtit lunica ». E nevoit sa
dea iarasi lectii si cu banii cumpard ()data fericit, cloud sticle
de coniac pentru alinarea suferintelor bolnavului. Dar n'are
cu ce continua scoala si pentru a pleca la Barlad indura
ofensa unei liste de subscriptii intreprinsa de cetatenii care-1
pretuiau : « Cavalerul medieval era umilit Atunci am
inceput viata ». Teodor Ibraileanu nu Linea prea mult la
invatatura si, fiind lipsit de mijloace, pusese chestiunea
tailor ferate : « Daca nu mergeam la Barlad, intram la caile
ferate » (88).
www.dacoromanica.ro
LICEAN LA BARLAD
1887-1890
Asupra motivelor plecarii la B'a.rlad in vederea conti-

nuarii studiilor, §tirile nu concords. Dupd unii ar fi venit
aci ca « sa nu se corupd » (180), orapl avand moravuri
patriarhale. Dupd altii pentruca ar fi auzit ca in Barlad
« sunt profesori buni » (69). Adevarata pricing trebue sa
fie insa alta. Barladul era un oras mai modest decat Ia§ii
Si, pentru un elev cu mijloacele lui Ibraileanu, mai nimerit.
Fu insotit pe drum de mwil Teodor care-1 wza in gazda,
impreuna cu cativa colegi israeliti din Roman, la un ne-
gustor evreu. Indata dupa asta, Teodor se intoarse acasa
§i interns pe cumnatul sau bolnav in spital.
Garabet indura dela inceput necazuri mancand in sila
bucate ovreegi, dulci, « imposibile pentru mine » (88), dar
neavand incotro, redija la 31 August cererea de inscriere
la liceul « Codreanu »: « Absolvind cursulti de 4 clase gim-
naziale la gimnaziubi din Roman, si dorind a urma cursula
superior in acest orasii; va rog cu cel mai profundil res-
pectil a ma inscrie in clasa 5-a a liceului ce dirigeati » (224).
Ramase impresionat de « maretia » §colii §i simti o stran-
gere de inima intre noile ziduri: « Cand ma gandeam la
strazile mele, la felinarele mele de pe ulitele prietene din
B
www.dacoromanica.ro
Roman, la figurile oamenilor din orasul meu mi se

parea ca acuma sunt intr'o tars cu oameni de alts rasa
si cu o limbs necunoscuta. Viata normala si vesela din
jurul meu, de pe ulitele Barladului mi se parea o imposi-
bilitate, ceva foarte curios, asa eram de departe si de strain #.
Numai dupa trei saptamani, i se telegrafie din Roman
ca tatal e « foarte rau #. Presimtiri negre it intovarasira
in tren si cauta sa se consoleze u justificand » eventuala
nenorocire ce-1 astepta. « Ma gandeam : cati oameni mari ( !)
n'au fost pe lume, si toti au murit... Toti oamenii mor,
oricat si oricine ar fi ei ». Teodor Ibraileanu murise de
fapt la 21 Septemvrie si rudele, intre care matusa, il intam-
pinara la gard in doliu. u Pot spune ce mi s'a intamplat
in organism : Mi s'au razvratit, mi s'au cutremurat toate
organele interne : plamanii, inima, stomacul. Parca 1-ar fi
amestecat cineva cu o 'nand bagata in mine n. $i mai plina
de jale fu vederea mortului pe catafalc : « Galben $i cu o
expresie de durere si tristete fara margini, statea..I intins
intre lumandri si imbracat in haine bune, cum nu mai
purtase el de multa vreme. Raceala mortii si eleganta
neobicinuita a hainei aveau ceva ingrozitor de funebru.
Am aflat ca in ultimele momente, intreba necontenit de
mine : « De ce nu-i aici baetul ? », cuvantul acesta « baetul »,
spur in asemenea imprejurari, cats durere, cats suferinta!
El numai pe mine ma avea pe lume si in duvantul acesta
se vedea toata legatura intre el si mine n.
Intors, dupa inmormantare, la Barlad, se muta la cu-
coana Zoita Popescu pe strada Orientul (88) in mahalaua
Sfantul Ilie (91), intr'o odaie cu N. Savin, elev in clasa
a §asea, dintr'o familie cu oarecare stare. Alaturi locuia
www.dacoromanica.ro
LICEAN LA BARLAD (1887 -1890) 87
un coleg al lui Savin, Moscu Dumitru, iar a treia casa,

la un dascal, gazduia Raicu Ionescu. Pe acesta, Garabet
it cunoscuse din primele zile ale lui Septemvrie si se Im-
prietenise repede cu el. Prima impresie fusese de antipatie:
Raicu in mijlocul unui grup « facea spirit » pe socoteala
baietilor mai man stand cu mainile in buzunare, vorbind
cu ei « dela egal la egal » si tratandu-i « obraznic ». Parea
foarte tanar acest scolar, cam de 12-13 ani, cel mult de
clasa a III-a. In realitate avea cincisprezece si era in clasa
a VI-a (89). Oficial, Raicu ii fu prezentat lui Ibraileanu
dupd 23 Septemvrie, la Savin. Cu figura lui osoasa, timida,
Garabet nu placu nici el de prima data conscolarilor sai:
Intaia oars cand am facut cunostinta cu dansul, mi-a
displacut scrie Savin. Vocea sa taraganata si caver-
noasa, fata slabs si pometii obrajilor proeminent;, parul
valvoi, nu-1 facea... simpatic. Mai avea si un fel de re-
zerva in vorbire pe care am luat-o drept mandrie. Dar
nici eu nu i-am placut, lucru pe care 1-am cunoscut dupa
cum discuta, plimbandu-se nervos prin camera, cu mainile
in buzunare. Aceeasi impresie a facut-o si colegilor mei
Ionescu Raicu si Moscu Dinu, care... venisera la mine
sa-1 vada » (180). Curand, Ibraileanu, Savin, Raicu, Moscu
si un prieten al acestuia, Traian Cardas, formara totusi
a o tovarasie bazata pe prietenie, pe afinitate de idei, pe
comunitate de idealuri » (88), societate care lua numele
strazii de resedinta, Orientul. «Ideile inaintate » legara
indata pe cei cinci membri fondatori. Cei mai activi erau
Raicu Ionescu si Ibraileanu, acesta fiind Inca si fanatic.
El si cu Raicu erau mai intelectuali, mai idealisti si mai
desinteresati, Savin fiind «cel mai invatat ». Inteligent si
www.dacoromanica.ro
88 VIATA LUI 0. IBRAILEANU
spiritual, Raicu « semana a fats », « avea cuvinte minunate

pentru a caracteriza si o veselie ce nu se desminte nicio-
data » (180). Invatase evreeste (231) si stia sa recite ceasuri
intregi din Eminescu. De multe ori, Ibraileanu it rdsplatea
pentru darurile lui cu cite o « tratatie »: « 0 mare placere'
a noastra, fizica, era sa mancam fiecare cate cinci pt.*
turi proaste, ori o cutie cu sardele... pe ulita. Alteori
eram fericiti cu un colac de 5 bani unul » (89). Mai toti
cultivau pe Eminescu, din care Ibraileanu stia nenuma-
rate versuri « asa de pe derost, ca stiam unde anume, in
ce versuri se gaseste cutare cuvant ». Caragiale era si el
mult gustat, Noaptea furtunoasa constituind un spectacol
de neuitat (91).
Cu aceste distractii, tinerii traiau intr'o inspaimar
toare saracie. Raicu n'a avut niciodata foc iarna, iar la
cucoana Zoita urechile elevilor inghetau. Mizeria era insa
pentru micii proletari un titlu de nobleta in numele caruia
puteau sa sfideze burghezia. « Nu ne pasa nici cand ne
erau botinele rupte si umblam cu °mat in ele ». Mai in-
ventiv, Raicu punea unde erau talpile sparte, bucati de
sindrila pe care le numea «prezervative » (89).
Activitatea Orientului incepu prin conferinte. Intru-
nirile aveau loc in fiecare Sambata, dupa amiaza (180).
Cele rele erau criticate, cele bune premiate. Unul facea
conferinta, altul critica, prin rotatie, asa ca fiecare sä fie
pe rand si conferentiar si critic. Conferentiarul avea insa
dreptul sa-si apere teza. 0 prima lucrare infatisa chiar
Ibraileanu. « Mi-aduc aminte ca... am scris o conferinta
despre influenta romanelor, aratand ce rau pot face roma-
nele rele. In genere eram cam dusman al romanelor * (89).
www.dacoromanica.ro
LICEAN LA BARLAD (1887--1890) 89
In discutii el Intrebuinta un spirit sarcastic, violent si brutal

iesind mai totdeauna invingator (80). Dar nisi cu el insusi
nu era tolerant apreciindu-se cu asprime: « °data am
scris o poezie in proza era vorba de niste sdraci,
cari au inghetat Intr'o iarnd, pe un drum. Savin mi-a
facut critica si, la sfarsit, ca sa 'ma laude, spunea: « Un
cuvant mai mult sau mai putin si totul ar fi fost stricat ».
Deci ma Iduda, dar solemnitatea frazei lui m'a facut sd-1
iau in ras, si scump a platit el aceastd laudd » (89).
Tinerii erau « socialisti », citeau Contemporanul, pe care
Savin il Imprumuta dela un invdtdtor, si alte reviste. Pre-
&it Inca dela Roman de V. G. Mortun, care-i dadea
cdrti (180), Ibrdileanu deveni la Barlad in foarte scurt
timp « socialist, ateist, fiird mild, naturalist in arta, fone-
tist in ortografie » (87). De altminteri asa erau toti, afara
de Moscu Dinu, singurul tovards mai putin asiduu, poate
si pentrucd era indragostit de o scoldrirta vecind cu nume
poetic, Afrodita Haritachi. Cand insd Moscu, derogand
dela principiile artei cu tendinti, face o poezie in care vor-
bea de « un trandafir la un geam », cercul is infiereazd
cu energie : « L-am combdtut teribil ca e « romantic » (tran-
dafirul). Romantic insemna tradator, cdei socialistii si
revista for « Contemporanul » erau realisti ». Dimpotrivd,
cand Raicu scrie « o poezie in versuri » in care se tangue
un taran:
Sarac lihnit de foame,
Muncind intreaga zi ...
i se acordd « premiul II ». Meritele lui Raicu Ionescu fuse-

sett constatate de altfel si mai inainte cand vorbise despre
www.dacoromanica.ro
40 VIATA LUI G. IBIZAILEANU
Eliade Rddulescu. Atunci s'ar fi vazut deodata ca a avea

stil » (89).
Prin Ianuarie, un prieten din Roman dddu de veste lui
Ibrdileanu ca mosul sdu a murit (88). Spre a nu-1 sustrage
dela invataturd, rudele nu 1-au mai instiintat despre noua
nenorocire din familie. Ea ii pricinui multe suferinti, caci
rdmanea tot mai singur pe lume. Se straduia sd °blind
note bune si la finele anului scolar 1887-1888 ha pre-
miul al doilea. Pe semestrul intai avea: romana 8, 9, 8;
latina 9, 10, 7; elina 10, 10, 6; franceza : 8, 9, 7; germana:
9, 9, 7; italiana : gi, 8, 9; istoria : 8, 8, 8; fizica : 8, 9, 8;
desenul: 8; muzica: 6, 6; gimnastica : 8, 6,50. Media
anuald: 8,07 (224). Nu e exclus ca vacanta din vara lui
1888 s'o fi petrecut la una din statiile unde Isaiia Trancu
era sef, poate la Ivesti, in Tecuci (226), caci, dupa moar-
tea lui Teodor Marcovici, it intretinu mdtusa Tasia.
Toamna, e din nou la Bdrlad. La cucoana Zoita mai
venise un elev, fost gimnazist la Roman, care, dupd trei
ani de militarie intra in clasa.a cincea. Il chema teldnescu
Gheorghe si umbld imbracat solddteste cloud luni capd-
and porecla de « jandarmul ». Socialist si el, era un tip
nesuferit si provocator de certuri. Procedeul lui era sa-si
cumpere cutii de tutun si sal umple odaia de un miros ce
facea pe adversari sa inghita in sec. Atunci dusmanii, iri-
tali, se rdzbunau. « Savin, eu si cu Raicu incepeam sd
vorbim cu aluzii la acel teldnescu si, aluziile erau asa
de al dracului incat, in realitate, it ironizam ceasuri
intregi, iar el tacea caci n'avea ce face! D. Cu toate
acestea, jandarmul intra in grupul Orientul care apoi mai
recruta §i pe Dinerman Isidor, cel ce sa avea award la 20
www.dacoromanica.ro
LICEAN LA BARLAD (1887-1890) 41
de ani. Adolescentii, cu tipica infatuare a varstei, se soco-

teau deja « oameni mari ». Erau lasati de capul lor, nu
purtau uniforme, nici numar de ordine, si puneau vesnic
omenirea la cale sau visau la viitorul ei entuziasmandu-se
de idealuri. Discutiile aveau loc oriunde, acasa, la crasma,
pe strazi, in aer liber. Micile chefuri nu erau ocolite. Pre-
ferau hanul la drumul mare al lui Iordache Leu cu vin
« dulce toata iarna, 40 bani litrul ». Odata, dupd Craciun,
intorsi din vacanta, fac un °spat avand pasdri gata curd-
tite aduse de acasa si fripte la o chitarie. Petrec la Iordache
Leu toata ziva, iar seara cumpara stafide si alte bunatati
din oral, merg la gazda, si, aceasta lipsind, toarnd un « foc
enorm » stand de taclale pand dupd miezul noptii.
Altadata grupul serbeaza la Iordache alegerea unui de-
putat socialist. « Savin nareaza Ibraileanu era im-
bracat caraghios, imprumutase niste ciobote oribile, caci
isi daduse botinele la dres (era iarna). Pe cand toastam
teribil pentru socialism, baiatul de dugheana vine si-i spune
lui Savin ca tatal sau e alaturea in alta odaie » (89). Se
poate inchipui mutra lui Savin cand a trebuit sa dea ochii
cu el. Noroc ca tatal, om vesel, plati « banchetul socialist ».
De altfel, daca trebue sa credem pe Savin, tatal sau mai
platea si alte consumatii, ba chiar ii deschisese un credit
la un han din satul Grivita, trei kilometri si jumatate de-
parte de oras, unde orientistii se ospdtau cu fripturi in
(< odaie aparte », fumand tutun calitatea a doua « vechiu
de cand lumea » si band vin de « 80 bani litrul » spre entu-
ziasmul lui Ibraileanu care fluera lqucati intregi din ope-
rele lui Verdi (II Trovatore, Traviata, Aida), Mascagni
(Cavalleria rusticana) si valsul lui Brandusanu (180).
www.dacoromanica.ro
Fara sa fie variate, aceste petreceri erau toate intelec-

tuale si aprindeau interesul pentru marile probleme in asa
grad, ca Ibraileanu dcclara a nu mai fi dus niciodata o
asa « viata de idei ». Banii castigati din lectii se cheltuiau
si pe carti, deli acestea se gaseau mai greu in Barlad. 0
sums risipita astfel pe Natiirliche SchOpfungsgeschichte,
Berlin, 1868 (tr. frc. Histoire naturelle de la creation), dese-
chilibra in intregime bugetul: « Odata cumparandu-mi o
carte de 25 franci a lui Haeckel, despre originea omului,
a trebuit sa ma mut la alta gazda si sa mananc la un casap,
un fel la dejun si unul seara, cand ma uitam cu jind la
vitrinele bacaniilor si cofetariilor » (89).
La Orientul s'au citit si comentat : Les mensonges con-
ventioneles de notre civilisation, Paris, 1888, a lui Max
Nordau, lucrarile filosofului Ludwig Buchner: Force et
matiere, Paris, 1884; Lumiere et vie, Paris, 1883 (traduse
de A. Regnard) si L'homme selon la science, Paris, 1883,
tr. de Ch. Letourneau, apoi: L'Individu contre l'etat, a lui
Herbert Spencer, La Sociologie d'apres l'etnographie a
lui Letourneau, criticele lui Georg Brandes si operele lui
Vasile Conta (Originea speciilor, 1877; Incercdri de meta-
1879, etc. La Theorie de l'onddlation universelle,
fizicei,
1895, va fi prefatata de L. BUchner). Dintre scriitorii ro-
mani, cei mai pretuiti erau Eminescu, Caragiale, Dela-
vrancea si Vlahuta. Alecsandri si Bolintineanu hu placeau
(20, 180). In mare cinste era tinut Vlahuta, al carui volum
de versuri aparuse in 1887. Cu cativa ani mai inainte,
poetul rosese si el bancile liceului Codreanu, motiv in plus
de a fi adorat. Faptul ca bardul locuise in acel vechiu oral
al Moldovei din « tam. de jos » avea o mare insemnatate.
www.dacoromanica.ro
Doi colegi cari stateau la gazda de odinioara a lui Vla-

huta erau priviti cu invidie. Colturile odaitei, usile, fere-
strele, masa pe care scrisese, cleampa portii pe care pusese
mana, insusi micul functionar ce avusese cinstea de a-I
fi adapostit pe acel care vazuse « ochii Margaretei din acea
searal... » devenisera obiecte de cult. « Vlahuta era poetul
actual al acelei generatii... In vremea aceea., cand ni se
forma sufletul, cand avea sa se hotarasca pentru totdeauna
ceea ce era sä fim pe lumea aceasta, cat de mult a pus Vla-
hula in sufletul nostru!... Si toti suspinam cu melancolie
dupa niste inchipuite amoruri defuncte, si toti spuneam
iubitei noastre imaginare, poate iubitei care avea sa
vina si sa ne paraseasca:
Acum cand nu ne mai iubim,
Vino cu mine 'n tintirim ...
« Si cum ne plangeam toll visurile .risipite, care nu se

risipisera, dar care aveau sa se ri:4eascas odata! cand
citeam si reciteam:
A mele visuri risipite
Ce-mi umplu inima de jale,
Le vad in frunzele palite
$i 'n pustiirea de pe vale!
« Si toate acestea s'au tesut atat de adanc cu sufletul

nostru Incat nu se mai pot desface » (82). Caci oricat de
ciudat ni s'ar parea astazi, paginele lui Vlahuta raspundeau
nevoii de idealizare a tinerilor de pe atunci, dand un inteles
lucrurilor. El vorbea tinereste inimilor si le exprima do-
rurile.
www.dacoromanica.ro
Nu tot acelasi lucru s'ar putea spune despre profesorii

din class. Trei dintre ei erau adepti ai nationalismului lui
Barnutiu, si Maiorescu spusese despre dansii ca au trans-
format scolile in focare de pasiuni politice. Ion Popescu
(1830-1901), nascut la Coas, in districtul Cetatea-de-
Piatra, fusese la 1848 revolutionar « Landsturmfibrer »
(conducator de gloate). In Barlad venise la 1851 ca pro-
fesor de limbs latina si intre 1870-1876 scosese cu un
program iluminist, nationalist si antisemit ziarul local
Scirndnatorul, care poate fi socotit precursorul revistei lui
Vlahuta din 1901. Dela .Stefan Neagoe (1838-1897), pro-
fesor de limba romans, originar din Micasasa transilvana,
invatat la Blaj si Sibiu, editor al unui Codex, filolog eti-
mologist moderat, Ibraileanu pastra un exemplar cu de-
dicatie din Gramatica limbii romane ajunsa in 1878 la editia
VI-a. Intre 1881-1892 Stefan Neagoe a condus hebdo-
madarul Paloda luptand pentru liberalism si preocupandu-se
de tarani, scoald si muncitori. Proprietarul tipograf, G. Ca-
tafani, dadu foii si un aspect literar atragand diferiti tineri,
intre care si pe C. Hamangiu, juristul de mai tarziu. Prin
1888 acesta colabora cu poezii populare sub pseudonimul
Maria dela Banca. Dupa N. Savin, Hamangiu ar fi fost
si el orientist. Despre Stroe Beloescu (1883-1912), pro-
fesor de matematici nascut la Campina din parinti de
peste munti, sunt cateva randuri in Adela. El este « das-
calul de racan » care « explica trei luni in sir la tabla, fara
sa se intoarca spre noi o singura data, adunand, scazand,
inmultind si impartind ate plus bete (ac + bc), in timp
ce noi jucam carti, citeam romane proaste si redactam
scrisori in proza si versuri catre duducile de prin vecini 0.
www.dacoromanica.ro
Pe elevi, Beloescu ii indemna la carte a§a : « Numai dela

munca-i totul in aceasta lume... Noi fratii, cati am plecat
de acasa, §i numai Dumnezeu §tie cu cate necazuri §i greu-
tati am luptat, ne-am iubit §i am muncit staruitor pans
ce am ajuns la liman. SA munciti §i voi §i sa va iubiti, mai
baietasi » (230). Pe strada omul umbla grabit, cu caciula
la o parte, cu cravata stramba si, cand era noroi, cu pan-
talonii sume§i. Ctitori biserici §i §coli in satul Grivita,
infiintd o casa Nationala devenita apoi biblioteca publics
§i fu ucis de talhari cari an gasird la el niciun ban.
Un tip original pare a fi fost dascAlul de elina, Matheescu.
Baut intotdeauna, acesta « striga imperturbabil §i nedes-
mintit o singura data la catalog « Bolohan » in loc de Ba-
laban, « Dihanie » in loc de Divani, « Rus oof! vitiu » in
loc de Rusovici, §i w dela A /Ana la Z, afard de unul cu
breton pomadat pe frunte, pe care-1 numea Marita dela
Morile de Vant (cartierul galant al targului) ». Matheescu
este faimosul Damaschin din epigramele lui A. C. Cuza
deprins sa conjuge verbul a bea-bere in felul sau. Contem-
poranul, revista pe care el o refuza, mai credea ca fusese
calugar la muntele Athos, ceea ce de sigur e o exagerare.
La Paloda Matheescu facea antisemitism intr'un limbaj
latinizant. Despre Contemporanul zicea ca vrea « sa impunA
vorbelor romane pronuntia jidoveasca din Targul Cucului
sau de pe tarmurile Bahluiului §i ale Cacainei » la care
A. C. Cuza ii raspundea din Bruxelles ca-i « plin de spirt ».
Profesorul de chimie, Ghimbc4anu, se caracteriza prin
aceea ca dupa fiecare trei cuvinte exploada cate un « uaKa n
(vasazica). Laboratorul nu-1 punea la dispozitia elevilor §i
ibraileanu nu vazu instrumentele lucitoare de acolo decat
www.dacoromanica.ro
o singurd data cand s'a intredeschis o use (95). Dintre

ceilalti profesori sunt de amintit: Panait Chenciu, director
intre 1876-1889, colaborator la Scimiingtond si predicator
sacerdotal in clash (in 1864 Meuse propaganda pentru lovi-
tura de stat), doctorul Constantin Codrescu, profesor de
igiena, fost medic primar la spitalul Sf. Spiridon din Iasi,
elev al lui Brehier ; V. Simonov de filosofie, D. Mironescu
de latina, Grigore Negurd de geografie, I. Galin de stiinte
naturale, Petrel Drouhet de francezd, Ghinescu de muzica
(224). La italiand trebue sa fi avut pe Federico Pagano,
socrul lui Vlahutd.
Adevaratii mentori spirituali ai lui Ibraileanu erau insa
Ion Nadejde si mai ales C. Dobrogeanu-Gherea a cdrui
inraurire o recunoaste singur: « Temperament de propa-
gandist, avand... necontenit Inaintea ochilor imaginea
multimii, Inzestrat cu o bogata verbozitate si cu facilitatea
de a se antrena de propriile-i expuneri, Gherea a reusit sa
dilueze pentru folosinta marelui public esenta concentrate
a unui Taine, facandu-ni-1 astfel accesibil Inca de pe cand
eram pe bancile scoalei » (92). De pe acum, Ibraileanu
are structura unui proletar intelectual care se instrueste
singur citind pe apucate, fard sistem. Este_explicabil ca la
liceu unde nu 5e administreazd decat o culturd generald,
el invata foarte bine, fare prea mari sfortari. a Scoala era
a cincea roata la camp. 0 si dispretuiam ca o institutie
burghezd unde se predau obiectele de acelea in asa fel, ca
sa intoarca mintea tinerimii dela adevdratele probleme ale
vietii si societatii ». Nu-i de mirare ca fuge dela cursuri
fard « nicio mustrare de constiinta », intamplandu-i-se sa
lipseascd chiar cloud saptamani. « Primavara cand se topea
www.dacoromanica.ro
LICEAN LA BARLAD (1887 -1890) 47
omdtul, mergeam pe camp si simteam profunda melan-

colie a parLaselor si a nourilor albi, subtiri de pe cerul
inalt. Dar mai ales noptile de Martie cand inch' era °mat,
dar venea o suflare de primavard... » 4 Gradina publicd,
mare ca o padure, misterioasd, in care am auzit, intr'o
sears cu lung, dupd o zi cu ploaie, un flaut dintre nista
copaci » rdmanea un loc de reverie. Aci pregdtea exame-
nele, chid se apropia Iunie, dela 4 dimineata (89).
La 10 Mai 1889, grupul Orientul avand O. se desfaca
la ispravirea cursurilor prin plecarea din Barlad a cole-
gilor cu o clasd mai sus (Savin, Raicu Ionescu, Moscu,
Dinerman, Hamangiu), membrii se fotografiazd. impreund.
Infdtisarea lui Ibraileanu, care peste treisprezece zile im-
plinea 18 ani, este gentild: frunte largd, aer de seriozitate
placidd, privire de vizionar. Catalogul pentru examenul
elevilor din liceul Codreanu la finea anului scolar 1888-
1889 arata pentru el urmatoarea situatie: romana 8, 9, 8;
latina 8, 9, 9; matematica 6, 8, 7; elina 8, 9, 9 ; franceza
6, 4, 6; germana 7, 6, 8; italiana 8, 9, 8; istoria 8, 8, 7;
filosofia 9, 9, 9; fizica 9, 9, 8 ; naturale 9, 8, 8; desemn 8,
8; muzica 7, 7; gimnastica 6, 7; media generald 8,03. Pre-
miul al treilea (224). Deci interesul pentru premii este in
sadere.
Vacanta din vara anului 1889, petrecuta la Roman, unde
era si Tasia Trancu, e cea mai bogata in intamplari. Ne-
lipsit din grddina publicd a orasului, Ibraileanu se amo-
rezeald acum « mai serios deck oricand » (89). Scanteia
iubirii se aprinde intr'o noapte de lulie « caldd, poetics
infinity » cand fanfara military ataca tocmai romanta (cu-
noscutS din Caragiale) « Alla Stella confidente ». 0 fats
www.dacoromanica.ro
4 subtire, inalta cu coada pe spate, cu parul galben §i cu

ochii negri » in mans cu a un trandafir ros pe care-1 Linea
la gura parch' 1-ar fi muscat » termed -pe licean dela prima
intalnire. Apoi imaginatia, noaptea instelata, muzica, in-
cantatoarea surpriza, mersul sigur dar delicat al fetei, gestul
de a musca din petalele ro§ii, simbol al nervozitatii, impre-
sionabilitatii §i cruzirnii ei, invitatie turbure si pasionata la
sarut, marira dorul lui de se darui acestui amor. Abia a
trecut ea de cateva on la deal §i la vale §i el Incepe sa
sufere.
Inca dela 1 Julie insa, impreuna cu Panait Mu§oiu,
functionar pe atunci la Primaria din Roman, in varsta de
25 de ani, §i cu Eugen Vaian, un tanar de 19 ani, poet
isteric, nu lipsit de talent, face sä apara o revista. « soda-
lista, ateista, materialists, realists in slar§it revolutio-
nary in toate directiile » Scoula Noud. Banii ii puse
Mu§oiu, propagandist socialist, iar directia o avea Vaian,
care la 16 ani, obsedat de Eminescu, fugise din Bacau cu
o trupa de teatru spre a se face actor (in gimnaziu fiind
scosese un ziar litografiat pe care-1 impartea gratis). Ibrai-
leanu era si el secretar de redactie, ceea ce-i wird liber-
tatea de a colabora. Chiar din primele insemnari el i§i
destainui focul inirnii pentru cei doi ochi negri (81) dedi-
cand indata o poems in proza Otiliei. Se gandea oare
la primul fior pueril, de la 4 ani, cand se intreba daca
dragostea noastra arzatoare, n'a fost aevea ? ». Tonul
melancolic, eminescian; din Trecut-au anii ar indreptati
o astfel de presupunere. Fata cu ochi negri si par blond
era insa frumoasa fried a medicului militar austriac
Rabener (69) §i nu avea decAt 16 ani. Ea venise din
www.dacoromanica.ro
Botosani la o vara din Roman, maritata tot cu un doctor,

in vacanta.
Izabela Sadoveanu, pe atunci Andrei, codana in cursul
inferior de liceu, sustine ca Ibraileanu era a un baiat
frumos, avand faima ca-i foarte citit si cult, dar ingro-
zitor de timid » (167). Dintr'o predispozitie a sa, tandrul
se socotea, dimpotriva, urit, si stiindu-se pe de alta parte
stangaciu si sarac, nu sconta nicio « trecere la femei M.
Exagerand, caci asa e iubirea, exagerand meirefia fetei

aceleia, socotind-o, ca in orice amor, o fiinta mai presus
de lume, intr'un cuvant imaginand-o pe ea regina si pe
mine ultimul dintre oameni, durerea mea dela Inceput a
luat proportii mari... Ceva ascutit imi intrase in inima
si o nerabdare mare, un sentiment ca nu incap in mine,
ca as vrea sa fug din mine insumi... In gradina, voiam
sa-i arat ca imi place, ca sufar pentru ea; dar tot °data
imi era rusine tie dansa! Intotdeauna am avut naivitatea
sa cred Ca unei femei ii displace s'o iubesti cand ea to iu-
baste *. In orice caz, nu in acest mod s'ar fi putut apropia
de ea. De aceea cand muzica da semnalul de plecare prin-
tr'un mars si gradina se « ispraveste », cu inima in dinti,
indragostitul se is pe urmele fetei. Urmarire eminesciand,
caci in fata « geamului ce stralucea » din randul de sus al
unei case mari, de pe ulita principala; e nevoit sä se opreasca.
$i de acum incolo incepe sa se desfasoare tema din vechea
poveste a lui Heine si sonetul lui Arvers. a M'am trans-
format intr'un gardian de noapte si de zi al casei ei ».
Toata lumea intelege, fireste, gandui ile paznicului, o fata
de peste drum devine chiar o piedeca mare in 4 afactrile
amoroase » indragostindu-se ea insasi de chinuitul trecator ;
4
www.dacoromanica.ro
50 VIATA LU1 G. IIIRAILEANU
numai Otilia nu banueste Inca nimic. Dar Intr'o zi, ea

prinde de veste si, in prada Indoielilor, el incepe despicarea
firului in patru : « Ma iubeste ? Nu ma iubeste ? Eu nu
credeam, bine inteles, ca regina aceasta ma poate iubi, dar
totusi « da' daca ? ». Lucrul trebue judecat grin « analiza
si rasanaliza » psihologica. « Casa ei era la un colt, cu cloud
fatade pe doua drumuri. Odata am observat ca, dupa ce
m'a vazut la un geam de pe strada A, cand eu am cotit
pe strada B, ea a aparut la un geam de pe strada aceasta.
« Asa dar a venit la acest geam sa ma vada Inca odatd si
sa ma urmareasca cu privirea », mi-am Inchipuit eu. Si
cand lucrul acesta s'a mai repetat, m'am convins ca se
muta dela geam la geam pentru mine. « Dar este acesta
un semn de iubire, on de curiozitate ? ». Am observat insa
ca se inroseste cand apar eu pe strada. « Rosata si mutarea
dela geam la geam semn de raspuns la iubirea mea! » ...
Dar daca se inroseste de jena ? Uneori zambea. « Zambeste
cu bunatate, on ironic ? Si bine inteles imi raspundeam
dupa dispozitia momentului ». La gradina publics it pri-
veste odata drept in ochi. Il iubeste, sau e numai magu-
lita de dragostea lui ? Ava'nd mare putere de idealizare
cade in fetisism. Banca pe care a stat ea, nisipul pe care
a trecut, un magazin de unde a cumparat ceva, devin obiecte
de cult. Un zambet il face « sa-si piarda constiinta », un
buchet de roze aruncat pe geam it face sa « pluteasca prin
aer », sa se creada in prada unor « halucinatii ». Numai
indoiala continua de posibilitatea fericirii Ii determine sa-i
scrie. « In fond nu stiam ce sa-i cer », simtea doar o nevoie
de tonfesiune. Mai intai, neputandu-i impartasi ei nimic,
se spovedqte prietenilor din Roman si celor din Barlad.
www.dacoromanica.ro
Ca urmare insa, acestia din urma mediteaza darea lui in

judecata partidului pentru dezertiune dela lupta socialists.
Dupd indelungi chibzueli asupra felului in care trebue con-
ceputa scrisoarea, asupra limbii in care trebue redactata,
asupra eventualelor ei consecinte, asupra modului de expe-
diere, in care « ridicolul », « ofensa », ruptura, sunt preva-
zute, epistola pleacd printr'un practicant farmacist, om de
casa al Otiliei Rabener, pentru a-i fi strecurata pe undeva,
« in antret », cu masuri de precautie fata de familie. « Ii
spuneam tot ce trebue ca sa stie dela cine e scrisoarea s...
cat o iubesc si pe urma o rugaminte sfioasd sa-mi rids-
punda ». Pentru a face mai multd% impresie, dar si cu o
teams de compromitere iremediabild, o asternuse in frau-
tuzeste. Si mai infrigurata este asteptarea, joss sub bal-
coane. Inteun neastampar mare, ca bolnav, exasperat,
speriat de ceea ce am facut, avand impresia ca, in acel
moment, cu acea scrisoare trimisd, timpul e taiat in cloud:
timpul de pang atunci care a fost cu totul altfel, si timpul
care incepea de atunci, altfel de timp. In scurt: istoria
omenirii se impartea in doua epoce distincte: cea dinainte
si cea de dupd acel moment ». In adastare, simturile isi
mdresc acuitatea pang la paroxism. « Nu departe de asa
numitul bulevard, o orchestra* canta un cantec ldutdresc,
enervant, cicalitor, cu totul disproportionat cu sentimen-
tele mele 0... Apoi curierul it incredinteazd ca a predat
scrisoarea si la aceste cuvinte emitatorul devine « las »:
a Ma temeam grozav sd. aflu rezultatul. As fi dorit sa nu-I
aflu o (90). Prevedere, probabil neintemeiata, insd zadar-
nick deoarece doctorul Rabener isi expedia pe loc fata
la Viena (69) incheind toata povestea.
4
www.dacoromanica.ro
In Septemvrie, dupa plecarea Otiliei, Ibraileanu isi lila

un adio dela floarea lui albastra :
$i te-ai dus, copila mandra, ca si pasul primaverii
$i-oiu dormi de-acuma 'n negrul intuneric al uitarii!
Vine toamna: lume moarta, vis de frunze 'ngalbenite,
Singur vantul trist vrajeste noptile posomorite ...
In zadar ma 'ncerc sa 'nlatur chipu-ti bland din a mea minte:
Sara 'n care ne iubiram vesnic o sä-rni stea 'nainte.
0 privire aruncata in ;S'coala Nouei ne arata cats fervoare
a dat aceasta dragoste lui Ibraileanu. E preocupat de filo-
sofia materialists, pozitivista, si traduce din BUchner (Kraft
and Stoff), insemnand pe marginea ei cugetari relative la
spirit, materie, religie, morala, stiinta, prietenie si amor.
<( De multe on m'am intrebat zice cu care din cele
cloud parti ale vietii te iubesc : cu imaginatia sau cu inima ?
Si atunci care de care s'a intrecut de a-nli dovedi ca numai
ea te iubeste: imaginatia te vede, te desmiarda, te sim-
teste; inima te cere, voieste sa se topeasca in focul inimii
tale *. Redacteaza corespondenta, stand de vorba cu citi-
torii despre socialism (pe o domnisoara F. N. o incre-
dinteaza conform cu Buchner ca toate religiile vor
pieri) sau punand la cale colaborari. Din Barlad C. Ha-
mangiu si Raicu Ionescu sunt somati sa trimita versuri si
articole. Literatura originals insa lipsea si atunci Ibrai-
leanu cid traduceri din Zola (Scoicile d-lui Chabre in care
coincidenta ? numele eroinei este Estela) si din Max
Nordau, la mods atunci.
Prin Septembrie, se reintorcea la Barlad. Statu la aceeasi
gazda, numai cu Stefaneseu Gheorghe. Era cu el ca si
singur, caci Stefanescu nu scria, in vreme ce Ibraileanu
www.dacoromanica.ro
avea o revista la Roman, ba mai publica si la revista socia-

lista Romania viitoare din Braila. « In clasa aceasta, a
VII -a, eram chiar « mare » de tot ». Se ducea cand voia
la scoala si parca nu mai era elev, deli invata tot bine.
0 singura grija : apropierea bacalaureatului. « Era asa de
greu, auzeam not provincialii, atatea legende, incat ne
speria sfarsitul liceului. Unii incepuserd a se prepara sau
cel putin a socoti cate carti va trebui sa stim pe de rost.
Le socoteam cu... metrul, adica puse una peste alta car-
tile, se facea o coloana inalta de un metru si ceva... Asta
da mult de gandit » (89). Cu toate acestea, pastra inainte
de toate legaturile cu revista, in ciuda regulamentului
scolar care interzicea categoric elevilor atat participarea la
asociatii de orice fel, cat si publicarea articolelor politice
sau literare (224). Pentru siguranta, va scrie cu pseudo-
nimul Cezar Vraja sau Ion Chilieanu, Raicu adoptand
numele de Paul Fortuna. ,Scoala Noud o scotea acum
numai Vaian, Musoiu fiind plecat sa asiste la congresul
liber-cugetatorilor, organizat cu prilejul expozitiei din
Paris (136). Desamagit sentimentaliceste, Ibraileanu se
razbuna pe « burta verde » si se lamenta in versuri de ple-
carea Otiliei profesand, de necaz, misoginismul. « Cea mai
mare parte dintre femeile de azi mi-au facut impresiunea
manechinelor calupuri croitoresti ». Apoi, cu iconoclasm,
afirma ca religia crestina incurajeaza crimele cand faga-
dueste iertarea in schimbul pocaintei. Ideea lui era ca
4 orice miscare constienta ca si reflexa e pricinuitA de
egoism » si cu Eminescu se refugia in Schopenhauer. Na-

tural, « descoperea America ». Interesant oricum e ca facea
poezii si ca citea traducand pe lord Byron, pe Ossian (dupa
www.dacoromanica.ro
Lacaussade) si pe Turghenev. Articolul Naturalism # por-

nografie, in care se decreta naturalist convins in arta, pro-
voca admiratia lui Gherea (180).
Socialismul dela Scoala Nouci n'a ramas fara roade.
Initiatorii revistei se despartira insa curand. Din Paris,
Panait Musoiu se ducea la Bruxelles, unde se imprieteni
cu Elisee Reclus, vestitul geograf, trimitand studiul Roadele
Piimantului o traducere din frantuzeste in care Reclus e
citat. Tot la Bruxelles, Musoiu mai cunoscu si pe De Brouc-
kerre, conducatorul de mai tarziu al internationalei socia-
lists. Mergea pe jos pand la Anvers dormind prin aziluri
de noapte in Elvetia, Germania, Italia, Budapesta, in
scopul de a se patrunde de suferinta desmostenitilor soartei.
Stabilit la Bucuresti, el deveni discipolul anarhistului Max
Stirner, murind octogenar in 1944.
Cat despre Eugen I. Vaian, nici el nu pastra legaturi cu
Ibraileanu. Devenit jurnalist la Bucuresti, se casatori in
1892 cu Laura Vampa, avu copii, iar in 1899, dupd o sedere
in Elvetia, se arunca la Paris sub rotile unei locomotive (73).
Printre colaboratorii ScoM Noui au mai fost: Izabela
Andrei, H. Streitman, Ion Catina, St. Scurtu, Mihai Ciuca,
Corneliu Botez, G. B. Daniel si cloud fete cu nume stumps
lui Ibraileanu, Eliza D. Mustea si Eleonora Nour. Afars,
de Vaian, si de Raicu Ionescu, el e cel mai activ. Vocatia
de scriitor era trezita si urmata cu ardoare. In timpul orelor
de class numai era atent la profesori preferand sa citeasca
in spatele colegului Balaban pe Caragiale (91). Absolvi
liceul in Iunie 1890, la 18 ani, cu media generals 7,36, pre-
miat al treilea. Toamna tsi lua si bacalaureatul la Univer-
sitatea din Iasi (diploma Nr. 3.013 din 28 Noemvrie 1890).
www.dacoromanica.ro
STUDENT NORMALIAN LA IASI
1890-1896
Indata dupa examenul de bacalaureat, Ibraileanu se

