CONST.

SAINEANU

NOUI RECENZII
(1926-1929)

BUCURETI
EDITURA _ADEVERUL , S. A.
1930

www.dacoromanica.ro
 CONST. $AINEANU

NOUI RECENZII
(1926 -1929)

BUCURETI
EDITURA ADEN(ERUL", S. A,
1930

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL
VERSURI: Pagina
Otilia Cazimir, Fluturi de noapte 3
Nusi Tulliu, Poezii 8
Al. Terziman, Stele sub nori 13
Eugen Relgis, Poezii i Melodiile Icicerii 18
Safronie Ivanovici, Epigrante 24
A. Toma, Poezii 25
Al. Obedenaru, Ilimere si Pantheea . . . . . . 31
Alfred Mosoiu, Poezii 42
Ion Budai . Deleanu, 7'rei Viteji 48
Homer, Iliada . . . . . . 52
Juvenal, Satire 56
Miguel ZamacoIs, Bufonii 62
Ion Budai Deleanu, riganiada 66
Mihail Eminescu, Poezii . . 71
ROMANE:
Eug. Sperantia, Casa cu nalbd 77
C. Arde]eanu, Diplomatul, tabdcarul yi actrita . 81
Silvius Rolando, Ne leaga peuncintul . . 85
Lucrezzia Karnabatt, Dyonisia . . 90
H. Papadat-Bengescu, Concertul din muzica de Bach 94
C. Sandu-Aldea, Doud nearnuri . . . 99
Ionel Teodoreanu, La Medeleni, II 104
Ludovic Daus, Draceasca schimbare de piele 108
Em. Bucuta, Fuya lui ,5efki 110
Eug. Relgis, Glasuri in surdinci . 112
Delafras, Micul saerificiu 116
Liviu Rebreanu, Ciuleandra 120
I. Agarbiceanu, Arhanghelii . 124
Octav Dessila, Dragomir Valahul 129
I. Agarbiceanu, Legea minfii. 132
Constanta Hodos Martirii 135
Ion Pas, Povestea unei fete 136
I. Agarbiceanu, Stana . . . . 137
Damian Stanoiti, Necazurile pdrintelui Ghedeon. 145
V. Demetrius, Monahul Damian . . . 150
Gh. Braescu, Mos Be lea 155
Dem. Theodorescu, Sub flantura royie 159
NUVELE SI POVESTIRI:
Eug. Boureanul, Povestiri de pe dealuri 165
Mihail Sadoveanu, Tara de dincolo de negurii . . 169

www.dacoromanica.ro
 Iv
Pag.
N. Pora, Din lumea for 172
Lia Hfirsu, Scene banale 176
Victor Eftimiu, Un asasinal patriotic 177
Adrian Hurmuz, Minunea
I. C. Vissarian, Florica . . . . . . .
I. L. Caragiale, Momente, ischife, aminliri
... 181
185
189
Em. Garleanu: Din lumea celor cari nu cuvcintii 194
Mihail Drumm Capcana . . . . 198
Al. Lascarov-Moldovanu, Inseninare 201
I. A. Bassarabescu, Un am in Iota urea 205
Li'viu Rebreanu, Cuibul visurilor 208
N. Pora, Vraja Cantecului 211
Damian Stan° lu, Cillugeiri 3i Ispite 214
I. C. Vissarian, Ber-Cdciulii Imparat 217
Otilia Casimir, Din Intuneric 219
Al. Lascacav-Moidavanu, Domnu! Prwdinte 222
H. Papadat-Bengescu, Desenuri tragiee 225
I. A. Bassarabescu, Un dor implinit
Olga Gigurtu, Amintiri . .
Zoe N. Mandrea, Icoane din trecut
. . .. 228
231
233
Ion Creanga, Amintiri, Povefti fi Diverse 236
Constanta Hodas, Pico lo . . . . . 240
N. Batzaria, Colina indragostifilor . . 244
Eug. Boureanul, Povestiri de prin col 247
Al. Bratescu-Voinesti, Firimituri 251
Jean Bart, Schife marine 254
Canst. Kiritescu, Printre Aposloli . 257
Ion Dongorozi, Examen de bacalaureal 261
Gala Galaction, Caligraful Ter& 263
I. A. Bassarabescu, Domnu Dina 269
D. D. Patrascanu, Un premz de gala 273
I. Ludo, Hodge-Podge 276
DIVERSE:
C. Kiritescu: Istoria rtisboiului p. inlreg. Ronuiniei, I . 279
C. Kiritescu: Istoria reisboiului p. inlreg. Roma' niei, 11 283
B. Petriceicu Hasdeu, loan Vodei cel Cumplit 288
Nicalai Milescu, Ccileitorie in China . . 292
D. Canlemir, Lupta dinire Inorog 3i Corb 296
Rudolf Sulu, la,sii de odinioarti. 301
I. Simionescu, Dobrogea 303
E. Lovinescu, Evo lufia ideologiei literare 305
E. Lovineseu, Evolufia crilicei literare. 308
Barbu Lazareanu, Humorul lui Hasdeu . 312
Tackle Papahagi, Images d'ethnographie roumaine 315
N. Petrascu, Dui liu Zamfirescu . . . . . . . . 317
Lazar Saineanu, Dicfionar universal al Umbel romdne 321
Canst. Kirilescu, Lileratura impotriva educafiei . . 324
Titu Maiorescu, Critice . . . . . . . . . . 327
Luca Vornea, Lazar 5iiineanu 331

www.dacoromanica.ro
VERSURI

www.dacoromanica.ro
 FLUTURI DE NOAPTE 1)
de OTILIA CAZIMIR

Intr'un volum elegant d-ra Otilia Cazimir, o tanara

poeta de merit, ne prezinta vre-o cincizeci din poeziile
sale, oulese din diverse reviste unde au vazut lumina
zilei pentru intaia 'para. Deosebindu-se de poetii model,
ni§ti, pentru can poezia nu este decat sugestie §i frea-
mat sufletesc primitiv, d-sa ne ofera o poezie naturals,
plina de sentimente delicate §i de senzalii fine, §i turna-
fa bite() limbs armonioasa. Ca femee, ce putea inteade-
var sä chute, clack' nu dragostea curata §i fireasca, simtita
In toate gamele ei felurite: in fiorii cei dintai ai iu-
birii §i ultimele ei falfairi de aripi, §i In contactul cu
natura inconjuratoare cu miile ei de floH §i de ganganii
can ii constitue minunata armonie? E o poezie sincera
§i sanatoasa, care nu cere cititorului sfortari pentru a fi
Inteleaga, nici stari suflete§ti speciale pentru a fi simti-
AA. 0 calda melancolie se desprinde dintr'insa §i o larga
simpatie omeneasca o inunda toata.
Pare c6 poeta nu are motive de a fi fericita. A mo§-
tenit dela strabuni amarul mut din sufletele for ". De
timpuriu a parasit casa parinteasca §i gradina copilariei
sale, stropita de. bunici cu stropitoarea verde. Dar ea
simte azi o tainica chemare inapoi. Fiecare colti§or al
casei batrane§ti ii reaminte§te o farama din trecut. Cum
ar vrea sá retraiasca clipele fericite de a tunci!
At adormi 'n iatacul cald fi bun
In miros de gutui i de tutun.
E insa cu neputinta, caci casa e acum pustie...
Iniianjenul tcicerii fese moi
$i diafane pcinze de matasii
1) Cartea RomaneaseV, Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 4

$i rastignitei pe pcirefii goi

Singuratatea stapcinefte'n case.
Odinioara sufletul ei sburdalnic era asemenea un-
dei paraului, care
Stropind cu spume alba stanca surd
Aleargii-apoi la vale fi, din goancl,
Invalmilfit s'asvarle 'ntr'o bulboanti
Ca o cascadci in miniature.
Dar azi paean' e mut si potolit, si doarme cuminte
lntre roase maluri, caci vremea ce s'a dus domol pe va-
luri, pe amandoi i-a imbatranit:
$i'n mine,
Pe nesimfite amintirea vine,
$i se distrama'n lungi pareri de rim,
Cum se distramO undele'n perdu.
Nascuta pentru tristete, poeta nu va avea noroc nici
In iubire. Pe drumuri cari nu erau File lor, ea s'a Intalnit
cu acela ce era ursit sa -i robeasca inima. Nu a fost vina
lor, asa a vrut Dumnezeu. Dar, vai! iubirea lui a fost
trecatoare. $i acum, In odaia care miroase a gutui si a
mere coapte, ea II asteapta mai in fiecare sears. Intr'o
noapte ii pregatise un paner plin de fructe parfumate:
piersici pufoase, mere ca de ceara, ciorchine galbene de
chilimbar cu poleiu fin din stele, Si un cantalup in care
au adormit apusuri lungi de aur:
$i toate to afteaptii in zadar
Sol sicifii, crud f i lacom, carnea lor
Cu dinfii tai marunfi de carnivor.
Ar vrea sa-1 dojeneasca, sa-1 certe de ce nu vine.
Atdtea vorbe rele-as vrea sa -fi spun!
Dar cdnd to -are fi, mania treccitoare
Se mistue, afa cum primeivara
Ninsoarea alba se topefte 'n soare.
Indiferenta lui, din zi in zi mai pronuntata, o face
sa sufere, sa se revolte. Ar vrea sit nu-1 mai vada, sa-I
uite:
$i.am plecat so nu mai ma intorc...
Dar azi de dimineafeefi umblu'n cale.

www.dacoromanica.ro
 5

Zadarnica hotarire! Caci ea simte ca fares el, nu

poate trai, on cite dureri i-ar mai pricinui de aci Ina-
inte:
Ce demon mi te-a scos in drum?...
De-ar urea viafa azi sa ma deslege
Si raiul ei sa mi-1 deschidli-acum,
Tot iadul nostru dulce l'af alege.
A fost trista din primele clipe primavara iubirii lor,
trista ca o toamna pe sfarsite:
Nu ma 'ntreba de ce-am uitat a ride...
Neidejdea minte §i iubirea 'meala.
Trecutul meu, pe-o fild'n cartea viefii,
E-o mohordid pates de cernealci...
i totus cat de arzator dorise dragostea lui! Si cat
de fericita se simtise altadata 'cand, mergand alaturi, el
li mangaia o suvita de pe frunte, sau o privia cu ochii
umezi plini de doruri... Oare clipele acelea de fericire
se vor mai intoarce vreodata?
lubirea mea, pe uncle e#i acum?
In sara umedei ce'nccpe sa coboare,
Pe care drum
Intdrzii to ratacitoare?
De geaba poeta se sileste sa uite, sa se resemneze:
Seri noaptea asta calmci f i pustie
Tot sufletul mi se sfarma'n agonie
Ceind still ell s'ar putea sa nu mai vie...
Dar si iubirea are un sfarsit in lumea aceasta.
Azi fiecare clips care trece
Se pierde 'rz apa tulbure-a uiteirii!
Totus poeta nu pastreaza nici o ura celuia care i-a
sangerat inima. Ea stie bine ca lui ii datoreste fiorii iu-
birii celei dintai:
Inmugurite ccintecele mele
Sub ochii Ed qi-au cdpidat viafa,
Cum se deschid la soare, dimineafa,
Potirele albastre de zorele.
Cine §tie? la urma urmei, poate ca iubitul nici n'a

www.dacoromanica.ro
 6

existat, c'a fost o himera, o simply inchipuire a poetei, c

intrupare a puternicii ei simtiri!
Am inchinat iubirii treccitoare
Frcinturi de suflet ci scantei de rime...
Inscingerate jerbe funerare
Pe un mormcint in care nu e nime...
Cum se vede, o iubire delicata, find, mai mult in
surdind, FL% explozii vijelioase. 0 iubire duioasa, cum
Bade bine unei femei. Dar nu in aceste efuzii price desi-
gur, se vadeste adevaratul talent al poetei, ci mai de gra-
bs in poeziile vizuale, in cari ne zugraveste aspectele na-
turei, dupa anotimpuri, lumea florilor si a micilor vietati
de tot felul.
lard, de pilda, in poezia Ianuarie", tabloul primilor
fulgi de zapada: ,

Pe 'ntinderi ninse, iarna

1$i rupe in muguri haina stravezie
Si-albine albe scuturd, ware,
Din cerul van& coborit pe zare.
Un stol de corbi abatut pe un salcam sub promoroa-
ea, apare ca niste seminte de intunerie" risipite, din
care creste noaptea ; si iarna, cu genuchii stransi la gura,
adoarme tremurand de frig pe dealuri.
In Ninsoare", una din cele mai frumoase, gasim un
tablou al fiintelor si lucrurilor peste cari cad fulgi, de
zapada, transfigurandu-le. Ce delicioasa e lucratoarea
cu obrajii Ca de ceard cand iese din atelier, dupa o zi de
munea, si pe care margaritarele acelea faurite In ger
ce-i flutura in par, o investmanta ca pe o mireasal...
Se duce-atunci, ufor, visdnd spre casa,
Un vis ce nu se implinefte nici °data
Si uita c'o alteaptcl inghefata
Odaia ei sdracd §i pustie...
Iar in Amurg", ce plastic e zugravita natura!
Salcomii grei de ploaie se scututh pe drum..
Pe scirme scdnteiazd iraguri de meirgele,
Si nori, tardnd in zare fantastice perdele,
lmbraca depcirtarea in mantle de fum.

www.dacoromanica.ro
 7

Ce frumoase tablouri, deasemenea, in poeziile Intre

flori", unde poetei ii vine deodata sa cante cu ierburile
moi gi fosnitoare, cu florile aplecate pe carare si cu
frunzisul despletit in vant"; sau in Starsit de vara", cu
acel concert delicios de ganganii ce nu cuvanta.
Nu pot sa tree fara sa insist o clipii asupra poeziilor
Melcul", Liliacul", Cartita" gi Macaleandrul", una
mai dragalasa decat cealalta, si in cari poeta, care a
trait in mijlocul acestor lighioane, ni le zugraveste in a-
titudinile for cele mai vii, cele mai caracteristice. Iata,
bunaoara, portretul sprintenului macaleandru, care zo-
rit se abate din drum pe o tufa de spini:
Zburlit i rotund, se reisfalei,
Se-agitii, se umf lei din ousel,
Un bulgare mic de cenusa
Ce umple tot compul de viarei.
In sfarsit, in trei convorbiri Colocviu vegetal",
Colocviu pe luna" si Feminism" cea dintai intre
doua dalii ai o tuia, a doua si a treia intre diverse insec-
te, poeta ne da toata masura talentului sau. Stint pur
simplu delicioase, ca limbs, ca naivitate a cuprinsului
si ca armonie ritmica. Albina Si viespea, neputand ajun-
ge la o intelegere, recurg la arbitrajul bondarului:
si -au servit vre-o cloud poqii
De insulte;
Dar cum sfada incepea
Din nimic sa is proporiii,
Au ales atunci arbitru
Un bondar de catifea,
Gray, sonor par'cci era
Capelmaistru la pupitru.
de ar fi sa trag o concluzie din randurile mele,
n'as ezita o clips sa afirm ca poeziile, in can poeta ne
zugraveste lumea vegetala si animals, stint superioare
vanei sale lirice, si ca talentul special ce are in acel gen
poetic, it indicts drumul ce trebue sa urmeze de aci
inainte.

www.dacoromanica.ro
 POEZII"1)
de 14141 TULLIU

Exists In Bucuresti o societate culturala Apostol

Margarit, care are de scop salvarea bogatei comori a in-
dividualitatii etnice a Aromanilor, in diversele ei infati-
sari, stiintifice si literare, facand-o cunoscuta prin publi-
carea operelor ei de seams. Cunoasterea acestor opere, in
cari se oglindeste intregul suflet al neamului aroman, atat
de izolat de patria-mums, a devenit Inteadevar urgenta
in momentele de fats. Tanana literature aromana trece
azi printr'o grea incercare. Odata cu prabusirea impe-
riului otoman, si sub inraurirea coplesitoare a elemen-
telor Inconjuratoare, ea se vede serios amenintata in e-
xistenta ei, ba chiar condamnata unei peiri apropiate.
In asemenea condiliuni, si pentru a salva ce mai era
de salvat, d. Tache Papahagi, acum patru ani, a publicat
o Antologie aromcineascci, cuprinzand fragmente din
poetii de valoare ai generatiei de dinainte de razboi. Iar
anul acesta, consecvent hotararii sale, ne da o colecliune
de versuri aromane, insotite de o transpunere a lor in
limba romans si datorite poetului Nusi Tulliu, cea mai
rasarita figura a modestei literaturi cutovlahe.
Poeziile lui Nusi Tulliu, aparute pentru prima oars
in diverse reviste cu caracter macedonean, ofera, pe lan-
ga interesul etnic si cultural, o anumita importanta din
punctul de vedere literar. Mai intai, intreaga viata aro-
maneasca, in diversele-i aspecte, ne apare si retraeste cu
putere in opera acestui poet. Traiul pastoresc al Aroma-
nilor pe crestele muntilor, in mijlocul turmelor lor, si in
fala unei naturi din cele mai pitoresti, cu ceruri minu-
nate si izvoare cristaline; viata patriarhala si cinstita a
falcarilor" sub celnicii" lor, asa de superioara aceleia
a neamurilor inconjuratoare; existenta infrigurata a a-
1) Editura Apostol Margarit".

www.dacoromanica.ro
 9

cestor oameni, ve§nic insangerata prin omoruri §i crime

ramase nerazbunate; eroicele for lupte rid tionale pentru
apararea credintii stramo§e§ti §i a graiutui din parinti;
apoi clipele rare de odihna 0 de sarbatoare in viata for
a§a de framantata, cu petreceri fermecatoare §i cu nunti
ca in pove§ti; nimic din toate acestea n'a scapat ochiu-
lui ager §i sufletului de patriot al poetului. Aceste puter-
nice izvoare de inspiratie, facandu-i inima sa vibreze,
i-au stors accente lirice inflacarate.
Dar §i sub raportul literar, poeziile d-lui Nu§i Tulliu
ofera calitati pretioase. D. Papahagi ne afirma 0 tre-
bue sa-1 credem pe cuvant, ca unele dintre aceste poe-
zii aromane, §i in special Maru§ea", atat de asemana-
toare cu Nunta Zamfirii" a lui Co§buc, pot rivaliza, in
ce prive§te frumusetea literara, cu cele mai bune crea-
tiuni similare din literatura noastra. Desigur ca ele nu
trebuesc judecate dupa transpunerea romaneasca, facu-
ta de poet, care e departe de a reda farmecul specific al
originalului. Sentimentul, ce-i drept, este aproape acela§
§i intr'una §i intr'altul, dar expresiunea lui e cu mult
mai puternica in dialectul aroman.
Pastoritul este, netagaduit, ocupatia de capetenie a
Aromanului. Pe munte el i§i trae§te o buns parte a vietii
sale, de unde se coboara numai odata pe an pentru ier-
natec. Cat timp este multumit, tot muntele -vue§te de can-
tecele §i fluierele sale. Dragostea lui de munte e nemar-
ginita:
0 lai Pindu, Pindule malt,
Munte nu-i ca tine altul
Plin de cerbi qi caprioare
Plin de ierburi fi flori
Ce past turme negre de mioare.
Pe acest munte, cantat in atatea poezii, §i unde in
Mai suspina fluerul, cants pinii §i privighetorile, izvoa-
rele curate §1 miile de pasarele prin poenele adumbrite,
ar vrea pacurarul sa moara:
0 lai Pindu, Pindule dorit...
De mi-oi muri, nefericita-mi groapd
Vreau sub pinii tell s4-mi fie...
Nici un dufman ca sa n'o §tie.
Pinii, numai vreau as ma boceascii,
Pinii, cucul Ssi indureratul vdnt.

www.dacoromanica.ro
 10

Ce poetice sunt acolo noptile de \Tara!

E noapte... miazeinoapte...
Feinicinile dorm tcicute;
Numai talcingile rcisunci
Prin pcidurile mute.
Si cine mai poate atunci dormi in acele nopti pline
de vraja? ne-o spune poetul in duiosul dialect aroman:
Magi sufletulu-ni nu doarme
Tru noptile di vearci,
Ma lacrimios asculta
Cum plcindze'n fluiara...
Dar muntele nu-i intotdeauna vesel. Uneori intern-
periile naturii sau rautatea omeneasca prapadesc tot a-
vutul Aromanului pacurar. Atunci jalea is locul bucu-
riei:
Urla muntii qi scirmanii ccini,
Cci nu and taldngi si cavale
Ci numai suspin de femei
Can n'au pane pentru copii
Nici cat pascirile calatoare...
Te apucci mila pe oriunde treci
Ccind vezi ca, compul tot
Rdmase despoiat de tot
De turmele ce-1 umpleau
Gond din munti se coborau...
Pada i pasarile, mahnite, iau parte la jalea gene-
rala:
Nici cucii nu mai canto
Pe crengile de alun
Ci, sdrobiti de intristare
Cu Aromdnii se duc impreunci.
In desperarea for bietii oameni 10 iau lumea in cap,
nemai putand suporta vandalismele vrajmasilor for se-
culari:
Ard satele pe coaste,
Aromcinii pleaccin stol;
Pustiu ramcine Pindul,
Pustiu de ccintec gol.
Incotro fug sarmanii pacurari, ascultati-i in dialec-
tal for savuros:
America diparte
Di parte, piste a-matri,

www.dacoromanica.ro
 11

Di jalea a for fi frdndza

Se-aleasti pi carciri...
Si ce imensa e jalea acestor oameni!
Nu f ith cd fe ncisccinteori
Ahantli jale-ni vine,
Ca suflitulu $i inima-ni
Di lacrimi sdntu mpline.
In poeziile lui nisi Tulliu ne mai intampina vitejia
caracteristica a Aromanului si dragostea lui. Sub raportul
vitejiei, ne apar un sir de flacal, unul mai viteaz decat
celalt: Costa, sentinela Pindului, haiducul mandru si
frumos, a carui suprema dorinta este de a fi Inmorman-
tat sub pinii lui; batranul Jaca, biruitorul Albanezilor
si al lui Kurd-pasa, care vorbeste astfel tovarasilor sai
de arme:
Cui i-e fried, mearga acasci
Sa toured Si sa fusel cu femeile;
Cine-i viteaz sec reimanci;
Moartea-i dulce, moartea-i zdnd
Cdnd mori cu arma in mancit
Un alt erou e Nicu Ceara, ce de nimeni nu-i e tea-
ma", chipesul haiduc care face sa tremure o lume. Dar
nici Aromancele nu sunt mai prejos in vitejie. De pilda,
iubita lui Nicu Ceara, dinaintea careia fug ca serpii
toti paganii". In general mai toate ne apar energice, vo-
luntare si constiente de datoria lor.
In ce priveste dragostea Aromanului, poetul ne-o
prezinta in diversele ei ipostaze: In Fantana din poia-
na". in Fata si flacaul", sau In padure", ne Intampina
prirnii fiori ai iubirii naive si totus sirete. In cea dintai,
o tanara fats scapa pieptenele intr'o fantana. 0 ineaca
plansul de dureie. Dar iata eh trece un flacau si se ofe-
ra sa i-1 scoala:
Pdstorul atunci ii zice:
Pieptenele fi-1 scot afara
De mi-i da un ochiu mie
.i Pura -fi rumens °date.
Si propunerea e primita. Tot asa si in cea din urma,
unde o fata, plecata dupa mure, raspunde astfel unut
flack' care-i ceruse cloud mure:

www.dacoromanica.ro
 12

Nu fi-e rufine?
Am sa te spun la mama acasa
Am sa te spun, ci, fugi, ma lass ".
Si razand la dansul:
Veni biata lard rusine
Si zise: ochii? lata-fi-i f i fa bine!"
In afara de aceasta dragoste naiva si de dragostea de
mama si de sora, asa de puternice la Aromani, este sen-
timentul neclintit al fetei care jura mai bine sa moara
decat sa is pe un altul decat pe iubitul ei. Bunaoara in
Marusea", cea mai :unga si cea mai frumoasa poezie
din tot volumul, si care o aduce mult, cum am zis, cu
Nunta Zamfirii" de Cosbuc. Ca continut, intreaga bu-
cata e un tablou minunat al moravurilor aromane, cari
ne apar in toata primitivitatea for fermecatoare. Iai sub
raportul literar, e o adevarata perla artistica, care ar
merita sa figureze intr'o antologie alaturi de poezia lui
Cosbuc.
Publicand aceasta colectie de poezii aromane, in
care retraesc Aromanii si farmecul dialectului lor, d.
Papahagi a adus un mare serviciu literaturii noastre.
Astepta::: dela d-sa in curand si editarea unei colectii de
poezii populare aromane, din can sa transpire tot sufle-
tul acelui mic si viteaz popor.

www.dacoromanica.ro
 STELE SUB NORI"9
de AL. TERZIMAN

In epoca noastra saturate de poezie simbolista, cand

multi tineri poeti se caznesc sa ne imparta*easca turbu-
rarile haotice ale sufletului lor, intr'un mod cu totul con-
fuz, de§i intr'o limbs uneori muzicala, ivirea nea§teptata
a unui poet de §coala veche este desigur o placuta sur-
priza.
Acestei §coli ii datoram astazi volumul de versuri
al d-lui Al. Terziman. E o culegere de vre-o 50 de bucati
in care predomina nota individualists a poetului. Intre-
gul volum, de un farmec intim pronuntat, este o sinters
§i nesfar§ita spovedanie a unui suflet ranit §i excesiv de
sensibil. Ceeace II caracteriza, in primul rand, este tris-
tetea, care se tradeaza aproape in fiecare paging, §i ne
cuprinde §i pe not in vraja ei. Sub acest raport, tristetea
d-lui Terziman ne aminte§te pe aceea a delicatului poet
Nemteanu, cu care se aseamana simtitor. Ceva mai mult
Si la unul §i la altul, ea e numai aparenta, nu definitive
§i organics. E destul un eveniment placut, ivirea prima-
verii parfumate sau prezenta iubitei mult a§teptate, ca
numaidecat tristetea for sa se dizolve in fericire.
Poetului ii e groaza de toamna. 0 tristete imensa ii
cuprinde sufletul odata cu ivirea acestui anotimp:
E toamna..., iar e toamnei... cu acelas vechiu decor...
Cu pomi jilavi, din cari cad foaie dupii foaiP...
Cu zciri intunecate si visuri care mor...
ulifi ce se'mbracd in ceafd Si in ploaie...
Ce jalnic ii se pare atunci un amurg de Octombrie
cu strazi ganduri negre!
1i
Miroase a muted 'a pustiu... 'a moarte...
Copacii goi se clatind si par
Un dezolant cortegiu funerar...
1) Atelierele Adeverul", Bucuresti

www.dacoromanica.ro
 14

In tristelea aceasta monotona,

Trifli, pomii scuipa frunze de sange pe carare...
Un element care da toamnei o infati§are §i mai apa-
satoare, sunt ploile. Caderea for necontenita care intu-
need natura, intuneca §i inima poetului.
,Si triste, tocute fi line
Imi picura lacrami amare
lar ploaia ce cade imi pare
Ca plange §i &firma ca mine...
Ele it urmaresc pans §i in tren.
0, drumul in cupeul de tren sand ploua afara
Pe suf let parcei-ti cade o piatrci tumulara...
Pe fiece gcind o ceatci de nepatruns se strange...
Jar inima se ascunde adcinc in piept... f i plcinge...
In asemenea clipe, desigur, amintirile trecutului ne
apadesc §i ne readuc fa§ii din durerile vietii:
0, viata-mi risipitci, umilei f i strains?
Gcindindu-ma la clansa, inset, ca printre nori
Mi -a pare dinainte o jalnica grading
Cu ramuri desfrunzite f i croncanit de ciori...
Tristetea poetului e inteadevar mare, dar nu ireme-
diabild. 0 simpla aparitiune a fiintei iubite ar fi deajuns
s'o indeparteze:
it$ vrea acum aleituri o palida copilci
Sei-mi susure cuvinte de dragoste i mils...
,i'nvciluiti in umbre de vise f i regret,
Ea lin sci ma desmierde... f i eu sa plcing Inset...
Dar iata cä au trecut §i amurgurile triste de toamna
§i serile triste de iarna, §i au venit amurgurile luminoa-
se ale primaverii. La zarile imprimavarate, rena§te §i
speranta poetului. Ce se va intampla atunci?
$i sufletu-mi va rade... on
Va geme f i s'o tcingui?
& poate m'oi indrogosti
& poate voi muri pe flori.
Dar aceasta tristete nu e datorita numai impre-
siilor cernite din afara, ploaiei §i posomoritelor amur-
guri ale zilelor de toamna §i de iarna. Inima lui sufer5

www.dacoromanica.ro
 15

§i ea: e ranita profund de durerea iubirii neimpartasite.

In singuratatea sa trista, gandul ii sboara spre aceea din
care a facut idolul vietii sale, §i sufletul lui o cheama:
Stand trist si singuratic in mica mea odaie
Mi-i dor... mi-i dor de tine, cum n'as putea sa-ti scriu
In sara asta trista cu cerul cenusiu...
Ce dulce ar fi alcituri cu mine sa to am
In clipele aceste... Odaia mea pustie
Ar rode la vederea-fi de drag si bucurie.
Povestea scurta a dragostei for efemere a fost totuy
frumoasa!
A fost o primdvara de visuri ideate!
Si-asemenea luminei ce cade dintr'o razei
In sufletu-mi o clips to ai lasat sa caza
Ref lexul duiosiei §i-al farmecelor tale...
A fost o primavara de cantece §i flori, dar, vai! n'a
durat mult. Nestatoinicia iubitei i-a pus repede capat:
Adesea spre clansa privirea-mi ridic:
E paid si calms... nu spune nimic...
Zadarnic vre-un semn in privirea ei cat:
lubirea, e moartci...; trecutul, uitat...
0 strangere de mini... o privire...
Din pieptu-mi: un geamat, pornit in nestire...
Din ochiu-i: o lacrima, grabnic prelinsa
...Si-o vad cum dispare 'n privelistea ninsa...
Apoi a plecat si n'a mai venit.
De mult... intr'o sara ca asta... to -ai due,
Mcinata de doruri neinvinse,
Lastindu-ma singur: un stifle! rapus.
Cu toate ncidejdiile stinse...
Si poetul a asteptat-o mereu. In mica lui odaie o vi-
seaza intr'una, ii vede umbra a§ternuta peste prag" ¢iii
aude bataile in usa". Ce fericit l'ar face o scrisoare dela
dansa! Cateodata ii se pare chiar ca a primit-o.
...Iar uneori, privind in nopfi senine
Cum tuna iese incet-incet din zare,
Imi pare ca-i o gingasa scrisoare
Ce-mi vine de departe, dela tine...

www.dacoromanica.ro
 16

0 cheama cu disperare si cu tot dorul inimei sale in-

durerate:
0, vino in parcul cu veftede foil
Cu ma na to alba in mana mea rece,
Vom trece ca'n basme ciintand amondoi
Romanfa duioasci a vremii ce trece...
Cum ar dori s'o mai vada langa dansul, umar lan-
ga umar la fereastra", sa stea in genuchi la picioarele ei
i sa-i cante un cantec frumos de iubire"! Veni-va oare?
...Dar noaptea trece, zarea matinala
lqi pune'ncet at zorilor decor...
In suflet floarea tristului meu dor,
Se scutura, petalci cu petal&
$i atunci
Cu fafa sprijinita 'n palme
Priveam cciminul stins, pustiu.
...$i am stat afa pand la ziuci.
Ca lcingei propriu-mi sicriu...
Nestatornicia iubitei ii aduce aminte un basm de
demult:
Ccind ma gondesc la dcinsa, cu sufletul vrajit,
Aducerea aminte incepe sa-mi fopteasca.
Povestea celui tcincir poet, care a murit
De dorul unei fete ce n'a vrut sa-1 iubeasca...
$i poetul e convins, insfarsit, de zadarnicia himerei
sale:
Dar pldnsul meu se pierde 'n van pe drum...
Tu dormi desigur, i-fi visezi iubitul...
$1, vai, ftiu bine, nu-s eu fericitul
Ce'n visul tau frumos se fese acum...
Dar, 'lute° noapte a visat-o in rochie de mireas'a, pa-
Lida, gi sezand langa alesul ei.
ySi toatii noaptea m'am gdndit la vis,
Yam plans, ca un copil, cu fruntea'n perne...
Intregul sau volum de versuri, poetul 11 dedica aces-
tei iubite ideale,
Aceiei pe care o visez ti -0 iubesc
Cu dragoste bland& curata;

www.dacoromanica.ro
 17

Frumoasei prinfese de care mi-i dor

i n'o voi gasi niciodatcl.
Un val de melancolie planeaza peste toate poeziile
d-lui Terziman. Aceste versuri ale sale flori din su-
f let scuturate, lacrimi plemse 'n batiste", de care se des-
parte plangand sunt triste ca si viata lui traits in
van", cu dureroasele ei aduceri aminte, si ca iubirea lui
neimpartasita, in care n'a gasit decat amaraciune. De
aci si starile sale sufletesti posomorate la contactul cu
natura inconjuratoare, pe care o vede §i o simte atat de
dezolanta.
Toata inspiratia poetului se invarteste, de fapt, in
jurul acestor doua teme, tristetea naturei si tristetea su-
fletului sau, can se influenteaza reciproc. Dar cu cats
pricepere a stiut sa le varieze, imbracandu-le mereu in
forme not si in ritmuri atragatoare! Sa nu le cerem insa
acestor versuri un caracter de universalitate. Ele sunt
numai efuziunile sincere Si spontane ale unui suflet izo-
lat, inzestrat cu o vie sensibilitate si cu o rara abilitate in
manuirea versului.
Cu farmecul lui de intimitate si cu muzicalitatea rit-
murilor sale, volumul de poezii Stele sub noH" al d-lui
Terziman va placea desigur multora, si in deosebi ace-
lora can au iubit si suferit si ei.

www.dacoromanica.ro
 POEZII *i MELODIILE TACERII" 1)
de EUGEN RELGIS

D. Relgis este, dupa cum se §tie, cel mai aprig re-

prezentant al umanitarismului in tam noastra: o seams
de opere, ce a publicat pans acum, atesta activitatea
d-sale in aceasta directie. Dar d-sa mai este §i poet §i
romancier. Ca romancier a scris acel Petru Arbore", in
trei volume, cam in felul lui Proust, poate chiar oglin-
da propriei sale vieti dar atat de greu de citit prin
Insa§ monotona §i ciudata individualitate a eroului. Iar
ca poet, afara de doua volume de versuri: Triumful ne-
fiintii" §i Nebunia", ne da astazi un volum de Poezii"
(1914-1920) §i Me iodine teicerii", mici schite psiholo-
gice in proza.
Nota caracteristica, care doming in poeziile §i schi-
tele acestor volume, este desigur cea umanitarista. Su-
fletul poetului vibreaza cu putere la suferintele omenirii.
Pretutindeni, in fabrici, in porturi, la lark, el nu vede
decat robi ai muncii pamantene, osanditi iadului de veci,
can se istovesc §i sangereaza fara nisi un ideal §i dispar
dupa ce au imbogatit pe altii.
In prezent, ca §i in trecut, robia omului e aceea*.
Daca pe atunci Piramidele au izvorat din munca neisto-
vita a plebei, mallard de biciul sbirului, astazi ma§inile,
elevatoarele, furnalele §i minele sunt atatea gun uria§e
ale unui nou Moloh care inghite zilnic mii de vieti. Ele-
vatorul cu huruitul lui de lanturi §i scrapirile angrena-
j elor, apare ca o faptura milenara a tot stapanitoare:
Un zeu ivit din fork furtunoase,
Himeric f i feroce
Infipt in sdnul Terrei dureroase...
El face sa straluceasca in soare
') Cultura nationals ", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 19

Negrciitele poveri,
Smulse din addncuri de vapoare,
Strcinse prin robia creatoare
A omenirii pururi sureicite,
MI6, de milenii, in dureri...
Un alt idol, de fier, betoniera, 10 racore§te foamea,
prinzand in angrenajul ei pe visatorul... rob al muncii.
Un urlet de moarte, §i betoniera, cu uria§u-i pantec ro-
ditor, parc'ar vrea
sa-§i mistuiascci prada
Si s'o verse apoi amestecata
Cu piatrei, cu ciment, fi set sfinfeascli,
Cu via:a omeneascd,
Materia ce-i vemic blestematii...
Aceea§ soarta o are §i salahorul, care urea mereu
caramida in cladirea unei case cu etaje multe.
Dar face un pas in gol inghite
Prcipastia ce se addnci vicleanci
Prin cele cinci etaje, fi masivet,
11 coplefi teicerea subteraneil
Iar in Cantecul ma§inii", auzim repro§ul ce acesta
arunca ornului de a fi scos-o din subteranele uitarii
unde, cu forta ei latenta, sta ascunsa in bezna minerals.
Acum el I§i ispa§e§te pacatul, cad a treat o lume noua,
dar mizeria a ramas aceea§.
Caci, omule, ai contopit,
In mine binele fi raul,
Cdnd sub splendorile luminii
Tu mi-ai dat formele
viafa to mi-ai &fruit!
Un alt monstru inghititor de vieti este mina:
Prin gura larg deschisa, ca o rand
Minerii intrifn noaptea subterand
.,Si se jertfesc cu inima defartii
Fora idoli, faro preofi
Muncind faro crufare
Din zori fi pcinci'n sears
In labirintul monstrului de piatra...

www.dacoromanica.ro
 20

*i totus, muncitorii, cu doruri prabusite in suflet,

se trudesc mereu acolo uncle altii stapanesc in cant de
roli si tipat de sirens ", iar la amiazi, cand caldura apa-
sa ca un glob gigantic", ei se odihnesc voiosi in tarana
Leingei o mound de huilei,
Pe asfalt, printre unelte aruncate,
Un lucru" cu contururi de gorily
Stci ghemuit, cu brafe incrucifate.
Dar iata ea izbucneste tipatul sirenei... Deprins cu a
lumilor povara
Strapuns, sari-va lucrul" in picioare
,Si iara,s va purta pe indelete
Aceeaf greutate sdrobitoare.
Caci salahorul, cel mai umil din toli cei supusi fata-
Main si pentru care viata pe acest pamant e a suferi, ca
si toti robii muncii, isi iubeste meseria:
0, munca mea de salahor
Eu o iubesc cu omenia
Ce-a mai ramas in pieptul meu!
$i voi ccira mereu, mereu...
0 alts particularitate a poeziei d-lui Relgis este pre-
dispccifia sa leiuntricei. Poetul nu traeste decat cu sufle-
tul. Pentru el realitatea nu merits a fi luata in seams.
Ea este o vasty nebunie, in care vesnic duterea e in lup-
ta cu raul. Trciim mereu printre cadavre, inaintom
-
peste cadavre, prin cimitirul viefii pervertite, inaintam
fi supuriim f i scingereim i aiureim"... ne spune dansul
in Melodiile theerii". Singura fericire e in neant, fie in
moarte, care to scapa de toate suferintele, fie in tacere.
Pretutindeni moartea it atrage intr'un chip fascinator.
E destul sa se vada pe un vapor
0 insulei a meintuirii
Plutind pe-abisul crunt al firii,
Prea plin de lacrimile omenirii...
ca, numai decat, cu ochii arsi de vagi naluce, si cu bra-
tele intinse, sa implore marea sa-1 primeasca in sanul ei:

www.dacoromanica.ro
 21

Primefte-ma in vqnicia
Iubirii tale fi ma'ndruma
Spre fari ce n'au nici un liman
Topind Indurerata -mi huma...
In sufletul lui, ca la poetii simboli§ti, colcae o sume-
denie de lucruri spaimantatoare:
In pieptu-mi istovit de veghe
Caldura Gangelui se strange...
Ca 'ntr'o scoicii svonul marii
Rifisunci 'n inima-mi zdrobita
Ca de o stoned prii valita
Durerea grea a incarniirii.
,Si child, din intamplare, i-au adormit nazuintele in
leganarea nepasarii, deodata, ca muscat de un §arpe.
simte cum din abisuri noui vechile dorinti primare, nil-
mande Si feline
Tresar atunci in umbra mea,
Sunt urmarit de un blestem;
De mine insu-mi sunt legal
Pe veci!... Nu vreau! nu pot! ma tem!...
Simtiri necunoscute se trezesc intr'insul, cari yin din
noaptea adanca a unor lumi de mult pierite... 0 viata din
alte timpuri ii curge prin vine, §i el se intreaba de ce
trae§te in veacul acesta, a§a de tarziu? Si se pomene§te
noaptea vorbind, flea cuvinte, neintelese limbi de mult
uitate. Il roade cariul veninos al atator doruri neimpli-
nite...
5i in tragica-ionostalgie, nu vede scaparea decat in
moarte sau in tacere.
Chinuit mereu de fantasmele sufletului sau de pri-
mitiv, §i preocupat numai de durerile omenirii, poetul a
neglijat tocmai unica surs'a de fericire, care ar fi putut
sa-i inunde inima in ravd§ita-i viata. A uitat s'a iubeasca.
Eu n'am ccintat iubirea vreodata...
N'a slavit nici taina ochilor alba§tri, nici faptura
vrajita a iubitei, &and aceasta i-a zambit intaia oars, §i
nici n'a oftat cand a zarit-o la fereastra. Intrevederea cu
&Ansa a fost de ghiata

www.dacoromanica.ro
 22

Ne-am pus toate intrebeirile cu ochii

Si ne-am reispuns cu aceleafi gesturi vagi
lar imnul meu suprem a lost teicerea...
Idealul lui in iubire este. acela al omului din caver-
ne. E dornic, in spasmul unei argii de taverna, sa fie stri-
vit de o crancena faptura femeiasca care
Cu brafele §i pulpele sa frcingli
Fiinfa-mi istovita de durere,
Cu buzele-i enorme sa ma strcingei
Sa nu reunite singe in artere.
Sa nu ramaie decat un stary cu ochii tintuiti spre
stele..."!
Cu acelea§i dispozitiuni suflete§ti ne apare poetul §i
in Me Iodide tacerii". In vre-o 30 de schite psihologice,
regasim in proza diversele aspecte ale sufletului sau sbu-
ciumat. Doufi-trei citate, cred, vor putea da o idee de
starile suflete§ti ale poetului. Af area sa rad, dar plang
in mine; mi-e cald, mi-e frig fi parch' -i ceafa. Ma chea-
ma zeirile senine, ma tenteazci apoi mormantul, fi iar
ma dor speranfele. Af urea sd cant, ba sd gcindesc
sunt istovit fi totuf lupt, dar nu flit/ ce cif putea infringe,
nu-i vre-un dor in pieptul meu fi totuf parch' e ceva"...
Dumnezeu sa-1 mai inteleaga! Dar poetul vrea sa
reactioneze. Prin uitare §i prin a munch' indarjita a in-
cercat sa inabu*e nostalgia-i Ingrozitoare, insa n'a izbu-
tit. N'am putut infringe crunta fiara ce'n inimd ma
mufcei fi urld'n conftiinfa". Caci viata a facut din 'el o
vioara prin care plang fatalitafi, prin care neantul se
diuinizeazir.
*i a cui, credeti, ca e vina acestor stari nenorocite? A
cartilor. Ele i-au nutrit fiinta cu atatea patime strains §i
nazuinti halucinante: Ma simt legat cu mii de lanfuri
ce nu ma lath sa meenalf cu avcintul meu cel sanatos.
Simt co port in mine acum o lume care nu-i a mea; ea
rosteste in graiul meu cuvinte faro de credinfa ; ea in-
dreaptii braful meu spre lucrurile nedorite; ea ma face
sa privesc altfel lumea ce-i in mine". Cum sa nu fie de
vina cartile? Viala cere viafei caldei ca sa tredascii... Si'n
carfi voi inveifafi ca omul in veci iubefte, neizuefte, dar
totdeauna cade infrant; ca fericirea pamcinteanci e ceva

www.dacoromanica.ro
 23

de neinteles; §i attitea lacrimi, deziluzii, pe cari voi nu

le-afi avut, ci le -afi gasit prin pagini negre, sleiesc de
veci once speranici".
Prin sbuciumarile acestea interioare, reale sau nu-
mai inchipuite, prin obscuritatea voita a inspiratiei sale
si prin muzicalitatea (uneori cam monotona) a versuri-
lor sale, d. Relgis apartine miscarii simboliste. Ceeace 11
diferentiaza de aceasta este nota umanitarista" putin
cam exagerata ce inunda intreaga-i opera poetics. Ea
singura mai arunca o raza de lumina in aceasta atmos-
fera sumbra si descurajatoare, in care se complace talen-
tul poetului.

www.dacoromanica.ro
 EPIGRAME
de SOFRONIE IVANOVICI

Desi alcatuita numai din cateva versuri, epigrama

nu este un lucru tocmai usor de manuit. Ea cere, in pri-
mul rand, un dar de observatiune patrunzatoare, si apoi
mult spirit, un spirit fin a carui intreaga intensitate sa
fie concentrate in poanta finale. Putini, la noi, au iz-
butit in acest domeniu atat de delicat.
D. Ivanovici, inteo brosura de 32 pagini, la randul
sau, a incercat sa abordeze acest gen. Nu toate epigra-
mele sale sunt insa reunite, si nici versurile nu sunt in-
totdeauna elegante. Ma rnarginesc a cita cateva mai de
seams:
Sfatuei Pake Protopopescu:
Dintre tofi primarii morfi,
Cotafi ca valoare.
Tu e,cti singur ce ai Minas
Astazi in picioare.
troulai necunoscut:
Tit esti unicul ca erou
De toti recunoscut:
Nimenea nu to discutd,
Rind necunoscut...
In sfa,n5it, femeii:
Femeia-i singurul spiler
Ce este furnisorul
Celei mai dulci dintre otravi:
Amoral.

www.dacoromanica.ro
 99F) 0 EZ 661)
de A. TOMA

S'a scris mult, in toata presa, asupra volumului de

poezii al d-lui A. Toma, aparut din initiativa ssi pe chel-
tuiala unui grup de prieteni. Astazi, cand unii tineri,
fara sa astepte epoca maturitatii, publica volumase de
versuri mediocre, d. Toma i le-a lasat pe ale sale ani de
zile sa doarma in cartoane si au trebuit insistentele ii
concursul material al unor prieteni admiratori, pentru
ca ele sa poata, insfarsit, vedea lumina zilei. Prietenii au
avut mans buns. Reunind intr'un volum aceste frumoa-
se versuri, ce riscau sa ramaie cunoscute numai de o eli-
te de intelectuali, ei au adus un serviciu insemnat litera-
turei noastre actuale, atat de saraca in poeti de valoare.
S'au scos in relief de catre unii recenzenti frumuse-
tile estetice ale acestor poezii. Voiu cauta, la randul meu,
sa le prezint astazi cititorilor sub o alts lature. Voiu in-
sista in special asupra lumii de gandiri si de simtiri ale
poetului, asupra starilor sufletesti ce l'au framantat si a
modului cum le-a dat expresiune. In saracia de idei ti
in primitivitatea de inspiratie a poeziei modernists,, ideo-
logic desigur prezinta o insemnatate cu totul deosebita,
far .simtirea sincere si fireasca, sub feluritele-i aspecte,
o superioritate desavarsita asupra simtirii bolnavicioa se
sau imaginare.
Poezia d-lui Toma are o nuanta usoara de pesimism.
Lumea e rau organizata, omenirea sufera zadarnic a-
learga dupe fericire. Speranta a disparut din sanul ei Si
o amara desnadej de a coprins toate inimile!
Ca moarte ramuri veste jite
&Utile sa mai dee rod,
Iasi lase bratele s'atorne
Seirmanul istovit norod.

') Cultura Nafionala" Bucure5ti.

www.dacoromanica.ro
 26

Prin sacrificiul sau maret, Isus facuse omemrea

sa-§i ridice fruntea la dulcea amagire noua", dar a tre-
cut mult de atunci
SSi neamul lui Adam
Isi pleacd iar truditii umeri
Sub silnicii, robiri si patimi,
Cdt nu e numdr sa le numeri...
Si acum, mai mult ca oricand, lumile indurerate a§-
teapta pe Mantuitorul lor:
0, yin, semanator de vise,
SSi pune'n mint not muguri buni,
Mai sunt, mai sunt destule cruci
SSi spini destui pentru cununi!
Cel mai bun lucru, sub cople§irea atator suferinti,
ar fi nirvana, ca in Rugs lui Budha":
Asa-mi intind addncul fiinfii,
Ca'ntreg sci-1 ineci
Cu undele linistii tale,
Uitare pe veci!
Dar uitarea sa fie oare, inteadevar, telul nostru
ultim?
...Au toate'n not sd fie de dat uitdrii reci ?
Nu-i chip, vreun vis al viefii, sd -11asi rasad de veci?
Cel mai nefericit insa e artistul, creatorul de frumu-
sett Desavar§irea catre care tinde §i care-1 framanta, el
nu o va atinge niciodata. Poetul, intr'o bucqta admira-
bila, ne-a redat tot avantul §i toata durerea artistului, in
goana-i dupa aceasta himera:
A visat descivorsirea
S'i-a visat-o ca femee,
Si el vrea desavarsirii
Trup in marmurd sd -i dee.
Desigur ca himera este §i incercarea artistului:
Nebunie-i si pdcatu -i
Sci-fi intuneci o vecie
Pentru spuma unei statui...
Totu§ artistul spera Si invoca insu§ obiectul ce vrea
sa desavar§easca:

www.dacoromanica.ro
 27

0, despoaie-fi crinul formei

Din vestmcint de sure cell,
Tu, unicul viefii farmec
Si blestemu 'rztregii viefi!
Ce splendida caracterizare a femeii, a acestui Inger
sau demon" al lui Eminescu! Insfar§it artistul a izbutit,
sau ii se pare, eAci faclia gandirii se stinge intr'insul. In
genuchi, el
Tinde brafele 'nainte
In delir pagan, estatic,
Innebunitor de minte...
Aceea§ imposibilitate de a ne apropia de ideal, ga-
sim in Nufarul §i steaua":
Dar cutremurul aorinfii
Rupe rzeizariri defarte,
Si pierdutul vis §i-1 vede
Cat de sus e fi departe...
Oinului nu-i este dat decAt s'a sufere. Scaparea lui e
numai in uitare, in vis. Poetul se afunda §i el in lumea
haotica a inchipuirii sale. El poarta in sine un tainic a-
bis gra fund, Si Melia gandirii ii se stinge de cate on
cearca s'o cufunde in noaptea lui:
Chemari dureroase
Si nu qtiu ce doruri ma sorb.
Ce mciini nevazute m'apleaca
Pe marginea golului orb.
Sau Inca:
Sunt par'cei de viu 'ngropatul
In tainifa turlei de steinci
Ascult nevazute talazuri
Dcind bolfilor plcingeri adcinci!
Si tocmai in aceasta cufundare in noaptea abisului
i§i gase§te poetul inspiratiile sale cele mai frumoase:
$i vis, §i fior §i cuvont,
Si acolo vecia da forme
lcoanelor mele din cant.
Dar pesimismul poetului e de natura trecatoare.

www.dacoromanica.ro
 28

Au fost clipe desigur cari l'au facut sa sangere si sa dis-

pere, dar in trecerea for efemera ele nu l'au sdrobit. Si
apoi, in viata, sunt si lucruri cari ne atrag, cari ii dau
un rost deplin. Nu e Inca ceasul desertelor suspine", ne
spune poetul. Durerea nu-i vesnica:
0 frate! svdntii-fi pldnsul cu sterpele-i revolte!
Spun graiuri din adcincuri miresme,
Spun prin
Cci nu in multci vreme vom fi secereitori...
Natura intreaga dealtminteri ne invita spre viata.
De pilda bradul:
Ne spune cum in vijelie
Ncidejdea 'n viala nu fi-o pierzi
Pcistrcindu-ti sub ninsoarea vremii
Un suf let teincir, ramuri verzi.
Apoi codrul care frearnata vesnic:
Codrule sa cred ca tine
Sci-ador vreau fi sa sper
Ca un arbor, ce sub trasnet,
Inca tinde mdini spre cer!
Si poetul se simte impins spre viata, spre lupta:
Destul cu harfele de jale,
De desnadejde, on de urn'
Voi nu ,stiff crezul ce vealefte
lzbandci razei de ocildurci...
El gaseste in sine puterea sa reziste ispitelor con-
trare:
°Heat vortej de visuri moarte
Pe peritoru-mi trai s'ar cerne,
Eu §liu s'ascult in adcincimea-i
Un imn al serelor eterne...
De unde a luat poetul aceasta putere de a reactiona
la limp impotriva disperarii, ne-o spune el insus:
Caci invaiai la elouii neamuri
Crescute'n &data vcinturilor
La neantul doinei fora moarte
Si al Cantcirii Conturilor.
Aceleasi stari sufletesti opuse domino si dragostea
poetului. In frumoasa bucata Memento vivere", cu care

www.dacoromanica.ro
 29

incepe volumul, poetul 4i a§teapta iubita cu faguri dulci

din stupii gradinilor sale. Iat-o Ca apare, §i imediat
.0daia cea albs, ticnitii
Se umple de-o Unit cdntare
De nimeni urzitci.
Este ea, nemaivazuta, nemaivisata
Cu mugurul gurii
Cu crinul intreg al fdpturii.
In liniftea sfcintei,
Ca'n basme
0 floare ce ccintei.
Si cand o vede intruchipata, cu iia ca bruma §i cu
vita sprintara din tample, e in culmea fericirii:
Cdt soare tot sufletu-mi umple.
Dar setea de a §ti, de a adanci tainele vietii, it rea-
duce cu fruntea pe a Bibliei file strabune". Ce e adevar,
§i ce-i bine cine ne va deslega-o, cine? Il framanta pe
poet. In acele clipe de cufundare a mintii, inceti§or, ca
un fo§net, ca un parfum de April", cineva se apropie §i
doua brate moi se a§eaza lin pe umerii visatorului. I§i
simte gura prinsa in dulci vraji de caldura §i aude o
§oapta:
Cumintele meu carturar
Slirutii mai mult,
Citefte mai tar...
Desigur!
La ce anteb in zadar ?
De-i pomul stiin(ei amar,
Al yield e dulce...
Iubirea e inca singurul dar al Dumnezeirii, care
mai da un rost vietii. In admirabilul sau poem Eva",
poetul ne arata tristelea raiului lipsit de femee:
$i singur era Omul in strdlucirea ceea,
Ceici flori erau ci stele dar Inca nu Femeia.
Adam, atunci, §i-o plazmue§te din visul lui minunat,
din toate mirezmele naturei, din toate ritmurile ei ar-
monioase, .din propria-i vapaie ce-i sangera prin vine:
$i intelia oath, Visul, sub fulgerarea ceea
Ochi marl ceresti deschise fi deveni Femeia!

www.dacoromanica.ro
 30

lar in Raiuri pierdute", alt poem frumos, cand pe-

rechea e izgonita, i o pornesc mans in mans alaturi, pe
drumul suferintii, Adam ramane stoic:
Pierduse oare raiul, cand i-a rcimas Femeia?...
Si femeia ii risipeste gi ultima indoiala:
$i poate'n vremi. Adame, tot mdinile Iubirii
Ti-or Uncle rodul Vietii Si -al Indumnezeirii! ".
Din nenorocire, iubirea nu e eternk al poetii sunt
incorigibili. Un blestem ii urmareste. Ei tind deapururi
inspre mai bine, inspre nevazut:
Te vreau te am te strong de aproape
Dar sub inchiscle-mi pleoape
Cu gdndul incein goi te chem.
Si cdnd meenbeti in sarutari
Prelungi, turburatoare, 'ncete
lertare! eu scirut cu sete
Doar un ecou al for din zeiri.
Acum, amandoi, stau mirati unul in fata altuia, ca
doi sfinxi, gata sa se masoare cumari pupile dilatate.
Si, intr'o buns zi, fora mustrari, ei s'au despartit, cu un
simplu ramas bun, sau cu un... ma duc de acum, ori...
Cum sa nu fi luat sfarsit iubirea lor, cand poetul
face iubitei sale aceasta promisiune nu tocmai atraga-
toare?
ySi gcind ce meenspciimdnta fi ma 'nbata,
Sunt cel ce te te voi face'n seri senine
So plangi amar cu fata'n mdini plecatci.
Mai gasim in acest volum Vii. poezii filozofice (ca
Sfinx". Cosmognie", Thanatos") in can poetul cauta
o deslegare a tainelor profunde ale vietii; poezii patrio-
tice (ca Decebal", Letopiseti", Doina fratilor rasle(i")
altele din care emana o dragoste puternica fiiasca.
Sia nu uitam cateva traduceri excelente din V. Hugo si
si din Chamisso, si mai cu seams isbutitele redari ale
Psalmilor 42, 45 si 137, dintre can cel din urma exprima
durerea cea mare a poporului ales pe pamanturile
straine...
Poeziile d-lui A. Toma, pe longs ca contin o lume
de gandiri si de simtiri, mai au si meritul unei forme
desavarsite.

www.dacoromanica.ro
HIMERE, poeme;PANTHEEA", poems')
de ALEXANDRU OBEDENARU

Poetul Obedenaru este aproape o exceptiune in do-

meniul poeticei romane. 0 viata intreaga d-sa a consa-
crat-o cizelarii unui numar foarte restrans de poezii, pe
cari la intervale rare le-a publicat in diverse reviste li-
terare §i pe cari niciodata pans azi nu s'a gandit sa le
stranga in volum. Afars de aceasta, izolat ca intr'un
turn de filde§, departe de orice manifestare a noilor for-
me de poezie, d-sa a ramas timp de cateva decenii preo-
tul aceluia§ altar. Altarul acesta e lumea romans, sunt
cetatile eterne §i mitologia pagans. Aci rezida inspiratia
sa iar muza sa obi§nuita e Zevs, e Pantheea, sunt Erato,
Cleo, Polymnia, ba chiar §i Proserpina. In privinta a-
ceasta poezia d-sale are ceva din clasicismul antic.
Zile le acestea, in sfar§it, ajuns aproape de declinul
varstei, poetul Obedenaru, ramas pans astazi un modest
functionar al bibliotecii Academiei, a consimlit sa dea
la lumina cateva din poemele sale sub forma a doua pla-
chete, de 16 §i de 8 pagini caci tiparul e stump §i nu
nu la Indemana oricui purtand ca titlu: Himere" §i
Pantheea". Mai publicase in 1919, o alts placheta. Da-
cia noastra", cu poeme rasboinice, adevarate imnuri de
proslavire la adresa patriei invingatoare §i a marilor ei
amid, §i in care coarda patriotica inabu§i§e pentru un
moment inspiratia antkhitatii. Dar de atunci poetul a
trecut prin ni§te grele incercari cari i-au oprit avantul
§i 1-au condamnat resemnarii.
Mare le inspirator al poetului, dealungul anilor §i in
mijlocul unei lumi indiferente eau du§manoase, a fost
Zevs, zeul zeilor:
0, Zevs, pe glob funest, fugar
Am fost al tau misionar,
In legiuni de Armonie"
1) Editura proprie.

www.dacoromanica.ro
 32

S a frcinuintat u mea facile.

Pe farm, la Pontul Euxin,
Longa talazuri de venin...
Zevs i-a condus priinii pasi nesiguri in drumul spre
nemarginire si tot el i-a deschis poarta spre splendorile
desavarsite:
0 Zevs, fantasmci creatoare,
De ce mi-ai dat atcita soare?
$i'n ochii mei l'ai addncit,
Leiscind din slava-fi uimitoare:
Un danf de splendide fecioare
Rotind spre leagiinu-mi cernit?
Lui Zevs asa dar ii se cuvine imensa recunostinta a
poetului, care isi inching fruntea cu umilinta spre
dansul:
Spre tine gcindul fi privirea,
Din umbra mea toatci simfirea,
Vor navali, to mi le-ai dat,
Le-ai smuls din cerul instelat,
Mi le-ai trimis cu'nbelfugare,
Asa cum peste munfi fi mare
Azvcirli torentele de raze -
- Aureole de topa7e
Si diademe de-ameList.
Iata de ce, ultimul gand al poetului va fi tot spre
marele sat' inspirator:
,,Si cred ca ultimul refren...
Ai sa -1 prime§ti stropit de lava...
Alte inspiratoare ale poetului sunt Pantheea si E-
rato, muza poeziei lirice. Cea dintai i-a calauzit copi-
laria si adolescenta.
Din adcincimi desprinsci, enormii, plutitoare,
Veneai printre vazduhuri fi mari clocotitoare...
M'ai desmierdat, Pantheea, in clipe de copil.
Adolescent gustasem din farmecele tale;
Nu doborise timpul: impodobita tale.
De asemenea si Erato, muza elegiei, in tot coprinsul
Daciei hibernale, sub dezolant climat, 1-a ales numai pe
dansul:

www.dacoromanica.ro
 33

Din mii de siluete, pe mine m'ai chemat...

Doud pdtrimi de secol plutifi pe-a mai visare,
Cu paradis in ochi-fi scdnteietori, eterni,
Ca'n haos f i pe craniu tot marmord sci cerni,
Am streibeitut Pdmdntul prin depei Hat trecut,
M'am legdnat prin stele, sub magicu-fi scirut.
Iar Cleo, Polymnia, muzele istoriei §i poeziei li-
rice, papa §i Proserpina, regina Infernului, i-au dat aripi
ca sä se inane deasupra cavernelor hidoase ale lum.ii:
M'au ridicat mai sus de stele, sd nu mai veid nimic profan,
Constrdns ca intre cer §i moarte set fiu ehiar propriu-mi
tiran.
:)i totu* viata poetului, favoritul celui mai mare din-
tre zei §i al muzelor, n'a fost fericita. In lumea aceasta
parnanteasca el n'a intalnit decat inditerenta §i ura:
Zadarnic vrei sd 'nchegi minunea, to 'ncadreazd
nepdsarea,
Invidia, banalitatea, beirfeala...
Nu ti se recunosc meritele deck dupd moarte:
N'am aprobarea tuturor,
Se cere mai intdi sd mori
Neant prin timpuri glorioase,
Coroand, peste lut §i oase...
Ingratitudinea multimii insa 1-a lasat rece. In mij-
locul arnaraciunilor sale §i al indiferenlei din juru-i,
poetul n'a ramas mut nici
In clipa rand eram pierdut
La frontiera nebuniei,
In clipa cdnd se ndruise
Toatd cetatea mea in vise.
A preferat sil-§i condua nava mai departe pe in-
tinsul marii:
Tu prefers marea,
Chiar dacti nava te-ar conduce spre schitul ruinat fi
mort
Chiar dacd, poate, niciodatd, nu vei atinge nici un port...
Nici in iubire poetul n'a fost mai fericit. Nici o femee
nu l'a iubit. A trecut stingher in lumea aceasta, fled ca
3

www.dacoromanica.ro
 34

vre-o Beatrice sa-1 fi mangaiat cu dalba-i mans. Nici-

odata pe pamant
Feipturd, peritoare fats,
Cu 'nfierbcintatele-i saf ire
In ochii mei nici n'a privit,
Eu, poate singur, am iubit
,i nimeinui n'am dat de f tire.
Inteadevar iubirea e absents din poemele sale.
Si -a trecut viata fara a fi cunoscut acest sentiment,
...faro pic de fericire
Am fost olimpianul mire,
Primit in sunete de lire
Aviator fifth biplan.
i intelegem usor durerea poetului cand ne spune:
Tot sufletul meu geme ca rdul printre stdnci...
In Himere" poetul ne cants thermele herculane si
Cerna neadormit balaur, pe al cov indoliat", in jurul ca-
reia a visat ani de zile
Cdnd junetea -mi amurgise
Intre Cerna fi intre vise,
Eu eram ratacitor,
Longa rdul vreijitor.
Naiada thermelor romane, neprinsa de gandiri
profane", It inspira:
Prin tine par suprauman,
Imi dai vigoare de titan,
Eu sorb privirile-fi,eterne,
Cdnd vii din cuibul azurat,
Ne'ngenunchiatei de pacat
Pe malurile negrei Cerne...
Pari voluptoasci §i spectralei
Trecdnd prin bolta siderald
Ccitre decorul unui vis...
Iar in Pantheea" poetul ne da cateva viziuni sau vi-
braliuni din Dacia hibernala, din Roma, din Bizant si
din Venetia. Ma marginesc a cita cateva versuri din po-
ema cea din urma:

www.dacoromanica.ro
 35

Venetia, visare, pastel de melodrama,

Cu drumuri sciltarete, cu tragica program&
Minune reisarita ca Venera din ape;
In fund de mare, Cronos mormciatul o sit -fi sape...
Poetului nu-i apare decal Venetia feroce §i'n cli-
pele de orgie", care pe secole intinse §i moarte §i ma-
nie " :
A dominat ca Roma prin rafinat carnagiu,
A'ndoliat legenda, stingdnd superb miragiu,
Nu s'a rugat de nimeni, n'a vrut eternitate,
A scufundat in mare: splendoarea din cetate.
Venetia pitoresca a gondolelor §i a perechilor feri-
cite n'avea de ce sa-1 inspire. Trist §i singur, el n'a putut
sa resimta fiorii mandrel cetati acvatice.
Dar totul are un sfar§it. Poetul simte ca Muzele it
parasesc. 0 singura dorinta it mai preocupd: daca lutul
trebuie sa dispara, eel putin simfonia sufletului sau, in-
naltata papa la cerul instelat, sa ramaie inchisa in-
teinsul. Ca o ultima favoare, el cere Pantheei, superbei
§i atotputernicei sale inspiratoare:
Ia -mi setea fericirii data secafi izvorul,
la nervilor: befia, ,si sdngelui: viteza,
ySi spulberci din creer: pictura fi sinteza,
la gdtului: larg gemat, fi gurei: sarutarea,
Scheleiului: mcicluva, i glasului: vibrarea.
Inalta simfonia-mi, cer instelat s'o inchida,
Pe lut doboard Sfiaxul fi Marea Piramidci.
Din aceste crampee de versuri, luate de ici de colo,
i rupte brutal dintr'un intreg armonios, cititorii desigur
Isi vor fi fault, intrucatva, o idee de izvoarele de inspi-
ratie ale poetului §i de arta cu care §i-a exprimat simti-
mintele. AlAturi de sonetele sale de altadata, atat de ci-
zelate, cari zac risipite prin reviste, aceste mici poeme
ale d-lui Obedenaru ocupa un be onorabil, data excep-
-tam unele banalitati, obscuritati §i exagerfiri de sine. Me-
-ritul poetului e de a fi ramas un clasic à tout prix", In-
teun timp cand poezia romans, tarifa de diverse curente,
§i-a Insu§it alte tipare de simtire *i de exprimare.
Izolat, a dus o viata cu totul dezinteresata, liana la
sacrificiul situatiunii sale materiale, o viata consacrata
numai visarii §i §lefuirii visurilor sale. Poetul Obedenaru
a fost §i a ramas un idealist in toata puterea cuvantului.

www.dacoromanica.ro
 9.EV AD ARV")
de G. NICHITA

Marturisesc ca nu sunt admirator infocat al poeziei

simboliste. Mai intai, fiindca ea nu este o pornire rasa-
rita din propriile noastre nevoi sufletesti, ci o simple i
mitare a unui curent strain. A fost destul ca acum 40 de
ani sa se deseneze in Franta curentul simbolist, pentru
ca el sa fie introdus si la noi, in virtutea legii sincronis-
mului, cum ar zice d. Lovinescu, si sa invadeze poezia
noastra inteo vreme cand aproape nu se mai pomenea
de el in literatura franceza contimporana. Inteadevar,
de vreo 20 de ani incoace, acest curent, lipsit de viata, a
evoluat acolo in neo-simbolism, sub influenla crescanda
a neoclasicismului, imbinand claritatea acestuia cu pro-
pria-i obscuritate obositoare.
$i al doilea, fiindca principiile simbolismului au fost
la noi cu totul exagerate, impinse la extrem, cum e si fi-
resc cand se imita. Unii poeti, transpunandu-se artificial
in stari sufletesti primitive, haotice, au dat nastere unor
improvizari neintelese, simple rezonante verbale, mai
mult sau mai putin muzicale, cari au nevoe de volume de
comentare pentru a fi intelese cat de departe. E adeva-
rat ea ei nici nu aspire la aceasta, fericili ca pot plana in
sfere inabordabile comunului muritorilor, de care au o-
roare. Pena si prozatori, dornici de izolare olimpiana, au
apucat dela un timp incoace pe aceia§ cale a obscuritatii
in gandire si in expresiune.
Din fericire, avem si poeti neosimbolisti, cari stiu sa
impace inspiratia primitive cu aceea a claritatii si a ra-
tiunii. Printre acestia e si d. G. Nichita, poet si pictor
totdeodata. Voiu cauta sa scot aci in relief cele doua la-
turi diverse ale coeziei sale din volumul Evaddri".
i mai intai latura pur simbolista. Tendinta poetului
1) Editura proprie.

www.dacoromanica.ro
 37

de a exprima, prin imagini si corespondente obscure, ne-

voia inconstienta sau subconstienta a sensibilitatii sale.
Sunetul metalului unui clopot, izbindu-se de cupola, re-
varsa o ploaie sonora in ropot. La auzul lui poetul se a-
funda in haos:
Adulmeci in noapte pe urmele lui,
Te-afunzi patruped pe ccirciri ancestrale,
Mai simfi cum prin grote te pierzi in spirale
Si -apoi tot cu ddnsul spre ziuli te sui.
(Metal)
In aceasta stare haotica:
Descatufat de ,linii i volume
Rasuflu peste veacuri vechi, de zgura;
Intind prin gol tentacule de gums,
Ma aid un trup amorf, turnat in hums,
Dar pe deasupra mea nu-i nici o gura
Sa -rni sufle duh, sa ma prefacein lume.
(Inceput)
Sensibilitatea poetului e tot atat de vie si pe pamant.
Sufletul sau percepe, mai ales prin auz, senzatii suprao-
menesti:
E atdta lini§le subt stra§ina de Orient,
De mi se pare ca and fofnete sus, in Marte,
Si Luna, paiajen de aur, cum luneca uleios
Pe fire ce se pierd prin spafii reci, moarte.
(Zodia mea)
Ceva mai mult, el vrea sa auda pans si pasii lunii:
Surcizi lumina apropierii mele.
Lumina, lunecand pe ziduri vechi,
Sfarmcind tacerea voluptoasa, pcqii-fi
SO-i simt sunclnd melodic in urechi.
(Surazi lumina)
In atelierul sau de pictor, aude chiar lucruri extra-
ordinare:
.Aud cum curg metalice armonii,
Eteric simt o undo care vine,
Patrunde sticla din luminator
$i sfarae, ca un acid pe mine...

www.dacoromanica.ro
 38

Prin timpul care s'a lichefiat

Ascult doar cum reisuflci o paia(d.
(Sarbatoare In atelier)
Iar cand iubita-i patrunde in atelier, aude pans si
arome de lanuri:
Gond ai pcifit in atelier am auzit
Zumzete fi armonii, care'n urmci lcisarel
Prin aerul uleios de ycipsele, coclit,
Arome tari de lanuri coapte'n yard.
(Aliaj)
Simple note de flasneta, cu undele for metalice, 21
rascolesc adanc sufletul:
Note de flafnetd, ma rgele risipite
Infr'o amiazd de yard pustie,
Picuri de metal topit, care cad
Pe-a sufletului rece fi albci tipsie.
(Vag)
Dar ceeace impresioneaza mai adanc pe simbolisti,
e tacerea. Ei o and mai sonora chiar decat sgomotul. a
Nichita o vede chiar sub forma lichida:
Sub iespede metalled, fierbinte,
E liniste §i somn ca'n fund de mail,
Tcicerea care-a curs pe undeva
Se varsd -acum Uchida pe cdreiri...
(Varateca)
Sau o vede inflorind:
Tcicerea 'nflorefte pe 'stepd §i crefte'nvoaltd.
(Baragan)
Sau, e solids:
Greerii doar prind sit sgarie sticla tckerii.
(Idem)
Filozofia poetului simbolist e pesimista. Viala 11 se
pare banala, fara sens:
Viata, gemand sub blocul desnddejdii,
Vis greu, incovoiat ca o spinare de hamal,
Amalgam de sunete, armonii fi culori.
Ce nasc, mor fi se repetii, o, banal!
(Banal)

www.dacoromanica.ro
 39

Viata lui e trista:

lmping la deal o roalth cu tristefi
Purtatei prin atatea diminefi,
Curg clipele coclite in venin,
Venin trezit sub fierbinfeli de yin,
M'afund in obosealci ca'n neimol
Schifdnd un vis prin prizme de alcool.
(Ore mici)
Pe o copila de trei ani o sfatue§te sa zambeasca, sa
ante, sa raid:
Glasul tau in boabe Clare sa reisune
Pe ale sufletului talere coclite...
Tu nu ftii ce-i amintirea care geme.
(Monica)
Numai amintirea iubitei sale mai starue Inteinsul:
Zile le, filele, le-am reisfoit pe rand
Cum rlisfoefti cu evlavie 'n suf let o psaltire,
$i asteizi glasul tau mai stdrue in mine,
Un clopot, care suns departe 'n amintire.
(Scrisoare din atelier)
Din faptura ei moarta §i-a facut culori:
Din buze, am stors row pentru maci fi garoafe,
Din trup, virginale §erpuiri de izvoarei,
Din piele, smalf pur, pentru funduri de cer,
Din ochi, umbre pentru orizonturi de sara.
(Reconstructie)
Amintirea ii face rau. Si acum, vrea sa uite.
Hei! gdnduri, cai salbatici, gonifi mereu 'nainte
Sä nu vii fintuiascei dureri, nici amintirel
Speirgdnd cristalul zilei fipeitul meu seilbatec,
sa lese'n urmii anii, uitate cimitire.
(Ganduri)
De fapt tristelea aceasta e numai factice. Poetul e
foliar §i, de§i uneori 11 apasa ganduri de sinucidere, ab-
soarbe totu§i viata prin toll porii din mijlocul naturii.
Ce frumoase sunt atunci tablourile ce ne dal
Prin aerul vibrant din nesfcirfitul vid,
S'a risipit atelta lumina peste lume,

www.dacoromanica.ro
 40

De casele-s muiate in aur viu, lichid.

(Marte in Orient)
Si cand natura reinvie,
Ccin!ece f i chiote f i soare,
Muguri ce fcifnesc din crengi sa crape,
Fofnete prin scorburi fi tufise,
Aburi, care fierb pe camp, pe ape...
(Desmor(ire)
Ce artistica e rede*teptarea stepei, din tacerea ei de
moarte! 0 unda de fluer, zvon de talangi, cumpeni de
puturi can prind iar glasuri, un vant ce adie, un foc a
prins la o stand:
.Si viafa incepe din nou sd fiarbci ne step&
Cai nechezcind, chiote, glas de mioare,
Toate trezesc armonii calde, vibrante,
Sub pulberea find de aur ce curge din soare.
(Diminea(a pe Baragan)
Iata §i un aspect al stepei la amiaza:
Amiaza de foc se tdr4te, fluid balaur,
Grciunfe de soare atcirnci pe macii de scinge,
Nici cumpana pufului sec, acum nu mai plcinge,
Albiriele cad pe la stupi, grele de aur.
(Amiaza)
Si un altul:
Tdcerea infafurci totul. Pe zare, departe
Doar apele morfilor tremura 'n valuri aprinse.
E ora cand peste aceste pustiuri intinse,
Se cerne din cerul de foc, un somn yreu, de moarte
(Idem)
Si ce frumoase sunt pastelurile Seara" §i. Iarna".
ce ar merita sa fie in intregime reproduse. Pe steps ziva
de mult §i-a culcat capul pe zare, §i viala incepe sa ati-
peasca in celule. Poetul ne chiama sa auzim cu dansul,
cum se stinge incet glasul zilei:
Vino'n apusul acesta simplu, sdlbatec,
Acum cand s'a scurs in frunzare de noapte, vantul,
S'auzi cum in Higetul vitelor greu insetate
Respird profund obosit din adancuri, pa manful!
(Seara)

www.dacoromanica.ro
 41

E Noembrie, stepa incepe a fi parasita:

De mull s'au retras spre sate, cirezile, stdnele
Sub ploaia ce cade de sus maruntci fi rece
Cu piepturi salute de ape gem jalnic fcintonile.
(Iarna)
0 tacere de" moarte se impra§tie peste ea:
Nici ccinteee nu-s, nici cai nechezcind, nici soare,
Nici vagi unduiri metalice, plutind pe mint,
Nici fluer ce tongue sub presimfirea de sears,
Doar neguri fi apd fi miros amar de pdmdnt.
(Idem)
Ploile au stat. De sus fulgi moi se destrama, §i apele
inghiata. S'a ispravit:
Talcingi, armonii fi sunete vii fi culori,
Dorm toate undeva, in grind, sub .pulberi de soare,
Azi tot Bcirciganul plutefte 'ntr'o linifte grea
$i zace amorfit sub un pled uriaf de pinsoare...
(Idem)
Din spicuirile facute in opera poetics Evadari" a
d-lui G. Nichita, s'au putut, cred, distinge doua maniere
cu totul diferite: una pur simbolista, in care poetul, in
mod sincer sau imitativ, se cazne§te sali dizolve perso-
nalitatea in afunduri primitive §i haotice, din can gan-
direa iese cu totul Intunecata, §i alta neoclasica, in care,
folosindu-se de mijloacele sale artistice, de colorit, de
lumina *i de simtire profunda, a izbutit sa ne dea ni§te
pasteluri de toata frumusetea. Care din aceste doua ma-
mere va triumfa In opera d-sale viitoare, nu §tim. Ar fi
insa de dorit, ca cea de a doua, §i aceasta chiar In inte-
restul literaturei romane.

www.dacoromanica.ro
 POEZII"1)
de ALFRED M050IU

In ciuda curentului simbolist, de altminteri la not

fara §ansa de lungs durata, ca neavand nici o radacina
in nevoile noastre suflete§ti, poezia clasica a continuat
sa se mentina, la un nivel mai mult sau mai putin ridi-
cat, sub pana catorva poeti, in directia bunului simt, al
claritatii §i al simtirii adevarate. Printre ace§tia e §i d.
Alfred Mo§oiu.
D. Mo§oiu, desigur, nu e un poet al naturii §i nici
un poet al gandirii. In cele 46 de poezii cari alcatuiesc
opera sa actuala, de-abia gasim cateva descrieri ale na-
turii in bucatile Noapte de vara", In Luxemburg" §i
in cele cateva sonete ce figureaza sub titlul generic de
In parcul din Versailles"; iar cat prive§te domeniul
ideilor sale asupra diverselor probleme ale existentii, el
aproape nu exists. In schimb, d-sa este un poet al sim-
tirii. Iubirea, sau mai bine zis amintirile iubirii rasuna
cu putere pe coardele inimii sale ranite.
Cad poetul n'a fost fericit in iubire. A iubit, a a§tep-
tat zadarnic, dar n'a recoltat decal indiferenta §i uitarea.
Ar fi fost natural sa gasim in opera sa poetics accentele
tragice ale durerii sale neimparta§ite, ecoul melodios al
diverselor etape ale calvarului dragostei sale. Ei bine,
nu! Poetul nu tine de loc sa ne faca confidentii conflic-
telor sale intime, ca de pilda majoritatea poelilor. Din
trecutul viforos al dragostei sale el prefers sa ne con-
fieze numai ultimele clipe §i cele din urma falfairi, sau
numai amintirea durerilor de odinioara.
Amorul for a fost de scurta durata. Momentul des-
partirii a sosit, vai! prea repede:
In toamna pustiirilor de veci,
II simt cum pleaca sufletu-fi de acum
II simt i eu tot sufletul pe drum...
i) Casa coalelor", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 43

Si-am ramas pe banal amdndoi:

Doi arbori desfrunzifi fi tristi st goi...
(Toamna)
Dragostea ei pAtima*e fusese o minciuna. Poetul to-
tu§ ii mai cere o ultima favoare:
mie lasd-mi ce-mi &Muni sorfii:
Iluzia ca poate'n clipa morfii.
Surcizatoare-mi vei inchide ochii...
(Despartire)
Din toata iubirea for de alta-da n'au mai rams
cleat cateva reminiscente: un 'evantaiu, un parfum de
roze, spuma unei dantele, o sarutare:
Sunt amintiri fi vremea le va .Fterge
Abia clipesc, i dacd le-ai atinge
S'ar pierde ca un bulgare de cenuqe...
(Amintirile)
Poetul e convins ca amintirile acestea vor dispare:
...Asemeni albelor cordbii
Ce-au lunecat in zciri albastre,
Se duc clipitele iubirii
Din portul gdndurilor noastre.
(Pe valul roz)
Simply iluzie! Amintirile nu se §terg niciodata: ele
formeaza esenta vietii noastre §i poate unica noastra fe-
ricire, dupa parerea lui Alfred de Musset. Ele
Sunt clopote turnate'n cleftar,
Ce bate noaptea, (Misfit fi rar
Trezind simfirile,
Le auzi cum sund
$i sund ca sunt multe i ifi par
(In cdntec vechiu, un cdntec legendar
Vuit pe strune.
(Cantecul amintirilor)
Ele te dapadesc mai ales in serile ploioase de toam-
na, cand inteaga natura te prdispune la melancolie:
Seri calde, seri ploioase
De aducere-aminte....
Se prinde amintirea pe firele de ploaie,
0 simfi traind in tine._

www.dacoromanica.ro
 44

$i-o vezi trecdnd pe strata..

E brunet ca atuncea.
Sau ca atunci, &Wale_
(Seri calde)
In sufletul poetului ele nu evoca decat tristele
$i'n ploaia amintirii ce-a inceput set cadet,
Ca salcia pe o groapd tot sufletul se'ndoaie...
Ii se pare, in unele seri, CA o 'nand par'ca a miscat
zavorul usii, ca suspinul din urma al cuiva 11 striga, sau
ca sufletul ii se destrama
Un clopot bate'n mine si-1 ascult,
$i creste glasul lui ca un tumult,
$i leimpile imi par feiclii de cearei...
Ceva din mine moare 'n asta sears...
(In seara asta a murit cineva)
Hotarit, amintirile poetului sunt triste. Ele ii intris-
teaza pans si natura din jurul lui. Ce triste de pilda
sunt florile in noaptea aceea trista de April! Nici macar
un fluture n'ar cuteza atunci set le priveasca
... Sunt clipe cdnd si cu privirea
Reinesti durerea peimcinteascii...
(Sufletul gradinii)
Cu toate acestea stint si amintiri placute. De pilda
amintirea sarutarii:
Fii binecumintatci, seirutare...
Tu semn ce sfarami patima si ciuda,
Tu cel dint& piicat in omenire,
$i cea din urmei noapte aqui luda.
Fi binecuvcintatiin veci, minune,
Cea mai duioasei soaptei de iubire
Ce niciodatei nu se poate spune...
(Sarutarea)
De asemenea si noaptea. Cu tot cortegiul ei de mis-
tere, poetul o adora:
Te ador, o! noapte, neagrci ,si prof undei,
Bolnavei noapte, palidd de vise.
Tu ftergi amefitoarele abise
$i pui un cer in fiecare undd..
Te ador, cdnd mori in faptul diminefii...

www.dacoromanica.ro
 45

Te ador, ceind vii intr'un apus de soare,

Te ador, te ador, cernita treciitoare
Ce'nveilui tainic jumeitatea viefii...
(Imnul noptii)
Pang si minciuna, nasciltoarea indoelii noastre, iii
are rostul ei:
De n'ai fi tu, ce-ar fi o floare? Ce
Ar fi un cdntec? ioapta de iubire?
Ce ar fi imensa noastra fericire
De a crede in Ea pi atunci ccind nu mai e?
(Minciuna)
Dintr'o convorbire a batranei Sarahil cu frumoasa
Balkis, regina Saba, aflam in sfarsit ce este iubirea:
Celt e de necuprinsa nemurirea,
sicir§itul cot e de ,nesfcirfit,
Cu mull mai nesfeirfitei e iubirea,
Cu mutt mai necuprins e eel iubit...
Slavitul Dumnezeu data (i-ar da,
Tot ce a treat minunea din minune...
De nu fi -a dat iubirea'fi zic,
El nu fi-a dat nimic, nimic, nimic...
(Cantec pentru Balkis)
Un frumps poem e Noaptea de Septembrie", o con-
vorbire intre poet si NIuza, cam in felul Noptilor lui Al-
fred de Musset. Odaia poetului, desi simples, pare un vis
scaldat in lumina lunii ce patrunde grin geamul deschis.
El 10 asteapta iubita
Pe tine'n noaptea asta, iubito, te aftept,
In raza bldnd'a lunei sa-mi cazi incet la piept
seirutciri divine sci-(i Infloresc obrajii...
Dar ea nu vine. Poetul o chiama totusi cu incordare:
De ce nu vii? Diving e noaptea, luna-i plina,
Odaia mea i-o pats de our i lumina,
De ce nu vii? Fecioarci curates din povefti,
Cu zdmbetul de Inger greidina scrnflorefti?...
0 vino, in vestmcintul tau alb at puritelfii,
Sa mcinged al meu suflet robit singuratcifii,
0 vino, yin, iubirea mea sfeintii, cea dintdi,
Mai alba, mai curates ca floarea de lameii!

www.dacoromanica.ro
 46

In locul iubitei apare Muza, care ii spune poetului

ca zadarnica ii e a§teptarea. A venit toamna, s'au scutu-
rat copacii, s'a ispravit, ea nu va mai veni, i Muza in-
cearca sa-1 convinga ea adevarata lui inspiratoare este
ea, §i nu iubita:
0 clips ma privefte,
Eu sunt femeia care in gdnd if i inflorefte,
Sunt eu ce mers dau vorbei si gandului dau mers,
Eu sunt suspinul tainic din ultimul tau vers!
*i cum poetul nu o crede, ea-i da dovezi:
De ce as ciita cu tine sa fiu intoldeauna
Ccind tu ma porfi in suflet, cum poarta cerul luna,
Sa-fi luminez iubirea §i gandul tau pribeag
Cum luna poleefte poidurile de fag?
La strigatul dureros al poetului:
Dar nu efti tu femeea din sfanta-mi afteptare...
Ea-i cea dint& iubire! Ea-i infelesul tainic at visului
intreg.
Muza ii raspunde:
Cand o iubefti pe ddnsa, pe mine ma lubefti!
Inspiratoarea sunt eu si ea-i femeea...
Femeia i-o podoabii ce'n veci e nepotrunsii,
Cu cdt e mai frumoasa, cu atilt e mai ascunsci,
In ochii ei, ca'n mare, to oglindefti ades
$i ceri mii de inielesuri in re-i mai neinfeles...
0! nu te'ncrede'n vorba st zambetul femeii,
Cad infelafi de dansa au fost pans si zeii!...
Ramas singur, poetul, inteun avant tumultuos, in-
cearca a reinvia imaginile disparute ale iubirii de alta-
data:
Ma chemi tot mai departe si tot mai lung ma chemi,
Din zi in zi, din noapte in noaptea altor vremi,
$i fiecare clips i-o clips de iubire,
Si fiecare vorba i-un strop de fericire,
Si fiece privire adcincei, e un vers
$i orice ritm e pasul vra jitului ei mers!...
Dar amintirile ti fac rail. El se revolts de a fi cantat
atata vreme o iubita ,nestatornica. Prefers sa-§i sfarme
lira:

www.dacoromanica.ro
 47

Oprefte-te ccintare in veci neseilioasii.

