VASILE ALECSANDRI

Proza
P ref agd, fi 9i biobibliogtafi ci
pr referinte critice de l-ucian Pricop

EDITURA CARTEX 2OOO

Bucuregti
Coperta: MadalincL Pricop
Tehnoredactor Ecaterina Pislir

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rominiei

ALECSANDRI, VASILE
Prozi /Vasile Alecsandri; prefafd, fisd biobibliogr. qi referinle
critice de Lucian Pricop. - Bucuregti : Cafiex 2000,2018 CUPRINS
ISBN 978-973-104-7 42-3

I. Pricop, Lucian (ed. qt.) Prozatorul Alecsandri dincolo de postulate critice iralionale.. 1

821.135.1
Fi;a biobibliografica 14
Re.ferinye critice 16

Istoria unui galbdn 2I

Textul editiei de fald este reprodus dupd volumele: Buchetiera de la Florenla.................. ..................... 56
Vasile Alecsandri, Caldtorie in Afi.ica, I Iaqii in 1844 (fragmente)........... 71
;i Vasile Alecsandri, Dridri, IL Borsec 85
coleclia,,Bibiioteca pentru to!i", Balta albd 94
E.S.P.L.A., Bucuresti, 1960. Cdlatorie in Africa (fragmente). ......... 108

Notele din subsolul paginii apartin autorului.

Dridri.......... .................... 192
Poro.jan ......231
Margirita.... .................... 239

Pentru comenzi ;i informafii, vd rugdm sd ne contactali la:

o Tel/fax: 021 1323.41.30; 021 1323.00.7 6
o Tel: 0745.069.898; 0729.951.763
r www.edituracaftex.ro
o e-mail: comenzi@edituracafiex.ro
r e-mail: comanda.cartex@gmail.corn
o O.P. 4, C.P. I 84, Bucuresli
copilSrie, jigan pitar eliberat din robie de Alecsandri insugi, dupd
moartea tat5lui sdu, vornicul, este una din cele mai exacte qi
totodati pitoreqti evocdri ale Moldovei din primele decenii ale
secolului XIX.
Nicolae Manolescu, Istoriq criticd a literaturii rontdne.
5 s e c o te n u *
"' 3:x:ir],t:;y;," ;r* f;l:r\t,
TSTORIA UNUI GALBAN
(fragmente)

in noaptea trecutd, pe la un ceas dupd doudsprezdce, am fost trezit

din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic care m-au mfuat
foarte mult, nefiind obicinuit a auzi asemine armonie la ceasuri atAt
de tdrzii. Acel sunet mi se pirea cE venea din fundul odiiei qi cd
ieqa dintr-o cutioard de frldig sdpatd, ce se zdrea pe masd in razele
lunei care rdzbdtea prin fereastrb. M-am sculat iute din pat pentru
ca sd cunosc pricina zuruitului pomenit, am luat in mdnd acea cutie
unde pusesem dimineala un galbdn olandez qi o para mare turceas-
cd, am deschis-o cu luare-aminte, qi ad6ncd au fost mirarea care m-au
cuprins, auzind deodatd doud glasuri strdine ieqind din cutie. doua
glasuri de alti lume, care zbdrndia, fiuia gi se sfbdea de moarte.
Sd mdrturisesc cd m-au apucat fiori rdci infala acelei minuni, nu
socot cd ar fi vleo ruqine din parte-mi, pentru cd nu sunt deprins a
trdi pintre spirite. Spun drept cd atunci m-am crezut incungiurat de
vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi qi de toate fiinlele fantastice
cdte gioacd parola qi hora cu mezul noplii in lumina lunei. Peste
pulin insd liniqtindu-md ceva, nu gtiu cum s-au f6cut c[ am gdndit
la A. Donici fabulistul, qi aducdndu-mi aminte de fabula lui Ferul
;i argintul, in care aceste doud metaluri lin un dialog atAt de inld-
lept, deodatd zic, o lumind cereascd imi trecu prin minte, qi am in-
{dles urmdtorul adevdr: cd qi metalurile au suflet, mai ales aurul si
argintul, de vreme ce ele insufleleazd qi de mai multe ori desufle-
leazd oamenii; in urmare trebuie sd aibd qi grai.
Sprijinit de aceastd frumoasd descoperire, m-am sAmlit indati
cuprins de o femeiascd curiozitate qi, fird dar a perde vreme, m-am
lungit intr-un jAl! elastic, am agezat cutioara ldngi mine pe masi qi,
cu ligareta aprinsd, m-am pus pe ascultat. Razele lunei, precum am