inscrise la Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi pentru
a urrna sectia istorico-filosofica. Cursurile se faceau pe
atunci la Universitatea veche unde astazi e Facultatea de
Medicina. Incepeau la 1 Octomvrie si durau pang la 30
Iunie inclusiv. Pentru .sectia istorico-filosofica programul
prevedea patru materii speciale. Estetica o preda Ion Ga-
vanescul (n. 1859), autor al unor manuale de Psihologie
(1890) si Ella (1893) cu o indelunga intrebuintare in scoli,
iar logica, morala si istoria filosofiei ii erau incredintate
lui Constantin Leonardescu (1837-1907), fost elev la Ecole
des Hautes Etudes, licentiat cu o teza despre Metodul in
fizico-naturale exacte, morale si politice (Buc.,
1868) si introducator la not al psihologiei experimentale cu
un Curs de filosofie pentru uzul liceelor, Iasi, 1878. In 1892
mai facu si niste Principii de psihologie, incercare de a da
o forma sistematica rezultatelor noilor cerc,etari si expe-
riente psihologice.
Celelalte materii erau comune sectiei istorico-literare.
Istoria Romanilor o facea Alexandru Xenopol (1847-1920)
pe care Ibraileanu I-a pretuit dela inceput. R Ornul acesta
www.dacoromanica.ro
a fost o lumind scrie discipolul la moartea lui. A fost

un spirit liber in intelesul clasic al cuvantului, un gdnditor
multilateral, un om de un comert pldcut in gradul eel mai
Malt. Extrem de inteligent, spiritual si glumet, cu riposta
ascutitd, dar blajind, subtil si degajat, de o incantatoLre
simplicitate, de un caracter egal, vesnic ferice... inofensiv
ca un copil. El nu stia ce este rancuna, nici ura. El nu
ierta, caci n'avea ce ierta. El uita cu desdvarsire. Uita
jignirile, atacurile, micile si marile infamii » (130). Lite-
ratura romand modernd o preda Andrei Vizanti, dusman al
lui Eminescu si autor al catorva brosuri discursuri despre
Veniamin Costachi si C. Negri. In 1899, dupd ce delapi-
dase 31.000 lei din casa Teatrului National, dispdru in
chip misterios in America.' Detractor al lui Eminescu era
si Aron Densusianu (1837-1900) desemnat sa facd inter-
pretc7ri din autorii latini, poet mediocru, incepator de epopei,
erudit, dar cu totul lipsit de gust. Avea in schimb faima
unei severitali si rdutati devenite legendare (113). La psi-
hologie, pedagogie ,si didactied era tot Gdvdnescul, la istoria
critics universald medic i modern& suplinea Xenopol.
Ibraileanu nu fu bine edificat dintru inceput ce cursuri
sä urmeze si primul an umbld pe la toate facultatile. Frec-
yenta. se zice -regulat in 1890-1891, stiintele fizico-
chimice, deli nu -1 gasim inscris, precum si sectia istorico-
literard (153). Anul urmator (1891-1892) dadu examen de
admitere in Scoala Normald Superioard, care se falcea in
acelasi limp- cu facultatea, si intrd ca bursier. °data cu el
intra. si N. Savin, Raicu lonescu aflandu-se deja acolo din
1890. Institutia functiona in casele Ciurea din strada Cuza
Vodd, clddire cu cloud' caturi, balcoane si graidinitd, peste
www.dacoromanica.ro
STUDENT NORMALIAN LA IASI (1890-1896) 57
drum de Orfanotrofie, si oferea elevilor toata « intretinerea,

vestimentul, incalzirea, luminarea, cartile si materialul
[didactic] necesar ». Ibrdileanu, la adapost de griji de acum
incolo, urma sectia istorico-filosoficd. In primul an se
facea in Scoala Norma la Superioard aprofundarea materiei
de liceu. Al doilea era pentru cultura generald si al treilea
pentru specializare. Programul consta din conferinte facute
exclusiv de profesori dela Universiate. In afard de cei de
mai sus, conferentia des Petru Raganu (1846-1913), pro-
fesor de istorie antics, fost de asemenea elev la Ecole des
Hautes Etudes. Publicase Istoria Grecilor, Istoria Romanilor,
Istoria orientului, 1890, manuale, si in 1892 un studiu despre
Partea Moldovei in cultura romcineasco. Ca om Rdscanu ar
fi fost insd « livid, posac si plin de sine, scortos si taci-
turn, vid si important » (113).
Diverse conferinte mai tinu si I. Caraiani (1841-1912)
decanul Facultdtii de Litere si profesor de limba Oink
macedonean jovial, junimist, care interesa si incanta chiar
tend traducea din Odyssea versurile despre « Atena cea cu
ochii de cucuveica » si « vorbele sburatoare * ale lui Ulysse
(120). El insufld lui Ibraileanu gustul pentru clasicism si-1
determine sd citeascd mai tarziu Eneida in traducerea lui
Voss si Iliada in versiunea Dacier. Tot in 1892 ocupa catedra
de filologie romans, nou create, anume pentru el, ca supli-
nitor, Alexandru Philippide (1859-1933), elev a lui Herman
Suchier, Eduard Sievres si Hermann Paul. Deveni un emi-
nent profesor la Facultate si Ibrdileanu ii fu mai tarziu
colaborator.
Cu exceptia lui Xenopol si Philippide magistrii lui Ibrai-
leanu n'au fost prin urmare straluciti. De aceea nici nu
www.dacoromanica.ro
1-au entuziasmat. Mai curand manifesta interes pentru

probleme sociale gi, firegte, pentru socialism. Indemnat de
Raicu Ionescu, incepe sO publice (din Fevruar 1891) la
Munca din Bucuregti. Citea din Darwin, J. L. de Lanessan,
Rodbertus Jagetzow, Spencer, Adam Smith, Ricardo, Marx,
Schopenhauer, Tolstoi, Lave ley, Virchov, din evolutionigti,
pozitivigti, gi socialigti. Carti lua din biblioteca Swill, a
Universiatii gi mai ales dela Ioan Nadejde, « anarhistul t
din strada Sardrie, director pand in Mai 1891 la Contem-
poranul, apoi, dela 1 Decemvrie 1891, la revista Critica
Socials , impreund cu V. G. Mortun. Casa cu geamldc, veche
si joasd, tupilatd in fundul unei curti, a lui Nddejde, era
atunci # cuibul nihilistilor o (182). Normalienii, care se
considerau 4 cetateni ai universului * (142) se simteau, de-
sigur, bine in interiorul ei fiind primiti oricand de colosul
intunecat, aramiu la fata gi barbos, profesor (destituit)
Ioan Nadejde, sau de sotia lui Pica (Sofia), gospodina
intelectuala, harnicd, mama a case copii. Propaganda for
avusese atata ecou, incdt tdranii veneau zilnic aci sit se
4 inscrie pentru pdmant ». Mai superstitiogi, mahalagii soco-
teau ca smolitul savant are legaturi cu diavolul. Unii gop-
teau chiar ca prin gtiinta lui magica ar fi reugit sa facd un
mar, cdruia numai gustul nu putuse sa i-1 dea, ba chiar
un om in carne gi oase, numai fard suflet. Se poate imagina
deci ce popularitate avea 4 alhimistul o gi printre studenti.
e Joe care aruncA fulgere gi trAsnete din dealul Sarariei >>,
11 porecleau adversarii politici gi, intradevOr, Jupiter, in
varstd de 36 de ani (in 1890) era un rdsvratit.
Colegii de serie la Facultate ai lui Ibraileanu (Sofia
Muzicescu, Stefan Graur, Joan Manolescu, Elisa Diamandi,
www.dacoromanica.ro
4.rt: ,"
-21,.
s '.1.1 ........'" ` ....,r;,..
. :
-7? -"r%.1 :4-; _ 75t. ekt .. i',C- 1 z'
ti
°
a
Ira .
167J
f .A
6
i0
P p .. nr2%, 'ria.b.,A4a,tir. 111.
9:0a.41Ch.'? A't '..t
.1.'t,,,,,,.. ; A
, ..a 414 ' 15, .

43; .' r ..1 . :' .
. 2,- ` :V
:3 ' 6.34..... ...;'''' + 6? t '1
in
.f}:'
;- = 'r
Grupul s Oriental s fotografiat la 10 Mai 1889.

In primul rand (dela dreapta spre stanga): Dienermann Isidor, Savin Neculai.
In al doilea rand : Cards; Traian, G. Ibraileanu, Stefanescu Gheorghe, Moscu Dumitru.
In fund: 1 aicu Ionescu
www.dacoromanica.ro
3.-
L.
G. Ibraileanu la 25 de ani
www.dacoromanica.ro
Vasile Ralanescu, Gh. Cocea, Lucretia Festild, Joan Vdcu-

leanu, Mihai Savescu, Stefan Filioreanu, Hristodor Pan-
tazi, Cezar Menciu, Constantin Romanescu, N. Comino,
Cristea Misir, Isidor Argintescu, State Dragomir, Gh.
Munteanu, V. Triandaf, T. Tomida, I. Chid la, Maria Ni-
colau, Cristescu, Lucretia Panaitescu, Alexandru Gadei) au
fost inghititi toti de uitare. Singur Ovid Densusianu (5),
fiul profesorului s'a distins printre ei.
La 1 Mai 1892, dupd ce obtinuse dispensd medicald
peutru serviciul militar (37), Ibraileanu tinu o conferinta
la cercul de studii al partidului social democrat, nou in-
fiintat la Iasi, cu sediul in strada Pomir (176), tratand
despre Darwinisrnul social. Taniirul argumenta foarte strans
ca burghezia isi traieste ultimele svarcoliri si ca societatea
socialists se apropie in chip fatal. In sprijinul acestor idei,
el amintea pe Darwin, Marx, Engels si Kautsky, caci citise
asiduu si auzise de Molinari, de Maurice Blok, Bakunin,
Proudhon, Max Stirner, Plekhanov, s. a. Se vede ed. se
ocupa foarte putin de cursuri, din care nu-1 interesau dealt
acelea ale lui Xenopol (puse la contributie in articolele din
Munca despre Chestia Romdnismului In Transilvanfa) §i
A. Philippide, cu care, inainte de a veni la catedra, pole-
mizase in Adevilrul. Conferinta lui Vraja fu apreciata si se
publica in Critica Socia lii unde mai scriau: I. Vasiliu
(cronicar intern), Raicu Ionescu (sub pseudonimul Rion;
un articol al lui reprodus in L'i're nouvelle atfasese atentia
lui Fr. Engels) si Georges Diamandy, barlddean, nascut la
1867, acela cdruia en intentii de persiflare i s'a zis 4 cava-
lerul blond al socialismului rosu D. Cu sigurang ea Ibrai-
leanu ar mai fi scris la aceasta revistd, dacd in April 1893
www.dacoromanica.ro
60 VIATA LUI O. IBRAILEANU
autoritatile n'ar fi suspendat-o. Cand era vorba de exa-

mene insa, studentul nu se grabea deloc. La 19 Decemvrie
1892 cerea sa fie examinat la toate materiile audiate in
sesiunea extraordinary din Ianuarie 1893 motivand ca nu
le trecuse inainte « din cauza de'boala pentru care la nevoie
voiu prezenta un act medical », iar la 8 Ianuarie 1893 se
inscria la examenele de « istoria literaturii romane dela
inceput papa la 1780 », < morals » si « istoria geografiei *
(12). Un om cu ocupatiile lui- respects greu indatoririle
vietii de student, mai ales ca intre timp cunoscuse si pe
Constantin Stere. Acesta, urmarit de Ohrana tdrista spre
a-si termina osanda in Siberia, unde fusese deportat « pentru
actiuni criminale », trecuse Prutul clandestin in Noemvrie
1892 si venise in Iasi. El fusese detinut la Serghinsc si eli-
berat din greseala de tareviciul Nicolae, purta o aureola
de martir. Incepea la 28 de ani cursurile Facultatii de
Drept si izbea prin barba lui castanie ce-i acoperea pieptul.
In curand Ibraileanu avea sa i-o copie. Dar era si el destul
de original. Mai intai nu putea fi vazut niciodata decat in
compania lui Raicu Ionescu, alaturi de care trecea drept
un ireductibil idealist, entuziast si revoltat. Cel putin asa
ii vedea Stere care luase de buns seams numai decat con-
tactul Cu cercul o nihilistilor *. Intr'una din zile, dioscurii
yin la el acasa si, miscati de suferinta ce o intrupa in ochii
lor, i se prosterna cu priviri « de adoratie ». Initiativa
manifestarii apartinuse amandurora, cad din cauza lega-
turii sufletesti, Ibraileanu si Raicu Ionescu constituiau
aproape t o singura fiinta D. Lui Stere, Ibraileanu ti lass
insa chiar dela inceput, impresia unui spirit « ancombrant ».
Insusi Raicu povesteste el dadea uneori semne de
www.dacoromanica.ro
STUDENT NORMALIAN LA IA$1 (1890-1896) 61
enervare fail de dispozitia de a sacai a prietenului

sau:
Mai! exploada Rion atunci: trei zile nu vreau sd
and un cuvant dela tine; sa taci din gurd!...
Dar pot sa stau langd tine ? intreba colegul smerit.
Poti! Dar dad. deschizi macar gura, plec la [Bald-
bane§ti] (satul lui natal din judetul [Tutova]) §i n'ai sa ma
mai vezi o luna lareagal...
Nici in astfel de imprejurari, amicii totqi nu se despar-
pail, continuand sa se plimbe unul dupd altul, chiar lard
sa-§i adreseze un cuvant (200). Ii unea in special socialismul,
acea « confratie morals -» care a fost pe atunci gruparea
dela Ia0. Mai mult un curent cultural decat o 8 partida
politica )), socialismul insemna la aceasta. data 4 fanailia-
rizarea cu toate domeniile noi, indraznete, isvorite din
conceptia pozitivista a secolului ». El era o sinteza din
evolutionismul lui Spencer, transformismul lui Darwin,
materialismul lui Moleschott, determinismul lui Tamil;
fatalismul istoric al lui Marx, realismul literar francez §i
rusesc, fenomenalismul linguistic al lui Lambrior gi pesi-
mismul lui Eminescu * cel 4 a§a de putin socialist *.
Acasa, prin gradini publice, pand la miezul noptii Si cate
°data pang in zori, tinerii discutau in voia asocialiilor de
idei despre filosofi, econom4ti, poeti, critici literari si agi-
tatori politici, construind edificii ideale, in cea mai absurdd
legatura cu contingentele. Pentru un tanar socialist era
un punt de onoare sa curioasca cat mai multe doctrine §i
lecturile erau febrile. In special First Principles ale lui
Herbert Spencer, Das Kapital al lui Marx (in traducer;le
lui E. Cazelles Si CI. Royer), Histoire de la litte'rature
www.dacoromanica.ro
anglaise a lui Taine trebuiau citite. Cine nu le cunostea

era un om pierdut » (232).
In Iunie 1893, Ibraileanu absolvise Facultatea, in ceea
ce priveste frecventa. Mai avea insa de facut un an la
coala Normala Superioard, unde continua sa fie elev si
socialist. Dar de principii. Abia din indemnul lui Stere,
consimti a trece la fapte. Dupd ce intr'o serie de foiletoane
sociale, Stere biciui in Adeveirul (Septemvrie-Decemvrie
1893) patura noastra culta nu fara a sublinia meritele
conferintei Darwinismul social preconiza o miscare de
luminare a maselor muncitoare de tipul aceleia organizate
de Arnold Toynbee la Londra in cadrul coloniilor uni"er-
sitare (University Settlement) care au dus la mareata
University Extensions Movement. Tot acolo, Stere mai
dadea si pilda narodnicilor rusi, luptatori pentru eman-
ciparea taranilor proletari. Asa lua fiinta societatea Datoria
la Iasi, cu scopul de a crea scoli de adulti, ziare, reviste
populare si atenee. Director fu numit studentul Liteanu,
nepot al lui Kogalniceanu. Evenimentul literar, aparut la
20 Decemvrie 1893,, nu e strain de acest plan. El se imprima
in tipografia ziarului Evenimentul, era proprietatea lui
Jacques Levin si avea redactia in stahilimentul grafic Miron
Costin, casa C. Th. Codrescu, din strada Golia 54. Din al
doilea numar, Ibraileanu este un colaborator permanent.
In scurt timp, de altfel, revista aduna o pleiadd de tineri
meritosi: N. Tofan (Spiridon Popescu), M. Dafin (M.
Carp), Gh. Ghibanescu, E. Herovanu, C. Florea (C. A.
Teodoru), Ioan N. Roman, Const. Z. Buzdugan, Virgiliu
Cisman, 0. Carp, E. Taina, Paul Ciuntu, D. Nanu, Gh.
N. Lazu, Ioan Paun-Pincio, Raicu Ionescu-Rion, Emil, D.
www.dacoromanica.ro
Fagure (Honigman), A. Steuerman-Rodion, Giordano

(tipograful Goldner), M. Valeanu (L. Ghelerter), L. Garbea
(Gh. Gh. Nadejde), Radu Lascar (Gliicksman, dr. Roto-
panu, dr. Y), si Traian Demetrescu. N. Beldiceanu, Const.
Mille, Ion si Sofia Nadejde, C. SArcaleanu (C. Stere), Ion
Gherea, V. G. Mortun colaborau in chip obisnuit. La 18
Februarie, Sofia Nadejde devine directoare, desi numele
ei apare pe antet numai dela 2 Mai 1894. Ibraileanu (Cezar
Vraja) juca un rol destul de important in redactie find si
reporter. Atat era de avid de cultura, incat la scoala Nor-
mala putea fi vazut adesea citind, culcat pe spate in dor-
mitor. In repetitor, unde se invatau cursurile, nu intra nicio-
data, cdutand singurdtatea (180). Dar, in Septemvrie 1893,
scoala se muta in casele Negruzzi. Normalienii furd ingra-
maditi in zece camere la catul al treilea, etajul doi fiind
destinat directorului, iar parterul pentru economat. Un regu-
lament sever interzicea socialismul si regimul se indspri,
lucru care starni protestul studentilor (Adeviirul din 11.
IX.1893). Mai modest, Ibraileanu obtinu dela directorul
Rascanu o mansarda unde Iocui singur scriind zile intregi, de
dimineata pand noaptea tarziu, neingaduindu-si deck orele
de masa (20). Incepuse sa adune fise pentru Spiritul critic in'
cultura rornineasca, §i timpul ii era din ce in ce mai pretios.
Pe teren, desi vorbise odatd la cercul studiilor sociale,
aparea numai intamplator. La intrunirile studentesti va fi
luat cu toate gcestea parte. In ziva de 2 Februarie (dupd
Evenirnentul literar) studentii facand parte din societatea
Datoria se adund in Au la Universitatii si discuta mersul
ei moral si material. Nu se Meuse deocamdata decat o
scoald de adulti in suburbia Tatdrasi, pusd sub directia lui
www.dacoromanica.ro
64 VIATA LUI G. IBRAILEANtl
TasIduanu,-Intr'un local cedat de primdrie. Scoala dispunea

de 12 profesori (intre care si doamna dr. Rainer, nascutd
Trancu) si... un singur elev. Numdrul for avea sd creased
totusi, fiinded o serie de conferinte (Spiridon Popescu :
Nevoia §i cartea, C. Chirica : Legdtura dintre aer # viatd,
P. Bogdan : Legdtura dintre aldurd si viatd cu experiente
fizice) avurd loc. Conferintele urmau sd apard in brosuri
de popularizare, cei cari se cultivau erau insd tot confe-
rentiarii...
Pentru 24 Fevruarie, Evenimentul literar anunta la Teatrul
National reprezentatiile lui Hamlet, cu marele tragedian
francez Mounet-Sully si Ruy-Blas. Fste sigur ca macar la
cea dintai, Ibraileanu a fost. (i Mounet-Sully zice el
nu poate fi uitat, desigur fiecare atitudine a lui era o altd
nobild statue. Dar el interpreta pe Hamlet altfel decat 11
vad si simt eu ».
0 mare surpriza pentru socialisti a produs vizita la 31
Mart 1894 a lui Gherea, invitat de cercul studiilor sociale
din Iasi. Idolul tinerimii apdru pe o tribund simpld, impro-
vizata dintr'o catedra, deasupra careia planau majestuoase
chipurile lui Marx, Engels si Lassale. Mai toti colabora-
torii Evenimentului literar: Rion, M. Carp, C. A. Teo-
doru, Spiridon Popescu, D-rul Quinezu, dr. Steuerman, dr.
Y, Emil D. Fagure ascultard cu ertuziasm, dupd conic-
rinta lui Nadejde despre o obiectiile ce se pot aduce materia-
lismului istoric », subiectul la ordinea zilei : Arta tenden-
lioasd. Ibraileanu, ca reporter, facu o dare de seams in
revistd, semnata a Auditor o (176).
Cu toate ca ideologiceste Vraja se indrepta tot mai
mult spre poporariism, prin influenla lui Stere, el nu rupse
www.dacoromanica.ro
Inca legdturile cu socialismul. De altfel mediul in care se

invartea continua s'a graviteze in jurul lui I. /sIdde.jde.
Acesta lupta din fasputeri pentru imbunAtatirea soartei
muncitorilor pe plan social, culturaliceste incredint5ndu-i
societ4tii Datoria care Ikea si ea ce putea. La 15 Mai
se dadea pentru muncitori un spectatol de opereta (Vdna-
torul de pcisori) in sala circului Sidoli cu concursul unei
trupe din Craiova. Printre ei, Ibraileanu se amesteca totusi
foarte rar. Discuta insa cu pranii, mai ales cu Mos Pe-
trovici si Mos « Unire », aghiotantii electorali ai lui Na-
dejde, intalniii la marginea orasului (178).
La Evenimentul literar mutat dela 25 Mai in strada
Universitatii 18, depunea o minca ahidua colectand arti-
cole intr'un mod care avea sd-i aduca porecla de «var-
colac » si « crampon ». « Intrd Vraja cu ordin dela D-na
Directoare isi incepe Stere un articol comunica
ca trebue numaidecat sd dau un articol de fond... $i eu
nu-s dispus sd-mi dau un aer potrivit cu greutatea acestei
sarcini ». Dar panA la urma trebuia sa si-1 dea. Ce scriau
acesti tineri cu atata grabs ? Aparau principiile artei cu
tendinti, deplangeau soarta taranului, combateau decaden-
tismul, sovinismul, prostul gust. Un razboi foarte lung a
fost purtat Impotriva transfugului VlahutA, partizan acum
al unei poezii « de Bolintineni si Mureseni », opusa
idealurilor umanitariste. Din contra, Eminescu fu apa-
rat, cu blind dreptate, de defaimarile lui Aron Den-
susianu (sub pseudonimul Verax, care a fost si al lui
IbrAileanu). Insusi socialistul Traian Demetrescu a suferit
o « psihologie de clash » pentru prea vagul lui senti-
mentalism burghez.
5
www.dacoromanica.ro
In lunie 1894, C. Vraja iesise si din coala Norma Id Supe-

rioara (5) si pe yard sezu impreund cu Raicu Ionescu, vreo
cloud siaptamani, la prietenul N. Quinezu (fost ofiter, mai
tarziu medic, scriitor, prefect) petrecand zile frumoase.
o N'am sa uit nicicdata noptile dela Quinez, cand discutam,
radeam pang la 5 dimineata a... (231). La 11 Julie 1894,
Evenimentul literar se stramutd insd in Bucuresti. Sotii
Nadejde, Quinezu, Em. D. Fagure, Ibraileanu erau chemati
in intereSul partidului sa organizeze acolo bresle, sa scoatd
o gazetd, sa pregiiteasca o rniscare tardneasca (75). Revista
aparu in 18 Julie, Ia Tipografia Noud din Pasajul Bancii
Nationale Nr. 19. Dar cand Ia 24 Octomvrie Evenimentul
literar inceteazd, contopindu-se cu suplimentul literar al
ziarului Lumea Natio, rcdactia se mita in casa Appel din
strada Doamnei (.taj). uncle fuseserd transferate mobilele
clubului Muncitorilor, fost cu scdiul in sala Sotir (Plata
Amzei 22), apoi in ctajul de sus al palatului Bdilor Eforiei
(Bulevai dul Elisabcta). 0 seams de publicisti din vechea
garda isi &Aura mai-la la noul organ al socialdemocratiei
rornar.e. Aci au colaboi at : Ion Gherea, Ion si Sofia Nadejde,
N. Quinez, Em. D. Fagu'c, V. G. Mortun, Al. G. Radovici,
Anton Bacalbasa, Th. Ficsii.escu, D. B. Pencioiu, Tradem,
Simion, Hasan si Scicnion SanieleNici, B. Branisteanu, C.
Graur, Dr. Stfi.:cd, *tc.faii Pt,tica, Eugen Vaian, M. Carp,
fratii D. A. si C. A. Tcodoru, Elena Farago, C. Parhon, Z.
C. Arbore, Th. Cornel, M. Dobrin, I. Delescu, I. Hussar,
si a. Cu ai ticole de fl oi.da al tiliberald si cu pseudonimul
Cezar Vr aja, 1b. aiteai u, membru foi.dator si cotizant al
gazetei, colabord iegulat pand la 17 Februarie 1895, cand;
dupd toate probabilitatile, reveni la Iasi in vederea pregatirii
www.dacoromanica.ro
examenului de licenta. In Bucure§ti era oarecum cunoscut

prin criticele lui dela Evenimentul literar (despre care Cara-
giale spuse totusi ca sunt « ceai dela Ploqti mai fiert Inca-
°data. » (39) si avu oarecare relatii cu scriitorii. George
CoOuc it duse °data la beraria « Durieux » §i-1 trata cu
felurite bauturi (154).
La 23 Aprilie 1895, profesorii C. Leonardescu, A. D.
Xenopol, Andrei Vizanti, Aron Densusianu si I. Caragiani,
constituili in « comisiune examinatrice », procedeazd la exa-
minarea orals a candidatului G. Ibraileanu §i « dupa intre-
barile puse §i raspunsurile date » decid a-1 admite cu trei
bile albe §i cloud rosii, proclamandu-1 licentiat in §tiintele
istorico-filosofice (8). Licentiatul nu avu insa ragazul sä se
bucure de succes, cad cu trei zile inainte murise la Targo-
vi§te cel mai bun prieten al sail, Raicu Ionescu, profesor
suplinitor la gimnaziul din acel oral. « Avea o inteligenta
minunata scrie Ibraileanu in necrolog o simtire curata.
§i mai pi esus si ceea ce e mai necesar o vointa (*Eta.
Dar astazi el doarme pentru totdeauna in cimitirul dela
Targovi§te §i niciodata inima lui n'are sa mai bats de dragoste
§i admiratie pentru virtutea acestei mici si microscopice
fiinte fara arme, fara forts, duprianita vepic de mama ei,
marea natura, pentru virtutea omului in lupta sa superbA *
(231).
Uitata de mult, murea la Roman, tot in acest an si bunica
Vartenia Marcovici, impovarata de batranete. Ultimile clipe
nu-i fusesera inseninate de prezenta nepotului pribeag: a Eu
nu mi-am facut datoria fats de dansa, nu i-am aratat atentia
pe care trebuia sa i-o arat. A fost §i fatal lucrul acesta.
Eram prea Omar, prea preocupat de mu de lucruri serioase
g
www.dacoromanica.ro
68 VIATA LUI CI. IBRAILEANU
$i neserioase, lucruri ale unui tarar de douazeci de ani si

ea era prea din alts lume. Ba, pe-atunci, plin de ideea s lumii
noun *, pentru care luptam, in bunica-mea nu puteam vedea
decat urmele bine caracterizate ale lumii vechi. In rezumat,
eu aveam lumea Inca si, din cauza egoismului natural
oniului si, inca din cauza ca nu ne putem gandi clar, mai
ales la 20-25 de ani ca moartea va rapi pentru totdeauna
pe cei batrani din aceste cauze am neglijat-o. N'am vorbit
destul de ea, m'am aratat grabit sa ma duc dupa ocupaliile
mele si nu i-am explicat destul lucrurile pentru care avea
cea mai mare curiozitate...* (88).
Datorita imprejurarilor, si prin firea sa, Ibraileanu era un
solitar. Dar un solitar, cum insusi se numea, «sociabil a.
Adept convins o vreme al socialismului, legase cateva
amicitii. El avea o placere nu numai de a discuta, ci si de a
convinge. Imimii ne spun ca si-a schimbat foarte putin
ideile prin contactul cu « ipohondrul a Stere. La Scoala
Normala Superioara fusese iubit de toti. Savin ne incredin-
teaza ca-i placeau petrecerile, ca avea ureche muzicala Si
cA-I exaspera faptul de a nu putea canta, iubind muzica
* la nebunie *. N De multe on mi-a spur, cand auzea o bucata
dintr'o opera care-i placea : A§ vrea sa ma arunc in parete
$isa raman in relief acolo, in eternitate, dar sa-mi rune
vesnic la ureche acest cantec * (180). Cand s'a deschis
beraria « Zimbru ,
mergea acolo sa asculte muzica military
comandand bucati din operele lui Verdi (Traviata, Aida),
Rossini ( Barbierul din Sevilla) §i Bizet (Carmen), in schim-
bul catorva halbe de bere. « N'ar fi indraznit unul dela masa
lui sa sopteasca, in cursul executiei care-1 transporta intr'o
lume pe care not abia o bAnuiara*... declara religios un
www.dacoromanica.ro
STUDENT NORMALIAN LA IASI (1890-,1496) 89
coleg dela sectia stiintifica, pArtas la auditii (20). Alteori

fAcea Impreund cu Ovid Densusianu si Mihail Savescu, care
aveau totdeauna bani, excursii nocturne. De gazetarie se
'Anse si Lumea noud literard ilustrata din 2 Octomvrie
1895 11 ruga la posta redactiei sA dea mAcar un semn de
viata, anuntandu-1 ca lada cu carti lasate acolo i-a expe-
diat-o. PrimAvara, cand t se inebunea dui)/ cantecul privi-
ghetorilor A pornea spre grAdina Rivalet dela Socola (20),
loc de desfatare al iesenilor, cu lacuri artificiale, sosele,
boschete, pavilioane, cismele, sari monumentale, pe stAnga
drumului ce duce la Repedea, la cateva sute de metri de
targusorul Trei Fantani. GrAdina se afla pe locul unde
fusese °data palatul domnesc al lui Mihai Voda Sturza si
era cAutata de localnici mai ales la 1 Mai (23). Ibraileanu se
plimba prin ea 4 pans dimineata * (180). Altadata hoinarea
spre via Pester, la un kilometru departare de fosta gradinA
a aleelor lui Ghica Voda, unde se dadeau baluri cu focuri
de artificii in localul *la aer curat A zis si t la Olimp * (20).
Inca din 1889 se incepuse acolo construirea Sco lii Norma le
de InvAtatori. In momentele de bunA dispozitie, Ibraileanu
recita insotitorilor lui versuri din Eminescu si Ballade a la
line de Musset :
Je viens voir, a la brune,
Sur le clocher jauni
La lune
Comme un point sur un i
vorbind cu entuziasm si de lecturile lui din romanele frantu-
zesti si rusesti. Guy de Maupassant, Tolstoi, Turghenev, it
Incantau, iar Phisiologie du mariage a lui Balzac o citise cu
nesal. Fiind recomandat de Traian Demetrescu librarilor.
www.dacoromanica.ro
Samitca din ;Craiova, dadu pentru colectia K Biblioteca

romanelor celebre » o traducere a romanului Bel Ami de
Maupassant, in care se infatiseazd putreziciunea burgheziei,
corupte, ajunsd la conducere prin mijloace maloneste (femei
jurnalistica, politica venald).
Incepuse sa-si formeze un gust muzical care respingea
simfonicul wagnerian, opereta si cantecele populare, afard
de Cioceirlia. Serenada lui Gounod, Pluie d'or si Eldorado,
cantate de ldutari it distrau. Gusta insd cu patima operele
clasice si cand se dadeau la teatru, facea toate sacrificiile
ca sd se clued. 0 trupd Erica* reprezenta in stagiunea 1895-
1896 Mignon, Mireille de Gounod, Le grand Mogol, M-elle
Telephone, Lakmee, Traviata, Les 28 fours de Clairette,
in timp ce alts trupd italiand de opere juca Norma, Hernani,
Cavalleria Rusticana (23). Sunt indicii cd. Ibraileanu asistase
la cateva. « In special despre opera Mireille zice Savin
am sd povestesc urmdtorul fapt. In odaia unde stateam cu
dansul, in strada Sdrdriei, eu cumparasem un desteptdtor,
care la ora indicatd, canta ceva. Inteo sears, el veni dela
teatru unde se reprezentase opera Mireille. M'a desteptat
si a inceput sd-mi fredoneze bucciti din Mireille, lucru care
nu ma prea inanta. Din intamplare, la acea ora desteptd-
torul a inceput sa cante. Uimirea lui nu a fost mica : bucata
cantata era din Mireille. S'a bucurat ca de o comoard si
deseori cand nu putea dormi noaptca, it intorcea sa cante
de repetate ori. Acest lucru aducea sfezi » (180).
Cam tot de pe acum dateazd dragostea pentru Elena Carp,
sord a lui Mihai Carp, socialist, colaborator la Evenimentzd
literar §i Lumea Noud. Prezentandu-se impreund la baca-
Iaureat, profesorul de greacd C. Erbiceanu, care venea la
www.dacoromanica.ro
?
scoala calare, ii intrebase distrat : «Care-i Elena, care Mihai
(221) facandu-i celebri. Nascuta la 25 Mai 1873, in comuna
Carniceni, satul Perienii din judetul Iasi, Elena era fiica
preotului Gheorghe Carp si a presviterei Maria. « Subtire,
fragila, cu frumosi ochi umezi de blanda si dulce caprioara,
vorbind cu glas scazut » (168), studiase stiintele naturale la
Universitatea din Iasi, unde Ibraileanu a cunoscut-o. Nu. ne
trebue documente precise ca sa afirmam ca un sentiment
puternic de iubire aprindea inima proaspatului licentiat.
In curand se si logodea cu aceasta delicata fats, negresit,
dupd un lung schimb de scrisori. Confidenti erau, de sigur,
fratele Mihai, si N. Lupu, pe atunci student in anul II la
Facultatea de Medicinii. Acesta 11 denumise pe Ibraileanu
« Tiberge » si-1 insotea adesea pe malul lacului la crasma
dela Valea Adanca, unde se ducea sa viseze. Se pastreaza
si amintirea unei excursii mai lungi in Bucovina. Intr'o zi
de vara, Ibraileanu, Stere, surorile Carp, surorile Caramlau,
Mihai Carp, loan si Constantin Botez, C. Teodoru si N.
Lupu ies din tail pe la vama dela Cornu Luncii, tree pe la
Gura Humorului si Carnpulung, se urea pe Rarau si ajung
la Dorna. Apoi, dela Dorna, vin la vale cu plutele pe Bistrita
pans la Ceahlau (115). Pe varful piscului, spre seara, fac un
foe mare si la lumina jeregaiului alimentat mereu de lbrili-
leanu si N. Lupu, spatosul Stere cu barba fioroasa, cu
palaria-i neagra, rotunda, cu boruri mici, cufundat in gan-
duri, cu privirea departe, povesteste haiduceste pand 'n -zori
viata lui siberiana si lupta rusilor pentru libertate : « Ah!
noptile fermecate de pe Ceahlau, cand ne Intreceam in a
aduna jnepeni si a face focal cu palalaie cat mai mare,
la fiacarile careia Stere... ne povestea tot tragismul vietii
www.dacoromanica.ro
72 VIATA LUT G. IBRAILEANU
lui §i toata intensitatea de gandire §i actiune a martirilor

revolutiei ruse, precursori ai statului socialist de azi! » (114).
Nu gasim amanunte pentru noul §i turburiitorul amor
de astadata decisiv al lui Ibraileanu. « Numai °data in
vieata noteazd el in 1911 stapanit de o nemasurata
pasiune, am putut s'o exprim in scris, atunci cand toata
fiinta mea se tam in genunchi, sdrutand urma pa0or unei
femei adorate. E de mult de atunci » (89).
www.dacoromanica.ro
PROFESOR SECUNDAR
1896-1908
La 1 Septemvrie 1896, deci la 25 de ani, IbrAileanu cApAtA

numirea de suplinitor la Gimnaziul de bdieti din Baal'
(azi Liceul Principe le Ferdinand I) (37). Despartirea de
Iasul anilor de studentie ii va fi pricinuit mahniri, dar ple-
carea era inevitabilA. De altminteri Bacdul nu era cu totul
necunoscut tandrului profesor de limba romand: fusese aci
in copilarie. In vacanta insd trebuia sd revina in Iasi unde era
o ambianta literara. Fiind acum profesor, Ibraileanu se
ardta mai prudent in ceea ce priveste opiniile politice, cdci
socialismul era socotit ca un curent subversiv ce putea aduce
destituirea. Asa se explicd de ce dupd publicarea traducerii
romanului Bel Am!, activitatea Iui literal-A InceteazA pentru
cativa ani. Stimulat de primul volum, medita totusi la altul
si la 3 Julie 1897, aflandu-se in Iasi, trimite fratilor araga
o scrisoare prin care le propune editarea unei culegeri de
Note .yi impresii cuprinzand aproximativ 200 de pagini cu
articole din Evenimentul literar, Lumea Noud .yi inedite..In
schimb pretindea pentru editia perpetud (proprietate defini-
tivd) suma de 100 (una sutd) franci. « Manuscrisele vi le
voiu preda pand la 15 Septemvrie. Corectura definitivd o
voiu face insumi. In caz afirmativ va rog se -mi confirmati
www.dacoromanica.ro
primirea acesteia » (150). Inca inainte de a pleca la Mana-