Cu atilt mai dureroasd cu tilt efli mai frumoasei,
Oprefte-te fi 'nchide cu cei dint& fiori,
Sicriul peste care am pus atdtea flori!...
Minciund efti!...
Aceasta Noapte de Septembrie" este, fard indoiald,
cea mai frumoasd bucata din volum, atat prin caldura
simlirii cat si prin inaltimea conceptiei. Intregul volum
tradeazd o fire delicatd, originald si de o rard impresio-
nabilitate.
Poezia d-lui Mosoiu, la citire, degajeaza un parfam
fin, parfumul amintirilor evocatoare ale clipelor de f e-
ricire sau durere, singurele cari mai dau un farmec exis-
tentei noastre. Rana si aspectele naturii, ca cele din par-
cul din Versailles, sunt la d. Mosoiu functiune de evo-
care a trecutului. Intreaga sa poezie oglindeste melan-
colic aceasta stare de spirit.

www.dacoromanica.ro
 TREi VITEJI, poem erol-comic 1)
de ION BUDA1-DELEANU

Am dinaintea mea dot& editii diferite ale acestei

admirabile opere: una a d-lui Gh. Gardas §i cealalta a
d-lui Em. C. Grigoras. Amandoua publicate dupd ma-
nuscrisul original si precedate de cite o introducere la-
muritoare. Le-am citit in acelas time comparativ, spre a
vedea intrucat difera una de alta, iri ce priveste tran-
scrierea textului. Caci, ce importa in primul rand in e-
ditarea unui manuscris este desigur.exacta redare a tex-
tului sau.
D. Cardas, in introducerea editiei sale, ne informea-
za (p. IX) ca si-a permis sa faca in corpul lucrarii mai
multe schimbari pe can le-a gasit necesare, si aceasta
pentru a evita cititorului unele dificultati in citire. Asf-
fel d-sa a inlaturat formele arhaice, nepastrand de cat
pe unele din ele ca exemple streducite ce scot in eviden-
rd plasticitatea exprimarii"; a inlocuit fonetismul vechiu
prin cel de azi; a indreptat punctuatia manuscrisului
dupii normele ortografiei curente"; in sfarsit, lucru ex-
traordinar! d-sa terming spunand ca ar fi bine data
s'ar gdsi un poet modern, care sa slefuiasca versul ar-
haic al shingciciei si neindemaniirii poetice, inerente tim-
pului".
Ceeace permis sa faca d. Garda* si ceeace spune
ca ar fi de dorit sa se mai faca, nu este de lot
Cu vre-o 200 de ani inaintea d-sale, editorul unui Cata-
vasier" (Wnnic, 1747), reproducand Inteinsul niste
cantece de stea, adaogase: Si tu, cetitorule, ce vei citi
si cu poetica vei socoti, si de nu voru veni la numaru,
bine sa stiff, ca not precum le-am gasit, asa le-am si lipa-
ritu, despre cum s'au obicinuitu a se canta, iaru n'am
mai umblatu ale numAra". De ce d. Garda*, in editarea
celor Trei viteji", n'a imitat pe acest constiincios si stra-
vechi editor, pe care singur it citeaza?
1) Convothiri Literare" si editura ,Ancora".

www.dacoromanica.ro
 49

Este stiut ea o editare serioasa a unui manuscris,

reclama o reproducere ireprosabild a textului, cu feluri-
tele-i variante in note, cu arhaismele si inversiunile sale,
cu toate particularitatile sale de sintaxii, de ortografie
sau de punctatie, si datoria editorului este tocmai de a
talmaci, in josul textului, tot ce-i se pare deosebit, din
toate punctele de vedere, ca limba, terminologie, sintaxa,
inversiune, etc., asa ca cititorul de azi sa nu intampine
nici o dificultate in intelegerea operei si sa-i poata usor
gusts farmecul ei original.
Cad, dupa cum afirma adevaratii cunoscatori, un
farmec deosebit se desprinde din stilul minunat al cro-
nicilor si al unor opere din trecut. Opera lui Budai De-
leanu, de care numai un secol ne desparte, este si ea o
oglinda vie a acelei limbi, asa de bogata sub raportul le-
xical si asa de vioaie in turnura ei. Citeasca cineva cu
glas tare si cu dictiunea euvenita aceste versuri de acum
o suta si ceva de ani, si va ramanea inmarmurit de fru-
musetea expresiunii for si de bogatia for frazeologica. A
be ,moderniza si slefui, cum cere d. Cardas, ar fi sa be
smulgem tot farmecul for semi-arhaic, sa be distrugem
tot rostul for de a fi.
Din fericire, editorul s'a marginit numai la un numar
restrans de modificari, si nu ne indoim ca editia vii-
toare ce pregateste acestui poem remarcelil va fi stiinti-
ficeste intocmita si bogat adnobta.
Nu tot astfel insa este cazul editiei d-lui Grigoras. D-sa,
din principiu, este un modernizator intentionat. Acum
un an I-a modernizat pe Dimitrie Cantemir, transforman-
du-i faimoasa Istorie ieroglified" intr'un fel de roman
sub titlul de Lupin dintre Inorog si Corb", sub euvant
-ca textul original ingreuia lectura" si nu era pe intele-
sul tuturora". Si spuneam atunci aci, cu prilejul apari-
tiei acelei transpuneri", ca ceeace a facut d-sa e o mare
gresala, pe care o va dezaproba orice om luminat. Un
Cantemir nu se transpune, cum nu se transpune un Emi-
nescu sau un Creanga, caci ar fi sa desbracam opera for
de toata podoaba ei artistica si limba for de tot farmecul
ei special.
E adevarat ca editorul, de astadata, a urmarit ceva
mai de aproape textul manuscrisului. Dar, in schimb, a
intervertit frazeologia, a inlocuit cuvinte cu altele, a mo-
4

www.dacoromanica.ro
 50

rlernizat expresiile arhaice si dese on a denaturat, poate

fara sa vrea, intelesul ideilor transcriind gresit unele cu-
vinte si chiar propozitii Intregi. Cu modul acesta a facut
sa dispara, in multe locuri, toata savoarea tipica a ope-
rei. D. Grigoras desigur e de alts parere. Dupa d-sa poe-
mul lui Budai are un pace de conceptie", care-1 strica
valoarea artistica*. Si probabil pentru motivul acesta, s'a
ostenit sa-1 modernizeze pe cat i-a stat in putinta!
Subiectul celor Trei Viteji" a facut mai intai parte,
in rezumat, din poemul Tiganiada". Autorul, In o doua
versiune a acestui poem, a suprimat acest epizod, care
coprindea vreo 200 de versuri, si dandu-i o desvoltare
deosebita, de zece on mai mare, a creat un nou poem
eroi-comic. Dar nici aceasta noua opera n'a vazut atunci
lumina zilei, precum n'au vazut-o nici una din lucrarile
acestui mare scriitor si patriot Incercat in cursul vietii
sale sbuciumate. Ramase in stare de manuscrise, poe-
mele sale au devenit de abia in 1869 proprietatea sta-
tului roman, care le-a rascumparat din Galitia dela o
ruda a poetului.
Cu aceste poeme, a caror valoare literara e indiscu-
tabila, literatura romans dela inceputul secolului trecut
capata o importanta cu totul deosebita. Alaturi de poezia
dulceaga a timpului, ele fac un contrast izbitor. Cine stie
ce directie neasteptata ar fi imprimat literaturei noastre
aceste poeme de valoare, daca ar fi fost Inca de pe a-
tunci cunoscute, se intreaba cu drept cuvant d. Cardas?
Ca fond si ca valoare artistica, poemul Trei Viteji"
este poate superior Tiganiadei". Subiectul insus e mult
mai interesant, prin faptul ea in locul unui singur erou,
ligan, avem trei eroi reprezentand trei elemente specifice
tarilor romanesti, A rdealul, Muntenia si Bucovina. E ade-
varat ca ultimii doi apar cam tarziu, in schimb cel dintai
doming Intreaga actiune cu vasta-i personalitate.
Ardelean si patriot, Buda Deleanu a fost de timpu-
riu izbit de starea de iobagie a Romanului fats de ele-
mentele straine asupritoare. El imagineaza ca specimene
corespunzatoare acestor elemente: un nemes, un grec
si tin mazilas din fundul Moldovei, Bescherec-Istoc, Kir
Halos si Nascocor, si facand din acesti lasi niste eroi me-
dievali, ii aseaza in situatii extrem de cornice, din care
face sa tasneasca un humor irwistibil. Fiecare din acesti
donchisoti este Insotit de cite un Sancho Panca scutier,

www.dacoromanica.ro
 51

oameni simpli dar plini de bun simt, cari §tiu la timpul

potrivit sa mai tempereze o leaca elanul eroilor, si fie -
care din ei colinda o lume in cautarea iubitei pierdute.
Cel mai interesant e Be§elierec-1§toc, neme§ul aro-
gant de§i de origins tiganeasca care, cu mintea plina
de povestiri viteje§ti, se avanta in necunoscut, spre a
smulge pe iuhita sa Anghelina din mana zmeilor, ce cre-
dea ca i-au rapit-o. Imbracat in ca'ma§a de zale, cu chi-
Nara mitoasa inalta pe cap, incins cu o sabie ruginita §i
lungs din cale afara, Si in mana cu o tipsie in loc de scut,
el o porne§te calare pe Ducipal, o cazatura de fost ar-
masar, §i insotit de iobagul §i scutierul sau Craciun, ca-
lare pe iapa Surana, care de abia se linea pe picioare.
Si asistam treptat la toate boroboatele ce li se In-
tampla in cale, la lupte cu zmei imaginari §i la Inche-
rani cornice cu ceilalli doi viteji, Kir Ka los nobil ce de
mic vanduse covrigi §i placinte si cu Nascocor dela
Carlibaba, fudul §i ingamfat ca §i cum ar fi fost Ler Im-
parat. Ciuruit de rani, dupa atatea aventuri eroice neno-
rocite, §i parasit de Craciun, pe care-1 apucase dorul iu-
bitei sale de acasa, eroul nostru Be§cherec-I§toe e nevoit
sa renunte §i el la izbandirea idealului sau.
Gasim in acest poem scene delicioase, magistral des-
crise, din cari personalitatea eroi-comics a viteazului
neme§ iese puternic in evidenta ; apoi convorbiri de or-
din politic intre erou §i scutierul sau iobag, din cari tran-
spire principiile de libertate §i egalitate ale revolutiei
franceze de pe atunci ; reflectii umanitariste asupra fu-
nestelor consecinte ale prafului de pu§ca ; constatari a-
mare asupra boerimii grecizate din Muntenia ; scene de
vrajitorie de un realism uimitor ; o descriere plina de
colorit a unui chef in earciuma unui han, chef insufle-
lit de elogiul in strofe admirabile al bunatatii vinului, de
cantece populare §i de trista poveste a lui Arghir §i a
Ilenii frumoase, cantata de Hrizea, eel cantaret mae-
stru". Dar ce nu gasim in acest minunat poem, atat de
kvm, de palpitant, in care autorul a condensat toata b0-
gatia imaginatiei sale, ideile timpului, §i a risipit peste
-tot humorul sau sanatos si atat de cuceritor?
Cu toate arhaisinele sale, can dealtminteri 10 au far-
mecul lor, limba in care e turnata aceasta opera poetics
e a§a de curgatoare, de expresiva si de luminoasa, §i de
o prospetime atat de pronuntata, ca ai credinta, savu-
rand-o, ca e un produs al timpului nostru.

www.dacoromanica.ro
 I L I A D A ", epopee de Homer')
(In romanegte de GEORGE MURNU)

Nu prea stim dace Homer a existat sau nu: In pH-

vinta aceasta azi, ca si in vechime, parenle sunt Impfir-
site. E adevarat ca sapte cetati ale GrDciei ii revendica o-
rigina, dar niciuna ce-i drept nu i-a putut-o stabili in
mod precis. Atata numai se spune despre dansul, ca a
calatorit mult, a vazut multe si a suferit mult in viata,
ca ar fi trait acum vreo trei mii de ani.
Opera sa deasemenea ii este contestata. Dupe unii,
ea ar fi datorita colaborarii colective a diferitor aezi
rapsozi din vechime si ar fi suferit, in trecerea ei succe-
siva din gura unui cantaret in gura altuia, o seams de
alterari, scurtari sau adaogiri insemnate, pand ce s'a vd-
zut consemnata in scris pe vremea lui Pisistrate. In rea-
litate, ea se prezinta ca o lucrare completa, conceputa pe
un plan anumit, avand o unitate vadita dela inceput si
pans la sfarsit, gi presupune geniul unui singur creator.
0 capod'opera uriasa ca aceasta nu poate fi rezultatul u-
nei simple colaborari intamplatoare.
Oricine ar fi autorul ei, Homer sau rapsozii, Iliada
este o creatiune de geniu a vechimii care va infrunta mi-
leniile, impunandu-se deapururea culturii universals ca
una din cele mai splendide manifestari literare. In a-
ceasta povestire a razboiului troian, a domicil dintre
doua popoare, putin insemnata prin ea Insas, poetul stra-
vechiu a izbutit sa creeze o lume de zei si de oameni, icy
came si in ease, cari traiesc intens, se framanta, sufera
Si simt cu putere; ii vedem la lucru, ii auzim vorbind;
se infig in sufletul nostru ca nu-i mai putem uita nicio-
data. Manati de pasiuni violente, caci oamenii acestia
sunt mai tari decat not i apoi razboiul iti inaspreste fi-
rea. ei mai au nevoie si de sprijinul zeilor, in luptele
gi neintelegerile lor. Zeii, la randul lor, urmaresc Wu 0-

i) Cultura Nationald", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 53

limp desfasurarea evenimentelor, le discuta, se cearta,

se dusmanesc, ba chiar iau parte la incaierari si sunt
uneori si raniti, caci si ei sunt stapaniti de pasiuni, ge-
lozii si ambitii... intocmai ca si oamenii.
Gasim in aceasta epopee grandioasa, icoana a ome-
nirii indusmanite, scene emolionante incoinparabile, ta-
blouri sublime, convorbiri de un realism uimitor, uri sj
iubiri tragice, caractere de eroi minunat desenate, In-
sfarsit descrieri de lupte, partiale sau generale, adeva-
rate modele de arta milliard, si mai presus de toate o
viata intense ce clocoteste in intreaga opera. Ma margi-
nese a cita numai cateva din ele: de pilda, cearta dintre
Ahile si regele Agamemnon (I) , revederea dintre Hector
si Andromaca (VI), asaltul lagarului grec de catre Tro-
ieni (XII), Intrevederea amoroasa dintre Zevs si Hera
(XIV), moartea lui Patroclu (XVI), durerea imensa a lui
Ahile la vestea mortii acestuia (XVIII), descrierea mi-
nunatului scut al lui Ahile faurit de Hefestos (XVIII),
lupta dintre zei (XXI), si mai ales scena sublime dintre
Ahile si Priam, batranul rege al Troiei, care, la picioa-
rele viteazului grec, ii implore cadavrul fiului sau, ucis
de dansul (XXIV).
Dar Iliada nu este numai mareata prin fondul ei e-
tern omenesc, dar si, mai ales, prin meritele literare. 0
limbs de o vasta bogatie In care abunda comparatii si
imagini, de o admirabila plasticitate; un stil simplu, ex-
presiv si natural de o cristalina limpiditate; un vers mi-
nunat adecuat povestirii, versul eroic, de o rare frumu-
sete poetics. In epoca de azi, saturate de poezie neinte-
leasa, citirea Iliadei cu poezia ei simple si limpede, con-
stitue o sincere revansa si o deliciosa desfatare pentru
inteligenta si sufletul nostru.
Aceasta magistrala epopee vede azi lumina zilei si
in romaneste. Intr'un splendid volum, format mare, de
aproape 500 de pagini, d. George Murnu, profesor uni-
versitar, ne ofera, dupa diferite incercari neizbutite ale
altora, o traducere definitive si reusita a ei.
Om cult si adanc cunoscator al civilizatiei stravechi,
poet el Insus, traducatorul a izbutit, dupa o munca de
cateva decenii in contactul cu epopeea homerica, sa ne
dea o transpunere Eden', in ritmul vechiu, a acestei im-
punatoare creatiuni poetice, un fel de re-creatie" care,

www.dacoromanica.ro
 54

in formele -i noui si prin efectul ei estetic, e vrednica de

originalul grec. Ce camp vast de experimentare si de rea-
lizare pentru un poet, o asemenea opera monumentala,
care oglindeste inteinsa viata si activitatea unei lumi in-
tregi, cu zeii si oamenii ei, cu framantarile si pasiunile
ei, cu limba-i de o imensa bogatie Dar si cats munch
pentru dansul de a voi, in stadiul de formatiune a limbei
noastre, sa-si creeze echivalentele ce-i lipsesc, ba chiar
noui valori literare, cari sa corespunza complexelor si
variatelor nuance ale geniului limbei grecesti!
Convins si patruns de greutatile intreprinderii sale,
d. Murnu a inteles sa-i consacre, nu numai entuziasmul
si talentul sau, dar si o munch neintrerupta si perseve-
renta, revenind mereu in decursul anilor asupra tradu-
cerii sale, refacand-o si slefuind-o lard Incetare, pang a
adus-o la forma definitive de astazi. Jar cat priveste ele-
mentul lexical, d-sa n'a ezitat, pentru a §i-1 lmbogati,
sa cutreere Cara intreaga in cautarea de izvoare noui de
bogatie ale graiului romanesc de pretutindeni, prega-
tire premergatoare care i-a dat, zice d-sa, poate mai mult
de lucru decat insas executarea lucrarii. Cu acest mate-
rial, cules de d-sa cu atata truda, a putut sa ne redea fru-
musetile antice cu expresii neaos romane§ti, inlaturand
neologismele moderne. Ceva mai mult: a faurit chiar cu-
vinte noui ce-i drept nu totdeauna izbutite (ex. de-
mand") numai pentru a varia expresia si a fi la trial-
timea textului original, de o bogatie si variatie uimi-
toare. Insfarsit, pentru a pastra epopeei caracterul ei an-
tic si avantu-i eroic, a mentinut versul exametric din ori-
ginal, deli prin aceasta mentinere isi crea greutali maxi.
Cu modul acesta avem astazi in romaneste, intr'o
traducere exacta si constiincioasa, multumita muncii si
talentului d-lui Murnu, cea mai splendida epopee dip li-
teratura universa16. Ea imbogateste literatura noastra cu
o opera poetics de Inalta valoare, care poate cu drept cu-
vant rivaliza cu originalul, si pe care Academia romans
a tmut s'o rasplateasca eu marele ei premiu pentru
poezie.
Ca sa dau o idee cititorilor de frumusetea acestei tra-
duceri, voiu cita numai cateva pasaje. Iata, de pilda, o
trasatura de vitejie a lui Tidid Diomede:

www.dacoromanica.ro
 55

El pe ceimpie s'audntd ca rdul spoilt de puhoae,

Care tot curge sdlbatic, potoape si rupe zogazuri ;
Nici ale podului tari steivilare nu pot sci-1 atie,
Nici sd -I impiedice garduri pe luncile bine'nverzite,
Cdnd se pornecte ndpraznic in urma furtunii din slavil,
Vezi dupd asta culcate-o grcimada de mdndre ogoare;
Culdi tot astfel Tidid indesitele trdmbe troiene,
Care, deli yin sodom, nu-i chip sei-I abatd din cale.
(Cantul V).
Durerea viteazului Ahile la vestea omorului de ca-
tre Hector al prietenului salt Patroclu:
Zice, si Ahile, cuprins deodatd de nervul durerii,
Neagrd cenugi inpumnci §i-o'mprc4tie in capu-i
slutinduli
Mdndrul obraz i se urnple de ea stralucita lui hainci,
lnsu§ in pulbere apoi, cat este de mare, se'ntinde,
Pdrul lui smulge nebun cu mdinile schimonosindu-1...
(Cantul XVIII)_
Lupta zeilor:
Dau buzna
Unii la altii cu larma nespusd i geme plimantul,
Glas de treimbilli sunii din cerul intins, 11 aude
Zeus de sus din Olimp i rude cu poftd din stifle!,
Vesel cdnd cede pe zei impreund pafind la botae...
(Cantul XXI).
Ruga lui Priam catre Ahile:
...Multi fii alesi tun avut i nu-mi mai rcimase niciunul....
...Singurul care a mai lost orasului sprijin fi al nostru,
Tu l'ai ucis mai deundzi, cdnd el se lupta pentru taro;
Scumpul meu Hector! De dragu-i venit-am aici. De la tine
Voiu sd -I rdscumpdr pe el §i-fi aduc o gramada de
daruri.
Terre -te, Ahile, de zei §i de mine te'ndurd amintiLdu-(1
C'ai pi to tats bdtrdn. Ba eu sunt mai urednic de mild:
M'am biruit fi feicut-am ce n'a Meld nimeni pe lume,
dlana ce crud imi ucise feciorul am dus -o la guru.
(Cantul XX/V)
E de regretat poate, in aoeasta excelenta traducere,
lipsa unui studiu critic, care ar fi avut menirea sa ne co-
menteze aceasta opera nemuritoare, analizandu-i frumu-
setile, caracterul eroilor, sentimentele ce o anima, On-
durile ce o strabat, puternica vials ce palpita in toate
paginile ei. Un asemenea studiu talmacitor ar fi contri-
buit Si mai mult la Intelegerea §i gustarea operei.

www.dacoromanica.ro
 S A T I R E de Juvenal')
(In romane§te de I. M. MARINESCU)

De catva timp, traducerile din limbile clasice abun-

da §i la noi. E un inceput frumos care nu poate decaE- sa
ne bucure. In noianul de traduceri din opere straine, in
mare parte erotice, can inunda vitrinele librariilor noa-
stre, aparitia unci opere clasice, redata intr'o romanea-
sea excelenta, de un traducator emerit, poate fi conside-
rata ca un eveniment literar de mina intai.
Nu de mult am avut placerea sa ma ocup aci de I-
hada" lui Homer in admirabila transpunere a ei in ro-
mane§te, facuta de profesorul universitar d. Gh. Murnu.
Cultura Nationala", care o editase pe aceasta in condi-
tiuni tehnice §i estetice impunatoare, ne ofera astazi,
inteun volum elegant, Satirele lui Juvenal, in transpu-
nerea romaneasca a d-lui I. M. Marinescu. Pentru a fi
redate cu farmecul for poetic, Satirele lui Juvenal
aveau nevoe de un suflet de poet i d. I. Alarinescu,
care de multi vremc flirteaza cu muza poeziei, a incer-
cat la randul sau sa ne redea, in versuri, aceasta admira-
bila opera. Nu insa in hexametru, vers cam greoi pentru
limba noastra, ci in toata libertatea versului modern.
Speciali§tii, desigur, i§i vor da parerea for asupra a-
cestei traduced. Judecata numai dupd felul cum se pre-
zinta in romane§te, ai impresia ca e o lucrare originals,
atata e de curgatoare, atunci cand nu e strabatuta de
prea dese interversiuni, uncori greoaie, cari intuneca in-
-telesul. In privinta aceasta, traducerea franceza in ver-
suri a lui Jules Lacroix, de o rara frumusete,. este de o
limpiditate cristalina. Cu toate aceste mici imperfectiuni
§i cu toata austeritatea versului de 18 silabe, cu accentul
tonic ve§nic pe penultima silaba a rimei, ceiace provoa-
ca oarecare monotonie, marturisese ca am citit acea-

i) Cultura Nationale ", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 57

sta traducere a d-lui I. M. Marinescu, fare a ma indura

s'o las din many 'Ana la sfar§it.
Este o contributie cinstita, merituoasa, care inceta-
tenete in literatura noastra opera cella mai mare poet
satiric roman.
Traind dinteo epoca de imparati smintiti, printre
earl Claudiu, Neron, Domitian, epoca cea mai nefasta
din istoria romans, Juvenal a avut prilejul sa noteze, in
tacere, toate nebuniile despotismului, toate aspectele de-
nuoralizarii §i decaderii generale, inabu§indu-§i indigna-
rea ce clocotea intr'insul. Dar odata cu venirea lui Tra-
ian, §i cu reintronarea legalitatii, indignarea lui, mull
limp comprimata, izbucne*te in sfar§it sub forma sati-
relor.
Satira lui Juvenal e deci retrospective. El nu des-
crie ceiace vede, ci ceiace 1§i aminte§te. Acum avea pu-
tinta sa biciuiasca... trecutul. Caci Juvenal e circum-
spect. De prezent ii e teams sa se atinga, favoritismul
nu picrise Inca de tot. Inteadevar in Satira I (care i-a
servit (le prefata), poetul satiric, prefacandu-se ca se is
dupa sfatul unui prieten, se resemneaza a nu se atinge
ducat de cci disparuti. El nu rea sa plateasca cu viata
atacarea celor vii.
Sa spicuim cite putin din cele 16 Satire ale lui Juve-
nal. In prima, el ataca vitiurile acelor timpuri de deca-
dere, can ii smulg accente vibrande de indignare:
Athincul boos.
Al desfronarii iata-I astiizi mai nesfarfit ca nicio-
data... (I)
Vitiuri Ingrozitoare, afi§ate in public, rodeau pe a-
tunci societatea romans. Cu o verve de nobila revolts
sufleteasca, dar §i cu un cinism uimitor, Juvenal ni le da
In vilcag atat in Satira II c,at §i a IX-a.
In Roma decazuta, viata devenise cu neputinta pen-
tru oamenii cinstiti:
La Roma nu mai au cidare
Cinstite meserii. Degeaba to trudefti, caci mica-fi
stare
Se'mputineazei de azi .pe maine, secizeind mereu. In
pribegie
Set plec, am hoteirat acum... (III)

www.dacoromanica.ro
 58

Elemente straine, mai ales, faceau pe atunci celor

indigene 0 concurenta sdrobitoare:
$titi voi pe tine au sa cinsteascii,
Bogaiii no§tri azi la Roma? Vi-i spun la toti feir'de
sfiire,
Quirifilor: sunt grecoteii!... Din Roma for fug cu in-
grijire
Si s'o mai sufar nu's in stare... Dar nici macar cu-
ratul sage
De grec nu-1 are aceasta pleuva!
Toate meseriile si functiunile erau inteadeviir aca-
parate numai de acestia:
Gramatic, retor, geometru, zugrav, baiaf ce to ma-
seaza,
Augur, dantuitor pe sfoarii, mag, doctor: toate le'n-
trupeazii,
Flamandul grecotei intr'insul...
Ura aceasta impotriva elementului superior in cul-
tura, deli oare.sicum nedreapta, era totus fireasca. Juve-
nal, ca retor, nu avusese in tinerete nici o trecere pe lan-
ga romanii bogati. Apoi traise mult timp, fara voia lui,
inteo societate de nevoia.si: poeti flamanzi, dascali fara
elevi, avocati fara procese, negustori ruinati, preoti cer-
§etori §i clienti saraci, al caror protector devenise. De
aci, ura sa impotriva grecilor uzurpatori si a nobililor
indiferenti.
Ce-i drept, viata in Roma devenise foarte grea pen-
tru muncitori:
Cu greu strizbate
Cel meritos ii fara stare in orice loc; dar crunt se
sbate
Mai mull ca oriunde'n Roma... Aci gaefti scumpe-
tea'n floarc,
Ceici costa stump orice cocioaber, sun! guri de sclavi
costisitoare
ySi stump platefti o cina proasta... (III)
Si pe cand muncitorii cinstiti se sbat in nevoile grele
ale traiului, Domitian in Senat, isi convoaca senatorii
pentru a discuta cu ei cum trebue gatit un peste" scena
a carei descriere admirabila o face satira a V-a, iar no-

www.dacoromanica.ro
 59

bilii jucau grin circuri sau se tavaleau in vitiuri ingro-

zitoare.
Juvenal nu ocroteste nici pe femeile acestor nobili.
Poetul consacra femeii o satira intreaga (a VI-a), cea
mai lungs dintre toate. Perversitatea, cochetaria si abu-
zul ei de farduri, cruzimea ei fata de sclave, vorbaria si
pedantismul ei, capriciile-i ruinatoare, in sfarsit toate
slabiciunile ei, sunt rand pe rand biciuite de pana viru-
lenta a marelui satiric. De pilda, patima femeilor nobile
romane, de a vorbi greceste:
Nevoi ci tainele for toate, spuse'n grecefte au sd fie.
Vorbesc in limba cea greceascd, dar a nu sti pe cea
romans
Nu-i, vai! ru#nea cea mai mare? Meade, temeri,
bucurie,
Ba se iubesc tot in grecefte! treacd meargii pen-
tru fete,
Dar to cdnd ai optzecififase primeiveri bine'nche-
late
Ce bat la ufd-ti tot grecefte ne mai vorbefti? Nu ti-e
rwine,
Tu baba, so ne vorbefti grecefte?
Am aniintit de starea mizera a intelectualilor, pe
vremea lui Juvenal. In Satira VII-a poetul revine asu-
pra ei. Pe atunci poet:i o duceau greu de tot si, pentru
a teal, erau constransi sa faca de toate:
Acum sunt vremuri cad poetii,
Chiar cei mai buni si mai cu faimei, sienchirieze se'n-
cearcei bietii
Un mic local de bdi la Gabii, la Roma vr'un cuptor
de pane.
Multi dintre ei nici n'au mine si nici sfiald, de ar
romane
&I facet pe pristavii'n
Cat priveste pe avocati, jerpeliti cum erau, nici ei
nu o duceau mai bine:
Ctit de rani i-o elocventet imbracata
In straie proaste!

www.dacoromanica.ro
 60

Nu mai putin de compatimit era soarta dascalului,

prost platit sau taxa de elevi:
lar la sfcirsit de an se'ndura sei-fi dea f i fie atdta
plats
Ceit is un vizitiu ce'nvinge la curse'n circ f i el odatei.
Bietii oameni! un singur lucru le lipsea: norocul.
Cdnd ai noroc, ai elocvenfei, smith bine lancea de
aramei
.Si chiar de ai rcigusit, corgi bine... Cdnd ai puterea
Norocului, frumos esti, age: esti, fericit si plin de
minte,
Esti nobil, bun...
De area norocul, te face din retor, consul...
Dar nici Juvenal n'a avut parte de noroc. Cu tot ta-
lentul sau oratoric, si cu toate sfortarile depuse, el n'a
putut izhuti ca retor. De aci si amaraciunea lui.
De aci, deasemenea, dispretul sau pentru blazoanele
nobililor (VIII):
Ce-fi folosesc streivechi familii .pe zeci de ramuri in-
Orate
0, Pontice, f i ce rost are de areni to galerii pictate
Cu Chipuri de stramosi? Totus renumele n'as area
sei-fi fie
0, Pontice, luat dour din faima streimosilor, feir'sei
te'mbie
Pornirea de a fi-1 face insufi. E in adeveir nenorocire
Pe a altor faimi sci te sprijini, cad esti expus ca'n-
tr'o clipire
Sci se dilrelme toatii casa, cdnd stedpii-i scofi.
In Satira X poetul biciue§te patima de imbogatire si
de parvenire, setea de mariri §i de cuceriri... Cine a fost
mai puternic decat Seian, favoritul lui Tiberiu, si totus
ce groaznica i-a fost pravalirea! Tot asa §i Hannibal,
fruntasul general roman. Cate ispravi minunate de vite-
jie, spre a-si termina in chip ridicul viata-i:
la ccinteireste
Azi a lui Hannibal cenuse f i vezi acum cdt prefueste
Ca greutate generalul cel mai faimos? ,Fa fo:;t odatei
Cci nu-i mai ajungea cuprinsul intregii Africe...
Dar cum feicu a lui intrare
In Babilonul ce'nteirit-au olarii, mulfurnit fu'adata

www.dacoromanica.ro
 61

Cu patru scdnduri. Numai moartea pe biefii oumeni

ni-i aratd
Cum sunt irz adeviir...
Idealul dupa poet ar fi o minte saniltoasil intern]
corp sanatos, un suflet curagios pe care al murtii chip
nu-1 infioara, un suflet rabdator, calm §i fara dcwinti.
Dupa ce ne glorified apoi vremile vechi in Satira
XIII, in comparatie cu cele din timpul saw
Un om ales i de onoare
De vdd acum, e o minune...
atinge o inalt5 chestie pedagogics in Satira XIV, influen-
la nefasta a parintilor demoralizati asupra copiilor lor.
iar in a XV scoate in evidenta groaznica dusmilnie din-
tre oameni papoare, In comparatie cu unirea ce dom-
neste intre animalele de aceiasi spetd.
Ma opresc aci cu regretul de a nu putea da ai alte
citate. Opera unui Juvenal nu se rezumil usor. Ea trebue
citita in intregime. Traducerea d-lui I. M. Marinescu ne
ofera un prilej fericit de a o face.

www.dacoromanica.ro
B U F O N I I, piesa de Miguel Zamacois 1)
(tn romane§te de GEORGE DUMA)

Nu exists, cred, alts tail ill Europa unde sa se tra-

duce mai mult ca la noi. Din nenorocire, nu tot ce se
traduce merits sa fie luat in consideratie si nu toti cei
ce anima aceasta sarcina sunt in masura a ne da o buns
traducere,
Pentru ca o opera strains sa poata fi redata in chip
meritoriu, se cer oarecari conditii de can editorii si tra-
ducatorii nostri nu prea fac caz. In primul rand cunos-
tinta serioasa a ambelor limbi, cu finetile si particulari-
tatile lor, cu bogatia de nuance a expresiunii lor,
cu capriciile sintaxei fiecareia din cele doua limbi.
Apoi, traducatorul trebue sa fie el insusi scriitor,
adica sa manuiasca cu usurinta si cu pricepere limba in
care traduce. Irsfarsit, traducerea odata facuta, ea tre-
bue mereu revazuta, indreptata, pans ce a capatat forma
definitive si e vrednica de a vedea lumina zilei.
Bine inteles, nu fac aluzie aci la traducerile, atat de
numeroase la noi, a romanelor sensationale ce apar a-
proape zilnic, incredintate de multe on unor persoane
lipsite de experienta scrisului, ba chiar de cunostinta am-
belor limbi. Ma gandesc la operele de valoare, mai ales
cele in versuri, traduse in mare parte de scriitori CUI103-
Cliti §i a caror activitate originals a fost elogios apreciata.
De pilda teatrul clasic francez, in special tragediile'
lui Corneille si Racine. Controleze cineva traducerile e-
xistente cu originalele respective si va da de constatari
surprinzatoare. In majoritatea cazurilor versiunearoma-
neasca se departeaza simtitor de textul francez: cite un
vers original a fost inlocuit prin doua sau trei in roma-
neste, multe versuri au fost sacrificate, altele denatt,
rate; mareata simplicitate clasica a expresiunii a facut
') Cultura Nationale ", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 63

loc unei acurnulari greoaie de adjective, unor intorsatur;

bizare, unei banalizari de un prozaism dezesperant.
Pentru tine cunoaste textele franceze, deziluzia este
foarte mare, de a vedea niste capodopere nemuritoare de-
ghizate lute° haina asa de comuna. Cat pentru nestiu-
tori, cari judeca numai dupa traducere, este o adevarata
surprindere, cum niste scriitori de geniu s'au putut ex-
prima asa de mediocru, sub raportul limbei. Nu e mo-
mentul acum sa ilustrez afirmatiile mele prin exemple.
0 voiu face poate cu alts ocazie si la nevoie.
Deocamdata vreau sa ma ocup de o traducere re-
centa in versuri a unei opere dramatice premiata de A-
cademia franceza, si ce a starnit multa admiratie la tim-
pul ei. Este vorba de les Bouf fons, piesa in 4 acte si in
versuri de Miguel Zamacois, cu a carei traducere s'a in-
sarcinat d. George Duma.
Dupa Cyrano de Bergerac" de Edmond Rostand,
sarja clasica scanteietoare de spirit si de o rara frumu-
sete literara, Bufonii" se prezinta ca o noua incercare
de reinviere a teatrului clasic in literatura franceza con-
temporana. Ea a fost jucata pentru prima oars la Paris
in 1907 cu un -succes extraordinar pe scena teatrului Sa-
rah Bernhardt, cu insas marea artists in rolul principal.
Aceasta piesa delicioasa, atat de plina de poezie si
de spirit, a gasit in d. George Duma un traducator scru-
pulos si abil. Afars de unele exceptii pe ici pe colo, ine-
rente unei traduceri in versuri, traducerea d-sale, pH-
vita in intregimea ei, e de o fidelitatea uimitoare. Nici
abuz de adjective, nici perifraze ticluite, nici adaose inu-
tile. D. Duma, din respect pentru opera, s'a tinut strict
de original, nepermitandu-si nici o abatere prea pronun-
lata si nici o schimbare prea radicala.
Dar meritul d-sale nu s'a marginit numai la aceasta
redare fidela a textului francez. Insufletit de admiratie
si de emolie adanca, si poet el insus, a izbutit sa imprime
traducerii sale tot farmecul originalului. E atata poezie
in aceste versuri romanesti, incat ti se pare ca sunt ori-
ginale, iar nu traduse. Trebue sa fi muncit ani de zile
sa le slefuiasca, sa le desavarseasca, schimband, retu-
sand, acumuland variante, ca sa dea traducerii sale acea
frumusete poetics ce to Incanta la citire. Cateva citate
reproduse mai la vale vor da, cred, o idee suficienta de
constiincioasa si valoroasa traducere a d-lui Duma.

www.dacoromanica.ro
 64

Subiectul piesei e desigur cunoscut cititorilor. Un no-

bil scapatat trece prin grele momente: el n'are nici cu
ce sh-fi plateasca servitorii, cari murmua si amenintit
cu revolta. *dui acestora, o bruta, e teroarea familiei. Un
singur lucru ii poate scapa pe baron din jena materials:
giisirea unei comori ascunse. El are o fata de 16 ani, de
o frumusete rapitoare, pe care o creste izolata de lume.
Doi cavaleri din vecinatate ravnesc la mina ei.
Baronul, ca so- -si vindece fata de melancolia ce a eu-
prins-o, hortraste sa introduca in castel un bufon care
s'o distreze. La vestea aceasta anuntata prin trambiti, se
prezintii cinci bufoni, printre cari si cei doi cavaleri de-
ghizati. Actele al doilea §i al treilea ne ofera lupta de In-
trecere in spirit intre ei. Verva scanteietoare a celor doi
cavaleri, si in deosebi a lui Jacasse, risipita in cascade
torentiale, anima puternic scena. 0 luptii fantastica din
care spiritul iese invingator. Si piesa, dupa diverse peri-
petii romantice, se terming cu casatoria frumoasei fete
cu cavalerul deghizat in bufon.
Iota si cilteva specimene din traducerea d-lui Duma:
De pilda, armonia ce prezenta bufonului imprima
lucrurilor dimprejur :
Va'nviora domeniul pe'ntinderea lui mare,
Va decora portalul, va'nsufleli izvoare,
Longo un hamac in umbra 'ntradins se va ivi,
S'o rcizema cu grafi( de-o bona fi-o zombi,
Lipit de-un stalp, pe-o scarei, va fi ca un deeor,
Ca marmura va trece in mersul lui usori
San enormul avantaj de a avea o cocoasa. In Cy-
rano de Bergerac" eroul ridicase la inaltimi homerice
superioritatea cc ofer6 un apendice nazal prea pronun-
tau.. Cu o vervii analogs, bufonul Jacasse face elogiul co-
coasei pe care si-o aninase de spate.
Nenorocire, zicefi, ca e cocoafa mea?
Ac fi dorit-o data -ac fi fost lard ea,
atcit imi e de ctragii Inca vci spun drept voua,
Ca-adesea, rim imi pare, ca n'am avut chiar cloud.
Ce? va mandrill cu .ira spinarii voastre drepte?
Chiar maine omoplatul de ar fi sit mi se'ndrepte,
Ca sci-mi redea un spate frumos si mleidios,
Pe Ambroise Pare, maestrul, ce m'ar ruga duios,
Eu l'a$ ruga la reindu-mi sei alba- complezenlei

www.dacoromanica.ro
 65

Ca ghebul set mi -1 scoatci mai mutt in evident&

Cu banifa cocoafa de-ar fi dato'n veinzare,
Eu cumpeir, set-mi fac ghebul de zece on mai mare.
yStiti care mi-a fost visul cel mai ingrozitor,
Din nopfile mai triste, de care ma'nfior?
Cd-oi ispasi plicalul etern omenesc,
Lueuzdu-mi-se sernnul ce-1 port i-1 prefuiesc!
5i elogiul cocoasei mai continua dealungul a 40 de
versuri, cu alte multe avantaje ale ei, pans ce baronul,
aiurit, exclaim:
Reiman cam intristat
In urma celor spuse, ca nu sunt cocofat.
Regret ca spatiul nu-mi ingadue a cita cateve. ver-
suri din frumoasa redare a asaltului poetic asupra boa-
rei (la brise), tema propusa de frumoasa fats a baronu-
lui. Ma marginesc a citi cateva incantatoare versuri, pi-
curate din inima ei, subjugata de minunatul bufon:
De-ui §ti ca din gradina cu scumpele-i gdndiri,
El imi culege brafe intregi de trandafiri;
50i ca set nu ma supar, intdi discret, din mers,
Mi-aruncet la picioare frdnturi din univers,
Apoi aqterne mares albastra 'n fafa mea,
Pe aripa-i de aur, un strop din orice stea,
tar de -as avea pleicerea, ca maine ar face anume,
Ca'n pumnul mdnii mete so fin intreaga lume.
El, peste noaptea tristet a neftiinfei mete.
A pus int& lumina fi aur cald din stele;
tar zidul inchisorii tot et mi l'a surpat,
alte orizonturi el ochilor mi-a dat...
5i child ea Intreaba ce-i iubirea, el ii raspunde:
...A iubi,,inseamnd set-fl intillnefti in tale,
Fiinfa care'n spafiu sortitet-i fiinfei tale;
Un chip venit aievea, ce nu l'ai mai veaut,
$i totufi parca-fi pare perfect de cunoscut,
Pe care, cdnd ifi place, incepi chiar joc a-fi bate
De porfi inzcivorite i arme fermecate,
$i-I iei, nu mai fii seams de-al lumilor eres,
De ranguri i avere, 'rtfelegi?
Am infeles !
Intreaga traducere, afara de rare exceptii, cum am
spus, este foarte izbutita. E o lucrare merituoasa care
face cinste traducatorului.
5

www.dacoromanica.ro
 TIGANIADA, poem erol-comic 1)
de ION-BUDAI DELEANU
(Edit la a 11-a cu textul modernizat de Oh. Carda§)

Cu ocazia aparitiei primei editii, acum trei ani, a a-

cestui admirabil poem dela inceputul secolului trecut,
am scris o recenzie entuziasta asupra lui 2). Dach revin
astazi asupra acestei lucrAri poetice, unica in poezia noa-
stra epics, si de o deosebita valoare literara chiar pentru
timpurile de azi, o fac numai dintr'un motiv critic, cu
privire la felul cum ea se prezinta in a doua editie, re-
.maniaia de d. Gh. Cardas.
Ce soarta ciudata a avut si acest poem dela aparitia
sa si pans astazi! Compus in 1800, el ramane 75 de ani
In stare de manuscris, aproape necunoscut de nimeni si
expus unei disparitii sigure. Afars de aceasta, opera as
gaseste la Academie in doua manuscrise A si B, cu mult
deosebite unul de altul, sub raportul artistic ca si al con-
tinutului. i amandoua aceste manuscrise, lucru extra-
ordinar, au avut acelas destin.
Manuscrisul A, publicat constiincios in 1877, de Bu-
ciumul roman", a fost apoi denaturat de toti editorii ur-
matori In mod lamentabil. Manuscrisul B., descoperit de
curand, si publicat acum trei ani de d. Gh. Cardas, a a-
vut atunci norocul de a fi redat,dupa toate aparentele,
cad controlul e foarte greu in mod exact si scrupulos.
Editia, insotita si de un studiu introductiv asupra operei
si a autorului ei obtinu un succes binemeritat, in urma
numeroaselor recenzii extrem de favorabile. Cinci mii
de exemplare se scursera vertiginos.
Mandru de acest succes, d. Cardas s'a hotarat sa dea
o noua editie a manuscrisului B. Ceeace nu putea decat
sa ne bucure, caci oricate editii s'ar tipari, se va gag in-
totdeauna si public care sa le citeasca. Din nenorocire.
') Tiparul Olteniei", Bucureti. 2) Vezi Recenzii, vol. I.

www.dacoromanica.ro
 67

pe coperta titlului, editorul ne informeaza ca textul poe-

mului a fost modernizat" de d-sa. Iar in Precuvantare"
ne afirma regretul de a fi respectat prea strict" forma
ananuscrisului in prima editie, si hotararea ce a luat, in
urma recenziilor facute acesteia, de a moderniza jute-
sral manuscrisul.
Ceeace ne spune d. Carda§ ca a facut, e de o naivi-
tate care intrece orice limits. Iata inteadevar o marturi-
-sire extraordinara. Sa regreti ca ai reprodus intocmai un
manuscris vechiu in prima editie, si apoi sa -1 modifici
cum to taie capul in cea de a doua, ca sa faci pe placul
unor recenzenti, asta-i ceva nemaipomenit. Dar cad re-
dcenzenti puteau sa cearil o asemenea monstruozitate? Si
apoi unde s'a mai auzit ca texte vechi s5 fie desbracate
-de farmecul for arhaic §i modernizate de primul venit?
Ce ati zice, bunaoara, data peste 10-21) de ani, vreun X
oarecare s'ar incumeta sa modernizeze opera lui Emine-
scu sau aceea a lui Creanga7
Este inteadevar de necrezut ce se intampla la not
-de catva timp incoace! Diletanti, din simpla distractie,
10 aroga dreptul de a moderniza operele unui Budai-
Deleanu, unui Cantemir, modificaudu-le tocmai struc-
tura arhaica prin care ee impun. E ca §i cand in piesele
istorice, voevozii §i boerii ar aparea pe scena in frac §i
modernizali, si s'ar exprima in limba curenta
-de azi.
Ei uita, acesti diletanli, ca ceeace imports in primul
and in operele vechi, sunt mai ales structura for demo-
-data, limba bogata §i savuroasa in care sunt scrise, fra-
2eologia for specials, precum si acel colorit vechiu, ca-
re-§i are aroma sa delicioasa ca si vinurile vechi. Ce ar
-deveni, ma intrcb, stilul asa de sugestiv al cronicarilor
nostri, modernizat intr'o buns dimineata de un. diIetant
-carecare?
Ani insistat in mai multe randuri, in recenziile mele,
asupra monstruozitatii unor asemeni intreprinderi, §i de
curand, cu prilejul apariliei, poemului Trei Viteji", tot
de Budai-Deleanu, editat de d-nii Carda§ §i Grigoras, am
protestat cu toata energia impotriva unei asemenea ten-
dinte ne§tiintifice. Merg mai departe §i sustin ca ar tre-
bui s2a existe o lege care sa opreasca riguros castrarea,
sub pretext de modernizare, a operelor de seams ale tre7
.cutultd.

www.dacoromanica.ro
 68

Din nenorocire, mai sunt si altii de aceasta parere.

gresita. D. Mihail Dragomirescu intre altii, profesor nni-
versitar. Dupa d-sa, operele vechi nu intereseaza decat
prin fondul lor, iar nu si prin limbO, care e o chestie de
filologie. Daert ar fi asa, atunci ar urma ca Eminescu,
peste 50 de ani, sa se impue numai prin fondul sau iar
nu si prin forma admirabila a limbei sale.
D. Cardas, adept al teoriei d-lui Dragomirescu, ga-
seste prea demodata" i prea intunecath" limba din
Tiganida", si e de parere ca trebue modernizata, ba
chiar modificata in intregime. Caci iata ce ne spline d-sa:
Este de datoria unui poet din tanara generatie sa arun
ce sgura aspra si sa slefuiasch versul arhaic, curatindu-I
de unele stAngficii si neindemanOri poetice, inerente tim-
pului". 0 asemenea afirmalie in apus ar fi fost, de sigur,
deajuns sa acopere de ridicol pe autorul ei.
Inteleg un poet care sä reia subiectul Tiganiader
pe seama lui si sa-1 aranjeze cum va crede de cuviintgi.
E o afacere care it prive.te. Dar opera insasi a lui Bu-
dai-Deleanu trebue sa ramaie intacta, caci ea este un
monument al timpului sub raportul limbei, si tocmai
subt acest raport se va impune in decursul veacurilor.
Tocmai sgura aspra", stangaciile si neindemanarile
poetice" si arhaismul versului neslefuit", tocmai ele
constitue partile savuroase ale poemului, si incanta
urechea noastrg, saturata de neologisme si de frazeolo-
gie moderns.
Modernizarea unui text nu e admisibila sub nici un
motiv, ea constitue o profanare a lui. Sustin, si oamenii
cu simt stiintific vor fi de partea mea, ca editarea ope-
relor vechi trebue facuta cu multa scrupulozitate, res-
pectandu-se strict" limba textului, spre a se evita vre-o
transcriere bizara editia Cardas a poemului Trei Vi-
teji" difergi complet de editia Grigoras, $i totus arnan-
doua aunt transcriplia aceluia§ manuscris! iar ma-
nuscrisul operei ar trebui reprodus pe tale fotografica
si publicat astfel. Am avea cu modul acesta textul au-
tentic, iar nu o reproducere gresita a lui.
Acest text odata stabilit definitiv, editorul e dator
sa -i talmaceasca in note dificultatile de limba, de sinta-
xa, expresiile si cuvintele arhaice, precum si chestiunile
istorice, geografice, etc. Si tocmai aceasta ilustrare a tex-
tului prin note de tot felul ar constitui tot meritul edito-

www.dacoromanica.ro
 69

rului. Asa s'a procedat si in Franta cu opera lui Rabe-

lais, care a fost anotata si explicata de 7 mari savanti.
SA vedem in ce consta modernizarea operata de d.
Cardas. Am recitit pentru acest stop cantul IIVsi XII,
comparandu-le in ambele editii, si am cules un material
suficient. Spatiul nu-mi Ingadue inns sä intru aci in de-
talii. MA voiu margini numai la cateva exemple: ceriu,
feliu, facatoriu", etc. au devenit: cer, fel, fficator":
nainte, nalt, nice, nime, numa, tocma, armati, ciasta,
tanta, sangur, a se tampla", s'au modernizat in: inainte,
Malt, nici, nimeni, numai, tocmai, lnarmati, aceasta, tin-
la, singur, a se intampla"; formele arhaice asa de plas-
tice: dezuneaste, zareaste, mearsa, neated, obiceaiuri,
sä Imblu, ambele, noao, doao, zale, sari, jartva, sant,
gios, lacuinta, samt, saboare", etc., au fost preschimbate
In sa umblu, ambele, noua, voua, zile, sila, jertfa, sfant,
jos, locuinta, a simli, soboare, etc.; Ochean, Vinerea,
Vizant, schiptru, ferman" au devenit: Ocean, Venera,
Bizant, sceptru, firman".
Particularitatea vechiului stil de a rasa verbul la
singular (deli ideia e plurals) si uneori la plural (deli
Jidda e singulars) a fost inversata de editor. De pilda, la
Budai-Deleanu: durmea pravaliti, armele for era furci,
tui sa inchina nenumarate ogoare", au devenit la editor:
dormeau, erau, lui i sä ir-chmau; sau viceversa, la Bu-
dai-Deleanu: precum s'au pomenit, de au ajuns el Inca
zile bune", etc. s'au modernizat in:.... s'a pomenit, de a
ajuns el..." etc.
Punctuatia a Most schimbata aproape peste tot, ceea-
ce denatureaza si intelesul textului, iar scurtarile poetice
au fost mai toate Inlaturate. Exemplu: si'n loc, pan'au
stat, etc. au devenit: si in loc, pans a sta t. Nu e rand care
sa fi ramas nestirbit. Dar ceeace este si mai gray, este
ca, tot sub pretext de modernizare, de multe on Intelesul
a fost cu totul denaturat. Versurile din manuscris:
Cling a duori Mime libovite
Dulcile necazuri. suferite
au devenit in a doua editie:
Cdnfi, adori, inimi libovite
Dulcile necazuri suferite

www.dacoromanica.ro
 70

Iar versurile:
Dupci acest izvod fi cealalta
Calcirime au fost orcinduita
s'au transformat in:
Dupil acest izvod f i celalalt
Caliirimea a fost orcinduita.
ceeace e cu totul altceva. Iar versul:
Acuma ar fi in lume de a fridrea
Pre chicful tau...
s'a modernizat in:
Acuma ar fi in lume de a traiera...(I)
Apoi, ca si muti statura" a devenit si multi statu-
fa"; a lui Zagan gura" s'a schimbat in: a lui tagan'a
gurii". Cuvantul vartute" (tane), calitate fizica, s'a me-
tamorfozat peste tot in virtute", calitate morals:
Ca nici o virtute (I), nici arme taioase...
ceeace nu e acelas lucru.
Dar monstruozitati ca acestea: al aduce", al ple-
ca", fali o solie", de ti-i sa mai mananci", etc.!
Ma opresc. Eu n'am cercetat de cat primele 4 can-
turi de la inceput si ultimul, al XII-lea, si materialul cu-
les e destul de bogat. Cata provizie am putea astepta si
de la celelalte canturi de ar fi controlata intreaga moder-
nizare. Editia, asa cum se prezinta acum, este nestiinti-
fica si inutilizabila. Nu e opera lui Budai-Deleanu, ci un
Budai-Deleanu stravestit.

www.dacoromanica.ro
 P 0 E Z I 1)
de MIHAIL EMINESCU

Am dinaintea mea un volum, impunator in toate

privintele, ca executie de imprimerie, ca splendoare de
hartie Si ca impodobire artiAica, volum ce se cuvenia de
mult operei celui mai genial poet al literaturei romane.
In epoca actuala de editura, &and operele scriito-
rilor sunt tiparite intr'un mod simplist afara de cele
iesite de sub teascurile Culturei Nationale", care a fa-
cut sacrificii grele in aceasta directie, dandu-ne modele
de tiparituri minunate, ca Iliada" si altele editura
Nationale Ciornei a realizat, dintr'o singura data, ceva
extrem de frumos. Pierduta pane mai deunazi intr'un
morman de traduceri rentabile, dar can rapiau litera-
turei originate un numar respectabil de cititori, editura
aceasta, intr'o clips de avantare, care-i face cinste, a
luat imtiativa, indiferent de sacrificiile materiale ce va
avea de suportat, sa tipareasca in condikii technice ire-
prosabile operele marilor nostri scriitori.
Colectia a inaugurat-o. cum era si natural, cel mai
stralucit poet al nostril, gloria si fala neamului roma-
nese. Apoi va veni randul lui Creanga, eealalta glorie
pure a literaturei noastre, si altora. lnitiativa aceasta va
starni desigur toata admiratia si aprobarea publicului,
dornic de tiparituri elegante Si. impunatoare. Ar fi nu-
mai de dorit ca editura in chestiune, rau sfatuita, sit nu
alunece cu timpul, tiparind in aceleasi con ditii si opere
mediocre de scriitori contemporani, ceeace ar deruta pe
amatori i i-ar departa dela aceasta eolectie minunata,
rezervata numai gloriilor reale si unanim recunoscute.
Volumul, format mare, confine 251 pagini si este
precedat de o introducere da torita d-lui G. Murnu, sub
a caruia ingrij ire s'a i tiparit. Nu e vorba desigur th
un studiu scritic amanuntit, din care sä ne rasara pu-
') Editura nationals ", Ciornei, Bucure*ti.

www.dacoromanica.ro
 72

ternic viata ci opera poetului, ci numai de cateva re-

flectii ci sugestii, destinate a le lamuri.
Cat de pline de contraste izbitoare sunt inteadeviir
activitatea si firea marelui poet! Face studii stralucite
In universitatile germane, adanoecte problemele de filo-
sofie, scruteaza toate tainele cugetarii omenecti, totusi
nu urmareste nici un tel ci se intoarce in tail Lira nici
o diploma. Natura visatoare si concentrata in sine in-
suci, a trebuit sa depuna o munca de cane". cum zicea
el, ca redactor politic combativ la un ziar de opozitie
pentru a putea exista, munca ingrata ce 1-a istovit si i-a
grabit sfarsitul.
Dar nici sufletul nu-i este unitar, chi-1W° bucata, ci
tin amestec de clasic si de romantic, adica o natura du-
bla: un Eminescu sanatos, activ, afirmativ, concomitent
cu un Eminescu bolnav, pasiv, negativ. Aci explozii de
energie salbateca, de elan vital, unpins pans la excel,
aci oboseala, blazare, descuraj are deprimanta. Ambele
aceste directive contrarii, inegal reprezentate, datorite
una si anume cea fatalists contactului cu ideolo-
gia strains, iar cealalta contributie afirmativa, covar-
sitoare in opera lui, influentei sufletului indigen.
De aci ci cele doua aspecte diferite ale poeziei sale.
Deoparte, conceptiile pesimiste din poeziile sale filoso-
fice,ca Imparat si proletar", Ruga unui Dac", etc.,
iar de alta preamarirea trecutului falnic in Scrisorile"
sale nemuritoare. Aci, accente de revolts Impotriva fe-
meii si a nestatorniciei acesteia, aci expansiuni lirice
profunde, realizari spontane ale unei emotii sincere si
puternice, ale unei dureri nemarginite, dar potolita $i
eterizata, in care nimic nu e conventional, intentionat
sau cerebral.
Cert este ca, In loath opera aceasta, poetul merge
mans in mans cu artistul, ci ei se intregesc reciproc.
Instinctul lui psihologic auditiv, de o Ina lta emotivitate,
unit cu ritmul yi cu cadenta minunata a versurilor sale,
izbuteste sa inlaptuiasca acel acord unitar si organic
intre forma si continut si acea incomparabila armonie,
inerenta lui, aparitie unica in activitatea noastra li-
terara.
De aci si splendoarea poeziilor sale, ca ,,,Venera ci
Madona", Egipetul" Inger si Demon", etc. Dar exem-
plul cel mai luminos, eel mai clasic, ni-1 ofera, dupa d.

www.dacoromanica.ro
 73

Murnu, Ca lin", una din cele mai echilibrate §i fericite

inspiratii a poetului. Aci artistul saps in bloc de mar-
mura pure §i moduleaza forma cu o §tiinta, cu o sigu-
rantri, cu o putere suverana".
Tot a§a de incomparabil este in poezia descriptiv5.
Descrierea bataliei dela Rovine (in satira a III-a) e un
model facut pe totdeauna in literatura noastra §i poate
sustine orice comparalie cu modele clasice straine, an-
tice si moderne". Dar mai ales descrierea ascensiunii
Luceafarului catre D-zeu, care culmineaza prin subti-
litate inventive §i prin superioara intuitie".
Iar in directia poeziei lirice, romantele poetului
sunt titluri de mandrie a literaturii noastre, dace nu
chiar nestimate ale literaturii in genere". Izvorul lor, cu
exceptia unor rare ingrediente straine, purcede dea-
dreptul din fondul nostru etic §i Infati§eaza o latura ca-
racteristica din virtualitatile sufletului roman".
In elegie de asemenea Eminescu atinge ades culmi
necunoscute, mai ales in Melancolie", poezie de o
maestrie unica, cel mai frumos diamant al poeziei noa-
stre elegiace". In sfar§it, oricare ar fi directia inspira-
tiei sale, Eminescu este pans astazi, zice d. Murnu, cel
mai reprezentativ §i, ca atare, primul clasic al litera-
turii romane, In tot ce clasicismul are mai bun, Incat
poate rezista la toate asalturile vremii".
Un singur lucru e de regretat. Ca echivalentul aces-
tor nestimate este §i azi aproape necunoscut literaturii
universale. Din lipsa de interpreti geniali, nu se poate
transmite in chip ideal, nu prin continut, ci prin for-
ma , Intr'o limba mondiala".
ySi tocmai prin aceasta forma, minunata §i unica In
literatura noastra, in care a a§ternut temele inspiratiei
sale, opera lui Eminescu va trai etern. Pe cand azi unii
incearca a moderniza" In mod ridicol limba scriitori-
lor vechi, iar altii arhaizeaza stilul modern Intr'un mod
arbitrar §i artificial, Eminescu, pentru a atinge forma
ideals a expresiunii, a studiat §i explorat tezaurul viu
al limbii romane, §i cel depozitat in scrierile vechi §i
noui, Si condus de un gust rafinat §i de un discerna-
mant ales, a selectionat tot ce e mai caracteristic, plastic
§i sugestiv §i §i-a faurit un instrument propriu de ex-
presie, izbutind in chip magistral
a turna in forma- nouei limba veche ( eleaptie.

www.dacoromanica.ro
 74

Ca rezultat al acestei munci de explorare §i de se-

lectionare, Eminescu, a pus in circulatie o sums de
termeni noui sau rani §i a dat celor vechi consistenta Si
relieful dorit". Mai rnult. A inobilat, purificat verbul ro-
man, facandu-1 in stare sa redea toata frumusetea i-
deala a viziunii lui poetice, tot avantul expansiunii
lirice".
Prin aceasta vista noua ce a dat limbei romane§ti
caci ea era in formatie pe timpul lui, Eminescu a
pus temelia limbei noastre poetice, a indrumat spiritul
creator romanesc spre marile curente ale culturii mon-
diale".
Acesta-i poetul caruia Editura Nationale" i-a ridi-
cat frumosul monument tipografic §i artistic, vrednic de
opera lui mareata. Izvor de Incantare sufleteasca §i au-
ditiva pentru toate varstele, aceasta opera este, prin
fondul si forma ei, chintesenta geniului romanesc, este
cea mai inalta expresie a frumusetii limbii romane. Ea
va sfida veacurile §i astazi Inca ea ne razbuna de toate
muzicalitatile curente §i de tot vidul obscuritatii inten-
tionate a poeziei contemporane.
Marturisesc ca am recitit cu un entuziasm juvenil
§i Intr'o ahnosfera de pure desfatare a mintii §i a sufle-
tului, cele 57 de poezii, poeme §i satire ale genialului
poet, in splendidul vestment ce le-a harazit, din respect
§i admiratiune, inimaasa editura. Sunt acolo gandiri §i
sentimente profunde, turnate 'lute° forma maiastra §i
neperitoare, care ni se intiparesc in minte pentru tot-
deauna §i se asimileaza cu sufletul nostru.
Aceasta eleganta §i europeana editie a poeziilor lui
Eminescu mai tontine §i 12 acuarele-facsimile in culori,
foarte reunite, precum §i numeroase desene, datorite pic-
torului A. Murnu. Continuand colectia inceputa cu Emi-
nescu §i consacrand-o numai scriitorilor de mina intai,
Editura Nationale" i§i va ca§tiga cu siguranta recu-
no§tinta tuturor amatorilor de tiparituri luxoase §i va
contribui la o cinstire §i mai mare a marilor scriitori
din literatura noastra.

www.dacoromanica.ro
R ONIA NE

www.dacoromanica.ro
 CASA CU NALBA"')
de EUGENIU SPERANTIA

Romanul gen literar atat de fecund in Occident

a inceput si la not sa is un avant serios. Nu e an in care
publicul cititor, din ce in ce mai numeros si mai dornic
de distractiune intelectuala, sa nu fie daruit cu un nu-
mar oarecare de asemenea opere intitulate romane.t
Desi nu toate intr'adevar corespund cerintelor aces-
tui gen, in care numai doi sau trei scriitori poate au ex-
celat pans astazi, cele mai multe din ele reprezinta to-
tus o sfortare meritoasa §i promitatoare.
Printre acestea din urma, desigur, trebue socotit §i
romanul d-lui Eugeniu Sperantia, Casa cu nalba. In ca-
drul a vre-o 130 de pagini, cu mijloace de compozitie
foarte modeste, §i intr'un stil nepretentios, tanarul autor
ne descrie un subiect vechiu de cand lumea deli vesnic
nou: indragostirea unui tanar si a uuei fete, peripetiile
treptate ale acestui amor, conceput in mod idilic, care
se desfasura in raport invers pentru fiecare din ei, si a-
poi nimicirea lui definitive, ()data cu intrarea noastra
in razboi.
Prima parte a actiunii acestei povestiri se petrece
la Zara, intr'un sat. Deasupra satului, la poalele padurii,
o casa cu nalha, cu nalba de toate culorile, cu persienele
§i intreaga lemnarie de un verde intunecat, iar dealun-
gul gardului de sipci un rand de piersici cu rod Imbelsu-
gat. Era casa sculptorului Vincent Straja, cunoscut 141
lumea artelor, care venia aci in timpul verii sa lucreze,
sa citeasca i sa mediteze. Atelierul lui de altminteri,
prin varietatea lucrarilor, se si preta la tot feint de me-
ditari. Asa, de pilda, un Grist al durerii se invecina cu
un Silene al voluptatii §i cu un Don Quichotte desirat,
emblema idealului. In fata acestor icoane contrarii, ar-
tistul ajunge in cele din urma la unele concluzii defini-
') Cartea romaneasea'', Bueurroi.

www.dacoromanica.ro
 78

tive, de un optimism pronuntat. Durerea, zicea dansul,

nu exists, durerea e un non-sens. Cum viata este singu-
rul avantaj pozitiv in lumea aceasta, trebue sa ne-o tra-
im intens, sa sorbim pans In fund tot ce ea ne poate da,
s'o completam cu inchipuirea, visul fiind miezul cel mai
gustos al vietii. Pentru aceasta, sa nu ne pese de Infran-
geHle realitatii, caci Infrangeri nu exists, ele fiind non-
sensuri ca si durerea.
Vincent Straja era sub imperiul acestor filozofice
zugetari, cand auzi fluerand in grading un pasaj din Pa-
tetica lui Beethoven. Beethoven pe rapile Alpestilor? Ce
contrast cu satul unde mugeau vitele intoarse dela pa-
sune! Cine putea sa fie? Vicent iesi sa vada. 0 priveliste
incantatoare se oferi ochilor sal. 0 blondina, cu o guritet
roz ca erb e tul de trandafir" §i In rochie alba de varii,
sta suits cu picioarele pe ultima stinghie a gardului; cu
o 'hada ea se Linea de o creanga, iar cu cealalta, in tactul
unei Patetici saca date, culegea fructele rumene ale pier-
sicului, care ii dispareau in san. Surprinsa, ea vrea sa
fuga, dar palaria ii cade jos in grading. Bineinteles, cu-
nostinta fu repede facuta. 0 chema Lelia, si era fiica
d-rului Gamba din Ramnicul-Valcii, si sora d-nei Prale,
sotia arendasului mogiei.
$i iata pe d. Vincent Straja, om serios, inamorat de
o fetiscana sglobie, pe care a vazut-o intr'un porn. Veti
obiecta poate ca Lelia e o copila si ca eroul nostru e cu
zece ani mai in varsta decat dansa. Se poate, dar in a-
rnor o asemenea diferenta nu prea are importanta. Lelia,
in doua randuri, vine sa-i vaza atelierul, iar la a treia
vizita, fgra vorba multa i se arunca de gat. Ghiata intre
ei se sparsese. Atunci ea ii marturisi ca l'a placut din
clipa in care a prins'o in copac, si inainte de a pleca, fl
prinse iar de gat si it innabusi in sarutari dezordonate,
nenumarate...
Cat de fericit se simtea eroul nostru! Viata adeva-
rata incepea in sfarsit s'o guste. Si nu era decat la ince-
putul drumului... De abia intrase in aleea florilor iubi-
rii"... Ce avea sa mai fie de aci inainte!...
Dar fericirea lui Vincent fu de scurta durata. 0 vi-
zits a lui la familia iubitei sale, cu prilejul sosirii doc-
torului, tatal Leliei, avu din pricina unui imbroglio tea-
tral neprevazut, o urmare dezastroasa pentru dansul.

www.dacoromanica.ro
 79

Cererea in asatorie devenise astfel cu neputintk Si

cum o nenorocire nu'vine niciodata singurk Lelia pleaa
apoi la Bucure§ti. Cateva intalniri in Capita la la concer-
te, urmate de plimbari politicoase la *osea, Para noui
pricini de durere pentru Vincent. Lelia se Meuse rezer-
vatk nu-i vorbea decal de nimicuri, iar and el ii pome-
nea de asatorie ea privea aiurea, distratk far% a-i ras-
punde. $ederea in atelier ii devenise bietului om, nesu-
feritk nu mai simlea nici o placere de Meru. Cum? pu-
tea oare iubirea for cea mare sá sfar§easca astfel? Oh!
Lelia, Lelial...
Se mai revazuril totu* de doua-trei ori, dupa lectiile
ei de pian, la wire. Intr'una din aceste intalniri, ea fu in-
duio§at5 de durerea lui, §i ii dojeni: Zciu, Vincent, ce
gasqti la mine sci ma iubefti atilt? i to mi-esti mie drag,
dar e drept ea nu ma pot preipadi cu firea ca tine. Fa ca
mine, in iubire nu pot sci vad amesteccindu-se suferinfa.
dlie iubirea imi cornpleteazei viola... Tu, ifi inleituri tot
din viafd pentru iubire!" Incontestabil, §trengarita avea
dreptate, dar, ce folds! maturul Straja intelegea iubirea
intr'un mod Area naiv. Atunci, Lelia, ce faci cu mi-
ne?" o intreaba el pierdut. Iar ea, cuprinsa de milk ii ras-
punde: Bietul baiat, ifi spun drept, nu tiu ce sit far!"
Straja se simtea sdrobit. 0 vizita la Casa cu nalba",
spre a retrai o clipa amintirile din trecut, pune vilrf ne-
norocirii sale. In lipsa lui, nalba cea frumoask nalba
care odinioard se aplecase ca o procesiune de fecioare"
peste dragostea lor, zacea acum rasturnatk strivitk a-
mestecata cu pamilntul, nimicita.. 51, culme a coinciden-
tii! Pe cand, nebun de durere, el ratacea peste tot locul,
o zareste pe Lelia, in rochie de tennis, la bratul unui tft-
nal% Urmeaza o explicatie, in urma areia ea se decide
a se logodi cu dansul. Logodna avu loc cateva zile dupa
aceea, iar nunta fu fixatg pentru Tuna Septembrie...
I -a fost insa dat lui Vincent Straja, adeptul durerii
inexistente, sä soarba Oat la urma pahorul arniifaciu-
nilor. A venit razboiul. Lelia cu familia ei pleaca la Cra-
iova, uncle se hiscrie ca infirmierk la spitalul de r5niti.
Putin mai tarziu sosi §i lovitura de gratie. Lelia se &Asa-
toria cu un ofiter pe care it ingrijise ca ranit. Anuntiln-
du-i aceasta veste, doctorul Gamba adilogase: De astfel,
mi-a spus ca, in ultimul timp, nu to mai iubea. Sei ,stiff

www.dacoromanica.ro
 80

ca -i fciceai mild cu pasiunea d-tale copilaroasci..., da, mi-

ld... nu mai era iubire..."
Casa cu nalba nu scapase nici ea nedevastata. Din
tot ce i-a fost mai scump, Vincent Straja s'a ales numai
cu Crucifixul, emblema durerii, a suferintii... Concluzia:
durerea nu e un non-sens, ea este inerenta vietii...
Acesta-i, pe scurt, cuprinsul romanului d-lui E. Spe-
rantia. 0 povestire simpatica, cum se vede, a peripetiilor
unui amor romantic intre un barbat naiv si o fetiscana
rafinata. i atata tot. In afara de cateva siluete, de abia,
schitate, si de pagini nesfarsite de reflectii filozoficP, in
mare parte afectate si prezentate sub forma discursive,
nu gasim in aceasta opera nici urma de analiza sufletea-
sca, de intriga, de conflicte puternice de pasiune, de si-
tuatii earl sa ne miste sau sa ne intereseze. Iata de ce
pasiunea eroului, insuficient zugravita, ne lasil oarecum
indiferenti, ne inspire, ca si Leliei, aproape mils.
Fara a fi La roman, Casa cu nalbcr, concentrate si
redusa la proportii mai juste, mai ales prin eliminarea
lestului filozofic, ar deveni poate o nuvela interesanta.
Conceputa cum este, ea va placea desigur cititorilor
dornici de literature dulceaga si putin complicatii.

www.dacoromanica.ro
DIPLOMATUL, TABACARUL ACTRITA')
de C. ARDELEANU

Subiectul acestui roman 11 formeaza deziluziile u-

nei fete sarace, absolventa a Conservatorului, atat in
domeniul artei cat si in acela al inimei. Subiect desigur
banal, care a fost tratat de multe ori, dar totus vesnic
de actualitate.
Actiunea povestirii se petrece in portiunea de teren
dintre bulevardul Lanariei, cu tabacariile ei si strada
Brosteni, o ramificatie a acesteia care, cu casele-i rare,
despartite prin maidane cu murdarii, se pierde in campul
de gunoaie din Valea Plangerii. In aceasta din urma
strada, locuita de taietori de abator, de precupeti si de
tabacari, casa cea mai de searna era a lui Nita Maturaru
si a cucoanei Sanda, o cash alcatuita din odai de diverse
inaltimi, pe o intindere de 20 de metri, si ocupate de di-
versi locatari: un italian, viorist al Filarmonicei, azvar-
lit aci de soarta, dupa ce interpretase pe Beethoven In
toate orasele mari ale Apusului; un cizmar ofticos in ul-
timul grad; tin strungar poreclit cocosul" mahalalei; o
spalatoreasa; tin alt cizmar, binefacatorul tuturor; si, in
sfarsit, in cea din urma odae, un fost consul cu sotia si
cu fata lui, mutati de curand acolo.
Consulul era un om ca de 55 ani, cu ochii bulbucati,
cu barbs rosie si cu fata buhaita si aprinsa de betie,
care se imbata regulat t-,si se intorcea acasa tavalit in toa-
te noroaiele. Fusese in tinerete secretar de lcgatie la mi-
nisterul de externe si in alte legatii din strainatate si a-
vuscse putinta sa ajunga si ministru. Dar bautura si o
aventura cu o rusoaica, care 1-a palmuit in piing lume o-
1-a silit sa-si dea demisia din demnitatea de con-
sul.
Fata lui, domnisoara Agata, de 19 ani, frumoasa si
cu trasaturi nobile, mandra si nepasatoare, urma decla-
1) Casa Scoalelor", Bucuresti.
6

www.dacoromanica.ro
 82

matia la Conservator. Ea naztria in complexul visurilor

ce-i stiipcineau fiinfa toata, ca, ajungdnd artistic, sa joace
numai roluri de nobile, de regine, ca astfel sic -fi trdiascd
viala, la care credea ca are dreptul". Distinsa cum era,
ea atrasese imediat atentia cizmarului Alexandru Gan-
go, tonar harnic si serios, care trecea drept binefacatorul
tuturor chiriasilor din curie. Stia bine ca si familia ei
traeste de pe urma generozitatilor lui, dar la ideea ca a-
cest om a putut sic ridice ochii papa la dansa, o indigna:
Un cizmar? ha! ha! ha! Dobitocul! nu!... nut... Nici o-
data!" i§i zicea ea, si scuipa. Nevasta de cizmar ea, cu
ambitiile ei marl si cu viitorul stralucit ce o astepta? 0,
nu!
Dar iata ca se apropie ziva de examen la Conserva-
tor, si d-soara Agata n'avea rochie alba, nici pantofi albi,
nici ciorapi si nici palarie. Cine sä i le procure? Desigur
cizmarul Alexandru, tine altul? De succesul fetei ni-
meni nu se indoia, afara de tatal ei, consulul. Fata mea
se va face orke, numai artists nut... Arta nu va face!...
Nut hotarat, nu!..." zicea el in momentele-i de lucidi-
tate. Pentru el artist no putea fi decat acela care sirnte
marire in el, care are constiinta valorii sale: numai acea-
sta constiinta to ridica. Contra asteptarii consulului, A-
gata avu totus un succes frumos si prornitator.
Sub impresia proaspata a acestui succes, ea se lasil
a fi ademenita, la iesire, de catre un tanar, care se reco-
mandase doctor in chimie, si caruia ii acorda citeva intal-
niri succesive. Dupa una din aceste intalniri, vesel ca a
pus maim pe o noua victims, tanarul nostru, aprinzan-
du-si o tigara, arunca intentionat chibritul intr'un car cu
fan ce trecea. Si a ars carol, si au ars si boii ce n'au pu-
tut fi dejugati, in limp ce dumnealui se departa flue-
rand !
Acestei brute i se dete delicata Agata, in campul gu-
noaielor, care inchipuia in noapte, imensitatea lard de
inceput ti fdrd de sfcirsit a naturii". Ploaia care incepu
sic cads, pose capat delirului for voluptuos, desfasurat la
cativa pasi numai de starvul unui caine, intrat in putre-
facile, si care raspandea un miros desgustator. Inca
doua-trei intalniri si idila dragostei for se stinse pentru
totdea una.
Intre timp consulul, care n'avea nici o ocupatie, iz-

www.dacoromanica.ro
 83

butise prin mijlocirea vecinului sau Gheorghe, tabacar.

sa fie primit ca supraveghetor in fabrica de tabacarie,
condusa de doctorul chimist. Dar norocul sau fu de scur
to durata. Bruscat de acesta, vi amenintat cu darea afa-
ra, el incearca sa se spanzure, dar este scapat la timp.
Se intoarce la fabrica, dar la prima ocazie, find din
nou gonit vi insultat de Andrei, ii cere socoteala pentru
purtarea lui necorecta fats de Agata. Cum acesta ii ras
punde prin insulte la adresa fetei, consulul, scos din fire,
ridica Cle§tele §i-1 omoara. Apoi ii arunca corpul in var-
nita. Ajuns acasa, el imparta§e§te cizmarului Alexandru
crima faptuita, ii istorise*te trecutul sau, pricina deca
derii sale, §i spre dimineata se spanzuram definitiv.
Cat despre Agata, cu tot succesul obtinut la examen,
ea nu izbutise luni de zile sa capete un rol cat de mic in
teatru. Numele ei nu figura in nici o piesa noua. Iluziile
ei se spulberau cu incetul toate, cand intr'o zi, pe new
teptate, ii se incredinta un rol important intr'o piesa c.
avea sa fie reprezentata imediat. Se imbolnavise subit
partenera rolului §i directia i-1 acordase ei. Peste doua -
trei zile aveau loc repetiliile. Din nenorocire, el ii venise
tocmai in ziva inmormantarii tatalui ei. Lipsa dela repe-
tilii ii atrase suspendarea pe §ase luni, fara drept de
leaf a...
Era lovitura deciziva. Teatrul ii aparu atunci In toa-
ta goliciunea vi de§ertaciunea lui. Ea se pomeni dintr'o
data azvarlita in realitatea vielii, fara nici un sprijin §1
pierduta. Trecu din bratele unuia in bralele altuia, aj un
se sa fie aratata cu degetul de trecatori... Cand fu la Ca -
patul Calvarului, ea 10 aduse aminte de cizmarul Ale-
xandru Gangu, binefacatorul familiei ei, a carui drago-
ste nu slabise o clips §i se arunca in bralele lui. Era re-
nuntarea la toate visurile de marire, la iluziile frumoa-
se, dar era §i salvarea. Venise la timp.
Cum vedeti, un roman descusut, alcatuit din bucati
deta§ate §i in care personagiul principal nu pare a fi
niciunul din cele trei mentionate, ci mai de grabs cizma-
rul Alexandru Gangu care, prin modesta-i dar impuna-
toarea-i persoana, doming intreaga actiune a dramei. De
fapt, niciunul din eroii acestui roman nu ne apare psi-
hologic studiat §i nici suficient redat. Sunt simple umbre
cari se mi§ca, prezentate de mana abila a autorului. A-

www.dacoromanica.ro
 84

gata, mai ales, actrita" care n'a jucat niciodata, e un

personaj cu totul §ters, simplist, copilaros, cu toata ati-
tidinea ei perversa in scena cedarii ei lui Andrei. In ce
prive*te pe consul, ar fi fost poate mai interesant un stu-
diu adancit al decaderii sale treptate, la care sa fim a-
sistat i noi, decat descrierea repetitelar sale betii.
De alts parte, nu slim in definitiv ce a urmarit au-
torul cu romanul acesta: deceptiile fetelor sarace cari
vor sa se consacre teatrului? decaderea abjecta a unui
lost diplomat? moravurile populatiunii tabacarilor? cad
de toate acestea §i de multe altele mai marunte este vor-
ba in cursul acestui roman realist al d-lui C. Ardeleanu.
Oricare ii va fi fost intentia, autorul da dovada ca e
an bun observator. Populaliunea tabacarilor cat §i culi-
sele teatrului au gasit in d-sa un descriitor exact §i pri-
ceput.

www.dacoromanica.ro
 NE LEAGA PAMANTUL.... 1)
de SILVIUS ROLANDO

Marturisesc ca am luat cu oarecare ingrijorare in

mana acest roman de 400 de pagini, al unui scriitor ne-
cunoscut mie. Dela primele pagini insa am fost cucerit
de interesul palpitant al actiunii, prins in vartejul idei-
lor ce-1 anima, §i mi-a fost cu neputinta sa-1 las din
mans pans la sfar§it. Fara intentia poate de a face ope-
ra literara, totu* lute° limbs curgatoare §i naturals, au-
torul ne descrie, sub forma de memorii, suferintele mo-
rale ale unui om in mijlocul societatii, care a vrut sa tra-
iasca in conformitate cu principiile acestui societati, dar
care seamana in jurul sau nenorocirea §i iese din lupta
zdrobit suflete§te, A vrut sa ne arate, nu cu demon-
stratiuni filozofice §i pedante, ci cu fapte reale, smul-
se am durerea unui om, cat este de iluzorie ideia de
drept, de corect §i de moral in societatea noastra, §i la
cite erori ne expune...
Eroul acestui roman, Sebastian, este fiul parintelui
Popescu, care cumula pe langa functiunea de preot, pe
aceea de dascal al §coalei §i de carciumar in satul Fan-
tana-Rece din judetul Mehedinti. Din copilarie Inca el a
simtit nevoia de a face pe altii sa sufere *i de a gasi pia-
cere in aceasta suferinta. Cu intrarea lui la medicina,
acest instinct i se precizeaza §i mai mult. La cursul pro-
fesorului dr. Paulescu el afla ca familia fi patria sunt
niste realitcifi biologics" §i ca ele trebuesc men(inute
luptand cu inamicii can vor sa le distruga.
Inamicii ace§tia erau socialiftii fi ovreii ". i atunci
a inteles ca locul lui era in fruntea cruiciatei moderne, al
carei ideal se rezuma in Patrie §i D -zeu ". Deveni patriot
lnflacarat §i sufletul tuturor mi§carilor studente§ti. La
una din intruniri a cerut chiar guvernului darea afara
a Evreilor din armata *i din *coalii, §i cateva zile mai
1) Casa Scoalelor, Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 86

tfirziu a pornit cu studentii sa-i goneasca din Universi-

tate pe acesti formidabili dusmani ai tarii. Ajuns acolo,
tanarul neofit a tinut un discurs violent, pe care l'a ter-
minat cu cuvintele: Afarci cu canaliile jidoue§til" S'a
produs atunci o invalinaseala teribila, si in mijlocul
urletelor si sub ploaia de ciomege, se vazura iesind pa-
tru figuri cocosate de spaima, urinate de figura senina
a unei fete, cu un suras enigmatic pe buze...
Iar in 1907, Sebastian e unul din autorii morali ai
rascoalelor taranesti, Intaratand pe tarani, prin discur-
suri 1nflacarate, impotriva socialistilor, Evreilor si boie-
rilor. Dar cand armata veni sa restabileasca ordinea in
satul sau, el are cinicul curaj sa indite ca vinovat prin-
cipal al rascoalei, pe notarul satului care este executat,
din ordinul capitanului, de glontul propriului sau fiu,
sergentul Dragomir...
0 intamplare extraordinary veni un moment sa tur-
bure inflacararea-i patriotica. Trecuse patru ani dela
rasooalele taranesti. Era medic si se stabilise in Capita la.
Moartea parintelui Popescu 11 readuse in satul sau natal.
La conacul boierului Cornateann, el afla din gura aces-
tuia ca este fiul lui si al dascalitei din sat, devenita apoi
sotia parintelui Popescu, si moarta putin timp dupa ca.-
satorie.
Inainte insa de a muri, aceasta femeie ideals scri-
sese amantului ei rugandu-1 ca atunci, cand copilul va fi
mare, sa-i ante intr'o noapte de August sonata do mi-
nor de Beethoven, si data va vedea ca plange, sa-i spue
ca dorinta mamei a fost ca copilul ei sic invingd viafa
prin iubire.
Pentru a-si alunga durerea pricinuita de moartea iu-
bitei sale, boierul Cornateanu plecase in lume. Calato-
riile devenise pentru el o necesitate, cad avea prilejul sa
studieze pretutindeni evolutia ideh de fericire la diver-
se popoare. Ajunsese la convingerea in cele din urma ca
fericirea socials se rezuma in triumful celui mai tare;
pe cand fericirea umana, aceea a viitorului, trebue sa
consiste in ajutorarea celui slab... Societatea profits de
slabiciwiea individului, in loc sa -1 sprijine; ii indure-
reaza ranile, in loc sa-i le lege. Si fericirea individului ar
trebui sa primeze pe cea socials...
Sub impresia acestor idei, in sufletul lui Sebastian
au luat nastere o dorinta si o speranta: de a fi bun fi su-

www.dacoromanica.ro
 87

perior, de a iubi si de a terta. In Bucuresti, intalneste in.

sa pe Vasile Bradet, alias Dragomir, devenit polemistul
care lupta cu putere in numele solidaritath nationale, al
traditiei si al bunului simt. Principiile lui? nu poti trai
bine decat in detrimentul vecinului, nu to poti inalta de-
cat razboind pe celalalt, nu pop fi fericit de cat furand
fericirea altuia". Sebastian isi aduse atunci aminte de
principiile d-rului Paulescu si de acelea ale boierului
Cornateanu. Ce profunde deosebiri de judecata la oa-
menii i.rzestia
Sebastian is atunci o hotarire: sa se perfectioneze
la Paris in medicina, si la intoarcere sa-si inchine toata
activitatea celor doua mari realitati biologice: Patria si
D-zeu. Dar la Paris, pierdut in imensul oral si descura-
jat, soarta ii scoate in tale pe Noemi David, studenta e-
vreica pe care o maltratase la Universitate.
Cu acela§ suras enigmatic pe buze, ca si atunci, ea
ii secundeaza primii pasi, il introduce in laboratorul Pas-
teur unde lucra ea, it asociaza la lucrarile ei impotriva
cancerului, si ii inspira un sentiment puternic de dra-
goste. Devine amanita lui, dar refuza totus casatoria. Si
atunci o viata ideals incepu pentru amandoi. Sebastian,
insfarsit, cunostea fericirea. Cat de mult regreta acum
atitudinea lui studenteasca din Bucuresti I
Dar lard ca izbucneste razboiul mondial. Vestea a-
ceasta it zgudui ca Inteo tamponare de vagoane. 0 por-
fire vijelioasa ii napadi intreaga fiinta. Hotararea e lua-
hi. Se va intoarce in tars ca sa-si fats datoria, si o va lua
pe Noemi cu dansul. Noemi insa e de alts parere. Ea ii
propune sa piece impreuna in America, si acolo, departe
de cumplita incaierare a omenirii, sa lucreze pentru yin-
decarea ranilor ei, si-i mai marturiseste ca in curand va
fi mama. Refuzul ei it intarata, storcandu-i insulte ofen-
satoare, Acum cunosti secretul meu, it zise ea, fi pentru
ee am ref uzat sa-fi f iu sofie!" Iar el, inebunit, cu pumnii
stransi §i ochii incretiti de ura, ii striga: lest, canalie ji-
iloneascd!"
Intors in tars, si avand nevoie de bani, Vasile Bradet
ii pune alternativa: jidanii sau casatoria". Incercase
destul cu jidanii; ii ramanea sa incerce cu casatoria. Tot
Brad( t facu pe mijlocitorul. Dupa un targ rusinos, a
luat-o pe d-ra Minodora Paunescu, o persoana inalta si

www.dacoromanica.ro
 88

slabs, de o paloare anemica. Dupa *apte luni de menaj

imposibil, injghebeaza impotriva ei o scena infanta. So-
tia prime*te cu resemnare divortul, dar inebune*te de
durere curand dupa aceea.
Insfar*it veni §i intrarea noastra in razboiu. Sebas-
tian, in calitate de medic, ia parte *i dansul la diversele
lui etape si cu prilejul acesta ne descrie ororile lui. Mu-
tat la diverse spitale, in Bucure*ti, Iasi sau indaratul
frontului, el duce razboiul pretutindeni impotriva condu-
catorilor acestor institutii, reorganizeaza totul dupa pla-
cul sari, ceeace totu*i nu-I impiedica, alaturi de implini-
rea datoriei, de a-si satisface simultan sexualitatea-i im-
perioasa cu toate infirmierele si surorile, sau de a juca
zilnic interminabile partide de carti. Iar pe front, vitejia
sa se rezuma in a infige baioneta in once fugar, in once
simulant, cecace nu-1 opre*te a o lua *i el la fuga la pri-
mul ordin de retragere. Sau Inca, in numele nebuniei raz-
contribne la moartea unui nenorocit fricos *i la .
imnuscarea unui biet neamt dezarmat care-i implora
mila pentru cei 5 copii ai lui. Dar *i aci, o tigancO rata-
cita in padure, ii procura descarcarea sexualitalii nece-
sara vitejiei sale.
Intors din razboiu, dupa incheierea pacii, si nemai-
avand nici un ideal de urmarit, desgustat de toate, i*i
ia o menajera, buns la toate, de care sa nu-1 lege nici o
raspundere; dar afland ca aceasta nenorocita este fata
neamtului dezarmat pe .care-1 itnpu*case ca un la*, ii
propune casatoria, dar ea o refuza.
Desperat si revoltat de nedreptatile sociale, se in-
scrie in partidul socialist, dar la prima ocazie, convins
ca faptue*te o vitejie nationals, tradeaza partidul dentin-
tand politiei o phinuire secrets a acestuia *i contribue la
arestarea in massa a celor prezenti. Sub imperiul remu*-
carilor incearca sa se omoare, dar ii lipse*te curajul.
Extrem de obosit. se iloVarn§1., sa cattle pacca in mri-
nastire.
Ce ingramadire de deceptii ! cautase lumina *i a dat
de intuneric ; a cugetat fericirea *i a realizat durerea;
tintise sa ajunga un victorios, *i era un doborit. Gandise
cu gandurile celor multi, traise cu sufletul lor, purta in
sine pecetea lasitatii anonime. Si acum, ajuns la capa-
tul Calvarului, incepe deabia sa, inteleaga de ce viata lui
alcatuita din fapte perfect conforme cu cerintele so-

www.dacoromanica.ro
 89

ciale, 1-a zdrobit ? §i de ce, iara.,, din toate actiunile

lui, singurele cari 1-au fericit in viatri, au lost aniorul ne-
legiuit al lui Noemi David *i regasirea unei surori intr'o
simple intretinuta ? Pentru ea, dincolo de legile scrise,
can rezumeaza dreptul, morala psi corectitudinea of i-
cialci, este ceva mai inalt, ceva irnaterial, care nu poate
fi prins in greoaiele legi omenefti : este dragostea dela
am la am, e mila pentru ranitul dela Jericho i bucuria
neprecupefitli de a vedea ca prin tine, zcimbetul alinarii
a inlocuit pe fafa lui crisparea suferinfii..." Iubirea si
mila! Cata dreptate avusese boierul Cornateanu!...
Accst studiu, adanc constiincios al uneia din cele
mai grave probleme ale timpului nostru, este tratat de
autor cu o rara competinta §i intr'un spirit de obiectivi-
tate deplina. E unul din romanele cele mai bune ce s'au
publicat pans acum la noi, §i nu pot dealt sa-1 recomand
calduros tuturor cititorilor §i in special tineretului nos
tru universitar, cAruia desigur ii va da mult de meditat.