21
 z1s, se gluca pe covorul din odaie, zugrdvind feliurirni de figuri, si
unele, lunecAnd pe cristalul clldmdrilor, tremura chiar deasupra
galbAnului gi a paralei, la care md uitam cu ochii qnntili. Aceste
doud monete se afla atunci in focul cel mai infldcirat al oonvorbi-
rei, amAndoud siltAnd din vreme in vreme cu mdnie qi bdt6ndu-se,
zur-uind, de marginele cutioarei. Iatd ce zicea:
GalbAnul: Dar, md mir de stdpAnul meu cum de au uitat cine sunt
eu, gi m-au pus la un loc cu o biati para ca tine ce nu faci acum
nici trii bani, at6t egti de qtearsd si de ticaloasd!
Paraua (plesnind de ciudii).-Rdde dracul de porumbele negre!...
Dar nu te vezi, ciuntitule, cdt eqti de ros de chila zarafilor?... nu
te vezi cd ai agiuns in trii colluri, cd ai scdzut gi ai sldbit cAt un
irmilic de cei noi?... Ji-ai pierdut toii dinlii, sdrmane, gi vrei sd
mai muqti pe alfii'l
GalbAnul (cu /udulie, ridicdndu-.se in picioare); Leul deqi imbdtrA-
ne$te tot leu rdmdne, asemine qi galbinul tot galbdn!
Paraua (saltdnd des ;i iute de rds); Galb6n, tu?... Cu adevdrat, sdr-
mane, esti galbdn, dar de gdlbdnarea rnortii.
Galb6nul: Ian asculti, caddnabdtrind., nu te giuca cu cuvintele, cd
desi sunt acum in trii colluri, pe loc infig unul in tine.
Paraua (cu dispre! ;i cu un aer de mdrire). Eu arn trecut prin degi-
tele ienicerilor si nu mi-au fost liici! Tocmai tu vrei sa rnd sparii?
Ambele mele monete stdturd pulin intr-o pozilie teatrald, ca doi
dugmani viteji care sd mdsoari cu ochii pdn-a nu sd inciegta la
1upt5. Eu md uitam la ele fird nici a md rdsufla, atAt eram de
curios a videa un duel bdnesc; dar aqteptarea mea fu qi acum
inEalata, precum au mai fost de multe ori in acest soi de
int6mpldri. Provocatorul, adicd gaibAnul, vdzind maiestatea
Ei
curajul protivnicei lui, se ddrnoli, se trase inapoi, gi prin aceasti
miqcare aduse o noud dovadd observdrei ce am flcut demult, cd:
fala mare, ispravd n-are.
Galbinul (dupa o scurtd tdcere); Nu te bucura, proasto, cd eu md
voi ingiosi a te onora cu loviturile mele, gi dacd te-am si ame-
ninlat dinioarea, nu spera c5-mi voi uita rangul intr-atdta incit
sd ma ating de tine. $tiu, slavb domnului! cAtd depdrtare este
intre noi. Farnilia mea-i de aur qi neamul tau de-abia de argint.
Cum indrdzneqti dar a socoti ci, eu, care am fost slavit de cei
mari qi legdnat in sAnul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu sd md
mdsor cu tine? Sarmana! gAndeste c6t ai rdmas de neinsdmnati-n
22
lume qi vezi mai inainte de toate cd eqti de o mie patru sute
doudzeci de ori mai pufin decdt mine.
Paraua: Fricosule aristocrat! se vede cd ai locuit multd vreme in
sdnul domnului M. gi cd de la dAnsul ai cAgtigat sAmfirile dobi-
toceEti sub care i{i ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu sd ros-
teqti cuvinte de famiiie gi de noblefa! Rusine, rLrqine sa-!i fie!
Am cunoscut rnulli compatriofi de-ai tdi in deosebite rAnduri si
in deosebite pungi, qi mirturisesc ci i-am aflat curali de fire gi
de caracter; dar tu, negreqit eqti minciunos, calp, bastard, cdci i1i
ardti arama frrd c?i de putind sfiald. (Suspindnd): Unde-i, unde-i
frumosul Ei nobilul olandez cu care m-am iubit atdt de ferbinte la
anul 1820 in buzunarr-rl cdpitanului Costild, pe cind acest vestit
cordbier cdldtorea pe Marea Neagra!... Unde-i acum sd te facd una