stirea Varatec, unde-si petrecu vacanta de vara, fratii Saraga
II instiintau ca primesc inNoiala, asa ca la 28 Iu lie autorul isi
cerea cu anticipatie drepturile. « VA rog trimiteti-mi cei 100
de lei pe adresa : Maica Elisaveta Gavrilescu pentru G.
Ibraileanu, Manastirea Varatec. Va rog trimiteti imediat
conform angajamentului, caci am nevoie *. Cu posta din 2
August, editorii ii expediau 100 franci, dar « Colectiunea
Saraga » incetandu-si in 1897 aparitia, volumul de Note
si impresii n'a mai vazut lumina tiparului.
Toamna, Ibraileanu se intorcea probabil la- Bacau. Abia
astepta sd se sfarseasca anul scolar pentru a scapa de catedra.
N'avea unde sa scrie si nu gasea nici timp fiindc5 lucra si la
Dictionarul Academiei Romane incredintat lui A. Philippide.
De socialism se desinteresa cu totul, ca mai toti membrii
activi de altadata. Era clar ca partidul nu avea sorti de
izbanda, parea mai mult o plants exotica si conducatorii
lui isi dadeau din ce in ce seama ca a face socialism in Ro-
mania nu-i chiar asa de lesne ca 'n « Francia a lui Guesde
si Lafargue (145). Kautsky insusi aratase Ca in tarile inapo-
iate nu putea fiinta o miscare socialists, nefiind un prole-
tariat. La randul lui, Ibraileanu aminti generosului Gherea
ca in momentul infiintarii partidului nu exista nici fabrica
de franghii din Iasi, necum o mare industrie. Dupa zece ani
situatia nu era, se intelege, mult schimbata. Aderentii, rand
pe rand, capitulau in fata persecutiilor si manevrelor liberale,
cluburile satesti lancezeau, in activitatea organizatorica a
breslelor era seceta. Romantismul conducatorilor ieseni nu
gasise in Bucuresti un mediu prielnic. Cu idealismul for vag
si utopic, once lupta era exclusa si e de banuit ca in capitals
www.dacoromanica.ro
PROFESOR SECUNDAR (1896-1908) 76
ei vedeau mai degrabd o piedecd pusd in calea conceptiei

for poporaniste tinzand la instaurarea unei democraiii de
tip rural. a Pe la 1893 istoilseste cineva au venit socia-
listic ieseni sa lucreze la ziarul Lumea Noma; s'a auzit atunci
in randurile intelectualilor socialisti din Bucuresti : a via
barbarii ! >. 0 violenta incompatibilitate a izbucnit intre cele
cloud tabere. Ibraileanu se simtea ca 'n tars dusmand;
se 'nfuria dela nimic si ameninta cu scaunul... Pe stradd se
uita fioros in toate partile si atragea atentia trecatorilor...*.
Evident a domnia Ostrogotilor nu tinu mult ; se rct:aserd
curand pe meleagurile for nordice * (174).
Cand in 1899 trecerea socialistilor la aripa stangd a libe-
ralilor se efectuase, Ibraileanu declara ca nu avusese cu cei
dintai decat a onoarea n si ca deci nu putea fi considerat
a tradator *. El se arata jignit personal de atacurile indreptate
impotriva a generosilor si cerea lui Gherea sa li se fats
dreptate, intro cat prin inglobarea lor, partidul liberal in-
scrisese in program exproprierea si votul universal, reforme
pentru care luptaserd socialistii. In fond, trecerea la liberali,
regisata de Stere, era o chestiune de tactics, liberalii fiind un
partid guvernamental.
Vara lui 1899 o petrecu Ibraileanu tot in vilegiatura ca
in toti anii de acum Incolo. Cu D. D. Patrascanu si 411i
prieteni venea la manastirile nemtene si la umbra brazilor
facea planuri de viitor pre starlit de secol. La Iasi, partidele
istorice (liberal si conservator) se uniserd intr'o a liga mol-
doveneasca *. Partidele noua (junimistii, radicalii, resturile
socialistilor) se coalizasera si ele. Pe rand, oratorii se adunau
la intruniri, mai ales cand vorbea Gheorghe Panu care
a rupea * si « sfasia a cu elocventa lui.
www.dacoromanica.ro
76 VIATA LUI G. IBRAILBANU
In Septemvrie 1900 Ibraileanu fu numit in fine profesor

la Liceul Internat a C. Negruzzi * din Iasi, Koala de prestigiu,
cu toate ca nu era infiintata decat de cinci ani. Profesorii
mai vechi erau constituiti aci pe grupe, dupa opinii si cu-
rente. De o parte 4 Junimea * reprezentata prin Ion Paul,
de alta 4 democratia * sustinuta de Ion Chirica (cel care
fusese la Datoria), Boniface Hetrat, si Axinte Frunza, pro-
fesor de limba latina, toti fosti socialisti. (127). Urma apoi
masa belferilor fara culoare cu Gr. C. Butureanu, Em.
Constantinescu, State Dragomir, 0. Erbiceanu, Gh. Gheor-
ghiu, Th. Ghiga, A. D. lonescu, Dr. A. Muller, Th. Nicolau,
P. Popescu, Em. Severin, Th. Vasiliu, G. C. Vellea, Alex.
Aurescu, A. B. Atanasiu, Th. Berescu, V. Costin, Alfons
Cirillo, A. Mecismer, V. Racovila, G. Scorpan, V. Soceana,
A. Teodorini. La cursul inferior limba romans era predata
de Calistrat Hogas, iar director era Gheorghe Lascar, de
matematici (194).
Primele impresii ale elevilor despre noul profesor de
romans nu sunt extraordinare. 4 Cu barba prost sau deloc
pieptanatd, cu parul malt si incalcit, cu haina o jacheta
neagra lustruita, cu catalogul . . . inutil * desamagea.
Dar omul * Oros si timid * stia sa-si apropie printr'un surds
scolarii. Apoi atmosfera devenea familiars, * menajeria * era
potolita cu un gest bland si ca prin farmec clasa se disciplina.
Se facea cunostintd, elevii erau intrebati daca le place a
citeasca alte carti decat cele de scoala, ce k-a placut din ce
au citit si pentru ce... <4 Intr'un sfert de ceas eram prieteni *
(54). Alteori parea plictisit, se urca pe catedra, statea cu
capul razimat intr'un cot, privea in spre clasa absent, pe
unna se ridica si mergea printre randuri (127).
www.dacoromanica.ro
PROFESOR SECUNDAR (1896-19081 77
Hei ce facem azi ? (53) intreba pe cate cineva, sau :

s Ce-ati invatat pans acum dela inceputul anului, din Istoria
literaturii ? #. (Glasul era linistit si cam pe nas, fruntea
increlita).
Nasterea Literaturii scrise, in Limba Romans fa's-
pundea un elev si ne-a spus Domnul Profesor . . ca 'n
lectia de astazi ne va vorbi despre 4 poezia populard si lite-
ratura populara nescrisa a.
Ibraileanu taceaun moment cu ochii atin titan fereastrd ; pe ur-
ma incepea sa se plimbe cu pas domol in fata bancilor, dela usa
la fereastra si inapoi. Cu el nu se spunea rugaciun ea, nu se stri-
ga catalogul dupd tipic, si lectia debuta trite° liniste perfecta.
SA stii, mai, c'aista-i ca si fratele Frunza ... Om cu
scaun la cap.. , nu se 'ncurca. 'n forme goale... observd in
soapta elevul Eugen Mironescu din clasa a cincea. Profeso-
rul, care de abia pusese intrebarea cum e mai corect de zis :
Poezie populard on Poezie poporand, se opri o clipd din mers
marindu-si si micsorandu-si luminile ochilor, si iscoditor :
Ce-i cu Dumneata ? Ai vreo nemultumire ? il intreba.
Ce frunza ?... Para to -am auzit spunand ceva de frunza...
cap ?... Ce este ?
Da... Stiti ?... Ii spuneam coleguluimeu, ca de
acum... cat o tinea poezia populara... da, populara ...
tot cu 4 frunza verde # o sa ne ba... batem capul! ».
Ibraileanu zambi cu blandete :
Dar, dumneata, esti elev ? zise masurandu-1 din
lungime si din grosime. Pared n'ai fi de-o varstd cu colegii !...
Nu-s... ba, da, sant ! Dar mi se schimbd vocea si-s
crescut mai in plin... Asa mi-i firea ... Mai * ortoman #
cum se zice in poezia popularA.
www.dacoromanica.ro
Profesorul izbucni Intr'un ras marunt, de abia stdpanit,

In vreme ce clasa sdlta in hohote.
De unde esti ? it ispiti el cu bundvointd.
Dintr'un sat din muntii Neamtului...
Hitt !... Hm !... De asta esti mai « nazdravan » si
si mai « ortoman » adauga continuandu-si pasul dela use
la fereastra si dela fereastra la use. Mai intai convinse pe
elevi ca -i mai bine sd se zica « poezie populard » si a literaturd
populara », iar nu a poezie poporand » si « literaturd popo-
rand ». De aci inainte, lard sd mai tins seama de cele
cinci trepte formale pedagogice : istoric, corelatie, patriotism,
etc. isi punea intrebarile si-si &dm raspunsurile singur.
Vorbea liber, ca intr'un cerc de prieteni si auditorul avea
impresia ca asista la niste convorbiri, la niste discutii spon-
tane, intre doi Ibrdileni, care cand se potriveau in pareri,
card se combateau, dar amandoi intrupati in aceeasi
fiintd, se chinuiau, se strAddnuiau, se 'nflacdrau la vorbd,
niciodata intrebuintand fraze oratorice, citatii pedante sau
cuvinte dinainte cautate (127). Mai functiona si la Liceul
Militar (37) suplinind timp de un an (dela 1 Septemvrie
1901) si catedra de filosofie dela Liceul National (64).
°rick de scurta a fost trecerea lui pe la aceastd din urma
scoald unde Calistrat Hogas era profesor de istorie si
limba romdnd ea n'a rarnas tottisi fard niciun ecou.
Produse si aci surprindere la inceput prin figura lui putin
obisnuita (ochi negri o catran », barbd intr'o o desordine
artistica 5, glas usor infundat). Dar, casi la Internat, se facu
iubit repede. In genere, pAstrase acelasi fel de a fi. o Se
plimba dela geam la use si stated de forbd cu noi 1§i
aminteste Alexandru Lascarof. Iar noi, iesiti din band,
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu Plan§a IV
G. Ibraileanu §i Petre Bogdan la Mdifastirea Varatec (1897-1898>
www.dacoromanica.ro
AL Piru : Viata lui G. Ibraileanu
, .
; reel .
. °
.
sT . .
-&"
:1 :0 ri
www.dacoromanica.ro
faceam in jurul lui un brau cald de trupuri, stand cu mintea

incordata ca sa sorbim toate frumusetile pe care el ni le
infatisa intr'o noutate care ne cucerea. In felul acesta, cate
lucruri ne-au Minas dela el 1... Imi aduc aminte (se preda
psihologia) cum intr'o vorbire de acestea ne-a demonstrat
psihologiceste de ce avem parerea, cand santem intr'o gars
si pleaca un tren de Tanga noi, ca pleaca trenul in care ne
aflam. Ce lucru mic si ce scotea Ibraileanu din el !...*.
Daca se gasea insa si cate un recalcitrant, atunci profesorul
cu un surds amar ii spunea:
Iaca ai cinci pe tot anul la mine, to rog lass -ne fara
dumneata... (108). De sigur, astfel de cazuri erau rare,
atitudinea majoritatii elevilor fiind cu lotul alta. Ar fi totusi
gresit sa credem ca acestia it pretuiau ca pe un scriitor.
Cei cu preocupari literare puteau sa descopere cate un
articol al lui in Noua revistd ronuind (Cu prilejul foiletoa-
nelor lui Caratqale, Curentul Eminescu), dar activitatea
publicistica ii era Inca. redusa. Oricum; faima despre lectiile
lui se raspandea si tinerii studiosi regretau de a nu-1 fi
ascultat. Octav Botez, student, il urmarea curios pe strada
Carol pang la Copou si mai departe, spre Ronduri, unde
sub o bizara infatisare de carvonaro mergea deseori. Purta
o haina de catifea cafenie incheiata pang la guler si o palarie
cu boruri imense. Izbea prin figura lui exotica (nas puternic
de acvila, pomete proeminente, frunte enorma, par si barbs
mare, ochi patrunzatori) si in aparitia lui era ceva fascinant
(32).
La 9 Iunie 1901, dupd ce statuse case ani logodit, hotari
in sfarsit sa se insoare cu Elena Carp, profesoara si ea acum,
de 28 ani, in timp ce el Implinise, ca holtei, 30. Ceru prin
www.dacoromanica.ro
urmare ofiterului starii civile sa inainteze cuvenitele publi-

catiuni la usa casei Comunale si a bisericii Sf. Nicolai de
Sus (16). Actul de asA.torie se incheie in ziva de 5 lulie
1901, orele 11 dimineata, in prezenta economului Gh. Carp
si a sotiei sale, ca pArinti ai miresei, rimarului Petru Cujba
si martorilor : Constantin Stere, avocat, Constantin Teodoru,
profesor, Mihai Carp, profesor si Neculai Lupu, doctor
in medicina. Primii doi martori din partea sotului, ceilalti
din partea sotiei. In prealabil se Meuse un contract de casa-
torie autentificat de Tribunalul Iasi, sectia a treia, sub Nr.
1.327/901 achitandu-se taxa comunala pentru o zestre in
valoare de 2.500 de lei.
Intaia locuintA a lui G. IbrAileanu a fost in casele Muller,
pe strada Carol (9). Aci isi asezase el aminul, retras, cum
se cuvine unei perechi nou unite prin implinirea ritului matri-
monial. Greutati familiare nu avu dintru inceput. Trebuia
sd-si treaca insa capacitatea pentru a deveni profesor titular.
Ivindu-se o sesiune, la 25 Septemvrie 1901 ceru sä fie
inscris la Limba RornAnA ca specialitate principals, Filo-
sofie, Economie politica si drept ca secundare.
Intai se fixa examenul de Filosofie in ziva de 8 Ianuarie
1902, ora 9 dimineata, and w facu apelul candidatilor.
Comisia era compusa din C. Dimitrescu-Iasi, presedinte,
I. Gavdnescul si P. P. Negulescu, membri. La prima proba
scrisd (12 Ianuarie, intr'o said a Facultatii de Litere din
Bucuresti) se prezentard 15 candidati intre care si D. D.
Patrascanu, C. Botez, N. Apostolescu, I. Botez, M. Teo-
dorescu. Teza incepu la 2 d. m. si avu ca subject Nofiunile,
formarea, caracterele fi diviziunile lor. IbrAileanu scrise 10
pagini si obtinu notele : 9 (C. Dimitrescu-Iasi), 9 (Gaya-
www.dacoromanica.ro
nescul) si 8 (Negulescu). A doua proba scrisd (13 Ianuarie,

ora 2 d. m.) a constat din o lucrare despre Filosofia lui
Locke Si ea a adus candidatul notele: 8, 9, 8. In fine a treia
teza (14 Ianuarie, ora 4%) lasa la alegere una din urma-
toarele zece teme : 1. Morala stoics, 2. Pozitivismul francez
contemporan, 3. Morala kantiand, 4. Fundamentul induc-
tiunii, 5. Valoarea silogismului, 6. Clasificarea fenomenelor
psihice, 7. Asociatia starilor de constiintd. 8. Despre in-
stincte : natura, originea si variatia lor, 9. Atentia si 10.
Emotii, afecte, pasiuni. Ibraileanu scrise despre Atentie §i
fu notat cu 9, 10, 9. Afla rezultatele tezelor la 1 Fevruarie
ora 9 dimineata.
Lectura lucrdrilor scrise ne pune in fatd un element cu
solidd pregatire filosofical. Bacon, Descartes, Lewes, Con-
dillac, Mill, Bain, Spencer Mettril, D'Holbach, Heleve-
tius, Montesquieu, Berkeley, Hume, Max Milner, Leibniz
nu sunt pentru Ibraileanu niste nume goale, iar W. James,
Hoffding, Ribot precum Si Wundt, Ferrier, Helmholtz ii
erau familiari.
La oral intra in ziva de 7 Fevruarie, cu M. Chicireanu
si V. Dimitrescu pe care-i intunecd cu faspunsurile obti-
nand dela comisie nota 9,50. Urma apoi proba orals din
pedagogie (15 Februarie, ora 9 a. m.) la care se prezenta
impreund cu E. Dinescu, V. Dimitrescu si G. C. Ionescu
luand cea mai mare nota din serie : 9. Pe urmd tinu doud
lectii de practicd pedagogical (prima : despre Asociatia std-
rilor de conviintd, la Liceul Sf. Sava in ziva de 27 Februarie
ora 9 a. m., a doua : despre Definifie, la 28 Februarie,
aceeasi ora). Repurta 10 la cea dintai (cu mentiunea lui
Gavanescul : e s'a distins prin calitati didactice ») §i 9 la
www.dacoromanica.ro
cea de a doua. Mediile generale dadura la sfarsit : 8. 77

scriptic, 9,50 oral din filosofie, 9 oral din pedagogie, 9.90
practica pedagogica. Media totals 9,19. Clasificat intaiul la
specialitatea secundard « Filosofia » (10).
Este probabil ca dupa douazeci de zile de framantari,
in posesia succesului, Ibraileanu s'a intors la Iasi, mai ales
ca in curand avea sa fie tats (unicul sau copil, o fats,
Maria, s'a nascut in 1902). De altfel avea si indatorirea
de a incheia la Liceul Internat situatia trimestrului al doilea.
Incolo, ii mai ramanea destul timp sa se puna la punct
cu principalul.
Examenul pentru Limba Romand se tinu peste o lung,
intre 1 Martie 4 Aprilie, cu o comisie compusa din Ion
Bianu si Dimitrie Onciul, sub presidentia lui Titu Maio-
rescu. Se prezentard 36 de candidati printre care: I. Al.
Radulescu (Pogoneanu), Mihai Carp, Charles Drouhet,
Const. I. Becescu, N. I. Apostolescu, si C. Botez. Inca
dela teza, August Scriban, I. C. Nadejde, Const. Tanovi-
ceanu, impreuna cu alti 17, erau respinsi. Prima proba
scrisa avu loc in ziva de 2 Martie, ora 2 pans la 4 d. m.,
la Facultatea de I itere, sala nr. 18, cu subiectul din materia
de liceu propus de I. Bianu Conjugarea romcinclocom-
parata cu cea latind. Peste cloud zile, si in acelasi loc, can-
didatii tratau, intre orele1.3/4-4.3/4despre VasileAlecsandri,
iar la 6 Martie li se puneau zece chestiuni la alegere, pentru
a treia proba scrisa si anume: 1. Analiza unei scrieri mai
insemnate din literatura romans. 2. Inceputurile literaturii
romane. 3. Poezia epics in literatura romans: 4 Poezia
dramatics in literatura romans, 5. Valoarea poeziei popu-
lare in deosebi pentru literatura romans. 6. Formele flexio-
www.dacoromanica.ro
nare vechi romanesti dispdrute din limba moderns. 7. Dec li-

narea romaneasca. 8. Modificarile vocalelor in desvoltarea
limbii romanesti. 9. Formarea cuvintelor romane grin
sufixe. 10. Sintaxa pronumelui in romaneste. Ibraileanu
opts pentru Valoarea poeziei populare in deosebi pentru
literatura romans despre care scrise trei ore, dela 1,40 la
4,40. Rezultatul probelor se dadu la 15 Martie si a fost
pentru el urmdtorul : 9 la 'cea dintai, 10 la a doua, si 8 la
a treia. Media generals 9. Admis. Poste cloud zile intra la
oral intr'o serie cu M. Carp, C. Botez, F. Drugescu, D.
Horvat, si N.. Ionescu, Dominica 17 Martie, Intre orele
9-12 dimineata. Titu Maiorescu constata interogandu-1 ca
are « cunostinte intinse si sigure, expunere clard si vioaie,
pronuntare mai bond decdt ceilalti candidati dela Iasi » si-I
nota cu 10. La intrebarea lui Ion Bianu: Ce este moytenit
,51 ce este format in conjugarea romeineasca? raspunse tot
de 10. In slarsit D. Onciul ii dadu 10 pentru raspunsul la
subiectul: Satira in literatura romans.
A doua proba oral's (din pedagogie) avu loc la 21 Martie
intre orele 9-111/2. Ibraileanu cazu in serie cu Carol
Drouhet, F. Drugescu, D. Horvat si N. Ionescu. Ches-
tionat de Maiorescu despre Concentrarea sau armonizarea
involomantului, obtinu iardsi 10. D. Onciul it asculta despre
Modul de predare a metricei si poeticei notandu-1 cu 10,
iar Bianu ii ceru lamuriri despre Cum se va desvolta simtul
critic al elevilor pentru aprecierea operelor poetice. Era
o intrebare pentru care nu putea sa is decal aceeasi
notd : 10. Si de data aceasta Maiorescu constata o 0 per-
fecta stapanire a materiei » precum si a cea mai clara
expuncre ».
6
www.dacoromanica.ro
84 VIATA LU1 G. IBRAILEANU
Dupd oral, urmard, conform regulamentului, lectiile

practice. Prima o tinu candidatul in ziva de 27 Martie
dela 9,50 la 10,20 cu clasa a Il-a la Gimnaziul Cantemir-
Vodd instruind pe scolari despre Verbele neregulate. Aci
Maiorescu observa din nou «expunere bund si vioaie *
cum si ca « anirreald toata clasa » notandu-1 cu 9,67. De
asemenea D. Onciul rernarca: « Planul foarte bun. Tra-
tarea subiectului metodicd. Tonul viu» si ca « stie O. de-
stepte interesul elevilor cu toata ariditatea subiectului *.
Fireste, si 1. Bianu recunostea ca « tine clasa atentd nein-
cetat *. La a doua lectie practica. (tinuta la clasa VII-a
Liceul Lazar, in ziva (le 2 April, orele 9,50-10,20 despre
drama (ividiu de V. Alecsandri), Maiorescu it gdsi insd
u ceva mai amortit » dandu-i numai 9,33. Cu toate acestea,
Onciul, consultand planul, 11 descoperi o foarte bun ». 1 se
mai paru ca « trateazd subiectul ca pregatire pentru lectura
dramei *, ca u dd un rezumat foarte bun * si «caracteri-
zeaza bine motivele si personajele *, tonul fiind u foarte
nimerit *, expunerea « metodied ». Nota si el insd lectia cu
9,33, spre deosebire de Bianu care o nota cu 10, asa el
media celor cloud lectii fu 9,50. Cand la 4 Aprilie aparu
tabloul final cu reusitii, Ibraileanu se vazu pe lista clasi-
ficat al doilea cu media generald generald 9,62. Primul
iesise Ion Al. RaduLscu (protejatul lui Maiorescu) cu
9,71, deli tezele lui cel putin sunt inferioare. M. Carp
lua media 9,33, Charles Drouhet 9,17, N. I. Aposto-
lescu 8,37 si C. Botez F,29 (11). Ca sd repare nedrep-
tatea facutd lui lbrdileanu, Maiorescu dadu un banchet
in onoarea celor distinsi si cu acest prilej ii adresd laude
superlative.
www.dacoromanica.ro
Examenul trecut in chip stralucit la Bueuresti trebue sa

E marit mult prestigiul lui Ibraileanu, atat printre colegi
cat si printre elevi. AcesLia se bucurau mai ales pentruca
profesorul nu se arata deloc preocupat sa dea note, ca
ceilalti. Cand se sfarseau trimestrele, isi incretea fruntea,
se scarpina nervos in barba, langa urechea dreapta, si
plictisit incheia mediile incurcandu-se in calcule. Nu era
deprins sa insemne cat trage la cantar stiinta fiecaruia.
Interes vadit manifesta pentru lucrarile scrise pe care cduta
cat cu putinta sa le insufleteasca. Subiectele le lasa la voia
elevilor dandu-le ragaz pentru documentare saptamani in-
tregi. Pe urma fixa cateva ceasuri, in anumite zile, pentru
citirea recoltei. $colarii erau pusi sa discute, orice obser-
vatie era posibila si clasa devenea un mic seminar de lite-
raturd, foarte frecventat. Se zice ca insisi elevii bolnavi
paraseau paturile infirmieriei pentru a lua parte la desba-
teri. Metoda nu era insa pe placul directorului Gh. Lascar,
care, gospodaros si cu ifose pedagogice, se speria de numarul
prea mare al cititorilor in biblioteca institutiei. Numai in
urma interventiei lui Ibraileanu, se acorda acces la consul-
tarea volumelor socotite in intregime <c imorale » de vajnicul
educator, rupAtor de urechi. Pentru siguranta, N. Savin,
bibliotecar, primi totusi insarcinarea de a supraveghea
atent pe lectori (127).
In Septemvrie 1904, la 33 de ani, profesorul mai- era
4 plin de tinerete si de vigoare n. Meseria o deprinsese in
cele mai mici amanunte si cu catalogul Ia subsuoard im-
punea printr'o tinuta deja aristocraticA. Din ce in ce mai
degajat, fard nicio morgd profesionald, se considera in
clasd printre t camarazi D, oricat de tined si vorbea cu ei
www.dacoromanica.ro
in toata. libertatea. Apelul nu-I facea niciodata si nici de

cei absenti nu-i pasa. Se aseza pe scaun cu genunchii lipiti
de marginea catedrei si sta adesea Fara sa spuna nimic,
numai purtandu-si ochii prietenosi dela un scolar la altul.
Apoi isi oprea privirea asupra unuia din ei, si plin de inte-
legere, lard cea mica afectare, it intreba:
Ce mai faci ? Asa pornea in mod obisnuit lectia
(100).
Vorbea cu sfiala, tocmai pentru a trezi in ascultatori
dorul de a-I contrazice. Cand cineva isi permitea, de accea,
o apreciere indrazneata sau o judecata dupa criterii pro-
prii, «ii radeau ochii de bucnrie ». Scriitorii cititi si comen-
tati de el erau o desfatare. In ce consta secretul lui de a
captiva ? In niste coinentarii foarte simple, farniliare, la
care elevii aveau iluzia ca participa activ:
Ascultati, baicti, ce frumos incep N Amintirile » lui
Creanga: « Stau cateodata aduc aminte ce vremuri
si ce oameni mai erau in partile noastre, pe cand Incepusem
si eu, dragulita Dcamne, a ma ridica baietas la casa parin-
tilor mei, in satul Humulestii, din targ, drept peste apa
Neamtului...». Ce simpla si cat de directs intrare in
subiect. Nu e asa ca suntem deodata cu el, in sat la el, la
Humulesti ? Ca suntem cuceriti si ca nu vom rasa cartea
din mans pans la cel din urma rand ? and to uiti cum e
scris, ti se pare ca nu e nimic. Cine mai poate scrie asa ?
Cu fiecare cuvant simti cum coboara aer curat dela munte.
A intrat aer din padurile Neamtului la not in claA, baieti...
Deschideti narile si rasuflati, adanc... Craciun, nu-ti
place Creanga!
Da, da-a-a, d-le Ibraileanu.
www.dacoromanica.ro
Nu-i adevdrat. Daca ti-ar pldcea ai rdsufla adanc,

uite cum rasuflu eu... Dumneata nu simti aerul de munte
si apa Neamtului ? (54). Observatii desigur amicale, me-
nite a stimula sensibilitatea incerta a adolescentului. Pro-
fesorul se amuza s. organizeze mici procese intre elevi
prefacandu-se apoi, cu inocenta, mirat de ceea ce se pe-.
trecea in jurul sau. Dar nu mergea la el cu afirmatii si
aprecieri vagi. Totul trebuia justificat, dovedit cu exemple.
La lectura particulard nu obliga pe nimeni, dar ii placea
card cineva o trada. Chiar in clasa, punea pe elevi sa
citeasca pentru a urmari pe figurile ascultatorilor emotia.
Daca cei 2-3 buni cetitori .oboseau si nu mai nirnereau
tonul just, continua el insusi cu vocea catifelata si putin
nazala, bogata in inflexiuni muzicale, la auzul careia to
simteai « mangaiat pans si de duterile-ti fizice ».
Corigenji nu lasa niciodatd, iar notele le punea deseori
in cancelarie. Aducea catalogul in clasd numai pentru
demnitatea profesionala ». Nu respecta aproape nicio
norma, nota compunerile bune cu 101/2, 11...13 §i nu
rareori pro' ca ir.dignarea colegilor, casi a inspectorilor
(100). La 10 Ianuarie 1905, Gh. Lascar fu inlocuit la di-
rectie prin Calistrat Hogas, care conduse liceul un an
(195). Cu el Ibraileanu trebue sa se fi simtit mai in larg.
Incontestabil ca pentru un scriitor de vocatia lui, faptul
de a nu fi tiparit pang la treizeci si patru de ani deck cate-
va articole era o suferintd. Fu bucuros cand, in Noemvrie
1905, H. Sanielevici ii propuse sal colaboreze la o revista
a lui din Galati. Toatd ziva in vacanta statea in camera
de lucru redactandu-si Spiritul critic In cultura romaneascd.
Se mutase de mai demult intr'o casd joasa, boiereascd
www.dacoromanica.ro
altddatd, de « o falce de loc », pe strada Romany nr. 4.

Odaia raspundea cu ferestrele intr'o grading incalcita care
prin salbaticia ei virgind amintea vizitatorilor de « pam-
pasurile sud-americane ». Biroul sculptat, vechiu « dela
potop » era vesnic « inspaimantator » de incdrcat cu Orti,
ziare si brosuri intr'o desordine asemAndtoare aceleia din
grading. De-a-lungul unui perete imens, rafturi albe de
brad pline cu volume. In colturi, cloud sobe de zid aruncau
strdluciri tainice arzfind necontenit, Incat vopseaua de pe
podea, groasd de un deget, se scorojise. In all colt era un
pat, unde Ibrdileanu cu pdrul si barba valvoiu, cu privirea
fioroasd in lumina crepusculard a incdperii, citea lungit
pe spate. Pentru cine sosea pe neasteptate, aparitia lui era
cam sinistra, iar vocea avea un timbru cavernos. In totul
t infalisare de ant zugravit intr'o biserica de sat, de
pescar devenit apostol ». Prins de lecturi, omul nu
mai gasea vreme pentru altceva. Pentru a se proleja de
molozul care incepuse sg mid din tavan, isi amenajase
deasupra patului un baldachin. Nu gasea Inca energie sg
repare plafonul (174). Izolat de lume si de sgomotul ei,
Ibrdileanu se regasea, In acest soiu de interior, pe sine.
Primea foarte rar si parea din cauza felului de viata pe
care 11 ducea, salbatic. Unui student care veni sd-i ceard
logica lui Stuart Mill i se infatisa chiar timid (32), efect,
bine tnteles, al singularizdrii. Pe stradd nu mai aparea
scum des. Nu se ducea decat la libraria Blrasch din Plata
Unirii unde veneau noutdtile franceze (43).
Scurta aparitie a revistei Curentul Nou, ca §i divergentele
de opinii dintre Sanielevici si Ibrdileanu, arata ca aceastA
publicatie a avut numai un caracter diversionist. Scopul ei
www.dacoromanica.ro
PROFESOR SECUNDAR (1896-.1908) 89
era de a inlatura asa zisa dictatura literary a lui Nicolae

Iorga, director pe atunci al Sernancitoridui. Cu subtilitatea
lui talmudica, Sanielevici se grabi insa sa desccpere si
indaratul poporanismului lui Ibraileanu prejudecdti de ink
burghez.
D-ta pornesti dela abstractii, ii raspundea acesta
vehement. Nu vezi, sau nu vrei sa vezi decal orasenii,
burghezul si proletarul. Revendicdrile sociale si politice ale
taranimii to lass rece, ca si trecutul, ca si suiletul ei...
Dar lucrurile acestea se simt, se traiesc. De cate on ai
citit Miorita ? (32).
Se intelege ca. In asemenea imprejurdri, prietenia nu
putea sa dureze mult. Ibraileanu vibra pentru clasele orop-
site, dar nu mai suferea nici democratismul de paradd,
nici socialismul a outrance propagate teoretic de ideologii
ocazionali. In 1906, pe cand se afla in gara Iasi, un satean
fu ocdrit pe nedrept de un functionar apoplectic: El se
amestecd in cearta, ii lua cu caldura apararea, apoi pri-
vindu-1 adanc in ochi, ca pentru a-i patrunde drept in
suflet, cu glasul parintesc, indurerat, paru a rosti:
Toate se sparg In capul tau; to esti marele vino-
vat (175).
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU $I *VIATA ROMINEASCA »
Ideia de a scoate o revista care, intr'o forma adaptata

prezentului, sa continue traditia culturald a Junimii, se da-
toreste in chip exclusiv lui Ibraileanu. Revolutia rusd din
1905 aratase pentru cine avea ochi de vazut primejdia ce
ameninta societatea noastrd din acel timp. Prapastia dintre
clasa muncitoare (in marea ei majoritate taranime) si cea
exploatatoare devenise, dupd un veac de frdmantdri, tot
mai adancd. Tdranul idealizat pentru pletele, chimirul,
bordeiul si trisca lui, tdranul bibelou al semdnatoristilor,
avea nevoie de grabnice reforme. Viata Romineasca voia
intai de toate ridicarea lui prin totala si imediata occiden-
talizare a tarii, transformarea pldesului lui Stefan cel Mare
intr'un cetatean care sd locuiascd in casa de cal-an-Lida si
intr'un sat luminat electric. In locul plugului de pe vremea
lui Decebal se cereau masini perfectionate si fabrici in
preajma satului in legaturd cu agricultura. In sfarsit trebuia
sd se acorde taranului drept de vot si o bucata de pamant
proprie, astfel incat starea lui de serbie sa inceteze odatd.
Intr'o epoca cand banii contribuabililor erau cheltuiti
pentru o industrie nationals protejata, Viata Romineascd
a sustinut ca industria mare, imposibild atunci, nu ne
putea scoate din balcanism, din mizerie, din inculturd si
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU $1 VIATA ROMINEASCA 91
ca singura solutie era industrializarea agriculturii, etatizarea

industriei petrolului si a altor produse naturale precum si
crearea unor industrii necesare culturii agrare. Programul,
pornit dela realitati, a fost realist, criticist, posibilist.
In privinta culturii, atitudinea era asernanatoare. Atata
cultura strains era Lecesara, cats putea fi asimilata. Bine
inteles ca pentru aceasta nivelul marilor mase trebuia
ridicat. 0 politica prin urmare de egalizare socials, prin
scoala. Mai ramanea literatura. A cauta sa transplantezi
forme literare imposibile la not (misticism rusesc, mora-
lism ibsenian, baudelaireanism) nu putea duce la un rezultat
si de aceea poporanismul a optat ideologic pentru o lite-
ratura de realitati nationale. El nu a negat scriitorului
talentul and it dovedea inspirandu-se din alte medii mai
putin nationale la suprafata dar specifice prin oglindirea
for in subiect. Natural ca orice ura de rasa, spirit de partid
si fanatism de corp erau principial inlaturate, deli adver-.
sarii n'au intarziat sa mobilizeze. Aceasta a fost doctrina
revistei, ca expresie a momentului istol ic. lnsusi C. Stere,
directorul, a recunoscut ca initiativa ei a apartinut in in-
tregime lui jbraileanu. Profesor universitar titular din 1903
si politician influent, Stere era numai garantia materials
si de prestigiu, adevaratul interneetor fiind G. Ibraileanu.
Atata incredere aveau iesenii in revolutionarul de peste
Prut, bleat unii ii credeau capabil sa fondeze, intocmai
ca Hristos, o noun religie. De multe ori, Ibraileanu, ne-
cajit de primitivitatea orasului moldovean cu pavaje ab-
rupte si uliti pidosnice, i1 vizita in stradela Sarariei si cu-
prins de griji edilitare, dupe ce-si punea bastonul de tires
in coltul consacrat, freccu'idu-si degetele, it apostrofa :
www.dacoromanica.ro
De cand tot Ili spun sd te alegi primar ? Iatd, ca eram

cat pe ce sd-mi rup picioarele I
Sau dacal sergentul intarzia sd reprime un scandal noc-
turn pe strada Romand:
De ce nu vrei sal te faci prefect de politic ? il im-
plora, palid si nervos, dupd o noapte de insomnie. El era
convins ca Stere ar fi putut interveni in toate treburile de
resortul administratiei publice, ba chiar in acelea de stat.
Pe rand, somatiunea de a prelua, in interesul obstesc, por-
tofoliul Instructiunii publice, al Domeniilor, al Comuni-
catiilor, al Internelor, pang la Presidentia de Consiliu, i-a
fost adresatd. Nu existau cuvir.te de invocat in semn de
protest: 0 Ma apuca de guler si ma invinuia de egoism,
de lasitate, de dezertiune » (198).
Hotdrirea de a face sd apard Viata Romfneascd, a fost
luata de Ibraileanu, in urma refuzului lui Sanielevici de a
preda iesenilor Curentul Nou (174). Intr'o sears ndvdli in
casa lui Stere impetuos si la intrebarea:
Nu cumva imi ceri sd ma fac mitropolit ?... sau sef
de clinied la Spiridonie ?
Nu! SA' scoti o revisal ii rAspunse. Nu mai merge
asa! X.Y.Z. in Foaie de varza in Reiteiciri literare in Zi-i
pe nume... otrAvesc tineretul, falsified gustul literar, bui-
mdcesc opinia publicd. N'ai dreptul...- Ai datoria... Ar
fi o crinad... (198).
Fara multd greutate s'a clzut de acord asupra titlului
(Viata Romtneasca), asupra fizionomiei (coperta albA cu
litere rOsii). Aparitia primului numar a fost totu§i pre-
gAtita indelung cu infinite precautii, In nesfarsite concilia-
bule, luandu-se toate masurile ca sA fie ceva nou si neo-
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU SI VIATA ROIONSASCA 93
bisnuit. Mihail Sadoveanu fu invitat inadins in Iasi in

vederea colaborarii.
Prima reuniune redactionala avu loc Intr'o carciuma
din traditia Iasului, unde dupa ce grupul lua masa, Sado-
veanu citi nuvela Pustiul. Nu fu entuziasm, deoarece au-
torul intimidat de prezenta fostului sau profesor de
liceu, Costica Botez citi cu glas stins, fara relief. Ca a
mai insufleteasca adunarea, Ibraileanu, prezident, puse
chestiunea simtului autocritic la scriitori (43). Dar bucata
se accepts si se insuma in primul numar alaturi de con-
tributiile lui N. Gane, Vlahuta, Paul Bujor (al doilea di-
rector), A. Philippide, Artur Stavri, C. Stere, Sadoveanu,
C. Botez, Dr. P. Bogdan, M. Carp si 0. Botez. Numarul
aparu In ziva de 6 Martie (56) purtand data de 1 Februarie.
Doug zile mai tarziu « aeronautii » dispusi de prendre des
vessies pour des lanternes erau convocati de Ibraileanu la o
agapa, acasa la Stere, pentru sarbatorirea izbandei. Cei trei
Botez, Gh. din Moldova, D. D. Patrascanu, Paul Bujor,
Spiridon Popescu, I. Mironescu, P. Bogdan, Mihai Carp,
Mihai Pastia, Dr. Quinezu fury de fats in acea zi
memorabilia, cand bdtranul Nicu Gane, cu surasul lui bland
si fin, inching oaspetilor un pahar toastand :
Sa ne adunam aci, domnilor cu totii, ca'nd se va serba
jubileul de patruzeci ani si al Vietii Rona/zest!. (Era tocmai
pe vremea jubileului Convorbirilor literare).
Cat devotament a pus apoi Ibraileanu in atributia lui
de secretar de redactie, se stie. Indaratnic, persistent, tenace,
el a devenit dela inceput sufletul revistei. Citirea cores-
pondentei si a manuscriselor, impartirea volumelor pentru
referate, alegerea tipului de litera, lupta cu tipografii, corn-
www.dacoromanica.ro
baterea adversarilor, ii revenea. Aproape in fiecare zi putea