www.dacoromanica.ro
 DYONISIA"1)
de LUCREZZIA KARNABATT

D-na Lucrezzia Karnabatt este o ziarista fins si sub-

tila. Articolele cc scrie in chestiunile feminine stint mult
apreciate de cititoarele intelectuale. Multe din aceste ar-
ticole. reunite inteun volum, ar putea constitui o colec-
tie de analize sufletesti si de reflectii juste asupra ciltor-
va pi obleme importante privitoare la femeia contim-
porana. Dar d-na Karnabatt, in ainbitia -i de scriitoare,
nu se multumeste numai cu atata. Conformandu-se obi-
ceiului timpului, cand on ce scriitor se crede obligat sa
scrie si romane, d-sa ne da acum al doilea roman al
salt : Dyonisia, roman de voluptate si durerc.
In acest roman de 110 pagini, autoarea ne prezinta
povestea trista a unei femei frumoase, nascuta pentru
voluptate, pentru eterna satisfacere brutala a carnii, dar
pe care o imprejurare stupida o condamna unei renun-
taH definitive la toate placeri:e vietii.
Scutita de orice obligatiune de ordin familiar si so-
cial, frumoasa poste masura si bogata, indiferenta la
toate durerile omenesti, ea nu-si inchipuia alts menire
d -.cat aceea de a-si satisface simturile-i aprinse si de a
crea dureri in jurul ei. Avea credinta ca este centrul
Universului", ca s'a facut ziva, pentru ca sa vada cci e
frumoasci", ca s'a facut noapte, ca sa simtei ca e dorita"..,
ca omenirea intreaga a alergat in spre ddnsa aducdn-
du-i tot ce a avrt mai stump : omagiul dorinfii, al in-
chinaciunii, al slavei sale".. Desigur ca a facut si mua
rau, in capriciile-i de femee seducatoare...
Aceasta fiinta minunata finger sau demon za-
mislita pentru a inspira iubire si durere, fericire si des.
perare, si pentru care voluptatea era unicul ideal, cazu
victima propriei sale ingiimfari. Ea fu pedepsita tocmai
in ceeace constituise fala vietii sale: in diving -i frumu-
1) Editurd proprie

www.dacoromanica.ro
 91

sete. Catastrofa o lovise naprasnic, in plink glorie, la 33

de ani, cand cariera unei femei ajunge la apogeu"
pe ea, ferneia de pofta si de patima. 0 intamplare ricula
a fost de ajuns ca sa distruga intr'o clips ceeace natura
inzestrase cu atata darnicie. Explozia unei masinute cu
spirt, destinata a-i procura apa caldicica pentru mani-
curd, ii aprinse Oral, fata, gatul si mainile. Cazuse Pe
parchet zvarcolindu-se si urland de durere. Cateva mi-
nute dupa aceea, divina frumusete nu mai era decat o
epava : in loc de par, o mans de cenuse aspra, iar fata
arsa, umflata, vanata si groaznica la vedere !
sSi lucru curios ! Pe cand, la inceputul romanului, ne
asteptam sa asistarn cu o placere vadita, la variatele a-
venturi ale frumoasei eroine, la triumfurile ei stralucite;
iata-ne acum, dimpotriva, spectatori impresionati la
trista si monotona desfasurare a unei vieti de divinitate
mutilata. 0 adevarata log itura de teatru care rastoarna
dinteodata o intreaga situatie, deplasand in sens invers
interesul actiunii.
Intr'o limbs curgatoare fafa imagini prea riscate si
divagatii deplasate, asa cum se obisnueste dela un timp
incoace, d-na Karnabatt ne descrie etapele dureroase, in
drumul iubirii, ale acestei victime a soartei brutale.
Mai intai, lunile de suferinta fizica, cu fata bandajata
in intregime si in neputinta de a vedea decat cu ochii
aprinsi ai mintii si ai amintirii. Apoi, dupa inlaturarea
yansamentului, bucuria de a vedea iaras, de a sti ca fru-
mosii ei ochi verzi nu erau pierduti... Ce frumoase ii pa-
reau acum toate lucrurile, si ce fericita se simlea ea! Dar
cand se vazu in oglinda dupa atata vreme, ea se dete
inapoi cu groaza si cazu lesinata pe parchet. Cum ? ias-
ma aceea hidoasa, cu fata plink de cicatrice, cu buzele
arse, fara sprancene si par, era ea ? La gandul ca lumea
o va vedea, pe ea regina frumusetii, in halul acesta, se
hotari, neavand curajul sa se omoare, sa se exileze.
sa se piarda in lumea departata.
Acoperita cu o voaleta deasa, transparenta numai in
directia ochilor, ai caror luanini verzi tasneau ca doua
flacari din doua smaragde maH, si insotita numai de o
camerista devotata, Dyonisia lua drumul pribegiei. Ve-
netia, cetatea perechilor fericite si a lagunelor, o atrase
mai intai, apoi Roma si Neapole, si in sfarsit Parisul.
'Dorul de viala o cuprinse lark's, fie si cu riscul de aci

www.dacoromanica.ro
 92

inainte al unei vieti de resemnare. Nu mai era orgolioasa

de alta data, care infrunta §i pe D-zeu. Devenise umila
§i placerile amorului nu-i mai ofereau nici o atractie. Nu
mai avea decal o singura dorinta : sa traiasca.
Dar vai ! cats deosebire e intre dorintele noastre §i
hotaririle soartei ! La Venetia, un tanar italian o zare§te
la picioarele Madonei, in biserica San-Marc, cufundata
in durere. El ii admira silueta find §i gratioasd, §i-§i simte
inima strapunsa de sagetile luminoase ale ochilor ei
verzi. Urmeaza o plimbare romantics in gondola, la lu-
mina tortelor, insotita de o declaratie inflacarata de dra-
goste a italianului. Dyonisia, la acest val de pasiune, e
4proape sa cedeze, dach tanarul adorator nu i-ar fi cerut
cu insistenta sa-si scoata voaleta. A doua zi, zdrobita de
emolie, pardsia Venetia.
La Neapole, alte cloud aventuri amoroase, cu sfar§it
aproape tragic, o arunch in bralele disperfirii. Induio-
§ata de dragostea pudica a unui adolescent scandinav,
de constitutie erculeand, ea it cheamd la dansa §i i se da
cu totul. Dar nenorocirea o pandia de aproape. Spre di-
mineata, profitand do faptul ca fiinta adoratd era ador-
mita, tanarul u ridica voaleta ce-i acoperia obrazul. El
scoase un tipdt de groaza §1 fugi. In aceea§ zi, el dispdru
cu totul din oral. A doua aventura fu §i mai dureroasa.
Ademenita de un lazzarone, ai carui ochi o sagetase, ea
este exploatald de acesta §i discreditata inteun mod
scandalos. Ce greats!...
Sfa§iata de ru§ine §i de durere, aproape sa-si puie
capdt zilelor, Dyonisia pardse§te Neapolul §i is drumul
Parisului. Aci, o intainplare nea§teptata avea sa dea o
directie cu totul alta vietii sale sbuciumate. Un doctor
specialist izbute§te sa -i vindece cicatricele de pe obraz,
sa-i indrepte nasul strambat §i sa-i redea infati§area fru-
moasa de odinioard, dar cu o nuanta ceva mai serioasd,
mai grave. Numai ochii rdmdsese aceia§i, ochii ei verzi
de divinitate Indiana. Iat-o din nou Si pentru
totdeauna. Dar fericirea aceasta atarna de o conditie ab-
soluta: Su lua(i seama, ii recomandase doctorul, sit nu
lovifi luta, sa n'o surmenafi, sa evitati... pond i scirutei-
rile 1" Dyonisia promise totul, rapita de fericire, §i o
lud numaidecat razna pe strazile Parisului fascinator.
Nu zdcuse ea atatea luni inerta in patul sanatoriului !
Seara asista la o revista, unde se exhibau femei goale. In

www.dacoromanica.ro
 93

timpul antractului, la jazzband, facu cunostinta unui In-

dian. In tovarasia acestuia, ea viziteaza localurile de pe-
trecere nocturna, is parte la toate ororile, se lash a fi con-
dusa intr'o cash particulars si imbatatil ell cocaina. La
desteptare, a doua zi dimineata, avu o surpriza ingrozi-
toare. Noaptea de dragoste o prapadise. Toatil fata li era
mototolita, ca si cum ar fi fost facuta dintr'o ceard moale,
nesigura. Isi aminti vorbele doctorului : nici chiar set-
rutari" I
Si atunci, cu un browning gasit in buzunarul india-
nului care dormia, ea isi trace un glonte in gura, si totul
se sfarsi...
Povestea frumoasei si nenorocitei Dyonisia, atilt de
miscatoare in ansamblul ei, se desfasoara in localitati
incantatoare. Venetia, Neapole si Parisul ne apar aici in
culori vii cu frumuselea for specifics, Cu particularita-
tile for atractive, cu tot ce ochiul observator si fin al au-
toarei a putut distinge si reline. Impresiile autoarei, in
mijlocul carora actiunea romanului e ca si pierduta,
stint atilt de interesante si de variate, ca-ti vine sa to in-
trebi cu drept cuvant, daca nu cumva ele formeaza su-
biectul, si daca romanul Dyonisiei, asa de simplist si de
lipsit de actitinc, nu este in realitate un simplu cpizoci
dramatic destinat a le insufleti ?
Oricum ar fi, acest roman, ofe-fi un dublu interes.
Pe femei le vor misca mai mull vicisitudinile, vrednice
de compatimire, ale nenorocitei Dyonisia; pe barbati, de-
sigur, ii vor interesa impresiile de calatorie ale autoarei.
Si uncle si altele se completeaza reciproc. Un singur W-
ent numai e de prisos : epizodul cu infirmiera, absolut
fara nici o legatura cu actiunea, careia ii zaboveste mer-
sul firesc.

www.dacoromanica.ro
 CONCERTUL DIN MUZICA DE BACH,
de HORTENSIA PAPADAT- BENOESCU

Intr'un roman precedent Fecioarele despletite",

d-na Papadat-Bengescu ne oferise analiza descompunerii
treptate a unei familii boieresti, in persoana sotilor Hal-
lipa, luati din iubire, si cari au sill-sit prin divort si re-
casatorirea fiecaruia in parte. Toate personajele acestui
roman, minus cei doi eroi, reapar in Concert din muzica
de Bach". Si anume perechea doctori Rim, Elena Dra-
ganescu, nascuta Hallipa, printul Maxentiu, trubadurul
Lica si, mai ales, inevitabilele fecioare despletite Mini,
Nory si Mika-Le, carora an mai fost adaogate doua per-
soane noi: Sia, fata lui Lica, si Ada, printesa Maxentiu.
Ce si-a propus autoarea sa ne descrie in romanul a-
cesta, ar fi greu de spus. Trci actiuni diferite, legate intre
ele numai printr'un fir de atA, si reclamand fiecare pH-
oritatea, ii formeaza canavaua. De unde urmeaza crt nu
avem nici erou principal, in jurul caruia sa se invar-
teased actiuriea, concertul din muzica de Bach nefiina
el insusi decat un eveniment secundar in mijlocul altor
evenimente.
SA le lugm la rand pe fiecare In parte. In prima ac-
tiune, intalnim pe d-rul Rim si pe sotia sa doctoresa
Lina, buns Lina", cari, nemai putand suporta mizeriile
inerente chiriasilor, si-au cumparat o casa pe seama loi
proprie. E aceeas pereche neasortata si vesnic desbinata:
el, facand pe bolnavul inchipuit, iar ea, gheinuita de Li-
na", deveuita o otreapa, o roaba a lui, din nevoia de a-i
ascunde trecutul ei cam necurat. Acum, cu invoirea a-
mandorora, fusese Math' ca infirmiera pentru doctor, Sia,
fata lui Lica trubadurul, facuta cu o femee necunoscu-
ta". Parasita de tatal ei si lipsita de once dragoste, du-
loaica" de fata, cum ii zicea Mini, se arunea in bratele
mosului". adica in ale d-rului Rim. Buna Lina, afland
1) Editura Ancora", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 95

isprava, goneste pe Sia din cash, trimitand-o inapoi la ta-

tal ei, Lica. Dintr'o convorbire insa a dodoresei cu Mini,
aflam ea ,,duloaica" este fructul ilegitim, pe vrcmuri, al
liceanului Lica si al studentin?1" Lina, inainte de a-I
fi luat pe Rim, si ca buna Lina o gonise dupa ce-i impar-
tasise secretul nasterii, in termenii urmatori: fine vrei
set' fie tartu? Licit e... E vorba de mama -ta... Eu sunt, ne-
rufinato, eu!..." Cercase de altfel sit faca scandal si d-ru-
lui, dar stiindu-se cl nici ea nu era basma curates ",
dupa vorba lui Mini, lucrurile se linistira.
Alungata, nenorocita fates caulk' refugiu la Lica, ta-
thl ei. Dar acesta, incurcat cu o printesa si fiindu-i rusi-
ne de copila lui, dase ordin sit nu fie primita. Nestiind
incotro sit apuce, alearga la Facultate sit se consulte cu
d-rul Run, dar in lipsa acestuia, cei doi asistenti ai
gemenii Hallipa, o duc in cuibul lor.
Nici aci insa biata lata nu-si gaseste linistea, hartui-
ta ca o fiara de denaturata mama si de emancipatele
Mini si Nory. De alts parte, ramasa gravida de pe urma
d-rului sau a gemenilor, ea se alege cu o infectiune cau-
zata de un avort. Stint sanse de scapare, data va fi re-
pede operates. Buna Lina insa, cu toate rugamintile doc-
torului, refuza s'o opereze: Eu nu!... sit vazei de ea tine
ureal... La mine la spital, nu! s'o clued amantul unde o
§ti!..." fu raspunsul ei. Operates tardiv dP un alt mamos,
Sia isi des sfarsitul dupa trei zile de chinuri. Abia dupa
moartea martirci, buna" Lina se decide sit -i faca o in-
mormantare pompoasa, la care luara parte toate rudele
si cunoscutii intr'o atmosfera glaciala si de mantuiala.
A doua actiune a romanului o formeaza ascensiunea
vertiginoasa a vagmistrului Lica, nepotul Hallipilor si
rusinea familiei, care-1 izgonise din sanul ei. Lipsit de
once cultures si de once scrupul, trecut prin diverse pro-
fesiuni indoelnice, individul acesta avea avantajul de a
fi chipes si cu un botisor frumos" sub mustacioara-i
neagra, care inebunea toate femeile din mahala. Anga-
jat ca sef al grajdului prinlului Maxentiu de catre solia
acestuia Ada, el izbuteste sit -i se impue prin aceleasi
mijloace. Si asistam astfel la idilele voluptoase ale celor
doi ticalosi, in timp ce printul Maxenliu se lupta In a-
partamentul salt in spasmurile unei oftici ce avea sit -I
rapue.
0 singura ambitie avea printesa Ada: sit -1 reabili-

www.dacoromanica.ro
 96

teze pe ti ubadur in oclni familiei, spre a se putea afisa

in liniste cu el, si apoi sa-1 lanseze. Ambitia-i fu incoro-
nata de succes. Izbuti mai intai sa fie primita la seclin-
tele de muzica ale nobilei d-ne Draganescu, nascuta Hal-
lipa, deci ruda cu Haimanaua" de Lica. Iar pe de alta,
avu satisfactia, la inmormantarea nenorocitei fete a lui
Lica, sa -i se comunice ca partidul oferea acestui tanar
valoros, leaderul cadrelor noui, un mandat de deputat la
Bihor. Ar putea sa ajunga §i ministru!" gandi ea fen-
cita, in time ce o telegrams din Elvetia ii anunta moar-
tea printului. Coprins de aceleasi ganduri, viitorul de-
putat si ministru lass dricul cu fata sa porneasca singur
la cimitir, si porunceste spferului sa intoarca la palat",
care va fi palatul lui, desigur, intr'un viitor apropiat.
Insfarsit, a treia actiune a romanului o ofera concer-
tul din muzica de Bach, care i-a dat si titlul. 0 atmosfe-
ra de armonie diving alaturi de cele cloud cloace de mi-
zerii omenesti si concomitent cu desfasurarea lor! Idea-
la, si nu tocmai ideala d-na, Elena Draganescu, nascuta
Hallippa, era sufletul acestui concert. Indiferenta in ca-
satorie, mandra si neocupata, dar pasionata de muzica,
ea aranjase in saloanele ei concerte de muzica de came-
ra de doua on pe an. Ajutata si de Marcian, varul prin-
tului Maxentiu si concertist de forta deabia intors din
strainatate, unde repurtase succese, ea organizeaza un
mare concert Bach, ce trebuia sa aiba loc in toamna. Di-
verse imprejurari insa 11 amanara succesiv pana'n pri-
mavara, desi se faceau mereu pregatiri in vederea lui.
Concertul, irevocabil amanat, fusese anuntat pe zi-
ua de Joi, 18 Aprilie. Dar iata ca, in ajunul marei repe-
titii definitive, moartea Siei, anuntata la telefon, cazu ca
o bombs. Consternare generals. Dar alta zi nu mai get-
sia!" fu reflectia emancipatei Nory. 0 propunere a lui
Marcian readuse lush' multumirea: Marti facem ltnfytffi
repetitia general& Miercurea pornim cu totii la inmor-
mcintare.. iar Joi marele concert!" E bine asa!" ob-
serva d-na Elena regasindu-si cumpatul. Inteadevar re-
petitia avu loc cu mare succeN si probabil si concertul
eel mare in ziva fixatfi. In ziva inmormfintarii insa, la
intoarcere, singura inteun eupeu cu Marcian, nobila
ti-na Elena Draganescu, dildu semnalul preludiului, a-
runcandu-se in bratele maestrului.
Cates trele aceste actiuni, asa de diferite una de alta,

www.dacoromanica.ro
 97

mai sunt animate de prezenta §i amestecul celor doua

fecioare despletite, Nory *1 Mini, can le stabilesc legatu-
ra, singura legatura re_.ala. In calitate de comisionere ale
d-nei Draganescu, sau pe seama for proprie, ele fac vi-
zite, gra ce se petrece in familii, se amesteca in toate in-
timitatile, *i secretele aflate le divulge apoi cu cinism,
insolindu-le de propriile for reflectii. La nevoie le §i pro-
voaca, pentru a avea ce colporta §i barn, cad aceasta e
placerea §i unica for ocupatie. De pada, Mini tine cu o-
rice pret sa dea pe fata doctoritei Lina incestul sotului
ei Rim cu Sia. Nu era desigur rolul ei ca fag de a se a-
mesteca in asemenea lucruri, totus Mini nu se putea as-
tdmpetra", ne zice autoarea.
Nory e §i mai libera in fapte §i in vorbe. Mereu pe
drumuri, aceasta emancipate, in calitate de conducatoa-
re a unei puponiere, 1§i neglijeaza sugacii cari mor unul
dupe altul. De alts parte, nu e o persoana care sa scape
barfelilor ei. Dup6 &Ansa, d-rul Rim e un monstru, un
maimutoi, o gorily, neamlul, Rimul deselat f i spedewit";
nenorocita Sia, duloaica, satana de fats, fata aceea trurz-
chioasa, matahala, javrufa, etc."; inr gemenii Hallipa
croncani, cei doi neghiobi, tompifii, etc." Nici un per-
sonaj, nici macar buna" Lina nu scape furiei acestor
doua cronici ale mahalalei. Reflectiile §i atitudinea for
mai ales in biserica, in ziva inmormantarii Siei, sunt pur
§i simplu cinice.
WA §i o mostra din aprecierile lor, redate in limba-
jul for caracteristic: Cum barba(ii inchid ochii laid de
greselile femeilor! Da, doamne, sa greseascd, ca sec am
ce ierta!" Sau: Ti-am spus de mult cd lui Rim ii trebue
o !cad... Batd-1 norocu pe Lica, cu fata lid! De unde o fi
luat-o? N'a getsit-o sa-i semene, dar a gdsit-o laid $i proa-
std, cum se cuvenea pentru asa ispraval... Ti se pare cu-
rios cd mierloiul set fi fidcut asa vaculd!" Sau: O fi! n'o
fi! tot una e! Lied e bedat destul de vrednic sa fi *tit
una!"
i e curios, cum aceste doua fete, prin gura carora
ne sunt imparta§ite toate triyialitatile, sunt totu§ primite
in cash de nobila Elena Draganescu §i privite de ea ca
prietene, pe cand Mika-Le, alts fecioara despletita, de§i
sore, este tratata ca o simply seryitoare 1 De altfel, pre-
zenta in roman a acestor emancipate este reyoltatoare
7

www.dacoromanica.ro
 98

si chiar inutila, actiunea putandu-se desfasura si fara a-

precierile for cinice.
Romanul acesta, ne spune d-na Papadat-Bengescu,
a fost scris pe masurii ce s'a citit in edinfe le literare ale
cercului Sburcitorul". N'a fost deci scris dintr'o data, ci
succesiv si sub inflnenta momentelor. De ad si lipsa lui
de unitate. Din cele trei actiuni diferite, una singura nu-
mai rasare mai puternic: in tot cazul nu idila printesei
cu pestele" ei, Si nici concertul din muzica de Bach, care
ar justifica titlul romanului. Ceeace da viata Intregii
fictiuni, ceeace o invalue intr'o atmosfera de simpatie
nesfarsita este trista viata a nenorocitei Sia, victima u-
nor parinti denaturati, obiectul de groaza al tuturora, si
a carei moarte in mijlocul indiferentei si ticalosiei gene-
rale, face suportabil papa si concertul de Bach insus. Es-
te singura lature prin case romanul acesta se va impune
si va trai: laturea pur omeneasca.
Exceptand trivialitatea in expresie a unora dintre
personaje, stilul d -nei Papadat-Bengescu e in real pro-
gres. A devenit clar si curgator, din prea Incarcat si re-
barbativ cum fusese odinioara. Ramane Inca, pentru
viitor, ca excelentul simt psihologic al autoaiei sa nu
mai fie substituit de reflectiile eternelor Mini si Nory,
nici subordonat influentelor din afara. Numai atunci,
prin propriile-i mijloace, va ajunge sa creeze adevara-
tul roman durabil.

www.dacoromanica.ro
 DOUA NEAMURI, 1)
de C. SANDU-ALDEA

Tata un roman romfinesc ajuns la a 4-a edifie. E de-

sigur o dovada §i mai mult ca exists acum §i la noi, ca
§i aiurea, public cititor pentru opere literare.
Constatarea aceasta nu poate fi decat imbucuratoa-
re, azi mai ales cand literafii no§tri se plang mereu de
indiferenfa aceluia§ public fata de operele lor. Dach ac-
tivitatea lor de scriitori nu le poate Inca crea o situafiu-
ne independents §i satisfacatoare, vina fire§te este a fap-
tului ca ea ramane circumscrisa in limitele modeste ale
granifelor noastre, fara putinta de a fi raspandita in lu-
mea Intreaga, ca activitatea literatilor apuseni, sau cel
pufin de a fi tradusa in alte limbi europene.
Romanul Doug neamuri" al lui Sandu-Aldea, e deci
o dovada ca avem §i noi public cititor. Aceasta nu Insem-
neaza desigur ca tirajul unei opere este Intotdeauna o
dovada §i de meritul ei. Sunt atatea categorii de cititori,
cu cultura §i gusturi diferite! Succesul romanului d-lui
Sandu-Aldea se datore§te flea indoiala uneia din aceste
categorii.
S'a luat obiceiul de a se da titlul de roman oricarei
opere cu caracter descriptiv, care depa§e§te de pilda 200
de pagini, fara a se pune §i intrebarea data opera in
chestiune e in conformitate sau nu cu cerinfele genului.
Un roman I§i are totu§i cerinfele lui: trebue sa fie con-
flictul puternic dintre diferite pasiuni sau interese, sa
alba un Inceput §i un sfar§it, sa ofere o unitate desavar-
OM Intre elementele ce-1 compun, insfar§it sa ne prezin- .
to un personaj principal In jurul caruia sa se invartea-
sea intreaga acfiune. In al doilea rand, o condifie esen-
tiala a romanului, este de a fi obiectiv, adica personajele
sa se desvolte in conformitate cu temperamentul lor, fara
interventia favorabila sau defavorabila a autorului §i
1) Cartea Romfineased", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 100

fare deformarea acestor personaje prin innegrire sau

idealizare exagerata.
Sandu Aldea, in romanul sau, conformatu-s'a acestor
conditii absolute? Vom avea prilejul s'o constatam in
cursul recenziei. Dar sa vedem subiectul acestui roman.
Proprietarul mosiei Vultureasca, boierul Maciev, amarit
de moartea sotiei sale, coana Zamfira, se retrage la oral,
unde se da unei vieli de reverie Si de neactivitate, si a-
rendeaza mosia unui grec, Iani Livaridi. Grecul acesta
fusese pe vremuri placintar cu cosul, dar printr'o munca
cumplita si prin privaliuni nesfarsite, ajunsese sa agoni
seasca un mic capital. Luat la tovarasie de unchiul sau,
logofat la o mosie, care se procopsise furand zi cu zi pe
farani fi propietar" afacerea prospers *i, dupa moar-
tea acestuia, ramase mostenitorul intregii averi. Se casa-
torise si avusese un baiat.
Si acum, in momentul tend incepe actiunea roma-
nului, Iani Livaridi e de multi ani arendasul moviei Vul-
tureasca, iar baiatul e de 25 de ani si e de 5 ani la Pa-
ris, unde se dusese Sall treaca doctoratul in drept. Doc-
toratul nu l'a trecut, dar a petrecut admirabil. A per
avare, fils prodigue", zice proverbul francez. Intors in
tar* dupa un chef strasnic in tovaravia unor prieteni si
a iubitei sale, tanarul Livaridi este constrans sa se sta-
bileasca la movie, conform dorintii tatalui sau, care Linea
sa-1 face mosier, deputat si poate chiar ministru. VA a*
teptati poate ca acest Yanar sa fie eroul romanului si in
jurul lui sa se desfavoare intreaga actiune? Ar fi lost in-
teresant inteadevar sa-1 vedem in diversele faze ale tra-
iului sau la Cara, in conflict cu taranii, angajat in vre-o
pasiujie tragica, si sa asistam la triumful sau decaderea
lui.
Nimic din toate acestea. Sederea tanarului nostru la
Cara e cu desavarsire stearsa. Tot ce vtim despre activi-
tatea lui se reduce la cateva fapte neinsemnate: o con-
vorbire cu proprietarul moviei, boierul Macies, din care
rasar dispretul de tarani al tanarului si apologia ditiram-
bica a acestora din partea boerului, o vizita pe camp a
lui pe vremea muncii, aducerea clandestine a unei fete
dela oral pentru catva timp; sosirea unui bun prieten cu
care asista la o hors; insfarsit plecarea sa la Bucurevti
pentru incasarea unei politi, urmata de fuga lui la Pa-
ris cu banii incasati. Desigur ca aceste cateva marunti-

www.dacoromanica.ro
 101

§uri sunt insuficiente a da un caracter de erou junelui

nostru.
Atunci, poate, arenda§ul Iani Livaridi? Aparitia a-
cestui personaj in cursul naratiunii este aproape tot a§a
de vremelnica, de §tearsa, ca §i a fiului sau, Intregul sat
e nemultumit de prezenta acestui venetic", care n'are
nici o legaturei cu peimOntul sfcint al acestei tali si-i poa-
te face in once zi rem..." I se reprovaza ca se poarta eau
cu taranii, ca-i asupre§te, luandu-le mai mult deeat i se
cuvine, Ca le cere corvezi prea multe, §i le impune in-
voeli prea grele. Dar toate acestea §i altele le auzim din
gura invatatorului sau din spusele autorului, care inter-
vine in tot momentul. Deabia la sfrar§itul romanului a-
sistam de fapt la cloud ciocniri penibile intre arenda§i. §i
tarani. Invoelile propuse de arenda§ acestora sunt prea
grele. Ei nu le pot primi, Data vd place! le spuse el,
eu imi muncesc mosia f i kith voi, dar sei vedem voi mai
gcisiti ca la mine?" Rezultatul acestei incapatanari reci-
proce, fu, ca arenda§ul i§i aduse cu marl cheltueli mun-
citori de aiurea, Si ca taranii se tocmira cu munca in-
tr'un sat vecin. A doua ciocnire cu arenda§ul fu §i mai
dureroasa. 0 seceta neprevazuta compromisese porum-
bul taranilor. In desperarea for taranii recurg la aren-
da§, dar acesta, ca razbunare, be cere pentru porumb pre-
turi excesive, §i prefers s'a-1 Vanda aiurea.
Cum vedeti, un tip de sgarcit, preocupat numai de
interesele sale §i fara dragoste pentru tarani, dar insufi-
cient caracterizat in raporturile sale obi§nuite cu acestia.
Ramane boerul Macie§. Acesta-i un tip interesant intea-
devar. Cum i-a murit sotia, de§i mare iubitor de Omni,
ii parase§te pe ace§tia, arendeaza mo§ia unui Grec
probabil fiindc5 acesta oferise mai mult! §i se retrage
la ora§, unde se da unei vieti de trandavie band cafea
dupei cafea f i fumeind figarei dupci Tigard ". I-a pacasit pe
tarani pentru a-§i vedea de tabiet, de§i in sufletul lui, ne
spune autorul, adia o audit de adancei f i calda mild pen-
tru aceste fete arse de soare, pentru aceste mdini nodu-
roase f i pline de piimcint, pentru aceste figuri muncite,
pentru aceste suflete simple, addnci f i bune si neinte-
lese".
Contrar d-lui Sadoveanu, pentru boerul Made§ tara-
nii sunt toti ideali. Lumea nu-i cunoa§te bine:

www.dacoromanica.ro
 102

Tofi gazetaraqii, tofi oamenii neisprcivifi ne spun

pe toate glasurile: faranul roman e lene, belly, fi hof;
tofi oamenii aceftia, cari ne vorbesc astfel despre farani-
mea noastrii, o cunosc tot atat de bine cum cunoaftem
not limba chinezeasca".
Si totu§ acest boer, caruia taranul ii era asa de drag si
care se indigna atat cand vedea cum se aciuiau pe mo-
ciile rodnice arendafi de neam strain, storcand averi din
pcimcintul framcintat de scingele stramofilor", nu s'a sfiit
a-si arenda el insu§ mosia unui arendas grec, jertfind
pe tarani, pentru a duce o viata de tembel la oral.
Ceva mai mult. Boerul Macies a avut, inaintea casa-
toriei, o fata cu o taranca din sat, rodul unei dragoste
scincitoase (!), inflorita in mijlocul campului Inca rcat cu
miros de ta mciioarci, in dulcile amurguri ale primciverii".
Ce-ar fi zis autorul, data si arendasul grec sau fiul aces-
tuia si-ar fi ingaduit si ei o asemenea dragoste sanatoa-
sa" in aceleasi imprejurari? Va inchipuiti poate ca a in-
fiat-o? 0, nu! Deli o iubire de parinte se deschise in ini-
ma lui, cum se deschide mugurul la caldura soarelui",
boierul prefers totus sa ramae necunoscut fetei Vaal la
urma. Desigur ca nici acest personaj de carnaval, ale ca-
rui vorbe si sentimente contrasteaz.6 atat de ciudat cu
faptele sale, si care apare numai de doua-trei on in
cursul actiunii, nu poate fi socotit ca eroul acestui roman.
Daca nu exists personaj principal in Doug nea-
muri", exists in schimb o sumedenie de personaje secun-
dare, in minima legatura cu romanul, si anume: invatato-
rul satului, un model de pedagog, iubit de elevi si de th-
rani, can ii fac, voiosi si dezinteresati, toate muncile
campului; Marioara, frumoasa Marioara, fata din flori
a boierului Macies, singura aparitie atragatoare din ro-
man, cu dragostea-i curata i ideals pentru flacaul Nicu-
lai, si cu moartea-i atat de induiosatoare; tiganca lora-
chioaia si altele de mai putina insemnatate.
De alts parte autorul ne face sa asistam, in diversele
capitole ale romanului, la uncle scene miscatoare, deli
uncle lard legatura cu acliunea principals; asa, de pil-
da cositul graului pe campul invatatorului de catre fla-
CAI si fete; tragerea la sorti a flacailor si petrecerea for
inainte de a pleca la oaste; despartirea duioasa a Ma-
rioarei de Niculai; imbolnavirea subita a acestuia si

www.dacoromanica.ro
 103

moartea ei; in sfar§it, seceta cumplita §i efectele ei de-

zastruoase...
In rezumat, o succesiune de tablouri frumoase din
viata taraneasca sub diferitele ei aspecte, deabia insai-
late *i putand servi la rigoare ca mici nuvele izolate, In
atmosfera carora se evaporeaza cu totul conflictul dea-
bia schitat dintre cele dona neamuri, reprezentate prin-
tr'un boier inconsecvent §i doi Greci, total §i fiul, atat de
diferiti unul de altul. In niciun caz insa un roman, prin
lipsa-i de actiune, de conflicte puternice, de interese sau
de pasiuni, Si de erou principal care sa impuna. Dar §i
prin lipsa de obiectivitate a autorului, care se traduce
printr'o partinire MOO a unor personaje in dauna al-
tora §i printr'un lirism excesiv care discrediteazii opera,
§i face ca personajele sa pail conventionale, false §i nu
cum sunt in realitate.
Autorul are totu§ doua calitati maxi: e un excelent
povestitor §i un fin cunoscator al frumusetilor campe-
ne§ti §i al naturei dela Cara, pe care §tie sa le zugravea-
sea in culori minunate.

www.dacoromanica.ro
 LA MEDELENI, vol. II: DRUMURI" 1)
de IONEL TEODOREANU

In primul volum al acestui roman, de care m'am o-

cupat anul trecut, autorul ne prezentase activitatea ei-
trascolara, in timpul unei vacante, a trei copii intre 9
si 11 ani, pe mosia Medeleni a sotilor Deleanu. Micii eroi,
cum poate isi amintesc cititorii, erau diavolita de Olguta,
baietana sgomotoasa care ducea toata lumea de nas; fra-
liorul ei Danut, pe care Herr Direktor, unchiul burlac,
voia sa-1 sustraga mediului molatec moldovenesc si sa-1
duca. la Bucuresti, ca sa fach din el omul energic si pu-
ternic al zilei de maine; si dragalasa Monica, verisoara
acestora, eel mai simpatic tip de copila.
In volumul H, cu subtitlul Drumuri", micii eroi de
acum un an s'au facut mari, azi ei sunt la capatul varstei
for copilaresti: Olguta si Monica eleve la liceul Humpel,
iar Danut elev in clasa a VII-a la liceul Lazar. Autorul,
cum vedeti, a preferat sa sara peste epoca frumoasa a
copilariei, trecand deadreptul la vfirsta adolescentei,
care e inceputul unei vieti noui.
Daca Olguta a fost sufletul primului volum, eroul
celui de al doilea e Danut. Tot romanul, aproape 600 de
pagini, e consacrat activitatii erotice a acestui tanar
personaj. Subiect Fara Indoiala foarte interesant, mai a-
les pentru elevii liceelor noaare cari vor gasi in aceasta
activitate a colegului lor, o noua Indrumare sanatoasa
Danut, care nu e tocmai distins la invatatura, e nein-
trecut in sporturi. La patinaj obtinuse premiul I si inspi-
rase un capriciu unei tinere si frumoase cocote cu nu-
mele Adina, cu care patinase toata dimineata. *i acum o
viziteaza zilnic of -i scrie foarte des, uneori de acasd, al-
teori de la §coalci, pe pupitru sau sub pupitru". Intr'o zi
chiar in casa la dansa s'a luat la bataie cu unul din pro-
tectorii dulcineei sale. Desi elev in clasa a VII-a, Maul
1) Editura Cartea RomaneascA", Bucure*ti.

www.dacoromanica.ro
 105

e deja un fin apreciator al avantajelor fizice ale femeei.

Si aceste fine aprecieri ale efebului, autorul ni le etalea-
za pe zeci de pagini. Din deferents pentru cititori, ma
ablin de a face vreun citat din aceste eruptii libidinoase.
Aceasta educatie precoce §i rafinata, elevul Danut o
datora, cum bine ati ghicit, lui Herr Direktor, care it lua-
se la Bucure§ti spre a face dintr'insul pe omul energic §i
puternic al zilei de maine. La varsta de 15 ani it decla-
rase major si-i pusese la dispozitie un apartament intreg
cu sale de baie, oprind pentru sine pe eel de jos. De aci
inainte nici o supraveghere, libertate deplina in ac-
tiune. Si Danut dispuse in consecinta.
Anul §colar fiind pe sfarsite, Dann' pleaca sail pe-
treaca vacanta la Medeleni, si is cu dansul pe prietenul
sau Mircea, coleg de clasa. Dar iata ca, in momentul ple-
&aril, soseste §i Adina, care venise sail insoteasca odo-
rul, si-1 reline intr'un compartiment de clasa I. Dealun-
gul a 50 de pagini autorul, cu un lux uimitor de amanun-
te, ne descrie, cu acest prilej, noaptea for de dragoste. Se
vor gag desigur admiratori ai tanarului scriitor, cari vor
socoti drept literature descrierile sale erotice, dar ii rog
sa-mi permits de a fi de alts parere. Eu le gasesc pur si
simplu obscene.
Si pe cand idila aceasta amoroasa se desfasura in
compartimentul de clasa I, intr'un compartiment de cl.
II, Mircea, ramas singur, se indeletnicea sa urmareasca
pe intunerec, manevrele unei alte cocote, trecand grin
toate exasperarile dorinlei neimplinite.
La Medeleni d. Deleanu aranjase pentru tanarul
barbat" un apartament de 4 odai, cad Danut avea ne-
voie de odihna si de liniste. Am sa -mi dau sufletul la
pdscut" isi zisese el la plecare in limbajul sau metaforic.
Totes Danut, nu era multumit. Ii lipsia Adina.
Cu timpul insa Danut se linisti, cel putin sensual.
Tarantula Sevastita, bona Olgutei si mai tarziu Rodica,
prietena de scoala a Olgutei, adusa si ea la Medeleni,
contribuira amandoua la aceasta opera de linistire a ta-
narului barbat. Sevastita mai ales, care avea de satisfa-
cut atcifia coconafi" cu avantajele ei vulgare: pe Danut,
pe Mircea si pe Puiu sau Cutulachi, Valetas de 15 ani, a-
dus tot de familia Deleanu. 0 adevarata martira, Ca-
re-si indeplinea fare sa murmure rolul ce-i fixase De-
stinul".

www.dacoromanica.ro
 106

Danut nu se lini§ti complet decat dupa ce a fumat sute

de tigari pe zi §i a devorat cu mintea zeci de romane. I§i
aduse insfar§it aminte §i de Monica, de existenta acestei
dragala§e fete la Medeleni. Pentru Monica scrisese in
vacanta precedents Alunele veveritei", §ir de notatii in-
coherente, §i acum i§i propunea sa scrie tot pentru ea
Sa crezi ca foube§ti un zarzar", in acela* timbaj meta-
foric. Caci Danut era o natura metaforoasa. Nu degeaba
it poreclise Olguta Metaforel". El nu poate spune un
lucru simplu, ne afirma Olguta lute° scrisoare, decdt du-
ple ce a colindat toute constelafiunile metal orelor. II in-
trebi: Cum e afarii? Ifi riispunde: Orizontul servefte om-
letul zeilor, acuc trebuie sa vie §i farfuria cu friqcci proas-
pcitii..." Danut era adversarul liniei drepte. Metaforele
lui, ne spune autorul, izbucneau impetuoase, ca herghe-
liile de cai sirepi..." Si Danut, Inchis in biroul lui, scria,
scria mereu...
Catre sfar§itul romanului, autorul opereaza o corn-
pieta schimbare la fats a eroilor sai Danut i Mircea
Acesta din urma, intors la Bucureti, isi trece in Septem-
brie clasa VIII §i bacalaureatul §i este numit profesor
suplinitor de limbile romans §i latina la liceul Lazar.
Ba ceva mai mult; Incepe a scrie studii literare prin re-
viste. 0 scrisoare, a lui catre Monica, de 12 pagini de-
altminteri toate scrisorile in acest roman sunt kilome-
trice, ne dGvede§te aceasta subita transformare.
De alts parte Danut, devenit elevul lui Mircea, se
hotara§te, in urma indemnului acestuia, sa renunte la
povestea metaforica cu zarzarul, §i sa scrie romanul Me-
delenilor. Din acest moment Danut incepe a se confunda
cu d. Ionel Teodoreanu, caci ne explica pe larg cum a
inteles sa compuna acest roman. A intentionat sa -1 con-
struiasca pe cloud planuri: unul de realitate, direct fi
concret prezentatei ; al doilea presimfit mai mult, de li-
rism inobufit, care sit dea lectorului, in timp ce urmarea
acfiunea primului plan, impresia de muzica in vis". Poem
§i roman totdeodata. Si cum romanul era sa fie lipsit de
acliune, acliunea urma sa fie inlocuita prin desfa§ura-
rea temperamentului Olgutei.
Olguta inteadevar fusese eroina primul volum. Din
potriva, in volumul recent, rolul acestei fete e aproape
§ters. Asistam Inca, din cand in cand, la unele nebunii §i
ispravi ale ei, dar nu §i la discutiile ei interminabile de

www.dacoromanica.ro
 107

alts data. E aceea§ fats dezordonata, voluntara, capri-

cioasa si libera in vorbe. Dar in afara de dou-trei impre-
jurari mai importante, prezenta ei la Medeleni a devenit
med. E mai mult la Iasi, cu tatal ei, unde patroneaza cu
verva-i obisnuita, clubul burlacilor in timpul neutrali-
tatii, si face scrims. La Medeleni, cand juca tennis, ra-
cheta in myna ei avea new de cravasii f i fantezii de
spadci", iar cand o pornea la tennis toata casa prindea
de veste, caci usi pocneau, podele duduiau". Exuberan-
ta firii sale transpire si din scris. Intr'o scrisoare adresata
la Bucuresti Monicai, scrisoare plina de digresiuni, de
paranteze, de deraieri, si in care postscriptum" e de
cinci on mai lung decat coprinsul, incoherenta atinge
proportii fantastice.
0 singura persoana a izbutit sa domoleasca un mo-
ment aceasta nature curioasa. 0 persoana cu totul con-
trarie ei, care stia sit povesteascd simplu f i frumos". ,Si
a fi simplu cere mare talent", observase cu multa drep-
tate insus metaforosul" Danut. Ei bine, aceasta simpli-
citate o subjugase pe vorbareata Olguta. Unchiul Va-
nia ii inspirase o adeviirata admiratie. Cele cateva zile
cat a stat el la Medeleni, ea incetase de a mai fi Olguta:
aproape nu mai vorbia si renunfase pans si la sportu-
rile ei favorite...
Unica figura insa din acest roman, cu adevarat
impunatoare, este Monica. Putinele scene In care ea a-
pare, sunt suficiente a confirma aceasta. Dragostea-i
curate §i Dealterata pentru Danut, Inca de la vansta de
9 ani, atitudinile ei totdeauna in conformitate cu puri
tatea-i sufleteasca, inteligenta ei de o naivitate incanth-
toare, toata finta ei insfarsit contribue a insenina In-
trucatva acest roman obscen si prolix.
Once s'ar zice, amorurile juvenile ale unui elev,
fie si de clasa VIIa, precum si aprecierile erotice si di-
vagatiile-i metaforice, sunt departe, cred, de a da roma-
nului acea impresie de muzicii in vis", pe care a vrut
SA i-o imprime autorul. Ceva mai mult. Acest roman-
poem nu e nici rnacar roman. Prin lipsa unei actiuni in-
teresante, prin betia lirismului incoherent §i erotic, prin
prolixitatea coprinsului, si in sfar§it prin' abuzul unui
stil supraincarcat de metafore obscure, ce isbucnesc
impetuoase, ca hergheliile de cai sirepi", el nu intru-
neste niciuna din conditiile genului.

www.dacoromanica.ro
 DRACEASCA SCHIMBARE DE PIELE 1)
de LUDOVIC DAU5

Romanul, altadata atat de putin cultivat de scriitori

nostri, a inceput si la not sa is un avant imbucurator.
Dar operele ce produce sunt mai de grabs creatiuni
mai mult sau mai putin artificiale, pornite din dome-
niul inchipuirii; cazuri exceptionale, anormale, can se
sustrag °Hearn psihologii serioase; sau *Inca simple in-
tamplari banale pe larg desvoltate, decat probleme din
viata reala de astazi, adanc observate si psihologic re-
date. Nu ca lipsesc aceste probleme, vrednice de obser-
vatiune §1 de studiu, in societatea noastra actuala, dar
lipsesc de multe on tocmai insusirile cunoscute pentru
a le aborda. Romanul d-lui Daus e din categoria aceasta.
Autorul ne introduce in sanul unei familii onora-
bile, casnicie burgheza, coanpusa din avocatul *edban
Plesea, sotia acestuia Zoe si un baiat al for Mircea, de
vreo 12 ani. Casnicie cu adevarat ideals: Ea, sotul ei
f i copilul!.. o trinitate topitd 'lute° singura dragoste!...
ne spune autorul. Fiind in vizita la o prietena a ei, d-na
Plesea face cunostinta unei cocote, Natasa, care servea
ca model pictorului Paul Lucescu, un specimen de de-
pravat. Bineinteles, lumea aceasta artificiala, cu frivo-
litatile ei, nu putea sa convie unei femei cinstite ca
dansa. Desgustata, ea pleaca ostentativ, cu toate staruin-
tele gazdei de a o reline. Veti intreba de sigur, ce cauta
ciRstita d-na Plesea, sotie si mama devotata, in acest in-
fern de coruptiune? Mister! caci autorul nu ne-o spune.
Intoarsa acasa, amintirea Natasei nu-i da pace. In
pat, noaptea, ea nu poate sa adoarma: e obsedata de a-
paritia acelei fantose desgustatoare si de impertinen-
tele priviri ale pictorului, care desigur a desbracat-o
in gand si pe ea, femeia cinstita". 0 durea veselia sgo-
motoasa a acelei femei, atat de anturata, tarand bar-
batii dupa ea... 0 ura, o dispretuia pe acea fiinta per-
versa!
1) Editura Ancora", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 109

Dar iata ca, printr'o lovitura de teatru, Natasa

moare, in urma unei caderi de pe cal. Lenjurile si o-
biectele ei casnice sunt fireste scoase la mezat. Acest fapt
neinsemnat produce tutus o schimbare neobisnuita in
constiinta d-nei Hera. Ea tine sa asiste la licitatie. De
ce? Ea singura nu-si da seama.
Cu banii obtinuti de la sot pentru nevoile ei, ea se
duce, Med' stirea lui, la licitatie, si izbuteste sa i se ad-
judece doua garnituri de dantela veritabila, lenjeria,
kimonoul si ciorapii Natasei, precum si o papusa a ei
cu picioarele lungi si ochii insorati".
Ei bine, tine ar crede-o? aceste lenjuri ale cocotei,
obtinute prin licitatie, sunt hotaratoare in viata atat de
linistita si de cinstita a d-nei Plesea. Din acest moment,
incepe si evolutia decaderii ei. Autorul ne face sa asis-
tam, intr'un sir de crize erotice, can tin lac de actiune,
la prabusirea fulgeratoare a constiintei acestei femei.
Se despoaie in fata oglinzii, incearca rand pe rand ca-
masile Natasei, le arunca, apnea papusa cu picioarele
lungi, care in ochii ei infatisa pe pictorul Paul, o mal-
trateaza si executa cu ea diverse exercitii lubrice pe
trupu-i gol.
Veti intreba iarasi, elm pot niste camasi ale unei
curtezane sa produca asemenea ravagii si o asemenea
transformare subita asupra unei femei papa atunci asa
de cinstita? Mister si aci. Destul ca d-na Plesea s'a
schimbat pans la exaltare, ea nu-si mai apartine. 10
neglijeaza si sotul si capilul, si se deda aproape excluzil
balnavicioaselor ei preocupari. Insfarsit, la urma de tot,
in culmea paroxismului, autorul o arunca in bratele
pictorului Paul, care o trateaza ca pe cea din urma ye-
nita. Scarbita de aceasta sfaramare a iluziilor sale, ea
recade in crizele-i de dinainte, situatiune in care o ga-
seste barbatul. Si in fata acestei nenorociri, el avu certi.
tudinea viefii for definitiv ndruitd "...
Intr'un cuvant povestea decaderii vertiginoase a u-
nei femei cinstite si a crizelor ei de ordin patologic, po-
veste in care nu &esti nici actiune, nici analiza su-
fleteasca, nici evolutie treptata si motivata a decaderii.
Totul se reduce de fapt la un caz exceptional, anormal
si maladiv, de resortul unei clinici medicale. Crizele in-
sesi, can formeaza fondul, in general asemanatoare, nu
sunt decat simple descrieri ale unor accese bolnavi-
cioase, iar nu aspectele psihologice ale unei caderi trep-
tate si firesti.

www.dacoromanica.ro
 FUGA LU I EFKI 1)
de EM. BUCUTA

Fuga lui Sefki" e povestea unei dragoste piatonice

intre un turculet de 14 ani si vara-sa Umurli, cam de
aceia§ varsta. Actiunea se petrece in cetatea Vidinului
si in imprejurimile ei, in acel ciudat amestec de nea-
muri diferite, turci, bulgari si romani, can trhesc la
olalta pe acel coltisor de phmant. Ea se rezumh in fuga
baiatului deacasa si ratacirea lui prin meleagurile a-
celea, cu intentia de a nu se mai intoarce niciodath
Pricina? Dragostea ce simte pentru Umurli, si pe care
nu poate sa i-o destainuiasca.
Intra ucenic la niste pescari, pentru a nu i se da
de urma, totusi din cand in cand vine la thrg cu pestele
destinat hogii, child are prilejul s'o vaza pe Umurli,
care zadarnic incearch sa-1 readuch la camin. 0 inthm-
plane periculoasa cu niste pui de erete, in zidul cetatii,
pe cari 5efki voia sa-i prinda cu cuib cu tot si sa-i o-
fere lui Umurli, it face, din rusine, sa persiste si mai
mult in hotararea-i neinteleasa.
Dar a trecut aproape un an dela plecarea lui Sefki.
Alarmat de aceasta prelungire si de nelinistea dragh-
lasei Umurli, vara lui, unchiul Ali isi pune in Wand sa -1
aduch acash pe baiaft, in urma sfatului hogii, de a-i uni
cat mai in grabs pe copii. Ali pleach in cautarea lui,
dar ratacind in imprejurimile salbatice ale salasului
pescaresc, el este luat drept hot de peste si impuscat...
chiar de mama lui Sefki care, ingrozit apoi de fapta sa
involuntara, dispare In necunoscut.
Acesta-i firul actiunii rezumat in lineamentele sale
nrincipale. Cum vedeti, prea putina actiune pentru un
roman sau aproape de loc. Si lucru ciudat! nici macar o
singura data autorul nu ne (Ara o convorbire cat de

1) Cartea rornetneasca", Bucure$ti.

www.dacoromanica.ro
 111

mica intre Umurli si Sefki, si din care sa rasara pasiu-

nea acestor copii unul pentru altul. Tot ce-i priveste, se
petrece izolat, in crerul fiecaruia, sau ni se descrie de
autor.
Redus la cateva elemente izolate si slab legate in-
tre ele, romanul d-lui B. ar constitui poate o dragula
povestire de vreo 20-30 de pagini. Dar autorul a trout
sa dea acestei fragile tesaturi aparenta unui roman. $i
cum credeti, ca a procedat? Ca si in Legatura rosie",
a risipit subreda actiune intr'un noian de descrieri pito-
resti ale naturei Vidinului si ale imprejurimilor sale, si
de epizoade straine cari se intind pe zeci de pagini, ca
cel ref eritor la calugarul dela Neamtu cu dasaga-i plina
de carti, sau cel cu deghizarea mistica a lui Umurli in
mireasa, sau cel cu salasurile de pescari, cari n'au de-
cat o legatura foarte vaga cu subiectul.
Orice ar face, d. Bucuta n'are aptitudini de roman-
cier. Ii lipseste pentru aceasta stiinta desvoltarii unei
acliuni, dozarea interesului, talentul psihologic. Digre-
siunile si epizoadele sunt interesante intr'un basm o-
riental, dar ele nu fac decat sa pulverizeze actiunea
intr'un roman. Ceeace mai contribue la dezorientarea
cititorului este si stilul d-lui Bucuta, tin stil specific
d-sale, stil torturat, inversat, intretaiat, cu propozitii
fara verbe, cu verbe cari isi schimba timpul in cursul
aceleiasi fraze, cu fraze ticluite dupa o sintaxa ciudata,
cu expresiuni aspre si anormale, insfarsit cu acorduri
gresite. Nu e paging in care, doua-trei propozitii co-
recte sa nu fie ineca.te intr'o avalansa de fraze bizar
stilizate. E cu neputinta sa recunosti ritmul frazei ro-
manesti in acea stilizare specials, atat de obositoare.
Pentru toate aceste motive, pe care lipsa de spatiu
nu-mi permite a le ilustra cu exemple, Fuga lui Sefki"
a d-lui Bucuta nu poate fi socotita ca roman, cu care
n'are nici o legatura. Ea ramane o simpla culegere de
broderii pitoresti, de epizoade si de digresiuni, insufle-
tita de o fragila aventura, deabia estompata, a dragos-
tei nenorocite a doi copii, si prezentata intr'o limbs cu
totul personala.

www.dacoromanica.ro
 GLASURI IN SURDINA 1)
de EGGER RELGIS

D. Eugen Relgis, un energic propavaduitor al uma-

nitarismului in epoca postbelica, nu neglijeaza niciuna
din cane ce l'ar putea duce, data nu la Infaptuirea
principiilor sale, cel putin la raspandirea lor. Dupa ca-
teva studii pur ideologice asupra acestei chestiuni, a-
parute fie in volume fie in reviste, d-sa a incercat sa
faca din poezie si roman tribune pentru popularizarea
ei. Inteadevar intregul sat' bagaj poetic vibreaza de
accente umanitariste, cum am dovedit-o cu alts ocaziu-
ne, iar in domeniul romanului ne-a dat pe acel Petru
Arbore", tank- idealist in lupta cu grelele piedici ce
intampina intr'o societate materialists indiferenta la
orice mantuire.
In romanul recent, cu titlul de mai sus, d-sa re-
vine asupra aceleias teme, luand-o d'a capo. Ne pre-
zinta pe un elev de liceu, cu totul special, in diversele
faze ale evolutiei sale spre umanitarism, in haosul sbu-
ciumarilor sufletesti cari ii duc spre realizarea defini-
HATA'. Rousseau, in al sat" Emile", incercase prirttr'un
sistem anumit de educatie, sa prepare, in vederea socie-
lath ideale pe care o preconiza, pe individul-tip care a-
vea s'o realizeze. Tot asa si d. Relgis. Miron, eroul nou-
lui sau roman toutes proportions gardees! e si el
un fel de Emile, prin care autorul tinde sa regenereze
omenirea.
0 Intamplare nenorocita, survenita in prima copi-
lade, 11 deparetaza pe eroul nostru de lumea inconju-
ratoare, deli continua a trai in mijlocul ei, cu-
funda cu totul in lumea launtrica a sufletului sau, unde
sfidand invatatura oficiala, care anihileaza avanturile
spirituale", isi creiaza din gandurile 1i simtirile sale
una cu mult mai trainica si cu totul superioara. Ad, in
1) Editura I. Brani§teanu", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 113

imparatia lui fara hotare, Miron donmeste ca un suve-

rail atotputernic. Dealungul a 154 de pagini compacte
aiureaza, delireaza, rascolind toate tainele naturei, pa-
trunzand jocul fortelor fizice, pans si jocul vibratiilor
spirituale, pe cari le is drept reale pentru ca le simte
si in el insus. Intins ceasuri intregi in iarba, atitudinea
lui favorita, 11 patrund trepidatii departate, nostalgia
privelistilor ignorate, vrea sa devoreze miile de inimi
ale cerului, sa absoarba sufletele lumii. Si extenuat de
viata lui frenetica, intensa si nemarginita, ajuns a-
proape de negurile Nefiintei, Miron geme si tremura de
a se vedea asa de mic in fala nemarginirii Universului.
Dar tine este oare acest ganditor, in a carui inima
se sbuciuma universuri cu tainele for profunde, pro-
blemele metafizice cele mai abstruze, aspiratiile cele
mai vaste si aproape supraomene*ti? e, cum v'am spus,
un icopil, un clev de liceu. Cam la varsta de 12 ani, ju-
candu-se cu alti copii de seama lui, ii s'a intamplat un
accident.
A asurzit. Din acest moment Miron nu mai este a-
celas. Se simte strain, de lumea inconjuratoare. Ce de-
partata ii pare acum viata sa dinainte si ce trista na-
tura! Imprejurul lui numai tacere. Trec oameni si care,
dar el nu aude pasii si uruitul rotilor. In jocurile cu
copiii, meteahna lui este descoperita, folosita. E im-
brancit, batut si racnete in urechi de surdule" ii lovesc
nerve amortiti. Tutors acasa, se arunca in iarba si
plange, isi plange intaia suferinta constienta. Un uni-
vers de iluzii s'a priibufit in jurul sau si sufletul lui
Miron s'a inchis ca un solitar intr'un turn".
Rupt din lumea reala, Miron e nevoit sa-si creeze
o alta lume. Isi gaseste refugiu in prnfunzimile tumul-
tuoase ale sufletului sau. Acum vrea sa cunoasca, sa in-
teleaga, sa cucereasca totul, sa farame blocurile imense
ale enigmelor, sa-si gaseasca prin labirintul intrebari-
lor drumul ce-1 va duce la cunostinta desavarsita. In
singuratatea sa cop1esitoare, se deda cu patima citirii
si visarii. Citeste tot, fara deosebire, deli multe ii ra-
man neintelese, dar 10 vede salvarea in carte. De alta
parte, natura, cu tainele si mirajele ei, ii patrunde prin
ochi si de aci in adancimile sufletului sau. Acum el
simte, gandefte, vorbefte, aude cu ochii". Prin citiri si
8

www.dacoromanica.ro
 114

contemplari intense. Miron ajunge la analiza, la price-

pere, la judecata. Tristetea scolii si niutatea colegilor
Ii arunca in bratele naturei, padurea cu vrajile ei it a-
trage spre ea, iar linistea odiiii si riitacirile prin impre-
jurimile oraselului, ii procures visuri si senzatii nesfar-
site. Si Miron citeste si mediteaza inteuna. Ar vrea sa
coprinda toata firea, sa rasbata negura existentelor vre-
melnice, sa se piardci in necunoscutul fascinator.
Dar Miron e om inainte de toate, cu toate obieeiu-
rile acestuia. Pasiunea sexualil intervine si ea birui-
toare pentru a distrage pe precocele filozof licean dela
profundele sale reverii in lumea abstractiunilor, dar
este imediat regretata si condamnata cu desgust. 0
clips de incostienta 11 prabusise. Dar acum, purifi-
cat, se Intoarce iar la lumea de visuri. Din nou in iarbk
unde asista la multipla si variata activitate a unor fur-
nici, Miron se cufunda in vastele-i cugetari asupra evo-
lutici speciilor si se simte cu totul regenerat.
Rana acum Miron fusese numai an visitor, in co-
muniune cu adevilrurile universale. lath insa ca a venit
momentul de a pune in practices ideile sale acumulate,
de a le aplica unei mari probleme sociale: salvarea o-
menirii din robia, minciuna, suferinta si nedreptatea in
care se sbate de milenii. Aceasta menire Ii apartine lui,
desrobitului de lanturile sociale. Da, va vorbi omenirii,
si o va izbavi. Din nenorocire, dela primele atingeri en
semenii sai, Miron constata z'adarnicia unei asemeni
tentative.
De alts parte, inteo clipii de entuziasm frenetic
pentru ideea sa, iata ea Miron incepe sa audk nervii
Sai auditivi vibreaza iaras intens, sunetele li devin per-
ceptibile. Beat de bucurie, alearga in stradk dar si aci
el aude totul: sgomotele lucrurilor, traneanelile oa-
menilor, zizaniile lor. 0 lume efemerd si caraghioaSa
de pitici monstruosi, manati de pasiuni josnice si ego-
iste. Pretutindeni numai minciuna si palavra. Ce pra-
busire pentru Miron! Aceasta asa dar era umanitatea,
pentru a earei izbavire voia sa piltimeasek sa se jert-
feasca I A Inteles acum. Daces intarzie atat progresul
spiritual, pricina este evidenta: de villa e numai pa-
lavra. Din fericire fenomenul auzirii a fost numai ire-
ciitor. Miron se simte fericit ca e iarasi surd. Oare nu

www.dacoromanica.ro
 115

surzenia, deosebindu-1 de restul muritorilor, l'a indru-

mat spre conceptiile lui inalte, spre umanitarismul lui
dezinteresat, spre mantuirea sa proprie?
Totusi Miron nu se d'A invins. El va mantui omeni-
rea si gra voia ei. In locul palavrei sterpe si a minciu-
nii, el va Introna adevarul, adica cuvantul cel bun, ras-
pandindu-1 in toate straturile populare. Va munci sail
realizeze gandul prin fapta. Prin mune-a ornenirea a
progresat cu toate prabusirile rAzboaielor, cu toate mi-
zeriile -i milenare. Ei bine, tot prin muneA avea sa con-
tribuie si Miron la regenerarea omenirii suferinde si
robite. Va scrie, va faspandi, prin slovele sale cuvantul
cel bun, cumintul, rod suprem al spiritului, sonora
cristalizare a simfirii, magicli vocalizare a ideii". i a
scris. Intaia sa carte Eu ¢i lumea mea" a vazut lu-
mina zilei, Inca de pe cand era elev in cl. VII de liceu.
In acest roman d. Relgis, cum vedeti, in loc de ac-
-tiune, ne ofera o serie de start sufletesti abstracte, de
reverii solitare si de extazuri intelectuale ale unui biet
infirm, care si-a cautat salvarea in citire si contem-
plane; ca erou, un licean precoce, un fenomen al Wan-
dirii si analizei, un viitor izbavitor al omenirii ; tar
Arept canfliete, douli-trei atingeri marunte ale eroului
cu scolarii sau cu societatea.
De fapi nici nu e roman romanul cere viata si
realitate ci un poem in prozA, poem in care autorul
-vrand sa ne povesteasca etapele ascensiunii unui copil
.exceptional spre adevarurile eterne, isi descarcri pro-
-priile sale cunostinti, simtiri si conceptii, inteunidelir
-frenetic. in cascade nesfarsite de fraze clocotitoare, in-
tr'o belie zapaciteare de expresii, intro aiuritoare si
fantasticA insirare de subtilitati si de reverii. Din feri-
cire, stilul acestui poem este de o rara eleganta, si toc-
mai acest stil face placulA citirea lui, cu tot greoiul ba-
last pseudostiintific de care P incarcat.
Sa speram ca Miron, eroul d-lui Relgis, ajuns in-
-sfarsit la capatal rev ?riilor si devenit apt pentru a se
arunca in valtoarea actiunii, va reapare in curand in-
lr'un nou roman, ca luptator inversunat in domeniul
realitatii, ca regenerator al omenirii suferinde si robite.

www.dacoromanica.ro
 a

MICUL SACRIFICIU6")
de DELAFRAS

Nu exists azi o manifestare cat de arida a vietii

omene§ti pe care romanul sa n'o fi abordat. Genul ace-
sta universal absoarbe totul in vastul lui domeniu. A-
cum vreo doi ani, un tank- rormmcier inglobase intr'un
roman istoricul unui partid politic astazi disparut,,_iar
un altul ne prezentase nu de mull.. sub aceeas baina. o
faza a socialismului roman, vazuta prin prizma frame'
sale. Un nou roman, aparut de curand sub modestul
titlu de Micul sacrificiu" §i datorit d-lui Delafras, ne
prezinta o alts icoana a socialismului roman de dupa
razboi.
Autorul, probabil el insu§ socialist, pare a fi un ex-
celent cunosca'tor al mi§carii socialiste, judecand dupa
operele ce a scris in aceasta directiune, de pilda, intre
altele, Organizarea muncii", Socialismul in Roma-
nia", etc. Cum insa asemenea chestiuni, prea aride,
risca de multe on sa fie citite de un public restrans, d.
Delafras s'a gandit ca n'ar fi rau sa popularizeze, sub
forma de roman, mi§carea socialists cu luptele-i intes-
tine, cu divirgenta de opinii a elementelor ei conduca-
toare §i cu sfortarile generoase ale unor spirite supe-
rioare, sfortari sistematic sfaramate de indaratnicia u-
nor maniaci.
Fireste ca simpla descriere a acestor framantari o-
menesti spre mai bine, de esenta cam arida, nu ofera
tocmai materie captivanta pentru un roman. Pentru a-
ceasta ar fi trebuit injghebarea unei actiuni vii si inte-
resante, in care sa se perinde fazele principale ale ace-
lor framantari, in stare a ne da o imagine reala si sub
toate fetele a miscarii socialiste; ar fi trebuit un erou
achca un personaj de seama, in jurul caruia sa se in-
varteasca intreaga actiune si care sa fie animatorul ei;
msfarsit un conflict pasional Fara de care un roman nu
poate sa traiasca.
1) Editura Cugetarea", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 117

In romanul d-lui Delafras, actiunea o constitue

miscarea socialists din 1920, care incepe cu starea pre-
cara a lucratorilor si nevoia pentru ei de a obtine de la
patroni o marire a salariilor, si culmineaza cu greva
generals si sfarsitul ei lamentabil. Autorul, In cursul
desfasurarii ei, ne face sa asistam la intrunirile sindi-
catelor, la desbaterile for furtunoase, ca si la discutii-
le particulare dintre tovarasi, ne plimba prin atelie-
re tipografice si ne introduce in viata intima a lucra-
torilor. Cu un cuvant ne face vizibila, in aspecte fugi-
tive, miscarea socialists din cursul anului 1920. E o pa-
gina vie si palpitanda din viata muncitorimii noastre
de dupa razboi.
Trebuia acum eroul care sa Intrupeze aceasta mis-
care sau macar o latura a ei. Autorul l'a creat si pe a-
cesta in persoana lui Barbu, lucrator si el, si reprezen-
tant al sindicatului tipografilor la organizatiile munci-
toresti. Cel mai cult si mai dezinteresat, eel mai rezo-
nabil si mai clarvazator dintre capeteniile socialiste. Cu-
vantarile lui, atat la sindicate, cat si in contact cu pa-
tronii, sunt o pornire sinters a sufletului sau curat, a
convingerilor sale statornice. Acest apostol al unei idei,
iesit din popor, era convins de primenirea In viitor a o-
menirii, a carei mentalitate va fi cu totul alta decat cea
de azi, de infratirea popoarelor prin disparitia razboaie-
lor, de ameliorarea vietii pentru muncitori, acesti fau-
ritori ai lumii noui dinaintea carora generatiile urana-
toare vor trebui sa-si piece fruntile.
In atmosfera incarcata a miscarii socialiste, In care
unele elemente revendica aceasta primenire a societa-
tii prin doborarea burghezimii sau prin revolutii, iar
altele prin greve si sabotari, singur Barbu vede clar si
reprezinta nota justa. In ochii lui, masurile drastice si
mijloacele violente sunt iluzorii. Singura nadej de e in
consolidarea muncitorimii prin sindicate profesionale,
shims unite intre ele si in ridicarea mentalitatii ei. Pen-
tru aceasta trebue negresit scoasa din sindicate poli-
tica patimase, care be Impiedica a deveni marea forts
socials a viitorului.
In intrunirile sindicale, ca si In delegatia trimeasa
a trata cu patronii tipografi marirea salariilor, Barbu
reprezinta spiritul impaciuitor Intre ambele tabere ad-

www.dacoromanica.ro
 118

verse Si, cu toata opunerea celorlalti delega(i, cari ur-

mareau ruperea tratativelor, el izbuteste pentru un mo-
ment sa lnlature greva preconizata de acestia, obtinand
o marire convenabila din partea patronilor. Dar cu tot
talentul sau oratoric si caldura convingerii sale, el n'a
putut opri flirt votarea afilierii la Internationala
nici declararea grevei generale, care fu obtinuta prim
influenta elementelor extremiste asupra unei muncito-
rimi nepregritite si usor inflamabile. Evenimentele insa
dadura dreptate lui Barbu. Greva generals, inceputa in
dimineata zilei de 20 Octombrie 1920, se sfarsi in mod
lamentabil. Canducatorii miscarii furs arestati; sindica-
tele, Invrajbite si distruse, nu se unira in favoarea for
si Intreaga iniscare socialists era aproape sa se prabu-
seasca.
Negresit ca toate actste framantari omenesti la
cari is parte eroul nostru constitue o actiune destul
interesanta prin variatia si emotia lor. Dar insuficienta
pentru un roman. Ii lipsea elementul care sa-i dea o via
ta intensa, un interes palpitant. Si autorul a treat atunci
pe Eugenia, o fiinta adorabila, a carii prezenta in tot
cursul actiunii ii da un farmec nespus. Eugenia e o ta-
nara lueratoare, cu trecut usuratec, dar pe care amorul
ei pentru Barbu, frurnosul si cultul orator socialist. o
transfigureaza cu ineetul. Ea ajunge sa domine intreg
romanul care traeste intens si se impune prin ea.
Neofita zeloasa, ea tine sa fie initiata cat mai eurand
in tainele socialismului. Solicitat, Barbu promite fru-
moasei fete sa-i serveasca de profesor. In diferite capi-
tole, constituind o serie de lectiuni, asistam la toate fa-
zele acestei initieri atragatoare, din care amorul trebue
sa lipseasca, conform Intelegerii. El ii vorbeste despre
chestiunile importante ce privesc socialismul: despre
lumea cum e organizata, despre greaua situatie mate-
riala a muncitorilor de dupa razboi, despre felul cum
1ntelege el socialismul, despre mentalitatea joasa a
muncitorimii si necesitatea ivirii unor elemente supe-
rioare pentru a o ridica, despre rostul monedei, despre
nationalism etc. Eleva entuziasta, Eugenia este repede
cucerita dedoetrinele maestrului ei si se simte fericita.
Cateva mici cuvantari ale ei la sindicat, si mai ales vi-
jelioasa:i atitudine in casa unui imbogatit de razboi,.
fostul el amant. sunt o dovada despre aceasta.

www.dacoromanica.ro
 119

Dar Barbu este om inainte de toate. Cu toata promi-

Aiunea data de a nu-i vorbi niciodata de amor, el se simte
din ce in ce mai atras de frumusetea elevei sale. Ar fi
fericit sa-si asocieze in viata pe aceasta frumoasa si in-
teligenta faptura, cu care spiritual se intelegea atat de
bine. Dar Eugenia refuza, necrezandu-se vrednica, prin
trecutul ei, de un asemenea barbat. Sfarseste totus prin
a se arunca in bratele lui, dar fara a consimti la casii-
torie. Ceva mai mult. In ferma-i hotarare, ea it indeam-
na chiar de a se casatori cu o fats cinstita, vrednica de
dansul, si care ii va da copii asupra carora nu va apasa
nici un stigmat. $i pentru a face posibila realizarea a-
cestei dorinti a ei, ea prefers sa dispara, otravindu-se.
Aceasta figura ideals, creata de autor pentru a da
putinta erouhi sau salt desvolte teoriile sale socialiste,
si care ilumineaza tot romanul cu prezenta ei, este pur si
simplu delicioasa. Prin ea romanul va trai si in viitor.
Mai gasim in acest roman o serie de tipuri variate
prinse de autor sur le vif" din snnul miscarii socialiste
din acea vreme. Alaturi de Barbu, apostolul idealist al
miscarii, gasim pe Costescu, oratorul incendiar al carui
vis era incrcmenirea totals a tarii printr'o greva uriasa ;
iar in jurul for atleli mai mici ca Bordeanu si Mariton,
sforaitori de fraze goale, stereotipe, si comunistii Mori-
man si Marincu, adeptii masurilor violente si distruga-
toare. Insfarsit, altii si mai mici ca Rosu, partizanul re-
volutiei sociale ; ca lorgu, care nu vrea nici un fel de
revolutie, dar greva da si razboiu cu patronii pana'n
panzele albe ; sau ca Hancu si Neagu,. elemente naive a-
trase usor cand de unii cand de altii, si cari sunt vesnic
de parerea altora. Pe toti acestia ii gasim in plina ac-
tiune, aparand fiecare in ipostaza lui caracteristica, fara
ca autorul sa intervie in desbaterile for sau sa is partea
unora sau a altora.
Fara ironie, si intr'un mod cu totul obiectiv, d.
Delafras ne-a prezentat o fazil critics a socialismului
roman din treout. Prin creatiunea eroilor sill, Barbu si
Eugenia, a izbutit s'o ilumineze intens. Nu putin desigur
contribue la succesul acestui roman, tehnica autorului si
claritatea stilului salt.

www.dacoromanica.ro
 CIULEANDREA"1)
de LIVIU REBREANU

Poate ea multi, ca §i mine, se vor mira de titlul nou-

lui roman al d-lui Liviu Rebreanu. Ciuleandra, cu so-
noritatea ei specifica, to face numai decal sa crezi ca
e vorba aci de vreo eroina oache0, de o rara frumu-
sete, un fel de Carmen periculoasa, destinat5 a face fe-
ricirea sau nefericirea eroului acestui roman. Cu atat
mai mult cu cat se §tie ca d. Rebreanu a mai descris in
cateva nuvele ale sale lumea interesanta dela periferia
Capita lei.
In realitate, nu c a§a. Dela primele pagini ale ciirtii
constati ca e vorba de cu totul altceva. Este expunerea
unui caz de con§tiinta, specialitate in care autorul a dat
dovada &A este competent la noi. Un tanar fiu de boier
1§i ucide fara nici un motiv sotia intr'un moment de ne-
bunie §i canavaua romanului o formeaza starile sufle-
te§ti treptate prin care trece acest dinar dela faptuirea
crimei §i pada in clipa cand inebune§te deabinelea.
Dar atunci, ce-i Ciuleandra"? Cititorii sunt nevoiti
sa aiba rabdare pada la pagina 168 a romanului, cand
curiozitatea for este satisfacuta. Aci ei afla, dintr'o
confidenta facuta medicului sanatoriului, de catre ta-
narul criminal, rostul acestui titlu sugestiv. Ciuleandra
e un joc, un fel de hora, dar o hora ce nu se aseamana
cu niciuna din cate se joaca pela tars. Cine n'a vazut
Ciuleandra, nuli poate inchipui ce inseamrul befia dan-
sului !" Inchipuiti-va o hora ca toate horele la inceput:
un zid compact de corpuri saltand la ritmul viorilor. Dar
iata ca hora se aprinde si devine tot mai svapiliata, apoi
o porneste Inteun vartej nebun. Intregul zid mi§ciitor
pare un morman de came fierbinte. Un minut de oprire,
si zidul viu porneste din nou §i mai vijelios, se incola-
1) Editura Cartea Rornaneasca", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 121

ceste, se descolaceste, se Incheaga intr'un valma§ag de

trupuri de foc. Si jocul continua mereu in chiote pre-
lungi, papa ce jucatorii isi topesc sufletele lute° supre-
ma Inf lacarare de pasiune deslantuita. Apoi brusc, vio-
rile amutesc si zidul se desface intr'un uragan de rasete,
cari umplu vaile de cutremur.
Asta-i Ciuleandra. Veti intreba, ce legatura Intre a-
ceasta hors si romanul in chestiune? Sa vedeti. Puiu Fa-
raga, eroul nostru, asistand la hors, s'a simtit cuprins de
o patima cumplita. Cand jocul reincepu, se arunca si
el in vartejul lui. Hazardul a vrut ca la dreapta lui sa
alba o vecina extraordinara, o tarancuta de 14 ani, o
bruna minunata cu ochii albastri fierbinti, coborata
parca dintr'un tablou de Grigorescu, si care i-a arunicat
o priuire atilt de stranie ca i-a reiscolit dintr'odata Coate
strofundurile inimei". Va puteti inchipui ce a urmat.
Puiu, in vartejul jocului, a sarutat-o pe buze cu patima
si s'a aprins dupa ea.
0 chema Madalina si era fetita unei tarance va-
duve de razboi. Intr'un suflet Puiu alerga la tatal sau,
boierul Faranga, si-i spuse: Papa, j'ai trouve ce que
vous clesirez 1" (Uitasem sa va spun ca personajele din
acest roman se exprima cam des In frantuzeste). Asta
insemna ca-si gasise solia ce nazuiau pentru dansul tatal
sau si tante Matilda. Inteadevar boerul Faranga, a carui
obarsie data din vremea lui \lad Tepe§ (!) sau poate si
mai dinainte, era convins ca singele ilustrei sale familii se
anemiase cu timpl prin neprimenire. Si acum doria pen-
tru degeneratul sau fiu, ultimul descendent, o altoire a
acestui singe cu un alt singe mai sanatos. Dimpreuna
cu tante Matilda, care-1 crescuse si-1 rasgaise, hotarise
sa-1 casatoreasea cu o taranca sanatoasa sl voinica.
Si iata ca hazardul, cum ati vazut, s'a oferit sä i-o
gaseasca. Ciuleandra i-o scosese in cale. Cum lush* fetita
era inculta si prea tanara, boierul Faranga crezu neme-
rit sa o trimeata mai intai in strainatate, in vederea cul-
turei ei viitoare. Fu dusa in Elvetia, intr'un pension, un-
de Isi fatal educatia pe care o desavarsi la Paris si Lon-
dra. Dupa patru ani nu mai era de recunoscut. Tarancuta
Madalina, devenita Madeleine, se facuse o domnisoara
cults si frumoasa. Iti facea impresia ca s'a nascut prin-
tesa, atat era de fins si de aristocrats in faptura ei. 0
melancolie tainica, ce se trada din priviri, din surasul
si din glasul ei, o facea si mai ispititoare. Avea 18 ant

www.dacoromanica.ro
 122

acum. Cum ati ghicit, casatoria avu loc si Puiu era in

culmea fericirii. Patru ani a durat aceasta fericire.
Cine putea, dupa atatia ani, sa se a§tepte la un ase-
menea desnodamant ? Intr'o sears, fara niciun motiv,
fara nici o cearta, asa din senin, tanarul Puiu isi sugru-
ma sotia adorata in momentul de a se duce la balul dela
Palat. Este scena cu care incept romanul. Linistit, el se
duce apoi sa comunice vestea tatalui sau. Batranul o pri-
me§te cu resemnare, ca si cand s'ar fi asteptat la ea, de
mult. El nu-1 intreaba nici de ce a omorit-o, nici cum a
omorit-o. Ar fi fost de prison !". II intreaba numai cum
a putut sa ucida o fiin #a alert de blind, care-i tolera tot,
tot, panel isi murdariile sale multiple §i continue". i ta-
narul ii raspunde: Nici eu nu stiu, tats!" Iar Faranga
it aproba : Cred, cred ! Da, a fost o rcitacire, un moment
de nebunie subita"... Si pentru a-5i scapa odorul dela oc-
na, batranul boier, in intelegere cu amicul sau, prefectul
de politie, hotaraste a-1 transfera momentan inteo casa.
de sanatate, de unde cu timpul va fi scos ca irespon-
sabil.
Aci, in casa de sanatate dela sosea, incepe pentru
tanarul asasin inconstient o transformare treptata.
Izolat de restul lumii, constiinta sa pans atunci as-
tupata, se deschide cu incetul sub influenta amintirilor
cari it napadesc. Anuntui mortuar al inmormantarii Ma-
dalinei, de alts parte, evoca inteinsul rascolirea intregii
Brame §i it cufunda inteo rugs fierbinte. Acura e pre-
gatit in fine sa-si dea seama de actul sau. 0 amintire,
mai Lles e vie in constiinta lui : copilaria sa. A fost tin
copil dominat de instincte rele, condamnabile, iar mai
tarziu ca tanar a dat dovezi de porniri criminale. De
undo sa-i fi venit lui aceste porniri de degenerat ? A, da!
acum isi da seama. El e o victims a familiei sale ane-
miate, in care a patruns morbul descompunerii. Cineva
trebuia sa ispaseasca. Acel cineva a fost el. El a trebuit
sa omoare. Dar, de aci nu urmeaza ca el, tap ispasitor,
poate fi socotit vinovat de cele intamplate. Nu, vinovata
e soarta (!) care i-a turnat in sange pornirea sa neinfra-
nata sere crima. El n'a facia altceva decat sa satisfaca
porunca destinului, care era hotaratoare: de n'ar fi o-
morit-o pe Madeleine, o omora pe tante Matilda sau pe
on tine i-ar fi iesit in tale... 5i iata misterul lamurit!!

www.dacoromanica.ro
 123

Dar Ciuleandra intervine si de asta data. Amintirea

acestui joc incepe a-I obseda. Se chinueste fluierand sa-1
gaseasca aria, dar de geaba. Memoria nu-1 ajuta si atunci
incearch mereu s'o joace ziva intreaga. In pijamaua
descheiata, cu f afa asudatei fi veselei, Puiu tropelia pe loc
fredoncind sacadat o arie inchipuitcr. In halul acesta 11
gasi si batranul inteo zi. Nenorocitul inebunise dea-
binelea.
D. Rebreanu, scriind acest roman psihologic, a dove-
dit si de asta data talentul d-sale in analiza cazurilor de
constiinta. Dar se naste intrebarea : intr'un caz ca acesta
in care, cum hotaraste eroul, fatalitatea joace rolul deci-
ziv, ce rost mai are atatka lux de analiza a constiintei, da-
ca rezultatul la care se ajunge e lamurit dela inceput? Si
apoi ce interes prezinta evolutia constiintei unui degene-
rat criminal? Ce departe suntem de Pcidurea spdnzura-
filor" si de cele Trei nuvele" ale d-sale ! Sunt atatea fra-
mantari sociale cari ar putea tenta talentul de romancier
al d-lui Rebreanu fara ca sa recurga la boieri de obarsie
seculars (!) si la fiii for degenerati.

www.dacoromanica.ro
 ARHANGHELIP)
de ION AOARBICEANU

In literatura noastra asa de saraca in rornane, apa-

ritia unui roman e aproape un eveniment. Pe cand in
alte tari, in Franta bunaoara, apar zilnic zeci de aseme-
nea opere cari sunt citite in lumea intreaga si aproape
nu e romancier care sa nu fi scris un numar respecta-
bil, la noi genul acesta literar, afara de cateva exceptii,
e Inca la Inceputul s5u.
Se stie ca Romanul se naste poet. Cu natura lui mai
mult predispusa spre fantezie, spre ireal, calitate priel-
nica poeziei, el se aventureaza in domeniul visurilor si
al basmelor mai mult decat in lumea realitatii in care
traeste. Asa se explica, cum atat In teatru cat si in ro-
man, multi dintre scriitorii nostri se complac in trata-
rea de subiecte pur imaginative. Aci, bine lute les, nu e
nevoie de spirit de observatie, nici de o caracterizare
adancita a personagiilor si a faptelor lor. Ele fiind sim-
ple inchipuiri, pot fi ticluite in toata libertatea si dupa
capriciul fanteziei scriitorului. Si chiar atunci cand
scriitorul isi propune sa ne zugraveasca personagii
reale, tot imaginatia Ii joacil festa de cele mai multe on
substituindu-se observatiei juste, masurii si obiectivi-
tatii.
De curand, romanul romanesc a suferit o noua in-
fluenta si mai pernicioasa. Tinerii nostri esteticieni, sub
pretext de arta pura, vor sa-1 reduca la ultima expresie.
Nici psihologia, afara de aceea a subconstientului, nici
redarea obiectiva a naturii si a mediului social, nu mai
au ce cauta, dupa dansii, Intr'un roman. Acesta trebue
sa fie o imagine a temperamentului artistului, un joc
cu farmec" al individualitatii sale, o eliberare desavar-
OM de sub jugul realitatilor, Insfarsit o transpunere pe
planuri ireale si diferite a lumii intrevazute de dansul.
Cat despre romanul, asa cum este scris la noi si aiurea,
1) Alcalay & Co.", BucurWi.

www.dacoromanica.ro
 125

el e, dupa d-lor, nutret gros pentru animale cu mai

multe stomacuri". Din pacate, nici romanul psiho-ana-
litic preconizat de esteticieni n'a procurat. fie si citito-
rului celui mai dificil, acele bucurii" estetice pure" de
cari ne vorbesc, ci mai degraba o plictiseala profundil.
Dovada nereusita lui in Anglia si in Germania.
In ciuda piedicilor ce-i se pun in tale, piedici treca-
toare, romanul, asa cum 11 Intel leg milioanele de cititori,
isi va urma si de aci inainte drumul sau firesc, cu un a-
vant cu atat mai mare, cu cat scriitorii nostri, renuntand
la capriciile visurilor sau la exploziile subconstientului,
vor lua energic hotarirea de a observa lumea reala asa
cum este, cu bucuriile si durerile ei, cu variatele-i as-
pecte si conflicte, .i a ne-o reda cu justeta, cu masura si
obiectiv, cu unicul scop de a ne emotiona pur si simplu.
Parintele Agarbiceanu, a carui activitate literary se
desfasoara dealungul unui sfert de secol, a inteles desi-
gur in felul acesta rostul romanului, cand si -a propus sa
ne zugraveasca, in realitatea ei caracteristica, viata ro-
maneasca din satele ardelenesti. Legea Mintii" si Sta-
ra" (de cari m'am ocupat odinioara), Legea trupului"
si Arhanghelii", ca si toate nuvelele sale, ne-o dovedesc
cu prisos.
Observator atent si obiectiv, d-sa a izbutit sa ne pre-
zinte taranimea in mijlocul careia a trait in toate mani-
festarile ei felurite: cu moravurile ei, cu simtimintele ce
o framanta, cu Insusiri le si decaderile ei, sub influenta
mediului sau a imprejurarilor. Psiholog subtil, cu loath
prolixitatea sau naivitatea unora din analizele sale, a
disecat cu multa pricepere atitudinile sufletesti ale eroi-
lor sai cari ne apar astfel in plina miscare si realitate.
Tehnician indemanatec, cu Wahl lungimea unora din
romanele sale, bunaoara Legea mintii" si Arhanghe-
lii", a stiut sa le anime printr'un interes neintrerupt ce
tine atentia Incordata. Stilist insa mediocru, cum vom
vedea mai la vale.
In romanul Arhanghelii, aparut 1ntai acum vreo 15
ani si retiparit acum in a doua editie, regasim toate a-
ceste calitati si defecte. Arhanghelii" cunt numele unei
mine de aur din satul Valeni din Ardeal. In jurul ace-
stei mine de aur, care doming prin prestigiul ei fasci-
nator intreaga actiune a romanului, se desfasoara toate
evenimentele, conflictele si pasiunile, se petrece intrea-
ga viata a satului in diversele-i aspecte. Ea este izvorul

www.dacoromanica.ro
 126

stricaciunilor, decaderilor si dezordinelor. Asistam cu e-

motie si cu un interes crescand la bucuriile trecatoare
si la dezastrele pe care acest Moloch modern le revarsa
asupra unui sat, oclinioara atat de linistit.
Iosif Rodean, un fost notar al satului, un hercule
sub raportul fizic si un om cu o vointa de fier, dar ambi-
tios si inchipuit, este stapfinul si insufletitorul minei
Arhanghelii". El are o Incredere oarba In eterna pro-
ductie de aur a minei. Si inteadevar aurul tasneste me-
reu si in belsug din maruntaiele minei. Rodean nu stie
ce sa mai faca cu atata aur. II cheltueste nebuneste.
Joaca in carti pe sume enorme cu noul notar si pierde.
prezideaza chefuri uriase can se in lant. Si aurul nu
conteneste a tasni din mina. Alta notia. alaturi, e In curs
de sapare.
Satul intreg e o retea de mine de aur, mai marl sau
mai mici, la care lucreaza aproape toti locuitorii. Ba-
nal se castiga cu usurinta, taranii ii cheltuesc si ei fora
masura. Afluenta lui scumpeste traiul, modifica viata,
exagereaza pretentiile. Ca si Rodean, satenii o duc si ei
intr'o be'ie. Chefurile ajung de pomina. In zadar preo-
tul satului predica impotriva lor: din ce in ce mai putin
venia lumea la biserica.
Dar minele, ca toate minele, au si ele un sfarsit.
Vechea Willa a Arhanghelilor" se istovi cu timptll. Cea
noua, la care se lucra, dadu de surpaturi. Iosif Rodean
nu mai avea nici cu ce plati minerii. Mina fu parasita.
iar datoriile contractate ii inghitira si somputuoasele
cladiri ce-si facuse. Ruina lui fu desavarsita. Innebuni.
lar in local minei se Malta banca Arhanghelii", la
care astazi toti Satenii sunt datori.
Aceasta povestire a ascensiunii si apoi a caderii e-
roului ar fi fost desigur deajuns sä ne intereseze si sip
ne miste grin dramatismul evenimentelor. Dar autorul
a tinut sa o situeze intr'un cadru de puritate si de ideal.
In atmosfera de interese meschine si de patimi impure.
nilscuta din influenta josnica a banului, se desfasoaril
treptat o Mita de dragoste curata, care inunda intregul
roman si-1 purifica intru catva: dragostea dintre teolo-
gul Murasan si Elenuta, fata cea mai mica a lui Rodean.
Si tocmai conflictul dintre aceste puteii deosebite puse
fata in fata, patima banului si dragostea ideals, da po-
vestirii acele surse de emotie, cari ne cuceresc dela pri-
ma si pans la ultima paging.

www.dacoromanica.ro
 127

Dar si sub raportul vietii ce palpitil intr'insul, ro-

manul acesta se impune atentiunii noastre. Nu numai
aspectele satului si minele sale de our ne stint artistic
zugravite, dar tot satul in feluritele-i aspecte ne apare
in toata realitatea sa: petrecerile Satenilor de sarbilto-
rile Pastilor, slujbele bisericesti, dansurile pitoresti ale
locului cu cantecele for improvizate, viata de toate zi-
lele, jocurile uriase in carp, lucrul In mine, chefurile
nesfarsite ce durau zile si nopti, etc. Aceste descrieri, de
un colorit puternic si de tonuri atilt de variate, imprima
povestirii un interes intens. Autorul mai are si talentul
de a conduce masse de oameni in plina miscare, in pli-
na framantare cu o siguranta si indemanare uimitoare.
Rana si psihologia scriitorului, care ne face sa patrun-
dem in natura liluntlica a personagiilor, sa luilm parte
in desfasurarea stiirilor for sufleteti, ne scoate lute°
vie lumina intreaga for individualitate.
Din nenorocire, autorul are si unele defecte, cari
stried operei sale. Mai intai, prolixitatea. Romania sail
Arhanghelii", ca si Legea tnintir, e Area lung (600
pagini in doua volume). .Repetiri de prisos, amanunte
nefolositoare, pareri asupra casatoriei, discutii filoso-
fice la chefuri, asupra legilor materiei (!), asupra su-
pranaturalului, aprecieri naive si deasa interventie a
scriitorului In cursul actiunii, toate aceste surprind ne-
placut si obosesc.
Apoi, si mai ales, stilul scriitorului lash foarte mult
de dorit. Parintele Agarbiceanu pare ca nu urea sh tie
seamy de obiectiunile unanime ale criticei. Aceeas ten-
dinta regionalists in felul de expresiune ca si in trecut.
Editia actuala a Arhanghelilor" nu se deosebeste de
fel, in privinta limbei, de cea dintai. $i totus d-sa tre-
bue sa stie ca o opera se impune inainte de toate grin
forma ei literary. lath numai cateva exemple de voca-
bularul si frazeologia autorului: cassar (easier), ocnas,
baia§ (miner), intrate si iesite, cursor (curier), sire
(randuri), a bai (a luora in mine), targasuri (targueli),
rigorosant in drepturi, Invataminte concrescute, veni-
tura dracului (venetic); a se sania (a se plimba cu sa-
nia), a-si petrece (a petrece), roc (haina), ticala (a-
mice?), libel de depuneri, a mai scartia din pret, i se
sista creditul, a tine vorbiri, a se gata, sa spereze, a
dilatura, se Intabulasera, oprelistea e necesara, d-soara

www.dacoromanica.ro
 128

Rodean ametise (lesinase), ii implini rugarea, i se lade

mai bine, au spart in mancaturri, nu-i de lipsa ca acum
sa vorbesc, daca socotile cansuna cu starea casei, du-
rigandu-se pe podele, ce i se imparu, i-a fost sdroaba in
zadar, sa-1 improcesueze, sa-1 fi luat dracul ger, uncle
comedie umbli, de vrei sa to puste, ma las sa-mi dai
glont, acum °data stiu ca..., sa ma joare papa, o stie
jurul intreg, baieti de pe la anul al patTusprezecelea.
etc., etc. Si acest stil regionalist e prevazut uneori cu
fraze ultramoderniste ca: Asa, intreba alba, ca pare-
tele, ridicandu-se de pe scaun, Salvina" etc.
Ce pacat ea admirabilul roman al parintelui A-
garbiceanu nu a fost destelinit de aceste balarii. Sa spe-
ram totusi ca aceasta operatiune se va realiza cu tipa-
rirea editiei a treia.

www.dacoromanica.ro
 DRAGOMIR VALAHUL 1)
de CAPITAN OCTAV DESSILA

Un tanar ofiter roman, pe vremea ocupaliunii unei

parti din Ungaria de catre trupele noastre, flind Insar-
cinat cu cantonarnentul escadronului sau in satul Dorn-
brad, se Indragosteste de fiica contelui maghiar Walasy,
pc a carui mosie s'a facut incartiruirea. Tanar, frumos si
manierat, locotenentul Radu Dragomir izbuteste cu ince-
tul sa cucereasca inima mandrei dusmane. E pe punctul
de a se casatori cu dansa, chiar cu consimtimantul pa-
rintilor ei. Dar o asemenea casatoric, a unei nobile ma-
ghiare cu un cotropitor valah, nu putea decat sa jignea-
sc.a sovinismul national, reprezentat aci prin acninis-
tratorul mosiei si preotul bisericii din sat. Pentrii a o z
darnici, pi hotardsc impreuna sa -1 ucida pe ofiterul ro-
man. Si la o vanatoare, acesta e atras miseleste Intr'un
ening si Impuccat pe la spate de un glont mortal.
Aceasta-i povestea. Cateva Intalniri amoroase, ur-
mate de juraminte de dragoste si de proecte in viitor, si
apoi o moarte stupida care pune brusc capat acestui esa-
fodaj de fericire, formeaza toata canavaua acestei mis-
catoare jdile. Cum insa o inscenare atat ctc fragila ame-
uinta, prin uniformitatea ei, sa fie cara..monotona, auto-
rul, pcntru a inlatura inconvenientul, a asezat-o iutr'un
mediu viu, in care s4 se poata desvolta mai la largul ei.
In castelul contelui Walasy, nobil de vita veche, intalnim
agitandu-se toate elementele destinate a furniza un ca-
dru actiunii povestirii.
Mai Intai, contele, stapanul unui domeniu de peste ze-
ce mii cle hectare §i al celor mai faimosi cai de curse din,
toata Ungaria, dar moralmente cel mai nenorocit orn
din 'time, ajuns in ultimul grad de neurastenic "; apoi
contesa Walasy cu cele doua fete ale ei. dintre cari cea
mai mare, Margit, va rani inima eroului nostru, si cu
verisoarele acestora, fiicele baronului Amalfy, venite In
1) Imprimeriile Independenta, Bucurc5ti.
9

www.dacoromanica.ro
 130

vizita si oprite pentru catva timp ; insfar§it, oaspetii ne-

lipsiti ai castelului, administratorul mosiei, de fapt ade-
varatul tats al fetelor contelui Walasy, si abatele Cle-
ment, parohul bisericii. Ace§tia alcatuind mediul pur un-
guresc. Cel romanesc fiMd reprezentat prin camarazii lu-
cotenentului Dragomir, §i anume locotenentul Holban,
pesimist inverwnat in materie de femei, un fel de bla-
zat, preocupat numai de cai si de curse; sublocotenentul
Rudeanu, care, deli Mira de fata cea mica a contesei, se
multume§te cu captivarea acesteia din urma ; st sublo-
cotenentul Tautu, cel mai afemeiat dintre toti, §i aman-
tul veri§oarelor invitate.
Legaturile fragile dintre aceste felurite personaje,
discutiile for mai mult sau mai putin interesante, contri-
bue a varia intrucatva sirnplitatea actiunii principale.
Pare MA ca, in directra aceasta, autorul nu dispune in-
totdeauna de spiritul obiectiv cuvenit unui romancier.
Personajele maghiare, fara nici o exceptie, prea sunt
incondeiate in negru. Conte le ne apare ca tin ramolit,
care-si destainue§te fara nici un rost nenorocirile casnice
unor ofiteri romani; administratorul mosiei, ca un impi-
lator ce-oaznic al taranilor ; un episcop ne este prezentat
drept amant al contesei §i al nepoatei acesteia, tar aba-
tele Clement drept un criminal. In ce priveste femeile,
autorul se arata si mai partinitor, infati§andu-ni-le in
ipostazele cele mai condamnabile : contesa Walasy, fara
nici o pudoare, se arunca provocatoare in bratele lui
Rudeanu; nepoatele acesteia, fetele baronului Amalfy, ne
stint infati.,ate ca niste perverse si corupte de ultima
specie ; Iozsa, fata mai mica a contesei, neputandu-se
face iubita de ofiterul de mai sus, ajunge sa urasca §i sa
blesteme pe mama ei, fiindca i-a rapit iubitul.
Prea multa putreziciune morals, cum vedeti, in a-
ceasta familie nobila maghiara, in care nu gase§ti tin sin-
gur element cinstit ! Dar Margit, veti zice, Margit, iubita
In care eroul nostru §i-n intrupat idcalul, este desigur o
exceptiune fericita. Ei bine, nu ! nici ea nu este ideals.
Inainte de a jura iubire ofiterului roman, a flirtat en un
Polonez pripa4t la castel, iar dupa cc locotenentul a Post
ucis, drept orice consolare, ea se intoarce la Polonez, ca-
re o respinge cu dispret.
De alts parte, acest mic roman mai abunda §i in
uncle epizoade, absoi.ut inutile desfa§urarii actiunii. Pen-

www.dacoromanica.ro
 131

tru a ne caracteriza si mai bine nobila figura a locote-

ncntului Dragumir, autorul a crezut de cuviinta sa ne
vorbeasca amanuntit de membrii fnmiliei acestuia, de
fratii sai, until mort pe campul de lupta si altul ajuns
prin meritele sale o stea a baroului, precum si de su-
blima dragoste a mamei pentru fiii sai si mai ales pentru
cel disparut. Capitole miscatoare desigur, dar straine de
subiect. Tot asa gasesc inutile teoriile brutale asupra fe-
meilor, pe cari autorul le-a pus in gura turfistului si mi-
soginului Holban.