cu cutia in care ne gdsim gi si mI rdzbune de obrdzniciile tale.
GalbAnul (uimit de tttrburare): La anul 1820?... Cdpitanul Costitd?...
Marea NeagrS?... Ce spui?... Tu erai atunci cu mine?
Paraua (intr-o nespusii mirare): Cu tinel Ce fel?
Galbinul (rapide, adundndtL-;i suvenirele): Dar... imi aduc amin-
te... intr-o noapte intunecoasd, marea era intbrdtatd de ftii1und...
corabia era sd se inece la Sulina... To{i se ruga lui Dumnezdu ca
si-i scape...
Paraua: AEa este, bine zici. Eu tremuram de fricd gi, deodatd, zu-
ruind cu desperare, m-arn arullcat gi m-am lipit...
GalbAnul (ddndu-se de-a dtLra ciitrd para): $i te-ai lipit de peptul
meu, care de mult ardea pentru tine in focul unei dragoste ne-
mdrginite.
Paraua (lunecdnd cdtrd galbdn): Ahl
Galbdnul qi Paraua (lipindu-se intr-o amoroasd imbrii1i;are): Soa-
rele meul Luna mea!
Zinghetulpricinuit prin infocata atingere a monetelor se schimbdr
incet-incet, intr-o zuruire slabd sau, mai bine zicdnd, intr-o suspi-
nare metalici care se perdu in deqerlurile lumei gi a cutiei. O tdcere
drdgdlasS urmd dupd aceasta, tdcere ce dovedea o mare cAtime de
s6,rnfire in sAnul monetelor, ticere scumpd Ei mult mai gldsuitoare
decAt insdqi vorba; tdcere care mi-au atins pin[ qi mie, un strdin,
coardele inimei ;i mi-au adus doud lacrimi de compdtimire pe mar-
ginea genelor.
23
 Peste cAteva secunde ambii amorezi se traserd pulin inapoi, se
uitari lung unul la altul, f6cdndu-qi amdndoi o dureroasd revizie, gi
ziserd urmdtoarele, cu glas p[truns:
GalbAnul (oftdnd din greu): CAt egti de schimbatd, iubita mea!
Paraua (suspindnd cu durere): CAt ne-am schimbat, dragul meu!
GalbAnul (cu amdrdciune): Ce crudd qi nemilostivd-i vremea! Coasa
ei nu se osteneste niciodatal... Pldcere, fiumusete, tinere{e, toate
sunt s[cerate de dAnsa!... Astdzi ele strdlucesc cu tot farmecul
lor qi mAni se perd. Tristd soarld! Lume deqartdl Vraqa ticdloasal
Ah! ahl
Paraua (cu bldndetra ingereascd): Nu te mAhni, iuceafErul ureu, cd
nu suntem numai noi supu;i acelor crude pravili aie soaftei.
Ferul ca-i fer qi incd rugineqte, dar apoi noi care suntem menili
prin insdgi firea noastrd a fi ldrtfa ldcomiei oamenilorl
GalbAnul: i1i aduci aminte, sculnpa rnea, de-acea epohd fericitd
cAnd ne-am intAlnit in buzunarul cdpitanului Costifa?... Sufletele
noastre era fdcute unul pentru altul, c5ci indata ce ne_am zdtit
ne-am qi simlit cupringi de dragoste. C6t de frumoasd erai tu
atunci cu fa\ata rotundd gi alba ce steclea gi strdlucea ca o tabla
de dulcefi. Cu cdtd gratie se indoia taliata gingaqd gi subfirel Ce
glas dulce si armonios aveai tu atunci!
Paraua: Atunci?... Dar, atunci gi fu erai tAndr, frumos, voinic; a_
tunci erai luciu qi plin de farmec; afunci aveai pe-mpregiur o co-
roand cu zimti din care ieqa sc0ntei arroroase ce-mi pdtrundea
inima. Atunci eram amAndoi in vrAsta dragostei, ne iubeam qi ne
dizmerdam toatd, ziua Ei toatd noaptea, incAt mi s-au ros giumd-
tate de fala atunci... dar acum...
Galbdnul (intr-o deplind desperare); Dar acum?
Paraua (rdzdnd): Acum suntem ca doi tdciuni car-e fac numai fum
fdr-a da patd.
GalbAnul: Eu, tdciune, eu care...
Paraua: Lasd monologul pe altiL datd, gi-mi spune ce te-ai mai fb_
cut din ceasul acel crud cAnd am fost desp6rlifi?... prin care va-
luri, prin care pungi, prin cdte soiuri de degite ai mai trecut?