fi gasit intr'o camera de langa tipografia « Dacia » a lui
Iliescu, Grossu et Comp., chiar in timpul noptii. o Intrucat
el din nascare sufera de insomnie cron:ca, intelegeti ce
insemna asta » (198).
Se intampla uneori ca manuscrisele solicitate sa nu so-
seasca la timp. Atunci facea cate trei,patru scrisori, dadea
telegrame, trimitea curie. i:
Mai ii spunea lui Ion Botez, care, ca deputat,
Ikea des drumul la Bucuresti sa nu vii lard nuvela lui
Galaction... sa nu-I slabesti pe Bratescu-Voinesti...
tin-te de Patrascanu... sa treci pe la Oficiul de hartie,
ca nu mai avem hartie decat pentru trei numere... vezi
la Casa Scoalelor ce-i cu abonamentele... du-te la Di-
rectia C.F.R. pentru permisul de tren... spune lui Cer-
beanu sä vie cu incasarile, ca au ramas o multime de cola-
boratori neplatiti...
Notele de calatorie ale lui Calistrat Hogas, pline, in
redactia scriitorului, de consideratii filosofice si divagatii
mitologice erudite, suferira pe masa lui Ibraileanu serioase
amputari:
Mai, al dracului armeanul!... Are dreptate! Are
dreptate, mai! Asa trebuia sa le scriu, cum le-a tiparit el.
Are, mai dreptate! convenea in cele din urma autorul.
Ca sa fie stimulat, Sadoveanu fu atras impreuna cu Ke-
rnbach, C. Botez, si Mihai Carp intr'o excursie prin munti.
0 birja transports pe turisti dela Falticeni spre Manastirea
Rasca. de uncle scoborird in jos spre valea Moisei. Rezul-
tatul acestei plimbari a fost romanul istoric Vremuri de
bejenie (42).
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU $1 I VIATA ROMINEASCA 95
Ibraileanu era spiritul rector al revistei si orice rand

trimis pentru Viata Romineasca trebuia sa trea:a pe sub
ochii lui. Primea cateodata, Duminica, chiar pe elevii
dela Internat intampinandu-i prietenos:
Craciun, ai mai comis ceva!
Si la raspunsul negativ al musadrului:
Nu ? Stai jos si eiteste.
Asculta, zambea. Cand incercarea nu era cu totul sear-
bada, urmau cateva cuvinte de sprijin :
Bine, Craciun... Bine... Mestesugul scrisului este
lucrul dracului... Trebue sa scrii m2reu... sa rupi mreu...
E mai usor s'arunci in foc! Focul, Craciun, focul trebue
sa fie cititorul nostru cel de fiecare ceas... (54).
In Aprilie 1907, neintelegeri Intre Stere si Paul Bujor a
carui atitudine politica nu era bine definita (38) dusera la
inlocuirea celui de al doilea prin Dr. I. Cantacuzino, pro-
fesor universitar. Nici acesta si nici Stere nu veneau insa
regulat la cenaclu. (Dr. I. Cantacuzino era director fictiv).
Amic incomod, dificil, autoritar, despotic, Stere provoca
certuri on de cite on participa. Nu dadea articole la timp
si se lasa greu miscat, ceea ce exaspera pe secretarul de
redactie. Atunci incepeau propunerile
Domnule Stere!... Ce facem cu Viala Ronfineascel ?...
Nu poate iesi lard un articol al dumitale... Ai putea da
impresii de calatorie... Curentele intelectuale si literare
din Paris... ar fi minunat... unele fragmente din scrisorile
dumitale... Ai putea combina ceva in trei zile din acele
scrisori... Trebue sa dai ceval... 0 cronica interns asupra
problemelor zilei... situalia externa... Se intarzie ru-
marul!... Avem obligatiuni fata de cetitori... (200). Din
www.dacoromanica.ro
96 vrATA LUI G. IERAILEANU
pacate aceste apucaturi de t crampon * ale lui Ibraileanu

nu pldceau lui Stere §i in romanul sau memorialistic el le-a
caricaturizat. I se parea ca e privit cu invidie acasd cand
era gasit cu vreun tratat voluminos necesar studiilor lui
marxiste sub nucul batran. (201). Dacd i se extirpau din
manuscris rusismele, se facea a nu observa corecturile.
Insa cand i se cerea opinia, intervenea cu mult aparat.
In fond Ibraileanu i§i facuse convingerile sale §i de aceea
suporta cu greu obiectiile de fond. A spune totu§i ca adesea
4( bodoganea, se pldngea §i-§i sustinea cu pasiune punctul
de vedere *, cand punctul de vedere era fals, este o insi-
nuare rautacioasd. Ibraileanu n'a fost niciodata un simplu
satelit al lui Stere §i rolul lui in redactia Neill Romfnevi
e covar§itor. Respectul sau Ltd de « patron n era mai mult
de ordin sentimental, caci acest om a pretuit ca nimeni
altul pe marele ganditor basarabean. Dar cand « directorul n
voia sd-i demonstreze frumusetea versurilor lui Cerna, il
ironiza pur §i simplu. Ba chiar it ridiculiza °data in a§a
fel, incdt Stere aruncd bastonul pe podele, ie§i furios trill-
tind up §i nu mai dadu multd vreme pe la redactie
(189).
E greu de inteles cum i§i mai indeplinea Ibraileanu da-
toria de profesor cu atatea treburi la revistd.
Oricdt de entuzia§ti s'ar ardta mereu fo§tii elevi fata de
lectiile lui, este cert ca ele incepeau sal-1 plictiseascd, chiar
dacd ineptiile debitate cu candoare il mai inveseleau. Pier-
dea prea mult timp cu orele de clasd §i meseria ingrata de
dascal secundar. Odata, la clasa a cincea, ceru un exemplu
de substantiv femenin, declinarea I. Un elev luat prin sur-
prindere rdspunse, nu se tie prin ce asociatie de idei :
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU $1 VIATA ROMINEASCA r 97
Fitil t. Casa hohotea, profesorul abia I i putea stapani

indignarea. Altadata ceru un exemplu de substantiv neutru.
Viddical tresari un elev ingenios.
Poate pentruca vladica n'are voie sa se insoare, de
asta-i neutru ? descifra Ibraileanu raspunsul. De sigur
ca nu era usor de predat limba romans si cu o gravitate
impresionanta fagadui intr'o zi ca va interveni la Mini-
sterul Instructiunii Publice sa scuteasca pe elevii clasei a
cincea dela Liceul Internat de studiul gramaticei istorice
romanesti (100). De fapt, ar fi vrut sa fie scutit el in pri-
mul rand.
Pans la 1 Iunie 1908, redactia Vietii Rom?necti a fost
chiar in casa lui Ibraileanu strajuita de doi copaci batrani
din strada Romans, Nr. 4. 0 odaie din dos fu pastrata
pentru familie si oblonita. Restul se punea la dispozitia
musafirilor, obisnuiti mai mult seara. Odata cu lasarea
noptii curtea larga, luminata de o lampa mare cu arc vol-
taic, fixata in strada, drept in fata portii, se popula. 0
punte din cloud scanduri lipite, luminata ca un parau,
ducea pans la usa. a Adunarea amicilor avea loc in odaia
mare din stanga intrarii. Era o masa mare, rotunda, in
mijlocul odaii, si deasupra ei o lampa cu gaz, cu un abajur
alb ca albusul de ou rascopt. Cand s'aprindea lumina, era
semn ca sedinta este deschisa. Niciodata nu se trageau
perdelele. Casa era doar la o suta de metri retrasa din strada.
Pe fereastra, dinauntru, se vedea dinauntru afara, clar
'Ana in trotuar, ca pe-un camp gol. In tacerea noptilor
de vara, se auzea intai sarind cleampa dela portita, apoi
se auzea scartaitul ei lung, si iar cleampa cazand pe carlig.
Dupa aceea se auzeau pasii a amicului n pe puntea de scan-
7
www.dacoromanica.ro
duri. Dinauntru se vedea ca o umbra de carbune proiec-

tata pe lumina felinarului din strada. Puntea era lunga.
Pasii rasunau regulat, din ce in ce mai aproape. Nimeni
nu venea pasind pe iarba. I s'ar fi parut ca vine pe furis
si neanuntat. Cei din cask veniti mai inainte priveau pe
fereastra marsul solitar al noului sosit. Il cunosteam de
departe, dupa silueta, dupd mers, dupa palarie; si, in odaie
se auzea: Sadoveanu, Bogdan, Carp... Asa era un fel de
catalog care se striga rar, la aparitia fiecaruia. Cel care
intra, se integra in grupul dinauntru si in discutia lui, si
iar se auzea din nou, cleampa sarind, apoi portita scar-
taind, cleampa cazand si pasii pe puntea de scanturi. Al-
tul... Discutiile erau asa de comunicative, incat noul sosit
intra in ele ca si cum ar fi fost continuarea de acolo unde
fusesera lasate cu o sears inainte. Uneori, cand prin
ele se amestecau controverse sau chestiuni sociale, atmo-
sfera era infierbantata de pared ar fi fost vorba de un corn-
plot si tovarasii nu se inteleg... Atunci « Domnul Ibrai-
leanu » sarea de pe scaun si se plimba agitat si nervos,
scuturand indarat poalele jachetei pe care o purta intot-
deauna. Daca cineva ar fi putut sa stenografieze ascuns
tot ce se vorbea acolo! Istorie literara, autori, Eminescu,
literatura franceza, Anatole France, C. Hogas, manastirile
Neamtului, C. Stere, Viata Romineasca, poporanism...
miscarea socialists de odinioard... Orice s'ar fi intamplat,
nimeni nu ar fi putut lir si intr'o sears. Ziva nu avea rost
si farrnec deck prin asteptarea acelor ceasuri de discutii
si istorisiri... Uneori scaunele erau scoase afara si rama-
neam toata noaptea de vorba pe intunerec. Spre dirnineata,
cand ne ridicam, iarba era plina de roua » (27).
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu Plansa V
r
t:41)
;ft
°L
Redactia revistei Viata Romineasca". Randul intai (pe scaune,

dela stanga spre dreap.a): G. Ibraileanu, C. Stere, A. Philippide, N.
Gane, P. Bujor.
Randul al doilea : A. N. Gane, I. Botez, C. Botez, G. Pascu,
G. Kernbach.
Randul al treilea: 0 Botez, M. Carp, I. Mironescu, P. Iliescu.
www.dacoromanica.ro
Ibraileanu G. !ni Viata : Piru Al.
A,
t.
410
www.dacoromanica.ro
G. Ibraileanu, C. Stere si I. Botez in Mai 1906 (Iasi)
IBRAILEANU $1 VIATA ROM1NEASCA 99
Convorbitor incantator, Ibraileanu stia sa insufle senti-

mente, sa provoace idei. Cand lua cuvantul, ochii i se
sbateau in orbite o de parc'ar fi fost inchisi acolo cu
deasila ». «Erau in ei mobilitati de fluturi de matase ».
La 1 Iunie 1908, redactia revistei se mute in strada Golia,
Nr. 52. Cenaclul continua insa si in strada Romans, mai
departe. In vacanta grupul mergea in pelerinaj la mand-
stiri. Neamt, Varatec, Agapia deveneau pe rand sediul
Vietii Rominesti. In cerdacul larg al parintelui Ioachim
dela Manastirea Neamtului, Hogas, Patrascanu, Jean Bart,
Izabela Sadoveanu, priveghiau in noptile cu lurid discutand
literature, arta, filosofie sau spunand anecdote. La sfarsit,
Ibraileanu, obosit de vorba, incepea sa depene firul
amintirilor sau cu pcivirea fixate in zare contempla cu
nesatiu poezia grandioasa si sombre a peisajului (32).
Intalnise in August pe E. Lovinescu la Mandstirea Neam-
tului si fusese chestionat cu privire la veleitatile universi-
tare. Criticul mai tanar isi inchipuia ca prezentarea lui la
concurs ar constitui o amenintare pentru Ibraileanu (113).
Era o mica impertinenta care nu fu Iuata in consideratie.
De atupci insa Ibraileanu evita pe autorul lui Homer travestit.
Ziva, imbracat intr'un costum ciudat, la care taranii se
uitau cu teams, ca si la Hogas, pornea prin paduri sau
facea ascensiuni. «A suit de vreo cinci, ,cease on Ceahlaul,
Halauca, Raraul, Hordiel, Ciungi, Plesul ». Abia Intors din
vilegiatura toamna, it cuprindea nostalgia muntilor :
Ah, ce trebue sa fie acum pe valea Wiwi! exclama
el indreptandu-se spre redactie cu Mihai Carp. $i era atat
de dornic de a o revedea, incat intr'o dupd amiaza ararnie,
se reintoarse pentru scurt timp in acel peisaj cinegetic.
7
www.dacoromanica.ro
Cu ce vorbe as putea reda zice M. Carp incan-

tarea durcroasa a lui Ibraileanu... chnd spre a mad parch
singuratatea si pitorescul, un frumos cerb pe care-I sur-
prinsesem de aproape cu botul in apa 'impede a paraului,
sbucni vijelios pe-o vagh.una dintre brazi, in grohotul pie-
trisului rascolit de scapararea copitelor ?...
Atat de puternic s'a intiparit in sufletul lui viziunea
acelei zile, hick dupd multi ani Inca, pared i se muia glasul
cand imi spunea, in vreun amurg de toamna:
Mai Carp, mai, Valea Moisei, mai! (42) n.
Mai toti colaboratorii Yield Rominepi (§i in deosebi
Sadoveanu 1I Topirceanu) se duceau des la vanat. Atunci
redactia ramanea goala 1i Ibraileanu era furios.
Ei ati fost ieri la vanat ? ii intreba el a doua zi.
Fost I
La ce ?
La lupi.
Da ? Si-ati impuscat vreunul ?
Nu.
Da de vazut, ati vhzut ?
Nici...
Atunci, de ce spuneti c'ati fost la lupi si nu la lei sau
la tigri, ca -i tot una! (192).
www.dacoromanica.ro
PROFESOR UNIVERSITAR
1908-1924
Imprejurdrile In care Ibrdileanu a ajuns profesor univer-

sitar au fost destul de vitrege. Inca de pe cand era profesor
de liceu, el era considerat ca universitar sin spe», ba chiar
pe foarte curand (41). Desigur, speranta o va fi nutrit el
Insusi, mai ales ca lucrand noaptea la revista, se scula din
ce in ce mai greu dimin ata pentru a merge la scoald (180).
Prietenii dela Via(a Rumfneasca sondau si ei terenul, cdci
o catedra uriversitard nu se ocupd asa de usor. Il spriji-
neau in special Constantin Stere si Alexandru Philippide.
La 1 Septemvrie 1908, dupd mai multe aranjamente si
discutii, fu propus ca suplinitor la catedra de Istoria lite-
raturii romane moderne dela Facultatea de Litere si Filo-
sofie din Iasi. Peste cloud* luni, Ministerul Instructiunii cu
nr. 76.341 din 5 Noemvrie 1908 ii incredinta pe ziva de 1
Noemvrie suplinirea catedrei de istoria literaturii romane
moderne si estetica literary creata prin buget (i3). La 25
Noemvrie, Alexandru Philippide face si in consiliu reco-
mandarea, insd candidatul nu Intruneste voturile. Era la
niijloc o inraurire ocultd si a doua zi fostii eleNi ai lui
IbrAileanu : Gh. Botezatu, M. Georgean, 0. Tandsescu,
M Razinerip, 1. DrAgan, D. Tiron, P. Serban, C. Mili-
www.dacoromanica.ro
nescu, I. Teodorescu, E. Teodoru, A. Pioneanu, Gh. Teo-

doru, M. PetroN., S. Nichifor. T.. Triandafil, 1. Mironescu,
N. Iancu, N. Trufinescu, Gh. Mares, Gh. Dornescu, I. si
N. Caligari, C. Ste lea, N. Profiri, Gh. Zotta, I. Andriescu,
Gh. Rad° ici, A. Neculau, S. Codreanu, N. Argintoianu,
M. Soroceanu, N. Lupu, V. Lascar, I. Strat, 0. Raem ita,
V. Nasturas, P. Teodorescu, Gh. Nasturas, I. Focsineanu,
M. Ciudin. C. Bedreag, V. SaN el, N. Rosculet, I. Isilotoiu,
A. Vasiliu, etc. fac sa apard in folic locale Opinia §i Libe-
ralul o scrisoare de protest fala de impotrivirea lui N.
Iorga care declarase ca noul profesor ar fi o militate (205).
Intrunit din nou la 6 Decemvrie 1908, consiliul profesoral
is in discutie problema recomandarii unui suplinitor in
conformitate cu art. 57 din regulament. Ion Gavaneseu
arata ea Ibraileanu nu e doctor si ea nu indeplineste con-
ditiile. Putea fi dupd el recomandat N. Iorga, dar
acesta fiind profesor in Bucuresti, propunea pe I. Paul
doctor « versat in materiile filosofice si literare ». La parerea
lui se raliau Teohari Antonescu care constata ca Ibrdi-
leanu « nu e pregatit a calauzi pe studenti in numele unei
literaturi sanatoase », P. P. Negulescu si Anton Naum.
Acestia erau de parere ca trebue sä se respecte legea si regu-
lamentul recomandand asa dar pe I. Paul. Dimpotrivd,
P. Rascanu sustinu ca I. Paul indeplineste numai conditiile
de forma, avand doctoratul, in vreme ce Ibrdileanu pe cele
de fond, prin altfel de lucrari. De partea lui erau Alexandru
Philippide-si I. Caragiani, insa majontatea ramanea pentru
I. Paul. Prin o suplica Ia Minister se cerea respectarea
legii. Spre a veni in sprijinul lui Ibraileanu, Philipide spe-
cified. totusi acolo ca el «ar refuza categoric suplinirea si
www.dacoromanica.ro
PROFESOR UNIVERSITAR (1908-1924) 103
ci eel deja numit e singurul « competent in ce prive§te

istoria literaturii romane moderne §i estetica literary » (14).
Sezisati de hotarirea consiliului, un grup de studenti Si
anume: Ioan Manoliu, Ioan Dragan, Radu Manoliu, V.
N. Petrovanu, E. V. Lupan, Fr. Maican, 1. Bajeanu, D.
Apostoliu, Cleopatra Lupu, Eliza Lupu, Natalia Mitescu,
Natalia Comanita, Maria Munteanu, Lucretia Radulescu,
Eliza Vranceanu, Lydia Smadu, Maria Stefanescu, Eugenia
Musteata, Lucretia Prevor, Mihri Radulescu, Cecilia Tran-
tomir, L. Todicescu, Ana Andreescu, A. Hudescu, L.
Culianu, Toto Eraclide, A. Demetrescu sugerau,de asemenea
recomandarea fostului for profesor de liceu, 1. Paul (15).
Alt grup vesteji in Neamul romanesc «purtarea necu-
viincioasa, perfidy §i plind de servilitate » fata de N. Iorga
a aparatorilor lui lbraileanu dela « foaia jidovita Upinia »
(206). Evident totul nu era decat un pretext pentru agitatii
§i Ibraileanu se vazu deodata subiect de scandal pentru
societate, proectil de aruncat in adversari. El insa continua
sa rainana izolat in cercul colaboratorilor lui pastrand fata
de semeni o obi§nuita distanta.
Imi pare bine de cuno§tinta: Ii spusese intr'o. zi lui
Ion Petrovici, nou numit §i el in invatamantul superior.
Cunostinta pe care nadajduesc s'o adancim.
Asta o sa fie cam greu, fiindca eu traiesc foarte retras
(41).
Mediul §i cuno§tinta mai adanca a oamenilor impune
putina mizantropie. Fugitiv, inaccesibil, imaterializat este
imaginea pe care Incep s'o aiba despre el, tot mai multi.
In Noemvrie 1908 (avea deja 38 de ani) i§i tipari in
sfar§it volumul la care lucrase cincisprezece ani Spiritul
www.dacoromanica.ro
critic In cultura romcineasca. Fu poate singura lui man-

&ere in drumul spinos pe care apucase. Prestigiul insd ii
crescuse indeajuns prin mijlocirea revistei ale cArei chei le
tinea si cu toata opozitia oficialitAtilor devenea din ce in
mai cautat. Exercita o atractie greu de invins si debutantii
ca si scriitorii consacrati sfar§irA prin a-i bate la usd. Cara-
giale ii trimise dela Berlin nuvela Kir Ianulea, pentru care
fu rasplatit cu 1000 lei, sums fabuloasa atunci (42). Casa
lui ramanea totusi inchisd cAutatorilor de glorii grabite,
accesul fiind acordat cu savante precautiuni. Il vizitA intr'o
zi Constanta Marino-Moscu, colegd de scoald a sotiei si
scriitoare cu interesante scrutdri ale sufietului feminin.
Imi pare ea-1 vad si acum intrand in salona§ isi amin-
teste ea evenimentul si, cu ochii mariti, in vadita timi-
ditate si stanjenire chiar, Imi intinse mana in felul sAu
trecu in camera vecina si ma pofti apoi in birou. Md
simteam spanzurata sub un pod, deasupra unei ape repezi
si adanci. Ibraileanu se foi o clipA, mutand si remutand
aceleasi ea:1.V din varful unei piramizi, se aseld, timid, pe
jumatate de scaun si sprijinindu-si coatele in brAtare, facu
din mani o troita, pe care si-o lipi de piept. Parea ca-mi
transmisesem gandul; cad nu fui putin surprinsd auzindu-1
spus cu glasul lui lduntric si putin tremurat : Cred ca ai
primit, mata, scrisoarea in care-ti spuneam ca nuvela
4 Natalita * mi-a placut si, tot asa, ceea ce am citit mai
inainte, dintr'un caiet. Te sfatuiesc Madame Moscu, sA-1
traduci tot si sa mi-1 trimiti...
4 Nu-mi pot aminti glasul cu care i-am raspuns ; dar Imi
amintesc bine ca, Ibraileanu, a racut o clipa, s'a uitat
inainte si-a apasat, mai mult, troita, pe piept si de fatd,
www.dacoromanica.ro
!RUMOR UNIVERSITAR (1908-1924) 106
i-a lunecat o induiosare, repede estompatA de interesul

cu care pdream a privi, in altd parte, la cele doud tablouri :
Imaginea teoriei lui Darvin si portretul lui Anatole France.
a La masa, Ibrdileanu, nu-mi adresd, direct, nici un cuvant
si in seara aceea vorbi atat de mult si frumos de o excursie
la Duran (era de fatd si Hogas), incat obosit, poate, de ex-
punerea pe care parea a o retrdi ii vazui plecandu-si ochii
si rezemandu-si capul in mama., mai spuse, surd, cateva
cuvinte, apoi tacu. In poza ce-si luase si care-i era natu-
raid de altfel ; sub impresia istorisirei si in mutenia ce-i
urma, Ibraileanu, mi se infatisa, iar, ca o fiinta de vis ce
parcel se tot departase si se contopea cu norii fumului de
tutun » (121).
Interventii repetate ale prietenilor dela revista facurA ca
problema ocupdrii unei catedre universitare sd fie reluatd.
Cu nr. 86.834 din 23 Ianuarie 1909 Ministerul face cunoscut
ca a incredintat din nou suplinirea catedrei de istoria lite-
raturii rom'O.ne moderne si esteticd literary pe data de 1
Februarie lui G. Ibrdileanu, profesor la Liceul Internat.
Nu' se stie insd din ce motive acesta ceru concediu, de
indatd ce fusese numit pang la 15 Martie (13). Intre timp
isi edits la 6 Viata Romineasca n al doilea volum intitulat
Scriitori ,s1 curente, o culegere de articole critice. Avea o
activitate publicistica vizibild, dar cu aceasta, lupta pentru
catedra nu lud sfarsit. Usurat de lectiile de liceu (in 1910-
1911 it suplinea G. Dornescu), tocmai pe cand se credea
mai sigur in noul post, dupd trei ani de suplinire conser-
vatorii venind la putere it inlocuira cu E. Lovinescu. Este
cert ca oricat s'ar da acesta victima combinatiilor de
culise ale lui I. Gdvdnescul (113) nu poate fi cu total strein
www.dacoromanica.ro
de lucrdturd. Doctor dela Sorbona din 1909 el umbla de

mult sa intre, cum se si cuvenea, de alt fel, la Universitate.
Ca de obiceiu, Ibrdileanu se retrase lard proteste in mijlocul
Vietii Rominevi ldsand sd fie suplinit mai departe la liceu
(197). Locuia tot pe strada Romand, in casa devenita
scumpa colaboratorilor. Alaturi, o familie Dimitriu, intre-
tinea un institut de sericiculturd. Timp de case ani, Ibrai-
1 eanu, prezisese ca de aci va izbucni un foc. Chinuit mereu
de insomnii, omul avea viziuni stranii de care prietenii mai
pozitivi radeau. Stere i le-a ingrosat in roman cu un spirit
indoelnic. a Dacd de pildd, trebuia sa piece din [Iasi]
povesteste el se credea dator sa prevadd toate
si toate imposibilitatile care ar putea coplesi casa
lui in acest rastimp. $i &idea in consecintd toate instruc-
tiile necesare neveste-sii... o biata Ltd de popd, care lua
drept liters de evanghelie tot ce spunea, crefand criminald
orice abatere dela cuvantul sdu.
[Lents ii insira el eventualele prdpastii : Dacd se
aprinde casa, s'o iai pe [Maricica] (copilul lor) si s'o duci la
[Steresti]; dacd focul se intinde pang la casa lui [Stere],
s'o duci pdnd la popa Gheorghe, tats -tu: iar data se in-
tinde incendiul si pand acolo... $i asa prevedea ipoteza
ca. din [Iasi] n'ar ramanea decat cenusa (200). $i mai ciudat
este insd ca, in parte cel putin, .prevederile se adeverird.
Intr'o dimineatd, un fum gros invalui casa de pe strada
Romany si ca prin farmec totul se prefacu in scrum. De-
mostene Botez, Eugen Craciun, Mihai Sevastos sositi la
fata locului, vazurd pe Ibraileanu in mijlocul curtii intre
cartile lui, eke putuserd fi salvate. Statea, si contempla
ca Neron opera de distrugere a focului.
www.dacoromanica.ro
Frumos, Demostene, nu! ? (27). Spune, CrAciun: sunt

destul de comic in postura asta de sinistrat ? Dumneata
ce-ai face in locul meu ? (54).
Si cdtre Mihai Sevastos:
Numai de atata imi pare rdu: Am ajuns de mila
oamenilor. Toti spun: Saracu' Ibraileanu! (185).
Mai pe urma o stradeld se desehise prin livada
din fata casei §i nite vile moderne se clddird in
acel loc. Orice urmd din viata de altddatd fu §tearsd
de acolo.
Dupd pierderea locuintei, Ibraileanu ceru o incdpere la
Liceul Internat (director era acum Th. Nicolau) si, rede-.
venit boem prin plecarea sotiei sale la Cara, se mutd in ea.
Il chemd §i pe vechiul sau tovard§ N. Savin *personaj de
supraveghere * al liceului ca so-i tins de urit : *In vara
lui 1912, fiind singur in timpul vacantei, scrie acesta
m'a cerut la [Th. Nicolau] sd dorm cu dansul. Motivul
mi 1-a spus in secret. Ii era fried sa stea singur. Am stat
cu dansul. Imi punea pe masa. vin §i tutun, apoi inchidea
up dela odaia lui §i-1 auzeam multa vreme primblandu-se
pand ce somnul ma cuprindea. A doua zi ieFam fard sd-1
de§tept. L-am facut atent §i i-am spus ca ceea ce face e o
nebunie. M'a privit lung §i apoi mi-a zis razand : Mi se
pare cal to e§ti nebun sau ai luat prea multe aperitive! *
(180).
Prin lulie, dupd plecarea lui Lovinescu, isi trecuse docto-
ratul cu o tezd despre Opera literard a d-lui Vlahutc7, arsd
apoi in depozit si republicata numai in Viala Romineasca.
Importanta data acestui bard mediocru, la patruzeci §i unu
de ani, cat avea acum criticul, mird pe intelectualul de azi.
www.dacoromanica.ro
108 VIATA LUI Cl. IBRAILEANU
In Ibraileanu, format sufleteste intre 1880-1900, Vlahutd

avea insa un rdsunet special fiind poetul
Que je l'ai toujours reconnu
A tous les instants de ma vie ...
cum declard undeva (82), dupd Musset.

La 1 Octomvrie 1912, o decizie ministeriald cu nr. 45.524
readuse pe Ibraileanu la catedra si-1 titularizd (37). Asupra
acestei intamplari, E. Lovinescu gi dupd el, G. Pascu au
cautat sa acrediteze svonul ca chemarea lui Ibraileanu se
facuse in urma unui targ politic local s junimisto-liberal n.
La Facultatea de Litere in acel timp erau tari junimistii,
la Drept consevatorii. Constantin Stere, liberal (si rector
al Universitatii), voia sa impund la Litere pe Ibraileanu,
In timp ce Virgil Anion, junimist, urmArea o catedra de
sociologie. Pentru ca liberalii sd voteze pe Virgil Anion,
fratele ministrului Instructiunii C. C. Anion, conservatorii
ar fi aceptat sa voteze la randul for pe G. Ibraileanu (113,
140). Oricum vor fi stat lucrurile, Lovinescu nu putea sd
facd parte din comisia de doctorat a lui Ibraileanu, intrucat
el nu era in 1911-1912 decat suplinitor.
Paralel cu noua ocupatie, activitatea lui Ibraileanu la
revista se micsoreazd. De altfel, adusese din 1911, dela
Bucuresti pe G. Topirceanu spre a-I ajuta la secretariatul
de redactie. Desigur ca-i lua timp redactarea cursului,
indeletnicire care la inceput 11 va fi pasionat. and iii Ikea
aparitia in cladirea veche a Universitatii, pe la 6 dupd
amiazd, intr'o said nu prea mare, cu mese lungi Si scaune
Inalte, lumea masata pe langd pereti, in picioare, pe pri-
chiciul geamurilor, incepea sa se agite §i sa murmure
www.dacoromanica.ro
nerAbdatoare: vine, vine ! pan 5. ce, cu pdldria lui imensa,

ajungea in capul unei mese inchipuind catedra. Atunci se
aseza jos, tusea, se uita putin stingherit in jur si incepea :
Azi vorbim despre Enachita Vdcarescu (67).
Prelegerile se deschideau prin aceleasi vorbe banale:
.
a Urmdm mai departe cu Conachi », 4 5a studiem mai de

aproape curentul poporan », a Continuum cu comparatia
activitatii folcloristice a lui Alecsandri si a lui Alecu Russo *,
etc. (65). Primele vorbe curgeau rar, tardganat, putin
nazal, pe un ton prietenos, orice retorism fiind ocolit.
Forma era ideologicd, parea ca profesorul se intretine cu
un interlocutor imaginar. Apoi deodatal se incalzea. Discutia
devenea aprinsd, adancd, plind de hery si scaparatoare
de spirit. Numai rareori lancezea, cand era obosit. Cu
prelegeri scrise nu venea insd niciodata (101). Liber in
raporturile cu studentii si binevoitor, asculta tot felul de
lucrdri in seminar, bune si mediocre. Iubea tineretea, si
manifestarile ei oricat de indraznete it interesau. Era inte-
legator si tolerant, insd nu pand la a ierta confuzia lui
Alecsandri cu Caragiale (67). Unui student care-i edit&
cursul ddrui cele patru volume din Histoire contempo-
raine a lui Anatole France (101). Multi erau primiti si
acasa, in strada Coroi nr. 8, unde Ibraileanu isi cumparase
o casd veche, bardneascd, dupd preferinta lui, cu aspect
de remizA, cu podurile cutreerate de guzgani si cu o pajiste
lungd in fatd, vechea casd a lui Vasile Pogor unde altildata
se tinuse adundrile Junimii. Un latinist o privi cu un fel
de a sacer horrar n (120). Din pricini necunoscute, profe-
sorul se singulariza tot mai mult, it stapdneau vedenii
ciudate si ducea o vieata misterioasd in prada celor mai
www.dacoromanica.ro
absurde persecutiuni. Cateodatd se inspdimanta de sin-

gurdtate si fugea de acasd ca de un loc necurat, mancand
prin restaurante de mana a doua. « In anul 1913 vara
zice tot Savin luam masa la berdria din piata Unirea,
zisd si Otel Buch. Intr'o said m'am intalnit cu dansul.
Mi s'a plans ca, pe langd alte pdcate, nu mai poate manca.
I-am rdspuns ca lucrul e destul de serios si ca trebue sa
se caute. Mi-a rdspuns brusc : Ce poate sa facd medicina
omeneasca in contra predestinatiei ? M'am uitat lung la
dansul si n'am zis nimic. A cerut sa manance. A mancat
trei ochiuri, un fel de mancare, un §nitel garnit si maca-
roane cu parmezan. Dupd ce a terminat masa i-am zis
razand : Si asta se chiamd la tine a nu avea poftd de man-
care ? Mi-a rdspuns violent : Tot razes ai famas ! N (180).
Ideia de predestinatie exista in mintea lui Ibrdileanu
fiind inrudita cu aceea de damnare si ipohondrie, efecte
ale unui sange imbdtranit. Dormea mai mult ziva si cel
mai mic sgomot it trezea, astfel ca usile trebuiau inchise
in timpul somnului lui cu multd arta. Pentru a iesi din
cask familia. trebuia sa utilizeze ferestrele. o Cand se culca
seara spun si Stere nu putea adormi pand ce nu se
asigura ca ghetele lipite una de alta, sunt a§ezate in unghiu
de patruzeci §i cinci de grade cu marginea patului, la capdtul
de jos al acestuia . Se plangea mereu ca nu poate dormi
din pricina sgomotului sau a luminii. Si chiar jocul §oa-
recilor i se parea ca un tropot de cai, -si cea mai ward
subtiere de umbra din jurul usitei dela sobd it supara ca
un lumini§ insuportabil * (200). Avea oroare de cani si pisici.
Cand mergea la Floga§, acesta inchidea animalele ca nu
cumva sa se apropie de el (80).
www.dacoromanica.ro
Suferea de microbofobie, maladie stranie, susceptibild de

ironii. Criticul insa si-o Linea in serios si Ikea pe seama ei
consideratii foarte grave. « Cand ne intalneam, destul de
rar, marturiseste Constanta Marino-Moscu mi se
plangea intr'una si-mi destAinuia gresala ce-o faceau doctorii
Band toata suferinta sa in seama surmenajului si in slabirea
sistemului nervos. ()data i-am spus : Mata, domnule Ibrd-
ileanu, esti tipul desradacinatului, esti un inadaptabil.
Vechimea neamului matale si meditatia, contemplatia,
poezia si ceilalti componenti ai firii matale, sum. intr'una
sgariati de tot ce poate, lard sa -ti dai seama, nervii simt.
Mata, domnule Ibraileanu, esti ca un bolid ce-ar porni,
lucios, de sus, din eter, si apoi, in aceleasi elernente, ar
Iua altd forma si altd coloare, pe pamant.
Da, da, adica ma sfarm. Ideia matale este originala
si confine, poate un adevAr.
o Controlul adevarului, presupus de mine, 1 -am avut
()data and, sosind prea de vreme, gAsii pe IbrAileanu la

masa, in fata unei farfurii, din care manta cu gura, cu
ochii si cu toata fiinta
Ce mananci, domnule Ibrailearnr, cu pofta pe care
nu ti-o §tiu ?
Bucate nationale, Madame Moscu. Mariano coltu-
nasi cu came.
Coltunasii acestia trebue sa fie nobilii stranepoti ai
sarmalelor.
Coltunasii mei cu came, cu lapte acru si cu usturoiu,
sunt armenesti.
« Simt amestecul ; dar, cum banui ca -mi prinsese o aproape
imperceptibila mina, cer sä gust spun:
www.dacoromanica.ro
Matale iti place Ceahldul a pans la senzatii * pentrucd

strdbunii matale trebue sa fi fost de pe langd Caucaz si
coltunasii, asa combinati... is autohtoni.
Si fistichii, asa cum e neamul armenesc s (121).
Orasul de provincie cu viata lui monotony si searbadd,
cu insalubritatea, decrepitudinea si lipsa lui de vitalitate
predispune la neurastenie. De aceea Ibraileanu, citadin
consumat, fuge vara in munti, la manastiri. a Eu sunt
bolnav *, vorba lui Ion din Napasta scrie el de acolo lui
Brdtescu Voinesti. Nu sunt, nebun, ca el, nebun, dar sunt
epuizat nervoziceste. Fara asta, e ! a Ce om as fi fost *
cum zice Dragomir din aceeasi Napasta. (Nu stiu ce m'a
apucat sa vorbesc in citatii ! $i de ce din Napasta ? Stiu
eu ?). Te-a impresionat Iasul ! Noi ne-am deprins, ai drep-
tate. Pe not ne miry curatenia ca o exceptie. Notiunea
noastrd de 6 oras * e coloratd de imaginea Iasului. Te intrebi
care-i explicatia murddriei. Mi se pare simply. Orient. Evrei.
Foasta capitald. Orientul e murdar si tembel,e lipsa de con-
stiinta a autoritatilor si imbecilitatea cetatenilor. Evreii, dupd
o mie de ani de ghetto murdar, si fiind gi saraci... Iar ca fosta
capita% Iasul e un oras mort mare si sarac, prea mare
pentru budgetul lui, alimentat de contributiile sdrace. Viata
s'a retras din el, ca un organism, din care s'a scurs san-
gele gi, anemic in totul, e lipsit cu totul de sange la
perifeiii, se raceste. I-ar trebui un budget de 5 on mai
mare, alungarea Evreilor si inlocuirea for cu Romani,
si consiliu comunal si primari adusi din Germania. $i
Inca ceva ; cetateni luminati, nu urmasi de raiale turcesti.
4 $i ce frumos totusi e Iasul! $i nu teatrul si celelalte, ci
casele boieresti, zidurile vechi, uncle strazi tdcute, impre-
www.dacoromanica.ro
jurimile, amintirile! Aici sunt zidurile din Satira I a Iui

Eminescu:
Intre ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,
sd le vezi primavara, pe luna! Un fel de Bruges la

Morte. Miercuri, poate plec la Iasi. Cand vii ? Daca vrei
sa vii la M-re to -as astepta. In acest caz, telegrafiaza-mi.
Daca nu, la Iasi. Tare doresc un manuscris dela d-ta.
D-ta, pot spune aproape sigur, esti primul nostru scriitor *
(96).
Dar dacd Iasul, oras de romantice ruine it mai poate
adaposti, capitala iI ameteste put si simplu. « In auzul 1
Ibraileanu zice un polemist nu pronuntati cuvantul
Bucuresti : se ingalbeneste la fata, cuvantul find pentru el
sinonim cu ghehend : automobilele sboara, tramvaele sunk
oamenii forfotesc fara rost, stricand linistea omului...*
(174). Dimpotriva, iubitor de patriarhalitate. el se comnlace
in tihna specific moldoveneasca. Insasi redactia revistei
avuscse aspectul paraginirii intregu'ui oras. « Carpi am sosit
la Iasi din volbura capitalei scrie G. Topirceanu am
gasit Viala Romfneascri instalata langa o tipografie, in fundul
unei ograzi pline de gunoaie, de magazii darapanate si
guzgani. Lisa pe care scria « Redactia * da intr'o incapere
Ingusta, lunga si intunecata, ocupata in toata !ungimea ei
de o masa si mai lunga decal ea. 0 masa monumentala,
cat o estrada, pe care administratia... conului Mihai Pastia
isi etala, in capatul din spre usa, cloud registre de abonati,
cu socoteli pururea incarcate. L.a capatul din fund al mesei,
In semiintunerec, sub un bet electric cu abajur de sticla
verde, care ardea ziva si noaptea, aparea in depaitari
www.dacoromanica.ro
fartastice figura palida a unui om neobisnuit numai ochi

si barba, numai umbre si lumini ca viziunea stranie a
unui rege asirian, ratacit intr'o spelunca de conspiratori.
Alaturi, la dreapta si la stanga, alte obrazuri paroase, alti
domni cu barba... Cu saltarele pline de manuscrise si
corespondents nerezolvata de saptamani, intr'o harababura
neinchipuita de hartii redactionale, amestecate cu cele admi-
nistrative si editoriale, pe dulapuri, pe masa, pe scaune, cu
« cosul t de Tanga el incarcat pans la gura de scrisori rupte
si de manuscrise nepublicabile, cu ochia plina in ficcare
seara de prieteni si cotaboratoti sgomotosi, d-1 Ibraileatm,
disperand sa mai pue reodata ordine in acest haos, facca
mai Inuit taifas, teorii si glume, deca treaba de redactie.
Eforturil° noastre se gramadeau toate la sfarsitul lunii,
cand era prea tarziu. Atunci toate barbile se sbarleau de
spaima... Si re% ista aparea regulat in numere duble si cu
cel putin o lund si trei saptamani intlrziere...
u Prieteuii 4; faceau de obiceiu aparitia in redactie cam pe
la 6 seara. Venea domnul [ancu Botez cu aspectul lui de
englez civilizat si cu vr'un articol despre ShaLspeare in
limba noastra cLtoNlaha; venea cuconul CAistrat Hops, cu
figura lui joviala de faun, sa ne mai citeasca un cafitol
homeric despre borsul de chit'c; si calator;le lu' prin muntii
Moldovei; venea doctorul Mironescu, autorul lui Tulie
Radu Teaca, cel mai mucalit povestitor dintre oamenii pe
care i-am cunoscut ; venea d-I Octav Botel, despre care eu
unul imi inchipui ca trebue sa fi avut barba si 'n clasele
primare, si care introducea in discutiile noastre, daca-1
intrebai ceva, n-.imica expresiva a unui permanent dubiu
filosofic; veneau profesorii Mihai Carp, Constantin Botez
www.dacoromanica.ro
si Mihal Jacota, fiecare cu cate o miscare intelectuala din

Europa la subsuoara. si filologii nost, i in frunte cu domnul
Giorge Pascu, cu sacul plin de sufixe si cimilituri, $i atilt
de mandri ca pared ei le-ar fi inventat ; venea din cand in
cand si un fel de lipovan urias (Mihail Sadoveanu), sub a
carui frunte cu proeminente ciudate licareau doi ochi albastii
si blanzi sa ne citeasca cu glas potolit inca o povestire de
dragoste furutnoasa din trecutul Moldovei... Si tine mai
venea ? Se intampla sa dea pe acolo chiar si directorul
revistei, d-I Constantin Stere, a carui voce tunatoare se
inalta, formidabil si inofensiv, pentru a protesta impotriva
vreunei greseli de tipar, facand sa apara in ferestruica
din spre tipografie mutra consternate a neuitatului Constantin
Cubelca, scful de atelier » (218).
Frorile de tipar ii enervau intr'o masura mai mare si pe
Itraileanu. Se zice ca intr'o noapte a Inarmat pe toti cola-
boratorii revistei cu bricege speciale si i-a pus sa roan
papa' 'n zitia o litera care (cu un punct dupe dansa) reda un
cuvant de rusine dintr'un vers popular...
La 1 Mai 1912, redactia se mutase in strada Cuza-Voda,
caci odaita « lunge ca un vagon, cu un perete de scanduri
dela Tipografia Iliescu unde se tineau adesea sedintele fus-se
mistuita de un incendiu. Cercul Vielii Rominevi, original
si ales se deschidea foarte greu inaintea celor not sositi.
« Cunosc scriitori afirma Gala Galaction cari au batut
Indelung si zadarnic cu degetul, cu pumnul, ba si cu toroi-
panul la portile neindurate ale PO; Roirinevi. Grupul
scriitorilor dela revista aceasta desi de multe on contes-
tata; luata la vale, sarjata cu furie inspira o teamil tainica
si o dulce gelozie confraiilor ostenitori prin alte reviste si
8'
www.dacoromanica.ro
ziare » (70). °data primit insa, neolitul nu era ignorat.