www.dacoromanica.ro
 LEGEA MINTII"9
de ION AGARBICEANU

Parintele Agarbiceanu este, cum se stie, un nuvelist

de scams in literatura noastra contimporana. Lumea cc
ne descrie e de preferinta cea rurala, in mijlocul careia
d-sa a trait multa vreme. E o lume de eroi umili, daca
vreti, dar a caror viata urmarita in diversele for atitudini
si in tot ce au mai omenesc, ofera un interes deosebit..
Efectele dezastruoase ale razboiului mondial, pe cari pa-
tura faraneasca k-a resimtit mai mult ca oricine, con-
flictele carora au dat nastere, apoi durerile mute, visu-
rile infrante, virtutile sublime, ca si rautatea omeneasca,
nimeni poate nu ni le-a redat mai bine ca acest nuvelist
de talent.
li s'a reprosat de catre un critic ca rareori se incear-
ca in povestiri mai lungi. i iata ca, drept orice desmin-
tire, numai la un interval de doi ani, d. Agarbiceanu ne
da dcua romane : Legea trupului si Legea miniii",
cel din urma de peste 600 de pagini, si fiecare in parte
reprezentand povestea unei vieti omenesti in lupta cu a-
aceste doua principii conducatoare.
Romanul aparut recent se prezinta ca un studio loar-
te adancit al acestui conflict sufletesc, conflict care se
petrece in existenta unui om modest, unui simply preot
dela taro, dar caruia autorul izbuteste sfi-i dea niste pro-
portii uimitoare si un viu interes prin profunda analiza a
starilor de constiinta ale eroului sau si prin viguroasa
desfasurare a actiunii.
Inca de tanar Andrei Pascu ne apare ca o fiin a vi-
satoare, lipsita de vointa si de ideal. Desi fusese cel din-
tai in liceu, el nu se simtea atras spre nici o cariera. Cu
atat mai putin spre cea preoteasca, la care tineau parintii
sfii, niste bieti tarani. 0 alese insa pe aceasta din urma
pentru a nu-i contraria pe dansii. Dar in seminarul din
1) Universaia" Aka lay & Comp., Bueuresti.

www.dacoromanica.ro
 133

Budapesta, uncle se inscrisese, se simte foarte nenorocit,

si, dach nu-1 paraseste, e fiindca e incapabil de a lua vreo
hotiirare. Cand iata ca o criza puternidi it refine cinci
siiptilmani in infirmerie, dupa care o schimbare totals
se opereaza in constiinta lui.
Mai intai simte o sete adanea, nepotolita de cunos-
tinti noui, in toate directiile. Se arunca cu pasiune in ci-
titul cartilor, pe cari le devora. Viata de seminar incepu
sa-i fie drags. Trecu examene stralucite, can uimird pe
profesori. Apoi, intreaga-i fiinta se schimba din temelie
cu prilejul citirii faimoasei predici a lui Bossuet despre
numand celor pulini Privise atunci adanc in su-
fletul salt si se descoperi un om nou. Ajunsese insfiirsit
la cunoasterea de sine dupd care nazuise atata vreme, la
'revelarea naprasnica a eului salt propriu. Redevenise
stapan pe vointa sa, pe simturile si pe gandul sail. I sc
pare eh se desteapta dinteun somn adanc. Si filra a pri-
cepe cum s'a savarsit intr'insul acest proces launtric, el
binecuvanta clipa aceea in care a ajuns la constiinta
de sine.
Deveni comunicativ, dornic de viata si pasionat de
cariera ce-si alesese fara voie. Trecu cu distinctie ulti-
mele examene si acum astepta nerabdator momentul,
and va putea incepe lupta cea mare pentru infaptuirea
binelui, frumosului si a dreptiltii in lume. Misiunea de
preot ii aparea acum ca cea mai frumoasa dintre toate.
Un singur nor, numai, veni sa-1 turbure eroica-i hotarare.
Dora Muntean, frumoasa fats care-1 sarutase inaintea
plec5rii sale si careia ii impartasise primele sale impresii
de seminar, se disatorise cu un avocat. F u o lovitura grea
pentru dansul, dar izbuti s'o inlature. 0 misiune inillta-
toare it astepta.
Hirotonisit preot, Andrei Pascu isi alese cel mai
umil sat pentru desfasurarea activitatii sale religioase.
Un sat cu oameni rai, nepasatori si robiti Sasilor. Fu o
deceptie mare pentru toti aceia cari Ii cuno#eau meri-
tele si aveau nadejde in viitorul lui, si mai ales pentru
parintii sai si pentru parintele Morar care-i daduse pe
fiied-sa Marioara in casatorie. Dar lui Andrei putin Ii
pasa, el tirmarea un stop inalt. Cum el era unit si mai
era si un preot ortodox in heel sat, se sili dela inceput sa
Innoade cele mai bune raporturi cu acesta, facandu-1 co-

www.dacoromanica.ro
 134

laborator la opera ce proiecta sa aduca la indeplinire:

Apoi se puse pe lucru. Mai intai trebuia ca acesti
oameni indaratnici si r5i sa fie luminati si pregatiti ca
sa-si inteleaga propriile for interese. Ceeace nu fu tocmai
usor. Andrei izbuteste totus sa inlature treptat toate pie -
dicile, deschizand o scoala romaneasca si aducand un in-
\raptor in acest sat unde nu se mai pomenise asa ceva.
Apoi trebuia ca Romanii de ad, robi la Sasi, deli mai nu-
merosi decat acestia, sa fie adusi la constiinta nationals
si la o viata independents si mai buns. Mereu pe dru-
muri, de dimineata pans seara, el umbla din casa in
casa, cautand sa-1 convinga pe toti de nevoia de a se
misca si de a se folosi de drepturile for uzurpate de Sasi.
Ii sfatui sa-si mina lista for la aiegerile pentru consiliuI
comunal si izbuti sa ()Mk anularea unei alegeri facuta
cu ingerinte si succesul listei romanesti la alegerea ur-
matoare. Mai trebuia sa-i desrobeasca pe sateni din ro-
bia Sasilor pe ale caror pamanturi lucrau. Andrei Pascu
is cu arenda dela un grof ungur o mosie pe care o par-
celeaza, impartind-o taranilor romani, ca ei s'o mun-
ceasca pe seama for obligandu-i a o plati in castiuri, si
pentru aceasta creaza o banca sateasca, destinata a le
veni in ajutor, si ajutata de creditele unei band. °rase-
nesti.
Dar cu pretul cator deceptii si amaraciuni! I se 'A-
rea de multe on ca nu o viata, dar nici zecimi de vieti
n'ar fi indeajuns sa-i lumineze pe oameni si sa be
schimbe firea for inaravita. De cate on nu se descuraj a
vazand izbucnirile rautatii omenesti, indaratnicia si
impotrivirea generals? Si totus idealul preot isi urea
calvarul inainte, netinand seama nici de situatia lui ma-
teteriala mizera, nici de jertfa propriului sat] viitor si
nici de pierderea Marioarei, a iubitei si devotatei sale
sotii, secerata de o scurta board.
Si astfel trecura sapte ani. Opera era acum infap-
tuita. Andrei isi dete seama ca prezenta lui nu mai era
necesara. Si apoi oferte staruitoare iI chemau la oral. El
nu avea dreptul, doctor in teologie, sa-si inmormanteze
viata intr'un sat. Totus nu-i venea sa-1 paraseasca. Era
sufleteste legat de el. 0 scrisoare insa cu totul speciala
11 determine la .aceasta. Intr'insa Dora Muntean 11 ruga
in numele vechn. for prietenii, sa nu refuze denmitatea

www.dacoromanica.ro
 135

de protopop in orasul X. Si Andrei se supuse, desi nu in-

telegea rostul acestei supuneri.
Se desparti fireste cu adanch parere de rhu de sa-
tul, de care isi legase o build parte a vietii sale. SA fi
fost fost oare amintirea iubirii de odinioard, care 1-a de-
terminat sa vie la oral? 0, nu! tanarul preot isi dadea
perfect seama ca nu o mai iubeste pe Dora, ca nu o mai
poate iubi. Dar atunci, de ce se bucurase atata la pri-
mirea scrisorii ei? Poate fiindca 1-a incantat gestul Do-
rei. Orasul X, ii facu o primire triumfala. Printre admi-
ratori era si Dora cu sotul ei, Dragan. Ce frumoasA se
facuse ea de cand n'o mai vazuse!
Desi inaritata cu avocatul Dragan, inima excelenta
dar fizic respingator, Dora izbutise sä ramie fecioara a-
lAturi de acest om care o adora. Casatoria aceasta ciu-
data nu stersese insa In inima ei dragostea pentru An-
drei. Revederea lui ii insufla noui sperante. Era sigura
ca el o iubeste, ca a iubit-o intoldeauna. Si Andrei, ce-i
drept. se simtea atras de farmecul Dorei, dar si destul
de tare sufleteste ca sa reziste pornirilor inimii. Se de-
dea cu totul ocupatiilor functiunii sale: predica, inspecta
satele din jurisdictia sa, pregatea cursuri populare. Ac-
tivitatea lui intensa era o uimire pentru toti. Dora lua
parte si ea ia aceste manifestAri si contribuia la reusita
for grin propaganda ei zeloasa in familii. () incercare
insa de a-1 cuceri si pe dansul, nu izbuti.
Dar lard ca avocatul DrAgan moare, istovit de atata
iubire zadarnicil si de patima bauturii careia se dedase.
Dora e libera acum. Nimic nu mai poate stanjeni iubirea
lor. Dar Andrei e in vesnica lupta cu sine Insus. El isi
dadea seama ca aceasta ciisatorie ar fi posibila si intre-
vilzu chiar o elipa toata fericirea ce-1 astepta, dar ime-
dial constiinta ii striga ca totul e o desertaciune, ca feri-
circa statornica nu exista si o tristeta grea ii umplea a-
tunci sufletul. Nu! el nu putea renunta la misiunea lui
pamanteasca de Arcot, careia ii se jertfise. I se pArea ca
asista la inmormantarea proprici lui fericiri. Dar Dora,
isi zicea el, a careia unicA ratiune a vietii este ittbirea, va
putea ea oare intelege scrupulele constiintei sale? Si a-
poi, chiar de s'ar casiitori cu ea, nisi nu i s'ar da pe sine
msusi, ci numai ruina sa. Era convins ea Dora va birui
ca si el legea trupului si ca se va multumi cu iubirea lui
frateasca.

www.dacoromanica.ro
 136

Dar Dora era femee. Ea simtea ca o asemenea iubire

spirituala, care o inunda de fericire, o va sdrobi trupeste.
A mai indura chinurile ce o mistuiau in apropierea lui
ar fi fost o nebunie. Ea prefers sa dispara din calea lui.
Intr'o scrisoare 15satil pentru Andrei in momentul ple-
carii, ea ii spunea intro altelc: Tu iubesti ca zeii, eu
sunt o biata muritoare; dac a voi putea sa-ti seaman vre-
°data, ne vom revedea lards..." Andrei avu o clips sen-
zatia nimicirii sale, dar imediat o bucurie imateriala ii
inunda tot sufletul. Era liber. Putea insfarsit sa piece In
muncii, la viata: Binecuveintat sa fie Gel ce priveste cv
milostivire (a neputintele noastre si ne da larie!".
Acest roman al parintclui Agorbiceanu este poate
cel mai stufos din literatura romans, prin lungimea-i a-
nwtitoare si prin desvoltarile nesfarsite de cari abundi.l.
Cu toate acestea, citirea lui e departe de a fi obositoare.
Psiholog subtil, autorul izbuteste sa ne prinza in mrejile
analizci sale, din care rasare in toatd plenitudinea sa su-
fletul sbuciumat si impunator al modestului sau erou.
Observator profund, el ne mai face sa asistam la desfa-
surarea a diferite medii, in special cel de seminar si cel
al unui sat in plina evolutie, redate in toate variatele for
Un singur lucru strica intruciltva acestui roman in-
teresant: stilul sau presarat cu athtea expresii si cuvinte
regionaliste ca .,a votiza" (= a vota), proximul" trcn
etc., precum si cu uncle expresii trivialc, cari nu ca-
dreaza cu rostul unei opere litcrare.
Destelenit de balarii si redus la proportii juste, ro-
manul acesta ar ramanea in literatura noastril, ca un
studiu constiincios al unei vieti si ca icoana vie a unui
sat din Ardeal.

www.dacoromanica.ro
 MARTIRIP)
de CONSTANTA HODOS

Romanul d-nei Constanta Hodos a fost scris acum

un sfert de secol. Astazi el apare in a treia editie, gra-
tie unui admirator al sau, d. Gorun, care a tinut sa su-
porte cheltuelile tiparirii cu marele premiu national de
literature ce a capatat in 1926. In prefata ce a scris la
aceasta editie, d-sa rezuma darile de seama extrem de
favorabile, ce s'au consacrat atunci .acestui roman si
conchide ca n'a gash o intrebuintare mai Nina a pre-
miului sau, decat retiparind aceasta opera de adeva-
rata valoare".
Autoarea, care a trait in Ardeal, pe vremea cand
aceasta provincie romaneasca era Inca sub stapanirea
maghiara, si prin urmare a fost martora a multor eve-
nimente dureroase, ce i-au mahnit sufletul, si-a propus,
sub forma unui roman, sa reinvie in mintea noastra i-
coana for indepartata. Si a ales in special frumoasa
provincie Zarandul, dintre Mures si Cris, a carei trage-
die politica', vrednica de milli si de admiratiune, re-
zuma Intreaga istorie framantata a romanismului din
Ardeal. De fapt, actiunea povestirii e limitata: ea se des-
fasura numai in intervalul de timp al celor 10 ani de re-
gim austriac, child Zarandul Isi redobandise, in urma
rascoalei Impotriva Ungurilor, la care iau parte si eroii
romanului, autonomia si dreptul de a se carmui in liber-
tate. Cu sfarsitul regimului austriac si cu alipirea Za-
randului de Ungaria, districtul acesta inceteaza de a
mai fi carmuit de Romani, si °data cu acest eveniment,
inceteaza si activitatea eroilor principali ai povestirii,
car! se despart: unul retragandu-se cu familia in vechiul
Regat, celalt ramanand in mijlocul fratilor sai indure-
rati.
Eroii acestia sunt Stoe (Constantin) Muresanu si
1) Editura proprie.

www.dacoromanica.ro
 133

Ilie Cri§an. Despre cel dintai aflam ca este fiul unui la-
ran, plecat de copil din Maramure*, unde bantuise o se-
ceta cumplita, casatorit in Banat cu o taranca vaduva
si mort putin time dupa accea. Despre Ilie insa au slim
nimic. Amandoi copiii se intalnesc in gimnaziu si, din
primal minut, ei se atawaza suflete§te unul de altul.
Erau lotus cloud naturi diferite: Stoe, fire calms §i pa,-
nica, Ilie, natura vijelioasa si razbunatoare.
La absolvirea liceului, the, nedreptatit la clasificare,
fiindca era olah cu tundra.", jura razbunare si atrage in
partea sa §i pe pa§nicul Stoe, pe care it convinge ca e
de datoria for sa lupte pentru izbavirea neamului. Din
aceastii clips, un suflu eroic ii cuprinde pe amandoi. Era
si timpul. Incepuse o era de teroare sangeroasa: tribu-
nalele, infiintate ad-hoc in ora§e, osandiau la temnita si
torturi pe Romanii banuiti de sentimente potrivnice un-
gurilor. Rascoala izbucni. In fruntea unor cete de tarani
din Zarand, inarmati cu topoare §i cu furci de fier, Ilie
rasnandi groaza in dusman, alaturi de Stoe alb ca va-
rul" de atata varsare de singe.
S'a ispravit. Romanismul a triumfat. Regimul aus-
triac incepe. Zarandul este declarat autonom si Ilie Cri-
*an este numit prefect. El 11 regaseste pe Stoe, devenit
Inv:Mater in ilinghia. si casatorit acolo cu fata unui po-
lonez maghiarizat, §i-1 convinge repede ca e dater, in
interesul cauzei romane§ti, sa primeasca o slujba in Za-
randul desrobit. Greutatile transportului si mizeria sa-
tului pustiit in care se instaleaza ca notar, furs insa fa-
tale sotici sale. Ea moare si Stoe se casatoreste cu o ne-
poata a ei, o copila. Viata incepe sa-i surada, mai ales
din momentul cc este avansat pretor §i ales deputat.
Dar iata ca Austria iese sdrobita din razboiul cu
Italia, regimul austriac inceteaza in Ardeal §i Zarandul
redevine unguresc, printeun vot al parlamentului din
Pesta. Steaua lui Ilie apune, tar Stoe, ramas in disponi-
bilitate, se vede nevoit a parasi Ardealul si a se stabili
cu familia in Begat, in a§teptarea unor vremi mai bune.
Accsta -i romanul: tragedia unei familii grefata pe
tragedia unui neam. Actiunea, in scene scurte si misca-
toare, se desaisoara ca inteun film cinematografic. N'a-
vem time nici sa respiram, a§a de vertiginos se perin-
deazil anii, evenimentele si soarta personagiilor. Si in-
chizi cartea cu regretul ca s'a terminal a§a de repede...

www.dacoromanica.ro
 139

Am fi vrut totusi sa vedem rezultatele activitatii eroilor

nostri, sa asistam la opera for de regenerare nationals.
sa-i auzim aparand furtunos in Camera maghiara drep-
turile romanimii...
Autoarea s'a multumit numai sa-i creioneze in na-
tura for intima, in trasatura for dominants, fara a ni-i
prezenta in plina activitate. Ilie Crisan este razbuna-
torul neamului sou asuprit si nimic altceva. Turnat dm-
teo bucata, lipsit de mice sentiment uman, intreaga sa
fiinta respira numai razbunare. Stoe, din potriva, e om
inainte de toate, nu uraste, nu vrea moartea pacatosu-
lui; el vrea o apropiere intre ambele neamuri prin bu-
natate; e dispus chiar sa-si dea fata, pe Irina, unui tanar
maghiar nobil care o iubeste. Dar Stoe n'are vointil, e o
simpla unealta in mina lui Ilie. Acesta se opune casa-
toriei si casatoria nu se face. Rezultatul? fata moare din
dragoste, tar thnarul maghiar, ajuns deputat, devine
dusman de moarte al Romani lor si obtine printeun dis-
curs stralucit maghiarizarea Zarandului.
Omul acesta negru, spiritul rau al casei", cum 11
numeste Katia, cumnata lui Stoe, care subordoneaza to-
tul urei sale nepotolite, e lotus un patriot inflacarat, ex-
exaltat, care impinge cultul patriei Dana la ultima li-
mita. Autoarea l'a facut insa prea fara inima, prea inu-
man, in raport cu 3toe, si in deosebi cu personagiile fe-
minine atat de firesti prin sentimentele for omenesti.
Ceva mai umanizat, Ilie Crisan devenea o figura im-
punatoare. Asa se explica, de ce el trece pe al doilea
plan, in timp ce tot interesul romanului 11 constitue
personalitatea lui Stoe si vicisitudinile sale. Intre Sloe
care ne spune: eu nu cred ca trebue urom"... si
Ilie care raspunde: pcind la moarte, ford mild sd-i stdr-
pim!"... desigur ca cititorul va fi de partea celui dintai.
0 apropiere sufleteasca intre neamuri nu se poate ob-
tine decht prin bunatate... Azi cand Ardealul e definitiv
alipit de Cara-rmuna, aceasta e singura politica cuminte.
Cartea d-nei Constanta Hodos, scrisa intr'o limbo
frumoasa, pitoresca Si poetics, si atat de miscatoare in
peripetiile ei dramatice, se prezinta ca o icoana vie a
Ardcalului din trecut, a suferintelor Romanilor si a
sfortartilor ei spre o viata independents. Ca document
istoric al unor timpuri ce au fost si nu vor mai fi, ea
ofera un interes cu totul special, un interes de ordin
national.

www.dacoromanica.ro
 POVESTEA UNEI FETE 1)
de ION PAS

Acest mic roman este o icoana realists din viata fe-.

telor din popor, viata de mizerii si de muncit expusri In-
turor ispitelor, dar si urmarilor lor. Eroina e o copila
nenorocita, crescuta intre un tats alcoolic si violent si o
mama idiotizata de sarilcie si de biltaile ce indura. La
varsta de 12 ani, spre a o sustrage acestui mediu ofilitor,
o miitusa a ei o indeamn4 sa intre ca lucratoare inteo
fabrica de ace. Este insa in curand alungata de seful fa-
bricii, care urmarea fetele cu dragostea lui.
Este apoi primita intr'o croitorie, unde se simte bine,
dar este silita sa asiste la viata usuratica a patroanei, ex-
ploatata de un tanar necinstit, care o duce la faliment.
Riimasil pe drumuri, copila primeste sa fie gazduita de
o prietena a ei, fats de oameni cinstiti si gospodari, care
o face sa intre in atelierul de croitorie al lui madam
Berry, o frantuzoaicii, uncle lucra si ea. Dar casa d-nei
B. era un loc de intalnire, iar tanilrul fiu al patroanei
un don Juan flecar, care avea specialitatea necinstirii
lurcatoarelor din atelier. Fireste ca amandouii stint
prinse in mrejele lui. Eroina noastra cade cea dintai, §i
ciiderea ei este urmata de spanzurarea fratelui prie-
tenei, tin mestesugar cinstit, care o iubia.
D. Pas, cu acest prilej, ne face en o rara pricepere
descrierea amlinuntita a tuturor acestor Thediuri prin
care trece eroina lui, a vietii de ateliere, a moravurilor
ce domina in ele, a mizeriilor populatiunii de jos. Car-
tea d sale, deli numai de 100 de pagini, este o comoara
de observatiuni juste, o imagine surprinzator de vie a
lumii ce ne descrie.

1) Editura I. BrIni§teanu", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 ST ANA",)
de ION AGARBICEANU

Parintele Agarbiceanu este, Para iudoiala, ccl mai

fecund si unul dintre cei mai talentati scriitori ai nostri
contemporani. Judecand dupe lista cc ne-o da chiar
d-sa, a publicat pans astazi vreo 32 romane, nuvele,
schite si povestiri, si ne promite in curand alle doua
romane si doua noui volume de nuvele. Desigur ca va-
loarea unui scriitor nu atorna de numarul eel mare de
volume cc a publicat, ci de calitatea for literara. Un
singur roman, chiar mic, a Post suficient uneori, grin
insusiri literare superioare, sa consacre definitiv nu-
mele unui scriitor.
Asemenea evenimente rose stint foarte race si cer o
putere de creatiune care nu e la Indemana tuturora.
Se poate ca si parintelui Agarbiceanu sa-i fie rezer-
vata odata o asemenea favoare. Deocamdata d-sa se
stradueste a imbogati literature noastra de acuni cu in-
crari constiincioase, in cari viata si sufletul romanimii
ardelene ne-au fort zugravite sub toate fetele si in cu-
lorile cele mai vii. Observator atent si adanc cunosca-
tor al lumii dela tare in mijlocul careia a trait atata
vereme, d-sa a izbutit sa ne dea aspecte si fasii din tra-
ittl zbuciumat al acesior oameni, atitudini de ale lot-
in fata vietii sou a imprejurarilor, felttl lot' de a gandi
si simti.
Ceeace este caracteristic la acest scriitor este ca
lumea descrisa de (Mitsui nu e alcatuita nici de crimi-
nali, nici din betivani si nici din boieri sadici sau ma-
niaci, eroii favoriti ai unora dintre scriitorii nostri din
vechiul Regal, dar cari numai eroi de literature nu
sent, ci din oameni, ca si noi, cart sacra, se fra-
manta, iubesc, urasc, se nenorocesc sau nenorocesc pe
altii, oameni manati de sentimente mu in lupta cu int-
prejurarile si cu semenii lor.
1) Institutul de arte grafice Ardealul, Cluj.

www.dacoromanica.ro
 142

Razboiul din urma care a adus atatea schimbiiri

in mentalitatea generals; in viata morals ca si in cea
materials, nu putea sá nu lase urme adanci si in traiul
carat de pans atunci al satenilor din Ardeal. Parasirea o-
goarelor, ramase pe seama femeilor, suferintele de pe
front, nesiguranta celor de acasa, numarul cel mare de
moll si mai ales de infirmi, deveniti nefolositori alor
for si for insisi, atatea si atatea tragedii pricinuite de
r5zboi, cari au dat noui aspecte moravurilor, au gasit
in parintele Agarbiceanu un constiincios descriitor in-
teo serie de nuvele si povestiri publicate de la razboiu
incoace.
Un astfcl de tablou ni-i ofera micul roman Stana,
aparut zilele acestea la Cluj. Suntem in toiul rilzboiului
mondial. Luptele pe front se succed cu indarjire, de o
parte si de alta, si de un an nici o stire nu mai sosise
in sat de la Andrei familiei sale. Multi it credeau mort.
Regimentul in care luptase el fusese prapadit de arti-
leria ruseasca. Se povesteau grozavii.
Si iata ca, deodata pe neasteptate, soseste din Lem-
berg o scrisoare de la Andrei, prin care le anunta alor
sai ca, in cel mult doua saptamani, va fi trimis acasa,
nu tocmai asa cum a lost cand a plecat la r5zboi, dar
slava domnului in stare totusi sa mai munceasca. VA
puteti inchipui bucuria simlita la aceasta veste de
mama batrana a lui Andrei si de fin! s5u Ionia baiat
de vreo 15 ani pe ale carui maini cazuse intreaga gos-
podarie.
Singurd Stana, sotia lui, nu imprirtasi bucuria alor
sai. Statuse ca inlemnita in tot timpul citirii scrisorii
de catre baiat, si acum, revenita in fire, se &Idea cu
groaza la intoarcerea aceasta in care nu mai -crezuse.
C5ci Stana, ca alte multe femei din sat, apucase pe o
cale gresita. Lipsa de stiri de pe fronturi, convingerea
treptata ca sotii au cazut in razboi, si poate chiar nevoia
imperioasa a carnii, au abiltut multe femei cinstite dela
datoriile lor.
Caderea Stanei fusese dessavarsita. 'rot satul o stia
si nici ea nu se ascundea de nimeni. Cat nu se caznise
biata ei soacra s'o readuca pe calea datoriei, dar total
fusese in zadar. Si acum, Lila cä Andrei, crezut mort,
isi anunta intoarcerea sa apropiata. 0 adevarata tra-
gedie, cum vedeti, in ajun de a se deslantui.

www.dacoromanica.ro
 193

Tragedie, nu! crici razboiul a avut grija sa o zadar-

niceasca, dar drama desigur ca da. Andrei se intoarce.
Insa nu taranul voinic de odinioara, ci un biet infirm,
cu picior de lemn. Ce autoritate mai putea el sa aiba in
halal acesta asupra tinerei si svapaiatei sale sotii? Nici-
una, decat sa se resemneze cu durerea in suflet. 0 lass
deci in voia ei, convins--ca soarta va avea grija sa-1
razbune intr'o zi de ticalasiile ei. El impure si mamei
sale, intr'o scena foarte miscatoare, hotararea de a o
lasa in pace.
Cu timpul insa durerea 11 covarsi, trantindu-1 la
pat. Cateva zile dupa aceea 1si dete sfarsitul. Odata en
moartea lui Andrei, se infaptueste in Stana o schim-
bare totals. Prezenta piciorului de lemn si peripeliile
acestui picior, ramas dupa mort, trezesc in ea o seama
de stari sufletesti zguduitoare, in urma carora, intr'o
scena ultima, ea isi da seama de josnicia in care a ca-
zut si de dreptatea sotului de a o fi strivit sub dispretul
lui si, purificata, halucinanta, ea se acuza amarnic in
fata baiatului si a batranei, implorand sa fie izgonita
din casa, ca nevrednica. Si baiatul ii raspunde: Da-
ca nu te-a alungat el care avea dreptul sa o face, si
te-a iertat in clipa mortii, tine suntem not sa to alun-
cram din casa lui?"
Am redat pur si simplu scheletul acestui Ink ro-
man psihologic, in care parintele Agarbiceanu ne pre-
zinta un caz destul de interesant. 5i anume conflictul
miscator dintre dona fiinte rustice, manate de senti-
mente opuse, din a caror ciocnire tasneste tot interesul
dramatic. Dintr'un fapt banal aproape autorul s'a stra-
dull, printr'o analiza patrunzatoare a starilor sufletesti
in prezenta, a scoate in evidenta o problems serioasa de
constiinta omeneasca.
Eroica resemnare a lui Andrei in fata soartci ne-
indurate, care dintr'un voinic si un om Meuse un schi-
lod si un nevolnic de a-si apara onoarea batjocorita, a-
poi luptele cu sine insusi, din ce in ce mai dureroase,
in fata evidentei intolerabile si cari ii grabcsc sfarsi-
tul, deoparte; iar de alta caderile treptate ale temeei, ce
nu gasesc nici o stavila in drumul lor, urmate apoi, du-
pa o serie de mustrari de constiinta zguduitoare, de
transformarea subita care se opereaza in constientul ei,

www.dacoromanica.ro
 144

toate aceste aspecte sufletesti au gasit in parintele A-

garbiceanu un fin analist si un abil descriitor.
Din nenorocire, ceace strica acestui mic roman de
psiltologie rurala, in afara de uncle naivitati in analiza
cari excites zfnbetul, este lipsa aproape totals de stil
literar. Cu toate reprosurile intemeiate ale criticei, una-
nima in privinta aceasta, parintele Agarbiceanu per-
severeaza totus in stilul d-sale regionalist, imbacsit ctt
expresii caracteristice locale, si cu infatisarea lGti cand
bizara cand comics, atilt din punctul de vedere grama-
tical cat Si din cel sintactic.
Inteleg asemenea ciudatenii stilistice, plasate in
gura vreunui persona] localnic, satt char in gura e-
roilor romanului &tea stint oameni comuni, ceeace le-ar
caracteriza origina. Dar in gura autorului, care vor-
beste tot limpid, ele suns ciudat si dezorienteaza pe ci-
titorul obisnuit cu limba literara consacrata.
Desigur ca literatura romana contimporana ar in-
scrie in cadrele ei multe din lucrarile parintelui Agar-
biceanu, care e inzestrat cu puternice si reale mijloace
de observatiune si de realizare, Baca d-sa ar consimti
sa-si ingrijcasca forma in conformitate cu limba lite-
rary de azi, singura in stare de a impune o opera.
Micul roman Stara ", en calitatile-i (Io fond, in
mare parte incontestabile, ar fi castigat desigur mull
fiind scris intr'o limba literary ingrijita Si desbaratii
de regionalisme. Nu ne indoim ca talentatul obscrvator
$i finul psiholog care este parintele Agarbiceanu, va
recunoaste dreptatea criticei ce i-o facem cu toata ad-
miratia ce se cuvine operei sale in general.

www.dacoromanica.ro
 NECAZURILE PARINTELUI GHEDEON 1)
de DAMIAN STANOIU

In Calugari si Ispite", excelentul volum de nu-

vele al d-lui Damian Stanoitt, autorul ne prezentase,
intre alte tipuri, si pe un biet ieromonah care, para-
sindu-si viata tihnita de calugar, primeste sa fie numit
preot in satul ales de dansul. Din acest moment incepe
si odiseea suferintelor sale. Rand pe rand, sarmanul
colinda o multime de sate in diverse tinuturi ale tarii,
pans si in Mara-mures, dar este pretutindeni silit sa fuga
din pricina rautatii sau indiferentei oamenilor, a vraj-
masiei colegilor sai, a mizeriilor ce-i se fac, pans ce in
sfarsit, dupa atatea experiente dureroase, nu niai are
decat un singur dor: sä se intoarea repede in sihastria
lui tihnita.
Meritul acestei nuvele, recunoscut de intreaga cri-
tics serioasa, nu conga numai in istorisirea admira-
bila a peripetiilor prin care trece ieromonahul in cau-
tarea unei parohii, dar si in excelenta zugravire a me-
diurilor observate si mai ales in humortil delicios ce au-
torul a revarsat peste toate aceste mizerii si suferinte.
In noul volum, aparut zilele acestea, sub titlul Ne-
cazurile parintelui Ghedeon, eroul e tot un ieromonah,
ai zice hate de truce cu eel precedent, tot asa de umil
sh de bun la suflet ca dansul, si condamnat la randu-i
la aceleasi experiente. Atata numai ca aci avem de
aface cu o singura parohie, in care se petrec toate eve-
nimentele, si cu un adevarat roman in laud anti simple
nuvele.
Este vorba de pataniile parintelui Ghedeon, in ras-
timpul unui an, In mijlocul enoriasilor sai. Patanii da-
torite de astadata nici rautatilor oamenilor, ruci vraj-
masiei Imprejurarilor, ci ignorantei mediului si mai a-
les ravnei eroului catre un trai mai bun. Ravna aceasta,
1) Cartes Romaneasca", Bueure5ti.
10

www.dacoromanica.ro
 146

asa de naturals in fond, va fi in mare parte cauza in-

toarcerii sale spre viata umila pe care o parasise.
Parintele Ghedeon duce o viata amarata in ma-
nastire. De fasole afumata si de ciorbe dela cazan sau
de hors cu Stevie e satul pane in gat. In necazul lui
trecator dorea si el o boerie cat de mica, nu atat din
ambitie, cat din putinta de a trai si el ceva mai bine,
macar o hulk doua, trei. Las'ed bun e Dumnezeu!"
isi zicea adesea in filozofia lui. Si iata ca, intr'o buns
dimineata, visul i se implini. Fu numit preot in satul
Scaeti din comuna Cioceni, sat cu vreo 800 de suflete.
Abia sosit in sat si parintele incepe sa regrete pa-
sul ce a facut. Oamenii, neobisnuiti cu slujbele, tact
de trei ani nu le mai Meuse nimeni, nu veneau deloc
la biserica. Numai la Vinerea Patimilor veneau, si a-
tunci veneau in gloats, se ghionteau, isi puneau foe pe
la spate, sau mai dadeau drumul la cate o injuratura.
Cu spoveditul mergea si mai greu. Scene le ce aveau loc
cu aceasta imprejurare erau de un comic irezistibil.
bietul preot era disperat. Numai Satana si-a bdtut joc
de mine de m'a scos din mcincistire ca sd viu pops la
nelegiuifii astia"... zicea el dascalului, si acesta it con-
sola: Nici in alte pOrfi nu e mai breazic pdrinte, c'a§a
e la turd_ da o sd -i mai dai sfinfia to pe brazda"...
Insfarsit iatil-1 pe parintele Ghedeon la gospodaria
lui. Cand se vazu asezat deabinelea si rostit cu de Coate,
se gandi SA-0 is o servitoare, ca sä le aiba toate de-a
gata si s'o mai dea si el o leaca pe boerie, ca destul a
trait rau. Trebuia acum sa se despagubeasca de cei 14
ani dusi in mizerie. Si se puse pe trai bun. Dealtminteri
taranii, oameni de treaba, ii aduceau din plin, funded
it vedeau cinstit si constiincios. Incepuse omul sa se
1ngrase.
Din nenorocire, e slit sa-si schimbe mereu servi-
toarele, cari it jefuiau, aveau darul betiei sau naravuri
sr mai urate. Satcnii incepura sa murmure. $r ca sa
curme °data cu aceasta stare de lucruri, dupe ce se sfa-
tuira, trimiserii doi delegati la preot spre a-1 indemna
sa se insoare. Parintele Ghedeon avea numai 29 de ani
si era barbat frumos. Trebue o femee la casa romcinu-
lui, cd ass a lcisat D-zeu, ii zise unul din ei. iei
colea o creftinii, sd nu to mai canonefti cu babele si cu

www.dacoromanica.ro
 147

vnguroaicele", ii zicea celalalt. Si partidele se ivira una

dupes alta. Dar calugarul nu se lasa a fi ispitit. Aid
prinz ca popa asta n'are sage in trup! degeaba mcinan-
ea trei pui de gain( pe zi!... zicea §i epitropul.
De altfel Intreaga natures i§i urmeaza ritmul ei se-
xual: §i animalele §i pasarile... cad asa a lasat D-zeu!
PArintele Ghedeon vedea toate acestea, §i recunostea
ca -i bun( o femee la casa omului dar ramanea neclin-
tit in hotararea lui. Caci tine a mai vazut calugar cu
cardul de copii dupes el? Singur iara§ nu putea razbi
trebile casei. Hotari sa mai incerce cu servitoarele. 0
yizita facuta de dansul in curtea bisericii Sf. Gheorghe,
unde se string aceste specimene, §i niste adrese din
mica publicitate", ne procures cateva scene realiste de
un comic ilariant...
Intors in Scaeti, satenii, suparati ca nu vrea sa se
insoare, it sfatuira sa dea o raita pe la preotii vecini
§i sa is pilda de la ei. Si parintele Ghedeon avu astfel
prilej sa cunoasca fel de fel de preoti §i preotese, cu
obiceiuri §i ocupatii cari de cari mai ciudate. El se in-
toarce aiurit de cele vazute §i se hotaril0e sa nu se is
dupes nimeni §i sa faces ce a facut pang acuma.
10 lua o baba Inca voinica §i Sc puse din nou pe
traiu bun. Isi Infiripa si o mica familie: un purcel, un
coco§el, tut Caine si o pisica furs de aci inainte priete-
nii parintelui §i ocupatia lui favorites. De meliculitc-i,
pop( e asta? in loc sd-si vada de-ale popiei, se joaca
cu spurcaciunile dracului!!" zicea batrana lui servi-
toare, care dealtminteri II avea in mare stima, mai ales
de cand consimtise sa discute cu dansa lucruri Inane.
Dar fericirea parintelui Ghedeon fu de scurta du-
rata. Prea o ducea in traiu bun. Sfintia to to indopi ca
de frica mortii; 0 sa faci oscinzei la inimd si o Sa mori
de incurcatura de mate!... ii striga mereu baba. Si el ii
raspundea cu nepasare: Nu cred, lea Smarando, fiind-
ca afar(' de un stare! §i vre-o dot iconomi, eu n'am au-
zit sii fi murit alt cillugifir de incurcatura de mate".
A dus-o inainte tot asa. Cand, Intr'o zi, 11 apucara
dureri cumplite si simti ca i se apropie moartea. Din
pricina abuzului de carne, spuse doctorul, Meuse piatra
la ficali. Toate le-as fi crezut cu putinta, lea Smaran-
do", zicea el, dar numai ca se poate imbolnewi omul i
de train bun, asta nu mi-ar fi intrat in cap niciodata. Cat

www.dacoromanica.ro
 148

am dus-o cincisprezece ani cu borg §i cu holbotine, nisi

capul nu m'a durut"... Sarmanul nu-si mai vedea scapa-
rea decat in manastire. Si cand fmplini anul, parintele
Ghedeon imparti lucrurile si banii ce mai avea, §i, in
parerea de rau a tuturor, lug drumn1 manastirii. Ajuns
acolo, s'a a*ezat pe calugarie, adica pe rugaciuni, pe
fasole si pe stevie cu hors...
Aceasta e povestea parintelui Ghedeon in rastimpul
scurtei sale activitati preotesti din satul Scaeti. Si totusi,
cats varietate si cats animatie in aceasta scurta si a-
tat de modesty activitate! Cu toata felurimea persona-
giilor ce se perinda in desfasurarea actiunii, intreaga
poveste vibreaza de puternica si impunatoarea perso-
nalitate a umilului preot. Dela prima si pang la ullima
paging, el traeste intens, c mereu pe scena, si ilumi-
neaza prin prezenta lui, prin sufletul lui curat si pro-
fund omenesc, toata atmosfera naratiunii. Parintele
Ghedeon e o creatiune din cele mai izbutite.
Citeasca cineva, in aceasta privinta, capitolul, de o
rara valoare psihologica, in care autorul ne prezinta
pe eroul sau aparand in fata taranimii indarjite in-
dreptarea calendarului, pe care aceasta o socotea ca o
atingere adusa religiei. E o bucata emotionanta care
scoate inteo puternica lumina pe acest uthil reprezen-
tant al oficialitatii.
Ceeace mai caracterizeaza aceasta povestire stint
admirabilele descrieri ale tipurilor ce ne prezinta si ale
mediurilor in care ne introduce autorul. D-sa nu e nu-
mai un adanc cunoscator al vietii monastice ca si a celei
bisericesti, prin Insasi profesiunea sa, dar si un abil
obserVator al tuturor specimenelor de oameni si de me-
diuri ce-i cad sub ochiul lui patrunzator. Lumea de is
Cara, tagma preoteasca, servitorimea, cu felul for de a
fi si de a vorbi, cu obiceiurile lor, cu toate insUsirile lor
particulare, nimeni poate la not nu le-a observat si stu-
diAt mai adanc llici redat mai bins ca d. Stanoiu.
Gratie acestui talent remarcabil d-sa a izbutit, din-
teo serie de intamplai banale, sa realizeze o actiune
plina de viata, de relief si de interes puternic. Si peste
intreaga aceasta desfasurare de Intamplari, peste oa-
meni si fapte, peste toata puzderia de mizerii, a revar-
sat din bei tig, ca si In volumul precedent, un humor
anatos si vesel, care to subjuga din prima clips ce iei

www.dacoromanica.ro
 149

cartea in mans §i to incanta 'Ana la ultima paging. E

humorul lui Creanga, scriitor cu care d. Damian Sta-
noiu are atatea puncte de afinitate.
In sfar§it, §i acest volum, ca §i cel dintaiu, se pre-
zinta cu acelela§i calitati literare: o limbs neao§ roma-
neasca §i atat de potrivita cu mediurile §i oamenii ce
autorul pune In actiune, un stil limpede, curgator §i
atat de natural. Prin aceste merite, ca §i prin toate ce-
lelalte mai sus pomenite, noul volum al d-lui Stanoiu,
Necazurile pcirintelui Ghedeon, se va impune cu sigu-
ranta in literatura noastra de azi, tot a§a cum s'a im-
pus §i opera-i precedents Calugari §i ispite".

www.dacoromanica.ro
 MONAHUL DA MIAN 1)
de V. DEMETRIUS

Dintre scriitorii nostri de romane, d. Demetrius este

fara Indoiala unul din cei mai fecunzi si mai de seams.
Cititorii, cari urmaresc cu atentie miscarea noastra lite-
rara, cunosc activitatea valoroasa desfasurata limp de
aproape un sfert de secol, in domeniul romanului, de
acest literat modest, dar atat de superior sub toate ra-
porturile multor scriitori galagiosi din zilele noastre.
Observator constiincios al mediurilor ce ne descrie,
si fin cunoscator al slabiciunilor omenesti, si in special
ale societatii noastre contemporane, d. Demetrius, inteo
serie de romane, care incepe cu Tineretea Casandrei"
si Orasul Bucuriei", icoane ale vietii antebelice, si se
sfarseste cu Domnul Deputat" si Domnul Colonel",
imagini veridice din epoca rascoalelor taranesti si din
aceea a neutralitatii noastre, a izbutit sa ne prezinte
o fresca vie a tuturor pacatelor caracteristice acelor
vremuri, din cari urmele fanariote nu disparusera Inca.
Aceste romane se resimt de multe on de indignarea au-
torului, inabusita ce,i drept, sau de sarcasmul lui.
Cu timpul insa si cu varsta, d. Demetrius devine
mai calm si mai impersonal. Judecatii severe de pang
atunci ii urmeaza la d-sa o atitudine de indulgenta, de
bunatate. Tot defectele societatii formeaza si acum, ca
in Unchiul Nastase si nepotul sail Nicodim", canavaua
actiunii, dar ele sunt privite de astadata cu un ochiu de
filosof, cu surasul pe buze.
Greutatile vietii au slit apoi pe acest sarguitor
scriitor sil renunte de cativa ani la literature, care, se
stie, nu rasplateste intotdeauna cum se cuvine pe aceia
cari se jertfesc ridicarii ei. Conducerea unei biblioteci
de popularizare si diverse traduceri din opere straine
1) Editura Universala" Alcalay & Co., Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 151

ii acaparara activitatea. Din fericire, nu Ins in mod

definitiv.
Tata ca, zilele acestea, d. Demetrius, revenit la lite-
ratura lui favorite, a scos de sub tipar un nou roman,
as putea chiar zice un roman nou. Parasind domeniul
sau favorit de Oita actun, zugravirea pAturilor noastre
sociale sub aspectele for caracteristice, in mare parte
respingatoare, d-sa inaugureaza astazi, cu Monahul Da-
mian, romanul psihologic. Avem ad studiul unui suflet
omenesc, manat de pasiunea dragostei, suflet pe care
autorul ni-1 analizeaza §i ni-1 prezinta sub diferitele-i
aspecte launtrice, in diversele faze ale pasiunii sale
stranii.
Este adevarat ca eroul acestui roman e un perso-
nagiu umil, primitiv, a carui evolutie amoroasa nu o-
fera tocmai material interesant pentru un asemenea
studiu. Dar d. Demetrius a §tiut sa Inlature acest incon-
venient, aleganduli eroul sau dintr'un mediu special,
mediu picant care ne surprinde §i ne excite dela ince-
put curiozitatea noastra. Dela prima pagina ne simtim
atrasi de noutatea chcstiunii si dornici de a-i urmari
desvoltarea in toate peripetiile ei. Subiect cu totul nou,
pe care nu-mi aduc aminte sa-1 mai fi intalnit vreodata
la alt scriitor.
Ascultati mai bine cuprinsul acestui roman inte-
resant:
Calugarul Damian, dela manastirea Barlogul, fiMd
trimis de stare; sa aduca o balerca cu yin Si merinde,
este surprins la intoarcere de o furtuna ingrozitoare.
Ca sa evite potopul ce se vestea, alearga sa se adapos-
teasca intr'o case pustie §i aproape darapanata, nu de-
parte de sat.
Cand sa intre inauntru, mare-i fu mirarea vilzand
ea mai era cineva pe acolo: o fate, o mak* tanara de
la manastirea Trofina, care cautase §i ea adapost de
teama furtunei. Dupe ce le trecu frica, Damian intinse
masa, ca era flamand, §i invite §i pe maicuta, caci cum
zicea dansul: toate stint pentru oameni, §i suferinta §i
voia buns §i mancarea"... Damigeana fu §i ea destupata.
Si cum vinul era bun, incetul cu incetul facile se des-
cle§tara, gatlejuirite se incalzira, pe cand afara ploaia
sgomota din plin".

www.dacoromanica.ro
 152

Alaturi unul de altul, se pomenini deodata gura In

gura, caci cu voia lui D-zeu sent toate", si apoi oameni
suntem toti. Cand stain ploaia si inserase deabinelea, se
gandira sa piece, el Impovarat de ganduri, ea inspai-
mantata de ceeace facuse.
Damian era un calugar tanar, de abia de 26 de ani,
om plin de viata, de sanatate robusta si vesnic chinuit
de nevoile carnii. Ori unde, aievea sau in vis, el nu ye-
dea inaintea-i decat... femeia. Imagina femeei 11 obseda
cumplit.
Amintirea Intamplarii cu maicuta, in linlstea grea
a manastirii, it facea sa sufere. De cait nu prea se caia.
Intamplarea i se 'Area fireasca. Si asa, de cateori putea,
o lua razna spre manastirea de maici Trofina, in eau-
tarea iubitei. Odata ea 4i aparu pe neasteptate. Tremu-
rand ca de friguri amandoi, pe camp, sub cerul liber,
in iarba, se avura din nou. Ea aproape pierduta, iar el
asigurand-o ca asa a vrut Dumnezeu, care §tie mai bine
decat not ceeace face...
Escapade le tanarului calugar continuant' multa
vreme, deli foarte rar putea da ochi cu maicuta. Cu ye-
nirea iernii Intalnirile se statornicira in casa unei li-
ganci din sat, care era si moasa, dar interperiile nu le
faceau decat rar cu putinta. Si atunci, inchis in chilia
lui, Damian bolia pe picioare de dor si mii de ganduri
II framantau la ideia ca Magda lina va naste, ca se va
face de ras in manastire. Si apoi ce sä faca cu copilul?
cu ce sa-1 intretina?
0 Intamplare Mut ca usurarea maicutei sa treaca
nebagata In seams. 0 bands de talhari, care jefui.5e pe
calugaril din manastirea Bar logul, se abatu §i pe la ma-
nastirea de maici. Aici, ei se multumira sa traga un chef
strasnic cu mici fripli haiduceste in vazul maicilor in-
grozite, fara a face alt rau. Si pe cand cheful era in
toiu, In chiliuta ei, maicuta Magdalina, ajutata de moa-
§a tiganca, aducea la viata fructul pacatului ei.
O alts lntamplare, si mai neasteptata, pose pe Da-
mian stapan pe o avere respectabila. Un calugar ba-
Iran, Onufrie, de meserie lumanfirar, ascunsese inain-
tea mortii sale sums de nouil mii de lei In firida vetrei
din coliba lui, sums ce stransese din grew o viata In-
treaga. Calugarul Damian, care 11 ajuta la fabricatul lu-
manarilor si la vanzarea lor, ii mosteni coliba. Si intr'o

www.dacoromanica.ro
 153

zi, varuind-o din nou, dote si peste comoara. De cand

era pe lume nu mai vazuse el atata banet...
De acum inainte viata lui, a Magdalinei si a lui Da-
nel, erau asigurate. Va cumpara o prisaca, va da o des-
voltare mare fabricarii lumanarilor, va da o crestere o-
raseneasca lui Dina Vederea banilor o inlemni pe
Magda lina. Nu fu de lac curioash ca sa afle de unde fi
avea Damian. El o lua in brate, cu siroaie de laerami pe
obraz. Si ea, cucerita, nu putu decat sa murmure: In-
chide usa"... ,i el o inchise.
lama veni din nou. 0 ninsoare groasa acoperise tot
pamantul. Era in postul Craciunului. De 4 saptamani
Damian nu mai vazuse pe Magdalina. Ce-i foloseau
banii, dach era departe de ea? Se hotarl sa place. *tia
ca pacatueste in fata lui Dumnezeu, dar dorul lui pu-
ternic invinse constiinta. Heck si ajunse pe inoptat la
casa tigancii. Petrecu toata noaptea cu Magdalina, po-
vestindu-si unul altuia trista for soarta si facand planuri
pentru viitor. Si dimineata, fin a fi dormit, a lua la
drum sere Barlogul...
Nenorocitul! Barlogul gnu avea sa-1 mai revada! 0
haita de lupi flaraanzi, Intalnita in tale, ii seurta dru-
mul pentru totdeauna. N'avu timp nici sa se inchine
macar, si fu sfasiat de dihanii...
Ceeace este de admirat in acest roman, mai Intaiu,
este talentul autorului, care dintr'o simpla aventura a-
moroasa, a izbutit sa ne dea un studiu delicat al sufe-
rintii omenesti care framanta sufletele a doua fiinte
sanatoase, tinere, create pentru iubire, dar cari n'au
dreptul sa iubeasca din pricina vesmantului ce au Int-
nracat. Asistam, capitol dupa capitol, la chinurile su-
tietesti ale tanarului monah, nuantate cu multi dibacie,
si urmarim cu atentie si melancolie, caderile, sfortarile,
descurajarile sale, luptele dureroase cu sine insus, cari
culmineaza in sfarsitul tragic si fatal, ce i-a dat autorul
eroului salt, sfars,it normal asa de bine in raport cu si-
tuatia acestuia si ctt raspunderea sa morals.
De alts parte, autorul, pentru a varia fragila tesa-
tura a acestei idile amoroase, a situat-o in peisaje fru-
moase ale naturei, creatiuni ale flail sale poetice, §i a
inconjurat -o cu o sums de episoade foarte reunite, ca
ultimele momente §i inmormantarea parintelui Onufrie,

www.dacoromanica.ro
 154

atacul manastirilor Barlogul si Trofina de catre talhari,

scene din viata calugareasca si din slujba religioasa,
si in sfarsit scena emotionanta a ratacirii calugarului
Damian si a luptei sale cu lupii, scena vrednica de V.
Hugo, maestru in asemenea descrieri miscatoare.
E inutil, cred, sa adaog ca stilul acestui roman este
de o rara frumusete literara. E un stil elegant, cumpa-
nit, aproape clasic, asa cum se cuvine unui poet delicat
si fin.

www.dacoromanica.ro
 MC:0$ BELEA"')
de GI-1. BRAESCU

Consecvent curentului de azi, d. Gh. Brilescu, cu-

noscut prin schitele sale humoristice atat de izbutite, s'a
simlit ispitit sa ne dea Si d-sa un roman. Caragiale, cu
toate ea ne-a lAsat admirabile nuvele, in afara de schi-
tele sale satirice, nu s'a Wanda totus sa abordeze si acest
gen corrnplicat, care reclama aptitudini cu totul specia-
le. E inteadevar un salt mortal indraznet, pe care it in-
ceardi azi d. Braescu, pornind dela schite de cite cloud-
trei pagini spre a ne da, farii nici o tranzitie, un roman
de 220 pagini in persoana lui Mof Be lea.
Lucrul insa n'ar fi tocmai cu neputintil. Autorul
Sehitelor humoristice" este fara indoiala un excelent
observator Si un psiholog abil. Daua-trei fraze ii ajung
uneori pentru a ne reda o atitudine, o situatie sau fixa
un personaj. Ar fi dar interesant de vazut clack' a izbu-
tit si in roman.
Eroul acestui roman este un fost invatator basara-
bean, care se inroleaza ca voluntar in razboiul din 1877,
este avansat sublocotenent pe campul de lupta si trece
apoi prin toate gradele pang la acela de general. Lipsit
cu totul de ennui* stiinta lui, ne spune autorul, se
reducea la cele patru operatiuni, tanarul °filer era
totus dotat cu calitati practice, era om de ordine, eco-
nom si fara vitiuri. 0 imprejurare neasteptata, o mica
idila, Is Sinaia, cu o domnisoara de onoare a Palatului,
idila de abia schitata si Fara nici o urmare serioasa,
contribue a-1 ridica la gradul de locotenent, prin inter-
ventia d-rei. E mutat la Constanta.
Aci, o alts imprejurare, nu mai putin norocoasa, 11
face sä se insoare cu fata gazdei, soil de general, si sa
fie inaintat capitan prin mijlocirea acestuia. Cu exame-
nul de maior, alts sansa. Ce-i drept, eroul nostru era in-
capabil de orice pregatire. prea pufin, fi ce tiuse,
uitase", ne spune autorul. Dar nemeri o chestie usoara:
1) Cartea romarteascil', Bucure.Ai.

www.dacoromanica.ro
 156

li se dadu sa scrie despre caderea Plevnei. Pe aceea o

ftia, ca luase parte la ea". A remit Intaiul", §i un an
mai tarziu, inaintat maior, fu mutat la Iasi, in batalio-
nul de vanatori, din ordinul regelui care i§i aduse aminte
do el.
Acum era in elementul lui. Venea la cazarma cu
noaptea In cap. Sub comanda lui batalionul facea mi-
nuni, soldatii lucrau dumnezeete: armele sea porau.
mciinile nu se vedeau, peimemtul se cutremura sub pi-
cioarele oamenilor". Cand regele Carol veal la Iasi, in
1901, la inaugurarea Universitatii, §i a vazut venind de
departe, In pas alergator, intregul batalion desfa§urat
pe un singur rand, entuziasmat, ar fi exprimat: Asta
numai la Potsdam vaut!" Consecintele se aratara ime-
diat: Roiban fu Inaintat locot.-colonel §i trimis la co-
manda regimentului 14 Roman. 0 inspeclie ulterioara a
ministrului de razboi, ie§ita favorabil, it facu colonel.
Era culmea norocului, dar §i inceputul neplacerilor
sale. Un general, care urmarea sa-si plaseze un ginere
§i viza locul lui Roiban, obtine mutarea acestuia la i-
pote, unde nu se gaga decat o garda de 12 oameni. Ceva
mai mult. Este acuzat fara vina de deturnari de fon-
duri §i de o lipsa mare de cartu§e. Roiban alearga la
Sinaia, izbutqte sa se disculpe §i este mutat la Caracal.
Dar aci Ii se intampla diverse boclucuri §i sfar§e§te prin
a constata el Insu§, ca nu mai e la curent cu nouile co-
menzi de mi§cari, §i ca, prin urmare, nu mai are ce
cauta in armata. Sunt o belea", spunea el, §i porecla
i-a ramas. Ceru trecerea la pensie, §i se retrase la Ro-
man, unde avea o cascioara, cu gradul de general In re-
zerva, hotarat a nu se mai ocupa decat de cash *i de
ai sai.
Eroul I§i sfar§ise cariera. 0 cariera obscura, dar no-
rocoasa. Romanul se putea termina aci. Dar autorul,
fara motiv serios, ni-1 canone§te pe eroul nostru pe alte
60 de pagini, facandu-1 sa is parte, In 1916, la razboiul
de intregire a neamului. Luat prizonier de Nernti, Inca
din primul moment, el este plimbat de ace§tia prin toate
lagarele. Cu acest prilej ni se descrie pe larg traiul ofi-
terilor no§tri In eaptivitate §i viata bucure§teana din
timpitl ocupatiunii, excelent document al acelor timpuri
nenorocite, dar de prisos pentru actiunea romanului.
Om practic, generalul Roiban multume§te Nemtilor, in

www.dacoromanica.ro
 157

ajunul plecarii din Krefeld, recunoscandu-le spiritul dc

ordine si de discipline. Intors in tars, este sarbatorit si
ii se ofera in dar o sabie. Tineretul de azi &este totus
ca generalul Roiban a devenit pisalog.
Ce a urmarit de fapt autorul scriind acest roman?
Vrut-a pur si simplu sa ne prezinte etapele succesive
victorioase ale unui om incult, favorizat de soarta? Spe-
cimene de acestea gasesti la not destule in toate ramu-
rile sociale. Sau vrut-a, din potriva, sa ne arate cum un
asemenea om incult, deli norocos, nu izbuteste, in eta-
pele ascensiunii sale a se mentine in mod deem si se
expune ridicolului? In primul caz, eroul nu se preteaza
la nici o analiza psihologica. Izbanzile sale nu sunt re-
zultatul unor sfortari proprii, nici al unor conflicte su-
fletesti in lupta cu imprejurarile si piedicile de tot fe-
lul, lupta in care se distinge o personalitate, si care ar
fi dat autorului prilej de a le studia si descrie. Iar in cel
d'al doilea, eroul e un tip interesant si ofera material
psihologic. Din eonflictul dintre diferitele situatii la
can parvine prin noroc, si lipsa lui de pregatire, s'ar fi
putut scoate in evidenta o serie nesfarsita de scene hu-
moristice, can ar fi contribuit sa-1 caracterizeze pe erou
si sa mareasca interesul pentru el. Asemenea scene co-
rnice, insa, sunt foarte rare in acest roman.
De aci si inexpresivitatea eroului. Cu toate ca nu-
mai de (allout e vorba in tot cursul actiunii, figura lui
totus e stearsa, lipsita de personalitate. E o inchipuire
a autorului, de abia schitata, exprimata fare relief si
pared miscata automatic de maim acestuia. Nu-1 vedern
nici ca sot, nici ca tats, nici ca militar. E o aparitie tran-
sparenta, o umbra. Tot asa si celelalte personagii se-
cundare: sotia, copiii, etc.
Dar nici titlul romanului nu corespunde atitudini-
lor eroului. De ce Mos Be lea"? Nici o paging nu justi-
flea acest titlu. Ca nu se Linea la curent cu noile co-
menzi in armata? Dar activitatea military a acestui o-
fiter de mods vechia starnise lotus admiratia regelui
Carol si contribuise si la avansarile sale repezi. Ca se
acomoda usor cu toate imprejurarile si nu stia sa reac-
tioneze? Se poate. Dar nici pentru asta nu era o belea
pentru nimeni. Autorul ar fi trebuit sa ni-1 prezinte in
anumite situatii delicate, din cari sa reiasii inteadevar

www.dacoromanica.ro
 158

primejdia incapacitatii sale, si care sa-i justifice po-

recla.
Stilul acestui roman este inegal. Fraze scurte si
curgatoare alterneaza cu altele masive sau greoaie, in-
carcate de cari" ce nu se mai ispravesc.
In rezua-nat, fara a fi un roman, cad Ii lipsesc ele-
mentele acestui gen, Mos Be lea" esfe o simple poresti-
re a ascensiunii ierarhice a unui °filer fara cultura, dar
om de ordine si de discipline, datorita protectiilor si no-
rocului, povestire fara conflicte sufletesti, fara urma de
psihologie si lipsita de humorul ce ar fi comportat poate
situatia factice a eroului la contactul cu realitatea. Po-
vestire banala, ca si personalitatea si viata lui.
Asteptam dela d. Braescu un nou voltam de schite
humoristice, domeniu in care exceleaza, romanul ne-
fiind Inca de competinta d-sale.

www.dacoromanica.ro
 SUB FLAMURA ROSIE
de DEM. THEODORESCU

Din simply opera distractive, cum fusese odinioara,

romanul a ajuns treptat sa imbrati§eze toate manifesta-
rile timpului, a devenit o tribune pentru toate ideile.
Sub flamura rwie a d-lui Dem. Theodorescu e o dovada
despre aceasta. Acest roman ne introduce in curentul
socialist dela noi, in epoca critics a desvoliarii sale de
dupe razboiu. Intruniri agitate, cuvantari revolutionare,
masse socialiste in aspectele for felurite, teorii diver-
gente, urmariri politiene§ti, procese inscenate ce durea-
za luni de zile §i ce sfar§esc cu eliberarea tuturor,
intr'un cuvant o lame oropsita, care se mi§ca, se fra-
manta, traqte, In ve§nica goana dupe un ideal indepar-
tat: primenirea societatii formeaza canavaua acestui
roman.
Subiect desigur interesant prin ideile §i framantarile
ce ne ofera, dar insuficient pentru a ne impresiona,
pentru a ne procura emolia, fare de care un roman ra-
mane o simply descriere fare viata. Salammbe, ro-
manul arheologic al lui Flaubert, cu toata reconstituirea
impunatoare a vietii §i a framantarilor poporului car-
taginez, ne-ar fi lasat poate indiferenti, Baca autorul
nu l'ar fi animat cu amorul vijelios al barbarului Matho
pentru frumoasa §i voluptuoasa fiica a lui Hamilcar, a-
mor care ilumineaza intreg romanul.
D. Dem. Theodorescu a prevazut aceasta conditiu-
ne absolute. Ceeace da rornanului d-sale o insufle( ire
cu totul specials, acea emotie intense care se comunica
§i cititorilor, este amorul sinter §i omenesc al eroului
socialist, al lui Vasile Stacu, frunta§ul mi§carii, pentru
o fate din aristocratime, amo care 11 cuprinde treptat,
it impinge la fapte reprobabile, 11 face sa-§i renege tre-
cutul, sä renunte la lupta, §i care sfar§e§te prin a face
din acest om integru §i apostol al unci idei, o zdreanta
lamentabila. Aceasta pasiune fatale, care-i pustie§te i-
nima Si -1 prabu§e§te moralmente, §i la ale carei faze

www.dacoromanica.ro
 160

treptate asistam si noi, este resortul care insufleteste ro-

manul d-lui Theodorescu. Toate succesele oratorice,
Coate sfortilrile eroului sau idealist in directia izbanzii
urmarite, ca si intreaga miscare socialists, ne-ar fi lasat
cu totul reci, Fara acest amor pur omenesc si sinter care
insulleteste intreaga povestire.
Orator indemanatic, al ceirui cuvdnt lass o atmos-
ferei de nebunie peste cei ce -1 ascultau", fizic impuna-
tor cu treiseituri demonice dar cu inmleidieri de fetitei",
chipul eel mai tiranic al stiipdnitorului de nesteipeiniti,
precipitatul viu al revolutiei", acesta era Vasile
Stancu, idolul masselor socialiste si fiu de bucatareasii.
Un maniac al dragostei aproapelui", a carui inima vi-
bra la toate mizerfile omenirii suferinde.
/west apostol Inviersunat al unei idei, en verbul sau
maret si cu infatirrea-i atletica, trebuia frieste sa im-
puna in primal rand femeilor. Doug fete, una dill po-
por, cealalta din clasa boiereasca, 11 indragira succesiv.
Firing, fosta lucratoare la Regie, intretintita until avo-
cat in vArsta, si arnanta tuturor, socialists fara sa stie
de ce, mai mult din instinct sau din pornire tnistica, de
cat din convingere, frumoasa dar perversa, fu cea din-
tai adoratoare a eroului nostru. In ochii acestei fete
simpliste, nelipsita dela intrunirile socialiste, socialis-
mul se confunda cu admiratia si adoratia pentru Vasile
Stancu. 11 iubia sufleteste cu aceeas patima cu care se
(la altora trupeste. Il urmaria pretutindeni, pierduta si
transfigurata. Intr'o hoapte, surprinsa de Stancu, pe
sand 11 urmaria desperate, ea consimte sa-1 insoteasca
in odaia lui din strada Popa -Tatn. Dar contactul brutal
cu acesta o desmeticeste din visul ce-si faurise, si va-
zandu-1 la fel cu ceilalti barhati, se simte dezonorata de
atingerea lui, si-1 pariiseste deceptionata. Iu exaltarea-i
inconstienta, ea nu vede decilt o solutie: sa-1 omoare. Si
intro dupe amiaza, la sosea, trage cateva focuri asupra
fostului ei idol.
Cum se intampla adesea in romane, si cfiteodatil si
in viata obisnuita, din terasa unei cladiri boieresti, ci-
neva a asistat la aceasta scene zguduitoare. Era Roxana
Mischianu, de vita princiara dinspre mama, regina tur-
fti1.ui, proprietara armarrului Rosmarin, cea mai ce-
lebrd personalitate, cea mai lubita si singura necontes-
tata a Capitalei". Aceasta fats ultramoderna, de o in-
drazneala perversa si lotus sfioasa, fermecatoare deli

www.dacoromanica.ro
 161

nu tocmai frumoasa, cu apucaturi baietesti, si adorata

tineretului aristocrat, se simte deodata, Ca prin farmec,
atrasa spre frumosul si vestitul orator socialist, a carui
fahna se latise in toate straturile societatii, si pe care it
intrevazuse in treacat catva limp mai inainte. Veti o-
biecta poate ca o asemenea indragostire e
dar uitati ca inima femeei nu cunoaste bariere sociale.
Transportat in camera sa din strada Popa-Tatu,
ranitul este in curand vizitat, spre marea sa surprindere,
de catre d-soara Roxana, care se prezinta sfioasa si cu
un buchet de flori. Vizitele apoi se intetesc, pe nesimtite
o dragoste reciproca ii leaga pe amandoi. Dar fericirea
aceasta ideals le fu de scurta durata. Pentru a inde-
parta banuelile mamei-si, Roxana conL%mte a se exila la
o ruda din Varsovia. Ea obtine de la Stancu ragaduiala
Ca va veni in curand si dansul.
Plecarea Roxanei, fireste, ii aprinse si mai tare lui
Stancu pasiunea pans atunci mulcomita. Preocuparile-i
socialiste, cu timpul neglijate, trecura repede in dome-
niul indiferentei, pentru a face loc unei singure preo-
cupari chinuitoare: de unde sa-si procure banii de
drum? Un moment ii fulgera prin minte posibilitatea u-
nei crime. Din fericire, este trimis de partidul sau la
Berlin cu misiunea de a lua contact cu Sociala" de a-
colo. Dar cum suma primita era insuficienta pentru rea-
lizarea planului sau, nu se sfieste aji brusca mama
pentru a obtine restul.
Iata-1 in sfarsit in posesiunea banilor. Ajuns la Var-
sovia, o is pe Roxana si o pornesc la Berlin. Aci incepe
pentru amandoi o idila voluptoasa in care Vasile Stancu
se prabuseste cu toata misiunea lui socialists. 0 sapta-
mana dupa aceia, vai! finantele lui Stancu erau pe sfar-
site. Intoarcerea in tars devenise urgenta. Cu banii ra-
masi deabia mai putu sa cumpere doua bilete de tren:
unul de clasa II-a pentru Roxana si altul de clasa III-a
pentru dansul. Calatoria facuta in asemenea conditiuni,
fu inceputul dezastrului.
In gara de Nord, o noun surpriza ii astepta: Vasile
Stancu este arestat. In lipsa lui din tars, Firina, socia-
lista inconstienta, trasese un glonte asupra casei primu-
lui ministru, fapt care a provocat arestarea in massy a
acuzati de complot impotriva Sigurantei
Statului. Cat dura procesul, Roxana veni de cateva on
11

www.dacoromanica.ro
 162

sa-1 vaza pe Stancu, dar din ce in ce mai indiferenta.

In culmea ratacirii sale amoroase, el o asigura ea va
renunta la socialism... pentru a nu mai trai decal cu ea.
Dar vai! o scrisoare a Roxanei, gasita aeasa dupe
achitare, 11 readuse pe Stancu la aspra realitate. Roxa-
na 11 vestea ca-1 paraseste, ca 1-a iubit atata timp cat a
ispitit-o nebunia socialista in care 11 vedea crezand cu
patima, dar ca nu poate primi sacrificiul lui, si prefers
sa-1 lase la locul lui de onoare, mare si intreg, in timp
ce ea 1 i va relua viata in lumea ei obisnuita.
Concluzia: amorul nu apropie clasele, intre cari e
un abis; amorul e moartea eroismelor si idealurilor
omenesti.
Gasim in acest roman, asa de misator, o sums de
epizoade foarte bine redate de autor. Asa, intre altele,
patima nebuneasca a intregii tari pentru Rosmarin, ar-
masarul Roxanei si a carui 1nfrangere subita fu consi-
derate ca o adevarata nenorocire nationala; sau scenele
din beciurile politiei si din interiorul Xacarestilor, de
un realism puternic; sau desbaterile asa de vii ale pro-
cesului ridicol; sau, 1nsfarsit, peripetiile miscatoare ale
Intoarcerii din Berlin. Toate aceste descrieri si analize
denote un talent serios de observator si de psiholog.
Mai intalnim de asemenea, printre personaje, si cateva
tipuri bine prinse: de pilda, ca socialistul idealist Iancu
Pelerina, a caruia unica manie in viata-i mizera este ci-
titul, pentru care isi sacrifice ultimul ban, un fel de fi-
losof sceptic in felul lui; sau ca d-na Sartirelli, fosta co-
cota, simpatica gazda a lui Vasile Stancu, etc.
Ceeace insa nu aprob in acest roman este stilul. De
la un timp incoace sub pana unor scriitori, stilul a luat
o inf5lisare cu totul specials: s'a inciircat inutil cu o
sumedenie de adjective si expresii greoaie, cu fraze in-
tortochiate, cu neologisme bizare si cu imagini si COT11-
paratii riscate, cari jicnese bunul simt si obosesc rab-
darea cea mai binevoitoare. A incarca un roman cu un
asemenea lest limbistic, Insemneaza a-i face citirea im-
posibila. Si sunt sute de asemenea sfidari stilistice in ro-
manul d-lui Theodorescu, si mai ales in prima jumatate.
Ele l'ar compromite desigur, dadi nu l'ar salva, pricepe-
rea d-sale de psiholog si de observator, precum si pu-
ternicul suflu de viata ce a stiut sa-i imprime, calitati
suficiente a-1 impune in ciuda asperitatii stilistice.

www.dacoromanica.ro
NUVELE SI POVESTIRI

www.dacoromanica.ro
 POVESTIRI DE PE DEALURI 1)
de EUG. BOUREANUL

Acum cateva luni am avut prilejul sa ma ocup de

Sarmanii oameni 1 ai domnului Boureanul, cand am
scos in evidenta Insu§irile d-sale de nuvelist. Era vorba,
in acel volum, de ni§te fiinte umile, simpliste, studiate
cu multa pricepere §i invaluite Intel) atmosfera de calda
poezie. Cu volumul actual, Povestiri de pe dealuri, d-1
Boureanul ne introduce lute() lume diferita, boieri cu
instincte primitive §i tarani maniaci, lume de specime-
ne exceptionale, rare, §i deci prea putin interesante In-
tr'o opera literara.
Prima povestire Pe un holm °data" Si ultima Lu-
pii", cu care se Inchee volumul, sunt conscrate descrierii
a doi boieri autoritari, can nu Inteleg ca cineva sa reziste
vointei lor, pentru a carei Infaptuire nu se dau in laturi
nici dela crima.
Boierul Andronic, din cea dintaia, ne este prezentat
ca un singuratic, Inchis de ani de zile in conacul sau, de-
parte de lume, §i inconjurat numai de robi §1 de roabe,
al caror stapan desavar§it este. Totu§i portile conacului
furs de doua on deschise : prima oars cu prilejul casa-
toriei boierului cu cucoana &Utica, iar a doua oars la
moartea acesteia dupa cateva luni, in timpul sarcinii.
Boerul dorea un baiat, Saftica o lath% sa fie biliat!" po-
runci el, ca, sa fill, cu mine zile bune nu mai duci 1'
Ba, sa fie fats ", li raspundea ea, ca, de nu, m'af omori
de pe acum 1" Tragedia Insa fu inlaturata prin moartea
nenorocitei.
Devenit iar liber, boierul Andronic 1§i puse ochii pe
o roaba tanara §i frumoasa. Tu ai sa -mi faci un Mat,
Casuco I" ii porunceste el. ilfa am gandit. $i pe beiitul
Osta ai six' mi-1 lafi mie 1 A§a am hotarit eu 1" In fata unei

1) Editura Casei Scoalelor", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 166

asemenea porunci, care nu admitea opunere, roaba se

executa §i... li facu un baiat Mariei Sale". Doi ani mai
tarziu, o noua porunca : Casuco ! baiatul a crescut... Pe
tine am sa -te marit 1... 24.42 am hotarit !... Tu ai sci to
mcirifi cu Raducu 1 Afa am gandit / Baiatul... e numai
al meu !".
Si Casuca fu maritata §i indepartata dela curte. Ce
folos Insa 1 Mai presus de hotarirea omeneasca e soarta
care ne conduce. Baiatul crescu in ne§tire de mama, iar
cand fu mare, o 1ndragi pe fata Casucai, intalnita in
drumul lui, §i-i facu un copil. La vestea acestui incest,
ce credeti ca a gandit boierul nostru? Ascultati numai
de curiozitate: A trait cu fata Casual? Ei, §i ce-i cu
asta? Cdte pcicate nu face omul in viafci?... A trait cu
sorci-sa? $i ce-i ara? El e boier, ea i-o roabal... $i apoi
femeile-s tot ca apele... Nimeni nu le intreaba de unde
yin, nici unde se duc... Ele nu slujesc decat sci incol-
leased bobul, pus in brazdli"..,
Admirali, NI rog, inainte de a trece mai departe,
aceasta profunda cugetare filosofica, vrednied de a fi
Inserata in manualele de morals ! Cum era de a§teptat,
boierul Andronic nu se opri aci. El trimise altui boier pe
Casuca, cu barbatul §i fata. Baiatul, de dorul iubitei se
imbolnavi greu §i cazu la pat. Scene violente avura loc a-
tunci intre tats §i fiu, cand fiul blestema §i ocara pe ta-
tal: lefi ! pleaca !... to nu-mi efti tats L.. M'ai omorit,
cane I...." Pentru prima oars cineva rezista vointei sale
de fier. Aceasta era prea mult. Se duse in grading §i se
spanzura de nucul din curte.
Un alt boier, tot atat de autoritar *i de ciudat, este
boierul Toader Albu din bucata Lupii". Curtea acestuia
ve§nic inchisa ca §i a celuilalt, nu se deschidea decat o-
data pe an mosafirilor, can faceau chefuri monstre fara
ca gazda sa is parte la ele. Singura lui afectiune era o
roaba tanara, liganca Raluca, cu care i§i petrecea uratul.
Dar iata ca un eveniment nea§teptat schimba cu totul
viala pans atunci atat de lini§tita a boierului. 0 ruda a
lui murind, ii lasase mo§tenire o fetita de 12 ani, o ne-
potica, cu rugamintea de a o cre§te.
Iata-1, prin vointa unei rude, §i educator. La inceput,
ce-i drept, batranul nu clack' copilei nici o importanta.
Cu timpul Insa, crescand, copila 11 atrage cu frumutea ei
§i-i inspira o puternica dragoste. Pentru a o distra, bole-

www.dacoromanica.ro
 167

rul organizeza tot felul de petreceri. Conacul cel pustiu

se transformase in raiu. Si ceeace era fatal sa se intam-
ple, s'a intamplat. Un tanar boier cucereste inima fru-
moasei fete si, ceva mai mult, ii face un copil. El cere
boierului Albu mana fetei, dar acesta i-o refuza cu in-
dignare.
Asistam treptat la toate fazele nenorocitei pasiuni a
batranului pentru tandra sa nepoata, pasiune care 11 mis-
cue teribil. Intr'o noapte, era iarna si cazuse zapada mul-
ta - el smulge copilul dela sanul mamei, §i in prezenta
acestei femei lesinate de groaza, it arunca grin fereastrA
lupilor ce se apropiase. Nenorocita i§i pierde inintile si
aiureaza... Dar nici acum ura boierului Albu nu e inca
potolita. El nu se poate obi§nui cu ideea infrangerii voin-
lei sale patima§e. Intr'o zi, o apuca pe bolnava, o arunca
intr'o trasura si o duce pe un deal, ca s'o spanzure de un
copac. Din fericire, intocmai ca in pove§ti, eand Fat Fru-
mos a scapat pe Cosinzeana din ghiarele smeului, tana-
rul boier, sosit la timp, izbute§te sa-§i salveze pe iubita
dela moarte §i sa impute pe boierul Teodor Albu.
Acest tip de boier apare si mai crunt dealt eel din-
tai. La cea mai mica suparare, mania lui nu cunoa§te
margini. El nu se multurne§te numai, de pilda, sa lovia-
sea, pe Raluca, roaba sa afectionata, peste cap, peste
chip, in piept, de sd -i fdsneascei sdngele", dar porunce§te
sa fie batuta in curte, in zapada, pe pielea goala, dan-
du-i-se o suta de bite, in timp ce dansul, privind dela fe-
reastra, gusta cu satisfactie acest spectacol savuros, ne-
pasator la urletele femeei.
Aceste brute desgustatoare de boieri, din ambele po-
vestiri, atat de putin interesante sub raportul psihologic,
autorul ni-i prezinta in diversele atitudini ale firii for
monstruoase. Cu toata atmosfera de simpatie in care ii
invalue, d-sa insa nu reuseste a ni-i face suportabili. Ase-
menea monstrii sunt mai de graba de domeniul patolo-
giei.
In alte doua povestiri mai scurte, Razbunarea" §i
Mostenirea lui Macarie", d. Boureanul ne da doi ba-
trani maniaci: in cea dintai, un tip de batran artagos,
bombanitor, vesnic nemultumit, lenes, pe care reaparitia
femeei sale, disparuta de ani, it transforms complet in
bine, iar disparitia ei ii readuce la starea nenorocita de
dinainte; si in cea de a doua, un mosneag, in ajunul moi-

www.dacoromanica.ro
 168

tii, care se valeta de lipsa de recunostinta a rudelor pe

cari le instalase in razasia lui, si prefers sa dispara fare
a le lasa comoara dupe care jinduiau.
In bucata In codrii Voinestilor", ni se descriu is-
pravile unei brute de vechil si ura sa impotriva unui ta-
nar padurar cinstit. Acesta afland ca vechilul pandeste
la drumul mare pe un boier pentru a-1 impu§ca si jefui,
11 impusca pe vechil §i scapa de la moarte pe boier ca-
re era chiar fatal sau".
Insfarsit, in *arpele" ne intampina o amintire
fantastica, pe vreme de iarna, inteun castel singuratec,
provenita din vederea a doi ochi minunati de fernee in
cadrul unui tablou de pe perete. Cu aceasta ocazie, a-
flam §i trista poveste a castelanului cu posesoarea ace-
lor ochi, si tragicul sfarsit al castelului fermecat. In-
treaga povestire pluteste in ceata fantaziei autorului.
Povestirile de pe dealuri", in ansamblul lor, sunt
departe de a fi la inaltimea celora din Sarmanii oa-
merit!" Ceeace caracteriza pe acestea din urma e acel
etern omenesc care transpire din ele si prin care se im-
pun simpatiei cititorului. Ei bine, acest etern omenesc
lipseste aproape cu totul din volumul actual. Brute le si
maniacii sunt specimene speciale, cari n'au decat un
vag raport cu ceace este adevarat uman. Prin unilatera-
litatea lor, ele se sustrag °Hearn analize psihologice.
E adevarat ca actiunea acestor povestiri se petrece
mai intodeauna intr'un cadru poetic, pe care autorul se
pricepe sa-1 infrumuseteze cu picturi artistice ale natu-
rei. Dar si in aceasta directie, abuzul excesiv al descrie-
rilor duce cu timpul la obosirea atentiunii. Autorul da
dovada de oarecare lipsa de masura si de conciziune in
folosirea materialului descriptiv.
In ce priveste stilul d-lui Boureanul, marturisesc
cu regret ca de asta data e cam artificial, prea incarcat
si uneori chiar obscur. Ceeace mai contribue la aceasta,
este acea frazeologie goals sub forma de reflectiuni filo-
zofice, in general obositoare; este apoi acel fel personal
de a se exprima, presarat mai la fiecare paging cu ter-
meni rebarbativi ca a ciplai, a zili, a mreji, etc., pe cari
nu i-am intalnit niciodata pans acum la alti scriitori.
D. Boureanul, care este un excelent povestitor, e
dator sa ne dea in curand o lucrare mai de seams decat
cea actuala.

www.dacoromanica.ro
 TARA DE DINCOLO DE NEGURA 1)
de MIHAIL SADOVEANU

Cu volumul acesta, d. Sadoveanu, despartindu-se

pentru un moment de roman, domeniul sau literar o-
bi§nuit, ne da o serie de povestiri vanatore§ti. E vorba
de vanatori, la care a luat parte §i d-sa §i cari i-au dat
prilejul sa descopere o natura noua, cu totul diferita de
a noastra. Tara de dincolo de negura a d-sale este in-
teadevar o regiune feerica, o lume de basm, cu o na-
tura luxurianta, hogata in Plante minunate, in pasari
exotice, in pesti nemai vazuti, in vietati §i ganganii scli-
pitoare.
Aceasta regiune minunata e Delta Dunarii, cu biil-
tile §i cotloanele ei de stuh, cu luncile-i mari de salcii.
ce tremura la suflarea vantului, cu cherhanalele-i de
ceamur, in sfar§it cu tot bel§ugul scanteietor de viata
noua ce freamata in acel plaur" plutitor. Dar §i cu oa-
menii ei bizari, a§a de deosebiti de noi! Oameni fart
§tiinta de carte, caci ei stau departe de lume, fata in
fata numai cu Dumnezeu §i cu natura for primitive;
oameni ce nu cunosc, drept mice stapaniri, decat pute-
rea vantului §i a valului, cerul fare margini, stuful fare
fund, umbra amurgurilor §i glasurile noptii; oameni ai
caror ochi ciudati searnana cu ai pe§tilor, cu ai pasari
for §i fiarelor, ba chiar cu apa, caci in ei se intrevede
imagina veacurilor celor vechi...
In aceasta lume de vraja ne introduce autorul cu
volumul sau recent. Intr'un sir de 18 capitole, absolut
independente unul de altul, dar intim legate hare de
prin acela§ suflu puternic care le anima, asistam cu e-
motie §1 admiratie la desfa§urarea diverselor vanatori,
organizate fie in Mill, fie la munte de catre autor §i
prietenii sai; suntem prin§i in farmecul descrierilor a-
celei naturi luxuriante, a§a de vie §i de impunatoare
1) Cartes Romaneasca", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 170

sub pana d-lui Sadoveanu; radem cu pofta la tipurile

acelea cornice de vanatori sui generis, a*a de bine *i de
fin prinse in feluritele for atitudini, sau privim cu ad-
miratie la figurile marete de vanatori imbatraniti in
profesiunea lor.
Inca de copil, la *coala lui mo* Ilie, intendentul
curtii parinte*ti, care i-a aprins imaginatia cu primele
povestiri vanatore*ti, 1i apoi mai tarziu, ca ucenic-va-
nator sub conducerea lui mo Nichita, d. S. a dat dovada
de ispravi destul de merituoase. Dintre numeroasele
vanatori, in cari s'a ilustrat cu varsta, Si a caror descri-
ere, probabil veridica, ne incanta cu frumusetea ei, sa
citez cateva mai impunatoare: Vanatorile de gate sal -
batice in baltile Dunarii sau in apele Jijiei, aproape de
varsarea for in Prut, in fala unor naturi ca din basme.
*i in mijlocul unei lumi de plante *i de vietati minu-
nate; vanatori cari ofera autorului un prilej minunat
de zugraviri artistice pline de poezie. Luntra*ul sau,
mo* Barnea, in infali*area lui de indian, indian zdren-
turos *i slab, plin de reumatisme, cunoa*te balta pana
in cele mai din urrna cotituri, *tie istoria departe in
trecut, iar soiurile de pe*ti, de pasari *i de dihanii ti le
poate numara pe degete. El *tie tot ce se petrece pe
baltii, nu numai dupa ochi, ci .11 dupa ureche. E omul
baltii.
Alte vanatori interesante sunt cele organizate la
munte: una de lupi, facuta in conditiuni dezavanta-
gioase Si cu o intoarcere penibila, in noroi gi hlei si pe
un intuneric cumplit; a doua de ierunci, *i a treia de
capre, cu care ocaziune se descopera doi pustnici, re-
tra*i (le lume si pierduti in creerii muntilor, inteun co-
dru salbatec: Si anume pe sfantul Antonio si pe Ilie Hu-
tanul. Dar cele mai mi*catoare dintre toate, sant una de
lupi, care ne reaminte*te frumoasa poezie a lui Alfred
de Vigny, la Mort du loup, prin moartea patetica a unei.
lupoaice cu cei *ase pui ai ei, victima patimei vanato-
re*ti; iar cealalta de coco*i salbatici.
Vanatoarea aceasta din urma este, incontestabil,
cea mai reu*ita bucata a volumului de povestiri, alaturi
de vanatoarea din baltile Dunarii. Cel mai in varsta
dintre vanatori, simtindu-*i sfar*itul aproape, face au-
torului o destainuire, pe care Inca n'a auzit-o ureche de
vanator sau de profan. Impuscarea unui coco* sillbatic,
pasarea cea mai frumoasa *i mai mare de pe conti-

www.dacoromanica.ro
 171

Dent, este, desigur, pentru un vanator, o gloric care se

resfrange asupra intregei sale vie i. Pasarea aceasta,
cand sta linistita pe creanga, in singuratate, are o sim-
tire asa de mare si e atat de sperioasa, incat, numai cli-
pirea unei miscari data -i fulgera. intinde gatul si a-
ripile si dispare in adancul prapastiilor. 0 singura clips
numai este expusa pustei: atunci cand isi tips gainile,
scotand un sunet teribil, sinistru si pasionat. Dar tocmai
acea clips unica si hotaratoare a scapat vanatorului,
cuprins de un fior de spaima si de admiratie, care-1
tintui locului. N'a tras. Aceasta infrangere vanatoreascii,
nemarturisita papa atunci si destainuita autorului, ha-
trarm1 vanator o retraise in acea noapte, intr'un teas de
suferinta, cand apropierea sfarsitului a trezit in el fan-
tome ale trecutului.
Ne mai surprind Inca, in volumul d-lui Sadoveanu,
specimenele de tipuri caracteristice de vanatori, atat de
fin creionate si de exact redate. Asa bunaoara, tipul to-
varasului Voisel, un fel de Tartarin roman, personaj
redutabil, vrednic de emulul sau din Tarascon. Inchi-
puiti-va un omulet, cu o torba cu tartamuri ce atarnau
pans la glezne, cu niste cisme teribile cu turetcile pang
peste genuchi, cu privirea incruntata, cu o barbs
scurta tepoasa, de pRrca tinea un ariciu in gura. Asa
era Voisel ca fizic. Ca am era si mai ciudat: era lauda-
ros si fanfaron, si in aceasta privinta intrecea pang si
pe ilustrul sau confrate provental. Ca vanator nimeni
nu-i ca dansul. Niciodata n'a dat grey. Cum intra ntr'o
miriste, iepurii ii sar inainte ca lacustele.
Un alt tip caracteristic este Nicu Fantazie, vanator
care cunoaste zile vechi si stie intamplari nemaipome-
nite. In vjala publics, un biet om cufundat 'Ana la gat
in condici; la vanatoare, un urn p1M de avant si de i-
maginatie. La o vanatoare de sitari, in 1893, povestea
el, am isprcivit cartwle, si svcirleam in sitari cu ca-
ciula; ne-am rotors cu 97 de bucliti; a fost o frumusefe.
Pasul si sitarull"
Tot asa si simpaticul Chirica, vanatorul de zim-
brii", pentru care a spune minciuni devenise o patima.
Un tip interesant de vanator e mos Calistru Pusca-
su, care o vials de om a petrecut-o in paduri, cu cainii
si salbataciunile, si care, inteo ultima vanatoare de
capre la munte, moare in plin omit...

www.dacoromanica.ro
 bIN LUMEA LOR"1)
de N. PORA

D. Pora, de a carui activitate literara m'am ocupat

In doua randuri pans acum, cu prilejul aparitiei volu-
melor sale de nuvele Inteo noapte pe Baragan si
Inteo Ora departe", ne da astazi o culegere de poves-
tiri Din lumea lor". Fin observator al oamenilor
dela ora§ ca si al celor de la Ora, d-sa ne apare de asta
data ca un adanc cunoscator al sufletului copiilor si ca
un mare iubitor al lor.
Putini scriitori, Inteadevar, au izbutit sa ne pre-
zinte pe copii in ceeace au ei specific, in atitudinile
lor caracteristice, in manifestarile naturii lor intime, cu
lumea lor de sentimente si de reflectii atat de naive si
de senine. Si totu§i ce camp vast pentru observatiune
si analiza ofera scriitorului ca si pedagogului aceasta
lume in miniature, atat de sgomotoasa si poate chiar
mai interesanta decat a noastra!
Cele mai simpatice personaje din lumea copiilor
sunt desigur prichindeii, copilasii intre 3 si 5 ani. Var-
sta aceasta a lor, cand sunt dominati de curiozitatea de
a sti, de a afla si de spiritul de a imita tot ce se petrece
In jurul lor, este cea mai Incantatoare pentru noi, dar
si foarte obositoare prin tendinta ei de vorbarie nesfar-
sita. A reproduce sporovaiala lor pe pagini intregi, in-
tr'un sir nesfarsit de monosilabe, cum fac unii scriitori,
nu este nici artistic si nici placut la citire. In fond, ceia-
ce intereseaz4 intr'un dialog e numai esentialul, adica
atat cat trebue pentru a red; o mentalitate, o atitudine.
D. Pora a stint sa evite acest cusur. La d-sa dialogul e
limitat, redus la strictul necesar, si deci cu atat mai
viu.
Cateva replici bine alese, din noianul de eruptii
1) Editura Ancora", Bucure5ti.

www.dacoromanica.ro
 173

verbale, ii ajung sa ne caracterizeze pe micii sal eroi.