GalbAnul: Ah! iubita mea, cAte int6.mpldri am ar,.ut de la lg20 in-
coacil... De cAte ori am trecut de la treptele cele mai nalte ale
so{ietafii la cele mai de jos, din m6nile cele mai curate in labele
cele mai mdrsave, de la sdnurile cele mai nobile, la pepturile
cele mai desdrte de oricare sAm{ire! Nu este soarti in lume mai
24
curioasd si mai vagabondd decAt a fiinlei nenorocite ce se nu-
meqle moneti. in veci gi peste tot locul sldvili qi dorili, noi sun-
tem pricina celor mai multor fericiri qi nenorociri pre pdmdnt gi,
cu toate aoeste, rareori intdlnim suflete de acele inchinate noud
gi vrednice de toatd lauda, care, cunoscAnd pretul nostru, ne pds-
treazd ca moaqte sfinte in fundul uneiTdzi de fer, ne pdstreazd.,
zic, ani intregi gi ne scapd de acea frecdtura necontenitd a degi-
telor omeneqti care roade podoabele noastre.
Paraua (cu ceva neriibdcu'e): Le qtiu aceste toate; spune-mi mai
bine istoria ta.
Nu am trebuinla sd mai adaug cAt de mult se atAtase curiozitatea
mea. Istoria unui galbAn, povestitd in intunericul qi in tdcerea
noplii, care era pentru mine o petrecere nesperatd. Mi-am aprins
iute o a doua figaretd, qi galbdnul incepu aqa:
Galbinul: Istoria mea este legatd cu deosebite anecdote ce s-au in-
ttmplat subt ochii mei persoanelor la care m-am aflat, anecdote
triste sau vesele, unde eu am giucat totdeauna rolul cel mai de
cdpitenie, qi in care mi s-a infrfogat prilej aface multe insdmndri
gi descoperiri asupra oamenilor. M-am folosit mult de privile-
giul ce avem noi, banii de aur, a fi strdnEi cu scumpdtate la pep-
ful 1or, pentru ca sb le aeraetez gi si le cunosc inimile de aproape;
qi tu, iubita mea, qtii ca si mine c0td mArqdvie plind de dezgust
este ascunsd inlduntrul unor bipede care se zic cregtini cu frica
lui Dumnezdu. Ascultd dar gi nu te supdra dacdfdrd voie ideile
mele ti-or pdrea cdteodatd cam posomorAte-
Dupd ce ne-au despdrlit cdpitanul Costi!6 Ia Gala\i, dAndu-md
pe mine unui boierinas ce-i vdnduse grdu, am suspinat multd
vreme gAndind la tine, la fericirile perdute ale dragostei noastre
qi crede-md cd dacd mi-ar fi fost cu putinld mi-aq fi rapit via{a
de desperare, dar firea nedreaptd n-au vroit sd ne deie qi noud,
galbinilor, dritul scuurp de a ne sinucide; in urmare am fost sAlit
sd-mi mistuiesc durerea-n suflet si sd urmez pe noul meu stSpin
la moEia lui. Dar pofi tLr sd gAceqti in ce chip l-am urmat?... As-
clrns, soro drag5, in ciubota lui Ei cdlcat in picioare ca un ban de
nimicd, pentru cd boierul se temea de tdlhari. $tiu ca aceastd
ruEine se-ntdmpld ades banilor care au nenorocire a pica in pun-
gile boierinaqilor de la !ard, dar eu incd nu pd{isem o asemine in-
giosire qi ma inadugeam de ciud5. Ahl ziceam atunci, de ce nu
am putere si-i fac o provocare, precum se cuvine intre persoane
25
 bine crescute, qi sd-l strdpung cu spaga rigdi de Olanda!... Ce
folos insa! Eu zicearn, eu auzeam. in sfdrsit, acel clrum plin de
chinuri se sdvArsi dupd cum dori stapdnul meu: el agiunse acasd
cu toli banii in ciubotd fdra sd fi intAlnit nici mdcar un potlogar
pe drurnul mare.
...Vai mie! nu putea;ti
Cd procesu-n a lui stare sta gata-a navali.
Paraua: Nu-mi spui cd te-ai fbcut literat?
GalbAnul: M-am gdsit odatd din intAmplar-e giumdtate de ceas in
buzunariul unui poet.