I Acest cap atat de bine ordonat si inteligent zicea Ga-
laction acest suflet delicat si bland, acest critic clarvazator,
a trecut prin anii debutului meu literar ca un farmec de lung
plina si ca o scrisoare de admiratie din p.rtea cuiva care
ti-e drag » (176).
0 receptie solemna i se facu si Otiliei Cazimir, colabora-
to,..re la revista din 1912. (Ibraileanu ii daduse numele de
Otilia, iar Sadoveanu pe cel de Cazimir).
t Imi aduc aminte felul cum mi-a intins mana, ca si cum
ne mai vazusem si ieri, si alaltdieri, si zambetul amuzat cu
care a masurat dintr'o privire pe cea mai mica, mai proasta,
mai tirnida si mai speriata dintre colaboratoarele de atunci
ale revistei.
Otilia Cunegunda Brunchilda... dar u'ai deloc
aerul ca vii dintr'o legends nordica n
Si la rasul tineresc al acesteia :
Ai citit Dolt et tivoir ? Nu ? Am sa ti-o dau. E o carte
bucsita de viata. Viata simple, banala. Imi place. M 'am
saturat de literature... Dar, nu, matale nu poate sa-ti
place o carte ca asta Inca. Nu ti-o mai dau degeaba.
Ai sa te simti obligate s'o citesti si ai sa te simti obligate
sa-mi spui ca ti-a placut : sa fii ipocrita. Esti tandra, nu-ti
trebue viata din carti. Viata,ai. Iti trebue literature... (45).
Cand primavara era in toiu, grupul mergea crepuscular
spre Copou, acea fermecatoare grading K mult mai bogata
in subjugatoare amintiri decat in stufisuri si razoare cu flori n,
in care dainueste « patrunzatoarea si suava melancolie emi-
nesciand >. Intr'o sears departata de Mai povesteste
Galaction a nu stiu tine a propus sa ridicam sedinta si s'o
www.dacoromanica.ro
prefacem intr'o plimbare la gradina. Copou. Cu Ibraileanu

in frunte, am pornit... Daca nu uit pe vreurtul dintre
tovatasi, erau cu not : Mihail Cal p, Mihail Codreanu,
Topirceanu si Sevastos... Era si Demostene Botez ?...
Poate Ca nisi el nu mai tine minte... Ibraileanu era tot atat
de interesant, si ca profesor, pe catedra (ori in redactie)
si ca maestru peripatetic. Am strablitut, intreband, discutand,
trecand din subject in subject, aleele si umbrele lungi ale
gradinei si am iesit, de sub coroana copacilor, pe spranceana
dealului, acolo unde se arata, in lumina crucial a soarelui
sau in desfacerea bujbrilor amurgului, larga vale a Iasului
Pe dealul Galata, jar mai In fund, pe dealul Cetatuia, cele
doua biserici domnesti se aratau atunci ieratice si dalbe
ca niste sfinte chivote de argint. Din linia lung si atat de
capricioasa, care urmarea in amurg profilul vechij capitale,
proeminau, cu stele in crucile turlelor, numeroase sfinte
locasuri. Mitropolia singura parea un monolit, care frangea
cutezator acalmia perspectivei si aduna umbra intr'o lature.
Orasul se topea in frumusetea serei sj in numeroasele gradini
cu liliac in Hoare.
# Era pentru mine un teas nespus de scump, sa privese
alaturi de gandurile $i de reveria lui Ibraileanu, mareata
revarsare a vailor si a dealurilor Iasilor, la acest hotar
indecis dintre comorile margeanului in scadere si amfi-
teatrul ametistei vesperale... # (72).
In vara lui 1913, impreuna cu sotia, D. D. Patrascann,
G. Topirceanu, Veronica, Valentina, Mihai si Alexandru
Carp, etc. era la Mandstirea Neamtului si de acolo stria
lui C. Hogas, « profesor pensionar si humorist # la Iasi ca
e natura itt larga si neprihanita ei singuratate » reclama pe
www.dacoromanica.ro
nestrAmutatul ei amant » (80). De sigur, ii stimula gustol

pentru vilegiatura in scopuri literare.
0 insirare a articolelor publicate de Ibraileanu insusi de
cand era profesor universitar titular ar putea sa desama-
geascd, prin putinatatea lor. Majoritatea sunt polemici
cu adversarii poporanismului. Pentru aceasta doctrina mai
mult politica si sociala decat literard (cxistenta unui « curent *
literar poporanist era desmintita clar), Ibraileanu Iisipea
pagini intregi. and rdspunsurile la intampinari erau mai
urgente, el convoca pe Mihai Sevastos corectorul revistei
printr'un bilet : « Amice, am de dictat un articol. Vino
dupd miezul noptii » si la doudsprezece noaptea cel chemat
sosea la redactie, se aseza intr'un fotoliu si incepea sa scrie.
Nu se oprea decat dud canta privighetoarea, tarziu. Atunci
Ibraileanu spunea: « Nu trebue sa ofensam natura » si
asculta. Pe urma se plimba prin camera fumand tigara dupa
tigara si dicta pang. in zori. Ii placea sa lucreze cu docilul
Sevastos caruia uneori ii spunea:
Ma, Storoj, imi place sa-ti dictez tie... pared 's
singur ! (184).
Uneeri, Sevastos si mai ales G. Topirceanu isi permiteau
sa semnaleze criticului anume neglijente de stil in manu-
scrisele lui.
Sa ma lasati in pace cu fleacurile voastre! izbucnea
atunci Ibraileanu. N'am .sa-mi stric ideia de dragul
zorzoanelor. Voi, stilistii, fiindca n'aveti nimic in cap, va
ocupati numai de forma. Eu... cuget, urmaresc ideia
care-i totul... (193).
Enervat, baga totusi In buzunar corecturile si a doua zi
le aducea cu modificari. Foile nu mai erau de astadata. fasii
www.dacoromanica.ro
de hartie tipArite, ci manuscrise care din loc in loc a veau

si cateva randuri tiparite. In special efuziunile sentimentale
lipseau cu desavarsire... (185).
Razboiul balcanic trecuse pe nesimtite, in curand insa
focul avea sal se aprinda din nou. Admirator al democratiei
franceze Ibraileanu fu miscat de agresiunea Germaniei in
1914 si cu aceasta ocazie el declara ca « natiunile pot avea
conflicte intre ele care sä le opue unele in contra altora dar
ele nu trebue sä fie insultate * (219). Colaboratorii Vietii
Rominefli in majoritatea for filogermani cauzard insa marl
neajunsuri revistei, care se Ikea tot mai antipatica publicului,
prin instigarea la alianta cu Germania. Ca sa salveze situatia,
Ibraileanu prelua la 1 Aprilie 1915 directia in locul lui
Constantin Stere si Dr. I. Cantacuzino (Para a-si pune numele
pe coperta). Revista totusi agoniza. Numerele pe
August si Septemvrie se tiparira la un loc, in Bucuresti.
In ziva de 14 Octomvrie, pe and in capitald avea loc un
meeting pentru iesirea Romaniei din neutralitate, adversarii
ideologiei dela Viala Romineasca dadufa foc redactiei (141).
A doua zi se putea citi in ziarul Epoca urmAtoarea informatie :
0 ctire bund
#Redactia revistei VialaRomlneascd, revista in care domnd
Stere propovadueste hegemonia bulgaro-ungurea.sca in
Carpati, a fost distrusa de un incendiu v.
Zaclarnic se improviza o redactie noud in strada PAcurari
Nr. 6, mutata dupa aceea. in Strada Lapusneanu Nr. 33.
In August 1916 revista !meta Cu Nr. 6 °data cu intrarea
noastra In rAzboiu. Ajunsese tocmai In al unsprezecelea
www.dacoromanica.ro
120 VIATA LUI G. IIIRXILEANU
an .de aparitie. Cu foarte scurte concedii (din Iunie 1911

trei luni, din IanLarie 1912 cloud luni si din Mai tie 1913
catel, a luni), Ibi dileanu o condusese efectiv in calitate de
asecretar de redactie ».
Catava vreme dupd aceasta, el nu mai dddu niciun semn
de viata, poporanismul fiind si el inmormantat intr'o sears
memorabild la vestita carciumd din strada Lozonschi a lui
Lupu Fleica unde doctorul Ion Mironescu povesti cum a
mancat la laborator racul pentru disectie... materialul
didactic (184). Abia in primdvara lui 1918, la 5 Mai, cand
iscdlindu-se pacea separatd la Bucuresti, muntii cu toate
splendorile for treceau la dusman, Ibraileanu scrise, cu pana
muiatd in sange articolul Pacea in ziarul iesan Momentul :
Azi am vazut in Lumina incepe el dupd un citat din
Creangd harta Romaniei mutilate. Este opera d-lui Bra-
tianu in imagini. 0 dungd neagra acopere muntii nostri
dela Portile de Fier pang la Cornul Luncii, ca un chenar
de doliu. Sub dunga asta neagra au dispdrut t muntii
nostri » de care vorbeste balada.
R Am pierdut tot ce-a fost frumos in tara asta. Am pierdut
Ceahldul cu stancile lui ca niste castele ruinate, Ceahldul
care se inalta deasupra schitului Durdu ca niste altare puse
unul peste altul pan' la Dumnezeu, Ceahldul care to urmd-
reste cu silueta lui indepartatd prin toga: Moldova, Ceahldul
care se vede dela izvoarele Ceremusului din Bucovina ai
dela Cetatea Alba din Basarabia, cum spune vechiul cronicar,
Ceahldul care se vede de pe Pdtru Vodd ca o diadema. regald,
Cealdul care se vede de pe Halduca ca un sir de colonade
de cristal, uneori, de aramd alto data. Ceahldul care se vede
ca o colosald jucarie bizard de pe Bistrita de. Sus, Ceahldul
www.dacoromanica.ro
PROFESOR UN1VERSITAR (1908-1924) 121
care, vilzut de pe Dealul Doamnei, tine pared mai mutt de

cer deck de pdmant.
« Am pierdut Halduca cea goald, nemdsuratil si tragica,
pe care bate etern un vant de iarnd. Am pierdut Pietrosu
care-si inaltd pang la cer pieptul lui formidabil. Am pierdut
Rardul cu Pietrele Doamnei si cu schitul lui misterios. Am
pierdut valea Barnarului unde soarelc bate numai in miezul
zilei. Am pierdut Cheile Bistritei unde raul se sbate intre
stand mugind ca o fiard. Am pierdut Toancele, in care se
grdbesc la vale codrii de pe deldturi. Am pierdut mandstirea
Slatina, unde dorm somnul de veci Vodd Lapusneanu si
Mitropolitul Veniamin Costache. Am pierdut Barca cea
stralucitoare in soare, Brostenii vestiti, Ho lda si Holdita,
satul lui Chirila, Cojocii si Crucea. Am pierdut Pdltinisul
si Panacii. Am pierdut Dornele.
e Muntii cari au fost ai nostri dela Daci si pand astdzi,
muntii unde s'a adapostit neamul in vremurile de restriste,
muntii pe care i-a tinut vartutea Cnejilor inainte de Bogdan
Descalecatorul, muntii pe care i-a aparat bratul lui Stefan
cel Mare, si al lui Petru Rams, muntii care ne 'nfratiau cu
cerul i-am pierdut prin nemernicia tioastrd e.
Din fericire, temerile pesimiste ale patriotului aveau sd
fie nimicite de evolutia evenimentelor. La 2 Februarie 1919
cercul Yiefii Ronitnefti, care in tot timpul rdzboiului a
continuat sd se adune in redactia din strada Lapusneanu,
pune la tale o revista mud' iti spirltul traditional al celei
vechi, sub directia lui G. Topirceanu si Mihail Sadoveanu.
Revista cdpata numele de Insemnari literare si apdru saptd-
manal pand la 21 Decemvrie 1919. Ca de obiceiu spiritul
rector fu G. Ibrdilearu care scmnd ,1Q010 cu initialele I. L.,
www.dacoromanica.ro
122 VIATA WI G. IBRAILEANU
cu pseudonimul Cezar Vraja si cu numele lui adevarat. In

scurta ei aparitie revista a adunat o serie de nume noi
printre care acela al lui Ionel Teodoreanu, Hortensia Pa-
padat Bengescu, Lucia Mantu, Al. A. Philippide, etc. and
erau de citit lucruri noi, cenaclistii veneau la redactie sau
acasd la vreun scriitor. Teodoreanu isi citi ale sale juccirii
pentru Lily la Demostene Botez in prezenta lui Topirceanu
si Ibraileanu. Acesta « cu pelerina pe umeri, fuma atat de
imbelsugat si de insuvitat hick pared fumega intr'un orizont
vulcanic, amiigitor apropiat cu ochianul. Totul in el era
imbinare de noapte neagrd si lumina de lung, de palori
intunecate si umbre ivorii, din care raisdreau ochii lui ho-
merici de buhnd a Minervei, in vesnica insomnie ». Peste
putin, sosi si celdlalt director pe care Ibraileanu it intrebd :
Ce mai faci Sadoveanu ?
Bine, rdspunse « lipovanul n.
Sadoveanu, ne-ai adus ceva ? mai iscodi Ibraileanu.
Si dupd lectura unui manuscris, pe drum :
Ne acopere pe toti oftd el (214).
Tineri dornici de a-I cunoaste, it vizitau pe Ibrdileanu
si acasd. Tudor Vianu, aflat in refugiu la Iasi, intra odata
la el. «Pand sd patrunzi in odaia in care era asezata bogata
lui bibliotecd, treceai printr'o altd incdpere unde se ingra-
mAdeau obiectele cele mai eteroclite, mai mult un depozit,
deck un spatiu facut pentru a fi locuit... Aici in, interiorul
plin de, fumul nenumdratelor tigari ale gazdei si oaspetilor
lui, puteam privi pe Ibrdileanu de aproape si ma puteam
patrunde de caracterul individual al figurii si manifestdrii
lui. Omul, cu tinuta-i usor depresivd, cu privirile mobile,
cu vorbirea precipitatd, apd.rea ca un amestec, destul de
www.dacoromanica.ro
rar, de inteligenta lucida si de sensibilitate vie, aproape

romantics. lvirea unui strain... ii dadea un fel de
emotivitate, din care vorbea placerea de a descoperi un
om nou, de a-1 cantari si intelege, cu calda si vibranta lui
acceptare, atunci cand atenta examinare dadea rezultate
pozitive. Multe lucruri am vorbit cu Ibraileanu in acea
prima intalnire, prelungita ceasuri intregi, pans dincolo de
miezul noptii. Parea mult preocupat de sanatatea lui.
.1( Tata, imi spunea, sunt un om suferind de mai bine de
douii decenii. Zilele mele sunt ale unui bolnay. Numai
cand se lasa seara, regasese ceva din increderea si hota-
firea de lucru a omului sanatos. Traiesc deci mai mult
noaptea Convorbirea noastra s'a oprit mai multi
vreme... asupra lui Eminescu... Cand incercam sa ma
asociez impresiilor sale, criticul ma privea cu simpatie,
dar nu fail oarecare neincredere: Poate intelege cu ade-
varat pe Eminescu cine nu-i moldovean ? Totul i se parea
in versurile marelui poet legat de pamantul si atmosfera
Moldovei. Peisagele lui Eminescu, Imi spunea Ibraileanu,
nu sunt generale, ci moldownesti si incepea sa-mi recite:
Pe aceea§i ulicioara
Bate luna in fere§ti
# Aspectul acesta, adauga el, nu e de oriunde, ci numai

din Moldova §i nu-I poate ,intelege in justa lui intentie
decat cineva care a trait §i a fost Indragostit la douazeci
de ani intr'unul din targurile noastre...
Imi aduc aminte cite lucruri mi-a spus IbrAileanu atunci
despre anii sai de formatie §i despre repercusiunea lor asupra
atitudinilor sale de critic literar. Ibraileanu fusese elevul
www.dacoromanica.ro
coalei Norma le Superioare din Iasi, o institutie care a

disparut poate prea devreme. Tanirul simtea vocatie pentru
studiul stiintelor naturale si ar fi putut deveni un bun
biolog sau medic. Dar in sectia stiintifica a Seca lei normale
Superioare nu mai erau locuri libere in momentul in care
Ibraileanu isi incepea studiile inalte. A intrat deci in sectia
literara. « Ce am eu de-a face cu literatura ? ma intreba
Ibraileanu cu o modestie din care nu lipsea urma unei
cochetarii vizibile. Opera literara este pentru mine un
obiect de observatie. Privesc acest obiect cu atentie, II
intorc pe toate fetele, it leg de cauzele lui, asa cum as face
cu o spell animals sau cu un fenomen fiziologic... D-v.,
criticii din Bucuresti, sunteti mai artisti... Cand scrieti,
se vede bine ca doriti sal placeti. Intentia de a face stil nu
va este strains. Iatd-1 pe Lovinescu. Vanitatea literara cste
evidenta la el. In ce ma priveste. eu compun un articol
de critics, asa cum as scrie o carte postala. Scriu ce am
constatat si nu ma mai preocup de rest. Stint un om de
stiinta. Nu ma simt deloc literat. Nu apartin tagmei voastrei)
(228).
Cu astfel de cuvinte incerca sa contrarieze increderea
in sine a tinerilor pe cari de fapt ii pretuia. Punandu-i in
fata propriilor incertitudini, el ii stimula la un examen
interior adesea rodnic.
Indemnat de profesorul Francisc Rainer, director in
1919 al Institutului Anatomic din Iasi, Ibraileanu mai
organiza in acest an si in cel urmator, lectii de limba
romans la acel institut pentru studentii basarabeni. De doul
on pe saptamana, intre 8 si 10 seara, venea in fata unui
amfiteatru plin, secordat de Mihail Sadoveanu, I. Miro-
www.dacoromanica.ro
nescu si G. Topirceanu care faceau lecturi din operele for

sau. din Ion Creanga. In fiecare seard se desvolta si cate
un capitol de istoria literaturii romane. Politica fu totusi
exclusd si Ibraileanu se opuse Ia trambitarea oricarui
sovinism. Principiile generale ale acestui curs se gasese
in volumul Dupd razboiu, cultura pi literaturd, aparut
intai in Insemnari literare. La aceasta epocd, Ibrdileanu era
preocupat de problemele de cultural in genere, urmarea cu
interes chestiunile de ereditate si cerea doctorului Rainer
sal scrie in asa fel despre ele, incat sal inteleagd si un sef
de gard (151).
Fu vAzut de cateva on prin Chisindu uncle dupd 1918
se mutase Constantin Stere (118) si in Bucuresti (78).
Dupil rAzboiu cand idealurile nationale si marile reform°
(improprietdrirea tdranilor. votul universal). pentru care
luptasera atata poporanistii, fuseserd indeplinite, primul
gand al lui Ibralileanu fu sal scoatd din nou Viata Rom:-
neascti. Un prospect gratuit scris de el se ralspandi in public
si la 1 Martie intaiul numar al revistei se punea in vanzare.
In mare parte succesul imediat al revistei se datora fard
indoiald conducdtorului ei, profesor universitar distins
si din ce In ce mai pretuit. Mai publicase in 1920 si un
volum de Note §i impresii dedicat memoriei lui Raicu
Ionescu, cu articole din Noua revisul romans, Via la Romi-
neasca si Insenmari literare. Barbat in preajma varstei de
50 de ani, inalt si slab, era privit de toti cu o vie curiozitate
cand infasurat in Iarga -i pelerind si cu imensa-i prildrie
urca spre Universitate. 1 se conferi decanatul Facultdtii de
Litere, si Filosofie si fu ales in Senatul Universitar. La
sedintele consiliului si ale senatului venea cu propuneri
www.dacoromanica.ro
126 VIATA Lin 0. IBRAILEANU
peste care nu se putea trece usor. La 30 Iunie 1922, Al.

Philippide, I. Barbulescu, Traian Bratu si G. Pascu din
partea consiliului Facultatii de Litere, Dr. G. Deme-
triade, I. Borcea; P. Bogdan si T. Bratu din partea consi-
liului, discuta recomandarea lui Ilie Minea. G. Ibraileanu
it sprijina (156). Aceiasi, impreund cu Ion Gavanescu si
Ion Petrovici se intrunesc la 31 Noemvrie intre 17.20'-20
spre a conveni asupra recomandarii lui Petru Andrei la
catedra de istoria filosofiei vechi, etica si sociologie. « Cioc-
nirea n'a fost usoara. » isi aminteste Ion Petrovici. I.
Gavanescul cerea sa se faca concurs, impotriva opiniei
majoritatii. « Cerand permisiunea de a-si scoate haina...
ca un lucrator pe santier », Ibraileanu merse la triumf
(41). « La urma urmei, pentru ce atata discutie ? incheia
el. D-1 Andrei e elevul acestei facultati are opere de mare
valoare, face cursuri stralucite de cativa ani, a cerut cu
insistenta sa fie supus la concurs, nu are concurenti, la
ce atata discutie ? De ce i se pun atatea vami ? Ganditi-va
ca a trait doi ani cu psihologia enervanta a concurentului,
caruia nu-i mai vine ziva concursului. Sa-i dam cu un
moment mai Inainte posibilitatea de a-si desfasura emi-
nen,tele sale calitati de om de stiinta si de profesor » (157).
Incontestabil ca profesorul, casi criticul, a promovat
valori prin Viata Romineascii, revista in care au cola-
borat dupa razboiu aproape toate fortele literaturii si
culturii romane. La ora 4, once s'ar fi-intamplat (cand
avea loc cenaclul) Ibraileanu isi lua bastonul si pornea
spre redactie. Pana la 1 Noemvrie 1921 aceasta a ramas in
strada Lapusneanu 33. Apoi se muta in strada Alecsandri
ur. 12 si dela 1 Iulie 1923 in strada Alecsandri nr. 3. lute-
www.dacoromanica.ro
riorul era insa vesnic acelasi, caci la fiecare incendiu se

salva intaiu masa lungs, scaunele, pupitrul pe care Carp
lucra la registrul de abonati, o canapea si un bust al lui
Haret. o In capul mesii, cu palaria mare data pe ceara
(pe care o tot tragea cu un tic nervos), cu collie din nu-
marul respectiv al revistei in fata (pe care le controla si
le taia cu dragoste parinteasca in fiecare seara) » asa
amintesc toti pe Ibraileanu in redactia din Cuza Voda, in
cea din Lapusneanu, in cea din Alecsandri. Cel putin doua-
zeci de prieteni soseau pans la 9 seara. Atunci intrunirea
se sfarsea, dar pang acasa la Ibraileanu, pe strazi, amicii
continuau convorbirile. « Plecam de acolo in grup. Discutia
se prelungea pe strada. Mai mult ne opream in cerc, decat
mergeam. In fata portii grupul se oprea iarasi temeinic.
Era si acolo un fragment de redactie. Pared nimeni n'avea
curajul sa se desparta si sa piece. Iar atunci and plecam,
nu era deck pentru un ceas, fiindca totul reincepea dela
capat la ora 10 sau 11, acasa la Ibraileanu. Si de data
aceasta fare o limits imperative in timp. Tarziu, cand ieseam,
Iasul era adormit, si aveam organic senzatia ca not faceam
parte din constelatiile care sclipeau tacut deasupra » (28).
Mare valve in cercul Vietii Rominepi facura in primii
ani de dupd razboiu schitele Luciei Mantu. Numele era
necunoscut gi Ibraileanu it credea pseudonim al lui Sado-.
veanu. Ca sa afle adevarul, el declara ca onorariile pentru
bucatile Luciei Mantu le va pune sub o piatra anuinita
dela Copou, de uncle pseudonimul, mascat, sa le ridice
(24). In urma succesului Luciei Mantu (Camelia Nadejde)
insusi Sadoveanu fu sfatuit sa publice cu pseudonimul
Silviu Deleanu Oameni din land. Romanul aparu intra-
www.dacoromanica.ro
128 VIATA LU1 G. IMUILEANU
devar sub acest nume in FebruarieMartie 1923 si autorul

nu fu identificat. Ibrdileanu castiga atunci un rdmasag.
Bucurestenii, atrasi si ei de faima cenaclului dela Iasi,
yin sa -1 viziteze. Din descrierea pe care i-o consacrd A-
derca, in Aprilie 1923, deducem insd ca, obisnuiti cu adu-
narile dela Sburdtorul lui Lovinescu, ei nu le gustau.
a Sus e sala redactiei incepe susnumitul masa lungd,
un cuier, o canapea si in perete un tablou fotografic repre-
zentand primul comitet... at Vie Ili Rominevi. Deosebesti
trupul indesat si capul cu barbs imperioasd pe atunci
care era C. Stere, si aldturi de el trupul desirat, in haine
inchise, bratele imbratisate intre genunchi, ale unui om
cu fata plind de pdr negru, in care lumineazd, melancolici,
ochii unui poet: G. Ibrdileanu. Colaboratorii se adund pe
incetul si to pomenesti deodatii intre toti: G. Topirceanu
acelasi vioi si indraznet G. Topirceanu care, apoi, in tot
timpul discutiilor, se ascunde in umbra inaltului poet
Demostene Botez. Zdresti deodata pe Teodoreanu (Al. 0.)
complotand de unul singur, in fata linistitului Sadoveanu
o revolutie impotriva Teatrului National din Bucuresti
care nu joacd absolut toate piesele romanesti... Rosetti,
alb ca un crin de ninsoarea anilor, e mai putin departe
de inima to ca un pisc de munte: tot timpul a surprins
pe care cum intra, cu adevarul istoric ca Mircea a avut
si un alt Radu in familie, nu numai pe acel Radu pe care
toti it stim ca a fost Radu, si d-1 Rosetti se caind dulce ca
era. sa facd aceasta ne-mai-po-me-ni-td confuzie care era
sd... Primul care a aflat de distinctia facutd de d-I Rosetti
intre cei doi Radu, a fost seful de atelier. Celorlalti le-a
destainuit, cu surprize dramatice, din ce in ce mai amena-
www.dacoromanica.ro
Al. Pint : Viola lui G. Ibraiteanu Plan§a VI
D. D. PatraFanu, N. Lupu, I. Botez, Spiridon Popescu si

G. Ibfaileanu.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
jate in vederea scopului final, pe rand. Singurul care are

ceva de spus in aceastd controversd, e d. Sadoveanu! El
cunoaste, deli e membru at Acaderniei, istoria romanilor.
D-1 Stere marturiseste ca n'ar putea fi niciodatal adver-
sarul politic at d-lui Trancu-Iasi: fostul ministru e poate
singurul om care simte intradevar toata imensitatea feri-
cirii de a fi ministru. Oameni fericiti se vdd foarte rar,
oameni foarte fericiti si mai rar, un om cu totul si cu totul
fericit: niciodata. D-1 Trancu-Iasi fiind un om cu totul
si cu totul fericit, el trebue ocrotit si pastrat ca un exemplar
fard pereche at spetei umane! D-1 Ibraileanu aduce in slarsit
in discutie o idee de arta.... Ce trebue sd facd « Viata Ro-
mineasca * pentru a cinsti memoria Sarei Bernard ?... Si
propune reproducerea in frantuzeste, pentrucd nici n'ar
putea fi tradus cumsecade, nici nu s'ar putea scrie mai
frumos, a faimosului articol de antologie al lui Jules Le-
maitre. Toate obiectiunile sunt zddarnice: d-1 Ibraileanu
tine la aceastd idee... si d-1 Ibraileanu marturisi ca dacd
ar fi exilat pe o insula pustie ar citi numai pe Jules Le-
maitre... D. Ibraileanu poartd barba si frizura, inculte
desi e atat de sensibil la elegante. (Venise la redactie
cu un foarte interesant album de mode feminine tot
veacul 19 In care identifica infatisarea probabild a eroi-
nelor romantismului : iubitele lui Musset, Hugo, Eminescu).
Poartii cdteva flanele sub si peste vestd, iar peste haind o
bland generoasd de urs: apoi tot timpul, std descheiat
spre a se idcori si a santa nalusala pe care nu slit' ce ma-
ladie nervoasd i-o provoacd... Nu furneazd : enerNeazd
insd tot timpul o tigard pe care a aptins-o intEii la carton,
spre a o desinfecta...
www.dacoromanica.ro
N'as vrea O. fumez cu microbi, explica d-1 Ibraileanu.

Foarte bine, foarte bine, afirm.
De unde ? riposteaza inteligent. 0 manie si asta...
Am si manii * (1).
Putini au inteles ce sens putea sa aiba pentru Ibraileanu
teama lui de microbi. Ea era reala, deli multora li se parea
o pura fantezie a criticului. Nu mai deschidea usa decat
cu cotul, cu toate ca cleampa insasi era invelita in petice
imbibate cu acid fenic (200). Dupa ce dadea mana cu cineva,
politicos, scotea o stictuta cu sublimat on alcool de peste
patruzeci de grade si se spala.
Lasa-1, domnule, asta traieste noaptea ca huhurezii,
si se teme de microbi insinua vulgul. In loc sa ras-
punda : « Dati-mi pace imbecililor t » Ibraileanu se de-
sinfecta. Desigur, deprinderile devin a doua natura si
cateodata se va fi mirat el insusi de grija cu care-si flamba
cartonul tigarilor sau strugurii la masa; nopti Intregi mai
putea sa rasfoiasca totusi, fara manusi, volume de Tolstoi,
Dostoievski si Proust. Filosofii, artistii sunt solitari si
insingurarea for irita pe omul obisnuit care indata vede
in ea semnul alienarii. Ibraileanu era unul din acele spirite
care se trag la desis si nu se desteapta la viata decat in
noapte, printre carti traind Intr'o atmosfera lunara ca
Dionis. Facand din noapte zi si din zi noapte, el se inde-
parteaza pe incetul de lumina si ca buhna deschide ochii
abia dupd miezul noptii, in tenebre. Chiar Icicuinta lui din
strada Coroi Incepe sa semene cu o pestera on ca un
schit, in vreme ce existenta sihastrului devine mitica. Vizi-
tatorii mereu atrasi de mister ni-I prezinta Intr'un cadru
aproape magic. a La unu noaptea scrie Ionel Teodo-
www.dacoromanica.ro
PROFESOR UNIVERSITAR (1Q08 -1924) 131
reanu ma opream to fata ferestrelor luminate care

rasturnau o punte galbend de acurmezisul strdzii, oglin-
dindu-se si in zidul din fata, ca douA vechi icoane... Inchi-
pueste-ti poarta: o poarta din acele de lemn, stransa in
alveolele pamantului ingramdclit in jurul ei. Are un Mat
si zavor, si nu se deschide cleat °data pe an, toamna cand
intra lemnele si cdruta cu legume. Portita e indaratnica si
buclucasd. E caracterizata prin aceea ca nu vrea sd se des-
chida. Trebue s'o hurduci, s'o salti, s'o impingi cu umarul,
si abia dupd indarjita lupta, izbutesti s'o dai in laturi, intr'un
scartait maraitor. In ograda, iarba deasa si grasa ca in
ograda unei manAstiri. Piimantul e ondulat, plin de ghe-
buri, si ocolituri, asa ca pasul trebue sd fie atent si capul
inclinat... Am asteptat in fata unei usi de lemn cu geamlac,
dand pe un coridor intunecat. Insfarsit, in fund, s'a crapat
o usd vestind lumina dindutru si a aparut, cu pdrul val-
voiu si barba zburlita, c'o pelerind pe umeri si o lumanare
in rand, un fel de stares impresurat de marl palpitdri de
umbre si lumini. Era ceva subpdmantean in aceasta apa-
ritie, ca o intampinare din vechi veacuri, in fund de cata-
combe... Invarti cheia in broascd, asezd lumanarea pe
un duldpas de langa 11sa si disparu grabnic, proectandu-si
falfairea enormei umbre *... Omul se temea de curent...
Apoi musafirul trecu prin coridor. cc Miros umed de pivnita
leguminoasd, imbinat cu caldurd de pod inchis. Scandu-
rile se cutremurau sub pasii nostri, ca o barcd veche. Pe
langd ziduri, teancuri de reviste si carsi. Ne simteam spio-
nati de ochi de soareci. Lang usa odaii, un butoias, pe
parete, un portret ingalbenit al lui Eminescu. Un Eminescu
ingrasat la fata, puhav, cu mustata groasa, cu ochi
9.
www.dacoromanica.ro
132 VIATA um G. IBRAILEANU
rataciti. Am intrat in penumbra unei odai imbibata de fum

tabagic. In treacat am zarit patul, un bec electric suspendat
ca un paianjan, deasupra capataiului, o masa plina de carti,
o cans galbena cu reliefuri, acoperita cu un §ervet. $i din
aceasta odaie am pa§it brusc in viscolul incandescent al
odaii cu ferestrele luminate »...
Biblioteca fumeganda, omul in pelerina din mijlocul ei
evoca plata San Marco cu calugari frunciscani printre po-
rumbei. « Cartile nu mai erau hartii neinsufletite. Vibra in
ele o agerime, o palpitare de sbor. $i le vedeai pretutindeni.
Din podele pans in tavan, de-a-lungul paretilor, numai
rafturi lungi, indoite sub greutatea cartilor. Intre ele,
nicio aliniere rigida. nicio constrangere ordonata; o desor-
dine voioasa, exuberanta. Toate erau strambe, sburlite,
indoite, unele parca voiau sa aplaude, altele sa cada, altele
sa salt. Din unele se tuguia cate o fituica lung, incat se
inclina ca fumul. Din altele rasareau bropri colorate.
Altele aveau capac un caiet coKovit. Dar nu numai raftu-
rile tixite, ci mai ales odaia era inundata de revarsarea
cartilor. Teancuri de tomuri in folio, legate in piele, mar-
gineau ca un zid chinezesc rafturile de jos. Sub cele doua
ferestre, cetate HMO. cetate, se inalta « Viata [Romineascii] »
legata in carton. Pe scaune, iar4i carti. 0 dormeusa era
acoperita cu reviste §i bropri. Pe podele, ca o procesiune
de camile gheburi de volume, prelungite pang departe
de siruri desprinse. Toate erau rasfoite, desfacute, strain-
bate, Insemnate, cu marginile des adnotate, cu textul sub-
liniat cu ro§ §i albastru. Ti aiau. In jurul acestui om plutea
un sbor de carti imblanzite. Aveai impresia ca nu le cauta,
ca vin singure, Ca un semn de al lui ar fi chemat sborul
www.dacoromanica.ro
galben al volumelor lui France, sau falfairea rosie a volu-

melor lui Dickens; ca o simpla porunca a ochilcr lui ar fi
prefacut incaperea intr'o fosnitoare roire de colori, ca
vazduhul exotic al padurilor tropicale. Si parul si barba
lui, pareau rascolite de sboruri, de vanturile lor. Isi uitase
pelerina pe umeri. Aburii fumului de tutun se Indoiau deli
in jurul lui. Ne privea. A bia atunci i-am vazut vioiciunea
ochilor. Era parca ceva vrajitoresc in aceasta aratare seal-
data in lumina tare ca o reverberatie de munti calcarosi.
Omul acesta zidit in biblioteca, brumat de fum de tutun
de-a-lungul nontilor, avea ceva dominator, de o napras-
ica vitalitate. Nu era .tici ostenit, nici yndoit, nici batran,
deli sur. Satan, rasarind pe varf de stanca, aratand cu un
deget omului care-I viseaza, lumen pravalita in vai, aceasta
vibratie trebue s'o alba, aceasta inaltare a fruntii, acest
port al capului. Prezenta lui inteteste, distribue o trepidatie
in ganduri, o desordine care-ti ":ace sufletul asemanator cu
odaia in care esti. Te simti rasfoit, manuit, adnotat. Esti
o noua carte imblanzita in aceasta padure de carti. Si
simti de odata, stand in picioare, neindraznind sa alungi
cartile de pe scaune, ca sufletul e la el acasa... »
La 52 de ani, Ibraileanu incepea sa simta soliile batra-
netii. Dar sufletul ii era mereu tanar, razvratit si nu ceda
sub povara anilor. Cand i se spunea u domnule profesor »
avea o tresarire ca si cum ar fi fost jignit:
Domnule [Teodoreanu], domnule [Teodoreanu]! Ce
catastrofa e respectul! Dumneata iii spui domnule profesor
cu un ton atat de reverentios, incat ma insulti! $i ai drep-
tate. Tineretea trebue sa insulte batranetea prin respect.
Domnule... cel mai greu pacat al omului este batranetea.
www.dacoromanica.ro
134 VIATA LUI Q. IBRAILEANU
Un permis de circulatie it face fericit, caci ii cla posibi!itatea