Sunt pur si simplu delicioase, in aceasta privinta, dia-
logurile din povestirile Outul Gigii", Mociciu" si D'a
tlenu", in cari naivitatea adorabila, istetimea sireata si
spiritul de imitatie al micilor ingerasi sunt scoase pu-
ternic in evidenta. Numai tine a trait in mijlocul lor,
tine i-a iubit din toata inima, cum ii iubeste autorul, e
in stare sa ne redea tot farmecul vorbirii si simtirii tor.
In bucata cea dintai, micuta Gigi de patru anisori,
sta de vorba cu bunicuta ei care toarce. Convorbirea
porneste de la o barza si continua sarind de la o ches-
tiune la alta si punand pe batrana intr'o grea cumpana.
Ace las ingeras de Gigi, sub o alta ipostaza, in Mocicht",
lace pe sireata punand bunicutii niste intrebari din din
tale afara de delicate.
Daca Gigi e l'enfant terrible, sau dracul impelitat
cum zicem noi, cei patru copilasi din D'a tlenu" stint
adorabili in tendinta lor de a imita ce vad in jurul lor.
Trei fetite si un baetel isi propun sa se joace d'a tlenu".
Tuspatru desculti, cu rochita pe ei si cu halaciuga de
capsoare numai carlionti. Veseli nevoie mare, de par'ca
toata lumea e a lor... Eu sunt marina, zice baietasul,
§i voi tlenu... Me lgem cu totii uite asal... Voi faced fu-fu!
fu-fu! §i eu fuel" ca marina iu-iu". Si au porint feti-
tele pufuind intr'una, iar baetelul chiuind ca o mafinci
in lege". Merge trenu ca pe roate, fu-fu! Si iu-iu!" pa-
ns la un cot, unde masina a it Ot de pe linie si tuspatru
prichindeii cu marina in frunte se rostogolesc pe iarba
si rad de se prapadesc: a delaiat tlenu!"
0 a doua categorie de copii, studiati de d. Para,
sunt cei mijlocii, variand intre 6 si 10 ani. Si pe aces-
tia d-sa ni-i prezintil in diversele lor atitudini sufletesti.
cu calitatile si cusururile cari ii apropie de noi. $i mai
intai, placerea lor de a face eau. In bucata Rasplata",
care aduce intrucatva cu le Crapattd" de Victor Hugo,
niste draci de baietasi car I' enfant est cruel! ga-
sesc o pisica. Cum o vad, toti intr'un glas striga: Hai
s'o omoreim!" (Et puisqu'il est si laid, faisons-lui biers
du mall) Dar iata ca, de dupa un gard, o fetita vede a-
ceasta seena, si ingenunchiand se roaga lui Dumnezeu
sa scape pe bietul animal. Inteadevar pisica ii Scapa
din mania', iar baiatul aluneca si-si scranteste un picior.

www.dacoromanica.ro
 174

Pedeapsa poke nemeritata. Poetu] francez e mai uman

cand it face pe copilul cel rau poetul insus! sa
auda un glas divin care-i spune: sois bon!
Pe de alts parte tendinta caracteristka a copilului
spre vitejie precuin si frica lui de mice lucru de nimic,
ne sunt asa de plastic prezentatr. de autor, in bucatile
Taras", Ca in carti" si Omul de zapada". Eroul celei
dintai e ahtiat dupa fapte viteiesti. Dar stii, de cele a-
devarate. SO ne luptdm cum s'a luptat tata si nea Ispas
In nizboi! Uite asa: noi suatem romonii si voi, ceilalti,
dusmanii!" Si o lupta in lege incepe cu bulgari de za-
pada. Dar iata ca trupa lui Taras bate in retragere. In-
frangerea e aproape sigura. Atunci, inteun avant eroic
Taras apuca o cruce de lemn de langa zidul bisericii, o
ridica in sus ca un stindard strigand: Crucea-i cu noi!
nu vit lasati Heti!" Lupta incepe mai cu foc si se ter-
mina cu triumful crucii.
Un alt aspect al vitejiei ni-I ofera Sandu, baietelul
unei mosierese vaduve. Citirea cartilor senzationale ii
aprinsese imaginatia. Vrea si el sa traiasca viata sbuciu-
mata de haiduc. Dar aventura lui vitejeasca, dupa multe
peripetii, se terming cu reintoarcerea la camin.
In starlit, in Omul de zapada", una din povestirile
cele mai reusite, ne intampina reversul medaliei: Frica
ce au copiii de necunoscut. Cativa baetasi au durat o
namila de zapada, careia nu-i lipsea nimic ca sa pars
ca-i om. Bucuria piticilor era fara margini si juoau
Imprejur tontoroiu sfidand-o. Dar iata ca se apropie
noaptea. Li-i teams acum de namila asta alba cu ochi
de carbune si cu toroipanu in Maria, sa nu porneasca
dupa ei. Frica for creste din clips in clips. Li se pare
ca -i and pasii, ca bate in use, ca cere sa intre. Cuprinsi
de groaza, ei se baricadeaza cu ce gasesc prin cash. Cu
ce gradatie crescanda ne sunt descrise aceste momente
de tortura sufleteasca! Dar, o D-zeule! usa e data de
parete si... copilasii dau in namila cu ce pot. Din feri-
cire, chelalaiturile dureroase ale lui Balan, ii desteapta
din spaima for cumplita.
Dar nici pe copiii mai marl. nu i-a uitat d. Porn.. Ca
bun tata ce e, si acestia se bucura de atentia lui bine-
voitoare. Ce de figuri interesante nu intalnim si aid!
Mai intai pe curagioSul Chau", care, desi insemnat din

www.dacoromanica.ro
 175

nascare, stie sa pedepseasca pe cei cc 1ndraznesc sd-si

bath joc de infirmitatea lui, sau are curajul sa reziste
tentatiunilor hoinarelii. Apoi pe bunul ucenic de fierar
din Suflet de copil", care indiferent la propriile sale
necazuri, ajuta unei fetite sa scope dintr'o grea pri-
mej die. Sau ca aces fetita de 12 ani din Oropsita",
care alungata de un tats barbar, rataceste noaptea in-
treaga pe o vreme cumplita, si trece prin atatea torturi
sufletesti papa ce ajunge sa gaseasca addpostul dupa
care ravnea. Aceasta din urma povestire, prin frumu-
selea artistica a tabloului naturei si fina analiza a tor-
turilor prin earl trece mica oropsita, este poate cea
mai desavarsita dintre toate sub raportul literar.
Nu pot sd terrain fail a insista o clips si asupra
dragostei nesfarsite a autorului pentru lumea celor ce
nu cuvanta. Bucatile Lastunii" si Orfanul", in cari ni
se descrie dragostea parinteased la pdsarele si odiseea
unui pui de rata in mijlocul unor puirri de gains, sunt
admirabile din toate privintele. E atata observatie pro-
funda, atata psihologie find in aceste povestiri, si totul
e. invaluit in atata simpatie duioasa, ca ele ar merita sd
figureze Inteo antologie.
* *
Povestirile acestea mai au si un ultim merit. Sunt
scrise intr'un stil cu totul literar: simplu, clar si sobru,
si totus atat de viu, de elegant si de frumos. E adevara-
tul stil, la care din nenorocire au renuntat atatia dintre
scriitorii nostri.
Povestirile d-lui Pora, deli adresate copiilor, sunt
o desfatare literary si pentru cititorii de toate varstele.

www.dacoromanica.ro
 SCENE BANAL E
de LIA HARSU

Observatoare atenta a micilor mizerii omenesti,

sub diferitele for aspecte, cand vesele, cand triste, doam-
na Harsu a izbutit sa prinza in scene scurte, dar sur-
prinzator de vii, latura for caracteristica si sa ne-o re-
dea cu mulls pricepere si inteo forma atragatoare. In
primele trei schite, sub forma de dialog, asistam la e-
ternele infidelitai conjugale, provenite de-o parte si de
alta din plictiseala Si din spirit de imitatie. 0 exhibijie
de marionete cad, niciodatA m.ultumite, iii cauta ferici-
rea tot mereu aiurea, in virtutea legii liberului schimb,
statornicit in casniciile moderne.
Dar fericirea este numai relativa. Dezamagirea nu
Intarzie a o risipi (ca in Iluzia"). In alte trei schite, din
cele mai izbutite ( Stara fericirii, Unde e fericirea"
si Idea inn aflam ca exists o scars a fericirii, dupd fe-
lul apartamentelor ocupate, uncle fiecare crede pe ve-
cinul sau mai fericit; ca, intre o batrana bogata, tolani-
th pe pernele automobilului si tanara fetita dragalasa
din tramvaiu, can se intrevad o clips, fiecare ravneste
soarta celeilailte; sau, ca femeia ideals pe care o doresti,
si in care intrevezi fericirea, n'ai s'o IntMnesti niciodata.
Si cum s'o gasesti, fericirea, cand viata in realitate
e asa de trista, de dureroasa cu unii oameni! De pilda,
cu femeia batrana, care implora zadarnic dreptate ta-
narului judecator indiferent; sau ca paraliticul care,
parasit tie ai sal, trece inteo dupa amiaza prin cele mai
chinuitoare emotii; sau ca tanarul ardelean, din ,,Bi-
ruit", care vine in Capita la plin de iluzii si se ex-
pune celor mai crude deceptii. Cu cats emotie sinters
ni-i descrie autoarea pe acesti invin4i ai vietii!
0 schita draguta este si Idila". 0 idila sentimen-
tala, la Cluj, intre un Canal- ardelean o doamna din
Begat, de o savoare locals cu totul specials.
Pline de humor, si scrise Inteo limbs curgatoare,
schitele d-nei Lia Harsu ofera o citire foarte placuta.

www.dacoromanica.ro
 UN ASASINAT PATRIOTIC)
de VICTOR EFTIMIU

E de remarcat ca niciunul din genurile literare n'a

ramas strain activitatii imbelsugate a d-lui Victor Efti-
miu: poezia, romanul, nuvela si mai ales teatrul ii dato-
resc un numar respectabil de opere, dintre cari unele
desigur vor ramanea in literatura noastra.
Fara a face parte din nici o miscare literal* d-sa
si-a cautat inspiratia indiferent in toate directiile, in tre-
cut ca si in prezent, in lumea inchipuirii ca si in realita-
tea vie. Gratie patrunderii sale psihologice, a bogatei
sale fantazii si a puterii sale creatoare a izbutit, pe de o
parte sa reinvie lumea minunata a basmelor si legende-
lor noastre, umanizandu-le si chiar modernizandu-le, iar
pe de alta sa redea momente si stari sufletesti din viata
de toate zilele.
Ceeace a mai contribuit a impune literatura acestui
fecund scriitor, este si stilul sau. In epoca noastra de
obscuritate voita in idei, in sentimente ca si in expresiu-
ne, pe care cativa tineri estetizanti in s'o imprime lite-
raturei, stilul d-lui Victor Eftimiu ca si al altor lite-
rati, din fericire! este de o luminoasa claritate, ceeace
nu-1 impiedica de a fi elegant si nuantat de toata feluri-
mea starilor sufletesti ce descrie. E stilul care place si
care nu to oboseste niciodata.
Vol incerca sa prezint ad cateva aspecte din activi-
tatea nuvelistica a d-lui Eftimiu, dupe cuprinsul volu-
mului recent aparut, oprindu-ma numai asupra acelor
nuvele sau schite cari vadesc mai mult talentul scriitoru-
lui. In primul rand, in volumul acesta, ne intampina o
galerie intreaga de femei, fiecare cu infatisarea-i parti-
culars si cu sufletu-i deosebit. Iata de pilda, in Straina",
1) Editura Cugetarea", Bueure§ti.
12

www.dacoromanica.ro
 178

pe femeia misterioasa, ve§nic neinteleasa, despre care

nimeni nu §tie uncle se duce, dupa cum nu §tie nimeni
cine era Si de unde venise..., dar care nu lass decat du-
reri in urma ei; sau pe femeia perversa care se Infige ca
un ghimpe in sufletul omului naiv §i face din el o sdrean-
ta, ca in Ferree "; sau Inca pe fata iertatoare care, in-
§elata de iubitul ei §i de o prietena., i hotarita de a se
rfizbuna in seara cununiei lor, le arunca... florile stranse
de pe treptele bisericii; sau insfar§it, pe fata romantics
din De dorul unei sarutari", care, sarutata inteo seara
pe brat de o gura invizibila, se lash prada celei mai in-
flacarate imaginatii, tanjind dupa un iubit imaginar.
Ce bine studiata suflete§te este §i femeia din Ziva
mortilor"! Dona alte casatorii neasortate sunt tot atat de
con§tiincios studiate: in prima, o femee cu melancolii
crepusculare", maritata dupa un capitan, e in ajun de a
divorta, scoasa din minti de un publicist romantic; iar
in cea de a doua, Cei doi straini", na§terea unui copil
ii apropie pe doi soli ce erau sa se desparta, iar moartea
micutului ii desparte pentru totdeauna.
Tot atat de reu§ite, daca nu .5i mai bine, sunt schi-
tele referitoare la barbati. Intr'o serie de vreo §ase
bucati, autorul ne analizeaza diverse stari suflete*ti,
caracteristice scriitorilor sau artitilor mari §i chiar
specimenelor mai marunte. A§a, in Remu§carea",
intalnim pe un boet batran in plina glorie, sarba-
torit intr'o noapte in casa unui burghez bogat. Se
canta una din poeziile sale: S'au scuturat toti tranda-
firii..." Liedul acesta, scris cu 30 ani inainte, §i care ii
adusese de curand celebritatea, it arunca inteo profunda
tristete, on de cate on it auzia. Povesti intamplarea: Era
pe atunci director inteun minister. Un profesor de mu-
zica, care zadarnic ii solicitase ani dearandul o subven-
tie pentru editarea unui album cu doine §i motive na-
lionale, ii pusese acea poezie pe note. Cu toate zecile sale
de volume, scriitorul era prea putin cunoscut. Multumita
Insa romantei pretutindeni cantata, el deveni celebru, in
Limp ce sarmanul muzicant, caruia ii datora lzbanda, a
murit fara a-§i fi implinit visul sau modest.
Ce trist5. de asemenea, e celebritatea cand ea vine
dupa o tinerete lipsita de soare, ca in bucata Dimineata
de iarna". Maiestrul, ajuns la asfintitul vietii sale, in
plina glorie, se vedea Inconjurat de un roiu de admira-

www.dacoromanica.ro
 179

toare, (le zeci de copile sburdalnice. Gandul i se ducea

la departatele zile ale tineretii, cand suspina zadarnic de
dorul unei femei care sa-1 iubeasca... Sufletul lui nu se
Incalzise la nici o dragoste... Si acum, dinaintea lui, ve-
dea pe toate acele copile frumoase, unele ingenuchiate,
toate in adoratia lui. Dupa plecarea tuturor, Irma sin-
gura, frumoasa Irma, ramase. Ii marturisi ca-1 iubeste
si razimata de perete, plangea inabusit. Ce trebuia sa
faca dansul? Ingenuchia langa Irma sopti tremura-
tor: Iarta-ma! in timp ce din ochi ii aluneca intaia la-
crima de dragoste pe mana palida si subtire a copilei.
Daca artistul, in plina glorie, care n'a cunoscut fiorii
dragostei din tinerete, e nefericit, mai nefericit Inca este
cel care a iubit prea mult. E ceeace autorul ne dovedeste
in bucata Marea arta". Asistam la sarbatorirea unui
mare scriitor. In culmea apoteozei, el se retrage in gra-
dina cu un prieten, caruia ii destainueste desgustul San
pentru tot ce a scris, caci nimic nu e cu adevarat trait,
totul e fals. Niciodata un spirit ales nu poate fi fericit pe
deplin. Noi nu suntem nimic in fata eternitatii. Marea
arta e sa 9tii sfarsi orice, cand ai atins culmea. Caci de
acolo incepi sa cobori, si a cobori e grozay... Si scolfind
un mic revolver din buzunar, isi.sbura creerii pe loc.
Din cand in cand ii place autorului sa evade-
ze din lumea reala §1 sa se avante intr'una fan-
tastica sau cel putin ireala. Aci, desigur, rolul prin-
cipal nu-1 joaca nici spiritul de . observatie si nici
analiza .,:sufleteasca, ci imaginatia, fantazia. In a-
ceasta directie, d. Victor Eftianiu e aproape neintrecut.
Vreo sapte-opt din schitele si nuvelele acestui volum
sunt consacrate acestei vane nesecate. Nu voiu cita decit
doua din ele, deli de fapt toate ar merita aceasta cinste.
In Un asasinat patriotic", un idealist inventa o marina
de sburat cu care orice om, gratie unor manusi sci ghete
contra-magnetizate, poate pluti in- aer dupa* voie. Ce re-
volutie, nu e asa? in arta razboiului! Si ce siguranta de
victorie pentru tara sa! Dar atat autoritatile cat si finan-
ciarii raman surzi fats de marea inventie. Descuraj at, in-
ventatorul e in ajun de a-si vinde marina unui stat dus-
man, si destainueste unui prieten hotarirea sa. Acesta,
ingrozit de consecintele unei asemeuea fapte pentru pa-
trie, it omoara. Curtea cu juri, insa, it achita pe asasin,.
In urma unei splendide pledoarii a aparatorului. La ie-

www.dacoromanica.ro
 180

sire, se duce la cimitir si-si sboara creerii pe mormantul

fostului sau prieten.
In Pitirim cu capul de ametist", povestire ultramo-
dernista, cea mai lungs dintre toate, incoheren`a fanta-
ziei atinge proportii uluitoare. Asistam la calatoriile, a-
venturile si transformarile acestui personaj extraordi-
nar. Nu cred sa existe o sarja mai sdrobitoare decat a-
ceasta, impotriva scriitorilor ultramodernisti, care ne
impoae auzul de catva timp incoace cu elucubratiile lor.
Rar s'a cheltuit atata verve, ironie si sarcasm inteun
mod mai spiritual. Atata numai ca stilul acestei sarje
este simplu, firesc si limpede, pe cand acela al ultramo-
dernistilor, este o simples plescaiala de euvinte neintelese.
A§ mai vrea sa insist o clips asupra a trei schite, fie-
care delicioasa in felul ei, si anume Vasile Vardistul",
Dansatoarea si curcanul" si Zapada de Anul Nou".
Chia duiosie, in zeflemeaua-i fins, nu a revarsat autorul
peste trista viata a unui vardist de noapte care, dupes
treizeci de ani de pazire a curcilor altora, s'a invred-
nicit si el odata sa se infrupte dintr'un curcan... pe
varza, ce nu era al lull Si cat de filozof, in modestia lui
fortata, nu ne aware curcanul din a doua schita, in fata
piruetelor dansatoarei. 5i el de sigur ar putea imita pe
dansatoare in agilitate pe vultur in zbor §i pe privi-
ghetoare in cant melodios, dar la ce i-ar folosi! Eu sunt
curcan fi ratruin curcan... Toate sunt zadarnicii. Singu-
rul bun e infelepciunea: sd vezi neantul oricarii sfor(dri
;si sd evi(i tot ce to -ar scoate din beatitudinea visdrii
tale..." Si iata cum mediocritatea si neputinta isi gasesc
totdeauna ate o scuza! Insfarsit, ce tristete a lasat
rbiboiul in urina lui! Doi copii: Tica si Nicusor. Tica a
cunoscut belsugul de alts data. Nicusor numai lipsurile.
Si totusi Nicusor e mai fericit: el n'are nici o idee de ce
a fast ()data!
Volumul de nuvele si schite al d-lui Victor Eftimiu
coprinde inteinsul o lime de sentimente, de stari stifle-
_esti si de simple intamplari interesante. E un gen de-
licat in care d. Eftimiu exceleaza. Fara digresiuni si des-
crieri inutile, fares inversiuni si imagini fortate, si fares
lirism, d-sa stie sa povesteasca simplu, dar atat de natu-
ral, de sincer, atat de miscator. Schilele si nuvelele aces-
tui scriitor ofera o lectures cu adevarat reconfortanta.

www.dacoromanica.ro
 WINUNEA"1)
de ADRIAN HURMUZ

Un gen literar la indemana oricarui incepator in do-

meniul scrisului, este desigur nuvela-schita. Prin scurti-
mea si varietatea ce ofera, ea se preteaza cu usurinta de-
butului. 0 simpla intamplare din viata care te-a miscat
adanc, un fapt auzit dela altii, si chiar inventat la ri-
goare, 'dar cu aparenta de adevar, poate constitui, de
multe ori, subiectul unei nuvele. E nevoie numai de ni-
lel spirit de observatie si de patrundere, si de a sti sa
povestesti, alegand din noianul de amanunte numai
ceeace este absolut necesar.
D. Adrian Hurmuz, autorul volumului de nuvele
Minunea, este si d-sa un debutant, dar un debutant cu
.noroc. Intr'o serie de 16 nuvele scurte, tie face sa asis-
tarn la desfasurarea unor Intamplari interesante, obser-
vate cu pricepere, a catorva cazuri de constiinta, binisor
schitate, si a vre-o 5-6 broderii fanteziste in domeniul
fantasticului. E de retinut ca personajele sale vorbesc
prea putin, nu an intre ele decat dialoguri foarte scurte,
si ca autorul prefers sa le analizeze atitudinile si starea
for sufleteasca. Ceeace face ca aceste bucati au mai malt
Aparenta unor schite psihologice.
AcIiunea catorva din ele se petrece la lark pe
camp sau intr'un mediu anumit, bine cunoscut de autor
si in mijlocul caruia probabil a trait un timp oarecare.
Asa, in prima nuvela, Copilul buruenilor", gasim tin ta-
blou pitoresc al muncii trudite a tarancelor, pe mosia bo-
ierului la un treierat, intrerupta din cand in cand de
vreo satisfacere a simturilor. Feciorul arendasului, cu
biciul in mans, zoreste pe lucratori la munch. Uneori,
din simpla vanitate barbateasca, atrage cat° o jaranca
tanara si o necinsteste in lanul de grata. Zenovia, fata lui
1) Rditura Casei Scoalelor", Bueuresti.

www.dacoromanica.ro
 182

Stefan Craciun, va plati si ea birul virginitatii sale aces-

tui Mo loh al placerii. Noua luni mai tarziu venire si
necazurile. In casa nenorocitei, linistea disparuse. Ta-
tal ei, intaritat de zvonurile ce veneau pans la dansul,
se da patimii bauturii, si intr'o noapte, Intorcandu-se
beat mort, o bate ingrozitor pe batrana fiindca n'a stiut
sa inlature rusinea ce a dat peste ei, in timp ce Zenovia,
intr'o sure de paie, Inconjurata cu maldare lungi de stuf,
gemea cuprinsa de durerile facerii.
Cum se vede, o ademenire banala, nu tocmai rare
si deci fara importanta. Ceeace face Insa meritul acestei
mid nuvele, este analiza sufleteasch a dragostei Zeno-
viei pentru feciorul de arendas, sunt descrietile pitoresti
ale muncii treeratului si ale naturei campenesti in care
se petrece aventura pasionala. Ce impresionanta, de
pilda, este scena treieratului, cu sgomotul snopilor arun-
cati in gura batozei, cu miscarea ritmica a tarancelor dan-
land fara voie in cantecul unei muzici ciudate, in timp
ce cureaua aleaga zapacita intre cele &ma roli ".
Tot prance sunt si eroinele celor catorva cazuri de
constiinta, ce ne prezinta autorul. Cu Diavolul arma te-
lor" ne Intampina un caz analog dar cu efecte contrarii.
Suntem in timpul razboiului. 0 Waned, al carei barbat
a .plecat si n'a mai dat semne de vials, a pacatuit fara sa
vrea cu un ofiler rus, care i-a facut un copil. Nenorocita
este aratata cu desgust de femeile din sat, desi poate mai
vinovate decat dansa. Ideia ea barbatul ei s'ar putea in-
toarce dintr'un moment intr'altul, o punea in grea cum-
pana. Stirile contradictorii o faceau sa treaca rand pe
rand prin bucurii si chinuri sufletesti doboritoare. Desi-
gur ca o va °morn Nu Incape Indoiala! Dar iata, Insfar-
sit, ca soseste stirea definitive a mortii. Ce usurata se
simli deodata! Parca-i se ridicase o piatra de pe suflet.
De acum era linistita cu copilul, pe care-1 va putea iubi
si creste. Cugetind bine, isi aduse aminte ca Ion nici 1211
era cine tie ce om de ispravci, era moale". Dar tend vazu
golul din cask si ca el nu va mai veni niciodata. o j ale
crescanda o coprinse si izbucni intr'un plans Inabusit...
Cateva tipuri de femei sunt de asemenea bine dese-
nate de autor. Asa, bunaoara fata boierului din Regele
campurilor". Fugise dupe cineva, si apoi dupe un timp
oarecare se intorsese la mosie. Dar putregaiul Asia de

www.dacoromanica.ro
 183

fatii", cum ii zicea tat'sau, nu se astampara nici acuma.

Perversitatea o impingea la noui rele. Ea incearca sa
scoata din minp pe Mitrea, noul vizitiu, un uria§ cu fata
smolita, cu nasul earn si eu ochii mici. Ce nu facea? Il su-
punea tuturor chinurilor fizice si sufletesti. Bataia ei 11
fericea la culme. Dar iata Ca lute° zi, incepura la curte
pregatiri pentru nunta fetei cu un tanar ce trebuia sa so-
seasca. Le vestea aceasta, desperat ca n'are s'o mai vada,
nenorocitul se arunca sub roata batozei. Informata, per-
versa duduie soseste la fata locului: Set-I ducefi numai
decat de ad"1 porunci ei in fata cadavrului sfa§iat al
jucariei sale amoroase.
Nu mai putin interesant descris este tipul femeii gal-
ceviloare, din Femeia rea". TWA ziva ii umbra gura,
trancanind si tipand. Mahalaua intreaga huia de racne-
tele ei. Barbatul, om bun din fire, i§i vedea de treaba si
o rasa sa urle. Vecinii i§i radeau pela gard de asa un na-
tang de barbat, care se rasa sa fie asa insultat. Ea insa
continua sa se boceusca si sa-1 ecarasca. I§i blestema cea-
sul and s'a maritat cu asa un pacatos. Bietul om indura
toate si o privea cu bunatate si mila. Se &Idea in sine:
De n'ar fi asa afurisita, ar fi o comoara de femee!"
Gaud, in sfarsit, femeia se mai potoli si nai zise asa o-
bosita §i pe §optite: Bulbucule! esti un bulbuc pacatos!"
Asta a fost prea mult! Omul nostru sari in sus ca ars. Se
repezi la nevasta-sa ca un turbat si, apucand-o de par,
incepu s'o tarnuiasca prin curie si sa-i care la pumni
si la ghionti cu nemiluita. Toata scena aceasta este foarte
natural redata.
Dar d. A. Hurmuz nu e numai un observator atent
si un psiholog con§tiincios, cum s'a putut vedea din schi-
tele citate. D-sa mai dispune §i de o fantazie bogata, in
stare de a trece peste limitele realului si de a pluti in
ireal, in fantastic. Intamplarile relatate, pornite din do-
meniul subconstientului, si amplificate de talentul auto-
rului, se adreseaza desigur mai mult nervilor cititorilor
decat ratiunii lor. E un gen care cere aptitudini pe cari
prea putini scriitori le poseda. D. Hurmuz a izbutit intru-
catva si in aceasta direcliune. Asa, in bucata Noaptea
Sf. Andrei", eroii sunt un motan alb, un om de zapada si
gerul din odaie. Acestia, cu incetul, ajung sa se confunde
si sa dea na§tere unei halucinatii extraordinare in min-

www.dacoromanica.ro
 184

tea cititorului. Minunea" e descrierea aventurii pe aco-

peri., a unui predicator adventist, care se crede chemat
de Dumnezeu, *i a tovara§ului sau, urmata de sfar§itul
tragic al arnandurora. In sfarsit, trecand peste altele,
Imparatul" este povestea tragicului sfar§it al unui pes-
car. Ca sa prinza peste mull, el cauta intr'o noapte agi-
tata sa pue mina pe imparatul baltii, §i este gasit a
doua zi inecat intr'un loc unde apa era numai papa la
brau, de§i Sava era un minunat inotator. Gasim in a-
ceasta bucata, una din cele mai reunite, o frumoasa des-
criere a unei nopfi pe o balta minunata, care aduce in-
trucatva cu descrierile similare ale d-lui M. Sadoveanu
din Tara de dincolo de negura".
Volumul acesta de nuvele este un debut frumos pen-
tru d. Adrian Hurmuz. Prin felul sau concis de a povesti,
dar cu atat mai atragator, prin darul observatiunii §i
patrunderii sale psihologice, d. Hurmuz ne-a dat dela
Inceput o dovada ca poseda stofa de nuvelist. E de re-
gretat numai stilul sat', uneori neingrijit, §i lipsa a-
proape totals a punctuatiei, §i in special a virgulelor,
datorita desigur unei corecturi putin serioase.

www.dacoromanica.ro
 FLORICA"')
de I. C. VISSARION

Cu volumul de nuvele Florica, aparut in editia a

II-a si pramiat de Academia Rambla, d. Vissarion ne in-
troduce in lumea dela Cara, Wane pe care o cunoaste de
aproape si din sAnul careia probabil isi trage si origina.
Pasurile acistor ooneni necajiti, atitudinile lor specifice
in fala vielii si in contactul lor unii cu altii, calitatile si
cusururile lor, credmlele lor, in sfarsit felul lor de a cu-
geta si de a se exprima, autorul s'a straduit a le pa-
trunde si a ni le reda iL toata exactitatea Ion In aceasta
privinta, majoritatea povestirilor d-lui Vissarion sunt i-
coane vii ale sufletului laripesc.
Sa nu va asteptati Inca la analize psihologice, nici la
descrieri artistice. Intamplarile cuprinse in cele 22 de
nuvele ale acestui volum; sunt fapte marunte, simplist
povestite si, fiira mestesug literar, dar de un deosebit in-
teres pentru cunoasterea, sub diversele sale aspecte, a o-
mului dela lard. Cu exceptia numai a doua-trei bucati,
in care autorul se pierde intr'un verbalism retoric, toate
celelalte nuvele sau povestiri din acest volum, lipsite de
orice ornamente literare, se deslasura intr'o atmosfera
de simplicitate si in plina actiune. 0 miscare intensa se
agita in toate.
Intr'o serie de vreo zece bucati, toate luate din viata
tiiranilor, autorul ne prezinta pe acestia in cateva din
obiceiurile lor intime. Petrecerile lor vesele, urmate une-
ori de cearta si bataie, siretenia lor in contrast cu naivi-
tatea lor lesne exploatabila, betiile lor proverbiale, idi-
lele lor de dragoste, superstitiile lor, sfatasia celor ba-
Irani, nimic n'a scapat ochiului ager si observator al au-
torului.
Taranul la belie e un subiect care 1-a preocupat in
deosebi. Bauturica e in tradilia Romanului, si nici ca
1) Cartea Romaneasca", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 186

s'ar putea sa lipseasca din viata trudita a taranului, pen-

tru care ea este un leac de alinare si un indemn la voie
bunk dar si de multe on la cearta si bataie. Diverse le
aspecte ale acestei slabiciuni traditionale ne sunt plas-
tic prezentate in nuvela Tain si drum", in care un la-
ran isi bea ultimul ban destinat mancarii, sau in Buto-
iasul lui Coraie", unde o simpla cinstire cu un paharel
cu tuica degenereaza pe nesimlite lute° orgie uachica,
care nu is sfarsit decat odata cu golirea deplina a bu-
toiasului.
Dar cea mai reusita nuvela, in aceasta direclie, este
desigur Reclamatie". Asistam aci la o nunta vesela in
casa unui Oran. Dar iata ca, din pricina unei pacatoase
de plosce cu vin, se incinge o batae in lege, ale carei pe-
ripetii se desfasura dupa toate regulele. Ea este conti-
nuata si la intoarcere, in dreptul unui pod. Toate fazele
acestor incaerari sunt sesizant redate de autor. In sfarsit
victima principals, cu capul spart si cu o bunatate de
cojoc nou-nout, rupt in bucati, a reclamat primariei. Pri-
marul, ajutat de un notar, care driseaza procestn1", as-
culta pe toll inculpatii. Felul cum acestia povestesc in-
tamplarea, rand pe rand, e de toata nostimada. Trans-
puse intro comedie in doua acte, aceste doua scene din
viata taranilor ar produce un efect irezistibil.
Naivitatea taranului si urmarile carora ea se pretea-
za, reies foarte bine din nuvela Permis". Niste tarani,
cari se duceau la Bucuresti sa lucreze la o bins, se po-
menesc calatorind gratuit in baza unui permis inexis-
tent. Dar vorba aluia: Cu Statu' so nu to put; vericule,
ca nu-i de glumit!". Bine Inleles ca la una din stafii, gasiti
fara bilete, sunt dali jos si li se Inchee proces-verbal,
dupa care pornesc pe jos la Bucuresti. Cu timpul totul
fu uitat. Nici Ca se mai gandeau bielii oameni la beleaua
cu trinu", cand se pomenesc deodata cu citalii dela tri-
bunal. Isi parasesc munca dela Cara in voia soartei si iau
drumul Capita lei. Interesant redate sunt tribulaliunile
for la Palatul de justitie, unde sunt inselati de un sam-
sar, storsi de bani si pusi la munca de un avocat, si can
se terming cu amanarea procesului.
De o naivitate simpatica sunt idilele for de dra-
goste. In Acurn e prea tarziu" ne intampina, in fata
unei delicioase idile de dragoste parerile de rau ale u-
nui mosneag ca nu mai este tanar Inca odata. Iar in Flo-

www.dacoromanica.ro
 137

rica", care a dat titlul volumului, visurile unei fete idea-

liste de taran asezate in contrast cu viata prozaica si vul-
gara ce-si creeaza prin casatoria cu un barbat comun.
Dar unde d. Vissarion e la largul sau e in descrie-
rea de tipuri. Tipurile d-sale sunt bine prinse si cu totul
originale. 0 galerie intreaga cuprinzand vreo 7 speci-
mene diferite. Mai intai vizitiul guraliv Si laudaros din
Viziti al subprefectului".
A poi eroul din Starea de asediu", un simplu jay-
dar-ni. Dar un jandarm cum sunt atatia la noi, mai ales
in toiul alegerilor. E instiintat telefonic ca s'a instituit
starea de asediu. Ce-i aia, stare de asediu?" 11 intreaba
cite unul. Este ca, toil cu totul afi ceizut in puterea
mea: eu ca militar judic, f i tot eu, ca militar si izi&it".
i cum individul nu prea pricepe, jandarmul adauga:
Adicei, de nu to supui ordinului melt, in caz usor: palm
zeci-cincizeci de palme f i Bata...; in caz greu: trei pafi
inapoi, cartus in arms, la ochi vi... foc!... Pasaportul la
D-zeu ti-e iscedit!..." Zile intregi taranii sunt purtati cu
vitele pe drumiuri, din ordinul d-lui jandarm. Sunt su-
duiti, imbranciti si amenintati cu moartea: Cine nu se
supune, nemediat e mart!" In timpul acesta d. jan-
darm, la carciuma sau la primarie, o duce in chefuri
nesfarsite.
Cu Bubele rele se and cu fierul rosu" suntem in
plina rascoala taraneasca. Eroul e un preot acuzat ca a
luat parte la devastari. Adus in lanturi, el este supus de
judecktor unui lung interogator. Linistit, dar cu o rarer
putere de argumentare, el tine piept acestuia, care voia
cand cu amenintari, chnd cu fagadueli de punere ime-
diata in libertate, sa-i stoarca marturisiri asupra capilor
rascoalei. El se apara spunand Ca n'a etatat la rascoala,
dar ca set nu fi fost pupa, oprit de sfintele canoane f i
de sfemtul dar ce -I am, apoi f i eu as fi pus foc cu ei..."
Putin interesant este tipul studentului agitator din
Sä ne curatam casa". E vorba de un tartar imberb, elev
al scoalei politehnice, venit la tars ca sa rasvrateasca
pe tarani, si in gura caruia autorul pune cuvinte incen-
diare. Bucata aceasta e cea mai slabs dintre toate, nu
atat din pricina fondului subversiv, cat mai ales din
pricina formei neliterare in care e turnata.
Cu totul simpatic din potriva, este tipul paradise-
rului din Tata Ionita". De mic copil se pomenise In

www.dacoromanica.ro
 188

biserica, unde vi tatal sail fusese dascal. Si acum era un

batran maruntel, cu parul alb. A umblat ani de zile cu
pantahuza vi a izbutit sa primeneasca biserica, ce sta sa
cada. Cu noaptea in cap intra in biserica sa face cura-
tenie vi era fericit cand sorbia aerul ei rece cu un uvor
miros de tamae. Alta placere a lui era toaca: fi toca
mult, cu talent, cum nici un alt dascul nu mai poate sa
toace... de-fi smulgea gemdurile la cer, sere D-zeu..."
A fost totuv un om Si jumatate in tineretea lui tata Io-
nip: primar, perceptor, dar de biserica nu s'a 1asat nici-
odata... Dar i-a placut vi bauturica. Mergea la carciuma
sa bea o tuica, iac'ava, ca sa-i vie pofta de mancare, vi din
tuica in tuica, it prindea un chef stravnic, de uita de
masa vi de nevasta vi incepea se povesteasca din trecut
lucruri minunate, vi mai ales renghiul faimos ce 1-a ju-
cat intr'o zi popii, cumnatul sau, vi de care a mers po-
mina.
Galeria de tipuri se inchee cu un dragalav tip de
batranica sfatoasa din bucata In tren", vi cu un foto-
graf sui-generis foarte natural din Domnul care eiu-
pevte".
Volumul d-lui Vissarion mai cuprinde vi vreo vase
povestiri cu c,ontinut fantezist, eari au mai mult aerul
unor povevti. Unele cu tendinta morals, ca Isus vi tal-
bane, iar altele cu tendinte superstitioase, ca Prico-
liciul" Si SA nu dai sufletul ucigavului", in care irealul
vi realul se imbina vi se intregesc cu indemanare, vi mai
ales Sufletul pacatosului", vir de intamplari fantastice
pe o Mgt de pevte in timpul noptii.
Privit in totalitatea sa, volumul acesta de nuvele,
devi mediocre sub raportul formei, se prezinta, in ce
privevte fondul, ea o culegere interesanta de aspecte din
viata obivnuita a lumii dela tail. Putini nuvelivti cunosc
aceasta lume ava de bine ca d. Vissarion. In opera sa
ea triieste cu putere vi in toata realitatea ei. E de regre-
tat numai ca, in dragostea-i cea mare pentru tarani, au-
torul uneori s'a substituit personagiilor sale instituind
dreptul la rascoala impotriva boerilor vi a veneticilor.
In asemenea caz nuvela, lipsita de obiectivitatea ceruta,
inceteaza de a mai fi opera literara, devenind un pam-
flet sau un manifest de propaganda subversive. De ase-
menea, cu privire la stil, to izbesc felurite expresiuni
triviale, precum vi dese greveli de acord intre subiect Si
predicat.

www.dacoromanica.ro
 MOMENTE, SCHITE, AMINTIRI')
vol. II, de I. L. CARAGIALE

Prezentul volum, aparut de curand in editia a sasea.

ne ofera cateva incercari humoristice de ale lui Cara-
giale, alaturi de un studiu al sau, de vreo 40 de pagini.
asupra desbatutei chestiuni arta pentru arta" sau arta
cu tendenta",§i de cateva amintiri din viala sa de sutler.
Traind bite° epoca de prefacere in toate directiile.
Caragiale a fort martorul unei societiiti, fasonatii tamp
de veacuri de influenta turco-bizantina, in sfortarile ci
pentru a se adapta la civilizatia europeana contimpora-
Incontestabil ea ciocnirea dintre cele douil forme de
civilizatie diferite, a dat na§tere unor imprejurari co-
rnice, can erau prea evidente pentru a scapa ochiului
ager at unui observator de talent. Caragiale, cu spiritu-i
observator remarcabil, a §tiut sa prinda din diversele
atitudini ale acestei transformari, uncle aspecte cara-
ghioase si sa ni le redea cu tot farmecul for special. Tea-
trul lui, in aceasta privinta, e o mina nesecata de as-
pecte variate ale societatii de atunci si o galerie de ti-
purl caracteristice, a caror specie nu s'a sties cu totul
nici pans astazi.
Ca tip caracteristic al acelei epoci, avem pe ilustrul
pedagog Marius Chico§ Rostogan, scoborit din Ardeal
cu intentia de a lumina jenaratiunile june" si de a
conforma invatamantul nostru nouilor cerinte pedago-
gice. In patru scene, de tin comic irezistibil, asistam la
lectiile lui de metoda intuikive, metoda amilstirat5
inkelijintii §colerului", dar caraghios aplicata §i din
care nu lipsesc epitetele boilor, putori, porci, etc.", re-
miniscente din fondul trecutului.
In volumul I, cu acela§ titlu, Caragiale ne prezen-
lase in vreo 34 de bucati, aspecte din conflictul dintri.
1) Cartea Romfineasca", Bucure*ti.

www.dacoromanica.ro
 190

fond si forma, dintre trecut si prezent, luate din sanul

societatii de atunci, si mai ales din clasa de jos, cea mai
putin pregatita pentru o prefacere radicala. Aci tipurile
ridicule si situatiile cornice se desfasurau pe o scars in-
tinsii. Cu volumul II, satira_lui Caragiale isi schimba o-
biectivul. De astadata ea isi indreapta sagetile ei impo-
triva Statului si a institutiunilor sale, impotriva tendinlii
de exagerare in toate directiile intelectuale.
In Politics si culture" ni se scoate in evidenta in-
convenientul amestecului Statului in campul literelor si
al artelor. Acestui fapt desigur ii se datoreste lipsa a-
proape complete de producfiuni literare ,Si artistice de
searnii"..Pe cand aiurea statele au fost rezultatul nece-
sar al societatilor omenesti, si din mersul treptat al des-
voltarii lor au iesit cu incetul reformele; la noi, din po-
triva, statul fiind o improvizare moderns, el a cercat sa
formeze o societate dupe chipul si asemanarea sa. Si aci
e gresala. Statul poate decreta si face sa se execute po-
duri peste Dunare, vapoare, etc., dar arta, literature, fi-
lozofie, nu! Pentru aceste producfiuni ale spiritului ome-
nese, zice Caragiale, trebue ceva mai mult decdt un
stet politic o societate afezatet de pe vremuri". .
0 asemenea societate, noi nu o avem. Avem o strcin-
surd de navalci, care-§i schimba fizionomia in fiecare zi,
care n'are nici vre-o nevoie mai presus de cele individua-
te, care nu poate avea o traditie, i prin urmare in nici
o imprejurare uniiate de gandire §i de simtire ". De alts
parte statul, pentru a se intari, atrage spre sine politice-
ste toate inteligentele, de aci importanla exclusive a po-
liticei la noi, care absoarbe littreaga noastra viata. Si a-
tunci, cine mai ramane sa cultive excluziv litere sau ar-
ta? Chiar atunci cand infiinteaza institutiuni, statul nu
urmareste decat tot scopuri politice, caci le subordonea-
za intereselor sale de partid. Concluzia: Cu politica sta-
tul emoara stiinta si arta.
In Schite risipite", Caragiale satirizeaza hotararea
statului de a reorganiza.teatrele si conservatoarele. Dupe
dansul, o asemenea reorganizare nu serveste la nimic,
cat limp vor lipsi talentele pe cari statul nu e in stare
set le creeze". Ceva mai mult: el propune statului ca sa
is asuprali concertele si exercitiile gimnastice, ecuestre,
etc. Data se ocupii statul de progresul artelor romdne,
incni sa se ciznoascei". Iar in A zecea muza", se tidied

www.dacoromanica.ro
 191

impotriva directiei teatrului National, care, ceand a ze

cea muza un premiu de 1200 lei pentru o piesa de tea-
tru de orice gen isi inchipuia ca vor rasari numaide-
cat talentele dela Tisa pan'la mare. Si Caragiale propu-
ne un alt premiu, pentru o vapsea de par de luat pe di-
nauntru, §i crede ca ceeace dore§te el e mai u§or de oh-
tinut deck ceeace cere onor. directie a teatrelor.
0 §a rj a sa tirica din cele mai reunite este Literatu-
re si artele romane in a doua jumatate a secolului al
XIX-lea". 0 Incercare critics numai pe 9 pagini, conti-
nand o prefata, o introductiune §i trei capitole, plus o
concluziune. Din ea aflam Ca: la not literatura §i artele
se poste cu siguranfa spune ca stralucesc in mod cu to-
tul deosebit", ca avem o bogatei i cornplexci literaturci,
o mifcare artisticci extraordinar de active ", §i ca acest
imbucurcitor fenomen social se datorefte desigur talen-
telor noastre, gustului societafii fi nafiunii noastre, susfi-
nut si desvoltat de o culturci sistematica".
S'a zis odinioara ca Romanul s'a nascut poet. De a-
tunci §i panel azi, zice Caragiale, a trecut vreme; un an
a Post roditor cat un veac pentru avutul cu care acest
popor s'a urea!, ca 0. Andromeda deslanfuita, in coapsa
fugosului Pegaz, pe calea faro capat cunoscut a &ogre-
sului! Societatea noastra a progresat! Astazi Romanul
este nciscut poet fi critic, cciteodatii i biciclist. El mcinu-
efte cu aceeaf dexteritate versul ssi proza; el infelege cu
o egala siguranfa, niciodata desmin(itei, toate ramurile
de arta, tot ce e mare, bun, adeveirat i frumos!".
In expunerea acestei incercari critice, Caragiale ne
previne ca materialul de care s'a servif e al natiunii, me-
toda este a lui Gion, iar numai redactarea a sa proprie.
Apoi, diva ce 1rece in revista poezia, romanul, nuvela,
drama §i comedia, declare ca pe toate le dvem in belwg,
ca si pictura, muzica §i teatri,), si conchide spunand ca
asa se cam face o istorie critics a Literaturii §i a Arte-
lor! Ai entuziasm? o foci; n'ai entuziasm? n'ai nimic,
nu foci nimic, nu pofi nimic".
Dar satira lui Caragiale se resfrange in toate direc-
tiunile. De la o masa la care fusese invitat, §i la care se
discutase trei ceasuri numai arta, se intoarce adanc re-
voltat, §i confiaza cable/11i sat' indignarea sa: Nu, cane!
eu ma inchin principiului sacru al libertafii opiniunilor,

www.dacoromanica.ro
 192

dar in ruptul capului nu pot admite f i obligativitatea

lorl". Altadata, vizitand niste expozitii de picture dus-
mane, caci artistii atunci ea si astazi se mancau intre ei,
Caragiale ironizeaza lipsurile for si tendinta for spre
vanat sau spre verde. Nu consiliez pe nimeni sa stea
multii ureme intr'un salon unde verdele stapcinefte cu a-
Iota tiranie, poate iefi peste un teas cu sufletul coclit".
In Reforms ", ne povesteste farsa pe care Voda Cu-
za a jucat-o lui Cogalniceanu, care voia numai decat o
lege, care sa opreasca sub pedepse strasnice bataia. Co-
nn Mihalache se convinse insa repede, grin el insus, de
ineficacitatea unei asemenea legi la noi, caci cum zice
zicatoarea: reforma trece, niiravurile roman..." Iar in
Bone-Merenti", ironizeaza abuzul si nedreptatea ce se
comit cu acordarea decoratiilor si conchide: Dintre tog
ccifi au B.-M., unii it meritci; nu toti ccifi n'au aceasta me-
dalie, ar merita s'o aibci".
Un contrast complet intre fond si forma, 11 ofera
Tema si variatiuni". Gasim in aceasta bucata un incen-
diu relatat in patru feluri, de cloud ziare opozante, de
un ziar monden si de un ziar oficios, potrivit cu concep-
tia politica a fiecaruia.
Renuntand la satire, Caragiale ne apare in alte ca-
teva bucati, in atitudini cu totul diferite. In trei articole
Nirvana", Ironie" si Doua note", consacrate lui Emi-
nescu, pe care l'a cunoscut intim, el ne descrie viata de
mizerii a acestui mare poet, indiferenta cu care a fost
tratat in vials si sgomotul ce s'a facut apoi in jurul lui
dupe moarte. Cats admiratie profunda si emotie priete-
neasca nu transpire din aceste calde aprecieri ale unui
suflet superior! 0 vizita la castelul Iulia Hasdeu" ne da
prilejul unei minunate descrieri a castelului si a amfi-
trionului sau. Interviewat asupra literaturii contimpora-
ne, marele om, mai mult spiritist decat spiritual, raspun-
de ca Eminescu n'are nimic original sau macar specific
romdnesc ", ca e departe de a se putea numi un mare
poet national", §i ca unica glorie indiscutabila e Alecsan-
dri, singurul reprezentant at specificului romanesc. Pa-
rere desigur neintemeiata pe care timpurile de azi n'au
ratificat-o.
Insfarsit, trecand peste amintirile die viata sa de su-
tler, frumos povestite, sa ne mai oprim o clips asupra

www.dacoromanica.ro
 193

studiului sau Cateva pared". Caragiale emite aci o se-

rie de argumente, admirabil desvoltate, tinzand SA dove-
deasca, in domeniul productiunilor literare, ca singurul
lucru care conteaza este talentul", §i tocmai de el nu se
pomeneste niciodata. 5i conchide ca opera de arta, ori-
cum ar fi, ou tendinta sau nu, de orice scoala, de orice
gen, n'are valoare decat prin talentul ce-i insufla scrii-
torul.
In rezumat, o carte de valoare in care marele talent
al lui Caragiale se manifests sub diversele sale fete si in
toata amploarea sa.

13

www.dacoromanica.ro
DIN LUMEA CELOR CART NU CUVANTA 1)
de EM. GARLEANU

Dintre scriitorii no§tri contimporani, Em. Garleanu

este poate col mai duios. Un val de emotie sincera §i de
bunatate nemarginita inunda intreaga sa opera, §i o pu-
ternica dragoste il leaga de cei umili, de toti cei ce su-
fera §i sunt asupriti. Cu natura lui melancolica *i adanc
simtitoare, Garleanu a izbutit sa patrunda ceeace era e-
tern omenesc in lumea fapturilor modeste §i sa ni-1 re-
dea cu mijloacc artistice.
Dela omenirea umila §i suferinda a trecut apoi la lu-
mea celor can nu cuvanta, lume marunta §i totu§ atat
de interesanta, pe care el a studiat-o pentru intaia oars
la noi, cautand sa-i sondeze tainele §i invaluind-o in sim-
patia lui cea mare. In 38 de schite mici, de un farmec
deosebit, Si intr'un stil de o rued frumusete, ne prezinta
o serie de atitudini din viata celor cari nu cuvanta, viata
a§a de asemanatoare cu a noastra, §i pe care el a patrun-
s-o atat de minunat cu spiritu-i adanc observator *i cu
inima lui cea bung.
Si mai intai partea tragica a existentei lor. Ce trista
§i efemera, nu e a§a ? este viata unei gaze, o ganganie a§a
de mica, fara stralucire §i rotunda ca o samanta. Ce fe-
ricita se simte ea in iarba, unde toate i se par un raiu, in
prirnele zile ale existentei sale! Dar fericirea ei e de
scurta durata, §i nenorocirile se tin apoi lant. Ba o sur-
prinde o ploaie, ba e aproape sa fie strivita sub cisma
gradinarului. Traiu e acela cad efti nevoit sa -1 cumpci-
nefti in fiecare clipii?". Si mica ganganie se intreba cu
drept cuvant: la ce m'a lcisat D-zeu, dacci n'am partici-
ca mea de piuncint!". Patrunsa de aceasta nedreptate a
soartei, ea se catara incet, incet, pe marginea unei stre-
vine: desigur sus acolo, trebue. sa fie bine!". Dar de
unde? Cum ardea tabla! Si pe cand mica creatura reflec-
1) ,jCartea Romaneasa.", Bucureti.

www.dacoromanica.ro
 195

to cu durere la trista-i situatie, ea vede o randunica cum

prinde din zbor pe o semene a ei Si o duce pui*orilor
sai: V ezi, asta-i soarta noastrei: sa hriinim paserile cari
au ce cauta pe lume". Si acesta fu Si sfar*itul ei.
Un sfar*it analog, dar in alte conditiuni, 11 a*teapta
0 pe carabu*ul din Saracutul" *i pe o biata ganganie
cat o gamalie din Musculita". Aceasta din urma &á buz-
na pe un ceaslov deschis. E atata brand pe foile ingro-
fate par'cci de urmele degetelor tlivcilite prin grout dulce
al colivilor". Si musculita a mancat pans s'a saturat. $i
acum isi scuturii aripioarele, isi intinde piciorusele de
dinapoi, si le freadi unul de altul, ca si cum ar ascufi
cloud cultic; apoi lenesii, afipeste". Ce siesta fatale! Caci
iata ca sfintia sa parintele intra manios in odaie *i re-
pede inchide ceaslovul..., strivind-o pe biata musculita
pentru totdeauna.
Admirabile, in aceasta privinta, sunt *i bucatile
Vulturul", Grivei" si Calul". In cea dintai, regele vaz-
duhului, peste masura de mandru *i inghitind aerul cu
galgairi puternice, de credea ca toata lumea era a lui, co-
linda o zi intreaga vazduhul dela un capat pant la celalt.
Gaud deodata se simte atins de o lovitura mortals. Se
rostogole*te de cateva on prin aer, cauta SA mai plutea-
sca sus, dar simte ea se prabu*e*te. In cadere, el zare*te
pe jos un caprior. 0 ura puternice it cuprinde. Parc'ar
dori sa moara toata lumea odata cu dansul. Uria*ul se
lash" drept peste caprior, 0, cu cea din urma opintire, ii
infige ghiara in ochiul lui curat *i umed. Iar in celelalte
cloud ne intampina agonia unui caine *i a unui cal, cari
in clipa for din urma 10 amintesc de epoca for de glorie
*i de maretie. E atata duio*ie tragica in epopeea acestor
nobile animale, atat de devotate omului, dar atat de
trist rasplatite la sfar*itul carierei lor! E interesanta in
aceasta privinta, asemanarea, ca fond, dintre bucata
,,Grivei" a lUi Garleanu 0 Box" din Gradina lui Mo*
Murat" de d. Lascarov-Moldovanu.
Rana 0 frunza isi are clipele ei de marire *i de u-
milire (ca in Frunza"), pe care autorul *tie sa be redea
cu atata poezie. Iar o simply truce de piatra, care std de
veacuri singura, Isi retrae*te qi ea cu putere din.cand in
cand sgomotele de altadata. Numai in nopfile furtuna-
tece, cad vemturile se ntipustesc nebune, par'cd se tre-
zesc °stile, iar incepe bilk-ilia si glasuri de durere f i de

www.dacoromanica.ro
 196

groazli umplu cu vaetele for noaptea". Si sub ploaie, de

pe cresta turtle crucii se scurg picdturile de apii ca nifte
lacrimi, izvorite din piatra".
In alte co teva schite dragalase, Garleanu ne vorbeste
de avantul spre mai bine al celor cari nu cuvanta, ca si
de zadarnicia sfortarilor lor, in cele mai multe cazuri. In
Gandacelul", asistam la uriasa sforlare a micului artist
care se avanta pe un lujer, ca din varful lui dintr'o sä-
ritura sa ajunga drept la soare. Si a mers voinicul, a
mers, dar cand a poposit, ud de sudoare, la mijlocul lu-
jerului, scapatase soarele. Lif ! ca mult mai am de suit,
Doamne I" isi zise el pierzand once nadejde. Acelas a-
vant spre necunoscut, spre mai sus, it are si ciocarlia.
Dar iata ca, ajunsa in culmea vazduhului, pe cand glasul
ei dumnezeesc se inalta tot mai mult, ea se prabuseste ca
un bulgar de tarana pe pamant. Iar in Hoinar", un flu-
ture umbra in cautarea ttnui adapost, trece dela o floare
la alta, in dorinta lui tot mai vie spre mai bine, si-1 anuea
noaptea in drum fara a-si fi atins tinta.
Din momentul ce sfortarile noastre sunt irealizabile,
desigur ca fericirea ar fi in renuntare. Aceasta e si pa-
rerea cotoiului din Filozoful". A &di singur, a nu fi
al nimanui i nimeni sa nu fie al tau" a ,te izola in
turnul tau de fildes, nu gasiti ca, sub acest raport, felinul
lui Garleanu one apropie de stoicul Alfred de Vigny ?
Dar sunt si printre animale, specimene mai putin
descuraj ate. De pilda, purecele grandoman din Voini-
cur, sau greerele cantaret, admiratia jiganiilor, sau poe-
tul coco§, care e patruns de menirea lui diving, de a vesti
zorii zilei, si care lupta pans la victoria finals cu adver-
sarul sau confrate. Descrierea luptelor omerice dintre
acesti eroi e de o maestrie epics surprinzatoare (Lup-
tatorii").
Altele, chiar, dais dovada de o marinimie supraome-
neasca. Un cocostarc renunta de a inghiti, din mils sau
din mandrie, o broscuta, incremenita de spaima in fata
lui, iar boul din .,Tovarasii", acopera cu umbra sa tru-
pul adormit al stapanului, pe cand el ramane incremenit
to soare.
Insfarsit, in schita Curtea mea", autorul ni se pre-
zinta in mijlocul jiganiilor sale, a caror felurita activi-
tate ne-o descrie cu multa pricepere si cu o rara maes-

www.dacoromanica.ro
 197

trie artistica. Iata, de pilda, bibilica: ,,A, uite-o harnica

ograzii ! Repede, repede, sfaredndu-i piciorusele in ghe-
tele galbene pe nisip, de lute ce alearga, cu bonefica alba
tivita cu arniciu, de gospodina, pe cap, cu cercelufii de
margean la ureche, stransa in fusta-i cu picafele..." Sau
gramaticul curtii, curcanul, cum se rotefte, isi atarna fi-
ragurile de hurmuz f i margelele la gat !". Dar iata ca
toate paserile s'au oprit cu capul intors spre cer : e un
vultan. Dar vultanul a zarit pe gramatic §i o §terge, pe
cand lini§tea §i pacea se lass iar poste curte...
Din lumea celor cari nu cuvanta" este poate opera
cea mai izbutita §i cea mai literary a raposatului Gar-
ieanu. Ea ii va pastra desigur numele in posteritate.

www.dacoromanica.ro
 9 CAPCANA"
de MIHAIL DRUMES

Marturisesc ca am deschis cartea cu oarecare nein-

credere. Spre marea mea mirare insa, neincrederea imi
disparea pe masura ce inaintain in citirea volumului. 0
expunere curgatoare, din ce in ce mai interesanta, o ana-
liza minutioasa §i treptata a unor stari suflete§ti mi§ca-
toare, un talent real de observa tor adanc, mi-au dovedit
numai decat ca aveam de a face cu un scriitor stapan
pe me§te§ugul lui.
D. Mihail Drume§, de§i incepator, are totu§ o calita-
te esentiala. E cumpanit in toate, in povestire, in analiza
ca §i in descrierile sale. Nu se pierde in digresiuni, diva-
gari §i exagerari, nici in caracterizari obositoare. 0 des-
criere pitoresca a Constantinopolei o reds conciz, nu mai
in cateva randuri. Chiar §i stilul sau e simplu, cumpatat
§i natural.
Nuvelele in chestiuuc sunt mai degraba cazuri de
con§tiinta. In prima nuvela Gandul", ni se prezinta ca-
zul soldatului Ruican Ba luta care, ars de dorul dupe cei
deacasa, pe can nu i-a mai vazut de mult, recurge, pen-
tru a obtine un cuncediu de cateva zile, la o stratagems
funesta care se intoarce impotriva lui. Luptele suflete§ti
prin care trece nenorocitul, §i cari sfar§esc cu moartea
lui, ca §i viata de cazarma, sunt excelent redate de autor.
Un caz de con§tiinta, nu mai putin interesant, este
acela al batranei directoare a unui heed de fete care,
in fata unei scrisori de dragoste primita de o eleva, trece
prin o serie de sbuciumari suflete§ti inainte de a lua o
hotarare definitive in aceasta privinta.
0 reconstituire admirabila a efectelor nenorocite ale
geloziei o ofera nuvela cu titlul Banuiala". Un sot, pro-
fesor de liceu, banuinduli fare nici un motiv serios sotia
ca-1 in§eala cu prietenul sau, recurge la toate posibilita-
tile pentru all face lumina in creer, i§i amara§te viata
cu presupuneri ridicole, §i sfar§e§te prin a despera fe-

www.dacoromanica.ro
 199

meia, care se arunca in bralele prietenului §i apoi se si-

nucide, de rusine. Acest caz, nu tocmai rar, este foarte
bine studiat §i analizat in toate amanuntele sale.
Dar cea mai reu§ita dintre toate aceste nuvele, este
desigur Capcana". Autorul ne prezinta aci un caz cu
totul ciudat, cazul prietenului sau Dinu Aldea, pierit in-
tr'un accident de tren, pentru lume, dar care in realitate
i§i cautase singur moartea. Ce-1 impinsese pe tanarul Al-
dea la aceasta moarte tragica ? Desigur dragostea. Un
manuscris lasat de sinuciga§ autorului ne descopera loath'
intamplarea.
Dinu Aldea, viceconsul, -Muir cu aspiratii de parve-
nire, venise sa petreaca la prietenul sail, funclionar in-
tr'un ora§ de provincie, un concediu de doua luni. Nici
odata nu fusese mai bine dispus ca atunci. In aceasta sta-
re de spirit, face cuno§tinta d-rei Vanda, fats de o fru-
musete salbateca, inalta, mandra §1 cu privirea rece, un
adevarat manechin de vilrina. Era fiica primarului, om
sarac §i cu fete multe. Numai decal donjuanul nostru i§i
pune in gand s'o cucereasca. Cateva atentii amabile ale
Vandei it facura sa creaza ca va izbuti cu u§urinta.
Obtinu doua intalniri succesive, multumita vorbirii
lui atragatoare §i distinctiei sale diplomatice. Convins
acum ca prada i-a cazut in mans, Dinu Aldea incearca
a-§i pune brutal planul in realizare. Dar ambele sale in-
cereari nenorocite, respinse cu energie, nu contribuira
&cat sa-i atraga indignarea §i dispretul fetei. Demas-
cat, nu-i mai ramane deceit sa dispara cu primul tren.
Trecuse o lung dela aceasta intamplare. La inceput
se sinitia fericit ca scapase din incurcatura. Ce-i trebuia
lui, baiat sarac, o fats saraca de nevasta, §i pe care nici
n'o iubea. Intentiona sa ajunga cineva, sa- i traiasea .,,i
el viata. Ii trebuia o sotie bogata, pe care o §i gasise. Dar
WA' ea soarta, careia putin li pass de planurile noastre,
se pregatia sa-i dea o leclie aspra. Ne socotim atotpu-
ternici f i nu suntcn deceit niste biete frunze". Aminti-
rea Vandei reinvia inteinsul cu putere, cople§indu-1 §i
stapanindu-1 tiranic. Ura acum pe aceasta fats mandril
Si rece care-i rezistase. Viata ii deveni de nesuferit. 0
misiune de o saptamana la Constantinopol 11 mai cal-
meaza. Dar odata cu intoarcerea in lark chinul sail de-
vine mai violent.

www.dacoromanica.ro
 200

Un amic caruia se spovedise, li dadu o idee : s'o ht

pe Vanda in casatorie Si apoi sa divorteze. Ideia ii paru
minunata. Inteadevar, ce razbuneire nea§teptata ! Nu
era timp de pierdut. Ceru grabnic mana Vandei, care-i
fu acordata, Si nunta se facu fara sgomot, in familie. In-
sfar§it era insurat ! 0 avea pe Vanda. 0 poseda cu pati-
ma, intr'un delir vecin cu nebunia, Si tottwi o ura ingro-
zitor. Si acest traiu infernal dura patru luni Si jumatate.
In tot timpul acesta el nu urmari decat o tints : sa se
scape cat mai curand de Vanda. Dar cum ? Amicul Relu
tinu sa-1 serveasca Si de asta data, luand asuprii-§i sar-
cina de a-i procura prilejul.
Si ce era fatal, se Intampla. Inteo zi el Ii surprinde
in flagrant-delict. La imputarile lui sarcastice, Vanda ii
arunca in fata planul lui murdar Si toata durerea ei a-
tata timp lnabu§ita.
Ea I.5i facu bagajul Si pleca. llamas singur, Dinu Aldea
simti ca viata lui se prabu§ise. Cum de nu §i-a dat seama
ca o iubia cu adevarat pe Vanda ? I s'a facut a§a dintr'o
data lumina In creer. Cad Vanda se afla in inima Si In
sangele lui. Si acum o pierduse pentru totdeauna. Casa-
toria Vandei cu Relu, apoi revederea ei Intamplatoare
la Opera, Intro toaleta scumpa Si In toata sp'lendoarea
frumusetii sale, furs pentru el lovitura de grape. Nu-i
mai ramanea decat sa moara. hi pusese toata increderea
in gand, Si gandul it Imelase. Da, trebuia ucis gandul :
acel gaud care a MA eauza nenorocirii sale, acell du§man
de moarte care i-a Intins capcana Si i -a deschis groapa.
Si Dinu Aldea l/i gasi scaparea 's'ub rdtile trenului.
Aceasta trista povestire a unui suflet 'sbuciumat, in
lupta cu amorul care nu iarta, este Iprezentata de autor
Intr'un chip atat de natural, atat de profund orrienesc, Si
In pagini atat de miFfitoare, ca, exceptand unele expre-
siuni triviale, al credinta ca .e§ti In fata 'anti mic giuvaer
literar. Vol-mini oCapcana" ie Tin frnmos Si promitator
debut

www.dacoromanica.ro
 INSENINARE..."9
de A. tASCAROV-MOLDOVANU

Desi fiu de orasan, d. Lascarov-Moldovanu este un

pasionat adorator al vietii si naturii de la jars. De nu
ne-ar fi confirmat el insusi origina sa urbana, ar fi putut
usor fi luat drept un desradacinat, un inadaptabil in
inima caruia dorul pamantului n'a fost innabusit de co-
moditatile vietii dela oral. Sentimentul acesta e asa de
puternic inteinsul, incat fara voia lui, dar impins de o
forta launtrica si instinctiva, isi paraseste na.prasnic din
cand in cand familia, ocupatiile, tot rostul obisnuit, si se
repede la jars, in mijlocul naturii impunatoare, cared
atrage cu miile ei de mistere fascinatoare.
Aicool, departe de cot actul cu oamenii si de neagra
tulburare a simturilor, kutortil se simte la laegul Sau, e
patruns de tea mai reala Tericire. Citeasea cineva, mai
ales, ultima bucata Pe culme, din volumul aparut, bu-
cata de o poezie profund comonicativa, si in care fru-
musetile naturii ne sunt prezentate in culori ademeni-
toare, pentru a vedea de ce vraja 1ntensa e coprins su-
fletul autorului, adfindit in contemplarea eternelor pei-
sagii. Acolo, in Tata Maretiilor desfastrate cu profuziune,
lath urriza de zgura omendasca lin kirfler, el 10 simte
cu incetul fiinta napadita de o suprema Inseninare. Ce
ridicule ii agar atutici in minte p'iticele rift* i fapte o-
menefti fafd de imensa simplitdte a Firiil" lar cand a
veal timpul sa Piece deacolo, (caci viata cu nevoile ei to
cheama inapoi, a respirat 'dame, a strcins to pumni, in
ochi, in suflet, mireazrrta fora pref a Ucestei negiraite in-
seninari, ca sa aiba din be'lfug, cad, reintors intre oa-
meni, avea sa - einceapa marunta noastra viafa, aici, pe
pamcint"...
Ca §i d. LaScarov-Moldovanu, toll troll sal din volu-

1) Catrtea TIomaneascg.", BucurWi.

www.dacoromanica.ro
 202

mu' Inseninare"... trec prin aceeas criza sufleteasca. Au

trait in mijlocul oamenilor si au fost crud izbiti de ne-
dreptatile, de urile, de rautatile ce-i stapanesc dealungul
vietii, §i de suferintile ce-0 pricinuesc unii altora. Au
constatat ca banul si interesul personal ii Invrajmalesc
de moarte §i Innabusesc in ei once sentiment uman. Au
vazut cu ce usurinta, asa din senin, pentru un lucru de
nimic, omul 10 pierde cumpatul, se preface in fiara si e
cat pe aci gata de once nesabuinta, pe care o va regreta
amarnic un minut mai tarziu. Insfar0t, au vazut atatea
intfunplari cornice, neghioabe sau dureros de ridicule,
cari caracterizeaza viata omeneasca dela ora§, in toate
manifestarile ei.
Si atunci, desgustati de comedia tragica ce Infati§ea-
za aceasta omenire, in majoritatea ei, amarati de pro-
priile lor experiente si deziluzii, au parasit Inteo buns
zi tot rostul lor, si s'au retms departe, in plina natura
campeneasca, sau In vreun schit pierdut in creerii mun-
tilor, locuit numai de doi-trei calugari si inaccesibil oa-
menilor. Aci, nici invidie, nici certuri, nici amaraciuni,
nimic decat Inseninare. Inseninarea aceea pe care nu ti-o
pot da decat izolarea de lume §i suprema seninatate a
naturii marete.
Unii dintre ei, dupa un timp oarecare, cu sufletul
plin de aceasta mireazma rara, s'au intors printre oa-
meni, ca sa alunge pornirile acestora prin luminoasa lor
Inseninare. Si deli socotiti ca ciudati, suciti si chiar ca
nebuni de catre acestia, ei s'au simtit fericiti, caci au
putut trece prin tumultul intunecat al vietii, cu acest bal-
sam, care e Inseninarea Intre oameni. De ce n'am fi se-
nini ? Ce to costa omule, sit fii senin ?" ziceau ei. Cu sau
faro tine, cu sau faro sbuciumul tau viata trece, trece ne-
pasatoare pe leingei tine, fi to mori... Fiti senini §i nu va
intunecali sufletele". Si oricat i-ar fi suparat cineva pe
acesti oameni, oricat de neprielnica le-ar fi fost viata,
once nenorocire sau nedreptate ar fi cazut peste ei, ei
ramaneau aceia0 : senini, in mijlocul valtorii de patimi
ce sbuciuma pe semenii lor, raspandind voia cea buns
§i linistea sufleteasca in jurul lor.
De pilda, doctorul Grigoras, un tip extraordinar,
care nu se mania niciodata, suradea papa si in fata ne-
norocirii, era bun cum rareori in viata gasesti pe cineva,
ajuta pe nevoiasi cu bani §i cu medicamente, nu traia

www.dacoromanica.ro
 203

decat pentru binele tuturora. i cu toate acestea, a fost

un om nefericit in viata: nevasta l'a inselat, a iertat-o;
copilul nu era al lui : l'a iubit; soarta i-a fost contrarie:
a biruit-o. Concluzia : toate trebuesc privite cu resem-
nare, cu ochiul seninei nepasari...
Altii, ca badia" Ilarie, sau ca salbatecul dela schit,
dupa ce au gustat toate roadele civilizatiei, si au trait
prin multe tad straine, au ajuns la convingerea ca toata
aceasta civilizatie nu inseamna nimic, data n'a fost in
stare sa schimbe o farama macar din spinosul suflet o-
menesc... Ce-i foloseste civilizatia, data omul ranj este
mai urit ca un lup, si data viata a devenit o lupta de
fiara !... Intr'o zi de furie nebuna, cand era sä pocneasca
pe cineva, seilbatecul incremenise de spaimd : se vdzuse
in oglinda unei vitrine in clipa aceea. ysi pretutindeni, a-
proape in toate clipele descoperea chipuri incruntate de
furie i de Mutate, oameni transformafi subit in chip
sdlbatec de maimufei guaternarei... De atunci s'a convins
cd toate sunt de prisos, cat limp nu se schimbd nimic din
sufletul omenesc". *i s'a retras intr'un schit, unde ni-
meni nu 1 -a mai vazut incruntat sau infuriat, ci intotdea-
una acelas om senin si tacut.
Tot asa si frumoasa students Maria, prietena din
tinerete a autorului, care, maritatO dupa un barbat tiran
si ticalos, si-a vazut tineretea si iluziile sfarlmate, si a fost
nevoita sa is calea manastirii, unde cel pulin a gasit se-
ninatatea si linistea mult dorite. Sau acel tip de boem,
poreclit tata Cornea, care, deli prada lipsurilor si mi-
zeriilor de tot felul, trece prin viata senin si fericit, ca
poate face si auzi muzica...
Inseninare... Iata dupa ce tanj este autorul volumului
de fats. Idealul sau e de a se retrage undeva, departe,
intr'o casuta necunoscuta si de nimeni cercetata, unde
sa guste in tihna marelia si calmul naturii cu care sa-si
umple sufletul. ySi cu sufletul plin de aceasta suprema
inseninare, Intors intre oameni, sa poata trece senin si
drept prin tumultul de patimi omenesti.
A pastra calmul si seninatatea in mijlocul furtunei
de patimi e desigur suprema fericire in viata si oricine
din not ar fi dispus sa faca din cand in cand la Cara o a-
semenea improspatare a sufletului. Dar calor oameni le
este rezervata o asemenea fericire ? Cati nu sucomba, cu

www.dacoromanica.ro
 204

Ward improspatarea, la contactul in non cu aceiasi oa-

meni, cu aceleasi imprejurari si expusi acelorasi nedrep-
tati si rele ? A trece senin prin viata, cand soarta si me-
diul iti sunt contrarii, este fara indoiala suprema feri-
cire pentru un om, dar cu pretul cator sacrificii si dureri
nu este obtinuta ea 1
Sa admiram dar pe eroii d-lui L.-Moldovanu, pentru
aceasta rara si nobila insusire a lor, dar mai ales sii
felicitam pe autor pentru frumoasele pagini de marire
sufleteasca ce ne-a oferit, pagini de reala frumusete
stilisticii, poate cele mai de seamy ale sale.

www.dacoromanica.ro
 .,UN OM IN TOATA FIREA" 1)
de 1. A. BASSARABESCU

Activitatea nuvelistica a d-lui B. este, cum se stie,

de data veche, si eu insumi m'am indeletnicit, acum vreo
25 de ani, a-i traduce in fruntuzeste, pentru l'Indepen-
dance roumaine, cateva din nuveletele sale. De atunci si
pana astazi, d-sa nu s'a departat o singura data dela lu-
mea favorites care 1-a inspirat atatea decenii. Si aceasta
lume nu e nici cea burgheza, nici cea taraneasea.
Lumea in care se complace d. B. este una cu totul
specials: este lumea celor simpli, a celor fara istorie si
lard insemnatate. Imprejurarile modeste ale vietii for
tihnite sau agitate, sentimentele for banale, reflectiile for
la nivelul inteligentii for arginite, micile si anemicele
for conflicte sufletesti, toate acestea au gasit in d. Basa-
rabescu un pictor devotat si constiincios.
Eroul cele dintai schite, Un om in toata fired`, este
un biet telegrafist dela calk ferate caruia ii trebue, pen-
tru a se mentine in slujba, cateva clase de liceu. El se pre-
zinta ca preparat in particular pentru clasa I, (bar la
proba scrisa de stiinte nafurale, este prins copiand dupes
o fetita clorotica si trista de Tanga dansul. Profesorul
vrea sa uzeze de rigorile regulamentului fats de acest
invins al vietii_ Cand afla insa din gura fetitei ca delic-
ventul e taticu", si ca e °liana de mama, hotararea sa
energica se moaie deodata. In ziva cand se dete rezulta-
tul, si tatal si fiica figurau pe lista promovatilor.
Un alt personaj to atat de insignifiarit, este tanarul
licentiat din hucata,Intr'un, orilfel de provincie". Dupa
multa trecere, el este numit procuror in acea localitate.
Prevazator, cad frica de necunoscut 11 paraliza, stalpul
obisnuit al caii Victoriei, des o raita anticipate in mien!
orasel, Aci el se convinge, rand pe rand, ca hotebil lass
1) Editura Socec" et no., Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 206

de dorit, ca chelnerita e batrana si fardata, barbierul gu-

raliv, lumea si obiceiurile primtive, si cu primul tren se
intoarce in Capita la, renuntand la postul de procuror al
acelei urbe, care n'avea nimic din farmecele call Vic-
toriei.
Ce vulgara si trista este, de alts parte, viata familiei
Manoaga ! Un tanar student in anul al treilea la stiinte,
care-si vedea serios de studii lucru, ce-i drept, cam
rar in zilele noastre 1 era mereu solicitat de d-na Ma-
noaga, sofia unui §ef de tren, si de fiica ei, cu cari se cu-
nostea, sa le faca placerea de a le vizita. Dupa o serie de
amanari, intr'o dupa amiaza de primavard, tanarul nos-
tru se decide sa ispraveasca odata cu obligatiunea ce con-
tractase. Din nenorocire, el alesese rau momentul. In Ca-
sa, un sgomot infernal, cu strigate de : paciltosule 1 o sa
mcincinci puscaria 1 descreeratule, tcilharule ! " §i cu
trantituri de usi si de lucruri. Era fiul d-nei Manoaga
care-si primea portia. Cearta reincepu si mai abitir cu
Intoarcerea tatalui, care primi alts portie si se terming
cu le§inul d-nei Manoaga §i cu fuga studentului dupa un
doctor.
0 intamplare tragi-comics ne ofera nuveleta Insec-
ta". Asistam la o masa in ziva intai de Pasti la d. Iancu
Viezureanu, pensionar, masa la care se taiase un curcan
familiar al curtii, cu numele de Ghita, in cinstea unui
prieten din provincie. Amintirea faptelor lui Ghita, po-
vestite invitatului de membrii familiei, aduce jalea si la-
crimile in ochii tuturor. $i desigur masa s'ar fi terminat
in urlete, fara interventia servitoarei, fosta doica a fetei,
care readuse veselia : Frumos e sec vii jelifi cu tofii la
asa zi mare si sa -mi speriafi fata, pep!ru o... insects" !
Oricat de neinsemnati ar fi eroii d-lui Bassarabescu,
unii din ei au totus mandria lor. Asa, de pilda, coana
Dochia Radoiu, nascuta Radacineanu, de vita boiereasca,
si maritata de nevoie cu un modest functionar. Ea se
simte indignata si adanc mahnita in demnitatea-i de fosta
boieroaica, fiindca un nepot al ei s'a flout actor. Sew-
mana verisoara Catinca, se vaicara ea, unde e, sa-1 vazii?"
Sau conu Costache, boier scapatat, care e silit sa se re-
traga la tarsi, dar care totus nu se poate obisnui cu ideea
de a fi tutuit de nepotii sai si de a ramane indiferent la
moravurile for ora§enesti.
Toate aceste nuvelete §i schite, ca si alte doua-trei, i-

www.dacoromanica.ro
 207

magini ale unor personaje si intamplilri banale, nu ofera

desigur un interes deosebit, cu atat mai vartos ca autorul
tine a ni le Int44a desbracate de orice vestmant psiho-
logic, In toata simplicitatea lor. Ele au insa un merit e-
sential : mediul in care traiesc acele personaje sau se
petrec acele intamplari, mediul lor ambiant ne este des-
cris cu multa dragoste si cu adevarat talent. Aproape nu
e bucata in care descrierile sa lipseasca. Sunt unele chiar
foarte izbutite, ca in A treia fericire" sau in poetica
schita Zi de Martie", uncle ni se descrie o cask din
care locuitorii sunt absenti, dar care traieste cu putere
prin obiectele din anturajul si interiorul ei.
Un alt merit al acestor schite si nuvelete, este stilul
lor. Un stil sobru, 'impede si curgator, care parch le
transfigureaza cuprinsul lor atat de simplist.

www.dacoromanica.ro
 CUIBUL VISURILOR"9
de LIVIU REBREANU
Este incontestabil ca d. Rebreanu ocupa azi locul de
frunte printre nuvel4tii si romancierii nostri. Vorbind
in mai multe randuri despre activitatea literary a a-
cestui scriitor, am insistat asupra meritelor sale speciale,
si anume adanca studiere a personajelor ce ne prezinta
si admirabila analiza a starilor lor sufletesti. Ceeace ii
permite a campa in cateva atitudini definitive o perso-
nalitate anumita, un caz de constiinta sau chiar o simply
intamplare comics sau trista a vietii.
Mai spuneam apoi ca d. Rebreanu se distinge de
majoritatea scriitorilor nostri prin spiritul sau de obiec-
tivitate. Mai deunazi, un critic afirma ea obiectivitatea,
asa de caracteristica in alte literaturi, nu exists Inca in
literatura noastra. Afirmatia aceasta e, fara indoiala,
Area severs. Cel putin d. Rebreanu, in aceasta privinta,
face o stralucita exceptie. Personagiile sale sunt asa cum
sunt, cu durerile si bucuriile lor, cu slabiciunile si call-
tatile lor. 0 singura clips el nu intervine in desfasurarea
vietii lor sufletesti. Ceeace it preocupa mai presus de
toate este adevarul, desbracat de orice prejudecata si de
orice sentiment personal sau ambiant.
Cu volumul Cuibul visurilor, ni se ofera din nou
prilejul sfi admiram aceste calitati distinse ale scriitoru-
lui. Din cele 11 bucati ce-1 alcatuesc, vreo case sau sapte
pot fi socotite printre cele mai izbutite schite ce a scris
pans acum. Ce atmosfera de melancolie se desprinde din
prima bucata, care a dat titlul ei volumului ! Dupa 30 de
ani de zbuciumari desarte prin locuri straine, un om se
intoarce in satul unde se nascuse si =si petrecuse anii co-
pilariei. Umblase dupa fericire si n'o gasise nicairea. Se
simtea obosit de atata zadarnicii. Si acum, blazat, descu-
rajat, se intorcea cu gandul la trecut. Dorea un ceas ma-
1) Cartea Romfineaser, Bueure§ti.

www.dacoromanica.ro
 209

car, o clipa, sa retraiasca farmecul de odinioara. Reve-

derea din tren a locurilor iubite ii umplea inima de bu-
curie si de speranta. Ca pe o panza de film ii apareau
scenele din copilarie si mai ales figura jupanului Aron,
carciumarul, care i-a fost mai drag deck oricine in tot
satul, ci a carui moarte atata 41 Intristase atuncea! In-
sfarsit, iata-1 intors. Dar ce deziluzie! Alta lume acum,
nimic din ce a fost o{lata; nici macar urma din vechiul
cimitir unde dormea de veci jupanul Aron. Va sa zica,
lumea dupa care a ravnit atata, nu. era decal o inchipuire
zadarnica! Timpul Sersese toad. Si atunci, cu dorurile
strivite pentru totdeauna, omul se arunca in primul tren,
lasand indaratul lui satul peste care se cobora un intu-
nerec de moarte....
0 alts bucata, Cantecul lebedei", este notatia psi-
hologica a unei iubiri puternice, nemarginite, a unui bar-
bat pentru sotia lui. Se simtea omul eel mai fericit din
lume si era inteo vesnica adoratie dinaintea idolului
sail. Si totusi, in sapte ani, niciodata gura femeii iubite
n'a rostit o soapta de dragoste, aceluia ce nu traia decat
pentru dansa. Si iata acum, in clipa mortii, provocata de
un avort fortat, cu ochii aproape stin§i, ea i se spove-
deste. Cu o duiosie sincera, nimicitoare, buzele iubitei
murmurara : Nu to -am iubit niciodata...
In directia comics, d. Rebreanu ne da trei bucati ex-
celente in cari apar in chip stralucitor puterea de ob-
servatie a scriitorului si spiritul sau fin si obiectiv. Ci-
teased cineva Ghinionul", schita hilarianta, pentru a
vedea cat humor si cats varietate a risipit autorul in acel
complex de boroboate tragi-comice prin care trece intr'o
singura zi un biet functionar dela un minister. Sau acea
delicioasa schita Omul mic si oameni marl", al carei
erou, un subcomisar constiincios, face cunostinta rand
pe rand, si in doua imprejurari diametral opuse, cu rigo-
rile datoriei sale profesionale, in felul cum ii este talma-
cita de inalta autoritate. Amandoua aceste bucati vor
face, suntem siguri, deliciile cititorilor prin rasetele cc
starnesc.
Dar cea ,mai izbutitil dintre toate, e fara indoiala
Cumpana dreptatii`. In aceasta bucata mai ales avem
prilejul de a constata acea desavarsita obiectivitate a
scriitorului fats de eroii sai, despre care am pomenit la
inceput. Sulam gazarul, eterna victims a nedreptatilor
14

www.dacoromanica.ro
 210

omenesti, si totusi iremediabil convins de existenta drep-

Valli, dupa care alearga zadarnic intr'una, este un tip ca-
racteristic, in care scriitorul n'a vazut anumite defecte
de ordin moral, fizic sau verbal, ci numai partea pur u-
mana, singura care caracterizeaza pe un individ si sin-
gura de care trebue sa tie seams scriitorul. Sub acest ra-
port, personajul acesta al d-lui Rebreanu, prezentat in
atitudinile sale firesti, si in ce are omenesc in el, este
una din cele mai vii creatiuni din opera sa literara.
Alte cateva schite, simple fapte diverse, literarizate,
completeaza volumul. E de remarcat, in treacat, si stilul
elegant si simplu al acestor schite, lipsit de arhaisme, de
cuvinte bizare §i greoaie, ca in Go lanii".

www.dacoromanica.ro
 VRAJA CANTECULUI"')
de N. PORA

Un scriitor de merit este §i d. N. Pora, autorul atator

volume de nuvele, schite §i povestiri. M'am ocupat in
trecut de volumele sale ,Inteo Para departe... §i Inteo
noapte pe Bareigan", unul cu subiecte ideale luate din lu-
mea populara, celalt cu fapte culese din lumea ora§e-
neasca, §i am scos in evidenta meritele for §i mai ales
stilul curgator, limpede §i simplu din amandougt, stil
care to desfata la citit.
Volumul actual Vraja cantecului", care coprinde o
coleclie de 27 de bucati, este un complex de tot felul de
schile §i nuvelete sau povestiri: istorice, realiste, psiholo-
gice sau pur fantastice. In fiecare din aceste domenii di-
ferite, autortl ne prezinta diverse laturi ale talentului
sau. Ca povestiri istorice avem Vraja cantecului",
Jertfa lui Arvinte" §i Parintele Faramita". In cea din-
tai asistam la ascensiunea unui fiu de paracliser, inzes-
trat dela natura cu insu§iri superioare muzicale. El a-
j unge cantaretul Domniei, iar cantecele sale de dragoste
§i de yeselie trecura din casa In casa §i, purtate din gura
in gura, induio§ara o Cara 1ntreaga. Si totu§ acest mare
cantaret al neamului a ramas acela§ om simplu, vrajit
de cantecul clopotului ce-i- iluminase copilaria §i viata
toata.
Un specimen cu totul diferit este Parintele Faramita,
om nu gluma, cum nu se mai vede astazi. Avea un glas
ca un clopot. Cand ii dadea drumul, clantaneau geamu-
rile in biserica, §i venea o lume sa-1 auda. Apoi, nimeni
nu invartea mai abitir un braulet ca 'Jamul. Si pe dea-
supra un bautor fara pereche. Surghinuit la Cernica, din
pricina aceasta, el se deda acolo unor excese pantagrue-
lice carora le-a mers pomina.
Iar in Jertfa lui Arvinte" ne intampina o frumoask
1) Cartea Rornaneasa", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 212

icoana a bunatatii voevodului Matei Basarab fats de sub-

alternii sai si a jertfei unuia dintre ei pentru marele voe-
vod. In aceste schite, d. Pora imita stilul arhaic care.
uneori, ingreuiaza fraza in mersul ei natural.
Ca povestiri realiste, ar fi de citat din acest volum
Mutilat", in care un incendiu consuma intregul avut al
unui pictor, incendiu descris in toate fazele sale; sau
Pierdevara", aventurile unor poeti boemi, cari isi an
culcusul intr'un pod de cash parasita; sau, insfarsit. O
intamplare stranie", in care un detectiv lumineaza din-
teodata o afacere judiciary incurcata.
Dar domeniul in care izbuteste mai ales d. Pora,
fiindica se complace inteinsul, este eel psihologic. Aci e la
largul sau. Psihologia sa se resfrange nu numai asupra
elementelor vii, dar si asupra naturii moarte. Aceasta
retraeste cu putere sub pana lui. Bunaoara in Saxa lo-
quuntur", in care o casa parasita, aproape in ruine, ne
este reinviata in aspectele ei sgomotoase de alts data
prin evocarea magica a vietii desfasurate in incaperiIe ei
felurite. Tot asa de intens redate sunt starile sufletesti
prin cari tree niste trandafiri verzi din clipa expeditiu-
nii for din locul de origins si pana ce rhor ofiliti intr'un
pahar cu apa. Aceasta bucata, in care asistam cu emctie
la peripetiile, succesele, sensatiile si la tristul sfarsit al'a-
cestor trandafiri, e poate cea mai izbutita din volum.
Tot in acest gen este si Casa cu privighetori", o casa
ca toate casele, cuibarita in mijlocul unei gradini, pier-
dna printre ierburi si buruieni, cu storurile vesnic lasa-
te, si invaluita intr'un giulgiu de tame, ca n'ar fi banuit
nimeni ca e lacuna. °data cu ivira noptii, casa acasta
pustie incepea sa traiasca si rasuna de glasuri si cantari
ce se amestecau armonios cu trilurile sfasietoare a doua
privighetori. Sau schita Inteo noapte de iarna", admi-
rabila evocarea simtimintelor primare din not in fata
intemperiilor din afara; resimtite prin fereastra ramasa
deschisa.
Insfarsit, ce miscator analizate sunt emotiile prin
care trece un biet negustor care-si pierde tot avutul p'0
'strada si care apoi 11 regaseste subit, ca in Drumul pier-
zarii"! Si cats melancolie nu se desprinde din schita In
cumpana", in care croul, dupa ce a calatorit o lume in-
treaga, a admirat frumosul pretutindeni, §i-a umplut
sufletul cu tot ce e mai bun, se intoarce acasa intre ai sai,

www.dacoromanica.ro
 213

unde nu mai gaseste pe nimeni, dealt pustietatea cami-

nului! Intocmai ca si eroul d-lui Rebreanu din Cuibul
visarii". Dar eroul d-lui Pora e si mai deziluzionat: ne
mai gasind nici un sens vietii, se arunca cu un hohot de
ras de pe platforma vagonului in plin necunoscut.
D. Pora ne mai ofera in volumul acesta si cateva des-
crieri at conlinut.fantastic, &Major de fiori. Aceste in-
cercari insa sunt, sub raportul uman, inferioare celor-
lalte.