Paraua: Unneaza-ti povestirea.
GaltrAnul: O irnpresurare de moqie il sAli pe bietul boier a alerga la
Iaqi spre a si lupta cu tagma giudecdtoreascd, insd din nenoro-
cire in capitala asta el nu putu sb intrebuinfeze rnijlocul ciubo-
telor spre scdparea galbinilor lui, precum o fdcuse in drumul cel
mare, cdci aici oarecare director de tribunal i-au luat plnd gi ciu-
botele din picioare. ii de prisos sI mai adaug cd eu impreund cu
toli ceialalli ai mei tovardqi trecurdm in punga acestuia qi cd sar-
manul boierinag se intoarse acasb cu pdrul alb, cu giubeua r-uptd
si cu buzunarele spafte. Nenorocirea lui m-au cuprins de pu{ind
jale, dar pe de ait[ parte mi-au adus o mul{dmire ascunsd, cdci
rdzbunarca este una din cele mai vii mulldmiri a oamenilor qi a
galbinilor olandezi.
Paraua (olerindtt-se).' Md ingrozegti cu vorbele aceste.
GaltrAnul (cufanfaronadd): Da cum socofi?
Paraua: Nu mi-ar pirea curios dacd ai fi un ducat venetian, pentru
cd aceqtia cred numai in vendetta 1or, dar tu, olandez...
Galb6nul: Nu te atinge de nationalitate, soro dragd, cd, md supdr.
Paraua: Pardon, scurnpul meu; n-aln vroit sd te mAhnesc.
Galbinul: Te cred, iubita mea. Unde rnd gdsam?... La directorul de
tribunal. Nu !i-oi descrie figura lui, pentrr_r cI era foarte nein-
sdmnatd, dar fi-oi vorbi de buzunarul sdu. Stii cd noi, banii, giu-
decdm mai totdeauna oamenii dupd pungile qi dupa buzunarele
lor, si eu mdrturisesc cd acest fel de giudecatd nu se pare cea mai
nimeritd intr-o epohd unde domneqte interesul. D. Buffon, natu-
ralisful francez, au zis cd stilul aratd onntl,. ev zic cd: buzuna-
riul aretd omul. El este cea mai sigurd caracteristicd a firei, a
26
patimilor qi a moralului sdu. De pildi, buzunariul unui cheltui-
tor este spart; punga r-rnui zgArcit e frcutd de materie groasd qi
trainicd qi e legati cu noudzeci qi noud de noduri q.c.l.; iar buzu-
nariul directoruiui putea foarle bine sd deie o llmurita idee de
haos, cdci nu avea nici margini, nici fund.
inchipuieEte-li dar, scumpa mea, ce groazd m-au cuprins cdnd m-am
ritacit in acel sac lung qi adinc! Md credeam perdut intocmai ca
un cdldtor in pustiiurile Africei, dar md inqdlam, pentru cd
buzunariul sus-pomenitului director de tribunal nu sdmdna
nicidecum cu un pustiiu; acesta dimpotrivd era locuit de feliuri
de neamuri strdine qi pribegite acolo din alte pungi.
Cdnd arn agiuns la marginele acelui sac, am gdsit o poporalie
foafte amestecatd de galbini olandezi Ei nemfeqti, de irmilici
vechi Ei noi, de carboave, pdnd gi de sfan{igi, pdnd Ei firfirici,
care cu tolii triiau intr-o armonie ce m-au adus in mare mirare,
cunoscAnd dihoniile care despart astdzi nafiile.
Paraua: Cum, flate, carboavele gi irmilicii era prietini?
GalbAnul: Nu numai prietini, dar aq putea zice ftali de cruce, dacd
irmilicii sunt dugmanii sfintei cruci. $i aceastd unire
n-aE qti cd
eterogend gtii tu de rnde se trdgea?... Din crudul obicei care
sdlise pe fieqtecare monetd a-gi lepdda nafionalitatea cdnd au
intrat in acel buzunar directoresc. Acole galbinii, irrnilicii q.c.l
nu se mai nurrea nici galbini, nici irmilicr, nici carboave.
Paraua: Dar cum, cum?
GalbAnul: Marttn"i!... inlalegi acum? De pilcla galbinii se chema
mafturi de triizaci gi cinci de ani; irmilicii marturi de patruspre-
zdce sau de sesesprezdce ani, dupd vdrst6; carboavele marluri de