sa se iluzioneze ca acel om imbatat de ireala a ombre qui
passe o despre care ne vorbea Baudelaire.
Azi am avut o mare bucurie... zice. 0 Am capatat
un permanent pe caile ferate. Uite-1 e de piele galbena cu
fotografia mea. Stint fericit. N'am sa calatoresc niciodata.
N 'am sa-1 utilize7. Dar acest carnet ma face stapan pe o tara
intreaga. 11 am P ci in buzunar, si pot pleca oriunde. Deschid
carnetul si stiu a pot pleca in Bucovina sau ip Ardeal.
Asta-i fericirea. Sal detii simbolul unui grup de virtua-
litati
Nicio aparenta exterioara de decrepitudine la el : 6 Nu se
instala pe scaun decat in treacat... Fiecare navala de gan-
duri, indignare sau entwiasm, i1 ridica in picioare. Era
imbracat cu un surtuc de stold galbue cu patratele negre,
a carui forma oscila intre tunics si pijama de odaie. Mansete
cilindrice de mods veche ; guler moale rasfrant ; cravats
neagra cu nodul facut de-a gata, cam stramba. Uneori
ochiul drept avea incretirea ochiului de bijutier expert,
and it concentreaza prin monoclul tubular al lupei, asupra
unui diamant. Acest gest care-i asimetriza fata, stramban-
du-i sprinceana ochiului drept exprima efortul de a formula
un gand obscur. In clipele de popas pe scaun, sedea picior
peste picior, aratand ghete batranesti cu margini de elastic,
si urechile iesite afara. Te-ai fi asteptat la eforturi artritice
sau reumatice. De unde! Unghiurile genunchilor erau
prompte, dand un neastampar juvenil picioarelor, contra-
dictor cu incaltamintea a (212).
Castigat la recluziune, casi Proust, Ibraileanu devenise
un mare admirator al analistului francez. 1si facuse un index
www.dacoromanica.ro
ca sa poata afla mai repede pasajul dorit din A la recherche

du temps perdu (165) si nota pe orice hartie, uneori chiar pe
cutii de tigari observatii marunte, subliniate apoi cu ros
-
pri\ itoare la arta scriitorului :
Sunt un om vicios explica. Uite ce am ajuns : o
'nand si un creion. Restul nu mai exista. Scriu, scriu, scriu.
Sunt o nota pe marginea cartilor. Am vrut sa ma vindec.
Am Inchis in birou toate colile de hartie, toate caietele, tot
ce era susceptibil de a fi mazgalit... Care crezi c'a fost
rezultatul ? Uite-1: scriu pe cutiile de tigari. Uitasem sa
inchid si creioanele! Ce &abolica inventie... instrumentele
de scris! Dumnezeu 1-a facut pe Adam, din coasta lui Adam,
a rupt-o pe Eva. Pacatul vietii e un dar dumnezeesc. Diavolul
a desprins o aschie din cornita lui si a Intins'o omului.
Era instrumentul scrisului. Cand ti-ai petrecut viata scriind,
ridici capul la batraneta, dandu-ti sama prea tarziu ca
pacatele lui Dumnezeu sunt ale vietii, dar pacatul scrisului
e Impotriva vietii ». Apoi privind spre ferestre prin ceata de
fum, cu nostalgia naturii :
Spune dumneata... in noaptea asta de primavara n'ar
fi mai cuminte, decat sa grifonez cartoanele cutiilor de tigari,
sa fiu sus pe Ceahlau ? Te-ai suit pe Ceahlau ? Se poate ?...
Atunci nu stii nimic ! (Sari de pe scaun, avand de sigur
Ceahlaul in fata ochilor). Noaptea pe Ceahlau cu amicii!
t AltceNia nu exista! Ai douazeci de ani, o pelerina pe
umeri, si esti pe Ceahlau! Nu trebue sa uiti tutunul! Daca
n'ai tigari, to arunci de pe Ceahlau la vale, ca sa ajungi mai
presto la un pachet de mahorca... Hei,... dar ca sa ajungi
pe Ceahlau, nu poti umbla cu fleacuri: cu automobile, Cu
motociclete, cu aeroplane. Erezie ! Te duci cu clasa a treia
www.dacoromanica.ro
136 VIATA LVI G. II3RAILEANU
pang la Pascani, mananci bine la o crasma : o fleica, o bucata

de pastiama: bei un pahar de yin. Dupa aceea angajezi un
landau... Din landau vezi lumea altfel. Landaul nu e un
vehichl, e un criteriu. Peisagiile intro si iesa cu respiratia
dumitale, ca fumul tigarii incorporat in plamani. Dumitale
nu se poate sS nu -ji placa sa stai pe canapea, cu picioarele
pe perete. Stai comod si exuberant in acelasi timp. Uite-asa
stai in landau! Trupul in fund, picioarele pe scaunasul din
fata cerul la cap, cerul la picioare. Caii au zurgalai. Spinarea
vizitiului e plind de soare. $i deodata se deschide Valea
Moldovei... Il cunosti pe Sadoveanu ?... Toata valea
Moldovei, toata lunca Siretului, sant Sadoveanu. Acolo to
descoperi in fata artei lui Sadoveanu. Asta inseamna lite-
rature : sd-ti apartie natura. Sadoveanu e cel mai pur arcus
al prozei romanesti. Moldova, toata Moldova, e vioara pe
care canto Sadoveanu. ...Luna pe care o vezi rasarind la
Agapia deasupra brazilor negri, cu lumina ei fecioara
e a lui Eminescu. Nimeni nu i-o poate lua. El o darueste
plink de cote- on rasare, lumii romanesti. Sadoveanu a
daruit Romaniei valea Moldovei si lunca Siretului... E
teribil omul acesta... Are ochii mici de elefant si vede tot,
nimic nu-i scapa. Am calatorit ()data cu el si cu alti amid
pe Bistrita cu plutele. Eram scandalizat! Eu ma agitam ca
un negustor de haine vechi care se tangueste, pe cand
Sadoveanu juca sah, pe Bistrita. Nu se uita la nimic. Nu
vedea nimic. Fierbeam! Sa-1 auzi pe Sadoveanu la Toance,
in loc sa urle, ca spune placid: « sah la rege! » Ei bine,...
peste a saptamana imi trimitea o nuvela pentru revista.
Vazuse tot... Nimic nu-i scapase. Inghitise Bistrita cu
toance cu tot, pe cand juca sah. Para si un cuc, pe care-I
www.dacoromanica.ro
PROFESOR UNIVERSIT4R (1908-1924) 137
auzisem cantand in timpul drumului canta in nuvela lui,

mirat » asa cum cantase in nature... Iar am ajuns la
literature! Vezi,... asta-i batranetea : pornesti cu landau!
dela Pascani, si 'n loc sa ajungi la Ceahlau, ajungi Ia Emi-
nescu si la Sadoveanu! Pe lumea cealalta sa zicem cei
care au trait se vor duce in rai; cei cari au scris, in infern.
Infernul... n'are mires de pucioasa si piatra arsa ; are mires
de cerneala si creion. E o foaie de hartie pland, cat planeta
Venus, pe care scriitorii au devenit instrumente de scris.
Asta-i tortura! In vecii vecilor vor scrie fare odihna...
Dar oricum, pared tot e mai placut decat sa asculti in
paradis predicele sau anecdotele cutarui om politic, sa flu
manuscrisul Gheenii, ordonanta penei lui Voltaire... » (212).
Drept vorbind, nocturnitatea lui Ibraileanu, care putea
sa-si petreaca toata noaptea singur, scriind. sau stand de
vorba cu un musafir, era o anomalie. Dar el se complacea
intransa si o infatisa intimilor ca pe o stare normala. La un
cititor pasionat al lui Proust am putea banui si o usoara
poza, putin snobism. In fond, intelectualul are nevoie de
liniste si viata de cenobit e o urmare a asezarii Ia masa de
scris. Cine nu se inchide in case, in turn, acela nu se poat
concentra; iar insomnia e boala oamenilor cu gandirea
mereu active.
De mai demult, Ibraileanu isi amenajase un interior, de-
corandu-si camera de lucru in chip simbolic: a In milloe,
imaginea reconstituita a unui antropoid, la dreapta chipul
angelic al Juliettei Recamier si la stanga figura cu ochii
clari ai !ui Anatole France. De o parte si de alta a brutei
ancestrale, suprema debrutalizare plastica si suprema debru-
talizare intelectuala I (93). Mod de a arata vizitatorilor
www.dacoromanica.ro
sensul preocup5rilor lui. Propriu zis criticul era un sociabil,

cum altadata se numise, dublat de un moralist. Cugetilrile
din volumul Privind viata sunt cam din acest timp. Si el
scrie acolo : e Nu te certa cu vista. Nu fi o fiin/a abstracta!
Frecventeaza societatea, .rtrece, glumqte, joaca carti, hea,
is -ti o arnica, ori, daca nu se mai poate, fa ceea ce se zice
ca. facea Sainte-Beuve prin coridoare cu personalul de ser-
viciu de sex. Nu te certa cu via/a, nu face pe cimpanzeul
abstract! ».
www.dacoromanica.ro
Al. Pint : Viata lui G. Ibraileanu PlanR VII
_.
r
y
- ti
3),
°Iz
. kr
G. Ibraileanu (inainte de 1930)
www.dacoromanica.ro
YI
I
4j:
11
Casa din Fundacul Buzdugan
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU SI DRAGOSTEA
Fost-a Ade la din romanul cu acelasi nume al lui Ibrdileanu

un personaj real ? Pusd in acesti termeni problema e delicata
si penibild poate pentru mentalitatea catorva. A gasi tuturor
intamplarilor din roman o realitate este de sigur imposibil.
Dar ca in geneza operei exists un punt de incitatie, iata
ceea ce ni se pare absolut sigur.
Cine este asa dar inspiratoarea valoroasei fictiuni ? Prin
1922-1923, 1923-1924 Ibraileanu avea ca asistenta pe o
licentiatd in Latina, dar care urmase de asemenea Romana
si Filosofia, Olga Tocilescu. Cum va fi reusit ea sa ajungd
ajutoarea profesorului la catedrA, e greu de spus. Fapt este
ca Inca din liceu (la . Oltea Doamna a, in Iasi) se remarcase
ca o elevd eininentd. Mdritata dupa terminarea Facultd tii,
nu avusese noroc in camin si dupd un an-doi de cAsnicie
divortase. In 1923 avea 27 de ani.
Curios este ca studentii si studentele din acea vreme n'au
avut niciun fel de suspiciuni fats de profesorul tor, in
varstd, de altfel, de 52 de ani. Colegii, in schimb, isi aduc
aminte vag de cdteva scene. *Era intr'o sears de primAvard
timpurie, in sala unei vaste berarii elegante, de care dispunea
centrul Iasului, acum 15-20 de ani memoreazd de pildd
Ion Petrovici in 1940. Fu ma aflam de mai mull timp acolo,
www.dacoromanica.ro
in societatea unor amici, cand minune' aparu Ibrdi

leanu, in compania asistentei sale de Universitate... S'au
asezat in boxa uncle li s'a servit masa... Spre mie7ul noptti
sala iLcepuse sä se racorosca, ;ar Ibraileanu va fi sirmit
nevoia sa-si puns o haind pe umei S'a saltat dela locul sau,
insa nu pentru a-si lua propriul sau palton. ci jacheta
asistentei, cu care si-a invelit spinarea, reasezandu-se linistit.
Am fost irduiosat de acea exh;bitie nepasatoare a Lnui
ganditor cu inima de adolescent si care in momentele acelea
se va fi crezut mai mare decal daca ar fi imbrricat o purpura
imparAteasca...* (41).
Dar daca un astfel de eveniment, banal de sigur, mai
putea fi trecut cu vederea, allele tot atat de inofensive,
starnira in ctirand proteste. Timp de mai bine de zece ani,
Giorge Pascu, faimosul debitor de cancanuri, n'a pubic sa
uite ca n d. Ibra;leanu se juca de-a amorul in fata familiei
(sotie si fata mare), in fata studentilor (amoreza era chiar
asistenta lui la seminar) si in fata intregului oras, cu supeuri
la restaurant si plimbari cu moscal la Copou n (137).
De fapt, Inca din toamna lui 1924, Olga Tocilescu nu mai
era asistenta. Dandu-si probabil seama ca Intr'un oral ca
Iasii epoca aventurilor romantice trecuse, Isi relua postul
ei de profesoard la Targul-Mures, unde se marita pentru a
doua +para. Inalta svelta, cu un profil de medalie, aceasta
femeie inteligenta si culla', n'a fost lipsita de succese printre
barbati. Fra urmarita insa de fatalitate, caci al doilea sot
muri, nu peste mutt, la Brasov. Legatura spirituals cu Ibra-
leanu fu mai trainica.
E cazul dar sa ne oprim puctn asupra acestui a amor *.
Mai intaiu, Ibraileanu trecea prin faza cand barbatul incepe
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU SI DRAGOSTEA 141
sd se prefacd pe nesimtite din actor in spectator linistit,

gustand dragostea nu numai in infaptuire ci si, mai cu seams,
in imaginatie. La aceasta etapd, pasiunile mari yin adesea
sub forma unui simplu capriciu la inceput. pentru a deveni
apoi furtunoase. Consecinte ale unei indelungate refuldri,
nevoe de iesire din cotidian ? Cu astfel de explicatii am alu-
neca intr'un domeniu de mult interzis. Iubirea este pentru
Ibrdileanu antidotul mortii, sentimentul care singur poate
indepArta din constiinta treazd imaginile terifiante ale actului
final. Cdci in vreme ce corpul se subrezeste si ca once materie
se supune lent legilor neinduplecate ale firii, sufletul are
nevoie de un reazim pentru a mai tine nestinsd vointa de
a trdi.
Dincolo de micile peripetii, apare clard conceptia lui
despre iubire si felul de a privi femeia. Ce este amorul, dacd
nu instinctul de perpetuare a spetei, acel indemn de viatd
iesind din adancuri si prin care alungdm pentru o clips
teroarea ca intr'o zi vom sta cu manile pe piept ? « Dacd
amorul ar fi provocat de frumusetea femeii, de inteligenta
ei, cum profeseazd filosofii idealisti, mai mult sau mai putin
castrati din naturd ; on de « comuniunea dintre suflete »,
cum susureazd androginii si ginandrii (Traducere liberd :
N Scumpa amica, sufletele noastre comuniazd. Asa dar,
dezbracd-te I ») salvarea ar fi posibila scrie cu desnd-
dejde indragostitul care voia sä se smulgil de sub imperiul
vrajii. Dar amorul nu este entu7iasm estetic si moral
conaide el. Subliniitatile astea clot otice n'ar pt.tea explica
tirania si dementa lui. El este cu totul altceva. Este faptul
fundamental al existentei, vointa de a trai, sau mai bine,
de a nu muri (ceea ce, desi pare acelasi lucru, e cu totul
www.dacoromanica.ro
altceva). In strigatul de iubire, barbatul cere femeii ajutor

impotriva mortii. De aceea a amorul e tare ca moartel ».
De aceea nemilosul lui egoism in doi. De aceea senzatia
fard nicio analogie a realizarii lui. De aceea posibilite tea ima-
ginilor voluptoase de a Linea piept in constiinta, imat.inii
infioratoare a mortii. De aceea absolvirea minciunii. coru-
perii servitorilor, efractiei, crimei, cand au de scop pose-
siunea femeii iuhite constiinta umand recunoscand astfel
ca dr&pturile vietii primeazd pe ale morale' si societatii. De
aceea provocarea unuia prin altul a sentimentului pentru
femeie si a sentimentului pentru nature: eternitatel splendidd
a un;versului expsperand in om constiinta obscurd a vremel-
niciei Vointa de a nu mud, exprimata in fiecare
zambet, in fiecare inflexiune a vocii, in fiecare gest al celor
doi, stiinta a identificat-o in elementul etern, plasma
originard viala ft; sine. pe care natura a reusit s'o
creeze cu sfortari de miliarde de ani, si acuma vrea s'o
pastreze cu once pret. Individul viscerele, creierul, nervii,
muschii ; a viata vegetativd si de relatiune » e un simplu
mijloc pentru un scop, e servitorul elementului etern. e
destinaL sd-1 pastreze si sA-1 transmits din generatie in gene-
ratie pand la stingerea soarelui ».
Toate iubirile lui Ibraileanu (Estella, Otilia, Elena) si cu
deosebire ultima au fost platonice. Dar acest om vesnic
tAndr avea oroare de s platonism ». n Foamea selectivd de
femeie, numita impropriu si aproape in deradere iubire
nota el cu ironie este intoarcerea la animalitate, este
gandind bine o impulsie sinistrA * si « in momentul suprem
al ,iubirii, femeia are in bratele ei un pitecantrop ». « Admi-
ratia, unicizarea, idealizarea mitul creat de inteligentA §i
www.dacoromanica.ro
IBRAILEANU $I DRAGOSTEA 143
imaginatie pe instinctul brut acopar realitatea cu un

malddr de flori, si atata tot *.
Atunci cum de se lasa tocmai el prins in mrejeie mistui-
toarelor amagiri ? Cum a fost cu putinta pentru un spirit
deprins sa gandeasca atm de rece (dupa principiile lui
Darwin si Schopenhauer) sd se lase incdodata si Inca la
o varsta destul de inaimatd antrenat de « iubire N. (lubirea
oricat de nevinovata a ini lbrdileanu a deslantuit totusi o
drama in familie. Sofia alarmata a incercat sa piece la
Hotin, la o sord, apoi intamplandu-i-se un accident, s'a
intors. Ahia mai tarziu ai-a dat seama ca relatiile dintr4
profesor si Olga Tocilescu erau sincere, dar neprimejdioase).
Fericirea spunea mereu Ibraileanu sta in puterea
de a te iluziona, de a te insela pe tine insuti, pentruca in
generalitatea ei viata e un sir de suferinti. $i cum el avea
dela patru ani! vocatia dragostei, n'a cautat nicio-
data sa se sustraga ispitelor erotice. Cu atat mai mult n'a
fugit de iubire in momentul cand crainicii terifici ai mortii
se apropiau. Avantajul lui era acum de a ramanea in sfera
curatei contemplatii nealterate de carnalitate. In flacara
unei pasiuni imateriale Ibraileanu isi regenera sufletul ame-
nintat de invazia descurajatoare a batranetii.
Va fi gasit oare el in Olga Tocilescu intruparea unui
anume ideal feminin ? Cert este ca nu frumuselea ei 1-a
atras, cad dupa propriile lui vorbe a de cele mai multe
on n'o iubesti pentruca are cAtati, ci are calitati pentruca
o iubesti a. lubirea lui fiind a un apetit de sclavie H e sigur
ca 11 ademenise temperamentul ei, acel « nu stiu cum si
nu stiu ce 6. « Feminitatea filosofeaza in alt foe dealt-
minteri agitat molem. Fiinta neutra improblematica, ino-
www.dacoromanica.ro
fensiva, fata mica de zece ani, in unghiuri drepte on ascutite,

cu doua bete in loc de picioare, disgratioasa la figura,
devine adesea la cincisprezece izver de seductii roind din
formele rotunzite, din reliefurile ce se anunta, din enig-
maticul «da si nu » inconstient inca al figurii, din lucre-
titurile rochiei, din atitudini pasive si cu atat mai impe-
rative seductii care lipsesc adesea femeilor frumoase,
reci », cum spunem noi, lipsite de « vino 'ncoace » cum
spune poporul, expresii care indica deficitul acelui principiu
vital nou, care a operat la puhertate mai puternic in fata
mica, disgratioasa decat in cea frumoasa, supraincar-
candu-1 de electricitate ferninina. Amorurile inspirate de
aceste femei de obiceiu tiranice pans la degradarea bar-
batului, fiindca nu sunt provocate si de -impresii estetice,
ci numai de cauze biologice sunt privite ca niste nebunii,
iar poporul le crede datorite farmecelor si vrajilor ».
Adevarat e prin urmare ca nu feineia distanta si supe-
rioara, intruparea unei frumuseti glaciale obiect mai
Inuit de adoratie mistica este idealul lui, ci a niinfa cu
par castaniu de optsprezece ani la fata si douazeci si cinci
la trup », femeia a picanta » si putin impertinenta care « stie
sa-si ascunda totdeauna jocul » si a carei forta de atractie
e « misterul ». Ibraileanu e un senzual constient ca « poti
fi mai frumos decat in finer* chiar cand ai saptezeci de
de ani » cu conditia sa nu fii ridicul. In fond acesta e un
fel de a spune ca indragostitul cand iubeste intradevdr nu
mai are varsta...
Cu toate acestea, pozitia lui sociata ne impiedeca a pre-
supune ca s'a putut gandi, trecut de 50 de ani, sa se separe
de solie pentru a lua in casatorie pe Olga Tocilescu, cum
www.dacoromanica.ro
1BRAILEANIJ as DRAGOSTRA 146
credeau cercurile atotstiutoare din Iasi. Faptul ca nu se

sfia sa apara pe alocuri in inumitatea asistentei e un indiciu
de onesti+atea lui. Cat de lipsite de temei ar fi banuielile
de infidelitate conjugala!
Mai greu de inteles este cum a putut sa convietuiasca
Elena Ibraileanu mai departe cu un sot a carui inima se
instrainase. De o rara distinctie spirituals ea si-a dat oste-
neala sa priceapa schimbarea intainolata pe neasteptate in
sufletul lui. Putea fi vorba de o ruptura definith a ? Dar el era
un om trecut, incapahil sa mai puns ba'ele unni noel camin,
bolnav chiar si pe deasupra cu o sums de curiozitati. Avea
nevoie mai de grabs de o infirmiera, decat de o femeie pur
si simplu. In astiel de conditii nu ar fi avut pentruce sa-1
paraseasca. Si apoi ce era Olga pentru Ibraileanu decat o
nalucire, iluzie ca mai este odata tanar ? A-i distruge
aceasta amagire a lui, insemna poate a-i scurta zilele...
Dupa plecarea Olgai la Targul-Mures, profesorul reintra
in singuratatea lui. Recitea acele nemuritoare pagini de
drL goste din marii creatori si Ana Karenin, Manon, Bim-
mala lui Tagore Irena, Gemma, Asia si Liza lui Tur-
gheniev, Odetta si Albertina lui Proust. Tess of the d'Urber-
ville a lui Hardy erau necontenit subiectele lu; de vorbire.
Cand aducea vorba despre ele gesturile-i deveneau * de
catifer ca ale fluturilor de noapte; cuvintele # de un lirism
evlavios, culegeau conturul celei evocate, ca o vale dintre
munti cu brazi lumina lunii *. Tema rea mai vulgarizanta
pentru barbati : femeile, se convertise la el in prilej de
observatii morale, filosofice (212).
Intr'un roman de Gleb Uspenki, citi ca eroina drept
raspuns la o propunere indoielnica a sotului *se inrosi *.
to
www.dacoromanica.ro
148 VIAL A LUI G. IBRAILEANU
Pentru acest « se Inrosi» Mudd cateva zile cartea. Intr'un

roman de Turgheniev, o fata isi lipeste obrazul imbu-
jorat de marmui a rnesei.
Gestul acesia... facea Ibraileanu culcandu-si capul
pe mand (185):
Prins in conjectura unei intAmplari, omul cel mai cast,
Intruchiparea eticei casnice nu putea sa nu ajunga erou
de roman. Inca din 1924, Adela, care, cu titlul initial, Olga,
urma sa apard postum, era deja gata si prietenii avura
atunci ocazia de a asculta incomparabila poveste de dra-
goste... « Acum vreo treisprezeci ani noteaza Sevastos
in 1937 Ibraileanu m'a invitat sa-mi citeasca romanul.
M'am dus la el pe la sase dirnineata. Sedea intr'o cash in
mijlocul gradinilor. Fluerau gangurii, si miroseau florile de
pe copacii ninsi... Am ascultat romanul cu emotie. Card
autorul a rostit ultimul cuvant, ochii mei erau in lacrimi..
Iar glasul mi se inabusise. Am plecat repede fara sa-i
spun un cuvant, cu aceasta dovada muta de adanca admi-
ratie » (190).
Exista, pe cat se pare, scrisori care ar putea lungi acest
capitol. Nu suntem Inca in posesia for si afara de asta ne
sung in ureche o cugetare a lui lbraileanu (aparuta insa la
24 Februarie 1919!) cu acest ccmtinut: « Nu-ti sunt scumpe
incretiturile de pe fruntea si dela ochii femeii tale ? Gan-
deste-te bine ca incretiturile astea s'au facut in lunga
voastra tovarasie de griji si de nevoi. Gandeste-te bine ca
ele sunt semnul ca se apropie vremea cand to si tovarasa
to aveti sa va desparti:i pentru totdeauna. Gandeste-te ca
asta e fata razatoare pe care o asteptai cu pieptul infri-
gurat in noptile de yard » (94).
www.dacoromanica.ro
a ACCIDENTUI » EMINESCU
1924-1930
Desi nu poate fi vorba de lim'te precise in timp, anumite

izvoare ne !asd sd intelegem ca Ibraileanu intra de acum
intr'o perioada cand lupta dintre spirit si materie se inteteste,
omul fiind numai o constiinta lucida care desbate marele
proces al existentei.
In lie 1924 mai facu parte dintr'o comisie compusa din
Mihail Sadowanu, Jean Bart si losif Naclede care decerna
premiul de 50.000 lei insiituit de ziarul Dimineala, la un
concurs literar, romanului Cucoana Olimpia de Lucia
Mantu. Dibuia mereu scriitori noi. activitate plina de dez-
iluzii cateodata.
De douazeci si cinci de ani ii caut pe scriitori de talent
cum cautd feineile, gainele de oud spusese Intr'un
moment de indignare (122). Se mis:a insa foarte greU din
Iasi. Numai vara, pe timpul arsitei, continua sa se ducd la
munte spre manAstiri. Toamna silueta Iui fantomaticd,
Infasurata in pelerina-i neagrA, se distingea din nou printre
oameni strecurandu-se vesperal spre Facultate unde cursur'le
cu el pareau niste %,ecernii. Capatase tot mai mutt infAtisarea
unei pasari de noapte falfaind fricoasa din aripi si clipind
inspaimantata de apropierea lampii. Pe drum nu vorbea cu
tes
www.dacoromanica.ro
nimeni si chiar prieterilor din tinerete le dadea mina in-

manusata fugitiv punand o distanta enorma intre el si
semeni. Devenise admirator al lui Nietzsche, dar numai al
apolinicului. lntalnind pe 'Savin cel iubitor de chefuri din
adolescents ii spune: «Dace ve.selia to iti vine pentruca ai
baut ceva, to fericesc Ca mai poti face acest lucru, dar dace
n'ai baut, atunci esti un prost, caci numai prostii sunt
veseli A (180).
Cursurile aveau loc de doud on pe saptamana, Lunea sl
Miercurea dela 6=7. Vineri intre 17-19V, fiind seminar.
Asistent era acum Cor.stantin Stanescu (222). Indica tii
despre materiile predate nu .sunt, dar probabil ca facea
vreuna din cele trei epoci (Konachi, Alecsandri, Eminescu).
Articolele mai marl din 1925 ( InPuente straine si realitil(1
nationale, Evolutia literard ¢i sti-uctura suciale ) sunt ids i
generale din cursuri. La consiliile profesorale nu venea si
registrele ni-1 dau absent de 5 on (139).
Ca sa patrunzi in aceasta vreme la lbraileanu acasa era
aproape o imposihilitate. Oficial, profesorul nu primea
niciodata. Rareori cate un prieten se strecura pe din .dos.
Odata intrat iii birou insa (masa incarcata de manuscrise,
doua scrurniere marl. pline cu muctini de tigari, rafturi de
car° ravasite in juru: peretilor), musafil ul se gasea in fata
aceluiasi fermecator « causeur a. Profesorul incepea sa vor-
beasca despre scriitorii marl: Anatole France, Shakespeare,
Racine, 13thac, Eminescu, Proust cu aceeasi verve sante-
ietoare.
lmnresia pe care o au contemporanii ca literatura e In
seceta raspundea in legatura cu pretinsa criza literard
se datoreste si unui fenomen de perspective: Scriitorii I marl *
www.dacoromanica.ro
ACCIDENTULI EMINESCU (1924-1930) 149
niciodatd nu sunt asa de marl pentru contemporani ca pentru

postelitate Scriitorii marl... sunt totdeauna in trecut.
Si cum trecutul e foarte lung in raport cu prezentul, compa-
ratia este sdrohitoare si cant;tativ nu numai calitativ, caci
fara sa voim noi, comparam prezentul cu trecutul... In
vremea lui Caragiale, Vlahutd, Delavrancea, Cositic, Duiliu
Zamfirescu, Maiorescu, Gherea, exista, pentru contemporani,
seceta literard. Acesti scriitori nu erau pe-atunci « marii *
scriitori de azi. lnainte? for fusese Eliade, Carlova, Alexan-
drescu, Alecsandri, Kogalniceanu, Balcescu, Negruzzi si
toti cei cantati de Eminescu in « Epigonii », scriitori gloriosi.
cu a tat mai «marl », cu cat nu prea erau cititi, si acum
in vremea lui Caragiale era «seceta si doar productia
acestei epoci era, in sine, una din cele mai estetice din lite-
ratura romand. Azi niciun scriitor nu are prestigiu de semizeu,
nici chiar d-I Sadoveanu (D. Sadoveanu scrie mereu, 11
vedem pe ulita, etc., e un om). Eu socot ca it acest moment
dud avem scriitori ca Sadoveanu, Patrascanu Cezar Pe-
trescu, Jean Bart, Rebreanu, d-na Papadat-Bengescu, lonel si
Al. 0. Teodoreanu, Agirbiceanu, Lucia Mantu, Brdescu, d-ra
Stahl, Gib Mihaescu, Aderca, Mironescu, Arghezi, Topir-
ceanu, Blaga, Codreanu, Minulescu, Philippide, Otilia
Cazimir, Pillat, Maniu, Crainic, Demostene Botez si altii,
nu suntem In seceta literard... Fireste azi n'avem un poet
ca Eminescu. Dar Eminescu este un accident...* (25).
Despre o parte din acesti scriitori (Sadoveanu, Jean Bart,
I. I. Mironescu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu, De-
mostene Botez), Ibraileanu se ocupa in volumul de Scriiturt
rorn.tni ci straini apdrut prin Decenivrie 1926. a Accidentul *
Eminescu urma sd fie studiat in mod special.
www.dacoromanica.ro
In 1927, Ion Minulescu ii aduse o adresa din partea Mini-

sterului Artelor prin care era inx itat sa suit o prefata si sa
controleze textul poeziilor Jul Eminescu, pentru o edi[ie de
lux (124). Ibraileanu primi ofe, ta si se consacra studiilor
eminesciene cu atata zel, incat in lunie 1527 nu tinu niciun
examen la Facultate (138). Studenti, scriitori, profesori fury
mohilizati de el in vederea descoperirii publicatiilor rare
unde Eminescu tiparise. G. Zane fu trimis la Galati ca sa
cerceteze biblioteca « V. A. Ureche » unde spera sa gaseasca
un album al Societatii studentesti Unirea din 1886 in care
aparuse poezia Nu ma 'nlelegi. Intaia oarkalbumul nu fu
insa gasit, si Ibraileanu era « disperat ». (153). Deoarece unii
ramaneau mirati de atata meticulozitate, el raspundea:
Apoi bine, d-le, face (sa cauti albumul), caci Eminescu
e atat de mare!
Misiunea gasirii lui i se incredinta apoi in mod special
unui student. De cate on acesta venea la Ibraileanu, era
intrebat :
Album& literar ?
Si data raspunsul era negativ:
Atunci nu ma intereseaza ceea ce-mi vei spune!...
Adu-mi Albumul literar! Dau o avere pe el!
In sfarsit, dupa not investigatiuni, studentul gasi la Galati
in vacanta de Craciun (1927) albumul si comunica reco-
mandat criticului la Iasi poezia Nu and 'nielegi. Ca sa nu
fie mistificat, Ibraileanu mai ceru insa o copie. Acelasi
student fu trimis apoi la Academie pentru a transcrie diverse
alte manuscrise dupa minutioase indicatii (155). Mult ajutor
dadu si Constantin Botez. Esingur Ibraileanu nu s'a dus la
Academic niciodata.
www.dacoromanica.ro
ACCIDENTUL v EMINESCU (1924-1930) 161
Afara de obligatiile strict profesionale nu pierdea deice

timpul pe strati. Chiar la Universitate isi facea numai
cursul at itand cancelaria si discutiile de acolo. In anul 1927
1928 n'a participat decat la cloud consilii, absentand la
celelalte case (138). Intr'o odaie cu storurile pe jumatate
scoborIte, intr'un aer vanat de fum de tutun,. zile intregi,
acasa, rupea once contact cu lumea din afard. Napadit de
munca si teroi izat de apropicrea sfarsitului, Ibraileanu
lua un aspect de filosof alchimist in eautarea elixirului
victii :
Esti fericita... Stii ca ai inima, ce ai creier, ca ai sto-
mac, stiff fiindca ai invatat anatomia spune el Otiliei
Cazimir stapanit neincetat de gandul mortii. « Dar nu le
simti: asta e tineretea, asta e fericirea, fericirea adevarata,
fericirea inconstienta de animal sanatos. In ziva cand simti
mecanismul intim al trupului, cand incepi sa traiesti aplecr t
cu teroare asupra to insuti, atunci s'a ispravit cu viata.
Atunci incepi sa mori... ». Si Ibraileanu, murind cate putin,
prizonier al suferintii, se plimba nervos prin camera, fu-
meaza ingrozitor, isi rade lui insusi sarcastic, e dornic de
vesti si cancanuri, de intrigi din tumult :
Taci ? « Tare-mi pare rau ca nu esti mahalagioaica,
macar oleaca. N'ai idee cum m'ar distra sa-mi spui ca
madam cutare (pe care n'o stiu) isi insala barbatul (pe
care nu-1 cunosc) cu tanarul ofiter (de care habar n'am).
Tare-as vrea sa stiu cine se insoara in targul asta si ce zestre
ia, ce logodna s'a stricat, cine a mai divortat... Asta-i
viata, Otilia : ...restul e literature » (45).
Totusi el prefera sa face literature si sa rdmana in case.
Aprobandu-i-se un concediu mai indelungat, nu tinu niciun
www.dacoromanica.ro
examen in Tunic 1928 (138). In urma unui proces cu doctorul

I. Tanasescu asupra imobilului din strada Coroi, isi cumpara
o noua locuinta in Fundacul Buzdugan Nr. S si se muter
acolo. Din ulita Pacurari, urci piste scarf de piatra pe o
stradela ingusta unde cand ploud vara se povarneste un
torent de noroiu. Din stradela, o carare te aduce pans la
poarta de scanduri scunda si atarnata intr'o parte. MPrgi
apoi printeo curte larger si o poteca serpuita te conduce la
Iocuinta incapatoare altadata, cu marchiza la intrare si
felinar in colt a lui Ibraileanu. Bombardamentele au avariat-o
in 1944. Pe vremuri insa locuitorul isi deschidea in noapte
ferestrele si un aer crud de livada navalea in incaperi °data
cu cantecul privighetorilor. Numai ziva ferestrele ramaneau
mereu zavorite. In amurg a boerd 0 mai putea fi gasit Inca
in pat. Dormea sub paza severs si cine ar fi vrut sa-I trezeasca
la un ceas asa de nepotrivit, era intarnpinat de sotia a Lenta
care, tacuta, cu degetul la buze, soptea :
Vorbeste te rog incet, ca doarme Ibraileanu...
Doarme spre sard ?
Da... Acuma a ajuns cu somnul dela unsprezece
dimineata pang la case seara.
Nu se simte bine...
D-na Ibraileanu dadea numai din cap.
Nu se trezeste in niciun caz la ora aster ? Nu-1 pot
vedea ?
In niciun caz. Chiar mai inainte a izbutit sa alipeasc5.
De aceea te-am si rugat sa vorbesti incet.. Prietenii yin
sa-1 vada seara tarziu Atunci.... e mai bine dispus,
duper somn si are chef de vorba. Sta la sfat, mananca ceva,
ceteste,
www.dacoromanica.ro
4 ACCIDENTUL I EMINESCU (1924-1930) 163
Ci dumneavoastra duceti acelasi regim ?