www.dacoromanica.ro
 CALUGARI $I de(SPITE)
DAMIAN STANOIU

"Marturisesc ca am deschis cartea d-lui Damian Sta-

noiu cu oarecare neincredere. Auziam pentru intaia
oars numele acestui scriitor si titlul insusi al operei nu
era de nature a mi-o face simpatica. Desigur, imi ziceam,
iar niste descrieri piparate, destinate a gadila unele sim-
turi, dar lipsite de mice valoare literara. A fost destul
insa sa citesc cateva pagini, pentru a nu mai lasa din
mans cartea pans la sfarsit. M'am simlit pe rand cu totul
atras, nu numai de interesantele povestiri din -viata cd-
lugareasca si a manastirilor, pe care autorul o cunoaste
in toate variatele ei manifestari si cu o com.petinta ui-
mitoare, dar si de felul artistic in cari sunt concepute.
Sunt simple subiecte banale, data vreti, dar carora
autorul a izbutit sa le dea un relief extraordinar, gratie
puterii sale de observatiune si de realizare, si mai ales
gratie acelui etern omenesc care transpire din toate si
le der acel caracter de umanitate profunda, ce ne cuce-
reste. Nu mai putin contribue la aceasta stilul acestor
povestiri, familiar, dar atat de limpede, de curgator si de
frumos, si intotdeauna potrivit cu mediurile respective.
Cinci povestiri compun aceasta carte delicioasa, din
cari patru sunt de retinut ca studii psihologice de o realer
valoare literara. In cea dintai, In cautarea unei pa-
rohii", eroul este un biet calugar, ajuns ieromonah, dar
lipsit cu totul de simtul practic al vietii. Pe acest suflet
primitiv si curat, sortit ali trece viata intr'un schit pier-
dut in creerii muntilor, staretul it trimite la Bucuresti
cu un plic pentru cancelaria Mitropoliei. Si iata-1 pe pa-
rinte]e Artemie, in orasul plin de rautate, de sgomot, de
lacomie si de stricaciune...", unde a sosit apostoleste cu
traista cu primeneli si merinde in spinare... La mitropo-
lie, directorului ii vine o idee. Cum dela razboiu incoace

1) Cartes Rornaneasa", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 215

se simte o mare lipsa de preoti, si cum de pretutindeni

sunt ceruti cu insistenta, el ii propune ieromonahului sa
primeasca a fi numit preot 'lute° parohie vacanta, pe
care e liber sa 5i -o aleaga unde vrea.
Din acest moment incepe exodul ultra-comic al bie-
tului calugar in cautarea unei parohii. Autorul ni-1 plim-
ba prin diferite sate, unde face rand pe rand cunos-
Huta cu rautatea oamenilor, cu egoismul si tembelismul
unora, cu imbecilitatea altora, cu popi nesatiosi si cu po-
liticiani 1nversunati. Pretutindeni este sau gonit sau silit
sa-si is talpasita. Dupa atatea alergaturi zadarnice, mai
ramanea o speranta: o parohie in Maramures, la capul
pamantului. Dar si aici, uncle ajunse dupa trei zile de
drum, este concediat de primar, fiindca nu stie cum se
tine cantalaria" bisericii. 0 ultima incercare nenorocita
in satul Gatita it face sa renunte pentru totdeauna la po-
pie. Si bietul om, alungat de pretutindeni, e fericit ca se
poate intoarce pentru totdeauna la schitul lui izolat de
lume.
E o bucata admirabila de psihologie umand, in care
se perinda o hazlie galerie de tipuri de la Cara, prinse in
atitudinile for caracteristice, cu mentalitatea for respec-
tive, si pada cu felul for de a vorbi. Este odiseia tragi-co-
mica a unui suflet cinstit in lupta zadarnica cu ticalosia
omeneasca.
0 bucata excelenta este si cea intitulata 0 ancheta".
Un stare; al unei manastiri este acuzat printr'o scrisoare
anonima de jafuri in averea sfantului locus. 0 ancheta
este oranduita in persoana unui protopop, unui defen-
sor si unui contabil. Adanc cunoscator al obiceiului pa-
mantului si al bietului suflet omenesc, staretul nu s'a In-
fricosat. El isi prepard pentru once eventualitate perso-
nalul, cum sa raspunda la interogator, si apoi ofera ono-
ratei comisiuni o masa strasnica, urmata de dansuri, de
plimbare cu barca pe lacul din parc, si care se intinde
pada a doua zi dimineala. Descrierea acestei orgii, in
toate amanuntele ei, este o capodopera de comic minu-
nat. Rezultatul faimoasei anchete fu o sapuneala trasa
de onorata comisie bietilor calugari, can nu intelegeau
nimic, si un proces-verbal constatator ca totul a fost ga-
sit in cea mai perfecta regula. 0 trasura incarcata cu
toate bunatatile ii duse la gars pe inaltii comisari consti-
inciosi. Mci rog, toate anchetele le faced in felul a-

www.dacoromanica.ro
 216

cesta?" ii intreba naivul contabil care ii insotea. Un ho-

hot de ras fu rfispunsul acestora.
Doua bucati adanc psihologice sunt Anichit pacato-
sul" si S'a certat maica Natalia cu maica Vitalia". Cea
dintai este un studiu delicat al suferintelor unui tanar
frate care se calugareste si in sufletul caruia se petrece
o nesfarsita lupta intre dorinta morals de a intrece in
austeritate pe cei mai sfinti calugari si cerintele striga-
toare ale trupului, cari ies biruitoare. Iar cea de a doua
este expunerea eroi-comics a unei certe intre doua maici
tinere, cari se avusesera bine nevoie mare, inaintea a-
cestei intamplari, cearta pornita de la un lucru de nimic,
dar ale carei peripetii iau o infatisare omerica prin pro-
portiile la cari ajung. Intreaga manastire e in picioare,
impartita in doua taberi. Din fericire conflictul e apla-
nat prin interventia unui parinte exarh, trimis in an-
theta si care ameninta cu descalugarirea. Spaimantate,
ambele maici se arunca una in bratele celeilalte.
Calugari si Ispite" e o carte care va ramanea in li-
teratura romaneasca.

www.dacoromanica.ro
 BER-CACIULA IMPARAT 1)
de I. C. VISSARION

Se tie ea, in basmele noastre, eroii sunt im-

parati, smei, zane §i feti-frurno§i, §i ca ele se sfar-
1,iesc mai intotdeauna cu nunta acestora din urma
cu vreo fats de imparat, dupa o scams de ispravi
implinite. Ce s'a intamplat mai tarziu, adica cum an im-
paratit §i ce ispravi au mai facut dupa nunta for ace§ti
feli-frumo§i, basmele nu ne-o spun. D. I. Vissarion, nuve-
listul bine cunoscut al lumii dela lark §i-a propus sa urn-
ple aceasta lacuna. Eroul volumului sau Ber-Caciula
imparat", cum ajunge pe tron, departe de-a sta cu mai-
nile in sari, va duce o lupta continua pentru propa§irea
imparatiei sale §i a neamului sau. Se va indeletnici sa
introduce in Ora sa toate binefacerile civilizatiei, sa a-
lunge mizeria, ignoranta, suferinla si toate metehnele de
cari sufar noroadele. Va fi un imparat modern.
Prima grija a lui Ber-Caciula fu sa intocmeasca o a-
dunare de invatati, cari sa alcatuiasca o carte mare, cu
toate cuvintele in uz in Sara lui. Apoi, timp de zece zile,
se inchise in palat, inteo camera cu carti, cu porunca de
a nu fi stingherit de nimeni. A unsprezecea zi puse sa-i
se aduca ni§te me§teri, cei mai vestiti din imparatie, §i be
porunci sa-i cladeasca, dupa planurile intocmite de dan-
sul, un palat plutitor cu care sa poata calatori prin nori.
Alaterialul din care trebuia cladit, nu trebuia sa fie nici
caramida, nici tierul, ci unul mai u§or, mai straveziu, §i
anume din branza §i tormol... Cad totul e cu putinta in
nature, dace e facut cu puterea credintei Si in anumite
conditii..., era convingerea lui Ber-Caciula.
La timpul hcotarit me*terii dadura gata aceasta mi-
nune, pe care autorul ne-o descrie in toate amanuntele.
Ber-Caciula, insotit de iubita sa Ste luta §i de tata-socru,
lua loc in palatul plutitor §i pleca la incoronare. In fata
1) Cartea Romtmease6", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 218

catedralei aparatul se scobori ca un fulg. Dupa incoro-

flare, noul imparat primi defilarea trupelor. Dar iata ca,
spre marea mirare a ministrului de razboiu, §i in fata
soldatilor, el se declara pentru desfiintarea armatei,
prin buna intelegere cu toti vecinii. 0 pace eterna tre-
bue sa domneasca intre popoare, spre binele lor, de azi
inainte. Si soldatii furs retrime§i la vetrele lor.
Apoi Ber-Caciula se puse pe alte reforme. Porunci sa
i se aduca toti me§terii do tars, in stare de a iscodi ma-
*ini can sa mic§oreze munca omeneasca §i sa zadarni-
ceased foametea §i mizeria §i pe toti oamenii de legi, pe
lecuitori §i tot felul d3 scriitori. In putina vreme, Capi-
tala tarii gemea de inviltati, adu§i pe seama vistieriei.
Ber-Caciula ii stranse in sala tronului §i le expuse pla-
nurile sale. Stiinla trebue sa aiba in vedere numai binele
omenesc. Pentru aceasta ea trebue sa creeze alte legi car-
muitoare, noui mijloace de lecuire, cultura pentru toti.
Si me§terii se pusera pe lucru, §i in curand Cara lua
o infati§are cu totul alta : bel§ugul devenise general, oa-
menii traiau ca fratii, §i fiecare i§i avea palatul lui de
our cu tot confortul §i un palat plutitor, iar banii deve-
nise nefolositori ca Si tribunalele, ca §i oamenii de legi.
Ber-Caciula Meuse fericirea poporului sau. Ca diver-
siune, intreprinse cu Ste luta lui o calatorie de studii de
lunga durata in aer, dupa care se intoarse acasa. In lipsa
lor, un invatat nemerise luna cu tunul. Dar ce are
nebunul ala cu luna?" intreba imparateasa. Vrea sa
facfi un drum acolo §i... sa pipae terenul !..."
Inovatiile minunate ale lui Ber-Caciula sunt, ma rog,
bazate pe teorii §tiintifice foarte sugestive. Pentru a li se
intelege rostul lor profund, trebuesc citite cu creionul in
mina §i meditate, ne spune autorul inteo mica postfata.
Afars de aceasta lunga §i instructive poveste, cartea mai
cuprinde vreo 12 schite mai scurte, foarte atrgatoare,
toate urmarind o tendinta umanitara.

www.dacoromanica.ro
 DIN INTUNERIC 1)
de OTILIA CAZIMIR

Cu volumul Din lntuneric ", d-ra Otilia Cazmir, de-

licata poets a Fluturilor de noapte", ne °feed o serie de
fapte si intamplari adevarate, vreo 16 la numar, culese
din carnetul unei doctorese in medicina. Incontestabil ca
si intamplarile fictive, creatiuni ale scriitorului, au si
ele in bund parte un mic fond real, petrecut in viata a-
cestora sau in jurul lor, insa intocmit si potrivit dupa
capriciile fantaziei lor. Ele ne intereseaza si ne misca,
tocmai prin acest fond omenesc ce palpita in ele si care
le imprima pecetea realiratii. Cu atat mai interesante
desigur, si mai miseatoare, trebue sa fie intamplarile
reale, faptele petrecute cu adevarat sub ochii nostri, la
cari am luat si not parte, si can constitue fasii din insas
existenta noastra.
D-ra Otilia Cazimir, in volumul pomenit, a incercat
sa ne prezinte un manunchiu de asemenea intamplari a-
devarate, in desfasurarea carora a luat parte si d-sa. Ca
medic de plash, in fruntea unui modest spital dintr'un
colt pierdut al Orli, dar in contact direct cu sufletul tà-
ranului si cu mentalitatea Iui, s'a ostenit sä patrunda in
viata intima a lumii dela lark in micile tragedii sau co-
medii ale ei, in complexul de sentimente milrunte ce o
caracterizeazil. Fiecare schita a d-sale este o scena vie-
tuita, prinsa in plina realitate si redata in contururile ei
firesti.
Fie ca e vorba de o autopsie cu confruntarea crimina-
lului sau de o facere periculoasa, de o pruncucidere sau
de o confesiune it extremis, de o idila amoroasa sau de
tragicul sfarsit al unei dragoste puternice, de consultatii
la bolnavi sau de alte intamplari, d-na doctoritil, cu do-
carul si calutul ei inteligent, care cunoaste toate acciden-
tele parcursului, este mereu pe drumuri si intr'o neintre-
rupta indeplinire a datoriei sale. Pretutindeni ea aduce
1) Well RomaneascA", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 220

sanatatea sau tarnaduirea, sau ultimul cuvant de imbar-

batare. si pretutindeni asista, cu acest prilej, la desfasu-
rarea unor clipe de viata, la desvelirea unor mentalitati
caracteristice, la ciocnirea unor interese diverse.
Ce imbelsugat camp de observatiune pentru tine stie
sa vada si sa perceapa aceste manifestari in feluritele for
aspecte! Act t dar Ii are si d-ra Cazmir. In putine cuvinte
ne zugraveste o situatiune, atitudinea unui personaj,
tnentalitatea lui. Tipurile ce ne descrie traesc mai ales
grin felul cum gandesc si se exprima. Aceasta mentali-
tate a for atilt de bine redata constitue unul din meritele
volumului.
Unele din aceste tipuri ilumineaza intreaga bucata.
Bunaoara, cucoana Ade la, nevasta natarului, care intr'o
singura vizita, si aceea gratuita, izbuteste sa smulga doc-
toritei, retete pentru toti membrii familiei ; Profira, ta-
ranca, schilodita in batiii de omul ei, venind sa ceara un
cedificat medical pentru a putea divorta, si care, dupa
cc se impaca cu barbatul, educe certificatul inapoi ca sa
serveasca si altei nenorocite ; batrana (din schita Din
intunerec") si mos Ciuntu muribundul (din Drum de
sears "), dispretuitori de stiinta doftoriceasca si plini de
incredere in leacurile babesti: Ei sdraca baba Ursu-
leasa !"... sau batranul Mangu, suflet ideal si nenorocit,
care venia la spital de dona-trei on pe an, ca sa mai tra-
iasca o leaca boereste..., si-si rascumpara odihna boie-
reasca cu o sumedenie de servicii aduse spitalului si mi-
eilor mosafiri pasageri...
Alte figuri nine relate sunt subchirurgul Tudose, o-
mul ce nu se convinge cu una cu alta si ale carui con-
vingeri neclintite" sunt simple idei preconeepute ; seful
de post Hudici, pierdut in cizmele sale largi si inalte,
si vesnic in goana dupa pisicile cari ii mananca porum-
beii ; procurorul din bucata Confruntare", vesnic grabit
si cu mania concluziilor premature si definitive...; sau,
Insfarsit hangiul Isidor Valdman, fire bine dispusa si ge-
neroasa, alaturi de Sara, sotia lui, sgarcita loc.
Toate aceste tipuri ne apar in mediurile for respec-
tive, unde d-ra doctorita a putut sa le observe °data cu
savarsirea datoriilor medicate pentru can era chemata.
Nimic nu scapa ochiului sau scrutator si atent. Cum pa-
.ia pragul casei, mediul inconjurator capata viata, perso-
nagiile intrau in actiune, mentalitatile iesiau la iveala. E

www.dacoromanica.ro
 221

interesanta in privinta aceasta bucata In palatele lui

mos Gherca". Ce mai palate ! 0 oddita in care ziicea nut-
ribunda o taranca tandra cu pruncul mort in ea, alta in
care familia intreaga manta de zor un bors strasnic cu
mamaliga, iar alaturi o odae lungs, prinsa pe jumiitate
de un cuptor worm'," In cotloanele caruia dorm peste
peste noapte deavalma opt suflete, intre cari doi insu-
ratei...
Ceeace contribue in special la succesul acestor po-
vestiri adevarate este atmosfera poetics si coloratil in
care sunt prezentate, este si stilul atragator si delicat'in
care stint scrise.

www.dacoromanica.ro
 DOMNUL PRE$EDINTE 1)
de A. LASCAROV-MOLDOVANU

D. Lascarov-Moldovanu, in acest volum, ne da o

vasta galerie de tipuri orasenesti, de cea mai autentica
speta, de can to lovesti la tot pasul Si cars sunt caracte-
ristice unei mentalitati Inca nedisparute. Caragiale a fost
cel dintai care a izbutit sa fixeze in contururi definitive
aspectele sufletesti rezultate in societatea noastra din
ciocnirea starii de fapt cu starea de spirit, a mentalitatii
noastre din trecut cu civilizatia moderns. Tipurile cre-
ate de dansul mai traesc si astazi si vor mai trai Inca
multa vreme, cat timp civilizatia nu va fi fost deplin a-
similata.
Avem Inca, in toate ramurile vietii, specimene destule
cari, deli adapate la focarele culturii europene, au ra-
mas sufleteste cu aceleasi obiceiuri si cu acelas fel de a
gandi din trecut. Pe multi dinteacestia, fie civili sau mi-
litari, i-a seos in evidenta talentul de humorist al d-lui
Braescu. D. Lascarov-Moldovanu, cu volumul de fats, nu
face decat sa mareasca galeria, oferindu-ne o serie noua
de specimene, prinse in nota for caracteristica, prin care
se preteaza rasului.
Mai Intai Scarlat Putrezeanu, presedintele de tribu-
nal, fiu de (lased' de biserica, dar cu pretentii de boie-
rie seculars, si vesnic revoltat de situatia lui : Asa e,
domnilor, munca nu-i niciodatli rasplatitii, vii rog sa ma
credefi... Dar nu e nimic, not trebue sit muncim mai
departe... nu este asa ?...", dar care, in timpul pledoariei
avocatilor, Isi aranjeaza mentalmente miciile interese
casnice, sau se scufunda Intr'o adanca toropeala, din care
trezindu-se exclama sententios :Vii rog, vä rog..., Tribu-
nalu-i luminat 1..." Apoi avocatii Geanta si Baton can
nadusesc vorbind alandala, intro lupta homerica de fraze
desuchiate si fara Inteles, din cari nu lipsesc pot spune,
1) Cartes Romilneasa", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 223

ca set zic afa, ma Infeleger §i toate chitibu§urile Imbe-

cilitatii §i §ireteniei.
Un om amabil e Zaharescu, §eful" dela administra-
tia financiara. Pentru a-§i indatora un prieten, pe care it
asigurase ca pleaca peste doua-trei zile la Tulcea in con-
cediu, consimtise sa-i duca un cos cu oua unei rubedenii
de acolo. Dar zilele §i lunile treceau fara ca Zaharescu
sa plece. De cate on i§i intalnea prietenul, it ruga sa fie
lini§tit : Se face, se face !"... pans ce oufile se stricara §i
oamenii ajunsera la cutite: Auzi, drags, credea Dum-
nealui ca am sa ma imbogafesc cu ouale Dumisale...
I le am trimes... $i alto data, mai fi amabil, Zahares-
cule L."
Ce tip §iret este §i avocatul Tase Nicodim, adevarat
cameleon, care pentru a-§i atrage procese, i§i declara
printre stramo§i cand evrei, cand ru§i, cand tigani, dupa
felul clientilor, §i Indruga la cuvinte desperechiate in
limba lor. Si ce om hotarit" e domnul din tree care, in
fata pasagerilor din compartiment, potrive§te cu ou §i cu
otet pe fostul sau coleg de §coala Ialomiteanu, ajuns se-
cret 'ir general la un minister, §i care a doua zi, la Cap§a,
de vorba cu Ialomiteanu §i dinaintea unei serii de coin-
treau-uri ii trage cele mai lingu§itoare tamaieri ! Sau a-
cel functionar dela portarei care, amarat ca n'a fost a-
vansat, in urma faptei de a fi inaintat prin raport ni§te
bani gasiti, exclama : Afa-mi trPbue, dobitoc ce sunt !...
Cu cinstea to meinancei porcii... da, sa lift... Tara lui
Habsch, domnule, fara lui Hiibsch !... Asta-i !..." Sau Inca
omul de bine, d. Manolache Ionescu, care se simtea vino-
vat de scrantirea piciorului unui baiat de zugrav cazut de
pe o scars putreda ce Linea mereu s'o dreaga, dar care in
fata cheltuelilor necesitate de cautarea baiatului, se re-
volta : Ce sa-i fac eu, domnule, data -i dobitoc ?... tine
l'a pus sa cadet fi sa-si frangei ciolanele ?... auzi, domnule,
ce dobitoc 1..."
Trec peste alte tipuri interesante din O vizita", La
casa de bilete", N'am femee de lepadat" §i Nasturele",
pentru a ma opri asupra schitei hilariante Arde Bujo-
rul". Unui prefect i se comunica la telefon ca arde satul
§i ca e nevoe urgenta de pompieri. Din acest moment in-
cep, in vederea trimiterii unei echipe, convorbiri nesfar-
§ite la telefon intre prefect §i postul de pompieri, intre
prefect §i comandantul garnizoanei, care cere mai intai

www.dacoromanica.ro
 224

o adresa scrisa, cu avem onoarea sit..." intre prefect si

seful garii, apoi din nou cu pompierii, cu garnizoana si
cu gara, convorbiri intrerupte de diverse vizite si afaceri,
precum si de duelul prefectului cu comandantul garni-
zoanei, urmat de impacarea pe teren si de o partidd de
carti la club, in timp ce telegrame si cereri de ajutor des-
perate, soseau mereu din satul in fldcari...
Schitele satirice ale d-lui Lascarov-Moldovanu, prise
zugravirea acestor tipuri interesante, caracteristice unor
inoravuri inca in floare, contribue la imbogatirea litera-
turii noastre humoristice, inauguratil de Carageale si con-
tinuata de d. Braescu. Humorul acestor schite reiese din
atitudinea indulgenta a autorului fats de eroii sill pe can
ni-i infatiseazd in situatiile for caraghioasc si cu menta-
litatea for specified', lard alts intentie dealt a ne face sa
radem sau sa zambim pe socoteala lor. Nu mu indoese
di de vor phicea molt, caci defectele altora mint Intot-
deauna motive de distractie pentru noi.

www.dacoromanica.ro
 DESENURI TRAGICE661)
de H. PAPADAT-BENGESCU

D-na Papadat-Bengescu, de a Carel activitate lite-

rary m'am ocupat in diverse randuri, este incontes-
tabil o scriitoare de merit, atat prin spiritul sau adanc
observator cat si prin acuitatea analizei sale psihologi-
ce. Contrariu altor scriitori, actiunea la d-sa e de prea
putina importanta si uneori aproape inexistenta. Ceea-
ce o preocupa in deosebi, si in primul rand, este per-
sonagiul insusi, natura sa intima, ce se petrece in sufle-
tul sau. Scrutandu-i mereu gandurile si simtimintele,
sau observandu-I in diversele sale atitudini, ajunge sa
ne reconstitue intreaga si adevarata lui personalitate.
Ce vie, subt acest raport, este eroina din schita Ca-
mera de inchiriat din volumul recent aparut! Nevoita
sa inchirieze odai mobilate, ea isi rezervase una pentru
sine, si cum n'avea nisi n treaba, de dimineata pans
sears, isi petrecea vremea analizandu-si interiorul odaii
sau studiand prin fereastra toate miscarile strazii. Viata
ei zilnica, cu mici intreruperi, incremenea intre aceste
doua aspecte deosebite ce se ofereau ochilor ei. Interio-
rul ii reinvia amintiri din trecut, iar strada, cu sgomo-
tele si forfoteala ei de oameni, ii dedea senzatia prezen-
tului. De teas nici n'avea nevoie: miscarile din afara
mereu aceleasi, ii vesteau regulat diversele moniente
ale zilei. Si tot ele furnizau mintii sale neocupate re-
flectii asupra oamenilor si lucrurilor. Ce ciudate ii pa-
reau uncle vecine ! cum puteau ele sta la geam ceasuri
intregi fara nici o treaba ? dar bine, n'aveau copii ? Cu
ea nu era acelas lucru!...
Un alt specimen de eroina foarte ocupatil ne ofera
schita Dumineci fericite". In fiecare Dumineca, Miti
vine s'o is la plimbare. Dar restul saptamanei ce face ?
Ne-o spline ea insasi : Mai nimic. lau o carte f i o las.. ;
1) Editura Casei Scoalelor", Bucuresti.
15

www.dacoromanica.ro
 226

iau un lucru si-1 las... ; cant trei note si nu mai cant...

grija casei de acum n'o mai am, de cand stau la altii...
Cu toate acestea sunt foarte ocupata ; n'am un minut
liber..."
Si stiti care este ocupatia acestei fecioare desple-
tite" ? Ma gcindesc la el toatii vremea..." El, adica Miti,
o simpla cunostinta de ocazie, cu care luase obiceiul de
a se plimba Dumineca. Odata, la sfarsitul unei plimbari,
aplecandu-se la urechea ei, Miti i-a soptit : N'ai area
sa avem amiandoi un Hefei ?" Si &Ansa, rusinandu-se,
i-a raspuns: Da!" §i nimic mai mult. In asteptarea
acestui fericit eveniment, ea se si aproviziona cu jucarii
de tot felul : un urs, o paiata, etc. Poate ca niste scutece
ar fi fost deocamdata mult mai folositoare. Dar iata ca,
Intr'o Duminica, iesind dela circ, unde fusese impreuna,
Miti i-a spur deodata asa : $tii ? Eu trebue sa ma in-
sor, dar tot pe tine to iubesc". Si ea care de obiceiu pier-
dea o multime de vreme stand de vorba cu sufletul ei,
nu gasi un alt raspuns decat un da", dar ceva mai
lung si mai dureros. Ce vreti ? daca n' avut si ea parte
de... dragoste !
0 victims a dragostei este si domnul Kilian din bu-
cata cu acelas titlu. Inchipuiti-va o namila de om, un
colos, cu gat de taur, musculos, paros, cu obrazul ciupit,
cu cloud buze late si cu un glas de tunet..., indragostit de o
femee slabanoaga, palida si bolnavicioasa. Indragostit
pans la tiranie, papa la nimicirea treptata a fiintei iu-
bite, si pe care in cele din urma o goneste din casa In,
preuna cu fiica for de a carei paternitate se lndoeste in
cumplita-i gelozie. Si totus acest monstru fizic, venit de
nu se stie unde, este un om Iinistit si cel mai constiin-
cios dintre negustori...
0 familie interesanta de tipuri ne ofera nuvela
Sarbatorile in familie", cea mai lungs dintre toate. Cu
prilejul vacantei Craciunului, in casa arhitectului co-
munal Panu din Galati, om corupt si copilaros, s'au
strans toti membrii rasfirati ai familiei : o fats din pri-
ma casatorie, Alexe (curios ! mai toate eroinele scrii-
toarei poard nume barbatesti!), vcstita artists dtama-
tica cunoscuta sub numele de Nyu, de ani de zile in
neintelegere cu ai sai ; apoi din a doua casatorie : un
baiat, doctor in medicina, usurel si neserios, si trei fete :
una maritata cu un atlet, o pictorita cu numele de

www.dacoromanica.ro
 227

George, si o fetita de 16 ani, Didi-Bu, a carei unica ocu-

patie era flirtul. Asistam, cu acest prilej, la veseliile,
certurile, ocarile si impacarile succesive ale acestor
specimene simandicoase, precum si la curtea inflaca-
rata a atletului Dinescu pentru cumnata-sa Alexe, si
insfarsit la plecarea succesiva a tuturor. Artista se in-
toarce si ea la Bucuresti, fara a fi putut aline dela
tatal ei socoteala de averea ce i se cuvenea.
Aceasta eroina a nuvelei, cad in jurul ei se invar-
teste mica actiune, ne apare totus in contururi *terse,
aproape numai in timbre. Nu prea intelegem rostul unei
vedete, despre ale carei succese n'avem nici o idee, si
care, cu toata faima-i artistica, e redusa a trai pe spi-
narea altora. Tot interesul nuvelei si tot meritul ei re-
zida mai ales in exacta si excelenta pictura a mediului
familiar in care ne introduce autoarea.

www.dacoromanica.ro
 UN DOR IMPLINIT"1)
de 1. A. BASSARABESCU

Domeniul in care se complace talentul de nuvelist

al d-lui B. este, se stie, cel al sufletelor modeste, cari ni
prea au putinta sa-si analizeze sentimentele, nici sa
adanceasch rnotivele tainice ale faptelor lor. Firi sim-
ple, eroii d-sale nu-si creeaza situatii complicate nici
nu -5i iau atitudini de exploratori ai adancurilor sufle-
tului lor. Viata lor e 1ini tita, aproape fara agitatii, si
daca uneori ea este stra*batuta de fiorii emotiunilor, ye-
sele sau triste, vina nu este a lor, ci a imprejurarilor
fatale.
Si cu toate acestea, cu cata arta si cu cata dragoste-
ne prezinta d. Bassarabescu pe acesti eroi ai sai, atat -
de modesti, in diversele lor vicisitudini, in interiorul
lor, in viata lor simplista si in toate rnanifestarile lor
firesti. Iata, de pilda, batranul dascal pensionar din bu-
cata Spre Slatina. 0 viata intreaga el-n'a cunoscut de-
cat drumul de acasa la scoala; n'a calatorit de cat a
singura* data cu trenul, la Giurgiu, in tinerete ; a trait
departe de sgamotul Capitalei, in casuta-i retrasil cu
mobilierul ei arhaic. Si iota -1 acum infrigurat, peste ma-
sura de agitat, ca in ajunul unui eveniment extraordi-
nar. Trebuia sa se duca la Slatina, cu coana Frosa, pen-
tru cateva zile la scumpul lor fiu Canuta, judecator,
care se casatorise de curand. Grija acestei calatorii, ple-
carea aceasta in necunoscut, ii rasturnase tot rostul sau
patriarhal. Se scula cu noaptea in cap, si sosi cu trei
ceasuri inaintea plecarii trenului ! !

Dar bietu don-mu Tanasica (din Strainul"), negus-

tor cu pravalie, a carui corpolenta devenise tragica, tot
atat de tragica ca si forma scheletica a coanei Fanica
scumpa lui jumatate, si care, sfatuit de doctori, se ho-
tareste sa is drumul Marienbadului. Dar cum sa se des-
curce el, acolo, c5 nu stia nemteste. 5i Tanasica incepe
1) Editura Casei $coalelor", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 229

sa is lectii de nemleste, cad dureaza luni de zile, farce

ca sarmanul sa poata reline altceva decat cuvantul be-
zel", si cateva vorbe de capetenie notate intr'un car-
netel. Insfarsit, iata-i plecati. Dar nu va mai spun cate
boroboate li se intampla in drum cu acel bezel" al lor.
Doriti poate sa cunoasteti pe coana Zinca, din nea-
mul Tarinestilor, femeie nu gluma, care o vigil intreaga
a batut scarile tribunalelor pentru a reintra in stapa-
nirea casutei si petecului ei de pamant, instrainate in-
tr'o clips de nesocotinta? sau pe Socrate, tipul amfi-
trionului de mahala, care se face foe dace nu vii la
masa lui, si care to trateaza cu masline si branza ? sau
pe buna Anicuta, care isi sacrifice tineretea, si e cat pe
ad sa inoade cosita alba, de dragul cresterii unei liote
-de copii ai surorei sale? Sau, insfarsit, pe inefabilul
Filip, prietenul si admiratorul lui Rache, care am-si pu-
tea inchipui cum poate cineva sa nu-si piarda cumpatul
dinaintea unei femei sau sa vorbeasca in sir flea sa se
incurce ? Atunci citili schitele d-lui Bassarabescu si
yeti vedea cats inima si pricepere a depus in descrierea
lor.
De o savoare cu totul specials este nuvela Donsa",
pe care acum 25 de ani am tradus-o in frantuzeste pen-
tru L'Independance roumaine".
Ce Craciun vesel si ce masa imbelsugata ! Venise
nenea dela Bucuresti si adusese de toate. De doi ani nu
mai calease pe acasa. Se incurcase cu o batrana bogata
si uitase de ai sai. i iata ca, in toiul veseliei generale,
batrana mama comite o imprudenta, ciocnind pentru
ddnsa, multumita careia au si ei acum o paine... Nenea
lash capul in jos si toti ramasera cu paharele in mina...
Cu desavarsire patetica este nuvela La creme ",
povestea unei femei maritate, victima unui barbat des-
franat si brutal, pe care -1 iubeste la nebunie si pans la
sacrificiul propriei sale vieti. E o facie de viata exce-
lent studiata de autor si redata cu multa maestrie.
Dar unde d. Bassarabescu e Intz'adevar delicios e
in descrierea lucrurilor neinsufletite, a naturei moarte,
pe care le anima deodata cu bagheta sa magica. Asa,
de exemplu, descrierea pitoreasca a unei odai saraca-
-cioase, insufletita de prezenta unui sticlete si a unei
pisici care toarce, nerabdatoare, in asteptarea stapani-

www.dacoromanica.ro
 230

lor, dui la liturghie ; sau un frumos tablou de inceput

de iarna, seara, pe o ceata infinita, sub influenta careia
totul cre§te ca prin minune, se intinde... se preschimba.
in visuri frumoase §i fantastice ; sau, insfar§it, acea du-
ioasa poveste a prieteniei unei randunici cu un brad,
vecinul ei. Ce nu-si §opteau ei in serile taoute, el prin
freamate, ea prin ciripiri ? Cum ii invidia ea cateodata
trupul lui ve*nic verde ! Si iata ca intr'o primrivara II
g5si arzand. Desnadajduita, ea cutreera padurea de
brazi, umpland-o cu ciripitul ei dureros. $i codrul in-
treg asculta cantand povestea bradului pribeag...
E multa poezie in aceste frumoase tablouri ale d-lui
Bassarabescu.

www.dacoromanica.ro
 AMINT IRI
de OLGA GIGURTU

Este extraordinar avantul ce l'a luat Cara noastra mai

ales de vreo 60 de ani incoace. Odata cu introducerea
treptata a binefacerilor civilizaliei apusene, viata noastra
primitive a disparut ca prin farmec facand loc unei vieti
confortabile la fel cu aceea din larile cele mai Inaintate.
Azi nici o deosebire nu mai exists intre noi §i ele, decat
poate sub raportul mentalitatii, care e inerenta fiecarui
neam si nu se schimba asa de usor dintr'o zi intealta.
Cat de departe ne simtim astazi de timpurile acelea,
asa de diferite de ale noastre, pe can le-au apucat Inca
bunicii si unii din parintii nostri, si-a caror amintire evo-
ca in noi un zambet de necredinta si de compatimire.
Traim in epoca telegrafiei fare fir, a telefonului, a tre-
nurilor exprese si a aeroplanelor, a tuturor minunilor
puterii electrice, a confortului si a culturei; pe cand bu-
nicii nostri traiau izolati de restul lumii, isi faceau testa-
mentul cand trebuiau sa mearga pans la Brasov cu po§-
talionul, isi iluminau odaile cu lumanari de seu, se cul-
cau odata cu gainile si locuiau in chichinele.
Civilizalia a aruncat pulberea uitarii peste acele tim-
puri, totus Inca atat de apropiate de noi. Tineretul de a-
cum nici idee n'are de ele. Din cand in cand numai, din-
tr'un sentiment de pioasa dragoste de trecut, mai Incear-
ca cate un scriitor sa reinvie Intru catva acele timpuri,
cu obiceiurile si oamenii lor, sub forma de nuvela on de
povestire ; iar sub forma de amintiri personale, ce de fi-
crud neuitate si ce de moravuri disparute nu ne-a trans-
mis neintrecutul Ion Ghica in admirabilele sale scrisori
catre Alecsandri !
Insufletita de aceea simtire pioasa, deli fare nici o
pretentie literara, d-na Olga Gigurtu, sotia raposatului
general, a tinut §i d-sa, Intr'o serie de amintiri, sa reinvie
pentru urrnasii ei, cateva din figurile marcante ale fa-
miliei sale, precum si unele personaje mai umile ce an
trait in anturajul si sub obladuirea acesteia. Dealtfel si
o sore a d-nei Gigurtu, d-na Ana dr. Culcer, cativa ani

www.dacoromanica.ro
 232

mai inainte, publicase de asemenea un volum de amin-

tiH, sub titlul De ale Mamei Dascalita".
D-na Gigurtu, initiatoarea si prezidenta atator opere
de binefacere, este ea insasi o figura distinsa a Craiovei,
atat prin cultura ei cat si prin nastere. Nascuta Balcescu,
d-sa este nepoata lui Nicolae Balcescu, marele patriot si
cantaret al destinelor neamului. Si este Inca in amintirea
tuturor rolul frumos ce d-sa l'a avut in timpul razboiului
.

ca organizatoare a Crucii Rosii din localitate.

Nature visatoare §i contemplative, dar inzestrata cu
un spirit fin de observatie si de judecata, d-na Gigurtu a
fost si a ramas o calda si entuziasta admiratoare a obi-
ceiurilor si virtutilor trecutului, de cari ne vorbeste cu
multa melancolie in miscatoarele-i Amintiri". Din toate
paginile volumului, asternute din fuga condeiului, asa
cum izvorau din umbra trecutului, transpire aceia§ cal-
da vibrare pentru oameni si fapte, care ne cucereste dela
Inceput. Ce capitole duioase, de pilda, sunt acelea can
ne descriu obiceiurile si aspectele vietii din trecut, dis-
parute pentru totdeauna, consternarea boierilor si a cu-
coanelor la vestea bombardarii Parisului in 1871, dra-
goste de movie si de splendorile naturii dela tara, de-
votamentul Impins papa la sacrificiu, ocrotirea celor
umili...
Apoi capitolele consacrate figurilor insemnate din
familie : Tanti Sevastia, sora lui Nicolae Balcescu, care-1
urmase pe acesta in exil, figure mare* in simplicitatea
ei, ramasa nemaritata, §i devenita providenta familiei, a
celor bolnavi si nevoiasi ; Mama Zinca Viisoreanu cu
gospodaria-i dezordonata, dar atat de simpatica si de
devotata ; Tata Luta, sofa cu fratii Aman si maritata cu
boerul Iancu Urdareanu, patronesa clubului Bobolin",
uncle se intrunea toata elita ora§ului; boerii Marocneanu,
Stoenescu si perechea Cornetti, tipuri bine prinse si exact
redate; Mama Anica Engel, sora batranului Gigurtu, o
femee sfanta ce nu Meuse decat bine in viata ei ; In-
sfarsit Tanti Anica, a earei viata e vrednica de un roman.
Figuri, nu mai putin interesante, sunt si tiganca
Anica lui Ion Basaru, si mai ales Mama Balasa, tiganca
desrobita, cu fumuri aristocratice, care slujise cu cre-
dinta si devotament patru generatii in familie si luase
parte la hucuriile si tristetile ei.
Scrise cu multa caldura §i sinceritate, Amintirile"
d-nei Gigurtu constitue o citire si placuta si interesanta.

www.dacoromanica.ro
 ICOANE DIN TRECUT
de ZOE N. MANDREA

Sunt unele vieti traite cu mult mai miscatoare decat

romanele cele mai turburatoare. Un roman, la urma
urmelor, e o simpla poveste a unor fiinte si fapte Inchi-
puite, pe care scriitorul izbuteste mai mult sau mai
putin s'o faca interesanta printr'o analiza firth', o grd-
dare treptata a emotiei si printr'un stil atragator. Ci-
tind-o, slim bine ca ceace ne-a impresionat este nu atat
povestea inventata, cat talentul autorului de a o insu-
fleti, dandu-i toate aparentele realitatii.
Cu mult mai emotionante, din potriva, stint Intam-
plarile adevarate, tragediile sau chiar numai fluctua-
-tiunile vietii noastre proprii. Cine din not n'ar gasi, in
trecutul sau, amintiri dureroase sau vesele cu care sa
umple cateva volume ? I-ar trebui numai darul scrisu-
lui si al povestirii care nu e harazit orisicui. Si aceste
amintiri, bine descrise, ar constitui desigur o citire mult
mai induiosatoare decat un roman, prin faptul ca stint
fasii rupte din chiar viata noastra.
Am vorbit de Amintirile" d-nei Olga Gigurtu si am
aratat cat de interesante sunt figurile evocate de d-sa.
Tot amintiri ne-a lasat si o sora a ei, d-na dr. Cu lcer,
in De ale Mamei Dascalita". Iar alts sora, d-na Zoe N.
Mandrea, in Icoane din (recut, ne povesteste copilaria
ei trista si aceea a surorilor sale, o copilarie cu totul
exceptionala. Catesi trele surorile stint fficele lui Barbu
Balcescu, fost primar al Craiovei si frate cu marele pa-
triot Nicolae Balcescu, si ale Elenei Aman, sora mare-
lui pictor cu acest nume, de la cari ele au mostenit si
dragostea de taxa si de trecutul ei, si pasiunca artelor
frumoase.
Casatorita cu Nicolae Mandrea, fost presedinte la
Curtea de Casatie si until din intemeietorii Junimei"
dela Iasi, ea insas femee de o cultura superioara, salo-
nul d-sale deveni inteun limp locul de Intrunire a li-
teratilor, artistilor si intelectualilor, printre cari Cara-

www.dacoromanica.ro
 234

giale, Eminescu, Duiliu Zamfirescu, Mirea, etc. Patrioa-

ta vrednica de unchiul ei, a fondat soc. Femeia roma-.
nä", ale carei fonduri erau destinate ajutorarii biseri-
cilor si scolilor romanesti din Ardeal, in niste momente
grele pentru ele. Literates, a scris cateva nuvele pe cari
din modestie nu le-a publicat.
Aceasta distinsa femee ne-a lasat si un manuchiu
de amintiri, opera postuma, rare vede azi lumina zilei,
prin pioasa atentie a fiicei sale. E odissea trista a copi-
lariei ei gi a surorilor. Ramase orfane de mama la
varsta cea mai frageda, cele trei fetite, dintre cari cea
mai in varsta era abia de 5 ani, au avut o viata amard.
Trei mici martire, excesiv de simpatice, condamnate
suferintii si lipsite cu totul de dragostea gi de ingriji-
rea materna.
Martiriul acesta Jura ani de zile, in care timp moan-
tea nemiloasa le rapi, una cite una, toate fiintele iubite
in cari isi concentrase dragostea lor curates. Crescute
intfun mediu potrivnic lor si izolate de taata lumea ce
le era drags, mintea lor, impinsa spre contemplare si
spre. viata launtrica, se desvolta in mod surprinzator
capatand o acuitate neobisnuita, iar contactul cu litera-
tura superiaara, romans si strains, si cu artele frumoa-
se, muzica gi pictura, destepta in ele gustul pentru fru-
mos, dreapta judecata si sentimente Inane.
Nuvela autobiografica, in care d-na Mandrea ne
istorisegte aceasta evolutie treptata a copilariei ei gi a
surorilor d-sale, este pur gi simplu delicioasa, prin sin-
ceritatea naives a povestirei, prin justetea aprecierilor si
mai ales prin intensa emotiune ce se desprinde din cu-
prinsul ei. Dar nici partea descriptive nu este mai pre-
jos. Asistam la un cules de vii, la o slujba in biserick
de Pasti, la ajunul unui an nou singurele momente
de fericire ale micilor eroine in trista lor copilarie
cari sunt de o rare frumusete. In sfarsit, spiritului obser-
vatoir al autoarei ii datoram si cateva capitole in cari
ne apar, bine redate, diverse figuri din famine, cu obi-
ceithrile si toata caracteristica fiintei lor, precum si ele-
mentele creatoare ale teatrului Teodorini.
Aceasta duioasa evocare a copilariei autoarei, este
Insolita gi de o culegere de gandiri originale in limba
franceza si romans. Rezultat al unei vieti contempla-

www.dacoromanica.ro
 235

five Si launtrice, aceste reflectii, unele de cateva randuri

iar allele de o paging intreaga, tradeaza profunzimea
de obsetrvatie a autoarei *i fina-i judecata. Ma margi-
nese a cita numai cateva din ele :
II faut plus d'herasme a faire consciencieusement
son devoir de chaque jour, qu'd faire une fois une ac-
tion extraordinaire. N'a pas aime qui n'a pas su par-
donner. Pourquoi demander des sentiments inalte-
rabies a la chair perissable? Quel malheur qu'on ne
puisse leguer a ses enfants l'experience acquise, comme
on leur legue sa fortune et ses defauts"!
Insfar§it, Inca una care denota vederile largi -ale
scriitoarei:
Toutes les religions sont bonnes, pourvu qu'on en
ait une; ce qui est regrettable, c'est le fanatisme reli-
gieux, l'intolerance, car au fond c'est un Dieu unique
que tons adorent, quelque soft le nom qu'ils lui don-
nent... Si nous turnions vers nous-memes le controle que
nous nous croyons en droit d'exercer sur les autres, tout
irait mieux et la charite morale y gagnerait beaucoup".
Carticica d-nei Zoe N. Mandrea va ramane ca o
pretioasa contributie la literatura Amintirilor din tre-
cut, ca Si acelea ale surorilor d-sale, iar cugetarile filo-
sofice dintr'insa vor fi o dovada de cultura framoas5
a acestei femei superioare.

www.dacoromanica.ro
 AMINTIRI, POVE$TI $1 DIVERSE 1)
de ION CREANGA

Editura Ancora" a avut nimerita idee de a reim-

prospata, printr'o serie de volume ce vor apare treptat,
pe clasicii no§tri din trecut. E o intreprindere binevenita
.§i laudabila, caci oricat de des s'ar reedita operele aces-
tor fauritori de merit ai literaturii romane§ti, se vor gasi
intotdeauna cititori dornici de a se adapa suflete§te la
izvorul for delicios §i limpede ca cristalul.
Dand precadere operei lui Ion Creanga, editura a
linut desigur sa-§i exprime admiratia-i respectuoasa fats
de cel mai mare prozator roman. Acest om ie§it din po-
por, de§i de o cultura modesta, a avut darul de a intruni
inteinsul in cel mai inalt grad geniul limbei romane§ti
cu spiritul specific al neamului, §i de a le contopi in o-
pera sa. Sub acest raport, poveOile §i mai ales Amintirile
sale, pot fi socotite ca modele literare nepretuite in lite-
ratura noastra, Si de o reala valoare pentru psihologia
taranului roman.
Activitatea acestui saiitor editura a concentrat-o in
trei volume, cuprinzand Amintiri, Pove§ti §i Diverse.
Primul volum e precedat §i de un fel de Introducere, In
care gasim cateva date asupra vietii lui Creanga, lasate
chiar de dansul, o evocare. a scriitorului de Gr. Alexan-
drescu, Gh. Panu, Th. D. Sperantia §i altii, precum Si o
enumerare a carticelelor sale didactice.
Evocarea e interesanta prin anecdotele ce tontine §i
prin cateva aprecieri fugitive asupra vietii §i activitatii
scriitorului. Dar ea nu e suficienta. Opera lui Creanga,
prin meritele ei impunatoare, ar fi trebuit sa fie prece-
data §i de un studiu analitic, prin care sa ni se scoata in
relief valoarea pove§tilor §i amintirilor sale, calitatile sti-
lului sat' inimitabil, frumuselea imaginilor de care se
se rve§te, admirabila-i conciziune in caracterizarea per-
sonagiilor §i in zugravirea naturei, talentu-i propriu de a
1) Editura Ancora", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 237

da vials intensa papa si lucrurilor celor mai putin in-

semnate, si multe alte Inca ce ar fi contribuit la asezarea
operei pe piedestalul ce merits.
Un asemenea studiu introductiv ar fi fost de mare
folos pentru cititori, si in deosebi pentru tineretul scolar,
caci el le-ar fi prezentat adevarata personalitate de scrii-
tor a lui Creanga, reiesita nu atat din cateva anecdote a-
supra omului, cat din laborioasa analiza a operei sale li
terare. E de regretat ca editia actuala e lipsita de un ast-
fel de studiu critic.
Abstractie facand de aceasta lacuna, opera lui
Creanga este editata in conditiuni tipografice si estetice
cari nu Iasi"' nimic de dorit. Ea n'ar trebui sa lipseasca
din biblioteca niciunui intelectual. In special tineretul
scolar va gasi la contactul cu aceasta pretioasa opera li-
terara o incantare a shfletului si a mintii. Cad tine din
not nu si-a simlit copilaria fermecata de Povestile" mi-
nunate ale scriitorului, si varsta matura cucerita de hu-
morul lui sanatos si atat de comunicativ, de limba lui
maiastra din Amintiri"?
Ce ciudata vials a fost si aceea a lui Creanga!
Fiu de taran din satul Humulesti, Creanga n'a in-
dreptatit in copilaria lui nici una din insmsirile sale vii-
toare de scriitor fruntas. Din fire lenes, slavit de lenes"
el a trecut prin diverse scoli mai mult de nevoie decat
din tragere de inima. Nu ma Area osteneam panil in-
tr'atata sa mor de invatatura", ne spune el insus. Ii pla-
teau mai mult harjoana, dracoveniile si ce dracovenii
Dar avea maiales o predilectie pentru prinsul mustelor,
in care era neintrecut, ca si in minciuni. Le turnam, mi-
randu-ma tot atunci de ghibacia cu care le potriveam,
de-mi venea mai-mai sa le cred si eu singur pe j uma-
tate".
Cu chiu cu vai, multumita numai insistentelor ma-
mei sale, caci el Linea mult sa se calugareasca spre a du-
ce o viata de trandavie, isi terming seminarul din Socola.
unde dadu peste colegi cu niste tarsoage de barbe cat
badanalele de maxi ". Ajuns diacon si insurandu-se cu o
fats de pops, a trait ani de-arandul intr'o casa, in care
zice dansul, ma razbia ploaia si ma orbia fumul si fe-
meia". Saracia fu unica-i tovarasa devotata. De saracie
nu m'am temut niciodata, caci totdeauna a fost cu mine".

www.dacoromanica.ro
 238

Mu ltumita unor cursuri de pedagogie tinute de Ma-

iorescu la scoala normala, pe care le urma catva time,
Creanga este numit si institutor. Dar fericirea lui fu de
scurta durata, eaci putin dupa aceea fu raspopit si, culme
a nenorocului, destituit si din invatamant. Pricina? Fi-
indca lepadase potcapul si-si tunsese pletele, ca preolii
din Ardeal, si fiindca horresco referens! fusese va-
zut la teatru. Reintegrat apoi de Maiorescu, el isi conti-
nua viata-i de bohem, colindand carciumile, glumet si fa-
miliar cu toata lumea, facand "Ana si pe agentul electo-
ral, slujba ce-i castigase porecla de popa-dracu", pana
ce moare rapus de epilepsie in bojdeuca lui, numai in
varsta de 52 de ani.
Faptul ca Creanga a ajuns si scriitor se datoreste unei
simple intamplari. Acest om extraordinar, care ignora
talentul sail cel mare, este descoperit de cercul literar
Junimea" din Iasi si pus in evidenta dela prima incer-
care. Indemnat a scrie, el publics in Convorbiri litera-
re", povestile si apoi amintirile sale din copilarie, cari
l'au facut celebru pentru totdeauna. Tot cam pe atunci
el face si cunostinta lui Eminescu, de care 11 va lega o
prietenie indestructibila ce va dura pana la moartea poe-
tului. Cate nopti si zile n'au petrecut vorbind, la cite un
pahar cu yin, in fahnoasa Bolta-rece sau aiurea, acesti
dui luceferi ai prozei si poeziei romanesti!
Influentei Junimii", a lui Eminescu, si chiar a lui
Maiorescu, care 11 proteja, datoram aceasta manifestare
ca scriitor a lui Creanga. Ei 11 indemnau mereu sa scrie.
Da, ce sa fac, iar m'a apucat hachitele de scris taranii
de ale mele", ne spune el in limba lui atat de colorata.
Nici call inchipuia ca taraniile acestea vor face intr'o
zi gloria lui de scriitor.
Creanga nu e numai povestitor de talent, care facea
deliciul celor ce -.l auzeau sau citeau, dar e si un excelent
observator si psiholog. Numai gratie acestor daruri lao-
lalta, a izbutit sa ne redea icoana justa si definitiva a la-
ranului roman, pe care nimeni nu 1-a cunoscut mai bine
ca dansul. E o creatiune literara personala a lui Creanga,
de o vadita originalitate.
Totusi Gh. Panu a fost de parere ca s'a facut prea
multa valva in jurul numelui acestui scriitor popular.
Dupa dansul, Creanga a reprodus pur si simplu poves-

www.dacoromanica.ro
 239

tile aproape textual dupa cum le-a auzit din gura popo-
rului, si ca numai in Amintiri" e cu adevarat original.
Panu n'avea tocmai dreptate afirmand acestea. E drept
ca Creanga, cand era copil, sta culcat pe cuptor si as-
culla cu nesatiu povestile laranilor, si, zice dansul, sim-
team atat de mult interes si asa de mare emotie, incat
dupil ce povestitorul inceta, eu nu puteam sa adorm cea-
suH intregi". Dar de atunci si pana la vremea cand
Creanga le-a asternut pe hartie, au trecut vre-o 30 de ani.
Cum putea sa le reproduce aproape textual dupa atata
amar de vreme?
Si apoi, aceste admirabile povesti Si fie ele numai
o simple reproducere servile si nimic mai mult? E greu
de crezut. Felul de a scrie al lui Creanga protesteaza e-
nergic impotriva unei asemenea acuzari.
Mamie prozator nu scria niciodata direct, scrisul lui
nu curgea pe hartie ca apa dintr'un sipot. Dupe cat a-
firma Gruber, un amic, Creanga scria, stergea, iar scria
§i iar stergea, pana ce ajungea sa fixeze cuvintele si in-
lelesul frazei. Ca toti scriitorii de valoare, el avea cultul
frazei si o judeca dupa efectul acustic ce producea asu-
pra lui. Paginile scrise de dansul pe hartie erau aproape
de necitit: stersaturi, corectari, retrimiteri, cuvinte mu-
tate din loc in loc, fraze schimbate cu totul, altele adao-
gate si apoi sterse pe jumatate, faceau din manuscrisele
lui o spaima a tipografilor. Totus acesta e adevaratul
scris, singurul care cinsteste o lucrare.
Cum vedeti, Creanga nu scria numai din memorie,
cum pretindea Gh. Panu, ci asuda scriind si stergand in-
tr'una papa ce dadea de forma definitive. Asa cum sunt,
povestile sunt opera lui: deli venite de la popor, ele s'au
cristalizat in sufletul lui, au capatat viata sub pana lui
m aiastra.
Ajuns la capatul articolului, bag de seams ca n'am
pomenit nimic de humorul lui Creanga, unit in literatu-
ra noastra, de rasul lui sgomotos, sinter si puternic, care
facea sa dudue peretii si se comunica tuturora in jurul
lui, de bogatia folklorica din scrierile sale, nici de multe
alte insusiri pretioase ale celui mai mare prozator de
care se faleste literatura noastra.

www.dacoromanica.ro
 PICOLO, povestiri din viala copiilor 1)
de CONSTANTA HODO5

0 lume deosebit de interesanta de catva timp incoa-

ce este desigur aceea a copiilor. Reviste speciale le sunt
consacrate, povestiri si scene din viata for agar mereu,
si scriitori de seams se intrec in a-i descrie in multiplele
for atitudini sufletesti. Inteadevar, ce camp vast de oh-
servatie pentru un scriitor aceasta lume in miniature,
imitatoare naive si stangace a gesturilor si apucaturilor
noastre, dar care isi are felul ei de a gandi si simti, cu
totul particular, si atat de atragator!
D-na Constanta Hodos, scriitoarea bine cunoscuta,
n'a avut nevoie sa-i observe prea mult, pe acesti mici e-
roi ai afectiunilor noastre; i-a foist deajuns numai sa-i e-
voce din noianul de amintiri ale copilariei sale, si sa ni-i
prezinte psa cum i-a vazut si cunoscut cu ochii ei de co-
pila iubitoare si buns, in micile intamplari traite dim-
preuna cu ei odinioara. De aci si emotiunea sincere si
puternica ce se desprinde din mai toate povestirile ei,
povestiri izvorite din adancul sufletului, care le-a pa-
strat fidel amintirea duioasa, iar nu simple creatiuni
artificiale de literature.
Patrunsa de dragoste pentru cei mici, autoarea are
marea bucurie, dupe ani de munca, privaliuni si sufe-
rinte" de a fi putut tipari acum povestirile acestea, des-
tinate for in special, cu scopul de a destepta in ei senti-
mentul iubirii si eel al bunatatii, singurele cari inobi-
leaza o viata si o fortifica in drumul ei plin de spini. A fi
iubitoare si buns a invatat dela parintii ei, si amintirii
for inching autoarea aceste povestiri frumoase.
Volumul confine 19 bucati, ai caror eroi aparlin tu-
turor varstelor copilariei: dela micutii de 3-4 ani si pa-
na la copii de 12 ani. Voiu analiza cateva din de,
(le altminteri toate interesante fare nici o exceptie,
1) Editurt. proprie.

www.dacoromanica.ro
 241

deli Imi dau seama ca analiza a for ar reda numai

scheletul povestirii, dar nu *i farmecul detaliilor 0 mai
ales al dialogurilor can fac tot meritul cartii. Trebue
sa be cite*ti ca sa le poi gusta savoarea.
Ce delicio0 sunt copiii intre 2 0 5 ani! Varsta incan-
tatoare cand ne uimesc cu rationamentele for grave, cu
curiozitatea for nemarginita, cu convorbirile for intre ei
sau cu papup, a*a de omene*ti, sau cand ne incanta cu
dragostea lor, a*a de curata *i de profunda! Cititi, buna-
oara, Juramantul Mimichei", bucata adorabila in care
doi copila0, o fetita si un baetel, fac cuno*tinta impreu-
na. Baiatul n'are mama, caci tat'sau a divortat. 0 discu-
tie se incinge intre ei in aceasta privinta. Plina de corn-
patimire, fetita it mangaie promitandu-i: Cand of fi eu
mare, ma fac mama ta, si baiatul ii raspunde gray de
tot: Bine, primesc, dar sa -mi juri intai a nu divortezi!"
Curiozitatea inerenta acestei varste este deasemenea
bine tedata In Wei-patru bucati, cu desvoltare diferita.
Asistam Intr'una la patania dureroash a unei fetite prea
curioaSe, care voia sa iasa pe poarta ca sa vada jucans1
ulst4 la cantecul ursarului.
tar Intr'alta, o copilita tot curioasa descopera taina
cu darurile lui Mc* Craciun si aceasta descoperire new
teptatil, in be de a o deceptiona, ii aprinde *1 mai mutt
dragostea pentru mama. Si tocmai prin aceasta trasatura
pur omeneasca, bucata aceasta e superioara descrierii
d-nei George Sand, care se alege numai cu deceptia In-
tro Imprejurare analogs.
Pe Dorica din Fetita gospodina", nu se poate sa n'o
cunoa*teti. Mititica, rumens st grasula, bondocel dra-
gut". Debi n'are Inca trei ani*ori, vrea sa faca *i ea tlea-
ba" alaturi de masa. Cu maturica, cu carpa de praf si cu
batul de batut covoare, harnica nevoe mare, o vedeti ma-
turand, *tergand i scuturand intr'una. Dar ce nu facea
Dorica? Manza flurnos fafuiile", cocea ate o pazitu/a,
Si mai purta grije si de galinele mifi" din curte. Si ce
lacrimi amare n'a varsat micuta gospodina cand s'a ta-
iat una din ele?
Dar delicioasa Margot, careia fratiorul Georgia, cu
care se joaca d'a rasboiul, 1i da un ausvais de doamna
de Crucea ro0e?" Sau Inca cei doi copila0 din Nu-i bun
rasboiul", care 10 fad sfaramate obiectele dupa cari ray-
nisera atata din pricina unei pu*ti?..."
16

www.dacoromanica.ro
 242

De alts parte, ce mivcatoare este trista poveste a mi-

cutului bolnav, dornic de a sbura departe, departe, in
albastrul cerului vi in lumina...; sau escapada indraznea-
là a altui micut bolnavicios care, ferit de soare vi de vant
cand tocmai soarele vi vantul intaresc pe copiii plapanzi,
se is dupa un ciobanav la stand vi este regasit acolo dupa
o lung gras, rumen vi plin de viata.
Nu pot trece cu vederea nici pe adorabila fetita din
Prima marturisire", care, in fata duhovnicului, trece
printr'o serie de emotii sufletevti, fiindca avea pe conv-
tiinta cateva bucatele de zahar furate vi ascunse in san.
Ochiul Maicei-Domnului, marit peste masura, ii se pa-
rea c'o mustra, ca-i strapunge sufletul...
Desigur ca copilavii nu sunt cu totul ideali. Ei au vi
uncle din defectele noastre, poate chiar mai pronuntate.
In special dorinta de a face rau, cu singura deosebire
ca-1 fac In mod inconvtient. Victor Hugo, care i-a iubit
mult, i-a descris vi sub aceasta ipostaza: l'enfant rit
quand it tue, ne spune el in minunata lui poezie le Cra-
paud". D-na Hodov ne povestevte in aceasta privinta o
amintire din viata ei de copila, cu o rara sinceritate.
Strengarita din fire, devi n'avea nici vase ani Impliniti,
in tovaravie cu prietena ei Ilea, cu doi ani mai mare, dar
o svapaiata vi jumatate, geniul ei cel rau, se avanta dupa
cuiburi de mierla, dupa fructe, dupa scaldari in Criv,
facand tot felul de nebunii... intocmai ca baietii.
Intr'o zi, in fundul gradinii, dadura peste o pepeni-
vte. Pepeni in Halmagiu, °ravel de munte, nimeni nu se-
manase pans atunci. Era ceva nou. Ilea infra in pepeni-
vte, vi aduse unul, apoi altul, aduse zece pepeni, li Ma
dar erau toti cruzi vi calzi. Atunci Tanta Ivi dadu pare-
rea ca ar trebui intai incercati la fata locului cu bricea-
gul vi apoi taiati din radacina. *i pepenii furs toti incer-
cati la rand, pand ce nu ramase nici unul zdravan. Can-
talupi vi ananavi zaceau acum la pamant spintecati.
A doua zi fu o zi de jale. Un biet copil evreu, Ignat,
orfan, sarac vi slugs la o carciuma, scotea tipete ingrozi-
toare la loviturile de nuia ce i le aplica un jandarm pe
spinarea goala... Afurisitule, pepeni ai vrut sa mananci,
pepeni, hai? na, na, pepeni! pans ti-o trece pofta". Ti-
petele baiatului vi azi le aude Inca autoarea, devi au tre-
cut tare multi ani de atunci. Ar fi vrut sa strige: nu-1
batetit not am fost..." Dar de groaza, glasul i se oprise

www.dacoromanica.ro
 243

In piept. Din ziva aceea, Tanta nu s'a mai dus dupa cui-
buri de pasari, nici nu s'a mai catarat pe stand §i in ear-
ful copacilor, ca baietii... ci a Indragit tot mai mult car-
tea §i s'a facut fats cuminte.
Dar Tanta a avut totu§i inima buns. Niciodata ideia
urei nu intrase in sufletul ei. 0 singura data numai a
avut prilejul s'o cunoasca lute° Imprejurare dureroasa,
deslantuita in toata oroarea ei. Romanii din Halmagiu
organizasera o serbare nationals in padure, cu muzica
§i petrecere in regula. Ca cea mai distinsa eleva a clasei
a patra, Tanta fusese aleasa sa poarte steagul §coalei. Se
gandea fetita la cele doua revolutii sangeroase, la cruzi-
mile Ungurilor §i ale Motilor, ce le aflase in §coala, §i ale
caror urme erau Inca vizibile, §i-§i zicea ca acum totul
s'a ispravit, ca unii §i altii, cei pe cari ii cuno§tea, sunt
oameni buni §1 pa§nici. Si apoi, in ziva aceea, Tanta avea
inalta misiune de a purta tricolorul tarii...
Si iata eh, aproape de padure, un magnat sare jos
din trasura, smulge steagul din mana fetitei, it rupe, it
sfa§le in bucati §i-1 calca in picioare in pulberea §oselei...
Doamna care conducea fetele a le§inat, iar mica eroina,
Incremenita, a Inabu§it in sufletul ei dorul de rasbunare.
Si de atunci, zice ea, am inteles revolta §i am simlit du-
rerea otravitoare a urei dintre oameni..."
Cartea d-nei Constanta Hodo§, delicios scrisa §i dra-
gut ilustrata, va face, sunt sigur, deliciile micilor cititori,
cari se vor recunoa§te Inteansa, ca §i al celor in varsta,
cari se vor lasa prin§i de farmecul povestirilor §i de sin-
ceritatea mi§catoare a continutului lor.

www.dacoromanica.ro
 COLINA INDRAGOSTITILOR, editia 11-0
de N. BATZARLA

Volumul acesta cuprinde o serie de povestiri cu su-

biecte luate din viata beduinilor arabi, din viata turcea-
sca si din cea persana, precum si cateva aspecte din via-
ta Aromanilor Si Albanezilor, si vre-o doted schite ale-
gorice.
Ceeace e de remareat in aceste povestiri scurte, de
cateva pagini fieeare, este in primul rand noutatea su-
biectelor, locurile pitoresti unde ele Isi desfasoara ac-
tiunea si coloritul puternic in care ne sunt prezentate. A-
poi Ste limba aceea frumoasa si atragatoare, asa de bo-
gala In imagini, earacteristica scrisului d-lui Batzaria.
In ,§farsit sunt acele descrieri, de o rail frumusete, ale
elementelor naturei, ale pustiului nemarginit, ale obice-
imilor indigene, si ale durerilor otnenesti, cari se des-
prhid din toate paginile volumului.
Nuvela cu care incepe volumul si care i-a dat si ti-
tlul, este si una din cele mai miscatoare. Scena se petre-
ce in pustiul din Hauran, la stanga drumului, pe unde
tree caravanele dela Damasc la Bagdad. Este eterna po-
veste tragica a douk inimi Indragostite, ciirora soarta le
este potrivnica. Dar ce salbatica e natura care ii serveste
de cadru! 0 fecioara araba, podoaba si mandria tribului
ei, silita a se manila cu seful fioros al unui trib vecin,
fuge in noaptea nunlii cu iubitul ei prin pustiul nemilrgi-
nit. Ce NO romantics! Dar iata ea atmosfera e sguduita
din temelie si un vuet sinistru izbucneste. E Simunul, e
vantul aducator de moarte. Nu mai e nici o scapare. Si
ambii indragostiti Isi pecetluesc inteo suprema imbrati-
sare scurta for fericire. Astazi o colina de nisip, infipta
in inima pustiului, mai arata caravanelor local de veci
al dragostei lor.
Tot tragica e si soarta incantatoarei si melancolicei
ca'pturi cu numele de 5emsa, mAritata dupa hodorogul
1) Editura AdevOrul", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 245

de guvernator al Bassorei, §i care izbute*te sa fuga cu iu-

bitul ei Vali-ul MehaiN frunta§ul unui trib beduin, §i sfar-
e§te prin a-§i da moartea pe cadavrul iubitului ucis de
potera guvernatorului, Aceasta bucata, in care nota me-
larcolica §i dorul de necunoscut ale frumoasei Semsa
cunt admirabil zugravite, este una din cele mai duioase.
Alaturi de aceste figuri, de fecioare si femei neferi-
cite, dar cari cel putin au cunoscut o clips fericirea dupil
cari au ravnit, sate altele cari au pecetluit cu moartea a-
ceasta profunda aspiratiune a inimei lor! 0 galerie in-
treaga de creaturi adorabile, una mai dornica de fericire
<kW cealalta, dar condamnate iremediabil a nu o cu-
noaste niciodata. E Ghiul Nihal (Roza diminetii), fru-
moasa fecioara circaziana. fugita din Cara ei de groaza
ru§ilor, pangarita de misei, §i care moare ftizica, cu nu-
mele patriei pe buze si acela al iubitului ei, surghiunit
In Siberia; e Nur-Melek, care spre a nu se casatori cu un
mo§neag, e gasita moarta in patul ei in dimineata zilei
de nunta; e Minunea Pustiului, fetita beduina de 15 ani
care, in fata logodnicului mort, pentru a-i rasbuna pe
tatal, 1§i infil§ura in mantaua de vaduvie ca inteun lin-
oliu teats dragostea ei de fecioara; este delicioasa Hai-
de, eleva autorului, care inebune§te §i moare de dorul
tanarului ghiaur ucis din ordinul tatalui ei; este Ghiul-
Behar (Roza primaverii), blondina cu ochi negri, marl,
care moare molipsindu-se de holera spre a scapa de un
sot batran... Adorabile §i nefericite fecioare, minunatv
creatiuni ale aceluia care, cu talentul lui de scriitor, le-a
fixat a§a de bine in cadrul turburatoarelor lor atitudini
suflete§ti!
Din viata Albanezilor autorul a ales ceeace =i carac-
teriza indeosebi, §i anume spiritul lor de razbunare. In
doua bucati (Zeno Fero" §i Valora") ace*ti locuitori
aspri ai munlilor ne apar in situatiuni din cari iese pu-
ternic in evidenta aceasta pasiune a lor. Iar din viata A-
romanilor, doua bucati (Razbunarea" §i Caravanarii")
ni-i zugravesc in meseria lor de chirigii, de pasnici in-
termediari ai negolului intre regiuni departate, expu§i
tuturor primej diilor §i ve§nic in aparare filth' de dusma-
nii lor de moarte, Albanezii.
Dar unde d. Batzaria exceleaza, e in delicioasa schi-
tã alegorica Cea mai frumoasa faptura", si in admira-
bila notatie a unei caravane in mers din Caravana mor-
lilor ".

www.dacoromanica.ro
 246

In a doua schita, urrnarim cu o groaza crescanda o

caravans in mers, incarcata cu hoituri can se balaba-
nese in aer, infectand vazduhul, cu destinatie spre Ker-
bela, cetatea sranta a muzulmanilor §iiti, unde urmeaza
sa fie ingropate, §i catre care in aoela§ timp sute de mii
de credincio§i pornesc sa se roage. E o bucata emoio-
nanta de o reala valoare literara.
Povestirile d-lui Batzaria, in ansamblul lor, sunt
foarte izbutita evocare a lumii orientale, lame tragica
manata de nostalgia iubirii, a razbunarii, a mortii. Pre-
zentandu-le in limba noastra aceste intamplari tragice
din viata Orientului, d. Batzaria le-a impodobit cu cele
mai frumoase culori ale stilului sau, atat de sugestiv §I
de atragartor.

www.dacoromanica.ro
 POVESTIRI DE PRIN VAI 1)
de EUG. BOUREANUL

M'am ocupat in doua randuri de aetivitatea nu-

cu prilejul aparitiei
velistica a d-lui Eug. Boureanul,
volumelor sale Sarmanii oameni!" si Povestiri de pe
dealuri" si am aratat atunci deosebirea fundamentals
ce le caracterizeaza. Pe tend in primul volum, eroii po-
vestirilor d-sale erau in general niste fiinte umile dela
Cara, cele mai umile poate depe scara socials, victime ale
imprejurarilor sau ale rautatii omenesti, dar asupra Ca-
rora autorul isi revarsase toata duiosia sufletului sau de
frate compatimitor; in cel de-al doilea, dimpotriva, eroii
erau specimene exceptionale, boieri salbatici sau tarani
maniaci, mai mult brute de cat oameni, caH, prin atitu-
dinile for nefiresti, se sustrag oricarei analize psihologi-
ce si sunt mai de grabs de domeniul patologiei.
In literature, desigur, intereseaza inteun grad apar-
te evolutiile treptate ale unui individ dela starea firea-
sea 'Ana la aceea de monstru, de pilda Neron al lui Ra-
cine; nu insa si studiul aceluias individ ca monstru, adi-
ca din momentul ce inceteaza a mai fi om, devenind o
brute. Cu fiintele umile, napastuite si necajite, nu e ace-
las lucre. Prin viata for plina de suferinle, prin sforta-
rile for zadarnice spre mai bine, prin eternul omenesc
si duiosia ce se desprind din toate manifestarile for su-
fletesti, cei umili sunt subiecte mult mai potrivite pen-
tru literature decat brutele, specimenele rare si decat
chiar elementele rafinate, ale claselor mai Ina lte.
Iata de ce, facand rezervele mele asupra volumului
Povestiri de pe dealuri", spuneam atunci ca d. Bourea-
nul, care e un nuvelist de talent, e dator sä renunte la
acea literature si sa ne dea in eurfind o continuare a fru-
rnoaselor sale povestiri din lumea celor necajiti, lume
pe care o cunoaste asa de bine sub toate raporturile, si
ale carei dureri gasesc un ecou puternic in sufletu-i u-
manitar.
1) Editura Cases qtoalelor", Bucuroti.

www.dacoromanica.ro
 248

Pare ea d. Boureanul a tinut seams de modesta mea

parere. Cu volumul aparut acum, Povestiri de prin viii,
d-sa a revenit la eroii sai umili din trecut, la fralii aces-
tia in suferinte, pe can ii parasise pentru catva timp.
Cele opt povestiri ce-1 eampun, sunt toate deopotriva de
miscatoare: nu-i una care sit nu fie reflexul unei dureri
adevarate si adanc simtite.
E dezertorul, in primul rand. Suflet amarat si stin-
gher, un singer lucru it atrage in viala -i nenorocita: co-
drul. De dragul codrului a dezertat in mai multe randuri.
Si acum, istovit de puteri, eu camasa sdreanta, rataceste
prin papuris de atatea zile, cu teama de a nu fi prins.
Un moment pare ca norocul ii surade. Un vacar it gaz-
dueste; fiica acestuia, Profira, o necajita si ea, incepe a-1
simpatiza. Dar fericirea i-a fost numai de scurta durata.
Jandamii sunt pe urmele lui. Si dezertorul fuge. In co-
dru, in codrul lui drag, spera sa-si gaseasca scaparea.
Un glonte insa il ajunge si-1 nimereste in pantece. Pute-
rile it parasesc, cade jos. Ii vine sa adoarma... Ce bine e
in codru! Si gandul ii sboara la Profira, pe cand pe buze,
intr'un suras, ii flutura ultima licarire de viata.
D. Boureanul a stiut sa concentreze aceasta trista
poveste a unei vieti de napastuit, cu sfarsitul ei atat de
firesc si de miscator, numai in cateva scene, cari scot in
evidenta tot tragicul ei omenesc. Mai ales scena intre de-
zertor si Profira cari se Arad pentru intaia si ultima oars,
doua suflete necajite apropiate prin suferinta, e foarte
izbutita, prin naturaletea si simplitatea destainuirilor re-
ciproce.
Un alt napastuit e vechilul din bucata Vanatorul".
Cat de tare asuprea el odinioara pe tarani, ea vechil pe o
mosie boiereasca, de-i jurasera toti moartea! Si acum,
iata-1 pe drumuri in urma exproprierii mosiilor.
Incercase diferite treburi, pentru a-si hrani femeia
si spuza de copii. Dar 11 urmarea nenorocul si nu izbu-
tea in nimic. Ajunsese in cumplita mizerie. Atunci, cine-
va ii dadu ideia sa se faca vanator. Un frate al lui, va-
car, avea tocmai un peticer" de unde scotea vanat. Si
se facu vanator, adica vindea la targ vanatul lui frate-
sau. Cum trebile mergeau bine, omul incepuse sa-si mai
vie in puteri. Familia-i era acum indestulata. Era fericit.
Dar iata ca inteo noapte viscoloasa, pe cand se intorcea
incarcat cu vanat, ii ies inainte la marginea targului nis-

www.dacoromanica.ro
 249

to tarani, cari it recunosc si-i iau la bataie. Venise si ziva

razbunarii for pentru asupririle indurate si poate ultima
clipa pentru fostul vechil. Si povestea s'ar fi terminat cu
sfarsitul sangeros al nenorocitului. Sfarsit brutal, dar nu
omenesc. Cuprins de groaza vechilul se tanguie ca-i vor
muri copiii de foame... Si atunci, un reviriment brusc,
neasteptat, se produse. Inversunarea taranilor se topi
dinteodata. Cum? sa-i moara copiii? ce sunt ei vinovati?
Nu era el acum destul de blestemat de Dumnezeu? isi zi-
ceau taranii. Si ei poftira pe fostul for asupritor la un
pahar cu yin si, la despartire, Ii incarcara cu de-ale gu-
rii pentru copii. Se poate mai cruda razbunare?
Ce trista e si viata omului care, dupa ce a colindat
o lume, se simte atat de strain si de necunoscut in satul
lui! E cazul marinarului din La capatul lumii". I§i fa-
cuse armata in floti15, apoi se angajase pe un vapor co-
mercial. Si a pornit in largul marilor. Au trecut astfel
20 de ani. Dar toate au un sfarsit. Obosit de atata strai-
natate si manat de dorul de tara, omul se intoarce acas5.
Ce deziluzie! Aproape sa nu-si mai recunoasca satul.
Cozmestii isi schimbase cu totul infatisarea: cherestele,
fabrici, cosuri inalte, o lume de lucratori necunosculi.
Dar nici firea oamenilor nu ram5sese aceeas: o activi-
tate sgomotoasa luase locul linistii patriarhale apuse.
Atilt de strain si de nefolositor se simtia marinarul
in mijlocul acestei lumi de muncitori ! Ce putea el SA
fats, decat SA be povesteasca intamplarile sale ? Calato-
riile pe apa, cu mirajul for fantastic, au totdeauna tre-
cere. Si el povesti mereu. Si cand nu mai avu ce povesti,
incepu sa invente fel de fel de intamplitri, uncle mai
nazdravane decat celelalte. Le vorbi apoi de tara au-
rului, la marginea lumii, si la auzul ei, ochii lucrato-
rilor se aprindeau ca de jaratec, ochii be scanteiau si ii
se opria rasuflarea. Dar nenorocitul nici nu banuia ca
prima lui victims va fi chiar ginerele sau. Fascinat de
mirajul aurului, acesta isi zalogise casa, isi vanduse mai
toate lucrusoarele si, lasandu-si nevasta si copiii, o por-
nise spre tara binecuvantata. Noroc ca marinarul, destai-
-nuindu-i totul, putu sa-1 opreasca la timp... dela nebunie.
Cum vedeti, suflete necajite, mereu in cautarea feri-
cirii pe care n'o gasesc niciodata si vesnic in lupta cu as-
primile vielii. Notorul pare ca a trait in mijlocul lor, i-a
cunoscut de aproape, atat de bine a stiut sa-i prinza

www.dacoromanica.ro
 250

pe acesti napastuiti in feluritele for atitudini sufletesti

si in momentele decizive ale existentii for sbuciumate.
Tot asa de interesante sunt si cele doua figuri de fe-
mei din volumul d-lui Boureanul. Este duduia Vana Um-
bra din Livada cu meri", profund ranita in dragostea ei
prin sinuciderea parintelui si prin parasirea ei de catre
acela care ii jurase o iubire eterna: si este hangita Luta
din Trecea un sfant", frumoasa hangita care atrage o
lume prin prezenta ei intr'un han parasit de 20 de ani,
si, in schimb, este jefuita de dragostea pentru iubitul ei,
care e aruncat in inchisoare de hangiul cel invidios. Pri-
ma bucata e o incercare pshilogica in care durerea du-
duiei e profund analizata de autor, iar in cea de a doua
asistam la dezastrul incet si fatal a cloud inimi ce nu se
inteleg si pe care dragostea le nimiceste. Pacat numai
ca interventia finale a sfantului, dupe mine inutila, stri-
ca bucatii dandu-i o aparenta mistica de care n'avea ne-
voie. Evolutia mintala a femeei putea fi, mai degraba,
analizata decat explicate prin aparitia sfantului.
Ca si in trecut, constat cu regret in acest volum ace-
las abuz de cuvinte faurite, ca: a &Wind, a se ifai, a se
imbuluca, a scriqad, a geni (foarte des 1), a drumui, a
zilni, a inchipa, a se untdelemni, poconituri, etc." De-
sigur ca d. Boureanul va raspunde ca s'a folosit de acesti
termeni spre a evita neologismele corespunzatoare si ca
i-ar fi cules din dialectele romanesti. Se poate, dar ele
n'au ce cauta inter) opera literara, decat cu conditia sa fi-
gureze in felul de exprimare localnic al vreunui personaj
din povestire. Altminteri, nici un pretext national nu
poate ingadui evitarea totals a neologismelor si impestri-
'area limbii literare de azi cu asemenea termeni bizari,
cari n'au in favoarea for nici macar seuza estetica.
Deasemenea nu sunt de acord cu d. Boureanul cand
uneori 10 arhaizeaza frazele sau be ingreuiaza printr'o
ingramadire de cuvinte speciale. Inteleg aceasta cand e
vorba de reprodus felul de a vorbi al unui personal din
acele timpuri, iar nu si atunci cand nevoia aceasta nu
se simte de fel. Se risca, in cazul acesta, o simple pasti-
sare inutila si obositoare.
D. Bourneanul, care e un excelent povestitor, ar pu-
tea sa ne dea in viitor o opera cu adevarat literara, evi-
tand frazele greoaie si cuvintele bizare.

www.dacoromanica.ro
 FIRIMITURI
de AL. BRATESCU-VOINETI

Am recitit zilele acestea cu multa placere schitele si

nuvelele d-lui Bratescu-Voinesti din volumul Intune-
ric si Lumina" si In lumea dreptatii", can au facut
faima d-sale de literat. Rand pe rand au defilat din-
nainte-mi, in scene miscatoare, diversele aspecte ale
vietii curente: cinstea in lupta cu siretenia si ignoranta.
bunatatea ridiculizata sau rasplatita prin rautate, drep-
tatea de partea celor tari, mizeriile cazarmii, amaraciu-
nile celor umili. Cu un cuvant, un amestec de intunerec
si lumina Inteo lume care numai dreapta nu este.
Descriind aceste mizerii omenesti, sa nu credeti ca
d. Bratescu-Voinesti e un pesimist, care nu vede decal
latura urata a societatii. Dimpotriva. Alaturi de aceasta
d-sa a vazut si pe cea buns: viata curata de familie,
casnicii ideate, oameni cinstiti si sentimente vrednice
de lauds. C5ci departe de a urmari cu povestirile sale
descuraj area cititorilor sai, scriitorul avea convingerea
Ca va aduce .,un strop de fericire" in inima tor, si ca be
va procura cateva clipe in can vor uita propriile for
nefericiri Induioandu-se de ale altora".
Ani de zile au trecut dela aparilia acestor povestiri,
si ele n'au incetat de a induiosa generatii de cititori. E
adevarat ca societatea nu prea s'a ameliorat, ca drep-
tatea si cinstea sunt si astazi si vor fi probabil si in vii-
tor intr'o neintrerupta lupta cu nedreptatea si cu ne-
cinstea, lucru dealtminteri fatal.
Dar tocmai acest conflict, cu ciocnirea la de inte-
rese potrivnice, procura literaturii acele vesnice mij-
loace de emotivitate, de induiosare de care ea are ne-
voe, si fara de can cu greu ar existainsusi d. Bratescu
a izbutit, din ciocnirea intereselor contrarii, puse abil
fats In fats, sa scoata o varietate de efecte miscatoare
si profund umane. Povestirile d-sale, cu tot stilul for
simplist, si uneori vulgar, si cu loath' prolixitatea de
amanunte a unora dintre ele, vor teal prin aceste con-

www.dacoromanica.ro
 252

flicte can vor induiosa si in viitor massele (le cititori,

vesnic simtitoare la durerile si sfortarile omenesti.
Pacat numai ca d. Bratescu-Voinesti, din diverse
motive, a renuntat la aceasta literature, in care se ilu-
strase. De atuna si pane astazi, ziaristica ni alte preo-
cupari 1 -au indepartat aproape excluziv de dansa. Din
cand in and numai, cand se, prezinta prilejul, cate o
schita, vreo scrisoare adresata unui prieten, sau vreo in-
tamplare, mai vedeau lumina zilei prin ziare ni reviste.
Astazi, aceste rare scaparari literare, ivite la inter-
vale, se vad stranse laolalta %ntr'un volum elegant, ti-
parit cu liters albastra, sub titlul modest de Firimiturl.
Desigur nu e vorba aci nici de schite nici de nuvele, ci
de ni§te mici fapte diverse, de ordin personal, si pe cari
autorul tine sa ni le impartaseascii ni noua, fie in mod
direct fie sub forma de scrisori.
Dintre scrisori, in numar de paint, cloud mai ales
se impun prin hazul si humorul lor. Inteuna, scriitorul
Bratescu-Voinesti are prilejul de a constata, intr'un
stabiliment de bae din Capita la, cat este de necunoscut
personalului acelei bai care it is drept d. Segal, in timp
ce un simplu politician este obiectul unor atentii exage-
rate din partea aceluias personal. Ce va sa zici
dom'le, popularitatea ni notorietatea! Ah! ticaloasa
obscuritate 1". Acum intelege si scriitorul Cara dreptate
are prietenul d-sale, d. Sadoveanu, de a voi sa scape de
aceasta obscuritate aruncandu-se in politica.
Cealalta este o sada impotriva armbiliei femeesti,
care tine sa triumfeze cu mice pret, indiferent de im-
prejurari si obstacole, cu unicul stop de a eclipsa
vreo rivals. In modestia sa, d. Bratescu-Voinesti se mul-
lumeste numai a indica amicului sari elementele prin-
cipale ale tezei, rugandu-1 s'o desvolte d'ansul cu mij-
loacele literare ce-i stall la indemana.
Schite din can se desprinde spiritul de bunatate
caracteristic scriitorului, sunt Gheorghita al Angheli-
nii", si A doua scrisoare". Si mai ales aceasta din ur-
ma, a carei povestire ne lash o induiosatoare impresie.
Dar, dintre toate bucatile cuprinse in vOlumul Firimi-
turi, cele mai reunite sunt desigur Maxima virtus" si
Fortuna trecatoare".
Cea dintai este o sarja, extrem de hazlie, impo-
triva lipsei de scrupule a unora dintre politicianii no-

www.dacoromanica.ro
 253

stri din vremile triste ale ragboiului pentru intregirea

neamului. Netagaduit, multe Insusiri ii se cer omului
politic: competinta, prevedere, spirit de ansamblu, sub-
ordonarea intereselor personale si ale partidului din
care faci parte intereselor superioare ale statului. Dar
aceste insusiri, cunt zice autorul, le au toti barbatii po-
litici, mai ales la noi! Una singura 1nsa este cea mai
insemnata si le covarseste pe toate, anume sa te poti a-
dapta, conforma cu usurinta si pu repeziehme nouilm-
imprejurari ,ce s'ar putea ivi.
Ei bine, nenea Leon, fost ministru in ajunul intrarii
noastre in razboi, avea aceasta insusire fundamentals.
Aptittrdinile de adaptare ale acestui personal, dupa ne-
voile mornentului, ne sunt admirabil infatisate Intr'un
sir de fatete, in cari cinismul eel mai nerusinat izbu-
teste, prin .humorul delicjos ce-i imprima scriitorul, sä
ne excite easul in locul indignarii si revoltei sufletesti.
Este o bucata magistral tratata, Ora un pic de ircnie
sau de rautate, ceeace ar fi distrus efeettil dar cu
o doza neintrerupta pie humor desavarsit.
A doua bucata, si ,cu care se ispraveste volumul, ne
preginta o gunvarbire a d-lui Bratescu-Voinesti cu un
tftnar ppet modernist, care venise sa-i ,tears interventia
ppntru editarea unui volum deipoegii br-utale, cu carac-
ter funebru si revolutionar, ce scrisese. Sub ouvant ca
vor sa inioculasca poezia ,tdulceaga" de pans germ cu
o explozie de siimtiri pornite din profunzimile subcon-
stientului, unii poeti tineH, fara a avea cel putin meri-
tul sinceritatii, tin sa se inipue multimii prin brutalita-
tea versurilor lor. Ei sunt grabiti si vor sa dea lovituri
decizive, cari se formeazil irnediat admiratia generals.
Autorul, cu o rara stapanire pe sine Insusi, si cu
argumente solide, darama toata dialeclica superficiala
a tanarului poet revoltat, si inteo peroratie energica 11
face sa intrevada toata falsitatea situatiei sale. E o bu-
cata viguroasa pe care o recomand in deosebi atentiunii
tinerilor nostri poeti modernisti.
Volumul Firimituri al d-lui Bratescu-Voinesti e de-
parte de a merita acest titlu. Cuprinsul lui e o dovada
despre aceasta. Cel mull li s'ar putea reprosa unora din
ele un stil prea familiar. In schimb, felul cum sunt po-
vestite e frumos si atragator. Scriitorul are acest talent
de a te interesa si de a -li reline atentia la mice ti-ar po-
vesti, fie cuprinsul cat de banal sau de neinsenmat.

www.dacoromanica.ro
 SCHITE MARINE 1)
de 'JEAN BART

Desi de o modestie exceptionala pe vremurile noas-

tre,d. Jean Bart (Eugeniu P. Botez) este totus unul din
putinii scriitori distinsi in domeniul literaturei romane
actuale. Inzestrat cu o cultura superioard, cu un gust a-
les si cu un spirit fin de observatiune si de analiza, co-
mandorul de marina Eugeniu Botez avea toate lnsusi-
rile pentru a deveni un literat de merit. Mergand pe ur-
mele inaintasului sau Pierre Lotti, d-sa a Incercat sa ne
impartaseasca, Intr'o serie de volume, fie amintirile si
emotiile din viata-i de marinar, fie 1ntamplari triste sau
cornice la can a luat parte in calatoriile-i pe mare.
Dar activitatea sa literary nu s'a oprit ad. Versat in
problemele si chestiunile maritime, ca si in multe alte
directii, d. Bart a tinut sa ne spuna cuvantul sari hotari-
tor si parerea sa luminata. Bunaoard, in Jurnal de
bord", etc. si mai ales in Poste Ocean", admirabila lu-
crare in care intreaga civilizatie a unui popor mare, pro-
fund Inteleasa, ne este prezentata in culorile cele mai
vii si in toata realitatea ei; sau Inca in Amintiri si In-
semnari", izvor imbelsugat de cunostinti variate, de a-
precieri solide si de amintiri miscatoare.
Ceeace insa distinge in deosebi scrierile d-lui Bart,
este stilul for natural, clar si simplu, dar de o rara fru-
musete si eleganta. Este stilul recomandat de Stendhal,
creatorul romanului psilsola*: SA nu scrii nici o fraza
care sä fie mai lungii de trei randuri; sa eviti mice in-
florire de stil, aceasta e cea dintai porunc5 disciplinary
a romancierului; neclaritatea e impotenta; gandeste-te
un sfert de ora, data trebue sa pui adjectivul inainte
sau in urma substantivului".
Este stilul clar cerut si de Tolstoi, Intr'o scrisoare a
lui din 1878: Data as fi rege, as edicta o lege prin care
scriitorul, ce ar intrebuinta un cuvant al earth sens nu -1
1) Cartea Romaneascr, Bueure§ti.