doisprezdce ani; qi toli la un loc alcituia un popor nou, clrnoscut
subt nume de'. nalia dovezilor sundtoare... Md pricepi acum?
l'araua (oftiLnd): Te pricep. (Dupa o micd tdcere): $i mult ai qezut
tu acolo?
Galbinul: Agteaptd. Voi, turcilor, aveji un proverb pe care nu mi-l
aduc aminte, dar care se incepe cu haram...
Paraua: Haram gheldi, haram ghiti.
Galbinul: Tocmai; acest proverb, precdt infdleg, vrea si zicd' cd de
banii lua{i nedrept nu s-alege nimicd.
Paraua: Bre! Nu te qtiam poliglot.
Galbdnul: Cum sd nu fiu poliglot, soro dragd, dacd am slujit oare-
cAnd drept plata unei subscrieri la un Tetragloson, care era sd
21
 iasd... dar sd venim la proverbul pomenit, pentru ca sd vezi cum
se adeveri in{Slesul lui.
A doua sar5, dupd intrarea mea in colonia dovezilor sundtoer.e,
stam la vorbd cu cdtiva marturi de deosebite vrAste si povesteam
pe rAnd chipurile insdldtoare ce intrebuinlase stdpAnul nostru
pentru ca sd ne tragd in sdnul lui, de la razdqii, de la vdduvele
sirace gi de la tofi nenorocilii impricinafi, la care ne aflasem mai
inainte, cAnd deodata o mAna lacoma ne cuprinse grdrnadd in
palma Ei ne trAnti ca vai de noi! pe o masi de cdr{i unde se giuca
stos. Cdteva parechi de ochi se lintira cu dragoste asupra noastrd,
qi dupa cAteva talii, o altd rnAnd straind se intinse spre noi si ne
trase intr-un alt coll a mesei. Directorul nu mai era stdpAnul
nosttu... El ne perduse pentru totdear-rna. pare c5-l aud qi acum
cAt de tare se bidstdma, cum se ocdra pe sine cu cuvintele cele
rnai proaste pentru cd giucase, in vreme ce noul meu stapAn ii
zicea din vreme in vreme cu sdnge rdce: haram ghetdi, harant
ghiti! De-atunci m-am pdtruns de adevdr.ul acestui proverb gi
am luat o marc opinie de injilepciunea musulmand.
Paraua (se inchind).' imi pare foarle bine.
GalbAnul (urmdnd cu.foc); in{dlepciunea qi paralele turcesti sunt
doui lucruri caLe mi-au cAqtigat inima.
Paraua (cu ceva cochetdrie): Ber-bantuie...
Galbflnul (dupa un zimbet): TAndrul ce md cAgtigase in cdrfi, una
din acele fiin{i a cdrota nume se sfArseste in e.scu, cAnd se afla
in Moldova, qiin eanu cAnd merg la Valahia; fiin{i probleruratice,
care trdiesc {Er-a avea nici un chip de vie{uire, care picd ndpaste
in casele ;i la mesele oamenilor qi care astdzi se primbli in
droqte de Brandmaier, imbrdcaji in straie noud, incdltafi cu
botine de glant, qi mAni iivezi pldrnddind glodul ulifilor cu ciu-
bote rupte, cu surtucul descusut qi cu pdldrie roasd pe cap; trdn-
tori parazili ce s-au introdus de o bucatd de vreme in sotietatea
romAnilor, speculAnd nevinovdlia si increderea lor, si care au
fost crescufi la scoala vestitului Robert-Macatie, de cotcdreascd
porrenire.
Acel interesant copil al civiiizatiei, acel nobil cavaler... de in-
dustrie petrecea o mare parte a zilei inchis in odaia lui cn o pdre-
che de cir{i in mini, pe care le amesteca necontenit, le aqeza in
deosebite chipuri, le sucea, letdia, deprinzAnd Ei iscodind fel de
fel de te;mecherii ce intrebuinta sara spre a pungi pe pontatori.
28
$i trebuie sd mdrturisesc ci el agiunsese la o ghibdcie atAt de
mdiastrd in mdsluirea cdrlilor, incdt ar fi meritat cu toatd drepta-
tea o odi escamoto.fild in soiul acelei adresate d-lui Rodolfo de
d. Eliad, marele ammiratore della prestidigitazione.