M'am deprirs. De-o viata intreaga...» (671.
Aparilia lui Ibraileanu pe strazile Iasului in aceasta
vreme era o surpriza. Vorbea de sigur numai despre Erni.
nescu, marea lui problema.
Decorul tr. care-I evoca poeziile lirice ale lui Eminescu
zicea el e peisajul provincial: aceeasi ulicioara, pe Tanga
plopii Para sot... etc. Peisajul acesta nu-aminteste insa nici
Vasluiul. nici Botosanii. El vat-tine lasului. Numai Iasul,
cu zidurile lui vechi, cu gradinile lui batrane, cu aspectele
sale pline de farmec aparte, i a putut inspira bunaoara
versurile acestea caracteristice (si aci repeta versurile din
Scrisoarea 1):
Intre ziduri, printre arbori ce se scutura de floare,

Cum revarsa luna plina lini§tita ei splendoarel
Asta c o imagine din Iasi adauga el chiar daca Serf-

c,area I a fort scrisa aiurea, caci e stiut ca poetul a purtat-o
in el multa vreme... E de notat de altfel ca dupa prima
sa asezare la Iasi, Eminescu a stat Intr'o camera la Trei
Erarhi, pe atunci Inca manastire, inconjurata de ziduri
groase, peste care se leganau crengile pomilor batrani...s
(179).
Amicii insisi respects acum linistea lui Ibraileanu si vin
la el cu teama de a nu-1 incomoda. Mat de complecta e izo-
larea profesorului, luck pe seama ei circula un adevarat mit.
Prin 1929 reusind sa pund la punct editia Eminescu fu
decorat cu Bene Merenti clasa I. Era o rasplata neasteptata
de el si prietenii can cunosteau ideile lui despre medalii
www.dacoromanica.ro
glumit4. Topirceanu poetiza momentul la modul satiric

(216):
Da, stiu ca te-a 'njurat la Nona
Revista tipul clandestin
Dar cel putin
Sa ti-o fi dat de clasa II-a!
Ce ? Ai ucis pe cineva ?
0, dimpotriva,
Nu ai alura ofensivil ...
Ce-or fi avut cu d-ta ?
CA ziva 'ti oblonesti odaia,

Nici nu te-auzi, nici nu to vezi,
Si 'n toate noptile veghezi
Ca cucuvaia.
Incat ne speriem acum

and iti zarim pe strada mutra
De parca ne 'ntalnim in drum
Cu Brahmaputra!
Ci multumeste-te incalte
C'un singur hap
aci omului ii yin alte
Nenorociri pe cap.
Ce-ai zice clack bunoard,

Intr'o privinta,
Te vat" distinge-a doua oars
Cu Bdrbatie fi credintd ?
De fapt, criticul mai era cavaler al ordinului Coroana
Romaniei, precum si distins cu Rasplata =mil pentru
invatamant (37).
www.dacoromanica.ro
s ACCIDENTUL EMINESCU (1924-1930) 155
Cand in Aprilie 1930 primea un ziarist din Bucuresti,

martui isea ea de un an si jumatate « nu mai vazuse laul
(56). Dela Universitate ert in concediu si dupa ce-si adunase
in volum- seria de cugetari Privind tiara se ocupa cu re-
transcrierea romanului Adela. T1 mira insa o boala de rinichi
pentru care fu nevoit sä consulte medici in Bucuresti. Intor-
candu-se dela un consult, el se opri odata in Buzau la
Corstanta Marino-Moscu. Inca dela sosire nu se simtea bine
si fu sfatuit sa se culce mai devreme. Docil, primi, dar dupd
o ors era treaz $i suns. « Alerg si-1 gasesc palid: cu fruntea
brobonata de sudoare si intins pe patul tedesfacut Inca.
Ti-i rau, ce ai domnule Ibraileanu ?
Nu mai pot resph a, madame Moscu.
li dau in grabs apa de flori, vi-1 rog sa s'aseze in pat.
Nu se poate hotari si spune ca n'are putere sa se miste.
Pulsul e incetinit. Vreau sa-i ajut sa se desbrace de haina
si el refuza vehement. Tree in alts odaie si card ma rein-
tore, dupa cateva clipe, 11 gasesc culcat.
Tare ma jenez, madame 'Moscu ca to -am deranjat si
ca ma vezi mata, in postura asta. Dar, ca sa ma pot des-
braca, m'am gandit ca de as fi un oarecare bolnav in spital
si mata ai fi doctorita... Ce sa fac ? Nu pot respira.
0 frictie uscata, pe spate si pe piept, sticle cu apa
fierbinte la picioare si valerianat.
Crezi si mata ca-i nervos ?
Nu ma indoiesc.
Am cetit. madame Moscu, ca nervii sunt o pavilza a
organismului in contra bolii.
a Temperatura normala si ideea crizei nervoase par a-1
totusi, nu ma departez si-i surprind, pe fats, o
www.dacoromanica.ro
multumire cand ma vede asezandu-ma in fotoliu si deschi-

zand cartca, ca si cand as fi vrut sa veghez.
ibraileanu tace si pare a fi adormit, dar deodata, tresar
auzindu-1 vorbind mai volubil decat inainte si ca intr'o
deliberare cu eul sau.
Ce grija, cats framantare si lupta a unor bieti oameni,
ca sa fie ceea ce simt ca ar putea fi... si, deodata, on pe
nesimtite, aceiasi oameni, qui ne lasseront jamais de corn-
pren.dre, se rostogolesc on luneca, incet, in abis ; unul
moare pe strada, altul sub masa unei crasmi si al treilea
isi da sufletul, intr'un pat de spital... E desgustator 1
Oamenii aceia, au la indemana filosofia.
In fata mortii, Madame Moscu, toti oamenii sunt la
fel; tot; sunt niste imbecili.
Gandurile iti fac rau, domnule Ibraileanu. Daca nu
poti dormi, ai vrea sa-ti citesc ?
Ai, mata, poeziile lui Verlaine ?
Da.
Si ti-s la indemana ?
Le aduc din biblioteca unde sunt.
*lbraileanu incepe sa recite din t Sagesse s:
Il pleut dans mon coeur
Comme it pleut sur la vile
Sl
Qu'as to fait de to vie ?
Tot mai animat imi vorbi in noaptea aceea de Fminescu,

ti
de Lenau, si de ce vedea el, in inrudirea for poetics. Cand

se lumina de ziva si cinteza-si incepu taraitul, Ibrai-
leanu asculta o clips si'n legatura cu Erica lui Eminescu,
www.dacoromanica.ro
ACCIDENTUL EMINESCU (1924-1930) 157
ma intreba : As vrea sa stiu, Madame Moscu, daca 'n mu-

zica sunt armonii imitative care sa redea poezia naturii.
Da, sunt in muzica lui Schubert si 'n acea a lui Beet-
hoven si Liszt ;) (121).
Tarziu, la Iasi, toamna, in sufrageria lui mobilatd fara
pretentii cu un divan, un bufet, o soba de teracota, un
jil( Si c5teva tablouri reprezenfand peisagii dela mandstiri,
lbraileanu, invelit cu un sal, impreund cu ginerele sau Bar-
gaoanu si cu Demostene Botez, asculta la patefon atent
Pasto.,ala lui Beethoven. Conducea cu mains orchestra
nev5zuta si la sfarsit spunea :
Asa face apa Agapiei cand se strecoara printre pietre...
(29).
www.dacoromanica.ro
BOALA SI MOARTEA
1930-1936
Desi anuarele Universitatii dau pentru anul 1930-1931

informatia ca IbrAileanu a facut un curs despre Epoca
Eminescu (Vlahuta, Caragiale, Dclavrancea, Creanga,
Cosbuc. Duiliu Zamfirescu) eke trei ore pe saptamand
(36), adevarul este ca Inca din 1928 era suplinit de Octav
Botez. Editia Eminescu era gata Si autorul ceruse corec-
turile din timp, dar Ministerul Artelor, din motive necu-
ncscute, nu mai tipAri acest volum. In schimb Ibraileanu
&du o editie fara aparat critic la a Nationala Ciornei
(1930). Tot in acest an isi publics si volumul de Studii
literate. Avea deci o justificare a concediului sau. Pe
langa asta era insa si bolnav, epuizat fiziceste, ruinat.
La 60 de ani, omul se socotea o epava si.si numara
ceasurile r e care lc mai avea de trait. Nu-1 mai Linea
in viata deck constiinta lui lucida, agitata acum de marl
intrebAri.
Nu, nu poate nista o alts viata afarA de aceasta pe
care o traim zicea el cu tristete. Rea bunk plind de
bucurii sau de chinuri, aceasta-i viata reala! Dupa ea :
neantul, nefiinta.
Apoi invaluindu-se in ceturi de tutun:
www.dacoromanica.ro
BOALA MOARTEA (1930-1936) 159
Oh, viata... cu toate ticalosiile ei, e de o mie de on

preferabila mortii ! Gandeste-te ce poate fi acolo: intunereT,
frig, nefiintd eternal (119).
Chinuit de idei negre si de eventualitatea unui epilog
neasteptat, criticul, care nu se considera pe deplin realizat,
trecea printeo cri7a de febrilitate. Prin Noerarie 1930 ceru
sa i se prelutigeasca concediul cu Inca sase luni. Consili vl
profesoral intrunit sub presidentia decanului Die Barbulescu
aproba principiu cererea, nu insa fara a se targui. Giorge
Pascu propunea pur si simplu pensionarea (132). In fata
unei astfel de i famii, lbraileanu ca de obiceiu, nu reac-
pond. Admiratorii (Al. 0. Teodoreanu, Pamfil Seicaru) ii
luard insa apararea in articole rasunatoare (208, 211).
Barbulescu, Iorgu Iordan, acuzati pe nedrept de partinire
In chestiunea pensionarii, se desvinovatirai negand orice
amestec (22, 99). Deoarece Al. 0. Teodoreanu Isi mentinea
totusi denuntul cu privire la- Giorge Pascu (210), cativa
studenti : Dumitru Craniald, Aristide Hasgan, N. V. Ga-
vrilita, C. Moruzi; M. Costandache, H. Mihaescu, Emilian
Lungu, N. I. Cosma (58) si Al. Dimitriu-Pausesti, licentiat
(66), protestard contra insultarii profesorilor for si a suplini-
torului Botez. Unii, partizani ai lui Pascu, erau de acord
cu pensionarea (55), altii pretindeau ca problema nici nu
se pusese. lnterveni Dan Badarau care in numele profesorilor
interzise studentilor dreptul de imixtiune pro sau contra
(18). A tat scandal se Meuse, incat un ziar ceru scuze. « au-
tenticului clerc al Iasului si tarii » pentru polemicele purtate
in coloanele lui (59).
Spre a nu mai da prilej la certuri, Ibraileanu veni in
gal sit in Mai 1931 la curs. Facu opt prelegeri, dar nu tinu
www.dacoromanica.ro
160 VIATA LU1 G. IBRAILEANU
nici seminar, nici examene. In anul 1931-1932 tratd Epoca

Conachi (Limba literard, influentele straine, epocele literare,
Conachi, Vdcarescu, Asachi, Lazar, Eliade, Car lova, Ale-
xandrescu) o cu intermitenta n (36). In total a facut 32
lectii de curs si 32 sedinte de seminar (138) participand
numai la trei consilii din 11 (139) si dand un singur examen
partial la 10 Februarie, o ora si jumatate (1:t81. Este cert
ca era mereu suferind, ca lectiile it oboseau si ca le preda
din ce in ce mai greu. Abia astepta sa ulna vacanta ca sa
se Intremeze. In Iunie isi scotea patul pe ceardac si primea
musafirii culcat. Citea asa pe Ion Creangd spre mirarea
tinerilor care-si inchipiau ca desleagA cine stie ce studii
savante (106). Prin Iulie, pleca appi in vilegiaturk si nu
se mai intorcea cleat toamna in Iasi (Via:a Ronifneascd
dupd ce mai schimbase in lanuarie 1928 o redactie, in strada
Vasile Alecsandri nr. 10-12, se mutase, la I lanuarie
la Bucuresti). Ii plAcea cu deosebire la Agapia, mica ma-
nastire de maic; cu casute dese si curate in jur, cu biserica
gatita, pitita intre niste miniaturi de munti, loc de petre-
cere estivala al aristocratiei moldave. Aci se instala de
obiceiu intr'o chilioara din spatele arhondaricului, la maica
Tecla. Veghea toata noaptea si numai pe la sapte dimi-
neata se culca extenuat pretinzand liniste desavarsita. $i
aci oaspetii inopinati erau opriti in cursul zilei la usa de
solia %rigilenta.
Nu s' sculat Gambetta... prevenea ea (67).
Cand se simtea mai bine, mergea in excursii pand la
Varatec, cu trAsura.
Mergem, Otilia-Brunehilda spunea vesel finei lui
literare. II Mtn si pe Costica Botez, pe caprA. Si la
www.dacoromanica.ro
BOALA SI MOARTEA (1930--I936) 161
Varatec mergem s'o vedem si pe Madam Moscu, prietena

noastra, care e cea mai nazdravana doftoroaie de pe lume...
0 luam pe dealul Cioarei (nu-i asa ca-i frumos : Dealul
Cioarei ?) si trecem pe soseaua Baltatestilor. sa to uiti
bine la drum: pe-acolo imi plimb eu pe Adela. Si vreau
sa-mi spui, cand o fi sa-mi cetesti cartea, daca am reusit
sa prind atmosfera sufleteasca a peisajului (45).
La cloud dupa amiaza. Ibraileanu cu sotia si Otilia Ca-
zimir porneau spre Varatec. li intampina pe drum targul
romantic s; de acum inainte nemuritor: a Baltatesti !...
0 improvizare de balciu, pe soseaua care vine dela Pivtra,
trece prin rnijlocul satului, strarnba. serpuind printre rapi,
si se duce la Targul Neamtului, inconjurata de singuratati.
o Lume multi, care vrea sa petrF.aca si r.0 stie cum. Doa-
mnele ostentativ Para treat* umbla in rochii de casa si
fard Domnii, cu iambiere si sepci impermeabile,
trec la posta peste drum de hotel, inarmati cu alpenstockuri,
stranse energic si in pump la nivelul barbiilor intepenite
si importance. Peisaj meschir. 0 colina intinsa, trista, patata
de cativa arbori schilozi. ascunde muntii dinspre apus r
(95).
Tot timpul. Ibraileanu vorbeste despre cartea lui. In
vizita la Constanta Marino simte incercarea tuturor de a-I
distrage dela suferinta si jocul i se pare steoreotip :
Madame Moscu, de ce alegi mata suhiecte de vorba
cu totul straine de ceea ce ma preocupd pe min; mai
mull ? C-ea ce incercati tot; cei din jurul meu toti prietenii
mei, imi pare a fi tot atat de amagitor cum sunt tablourile
de hartie, dintr'un panopticum, alaturi de mizeria ce sala-
slueste, putin mai departe, in dosul tablourilor chiar. Sis-
ii
www.dacoromanica.ro
162 VIATA LUI CL IBRAILEANU
temul matale nu-i intelept pentruca ma oboseste sa fiu

atent la ce-mi spui si totodata, sa ma gandesc la starea
mea. Mare calamitate e sa fie oamenii, nervosi, bolnavi
de alts boala organics; ei pot pieri de ciuma si tot se va
spune ca de nervi au murit!... (121).
Pe inserat, la Intoarcere, prin padure fiind putin umed,
se strange in pelerina. Tree pe langa prisaca manastireasca
din Filioara. Locul e mai deschis si soarele brodeaza Inca
crestetul livezii cu our rosu.
Iti place tare aici ? o intreaba el pe Otilia Cazimir.
Tare-mi place, domnule Ibraileanu! Daeas sti ca
ma da la prisaca, m'as calugari la Agapia...
Bravo, Otilia-Cunegunda. Asa sa fad. Si te caluga-
resti. Am sa starui eu la Mitropolit sa te puie mai mare
peste stupi. Are sa te cheme Maica Agafia, sau Anghelina,
sau Agnia, cum vrei. Para Agnia e mai frumos.. , 5'ai
sa fii maica prisacarita, colea, in drumul Manastirfi. Ai sa
stai intre albine, §'ai sa le faci poezii, s'ai sa mi le trimiti
mie sa ti le public... Si eu am sa vin vara la mata, s'ai
sa-mi alegi cel mai frumos fagure de miere din prisacd,
§i-o sa stam de vorba pe bancuta din livada si eu am sa
te intreb: v Ce mai faci ? Si cum te 'mpaci cu viata si cu
albinele maica Agnia-Otilia-Brunehilda-Cunegunda-Rodo-
guna ? 4 (45).
Din Noemvrie 1932, pans la 7 Februarie 1933, cacti 18
prelegeri si 14 sedinte de seminar (138) despre Epoca
Alecsandri (Alecsandri, Russo, Kogalniceanu, Negruzzi,
Balcescu, Odobescu, Ghica, Boliac, Bolintineanu, Rosetti)
(36). Lua parte numai la trei consilii profesorale si fu su-
plinit in restul timpului de Octav Botez. La I Ianuarie
www.dacoromanica.ro
BOALA SI MOARTEA (1930-1936) 1(33
1933 incredinta conducerea reNistei Viata Romineascif lui

Mihai D. Ralea si G. Calinescu luandu-si adio dela ea
prin bilantul Dupci 27 de atzi. In M'ai aparea si Ade la, ultima
manifestare literary a lui Ibraileanu tiparita in timpul
vietii din lipsa de bani pentru ingrijirile medicale necesare.
0 comisie compusa din Dimitrie Gusti, prezident, Octavian
Goga, Liviu Rebreanu, I. A. Bassarabescu, G. Topirceanu,
Ion Minulescu, Victor Eftimiu, N. Crainic, M. Codreanu,
laureati cu premiului national, C. Radulescu Motru din
partea Academiei Romane si Caton Theodorian delegat al
Societatii Scriitorilor Romani, intrunindu-se in ziva de
30 lunie 1933 la Ministerul Instructiunii decerna cu zece
voturi lui G. Ibraileanu premiul national de proza in va-
loare de 100.000 lei, din partea Fundatiei pentru Mere tura
si arta Regele Carol al II-lea. <4 Primeste, iubite domnule
coleg Ibraileanu ii telegrafia ministrul Dimitrie Qusti
cele mai vii felicitari si calde urari de sanaltate (21).
Impreund cu Ralea. Ionel Teodoreanu si profesorul dr.
Enescu fact' vara o excursie la Cheile Bicazului (213). Tinu
un singur examen de licenta la 11 Noemvrie 1933 (138).
In Octomvire mai putea fi vazut pe peronul de piatra at
casei din Fundacul Buzdugan Intr'un fotoliu de catifea
visinie, cu pelerina pe umeri, un pled pe genunchi si gigan-
tica lui palarie pe cap, asistand la redactarea romanului
Golia de Ionel Teodoreanu. Figura-i romantica parea des-
prinsa dintr'o panza de Rembrandt (229). La Facultate se
prezenta abia la 24 Februaric 1934. Facu vreo 8 prelegeri
(138) despre Eminescu si Creanga. (105). Lectiile erau ace-
leasi convorbiri familiare, dar profesorul le dadea acum
un ton amar, moralizator. Vorbea incet, rar, stand pe
11
www.dacoromanica.ro
scaun (204). Scotea din buzunarul dela vests editia mica a

poeziilor lui Eminescu (Ciornei) si citea:
and degerand atatea dati
Eu ma uitam prin ramuri
Si a§teptam sa te arati
La geamuri.
Asa era pe atunci comenta Ibraileanu dar azi nu
poi sa astepti fata la geamuri. Azi ii spui: Hai la strand!
Comenta de asemenea Viala lui Mihai Etninesu de G.
Caliriescu care-i placuse in deosebi. La capitolul .54olar la
Cernauti observa cu reverie : o Cand era cineva gimnazist,
era lucru mare, te stia toms lumea cand te dadeai jos din
tren, dar azi, cand sunt atatia doctori, licentiati, etc. nimeni
nu te mai bags in seams. Acuma, nici pe altii 11111
mari nu-i observa nimeni, doar dac'ar veni. stiu eu?
Greta Gut h° » (117).
La 21 Martie obtinu un alt concediu si dela aceasta
data n'a mai functionat (36). Boala it sapa si nu-si mai
putea implini, se intelege, datoria. Giorge Pascu gasi totusi
si de data aceasta prilejul nimerit a sa-1 pensioneze » insi-
nuand ca e n profitor de subventii .si prenni n (o a papat 11
zicea un prendu national francmaso(t de 100.00) IP)),

dc a grackuie de me i it... patolugic », etc. (137).
Ibraileanu se mai ducea pe vara la Varatec, dar toamna
se intorcea in Iasi mai cur'and decat se hotarise.
Sunt sigur, Madame Moscu. ca-i cea din urma
data cand ne mai vedem... la Varatec... spusese el
suindu-se in landau (121).
Prin Octomvrie 1934, impreuna cu G. Topirceanu, veni
intr'un automobil la Otilia Cazimir. Se uita la casa cu
www.dacoromanica.ro
BOALA $1 MOARTEA (1930-1936) 166
vita intomnitd, la gradina cu ultimele flori si spuse priete-

nului ce-I insotea:
Tare-mi place!... Uite flori, uite cardrusa cotita 'n
iarbd, uite lemnele pentru lama, pregatiri gospoddresti
de viatd... uite colo cazanul pentru rufe..
Si cum poeta lipsea, ii rasa vorbd:
Sa spui domnisoarei ca a cautat-o Emil Codrescu...
(45).
Fu transportat apoi la Sanatoriul « Casa Diaconeselor *
din Bucuresti, strada Stefan eel Mare 30, colt cu Aleea
Tonolla. 0 clddire in stil evanghelic, &Vaud din 1898 pe
zidul careia std scris:
JFSUS CHRISTUS
GESTERN UND HEUTE
UND DERSELBE AUCH IN EWIGKEIT
Sanatoriul se afld in mijlocul unui mic parc si se corn-
pune dintr'o serie de case batranesti cu aspect de cazarmi.
Maniac, nervos, in prada persecutiilor de tot felul,
Ibrdileanu se instald intr'o camera amenajata special,
ce facu pe multi sd zambeascd. « Ferestrele erau dublate.
Cele din rata prevazute cu geamuri, iar celelalte cu o im-
pletiturd find si deasa de sarma. In mijloc, practicata o
deschizaturd prin care se putea introduce mains si deschide
ferestrele propriu zise. Spatiul liber pentru cateva clipe
era acoperit de un patrat din aceeasi sarma Accesul mu-
stelor, cele mai temute purtatoare de microbi, era astfel
inlaturat. Intalnirile cu strainii erau rare, distantate si tot-
deauna un bund ziva era urmat de o desinfectare a indnilor
www.dacoromanica.ro
3 66 VIATA LUI G. IBRAILEANU
cu alcool. Persoana care aducea hrana in camera bolna-

vului, trehuia sa tina tava mult departata de trup, iar capul
tras intr'o parte pentru a nu respira deasupra mancarii
Sticlele cu doctorii. ca si lingutitele, erau spat .te, inainte
de fiecare in trebuintare cu alcool. Tigarile simteau intaiu
flacara chibritului la carton, apoi erau aprinse si fumate »
(7).
Cu astfel de ne mai pomenite precautii nu e de mirare ca
apar si anecdote. « Intr'o dimineata mai povesteste Ar-
ghezi sora de cantate care-1 ingrijea 1-a gasit plin de
nelinisti, obosit, cu mult nti nervos si ochii rosii de nesomn.
Seara intrase o mused in odaie. Intrigata, pentruca-i stia
obiceiurile, 1-a intrebat :
N'a pi-ins-o si dat-o nimeni afara ?
Ba da, asa mi-au spus, dar nu mi-au aratat-o ».
Interpretare vulgara a politetii celui care trebuind sa se
izoleze de masa foloseste microbofobia ca mijloc! o Cu cat
esti mai politicos scrisese Ibraileanu cu atat ridici tot
mai multe ziduri si forturi impotriva cordialitatii inopor-
tune, care da navala in incinta vietii tale » (94).
Adesea insa el se bucura de vizita cate unui amic. Cand
poate vorhi, se preocupa de soarta Europei de maine si
de evolutia formelor ei sociale privind viitorul cu incer-
titudine (165). Cu Octav Botez std de vorba la 6 Ianuarie
1935 doua ore despre revolutia rusa, despre scriitorii iubiti
Proust, Turghenev, France, Maupassant, caruia ii recu-
nostea lipsa de adancime, dar pentru care pastrase o slabi-
ciune din tinaete despre Pandit Istrati, din care, cu toata
inegalitatea lui, admira uncle pagine dupa el <, shakes-
peareane 4 din Afrrantsoulo Straveziu, cu figura ernaciata,
www.dacoromanica.ro
BOALA $5 MOARTEA (1930-1936) 167
incadrata in coama si barba-argintie, cu ochii adanci, scan-

teietori si stranii, pArea un nag din Orientul fantastic (32).
Nu e prieten al lui Ibraileanu, care sa nu-I fi vAzut la
Sanatoriu. Constanta Marino-Moscu, Izabela Sadoveanu,
D. I. Suchianu, Dr. N. Lupu, 1. Botez, Gala Galaction,
Fugen CrAciun, Mihail Sadoveanu, Tudor Vianu, Al.
Rosetti i-au tinut in ceasuri grele de urit. Destul de des
venea si Olga Tocilescu divortata si de al treilea barbat si
devenita acum doamna Mavrodineanu-Veisa. 0 chema in
clipele de cumpAnd insasi Elena Ibraileanu, prin telefon,
ca pe o zeitate salvatoare.
4 Am avut impresia remarca totusi Constanta Marino
Moscu ca vitalitatea celor de prin prejur it supra Am
incercat cu mult inconjur, sa -i strecor ideia de viitor; dar
m'a intrerupt si mi-a spus cu glas trist: Madame Moscu,
sa nu mai vorbim de viitor. Mata trebue sa vezi ca numai
trecutul mai are, pentru mine, un sens, amagitor si acesta...
Mai spune-mi, Madame Moscu, ce era, demult, pe la
Varatec si pe la Pascani...
Imi amintesc ca m'a intrebat... unde aveam de gAnd
sa petrec vara. I-am Mut, de astddata, de Varatec, un
trist tablou, prins in neputir to mea, moralA, de a ma bu-
cura, ca altadatil, de singurAtate si de repaos sufletesc.
Ibraileanu nu mr-a mai vorhit de bincfacerea izolArii si
de nu ma'nsel in observatia mea, mi s'a pArut ca, intr'un
moment, a pus chiar in balanta mintii sale, cele cloud feluri
de suferinti ; palida si slabs mangAiere, ce parea ca amor-
tise, o clips, suferinta sa. Trebue sa ne mangaiem Madame
Moscu! Singuri dobitocii, patentati, pot fi astAzi, multu-
miti, grasi si fericiti...
www.dacoromanica.ro
168 VIATA LUI G. IBRXILEANU
4Intarziasem... Gardiana adusese masa la care bol-

navul se uita cu dispret. « Vezi, Madame Moscu », asta-i
masa mea : iarba fiarta cu iluzie de unt. Tare as vrea sa
mananc un biftec de muschiu cum se facea la Buzau: dar
nu-mi da voie doctorul, el mai credo c I »... gandul sAtt, emo-
tionat, se ascunsese in tacere 5i'n ochii sai inchisi » (121).
Fata de Izabela Sadoveanu, Ibraileanu tinu sa apara
mai spiritualizat. Cauta sa se mentina deasupra mizeriilor
boalei preocupandu-se inca de problemele de estetica. 11
emotiona mereu trecutul si la amintiri se ilumina:
Cum, iti amintesti de mire, cel de pe vremurile eroice
ale primelor zile de adolescent 7 tresare radios cand i
se reamintesc intamplari de demult. Apoi cu insufletire si
inge imitate :
Ce fericit sunt... ca ai evocat accste clipe din epoca
unica a vietii, dir aces vreme farnasa in amintire cu o fru-
musete dumnezeiasca. Nu mai vreau sa trdiesc decat zilele
acelea. Tot rest& e atins de vestejire, de suflul otravit al
vietii, it care se simte maturarea cu intunecarea si descom-
punerea sub aparenta amagitoare a frumusetii exterioare.
Numai in acele timpuri calitatea sufleteasca si trupeasca e
autentica (167).
Desigur, nu condescendenta prietenilor care-si dadeau
osteneala sa-I intretina, Il mentinea in valtd. Singur c;tea
necontenit, era in anent cu literatura si dadea sugestii de
studii avand o curiozitate de copil fati de once eveniment.
Imobilizat in pat, cu puterile sleite, Ibraileanu ramanea
totusi in postura intelectuala in care a stat toata vieata si,
anume, cu tot sufletul lui cel doritor de a afla, cu tot sufletul
lui aplecat spre viitor. In ultima vreme era pasionat pentru
www.dacoromanica.ro
Al. Piru : Viata lui G. Ibraileanu Plana VIII
ms*
1
;44
'r
_ _ JYAi4C
G. Ibraileanu la 63 ani (1934)
www.dacoromanica.ro
7p.,1
ulu!A : and 7V
:magoa -7-4171t-thzwur--4-= ;;%.;tt
,A
!En
, BP
.0
41.
Solemnitatea incinerarii lui G. Ibraileanu
www.dacoromanica.ro
BOALA $1 MOARTEA (1930-1936) 169
tot ce se petrece in Rusia sovietica. Nutrea o admiratie enor-

ma pentru experien(ele comunistilor rusi, citea toate publi-
catiile lor, si nu odata i s'a intamplat in toiul noptii, sa-si in-
trerupa lectura, pentru a o destepta pe d-na Ibraileanu din
somn si a-i povesti, in termeni lirici, ce lucruri extraordinare
aflase el ca au mai facut, la ei in tare, bolsevicii rusi * (207).
Curand insa cladirea subredd a trupului avea sa se surpe
de roaderea neclintita a boll. Suportase o intervetie chirur-
gicaal si nieiicii asteptau sa se intareasca pentru a-1 opera
din nou. Prevazandu-si sfarsitul, profesorul se pregati
pentru ultimul act. Lase vorba familiei ca dupe ce va muri
sa fie infasurat in cearceafuri multe si inchis imediLt in
sicriu. Nimeni sa nu se apropie de corpul lui. Sa nu i se
tiny discursuri la inmormantare si sa nu i se aduca Sari.
Sa fie grabnie incinerat. a Patraneta e earn, veche, e ineste-
tick e impura scrisese. E o rusine, caci este restul unui
organism invins de nature. Boala cand nu-i a:ut5 si treca-
toare, e aceeasi detcriorPre, aceeasi rusine, o batraneta
prematura! lar moartea, definitiva victorie a naturii asupra
om'ilui, este suprema rusine * (94).
Pe to sfarsitul lui Februarie 1936, incepu agonia. Doug
saptamani nu putu vorbi si fu hro nit artificial. Deasupra
fetii i se schimba mereu un stergar care-1 apara de lumina.
Apoi incepu sa thlireze «cursiv si logic* despre trecutul lui.
Vorbi asffel singur, fare sa poata fi oprit, timp de cincizeci
de ore. In noaptea de 11 spre 12 Mai tie la ora 1 si juma-
tate sora de caritate care-I supraveghia anunta in sfarsit:
Profesorul a tacut (126).
Murise in urma unei stari generale uremice inainte de
a 1i implinit 65 ani. Dimineata, corpul invelit in giulgiuri
www.dacoromanica.ro
si introdus in cosciug, asa cum ceruse el, fu depus in capela

sanatoriului. Ion Botez, delegat al Universitatii, aduse la
indeplinire ultimele dorinti ale decedatului. Ceremonia inci-
nerarii avu loc Joi 12 Martie, la ora 3 dupd amiaza in cre-
matoriul a Cenusa ». In aceeasi zi insorita, si in acelasi
timp, era inmormantat, cu discursuri, la Bellu, scriitorul
A. D. Herz. Lui Ibraileanu i se canta un sfert de ora an-
dantele din Simfonia pastorale (a sasea) a lui Beethoven.
Era chiar placa din discoteca lui cu Scena la Ora care-i
evocase in glas de pasari si susur de izvoare bucuria dis-
persiunii in cosmos sub imensitatea clopotului celest.
Inteo atmosfera mute, si in acordurile Marsului funebru
al lui Chopin ceremonia se termina la 31/2. Furl de rata:
Cristea Ibraileanu (var), Constantin Teohary si Radu Carp
(cumnati), domnisoara Zoe Ibraileanu, Maria si Gh. Aga-.
vriloae, colonelul Carp (cumnat) cu sotia, M. Carp, maior
Crapeleanu cu sotia, domnisoara Veronia Carp, domni-
soara R. Teohary (rude), apoi: Victor lamandi. subse-
cretar de stat. Eduard Lazarescu, I. Vasiliu Voina, Ioan
Zippa si Emil Ceaicovsky. deputati, profesor Ion Botez,
Emil Diaconescu, Neculai Gheorghiade, Petru Bogdan,
Petru Andrei, Mihai Ralea, H. Sanielevici cu sotia, Gr.
Trancu-Iasi, Dr. P. Cazacu, Constantin Kiritescu, direc-
torul invatamantului superior, Al. 0. Teodoreanu, avocat
loan Bantas, Al. Rosetti, profesor Al. Valeriu, N. G.
Lupu cu sotia, dr. N. Lupu, Costache Lupu, deputat, Emil
Pauker. Marin Simionescu-Ramniceanu, D. D. Patrascanu
cu sotia, H. Streitman, Demostene Botez, Cezar Petrescu,
Al. A. Philippide, Ury Benador, N. D. Cocea, doamna
dr, Iulia Mironescu. dr. L Ghelerter, M. Sevastos, down-
www.dacoromanica.ro
BOALA $t MOARTEA (030-(936) 173
nele Lucia Costin si Lizica Pandrea, domnisoara Elena

Calvocorescu, colonelul Amnia cu sotia, profesor Dor-
nescu, avocat Petre Constantinescu cu sotia, d-na si d-1
Trifanescu, profesor Stefan $erbanescu. d-na colonel Maria
Berindei, avocat Aurelian Andreescu, avocat Mircea
Berindei, Cantacuzino, profesoarele Magda Popescu si Olga
Mavrodineanu avocat Raul Buzdugan, Constantin Iano liu,
Grigore Manoilescu, d-na dr. Grigore N. Bancov, Dimitrie
Lesnea, maiorul Sadoveanu cu sotia, doctorul Brandmark
cu sotia, doamnele Carare si Florica Georgescu, domni-
soara Sachelarescu, librarul M. Iliescu, Henriette Yvonne
Stahl, Octav Dessila, Emil Ocneanu, F. Dima, Nina Arbore,
Eugen Craciun (77) Fr. Rainer, I. Al. Bratescu-Voinesti,
Aureliu Weiss (98).
Presa intreaga se ocupa in cate o notita de 0. Ibrai-
leanu. N. lorga semnala in al sau Neam rorncinese, « Moartea
creatorului de regionalism literar ». Octav Botez, Mihai
Ralea, Mihuil Sadoveanu, ii consacrard cite un necrolog.
« Ca sa acopere suprema rusine a mortii scria 0. Cali-
nescu lbraileanu s'a hotarit sa se supue flacaltilor si sa
se strecoare din fata ochilor nostri in chip de cenusa »
(40).
« S'a vorbit molt despre el ca publicist, critic si condu-
cator de revista incheia Constantin Stere. Pentru mine
insa a fost mai mult ca toate acestea. Mai mult chiar decat
un prieten :
Un om, o constiinta ce lupta sa se smulga de sub stapa-
nirea fortelor oarhe si hostile din el insusi, si din afara de el.
Dela inmultirea, cresterea si biruinta finals a acestor
Mari de constiinta, atarna tot viitorul omenirii » (202)
www.dacoromanica.ro
17g VIATA LUI G. IBRAILEANU
La o luny dupa incinerarea criticalui, Olga Torilescu,

profesoard in ultimul timp la liceul Sfiniii Petru si Pavel
din Ploqti, muri intr'un chip enigmatic, in varsta de 40
ani, de o moarte « naprasnica ) cum anuma faire-partul
din Universul, lasand in urma un fiu. Fu inmormantat5.
Samb.ita 11 Aprilie, orele 15, la cimitirul Bellu din
Bucure§ti.
www.dacoromanica.ro
PROFIL
Prin ziare reviste, anuare si istorii literare intAlnim

cateva fotografiii ale lui Ibraileanu In diferite varste. Chipul
bdetandrului de 12 ani firav, anemic, inspaimantat, stan-
jenit ; silueta tandrului increzdtor, vioiu si iluminat de 18
ani din gruparea Orkritul; portretele din vremea profeso-
ratului secundar, evoluate. cu fizionomia schimbata din
cauza barbii si mustetilor. Intruna (la 25 de ani) un Ibrai-
leanu ager, inefabil zambitor. cu pdrul bogat revarsat in
ondule, barbd 'Inca rard si sarmoasd, asirobabiloniand,
nas ferm, frunte limpede. Pe o bancd de mesteacan impreund
cu Petru Bogdan, la Mandstirea Varatec, un an mai tarziu,
in alta, are deja o infatisare de dervis.
La 32 de ani, trasaturile sunt inegurate de ch is de pdr
tepos, scurtat si rebel invadand tamplele si unindu-se cu
o barbil tenace. Privire patrunzatoare aci, dar fumurie si
usor indolenta aiurea. Aspect de negustor de provincie
intr'un grup alaturi de Spiridon Popescu, D D. Patrascanu,
N. Lupu si I. Botez. Impozant si prezumtios in tabloul
cu Stere si 1. Botez din Mai 1906.
Cam pe la 50 de ani, cand incepea sa incdrunteascd, Ibrai-
leanu pare sa fi trecut printr'o fazd de ingrasare, dacd nu e
numai o iluzie. In orice caz, figura e voioasd, intineritd.
www.dacoromanica.ro
Si deodata profilul imaterial, pur, straveziu al batra-

nului cu parul subtiat, vaporos, ridicat ca o spuma peste
fruntea de fildes. Ochi adanci si iniperceptibili tristi, nas
usor si fin arcuit, sculptat pared in marmord, barbs de
patriarh, cravats neagra. Desen hieratic, umanizat, cap de
cugetator blazat si binevoitor.
In sfarsit, bolnavul cu ochi sticlosi ca fatetele briliantelor
plutind fulgeratori in orbitele concave, brazdat de riduri
adanci, descarnat si straniu, demonic si parnantiu, aparitie
pared de mormant.
Trasaturile lui curbe, osoase, nasul coroiat, vulturesc,
arcadele sprincenelor puternice dovedeau o constitutie
ferma, nu bicisnica. Ochii caprui, mari, iscoditori svacneau
din firidele for ca aceia ai ulilor salbatici. Agerime de
spirit, febra interioara, sete de cunoastere si disociatie.
Desi provenienta armeana a lui Ibraileanu este indiscu-
tabild, totusi printr'o convietuire de generatii in mijlocul
nostru, prin tendintele ca si prin aspiratiile lui, el e un
roman adevarat. Tipice sunt la el ca si la Hogos si Sado-
veanu regresiunea catre via ta arhaica, purificata de civi-
lizatie, in cadrul naturii feerice. Fara sa fi fost vanator,
Ibraileanu iubea si el organic a Cara de dincolo de negura ».
Vara el fuge de complicatia vans a orasului si se infunda
in munti pentru a trai patriarhal si a se imbata de frea-
matul padurii, toamna rataceste vesperal spre Copou sau
furisandu-si pelerina faustica printre ruinele Iasului, suspina
romantic pe zidurile parasite ale cetatii. Iarna sta inchis
in casa si vegeteaza asemenea taranului.
Vechimea rasei sale vorbeste pentru celelalte
El are spaima necontenita a mortii, ideia de funebru tre-
www.dacoromanica.ro
PROFIL .1. /6
mte in el o reattiune violentA ca un spasm. E microbofob

i algofob, cu organismul intr'o stare continua de alarmd.
Realmente bolnav (cam din epoca studentiei), suferd de
ipohondrie avand functiile de rela tie sdruncinate.
Caracterologic vorbind face parte din familia psiholo-
gilor lucizi, nemilo0 cu ei imi§i, claustrati Si izolati ca
Maine de Biran, Amiel, Guyau, Nietzsche, Proust, pe
care-i i cultiva.
Febrilitatea dd o mare ascutime simturilor, neastampar,
fanatism ideologic. Incapabil ss se coboare din lumea
sublimizatd a ideilor in valma§agul strazii (n'a reu§it sd
voteze macar odata in viata), Ibraileanu are totu§i
un temperament combativ prin excelentd. Mizantrop
in numele ideii, dispretuind simulacrul de om, e totu§i un
convorbitor plin de farmec cu amicii, caci deli timid ca
orice om indreptat cu rigoare realistd asupra lui insu§i,
simte nevoia de ali impArtd§i gandurile. Maxima lui e
comprehensiunea lui Sainte Beuve si a lui Remy de Gour-
mont : « On se lasse de tout, excepte de comprendre », iar
vorba-i catifelata, molcoma, evocatoare §i plind de rezo-
nanta exercita un magnetism inanalizabil.
Misogin, urind femeile §i adordnd femeia, dragostea lui
Ibraileanu e poezia iubirii cu incercarea de a prdbu§i un
munte peste instinct.
Inteligenta ii era rece, analitica Med sa ajungA direct la tints
din cauza spiritului de observatie §i autoobservatie exagerat.
De aceea el se adapteazd greu la imprejurdrile vietii de toate
zilele, fiind adaptabil superior doar in lumea ideilor lui.
Ibraileanu are o mare capacitate de placere, vibrand in
fata amAnuntului semnificativ ca §i in fata intregului. Dar
www.dacoromanica.ro
vi o mare capacitate de durere intelegand ca nimeni altul

micimea omului, neantul si zadarnicia. Pesimist pentru el
insusi, e optimist numai pentru umanitrte. « Pesimismul
este iubirea arzatoare de viata si tanguirea ca ea nu ne cid
destule placeri, on ca nu i le poate stoarce Indestul si ca
ispraveste °data...* scrie el cu amaraciune. Ibraileanu nu
e un sentimental melancolic si sceptic, ci un pasionat.
In fine mandria morals e nota ultima a acestui aristocrat.
Dispretul lui e atat de nobil incat nu poate jigni pe rival.
Nicio urma de ura rnarunta, vanitate sau orgoliu personal
la el. Nimeni nu s'a simtit mic in prezenta lui Ibraileanu.
Era atat de delicat in raporturile lui cu semenii, incat pudic
se inconjura de ziduri vietuind noaptea si primind vizite
dupa mie7ul noptii. Groaza de a fi vazut mort a lost atat
de mare incat dupa hotarirea lui a foss inchis numai-
decat in sicriu si dup5 treisprezece ore focul n'a mai lasat
din el decat un pumn de cenusa.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
Prezenta lista de acte, marturii §i articole in legatura cu viata lui