www.dacoromanica.ro
 255

poate explica, sa fie condamnat sa-i se ridice dreptul

de a mai scrie si sa-i se administreze si o suta de lovi-
turi de biciu"...
Ce pacat pentru literatura noastra ca nu exists azi
o asemenea loge!...
Volumul Schife marine cuprinde Base bucati cu su-
biecte Waite din viata pe vapor a marinarilor, si doua
cu continut diferrit: Epidemic de emigrare", tablou
realist al mizeriilor peste care dau emigrantii ademe-
niti de prospecte mincinoase, si O vizita la Betleem",
ctt o plimbare prin catacombe si o descriere a celebrei
bazilice, cladita de Constantin cel Mare, in timpul
slujbei de Craciun.
Dintre schitele marine, interesante sunt: Escadra
intra in port" si Pleca un vapor din port". Cea dintai
ne scoate In evidenta omnipotenta feminina, care nu
cunoaste obstacole si zadarniceste pans si cele mai se-
vere ordine. 0 escadra" de trei vase, in asteptarea a-
probarii trecerii prin Dardanele care nu mai sosea, sta-
tioneaza in largul Mara in fata gurilor Dunarii. A-
costarea portului fusese riguros interzisa de coman-
dant din pricina scandalurilor ce provocau marinarii.
In urma acestei dispozitii, viata din port era ca si
moarta. Tata insa ca soseste d-na amiral cu un grup de
fete si femei. Ce sa faca ele inteun port pustiu de ofi-
ten? Grupul feminin se decide. Va readuce escadra in
port. Se aseaza in doua bard man turcesti si o por-
neste pe mare. Calatoria cucoanelor, destul de agitata, ne
este povestita cu malt haz de autor. Insfarsit, iata-le pe
vapor... A doua zi intrarea in port era ordonata de a-
miral. Inchinase steagul sarmanul, deli in contradictie
ctt principiul sau : ordine, contraordine, dezordine...
Vorba ceea: Ce que femme veut, Dieu le veut...
Cea de a doua ne vorbeste de tragediile, perfidia si
capriciile femeesti ale marii. Daca pentru unii marea e
o patrie, o cariera, o pasiune, pentru allii ea este fa-
talitate, sclavie, lupta si moarte. Fara de entuziasmul u-
nora pentru mare, cati altii n'au fost jucaria ei lasand
in urrna-i numai dezastre. Una din aceste tragedii ale
vietii de marinar ne-o povesteste autorul in aceasta fru-
moasa bucata.
Dar cele mai izbutite schite din volum sunt fara in-
doiala Fara permis de export" si Intrarea cainilor in
Anglia este strict oprita".

www.dacoromanica.ro
 256

Un vapor are de incarcat 200 capete de vite, con-

form permisului oficial. l'este noapte insa se intarnpla
un eveniment: una din vaci a fatat un vile!. Cine si-ar
putea inchipui ca un fraged vile! de lapte ar fi in stare
sa deslantue furtuni de patimi omenesti, conflicte de
atributli intre autoritati, ciocniri de interese in lumea
comertului maritim al portului? Ei bine, totus, asa a
fost. A trebuit ca vitelul sa ramaie in port, iar vaca le-
gate burduf sit fie ridioata cu macaraua pe vapor. Ce a
urmat apoi, e virednic de papa lui Homer. Aceasta bu-
cata, in care ticalosia omeneasca contrasteaza puternie
cu instinctul animal matern impins peas la ultimul sa-
crificiu, este vrednica de a figura in orice antologie.
Foarte izbutita de aseanenea este si bucata cea de a
doua. Din pricina unui chine pripasit pe un vapor ro-
man, vaporul se vede oprit a -ti descarea marfa in por-
tul Liverpool si e pus la carantina. Intrarea cainilor In
Anglia este strict interzisa. Si bietul echipaj al vaporu-
lui, ca toata oboseala celor 20 de zile si nopti de drum,
este constrans au petrece Craciunul pe bord.
In vremea aceasta, vaporul este viiitat rand pe
rand de un delegat al capitaniei portului, de un veteri-
nar, de doi laboranti de la Institutul .antirabic, de con-
sulul roman, de o doamna din Societatea de protectie a
animalelor, ha chiar si de un cioclu dela cimitirul de
caini din oral. Prezetita tuturor acestor personaje, pre-
cum si alte boroboate, dau prilej autorului sa ne ofere
cateva scene pline de humor.
De abia a sasea zi, daps sarbatorile Craciunttlui,
vaporul primi ordin sa descarce, dar fare scoborire in
port. Ajunsi in largul marii, Mache, cainele cu pricina,
in osandit sa fie aruncat in ape. Dar o intamplare du-
ioasa, petreeuta in ziva urmatoare, salve viata nenoro-
citului pasager patruped.
Schifele marine ale d-lui Jean Bart, sunt scene tisane
de autor, si deci cu atat mai interesante si mai atraga-
toare. Povestite cu mull talent si intr'o limbs frumoasa,
simple si naturals, ele vor desfata pe toll iubitorii de
literature adevarata.

www.dacoromanica.ro
 PRINTRE APOSTOLI 1)
de CONSTANTIN KIRITESCU

D. Kiritescu pastra de mult un caet cu scoarte in-

galbenite de vreme, pe ale carui file a asternut, in cea-
suri libere, intamplari de mult petrecute si chipuri de
oameni, de mult porniti pe calea vesniciei". Un prieten
a surprins inteo zi in mod discret acest caet si lea in-
dernnat pe autor sa -1 dea publicitatii", sub cuvant ca ar
fi o arima ca asa o bogatie de observatii" si un aseme-
nea capitol original din istoricul scoalei romane" sa
fie condaTnnate distrugerii...
Fireste ca d. Kiritescu a stat mult la Indoiala, data
trebuia sa dea la lumina acele intamplari si chipuri de
dernult", izvorate dintr'o cerinta sufleteasca in clipe de
senina reculegere cu sine Insusi si de pioasa amintire a
acelor vremi. Se temea mai ales ca sinceritatea d-sale,
de a spune luerurile pe sleau, sa nu fie rau interpretata
de unii, sau sa nu-i atraga aprecierile veninoase ale al-
bora...
A ascultat tutus de povata bunului sag prieten si
s'a decis sa-si publice amintirile. Cu modul acesta pu-
tern cunoaste o noua lature a talentului d-lui Kiritescu,
aceea de literat. Dar aceasta noua lature nu va sur-
prinde desigur pe nimeni. Ace la care a stiut cu atata
maestrie sa ne povesteasca evenimentele tragico-gran-
dioase ale razboiului pentru Intregirea neamului, va iz-
buti cu atat mai mult sa ne reinvie intamplarile si oa-
menii ce au impresionat adanc anii copilariei si adoles-
centei sale.
Eroii povestirilor d-lui Kiritescu tine puteau sa fie.
in primal rand data nu fostii sai dascali, cu cari a trait
si cari i-au lasat in suflet primele Intiparituri ce nu se
mai sterg rhiciodata. Ce departe suntem astazi de acesti
apostoli" ai invatamantului nostru din trecut atat
de asemlnatori cu primii vamesi ai Mantuitorului,
1) Editura Cartes Romfuleasca", Bucureti.
17

www.dacoromanica.ro
 258

prin simplicitatea for sufleteasca si siiracia for intelec-

tualri, si pe cari d. Kiritescu ni-i rechearna cu mina
simpatie din uitarea for definitive!
E domnul Rascu, profesorul de geografie, pe catedra,
cu gandul vesnic aiurea si cu ochii mereu la teas. Ce
profesor bun era! El nu pedepsea niciodata si nici not
rea nu dadea. Ore le sale erau cele mai vesele. Puteai
sa insiri la lectie cele mai mari prapastii, sa muti apele,
muntii, orasele de pe un punct al globului pe altul, sa
populezi solul, subsolul si apele cu toate nazbatiile, bu-
nul domnul Rascu to asculta distrat, si apoi punea nu-
mai note excelente.
Tembelismul acestui dascal era firesc. Noaptea ju-
ca in carti la club si ziva unnatoare la lectie, pe cand
elevii incurcau continentele, bietul dascal isi reconsti-
tuia in minte doviturile date si primite la masa verde, on
facea combinatii pentru noaptea unnatoare.
Acest Basal, atat de bine descris de autor, imi adu-
ce aminte de un profesor francez din vremea indepar-
tata cand eram in cursul superior al unui liceu din Ca-
pitals. Incapabil de a-si face materia, lipsia mai totdea-
una si cand venia, era beat turta si asculta pe elevi ea
ochii inchisi. Acestia indrugau tot ce be trecea prin min-
te, incoherente si chiar injuraturi, insotite din cand in
cand de cuvantul ,,Moliere, a carui biografie o aveam,
papa ce istoviau tot stocul de nazbatii, si atunci cite o
pleznitoare, aruncata cu indemanare din fundul clasei
pe catedra, trezia pe bietul dascal din somnolenta-i ba-
Un alt tip de dascal, din galeria Kiritescu, es-
te nenea Iancu Darascu, ai carui ochelari negri, prinsi
dupe urechi, ii dadeau un aer crunt, dar care in fond
era un om de zaha)r. Ca profesor de istorie era incom-
parabil. Povestea toata ora tot felul de istorioare si de
snoave, ce faceau sa rada clasa in hohote, dar can in-
tamplator nu aveau nici o legatura cu istoria. Iar atunci
cand se mentinea pe terenul strict al istoriei, explica-
tiile lui deveneau din cale afara de plastice. D. Kirites-
cu ne reds cu mull haz cateva din lectiile acestui spe-
cimen de dascal. Ca director, apoi, era cat pe ce sa tran-
sforme destinele invatamantului cu maniile sale exage-
rate...
Asupra acestor doi dascali, modesti si obscuri, din

www.dacoromanica.ro
 259

trecutul invatamantului nostru, ale caror defecte si Ca-

litati sufletesti ne sunt atat de bine redate, d. Kiritescu
s'a silit sa reverse din plin un val nesfarsit de bunatate
-§i de indulgenta. Mai putin indulgent este insa cu alti
dascali din trecut, ca Bonifas, Mos Mitrut si Ciovarna-
-che, pe cari ni-i zugraveste In diversele for aspecte cu
un humor nitelus sarcastic si poate chiar cu oarecare
indignare indreptatita.
Cine n'a cunoscut pe Bonifas? Cel mai neingrijit,
cel mai jerpeht dascal ce a fost vreodata. Nascut pentru
viata de cafenea, bohem in toata puterea cuvantului, a-
acest specimen ciudat avea clasa in oroare, si a contri-
buit ani dearandul cu lectiile" lui, sa zadarniceasca In
§coala invatatura frumoasei liimbi si literaturi franceze.
De ad si penibila amintire ce a lasat elevilor sai. Caci
-dascalia nu e facuta pentru oricine: ea cere si o anumi-
-til vocatie, fara de care devine o tortura si o nenorocire.
0 figuia, cu mult mai simpatica, e Mos Mitrut, cu
munele salt adevarat Demetriu Joannescu. Fost rec-
tor, fost decan, fost secretar general, fost consilier co-
munal, academician, membru corespondent al tuturor
societatilor savante de pe glob, dar supranumit de co-
legii sai fosila", acest dascal de geologic si paleontolo-
gic era poate cel mai drag studentilor. Nu atat pentru
-stiinta lui, care nu le inspira -niciun respect, cat pentru
bunatatea lui. Nu s'a pomenit vreodata student care sa
fi cazut la materia lui. Si apoi excursiile geologice cc
facea cu sudentii sai in fiecare an erau memorabile si
-atrageau toate simpatiile. Aceste excursii erau, ce-i
-drept, prea putin stiintifice, dar in schimb deosebit de
amuzante. 0 Intamplare neasteptata, care a dat pe fata
trucurile la can se dedau de zeci de ani studentii pen-
-tru a trece la materia lui, amarl sfarsitul carierei acestui
dascal sui-generis, ale carui cursuri au fost intotdeau-
-na extrem de plictisitoare si fara niciun folos practic.
Dar tipul cel mai interesant dintre toti, admirabil
desenat de d. Kiritescu, este profesorul universitar dr.
Ciovarnache, marele savant si directorul institutului de
neurodinamica, din bucata O vilegiatura boereasca".
Pe acest pseudo-savant pedant, cu fraza lui jumatate
franceza jumatate romaneasca, si cu atitudinea lui fal-
se, d. Kiritescu ni-1 prezintil cu mult humor, dar si ou o
indignare continuta. in diferitele aspecte ale naturii sale

www.dacoromanica.ro
 260

ca farsor, ca pedant, ca familist, ca vierme sub papucul

nevestii. Sunt scene in aceasta schita, admirabil conce-
puta si desiivarsit irealizat5, cari dovedesc in mod evi-
dent frurnosul talent de nuvelist al d-lui Kiritescu. Fi-
gura d-rului Ciovarnache, in special, una din figurile
cele mai reusite ale d-sale, este de o sesizanai infTip-
tuire.
Trec peste Schimbare de guvern", in care autorul
ne descrie debandada produsa Intel) cancelarie de pro -
fesori, ca de alminteri in toate cancelariile similare, prin
venirea unui alt guvern la carma tarii, si influenta ne-
fasta a politicii de partid asupra caracterului membri-
lor invalamantului. Tabloul ce ne face d. Kiritescu este
de 0 realitate surprinzAtoare.
Sri nu uit nici pe tovarasul" Piturcii, until din e-
decurile socialismului din trecut, pe care autorul ni-1
descrie cu mull haz, dar nitel cam exagerat
Volumul Printre Apostoli al d-lui Kiritescu, poate fi
considerat ca un debut fericit in domeniul literar. El
tradeitza un spirit fin de observatie, tin real talent de
povestire si de insufletire a celor povestite, un stil cur-
g5tor frumos. 1:n humor sincer si comunicativ si o
ironie delicatA 11 strabat dela un capat la celillalt.

www.dacoromanica.ro
 EXAMEN DE BACALAUREAT 1)
de ION DONGOROZI

. In acest volum d. Ion Dongorozi ne ofera patru schi-

te interesante, cu subiecte luate din amintirile d-sale
personale. Amintirile, desigur, au acest avantaj asupra
povestirilor imaginare, ca fondul for e mai viu, mai real
prin Intamplarile la cari am luat parte §i noi, prin me-
diurile in cari am vietuit si prin oamenii c(. am cunos-
cut de aproape si ne-au impresionat adanc.
D. Dongorozi fiind Inca relativ tanar, amintirile d-
sale bine inteles nu pot fi decat de data recenta. 0 sin-
gura schita numai face exceptie, aceea in care autorul
ne impartaseste impresiile sale de pe vremea cand era
elev in cursul superior al unui liceu din lard.
Doua din schite au ca subiect bacalaureatul. Cala
cerneala nu s'a cheltuit la noi de cativa ani Incoace cu
privire la acest examen! Pe cand aiurea bacalaureatul
este o preocupare pur universitara, el a devenit la noi
o preocupare pur cetateneasca. Intreaga natiune is
parte la desfasurarea lui. Acuzari formidabile in ziare
impotriva severitAtii examinatorilor si protestari vehe-
mente de inutilitatea acestui examen inchizitorial, in
time ce interventiile, recomandatiile, ba chiar si ame-
nintarile ploua peste capetele comisiunilor. Idealul ar fi
trecerea neconditionata a tuturor sau suprimarea baca-
laureatului.
Fara a lua parte in discutia aceasta aprinsd, d. Don-
gorozi se multumeste, in prima bueata, care a dat si tit-
lul volomului, sa ne descrie framantarile unui °easel de
provincie in ajunul unui examen de baealaureat care
avea sa se tie lacolo. Pada atunci, candidatii acelui ora-
sel, prezentandu-e aiurea, fusesera respinsi cu duiumul.
De asta data prefectul judetului, a caruia fats avea sa
1) Editura Ramuri", Craiova.

www.dacoromanica.ro
 262

treadi 0 ea acest examen, se face luntre §i punte si.ob-

tine dela minister numirea unei comisiuni si in nucuI
oras.
Alcatuirea acestei comisiuni firesste §i-o is asuprasi d.
prefect, ajutat de oamenii sai de incredere, elemente
lara scrupule si interesate in afacere. Cu aceasta ocazie,
autorul, dnteo sarja nemiloasa dar de un comic hila-
riant, ne da pe fat5 toate potlogariile aranjate pentru
reusita marelui eveniment in saloanele d-lui prefect, o-
mul la a carui discretie sunt legile, traditiile §i fondurile
incredintate, precum si aspecte cornice din viata intinna
a acestui demnitar al judetului si a familiei sale. E poa-
te oarecare exagerare in aceasta §arja, dar autorul stie
sa alunece cu mult humor peste toate a ceste mizerii so-
ciale, frtrii a trada un pic de indignare.
In sfarsit a sosit si ziva examenului, asteptatil cu a-
tilta infrigurare de intreaga populatie, de candidati. ca
si de cucoane cari si-au comandat toalete noui pentru a-
ceasta imprejurare. Ba chiar logodne si nunti au fost
puse la cale, infaptuirea for atarnand numai de trece-
rea acestui examen.
Gaud colo, ce dezastru! Comisiunea numita de mi-
nister era cu totul alta decat cea alcatuitil de prefect si
de acolitii sai. Vestea aceasta a produs o adevarata pa-
nics in tot oraselul. Noua comisiune, prezidatil de tin
parvenit ambitios, refuza orice contact cu delegatii po-
litici. Rezultatul: din toll candidatii n'au trecut cleat
11, iar fata prefectului a cazut cu succes. Noroc ca co-
misiunea a stiut s'o stearga la time. Rascoala oriiseni-
lor din acea sears i-ar fi fost neprielnica.
Intealta bucata, Revederea", autorul, tot in ches-
tiunea bacalaureatului, ne descrie tribulatiunile cornice
ale unui profesor din provincie ce fusese numit membru
inteuna din comisiile din Capita la. Eroul e unul din a-
cei numero§i dascali obscuri, pentru cari scoala e un_
mtjloc de parvenire cu ajutorul politicii. Om mediocru
dar ambitios, deabia ajuns profesor de gimnaziu intr'un
modest orasel de provincie, el 10 pune planurile in exe-
cutie. Se Insoara cu o fata bogata dar inoulta, trece din-
tr'un partid intr'altul, este numit directorul scolii nor-
male, unde o gestiune dubioasa a fondurilor e aproape
sa -1 piarza.
In urma multor interventii politice, numit si

www.dacoromanica.ro
 263

membru intr'o comisie de bacalaureat din Capita la.

Curate belea! deranj, obose,ala, cheltuialii, interven-
lii!" spunea el tuturor. Echipat stragnic gi cu o sums
frumugica in buzunar, o pornegte spre Bucuregti. Ajuns
aci, trage la Excelsior", se incurca cu chelnerita, iar a
doua zi, la Capga, se intalnegte cu un alt paraponisit cu
care o duce intr'un chef monstru ce se terming cu un
scandal gi cu proces in regula. In lipsa lui fusese inlo-
cuit in comisiune cu alt profesor gi pedepsit cu aver-
tisment pentru neprezentare. Amarit, o gterge cu chel-
nerita la Sinaia. Epilogul: afland de tribulatiunile sotu-
lui, doamna ii intenteaza divortul.
Cazul eroului acestor intamplari este desigur foarte
rar, totugi el este admisibil. Autorul, care probabil 1 -a
cunoscut in came gi oase, ni-1 descrie cu mult natural
gi cu un fin humor in diversele faze ale aventurii sale.
0 amintire mai departata o constituie bucata ,,In
cursul superior". E desigur o problems grea pentru un
parinte acea de a-gi plasa odrasla intr'un liceu din alt
oral dupa absolvirea gimnaziului din localitate. Schim-
barea mediului, alts viata, alte obiceiuri, apoi gazdui-
rea printre straini, atatea gi atatea preocupari dau de
gandit. Si parintii au dreptate. Deabia inscris la liceul
din Galati gi agezat la o gazda, tAnarul elev Dongorozi, in
tovaragia altar colegi, dupa o serie de feste jucate unor
profesori, organizeaza un gir neintrerupt de fituri", cu
hoinareli prin port, cu plimbari cu barca pe Dunare, cu
excursii la Sulina. Dar ca toate lucrurile in lumea acea-
sta, fiturile avura gi ele un sfargit tragic. Ele adusera
eliminarea tanarului licean pentru absente nemotivate.
0 aventura en grand", boacana de tot, cu o noapte pe-
trecuta la secret" puse capat in sfargit dezordinii gco-
lam. Se hotari eliminarea definitive din liceu a vinova-
tilor, pedeapsa ce trebuia aplicata la prima abatere
noua.
Ceeace intereseaza in deosebi in aceasta bucata, in
afara de viata gcolara aga cum toti am cunoscut-o in a-
nii copilariei noastre, este excelenta caracterizare a ca-
torva dascali din acele vremuri. Tipul profesorului de
limba germane, un ardelean distrat gi betivan, cu felul
situ caracteristic de ascultare gi predare, cu festele ce-i
jucau elevii, intro catva asemanatoare cu cele jucate
profesorului Bonifas", de care d. Kiritescu ne-a trasat

www.dacoromanica.ro
 264

un portret foarte viu, cat ri tipul maestrului de instruc-

tie militara, un fel de Tumbulica" cum multi din not
am cunoscut, d. Dongorozi a izbutit, dupa atata trecere
de vreme, sa ni-i redea in toata realitatea for bizara.
Inca doua figuri bine prinse ce vin sa mareasca galeria
dascalilor anahronici ai invatamantului nostru din tre-
cut....
Cea mai reusita bucata din volumul d-lui Dongo-
rozi, dupa mine, este cea intitulata Primul client". In
cateva scene, excelent desfasurate, autorul ne prezinta
o viala de cm nenorocit. Fecior de Oran, bursier, premi-
ant, apoi doctor in drept, el se casatoreste cu o students
In drept, al carei trecut necinstit nu-1 cunostea, si se
stabileste in Chisinau, ca avocat. Client" insa nu se pre-
zentau si in cuirand isi cheltui averea ramasa dela pa-
Anti. Si iata ca, inteo zi, clientul, primul client se ives-
te. Tocmai atunci primise i o anonima din Bucuresti,
unde era dusa de trei zile sotia, prin care era informat
de tribulatiunile acesteia. Se pregatea tocmai sfi piece, sa
impiedice dezastrul poate, cand neasteptatul client II
lua in primise, pisandu-1 ceasuri intregi. cu o afacere de
sute de milioane de... domeniul imaginatiei. Aceasta ul-
tima scena, de un realism sesizant, pune intr'o vie lu-
mina tortura nenorocitului avocat, zdruncinat moral-
mente intre loquacitatea clientului maniac si neputinta
de a fi evitat catastrofa conjugala.

www.dacoromanica.ro
 99CALIGRAFUL TERTILP")
de GALA GALACT1ON

E atata timp de cand parintele Gala Galaction a pa-

rasit climpul literaturii in care s'a ilustrat odinioara cu
un talent remarcabil, pentru a se consacra excluziv acti-
vitatii sale religioase. Ca si politica, religia este putin
priincioasa inspiratiilor si productiunilor de ordin lite-
rar. Preocuparea de mantuirea sufletului si de nobila
misiune ce ti-ai impus, te absoarbe cu. totul sau te las5
indiferent fata de orice activitate profana.
Parintele Galaction pare a fi o exceptie. Nici cursul
sau dela facultatea de teologie, rvici traducerea Vechiu-
lui si Noului Testament" la care lucreaza de atatia ani,
nici intreaga sa activitate bisericeasca, nu 1-au putut
impiedica sa nu se gandeasca, din cand in cand, si la li-
teratura careia i-a dat in liner* prinosul talentului
sau. La aceasta au contribuit desigur, inteo bun 5 parte, si
multi dintre admiratorii sai, cari n'au incetat sä-1 indem-
ne la o intoarcere cat mai grabnica la menirea sa din
tinerete.
Si iata ca, zilele acestea, a aparut Caligraful Terfiu,
un volum cu 12 schite si povestiri cu subtitlul Adevar
si inchipuire."
Insa, lucru curios, sau poste foarte firesc, toate bu-
catile can alcatuesc acest volttm, .afara de doua numai,
au ca teme de inspiratie motive religioase. Cea dintai,
Caligraful Tertiu" e o reminiscenta din primul secol
dupa Cristos, de puterea credintii crestine, in sufletele
catorva entuziasti, risipiti in multimea lumii pagane. Rob
la un armator roman, caruia ii serveste de caligraf, Ter-
tius este un neofit capabil de once sacrificiu pentru a a-
duce cat mai multi rataciti in sanul micii comunitati cre-
stine din Corint, care-si serbeaza ritualul in sopronul u-
nor vechi trireme, si el se simte cel mai fericit cand,
scriind sub dictarea Invatatorului epistola catre Romani,
1) Cartea RomfineascV, Bucureti.

www.dacoromanica.ro
 266

poate adauga si el: Vii imbratisez, in Domnul, eu Ter-

tiu, ce am scris epistola aceasta..."
Iar in bucata Mustafa Efendi ajunge Macarie Mo-
nahul" avem o disputa religioasa intre douil personagii
cu totul primitive sub raportul culturii: calugiirul Pa-
homie, staretul unui schitulet pierdut in creerii munti-
lor, si Mustafa, un negustor turc, ratacit cu cativa tova-
rilsi grin meleagurile acelea.
Ce sa facii bietii oameni in izolarea aceea? In loc
sa-si vada de odihna, ei se pun sail dovedeasca reci-
proc superioritatea religiei lor. Asistam astfel la o des-
batere de toatil nostimada intre acesti corifei ai unor
religii diferite, care ne aduce aminte pe aceia dintre tin
calugi7ir si un rabin, descrisa cu mult haz de poetul
Heine. *i cum nici turcul nici Calugiirul nu ajungeau la
vreun rezultat, cum e si natural, cel dintai propane ce-
luilalt un riimasag in care o minune cereasca avea sa
hotiirasca,cu conditia ca cel invins sa treaca la religia
celuilalt. *i s'a intamplat ca turcul a pierdut... si s'a
botezat, cu toti tovarilsii sai, devenind el insus Macarie
monahul.
*i tot asa, in celelalte bucati, fie Ca autorul ne po-
vesteste intamplarile altora, fie ca ne impartaseste im-
presiile si sentimentele sale personale, fondul in toate
e de naturil religioasa. Pi Ina si nuvela Hardt pentru
harca", excelent desvoltafa si foarte miscatoare sub ra-
portul interesului, are un desnodanitint cu caracter re-
ligios." Doi tineri sustrag niste tivde din cripta unei ma-
nastiri, si se fad, dupa ani, osanditi unor destinuri tra-
gice, ca rilsbunare a acelor tidve sustrase.
Tot astfel, Madona din Port" e un imn de pioasa
adoratiune catre Prea Curata: Gradina lui Iosif din
Arimateia", o reverie melancolica in acel pare .divin,
local de intalnire al piettitii universale de douilzeci de
veacuri; Oaspetii de sub fereastra mea", un tablou din
care vedem ca toate vietatile stint in grija lui Dunme-
zeu si ca nimic nu se petrece fi:tra stirea lui, etc.
Caracterul profan a disparut, aproape, din litera-
tura pilrintelui Galaction. *i toomai aceasta da viata
unei opere literare. Eternul omenesc, in libera lui ma-
nifcstare, in decrulerile ca s;. in 111'64'661e sale, ofera un
material cu molt mai interesant si se preteazii mai unor
analizei sufletesti cleat simple parabole, chiar bine scri-

www.dacoromanica.ro
 267

se, in cari eroii stmt niste iluminati sau simple unelte

de pilduire in mainile Providentei.
Volumul de povestiri al parintelui Galactico con-
tine totusi si doria bucati cu subiect profan: Vioara
lui Hugo lin" si O stea prin fereastra lui Manolas". Pri-
ma este o simply poveste de demult, o poveste pro-
fana", dupa cum spune insusi parintele Tarsicius, care
ar fi preferat sa fie ceva din vietile sfintilor". Iar a
doua, trista poveste a unei dragoste imposibile, si deci
cu atat mai interesanta.
0 tanara fata, cucernica si visatoare, indrageste
pe un tanar, o ruda de departe a ei, ce venise pentru
catva limp in mijlocul lor. 13aiat frumos, el cants toata
ziva dintr'o vioara pe zidurile ,ruinate, deci n'avea nici
un talent muzical. Intr'o zi, dispare cum a venit, uitan-
du-si vioara. Ranita de iubire, fata strange la picpt scum-
pa vioara, si incepe sa cante, ea care pans atunci n'avu-
sese nici o idee de muzica. Cu timpul ajunge o viorista
de talent, interpreta geniala a farrnecului acelilr locuri
si a durerilor inimii ei. Concertele ei, in marile orase,
se transforms in triumfuri... Pe Hugo lin Insa, iubitul
ei, nu-1 vedea nicairi... Iata totusi ca intr'o sears II za-
reste Intr'o loje la teatrul unde concerta, alaturi de o
femee, sotia lui. Linistita, ea isi face loc prin multime
ajunsa la loja iubitului, ii reds miraculoasa vioara
uitata de dansul cu cinci ani inainte. Ge s'a intamplat
eu biata fata, nu va mai spun. Citili aceasta duioasa po-
veste de dragoste imateriala si yeti vedea ce miscator
stie sa povesteasca parintele Galaction profanele dureri
omenesti.
Tot asa a doua bucata, cea mai lungs, O stea prin
fereastra lui Mano las", care nu e decat un fragment
dintr'o nuvela mult mai mare. Acest Mario las e un func-
tionar lanai- la un.minister oarecare, prepara licen-
ta in litere. Cu licenta Irish' merge greu, caci intre time,
Mano las s'a casatorit cu o fata saraca, ce i-a adus cu
anii o droaie de copii si griji impovaratoare. 0 stea
privity prin fereastra, Inteuna din seri, asternu in cu-
getul lui Manolas o tainica speranta, luminandu-i (leo-
data viata. steaua ii reaparu in curand sub Infatisa-
rea unei frumoase studente, intrevazuta inteo zi la Uni-
versitate.
Din clipa aceasta, Malicia* isi simti inima adanc

www.dacoromanica.ro
 268

sagetatil. Nu iubise pans atunci! lubia acum pentru in-

taia oars. Dar yeti ohiecta, Manola§ are nevasta si copii.
Mai are dreptul sa iubeasca? Desigur, caci inima isi are
drepturile ei in ciuda judecatii. ,5i eroul nostru, inteo
convorbire filosofica cu iubita, ii destainueste jalnica-i
stare. Frumoasa students It mustra ca e prea poet si it
sfatueste sa se imbrace in mantia stoicului. Abatut, Ma-
nolas se Intoarce acasa si asterne iubitei o lungs scri-
soare, in care-i lamureste toata tristetea sufletului sau
si dorinta ce are de a o convinge ca ea este unica lui
dragoste in viata...
Acest fragment de nuvela sau de roman, in care e as-
ternut sbuciumul unui suflet ce iubeste si n'are dreptul
la iubire, ramane o imaging sincera si duioasa a unei
suferinti omene§ti adevarate. Piirintele Galaction a iz-
butit s'o imbrace inteo frumoasa hainii literara.
Volumul mai tontine doua descrieri pitoresti: In
Basarabia paduroasa" si Dealuri basarabene", precum
si o povestire delicata Craciunul sfantului copil Feo-
dor", de care m'am ocupat altadata.
Asteptam dela parintele Galaction un nou volum,
In care sa desprindem numai peocuparca literal% asa
cum ne obisnuise odinioara.

www.dacoromanica.ro
 DOMNU Dlt;ICA, schite ¢i nuvele t)
de I. A. BASSARABESCU

Un nou volum de schite si nuvele de d. I. A. Basa-

rabescu este intodeauna un eveniment placut pentru
numerosii sai cititori. Si. motivul e foarte simplu. In
nuvelistica noastra de azi, asa de fertila in descrieri
de cazuri anormale, exceptionale, in cari inconstientul
doming, viata reala cu marile sau micile ei sbuciu-
marl a lumii dela orase, a diverselor paturi sociale
ce o alcatuesc, preocupa Area putin pe scriitorii nostri.
E intr'adevar mull mai usor sa to afunzi in analiza
vaporoasa a unui tip imaginar, decal sa observi si sa
studiezi cu deamanuntul tipurile sau problemele ce ti
le prezinta societatea In rnijlocul careia traiesti. In spe-
cial patura de jos orasaneasca, accea a multimii, este
si azi considerate de scriitori, afara de cateva exceptii,
ca lipsita de interes, ca nevrednica de atentie prin ba-
nalitatea ei. D. Bassarabescu insa a fost de alta parere.
De treizeci de ani si mai bine, d-sa isi consacra talentul
sau de observator acestei clase sociale, oropsita de lite-
ratura noastra, studiind-o cu drag in feluritele-i atitu-
dini si cautand sa-i fixeze co'ntururile in cadre artistice.
Viata de familie, aspiratiile, framantarile, durerile si
bucuriile acestor oameni simpli, ne apar akffel, sub pans
acestui scriitor, intr'o lumina noua, in asepctele for va-
riate si multiple, in trasaturile for caracteristice.
Am analizat in diverse randuri aceastii atitu-
dine literara a d-lui Bassarabescu, prin care si-a treat
un loc de searna in literatura noastra. In recentul sau
volum, scriitorul ne ofera o noua serie de schite si nu-
vole, in mare parte din domeniul paturii sale sociale fa-
vorite: vreo 17 din cele 27 cat cuprinde volumul.
In primul rand sa facem cunostinta d-lui Dinar,
contabilul unei turnatorrii. Ce trista e curtea acestei tur-
natorii! Pietris inegrit, fum negru, ziduri negre, iar in
1) Editura Cassa $coalelor", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 270

fund un maldar de carbuni... Si inima omului e tot asa

de neagra ca si mediul ce-1 inconjoara. El e groaza lu-
cratorilor. Dar la poalele gramezii de carbuni stralu-
ceste un musetel ratacit, topaz pierdut in intuneric...
pe care albina 11 turbura, iar fluerul fabricii 11 nelinis-
teste ca un vis rail... In birou, domnu Dined destainu-
este unui cunoscut unica iubire incoltita in inima lui
pustie... Si fauzind destainuirea acestui om rau, intelegi
tot rostul musetelului singuratic, crescut in curtea moho-
rita a fabricii, la poalele gramezii de carbuni...
Cine n'are o slabiciune pentru ceva in viata? 0 sla-
biciune avea si domnu Guta: si anume leandrii lui. Ii
placea sa-i miroasa, sa-i admire, sa-si citeasca gazeta la
umbra si parfumul lor. Ocupatia lui era sa-i ude in fie-
care zi. Pentru aceasta nici nu se insurase. Ii era teams
ca viitoarea lui nu va avea grija de ei. Intr'o zi totusi
se insura. 0 fats, stiindu-i mania, ii destainuise patima
ei pentru leandrii. Se casatorise cu ea. Dar o saptamana
mai tarziu a divortat. Femeia uitase sa-i ude leandrii!
0 figura cunoscuta este si institutorul domnu Tanu.
Groaza copiilor de alts data. Ingheta inima in ei cand
10 pune el ochelarii pe nas. Si ce bine ne este prezen-
tat d. Tanu cu fizicul lui ciudat si atat de aspru, cu ne-
gustoria lui de carte, cu lectia facuta in fata ministru-
lui, cu sgareenia si camataria lui, in sfarsit in toate ati-
tudinile sale particulare! Fara pic de indignare, auto-
rul a izbutit sa invaluie in humorul sau indulgent acea-
sta ramasita anahronica a invatamantului nostru.
0 galerie intreaga de oameni simpli, cu nevoile si
cusururile lor, ne intampina in bucatile urmatoare: un
functionar de gars 10 compromite cererea in casatorie
din pricina unui sambure inghilit odata cu dulceata ;
un tanar ofiter este expus sä renunte la o excelenta par-
tida din cauza mamei sale...; un inginer sarac, insurat
cu o fats bogata, se vede eonstrans sa inchida ochii la
frivolitatile soliei, de teama de a nu o pierde; o vadu-
vioara, multumita ca a scapat de tiranul ei, se prega-
teste pentru o 'loud viata; o tanara pereche, in seara
nuntii, 10 arunca reciproc vorbele cele mai grele din
pricina zestrei si se desparte chiar in seara aceia; in
sfarsit, un tanar isi gaseste rostul in casnicie cu o baba.
Subiecte banale, yeti zice, dar cititi-le si veti ye-
dea numai decat, ca meritul scriitorului consta tocmai

www.dacoromanica.ro
 271

In talentul cu care le-a descris, in viata ce a strut sa le

dea, in specificul pur omenesc ce le-a imprimat.
Sufletele idealiste, victime ale visurilor lor, in lupta
en realitatea cruda, aunt deasemenea bine schitate de
d. Bassarabescu. Asa tanarul poet, care ia drept lacrimi
ale iubitei sale, urmele ramase pe volumul de poezii
ce-i imprumutase si se vede crud dezamagit prin des-
tainuirea sincera a fetei. Sau acel sarman tanar, in hai-
ne jerpelite, care cheltueste ultimii lei la teatru spre a
putea vedea in benuar pe aceea, a rarei cunostinta o fa-
cuse vara la bai,si care vede la iesire pe tatal fetei apro-
piindu-se de dansul... Ce fericire! insfarsit! Tinere, fa
bine de striga cupeul No. 10", ii zise tatal. Si pe cand
tanarul se departa galben ca un mort, ii rasunara in
ureche: Mai repede Mete, si 'n pas gimnastic, haide!
to cinstesc".... Sau tanarul arhitect, pasionat dupa tot
ce e german, care se incredea in puritatea sufleteasca a
unei tinere nemtoaice si, convins de contrariu, se arun-
ca in bratele primei fete romance...
Provincia e deasemenea reprezentata in cateva
schite bine reunite ale scriitorului. Cine a trait un nu-
mar de ani in provincie, va recunoaste cat de exacte
stint moravurile ce descrie si de reale figurile ce ne
creioneaza. Este tanarul gazetar bucurestean, care ye-
nit sa conduca un ziar politic de opozitie intr'un oral
de provincie, este repede nevoit sa-si ia talpasita fats
de obligatiunile ce-i se impun de sefii de acolo. E sub-
locotenentul Bazil Ionescu, tanar infumurat dar nul sub
raportul inteligentei, care inteun compte-rendu" mon-
den se razbuna pe alesul inimei lui fiindca ea II varase
inteo discutie intelectuala in care el nu se pricepea.
Sau, insfarsit, magistratul Stampeanu, tip de frantuzit
ridicol, vanator de zestre mare, nemultumit de tot ce se
petrece in jars, si care isi continua grandomania si
ambitiile-i nesfarsite pang si in puscarie.
Cu pridejul acestor tipuri, autorul profita pentru
a ne da si cateva aspecte casnice din viata si ohiceiurile
ofiterilor si magistratilor, prezentate cu mult humor si
o vadita irnpartialitate. E un domeniu in care spiritul
de indulgenta si de bunatate al d -Iui Bassarabescu iz-
buteste sa dea creatiuni temeinice.
Nu pot termina Fara a opri atentia cititorilor si a-
supra a doua bucati cu total atragatoare: Nepotii lui

www.dacoromanica.ro
 272

Conu Costache" si Un plagiat". Prima este o admira-

bila sada impotriva tineretului de azi, ajuns in fruntea
bucatelor, la varsta cea mai frageda si cartitor inversu-
nat a tot ce a fost inainte. A doua, sub forma de scrisoa-
re, ne descrie cu multi dragalasie deceptiile unei fete,
la un hal si apoi intr'o excursiune, la contactul cu un
tanar, ce-i fusese prezentat ca barbier, si bucuria ei
cand se convinge Ca totul a fost o mistificare din partea
tanarului. Un coleg al lui, francez, recursese inaintea
lui la acest procedeu pentru a-si cunoaste mai bine iu-
bita. De aci si titlul de Un plagiat".
In acest volum, ca si in cele precedente, aceleasi
descrieri sobre si impresionante ale naturei moarte, a-
celas stil simplu, concis, in fatete, al d-lui Bassarabescu.

www.dacoromanica.ro
 UN PRANZ DE GALA4)
de D. D. PATRASCANU

D. Patrascanu, in acest volum, ne da vreo 9 schite, in

mare parte humoristice, cu subiecte luate din viata reala,
in deosebi din aceea din timpul rasboiului. De obiceiu
se inteleg foarte multe lucruri prin cuvantul humoris-
tic". A da o definitie precisa a humorului nu e tocmai
o incercare uoara, caci el comporta o sumedenie de
nuante, ba chiar de deosebiri radicale.
Unii inteleg prin humor simple jocuri de cuvinte
sau calambururi, cari iti provoaca rasul, allii incoheren-
ta in idei sau in vorbe, sau vreo concluzie neasteptata,
baroca, surprinzatoare, dupa un sir depremise logice, ju-
dicioase. Acesta e humorul obisnuit, care nu cere mult
talent si e la indemana multora.
Adevaratul humor insa este cu totul altul. El l,oate
proveni fie din caraghioslacul situatiilor, fie din contras-
tul atitudinilor, sau Inca din ciocnirea comicului cu tra-
gicul, a idealului cu ridictulul. Un asemenea humor prea
putini stiu sa-1 manuiasca, fiindca el cere calitati lite-
rare superioare, pe care nu le are orisicine.
Sa analizarn schitele humoristice ale d-lui Patrasca-
nu, pentru a vedea de ce natura este humorul d-sale.
In schita cea dintai, care a dat titlul ei si volumului,
autorul ne prezinta pe un frantuz, pripasit la noi, deve-
nit profesor de limba franceza, permutat din diverse mo-
tive in diferite licee ale tarii. Unul din acei profesori im-
provizati, caracteristici invatamantului nostru din trecut,
si despre care nu se stia ce meserie vor fi avut in tam lor.
Contrastul dintre platitudinea acestui personagiu si la-
udarosia-i gascona, dintre saracia in care traeste si atitu-
dinile sale grandomane, ne este scos cu mult humor in
relief de d. Patrascanu. 0 masa la care este invitat de a-
cest specimen pune intr'o puternica lumina comica per-
1) Editura Nationala", S. Ciornei, Bucure.ti.
18

www.dacoromanica.ro
 274

soana a amfitrionu:ui nostru. Este o scena realists in ca-

re humorul tasneste numai din atitudinea fireasca, dar
ridieula, a personagiului in continua ciocnire cu grando-
mania lui bufona.
In Temperament egal" avem o interesanta mostra de
evolutia surprinzatoare a unui individ, care din culmea
mizeriei ajunge cubit in apogeul bogatiei. Autorul, fall
nicio pretentie de satira, cad satira exclude humorul,
cu mult calm si cu o sinceritate atragatoare, ne prezinta
pe acest tip sub ambele sale ipostaze. Contrastul dintre
umilul personagiu ce a fost si parvenitul de acum e, pen-
tru noi, o sursa nesleita de humor. Adaptarea lui verti-
ginoasa la confortul acesta princiar, este inteo perma-
nents contrazicere cu manierele sale vulgare si felul sau
de a gandi. Este o sada delicioasa a arivismului in vre-
mea groaznicului macel omenesc, plina de humor, si al
carei humor se desprinde din contrastul dintre situatii,
atitudini si tragi-comicul personagiului, iar nu din sim-
ple jocuri de cuvinte, din incoherente de limbaj sau din
concluzii baroce.
0 schita in care humorul tasneste din caraghioslacul
situatiilor, este O escursiune de placere"... Este vorba
de o statiune balneara, slavita de prospecte, unde auto-
rul Isi propusese sa se recreeze vreo trei zile libere de
care dispunea. Dar in loc de recrealie sufleteasca, da
peste o serie de neplaceri de pe urma carora se vede
constrans a parasi localitatea chiar in dimineata urma-
toare... fara alt incident. Restaurantul, apoi unica odaie
disponibild, in care petrece o noapte homerica, si aven-
turile cu tramcarul a doua zi, ii furnizeaza situatii sufi-
ciente, deli poate nitel cam exagerate, pentru a ne pro-
voca rasul. E de remarcat aci calmul povestitorului si
gravitatea lui cari contribuesc a mall si mai mult nota
humorului.
In cloud alte schite, Strategie" si Geologus horridus
teutonicus", sada devine mai agresiva si humorul aproa-
pe tragic. Generalul acela, care aranjeazil intrarea tarii
in rasboiu, Inteo berarie, alaturi de doi profitori, si care,
convins ca inteo lung suntem dincolo de Viena, accepta
un chef monstru la osea in seara aceea, ne apare grin
atitudinea sa inconstienta, mai degraba sinistru. Cat pri-
veste pe cea de-a doua, cea mai lunga din volum, chiar
peste masura de lunga, ea este, sau pare a fi, o autoapa-

www.dacoromanica.ro
 275

rare a scriitorului de activitatea sa politica din cursul

rasboiului.
Din potriva, adevarat humoristica este schita Trage-i
cinci perechi de palme". Humorul reese aci din contras-
tul dintre atitudinile burlesti ale personagiului si reali-
tatea cruda a faptelor. Intins pe canapea, acest revoltat
Impotriva guvernelor, intr'o scena hilarianta, trage la
raspundere si condamna sumar si fara drept de apel pe
toti profitorii rfisboiului, cari tree la rand si-si marturi-
sese pacatele.
Insfarsit, o schita de un realism surprinzator este
Pentru bal". Autorul ne prezinta o pereche casatorita In
aspectele-i matrimoniale. Casa d-lui Cuparencu, cum
sunt multe case in gospodiiria noastra modernk este de-
zordinea insas. Caci doamnei ii repugna sa se amestece
in astfel de treburi. Mai ales, cu prilejul vreunui bal,
doamna nu mai paraseste zile intregi patul, ca sa fie
,,fresa" in seara evenimentului. i tocmai aceasta prega-
_tire memorabila a d-nei, in mijlocul dezordinei desavar-
I site a casei, ne-o descrie autorul cu o risipa de amanunte
extraordinara. Contrastul dinteaceasta situatie jalnica si
inconstienta nepasatoare a d-nei Si atitudinea prea rab-
clatoare a sotului, furnizeaza autorului motive excelente
de humor sanatos.
Am cautat sa scot in evidenta calitatea humorului
din schitele d-lui Patrascanu, humor care reiese nu din
simple incoherente Insirate sau din concluzii neastep-
tate, nici din jocuri de cuvinte, ci din diversele contras-
te dintre natura noastra reala si cea de parada, din tra-
gi-comicul atitudinilor noastre, din ridiculul situatiuni-
lor; humor in care intra si un fond de observatie si de
psihologie.

www.dacoromanica.ro
 HODGEPODGE ", nuvele humoristice ')
de I. LUDO

Intr'o colectie de §ase 'schite, din cari cateva foarte

lungi, cu sthiecte Mate 'mai ales din viata Evreilor, d.
Ludo i§i propune sa ne faca sa radem. PeIntru aceasta
d-sa actimilleazA zeci de situatii reale sau absurde, ima-
ginbaza tot fehul de combina1ii bizare si, dand drumul
fantaiei sale uria§e, inOra atatea lucruri extravagante.
atatea aiurari ametitoare in cari §irul povestirii se
piende de zeci de on ineat ajuni la f'ar§it aproape
T111 mai §tim despre ce a fost vorba.
Dar Cu toata aceasta putere de inventie §i de fan-
tazie, cari stint, dupa ttnii, dovada hrtei, a bumorului ar-
tistic, si care iau la a. Ludo proportii haludnante, schi-
tele d-sale nu izbutesc sa to faca sa razi, deeat ararean
si atnnci prin vre-o enormitate oarecare, §i nu-ti lass.
dupa be le ai citit, cleat oboseala §i confuziune.
E adevarat iar4i ca stilul acestor schite ë de o bo-
gatie de expresiune cum n'am mai vazut, care se mam-
festa prin perioade cursive, artistic inOrate, dar ce fo-
los! de cele mai multe on goale de inteles, de idei §i de
humor, de§i scaparatoare prin nonsensul lor.
Totu§i, no ma pot opri de a nu rectmoa§te autorului
un anurnit dar de observatie §i de realizare, ca'n Haim
Dija", E de vina §i In ghiarele artei", §i un fond de
spirit, ca in Eu, capodopera parintilor mei". Poate Fara
acel exces de inventivitate §i fara acel galop frenetic
deacurmezi§ul ideilor §i al spiritului, schitele d-lui I.
Ludo ar fi putut ocupa un locrr potrivit in litenatura
noastra actuala.

1) Editurg propri'.

www.dacoromanica.ro
DIVERSE

www.dacoromanica.ro
ISTORIA RASBOIULUI PENTRU INTREGIREA
ROMANIEI vol. II 1)
de CONST. KIRITESCU

Volumul precedent cuprinsese intrarea Romaniei in

rasboiul mondial si istoricul nenorocitelor campanii din
Dobrogea si de peste Carpati din 1916. Cu o desavarsita
obiectivitate, autorul facuse atunci sa defileze dinaintea
noastra, pans in cede mai mici amanunte, toate peri-
petiile tragice ale celor doua infrangeri catastrofale. Cu
volumul recent, de 700 de pagini, format mare, ne in-
troduce in faza deciziva a rasboiului, descriindu-ne e-
roica aparare a Carpatilor, unnata de Infrangerea si
de retragerea generals, invazia inamicului, apoi re-
facerea si campania stralucita din 1917.
In Carpati primejdia era foarte mare. Era de apii-
rat un front lung de peste 800 klm., cu o armata insu-
ficienta, slab pregatita si dezorientata de primele infran-
geri, impotriva unui dusman puternic, admirabil organi-
zat si decis a o sfarsi cat mai repede cu noi. 0 victorie
rapids se impunea cu atat mai mult pentru germani, cu
cat ei aveau nevoie de granele si de petrolul 'aril noas-
tre. Forlarea trecatorilor din Carpati devenise o necesi-
tate imperioasa pentru ei.
Cu talent si inteun stil atragator, d. Kiritescu ne fa-
ce sa asistam, rand pe rand, la ofensivele furibunde ale
inamicului, cand pe o parte cand pe alta a frontului, pen-
tru a obtine strapungerea cu once pret, dar can se
sfaramau la impotrivirea eroica a trupelor noastre,
cat si la contraofensivele stralucite ale acestora, din
nenorocire oprite mereu in plind biruinta, fie din lipsa
de rezerve, can sosiau prea tarziu, fie din pricina nes-
farsitelor deplasari de unitati. Cu toata superioritatea
sa zdrobitoare, dusmanul nu isbutia totusi nicairea sa
strapunga frontul roman.
1) Casa Scoalelor", Bucureti.

www.dacoromanica.ro
 280

Dar momentul fatal se apropia. Ofensiva germana

reincepe cu o furie si mai mare in campania urmatoa-
re. De astadata trecatoarea Jiului, punctul cel mai slab,
care totu§ rezistase eroic in campania trecuta, cedeaza.
Strapungerea insfarsit izbutise, cu toata vijelia si desna-
dejdea trupelor noastre, coplesite de numarul eel mare
al dusmanului §i strivite de formidabila-i artilerie. Acum
nimic nu se mai opunea invaziunii. Ceva mai mult. Cu
ruperea frontului, grupul de armata dela Cerna rama-
sese izolat, in aer, E peste masura de tragica, in descri-
erea d-lui Kiritescu, odiseea acestui grup-fantoma, care-si
opereaza retragerea printre randurile inamice, da conti-
nue lupte, cutreera 200 de klm., izbuteste sa ajunga ar-
mata in retragere, redus numai la 500 de oameni, si
care, inconjurai din toate partlle, sfarseste prin a capi-
tula, tocmai in ziva cand inamicuj intra in Capita la.
Catastrofa tarii incepea. Armata dui Mackensen din
Bulgaria trecuse Dunarea la Zimnicea si ameninta din
spate si din flanc sfaramaturile armatelor dela Jiu si
dela Olt, in plina retragere. Acestea se opresc pe Arge§
§i pe Neajlov pentru a inceroa suprema rezistenta de
care atarna soarta neamului. *i victoria era cat pe aci
sa fie definitiv a noastra, data, cum afirma autorul, pla-
nul operatiunilor lomane n'ar fi cazut in mainile coman-
damentului german. Lovita in inima dispozitivului ei
t'ictic, ofensiva noastra se prabuseste.
atunci incepe calvarul, retragerea sere Moldova,
retragere dezastroasa si cumplita. In drum, divizii in-
tregi sunt nimicite, brigazi capturate, state-majoare prin-
se de inamic, si trupele amestecate si epuizate fug in de-
zordine. Iar inapoia acestora, podurile si arsenalele sar
aruncate in aer, granele stint incendiate, bogatiile petro-
lifere distruse. Facuta in asa conditii tragice, retragerea
aceasta, zice autorul, este poate epizodul eel mai dure-
ros din intreaga campanie din 1916.
Ca once nenorocire, acest mare dezastru ne-a fost
totusi de folos. El a fost o scoala de experienta pentru
armata descompusa. Un spirit nou se infiltreaza in ran-
durile ei, multumita mai ales grupului ofiteresc francez,
trimis de aliati, si refacerea completa putu fi realizata
in spatele frontului rus, de aproape un milion de oa-
meni, cu toate ca Sara era secatuita de mijloace, iar ti-

www.dacoromanica.ro
 281

focul exantematic facea goluri cumplite in randuri. Re-

zultatul? 0 noua armata, de 400.000 de oameni, cu in-
structie moderns, cu organizatie sistematica, cu artile-
rie suficienta trimisa de aliati, si cu moralul lnaltat, as-
tepta nerabdatoare sa Lintre in foe pentru revansa...
Si focul se reaprinse din nou peste tot frontul. Dea-
lungul a 300 de pagini, si in niste decoruri feerice, au-
torul ne face sa palpitam de emolie, cand dureroasa,
cand entuziasta, la desfasurarea, in toate amanuntele
lor, a faimoaselor batalii dela Marasti, Marasesti, Oituz,
Vrancea, Vanilla, Muncelu si Ciresoaia. Un film extraor-
dinar, in care se perinda dinaintea mintii noastre fas-
cinate, toate fazele acestui razboi cumplit pe viata si
pe moarte. De astadata, in sfan§it, superioritatea era. de
partea noastra: aveam o divizie la 5 klm., iar dusmanul
una la 9. Nu ne mai lipsea nici artileria, iar atacurile
cu baioneta bagau groaza in Germani, neobisnuili cu ele.
Biruinta era deci sigura. Din nenorocire, si de astadata,
cu tot eroismul trupelor, ofensivele noastre victorioase
se vedeau, rand pe rand, oprite in toiul succesului, fie
prin contra-ordine ale marelui comandament, fie prin
defectiunile repetite ale trupelor ruse, can lasau goluri
ireparabile in momentele hotaratoare.
Cu toate defectiunile aliatilor rusi si dezorganiza-
rea for treptata, vitejia si avantul soldatului roman au
ramas totusi neclintite. Corespondentii militari si insu§
inamicul o recunosc. Cu acest nou soldat, strapungerea
frontului roman nu mai era cu putinla. Germanii o con-
stata cu regret si, in cele din urma, renunta la noui in-
cercari. De altminteri alte fronturi ii reclamau aiurea.
Deoparte si de alta armatele roman fats in fats in as-
teptarea unor fapte noui. Moldova scapase de invazia
dusmana, dupa ce intrevazuse o clips triunghiul mor.
iii. Campania din 1917 se sfarsise in favoarea noastra.
Acest al doilea volum din opera d-lui Kirilescu re-
prezinta un material enorm de fapte cu privire la cele
cloud campanii atat de contrarii, pe care autorul a stint
sa-1 concentreze inteun tot armonic poate mai putin
armonic decat in primul volum si sa ni-1 infatiseze
in toata realitatea sa vie, ca si cand ar fi asistat in per-
soana la desfasurarea actiunii. Ceeace mai contribue a
da povestirii sale un interes deosebit, stint ilustratiile

www.dacoromanica.ro
 282

numeroase (181), atat de bine executate, cari iluminea-

za cuprinsul, sunt hartile si schitele geografice (32), cari
ajuta minunat urmarirea treptata a bataliilor; este sti-
lul d-lui Kiritescu, atat de elegant in simplicitatea si
conciziunea lui, atat de miscator in caldura lui spe-
cified. In treacat, ar fi poate de obiectat multimea ama-
nuntelor inutile, cari ingreuiaza mersul actiunii precum
si abuzul prea mare de nume proprii de localitati, de
unitati, etc., cari revin la tot momentul obosind atenti-
unea cea mai binevoitoare.
Este incontestabil ca meritul cel mare al operei d-lui
Kiritescu este spiritul de obiectivitate care o anima si
prin care se impune increderii noastre. E lush' de regre-
tat, in aceasta privinta, exceptia pe care d-sa o face cu
Rusii si cu Evreii. Rusilor le reproseaza, cu drept cuvant,
oferta prea tarzie a ajutorului ce ne-au dat si defectiu-
nile for din a doua campanie, cari au pus in grea cum-
pana biruintele trupelor noastre. Trebue totusi sa le re-
cunoastem rusilor un merit, si destul de mare, acela de
a fi tinut frontul, cu milionul for de oameni, impotriva
dusmanului, ragaz care a permis armatei romane ca sa
se refaca. Iar fata de Evrei, d-sa e cu totul nedrept. In-
tr'un capitol intitulat Ocuparea Bucurestilor", d. Kiri-
tescu, care ramasese in teritoriul ocupat, dupa ce con-
stata cu satisfactie ca numai a zecea parte din populatie
a parasil Capita la, adaoga ironic ca a mai rdmas si toa-
tcl evreimea, faro legclturci sufleteascii cu poporul ro-
man" (p. 316); iar aiurea, ca la intrarea dusmanului in
Bucuresti, massa evreiasca a uitat imediat sa vorbeascci
romcinefte" (p. 329). Tot asa fapta izolata a unui soldat
evreu prizonier, care ar fi declarat dusmanului ca po-
porul roman n'a vrut rcizboiul" (p. 64), ii stoarce auto-
rului accente de lirism si de indignare sarcastica. Ce ar
mai fi conchis d-sa data, intamplator, tradatorul colonel
Sturza ar fi fost tot evreu?
Desigur ca asemenea generalizari pripite si de or-
din pur subiectiv, pe langa ca sunt jignitoare pentru o
fractiune a populatiunii, pot compromite intrucatva in-
crederea in aceasta lucrare, dealtminteri atat de obiec-
tiva. Ar fi de dorit ca ele sa dispara din editia viitoare,
in interesul chiar al acestei opere, atat de meritoase.

www.dacoromanica.ro
1STORIA RASBOIULUI PENTRU INTREGIREA
ROMANIEI, vol. III')
de CONSTANTIN KIRITESCU

Acest al treilea volum, este ultimul din monumen-

tala opera a d-lui Kiritescu. Prime le doua volume oglin-
dise epopea neamului in lupta-i desperata pentru in-
faptuirea aspiratiilor sale de veacuri: infrangeri catas-
trofale, apoi refacerea subita ca prin farmec, urmata
de biruinti. impunatoare. Inca o ultima sfortare si victo-
ria deciziva era asigurata. Dar iata ca, pe neasteptate,
un eveniment extraordinar, revolutia rusa, ne arunca
din nou in prapastie.
Cu volumul de fats, de aproape 600 de pagini, im-
partit in 5 parti si fiecare in mai multe capitole, asis-
tam cu emotie la tragedia situatiunii noastre, ca urmare
a descompunerii armatei ruse, la ufnilitoarea pace cu
Austro-Germanii, apoi deodata, ca prin o lovitura de
bagheta magica, la victoria Aliatilor, la alipirea provin-
ciilor de Cara -muna, si la pacea generals.
La 7 Noembrie 1917 izbucneste la Petrograd revo-
lutia rusa. Contagiunea se lateste peste tot frontul si cu-
prinde Intreaga armata. Satui de atatea rasboaie, sol-
datii. rusi refuza sa mai lupte si vor sa se intoarca la
caminurile lor, unde tocmai se proceda la impartirea
pamanturilor. Frontul este rupt si armata ruseasca se
revarsa siroaie peste toata Moldova. Primejdia era ma-
re. Masuri energice de reprimare furs imediat luate.
Cetele de fugari sunt sistematic dezarmate si Indrumate
peste Prut. Si chiar lupte in regula au loc intre unitati
rusesti si trupe romane, cari sfarsesc prin dezarmarea
completa a 'celor dintai.
Cu modul acesta, Moldova se vazu golita de acel mi-
lion de Rusi, care venise cu misiunea sa lupte alaturi
de not si sfarsise intr'un chip atat de lamentabil. Si pen-
1) Casa Scoalelor", Bucure§ti.

www.dacoromanica.ro
 284

tru a ne scapa definitiv de vecinatatea acestor cete ra-

tacitoare, guvernul roman dela Iasi, solicitat de noua
republica moldoveneasca din Basarabia, trimite aci ca-
teva divizii cari le infrang si le arunch peste Nistru.
Aceasta ferrna atitudine ne aduse fireste in conflict cu
Rusia bolSevica. Dar cum 0 nenorocire serveste in tot-
deauna la ceva, ne aleseraM din ' acest conflict cu uni-
rea Basarabiei cu patria-mums, proclamata de Sfatul
Tarii" in 15 Decembrie 1917. Catastrofa rasa readusese
tarii o provincie scumpa.
Dar ea fu si cauza armistitinini cerut de not Germa-
nilor. Situatia ideVenise tragica. Nu ne mai ramanea, in
izolarea noastra, detat sa contintai'm rasboiul sau sa fa-
oem o pace separata. Dar a continua rasboiul era cu ne-
putinta: ne astepta triunghiul mortii si apoi pribegia In
necunoscut prin sudul Rusiei dealungul a mii de kilo-
metri, si poate chiar nimicirea totals a armatei. Iar o
pace separata ne umilea in ochii Aliatilor. Bratianu era
contra rezistentei, sustinuta de Take Ionescu, dar pen-
tru temporizare. Temporizarea insa ne aduse agravarea
cenditiilor de pace. Guvernul Bratianu demisioneaza si
un guvern Marghilpman iscaleste in palatul Cotroceni,
la 7 Mai 1918, pacea de inghenuchiere.
Cu acest prilej, autorul ne transports in teritoriul
ocupat si ne descrie ocupatia dusmana dela invazittne
si pans la aceasta pace. Jafurile ce an comis, admini-
stratia for military atat de pagubitoare tarii, teroarea
alba desfasurata de ei (sub forma de confiscari, sicane,
rechizitii, spionaj, arestari, deportari), regimul foame-
tei (cu ratiile de paine, cartelele si statiile nesfarsite
dinaintea brutariilor), exploatarea economics in toate
directiile. Apoi, dupa incheieera pacii, intoarcerea pri-
zonierilor, istoricul suferintelor indurate de ei in diver-
sele lagare, mai ales In cele bulgaresti; atitudinea pre-
sei din acele vremuri si a populatiunii, si cu aceasta
ocazie noui sarje nedrepte ale autorului impotriva
Evreilor. Insfarsit, in strainatate, propaganda intense a
Romani lom aflati acolo care aduce o noun orientare a
opiniei publice In favoarea tarii, mai ales in State le-
Unite.
Si pe cand not traiarn zilele negre ale robiei, fara
pull* de reactiune, rasboiul mondial isi urma mersul

www.dacoromanica.ro
 285

sau Inainte. Pat'ru ofensive germane, cu hotararea de

a striiptmge frofttul tnaticeA Jura mitt dupil alts sfa-
ramate. Apoi, ou treoerea comandamenAului suprem in
mainile jut Foch, ineepe acea serie memorablla de 100,
turi cctri alceduesc, zice d. Kiritescu, cea mai formi-
dabild batalie pe care a inregistrat-o istoria popoarelor".
La 8 August, Foch sparge frontul german pe Somme si
inainteaza din victorie in victorie. Gerananii igi pierd ca-
pul. Ei ger un armistitiu. Iar 1a. 16 Septembrie frontul
bulgar e spart si el de Frranchet d'Esperey 5i Turcia iese
din rfisboin. Serbia e Ilberata Aliatii aunt la Punare.
Evenitnentele bleep a se precipita. Comandamentul
german se pregilteste de plecare. Evacuarea clu*manuilui
se face in entuziasmul general. Si la 1 Deoembrie, re-
gele si regina, in explozia uralelar populatiunii, isi fac
intrarea principals in CapitalL Cogmarul a disparut,
o viata noua Insufleteste intreaga jars. A venit niomentul
infaptuirii idealului national, inabusit o clips de calct\iul
dusmanului. Austro-Ungaria, invins6, ceruse pace in
baza principiului autodeterminarii nationalistilor. Si in
virtutea acestui principiu wilsonian, Bucovina se decla-
rase autonoma si, in ziva de 16 Noembrie, units cu tara-
rit.
Ramanea Inca Transilvania. Autorul, in pagini fru.
moase, ne face istoricul miscarii nationaliste din aceas-
ta provincie subjugate in cursul rfisboiului. Ardelenii
sangerase pe toate fronturile pentru un popor care -i asu-
prea de veacuri. Odata cu prabusirea Ungariei, ei se con-
stitue in natiune neatarnata si in ziva de 1 Decembrie.
sub ocrotirea armatei romane, proclama solemn in Alba-
Iulia, unirea definitive cu Tara Romaneasca.
Din nenorocire, interventia armatei in Transilvania
provoaca o serie de neintelegeri Intre Consiliul suprem
aliat i guvernul Bratianu. Acesta luase dispozitia inain-
tarii trupeior panii in Tisa, dincolo de linia de demarca-
tie stabilita, chia la rigoare peste Tisa,pdna la corn-
pieta nimicire a fortelor clugnane". Consiliul suprem
era insa de alts parere. El nu urmarea nimicirea nici
unui popor si fiindca guvernul maghiar al lui Bela Kun
ne facea propuneri de pace, oonsiliul ne indenma sa, le
primim. Dar aceastei politica de ezitare i compromi-
sari", ne spune autorul, nu fu pe placul guvernului Bra-
tianu care, in ciuda amenintarilor aceluias Consiliu, de a

www.dacoromanica.ro
 286

ne retrage, in caz de nesupunere, orice aprovizionare sau

ajutor", lua hotararea de a lucra pe cont propriu. Noi
nu puteam, zice d. Kiritescu, sci prime jduim tot ceeace
ceqtigasem... de dragul unei note bune la purtare pe care
ne-ar fi dat-o Consiliul". Scuza desigur de profesor, dar
nu de diplomat!
Si rasboiul reincepe. Armatele maghiare, un moment
victorioase, sunt Infrante si dezarmate, iar armata roma-
ns Isi face, cu toata opozitia Consiliului suprem, intrarea
triumfala In Budapesta. Sabia romeineasca, zice d. Kiri-
lescu, deslegase in cloud seipteimcini ceeace diplomajia eu-
ropeanet (recte: Consiliul suprem!) incurcase( !) Limp de
ceiteva luni". Incontestabil ea bucuria de a fi invins pe
inamicuil secular si de a-I fi ingenuchiat in propria-i Ca-
pitala, a resimtit-o toata Romanhnea, si cu drept cuvant,
dar bucuria istoricului cam depaseste uneori limitele
modestiei, bund-oard cand afirma ca: ceeace nu fusese
ingeiduit (!) marilor no#ri Aliati, ne fusese nouei ..."
Odata cu incheierea pacii mondiale reincepura si
neintelegerile Intre Aliati. Cererile juste ale Romaniei
furs satisfacute cu mari greutati. Satisfacerea for atar-
na si de autunite conditii ce ni se impuneau, printre cari
si naturalizarea Evreilor. Bratianu considers acesite
conditii ca o stirbire a independentei si suveranitatii
-Orli. Consiliul suprem raspunde printr'o rota neob4-
nuit de asprci cu caracter de ultimatum", somand Cara
ca in 8 zile, sii se supund rani discufie, feud rezerve si
feirci condijii..." In caz contrar Romania avea sa se consi-
dere ca separatei de Alia fi". Pentru a evita ruptura, gu-
vernul Bratianu demisioneaza si noul guvern Vaida-Vo-
evod se declara gata a primi toate conditiile. Generalul
Coanda fu insarcinat cu semnarea tratatului. Iar in De-
cembrie 1919 el fu ratificat si de cele dintai Adunari le-
giuitoare, alese grin vot universal si cuprinzand pe
mandatarii tuturor tarilor romane.
Intregirea Romaniei e azi un fapt implinit. Aproa-
pe toate manuchiurile raslete ale Romanismului, sub-
jugate tamp de veacuri, s'au intors acum la sanul ei.
Istoricul complet al sfortarilor si sacrificiilor Romaniei
pentru Infaptuirea acestui ideal, in cursul rasboiului
mondial, este admirabil oglindit In cele trei volume ale
monumentalei opere a d-lui Constantin Kiritescu. A-

www.dacoromanica.ro
 287

aceasta opera in care se perinda destinele unui neam,

cons4itue una din lecturile eel mai miscatoare si ma.
palpitante, ou toata lungimea excesiva a cuprinsului si
cu toata bogfilia exagerata a amanuntelor militare de
minima insemnatate.
Marturisesc ca am citit cu drag, Fara a sari un sin-
gur rand, cele 1786 de pagini ale celor trei volume for-
mat mare, si ca am urmarit cu emotie fazele impresio-
nante ale mare/ drame ce ne descriu. Totusi trebue sa
recunosc Ca am fort si neplacut impresionat, on de cate
on obiectivitatea istoricului disparea pentru a face loe
afirmarilor eronate, lirismului exagerat, aprecierilor se-
vere (de pilda despre Bulgari: acest popor ratiicit
din gresalei in Europa"), mandriei de sine si dispretu-
lui si ironiei fats de altli (de pilda fats de hotararile
Consiliului suprem). Un istoric este ca si un romancier.
El trebue sa fie absent din lucrarea sa, si calitatile si
defectele unui popor trebue sa rasara din faptele lei,
iar nu din gura istoricului. In rasboi totul e anormal, si
apoi fiecare popor are dreptul sa lupte pentru infap-
tuirea aspiratiilor sale nationale, juste sau injuste. A
face pe justitiarul suprem sau pe ironistul fata de ad-
versar este o mare gresala, pe care un istoric trebue cu
price pret s'o evite.
Sub acest raport, e o mare deosebire intre cele trei
volume. Pe cand primul volum e de o obiectivitate im-
punatoare, cel de-al doilea si mai ales cel de-al treilen,
lasa cam mull de dorit. Evidenta acestei constatari este
izbitoare si chiar pagubitoare cartii. Autorul se substi-
tue din ce in ce mai mult istoricului, care aproape dis-
pare. Nu ma indoesc ea volumul prezent in special, la o
viitoare editie, va suferi o serioasa revizuire in privinta
aceasta.
Si fiindca opera intreaga, in formatul actual si in
trei volume, e inabordabila publicului celui mare, ar fi
de dorit, in interesul general, ca d. Kiritescu sa ne dea
in curand o editie populara inteun singer volum, in
care tot materialul sa fie redus la strictul necesar, nu-
mai la istoricul faptelor principale.

www.dacoromanica.ro
 IOAN-VODA CEL CUMPLIT 1)
de B. PETRACBICES HABDEU

Acura 62 de ani, caud a aparut aceasta lucrare isto-

rica, in prima editie, ea a starnit o siucera adniiratie, dar
si, atacuri uurneroase. Era inteadevar prima Incercare.
in Cara noastra, de a se desprinde un tip reprezentativ
din istoria, nationals si de a ni-1 'Mat* in toata varie-
tatea personalitatii sales Scriind monografia lui loan-
Voda eel Cumplit, tia0eu desigur a limit sa face pentru
eroul roman ceeace Voltaire Meuse pentru Carol al XII-
lea, ncfericitul rege al Suediei. Bazat pe izvoare auten-
tice, adica pe marturii contimporane, adesea oculare,
limpezite prin confrwitari si analize, el a Incercat, la
randu-i, sa ne reinvie pe interesantul voevod, asezandu-1
in cadrul activitatii sale si concentrand in jurul lui, pen-
tru a4 evidentia, evenimentele timpului.
Astazi, aceasta monografie istorica, cu toata irechi-
mea ei de peste o jumatate de veac, isi pastreazil Inca, in
stilul ei concis Si char si in dramaticul vii al actiunii, tot
interesul de odinioara. Se poate, inteadevar, ca vederile
autorului si unele din concluziile sale sa nu cadreze toc-
mai cu acelea ale altor istorici, sau ca entuziasmul lui e-
xagerat pentru erou sfi depaseasca chiar obiectivitatea
istorica; aceasta nu impiedica totus ca lucrarea sa fie si
azi interesanta, prin caracterul impunator al voevodului
a carui viata sbuciumata si atilt de eroica are toata atrac-
tin unui roman palpitant.
Intr'o vreme tend, in toate tarile din Europa, seep-
truffle erau marmite de popi, de copii, de nebuni si de
betivi..., ne afirma autorul, inteo tarisoara romans a-
pare un principe, pe care numai cea mai neugra tra-
dare '11 putu opri de a nu da o alto. fafii Europei, fun-
dad in peninsula balconied' un nou imperiu Latin ". A-
cest principe, mare administrator, mare politic, mare
general", a fost Ioan-Voda cel Cumplit.
Fiu bastard al lui Stefan cel Tanar si facut cu o ar-

www.dacoromanica.ro
 289

meanca, el intrunea insusirile ambelor rase: avea o fi-

gura specific armeneasca, o constitutie uriasa si era de
o vitejie exemplars. Acest personaj astfel croit, deve-
nit luteran, apoi mahomedan, si in sfarsit iar crestin,
dupa imprejurari, si care ajunge la Constantinopol cel
mai bogat negustor de pietre scumpe, izbuteste intr'o
zi, cu bani, sa obtie dela Poarta numirea sa ca Damn al
Moldovei in locul lui Bogdan al IV-lea. Cum ajunge in
tars, el se si pune pe lucru. Bate moneda de arama cu
efigia sa si cu titulatura in limba romans, favorizeaza
pe tarani in detrimentul boierilor si wimple vistieria tarii
cu pane din veniturile ce reveniau acestora. Pentru pri-
ma oars, in sfarsit, taranii se simtiau fericiti in Moldo-
va. Scapati de asupririle boerilor, ei 11 iubiau pe Joan-
Voda ca pe nici unul din ccifi 1-au precedat fi i-au suc-
cedat pe Iron". De ad si entuziasmul cu care 11 vor urma
mai tarziu in rasboiu...
Dar iatil ca Poarta, fie informata de starea infloritoa-
re a Moldovei, fie asaltata de noul pretendent care ofe-
rea o sums mai mare, turbura linistea voevodului. Prin-
tr'un ceaus expediat la Iasi, ea cere dublarea birului a-
nual. Ioan-Voda, indignat, consults sfatul boierilor si at
norodului, le expune situatia grea creata tarii prin acest
nou impozit, cu totul nejustificat, si sfarseste prin a le a-
rata datoria ce are tam de a se impotrivi din rasputeri:
Sci traim slobozi, le spuse el, on sa ne piarci pan'Si urma
noastro! Fill cu mine Si cu not va fi izbeinda!". Avand
aprobarea unanima, el chiama pe ciaus fi -i ordona sa
piece, Sara ne mai voind sa plateasca nici un fel de bir!
Cand loan -Voda facu acest gest deciziv, imperial
turcesc se gasea in culmea maririi sale, iar armata aces-
tuia era pe atunci cea mai puternica din Europa. Ras-
punsul nu se rasa a fi asteptat. Un corp de 60 mii de oa-
meni, compus din trupele dela Nicopole, din Munteni si
Sacui, in frunte cu Petru Schiopul, primi ordinul sa in-
tre in Moldova. Ioan-Voda nu dispunea in totul de cat
de vre-o 9000 de Moldoveni si 1200 Cazaci! Avea insa un
mare merit: era un excelent tactician. Studiase arta mili-
tara la Poloni, Germani, Turci si Mari. Principiile lui?
cavalerie cat mai putina, artilerie si infanterie ca teme-
lie, si mai ales lovirea prin surprindere si desfasurarea
trupelor in ordine concava".
Gratie acestor principii, pe cari i le atrihue Hasdeu.
19

www.dacoromanica.ro
 290

Ioan-Voda surprinde la Jilisti, in judetul Ramnicu-Sarat,

armata turceasca, in plin camp §i in timpul somnului,
o invalue din toate particle, §i in strigate infernale o ma-
celareste aproape intreaga. O asemenea victorie merita,
zice autorul, de a fi recunoscuto ca una din cele mat re-
marcabile din istoria modernci". Fusese deciziva, repede
si deschidea drumul spre Muntenia. Voevodul profita de
aceasta izbanda §i inainteaza asupra Capita lei, arzcind,
Mind, jefuind totul in calea-i, dupii obiceiul timpului",
ba chiar omorand batrani si copii, necinstind femei §i
copile... (Xenopol). Dupa ce aseaza domn pe Vinti la, un
frate al lui Mihai-Viteazul, el porne§te asupra Brailei.
Ajuns aci, in loc de a asedia citadela, el se arunca asu-
pra orasului deschis, §i da trupelor sale deplinci liber-
tate de a se sccilda cu tofii in scirzgele vreifma§ilor (I),
de a se reisfala in pradci, de a se imbuiba in pcicate", pro-
babil tot conform obiceiurilor timpului. Si biata Braila,
cu nimic vinovata, si ai carei emisari de supunere Joan-
Vocia ii mutilase §i rastignise in cuie, cunoscu faimosul
jaf al Romei din timpul lui Nerone. Inteadevar, nimic
nu fu crufat; scingele curgea pcirdu in Duncire; nu rama-
se nu numai un om, dar nici macar un aline viu; nu ref-
mase piatrei pe piatrii, pojarul nimici tot ce scapase de
sabie". Hoardele lui Attila fusesera intrecute in grozavie,
Aceea§ soarta o avurg. §i ora§ele Bender si Akerman din
Basarabia. In cele doua luni, cat dura acest carnagiu, ne
spune autorul, perird de incendiu fi de sabie cel pufin
220.000 de du§mani, pe ceind moldovenii nu se vede a fi
pierdut peste tot nici o mie de oameni!". Ce sa-i faci?
efectele rasboiului prin surprindere! ar zice Hasdeu.
Dar catastrofa se apropie cu pa§i grabnici. Atinsi in
amoral for propriu, Turcii trimit de urgenta o noua ar-
mata, de asta-data disciplinata §i hotarata a nu se mai
lasa sa fie surprinsa. Si pe cand aceasta, in numar de
100.000 de oameni, avea sa treaca Dunarea la Isaccea, o
alts armata de Tatari, cam de aceea§ forth, trebuia sa
treaca Nistrul si sa atace din spate. Iata-1 acum pe bra-
vul.voevod intre doua focuri puternice, cu o armata nu-
mat de 31 mii de oameni! Culme a nenorocirii! Ieremia
Golta sose§te prea tarziu pentru a impiedeca trecerea
Turcilor, apoi trece la inatnie cu majoritatea cavaleriei,
pe care o comanda.
Cu un lux uimitor de amallunte tactice, a caror auten-

www.dacoromanica.ro
 291

ticitate Xenopol o contests, autorul ne desfiisura toate fa-

zele acestui rasboi inegal, pe viata §i pe moarte, silindu-
se a scoate in evidenta geniul militar al voevodului. De
trei on Turcii furs respinsi... Dar totul fu in zadar. Tra-
darile, lipsa cavaleriei, apoi o ploaie torentiala, care
muia tot praful de pusca, in ziva sosirii tatarilor, pusera
capat oricarei rezistente. In culmea desperarii, el dä to-
tus un ultim atac furibund, In cursul caruia cad 20.000
de moldoveni. S'a sfarsit! Pentru a salva viata celor din
urma 7 mii ce mai ramasesera, voevodul primeste pro-
punerea comandantului suprem turc de a se preda. Cu
inima sfasiata, i i is ramas bun de la ai sai si trece in
tabara turceasca. Dar aci, contrar jurilm'antului, ii se
taie capul, iar trupul lui mutilat este legat de cozile a
doua &mile cari, gonite in directiuni opuse, 11 srasiara.
Astfel ni-1 prezinta Hasdeu pe voevodul Ioan-Voda
cel Cump lit: mare democrat si geniu militar fara pere-
che. Cautati cu lumdnarea, ca Diogene, zice dansul, nu
numai in Romtinia, ci cautati in toatcl istoria universal&
un singur principe, carele, cu mai putine mijloace, sa fi
executat in pace i in razboi, ca Domn sei ca ostaf, intr'un
interval de 28 de luni, nifte lucruri mai gigantice ( I) de-
ceit ref ormele administrative §i bataliile lui loan-Vodell"
Si inchee spunand ca ne-ar trebui azi un nou Ioan-Voda,
pentru a reisadi in scumpa noastth farifoard un paradis,
pazit la hotarele sale de mii de ingeri cu sail de foc".
Aceasta nu e si parerea lui Xenopol, care ataca cu
ultima energie opera lui Hasdeu, taxand'o de imaginara.
loan-Voda n'a improprietarit pe tarani, ci numai i-a fa-
vorizat pentru a lovi in iboieri. Voevodul n'a fost nici ge-
niu militar", nici cel mai mare om al timpului Ski".
Hasdeu atribue eroului dispozitii tactice militare, de pu-
ra fantazie. Si apoi Ioan-Voda n'a ,stiut Intotdeauna sa
se foloseascil de biruintele sale, ceeace i-a graft caderea:
Cand a scris opera sa, Hasdeu avea 26 de ani. In en-
tuziasmul sau juvenil pentru trista soarta a nefericitului
voevod, caruia posteritatea i-a pecetluit fruntea cu stig-
matul de cel Cumplit", el a depasit masura, obiectivi-
tatea cuvenita unui istoric, si a ificut dinteinsul cel mai
mare om al timpului si un geniu militar sublim. Si con-
deiul a urmat imptulsiunii imaginatiei. Intreaga lucrare,
abundanta in vederi noi, dar si in reflectii naive, este un
imn de glorie la adresa viteazului voevod.

www.dacoromanica.ro
 CALATORIE IN CHINA 1)
de spatarul NICOLAI MILESCU

Spatarul Nicolai Milescu, supranumit Si Carnul, este

fare indoiala una din figurile romane§ti cele mai stralu-
cite ale veacului al XVII-lea. Versat in literatura §i in mai
toate §tiintele, el trecea cu drept cuvant ca unul din
marii invatati ai timpului sau. Faimos poliglot, un al doi-
lea Mezzofanti, el poseda o prodigioasa cuno§tinta a mai
tuturor limbilor europene §i a celor clasice. Iar ca scrii
tor, pe langa o sumedenie de opere scrise in slavona,
greaca sau latina, literatura romans ii datoread un ade-
varat tezaur, §i anume prima traducere complete §i. me'
ritoasa a Bibliei §i o cronica fragmentara, in care se oct.i
pa de toate ramurile raslete ale neamului romanesc, ca-
rora le intrevede origina comuna. .

Dintre lucrarile sale in limbi straine, una din cell

mai ounoscute este Calatorie In China", scrisa in slavo-
nil. Prima parte a acestei lucrari, tradusa dupe o proastii
traducere greaca, aparuse la noi, in 1888, in Analele A-:
cademiei, sub titlul de Dela Tobolsk pang la China".
Astazi, multumita d-lui Em. C. Grigora§, avem textul in-
treg, dar mai mull in rezumat, intr'un volum de 21G
pagini.
Opera aceasta a lui Milescu, ramasa multa vreme in
stare de manuscript, prezinta o deosebita Insemnatate.
atat sub raportul geografic §i istoric, cat Si sub raportul
literar. Intr'o comtiincioasa prefata, de zece pagini.
d. Grigoraf, un harnic desgropator de comori vechi_
o analizeaza cu pricepere din toate aceste diverse puncte
de vedere. Gasim in lucrarea Spatarului o descriere de-
taliata, §i pentru intaia oars, a regiunii siberiene §i a ce-
lei chineze. Muntii, apele, solul, fauna Si flora acelor re-
giuni, ca §i felul §i tnaiul locuitorilor, moravurile §i cultul
lor, nimic nu scapa observatiei patrunzatoare a omului
1) Editura Casei Scoalelor", Bucure5ti.

www.dacoromanica.ro
 293

de stiinta ce este Milescu. Pang si calea aleasa de dan-

sul, deli foarte primejdioasa, avea avantajul ca era cea
mai scurta. Poate ca aceasta", stria Spatarul, sa rd-
mciie pe viitor drumul cciutat spre a face o legatura di-
recta i ward cu China". Si posteritatea i-a dat drep-
tate.
Sub raportul istoric, ea nu este mai putin interesan-
ta, cfici ne ofera primul document al expansiunii rusesti
in Extremul-Orient, si o icoana vie a acelci faimoase po-
litici moscovite, de pe urma careia principatele romane
au avut atata de suferit, si pe care Spatarul, in calitatea-i
de trimis al Tarului, cauta s'o introduca si in imperiul
ceresc. Din fericire, machiavelismul musealesc iesi cu to-
tul zdrobit in lupta-i cu machiavelismul chinezesc. Di-
plomatia bizantino-rusa fats in fats cu diplomatia Piei-
lor galbene, e inteadevar tot ce se poste mai savuros!
Insfarsit lucrarea se mai impune si din punctul de
vedere literar. Mai intai stilul si expunerea sunt de o
claritate si de o preciziune uimitoare, ceeace contribue a
face foarte placuta citirea carpi. Si al doilea, descrierea
celor vazute la curtea imperials este absolut magistrala.
In urma pataniei nenorocite la Curtea lui Stefani-
ta-Voda, cunoscuta de toata lumea, si a repararii nasului
taiat, de catre un medic din Germania, spatarul Nicolae
Milescu parasise principatele romane si se stabilise la
Moscova. Aci, intra in bunele gratii ale tarului Alexe Mi-
hailovici, ajunge dragoman, si, trei ani mai tarziu (in
1675), ii se incredinteaza o ambasada Care Imparatul
Chinei. De sigur Ca aceasta inalta misiune fusese ravnita
si de altii, dar alegerea in persoana sa, paru cea mai ni-
merita. Prin vasta lui cultura si abilul sau spirit diplo-
matic, el era singurul indicat a o intreprinde si executa.
Inarmat cu o scrisoare a tarului catre Hanul chinezesc,
cat si cu o scrisoare a acestuia, in limba chineza, catre
tar, dar ramasa netalmacita (!), si Insotit de o escorts
de peste o suta de oameni, printre cari un interpret si un
preot, spatarul pleaca in ziva de 3 Maiu 1675 din To-
bolsk. In momentul plecarii, el roaga pe bunul D-zeu ca
wc cum a dat ( arului o impcircifie atilt de vasta, sa -1
mai ajute ca sa se mai Intindd i asupra altor pOrfi i de
acum incolo".
Calatoria fu la Inceput pe apa, pe fluviile Irtici si

www.dacoromanica.ro
 294

Obi pans la fortul Yenisei §i de aci pe uscat pans la Pe-

king. Jurnalul Spatarului ne 1ntretine aproape zilnic de
drumul strabatut §i de constatarile facute in toate three-
tiile. Zapezi colosale, ghetari plutitori de dimensiunea
unor munti, revarsari cumplite de ape, lipsa de vite pen-
tru schimb §i reaua vointa a locuitorilor, sunt atatea ob-
stacole ce se pun deacurmezi§ul in calea ambasadei. A-
ceste neplaceri continue nu-1 Impiedica totu§ pe bravut
spatar de a ne face o descriere detailata a fluviilor, a lo-
calitatilor §i a locuitorilor acelor regiuni exotice. Fru-
moasa regiune Yenisei, bunaoara, ii aminte§te Valahia
iar fluviul Yenisei, Dunarea. Spiritul sau ager patrunde
tot, noteaza tot.
La 13 Ianuarie 1676, opt luni dela plecare, caravana
ajunge la frontiera Chinei. Aci ambasada trebui sa se
legitimeze §i un chinez fu expediat sa anunte la Peking
sosirea ei. Ea fu retinuta pans la venirea subsecretarului
de Slat dela Externe, Askaniama, insolit de un secretar
§i doi gramatici, care avu loc la 26 Februarie. Din acest
moment incepe seria nesfar§ita a discutiilor intre minis-
trul chinez §i ambasadorul rus, cu privire la continutul
sorisorilor aduse, de cari unul cerea sa is cuno§tinta, in
calitatea-i de ministru de externe, dar pe can cellalt nu
vroia sa le prezinte decat imparatului in persoana. Dis-
cutiile durau de 50 de zile, cu un tact diplomatic vrednic
de admiratie, §i nu s'ar mai fi terminat dace Imparatul,
informat de aceasta, n'ar fi cerut aducerea ambasadoru-
lui la Peking. Era primul §i ultimul triumf al Spatarului.
Drumul pans la Peking durA 29 de zile. Descrierea
lui e de un interes capital. Asistam cu emolie la desfa§u-
rarea unui film de o rare frumusete: regiuni minunate,
ora§e de piatra, temple bogate, §i acel faimos zid chine-
zesc, de o lungime de aproape doua mii de kilometri,
care Inconjura imperiul ceresc, cu portile lui de marmo-
ra §i puntile-i ferecate, precum §i cele trei ziduri ale Ca-
pitalei, la departari unul de altul, §i carosabile.
Ajun§i In Peking ora§ frumos, cu case de piatra,
dar fare gradini li se dete spre locuire o case mare,
pazita de o puternica garde §i li se interzise la inceput
le§irea In eras. Erau ca inteo puFarie". Numai decat
reincepura discutiile cu privire la predarea scrisorilor §i
a darurilor. Mandria ambasadorului fu push la grea in-
cercare. I se puse in vedere ca ceeace cerea 'Jamul e in

www.dacoromanica.ro
 295

contradictie cu uzurile for stramosesti, si ca dealtfel Chi-

nezii nu prea au incredere in sinceritatea Rusi lor. Tot
machiavelismul spatarului nu servi la nimic. Fu slit in
cele din urma sa cedeze pe toata linia. Machiavelismul
chinezesc triumfase. I se facu totus o concesie: sa pre-
zinte scrisorile si darurile, nu in mana minisfrului, ci in
fata marelui Consiliu. Dar cu pretul cator umiliri!
0 lung mai tarziu, la 15 Iu lie, avu loc si prezentarea
la Pa lat in fata imparatului, un tank. de 23 de ani cu
fata panda si ciupit de varsat, care sta dupa perdea, iar
dupa alts lung, invitalia la masa. Cu aceasta ocazie Spa-
tarul ne descrie minunatiile splendidului palat, sala de
receptie si mancarile servite. Prin interpret imparatul se
informs de sanatatea tarului, de varsta lui si cat e de
inalt, iar de ambasador, daca a studiat filozofia si... tri-
gonometria! Cat despre tratat, nici o vorba.
0 umilire si mai grea o suferi Spatarul cu prilejul
remiterii darurilor pentru tar si pentru dansul. Cum el
refuza sa ingenuchieze in fata for conform protocolului
chinez, fu tinut o zi intreaga pe ploaie pans la noui dis-
pozitii. Insfarsit o ultima umilire, cea mai dureroasa, 11
astepta inaintea plecarii. Chemat sa asiste la citirea ras-
punsului catre tar, trebui SA asculte, ingenuchiat, pro-
pria sa osanda. Intr'insul nu se mentiona titulatura taru-
lui, se puneau conditii severe filth de cari nu va putea
fi pace", §i, horresco referens! se cerea pe viitor trimite-
rea unui ambasador mai cu judecatci, care sa nu cearli
schimbarea obiceiurilor striimofefti..." Bietul Spatar dea-
bia mai putu sa protesteze: Nu s'a mai pomenit ca sa
se blameze astfel un ambasador, careli face datoria!".
Si in ziva de 4 Sept. 1677 parasi amarat Pekingul, recon-
dus pans la frontiers de Askaniama, rivalul sau in ma-
chiavelism, si un an dupa aceea ajunse cu bine la Mos-
cova (5 Ian. 1678).
Ambasada Spatarului n'a dat, ce-i drept, rezultate
politice serioase, dar a avut meritul de a deschide co-
mertului o cale mai scurta spre China si de a face cu-
noscute particularitatile unor regiuni exotice, pans a-
tunci insuficient explorate.
Textul editat de d. Em. C. Grigoras e curgator, deli
pe alocurea obscur. E de regretat numai lipsa notelor
explicative, cat si amestecul textului cu rezumate, fara
ca acestea sa fie deosebite printr'o liters specials.

www.dacoromanica.ro
 LUPTA DINTRE INOROG 1 COR13"1)
de D. CANTEMIR

Cartea aparuta sub titlul de mai sus §i sub ingrijirea

d-lui Em. C. Grigora.. nu este altceva decat faimoasa
Istorie ieroglifice a lui Dimitrie Cantemir, cel mai
ilustru scriitor al trecutului nostru, §i una din gloriile
universale ale timpului.
Scrisa in romane§te Si ramasa aproape doua sute de
ani in manuscris, ea a fost descoperita deabia in 1877 in
arhivele ministerului de externe dela Moscova §i tiparita
In 1883 in Ana lel° Aoademiei noastre, din nenorocire cu
o ortografie maxim-laurianista, care-i face citirea a-
proape imposibila. D. Em. C. Grigora§, care ne-a dat a-
nul trecut o editie a Calatoriei in China", a spatarului
Nicolai Milescu, alts ilustratiune a trecutului nostru, ne
ofera acum o editie pe intelesul tuturor" a acestei minu-,
nate §i atat de misterioase opere.
Zic misterioasa, fiindca in forma ei alegorica opera
aceasta a ramas mult time o enigma, a carei Ghee tre-
buia gasita. Cheia in sfar§it s'a gasit, ea fiindu-ne data
de insu§ Cantemir la finele operei sale, uncle in dreptul
fiecarui animal sau fiecarei pasari dam de o combihatie
de cifre reprezentand numele personajului adevarat. Si
cu modal acesta, ceeace fusese altadata aproape neinte-
les, ne apare acum intr'o lumina intensa. Nu mai este
vorba deci de o vaga descriere a unor neintelegeri intre
animale, ci de povestirea unor intamplari adevarate, u-
nor fapte istorice insemnate, §i anume du§mania politica
intre fratii Cantemir §i Constantin Brancoveanu, du§ma-
nie care a facut atata rau ambelor tari surori, §i descri-
sa cu atata impartialitate §i intr'un chip atat de artistic
de insu§ Dimitrie Cantemir. .