Paraua (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste?
GalbAnul: Aceste sunt cdteva cuvinte dintr-o noud limbd romA-
neasci ce se descopere acum la Bucureqti.
Paraua: Dar escamotofil ce bazaconie este?
GalbAnul: EsccLmotofil e vdr primar cu bralalba, cu hLngumbra Ei
frate de cruce cu BroascdoaietatLrie qi cu impercaicoifagi a
d-lui Aristia.
Paraua: Nu te infdleg.
GalbAnul: Te cred; dar ian intleabd pe croitorii lor daci inJdleg cu-
vintele te;mecherii gi haram, gi si vezi cd !i-or rdspunde: nu te
capisc saLr nu te ctmtprind.
Paraua (clcitindnd capul): Mari sunt minunile tale, doamne!
GalbAnul: Zt mai bine: mari sunt minciunele oaminilor!...
[Tandnil,jucdnd la caryi;i /dcand datorii, este nevoit sd dea gal-
benul. unui zaraf,, Ace.sta e.ste prins intr-o pddure de cdtre haiduci
care impart punga zarnfului. Galbenul revine cdpitanului de
haidnci.J
Acest rom6n era cu adevdrat voinic, qi dacd se fecuse talhariu de
drumui mare, nu cd doar ii era sete de bani, dar pentru cd sAm{ea
ceva in inima lui care il indemna sA caute prilejuri de vitejie;
primejdiile avea pentru ddnsul un fannec magnetic care il trdgea
fdrd voie, qi sunt incredinfat cd. dacd. ar fi avut norocire sd se nasci
cu trii sute de ani mai inainte, pe cAnd romAnii era in lupte, el
qi-ar fi dobdndit un nurle de viteaz mare. Singura sldbdciune ce
avea era cd iubea prea mult nevestele mdritate, si fiindcd aces-
tea au avut de cdnd lumea o ferbinte aplecare pentru voinici,
s-au intdmplat ci mulli barbafi insurali era mAnioqi foc asupra
oapitanului Ei giuraserd s6-qi rdzbune asupra lui.
Mai ales unul, un grec care fusese arniut in vremea domnului
Ionild Sturza, ii pdstra o dugmSnie de cele ascufite, pentru cd
sdmlea pe fiunte, de o bucatd de vreme, oarecare mAncdrimi ce-i
inf-erbAnta crierii qi-l fdcea sd viseze noaptea tot soiul de vite
comorate. El se aqezase de vro doi ani in tArgul Hertii, ;i de vro
opt luni se insurase cu o fatd tdndrd, care era vestitd de frumoasi
pe toatd linia hotarului.
29
 Cum gi ce fel se cunoscuserd qi se daserd ?n dragoste cdpitanul Paraua (din./undul inimei): Of... ofl
cu femeia amdutului, nu !i-oi putea spune.." dar qtiu cd in toate
Galbfinul (asemene): $i iar of!... Ce sd-!i mai spun? Voinicul men
serile, pe la asfin{itul soarelui, stipdnul rneu iqi incdleca murgul
cdpitan se vdzu deodatd incungiurat de vro zdce oameni inar-
9i se ducea de se intAlnea cu ddnsa la o cumdtrd a ei ce sedea in mali qi comenduiti de insuqi birbatul iubitei sale. intr-o clipald
marginea tArgului. Arndutul, se vede cd infdlesese, in sfArsit, pri_
el fu aruncat la pdmdnt qi, in locul albelor brale ce-l strdngea cu
cina vizitelor dese ce fdcea nevasta lui in casa cumdtrii sale, caci
un minut mai inainte lAngd un pept infocat, sdrmanul! s6mti
se pregdti de vdnat, luAndu-qi haitaqi, arme gi c.l.t. Hditagii insd
niEte lanfuri rdci ce-i cuprinseserd tot trupul ca un Eerpe- Pozi\ia
ii alesese pintre cdliva bdrbali care ca gi dinsui avea ceva picd 1ui era cu atAt mai nepldcutd cd avea multi asdmdnare cu pozi\ia
asupra capitanului.
zeului Mars, cdnd acest viteaz donjuan ceresc fu prins cu Afro-
Intr-o sar5, cum rdsdri cea intAi stea pe cer, stipdnul meu, dupd
dita in mrejile lui Vulcan. Afrodita din tirgul He(ii au fost tri-
ce iqi impdrfi tovardsii pe la deosebite potice, incdlecd rnurgul qi