Ibraileanu nu are pretentia de a fi complete. S'a adunat tot ce s'a
putut in n4te Imprejurari nefavorabile i intr'un timp dat. Lipsurile
semnalate vor fi bine venite. Nu am trecut aci studiile relative Ia
opera, decat In masura in care furnisau §tiri cu privire Ia biograra
propriu zisa.
1. F. ADERCA, 0 vizitel la Ibrclileanu to Spre ziud I, 6 din 15.IV.
1923, pp.2-7. Reprodus in Mcirturia unei generotil,
Ciornei, Buc., 1929, pp. 151-160 [De vorbel cu d-1 G.
Ibraileanu].
2. F. ADERCA, Duhul lui in Cuvantul liber, II, 20 din 21.111.
1936, p. 5.
3. ADIN, D-1 Prof. Trojan Bratu despre Garabet Ibraileanu in Opinia
XXXII, 8678 din 13.111.1936, p. 2.
4. TON AGARBICEANU, G. Ibraileanu in Viata Romhzeascd, XXVIII,
4-5 din 1936, p. 3.
5. ANUARIUL Universitcha din Iasi pe anul fcolariu 1895-
1896, Tip. Nationale, 14, 1897.
6. ANUARUL Universitatii din 14, Anul ,colar 1929-19317,
Inst. Brawo ,
la§i, 1932.
7. [TUDOR ARGHEZ11, Microbii in Bilete de papagal nr. 8 (485) din
1937, p. 152.
8. ARHIVELE STATULUI Bucurqti, , Rectoratul Universilatii
la§i. Corespondenta. Dosar nr. 211/1895.
9. Cereri pentru inscrieri la examenul de capacitate din Limba
Romand din 1 Martie 1902. Dosar nr. 136/901, vol. 9.
1!
www.dacoromanica.ro
178 VIATA LTA G. IBRAILBANU
10. ARHIVELE STATULUI, Rezullatul examenelor de capacitate

pentru specialitatea Filosa ie, anal 1902. Dosar nr. 136,
vol. 5.
11. - Rezultatul examenelor de capacitate pentru specialitatea
Limbo Romani, anal 1902. Dosar nr. 136 vol. 4.,
12. ARHIVELE STATULUI Iasi, Facultatea de Litete : Cereri de
hauled In exap,ene pe 1892 -1893.
13. AR hI Y EL E STA1 ULUI, Ara lemia de Litere, Corespon
den(a pe 1908-1909.
14. - Facultatea de Litere : Proces-Verbal nr. 52. Dosar nr.
810-908.
15. - Facultatea de Litere: Dosar nr. 910 1908.
16. - Dasand eu eThatatia Donouthii Cacabet Teodor Mrifileanu
cu clottud)oara Flcna Carp, Nr. III, 1901, 5 Itt:ie. [Cu-
prinde: arerea de casatorie a lui (1. Ibraileanu, actul
lui de nastere, actul de dues al pdrintilor, actul de nastere
al Flenei Carp, publicalia do casihorie, declara:ia celor
patru martori, certificatul de casatorie, chitanca de plata
tatei pentru autentificarea f )ii dota:e).
17. I. ARMEANU, Cotnetnotorea lui G. Ibrciileamt In Teatrul Nariona!
din las,i in Op:nia XXXII, 8690 din 27.111.1936, p. 3.
18. DAN A. BADAR ku, Caz.41 d-lui Ibis ileanu in Opii :ia XXVII, din
12.XII.1930, p. 1.
19. DAN [BAD 'AR &u], Presa cehoslovacei despre moartea lui Ibrdileanu
in Opinia, XXXII, 8689 din 26.111.1936, p. 2.
20. T. A. BADARAU, Dept-viand vecln amintin in Kara Romineascd,
4-5 din 1936, pp. 4-6.
21. [CAMIL BALI AZAR], Decernarea prentiilor na(ionale de literaturd
in Romania literara, 11 73 din 8.V11.1933, p. 4.
22. ILIE BARBULEFCU, Cdteva precizari la o chestiune pusd la punct
de mai inuinte in Lumea, XIII, 3736 din 4.X11.1930, p. 3.
23. N. A. BOGDAN, Orosul Iasi, ed. H, Iasi, 1913-1915.
24. DEMOST ENE BOTEZ, De VOtha en d-I Mihail Sadoreana in Admiral
literar ,ci arr:stic, III, 268 din 24.1.1926, p. 1.
25. - De vorbci cu G. Ilnaileonn in Adev4rul literar 0 artistic,
VII, 269 din 31.1.1926, p. 1.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAPIE 179
26. DEmosTENE BOTEZ, G. lbrdileanu in Cuvdntul libPr, II, 20 din
27. - 21.111.1936, p. 5.
Pared nitnic n'ar mai fi fost - Din amintitile unet victi
in Adeveirul literar st artistic din 22.111.1936, p. 3.
28. - Secretarul de redactie in Viola romineascci, 4-5 din 1936,
pp. 7-10.
29. - Pastorald in Adevcirul literar 4i artistic din 7.11.1937, p. 1.
30. I. BOTEZ, Lt amintirea lui Ibralleatut in Viata Romineascd, 4-5
din 1936, p. 139.
31. OcTav BOTEZ, t Garabet Ibraileanu 1871-1936 in Anuarul
Universitiitii Mihdilette pe 1935-36, pp. 105-107.
32. - G. Ibraileanu, Antintiri in Adeveirul literar si artistic din
29.111.1936, pp. 1-2. Reprodus in Figini si note istorico-
literare, Casa Scoalelor, 1944, pp. 76-81.
33. - G. Ibraikanu in Insemniiti iesene, 7 din 1940, pp. 150-154.
34. LUCIAN Boz, A merit un sef in Cuvdntul fiber III, 17 din
14.111.1936, p. 4.
35. TRAIAN BaATu, Spiritus rector in Viata Romineascii, 4-5 din
1936, pp. 20-21.
36. - Anttarul Universitcitii Illiltdilene din Iasi 1930-1935 pu-
blicat de, Iasi, 1936, [Activitatea didactics si stiintificd :
G. Ibraileanu, pp. 355-366].
37. - Anuarul Universita(ii pe anal academic 1935-1936 publicat
de, Iasi 1937, Membrii corpuhd didactic: G. Ibrciileanu,
Date biografice si bibliografice, p. 56).
38. P. BUJOR, 0 scrisoare a d-ltd, in Opinia IV, din 9.V.1907,
p. 1 si Adevcirul XIX, 63 din 11.V.1907, p. 2.
39. - Amintiri de A. Viahuld si 1. L. Caragiale, a Cartea Ro-
maneascil , Buc. [1938], p. 80.
40. G. CALINESCU, Taine al nostru in Adevdrul literar si artistic din
22.111.1936, pp. 1-2.
41. - De vorbd cu d-1 Ion Petrovici, III, in Insemndri iesene, 7
din 1940, pp. 87-92.
42. M. CARP, Ibroileanit in s'ujba Vigil Rominesti in Viata Roml-
neascd, 4-5 din 1936, pp. 22-32.
1g
www.dacoromanica.ro
43. M. CARP, Amintiri ci ganduri despre Mihail Sadoveanu in

Insemndri ie$ene 5 din 1939, pp. 239-241.
44. V. I. CATARAMA, In memoria lui G. Ibraileanu in Glasul studen-
timii din 3.V.1936, p. 2.
45. OTILIA CAZIMIR, Cu domnul Ibralleanu peste Dealul Cioarei in
Plata Romineascd, 4-5 din 1936, pp. 36-39.
46. Certificat In Lumea, XIII, 3746 din 15.X11.1930, p. 2.
47. V ALENT1N GR. CHELARU, G. Ibtalleattu, Omul $1 opera in Opinia,
XXXII, 8678 din 13.111.1936.
48. [I ARIE CHEN ], Notita despre Viata Romineaccil In Viata
literard 1, 21 din 21.V.1906 p. 8.
49. IL. CHENDI, Pro domo in Cumpdna, I, 13 din 19.11. 1910, pp.
206-207.
50. $ERBAN C1OCULESCU, G. Ibraileatzu in Adevarul, 50 U. 16001
din 20.111.1936, pp. 1-2.
51. - I. L. Caragiale, Opere, VII, Coresponden(a, ed. ingr. de,
Fundatia pentru literature §i arta, Buc., 1942, pp.
491-494.
52. PETRU COMARNESCU, Note in jurul premierii d-lor Ibroileanu ci
Moldovanu in Romania literard, II, 74 din 15.VII.1933,
pp. 1-2.
53. EUGEN CRAC1UN, Din carnetul unui elev in Viata Romlneascd
4-5 din 1936, pp. 40-42.
54. - Inapoi in trecut in Revista Fundatiilor Regale, XII, 1 din
1945, pp. 90-104.
55. Dumrrau CRANIALA, In jurul cazului G. Ibrdileanu in Opinia
XXVII, 7079 din 7.X11.1930, p. 4.
56. N. CREVEDIA, Interview cu G. Ibrdileanu in Universul literar
XLVI, 25 din 25.VI.1930, pp. 399 100.
57. Cum a merit prof. G. Ibralleanu in Lumea, XIX, 5365 din 13.
111.1936, p. 1.
58. Cutia cu scrisori in Lumea, XIII, 3741 din 10.X11.1930.
59. Cuvinte pentru tat autentic clerc al Ia$ului ci tdrii in Lumea, XIII,
3744 din 13.XI11.1930, p. 2.
60. IOAN DAFIN, G. Ibrdileanu in Figuri iefene, Viata Romineasck
Ia§i 1927, pp. 72-75.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 181
61. NECULAT DALU (Dan BadAreu), a Domnu Ibrdileanu * in Opinia

XXXII, 8680 din 15.111.1936, p. 1.
62. D. A. L. U. (N. Da lu), Lauda de sine involuntara in Insemnari
iesene, 9 din 1936, p. 436.
63. PAUL DANIEL, G. Ibrdileanu in Epoca, 2133 din 13.111.1936, p. 2.
64. Dela Academia Milzaileand la Liceul National 1835-1935; [Lista
alfabetica a profesorilor Liceului National dela 1835-
1935, p. 401].
65. ROMULUS DEMETRESCU, In amintirea porfesorului Ibrdileanu in
Adevdrul, 50 nr. 16.005 din 25.111.1936, pp. 5-6.
66. AL. Dimumu-PAugs-rt, Inca o lamurire In jurul cazului dela
Facultatea de Litere in Opinia, XXVII, din 12.X11.1930,
p. 2.
67. VALER DoNTA (Profira Sadoveanu), G. Ibrdileanu in Adevdrul
literar ci artistic din 22.111.1936, p. 5. Reprodus In Dom
mile Jar domnii si doamnele portrete §i convorbiri,
*Adevarul o, Buc.
68. CAROL DRIMER, G. Ibrdileanu in Rampa, XIX, 5446 din 13.111.
1936. pp. 1-4.
69. AL. EPURE, Contribu(ie la cunoa,cterea vietii si a Incepururilor
literare ale marelui critic G.' Ibrdileanu, Roman, 1937
[extras din Anuarul liceului de WI Roman Vodd, 1937].
70. GALA GALACTION, Rdboji pe bradul verde, Viata Romineasca.
S. A. Ia0, 1920, p. 151.
71. - Duper- exodul lui G. Ibraileanu in Adevdrul literar ft artistic
din 22.111.1936, p. 1.
72. - Intr*o seara de Mai In Viata Romineascd 4-5 din 1936,
pp. 143-145.
73. SOCRATE GEORGESCU, Preford la vol. lui Eugen Vaian, Proza si
versuri, Tip. Vocea Inviitatorilur, Buc., 1899.
74. GH. GHIBANESCU, Breasla Armenilor din Roman to Arhiva,
organul socletatii stiintifice $i literare din Iasi, XX, 10 din
X.1909, pp. 387-398.
75. CONST. GRAUR, Din istoria socialismulul roman r AVAIltUi by
Buc., 1912.
www.dacoromanica.ro
182 vrATA LUZ G. IBRAILEANU
76. MIRON GRINDEA, Cum a murit in Adevdrul 50 nr. 15994 din 13.
III. 1936, p. 7.
77. [MIRON] G[RINDEA], Incinerarea lid G. Ibraileanu in Dimineata,
32, nr. 10.495 din 14.111.1936, p. 3.
78. PAN HALIPPA, Amin/ fie unui bosarabean in Viata Romineascd,
4-5 din 1936, pp. 43-44.
79. A[LFRED] H[EFTER] HIDALGO, G. /braikanu in Cuvinte despre
oameni, Iasi, 1916, pp. 43-47.
80. SIDONIA C. HOG4, Totaia, Amintiri din via(a lui Calistrat floga
de fiica sa, Tip. if Lumina N, Piatra Neamt, 1940, pp.
72, 78, passim.
81. [G.] I[BRAILEANu], Amintiri in .Scoala Noud I, 1 din VII, 1889,
PP. 3-4.
82. G. IBRAILEANU, Din trecutul nostru de A. Vlahuld in Viata Ro-
mineascd, 11 din 1908, pp. 254-261.
83. Amintiri din copildrie ,ci adolescen(a in Adevdrul literar ,vi
artistic, 884, din 14.X1.1937.
84. Amintiri din copilcirie ci adolescent' in Adevdrul literar
fi artistic, 885 din 21.X1.1937.
85. Amintiri din copildrie pl adolescentd in Adevdrul literar
,ci artistic, 886 din 28.XI.1937.
86. Amintiri din copildrie si adolescent' in Adevdrul literar pi
artistic. 887 din 5.XII.1937.
87. Amintiri din copilcirie ci adolescent?: in Adevdrul literar pi
artistic, 888 din 12.X11.1937.
83. Amintiri din copildrie ci adolescentd in Adevdrul literar gi
artistic, 889 din 19.X11.1937.
89. Amintiri din copildrie pi adolescentd in Adevdrul literar pi
artistic, 890 din 26.XII.1937.
90. Amintiri din copildrie si adolescentd in Adevdrul literar fi
artistic, 892 din 2.1.1938.
91. Caragiale Cand a implinit xsezeci de ani in Viata
Romineascd, 1 din 1912 pp. 98-101.
92. C. Dobrogeanu-Gherea in Viata Romineascd 3 din 1920,
pp. 437-445.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAEIE 183
93. G. IBRAILEANU, Anatole France (Cateva reflec(ii) in Via fa

Romineaccd, 10 din 1924, pp. 141-153.
94. - Privind viata, e Cultura Nai ionala >, Bi c., 1930.
95. - Adela, e Adevarul ), Buc., [1933].
96. - cc tre I. 291. BrcItescu lloineti in Convorbiri literare, 8-10
din 1941, pp. 1176-1177.
97. Incinerarea In! G. Ibrthleanu in Opinia, XXXII, 8678 din 13.
111.1936, p. 4.
98. Incinerarea lni Ibraileanu in Curenml, IX, 2914 din 14.111.1936,
p. 2.
99. IORGU IORDAN, Rdspuns la o ticdlosie in Opinia, XXVII, 7085
din 14.X11. 1930, p. 3.
100. - Amintir i despre Garabet Ibrdileanu in Via(a Romitteascd,
4-5 din 1937, pp. 3-8.
101. - A. Philippide si G. Ibraileanu in Insemniiri iesene, 711
din 1940, pp. 146-150.
102. N. Ioacn, Cranial in Seindnatorttl, IV, 49 din 4.XII.1905, p. 914.
103. - Studii si docurnente, V, Buc. 1901-1916.
104. [N. IoRoA]; Moartea creatorultd de regionalism literar In Neamul
Rontdnesc, XXXI, 59 din 14.111.1936, p. 1.
105. G. ISTRATE, G. Ibraileanu (note dintr'o conferin(d) in Viata
Romineascd, 4-5 din 1937, pp. 82-83.
106. G. Ivascu, Ce-am invdtat dela Ibriiileanu in Insemneiri iesene,
7 din 1940, pp. 157-160.
107. La moartea cr'ricului in Lumea, XIX, 5365 din 13.111.1936, p. 2.
108. AL. LASCAROV-MOLDOVANU, Amintiri in Insemndri iesene IV, 11
din 1939, pp. 195-196.
109. [BARBI, L Z REANU], C. Stere si G. Ibrdileanu in Almanahul
ziarelor Ademrul ci Dimineam, Buc., 1937, pp. 56-61.
110. L. LEONEANU, G. Ibraileanu in Portrete literare ci politice, Buc.,
1935, pp. 48-49.
111. - Prof iluri si opere conternporane, Bilete de papagal, Buc.,
1936, pp. 25-38 [Ponaite Muyoitt].
112. LICEUL INTERNAT o C. Negruzzi m, Iasi, Anuarul pe 1921 --
1922, Inst. de arte grafice Viata Romineasca S. A., Iasi,
1922.
www.dacoromanica.ro
184 VIATA LIB G. IIIRAILEANU
113. E. LOVTNESCU, Memorii 1900-1916, Cugetarea n, Buc., 1930

[G. Ibraileanu si colabora(ia la Viata Romineascd, pp.
256-2741.
114. DR. N. Lupu, Amintiri in Via(a Romineascef, 4-5 din 1936,
pp. 140-142.
115. - Amintiri despre C. Stere in Viata Romineascd, 1-3 din
1937, pp. 50-52.
116. M. M., Garabet Ibraileanu ca profesor si critic literar in Opinia
XXXII, 8679 din 14.111.1936. p. 1.
117. - Momente interesante din via(a lui G. Ibraileanu in Opinia
din 15.111.1936, p. 2.
118. R. MARENT, G. Ibraileanu pi Basarabia in Via(a Basarabiei,
VIII, din VI, 1939, pp. 379-384.
119. I. M. MARINESCU, De profundis in Lumea XIX, 5384 din 4.1V.
1936., p. 2-3.
120. - Ibraileanu si clasicismul In Pap Romtneascd, 4-5 din
1936, pp. 56-60.
121. C. MARINO-MOSCU, Vechi Amintiri in Via la Ramtneascd, 4-5
din 1936, pp. 61-65.
122. MAX, G. lbrdileanu in Lumea bazar saptamdnal, 1, 2 din 9.X1.
1924, p. 17.
123. N. MinAEscu, G. lbrdileanu in Viitorul, XXVII, 8450 din 13.
111.1936, pp. 1-2. Reprodus in Oameni si 4( Casa
8coalelor A, Buc., 1937, pp. 251-258.
124. I. MINULESCU, Randuri pentru G. Ibraileanu in Via(a Romlneascd,
4-5 din 1936, pp. 66-67.
125. LUCIAN MIRCEA, De nop(i senine singur to cutremuri ... La
incinerarea lui Ibraileanu (versuri) In Adevdrul literar ii
artistic, 779 din 29.111.1936, p. 1.
126. G. MIRON, A murit G. Ibraileanu In Dimineata, 32 nr. 10.494
din 13.111.1936, p. 3.
127. I. I. MIRONESCU, De pc vremea sand Ibrdileanu era profesor la
Iasi in Viata Romtneascd, 4-5 din 1936, pp. 68-73.
128. VICTOR MOCANU, Garabet Ibrdikanu In Nationalul Nou, III,
din 14.111.1936, p. 1.
www.dacoromanica.ro
B1/3LIOGRAFIE 185
129. Moartea lui G. Ibraileanu in Opinia, XXXII, 8677 din 12.111.

1936, p. 4.
130. P. MCANOR ET CO, Cei morn in Via(a Romineascd. 1 din 1920,
pp. 162-165.
131. Prof. GH. OBREIA-IASI, In memoria profesorului C. Ibraileanu.
0 propunere d-lor profesori de Limba Romano in Opinia,
XXXII, 8684 din 20.111.1936, p. 3.
132. 0 sfruntata nerusinare - Se vrea capul d -lui Ibraileanu ? in
Lumea, XIII, 3733 din 30.X1.1930, p. 2.
133. P, Comemorarea lui G. Ibraileanu la clubul nat. idrdnesc in Opinia,
XXXII, 8694 din 1.IV.1936, p. 4.
134. MIHAI PAJISKIAN, Ccilcitorie in- Polonia, Venetia, 1830, p. 63.
135. C. P[ANAITESCUJ, A murit G. Ibrdileanu in Facia, XVI, 1537 din
13.111.1936, p. 2.
136. CL. PAN-rum In subsolul lui Panait Musolu in Romania literara,
I, nr. 14 din 1939, p. 8-10.
137. G. Pasco, Canibalismul francmasonilor dela Facultatea de Litere
din Iasi gi Francmasonii antiorgalisti in Revista criticd,
VIII, 2-3 din IX, 1934, pp. 152-159 Ii 166.
138. - Universitatea din fag gray bolnavd, III: Ratjocura de
cursuri si examene in Revista criticd, 9, 2-3 din IX.1935,
G. Ibraileanu, pp. 138-139; Ore neregulate, p. 151.
Examene, p.p 155-156.
139. - Universitatea din lag gray bolnavd V Administratia (pre.
zen(a la consilii) In Revista critica, 9, 4 din XII.1935, p. 198.
140. - Universitatea din Iasi gray bolnavd, IX. Tranzaciiile cu
catedrele in Revista critica, 10, 4 din XII.1936, p. 222.
141. D. D. PATRASCANU, Vinovatii 1916-1918, reflectii si impresii
din vremea neutralitatii si razboitdui. Buc., 1918.
142. - In fata na(iunii, H. Steinberg, Buc., 1925. p. 55.
143. CEZAR PETRESCU, Dela C. Vraja la G. Ibraileanu in Adevarul
literar si artistic XV, 798 din 22.111.1936. p. 3.
144. - Intdlnirea dintre oameni In Via(a Romtneascd, 4-5 din
1936, pp. 74-77.
145. CoNs-r. Tun. PETRESCU, Socialism! In Romania, Biblioteca
socialistb, Buc., [1944J.
www.dacoromanica.ro
146. PETRONIUS (Gr. Tansan), Un par intelectual in Viitorul din 14.

111.1936, p. 1.
147. AL. PIRU, C. Ibraileanu si Banjul ui Bacdul, XXI, 2349 din 8.
1.1944, pp. 1-3.
148. - G. Ibraileanu in evocdri n in Revista Fundaliilor Regale,
XI, 4 din 1944, pp.216-217.
149. - Pentrzt o biogrofie a Li Ibrdileanu in Revista Fundatiilor
Regale, XI, 12 din 1944, pp. 717-718.
150. S. PODOLEANU, Un project de volum a! lui G. Ibraileanu in Ade-
yarn! literar si artistic 860 din 17.V.1936.
151. P[oPA] GR. [T.], Ibraileanu si limba basarabenilor in Insemneiri
ieyene, 8 din 1936, pp. 361-362.
152. GEORGIO PRAY, Dissertationes historico-criticae in annoles
veteres Hunnorum, Avarum et Hungarorum, Vindobonae,
1774 § XI, p. 170.
153. LUCIAN PREDESCU, D-1 prof. Garabet Ibriiileanu in Moldova lite-
rard, III, 5-6 din V-VI, 1929, pp. 27-28.
154. - Lucruri not despre G. Ibrdileanu, Al. Vlahutd, G. Cosbuc
si Al. Philippide (filologul) in Moldova literard, III, 10-12
din XI-XII, 1929, p. 50.
155. - Cum se 2recaza o edifie critics sau d-1 Garabet Ibraileanu
in Moldova literard, V, 2-3 din II -III, 1931, pp. 1-4.
156. Proces-verbal nr. 24 in Monitorul Oficial din 19.X1.1922, pp.
8466-8467.
157. Proces verbal nr. 4 in Monitorul Oficial din 2.XII.1922, pp.
9023-9028.
158. MIHAI D. RALEA, G. Ibrdileanu In Via(a Romineascd, 2-3 din
1936 p. 2-4.p
159. - G. Ibraileanu in Viata Rom:neasca, 4-5 din 1936, pp.
84-95. Reprodus in Injelesuri, Cugetarea, Buc., 1942,
pp. 41-59.
160. N. N. RAUTU, A trecut un an ... In Insemndri iesene 6 din 1937,
pp. 408-412.
161. RED. (AL. 0. Tcodorcanu), In fund cazului lui G. Ibrdileanu:
Gura paccitosului in Lumea, XIII, 3748 din 18.X11.1930
P. 2.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE 187
162. RED., In jurul cazului ltd G. Ibraileanu Articolal 81 Ids in Lumea

din 19.3(11.1930, p. 2.
163. RED., In jurul cazului lid G. Ibraileanu: Cei trei muschetari In
Lumea din 22.X11.1930, p. 2.
164. - In jurul cazului lid G. Ibraileanu: Inset- in Lumea din
4.X11.1930, p. 2.
165. AL. ROSETTI, G. Ibrilileanu in Universal literar din 30.V111.1941.
166. P. ROSIADE, Amintiri din miscarea socialistcl de altildatei in Liber-
tatea, II, 216, din 1.V.1945, p. 2.
167. IZABELA SADOVEANU, Ultima intrevedere cu G. Ibraileanu in Ade-
varul literar si artistic din 22.111.1936, p. 4.
168. Iz. SADOVEANU, Tovardsele oamenilor marl in Adevdrul literar ci
artislic din 24.V.1936, p. 1.
169. MIHA1L SADOVEANU, G. Ibrciileanu in Insemndri iesene, 7 din
1936, pp. 261-263.
170. - Prieten attic in Viata Romineascd, 4-5 din 1936, pp.
96-98.
171. A. P. SAMSON, Cu d-1 lone! Teodoreanu despre el si despre altii
in Pampa, XV, 3599 din 20.1.1930, pp. 1-3.
172. H. SANIELEVICI, Cronica in Curentul Nou, I, 2 din 15.X11.1905,
p. 129.
173. - Problente sociale p1 psihologice, Sacco & Co., Buc. 1920,
pp. 135-148 [Tipul heat].
174. - Poporanismul reactionar, Buc., 1921.
175. - Un luptdtor pentru tarcitzime in Adevdrul literar si artistic
din 22.111.1936, p. 3.
176. C. SATEANU, Carnaval literar, Iasi, 1930.
177. - In memoria lui G. Ibraileanu in Adevarul, 50 nr. 15.997
din 15.111.1936, p. 2.
178. - Alte amintiri despre G. Ibraileanu in Adevdrul, 50 nr.
16.015 din 5.1\1.1936, p. 6.
179. - Ibraileanu despre Eminescu - 0 interesanta convorbire
intre critical G. Ibrdileanu si d-1 profesor Eugen Herovanu
in Adevarul literar si artistic, nr. 917 bis din 1939, p. 4.
180. N. SAVIN, Vremi de altadatd in 'Viara Romineascd, 4-5 din 1936,
pp. 99-103.
www.dacoromanica.ro
181. LASCAR SEBASTIAN, La moartea lui G. Ibrdileanu in Adevdrul,

50, nr. 15.994 din 13.111.1936, p. 7.
182. G. SEM., De vorbd cu d-1 Jean Bart in Adevcirul literar si artistic,
287 din 6.VI.1926, pp. 1-2.
183. EM. SERGIIIE, La comemorarea lui Ibrdileanu In Lumea din 27.
III. 1936, p. 2.
184. M. SEVASTOS, Scrisoare deschisci cdtre D. G. Ibrdileanu in Cuvdntul
liber din 24.1.1925, pp. 12-13.
185. - Criticul G. Ibrdileanu in Lumea bazar saptamanal, I, 12
din 25.1.1925, pp. 1-2.
186. -. Mare le premiu national in Adevdrul literar Ii artistic,
657 din 9.V11.1933.
187. - G. Ibrdileanu in Adevarul, 50 nr. 15.995 din 13.111.1936,
pp. 1-2.
188. - Un fapt caracteristic in Via(a Romtneasc4, 4-5 din 1936,
pp. 104-105.
189. - In memoria lui Constantin Stere in Adevdrul literar fi
artistic, 813 din 5.V11.1936, pp. 1-2.
190. - Comemorarea lui G. Ibrdileanu in Adevarul literar si artistic
856 din 2.V.1937, p. 26.
191. - Amint;ri din redactla Vietil Bomb:esti a In Adevdrul
literar si artistic din 16.V.1937, p. 3.
192. - Aventurile din strada Grab:nor, roman, Adevdrul, Buc.
[1934], p. 185.
193. [M. SEVASTOS], Viola romineasca nr. 2 In Torla, I din 14.1.1945,
p. 2.
194. Situatiunea elevilor din Liceul Internal Iasi anul scolar 1900-
1901, Tip. Dada, Iasi, 1901.
195. Situallunea elevilor din Liceul Internal anul scolar 1905-1906,
Tip. Dacia, Iasi, 1906.
196. Situatiunea elevilor din Liceul Internal anul scalar 1910 -1911,
Tip. Dacia, Ia0, 1911.
197. Situatiunea elevilor din Liceul Internal anul scolar 1911-1912,
Socec & Co., 1a0, 1912.
198. CoNs-rwriN STEAL, Cum am devenit director al a Vietii Rominestl
in Via(a Romineascd, 1-2 din 1933, pp. 11-15.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIIS 189
199. CONSTANTIN STERE, In preajma revoluliei VI: Ciubdresti,

Adevdrul, Buc., [1935].
200. - In preajma revolutiei VII: In ajun, Adev., Buc. [1935].
201. - In preajma revoluriel VIII: Uraganul, Adev., Buc. [1936].
202. - Un otn, G. Ibriiileanu in Viafa Romineascci, 4-5 din
1936, p. 3.
203. STUDENT, D-I prof. lorgu Jordan si Garabet Ibraileanu in Opinia,
XXXII, 8681 din 17.111.1936, p. 3.
204. Studentii si moartea lui G. Ibraileanu in Opinia din 18.111.1936,
pp. 1-2.
205. Student li ci d -1 lorga In Opinia,VI, 593 din 26.XI.1908, p. 2 §i
Liberalul din 26.XI.1809.
206. STUDENTII UNIVERSITARI IE$ENI, Student cl d-I Ibral-
leanu In Neamul Rorruinesc, III, 149 din 14.XII.1908,
pp. 2369-2371.
207. D. I. SUCHIANU, Ibraileanu in Via(a Rombleascd, 4-5 din 1936,
pp. 116-118.
208. PAMFIL $EICARU, 0 faptd rusinoasd In Curentul III, 1030 din
209. - 3.11.1930, p. 1.
f G. Ibraileanu in Curentul, IX, 2914 din 14.111.1936, p. 1.
210. AL. 0. TEODOREANU, In cazul pensiondrii d-lui G. Ibrdileanu in
Lumea XIII, 3743 din 12.X11.1930, p. 2.
211. - Jar Giorge Pascu 7 in Lumea, XIII, 3735 din 3.XII.1930,
p. 2. Reprodus in Tdmdie si otravd, I, Nationala Ciornei,
Buc., 1934.
212. IONEL TEODOREANU, Profesorul lbrdileanu in La Medeleni, vol.
III, p. 202 §i urm. Reprodus in Via fa Romineascd, 4-5
din 1936, pp, 119-131.
213. - Scrisoare catre un mort in Adevdrul literar fi artistic din
6.IX.1936, p. 1.
214. - Popasul printre oameni in Insemndri iesene, IV, din 1.V.
1939, pp. 299-307.
215. M. TEODORESCU, D. Arthur Ibraileanu cavaler armean ,Ii critic
val[a]ch in Romdnul literar, V, 13 din 24.IX.1906, p. 145.
216. G. TOPIRCEANU, Migdale amare, Cartea Rom., Buc. [1929], pp.
85-89 [Bette mereniii.
www.dacoromanica.ro
217. G. TOPIRCEANU, Pro Memoria in Viola Romineascd, 4-5

din 1936, pp. 132-134.
218. Poctume, Cartea Rom., Buc., 1938, pp. 12-15 [Prefa(al.
219. GR. L. TRANCU-I4SI, G. Ibrciileanu in Adevdrul 50, nr. 15.997
din 15.111.1936, pp., 1-2.
220. Figuri de armeni in via(a romOneascii: Garabet Ibralleanu
in Ani, 1, vol. 11, Aprilie 1936, p. 75.
221. Amintiri iesene, Buc., 1933.
222. UNIVERSITATEA din 14, Anuarul anului scolar 1925.-1926,
Viata Rom., Iasi, 1927 si Anuarul pe anii 1926-1927 §i
1927-1928, V. R., 14, 1929.
223. Anuarul anului 4colar 1928-1929, V. R., 14, 1930.
224. G. URSU, G. Ibtaileatzu 4i Bdrladul, Falticeni, M. Saidman,
1939.
225. Un scriitor barkidean uitat: Raicu lonescu-Rion 26.Vlll.
1875-20.1V.1892 in Moldavia, I, 1 din 1939.
226. Tecuciul literar, Barlad, 1943, pp. 152-153 [G. Ibraileanu].
227. ROZALIA VASILIU, Figuii din trecut: Frofesorul Garabet G. (sic!)
Ibrdileanu in Cuget Moldovenesc XII, 8-10 din 1943,
pp. 135-137.
228. TUDOR VIANU, In amintirea lui G. Ibrcilleanu in Viata Romi-
neascd din XII, 1944, pp. 37-42.
229. C. VLAD, In casa d-lui G. Ibrciileanu de vorbd cu d-1 lone! Teo-
doreanu despre Golia in Adevdrul literar .i artistic 670
din 8.X.1933, pp. 1-2.
230. GH. VRABIE, Beirladul culturol, Buc. 1938, pp. 77-141jprofe-
sorii lui G. Ibraileanul.
231. C. VRAJA, Cdteva cuvinte in Lumea noun tiinrificd fi literard,
1, 3(220) din 26.VI.1895, p. 2.
232. C. V[RAJA], Jean Bart in Insemndri literare, 12 din 4.V.1919,
pp. 11-12.
233. V. G. Mortun in Insemndri literare, 27.din 17.VIII.1919,
15-16.
234. Y., A murit G. Ibrdileatzu in Adevdrul 50 nr. 15.994 din 13.111,
1936, p. 3;
www.dacoromanica.ro
TABLA ILUSTRATIILOR
13,a.
1. G. Ibraileanu vazut de St. Dumitrescu 2

28-- 29
3
2. Vartenia Marcovici si G. Ibraileanu la 12 a ti . .
3. Tasia Trancu 23 29
4. Grupul < Orientul * it 1,389 58 9
5. G. Ibraileanu la 25 de ani 58 59
6. Ibraileanu si Petre Bogdan la Mdadstirea Varatec 78 79
7. G. Ibraileanu la 32 de ani 78 79
8. Redactia revistei s Viata Rc min asca. u 98 99
9. G. Ibraileanu, C. Stere si' 1. Botez in 1906 98 99
10. D. D. Patrascanu, N. I.upu, 1. Botez, Spiridon Popescu
si G. Ibraileanu 128-129
11. G. Ibraileanu la 50 de ani 128-129
12. G. Ibraileanu inainte'de 1930 138-139
13. Casa din Fund,cul Buzdugan 8 138 39
14. G. Ibraileanu la 63 de ani 168-169
15. Solerrinitatea incinefarii Iui G. Ibraileanu 168-169
www.dacoromanica.ro
CUPRINSUL
Pa^.
1. Prefata 5
2. Originea, familia, parintii 9
3. Nasterea si copilaria lui G. Ibraileanu (1871-1878) 16
4. Scolar in cursul primar (1878-1883) . 23
5. Gimnazist la Roman (1883-1887) 28
6. Licean la Bar lad (1887-1890) 35
7. Student normalian la Iasi (1890-1896) . 55
8. Profesor secundar (1896-1908) 73
9. Ibraileanu si r Viata Romineasca v. 90
10. Profesor universitar (1908-1924) 101
11. Ibraileanu si dragostea 139
12. *Accidentul * Eminescu (1924-1930) 147
13. Boa la si moartea (1930-1936) 158
14. Profil . 173
15. Bibliografie 177
www.dacoromanica.ro
m;Etimatili_w-Evampi:
_
0
01111. 0
43
MONITORUL OFICIAL ITO I SI

IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA.
BUCURESTI - 1946
C. scam
www.dacoromanica.ro

Al. Piru - Viața-lui-Ibrăileanu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Al. Piru - Viața-lui-Ibrăileanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

sc nIl TORI ROMÂNI CONTEMPORANI

FUNDAŢIA REGALĂ PENTRU LITERATURA ŞI ARTA

*,Vadiaff,e, G. Ibraileanu vazut de St. Dumitrescu

In rarele imprejureiri ceind a avut prilejul sei vorbeascei

Se intdmpM cu lbrilileanu ceva ciudat §1 paradoxal tot-

la contributie sau respinse. De elite on continutul for era in

ciente indicii cd cele relatate de Mihai Sevastos (in romanul

Nicio indoiala nu exists asupra obarsiei armene a lui G.

sovenii) si cavafi (negustori de inatdminte) organizandu-se

continentului profetilor, Asia, unde dupa vorba lui Go-

ispitind totul si punand felurite probleme. « Pentru ea lumea

(83, 95). Moartea surveni din cauza unei nasteri, la Roman,

La dougzeci si sase de ani, dupa moartea sorei sale, Maria,

peste un David « namesnicul ». Armenii trebue O.' se fi

La cloud statii departare de Iasi, pe linia ferata care duce

Teodor Ibraileanu, domnului Gh. Pralea, primar si ofiter al

acel Ceahldu, nici ce este un munte nimic ! ». Apoi casa

drept, care mi se parea ca atinge cerul. In stanga un deal,

a dealului rupta, naruita, singuratica. Acolo am vazut un

rioara, inconjurat de un gardulet, si cand puii au disparut

de 31 de ani, si o .vad ca o fatd... Un sentiment mizerabil

caracterului sdu (« cu altd copilarie, cu altd viata, fara

Prin 1878, Teodor Ibraileanu, mereu in cautare de afaceri, se

Garabet. In matricula liceului « Roman Von n pe anii

Roman, Garabet priori « deodata » o paging, unde avea de

cladire, avea « locuri ascunse, locuri de siguranta, in soproa-

artificiale. Copiii se temeau de el si-1 inconjurau. and sosea,

gati... Religia mea era glasul temperamentului meu. Uneori

Cand in Septemvrie 1883 fu inscris la gimnaziul a Roman-

Vartenia Marcovic i V. loraneanu

siunea * pand acolo, incat nu dd macar de banuit ca a pri-

familie, locurile insd erau frumoase: « 0 casa ca un palat,

lung spre drum », careia tanarul incepe sa-i dea tarcoale.

sa moara din iubire pentru mine. Adesea ma gandeam : sa

sistemului usii incuiate pentru intarziat : « Fara nopti libere

coala o frecventa mereu cu zel si, inteligent, prindea

Asupra motivelor plecarii la B'a.rlad in vederea conti-

Roman, la figurile oamenilor din orasul meu mi se

un coleg al lui Savin, Moscu Dumitru, iar a treia casa,

spiritual, Raicu « semana a fats », « avea cuvinte minunate

In discutii el Intrebuinta un spirit sarcastic, violent si brutal

i se acordd « premiul II ». Meritele lui Raicu Ionescu fuse-

Eliade Rddulescu. Atunci s'ar fi vazut deodata ca a avea

de ani. Adolescentii, cu tipica infatuare a varstei, se soco-

Fara sa fie variate, aceste petreceri erau toate intelec-

Doi colegi cari stateau la gazda de odinioara a lui Vla-

« Si cum ne plangeam toll visurile .risipite, care nu se

« Si toate acestea s'au tesut atat de adanc cu sufletul

Nu tot acelasi lucru s'ar putea spune despre profesorii

Pe elevi, Beloescu ii indemna la carte a§a : « Numai dela

o singurd data cand s'a intredeschis o use (95). Dintre

omdtul, mergeam pe camp si simteam profunda melan-

4 subtire, inalta cu coada pe spate, cu parul galben §i cu

Botosani la o vara din Roman, maritata tot cu un doctor,

Exagerand, caci asa e iubirea, exagerand meirefia fetei

numai Otilia nu banueste Inca nimic. Dar Intr'o zi, ea

Ca urmare insa, acestia din urma mediteaza darea lui in

In Septemvrie, dupa plecarea Otiliei, Ibraileanu isi lila

avea o revista la Roman, ba mai publica si la revista socia-

egoism » si cu Eminescu se refugia in Schopenhauer. Na-

Lacaussade) si pe Turghenev. Articolul Naturalism # por-

Indata dupa examenul de bacalaureat, Ibraileanu se

a fost o lumind scrie discipolul la moartea lui. A fost