Inteadevar, opera aceasta a ilustrului scriitor este

unica in felul ei. Prin fondul ei istoric atat de interesant,
1) Casa Scoalelor", Bucure5ti.

www.dacoromanica.ro
 297

prin bogatia cunostintelor ei variate (Ca zoologie, medi-

cina, geografie, folklor, etc.), prin sententele si reflec-
tiile filozofice de care este presarata, ea este o lucrare
uimitoare pentru vremea ei. Ceva mai mult. Stapan de-
savarsit pe limbile si literaturile turca, araba si persana,
Cantemir a dat operei sale o infatisare pur orientala, fa-
cand din ea o povestire delicioasa, intrerupta la tot pasul
de basme scurte, de apologuri, de invataturi filosofice,
mai toate in versuri, si cari dau intregii actiuni un inte-
res viu si o viata intensa ca in O mie si una de nopti".
Stilul insus are ceva din coloritul stilului oriental.
Prezenta verbului la sfarsit contribue a da frazei o apa-
renta cu totul specials, care te oboseste la inceput, dar
care cu timpul, dupa citirea catorva pagini, te atrage in
mrejile ei cu atata putere, ca nu - #i mai vine sa Iasi car-
tea din mans. E de regretat numai, in aceasta privinta,
incercarea d-lui Grigora§ de a interverti frazeologia
aceasta atragatoare a lui Cantemir, sub cuvant ea in-
greuiaza lectura", pentru a o face pe Inlelesul tuturor".
Un Cantemir nu se transpune, cum nu se transpune un
Eminescu sau un Creanga. Cel mult se anoteaza la ne-
voe.
Ceeace a facut d-sa este o mare gresala, pe care o va
dezaproba once om luminat. Procedand astf el, ca si tae-
turile, abreviarile, modificarile si schimbarea titlului ce
si-a ingaduit, a rapit acestei opere tot farmecul ei pri-
mitiv, a desbracat-o de toata podoaba ei artistica si im-
punatoare. Iata, de pilda, un singur exemplu. La Cante-
mir: Cu tofii primird marturia Brebului, si cu tofii in-
tr'un sfat aleasera, ca Vidra din amcindouci monarhiile
afarci sa se goneascd, si nici intr'un neam a for sa nu se
mai numeasca". La d. Grigoras: Cu tofii primira miirtu-
ria Brebului, si cu tofii aleserei intr'un sfat sii se gonea-
sat Vidra din amandouci monarhiile". Cum se vede, la
d. G. fraza e si modernizata si trunchiata !
D. Grigoras a mai omis din editia sa si cele doua
Prefete, intitulate Izooditoriul cititorului scinatate" §i
lards cdtre cititor", precum si o Postfata. In cea dintai
Cantemir ne explica rostul lucrarii sale, iar in cea de a
doua rostul scarii explicative a neologismelor intrebuin-
tate (nu pentru cei cari in aceste limbi pedepsifi sunt,
ei pentru cei mai nedeprinsi"), printre cari gasim: ar-
gument, atom, axioms, catalog, dihonie, figura, ironic,

www.dacoromanica.ro
 298

materie, pronie, period, sinod, tron, zizanie, etc.", astazi

intrate cu desavarsire in limba curenta. In sfarsit, in cea
din urma, Cantemir ne da lista numelor proprii de per-
soane istorice corespunzatoare animalelor diverse si a-
flate in cifre.
Ce 1-a indemnat pe Cantemir a scrie aceasta carte
ne-o spune el insu§ in Prefata. Intai, chestiune de mo-
destie, inerenta oamenilor mari: Fapte afa de tot des-
velite in mijlocul teatrului cititorilor a le scoate, f i fap-
tele intr'ascuns lucrate tetra nici o sfiala in fafci a le lovi,
nici cinstit nici de folos a fi am putut judeca". Al doilea,
chestiune mai mult de ordin familiar: Istoria aceasta
nu e a unor rani ci a unor case numai; de care lucru,
pentru asupreala mai sus pomenita, pe fiecare chip, sub
numele vreuneia din pasari sau vreunuia din dobitoace
a supune, §i firea chipului, cu firea dihiiniei ca sci-§i adu-
ea tare am nevoit". In sfarsit a treia, si cea mai cu dina-
dins pricing este ea nu at& cursul Istoriei in minte
mi-au fost, decdt spre deprindere retoriceasca nevoin-
du-mii...".
Cum se vede, ceeace 1 -a preocupat in primul rand
pe Cantemir, in scrierea operei sale, este partea pur lite-
rara. *i. in privinta aceasta nu s'a inselat. Istoria iero-
glifica" este un monument literar de cea mai inalta va-
loare pentru noi. Din punctul de vedere al limbei, este
o splendida icoana a idiomei romanesti din acele tim-
puri; iar sub raportul literar, o capodopera a epocii. D.
Grigoras o considers ca unica noastra opera clasica", si
explica pentru ce: prin subiectul ce trateaza (lupta din-
tre dreptate si strambatate), prin actiunea-i vioaie si
chiar emotionanta, prin psihologia desavarsita a carac-
terelor, deli sub chipuri alegorice, prin multimea de per-
sonaj e ce traesc, se sbat, se agita, reprezentand toate in-
teresele omenesti, si prin intrigile de un interes atat de
palpitant. Numai un singur lucru, zice d-sa, lipseste ace-
stei opere alegorice: sentimentul iubirii. Dar el este in-
locuit prin alte doua pasiuni: lacomia si ambitiunea.
Inteadevar, in afara de doua trei caractere mai de-
zinteresate, nu intalnim in acest roman, cu adevarat trait,
decat intriganti, sireti, egoisti, o galerie intreaga de ti-
puH can nu urmaresc decat propriile for interese in de-
trimentul celor doua tari. E acea politica de bizantinism,

www.dacoromanica.ro
 299

-caracteristica acelei epoci si care, din nefericire, mai sub-

sist& uneori si astazi. Totus romanul se terming cu tri-
umful dreptatii asupra strambatatii, ceiace ii da acea
trasatura de umanitate, de care un roman nu poate fi
lipsit.
Aceste calitati, unite cu interesul si varietatea poves-
tirii si impartialitatea expunerii, fac cu drept cuvant
din aceasta opera un monument literar al timpului.
Istoria ieroglifica" e impartita In 12 capitole. Su-
biectul 11 fonmeaza dusmania politica diutre Constantin
Brancoveanu (Corbul) si Dimitrie Cantemir (Inorogul).
In capitolul VI autorul ne explica pricinile acestei dus-
Maria pe viata si pe moarte. Ambitios si lacom de Mari-
re, Brancoveanu, in doua randuri, Impedica venirea la
domnia Moldovei a lui Antioh si Dimitrie Cantemir, in-
trigand si numind in locul Ion, intai pe Duca-Voda (Vi-
dra) si apoi pe Racovita (Struto-camila), pentru care
izbuteste a obtine si asentimentuil Forth. 0 goanil teri-
bila se deslantue atunci impotriva celor doui Cantemiri,
cari se retrag la Constantinopol, pentru a fi la adapost.
Acestia fac zadarnic propuneri de pace, cari sunt res-
pinse de Domnul Munteniei. Ceva mai mult, acesta din
urma trimite soli la Dimitrie Cantemir pe $3im (postel-
nicul Mina Cantacuzino) si pe Cameleon (Mihalache
Roset), pentru pace, dar in realitate pentru a-1 prinde si
omori. $oimul, induiosat de trista situatie a lui Cantemir,
ii destainueste secretul misiunii sale si ii jura prietenie.
In schimb, Cameleonul izbuteste a pune mana pe dan-
sul prin viclenie. Cantemir totusi scapa din mana dus-
manului si se refugiaza la legatiunea Frantei. In acelas
time $oimul, amarit de aceasta dusmanie, incearca a
Indupleca pe Brancoveanu la pace, expunandu-i Intr'un
admirabil si indraznet discurs dezavantajele acestei po-
litici pentru ambele tari. Intre timp Antioh Cantemir,
Impacandu-se cu Brancoveanu si rupand relatiile cu
frate-sau Dimitrie, ajunge sa ocupe tronul Moldovei.
Cum Insa noul vizir, Calaili Ahmed, era favorabil lui Di-
mitrie, Brancoveanu, de frica, face propuneri de pace
acestuia prin mijlocirea Bivolului de China (patriarhul
Ierusalimului). Cantemir, spre mai multa siguranta,
propune conditiuni decizive (printre can si angaj amen-
tul din partea lui Brancoveanu de a nu se mai amesteca
niciodata in guvernarea Moldovei), cari sunt primite de

www.dacoromanica.ro
 300

catre acesta. Dusmania inceteaza prin impacarea Dom-

nilor §i romanul se terming cu triumful dreptatii asu-
pro strambatatii.
Unele din capitolele acestui ronam istoric, sub for-
ma, alegorica, sunt de o frumusete impunatoare. De pil-
da : discursul Un.irii (cap. II), admirabila descriere a
cetatii Epitimi, ache& Constantinopolea (cap. III), raz-
boiul ganganiilor, §arja eroi-comics (cap. IV), politica
urmata de familia Cantemir (cap. VI), elegia emotio-
nanta prin care Cantemir Isi exprima durerea-i cea ma-
re cand este prins de Came lean (cap. VIII), cuvantarea
patriotic& a Dulaului (cap. IX), exhortatiunea pentru
pace a Soimului in faja lui Brancoveanu, model de cura-
giu civic §i de inalt patrotism (cap. X), §i stabilirea con-
ditiilor hupacarii, model de bucata juridica (cap. XII).
NIA la publicarea unei editii con§tiincioase a a-
cestei minunate Istorii ieroglifice", editia modernizata
a acestei opere sub Mild Lupta dintre Inorog §i Corb"
a d-lui Em. C. Grigora§, ar putea fi citita a titre de cu-
riosite.

www.dacoromanica.ro
 IAll DE ODINIOARA"')
vol. II, de RUDOLF I.11*(1

In volumul II al operei sale la§ii de odinioarci, vo-

lum format mare de peste 500 de pagini, cu 240 de ilus-
tratii, d. Rudolf 5utu, harnicul cercetator al trecutului
nostru, ne prezinta intro' serie de cinci capitole, o gale-
rie bogata de figuri si tipuri iesene disparute, culese
din toate straturile societatii: boieri, cucoane, negustori,
artisti, literati politicieni, etc., pans si simpli indivizi,
uneori fara vreo deosebita importanta sociala.
Apoi ne vorbeste de viata culturala, artistica si mu-
zicala a Iasi lor de alta data, de distractiile mondene, de
felul cum petreceau iesenii in general si de localurile
unde aveau loc petrecerile lor.
0 lume intreaga, disparuta pentru totdeauna, dar
de a carei viata debordanda palpita cu putere volumul
d-lui Sutu, defileaza 'astfel dinaintea noastra ca intr'un
film cinematografic din cele mai miscatoare. Prins in
vartejuil ametitor al acestei defilari fantastice de oame-
ni si de lucruri, can au fost odinioara si azi nu mai stint,
sorbim cu nesatiu una dupa alta toate paginile acestei
carti feerice si n'o lasiim din mans papa n'am parcurs-o
toata.
Caci d. $utu, ghidul nostru in aceasta tainica explo
rare a trecutului, este un excelent cunoscator al oame-
nilor si al formelor de viata din falnica metropola de
odinioara a Moldovei. Mai intai, insas d-sa este o per-
sonalitate distinsa a Iasilor, atat prin nastere cat si prin
cultura. Apoi, cate cercetari minutioase, extrem de obo-
sitoare, can trebuiau mereu verificate, a fost silit sa faca
zeci de ani pentru a pune stapanire pe toate J:latele si
amanuntele necesare materialului sau asa de bogat si de
variat! Numai un muncitor, constient de munca si oste-
nelile ce reelama o asemenea intreprindere dificila, isi
poate da seama de valoarea operei d-lui Sulu.
1) Editura proprie, Ia 5i.

www.dacoromanica.ro
 302

Desigur ca sunt si prisosuri in aceasta carte intere-

santa. De pilda unele figuri de boieri sau de particulari,
lipsite de mice relief si a earor absents era necesara. Apoi
prea numeroasele detalii de genealogie din toate casato-
rile boerilor, caci acestia se recasatoriau de 3-4 on in
viata lor, detalii can obosesc pe cititor si it ineurea si
mai dau. Insfarsit, mai multa sobrietate in caracteriza-
rea personajelor ar fi oontribuit sä le dea un relief si
mai puternic.
Aceste mici cusururi, totus nu scad cu nimic valoa-
rea operei d-lui Sulu. Superioare, dupa mine, sunt capi-
tolele in care autorul ne descrie viata culturala, artisti-
ca si muzicala a Iasi lor de odinioara si felul cum petre-
ceau iesenii. Ilustratiile numeroase cari insotesc aceasta
carte dau un colorit si mai viu intregei povestiri.
Prin aceasta reinviere surprinzatoare a Iagilor din
trecut, d. Rudolf Sutu si-a castigat netagaduit recunos-
tinta cetatii sale si a tuturor iubitorilor de trecutul nea-
mului.

www.dacoromanica.ro
 DOBROGEA"I)
de I. SIMIONESCU

Am vorbit in doua randuri aci de activitatea neobo-

sita a d-lui I. Simionescu, profesor universitar. In zeci de
lucrari, d-sa a studiat cu multa ravna solul, subsolul si a-
pele noastre cu bogatiile for imense; lumea animala, ye-
getala si aeriana; padurile, poenile si plaiurile noastre,
satele, drumurile si ruinele tarii. Mereu a colindat si
mereu a cercetat. Nu a fost vara, vreme de peste un
sfert de veac, in care sa nu fi calcat prin vreun colt de
Cara ", ne spune d-sa in prefata nouii carti Dobrogea".
Dupa Orase din Romania, Sate din Romania", Alte
sate din Romania", iata acum acest nou volum, consacrat
Dobrogei, perla tarii, care null are seaman in Europa".
Pamantul acestei provincii e unic prin varietatea relie-
furilor, formelor si culorilor sale, prin bogatiile nenu-
marate ale subsolului sat', prin felurimea apelor sale,
Este patria celui mai vast furnicar de animale, e tam
smochinului. Un nemaipomenit amestec de oameni, de
civilizatii suprapuse una peste alta timp de milenii, cad
Dobrogea atragea o lume prin granarul vestit dindaratul
ei si prin pozitia ei de lard la marginea lumii cunoscute
pe atunci. Astazi Dobrogea, cu gurile Dunarii si portul
Constanta, este paarta de salvare a Orli, fara dansa
ne-am innadusi in seul nostru". Prin puntea de granit
ce ne uneste cu ea, un viitor economic stralucit ne va
lega deapururea cu restul lumii.
Intr'un sir de 18 capitole, harnicul nostru explorator
ne plimba ca in basme, prin tinuturi minunate, nedescri-
se pang astazi, ale caror taramuri isi desfasura sub ba-
gheta lui magica toate aspectele for de infinita varietate
si de neasemuita bogatie.
Calatorim cu dansul dela Galati la Tulcea, suim
muntii Macinului, munti batrani ca lumea, astazi garbo-
viti si ciuntiti, unde in farmecul lunei, to crezi intr'un
1) ,,Cartea Romaneasca", Bucureti.

www.dacoromanica.ro
 304

tinut vrajit; admiram vechea cetate Troesmis, in care an

boll i Yoesc inca fel de fel de neamuri; o pornim dea-
lungul bratului Sf. Gheorghe, urcam dealul Bestepe, de
pe inaltimea caruia te socoti in aeroplan, inteatata te a-
meteste infinitul zarii; vizitam valea Taitei cu dealul ei
Consul, o piramida de porfir si marmora, a carei vedere
este captivanta; ne ()prim putin in satul Niculitel, cu im-
prejurimile-i pitorestl, cu izvoarele-i limpezi si cu racoa-
rea padurii din spate si a Dunarii din fats, loc minunat
de vilegiatura in timpul verii.
Dace nu sunteti obositi, o vom lua acum pe bratul
Sulinei, caci nimic nu poate fi mai fermecator, eland ziva
e senina, ca o calatorie dela Galati la Sulina; vom trece
dealungul minunatului canal taiat in inima deltei, cu
noianul ei de vietati marunte; vom descinde pe Insula
Serpilor, pustie pi arse de soare, in care nu vietuesc de-
cat pazitorul farului, cativa graniceri si un biet maga-
rus; sau pe Popina Bazelmului, insula la fel de stancoa-
sa, lipsita de orice faptura omeneasca, dar inconjurata
de ghioluri in care gagae, carae st macae sumedenie de
vietati felurite.
D. Simionescu ne mai face sa asistam la pescuitul
unui morun, operatie foarte grea si periculoasa, si la
transportul lui in cherhanea, unde este spintecat, curatit
dZ icre, asezat in lazi; apoi la un impunator apus de
soare pe Denistepe, cum rar se vede aiurea;insfarsit ne
procura surpriza unei plimbari prin stepa de miazazi,
incremenita in monotonia ei, intre pamant si cer.
Cartea se terming cu o vizitare a oraselelor si sa-
telor dintre Tulcea Si Constanta, dintre Harsova si Cer-
navoda; cu o calatorie dealungul coastei, cu opriri I.
minunatele plaje Mangalia, Tuzla, Balcic, Ecrene, coaster
supranumitil de Argint, dar care ar fi mai nemerit sa se
numeasca Coasta Soarelui; Si cu o plimbare pe dealu-
rile dela Sud, unde privelistea e fermecatoare vazuta pe
un asfintit de soare.
E inutil de insistat asupra insemnatatii acestei noui
opere a d-lui Simionescu. Ea ne infatiseaza in culori vii
si definitive una din cele mai frumoase provincii ale
tariff, si inteo limbs poetics si pitoresca. 0 editie popu-
tara, mai concentrate si pe intelesul tuturor, a acestei
excelente lucrari, ar aduce un real serviciu publicului
celui mare. Cu modul acesta frumusetile tarii noastre an
fi mai bine cunoscute de toate elementele natiunii.

www.dacoromanica.ro
 99EVOLUTIA IDE OLOGIEI LITERARE"
de E. LOVINESCU

Volumul acesta este primul dintr'o serie de vase vo-

lume destinate a forma ansamblul operei proectate de
d. Lovinescu sub titlul de Istoria literaturii romcine
contimporane". Celelalte cinci vor infativa evolutia cri-
ticii literare, a poeziei lirice, a poezici literare, a litera-
turii dramatice precum i mutatia valorilor estetice.
Cum vedem, un tablou complet al intregii literaturi
contimporane, din primul patrar al veacului, studiata
pentru intaia oars in toate manifestarile-i felurite.
E poate prematura, vor zice unii, o asemenea lacer-
care de a imbrativa in complexul ei o epoch' literara,
care s'a desfavurat sub ochii novtri, asupra careia cri-
tica nu vi-a spus Inca ultimul cuvant. Dar mai e vi deli-
cata. D. Lovinescu, autorul acestei opere, este intam-
plator animatorul unuia dintre curente Si, implicit,
adversarul celuilalt. Oricat de obiectiv, de nepartinitor,
ar vrea sa fie d-sa, e cu neputinta ca preferintele-i per-
sonale sa nu se tradeze in aprecieri. Contrariul ar fi
chiar inadmisibil.
D. Lovinescu trece in revisal rand pe rand diversele
curente din primul patrar al veacului nostru. Ideologia
lui Eminescu, bazata pe apologia epocilor voivodale, a
dat navtere, dupa d-sa, miscarii nationaliste dela ince-
putul veacului, care in coloanele revistei Scimcincitorul",
a luat forma de misticism taranesc, de exaltare a paturii
rurale, ca unica realitate a neamulOi. Aceasta revista a
asumat menirea sa (lea poporului roman o literatura,
care sa porneasca dela taran, sa fie expresia sufletului
sau. Literatura nationalizata, ruralizata, devenea astfcl
o formula militants, un fenomen social. D. Lovinescu,
firevte, se ridica impotriva acestei tendinti, sub cuvant
ca ea este un anacronism, ea a intarziat chiar procesul
1) Editura Ancora", Bucuresti.
2)

www.dacoromanica.ro
 306

natural al literaturii romane dela spiritul popular spre

diferentiere.
Printre imputarile ce aduce curentului semanato-
rist", relevam intre altele caracterul lui revolutionar,
faptul de a fi confundat esteticul cu eticul si etnicul, si
viva de a fi dat nastere unei literaturi primitive si unei
invazii de mediocritate.
0 alts forma a ideologiei taranesti a fost Popora-
nismul", propovaduit de d-nii C. Stere si Ibraileanu.
Programul salt prevedea iubirea si cunoasterea taranu-
lui, si datoria de a contribui la luminarea si ridicarea
lui. In acest scop s'a infiintat si revista iesana Viata ro-
maneasca", cu tendinta spre o literatura specific roma-
neasca. In conformitate cu acest specific national", nu-
mai acei scriitori reprezentau spiritul romanesc, cari fa-
ceau parte din taramme, sau cari data nu faceau parte,
si-au plecat urechea la popor. A lega literatura unui
popor in plina revolutie burgheza, zice d. Lovinescu, de
clasa cea mai inapoiata sub raportul civilizatiei, insem-
neaza a lucra impotriva mersului normal al poporului.
E adevarat Ca rilsboiul a modificat intru catva pro-
gramul poporanismului". Aducand cu sine emanciparea
aranimii si votul universal, datoria de a o lumina si ri-
dica, inceta pentru scriitor. Literatura ramanea tot spe-
cific nationala dar i se ingaduiau scriitorului si alte do-
menii literare, fie si modernist, pe langa subiectele din
viata taraneasca. Prin evoluare, poporanismul si sema-
natorismul combinate laolalta, au ajuns in momentul de
fate la traditionalism". Traditionalismul este intoarce-
rea spre trecutua religias, reprezinta incarnarea Verbului
in arta. In lac de a se avanta in spatiul imens al pro-
gresului, zice d. L., gandirea se inchide astfel in fagase
stramte, negand tocmai legea eterna a progresului.
Ca reactiune impotriva acestor curente nationali-
ste, ne afirma autorul, s'a ivit de la inceputul veacului,
si mergand paralel, o tendinta de emancipare in direc-
tia opusa, cunoscuta sub numele de simbolism" sau
modernism", §i a carei note distincta era spiritul ei de
noutate, de inovare atilt in limbs cat 4i in ritm si expre-
sie. D. L. o studiaza in inceputurile ei obscure si grele,
and si presa si publicul ii erau vrajmasi, si apoi in di-
versele-i atitudini mai mult sau mai putin victorioase.
Dar lucru curios! definitia simbodismului roman

www.dacoromanica.ro
 307

.difera dela un scriitor la altul, pe langa ca acest curent e

mereu confundat cu modernismul" sau scoala noun ".
Pe cand dupa d. Densusianu, simbolismul este o cura-
gioaset atitudine (46 de vial& un izvor de energie ¢i un
prilej de inolfare", dupa d. L. dimpotriva, este impreci-
ziunea expresiei, prelungirea lirismului pang la incon-
§tient, pe cale mai mull de sugestie si pe un fond muzi-
cal; iar dupa altii, proecliunea in afara a agitatiunii
continue a eului, in suprapuneri succesive si indepen-
dente pe planuri ireale, din cari tasneste emotia estetica.
Oricum ar fi, simbolista sau modernists, poezia
noua, o recunoaste si d. Lovinescu, este obscurer, nein-
feleasci aproape de nimeni". Ea nu se mai multumeste
azi sa se exprime prin sugestii, prin echivalente, prin
planuri ireale, ci a devenit sau devise uneori un fel
de problems cdgebricci, ale dirii valori sunt insemnate
prin dire simbolice", §i pentru a fi priceputa si mai
ales gustata, pe langa o anumilci receptivitate emofio-
nalci, mai trebue si initiarea expresci algebricci a sen-
zafillor". D. Lovinescu are totus convingerea cci ceeace
e nein(eles asteizi de attifia oameni, fora posibilitate de
receptivitate, va fi de o indiscutabila claritate maine ".
S'o speram, dar deocamdata sa ne dea voie sa n'o
credem.
In realitate simbolismul nostru este un curent arti-
ficial, statornicit pe calea imitatiei, si deci neviabil si
neserios. El n'a iesit din nevoile noastre sufletesti, cum
de. pilda simbolismul francez a fost o reactiune a su-
fletului celtic 1).
Era firesc ca aceasta literature noua, bazata pe de-
plasarea constiintii estetice, pe planuri ireale, cat si pe
rasturnarea completa a prozodiei si a tehnicii versului,
sa intampine la scriitorii adversi si in public o rezis-
tenta inviersunata.
Ca simbolismul nu e o forma definitiva de arta, o a-
firma si d. Lovinescu, dar el a contribuit cel putin prin
emanciparea artistului de sub formele vechi, la prime-
nirea pentru o clips" a literaturii romane. Pentru o
clipa", suntem de acord cu d-sa.

1) Vezi : Le Symbolistne" par John Charpentier, pag. 75 ;

C'est qu'au lieu d'aller a l'encontre de nos traditions nationales,
le Symbolisine repondait a nos plus loinlaines aspirations".

www.dacoromanica.ro
 EVOLUTIA CRITICEI LITERARE
de E. LOVINESCU

Primul volum din aceasta lucrare tratase despre

curentele literare ce an caracterizat primul patrar al
veacului nostru. Cu volumul al doilea, d. Lovinescu a-
bordeaza evolutia criticei literare care a determinat i.
sustinut acele curente. Fara a se repeta prea mult, d-sa
revine $i in volumul acesta asupra originii acestor cu-
rente, dar numai pentru a scoate mai bine in evidenta
mild critic in desvoltarea acestora.
Cu toata osteneala ce-si da de a fi impartial, d. Lo-
vinescu totus nu izbuteste. Condus de anumite principii
estetice, din can facut un crez, d-sa condamna once
miscare literara pi orice sistem de critics ce nu cores-
pund acestor principii, pe can le considers infailibile.
Vom avea prilejul a ne convinge despre aceasta in des-
voltarea acestei dari de seams. Incontestabil, lucrarea
d-lui Lovinescu e un izvor imbelsugat pentru un viitor
studiu obiectiv al aceleeas chestiuni, dar ea se resimte
serios de personalitatea autorului si de vederile save ca
animator al iniscarii simboliste.
Din ideologia eminesciana, pornita dela ideia na-
tionala, a exit cum s'a vazut, literatura samanatorista..
Ce urnairtrea aceasta literatura ? Un stop etnic *i unul
etic. Ea avea, in primul rand, sa se ocupe de tarani, ei
alcatuind clasa cea mai numeroasa gi totodata cea mai
curate a natiunii, iar in al doilea rand trebuia sa fie-
morala. D. Lovinescu condamna aceasta literatura, sub
cuvant ca etnicul i eticul pot conta cel mult ca fa ctori
psihologici, dar ca nu sunt suficienti a inlocui concep-
tul estetic, care singur, dupe d-sa, oaracteriza adevarata
opera de arta.
Din ciocnirea acestor conceptii diferite a tasnit o
lupta violenta intro aceasta miscare i cea simbolista.
Atacati de simbolisti, ce-i drept prea putini pe a-
1) Editura Ancora", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 309

iunci, samanatoristii raspunsera drastic. D. Iorga, ani-

-matorul miscarii, ii trateaza pe adversarii sai de efebi
pliimaditi din vitii in fame, bdiefoi cu cresterea nedesci-
varsitd, condamnati pentru delicte sexuale, mina-
tori (!) de opium, minfi pe dos, dibaci sarlatani, buni
de Pantelimon..."; iar criticul Chendi Ii taxeaza de in-
trufi", de imitatori", de papagali ratacifi pe cdmpu-
rile noastre".
La randul lor, samanatoristii furs atacati violent
de d. Sanielevici. Mare admirator si Incurajator al lite-
raturii poporane sanatoase, d-sa a simtit o deziluzie,
cand a vazut ca, in locul vielii curate de familie si a
muncii staruitoare, samanatorismul si mai tarziu popora-
nismul, ajunsesera cu timpul la o literature care idea-
liza betia, adulterul, perversitatea sexuala, impulsiunea
bestiala si crima.
Dintre criticii samilnator4ti d. L. studiaza pe Chen-
di, Mehedinti, Bogdan-Duica si pe altii mai marunti
din provincie. Celui dintai, d-sa ii reproseaza lipsa de
obiectivitate si saracia de idei, uitand ca critica simbo-
lista impune subiectivitatea si numai sugestii, dar ii
acorda mult bun sims literar; iar celui din urma, ii a-
tribue aprecieri puerile, amanunte nesfarsite si lipsa
de metoda. Cat despre d. Mehedinti, care a dirijat timp
-de 17 ani Convorbirile literare", fara a insemna nimic
in directia acestei reviste, faimoasa odinioara, d. Lovi-
nescu it considers ca o aparitie anacronica, strains de
literature si de ritmul vremii, cu temperament de re-
tor si de pamfletar.
Ideea nationala, inlocuita cu cea socials, a dat nas-
tere poporanismului". Profetul si intemeietorul teoretic
al acestui nou curent a fost d. C. Stere. Cum taranul ro-
man e factorul eel mai de seams al naliunii, poporanis-
mul impunea ca scop scriitorilor luminarea taranilor si
ridicarea for grin o literature adevarat populara. Dar d.
Stere a fost numai un teoretician.
Adevaratul critic al acestei miscari este d. Ibrailea-
nu. Arta, dupe dansuI, e tendentionista". Si tendintele
-unei opere de arta au numai atunci valoare cand sunt
umanitare", cand autorul manifests simpatie pentru cei
multi, pentru Want
Cu timpul insa, poporanismul evoluand, conceptele
de datorie' si de atitudine", au fost inlocuite cu acela

www.dacoromanica.ro
 310

de specific national". Acest specific national trebue sa

fie la baza oricarei opere literare. Simbolismul, ca strain
de sufletul poporului, nu poate deci crea o poezie spe-
cific nationals. Aceasta nu este $i parerea d-lui Lovine-
scu. Dupe d-sa, specificul national, inerent oricarui scrii-
tor roman, intr'un grad mai malt sau mai putin pronun-
tat, poate intra si inter) opera simbolistA, dar numai ca
factor psihologic.
D. Lovinescu trece apoi la criticii estetici.
Cel dintai e d. M. Dragomirescu, pentru care litera-
tura, indiferent de sursa inspiratiei, n'are alts menire,
decat valoarea estetica".
Dar acesta are un sistem estetic propriu, cu totul o-
riginal, care duce la o stiinta a literaturii bazata pe fru-
mos. Pe cand frumosul", dupa d. Dragomirescu, este tot
atat de universal, de obiectiv si de neschimbator ca a-
devarul", dupa d. Lovinescu frumosul" nu poate fi uni-
versal §i obiectiv, ci exists o serie de concepte ale frumo-
sului, izvorate din convergenta tuturor factorilor unei ci-
vilizatii anumite ce-i determine stilul.
Nu voiu intra aci in discutia asupra acestui frumos"_
Destul sä spun Ca stiinta care se ocupa cu cercetarea lui
se numeste, dupa d. Dragomirescu, estetica integrals'.
obiectul Stiintii literaturii; ca emotia estetica e con-
§tiinta ce avem de infinitele legdturi necesare fntre dif e-
ritele elemente ale capodoperei" ; si ca limas capodopera
nu treiefte, ea in ea, ca un singur individ, ci ca indivizi
deosebiti in conftiinta oamenilor, cari au luat cunostinta
de ea"; 1nsfarsit, capodopera este un individ psihologic,
care triiefte dincolo de time, de spatiu Ssi de cauzalaate.
Ii se mai reproseaza ca, plecand dcla un misticism
rational, d. Dragomirescu a supravalorificat valorile es-
tetice ramanesti grin punerea for Inteun plan universal.
In realitate afirma d. Lovinescu, sub aparentele formale
ale acestei estetice integrale", se ascunde o lipsa se-
masa de comprehensiune a operelor.
Cu d. 0. Densusianu, incepe critica simbolista. Dar
simbolismul sat', intrevazilt in o poezie energetics si in
un animism universal, e antipodul simbolismului,
asa cum 11 Intelege d. Lovinescu. Adevaratul teoretician
al lui, dupa d. Lovinescu, ar fi d. Davidescu. Pentru acest
bizar teorician de cafenea, Jiteratura ramaneasca in-

www.dacoromanica.ro
 311

cepe odata cu cea simbolista". Tot ce s'a scris inainte, e

lipsit de orice valoare literara!!
Ca critici ai miscarii simboliste d. Lovinescu ii con-
siders pe discipolii sai. Ace§tia sunt d-nii Aderca, Camil
Petrescu, Perpessicius §i Pompiliu Constantinescu. In
ce priveste pe eel dintai, dupe ce-i enurnara uncle afir-
matiuni indraznete In directia esteticei, d. Lovinescu,
cu o fins dialectics, i le combate §i i le spulbera. Des-
pre eel de al doilea, aflam exersase propriul sau
temperament pe operele altoral". Al treilea paca-
tue§te prin excesul de buncivoingi 1i sacrificiul copios
pe altarul prieteniei". In sfar§it cel din urnici venit"
deli la inceputul carierii, are totus posibilitatea de a
circumscrie elementul generator al operei de arta §i de
a-I relief a apoi prin mijloace literare". E singurul, dar si
acesta deabia criticul estet de mciine".
Cum vedem d. L., cu drept sau faril cuvant, e putin
tandru cu discipolii sal. Are aerul de a-si devora singur
pe tinerii sai esteti, ca odinioara Cronos pe copiii sai.
Nu-1 condamnam pentru aceasta. Critica comprehensiva
deli numai in sugestii si broderii, a §efului, a degenerat,
lasata pe myna acestor tineri esteti, in gongorism, intr'o
be'ie de neologisme suprapuse, intr'o limbs aproape ne-
inteleasa, in exaltari sau condamnari fara apel in baza
unor ernotii estetice acaparate excluziv si brevetate. Din
fericire insu§ d. Lovinescu recunoa§te, ca aceasta critica
a estetilor simbolisti nu este nici destul de infeleasci,
nici destul de obiective Critica viitoare, presupune d-sa,
va fi o fuziune a spiritului trecutului cu tendinfele de
evoluare ale artei... i ea pei§efte spre evolufii necunos-
cute".
Oricari vor fi aceste evolutii, critica viitoare, cu si-
gurhnta, nu va avea nici subiectivismul si obscuritatea
criticei estetizante, nici asperitatea stiintifica rebarbativa
a celeia cu estetica integrals ". A intelege opera §i a o
face inteleasa altora, acesta este si va fi scopul criticei.
Simplu intermediar Intre scriitori si publicul cititor, ea
trebue sa fie obiectiva, luminoasa §i larg comprehensiva,
o analiza si explicare a operei literare", cum Lice Fa-
guet, si nimic mai mull.

www.dacoromanica.ro
 HUMORUL LUI HASDEU"')
de BARBU LAZAREANU

Cu prilcjul a 20 de ani dela moartea lui Hasdeu, o

seamy de admiratori ai sai au comemorat acest eveni-
ment printr'un pelcrinaj la castelul din Campina; altii,
in ziarc, au propus reeditarea completa sau partiala a
operei sale stiintifice si literare; iar d. Barbu Lazareanu,
a facia inceputul studiand intr'un volum, sub titlul de
mai sus, activitatea humoristica a marelui om de stiinta.
Incontestabil, ceeace constitue meritul principal at
lui Hasdeu, sunt luerarile sale stiintifice, cari au deschis
orizonturi not investigatiunilor istorice si studiului isto-
ric al limbii romane, au scos in evidenta insemnatatea
poeziei populare si au pus baza stiintei noastre folklo-
rice. Aceste lucrari importante (in cari totus solutiile
cele mai ingenioase alterneaza cu ipotezele cele mai fan-
tastice), dimpreuna cu o minima parte din activitatea
sa literary si dramatica (atat de imbacsita de romantic),
Ii vor perpetua desigur amintirea, atunci cand opera-i
panifletara de la inceputul si cca spiritista dela sfarsitul
caricrei sale vor fi uitate poate cu desavarsire.
Dar, deli om de stiinta de o cultura extraordinary,
Hasdeu a fost mai inainte de toate si in cel mai inalt
grad un temperament bataios. Contrariu savantului de-
zinteresat, care se include ermetic in domeniul cerceta-
rilor sale, indiferent la lumea din afara si nepasator la
atacuri ca si la laude, preocupat numai de solutiile noui
ce va da si de nouile drumuri ce va deschide stiintei, ma-
rele nostru invatat a fost toata viata sa un pachet de
nervi extrasensitivi, in continua surescitare si in plina
efervescenta. Mandru si neiertator Inca din primii ani ai
tineretii sale, nu venise oare cu titulatura de print
din Basarabia?Hasdeu se va rasboi cu toata lumea, pa-
ns si in mijlocul celor mai aride ocupa(iuni
va urmari pans in panzele albe pe cei ce au indraznit
1) Eduitura, Adeverul", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 313

sa se atinga de dansul, se va sili sa doboare sub ironia

si sarcasmul sau pe cei ce-i vor sta in tale, si nu va de-
zarma niciodata.
Aceasta predispozitie ciudata a firii sale se va mani-
festa sub diferite forme: va fi aci humoristica, aci iro-
nica sau sarcastica, aci zeflemista sau batjocoritoare. Va
trece prin toate nuantele acested, dupa nevoile momen-
tului, dupa calitatea persoanelor si dupa gradul supa-
rarii. Se va scobori chiar pans la jocuri de c;tvinte ex-
travagante, pans la combinatii triviale si chiar la spirite
dubioase.
D. Barba Lazareanu a strans inteun manuchiu
aceste diverse manifestari ale spiritului lui Hasdeu, din
toate momentele vietii sale, le-a pus in legatura cu im-
prejurarile cari le au dat nastere si cu persoanele cari
le au servit ca tints. Lucrarea sa, deosebit de intere-
santa, are avantajul ca ne prezinta pe un Hasdeu cu
total special, privit din latura lui pur omeneasca. A-
ceasta lature, in activitatea unui scriitor sau 0711 de
*Uinta, e bine sa fie cunoscuta, ea putand contribui la
talmacirea operei sale stiintifice sau literare.
Cartea este impartita in vre-o 20 de capitole, fiecare
tratand cate o intamplare din viata scriitorului care a
provocat humorul sau sarcasmul lui, ironia sau batjocu-
ra lui. Humorul nu porneste dintr'o tendinta rautacioa-
sa, deci nu poate fi ironic, nici batjocoritor. Pe Tartarin
din Tarascon Alphonse Daudet nu-1 ironizeaza, nici nu-si
bate joc de el, ci numai ne face sa radem pe socoteala
lui prin comicul contrast dintre insignifienta personaju-
lui i atitudinile sale grandomane. Tot asa si Hasdeu.
Land este destituit din profesorat pentru un roman li-
centios ce-1 publics intr'o revista, sau cand se apara in
fata tribunalului, in sfarsit cancl ridiculizeaza moravu-
rile timpului in ziarele sale humoristice, Aghiuta" si
Satyrul", el face humor, fie prin jocuri de cuvinte, fie
prin contraste in idei si atitudini sau prin caraghioslacul
situatiilor, si chiar prin concluzii neasteptate, bizare,
trase de par din premise totus logice si severe (ca in
proverburile romane" sau in ,,Caracterul poporului ro-
man din punct de vedere chinezesc").
Impotriva nimanui insa n'a facut mai mare risipa
de humor ca pe socoteala lui Alessandrescu-Urechia, pa-
triot galagios, membru in toate comitetele din lume si

www.dacoromanica.ro
 314

a caruia intreaga opera e un imens plagiat. Atata II

scarmana si atata it ridiculizeaza, insa fara ironie si
fara fautate, ca din tot personajul nu mai ramane de-
cat o caricature comics si ridicule.
Dar humorul lui Hasdeu se transforms in sarcasm
si batjocura de cate on acesta se simte lovit in amoral
sau propriu. Pe Petre Carp, care contestase once merit
literar poemului sau dramatic Razvan si Vidra", it iro-
nizeaza cu inversunare; Convorbirilor literare", cari
it pusese ca poet in acela§ rand cu Tautu si Aricescu,
le intinde doug curse memorabile in can cad orbeste ;
iar pe Titu Maiorescu si pe Xenopol, i-a urmarit pane
in panzele albe, pe unul cu sagetile sarcasmului sau,
iar pe celalt cu discreditarea operei sale capitale in
fata Academiei.
Nici un om de stiinta, nici un scriitor sau poet de
valoare nu a scapat neimproscat de ironia, sarcasmul
si dispretul lui Hasdeu. Se considera invulnerabil, dar
si cu dreptul innascut de a-si distruge adversarii ce-i
steteau in °ale. Ga si Cronos, de mitologica amintire, ca-
re-si inghitea copiii, Hasdeu isi devora si el discipolii,
de teams sa nu -1 intreaca. De aci si deviza lui: Apres
moi le deluge!" Si dorinta i s'a realizat. Niciodata om
de stiinta n'a lasat un mai mare gol in jurul 1ui ca dan-
sul. S'a stins in mijlocul indiferentii generale, si cu
toate Ca numai 20 de ani au trecut dela moartea sa, ui-
tarea si-a aruncat valul ei gros asupra activitatii enor-
me a acestui maestru al .stiintei noastre. D. Lazareanu
incearca azi sa ridice putin valul, reinviandu-ne ctr
succes activitatea sa humoristica sisarcastica. Cine oare
se va incumenta, intr'o reeditare critics bine selectio-
nata, sa ne Teinvie si opera lui stiintifica?
Sarcasmul, dispretul batjocoritor fata de contim-
poranii sai, justificat sau nu, Hasdeu l'a exercitat toata
viata. Devenise a doua nature a lui, o nevoie imperioa-
sa a sufletului sau mandru care nu admitea nici o im-
potrivire si nici o independenta. Din glumele sale sati-
rice, inedite, s'ar putea face inert o carte. Sub aceasta
lature it cunoaste mai ales publicul cel mare.

www.dacoromanica.ro
IMAGES D'ETHNOGRAPHIE ROUMAINE 1)
de TACHE PAPAHAGI

D. Tache Papahagi, conferentiar la Facultatea de

Litere din Bucuresti, ne ofera in acest volum, publicat
sub auspiciile societatii cuatural-nationala Apostol
Margarit", o splendida colectie cu fotografii luate din
viata poporului roman din unele regiuni ale tarn, cu o-
biceiurile, portul, ocupatiunile si locuinta lui, cu cre-
dintele, petrecerile *i toate manifestarile sale caracte-
ristice, cu scene din viata-i pastoreasca...
Cu un cuvant, o istorie in imagini a traiului tara-
nului roman sub toate raporturile materiale *1 morale,
prezentate 1ntr'un sir de 202 fotografii. Alte 117 foto-
grafii sunt consacrate vietii sub acelea*i aspecte, a po-
porului aroman din sudul Dunarii.
lute() prefata, scrisa in frantuze*te si yin romane*te,
d. Papahagi ne lamure*te cum a cules acest pretios ma-
terial etnografic paralel cu cel folkloric *i linguistic
cutreerand o buns parte a teritoriilor locuite de Ro-
mani, in timpul vacantelor *i in conditii dificile;
scoate in evidenta importanta acestui material pentru
not si ne promite alte trei volume privitoare la celelalte
regiuni ale tarii, urmate de un al cincilea, in care in-
tregul material cules de d-sa va fi studiat din punctele
de vedere artistic, linguistic *i istoric.
E adevarat ca materialul etnografic e mai la ada-
post decat cel linguistic *i folkloric, gratie concretului
care constitue elementele sale. Totu*i nici el nu este cu
totul ferit de injuriile uitarii, alteratii, inlocuirii sau
distrugerii. Asa, veichiul Si pitorescul joc caluprii",
sau expresivul plugu*or" din ziva de Anul Nou, etc.,
ne spune d. Papahagi, pierd vazand cu ochii in extinde-
rea for geografica, precuim *i din aspectul for originar.
atat sub raportul folkloric cat *i cel etnografic; tot asa

1) Cultura Nationalii", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 -- 316

cusaturile tarancei romane sau primitive obiecte de

lemn, necesare vietii casnice.
Pentru aceste consideratiuni, §i pentru ca trecutul
etnografic al poporului roman sa nu ne ramana necu-
noscut, se impun urgente explorari cat mai intipse §i mai
temeinic pregatite. 0 asemenea eternizare a intregului
complex etnografic ar fi cel mai frumos Si cel mai util mo-
nument, intrucat intregul suf let fi fizic al poporului, in-
treaga lui viatei in decursul secolilor vor fi intruchi-
pate in chiar produsele sale, fi puse la dispozifia tutu-
ror".
Lucrarea d-lui Papahagi este o contributie nesti-
mata in aceasta directie i ea ar merita unanima Incu-
rajare a publicului. Trebue sa-i fiat recunoscatori pen-
tru sacrificiile ce face si greutatile ce a Intampinat in
adunarea acestei cornori de imagini din viata poporului.
.,Cultura nationals ", care a tiparit acest prim volum, a
facut din el o minune artistica sub toate raporturile.
Regretam numai, In aceasta frumoasa carte, lips,a
unui indite final cu indicarea continutului tuturor fo-
tografiilor din volum, ceiace ar usura cercetarea. Na-
dajduirn ca d. Papahagi va umplea i aceasta lacuna in
volumele viitoare.

www.dacoromanica.ro
 DUILIU ZAMFIRESCU 1)
de N. PETRAKU

E desigur un mare noroc pentru un scriitor sau un

artist de a se fi bucurat in viata de prietenia devotata
a unui critic sau istoric literar. Raposatii D. C. Offline-
scu (Ascanio) si Ion Mincu stint o dovada despre acea-
sta. D. N. Petrascu, care a trait in intimitatea for si i-a
cunoscut de aproape in toate manifestarile for felurite,
a fost negresit eel mai indicat de a-i preezenta publi-
cului, comemorandu-le viata si activitatea.
Iata acum si randul lui Duiliu Zamfirescu, delicatul
poet si insufletitul zugravitor al boierimii si al maririi
nationale. 0 prietenie, inceputa la 1883 in radactia
Romaniei Libere" si continuata neintrerupt limp de
trei decenii, a legat intim pe Zamfirescu de acela care
avea sa.-1 prezinte in fata posteritatii. Multumita acestei
prietenii avem astazi, nu atat pe scriitorul, indestul do
cunoscut, cat pe omul cu gandirile, simtirile si felul salt
de a fi, cu toate amanuntele vietii sale, cu aspiratiile si
scaderile sale. Un Duiliu Zamfirescu viu si intreg.
In evocarea acestei figuri d. Petrascu s'a servit de
amintirile sale, de scrisorile primite de la scriitor, de
convorbirile avute cu dansul dealungtd anilor atat in
tare cat si in vilegiaturile for din Italia, precum si de
unele epizoade importante din viata acestuia. Cu acest
prilej autorul ne introduce si in mediurile frecventatc
de ei, in redactia Romaniei Libere", in salonul" lui
Maiorescu, al d-nei Mandrea si al lui Novian, uncle se
strangea pe atunci elita intelectuala si artistica, si ne
face sa-i intovarasim in pitorestile for escursiuni in
nordul ca si in sudul Italiei, sau in vizitele ce au facut
ruinelor cetatii eterne. Stint desigur in aceasta intere-
santa evocare a scriitorului si multe pagini de prisos,
cu caracterizari de pensonaje si cu anecdote fare nici
o legatura cu subiectul, simple floricele ale unui un-
cheas sfatos care tine sa spuie tot ce stie.
1) Editura ,JCultura Nationale ", Buell! ec.ti.

www.dacoromanica.ro
 318

Ce nature plina de contraste a fost si Dui liu Zam-

firescu! Devi baiat sarac ca foiletonist la Romania
Libera" avea numai 150 lei pe luny, unica lui resursa!
era totu*i aristocrat in toata faptura lui, in atitudine,
in 1mbracaminte §i chiar in faptele lui. E§it din popor,
el 10 va rezerva tot entuziasmul pentru clasa boiereas-
ca, din care va scoate pe eroii romanelor sale. Cu na-
tura sa mandra, el nu va avea decat dispret pentru
gloate. Ochiul sau nu admitea cleat ce era elegant, fru-
mos, impunator.
Avea convingerea, in tinerete, ca literature nu se
poate face in saracie. Si, cum nu simlea alta fericire
mai mare decat a scrie nu cu veleitati, de a fi cele-
bru, ci numai pentru placerea realer de a scrie" era
dispus la once jertfa. M'a* da tot cuiva, zicea el, nu-
mai sa pot scrie literature ". Sau: A* da toata munca
mea literary unui om care mi-ar zice: ai dela mine tot
ce-ti trebue, scrie!" Simply iluzie a tineretii! Gaud
Zamfirescu §i-a atins tints, aceea de a avea bani multi,
cand relativ era Inca Candy la 50 de ani a renuntat
cu totul la literature, consacrandu-se in intregime poli-
ticei vi intreprinderilor comerciale. Averea acuma, pen-
tru dansul, avea alt obiectiv: aceea de a fi independent,
de a trai bine §i de a se bucura de toate avantajele ce-
lor cu dare de mans.
Bogatia de o parte vi demnitatile politice de alta au
contribuit chiar sa-i schimbe radical firea-i de odinioa-
ra. Tanarul zambitor §i contemplativ devenise un om
pozitiv, gray, rigid §i pe deasupra autoritar vi intransi-
gent. In local poetului vedeai acum un militar gata de
a comanda, I,vi schimbase pans §i parerile vi sentimen-
tele de alai data.
Asa, de pilda, iata ce gandia de femee, la maturi-
tate, poetul care a cantat-o in versurile sale in tinerete:
Dragostea e ceva secundar in viata, §i casatoria nu
e nici naturals, nici necesara... Eu am crezut in tot-
deauna (!) ca femeia e un obiect de arts care trebue
vazut de departe. Dace ai amor propriu, dace ai ambi-
ie, (tacit' vrei sa creezi ceva, atunci poti neglija restul...
Omul superior tauter sa se inalte, femeia 11 trage in jos
pe. pamant. Intre Ideal §i pamant, legatura e femeia :
fa-ti posibila neexistenta ei, §i vei fi un supraom, un
creator..."

www.dacoromanica.ro
 319

Consecvent poate acestui principiu, Duiliu Zamfi-

rescu va renunta in mod eroic la pasiunea ce-i inspi-
rase frumoasa sotie a unui secretar de legatie austriac.
Ajunsese la convingerea ca nu e nevoie sa fi suferit, ca
sa exprimi ceva pasional: Ca sa scrii... trebue sa fii
sigur de tine... trebue sa fii rece..."
Ca om era vindicativ. Toata viata a pastrat ura lui
Delavrancea si lui Vlahutd fiindca acestia zeflemisera,
citindu-1, roinanul sau In fata vielii`, iar pe Gherea,
care scrisese o critics severs dar justa asupra aceluias
roman, s'a razbunat publicand Lume noua 9i lume ve-
che", roman in care cearca sa ridiculizeze socialismul
en aluziune la critical sau. In special pe 011etnescu
(Ascanio), care-1 iubise si ii facuse mult bine in diverse
imprejurari, l'a desconsiderat totalmente in discursul
tinut la Academie (1908), cand i-a ocupat fotoliul. A
vorbit despre Poporanism in literature ", subject pe
care-1 ura i l'a urat din instinct in totdeauna, in loc sa
vorbeasca despre activitatea literara a predecesorului
sau. Si lucru ciudat! Vreo 15 ani mai tarziu, in Acade-
mia franceza, Paul Valery avea sa comity acelas gest
ireverentios fats de marele scriitor Anatole France !
Prin gestul sau Zamfirescu iii atrase un raspuns sever
din partea lui Titu Maiorescu care, mai tarziu ajuns
prim-ministru, 11 scoase Fara voie la pensie.
Activitatea sa diplornatica Zamfirescu si-a ince-
put-o in 1888, cand fu trimis de 011anescu, pe atunci
ministru, ca secretar de legatie la Roma. Aci stete 15
ani. 0 mutare temporary la Atena, 11 indispuse mult.
Cu acest prilej scrise frumoasa-i poezie Cleobul" in
care, dupe ce glorified avantajele Greciei antice, iii a-
rata nemultumirea ca Atena, cum e astazi, prin nimic
nu raspunde celei din minte. Citam din ea urmiltoarea
strofa, adresata lui Cleobul:
Af fi vrut si eu ca tine riitacind pe o trireme
Set treiesc in lumea veche!... M'am visat de atdtea on
Ca ascult peanuts de farmec trilogia Triptolemd
Sophocle arunc cu flori!
In Italia si-a desfasurat Zamfirescu mai loath' ac-
tivitatea sa literara. Din primii ani ai sederii sale
acolo mentionam Scrisorile adresate d-lui Petrascu, din
ale caror fragmente reproduse ne apare un om nou,

www.dacoromanica.ro
 320

foarte impresionabil, plin de spirit si de vervii, molt

mai sincer si mai sclipitor deck chiar in paginile lui li-
terare alese. Frumusetile vechei Rome, descrise cu entu-
ziasm de dansul, alterneaza in acele scrisori cu proprh-
le-i impresii de tot felul.
Tot acolo 9i -a scris romanele cele mai de seams,
cAteva nuvele si unele din poeziile sale. St Apanit de
sentimentul siiu aristocratic, inteun interval de sapte
ani(1894-1901), a alcatuit acea tetralogie de romane
(Viata la Cara ", Tanase Scatiu", In Rasboi" si Indrep-
tarr) in care, pornind dela ideia conservarii neamului
prin o boierime curata si purificat de elementele para-
zite, si InAltarea lui prin vitejia-i strarnoseasca, ajunge,
in ultimul roman din acest ciclu, la concluzia necesita-
tii regenerArii morale a neamului prin contopirea lui
cu fratii de dincolo de munti, superiori sufleteste si sub
raportul national prin suferintele lor.
In 1906 Zamfirescu este transferat in Capita la ca
secretar general la ministerul de externe. Din acest
moment si panii la moartea sa, activitatea sa literary nu
mai da semne de viata.
Dar desi renuntase complet la literarturA, gandul lui
din urma era... tot la dansa. In 1910, inteo convorbire
cu d. Petrascu, la via sa din Odobesti, Zamfirescu ii Im-
pArtAsi acestuia: ca are in cap un roman politic, uncle
infra Coate categoriile politicianilor dela noi; ca, de astci
data, l'ar scrie incet cu dorinfa de a-I ridica la o perfec-
fie clasica; ca abia acuma a ajuns el la cunostinfa lim-
bii romane i a genului literar al romanului..."
Acest roman, ce-1 purta in cap, Zamfirescu nu l'a
mai scris niciodata. Preocuparile-i politice, intreprin-
derile-i vinicole, tendinta-i de imbogatire, si poate
chiar racirea completa a entuziasmului ski literar, att
contribuit desigur la aceasta. Nu-i spusese inteo zi un
politician marcant: La noi literature nu se is in se-
rios"? si vorba aceasta pAruse lui Zamfirescu juste si
vrednica de luare aminte...
Carta d-lui N. Petrascu ne reinvie in cateva cea-
suH intreaga personalitate a omului, si intru catva a
poetului si a romancierului ce a fost Duiliu Zamfires-
cu, si in legAtura cu acesta mediurile in can a trait
succesiv si oamenii de seama cu can a venit in contact.

www.dacoromanica.ro
 DICTIONAR UNIVERSAL AL LIMBEI
ROMANE Editia V-a. 1)
de LAZAR AINEANU

S'au implinit treizeci de ani, anul acesta, de tend

a aparut (in 1896) intaia editie a acestei importante lu-
erari lexicografice. Era prima incercare, la noi, de-a in-
zestra limba tarii cu un dictionar, care sa coprinda in-
tr'un singur volum si inteun numar restrans de pagini,
vastul material al limbei in feluritele sale manifestari,
ca literature, stiinte, arte, meserii, industrie, comert, etc.
Fara un dictionar al Academiei, care sa serveasca
drept punct de plecare, si fare alte lucrari similare,
cari abunda la alte popoare, era fireste o intreprindere
indrazneata compunerea unui dictionar al limbei ro-
mane, deli nevoia 1ui se simtia in toate paturile socie-
tatii. Cu toate sfortarile si sacrificiile facute, Academia
romans nici pang astazi, dupe o jumatate de veac, n'a
izbutit sa dea limbei noastre acest pretios instrument.
Convins de realul serviciu ce va aduce natiunii §i ba-
zat pe studiile si cercetarile sale anterioare, toate privi-
toare la evolutia limbei, Lazar Saineanu a incercat,
dupe o munch de un deceniu in directia aceasta, SA in-
treprinza aceasta lucrare.
In primul rand, avandu-se in vedere extensiunea
lucrarii, care urma sa fie accesibila masselor natiunii
si in special tineretului scolar, a fost nevoie de o con-
centrare a bogatului material limbistic. Conserver, re-
trancher, proportionner, voila les trois grandes difficul-
t& de tout abrege fait consciencieusement", zicea Littre,
marele lexicograf. 0 prima greutate a oferit deci acea-
sta chestiune importanta, pe cam L. S. a elucidat-o
printr'un dublu proces, unul de eliminare si altul de
augmentare. Prin eliminare, a ands toti termenii ieiiti
din uz, termeni can nu figureaza nici in operele scriito-
rilor nici in limba curenta, descarcand astfel vocabu-
larul de toti parazitii acestia, admisi totus fare nici o
1 Editura Scrisul Ilomnesc", Craiova.
21

www.dacoromanica.ro
 322

verificare in diversele dictionare. Iar prin augmentare,

a pus la contributie terminologia teologica, juridica,
militara, agricold, comerciala, tehnica $i
precum folklorul, viul graiu i neologismele, si mai
ales tezaurul de vorbe si creatiuni populare. Intr'ade-
var, sub influenta civilizatiei, limba e Intr'o continua
imbogatire i primenire.
In al doilea rand, greutatea cea mare a fost exem-
plificarea termenilor si a diferitelor for acceptiuni.
Un dic(ionar fury exemple, este un schelet", a zis Vol-
taire. Nimic nu ilumineaza mai puternic semnificatia
unui termen sau o nuanta a lui, ca ilustrarea for prin
exemple bine alese. Condus de acest principiu, L. sS. a
cules pentru insufletirea vocabularului un numar in-
sernnat de citate din operele scriitorilor nostri de sea-
ma, poeti sau prozatori, cat si din domeniul poeziei
populare, preferind pe cele instructive si atragatoare.
Apoi fiecare termen de basting a fost insotit si de ori-
gina etimologicci, adica de uncle ne-a venit, afara de ca-
zurile cand etimologia este nesigura sau necunoscuta,
si cu aceasta ocazie autorul s'a servit de datele cele mai
recente si mai riguros
In sfarsit, partea cea mai originals si mai impuna-
toare a acestui dictionar, si care constitue marele sau
merit, sunt definifille. A reda intelesul unui termen prin-
tr'un corespunzator francez, cum face des Dictionarul
Academiei, este desigur lucru usor. Dar a Insoti fiecare
termen, nu de o traducere, ci de o definitie explicatoa-
re, este tot ce se poate mai grew si mai delicat, cu atat
mai mult cu cat ea trebue sa fie preciza, justa si mai
ales conciza. E cu neputinta uneori sä specifici in mod
exact, numai prin cateva cuvinte, adevarata particula-
ritate a lucrului definit, farii a risca sa-1 confunzi cu
altul asemanator. Definitiile sunt pietrele de Incercare
pentru dictionare. Gine nu este expus a se In§ela in
haosul acela de zeci de mii de definitii, mai ales cand
Incercarea aceasta nu avusese Inca precedent la noi?
Editiile succesive ale acestui lucrari, aparute timp
de treizeci de ani, au mers Imbunatatindu-se treptat,
tinand seama de observatirmile juste It campletand vo-
cabularul cu noui termeni atat din domeniul cultural
cat si din cel tehnic. Ultima editie aparuta, a cincea 1),
1) A *asea editie apare zilele acestea.

www.dacoromanica.ro
 323

este precedata de o introducere de 44 pagini, in care

autorul ne face pe scurt istoricul limbei romane dealun-
gul veacurilor.
Dupt ce ne vorbeste, in primul capitol, de elemen-
tele etnice" din Dacia can s'au succedat Inainte gi dupe
colonizarea Romanilor, pe cari le caracterizeaza in tra-
saturi concize i depline, cerceteaza cu deamanuntul,
in capitolul unmator intitulat Limbo ", urmele lasate
in limbs de toate roiurile de popoare ce s'au perindat
in tarile dintre Dunare gi Carpati precum gi urmele
curat autohtone alaturi de elementul ereditar (latina
vulgara). La acest fond solid si durabil s'a adaogat,
treptat gi constanta colaborare a factorilor indigeni, a
masselor populare in continua for creatiune, creatiune
ce poate lua formele cele mai diverse. Printre acesti
factori eficaci de imbogatire a limbei trebuesc citate
in primul rand onomatopeea" gi metafora (lexicolo-
gica) ", cari n'au fost Inca pans acum suficient explo-
rate, si pe can L. S. le studiaza cu deamanuntul. Par-
tea aceasta abunda in rezultate noui datorite lungei
experiente a autorului.
In sfarsit, in capitolul Cu ltura", autorul cearca
a scoate In evidenta rolul ce aceste elemente au Indepli-
nit in domeniul cultural. Avutul de basting roman si
Imprumuturile etnice din diferite epoci, sunt elemente
pretioase pentru istoricul culturei nationale. Autorul ne
descrie principalele manifestari ale acestei culturi, in-
cepand cu traiul gi indeletnicirile de ordin material si
sfarsind cu preocuparile sociale i intelectuale.
Dictionarul universal al limbei romane, In lunga-i
cariera, s'a bucurat de o prhnire din cele mai favora-
bile. Peste cincizeci de mii de exemplars dintr'insul
s'au raspandit pans astazi in toate regiunile tarii. Prin
concentrarea Intr'un manuchiu a intregii bogatii lexi-
cale a limbei romane, el a contribuit, lute() buna ma-
sura, la completarea culturii atator generatii de tineri,
cat §i la formarea intelectuale a multor autodidacti.
Scriitori azi cu reputatie au recunoscut aceasta influen-
t-a favorabila asupra lor. Faptul ca dictionarul acesta a
dat asemenea roade in domeniul culturei nationale,
este desigur pentru autorul lui eel mai sensibil elogitt
ce i se poate aduce.

www.dacoromanica.ro
 LITERATURA IMPOTRIVA EDUCATIEI" 1)
de CONST. KIRITESCU

In brosura publicata de curand sub titlul de mai

sus si rostita mai intai sub forma de conferinta la Ate-
neu, d. Kiritescu cearca sa rezolve o problems foarte in-
teresanta. Si anume, daca menirea unei opere literare
este numai pur estetica, indiferent de orice obligatiune
etica, sau tlaca ea, ca expresie a societatii si a timpului,
are de indeplinit un rol educativ inainte de toate.
D. Kiritescu se refers la o multime de opere pe care
le socoteste imorale si se ridica impotriva lor, nu atat
din punctul de vedere al mediocritatii for literare, sin-
gurul criteriu dupa care ar treb.ui judecate, cat din a-
cela ca ele sunt pernicioase educatiunii tineretului sco-
lar, si ne compromit btmul nostru renume. Dovada, zi-
ce d-sa, ce au facia Germanii in timpul ofensivii for im-
potriva noastra. Au cules crampee din operele scriitori-
lor nostri antebelici, si alaturandu-le cu mestesug ne-au
prezentat ca un popor de oameni corupti, putrezi si lip-
siti de simt moral. Si concluzia for era ca cu asemenea
pacate", Romania nu putea aspira la realizarea unitatii
ei nationale.
Tot asa de putin inaltatoare, dupa d. Kiritescu, e si
literatura postbelica. Din toata uriasa opintire a gene-
ratiei care a facut rasboiul si infaptuit intregirea nea-
mului, scriitorii nostri nu au gasit vrednica de descriere
decat laturea cea mai urata a societatii romanesti. Intru
dovedirea acestei afirmatii, d-sa ne analizeaza cateva
romane alese din literatura inspirata de rasboi. Roma-
nul, prin putinta ce are de a imbratisa un orizont mai
vast, este inteadevar cel mai indicat a ne reda framan-
tarile unei epoci, aspiratiile si scaderile ei.
In toate aceste romane, ne spune d. Kiritescu, auto-
rii s'au marginit a vedea o singura fats a marii drame,
si numai pe cea respingatoare.
1) Editura Cartea Romaneascil", Bucure:;;ti.

www.dacoromanica.ro
 325

Care sa fie cauza acestei gregite perspective a ro-

mancierilor nogtri? se intreaba d. Kiritescu. Dui-A d-sa
ar fi urmatoarea: intai, scriitorii acegtia n'au avut vi-
ziunea totals a natiunii, n'au vazut decat un singur colt
al sangeroasei drame; al doilea, ei n'au resfrant in ope-
ra for decat propria for personalitate sufleteasca; gi al
treilea, ei n'au tinut seama de efectul gi rolul social al
unei opere, de menirea ei educativa.
0 opera literara, ca orice functiune socials, ne spu-
ne d. Kiritescu, are inainte de toate menirea de a fi edu-
cative, de a contribui la formarea sufletului tineretului
gcolar in directia cea mai Nina, nu sa distruga ceeace
gcoala clAdegte. La obiecfiunea ca literatura nu se adre-
seaza copiilor, gi ea arta nu urmAregte de cat frumosul,
in afara de mice interes, d. Kiritescu, inarmat cu citate
din Taine gi Brunetiere, se straduegte a dovedi ca arta,
departe de a fi absolute gi neconditionata, e in realitate
dependents de celelalte functiuni sociale, gi ca atare.tre-
hue sa fie, in esenta ei, moralizatoare.
Chestiunea ridicata de d. Kiritescu e Intr'adevar in-
teresanta, dar felul cum o judeca d-sa trAdeaza solici-
tudinea unui pastor sufletesc preocupat numai de pre-
gatirea morals a sufletelor ce conduce. SA ne permits a
nu impartagi intoomai vederile d-sale.
Ca expresie a societatii, literatura are datoria s'o in-
fatigeze aga cum este, in aspectele ei rele ca gi bune. CA
unii scriitori s'au marginit a ne zugravi numai pe cele
urate, nu sunt de condamnat pentru aceasta. Ei n'au
cunoscut decat aceasta lature, la care au fost martori gi
care i-a impresionat.
D. Kiritescu insa n'are dreptate tend cere scriitoru-
lui sa nu descrie decat lnsugirile frumoase gi sa be igno-
reze pe cele urate, in vederea unor scopuri patriotice
sau educative. Dad. Germanii, in timpul ofensivei for au
utilizat, pentru a ne compromite in ochii lumii, numai
descrieri pesimiste din literatura noastra. e lucru natu-
ral din partea unui dugman in asemenea Imprejurari a-
norrnale. Contrariul ar fi surprins toata lumea, gi cu
drept cuvant. Daca scriitorii ar fi constrangi sa se con-
duce dupe acest principiu, adica de nevoia de a ne pre-
zenta frumos in fata strainatatii, atunci intreaga litera-
tura a unui popor ar deveni imposibila.
Daca opera literara nu e scrisa in vederea unei

www.dacoromanica.ro
 326

bune pareri asupra noastra din partea strainatatii, ea

n'are nici obligatia de a urmari un scop educativ. Lite-
ratul nu scrie pentru copii. Pentru ei, dealtminteri, e-
xists o biblioteca specials cu caracter pur educativ, la
not si aiurea. De fapt, nici varsta, nici capacitatea for in-
telectuala nu be ingadue a se ridica pans la intelegerea
unei opere literare si a sentimentelor ce analizeaza. *i
apoi ei citesc asa de putin astazi, cand sporturile be ab-
sorb tot timpul! koala, ca imagine vie a societatii, cu
nedreptatile ei", cum foarte bine a caracterizat-o aiurea
d. Kiritescu 1), nu e opera literaturei, ci a mediului in
care traesc elevii. Reforma mediului va aduce implicit
si reforma in bine a tineretului scolar. In tot cazul nu
scrierile moralizatoare ar putea opera aceasta minune.
Ceeace imports intr'o opera literara, inaintt de
toate, once ne-ar descrie, este talentul scriitorului, adica
felul cum a conceput-o si realizat-o si forma artistica in
care a exprimat-o. Numai sub acest raport trebue s'o
judecam. Dach nu intruneste aceasta conditie princi-
pals, opera e dela sine condamnata. Mai curand sau mai
tarziu ea dispare sub indiferenta generals.
Literatura Isi are rostul ei, cartile moralizatoare si-1
au pe al lor. Sil nu le confundam zadarnic.

1) .,Criza invatilmilntului secunda r".

www.dacoromanica.ro
 CRITICE6)
de TITU MAIORESCU

Ca filosof, Maiorescu nu prea a lasat urme vizibile.

Discipolii sai, intre aitli d. Petrovici, afirma ca filoso-
fia n'a mostenit dela dansul nici un fel de creatiune
speculativa proprie, nici o conceplie personals. El n'a
fost un creator in domeniul ei, desi facuse la Berlin stu-
dii stralucite in aceasta ramura. I-a lipsit poate pentru
aceasta originalitatea. El n'a facut decat sa-si insu-
seasca inteun grad superior ideile filosofilor din Apus,
pe can apoi le-a raspandit cu mutt talent de pe tribuna
universitara si in coloanele Junimii". Adevaratul sau
merit nu e deci in filosofie, ci intr'o direclie pur cultu-
rala, cum am spins mai sus. Care sa fie cauza?
'Mons in tars, Maiorescu a fost izbit de contrastul
dintre lumea apuseana din care venea si lumea noastra
de atunci. De o parte o cultura veche si puternica, cu
criterii sigure de indrumare, de alta o spoiala de cul-
tura, o confuzie absoluta intre ce este adevar si eroare,
stiinta si pretentie, artasi contrafacere". Ce era de fa-
cut? Maiorescu, in fat acestei stari de lucruri, crezu de
datoria lui sa renunte la activitatea sa filosofica crea-
toare si sa se consacre defrisarii ogorului culturii ro-
mane. Forma goads, importata din strainatate, ii parea
o ratacire totals a judecatii, un fenomen de o extrema
gravitate, care trebuia combatut cu ultima energie.
Tot ce este astazi forma goals in miscarea noastra pu-
blics, zicea el, trebue prefacut intr'o realitate simtita
si, fiindca am introdus un grad prea inalt din viata din
afara a statelor europene, trebue sa inaltam poporul
nostru din toate puterile pans la intelegerea acelui
grad si a unei organizatii politice potrivita cu el". Cad,
adaoga el, nu e cu putinta ca un popor sa se bucure de
formele din afara ale unei culturi mai inalte, si sa ur-
meze totdeodata Mlauntru apucaturile barbariei".
1) Editura ,,Socec & Co.", Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 328

Si Maiorescu s'a pus pe lucru. Prima sa grija, fats

(le imitarea fara rost si falsificarea formelor civiliza-
tiei moderne, fu de a le denunta ca lipsite de fond, ca
productiuni nioarte, stafii fara trup, iluzii fara ade-
var", ca periculoase desvoltarii unei culturi sanatoase
si durabile. El duse o luta apriga impotriva lor, cu un
curagiu neclintit, care ii atrase din partea adversarilor
acuzarea de antipatriotism.
Dar cum formele imitate fail rost si lipsite de
fond nu puteau fi zadarnicite dintr'o zi intr'alta, Maio-
rescu se osteni sa stabileasca cel putin o punte de tre-
cere prin intelegerea nouei civilizatii introduse si armo-
nizarea ei cu fondul national.
De comun acord cu Junimea", el deschide lupta
propovaduind prin directia noua" o netezire si purl-
ficare a culturii noastre de atunci. Prin ce se deosebea
directia noua de directia veche? Sa -1 lasam pe Maio-
rescu sa ne-o spuie: Directia veche a barbatilor nostri
este mai molt indreptata spre formele din afara; di-
rectia noua si juna oauta mai intai de toate fundamen-
tal din I5untru, si unde nu-1 are si pada cand Inca nu-1
are, dispretueste forma din afara ca neadevarata si ne-
demna".
In primul rand el ridica steagul impotriva falsei li-
teraturi ce degrada o eultura incepatoare". In dotal
studii succesive: Poezia romans" si Proza romans ".
face critica poetilor si scriitorilor rai, a caror p5cate
ale tineretii se rasletesc in toata voia si falsifica jude-
cata publicului" si scoate In evidenta meritele celor cu
talent. 0 critica severs se impunea. C5ci critica, fie si
amara, mmiai sa fie dreapta, este un element neaparat
al sustinerii si propasirii noastre, si cu orice jertfe si in
mijlocul oricator mine trebue implantat semnul ade-
varului", scria Maiorescu.
Dar o lupta si mai indarjita, care se termini cu un
succes desavarsit, o duse Maiorescu in sprijinul limbei.
Filologii transilvaneni, din motive de latinizare desa-
varsita a limbei romaneti, tineau sa-i dea o infatisare
bizara, care o departa cu total de limba vorbita de po-
por dealungul secolilor. De pilda: nece una data nu
me scaimbu", sau discusionea de una camu data este
fipsata si nu lassa nece una indoentia asupra coprensu-
lui ei". Massim si Laurian, sub egida Academiei, alca-

www.dacoromanica.ro
 329

tuita in mare parte din Ardeleni, voiau sa institue a-

ceasta limba pasareasca drept limba nationals a tarii.
Maiorescu, prin articolele si rapoarte catre Academie, a-
rata ridiculul unei asemenea tendinte, opera artificiala
a unor filologi vizionari. Limba in once rnanifestare
a ei, in gramatica ca (sic!) si In expresiuni si idio-
tisme, este un product necesar si instinctiv al natiunii,
si individul nu o poate niciodata modifica dupa ratiu-
nea sa izolata", scria el.
Aceea§ tendinta de schimonosire a liirnbei Maiorescu
o condamna la scriitorii ardeleni, cari au germanizat-o
ingreuindu-i stilul si au denaturat-o printr'o falsa origi-
nalitate in formarea si intrebuintarea cuvintelor. De pil-
da: in puterea datorintei noastre purcezatoare din dre-
gettoria arhipeistoralci, imbciieratei cu responsabilitate; a
masurat paragrafului; membrii prorupsera; objept lega-
tor de atentiune; sau tineri capaci, treaba cestiunata,
lucrativitatea f tiintala, limba propunetivel fi fiintalci".
Din nenorocire, tendinta n'a disparut, si azi ne mai intam-
pina atari specimene in literatura si ziaristica ardeleana.
Invazia neologismelor, deasemenea, gasi in Maiore-
scu un aprig adversar. Mania multor autori ai nostri,
scria dansul, can poate niciodata n'au gandit cu serio-
zitate asupra inovatiunilor ce le incearca, ci le introduc
numai din deprinderea necoapta de a face altfel decat
cum face toata lumea". El admitea neologisme pentru
cuvinte ce ne lipsesc, dar era contra introducerii de
prisos a unor cuvinte noui acolo unde avem cuvinte ve-
chi cu acelas inteles. Si condamna cu energie tentativa
lui Massim si Laurian de a inlocui cuvinte ca barza,
iuhire, zmeu, carciumar", cu latinisme ca ciconia, a-
more, dracone, popinariu". Mania neologismelor, zicea
el, a ajuns a fi o adevarata imbolnavire literara la noi.
Ce surprins ar fi astazi Maiorescu de ar citi literatura
modernists, aproape de neinteles prin multimea si in-
coherenta neologismelor introduse!
Dar dusmanul eel mai periculos, ce trebuia cu once
pret distrus, dupa Maiorescu, era falsitatea in toate di-
rectiile: in stiinta, in limba, in patriotism. Aceasta men-
talitate bizantina a gasit in el, un adversar cumplit.
Dragostea de adevar, oricat de neplacut ar fi el, hotii-
Area de a spune cu sinceritate ceeace am aflat, in bine
sau in ran", va fi principiul sau conducator dealungul
energicei sale campanii.

www.dacoromanica.ro
 330

Va urmari cu Inviersunare, in numele acestui apos-

tolat, orice tendinta de falsificare: fraza goala, betia de
cuvinte, megalografia, pervertirea faptelor. In special,
va ataca tendinta condamnabila a scriitorilor de a se
Intrece in laude reciproce, de a se declara unii pe allii
genii, tendinta ce compromite iremediabil literatura in
ochii publicului. Ajunsi aci, zice Maiorescu, not ras-
pandim increderea, ea am intrecut cultura occidentului,
si sustinem pe toate tonurile ca, prin un privilegiu spe-
cial al naturii, tot ce iese din capul nostru este mai pre-
sus decat tot ce se afla In capetele altor popoare".
*i mai departe: Ne pare folositor sä aratam ca a-
ceasta glorioasa incredere in sine nu se margineste la
cateva exemple izolate, ci se produce asa de des in
scrierile romane, Incat pare a fi una din tendintele ca-
racteristice ale spiritului public". La 1866, oare nu spu-
sese un orator: Romani! in mai putin de doua luni ati
trait mai mult de doi secoli! Voi, nascuti de ieri la viata
libertatii, ati devenit Invatatorii lumii civilizate !"?
Tot dragostea de adevar it face pe Maiorescu sa
atace pans la distrugere opera lui Barnuliu Dereptulu
publicu alu Romaniloru", in care acesta, plecand dela
premise false, a cautat sa aseze Statul roman pe niste
temelii brutale. E un studiu admirabil, in care filosoful
analizeaza rand pe rand afirmatiile legistului, si izbu-
teste cu argumente solide si de o vasta eruditie, sa le
prezinte In toata lumina falsitatii lor.
Judecand dupa toate aceste lupte pe cari a trebuit
sa le duca in numele adevarului, al obiectivitatii, cu
unicul stop ca prin starpirea formelor invechite sa in-
lesneasca aproprierea de formele noui ale civilizatiei si
eventuala for asimilare, Maiorescu a indeplinit un rol
covarsitor in domeniul regenerarii nationale.
I s'ar putea reprosa o apreciere prea favorabila a
operei unor poeti mediocri, o vedere cam unilaterala in
directia criticei literare, polemici prea intinse fats cu
niste fapte de mica insemnatate, o atitudine prea olim-
piana, dar meritul sau de Indrumator ramane in pi-
cioare. Daca omul de stiinta n'a lasat nimic in urma lui,
In schimb polemistul-critic Maiorescu a adus reale ser-
vicii, la un moment dat, propasirii culturii romane.

www.dacoromanica.ro
 LAZAR $A1NEANU 1)
de LUCA VORNEA

Sunt 29 de ani de cand Lazar Saineanu, fratele

meu, a parasit pentru totdeauna tara in care s'a nascut,
dupa ce i-a consacrat anii eroici ai activitatii sale. Sta-
bilindu-se la Paris, el a adus patriei adoptive servicii
stiintifice universal apreciate.
In curand Lazar Saineanu isi va serba a 70-a ani-
versare a vietii si a 50-a a fecundei sale activitati pe
terenul stiintei. Cu acest prilej d. Luca Vornea, un ad-
mirator al sail, a crezut oportun sa improspateze, pen-
tru generatiile de azi, peripetiile unei cariere profund
agitate si multiplele manifestari ale unei vieti excluziv
consacrate stiintei. Ele le vor servi ca pilda de ceeace
poate o energie intelectuala, units cu o munch starui-
toare §i fecunda, in mijlocul imprejurarilor celor mill
nefavorabile.
In elaborarea acestei lucrari, autorul s'a folosit de
un dosar de acte, extrase §i note manuscrise, consem-
nate de Lazar Saineanu la diferite epoce, iar pentru
partea pur bibliografica, de aprecierile oamenilor de
§tiinta asupra scrierilor sale.
Premiant intai in toate clasele, afara de cele pe
cari le saria in vacante, si inzestrat dela nature cu o
constitutie robusta, Lazar Saineanu a dat dela inceput
dovezi de spornica munch ce avea sa desfasoare in do-
meniul stiintei. Inca pe handle liceului el asista cu asi-
duitate la cursul liber de Filologie comparative al lui
Hasdeu, iar mai tarziu, ca student, entuziasmat de
cursurile acestuia, va deveni unicul sat' discipol sta-
tornic. 0 trasatura caracteristica, amintita de el insusi,
ne va da o dovada de entuziasmul zelosului neofit. Nepu-
tanduli procura Dictionarul etimologic deco -roman al
lui Cihac, l'a imprumutat dela un amic §i a recurs la
un expedient foarte anevoios:
1) &Mum Adev6rul", Bucure*ti.

www.dacoromanica.ro
 332

Am transcris, zice el, cele cloud volume ale Diclici-

narului dela inceput panel la sforfit, restrangand corn-
parefia formelor paralele f i dcindu-le un caracter de
mai mare preciziune. Aceasta transcriere rationata
mi-a of erit ocaziunea nu numai de a aprofunda limba
inseifi, ci inca de a o imbratifa in quasi-totalitatea ei.
i,i ccind, pentru prima oars, am ajuns sa coprind cu
mintea, ca dintr'o perspective indepartatci, vastul ori-
zont al graiului national, atunci deabia am recunoscut
cat de putin se explorase acel comp imens §i cat de
mult rcimeinea de facut filologiei romane, spre a-i cir-
cumscrie contururile prin elaborarea sistematicei a par-
Nor constitutive".
Multurnita acestei munci, cat si studiului aprofun-
dat al cronicilor, Lazar Saineanu a izbutit sa tripleze
secerisul lui Cihac cu adause la fapte din sfera cultu-
rei nationale. Istoricul cuvintelor ii deschise orizonturi
si mai vaste. Fructul cercetarilor sale a culminat in
teza sa de Licenta in Litere: Incercare asupra Sema-
siologiei limbei romane, opera premiata de Universi-
tate, si prima Incercare sistematica de a lamuri evolu-
tia intelesului cuvintelor cu ajutorul traditiilor po-
pulare, al istoriei si al culturei trecutului.
Acestei lucrari ii urmara multe altele, dintre cari
ma marginesc a mentiona urmatoarele: Raporturile
intre Gramatica f i Logicii, in care stabilea contrastul
dintre realitatea psihologica a idiomelor primitive si
teoria emisa de gramaticii greci din observatia pro-
priei for limbi; Istoria Filologiei romane, cercetata in
momentele hotarltoare ale evolutiei sale; Basmele Ro-
mane, vast studiu de peste 1000 de pagini, premiat de
Academia romans, unit in literatura folklorica euro-
peana; Studii folklorice, destinate a scoate In relief
principiul psihologic in materie de creatiuni populare;
In sfarsit, Influenta orientala asupra Limbei ,si Culturei
romane, opera capitals a lui Lazar a'ineanu, care In-
sumeaza aproape un sfert de veac de cercetari nein-
trerupte, si care Imbratiseaza aceasta influenta sub
toate aspectele: istoric, filologic si folkloric, dealungul
a trei veacuri de culture nationala. Respinsa dela pre-
miare de catre Academia noastra, aceasta lucrare mo-
numentala, rezumatil in frantuzeste, a obtinut doua
premii: al Institutiilui Frantei si al Societatii de Lin-
guistics din Paris.

www.dacoromanica.ro
 333

Aceste publicatii, cari deschid atatea Chi noui filo-

logiei romane, au lost scrise in mijlocul unor penibile
preocupari de ordin material si social, Lazar Saineanu
avand sic lupte cu o situatie nesigura si cu demersuri u-
militoare in vederea naturalizarii sale. Si lotus ele sunt
opere cari fac onoare tarii si au contribuit la reputatia-i
stiintifica.
Stabilit la Paris, filologul roman a dat peste dificul-
tati de neinvins. Incercarea de a prezenta Francezilor
cercetarile sale in domeniul limbei si literaturei populare
romane, nu obtinu succesul asteptat. El trebui sic renunte
la aceasta onoare si sic dea activitatii sale o noua in-
drumare:
A trebuit, ne spune dansul, sic -mi modific pond si
modul de a cugeta adus din fara natard, o adeviiratei re-
volufie intelectualei, ce n'a mers faro sbucium si fora
sguduire".
i atunci, dupes ani de cercetari benedictine, Lazar
Saineanu se consacra Argotului francez, papa la acea
vreme lasat pe mana diletantilor. Lucrarea, premiata de
Academia franceza, obtinu un succes desavarsit. Meillet
scria :
Dupes cartea aceasta, studiul stiinfific al Argotului
e intemeiat fi era amatorilor sforsitet".
Iar invatatul Otto Driesen:
Trebue so salutei m.in cartea lui S. producfiunec. cea
mai remarcabila pe terenul cercetarilor filologice asu-
pra materiel ".
Aceasta opera fu urmata in curand de Sources de
l'Argot ancien, in doua volume, de asemenea premiate
de Academia franceza. Acelas Meillet scria:
Pentru a fi facut o asemenea carte, care repre-
zintei o mimed considerabilei, d. S. merits recunostinfa
tuturor acelora cari se intereseazei de teoria limbilor
speciale si de istoria vocabularului francez".
Iar Montorgueil: Este incontestabil opera cea mai
judicioasa, cea mai metodicei si cea mai completes, ce s'a
scris asupra acestei grele materii".
Al patrulea volum, Le Langage parisien, iaras pre-
miat de Academia fraceza, fu astfel apreciat de aca-
demicianul A. Chuquet:
Excelentei carte, foarte interesanta, foarte instruc-
tive-4 dela un cap& panic la celalt fi care dovedeste o

www.dacoromanica.ro
 334

muna infinita, o stiinta vasta si o patrundere foarte

vie". Si termina astfel articolul sau: Felicitam pe d. S.
ca i-a consacrat timpul unor investigatii asa de pro-
f unde si de fericite. El of era cartea sa Franfei, patria sa
intelectuala, si dimpreunli cu noi, toci Francezii ii vor a-
sigura de recunostinfa for ". Iar Ferdinand Brunot ii
scria: Vous serez un de ceux par qui la philologie vi-
vante et scientifique aura ete restauree".
Rabelais forma pe atunci centrul studiiior unui
gimp de literati. Incurajat de acest curent, Lazar *di-
neanu se consacra cu entuziasm limbei lui Rabelais, a-
devarat ocean lexicologic ramas neexplicat pans la dan-
sul. Timp de 15 ani n'a incetat de a Inavuti revistele
speciale cu cercetarile sale, cari avura drept rezultat
opera-i capitals La Langue de Rabelais, in doua volu-
me mari, premiate de Academia franceza. Asupra ei
Dubeux scria: Opera aceasta e un adevarat monument
de #iinfli fi de erudifie". Iar Montorgueil: Cartea d-lui
S. e un tezaur de erudifie vrednic de opera ce l'a inspi-
rat". Insfar§it Mario Rogues: Prin aceasta opera d. S.
f i-a cafligat un nou titlu tot asa de durabil si Inca si
mai stralucit la recunoflinta tuturor filologilor si tutu-
ror literatilor ".
Dar Lazar Saineanu nu s'a oprit aci. De 25 de ani
era mereu preocupat de o problems filologica de inalta
hnportanta. Romani§tii, pentru a explica etimologia cu-
vintelor din limbile romanice, au faurit tipuri latino-
vulgare fictive, fara a tine seams de colaborarea con-
stants a masselor populare, de continuele for creatiuni,
de nemarginitele for resurse imaginative. Lazar Sal-
neanu a combatut aceste teorii artificiale, deschizand
larg drumul spre orizonturile vaste ale creatiunii in-
digene.
Iata fi parerile savantilor asupra acestei lucrari a
lui, Les Sources indigenes de l'Etymologie francaise, in
trei volume mari.
Profesorul Riegler:
Cartea d-lui S. e o reactiune a bunului simt in con-
tra unei erudifii pretenfioase .§i superflue... Aceasta lu-
crare are asupra,. cj.tki.t.ula o influents binefcicatoare,
liberandu-1 de rtitina §i imboldindu-I in calea realita-
tilor linguistice. Se poate prezice operei sale ca va e
xersa o actiune fecunda asupra desvoltarii filologiei ro-
manice".

www.dacoromanica.ro
 335

D. Rolilfs, profesor la Universitatea din Tubingen,

zice la randul sau:
Opera lui S. face epoca in clomeniul etimologiei
romanice. Ea constitue o reacfiune binefacatoare in con-
tra procedeurilor savante de reconstruire de tipuri ale
romaniftilor. Aceste prefioase cercetciri ale autorului
pun forfele creatoare ale limhei in centrul oricarei in-
vestigari etimologice".
lar eminentul romanist Leo Spitzer i-a consacrat
un ariicol amanuntit intr'una din cele mai citite reviste
germane. Intre altele criticul spunea:
Opera aceasta constitue o data marcantcl in dome-
niul cercetarilor etimologice ale romanictilor; ea da o
noun orientare metodelor actuate pentru a explica ori-
ginile cuvintelor. Ea mai constitue o frumoasa incoro-
nare a unei actiuitati filologice de peste un sfert de se-
col. E un mciref omagiu adus patriei adoptive i celui
mai mare al ei filolog, lui Gaston Paris".
Fiecare din aceste lucrari importante a deschis un
drum nou sau a facut un pas inainte in perfectionarea
§tiintei filologice.
Iata ce a facut romanul Lazar Saineanu Si pentru
§tiinta franceza. Cu drept cuvant academicianul Chu-
quet, terminand aprecierea uneia din lucrarile lui La-
zar Saineanu, a adogat: Toci Francezii it vor asigura
de recunoftinta for ". Care academician roman, liberat
de prejudecati, se intreaba d. Vornea, ar avea curajul
sa repete nobilele cuvinte ale colegului francez, in o-
noarea filologului roman, care a consacrat Orli sale na-
tale anii cei mai eroici ai activitatii sale?
Cartea d-lui Luca Vornea e bine venita. Ea scoate
in evidenta o opera si un om.

www.dacoromanica.ro
ATELIERELE ADEVERUL" S. A., BUCURESTI.

www.dacoromanica.ro
 I

o
co

_r
n
I--
La
cc
a.

PRETUL LEI 80.-

www.dacoromanica.ro