measi la o monistire dupi staruin{ele arniutului, Ei nenorocitul
se pomi pe o cdrare ingusta ce ducea la margina codrului. Era o
meu stdpAn dus la una din cele l3 isprdvnicii a Moldovei. Acolo
lund cum o doresc amorezii, o lund plina de o tainica lumind
isplavnicr"rl ii fdcu o de aproape cercetare gi-l espedui la IaEi,
care inviluia tot codrul si rdzbdtea pintre frunzele copacilor. O
unde, fiind giudecat, i se inchie o hotdrAre destul de sdratd,
tdcere adAncd, o liniste sfdntd dom'ea in lume. Nu se auzea altd
adicd: i se incuviin{d un cvartir de cdjiva ani la ocnd pentm ca
dec6t pasulile calului pe cdrare- Cdpitanul scoase de sub min_
sdrqi prefaca, sit-Er imbldnzeascit qi sa-Ei indulceascit sdmlirile
tean o tambura micd cu strune de sdnni gi, impreunAndu-gi glasul
morale!... CAt pentru tovardqii sdi de holie, am aflat mai tdrziu
cu ea, incepu a cdnta Lln vers jalnic ce-mi pdtrundea inima, md_
ci unii au trecut peste hotar, pentru ca sd facd voiajuri de pldcere,
car cd-i de metal.
iar cdliva au izbutit a se in51!a intre oameni... prin agiutorul
Tot mergdnd si cAntdnd, iatd cd ieqirim din codru si sosirdm pe
o cuhne nu depade de tArgul Herfii. Acolo stapdnul rneu se opri, Etreangurilor spAnzurdtoarei.
Paraua: N-ai {Ecut, dragul meu, o observare? cd to{i tAlharii de
cata irnpregiur qi, puind doud degite in gurd, durd o
;uierdturd drumuri qi de codri sunt spAnzura{i in tArguri... Oare pentru ce?
de cele haiducesti, care^clocoti grozav in codru qi care imi
liui GalbAnul (declamdnd): OiL peut-on dtre miettx qu'au sein de sa
multd vreme in urechi. indatd pe urmi, o ferestruicd se lumina
la o casd din tArg; iar cdpitanul, sirind vesel de pe cal, se inclreptd .famille!
Paraua (rdzdnd): Ha, ha, ha... batd-te norocu, cd poznaq rnai eqti!
rdpide in partea ei. Dupd cAteva minute el era ?n brafele fiumoa_
Galbinul: Ispravnicul ce md luase o datd cu doprosul era, cum se
sei sale iubite gi se dizrnierda qi se drdgostea amdndoi, precum
zice, un ont a trebii. CunoscAnd toate chipurile legiuite de obi-
odinioard ne dizmierdam noi, scumpa mea lund... iti mai aduci
ceiul pdm6.ntu.lui intru a sd, fblosi de prilejuri, el izbutise a-gi
aminte'/
preface slujba in chivernisald qi, slavd domnului! dupa cA{iva
Paraua (o/idnd) : Ah!...
ani, iEi fEcuse o stare ca oamenii. Avea, sdrmanul, doud moqioare
Galtrdnul (asentene): $i iar ahl... (Dupd o scurtit ;i ch,u,eroasd
luate de la rizeEi, avea cAteva suflete de ligani, si era cunoscut
tdcere,) Nirnic statornic ?n lume: tinerelile trec, norocul
pere tocmai c6nd'u-i
in tot lAnutuI de gospodar cumsecade. Mai era incd cunoscut si
gAndegti sd gugti rnai bine pldcerile lui. Cdt <ie
de creqtin cu frica lui Dumnezdu, pentru cd qtia Crentl greceEte
fericite minute petrecea stapanul meu cu iubita lui si ce triste
pe de rost, mdcar deEi nu inldlegea nicidecum asti limb6; pentru
minute era sd urmeze dupd ele!
cd se impdrtdqea de doui ori pe an qi pentru cd {Ecea ades
A;a-i legea crudei soarte, paraclisuri in casd. Cu toate aceste, bunul nostru cregtin nu se
Azi pldcere, sfiia a poronci si batd la talpe pe vreun roman ce nu-gi putea
Mdni durere, plati birul, tocmai cAnd el rostea Tatdl nostrLr, tocmai cdnd zicea
Azi viala ;i mdni moarte! cu mare evlovie: ,,$i ne iarld noud, doamne, greselele noastre,

30 3l